Sunteți pe pagina 1din 733

1 ) 'I },
I

rlit

Proletari din toate fdrile, uniti-vdl

LENIN

OPERE

COMPLETE

29

TRADUCEREA IN

MIRA. ROMAINA

APARE IN URDU HOTARIRII C.C.

AL P.C.R. EA A FOST INTOCEITA.

DUP./ ORIGINALUL IN MAMA RUSA,

ED. A V-A

INSTITUTUL DE MARXISM-LENINISM DE PE LINGA C.C. AL P.C.U.S.

V I. LENIN

OPERE

COMPLETE

EDITIA A DOUA

EDITURA POLITICA

BUCURESTI - 1966

INSTITUTUL DE MARXISM-LENINISM

DE PE LINGA C.C. AL P.C.U.S.

V I.LENIN

VOL.

29

CA1ETE FILOZOFICE

EDITURA POLITICA

BUCURESTI - 1966

VII

PREFATA

Volumul al doulizeci si nouAlea al Operelor complete ale lui

V.I. Lenin cuprinde conspecte, fragmente, note despre diverse

carti si articole filozofice, precum si observatiile si insem-

nArile filcute

de el pe marginea si in textul unor scrieri

filozofice din biblioteca sa personalg.

Cea mai mare parte din conspectele, fragmentele si notele

cuprinse in volumul de fat6, au fost publicate pentru prima oath'

in anii 1929-1930, In volumele IX si XII ale «Culegerilor

din Lenin»; in anii 1933-1947, aceste materiale au fost editate

de cinci ori intr-un volum aparte, sub titlul «Caiete filozofice v,

iar in 1958 ele au format volumul 38 din editia a IV-a a Operelor

lui V.I. Lenin. Cuprinsul editiilor anterioare nu este acelasi;

cea mai completh dintre ele este ultima, fata de care prezentul

volum contine in plus insemnrtrile lui Lenin

care se publicii

acum pentru prima oat%

«Mici scrieri filozof ice», precum si cele, apa'rute mai de mult, pe care le-a fácut pe cartea lui I.M. Steklov «N.G. Cernisevski,

pe marginea cArtii lui J. Dietzgen

viata si activitatea lui»; unele note din «Caietele despre impe-

rialism» ale lui Lenin, care au fost incluse in volumul 28 al

Operelor complete, nu se mai publia si in volumul de fata.

Diferitele editii ale «Caietelor filozof ice » se deosebesc intre

ele nu numai prin continutul lor, dar si prin ordinea in care sint

dispuse documentele ; volumul de lap, este subimpktit in trei

sectiuni, in care sint incluse materiale cu caracter mai mult

sau mai putin omogen. Prima sectiune cuprinde conspecte si

f ragmente, a doua

diverse note despre cilrti,

articole

ci

VIII

PILEPATA

recenzii ale unor scrieri filozofice, iar a treiafragmente din

diferite cIrti, cu observatii si insemniiri filcute de Lenin. In

cuprinsul sectiunii respective, documentele sint dispuse in

cronologicl, pe baza datelor stabilite inainte sau in

ordine

timpul pregUirii volumului de fatii, pe cale indirectit, intrucit

aproape toate documentele autorului sint nedatate.

«Caietele filozofice» din Operele complete ale lui V.I. Lenin

apartin perioadei primului azboi mondial, cind au fost scrise

cea mai mare parte din conspecte, fragmente si note. Tocmai

in vremea aceea a conspectat Lenin «*tiinta logicii» si, paralel

cu ea, prima parte din (iEnciclopedia stiintelor filozofice",

precurn si«Prelegerile de istorie a filozofiei

i

«Prelegerile

de filozofie a istoriei» ale lui G.W.F. Hegel; apoi lucrarea lui

L. Feuerbach «Expunerea, analiza

Leibniz», lucrarea lui F. Lassa Ile

i critica filozofici lui

«Filozofia lui

Heraclit

Obscurul din Efes», «Metafizica» lui Aristotel

i o serie de

alte earti de filozofie si de stiinte ale naturii. Aceste conspecte

si note au aleatuit cuprinsul a opt caiete asernrinkoare, cu

coperte albastre, care au fost intitulate de Lenin «Caiete filozo-

fice. Hegel, Feuerbach si diverse »; in aceastil serie

inlet

i

conspectul «Prelegerilor despre esenta religiei» ale lui Feuer-

bach, care a fost scris pe file separate, nu mai devreme de 1909.

Fragmentele care apartin lui Lenin au fost scrise uneori in

caiete separate (de pad. «Planul dialecticii (logicii) lui Hegel*

sau «In jurul problemei dialecticii»), iar alteori in textul

conspectelor (fragmentul

despre

elementele

dialecticii,

in

conspectul «*tiintei logicii», fragmentul despre teoria cunoasterii

in conspectul cirii lui Lassalle

tiv& a conspectelor, fragmentelor

i altele). Prelucrarea defini-

i notelor filozofice din anii

temei s'a presupunem c.

1914-1915, a cAror studiere ne d

Lenin se pregAtea s

scrie o lucrare special& despre dialecticA,

a ilmas neterminat4; dar

i in aceastA form& ele prezint& o

important& covirsitoare pentru dezvoltarea filozofiei marxiste.

Ca si lucrarea «Materialism si empiriocriticism», oCaietele

f ilozofice» contin o nepretuitA bogrttie de idei; ele prezinta

o important& teoretic& si politic& extraordinar&

i formeazi

temelia etapei leniniste in dezvoltarea gindirii filozofice mar-

xiste. Dar daeci, in principala sa scriere filozofia Lenin di o

atentie deosebitA problemelor fundamentale ale materialismului

filozofic, In

Caiete filozofice* punctul central, in care, ca

PREFATA

IX

intr-un focar, se intilnese ideile leniniste, care abordeazh tele

mai diferite domenii ale cunoasterii umane, il constituie dialec-

tica materialisth, legile si categoriile ei fundamentale, istoria

formArii lor, importanta lor pentru stiintele socia1e7si pentru

stiintele natuiii, precum si caracterul dialectic al dezvoltárii

tehnicii. Dialectica idealisth a lui Hegel, ideile dialectice ale

luillieraclit, Leibniz si ale altor filozofi ii servesc lui Lenin

drept material initial, pe baza chruia dezvolth dialectica mate-

rialisth, maxxisth.

In acea epoch de extremh ascutire a tuturor contradictiilor

capitalismului si de apropiere a unei noi crize revolutionare,

dialectica materialisth a dobindit o importanth cu totul deose .

bith: numai de pe pozitiile ei se putea dezvälui caracterul impe-

rialist al rhzboiului si demasca sofismul si eclectismul liderilor

Internationalei a II-a, oportunismul si sociallovinismul bor.

Insemnhtatea Xaietelor filozofice o in dezvoltarea marxism-

leninismului ne este pe deplin dovedith de aparitia, in acea

perioadh, a unor scrieri ca «Imperialismul, stadiul cel mai inalt al capitalismului», «Socialismul si rhzboiulo, «In jurul lozincii

Statelor Unite ale Europei», 4Despre brosura lui Junius »,

«Revolutia socialisth si dreptul natiunilor la autodeterminare*

si altele. Analiza problemelor fundamentale ale dialecticii

materialiste Mute de Lenin a jucat un rol important in elabo-

rarea teoriei marxiste despre imperialism, in dezvoltarea teoriei

revolutiei socialiste, a invataturii despre stat, despre strategia

si tactica partidului. Fhrti o cunoa§tere a «Caietelor filozofice»

nu poate fi inteleash intreaga dezvoltare ulterioarh pe care a chphtat-o filozofia marxisth intr-o serie de lucrAri scrise de

Lenin ceva mai tirziu, ca, de pildh, «Statul si revolutia»,

«Inch o data despre sindicate

», «Stingismul"

boala copi-

lhriei comunismului», «Despre insemnhtatea materialismului

militant » si

altele.

Conspectele filozofice ale lui Lenin, fragmentele si notele

scrise de el ne arath chile dezvolthrii continue a materialismului dialectic si istoric, a istoriei stiintifice a filozofiei. <Continuarea

operei lui Hegel si a lui Marxscria Lenintrebuie sh constea

in elaborarea dialectica a istoriei gindirii omenesti,

a stiintti si a tehnicii» (vohimul de fath, p. 124). Dialectica

materialisth, dezvoltath de Lenin in aCaiete filozofice»,

are

o deosebith importanth metodologica pentru studierea legal,-

X

PREFATA

tilor construirii societhtii comuniste, pentru analiza contra-

precizarea tacticii

rnisciirii comuniste internationale in conditiile actuale, ca si

pentru lupta impotriva filozofiei burgheze, impotriva revizio-

nismului contemporan si a dogmatismului.

dictiilor

capita lismului contemporan

si

*

*

*

Volumul de fath incepe cu conspectul primei lucthri scrise

in comun de K. Marx si F. Engels: «Sfinta familie, san Critica

criticii critice»; aceasta este, dup5, cit se stie, cea dintii dintre

scrierile intemeietorilor marxismului care a fost conspectath

de Lenin. In acest conspect, el urmAreste procesul de formare a

--

conceptiei despre lume a lui Marx si Engels: «Marx scrie el

trece aici de la filozofia hegelianiti la socialism: aceasth trecere

este evidentg; se vede ce a fost deja cucerit de Marx si cum trece

el la un nou cerc de idei» (p. 8). Dintre acestea, Lenin des-

prinde «ideea relatiilor sociale de productie» (p. 14), «conceptia

aproape formata a lui Marx asupra rolului revolutionar al

proletariatului* (p. 10), analiza de pe o pozitie materialisth

a constiintei sociale, ideea necesithtii unei *puteri practice»

pentru infiiptuirea ideilor etc. Lenin sub1iniaz6 si noteaz5, cu

semnul N.B. teza, extrem de importanth, a materialismului

istoric, formulatá in «Sfinta famine», 6, o datiti cu profun-

zimea actiunii istorice creste si amploarea masei care o inth.p-

tuieste; el urmilreste cu atentie critica relatiilor sociale bur-

gheze Muth de intemeietorii marxismului si se opreste asupra

prelucthrii filozofiei lui Hegel, facutil in chip materialist de

crare Marx si Engels, asupra aprecierilor critice formulate de

ei cu privire la materialismul anterior. Deosebit de pretios

este, dup4 plmrea lui Lenin, capitolulscris de Marx (Mafia

critid, impotriva materialismului francez», in care se arath

cii comunismul este concluzia logicrt a intregii dezvolthri isto-

rice a filozofiei materialiste.

TJn loc important ocup`a in acest conspect critica fAcuth

tinerilor hegelieni, reprezentgrilor lor idealist-subiective despre

procesul de dezvoltare a societhtii si imleosebi conceptiilor lor

reactionare despre rolul maselor muncitoare si al personalithtii

in istorie. Lenin relevA concluzia lui Marx, indreptatri impotriva

tinerilor hegelieni, CA nu poate fi cunoscuth realitatea istoric6.

PREFATA

XI

dath se exclude din ea oatitudinea teoreticti i practiea a omului

fata de naturti. , fata de stiintele naturii si fata de industrie »,

«modul nemijlocit de producere a vietii insasi »

(p. 30). Pe

experienta luptei duse de Marx si Engels impotriva tincrilor

hegelieni s-a sprijinit Lenin in lucrarile sale din ultimul deceniu

al secolulni trecut, In care a criticat sociologia subiectiva a

narodnicilor liberali, ca

i in lupta desthsurata Impotriva teo-

riilor narodniciste despre rolul istoric al «personalithtilor care

gindesc in chip critic», al eroilor, si despre pasivitatea maselor

populare, a ogloatei».

Lenin revine de repetate ori la operele lui Marx si Engels

si

In conspectele, fragmentele

i Insemnarile lui de mai tirziu

care au fost incluse in «Caiete filozof ice». El face o caracteri-

zare a cotiturii revolutionare savirsite in stiinth de catre Into-

meietorii marxismului, subliniaza insemnatatea diverselor lor

lucrari in dezvoltarea gindirii revolutionare

i acorda o deose-

bith atentie dialecticii oCapitalului» lui Marx.

Dupa conspectul «Sfintei familii », in volumul de fata urmeaza

conspectele a (Iona scrieri ale lui L. Feuerbach: oPrelegeri

despre esenta religiei*

fiei lui Leibnitz»; dintre acestea, primul a fost Intocmit nu mai

devreme de 1909, iar al doilea in toamna anului 1914. Lenin

citise si mai Inainte scrierile lui Feuerbach, pe cind se afla

deportat in Siberia si mai ales pe vremea cind lucra la *Mate-

rialism

i empiriocriticism », in care sint citate lucthrile cuprinse

In volumele II si X din prima editie si volumul VII din editia

i cele doua volume

a doua a Operelor lui Feuerbach, precum

i «Expunerea, analiza si critica filozo-

de «Corespondenta si opere postume* ale acestui filozof, editate

de K. Griin (vezi V.I. Lenin. Opere complete, vol. 18, Bucuresti,

Editura politica, 1963, ed. a doua). S-a pastrat un exemplar

din volumul II al Operelor lui Feuerbach cu Insenmarile facute

pe atunci de Lenin. In conspectele care au fost incluse in oCaiete

studieze conceptiile filozofice

ale acestui materialist german.

Conspectind *Prelegerile despre esenta religiei *, Lenin ii

indreapta atentia mai cu seamti asupra conceptiei materialiste

a lui Feuerbach despre natur

asupra criticii pe care o face el idealismului, religiei

i despre legitatile ei objective,

i asupra

filozof ice », Lenin continua s

fundamentkii ateismului,

scoate

in

evidenth

ogermenii »,

embrionii

de materialism istoric, care n-au capatat totusi

XII

PREFATA

in filozofia lui Feuerbach, o dezvoltare cit de cit insemnata. In acest conspect, Lenin vorbeste de citeva ori de caracterul

limitat al filozofiei feuerbachiene si aratiti cit, incil din anii

1848-1851, Feuerbach a ramas cu mult in urma lui Marx

si Engels si cil el n-a inteles revolutia din 1848. Caracterizind

definitia dala. de Feuerbach naturii, Lenin scrie: «Reiese c4

natura = totul, in afari de supranatural. Feuerbach este scli-

pitor, dar nu profund. Engels defineste mai profund deosebirea dintre materialism si idealism» (volumul de fat6, p. 42-43). Cu

privire la caracterul limitat al materialismului lui Feuerbach si

la caracterul ingust al termenului «principiul antropologic in

filozofie » Lenin face, la sfirsitul conspectului sun, urmUtoarea

remarcil: «Atit principiul antropologic, cit si naturalismul slat

doar niste descrieri inexacte, slabe ale materialismu-

lui» (p. 57).

Atit in conspectul cartii lui Feuerbach despre filozofia lui

Leibniz, cit si in cel precedent, Lenin urmilreste evolutia f Haze-

flea a lui Feuerbach, trecerea lui de la idealism la materialism.

Dar in central atentiei lui se afli aici expunerea arnUnuntita

a sistenmlui filozofic, atit de complex, al marelui ginditor

german din secolul al XVIII-lea Melia, de Feuerbach. Lenin

transcrie caracterizarea monadelor lui Leibniz filmed de Feuer-

bach si relevA interpretarea idealistA

(lath', de el materiei,

privit4 doar ca un denomen» care serveste drept «legUturA, intre

monade». Lenin scria: «Interpretarea mea libeea: Monadele

= un fel de suflete. Leibniz = un idealist. Materia este ceva

in genul unei alte forme de fiintare a sufletului sau o gela-

tin6 care le serveste drept legUtura p6minteascil, corpora15.»

(p. 63). In conspecte se d'a o inalth apreciere ideilor dialectice ale filozofiei lui Leibniz si indeosebi wrincipiului activitiltii»,

care e ceva specific substantei monadelor. «Avem de-a face

aici

scria Lenin

i n

cu un fel de dialectia care c foarte

ciuda idealismului si obscurantismului

clerical» (p. 64). Lenin se opreste, de asemenea, asupra criticii

rationaliste fiticut5, de Leibniz empirismului lui Locke si semna-

leazU, uncle asenianari intro ideile filozofice ale lui Leibniz si

acelea ale lui Kant. La conspectele celor douii scrieri ale lui

Feuerbach se adauga §i o serie de scurte insemnari, care atesta

profunda,

ca Lenin a citit §i alte lucrari cuprinse in volumul a din prima

editie si in volumul IV din editia a II-a a Operelor lui Feuerbach.

PREFATA

XIII

Un loc central ocupa in acest volum conspectele Operelor

lui Hegel, cu ale carui scrieri, indeosebi cu «Stiinta logicii»,

Lenin a facut cunostinta Ina de pe cind se afla deportat in

Siberia; mai tirziu, in 1908, pe cind lucra la cartea sa «Materia-

lism si empiriocriticism», el a studiat prima parte din «Enci-

clopedia stiintelor filozofice ».

conspecteaza in mod amanuntit principala opera a lui Hegel,

«Stiinta logicii», precum si «Prelegerile de istorie a filozofiei»

si «Prelegerile de fjlozofie a istoriei». In aceste conspecte Lenin

In anii 1914-1915, Lenin

critica idealismul si dezvaluie limitarea istorica a conceptiilor

filozofice ale lui Hegel, «tributul plata misticismului», «jocul

de-a analogiile goale», «o tradare a dezvoltarii » si o data cu

aceasta arath Ca adeseori la Hegel se manifesta intr-o forma

mistier),

adevaratele raporturi ale

«Logica lui Hegel

scrie Lenin

realitatii.

nu poate fi aplicatii

intocmai si nu poate fi hada' asa cum se prezinta. Trebuie

extrase din ea nuantele logice (gnoseologice), curatind-o

de Ideenmystik: §i aceasta inseamna o munca considerabila»

(p. 221). Tocmai aceasta munca o efectueaza Lenin in conspec-

tele sale, oprindu-se la trecerile grele, la nuantele si modula-

tiile conceptelor abstracte hegeliene, cautind «grauntele de pro-

fund adevar sub invelisul mistic al hegelianismului» (p. 131).

«In general ma straduiesc sa-1 citesc pe Hegel in chip materia-

list:

cii»

noteaza el la inceputul conspectului cartii «Stiinta logi-

Hegel (dupa cum spune Engels) este materialism cu capul

in jos, adica elimin in mare parte pe bunul dumnezeu, absolutul,

ideea purti etc.» (p. 87). Un asemenea procedeu ii da lui Lenin

posibilitatea sa dezvaluie adevarata insemnatate a logicii

hegeliene, sa vada «ajunul" transformarii idealismului obiec-

tiv in materialism » (p. 142), sa semnaleze la Hegel «germenii»

unei intelegeri materialiste nu numai a naturii, dar si a istoriei. Hegel se apropie eel mai mult de materialismul dialectic stiin-

tific in «Stiinta logicii», unde isi construieste sistemul sau

grandios de categorii logice, si se afla cel mai departe de el

in filozofia istoriei. «Ceea ce e si de inteles

scrie Lenin ,

fiindca tocmai in acest domeniu, in aceasta stiinta, Marx si

Engels au facut cei mai mari pasi inainte. Aici s-a invechit

Hegel cel mai mult si a devenit o antichitate» (p. 269). Dar si

in logica Hegel numai «a i n tuit in mod genial dialectica

lucrurilor », dialectica lumii objective. Lenin interpreteaza si

XIV

PREFATA

dezvoltá in chip materialist legile fundanientale si categoriile

dialecticii, dezvilluie legAtura lor reciprod, arafa in ce constS

specificul manifestiirii lor in gindire, determinS raportul dintre

dialectid, logid si teoria cunoasterii.

Conspectele operelor lui Hegel sint imediat urmate de conspec-

tele unor crati ale lui G. Noel, F. Lassa lle si Aristotel. Conspec-

tul drtii lui Noel «Logica lui Hegel » prezintit interes, in primul

rind, ca un exemplu de critid «a vulgarizarii * dialecticii lui

Hegel de dtre un idealist neinsemnat". Lenin subliniad, in

conspectul drtii «Filozofia lui Heraclit Obscurul din Efes*

a lui Lassalle, c5, si acesta 1-a interpretat in mod necritic pe

Hegel. «Lassalle

Hegel, il copiazd, revine de mii de ori asupra diferitelor pasaje

din Heraclit, ingreuindu-si lucrarea cuun imens halast de savant-

Henri arhipedante » (p. 285). Lenin ii opune lui Lassalle pe

Marx, care a dezvoltat in mod efectiv filozofia. In acest conspect

Lenin dS indeosebi atentie expunerii conceptiilor filozofului

grec din antichitate si ii reprosead lui Lassalle cS «a lAsat

in umbd materialismul sau tendintele materialiste ale lui

Heraclit» (p. 295).

Prima sectiune se incheie cu conspectul «Metafizicii» lui

Aristotel

scrie Lenin

repetd

pur

si simplu pe

una dintre operele cele mai de seamS ale filozofiei

'antice, in care, dupa expresia lui Lenin, ct o t u 1

este atins

in treadt, toate categoriile» (p. 305). Conspectind cartea, Lenin

remard «aspiratiile, eautiirile * lui Aristotel, modul cum a

interpretat el dialectica obiectivS, «credinta naivg in puterea

ratiunii», critica fiicutS de el idealismului obiectiv al lui Platon,

si vorbeste despre complexitatea procesului cunoasterii, subli- niind a «dedublarea cunoasterii omului si posibilitatea idealis-

mului (= a religiei) au fos t da te chiar in prima abstractie,

elementath », si mentionind rolul creator al fanteziei, al vidrii

«chiar si in cea mai riguroas6. stiin» (p. 310).

In afad de conspecte, in prima sectiune shit cuprinse si

douS fragmente scrise de Lenin: «Planul dialecticii (logicii)

lui Hegel » si «In jurul problemei dialecticii». In primul frag-

ment se face o caracterizare generals a procesului cunoasterii, se aratil care e raportul dintre logid, dialectid si teoria cunoa--

terii ; in cel de-al doilea se explicS opozitia care existS intre

conceptia metafizid si cea dialectid a dezvoltarii, se face o

ana1iz5. a legilor fundamentale §i a categoriilor dialecticii, a

PREFATA

XV

legitilor istorice

i logice ale dezvolthrii cunoasterii si este

f ormulath teza, extrem de importantk despre eadrteinile de

i cele gnoseologice ale idealismului. Fragmentul «in

jurul problemei dialecticii* este o incoronare a ansamblului

de probleme filozof ice studiate de el In anii 1914-1915 si in

chs .

centrul c'arora se afla dialectica, istoria ei, legile

i categoriile

ei, rolul ei in procesul cunoasterii

de catre om. Acest fragment, de proportii destul de reduse,

reprezintIi o generalizare, neintrecua prin profunzimea

boggtia sa de idei, a tot co este principal si esential In dialectica

i transformilxii realithtii

materialisfa,

i constituie continutul ei.

In «Caiete filozofice» Lenin considerA dialectica drept singura

teorie jusfa a dezvollarii, care me d. cheia autorniscArii" a

tot ce exist6», dezvAluie momentele generale

«in toa te

fenomenele

i procesele naturii (inclusiv cele ale spiritului

si

ale societIltii)* (p. 297), formuleaia, «legile generale ale miparii

universuluici ale gindirii» (p. 147).

cunoasterii, Lenin scria:

trei

termeni:

1)

Scotind In evident A. principalele momente ale procesului

aAici existg in mod real, obiectiv,

natura; 2) cunoasterea omului, = c r e -

ierul omului (ca produs superior al acestei naturi) si 3) forma

de reflectare a naturii in cunoasterea omeneasck aceast5, formrt f iind tocmai conceptul, legile, categoriile etc.» (p. 154). Cerce-

tarea acestei «forme », analiza logicA a gindirii, in procesul eireia

i categoriilor dialecticii, ocup5,

se dezvMuie continutul legilor

in «Caiete filozofice

importanta primordialA pentru dezvoltarea filozofiei marxiste.

Studiind complexul proces al cunoasterii, Lenin arath cum

un loc cu totul deosebit si prezintá o

gindirea, pornind de la diferitele lucruri care slut nemijlocit

reflectate in senzatii si In reprezent5xi, se ridia la notiuni

abstracte, care fixeazli, laturile esentiale, leg.turile, relatiile

obiectului si reflectil

indirect

natura sa «mai profund,

mai veridic si mai deplin». Dar cunoasterea dialectick a earei

esenta este «desfAsurarea intregului ansamblu de momente ale

realiatii» (p. 133), nu se mArgineste numai la elaborarea abstrac-

tiunii, ci se raise& mai departe, pe drumul ridicArii de la abstract

la concret, al reproducerii In gindire a concretului ca «unitate

a diversiOtii » (Marx). «Semnificatia generalulni, este contra-

dietoriernentioneaA Lenin, el este inert, este impur. incom-

plot etc. etc., NA este numai 0 treapta spre cunoasterea

XVI

rnrrATA

concretului, fiindd noi nu cunoastem niciodatti, concretul

in intregime. 0 surng infinitei de concepte generale, de legi etc.

ne d

concretul in plenitudinea lui» (p. 234).

cunoasterea teoretica nu poate cuprinde

adevgrul obiectiv rupt de practicg

riul veridicitgtii cunoasterii. Numai printr-o determinare justä

a rolului practicii In procesul cunoasterii putem intelege atit

dezvoltarea istoricg a cunostintelor omenesti despre realitatea

obiectivg, cit

Lenin subliniazg c

de baza, de telul si crite-

notiuni, judedti,

concluzii, categorii, legi etc.in care aceste cunostinte se

i evolutia formelor logice

reflectg in &dire. «Practica omului, repetlndu-se de miliarde

de ori, se imprimrt In constiinta lui ca figuri logice », spune

Lenin (p. 184), iar In altä parte considerg categoriile logice ca

niste trepte ale procesului istoric de desprindere a omului din

naturk ale cunoasterii ei, ale cuceririi ei (vezi p. 79). Lenin

nu numai a d

o explicatie materialisth originii categoriilor,

dar

In

i analizeazti, continutul lor, rolul lor in procesul cunoasterii.

«Caiete filozof ice» sint examinate

i categoriile cele mai

i esenta, abstractul

importante ale dialecticii, ca fenomenul

ci

concretul, forma si continutul, cauza

i efectul, posibilitatea

ci

realitatea, intimplarea

i necesitatea, legea etc.

Un loc important ocupg, in conspectele

i fragmentele scrise

de Lenin, analiza legilor fundarnentale ale dialecticii,

osebi legea unitgtii si luptei contrariilor. «Dedublarea unului si

cunoasterea ptirtilor lui contradictorii

i

inde-

este

indicg Lenin

fondul (una dintre esentele", una dintre particularittitile

sau trgsgturile fundamentale, dad, nu chiar singura funda-

mental6) dialecticii» (p. 296). Generalitatea acestei legi este

ilustratti, de Lenin cu exemple luate din matematick mecanicrt,

fizicg, chimie, stiinte sociale. Dezvgluind continutul ei, Lenin

analizeazg «opozitia» «contradictia », arath relativitatea unitgtii

lor, ca formg läuntrick

i totodatg tranzitorie, a leggturii,

precum

i caracterul absolut al duptei» lor, care constituie

izvorul automisdrii, autodezvoltgrii fenomenelor.

Legea unitgtii

i luptei contrariilor este, dupg Lenin, legea

fundamental& a dialecticii,

lege pot fi intelese celelalte legi si categorii. «Pe scurt

i numai pornind de la aceastri

scrie

Lenin , dialectica poate fi definitg ca teorie a uniatii contra-

riilor » (p. 189). in comparatie cu aceastg lege, analiza celor-

legea trecerii schimbgrilor cantitative in schim-

lalte dourt

PREFATA

XVII

btiri calitative

ocupti in «Caiete

filozofice» un loc mai mic. «Trecerea cantittitii in calitate, si

viceversa», este consideratti de Lenin, in fragmentul despre

elementele dialecticii, ca un exernplu de trecere a fiectirei determintiri in contrariul ei. Conspectind «*tiinta logicii»,

el transerie caracterizarea categoriilor calitate

i legea negtirii negatiei

i cantitate

si

fticutti de Hegel si subliniazti

importanta ei. Analizind toate momentele acestor categorii

a unittitii lor

a mtisurii

(finitul

i infinitul, limita etc.), Lenin se opreste in mod amil-

nuntit asupra formei pe care o imbracti transformilrile reciproce

ale schimbtirilor calitative

procesului de dezvoltare treptatti».

i cantitative: saltul, «intreruperea

Caracteristica esentialti a procesului de dezvoltare este, dupti

ptirerea lui Lenin, «repetarea, intr-un stadiu superior, a anu-

mitor triistituri, insusiri etc. ale stadiului inferior si reintoar-

cerea aparentti la vechi (negarea negatiei)» (p. 188). Dacti

legea unitil4ii

i luptei contrariilor dezvtiluie izvorul intern al

procesului de dezvoltare, iar legea trecerii schimbtirilor canti-

tative in schimbtiri calitative dezvtiluie continutul lor, apoi

legea negtirii negatiei cuprinde procesul in intregime, privind

fiecare stadiu de dezvoltare ca un moment, ea o etapti a intro-

i subliniind legtitura, continuitatea si caracterul

guhii proces,

progresiv al dezvolttirii, in care fiecare moment constituie o

negare a celui precedent si este totodata premisa propriei negti'ri.

Dezvtiluind caracterul dialectic al negatiei, Lenin scria: «Nu negatia goalk nu negatia fru% rest, nu negatia sceptica, osci-

larea, indoiala sint caracteristice

,

i esentiale in dialecticti

nu, ci negatia ca moment al legitturii, ea moment al dezvolttirii

care mentine pozitivul, adicti ftirti nici o ezitare, larti nici un

fel de eclectism» (p. 192).

In diverse conspecte

i fragmente, Lenin revine menu la

problema logicii ca teorie a cunoasterii, care ne dti «nu numai

descrierea istoricd-vaturald a fenome-

nelor gindirii

dezvriluie

,

ci

i concordanta cv adevd-

gindirii».

r u /»,

«In aceastti acceptiementioneazti Lenin in notele marginal e,

«rezultatele si bilantul istoriei

logica coincide cu teoria cunoasterii. Aceasta este,

in general, o problemti foarte irnportantti» (p. 147). Pentru a

exprima dialectica obiectivrt a vietii, conceptele logice, cate-

goriile, legile insesi trebuie sti fie mobile,

variabile,

legate

XVIII

PREFATA

intro ele, dialectiee. Spre deosebire de Hegel, care doar a intuit,

in dialecticti, conceptele de automiscare a lumii, Lenin explieti

altfel, in chip materialist, trecerea conceptelor unul in altul.

«Ideea de a include via la in logicaspune Lenineste expli-

cabilasi genialadin punctul de vedere al procesului reflec-

tarii lumii obiective in constiinta (la inceput individuala) a

omului si al verificarii acestei constiinte (reflectari) prin prac- tick* (p. 171). Cu alte cuvinte, Lenin considera drept geniaM,

aplicarea dialecticii, singura teorie justa a dezvoltarii, lit proce-

i acest lucru a lost facut intr-o forma, idealista

sul cunoasterii,

de Hegel si intr-o form'a rnaterialista de Marx. In fragmentul

«Planul dialecticii (logicii) lui Hegel» Lenin scrie ca «in Capi-

talul" a lost aplicata, la o singura stiintti logica, dialectica si

teoria cunoasterii», iar in paranteza observa: cam este nevoie

de trei cuvinte: este unul i acelasi lucru» (p. 281). Dezvaluind

corelatia dintre

ogicli, dialectica

i teoria cunoasterii, Lenin

arata si care sint acele domenii ale stiintei din care teoria

cunoasterii urmeaza

sti-si

extraga materialul

sau:

istoria

filozofiei si a diferitelor stiinte,

copilului si a animalelor, istoria limbil, psihologia, fiziologia

organelor simturilor.

0 deosebita atentie acorda, Lenin problemei corelatiei care

exist& intre teoria i istoria ennoasterii, legile gindirii si procesul

formaxii kr, istoriei ideii din punctul de vedere al dezvoltarii

a dezvoltarii intelectuale a

si aplic.rii

notiunilor generale si a categoriilor logicii contem-

porane. Deosebit de important, sub acest raport, este conspectul

aPrelegerilor de istorie a filozofiei* ale lui Hegel. Apreciind

teza lui Hegel ca, dezvoltarea filozofiei, in decursul istoriei,

trebuie

sli corespunda dezvoltarii filozoliei

logice,

Lenin

remarci: Avena aici o cugetare foarte profunda si foarte

justn,

in esenta materialista (istoria reala este baza, temeiul, f i int area ,

dupd care vine constiinta)» (p. 220).

«Caietele filozof ice » reprezinta o treapta importanta in dez-

voltarea istoriei marxiste a filozofiei ca stiinta. Criticind con-

ceptia istorica-lilozofica idealista a hii Hegel, Lenin seinna-

leaza totodatiti valoarea cercetarilor intreprinse de acesta in

domeniul istoriei dialecticii si subliniaza importanta unei stricte

istoricitati, formulata ca o cerinta de catre Hegel, care nici el

n-a putut s-o respecte tocmai din cauza idealismului sau.

«Hegel

observa Lenin

credea", gindea in mod serios

PREFATA

XIX

ct materialismul ca filozofie este ceva imposibil, intrucit

filozofia este stiinta gindirii, a generalului, iar generalul este

gind. El repeta aici greseala idealismului subiectiv, pe care

I-a numit intotdeauna idealism fau"» (p. 232). Si Lenin urmS.-

reste pas cu pas aceastS, insuficientS, organia a conceptiei

istorice-f ilozof ice a liii Hegel si arat5, cum se manifest& ea atunci

cind acesta analizeazii uncle sau altele dintre doctrinele filozofice

ale trecutului, cind «rumegil» idealismul in istoria filozofiei,

«voalind» srabiciunile lui si «ocolind in mod las» istoria ma-

ter ialismulu i .

Spre deosebire de Hegel, Lenin pune in fata istoriei filozo-

fiei sarcina de a separa «germenii gindirii stiintifice» de fante-

zie, religie, mitologie, urmkeste indeosebi dezvoltarea mate-

rialismului si a dialecticii, arath cum au apkut

i s-all dez-

voltat in istorie cutare sau cutare idei f ilozof ice si ale stiinte-

lor naturii ale contemporaneitkii, ca, de pilda, aceea despre

structura materiei. Dind o interpretare materialist& ideii lui

Hegel despre «cercuri» in istoria filozofiei, Lenin dezvolt&

aceast& idee, dezvilluie in insusi specificul cunoasterii posibili-

tatea, izvoarele,

rdcinile gnoseologice» ale idealismului,

care sint consolidate «de interesele de clasA ale claselor domi-

nante » (p. 302). Lenin subliniaz

intotdeauna o arenA a luptei dintre cele doll& orientki funda-

mentale: materialismul

tkile istorice ale uneia si ale eeleilalte, aratS, cum dezvoltarea

filozofiei si a stiintelor naturii confirms, veracitatea materia- lismului dialectic si a materialismului istoric, supune criticii

diferitele curente ale filozofiei idealiste burgheze din vremea sa

c

istoria filozofiei a fost

i idealismul, dezv&luie particulari-

pozitivismul, neokantianismul

i

altele.

In sectiunea a doua a acestui volum sint grupate diverse

insemnki ale lui Lenin in legatur a. cu diverse and, articole

ei

recenzii ale unor scrieri filozof ice si de stiinte ale naturii apkute

in anii 1903-1916 si care constituie o completare substantial&

la ceea ce stiam despre preocuphile lui Lenin privind problemele

de filozofie. Aceste insemnki prezinth interes nu numai pentru

csa likgesc ideea noastrA despre literatura filozofic&

i cea

tiin-

ific

aflate in cimpul vizual al lui Lenin in acesti ani; ele

cuprind o serie de teze importante, privind, bungoark proble-

mele f ilozof ice ale stiintelor naturii, critica filozofiei burgheze etc.

XX

PREFATA

In «Caiete filozofice» Lenin considera stiintele naturii drept

un domeniu foarte important al cunoa,sterii umane, arath depen-

denta dezvolthrii lor de practica, de tehnica si atrage atentia

asupra caracterului dialectic al acestei dezvoltari. «Dialectica

este, in general, inerenta intregii cunoasteri umane. Iar stiin-

natura obiectivä cu aceleasi insusiri

ale ei, transformarea particularului in general, a intimpla-

torului in necesar, trecerile, transmutatiile, legatura reci-

prodi a contrariilor» (p. 301). In procesul complex al cunoasterii

legitatilor naturii, ne explica Lenin, se ascund izvoarele inter-

prethrii lor idealiste. Referindu-se la respingerea materialis- mului de catre unii naturalisti, el arath leg:a-tura care exista

intre acest fenomen ,si dezvoltarea rapida a stiintelor naturii:

<43entru a ne misca mai liber printre aceste lucruri noi, Inca

obscure, ipotetice

tele naturii ne arata

scrie el , jos materialismul", jos vechile

idei (molecula"), care ne leaga" ! Sa le dam o denumire noua. (biogen), pentru a putea diuta mai liber noi cunostinte! N .B .

In legatura cu problema

izvoarelor si a motivelor vii care

contemporan

in

fizia

si

in

stimuleaza

idealismul"

stiintele naturii in general» (p. 334). Interpretarea idealisth a

descoperirilor stiintelor naturii este legata, dupii Lenin, si

de necunoasterea dialecticii de catre naturalisti, de faptul ca ei nu inteleg materialismul dialectic contemporan. «Natura-

listii

si nu inteleg dialectica» (22), care e absolut necesara pentru a

stapini «arta de a opera cu concepte» (p. 219). In afath de carac-

terizarea generala a dezvoltarii cunoasterii stiintifice a naturii,

Lenin se ocupa indeaproape de uncle dintre problemele ei

particulare: de infinitul materiei, de esenta spatiului si a

timpului, de insemnatatea abstractiilor matematice, de rolul

observa Lenin

au o idee ingusta despre transformare

shnbolurilor in matematica etc.

In ultima sectiune a acestui volum au fost incluse extrase

din duple lui J. Dietzgen, G.V. Plehanov, V.M. Suleatikov,

A. Rey, I.M. Steklov si dintr-un articol al lui A.M. Deborin,

care sint insotite de observatiile si insenmarile lui V.I. Lenin.

Observatiile lui prezinth importanth nu numai pentru aprecierea

cutarui san cuthrui autor, dar si pentru faptul ca de abordeaza

un cerc larg de probleme ale materialismului dialectic si ale

materialismului istoric, ale istoriei filozofiei, precum si de

PREFATA

XXI

probleme filozof ice ale stiintelor naturii si ale ateismului

stiintific.

In vohimul de fata se publicil pentru prima oara observatiile

lui Lenin pe marginea si in textul cartii lui J. Dietzgen «Mici

scrieri filozof ice»; ele au fost facute, in cea mai mare parte,

in anul 1908, pe vremea cind Lenin lucra la cartea sa «Materia-

lism si empiriocritieism», in cuprinsul careia au fost folosite

un mare numar din ele. Lenin apreciaza in chip deosebit parti-

nitatea acestui filozof autodidact, care a ajuns in mod indepen-

i felul cum a inteles

dent la materialismul dialectic, precum

el obiectul filozofiei, teoria reflectiei, lupta impotriva religiei

si a filozofiei idealiste etc. Lenin se opreste si asupra greselilor

comise de Dietzgen, asupra confuziei manifestate de el in ce

priveste notiunile filozofice, a carei cauza era lipsa unei sufi-

i folosirea in chip necritic a termino-

ciente culturi filozofice

logiei adversarilor sai in domeniul filozofiei. Facind abstractie

de «greselile lui partiale in expunerea materialismului dia-

lectic» (Opere complete, vol. 18, Bucuresti, Editura

politicO,

1963, ed. a dona, p. 356), Lenin 1-a considerat pe Dietzgen ca

un tovaras de idei in domeniul filozofiei si a folosit lucrarile lui in lupta impotriva machistilor.

Altfel apreciaza Lenin cartea lui V.M. *uleatikov «Incercari

de justificare a capitalismului in filozofia vest-europeana»,

care a fost scrisa intrucitva sub influenta exercitata de A. Bog-

danov. In observatiile sale pe marginea acestei carti, Lenin

critica cu asprime materialismul vulgar, primitiv al autorului

ei, care denatureaza dezvoltarea istorica a gindirii filozofice din Europa occidentala; el combate confuzia, pe care o face

acesta, intre diferitele curente filozofice, fie ele

i inrudite

intre ele, tendinta lui de a reduce intreaga filozofie burgheza

la o apologie a capitalismului, «fara o analiza de fond» (volu-

mul de fata, p. 447) etc. Observatiile facute de Lenin pe mar-

ginea cartii lui *uleatikov prezinta o importanta deosebita pentru lupta impotriva vulgarizarii materialismului istoric

si a istoriei filozofiei.

In observatiile sale pe marginea cartii «Filozofia moderna.,

a lui A. Rey, Lenin continua critica conceptiilor pozitiviste

ale acestui autor, care a fost facuta de el in lucrarea sa ((Math-

rialism

i subliniaza totodata ca, anali-

end o aerie de probleme concrete ale stiinte1or naturii, Rey

i empiriocriticism»,

XXII

PREFATA

se situeazil pe pozitia materialismului timid», ba chiar crt se

apropie de umaterialismul dialectic» (vezi, de pildg, p. 490

0 488).

Un interes deosebit reprezintil observatiile lui Lenin pe

margMea cgrtilor lui G.V. Plehanov si I.M. Steklov despre

Cernisevski. Ele dovedese marea atentie pe care o acorda Lenin

istoriei gindirii sociale ruse, si in special istoriei filozofiei, si

cit de mult aprecia traditiile ei progresiste, materialiste. Lenin

subliniazg materialismul si democratismul revolutionar al lui

Cernisevski, lupta hothritg dusg de el impotriva liberalismului,

pentru revolutia trugneaseii. Comparind cartea lui Plehanov

din 1909 despre Cernisevski cu lucrarea scrisit tot de el in 1899,

si care a stat la baza ei, Lenin arath cum conceptiile mensevice

ale acestui autor due la o apreciere nejusth a continutului de

clash, al activitiitii lui Cernisevski. «Preocupat de deosebirea

teoreticti dintre conceptia materialistg si eonceptia idealisth

a istoriei, Plehanov a se4at din vedere deosebirea practie-

politieg si de Oast! dintre un liberal si un democrat» (p. 531).

mar-

ginea cgrtilor lui Plehanov si Steklov ne permite sg semnalrtm

atitudinea lui negativii fath de cele doug tendinte opuse mani-

festate in aprecierea marelui revolutionar-democrat rus: aceea

de a-I apropia pe Cernisevski de liberalism si de a estompa

ideile lui revolutionar-democratice (Plehanov in cartea lui din

1909) si aceea de a sterge, intr-o oarecare mgsurg, granita dintre

0 comparatie intre observatiile fgcute de Lenin pe

conceptiile lui Cernisevski si marxism (Steklov).

*

*

*

La baza materialelor publicate in volumul de fath stau manu-

serise ale lui Lenin in limbile rusii, germang si francezg si,

in parte, in liinba englezg; in text intilnim totodatg si citeva

titluri de egrti latinesti si italiene, precum si cuvinte si expresii

din latina si greaca veche. Cuvintele din manuscrisele lui

Lenin

care erau simple insemngri, filcute pentru el

aceastg formg, nu erau, desigur, destinate publiciirii

si, in

se

prezinth adeseori intr-o formg prescurtath, citeodath ilizibilii,

eeea ce explicg descifrarea lor diferitil de la o editie la alta.

Pentru o cit mai mare apropiere de manuscrisul lui Lenin,

PREFATA

XXIII

termenii si expresiile straine

care alterneaza cu textul rus si care slat scrise pc mar-

ginea citrtilor sau sint legate en contextul expunerii ulterioare,

in volumul de fata sint redate in original, en traducerea lor

in josul paginii daca n-au fost traduse de Lenin in text. Textul

citatelor se deosebeste win ghilimele de cuvintele introduse

de autor; traducerile lui Lenin girt puse in ghilimele in formil

de virgule ( "), iar cele redactionale in ghilimele in forma de

unghiurn« »).

cu exceptia color bine cunos-

cute

Toate sublinierile din text ale autorului sint redate cu dife-

rite caractere de litere: cuvintele

sau o parte din ele

subliniate cu o linie subtire ondulata sau dreapth sint tiparite

cu cursive; cele subliniate cu dourt linii

r (trite cele en trei

cu cursive

en aldine de rind s.a.m.d.

Textul editiei de fata, a fost din non confruntat cu mann-

scrisele lui Lenin, iar traducerile care apartin redactiei au fost

confruntate cu izvoarele directe. La sfirsitul volurnului sint

date adnotari, un indice de publicatii citate sau mentionate

de V.I. Lenin, un indice de mime

Institutul de marxism-leninism

i unul de materii.

de pe lingd C.C. al P.C.U.S.

1

CONSPECTE SI FRAGMENTE

3

CONSPECTUL CARTII SFINTA FAMILIE"1

DE MARX SI ENGELS

Seri. nu mai derreme de 25 aprilie (7 mai)

pi nu mai iirziu de 7 (19) septembiic .1895

Pub lieal pentru prima oard in 1930,

in Culegeri din Lenin", vol. XII

Ss liparefis dupli manuseris

,a(A- 4'47

,

z

-41

(5

 

%;-PA-

 

--

 
 

'90.57

 
 

---

 
 

1

-

44

-,

i

7.--/-

.62

 

-

74.-.7

"

-

 

,

--

(

i%

--)1

 

. 40.,---4----70? - <! -, -xi -,- -.--

-p

-,

6:2e--V

.

,Ka,,

z.d.

 

,

,

:,.,.

_er --

,

a

7

   

.r-- .e

 

277 A-0'

-/-

:

-

a.

-

,,,-T

-

--4-

,,

-0

--

,,,c-.Ir

,

,

-- 4,

 

is 4.-

c

 

s

,,,,

/r.,,

/--

 

"7.4" 7- ,,--,,A

-

----

>/ke

e.7

 
   

,

7

,-

"7_47

7

.(C, -.

 

dr-

-.--,,,

(;:l-'

Cs- ,q

 

/#4r-sGee (47,

1.

4.,g/.,-tgr. eF9,=igre-r-,-,i9

-4.

.0,

y_

 

,/

4.

_

,--4

"

-4,

(41 -7.4,

49x:

 
 

°64.45

0.-.2

ery-

 

-

'77).

7, ik-s.,,I.,tr-

,.

 

7,

5"

 

yze

'

4

,47.4---,.-

F,

s

(1

-/-

/

"-

- //;1rd.,

a

g e&

--n-,A

fi

-

,

V-

,

I

A I -r:). 4:510. e

Prima pain

a mannscriaului

UI V.I. Lenin:

Engels.

Conspectul cirtii ,igfinta familia* de Marx

i

Mieforal

Ac.-

c

1805

e

L.

.02

SFINTA FAMILIE,

SAU CRITICA CRITICII CRITICE 2

IMPOTRIVA LUI BRUNO BAUER & Co.

DE FRIEDRICH ENGELS $1 KARL MARX

FRANKFURT-AM-MAIN

LITERARISCHE ANSTALT

(J. ROTTEN) 1845

Aceasti drticid, de format in-8°, este aldtuita, dintr-o

prefatil (p.

IIIIV)"

[7-8]** (cu indicatia: Paris, septembrie

i textul

1844), tabla de materii (p. VVIII) [749-751]

(p. 1-335) [9-238], impArtit in nou'a, capitole (Kapitel).

Capitolele I, II si III au fost scrise de Engels, capitolele V,

VIII si IX de Marx, iar capitolele IV, VI si VII de amindoi,

fiecare dintre ei semnind separat paragraful sau alineatul

scris de el in capitolul respectiv

Toate aceste titluri sint satirice

critid a unui mAcelar in cline" (asa este intitulat § 1 din capi-

tolul VIII). Lui Engels ii apartin paginile 1-17 [9-21] (capi-

tolele I, II, III si § 1 si 2 din capitolul IV), 138-142 [103-105] (§ 2a din capitolul VI). 240-245 [169-173] (§ 2b din capitolul

i merg pill' la transformarea

i prevgzut cu titlu aparte.

VII): I Ldicil 26 de pagini din 335. Primele capitole sint, de la un cal-at la altul (intregul(!)

capitol I, p. 1-5 [0-11]), o eritic

a stilului folosit de Litera-

tur-Zeitung" 11Allyenwine Literatur-Zeiturtg" von Bruno Bauer ;

in prefatii se spune d tocmai impotriva primelor ei 8 numere

=_

este indreptath critica lui Marx si Enge1s11, o critid a denatu-

farilor ei in domeniul istoriei (capitolul II, p. 5-12 [12-17],

in special in acela al istoriei engleze), o critid a temelor tratate

de ea (capitolul III, p. 13-14 [18-19], o ridiculizare a Gri)nd-

' F. Engel

und K. Marx. Die heilige Famine, oder Kritik der kritisehen Kritilc.

Nola red.

Frankfurt a.M., I45.

K. Marx gi F. Bagels. Open, vol. 2,

Buoureeti, E.S.P.L.P.

1958.

Nola rod.

8

V. I. LENIN

lichkeit* cu care este redatA nu stiu ce disputä dintre d-1 Nau-

werk i Facultatea de filozofie din Berlin3), o critiert a conside-

ratiilor ei cu privire la dragoste (capitolul IV, 3,

Marx),

o critic6 a nwdului cum Ad expuse ideile lui Proudhon in Lite-

Proudhon, p. 22 [25] u. ff. bis** 74

[59]1. La inceput gitisim aici corectate o multime de greseli

de traducere: s-a confundat formule et signification***, justice

s-a tradus prin Gerechtigkeit**** in loc de Rechtpraxis*****

etc.). Dup6 aceastil critia a traducerii (pe care Marx o denumeste

Charakterisierende Dbersetzung No. I, II u.s.w.******) ur-

meazg. Kritische Randglosse No. I u.s.w.*******, in care Marx

ia apiirarea lui Proudhon impotriva criticilor de la Literatur- Zeitung", opunind speculatiei ideile sale vgdit socialiste. Tonul lui Marx fatil de Proudhon este foarte elogios (desi

exist6 si uncle mici rezerve, ca, de pilditi, o referire la articolul

Umrisse zu einer Kritik der Nationailikonomie" al lui Engels,

ratur-Zeitung" (IV, 4,

aprut in Deutsch-Französische Jahrbiticher"3).

Marx trece aici de la filozofia hegelianA la socialism: aceastil

trecere este evidentiti; se vede ce a fost deja cucerit de Marx

si curn trece el la un nou core de idei.

«Economia politicil care acceptA relatiile propriettttii private

ca relatii umane si rationale se gseste intr-o contradictie

permanentrt cu premisa ei fundamentark proprietatea privatk

contradictie analog5, cu aceea a teologului care a, intotdeauna

reprezenthrilor religioase o interpretare omeneascsa, si care tocmai

prin aceasta prtcrituieste intotdeauna impotriva prernisei sale

fundarnentale: caracterul supraomenesc al religiei. Astfel, in economia politick sajariul apare la inceput ca partea propor-

i beneficiul

la capital se afl'a unul fata de eel:Malt in raporturile cele mai

amicale, reciproc favorabile si in aparentrt cit se poate de u mane.

Mai tirziu ins6 se f5,dete ck dimpotrivit, aceste raporturi sint

dintre ale mai ostile, c11, salariul

i beneficiul la capital sint

tionalg din produs care revine muncii. Salariul

*

*

0*

****

`**

eeriozititii.

unix folgendo bi

Nota trad.

i urmittoarele pld la. Nola trad.

Nota brad.

formula cu semnificatia.

dreptate.

N ta brad.

practid juridid.

Nola brad.

traducere caracteriaant& nr. 1, II eto.

nota critic& marginal& nr. I eto.

Nola OM.

Nota trad.

CONSPECTUL CAETII SFINTA FAMILIE' DE MARX SI ENGELS

9

intr-un raport iners. La inceput valoarea pare A fie rational

determinatg prin cheltuielile de productie ale unui lucru si

prin utilitatea lui socialg. Pe urmg inA se constata a valoarea

este o determinare pur intimplgtoare, care nu se dig in nici

un raport cu cheltuielile de productie sau cu utilitatea sociall.

La inceput se considerg a mitrimea salariului se stabileste

printr-un acord liber conslintit intre muncitorul liber si capita-

listul liber. Pe urmg inA se vgdeste a muncitorul este nevoit

A lase A i se stabileascg salariul de Atre capitalist, dupg cum capitalistul este nevoit A i-I fixeze la un nivel cit mai coborit.

in locul libertigii celor doll Parthei*o Ichiar asa este scris

intervenit

constringerea. Tot astfel stau lucrurile cu comertul si cu toate

celelalte relatii economice. Economistii simt si ei uneori aceste

acest cuvint in cartea de fatgl contractante,

a

continutul

principal al controverselor lor. Dar, atunci cind devin constienti

de existenta acestor contradictii, economistii ataca ei infili

proprietatea privatii sub una dintre formele ei parfiale, acuzind

cutare sau cutare forme partiale a falsificg salariul rational in sine, adicg in inchipuirea lor, valoarea rationalg in sine,

comertul rational in sine. Astfel, Adam Smith se dedg uneori la atacuri impotriva capitalistilor, Destutt de Tracy impotriva

bancherilor, Simonde de Sismondi impotriva sistemului indus-

trial, Ricardo impotriva proprietgtii funciare, iar aproape

toti economistii moderni impotriva capitalistilor neindustriali,

in persoana camra proprietatea apare numai in calitate de

consurnator.

mai ales atunci cind ataca vreun abuz

contradictii,

si

dezvgluirea acestora

constituie

Prin unnare, uneori

special

economistii subliniazg cu titlu de exceptie aparenta

de uman in relatiile economice, dar de cele mai multe ori ei

considerg aceste relatii tocmai in ceea ce le deosebeqte in mod

categoric de ceea ce este uman, adicg in sensul lor strict econo-

mic. &Rind constienti de existenta acestei contradictii, ei

se zbat inguntrul ei.

Proudhon a pus capgt o data pentru totdeauna acestei incon-

stiente. El a luat in serios aparenfa vmanti a relatiilor econo-

mice si a opus-o cu botilrire realitafii lor inumane. El a sil it

pirti.

Nota !rad.

10

V. I. LENIN

aceste relatii sA fie in realitate ceea ce sint In imaginea pe care

si-au fAcut-o despre ele insesi sau, mai bine zis, sA renunte la

aceastA imagine despre ele insesi si sA recunoascA CA in reali-

tate nu au nimic uman. Si de aceea, pe deplin consecvent cu

sine insusi, el a arAtat cA nu cutare sau cutare formA aparte

de proprietate privata, cum pretindeau ceilalti economisti, ci proprietatea privatA pur si simplu, in universalitatea ei,

falsificA relatiile economice. El a fácut tot ce poate sA facg

critica economiei politice fArA, a pArAsi punctul de vedere al economiei politice» (36-39) [35-36].

Reprosul lui Edgar (de la Literatur-Zeitung"), cA Proudhon

face din dreptate" o divinitate", este respins de Marx pe

considerentul cA In lucrarea sa din 1840 Proudhon nu se situ-

eazA pe punctul de vedere al dezvoltririi germane din 1844"

(39) [36], cA acesta este un pAcat general al francezilor, cA trebuie

sA ne amintim si de referirea lui Proudhon la negatia care Map-

tuieste dreptatea, referire care ne permite sit ne debarasAm

si de acest absolut in istorie (urn auch dieses Absoluten in der

Geschichte iiberhoben zu sehi

la sfirsitul p. 39).

«DacA

Proudhon nu merge ping la capAt si nu trage o asemenea con- cluzie, aceasta se datoreste nurnai nenorocului de a se fi rascut

francez si nu german» (39-40) [36-37].

UrmeazA, mai departe, Nota criticA marginalA nr. II (40-46)

[37-41], in care se contureazA deosebit de limpede conceptia

aproape formatA a lui Marx asupra rolului revolutionar al

proletariatului. «Economia politicg de pinA acurn, pornind de la existenta

boglitiei, pe care miscarea proprietAtii private o creeazA, chipu-

rile, pentru popoare, a ajuns la consideratii care fac apologia

proprietAtii private. Proudhon porneste de la faptul contrar,

pe care economia politicg Il voaleazA prin sofisme, si anume

de la existenta sArAciei pe care o creeazA miscarea proprietAtii

private, si ajunge la concluzii care neagA proprietatea privatg.

Prima criticA a proprietatii private porneste, fireste, de la

faptul in care esenta pling de contradictii a acestei proprietAti

private se manifestA in forma cea mai palpabila, cea mai fla-

grantil si de-a dreptul revoltittoare pentru sentiinentul omului:

de la existenta grAciei, a mizeriei» (41) [37-38].

CONSPECTUL CARTII SFINTA FAMILIE DE MARX SI ENGELS

11

«Proletariatul si bogritia formeazh doi opusi. Ca atare, con-

stituie un tot Intreg. Ambele sint generate de lumea proprie-

thtii private. Problema consti in a sti ce pozitie determinath

ocuph fiecare dintre aceste douh elemente in cadrul acestui

antagonism. Nu este suficient sh le declari ea Hind clod, laturi

ale unui tot intreg.

Proprietatea privath, ca proprietate privath, ca boghtie,

este silita sh-si meriting propria ei existenfa

contrariului ei: proletariatul. Ea este latura pozitivii a antago-

nismului, proprietatea privath satisPticuth in sine inshsi.

Dimpotrivh, proletariatul, ca proletariat, este silit sh, se

desfiinteze pe sine insusi, deci sh desfiinteze si opusul shu,

care-I conditioneazh, care-1 face sh fie proletariat: proprietatea

i deci existenta

privath. El este latura negativa a opozitiei, nelinistea dinhun-

trul ei, proprietatea privath suprimatti si care se suprimh

singurh.

Clasa posedanth si clasa proletariatului reprezinth aceeasi

instrilinare de sine a omului. Dar prima clash se simte satisfh-

cuth si afirmath in aceasth instrhinare de sine; ea vede in instrh-

inare propria ei putere §i posedh in ea aparenfa unei existente

umane; cea de-a doua clash insh se simte anihilath in aceasti, instthinare si vede in ea propria ei neputinth si realitatea unei

existente inumane. AceastA clash, ca sh folosim o expresie a lui

Hegel, reprezinth in oropsire revolta impotriva acestei oropsiri,

revolth spre care ea este necesarmente impinsh de contradictia

dintre natura ei omeneasch si conditiile ei de viath, care sint

o negare fati§rt, categoric:O., si atotcuprinzhtoare a inshsi acestei

naturi.

Asadar, in cadrul acestui antagonism, proprietarul privat

reprezinth partea conservatoare, iar proletarul partea distrue-

tivit. De la primul porneste actiunea indreptath spre mentine-

rea antagonismului, de la cel de-al doilea actiunea indreptath

spre desfiintarea lui.

E drept cA, in cadrul miscrtrii ei economice, proprietatea

privatA duce la propria ei desfiintare, dar numai pe calea unei

dezvolthri independente de ea, inconstiente, care are loc impo-

triva vointei ei si care e determinath de inshsi natura obiectului,

numai prin aceea ch genereazh proletariatul ea proletariat,

mizeria constienth de mizeria ei spiritualh si fizich, dezumani-

12

V.

I. LENIN

zarea con§tienta de dezumanizarea ei, §i care de aceea tinde

sA

se desfiinteze pe sine ins4i. Proletariatul aduce la indeplinire

sentinta pe care proprietatea privatil o pronunta impotriva ei

insii generind proletariatul, dupl cum aduce la indeplinire

sentinta pe care munca salariath o pronunta, impotriva ei

1110,0

producind bogAtia altora §i propria ei mizerie. Repurtind vic-

toria, proletariatul nu devine nicidecum latura absolut5, a

societatii, clici el repurteaza victoria numai desfiintindu-se

pe sine §i desfiintind §i

contrariul s'au.

0 dath. cu victoria

proletariatului dispare atit proletariatul, cit §i opusul s'au,

care-1 conditioneazii: proprietatea privata.

Dacri, autorii sociali§ti atribuie proletariatului acest rol

istoric mondial, ei n-o fac nicidecum pentru

c. ar considera,

cum pretinde critica critica, c

chiar dimpotrivä. Pentru ca in proletariatul gata format este

practic terminata desprinderea de tot ce este uman, chiar

§i

in conditiile de viatA ale prole-

de aparenfa de Imam; pentru c

proletarii sint n4te zei. Ba

tariatului sint intrunite toate conditiile de viata" ale sociefatii

actuale, ajunse la punctul culminant al inumanului; pentru

ca in proletariat ornul s-a pierdut pe sine insu§i, dar Iii acela§i

timp nu numai ca a capatat con§tiinta teoretica a acestei pier-

deri, dar este

uman, Impins fiind de mizerie

aceast6 expresie practica a

necesikifii , de mizeria absolut neinduratoare, care nu mai

iata

poate fi Inlaturata, care nu mai poate fi infrumusetata

i direct silit sa se revolte impotriva acestui in-

de ce proletariatul poate

i trebuie ea se elibereze pe sine. Dar

el nu se poate elibera pe sine Mail sa desfiinteze propriile sale

conditii de viat'a. El nu poate desfiinta propriile sale conditii

de viata fret siti desfiinteze toate conditiile inumane de viata ale

actuale, sintetizate in propria sa situatie. Nu degeaba

societAtii

trece el prin coaIa asprit, dar care calqte, a munch. Nu este

vorba de ceea ce cutare sau cutare proletar sau chiar intregul proletariat considerit ca este scopul sau in mornentul de fata. Este vorba de ceea ce proletariatul este in realitate §i de ceea

ce va fi el istoricete nevoit sa faca in virtutea acestei existenfe.

Tinta §i actiunea sa istorica ii sInt dinainte trasate, in modul

cel mai limpede

i irevocabil, de propriile sale conditii de

viatt,

precum

i de intreaga organizare a societrgii burgheze

CONSPECTUL CARTII SFINTA FAMILIE DE MARX SI ENGELS

13

contemporane. Nu este nevoie s

vorbim aici amanuntit despre

faptul c

o parte considerabilii din proletariatul englez

francez este deja patrunsii de eonstiinta sarcinii ei istorice

si

si

lucreaza in permanenta la dezvoltarea

a acestei constiinte* (42-45) [38-40].

i limpezirea definitiva

NOTA CRITICA MARGINALA Nr. 3

*D-1 Edgar nu poate s nu stie c

d-1 Bruno Bauer a pus la

baza tuturor consideratiilor sale constiinta de sine infinitii»

a socotit acest principiu ca Hind totodata si principiul creator

al evangheliilor, care prin infinita lor lipsa de constiinta s-ar parea ca se afla, In contradictie directa, cu constiinta de sine

infinith. Tot astfel Proudhon considera egalitatea ca principiu

creator al proprietatii private, care se afla in contradictie

si

directa cu egalitatea.

Dad, d-1 Edgar va compara pentru

moment egalitatea franceza cu constiinta de sine germana, va

grtsi ca acest din urma principiu exprima in manierci germanii,

adica In formele gindirii abstracte, ceea ce primul exprima in

manierii franeeza, adica in limbajul politicii si al intuitiei

ginditoare. Constiinta de sine este egalitatea omului cu el insusi

In gindirea purl. Egalitatea este constiinta de sine a omului

dobindita in sfera practicii, adica constiinta pe care o are un

om despre alt om ca egal al sau

i atitudinea unui om fata de

alt om ca egal al Au. Egalitatea este expresia franceza care

si

desemneaza unitatea esentei omenesti, constiinta generica

comportarea generica a omului, identitatea practica dintre om

om, adia raportul social sau omenesc al omului fata de om.

De aceea, dupa cum In Germania critica distructiva, Mainte

de a ajunge in persoana lui Feuerbach la intuirea omului real,

se straduia sit distruga cu ajutorul principiului eonsliinlei de

sine tot ce este determinat si existent, tot astfel critica distruc-

tiva din Franta se straduia sit obtina acelasi rezultat cu aju-

torul principiului egalikilii* (48-49) [42-43].

«Parerea crt filozofia este expresia abstractit a starii de lucruri

existenta ii apartMe la origine nu d-lui Edgar, ei lui Feuer-

bad, primul care a definit filozofia ca empirism speculativ

si

mistic si a demonstrat acest Meru» (49-50) [43].

14

V. I. LENIN

«Revenim mereu la aceeasi chestiune

Proudhon scrie

in interesul proletarilor »*. Ceea ce-1 indeamna sii scrie nu este

interesul criticii satisfacute de sine si nici vreun interes abstract

sau creat in mod artificial, ci un interes de masa, real, istoric,

un interes care duce dincolo de o simpla criticd, un interes

scrie in interesul

care va duce la crizà. Proudhon nu numai c

proletarilor, dar este el insusi proletar, ouvrier**.

lui este un manifest stiintific al proletariatului francez si are

de accea cu totul alta, importantrt istorica, decit elucubratiile

literare ale unui critic critic oarecare» (52-53) [45].

Lucrarea

i vechea

forma de avutie este cu totul identich cu dorinta lui de a suprima

raportul practic instrainat al omului fatrt de esenta lui obiec-

«Dorinta lui Proudhon de a suprima lipsa de avutie

tuald, de a suprima expresia economica-politica a instrainarii

de sine a omului. Dar, intrucit critica pe care o face el econo-

miei politice continua. sa ramina in cadrul prerniselor economiei

politice, redobindirea lumii obiective mai apare la Proudhon

sub forma economica-politica a posesiunii.

Proudhon nu opune lipsei de avutie avutia, cum pretinde

critica critick ci, dimpotrivk opune vechir forme de avutie

adica proprietafii private

posesiunea. El proclama pose-

siunea «1 unctie sociald». Or, ceea ce prezina «interes» intr-o

functie nu este «a exclude* pe altul, ci a pune in actiune a-ti realiza fortele proprii, fortele propriei tale fiinte.

§i

Proudhon n-a reusit s

expuna aceasta idee intr-un mod

adecvat. Ideea de «posesiune wild» exprimrt in termenii econo-

I miei politice, adicri, tot intr-o forma instrainata, teza cii obiec-

tul, ca

fiivtare pentru om, ca /iinlare obiectuald a omului,

este in acelasi timp fiintarea in /apt a omului pentru alt om,

relatia lui umand laid de alt om, comportarea sociald a omulvi lap de om. Proudhon suprima instrainarea economica-politica,

faminind in cadrul acestei instrainttiri» (54-55) [46-47].

nAcest pasaj este extrem de caracteristic, deoarece arata

cum se apropie Marx de ideea fundamentala a intrecrului sau

sistem", sit venia verbo***, i anume de ideea relatiiror sociale

de productie

* CUM. de Marx dnpa Edttm

*

**

munoitor.

Nola trad.

(tacit no putem asttel oxprima.

Note trod,

CONSPECTUL CARTII SF1NTA FAMILIE DE MARX SI ENGELS

15

Not Sin, ca un amánunt, ea la p. 64 [53] Marx consacrS 5 rin-

duri faptului c

prin Marschalr* in loc de Hufschmied"**.

critica criticS" traduce cuvintul maréchal

Foarte

interesante sint paginile 65-67 [53-65] (Marx se

apropie de teoria valorii bazate pe muncS); p. 70-71 [53-55] (rhspunsul dat de Marx lui Edgar, care il acuzS pe Proudhon

a face confuzie atunci cind spune c

rilscumpere produsul gu), 71-72 si 72-73 [57-69] (socialism

visStor, idealist, eteric" (dtherisch) si socialism si comunism

de mass").

P. 76 [61]. (§ 1, alineatul 1: Feuerbach a dezvSluit misterele

muncitorul nu poate

st

reale, Szeliga6

viceversa).

P. 77 [61-62]. (Ultimul alineat: anacronismul relatiei naive

dintre bogati

i s'araci: si le riche le savaitr***).

P. 79-85 [62-67]. (Toate aceste 7 pagini sint, in intregime,

extrem de interesante. IatS, de pildS, § 2: «Misterul con-

filozofiei speculative cu

structiei speculative*

critica

cunoscutul exemplu al fructului", der Frucht, critia

direct indreptati Oi imp o tr iv a lui Hegel. Tot

aici gSsim extrem de interesanta observatie cS, in cadrul

expunerii speculative, Hegel oferg, foarte des" o expunere

realá care sesizeaz4 obiectul insusi

die Bache selbst).

observatii fragmentare impotriva

Degradierung der Sinnlichkeit****.

P. 92, 93 [71, 73]

P. 101 [78].

industria

«El» (Szeliga) <mu este in stare

s

vadg,

cA

i conwrful faurese cu totul alte imperii univer-

sale decit crestinismul si morala, fericirea vietii de familie

ai

bunhstarea burti-verzirnii».

P. 102 [78-79]. (Sfirsitul alineatului 1

observatii inteph-

toare in legAturS cu rolul notarilor in societatea actual4

«Notarul este duhovnicul laic. El e puritan de profesie;

or,

«cinstea

spune Shakespeare

nu e o puritanS»7.

El este in acelasi timp un mijlocitor pentru tot felul de

scopuri, sforarul intrigilor

i uneltirilor burgheze».)

P. 110 [84]. Un alt exemplu de ridiculizare a speculatiei

abstracte: constructia" care aratS cum devine omul stS-

*

*

**

nnannal*

Nola trod.

ipotcovar

all, de-ar

Nola brad.

ti bogatul I

dwadaros, sonzorialitfitii.

Nota brad.

Noir;

Irad.

16

V. I. LENIN

pin peste animale; animalul" (das Tier) ca abstractie se

transfornul din leu in mops s.a.m.d.

P. 111 [84-85]. Un pasaj caracteristic cu privire la Eugene

Sue8: din fAtArnicie fatA de bourgeoisie*, el idealizeazA din

punct de vedere moral chipul grizetei, ocolind atitudinea

ei fatA de cAsAtorie, legAtura ei llaivil" cu l'étudiant sau

cu Pouvrier**. «Tocmai prin aceasta legAturA, ea* (gri-

sette) aconstituie un contrast cu adevArat omenesc fatA

i egoisa a burghezului, fatA

de sotia fAtarnicA, meschin

de intreaga sferA a burgheziei, adid, fatA de sfera oficialA ».

P. 117 [89]. Masa" din secolul al XVI-lea si cea din secolul

al XIX-lea crau von vorn herein"*** diferite.

P. 118-121 [90-92]. Acest pasaj (din cap. VI:

«Critica

d-lui

Bruno ». 1) Prima campanie a criticii absolute. a) fSpiri-

tul» ci masa») este ex trem de important: critica con-

ceptiei potrivit cAreia istoria a fost neizbutitA datoritA

critic

absolutA, sau critica criticA in persoana

interesului manifestat fatA de ea de cAtre masä

i datoritA

faptului cA s-a contat pe mask care s-a multumit cu o

intelegere superficialV a ideii".

«De aceea, dacA critica absolutA intr-adevAr condamnA

ceva ca «superficial», acest ceva este pur i simplu intreaga

istorie de pinA acum, ale cArei actiuni i idei au fost actiuni

§i

idei ale canaselor ». Ea respinge istoria creata de masa

punl in local ei istoria eritieci (vezi articolele

d-lui Julius Faucher despre problemele de actualitate ale

Anglie?)». (119) [90].

6 oldeeao se discredita totdeauna de indatA ce se despAr-

vrea s

NB tea de «interes». Pe de altA parte, este lesne de inteles

ei,

atunci cind apare pentru prima oarA pe scena lumii, orice

<Iinteres* de masA care-si croieste drum in istorie depAseste

cu mult, in <iidee* sau in oreprezentare», limitele sale reale

si se confundA usor cu interesul omenese in general. AceastA

iluzie formeazA ceea ce Fourier numeste tonul fiecArei epoci

istorice» (119) [91], fapt ilustrat cu exemplul revolutiei

franceze (119-120) si cu celebrele

fine****) [91]:

cuvinte (120 in

*

burgnmie.

on

Nola !rad.

studentul sau cu muncitorul.

sdin

capul loculuis.

Nola brad.

le slir§it.

Nola

brad.

NoM brad.

CONSPECTLIL CARTI1 SFINTA FAMIL1E" DE MARX $1 ENGELS

17

40 data cu profunsimea actiunii istorice va creste deci

care

o

infhptuieste».

nsi amploarea masei

Ping unde ajunge, la Bauer, rigoarea impartirii lui Geist

si Masse* se vede din urmhtoarea frail impotriva chreia se

pronunth Marx: (iin mash si nu in altceva trebuie chutat adevh-

ratul dusman al spiritu1ui»1° (121)

La aceasth afirrnatie Marx rhspunde a dusmanii progresului

sint produsele, care au chpatat o existenth de sine stMh' toare

(verselbstlndigten), ale autoinjosirii maselor, dar nu niste

produse ideale, ci niste produse materiale, care au o existenth

exteriorizath. Ina din 1789 revista lui Loustallotn avea ca

[92].

epigraf :

Les grands ne nous parahsent grands Quo parce que nous sommes Is genoux. Levons-nousl**

Dar pentru a te ridica (122) [92], spune Marx, nu este do ajuns sh faci acest lucru in gind, in idee.

<Critica absolutit a invhtat insh din «Fenonwnologia »la lui

Hegel cel putin o

aceea de a transforma lanturile reale,

objective, care existh fin afara mea, in lanturi exclusiv ideale,

arid:

exclusiv subjective, care existh numai in mine,

i de a transforma,

in consecinth, toate luptele exterioare de idei pure* (122) [92].

i senzoriale in lupte

Prin aceasta, conchide Marx cu sarcasm, se poate dovedi

i cenzurh,

iar cenzorul poate fi prezentat nu ca un zbir politienesc (Polizei-

scherge), ci ca o personificare a tactului meu si a simtului

mhsurii.

armonia prestabilith care existh intre critica critic

Preocupath de al ei Geist", critica absoluthnu cerceteazh

dach in pretentiile lui &incase (windigen) nu existA curnva

vorbe goale, amh.gire de sine, inconsistenth (Kernlosigkeit).

i cu oprogresulx). Cu toate preten-

tiile de grogres*, se observh, mereu cazuri de regres §i de mipare

in cerc. Departe de a presupune ch categoria vrogres» este lip-

sith de orice continut, eh ea este o categoric abstraca, critica

dovadh de atita profunzime, Molt

absoluth, dimpotrivh, d

<la fel se petrec lucrurile

* Cei mari ni se par marl

*

spirit si masi.

Nola !rad.

Numai pentru ca stIm In genunehi.

85 ne ridieeml

Nola kat',

18

V. I. LENIN

consided «progresul» ca ceva absolut, pentru a putea sä explice

regresul prin existenta unui oadversar personal» al progresului:

masa» (123-124) [93].

«Toti autorii comunisti

i socialisti au pornit de la consta-

tarea c, pe de o parte, chiar

i actiunile stdlucite, desfasurate

in cele mai favorabile condiçii, dmin, dupA cit se pare, rad

i degeneread in banalitate, iar pe de ala

rezultate stdlucite

parte orice progres al spiritului a fost pIn acum un progres in

detrimentul nzajoritiii omenirii, a drei situatie a devenit din

ce in ce mai inumanti. De aceea ei au declarat c

(vezi Fourier) e o vorbii goal& un cuvint abstract si nesatis-

oprogresul»

fkkor ; ei si-au dat seama (vezi, printre altii, si Owen) d

lumea civilizatA are un viciu fundamental; de aceea au supus

unei critici necrutatoare bazele reale ale socieratii contemporane.

Acestei critici comuniste i-a corespuns imediat in practic4'

miscarea masei largi, in detrimentul dreia a avut loc pin acum

dezvoltarea istorid. Trebuie s

cunosti atractia spre stiintg,

setea de cunostinte, energia moral autoinstruire a muncitorilor francezi

poti face o idee despre nobletea omeneased a acestei misdri»

i englezi pentru ca sn-ti

i nkuinta neobositg spre

(124-125) [94].

«Ce urias avantaj fata de autorii comunisti: s

te scutesti

de cercetarea izvoarelor lipsei de spirit, ale indolentei, ale

superficialiatii §i

multumirii de sine

i, deseoperimd d aceste

calitAti sint contrare spiritului

i progresului, s

te multumesti

sa, le faci o moralci seved I a (125) [94].

«Relatia dintre «spirit si mask are Ins

i un sena ascuns,

care se va dezvAlui pe de-a-ntregul in cursul rationamentelor

ulterioare. Aici ne mg,rginim doar s1-1 semnalam. Relatia

dintre «spirit* si «mad» descoperilli de d-1 Bruno, nu este in rea-

litate altceva decit descividvirea critie-earicaturalii a coneepfiei

hegeliene despre istorie, conceptie care, la rindul ei, nu este

altceva decit expresia speculativ5, a dogmei germane-creOine

cu privire la opozitia dintre spirit §i materie, dintre dumnezeu

ci lume. In istorie, in viata omenirii insi, aceasti opozitie

se exprim5, prin faptul d putine personali14i alese, in calitate

de spirit activ, se opun restului omenirii ca unei mase lipsite de

spirit, ca materiel:» (126) [96].

CONSPECTUL CAXTII ,,SFINTA FAMILIE" DE MARX SI ENGELS

19

$i Marx arath c Geschichtsauffassung* a lui Hegel presupune

i absolut, al earui purator este masa. Para lel

cu doctrina lui Hegel s-a dezvoltat in Franta Invhfatura doctri-

narilor'3 (126), care proclamau suveranitatea ratiunii in opozitie

cu suveranitatea poporului, pentru a exclude masa §i a guverna

spiritul abstract

singuri (allein).

Hegel «se face vinovat de o dubl'a inconsecvenca» (127) [96]:

1) el afirmA ch. filozofia este fiintarea spiritului absolut, dar

nu afirmA c

acest spirit este individul filozofic; 2) numai in

aparentrt (nur zmn Schein) face el din spiritul absolut Muritorul

istoriei, numai post festum**, numai in comtiinta.

Bruno 1111i-duet aceastrt inconsecvent4: el declar4 a critica

este spiritul absolut §i fauritorul de fapt al istoriei.

«De o parte se aflrt masa ca element pasiv, lipsit de spirit,

neistoric, ca element material al istoriei; de cealalt5, parte se

afra spirititi, critica, d-1 Bruno & Co., ca element activ de la care porne0e orice actiune istoricet. Opera de transformare a

societAtii se reduce la activitatea cerebralei a criticii critice u

(128) [96] .

Ca un prim exemplu al campaniilor criticii absolute impo-

triva masei", Marx mentioneazA atitudinea adoptatA de Br.

Bauer in Judenfrage*** 0 se refer5, cu acest prilej la cele

spuse de el impotriva lui Bauer in Deutsch-Französische Jahr-

bitcher"14 .

«Una dintre principalele preocupriri ale criticii absolute

este aceea de a da mai intii o justa formulare tuturor problemelor

timpului. Intr-adev6r, ea MI r4spunde la problemele reale ,

ci le substituie cu totul alte probleme

Astfel, ea a denaturat

§i «problema evreiascrt», in ma fel inch nu a mai trebuit

s5,

cerceteze emanciparea politic, care constituie continutul acestei

s se multumeasc4 cu o

probleme, §i a putut, dimpotrivk

critid a religiei evreilor §i cu descrierea statului german-

cre0in . Ca §i celelalte manifesfari originale ale criticii absolute,

aceasta metodrt reprezina §i ea repetarea unei scamatorii specu-

lative. Filozofia speculativti, §i in special filozofia hegelianti,

considera necesar

s5,"

transpunA toate problemele in forma

*

**

***

-

conceptia dcspre

dup. accea.

istorie.

Nola

Nola Ind.

lrad.

Nola Ira.

problema evreiasa.

20

v.

I. LENIN

ratiunii speculative, dezbrAcindu-le de forma judeatii omenesti

sitinftoase,

i sg, transforme orice problem'a realli, intr-unaspeeu-

lativii pentru a-i putea da un faspuns. Denaturind problemele

mele §i punindu-mi in gur6 propriile ei probleme, la fel cum face

catehismul, filozofia speculativä a putut s

catehismul, riispunsuri pregititite la fiecare dintre problemele

mele» (134-135) [100-101].

aibA, fireste, ca si

In § 2a, scris de Engels (

«

«Critica

i

Fuerbach». Con-

damnarea filozofiei »

),

p. 138-142 [103-105], gitisim elogii

foarte alduroase la adresa lui Feuerbach. In leg4tur5, cu atacu-

rile criticii" impotriva filozofiei

teia (filozofiei) bogätia real'a a relatiilor omenesti, continutul

imens al istoriei", semnificatia omului" etc. etc., mergind

pin6 la a spune c misterul sistemului este dezvAluit", Engels

spune:

i cu faptul c

Ii opune aces-

«Dar cine a dezvMuit misterul

«sistemului»? Feuerbach.

Cine a spulberat dialectica notiunilor, acest rilzboi al zeilor care era cunoscut numai filozofilor? Feuerbach. Cine a pus

in locul vechilor zdrente, inclusiv «infinita constiint5, de sine »,

ca si cum omul ar mai avea vreo

nu 4semnificalia omuluio

alth semnificatie in afarg de aceea de a fi om!

,

ci pe 4omul»

insusi? Feuerbach §i numai Feuerbach. El a mai fticut ceva.

A distrus de mult insesi categoriile cu care «eritiect» opereaz5,

«bog4ia realA, a relatiilor omenesti,

continutul linens al istoriei, lupta istoriei, lupta masei impo-

triva spiritului» etc. etc.

acum pe toatti linia:

Dup'a ce omul a fost cunoscut ca esenci, ca bazl a oricgrei

activinti si a oricitiror rinduieli omenesti, singurg,

mai este in stare sA inventeze noi categorii §i

iarási pe omul insui, ceea ce si face de altfel, intr-o categorie

si intr-un principiu al unei serii intregi de categorii. Prin aceasta

transforme

«eritica »

ea porneste, ce-i drept, pe singura cale de salvare ce i-a mai Minas

inumanit4ii teologice nelinistite

i lartuite. Istoria nu face

nimic; ea «nu posedg, nici un tel de bogAtie imensA», «nu d'a.

nici gm tel de baIllii»! Nu «istoria », ci tocrnai omul, omul real

si viu

iatL eine face totul, eine posea totul si di toate

aceste buithlii.

Istoria» nu este o personalitate aparte, care se

f9loseste de om ca de un mijloc pentru atingerea Ielurilor

ei,

CONSPECTUL CARTII SFINTA FAMILIE DE MARX $1 ENGELS

21

Istoria nu este altceva decit activitatea omului care isi urmgreste

felurile sale. Dacg, dupg toate demonstrafiile geniale ale lui

Feuerbach, critica absolutei isi mai permite sg ne serveascg

iargsi toate aceste vechituri intr-o formg noug*

(139-140)

[104] etc., atunci chiar numai acest fapt este suficient pentru a aprecia naivitatea criticg etc.

Apoi, in legliturg en faptul cg ea opune materiei" spiritul

(critica a denumit masa materie"), Engels spune:

eAsadar, nu este oare critica absolutg, o manifestare autentie germanti-creVinei? Dupg ce lupta in jurul vechii opozifii dintre

spiritualism si materialism a fost epuizatg in toate sensurile

si dupg ce aceastg opozifie a fost inlgturatg o datg pentru

totdeauna de Feuerbach, «critica» o transformg iarg,si, si inch'

in forma cea mai respinggtoare, intr-o dogmg fundamentalg

si face sti triumfe tspiritul german-ergtino> (141) [105].

In leggturg cu euvintele lui Bauer: 4In ingsura in care evreii au avansat astazi in sfera teoriei, ei sint realmente emancipafi;

in mgsura in care vor sg fie liberi, ei sint liberi*", Marx spune:

«Aceastg tug of erg posibilitatea de a niasura dintr-o data

prgpastia critica ce desparte de socialismul absolut cornunismul

si socialismul profan al masei. Prima tezg a socialismului prof an

respinge ca pe o iluzie emanciparea exclusiv fn sfera teoriei

§i proclaing ca libertatea realei cere, pe ling o aointd* idealistg,

condifii foarte palpabile, foarte materiale. Cit de inferioarg

sfintei critici este «masa», care considerg eh sint necesare rgstur-

nari materiale, practice chiar si numai pentru a cuceri timpul

si mijloacele de care este nevoie pentru a se putea ocupa cu

«teoria»! »

(142)

[106].

Urmeaza apoi (p. 143-167) [106-122] critica cea mai plicti-

sitoare si extrem de sicanatoare la adresa lui Literatur-Zeitung",

un fel de comentariu arngnunf it cu caracter nimicitor". Absolut

nimic interesant.

Sfirsitul paragrafului (b) Problema evreiascg nr. II. 142-185

[105-133],

p.

167 185 [121-133],

confine un

rgspuns

interesant dat de Marx la cele spuse de Bauer in apgrarea cgrfii

sale Judenfrage", care fusese criticatg cu asprime in Deutsch-

Französische Jahrbitcher" (Marx se referg tot timpul la ele).

Marx subliniazg, aici cu toatg tgria si pune in relief principiile

fundamentale ale rintregii sale concepfii despre lume.

22

V. I. LENIN

Problemele religioase actuale au acum o semnificatie socialiti"

(167) [122], acest lucru a mai fost arititat in Deutsch-Fraliz6-

sische Jahrbiicher". Acolo a fost caracterizata situatia reala

a evreilor Iii societatea burgheza contemporanO". D-1 Bauer expliciti pe evreii reali prin religia mozaicd, in loc sa explice

misterul religiei mozaice prin evreii reali" (167-168) [122].

D-1 Bauer nu banuieste ca, iudaismul laic real, deci

i iuda-

ismul religios, este permanent generat de viata societatii

burgheze contemporane si Ii &este dezvoltarea suprerna, in

sislemul banese".

In Deutsch-Franz6sisc1ie Jahrbiicher" s-a aratat c

dezvol-

tarea iudaismuhii trebuie cantata, «in der commerziellen und

industriellen Praxis »*, c

iudaismul practic vollendete Praxis

der christlichen Welt selber ist"** (169) [123]. «S-a demonstrat ca sarcina de a inlatura esenta iudaica este

in realitate sarcina de a inlatura spiritul iudaic al societiqii

burgheze, neomenescul actualei practici a vietii, al carui punct culminant este sistemul bilnesc» (169) [123].

Cerind libertate, evreul cere implicit ceea ce nu este de loc

in contradictie cu libertatea politica (172) [125]; este vorba

de libertatea

«D-lui Bauer i s-a aratat cit scindarea omului in cetdfean

nereligios si in persoand partieulard religioasa nu este de loc in

contradictie cu emanciparea politica ».

politico].

Dupa, aceea urmeaza imediat:

«I s-a mai aratat cit, asa cum statul se emancipeaza de religie

emancipindu-se de religia de stat §i lasind religia in voia ei in

cadrul societatii civile, tot asa

ceste de religie pun aceea cit incepe s-o considere nu ca pe o

chestiune publick ci ca pe o ehestiune prima a lui. In sfirsit,

i s-a aratat ea atitudinea teroristil a revoluliei franceze fata de

i omul se emancipeaza, politi-

religie este departe de a infirm aceasta conceptie, ea nefacind,

dimpotriviti, altceva decit s-o confirme» (172)

Evreii vor allgemeine Menschenrechte***.

[125].

«In Deutsch-Französische Jahrbucher" i s-a demonstrat

d-lui Bauer ca, aceastO «umanitate libera*

i «recunoasterea»

ei nu sint altceva decit recunoasterea individului egoist al

**

*'

.In

practice, comerciall

i induetriali,

Nola frac!.

lneaaii

rste practica desavIreite a lurnii creetine

drepturile universale ale omului.

Nola trod.

Nolo trod.

CONSPECTUL CARPI UINTA FAMILIE DE MARX SI ENGELS

23

societqii civile §i a misdrii neinfrinate a elementelor spirituale

si materiale care formead continutul situatiei in viat5, a acestui

individ, continutul vietii civile actuale; d de aceea drepturile

omului nu-1 eliberead pe om de religie si nu fac decit sit-i

acorde libertatea religiei; citi ele nu-1 eliberead, de proprietate,

ci ii acord5, libertatea proprieteilii; d, nu-I eliberead de goana

murdad dup5, imbogiltire, ci nu fac decit et-i acorde liber-

tatea ocupatiilor.

I s-a arktat d recunoagerea drepturilor omului de catre statul

modern are aeelasi sens ca si recunoaVerea sclaviei de ciltre statul

antic. aci, dupi cum in statul antic baza fireasca a statului

o constituia sclavia, tot asa si In statul modern baza fireascli

a statului o constituie societatea civilk precum si omul socie-

atii civile, adid omul independent, legat de alti oameni

numai prin leghturile interesului privat si ale necesiti4ii natu-

rale incomtiente, omul sclav al ocupatiei sale si al nevoii egoiste

proprii, ca si al nevoii egoiste a altuia. Statul modern a recu- noscut aceasa, bad, fireasd a sa ca atare in drepturile univer-

sale ale omului»16 (175)

[127] .

Evreul este cu atit mai indreptiltit A cead recunoasterea

umanitiltii" sale libere", «cu cit «societatea civil'a libel% »

are pe de-a-ntregul un caracter comercial, evreiesc, evreul fiind

de la bun inceput un membru necesar al ei». CA, drepturile omului" nu sint innAscute, ci au luat nastere

pe cale istorid, asta o stia si Hegel (176) [128] .

Relevind contradictiile constitufionalismului, critica" nu

le generalizeaei (fasst nicht den allgemeinen Widerspruch des

Constitutionalismus*) (177-178) [128]. Dad ar fi facut acest

lucru, ar fi trecut de la monarhia constitutiona% la statul

reprezentativ democratic, la statul modern desavirsit (178) [128] .

Activitatea industriala nu se desfiintead prin desfiintarea

privilegiilor (breslelor, corporatiilor etc.), ci, dimpotriva, se

dezvola cu si mai multa forta,. Proprietatea funciara nu se

desfiinteaza prin desfiintarea privilegiilor funciare; «dimpo-

triva, abia dupa desfiintarea privilegiilor proprieatii funciare

incepe circulatia ei universala pe calea liberei parcelari si a

liberei instrainh'ri» (180)

[130] .

nu intalege oontradictia generali a oonstitutionalismului.

Nola Ira&

24

V. I. LENIN

Comertul nu se desfiinteaz1 prin desfiintarea privilegiilor

comerciale, ci, dimpotrivA, abia atunci devine un comert cu

adevArat liber: «tot a§a §i religia se desfkoarA in toatA univer-

salitatea ei practices' numai acolo unde nu existi nici un fel de

religie priuilegiatá (sli ne amintim de statele Americii de Nord) *. «Tocmai selavia sociekilii burgheze este in aparenfd cea mai

mare liberlate*

(181)

[131] .

Curmkrii (Auflosung) (182) [131] existentei politiee a religiei

(desfiintarea bisericii de stat), a proprietiiiii (desfiintarea cen-

sului electoral) etc. ii corespunde «o mare plinAtate a vietii*

lor,

«care de aici inainte se supune nestingherith propriilor

sale legi §i se desfikoafa, in toatA amploarea sat

Anarhia este legea societAtii burgheze emancipate de privi-

legii (182-183) [131].

C) BATALIA CRITICA IMPOTRIVA

REVOLUTIEI FRANCEZE

pe care revolutia

franceia le-a trezit la viafa nu ne-au dus ins'a dincolo de rindu-

ielile pe care aceastit revolutie a vrut s5, le desfiinteze prin

violentA».

« «Ideile

scrie Marx citindu-1 pe Bauer

Idzi,le nu pot niciodath, s5, duc.5 dincolo de cadrul vechii

rinduieli a lumii: intotdeauna ele pot A duck numai dincolo

de cadrul ideilor vechii rinduieli a lumii. In general, ideile nu

pot infaptui nimie. Pentru infilptuirea ideilor este nevoie de

oameni, care trebuie sä intrebuinteze forta practia* (186) [133] .

Revolutia francela a generat ideile comunismului (Babeuf),

care, elaborate in mod consecvent, contineau ideea unei noi

Weltzustand*.

Referindu-se la afirmatia lui Bauer a statul trebuie sl ting

legati laolalth diferitii atomi egokti, Marx spune (188-189) [134-135] a in realitate membrii societ44ii burgheze nu sint de loc atomi, ci numai ki inchipuie c5, sint; dci ei nu-§i sint

suficienti lor in§ki, ca atomii, ci depind de ceilalti oameni,

iar nevoile lor ii pun in fiecare moment in aunt& dependentg.

«.A§adar,

neeesitatea

naturalti,

inswirile

iiinfei

omenelti,

oricit do instainatii, ar fi forma sub care s-ar manifesta ele,

interesul

iaa ce-i leagli pe membrii societititii civile unul de

rtnduieli a lumii.

Nota Wad.

CONSPECTIM CARTII "SFINTA FAMILIE DE MARX $1 ENGELS 26

altul. Viata civila §i nu cea politica constituie legAtura 'maks'

Numai prejudecala politica i§i mai poate inchipui

dintre ei

in vremea noastil a statul trebuie s

cimenteze viata

civilt,

pe cind in realitate, dhnpotrivit, viata civil5, este aceea care

cimenteazg statub (189)

[135].

Robespierre, Saint-Just §i partidul kr au sucombat fiinda

au confundat societatea realist-democratia antiek intemeiatá

pe sclavie, cu statul reprezentativ, spiritualist-democratic

modern, intemeiat pe societatea burgheik inainte de a fi

executat, Saint-Just a aratat panoul (Tabelle

atir-

nat) cu drepturile omului, spunind: C'est pourtant moi qui ai

fait cela". «Dar acest panou proclama drepturile unui om

afi§ul?

care nu poate fi omul republicii antice, dupA. cum nici relatiile

sale economice

i industriale nu sint cele antice* (192) [137].

Ceea ce a c'azut prad'a lui Napoleon la 18 brumar" n-a fost mi§carea revolutionark ci burghezia liberalL Dup6 aderea lui

Robespierre, sub Directorat, incepe 1nfAptuirea prozakl a

societatii burgheze: Sturm mid Drang al intreprinderilor corner-

ciale, tumultul (Taumel) noii vieti burgheze; oprogresul real

al

sfarimati de ciocanul revolutiei

proprietii tii funciare franceze, a Wei structurA feudalsa fusese

i pe care acum, in primul kr

elan de activitate infriguratk nenumgrati proprietari noi

o cultivA, multilateral; primele mi§ca'ri ale industriei

deve-

nite libere

burgheze de curind nascute» (192-193) [138].

iatA unele manifestAri de viat'a ale sociefatii

CAP. VI. CRITICA CRITICA ABSOLUTA,

SAU CRITICA CRITICA IN PERSOANA D-LUI BRUNO

3)A

TREIA CAMPANIE A CRITICII

ABSOLUTE

d) RATILIA CRITICA IMPOTRIVA

MATERIALISMULUI FRANCEZ

(195-211) [139-160]

IlCapitolul acesta ( § d din partea a 3-a a cap. VI) este unul

dintre cele mai pretioase din cuprinsul cárii. Aici nu gbim

in nici un caz o critic. chitibu§ark ci o expunere pe de-a-ntregul

pozitivrt. Este o scurta saga a istoriei materialismului trances.

$i, totuei, en am flea astas.

Nola frac!

26

V.

I. LENIN

Ar trebui transcris aici intregul capitol; de aceea m mgrginese

sg fac un scurt conspect al continutului.II

Iluminismul francez din secolul al XVHI-lea i materialismul

francez n-au fost numai o luptg impotriva institutiilor politice

existente, ci si o luptk tot atit de frttisk impotriva metafizicii

secolului al XVII-lea, si anume impotriva metafizicii lui

Descartes, Malebranche, Spinoza

i Leibniz. «Filozofia a fost

opusg metalizicii, asa cum Feuerbach a opus filozofia treazg

betiei speculative, atunci cind a luat, pentru prima oarg,

pozitie hotgritg, contra lui Hegeh (196) [140].

Metafizica secolului al XVII-lea, infrina de materialismul

secolului al XVIII-lea, a cunoscut o restaurare victorioasg

si substantialä (gehaltvolle) in filozofia germang, si in special

in filozofia speculativg germang a secolului al XIX-lea. Hegel

a imbinat in mod genial aceastg metafizicg cu intreaga meta-

fizic

i cu idealismul german, intemeind ein metaphysisches

Universalreich*. Apoi a urmat iargsi «un atac impotriva meta-

fizicii speculative si a oricgrei metafizici in general. Ea va fi invinsg pentru totdeauna de acel materialism care a fost

dus la perfectiune prin activitatea speculatiei insgsi si care

coincide cu umanismul. Dar, asa cum Feuerbach a reprezentat

in dorneniul teoriei materialismul care coincide cu umanismul,

tot asa socialismul

i comunismul francez

i englez au repro-

zentat acest materialism in domeniul practicii» (196-197) [140].

Exista doug tendinte in materialismul francez: 1) cea care

porneste de la Descartes, 2) cea care porneste de la Locke. Cea

de-a doua miindet direkt in den Socialismus** (197) [140].

Prima tendintk materialismul mecanicist, duce la stiintele

naturii, asa cum s-au dezvoltat ele in Franta.

Descartes, in fizica sa, declarg cg materia este unica substantg.

Materialismul mecanicist francez acceptA fizica lui Descartes

gi

respinge metafizica lui.

Oledicul Leroy pune temelia acestei scoli; in persoana medi-

cului Cabanis ea atinge punctul sgu culminant ; medicul Lamet-

trie este centrul ei».

Descartes incg trgia cind Leroy a transpus asupra omului

constructia mecania a animalului, declarind c

* un imperiu metatizic universal.

= duce direct la aocialisrn.

Ncla /red .

Nola (red.

sufletul este

CONSPECTUL CARTII SFINTA FAMILIE DE MARX $1 ENGELS 27