},

)'I
1
I
rlit

Proletari din toate fdrile, uniti-vdl

LENIN
OPERE
COMPLETE

29

TRADUCEREA IN

MIRA. ROMAINA

APARE IN URDU HOTARIRII C.C.

AL P.C.R. EA A FOST INTOCEITA.
DUP./ ORIGINALUL IN MAMA RUSA,
ED. A V-A

INSTITUTUL DE MARXISM-LENINISM
DE PE LINGA C.C. AL P.C.U.S.

V I. LENIN
OPERE
COMPLETE
EDITIA A DOUA

EDITURA POLITICA
BUCURESTI - 1966

INSTITUTUL DE MARXISM-LENINISM
DE PE LINGA C.C. AL P.C.U.S.

V I.LENIN
VOL.

29
CA1ETE FILOZOFICE

EDITURA POLITICA
BUCURESTI - 1966

VII

PREFATA
Volumul al doulizeci si nouAlea al Operelor complete ale lui
V.I. Lenin cuprinde conspecte, fragmente, note despre diverse

carti si articole filozofice, precum si observatiile si insem-

nArile filcute de el pe marginea si in textul unor scrieri

filozofice din biblioteca sa personalg.

Cea mai mare parte din conspectele, fragmentele si notele

cuprinse in volumul de fat6, au fost publicate pentru prima oath'

in anii 1929-1930, In volumele IX si XII ale Culegerilor

din Lenin; in anii 1933-1947, aceste materiale au fost editate
de cinci ori intr-un volum aparte, sub titlul Caiete filozofice v,
iar in 1958 ele au format volumul 38 din editia a IV-a a Operelor
lui V.I. Lenin. Cuprinsul editiilor anterioare nu este acelasi;
cea mai completh dintre ele este ultima, fata de care prezentul
volum contine in plus insemnrtrile lui Lenin
care se publicii
acum pentru prima oat%
pe marginea cArtii lui J. Dietzgen
Mici scrieri filozof ice, precum si cele, apa'rute mai de mult,
pe care le-a fcut pe cartea lui I.M. Steklov N.G. Cernisevski,
viata si activitatea lui; unele note din Caietele despre imperialism ale lui Lenin, care au fost incluse in volumul 28 al

Operelor complete, nu se mai publia si in volumul de fata.

Diferitele editii ale Caietelor filozof ice se deosebesc intre

ele nu numai prin continutul lor, dar si prin ordinea in care sint
dispuse documentele ; volumul de lap, este subimpktit in trei

sectiuni, in care sint incluse materiale cu caracter mai mult

sau mai putin omogen. Prima sectiune cuprinde conspecte si
f ragmente, a doua diverse note despre cilrti, articole ci

VIII

PILEPATA

recenzii ale unor scrieri filozofice, iar a treiafragmente din

diferite cIrti, cu observatii si insemniiri filcute de Lenin. In
cuprinsul sectiunii respective, documentele sint dispuse in
ordine cronologicl, pe baza datelor stabilite inainte sau in
timpul pregUirii volumului de fatii, pe cale indirectit, intrucit

aproape toate documentele autorului sint nedatate.

Caietele filozofice din Operele complete ale lui V.I. Lenin

apartin perioadei primului azboi mondial, cind au fost scrise

cea mai mare parte din conspecte, fragmente si note. Tocmai
in vremea aceea a conspectat Lenin *tiinta logicii si, paralel
cu ea, prima parte din (iEnciclopedia stiintelor filozofice",
precurn siPrelegerile de istorie a filozofiei i Prelegerile
de filozofie a istoriei ale lui G.W.F. Hegel; apoi lucrarea lui
L. Feuerbach Expunerea, analiza i critica filozofici lui
Leibniz, lucrarea lui F. Lassa Ile Filozofia lui Heraclit
Obscurul din Efes, Metafizica lui Aristotel i o serie de
alte earti de filozofie si de stiinte ale naturii. Aceste conspecte

si note au aleatuit cuprinsul a opt caiete asernrinkoare, cu

coperte albastre, care au fost intitulate de Lenin Caiete filozo-

fice. Hegel, Feuerbach si diverse ; in aceastil serie inlet i

conspectul Prelegerilor despre esenta religiei ale lui Feuerbach, care a fost scris pe file separate, nu mai devreme de 1909.

Fragmentele care apartin lui Lenin au fost scrise uneori in

caiete separate (de pad. Planul dialecticii (logicii) lui Hegel*

sau In jurul problemei dialecticii), iar alteori in textul

conspectelor (fragmentul despre elementele dialecticii, in
conspectul *tiintei logicii, fragmentul despre teoria cunoasterii
in conspectul cirii lui Lassalle i altele). Prelucrarea definitiv& a conspectelor, fragmentelor i notelor filozofice din anii
1914-1915, a cAror studiere ne d temei s'a presupunem c.
Lenin se pregAtea s scrie o lucrare special& despre dialecticA,
a ilmas neterminat4; dar i in aceastA form& ele prezint& o
important& covirsitoare pentru dezvoltarea filozofiei marxiste.
Ca si lucrarea Materialism si empiriocriticism, oCaietele
f ilozofice contin o nepretuitA bogrttie de idei; ele prezinta
o important& teoretic& si politic& extraordinar& i formeazi
temelia etapei leniniste in dezvoltarea gindirii filozofice marxiste. Dar daeci, in principala sa scriere filozofia Lenin di o
atentie deosebitA problemelor fundamentale ale materialismului
filozofic, In Caiete filozofice* punctul central, in care, ca

PREFATA

IX

intr-un focar, se intilnese ideile leniniste, care abordeazh tele

mai diferite domenii ale cunoasterii umane, il constituie dialectica materialisth, legile si categoriile ei fundamentale, istoria
formArii lor, importanta lor pentru stiintele socia1e7si pentru
stiintele natuiii, precum si caracterul dialectic al dezvoltrii
tehnicii. Dialectica idealisth a lui Hegel, ideile dialectice ale
luillieraclit, Leibniz si ale altor filozofi ii servesc lui Lenin
drept material initial, pe baza chruia dezvolth dialectica materialisth, maxxisth.
In acea epoch de extremh ascutire a tuturor contradictiilor
capitalismului si de apropiere a unei noi crize revolutionare,
dialectica materialisth a dobindit o importanth cu totul deose .
bith: numai de pe pozitiile ei se putea dezvlui caracterul imperialist al rhzboiului si demasca sofismul si eclectismul liderilor
Internationalei a II-a, oportunismul si sociallovinismul bor.
Insemnhtatea Xaietelor filozofice o in dezvoltarea marxismleninismului ne este pe deplin dovedith de aparitia, in acea
perioadh, a unor scrieri ca Imperialismul, stadiul cel mai inalt
al capitalismului, Socialismul si rhzboiulo, In jurul lozincii
Statelor Unite ale Europei, 4Despre brosura lui Junius ,
Revolutia socialisth si dreptul natiunilor la autodeterminare*
si altele. Analiza problemelor fundamentale ale dialecticii
materialiste Mute de Lenin a jucat un rol important in elaborarea teoriei marxiste despre imperialism, in dezvoltarea teoriei
revolutiei socialiste, a invataturii despre stat, despre strategia
si tactica partidului. Fhrti o cunoatere a Caietelor filozofice
nu poate fi inteleash intreaga dezvoltare ulterioarh pe care a
chphtat-o filozofia marxisth intr-o serie de lucrAri scrise de

Lenin ceva mai tirziu, ca, de pildh, Statul si revolutia,

Inch o data despre sindicate..., Stingismul" boala copilhriei comunismului, Despre insemnhtatea materialismului
militant si altele.
Conspectele filozofice ale lui Lenin, fragmentele si notele
scrise de el ne arath chile dezvolthrii continue a materialismului
dialectic si istoric, a istoriei stiintifice a filozofiei. <Continuarea
operei lui Hegel si a lui Marxscria Lenintrebuie sh constea

in elaborarea dialectica a istoriei gindirii omenesti,

a stiintti si a tehnicii (vohimul de fath, p. 124). Dialectica

materialisth, dezvoltath de Lenin in aCaiete filozofice, are
o deosebith importanth metodologica pentru studierea legal,-

PREFATA

tilor construirii societhtii comuniste, pentru analiza contradictiilor capita lismului contemporan si precizarea tacticii
rnisciirii comuniste internationale in conditiile actuale, ca si
pentru lupta impotriva filozofiei burgheze, impotriva revizionismului contemporan si a dogmatismului.
*

Volumul de fath incepe cu conspectul primei lucthri scrise

in comun de K. Marx si F. Engels: Sfinta familie, san Critica
criticii critice; aceasta este, dup5, cit se stie, cea dintii dintre
scrierile intemeietorilor marxismului care a fost conspectath
de Lenin. In acest conspect, el urmAreste procesul de formare a
conceptiei despre lume a lui Marx si Engels: Marx scrie el -trece aici de la filozofia hegelianiti la socialism: aceasth trecere
este evidentg; se vede ce a fost deja cucerit de Marx si cum trece

el la un nou cerc de idei (p. 8). Dintre acestea, Lenin des-

prinde ideea relatiilor sociale de productie (p. 14), conceptia

aproape formata a lui Marx asupra rolului revolutionar al

proletariatului* (p. 10), analiza de pe o pozitie materialisth
a constiintei sociale, ideea necesithtii unei *puteri practice
pentru infiiptuirea ideilor etc. Lenin sub1iniaz6 si noteaz5, cu
semnul N.B. teza, extrem de importanth, a materialismului

istoric, formulat in Sfinta famine, 6, o datiti cu profun-

zimea actiunii istorice creste si amploarea masei care o inth.p-

tuieste; el urmilreste cu atentie critica relatiilor sociale burgheze Muth de intemeietorii marxismului si se opreste asupra
prelucthrii filozofiei lui Hegel, facutil in chip materialist de
crare Marx si Engels, asupra aprecierilor critice formulate de
ei cu privire la materialismul anterior. Deosebit de pretios
este, dup4 plmrea lui Lenin, capitolulscris de Marx (Mafia
critid, impotriva materialismului francez, in care se arath
cii comunismul este concluzia logicrt a intregii dezvolthri istorice a filozofiei materialiste.

TJn loc important ocup`a in acest conspect critica fAcuth

tinerilor hegelieni, reprezentgrilor lor idealist-subiective despre
procesul de dezvoltare a societhtii si imleosebi conceptiilor lor
reactionare despre rolul maselor muncitoare si al personalithtii
in istorie. Lenin relevA concluzia lui Marx, indreptatri impotriva
tinerilor hegelieni, CA nu poate fi cunoscuth realitatea istoric6.

PREFATA

XI

dath se exclude din ea oatitudinea teoreticti i practiea a omului

fata de naturti. , fata de stiintele naturii si fata de industrie ,
modul nemijlocit de producere a vietii insasi (p. 30). Pe
experienta luptei duse de Marx si Engels impotriva tincrilor
hegelieni s-a sprijinit Lenin in lucrarile sale din ultimul deceniu

al secolulni trecut, In care a criticat sociologia subiectiva a

narodnicilor liberali, ca i in lupta desthsurata Impotriva teoriilor narodniciste despre rolul istoric al personalithtilor care
gindesc in chip critic, al eroilor, si despre pasivitatea maselor
populare, a ogloatei.
Lenin revine de repetate ori la operele lui Marx si Engels
si In conspectele, fragmentele i Insemnarile lui de mai tirziu
care au fost incluse in Caiete filozof ice. El face o caracterizare a cotiturii revolutionare savirsite in stiinth de catre Intomeietorii marxismului, subliniaza insemnatatea diverselor lor
lucrari in dezvoltarea gindirii revolutionare i acorda o deose-

bith atentie dialecticii oCapitalului lui Marx.

Dupa conspectul Sfintei familii , in volumul de fata urmeaza

conspectele a (Iona scrieri ale lui L. Feuerbach: oPrelegeri

despre esenta religiei* i Expunerea, analiza si critica filozofiei lui Leibnitz; dintre acestea, primul a fost Intocmit nu mai

devreme de 1909, iar al doilea in toamna anului 1914. Lenin

citise si mai Inainte scrierile lui Feuerbach, pe cind se afla
deportat in Siberia si mai ales pe vremea cind lucra la *Materialism i empiriocriticism , in care sint citate lucthrile cuprinse
In volumele II si X din prima editie si volumul VII din editia
a doua a Operelor lui Feuerbach, precum i cele doua volume
de Corespondenta si opere postume* ale acestui filozof, editate
de K. Griin (vezi V.I. Lenin. Opere complete, vol. 18, Bucuresti,

Editura politica, 1963, ed. a doua). S-a pastrat un exemplar

din volumul II al Operelor lui Feuerbach cu Insenmarile facute
pe atunci de Lenin. In conspectele care au fost incluse in oCaiete
filozof ice , Lenin continua s studieze conceptiile filozofice
ale acestui materialist german.

Conspectind *Prelegerile despre esenta religiei *, Lenin ii

indreapta atentia mai cu seamti asupra conceptiei materialiste
a lui Feuerbach despre natur i despre legitatile ei objective,
asupra criticii pe care o face el idealismului, religiei i asupra
fundamentkii ateismului, scoate in evidenth ogermenii ,
embrionii de materialism istoric, care n-au capatat totusi

XII

PREFATA

in filozofia lui Feuerbach, o dezvoltare cit de cit insemnata.

In acest conspect, Lenin vorbeste de citeva ori de caracterul
limitat al filozofiei feuerbachiene si aratiti cit, incil din anii
1848-1851,

Feuerbach a ramas cu mult in urma lui Marx

si Engels si cil el n-a inteles revolutia din 1848. Caracterizind

definitia dala. de Feuerbach naturii, Lenin scrie: Reiese c4
natura = totul, in afari de supranatural. Feuerbach este sclipitor, dar nu profund. Engels defineste mai profund deosebirea
dintre materialism si idealism (volumul de fat6, p. 42-43). Cu
privire la caracterul limitat al materialismului lui Feuerbach si
la caracterul ingust al termenului principiul antropologic in
filozofie Lenin face, la sfirsitul conspectului sun, urmUtoarea
remarcil: Atit principiul antropologic, cit si naturalismul slat

doar niste descrieri inexacte, slabe ale materialismului (p. 57).

Atit in conspectul cartii lui Feuerbach despre filozofia lui

Leibniz, cit si in cel precedent, Lenin urmilreste evolutia f Hazeflea a lui Feuerbach, trecerea lui de la idealism la materialism.

Dar in central atentiei lui se afli aici expunerea arnUnuntita

a sistenmlui filozofic, atit de complex, al marelui ginditor
german din secolul al XVIII-lea Melia, de Feuerbach. Lenin
transcrie caracterizarea monadelor lui Leibniz filmed de Feuer-

bach si relevA interpretarea idealistA (lath', de el materiei,

privit4 doar ca un denomen care serveste drept legUturA, intre

monade. Lenin scria: Interpretarea mea libeea: Monadele

= un fel de suflete. Leibniz = un idealist. Materia este ceva
in genul unei alte forme de fiintare a sufletului sau o gelatin6 care le serveste drept legUtura p6minteascil, corpora15.
(p. 63). In conspecte se d'a o inalth apreciere ideilor dialectice
ale filozofiei lui Leibniz si indeosebi wrincipiului activitiltii,
care e ceva specific substantei monadelor. Avem de-a face
scria Lenin cu un fel de dialectia care c foarte
aici
profunda, i n ciuda idealismului si obscurantismului
clerical (p. 64). Lenin se opreste, de asemenea, asupra criticii
rationaliste fiticut5, de Leibniz empirismului lui Locke si semnaleazU, uncle asenianari intro ideile filozofice ale lui Leibniz si

acelea ale lui Kant. La conspectele celor douii scrieri ale lui
Feuerbach se adauga i o serie de scurte insemnari, care atesta
ca Lenin a citit i alte lucrari cuprinse in volumul a din prima
editie si in volumul IV din editia a II-a a Operelor lui Feuerbach.

PREFATA

XIII

Un loc central ocupa in acest volum conspectele Operelor

lui Hegel, cu ale carui scrieri, indeosebi cu Stiinta logicii,

Lenin a facut cunostinta Ina de pe cind se afla deportat in

Siberia; mai tirziu, in 1908, pe cind lucra la cartea sa Materialism si empiriocriticism, el a studiat prima parte din Enci-

clopedia stiintelor filozofice . In anii 1914-1915, Lenin

conspecteaza in mod amanuntit principala opera a lui Hegel,

Stiinta logicii, precum si Prelegerile de istorie a filozofiei

si Prelegerile de fjlozofie a istoriei. In aceste conspecte Lenin
critica idealismul si dezvaluie limitarea istorica a conceptiilor
filozofice ale lui Hegel, tributul plata misticismului, jocul

de-a analogiile goale, o tradare a dezvoltarii si o data cu

aceasta arath Ca adeseori la Hegel se manifesta intr-o forma
mistier), adevaratele raporturi ale realitatii.
Logica lui Hegel scrie Lenin nu poate fi aplicatii

intocmai si nu poate fi hada' asa cum se prezinta. Trebuie

extrase din ea nuantele logice (gnoseologice), curatind-o
de Ideenmystik: i aceasta inseamna o munca considerabila
(p. 221). Tocmai aceasta munca o efectueaza Lenin in conspectele sale, oprindu-se la trecerile grele, la nuantele si modulatiile conceptelor abstracte hegeliene, cautind grauntele de profund adevar sub invelisul mistic al hegelianismului (p. 131).
In general ma straduiesc sa-1 citesc pe Hegel in chip materialist: noteaza el la inceputul conspectului cartii Stiinta logiHegel (dupa cum spune Engels) este materialism cu capul
in jos, adica elimin in mare parte pe bunul dumnezeu, absolutul,
ideea purti etc. (p. 87). Un asemenea procedeu ii da lui Lenin
cii

posibilitatea sa dezvaluie adevarata insemnatate a logicii

hegeliene, sa vada ajunul" transformarii idealismului obiectiv in materialism (p. 142), sa semnaleze la Hegel germenii
unei intelegeri materialiste nu numai a naturii, dar si a istoriei.
Hegel se apropie eel mai mult de materialismul dialectic stiin-

tific in Stiinta logicii, unde isi construieste sistemul sau

grandios de categorii logice, si se afla cel mai departe de el
in filozofia istoriei. Ceea ce e si de inteles
scrie Lenin ,
fiindca tocmai in acest domeniu, in aceasta stiinta, Marx si
Engels au facut cei mai mari pasi inainte. Aici s-a invechit
Hegel cel mai mult si a devenit o antichitate (p. 269). Dar si
in logica Hegel numai a i n tuit in mod genial dialectica
lucrurilor , dialectica lumii objective. Lenin interpreteaza si

XIV

PREFATA

dezvolt in chip materialist legile fundanientale si categoriile

dialecticii, dezvilluie legAtura lor reciprod, arafa in ce constS
specificul manifestiirii lor in gindire, determinS raportul dintre
dialectid, logid si teoria cunoasterii.
Conspectele operelor lui Hegel sint imediat urmate de conspectele unor crati ale lui G. Noel, F. Lassa lle si Aristotel. Conspectul drtii lui Noel Logica lui Hegel prezintit interes, in primul

rind, ca un exemplu de critid a vulgarizarii * dialecticii lui

Hegel de dtre un idealist neinsemnat". Lenin subliniad, in
conspectul drtii Filozofia lui Heraclit Obscurul din Efes*
a lui Lassalle, c5, si acesta 1-a interpretat in mod necritic pe
scrie Lenin
repetd pur si simplu pe
Hegel. Lassalle
Hegel, il copiazd, revine de mii de ori asupra diferitelor pasaje
din Heraclit, ingreuindu-si lucrarea cuun imens halast de savant-

Henri arhipedante (p. 285). Lenin ii opune lui Lassalle pe

Marx, care a dezvoltat in mod efectiv filozofia. In acest conspect

Lenin dS indeosebi atentie expunerii conceptiilor filozofului

grec din antichitate si ii reprosead lui Lassalle cS a lAsat

in umbd materialismul sau tendintele materialiste ale lui

Heraclit (p. 295).

Prima sectiune se incheie cu conspectul Metafizicii lui
una dintre operele cele mai de seamS ale filozofiei
Aristotel
'antice, in care, dupa expresia lui Lenin, ct o t u 1 este atins
in treadt, toate categoriile (p. 305). Conspectind cartea, Lenin

remard aspiratiile, eautiirile * lui Aristotel, modul cum a

interpretat el dialectica obiectivS, credinta naivg in puterea
ratiunii, critica fiicutS de el idealismului obiectiv al lui Platon,
si vorbeste despre complexitatea procesului cunoasterii, subliniind a dedublarea cunoasterii omului si posibilitatea idealis-

mului (= a religiei) au fos t da te chiar in prima abstractie,

elementath , si mentionind rolul creator al fanteziei, al vidrii

chiar si in cea mai riguroas6. stiin (p. 310).

In afad de conspecte, in prima sectiune shit cuprinse si

douS fragmente scrise de Lenin: Planul dialecticii (logicii)

lui Hegel si In jurul problemei dialecticii. In primul fragment se face o caracterizare generals a procesului cunoasterii,
se aratil care e raportul dintre logid, dialectid si teoria cunoa-terii ; in cel de-al doilea se explicS opozitia care existS intre
conceptia metafizid si cea dialectid a dezvoltarii, se face o
ana1iz5. a legilor fundamentale i a categoriilor dialecticii, a

PREFATA

XV

legitilor istorice i logice ale dezvolthrii cunoasterii si este

f ormulath teza, extrem de importantk despre eadrteinile de

chs . i cele gnoseologice ale idealismului. Fragmentul in
jurul problemei dialecticii* este o incoronare a ansamblului
de probleme filozof ice studiate de el In anii 1914-1915 si in
centrul c'arora se afla dialectica, istoria ei, legile i categoriile
ei, rolul ei in procesul cunoasterii i transformilxii realithtii
de catre om. Acest fragment, de proportii destul de reduse,
reprezintIi o generalizare, neintrecua prin profunzimea
boggtia sa de idei, a tot co este principal si esential In dialectica
materialisfa, i constituie continutul ei.
In Caiete filozofice Lenin considerA dialectica drept singura

teorie jusfa a dezvollarii, care me d. cheia autorniscArii" a

tot ce exist6, dezvAluie momentele generale in toa te
fenomenele i procesele naturii (inclusiv cele ale spiritului si
ale societIltii)* (p. 297), formuleaia, legile generale ale miparii

universuluici ale gindirii (p. 147).

Scotind In evident A. principalele momente ale procesului

cunoasterii, Lenin scria: aAici existg in mod real, obiectiv,
trei termeni: 1) natura; 2) cunoasterea omului, = c r e ierul omului (ca produs superior al acestei naturi) si 3) forma
de reflectare a naturii in cunoasterea omeneasck aceast5, formrt
f iind tocmai conceptul, legile, categoriile etc. (p. 154). Cercetarea acestei forme , analiza logicA a gindirii, in procesul eireia
se dezvMuie continutul legilor i categoriilor dialecticii, ocup5,
in Caiete filozofice un loc cu totul deosebit si prezint o
importanta primordialA pentru dezvoltarea filozofiei marxiste.
Studiind complexul proces al cunoasterii, Lenin arath cum

gindirea, pornind de la diferitele lucruri care slut nemijlocit

reflectate in senzatii si In reprezent5xi, se ridia la notiuni
abstracte, care fixeazli, laturile esentiale, leg.turile, relatiile
obiectului si reflectil indirect natura sa mai profund,
mai veridic si mai deplin. Dar cunoasterea dialectick a earei
esenta este desfAsurarea intregului ansamblu de momente ale
realiatii (p. 133), nu se mArgineste numai la elaborarea abstractiunii, ci se raise& mai departe, pe drumul ridicArii de la abstract

la concret, al reproducerii In gindire a concretului ca unitate

a diversiOtii (Marx). Semnificatia generalulni, este contradietoriernentioneaA Lenin, el este inert, este impur. incom-

plot etc. etc., NA este numai 0 treapta spre cunoasterea

XVI

rnrrATA

concretului, fiindd noi nu cunoastem niciodatti, concretul

in intregime. 0 surng infinitei de concepte generale, de legi etc.

ne d concretul in plenitudinea lui (p. 234).

Lenin subliniazg c cunoasterea teoretica nu poate cuprinde

de baza, de telul si criteadevgrul obiectiv rupt de practicg
riul veridicitgtii cunoasterii. Numai printr-o determinare just
a rolului practicii In procesul cunoasterii putem intelege atit
dezvoltarea istoricg a cunostintelor omenesti despre realitatea
notiuni, judedti,
obiectivg, cit i evolutia formelor logice

concluzii, categorii, legi etc.in care aceste cunostinte se

reflectg in &dire. Practica omului, repetlndu-se de miliarde

de ori, se imprimrt In constiinta lui ca figuri logice , spune
Lenin (p. 184), iar In alt parte considerg categoriile logice ca
niste trepte ale procesului istoric de desprindere a omului din
naturk ale cunoasterii ei, ale cuceririi ei (vezi p. 79). Lenin
nu numai a d o explicatie materialisth originii categoriilor,
dar i analizeazti, continutul lor, rolul lor in procesul cunoasterii.
In Caiete filozof ice sint examinate i categoriile cele mai

importante ale dialecticii, ca fenomenul i esenta, abstractul

ci concretul, forma si continutul, cauza i efectul, posibilitatea
ci realitatea, intimplarea i necesitatea, legea etc.
Un loc important ocupg, in conspectele i fragmentele scrise
de Lenin, analiza legilor fundarnentale ale dialecticii, i indeosebi legea unitgtii si luptei contrariilor. Dedublarea unului si
cunoasterea ptirtilor lui contradictorii indicg Lenin
este

...

fondul (una dintre esentele", una dintre particularittitile

sau trgsgturile fundamentale, dad, nu chiar singura fundamental6) dialecticii (p. 296). Generalitatea acestei legi este
ilustratti, de Lenin cu exemple luate din matematick mecanicrt,
fizicg, chimie, stiinte sociale. Dezvgluind continutul ei, Lenin
analizeazg opozitia contradictia , arath relativitatea unitgtii
lor, ca formg luntrick i totodatg tranzitorie, a leggturii,
precum i caracterul absolut al duptei lor, care constituie

izvorul automisdrii, autodezvoltgrii fenomenelor.

Legea unitgtii i luptei contrariilor este, dupg Lenin, legea
fundamental& a dialecticii, i numai pornind de la aceastri
lege pot fi intelese celelalte legi si categorii. Pe scurt
scrie
Lenin , dialectica poate fi definitg ca teorie a uniatii contrariilor (p. 189). in comparatie cu aceastg lege, analiza celorlalte dourt
legea trecerii schimbgrilor cantitative in schim-

PREFATA

XVII

btiri calitative i legea negtirii negatiei ocupti in Caiete

filozofice un loc mai mic. Trecerea cantittitii in calitate, si
viceversa, este consideratti de Lenin, in fragmentul despre
elementele dialecticii, ca un exernplu de trecere a fiectirei
determintiri in contrariul ei. Conspectind *tiinta logicii,
el transerie caracterizarea categoriilor calitate i cantitate si
a unittitii lor a mtisurii fticutti de Hegel si subliniazti
importanta ei. Analizind toate momentele acestor categorii
(finitul i infinitul, limita etc.), Lenin se opreste in mod amilnuntit asupra formei pe care o imbracti transformilrile reciproce
ale schimbtirilor calitative i cantitative: saltul, intreruperea
procesului de dezvoltare treptatti.
Caracteristica esentialti a procesului de dezvoltare este, dupti

ptirerea lui Lenin, repetarea, intr-un stadiu superior, a anumitor triistituri, insusiri etc. ale stadiului inferior si reintoarcerea aparentti la vechi (negarea negatiei) (p. 188). Dacti
legea unitil4ii i luptei contrariilor dezvtiluie izvorul intern al
procesului de dezvoltare, iar legea trecerii schimbtirilor cantitative in schimbtiri calitative dezvtiluie continutul lor, apoi
legea negtirii negatiei cuprinde procesul in intregime, privind
fiecare stadiu de dezvoltare ca un moment, ea o etapti a introguhii proces, i subliniind legtitura, continuitatea si caracterul
progresiv al dezvolttirii, in care fiecare moment constituie o
negare a celui precedent si este totodata premisa propriei negti'ri.

Dezvtiluind caracterul dialectic al negatiei, Lenin scria: Nu

negatia goalk nu negatia fru% rest, nu negatia sceptica, oscilarea, indoiala sint caracteristice i esentiale in dialecticti...,
nu, ci negatia ca moment al legitturii, ea moment al dezvolttirii
care mentine pozitivul, adicti ftirti nici o ezitare, larti nici un
fel de eclectism (p. 192).
In diverse conspecte i fragmente, Lenin revine menu la
problema logicii ca teorie a cunoasterii, care ne dti nu numai

descrierea istoricd-vaturald a fenome-

nelor gindirii..., ci i concordanta cv adevdr u /, dezvriluie rezultatele si bilantul istoriei gindirii.

In aceastti acceptiementioneazti Lenin in notele marginal e,

logica coincide cu teoria cunoasterii. Aceasta este,

in general, o problemti foarte irnportantti (p. 147). Pentru a

exprima dialectica obiectivrt a vietii, conceptele logice, categoriile, legile insesi trebuie sti fie mobile, variabile, legate
2

XVIII

PREFATA

intro ele, dialectiee. Spre deosebire de Hegel, care doar a intuit,

in dialecticti, conceptele de automiscare a lumii, Lenin explieti

altfel, in chip materialist, trecerea conceptelor unul in altul.

Ideea de a include via la in logicaspune Lenineste explicabilasi genialadin punctul de vedere al procesului reflectarii lumii obiective in constiinta (la inceput individuala) a
omului si al verificarii acestei constiinte (reflectari) prin practick* (p. 171). Cu alte cuvinte, Lenin considera drept geniaM,
aplicarea dialecticii, singura teorie justa a dezvoltarii, lit procesul cunoasterii, i acest lucru a lost facut intr-o forma, idealista
de Hegel si intr-o form'a rnaterialista de Marx. In fragmentul
Planul dialecticii (logicii) lui Hegel Lenin scrie ca in Capi-

talul" a lost aplicata, la o singura stiintti logica, dialectica si

teoria cunoasterii, iar in paranteza observa: cam este nevoie
de trei cuvinte: este unul i acelasi lucru (p. 281). Dezvaluind
corelatia dintre ogicli, dialectica i teoria cunoasterii, Lenin

arata si care sint acele domenii ale stiintei din care teoria
cunoasterii urmeaza sti-si extraga materialul sau: istoria
filozofiei si a diferitelor stiinte, a dezvoltarii intelectuale a
copilului si a animalelor, istoria limbil, psihologia, fiziologia
organelor simturilor.
0 deosebita atentie acorda, Lenin problemei corelatiei care
exist& intre teoria i istoria ennoasterii, legile gindirii si procesul
formaxii kr, istoriei ideii din punctul de vedere al dezvoltarii
si aplic.rii notiunilor generale si a categoriilor logicii contemporane. Deosebit de important, sub acest raport, este conspectul
aPrelegerilor de istorie a filozofiei* ale lui Hegel. Apreciind
teza lui Hegel ca, dezvoltarea filozofiei, in decursul istoriei,
trebuie sli corespunda dezvoltarii filozoliei logice, Lenin
remarci: Avena aici o cugetare foarte profunda si foarte justn,
in esenta materialista (istoria reala este baza, temeiul, f i int area ,
dupd care vine constiinta) (p. 220).
Caietele filozof ice reprezinta o treapta importanta in dezvoltarea istoriei marxiste a filozofiei ca stiinta. Criticind conceptia istorica-lilozofica idealista a hii Hegel, Lenin seinnaleaza totodatiti valoarea cercetarilor intreprinse de acesta in
domeniul istoriei dialecticii si subliniaza importanta unei stricte
istoricitati, formulata ca o cerinta de catre Hegel, care nici el

n-a putut s-o respecte tocmai din cauza idealismului sau.

observa Lenin credea", gindea in mod serios
Hegel

PREFATA

XIX

ct materialismul ca filozofie este ceva imposibil, intrucit

filozofia este stiinta gindirii, a generalului, iar generalul este

gind. El repeta aici greseala idealismului subiectiv, pe care
I-a numit intotdeauna idealism fau" (p. 232). Si Lenin urmS.reste pas cu pas aceastS, insuficientS, organia a conceptiei
istorice-f ilozof ice a liii Hegel si arat5, cum se manifest& ea atunci
cind acesta analizeazii uncle sau altele dintre doctrinele filozofice

ale trecutului, cind rumegil idealismul in istoria filozofiei,

voalind srabiciunile lui si ocolind in mod las istoria mater ialismulu i .

Spre deosebire de Hegel, Lenin pune in fata istoriei filozofiei sarcina de a separa germenii gindirii stiintifice de fantezie, religie, mitologie, urmkeste indeosebi dezvoltarea materialismului si a dialecticii, arath cum au apkut i s-all dezvoltat in istorie cutare sau cutare idei f ilozof ice si ale stiinte-

lor naturii ale contemporaneitkii, ca, de pilda, aceea despre

structura materiei. Dind o interpretare materialist& ideii lui
Hegel despre cercuri in istoria filozofiei, Lenin dezvolt&
aceast& idee, dezvilluie in insusi specificul cunoasterii posibili-

tatea, izvoarele,

rdcinile gnoseologice ale idealismului,

care sint consolidate de interesele de clasA ale claselor dominante (p. 302). Lenin subliniaz c istoria filozofiei a fost
intotdeauna o arenA a luptei dintre cele doll& orientki fundamentale: materialismul i idealismul, dezv&luie particularitkile istorice ale uneia si ale eeleilalte, aratS, cum dezvoltarea
filozofiei si a stiintelor naturii confirms, veracitatea materialismului dialectic si a materialismului istoric, supune criticii
diferitele curente ale filozofiei idealiste burgheze din vremea sa
pozitivismul, neokantianismul i altele.

In sectiunea a doua a acestui volum sint grupate diverse

insemnki ale lui Lenin in legatur a. cu diverse and, articole ei
recenzii ale unor scrieri filozof ice si de stiinte ale naturii apkute
in anii 1903-1916 si care constituie o completare substantial&
la ceea ce stiam despre preocuphile lui Lenin privind problemele
de filozofie. Aceste insemnki prezinth interes nu numai pentru
csa likgesc ideea noastrA despre literatura filozofic& i cea tiinific aflate in cimpul vizual al lui Lenin in acesti ani; ele

cuprind o serie de teze importante, privind, bungoark problemele f ilozof ice ale stiintelor naturii, critica filozofiei
burgheze etc.
2*

XX

PREFATA

In Caiete filozofice Lenin considera stiintele naturii drept

un domeniu foarte important al cunoa,sterii umane, arath depen-

denta dezvolthrii lor de practica, de tehnica si atrage atentia

asupra caracterului dialectic al acestei dezvoltari. Dialectica
este, in general, inerenta intregii cunoasteri umane. Iar stiintele naturii ne arata... natura obiectiv cu aceleasi insusiri
ale ei, transformarea particularului in general, a intimpla-

torului in necesar, trecerile, transmutatiile, legatura reciprodi a contrariilor (p. 301). In procesul complex al cunoasterii
legitatilor naturii, ne explica Lenin, se ascund izvoarele inter-

prethrii lor idealiste. Referindu-se la respingerea materialismului de catre unii naturalisti, el arath leg:a-tura care exista
intre acest fenomen ,si dezvoltarea rapida a stiintelor naturii:
<43entru a ne misca mai liber printre aceste lucruri noi, Inca
obscure, ipotetice
scrie el , jos materialismul", jos vechile
idei (molecula"), care ne leaga" ! Sa le dam o denumire noua.
(biogen), pentru a putea diuta mai liber noi cunostinte! N .B .
In legatura cu problema izvoarelor si a motivelor vii care
stimuleaza idealismul" contemporan in fizia si in
stiintele naturii in general (p. 334). Interpretarea idealisth a
descoperirilor stiintelor naturii este legata, dupii Lenin, si
de necunoasterea dialecticii de catre naturalisti, de faptul ca
ei nu inteleg materialismul dialectic contemporan. Naturalistii observa Lenin au o idee ingusta despre transformare
si nu inteleg dialectica (22), care e absolut necesara pentru a
stapini arta de a opera cu concepte (p. 219). In afath de caracterizarea generala a dezvoltarii cunoasterii stiintifice a naturii,

Lenin se ocupa indeaproape de uncle dintre problemele ei

particulare: de infinitul materiei, de esenta spatiului si a
timpului, de insemnatatea abstractiilor matematice, de rolul
shnbolurilor in matematica etc.
In ultima sectiune a acestui volum au fost incluse extrase
din duple lui J. Dietzgen, G.V. Plehanov, V.M. Suleatikov,
A. Rey, I.M. Steklov si dintr-un articol al lui A.M. Deborin,
care sint insotite de observatiile si insenmarile lui V.I. Lenin.
Observatiile lui prezinth importanth nu numai pentru aprecierea
cutarui san cuthrui autor, dar si pentru faptul ca de abordeaza
un cerc larg de probleme ale materialismului dialectic si ale

materialismului istoric, ale istoriei filozofiei, precum si de

PREFATA

XXI

probleme filozof ice ale stiintelor naturii si ale ateismului

stiintific.
In vohimul de fata se publicil pentru prima oara observatiile
lui Lenin pe marginea si in textul cartii lui J. Dietzgen Mici
scrieri filozof ice; ele au fost facute, in cea mai mare parte,
in anul 1908, pe vremea cind Lenin lucra la cartea sa Materialism si empiriocritieism, in cuprinsul careia au fost folosite
un mare numar din ele. Lenin apreciaza in chip deosebit partinitatea acestui filozof autodidact, care a ajuns in mod independent la materialismul dialectic, precum i felul cum a inteles
el obiectul filozofiei, teoria reflectiei, lupta impotriva religiei
si a filozofiei idealiste etc. Lenin se opreste si asupra greselilor
comise de Dietzgen, asupra confuziei manifestate de el in ce
priveste notiunile filozofice, a carei cauza era lipsa unei suficiente culturi filozofice i folosirea in chip necritic a terminologiei adversarilor sai in domeniul filozofiei. Facind abstractie
de greselile lui partiale in expunerea materialismului dialectic (Opere complete, vol. 18, Bucuresti, Editura politicO,
1963, ed. a dona, p. 356), Lenin 1-a considerat pe Dietzgen ca
un tovaras de idei in domeniul filozofiei si a folosit lucrarile
lui in lupta impotriva machistilor.
Altfel apreciaza Lenin cartea lui V.M. *uleatikov Incercari
de justificare a capitalismului in filozofia vest-europeana,
care a fost scrisa intrucitva sub influenta exercitata de A. Bogdanov. In observatiile sale pe marginea acestei carti, Lenin
critica cu asprime materialismul vulgar, primitiv al autorului
ei, care denatureaza dezvoltarea istorica a gindirii filozofice
din Europa occidentala; el combate confuzia, pe care o face
acesta, intre diferitele curente filozofice, fie ele i inrudite
intre ele, tendinta lui de a reduce intreaga filozofie burgheza
la o apologie a capitalismului, fara o analiza de fond (volumul de fata, p. 447) etc. Observatiile facute de Lenin pe mar-

ginea cartii lui *uleatikov prezinta o importanta deosebita

pentru lupta impotriva vulgarizarii materialismului istoric

si a istoriei filozofiei.
In observatiile sale pe marginea cartii Filozofia moderna.,
a lui A. Rey, Lenin continua critica conceptiilor pozitiviste
ale acestui autor, care a fost facuta de el in lucrarea sa ((Mathrialism i empiriocriticism, i subliniaza totodata ca, analiend o aerie de probleme concrete ale stiinte1or naturii, Rey

XXII

PREFATA

se situeazil pe pozitia materialismului timid, ba chiar crt se

apropie de umaterialismul dialectic (vezi, de pildg, p. 490
0 488).
Un interes deosebit reprezintil observatiile lui Lenin pe
margMea cgrtilor lui G.V. Plehanov si I.M. Steklov despre
Cernisevski. Ele dovedese marea atentie pe care o acorda Lenin
istoriei gindirii sociale ruse, si in special istoriei filozofiei, si
cit de mult aprecia traditiile ei progresiste, materialiste. Lenin
subliniazg materialismul si democratismul revolutionar al lui
Cernisevski, lupta hothritg dusg de el impotriva liberalismului,

pentru revolutia trugneaseii. Comparind cartea lui Plehanov

din 1909 despre Cernisevski cu lucrarea scrisit tot de el in 1899,
si care a stat la baza ei, Lenin arath cum conceptiile mensevice

ale acestui autor due la o apreciere nejusth a continutului de

clash, al activitiitii lui Cernisevski. Preocupat de deosebirea
teoreticti dintre conceptia materialistg si eonceptia idealisth
a istoriei, Plehanov a se4at din vedere deosebirea practiepolitieg si de Oast! dintre un liberal si un democrat (p. 531).
0 comparatie intre observatiile fgcute de Lenin pe marginea cgrtilor lui Plehanov si Steklov ne permite sg semnalrtm
atitudinea lui negativii fath de cele doug tendinte opuse manifestate in aprecierea marelui revolutionar-democrat rus: aceea
de a-I apropia pe Cernisevski de liberalism si de a estompa
ideile lui revolutionar-democratice (Plehanov in cartea lui din
1909) si aceea de a sterge, intr-o oarecare mgsurg, granita dintre

conceptiile lui Cernisevski si marxism (Steklov).

*

La baza materialelor publicate in volumul de fath stau manu-

serise ale lui Lenin in limbile rusii, germang si francezg si,

in parte, in liinba englezg; in text intilnim totodatg si citeva
titluri de egrti latinesti si italiene, precum si cuvinte si expresii

din latina si greaca veche. Cuvintele din manuscrisele lui

care erau simple insemngri, filcute pentru el si, in
Lenin
aceastg formg, nu erau, desigur, destinate publiciirii se
prezinth adeseori intr-o formg prescurtath, citeodath ilizibilii,
eeea ce explicg descifrarea lor diferitil de la o editie la alta.

Pentru o cit mai mare apropiere de manuscrisul lui Lenin,

PREFATA

XXIII

termenii si expresiile straine cu exceptia color bine cunoscare alterneaza cu textul rus si care slat scrise pc marcute
ginea citrtilor sau sint legate en contextul expunerii ulterioare,
in volumul de fata sint redate in original, en traducerea lor
in josul paginii daca n-au fost traduse de Lenin in text. Textul
citatelor se deosebeste win ghilimele de cuvintele introduse
de autor; traducerile lui Lenin girt puse in ghilimele in formil
de virgule ( "), iar cele redactionale in ghilimele in forma de

unghiurn ).

Toate sublinierile din text ale autorului sint redate cu diferite caractere de litere: cuvintele
sau o parte din ele
subliniate cu o linie subtire ondulata sau dreapth sint tiparite
cu cursive; cele subliniate cu dourt linii cu cursive
r (trite cele en trei en aldine de rind s.a.m.d.
Textul editiei de fata, a fost din non confruntat cu mannscrisele lui Lenin, iar traducerile care apartin redactiei au fost
confruntate cu izvoarele directe. La sfirsitul volurnului sint

date adnotari, un indice de publicatii citate sau mentionate

de V.I. Lenin, un indice de mime i unul de materii.
Institutul de marxism-leninism

de pe lingd C.C. al P.C.U.S.

CONSPECTE SI FRAGMENTE

CONSPECTUL CARTII SFINTA FAMILIE"1

DE MARX SI ENGELS

Seri. nu mai derreme de 25 aprilie (7 mai)

pi nu mai iirziu de 7 (19) septembiic .1895
Pub lieal pentru prima oard in 1930,
in Culegeri din Lenin", vol. XII

Ss liparefis dupli manuseris

(5

-41

,a(A- 4'47
z
,

--

%;-PA-

---

'90.57

....1 ..-..44.......-, ....i..7.--/- .62.......-...74.-.7 ..........,...-....-,.."........i% --)1 . 40.,---4----70? - <! -, -xi -,- -.--..-p.. 6:2e--V
_er --......___, ..a...... 7......
..._..,Ka,,....z.d. ,...,..:,.,.

.
,,,-T

..,,.. .r-- .e..., ,

/--,-

7....."7_47....7

-_.a.

-/-..:..

,/....4. _

dr-...-.--,,,

.0,....y_

..(;:l-' Cs- ,q.. 1. 4.,g/.,-tgr. eF9,=igre-r-,-,i9

,--4

64.45

...".... -4,... (41 -7.4, 49x:

0.-.2

'77).

..- 7,..ik-s.,,I.,tr-...,.

ery-......

F,

'

>/ke...e.7

.../#4r-sGee (47,....-4.

/.."-

(1..-/-

yze.....4

-- 4,... is 4.-...c.... s...........,,,,.../r.,,._.

"7.4" 7- ,,--,,A.... -...,...----..._

.(C, -.

7,...5"

277 A-0' _.

..

..-..--4- .....-0...--...,,,c-.Ir

- //;1rd.,...a g e&

,47.4---,.- --n-,A
fi -

V, AII -r:). 4:510. e Ac.c

L.

.02
Prima pain a mannscriaului UI V.I. Lenin:
Conspectul cirtii ,igfinta familia* de Marx i Engels.
Mieforal

1805

SFINTA FAMILIE,

SAU CRITICA CRITICII CRITICE 2

IMPOTRIVA LUI BRUNO BAUER & Co.

DE FRIEDRICH ENGELS $1 KARL MARX

FRANKFURT-AM-MAIN
LITERARISCHE ANSTALT
(J. ROTTEN) 1845

Aceasti drticid, de format in-8, este aldtuita, dintr-o

prefatil (p.

IIIIV)"

[7-8]** (cu indicatia: Paris, septembrie

1844), tabla de materii (p. VVIII) [749-751] i textul

(p. 1-335) [9-238], impArtit in nou'a, capitole (Kapitel).

Capitolele I, II si III au fost scrise de Engels, capitolele V,

VIII si IX de Marx, iar capitolele IV, VI si VII de amindoi,
fiecare dintre ei semnind separat paragraful sau alineatul
scris de el in capitolul respectiv i prevgzut cu titlu aparte.
Toate aceste titluri sint satirice i merg pill' la transformarea
critid a unui mAcelar in cline" (asa este intitulat 1 din capitolul VIII). Lui Engels ii apartin paginile 1-17 [9-21] (capitolele I, II, III si 1 si 2 din capitolul IV), 138-142 [103-105]
( 2a din capitolul VI). 240-245 [169-173] ( 2b din capitolul
VII): I Ldicil 26 de pagini din 335.
Primele capitole sint, de la un cal-at la altul (intregul(!)
capitol I, p. 1-5 [0-11]), o eritic a stilului folosit de Litera___

tur-Zeitung" 11Allyenwine Literatur-Zeiturtg" von Bruno Bauer ;

in prefatii se spune d tocmai impotriva primelor ei 8 numere

=_
este indreptath critica lui Marx si Enge1s11, o critid a denatufarilor ei in domeniul istoriei (capitolul II, p. 5-12 [12-17],
in special in acela al istoriei engleze), o critid a temelor tratate
de ea (capitolul III, p. 13-14 [18-19], o ridiculizare a Gri)nd-

'

F. Engel und K. Marx. Die heilige Famine, oder Kritik der kritisehen Kritilc.
Frankfurt a.M., I45. Nola red.
Nola rod.
K. Marx gi F. Bagels. Open, vol. 2, Buoureeti, E.S.P.L.P. 1958.

V.

I. LENIN

lichkeit* cu care este redatA nu stiu ce disput dintre d-1 Nauwerk i Facultatea de filozofie din Berlin3), o critiert a conside-

ratiilor ei cu privire la dragoste (capitolul IV, 3,

Marx),
o critic6 a nwdului cum Ad expuse ideile lui Proudhon in LiteProudhon, p. 22 [25] u. ff. bis** 74
ratur-Zeitung" (IV, 4,
[59]1. La inceput gitisim aici corectate o multime de greseli
de traducere: s-a confundat formule et signification***, justice
s-a tradus prin Gerechtigkeit**** in loc de Rechtpraxis*****
etc.). Dup6 aceastil critia a traducerii (pe care Marx o denumeste

Charakterisierende Dbersetzung No. I, II u.s.w.******) urmeazg. Kritische Randglosse No. I u.s.w.*******, in care Marx

ia apiirarea lui Proudhon impotriva criticilor de la LiteraturZeitung", opunind speculatiei ideile sale vgdit socialiste.
Tonul lui Marx fatil de Proudhon este foarte elogios (desi
exist6 si uncle mici rezerve, ca, de pilditi, o referire la articolul
Umrisse zu einer Kritik der Nationailikonomie" al lui Engels,

aprut in Deutsch-Franzsische Jahrbiticher"3).

Marx trece aici de la filozofia hegelianA la socialism: aceastil

trecere este evidentiti; se vede ce a fost deja cucerit de Marx

si curn trece el la un nou core de idei.
Economia politicil care acceptA relatiile propriettttii private

ca relatii umane si rationale se gseste intr-o contradictie

permanentrt cu premisa ei fundamentark proprietatea privatk

contradictie analog5, cu aceea a teologului care a, intotdeauna
reprezenthrilor religioase o interpretare omeneascsa, si care tocmai

prin aceasta prtcrituieste intotdeauna impotriva prernisei sale

fundarnentale: caracterul supraomenesc al religiei. Astfel, in
economia politick sajariul apare la inceput ca partea proportionalg din produs care revine muncii. Salariul i beneficiul
la capital se afl'a unul fata de eel:Malt in raporturile cele mai
amicale, reciproc favorabile si in aparentrt cit se poate de u mane.

Mai tirziu ins6 se f5,dete ck dimpotrivit, aceste raporturi sint

dintre ale mai ostile, c11, salariul i beneficiul la capital sint
*

*
0*

****

`**

eeriozititii. Nota trad.

unix folgendo bi
i urmittoarele pld la. Nola trad.
formula cu semnificatia. Nota brad.
dreptate. N ta brad.

practid juridid.

Nola brad.

traducere caracteriaant& nr. 1, II eto. Nola OM.

nota critic& marginal& nr. I eto. Nota trad.

CONSPECTUL CAETII SFINTA FAMILIE' DE MARX SI ENGELS

intr-un raport iners. La inceput valoarea pare A fie rational

determinatg prin cheltuielile de productie ale unui lucru si
prin utilitatea lui socialg. Pe urmg inA se constata a valoarea
este o determinare pur intimplgtoare, care nu se dig in nici
un raport cu cheltuielile de productie sau cu utilitatea sociall.
La inceput se considerg a mitrimea salariului se stabileste
printr-un acord liber conslintit intre muncitorul liber si capitalistul liber. Pe urmg inA se vgdeste a muncitorul este nevoit
A lase A i se stabileascg salariul de Atre capitalist, dupg cum
capitalistul este nevoit A i-I fixeze la un nivel cit mai coborit.

in locul libertigii celor doll Parthei*o Ichiar asa este scris

acest cuvint in cartea de fatgl contractante, a intervenit
constringerea. Tot astfel stau lucrurile cu comertul si cu toate
celelalte relatii economice. Economistii simt si ei uneori aceste
contradictii, si dezvgluirea acestora constituie continutul
principal al controverselor lor. Dar, atunci cind devin constienti

de existenta acestor contradictii, economistii ataca ei infili

proprietatea privatii sub una dintre formele ei parfiale, acuzind

cutare sau cutare forme partiale a falsificg salariul rational

in sine, adicg in inchipuirea lor, valoarea rationalg in sine,
comertul rational in sine. Astfel, Adam Smith se dedg uneori
la atacuri impotriva capitalistilor, Destutt de Tracy impotriva
bancherilor, Simonde de Sismondi impotriva sistemului indus-

trial, Ricardo impotriva proprietgtii funciare, iar aproape

toti economistii moderni impotriva capitalistilor neindustriali,

in persoana camra proprietatea apare numai in calitate de

consurnator.

Prin unnare, uneori mai ales atunci cind ataca vreun abuz
economistii subliniazg cu titlu de exceptie aparenta
de uman in relatiile economice, dar de cele mai multe ori ei
considerg aceste relatii tocmai in ceea ce le deosebeqte in mod
categoric de ceea ce este uman, adicg in sensul lor strict econospecial

mic. &Rind constienti de existenta acestei contradictii, ei

se zbat inguntrul ei.

Proudhon a pus capgt o data pentru totdeauna acestei inconstiente. El a luat in serios aparenfa vmanti a relatiilor economice si a opus-o cu botilrire realitafii lor inumane. El a sil it
pirti.
3

Lenin

Nota !rad.

Opera complete, vol. ff

10

V.

I. LENIN

aceste relatii sA fie in realitate ceea ce sint In imaginea pe care

si-au fAcut-o despre ele insesi sau, mai bine zis, sA renunte la
aceastA imagine despre ele insesi si sA recunoascA CA in reali-

tate nu au nimic uman. Si de aceea, pe deplin consecvent cu

sine insusi, el a arAtat cA nu cutare sau cutare formA aparte
de proprietate privata, cum pretindeau ceilalti economisti,
ci proprietatea privatA pur si simplu, in universalitatea ei,
falsificA relatiile economice. El a fcut tot ce poate sA facg
critica economiei politice fArA, a pArAsi punctul de vedere al
economiei politice (36-39) [35-36].
Reprosul lui Edgar (de la Literatur-Zeitung"), cA Proudhon

face din dreptate" o divinitate", este respins de Marx pe

considerentul cA In lucrarea sa din 1840 Proudhon nu se situeazA pe punctul de vedere al dezvoltririi germane din 1844"
(39) [36], cA acesta este un pAcat general al francezilor, cA trebuie

sA ne amintim si de referirea lui Proudhon la negatia care Map-

tuieste dreptatea, referire care ne permite sit ne debarasAm

si de acest absolut in istorie (urn auch dieses Absoluten in der
Geschichte iiberhoben zu sehi
la sfirsitul p. 39). DacA
Proudhon nu merge ping la capAt si nu trage o asemenea concluzie, aceasta se datoreste nurnai nenorocului de a se fi rascut
francez si nu german (39-40) [36-37].
UrmeazA, mai departe, Nota criticA marginalA nr. II (40-46)
[37-41], in care se contureazA deosebit de limpede conceptia

aproape formatA a lui Marx asupra rolului revolutionar al

proletariatului.

... Economia politicg de pinA acurn, pornind de la existenta

boglitiei, pe care miscarea proprietAtii private o creeazA, chipu-

rile, pentru popoare, a ajuns la consideratii care fac apologia

proprietAtii private. Proudhon porneste de la faptul contrar,
pe care economia politicg Il voaleazA prin sofisme, si anume
de la existenta sArAciei pe care o creeazA miscarea proprietAtii
private, si ajunge la concluzii care neagA proprietatea privatg.

Prima criticA a proprietatii private porneste, fireste, de la

faptul in care esenta pling de contradictii a acestei proprietAti
private se manifestA in forma cea mai palpabila, cea mai flagrantil si de-a dreptul revoltittoare pentru sentiinentul omului:
de la existenta grAciei, a mizeriei (41) [37-38].

CONSPECTUL CARTII SFINTA FAMILIE DE MARX SI ENGELS

11

Proletariatul si bogritia formeazh doi opusi. Ca atare, constituie un tot Intreg. Ambele sint generate de lumea propriethtii private. Problema consti in a sti ce pozitie determinath
ocuph fiecare dintre aceste douh elemente in cadrul acestui
antagonism. Nu este suficient sh le declari ea Hind clod, laturi
ale unui tot intreg.

Proprietatea privath, ca proprietate privath, ca boghtie,

este silita sh-si meriting propria ei existenfa i deci existenta

contrariului ei: proletariatul. Ea este latura pozitivii a antagonismului, proprietatea privath satisPticuth in sine inshsi.

Dimpotrivh, proletariatul, ca proletariat, este silit sh, se

desfiinteze pe sine insusi, deci sh desfiinteze si opusul shu,
care-I conditioneazh, care-1 face sh fie proletariat: proprietatea
privath. El este latura negativa a opozitiei, nelinistea dinhun-

trul ei, proprietatea privath suprimatti si care se suprimh

singurh.

Clasa posedanth si clasa proletariatului reprezinth aceeasi

instrilinare de sine a omului. Dar prima clash se simte satisfhcuth si afirmath in aceasth instrhinare de sine; ea vede in instrhinare propria ei putere i posedh in ea aparenfa unei existente
umane; cea de-a doua clash insh se simte anihilath in aceasti,
instthinare si vede in ea propria ei neputinth si realitatea unei
existente inumane. AceastA clash, ca sh folosim o expresie a lui
Hegel, reprezinth in oropsire revolta impotriva acestei oropsiri,
revolth spre care ea este necesarmente impinsh de contradictia
dintre natura ei omeneasch si conditiile ei de viath, care sint
o negare fatirt, categoric:O., si atotcuprinzhtoare a inshsi acestei

naturi.
Asadar, in cadrul acestui antagonism, proprietarul privat
reprezinth partea conservatoare, iar proletarul partea distruetivit. De la primul porneste actiunea indreptath spre mentinerea antagonismului, de la cel de-al doilea actiunea indreptath
spre desfiintarea lui.
E drept cA, in cadrul miscrtrii ei economice, proprietatea
privatA duce la propria ei desfiintare, dar numai pe calea unei
dezvolthri independente de ea, inconstiente, care are loc impotriva vointei ei si care e determinath de inshsi natura obiectului,

numai prin aceea ch genereazh proletariatul ea proletariat,

mizeria constienth de mizeria ei spiritualh si fizich, dezumani3*

12

V.

I. LENIN

zarea contienta de dezumanizarea ei, i care de aceea tinde sA

se desfiinteze pe sine ins4i. Proletariatul aduce la indeplinire

sentinta pe care proprietatea privatil o pronunta impotriva ei

insii generind proletariatul, dupl cum aduce la indeplinire
sentinta pe care munca salariath o pronunta, impotriva ei 1110,0
producind bogAtia altora i propria ei mizerie. Repurtind vic-

toria, proletariatul nu devine nicidecum latura absolut5, a

societatii, clici el repurteaza victoria numai desfiintindu-se
pe sine i desfiintind i contrariul s'au.

0 dath. cu victoria

proletariatului dispare atit proletariatul, cit i opusul s'au,

care-1 conditioneazii: proprietatea privata.

Dacri, autorii socialiti atribuie proletariatului acest rol

istoric mondial, ei n-o fac nicidecum pentru c. ar considera,

cum pretinde critica critica, c proletarii sint n4te zei. Ba
chiar dimpotriv. Pentru ca in proletariatul gata format este
practic terminata desprinderea de tot ce este uman, chiar i
de aparenfa de Imam; pentru c in conditiile de viatA ale proletariatului sint intrunite toate conditiile de viata" ale sociefatii

actuale, ajunse la punctul culminant al inumanului; pentru

ca in proletariat ornul s-a pierdut pe sine insui, dar Iii acelai
timp nu numai ca a capatat contiinta teoretica a acestei pierderi, dar este i direct silit sa se revolte impotriva acestui inuman, Impins fiind de mizerie aceast6 expresie practica a

necesikifii , de mizeria absolut neinduratoare, care nu mai

poate fi Inlaturata, care nu mai poate fi infrumusetata iata
de ce proletariatul poate i trebuie ea se elibereze pe sine. Dar
el nu se poate elibera pe sine Mail sa desfiinteze propriile sale
conditii de viat'a. El nu poate desfiinta propriile sale conditii
de viata fret siti desfiinteze toate conditiile inumane de viata ale
societAtii actuale, sintetizate in propria sa situatie. Nu degeaba

trece el prin coaIa asprit, dar care calqte, a munch. Nu este

vorba de ceea ce cutare sau cutare proletar sau chiar intregul
proletariat considerit ca este scopul sau in mornentul de fata.
Este vorba de ceea ce proletariatul este in realitate i de ceea
ce va fi el istoricete nevoit sa faca in virtutea acestei existenfe.
Tinta i actiunea sa istorica ii sInt dinainte trasate, in modul
cel mai limpede i irevocabil, de propriile sale conditii de
viatt, precum i de intreaga organizare a societrgii burgheze

CONSPECTUL CARTII SFINTA FAMILIE DE MARX SI ENGELS

13

contemporane. Nu este nevoie s vorbim aici amanuntit despre

faptul c

o parte considerabilii din proletariatul englez si

francez este deja patrunsii de eonstiinta sarcinii ei istorice si
lucreaza in permanenta la dezvoltarea i limpezirea definitiva
a acestei constiinte* (42-45) [38-40].
NOTA CRITICA MARGINALA Nr. 3

*D-1 Edgar nu poate s nu stie c d-1 Bruno Bauer a pus la

baza tuturor consideratiilor sale constiinta de sine infinitii si
a socotit acest principiu ca Hind totodata si principiul creator
al evangheliilor, care prin infinita lor lipsa de constiinta s-ar
parea ca se afla, In contradictie directa, cu constiinta de sine
infinith. Tot astfel Proudhon considera egalitatea ca principiu

creator al proprietatii private, care se afla in contradictie

directa cu egalitatea. Dad, d-1 Edgar va compara pentru

moment egalitatea franceza cu constiinta de sine germana, va

grtsi ca acest din urma principiu exprima in manierci germanii,
adica In formele gindirii abstracte, ceea ce primul exprima in

manierii franeeza, adica in limbajul politicii si al intuitiei

ginditoare. Constiinta de sine este egalitatea omului cu el insusi

In gindirea purl. Egalitatea este constiinta de sine a omului

dobindita in sfera practicii, adica constiinta pe care o are un
om despre alt om ca egal al sau i atitudinea unui om fata de
alt om ca egal al Au. Egalitatea este expresia franceza care
desemneaza unitatea esentei omenesti, constiinta generica si
comportarea generica a omului, identitatea practica dintre om
om, adia raportul social sau omenesc al omului fata de om.
De aceea, dupa cum In Germania critica distructiva, Mainte
de a ajunge in persoana lui Feuerbach la intuirea omului real,
se straduia sit distruga cu ajutorul principiului eonsliinlei de
sine tot ce este determinat si existent, tot astfel critica distructiva din Franta se straduia sit obtina acelasi rezultat cu ajutorul principiului egalikilii* (48-49) [42-43].
Parerea crt filozofia este expresia abstractit a starii de lucruri

existenta ii apartMe la origine nu d-lui Edgar, ei lui Feuerbad, primul care a definit filozofia ca empirism speculativ
si mistic si a demonstrat acest Meru (49-50) [43].

14

V.

I. LENIN

Revenim mereu la aceeasi chestiune... Proudhon scrie

in interesul proletarilor *. Ceea ce-1 indeamna sii scrie nu este
interesul criticii satisfacute de sine si nici vreun interes abstract
sau creat in mod artificial, ci un interes de masa, real, istoric,

un interes care duce dincolo de o simpla criticd, un interes

care va duce la criz. Proudhon nu numai c scrie in interesul
proletarilor, dar este el insusi proletar, ouvrier**. Lucrarea
lui este un manifest stiintific al proletariatului francez si are
de accea cu totul alta, importantrt istorica, decit elucubratiile

literare ale unui critic critic oarecare (52-53) [45].

Dorinta lui Proudhon de a suprima lipsa de avutie i vechea

forma de avutie este cu totul identich cu dorinta lui de a suprima

raportul practic instrainat al omului fatrt de esenta lui obiectuald, de a suprima expresia economica-politica a instrainarii
de sine a omului. Dar, intrucit critica pe care o face el economiei politice continua. sa ramina in cadrul prerniselor economiei

politice, redobindirea lumii obiective mai apare la Proudhon

sub forma economica-politica a posesiunii.
Proudhon nu opune lipsei de avutie avutia, cum pretinde
critica critick ci, dimpotrivk opune vechir forme de avutie
adica proprietafii private posesiunea. El proclama posesiunea 1 unctie sociald. Or, ceea ce prezina interes intr-o
functie nu este a exclude* pe altul, ci a pune in actiune i
a-ti realiza fortele proprii, fortele propriei tale fiinte.
Proudhon n-a reusit s expuna aceasta idee intr-un mod
I

adecvat. Ideea de posesiune wild exprimrt in termenii economiei politice, adicri, tot intr-o forma instrainata, teza cii obiec-

tul, ca fiivtare pentru om, ca /iinlare obiectuald a omului,

este in acelasi timp fiintarea in /apt a omului pentru alt om,
relatia lui umand laid de alt om, comportarea sociald a omulvi
lap de om. Proudhon suprima instrainarea economica-politica,
faminind in cadrul acestei instrainttiri (54-55) [46-47].

nAcest pasaj este extrem de caracteristic, deoarece arata

cum se apropie Marx de ideea fundamentala a intrecrului sau
sistem", sit venia verbo***, i anume de ideea relatiiror sociale
de productie
* CUM. de Marx dnpa Edttm

*
**

munoitor.

Nola trad.

(tacit no putem asttel oxprima.

Note trod,

CONSPECTUL CARTII SF1NTA FAMILIE DE MARX SI ENGELS

15

Not Sin, ca un amnunt, ea la p. 64 [53] Marx consacrS 5 rin-

duri faptului c critica criticS" traduce cuvintul marchal

prin Marschalr* in loc de Hufschmied"**.
Foarte interesante sint paginile 65-67 [53-65] (Marx se
apropie de teoria valorii bazate pe muncS); p. 70-71 [53-55]
(rhspunsul dat de Marx lui Edgar, care il acuzS pe Proudhon
a face confuzie atunci cind spune c muncitorul nu poate st
rilscumpere produsul gu), 71-72 si 72-73 [57-69] (socialism
visStor, idealist, eteric" (dtherisch) si socialism si comunism

de mass").

P. 76 [61]. ( 1, alineatul 1: Feuerbach a dezvSluit misterele

reale, Szeliga6 viceversa).
P. 77 [61-62]. (Ultimul alineat: anacronismul relatiei naive
dintre bogati i s'araci: si le riche le savaitr***).
P. 79-85 [62-67]. (Toate aceste 7 pagini sint, in intregime,
extrem de interesante. IatS, de pildS, 2: Misterul constructiei speculative*
critica filozofiei speculative cu

cunoscutul exemplu al fructului", der Frucht, critia

direct indreptati Oi imp o tr iv a lui Hegel. Tot

aici gSsim extrem de interesanta observatie cS, in cadrul

expunerii speculative, Hegel oferg, foarte des" o expunere
real care sesizeaz4 obiectul insusi die Bache selbst).
P. 92, 93 [71, 73] observatii fragmentare impotriva
Degradierung der Sinnlichkeit****.
P. 101 [78]. El (Szeliga) <mu este in stare... s vadg, cA
industria i conwrful faurese cu totul alte imperii universale decit crestinismul si morala, fericirea vietii de familie
ai bunhstarea burti-verzirnii.
P. 102 [78-79]. (Sfirsitul alineatului 1 observatii intephtoare in legAturS cu rolul notarilor in societatea actual4...
Notarul este duhovnicul laic. El e puritan de profesie;
or, cinstea
spune Shakespeare
nu e o puritanS7.

El este in acelasi timp un mijlocitor pentru tot felul de

scopuri, sforarul intrigilor i uneltirilor burgheze.)
P. 110 [84]. Un alt exemplu de ridiculizare a speculatiei
abstracte: constructia" care aratS cum devine omul stS-

**

**

Nola trod.
Nola brad.
all, de-ar ti bogatul I

nnannal*

ipotcovar..

dwadaros, sonzorialitfitii.

Nota brad.
Noir; Irad.

V.

16

I. LENIN

pin peste animale; animalul" (das Tier) ca abstractie se

transfornul din leu in mops s.a.m.d.
P. 111 [84-85]. Un pasaj caracteristic cu privire la Eugene
Sue8: din fAtArnicie fatA de bourgeoisie*, el idealizeazA din

punct de vedere moral chipul grizetei, ocolind atitudinea

ei fatA de cAsAtorie, legAtura ei llaivil" cu l'tudiant sau
cu Pouvrier**. Tocmai prin aceasta legAturA, ea* (grisette) aconstituie un contrast cu adevArat omenesc fatA
de sotia fAtarnicA, meschin i egoisa a burghezului, fatA
de intreaga sferA a burgheziei, adid, fatA de sfera oficialA .

P. 117 [89]. Masa" din secolul al XVI-lea si cea din secolul

al XIX-lea crau von vorn herein"*** diferite.

P. 118-121 [90-92]. Acest pasaj (din cap. VI: Critica

critic absolutA, sau critica criticA in persoana d-lui

Bruno . 1) Prima campanie a criticii absolute. a) fSpiri-

tul ci masa) este ex trem de important: critica conceptiei potrivit cAreia istoria a fost neizbutitA datoritA
interesului manifestat fatA de ea de cAtre mas i datoritA

faptului cA s-a contat pe mask care s-a multumit cu o

intelegere superficialV a ideii".
De aceea, dacA critica absolutA intr-adevAr condamnA
ceva ca superficial, acest ceva este pur i simplu intreaga
istorie de pinA acum, ale cArei actiuni i idei au fost actiuni
i idei ale canaselor . Ea respinge istoria creata de masa
vrea s punl in local ei istoria eritieci (vezi articolele
d-lui Julius Faucher despre problemele de actualitate ale
Anglie?). (119) [90].
6 oldeeao se discredita totdeauna de indatA ce se despArNB tea de interes. Pe de altA parte, este lesne de inteles ei,
atunci cind apare pentru prima oarA pe scena lumii, orice
<Iinteres* de masA care-si croieste drum in istorie depAseste
cu mult, in <iidee* sau in oreprezentare, limitele sale reale
si se confundA usor cu interesul omenese in general. AceastA
iluzie formeazA ceea ce Fourier numeste tonul fiecArei epoci

istorice (119) [91], fapt ilustrat cu exemplul revolutiei

franceze (119-120) si cu celebrele cuvinte (120 in
fine****) [91]:

burgnmie.

Nola !rad.

le slirit.

Nola brad.

on studentul sau cu muncitorul. NoM brad.

sdin capul loculuis.
Nola brad.

CONSPECTLIL CARTI1 SFINTA FAMIL1E" DE MARX $1 ENGELS

17

40 data cu profunsimea actiunii istorice va creste deci

nsi amploarea masei care

infhptuieste.

Ping unde ajunge, la Bauer, rigoarea impartirii lui Geist

si Masse* se vede din urmhtoarea frail impotriva chreia se
pronunth Marx: (iin mash si nu in altceva trebuie chutat adevhratul dusman al spiritu1ui1 (121) [92].
La aceasth afirrnatie Marx rhspunde a dusmanii progresului
sint produsele, care au chpatat o existenth de sine stMh' toare

(verselbstlndigten), ale autoinjosirii maselor, dar nu niste

produse ideale, ci niste produse materiale, care au o existenth

exteriorizath. Ina din 1789 revista lui Loustallotn avea ca

epigraf :
Les grands ne nous parahsent grands
Quo parce que nous sommes Is genoux.
Levons-nousl**

Dar pentru a te ridica (122) [92], spune Marx, nu este do

ajuns sh faci acest lucru in gind, in idee.
<Critica absolutit a invhtat insh din Fenonwnologia la lui
Hegel cel putin o arid: aceea de a transforma lanturile reale,
objective, care existh fin afara mea, in lanturi exclusiv ideale,
exclusiv subjective, care existh numai in mine, i de a transforma,

in consecinth, toate luptele exterioare i senzoriale in lupte

de idei pure* (122) [92].
Prin aceasta, conchide Marx cu sarcasm, se poate dovedi
armonia prestabilith care existh intre critica critic i cenzurh,
iar cenzorul poate fi prezentat nu ca un zbir politienesc (Polizei-

scherge), ci ca o personificare a tactului meu si a simtului

mhsurii.

Preocupath de al ei Geist", critica absoluthnu cerceteazh

dach in pretentiile lui &incase (windigen) nu existA curnva
vorbe goale, amh.gire de sine, inconsistenth (Kernlosigkeit).
<la fel se petrec lucrurile i cu oprogresulx). Cu toate pretentiile de grogres*, se observh, mereu cazuri de regres i de mipare
in cerc. Departe de a presupune ch categoria vrogres este lip-

sith de orice continut, eh ea este o categoric abstraca, critica

absoluth, dimpotrivh, d dovadh de atita profunzime, Molt
*

spirit si masi. Nola !rad.

Cei mari ni se par marl
Numai pentru ca stIm In genunehi.
85 ne ridieeml

Nola kat',

18

V.

I. LENIN

consided progresul ca ceva absolut, pentru a putea s explice

regresul prin existenta unui oadversar personal al progresului:
masa (123-124) [93].
Toti autorii comunisti i socialisti au pornit de la constatarea c, pe de o parte, chiar i actiunile stdlucite, desfasurate

in cele mai favorabile condiii, dmin, dupA cit se pare, rad

rezultate stdlucite i degeneread in banalitate, iar pe de ala
parte orice progres al spiritului a fost pIn acum un progres in
detrimentul nzajoritiii omenirii, a drei situatie a devenit din
ce in ce mai inumanti. De aceea ei au declarat c oprogresul
(vezi Fourier) e o vorbii goal& un cuvint abstract si nesatisfkkor ; ei si-au dat seama (vezi, printre altii, si Owen) d
lumea civilizatA are un viciu fundamental; de aceea au supus
unei critici necrutatoare bazele reale ale socieratii contemporane.

Acestei critici comuniste i-a corespuns imediat in practic4'

miscarea masei largi, in detrimentul dreia a avut loc pin acum
dezvoltarea istorid. Trebuie s cunosti atractia spre stiintg,
setea de cunostinte, energia moral i nkuinta neobositg spre
autoinstruire a muncitorilor francezi i englezi pentru ca sn-ti
poti face o idee despre nobletea omeneased a acestei misdri
(124-125) [94].
Ce urias avantaj fata de autorii comunisti: s te scutesti

de cercetarea izvoarelor lipsei de spirit, ale indolentei, ale

superficialiatii i multumirii de sine i, deseoperimd d aceste

calitAti sint contrare spiritului i progresului, s te multumesti

sa, le faci o moralci seved I a (125) [94].

Relatia dintre spirit si mask are Ins i un sena ascuns,

care se va dezvAlui pe de-a-ntregul in cursul rationamentelor

ulterioare. Aici ne mg,rginim doar s1-1 semnalam. Relatia

dintre spirit* si mad descoperilli de d-1 Bruno, nu este in realitate altceva decit descividvirea critie-earicaturalii a coneepfiei

hegeliene despre istorie, conceptie care, la rindul ei, nu este

altceva decit expresia speculativ5, a dogmei germane-creOine
cu privire la opozitia dintre spirit i materie, dintre dumnezeu

ci lume. In istorie, in viata omenirii insi, aceasti opozitie

se exprim5, prin faptul d putine personali14i alese, in calitate
de spirit activ, se opun restului omenirii ca unei mase lipsite de
spirit, ca materiel: (126) [96].

CONSPECTUL CAXTII ,,SFINTA FAMILIE" DE MARX SI ENGELS

19

$i Marx arath c Geschichtsauffassung* a lui Hegel presupune

spiritul abstract i absolut, al earui purator este masa. Para lel
cu doctrina lui Hegel s-a dezvoltat in Franta Invhfatura doctrinarilor'3 (126), care proclamau suveranitatea ratiunii in opozitie
cu suveranitatea poporului, pentru a exclude masa i a guverna
singuri (allein).
Hegel se face vinovat de o dubl'a inconsecvenca (127) [96]:

1) el afirmA ch. filozofia este fiintarea spiritului absolut, dar

nu afirmA c acest spirit este individul filozofic; 2) numai in
aparentrt (nur zmn Schein) face el din spiritul absolut Muritorul

istoriei, numai post festum**, numai in comtiinta.

Bruno 1111i-duet aceastrt inconsecvent4: el declar4 a critica

este spiritul absolut i fauritorul de fapt al istoriei.
De o parte se aflrt masa ca element pasiv, lipsit de spirit,
neistoric, ca element material al istoriei; de cealalt5, parte se
afra spirititi, critica, d-1 Bruno & Co., ca element activ de la
care porne0e orice actiune istoricet. Opera de transformare a
societAtii se reduce la activitatea cerebralei a criticii critice u
(128) [96] .

Ca un prim exemplu al campaniilor criticii absolute impotriva masei", Marx mentioneazA atitudinea adoptatA de Br.
Bauer in Judenfrage*** 0 se refer5, cu acest prilej la cele
spuse de el impotriva lui Bauer in Deutsch-Franzsische Jahrbitcher"14 .

Una dintre principalele preocupriri ale criticii absolute

este aceea de a da mai intii o justa formulare tuturor problemelor

timpului. Intr-adev6r, ea MI r4spunde la problemele reale ,

ci le substituie cu totul alte probleme... Astfel, ea a denaturat
i problema evreiascrt, in ma fel inch nu a mai trebuit s5,
cerceteze emanciparea politic, care constituie continutul acestei

probleme, i a putut, dimpotrivk s se multumeasc4 cu o

critid a religiei evreilor i cu descrierea statului germancre0in .
Ca i celelalte manifesfari originale ale criticii absolute,
aceasta metodrt reprezina i ea repetarea unei scamatorii speculative. Filozofia speculativti, i in special filozofia hegelianti,
considera necesar s5," transpunA toate problemele in forma
*

**

***

conceptia dcspre istorie.

dup. accea. Nola

- problema
evreiasa.

lrad.

Nola Ind.

Nola Ira.

20

v.

I. LENIN

ratiunii speculative, dezbrAcindu-le de forma judeatii omenesti

sitinftoase, i sg, transforme orice problem'a realli, intr-unaspeeulativii pentru a-i putea da un faspuns. Denaturind problemele
mele i punindu-mi in gur6 propriile ei probleme, la fel cum face
catehismul, filozofia speculativ a putut s aibA, fireste, ca si
catehismul, riispunsuri pregititite la fiecare dintre problemele
mele (134-135) [100-101].

In 2a, scris de Engels (... Critica i Fuerbach. Condamnarea filozofiei ...), p. 138-142 [103-105], gitisim elogii
foarte alduroase la adresa lui Feuerbach. In leg4tur5, cu atacurile criticii" impotriva filozofiei i cu faptul c Ii opune acesteia (filozofiei) bogtia real'a a relatiilor omenesti, continutul

imens al istoriei", semnificatia omului" etc. etc., mergind

pin6 la a spune c misterul sistemului este dezvAluit", Engels
spune:

Dar cine a dezvMuit misterul sistemului? Feuerbach.

Cine a spulberat dialectica notiunilor, acest rilzboi al zeilor
care era cunoscut numai filozofilor? Feuerbach. Cine a pus

in locul vechilor zdrente, inclusiv infinita constiint5, de sine ,

ca si cum omul ar mai avea vreo
nu 4semnificalia omuluio
alth semnificatie in afarg de aceea de a fi om!
ci pe 4omul

insusi? Feuerbach i numai Feuerbach. El a mai fticut ceva.

A distrus de mult insesi categoriile cu care eritiect opereaz5,
acum pe toatti linia: bog4ia realA, a relatiilor omenesti,
continutul linens al istoriei, lupta istoriei, lupta masei impo-

triva spiritului etc. etc.

Dup'a ce omul a fost cunoscut ca esenci, ca bazl a oricgrei
activinti si a oricitiror rinduieli omenesti, singurg, eritica

mai este in stare sA inventeze noi categorii i

transforme
iarsi pe omul insui, ceea ce si face de altfel, intr-o categorie
si intr-un principiu al unei serii intregi de categorii. Prin aceasta
ea porneste, ce-i drept, pe singura cale de salvare ce i-a mai Minas

inumanit4ii teologice nelinistite i lartuite. Istoria nu face

nimic; ea nu posedg, nici un tel de bogAtie imensA, nu d'a.
nici gm tel de baIllii! Nu istoria , ci tocrnai omul, omul real
si viu iatL eine face totul, eine posea totul si di toate
aceste buithlii. Istoria nu este o personalitate aparte, care se
f9loseste de om ca de un mijloc pentru atingerea Ielurilor ei,

CONSPECTUL CARTII SFINTA FAMILIE DE MARX $1 ENGELS

21

Istoria nu este altceva decit activitatea omului care isi urmgreste

felurile sale. Dacg, dupg toate demonstrafiile geniale ale lui

Feuerbach, critica absolutei isi mai permite sg ne serveascg
iargsi toate aceste vechituri intr-o formg noug*... (139-140)
[104] etc., atunci chiar numai acest fapt este suficient pentru
a aprecia naivitatea criticg etc.
Apoi, in legliturg en faptul cg ea opune materiei" spiritul
(critica a denumit masa materie"), Engels spune:
eAsadar, nu este oare critica absolutg, o manifestare autentie
germanti-creVinei? Dupg ce lupta in jurul vechii opozifii dintre

spiritualism si materialism a fost epuizatg in toate sensurile

si dupg ce aceastg opozifie a fost inlgturatg o datg pentru
totdeauna de Feuerbach, critica o transformg iarg,si, si inch'
in forma cea mai respinggtoare, intr-o dogmg fundamentalg
si face sti triumfe tspiritul german-ergtino> (141) [105].
In leggturg cu euvintele lui Bauer: 4In ingsura in care evreii
au avansat astazi in sfera teoriei, ei sint realmente emancipafi;
in mgsura in care vor sg fie liberi, ei sint liberi*", Marx spune:
Aceastg tug of erg posibilitatea de a niasura dintr-o data
prgpastia critica ce desparte de socialismul absolut cornunismul
si socialismul profan al masei. Prima tezg a socialismului prof an
respinge ca pe o iluzie emanciparea exclusiv fn sfera teoriei
i proclaing ca libertatea realei cere, pe ling o aointd* idealistg,

condifii foarte palpabile, foarte materiale. Cit de inferioarg

sfintei critici este masa, care considerg eh sint necesare rgstur-

nari materiale, practice chiar si numai pentru a cuceri timpul

si mijloacele de care este nevoie pentru a se putea ocupa cu
teoria! (142)

[106].

Urmeaza apoi (p. 143-167) [106-122] critica cea mai plictisitoare si extrem de sicanatoare la adresa lui Literatur-Zeitung",
un fel de comentariu arngnunf it cu caracter nimicitor". Absolut
nimic interesant.
Sfirsitul paragrafului (b) Problema evreiascg nr. II. 142-185

p. 167 185 [121-133], confine un rgspuns

interesant dat de Marx la cele spuse de Bauer in apgrarea cgrfii
sale Judenfrage", care fusese criticatg cu asprime in Deutsch[105-133],

Franzsische Jahrbitcher" (Marx se referg tot timpul la ele).

Marx subliniazg, aici cu toatg tgria si pune in relief principiile
fundamentale ale rintregii sale concepfii despre lume.

V.

22

I. LENIN

Problemele religioase actuale au acum o semnificatie socialiti"

acest lucru a mai fost arititat in Deutsch-Fraliz6sische Jahrbiicher". Acolo a fost caracterizata situatia reala
a evreilor Iii societatea burgheza contemporanO". D-1 Bauer
expliciti pe evreii reali prin religia mozaicd, in loc sa explice
misterul religiei mozaice prin evreii reali" (167-168) [122].
(167) [122],

D-1 Bauer nu banuieste ca, iudaismul laic real, deci i iudaismul religios, este permanent generat de viata societatii
burgheze contemporane si Ii &este dezvoltarea suprerna, in
sislemul banese".

In Deutsch-Franz6sisc1ie Jahrbiicher" s-a aratat c dezvoltarea iudaismuhii trebuie cantata, in der commerziellen und
industriellen Praxis *, c iudaismul practic vollendete Praxis
der christlichen Welt selber ist"** (169) [123].
S-a demonstrat ca sarcina de a inlatura esenta iudaica este
in realitate sarcina de a inlatura spiritul iudaic al societiqii
burgheze, neomenescul actualei practici a vietii, al carui punct
culminant este sistemul bilnesc (169) [123].
Cerind libertate, evreul cere implicit ceea ce nu este de loc
in contradictie cu libertatea politica (172) [125]; este vorba
de libertatea politico].
D-lui Bauer i s-a aratat cit scindarea omului in cetdfean
nereligios si in persoand partieulard religioasa nu este de loc in
contradictie cu emanciparea politica .
Dupa, aceea urmeaza imediat:
I s-a mai aratat cit, asa cum statul se emancipeaza de religie
emancipindu-se de religia de stat i lasind religia in voia ei in
cadrul societatii civile, tot asa i omul se emancipeaza, politiceste de religie pun aceea cit incepe s-o considere nu ca pe o
chestiune publick ci ca pe o ehestiune prima a lui. In sfirsit,
i s-a aratat ea atitudinea teroristil a revoluliei franceze fata de
religie este departe de a infirm aceasta conceptie, ea nefacind,
dimpotriviti, altceva decit s-o confirme (172) [125].
Evreii vor allgemeine Menschenrechte***.
In Deutsch-Franzsische Jahrbucher" i s-a demonstrat
d-lui Bauer ca, aceastO umanitate libera* i recunoasterea

ei nu sint altceva decit recunoasterea individului egoist al

**

*'

.In practice, comerciall i induetriali, Nola frac!.

rste practica desavIreite a lurnii creetine lneaaii Nolo trod.
drepturile universale ale omului. Nola trod.

CONSPECTUL CARPI UINTA FAMILIE DE MARX SI ENGELS

23

societqii civile i a misdrii neinfrinate a elementelor spirituale

si materiale care formead continutul situatiei in viat5, a acestui
individ, continutul vietii civile actuale; d de aceea drepturile

omului nu-1 eliberead pe om de religie si nu fac decit sit-i

acorde libertatea religiei; citi ele nu-1 eliberead, de proprietate,
ci ii acord5, libertatea proprieteilii; d, nu-I eliberead de goana

murdad dup5, imbogiltire, ci nu fac decit et-i acorde libertatea ocupatiilor.

I s-a arktat d recunoagerea drepturilor omului de catre statul
modern are aeelasi sens ca si recunoaVerea sclaviei de ciltre statul

antic. aci, dupi cum in statul antic baza fireasca a statului

o constituia sclavia, tot asa si In statul modern baza fireascli
a statului o constituie societatea civilk precum si omul socie-

atii civile, adid omul independent, legat de alti oameni

numai prin leghturile interesului privat si ale necesiti4ii naturale incomtiente, omul sclav al ocupatiei sale si al nevoii egoiste
proprii, ca si al nevoii egoiste a altuia. Statul modern a recunoscut aceasa, bad, fireasd a sa ca atare in drepturile universale ale omului16

(175)

[127] .

Evreul este cu atit mai indreptiltit A cead recunoasterea

umanitiltii" sale libere", cu cit societatea civil'a libel%
are pe de-a-ntregul un caracter comercial, evreiesc, evreul fiind
de la bun inceput un membru necesar al ei.
CA, drepturile omului" nu sint innAscute, ci au luat nastere

pe cale istorid, asta o stia si Hegel (176) [128] .

Relevind contradictiile constitufionalismului, critica" nu

le generalizeaei (fasst nicht den allgemeinen Widerspruch des

(177-178) [128]. Dad ar fi facut acest

lucru, ar fi trecut de la monarhia constitutiona% la statul

Constitutionalismus*)

reprezentativ democratic, la statul modern desavirsit

(178) [128] .

Activitatea industriala nu se desfiintead prin desfiintarea

privilegiilor (breslelor, corporatiilor etc.), ci, dimpotriva, se
dezvola cu si mai multa forta,. Proprietatea funciara nu se
desfiinteaza prin desfiintarea privilegiilor funciare; dimpotriva, abia dupa desfiintarea privilegiilor proprieatii funciare
incepe circulatia ei universala pe calea liberei parcelari si a
liberei instrainh'ri

(180)

[130] .

nu intalege oontradictia generali a oonstitutionalismului.

Nola Ira&

V.

24

I. LENIN

Comertul nu se desfiinteaz1 prin desfiintarea privilegiilor

comerciale, ci, dimpotrivA, abia atunci devine un comert cu
adevArat liber: tot aa i religia se desfkoarA in toatA universalitatea ei practices' numai acolo unde nu existi nici un fel de
religie priuilegiat (sli ne amintim de statele Americii de Nord) *.
... Tocmai selavia sociekilii burgheze este in aparenfd cea mai
mare liberlate*... (181) [131] .
Curmkrii (Auflosung) (182) [131] existentei politiee a religiei
(desfiintarea bisericii de stat), a proprietiiiii (desfiintarea censului electoral) etc. ii corespunde o mare plinAtate a vietii*
lor, care de aici inainte se supune nestingherith propriilor
sale legi i se desfikoafa, in toatA amploarea sat..
Anarhia este legea societAtii burgheze emancipate de privilegii (182-183) [131].
...C) BATALIA CRITICA IMPOTRIVA
REVOLUTIEI FRANCEZE

pe care revolutia
scrie Marx citindu-1 pe Bauer
Ideile
franceia le-a trezit la viafa nu ne-au dus ins'a dincolo de rindu-

ielile pe care aceastit revolutie a vrut s5, le desfiinteze prin

violentA.

Idzi,le nu pot niciodath, s5, duc.5 dincolo de cadrul vechii

rinduieli a lumii: intotdeauna ele pot A duck numai dincolo
de cadrul ideilor vechii rinduieli a lumii. In general, ideile nu
pot infaptui nimie. Pentru infilptuirea ideilor este nevoie de
oameni, care trebuie s intrebuinteze forta practia* (186) [133] .
Revolutia francela a generat ideile comunismului (Babeuf),

care, elaborate in mod consecvent, contineau ideea unei noi

Weltzustand*.

Referindu-se la afirmatia lui Bauer a statul trebuie sl ting

legati laolalth diferitii atomi egokti, Marx spune (188-189)
[134-135] a in realitate membrii societ44ii burgheze nu sint
de loc atomi, ci numai ki inchipuie c5, sint; dci ei nu-i sint
suficienti lor inki, ca atomii, ci depind de ceilalti oameni,
iar nevoile lor ii pun in fiecare moment in aunt& dependentg.
.Aadar, neeesitatea naturalti, inswirile iiinfei omenelti,
oricit do instainatii, ar fi forma sub care s-ar manifesta ele,

interesul

iaa ce-i leagli pe membrii societititii civile unul de

rtnduieli a lumii.

Nota Wad.

CONSPECTIM CARTII "SFINTA FAMILIE DE MARX $1 ENGELS 26

altul. Viata civila i nu cea politica constituie legAtura 'maks'

dintre ei... Numai prejudecala politica ii mai poate inchipui
in vremea noastil a statul trebuie s cimenteze viata civilt,
pe cind in realitate, dhnpotrivit, viata civil5, este aceea care

cimenteazg statub (189) [135].

Robespierre, Saint-Just i partidul kr au sucombat fiinda
au confundat societatea realist-democratia antiek intemeiat
pe sclavie, cu statul reprezentativ, spiritualist-democratic

modern, intemeiat pe societatea burgheik inainte de a fi

executat, Saint-Just a aratat panoul (Tabelle afiul? atirnat) cu drepturile omului, spunind: C'est pourtant moi qui ai

fait cela". Dar acest panou proclama drepturile unui om

care nu poate fi omul republicii antice, dupA. cum nici relatiile

sale economice i industriale nu sint cele antice* (192) [137].
Ceea ce a c'azut prad'a lui Napoleon la 18 brumar" n-a fost
micarea revolutionark ci burghezia liberalL Dup6 aderea lui

Robespierre, sub Directorat, incepe 1nfAptuirea prozakl a

societatii burgheze: Sturm mid Drang al intreprinderilor corner-

ciale, tumultul (Taumel) noii vieti burgheze; oprogresul real

al proprietii tii funciare franceze, a Wei structurA feudalsa fusese
sfarimati de ciocanul revolutiei i pe care acum, in primul kr

elan de activitate infriguratk nenumgrati proprietari noi

o cultivA, multilateral; primele mica'ri ale industriei devenite libere iatA unele manifestAri de viat'a ale sociefatii
burgheze de curind nascute (192-193) [138].
CAP. VI. CRITICA CRITICA ABSOLUTA,
SAU CRITICA CRITICA IN PERSOANA D-LUI BRUNO

...3)A TREIA CAMPANIE A CRITICII

ABSOLUTE...

d) RATILIA CRITICA IMPOTRIVA

MATERIALISMULUI FRANCEZ

(195-211) [139-160]

IlCapitolul acesta ( d din partea a 3-a a cap. VI) este unul

dintre cele mai pretioase din cuprinsul crii. Aici nu gbim

in nici un caz o critic. chitibuark ci o expunere pe de-a-ntregul
pozitivrt. Este o scurta saga a istoriei materialismului trances.
$i, totuei, en am flea astas.
4

Nola frac!

26

V.

I. LENIN

Ar trebui transcris aici intregul capitol; de aceea m mgrginese

sg fac un scurt conspect al continutului.II
Iluminismul francez din secolul al XVHI-lea i materialismul
francez n-au fost numai o luptg impotriva institutiilor politice
existente, ci si o luptk tot atit de frttisk impotriva metafizicii

secolului al XVII-lea, si anume impotriva metafizicii lui

Descartes, Malebranche, Spinoza i Leibniz. Filozofia a fost

opusg metalizicii, asa cum Feuerbach a opus filozofia treazg

betiei speculative, atunci cind a luat, pentru prima oarg,

pozitie hotgritg, contra lui Hegeh (196) [140].
Metafizica secolului al XVII-lea, infrina de materialismul

secolului al XVIII-lea, a cunoscut o restaurare victorioasg

si substantial (gehaltvolle) in filozofia germang, si in special
in filozofia speculativg germang a secolului al XIX-lea. Hegel
a imbinat in mod genial aceastg metafizicg cu intreaga metafizic i cu idealismul german, intemeind ein metaphysisches
Universalreich*. Apoi a urmat iargsi un atac impotriva meta-

fizicii speculative si a oricgrei metafizici in general. Ea va

fi invinsg pentru totdeauna de acel materialism care a fost
dus la perfectiune prin activitatea speculatiei insgsi si care
coincide cu umanismul. Dar, asa cum Feuerbach a reprezentat
in dorneniul teoriei materialismul care coincide cu umanismul,
tot asa socialismul i comunismul francez i englez au reprozentat acest materialism in domeniul practicii (196-197) [140].
Exista doug tendinte in materialismul francez: 1) cea care
porneste de la Descartes, 2) cea care porneste de la Locke. Cea
de-a doua miindet direkt in den Socialismus** (197) [140].
Prima tendintk materialismul mecanicist, duce la stiintele

naturii, asa cum s-au dezvoltat ele in Franta.

Descartes, in fizica sa, declarg cg materia este unica substantg.

Materialismul mecanicist francez acceptA fizica lui Descartes
gi respinge metafizica lui.
Oledicul Leroy pune temelia acestei scoli; in persoana medicului Cabanis ea atinge punctul sgu culminant ; medicul Lamettrie este centrul ei.

Descartes incg trgia cind Leroy a transpus asupra omului

constructia mecania a animalului, declarind c sufletul este
imperiu metatizic universal. Ncla /red .
* = un
duce direct la aocialisrn. Nola (red.

CONSPECTUL CARTII SFINTA FAMILIE DE MARX $1 ENGELS 27

un modus al corpulai, iar ideile slut miscAri mecanice (198) [141].

Leroy credea chiar a Descartes si-a ascuns adevArata lui *ere.

Descartes a protestat.

La sfirsitul secolului al XVIII-lea, Cabanis a desAvirsit

materialismul cartezian in cartea sa Rapports du physique et
du moral de l'homme"19.
Incil de la inceputurile ei, metafizica secolului al XVII-lea
a avut ca antagonist materialismul. Descartes a avut ca adversar pe Gassendi, restauratorul materialismului epicurian19, iar
in Anglia pe Hobbes.
Voltaire (199) [141] a remarcat c indiferenta francezilor
din secolul al XVIII-lea fatA de controversele dintre iezuiti
si altii se datora nu atit filozofiei, cit speculatiilor financiare
ale lui Law. Miscarea teoreticA spre materialism se explicA
prin Gestaltung* practicA a vietii franceze din vremea aceea.
Practicii materialiste Ii corespundeau teorii materialiste.
Metafizica secolului al XVII-lea (Descartes, Leibniz) mai
era inch* legath de un continut pozitiv. Ea fAcea descoperiri in
matematicti, in fizicA si in alto stiinte. In secolul al XVIII-lea,
stiintele pozitive s-au separat i metafizica war fad geworden**.
In anal cind a murit Malebranche s-au nilscut Helvtius si
Condillac (199-200) [142] .

Pe plan teoretic, metafizica secolului al XVII-lea a fost

subminatil de Pierre Bayle, a cArui armA era scepticismul20.

El a combAtut mai ales pe Spinoza si pe Leibniz. A proclamat
societatea ateistA. A fost ultimul metafizician in sensul
secolului al XVII-lea i primul filozof in sensul secolului
al XVIII-lea" (200-201) [142] , cum a spus un scriitor francez.
Pc linga aceastA combatere negativA era nevoie si de un
sistem pozitiv, antimetafizic. El a fost oferit de Locke.
Materialismul este fiul Marii Britanii. Chiar i scolasticul
ei Duns Scotus, se intreba ob die Materie nicht denken
knne*** . El era nominalist. Norninalismul, in genere, este
prima expresie a materialismului21.
AdevAratul pArinte al materialismului englez este Bacon.
(Dintre proprietAtile inerente materiel, cea dintli si cea mai
*

*
4*

organizarea.

_Nola trod.
Notct trod.

a devenit anostS.

daca materia nu peate sa eugete..

Nola brad.

V.

28

I. LENIN

irnportantg este miscarea, nu numai ca miscare mecanicit si

matematicA, dar, si mai mult, ca impuls, ca spirit vital, ca
tensiune, ca chin (Qual)... al materiei* 202 [143].)
4tLa Bacon, care este primul lui creator, materialismul mai

contine Inci, intr-o formA nail* germenii unei dezvolfari

multilaterale. Materia suride omului intreg in toatl stralucirea ei poetic& sensibM.
La Hobbes, materialismul devine unilateral, menschenfeind-

lich, mechanisch*. Hobbes a sistematizat materialismul lui

Bacon, dar nu a fundarnentat (begriindet) mai amAnuntit
principiul lui de bazil, potrivit cAruia ideile si cunostintele
provin din lumea simturilor (Sinnenwelt), p. 203 [143-144].
Du0 cum Hobbes a spulberat prejudeatile teiste ale materialismului lui Bacon, tot asa si Collins, Dodwell, Coward, Hartley, Priestley etc. au desfiintat ultimele bariere teologice ale
senzualismului22 lui Locke.
Condi llae a indreptat senzualismul lui Locke impotriva metafizicii secolului al XVII-lea ; el a publicat lucrari in care cornbate sistemele lui Descartes, Spinoza, Leibniz i Malebranche23.
Francezii au civilizat" (205) [145] materialismul englezilor.
La Helvtius (care porneste si el tot de la Locke) materialismul capata un caracter specific francez.
Lamettrie ne ofeel o imbinare a materialismului cartezian cu
cel englez.
Robinet are cele mai multe legaturi cu metafizica.
(Oupa cum materialismul cartezian duce la ti,intele naturii
in sensul strict al euvintului, tot asa i cealalt6. orientare a
materialismului francez duce direct la socialism i la comunisno
(206) [146].
Nimic nu este mai usor decit a deduce din premisele materia-

lismului socialismul (reconstruirea lumii senzoriale a lega

interesul particular de cel general a distruge Geburtssttten** antisociale ale crirnei etc.).
Fourier porneste direct de la doctrina materialistilor francezi.

Babuvigii au fost materialisti primitivi, neevoluati24. Bentham Ii intemeiazg, sistemul sau pe morala lui Helvtius, iar
Owen porneste de la sistemul lui Bentham pentru a fundarnenta
()eta omului, mecanieiet.
" = izvoarele.
Nola brad.

Nola brad.

CONSPECTUL CART!! SFINTA FAMILIE DE MARX SI ENGELS 29

comunismul englez. Cabet aduce din Anglia in Franta ideile

comuniste (devine der popularste wenn auch flachste* reprezentant al comunismului) (208) [147]. O bag tiintifica mai
serioasa" au Dezamy, Gay etc., care dezvolta doctrina materialismului ca o doctrina, a umanismului real.

La p. 209-211 [148-149] Marx da, intr-o nota (en petit pe

doua pagini) extrase din Helvtius, Holbach i Bentham, pentru

a dovedi legatura dintre materialismul secolului al XVIII-lea

i comunismul englez i francez al secolului al XIX-lea.
Din paragrafele care urmeaza merita s fie relevat acest pasaj:
oControversa dintre Strauss i Bauer cu privire la substanfd

si confliinta de sine este o controversa in atdrul speculatiei

hegeliene. In sistemul lui Hegel exista trei elemente: substanfa
spinozist, comtiinfa de sine fichteeanci i unitatea hegelianci,
necesarmente contradictorie, a acestor clod, elemente: spiritul
absolut. Primul element este natura travestita metafizic, considerata in separarea ei de om ; al doilea element este spiritul

travestit metafizic, considerat in separarea lui de natura ; al

treilea element este unitatea, travestit metafizic, a ambilor
factori: omul real ci specia umand reala (220) [166], precum i
urmtorul alineat, care cuprinde o apreciere asupraluiFeuerbach:

4Strauss i Bauer au aplicat amindoi in domeniul teo-

logiei, intr-un mod pe deplin consecvent, sistemul lui Hegel.

Primul a luat ca punct de plecare spinozismul, iar al doilea
fichteismul. Amindoi supun criticii sistemul lui Hegel, in mantra

in care la el fiecare dintre cele dou elemente aratate este

denaturat de celalalt, in timp ce ei au dat fiecaruia dintre

aceste elemente o dezvoltare unilaleral, deci consecventa. De

aceea, in critica lor, amindoi deparsc limitele filozofiei lui

Hegel, dar totodata continua sa, rmin in limitele speculatiei
acestuia, fiecare reprezentind numai una din laturile sistemului
lui. Feuerbach este primul care, pornincl de la punctul de vedere
hegelian, 1-a completat ci 1-a criticat pe Hegel. Reducind spiritul
absolut, metafizic, la omul real intenzeiat pe nature's, el a desavircit eritica religiei c, in acelaci timp, a schitat cu maiestrie
trasaturile fundamentale ale criticii speculatiei hegeliene ci deci
ale criticii orictirei metafizici in general* (220-221) [165-156].
eol mai popular, dar totodati si eel mai superficial.

Nota trod.

V.

30

I. LENIN

Marx ironizeaza teoria constiintei de sine" a lui Bauer

pentru idealismul ei (sofismele idealismului absolut 222
[155]), arata,' ca, aceasta este o parafrazare a lui Hegel, citeaza'

Fenomenologia" lui si observatiile critice ale lui Feuerbach

(din Philosophie der Zukunft"25, p. 35, in legaturit cu faptul
cit filozofia neaga
negiert sensibilul material", asa cum
teologia neaga, natura oteavira de pacatul originar").
Capitolul urm'ator (VII) incepe si el cu cea mai plictisitoare
criticA sicanatoare 11), p. 228-235 [161-166] 1. In 2a existit
un pasaj interesant7

Marx reproduce din Literatur-Zeitung" scrisoarea unui

reprezentant al masei", care cere sa, se studieze realitatea,
stiintele naturii, industria (236) [166] si care, pentru acest

motiv, a fost ocarit de critica":

Sau (!) credeti au exclamat criticii", combatind pe

acest reprezentant al masei

ca cunoasterea realitatii istorice
este deja terminata? Sau (1) cunoasteti macar o singurA perioada, din istorie care sa, fie realmente cunoscutrt?
faspunde Marx critica critica erode Ca a ajuns
Sau
macar la inceputul cunoasterii realitatii istorice atita timp cit
exclude din miscarea istoricA atitudinea teoretica, si practica,

a omului fata de naturA, MO de stiintele naturii si fata de

industrie? Sau crede c'a a cunoscut realmente vreo perioada
No- istorica oarecare fara sa fi cunoscut, de pild'a, industria
ta acelei perioade, modul nemijlocit de producere a vietii
ingsi? Este adeva'rat ca critica critica spiritualista, 1eologic4,

be- cunoaste
cimoaste cel putin in inchipuirea ei numai
ne actiunile politice, literare si teologice rasun'atoare ale istoriei.

Asa cum separa gindirea de simturi, sufletul de corp si asa

cum se separa ea ins4i de lume, tot asa rupe ea istoria de
stiintele naturii si de industrie, considerind cit istoria isi are
obirsia nu in productia materialti grosolana' de pe pamint, ci
in formatiile nebuloase ale norilor de pe cer (238) [168].
Acest reprezentant al masei este calificat de critica drept
un massenhaf ter Materialist* (239) [166].
La francezi si la englezi, critica nu este o persoana, oarecare

abstract-1i, transcendentil, aflatrt in afara omenirii; ea este

*

materialist de mod.

Nola trad.

CONSPECTUL CARTI1 SFINTA FAMILIP DE MARX $1 ENGELS 31

activilalea omeneascii realti a unor indivizi care sint mernbri

activi ai societatii si care, ca oameni, sufera, simt, gindese

ci actioneaza. De aceea critica factita de ei este in acelasi timp
patrunsa de practica, comunismul bor este un socialism in care
ei indica masuri practice, palpabile si in care isi gaseste expre-

sia nu numai gindirea lor, ci, intr-o mama' si mai mare, si

activitatea lor practica. De aceea ea este o critica vie, reala a
societatii existente, cunoasterea cauzelor decaderii (244)

[171-172].
_,1{Intregul cap. VII (228-257) [169-181], in Mara de pasajele
=_

reproduse, contine numai sicane si parodii de necrezut, d.

la iveala cele mai marunte contradictii, ridiculizeaza tot felul

de absurditati aparute in Literatur-Zeitung" eth.11
In cap. VIII (258-333 [182-2361) avem paragraful despre
transformarea critica a unui macelar in cline" si, mai departe,

despre Fleur de Marie a lui Eugene Sue (trebuie s fie

un roman cu acest titlu sau until dintre eroii vreunui roman26)

cu citeva mici observatii radicale", dar neinteresante, facute

de Marx. Merita sa fie senmalate eel mult p. 2 8 5 x [201],

care contine citeva observatii cu privire la teoria hegeliana
a pedepsei, i p. 296 [209-210], in care critica pe Eugene Sue
pentru ca apara sistemul detentiunii celulare (Cellularsystem).
((Dupci cil se vede, Marx se pronunta aici impotriva socialismului superficial pe care ii propaga Eugene Sue si care, dupii

di se vede, era aparat in Literatur-Zeitung".))

De pilda, Marx il ironizeaza pe Sue pentru ideea de a se

recornpensa virtutea prin intermediul statului, tot asa cum se

pedepseste viciul (p. 300-301 [213]; el da chiar un tabel comparativ de justice criminelle si justice vertueuse!*).
P. 3 0 5 3 0 6 [216]: Observatii critice impotriva Fenonwnologiei" lui Hegel.
3 0 7 [217]: Dar uneori, in pofida teoriei sale, Hegel face
in Fenomenologie" o caracterizare reald a relatiilor ornene0.

3 0 9 [219]: Filantropia ca Spiel** a color bogati (3 0 9

3 1 0) [218-219].
al justitiei penale i al justitlei virtuoase I
amuzament.
Note irad.

= joacd,

Nota trad.

32

V.

I. LENIN

312-313 [220-221] : citate foarte conchidente din F o arier

despre umilirea femeii27 licontra dezideratelor moderate ale

criticii" si ale lui Rudolf, eroul lui Eugene Sue?ji

=_

X ((Dupe,' Hegel, pedeapsa este sentinta pe care criminalul

si-o pronunte,' singur. Gans a dezvoltat mai pe larg aceastA

teorie. La Hegel, ea nu este decit vilul speculativ al strAvechiului

jus talionis* , dezvoltat de Kant ca singura teorie juridicci a

pedepsei. La Hegel, autocondamnarea criminalului rAmine o
simple.* idee", o interpretare pur speculative, a sancliunilor
penale empirice curente. De aceea, in conceptia lui Hegel, alegerea formei pedepsei este lasatA pe seama fiedirei trepte de dezvol-

tare a statului, adice, el lase, pedeapsa asa cum existA. Tocmai

prin aceasta se dovedeste el a fi un critic mai mare decit imitatorul s'Au critic. 0 asemenea doctrinA penalti, care vede in infrac-

tor si un orn, poate s face, acest lucru numai in abstracfie,

in inchipuire, tocmai pentru c. pedeapsa, constringerea sint in
contrazicere cu modul uman de a proceda. De altfel, aplicarea
practicA a unor astfel de teorii ar fi imposibilA. Locul legii
abstracte 1-ar lua arbitrarul pur subiectiv, deoarece in fiecare
caz in parte adaptarea pedepsei la individualitatea infractorului ar depinde de aprecierea unor persoane oficiale onorabile
i curnsecade n. Inca i Platon i-a dat seama cA legea trebuie
sA fie uni1atcraTh i cii trebuie s Pea abstractie de orice individualitate. Dirnpotriva, in cadrul unor re1aii urnane, pedeapsa
nu va fi intr-adeviir nimic altceva decit sentinta pe care infrac-

torul o pronuntA impotriva lui Insui. Niminui nu-i va trece

prin minte sA-1 convingA pe infractor cii o constringere exterioarii,

exercitate, de altii asupra persoanei sale, ar fi o constringere

exercitatA de el asupra lui insui. In ceilalli oameni el va gAsi,
dimpotrivA, salvatori firesti care 11 vor izbAvi de pedeapsa pe

care si-a aplicat-o singur, ceea ce inseamnA cA raportul va

fi cu totul inversat (285-286) [2011.
lora taltionului.

Nola lrad.

CONSPECTUL CARTII SFINTA FAMILIE* DE MARX $1 ENGELS 33

dristerul acestei cutezante a lui Bauer* (305) [216] (mai sus

era un citat din Anekdota"28) 11 constituie Wenomenologia

mi Hegel. Deoarece Hegel, in Fenomenologia lui, pune

constiinta de sine in locul ornulni, realitatea omeneascl cea mai
variald apare aici numai ca o formA determinatti, ca o determinare
a conftiinfei de sine. Dar o simplA determinare a con0iintei de
sine este o categorie purii o simplA idee, pe care deci o
pot suprima in gindirea purA si o pot depAsi prin gindire purA.

In Fenomenologia# lui Hegel sint lasate neatinse bazele

materiale, sensibile, objective ale diferitelor forme instrAinate ale
constiintei de sine a omului, i toatA munca distructivA a avut
drept rezultat filozofia cea mai conservatoare
pentru cA
un asemenea punct de vedere Ii inchipuie CA el a biruit lumea
obieetivd, lumea sensibilA realA, de indatA ce a transforrnat-o

intr-un ducru gindit*, intr-o simplA determinare a comtiinfei

de sine, i cA acum poate sA-1 dizolve In eterul gindirii pure*
pe adversarul devenit cleric. De aceea Fenomenologia* sfirseste, in mod absolut consecvent, prin a pune in locul oricArei
realitAti omene0i eunoafterea absolutel: cunoaltere pentru cA
acesta este singurul mod de existentA al constiintei de sine, iar
con0iinta de sine este consideratA ca singurul mod de existentA
al omului, i absoluta, pentru cA con0iinta de sine se cunoaste
numai pe sine insA0 i nu mai este stingheritA de nici un fel de
lume obiectivA. Hegel face din om omul comtiintei de sine, in
loc de a face din comtiinta de sine comtiinia de sine a omului, a
ornului real, care trhieste deci intr-o lume reall, obiectivA si e
conditionat de ea. Hegel apzA lumea cu capul in jos, i de aceea
poate sh desfiinteze, tot in cap, toate limitele, ceea ce nu impiedicA, fireste, ca pentru senzorialitatea cea rea, pentru omul real,
ele sA continue sA existe. In afarA de aceasta, el considerA in mod
necesar drept limitA tot ce vAdeste nuirginirea conftiinfei de sine
generale, orice senzorialitate, realitate, individualitate a oamenilor, ca si a lumii bor. Intreaga Wenomenologie vrea sA demonstreze

cA conViinta de sine e singura i intreaga realitate... (306) [216].

...In sfirsit, se intelege de la sine cA, dacA Fenomenologia#
liii Hegel, in ciuda pAcatului ei originar speculativ, prezintA in

multe puncte elementele unei caracterizgri reale a relatiilor

dintre oameni, d-1 Bruno & Co. ne oferA, dimpotrivA, numai o
caricaturrt lipsitA de continut*... (307) [217].

34

V.

Fgrg, s

I. LENIN

vrea, Rudolf a exprimat prin aceasta misterul, de

mult dezvaluit, a), insgsi sgrAcia cumplitg, a oamenilor, mizeria

frtrg margini care este nevoitg sit primeascg, pomanrt, trebuie sit
serveascg drept joacti pentru aristocratia banului si pentru aristo-

cratia culturii, trebuie sg, existe pentru flatarea arnorului ei

propriu, pentru gidilarea vanitkii ei, pentru amuzamentul ei.

Numeroasele asociatii de binefacere din Germania, numeroasele

societki de binefacere din Franta, numeroasele donchisoterii

caritabile din Anglia, coneertele, balurile, spectacolele, banchetele in folosul sgracilor si chiar subscriptiile publice pentru sinistrati nu au nici o alth semnificatie (309-310) [219].
Si Marx citeazg, din Eugene Sue:
Vai, doamng, nu e de ajuns cg, am dansat in folosul acestor
shrmani polonezi... Sg fim filantropi ping, la caprit... Sit mergem
acum set' eitdim in folosul saraeilor!* (310) [219].

La p. 312-313 [220-221] ggsirn citate din Fourier

(adulterul bonton; pruncuciderea comisg dc femeile seduse

cercul vicios... Gradul de emancipare a femeii este rngsura
naturalg, a ernancipgrii generale ... (312) [221]. Civilizatia face
ca orice viciu simplu sg, deving complex, echivoc, ipocrit) si
Marx adaugg:
Este de prisos sg, opunem ideilor lui Rudolf caracterizarea
magistralg datg de Fourier cciscitoriei, cit i scrierile fractiunii
materialiste a cornunismului francez (313) [221].
P. 313 [221] u.ff. impotriva proiectelor politice-economiee
utopice ale lui Eugene Sue i ale lui Rudolf (probabil un erou
at romanului lui Sue), proiecte privind asocierea bogatilor cu
sitracii i organizarea muncii (ceea ce trebuie sit facg, statul) etc.,
de exemplu incg o Armenbank 17)
b) Baum pentru sgraci,
p. 314-318 [222-224] I = imprumuturi Ihrg, dobina pentru

someri. Marx ia cifrele proiectului i aratit cit de mici

ridicol de mici sint ele in comparatie cu nevoile. Si ca idee
Armenbank nu este cu nimic rnai bung decit Sparkassen*... adich
beruht** die Einrichtung*** bancii pe ideea fantasticg ca., este
suficient sg, schimbi repartitja salariilor pentru ca muncitorul
sit aibg din ce trgi tot anul (316-317) [223-224].
*

easels de econornii. Nola trail.

Nola &ad.
se bazeazii.
organizarea.
Nola trial.

CONSPECTUL GARTH SPINTA FAMILIE DE MARX SI ENGELS 35

In c 318-320 [224-226], Gospodria model de la Bouqueval,

este supus unei analize nimicitoare proiectul, elogiat de critica",
al lui Rudolf, care infatiseazA o gospodarie-model: Marx il consideed, drept utopic, deoarece fiec4rui francez Ii revine in medie

numai 1/4 liva de came pe zi, numai 93 frs.* venit anual

etc.; in proiect se prevede ciS oamenii vor lucra de dowi ori mai

mult ca de obicei etc. etc. ((Nu e interesant.))

320 [226]: alijlocul magic cu ajutorul cAruia Rudolf svirseste toate actiunile sale salvatoare, toate vindecgrile sale miraculoase ii constituie nu cuvintele sale frumoase, ci banii sti.
Asa sint rnoralitii, spune Fourier. Trebuie s fii milionar pentru

a putea imita pe eroii lor.

Morala este l'impuissance mise en action"29. Ori de cite ori
se aflsa in lupt5, impotriva unui viciu, ea iese infrint. *i Rudolf
nici nu se ridicA niacar la nivelul punctului de vedere al moralei
de sine staAtoare, care, cel putin, are la bazil constiinta demnitticii
omenesti. Morala lui, dimpotrivii, are la baz1 constiinta MAW-

ciunii omenesti. El este un reprezentant al moralei teologice

(320-321) [226].
...Dupil cum in realitate bottle deosebirile se contopesc tot mai
mult in deosebirea dintre sdrac i bogat, asa si in idee toate deosebirile aristocratice se reduc la opozitia dintre bine si ran. Aceastil
deosebire este ultima forrnA pe care aristocratul o d6, prejudec'atilor sale ... (323-324) [228-229].
...<Pentru Rudolf, fiecare dintre miscArile sufletului situ prezint o importantg neinchipuit de mare. De aceea el le observA

si le cinta'reste neincetat... (Exemple.) dicest domn sus-pus

seam'anh* cu membrii 4Tinerei Anglii, care vor i ei s'a reformeze

lumea, silvirsesc fapte nobile si au accese similare de isterie a...

(326) [230-231].

Nu cumva Marx se referil aici la filantropii tory

englezi care au introdus bilul celor 10 ore de mund,?3

-- franoi.

Nola !rad.

37

CONSPECTUL CARTII LUI FEUERBACH

PRELEGERI DESPRE ESENTA RELIGIEI"31

Serfs nu mai devreme de 1909

Publical penlru prima oard in 1930,
in iCulegeri din Lenini, vol. XII

Se tipirefle dupd manuscris

39

L. .FEUERBACH. OPERE, Vol. 8, 1851

P RELEGE RI DESPRE ESENTA RELIGIE1 32
8. R. 807

Prefata este datath, 1.1.51 Feuerbach vorbeste aid despre cauzele neparticipgrii sale la
revolutia din 1848, al clirei sfirsit a fost atit
de rusinos si lipsit de rezultate (VII)*. Revolutia din 1848 n-a avut Orts- und Zeitsinn**;
constitu1ionali0ii asteptau libertatea de la cu-

dntul des Herrn***, republicanii (VIIVIII)

de la dorinfele lor ( era de ajuns sci doregi repu-

blica pentru ca ea s capete viaca)... (VIII).

Daa revolutia va izbucni din nou i dacA
eu voi lua parte activsa la desrksurarea ei, atunci
puteti... fi siguri c aceasti revolutie va fi
victorioask cA pentru monarhie si ierarhie a
sosit ziva judecAtii de apoi (VII).

Feuerbach
n-a inteles
revolutia
din 1848

Preleger ea 1 (1-11).

P. 2: Ne-am s'aturat de idealism, atit de cel

filozofic, cit si de cel politic; acum vrem

3-4

Sic! 1

sh fim materialisti politici.

De ce s-a retras Feuerbach la taia:

ruptura cu lumea care crede in dumnezeu,
p. 4 (Z. 7 v.u.****) (comp. p . 3 in f. *****),

pentru a trgi in mijlocul naturii" (5),

pentru ablegen****** toate reprezenthrile
itherspannten"*******.

in Paturi

cu iiberspanntes"l

* L. Feuerbach. S8mtliche Werke, Bd. 8, Leipzig, 1851. Nola red.

simtul locului si al timpului. Nola irad.
* suveranului. Nola trad.
Zeile 7 von unten rindul 7 de jos. Nola trad.
in fine Ia sfirsit. Nola trod.
*****
a se doseotorosi de Nola grad.
extravagante. Nota trod.
**

**

40

V.

I. LENIN

7-11 Feuerbach prezint,g o schita a operelor

sale

(7-9: Istoria

filozofiei moderne")

(9-11 Spinoza", Leibniz")33. P r ele-

gerea a 2-a (12-20).

12-14

Bay le".

15: in conceptia mea,

senzoriali-

tatee la

Feuerbach

inseamng

Sinnliehkeit*

eunitatea adevArati, nu asco-

citg i artificialg, ci realmente existentg,

dintre material i spiritual; de aceea ea
are pentru mine aceeai senmificatie ca i
realitatea.

Sinnlich este nu numai Magen, ci

Kopf** (15).

(16-20: Feuerbach, lucrarea despre nernurire34;

expunere.)

Prelegerea a 3-a (21-30).

Mi s-au adus obiectii impotriva Esentei cretinismului"33

in sensul cS la mine omul nu depinde de nimic, mi s-au

adus obiectii impotriva acestei pretinse divinizgri a omului de
catre mine (24). Fiinta pe care omul o considers ca prernergiltoare lui... nu este nimic altcera cleat natura, iar nu dunmezeul
vostru. (25).
Fiinta
lipsitS, de contiint
a naturii este, dupa pArerea
mea, o fiintg veoricA, care n-are origine, este prima fiintg, dar

prima in timp i nu ca rang; este prima fiinta fizicete

ci

nu moralicete... (27).
In negatia mea se cuprinde i o afirmatie...
FrS, indoialk o concluzie a doctrinei mele este cg nu existA
dumnezeu (29), dar aceasta decurge din cunomterea esentei lui

dumnezeu (= expresia esentei naturii, a esentei omului).

Prelegerea a 4-a.
La

baza

religiei

stii

(Furcht"*** 33-4-5-6).
cf . Marx

und

Eng
e1s36

*.

sentirnentul dependentei

(31)

4Aa-ziii filozofi speculativi sint... aceia care

nu cautg ca notiunile lor s concorde cu lucrurile,
ci, dimpotrivg, vor ca lucrurile sg concorde cu
notiunile lor (31).

:Benzorialitate.Nola frad.

senzorial este nu nurnei stomacul, ai I eapul.

otrica,.
Nola !rad.

Nola trod.

CONSPECTUL CARPI LUI FEUERBACH DESPRE RELIGIE

41

(Prelegerea a 5-a)

in special nioartea di nastere fricii, eredintei in dumnezeu (41).

Ur Ase idealismul care il smulge pe om din naturil; nu mi-e
rusine cA sint dependent de naturA (44).

<To cit de putin vreau eu, In Esenta crestinismului", sA-1

divinizez pe om, cum prosteste mi s-a reprosat, ...pe atit de putin
vreau s divinizez natura in sensul teologiei... (46 47).
Prelegerea a 6-a. -- Cultul animalelor (50 ff.*).
Ceea ce tine pe om sub dependenta sa... este natura, care este

un obiect al simturilor... Toate impresiile pe care natura le

produce asupra omului prin intermediul simturilor... pot sit devilla motive de adoratie religioasA (55).
(Prelegerea a 7-a.)

Prin egoism eu inteleg nu egoismul filistinului

si al burghezului" (63), ci principiul filozofic al con-

cordantei cu natura, cu ratiunea onmlui, contrar

Egoismul" si

ipocriziei teologice, fantasticului religios si specula-

semnifi-

tiv, despotismului politic" (63 i.f.). Cf. 64,foarte

catia lui

important".

Id. 68 i.f. si 69 i.f.

religiei.

egoismul (in sens filozofic) este rAdAcina

(70: Die Gelehrten** pot fi bAtuti numai cu propriile lor arnie,

adica cu citate)... ...man die Gelehrten nur durch ihre
eigenen Waffen, d.h. Zitate schlagen kann"... (70).
Intro altele, la p. 78, Feuerbach intrebuinteazA expresia: Energie, d.b. Thatigkeit***.
Acest lucru meritA sit fie notat. Intr-adevAr,
in notiunea de energie existA un moment subiec- cu privire
la
tiv care lipseste, de pildA, in notiunea de miscuvintul
care. Sau, mai bine zis, in notiunea sau In introenergie
buintarea notiunii de energie existit ceva care

exclude obiectivitatea. Energia lunii (cf.) versus**** miscarea lunii.

*

**

***
5

Lenin

end fol:fendo
urniAtoarele.
Nola lrod.
Savantii.
adie:t activitate.
Nota trod.
tap. de,
Nota bad.

Opera complete, vol.

29

Nota trad.

V.

49

I. LENIN

i.f. ...Natura este fiinta primordialA,

fiinta primA i ultimA...
111: ... Pentru mine... in filozofie... senzorialul
107

senzoria-

lul=primul,

este primul; dar este primul nu numai in

sensul filozofiei speculative, in care primul

inseamnit ceva din al cArui cadru trebuie
existA si este
adevArat
sA ieini, ci primal in sensul cA nu poate fi
prin sine
dedus din altul, c existA si este adevArat
insusi
prin sine insusi.
.. Spiritualul nu este nimic in afara senzorialului i fArA senzorial.
N.B. in general p. 111 ... veridicitatea i substantialitatea
(N.B.) simturilor, de la care... porneste... filozofia ...
112... Omul cugetii mimai cu ajutorul capului sgu, existent sub
eeea ce

'

raport senzorial; ratiunea are un teren senzorial trainic in

cap, in creier, in locul de concentrare a simturilor.

Vezi p. 112 despre veridicitatea (Urkunden*) simturilor.

N.B.

114: Natura = fiintA initia1, unableitbares

urspriingliches Wesen".
Asa depind una de alta. Esenta religiei"
si Principiile filozofiei"38 (113).

Eu nu divinizez nimic, deci nu divinizez

nici natura (115).
116

rilspuns la reproul ea Feuerbach

nu &I, definifia naturii:

Reiese eh

natura = totul,
in afarA de supranatural.
Feuerbach este
sclipitor, dar
nu prof and.
Engels defineste
mai profund de-

'*

Prin naturA inteleg totalitatea fortelor,

lucrurilor si fiintelor sensibile pe care omul
le distinge de sine ca fiind neomenesti... Sau,
ca t 1uini acest cuvint in sensul lui practie,
natura este tot ceea ce se prezintA omului
independent de sugestiile supranaturale ale
credintei teiste in mod nemijlocit, senzorial, ca bazA i obiect al vietii sale. Natura
este lumina, electricitate, magnetism, aer,
apA, foc, pArnint, animal, plantg, om, in
mAsura in care acesta este o fiinfa care actio-

rnruriei.
Nola lrad.
1iin. prirnordiall, care no poate 0 dedueit din Rae.

Nola trod,

CONSPECTUL CARTH LUI FEUERBACH DESPRE RELIGIE

neath in mod

involuntar

inconstient;

prin cuvintul naturg eu nu inteleg nimic

mai mult, nimic mistic, nimic nebulos, nimic teologic (mai sus: spre deosebire de

43

osebirea dintre
materialism si
idealism".

Spinoza).

Natura este tot ceea ce vezi si nu este opera miinilor si a

gindirii omului. Sau, dacg pgtrundem in anatomia ei, natura este

fiinta sau totalitatea fiintelor i lucrurilor a cgror prezentg si

ale cgror manifestgri sau actiuni in care se manifestA si care
constituie fiintarea i esenta lor isi au baza nu in gindurile sau
in intentiile i hotgririle vointei, ci in forte sau cauze astronomice
sau cosmice, mecanice, chimice, fizice, fiziologice sau organice*

(116-117).
aici totul se reduce la a opune spiritului materia,
psihicului fizicul.
121
contra argumentului c trebuie sit existe o cauzg prima
(= dumnezeu).
Numai marginirea omului si inclinarea lui spre simplificare
de dragul comodititii 11 fac sg-si infatiseze in locul timpului
eternitatea, in locul miscgrii necontenite de la cauzg la cauzg
infinitul, in locul naturii, care nu cunoaste oboseala, divinitatea
imobith.,, in locul miscgrii vesnice repausul vesnic (121 i.f.).
124-125: Oamenii inlocuiesc, din necesitititi subiective,

concretul cu abstractul, intuitia cu notiunea, multiplul cu

unicul, X* infinitg a cauzelor cu o singurg cauzg.
Dar acestor abstractii nu li se atribuie nici o objectiv
importantg si existent obiectivg, nici o existentg = ausser
uns**
in afara noastr (125).
i
nici
sfirsit.
In
ea
totul
se aflg
Natura nu are inceput

in interactiune, totul este relativ, totul este in acelasi timp

efect i cauzg, totul in ea este multilateral si reciproc ;...

aici dumnezeu nu are ce cguta (129-130 ; argumente simple

impotriva lui dumnezeu).
...Cauza cauzei prime si universale a lucrurilor in sensul
teistilor, al teologilor, al asa-zisilor filozofi speculativi este
ratiunea omeneasch ... (130). Dumnezeu este... cauza in
*

5*

sums.
Rola !rad.
obiectiv
fu aferu nougat.

.Nota lrad.

V.

44

I. LENIN

general, notiunea de cauzrt ca esenth personificatti, devenith

independenth ... (131).
Dumnezeu este natura abstracth, adich abstrash
din contemplatia senzorialh, natura gindith, transnernijlocit

formath in object, intr-o fiintil a ratiunii; natura

in sensul propriu este natura sensibilk realh, asa
cum ne-o dezvhluie si ne-o reprezinth in mod
nemijlocit simturile (133).

Teistii vhd in dumnezeu cauza mischrii din naturh (transformath de ei intr-o mash moarth sau in materie) (134). Dar puterea
lui dumnezeu este, de fapt, puterea naturii (Naturmacht: 135).
... De fapt noi cunoastem insusirile hicrurilor numai din

actiunile lor ... (136).

Ateismul (136-137) nu suprimh nici ds moralisehe Cher

(= das Ideal)*, nici des natiirliehe t her (= (lie Natur)**.

... Nu este oare timpul numai o forrnh a lumii,

modul in care se succed diferitele fiinte si mani1
festhri ale lumii? Cum as putea eu in acest caz sit
lurnea
atribui lumii un inceput in timp? (145).
Dumnezeu nu este decit lumea in gindire... Diferenta
dintre dumnezeu i lume este numai diferenta dintre spirit si
simtire, dintre gindire i reprezentare ... (146).
Tjnii vor sA si-I reprezinte pe durnnezeu
ca pe o flinch, existent in afara noastrh. Dar
nu se recunoaste care tocmai prin aceasta

timpul

adevhrul fiintitrii sensibile? Nu se recunoaste

fiintarea in
afara noastra=

oare (prin aceasta) eh, nu existh nici un

fel de fiintare in afara celei sensibile?

independent
de gindire

Avem oare un alt indiciu, un alt criteriu

al unei existente in afara noastrh, al unei

N.B.
natura in afara
materiei, independenth de
ea = dumnezeu

Natura... separath de materialitatea

corporalitatea ei... este dumnezeu ... (149).

existente independente de gindire, in afara

de senzorialitate? (148).

eupremul moral (= idealul).

supremul natural (= nature).

Nola (tat

Nola trad

CONSPECTUL GARTH LUI FEUERBACH DESPRE RELIGIE

a deduce natura din dumnezeu este tot

una cu a vrea s6, deduci originalul dintr-o
imagine, dintr-o copie, cu a deduce un lucru
din ideea despre acest lucru (149).
Omului ii este proprie Verkehrtheit* (149
i.f.), verselbstandigen** abstractiile, de

exemplu timpul I spatiul (150):

omul a abstras spatiul i timpul
din lucrurile spatiale i temporale, el le ia
drept cauze prime si conditii ale existentei
acestor lucruri. De aceea el Ii iniagineaza
lumea, adica totalitatea lucrurilor reale,
substanta, continutul lumii, ca aparutit in
spatiu i n timp. Chiar i la Hegel materia
ia nastere nu numai in spatiu si in timp, ci
(150) Este de
si din spatiu si din timp
asemenea de neinteles de ce timpul, separat
de lucrurile temporale, n-ar putea fi identificat cu dumnezeu (151)
... In realitate se intimp16, tocmai invers:
...nu lucrurile presupun existenta spatiului 0i
a timpului, ci, dimpotrivk spatiul i timpul
presupun existenta lucrurilor, deoarece spasau intinderea, presupune ceva intins,

iar timpul

II

N.B.
teoria

I)

cop ie i"

96

timpul in afara
lucrurilor
temporale =
dumnezeu

timpul
i

spatiul

miscarea: timpul nu este in

realitate decit o notiune dedus6, din miscare ;

el presupune ceva care se misch. Totul este

spatial si temporal ... (151-152).
Problema dach un dumnezeu a creat lumea

cf. Engels

senzorialitate (162), problema cea mai impor-

in Ludwig

...este problema raportului dintre spirit si

tant6, si mai grea a filozofiei (153), intreaga
istorie a filozofiei se invirteste in jurul acestei
probleme (153): disputa dintre stoici i epicurieni, dintre platonicieni i aristotelici, dintre
sceptici si dogmatici in filozofia antick
dintre nominalisti i realisti in evil mediu,
*

faeultateu de a denature.
Nota brad.
de a face de eine stitittoare.
Nola trod.

idem

Feuerbach"

153

V.

46

I. LENIN

dintre idealiti i realisti sau empiristi"

(sic! 153)

in timpurile moderne.

Inclinatia spre o filozofie sau alta depinde,

153

(materialismul)

contra teologiei i idealis-

mului (in

in parte, de caracterul oamenilor (oamenii

cartilor versus oamenii practicii).
Eu nu neg... existenta intelepciunii, a
binelui, a frumosului ; eu neg numai c ele,
in calitate de notiuni generice, sint fiinte,
cum ar fi zeii, sau atribute ale lui dumnezeu,

sau idei platonice, sau concepte hegeliene

care se afirma de la sine ...

teorie)

(158);

ele exista

numai ea atribute ale oarnenilor.

0 alth cauza a credintei in durnnezeu: omul transpune asupra

naturii ideea pe care el o are despre activitatea sa indreptata

spre un anurnit scop. Natura corespunde unui scop, ergo* ea
a fost creata de o flint& rationala (160).
Tocmai ceea ce omul numeste finalitatea naturii i concepe
ca atare nu este in realitate altceva decit unitatea lumii, armonia de cauze i efecte, in general conexiunea in cadrul cAreia

totul in natur existh i actioneaza

Dad omul ar
avea mai multe
sirrrturi, ar
descoperi el
oare mai multe

lucruri in
lume? Nu.

(161).

... Nu avem nici un temei s ne inchipuim

cl, dad omul ar avea mai multe simturi

sau organe, ar cunoaste mai multe insusiri

sau hicruri ale naturii. Ele nu sint mai

multe in lumea exterioark in natura anorganica, decit in cea organica. Omul are tocmai atitea simturi cite ii sint necesare pentru
a percepe lumea in integritatea ei, in totalitatea ei (163).

important impotriva agnosticismului"

168

Contra lur Liebig, care vorbeste despre infinita intelepciune (a lui dumnezeu)"... HFeuerbach i stiintele naturii !!
N.B. Comp. acum Mach & Co.4'H
deci.

Nola !rad.

CONSPECTUL CARTII LUI FEUERBACH DESPRE RELIGIE

47

174-175-178

Natura = republicanh; dumnezeu = monarh.

lAceasta comparatie o intilnim nu o data la Feuerbach !!
188-190 Dumnezeu a fost un monarh patriarhal, iar acum
el este un monarh constitutional: guverneaza, dar tinind
seama de legi.

De unde a aphrut spiritul (Geist)?

II

intreaba teitii pe ateu (196). Ei ii formeazh

o idee prea dispretuitoare (despektierliche:

196) despre natura, iar despre spirit una prea
inalth (zu hohe, zu vornehme ( !!) Vorstel-

N.B.
(comp.

Dietzgen 42)

lung*).
Nici macar aparipa unui Regierungsrath**

nu-i poate gasi explicatia direct in naturh

spiritual !

(197).

Spiritul se dezvolth impreunh cu corpul, eu simturile...

el este legat de simturi... De unde vine craniul, de unde vine
creierul, de acolo vine i spiritul ; de unde vine organul, de
acolo vine i functia lui (197: comp. mai sus (197) spiritul
este in cap)>).
Si activitatea spirituala este corporala
(197-198).
A presupune ca lumea corporala a aphrut
din spirit, din dumnezeu inseamna a admite

Idem
Dietzgen 43

ch lumea a fost creata din neant, Wad de

uncle ia spiritul materia, substanta materiala.

dad nu din nimic? (199).

...Natura este corporala, materialh, sensibila ... (201).

Jakob B8hme = teist

natura e

materialh
materialist": el divini-

zeazh nu numai spiritul, ci i materia. La el dumnezeu este

material, in aceasta consta misticismul sau (202).
Acolo unde ochii i miinile int% in drepturile lor, zeii
ii inceteaza existenta (203).

Raul din natur (teitii) il imputh...

materiei,

sau necesitaii inevi-

tabile a naturii* (212).

o idee prea Inalti, prea nobili (II).

**

7 eonsilier de gat.

Nota !rad.

Nota frad.

necesitatea
naturii

V. t.

48

germeni de
materialism

tAINtitst

21 3 la mijloc si 21 5 la mijloc natiirfiche" und biirgerliche We lt,"*.

istoric"

( 2 2 6): Feuerbach spune c aici terminA partea 1 (despre naturI

ca baza a religiei)si trece la partea a 2-a:in Geistesreligion**
se manifestil, insusirile spiritului omenesc.

Religia este poezie" se poate spune asa,

deoarece credinta = fantezie. Dar nu desfiintez
en (Feuerbach) poezia? Nu. Eu desfiintez (auf-

(232)

hebe) religia numai n nuisnra (subliniat de

N.B.

Feuerbach) in care ea este simplA prozri, si na

poezie (233).

Arta nu cere ca operele ei sI fie recunoscute dre.pt realitate

(233).

In afarit de fantezie, in religie au o foarte mare importanta.

Gemiith*** (261), latura praelidi (258), c4utarea a ceva mai
bun, a unei aprulri, a unui ajutor etc.
(263)
in religie oamenii cautg minghere (ateismul, pretind unii, este trostlos****).
Ideea c natura nu actioneaz'O', cu o necesitate
necesitatea na-

turii

imuabilg si a mai presus de necesitatea naturii

se afra o flint% iubitoare de oameni... este tocmai o

idee care corespunde iubirii de sine a omului

(264).

i In fraza urmboare: Natur-

notwendigkeit"***** a dderii pietrei (264).

N.B.

P. 287, la mijloc, de dowel ori: tot Notwendigkeit der Natur"******.

Religia = pruncia, copilliria omenirii (269); crestinismul a

lacut din moralei dumnezeu, a creat un dumnezeu moral (274).
Feuerbach este II Religia este cultura rudimental% se poate
impotriva
spune: cultura este adevArata religie ...
I

*"

**

****

Nola &ad.
slumea naturalrie si elurnea eivilit.
religia spiritului. Nola grad.
sentimentul.
Nola Irad.
dezolant. Nola had.
meeesitaten naturall.. Nola Irad.
Nola Irad.
eneeesitatea naturiie.

CONSPECTUL CARTII LUI FEUERBACI-I DESPRE RELIGIE

Dar acesta este un abuz de cuvinte, deoarece

de cuvintul religie se leagh intotdeauna

superstitii i reprezenthri neumane (275).
Un imn culturii (277).

49

folosirii abuzive a cuvintului religie

Este superfieiall phrerea i afirmatia ci .

religia nu are nici cea mai mica influenth

N.B.
asupra vietii, i anume asupra vietii sociale,
politice. Eu nu dau nici un ban pe o libertate politica care il lash pe om sclav al religiei" (281).
Religia este innIscutli omului ( aceasth tezh... expush pe
intelesul tuturor inseamnh) = superstitia este innhscuth ornului (283).

Pentru cretin existh o caned liberh a

naturii, un sthpin al naturii, a c5,rui vointh
i al chrui cuvint fac ca natura sh se supunh,
un dumnezeu care nu este legat prin aa-zisa
leghturh cauzalk nu e legat prin necesitate,

nu e legat de lantul care unete efectul cu

cauza i cauza cu efectul, pe cind dumnezeul

phen, legat fiind de necesitatea naturii, nu

poate izbhvi nici pe favoritii shi de necesitatea fatalh a mortii. (Aptiar, Feuerbach

necesitatea

naturii

in mod sistematic: Notwendigkeit

d e r Natur).
spune

Dar pentru creOin existh o caned liberh,

deoarece el, in dorintele sale, nu se lash legat
nici de conexiunea, nici de necesitatea naturii

(301). ((si Inca de trei o r i pe acea-

s t a paginh: Notwendigkeit der Natur.))

Iar la P. 302: ...toate legile sau necesithtile
naturii chrora le este subordonata existenta

cf. 307: Lauf der Natur"*.

A face ca natura sa fie dependenth de

omeneasch... I

dumnezeu inseamnh a face ca ordinea univer-

sala i necesitatea naturii sh fie dependente

de vointh (312). Iar la P. 313 (sus) Naturnotwendigkeit"1!
imeraul naturiis.

Nota trod.

N.B.

N,

N.B.

N.B.

V.

60

I. LENIN

320: necesitatea naturii" (der Natur)...

In reprezenthrile religioase avem... exem-

ce este
o biectivul?

(dupa
Feuerbach)

ple de modul cum, in general, omul transform& subiectivul in obiectiv, adid face din
ceea ce exist& numai in gindirea, in reprezentarea si in inchipuirea lui ceva existent

af ar a

Iii af ar a gindirii,

I ii

zentilrii,

inehipuirii ... (328).

in af ar a

repre-

<Astfel, crestinii smulg din corp spiritul,

sufletul omului i fac din acest spirit smuls
i lipsit de corp dumnezeul lor (332).
dumnezeu
Religia diti omului un ideal (332). Omul are nevoie de un
ideal, dar de un ideal ornenesc, corespunzititor naturii, si nu
de unul supranatural:
Idealul nostru siti nu fie o flinfa castratti, lipsit'a de corpoEntleibter
Geist* =

ralitate, abstractk ci omul intreg, real, multilateral, desavirsit, cultivat (334).

Idealul lui Mihailovski nu este decit

o reluare vulgarizata a acestui ideal al democratlei burgheze progresiste sau al democratiei burgheze revolutionare.
Sinn lich,

physisch**
remarca( (bin, echi- ))
valare I

Omul nu are nici un fel de reprezentare,

nici un fel de notiune despre vreo altg realitate, despre vreo alth existent& in afar& de

cea senzoriali, fizid... (334).

Daca kr nu le e rusine sii admit& provenienta lumii

sensibile, materiale din gindirea sau din vointa unui

spirit oarecare, dad, nu le e rusine sii afirme nu cA lucru-

rile sint gindite fiindd exist6, ci cii exist& fiindd sint

NB. gindite, atunci s'a nu le fie rusine nici sii admit& cii ele
provin din cuvinte, s'a nu le fie rusine sii afirme nu ea
cuvintele exist& fiindd existh lucruri, ci citi lucrurile
exist& numai datoritA cuvintelor (341-342).

opiritullipsit do corp.
oenzorial, fizio.

Nola grad.
Nola frac'.

CONSPECTUL CARTH LUI FEUERBACH DESPRE RELIGIE

51

Dumnezeu MA nemurirea sufletului omenesc este dumnezeu

numai cu numele:
...Un asemenea durnnezeu este... dumnezeul unora dintre

naturalistii rationalisti, care nu este altceva decit personificarea naturii sau necesitatea natural6, universul, luinea, ceea
ce, fireste, nu este compatibil cu ideea de nemarire 13491.
Ultima prelegere (a 30-a), p. (35S-370), poate fi citat4 aproape

in intregime ca mostra cea mai tipia, de ateism iluminist cu

iz socialist (despre masa celor nevoiasi etc., p. 365 la mijloc)
etc. Cuvintele de incheiere: scopul meu este s'a v5, fac pe voi,
ascultatorii mei,
din prieteni ai lui durnnezeu prieteni
ai omului, din oameni care cred oameni care

cugeta, din oameni care se roaga oameni

care muncesc, din candidati la lumea de

apoi cercentori ai lumii acesteia, din crestini,
care, dup a'. propria lor mArturisire, sint jumatate anirnale, junia late ingeri, oarneni, oameni intregi (370 la sfirsit).

subliniat
de Feuerbach

UrmeazA apoi Zuziitze uni Aninerkangen*

(371-463).
Aici sint multe amtinunte si citate care con-

tin repethri. Tree peste toate acestea. Notez

numai principalul din ceea ce prezinth un oarecare interes: baza moralei este egoismul (392).
( Dragostea de viatA, interesul, egoismul)...

existh nu numai egoism singular sau indi-

vidual, ci si un egoism social, un egoism

familiar, corporativ, comunitar, patriotic
(393).

Embrion de
materialism
istoric !

... Binele nu este altceva decit ceea ce corespunde egoismului tuturor oamenilor ... (397).

intr-adevAr, pentru aceasta e de ajuns

sil arunam o privire asupra istoriei ! Cind
incepe o epocg, noug, in istorie? Pretutindeni
ea incepe numai atunci cind, impotriva
*

corn! lekiri 0, adnctiri.

Nola frac'.

N.B.
N.B.
Embrion de

62

V.

I. LENIN

materialism
istoric, comp.

egoismului exclusivist al unei natiuni sau al

unei caste, masa asupritg, sau majoritatea ei

Cernisevski45

face s'a prevaleze egoismul ei pe deplin legitim,

and clase de oameni (sic I) sau natiuni intregi,

repurtind victoria asupra ingimfarii arogante

a minoriatii dominante, se smulg din starea

de intuneric si de asuprire in care se afra

proletariatul i ies la lumina unei activitki

N.B.

Socialismul"
lui Feuerbach

istorice i glorioase. Tot asa i egoismul majorit4ii asfazi asuprite a omenirii trebuie sg-si
exercite
i Ii va exercita dreptul s'au
si va pune temelia unei noi epoci in istorie.

Nu este vorba de a desfiinta aristocratia

culturii, a spiritului fireste di nu! Dar

este inadmisibil ca numai citiva s'a fie nobili, iar toti ceilalti plebe ; dimpotriVa, toti
trebuie cel putin trebuie 0 fie instruiti ;

nu proprietatea in general trebuie s'a fie desfiintat6 nici vorbg de asa ceva 1 Dar este
inadmisibil ca numai citiva s aibg proprietate, iar toti ceilalti s nu aiM nimic;
toti trebuie s aib proprietate (398).
Aceste prelegeri au fost tinute intre

1.XII.48 si 2.111.49 (Prefafa, p. V),

iar prefata eartii poarfa data 1.1.51.

Cit de mult a ramas Feuerbach

in urma lui Mar x incii din vremea

aceea (1848-1851) (Manifestul Comunist", scris in 1847, Neue Rheinische Zeitung" etc.) si a lui Engels
(1845: Lag06)!
Exemple din clasici privind folosirea in mod egal a cuvintelor zei i naturli (398-399).
P. 402-411 o explicatde e xce /en t a, filozoticei

(si in acelasi timp simpI

..

NB

i dal%) a esentei religiei.

Misterul religiei nu este, la urma urmei, decit misterul imbintrii in una si aceeasi fiinta a constiintei cu

inconstientul, a vointei cu involuntarul (402). Eul

0 Non-eul slut indisolubil legate in om. Omul nu

tONSPECTUL CARTII LUI FEUERBACH DESPRE RELIGIE

63

intelege si nu suporth propria sa profunzime si de aceea

Ii scindeath fiinta in Eu fara Non-eu, pe care-I

numeste dumnezeu, si in Non-eu Mid Eu, pe care-I

numeste natura (406).

N.B.

P. 408 un excelent citat din Seneca (contra aterlor): ei

fac din natuth dumnezeu. Roaga-te!
munceste! (p. 411)47.
In religie natura este dumnezeu, dar natura
ca Gedankenwesen*. Misterul religiei eonsta,

in identitatea dintre subieetiv i obieetiv,

adica in unitatea dintre fiinta omeneasth gi

N.B.

fiinta naturii, unitate care in acelasi timp

se deosebeste de adevarata fiinta a naturii
si a omenirii (411).
Nespus de adinca este ignoranta ornului si

nemiirginita este puterea lui de imaginatie;

puterea naturii, lipsita de temelia ei dateriti ignorantei noastre 1i lipsith de limitele
ei datorith fanteziei noastre, este atotputernicia divina (414).
...Esenta obiectivg ca ceva subiectiv,
esenta naturii ca ceva diferit de naturk ca
esenta omeneasek esenta omului ca ceva
deosehit de om, ca esenta neomeneasca

esenta, produs al ghidirii.

N. in trad.
Foarto bine!

Nola trad.

Sehr gut!

iath

ce este !Hata divink ce este esenta religiei,

iath care este misterul misticii si al speculatiei... (415).
La Feuerbach, speculatia = filozofie idealista. N.B.
Omul sepath in gindire adjectivul de
substantiv, insusirea de esenth... Si dumnezeul metafizic nu este altceva decit un cornpendiu sau un ansamblu al insusirilor celor
rnai generale extrase din natura, pe care insa
omul, tocmai printr-o asemenea separare de
fiinta senzorialk de materia naturii, o transforma din nou, prin puterea imaginatiei, in
subiect sau fiinth de sine statatoare (417).
*

Sehr gut!**

remarcabil
pasaj 1

N.B.

foarte just!
N.B.

V.

64

Remarcabil
(impotriva lui
Hegel i a
idealismului)

I. LENIN

Acelai rol Ii joac& Logica (418 este

vorba, evident, de Hegel), care transform&
das Sein, das Wesen* intr-o realitate aparte:
cit de absurd este A vrei s faci din nou
din existenta metafizich* o existent& fizicA,
din existenta subiectiv6 o existent& obiectivA,
din existenta logic& sau abstract& o existent&

nelogia, realti! (418).

... Exisa, apdar, o vesnic& rupturA si

contradictie intre fiintare i gindire? Da,
existA, dar numai in capul omului; in reali-

mimmat spus!
bien dit!***

tate ins& aceastti contradictie a fost de mult

rezolvath, ce-i drept, intr-o rnanier corespunz'atoare realithtii si nu notiimilor tale
scolitreti, i anume a fost rezolvath cu ajutorul a nu mai putin de cinci simturi (418).
428: Tout ce qui n'est pas Dieu, n'est rien,
adicA tout ce qui West pas Moi, n'est
rien**.

N.B.

N.B.

particularul

si generalul =
natura i
dumnezeu

ha-ha!!

"'
***

(431-435): Un bun citat din Gassendi48.

Un foarte bun pasaj: indeosebi 433:

dumnezeu = colegie de adjective (fdr&

materie) despre concret i abstract.
14351 Capul este o earner& a reprezentantilor universului , i dud capul ne este

indopat cu abstractii, cu Gattungsbegriffen****, noi deducem (ableiten) in

mod firesc particularul din general,
adid, ...natura din dumnezeu.
436-437: (Adnotarea nr. 16). Eu nu sint
impotriva monarhiei constitutionale, dar
numai republica denwcratica este in
mod nemijlocit pentru ratiune forma de
stat corespunzittoare esentei omenqti.

fiintarea, esenia. Nola lrad.

Tot ce nu e dumnezou nu este nimie, acliefi tot ee nu este Eu nu este

Nola brad.

bine els!

Nola trod.
Nofa lrad.
notiuni generice.

th5

Da

,y, -.4, if .4 "ea....444, .4.00.`" 4>:.

AA .......c.c.
)0A. AgA.volk?

A% /5.4........4 Aro.< A.. 44

7,-- 4. er....0.-d.:, /ed., .24 4e...-V-120 .S.:,/ite-..e. e4r-d--":14"' "

... ile, +.4,.., 0.,.....- 4.4 ,..e".4.0., R. e.g..... ..4.--.Z.4... 4..

....-

Co. ia

'II

...`..' a

.........A...A...,,,..4 ........... 4.....0, 44., !-'2"'"" A`

./er,,,..t... .4 416... .0tes...44. 6...4.11.4a4, 41.4"..r.....s..e43Cr. ift

..........e.. ie ./...., ,z40-4,,.4 64..., .... ,2_,, 4,..,.... .....-R.4),

71.

.3.

tr. 7. 744'., cZI

-tr)r.e..,..6......_.,,,.,,,kt
.
e 6.,11.71 ...tli,te..24.2 J.,"=,,..1,..:-9.94 ......ef'
0.4 i...

-..1"--''.--, Al- 44.7**

.4 ..4.A-..,/4-- .-- P- 96.,

.-14......, 4-.)......, ,./..... ....

-+.
,
.4.
,i(..4:4".% Den "I4-4'
1*.,,, alft-_:.-....i 4-- oe...
44X,y 4 4.,.....g i.9=-7,k-,,y," .....,....-. .,.. .,.. ...-442:--- Ax,,... ke.

....../...
i

1.4/1 .- 2.

C"...--e-ie, 1---&. ea... .4,..._...za....

10-w- A-^

,,..7_," 4 ...,264 6:el-Ae..... 4,64-,),........e9.P

g0,9j 3,
........0.,....v./. 427 A;*-, e p 4.g....-

Lt7 I*

'e04..Z4/ /44 e.4/ ''' --4`-ir''"e-,...<,

'44'(
6e

,, ,..Agy.......,&-

C.^?

. , - - . 1, - - p

,
: :j.
074.....7

) ect!!,..."
h

()V' " 0 \

.0

_.:._

4,-,....(

1 2: ir,-:At e.

IfJ

4fve6"-./

'"..-;

4`--/ *".

erx.,_
c...:,,..

IL--

ei.A4--. c, 4: -,0c..A . ..^., ..7_ 'Ire

4"."6/74,.4_,-P...

0,...er4,42f 4"---.-).4,4 4-4 11--,-;../ 6.........

3, 's,/

,,,,i,_-,r,

.;1-- vs-

.,--.-$4.,c...,, .9,
f4 e-,...X.,

i....,-.),,,, 4 6.- V>347-.Za 7..,.'"(.. .C44 : did,

...4.41 ,:../ .
.e..,,A .ae, .:. .4

e"-t'd
"o,
.,(
g6_,ee...-3-1/---

74..

"la..

sk

2e..... ,0 ..:.

.,5.5-1-tr

li

r-

,/.._,, yyi 4_,/,,ic..,, c.......3

qp,,,,i-

,3V-,

ea. 4...e.1,d....2.

Ps-:,/_:____-!---Thi----,,
N
ilr s?.

0'77'
Xo.puror.,... 3,

(Kell.

&
'1".-.
.,:,..-....A `,7te,c...44..rs ,.....-tr)
.

Paging din manuserisul lui V. I. Lenin

Conspeetul eirtii lui Feuerbach sPrelegeri despre esenta religieit.

Micsorat

- 1909

CONSPECTUL GARTH LUI FEUERBACH DESPRE RELIGIE

57

Maniera inteligentg, de a scrie constii,

intre altele, in a presupune c i cititorul

este inteligent, in a nu spune totul si a rasa

Perfect
adevarat!
ca cititorul insusi st-gi spuntt in ce privinte,
in ce conditii i cu ce rezerve fraza enuntath
este valabil i poate avea un sens (447).
Este interesant easpunsul dat (de Feuerbach) criticii aduse de

profesorul von Schaden (448 449) si de Schaller

(449

150-463).
Eu pun in mod expres in locul fiintrii

N.B.

fiintarea gi
die drama- natura", gindi-

natura, in locul gindirii omul, adid nu

abstractia, ci concretul

rea i omul"

tische Psychologie* (449).

Iat'a de ce in filozofie termenul principiul

antropologic"49, folosit de Feuerbach si de
Cernisevski, este ingus t. Atit principiul
antropologic, cit i naturalismul sint doar

niste descrieri inexacte, slabe ale ma ge-

r ia lismu 1 ni.

Iezuitismul este modelul inconstient si

idealul filozofilor nostri speculativi (455).
Gindirea consided discontinuitatea realitttii ca pe o continuitate, iar multiplicitatea
infiniM a vietii ca pe o identitate singulad.
Cunoasterea deosebirii esentiale, de nesters
dintre gindire i viaci (sau realitate) este
inceputul oridrei intelepciuni in gindire 8i
in viat4. Numai deosebirea este aici o legg-

bien (lit!

cu privire la

bazele materialismului
f ilozofic

tura, adevAratti, (458).

1 Sfirsitul vol. 8.1

Volumul 9 = Teogonia" (1857)5. La o simpl rAsfoire pare

d nu contine nimic interesant. Totusi 34 (p. 320 ff.), 36 (334)

trebuie citite. N.B. Parcurgind 36 (p. 334), nu &esti nimic

interesant. Citate j iar citate, in sprijinul celor spuse mai
inainte de dtre Feuerbach.
*

psihologia dratnalica.

Nola 17.0,

59

CONSPECTUL CARTH LUI L. FEUERBACH

EXPUNEREA, ANALIZA SI CRITICA FILOZOFIEI
LUI LEIBNIZ 61

Scris nu mai devreme de septembrie

niai tirziu de 4 (17) noiembrie 1914

Publicat pentru prima oard in 1930,

gn: nici

in Culegeri din Lenin., vol. XII

6*

Se lipare,te dund mantocrio

61

L. FEUERBACH . OPERE,
VOL. IV, 1910. LEIBNIZ etc.

In aceasth strAlucith expunere asupra lui Leibniz trebuie

relevate o serie de pasaje deosebit de remarcabile (ceea ce
nu este de Mc usor, cgci totul, adicg partea intii (1-13),

e remarcabil); vin apoi a d ei ugirile din 1847.

a fost scris de 20
Feuerbach in 1836, pe cind 21
18471
era inch' idealist

si diferite pasaje

P. 27 trgsgtura care distinge pe Leibniz de Spinoza:

la Leibniz, la notiunea de substantg se adaugg no fin-

nea de fort& qi inch, de forth activg..., principiul

activithtii spontane (29)

Ergo*, Leibniz s-a apropiat prin teologie de principiul leggturii indisolubile (si universale, absolute)
dintre materie si miscare. Asa, mi se pare, trebuie
inteles Feuerbach.
P. 32: Esenta lui Spinoza este unitatea ; aceea a lui Leibniz
este deosebirea, diferenta.
P. 34: Filozofia lui Spinoza este un teleseop, aceea a lui Leibniz
este un mieroscop52.

Lumea lui Spinoza este o sticlg acromatich, a divinitgtii, un

mediu prin care nu vedem nimic in afarg de lumina cereasch

incolorg a substantei unice ; lumea lui Leibniz este un cristal
*

Deoi.

Nola Oa.

62

V.

I. LENIN

poliedru, un briliant care, datoria esentei sale particulare,

transformiti lumina simpl a substantei intr-o boOtie de culori,
infinit de variatk i totodath o intuneed* (sic!).
P. 40: Prin urmare, substanta corporal4 este pentru Leibniz
nu numai o mas5, intinsk inertk pus'a," in rniscare din afark
ca la Descartes, ci are in sine, in calitate de substanfr , o forth
activk un principiu de activitate care nu cunoaste repaus

Pentru aceasta, probabil, 1-a pretuit Marx pe Leibniz53, cu toate teasAturile liii lassalleene" si cu toate

tendintele lui impkiuitoare in materie de politid,

si de religie.

Monada este principiul filozofiei lui Leibniz. Individualitatea, miscarea, sufletul (de un gen deosebit). Nu atomi inerti,
ci monade vii, mobile, care refleca in ele intregitl univers si
care posediti o (vagA) capacitate de reprezentare (un fel de suflete),

iat6 ultimele elernente" (p. 45).

Ficcare monaditi este diferitA de celelalte.
...Ar fi in total contrazicere cu frumusetea, ordiN.B.

nea i ratiunea naturii dacii principiul vietii sau al

actiunilor proprii, interne ar fi legat numai de o parte

mic5, sau speciata a materiei (Leibniz, p. 45).
De aceea intreaga naturg este plinA de suflete, asa cum,

pe bun'a, dreptate, credeau i filozofii antici, sau de fiinte analoge

sufletelor; ch'ci cu ajutorul microscopului se poate constata citi

exista o multime de fiinte vii, imperceptibile cu ochiul liber,

si cit exisa mai multe suflete decit firele de nisip si atomii
(Leibniz, p. 45).
Comp. electronii !

0 proprietate a monadei: Vorstellung, Reprasentation*.

Iar reprezentarea insasi nu este altceva decit reprodqcerea,
irnaginea complexului sau a exteriorului, adic5, a multiplieithtii
in simplitate ... sau, mai bine zis, starea trecAtoare care
contine si reproduce multiplicitatea in unitate sau in substanta
reprezentare.

Nola lead.

CONSP. CARTII LUI L. FEUERBACFI DESPRE FILOZOFIA LEIBNIZ

63

simplA (p. 49, Leibniz)

verworrene* (p. 50) (confus**,
p. 52) Vorstellung la monadA (si la om existA multe sentimente inconstiente si verworrene etc.).
Fiecare monadA este o lume pentru sine, fiecare este o

unitate siesi suficienth (Leibniz, p. 55).

Un amalgam de reprezenthri vagi iath ce sint simturile,

hail ce este materia (Leibniz, p. 58)... De aceea materia este
leghtura dintre monade (ib.)...

Interpretarea mea liberA:

Monadele = un fel de suflete. Leibniz = un idealist.
Materia este ceva in genul unei alte forme de fiintare
a sufletului sau o gelatinA care le serveste drept legAturil
pAminteascA, corporalA.

Realitatea absoluth se aflA numai in monade si in reprezenthrile lor (Leibniz, p. 60). Materia nu este altceva decit
un fenomen.

Numai spiritul este claritate (p. 62),... in timp ce materia

este lipsA de claritate si de libertate (p. 64).

Spatiul este in sine ceva ideal (Leibniz, p. 70-71).

...Principiul material al diversithtii materiei este miscarea... (72).

Tot asa, contrar pArerii lui Newton si a discipolilor sAi,

in natura materiala nu existh vid. Pompa pneumaticA nu dovedeste citusi de putin existenta vidului, deoarece sticla are pori,
prin care pot sA pAtrundA tot felul de niaterii fine (L e i b-

n i z, 76-77).

Materia este un fenomen (Leibniz, 78). Fiintarea

pentru sine a monadei este sufletul ei, iar fiintarea ei
pentru altul este materia (Feuerbach, 78). Sufletul
omenesc este o monadA centralk superioarA, o entelehie"

etc. etc.
De aceea fiecare corp este afectat de tot ce se petrece in
univers (Leibniz, 83).
Monada reprezinth intregul univers (Leibniz, 83).
*

coofuzi..

vagi.

Nola lrad.

Nola grad.

64

V.

Monada, cu toate ca e indivizibilii, poseda

o tendinta complexa, adica o multime de reprezentari, dintre care fiecare tinde spre schimbarile sale particulare i care, datorita conexiunii

N.B.

Leibniz a
trait intre
1646

I. tENIN

i 1716

lor esentiale cu toate celelalte lucruri, se alla

in acelai timp in ea ... Individualitatea contine in sine infinitul, ca s zicem aa, in germene (Leibniz, 84).

Avem de-a face aici cu un fel de dialec-

tick care e foarte profunda,

z,

ciuda

idealisnmlui i obscurantismului clerical.

4.

N.B.

In natura totul este analog (Leibniz, 86).

In general, in natura nu exista nimic absolut
discret ; toti opuii, toate limitele spatiului i

timpului, ca i toate particularitatile, dispar

in fata continuitatii absolute, in fata conexiunii
infinite a universului (Feuerbach, 87).

Cu toate ca monada, datorita naturii ei speciale, care consta

numai din nervi i nu din came si singe, este atinsa i afectata

de tot ceea ce se petrece in univers ..., tot* ea nu este

unul dintre personajele actiunii, ci ramine doar simplu spectator

la drama universului. i tocmai acesta este defectul esential

al monadelor (Feuerbach, 90).
Acordul dintre suflet i corp este harmonie prtablie* de
dumnezeu.

ILatura slaba a lui Leibniz" (Feuerbach, 95)55.

Sufletul este un fel de automat spiritual (Leibniz,

98).

(Si insui Leibniz a spus odata ca trecerea de la ocazionalism66

la filozofia lui este clestul de goara. Feuerbach, 100.) Dar

la Leibniz aceasta se deduce din natura sufletului"... (101).
in Theodiceea" ( 17), Leibniz nu face, in fond, altceva
decit s. repete dovada ontologica a existentei lui dumnezeu57.
armonie prestabilita.

Nola trod.

coNst,. cAivrIt WI L. FEUERBACH DESPRE FILOZOFIA LIABNIZ

65

Leibniz a criticat empirismul lui Locke in ale sale Nouveaux essais sur l'entendement", spunind ca nihil est in intellectu
etc. nisi intellectus ipse* ( ! ) (152)59.
(In prima editie, Feuerbach face de asemenea o criticg, idea--

lista ideilor lui Locke.)

Principiul adeviintrilor trcesare" se afla i n n o i" (Leibniz,
148).

IComp. si cu Kant59

In noi se Milt ideile de substanta, de schimbare etc. (Leibniz,

150).

Sg obtii cu ajutorul ratilrnii o cit mai bung determinare

iatg eel mai inalt grad de libertate (Leibniz, 154).
Filozofia Iui Leibniz este idealism" (Feuerbach, 160) etc. etc.

Politeismul optimist si plin de viatg al

monadologiei Iui Leibniz s-a transformat in
monoteismul sumbru i, prin aceasta, mai
spiritualizat si mai intens al idealismului
transcendental (Feuerbach, 188).

trecerea
la

Kant

P. 188-220: adaugirea din 1847.

P. 188: Filozofia idealista, apriorica...
Dar se intelege ca ceea ce este aposteriori
I

pentru om este apriori pentru filozof ; caci, o data

ce omul a adunat datele experientei si le-a

sintetizat in notiuni generale, el este, fireste,

ironii
la adresa

lui Kant
in stare sa, enunte judecgti sintetice apriori.
Din aceasta cauza ceea ce mai inainte era o chestiune de experienta devine mai tirziu o chestiune de ratiune... Asa, de exemplu,
si electricitatea, i magnetismul nu erau cindva decit niste

insusiri empirice, adica, in cazul de fatg, niste insusiri intimplatoare, observate la corpuri particulare; acum insa, datoritg
numeroaselor observatii, ele au devenit insusiri ale tuturor
corpurilor, insusiri esentiale ale corpului in general... In felul
acesta, numai din punctul de vedere al istoriei omenirii se
poate da un rgspuns pozitiv la intrebarea cu privire la originea
ideilor ... (191-192).
nu exista nimie In intelret etc. afara el, inieleclul NAO.

Neta trad.

V.

136

I. LENIN

Sufletul nu este ceark nu este tabula rasa... Pentru plAsmuirea unei reprezenthri este necesar s intervinh i ceva deoseb it

de obiect i ar fi o adevhrath prostie dad as vrea sh deduc din

object acest ceva deosebit care sth la ban esentei reprezenthrii
inshi. Dar ce este acest ceva? El este forma universalithtii ;
deoarece, aa, cum remarch Leibniz, chiar i ideea individualk
sau reprezentarea cel putin in comparatie cu obiectul real,

individual , este la inceput ceva general, adick in cazul

de fath, ceva nedeterminat, care terge, anihileazh deosebirile.

Sensibilitatea este masivk necritick somptuoask in timp ce

ideea, reprezentarea, se limiteaza la general i necesar (192).
Prin urmare, ideea fundarnentalh din
Leibniz
Nouveaux
essais sur l'entendement hui Kant
main", ca i aceea din D:e Kritik der reinen
Vernunft", este ch universalitatea i n ec esitatea inseparabilfi de ea exprimh natura
necesitatea
proprie a ratiunii sau a esentei, capabilh sh
,

insepar a
b ila de
universal

N.B.
kantianismul

aibh reprezenthri, i de aceea nu pot sh-si

aibh izvorul in organele simturilor sau in
experientk adich s vinh din afarh... (193).
Aceasth idee existh i la cartezieni: Feuer-

bach citeazh un text de C tau berg, care

= o vechiturg dateazh din 165260.
Ilea indoialk aceasth axiomh (ca intregul este

mai mare decit partea) 10 datoreazh certitudinea ei

nu inductiei, ci ratiunii, dcoarece, in general, ratiunea
nu are alt scop i alth, destinatie decit sit generalizeze
datele simturilor, ca sit ne scuteasch de osteneala supa-

riltoare a repethrii, ca sa anticipeze, sh inlocuiasch,

N.B.

sa economiseasch experienta si intuitia senzorialk Dar

face oare ratiunea acest lucru in mod absolut de sine
sat-a-tor, fAra sit aibh un ternei in simturi? Oare cutare
sau cutare caz singular, perceput de mine prin simturi,
este singular in abstracto? Nu este el un caz calitativ
determinat? Si nu exista in aceasth calitate o identitate, perceptibila chiar senzorial, a unor cazuri singu-

lare?... Nu vhd eu cumva numai frunzele, iar nu si

copacii? Nu existh oare un simt al identicului, similarului i deosebitului? Nu existh oare pentru organele

CONSP. CART!! LUI L. FEUERBACH DESPRE FILOZOFIA LEIBNIZ

67

mele de simt deosebire intre negru i alb, intre zi i

noapte, intre lemn i fier?... Nu este perceptia senzorialA o confirmare necesaa a ceea ce existil? Nu este,
prin urmare, legea suprem a gindirii
legea identifatii
i o lege a senzorialifatii, mr se bazeazh ea pe
adevkul intuitiei senzoriale? ... (193-194).
Leibniz, in Nouveaux essais", spune: Generalitatea const& in asemAnarea intre ele a lucrurilor singulare, i aceastA asemAnare este realitatea (cartea
a III-a, cap. 3, 12). Dar nu este care aceastg, asem6nare un adevAr senzorial? Oare fiintele pe care ratiunea le incadreazA intr-o clasIi, intr-un gen nu-mi

afecteazI ele in mod identic organele simturilor?...

Oare pentru simtul meu sexual simt care i sub
raport teoretic are o important& uriaA, cu toate c&
in teoria organelor simtului el este, de obicei, ltisat
la o parte nu exist& nici o deosebire intre o femeie
i o femelA animal-a? In ce consfa, iradar, deosebirea
dintre intelect i simt sau capacitatea de a avea senzatii? Perceptia senzorial6 ne ofersa obiectul, ratiunea
ne of er& numele lui. In ratiune nu e nimic care sA nu

bien

dit!*
N.B.

fie in perceptia senzorialli; dar ceea ce in perceptia

senzorial& se af15, in mod efectiv, In ratiune se all&

numai cu numele. Ratiunea este fiinta supremit,

stapinul lumii, dar nurnai nominal, nu i in realitate. Dar ce este numele? Un semn distinctiv, un

bien

dit!

indiciu izbitor din care eu fac reprezentantul obiectului, adic ceva ce caracterizeaz6 obiectul pentru
a mi-1 reprezenta in totalitatea lui (195).
...Simtul, la fel ca ratiunea, imi spune c intregul este mai
mare decit partea; dar el imi spune asta nu in cuvinte, ci prin
exemple, de felul: degetul este mai mic decit mina... (196
197).

...De aceea, curn e 0 de inteles, certitudinea c& intregul

este mai mare decit partea nu depinde de experienta senzorialh.

Dar de ce anume? De cuvintul: intregul. Propozitia: intregul

este mai mare decit partea nu spune nimic mai mult decit c.
cuvintul intregul vorbete de la sine ... (197).
bine zie!

Nola OM.

68

V.

I. LENIN

...Leibniz, dimpotrivk ca idealist sau ca spiritualist,

transfornA mijlocul in scop, negarea senzorialului in esentA
a spiritului... (198).
...Ceea ce este constient de sine existA si fiinteazit si se numeste suflet. Prin urmare, no convingem de existenta sufletului nostru inainte de a ne convinge de existenta corpului nostru.

Fr indoialk constiinta este factor prim; dar ea este factor

prim numai pentru mine si nu in sine. Pentru constiinta mea

en exist iiindeit sint constient de mine; dar, din punctul de vedere

al corpului men, eu slut congient de mine liindert exist. Care

dintre ele are dreptate? Corpul, adich natura, sau constiinta,
adich Eul? Fireste, Eul ; eilci cum s'a nu-mi dau dreptate mie?
Dar sint eu intr-adevr in stare 85, despart constiinta de corpul
men si s'a gindesc pentru mine insunti? ... (201).
...Lumea este obiectul simtarilor i obiectul gindirii (204).
Tntr-un object sensibil, omul distinge esenta asa cum este

ea in realitate, asa cum este ea ca obiect al perceptiei senzoriale, o distinge de ceea ce este in el esentil produs al gindirii,
abstrasrt din senzorialitate. Pe prima el o numeste existenfd
sau chiar individ, iar pe cea de-a doua esenfei sau gen. Omul
defineste esenta ca ceva necesar i etern, Cad, chiar in cazul
cind din lumea sensibilg dispare un object sensibil sau altul,
acesta famine totusi ca obiect al gindirii sau al reprezentarii,
iar existenta el o defineste ca ceva Intimpluitor i treator...
(205).

IN .B.

...Leibniz este pe junaltate crestin; el este teist

sau crestin i naturalist. El limiteaed burfatatea i atotputernicia lui dunmezeu prin intelepciune, prin ratiune.

Dar aceastl ratiune nu este altceva decit un cabinet

de stiinte naturale, o reprezentare a conexiunii tuturor

partilor naturii, ale intregului univers. El Ii limiteaz,
asadar, teismul gat prin naturalism; el afirmrt, apArA
teismul prin aceea c II suprim4... (215).
P. 274 (din adugirea scrisg, in 1 8 4 7):
Cit de mult s-a vorbit despre caracterul insellitor al simturilor i cit de putin despre caracterul inseltor al limbii, de
care, totusi, gindirea este inseparabilM Dar cit de grosolanit
este, la urma urmelor, inselarea de dare simturi, eit de subtilit
este inselarea de ciitre limbii Cit de mult timp in-a dm de Ilas
universalitatea ratillllii, universalitatea Lalui fichteean si hege-

tONISP. CARtII LUI L. FEUERBACH DESPRE FILOZOFIA LEIBNIZ

66

lian, pinii cind, spre mintuirea sufletului melt, am inteles in

sfirsit, en ajutorul celor einci organe de simt ale mele, c toate
dificiiltii4ile si misterele logosului, in sensul de ratiulle, Ii
gilsese rezolvarea in semnificatia cuvintului ! Iala de ce euvintele lui Haym: critica ratiunii trebuie s deving eritica limbii
imi par atit de apropiate din pullet de vedere teoretic. In ceea

ce priveste ins4 antinomia dintre mine ea fiinca, care simte

si ca persoan4 si mine ea I iint5 care gindeste, ea se reduce, in

sensul acestei note si al disertatiei citate (a lui Feuerbach

insusi)6t, la aceasta opozitie izbitoare: in senzatie eu sint
singular, iar hi gindire universal. Dar eu nu sint mai putin
universal in senzatie deeit sint singular in gindire. Concordanta din gindire se intemeiazA, nurnai pe concordanta din
senzatie (274).

Oriee sociabilitate are ca premisrt shuilitudinea de senzatii la oameni (274).

Spinoza und Herbart" (1836)62. P. 400 ff. Apiirarea

lui Spinoza impotriva atacurilor vulgare ale moralistului"

Herbart.

Se subliniazrt obiectivismul lui Spinoza etc. N.B.

Verhaltnis zu Hegel" (1840 si spter)*. S. 417 ff.

Nu se subliniag prea clar, ci in mod

fragmentar, cA a fost un discipol al lui
Hegel.

Din observatii:
Ce reprezinta o dialectieg care se afla in contradictie cu
nasterea i dezvoltarea naturalrt? In ce constli necesitatea ei ?...
(431).

Herr von Sehelling" (1843). Scrisoarea cgtre Karl Marx

(434 ff.). Duprt ciornsa. 0 criticrt nimicitoare la adresa lui
Sehelling 63.

Sfirsitul volumului al IV-lea.

Atihulinea fairt h 111gel ((Sin i mai Wahl).

Nola !rad.

71

CONSPECTUL CARTII LUI HEGEL

c(STIINTA LOGICIlo"

Scris in sepiembrie-decembrie 1914

Pub (iced pentru prima onrd in 1929,
in Cidegeri din Leni. n

I. a

Se liporefle dupd tnanuscrie

72]

Bern: Log. I. 175

Hegels Werke*

Bd. I. Philosophische Abllandlungen**

II. Fenomenologia spiritului

IIIV. Stiinta logicii

VIVH. (1 si 2) Enciclopedia
VIII. Filozofia dreptului
IX. Filozofia istoriei

X. (trei Varti) Estetica

XIXII. Istoria religiei

XIIIXV. Istoria filozofiei
XVIXVII. Miscelanea
XVIII. Propedeutic6 filozofieii,
XIX. (1 si 2) Scrisori ale lui Hegel si scrisori dare Hegel

**

Operele lui Hegel. Now !rad.

Vpl. I. Articole filozofice.

Nola had,

73

Titlul
complet al
Operelor lui
G. W.Fr. Hegel65.
Editie

Operele
lui G. W. Fr. Hegel,
vol. III

completa, intocmitg de
un cerc de

prieteni ai

defunctului:

(BERLIN, 1833) (468 p.)

_g6TIINTA L0GIC11866
Partea I. Logica obiectivii.
Sectiunea I. Teoria fiintdrii.
(Berna: Log. I. 175)

Marheinecke,
Schulze, Gans,
Henning,
Hotho,
Michelet,
Forster .

PREFATA LA PRIMA EDITIE

Volurnul al III-lea*, p. 5

o observatie spiritualg cu privire

la logicg: este o prejudecath" afirmatia a ea ne invata s.

gindim" (asa cum fiziologia ne invatg srt digersam"??).

stiinta logicii, care constituie metafizica propriu-zisg sau

filozofia pur speculativg... (6).
...Filozofia nu-si poate 1mprumuta metoda de la o stiintg
subordonatg cum este matematica"... (6-7).
Dar o asemenea metoda nu poate fi decit natura continutului, care se miseg in domeniul cunoasterii stiintifice ; fiindcg
chiar aceastg, reflexie proprie a continutului este aceea care

singurg Ii pune pentru prima oarg determinarea sa si o

produce .

(Miqearea cunoasterii stiintifice

iatii esentialul.)
Intelectul (Verstand) determinr (bestimmt), ratiunea (Ver-

nunft)neagg, este dialecticg, deoarece reduce la nimic (in Nichts

auflst") determingrile intelectului. Imbinarea amindurora

ratiune intelectivg sau intelect rationator" = pozitivul.

Hegel. Werke, Bd. III, Berlin, 1833.
7

Lenin

Opera complete, vol. 29

Nola red.

/4

V.

I. LENIN

Negarea a ceea ce e simplu" ... miparea spiritului ... (7).

Numai pe aceasta cale care se traseaza singura... este in stare
filozofia sa devina o tiinta obiectiva, demonstrativa (7-8).

(Cale care se traseaza singura" = ealea (aici este, dupa

mine, miezul problemei) cunoaterii, inttlegerii, miparii
reale [de la netiinta la tiintar.)
Caracteristic !

Mirarea comtiintei, la fel ca dezvoltarea intregii

vieti a naturii i a spiritului, are la baza natura

esentialitatilor pure care alcatuiesc continutul logicii"

(Natur der reinen Wesenheiten").

De rasturnat: logica i teoria cunomterii trebuie deduse

din dezvoltarea intregii vieti a naturii i a spiritului".

Pina aici: prefata la editia I.

*in manueerie, euvintele ede la neetiinta la atiinta. slut teree eu o linie orizontalt,
care e, probabil, o subliniere. Nolo red.
nature eeentialitatilor pure. Nola trod.

"

CONSPECTUL STIINTA LOG1CU

46.

PREFATA LA EDITIA A DOUA

A prezenta in mod filozofic imperiul gindirii,

adicti a o urmari in activitatea ei proprie (N.B.),
irnanenta, sau, ceea ce este ace1a0. lucru, in dezvoltarea ei necesarti (N.B.)"... (10).

adinirabil I

Forme le de gindire cunoscute" un important punct de

plecare, die leblosen Knochen eines Skeletts"* (11).

E nevoie nu de leblose Knochen, ci de viatti vie.

Legtitura dintre gindire i limbti (limba

chinezti, printre altele, caracterul ei neevou

11), formarea substantivelor i a verbe-

___,
istoria

gindirii =

lot (11). In limba germank cuvintele au

istoria
uneori in teles opus (12) (nu numai difelimbii??
rite", ci i opuse) o desftitare pentru
gindire"...
Notiunea de fortes' in fizica, i de polaritate (opuii sint indisolubil (subliniat de Hegel) legati"). Trecerea de la fortti la
polaritate este o trecere la Denkverhaltnisse** superioare"
(12).
Ioasele deseirnate ale unui sehelet*.
eraporturi de gindires. Nola trod.
7*

Noir, !rad.

V.

16

I. Ltivi1 4

natura

si das
Geis-

N.B. la p. 11... Dar dad in general, ar fi

sh-i opunem spiritualului natura, ca ceea ce este
fizic, ar trebui sh se spunit c1 logicul este mai

tige" *

degrabh supranaturalul 7.1

Forme le logice Allbekanntes sind**, dar... was bekannt

ist, darum noch nicht erkannt.** (13).
Wrogresul infinit

eliberarea" formelor gindirii"

de

materie (von dem Stoffe), de reprezenthri, de dorinte etc.,

elaborarea universalului (Platon, Aristotel): inceputul cunoas-

terii...
Numai cind au avut la dispozitie toate cele necesare, ...au
inceput oamenii sh, filozofeze", spune Aristotel (13-14); si tot
el spune c timpul liber de care dispuneau preotii egipteni a
facut cu putinth inceputul stiintelor matematice (14)67. Indeletnicirea cu gindurile pure" presupune un drum lung, pe care

a trebuit 0,4 parcurgh mai intii spiritul omenesc. Intr-o

astfel de gindire,

interesele pun

amutesc interesele care pun in miscare

in miscare
viata
popoarelor si a indivizilor (14).
viata popoarelor"
Categoriile logien sint Abbreviaturen**** (in alt loc epitomiert"*****) ale multimii infinite" de particu1arit4i ale existentti i activithtii exterioare*. La rindul kr, aceste categorii
diene n****** oamenilor in practich ( in strAduinta de elaborare spiritualh a continutului viu, in crearea i schimbul de
idei).

raportarea
gindirii
la interese
si impulsuri...
*

***

***

Ce-i drept, despre senzatiile, impulsurile

si interesele noastre nu spunem cI ne servesc, ci le considerh'm ca pe niste forte si

puteri de sine sthatoare, asa incit ne identificam cu ele o (15).

spiritualuls.

Nola trad.
saint ceva ounoscut de toti*.

Nota &ad.

iceea ce este Oita nu este, prin aceasta, i cunoscut.,

prescurldri.
rezumate.

serves C.

Nola tract.

Nota tract.

Nota trad.

Nola trod.

CONSPECTUL STIINTA LOGICIr

77

Nici despre formele gindirii (Denkformen) nu se poate spune

cit ne servesc, cAci ele tree prin toate reprezentgrile noastre"
(16), ele sint generalul ca atare .

Obiectivism: categoriile gindirii nu sint un instrument al omului, ci expresia legitgtii, atit a naturii,
cit si a omului comp. mai departe opozitia
dintre (gindirea subiectivg i conceptul obiectiv al
lucrurilor insesic Noi nu putem udepgsi limitele naturii lucrurilor* (16).

remarea impotriva filozofiei critice" (17). Ea

isi reprezintg raportul dintre cei trei termeni"

(noi, gindirea, lucrurile), ca si cum am pune la

mijloc", intre noi it lucruri, gindirea, ca si cum acest

mijloc ne-ar despgrti" (abschlieSt) de ele in loc

sit ne uneascg" (zusammenschlieBen). La aceasta,

impo-

triva

spune Hegel, trebuie sg faspundem cu remarca kantiasimplg" cg insesi aceste lucruri, care par a se afla nismului
dincolo (jenseits) de gindurile noastre, sint lucruri
produse ale gindirii (Gedankendinge)"... i asa-

zisul lucru in sine nu este altceva decit ein Gedankending der leeren Abstraktion"*.

Dup.& mine, miezul acestui argument este: (1) la Kant,

cunoasterea desparte (separg) natura de om; in realitate,

ea le uneste; (2) la Kant avemoabstractie goala"

a lucrului in sine in loc de un viu Gang,** de o vie Bewegung*** a cunostintelor noastre din ce in ce mai profunde
despre lucruri.

"

***

un lucru produs al gindirii al abstractiei goale.

mere.

mipare.

Nota trod.

Nola lrad.

Nola lrod.

18

V.

I. LENIN

Ding an sich* al lui Kant este o abstractie goaki,

pe cind Hegel cere abstractii care sg, corespundti der Sache**: conceptul obiectiv al lucrurilor constituie instisi
esenta kr", care A' corespundti, materialist vorbind, unei
reale aprofundri a cunoasterii lumii de ctitre noi.
Nu este adevkat cti Denkformen sint numai Mittel", zum
Gebrauch"*** (17).

De asemenea nu este adevarat cti ele sint tiul3ere

Formen"****,Formen,
die nur an dem Gehalt, nicht
N.B.
der Gehalt selbst seien" (forme care sint numai forme
ce imbracti continutul si nu continutul insusi) (17)...
Hegel insti cere o logicti ale ctirei forme sti fie gehalt-

volle Formen*****, forme cu continut viu, real,

indisolubil legate de continut.

Si Hegel atrage atentia asupra ideilor tuturor lucrurilor

naturale i spirituale, asupra continutului substantial ...
Sarcina constti tocmai in a ajunge la deplinti constiintti
de aceastti naturti logicti care anina spiritul, Ii stimuleazti si
pune in miscare (18).

Logica nu este stiinta formelor exterioare ale gindirii, ci a legilor de dezvoltare ale tuturor lucrurilor
materiale, naturale i spirituale", adich a legilor de
dezvoltare ale intregului continut concret al lumii
si a cunoasterii acesteia, adicti bilantul, suma, concluzia istoriei cunoasterii lumii.
Lueru in sine.

Nota trod.
Nola trad.
Nola grad.
unijloc*, tepre folosintim
Nola brad.
eforme exterioareD.

amid.

.....

forme plMe de oontinut,

NOG trgd.

.01

Coperta primului cake cu Conspectul cirtii lui Hegel

Sump' logicii'.

Septembrie-decembrie 1914

prat

CONSPECtUL

MINTA

LOGICII"

Activitatea instinctivr (instinktartiges Tun) este larimitath intr-un material infinit de variat. Dimpotrivk activitatea intelectiv

i constienth" desprinde continutul" elemen-

tului motor" (den Inhalt des Treibenden) din unitatea sa

nemijlocith cu subiectul si-I obiectiveath fath de el" (fath de
subiect).
In aceasth retea se formeath, ici i colo, noduri mai solide

care servesc ca puncte de sprijin si de orientare in viata

constiinta lui la spiritului sau subiectuluil ... (18).

Cum trebuie inteles acest lucru?

In fata omului se afth retectua de fenomene

naturale. Omul instinctiv, sillbaticul, nu se desprinde

pe sine din naturh. Omul constient se desprinde ;

categoriile sint trepte ale acestei desprinderi, adica
ale cunoasterii lumii, puncte nodale in retea, care-1
ajuth s-o cunoasc i s-o cucereasck

Adeviirul este infinit" finitatea lui este negarea lui,

sfirsitul lui". Formele (Denkformen), clack' le considethm
ca forme distincte de continut si numai aderente lui, nu
sint in stare s'a cuprindg. adevArul. Vidul acestor forme
iale logicii formalel face ca ele sit fie demne de disprer (19)

ridicole" (20). Legea identithtii, A = A, este goalk

unertraglich" (19).

Nu trebuie s uithm c aceste categorii au in cunoastere

un domeniu al lor, in care ele trebuie sa-i pastreze semnificatia (20). Dar ca forme incliferente" ele pot fi instrumente
ale erorii si ale sofisticii" (20), iar nu adevAruri.
dn considerarea mintalg, trebuie cuprins6 nu numai forma

exterioarr, ci si der Inhalt"" (20).

tinouportabilit.

oontinutub.

Nota grad.

Nola brat

go

T.

. LENIN

0 data cu aceasfa introducere a continutului in consi, obiectul acesteia devin nu Dingo, ci die N.B.

N. B . deratia

Sadie, der Begriff der Dinge* Inu lucrurile, ci legile

miciirii Mr, in mod materialist(
en

logosul, ratiunea a ceea ce fiinteago (21).

Si la pagina (22), la inceput, obiectul logicii este definit in
termenii urmAtori:

dezvoltarea" gindirii
in necesitatea ei

Entwicklung des Denkens

seiner Notwendigkeit".

in

Categoriile trebuie deduse (i nu luate in mod arbitrar sau

mecanic) (nu povestind", nu afirmind", ci demonstrind)

(24), pornind de la cele mai simple, de la cele mai fundamentale

(fiintare, nimic, devenire (das Werden)) (ca A nu mai numim

altele) aici, in ele, intreaga dezvoltare este cuprinA in
acest germen* (23).

nu luennile, ci esentn, conceptul luerurilor.

Nota trod.

CONSPECTUL ,,STIINTA LOGICIV

81

INTRODUCERE: CONCEPTUL GENERAL DE LOGICA

In mod obinuit se intelege prin logick ca 4tiinfit a gindirii",

numai simpla forma a cunoaterii (27). Hegel respinge acest
punct de vedere. El este impotriva lui Ding an sich*, intrucit
ar fi ceva ce s-ar afla cu totul dincolo de gindire (29).
Se pretinde c'S formele gindirii ar fi inaplicabile lucrurilor

in sine . Ungereimt wahre Erkenntnis**, care nu cunoate

lucrul in sine. Dar Verstand*** nu este i el un lucru in sine?
(31).

Idealismul transcendental mai consecvent a recunoscut

nimicnicia fantomei luerului En sine, pe care filozofia critics
o Pasase sS subziste, i i-a propus s distrugS definitiv aceasth
umbra abstract, lipsith de orice continut. TotodatS, aceasth
filozofie (Fichte?) a intreprins prima incercare de a pretinde
ratiunii sa-si extragS determinSrile din ea ins4i. Dar mentinerea pe pozitii subiective a acestei incercilri a lipsit-o de
posibilitatea de a se realiza (32).

Formele logice sint tote Formen**** atunci cind nu sint

considerate ca o unitate organicS' (33), cind nu slut privite
in ounitatea lor concreth i vie* (ibid.).

In Fenomenologia spiritului" am examinat contiinta in

inaintarea ei de la prima opozitie (Gegensatz) nemijlocita dintre
ea i obiect pina la cuno0inta absoluth (34). Acest drum trece

prin toate formele raportului dintre contiinta i obiect"...

*

**

**

*"

luerului in eine.
Noto trod.
Este absurdii o eunoastere adeviratl.
Inteleetul.

Nola grad.

forme moarte.

Nola trad.

Nola lraol.

v.

82

T. LtN1N

Ca stiintg, adevgnil este purg constiintg de sine in dezvol-

tarea ei..., gindire obiectiva w..., conceptul ca atare este

una cu ceea ce are fiintit in sine si pentru sine (35). (36: obscu-

rantism clerical. Dumnezeu, impgrglia adevitirului etc. etc.)

37: Kant a atribuit o:sernnificatie esential-subiectivg* determinatiilor logice". Dar determinatiile gindirii au o
valoare si o existentg obiectivg.
Vechea logicg a ajuns sg fie privitg cu Verachtung* (38).
Trebuie transformatg...
39
Logica veche, formara, este ca un joc de copii, in care
se reconstituie imaginea din bucgtile ei (in Verachtung
gekommen**: (38).
40 Filozofia trebuie s aibg o metodg proprie (nu a matematicii,
contra Spinoza, Wolf und Andere***).

40-41: Cad metoda este faptul de a fi constient de

forma automiscgrii interioare a continutului ei
N.B- II
si, mai departe, toatg pagina 41 contine o bung
explicare a dialecticii

es ist der Inhalt in sich, die Dialektik, die er an ihm

selbst hat, welche ihn fortbewegt" (42).
Ceea ce impinge inainte un domeniu de fenomene dat
este insusi continutul acestui domeniu, dialectica pe care
el (acest continut) o are i n (an) sine insusi" (adicg dialeetica propriei lui miscgri).
Negativul este in egalg mIsurg si pozitiv (41) ,44gga4ia,
este ceva determinat, are un continut determinat. contradicitiile interne due la inlocuirea vechiului continut cu unul non,
____

superior.

In vechea logicg nu existg trecere, dezvoltare (a con-

ceptelor si a gindirii), nu

existg o legit tura

N.B. interna necesara" (43) intre toate pArtile si

tberganr**** unora in altele.
dispret.

t*

Nola trod.

a ajuns sa fie diepretuitli.

i altiii.

trecerea

Nota grad.

Nota grad.

Noia brad.

CONSPECTUL STIINTA LOGICII

83

Si Hegel formuleazg doug cerinte fundamentale:

1) Necesitatea leggturii
Si

2) generarea imanentg a deosebirilor.

Foarte important ! I jaat ce inseamng aceste cerinte dupg
pgrerea mea:

1) Estenecesarei inlgntuirea, leggtura obiectivg intre

toate laturile, fortele, tendintele etc. intr-un ansambhi de
fenomene dat;
2) generarea imanentg a deosebirilor"
logica interng
obiectivg a evolutiei si a luptei dintre deosebiri, a polaritgtii.
Neajunsurile dialecticii lui Platon in Parmenide"68.
Dialectica este consideratg, de obicei, doar ca o actiune
exterioarg i negativg, care nu ar reveni lucrului insusi
care si-ar avea temeiul in simpla vanitate, in mania subiectiva

de a zdruncina increderea in ceea ce este trainic si adevgrat

si de a-1 destrgma, sau, cel putin, n-ar duce la nimic altceva
decit la zitidgrnicia obiectului atunci cind este considerat in
mod dialectic (43).
(44)
Mamie merit al lui Kant constg in faptul a el i-a luat

dialecticii den Schein von Willkie*.

Doug lucruri importante:
/N.B.: neclar,)
(1) Die Objectivitgt des Scheins**
I de revenit ! !)
(2) die Notwendigkeit des Widerspruchs***

selbstbewegende Seele****, ...(negativitate interng")...

xprincipiul a tot ceea ce e viu in naturg si spirit (44),

"

iss

Yaparenta de arbitrary.
Nota trad.
obieetivitatea aparentei. Note' trad.
neoesitatea eontradieiiel. Nola frac!.
5411etui In automitearey
Nola trad.

84

V.

1. LENTN.

Nu cumva prin aceasta vrea s spung c. si aparenta este

obiectivg, deoarece in ea existg, una dintre laturile lumii
obiective? Nu numai Wesen*, dar si Schein este obiectivg. Existh o deosebire intre subiectiv si obiectiv, DAR g
EA tI ARE LLIIITELE EL

Dialectic =
cuprinde contrariile in imitatea lor"...
45 Logica se aseamgaig cu gramatica prin aceea
pentru incepigtor ea inseamng una, iar pentru
un om care cunoaste limba (si limbi) si are spiritul
limbii inseaning alta. Una este ea pentru eel care
abia incepe s-o studieze sau sg, studieze stiintele
cit

subtil
ci

profund !

in general si alta pentru cel care, venind de la

stiinte, se intoarce la ea.

Atunci logica of eth esenta acestei boglitii (des Reichtums

der Weltvorstellung"), natura intimg a spiritului si

a,

lumii ... 46).

comp.

Nu numai universalul abstract, ci universahil

care cuprinde in el si boggtia particularuhii (47).

Capitalul"

Excelentg formulg: Nu numai universalul abstract,

ci universalul care intruchipeath in el bogr4ia particularului, a individualului, a singularului" (intreaga

boggtie a particularului si a singularului!)!1 Trs

bien !***

Asa cum in gura unui tingr una si

aceeasi maxinig moralg, chiar dug el o

bung.

intelege cit se poate de bine, este lipsith de

comparatie
(materialisth)

asanta

sensul si de pregnanta pe care o are cind

e rostith de un bgrbat incercat de viat,
care exprimg toath forta continutului ei ,
Nota

(rad.

a bog54iei reprozautraii lumii.

Nato trod.

* Foatte bine I

Apia frad.

COIiSf'EeNIL "$TIINT.A. LOGICIV"

tot asa i logicul este apreciat la adev'arata

lui valoare nurtiai atunci cind apare ca rezultat al eXperientei stiintifice; el se prezint6
atunci spiritului ca un adevgr general, care
nu stg, allituri de alte materiale i realifati,
ca o cunostinth parlicularg, ci aleatuieste
continutul esential al tuturor acestora...
(47).

85

bilantul
experientei
stiintifice"N.B.

(Esenta")
continutul
esential al tuturor celorlalte
cunostinte"

Sistemul logicii este un imperiu al umbrelor (47) care nu

are in el nimic concret senzorial"...
...nu abstract, mort, nemiscat, ci concret ... Carac(50)
teristic! Spiritul si esenta dialecticii!
(52) Non"... rezultatele filozofiei lui Kant7..: Kant: a ingrhc'a ratiunea nu poate cunoaste un condi ratiunea"
tinut adevArat i cg in ce priveste ade- si a intiiri creVarul absolut trebuie sA se fac'a apel la
d in ta69
credinta...

(53) Ina o datA NI Ding an sich = abstractie, produs al

gindirii care abstrage.

86

V.

I.

LENIN

TEORIA FIINTARII
CU CE TREBUIE INCEPUTA TIINTA?

...(en passant**) natura cunoas-

(59)*

terii (id., p. 6 1)

Tema legieii.
ComparA cu

gnoseologia"
de astrizi.
(60) ...Nu este)) (subliniat de Hegel) nimic, nici in cer,

nici in natura", nici in spirit si nicaieri, care sh nu

continA la un loc atit nemijlocirea, cit i mijlocirea...

N.B.

1) Cerul
lism.

natura

spiritul. Suprimilm cerul: materia-

2) Totul este vermittelt = mijlocit, legat intr-un tot,

begat prin treceri. Suprimlim cerul

conexiunea legid, a

intregului univers (a intregului proces al universului).

(62) Logica este pura tiint, adia purul fapt de a sti, in

TOTALA extensiune a DEZVOLTARH saJe)...

Primul rind este un nonsens.

Al doilea este genial.

Cu ce s incepein? Fiintar ea purV (Sein) (63)

nu trepresuptufa nimic, este inceputul. (iNu trebuie sa

buie s

*
**

Hegel. Werke, Bd. III, Berlin. 13.

in treaeat; intro nitric. Nola Oa.

Nola red.

CONSPECTUL STIINTA LOGICII`. TEORIA FIINTARII

87

cuprind'a nici un continut ... nu trebuie A fie produsul

nici unei mediatii...
(66) ... Dezvoltarea (des Erkennens*)... trebuie A,

fie determinath de natura lucrului i a conti-

N. B.

nutului insui...

Inceputul cuprinde in el i Nichts"**, si

(68)

seie...., el

este unitatea lor: ... ceea cc

incepe nu este inA ; el de-abia se indreaptiti spre

fiintare ... (de lanefiinfare spre fi-

infare: nefiintii care este in ace1a0 timp

fiintare).

Ineptii despre absolut (68-69). In general ma strtiduiesc

A-1 eitese pe Hegel ln chip materialist: Hegel (dupu cum
spune Engels") este materialism en capul in jos. adieu elimin
in mare parte pe bunul dumnezen, absolutul, ideea pura etc_

(70-71) Nu se poate incepe filozofia cu Eul . Lipsqte micarea obiectivri.

"

***

ounoaterii.

Nola grad.
noant.
Nola grad.
fiintare. Nola grad.

88

V.

I. LENIN

SECTIUNEA INT!I
DETERMINAREA (CALITATEA)

fr6, nici o at determinare .

(77) Fiinta purg
(Bestimmung* este, ca atare, Qualitat**.)
.
( fiintare in fapt f"))
r)
Trecerea lui San in
fimtare finita
iar a acesteia in Fiirsichsein (fiintare pentru sine?)
Nichts

Sein

Werden***

Fiintarea pur5, i neantul pur sint... unul i acelai lucru

(78).

(81): Aceasta pare a fi un paradox". Unitatea lor este Werden.

Aceasta micare de disparitie nemijlocifa, a unuia in celalalt ...
Se considerg c Nichts este opus dem Etwa.s****. Dar Etwas

este deja o fiintare deiermina1i, deosebit4 de un alt Etwas,

pe cind aici este vorba de simplul Nichts (79).
(Eleatii i Parmenide, mai ales primii, au ajuns la aceast6

abstractie a fiintarii71.) Herae1it spune : totul curge (80)...,

adicA totul este devenire .
Ex nihilo nihil fit?***** Din Nichts se nate Sein (Werden)...
(81): N-ar fi greu s descoperim aceasta unitate dintre
; fiintare i neant... in fiecare (subliniat de Hegel) lucru real
sau in fiecare. gind ... nicaieri, nici in cer i nici pe ptimint,
nu exis0 nimic care s nu contin'd in sine ,0 una, i alta;
*

**

Nola trod.
Deterrninetie.
ealitate. .Noia grad.
neant devenire.

* Iiintare
* bui cera.

Islota brad.

Din plink nu se narite niiio2

Noia trod.
Noia 044.

CONSPECTUL STIINTA LOGICIP% TEMA FIINTARII

89

pi fiinfarea

-i neliinfarea.
Obiectiile substituie fiintei
b es timmtes Sein* (am sau nu am 100 de taleri) 82 i.f., dar
nu despre asta este vorba...
40 fiintare determinatA, finit, este aceea
care se raporteazti la altceva; este un conconexiunea
tinut care se afIN in raport de necesitate cu
necesarA
alt continut, cu intreaga lume. Luind in

considerare aceast i. leg4turA de determinare

reciprocli, a intregului, metafizica s-a crezut
indreptAtitg s'a fad afirmatia in esent6
tautologicA
a, dad, s-ar distruge un
singur grAunte de nisip, s-ar distruge intregul univers (83).

a intregii lumi"

.. . legAturl de
dethrminare
reciproc5, a
intregului "

(86): Ceea ce este prim in stiinta a trebuit

sa.

se infatiseze primul din punct de

N.B.

vedere istoric. (Are o rezonanti cit se

poate de materialistA 1)

91: dDevenirea este mentinerea fiintrii ca atare i totodat5,

a nefiintrii.
Trecerea lor una in alta este acelasi
lucru cu devenirea ... (92 i.f.).
94 La Parmenide, ca si la Spinoza, nu este posibilli, trecerea de
la fiintare sau de la substanta absolutA la negativ, la finit v.

La Hegel insA, unitatea sau inseparabilitatea (p. 9 0;

aceastA, expresie este uneori rnai potrivit decit unitatea)

fiintrii" si a neantului" d trecerea, Werden.

Absolutul si relativul, finitul i infinitul = pri, trepte

ale uneia si aceleiasi lumi. So etwa?**
(92: Pentru fiintare care este mijlocilli vom 'Astra expresia:
existenyi .)

102: La Platon, in Parmenide", trecerea de la fiintare si de

la until dal:Sere Reflexioe***.
*tiintare cleterininatii. Nola trad.

**

Cam ala ar ti?

Nola !rad.
Nola frac!.

** - aretlexia exterioario.

-8

11

V.

90

I. LENIN

104: Se spune csa, intunericul este absenla luminii. Dar in

lumina puth se poate vedea tot atit de putin ca si in intunericul pur ...
107

Referire la mgrimile infinitezimale, care sint luate in

procesul disparitiei lor...
Nu exisfa nimic care s'a nu se gilseasc:ii la mijloc

N.B.

intre fiintare i neant .

inceputul este de neconceput dac5, neantul i tiinfarea
se exclud intre ele, dar aceasta nu este dialectick ci
I

Sophisterei*.

aci sofistica este o rationare care pornete de

la o premisA nefondatk acceptatA fAr5, criticA i
faa justificare, in timp ce prin dialectic h. intelegem micarea rationalg de ordin superior, in care
asemenea determinAri, absolut separate in aparenfk

Sof is-

tica
Si

dialec-

tree una in alta prin ele insele, prin ceea ce ele

tica

sint, i astfel supozitia initialg, se depAsete pe sine

(108).

Werden. Momentele ei: Entstehen und Vergehen** (109).

Das Aufheben des Werdens das Dasein*** fiintare
concretk determinatA (?)
I

110: aufheben = ein Ende machen aufbewahren )****

= erhalten
t zugleich

112: Dasein ist bestimmtes Sein***** (N.B. 114

ein Konkretes"******), o calitate deosebith
de Anderes,
und

vernderlich

N.B.

endlich*******.

**

***

***

aoAdird.

Nola lrad.

aparitia i disparitia.

Nola !rad.

fiintarea In fapt. Nola (rad.

a depapi = a pune cepa = a mentine (a eonserva In acelapi tirnp).
Deprisirea devenirii

(rad.

FuMarea In fapt este o flintare delerminald.

eceva concrete.
Nola (rad.

alta,variabild

pi

Nola (rad.

finitd.Nola lrad.

Nola

CONSPECTIA. STIINTA LOGICIt. TEORIA FIINTARII

91

114 Determinarea astfel izolafa pentru sine, ca determinare

care fiinteath, este calitatea ... Calitatea care, diferia
fiind, isi ptistread fiintarea este realitatea (115).
117 ...Determinarea este negatie...
(Spinoza) Omnis determinatio est negatio*, aceasth
ted are o importanta, enormh...
120: Ceva este prima negare a negatiei...
Aici expunerea este cam
fragmental-A si extrem de ne- abstrakte und abstruse
Hegelei
Engels".
buloas4.
...Doug perechi de determin'ari: 1) Ceva i altceva

125

2) a fiinta pentru altul si a fiinta in sine.

127

Ding an sieh**

abstractie foarte

. Pare ceva

Intelept si spunem d nu stim ce este lucrul in

sine. Lucrul In sine este o abstractie, si anume o

abstractie de orice determinare Sein-filr-Anderes***1 I de orice raport faca de altulJ, adid nimic.

Prin urmare, lucrul in sine nu este altceva decit

o abstractie goalk lipsitg de adevar.

0 idee foarte profunda.: lucrul

in sine si transformarea lui in luau

pentru altii (comp. Engels73). Lucrul in sine este, in general, o abstractie goal, 1ipsit de viard. In
viath, in miscare, totul i toate

sint, atit in sine", cit i pentru

altii", in raport cu altul, transformindu-se dintr-o stare intr-alta.

N.B.

Sehr gut !!****

dad intrebAm ce
sint lucrurile n
s i n e, so

ist in

die Frage gedankenloser

Weise
die Unmoglichkeit

der Beantwortung
gelegt...*****
(127).

**
***

***

***

rdepuns.

8*

Wee determinare este o negatie.

Diem in sine.

Nota grad.

Nola trod.

fiiniare
pentru aitul. Nota brad.
Foarte bine! I Nota brad.
atunei intrebarea imp1icI fr ea ne dim seams, imposibilitatea de a da Un
Nofa trad.

92

V.

I. tENIk

en passant*: modul dialectic de a

129

filozofa, pe care nu-1 cunoafte modul

Kantianism
= metafizicA

metafizic de a filozofa, inclusiv

eel

critic.

Dialectica este teoria care ne arafa cum pot fi i

cum sint (cum devin) identice contrariile, in

ce conditii sint ele identice, transformindu-se unul in altul,

de ce mintea omeneasa nu trebuie srt ia aceste contrarii

ca moarte, incremenite, ci ca vii, conditionate, mobile,
ca transformindu-se unul intr-altul. En lisant Hegel...**

134: Limita (este) simplA negatie sau prima negatie

(des Etwas. Oricare ceva 10 are limita sa), pe cind
altceva este totodata negarea negatiei...

137: Etwas mit seiner immanenten Grenze gesetzt als der

Widerspruch seiner selbst, durch den es iiber sich hinausgewiesen und getrieben wird, ist das Endliche".

(C e v a, pus ca limita sa imanentl, ca contradictia

sa cu sine insuO, contradictie prin care el este scos
i impins dincolo de limitele sale, este finitul.)
Cind se spune despre lucruri Ca sint finite, prin aceasta se
recunogte ch nefiinta lor este natura lor (nefiinta este fiintarea lor").
(iEle (lucrurile) qiinleazd, dar adevrul acestei fiintilri
este stiqi tul lor.
PAtrunator i inteligent! Conceptele, care
de obicei par moarte, Hegel le analizeag i

arath &A in ele exista mipare. Finit?

adicg mirindu-se spre un sfirit 1 Ceva?

adid n u ceea ce este altceva. Fiintare

in general?
-**

In treacit; intre altele.

Citindu-1 pa Hegel.

adica o astfel de nedeterminare

Nola trod.
Nola !rad.

CONSPECTUL "STIINTA LOGICII*. TEORIA FIINTARII

inch fiintarea = nefiintarea. 0 elasticitate

multilateralA,, universal'a a conceptelor, care
merge ping, la identitatea contrariilor iatg.
in ce const esentialul. AceastA elasticitate,

aplicatg in mod subiectiv, = eclectism si

sofisticL Elasticitatea aplicatil in mod olnec-

adia, reflectind universalitatea proce-

tiv,

93

N.B.
ginduri
despre

dialecticI
en lisant
Hegel

sului material si unitatea lui, este dialectica,

este reflectarea justil a dezvoltkii eterne a

lumii.

Infinitul i finitul, se spune, sint opuse? (vezi p. 148).

(comp. p. 151).
Sollen und Schranke* momente des Endlichen**.
141
In tendinta depAsirii sth inceputul trecerii dincolo de
143
f init, infinitul .
139

143

Se spune c ratiunea Ii are limitele ei.Fchid

aceasth afirmatie, nu ne da'm seama c6, tocmai
pentru e ceva este determinat ca limitit, aceasta

sehr
gut !

a si fost depAsit6.
144' : Piatra nu cugetA, si de aceea mkginirea (Beschrnktheit)

ei nu este o limitg (Schranke) pentru ea. Dar si piatra Ii

are limitele ei, de exemplu capacitatea de a se oxida,
dae5, este o bazrt, susceptibilA de modificare prin actiunea
acizilor.

Evolutia*** pietrei

144-145: Tot (ceea ce este omenesc) dep6seste limitele

(Trieb, Schmerz**** etc.), dar ratiunea, vedeti dv., nu
poate depgsi limita!
*

**

Tendinta depiifirii pi Zmila.

Nola !rad.

ale finitului.

Nola !rad.

*" In manuseris, pe ultima liter& a euvintului aaornowifis (evolutia)

litera cue (i"), terminatia pluralului. Nora red.

*"

holinatio, durere.

Nola brad.

so

tali

94

V.

I. LENIN

Dar se intelege c6. nu orice depasire a limitelor este o

adevarath eliberare de eke"!

Un magnet, daca ar avea constiinta, ar considera ca

Nu, atunci el
ar cunoaste toate directiile in spatiu, si nu directia lui
vnieg ar fi considerata de el drept limiili a liberta,tii lui,
drept marginire a ei.
148 ... ansitsi natura finitului coma in a
Dialectica luse depasi pe sine, a nega propria ei
crurilor insesi,
negatie si a deveni infinit*... Nu o
a naturii Irishforth (Gewalt) exterioarh (fremde) (149)
si, a mersului
transforma finitul in infinit, ci propria
libel% devierea lui spre nord (Leibniz).

insusi al evenimentelor

sa natura, (seine Natur)(a finitului).

151: Schlechte Unendlichkeit" infinitate calitativ opush,

finitatii, nelegath de ea, despartith de ea ca si cum finitul
ar fi diesseits", iar infinitul jenseits***, ca si cum infinitul

ar sta deasupra finitului, in afara lui...

153: De fapt insa, Bind sie**** (finitul si infinitul) untrennbar*****. Ele slut una (155).

De aplicat la
atomi versus
electroni.

In general,
infinitatea
materiei
in
adincime...74

158-159... Unitatea dintre finit si infinit

nu inseamna, o juxtapunere a lor exterioarh sau o imbinare necorespunzatoare, contrara determinarilor lor, in
care sii fie legate intre ele lucruri desOrtite si opuse, independente unele de
altele si, prin urmare, incompatibile,
ci fiecare dintre ele este in sine insusi
aceasth unitate, si aceasta numai ca
suprimare de sine, ceea ce face ca nici

unul sh nu aiba, fata, de celhlalt

avantajul fiinthrii in sine si al veritabilei fiintaxi in

eInfinitatea reao.

dincoace.
dincolo.

Nola brad.
Nola grad .

Nola trod.
ele Cat. Nola trad.
snseparabile.
Nola grad.

fapt. Ma cum

[95

4..,:1_

2t.

It....dii4,7 .k.dr-....)6..9.v.tia y,A,F,,,,,

-19.7

"j0..,e.s, -;'-' .3'1''#4 f' 4-"-fr'Ae-,.-.

''''g'.---.1sa `*C-'

7:9,.(;:(10-

14,'

-.."7';'-.A
''''' ?` VA
t'''Itf

*lip K*Olifil4.."
fir

IL
Ilf

"..I./ CV-A, ,tia....v,"A4,

-.91/#

ro,...,t- de-h.. ..a.c.,

k

fig..."..

/h
I ft- /..,

4.17-'''".,

re'1./-10'`-`-'41."9,)''

,.

(j.'8"44/e/r9 .
*-"A'uoi."4.1 7"1-2-7-4&'?
4 1.-c-,./.....,

g.4....a.-__-15

.......--..

Aee...., 4../...34 ,41....-,7f.

'1.1

.4:eiN

7`'''',A1P

'

xklipee

?lig,.....4

,;.,

"g4

itk: A.,....v...
AtA1.411"
"4:L...........e.. le. ..
-41-'4'
,re.az
,,, ,-1, ,-,-.)

---..,r

,..&ae... y......." A-7,,

,...,

e.144....a

oseele ki Wee,

,7 Ac,44t?.

'''''''...:*134g
(.7;174 4"'s.,.:),' "S;e4

e-4-**

..kr

7are4 ,..s

C.44.9814. elesorfree,, /..

)fta

,dcocs.
..17

-4"---,--,6-1 ,-,---,-/-7,4 %
Ald--4)' __?y,--tr,-,..e....41,.:".../,,,-;,,,,--2,-,

642;444"6. k....rer---:t
''..leA
.4ri...f.)::.
04)._:__/..---

-..f.

04 %
4440 a

,
JA,' y'%. .'..D 4..9,
44, //, 4.WL Jr:74 ,--------ar---2-5

"Zi_j_p_4-fem'f.- 4 4,14.4.0..-s-_)-.4 0.,)

Z/.,.....

fig:fiimf '14!

17r-"14 4;4'4'
-Aft.4,:ea-47A744"''' f 444.44,

4"4" '7..0"

erl"....** e ML-%

77-,-,..4 ,---..--=--", At....17.4..,. AZ.

5",4-2e.,,,51,

'611.4;4-4.4,41. 1."-,PI#NZ91.,f,'...fri
,
al: a 9"4".'1*". el'''''A.-h.
0 pagin4 din rnanuscrieul lui V. I. Lenin
Conepeetul eartii lui Hegel Atiinta logicii". Septembrie-decembrie 1914
Micporal

CONSPECTUL STIINTA LOGICII'. TEORIA FTINTARII

91

am argtat mai inainte, finitateaamt .

este decit 'UR/sit:ea de sine insusi; de
aceea in ea se cwinde infinitatea
altur ei...

<Oar progresul infinit exprim'a ceva mai

mult (decit simpla comparare a finitului cu
infinitul), in el este pus5, totodat9, cone-

xiunea (subliniat de Hegel) celor care sint

Conexiunea

(tuturor
panilor)
progresului

totodat si deosebiti (160).

infinit

167 Natura gindirii speculative... consta numai in cuprinderea momentelor opuse in unitatea lor.
Problema cum trece infinitul in finit este considerati
uneori drept esenta filozofiei. Dar aceastA prob1em5, se
reduce la explicarea legAturii dintre ele...
168 ... Si in alte domenii ti se cere o anumifa pregUire

pentru a sti s pui intrebtiri, dar cu atit mai mult Bien

ti se cere acest lucru in domeniul filozofiei, fiindea,"
altfel risti sg capeti faspunsul c'a intrebarea nu e ditl*
bun'a de nimic.
173-174: Fursichsein fiintarea pentru sine = fiintarea infinita, ca1itativ5. des'avirsia. IRaportul fata de altul a dispArut; a famas raportul tap de sine.1 Calitatea ajunge la
punctul ei maxim (auf die Spitze) i trece in cantitate.
Idealismul lui Kant si al lui Fichte... (181) se opreste la
dualismul ((neclar)) al fiintani in fapt si al fiintitrii pentru
sine ...

adic5, nu existii, trecere a lucrului in sine (mentionat

in propozitia urm'atoare) in fenomen ? a obiectului in
subject?

De ce Fiirsichsein este &its** nu mi-e clar. Aici Hegel

este, dui:4 mine, extrem de obscur.
9*

Bine spus I
Nota trad.
tints.
Nola grad.

98

V.

I. LENIfq

Unu este principiul antic T0110 V* (si vidul).

Vidul este considerat a fi Quell der Bewegung**
(185) nu numai in sensul ch locul nu este ocupat,

N .B.

Selbstbewegung****

ci in sensul c enthlt*** si o idee mai pro-

fund, anume eh in negativ in genere se Oh

temeiul devenirii, nelinistea necontenith a
automisclrii (186).
1 8 3: Idealitatea fiinrii pentru sine, ca totalitate, se reintoarce de la sine, preschimbindu-se astfel, in primul rind,
in realitate, i anume in cea mai rigia, cea mai abstractii:
unu.

Aph tulbure...
Ideea transformhrii idealului in real este profundd: foarte
importanth pentru istorie. Dar si in viata personalh a omului
se vede c aceasth idee contine mult adevhr. impotriva materialismului vulgar. N.B. Deosebirea dintre ideal si material
nu este nici ea absoluth, iiberschwenglich75.
189

Noth. Monadele lui Leibniz. Principiul Eins***** i

caracterul lui incomplet la Leibniz76.
Se vede ch Hegel ia a sa autodezvoltare a conceptelor, a

categoriilor in leghturh cu intreaga istorie a filozofiei.

Aceasta imprimh inch un mu aspect intregii Logici.

193 ...Existh un vechi precept ch unu este multime i, mai

ales, a multirnea este u n u...

195 ...Deosebirea dintre unu si multiplu s-a definit ca o

deosebire a relatiei dintre ele, care se descompune in douh
raporturi: repulsia i atraelia...

"
*

***

atom (indivizibil). Nola trad.

sursd a mifalrii. Nola trod.
oontine.

Nota trod.

mut unu.

Nola OW.

automipare.

Nola trod

CONSPECTUL ,,STIINTA LOGICIV. TEORIA FIINTARII

99

Probabil ca, in general, tot acest Fiirsichsein i-a trebuit

lui Hegel, in parte, pentru a deduce transf ormarea ealitetlii
in cantitate" (199)
calitatea este determinare, determinare

pentru sine, Gesetzte, este unitatea, toate acestea dau

impresia a ceva cu totul fortat i lipsit de orice continut.
De notat, la pagina 203, remarca, nu lipsith de ironie, hupotriva acestui procedeu de care se serveste cunoasterea ce reflec-

tear& asupra experientei si care consa in a percepe mai intii

In fenomene cutare sau cutare determinAri, in a le lua apoi ca
temei si a admite, pentru asa-zisa lor explicare, materii fundamentale sau forte corespunatoare, menite s producsa aceste
determinrtri ale fenomenului...

100

V.

I. LENIN

SECTIUNEA 1 DOUA:
MARIMEA (CANTITATEA)

La Kant existrt patru antinomii"77. Iii realitate, fiecare

concept, fiecare categorie este, totodatit, i antinomicA (217).
Bolul
<Scepticismul antic nu s-a sustras de la
scepticismului
efortul de a descoperi aceastA contradictie
in istoria
sau antinomie in toate conceptele pe care
filozofiei
le-a gAsit in OHIO.
Analizindu-1 pe Kant intr-un mod extrem de sicanator (si
ingenios), Hegel ajunge la concluzia c acesta repeta pur si
simplu in concluzii ceea ce a spus in premise, si anume repefa

e exisat categoria Kontinuitdt* i categoria Diskretion".

De aici rezulth, numai c6, nici una dintre

Wahrhafte
Dialektik***

aceste determin5n, luatA singurk nu este

adefaratk iar adevarul constg, numai In

unitatea Mr. Aceasta este adevArata considerare dialectid a lor si adefaratul lor rezultat
(226).

229: Die Diskretion I traducere? separare****, dee-

membr a rel, ca si die Kontinuitdt I stringerea (?), succesiunea (?)*****, neintreruperea 1, este un moment al

eantitdtii...
232:

Cantitatea care posed'a mai intii o determinare sau o

limitg, in genere, este, in deplina ei determinare, numdr...
***

continuitate.
Nola lrad.
discrebie (disconlinuila(e) .

Nola brad.

Adevirata. dialeotic.
Nola brad.
**** In manuscrie, ouvIntul seeparares este sters.
Nota red.
In manueoris, ouvintele IstrIngere, suceesiunet Mnt stern.

Nobs; red.

CONSPECTUL $TIINTA LOGICII". TEORIA FIINTARTI

234 : tAnzahl

insumare
numarare

101

unitatea sint momente

ale numhrului.
248
In leghturh cu rolul i sensul numeirului (mult despre
Pitagora etc. etc.), intre altele, aceasth remarch nimerith:
Cu cit icleile devin mai bogate in determinare i, prin
aceasta, in raportare, cu atit prezentarea lor cu ajutorul unor
forme cum sint numerele devine, pe de o parte, mai incilcith,
iar pe de alth parte mai arbitrarh si mai lipsith de seas* (248
249). ((0 apreciere a ideilor: bogate in determinare s i, p r
urmare, in raportare.))
In privinta antinomiilor lui Kant (lumea Ihrh inceput etc.),
Hegel dovedeste inch o dath des Langeren* ch in premise se

admite ca dovedit ceea ce trebuie sh fie dovedit (267-278).

Mai departe, trecerea cantithtii in calitate este atit de

i abstracth, incit nu
se intelege nimic. De revenit!!
obscurh in aceasth expunere teoretic

2 8 3: infinitul in matematich. Pinh acurn legitimarea consth numai in juste(ea rezultatelor (care
a fost demonstrath cu alte temeiuri"), ...iar nu in N.B.
claritatea obiectului I confer Engels 78

I.

285: In calculul infinitezimal se trece peste o oarecare inexac-

titate (recunoscuth), dar cu toate acestea rezultatul care se

obtine nu este aproximativ, ci absolut exact!
Si, totusi, a chuta aid Rechtfertigung** nu este atit de
inutil pe cit ar fi de inutil s. ceri o dovadh a dreptului de
a te folosi de propriul thu nas79.
Rhspunsul lui Hegel este complicat, abstrus*** etc. etc.

Este vorba de matematica superioard; comp. Eng e 1 s despre calculul diferential si integral".
M mod amfinuntit.
*4'

Nola brad.
juotifioaro.
Nola brad.
(Amur.
Nola trad.

102

V.

I.

LEVI

Este interesanth o remarch fricuth in treack de Hegel:

transcendental, adich, in esenth, subiectiv i psihologic ...
in chip transcendental, si anume in subiect (288).

P. 282-327 u. ff.-379
0 analiza foarte ananuntith a calculului diferential si
integral, cu citate din Newton, Lagrange, Carnot, Euler,
Leibniz etc. etc., care dovedesc cit de mult 1-a interesat pe

Hegel aceasth disparitie" a cantittilor infinitezimale,

aceastrt pozitie intre fiintare i nefiintare". Frt studierea
matematicii superioare, toate acestea nu pot fi intelese.
Este caracteristic acest titlu al chrtii lui Carnot: Rflexions sur la Mtaphysique du calcul infinitesimaP !! !*
Dezvoltarea conceptului Verhltnis" (379-394) este cit
se poate de obscurh. De notat numai, la p. 394, remarca, in
leghturh cu simbolurile, ch in general nu se poate obiecta nimic
impotriva intrebuintkii bor. Dar impotriva oricarei simbolici"
trebuie spus ch ea este uneori un mijloc comod de a te dispensa
de necesitatea de a sesiza, de a arrtta, de a justifica determinatiile de concept" (Begriffsbestimmungen). Or, tocmai aceasta
este sarcina filozofiei.
Determinhrile obisnuite de forth, de substantialitate,
N.B.?

de cauz5, si efect etc. sint, de asemenea, doar nite

simboluri pentru exprimarea, de exemplu, a raporturilor de ordinul vietii sau al spiritului, adich determinki neadevkate pentru aceste raporturi (394).

Retleotii asupra metafizioil oaloulului infinitezirnals

Nola trod.

rolatie raport.

Nola trod.

CONSPECTUL STI1NTA LOGICIV. TEORIA FUNTXRU

103

SECTIUNEA A TREIA

MASURA
In mrtsur5,

ca s5, ne exprimrun intr-o formrt abstractS

sint unite laolaltl calitatea i cantitatea. Fiintarea ca atare

este caracterul nemijlocit al lui a fi acelmi cu sine al determinrii. Acest caracter nemipocit al determinArii s-a suprimat.

Cantitatea este, in felul acesta, fiintarea reintoarsil in sine,

in sensul el este simplul fapt de a fi ace1a0 cu sine, ca indiferent

fafa de orice determinare (395). Al treilea termen este

mAsura.

Kant a introdus categoria modalitate (posibilitate, realitate,

necesitate) si Hegel observ c5, la Kant:
Aceasa categorie este inteleasil, ca un raport intre obiect

i gindire. In sensul acestui idealism, gindirea, in general,

este ceva in esentti exterior lucrului in sine..., obiectivitatea
care e proprie altor categorii este striiinrt categoriilor de modalitate (396).
En passant (397):

Filozofia indiana, in care Brahma se transforms in Siva

(schirnbare = disparitie, apari tie) ...

Popoarele divinizeurt mast/ ra

(399).

? Mrtsura trece in esentrt (Wesen).

(In ce priveste mAsura, nu este lipsit de interes s'S nofam

observatia, fAcutS in treacSt de Hegel, ca, in societatea civil5,

dezvoltala cantiatile de indivizi ocupati in diferite profesiuni

se aflS intro ele intr-un anumit raport) (402).

104

V.

I. LENIN

In problema categoriei gradualitate (Allmahligkeit), Hegel

observa:
*La aceasta categoric se recurge cu usurintrt pentru a capata
o i dee despre disparitia unei calitati sau a unui lucru ori pentr u

a o explica, deoarece in felul acesta disparitia pare a putea fi

urmarita, ca sa zicem asa, chiar cu ochii, intrucit cuantumul
este pus ca limita, si anume ca limita exterioara, variabila
prin natura ei, si, prin aceasta, schimbarea este de la sine inteleash ca o schimbare numai a cuantumului. Dar, in realitate,
prin aceasta nu se explica nimic; in fond, schimbarea este totodata trecerea unei calitati in alta, sau, rnai abstract, trecerea
de la o fiintare in fapt la nefiintare ; avem aici o altrt determinare decit aceea a gradualithtii, care este nuinai o micsorare sau o marire si atrage in mod unilateral atentia asupra
marimii.

Dar a o schimbare care apare ca fiMd pur cantitativa

se transforma si intr-una calitativa este un fapt asupra
caruia si-au indreptat atentia si cei vechi, care au ilustrat cu exemple populare nepotrivirile care iau nastere
din necunoasterea lui ... (405-406) (chelul": sa smulgi
un singur fir de par ; gramada" sa iei un singur
bob...) ceea ce se respinge (cu acest prilej) este das

einseitige Festhalten an der abstrakten Quantumsbestimmtheit (procedeul de a acorda in mod unilateral atentie determinarii abstracte a cuantumului",
adica' MI% a tine seama de multiplele schimbrtri si de
calith'tile concrete etc.).
... De aceea aceste expresii nu sint o glunia anosta
N.B. sau pedanta, ci stilt juste in sine si sint produsul unei
constiinte care manifesta interes pentru fenomenele ce
apar in gindire.
Cuantumul, intrucit este luat ca o limita indiferenta, constituie latura din care ceva existent este supus unui atac neasteptat si dus la pieire. Viclenia conceptului constrt tocmai in aceea
ca ea prinde o fiintare in fapt pe acea latura in care calitatea ei

CONSPECTUL FIIINTA LOGICII". TEORIA FIINTAIUI

105

pare ed nu are nici o importantA, i chiar in asa mAsurg, incit

cresterea unui stat, a unei averi etc., care este o cauz de nefe-

ricire pentru stat, pentru proprietar, pare s'a fie la prima

vedere chiar o fericire pentru ei (407).
dEste un mare merit s'a cunosti empiric numerele

naturii, ca, de exemplu, distantele dintre planete;

dar un merit incomparabil mai mare este s'a faci
s'a disparh' cuantele empirice i sr), le ridici la forma

generalii a determin'arilor cantitative, in asa fel

ca ele s deving mornente ale unei legi sau ale
mAsurii; meritul lui Galilei si al lui Kepler...

Gesetz
oder
Ma13*

Acestia au dovedit legile descoperite de ei, afatind

eh exisa o corespondentA Intre ele i multitudinea
singularitkilor perceppei (416). Trebuie s'a cerem

totusi hheres Beweisen** a acestor legi, pentru

ca determinarile br cantitative s'a fie cunoscute
din Qualitten oder bestimmten Begriffen, die
bezogen sind (wie Raum und Zeit)***.

Dezvoltarea conceptului des Mal3es**** ca spezifische Quan-

titt***** si ca reales MaB****** (inclusiv Wahlverwandtschaften*******, de exemplu elementele chimice, tonurile

muzicale) este foarte obscurtt.

Amp% remarcA cu privire la chimie, cu o polemicg

impotriva lui Berzelius si a teoriei lui electrochimice
(433-445).

**

i spatiul).
****

Lenin

lege sou masurk.

Nola !rad.

o demonstratie do ordia mai Malt. Not(' grad.

oa1iti eau eoneepte determinate care slat puse In relatde (cum slat timpul
Nola grad.

de misuri. Nota trad.

eantitato specifiet. Nola trad.
mtisuri reale. Nola trad.
almititile elective. A'ota trad.
Opera complete, vol. 29

106

V.

I. LENIN

Linia nodara a raporturilor de m'asurS" (Knotenlinie von

treceri ale cantitStii in calitate... Dezvoltare treptafa si salturi.
MaBverhltnissen)

N.B.

Si iafasi, la p. 448, ea, gradualitatea nu

explicS nimic WA salturi.

N.B.

Intr-o Nola gAsim la Hegel, ca intotdeauna, fapte, exemple,

lucruri concrete (de aceea Feuerbach ride undeva de Hegel,
spunind ea el a surghiunit natara in note, Feuerbach, Opere,
II, p. ?)81-.

La p. 448 452, o notS intitulata in tabla de

Salturi!

materii (nu in text !! pedantism!!):

Exemple

de astfel de linii nodale; in legStufa cu afirmatia

a in naturg nu existA salturi.

Exemple: chimia; tonurile muzicale ; apa (vapori, gheata)

nasterea si moartea.
p. 449
Intreruperi ale
procesului de
dezvoltare

treptatS

Ab5b0r)echen der Allmahligkeit,

LII p. (450).

---'

Se spune cA in naturS nu exist1 salturi; si repre-

Salturi!

Salturi!

zentarea obisnuitS, atunci cind vrea sS inteleagg

ce e o nastere sau o pieire, crede, dup`a cum am
mai amintit, a le va intelege inchipuindu-si-le ca o
aparitie sau disparitie treptatg. Dar am mai arStat
ea, in general, orice schimbare in ordinea fiintarii
reprezintS nu numai trecerea unei mSrimi in alta,
ci trecerea calitStii in cantitate, si invers, ea este
o intrerupere a procesului de dezvoltare treptatS
si formarea unui lucru calitativ diferit de cel care
1-a precedat. Prin rkire apa nu se solidificS treptat,

asa incit sS fie la inceput gelatinoasii si, treptat,

sS se intSreasc1i, pins la consistenta ghetii, ci devine

dintr-o data soli* chiar cind a ajuns la tempera-

CONSPECTUL STIINTA LOGICIP% TEORIA FIINTARII

107

tura de inghetare, daca," famine nemiscan ea mai

poate silli pAstreze starea ei 1ichid6, dar e de ajuns
o zguduitua, oricit de midi, pentru ca ea s'a treac`a
in stare solidA.

Cind se spune cil procesul de aparitie este treptat, se subintelege di ceea ce apare exisfct deja intr-o formg sensibilli sau,

in genere, c e real, dar nu poate fi inc5, perceput numai din

cauza micimii sale ; tot asa cum la baza presupunerii c5, disparitia este treptatA stii reprezentarea cil, nefiintarea sau acel
altul care ia locul a ceea ce dispare este de asemenea dat, dar
este inea imperceptibil; si anume dat nu in sensul cg acest altul
este continut in sine in altul dat, ci in sensul ea, el ar fi dat
ca fiintare in fapt, insil imperceptibila. In felul acesta, aparitia
si pieirea sint cu totul suprimate, sau insinele, liluntricul in
care ceva este inainte de a fi in fapt, se transformA intr-un minim

al fiintkii in fapt exterioare, iar deosebirea esentialit, adicA

deosebirea conceptului, se transformii intr-o simplit deosebire
de mkime. A face inteligibilii, aparitia sau pieirea prin gradua-

litatea schimbkii inseamnil a cAdea intr-o plicticoaA tautologic, a proceda astfel inseamnit a presupune ei, ceea ce apare
sau ceea ce piere se aflii, dinainte gata format si Ca' schimbarea

se transformI intr-o simplil schimbare a unei deosebiri exterioare, datorit4 ckui fapt se si ajunge in realitate la o tautologie. Dificultatea de care se loveste un asemenea intelect
care vrea s5, conceaptt constA in trecerea calitativA a ceva in
altul srm, in genere, si in contrariul sAu, in particular ; pentru a
sc'apa de aceasta dificultate, intelectul isi reprezint4 identi-

tatea si schimbarea ca schimbki exterioare indiferente ale

cantitativului.
In domeniul moral, in nfasura in care moralul este considerat
ca Wind parte din sfera fiintarii, are loc aceeasi trecere a cantitativului in calitativ, iar diferitele calitAti apar ca intemeiate
pe o diferentil de mArime. E de ajuns un mai mult sau un
mai putin pentru ca nAsura sra, fie dep6sit5, si s'a', rezulte cu
totul altceva, si anume inctilcarea moralit4ii, si totodatg. ca
9*

108

V.

I. LENIN

ceea ce e just sl se schimbe in injust, iar virtutea in viciu. Tot

aa i statele cap'at5, un caracter calitativ diferit ca o consecint4

a mArimii lor diferite, celelalte conditii eciminind egale...

(450 452).

Mai departe.
Trecerea fiintrii in esenta (Wesen) este expusA extrem de
obscur.

Sfiqitul volumului I.

CONSPECTUL ,,STIINTA LOGICIL'. TEORIA ESENTEI

109

VOLUMUL AL IV-lea. (BERLIN, 1834)

PARTEA I. LOGICA OBIECTIVA
SECTIUNEA A II-a: TEORIA ESENTEI
SECTIUNEA INTII:
ESENTA CA REFLEXIE IN EA INSASI

Adevarul fiintarii este esenta (3)*. Aceasta

este prima fraza, care are rezonanta pe de-a-ntre-

gul idealista, rnistica. Dar imediat dupa aceea

incepe, ca s zicem asa, o adiere proaspata.
Fiintar ea este ceva nemijlocit. Vrind insa sa
cunoasca adevarul** fiinrii in sine 0: pentru
sine, cunoasterea nu se opreste (n u se o pr

teoria
cunoasterii

te. N.B.) la nemijlocit si la determinarile

lui, ci pdtrunde (N.B.) prin (N.B.) el,

cu presupozitia c dincolo de aceasta fiintare

(subliniat de Hegel) mai exista altceva decit
fiintarea Insi, C acest fundal constituie adeVain]. I iinthrii. Aceasta, cunoastere este o cunoas-

tere mijlocita, deoarece ea nu se afla nemijlocit

la esenta si in esenta, ci incepe de la altceva,

de la fiintare i trebuie in prealabil s parcurga'
un drum, cautind s iasa din fiintare sau, mai
exact, sa, patrunda in ea ...

drumul"

Aceasta Bewegung***, acest drum al cunoasterii, pare a fi

activitate a cunoasterii" (Tatigkeit des Erkennens), exterioara
f iintrli .
Dar acest mers este miscarea fiintarii
Semniticatie
I

ingi

obiectiva

Hegel. Werke, B. IV, Berlin, 1834. Nola red.

** Notans, In treackt, ci Hegel a ironizat tn repetate rInduriFomp. pasajele oitate mai
sue In legituri eu dezvoltarea treptatil ouvIntul (si nqiunea) erkiiren, a oxpliea, opunind,
fir& Indoiali, solutiei metafizice absoli7e s-a explioat" I! prooesul vesnie al ounoasterii din
oe In oe mai aprofundate. omp. vol. III, p. 464: opoate ti cunose d sau, cum se spuuo, expheatr.
miecare.
A eta trad.

4'

110

V.

I. LENIN

Esenta... este ceea ce este... gratie desfrtsurkii miscfirii

proprii, infinite a fiintrtrii* (4).
Esenta absolutit... nu are fiinfare in, fapt. Dar ea trebuie
treac5, in fiintare in fapt (5).

s5,

Esenta ocuprt un loc intermediar intre fiintare in fapt si

concept, ca trecere la concept (=-- absolut).
Subdiviziunile esentei: aparenta% (Schein), fenomen (Erscheinung), realitate (Wirklichkeit).
Das Wesentliche und das Unwesentliche* (8). Der Schein (9).

Neesentialul, aparenta, cuprinde un moment al nefiintkii

sale in f apt (10).
adiea," neesentialul, aparentul, superficialul dispare de

cele mai multe ori, nu se mentine atit de tare", atit de

ferm" ca esenta". Etwa**: miscarea unui riu spuma.

sus si curente de adincime jos. Dar , spuma

este o expresie a esentei!

Aparenta si scepticismul, respectiv kantianismul:

Prin urinare, aparenta constituie, In scepticism,
fenomenul, si tot asa, in idealism, fenomenul este ceea
ce apare, fiMd, ca atare, un fel de nemijlocire care nu este
nici un lucru, nici o fiintare indiferentA care s'a existe
in afara determinkii ei sau a raportkii la subject. Seepticismul nu si-a permis s spun'a: este; idealismul mai
nou nu si-a permis sii considere cunoasterea ca o cunoas-

tere a lucrului in sine; aceastrt aparenta nu si-ar afla,

in genere, vreo fundamentare in ceva ce fiinteaa si

nici lucrul in sine nu si-ar avea proprill-zis Mc in cunoas-

tore. Dar, totodatrt, scepticismul a admis variate deterN.B. minki ale aparentei lui, sau, mai clegrabrt, aceastrt aparentrt a sa avea drept continut intreaga bogrttie variata
a lumii. La fel, fenomenul idealitilor cuprinde in sine
intreg acest ansambht de determinki multiple si variate.

Voi includeti in Schein*** intreaga bogittie a lumii si

apoi negati caracterul obiectiv al lui Schein!!

Esentialul i neesentialul.
De Lxemplu.
A fa trad.

apannta.

2 la

to

d.

Nota trad.

CONSPECTUL STIINTA LOGICIP. TEORIA ESENTEI

111

Aceast4 aparentg si acest fenornen sint

nemijlocit determinate in toat g. aceastA varietate. i chiar dad la baza acestui continut nu
st5, nici un fel de fiintare, nici un fel de lucru

sau lucru in sine, el eimine pentru sine ceea

ce este; el a fost doar transpus de la fiintare la
aparent6, astfel c'a aceasta contine in sine toate
acele determinAri variate care sint nemijlocite,

de ordinea fiintgrii, altele una fatil de alta.

De aceea aparenta este ea insh'si ceva deter-

minat in mod nemijlocit. Ea poate avea acest

continut sau altul, dar acest continut nu este
pus prin ea indsi, ci il are in mod nemijlocit.
Idealismul leibnizian, kantian sau fichtean,
ca si celelalte forme de idealism, au iesit, tot
atit de putin ca si scepticismul, dincolo de limitele fiintarii ca determinare, dincolo de aceast6
nemijlocire. Pentru scepticism, continutul acestei aparente este dat knemijlocit dat" III ; oricare

caracterul
nemijlocit
al aparentei

nu au mers
mai adinc!

ar fi acest continut, pentru scepticism el este

nemijlocit. Monada lui Leibniz dezvoltil din ea

insgsi reprezenarile sale ; dar ea nu este forta

lor generatoare si unificatoare, ci ele ies la

suprafata ei ca niste brtsici; ele sint indiferente

in raport de nemijlocire una fatg de alta si,

prin urmare, fat& de monada insiisi. La fel si
fenomenul kantian este un continut dat al perceptiei; el presupune inriuriri, determiniri ale
subiectului, care sint in raport de nemijlocire
unele fatli de altele si fata de subiect. In idealismul fichtean, impulsul infinit, ce-i drept, n-are

la bad nici un lucru in sine, asa incit devine

o purN, determinare a Eului. Dar in raport cu
Eul, care face ca ea s5, fie a lui proprie si care-i
suprimg exterioritatea, aceastA determinare este
totodafa, nemijlocitet, este o timita pe care ea,

ce-i drept, poate s-o depAseasd, dar care are

in sine acea indiferenta in virtutea dreia limita,

comp. cu
machismul!!

112

V.

I. LENIN

desi este proprie Eului, contine in sine o nefiintare a lui nemijlocith, (10-11).
...Determinatiile prin care ea>) (der Schein) se deosebeste
de esent5, sint determinatii ale esentei insasis...
...Nernijlocirea nefiincarii este ceea ce
aparenta = na- constituie aparenta... Fiintarea este nefiintura negativg tarea in esenfa. Nimicnicia ei, ca atare,
a esentei
este natura negativei a esentei insesi...
...<4Ambele aceste momente, nimicnicia, dar ca subzistentl,

si fiintarea, dar ca moment, cu alte cuvinte negativitatea

fiintind ca atare i nemijlocirea reflectafa, care alcAtuiesc
momentele aparentei, sint, prin urmare, momentele esentei

"nsasiu...
Aparenta este insilsi esenta in determinarea liinthriie...

(12-13).
Aparenta este (1) neant, nimicnicia (Nichtigkeit), care

are determinatia fiintrii

(2) fiintarea ca moment

<Asadar, aparenta este insitsi esenta, dar esenta intr-o

determinatie care este astfel a este numai un moment al
esentei, iar esenta este aparitie a sa in ea inslisi-(121).

Aparenta este esenta intr-una din determinatiile ei,

intr-una din laturile ei, intr-unul din momentele ei. Esevfa
pare a fi ceva anumit. Aparenta este aparitie, reflex (Schei-

nen) al esentei ins4i in ea insasi.

...Esenta... contine aparenta in ea ins'Asi ca proprie miscare

infinifa a ei...
...Esenta este, in aceasa automiscare a ei, reflexie. Aparenta este acelasi lucru cu reflexia (14).

Aparenta (ceea ce apare) este ref leetarea esentei

in ea insa'si.

CONSPECTUL ,,STUNTA LOGICIP. TEORIA ESENTEI

113

... Devenirea esentei, miscarea ei de reflexie, este de aceea

miscarea de la nimic la nimic si, prin urmare, e o miscare de
reintoarcere la sine ... (15).

Ingenios si profund. Existk in naturI si in viatk miscAri

care due la nirnic". Numai ea miscare care porneste de
la nimic" nu existk Totdeauna se porneste de la ceva.

Reflexia, in mod obisnuit, este luat in sens subiectiv,

ca miscare a puterii de judecat& care trece dincolo de reprezen-

tarea nemijlocia clan; si cautil pentru aceastA reprezentare

sau compar4 cu ea determinriti generale (21). (UrmeaA un
citat din Kant. Critica puterii de judecatV82)... Dar aici nu
este vorba de rellexia contiintei si nici de reflexia mai determinatA a intelectului, care are ca determin5xi particularul si
universalul, ci de reflexie in genere ...

Deci si aici Hegel il invinuieste pe Kant de subiectivism.

N.B. acest lucru. Hegel este pentru semnificatia obiectivrt"
(sit venia verbo*) a aparentei, a ceea ce este dat nemijlocit"

_Itermenul d a t" este, in general, des intilnit la Hegel;

vezi p. 21 i.f.; p. 221. Unii filozofi mai milrunti discutil dacti,
e cazul sg, ia drept bazil esenta sau ceea ce este dat nemijlocit

(Kant, Hume, toti machistii). In loc de s a u, Hegel pune

i, explicind continutul concret al acestui si".

Die Reflexion este aparitia, reflexul esentei insauntrul ei

insAsi (27) (cum ea traducem? prin reflectare? determinare
reflexivA? reflexie nu se potriveste).
... (tEa (das Wesen) este o miscare ce se infaptuieste prin
momente diferite, este absolutA mijlocire cu ea ins6si... (27).
Identitate deosebire contradictie
+ [Gegensatz]** (temei)...
in special

opozitia
scuzati expresial Nola lrad.
Li manueorie, ouvintul . Gegensatz * sae ters.

Nola red.

114

V.

I. LENIN

De aceea Hegel explich caracterul unilateral, fals al legii

identithtii" (A = A), al categoriei (toate determinhrile fiinrii
sint categorii
p. 2 7 2 8).
Dach totul este identic cu sine insusi, atunci nu este diferit,
nici opus si n-are nici un fel de temei* (29).

Esenta este... simpla identitate cu sine inshsi (30).

Gindirea obisnuith pune alhturi una de alta (daneben")
asemAnarea i diferenta, neintelegind aceastfi miscare de tre-

cere a uneia dintre aceste determinhri in cealalth: (31).

Si iarhsi impotriva legii identithtii

(A = A): adeptii ei,

N .B.

termenii sint
subliniati de
mine

anentinindu-se la aceasth identitate nemi-

cath care fi are opusul ei in deosebire, nu

vhd ch, in felul acesta reduc identitatea la o
determinare unilateral, care, ca atare, este
lipsith de adevar (33).
( Tautologie goalh: 32).

(Contine numai adev5xul formal, abstract, neimplinit (33)).

Formele reflexiei: exterioard etc. sint foarte neclar expuse. I

Principiile deosebirii: aoate lucrurile sint deosebite...

a este in acelasi timp non-A*... (44).
Nu existh douh lucruri identice ...
Deosebirea exist in cutare sau cutare laturh (Seite), Rilek-

sicht etc., insof ere* etc.

bien dit! !**

Obisnuita atitudine delicath fath de lucruri, care nu are

alfa preocupare decit aceea ca ele sh nu se contrazich, uith i
de data asta, ca si in alte cazuri, c pe aceasth cale contradictia
nu este rezolvath, ci doar deplasath in alt loc, in reflexia subieetivh sau exterioar ca atare, i c aceasta din urmh contine
efectiv intr-o singurh unitate, ca suprimate i raportate unul
*

4'

privinti etc. aintrucIts.

bine spus 1

Nota !rad.

Nola tract

C014SPECTUL STIINTA LOGICIr. TEORIA ESENTEI

115

la altul, ambele momente, care in urma acestei indepgrtgri

si deplasgri sint enuntate ca fiind pur si simplu puse (47).
(Aceast5, ironie este nostimM Atitudine delicatV fat5, de
naturg si de istorie (la filistini) stelduinta de a le curgta
de contradictii si de luptg)...
Rezultatul adungrii lui -I- si este zero. Rezultatul contradietiei, nu este numai zero (59).

Rezolvarea contradictiei, reducerea pozitivului si negativului la simple determingri" (61), transform5, esenta (das
Wesen) in temei (Grund) (ibidem).
... <Contradictia rezolvatg este, prin urmare, temeiul, N.B.

esenta ca unitate a pozitivului cu negativul ... (62).

Nu e nevoie de prea multi deprindere de a gindi si
reflecta pentru a ne da seama ck dad ceva este definit
ca pozitiv, atunci, cind se porneste de la aceastg baz5,
si se inaintead mai departe, acest ceva se transformk
numaidecit si nemijlocit, in negativ si, invers, ceea ce
este definit ca negativ se transformg in pozitiv, pentru
a ne da seama d gindirea reflexivg se incurcl in aceste
determingri si se contrazice singurg. Necunoasterea

naturii acestor determin5zi face sg se nascg pgrerea cg

in aceastg confuzie e ceva nepotrivit, care nu trebuie
s5, existe, si ca ea trebuie sg fie atribuitg unei erori subjec-

tive. in realitate insk trecerea acestor determingri una

IIIin alta Amine o simplg confuzie atita timp cit n-ai

cgpgtat incg constiinta necesiteltii transformilrii

(63).
. ...Opozitia dintre pozitiv si negativ este inteleasg mal ales
in sensul cg primul (chiar dad prin denumirea lui exprimg:

ceea ce e pus, prepus) trebuie s5, fie ceva obiectiv, iar eel de-al
doilea trebuie A fie ceva subiectiv, care tine numai de reflexia
exterioarg si n-ar avea nimic de-a face cu obiectivul, cu ceea

ce este existent in sine si pentru sine, si n-ar exista in nici

un fel pentru el (64). intr-adevAr, dad negativul exprimg
numai abstractia produsg de arbitrarul subiectiv ... (atunci el,
acest negativ, nu existg pentru pozitivul obiectiv)...

116

V.

I. LENIN

Adevrul, ca cunoastere conformS cu obiectul,

a devgrul

este si el pozitiv, dar el este aceastg egalizare cu

sine numai in mSsura in care cunoasterea s-a com-

obiectul

si a suprimat negatia pe care el o reprezintS. Eroarea este ceva pozitiv, ca opinie care se stie ca atare

existent
prin sine
insusi

pentru sine. Cit despre nestiint'S' , ea este sau ceva

portat negativ fats de celglalt, a pgtruns obiectul

si care persevereazg in ceea ce nu este in sine si

indiferent fa:0, de adevk si de eroare si deci nu

este determinatg nici ca pozitiv, nici ca negativ,
asa a determinarea ei ca o lipsg apartine reflexiei
exterioare; sau, dimpotriv5 ca ceva obiectiv, ca
determinare proprie a unei naturi, ea este un impuls

indreptat impotriva lui insusi, un negativ care

contine in sine o tensiune de orientare pozitivg.

Una dintre cele mai importante cunostinte

consfa in a aprecia si a re-tine pgrerea, in leggturg,

cu natura acelor determinAri ale reflexiei de care
ne ocupg,m, cg adevIrul lor constg numai in rapor-

tarea kr una la alta si, prin urmare, in faptul Ca

fiecare determinare cuprinde in insusi conceptul
ei pe cealaltS; fAr g. aceastS cunoastere nu se poate
face, propriu-zis, nici un pas in filozofie (65.66).

Acest fragment este luat din nota 1.

Nota 2. Principiul terfului excluso.

Hegel citeazg acest principiu al tertului exclus: Ceva este

sau A sau non-A ; un al treilea termen nu existg (66), si il

analizeazei". Dad. prin aceasta se aratl ea orice este

contradictoriu, cg mice isi are determinarea lui pozitivg si
negativS, atunci este bine. Dar dacS prin aceasta se intelege,
asa cum se intimpfg de obicei, ca. din toate predicatele se ia

sau cel dat sau nefiintarea lui, atunci este ceva trivial" !!
Spiritul... este duke sau nedulce, verde sau neverde? Determinarea trebuie sg ducg la o precizare, dar in aceastA trivialitate ea nu duce la nimic.
Si apoi, contimia Hegel pe acelasi ton glumet, se

spune a nu existA un al treilea termen. Existi un al

treilea termen chiar in aceastA propozitie, ins* A este
al treilea termen, deoarece A poate fi si + A si A.

CONSPECTUL STIINTA LOGICII'. TEORIA ESENTEI

117

Deci chiar acest ceva este al treilea termen care ar trebui

A fie exclus (67).
Spiritual si just. Fiecare lucru concret, fiecare ceva concret

se afra In raporturi diferite si adesea contradictorii cu tot

restul; ergo* este el insusi si altceva.

Nota 3. (Trincipiul contradietiei (la sfirsitul cap. 2, sectiunea 1 a dartii a 11-a a Logicii).
Asadar, dada, primele determidri ale reflexiei
identitatea, diversitatea si opozitia si-au gtisit expresia intr-o
propozitie, cu atit mai mult determinarea in care ele tree

ca in adev&rul lor, si anume contradictia, trebuie sil fie

cuprinsA si exprimata intr-o propozitie: toate lueru-

rile sini in sine contradietorii; i sensul

acestei propozitii este cA, in raport cu celelalte, ea este mai II

degrab5, aceea care exprima" adevdrul $i esenta lucrurilor. II
Contradictia care se manifesth, in opozitie nu este altceva
decit nimicul desfilsurat, cuprins in identitate, si care a fost
expus de noi in enuntul: principiul identiti4ii nu ne spune
nimic. Aceastil negatie se determin in continuare si devine

deosebire si opozitie, care este tocmai contradictia pus'a.

Dar una dintre principalele prejudeati ale logicii, asa
cum a fost ea inteleas6 pid, acum, si ale modului obisnuit
de a vedea constg, in faptul c6, contradictia nu este considerat'a a fi o determinare tot atit de esentiara, si de imanentrt
ca identitatea; or, dada ar fi vorba s'a, stabilim o ierarhie

si ar trebui 0, pIstram ambele determin'ari ca separate,

1

atunci ar fi cazul s5, considefam contradictia ca fiind determinarea cea mai profund si mai esentialii. Aceasta deoarece,
in opozitie cu ea, identitatea nu este decit determinarea a
ceea ce e doar nemijlocit, a fiintarii lipsite de viatii, ; contra-

dictia insa este izvorul oricdrei mi$ciiri $i al oriciirei

manifestiiri vitale: numai in mlisura in

care cuprinde in sine insusi o contradictie un lucru

se
mi$cd, are In el impuls $i
activitate.
*

prin urmare.

Nola trod.

V.

118

I. LENIN

Mai intii, contradictia este de obicei inlAturatA din lucruri,

din ceea ce este si, in genere, din domeniul adevArului; se

afirmA cA nu existA nimic contradictoriu. Apoi ea este,
dirnpotrivA, izgonitA in reflexia subiectivA, sub motiv ca.
abia ea ar institui-o, prin propria ei raportare i comparare.

Dar, la drept vorbind, nici in aceastA reflexie ea n-ar fi

prezentk fiinda ceea ce e contradictoriu n-ar putea fi reprezentat i nici gindit. In genere, ea este consideratk atit
in realitate, cit i in reflexia intelectivA, ca ceva accidental,

ca o anomalie sau ca un paroxism morbid trecAtor.

Cit priveste insA afirmatia cA nu existA contradictie, cA ea
nu este ceva existent, o asemenea afirmatie nu e de naturA sA ne
nelinisteascA. 0 determinare absolutA a esentei trebuie sA se
gAseascA in orice experientk in orice e real, ca i in orice concept.

Am arAtat mai inainte ceva asemAnAtor cind am vorbit de

infinit, care este contradictia asa cum se manifestA ea in sfera
Experienta obisnuitA insA ne aratA ea insAsi cA existA

cel putin o multime de lucruri contradictorii, de institutii

contradictorii etc., a cAror contradictie Ii are izvorul nu numai
in reflexia exterioark ci si in ele insele. TotodatA, contradictia
nu trebuie sA fie consideratA ca o simpM, anomalle, care se
intilneste numai pe alocuri: ea este negativul in determinarea

lui esentialA, principiul oricdrei automigliri, care nu este

altceva decit o manifestare a contradiettei. Ins Asi miscarea
exterioark sensibilk este nemijlocita fiintare in fapt a contradictiei. AceastA miscare nu trebuie inteleasA numai in sensul
cA ceva este in acest moment aici i in alt moment* acolo,
dar i in sensul cA acel ceva, in unul i acelasi moment, se
aflA si nu se aflA aici, cA el fiinteazA si totodatA nu fiinteazA
aici. Trebuie sA recunoastem, impreunA cu dialecticienii
din antichitate, contradictiile pe care, asa cum au arAtat ei,
le contine miscarea, dar de aici nu reiese cA nu este miscare,
ci, dimpotrivk cA miscarea este liintarea In lapt a contradictiei

La fel si automiscarea internA, propriu-zisk impulsul in

genere (apetitul sau nisus*-ul monadei, entelehia substantei
*

efort.

Nola trad.

CONSPECTUL STIINTA LOGICII'. TEORIA ESENTEI

119

absolut simple), nu consth, in altceva decit in faptul d ceva,

in una si aceeasi privintk este in sine insusi si totodath este

si absenta lui, propriul lui negativ. Abstracta iden-

titate nu are ind, de loc viatd, dar, intrucit pozitivul este in el insusi negativitate, el merge dincolo de sine si

provoacd propria sa schimbare. Astfel ceva

este viu numai in mIsura in care contine in sine contradictia

si este tocmai acea fort5, care e in stare s5, cuprind5, si d, suporte

aceasth. contradictie. Dar dad ceva ce existh nu este in stare,

in determinarea lui pozitivk sa,' tread, totodata," in determinarea
lui negativ5, si s'a le conserve una in alta, cu alte cuvinte dad,

acest ceva nu este in stare sg-si aild in sine contradictia, el

nu este unitatea vie, nu este temeiul, ci isi &este in contradictie anihilarea sa. Gindirea speculativg consfa numai in aceea

a retine ferm contradictia si in ea se mentine pe sine indsi,

iar nu in aceea a, asa cum se intimpta in domeniul reprezentkii, se lad in sthpinirea contradictiei si permite, datorith
acesteia, ca determinkile ei A se destrame si A se piard6 in
altele sau in neant (67-70).

Miscarea si automicarea" (N.B. acest lucru! miscarea

autonomg, (de sine stAtAtoare), spontank lituntrie-neemiii),

schimbarea", miscarea si viata", principiul orickei automiscki", impulsul" (Trieb) spre miscare" si spre activitate"

opozitia fara de lipsa de viatd a fiinfiirii"

cine va crede a in aceasta const5, esenta hegelianismului",

a hegelianismului abstract si abstrus (greoi, incilcit?)??

Aceasth esent'a a trebuit d fie dezvAluitk inteleask hinberretten83, cuthtath, purificatk ceea ce au si fAcut Marx
si Engels.
Ideea misckii si schimbkii universale (1813, Logica) a
fost presimtith inainte de a fi aplicath la viatii, si la societate.
Ea a fost proclamath pentru societate (1847) inainte de a fi
dovedith in aplicarea ei la om (1859)84.

120

ascunsa

datorila
simplitatii

V.

I. LENIN

((Dna in miscare, in impuls etc. contradictia

este ascunsa reprezentarii datorit5, simplitiilii
acestor determinari, in determinatiile de relatie,
dimpotriva, ea se infatiseaza in mod nemijlocit.
Exemplele cele mai banale, ca sus si jos, dreapta
si stinga, tata si fiu si asa mai departe la infinit,
toate contin opozitia intr-o singura determinare.
Este sus ceea ce nu este jos ; a fi sus inseamng,
doar a nu fi jos, iar susul exista numai in masura
in care exista im jos, si invers ; in orke determinare se cuprinde si opusul ei. 'fatal este altul
fiului, iar fiul este altul tatalui si fiecare dintre
ei este numai acest alt al celuilalt ; si, totodata,
fiecare dintre aceste determinari este numai in

si prin raportare la cealalta; fiintarea kr este

o subzistare, si numai una... (70).
De aceea reprezentarea are, bineinteles, peste tot drept
continut contradictia, dar nu ajunge Inca la constiinta ei ;
ea famine reflexie exterioark care trece de la egalitate la neegalitate sau de la raportarea negativa la reflexia in sine a unor deter-

minki distincte intre ele. Aceasta reflexie mentine exterioare

una alteia aceste doua determinki si isi da seama doar de ele,
iar nu si de trecerea care constituie esentialul si contine in sine
contradictia.
Reflexia perspicace, pe care e cazul s-o men-

tionam aici, constk dimpotrivk in sesizarea si enuntarea

contradictiei. Desi ea, ce-i drept, nu exprima conceptul lucrurilor si al raporturilor lor, ci are ca material si continut numai
determinatiile de reprezentare, asaza totusi aceste determinatii intr-o corelatie care contine contradictia lor si face astfel
sh se intrevada prin ea conceptul lor.
Ratiunea ginditoare
insa ascute, ca s5, zicem asa, deosebirea tocita a diversului,
simpla multiplicitate a reprezentarii, fkind din ea o deosebire

esentiala, o opozitie. Numai pe aceasth cale contradictiile

multiple, ajunse la un inalt grad de acuitate, dobindesc miscare
si viata unele fata de altele si isi cistiga in si prin contradictde

acea negativitate care constituie pulsatia bluntrica a automiscarii si vietii... (70-71).

CONSPECTIJL STIINTA LOGICII'. TEORIA ESENTEI

121

N.B.
(1) Reprezentarea obisnuitg sesizeazg deosebirea i contradictia, dar nu trecerea de la una la alta, si aces ta

este luerul cel mai important.

(2) Reflexie inte1ectiv i ratiune.

Reflexia intelectivg sesizeazg contradictia,

enuntii,

pune lucrurile in raport unul cu altul, laA A se intrevadg

prin aceastg contradictie conceptul kr", dar nu exprimii
conceptul lucrurilor si al raporturilor kr.
(3) Ratiunea ginditoare (intelectul) ascute deosebirea
tocitg a diversului, simpla multiplicitate a reprezentgrilor,
Wind din ea o deosebire esen,Siali, o opozitie. Numai ridicate

la culmea

contradictiei diversitgtile devin mobile (reg-

sam) si vii una fatg de alta, dobindesc acea negativitate

care constituie pulsatia launtricii a auto-

micarii

pi

a vietii.

Subdiviziuni:
(temeiul)
(1) temeiul absolut
die Grundlage (baza). ,,Form

Der Grund

i materie".

Continut".
(2) temeiul definit (ca temei lpentrul un continut determinat).

Trecerea lui in mijlocire conditionatii die bedingende

Vermittelung.

(3) lucrul in sine (trecerea in existentd). Notg.

Principiul ratiunii suficienteo.

In mod obisnuit: Orice lucru Ii are ratiunea sa suficientg

(temeiul su suficient).
Sensul acestei propozitii este, In genere, acela a tot ce
este trebuie considerat nu ca ceva nemijlocit, ci ca ceva pus ;
nu trebuie A te opresti la fiintare in fapt nemijlocitg sau la

determinare, In genere, ci A te desparti de ele pentru a te

intoarce la temeiul acesteia... Este de prisos A adsauggm:
ratiune suficieng. Insuficientul nu este o ratiune de a fi.
10

122

V.

I. LENIN

Leibniz, care a facut din principiul ratiunii suficiente baza

filozofiei sale, a inteles mai profund acest lucru. Leibniz
a opus suficienta ratiunii de a fi, adica a temeiului, mai ales

cauzalitatii in sensul strict al acestui cuvint, ca mod

mecanic de actiune (76). El a cautat Beziehung" der
Ursachen* (77),

intregul ca unitate esentiala.

El a cautat scopul, dar teleologia85 nu-si are locul

aici, ci in teoria conceptului.

...Nu se poate pune intrebarea in ce fel ajunge forma la

esenta deoarece ea nu este decit aparitia in sine insasi a esentei
reflexiei proprii, care ii e inerenta (sic!)... (81).

Forma este esentiala. Esenta are o forma. intr-un

fel sau altul forma e dependenta si de esenta...

Esenla ca identitate fara forma (identitate cu ea insasi)

devine materie.
...Ea (die Materie) este baza propriu-zisa sau substratul
formei... (82).
40aca facem abstractie de orice determinari, de orice forma,

famine materia nedeterminata. Materia este ceva cu total

abstract. (Materia nu se poate vedea, simti etc.; ceea ce se
vede sau se simte este deja materie determinaki, Mica' unitatea
materiei si a formei) (82).
Materia nu este temeiul formei, ci unitatea temeiului cu ceea
ce este intemeiat. Materia este pasivul, iar forma este activul
(tatiges) (83). Materia trebuie sa capete forma, iar forma trebuie s a se materializeze... (84).
Ceea ce apare ca o activitate a formei este, de altfel,
N.B. in aceeasi masura miscare proprie a materiei insasi...

(85-86).
... (i una si alta, actiunea formei si miscarea materiei, sint

unul si acelasi lucru... Materia ca atare este determinata sau

raportul" cauzelor.

Note) trod.

CONSPECTUL "STIINTA EOGICII". TEORIA ESENTEI

123

are in mod necesar o forma oarecare, iar forma este pur i simplu
o forma materialg, stabila (86).

Non,: Metodg formalg, de explicare, pornind de la ratiuni

tautologice.

Foarte des, mai ales In stiintele fizice, ratiunea de a fi"

este explicata in mod tautologic: miscarea pamintului se explicg
prin forta de atractie" a Soarelui. Dar ce este forta de atractie?

Tot o miscare !! (92). 0 tautologie goalg: de co se duce omul

acesta la oras? Datorita fortei de atractie a orasului ! (93). in

stiinta se Intimpli i asa: la inceput sint prezentate drept

temei" moleculele, eterul, materia electricg," (95-96) etc.,
iar dupg, aceea se constata ea' ele (aceste concepte) sint
propriu-zis niste determinari deduse din ceea ce ele sint menite

sa fundamenteze, adica sint niste ipoteze i fictiuni deduse

dintr-o reflexie necritica ... Sau se spune ea' noi nu cunoastem
natura interna a acestor forte si materii... (96) si c atunci

nu mai rgmine nimic de explicat", ci trebuie pur si simplu

sg ne limitam la fapte...
Der reale Grund*... nu este o tautologie, ci uo alta determinare a continutului (97).

In problema temeiului" (Grund), Hegel remarca printre

altele
Dacg despre natura se spune cil ea este temeiul lumii, atunci,
pe de o parte, ceea ce se numeste natura este acelasi lucru cu

lumea, iar lumea nu este altceva decit natura insasi (100).

Pe de alta parte, pentru ca natura sit deving, lume, i se mai
adauga din afarg o mare varietate de determinari...
Intrucit orice lucru are mehrere"** odeterminari ale continutului, raporturi i aspecte, se pot aduce oricit de multe
argumente pentru i contra (103). Este tocmai ceea ce Socrate
si Platon numeau sofisticg,. Argumentele de acest fel nu contin
uintregul cuprins al lucrului, nu-1 epuizeazii, (In sensul de
ua contine legatura lucrului, si de a cuprinde toate* laturile
lui).
temeiul real.

multiple".
10*

Naa trad.

Nola grad.

124

V.

I. LENIN

Trecerea de la temei (Grund) la conditie (Bedingung).

If I'm not mistaken, there is much

and leeres* pedantism la

Hegel in aceste concluzii, dar ideea fundamental5 este geniala: ideea leghturii
universale, multilaterale, vii Intre toate
lucrurile i a reflecthrii acestei leggturi
materialistisch auf den Kopf gestellter
Hegel**
In conceptele omului, care trebuie s'a fie i ele cioplite, lefuite, elastice, mobile, relative, legate intre ele,
unitare in opozitia lor pentru a cuprinde
lumea. Continuarea operei lui Hegel i a
lui Marx trebuie s. constea in elaborarea
mysticism

Dar elaborarea

pur

logicV?

Das Milt zusammen***.

Acestea trebuie
s. coincida", ca

inductia i de-

ductia in Capitalul"

Deseori la Hegel
cuvintul

moment" este
luat In sensul
de moment al

legdturii,

de moment in
conexiune

dialectied a istoriei gindirii omene0i, a 0iintei i a tehnicii.

Riul t i pialturile in acest riu. Pozitia

lieegrei picAturi, raportul

dintre ea 0

celelalte; leggtura ei cu celelalte; directia

micrii ei; viteza; linia micrii dreapth, curl* circulath etc.
in sus, In jos.

Suma micrii. Conceptele ca inventarii

ale diferitelor laturi ale mipirii, ale diferitelor picaturi (=i lucruri") ale diferitelor suvoaie" etc. lath a peu pres****
tabloul lumii dupa Logica lui Hegel, firq-

te minus bunul dumnezeu i absolutul.

(iDacA, sint intrunite toate conditiile unui lueru, atunci el
capata existenth... (116).
Foarte bine! Dar ce cauta aici ideea absoluth i idealismul?

Este amuzanta aceasth deducere" a ...existenfei...

***

Deed nu ma fusel, exist& aid mult mistialem i gol.

Hegel riisturnat In chip materialist. Nota trod.
Aceasta coincide. Nola grad.
ou aproximatie. Nola trad.

Nota trod.

CONSPECTUL STIINTA LOGICIP. TEORIA ESENTEI

126

SECTIUNEA A DOUA:
FENOMENUL

Prima frazg: Esenta trebuie sg. aparg... (119) aparitia

esentei este (1) Existenz (lucru); (2) fenomen (Erscheinung).
( Fenomenul este ceea ce este lucrul in sine sau adevgrul lui,
p. 120.) Lumii fenomenelor ii este opusg lumea reflectatg in
ea insgsi, lumea care este in sine ... (120). (3) Verialtnis (raport)
si realitate.

Intre altele: Demonstratia este, in general, o cunoatere

mij locith. ...

Diferitele moduri de fiintare cer moduri de mijlocire

proprii lor sau le contin in sinea lor ; de aceea qi natura demonstratiei este diferitg pentru fiecare dintre ele ... (121).

iarlsi... despre existenta lui dumnezeu!! Bietul

dumnezeu gsta! Cum se rostete cuvintul existentg,

se i simte vizat.

Existenta se deosebeste de fiintare prin naraetern1 ci. soijing,it

(Vermittelung: 124). j..j
_ Prin caracterul ei concret i prin leggtura :?-1

...Lucrul in sine i fiintarea sa mijlocia sint amindoug

cuprinse in existen i amindoug sint existente; lucrul in sine
existg i este existentg esentialg a lucrului, in timp ce fiintarea
mijlocitg este existenta lui neesentialg... (125).

? Lucrul in sine este fatg de fiintare ceea ce este esentialul MO, de neesential?

126

V.

I. LENIN

:..El (Ding-an-sich) nu trebuie s aiba in el insusi nici

o diversitate proprie determinath si de aceea dobindeste aceast5,
diversitate numai cind este transpus in reflexia exterioark insa

atunci famine indiferent fata de ca. ( Lucrul in sine are

culoare numai cind e pus sub ochi, are miros cind este pus sub
nas s.a.m.d.)... (126).

...Un lucru are proprietatea de a produce in altul cutare

sau cutare efecte 5i de a se revela intr-un mod propriu in rapor-

turile sale ... (129). Lucrul in sine existit, prin urmare, in

mod esential...
In nota este vorba despre lucrul in sine al idealismului
transcendental...
...Luerul in sine ca atare nu este altceva decit o abstractie
goalk lipsita de orice determinare, despre care, fireste, nu se

poate sti nimic tocmai pentru a el trebuie sa fie o abstractie

lipsita de orice determinare ...
Idealismul transcendental... transpune in constiinta orice
determinare a lucrurilor, atit in ceea ce priveste forma, cit
si In ceea ce priveste continutul... atunci, potrivit acestui
punct de vedere, de mine, ca subiect, depinde faptul c frunza
copacului imi apare intr-o culoare verde, iar nu neagra, g

Soarele, asa cum 11 vad eu, este rotund, iar nu Mtrat, c pentru
gustul meu zaMrul este dulce, iar nu amar, ca prima si cea de-a
doua Mtaie a unei pendule Imi apar ca fiind consecutive, iar nu

simultane, cit i faptul a prima nu-mi apare ca fiind cauza

sau efectul celei de-a doua s.a.m.d. (131)... -Hegel face mai
departe rezerva c aici a analizat numai problem, lucrului in
sine si aul3erliche Reflexion"*.
Insuficienta esentiala a punctului de
vedere la care se opreste Flozofia de care am

vorbit aici consta insa in faptul ca ea se

cramponeaza cu IncapAtinare de lucrul In

Thiffe abstract, ca de o ultima de terminare, si
opune Tucrului in sine reflexia san determifondul = con- narea i diversitatea proprietatilor, in timp
tra subiecti- ce in realitate lucrul in sine are, in fond,
vismului si a masa reflexie exterioara in el insusi si
separarii lucru- se determina ca ceva care posed, deter*

ga rellexiei elterioare..

Aota (rad.

CONSPECTUL $TIINTA LOGLCII. TEORIA ESENTEI

mingri proprii, propriet4i; de aici rezulti,

ck

purul lucru in sine, ca abstractie a lucru-

127

lui in sine de
fenomen

lui, este o determinare lipsith de adevilr

(132).

...Numeroasele lucruri, diferite uncle de altele, se afra

intr-o interactiune esentialiti datoria propriethtilor lor ; proprie-

tatea ins4si nu este altceva decit aceasth interactiune si fad.

ea lucrul nu este nimic ... (133).
Die Dingheit* se transform5, in Eigenschaft** (134). Eigenschaft se transformli, in rmaterie" sau Stoff"*** (lucrurile sint

aldtuite din substante") etc.

Fenomenul este..., in primul rind, esenta sub aspectul ei

de existenta ... (144). Fenomenul reprezinta.... unitatea dintre

aparenta i existent'&... (145).
Unitatea in fenomene: AceastA unitate
este legea fenomenului. Legea constituie

legea

(fenomenelor)
astfel elementul pozitiv in procesul de mijlocire a fenomenului (148).
in genere, totul este extrem de obscur. Dar o gindire
vie, dupA cit se pare, existA totusi aici: conceptul delfge este
una dintre treptele cunoasterii de Catre om a uniteilit si conexivnii, a interdependentai i integralifatii procesului universal.

Aici Ileger"ajusteaz5," i sucete" cuvintele i conceptele,

pentru a combate absolutizarea conceptului de lege, simplificarea lui, feticizarea lui IV. B. pentru fizica rnodera, I ffi
N.B.
Legea este

Aceast5, stabilitate permanenth pe care

fenomenul o posed, in lege ... (149).

II
II

ceea ce-este permanent (ceea ce

persistA) in fenomen

Legea este reflexia fenomenului in identi-

tatea lui cu sine insui (149). (Legea este

identicul in fenomene: reflectarea fenome-

nului in identitatea lui cu sine insu0").

obieetitate, oalitatea de a Ii lueru, object.

proprietate. Nola trod.
oubstautlic Nola brad.

Nola trad.

(Legea este identicul in fenomen)

128

V.

N.B.

Legea = reflectarea caimli

a fenomenelor
N.B.

I. LENIN

Aceasth identitate, care sth la baza fenomenului si care formeaz5, legea, este un moment propriu fenomenului... De aceea legea
nu se affa, dincolo de fenomen, ci ii este direct

imanentd; imperiul legilor este reflectarea

calma (subliniat de Hegel) a lumii existente
sau a lumii fenomenale ...

Aceasta este o remarcabi1 5, definitie materialisth i cit

se poate de nirnerith (prin cuvintul ruhige"). Legea ia
ceea ce este calm, si de aceea legea, orice lege, este ingusth,

incompleth, aproximativa.
Existenta se intoarce in lege ca in temeiul
situ ;

fenomenul contine in sine si temeiul

simplu si miscarea de disolutie a fenomena-

lithtii universului, a c4rui esentialitate

N.B.

Legea este
fenomenul
esential

constituie temeiul.

Legea este, asadar,

fenomenul considerat ca esenciaN (150).

Ergo de. ewieseRtasilit concepte de

acelasi gen (de acelasi ordin) sau, mai
bine-zis, de acelasi nivel, care exprimii
aprofundareade_diirt_pm_ a cunoasterii
terlamenelor,a_uniyersului 6167-

N .B.

(Legea este reflectarea esentialului in miscarea universului.)

(Fenomenul
este integra-

litatea, totali-

tatea)((legea
o parte))

eaIni.

Miscarea universului in fenomene (Bewegung des erscheinenden

Universurns), in

esentialitatea acestei miscriri este legea.

Imperiul legilor este continutul calm

al fenomenului; fenomenul este si el tot acest

continut, dar

se prezinth,

ca o varietate

necontenita i ca reflexie in altul... De aceea,

In raport cu legea, fenomenul este totalitatea, jii
Nola trad.

CONSPECTUL STIINTA LOGICII. TEORIA ESENTEI

129

(Fenomenul
Mei el contine in sine legea $1, ceva este
mai b omai mult,_ momentul formei care se
g
a
t decit
misct ea instsi (151).
legea)

Dar, mai departe, el pare a recunoaste, desi intr-o

forint neclart, p. 154, di legea poate s completeze aceastg

Mangel*, sit cuprindt i latura negativh, i Totalitat

der Erscheinung** (mai ales 154 i.f.). De revenit
I

Lumea in sine este identict cu lumea fenomenelor, dar in

acelasi timp ii este opust (158). Ceea ce este pozitiv intr-una
este negativ in cealaltt. Ceea ce este rtu in lumea fenomenelor
este bun in hirnea in sine. Comp., spune Hegel aici, cu Fenomenologia spiritului", p. 121 si ff.86.
Lumea fenomenalt si cea esentialg... ambele sint intreguri de
sine stttAtoare ale existentei, una ar urma st fie numai existenta

reflectatti, iar cealaltt existenta nemijlocita; dar fiecare din

ele continut neintrerupt in altul ei si de aceea este, in ea instsi,

identitatea acestor dout momente... Ambele lumi sint, in

primul rind, de sine sttitgtoare, dar sint astfel numai ca totalithti si sint totalittti numai in mtsura in care fiecare contine,
in fond, momentul celeilalte ... (159-160).
Esential este aici faptul cg Si lumea fenomenelor, si lumea

in sine sint momente ale cunoasterii naturii de cgtre om,

sint trepte, sellimbari sau aprofundtri (ale cunoasterii).
Deplasarea lumii in sine din cc in ce mai departe de lumea
fenomenelor
iatt ce nu se vede Ind pint acum la Hegel.
N.B. La Hegelmornentele" conceptului nu au semnificatia de momente" aletrecerii?

...Apdar, legea reprezintei an raport esenhial>

(subliniat de Hegel).

(Legea este un raport.N.B. acest lucru pentru machisti

si ceilalti agnostici, precum si pentru kantieni etc. Un raport

al esenfelor sau intre esente.

Iaounri.

Nola grad.

totalitatea fenomenului.

Nola grad.

V.

130

I. LENIN

Cuvintul lame exprimk in general, totalitatea inforniii, a

diversithtii ... (160).
Si capitolul al treilea ( Raportul esential)) incepe cu propzitia: Adevitrul fenomenului 11 constituie raportul esential...
(161).

Subdiviziun

Raportul dintre intreg i parte (sic! I (p. 168)) se

dintre /oriel i exteriorizarea ei;

transformrt in urmrttorul:
Trecerea la substant, la realidintre interior si exterior.
tate.

Adevrtrul raportului constk asadar, In mijlocire... (167).

Trecerea" la fortri,: Forta este unitatea negativri in care se
rezolvrt contradictia dintre intreg si pitirti; ea este adevrirul
acestui prim raport (170).
((Acesta este unul dintre cele 1 000 de pasaje asernraittoare,
intilnite la Hegel, care ii scot din fire pe filozofii naivi de felul

lui Pearson, autorul lucthrii The Grammar of Science"87.

El citead un asemenea pasaj si se infurie: iatt ce galimatie
se predit in scolile noastre !! Si el are dreptate, intr-un sens
anumit, partial. Este absurd d se predea asemenea lucruri.
Din ele trebuie s ii scofi in prealabil dialectica materialisth. Restul, in proportie de 8/10, este coajk gunoi.))
Forta apare ca ceva ce apartine" (als angehorig) lucrului
existent sau materiei"... Dad se pune deci intrebarea: cum
ajunge un lucru sau o materie sci posede o forth, se poate thspunde
oh aceasta se datorete impresiei pe care o avem cr.," forta este
exterior legath CU ele i crt e imprimata lucrului printr-un act
de violenth exterioath (171).
... In intreaga dezvoltare a naturii, tiintei $i spiri-

tului in genere se constath i." este foarte important s'a, ne

conVingem de aceasta c ceea ce este prim, prin faptul cii

ceva este abia launtric sau, altfel spusi in conceptul_s4u, este,,

t ocmai din aceastii mud, numai fiintarea sa in fapt nemiilocitk..pasivil... (181).

Inceputul tuturor lucrurilor poate fi considerat ca

i in aceIai timp ca exterior.
pasiv

interior

CONSPECTUL STIINTA LOGICIP. TEORIA ESENTEI

131

Dar ceea ce ne intereseaM, aici este alteeva, i anume:

criteriul dialecticii, care intimplAtor s-a strecurat la

Hegel: in intreaga dezvoltare a naturii,stiinfei si spiritului": iatit unde este

griiantele de profund adeva'r sub inve14u1 mistic al hegelianismului!

# Exemplu: germenul omului nu este, \ \

spune el decit ornul interior dem Anderssein Preissgegebenes*, este elementul

\N

pasiv. La inceput, Gott** ina nu este

aceea, privit Ca
ceva nemijlocit, dumnezeu
nu este decitnaturei(182).
spirit.

ae***88.

De

(Si aid avem, iarki, ceva caracteristic !!)

"

***
****

clat

n puterea altei fiintri.

dumnezeu.

Nola frac!.

adert la aeoasta.

Datum.

Nola brad.

Nora had.

Nobel brad.

Feuerbach
daran ,kniipft

Jos Gott,

rilmine

Natur****.

132

V.

I. LENIN

SECTIUNEA K TREIA:

REALITATEA
...Realitatea este unitatea dintre esent

i existentg...

(184).

Subdiviziuni: 1) absolutul" 2) realitatea propriu-

zisA. Realitatea, posibilitatea i necesitatea alctuiesc momentele formale ale absolutului". 3) raportul absolut": substanta.
In el (dem Absoluten) nu exist& nici un fel de devenire
(187)
i alte asburdithti in legaturA cu absolutul...
absolutul este absolutul absolut...
relativ...
et) atributul este
9)

Intr-o notrt", Hegel vorbeste (in termeni prea generali si

nebulosi) despre lipsurile filozofiei lui Spinoza si a lui Leibniz.
de obicei: de l' De notat printre altele:
la o extremrt
Unui principiu filozofic unilateral i se

la alta

totalitate.(un
fel de) deplinl-

tate risipitl

opune, in general, un principiu unilateral

contrar i, asa cum se intimpl'a Intotdeauna,

este totusi prezenth totalitatea, cel putin ca

o deplineitate risipitd (197).

Realitatea este mai presus de fiinfare si de existenfri.

(1) Fiintarea este nernijlocitg.

oFiintarea nu este incii

ceva real.
Ea trece in alta.

(2) Existenta (ea trece

In fenomen)

(3) Realitate

rezulth din ternei,

din con-

ditii, dar In ea nu exist Inc unitatea reflexiei si a nemijlocirii".

unitatea dintre existentA Si fiintare
in sine (Ansichsein).

CONSPECTUL STIINTA LOGICII". TEORIA ESENTEI

133

...Realitatea este de asemenea mai presus de existent:4c..

(200).

...Necesitatea reala este relatia plina de continutn... <Oar

aceasta necesitate este totodata relativa... (211).
Necesitatea absoluta este, prin urmare, adevarul la care
se reintorc realitatea i posibilitatea in general, cit i necesitatea formala Si reala (215).
(Continuare)*...

(Sfirsitul volumului al II-lea al Logicii, teoria esentei)...

De remarcat ca, in Logica mica (Enciclopedia), de foarte
multe ori acelasi lucru este expus mult mai clar, cu exemple
concrete. Comp. idem, Engels si Kuno Fischer89.

In legaturi cu posibilitatea", Hegel remarca lipsa de con-

tinut a acestei categorii si in Enciclopedie spune:

Daca ceva este posibil sau imposibil, asta depinde de continut, adica de totalitatea momentelor realitatii care in desfasu-

rarea ei se arata a fi necesitatea. (Enciclopedia, vol. VI,

p. 287**, 143, Adaos.)

Totalitatea, ansamblul momentelor

rea lit a ti i,

a fi necesitate".

care in desThurarea ei se dovedeste

Desfasurarea intregului ansamblu de momente ale

realitatii N.B.= esenta cunoasterii dialectice.

Comp. in aceeasi Enciclopedie, vol. VI, p. 289, elocventele

cuvinte despre desertaciunea simplei admirari a bogatiei si
succesiunii fenomenelor in natura i despre necesitatea
...de a merge inainte, spre o intekgere tot mai exacta a

armoniei in ter ioar e si alegilor naturiin...(289).

(Apropiere de materialism.)

Ibid. Enciclopedia, p. 292: Realitatea desfasurata, ca alter-

Dare a interiorului si exteriorului care coincide in unitate,

alternarea miscarilor contrare ale realitatii care se imbina
intr-o miscare unica

iata ce este necesitatea.

" De aid manuserisul lui V.L Lenin continui cu onietul ,,Hegel. Logics II (p. 49-88)",
Nola red.
** Hegel. Werke ,Bd. VI, Berlin, 184. Nova red.

134

V.

I. LENIN

Enciclopedia, vol. VI, p. 294: ... Necesitatea este

oarha numai in miisura in care nu este inteleas'a...
Ib., p. 295: ocu el (dem Menschen*)... se intimplA... cg,
din actiunile lui rezula cu totul altceva decit a crezut si a
vrut el ...

lb., p. 301: Substankt esteo treapta importanta

in procesvl de dezvoltare al ideii*...

Citeste: o treapta important5, in procesul de dezvoltare

al cunoageril naturii i materiel de catre om.

Logik, vol. IV
... Ea (die Substanz) este fiintarea in mice f iintare ...
(220)**.

Raportul de substantialitate se transform'a in raport de cauzalitate (223).

...Substanta posed5,... realitate abia ca o cauzA... (225).

Pe de o parte, trebuie s adincim cunoasterea materiei

ping, la cunoasterea (pink' la conceptul) substantei, pentru a
gasi cauzele fenomenelor. Pe de altA parte, adevArata cunoastere a cauzei este adincirea cunoasterii de la exteriorul fenomenelor la substantil. Acest lucru ar trebui explicat prin
doia feluri de exemple: 1) din istoria stiintelor naturii i
2) din istoria filozofiei. Mai exact: nu de exemple" avem
nevoie aici comparaison n'est pas raison*** , ci de
chintesenia acestor dou5, istorii + istoria tehnicii.

Efectul nu contine..., in general, nimic care srt nu fi fost

continut in cauzg... (226) und umgekehrt****...
Cauza i efectul, ergo, sint doar niste momente ale interdependentei universale, ale leeaturii (universale), ale conexiunii evenimentelor, sint doar niste verigi in lantul dezvolfarii materiei.

**

***

**

omul. Nola grad.

Nota red.
Hegel. Werke, Bd. IV, Berlin, 1834.
eomparatia nu este o dovadil. Nota brad.
vi invers.

biota brad.

CONSPECTUL STIINTA LOGICIV. TEORIA ESENTEI

N.B.:
Unul

136

i acelasi lucru se dovedeste a fi intr-un caz eau*

in alt caz efect, o (lath, stabilitate propriu-zisA, a1t datA fiintare

pusl sau determinare care tine de altuh (227).

Caracterul multilateral si atotcuprinzsator

al leg'aturii universale pe care cauzalitatea
N.B nu o exprinia decit unilateral, fragmentar
si incomplet.

N.B.

Aid ins'a se poate adAuga ea' , intrucit se admite un raport

intre cauzit si efect, chiar dael nu in sensul propriu al cuvin-

tului, efectul nu poate fi mai mare decit cauza, deoarece efectul

nu este altceva decit manifestarea cauzei.
Iar mai departe despre istorie. In istorie,
in istorie,
spune el, este curentg citarea unor anecdote cu mici cauze
mici cauze" ale unor mari cvenimente ; de fapt,
ale unor
este vorba doar de prilejuri, doar de dul3ere mari eveniErregung*, de care spiritul liluntric al evenimente"
mentelor putea s. nici nu aibg, nevoie (230).
(De aceea acest mod de a zugrg.vi istoria in stil

de arabesc, de a si-o inchipui sub forma unei

tulpini subtiri i slabe care (15, nastere unei
plante de proportii imense, reprezinta, desigur,

o conceptie ingenioas5,, dar cu totul superficialA despre istorie (ib.).

Acest spirit l'auntric"

comp. Plehanov9

este

referire idea1ist, misticei, dar foarte profunda, la cauzele

istorice ale evenimentelor. Hegel subsumeazA pe de-a-ntregul

cauzalifatii istoria si dovedeste o intelegere de o mie de ori

mai profundli, si mai largA a cauzaliatii decit foarte multi
dintre savantii" de astilzi.

Asa, de exempla, o piata care se afta in miscare este o

cauzA; miscarea ei este o determinare pe care ea o posed5, si
in afarl de care mai contine multe alte determinki, cum sint:
culoarea, forma etc., care nu fac parte din cauzalitatea ei (232).
impuls xterior.

Nota irad.

136

V.

I. LENIN

Cauzalitatea, asa cum este ea inteleasA de noi in mod

obisnuit, este numai o mic5, pArticid, a legAturii universale,
dar (adAugare materialisa) nu o piirticid a leg4turii subiec-

tive, ci a legaturii reale obiective.

Dar din migarea raportului de e auz a li t a I e determinat rezula acum nu numai cti cauza se stinge in efect si o
data cu ea se stinge si efectul
ca in cauzalitatea formara ,
dar si e% in stingerea ei cauza apare din nou in efectul ei, iar
efectul, disp5And in cauza", reapare si el in ea. Fiecare dintre
aceste determinri se supriing, pe sine afirmindu-se si se afirmA
suprimindu-se; aici nu este vorba de o trecere exterioar5, a

cauzalittii de la un substrat la altul, cad mimai devenind

altceva se afirmg cauzalitatea ea atare. In felul acesta se poate
spune a cauzalitatea se presupune pe sine insgsi sau di, ea se
conditioneazg pe sine* (235).

Miscarea raportului de cauzalitate" = in realitate: miscarea materiei, respectiv miscarea istoriei, sesizat, 1110leas in legdtura ei l'auntricA pia, la cutare sau cutare grad
de profunzime sau de amploare...

Interactiunea se prezinta mai intii ca o cauzalitate reciproe% a substantelor presupuse, care se conditioneazg una pe
alta; fiecare este, fat5, de cealalla, substanfa activ si in acelasi

timp substanth pasiva (240).

In interactiune, cauzalitatea original% se prezinta ca aparitie din negatia ei, adica din pasivitate, si ca disparitie in

ea, deci ca o devenire...

... In aceast coincidentA, prin urmare,
le
necesitatea
si cauzalitatea au dispArut; ele
si r ap ort"
contin in sine atit identitatea nemijlocia ca
legiturl si raport, cit si substantialitatea
absolufa a diversilor, prin urinare accidenunitatea
talitatea lor absoluth ; contin in sine unitatea
substantei in
original% a diversiatii substantiale, prin
diversitate"
urmare contradictia abso1ut6. Necesitatea
este fiintare, pentru cii aceasta este; ea este

CONSPECTUL ,,STIINTA LOGICIP% TEORIA ESENTEI

137

unitatea fiintgrii cu sine insMi, a fiincArii care

este propriul ei temei; dar, pe de altA parte,

intrucit are un temei, ea nu este fiintare, ci
numai aparertd, raport sau mijlocire. Cauzalitatea este aceastA punere a trecerii fiintei
originare, a cauzei, in aparentg in simplul
fapt de a fi pus, i reciproc, a faptului de a fi
pus in originaritate ; dar InsMi identitatea
dintre fiintare i aparentA constituie necesitatea incA internA. AceastA interioritate sau
aceastA fiintare in sine o suprinia, micarea
cauzalitAtii; prin aceasta dispare substantia-

raport,
mijlocire

litatea laturilor care se aflit in raport i se

dezvAluie necesitatea.

Necesitatea devine

libertate nu prin aceea CA dispare, ci prin

acepa a se manifestA identitatea ei, care e
inert doar interioarA (241-242).

necesitatea

nu dispare
devenind

libertate

Cind citeti cele scrise de Hegel despre cauzalitate, la

prima vedere ti se pare straniu eh el s-a oprit relativ atit de

putin asupra acestei tome atit de indrAgite de kantieni.

De ce? Pentru c6. in conceptia lui, cauzalitatea este numai

ma dintre determinkile legAturii universale, pe care mai
inainte el o sesizase mult mai profund i mai multilateral
in intreaga sa expunere, subliniind totdeauna, i chiar de la
inceput, aceastA leghturA, trecerile reciproce etc. etc. Ar

fi foarte instructiv sh comparam sfortaril e"

neo-

empirismului (respectiv ale idealismului fizic") cu solutiile

sau, mai bine-zis, cu metoda dialectich a lui Hegel.

De remarcat, de asemenea, cA in Enciclopedie Hegel

subliniazA insuficienta i inconsistenta conceptului gaunos

interactiune".
Volumul a/ VI-lea, p. 308*:
Dar, devi interactiunea este, incontestabil, cel mai apropiat
adevAr al raportului dintre cauzA i elect i se aflA, ca sA spu-

nem ma, in pragul conceptului, totiqi tocmai de aceea nu ne

* Hegel. Werke Bd . VI, Berlin, 1840.
11

Lenin

Opere complete. Nol. 29

Note red,

V. L LENIN

138

putem multumi cu aplicarea acestui raport atunci cind este

vorba de cunoasterea conceptualg.
Dad, vom considera un continut dat numai

nurnai inter-

din punctul de vedere al interactiunii, un

asemenea procedeu va fi in realitate lipsit
de orice concept. In acest caz avem de-a
face numai cu un fapt sec i iar4i rlimine

cerinta rnijlo-

nesatisracutg cerinta mijlocirii, adid tocmai

ceea ce constituie esentialul atunci cind se

actiune" = vid

cirii (a leggturii)
iatti,
despre ce este
vorba cind se
aplicti raportul

de cauzalitate

aplid raportul de cauzalitate. Vgzutg mai

de aproape, aceastg insuficient a. in aplicarea

raportului de interactiune constg in faptul

cti, acest raport, in loc A' fie echivalent cu
conceptul, cere sg fie el insui cunoscut.

*i, pentru a concepe raportul de interactiune,

nu trebuie sg lgsgm cei doi termeni ai rapor-

tului sii filming nite date nemijlocite, ci,

ap, cum am argtat in cele doug paragrafe
precedente, ele trebuie considerate ca momente

ale unei a treia determingri, mai inalte,

care este tocmai conceptul. A.,a, de exemplu,

dad vom considera moravurile poporului

spartan ca o consecintg a orinduirii sale
sociale i, invers, orinduirea lui socialg ca

N.B.

o consecintg a moravurilor sale, atunci vom

avea, poate, o conceptie justg asupra istoriei
acestui popor, dar aceasth conceptie nu ne
va satisface pe deplin, pentru cg o asemenea

toate laturile

inteles numai dad concepem ambii termeni

particulare"

i totalitatea
(Begriff"*)

o3onoeptulu.

explicatie nu ne va permite sti, intelegem N.B.

nici orinduirea socialg a poporului spartan
si nici moravurile lui. Acest lucru poate fi

ai raportului, ca i toate celelalte laturi

particulare ale vietii i istoriei poporului

spartan, ca decurgind din conceptul care a

stat la baza lor, a tuturor (308-309).

Nola grad.

CONSPECTUL STIINTA LOGICII'. TEORIA ESENTEI

139

La sfiritul volumului al doilea al Logicii, vol. IV, p. 243,

cind este vorba de trecerea la concept", se (16, definitia: con-

ceptul, imperiu al subiectivitg,tii sau al liberfalii*...

N.B. Libertate = subiectivitate,

(sau")

scop, conOlintil, tendintr,

N.B.

11*

140

V.

1. LENIN

VOLUMUL AL V-LEA. STIINTA LOGICH

Logica subiectiva
sau teoria conceptului

Partea a II-a.

DESPRE CONCEPT IN GENERAL

Pentru primele doug pgrti, spune Hegel, nu am dispus de

Vorarbeiten*, dar aici, dimpotrivg, existg verlmchertes
Material"**, care trebuie in Fliissigkeit bringen"***...
(3)****

eFiintarea i esenta sint, prin urmare, momentele devenirii

lui (= des Begriffs*****) (5).

De rgsturnat: conceptele sint produsul cel mai Malt

al creierului, care este produsul eel mai irialt al materiei.
uDe aceea logica obiectivg, care se ocupg de fiintarei de esen 71,

constituie propriu-zis o expunere geneticis a coneeptului (6).

9-10: Marea importantg a filozofiei lui Spinoza ca filozofie a

substantei (acest punct de vedere este foarte mnalt, dar
incomplet, si nu cel mai inalt: in general, a combate un
sistem filozofic nu inseaning a-I respinge, ci a-I dezvolta
mai departe; nu inseaning a-I inlocui cu altul, unilateral,
opus, ci a-I include in ceva mai inalt). In sisternul lui Spinoza nu existg subject liber, de sine stiltgtor, constient
(lipseste libertatea i independenta subiectutui congient
de sine inswi), dar si la Spinoza un atribut al substantei
este gindirea (10 i.f.).
luerkri pregItitoare. Nola trod.
material selerozate. Nola lrad.
** flout fluid. Nola brad.
** Hegel. Werke, Bd. V, Berlin, 1834.
Nola red.
*

**

a coneeptului.

Nola trad.

CONSPECTUL ,,STIINTA LOGICII. TEORIA CONCEPTULUI

13

141

i.f.: In treacht fie spus, a existat, o vreme, in filozofie

moda das Schlimme nachzusagen" der Einbildungskraft und dem Gedchtnisse*. Acum e la modh si diminuezi irnportanta conceptului" (= das hOchste des Denkens"**) si de a ridica in sldvi das Unbegreifliche"*"
I aluzie la Kant?I.

Trecind la critica kantianismului, Hegel con-

siderh c. un mare merit al acestuia (15) il constituie faptul

ch a afirmat ideea unithtii transcendentale a aperceptiei"

(unitatea constiintei, in care se creeazh Begriff), dar ii

reproseadt lui Kant a e unilateral i subiectiv:

... Asa cum el (der Gegenstand****)...

In gindire, el este de la inceput in

sine si pentru sine; asa cum este in intuitie
sau in reprezentare, el nu este decit fenomen ... (16). (Hegel ia idealismul lui Kant
si-I ridieli de la subiectiv la obiectiv i absolut)...
OSC af1

de la intuitie

la cunoasterea
realithtii
objective...

Kant recunoaste obiectivitatea conceptelor (obiectul lor este

Wahrheit*****), dar le lash totusi caracterul lor subiectiv.

El face ca intelectului (Verstand) sh-i preceadh GefOhl und
Anschauung******. Iath, ce spune Hegel in aceasth privinth:

Dar in ceea ce priveste, in primul rind, raportul arhtat

dintre intelect sau concept si treptele premerghtoare lui, totul
depinde de stiinta la care ne referim atunci cind vrem sh determinhm forma acestor trepte. In tiinta noastrh, ca logich purh,
aceste trepte sint fiintarea i esenta. In psihologie, intelectului
ii precede sentimenlul i intuilia, iar apoi reprezentarea in gene-

ral. In fenomenologia spiritului ca teorie a constiintei, ne

ridichm la intelect urcind treptele constiintei senzoriale i apoi
pe acelea ale perceptiei (17). La Kant, toate acestea sint foarte

incomplet" expuse.
**

**
C.

de fa vorbi de Au* imaginatia i memoria.

esupremul hi gindire.. .Nola !rad.
einconceplibiluls.
Nola lrad.
obiectul.
Nola lrad.
adevtrul. Aoki lrad.
seatimentul

intuitiq

Pinta trod

.Nota lrad.

142

V.

Apoi

I. LENIN
CEEA CE E PRINCIPAL

...Aici... conceptul nu trebuie considerat

Ajunul"
transformhrii
idealismulni

ca act al intelectului constient de sine, ca

intelect subiectiv, ci ca concept in sine si
refttru sine, care constituie 0 TREAPTA ATIT
A NATURII, CIT 1 A SPIRITULUI. VIATA,

SAU NATURA ORGANICA, ESTE ACEA TREAP-

obiectiv in

TA A NATURII PE CARE APARE CONmaterialism

CEPTUL >> (18).
Urmeazh apor un pasaj foarte interesant (p. 19-27), in care

Hegel II combate pe Kant tocmai pe plan gnoseologic (tocmai acest pasaj 1-a avut, probabil, in vedere Engels in Ludwig

Feuerbach" cind a scris ch principalul impotriva lui Kant a

fost deja spus de Hegel, in mhsura in care acest lucru este posi-

bil din punct de vedere idealist91), dezvilluind duplicitatea,

inconsecventa lui Kant, oscilhrile lui, ca sil spunem asa, intro
empirism (--- materialism) si idealism. Hegel isi desfAsoarh

intreaga sa argumentatie numai din punctul de vedere

al unui idealism mai consecvent.
Begriff nu este inch, notiunea cea mai inalth: si mai inalth
i realitate.

este ideea= unitatea dintre Begriff

Acesta nu este decit un concept

se spune de obicei,
opunind conceptului, ca ceva mai inalt, nu numai ideea, ci
ceea ce e sensibil, spatial, temporar i palpabil. in felul acesta,
abstractul este considerat ca mai putin important decit concretul, intrucit Ii lipseste tocmai aceasth laturh sensibilh, palpaspatialh i temporarh. Potrivit acestei phreri, a abstrage
inseamnh a desprinde din concret, numai pentru vzul nostru

cutare sau cutare caracteristich,

asa inch, omitind cutare sau cutare calitAti
ai insusiri ale obiectului, el sh nu-si piardh
nimic din valoarea si din demnitatea insusirilor lui, ci sh continue a-si 'Astra ca ceva

subiectiv,

Kant subapreciazh, forta

ratiunii

real, numai ch consideratil sub celhlalt aspect,

intreaga sa valoare ; asa eh, potrivit acestei

phreri, numai neputinta intelectului face ca
lui sh-i fie imposibil sh absoarbh in el toath

CONSPECTUL STIINTA LOGICII'. TEORIA CONCEPTULUI

143

aceasth boggtie i s'a fie nevoit &a, se multu-

measd cu o abstractie grad. Dar dad

materialul dat prin intuitie

i multiplici-

tatea reprezent4rii sint considerate reale in

opozitie cu ceea ce este gindit si cu conceptul,
atunci avern de-a face cu un mod de a vedea

idealistul
dar i cu religia ; crici ce sens ar avea i dror mai consecvent
se agath de
nevoi ar putea s. rAspundrt, ea dad, manifestarea fugitiv i superficialii a senzorialului si dumnezeul
individualului este ind considerata drept adeVar? ...De aceea gindirea abstractivh' trebuie
considerath' nu pur i simplu ca o indepArtare
a materiei sensibile, care nu sufeti prin acea-

care e incompatibil nu numai cu filozofia,

sta nici o diminuare a realithtii ei, crtci este

vorba mai degrab4 de o suprimare a acestei
materii si de reducerea ei, ca simplu fenomen,

la esentialul care se manifestg numai in

concept* (19-21).

Hegel are, in fond, perfecth dreptate impotriva lui Kant.

Gindirea, ridicindu-se de la concret la abstract, nu se inde-

dad este justa (N.B.) (or, Kant, ca toti filozof ii, vorbeste despre gindirea justrt) de adevr, ci se
pArteazg

apropie de el. Abstractia materie, abstractia lege a naturii,

abstractia valoare etc., intr-un cuvint toate abstractiile
stiintif ice (juste, serioase, iar nu arbitrare), reflecth natura

mai profund, mai exact, m a i complet. De la intuirea

vie la gindirea abstract i de la ea la practied, aceasta este

calea dialectid a cunoasterii adevrului, a cunoasterii realithtii obiective. Kant diminueaz4 stiinta pentru a face loc
credintei: Hegel inalth, stiinta criutind sit ne asigure crt
cunoasterea este cunoastere a lui dumnezeu. Materialistul
foaled cunoasterea materiei, a naturii, trimitind la lada

de gunoi pe dumnezeu i canaliile filozof ice care-1 apArh.

Principala neintelegere care se iveste aici consth in aceea
01 principiul natural, inceputul de la care se porneste in dezvol-

tarea naturath, sau in istoria individului in curs de formatie,

144

V.

1. LENIN

este considerat ceea ce e adevtirat i ceea cc e prim in concept

(21). (Este adevtirat cti, oamenii incep cu aceasta, dar adeveirul

nu stti in inceput, ci in sfirsit, mai exact in continuare. Adevtirul nu este prima impresie)..., dar filozofia nu trebuie s fie
o relatare a ceca ce se intimplti, ci cunoasterea a ceea ce este
adevdrat iii aceasta (21).

La Kant avem idealism psihologic": la Kant, categoriile

stilt numai determintiri care i au izvorul lor in constiinta
de sine (22). Ridicindu-se de la intelect (Verstand) la ratiune
(Vernunft), Kant diminueazti irnportanta gindirii, contestindu-i capacitatea de a ajunge la adevtirul deplin.
El (Kant) consider% cti se face abuz de logicti atunci cind
ea, care trebuie sti fie doar un canon al valabilildfii judeceitii,

este socotith drept organon pentru formarea unor evidente

objective. Conceptele ratiunii, in care ar urma sti presinitim

o forth superioath (frazti idealisth!) i un continut mai profund

(j u s ! !), nu mai au in ele nimic konstitutives* ar trebui spus:

objektives**I, asa cum s-a vtizut cti au categoriile ; ele sint

simple idei; ce-i drept, este Intru totul permisti folosirea lor,
dar numai tinind searna ca, aceste entithti inteligibile, In care
ar trebui s se dezvtiluie intregul adevitr, nu sint altceva decit
niste ipoteze i ch' e nevoie de o mare dozti de arbitrar i de indrtiz-

neara pentru a le considera, asa cum sint ele in sine si pentru

sine, ca expresie a adevtirului, i aceasta pentru a ele nu pot

i intilnite in nici o experienyi. Cine ar fi putut crede cti filozofia

se va apnea sti conteste adevtirul entit4ilor inteligibile pe
motiv c ele sint lipsite de substanta spatialti i temporalll a
senzorialithtii? (23).
aici Hegel are dreptate in fond: valoarea este o categorie

care entbehrt des Stoffes der Sinnlichkeit***, dar ea este

m a i adeviirata decit legea cererii i ofertei.
Numai cti Hegel este idealist; de aici absurditatile lui

despre Konstitutives"**** etc.

*"
***

ess

consfilutiv.

obieetiv.

Nota trad.

Nola trad.

e lipsiti de substitute eenzorialitfitii.

oe onstituti vs. Nato !rad.

Nola trad.

C:ONSPECTUL STIINTA LOGICIV. TEORIA CONCEPTULUI

146

Kant, pe de o parte, recunoaste cit se poate de clar o b i e c-

ttivitatea" gindirii (des Denkens") ( iclentitatea dintre

concept si lucru (24)), iar pe de altA parte

Iar pe de alth parte se afirrnk de asemenea, ea noi, totusi, nu putem cunoaste lucrurile asa cum sint in sine si pentru sine si ca
N.B. adev&rul este inaccesibil ratiunii cunoscAtoare ; di, adevArul care consfa in unitatea
dintre obiect si concept nu ar fi totusi decit
fenomen, si aceasta pentru c5, continutul lui

Hegel este
pentru cognoscthilitatea
lucrului in sine

n-ar fi altceva decit diversitatea intuitiei.

In aceasth privinth, am mentionat mai inainte dA, dimpotrivk tocmai in concept este
suprimard aceasth diversitate, care este pro-

prie intuitiei, in opozitie cu conceptul, si

di prin intermediul conceptului obiectul

este readus la esentialitatea lui care nu
are un caracter de contingenth; aceasth

fenomenul

esentialitate apare in fenomen, si de aceea

tocmai fenomenul nu este ceea ce este

manifestare

privat de esentk ci o manifestare a esentei (24-25).

este o
a esentei

Va fi totdeauna un motiv de mirare c5, filozofia

kantianl a recunoscut acel raport dintre gindire

si fiintarea in fapt sensibilk la care, de altfel, a
si thmas, drept un raport relativ al simplei feno-

menalithti si a recunoscut ra,th sovAialA si a afirmat,

in genere, o unitate superioath a arnindurora

in idee, de exemplu in ideea intelectului intuitiv,

si di totusi ea s-a oprit la acest raport relativ si
totodath, la afirmatia Ca conceptul ar fi si ar thmine

complet separat de realitate ; de aici reiese c5, ea

N.B.

a sustinut ca fiind adevdrul tocmai ceea ce ea insasi II

declarase c'a este cunoastere finith si &A ea a stig- II

matizat ca ceva ce depAseste orice Emig, ca ceva

ilicit si ca o simp1 6 fictiune a gindirii, tocmai ceea
ce ea recunoscuse drept adevar, al cgrui concept
definitiv ea insh'si il formulase.

N.

146

!!Ha-ha!

V.

I. LENIN

In logick ideea devine creatoare a naturii

1

(26).

Logica este o stiinth formalh in opozilie cu

stiintele concrete (ale naturii si ale spiritului),
dar obiectul ei il constituie adevrtrul pur...
(27).

Kant insusi, intrebindu-se co este adevrtrul (Critica ratiunii

pure", p. 83) si dind un faspuns banal (acord intro cunoastere

si obiectul ei"), se contrazice singur, deoarece principala

afirmatie a idealisrnului transcendental este
cit cunoasterea nu poate sesiza lucrul in sine (27)
si d este clar a toate acestea nu sint altceva decit niste
reprezentgri lipsite de adevgr (28).
Formulind obiectii impotriva intelegerii pur formale a logicii
(care, zice el, se observh, si la Kant) si afirmind cli. din punct
de vedere obisnuit (adevhrul este acordul 1nbereinstimmunel
dintre cunoastere si obiect) un acord implicg existenta a dour',
phrti (29), Hegel spune ch. formalul in logicg este adevgrul

pur" si cg

...Inguntrul du acest formal trebuie sh, fie de aceea

mult mai bogat in determingri si in continut, si trebuie, de
asemenea, sg ni-1 reprezentgm ca avind in raport cu concretul o forth infinit mai mare decit se crede in mod obisnuit ... (29).

...Chiar dad ar fi sg nu vedem in formele logice nimic

altceva decit niste functii formale ale gindirii, si tot am avea
?

motiv sg chuthm sit ne &gm seama in ce masurg ele corespund

in sine adevgrului. 0 logicg care nu se ocupg en o asemenea

cercetare poate sti, pretindg a avea cel mult valoarea unei descrieri istorice naturale a fenomenalitatilor gEndirii in forma in
care ele existh' in mod efectiv (30-31). (In aceasta, spune
Hegel, constri meritul nepieritor al lui Aristotel), dar este
necesar sh, mergem mai departe... (31).

CONSPECTUL ,,STIINTA LOGICII". TEORIA CONCEPTULUI

Asadar, nu numai descrierea formelor

gindirii, si nu nurnai descrierea

In aceastil
acceptie, logica coincide cu e ou-

istoricti-naturala a fenomenelor gindirii (prin ce se deosebeste aceasta de descrierea formelor??),

i concordanta cu adevti-

ci

147

ria

r u 1, adick?? chintesenta sau, rnai simplu, rezultatele i bilantul istoriei gindirii?? Ne lovim aici, la Hegel, de obscuritate idealist6 si de reticenr.t. Misticism.

no cq ler ii.
Aceasta

este, in general, o problemA foarte

Nu psihologia, nu fenomenologia spiritului, ci lo-

importana.

gica = problerna adevrului.

Legile

Comp. Enciclopedia, vol. VI, p. 319*:

In realitate insk ca forme ale conceptului,
ele* (die logischen Formen**) constituie,
dimpotrivk spiritul via al realului ...

generale ale

universului
4.

si ale

gindirii

Begriff, dezvoltindu-se i trecind in adaquater

Begriff"***, devine idee (33)****. Conceptul

in obiectivitatea sa este lucrul fiintind in sine N.B.

si pentru el insusi (33)

N.B.

misticism si tadarea ideii de dezvoltare.

= obiectivism

'

!Pvt. Werke. Bd. U. 13erlir. 1610.

Aeta lr,v1
formele Ioice.

*
* Hegel. W erke, Bd.
**

frOncapt

adec, et

..VrPa red.

!solo Irv!.
N. Beelln, 1631.
Nato red.

148

V.

I. LENIN

SECTIUNEA iNTII:
SUBJECT IVITATEA

Miscarea dialecticil a conceptului"

de la conceptul pur
la judecata" (Urteil), apoi la silogism
(SchluI3) i, in sfirsit, la transformarea subiectivit4ii conceptalui in obiectivitatea lui (34-35)*.
Prima trAsttiturg, distinctivsa a conceptului este universalitatea (Allgemeinheit). N.B.: Conceptul provine din esentrt,
care provine din fiintare.

formal" la inceput

En lisant
These parts
of the work
should be
called:

a best

Ceea ce urmeazg,
dezvoltarea generalului,
a particularului (Besonderes) si a singularului
(Einzeines)
este extrem de abstract si

abstrus"*.

means for
getting

Kuno Fischer expune foarte prost

aceste rationamente abstruse", luind
exemple din
ceea ce este mai ufor

ache !***

banalit4i (impotriva revolutiei Iran-

a head-

Enciclopedie,

adilugind unele

ceze. Kuno Fischer, vol. 8, 1901, p. 530)

etc., dar flira, a with, cititorului cum siti
caute cheia intelegerii trecerilor dificile,

a intregii game de nuante ale abstractelor concepte hegeliene.

Hegel. Werke, Bd. 7, Berlin, 1834. Nola red.
Nola trad.
Citind... Aceete pirti ale lueririi ar trebui e tie numite: eel mai bun mijloe de a

obscur.

eXplta dureri de cap.

Nola brad.

B.

CONSPECTUL "STIINTA LOGICII. TEORIA CONCEPTULUI

Se vede cii. i aici principalul, pentru

Hegel, este s indice tr ec er i 1 e.
Dintr-un anumit punct de vedere, in anu-

mite conditii, generalul este particular,

particularul este general. Nu numai (1)
i legatura indisolubilil, a
legeitura,
tuturor conceptelor si judeatilor, ci (2)
trecerile unuia in altul, si nu numai trecerile, ci i (3) identitatea contrariilor
iath ce este principal pentru Hegel.
Dar aceasta abia se intrezilreste" prin

ceata unei expuneri arhi-abstruse". 0

istorie a gindirii din punctul de vedere
al dezvolthrii i aplicrii conceptelor si
categoriilor generale ale logicii
cc qu'il faut !***

voila

149

Sau acestea slut

tottqi, un tribut
plAtit logicii
vechi, formale?

Da! si Inca' un

tribut pliltit

rnisticismului
=-- idealismului

Voila* abundenta
de determin.ari"
si Begriffsbestimmungen** din
aceasth parte a
Logicii" I

Citind, la p. 125, faimosul" silogism

toti oamenii sint muritori, Caius este om,
deci este muritor", Hegel adaugA spiritual:
Te cuprinde indath plictiseala cind asculti
un asemenea silogism*
si aceasta, spune
el, se explid. prin forma inuti16; el face,
totodath, urnatoarea observatie profund`a:

Toate lucrurile slut silogism, un general

care prin particularitate se leaga cu singularul ; dar, fireste, ele nu sint un intreg ale-tuit din trei propozifii (126).

just!
,

Toate Iucrurile shit s i og i S m e"...

N.B.

Foarte bine I Cele mai obisnuite figuri" logice (toate

acestea se tasesc in despre prima figura'. a silogismului")
shit scol6zeste diluate, sit venia verbo****, cele mai obis-

nuite raporturi intre lucruri.

Iata.
Nola trad.
determinari concoptuale.
Nola grad.
Nola OM.
scuza0 exprega I Nola brad .
*

**

***

iat Co trebuio I

150

V.

I. LENIN

A., Eins*;
A. etc.) amintete de Hill cum este pastipt Hegel de cAtre Marx in
Analiza silogismelor la Hegel (E.

Besonderes** Allgemeines***, B.

B.

E.

cap. 192.

Despre Kant

Intre allele:

(iAntinomiile kantiene ale ratiunii nu sint altceva decit

aceasta opozilie intre dou determintiri care decurg cu o egalit
necesitate dintr-unul i acelai concept ... (128-129).

Formarea conceptelor (ab-

N.B.: stracte) i faptul ca se opeAr trebui sr Umkehren****:

se reving la Marx
Hegel pen- a aplical
tru a analiza dialec-

reag cu ele impliadejarepre-

zentarea, convingerea, c o n n a 1egit4ii legAturii universale obiective.

A desprinde cauzalitatea din N.B.
tica lui aceastA legliturA este ceva ab- In lepas cu pas Hegel, in surd. A nega obiectivitatea
conceptelor, obiectivitatea ge- grIturg
o oarecare forma ei neralului in singular i parti- cu aderatiologicti cu- nalk la cular, este imposibil. Hegel Varatul
este deci mult mai profund sens al
rent4 i t e- economia
decit Kant i altii cind stu- Logicii
oria cu- politic diaz'a reflectarea micArii lu- lui
mii obiective in miparea con- Hegel
ceptelor. Asa cum forma va-

nonerii
a kantienilor etc.

loare simpl, ea act singular

de schimb al unei mgdi oarecare pe alta, contine deja,

intr-o form'a,' nedezvoltatk
toate contradictiile principale

ale capitalismului, tot ap

***

singularul
Nota trad.
partioularul. Nola lrad.
generalul. Nola trod.

de inversat.

Nota trad

si

CONSPECTUL STIINTA LOGICIV. 'IEORIA CONCEPTULUI

151

cea mai simplti generalizare,

prima si cea mai simpta for'

mare de

concepte (judectiti,
silogisme etc.), inseanmil o

cunoastere din ce in ce mai

profundti de ctitre om a conexiunii universale obiective.
Aici trebuie ctiutate adevtiratul sens, insemntitatea i rolul
Logicii lui Hegel. N.B. acest
lucru.

Douti aforisme:

1. Plehanov critica. kantianismul (si agno- In legtiturti

sticismul in general) mai mult din punctul de cu critica
vedere materialist vulgar decit din cel mate- kantianismu rialist dialectic, in masura in care el respinge lui contemporan, a manumai a limine* rationamentele lor, ftir'g a chismului
corecta (cum II corecta Hegel pe Kant) aceste
etc.:
rationamente, aprofimdindu-le, generalizin-

du-le, ltirgindu-le, artitind lega' tura 0

treeerile tuturor conceptelor de orice
fel.
2. Marxistii criticau (la inceputul secolului
al XX-lea) pe kantieni i pe adeptii lui Hume

mai mult in maniera lui Feuerbach (si a liii

Biichner) decit in maniera lui Hegel.

... 0

experientti care se bazea7;ti pe hiductie este consi-

deratti valabilti, de0, dupti ptirerea generalti, perceperea

nu este incheiatii; dar ceea ce se poate presupune este

doar cti nu se poate gtisi nici o mtirturie care sti con- N.B.
trazicti aceastti experientti in mtisura in care ea este
,idevtiratti in sine si pentru sine (154).
*

din capul looului.

Nola Iracl.

152

V.

I. LENIN

Acest pasaj se aflg in : Silogismul inductiei". Cel mai

simplu adevg'r, obtinut pe calea inductivg cea mai simplg,
este intotdeauna incomplet, deoarece experienta nu este
niciodatg incheiatg. Ergo: leggtura inductiei cu analogia
cu eonjectura (previziunea stiintificg), relativitatea oricgrei cunostinte i continutul absolut in fiecare pas inainte
al cunoasterii.
Ai orism: Nu poti intelege pe deplin Capitalul" lui Marx,
si mai ales capitolul I, fArg s fi studiat temeinic i fgrg s.
fi inteles intreaga Logicg a lui Hegel. Prin urmare, nici un
marxist nu 1-a inteles pe Marx timp de o jumgtate de secol !I

Treeerea silogismului prin analogie

(de analogic) la silogismul de necesitate,

a silogismului prin inductie la silogismul

prin analogie,
a silogismului prin care
se conchide de la general la particular
silogismul* prin care se conchide de la particular
la general,
expunerea legizturii i

a tree,erilor leggtura este si ea trecere

iatg sarcina pe care si-a luat-o Hegel.

El a demonstrat in mod real Ca'

formele i legile logice nu sint un mnveli

gol, ci relleetarea lumii obiective. Mai

aforism

exact, el nu a demonstrat, ci a intuit

in mod genial.

in Encielopedie, Hegel atrage atentia

impktirea in intelect irafiune, in coneep te

de cutare sau cutare fel trebuie inteleasg th

sensul
* Pe
.Nita red.

et se vede, a fest omisi propozitia la" dinaintea ouvIntulai silogism.

CONSPECTUL STIINTA LOGICIP% TEORIA CONCEPTULUI

153

cA activitatea noastrA ori se opreste numai

concepte
la forma negativ i abstraca, a conceptului, ( abstracte
ori 11 intelege, conform naturii lui adevkate,
i concepte
ca fiMd in acelasi timp pozitiv i concret. Asa,
concrete
de exemplu, dad consideritim libertatea drept
opusul abstract al necesitkii, nu avem decit

conceptul libertkii potrivit intelectului, pe

cind, dimpotrivk conceptul adevkat si rational

al libertkii contine in sine necesitatea ca dep5,-

libertate
si necesitate

* (p. 347-348, vol. VI)*.

Ib., P. 349: Aristotel a descris atit de complet formele logice,

incit in esent5," n-a mai famas nimic de adAugat.

De obicei, figurile silogismului" sint considerate drept un
formalism gol. Dar, in realitate, ele (aceste figuri) au un
sens foarte temeinic, care rezia in necesitatea ca fiecare moment,

ca determinare a conceptului, st devin4 el insusi intregul

gi

temeiul mijlocitor (352, vol. VI).

Encielopedia (vol. VI, P. 353-354):
Sensul obiectiv al figurilor silogismului constk in

general, in aceea d tot ce este rational se dovedeste

a fi un silogism introit, i anume in asa fel d fiecare

N.B.

dintre termenii s5,i ocup5, atit locul de termen extrem,

cit i pe cel de termen mediu. La fel stau lucrurile si cu

cei trei termeni ai stiintei filozofice, adid cu ideea

logick natura i spiritul. Aici, la inceput, natura este
termen mediu, care face legkura. Natura, acest tot
nemijlocit, se dezvolfa in cei doi termeni extremi in
ideea logid si in spirit. -I-Natura, aceastA' totalitate nemijlo-

citk se desface in ideea logid si in

spirit" Logica este doctrina cunoasterii.

Este teoria cunoasterii. Cunoasterea este

nellectarea naturii de dtre om. Dar

aceasta nu este o reflective gimplk

nemijlocitk integralk ei este procesul

unui ir de abstractii, formilrt, aleAtuiri
Hegel. Werke, Bd. VI, Berlin, 1840.
12

Nola red,

N.B.

V.

154

N.B.:

I. LENIN

de concepte, legi etc., care coneepte,

stiinta = ideea

Numai ea" \

legi etc. (gindirea,

Hegel
divinizeazn

mativ, tocmai legitatea universaln a

aceastii idee

logien") cuprind in mod relativ, aproxi-

naturii in vesnicii. miscare si dezvoltare.

logien",

Aiei existg, in mod real, obiectiv, trei

legitatea,
universalitatea /

lui, ---ereierul omului (ea produs

termeni: 1) natura; 2) cunoasterea omusuperior al acestei naturi) si 3) forma de

refleetare a naturii in cunoasterea omeneasen, aceastn formn fiind tocmai conceptul, legile, categoriile etc. Omul nu
poate cuprinde = reflecta = reproduce

toata natura, in intregul ei, in totali-

tatea ei nemijlocitn" ; el poate numai

sn se apropie vepie de ea, creind abstrac-

tii, concepte, legi, un tablou stiintific

al lumii etc. etc.

N.B.

-I- Dar spiritul este spirit numai intrucit este mijlocit de naturn... Tocmai spiritul recunoaste in naturn
ideea logien si, in felul acesta, inaltn natura la esenta
ei... Ideea logien este substanta absoluth atit a

spiritului, cit si a naturii, universalul, atotpntrunzatorul (353-354).

In legnturn cu analogia, o remarcn deosebit de nimeritii.

(Instinetul ratiunii lasn sn se presimtn cn cutare sau

cutare determinare descoperia empiric isi are temeiul in

natura luntria sau in genul obiectului dat,

si el se
sprijinn dup5, aceea pe aceastn determinare (357). (Vol. VI,

p. 359.)
i la p. 358: jocul acesta neserios en analogii goale a provocat un dispret legitim fata
de filozofia naturii.

Impotriva
lui insusi 1

CONSPECTUL STIINTA LOGICII'. TEORIA CONCEPTULUI

185

In logica* curentk gindirea este desOrtitii, in mod formal

de obiectivitate:
Ghidirea este considerafa aici doar ca o activitate pur subiectiv i formalk iar obiectivul, spre deosebire de &dire,
este considerat ca ceva stabil si ca fapt de sine sttAtor. Dar
acest dualism nu este adevgrat, si este un nonsens s iei determinArile de subiectivitate i obiectivitate pur i simplu, fOrt
siti te intrebi care e originea lor ... (359-360). In realitate insk
subiectivitatea este numai o treapth, a dezvolthrii care porneste
de la fiintare i esentiti, i apoi aceasta subiectivitate <<<<Ii sparge

limita in mod dialectic si Fin silogism se deschide atre

obiectivitate (360).

Foarte profund si rational ! Legile logicii sint reflectarea

obiectivului in constiinta subiectiv5, a omului.

Vol. VI, p. 360:

Conceptul realizat" este obiectul.
Aceastg trecere de la subiect, de la concept la obiect pare
stranie", dar prin obiect nu trebuie s'a" intelegem simpla fiintare,
ci concretul complet, concretul in sine, implinit, de sine stha5.tor ... (361).

Lumea este un alt mod de a fi al ideii".

Subiectivitatea (sau conceptul)

obiectul Ant si nu sint

acelasi incru... (362).

Absurdiati despre dovada ontologick despre

dunmezeu!

N.B.

... Este eronat stt considerAm subiectivitatea si

obiectivitatea ca o opozitie permanent i abstractL
Amindoug, slat prin excelenta dialectice ... (367).

In manuscrk, ouvintul logier este I egat printr-o agouti cu euvintul aid" din citatul
urmator din Ilegd. Aoki red.
12*

166

V.

I. LENIN

SECTIUNBA A DOUA:
OBIECTIVITATEA

obiectivitate

(Logica) V, 178*:
Dublul sens al termenului obiectivitate:
...reiese ca i obiectivitatea are o dubla semnificatie: aceea de ceva opus conceptului de sine

statator, cit .5i aceea de ceva ce este in sine i

cunoa0erea
obiectului

pentru sine ... (178).

...Cunoaterea adevarului presupune cunoa-

terea obiectului ca atare, adica liber de orice

adaos al reflexiei subjective ... (178).

Urmeaza, nite consideratii asupra rnecanismului", care

sint ceva extrem de abstrus i chiar complet absurde.
Mai departe, idem despre chimism, stadiile judecatii"
etc.

Paragraful intitulat L e g e a (198-199) nu ne ofefa ceea

ce ne-am fi ateptat de la Hegel intr-o problema atit de inte-

resanta. Ciudat lucru: el raporteaza legea" la mecanism".

aceasta
Conceptul lege se apropie aici de conceptele:
apropiere

este foarte
importanta

ordine" (Ordnung), uniformitate (Gleichformigkeit) ; necesitate ; suflet" der objectiven Tota-

litat**, principiu al automicarii".

Hegel. Werke, Bd. V, Berlin, 1834.

al totalititii obiedive.

Nola red.

Nola !rad .

CONSPECTUL ,,STIINTA LOGICII". TEORIA CONCEPTULUI

157

Si toate acestea privite din punctul de vedere c mecanismul este un alt mod de a fi al spiritului, al conceptului
etc., al sufletului, al individualit54ii... dup'a cum se vede,
un joc de analogii goale!
De notat c5, la p. 210 d'am de conceptul de
ambele, si rnecanatura =
Naturnotwendigkeie*
nismul si chimismul, sint, prin urmare, con- cufundarea
cepute ca subordonate necesitititii naturale... conceptului
f i deoarece aici vedem cufundarea lui (a con-111 in exterioJJJ
ritate"
(j ceptului) in exterioritate (ib.).
Am amintit mai sus a opozitia dintre telcologie si mecanism se reduce, in primul rind, la
opozitia, mai generaM dintre libertate i nece-

(ha-ha!)

libertate si
necesitate

sitate. Sub aceasta form4, Kant a incadrat

opozitia susmei4ionat5, printre antinomiile ratiunii, i anume ca al treilea conflict in sinul
ideilor transcendentale (213). Repetind pe scurt
argumentele lui Kant despre tez i antitezk
Hegel releviti lipsa de temei a acestor argumente
Si arath la ce se reduce rationamentul lui Kant:

Rezolvarea data de Kant acestei antinomii

este aceeasi ca i rezolvarea generaliti a celorlalte

antinomii, si anume c ratiunea nu poate dovedi

nici una din cele douil propozitii, intrucit dupii

legile pur empirice ale naturii noi nu putem

avea a priori nici un principiu determinant despre

posibilitatea lucrurilor; ck de aceea, ambele

trebuic considerate nu ca propozifii objective, ci ca reguli subiective de procedare ;
1

ci eu trebuie, pe de o parte, s'a reflectez in permanentiti asupra tuturor evenirnentelor naturii

numai dup'a", principiul mecanismului naturii,
dar ci aceasta nu mil impiedick atunci cind se
prezintil, ocazia, sit urmAresc uncle forme naturale dupiti altiti regula, si anume dupil principiul

cauzelor finale; ca si cum aceste dora reguli,

t ...- Ip.rpulitert notural0

Xeto frqd.

Hegel impotriva lui

Kant
(despre

libertate si
necesitate)

Bien!

168

V.

1. LENIN

a aror necesitate, de altfel, nu existiti decit

pentru ratiunea omeneasck nu s-ar afla in
aceeasi opozitie intro ele ca i propozitiile sus-

rnentionate. Asa cum am arktat mai inainte,

plasindu-ne pe un asemenea punct de vedere
omitem sit cercetitim singurul lucru care prezinth,
interes filozofic, i anume: care dintre cele doult

principii este in sine adevArat ; dar pentru cei

ce adoptil un asemenea pullet de vedere putin

impora dad aceste principii trebuie

siti,

fie

considerate drept objective, adieg drept niste determinatii exterioare ale naturii, sau drept simple
maxime, produs al unei cunoasteri subjective ;

toate acestea inseamnei mai degrabil o cunoa,stere subiectivei, adicel intimplertoare,

intrucit ea recurge intimplii tor chill la o maximk cind la alta, dup cum se considersa, ca.
una sau cealalth este potrivititi pentru obiectul

dat, si in general nu se pune intrebarea dad

aceste determinatii sint adevitirate, indiferent

dad sint determinatii ale

ale cunoasterii (215-216).

H egel:
Scopul s-a dovedit a fi al
treilea termen lui raport cu
mecanismul si chimismul; el
este adevitirul lor. Intrucit
continu'a sg, se afle el insusi
ing,untrul sferei obiectivitititii

obiectelor

sau

Dialectica materialista:
Legile lumii exterioare, ale

naturii, imph'rtite in m eca-

nice

si

chimice (ceea

ce este foarte important), sint

bazele activit4ii umane, care

sau al nemijlocirii conceptului total, el este incrti afectat

se desfitisoaritipotrivitunuiscop.

se afla,' in fata unei lumi objec-

tivrti si depinde de ea; ea ii

tive cu care este in corelatie.

determiniti activitatea.
Sub acest aspect, al activitatii practice (indreptate spre

de exterioritatea ca atare si

Sub acest aspect si in acest

raport de finalitate examinat
de noi, care este un raport
exterior, tot mai apare cauza-

litatea mecanick crireia tre-

In activitatea lui practick

onnil are in fath lumea obiee-

un scop) a omului, cauzali-

tatea mecanicA (si chimicA) a

lumii (a naturii) apare ca si

CONSPECTUL STIINTA LOGICII*. TEORIA CONCEPTULUI

buie, in general, srt-i adaugam

i chimismul, dar apare ca

169

cum ar fi ceva exterior, secundar,, ascuns.

subordonata acestui raport, ca

suprimata in sine i pentru

sine (216-217).
... De aici rezulta natura
subordonarii celor doua forme
ale procesului obiectiv aratate
aici ; acel altul, care s-a mani-

festat in ele sub forma unui

progres infinit, este conceptul

pus pentru ele la inceput ca

ceva exterior i care nu este
alteeva decit scopul ; nu numai

conceptul este substanta lor,

dar i exterioritatea constituie

Doua, forme ale procesului

obiectiv: natura (meca-

nicg i chimica) i activitatea

omeneasca Indreptata spre

un scop. Corelatia acestor
forme. Scopurile omului par

la inceput straine (altele")

in raport cu natura. Contiinta

omului, tiinta (der Begriff")
reflecta esenta, substanta naturii, dar in acelasi timp
aceastg contiinta este exte-

pentru ele un moment esential, caruia ii datoreaza rioarg in raport cu natura

determinarea lor. In felul a- (nu coincide pur qi simplu de
cesta, tehnica mecanica sau la inceput cu ea).
chimica, datorita determinaTEHNICA MECANICA *I CHI- 1
bilitatii ei exterioare, se pune MICA servete scopurilor omu- I
singura in slujba raportului lui tocmai pentru ca. caractede finalitate, care trebuie sa rul (esenta) ei consta in defie acum analizat mai de terminarea ei de catre condiaproape (217).
tiile exterio are (legile naturii).
((TEHNICAi lumea OBIECTIVA.TEHNICAi SCOPURILE))
... El (der Zweck*) se aflg in prezenta unei lumi mecanice

i chimice obiective, fata, de care activitatea lui se comportg

ca fafa de ceva dat ... (219-220). El are o existenta cu adeva-

rat in afara himii, in mrtsura in care se gase0e in prezenta

acestei obiectivitati... (220).
In realitate, scopurile omului sint generate de lumea obiec-

tiva i o presupun, o gasesc ca data, ca prezenta. Dar

omului i se pare ca, scopurile lui sint luate dinafara lumii,
slut independente de lume (libertate").
*

Hop!.

Nota grad.

160

V.

I. LENIN

((N.B.: Toate acestea se aflA in paragraful despre scopul

subiectiv" N.B.)) (217-221).

Prin intermediul mijlocului, scopul se uneste cu obiectivitatea si, in aceasta, cu el insusi (221 : Mijlocul").
Fiind finit, scopul are, de asemenea, un
rudimente de continut finit; aceasta inseamUa c'a el nu este
ceva absolut sau ceva neapArat rational in
materialism

sine si pentru sine. Mijlocul lug este termenul mediu exterior al silogismului care
constituie realizarea scopului; de aceea in

istoric
la
Hegel

mijloc se manifestA rationalul ca atare, care

se piistreaz5, in acest altul exterior si tocmai
datorita acestei exteriorifati. De aceea mijlocul este ceva superior scopurilor finite ale
finalitAtii exterioare ; plugul este mai demn
de consideratie decit satisfactiile directe pe
care le procurA si scopurile clrora serveste.
Unealta se pAstreazA, pe cind satisfactiile
directe sint treatoare si se uiti. GRATIE

Hegel si
materialismul
istoric

UNELTELOR SALE, OMUL POSEDI PUTERE

ASUPRA NATURII EXTERIOARE, PE CIND N.B.
PRIN SCOPURILE SALE EL II ESTE MAI DEGRABA SUBORDONAT (226).

Vorbericht, adic'a prefata c4rtii, este datatil: Niirnberg,

21.VII.1816.

Acestea se aflA in Scopul realizat

MATERIALISMUL ISTORIC CA UNA DIN APLICARILE

DEZITOLTARILE UNOR IDEI GENIALE CARE EXISTA IN

GERMENE LA HEGEL.

aProcesul teleologic

este transpunerea in obiectivitate

a conceptului (sic!) care exisla ca atare in mod distinct ...

(227).

CONSPECTUL STIINTA LOGICIP. TEORIA CONCEPTULUI

1N.B.

161

Clnd Hegel se strticluiete

iar uneori
chiar se incordeaz i se opintete s6,
incadreze in categoriile logicii activitatea
umanti indreptatti spre un scop anumit,

spunind cl aceasth activitate este un

silogisrn" (Schlu13), crt subiectul (omul)

joacti

rolul unui termen" in figura"

logicti a silogismului" etc.

IN ACEST CAZ AVEM DE-A FACE NU

NUMAI CU 0 INTERPRETARE TRASA DE
PAR, NU NUMAI CU UN JOU. MCI ESTE
VORBA DE UN CONTINUT FOARTE PROFUND, FUR MATERIALIST. TREBUIE RAS-

CATEGORIILE
LOGICII
$1

PRACTICA
OMENEASCA

TURNAT: ACTIVITATEA PRACTICA A OMU-

LUI A TREBUIT SA. PUNA DE MILIARDE

DE ORI CON$TIINTA UMANA IN SITUATIA

N.B.

DE A REPETA DIFERITE FIGURI LOGICE

PENTRU CA ELE Si P 0 A TA CAPATA

SEMNIFICATIA UNOR AXIOM E. NOTA
BENE.

Mivarea scopului a ajuns acum la rezultatul eti momentul corespunztitor exteriorittitii nu este numai pus N.B.
in concept i conceptul este nu nurnal un impuls al depti-

Orli i o strtiduintrt, dar, ca totalitate concretti, el este

identic cu obiectivitatea nemijlocitti (235). La sfiritul

despre scopul realizat", la sfiritul sectiunii a II-a

0 b ie c t iv it a te a (cap. III: Teleologia")

N.B.

trecerea la sectiunea a III-a: Ideea".

Remarcabil: la idee" ca coincidenfa a

conceptului cu obiectul, la idee ca a d ev a r, Hegel ajunge prin activitatea

practicti a ormilui, indreptata spre un

scop antunit. El se apropie foarte mult de

ideea ci prin practica sa omul dovedqte
justetea obiectivrt a ideilor, conceptelor,

cuno0intelor, tiintei sale.

DE LA
CONCEPTUL
SUBIECTIV
,51 SCOPUL
SUBIECTIV

LA
ADEVARUL
OBIECTIV

162

V.

I. LENIN

SECTIUNEA A TREIA:
IDEEA

inceputul sectiunii a III-a: I d e e a.

Ideea

11

este

conceptul

adecvat, adevarul

obiectiv sau adevArul ca atare (236).

In general, introducerea la sectiunea a III-a (Ideea")

a pArtii a II-a a L o gicii" (Logica subiectiva")

(vol. V, p. 236-243) si paragrafele corespunzgtoare din

Encielopedie ( 213-215) SINT, POATE, CEA MAI DUNA
NB. EXPUNERE A DIALECTICH. Aici este afatatk cu o genia- NB
litate remarcabilk identitatea, ca s zicem asa, a logicii cu gnoseologia.
Expresia idee" este folosit a. si in sensul de simpl5, reprezen-

tare. Kant.
Kant a cerut din nou ca expresiei idee s i
Hegel impoIar
triva lui Kant I se restituie sensul ei de concept rational.
I

impotriva
transcendentului in sensul separArii
adevrului
(obiectiv) de
ceea ce este
empiric
tres Wen!

conceptul de ordinea ratiunii ar urma s5, fie,

dup'a Kant, conceptul neconditionat, dar transcendent in raport cu fenomenele, cu alte cuvinte
un concept cAruia nu i s-ar putea da nici un fel
de intrebuintare empirica adecvatk Conceptele
ratiunii servesc, dupri Kant, pentru a concepe

perceptiile, iar conceptele intelectului pentru

a le intelege. In realitate frisk daca" acestea din

uring sint intr-adevAr concepte, ele sint concepte:

prin ele se Avirseste conceperea rationala' ...

(236).

IVezi, despre Kant, si in cele ce urmeazA

Tot asa este gresit sit se considere ideea ca ceva nereal"; ca
atunci cind se spune : astea nu Sint cleat idei".

CONSPECTUL STIINTA LOGICIP. TEORIA CONCEPTULUI

Dacg gindurile sint doar ceva subiectiv i

intimplgtor, atunci se poate intr-adevar spune
cA ele nu mai au nici o altg' valoare in afarg de
aceasta; dar, sub acest raport, ele flu stau mai

163

tres bien I

prejos de reolitdtile temporare i intimplAtoare,

care nici ele n-au altg valoare decit aceea de

lucruri intimplgtoare si de simple fenomene.
Dar clack dimpotrivg, se pretinde c ideea nu
are valoare de adevAr pentru cA este transcendentil in raport cu fenomenele, pentru c nu-i

corespunde nici un obiect in lumea sensibil5

atunci avem de-a face cu o stranie neintelegere,

intrucit in felul acesta se refuzg ideii valabilitatea obiectivg pe rnotiv c ii lipseste tocmai
ceea ce constituie natura fenomenului: fiinfarea

lumii objective in neadevdrul ei (237-238).

In ceea ce priveste ideile practice, insusi

Kant recunoaste cA este pObelhaft* sg invoci

experienta impotriva ideii ; el prezintg ideile
ca pe un maximum la care trebuie s tindem

pentru a apropia de ele realitatea. *i Hegel

continug:

Dar intrucit din cele de mai sus rezultA Cit

ideea reprezintg unitatea dintre concept si obiec-

tivitate, cg ea este adevarul, nu trebuie s-o

considergm doar clrept un scop de care trebuie

sa ne apropiem, dar care rAmine mereu el insusi
un fel de transcendental, ci trebuie sit recunoastem
cg tot ce este real este ca atare numai in ingsura in
care contine ideea si o exprimg. Obiectul, lumea
obiectivg i cea subiectivg, nu numai cg trebuie,

in general, sit corespundd ideii, dar reprezintg

ele insele, ca atare, coincidenta dintre concept
si realitate ; i realitatea care nu corespunde con-

ceptului este doar simplu fenomen, este doar

ceva subiectiv, intimplgtor, arbitrar i n-are
nimic comun cu adevArul (238).
vulgar.
Nota tract.
.transcendentului*.
Nota grad.

Hegel

impotriva

Jenseite"

al lui Kant
Concordanta
conceptelor

cu lucrurile

n u este

subiectivg

164

V.

I. LENIN

Ea (die Idee) este, in

primul rend, adevilr simplu,
identitatea dintre concept si
obieetivitate ea generalitate...

Ideea (citeste: cunoasterea

omeneasd) este coincidenta

(242).

te"). Aceasta in primul rind.

... in al doilea rind, ea

reprezintA raportul dintre su-

In al doilea rind, ideea este

raportul dintre subiectivitatea

biectivitatea fiintind pentru

sine a conceptului simplu si

fiintind pentru sine (= pre-

(concordanta) dintre concept si

obieetivitate (universalita-

obiectivitatea lui, diferenfiald

tins independentli) (= a omului) i obiectivitatea d i f e-

tendinfa de a suprima aceastil

separare...

r en f i a t (de aceastA idee)...

Subiectivitatea este tendinta
de a suprima aceasti, separare

de ea; prima este, in fond,

(a ideii de obiect).
... in rnitsura in care ea este

un asemenea raport, ideea

este procesul de diferentiere

a sa in individualitate si in

natura ei anorganic

i de re-

aducere a acestora sub sa-

pinirea subiectului si de reintoarcere la prima universalitate simpUi. Identitatea ideii

cu ea indsi se confundli cu

acest proces ; gindirea, care

Cunoasterea este procesul de

cufundare (a intelectului) in
natura anorganid pentru a o
supune subiectului i pentru a
generaliza (cunoasterea universalului in fenomenele ei)...

Concordanta dintre gindire

si object este un proces. Gindirea (= omul) nu trebuie s5,-

elibereazA realitatea de aparenta unei variabilitgti frog

scop i o limpezeste in idee,
nu trebuie si reprezinte ade-

s1 reprezinte adevArul sub forma unui repaus inert, sub

forma unui simplu tablou

un repaus inert, ca pe o sim-

unui geniu, unui numrtr, unui

(chip) palid (sters), frit% ten-

rdrul acestei realitki ca pe dintri,, fruit miscare, asemenea

plg inn,agine vIrtguith, fruil impills i fiir, miscare, ca pe un

fel de geniu, sau numrtr, sau

gind abstract; ideea, datorith libertkii pe care o atinge

in ea conceptul, contine de
asemenea rea mai viguroasd

gind abstract.

Ideea contine in sine si o

contradictie foarte puternica;
repausul (pentru gindirea omului) constil in fermithtea,

CONSPECTUL STIINTA LOGICII. 'PEORIA CONCEPTULUI

contradielie; calmul ei provine

din siguranta si din increderea

cu care ea genereath permaN.B. nent aceasth contradictie i o

biruie in permanenth,' si coin-

cide in ea cu sine inthsi...

165

certitudinea cu care el creeath

in permanenth (aceasth contradictie dintre gindire i o-

biect) i o biruie in permanentg...

Cunoasterea este o apropiere permanenth

infinitil, a gindirii de obiect. Re/leenaturii in gindirea omului nu

tarea

inteleath intr-un fel inert",

abstract", Vara micare, Ord N.B.
contradictii, ci in procesul vesnic al
trebuie

misca'rii, al aparitiei contradictiilor si al

rezolvArii bor.

Ideea este... ideea de adevcir qi de bine, ca eunofftere

si voinyi... Procesul acestei
cunoasteri si (N.B.) al acestei

actiuni finite (N.B.) trans-

fornth aceasth generalitate, la

inceput abstracta, in totalitate,

Ideea este eunoffterea

Fl

aspiratia (vointa) [omului]...

Procesul cunoasterii (trecAtoare, finite, limitate) si al
actiunii transfornth conceptele

abstracte in obiectivitate

cle-

siivirOte

datorith thrui fapt ea devine

obiectivitate desiiviqitd. (243).

ACELMI LUCRU I IN ENCICLOPEDIE (VOL. VI).

Enciclopedia, 213 (p. 385*):

Ideea este adeveirul; ciici adevg-

rid consth in aceea cii, obiectivitatea

corespunde conceptului... Dar, pe de
aItr parte, tot ce este real, in milsura
in care este un adevilr, este ideea...
Fiintare singulath este numai o latuth
oarecare a ideii; de aceea ea are nevoie

si de alte realithti, care si ele apar ca

subzistind in mod izolat pentru sine ;
numai in ansamblul lor si in corelaya

Fiintarea singulath (obiectul, fenomenul etc.)

este (numai) o latuth a

ideii (a adevarului).
Adevilrul are nevoie si
de alte laturi ale stalltatii, care si ele par
numai de sine sththtoare
si particulare (besonders
fiir Bich bestehende**).

* Hegel. Werke, Bd. VI, Berlin, 1840.

Nola red.
Nola red.
eubzistind in mod particular pentru eine.

166

V.

I. LENIN

kr se realizeaza conceptul. Singularul

pentru sine nu corespunde conceptului

Flu; aceasta, mkginire a fiintei sale

in fapt constituie finitatea lui i conditia pieirii lui...
'

Hegel a intuit

Numai in ansamblullo r (zusammen)

i in eorelatia lor
(Beziehung) se realizea-

g a devarul.

Ansamblul tuturor laturilor feno-

menului, ale realitkii i rapor tu-

rile

lor (reciproce)
iata din ce se
in mod genial dia- compune adevarul. Raporturile (= trecelectica lucrurilor rile = contradictiile) conceptelor = prin(a fenomenelor, a cipalul continut al logicii, iar aceste
lumii, a natu- concepte (precum i raporturile, trecerile,

r i i) in dialectica contradictiile lor) sint aratate ca reflecconceptelor #

tad ale lumii obiective. Dialectica luer u-

ri1or creeaza dialectica ideilor i nu

invers.

a intuit i
numai atit

# Acest aforism ar trebui st fie exprimat

intr-o forma, mai popular& /Ara cuvintul
dialectica: de exemplu asa: in schimbarea,
in interdependenta tu tur or conceptelor, in
identitatea contrariilor lor, in treeerea unor
concepte in altele, in schimbarea venica, in
miparea conceptelor, Hegel a intuit in mod
genial TOCMAI UN ASEMENEA RAPORT AL
LUCRERILOR, AL NATURH.

interdependenta conceptelor
a

in ce
consti
dialecflea?

tuturor

afli intr-un anu-

fara exceptie
trecerea conceptelor dintr-unul

tuturor

in altul

N.E.
Fiecare concept se

fara exceptie.

mit raport,

intr-o anumita,
legatura cu
toate celelalte

Relativitatea opozitiei dintre concepte...

identitatea opozitiilor dintre concepte.

CONSPECTUL STIINTA LOGICIP. TEORIA CONCEPTULUI

167

Prin adevar se intelege mai intii c eu qtiu cum este ceva.

Dar acesta este totui adevarul numai In raport cu contiinta,
sau adevarul formal, pura justete ( 213, p. 386). Intr-un Bens
mai profund, adevarul consth Ins in aceea c obiectivitatea
este identica cu conceptul...
Un om rau este un om neadevarat, adica un om care nu se
comporth conform conceptului sau sau menirii sale. Dar nimic
nu poate s subziste daca este cu totul lipsit de identitatea
conceptului cu realitatea. Chiar i raul i neadevarul exista
numai in masura in care realitatea lor corespunde Inca, Intr-un
fel oarecare, conceptului lor ...
... Jot ceea ce merith numele de filozofie a avut intotdeauna

la ternelia doctrinei sale comtiinta unitatii absolute a ceea

ce pentru intelect i are adevdrul doar in separatia

sa...
Treptele fiintei i ale esentei care au

fost analizate ping acum, ca i treptele concep-

Deosebirea

tului i ale obiectivitatii, nu sint, in aceasth

dintre fiintare

iar adevarul lor consth numai in (teem eli, ele

obiectivitate
este relativa

dintre
deosebire a lor, ceva stabil i avindu-$1 i esenth,
concept
i
temeini in sine, ci se dovedesc a fi dialectice,

sint momente ale ideib (387-388).

1Vol. VI, 3881

Momente ale cunoa0erii (= ale ideii") naturii de catre

om

iata ce sint categoriile logicii.

Vol. VI, p. 388 ( 214):

Ideea poate fi exprimata, in diferite

moduri. Ea poate fi Nan ca ratiune (acesta

este adevrtratul sens filozofic pentru conceptul

de ratiune), apoi ca subiect-obiect, ca imitate
a idealului i realului, a finitului i infinitului,

a sufletului i corpului, ca posibilitate care

ii are in ea insai realitatea ei, ca ceva a

carui natura poate fi conceputh numai ca
existenta etc. Toate aceste expresii sint legi-

168

V.

I. LENIN

time, deoarece In idee sint cuprinse toate

raporturile intelectului, Msg. In infinita lor
intoarcere si identitate in sine.
universal
Intelectului nu-i este prea greu sg arate cg tot ce se spune
despre idee este In sine contradictoriu. Critica aceasta insg
poate fi intoarsg si Impotriva lui, ba, mai mult, ea a si fost
infgptuitg in idee; aceasta este o activitate a ratiunii, care,
se intelege, nu este atit de usoarg ca aceea a intelectului.
(ideea) adevgrul este

Dacg, intelectul arath eg ideea se contrazice pe ea insgsi prin

faptul cg, de exemplu, subiectivul este numai subiectiv, iar
obiectivul ii este opus, la fel fiinta este cu totul altceva decit
conceptul si de aceea nu poate fi derivath din el, si tot astf el

finitul este numai finit si este direct opus infinitului, prin

urmare nu poate fi identic cu el, si asa mai departe despre toate

determingrile, logica, dimpotrivil, aratg contrarul, si anume
cg, subiectivul care ar urma &A fie numai subiectiv, finitul care
ar urma sg fie numai finit, infinitul care ar urma sg, fie numai

infinit etc. sint lipsite de adevro, se contrazic ele insele si

tree in contrarul lor; astfel aceastg trecere si unitate, in care
extremele sint cuprinse ca depgsite, ca o aparenta oarecare sau
ca momente, se dezvgluie ca fiind adevgrul acestor extreme
(388).

Xind intelectul criticg, ideea, el este

N.B.:
Abstractiile si

victima unei duble neintelegeri. In

creth" a con-

ai ideii

unitatea con- primul rind, aceea cil termenii extremi

oricum ar fi ei exprimati ,

trariilor. .

intrucit sint dati in unitatea ideii,

Minunat
exemplu:

terminarea in care nu sint cuprinsi in

unitatea ei concretg, sint luati ca
abstractii care se ggsesc incg in afara

cel mai
simplu si

mai clar, dialectica conceptelor si rgdtici-

nile ei materialiste
int cl ectul .

sint luati de el si in sensul si cu de-

ideii. Tot atit de putin Intelege el

(der Verstand*)

relatia dintre ei,

N.B.

chiar si atunci cind ea este pusg in singumod explicit ; asa, de exemplu, ii scapg larul =
din vedere ping si natura copulei univerIn judecath care arath cg singularul, salul
Nola 00.

CONSPECTUL STIINTA LOGICIP% TEORIA CONCEPTULUI

subiectul, este totodatd $i nonsingular, cd el este universal. In al

doilea rind, intelectul considera ca reflexia sa, i anume c ideea identica cu
ea insi contine in sine negativul sau,
contradictia sa, este o reflexie exterioard, care n-ar apartine ideii.

169

Dialectica nu
este in intelec-

tul omului, ci
in idee", adiea

Tn

in real itatea
obiectiva

realitate Ins aici nu este vorba de o

intelepciune proprie intelectului, ci in-

sti$i ideea este aceea care repre-

zintti dialectica, care vesnic separa

si distinge ceea ce e identic cu sine de
ceea ce e diferent, subiectivul de

obiectiv, finitul de infinit, sufletul

de corp, si numai astfel ideea este

viata

vesnicV =
dialectica

creatie ve$nict izvor ve$nic al

viefii $i spirit ve$nic... (389).

VI, 215, p. 390:
Ideea este, in esenta, un proces, deoarece
identitatea ei nu este identitatea absoluta si
libel% a conceptului decit in mitisura in care este

negativitatea absoluta i deci dialectica.

De accea, spune Hegel, expresia unitate" a
gindirii i fiintarii, a finitului i infinitului etc.
este lalsch*, caci ea exprima ruhig beharrende
Identitat"". Nu este adevarat c finitul neutralizeaziti (neutralisiert") pur i simplu infinitul
si viceversa. De fapt avem dc-a face aici cu un

ideea este...
un proces

N.B.
acest lucru

proces.

Daca facem socoteala... in fiecare secunda, mor pe pamint

peste 10 oameni si se nasc si mai multi. Miscarea" si momentun prinde-1. In fiecare moment dat... Prinde acest moment.

Idem in simpla miscare mecanicd (contra Cernov93).

"
*

13

Ve- hi trail.
fal a.
441 idulaitatu cure rumluu In repaubs.

Lenin

Opera complete, vol. 29

Nola Ira?.

V.

170

I. LENIN

Ideea, ca proces, parcurge in dezvoltarea ei trei trepte.

Prima form5, a ideii este viala... A doua formk .. este ideea
ca cunoaqtere, care apare in forma dublh a ideii teoretice qi a
celei practice. Procesul cunoasterii are ca rezultat restabilirea
unitgtii, imbogAtitit prin diferentk i aceasta d a treia formk
aceea a ideii absolate... (391).

Ideea este adev4"ru1" (p. 385, 213).

Ideea, adic6 adevetrul ca proces
deoa-

AdevArul este

un proces. De
la ideea subiec-

tiva, omul
merge spre
adevArul obiec-

tiv prin

practicr (si
tehnid).

rece adeviirul este un proces, par-

curge in dezvoltarea (Entwicklung) ei

trei trepte: 1) viata ; 2) procesul cunoasterii, care include practica omului

tehnica (vezi mai sus94),
3) treapta ideii
absolute (adid a adevitrului complet).
Viata (1.5, nastere creierului. In creierul omului se reflecth natura. Verificind

si aplicind in practica lui i in tehnid

exactitatea acestor reflectari, omul ajunge la adevArul obiectiv.

LOGICA. VOLUMUL AL V-lea

Sectiunea a III-a. Ideea. Capitolul I. Viafa

Dupti conceptia obisnuith, despre logier (Bd. V, p. 244*),

in ea nu este loc pentru problema vie,tii. Dar dad obiectul

logicii este adevarul, iar adevdrul ca atare wesent-

lich im Erkennen

ist"**, atunci sintem nevoiti

sit vorbim despre cunoastere si, in leglitur4 cu ea (p. 245),

trebuie de pe acum sit vorbim despre viara.
Uneori dup6; asa-zisa logid purr se pune i logica aplicatr
(angewandte), dar atunci...
Hegel. Werke, Bd. V. Berlin, MIL
Nola red.
assegialmetile fn cunoapere.
s consA

Nola Irad,

CONSBECTUL ,,STIINTA LOGICII. TEMA CONCEPTULUI

...ar putea fi incluse in logia, toate stiintele, deoarece fiecare dintre ele este logic4
aplicatl in mitsura in care obiectul ei trebuie

0, fie exprimat in formele gindului si ale

171

orice stiinta
este logic4
aplicati

conceptului (244).

Ideea de a include via la in logic% este explicabiliti

si

din punctul de vedere al procesului reflecthrii

lumii objective in constiinta (la inceput individual6) a
omului si al verifichrii acestei constiinte (reflecthri) prin

genialrt

practicri

vezi:

Enciclopedia*, 216 :

numai in conexiunea
lor diferitele membre
ale corpului sint ceea

ce sint. 0 minii desprinsg de corp este

min4 numai cu nu-

... dudecata original%

a vietii constit deci in
aceea c'a ea se sepal%
pe sine, ca subiect individual, de ceea ce e

viata -subiectul indi-

vidual se izoleazg, de
obiectiv

obiectivitate ... (248).

mele (Aristotel).
Dac`a cercetrun raportul dintre subiect i obiect in logick
trebuie sh" tinem seama si de premisele generale ale existentei

subiectului concret(=viata omului) in mediul obiectiv.

Subdiviziuni**:
1) viata ca individ vim> ( A)

2) procesul vital"
3) procesul generic" (Gattung), al reproducerii omului
trecerea la cunoastere.

(1) totalitatea subiectivb i obiectivitatea" indiferentV

(2) unitatea dintre subiect i obiect
Nola red.
* Hegel. Werke, Bd. VT, Berlin, 1810.
Nola red.
** Ilegel. Werke, Bd. V, Berlin, 1934, p. 218 262.

13*

172

V.

I. LENIN

tivitate a ceea ce

tului cA ea este in sine eon cc viata

ganismal; ea este
migoeul si instru-

suporth aeeastil subjugare datorith fapeste pentru sine.

N.B.

...Aceast4 obiec-

Enciclopedia, 219: ...Natura anorganica, subjugath de ceca ce e viu,

De thsturnat = materialism pur.

Exec lent, profund, just !I Si Inca N.B.:

se dovedeste extrema justete i exactitate a termenilor an sich" si fiir
sich"*!!!

este viu este ormentul

scopu-

lui... (251).

Mai departe, incadrarea" in categorii

logice a sensibilitiltii" (Sensib i tt),

a excitabilithtii" (Irritabilitht)
aHegel
joeul de-a

si

conceptele
organice"
!!!

ceasta ar fi particularul, spre deosebire

si a reproductiei" este
de general!!
un simplu joc. A fost dath iiithrii linia
nodal a, trecerea pe un a it plan a fenomenelor naturale.
S.a.m.d. Durerea este o existenth
rea16 a contradictici in individul yin.
Sau inert: reproductia onm-

lui este indentitatea lor (a

Hegel

doi

jocul de-a
organismul"
i

indivizi de sex opus)

realizath, este unitatea ne-

gativil a genului, care, pornind

de la dedublarea sa, se reflecth
in sine... (261).

Ridicol
la
Hegel

LOGICA. VOLUMUL AL V-lea

Sectiunea a III-a. Ideea

Capitolul al II-lea.
(p. 262-327).
*

tn sines ci spentni sines.

Ideea eunoaterii
Nola trad.

LB.

CONSPECTUL STIINTA LOGICII`. TEORIA CONCEPTULUI

...Realitatea lui (des Begriffs*), in

genere, este forma fiinfeirii sale; in fapt,

totul consfa", in precizarea acestei forme; pe

ea se bazeazil deosebirea dintre ceea ce conceptul este in sine san subiectiv, ceea ce este
el ca ceva cufundat in obiectivitate i ceea
ce este el in ideea de viat4" (263).

173

constiinta
subiectivil si
cufundarea ei
In obiectivi-

tate

...Spiritul nu numai eb,"

este infinit mai bogat decit
misticism!

natura, dar pc deasupra...

unitatea absoluth a contrariilor in concept constituie esenta spiritului... (264).

misticism!

La Kant, Eal apare ea subiect transcendental al gindurilor (264); in acelasi

timp insa, acest Eu, dupli propria expresie
a lui Kant, are inconvenientul c5 pentru a

Hegel intpo triva

neapitirat s ne servim de el...

Kant este o

lui Kant:

enunta o judecatA oarecare despre el, trebuic adicA Eul" la

forma goalA

(care e supt5,
din ea insa'si")
fir o analiz5,
concretil a
procesului
cunoasterii

(p. 265).
In a sa (= a lui Kant) criticiti a acestor

determinri (aniline: abstraktc einseitige

Bestimmungen der vormaligen
prekanMetaphysik"" despre suflet"), el
tiene
(Kant) s-a arAtat a fi pur si simplu sceptic,
in maniera lui Hume, si anume nu s-a preo-

cupat decit de felul cum apare eul in constiinta de sine, eliminind din el tot ce este
*
`

frad.

a eoneoptului. Nein (rad.

determinari uailaterala abstracte alo

tnet,..11,

N.B.:
Kant

si Hume sint
sceptici
rehar tiene).

Ncla

174

I. LENIN

V.

empiric, intrucit era vorba de a-I cunoaste

ca esenta, ca lucru in sine; in felul acesta
n-a Minas nimic in afara de fenomenul Eu
gEndesc, care insoteste toate reprezentArile
si despre care n-avem nici cea mai slabA

idee (266). # # #
Uncle vede

Hegel scepticismul lui Hume

si Kant?

DupA cit se pare, Hegel vede scepticismul in aceea c pentru Hume si Kant
fenomene le" nu sint un lucru in sine care

apare, cil ei sepal% fenomenul de adevrtrul obiectiv, se indoiesc de obiectivitatea cunoasterii, rup, weglassen, alles

Empirische* de Ding an sich...** *i

Hegel continua:

Nu existi intelegere in afara

procesului conceperii (cunoasterii, studierii
concrete etc.)

# # ...Fara indoialg, trebuie A' admitem ci atita timp cit nu concepem, ci ne

oprim la reprezentarea simpla i fix5, si la
denumire, n-avem nici cea mai slabg, idee
nici despre eu, nici despre orice altceva si
nici chiar despre concept (266).

Pentru a intelege trebuie s incepi s ine1egi, si studiezi

in mod empiric, s5, te ridici de la empiric la general. Pentru
a invAta s inoti trebuie s'a". intri in apa..

Kant se
nargineste la
fenomene"

Vechea metafizic4, cAutind s cunoasa

adevdrul, imptirtea obiectele, dupg, criteriul
adevitrului, in substante i fenomene. Critica
lui Kant a renunlat la eautarea adevArului...
Dar a te opri la fenomene si la ceea ce in
constiinta obisnuith se prezinta ca simpla
reprezentare inseamna" a renunta la concept
si la filozofie (269).

tut ee a ce e,te empiri

_ luerul In sine.

eta 1, ad.

Ira 1.

CONSPECTUL STIINTA LOGICII". TEORIA CONCEPTUI UI

176

A:

ddeea de adeair. Ideea subiectiva este inainte de toate mipuls...; de aceea impulsul are o determinare care consta in
aceea ca el ii suprima propria lui subiectivitate, ii transforma
realitatea, Inca abstracta, in realitate concreta si o umple cu
conlinutul lurnii, pe care il presupune subiectivitatea
Intrucit cunoasterea este idee ca scop sou ca idee subiectiva,
negarea lumii presupusa ca existentil in sine este prima negatie ... (274-275).

adica prima treapta, primul moment, inceput, debut al

cunoasterii este finitatea (Endlichkeit) i subiectivitatea
ei, negarea lumii in sine
subiectiv...
Hegel
impo-

scopul cunoasterii este la Inceput

Este ciudat ca in timpurile moderne

(este vorba, evident, de Kant) aceasta la-

triva lui tura a finitatii s-a pastrat si a fost considerata

Kant: drept raport absolut al cunoasterii, ca si cum

finitul ca atare ar trebui sa fie

absolut !

Din acest punct de vedere i se atribuie obiectului un necunoscut lueru In sine dincolo de

limitele cunoasterii, iar acest lucru in sine

o data cu el, si adevarul
este considerat drept ceva absolut transcendental fata,
de cunoastere. Determinatiile gindirii In general, categoriile, cleterminatiile reflexiei, cit
si conceptul formal si momentele lui, capata,

in aceasta acceptie semnificatia unor determinatii care nu sint finite in sine, ci In sensul
ca sint ceva subiectiv in comparatie cu acest
lueru in sine gol; acceptarea drept adevar

a acestui fals raport al cunoasterii este o

eroare care a devenit opinie genera% a vremii
noastre (276).
*transcendental..

Nola lrad.

Kant a abso-

lutizat u n a
din laturi
la Kant
lucrul In

sine este un

Jenseits"*
absolut

subiectivis-

mul lui Kant

176

V.

1. LtNIN

Caracterul finit, tranzitoriu, relativ, conditionat al cunoasterii omenesti (al categoriilor ei, al cauzalitiitii etc. etc.)
a fost luat de Kant drept subiectioism, iar nu drept dialectic5,

a ideii (---- a naturii inasi), rupind astfel cunoasterea de

obiect.

Dar mersul
ei conduce

cunoasterea la

... Dar cunoasterea trebuie sh depAseascl

prin propria ei miscare finitatea ei si, totodat4, sI rezolve contradictia ei (277).

adev'grul
obiectiv

... Ideea cii analiza nu face decit sa regAsease4 in obiect ceea ce a lost introdus in el
Hegel
impotriva
idealismului
subiectiv

si a

realismului"

este tot atit de unilateralil ca si Orerea cA

determin'arile care se obtin sint, ca s'a zicem
asa, doar extrase din obiect. Prima idee este

enuntath, dup5, cum se stie, de idealismul

subiectiv, care recunoaste activitatea cunoas-

terii in analizh numai ca un postulat unilateral, ind5fatu1 ca'ruia se ascunde lucrul in

sine; a doua piirere apartine asa-zisului

Obiectivitatea
logicii

realism, care vede in conceptul subiectiv o

identitate goal'a, in care determinatiile gindirii sint primite din alar.
... Dar aceste douA momente nu pot fi
separate unul de altul; in forma lui abstracdi
in care apare in analizA, logicul, bineinteles,
este dat numai in cunoastere, dup5, cum,
Myers, el este nu numai ceva postulat, dar
si ceva care existei in sine... (280).

Conceptele logice sint subiective atita timp cit rrimin

abstracte", in forma lor abstractg, dar in acelasi timp ek
exprim 6.. si lucrul in sine. Natura este in acelasi timp concreta fi abstractk fenomen si esentil, moment si raport.
Conceptele omului sint subjective in abstractia lor, in sepa-

ratia lor, dar sint obiective in totalitatea, in procesul, in

suina, in tendinta, in izvorul kr.

coNspEcrut glINTA LOGICII'. TEORIA CONCEPTULUI

1.17

Foarte bun este 225 din Eneiclopedie, in care cunoafterea" (teoreticV) i vointa", activitatea practicV sint
prezentate ca don6, laturi, doug metode, dou5, mijloace de
depAsire a caracterului unilateral" atit al subiectivithtii,
cit si al obiectivithtii.
Si, mai departe, 2 8 1

2 8 2, idei foarte importante

in legkuth cu trecerea categoriilor una in alta

(si impotriva lui Kant, p. 282).

N.B.

Logica, vol. V, p. 282 (sfirsit)*

... Kant... ia din logica fonnald legkura determinatil, adia
insesi conceptele care exprimg raporturile i principiile sintetice, le ia ca date; deductia lor ar fi trebuit s'a fie reproducerea

trecerii acestei simple unitki a constiintei de sine in aceste

determinki i diferentieri ale ei; dar Kant nu si-a dat osteneala
sg

arate in ce const'ci aceasth mi,Fcare inainte, cu ade-

vkat sintetick a conceptului care se produce singur (282).

IKant n-a athtat trecerea categoriilor una in alta.

1

Revenind Inc o data la matematica superioath

286-287
(in care se dovedeste, intre altele, a fi un bun cunoscMor
al solutiei date de Gauss ecuatiei xrn 1 = 095), Hegel
revine Inc o dath la calculul diferential si integral,
spunind cg,
matematica... n-a reusit pitirt acum sh" justif ice prin propriile

ei forte, adicA in mod matematic, operatiile care se bazeaz4'

pe aceasth trecere (trecerea de la cutare la cutare mgrimi),
fiindca aceasth trecere nu este de natuth matematicil. Leibniz,

ckuia i se atribuie meritul de a fi creat calculul diferential, a

efectuat aceasth trecere in modul cel mai inadmisibil, care
este tot atit de stthin de concept pe cit e de nematematic ...
287).

Cunoasterea analiticd este intiia premisg, a orickui silogism:

ea este raportarea nemijlocith a conceptului la obiect ; identi-

tatea este, prin urmare, determinarea pe care cunoasterea o

De aici manuscrisul lui Lenin continua cu enietul sllegel. Logica, III (p. 89 11.9e,
Nola red.

178

V.

I. LENIN

recunoaste ca fiind a sa, si aceastA cunoastere nu este altceva

decit sesizarea a ceea ce existh. Cunoasterea sintetith cauth
sei conceap ceea ce existk adith s6, cuprind6 diversitatea deter-

minArilor in unitatea kr. De aceea ea este a doua premith

a silogismului, in care cele ce difeth se raporteath unul la altul

ca atare. Scopul ei este astfel necesitatea in general (288).
In legAturii, cu procedeul unor stiinte (de exemplu fizica)
de a lua drept explicatie" tot felul de forte" etc. si de a potrivi
(a trage de Or), a aranja faptele etc., Hegel face urmiltoarea
observatie inteligenth:
Asa-zisa

remarcabil ca
justete si
prof unzime

comp.
economia

politith a
burgheziei

explicatie

i demonstratie a

materiahilui concret ineorporat In teoreme

se dovedesc a fi, in parte, o tautologic, iar
in parte o denaturare a adevilratei stilri de
Iticruri; in parte inth aceasth denaturare a
servit pentru a camufla procedeul iluzoriu
al cunoasterii care a selectionat in mod unilateral datele experientei, si numai in felul

acesta a putut s5, ajung4 la definitiile si

principiile sale simple; cit priveste obiectia
luatil din experientk ea o respinge prin afirmatia ca" intelege si thlmilceste aceastil expo-

rienth nu in totalitatea ei concreth, ci doar

ca exemplu, pentru c o consideth susceptis
justifice ipotezele i teoriile. In
aceasth, subordonare a experientei concrete

billi

Impotriva
subiectivismu-

filth' de determin6rile presupuse, fundamentul

lui si a unila-

pe care se sprijin teoria se estompeath si

cu a ite cuvinte,

teoria (3IL-316).
Kant i Jacobi au thsturnat vechea metafizith (bunbath pe aceca a lui Wolf lexemplu: o ridicohi, paradA, de banalithti etc." ).
Kant a athtat cil, demonstratiile riguroase"
duo la antinomii,

teralithtii

este prezentat numai din latura care confirma

CONSPECTUL STIINTA LOGICIV. TEORIA CONCEPTULUI

4dar

el (Kant)

n-a

reflectat asupra

naturii instisi a acestui mod de demonstratie,

care e aplicat la un anumit continut finit;

unul trebuie, totusi, sa, cadri. impreunti cu
celadalt (317).

179

Kant nu a inteles legea

universalii
a dialecticii

finitului"?

Cunoasterea sintctica, inca, nu este completti, fiindca, conceptul nu realizeaza unitatea cu sine insusi in obiectul lui sau

in realitatea lui... De aceea, in aceasta cunoastere, ideea

nu ajunge incti la adevtir, deoarece obiectul nu concorda cu
conceptul subiectiv.
Dar sfera necesitatii constituie culmea
cea mai inalta a fiintarii si reflexiei; in sine si pentru sine,
ea se transforma in libertatea conceptului, identitatea interna
devine manifestarea ei, care nu este alteeva decit conceptul ca
concept ...

...Ideea, in masura in care conceptul pentra sine este acum

un concept determinat in sine, este ideea practieli, actiunea
(319). *i paragraful urmtitor este intitulat: B: Ideea de bine.
Cunoasterea teoreticiti trebuie sti pre-

zinte obiectul in necesitatea lui, in raporturile lui multilaterale, in miscarea

lui contradictorie an und filr sich*. Dar
conceptul omenesc prinde definitiv"
acest adevar obiectiv al cunoasterii, il
sesizeaza, si-1 insuseste numai atunci
cind conceptul devine fiintare pentru
sine" in sensul practicii. Adica, practica

omului si a omenirii constituie verifi-

Hegel
despre practica
si despre obiec-

tivitatca
cunoasterii

carea, criteriul obiectivitititii cunoasterii.

Aceasta este intr-adevar ideea lui Hegel?

De revenit.
De ce de la practica, de la actiune, se trece numai la
bine", la das Gute? Asa ceva este Ingust, unilateral!
Dar utilul?
Far a. indoialti ca aici intril si utilul. Sau, dupti Hegel,
utilul este si das Gute?

'

In sine si pentru sine.

Nola tract.

180

V.

I. LENIN

Toate acestea se afl5, in capitolul Ideea de cunoastere

(cap. II) in trecerea la idee absolutii" (cap. III) , adica,

farrt indoialii, practica figureazil la Hegel ca o veriga in

analiza procesului cunoasterii, si anume ca trecere la adevrul obiectiv (absolut", dupa Hegel). Prin urmare, Marx
i se alilturrt direct hii Hegel atunci cind introduce criteriul
practicii in teoria cunoasterii: vezi tezele despre Feuerbach97.

Alias*:

Constiinta ornului nu nurnai

Pr:0in in teoria

cit reflecth, lumea obiectiv, dar

cunoasterii:
(320)

Ca sub iect iv ,

o si creeazil.
e1

(der Begriff) presupune un

altul care fiinteazh' in sine ;
el este tendinfa de a se reali-

za, este scopul care prin el

insusi vrea sA-si prezinte o
obiectivitate iii lumea obiectiv5, si sit se implineasa.
In ideea teoretiel, conceptul

subiectiv, ca general, adia

lipsit de determinare in sine

si pentru sine, se gilseste in
fata lumii objective, din

care i trap un anumit continut i mijloc de a se im-

Conceptul (= omul), ca subiec-

tiv, presupune din non un altul

care fiinteazil, in sine (natura independentil de om). Acest concept

(= omul) este tendinta de a se

realiza pe sine, de a-si da prin
sine insusi o obiectivitate in lumea obiectiv5, si de a se realiza
(de a se implini) pe sine.
In ideea teoreticil (in domeniul
teoriei), conceptul subiectiv (cunoasterea?), ca general si lipsit in
sine de determintiri, se opune
lumii objective, din care el isi
trage un anumit continut si o

anumitil implinire.

plini. In ideea practich insA,

In ideea practid (in domeniul

practicii), acest concept, ca real

care se afra, in fata unui alt

real; dar certitudinea de
sine, pe care o are subiectul
in fiintarea lui determinatii
in sine si pentru sine, este o

(ea ceva care actioneaz52), se

acest concept este un real

ou alte euviute.

Nola laid.

opune realului.

Certitudinea de sine pe care

subiectul aici apare dintr-o (lath

CONSPECrUL STIINTA LOGICII'. TEORIA CONCEPTULUI

certitudine a realitilt ii sale

si a irea li(fii lumii....

181

subiect In loc de concept"1 o are

in fiinta sa in sine si pentru sine,
ca subiect determinat, este certitudinea realitAtii sale si a irealitalii lumii.
adicg lumea nu-1 satisface
pe om si el se hotsaiiiste s-o

...AceastA

determinare

cuprinsil in concept, egallti

cu el si incluzind in sine
cerinta unei realitiiti exteindividuale,

rioare

este

El se prezinth cu

binele.

valoare de ceva absolut, in-

schimbe prin actiunea lui.

Fondul chestiunii:

Binele" este o cerintil a

reaiitii exterioare", adicA prin

bine" se intelege practica omului = cerintil (1) si a realitAtii
exterioare (2).

trucit este totalitatea conceptului in sine, obiectivul

care are in acelasi timp forma

unitiitii libere si a subiectiviatii. Aceasth, idee este

superioarei ideii de cunoagere care a fost ana-

lizatei de noi mai sus,

deoarece

are

valoare

nu

numai de ceva general, dar

Practica este superioard

cunoagerii (teoretice), de-

oarece ea are valoare nu numai

de generalitate, ci si de realitate nemijlocifil.

de ceva par i simplu

real... (320-321).

si

... De aceea activitatea

scopului nu este indreptath
spre el insusi; ea nu urmii-

reste si absoarbg, in ea,

seisi insuseasca o oarecare
determinare (lath, ci mai
degralA sii-si afirme propria
ei determinare i sA-si pre-

zinte realitatea sub forma

'mei

rya 1 itititi

ext er ioa re ,

,,Activitatea scopului nu este

indreptath spre el insusi...

ci spre realizarea lui sub forma

unei realiluI4i exterioare, prin
intermediul suprimilrii unor (la-

tun, teasAturi, fenomene) anumite ale lumii

o a r e"...

exteri-

182

V.

I. LENIN

prin intermediul supriratrii

unor deterrningri ale lumii
exterioare ... (321)...

... Bine le infliptuit este bine in virtutea faptului CA el existA

deja ca atare in scopul subiectiv, In ideea sa; infAptuirea Ii
confer5, o existenta exterioarrt... (322).

Din partea lumii obiective presupuse de el, in prcsupunerea ertreia consa subiectivitatea si finitatea binelui $i care

ca un altceva isi urmeazd propriul ei drum, ins4'si

infilptuirea binelui intimpin4 obstacole i chiar se loveste de
imposibilitate ... + (322-323).
N.B.
N.B.

Lumea obiectiviti" let urmeazit proprhil ei drum",

iar practica onmlui, care are in fata ei aceastA lume
obiectivrt, intimpiniti grent4i in indeplinirea" seopu-

lui, ba chiar se loveste de imposibilitate"...

+ <Binele rilmine astfel ceva ee irebuie f ie; el este in sine

si pentru sine, dar fiintarea, ca nemijlocire u1tirn, abstractii, rgmine, in opozitie en binele, determinatii ca o nefiintare b... + +
Binele, ceca ce este bun, dorintele pioase amin CEVA
CE IN MOD SUBIECTIV TREBUIE Si FIE...

++

Ideea

binelui haptuit este,

ce-i

drept, un postulat absolut, dar nu mai mult

decit un postulat, adicA absolutul impovArat

de determinarea subiectiviftii. Aici mai

Douii, lurni;
cea subieci cea
tiv
obiectiv4

siht

ineh doud lumi opuse una alteia:

imperiulsubiectivitafii,

situat in spa-

tiile pur e ale gindirii dial a n e, i imperiul

obiectivitdtii, situat in stihia unei realiffi

multiforme exterioare, care este imperiul neplitruns al intunericului. Dezvoltarea deplin'a a

contradictiei nerczolvate, formath, de acest scop

absolut, citiruia i se opune, ea un obstacol de

netrecut, bariera acestei rea1it4i, este analizattt indeaproape in Fenomenologia spiritului",
p. 453 si urm. ... (323).

CONSPECTUL STIINTA LOGICII". TEORIA CONCEPTULUI

183

Ironii pe seama spatiilor pure ale gindirii diafane"

din imperiul subiectivitAtii, cAruia i se opune intune-

N.B.

ricul" realitAtii obiective", multiforme".

... Tn aceasta din urmA* (= der theoretischen Idee*, spre

deosebire de der praktischen Idee**)... cunoasterea se cunoaste
pe sine numai ca act de percepere, ca identitate nedeterminatA

in sine a conceptului at el insusi; implinirea, adicA obiectivitatea determinatA in sine si pentru sine, este pentru ideea teoIlreticA ceva dat, in timp ce ceea ce existd intr-adevar este rea-

l! litatea existentli independent de postulatele subiective.

Pentru ideea practick dimpotrivA, aceasta realitate, care i se

opune in acelasi timp ca o barierA de netrecut, prezina in sine
o valoare cu totul neinsemnath; ea este, pentru ideea practia,
ceva care nu poate sA-si capete adevArata sa determinare i
unica sa valoare decit de la scopurile urmArite de cAtre bine.
De aceea vointa insAsi se opune atingerii scoputui ei, prin

aceea c vointa se separd de cunoa$tere $i cd realitatea externii nu piistreazd pentru ea formele adevd-

ratului existent; de aceea ideea de bine Ii poate gAsi cornpletarea numai in ideea de adevAr (323-324).
Cunoasterea... gAseste in fata ei ceea ce existA cu
adevArat, ca o realitate prezentA, independenth de
pArerile (Setzen***) subjective. (Aceasta este curat
materialism!) Vointa omului, practica lui, impiedicit
ea insAsi atingerea scopului sAu... prin aceea a se
separit de cunoastere si nu recunoaste realitatea exterioarA ca existind cu adevArat (ca adevAr obiectiv).

Nota
bone

Este nevoie do imbinarea cunoWerii

en practica.
*i imediat dupl aceea:
Dar aceastA trecere ea o efectueazA prin ea insgsi (tre-

cerea ideii de adevIr in ideea de bine, a teoriei in practicA,

1

;;i viceversa).

"

***

In silogismul actiunii, prima premisA o constituie

ideea teoretid.

Nola (rad.

Nova frad.
ideea praetiaA.
postalatele. Nata trad.

184

V.

I. LENIN

raportul nemijlocit dintre scoput bun $i realitatea pe

care acest scop o ia in stApinire si pe care, in premisa a

doua, o indreapa ca mijloc exterior impotriva realitatii exterioare (324).

Silogismul actiunii"... Pentru Hegel, acfiunea, prac-

tica este un silogism" logic, o figufa logicA. Si

este adevarat I Desigur, nu in sensul ca existenta ca altul

a figurii logice este practica omului (= idealism absolut),
ci, Myers, in sensul cil practica ornului, repetindu-se de

N.B. miliarde de ori, se imprimsa, in constiinta lui ca figuri

logice. Aceste figuri capM, tr`ainicia unei prejudecriti

si un caracter axiomatic tocmai (si numai) datorit6

acestei repeari de miliarde de ori.
premisa 1:
N.B.

un scop bun (scopul subiectiv) versus

realitate (realitatea exterioare)

premisa a 2-a: mijlocul exterior (instrumentul), (obieetivul)

premisa a 3-a, sau concluzia: coincidenta subiectivului
cu obiectivul, verificarea ideilor subiective, criteriu al adevArului obiectiv.

...Infaptuirea binelui, in pofida unei alto realitilti care

i se opune, constituie mijlocirea care este esentialmente necesafa pentru raportul nemijlocit al binelui si pentru inraptuirea
efectivg a acestuia...
...Dar dacI prin aceasta (prin activitate) scopul urniarit
de dtre bine n-ar fi totusi atins, ar insemna cit conceptul s-a
reintors la punctul de vedere pe care el 1-a avut inainte despre
activitatea lui, acela al unei realitki definite ca fiMd lipsitA
de valoare si totusi presupusii ca fiMd realli; aceasta reintoarcere devine mers inainte spre infinitatea rea, ceea ce se explicA
doar prin faptul ea' suprimarea realithtii abstracte afatate este
imediat urmatil si de uitarea acestei suprinfari sau se a uitririi
faptul a aceastil realitate a fost, dimpotriviti, deja presupusil
nu ca o realitate obiectivrt, ci ea fiind deja lipsitri, de valoare

in sine si pentru sine (325).

CONSPECTUL STIINTA LOGIC/I. TEORIA CONCEPTULUI

185

Neimplinirea scopurilor (activiffitii omenesti) are

drept caud, (Grund) faptul c`a se consideffi realitatea ca neexistenffi (nichtig), d ea (realitatea) nu e N.B.
recunoscua ca o realitate obiectivL

Intrucit prin activitatea conceptului obiectiv realitatea

exterioaffi se modific i, in felul acesta, determinarea ei este
suprimaffi, ea Ii pierde astfel caracterul ei de simpl a. aparenffi,
determinabilitatea ei exterioar i nulitatea ei, i prin aceasta

se eiseste afirmatii ca existind in sine si pentru sine ...

Activitatea omului care si-a fricut o imagine

N.B. obiectiv despre lume modifica realitatea

exterioaffi, desfiinteaza deferminarn ei (=schimb5, cutare sau cutare laturi, califfiti ale ei) i, in
felul acesta, Ii inlatura tras6turi1e de aparenffi,
exterioritate i nulitate, ii confeffi existenffi in
sine si pentru sine (= adevar obiectiv).

N.B.

Prin aceasta se suprimil, in general, presupunerea ar5,lath, i anume determinarea binelui ca scop pur subiectiv i
II avmd un continut limitat, ca si necesitatea de a-1 realiza doar
prin activitatea subiectiva i ineasi aceasffi activitate. C a
urmare, se suprimg, Insi mijlocirea; rezultatul este o nemijlocire care nu reprezinffi o restabilire a presupunerii, ci, dimpotriva, disparitia ei. Prin aceasta ideea conceptului determinat

in sine si pentru sine a fost afirmaffi nu numai in subiectul

activ, ei i ca o realitate nemijlociffi, i, invers, aceasta din

urm6, asa cum exista in cunoa,Ftere, este afirmaffi in asa fel,
incit este o obiectivitate cu adevdrat existentd (326).

Rezultatul actiunii este verificarea cunoasterii subiective si criteriul ADEVARATEI OBIECTIVITATI.

... In acest rezultat, cunoasterea este astfel restabilitl ,yi

ImbunaM cu ideea practicii, realitatea guisIt cu anticipa-

tie este totodatii determinatil ca fiind scopul absolut implinit;

dar nu ea in canoa:,:terea investigatoare, mimai ca lame obiec14

186

V.

LENIN

tivg, lipsith de subiectivitatea conceptului, ei ca o lume obiec-

tivh a chrei existenth realh si temei intern este conceptul.

Aceasta este ideea absoluth (327). ((Sfirsitul capitolului al
II-lea. Trecerea la capitolul al III-lea: Ideea absoluth.))
Capitolul al III-lea: Ideea absoluth.
Ideea absoluth reprezinth, duph cum am vhzut, identitatea dintre ideea teoretic i cea practich, fiecare dintre ele
hind inch pentru sine unilateralii ... (327).

Unitatea dintre ideea teoretia (cunoastere) gi, p r a c-

tied N.B. acest lucru si aceastil, unitate tocmai

in teoria cunoa0erii, intrucit se obtine ca rezultat ideea absolutP (mar ideea = das objektive Wahre"*)
ivol. V, 2361

Rhmine sh analizhm acum, spune Hegel, nu Inhalt**, ci...

ouniversalitatea formei lui, adiesa, metoda (329).

In cunoasterea investigatoare, metoda este si instrument,

un mijloc care tine de latura subiectivh si prin care ea se raporteazh la obiect... Dimpotrivh, in cunoasterea adevhrath, metoda

nu cuprinde numai o multitudine de determinhri anumite, ci

si determinarea in sine si pentru sine a conceptului, care este
termen rnediu (termen mediu in figura logich a silogismului)
((numai pentru eh are si semnificatia de obiectiv ... (331).
Metoda absoluth (adich metoda cunoasterii adevArului
obiectiv), odimpotrivh, se cornporth nu ea reflexie exterioarh,
ci ia ceea ce este determinat din insusi obiectul shu, intrucit
aceasth metodh este ea inshsi principiul imanent si sufletul
lui.
Este ceea ce urea Platon cunoasterii: sa considere lucrurile in ele inscle, in parte in universalitatea lor, iar in parte sli
nu se indepiirteze de ele pentru a se agita de imprejuthri acce-

sorii, de exemple si comparatii, ci sa aibh in fata sa numai

aceste lueruri si sa caute sa cunoasch ceea ce le este imanent ...

(335-336).
Aceasth metodh a eunoasterii absolute* este analiticd,
dar totodath i sinteticd... (336).
*

Nota
fadevirul obiectiv*.
conpnutul. Nola !rad,

Ira.

CONSPECTUL STI1NTA LOGICII. TEORIA CONCEPTULUI

Dieses so sehr synthetische als analytische Moment des Ur kits, wodurch das
anfangliche Allgemeine aus ihm selbst als
das Andere seiner sich bestimmt, ist das
dialektisehe zu nennen"... (336) (+ vezi p.

187

Una dintre
definitdile
d ialecticii

urm.)*.

Acest moment tot atit de sintetic pe cit de analitic al

judecatii, in virtutea citruia generalitatea initial. Iconceptul
generall se defineste ea insilsi ea fiind altul in raport cu sine,
trebui-e-sil fie numit dialectic".
0 definitie mi dintre cele mai dare !!
1) Definitia conceptului prin el insusi hicriil nsuitrebuie
considerat in relatiile si In dezvoltarea lui ;
2) contradictia in luerul insusi (das AndTre seiner**), fortele

si tendintele contradictorii din orice fenomen ;

3) imbinarea analizei cu sinteza.
Acestea sint, dupa, cit se pare, elementele dialecticii.
Cred ci aceste elemente ar putea fi prezentate mai detaliat astfel:

1) o biec tivi ta tea

examin4"rii

(nu

exemple, nu digresiuni, ci lucrul in sine).

Elementele

dialecticii

2) intregul ansamblu al r elaliilor

multiple dintre acest lucru i altele.

3) dezvoltarea

acestui lucru (res-

pectiv fenomen), miscarea dui proprie,

viata lui proprie.

4) tendinfele (i# aspectele) interne

contradictorii in acest lucru.

5) lurid (fenomenul etc.) ca suma,

unitate a contrariitor.
hi manuscris, din parantezi Incepe o srigeatfi Indreptati spre alineatul .Dialectica

este...*, care se atl pe lila urmitoare a munuscrisului (vezi volumul de fatl, p. 189).
I ed.

19*

altul Lau.

Nota !rad.

Nola

188

V.

I. LENIN

6) lupta, respectiv desfdsurarea acestor

contrarii, a tendintelor contradictorii

etc.
7) imbinarea analizei cu sinteza, examinarea separafa a diferitelor p6rti i totali-

zarea, insumarea acestor

8) relatiile fieckui lucru (fenomen etc.)

nu sint numai multiple si diverse, ci
gi

universale. Oricare lucru (fenomen,

proces etc.) este legat de oricare

altul.

9) nu numai unitatea coutrariilor, ci

ei

trecerea fiecarei determinki,

calitilti, trasilturi, a fieckui aspect si

a fieckei insusiri in oricare alta

lin contrariul sliu? .

10) procesul infinit al descoperirii unor n o i
aspecte, relatii etc.
11) procesul infinit de adincire a cunoasterii

de cAtre orn a lucrurilor, fenomenelor,

proceselor etc. de la fenomen la esent5,
si de la o esentA mai putin profund5, la
alta mai profundA.
12) de la coexistentg la cauzalitate si de la
o fornia de conexiune i interdependenta
la alta, mai profuna, rnai generalL
13) repetarea, intr-un stadiu superior, a

anumitor trilsauri, insu'iri etc. ale stadiului inferior si

14) reintoarcerea aparentri la vechi

negare. a)

negatiei)
15) lupta dintre continut si formit, si invers.
Leplidarea formei, transformarea continutului.
16) Trecerea cantiatii in calitate, si vice-

versa ((1 5 si 1 6 sint exemp le care

ilustreazA cele spuse la 9))

CONSPECTUL STIINTA LOGICII'. TEORIA CONCEPTULUI

189

Pe scurt, dialectica poate fi definita ca teorie a uniatii

contrariilor. Aceasla formulare sesizeazA nucleul dialecticii,

dar ea are nevoie de uncle explicatii si de o dezvoltare.

+ (continuare. Vezi pagina precedentan
... #Dialectica este una dintre acele stiinte
vechi care in metafizica laici, evident, = teoria cunoasterii si logical filozofilor moderni,

iar apoi, in general, In filozofia populaili

atit a anticilor, cit si a modernilor, a fost
dintre cele mai desconsiderate ... Diogene
Laertiu, continda Hegel, a spus despre
Platon a el este initiatorul dialecticii,

cea de-a treia tiintrt filozofic (dup4 cum

Tales este initiatorul fiIozofiei naturii, iar
Socrate al filozofiei morale)98, dar asupra

Platon si
dialectica

acestui merit al lui Platon reflecteazA eel mai

putin aceia care fac cea mai mare zarv5, in

1

jurul lui...

...Dialectica a fost adeseori consideratil

ca o arta, ca si cum s-ar baza pe un talent

subiectiv si nu ar tine de obiectivitatea

conceptului ... (336-337). Este un mare

merit al lui Kant eh' a introdus din nou dialec-

tica, di a recunoscut-o ca (insusire) necesarit" a ratiunii" (337), dar rezultatul (aplicArii dialecticii) trebuie sA fie invers" (celui

obtimit de Kant); vezi mai jos.

Urmeaz4 apoi o schilii a dialecticii
foarte interesanth, dart i important6:
...In afaii de faptul ca apare de obicei ca
ceva intimpl4tor, dialectica are, in mod obisnuit, si o form4 mai precist, prin faptul cA,
in legAturii, cu mi object oarecare

de pila

lumea, miscarea, punctul etc. , ea aratri

* Vezi volumul de fa* p. 187 .

Nola re&

Obiectivitatea
dialecticii...

190

V.

I. LENIN

a obiectului ii este proprie cutare determinare, de exemplu, in ordinea obiectelor indicate, finitatea in spatiu sau in timp, existenta

in acest loc, negarea absolut4 a spatiului ;

dar, totodatiti, ii revine in mod tot atit de
necesar si determinarea contrark de pildg
infinitatea in spatiu si in timp, neeisirea
in acest loc, raportul fath de spatiu si deci
din istoria
dialecticii

rolul scepticismului in
istoria dialecticii

spatialitatea. Scoala eleath mai veche a

aplicat dialectica sa mai ales impotriva
misetrii, in timp ce Platon a aplicat-o adeseori impotriva reprezenthrilor si notiunilor
timpului s4u, mai ales impotriva sofistilor,
dar si impotriva categoriilor pure si a determinArilor reflexiei ; scepticismul evoluat de
mai tirziu a extins aplicarea ei nu numai la
asa-zisele fapte de constiinth nernijlocite si

la maximele vietii de toate zilele, ci si la

toate notiunile stiintifice. Consecinta care
decurge din aceasth dialectied este, in general,

caracterul contradictoria i nulitatea afirma-

tiilor facute. Dar aceasta se preteazA la o

dubra, interpretare: o interpretare obiectivk

in sensul ea insusi obieetal, care in felul acesta

se contrazice singur, se suprinfa si se desfiin-

tealit pe sine insusi (aceasta este, bunbark

interpretarea eleatilor, care considerA a trebuie respinsa mice veridicitate a lumii, a
misc'arii, a punctului) ; sau o interpretare
dialectica este
nteleas5, ea o
scamatorie

subiectivk dupA care eanoqterea este defeetuoasd. In aceasth din urm'a interpretare se
subintelege di, insitsi dialectica executh scamatoria unei false aparente. Aceasta este, in general, pitrerea asa-zisului bun-sirut omenesc, care
se opreste la certitudinea senzorialei i la repre-

zenthrile si enunthrile curente ... (337-338).

De pildk Diogene-ciinele" demonstreaz6,
miscarea mergind ; o infirmare vulgath ,
spune Hegel.

CONSPECTUL STIINTA LOGICII.. TEORIA CONCEPTULUI

191

...Sau concluzia cu privire la nulitatea

subiectivti a dialecticii nu priveste dialectica
instisi, ci mai degrabti cunoasterea impotriva
ctireia este ea indreptatti, si anume in spiritul
scepticismului, precum si in sensul filozofiei
kantiene, impotriva ennoa.sterii in general

kantianism =
(si) scepticism

(338).

...Principala prejudecatti constti, aici in

aceea cti dialectica poate avea nurnai readtate negative (338).

Lui Kant, spune Hegel, ii revine meritul,

printre altele, de a fi atras atentia asupra

dialecticii si asupra studierii determinatiilor

gindirii in sine si pentru sine (339).
Obiectul, asa cum este el in afara gindirii
si a conceptului, este o simplti reprezentare
sau chiar o simplii denumire; numai in determintirile gindirii si ale conceptului este el
ceea ce este ...

dack prin caracterul lor sau in virtutea unei

asocieri exterioare oarecare, ele se dovedesc
a fi dialectice ...
...Astfel, toti opusii considerati drept
ficsi, de exemplu finitul si infinitul,
singularul si generalul, sint contradictie nu
prin intermediul unei asocieri exterioare, ci
pentru cti, asa cum rezultti din considerarea

naturii lor, ele sint in sine si pentru sine o

trecere ... (339).
Acesta este cbiar punctul de vedere artitat

mai sus, potrivit ctiruia un prim universal

oarecare, privit in sine f i pentru sine, se dove-

deste a fi altul stiu... (340).

nimio al teeva.

z entar ea
si gind i-

r ea, dezvol-

tarea amindurora, nil aliud*

...De aceea nu se poate considera ca o

vinti a unui object sau a unei cunoasteri

Just! repr e-

Nola brad.

Obiectul se
dovedeste a
f i dialectic

Conceptele nu
sint incremenite, ci in sine,
prin natura

lor=trecere

Primul concept

general (si =
primul concept
general oarecare)

192

V.

I. LENIN

...dar acest altul nu este, in fond, nega-

Acest lucru
este foarte
important
pentru
intelegerea
dialecticii

tivul gol, nimicul ce se considerd drept

rezultat obilnuit al dialecticii, ci este al-

tul primului, negativul nemijlocitului ; prin

urmare, el este determinat ca mijlocit i, in
genere, contine in sine determinarea primului.

Prin aceasta, de fapt, primul se conserva i

se mentine in altul. A mentine pozitivtil
in negativul sdu, in continutul presupozitiei,
in rezultatul ei iat ce este mai important decit orice in cunoaterea rationalrb; e
de ajuns sit reflectArn cit de cit, pentru a ne
convinge de adevarul absolut i de necesitatea absolufg, a acestei cerinte; i clack

pentru a dovedi acest lucru, e nevoie de

exemple, de pot fi date de intreaga logic
(340).

Nu negatia goaM nu negatia far5, rost, nu negatia seeptied, oscilarea, indoiala sint caracteristice i esentiale In Ilia-

lectia

care, fr IndoiaTt, contine in sine elementul

nega+iei, i chiar ca pe cel mai important element al ski ,
nu, ci negatia ca moment al legAturii, ca moment al dezvolOrli care mentine pozitivul, adia, fir nici o ezitare, fr
nici un fel de eclectism.
Dialectica, in general, constA in negarea primei teze, in
inlocuirea ei cu a doua (in trecerea primei teze in a doua, in
stabilirea legriturii dintre prima i a doua etc.). A doua poate
fi fAcut6 predicatul primei

de exemplu, finitul este infinit, unul este multiplu,

singularul este universal ... (341).

...Intrucit primul sau nemijlocitul este
conceptul in sine, prin urmare i negativul numai
in sine" = in sine, momentul situ dialectic consth, in aceea
c'a dilerenfa pe care o contine in sine este afirpotential,
lord nedez- math in'auntrul lui. Dimpotrivg, al doilea este
voltat, inc 6.

nedesfgprat

el insui ceva determinat, este dilerenfa sau rapor-

tul; momentul s'au dialectic consta deci in a

pune unitatea pe care o contine...

(341-342).

CONSPECTUL STIINTA LOGICII". TEOIUA CONCEPTULUI

193

(in ceea ce priveste enunturile, tezele etc. pozitive prime",

simple si initiale, rnomentul dialectic", adicii examinarea
stiintifick cere s4 se indice deosebirea, legAtura, trecerea.
F4r4 aceasta, simpla enuntare pozitiv4 este incompletk lipsita
de viafa, inerth. In coca ce priveste teza a 2-a", cea negativk

momentul dialectic" core 84 se indice unitatea", adic4

leghtura dintre negativ ,si pozitiv, s se descopere acest pozitiv
in negativ. De la afirmatie la negatie, de la negatie la unitatea"
cu ceea cc este afirmat, fir aceasta dialectica devine o negatie

goalk un joc sau o tendint4 de a pune la indoialk)

De aceea, dacil negativul, determinatul, raportul,
judecata i toate celelalte deterrninatii pe care le comport4
acest al doilea moment nu apar prin ele insole ca o contradictie i intr-o forma dialectick accasta se datoreste pur si
simplu insuficientei gindirii, care nu e in stare Ali adune
1aolalt4 gindurile. Cici materialul
determinatiile opuse
sub un raport unic
este deja pus si este prezent pentra
gindire. Dar gindirea formahi li ia ca lege principiul iden-

titttii, lash' &A cad4 continutul contradictoriu, care se aflg

in fata ei, in sfera reprezentilrii, in spatiu si in timp, unde

ceea cc e contradictoriu e mentinut unul in afara alluia N.B.
in coexistent6 si succesiune si astfel se prezint4 in fate
constiintei ftirel contact reciprocl) (342).

Se prezint4 in fata constiintei fret contact reciproc"

iat4 fondul antidialecticii. Aici Hegel pare
a scoate la ivealll urechile de m4gar ale idealismului,
(obiectul)

considerind c. timpul si spatiul (in legAturil cu reprezentarea ) sint ceva inferior in raport cu Ondirea. De altfel,

intr-un anamit sens, reprezentarea este, intr-adevAr,

inferioarA. Esential este cA gindirea trebuie sa imbrfi-

rze toat4 reprezentarea" in miscarea ei, iar pentru

aceasta gindirea trebuie s4 fie dialecticA. Reprezentarea

este ea, care, m a i aproape de realitate decit gindirea? Da si nu. Reprezentarea nu poate cuprinde misca-

rea In totalitatea ei; ea nu cuprinde, de exemplu,

miscarea cu viteza de 300 000 km pe secund4100, pe cind

gindirea o cuprinde ci trebuie s-o cuprind4. Gindirea,

iesitil din reprezentare, reflect4 si ea realitatea; timpul

194

V.

I. LENIN

este o formh de existenth a realitiltii objective. Ajci,

in conceptul de timp (si nu in raportul dintre reprezentare si gindire) sth idealismul lui Hegel.

.Ea* isi stabileste, in aceastil privinth, un principiu

precis, si anume ch contradictia nu poate fi gindith; in reali-

tate insh, gindirea contradictiei este momentul esential al

conceptului. Gindirea forma% gindeste de fapt contradictia,
dar intoarce irnediat ochii de la ea si, flicind sus-zisa afirmatie (in dictonul: contradictia nu poate fi gindith), nu face
decit sh treach de la ea la negatia abstractii.
Negativitatea examinath aici constituie punctul
de cotiturii in miscarea conceptului. Ea este simplul
sarea
dialecticii

criteriul
adevrului
(unitatea
dintre
concept si
( realitate

punct al raporthrii negative la sine, izvorul intern

al orichrei activithti, al automischrii vii si spirituale, sufletul dialectic pe care tot ce e adevhr il
contine in el insusi si Mil care el nu este adevAr;
chci pe aceasth subiectivitate, si numai pe ea, se

bazeazh suprimarea opozitiei dintre concept si

realitate si acea unitate care este adevArul. Al

doilea negativ, negativul negativului, la care am
ajuns, este arhtata suprimare a contradictiei, dar

aceasth suprimare este, tot atit de putin ca si

contradictia, opera unei reflexii exterioare; ea este

momentul cel mai intim i mai obiectiv al vietii

si al spiritului, datorith chruia existh, un subject,
o persoanh, o flinch liberh (342-343).
Ceea ce este important aici: 1) caracterizarea dialecticii: automiscare, izvor al activitatii, mipare a vietii
ci a spiritului; coincidenta conceptelor subiectului
(omului) cu realitatea; 2) cel mai Inalt grad de obiectivitate (das oblektiviste Moment"".).
Aceasta negare a negatiei, spune Hegel (343), este al treilea
termen
dacg, tinem numaidecit sit le numeirdm , dar 11

putem considera si ca al patrulea (Quadruplicitat***) (344),

* Gtndirea formall.
Nola red.
4momentul on] rnai obiectiv ..
pitrimea. Nola trod.

**
***

Nola frac!.

CONSPECTUL $T1INTA LOGICII'. TEORIA CONCEPTULUI

socotind dou it.

195

negatii: cea simpla" (san formala") si cea

absoluth" (343 i.f.).

Nu-mi este clara aceasth deosebire; negatia absoluth nu

este echivalenta cu negatia mai concreth?

Desi aceasta unitate,

treaga forma a metodei
este decit
superficiala
(344).

la fel ca in--

N.B.

triada , nu triada" dialecti-

latura cu totul exterioarg,

a modului de cunoastere

cii este latura ei

exterioarg, superficiala

dar, spune el, chiar simplul fapt ca a

athtat acest lucru (fie si ohne Begriff*)

constituie un merit imens al

filozofiei

kantiene".

E drept ca formalismul si-a insusit si el

triada si s-a tinut de schema ei goalg; dar super-

ficialitatea, dezordinea, si lipsa de continut a

asa-zisei constructii filozofice moderne, care

Hegel

consta doar in a afisa poste tot aceasth schema

formala, lath, concept si Path determinare ima-

ataca cu

nenta, si in a o folosi la stabilirea unei ordini

vehementa
formalis-

Dar ea nu-si poate hica pierde valoarea ei intrin-

mul, plictiseala, stupiditatea

seca din cauza acestei intrebuintrui banale, si

trebuie sa acordam o inalta pretuire faptului

jocului de-a
dialectica

exterioare, au facut ca aceasta forma sa deving

plictisitoare si sg capete o proasta reputatie.

ca a fost astfel grisita aceasta forma de rational,

chiar dad la inceput e Inca neprttrunsa in concept (344-345).
Rezultatul negarii negatiei, acest al treilea termen, nu este...
un al treilea termen in repaus, ci tocmai aceasta unitate o
(a contrariilor), care este miscarea si activitatea care se
mijlocesc pe ele insele... (345).
Rezultatul acestei transforrngri dialectice intr-un al treilea"
termen, in sinteza, este o nourt premisa, afirmatie etc., care, la

rindul ei, devine o sursa de analiza ulterioarg,. Dar in ea, in

*

Ma concept.

Nola (rad.

196

V.

I. LENIN

aceasta a treia" treapta, a si intrat confinutul" eunoas-

terii ((continutul cunoasterii ca atare se ia in considerare

si metoda se largeste devenind sistem (346)).

Inceputul oricarui rationament, al oricarei analize accasta

prima premisa pare acum nedeterminat, imperfect"; apare
nevoia de a-1 demonstra, de a-1 deduce" (ableiten) si rezulta
ceea ce poate sa para ca o cerinta a unor demonstratii si de-

ductii regresive, continuate Ia infinit (347), dar, pe de alta

parte, noua premisa impinge 1,nainte...
...Cunoasterea inainteaza de la continut la continut.
Aceasta miseare progresiva' se caracterizeazrt, in primul rind,
prin aceea ca ea incepe de la determinari simple si c cele care
urmeazti, dupa do devin din ce in ce iai bogate si mai concrete.
Gad rezultatul contine in sine inceputul su, iar miscarea
acestuia 1-a imbogatit cu o nona determinare. Generalul formeaza baza, i de aceea miscarea progresiva nu trebuie luata
drept o simpili curgere de la un altul la altul. In metoda absoluta, conceptul se menfine in a sa fiintare ca altul situ, iar generalul
in particularizarea sa, in judecata si in realitate; in
fiecare faza Ilona a determinarii, gencralul ridicti mai sus intreaga

masa a continutului sau anterior, si nu numai ca nu pierde

nimic prin miscarea sa dialectica progresiva si nici nu lasa,
nimic in urma sa, dar duce cu sine tot ce a dobindit, se imbogateste si devine mai dens ... (349).
Acest fragment rczuma, in felul SU, destul de bine ceea)
tee este dialectica.
Dar extinderea cere si aprolundare (Insich-gehee* ) si o extensiune mai mare
este totodata o mai mare intensiune.
N.B.:
Coca ce este mai begat este de aceea
Cel mai bo- eel mai concret si mai subiectiv, i ceea
gat este cel ce se eufunda in cea mai simpla profunmai concret zime este cel mai puternic si mai cuprinsi mai
zator (349).
subiectiv
In felul acesta, fiecare pas inainte in directia determinarii,

fiecare pas prin care continutul se departeaza de inceputul

nedeterminat marcheaz In acelasi timp o apropiere regresird
*

anfrare in sine*.

NOG trud.

CONSPECTUL STIINTA LOGICII-. TEORIA CONCEPTULUI

197

de acest inceput, astfel ci ceca ce la inceput putea sit paril ca

douil lucruri distincte fundamentarea retroactivsa a inceputului i determinarea mai departe, progresivil a acestuia nu
reprezintiti, in fond, decit unul si acelasi Meru* (350).
Nu trebuie deprezieren* acest inceput nedeterminat:
...nu trebuie sI-1 depreciem invocind pretextul c5, el (inceputul) poate fi admis
N.B.
doar in mod provizoriu si ipotetic. Obiectiile
Hegel
ce i-ar putea fi aduse
buniloar4 aceea ct
impotriva
cunoasterea omenease4 este m'Arginit5, si cri,
lui Kant

inainte de a ne ocupa de un lucru, trebuie

85, supunern unui examen critic instrumentul

cunoasterii
toate acestea nu sint nici cle
decit niste presupozitii, care, ca determinitiri
concrete, atrag dupti ele necesitatea mijlocirii
si a intemeierii lor. Intrucit, inainte de
inceput, aceste obiectii, in virtutea celor

spuse aici, nu au nici o precitidere fag], de

obiect
fapt impotriva crtruia protesteazit
ci mai degrabil, datorith continutului
lor concret, au ele insele nevoie sg fie deduse,
rezultil eXt, dimpotriv, trebuie ssa% consider5m

drept lipsitd de temei pretentia ca ele

srt fie luate in seam'a mai milt decit oricare
altele. Ele au un continut lipsit de adevrtr,
intrucit ele vor Sli treaci drept indiscutabil
si

absolut ceea cc e cunoscut ea finit

si

neadevitrat, si anume o cunoastere finitil,

determinath ca formit si instrument in ra-

port cu continutul ci;

aceastiti cunoastere

lipsitli de adeviir este ea inski forma, intemeicrea retroactivg. Metoda adevrtruhii isi dil
i ea seama cli inceputul este ceva imperfect,
de vreme ce este un inceput, dar totodatil ea

stie cli aceasth imperfectie este, in general,

ceva necesar, deoarece adev6rul nu este altceva decit ajungere la sine insusi prin negativitatea nemijlocitului ... (350-351).
85.

dosconsidorIm.

No/a (rad,

impotriva

lui Kant
(just)

198

V.

I. LENIN

...Datorith sus-arMatei naturi a metodei,

-tiinta este
un cerc
de cercuri

stiinta se prezintil ca un cerc inchis, cu al

temeiul simplu
clrui inceput
se innoad6.., pe calea mijlocirii, sfirsitul ; acest
cerc este totodath un cerc de cercuri... Verigile

acestui lant reprezinth diferitele stiinte ...

(351).

N.B.:
legatura metodei dialectice

cu erfulltes

Sein"*, cu exis-

tenta pling de
continut si

Metoda este conceptul pur, care nu este in

relatie decit cu sine insusi ; de aceea ea este

simpla raportare la sine, care este fiintarea.
Dar ea este acum i o fiintare implinita, conceptul care se concepe pe sine, fiintarea ea totalitate concreth si in acelasi timp pur intens iva ),...

concreth

... In al doilea rind, aceastiti idee ((die

Idee des absoluten Erkennens**)) *este si o
idee logic; ea este inchis a". in gindirea puth,
si nu este decit o stiinth a conceptului divin.
Desthsurarea ei sistematicA este, ce-i drept,

ea insi o realizare, dar o realizare care se

mentine in'auntrul aceleiasi sfere. Intrucit
ideea puth a cunoasterii se afla. astfel inchis5,

in subiectivitate, ea este impulsul de a o

Trecerea

de la idee

la naturti...
N.B.:
In Logica raja
(Enciclopedia,
*

**

suprima, iar adevArul pur, ca ultim rezultat,

devine de asemenea inceputul unei tate sfere
al unei alte stiinte. Aceasta trecere nu putem
s-o mentionlim aici decit in treaeat.
Si anume, intrucit ideea se pune ca unitate
absoluth a conceptului pur cu realitatea lui,
fiind astfel cupring, in neinijlocirea /iintei,
ca totalitate in aceasth fornia, este
ea
na tura (352-353).

AceastA fraz5, din ultima pagin, 353, a

Logicii este cu totul remarcabilg. Trecerea
ideii logice in naturd. Piet la materialism

Iiinta
Nola (rad.
Nola lrad.
ideea cunomterii absolute.

CONSPECTUL ,,STIINTA LOGICII. TEORIA CONCEPTULUI

nu e decit un pas. Avea dreptate Engels

cind spunea c sistemul lui Hegel este un
materialism cu capul in josm. Aceasta nu
este ultima frag, din Logieg, dar ceea ce

unneaz5; pin'a' la sfirsit nu prezinfa importanta.

Sfirsitul Logicii". 17.XII.1914.

199

244, Zusatz*

p. 414") ultima fraz'a din

carte sunk
astfel: diese
seiende Idee
aber ist die
Natue***.

De remarcat et in intregul capitol despre ideea

absoluth" nu se spune aproape nimic despre dumnezeu
(doar o singurl data au scapat, intimplMor, cuvintele
concept" divin") i, in afarA de aceasta, N.B.
acest capitol nu contine ca ceva specific aproape nici

un fel de idealism, ci are drept principal obiect

metoda dialecticd. Concluzia i rezumatul, ulti- N.B.
mul cuvint si esenta logicii lui Hegel este metoda dinlectica

ceea ce este extrem de remarcabil.

inca

ceva: aceasta operk care este cea mai idealistii

dintre scrierile lui Hegel, contine in cea mai mica

masurd idealism si in cea mai mare m

surd materialism. Este contradictoriu", dar asta-i

realitatea I

Vol. VI, p. 399:

Euciclopedie, 227

lucruri excelente

despre metoda analiticd (a dizolva" fenomenul concret dat" a atribui forma universalifatii abstracte" diferitelor laturi ale
lui i herausheben"
<(die Gattung oder
die Kraft und das Gesetz*****), p. 398, i
despre aplicarea ei :
adnea.

N.B.

specia sau
forta i legea"
(specie = lege 1)

Nola lead.

*
" ta desprindoe

Hegel. V1/4 erke, Bd. VI, Berlin, 1810.

Nola red.

odar neeasta idee caro Iiinteaza este nature...

tgonul sau forts, si legeas.

Noba brad.

Nola brad.

200

V.

I. LENIN

Alegerea intro aplicarea metodei analitice

si a celei sintetice (cum man pflegt zu sprechen*) nu este de loc o chestiune care
depinde de bunul nostru plac (398), ci ea
depinde

de forma Ingsi a lucrurilor ce

trebuie cunoscute.
Locke si empiristii se situeazri pe
punctul de vedere al analizei. Si adesea se spune di, in genere, gindirea nu

Foarte just !
Comp. remarca

poate face absolut nimic mai mu1t(399).

Dar indatit devine limpede cri aceasta este
o denaturare a lucrurilor Si ca% cunoasterea
care vrea s ia lucrurile asa cum sffit int% in

Muth de Marx

contradictie cu ea ins'asi. Asa, de pildk

chimistul martert"** o bucath, de carne

/ u 1", 1,5.22

si descoperA ch. ea consta din azot, carbon etc.

in Capita-

Dar aceste elernente abstracte nu mai sint

acum carne .

Definitii se pot da multe, crici obiectele

au multe aspecte:
Cu cit obiectul care urmeaz'a sa, fie definit

este mai bogat, adidi cu cit prezina spre

examinare mai multe laturi deosebite, cu
atit definiiiile date pe baza lor pot fi mai

diferite (400, 229), de exemplu definitia

vietii, a statului etc.

Spinoza si Schelling dau, in definitiile lor, un mare nurn6r

de elemente speculative" (pe cit se pare, Hegel foloseste aici
acest cuvint in sensul lui cel bun), dar sub forma de simpl6
asertiune. Filozofia insrt trebuie s'a dovedeasc i s deduc5,
totul, iar nu sri, se miirgineascri la definitii.
Diviziunea (Einteilung) trebuie sii fie naturalri si nu pur
artificialk adicA arbitrall (401).

P. 403-404 glume eautricioase pe searna construe-

tiilor" si a jocului" de-a constructiile, atunci cind este vorba

de concepte, de idee , de unitatea conceptului si a obiectivitgtii... (403).
t.*

ie qpitil.

do bie,

tinite.

4\

I.

V( la

(la Irml,

Ir ad.

CONSPECTUL STIINTA LOGICIP% TEORIA CONCEPTULUI

201

In mica Eneiclopedie, 233, seetiunea b este intitulath

Das Wolle n* (ceea ce in Logiea mare este Die Idee des
Guten"").

Activitatea este o contradictie"

posibil si imposibil... etc.

scopul este real si ireal,

Formal, disparitia acestei contradictii se produce prin aceea

a activitatea suprimg subiectivitatea scopului, si cu aceasta

si obiectivitatea, suprimg opozitia datoritg cgreia amindoug
sint finite, depgsind nu numai unilateralitatea acestei subiectivithti, ci subiectivitatea in genere (406).
al lui Fichte (mai ales
Punctul de vedere al lui Kant
in filozofia moralg) este punctul de vedere al scopului, a
i

ceea ce in mod subiectiv trebuie sg fie

obiectul)...

(407)

(fgrg leggturg, cu

Vorbind despre ideea absolutg, Hegel isi bate joc ( 237,

vol. VI, P. 409) de declamatiile" pe aceastg tenig, de pretentiile cg in ea se dezvgluie totul, si observg (ti
ideea absolutg... este... universalul,
insg universal nu doar Ca formrt abstractg,
cgreia (sic!) continutul particular ii stil in

fatg ca un altul, ci ca forma absoluth

in care s-au reintors toate determingrile,

intreaga plingtate a continutuhli pus in ea.
Sub acest raport, ideea absolutg poate fi

comparatg cu un bgtrin care rosteste aceleasi

formule religioase ca si un copil, dar pentru
care ele cuprind intelesul intregii sale vieti.
Copilul, chiar dacit intelege si el continutul
religios, 11 consideth doar ea pe tut continut
dincolo de care se aflg incg intreaga viatg si
intreaga lume.

...Ceea ce intereseazg este miscarea ill

ansamblul ei... (

237, 409).

tres hien!
Minunatg
comparatie!
in locul banalei
religii trebuie

sg luain tot
felul de adevgruri abstracte

perfect!

Continutul... este dezvoltarea vie a ideii.. . Fiecare dintre

treptele considerate ping acum este o imagine a absolutului,

dar o imagine mai intii in sens lirnitat... (410).
Vain! a.

Note; irad.
Note' trad.

olden de bine,.

15

Lenin

Opera complete, vol. 20

202

V.

I. LENIN

238, adaos:

(iMetoda filozofiei este in acelasi timp

analitica si sinteticA ; dar nicidecum in sonsal c'a ambele aceste metode ale cunoasterii

finite se afla allituri una de alta sau pur si

simplu alterneaz-a, ci in sensul ea amindouil
sint cuprinse in metoda filozoficrt ca &pit-

site si crt in fiecare migare a ei metoda

tres bien
1

procedeazr in acelasi timp in mod analitic si

sintetic. Gindirea filozofica procedeazrt ana-

litic in mrtsura in care ea nu face decit sit

foarte bine !
(si plastic)

preia obiectul ei, ideea Risind-o sh. actioneze

nestinjenitit, si se limiteazA, ca sa zicem asa,

la a urmrtri miscarea si dezvoltarea ei. In

acest sens filozofarea este cu total pasivrt.

Dar, in acelasi timp, gindirea filozoficA este

sinteticiti si se dovedeste a fi actiunea conceptului insusi. Metoda filozoficit core insit pentru aceasta sfortarea de a ne feri de capriciile

personale si de opiniile particulare care vor

mereu sit se impunrt... (411).
( 243, p. 413)... Metoda nu este, asadar, o formii exterioarA,

ci este sufletul si conceptul continutului ...

(Sfirsitul Enciclopediei; vezi mai sus, pe margine, un citat
din sfirsitul Logicii*.)

* Vezi volumu I do rata, p. 199. Mai &parte in euprinsul eaietului ae nflli file neaerise,

jar la oIir,iIuI lui giIn fusemnirile Cu privire In serierile mai reeeMe despre Hegel" pi
notele marginale Ia o reeenzie a unei earti a lui Perrin veal volumul de rata, p.327
Nola 'ed.

330 .

203

CONSPECTUL CARTII LUI HEGEL

((PRELEGERI DE ISTORIE A FILOZOFIEIO"

Serb. in 191i
Publirni pentru prima one(' in 1930,

in ideveri din Lenin*, voLX II

15*

Se lipdrege dupd tronuecris

205

HEGEL. PRELEGERI DE ISTORIE A FILOZOFIEP"

OPER E, VOL. XIII

INTRODUCERE IN ISTORIA FILOZOFIEI

P 37* .. Dach" adevAml este abstract, atunci el nu este adevitir.

Ratiunea omeneascii, An'atoasg, tinde spre concret... Filozo-

fia este in cel mai inalt grad osti15, abstractului si duce

inapoi la concret ...

0 foarte proft.na si
P. 40: compar4 istoria filozofiei
cu un cerc
acest cerc are
la periferia sa un mare numar
de cercuri ...

justil comparatie !
Fiecare nuantil a gin!

dirii = un cerc pe

marele cerc (spira10

al dezvoltlirii gindirii umane in general

...Afirm di, succesiunea sistemelor flozof ice in istorie

este aceeasi ca si succesiunea determiniirilor coneeptuale
in deductia lor logicrt. Afirm c4', daca eliberiim complet N.B.
conceptele fundamentale ale sistemelor apArute in istoria
filozofiei de ceea ce se referA la forma lor exterioarii, la

aplicarea lor la cazurile particular etc., obtinem diferitele trepte ale determinitrii ideii ins'asi in conceptul i
(

logic.

Invers, dad, luAin progresul logic in sine, avem in el

progresul fenomenelor istorice in momentele lor principale ; dar pentru aceasta trebuie, bineinteles, sa. stim
sil recunoastem aceste concepte pure in ceea ce este Continut in forma istoricA (43).
Ihgel. Worke, Bd. XIII, Berlin, 1833.

Nola red.

206

V.

I. LENIN

P. 56

ironizeaz6; goana dupA ceea ce e la moat, dupil cei

ce sint gata auch jedes Geschwge (?) far eine Philosophic

auszuschreiee*. P. 57-58 excelent pentru o strictil

istoricitate in istoria filozofiei, pentru a nu se atribui
anticilor o dezvoltare" a ideilor lor care este claril pentru
noi, dar care in realitate le lipsea Inc celor din antichitate.
La Tales, de exemplu, nu existil inch' conceptul de

ape" (ca principin), nu existh

calla

incii,

... Asa, de exemplu, existh popoare

conceptul de

intregi

care

inch" nu au de loc acest concept* (de cauzii); pentru

aceasta este nevoie de un inalt grad de dezvoltare ... (58)
0 expunere extrern de lungii, goaili i plictisitoare, despre
raportul dintre filozofie i religie; in genere, o prefath de
aproape 200 de pagini ceva imposibil!!

prorlame drept tiluzotie orite flitteala

theeput.

Ada trad.

.N.Ja trod.

(5)..

CONSP. CARTII LM HEGEL ,,PRELEG. DE ISTORIE A PILOZOP." 207

VOL. XIII. PRIMUL VOLUM DIN ISTORIA FILOZOFIEI

ISTORIA FILOZOFIEI GRECESTI
FILOZOFIA IONIENILOR

Anaximandru (610-547 iminte de Hristos) sustinea c omul

se trage din peste (213).
PITAGORA SI PITAGORICIENII

...Astfel, acestea sint niste determinki

seci, lipsite de proces, nedialectice, in

clef initie negativii,

repaus... (244).

a dialecticii

Este vorba de ideile generale ale pitagoricienilorlo;

numArul" i semnificatia lui etc. Ergo: aceastil, apreciere

se referg, la ideile primitive ale pitagoricienilor, la filozofia
lor primitiv5,; determinkile" substantei, ale lucrurilor, ale

lumii sint la ei seci", lipsite de proces (de miscare), nedialectice".

Urmkind mai ales dialectical in istoria filozofiei, Hegel

citeaz5, rationamentele pitagoricienilor: ...unu ad'augat la un
numk par da un numk impar (2 + 1 = 3); adAugat la un
numk impar, d. un numk par (3 -I- 1 = 4); el (Eins*)
are insusirea de a face ea un nuink s devin5, gerade (= par),
prin urmare, trebuie s, fie el insusi un numk par.
Prin urmare, unitatea contine in ea insasi determiniiri
diferite (246).
Armonia muzicari i filozofia lui Pitagora:

I
I

Uuu.

Nola trad .

(armonia
universului")

208

V.

raportul dintre
subiectiv
si obiectiv

I. LENIN

... 40 senzatie subiectivA atit de simplA

cum e auzul, dar care e in stare s5, cuprindrt

in sine un raport, Pitagora a revendicat-o

pentru intelect si a cucerit-o pentru acesta,

dindu-i o determinare stabilit (262).

P. 265-266: miscarea constelatiilor armonia ei este armo-

nia sferelor ceresti cingtoare (la pitagoricieni),

pe care noi nu o auzim: Aristotel. De coelo"*, II, 13

oi mos:
... In centru pitagoricienii puneau focul, iar phmintul II
considerau drept Un astru care se invirteste in cerc injurul acestui corp central ... Dar acest foc nu era, la ei, soarele... oEi se
bazau, in acest caz, nu pe aparenta sensibilg, ci pe principii...
Aceste zece sfere izece sfere, sau orbite, sau miseari ale celor
zece planete: Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, Soarele,
Luna, Plinintul, Calea Laptelui i Gegenerde**(-- antipodul?),

inventat pentru a obtdne un numAr rotund", numgrul 10

ea tot ce se miscli, fac zgomot; dar fiecare sferit produce un

sunet deosebit, potrivit rnrimii i vitezei sale diferite...
Aceasth vitezrt este determinatrt de diferitele distante, care

se afla intro ele intr-un raport armonic, corespungtor intervalelor in muzicA; datoritri acestui f apt ia nastere un sunet
armonios (muzica), produs de sferele (universul) in mi,seare ...

aluzie la structura
materiei !

rolul pulberei (in raza

solarit) in
filozofia antic4

pitagoricienii: conjecturi", fantezii despre a-

semruiarea dintre macrocosm si microcosm

In ce priveste sufletul, pitagoricienii credeau a die Seele sei:

Sonnenstaubchen" *** (= corpusculi, atomi) (p. 268) (Aristotel.
De anima"****, I, 2)107.
In suflet existrt sapte cercuri (eledie

mente), intocmai ca si in cer.

Aristotel. De anima", I, 3,
p. 269.

.Despre ars. Nola trad.

Coatraparaintul. Nola lrad.
*sulletul lite consliluil din corpusculi solartI.
Nola lrad.
*Despre mullet*.

Nola lrad.

CONSP. CARTII LUI HEGEL ,,PRELEG. DE ISTOIUE A FILOZOF.' 209

Si tot aici ni se insira niste povesti: eic Pitagora (luind

de la egipteni teoria nernuririi si a migratiunii sufletelor) ar fi
spus e sufletul sail a trait timp de 207 ani in alti oameni etc.
etc. (271).
N.B.: o combinatie intre germenii de gindire stiintifica
fanteziile a la religie, mitologie. i acum vedem
mereu aceeasi combinatie, numai c proportia intre
i mitologie este alta.
stiin
si

Inca ceva despre teoria numerelor a lui Pitagora.

Dar numerele unde se afla? Separate prin spatiu, nu

cumva salasluiesc in cerul ideilor? Ele nu sint chiar

lucrurile, deoarece lucrul, substanta este, bineinteles,

altceva decit numar, un corp n-are nici o asemanare N.B.

cu numarul, p. 254.
Citat din Aristotel? Metafizica"108, I, 9 nu?
Din Sextus Empiricus? Nu e dark

P. 279-280

pitagoricienii admit existenta eterului (... Prin

eterul dens si rece patrunde o raza de soare etc.).

Astfel, ipoteza eterului exista de mii de ani si a ramas

pina azi tot ipoteth. Dar de pe acum exista de o ride de ori
mai multe galerii subteran,e care due la rezolvarea problemei,

la definitia stiintifica a eteruluP".

..5COALA ELEATA

Vorbind despre scoala eleatan, Hegel spune

despre dialectied:

c(Glsim aici (in der eleatischen Schulen

tinceputul dialecticii, adica al miscarii pure a
gindirii in concepte; si totodata gasim aici opozitia gindirii impotriva fenomenelor sau a fiintei

sensibile,opozitia intre ceea ce este in sine si

lit voids, eleatL

Nota grad.

ce este
dialectica?
(a)

210

V.

(P)

Hegel
despre
dialecticA
(vezi

pagina
precedenth)

I. LENIN

fiintarea pentru altul a acestui in sine ; iar in

esenta obiectiviti gasini contradictia pe care o
poarra in ea ins4i (dialectica propriu-zisA)...
(280). Vezi paginile urmrttoare*.
Aici sint, in fond, douti determinAri (dour ,
indicii, doii ti1sturi caracteristice ; Bestimmungen, keine Definitionen") ale dialecticiim:
v.) mirarea puril a gindirii in concepte" ;

p) (a explica)

(a descoperi) in (ingsi)

esenta obiectivg contradictia pe care ea

(aceasta esenta) o poartti in ea insMi

(dialectica In inteles pro-

p r i u)".
Cu alte cuvinte, acest fragment" al lui Hegel
trebuie redat astfel:
Dialectica, in general, este miscarea piwiti a

gindirii in concepte" (adick vorbind fura mistica

idealismului: conceptele omenesti nu sint irnobile, ci in continuu rniscare, tree unul intr-altul,

ii varsit continutul unul intr-altul. Ftiu aceasta, ele nu oglindesc viata adevkatil. Analiza
conceptelor, studierea lor, arta de a opera cu
ele" (Engels)112 core intotdeauna studierea m i

c a r ii conceptelor, a leguturii lor, a trecerii

lor unul intr-altul).

in special, dialectica este studierea opozitiei
dintre lucrul in sine (an sich), esentk substrat,
substantti
si fenomen, fiintare pentru altul".
($i aici vedem trecerea, curgerea unuia intr-altul : esenta se fenomenalizeazk Fenomenul se

esentializeazk) Gindirea omului se adince0e

neincetat de la fenornen cutre esentk de la
esenta, ca su zicem ma, de gradul intii cutre
esenta de gradul al doilea .a.m.d. la infinit.
in Bens propriu, dialectica este studiul contradictiei in ins* esenta obiectelor: nu numai feno-

La pagina urmitoare a manusorisului se af1 textul de mai jos.

determinari, nu definicii.

Nola &ad.

Noia red.

CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF.* 211

menele sint trechtoare, mobile, fluide, separate

doar prin limite conventionale, ci i esenyle
lucrurilor.

Sextus Empiricus prezinth in felul urmhtor

punctul de vedere al scepticilor:
... Ca si cum ne-am inchipui ch, intr-o cash
in care se ghsesc multe obiecte pretioase, mai

multi insi cauth aur in timpul noptii; fiecare

ar crede a a gitisit aurul, dar n-ar sti in mod
sigur acest lucru, chiar dach intr-adevhr 1-ar
fi ghsit. Tot asa si filozofii pesc in aceasth

comparatie
atritigh-

toare...

lume, ca intr-o cash mare, ca sit caute adevhrul;

chiar dach 1-ar ghsi, ei tot n-ar putea sti a 1-au

ghsit... (288-289).
Xenofan (eleatul) spunea:
Dach boii i leii ar avea miMi pentru a crea,
zeii duph
ca i oamenii, opere de arth, s-ar apuca i ei
chipul
st-i picteze pe zei, dindu-le forma corpurilor
omului
pe care le au ei insisi... (289-290).
Trhshtura caracteristich a lui Zenon este dialectica ...
El este pitirintele dialecticii... (302).
... La Zenon ghsim totodath i o dialecticil CU adevhrat
obiectivii (309)
(310: cu privire la combaterea sistemelor filozof ice: Falsul
trebuie dovedit ca fals nu prin aceea c opusul lui este adevhrat,

ci prin el insusi...)
Dialectica, in general, este: a) dialectich
exterioarg, adich o miscare diferith de actul

care cuprinde laolalth aceasth miscare ; (3) miscare nu numai a intelegerii noastre, ci o miscare
demonstrath prin esenta obiectului insui, adich
prin conceptul pur al continutului. Primal gen
de dialectich este un mod de a considera obiec-

tele, athtind in ele temehiri i laturi prin care

facem siti devinh subred tot ceea ce altfel trece
drept temeinic stabilit. Aceste temeiuri pot fi
cu totul exterioare, i, atunci clad vom vorbi
despre sofisti, ne vom ocupa mai indeaproape

dialectica

212

V.

I. LENIN

de aceastA dialeetich. Cealalth dialectich insti

este considerarea imanenth a obiectului: acesta
este privit in sine insusi fhth presupunere, larti
idee preconceputh, Mr idee moralh, adich fheind

abstractie de raporturi, legi si temeiuri exterioare. Te transpui in intregime in obiect, ii

consideri in el insusi i Ii sesizezi potrivit deterdialectica
obiectivti

minhrilor pe care le posedh. Considerat astfel,

eb (er) (sic!) ose infittiseazh apoi ca unul care
contine in sine deterrninhri opuse si care, prin
urmare, se dephseste, se suprimti pe sine :
aceasth dialectich o intilnirn mai ales la antici.
Dialectica subiectivh, care rationeazh pornind
de la temeirtri exterioare, este valabilh atunci
chid recunoaste c in just existh i nejust i ch
in fals existh si adevtir. Adevhrata dialectich
nu lash sh earnin g. nimic in afarh din obiectul
shu, astfel ca el sh se infhtiseze ca avind lipsuri
doar intr-o privintA, ci este dizolvat in intreaga

lui naturh... (p. 311).

Cu privire la

In secolul al XX-lea (ba chiar si la sfirsitul

dialecticti

secolului al XIX-lea), toti sint de acord"

ei

filistin este vnul dintre acele acorduri prin

si la
insemnhtatea
obiectivh...

cu principiul dezvolthrii".
Numai c acest
acord" superficial, nechibzuit, intimplAtor,
care adevhrul e intibusit i banalizat.

Dach

totul se dezvolth, inseanmh ch totul trece

dintr-unul in altul, deoarece, duph, cum se
stie, dezvoltarea nu este o simplh crqtere,
nuirire (respectiv micsorare) etc. universala
ai eternh.
i, dacti este asa, trebuie, in
primul rind, ca evolutia sh fie inteleash mai
precis ca o aparitie i distrugere a tuturor
Iar in al
lucrurilor, ca treceri reciproce.
doilea rind, dach totul se dezvolth, atunci
se referh oare acest lucru la conceptele cele
mai generale si la categoriile gindirii? Dach
nu, inseaninh cA gindirea nu este legath de

CONS?. CARPI LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOP." 213

fiintare. Dug da, Insearnn

existrt

dialecticI a conceptelor si o dialecticA a

cunoasterii, care are o semnificatie obiec-

tivL +

I principiul
desvollarii

II principiul

-I- Pe ling5, aceasta, principiul universal al dezvol-

tkii trebuie s'a fie unit,

legat, imbinat cu principiul universal al u n i -

N.B.

tii lunzii, naturii,

misckii, materiei etc.

...Zenon privea miscarea, mai ales, in mod obiectivdialectic ...

Xiscarea insitsi este dialectica a

tot ce existA... Lui Zenon nu i-a trecut
prin minte s nege miscarea ea sinn-

liche Gewissheit*; problerna nu era

decit nach ihrer (al misckii) Wahrheit" (adevkul misekii) (313). Si la

pagina urmkoare, povestind anecdota

en Diogene (cinicul din Sinope), care
nega miscarea mergind, Hegel scrie:
... <(Dar anecdota are si o continuare:

cind un discipol era satisfkut de un

asemenea mod de a nega, Diogene
incepea

s5,-1

loveasc

en 135,tul, pe mo-

tiv c, dacA profesorul in cadrul discutici a adus argumente, trebuie ca

obiectiile pe care le aduce discipolul
a fie si ele argumentate. De aceea nu
trebuie s ne multumim cu certitudinea senzorialit, ci s

intelegem...

(314).
*oertitudine sonsibiW..

Nola Irad.!

N.B.
Datele problemei pot

si trebuie a fie i n-

versate: aici nu
este vorba dac . cxist sau nu miscare,

ci cum poate fi ea

exprimata in logica
conceptelor

Nu-i au!

De unde a fost luata

aceast6 continuare a
anecdotei ?

La Diogene Laertiu,
VI, 39, si la Sextus

Empiricus, III, 8

(Hegel, p. 314), nu exisa o asemenea continuare113. Nu cumva

a Miscocit-o Hegel?

V. I. L E N I NI

214

4 moduri de negare a rniscArii, intilnite la Zenon:

1. Cel ce se miscA, spre o tinth trebuie s parcurga mai intii
jamatate din drumul care duce spre ea. *i apoi, de la

aceasa jumrttate, iarasi junfatate din aceasta jumAtate

s.a.m.d. la infini,t.
Aristotel a rlispuns: spatiul si timpul sint divizibile
la infinit (auvc41..v.*) (p. 316), dar nu sint divizate la
infinit (evzprE4**); Bayle (Dictionnaire", t. IV, article
Zenon"4) calificA faspunsul lui Aristotel drept pitoyable*** , spunind:

...d a c i am trage un nuniar infinit de linii pe o bucAticii, de materie, n-am introduce o diviziune care ar transforma intr-un infinit actual ceea ce dupii Aristotel nu este

decit un infinit potential...

*i Hegel scrie (317): Acest dacii este admirabil!
adicrt daca am duce pinri la capilt diviziunea i nlinita!!
...<(Esenta timpului si a spatiului este miscarea, deoajust! rece ea este ceea ce e universal; a o intelege inseanmrt a-i
exprima esenta in formA de concept. Miscarea, ea concept, ca gind este exprimatrt ca unitate intre negativitate

si continuitate; dar nici continuitatea si nici discontinuitatea nu pot fi considerate in ele Insele ca esenta...
(p. 318-319).

A intelege inseamna a exprima in formA de concepte".

Miscarea este esenta timpului si a spatiului. Dourt concepte
fundamentale exprimri, aceasta esentit: continuitatea (Kontinuitiit) (infinith) si punctualitatea" (= negarea continuitrttii,

discontinuita tea). Miscarea este unitatea intre con-

tinuitate (a timpului si a spatiului) i discontinuitate (a timpului si a spatiului). Miscarea este o contradictie; ea este o
unitate a contradictiilor.
**

***

potential. Nola lrad.

realitate.
Nola Oast.
jaloic. Nola brad.
In

CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A Ell OZOI ."

215

Este gresith afirmatia, Meuth de Ueberweg-Heinze, in editia

a 10-a, p. 63 ( 20), ci Hegel il aprirA pe Aristotel impotriva
lui Bayle". Hegel il combate atit pe sceptic (Bayle), cit i pe
antidialectic (Aristotel).
.115
Comp. Gomperz. Les penscurs de la Greco",
recunoastere silith, constring a unithtii contrariilor, fr

recunoastere (din lasitate de gindire) a dialecticii...

2. Acbile nu va ajunge broasca testoasg. La inceput 1/2"

s.a.m.d. la infinit.

Aristotel faspunde: el o va ajunge dad i se va ingAdui

sit treac5, peste limitr (p. 320).

Si Hegel spune: Acest faspuns este just, el contine

totul" (p. 321), deoarece in realitate juniatatea devine aici

(pe o anumith treapth) o limith"...

...Cind vorbim, in general, despre miscare, spunem: corpul se afra intr-un loc si
apoi trece in alt loc. In timp cc se mirk
el rut se mai aflit in primul loc, dar nu se aflii

comp. obiectiile
lui Cernov
impotriva liii
Engels116

nici in al doilea; dacil ar fi intr-unul

din cele clou locuri, el ar fi in repaus. A
spune cri se afl'a intro cele dota locuri inseamn'a, a nu spune nimic, deoarece si in
Inc

cazul acesta el se afIrt din nou intr-un anumit

loc; prin urmare, ne Osim in fata accleiasi

dificultriti. A se misca ins5, inseamria a fi
In cutare loc si totodath a nu fi; aceasta este
continuitatea spatiului si timpuliti, i tocmai

N.B.

just!

ea face posibilA miscarea (p. 321-322).

Miscarea este pozitia mud corp la un moment dat intr-un
anmnit loc, iar intr-un alt moment in momentul urmrttor
in alt loc; aceasta este obiectia pe care o repeth Cernov (in ale
sale Studii filozofice"), urmind pe toti, adversarii metafizicieni" ai lui Hegel.
Aceasth obiectie este rieintemeiata, deoarece: (1) ea descrie
rezultatal miscrtrii si nu misearea ins4i; (2) ea nu arath, nu
cuprinde intr-insa posibilitatea miscrtrii; (3) ea prezinth mis-

216

V.

I. LENIN

carea ea pe o sunlit, ea pe o inliintuire a strtrilor de repaws,

adicA nu a inlitturat contradictia (dialecticit), cinumai a acope-

rit-o, a ocolit-o, a ascuns-o, a estompat-o.

1

just!

Dificultatea o pricinuieste intotdeauna gindirea, deoarece momentele unui obiect, care in

realitate sint legate, ea le sepal% si le mentine
distincte unul de altul (322).

Noi nu putem reprezenta, exprima, mAsura si infAtisa miscarea farrt sA, intrerupem continuitatea ei, fart sin. simplifietm,
srt luAm intr-un mod grosolan, s fragment-Am, sri mortificam
ccea ce este viu. Reprezentarea miscArii in gindire este intotdeauna o simplificare, o mortificare, si nu numai de dare gindire, ci si de cAtre senzatii, si nu numai a miscrtrii, ci si a oricitrui concept.

*i in aceasta constii escii,la dialeeticii. Toentai aceasta

esen(ii este expriinatil prin formula: unitatea, identitatea
contrariilor.
3. Srtgeata care zboarA strt pe loc.
Si dspunsul lui Aristotel: greseala

provine din faptul d

se admite cii, (tirnpul constA din diferiti acum*(bc Trip/

vT.59),

p. 324.
4. Jumiltatea este egalit cu dublul: miscarea este mitsuratA
in raport cu un corp nemiscat si in raport cu un corp care

se misd in sens inver s.

La sfirsitul paragrafului despre Zenon, Hegel face o comparatio intre acesta si Kant (ale drui antinoinii nu aduc nimic
mai mult decit ceea ce a fricut deja Zenon aici).

Concluzia generalit a dialecticii eleatilor: adevArul este

numai unul, tot restul a neadevar"
tot asa cum filozofia
kantianrt a avut ea rezultat: Noi nu cunoastem decit fenomonde . In general, este unul si acelasi principiu (p. 326).
Dar existri si o deosebire.
Kant
La Kant, ceea ce e spiritual ruineazA
si subiectilumea:
dupA Zenon, lumea fenomenelor in
vismul,
scepticismul
sAu etc.

sine si pentru sine nu este adevAratA. Dupil

Kant, gindirea noastrA, activitatea noastril

CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF.

217

spiritualti este rea. A nu pune nici un pret

pe cunoastere inseamna a umili peste mtisurti,

spirituh... (327).
Scoala eleata continua' cu Leucip i cu so f

ti,

FILOZOFIA LUI HERACLIT

Dupti. Zenon (? el a trait dupei Heraclit?)117, Hegel trece

la Heraclit i spune:

Ea (dialectica lui Zenon) mai poate fi nurnitti, gi

dialectica subiectivti, in masura in care apartine subiectului care considera, i unu farti aceasta dialecticti MI% N.B.

aceasta miscare, este unu ca identitate abstracta...

(328).

dar mai inainte s-a spus

altele

vezi citatul de la p. 309 si I

la Zenon avem de-a face cu o dialectica obiee-

livi. Este aici un distinguo"* foarte subtil. Compara

cn cele ce urmeaza:

Dialectica este: a) dialectica exterioarti, rationare

la intimplare, in care nu se dizolvti, sufletul lucrului N.B.
insusi; (3 ) dialectica irnanenta a obiectului, care se
raporteaza insa (N.B.) la modul de examinare a subiec-

tului; y) obiectivitatea heraclitiana, adica dialectica

N.B.

instisi inteleasu ca principiu (328).

a) dialectica subiectivti
p) in obiect exista' dialectica, dar en nu still, poate cti
e Schein**, numai fenomenul etc.
y) dialectica complet obiectiva, ea principiu a tot ceea
ce exista

(La Heraelit): Aici ne gasim pe un purnint nou; nu

exista nici o tezu a lui Heraclit pe care sa n-o fi

incorporat in Logica mea* (328).

Heraclit spune: totul este devenire; aceastti devenire

este principiul. Acest lucru se cuprinde in expresia: N.B.

fiintarea este tot atit de putin ea si nefiintarea...
(p. 333).

"

10

4,ou deosebesos.

aparen0.

Nola grad.

Nota (rad.

218

V.

I. LENIN

Recunoasterea faptului e fiintarea si nefiintarea nu shit

decit niste abstractii lipsite de adevk si ct primul lucru a devkat
este devenirea, inseanmil o mare cucerire. Intelectul izoleazit

una de alta fiintarea si nefiintarea si consider ci ambele in

parte sint adeviirate si valabile ; ratiunea, dimpotrivri, recunoaste

pe una in cealalth, recunoaste cii in ima dhitre ele este continuth

cealalth, care este a ei (N.B. cealalth, care este a ei")

hart
de ce Totul, Absolutul trebuie determinat ca devenire (334).
Aristotel spune, de exemplu (lle mundo"118, cap. 5), cii Hera-

clit, in general, a unit laohilth intregul si neintregul

(partea),

ceea ce merge impreumi

cc este opus

...ceea ce se acord'a si ceea cc e disonant; si din toate

(opusele) se naste unul si din unit se wise toate (335).
Platon reproduce, in Symposion", conceptiile lui Heraclit,
(intre altele in legilturri cu muzica: armonia se compune din opusi)
si expresia arta muzicantului uneste ceea ce este diferit"9.
Hegel scrie: sustinind acest lucru, flu

Foarte just si
foarte impor-

tant: altul"

ca altul s u,
dezvoltarea in
opusul s

inseamn'a ort-1 contrazice pe Heraclit (336),

deoarece diferenta este esenta armoniei:
Aceasth armonie este tocmai devenire
absoluth, schhnbare,
nu devenire ca alt-

ceva, acum unul, iar apoi altul. Esential

este crt fiecare diferit, fiecare particular este

diferit de oricare altul, dar nu in mod abstract de un oarecare altul, ci f Mil de altul
Mu; fiecare existh numai In milsura in care
in sine, in conceptul liii, este continut altul
sriu... (336).

Tot asa si cind e vorba de tonuri; ele trebnie sit fie diferite,
dar in asa fel inch sit poath fi unite ... (336). P. 337: printre
altii, Sextus Empiricus (si Aristotel) sint socotiti a fi printre...
bes ten Zeugen*...

Heraclit spunea: Timpul este prima esenta corporalV

(Sextus Empiricus), p. (338).

corporali" este o expresie stingace" (aleasit, poate (N.B.),
de un sceptic (N.B.)), dar timpul este prima esentti sensibila"...
Timpul este devenirea puth, ea devenire intuith... (338).
ei mai bani martorie.

Nola trad.

CONSP. CARTH LIR HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOP." 20

Referindu-se la faptul c Heraclit considera focal ea un proms,

Hegel spune: <IFoeul este timpul fizic; el este aceastit neliniste
absoluta (340), iar mai departe cu privire la filozofia naturii

a lui Heraclit:
...Ea (die Natur*) este in ea insasi process...

(344)... natura este acest ce, care nu se aflit niciodatil in

stare de repaus si in care totul este trecere din ceva in

altceva, din dedublare in imitate si din unitate in dedublare ... (341).
A intelege natura inseamna a o inMtisa ca pe un proces ... (339).

Aiei, spune el, se vede ingustimea naturalistilor:

... <Hart ascultitim la cc spun ei (die Naturforscher**),

constatam c ei observa si spun numai ceea ce \rad;

dar asta nu este adevitirat, caci in mod inconstient ei N.B.

transforma en ajutorul conceptului (pea ce vad in mod
direct. i discutia are ca object nu contradietia ce ar
exista intre observatie si conceptul absolut, ci pe aceea
care ar exista intre conceptul limitat, fixat, si eel abso- N.B.
lut. Ei incearca sa dovedeasca e nu exista transforma re ... (344-345).
... Apa, care se descompune in procesul ei, da, la iveala

hidrogen si oxigen: acestea nu au aparut acum, ci existau si

inainte ea atare ea parti din care este compusa apa (asa
isi bate joc Hegel de naturalisti)...
Asa se intimpla en fiecare expresie verbala a perceptiei si
a experientei; din momentul in care omul vorbeste, exista
in cuvintele hti un concept, conceptul nu poate fi oprit sa renasca

in constiinta si sa contina intotdeauna o umbra de universalitate si de adevar.

Foarte adevarat si foarte important; tocmai acest lueru 1-a
repetat, intr-o forma mai populara, Engels, eind a seris ca
naturalistii trebuie sa stie cA rezultatele stiintelor naturii sint
conceptele, iar arta de a opera cu conceptele nu e ceva innascut,

ci rezultatul a doua milenii de dezvoltare a stiintelor naturii

si a filozofiei'20.
*

nat ura.

natural

16*

Nola grad.
i.

Nola trod.

220

V.

I. LENIN

Naturalitii au o idee ingusta despre transformare si nu inteleg dialectica.

... El (Heraelit) este acela care a exprirnat, eel dintii,
natura infinitului si care, cel dintii, a inteles natura ca infinith
in sine, adica a inteles esenta ei ca un proces ... (346).

In legatua cu conceptul de necesitate , comp. p. 347.

Heraclit, pe cit se pare, nu putea sa vada adevarul in certitudinea senzoriaIa (348), ci

in necesitate" (cillapvive)

((A6y0;.**)).

turd)
(imijlocire absoluta (348) (alegii
bsoluta
N.B.:
Necesitatea =
universalul

fiintarii"

(universalul

in fiintare)
(legatura,

mijlocire

N.B.

Rationalul, adevirul pe care il cunose,

este, desigur, obtinut printr-o inaintare ce
porneste de la ceea ce tine de obiect ca obiect

sensibil, singular, determinat, existent, dar

ceea ce cunoaste in sine ratiunea este, in
aceeasi masua, necesitatea sau universalul
fiintarii, este esenta gindirii, dupti cum este
si esenta lumii (352).

absoluta")

LEM P

368: Dezvoltarea istorica a filozofiei trebuie sa corespunda dezvoltarii logice a

Dezvoltarea

istoria a
filozofiei

trebuie a corespunda" (??)

dezvoltarii
filozofiei

filozofiei; dar in aceasta din urna trebuie

a existe locuri care ramin in afara dezvoltarii istorice .

logice

Avem aici o cugetare foarte profunda, si foarte justil, in esenta

materialista (istoria reala este baza, temeiul, fiintarea, (Ilya

care vine constiinta).
destin.
logos.

Nola !rad.
Nola grad.

CONSP. CARTII LUI HEGEL PEELED. DE ISTORIE A FILOZOF.- 221

Leucipp spune ch, atomii sint invizibili, din cauza micimii

corporalithtii lor (369), iar Hegel obiecteazh ch aceasta este
mimai Ausrede"* (ib.), cii. das Eine** nu se poate vedea, ea

das Princip des Eine*** este ganz ideell"**** (370), di

Leucipp nu este empirist", ci idealist.
(( ??
terpretare for fatii
Ua idealistului Hegel, vildit fortath.))

([Adaptindu-1 pe Leucip la logica sa, Hegel se dedh. la peroratii

pe terna importantei, mketiei" principiului (368) Fiirsichsein*****, pe care-I reghseste la Leucipp. Miroase oarecum a
interpretare trash de phr.]******
Dar existh aici i un grhunte de adevhr: nuanta (momentul")
separhrii ; intrerupere in progresivitate; momentul stergerii

atomul, unul.
contradietiilor; intreruperea continu it4ii,
(Comp. 371 i.f.: Unul si continuitatea sint opusiie...
Logica lui Hegel nu poate fi aplica1i intocmai si nu poate
fi luat asa cum se prezinth. Trebuie ex tr as e din ea nuantele
logice (gnoseologice), curhtind-o de Ideenmystik *******: i
aceasta inseamnh o munch considerabilh.)
De aceea atomistica se opune, in general,
reprezenthrii creatiei si conservitrii lumii de

strini acesteia. In atomistich,

stiintele naturii se simt pentru prima oarh
eliberate de necesitatea de a giisi irn temei
al existentei luniii. Mind* dach, ne reprozenthm natura ca fiind creat si conservath
de chtre altcineva, atunci trebuie s. ne-o
reprezenthm nu ca existind de la sine, ci
ca avindu-si conceptul in afara ei, adich
avind un temei in afara ei; ea, ca atare, nu

materialism
(acest cuvint ii
inspirh teamh
lui Hegel, care
strigh: piei
din ochii mei!)

are temei, si nu poate fi inteleash decit dach

se porneste de la vointa altuia: asa curn este,

versus
atomism

chtre o fiin

"

gin fel de a vorbi*. Nola trod.

ninth.
Nola brad.
principiul unulul..
Nota brad.

* de natura cu totul dea1i.

***"

Nota brad.

fiinIare pentru sine..

Nota brad.
In Inanuseris, aceste cinci rtnduri shit sterse.
Nola trod.
mistica ideilor.

Nola red.

222

V.

I. LENIN

ea este intimplMoare, lipsitg de necesitate

si de concept in ea inski. In reprezentarea
proprie atomisticii avem insti, reprezentarea
insinelui, a naturii in genere, adicti gindul
se gliseste in ea pe sine insusi... (372-373).
Expunind, dupg Diogene Laertiu, IX,

31-33, atomistica lui Leucipp, virtejurile" (Wirbel siv-y)* atomilor, Hegel

nu ggseste aici nimic interesant ( nu pre-

N.B.

zintti nici Un interes ))..., descriere goalti,

reprezentilri tulburi i confuze*, p. 377
i .f .).

Orbirea lui Hegel, ingustime de idealist!!

DEMOCRIT

Hegel behandelt** pe Democrit cit se poate de stiefrniitter-

lich***, in total p. 378-380! Idealistul nu suportg spiritul

materialismului !! El citeazg cuvintele lui Democrit (p. 379):
Potrivit opiniei (v6p.cp) exista cald,
potrivit opiniei existg rece si tot potrivit ei existg culoare, dulce i amar;
potrivit adevtirului (iTe-7?) insti existti
nurnai indivizibilii [atomii] si vidul
(Sextus Empiricus. Adversus Mathernaticos****, VII, 135)121.
Si trage concluzia :
...Astfel, vedem crt, Democrit a expri-

mat in chip mai precis deosebirea ce

existti intre momentul fiintarii in sine
si momentul modului fiintiirii pentru

un altul ... (380).

Prinaceastg conceptic se deschid larg
portile" idealismului rgu", care spune:
(senzatia men)
comp. Mach'22
meine Empfindung*****, ?nein" . . .

idealism rgu"

*Diogene Laertiu p. 235 evertiginern.

tradueere latinti.
trateaza.
Nota trod.
Nota trad.
Impotriva matematieienilor.
Nota trad.
toenzatia meal. Nola trad.

**

* vitreg.

**

***

CONSP. CART II LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOP.* 228

...Se afirmrt o diversitate sensibilk

lipsitit de concept, a senzatiei, in care nu
existit ratiune si en care acest idealism

nu-si rnai bate capul.

Hegel
versus*

E. Mach...

F1LOZOFIA L121 ANAXAGORA

Anaxagora. NoijOH1

este num universu-

lui i a oricArei ordini",

Hegel explicit:
Gindul object iv ... rat iunea in uiiivers
i

si in natura, san, aa cum vorbim despre

existenta genurilor in naturk ele sint gene-

N.B.:
conceptul

germi lui, ceea ce posed6, el; el insusi este

acest gen, genul lui, substanta lui. Aceasth
lege, acest intelect, aceasfa ratiune este ea

de gen este

ralul. Ciinele este un animal, acesta este

esenta

naturii", este

ins4i inumentit in naturk este esenta naturii ;

ea nu se formeaztt din afark asa cum fac, de

legea...

exemplu, oamenii un sum (381-382).

Noik este acelasi lucru cu sufletul" (Aristotel despre Anaxagora), p. 394

llimurirea acestui s a 1 t de la generalul din
naturil la sullet; de la object la subject; de la materialism la idealism. C'est ici que ces extremes se touchent (et se transforrnent!)****.

Cu privire la homeomeriilem lui Anaxagora

(particule (Ie acelasi fel ea si corpurile intregi),
Hegel scrie:
Transformarea trebuie luatA intr-un dublu

sens : din punctul de vedere al existentei si din

acela al conceptului ... (403 ,104). De exemplu,

se spune: dad indeOrtAm apa, rAmin pietrele;

la fel, dad, suprimArn culoarea albastril, rAmine

transformare
(semni-

ficatia
ei)

cea rosie etc.

"
*

contra.

Nola !rad.

**
ratiunea.
Nola lrad.
** Un cuvint din manuscrisul lui V. I. I enin a rimas nPdeseifrat. Nola red.
Tocmai aici extremele se ating (i se transformal
Nola brad.

224

V.

I. LENIN

InsA asa stall lucrurile numai potrivit existentei, potrivit conceptului ; ele nu exista; decit unul
prin altul; aceasta este necesitatea interioarA
Du1)4 cum din corpul viu nu se poate scoate inima
Mrit srl, se distrugrt si plitminii etc.

La fel, natura existit numai in unitate, duprt

cum creierul existit numai in unitate cu celelalte
organe (404);

totusi, unii inteleg prht transformare prezenta

unor naci particule, calitativ determinate, si
cresterea (respectiv micsorarea) Lbinarea si
separareal Mr. CealaltA conceptie (Heraclit)
este aceea a transformitrii lui ceva in aliceva
(403).

La Hegel, intre existentil si concept este, probabil, aceeasi

deosebire ca, de pildA, intre faptul (fiintarea) luat izolat,

smuls din legliturit, si legitturA (concept), corelatie, inlAn-

tuire, lege, necesitate.

415: ... Conceptul este ceea ce lucrurile sint in sine si pentru
sine ...

Spunind c iarba este un scop pentru animal, iar acesta pentru

om etc. etc., Hegel incheie:

stAvem aici un cerc care se incheie in sine, dar a ccirui inche-

iere este si trecerea intr-un alt cerc; un virtej al c6.rui centru,

in care el se intoarce, se af16 situat chiar pe periferia unui alt
cerc superior, care 11 inghite ... (414).
N.B. :

generalul"
ca esentA"

Ping acum, afirm5, el, anticii ne-au dat

putin: Generalul este o determinare Ara*
oricine stie ce e generalul, dar nu oricine stie
ce e el ca ese1It.6 (416).

CONS?. CARTII LUI HEGEL PRELEG. IDE ISTORIE A PILOZOP." 295

... <Oar aiei incepe o dezvoltare mai deter-

minaca, a raportului dintre constiinta. ti

fiintare, dezvoltarea naturii cunoasterii ca
o cunoastere a adevtaidui (417). Spiritul

a Maintat ping, la pozitia de pe care el a

dezvoltarea
naturii
cunoasterii"

exprimat esenta ca gind? (418).

Aceast& dezvoltare a generalului in care esenta trece cu

totul de partea constiintei, o ghsim in atit de deraimata intelepciune universal& a sofistilor (418).

((Sfirsitul volumului 1)) I Volumul al II-lea incepe cu sofistii.

226

V.

I. LENIN

VOLUMUL AL XIV-LEA. AL DOILEA VOLUM

DIN ISTORIA FILOZOFIEI
FILOZOFIA SOFITHLOR

Referindu-se la sofisti124, Hegel insistA extrem de am4nuntit

asupra ideii cA in sofistia existh, un element comun oricrtrei

culturi (Bildmig) in general, inclusiv a noastai, si anume

punerea in evidentil a argumentelor (Griinde) i Gegengriinde*,

rationare pe baziti de argumente", arta de a giisi n toate uncle
puncte de vedere din celo mai diferite; ((subiectivism
lipsh
de objectivism)). Vorbind despre Protagora i despre celebra lui

tea, (omul este milsura tuturor lucrurilor), Hegel il apropie

de Kant:

...Omul este mAsuriti a toate,

omul este deci
subiectul in genere, ceea ce este (das Seinde), prin

urmare mi existil in mod izolat, ci existh pentru

cunostinta mea ; in ceea ce este obiectiv, constiinta

este, in esenta, aceea care produce continutul;

Protagora tocmai in acest proces constA, mai ales, activitatea

si Kant gindirii subjective. Si tocmai acest lucru ajunge
ping, la filozofia modernil. Kant spune c noi nu
cunoastem decit fenomenele; cu alte cuvinte, ceea
ce ni se prezinth ca obiectiv, ca realitate, trebuie
considerat numai in raportul s'Au en constiinta si
nu existA Mr& acest raport... (31)**.

Al doilea moment" este obiectivismul (das Allge-

meine***); el este afirmat de mine, dar este si in sine

obiectiv universal, fr s fie afirmat de mine ... (32).
Nola trad.
*
eontraargumente.
* Hegel. Werke, Bd. XIV, Berlin, 1833.
generalul, universalul.

Nola lrad.

Nola red.

CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF." 227

Diese Relativitt"*

(32).

Totul

este

deci numai relativ adev4rat (33), dupit

Protagora.

relativismul
sofistilor...

...La Kant, fenomenul nu este alteeva

decit un soc din afark un X, un ce necunoscut,

care primeste aceste determinri prin simturile noastre, prin noi. Chiar daca exista un

Kant

temei obiectiv pentru ca noi s spunem c un

sofistii
si fenomeno-

lucru e rece, iar altul e cald, si deci putem

spune c ele trebuie sa" cuprinditi in sine ceva

ce le deosebeste until de altul, totusi caldul

si recele existti numai in senzatiile noastre;

la fel in ceea ce priveste faptul c exisfa,

lucruri s.a.m.d. ...astfel, experienta a fost

Si

logismul' 25

a la Mach
N.B.

numith fenomen* (34).

Lumea este fenomen nu pentru c'a este

pentru corItiinti, adich pentru citi fiintarea ei

este doar relativrt pentru constiintri, dar ea

nu numai
relativism

este si in sine fenomen (35).

...O profunzime mult mai mare a atins

acest scepticism la Gorgias... (35).

...Dialectica lui ..., a lui Gorgias,

sofistul ide mai multe ori: p. 36, id. p. 37 .

scepticism

N.B.

Tiedemann spunea dui Gorgias a mers mai

departe decit bunul-simt" al omului. Si

Hegel ride de el: (nice filozofie merge m a i

departe decit bunul-simt", deoarece
bunul-simt nu este filozofie. Pinit la Copernic
era contrar bunului-simt sut spui cui ptimintul
se invirteste.

Hegel despre

bunul-simt"

Acesta (der gesunde Menschenverstand")

Bunul-simt =

este modul de a gindi al unei epoci in care

prejudecatile
vremii respective

sint cuprinse toate prejudecAtile (36).

*

Aceasti 4relativitatei.
buultl-shnt.

Xota

Kola tract

V.

228

I. LENIN

Gorgins (p. 37): 1) nimic nu existh. Nu existri, nimic

2) chiar dacA existh ceva, nu poate fi cunoscut
3) chiar dath poate fi cunoscut, nu este posibil
sA se cornunice ceea ce este cunoscut.
Gorgias Ii dI searna c acestea (fiintarea i nefiintarea,
suprimarea lor reciproc4) sint momente care dispar ; repre-

zentarea inconstientil posed4 si ea acest adevgr, dar nu stie

nimic despre el... (40).
Momente evanescente" = fiintarea i nefiintarea.
Aceasta este o minunat a. definitie a dialecticii ! !
Gorgias : a) duce o polemith justh contra
Gorgias,

realismul
absolut"

(si Kant)

realisrnului absolut, care, avind o reprezentare, Ii inchipuie c posedl luerul insusi, pe

cind in realitate nu poseda decit un ce relativ ; p) alunecg in idealismul thu al timpurilor moderne: ccea cc este gindit este intot-

deauna subiectiv, deci nu e ceea ce este ;

prin gindire noi transformrtm ceea ce este in

ceva gindit ... (41).

(*i mai jos (p. 41 i.f .) Kant este

mentionat inert o dath.)
De adrurgat despre Gorgias*: el pune
problernele fundarnentale sub alternativa:
sau sau". Aceasta inth nu este o adevgdialectica
in obiectul
insusi

rath dialecticA; ar fi necesar sit se dernonstreze

en obiectul este intotdeauna in mod necesar

intr-o anurnith determinare, iar nu in sine

si pentru sine. Obiectul se descompune numai

in asemenea determinri ; dar de aid nu

rezulth nimic care th fie contra naturii obiectului insusi (39).
* Meat extras ei eel urmator, In legatura cu filozofia lui Gorgias, au font Mute
de V.I. Lenin eeva mai Wein eu prilejul conspectarii Iilozoliel lui Snerate yen y0111111111
de rga, pag. 229 231.
Note' red,

CONSP. CARTII LUI HEGEL ,,PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOP.

229

Inca o cornpletare despre Gorgias:

Expunind conceptia lui, dupA care ceea ce

este nu poate fi exprimat, comunicat:

Worbirea prin care ar fi si se arate ceea ce

este nu este ceea ce este; ceea ce se comunic4

nu ceea ce este, ci numai vorbirea (Sextus

Empiricus. Adversus Mathematicos". VH.
83-84), p. 41; Hegel scrie: Ceea ce este
nici nu e conceput ea fiintind, ei conceperea
lui inseamnA transformarea lui in universal.

N.B.

comp.
Feuerbach'26

Acest ce nu poate fi exprimat absolut de loc ...

Fiecare cuvint (vorbire)
generalizeath deja ;
comp. Feuerbacht27.

Simturile arat5, realita-

tea ; gindul si cuvintul

aratil generalul.

Cuvintele de incheiere a paragrafului despre sofisti:

Prin urmare, sofistii au avut ca object al cercetIrii lor si
dialectica, filozofia generalrt; ei an fost ginditori profunzi ...
(42).
FILOZOFIA LUI SOCRATE

Socrate
personalitate istoricil, universala (42), cea mai
interesantA" (ib.) din filozofia antidt subiectivitatea gindirii" (42) 1libertatea constiintei de sine" (44)1.

In aceasta const ambiguitatea dialecticii si a sof isticii ;

ceea ce este obiectiv dispare : este oare accidental subiectivul sau este in sine (an ihm selbst"*) obiectivul si universalul? (43)**.

Gindirea adevitrath cugeth, in asa fel, incit continutul ei

este in acelasi timp nu subiectiv, ci obiectiv (44), si la Socrate

si la Platon vedern nu numai subiectivitatc ( proclamarea

constiintei ca factor care decide este un element comun lui
si sofistilor), ci i obiectivitate.
lui Socrate
aln el iusui..

Noba brad.

* In roauuseris, huediat dupl aoest alineat i separat de el prin data linii drepte,
a toot interoalat on extras deepre filozefia liii Gorgias, care Incelle ea euvintele: De adituoat
despre tlergiaso... (vezi volumul de fa(11, p. 228).
Nela led.

280

V.

I. LENIN

Obiectivitatea are aici (la Socrate) sen-

N.B.

I I
I I

sul universahtittii care este in sine si pentru

sine, iar nu pe acela al obiectivitittii exterioare (45)
id. 46: <mu obiectivitate
exterioark ci universalitate spiritimM

*i douit rinduri mai jos:

Kant

Idealul kantian este fellomen cc nu este

obiect iv in sine a ... (46).

Socrate spunea despre metoda sa

ingenios!

Werden =
Nichtsein

und Sein**

Hebammenkumt* (p. 64) (mostenitit de la

mama sa) ((mania lui Socrate=moa)), care

ajutui gindurilor sit se nasciti.
Exemplul lui Hegel: oricine stie ce este
devenirea, dar ne inirtim daciti, reflectind
(reflektierend) asupra ei, gitsim citi in devenire avem si fiintarea si nefiintare, ceea ce
este o diferentt pur si simplu enormil (67).
Menon (Meno" Plats)1" ii compara pe
Socrate cu un peste-torpilit (Zitteraal), care

il face narkotisch"*** pe oricine-1 atinge

i eu, spunea el, sint narcotizat si n u

(69):

p o t ritspunde****.
...<Ceea ce trebnie siti aib, pentru mine
valoare de adev4r, de dreptate este spirit din

spiritul men. Dar ceea ce spiritul scoate

tres bien
dit !!*****

astfel din sine insusi, ceea ce are astfel valoare pentru el trebuie si fie scos din el ca
universal, ca spirit care actioneazA, in calitate de universal, iar mi din pasiunile, interesele, poftele, capriciile, scopurile arbitrare,
inclinatiile lui etc. Este adevitrat c acestea

sint de asemenea ceva interior, <eidit in

noi de naturiti, dar ele ne sint proprii numai

in mod natural ... (74-75).

arta taw' tdui.
**

Nola /rad.

Devonire
nefiint5. qi fjini. Nola lead.
ii nareotizeaza i.
Nola lead.

*** To manuscris, imediat dup acest al ineat si eparat do el prin doutt lintidrepte ,
a lost iuterealat un extras dospre filozofia lui Gorjas, care tnoepo en euvintele : tnea o
completare despre Gorgies...s vezi volumul de tata, p. 229 .
Nola red.
(carte bine zie !! Nola bad.

CONSP. CART!! LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FII OZOI.."

Idealismul inteligent este mai aproape de

''3 I

is-

nuil inteligent decit materialismul prost.

In loc de idealism inteligent: idealism dialectic;

in loc de materialism prost: materialism metafizic,

nedezvoltat, mort, gr s)lan, inert.

De studiat:
Plehanov a scris despre filozofie (despre dia-

lecticti), probabil, pinri la 1 000 de pagini

N.B.

(Beltov + contra lui Bogdanov 4- contra kantienilor

Problemele fundamentale etc. etc.) 129.

Din ele, nil* despre Logica mare, despre

semni/icaia ei, despre ideile ei (adicti,

propriu-zis despre dialecticti ca stiintrt
f ilozof icti) ! !

Protagora: omul este mitsura tuturor lucrurilor". Socrate: omul, ca fiinti care gindete,
este mrisura tuturor lucrurilor" (75).

0 nuantli!

In Memorabile", Xenofon ni 1-a zugrtivit

pe Socrate mai bine, mai exact i mai fidel decit

Platon1" (p. 80-81).

SOCRATICII

Referindu-se la sofismele in legtiturri cii gritmada" i chelul",

Hegel revine asupra trecerii cantittitii in calitate, i invers:
dialectica (p. 139-140).

143-144: Aratil in mod amrimmtit cii limba

exprimil, in esentrt, numai ceeit co este
general ;

dar ceea ce este gindit este

singularul, particularul. De aceea nu se

poate exprima in limbti ceea ce este
gindit .

(Acesta"? Cuvintul cel mai general)

nlinia.

Ma (rad.

N.B.
in limbti existti
numai

generalul

232

V.

I. LENIN

Cine este acesta? Sint eu. Toti oamenii slat eu. D a s

Sinnliche?* Acesta este generalul ete. etc.

Acesta"?? Fiecare este Acesta".

De ce nu poate fi numit singularul? Fiecare obiect de

Un anumit gen (burfa'oar6, de genul niasrt) se deosebeste

prin ceva de celelalte.

In general, faptul 0', in filozofare universalul este afirmat

ca valabil, asa incit numai el poate fi exprimat, in timp ce

acesta , la care ne gindim, nu poate fi de loc exprimat este

un gind, o constiinta la care inc4 n-a ajuns de loc cultura filozofic6, a timpurilor noastre.
Hegel se referg, aici si la scepticismul epocii noastre" (143)
lal lui Kant?i si la cei care spun cil certitudinea senzorialrt
contine adeviir .

Fiinda das Sinnliche este ceva general (143).

N.B.

Prin aceasta Hegel loveste in mice materialism, afarit de cel dialectic. N.B.

A da un nume?

dar numele este ceva intimpilitor si nu

exprim'a Sache selbst" (cum srt exprime singularul?)

(144).

Hegel creclea", gindea in mod serios crt

Hegel
Si

materialismul
dialectic

Sensibilul?

materialismul ca filozofie este ceva imposibil,

intrucit filozofia este stiinta gindirii, a
generalului, iar generalul este gind. El repeta

aici greseala idealismului subiectiv, pe care

1-a numit intotdeauna idealism film". Idealismul obiectiv (si, mai milt Inert, idealismul
absolut), mergind in zig-zag (Wind tumbe),
s-a apropiat complet de materialism, iar in
parte chiar s-a transformat in el.
Nub; frad.

{nstipi esenfa lucrulni. Nola trad.

CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF." 233

Cirenaicii'31 considerau ca adevgratg

senzatia
senzatie nu ceea ce este in ea, nu conin teoria
tinutul senzatiei, ci instisi senzatia ca
cunoasterii
atare (151).
a cirenaicilor...
Principiul fundamental al scolii cirenaicilor este, prin
urmare, senzatia, care trebuie sg fie criteriul adevgrului si al
binelui... (153).
Senzatia este singularul nedeterminat (154), iar dacg
include si gindire, atunci apare generalul si dispare pura

subiectivitate.

(Fenomenologii g la Mach & Co. in problema generalului, a legii", a necesitgtii"

etc. devin inevitabil

idealisti.)

N.B.*
cirenaicii si
Mach & Co.

Un alt cirenaic, Hegesias, a recunoscut tocmai aceastg

nepotrivire dintre senzatie i generalitate
(155).

Se confundg senzatia ca principiu al teoriei cunoasterii

cu senzatia ca principiu etic. N.B. acest lucru. Dar Hegel
a desprins teoria cunoasterii.
FILOZOFIA LUI PLATON

Cu privire la planul lui Platon, potrivit

ctiruia statul urineazti sit, fie condus de
filozof P33:

Terenul istoriei este altul decit acela

al filozofiei...
...Trebuie sg stim ce este actiunea: acti-

unea este activitatea subiectului ca atare,

indreptatg spre infgptuirea unor scopuri
particulare. Toate aceste scopuri nu sint
decit niste mijloace de realizare a ideii,
deoarece ea este puterea absolutg (193).

In istorie
scopurile

particulare
creeazg

ideea"

(legea istoriei)

Comp. Ueberweg-Heinze, 38, p. 122 (edi)ia a 10-a), gi tot despre acestia in Theetet"
al mi Platon. Scepticismul i subiectivismul lor (al cirenaicilor).
17

Lenin

Opera complete, vol. 29

234

V.

I. LENIN

In legitturA cu doctrina lui Platon despre

idei:
...deoarece intuitia sensibilA nu ne aratit
nimic in forma', purk asa cum este el in sine
(Phaedo"34), p. 213 ; de aceea, spune el,

puritatea" (=
lipsa de viatA?)
a conceptelor
generale

corpul estti_n_41ieitru suflet.

Semnificatia generalulai este contradictorie:

el este inert, este impur, incoinplet etc. etc.,

insii, este mimai o 1r eapra spre cunoas-

N.B.
dialectica
cunoasterii
N.B.

terea coneretalui, fiinda noi nu cu-

noastem niciodath, concretul in intregime. 0

sumil infinit de concepte generale, de legi
etc. ne a concrel al in plenitudinea lui.

\\

N.B.

Miscarea cunoasterii spre obiect nu poate

fi efectualA decit dialectic: a da inapoi pentru a nimeri mai bine
reculer pour mieux
sauter (savoir?)*. Linii care se intilnesc si

se separk cercuri care se ating intro ek.

Knotenpunkt** = practica omului si a istoriei omenesti.

( Practica = criteriul coincidentei uneia 1
t dintre laturile infinite ale realului )

Aceste Knotenpunkte reprezintA o imitate a contradictiilor, in care fiintarea si nefiintarea, ca momente

evanescente, coincid pentru moment in momentele

date ale misearii (= ale tehnicii, istoriei etc.).

dialectia
goaliV

la Hegel

Analizind dialectica lui Platon, Hegel

inceara, incg, o (lath, s'a, arate care e deosebirea
dintre dialectica subiectivk sofistick si

dialectica obiectivii:
Total este unu spunem noi despre fiecare lucru: acest lucru este unu, si tot astfel

a da Inapoi pentru a sari (a eunoatIte?) mai bine.

Nola trad.

. - Pune nodal.

Nola lrad.

CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF." 236

aratarn in el multiplicitatea, multe Iraqi si

dar prin aceasta noi spunem:
calitati
acest lucru este unu intr-o privinta cu totul

N.B.

alta decit aceea in care el este multiplu;

noi nu legtim intre ele aceste dna' ginduri.

In felul acesta, reprezentarea i vorbirea yin

si pleaca de la unul la celalalt. Acest du-te-

vino, care are loc in mod constient, este o

dialectiea goala, care nu uneste intre ei
opusii si nu duce la unitate (232).

dialectica
goala"

Platon in Sofistul"135:

Ceea ce este greu i adevarat este sa arati

ca. ceea ce este altul este si acelasi, iar ceea ce

este acelasi este un altul, si anume sub unul

si acelasi raport (233).

N.B.

Dar trebuie s. ne darn seama eil, conceptul

nu este nici numai ceea ce este nernijlocit

in adevar, cu toate ea el este ceea ce este
simplu, dar simplitatea lui este de natura
spirituath el este in esenta gindul reintors in
sine (nemijlocit este numai acest rosu etc.),
nici numai ceva care se reflecta pe sine
in sine, numai obiectul constiintei, ci el

N.B.
obiectivism

exista si in sine, adicA este esenta obiectiva...

(245).

Conceptul nu este ceva nemijlocit (desi conceptul este un

lucru simplu", dar aceasta simplitate este spirituala", simplitatea ideii); nemijlocita este numai senzatia de rosu" (acesta
este rosu") etc. Conceptul nu este numai un obiect al constiin-

tei", el este esenfa obiectiva (gegenstiindliches Wesen),

este ceva an sich, In sine".

...AceastA constiinta despre natura conceptului n-a fost

exprimata de Platon intr-un mod atit de precis ... (245).
Hegel se ocupA in mod amanuntit de filozofia naturii" a lui Platon, de mistiea arhiabsurda a unor idei de felul acesta: esenta
lucrurilor sensibile o constituie triunghiurile
17*

34

V.

idealismul
i mistica
la Hegel

(0 la Platon)

i. LENIN

alte asemenea baliverne mistice.

$i acest lucru este cit se poate de caracteristic !Misticul, idealistul, spiritualistul Hegel
(265) i

(ca SI intreaga filozofie of icialg contemporank

idealistg i clericalg) prosravete i rumegg

misticismul i idealismul in istoria filozofiei, ignorind i tratind cu dispret materialismul. Comp. Hegel despre Democrit nil !!
Despre Platon, o multime de baliverne mistice.

Vorbind despre republica lui Platon i despre pgrerea curentg cg aceasta ar fi o himerk
Hegel repetg ideea sa favoritg:

...Ceea ce este real este rational. insg

realul

trebuie sg stim sg deosebim ceea ce este intr-a-

este

devgr real ; hi viata de toate zilele totul este

real, dar existg o deosebire intro lumea fenomenelor Si realitate ... (274).

rational'36

FILOZOFIA LUI ARISTOTEL

Pgrerea, destul de faspinditg, c filozofia lui Aristotel, spre

deosebire de idealismul lui Platon, este realism" (299) (id. p. 311,

empirism") este lipsitg de temei. ((Si aici Hegel dg, in multe

privinte, o interpretare vlit idealistg.))
N.B.

Vorbind despre poIemica lui Aristotel cu teoria ideilor

a lui Platon, Hegel estompeazd trgsgturile ei

materialiste (comp. 3 2 2
3 2 3 etc.)137.
L-a luat gura pe dinainte; Proslgvirea lui
((numai
Alexandra (a lui Alexandru Macedon, discipolul lui Aristotel)..., din care face o zeicg. trebuie
tate, nu este ceva surprinzgtor... dumnezeu
inversat))

N.B.

intocmai !

Hegel

a ciuntit
complet eritica
Mcuta

i omul nu sint, in genere, atit de strgini

unul de altul... (305).

Hegel vede idealismul lui Aristotel in
ideea lui despre dumnezeu (326). ((Desigur, aceasta este idealism, dar un idealism mai obiectiv, mai indepdr tat i

CONSP. CARTII LUI IIEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF." 237

mai general decit idealismul lui Platon, si

de aceea in filozofia naturii el este mai

adeseori = cu materialismul.))

de Aristotel

ideilor"
lui Platon

Cind un idealist
critid bazele idealistid a idealismului e a i- N.B. mului unui all idealist, cel care cistigh'
dealism in general:
fiindd originea conceptelor, a
este intotdeauna maCritica flicutg, de Aristotel
ideilor" lui Platon este o cri-

abstractiilor este identid cu

aceea a legii", a necesitgtii"
etc. Idealistul Hegel a ocolit
cu lasitate faptul a Aristotel
(in critica fAcua de el ideilor

terialismul.

Comp.

Aristotel versus Platon etc. Hegel versus

Kant etc.

lui Platon) a subminat bazele

idealismului.

oLeucipp si Platon spun d miscarea este vesnid, dar ei nu

spun de ce* (Aristotel. Metalizwa", XII, 6 si 7), p. 328.

Aristotel invod intr-un mod oil se poate de

jalnic pe dumnezeu impotriva materialistului Leucipp si

a idealistului Platon. Aristotel d'a, dovad, aici de eclectism. Dar Hegel aseunde slitbiciunea de dragul mis i icii!

Adept al dialecticii, Hegel n-a

putut sl inteleag5, trecerea dialeelicei
d e 1 a materie /a miscare, d e 1 a

materie la constiintA, indeosebi pe

cea de-a doua. Marx a corectat

greseala (sau slAbiciunea?) misticulu i .

Este dialecticA
nu numai trecerea de la mateN.B. rie la constiinrd, ci si cea de

la senzatie la
gindire etc.

Prin ce se deosebeste o trecere dialectid de una nedialecfiat? Prin salt. Prin caracterul ei contradictoriu. Prin intreruperea gradualitAtiii. Prin unitatea (identitatea) fiintitrii
si nefiintrtrii.

238

V.

I. LENIN

Urmktorul pasaj arath deosebit de limpede cum acopeth

Hegel sl'abiciunile idealismului lui Aristotel:
<Aristotel gindeste obiectele, si, intrucit sint ca ginduri,
ele sint in adevkul lor ; aceasta este o6crice* lor.
Asta nu inseam& c`a, prin aceasta obiectele naturii

ar fi ele insele ginditoare. Obiectele sint gindite

de mine in mod subiectiv ; in cazul acesta, gindul
meu este si conceptul lucruhii, iar acest concept
este substanta lucrului. In natuth, conceptul nu

naivi!

exist& ca gind, in aceast form& liberk ci are came

si singe; dar carnea i singele posed& suflet, si

acest suflet este conceptul su. Aristotel intelege

ce sint lucrurile in sine si pentru sine ; si aceasta

este tocmai (Acta bor. Conceptul nu exist& pentru

sine insusi. El este limitat prin exterioritate. Definitia obisnuit a adevkului este aceasta: adefkul

este concordanta dintre reprezentare

i obiect*.

Dar inthsi reprezentarea nu este decit o repre-

zentare oarecare, eu Ind nu sint de loc in concordant& cu reprezentarea mea (cu continutul ei):
eu Imi reprezint casa, grinzile, dar eu insumi nu
sint asa ceva, sint altceva decit reprezentarea casei.
Numai in gindire exist& o adevkat& concordant&
intre obiectiv si subiectiv. Acesta sint eu (subliniat
de Hegel). Prin urmare, Aristotel se situeazA pe
punctul de vedere cel mai inalt ; nici nu putem dori
o cunoastere mai profundk> (332-333).
In naturV conceptele nu exist& in aceasth form& libeth"

(in aceea a gindirii si fanteziei omului ! !). In natuth",

conceptele au carne si singe".

Perfect ! Dar asta-i chiar

materialism. Conceptele omului sint sufletul naturii
aceasta nu este decit traducerea, in limbajul misticii, a
faptului c& in conceptele omului se reflect& in mod original

(N.B.: in mod original i dia le c tic! !) natura.

'Nuts, subetauta.

.iVota trad.

GONSP. CAR.TH LUI HEGEL PRELtG. Dt ISTORIE A FILOZOF." 239

P. 318-337 numai despre rnetafizica lui Aristotel!!

Tot ce spune el in fond impotriva idealismului lui Platon

este camuflat!! Indeosebi este camuf1at4 problema

existentei I n afara ornului i a omenirii!!! = o prob1em4 a materialismului!

II

Aristotel este empiric, dar un empiric care

gindege (340). Elementul empiric, sesizat in
sinteza lui, este conceptul speodativ... (341).
(Subliniat de Hegel).

comp. Feuerbach: a citi in

inlantuirea ei
evanghelia

simturilor =
,0 a gindi'38

Concordanta conceptelor cu ,.sinteza", cu

suma, rezumatul empiriei, al senzatiilor, al
simturilor, este neindoielnicei pentru filozofii
de bode curentele. De unde vine aceast con-

N.B.

cordant? De la dumnezeu (eu, ideea, gindirea etc. etc.) sau de la (din)natufg? Engels

are dreptate in felul cum pune el aceasta

prob1em5,138.

...Forma subiectivA constituie esenta f ilozofiei kantiene ... (341).

Cu privire la teleologia lui Aristotel:

...Natura isi are mijloacele in ea ins'ap,
i aceste mijloace sint i scop. Acest scop in
naturil este Ayoc*_ul ei,rationalul adevarat
(349).

...Intelectul nu este numai gindirea cu

constiinta. Avem de-a face aici cu conceptul
intreg, adevarat, profund al naturii, al
vietii... (348).
logos.

Not a! rad.

Kant

scopul" si
cauza, legea,
legatura,
ratiunea

240

V.

I. LENIN

Ratiunea (intelectul), gindirea, constiinta fdrei

naturii, MrA sA corespundA cu ea, este eroare. = materialism!
Ti-e i silA sA vezi cum il ridicA Hegel in slAvi pe Aristotel

pentru ale sale wahrhaft spekulative Begriffe"* (373,

despre suflet" si despre multe altele), expunind pe larg
absurditAtile lui vIdit idealiste (= mistice).

Sint voalate to a te ezitarile lui Aristotel intre idealism

si materialism!!!
In legAturA, cu pArerile lui Aristotel despre

suflet", Hegel scrie:

De fapt, orice universal este real ca parti-

s-a dat de gol

cu realismul"

cular, ca singular, ca existent pentru altuli

(375), cu alte cuvinte este sufletul.

AristoteL De anime**, II, 5:

senzatie Ii
cunoastere

Aristotel se
apropie de-a

binelea de
materialism

Deosebirea* (dintre Empfinden i Erkennen***) constA in faptul cA ceea ce produce

senzatia se aflA in afarA. Cauza acestui fapt
constA in aceea cA, activitatea simtirii este indrep-

tatA spre singular, in timp ce cunoasterea, dimpotrivA, este indreptatA spre universal, iar
acesta se aflA, intr-un anumit sens, in sufletul
insusi ca substantA. De aceea oricine poate gindi
dacil vrea..., dar ca s simla nu depinde de el ;

pentru aceasta este necesar ca obiectul care

urmeazA a fi simtit sh. fie de fatA.

in afara

AuBen ist"**** se afl5,

omului, independent de el iatii ce constituie aici principalul. Acesta este mate-

rialism. Si Hegel incepe wegschwatzen*****

*

**
***

"*

eoneepte eu adevlirat speculative..

Despre nutlet*. Nola brad.
senzatie

euno10.ere.
Nola brad.
Nola brad.
Nola brad.

este in afar..

$1, lime In fleeireala lui.

Nola brad.

CONSP. GARTH LUI HEGEL PRELEG. DE ISTOkIE A FILOZOP.

241

tocmai aceasta baza, aceasta ternelie, aceasta

esenta a materialismului:
Acesta este punctul de vedere, cu totul just,
al senzatiei, scrie Hegel si explica c. o latura
pasiva" exista, fara indoiala, in senzatie, indi-

ferent daca ea exista subiectiv sau obiectiv,

si in ambele cazuri este prezent momentul pasivi-

tgtii... Aristotel, cu acest moment al pasivi-

N.B.!!

tatii, nu famine in urrna fata de idealism;

senzatia este totdeauna pasiva printr-una dintre
laturile ei. Este idealist rau acela care isi inchipuie ca pasivitatea i spontaneitatea spiritului

rezida in imprejurarea ca determinarea data

este interioara sau este exterioara, ca si cum in

senzatie ar fi libertate ; senzatia este sfera a

limitarii!!... 377-378.

idealistul
este prins
asupra
faptului!

((Idealistul astupa spartura care duce spre

materialism. Nu, nu este gleichgaltig*
daca este in af aria' sau ina,untra. Tocmai

in aceasta consta fondul problemei ! In

afani" inseamna materialism. Tnauntru"
= idealism. Recurgind la termenul pasivilate", trecind sub tacere pe cel folosit
de Aristotel ( in afard"), Hegel a interpretat in alt mod pe acest I n afara.
Pasivitate inseamna tocmai: in afara!!

N.B.

Hegel inlocuieste idealismul senzafiei cu idea-

lismul gindirii; dar tot cu idealism.))

...Idealismul subiectiv spune: nu exista

nici un fel de lucruri exterioare ; acestea sint

feluri de-a fi determinate ale eului nostru. In
ceea ce priveste senzatia, putem fi de acord
cu aceasta afirmatie. Eu sintjpasiv in simtire,
senzatia este subiectiva; in mine este fiintare,
stare, mod determinat de a fi, iar nu libertate.
Daca senzatia se afla in afara mea sau in mine,
nu are nici o importanta ; ea este ...
indiferent.

No/a trad.

N.B.
eschivare de

la materi a lism

242

V.

I. LENIN

Urrneath apoi vestita comparatie a sufletului cu ceara, care-I

face pe Hegel sh, se invirteasch intocmai ca diavolul inainte
de utrenie o i s vocifereze, nemultumit de neintelegerea la
care ea ea nastere adeseori" (378-379).

sufletul =

eegr

Aristotel spune (De anima", II, 12):

Senzatia este receptarea formelor
simtite, fr materie ... intocmai cum
ceara primeste in ea numai amprenta
sigiliului de aur, filth a primi aural N.B.
ci numai forma liii purh.

altfel" in

Hegel scrie: ... in senzatie receptarn numai

forma, fara. materie. Este altceva cind actioniim

N.B.

practith

eschivare

lash de la
materialism

practic, cind mincam sau bern. In dorneniul

practic, in general, noi actionam ea indivizi
singulari i totodath ea indivizi singulari
intr-o fiintare concretit, fiind noi insine o astfel
de fiintare materiala data. si ne comportam fata

de materie tot intr-un mod material. Numai

in masura in care sintem materiali putern sit ne
cornportam astfel ; problerna consth in faptul ct
existenta noastth materialh intr.& in actiune
(379).

((El se apropie foarte mult de materialism si apoi se eschiveaza.))

Cind vine vorba de ceara", Hegel se supath si ocaraste,

spunind c, acest exemplu oricine 11 pricepe" (380), ch multi
se opresc, in chip lipsit de finete, la aspectul grosolan al comparatiei (379) etc.

In nici un caz sufletul nu trebuie sil fie o

ha-ha!!

cearh pasivh, care Ali primeasch determinitrile

din afarh... (380).

... El (die Seele*) transforrnh forma corpului exterior in

propria sa forma ...
*

Batletul.

/slota trad.

CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEO. DE ISTORIE A rnozop... 243

Aristotel. De anima", 111, 2:

...Actiunea a ceea ce este perceput senzorial si a senzatiei este una i aceeasi, si unid ;

dar fiintarea lor nu este una si aceeasi...

Aristotel

(381).

Si Hegel cornentead:
...Este un corp care sulfa i un subiect
care aude ; fiintarea este de douVeluri...
(382).

Hegel cauth sg,

ascundr1 slniciunea idealismului

Dar problema fiintirii in afara omului este liisath la o

parte H ! 0 eschivare sofistid de la materialism!

Vorbind despre gindire, despre ratiune (voik), Aristotel

spune (De anima", III, 4):
...Senzatia nu existA fibr corp, vok este
ind separabia de corp ... (385)... vo-6c este
tabula
ca o carte in paginile ckeia in realitate nu este
rasa
scris nimic; si Hegel se supkii din nou: <iun
alt exemplu fahnos (386), lui Aristotel i se
atribuie exact contrariul de ceea ce gindeste
ha-hal
el etc. etc. ((si problema fiintbrii inde-

pendente de ratiune si de om este disi-

numai a i numai pentru a dovedi

prin urmare, Aristotel nu este realist

mulath!!))
oh,

ha-ha!
se teme ! !

Aristotel:
De aceea cine nu simte nu cunoaste nimic si
nu intelege nimic ; daciti cunoaste (acc*II*)
ceva, este necesar s cunoasd acest ceva i ca

reprezentare ; cki reprezenthrile sint ca niste

senzatii, dar Mth materie ...

Problema dad intelectul gindeste obiectele reale, atunci cind face abstractie de intreaga
materie, urmead eti fie examinath in mod special ... (389) si Hegel sloaree din Aristotel
contemph.

Nola Irad.

Aristotel si

m a teria-

lismul

244

V.

I. LENIN

concluzia ca ((vac* si volT6v ** sint unul i

acela0 lucru (390) etc. 0 rnostea de rastaldenaturarea
lui Aristotel

miicire idealistii, de catre un idealist!! Denatu-

rarea lui Aristotel pentru a face din el

idealist al sec. XVIIIXIX!!

gin

FILOZOFIA STOICILOR

Referitor la criteriul adevarului" la stoic P40 repre, Hegel spune c

con0iinta

zentarea inteleasa'" (444 446)

compara numai reprezentarea cu reprezentarea (n u Cu obiectul :

adevarul este concordanta dintre obiect i con0iinta" = vestita definitie a adev'arului") i, prin urmare, totul constA in
logosul obiectiv, in rationalitatea lumii" (446).
Hegel
<Gindirea nu aduce nimic altceva decit
impotriva
forma universalitatii 0 a identitalii cu sine ;
stoicilor 0 a in felul acesta, orice poate s concorde cu
criteriului lor gindirea mea (449).
argumentele sint ceva arbitrar ; pentru
exista

temeiuri"
pentru toate

orice se pot gasi temeiuri bune... (469).

#Problema care argumente trebuie sa fie
considerate drept bune depinde de scopul
fixat, de interese ... (ib.).
FILOZOFIA LIJI EPICUR

Vorbind despre Epicur (342-271 I.Hr.),

Hegel se situeaza, din capul locului

(inainte chiar de a-si expune conceptiile) pe
o pozitie de lupta contra materialismului si
declara:
Calomnii la
adresa materialismului
De ce ??

"

ratiunea.

Jotodata, se intelege (!!) de la sine (!!)

ca dad se considera drept adevar fiintarea
perceputa senzorial, prin aceasta se suprima,
in general, necesitatea conceptului, se f'arimiteaza totul, nernaiprezentind nici un inteNola trad.

inteligibilnl prin ratiune.

Nota trad.

CONSP. CAkTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF.

245

res speculativ si, din contra., se afirma, o

conceptie vulgara, despre lucruri; i, intr-adevik, in accst caz nu exista nici o depasire

a punctului de vedere reprezentat de bunulsimt comun sau, mai exact, totul este coborit

la nivelul bunului-simt comun !! (473

474).

Calomnii la adresa materialismului!! Necesitatea conceptului" nu se suprima," citusi de putin

prin teoria izvortc/ui cunoasterii si al concep- N.B.

tului I Neconcordanta cu bunul-simt" este o
nazbitie stupida a unui idealist.

Epicur a dat teoriei cunoasterii si a criteriului

adevkului denumirea de canonice . Expunind pe

scurt aceasta teorie, Hegel scrie:

Ea este atit de simplk inch nu poate fi nirnic mai
simplu, ea este abstracta, dar si extrem de banalk si
se aflk mai mult sau mai putin, la nivelul constiintei
obisnuite care incepe sa, reflecteze. Este vorba de
reprezentki psihologice obisnuite; cle sint absolut
juste. Din senzatii ne form'am reprezentari care sint
universale; datoria acestui fapt, ele devin persistente.

insesi reprezentkile sint controlate (bei der a60c,

Meinung**) cu ajutorul senzatiilor, pentru a vedea

daca, sint persistente, daca, se repeta. Toate acestea

sint, in general, juste, dar cu totul superficiale, avem

aici primul inceput, mecanica reprezentkii in

ce

priveste primele perceptii... (483).

Primul inceput" este dat uithrii i denaturat de

catre idealism.

Singur materialismul dialectic

a legat inceputul" cu continuarea O i cu sfirsitul.

In manuscris, cuvintul ocanonicii, este unit, print r-o sageata, cu ouvintul sea,

la Inceputul alineatulni urmitor.

Nola red.
Nota !rad.
parere .

de

246

V.

I. LENIN

N.B.: p. 481 despre sensul cuvintelor dug/

1

Epicur:
Fiecare object caprtth, datorith primei denumiri ce i s-a dat, evidenta, actualitatea i clari-

tatea sa (Epicur: Diogene Laertiu, X, 33).

Si Hegel: oDenumirea este ceva universal,
apartine gindirii, face ca ceea ce este multiplu
srt fie simplu (481).

slut In afara

Cu privire la modul obiectiv, in genere, in

care prltrunde in noi ceea ce se af15, in afara
noastril, despre raportarea noastrA insine la

noastrA

obiectul datorith ciiruia se produc reprezenthrile,

Epicur :
obiectele

Epicur a entis urnuitoarele consideratii metafizice:

N.B.

De la suprafata lucrurilor emanh un flux

Teoria
cunoasterii

neintrerupt, care este imperceptibil pentru simturi; si este imperceptibil din cauza emanatiei

Epicur...

plin, iar ceea ce ii umple pAstreazil, in corpurile

a lui

contrare, fiindcrt luerul insusi rmIne mereu

solide, mult timp aceeasi ordine i pozitie a

atomilor. Miscarea acestor suprafete care se

desprind are loc cu o vitezA extrem de mare in

aer, deoarece nu este necesar ea ceea ce s-a

desprins s aih grosime. Senzatia nu contrazice o astfel de reprezentare, daca% ne indrept4rn

atentia (Zusehe) asupra modului cum isi

produc imaginile efectele lor ; ele produc un

aeord, o legraurrt de simpatie intre lumen exterioaffi si noi. Prin urmare, trece eeva de la ele,
incit astfel in noi este dat ceva, ea exterior.
Si, datorith faptului c emanatia pritrunde In
noi, lurtm cunostinth de natura determinath a
unei senzatii; aceasth naturii determinath rezidA

in object si curge astfel in noi (p. 484-485,

Diogewe Laertin, X, 48-49).

Genialitatea presupunerilor lui Epicur (eu 300 de ani i.Hr.,

adieu en peste 2 000 de ani inainte de Hegel), de exemplu, in
leOturrt cu lumina si en viteza ei.

CONSP. GARTH LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF." 247

Hegel* a as runs (N.B.) par i simplu ceea ce e

principal: (N.B.) fiintarea lucrurilor n afara
constiintei omului si independent de ea,

toate acestea Hegel le ascande

numai:

spune

Acesta este un mod en total banal de

a-ti reprezenta simtirea (senzatia). Epicur
a ales pentru adevAr criteria! cel mai usor,
deseori intilnit i astrizi, intrucit acest adevilr

nu este perceput prin vAz,

i anume: este

adev'arat dae4 nu e contrazis de ceea ce vedem,

auzim etc. aci, de fapt, nu pot fi viizute

o mostril
de denaturare

niste produse ale gindirii cum sint atomii, si calomniere

desprinderea suprafetelor etc. [se poate, de- a materialissigur, vedea i auzi ceva deosebit]** ; dar mului de cltre
ceea ce este v6zut, pe de o parte, si ceea cc
un idealist
este reprezentat i imaginat, pe de alta parte,
se acomodeala foarte bine unul 11110 altul.

Dad le litsn separate, ek nu se contrazic,

deoarece contradietia apare numai acolo
uncle exist un raport... (485-486).

Hegel a ocolit, teoria eunoasterii a lui Epieur si

s-a apucat s vorbeasd, despre altceva, de
care Epicur nu se ocupg aici si care este com-

patibil cu rnaterialismul!!

P. (486):
Dup5, Epicur, eroarea provine din intreruperea produsiti in

miseare (in misearea de la obiect la noi, la senzatie sau la

reprezentare?).
(iEste imposibil

scrie Hegel
a cunoasterii) mai gracii (486).

si existe o alta (teorie

* De aici manuscrisul liii V.I. Lenin continurL Intr-un non caiet, pe a earui coperta scrie:

iar Is. Inceputal prirnei pagini: eIstoria filozotiei de Hegel, conlinuare (vol. 2)

de la Epicur (vol. 14, Berlin, 1833, p. 485)s.

Nola red.
** In conspectul lui V. I. Lenin, cuvintelc din paranteza patratii sint Verse.
Nola red.

248

V.

I. LENIN

Total va pilrea dud tie dac5, va fi denaturat si

prildat.
Acest q i este
minunat !!!!
Epicur

(341-270
E. Hr.), Locke

(1632-1704)
Diferentit =
2 000 de ani

DNA, Epicur, sufletul este an arisamblu

de atomi grupati intr-o anumith" ordine.
Lucrul acesta 1-a spus si (!!!) Locke...
Toate acestea sint vorbe goale... (488)

((nu, acestea sint ipoteze geniale, care indica'

stiintei, iar mi clericalismului, calea pe care
trebuie s-o urnieze)).

N.B. N.B. (489) id. (490):

dar
ekctronii?

absurditate!
minciunM
calomnie!

N.B.

Epicur atribuie atomilor o k r umm 1 i-

nigte" Bewegung", ceea ce e cit se

poate de arbitrar si plicticos" (489) la Epicur

((dar dumnezeu" la idealisti???)).
Sau, bunitoar4, Epicur neagA, in general, orice concept, precum si generalul ca
esentg... (490), cu toate di, atomii lui
posed& ei insisi tocmai aceasth natmA de
a fi gind ...toat5, inconsecventa empiricilor ... (491).

Prin aceasta

se ocolee esenta mate-

rialismului si a dialecticii
li pare rAu
de dumnezeu!!
canalie
idealist5,!!

materialiste.

La Epicur nu exist5.,... un scop final al

lumii, o intelepciune a creatorului. Nu exista
nimic in afarg de evenimente, care sint determinate de o ciocnire exterioara (??), intim-

pliitoare (??) a combinatiilor de atomi...

(491).

Si Hegel il oedriie pur si simplu pe

!!

Epicur: Ideile lui despre diferitele aspecte

ale naturii sint, in sine, jalnice...

srac. Nota trad.

mIveare
teurbIIInIes. Nota (rad.

CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTOR1E A FILOZOF." 249

indat a.

dup`a aceea vine polernica cu

Naturwissenschaft", care heute** ratio-

neaz5 ca si Epicur, prin analogie", explicA"

(492), de exemplu, lumina ca vibratii ale

eterului ... Acest fel de a vedea este cu

totul in maniera analogiilor lui Epicur ...

si maniera"
stiintelor
naturii !
si succesele
lor !!

(493).

(Wtiinfele moderne ale naturii

versus*** Epicur

contra (N.B.) lui Hegel.))

La Epicur, obiectul, principiul nu este

altceva decit principiul obisnuitelor stiinte
ale naturii din zilele noastre... (495), este

Epicur
si stiintele
moderne

acelasi mod de a proceda care sra azi la baza

stiintelor naturii ... (496).

ale naturii

Nu este justA decit indicatia in legAturA cu necunoasterea dialecticii, in general, si a dialecticii conceptelor.

Critica materialismului ins5,

este slabL

In general, despre acest procedeu (al filozofiei lui Epicur) se poate spune c. i el are
o latufa valoroas. Aristotel si ginditorii mai

!N.B.!

vechi au pornit in mod aprioric, in filozofia

naturii, de la gindul universal si au dezvoltat
dintr-insul conceptul. Aceasta este o laturg, ;

cealalt5, latufa este necesitatea de a ridica expeN.B. I rienta la universalitate, de a g'asi legile ; asta

N.B.!!

N.B. I inseamng c ceea ce decurge din ideea abstractil,

trebuie sa" coincia cu reprezentarea generala la

care s-au ridicat experienta i observatia. La

Aristotel, de exemplu, latura aprioricl este

excelentg, dar ea este insuficientg, deoarece Ii

lipseste latura leg5.turii, a conexiunii cu experienta, cu observatia. Aceasta ridicare a parti-

cularului la general constituie o descoperire

"'
la

ltiinte1e naturiiv.

astazi.

Nola trad.

Nola grad.
In ea privepte.
Nota !rad.

N.B.

250

V.

I. LENIN

N.B.

a legilor, a fortelor naturii etc. Astfel, se poate

spune cti Epicur a descoperit stiintele empirice
ale naturii, psihologia empirieti. Scopurilor,

N.B.

stoici, li se opine experienta, prezenta datii. sensibilti. La ei avem intelect abstract si nitirginit,
ftirti adevtir in el si, prin urmare, lipsit de prezenta i realitatea naturii; la Epicur, dimpotrivti, este prezentli natura: simtul naturii este mai
adevtirat decit ipotezele stoicilor (496-497).
OVEN AI('I CU.% FOARTE APROPIAT DE

conceptelor intelectului, de care e vorba la

N.B.

MATERIALISMUL DIALECTIC.)

Insermititatea lui Epieur

lupta contra

Hegel
despre punctele pozitive
ale materialismului

Aberglanben* grecilor i roma-

N.B.

desprins mai en seamti reprezenttirile care neagti

en destivirsire existenta suprasensibilului (498).

de ce au

II Dar aceasta este just numai pentru lucrurile endlichen""... Se priibuseste superstitia,
dar o data cu ea se prause0e si o interdepen-

nilor si ale preotilor din vremea noastrti??

toate aceste fleacuri ; nu cumva mi-a ttiiat
calea o pisicti neagril i altele (dar bunul dumnezeu?).

*i din ea (din filozofia liii Epicur) s-au

pretu it (cla-

sicii) idealismul??

denta intemeiatu, in sine si lumea a ceea ce e de

naturil idealii (499). NOTA BENE acest lucru.

fletul" este

P. 4 9 9: Epicur despre sitflet: atornii mai

fini (N.B.), miscarea kr mai rapidit (N.B.),
legiltura (N.B.) lor etc. etc. cu corpul

menea o

octirtiste:

pentru

Hegel, su-

de as e-

prejudecatti

(Diogene Laertiu, X, 66; 63-64)

foarte naiv si bine !

insti Hegel se suptirti,

flectirealti ,

vorbe goale , astea

nu sint cugettiri (500).

Zeii sint, in genere, dupti, Epicur, das Allgemeine"*" (506);

in parte, ei constau in nurnar", sint ea numtirul, adica sint o

abstractie fata de sensibil...

*auperalifiitor.
sliniter. Nola trad.
*

runiversalul

Nola brad.

Nota traa.

251

(-0
j/4e):.!
,n,"-g,-ri "9-7- /e-; t :;,-...
ifrx.,"ovi.W.
4v.

11 '6--IS7 Af ;
/7,, ,ecl

: e , . - , r 1 "a 1 a ... / /./..,

tkilit

to

",....,,e,"_;,4_,.,

,g..:.-41,--,

,,...4.(..

ZA..1-9...1,m,

1.

,..., dc,-.4,,A.."97,-Z.. 4A.,1-t-...V

I.

,:.

't

.4...4

-,

,./..,,.::,- 47 4.;-..y.,..4v(.1.,..,, ,z., x,g,- 4., 2.,,,,

gf

e?"

4Sir ;

7.ZeKi_.

fri-4

-7A
,

"1"-"-,"</- `..'--4/`
.' ----.. 4' 4-tr
/__I
.,.,

' 4 ".

g 1,9

-C...--Z.c.-0, /2"

Zrzi ;ea..,

..,,f)....,,

l/t0

...

or

.r
77.,.. ,=4,0,-,.-7f.-, A-4,4,/zA-,/4
Pei,
f.-52-e-,
fraorZi. if, ee,"

PC .c.,:4

4e-.Y iZe

44 1111/6?,,Aike

"I

/44.11-1r,; ;",=--..-A, 1,7,..14.714. f 1

.r

,e,19.}, zeleW

i ,,,

,-::-.0.4 'z

01

547".7 l''27
P47/
Cq 7,'''41:' _c L.77-K4 7,;..., '../g.-9C-14-0
//"(
iecz .,,, -..11&,/, {ii,
, /0..',0"4.7.
,(..... 'W.
14 4,4- 7-17 .1-.'--

------

3
fr1'.

1 4-.

7/

1)-

-7-,0-7e, ..,

,e.,?&,
.

4-c.c../

_...____...e,

s,26p,z. /1"egWa i4

24,7

,,,-,9c-,,,,,,_fio

.4. ,h%

9p

-"0"--4'7-..a. ..4-t=4--- .4",:z1,-.),.., > ./7-,

r ,4-44e.... e_:11..4tIO.E.ff,q;ept) -,),. &-za,e-. 4

of t

74"11:4'1

/,.

11:;erge-S6

e_ite

,,,._.,:5,

eri.,

,/

Paginii din mannseri.ul lui V. T. Lenin

Couspectul dicta lui Hegel oPrelegeri de ktorie a filozofieii

Micsora l

18*

1915.

,en

,,<,,e
4.t*

CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOP.

clii parte, ei (zeii) sint forma omeneasea

desavirsita, care ia nastere, datorita asemanarii imaginilor, din contopirea continua a
imaginilor asemanatoare in una i aceeasi
(507).

263

N.B.
zeii = fornfa
omeneasca
desavirsit,
comp.

Feuer-

bach141

FILOZOFIA SCEPTICILOR

Vorbind despre scepticism, Hegel ne atrage

atentia c invincibilitatea" (Unbezwinglichkeit) lui e doar aparenta (538):

De fapt, chid cineva vrea cu orice pret
sa fie sceptic, nu poate fi convins sau silit
sa adopte o filozofie pozitiva, tot asa cum nu

poate fi facut s stea in picioare un om

N.B.

Bien dit !!*

complet paralizat.
4in privinta lub> (den denkenden Skeptizismus**), filozofia pozitiva poate fi constienta de faptul ca ea contine in sine
momentul negativ al scepticismului, iar acesta nu-i este opus

ei, nu se afla in afara ei, ci este unul dintre momentele ei ;

totodata ea cuprinde in sine momentul negativ in adevarul lui,
asa cum nu-1 are scepticismul (539).
(Raportul dintre filozofie i scepticism:)
Filozofia este dialectica, iar aceasta' dialectica este schimbare; ideea, ca idee abstracta, este inertul, este ceea ce este, dar ea este

adevarata numai in masura in care se sesizeaza pe sine ca vie; aceasta inseamna a ea

este dialectica in sine pentru au suprima

repausul si inertia. Astfel, ideea filozofica
este dialectica in sine si nu din intimplare;
scepticismul, dimpotriva, face uz de dialec-

tica sa in mod intimplator, aplicind-o la

cutare sau cutare material, sau la cutare
continut de care tocmai se loveste, el arata
ca acestea sint negative in sine ...
es

Bine zisll
Nola grad.
a soeptioismului gInditor.

Nola trod.

N.B.
dialectica
scepticismului

este ceva

intimplator"

264

V.

I. LENIN

Trebuie facutg distinctie Intre sceptieismul

vechi (antic) i cel nou (aici este mentionat

doar numele lui Schulze din Gottingen)

(540).

Ataraxia (seningtatea?) ca ideal al scepticilor :

Aflindu-se, odatg, pe o corabie in timpul

unei furtuni, Pyrrhon a ariltat tovargsilor

o anecdotg
destul de
bung despre
sceptici

sgi de cgliitorie, care isi pierduserg curajul,

un pore care rgrngsese complet indiferent,
continuind sg. mgnince 1initit, i le-a spus:
iatg, intr-o asemenea stare de ataraxie trebuie
sg trgiasca inteIeptuI (Diogene Laertiu,

IX, 68), P. 551-552.

N.B.
scepticismul nu
este indoiaM,

<4Scepticismul nu este indoialg. indoiala

este tocmai contrariul linistii, care este rezultatul scepticismului (552).
<<Dimpotrivg, scepticismul este indiferent atit fall de una cit i fatg de cealaltil ...
(553).

Schulze-Aenesidemus prezintg drept scepti-

cism afirmatia cg. tot ceea ce este de naturg

sensibilg, este adevgr (557), dar scepticii

nu au spus asa ceva: trebuie sich danach

richten*, sg ne conducem dupg ceea ce este
de naturg sensibilg, dar nu acesta este adevgrul. Noul scepticism n u se indoieste de realiN.B.
tatea lucrurilor. Vechiul scepticism se Indoieste de realitatea lucrurilor.
Tropii (intorsilturile, argurnentele etc.)
Totul se ggseste

la Sextus Em-

scepticilor142:

pirieus (secolul al

II-lea d.Hr.)
a. Diferenta intre organeIe animalelor (558).
Senzatii diferite: celui ce suferg de icter
(dern Gelbsiichtigen) albul i se pare
galben etc.
o ne punem de acord cu el.

Aola trod.

tONSR. GARTH LUI HEGEL ,,PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOP." 255

b.

Diferentil intre oameni. Idiosincrasia"

(559).

Pe eine si crezi? Majoritatea? Ar fi

stupid: nu-i poti intreba pe toti (560).

Diferentii intre filozofii: referire absurdh' , se revolth Hegel: ...astfel de

N.B.

oameni vuid orice intr-o filozofie, dar nu

observA, tocmai filozofia... Oricit de

diferite ar fi intre ele sistemele filozolice, deosebirile dintre ele nu sint atit

de mari ea aceea dintre alb si dulce,

dintre verde si aspru; ele se potrivesc
una cu alta prin aceea ca toate sint

N.B.

...Toti tropii sint indreptati impotriva

N.B.

sisterne filozofice, i tocmai acest lucru

scapa din vedere (561).

lui este" : dar adevarul nici nu e acest sec

este": el e, in fond, un proces ... (562).
c. Diferenta in ce priveste structura apara-

telor senzoriale: diferitele organe ale

simturilor percep in mod diferit (pe o
suprafatil, pietata ceva poate siti para
erhaben* ochiiiliii, dar nu si pipaitului).
d. Diferenta de imprejuritri in care se afla
subiectul (pasiune, liniste etc.).
e. Diferenta de distante etc.
Pamintul

in jurul Soarelui
viceversa etc.

sau

f. Amestec (mirosurile In zilele cu soare

puternie sau fara soare etc.).

g. Compozitia corpurilor (sticla pisath nu
este stravezie etc.).

h. Relativitatea lucrurilor".
In relief.

Nola trod.

2 56

V.

1.

LENIN

i. Frecventa, raritatea fenomenelor etc.;

obisnuinta.
k. Obiceiurile, legile etc.; diversitatea lor...
1(10) Acestia sint too tropii v e c 11 id i Hegel spune: toate
acestea sint lucruri empirice"
refuz de a trece la concept ...

(566). Este trivial", insA...

Insk de fapt, ele sint foarte nimerite contra dogmatismului

bunului-simt comun... (567).
Cei cinci tropi noi (care, ni se spune, sint cu mult superiori,
contin dialectica i se refea la concepte)
tot dufd Sextus.

a. Deosebirea de peireri... a filozolilor...

b. Progresul infinit (un lucru depinde de altul .a.m.d.

la infinit).
c. Relativitatea (premiselor).
d. Ipoteza. Dogmaticii emit ipoteze care sint lipsite de
temei.
e. Reciprocitatea. Cercul (vicios)...

Acesti tropi ai scepticilor se relerii, de fapt, la

ceea ce se numete filozofie dogmatich. (prin ingsi
N.B.

natura ei, filozofia dogmaticA este nevoita sti se zbata

in cuprinsul formelor acestor tropi); ea e numit5, dogmaticA nu pentru c5, are un continut pozitiv, ci pentru

cA ceva determinat este afirmat ca absolut (575)

N.B.

Hegel

impotriva absolutului!

Iath unde este germenul de materialism dialectic.

Pentru criticism, care in general nu cu-

criticismul"

este cel mai

rhu dogmatism"

noaste nimic in sine, nimic (sic !! nu: nichts)*

absolut, orice cunostinta, despre fiintare
in sine ca atare este dogmatism; or,

tocmai el este cel mai rilu dogmatism, deoarece afirma c eul, unitatea constiintei de
sine, opus fiinrii, existh in sine si pentru

sine, si in exterior, tot asa, exista fiintarea

in sino ca atare, inch acestea nu se pot

intilni absolut de loc una cu alta (576).
* Nota lui Lenin pusti fn paranteze a feet provocatd do o grepalri do tipar din textul
german: tnaintea euvintului .abeeinte era negatia nicht (nu) In loc de nichte (nimio). Nola
red.

CONSP. CARTH LUI HEGEL PRELEG. DE ISTOIUE A FILOZOF.

Bien

dit!! !

Acesti tropi lovesc in filozofia dogmaticA,

d ialectica =
distrugere
de sine insgsi "

N.B.

251

areia ii este proprie aceastsa manieffi de a

formula un principiu unic, intr-o propozitie determinatA, ca ceva determinat. tin
astfel de principiu este intotdeauna conditionat, si de aceea el contine dialectick distrugerea lui insusi (577). Acesti tropi
constituie o minunatii, armA impotriva filozofiei intelectului (ib.).
De exemplu, Sextus descopera" dialectica
conceptului punci (der Punkt). Punctul nu
are dimensiuni? Prin urmare, este in afara
spatiului!! El este limita spatiului in spatiu,
negare a spatiului si in acelasi timp face

parte din spatiu; el este, prin aceasta, si

un ce dialectic in sine (579).

Acesti tropi... n-au nici o putere in fata

N.B.

ideilor speculative, pentru d; acestea cuprind

in ele insele momentul dialectic si suprimarea
finitului (580).

Sfirsitul volumului al XIV-lea (p. 586).

258

V.

I. LENIN

VOLUMUL AL XV-LEA. AL TREILEA VOLUM

DIN ISTORIA FILOZOFIEI
(SFIRSITtil FILOZOFIEI GRECESTI, FILOZOFIA MEDIEVALii
SI MODERNA P1NA LA SCHELLING, P. 1-692)
(BERLIN, 1936)

NEOPLATONICIENIP43
toarcere lit dumnezen"... (5)*, constiinta de sine este

esenta absolutil"..., spiritul universal"... (7), religia crestiniV... (8). Si o lunga peltea despre dumnezeu...
(8-18).
Dar acest idealism filozofic, care duce deschis si serios"
la dumnezeu, este mai cinstit decit agnosticismul contemporan, en ipocrizia si lasitatea lui.
A. Filon (cam pe vremea naterii lui Hristos),
invAtat evreu, mistic, In Moise il descoper6 pe Platon (19) etc. Cunoasterea

lui dunmezeu" (21) este lucrul principal

etc. Dumnezeu este X6yoc**, suma tutu-

Ideile

(lui Platon)
si bunul

ror ideilor", fiintarea pull" (22) (dupa

Platon"). (22). ...Ideile sint ingerii"
(solii lui dumnezeu)... (24). Lumea sensibil Ins, intocmai ca la Platon"

dumnezeu

= wiz Ov*** = nefiintarea (25).

B . Cabala144 , gnosticiP45
C . Filozolia alexandrinci

idem...

(= eclectism)
(= platonicieni, pitagoricieni, aristotelici) (33, 35).

* Hegel. Werke, Bd. XV, Berlin, 1836.

logos.
Nola grad.

**
***

ceee ce nu eiist..

Nola (rad.

Nola red.

CONSP. CARTH LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF.

Eclecticii, care sint niste inculti sau niste

sireti (die klugen Leute*), iau din fiecare
sistem ceea ce este bun, dar...
adunl orice lucru bun, numai c le
lipseste consecventa gindirii si, o data cu ea,
gindirea insIi.

L-au dezvoltat pe Platon...

(iUniversalul lui Platon, care se af16 in
gindire, capATA de aceea sensul ca". el este, ca

atare, insi esenta absoluta* (33)".

despre

eclectici...

Ideile lui

Platon i bunul durnnezeu

HEGEL DESPRE DIALOGURILE LUI PLATON146

13-

(230)*** Sofistul
Philebus
(238)
(240)
(Timeu) (248)

Parmenide

oamenii prudenti.
Nota trod.
Aici se termini Insemnirile din caiet; urmeazi file albe.
*** Hegel. Werke, Bd. XIV, Berlin, 1833. Nola red.

269

Nota red.

261

CONSPECTUL CARTII LUI HEGEL

<PRELEGERI DE FILOZOFIE A ISTORIEb147

Soria in 1915
Publkal petal% prima oaril In 1930,
in 4Culegeri din Lenin , vol. X II

Ss tipdrefie dupd matuscris

263

HEGEL. OPERE, VOL. IX (BERLIN, 1837)

PRELEGERI DE FILOZOFIE A I STORIEP48
(EDITATA DE E. GANS)

Materiale: note duph prelegerile din anii 1822-1831.

Manuscrisul lui Hegel pina la p. 7 3 etc.
P. 5* ... Cuvinthrile... sint actiuni care au
loc intre oameni ... (prin urmare, aceste

cuvinthri nu sint palavelgeli).

7

francezii si englezii

sint mai culti

(se aflh mai sus... pe scara culturii

nationale), in timp ce noi, germanii,

ne tinem de discutii asupra felului cum

trebuie scrish istoria in loc s-o scriem

spiritual
si inteligent !

intr-a devhr.
9

istoria ne invath eh popoarele si guver-

nele lor n-au invhtat nimic din istorie:

fieeare epoch

este pr ea indivi-

foarte
inteligent !

d u a 1 et pentru asa ceva":

Dar experienta si istoria ne invath ch
popoarele si guvernele n-au invhtat

niciodath nimic din istorie si n-au actionat conform invhtilmintelor pe care

le-ar fi putut scoate din ea. Fiechrei
epoci ii sint proprii imprejurgri atit de
specifice si ea reprezinth o situatie atit
de individualh, Wit numai pornind de
la aceastrt situatie si bazindu-ne pe ea
trebuie si putem sh facem aprecieri
asupra epocii.
" Hegel. Werke, Bd. IX, Berlin, 1837.

Nota red.

N.B.

N.B.

N.B.

V.

264

p. 12
I

slab 1

20:

I. LENIN

ratiunea guverneazg, lumea"...

substanta materiei este greutatea.

22.

spiritului este libertatea.

Istoria universalg este progresul in con-

24

stiinta liberth4ii, progres pe care trebuie s5,-1

cunoastem in necesitatea lui".
(apropiere de materialismul istoric). Ce-i

min'a pe oameni? Inainte de toate Selbstsucht"*; motivele de dragoste etc. sint mai
rare si cercul lor este mai ingust. Ce rezulth
28

Ina din aceasM impletire de pasiuni etc.,

de necesit4i etc.?
Nimic niaret nu se infAptuieste pe lmne

fgrA pasiune"... pasiunea este latura subiectivg, <isi in aceasth mh'surg latura formal4' a
energiei...

28

i. f.
Istoria nu incepe cu un scop constient... Important este ceea ce,
incon.,stient pentru oameni, apare ca

29

rezultat al actiunilor lor...

N.B.129
30

...In acest sen s, ratiunea guverneazg, lumea".

... In istorie, din actiunile oamenilor rezulta

30

reusesc s obtin5, in afarii, de ceea ce ei stiu

osi altceva in afar5, de ceea ce ei caut5, si

30

N.B.

(comp.
Engels 149)
32

oamenii

marr

36

vor nemijlocit.
...Ei (die Menschen") isi fac interesele
kr, dar prin aceasta se realizeaz i ceva

mai indepartat, care, desi este cuprins

in'auntrul acestui interes, nu se afra, in
constiinta si in intentiile lor.
... o0ameni mari in istorie sint aceia ale

earor scopuri personale, particulare cuprind

in ele elementul substantial care este vointa
spiritului universal...
religiozitatea i virtutea unui pitstor, a
unui Wan etc. (exemple!! N.B.) sint foarte

iegoismuls.
Nola trod.
oamenii. Nola trod.

CONSP. CARTII LUI HEGEL ,,PRELEG. DE FILOZOF. A ISTORIEI 265

respectabile, inst... dreptul spiritului uni-

versal se situeaza deasupra tuturor drepturilor particulare ...

Crsim aici, la Hegel, nu putine absurditati idealiste,

extrem de banale, despre bunul dumnezeu, despre religie
si moralitate in general.
97: o abolire treptath a sclaviei este mai Mina' decit una
bruscV...
50. Constitutia unui stat impreuna cu religia
lui..., cu filozofia, ideile, cultura lui, cu
fortele exterioare" (climatul, vecinii...),
formeath o singuth substanth, un singur
spirit"...
51. In natuth, miscarea este numai circulath (!!); In istorie se creeath ceva nou...
62. Lirnba este mai bogata cind popoarele se
afla intr-o stare primitivk nedezvoltath;
ea saraceste o data cu eivilizatia i cu formarea gramaticii.

67: Istoria universall se misca pe un teren

mai inalt decit acela pe care fsi are morala

adevaratul ei locas (Statte)"...

73: Un remarcabil tablou al istoriei: suma

pasiunilor, actiunilor etc. individuale ( pre-

tutindeni este vorba de lucruri care ne

privesc pe noi si de aceea pretutindeni

stirneste interesul nostru pentru sau contra) cind rnasa interesului general, cind

vezi

mai

noianul de forte m'runte" (o ne-

j os

foarte
bine
Sehr
wichtig !*

sfirsita incordare de forte mici, care din ceea vezi, mai jos,
ce pare neinsemnat fac sa se nasca ceva acest pasaj
grand ios

Rezultatul? Rezultatul este oboseala".

mai comp 1 e t**

*
Foarte important! Nola /rad.
deeste cuvinte au lost !wise au oreion albastru i, pe eft se pare, mai Unlit. Mai
jos V.I. Lenin introduce un extras: siegel despre istoria universalk. (vezi volurnul de fate,

p. 270).

19

Kola red.

Lenin

Opere complete, vol. 29

266

I. LENIN

V.

P. 74 stiqitul introducerii.
tBaza geograficii a istoriei uniP. 75
versale (titlu caracteristic): (75-101).

Sub cerul blind al Ioniei" a putut

75

N.B.
comp. Pie-

mai uor s5, se nasea Homer, dar nu

numai aceasta e cauza. Nu sub sta-

hanov159

punrea turceascV etc.

Imigratia in America inlAtura", nemul-

82

tumirea" i garanteaz1 existenta mai

departe a actualei orinduiri sociale ...
(iar aceastI Zustand* este bog'atie i
sgrilcie 8 1)...
82. In Europa nu exist5, un asemenea reflux:

dac5. ar fi existat fug Odurile Germa-

niei, nu s-ar fi proclus revolutia francezA.

102: 3 forme ale istoriei universale: 1) despotismul, 2) democratia i aristocratia,
3) monarhia.
ImpArtire: lumea orientalA
gread
romana
lumea germanicA. Frazeologie goa% despre moralitate etc. etc.

China. Capitolul I (113-139). Descrierea

caracterului chinez, a institutiilor etc.

etc. Nil, nil, nil!"

India

ping /a 176

PIn. la...

Persia (i Egiptul) pina la 231. De ce s-a pabuit regatul (imperiul) persan, iar China i
India nu? Dauer*** nu inseamn5, numaidecit vortreffliches****.
Muntii ne-

pieritori nu sint superiori trandafirului

care se ofilete repede, cu viata lui efeme-

rA (229). Persia s-a prilbuit, fiinda

aici a fnceput tcontemplatia spiritualg
(230), In timp ce grecii s-au dovedit a
fi superiori, datorith, tunui principiu
mai inalt de organizare, de dibertate

'

"*

contientA de sine s (231).

Nola trad.
Ninde, nimin, nimbi
Mtn trad.
exietenti thdelungati.
Nota brad.
orinduire.

euperioritate.

.Nola brad.

CONSP. CART II LW HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FROZOF." 267

232:

Lumea greacg... principiul indivi-

dualiatii pure"

perioadele dezvolaril, infloririi si declinului ei, icon/lictul cu organul de mai tirziu al istoriei
universale (233)
Roma cu substanta"

ei (ib.).

Conditiile geograf ice ale Greciei: varietatea naturii ei (spre deosebire de monotonia Orientului).
2 4 2 Coloniile din Grecia. Acumularea

istoria universal& ca un

intreg si dileritele popoare

ca organe"
ale ei

234:

de boggtii, care are intotdeauna" drept

corolar nevoia si Alicia...
246. Elementul natural, care este explicat
de cgtre oameni; ceea ce are el lguntric,
esential, este inceputul divinului in
gencre (cu privire la mitologia greacg).

Boggtie

si sgfacie
Hegel si
Feuerbach 151

2 5 /: Omul cu nevoile lui are relatii de

ordin practic cu natura exterioarg; satisMcindu-si nevoile cu ajutorul naturii, el
o biruie, actionind totodatg in chip nemij-

locit. Intr-adevr, obiectele naturii sint

puternice si opun rezistentg in tot felul.
Pentru a le supune, omul interpune alte
obiecte ale naturii, indreaptg astfel
natura impotriva ei insilsi si, in acest
scop, inventeazg unelte. Aceste inventii
omenesti apartin spiritului si trebuie sg

rudimente
de materialism
istoric la
Hegel

Hegel

pretuim mai mult o astfel de unealtg

decit un object al naturii... Onoarea
inventiilor omenesti destinate

&A

Marx

su-

pung natura este atribuith zeilor (la

greci).
264:

In Grecia, democratia era legal& de

intinderea redusg a statelor. Cuvintul,
cuvintul inflgcgrat, ii unea pe cetgteni,
crea Erwarmuvg* . De aceea" in revolutia

francezg n-a existat o constitutie republicang.

ardoare.

19*

Nola trad.

??

268

V.

I. LENIN

322-323. El (Cezar) a inlOturat contradictia interna (ffilaturind republica,

Hegel

si contradictine" in
istorie

care nu mai era decit o umbrA") qi a

provocat una nouO. Caci dominatia asu-

pra lumii se intindea pe atunci nurnai

pina' la virfurile Alpilor, iar Cezar a
deschis un nou cimp de actiune ; el a
creat arena care avea sti devira de atunci
centrul istoriei mondiale.

i apoi cu privire la asasinarea lui

categoriile

Cezar:
...in general, o loviturh, de stat este, ca
s`a zicem asa, sanctionath in opinia oame-

Intimplgtorului versus* realitate si confir-

nilor daca se repeta (Napoleon, Bourbonii)... Datorita repetarii, ceea ce la

inceput *ea numai intimplator si posibil devine ceva real si confirmat (323).

posibilului si

mare in istorie

Crestinismul" (328-346). Platitudine,

pMOviageala

idealisfa-clericaM,

despre

niaretia crestinismului (cu citate din

evanghelie ! I). Execrabil, infect !
420-421: De ce reforma s-a mhrginit doar la

citeva natiuni? Printre altele, natiunile

slave erau agricole" (421), si asta atrage

dupa sine raporturi Intre

stOpini si

iobagi", o mai mica' BetriebsarnkeiV**

etc. Dar natiunile romanice de ce?

caracterul lor (Grundcharakter***, 421
i.f .).
4 2 9: ... Libertatea polonezh, de asemenea,

nu era altceva decit libertatea baronilor

N.B.
raporturile

de clash

fao de monarh... Astfel poporul avea

aceleasi interese fath de baroni ca si
regii... Cind se vorbeste de libertate,
trebuie sa fim intotdeauna atenti dacO
nu cumva este vorba, propriu-zis, de
interese particulare (430).

se

**

Mid de.
Nola tract.
estrguintie. Mkt trod.

oaraetenil fundamental.

Nola Oa.

CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF." 269

439: Despre revolutia franceza,' ... De ce fran-

cezii au trecut numaidecit de la teorie

la practica' , iar germanii nu? La germani Reforma a indreptat deja totul,

!!

a intaturat nedreptatea de nedescris etc.

441: Pentru prima oar5, (in revolutia francez6)
omul a ajuns la concluzia c5, omul sfa,

pe cap, adicg se sprijin)", pe idee, i

construie0e realitatea in conformitate cu

ideea... A fost... mi minunat fasgrit

de soare ...
Examinind, mai departe, mersul revolutiei in Franta" (441), Hegel subliniaz5,

libertatea in general

libertatea proprieicifii, a industriei (ib.).

...Promulgarea legilor? Vointa tuturor...

comp. Marx

Cei putini trebuie s'a, fie reprezentanfiti ce-

i Engels 152

lor multi, dar adesea ei nu sint alteeva

decit asupritorii lor ... (442) Tot ma,
puterea Inajoritatii asupra minorithtii
este o mare inconsecventA (ib.).
444: ... Prin continutul sat, acest eveni-

ment (revolutia francez4) are o impor-

tant5, istorid universaM...

Liberalismul" (444), institutiile liberale" (443) s-au faspindit in Europa.

4 4 6: Istoria universaM nu este altceva

decit dezvoltarea conceptului de liber-

tate ...

in general, filozofia istoriei oferl foarte,

foarte putin

ceea ce e

de inteles,

fiindcg, tocmai in acest domeniu, in aceasth,

tiintil, Marx si Engels au Mcut cei mai

mari pai inainte. Aici s-a invechit Hegel
cel mai mult i a devenit o antichitate.
(Vezi pagina urm6,toare.)**

N .B.:

' Mai important),"

decit toate este

Einleitung*, in
care modal de a
pane problema
contine lucruri
\ minunate.

*
Introduoerea. Nota trod.
* In manusoris, la pagina urrnittoare Incepe extrasul ollegel despre istoria universala o.
Nola red.

V.

270

I. LENIN

IIEGEL DESPRE ISTORIA UNIVERSALA

In fine, dach" examinfim acum istoria universa% din punctul

de vedere al categoriei din care trebuie examinatA, apare in

fata noastrfi, nesfiritul tablou al vietii omenesti, al activiatii
oamenilor in cele mai variate conditii, cu o multime de scopuri
diverse i cu evenimente i destine care nu se aseamnil uncle
cu altele. In toate aceste evenimente i intimplfiri vedem ci apar

pe primul plan fapte i nkzuinte omenesti; peste tot intilnim

lucruri care ne privesc pe noi i care de aceea trezesc interesul
nostril pentru ele sau inipotriva bor. Uneori ne atrage frunmsetea, libertatea sau bogititia; alteori energia sau chiar viciul
Oie s ni se impunii. Adeseori vedem cum se rniva inainte,
greoi, masa imensI a unui interes general, dar i mai des obserffim o infinit incordare de forte mici, care din ceea ce pare
neinsenmat fac WA se nasc6 ceva grandios; peste tot o privelkte
pestrifa, iar cind ceva dispare altceva Ii ia locul.
Dar primul rezultat al unei asemenea examinfiri, oricit ar fi

ea de atagatoare, este oboseala care apare dup5 ce a trecut

privelktea variatA a tablourilor din lanterna magi* i, cu
toate c recunoa0em fiedirei reprezentri in parte valoarea ei,
totusi se trezqte in noi intrebarea: care este oare telul final al

tuturor acestor evenimente singulare? Se epuizeaz a. fiecare in

scopul gm particular sau, din contra, trebuie sfi, ne gindim la
un scop final al tuturor acestor intirnplgri? Nu cumva in dosul
acestei puternice zarve de suprafath' se infa,ptuiqte munca de
creare a unei opere, a unei opere interioare, linktite i tainice,
in care se pAstreazfi, forta esentialA a tuturor acestor fenomene

treatoare? Dar chiar dacfi, nu punem de la inceput in istoria

universalfi, ideea, cunoaterea rational4, trebuie, cel putin,
sit avem credinta ferma, nestrgmutatA di in ea este prezenta
ratiunea sau, cel putin, cfi, lumea intelectului si a vointei contiente de sine nu este la voia IntimpTh.rii, ci trebuie s se mani-

feste in lumina ideii contiente de sine 8 (73-74) *.

((N.B.: in prefatk la p. XVIII, editorul, adia redactorul

p n a 1 a p. 7 3 textul manuscrisul,
Ausarbeitune** a fost elaborat de Hegel in 1830.))
Ed. Gans, arata, c

Hegel. Werke, Bd. IX, Berlin, 1837.

Nola grad.
eredaetareas.

Nola red.

271

CONSPECTUL CARPI LUI NOEL LOGICA

LUI HEGEL"153

GEORGES NOEL. LOGICA LUI HEGEL

PARIS, 1897

IBibliothque de Genve, Ca, 1219 1

A apgrut, sub formg de articole, in Revue de Mtaphysique et de Morale"; redactor responsabil; Xavier Leon154.

Autorul este un idealist i un ins cu totul neinsemnat. El

face o expunere a ideilor lui Hegel, pe care il apgra, impotriva

filozofilor contemporani", Ii comparg cu Kant etc. Nimic

interesant. Nimic profund. Nici un cuvint despre dialectica
materialista: autorul n-are, probabil, nici cea mai mica idee
despre ea.

De notat traducerea termenilor folositi de Hegel:

P tr e [Fiinfare]Essence [EsenfedNo-

tion [Nofiune]. (Mesure) [Mgsurg] etc.

Devenir (das Gewordene) [Devenire].

L'tre dtermin (Dasein) [Fiintare determinath].
Etre pour un autre (Sein-fiir-anderes) [Fiintare pentru altul].
Quelque chose (Etwas) [Ceva].
Limite (Grenze) [Limitg].
Borne (Schranke) [Hotar].
Devoir tre (Sollen) [Ceea ce trebuie sg fie].
Etre pour soi (Fiir-sich-Sein) [Fiintare pentru sine].
Existence hors de soi (Ausser-sich-Sein) [Fiintare In afarg
de sine].
La connaissance (das Erkennen) [Cunoaterea].
Actualit (Wirklichkeit) [Realitate].

272

V.

I. LENIN

Apparence (Schein) [Aparentg].

Etre pose (Das Gesetzsein) [Fiintare pusg; faptul de a fi pus].
Position (setzende Reflexion) [Reflexie care se pune, reflexie
teticg].
Fondement ou raison d'tre (Grund) [Temei sau ratiune de

a fi],
L'universel (das Allgemeine) [Universalul].

Particulier (das Besondere) [Particularul].

Jugement (das Urteil) [Judecatg].
Raisonnement ou Syllogisme (Schlu13) [Rationament sau
silogism].

De relevat i inceregrile amuzante ale autorului de a-I apgra

as it were* pe Hegel impotriva acuzatiei de realism" (citeste:
materialism). La Hegel, dilozofia, luatg, in ansamblu, este un
silogism. Si iatg, el in acest silogism logica este universalul,
natura particularul, iar spiritul individualul (p. 123).

Autorul analizeazg" (= rumegg) ultimele fraze ale Logicii

despre trecerea de la idee la naturg. Rezultg. c intelectul cunoaste prin naturg (in naturg) ideea = legitatea, abstractiile
etc... Pazea, asta-i aproape materialism !!...
sA considera natura in sine Maud abstractie
de spirit nu inseamng, in mod implicit, a te
N.B.!
intoarce la realismul cel niai naiv?
<4E drept cg, punind intre logict i filozofia

spiritului filozofia naturii, Hegel se situeazg,

pe punctul de vedere al realismului ; dar asta
nu constituie de loc o dovadg de inconsecventg
Realismul lui Hegel nu este
din partea
decit o treaptg de trecere. Acesta este un punct

N.B.

de vedere care trebuie depgsit s> (129).

Ch realismul i are adevgrul ssau relativ

I este indiscutabil. Un punct de vedere atit de
natural si de universal nu poate fi o aberatie
accidentalg a spiritului omenesc... Pentru a
depki realismul, ea (la dialectique) wa trebui
dea la inceput o dezvoltare depling si
I

N.B.

I numai in acest fel va dovedi ea necesitatea ideaes ei zieern apt.

Nola &ad.

CONSPECTUL CARTII LUI NOEL LOGICA LUI HEGEL

273

lismului. Iata' de ce Hegel considera timpul i

spatiul drept determinarile cele mai generale ale

naturii, iar nu drept nite forme ale ratiunii.

Se pare a in acest punct el este in dezacord cu
Kant, dar numai in aparentil i in vorbe...

! ??

Aa, se explia de ce el (Hegel) vorbete

despre calitAtile sensibile ca si cum ele ar fi

intr-adevar inerente corpului. E de mirare cg,
d-1 Wundt ii acuza de ignoranfa in aceasta privinta. Crede oare savantul filozof ea Hegel
nu 1-a citit niciodata pe Descartes, pe Locke sau
chiar pe Kant? Daa el este realist, aceasta nu se
datorqte ignorantei i nici inconsecventei, ci e
doar ceva provizoriu i o consecinta a metodei
(130).

N.B.

Hegel =

realist"
N.B.

Comparind pe Hegel cu Spinoza, autorul spu

Aadar,
la Hegel i la Spinoza, natura este deopotriva subordonata
logicii (p. 140), dar la Hegel nu avem logica matematica" , ci

logica contradictiilor, a trecerii de la abstractia pull la realitate" (etc.). La Spinoza, spune el, ne gAsim la antipodul
idealismului (138); deoarece lumea spiritelor (la Spinoza)

alaturi de aceea a corpurilor si nu deasupra ei ...

Ideea de dezvoltare, atit de caracteristia pentru liege-

se af15,

lianism, n-are nici un sens pentru Spinoza ... (138).

Hegel dezvolta' dialectica lui Platon ( impreura cu Platon
admite coexistenta necesara a opuilor 140) Leibniz este
aproape de Hegel (141).
Noel il apara' pe Hegel impotriva acuzatiei de panteism...

(acuzatie care, spune el, se bazeaa pe unnatoarele argumente):

...Ce este spiritul absolut, aceasta incununare a dialecticii

lui (a lui Hegel), dad, nu spiritul omului idealizat i zeificat?
Exist5, oare dumnezeul lui undeva in afara naturii i a omenirii?
(142).

Apararea" lui Noel consta in a sublinia (a rumega)

Hegel este idealist.

274

V.

Nu este oare Hegel un dogmatic"? (cap.

IIegel nu este
un

I. LENIN

VI: Dogmatismul lui Hegel). Da, in sensul

sceptic"

nonscepticismului,

in sensul anticilor

(p. 147). Dar la Kant dogmatismul = cognoscibilitatea lucrului in sine". Hegel (Ca
si Fichte) neagS lucrul in sine.

N.B.

II

...Kant defineste dogmatismul din punctul de vedere al agnosticismului. Este dog-

Kant

matic oricine considerA el e posibil sg. determini lucrul in sine, sA cunosti incognoscibi-

agnostic

N.B.

La Kant avem de-a face cu un nrealism

agnosticist" (p. 148 i.f.).

materialisti =
dogmatici

lul. De altfel, dogmatismul poate lua doug

forme ... (149). Sau misticism, sau
...poate, de asemenea, sA ridice in mod
naiv realitatea senzorialg la rangul de

realitate absolutk sl identifice fenomenul cu numenul. Atunci avem de-a

face en dogmatismul empiric, cn dogmatismul filistinilor si al savantilor strAini
de filozofie. Materialistii cad in aceastA

a doua gresealg; prima gresealS a fost

aceea a lui Platon, a lui Descartes si a
discipolilor lor...
La Hegel, spune el, nu existg nici urmg de dogmatism, deoarece pe el nu-1 va acuza, desigur, nimeni a nu admite relati-

vitatea lucrurilor fats de gindire, fiindcg intregul lui sistem

este bazat pe acest principiu. Nu-i va aduce, de asemenea, nici
invinuirea CA aplicA categoriile mr discernAmint si fgra* criticg.

Este oare logica lui altceva decit o criticA a categoriilor, o

criticA incontestabil mai profundA decit cea kantian52* (150).

...Se intelege a, respingind numenele, el

(Hegel) situeaz`a prin aceasta realitatea in feno-

men, dar aceastA realitate in fenomen ca atare

nu este decit o realitate nemijlocitg si, prin

N.B.

urmare, relativg si, in sine, incompletg. Ea este

o realitate adevAratA numai in Bens subinteles
si sub rezerva dezvoltArii sale mai departe...
(151).

CONSPECTUL CARTII LUI NOEL LOGICA LUI HEGEL

...De altfel, intre inteligibil si sensibil nu

este o opozitie absolutg, nu este o rupturg, o
prgpastie de netrecut. Sensibilul este inteligibilul pre-simtit, inteligibilul este sensibilul

275

bine spus!

int,eles... (152).
(Ping si tie, idealist vulgar, ti-a folosit Hegel
la ceva!)
...Fiinta senzorial contine implicit absolutul, si noi,
printr-o neintreruptg gradualitate, ne ridicgm de la ea la acesta
din urmg * (153).

...Astfel, orice s-ar spune, in filozofia lui Kant se mentine

viciul fundamental al dogmatismului mistic. Casim in ea

ambele trgaturi caracteristice ale acestei doctrine: opozitia
absolutg dintre senzorial si suprasenzorial si trecerea directg
de la unul la altul (156).
in capitolul al VH-lea: Hegel si gindirea
pozitivism =
contemporang, Noel se ocupg de pozitivisagnosticism
mul lui Auguste Comte, pe care in analiza
sa il numeste csistem agnosticist (166).
(Id. 169: agnosticism pozitivist.)
Criticind pozitivismul ca agnosticism, autorul II combate
uneori destul de serios pentru ineonsecventa lui, spunind, de
pildg, cg, nu poate fi evitatg problema izvorului legilor sau
a permanentei" in fapte (des faits permanents", 170):
... an functie de recunoasterea ion> (les faits permanents)
ca incognoscibile sau cognoscibile, ajungi sau la agnosticism,
sau la filozofia dogmaticg ... (170 i.f.).
Neocriticismul d-lui Renouvier este, dupl."' pgrerea lui, eclec-

tism, ceva intermediar intro fenomenologismul pozitivist si

kantianismul propriu-zis (175).
in pAlgvagelil e sale despre moralg, , libertate etc., Noel,
care-I banalizeazg pe Hegel, nu suflg, o vorbg despre liber-

tate ca intelegere a necesitgtii.

'

dapte permanonte i.

Nola trad.

276

V.

I. LENIN

Traduceri franceze din Hegel: Vera: Logica", Pilozofia

spiritului", Filozofia religici", Filozofia naturii";
Ch. Bnard: Estetica i poetica".
Lucrilri despre hegelianism:

E. Beaussire. Antcdents de l'hglianisme"*.

P. Janet. La dialectique dans Hegel et dans Platon"**. 1860.

Mariano. La Philosophic conternporaine en Italie"*".

Vera. Introduction a la Philosophie de Hegel"****.
Serie in 1915
Pub lien pentru prima oarei in 1930,
in eCulegeri din Lenin*, vol. XII

*Anteeedente ale hegelianismuluic

Dialectica la Hegel qi la Platen*.

* *Filozolia contemporank in Italia*.

**

Introdueere in filozolia lui Hegel*.

Se lipdrefle dupii manuscrie

Aota lead.
Nota trod.
Nola lead.
Nola brad.

27'7

PLANUL DIALECTICII (LOGICII) LUI HEGEL155

ITABLA DE MATERII A LOGICII MICI (A ENCICLOPEDIEl)j

I. Teoria

A) Calitatea
a) fiintarea ;

b) fiintarea in fapt ;
c) fiintarea pentru sine.

B) Cantitatea
a) cantitate purA ;
b) mgrime (cuantum);

c) grad.

C) Milsura.

II. Teoria esentei.

A) Esenta ca temei ad existentei

a) identitatea
diferenta
temeiul ;

b) existentA;

c) lucru.

B) Fenomenul
a) lumea fenomenelor ;

b) continut si forma ;
c) raport.

III. Teoria conceptului.

C) Realitatea
a) raportul de substantialitate ;
de cauzalitate ;
b)
c) interactiune.
A) Conceptul subiectiv
a) conceptul;
b) judecata;

c) rationarnentul.

278

V.

I. LENIN
B) Obiectul
a) mecanismul ;

b) chimismul;
c) teleologia.
C) Ideea

a) viata;
b) cunoasterea;
c) ideea absoluth.
Conceptul (cunoasterea) descopeth in fiintare (in fenomenele
nemijlocite) esenta (principiul cauzei, identitAtii, diferentei

etc.); acesta este, de fapt, mersu/ general al intregii

cunoasteri omenesti (al intregii stiinte) in general. Acesta

este si mersul iintelor naturii i al econo-

raiei politice

j al istorieil. Dialectica lui Hegel

este, in aceeai mfisuri, o generalizare a istoriei gindirii.

Extrem de rodnicA pare a fi sarcina de a urmAri acest lucru

mai concret, mai amAnuntit in domeniul istoriei diferitelor
tiinfe. In logicA, istoria gindirii trebuie s coincidA, in
linii generale, cu legile gindirii.

Este izbitor faptul c uneori Hegel

merge de la abstract la concret (Sein*

(abstract) Dasein** (concret)

Farsichsein***); alteori procedeazA, invers (conceptul subiectiv

obiectul

adevArul (ideea absoluth)). Nu este

aceasta o inconsecventh de idealist

ce Marx numea Ideenmystik****

_ (ceea
la Hegel)? Sau existA ratiuni mai proexemplu fiinfare = nimic

Sein" abstracth

numai ca mo men t
in nciv-rce

**

****

Liina

funde?

(de

ideea de devenire, de dezvoltare).

La inceput licciresc impresiile, apoi se

desprinde ceva, dup5, aceea se dezvolth

Nola grad.

fiinta in rapt. Nola trod.

fiinta pentru sine. Nola brad.
mistica ideilor.
Nola brad.
totul curge. Nola brad.

[279

>: ...a..

,,), ..---. A......-c$

."1_,..4
kr.....w,y

/-- ea--9--

,-044,AU4-.0-.71

e;

i4'1,1"'.P .-_-: .43`-'9,

9e4-4p;

t7.,,/,,a.A.7,

,ty-) 2 (-A '''

2,,,..,:)?

0.."---7.

...51--.. .,......,..e.....v...

,==,...4./A/it-. easeegA-1
Ig,,-r-

*......,,,,,A &./1.

, ,-----. /6-,--4-A,

(-

/....c,.._
/e--cp.14
Ac"..67,
---A
7--g.,-,.
a.i-tr

l_2-L____-

G.,1.4 -,

,,,-..; --J I .

f.5,1 6,-

cessse ra Attra-4++:94 164C . A%14-ce 'e4r4a-e-eze-4- 0- Azuf,---..z.,

e,4k- r-e.-7.0.ai
.....

7,..,....A

.-.'"

..-.

ur,e.'3

.--yW,9.

) 4.

.._,,r,..4-=' . ex

'it
4'

ali

4l

IP

1 \ NI

a4'' i i 1

c-7,,Z1-7A. 4

e'5, /t'"'"4"7"4;

(f 7-ve.--AS?
le-,p.--,-C-Cretor.:-'441.27,

,)tit-A4'"%-

jico(fl--AR.

r a __ffir---4

CA

4, .,,,,....,,A.7",7)
...----747 c-77-<,-,-

> z e jp

.;.,,,,, ,...0.../.4,,__.--(_-#(.-4,.,._.,,,,,,.....
.14-4t ; e -.* eildza-4.,

e7,7_

,az

'0 57.--.7 47,,, 4/a......,_

rp(4.,/
4-0.-..rcor.42 .4..,,,,,,,, vs31..<0. 4

he
. 4 "d4...,,ixr
noN3.u.htlpit..1;bi

-St

.are--44. * 9-420.-14.-'
fiwir,* .6....p..4
%-

0.21-4.=-0-L (73,

-----

.11-7

.4:111e-F

._..,,._

.,0,-.A....e

,:---p.. 0

..-1AV""'4/17-ee---_}

17"

Az,z,6. _ c.,..--c- --7,.1...e.,,,,z,....<2.-4......est.e.,6....2..?_,

;7',i,''''%:c..7%,e7. (4. , 9, 1.
--.--iv7. k sc.*070,,. 6,4.,,,...7 .1), 07:-=4".j,.,c8".V. ..
Paging, din manuscrisul lui V. I. Lenin
Planul dialecticii (logicii) lui Hegel". 1915.
Micgorat

cIrac5p00,

PLANUL DIALETICII (LOGICII) LUI HEGEL

281

conceptele de ealitate # (determinatiile # Calitatea si perceperea (Ernpfindung)

titate. Apoi studiul si reflexia orienteag sint unul si acelasi
gindirea spre cunoasterea identitAtii
lucru, spune Feuera diferentei a temeiului a esentei bach. Perceperea ne
versus fenomen
a cauzalitAtii etc. apare ca fiind cea mai

lucrurilor sau ale fenomenelor) si de can-

Toate aceste momente (etape, trepte, primarti si mai cuprocese) ale cunoasterii merg de la noscutA, dar in ea
subiect la obiect, verificindu-se in se cuprinde in mod nepracticti si ajungind, prin aceastA veri- cesar si cal itatea...
ficare, la adevAr (--- la ideea absoluth).
Dad, Marx nu ne-a rtisat o Logicii" (cu literA mare), el ne-a
Itisat in schimb logica Capitalului" si ea ar trebui sti, fie folositti la maximum in problema care ne intereseazl.

In Capitalul" a fost aplicatti, la o singurA stiintti logica,

dialectica si teoria cunoasterii a materialisrnului [nu este
_

nevoie de trei cuvinte: este unul si acelasi lucrul, care a luat

tot ce este valoros la Hegel si I-a dezvoltatmai departe.

Marfa

capital

bani
I

1)c producerea de Mehrwert* absolutti

4producerea de Mehrwert relativA.

Istoria capitalismului si analiza coneeptelor, care

o rezurnA.

Punct de plecarefiintarea" cea mai simplA, cea mai obisnuitit, cea mai curentA, cea mai nemijlocitA: marfa singularti

(Sein" in economia politia). Analiza ei ca relatie socia15,.

AnalizA dublit, deductivA si inductivA
(formele valoare).
plusvaloare.

20

No's; !rad.

logicA si istoricti

282

V.

I. LENIN

Verificarea prin fapte, respectiv prin prac-

pia, se face aici la

pas al analizei.
Comp. in legittufa cu esenta versus fenomen:
pretul i valoarea

fiecare

cererea i oferta
versus Wert

(= krystallisierte Arbeit)*
salariul i pretul fortei de mund.
Serie in 1915
Publicat pentru prima oard in 1930,

Se lipdrole dupd manuscris

in Culegeri din Lenin., vol. XII

valoare

=nab cristalizattt).

Isola !rad.

283

CONSPECTUL CARPI LUI LASSALLE

<NILOZOFIA LTJI HERACLIT
OBSCURUL DIN EFES* 156

Scris in 1915

Pub lied penlru intiia nail in 1930,

in syuleyeri din Lenin., vol. X11

20*

Se lindroie dunii manuscria

285

F. LASSALLE. FlLOZOFIA LUI HERACLIT

OBSCURUL DIN EFES
2 VOLUME. BERLIN, 1858 (379 -I- 479 p.)
(Berna: Log. 119. 1)
In epigraf se afla, printre altele, un extras din Hegel din

Istoria filozofiei" in care se spune ca nu exista nici o teza

a lui Heraclit pe care el sa n-o fi incorporat in logica sa.

Hegel. Opere, vol. XIII, p. 328*.

Citatul meu e din Vorlesungen iiber die Geschichte der
Philosophie"Th7.

Se vede clar de ce Marx a calificat aceasta opera a lui Lassa lle

drept colareascr (vezi scrisoarea lui catre Engels din...158):

Lassa lle repetei pur i simplu pe Hegel, il copiazei, revine de mii

de ori asupra diferitelor pasaje din Heraclit, ingreuinduli

lucrarea cu un imens balast de savantlicuri arhipedante.

Diferenta dintre el i Marx: la Marx exista o multime de
lucruri noi, ci pe el il intereseaza numai miccarea Inainte de la

Hegel i de la Feuerbach mai departe, dela dialectica

idealista la cea materialista. Lassa lle revine intr-una la Hegel,

in cadrul unei teme particulare pe care ci-a ales-o: in fond, el
nu face altceva decit sa copieze cele spuse de Hegel in legeiturg

cu citatele din Heraclit i despre Heraclit.

Lassa Ile ci-a impartit lucrarea in doled parti: Partea generala. Introducere (vol. I, p. 1-68) i Partea istorica. Frag-

mente i marturii (restul). Capitolul al III-lea, in partea

generata: Scurta dezvoltare logica a sistemului lui Heraclit
(p. 45-68), ne ofera chintesenta metodei, a concluziilor lui
Hegel. Werke, Bd. XIII, Berlin, 1833.

Notts red.

286

V.

I. LENIN

Lassa lle. Acest capitol este o simplg transcriere, o repetare

servilg a ceea ce spune Hegel in legaturel cu Heraclit I i aici
(dar mai cu seamg in partea istoricg) ggsim un noian de eruditie,

dar de calitate inferioarg: i s-a dat sareina A descopere idei

ale lui Hegel la Heraclit si el se achitg, de ea in mod stralucit",
ca un elev strebsamer*, care citete t o t ce au scris scriitorii
antiei (i cei moderni) despre Heraclit i interpreteazg totul
dupg Hegel.
Marx 1-a pargsit, in 1844-1847, pe Hegel i a trecut la Feuer-

bach i mai departe de Feuerbach spre materialismul

istoric (i dialectic). Lassalle a inceput in 1846 (Prefatg, p. III),

a reluat in 1855, iar in august 1857 (Prefatg, XV) a terminat

o muncg, searbgdg, goalg, inutilg, de rumegare pedantg a hegelianismului ! !

Uncle capitole din partea a II-a sint interesante i destul

de utile numai prin faptul a oferg o traducere a unor fragmente
din Heraclit i prezint ideile lui Hegel intr-o formg popularg,

dar asta nu haturg toate lipsurile argtate.

Uneori filozofia anticilor si a lui Heraclit este pur i simplu

fermecgtoare prin naivitatea ei copilgreascg, de exemplu la
p. 162: cum se explicg, faptul cg, urina celor care au mincat
usturoi, miroase a usturoi?" .
*i rgspunsul: <mu se explicg oare, aa cum spun unii dintre
diseipolii lui Heraclit, prin unul i acelai proces de transformare, prin arderea care se produce atit in univers, eit i in
corpuri (organice), iar apoi, dupg, rgcire, apare acolo (in univers)

ca umiditate, in timp cc aici ia forma de uring, iar transformarea (ctwx.aup.iocaLc)*** din hrang trece mirosul ei in obiectul
cu care este amestecatg i datoritg, cgruia a apgrut? ... (162-163).

Heraclit
despre aur
i despre
mgrfuri
*

silitor.

La p. 221 ff. Lassalle II eiteazg pe Plutarh,

care spune despre Heraclit: :...dupg, cum din
foc se creeazg totul prin 'jransformare, tot
aa,

i focul se creeazg din totul, la fel cum

pentru aur obtinem obiecte, iar pentru obiecte

aur ...
Nola trad.

CuvIntul 4usturoii a lost

Nola red.

**

emanatia.

Nota brad.

scriq de V.I. L,nin deasupra

euvIntului

tKnoblauch ,,

CONSP. CARTII LUI LASSALLE FILOZOFIA LUI FIERACLIT...

287

In leggturg cu aceasta, Lassa lle vorbeste despre

valo ar e (Wert) (p. 2 2 3, N.B.) I si despre

Funktion des Geldesi, fgcind o amplg expunere

in stil hegelian (iicare valoarea e prezentatA

ca o unitate abstractg luatg aparte ) si adguinexact
gind: ... a aceastg unitate, banii, nu sint ceva
real, ci reprezinta ceva numai ideal (subliniat ( idealismul I

de Lassalle), se vede din faptul a* etc.... [lui Lassalle I

(Oricum insg, N.B. a toate acestea au fost scrise intr-o
carte apgrutg in 1858 si a cgrei prefatg este datatg august 1857.)

In adnotarea 3 de la p. 224 (224-225), Lassalle vorbeste si

mai amgnuntit despre bani; el spune a Heraclit n-a fost economist", a banii shit ((numai (?))) Wertzeichen** etc. etc. ( orice
bani reprezintg doar unitatea idealg sau expresia valorii tuturor
produselor reale care se aflg in circulatie ) (224) etc.
intrucit Lassalle vorbeste aici in mod vag despre moderne
Entdeckungen auf diesem Gebiet*** teoria valorii si a

banilor , se poate presupune a el are in vedere tocmai

discutiile si scrisorile lui Marx.

P. 225-228. Lassalle citeazg un lung fragment din

Plutarh si, mai departe, demonstreazg (in mod convinggtor)
a este vorba tocmai de Heraclit si cg Plutarh expune aici
trgsgturile fundamentale ale teologiei speculative a lui Heraclit (p. 228).

Fragmentul este bun: el redg spiritul filozofiei grecesti,

naivitatea si profunzimea ei, trecerile si curgerile.

Lassalle &este la Heraclit si un intreg sistem teologic

si o logia obiectivr (sic tt) etc., intr-un cuvint Hegel

cu privire la" Heraclith
Lassalle subliniazg si revine de nenurngrate ori (ceea ce e,

intr-adevgr, obositor) asupra faptului a Heraclit nu numai

**

funotia banilor. Nola brad.

semne ale valorii. Nola brad.
cele mai noi deseoperiri In sweet domeniu.

Nola trod.

288

V.

I. LENIN

ca recunoaste existenta miscarii In toate, ca are ca principiu

miscarea sau devenirea (Werden), dar ca aici este vorba tocmai de a intelege aceasta miscare ca o identitate procesiva

a unor contrarii absolute (schlechthin)" (p. 289 si multe

allele). Lassa Ile, ca sa zicem ap, Marna' cu pilnia in capul

cititorului ideea hegeliana ca in conceptele abstracte (si

in sistemul lor) principiul miscarii nu poate fi altfel exprimat

decit ca principiu al identitatii contrariilor. Miscarea si

Werden, in general vorbind, se pot produce fara repetare,
fara intoarcere la punctul de plecare, si in cazul
acesta o astfel de miscare n-ar fi o identitate a contrariilor". Dar si miscarea astronomica, si cea mecanica (pe
pamint), si viata plantelor, a animalelor si a omului, toate
acestea au facut sa intre in capul omului nu numai ideea

de mirare, dar mai cu seam& ideea de mirare cu in-

toarcere la punctul de plecare, adica miscarea dialectica.

Acest lucru a fost exprimat in mod naiv si minunat in celebra

formula (sau maxima) a lui Heraclit: nu te cufunzi de dona

ori in acelasi riu", dar, in fond (asa cum s-a exprimat Cratylos,

un discipol al lui Heraclit), nu te poti cufunda nici macar o

data (deoarece, pina sa se cufunde intregul corp, apa inceteaza
sa mai fie aceeasi).

(N.B.: Acest Cratylos a dus dialectica lui Heraclit pina Ia

sofisticit

p. 294-295 si multe altele , spunind: nimic nu

este adevarat, nu se poate spune nimic despre nimic. Deductie

negativa (si numai negativa) din dialectica. Heraclit, din contra,

avea ca principiu: totul este adevarat", in toate exista (o

parte de) adevar. Cratylos nu facea decit sa miste din deget"

ca aspuns la toate, aratind ca' totul se misca, ca nu se poate
spune nimic despre nimic.

Lassalle, in aceasta scriere a sa, e complet lipsit de

simtul masurii; el ineac ei , pur si simplu, pe Heraclit

i n Hegel. Neat ! Heraclit cu mitsurit, ca unul

dintre intemeietorii dialecticii, ar fi fost foarte folositor:
din cele 850 de pagini ale lucrarii lui Lassalle ar trebui
sa se extraga chintesenta in 85 de pagini si sa se traduca

CONSP. CAM LUI LASSALLE FILOZOFIA LUI HERACLIT..." 289

in ruseste sub titlul; Heraclit, unul dintre intemeietorii

dialecticii (dupA pArerea lui Lassa 11e)". Ar putea s iasA
ceva folositor !

Legea fundamentalA a lumii, dupA pArerea lui Heraclit

v **), este legea transforrnArii in

(Ayoc*, uneori E p.ap

opusul situ" (p. 327) (= ivccv-noTpon-h, ivocvs-toapotzloc).

Lassalle atribuie cuvintului Eii.mpt.tfrq sensul de lege a

dezvoltArii (p. 333), citind, printre altele,
cuvintele lui Nemesios: Democrit, Heraclit si Epicur cred
cA nu existh providentA nici pentru universal, nici pentru singular (ib.).
Si cuvintele lui Heraclit: Lumea n-a fost creatA de vreun

zeu sau de vreun om, ci este si va fi intotdeauna un foc

vesnic viu (ibid.)
Este straniu cA Lassalle, care rumegA intruna filozofia
religioasA a lui Heraclit, nu-1 citeazA macar o data pe
Feuerbach, nici nu porneneste de ell Ce atitudine avea,
in general, Lassalle fatA, de Feuerbach? De idealist hegelian?

De aceea Filon (Philo) spunea despre doctrina lui Heraclit

ca ea (die Lehre***), ca si doctrina stoicilor,

deduce totul d in lume i In lume, dar nu crede N.B.

ca ceva sA fi provenit de la dumnezeu (334).
Un exemplu de adaptare" la Hegel:
Celebrul pasaj din Heraclit (dupA Stobaeus) despre Das
Eine Weise**** (tv aocp6v), Lassalle il traduce:
Nici unul dintre cei &kora le-am ascultat rationamentele

n-a ajuns la cunoasterea faptului ca ceea ce e intelept este

ceva separat de toate (adicA de toate cele ce exista) (344);

el considera cuvintele animal sau zeu" ca o interpolare i respinge traducerea lui Ritter (datelepciunea este

departe de toti) (344) si pe aceea a lui Schleiermacher:

*

logosul, cuvIntul. Nola lrad.

destin, necesitate. Nola brad.
doctrine.
Nola lrad.
inteleptul unto*. Nola brad.

V.

290

I. LENIN

ceea ce e intelept este despartit de toate, in sensul:

cunoa0erea" este distincta de cunotinta particularului.
Dupa Lassa lle, sensul este acesta:
absolutul (ceea ce este intelept) este strain oricarei
fiintari in f apt sensibile ; el este negativul (349), adica
Negative* = principiul negatiei, principiul micArii. Falsificare evidenta in sens hegelian! Transpunerea lui Hegel

in Heraclit.
0 multime de arnanunte despre legAtura (exterioarA)
a lui Heraclit cu teologia persank Ormuzd-A1iriman159,

cu tiinta magiei etc. etc. etc.

Heraclit a spus: timpul este un corp" (p. 358)... aceasta,

chipurile, in sensul unitatii dintre fiintare i neant. Timpul
este unitatea purA dintre fiintare i nefiintare .a.m.d.!
Focul, la Heraclit, ar fi = principiul micarii liar nu pur
i simplu focult, ceva asemanator focului In doctrina filozofica (i religioasA) persana I (362).

Dna Heraclit a folosit, primul, termenul X6yog (cuvintul")

in sensul obiectiv (legea), atunci i acesta a fost imprumutat
din religia persana... (364).
Pu citat din Zend-Avestau (367).
In 17 despre raportul dintre Abol** i eiti.apgv1***, Las-

salle interpreteaza aceste idei ale lui Heraclit in sensul de

necesitate", legatura" (376).

N.B.:
legatura tuturor lucrurilor" (Se 0- [Lk (50-clv-rwv) (p . 379).

Platon (in Theatetes") exprima filozofia heraclitiank

spunind:

Necesitatea leaga esentialitatea f iintarii ...

Heraclit este izvorul acelei pareri, obinuite la stoici, dui:a
care eillaplAwyl, rerum omnium necessitas****, exprima 1 e g a-

tit?.

i inlantuire, illigatio ... (376).

negativul. Nota trad.

**

****

justitie. Note; trod.

neeesitate.
Nola grad.
neeesitatea tuturor luerurilor.

Nota brad.

CONSP. CARTI

LUI LASSALLE FILOZOFIA LUI HERACLIT.... 291

Cicero : Numesc destin ceea ce grecii numesc el p.ccp p.6

adic6,

ordinea i succesiunea cauzelor, cind o cauz4 legatg, de altI

cauz6 d natere unui fenomen (p. 377).
Au trecut milenii de cind s-a ngscut ideea de leeatursa
a tuturor lucrurilor", de lant al cauzelor". 0 comparare
a diferitelor moduri in care au fost Intelese aceste cauze
in istoria gindirii omene0i ne-ar da o teorie a cunoqterii
ineontestabil concludentit.

Vol. H.
Vorbind despre foe" i repetindu-se de o mie de ori, Lassalle

inceara s demonstreze a la Heraclit focul este un principiu".

El stilruie mai ales asupra idealismului lui Heraclit (p. 2 5
e principiul dezvoltrii, des Werdens*, este, la Heraclit,
logisch-praexistent**, e
Sic! !) (p. 25).

filozofia lui = Idealphilosophie***.

((Interpretare fortatA, n spiritul lui Hegel!))

Heraclit admitea existenta unui foc pur i absolut imaterial (p. 28, Timaeus", pro Heracleitos****)...
La p. 56 (vol. II) Lassalle reproduce un citat Idin
Clement Al.*****, Stromata******, V, cap. 141 despre

Heraclit, care, tradus cuvint cu cuvint, sulfa:

Lumea este unick ea n-a fost creafa, de vreun zeu
sau de vreun om, ci a fost, este i va fi un foc venic

N.B.
viu, care dupa" mgsur se intetete i dup.& m'asurg, se
potoleste...
0 foarte bunh" expunere a elementelor incipiente ale materia-

lismului dialectic. Dar la p. 58 Lassalle d urnikoarea freie

nbersetzung"******* a acestui pasaj:
Lumea
a fost, este i va fi o neintrerupt A. devenire,

trecind permanent, dar altemativ, de la fiintare la nefiintare (procesualg) i de la aceasta la fiintare (procesuara).
**
***

****

*.*

al devonirii.
logic-preexietent.

Nola &ad.

Nola lrad.
Nola lrad.

,Timaeus. ile9we lloraelii

Nrla had.
Clement din Alexandria.
Nola trod.
Covoare (In Bens figurat: oirti ou un oontinut variat).
itraduoore libera*. Nota lrad.

Nola !rad.

292

V.

I. LENIN

Minunata mostrg de felul cum Lassa Ile verballhornt*

pe Heraclit in spiritul lui Hegel, distruge intreaga vioiciune, prospetime, naivitate i integritate istoricg a lui

Heraclit prin interpretki fortate in spiritul lui Hegel

(iar pentru aceste interpretgri fortate Lassa Ile Ii rumegk
pe zeci de pagini, pe Hegel).
Sectiunea a II-a a pktii a II-a (Fizica", pag./ 2 6 2 !!!
din vol. II) este absohit insuportabilg. Ggsesti in ea Heraclit
de o copeicg i rumegare a lid Hegel si falsg interpretare de o
rubla' . Poti doar s-o rgsfoiesti, ca sg poti spune tuturor cg nu
trebuie cititg !

Din sectiunea a III-a (reoria cunoasterii) un citat din

Filo n:
N.B.

Fiindd unitate este ceea ce se compune din doug

contrarii, astfel cl, dad ea este tgiatg in douk aceste

N.B.

contrarii ies la ivealg. Nu este acesta principiul pe care,

dupg cum spun elenii, marele i celebrul lor Heraclit
il punea in fruntea filozofiei sale si de care el era mindru
ca de o noug descoperire?... ((265)).

Si urmgtorul citat, tot din Filon :

... <La fel si pktile universului sint impktite in doug
jumgeati, opuse una alteia: pgmintul in munti si

cimpii, apa in dulce i dratg... Tot asa i atmosfera

se imparte in iarn i vark precum si in primgvarg
si toamng. Tocmai aceastg constatare i-a servit lui

N.B.

Heraclit ca material pentru scrierile lui despre naturg;

imprumutind de la teologul nostru ideea contrariilor,
!

el a ilustrat-o prin exemple (Belege) numeroase

I ingrijit elaborate (p. 267).

Dupg Heraclit, criteriul adevgrului nu este consensus omnium, acordul unanim (p. 285); el ar fi atunci un subjectiver
Empiriker** (p. 284). Nu, el este unobjectiver Idealist*** (285).
Pentru el criteriul adevgrului, indiferent de pgrerea subiectivg
a tuturor oamenilor, este acordul cu legea idealg a identitkii
dintre fiintare si nefiintare (285).
*

**

"4'

eorecteazi (tn sone ironic). Nola had.

empiric eubiectiv. Nola trod.
Nola (rad.
idealist obiectiv.

CONS?. CARTII

L1i1

LASSALLE FILOZOPIA LUI

HEEACLIT... 293

Comp. cu Marx in 1845,

in tezele sale despre Feuer-

c5, Lassa lle este un hege-

bach1161 Lassa lle e aici reactionar.

idealist.

De aici se vede-clar

lian de tip vechi, un

La P. 337, unde citeazk printre altii, pe Buchner (nota 1)

Lassa lle spune c, Heraclit a exprimat apriori aceeasi idee"
ca Si fiziologia rnodern" (gindirea este o miscare a materiel))).

0 deformare evidentk In citatele despre Heraclit se spune

dear ca sufletul este si el un proces de transformare mobi-

ltil este cunoscut de ceea ce se misck

Citat din Chalcidius (in Timaeus"):

...Heraclit insg, face o legatuil intre ratiunea noastrii
ratiunea divink care conduce si Calkzeste universul, si spune

datoria acestei insotiri inseparabile, ea e in mg,sura, s.

cunoascb; comandamentele imperioase ale ratiunii si, cind
spiritul se odihneste dupA, activitatea desfasuratri, de simturi,
prezice viitorul (p. 342).
Din Clement (Stromata, V):
...datoria neverosimilitititii sale, el (adevitrul) scapit cunoasterii... (347).
Heraclit este pArintele logicii obiective" (p. 351), deoarece

la el filozofia naturii" umschhigt* in filozofie a gindirii,

Ondirea este considerati ca un principiu al fiintrtrii" (350)

etc. etc. a la Hegel... Lui Heraclit Ii lipseste, cick momentul

subiectivitatii...
1 36. Cratylos al lui Platen, P. 373-3961
In paragraful despre Cratylos", Lassa lle incearei s'A demon-

streze c, in acest dialog al lui Platen, Cratylos este prezentat

(nu ca un sofist i subiectivist, asa cum a devenit mai tirziu,
ci) ca un discipol credincios al lui Heraclit, care expune in mod
corect teoria lui, a lui Heraclit, despre esenta i originea cuvin-

telor si a limbii ca imitare a naturii (imitare a esentei

*

so transformi.

Nola lrad.

294

V.

I. LENIN

lucrurilor, p. 388), despre esenta lucrurilor, hnitatie

si

imagine a lui dumnezeu, dmitatie a lui dumnezeu si a universului (ibid.)162.

Ergo* :

Istoria filozofiei
f ilozof ia
greacA

al diferitelor stiinte
dezvoltArii inteligentei copilului
inteligentei animalelor

a sem-

limbii N.B.:

nalat
toate

iata domeniile cunoasterii din care

trebuie ea se con-

stituie teoria cunoasterii

lectica

i dia-

kurz**, istoria
cunoasterii
In general

psihologia

+ fiziologia organelor

aceste
momente

simturilor

intregul domeniu al
cunoasterii

...Noi
spune Lassalle
am arAtat c aceastti, identitate
conceptual4 (argtatii mai sus) qth"ci trebuie s-o numim identitate i nu numai analogie) dintre euvint, nume i lege este,
sub toate raporturile, o conceptie principial5, a filozofiei hera-

clitiene si are, in cadrul ei, un rol extrem de important si de

semnificativ ... (393).

N.B.

...Numele sint pentru el (pentru Heraclit)

legi ale fiintArii; ele sint pentru el elementul
comun al lucrurilor, asa cum legile shit pentru el
elemental comun al tuturor luerurilor... (394).

N.B.
foarteim-

Si Hipocrat exprimii, cicA, tocmai ideile

lui Heraclit chid spune:

portant 1
Numele shit legi ale naturii.
Fiindei pentru efesian numele, ca i legile, sint..., deopotrivA, doar niste produse i realizgri ale universalului, i unele
gi altele fiind pentru el atingerea universalului pur, fiintarea
idea% eliberath de mocirla realit4ii sensibile... (394).
*

Prin urmare. Nola lrad.

pe seurt. Nola brad.

CONSP. CARTII LUI LASSALLE FILOZOFIA LUI HERACLIT... 296

Platon analizeazg i combate filozofia lui Heraclit fn

Cratylos" ci Theatetes", confundind (mai ales in

aceasta din unng) pe Heraclit (idealist obiectiv i dialectician)

cu idealistul subiectiv i sofistul Protagora (omul este mgsura
tuturor lucrurilor). *i Lassa lle fncearcg sg demonstreze cg,
in dezvoltarea ideilor, In Heraclit fi au, de fapt, originea (1)
sofistica (Protagora) i (2) platonismul, ideile" (idealismul
obiectiv).

Ai impresia cg idealistul Lassa lle a lAsat In umbrg

materialismul sau tendintele materialiste ale lui Heraclit, dindu-i o interpretare in spiritul lui Hegel.

(TV. Ethik, p. 427-462.)

In sectiunea despre eticg nil*.

La p. 458-459, Lassa lle spune c5, Nemesios a scris cg Heraclit i Democrit negau providenta (irpovokv), iar Cicero (De
fato"**) spune cA Heraclit, ca i Democrit i altii (i Aristotel),
admite fatum necesitatea.
dicest destin nu trebuie sg Insemne alt- Naturnotwenceva decit necesitatea imanenta naturalii pro- digkeit*** la

prie obiectului, legea lui naturalgn... (459).

Lassa lle

(Stoicii, dupg pgrerea lui Lassalle, au luat totul de la

Heraclit, vulgarizindu-1 i fAcindu-1 unilateral, p. 461.)

Indicele artii lui Lassalle este alcAtuit In mod savant,

erudit, dar neinteligent: o multime de nume ale anticilor
etc. etc.
In general, E E ****, este justA aprecierea fAcutg de Marx.

Cartea lui Lassalle nu meritg sg fie cititg.

**
***
****

nimie.

Nola grad.

lleipre destins.

Nola lrad.

necesitatea naturall.
summa summarum

Nola lrad.
ca o oonoluzie ronorol(t.

Nola (rad.

296

IN JURUL PROBLEMEI DIALECTICII 163

Dedublarea unului i cunoaterea Ortilor lui contradictorii (fezi citatul din Filon despre Heraclit la inceputul pArtii
a III-a (Despre cunoRtere") a cArtii lui Lassa lle despre Hera-

clit*) este fondu, /-(una dintre esentele", una dintre particularitatile sau trAsAturile fundamentale, dacg, nu chiar singura

fundamenta15,) dialecticii. Tocmai astfel pune problema i

Hegel (Aristotel, in Metafizica" sa, i$i, ba te mereu capul
cu aceast g. problemk comblitlndu-1 pe Heraclit, respectiv ideile
hip.64).

Justetea acestei laturi a continutului dialecticii trebuie sg, fie

verificatA de istoria ffintei. Acestei laturi a dialecticii nu i se
aeon% de obicei (de care Plehanov, bun'goara) destulA atentie:
identitatea contrariilor este consideratk ca o suing de exemple I de exemplu grAuntele", de exemplu comunismul primitiv". La fel i de cktre Engels. Aceasta insg. pentru a le face

mai lesne de inteles"...I i nu ca o lege a eunoWerii

(i ca o lege a lumii obiective).
In matematick -I- i . Diferentiala i integrala.
mecanick actiune i reactie.

fizick electricitatea pozitivA i cea negativk

chimie, unirea i disocierea atomilor.

tiinta socialk lupta de clask

Identitatea contrariilor (ar fi, poate, mai exact s5, spunem
unitatea" lor, dei deosebirea dintre termenii identitate i
' Vezi volumul de fag, p. 292.

Nola red.

IN JURUL PROBLEMEI DIALECTICII

297

unitate nu este, in acest caz, prea esentialh; intr-un anurnit

sens, ambele sint juste) este recunoasterea (dezvMuirea) tenthlttelor opuse, contradictorii, care se exclud reciproc, existente

in toate fenomenele si procesele naturii (inclusiv cele ale

spiritului si ale societMii). Conditia cunoasterii tuturor proceselor lumii in automirarea" lor, in dezvoltarea lor spontanh,

in viata lor vie, este cunoasterea lor in calitate de unitate a

contrariilor. Dezvoltarea este o lupth" intre contrarii. Cele
(Iota conceptii fundamentale (sau cele dourt posibile? sau cele
douh constatate In istorie?) despre dezvoltare (evolutie) sint:
dezvoltarea ca micsorare si mArire, ca repetare, i dezvoltarea ea unitate a contrariilor (dedublare a unuliii in
contrarii care se exclud reciproc si raporturile reciproce
dintre ele).
Prima conceptie despre miscare lash in umbrh a u 1 o-

nhisearea, forta eimotrice, izvorul ei, motivul ei (sau acest

izvor este stramutat in exterior un dumnezen, un subiect
etc.). in cadrul celei de-a doua conceptii, atentia principaili se indreapth toemai spre cunoasterea izvorului
rn irk i i

Prima conceptie e mouth, palid, aridh. Cea de-a doua e

vie. Numai cea de-a doua ne dii chcia autornischrii" tot
ce existh; nimiai ea lie dit cheia salturilor", Intreruperii gratransformiVii in contrariu, distrugerii vechiului
si aparitiei noului.
Unitatea (coincidenta, identitatea, actiunea egalii) a contrariilor este conditionath, temporaril, trechtoare, relativh. Lupta
dintre contrarii, care se exclud reciproc, este absoluth, precum
absoluth este si dezvoltarea, miscarea.
N.B.: deosebirea dintre subiectivism (scepticism si sofistich
etc.) si clialectich consth, intre altele, in faptul a, in dialecticii
(obiectivh), i deosebirea dintre relativ i absolut este relativr)
entru
Pentru dialectica obiectivh in relativ existd absolut
iv si exclude
subiectivism sr so is lea, relativt
absolutul.
21

Lenin

Opere complete vol. 29

V.

298

I. LENIN

Tin Capitalul", Marx analizeazA mai MI raportul cel mai

simplu, mai obisnuit, mai fundamental, mai general, mai
obisnuit din societatea burghez6 (bazatA pe productia de
mArfuri), raport care se intilneste de miliarde de ori, i anume
schimbul de mArfuri_Analiza &sopa% in acest fenomen extrem
de sivly
lreeastA ,lula." a societAtii burgheze) 14:Laie
contraMtiile (respectiv embrionul tuturor contradictiilor)
soda-1411 moderne. Expunerea pe care o face el in continuare
ne aratA dezvoltarea (st cresterea, i mirarea) acestor contra-

dictii si a acestei societAti in Z* diferitelor ei 01.0, de la

inceputul i pin& la sfirsitul ei.

Aceeasi trebuie sA fie si metoda de expunere (respectiv de

studiere) a dialecticii in general (intrucit dialectica societAtii
burgheze nu este, la Marx, decit un caz particular al dialecticii).
SA incepem cu lucrul cel mai simplu, mai obisnuit, mai general

etc., cu o propozifie oarecare: frunzele_copacului sint verzi;

Ivan este un om; Grivei este un dine etc_. Chiar aici este(cum
in mod genial a observat Hegel) dialecticd: particularul este
general_..(cf. Aristotel, Metaphysik, traducerea lui

Schweeer, Bd. II, S. 40, 3. Buch, 4. Kapitel, 8-9**: denn

natiirlich kann man nicht der Meinung sein, daB es ein Haus
casa in general gebe auBer den sichtbaren Husern",
.eirglev dyed TLVOC obdocv nape( Tecg rtvk oixEcg"***). Prin urmare, contrariile (particularul este opus generalului) sint identice: particularul nu uTistg, decit IrL coneoi.) yacp &v

xiunea care duce pre general. Generalul nu exist6 cleat In

particular, prin .particulax. Once particular este (intr-un fel
sau altul) general. Once geheral este (o pArticicA sau o laturA
sau esentA) a puticularului. Orice general inglobeazA doar cu

aproximatie toate obiectele particulare. Once particular nu

intrA decit incomplet in general etc. etc. Once particular este
legat, prin mii de tranzitii, cu particulari de alt gen (lucruri,
fenomene, procese) etc. In' toate aces tea existA deja elemente,

'germeni ai conceptului de woes-Ude, de legaturl obiectivA

a naturii etc. Elementul intimplAtor si cel necesar, fenomenul
esenta, existA deja aici, intrucit, spunind cA Ivan este un
sum.

.Nola trad.

vol. II, p. 40, cartea a 3 a, cap. 4, 8 9. Nola trod.

lutruelt nu poti 0716, desigur, ea exist8 o casa caaa fn general
oaselor vizibilec Nola had
**

**

In dam

E299

frpe-e, *.,*
gte-44(11.-

6 fA,7

1/..-7

irep2`VAt.st-c.-' J
o.c. A.

t9r47--

05.0,

4e-crre."

G-t-4

L-

ax.-,g<53

e ,,rASLc-g, 0/14,

erz-4-2 .,c4-

-094 (e-'47 ---y------ftr,"--,- evei-4,-L

sc

--- t7-,y A-7,-......447-v...wo

7,

4C0
P-Lwee-eaci4 e/Z,

-r2-74-e
-y:.'., ..e

4/

--x(A

t,""-:./7/4./
..-4.* fi. e..,74
.

14.

ke-a-c-e,egc

,t 4,444.34;r,e , """-#1`-,

/4;y-441
.u.

/;-4n7APc'P-lr

---'.,,

5___7:.

6L

Pzke )frzr6rj::;WPZZ-'99''s>7

419

[444;

rtr

56.,

r,k

41,

00,.cf #<,, .
Ir

,,l-,
Ir''''/Pr,)
6cire7.0e,. Ckft,a4. 1745.($4inz
joe4,4#0trir)

0. mini din manuserisill lid V. I.

un jurul problemei dialeeticiji.
Alieforai

Lenin
191.6

IN JURUL PROBLEMEI DIALEOTICII

801

om, Grivei este un ciine, aceasta este o frunzg, de copac etc.,

inkitureim o sone de caracteristici intimpldtoare, separg,m

esentialul de fenomen si le opunem unul altuia.
Asadar, in oriee propozitie putem (si trobuie) sg, distingem,

ca intr-un nucleu" (celulg"), germenii tuturor elementelor

dialecticii, demonstrind astfel c dialectica este, in general,
inerentg, intregticunoasteri umarw lar stiintele naturii ne arat1t
(i acest lucru trebuie, iarlli, sg, fie clemonstrat prin mice

exemplu, cit de simplu) natura obiectivg in aceleasi Insusiri

ale ei, transformarea particularului in general, a intimplAtorului in necesar, trecerile, transmutatiile, leggtura reciprocg,

a contrartilor. Dialectica este tocmai teoria cunoasterii

(a lui Hegel si) a marxismuluf iatc clad laturi" a problemel

(si aceasta nu e o laturg", ci esenta problemei) nu i-a acordat
atentie Plehanov, fItr 81' mai vorbim de ceilalti marxisti.

Atit Hegel (vezi Logica), cit i eclecticul Paul Volkmann

(vezi lucrarea lui Erkenntnistheoretische Grundziige", S.165),
gnoseolog" contemporan al stiintelor naturii, eclectic, adversar
al hegelianismului (pe care nu 1-a inteles!), prezina cunoasterea sub forma unei serii de cercuri.
Cercurile" In filozofie: !este oare obligatorie cronologia
persoanelor? Nu !I

Filozofia antia: de la Democrit ping, la Platon i pin g. la

dialectica lui Heraclit.
Renasterea: Descartes versus Gassendi (Spinoza?).
Filozofia modera: Holbach Hegel (prinyerkeley, Hume,

Kant). Hegel Feuerbach Marx.

Dialectica ca o cunoastere vie, multilateralg (implicind o

neincetatg, sporire a aspectelor), implicind o multirne inepuizabi1 4 de nuante, in orice mod de abordare a realitkii, de apropiere de ea (cu Ufl sistem filozofic care se constitute intr-un tot,
pornind de la fiecare nuantg) iata un continut nemgsurat
de begat in comparatie on materialismul metafizic", a cgrui

302

V.

I. LENIN

principara nenorocire este a nu stie s aplice dialectica la

Bildertheorie*, la procesul i dezvoltarea cunoasterii.

Din punctul de vedere ad materialismului vulgar,
simplist, metafizic, idealismul filozofic nu este decit

o ineptie. Din pimetill th vedere al materialismulai

dialectic, dimpotrivg, idealismul filozofic Poe o dez.-

voltare (amplificare, =flare) inilateral, exageratk

nberschwengliches ODietzgen) 166 a uneia ciintre

kris; In-

turile, limitele emmnsterii, care devine astfp1 un

absolut., /Apt de materie, de natiirA., divinizat. Meansmul este obscurantism clerical. Just. Dar idealisthul
N.B.
acest
afo-

filozofic constituie (mai exact"i inafar

de acoasta")calea care duce la clericalism prin

intermediul uneia dintre nuantele

cunoa$terii (dialectice),

infinit de complexe,
a omului.
Cunoasterea omului nu este (respectiv nu urmeazA) o Buie
dreaptk ci o linie curb4, care se apropie infinit de o serie de
rism

cercuri, de o spiralk Orice segment, portiune, bucaticA din

poate fi transformatl (unilateral transformath) intr-o linie dreaptA independentk intreaga, care duce
(dad, nu vezi p54urea din cauza copacilor) in mlastink la
aceasta 1Mie curb

clericalism (unde ea este consolidatel de interesele de

dug, ale claselor dominante). Atitudinea rectilinie i unilate-

ralk rigiditatea i sclerozarea, subiectivismul si orbirea subiecvoila** faditeinile gnoseologice ale idealismului. lar
clericalismul (= idealismul filozoricl are, desigur, fldazini
gnnseologice, nu este lipsit de teren, este o floare swag-, firt

tiv6

indoialk dar o floarea sterilg, ce creste pe copacul viu al cunoasterii omului, care este vie, rodnick adevAratk viguroasA, atotputernica', obiectivk absolutk
Scris n 1915
Publicat pentru prima oard in 1925,
In revista ollokevik* nr.

5-6

teoria refleethrii. Nora trod.

iata. Nola trod.

Se lipareste dupd tnanuscris

803

CONSPECTUL GARTH LIJI ARISTOTEL

<<INIETAFIZICA' 67

Seri in 1915

Mc Meal peldru prima oarii i? 1930

I n eulegeri din Len?? , 101. X

S,

liparege dupi ma u cri,9

305

ARISTOTEL. aLETAFIZICA
TRADUCERE DE SCHWEGLER. DOIJA VOLUME.
T C BINGEN, 1847

Vezi, mai sus, citatul despre east"...

0 multime de consideratii extrem de interesante, vii, naive
(pline de prospetime), ca introducere in filozofie, si care in
diversele expuneri au fost inlocuite cu scolastia, en rezultate
lard miscare etc.

Obscurantismul clerical a ucis ceea ce era via in Aristotel

si a imortalizat ceea ce era mort.
Omul

i calul etc. existA in exemplare

singulare, universalul in sine nu exisfa, sub

forma unei substante izolate, ci numai ca

un tot alciltuit dintr-o notiune determinatii
si dintr-o materie determinatil (p. 125**,
cartea a 7-a, capitolul 10, 27-28.
Ibidem, p. 126, 32-33:
...Materia este in sine incognoscibilli.

In parte ea este perceptibi15, senzorial, in

parte este cunoscut a. prin intelect. Ea este
perceptibilA senzorial ca metal, lemn, intr-un
cuvint ca materie capabila de miscare, iar ca
intelect este sesizath cind se afl a. In ceea ce
este perceput senzorial, dar nu ca perceputiti
senzorial, prin urmare asa cum e, de exemplu,
matematicul ...
* Vezi volurnul de Iota. p. 298.
Nola red.
** Arislotel. Die Metapli}eik, Bd. 2, Itibiugen, 1847.

Adesea filozofia se pierde

in definilia
euvintelor etc.

Totul

este

atins in trea-

toate

cat,
categoriilo

Nola red.

306

I. LENIN

Deosebit de caracteristicg si extrem de interesantg (la inceputul Metafizicii") este polernica cu Platon, ca si chestiunile
Incurcate", fermecgtoare pun naivitatea lor, si Bedenken*
cu privire la prostiile iclealisrnului. Si toate acestea, algturi de
confuzia cea mai neputincioasg, se invirtesc in jurul esentialului, conceptului i particularului.

N.B.: La inceputul Metafizicii", lupta c e a mai indirji t d impotriva lui Heraclit, impotriva ideii de identitate

intre fiMtare i nefiintare (filozofii greci s-au apropiat de

dialecticg, dar nu i-au dat de capg.t). Este foarte caracteristic

a se ggsesc peste tot, passim, embrioni vii ai dialecticii

aspiraii spre dialecticg...
La Aristotel, peste tot logica obiectivg se contandei cu cea
subiectivg, i aceasta in asa, fel inch peste tot este vizib i 1 a cea obiectivg. Nu exista nici o indoialg asupra caracterului obiectiv al cunoasterii. Incredere naivg in puterea ratiunii,
in forta, In puterea, In adevgrul obiectiv al cunoasterii. Si confuzie naivg, confuzie jalnicg i neputincioasg in dialectica
generalului mi particularului
a conceptului si a realitAtii,

perceputg senzorial a unui anumit obiect, lucru sau fenomen.

Scolastica i clericalismul au luat de la Aristotel ceea ce este
mort si nu ceea ce este v i u: intrebdri, cguari, labirint ;
s-a rAtAcit omul.
Logica lui Aristotel este aspiratie, cgutare, apropiere de logica

lui Hegel, iar din ea, din logica lui Aristotel (care peste tot,

la fiecare pas, pune tocmai problema dialecticii),

au fgcut o scolasticA moartg, Wind la o parte toate cgutgrile,

oscilgrile, modurile de a pune problema. Tocmai modurile de
a pune problema au fost la greci un fel de sisteme de incercare,

o naivg, diversitate de pgreri, care se reflectg minunat la

Aristotel.
tDe aici rezultg' cg nu existg universal algturi i separat

de singular. In aceastg mgsurg au dreptate adeptii teoriei

ideilor cind le atribuie acestora o existentg independentg,

fiindcg ideile slat doar niste substante aparte; insg ei se insalg

cind iau unitatea in multiplicitate drept idee. Dar ei fac acest
lucru pentru ca nu pot sg arate ce trebuie sg fie aceste substance
netrecgtoare algturi de lucrurile individuale percepute senzorial I
indoielile.

Naa grad.

CONSPECTUL CARTII LUI ARISTOTEL METAFIZICA"

301

si in afara bor. Iatg de ce ei pun-semnul egalithii specifice intro

aceste idei si existentele supuse pieirii, pe care noi le cunoastem,11
si spun: omit! in sine, calul in sine, adgugind la obiectele sensibile cuvintele: in sine 4* (p. 136, cartea a 7-a, cap. 16, 8-12) II
4*. ,5 i, totusi, chiar dac noi n-am fi vgzut astri vreodatg, II
ei ar fi existat ca substante vesnice, distincte de cele pe care le
cunoastem ; astfel, chiar dacg n-am fi putut argta natura lor,

ei ar fi existat totusi in mod inevitabil. Este clar, prin urmare, I

cl nici un universal nu este substantg singularg si c nici o
substantg singularg nu este alcgtuitg din substante singulare
(oUcia) ( 13, sfirsitul capitolului).

Minunat ! Nu exist g. nici o indoialg in ce priveste realitatea lumii exterioare. Omul se incurcil tocmai in dialectica
generalului i particularului, a conceptului i senzatiei
etc., a esentei i fenomenului etc.
(P. 146, cartea a 8-a

capitolul 5, '2-3.)

introdusg, fgrg indoialg, mai tirziu

...O problemg dificilg (eo-copioc) este urmgtoarea: cum so

comportg materia cutgrui sau cutgrui lucru fata de opusi.

De exemplu, dacit cutarc corp este sgngtos potential (auvdctLe),

iar boala este opusul gingtiltii, nu este oare acest corp, N.B.

potential, si una, i alta?...

...Mai departe, nit om viulnu este oare un cadavru potential
(Suvec ILE t.)?*

(P. 181), cartea a 11-a, capitolul 1, 12-14:

iMatematicul, ei (filozofii) il plaseazg, intro idei i ceea
ce este perceput senzorial, ca pe un al treilea element, care existg
in afara ideilor si a lumii pgmintesti. Totusi, nu exist i un al

treilea om sau un al treilea cal in afarg, de omul in sine (sau

calul in sine) si omul individual sau calul individual. Dar

dacg lucrurile nu stau asa cum spun ei, atunci cu co trebuie
sit se ocupe matematicianul? In orice caz, nu cu lucruri din
lumea asta, fiindcg nu existg in de nimic din ceea ce cautg
stiintele matematice ...

308

V.

I. LENIN

lbidem, cap. 2. 21-23:

...Mai departe, se pune intrebarea dacsa existh, sau nu ceva
in afarA de concret. Prin concret eu inteleg materia si tot ce este

material. Dacil nu exisfa, atunci totul este treciltor, deoarece

tot ce este material este, in orice caz, treclutor. Dar dac5, existA
totusi ceva in afaril de concret, acest ceva flU poate s'A fie evident,

decit forma si figura. Dar despre acestea este greu s stabilesti

in care lucruri exist4 ele i in care nu ...

P. 185.86 ,cartea a 11-a, cap. 3, 12: matematicianul

lash' la o parte clildura, greutatea si alte opusi sensibili

si are in vedere numai cantitativul ... tot asa se petrec
lucrurile i cu existentul.
Avem aici punctul de vedere al materialismului dialectic,
dar in mod intimplittor, neconseevent, nedezvoltat, efemer.

in al Au Studiu de istorie a filozofiei antice" (Muller's

Handbuch der Klassischen Altertuniswissenschaft*, V, I,

S. 265) (Sala de leeturil a Bibliotecii din Berna), Windelband subliniazA &A in Logica lui Aristotel (die Logik) gasim,

ca cea mai genera% presupunere, identitatea dintre formele

gindirii si formele existentei i i citeag Metaphysik", V.

7: 46aocx(74 Akyvrcu., .rococxc.7)4 -c6 etym. cnillottvEL**. Acesta

este 4. Schwegler traduce: Denn so vielfach die Kategorien

ausgesagt werden, so vielfach bezeichnen sie ein Sein**'.
Prost tradus!
Apropiere de dumnezeu:
Cartea a 12-a, cap. 6, 10-11:
o

...eaci cum poate lua nastere miscarea dacA nu existh nici

cauzit motrice in actiune? Materialul nu poate, fireste, s'a. se

miste de la sine, ci e pus in miscare de arta constructorului;

Nola trod.
tin erice forme ar Ii exprimate aceste ouunturi diforite,ele desemneazi o exist ent6s.
Nnta trod.
tiindo ori de ofte ori slat enuntate categofille,ele desemneaza o exi tenti. Nota

Manualul de istorie a antiohitltii clasioe, editat do MUller.

trod.

1'

CONSPECTUE CARTII LUI ARISTOTEL METAFIZICA*

809

tot asa nu pot sg se miste de la sine nici ciclurile menstruale

si nici pgmintuI, trebuie sg le pung in miseare sgminta
Si fecundarea ...

Leueipp (id., 14) admite miscarea vesnieg, dqr nu explicit

de ce ( 11).
Cap. 7, 11 19 dumnezeu(p. 213).
...Misearea vesnicit trebuie s fie imprimatit de ceva
vesnic (cap. 8, 4)...

Cartea a 12-a, cap. 10 din nou o triere" a

problemelor fundamentale ale filozofiei; sernnele de

intrebare", ca sg zicem asa. 0 expunere (de cele mai multe
ori prin aluzii) pling, de prospetime, naivitate i indoieli
a diferitelor punete de vedere.

In cartea a 13-a, Aristotel revine la critica teoriei

numerelor a lui Pitagora (si a teoriei ideilor a lui Platon),

separate de lucrurile sensibile.
Idealism pfimitiv: generalul (coneeptul, ideea) este

o extstentd separatii. Acest lucru pare stra-

niu, monstruos (mai exact: copiliiresc), absurd. Dar nu

sint oare de acelasi gen (absolut de acelasi gen) idealismul N.B.
contemporan, Kant, IIegel, ideea de dunmezeu ? Mesele,
scaunele si ideile de masiti si de scaun ; lumea i ideea de N.B.
lume (dumnezeu); lucrul Si nmnenul", lucrul in sine"
incognoscibil; leggtura dintre Pgmint si Soare, legittura
din naturg in general si legea, Ayo;*, dumnezeu.
Caracterul dublu al cunoasterii omului si posibilitatca
idealismului (= a religiei) a u fost date cbiar in
prima abstractle, element:nit ,casa" in general si casele
individuale

Abordarea de dare inteligentil (de cititre inteligenta omului)

a unui lucru individual, luarea de copie (= concept) de pe

acesta n ii esteun act simplu, nemijlocit, de oglindire inertg,
ci un act complex, cu caracter dublu, zigzagat, care cuprinde
in sine posibilitatea desprinderii fanteziei de viatit; mai mult
*

logosul.

Nota trad

glo

V.

LENIM

chiar: posibilitatea transformiirii (gi inch a unei transformki

imperceptibile, de care omul nu este conOient) a conceptului
abstract, a ideii in fantezie (in letzter Instanz* a lui dumnezeu). Cuici i in cea mai simplii generalizare, in cea mai elementarh, idee generala (mash." in general) exist ei, o anumith
frinturh, de fantezie. (Viceversa: este absurd sh negi rolul fanteziei chiar i in cea mai riguroash tiinth: comp. Pisarev despre
visul folositor, ca imbold la munch, si despre inclinarea spre
reverie goal4168.)

Expresie naivh a dificultkilor" in ce privqte filozofia

matematicii" (ca s folosim un limbaj modern): cartea a 13-a,

cap. 2, 23:
...Apoi, corpul este o substanth, deoarece el are, intr-o
anumitg msurA, un caracter finit. Dar cum ar putea liniile

sh fie substante? Ele n-ar putea sh fie 4a ceva nici in sensul de

lorm i figurh, ca, de pildh, sufletul, i nici in sensul de materie,
cum e corpul: chci este evident eh nici un corp nu poate fi alch-

tuit din linii, din suprafete sau din puncte... (p. 224)...
Cartea a 13-a, cap. 3, rezolvh aceste dificultki in chip minunat, precis, clar, materialist (matematica i alte tiinte abstrag
una dintre laturile corpului, fenomenului, vietii). Dar autorul
nu-i sustine in mod consecvent acest punct de vedere.

Schwegler, in comentariul shu (vol. IV, p. 303),

spune: Aristotel prezinth aid o expunere pozitivh a
conceptiei sale asupra matematicului: matematicul este N.B.
o abstragere de la sensibil.
Cartea a 13-a, cap. 10, trateazh, o problemh care este mai bine
expush, in comentariul lui Schwegler (in leghturl cu Metaphy-

sik", VII, 13, 5): tiinta se refera numai la general (comp.

cartea a 13-a, cap. 10, 6), dar real (substantial) este numai
singularul. Existh deci o prhpastie intre tiint ci realitate?
Fiintarea i gindirea nu sint deci comensurabile? Cuno*erea
adevhmth a realului este imposibilh? (Schwegler, vol. IV,
p. 338). Aristotel rropunde: potential, ctiinta se indreapth
spre general; ca act, ea se indreapla spre particular.
-- In animal instant& -- Nola !rad.

CONSPECTUL CARTII LUI ARISTOTEL "METAPIZICA

311

Schwegler (ib.) apreciazg ca h8chst beachtenswert*

lucrarea lui F. Fischer: Die Metaphysik , von empirischeinIN .B .?1

Standpunkte aus dargestellr** lanul aparitiei (1847) ,

care vorbe0e despre realismul" lui Aristotel.

Cartea a 14-a, cap. 3, 7: ...dacg n lucrarile sensibile

nu se aflg matematicul, atunci de ce lucrurilor sensibile le
sint inerente insuirile matematicului? ... (p. 254).
(Acelai sens 11 are i ultima frazg a cartii, cartea a 14-a,
cap. 6, 21.)
Sliqitul Me tafizieii" .

*Friedrich Fischer (1801-1853), profesor de filozofie

la Basel. intr-un articol despre el scris de Prantl (Allgemeine Deutsche Biographie"***, vol. 7, p. 67), ggsim
o apreciere piing de dispret in care se afirmg ca Fischer,
udatoritg repulsiei sale totale fatg de idealismul subiectiv, era cit pe-aci sg cadg in extrema opusg, in empirism, ha-ha
care este strain idealului.

*
"

***

extrem do remaroabilfi.

Nova lrad.

0.111elarizica, appued din panel ds vedere empiric*.

oBiogralia generall germaa*.

_ Nola Irad.

_ Nola grad.

II
INSEMNARI
PE MARGINEA UNOR CARTI,
ARTICOLE SI RECENZII

i7

81E)

1903

F. UEBERWEG. SCHITA DE ISTORIE A FILOZOFJEI"9

(PRELLICRAHE DE MAX HEINZE)
3 VOL., 1876-1980. LEIPZIG

artea are un caracter oarecmn straniu: paragrafe foarte

scuTte, cu citeva cuvinte despre continutul teoriilor, i explicatii

interminabile, culese cu litere mici, pe trei sferturi umplute

cu nume i titluri de chrti ide altfel vechituri: bibliografia nu
trece de anii 1860-1880i. Ceva unleserliches !* 0 istorie de
nurne si de chrtfil
F. PAULSEN. INTRODUCERE IN FILOZOFIE*17
1899

Este extrem de caracteristic modul desehis cum e push pro-

blema in introducere: sarcina filozofiei moderne este de a

irnphca conceptia religioash despre lume cu explicarea stiintifich a naturii" (p. IV**). Sic! *i aceasth idee este dezvoltath
foarte amhnuntit: lupta, ni se spune, se dh pe douh fronturi:
cu materialismul i cu iezuitismul" (atit cu cel catolic, cit
si cu cel protestant). Materialismul, fireste, este inteles (este
dat?) ca rein mechanisch, physikalisch
Autorul afirmh de asemenea in mod deschis c filozofia modernh se sprijinh pe Kant si este reprezentanta monismului
idealist".
on nu se posts citi I Nola trad.I
" P. Paulsen. oEinleitung in die Philosophic.. Berlin, 1899.
pur macanicist, tiLio eto
Nola lead.
22*

Nola red,

316

N.

I. LENIN

Ping la p. 10... Pace intre stiintg Si credintil

*i p. 11: A statornici aceastil pace
iatit punctul central al filozofiei lui Kant... A da fiecgreia ceea cc i se cuvine:
stiintei contra scepticismului lui Hume, iar credintei
contra neggrii ei dogmatice in materialism, lath bilantul muncii lui (12).

Numai o shiguril imprejurare poate tulbura accastg perspectivg pling de sperante (sperante in aceastti pace): radicalismul, absolut ostil religiei, care se ritspindeste acum In rindurile
maselor largi ale populatiei... Astfel (intocmai ca altgdatit
pentru burghezie) ateismul este acum o dogmg pentru socialdemocratie (p. 14-15). Este un catehism de-a-ndoaselea. *i
acest nou dogmatism, ca i cel vechi, e un dogmatism negativ,

ostil stiintei, in mgsura in care in dogmele lui pune lanturi

spiritului criticii i indoielii. (Ne aminteste de titlul .Antipfaf/en* i ne incredinteazg c crestinismului ii este strging ptirti-

nirea fa-0', de bogati, cg el, crestinismul, va trece i prin lupta

spre care pgseste Europa.)
Respingind materialismul i apitrind teoria Allbesseelung**
(pe care o interpreteazit in sens idealist), Paulsen nu-si d seama
1) &A el nu respinge materialismul, ci numai 'uncle argumente
ale ?Ivor materialisti; 2) c el se contrazice, interpretind psihologia contemporang In sens idealist.

x Comp. p. 126. Forta... nu este altceva decit tendinta

spre o anumititi activitate si, prin urmare, coincide, in esenta
ei generalii, cu vointa inconstientti .
Seelenvorgange und Kraft*** nu sint de loc atit
(Ergo
de uniiberbriickbar**** cum i s-a pgrut autorului mai inainte,

p. 90 u. ff.)
P. 112-116: de ce n-ar putea Weltall***** sg fie purtgtorul
des Weltgeistes******? (Pentru ct omul si creierul lui reprozintti evolutia superioarg a spiritului, cum insusi autorul
recunoaste.

***

***

Anliclericalii. Nola had.

insufletirii universale. Nola (rad.

fenomenele spirituale i forte. Nola trad.
imposibile de unit. Nota Irad.

univerbul. Nola trad.

spiritului lumii. Aoki Oa.

F.

NULSEN. IN1RODUCERE IN FILOZOFIE"

317

Cin(1 Paulsen ii crlf ieIi pe materialisti, el optme materiel formele superioui e ale spiritului. Cind apAr4 idealismul si interpreteazil in mod idealist psiholog:a contemporanA, el apropie formele inferioare ale spiritului de N.B.

Krafte* etc. Acesta este cel mai vulnerabil punct al

filozofiei sale.)

Comp., rnai ales, p. 106-107, unde Paulsen se pronuntiti

impotriva conceptiei despre materie ca ceva mod .

4.11,1,..........
x Contra p. 86: oin miscue nu existil nici cea mai mic5,
urmil de gindire...
Autorul pare cA se debaraseaz'a prea usor de ideea c Gedanke

ist Bewegung**. Argumentele lui se reduc dear la rationamentul omenesc obisnuit: este absurd*, ogindirea nu este miscare, ci gindire (87). Poate nici ciildura nu este miscare, ci
ctildurre?

Extrem de stupid este argumentul invocat de autor cit fizio-

logul va continua sit vorbeasa despre ginduri, iar nu despre

misckile egale cu aceste ginduri. Nici despre csitilduril nu va
inceta sit vorbeaseg, nirneni si niciodatd.

indr4ostit fiind, el nu-i va vorbi aloanmei despre procesul

vasomotor corespunzlitor... Asa ceva ar fi o absurditate evident'l (86-87). Intocmai!
i acesta e cazul cu d-1 Paulsen!
Si, dacil o sit simtim cit nu e destul de cald, n-o sit vorbim despre
faptul cit i aldura este un gen de miscare, ci despre mijlocul

de a face rost de ciirbuni.

Paulsen considea sinnlose*** teza cit gindirea este Bewegung****. Or, chiar el este si contra dualismului si vorbeste
despre echivalent". (140 i 143) echivalentul fizic al psihicului" (sau Begleiterscheinung*****). Nu este mire aceasta
*

**

***

***

***

forte.

Nota trod.

gIndirea este miseare.

absurcla.
rniseare.

Nota trad

Nola brad.

Nola trad.
lenomeaul paralel. .Nrta brad.

818

V.

I. LENIN

aceeasi begriffliche Konfusion* pentru care el il trateaA cu

atita dispret pe Bilchner?
Cind Paulsen declarg c paralelismul lui nu este localizat",
ci ideal" (p. 146), caracterul lui dualist apare si mai clar.
Aceasta nu este nici explicatie si nici teorie, ci un simplu
subterfugiu verbal.
Scris in 1903
Publicai penlru prima oard in 1930.

in Culageri din Lenin", vol. XII

'

confuzie de notiuni.

Nola trad.

Se liparefie dupa manuscria

819

1904

INSEMNARI PE MARGINEA UNEI RECENZII

A CARTILOR LUI E. HAECKEL <31INUNILE VIETH
*I ENIGMELE UNIVERSULUD171

Frankfurter Zeitung. 1904, nr. 348

(15 decembrie), prima editie de dimineata
Un foileton despre noile cricti de biologie

Ernst Haeckel. Lebenswunder" (Gemeinverstandliche

Studien ilber biologische Philosophie)*. Stuttgart (Alfred

Kroner).
(Pentru Haeckel, spiritul este o functie fiziologiciti a scoartei

cerebrale. P.378 a cartii sale. Autorul recenziei se pronuntil,

firqte, impotriva acestei pareri.)
Tot el a scris Weltriitsel"" ((aparute mai demult)) (in care
.demonstreazit ea nu exista, propriu-zis, enigme ale imiversului).
Serie la sfirjilul anului 1904
Pub heal penlru prima Dori in 1958,
in V.I. Lenin, Opere, ed. a 4-a, vol. 38

Se itipargle dupd manusoris

vioiio (Studii de filoudie biologica po futelesul tuturor).

nigmele universului.. Nola lrad.
" = Minunile

Nola (rad.

820

1909

NOTA DE CARTILE DE STIINTE ALE NATURII

SI DE FILOZOFIE
AFLATE IN BIBLIOTECA DE LA SORBONA172

Sorbona. Cxti noi:

C. 819 (7)*
Richard Lucas. Bibliografia substantelor radioactive. Hamburg 0 Leipzig. 1908. 8.
(A. 47. 191).
Mach. Elemente de fizicfi, (editie reviaut4 de Harbordt ei
Fischer). Leipzig. 1905 1908. 2 volume. 8.
(A. 46. 979). S. (I). cp. 587.
Max Planck. Principiul conservrii energiei. Leipzig. 19C8.
(Editia a 2-a). 12.
(A. 47. 232). S. cp. cp. 63.

Eduard Riecke. Manual de fizicg. Editia a 4-a. Leipzig.

1908. 2 volume. 8.
(A. 47. 338). S. O. cp . 3o1a.
Fenelon Salignac. Probleme de fizicg genera% i de astronomic.
Toulouse. 1908. 4.
(D. 55. 745). C. 818 (2).

J.J. Thomson. Teoria atomicil a materiei. Braunschweig.

1908. 8.

S.D. e. 101 (25).

La Biblioteca de la Sorbona:
I. Vierteljahrsschrift ffir wissenschaftliche Philosophie"173.
P. 5 3 (8). (A. 16. 404).
* Aiei vi hi eele ce urrneazi, tmemnarite cii litere i dire reprerintii ootele ortrtilor. -

Nola red.

NOTE DE CARTI AFLATE IN BIBLIOTECA DE LA SORBONA

321

II. Archiv flu. Philosophie". 2-te Abteilung. P. 4 8. (A. 17.

027).

Vierteljahrsschrift fur wissenschaftliche Philosophie". 1909.

Heft I. Recenzia lui Raul Richter (favorabilk

elogioasii

chiar) la
Ludwig Stein. Curente filozofice contemporane. Stuttgart.
1908. (Enke.) XVI + 452 de pagini. (12 narci.)
P. 1-293 curente fiZece curente filozofice:
lo zof ice

294-445
filozofie

probleme de

1) neoidealismul (metafizica vohmtaristA)

2) neopozitivismul (pragmatis-

null) AV. James

3) noua miscare naturfilozoficV

(Ostwald si victoria" energeticii

asupra materialismului)
4) neoromantica" (H. St. Chamberlain etc.)

5) neovitalimul
6) evohrtionismul (Spencer)
7) individualismul (Nietzsche)
8) geisteswissenschaftliche Bewegung* (Dilthey)
9) philosophiegeschichtliche**

10) neorealismul (Eduard von

Hartmann !

! !).

Din noile c'Arti apilrute:

Max Schinz. Adeva'rul religiei dui-A conceptiile celor mai

noi reprezentanti ai filozofiei religiei. Zurich. 1908. 8 (307

pagini. 6,50 miirci).
Kr. Guenther. De la animalul primitiv la om. (Album cu
tablouri.) Stuttgart. 1909. (7-19 fascicule H 1 mud.)
A. Pelazza. R. Avenarius si empiriocriticismul. 1908? 9?
Torino (Bocca). 130 de pagini.
**

miF;carea umanitarist-tiintifieL
istorica-filozoficri.
Nola lred.

Nola traa.

I. LENIN

V.

822

Spaventa. Filozofia italian4 in leg4turi1e ei cu filozofia

europeara.

1908? 9?

Bari (Laterza).

Din noile cUrti ap4rute

L. Boltzmann.

(1909):

Tratatele .tiintifice de la Viena. Leipzig.

(Barth).
H. Stracke. Unitatea dintre materie, eterul cosmic :;;i fortele

naturii. Viena (Deuticke).

P.

48

Archiv fur Philosophic", partea a 2-a = Archiv far sys e-

matische Philosophic".

doilea articol

1908.

Faseicula 4: eel de-al

al lid Vitali NorstrOm (p. 497-496)

((e interesant; aproape In intregime despre Mach)).

unde-i primul articol??

notita o fi intirziat174??
Serie in prima jumdlale a amilui 1909
Publicat pentru prima oarii in 1933,
in itlulegeri din Lenin+, tat. XXV

Se

liparefte dupd

manusois

323

1913
DIN CAIETUL
STATISTICA AGRICOLA AUSTRIACA ETC."

F. Raab. Die Philosophic von R. Avenarius. Systematische

Darstellung und immanente Kritik. Leipzig, 1912 (164 p.).
5 Mk.*
Perrin. Les atornes**. Paris (Alcan)"5.

IN LEGATURA CU 0 RECENZIE
A CARPI LUI J. PLENGE <3IARX *I HEGEL 176

Joh. Plenge. Marx und Hegel. Taingen, 1911. (184 SS.)

(Mk. 4).
f 0 recenzie defavorabilii, a liii 0. Bauer a ap5xut in vol. III,
t partea a 3-a din Archiv fiir Geschichte des Sozialismus". f

IN LEGATURA CU 0 RECENZIE

A CARPI LUI R.B. PERRY

TENDINTE FILOZOFICE CONTEMPORANEnin

Mind". 1913. Aprilie. Recenzia lui F.C.S. Schiller la cartea

lui Ralph Barton Perry. Present Philosophical Tendencies: a
critical survey of Naturalism, Idealism, Pragmatism & Realism, together with a Synopsis of the Philosophy of William
*
Fi1ozofia ui R. Avenarius . 0 expunere sistematid gi a eritidimanentl. Leipzig.
1912 (164 p.). 6 mlrcj. Nota trad.
Atomiis. Kota (rad.

324

V.

I. LENIN

James. London & New York (Longmans & Co.). 1912. Pages
383*.

Schiller este impotriva realismului" lui Perry, eitruia Ii

aduce invinuirea c mintea lui este atit de preocupath s5,
opun g. in mod metafizic idealismului realism!, ci intotdeauna

cauth s. subordoneze acestei preocupi toate celelalte

problem.
De mentionat c Schiller citeazil,' urmittorul pasaj din Perry:
Organismul corespunde mediului ambiant din care s-a dez-

voltat si asupra cruia actioneaz4. Constiinta este aspunsul

selectiv la mediul ambiant, care a existat inaintea ei i existh

independent de ea. Trebuie sil existe ceva care sri, provoace
faspunsul, dae4 existh vreun ilispuns (p. 323 din cartea lui
Perry). Schiller obiecteaz'a:
Dacit nu acceptilin pe bazA de simplu creeimint
Ca- teza existentei independente a mediului ambiant
rac- (sublinierea apartine lui Schiller), oatunci nimic nu este
teris- dovedit aici, gal% de raportul dintre gindire si omediul

tic!! ambiant*... (p. 284).

IN LEGATURA CU 0 RECENZIE
A CART" Lill A. ALIOTTA
oREACTIUNEA IDEALISTA IMPOTR IVA STIINTEI*178
Antonio Aliotta. La reazione idealistica contro la scienza**.

1 volume. 8. XVI + 526 p. Palerme. Casa editrice Optima.

1912.

Recenzie apkuth in Revue Philosophique" (Ribot). Paris,

1912, nr. 12, p. 644-646, sub semnUura d-lui J. Segond, care
spline

ea,

(Aliotta) ne aratil in agnosticism toate izvoarele cele

mai noi ale reactiunii contemporane; no arat c dezvoltarea
ei trace prin neocriticismul german (Riehl) i francez (Renou*Tendinte filozoliee contemporane: privire oritica asupra naturalismului idealisrnului, pragmatismului i realismului, finpreun9, cu o scurti. expunere asupra filozofiei
lui St ill iam James*. Londra 0 New York (Lonumans /t Co.). 1912. 383 p. NoM brad.
ateaotiunea idealista Impotriva itiintei . Nola !rad.

DIN CAIETUL STATISTICA AGRICOLA AUSTRIACA ETC.

326

vier), prin empiriocriticismul lui Mach si Avenarius, prin

neohegelianismul englez; ne descrie i demasd intuitionismul
lui Bergson si Schmitt, pragmatismul anglo-american al lui
W. James, Dewey si Schiller, filozofia valorilor si istorismul
lui Rickert, Croce, .Miinsterberg si Royce etc. (645) etc. OA
la Schuppe, Cohen si altii.
In partea a dona, autorul analizeazii atit energetica lui
Ostwald, cit i noua fizicil des qualites"* a lui Duhem si
teoria modelelor" a lui Hertz, Maxwell si Pastore. DupA spusele recenzentului, autorului Ii repugna mai ales misticismul
(inclusiv al lui Bergson) etc.
Punctul de vedere al autorului, ni se spune, este <ispiritul
liniei de mijloc linia de aur a intelectualismului en
adevilrat rational: spiritul d-lui Aliotta si al d-lui Chiapelli
(645).
Scris in 1913
Publical penlru prima oaH1 in 1938,
in meubg ri din Lenin*, vol. XXXI

a InsOrilur.

Nola lead.

S lij are* dupi manuscris

ff2Q6

1914-1915
DIN CAIETE FILOZOFICE"

NOTA DE DIVERSE VOLUME DIN OPERELE

LUI FEUERBACH SI ALE LUI HEGEL179
Log. 536

Operele lui Feuerbach, editia Bolin

Vol. I. Ginduri asupra mortii i nemuririi
II. Note critice si teze filozofice
III. Istoria filozofiei moderne
IV. Filozofia lui Leibniz
V. Pierre Bay le
VI. Esenta crestinismului
VII. Explicatii i complethri la aceastil carte
VIII. Prelegeri despre esenta religiei
IX. Teogonia
X. Scrisori despre etic i aforisme postume
Log. I. 175
Operele lui Hegel

III, IV si V. Logica,
XIX, 1 si 2 scrisorile lui Hegel.
Scris in septembrie-decembrie

1914

Publical perdru prima onra in 1930,

in sCulegeri din Lennis, tal. XII

Se

iipdresie dupd manuscris

DIN CAIETE FILOZOFICE"

327

CU PRIVIRE LA SCRIERILE MAI RECENTE

DESPRE IIEGEL"

Neohegelienii: Caird, Brad le y 181 .

J. B. Bail lie. The Origin & Significance of Hegel's

Logie*. Londo n. 1901. (375 p.). Recenzie apilrufa in Revue

Philosophique, 1902, 2, p. 312. El pretinde ea, nu s-a mkginit
srt repete termenii lui Hegel (cum face Vera), ci inceard s4-i
urmgreascit din punct de vedere isforic 1i sh-i explice. Printre

altele, capitolul al X-lea: raportul dintre logid i natud

(Hegel, ni se spune, nu i-a atins scopul). Thsemngtatea lui

constg, iii aceca crt a demonstrat caracterul obiectiv al cunoa.,-

terii... (p. 314).

William Wallace. Prolegomena to the Study of

Hegel's Philosophy & Especially of His Logie". Oxford &

London. 1894. Recenzia a apArut in Revue Philo-

sophigue".1 89 4, 2, P. 538. Editia a 2-a ; prima in 1874.

Autorul a tradus Logica liii Hegel.

D-1 Wallace expune foarte exact conceptia Tot de el: in

hegelian'a, despre aceasth tiin
(logica), 1894 traducerea

...tiintit care ii subordoneaz si filozofia drtii Philosonaturii, ci filozofia spiritului, intrucit gin- phyofM ind"182,
direa pura sau ideea este baza comunt atit cu un capitol
a realittitii materiale, cit ci a cclei psihice explicativ. Recenzia ibid.

(540).

Recenzia despre Wallace, apArutt in Z eits ch ri

fur Philosophie"183 nr. 111 (1898), p. 208, este

elogioast, dar lipsitit de continut.

P. Botta. La renaissance de Hegel et la philosophia

perennie"***, in publicatia italiant Revista di Filosolia" 184,

1911, I (recenzie _aparufa, in Revue Philosophique", 1911,

2, p. 333).
*

**

trad.

*Originea qi seinnilicatia Logicii lui Hegel*. Nola trad.

eIntroducere la studiul Mozotiel lui Hegel, gi In special la Logica mu.

ellonasterea lui Hegel

etilozofia nepieritoarcse.

Nola brad.

Nola

328

V.

I. LENIN

Botta este tin adept al 1 ui Caird. Pupil cit se pare, nil.

Printre altele... coneeptia neohegelian'a

interpretare
idealistrt a
energiei??

a lui Bradley despre energia invizibira care

se dezvrtluie permanent, care e prezentrt i
actioneazrt in ()rice schimbare si in fiecare
actilme in parte 185 .

J. Grier H ibben: Hegel's Logic, an Essay in Interpretatioe*. New York. 1902. (313 p.).
Autorul recen-

Reeenzie apitrutrt in Revue Philosophigue",

zieP86 scoate,
in general, in e-

1904, nr.. 1, p. 430: In ciuda titlului ei,

videntA renasterea hegelianismului in trt-

interpretativ decit un rezumat aproape literal. Autorul a alcrituit ceva in genul unui
dictionar de termeni din Logica lui Hegel.
Dar nu acest lucru e esential: Comentatorii
mai discutil incA despre insrtsi pozitia pe
care s-a situat Hegel, despre sensul fundamental si adevrtratul scop al dialecticii lui.
Faimoaselor articole critice ale lui Seth
li se opun noi interprethri, care atribuie

rile anglo-saxoin acesti

ne

ultimi ani.
N.B.

lucrarea d-lui H. este mai putin un comentariu

Logicii, luatA in ansamblu, cu totul altil

semnificatie, mai ales acelea ale lui M c

TaggartO.G.Nol (431).

DupA piirerea lui Hibben, Logica lui

Hegel nu este mt shnplu sistem speculativ,
o combinatie mai mult sau mai pit-tin savanth
de concepte abstracte ; ea este in acelasi
N.B.

timp o interpretare a vietii universale in

toatA plenitudinea semnificatiei ei concrete
(p. 430).

Preussische Jahrbhcher"187 (Nr. 151), 1913, martie, articolul

dr. Ford. J. Schmidt: Hegel und Marx". Autorul proslilveste

intoarcerea la Hegel, blanleaz'a scolastica teoriei cunoasterii",
citeazil pe neohegelienii Constantin Rssler 0. Adolf Lasson
(din Prengische Jahrbficher") si, referindu-se la cartea lui
Looica liil Hegel , o Moore ro do interpretare .

Anta /rad,

N.B.

DIN CAIETE FILOZOFICE

329

Plertge"8 , afirm c Marx n-a inteles insemnittatea ideii natio-

nale" ea sintezit. Meritul hti Marx de a fi organizat pe muneste mare, dar... unilateral.
citori

Model de castrare liberalV (mai exact burghez6,

filomuncitoreascit, cici autorul este, probabil, conser-

N.B.

vator) a lui Marx.

Mc Taggart Ellis Mc Taggart. Studies in the Hegelian

Dialectic*. Cambridge, 1896 (259 p.). Recenzie apkula in
Zeitschrift ffir Philosophic" nr. 119 (1902), p. 185
in calitate de pretins cunosegtor al filozofiei lui Hegel, autorul

o apiirit contra lui Seth, Balfour, Lotze, Trendelenburg etc.

(dupiti cit se vede, autorul, Taggart, este ultraidealist).
Emil Hammacher. Die Bedentung der Philosophie Hegels"**.
(92 SS.) 1911. Leipzig.
Recenzie publicath in Zeitschrift fUr Philosophic" nr. 148

(1912), p. 95. Se gitsesc in ea, eta, observatii destul de judi-

cioase in legkurrt cu reluarea idealismului postkantian in

momentul de fatit", ni se spune e Windelband e un agnostic
(96 p.) etc., dar idealismul absolut" al lui Hegel autorul nu 1-a

inteles de loc, de altfel ea si Riehl, Dilthey i alti astri".

S-a apucat de o treabil peste puterile lui.

Andrew Seth. The development from Kant to Hegel with

Chapters on the Philosophy of Religioe***. London, 1882:
Recenzie aphutit in Zeitsehrift fr Philosophic" nr. 83, p. 145
(1883).

Autorul, spline reeenzentul,

Kant. (In general elogios.)

**
***

23

Ii

aprtrit pe Hegel contra lui

Cereetiiri aqupra dialecticii Inelieneq. Aeta fred.

aSernnifiratia filozofiei lui llevel . Nola (red,
De la hant la Ilfgel, cu eapitole despro filozotia rolieicis.

Lenin

Opere complete, vol. 29

Nola brad.

V.

330

I. LENIN

Stirling. Secret of Hegel"*. Recenzie aprutit in aceeasi

revisth, nr. 53 (1868), P. 268. Autorul, care spune cri este un
admirator infliicrtrat al lui Hegel, il explicA englezilor.

Bertrando Spaventa: Da Socrate a Heger". Bari, 1905.

(432 p. 4,50 lire). Recenzia ibid., nr. 129 (1906), este o culegere
de articole, intre altele despre Hegel, al crtrui adept credincios

este Spaventa.

Stirling. The secret of Hegel".

In italianit:
Spaventa. Da Socrate a Hegel".
Rafi. Mariano.
In german4:
Michela & Haring. Dialektische Methode Hegels" (1888).

Schmitt. Das Geheimnis der Hegelschen Dialektik""

(1888).

Scris in decembrie 1914

Pub licat penlru prima oarii in 1939,
in eCulegeri din Lenin., vol. XII

Se lipdrefte

dupd manuscria

IN LEGATURA CU 0 RECENZIE

A CARTII LUI J. PERRIN.

TRATAT DE CHIMIE FIZICA. PRINCIPHLE"1"

De notat J. Perrin: Traitb de chimie physique. Les

principes" (300 p.) Paris, 1903. Recenzia lui Abel R e y apa'-

in Revue Philosophique" 1904

rut5.

***

.11lioterul lui Hegel*.

Nota trad.

eDe la Socrate la
.No la trail.
tIljeterul dialecticii hegelieueb.
.Nola trad.

1, sub

BIN CAIETE FILOZOFICE

331

titlul: Principiile filozofice ale ehimiei fizice. (Perrin anali-

zeazg notiunile de br Id etc., de cauzd etc., deenergie

este contra wonsidereirii energiei drept o esentiti
etc.
misterioasa, (p. 401)... Abel Rey il considerrt pe Perrin adver-

sar al sisternelor neoseep licistec)

Scris in decembrie 1914
Publical pentru prima oard in 1930,

Se lipiirege dupii manuscris

in Ctilegeri din Lenin", vol. XII

P. GHENOV. TEORIA CUNOASTERII

$I METAFIZICA LUI FEUERBACH"19
zvnicn. 1911 (DISERTATIE SUSTINUTA L.1 BERN A) (59 P.)

Landesbibliothek

Aceastil, luerare, pur seolrease6, este aletuitit aproape

numai din

citate luate din

operele

lui

Feuerbach

Idup4 editia Jodl,. Ea poate fi folositoare dour ea o eulegere de citate, dar i aceasta incompleth.
I

tema este departe de a fi indeajuns elaboratii, de autor

Autorul citeaziti eel mai mult

volumul al II-lea, mai ales Thesen" und Grundstze",

X,

apoi Wider den Dualismus".

in special rber Spiritualismus und Materialismus"

191

N. B. VIII, Vorlesungen tiber das Wesen der Religion"

(Feuerbach insusi scria in 18 48 ci aceasta

este o lucrare a lui mai maturiti decit E-

senta crestinisnmlui", aprutiti in 18 4 1),

VIII, SS. 26, 29 ; 102-109 ; 288 ; 329 si altelj.
*

23*

4Pre1egeri deipre esenta raI igieit (vezi volumul de rap, p. 37 57 .

Nola trod,

gi2

V.

I. LEIII

VII.

Das Wesen der Religion"* (18 45: Feuer-

IV.

Leibniz" eu uotele din 1847. (N.B.) ITV. SS.

bach o considerii importantii).

261; 197; 190-191; 274!.

Completilri la Das Wesen, des Chrislentums"".

VII.

Autorul citeazh' (in spiritul lui Feuerbach):

Ebbinghaus. Experirnentelle Psychologie"***, SS. 110 und
45.
1

Fr. Jodl. Lehrbuch der Psychologie"****, S. 403.

A. Forel. Gebirn und See le", X. Auflage, S. 14*****.

Lange (II. Buell, S. 104) nu are, evident, dreptate impotriva

lui Feuerbach (S. 83 si 88), denaturind (si negind) materialismul 1uP33.

La inceput autorul face o schith a dezvolthrii filozofice

este inch
a lui Feuerbach: Todesgedanken"****** (1830)
hegelian; Der Schriftsteller und der Mensch"*******
inceputul rupturii; Kritik des Anti(1834) ********
hegel" ********* (1835)
impotriva adversarilor lui Hegel,

dar nu pentru Hegel (comp. Griin, Bd. I, 390 si 398; II,

Esenta
Critica filozofiei hegeliene" (1839).
409193).

rupturh
Tezele" si Princrestinismului" (18 4 1)
Esenta relicipiile filozofiei viitorului" (1842 si 1843).
Prelegeri despre esenta religiei" (1 8 4 7 ).
giei" (1845).
Serie la 16 17 (29 30) decembrie
1914

Se lipdregle dupd manuscrie

Publicat perilru prima oard in 1930,

in Culegeri din Lenin", vol. XII

**
***
****
*****

sEsenta religiel.. Nola trad.

rEseuta cre,Ainismului . Nola trad.
Nota trad.
rINsihologia experimentall..
31anual de psiliologiei. No/a trad.
Xreicrul i sulletulo, editia a X-a, p. 14.

Nola trod.

.Ginduri asupra inortiic Nota trod.

.Scriitorul i omuir. No/a (rad.
****** ** Aici autorul a foot mu panteist, ci politeisti (p. 15 ; mai mult leibni-

*****

zian decit hegelian.. p. 15 .

******* idritica loupotriva mi Antiliegelr.

Nola tract.

DIN CAIETE FILOZOFICEa

333

PAUL VOLKMANN.
BAZELE TEORETICE ALE CUNOMTERII
IN *TIINTELE NATURII
(.FrmiTA I IPOTEZA., IX . EDITIA A 2-a. LEIPZIG,

1310

(Nat. IV. 171 in Biblioteca din Berna)

Autorul este eclectic si plat in filozofie, mai ales cind se

pronuntti impotriva lui Haeckel sau despre Buckle etc. etc.
Dar tendinta sa este totusi materialistiti, de exemplu la p. 35*:
In problema dach noi prescriem conceptele noastre naturii
san ni le prescric ea mat, el preconizeazil o imbinare a ambelor
puncte de vedere. Mach, spume el, are dreptate (p. 38), dar en

ii opun (punctului de vedere al lui Mach) un punct de vedere

obiectiv":
Astfel, en consider cit logica ii are in noi inceputul in curge-

rea regulatti a luerurilor in afara noastrii, cit necesitatea exterioarti, a proceselor naturii este prima si cea mai veritabilti
invtitititoare a noastrii (p. 39).

Antorul se ridieil impotriva fenomenologiei si monismului

contemporan, dar nn intelege de loc esenla filozofiei materiaEste si idealiste. El reduce, propriu-zis, lucrurile la metodele"
stiintelor naturii intr-un spirit general pozitivist. Nu stie nici
miticar sti pimti problema realitiItii obieetive a naturii n (Ora
constiintei (si a senzatiilor) omulni.

MAX VERWORN. IPOTEZA BIOGENN

JENA, 1903

(Med. 5 218)

Autorul dezvoltti o temti specialti in legitituril cu substanfa vie" si en schimbul chimic

de substante care se produce in ea. Temil

comp. p. 9,
definit ia

Enzyme""4
Existrt un indice bibliografic in aceastiti problemti.

specialti.

* P. Volloaann. .Erkenntnisthooretische Grundzu ze t Notiul% ia4ensohatton 6. Leitzig

B T1 in, 1910.
Nola red.

834

V.

I. LENIN

P. 112 ipotez5, de lucru", in aceasta constA, cic, esentialul. De exemplu, in secolul al XIX-lea materialismul a
adus mari servicii stiintelor naturii, dar acum nici un filozof
naturalist nu va rnai considera drept adecvatil, conceptia mate (112). Nu existil adeviiruri eterne. Insernniitatea ideilor,

Fruchtbarkeit* si rolul lor ca ferment", care creeazit si actioneazri* (113).

.ste caracteristic4 aici exprimarea naivA a punctului

de vedere c materialismul" constituie o piedici! Nici
o idee despre rnaterialisrnul dialectic si o total4 incapaci-

tate de a deosebi rnaterialisnml, ca filozofie, de

diferitele conceptii anchilozate apkate de filistinii unei

anurnite epoci, care i zic materialistil

Scopul pe care si 1-a pus autorul
o analizA mecanicistil
a fenomenelor vietii* (p. 1, Prefatit) referire la ultirnul
capitol din Allgemeine Physiologie"**.
In loc de oalbuminit vie (p. 25), care e o notiune neclark
dupg, piirerea lui, in loc de (imolecula" vie de albuminil* ( pentru c molecula nu poate fi vie ), autorul propune sh* se spunii,
moleculA biogenA (25).

Transformarea substantei chimice in substant4 vic

iatA,

prin urmare, care e fondul problemei. Pentru a

ne misca mai liber printre aceste lucruri noi, Inca obscure,

ipotetice, jos rnaterialismul", jos vechile idei (molecula"), care ne leagra,"! SA le drun o denumire north' (bio-

gen), pentru a putea crurta mai liber noi cunostinte !

N.B. In legiritufg, cu problem izvoarelor si a motivelor
vii care stimuleazil idealismul" contemporan in fizica
si in stiintele naturii in general.

feeunditatea.
Nola Irad.
i1Qloia vp(t.0.4..
.Vla trod,

bIN CAILTE 111.ozoFItla

336

FR. DANNEMANN. CUM S-A FORMAT IMAGINEA

NOASTRA DESPRE LUME 19 5
(KOSMOS . STUTTGART, 1912

(Nat. XII. 456)

In aceastA brour autorul face un fel de rezumat al lucrrii
sale

in 4 volume :

Naturwissensehaf ten in

ihrer Entwiek lung 'and in ihrent Zusammenhange"...*

Circa 5 000 de ani de dezvoltare a eulturii/(((Multg v u 1-\

de la Egiptul antic pinA, in zilele noastre. garizare)))

Dupa Homer, pmintul insemna doar Marea Autorul schiMediteranti si iiri1e dimprejurul ei (p. 8)**. teazkneglijent,
In Egipt, noptile senine an rrurat cerce- pe un ton pre-

thrile astronomiee. S-au Mut observatii zurntios si in

asupra stelelor i a mieArilor lor, asupra stil de foileton,

Lunii ete.
problerne filo\ zof ice. Banal./
La ineeput se soeotea hma de 30 de zile,
iar anul de 360 (p. 31). Egiptenii antici ii CArticica nu
socoteau deja de 365 de zile (p. 32). Era- este nici laie,
tostene (276 i.e.n.) a determinat perimetrul nici ',Maio:
PAmintului ea fiind de 250 000 de stadii" pentru o carte
= 45 000 de kilornetri (in loc (Ie 40 000). filozofiel este
Aristarh a enuntat ipoteza c PAmintul scrid neglijent,
neinsemnatA,
platA,
frazeo1 800 de ani inaintea lui Copernic, 14731543). (Secolul al III-lea i.e.n.) el considera logic goalA ;

se invirtqte in jurul Soarelui, p. 37 (cu

Luna de 3 0 (in loc de 48) de ori mai mid, pentru o carte

decit PAmintul, iar Soarele de 300 (in loc de popularizare
este prea
de 1 300 000) de ori mai mare deeit PApretentioasA.
mintul...

qfiinfele naturii in dezvollarea

ecir roc

Nola !rad.

" Fr. Dannemann. tWie unser Weltbild entstande. Stuttgart,

legalura lot
1912.

Nola red.

336

V.

I. LENIN

Sisternul liii Ptolemeu (set,

colul al II-lea e.n.).

Sec. XV: inviorarea astroin legkurA cu navigatia.

Copernic (1473-1543): sis-

norniei

Pitagora (secolul al VI-lea

i.e.n.): lumea este guvernata
de numar i masura...
Cele 4 elemente, substante
la filozofii antici: pamintul,
focul, apa i aerul...

tenml heliocentric. Cercuri (nu

elipse).

((Abia la jumatatea secolului al XIX-lea, cu ajutorul

Democrit (secolul al V-lea

i.e.n.): atomii...

instrurnentelor de m'itsurat mai

Secolul al XVII-lea: ele-

perfectionate, s-a putut dovedi di se produc modificrtri in

aspectul stelelor fixe.))
(1564-1642).
Galilei
(1571-1630).
Kepler
(1 6 4 3
Newton
1 7 2 7).
turtirea
telescopul
PamIntului
etc.
((descoperirea la poli 1/229
din diametru
a peste

mentele chimice.

20 000 000

de stele

Analiza spectrala (1860).

Electricitatea etc.
Legea conservarii fortei.

un loc del/2991

etc.))

LUDWIG DARMSTAEDTER. CALAUZA

PENTRU ISTORIA *TIINTELOR NATURII
*I A TEHNICH"
BERLIN, 1908, EDITIA A 2-A

(Lesesaal in der Landesbibliothek)

Deternzinarea vitezei luminii

1 6 7 6: Olaf Rmer (dupg, eclipsele

lui Iupiter): 40 000 de mile geo300 000) km/s

graf ice (mai putin de
298 000 km)
(mai putin de

bIN CAIETE FILOZOFICE

337

1 8 4 9: Fizeau (rotile dintate si oglinzile):

mile geografice

42 219

=313 000 km/s

1 8 5 4: Foucault (douit oglinzi turnante etc.):
40 160
de mile geografice
=298 000
f)
1 8 7 4: Alfred Cornu (a
f 300 400
la Fizeau)
1 300 330
1 9 0 2: Perrotin (id.)
299 900 km (+ 80 m)/s
.

21

NAPOLEON. CUGETARI" 196

PARIS, 1913. BIBLIOTECA IN MINIATURA NR. 14

(Landesbibliothek)

Tunul a nimicit feudalismul. Cerneala va nimici

actuala orinduire socialiti (p. 43)...

N.B.

In orice biltrtlie se poate ivi un moment

in care plat si soldatii cei mai viteji, dup4 o prea mare

incordare, sint cuprinsi de dorinta de a o lua la fug'a ;
aceastil panica' e provocatil de lipsa de incredere In

propriul lor curaj; e de ajuns o intimplare cu totul

neinsemnatil, un pretext oarecare, pentru ca ei s6-7i
recapete aceastil incredere: toatil arta consla in a sti
s'a creezi o asemenea intimplare sau un asemenea
pretext (p. 79-80).

ARTHUR ERICH HAAS. SPIRITUL ELENISMULUI

IN FIZICA CONTEMPORANA197
LEIPZIG, 1911 (32 p.) (FEIT & Co.)

Recenzie in Kantsludien", 1914, nr. 3 (vol. XIX), p. 391

392. Autorul, profesor de istorie a fizicii (P. Volkmann acord5,
o deosebitA atentie acestei istorii), subliniazA c existii o lega-

tut% deosebit'a intre Iferaclit si Thomson etc. etc.

338

V. I. L E

i\T

I N

THEODOR LIPPS. STIINTELE NATURII

$1 CONCEPPA DESPRE LUME
(DISCURS ROSTIT LA AL 78-LEA CONGRES AL
NATURALISTILOR GERMANI DE LA STUTTGART)
HEIDELBERG, 1906

(Biblioteca din Berna. Nat. Varia. 160)

Idealist de nuantil kantianil-fichteeanil, autorul subliniaz

ea, in spiritul idealistnului lucreaz i fenomenologia (cea nousa,
numai fenomenele, p. 40), precum i energetica i vitalismul (ib.).
Materia
x.
Materialitatea
un mod conventional de exprimare
(IL 3 5).
Natura este un produs al spirituhti (37) etc.

Intr-un cuvint, materialismul nu este, in primul rind,

altceva decit o nod, denumire pentru problema pe care i-o
pun stiintele naturii (32).
Ser's in 1915
Publical pentru prima oath in 1930,

in Cuiegeri din Lenin", vol, XII

Se tiptire,le dupd manuseris

339

DIN GAIETE DESPRE IMPERIALISM"

1915-1916

DIN CARTILE DE FILOZOFIE

DE LA BIBLIOTECA CANTONALA DIN TORICW"
Gideon Spicker. tber das Verhltnis der Naturwissenschaft zur Philosophie"* (in special versus Kant si Istoria
materialismului" de Lange). 8. Berlin, 1874. IV. W. 57 K.
Hegel. Phanomenologie" (hrs. Bolland, 1907)**. IV. W

165 g.

(Biblioteca cantonalA din Ziirich")

(Signatur: K. b i.)
Flugschrif ten des deutschen Monistenbundes.

Heft 3:

Albrecht Rau. Fr. Paulsen fiber E. Haeckel". 2-te

Aufl. Brackwede. 1907 (48 SS.)***.

Ocritei foarte acerbil a ideilor lui Paulsen de pe poziiilefl
ictrerbach. Un mohican" al ihuninismului burghez !) ) N.B.
((lu
Syria in 1915
Publicat penlru prima oard in 19.33,

in Culegeri din Lenin", vol. XXII

Se lipdrelte dupd manuscris

.Despre raportul dintre Itiintele naturii i tilozoiiee. Nola &al.

,Fenomenologie. (ed. Bolland, 190).
Nola trad.
** Folic volante ale Asoeiatiei germane a monittilor. Caietul 3: Albrechi Rau
yr, Paulsen despre 1. Haerkel.. rdilia a 2-a. Braekwede. 1907 (48 p.). Nola (rad.

340

V.

I. LENIN

DR. JOHANN PLENGE. MARX *I HEGEL

TCI3INGEN, IRV"

Plenge nu poate pricepe cum se impacri, mate-

ultraplat !

rialismul" cu revolutionarismul (pe care

el il numeste idealism" etc.) si se supara pe

propria lui nepricepere!!!

(Un bun exemplu de fchil cum vulgarizeaz5, profesorii burghezi bazele marxismului, bazele lui teoretice!! Ad notam*
economistilor imperialisti' & Co!!
Dupl.'', o prefatrt pretentioasrt

iatrt cum

eu, eu, en am citit" pe Hegel si pe Marx

o schitri, extrem de superficialit
Latura teo- urmeazri,
asupra ,.teoriei" lui Hegel (in care nu se
retici 1, a face distinctie intre idealism si speculatie"

dialecticii a si sint scsizate foarte, foarte putine lucruri;

totusi exis(ti in aceasth schitri, ceva bun in
apoi,
comparatie cu kantianismul etc.)
iin legrituril cu Marx, o criticri" de-a dreptul

rrimas neobservath!!

absurdg.

Marx =
ideolog"...

Marx este acuzat do ideologie purrt

atunci cind prin proletar real el intelege
un reprezentant al clasei.
Cind limbajul grosolan al unui apostat
care reneagrt cu hothrire orice idealism...,
cind revendicarea idealistrt a unui entuziast
politic: aceasta este realitatea lui Karl Marx

nur"**!!

(81-82).
Este destul de stranin Ca acest doctor
evreu cu vederi radicale a cunoscut in twit'',
viata lui un singvr panaccu universal pentru
1 toate formele sociale care nu au nevoie de
i tratamerit: critica ;ii lupta politick (56),

ltiint. Nola lrad,

* = Spre
,poinuiy1
Nola trcd

DIN CAIETE DESPRE IMPERIALISMcc

341

...Materialismul istoric al lui Marx nu este

Marx!!

de fapt altceva decit un gest patetic, o nu 1-a inteles" pc

teorie in cel mai limit grad rationalisth,
Hegel
in adincul ei, o viziune idealistiti asupra )
9 7 etc.
societatii etc. etc. ... (83).
;
... motive agitatorice... (84) (id. 8ti, 92 etc.) (/ / 5 etc.).
Marx si-a insusit acest empirism al stiintelor naturii
(88), Marx naturalizeazil stiinta despre societate (ib.).
... Drumul lui (al lui Marx) nu este acela al unui ginditor,

6... al unui profet al liberthtii ... !!! (94-95).

Revolutia socialista = speranta subiectil/ de
a face sti fie privitil ca o cunoastere stiintificii
II
I

obiectiviV este iluzia, care a degenerat in sarlatanism, a unui visiltor in stare de extaz (p. 110).
... La Marx... a dominat vointa pasionath a

!!

!!

unui apostol radical al libertiltii . (111).

Marx, care atitg in mod agitatoric toate
instinctele de uril... (115).
Marxismul... devine o eticiti a entuziasmului
fanatic, abstract-negativ (ea si mahomedanismul dupiti Hegel!)... (120).

Mde
I

ira!!*

...Temperamentul fanatic" (si capul infierbintat") al lui

itta fondul chestiunii (120).

Marx

Si alte asemenea sabloane vulgare !

De unde este acest citat? autorul nu ne spune.

nril revolutie nu poate fi infilptuit socialismul. El

are nevoie de acest act politic in mitsura in care are
nevoie de distrugere i dezagregare. Dar, acolo undo
incepe activitatea liii organicA, unde adevAratul situ

N.B.

scop Ii dezviduie sufletul, socialismul isi leapitdit inve-

N.B.

14111 politic.

Prezentind acest citat Mr%

indice sursa, Plenge continurt: Invelisul politic care cade este, fireste, intregul marxism (129).
*

de aici minis( f

Nola Ira.

842

V.

I. LENIN

Cum descoperil Plenge contradictii": Marx, spune

dinsul, a scris in Rheinische Zeitung201": #Acelasi
spirit care construieste eiile ferate cu miinile industriei
construieste si sisternele filozof ice in creierul filozoMare fului* (p. 143). Iar apoi aceste mijloace de productie se
emancipeazA de spiritul care le-a creat si determin4,
destept" la rindul lor, in mod suveran spiritul.
Un model de critidi a Mehrwertstbeorie* la Plenge:
!!

oPrin exagerarea ei grosoloanit, ea subliniaz cu

o claritate incendiar un fapt brutal al capitalismului,
si anume c tendinta spre profit provoadi sdiderea
salariului i inrrtuatirea conditiilor de muna. In

schimb, ea sufera de vieiul elementar al dedublitrii

notiunilor, care e maseatA, prin terminologia intrebuintatit... (157).

... In virtutea nevoilor agitatiei, teoria incendiarit a plusvalorii ocupit locul cel mai de seamil in intregul sistem ...
(164).

... <Marx

evreu revolutionar din secolul al XIX-lea,

0 per16!! care a recroit in scopurile sale personale vesmintul

imprumutat de la marea noastrrt filozofie" (171).
I Plenge gsta e pur si simplu arhitrivial. Valoarea still
ttifieA a cartuliei lui este egalit en zero.
Scris nu mai lirciu de iunie 1916
Publirat perdru prima card in 1933,

in Calegeri din Lenin., tot. XXII

teorici pluswalorti.

Soto I ad.

Se

tipdreate dapd manuscria

HI
OBSERVATII SI INSEMNARI

PE MARGINEA UNOR CARTI

345

vv.

JOSEPH DIETZGEN
MICI SCRIERI FILOZOFICE2"
STU TT G ART , 1903

SOCIALISMUL TIINTIFIC
(VOLKSSTAAT, 1873)

[2-8] Socialismul modern este gliinfific. Dupa cum tiintele naturii

nu-si scot tezele lor din gindire, ci le extrag din observarea senzorial&
a realitatii materiale, tot aa i doctrinele socialiste i comuniste din
zilele noastre nu sint proiecte, ci recunoasterea unor fapte cu adevarat
existente...
Societatea spre care nazuim noi se deosebeste de cea existenta in
fapt doar prin uncle modificari de forma. Asta inseamn& ca lumea viitorului are in lumea actual& o existent& tot atit de efectiv& si de material& ca i existenta pe care o are puiul de pasare in ou. Socialismul
comunist din zilele noastre nu este atit un partid politic, desi s-a dezvoltat mult i in aceasta directie, pe cit este o scoala stiintifia...
Dup& cum greoaiele archebuze de altadata au fost o treapt& necesal& spre actualele pusti perfectionate de diferite sisteme, tot asa si
speculatiile metafizice ale lui Leibniz, Kant, Fichte i Hegel au fost
doar niste conditii sau niste cal inevitabile spre cunostinta fizica, in
sfiriit dobindita, cd ideea, conceptul, logica sau gEndirea nu sint presupozifia, premisa, ci numai un rezullai al fenomenului makrial...
Pentru religie, ideea este factorul prim, este ceea ce creeazi i organizeaza materia. Ca file& a teologiei, filozofia a mostenit, fireste, mult
din singele mamei sale. Numai dezvoltarea ei istorica de-a lungul gene-

ratiilor a putut sa duca la rezultatul stiintific antireligios, la cunoctinta, de apodictica certitudine, ca nu lumea este un atribut al spiritului, ci, invers, spiritul, gindul, ideea este unul din numeroasele atribute

ale acestei lumi materiale. Hegel a dus ctunta, daca nu chiar pin& la
aceasta cuhne, in orice caz atit de aproape de ea, ca doi dintre discipolii
sai, Feuerbach fi Marx, au escaladat piscul...
Marx, intemeietorul socialismuluistiintific, obtine cele mai minunate
rezultate aplicind legea logic& a naturii recunoacterea

absolute a inductiei la niste stiinte care pin& atunci fusesera tratate,

abuziv, numai in mod speculativ...
24

846

II

V.

I. LENIN

Aco lo uncle este vorba de fenomene concrete sail, ca sa zicem asa,

de lucruri palpabile, aceastii metoda a materialismului a repurtat th
mutt victoria...
Daca ne retragein in singuratatea unei chilii pentru a cauta acolo
intr-o profunda contemplare, ea si zicem aa, in strafundurile creierului nostru, calea cea dreapta pe care s-o lumina a doua zi, trebuie sa
ne dam bine seama ca o asemenea incordare a mintii poate avea succes
numai pentru ea in prealabil, fie i incontient, o data cu memoria
ducem CU noi in chilie experienta i trairile noastre din lumea reala.
In aceasta consta deci toata nostimada speculatiei filozofice sau a
deductiei: ea credo ca poate sa scoata cuno0inte, farii o baza materiala,
din strafundurile creceruluc, pe mud in realitate ea nu este decit otnduclie,

o gindire, o argumentare sprijinita pe o hal care c materiala, dar e nedefinita i de aceea confuza.
Pe de alti parte, metoda inductiva se distinge toe/nal prin aceea ca
ea deduce in mod conftient. Legile tiintelor naturii sint deductii care au
fost extrase de mintea omeneasca dintr-un material empiric. Spiritualistul are nevoie do material, iar materialistului ii este necesar spiritul...
((Nei
spune Friedrich Engels
prezentam lucrurile afa
incontiened

cum sine. Proudhon pretinde societatii actuale sa nu se transforme

in concordanta cu legile propriei ei dezvoltari economice, ci

conform prescriptiilor dreptatii 003. Proudhon apare aici ca un
reprezentant tipic al intregului pedantism antitiintific.
Socialismul modern se situeaza, chiar i prin originea lui
filozoficii, pe o treapta incomparabil mai inalta. Unitara sub
raport teoretic, ferma i bine inchegata, aceasta qcoala se opune
nesfiritului mozaic de adversari politici, care, de la cei de

dreapta pina la cei de stinga, prezinta o nesfirita gama de

nuante. Ceea ce este pentru credinta religioasa dogma, care
constituie fundamentul ei temeinic, sint pentru tiinta socialismului inductiv faptele mAteriale, in timp ce crezul politic
al liberalismului este tot atit de capricios ca i conceptele

ideale, ca i ideile unei vepice 4dreptati* sau ale unei venice

dibertatis pe care 10 inchipuie ca se intemeiaza...

11

Daca recunoatem ca in lumea asta domnesc interesele materiale, nu inseamna ca, negam interesele sentimentulni, ale spiritului, ale artei, tiintei i ale celorlalte idealuri. Nu este vorba
de opozitia, care a fost deja lichidata, dintre idealiti i materialiti, ci de nnitatea ei pe o treapta mai inalta...
Aici cretinismul incearca sa ridice obiectii 1 sa ne incredinteze ca i-a propovaduit in mod statornic adevarul sau in cele
mai diferite conditii de productie. Daca incearca in felul acesta
sa demonstreze ca spiritul e independent de materie, ca filozofia
e independenta de economic, inseamna ea a uitat de-a binelea
ca

i ea a tiut

sa-pi

schimbe directia dupa bataia vintului",

OBSEkVATII Pf MAGINEA CARTII LUI DIETZGEN

347

[10-11] Desigur, un individ Nate sa se ridice mai presus

de constiinta sa de clasii, si s On& seama de interesul general.

Sieys si Mirabeau, dei apartineau* primei stari, au aparat

interesele starii a treia. Dar exceptiile de acest fel nu fac decit
sa, confirme regula inductiva ca, atit in stiintele naturii, cit
N.B.
in politica, corporalul este premisa spiritualului.
A face din sistemul hegelian un punct de plecare pentru
metoda materialist& putea, ce-i drept, sa par un lucru contradictoriu, deoarece, dup& cum se stie, in acest sistem oideea
ocupa un loc si mai i mportant decit in orice alt sistent speculativ.
Dar ideea hegeliana, vrea si trebuie s& se realizeze; ea este deci
un materialist camuflat. i, invers, realitatea se prezinta acolo
sub masca ideii sau a con ceptului logic...

Metoda inductiva abstrage din faptul material concluzia

ideal. Inrudirea acestei metode cu conceptia socialist& potrivit

careia reprezentarea ideala este strIns legata de nevoile materiale,

iar apartenenta politica depinde de modul material cum ii

citiga omul existenta, este pur si simplu uimitoare. Aceast

cale stiintific& corespunde i nevoilor maselor, care ii pun in

prinzul rind problema existentei lor materiale, in timp ce clasa
dominant& insist& asupra principiului deductiv, asupra parerii
preconcepute, antistiintifice, ca spiritualul, educatia si cultura
trebuie si premearg& rezolvarii materiale a problemei sociale.

24*

348

V.

I. LENIN

RELIGIA SOCIAL-DEMOURATIEI
SASE PREDICI
( VOLICSSTAATi, 1870 1875)

[12-17] Iubiti concetateni! Aspiratiile social-democratiei contin

materialnl unei noi religii, care, spre deosebire de toate religille de pina
acum, nu vrea sit fie inteleasit nnmai cu sufletul sau en inima, ci i cu
mintea...

oDumnezeu, adica Bine le, Frumosul, Sacrul, trebuie sa devina

um, sit pogoare din cer pe pamint, dar nu ca odinioara, printr-o minune,

ei pe cale naturald, paminteasca...

Pina acum religia a fost cauza proletariatului; acum, dimpotriva,
cauza proletariatulni incepe sa devina religioasa, adica sit fie o cauza
care cuprinde toata inima, tot sufletul, toate sentimentele i gindurile
credincioilor...

Adversarii notri clirturarii i fariseii Vechiului testament nu

vor sit tie de altceva in afara de dogmele credintei lor ; ei nu sint in

stare de o adeviirata mintuire, ei sint irevocabil condamnati. Cine se

situeaza insa, pe tarimul tiintei are grija ea judecittile sale sit se bazeze
pe fapte ; el este un discipol al noii evanghelii. Opozitia dintre credinta
i tiinit, dintre Vechiul i Noul testament, nu dateazii doar din epoca
social-democratiei...

Omul este liber, chiar dad, s-ar fi nascut in lanturi . Nu, nu-i
ap! Omul s-a nascut in lanturi, dar trebuie sa-si cucereasca libertatea.
Lanturile cele mai grele fi jugul cel mai apitsittor i-au fost puse de catre
nalura. Impotriva adversitatilor ei, omul lupta Inca de la inceputul
zilelor sale. El trebuie sit smulga hrana, imbracarnintea, adapostul.
Natura ii mina din spate en biciul necesititii, i intreaga maretie a
omului se faurete i se nitride o data en indurarea sau neindurarea ei.
Si toemai de aeeea a putut religia sit dobindeascit o inriurire atit de
mare, fiindca promitea sa-I scape de aceasta robie...
Religia este cultivata i sanctificata din timpuri atit de vechi, ca
pind 5i cei ce de multa vreme s-au lepadat de credinta intr-un dumnezeu

personificat, intr-un ocrotitor suprern al neamului omenesc, nu vor

tottii sit ramina fitrit religie. Sit dam deci, de dragul acestor conserva-

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

349

tori, cauzei celei noi denumirea cea veche. Asta nu este numai o concesie II

pe care o facem prejudecatii pentru a o inlatura mai repede, dar i

o denumire justificata de insasi aceasta cauza, nouit. Religiile nu difera
intre ele nici mai mutt i nici mai putin decit difera toate laolalta de

democratia antireligioasa. Toate au o nazuinta comuna: aceea de a

izbavi omenirea inferinda de amaraciunile ei pamintesti, de a o calauzi
spre bine si frumos, spre dreptate i divinitate. Da, democratia social&

este adevarata religie, biserica atottnintuitoare, intrucit ea vrea sa

atinga scopul comun nu pe o eale fantastica, nu prin rugaciuni, dorinte
i suspine, ci pe calea reala, activa, efectiva i adevarata, prin organizarea sociall a muncii fizice i intelectuale...
E vorba de mintuirea neamului omenesc in adevaratul sens al cuvin-

tului. Dad], exista, in genere, ceva sfint, atunci aici ne aflam in fata
sfintei sfintelor. Aceasta nu este un fetis, un chivot al legii, un tabernacol sau un chivot al agnetului, ci mintuirea palpabila reala a intregii )
omeniri civilizate. Aceasta mintuire sau acest sanctuar nu e o dezvaluire sau o revelatie, ci e rezultatul muncii acumulate a istoriei. Asa
cum din murdaria atelierului, din materialul consumat si din sudoarea
muncitorului se naste, splendid si stralucitor, noul produs, tot asa din
noaptea barbariei, din robia poporului, din ignoranta, superstitii si
mizerie, din carnea i singele omului a crescut, stralucitoare i splendida, luminata de cunoastere si de stiintd, bogatia prezentului.

tocmai
aceastd bogdfie constiluie fundamentul solid al speranfei social-deinocrafiei.

Speranta i mintuirea noastra nu se bizuie pe un ideal mistic, ci pe o

masiva temelie materiala...
.

Ceea ce indreptateste paporul nu numai sa creada in izbavirea lui

de suferintele milenare, dar s-o si vada, sa urmareasca in mod efectiv

infaptuirea ei, este fabuloasa foga' productivd, minunata productivitate a

muncii sale...
[19] Este adevarat ca i astazi omul depinde de natura. Adversitatile ei nu an fost inch% biruite in intregime. Civilizatia mai are inca multe

de facut si se poate chiar spune ca sarcinile ei sint nelimitate. Dar,

intr-o oarecare masura, noi sintem deja stapini pe situatie ; cunoastem
arma cu aare se poate birui, cunoastem mctoda prin care fiara poate fi

transformata intr-un folositor animal domestic. De la rugaciune si

rabdare indelungata am trecut la gindire i matte...
[21-22] E drept ca se deschid Inca noi fabrici i cit cele existente
lucreaza din plin, ca se construiesc eLi ferate, se luc,reaza ogoarele, se
deschid noi linii maritime si canale si noi piete de desfacere. Adevarul
se ascunde Inca in dosul imei aparente contrare. Lupul se imbraca in
blanit de oaie. Dar cine are ochi de vazut observa tendinta generala,
care se manifesta in cinda unor contradictii izolate, vede supraproductia,
vede cum industria stagneaza, cu toate ca din cosurile fabricilor continua
sa iasa fura. Cine nu merge in ritmul in care ar trebui sit mearga potrivit
naturii sale schiopateazii. *i clue ar putca, sit contoste cii existik necesi.

360

V.

I. LENIN

tatea i posibilitatea de a dubla, de a tripla sau inzeci productia? Chiar

clack ici si colo este ameliorata agricultura, chiar dad, se perfectioneaza

cite o masina, in linii mari dezvoltarea se potieneste de problema

consumului...

0, voi cei miopi si mici la suflet, care nu va puteti

dezbara de marota unui progres organic moderat Nu
vedeti cii toate nazuintele voastre liberale se transforma
in nimicuri, tocrnai fiindca la ordinea zilei se afla marea
problema a eliberirii sociale? Nu intelegeti ca pacii trebuie sa-i preceada hipta, constructiei
distrugerea,
ozganizarii planificate
acumularea haotica de materiale,
furtunii acalmia i inviorarii generale furtuna? Nici
eliberarea diferitelor nationalitati sau emanciparea femeilor, nici reforma invatamintului si a sistemului de educa-

tie, nici scaderea impozitelor sau reducerea armatelor

permanente, nici unul dintre aceste imperative ale vremii

nu-si poate gasi solutia inainte de a fi rupte lanturile

care ii tin pe muncitori incatusati in saracie, griji i mize-

," rie. Istoria sta pe loc, fiindca ii adura fortele pentru o

mare catastrofa...

II
(23-281 Am gasit in miscarea social-democrata o forma noua de
religie, intrucit ea are aceeasi misiune ca si religia, i anume sii izbaveasca neamul omenese de saracia cu care a fost nevoit sa-si inceapa,
neputincios, lupta sa pentru existenta, intr-o lume plina de adversitati...
Religia a cultivat spiritul. Dar ce sens poate avea o asemenea cultura clack nu serveste, prin infennediul spiiitului, la cultivarea lumii
reale, a materiei? Stiu prea bine, dragi ascultitori, cii crestinismul
eta
neaga acest scop pamintesc al existentei sale, singurul adevarat. Stilt
foarte bine ca el sustine ca imparatia lui nu este din lumea asta i ca
menirea lui ii gaseste implinirea in mintuirea sufletului nostru nemuritor. Dar totodata stint prea bine ca nu intotdeauna poti face ceea ce
vrei i cii, intr-adevar, nit faci intotdeauna ceea ce crezi ca faci. Noi
stim sa facem distinctie intre ceea ce ne inchipuim a fi i ceea ce sintem
in realitate. Democratul materialist mai ales s-a obisnuit sa judece
ct pe oameni nu dupa frinturi din gindurile for, ci dupii ceea ce reprezinta
ei in realitatea materiala. Scopul religiei este atins in mod efectiv 1
a palpabil abia prin cultura materiala, prin cultura materiei.
Munca este aceea careia i-am dat denumirea de mintuitor, de eliberator al neamului omenesc. Stiinta si mestesugul, munca intelectuali
p

OBSERVAIII PE MARG1NEA CART!! LUI DILTZGEN

351

si cea manuala, nu sint decit doua intruchipari ale uneia i aceleiai

esente.

Stiinta si mestesugul sint ca dumnezeu-tatil qi dumnezeu-fiul, data

lucruri i totusi unul singar. Acest adevar dragi ascultatori, l-a denurni
o dogma cardinal& a bisericii democrate, dac& in general democratia p
poate fi denumita biserica, iar cunoalterea rational& dogma. Pin& acum

tiinta a fost doar o speculatie desarta atita timp cit n-a ajuns sii-i
dea seama ca, pentru a gindi, a invita sau a intelege, este nevoie de un
a

obiect sensibil, palpabiL..

Stiinta strabunilor avea, in cele mai multe cazuri, un caracter speculativ, cu alte cuvinte ei incercau s-o creeze numai cu mintea, far& ajutorul realitatii sensibile, fara experienti...
In decursul veacurilor, intrepatrunderea celor dou& forme ale muncii
a adus, in sfirsit, omenirea pin& la punctul in care a putut s fie pus&
piatra de temelie pentru templul democratiei. Aceasta piatra de temelie

consta in forta productiei noastre materiale, in actuala forta productiv& a industriei. Dar prin aceasta nu trebuie sit subintelegem o
f orta exclusiv spiritual5.1 Rezultatele muncii, care s-au acumulat
pina acum prin evolutia istorica, nu constau numai in realiziri spirituale sau tiintifice, intr-o pura pricepere, ci, in si mai mare masura,
in avutia material& existenta, intrucit aceasti avutie este un instrument necesar al muncii moderne...

cut

c'

ct

Dar sa ne intoarcem la invatiitura bisericii noastre social-democrate,

care considera avutia acumulata, atit pe cea materiala, cit si pe cea

spirituala, drept piatra ei de temelie...
La fel cum in natura lucrurilor opozitia dintre egalitate i diversitate este de fapt unit& intr-un singur tot i depasita, tot aa i viata
social& a viitorului va trebui sa-i fad, pe oameni egali din punctul de
vedere pozitiei si importantei lor sociale, trebuie sa le dea un drept
egal la bucuriile vietii personale, fail a-i suprima insa acea diversitate
care ii indica fiecaruia menirea sa special& si Ii permite fiecaruia sa fie

fericit in felul sin...

[31-32] Sclavia antica, cea feudala si cea burgheza

modern& sint pap progresivi spre organizarea muncn...
Daca se consider& ca, religia consta in credinta in nipe
fiinte si forte materiale extranaturale sau supranaturale,

in credinta in zei si spirite superioare, atunci democraya

nu are religie...

In locul religiei, democratia pune umanitatea...

{}

352

V.

I. LENIN

hi
[33-43] In religie, ca si in democratic, constathm c& exist& o n&zuint&
comma spre mi ntuire... Dar am vEzut c in aceast& privnit democratia
04 merge mai departe, cE isi caut& mintuirea nu in spirit, ci, cu ajutorul

spiritului omenesc, in corporalitate insasi, in realitatea materiali,

corporalft...

Cei instririti si instruiti u, care se preocupii de adeviir si de stiinta

numai in m&sura in care ii ajut s&-si sporeascii bogItiile sau sa-si
PP mentin& privilegiile, sint adevaratii materiali#i mirsavi, pentru care
total e lipsit de important& in afar& de grija egoist& pentru pintecele
jor i pentru trupul lor trufas...
Liberalismul ins& ia tot atit de putin in serios necredinta
ca si credinta. Datorit& situatiei lor sociale privilegiate,
cei instEriti si instruitiu sint condamnati la o nephsare dezgust&toare, la un indiferentism care nu e nici cald, nici rece.
Francmasoneria lor religioash, protestele lor impotriva prejudec&tilor
orice credthth este o prejudecatl
nu pot fi
F-7 sincere, deoarece educatia religioasei a poporului constituie
I 0 un sprijin puternic pentru dominatia lor socialii...
Dac& poporul n-o s mai cread& in nimic, atunci eine s
consfinteasca
proprietatea noastra i s& furnizeze patriei
o
came de tun?
Meseriasul mic-burghez, care vede si simte cum inovatiile
din industrie 11 dau la fund, nu stie si nu vrea sib. stie nimic
despre inventiile si descoperirile stiintei. La fel se comport&

cei instariti si instruiti cind este vorba de religie. Ei au

obiceiul sit spunE: dacil adevhrul religiei nu poate fi dovedit,

apoi contrarul e si mai greu de dovedit. Si cum interesul lor

este in contrazicere cu aceast stiinta, ei nu stiu si nu vor

sib stie cl a trecut aproape o jumhtate de secol de cind F euer1

cc cc

Loch a flcut dovada evident& si definitiv& el orice religie

este un substitut al ignorantei omenesti...
Scopul si cerinta dezvoltirii istorice este de a pune toti
factorii si toate fortele materiale existente in slujba nevoilor

omenesti, de a folosi tot ce d& natura, de a introduce in lumea

Pf3 asta, cu ajutorul mintii noastre, un sistem armonios...

Si acelasi instinct natural care a creat lumea a creat apoi,

in deenrsul isloriei, ii cel mai inalt produs al ei, genus homo*,

inzestrat cu ratiune. Dupd, cum ain mai spus, aceast& dezvol-

oc

tare consti in a face ca multiplele fenomene din natur& sau

din luine s& fie inteligibile pentru mintea omeneasca...

memo! omeneso.

Nola trod.

CASEIVATII PE MAkGINEA CAkTII LUi DIE 17GEN

35g

Nu luerurile pe care le venereaza religia shit ca atare

condamnabile, ci maniera religioasd, care nu cunomte limite

IH

in veneratia ei...
Cu cit ideea de divinitate este mai neevoluata, cu atit
ea e mai conereld, i cu cit forma religiei e mai moderna, en
atit ideile religioase sint mai confuze i inai perverse. Evolutia

istorica a religiei se caracterizeaza prin descompunerea ei

treptata...
Pentru oamenii luminati i progresiti, blagoslovitul nume
al lui du mnezeu nu inseamnit, de fapt, deeit litera A, inceputul

alfabetului conceptiei lor despre lume. 0 data ce a trecut

de inceput, lumea i1i continua de la sine, nestingherita,
drumul ei firesc. Totul in lumea asta este natural ; nurnai
inceputul ei este, pentru aceti creOini necretini, nenatural
sau divin. De aceea ei nu vor sit renunte la credinta in existenta lui dumnezeu, o credinta care, totodata, dupd cum am
aratat mai inainte,.are i scopul practic de a-i tine in friu pe

N.B.

#incult i >>...

Ultimul i, prin urmare, cel mai puternic reazein pentru

mintile unor oameni care, in general, sint lipsiti de prejudecati este earacterul rational, de netagaduit, al nalurii, sau al
universului. Cine ar putea sa nege minunata ordine a fenomenelor din natura, armonia, organizarea i planicitatea lor?

13

Ca sit nu mai pomenint de nenumaratele i invechitele exemple

izolate, ca acela cu (male verzi, albastre sau pestrite ale

cucului, care intotdeauna se potrivesc perfect, ca marime

i culoare, cu ouale diferitelor pasari la care cucul le adauga

pe ale sale, vom spune ca la tot pasul se manifesta o inleligentil universalii, care folosete tot ce tritiqte i se miKa, tot
ce se tiritte sau zboara
substanta, animal sau om
doar
Ca o parte, ca o veriga organica, rationala a intregultii...
Exist& o maniera necivilizata, de care te poti totusi

p,

dezbitra atit de greu, i anume aceea de a masura lumea

exterioara en masura propriului tau interior. Intrucit omul, \/

in realizarea scopurilor sale, este calauzit de vointa i de

constiinta, el substituie caractervIni rational universal al naturii /

o fiinta dupil chipul i asemanarea lui, adica inzestratit cu

conbtiinta i vointa. Acolo unde gindirea liberit a atins un
grad prea inalt de dezvoltare pentru a se mai putea vorbi
de o divinitate personificata, omul nu poate totusi sa renunte
la mistica filozofica, cu povetile ei despre vointa i facultatea
de reprezentare a obiectelor lipsite de conbtiinta i despre
filozofia incontientului.

364

V.

I. LENIN

Nu se poate contesta cii, in materia neinsufletita exist&

o vie tendinta spre organizare i di, in consecinta, lumea mate-

rialit este vie, iar nu moartd. Despre vointa i scopul ei se

cc

II

poate vorbi nurnai in mod comparativ. Dar aceasta inteligenta

generala se manifest& doar intr-o forrni confuza in instinctul
animalelor i ii gasete o expresie purft, c1ar abia in functia

cerebrala a omului, in contiinta noastra. La fel cum amurgului, oricit de luminos ar fi el, nu i se poate da denumirea
de zi insorita, tot aa i caracterul rational, vointa, facul-

tatea de reprezentare extraumana sau inteligenta naturii

cc
oc

cc

tin merita sii li se dea aceste denumiri. Stimati concetateni,

dad, mi-am ingaduit mai inainte s vorbesc despre aa ceva,
am facut-o numat 1 numai dm dorinta de a discredita pina
la urma acest mod de exprimare. Fara indoiala, in obtectele
naturii exist& ratiune. Cum ar fi putut altfel pe cale naturala,
fara sprijin religios, sit apara pe lume omul inzestrat cu ratiaceasta pirghie a oricarui
line? Cine recunoate ratiunea

sistem i a oricarei finalitati

oc

drept un produs natural

nu poate sit nu recunoasca caracterul rational i sistematic

al naturii. i, en toate acestea, spiritul omenese este singurul
spirit existent. Nici ratiunea care se manifesta in micarea
stelelor san in ouale de cuc, nici inteligenta ce se manifesta
in constructia micilor celule de fagure ori in creierul furnicilor

sau al maimutelor, ci numai potenta cea mai inalta, numai

contiinta, spiritul sau ratiunea care imbraca forma functiei
cerebrale omeneti merit& aceasta denumire.
Spiritul nostru este fiinta suprendi. Dar sit nu vit temeti
dv., ascultittori cucernici, attic& atenti, ca o sit-1 aezam pe
inaltul piedestal al unei divinitati religioase. Sus sau jos nu
are, in sensul realitatii, alta semnificatie decit aceea de mai
mull sau mai put in organizat. Cu cit vor fi mai putin independente partile unui object, cu cit vor functiona ele mai intens

ca organe, cu cit se vor uni mai strins intr-un singur loc, cu

cit va fi mai felurita comunicarea lui en alto obiecte, cu atit
mai sus se va situa el in ierarhia naturala a Incrurilor. Contiinfa noarini este organul central general, mijlocul universal
de comunicare. Dar ea este ceea ce este nu in sine i pentru
sine, cum e bunul dumnezeu, ci, potrivit conceptiei democratice, numai in contact, in legatura cu toate celelalte obiecte.

\/ Savanti a la Vogt poarta lungi discutii in legatura en ceea

ce este diferit ca grad i ceea ce este complet diferit, ii pun
intrebarea dad, oamenii i maimutele reprezinta doar dolt&
genuri putin diferite intro ele sau don& specii complet
diferite...

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

855

IV

[44-50] De fapt, ar fi sii recurg la un prost obicei popese

dac

incerca sa, yR dasclesc pe dv., stimati tovarasi,

vorbindu-vi ca de la inaltimea amvonului. Amvonul, crestinismul, religia sint lucruri i denumiri de care s-a abuzat

HI

in asa masura,, incit unui om cinstit trebuie sii-i repugne

sii aibR de-a face cu ele. i, totusi, este necesar sR te apropii

cit mai mult de asemenea lucruri respingsatoare pentru a te

descotorosi definitiv de ele. Pentru a-I alunga din templu
pe cel ce tulbura 1initea, trebuie sR-I luiim in brate. Aceasta

este dialectica vietii...

ce

Oncit de multe laturi comune ar avea socialismul cu cresti-

nismul, eine ar vrea si fad, din Hristos un socialist ar merita

pe drept denumirea de confuzionist periculos. Nu e de ajuns

sit stini prin ce se aseamind lucrurile intre ele, trebuie si

stim si prin ce se deosebesc. Nu ceea ce are comun socialistul

cu crestinul, ci ceea ce il caracterizeazi pe el, ceea cc il deose-

beste pe el constituie obiectul atentiei noastre.

Nu de mult s-a spus despre crestinism a este o religie
a umilintei servile. Aceasta este, intr-adevir, cea mai potri- a
vita denumire ce i se poate da. Fireste, orice religie este ser-

vila, dar crestinismul este cea mai servil, dintre ele. Si

Nam la intimplare o maxima crestineasci dintre cele obis-

unite. Pe strada mea se afti o cruce pe care e gravati inscriptia: Prea milostive lisuse, indufa-te de noil Mint), Marie,
roagi-te pentru noi I . Avem aici o dovadi de nemiirginita
umilinta a crestinismului in toatii jalnica ei nimicnicie. Cad
eine isi pune in felul acesta intreaga sa sperantA in indurare N.B.Tal

este intr-adevir o jalnia creaturii...

Noi, democratu nereligiosi, avem privilegiul de a ne da
bine seama de adevarata stare de lucruri...
Au vrut oare primii crestini sR plece din lumea asta?
N-au asteptat ei mai degraba ca Hristos sii se intoarel la el
pe pdmint, ca un rege biruitor si de toti recunoscut, i sf)
inlocuiasca pilciitoasele rinduieli pimintesti prin altele mal
bune, dar in orice caz tot pimintesti? Asa gliisuieste monaiistnl sofist, pe care nu-1 intereseazii adeviirul si care vrea
doar sa-si infrumuseteze inconsecventa si lasitatea sa de
liber-eugetator en bombasticele denumiri de religie si
crestinism...

I cd

lal

356

V.

I. LENIN

Xii trebuie sit sprijinim lasitatea acelora care vor sa

prezinte lepadarea de credinta, drept o restabilire a adevaratului crestinism i, in felul acesta, nu vor sa renunte la
denumire. Este necesar sA fie discreditata denumirea pentru
a nimici lucrul ca atare...
Social-deinocratia nu vrea sit respinga ceea ce cretinismiii contine ca adevar etern, buniloara mortificarea trupului

ca un bun antidot impotriva apetiturilor extraconjugale

sari dragostea pentru intreaga omenire, care se situeaza
mai presus de aceea fata de nationalitate, oricare ar fi ea.
Dimpotriva, ea se mentine ferm pe aceasta pozitie, chiar

daca restul lumii se lasil stapinit de o ura salbatica impotriva

francezilor. Numai ca ea nu vrea, asa cum face crestinismul,

si in general religia, sa prezinte nfl adevar omenesc drept

sfintenie cereasca...

*i noi vrem sa-1 iubirn pe dusmanul nostru, sa facem

bine celur ce ne uraste, dar minim atunci cind el va fi facia
inofensiv, cind va fi doborit la pamint. Pina atuncr spunem
impreuna cu Herwegh:
Vezi, dragostea nu poate izhavi
*i fericire s aduca nu e-n stare.
Al urii palos lanturi va zdrobi
*i liber fi-va atunci fiecare.
Destul iubit-am pin-acum
Doar ura poate s ne izbilveasca ;

*i pin'ce mina ni s-o face scrum

Va sti in dusmani sa loveasca!
2

[51-56] Libertatea stiintifica, care pune toate lucrurile

cc

oi

farii nici o exceptie, in slujba omului, este complet

antireligioasa. Adevarul religios consta tocmai in faptul ca

proslaveste in mod nefirese o anumita calitate fireasca profana,

MCC

c o scoate din suvoiul viu al vietii i o condamna sa zacil

in aceasta mocirla religioasa:
Asadar, stimati tovarasi, atunci cind en, adeseori, asociez
adevarului comun calificativul ostiintific b, prin aceasta
vreau sa spun doar ca adevarul stiintific poarta si el dentsmirea de profan sau comun. In acest punct este nevoie de
claritate, deoarece clericalismul stiiiitific face incercari
serioase de a da sprijin celui religios. Am termina foarte
repede cu superstitiile cele mai grosolane dad, degenerate
orcituri n-ar cauta pretutindepi 1acupele tiintei pentru a-Oi

oBSERVATII PE MAkGINEA CARTE LUI DIETZGEN

357

depune ouale in ele. 0 asemenea lacuna o constituie in primul

rind domeniul teorie] cunoaterii, greita intelegere a spiritului uman. Dupa cum fenomenele amenintittoare ale naturii

OCOC

CCM

Ii fac superstitioi pe laponi i pe locuitorii Tarii de Foc,

tot tip, i miracolul launtric al procesului nostru de gindire
il impinge pe profesor in bratele superstitiei. Ind& i cei mai
luminati liber-cugetatori, care s-au dezbarat deja de religie
i de denumirea de cretin, tot se mai impotmolese in mocirla

ignorantei religioase atita timp cit nu fac o distinetie clarrt

intre adevarul religios i simplul adevar, atita timp cit organul adevarului, facultatea de cunoatere, este pentru ei un
domeniu obscur. Dupa ce tiinta a materializat tot ce este
ceresc, profesorilor nu le mai riimine altceva de facut decit
srt ridice in ceruri profesiunea lor, care e tiinta. tiinta academic& trebuie, dap& parerea lor, sa fie de alta ealitate, de alai
naturii (keit este, buna.oara, tiinta taranului, a zugravului

sau a fierarulni. Agricultura tiintifica se deosebete de obi-

nuita gospodarie taraneasca numai prin accea ca regulile

i cunotintele ei despre aa-numitele legi ale naturii sint
mai generale i mai cuprinzatoare...
Avem tot dispretul pentru frazele emfatice despre oinstructhine i tiintao i pentru toate discursurile pe tema Amnurilor ideale* pe care le rostesc in prezent lacheii diplomat],

care incearea azi sa prosteasca poporul cu idealismul lor

preznintios, la fel cunt pe vremuri preotii pagini incercan
inele en ajutorul primelor secrete ale naturii, care eran
cnnoscute doar de ei...
segl

Profesori prini in mrejele religiei incearca sa transform imparatia lui dumnezeu intr-o imparatie a spiritului
tiintific. Dupa cum diavolul este antipodul lui dumnezeu,
tot aa i antipodul profesorului clerical este materialistul.

Conceptia materialist& despre lume este tot atit de veche

ca i necredinta religioasa. Amindourt, pornmd de la o conceptie primitiva, s-au dezvoltat in secolul nostru i au capatat
treptat o pregnanta tiintifica. Dar eruditia academic& nu
vrea sit recunoasea acest lucru, deoarece concluziile democratice pe care le implicit materialismul pun in pericol preaonorabila lor pozitie sociala. Feuerbach spune: (*Este caracteristic pentrn un profesor de filozofie crt el nu este filozof
i, invers, este caracteristic pentru un filozof ca nit este profesor *. Dar astazi am ajuns i mai departe. Nu numai filozo-

fia, dar i tiina in general a lasat in mina pe slujitorii ei.

I cd

N.B.

al cej

n.
I cc

358

V.

I. LENIN

Chiar acolo unde tiintele autentic materialiste au pus stripinire pe o catedril, in ele continua sE persiste, sub forma unor
ramaite idealiste, unele ramasite de absurditate religioasa,

antistiintifica, asemilnitoare cu cojile de on de pe un pui

nou-niscut...
Nevoia socialist& de a se proceda la o repartizare popularli,
dreaptil, a produselor face siti fie necesar& democratia, domi-

natia politic& a poporului, si nu tolereazi dominatia unei

IT(

clici care, en veleitatile ei intelectuale, cant&

insuseascit
partea leului.
Pentru a mentine acest egoism infumurat in lirnitele lui
rationale este necesar sa intelegem dar raportul dintre spirit
i materie. In felul acesta filozofia devine o chestiune care
intereseaza indeaproape clasa muncitoare. Dar prin aceasta,
stimati tovarasi, nu vreau de loc sa spun cii fiecare muncitor

trebuie neap&rat sa devina filozof si sit studieze raportul

dintre idee i materie. Faptul cit minciim cu totii piine nu
ne ding& pe toti s& cunoastem metesugul morarului i pe
acela al brutarului. Dar, asa cum clasa muncitoare are nevoie

/ de moran i de brutari, tot asa ea are nevoie de cercetigori

temeinici care sa cerceteze cAile tainice ale slujitorilor lui
Baal i sit dea in vileag tertipurile lor. Adeseori muncitorii
manuali nu-si dau Inc& seama de imensa valoare pe care o
are munca intelectuala. Un instinct infailibil le spune ca
scribii care dan tonul in epoca noastril burgheza sint adversarii lor firesti. Ei vEd cum sub paravanul legal al muncii
intelectuale se practica indeletnicirea de pungas. De aici si
tendinta, lesne de inteles, de a subaprecia munca intelectuali
i
a o supraaprecia pe cea fizicit. Impotriva acestui materiaocN.B.
lism grosolan trebuie dusa lupta...
Pentru emanciparea ei, clasa muncitoare trebuie si-td
insupasca pe deplin tiinta secolului nostru. In ciuda superioritatii noastre numerice i a fortei noastre fizice, numai cu
N.B. sentimentul de indignare fat& de nedreptatile pe care le
induram, nu vom putea impune eliberarea noastra. Trebuie
sa ne yin& in ajutor armele intelectului. Dintre feluritele
cunostinte din acest arsenal, teoria cunoaterii, sau epistemologia, adicrt intelegerea metodei stiintifice de gindire,
O.
constituie o arm& universal& impotriva credintei religioase,
N.B.
\pe care o va izgoni din ultimul i cel mai tainic ascunzi
al ei.
Credinta in zei si semizei, in Moise si proroci, credinta
in papa, in Biblie, in imparat, in Bismarck i in guvernul

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI toIETZGEN

359
I

lui, pe scurt credinta intr-o autoritate va fi definitiv lichidata prin tiinta spirituluL..
Lichidind astfel dualismul spirit-materie, aceasti tiintit 1 N.B.
rdpete ultiinul suport teoretic impirtirii de pini_ acum in
N.B.
stipinitori i stapiniti, in asupritori i asupriti...
Spiritul nu e un strigoi i niei suflarea liii dumnezeu.
I

Idea litii i materialitii sint cu totii de acord ci el face parte

din categoria <ducrurilor pitininteti s, ci ii are sediul in capul
omului i nu este altceva decit o expresie abstracta, o denumire colectivi pentru gindurile care se succed unul pe altul...

r3

ct

Dupi cum linia i punctul nu sint altceva decit nite

notiuni matematice, tot aa i opozitiile nu sint lucruri reale,

ci doar nite natiuni logice, ceea ce inseamni ca ele nu au decit

o valoare relativ. Numai prin comparatie micul e mare

i marele e mic. Tot aa i trupul i spiritul sint doar nite

contradictii logice, iar nu reale. Trupul i spiritul nostril
sint atit de strins unite intre ele, cit nu ne putem inchipui cc
o munci f izicii fir& un adaos intelectual ; pini i cea mai
simpli mune& manual& implick o participare a mintii. Pe
de alti parte, credinta in metafizica sau in caracterul imate- ct
rial al muncii noastre intelectuale este o absurditate. Chiar
i cercetarea cea mai abstract& cere un oarecare efort al
trupului. Orice mune& omeneasci este in acelai timp intelectuali i fizicii. Cine intelege cit de cit din tiinta spiritului
tie ci gindurile nu provin numai din creier, adick in mod
subiectiv din materie, i cit intotdeauna ele au drept obiect
sau continut un material oarecare. Substanta creiorului este
subiectul gindului, iar obiectul lui este materialul infinit c(N.B.
al lumii...

[58-59] La fel cum mecanicul piistreazi cu mai multi grijit un

cui mic decit o roan, mare, tot aa i noi cerem ca produsul muncii
noastre si fie repartizat dupd tiecesitdti, ca cel tare i cel slab, cel ager
i cel greoi, forta intelectual& i cea fizici, in misura in care sint ome-

neti, si lucreze laolalti i sit se bucure impreuni de produse, intr-o

comunitate cu adevirat umand.
Impotriva acestei cerinte, stimati tovariii, se ridici

religia. Si nu numai religia cunoscuti de toti, nu numai

religia oficiali, obinuiti a popilor, dar i cea mai purrt

0 mai sublimi religie profesorali a unor idealiti confuzi...

Cretinismul vrea sit stipineasci lumea, invocind originea
sa divini. 7,1darnici stradanie Fari sit-0 dea seama i fari
sii vrea, el este dominat de natura lucrurilor...

N.B. HI

V.

360

I. LENIN

Adevarul simplu, tiintific nu se intemeiazti pe persoana.

Iccl N.B.

/\<

Temeiurile lui sint in afara*, in ma:teriahd lui, el este un

adevar obiectiv...
Vom cinsti pe oamenii mari care lumineaza drumul nostru
cu faclia n
dar ne vom bizui pe spusele lor numai

atita timp cit ele sint bazate pe realitatea materiala.

V

[60-67] Dupa cum simtim cu totii nevoia practica de a

ajunge stapini pe lucrurile din lumea asta, tot aa simtim
cu totii nevoia teoretica de a le sistematiza. In toate vrem
sa cunoatem inceputul i sfiritul. Toatii aceasta zarva.
asurzitoare in legatura cu o religie inevitabila, nepieritoare
i universal& are la baza ei o farima de adevar. A contesta

PR

pur i simplu acest lucru inseamna a te situa pe acelai plan

cu nihilismul rus, care, pe blind dreptate, a fost izgonit din
Internationala204...

13,7
oc

a N.B.

Omul are nevoie de o continuitate rational& in mintea sa

pentru a avea posibilitatea sE introduca o continuitate rational& in viata. tii noi, democratii i aparatorn Comunei din
Paris, simtim o asemenea nevoie. De aceea misiti i flecari
slugarnici ne vor fi atribuind, poate, o religie. Respingem cu
toata hotarirea acest cuvint. 5i asta nu pentru ca nu ne-am
da seama CE intre intelepciunea religioasa i cea socialdemocrat& exista ceva inrudit sau comun, ci pentru ca vrem
sit subliniem deosebirea, pentru ca, nu numai in forul nostru
interior, dar i in manifestarile noastre exterioare, cu fapta
i cu numele, nu vrem sa, avem nimic comun cu treburile
popeti...

Religia primitiva a inceputului s-a civilizat, devenind cretinism,

filozofia a chis civilizatia mai departe i, dupil numeroase sisteme instabile, efemere, a reuit in sfirit sa creeze sistemul nepieritor al tiintei,
sistemul materialismului democrat...
Ne numim materialiti. Dupit cum religia este o denumire generic&
pentru felurite confesiuni, la fel i materialismul este o notiune elastica...
* Cittnd acest pasaj In sMaterialism si empiriocriticisms, V.I. Lenin da, In paeantest, urmitoarea explicatie: eadiel In atara persoaneie (veil Open complete, vol. 18,
Buouretiti, Editura politici, 1.103, e(1. 3 doua, p. 251).

Nota red.

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

Materialistii filozofici se caracterizeaza prin aceea ca

ei asaza la inceput, in frunte, lumea corporall, iar ideea,
sau spiritul, o privesc ca pe o consecinta, in timp ce adversarii notri, procedind in maniera religiei, deduc lucrul din
cuvint (i dumnezeu a zis... i s-a facut... *), deduc lumea
corporala din idee. 0 argumentare stiintifica serioasa le-a

361

HI

lipsit pin& acum i materialistilor. Acum noi, social-democratii,

ne dam denumirea de materialiti, cu care ar vrea si ne

umileasca adversarii nostri, fiindca stim ca aceasta denumire

injurioasi a ajuns O. fie iarasi o cinste. Cu acelasi drept am
putea si ne denumim i idealiti, deoarece sistemul nostru
se bazeaza pe rezultatele generale ale filozofiei, pe o cercetare stiintifice, a ideii, pe o cunoastere exacta a naturii spiritului. Cit de putin sint in stare adversarii noltri s ne inteleaga, se vede din insasi denumirile contradictorii pe care ni le
dau. Ba sintem taxati drept niste materialisti grosolani, care

PP

nu viseaza altceva decit bunuri materiale, ba ni se spune, atunci

end este vorba de viitoarea lume, comunist, el sintem niste

idealiti incurabili. In realitate, noi sintem i una fji alta.
Idealul nostru este realitatea adevarata, sensibila ; idealul
social-democratiei este material...
Asadar, incepem sa meditam la ceva, dar niciodatli nu
meditam asupra inceputului insusi. Noi tim, o data pentru

totdeauna, ca orke gindire trebuie s porneasca de /a un

inceput dat, de la un fenomen pamintesc i el, prin urmare,
intrebarea despre inceputul inceputului este lipsita de sens
i contravine legii generale a gindirii. Cine vorbete de inceputul lumii asazit acest inceput in timp. i atunci se poate

pune intrebarea: ce era inainte de inceputul lumii? Era

nimic" iata done,' cuvinte care se exclud intre ele...
Intreaga metafizica pe care Kant o desemneaza sub
denumirea de problema diviniti4ii, libertatii i nemuririi,

pp

a
N.B.

este definitiv lichidata in sistemul nostru prin cunoalterea

faptului c intelectul i ratiunea sint nilte facultti absolut
inductive. Inseamni ci lumea devine perfect inteligibili
daca sistematizam sau impartim lucrurile supuse cercetarii, N.B. p

potrivit insuirilor lor generale, in clase, specii, notiuni, genuri

etc. Este un adevar banal, pe care nici n-ar trebui sa-1 pomenim dad., credinta in minuni sau superstitia n-ar continua
se, flecareasca despre deductie...
Prin contributiile lor, somitatile filozofice au ficut ca
lucrurile sa progreseze Edit de mult, incit noi, social-democratii, ridicindu-ne pe umerii lor, intelegem perfect de bine
45

Lenin

Opens complete. vol. 4,

862

V.

I. LENIN

natura mecanica a oriarei cunoagteri

religioase, specuative sau matematice. Ideea c un asemenea rezultat tiin-

N.B.

tific are o nuantit partmicii, pare, ce-i drept, contradictorie, dar e totugi ugor de inteles, deoarece social-democratia

N.B.

este un partid care nu apArA, interese inguste de partid, ci

interesele intregii
Misticismul filozofic este o rinii nedigerata, a credintei religioase. Pentru a termina definitiv cu amindouti este
necesar s intelegem c5, nu faptele se bazeaz5 pe ratiuni
N.B. la I logice, ci, invers, ultima ratiune a oricrirei logici o constituie

faptul, existenta sau concretul.

Trebuie s cer scuze tovargilor c ii plictisesc cu asemenea

N.B.

sz

aminunte. tjn & putini sint aceia care ar vrea sa, se adinceasc in asemenea explicatii am6nuntite, dar acegti putini
sint i ei de ajuns. Dupri, cum este de prisos ca toata lumea sa,
calculeze mersul planetelor, tot aga este necesar ca unii dintre

noi sii, of ere inaltilor reprezentanti ai gtiintei oficiale materialul

cu care ei sa-si puna, mintea la incercaro...
Cind poporul se aduni laolalta; i li exprima, sentimentele i gindu-

rile, impotriva lui sint asmutiti jandarmii. Este asta un sistem, o logicE
sau o consecventrt? Firegte a este I Este sistemul m1rEviei I Tot ce fac
gi co spun ei (ideologii tordinii existente *. Nola red.) se reduce la
urmatoarea idee
noi sintem crema societhitii i vrem sa raminem

astfel pe vecie...
VI

[67-70] 0 datE cu trecerea timpului apar fenomene noi,

experiente noi, lucruri noi, care nu erau prevEzute. Ele

nu se potriveau cu sisternul existent, gi de aceea a trebuit
de fiecare data, al se introdua un sistem nou, pin& cind,

:N.B.

"

cox \

oc

in cele din urrnE, noi, social-democratii, ne-am dovedit a fi

destul de degtepti pentru a avea un sistem deajuns de cuprinzitor pentru toate fenomenele prezente i viitoare...
Intreaga gtiinta nu se poate concentra niciodata, intr-un
singur om gi, en atit mai putin, intr-o singurE notiune. B.
totugi, eu afirm c5, dispunem de o asemenea concentrare.
Nu e oare concentrata, in notiunea de materie intreaga materialitate a lumii?...
Tot aga, orice cunoagtere are o forma comuna, universalii,

II care e metoda

Inductia este un lucru cunoscut in gtiintele naturii;

ea contine o intelepciune universaIrt sistematicit,

CUT c;I

OtSERVATII

E MARGINEA CARTII LUI toItTZGEN

menita sa inlature intreaga fanfaronada.

zofica i politica

religioasa, f iloasta este o achizitie a social-democratiei.

863

Darwin ne invata c5 omul descinde din animal. i el

face, de asemenea, distinctie intl.:, animal si om, dar numai
ca intre doua produse ale uneia i aceleiai materii, ca Intro
doua specii ale aceluiai gen, ca Intre della consecinte ale
aceluiasi sistem. 0 asemenea separare sistematica In aplicarea ei consecventa e la fel de necunoscuta adversarilor
notri ca i unitatea rationala. Cum sa nu lauzi in acest caz
vechea respectabilitate religioasa I Ea, cel putin, avea un
NB a
sistem. Lumea asta i lumea de apoi, stapini i robi, credinta
i tiint
totul se afla sub conducerea unici a aceluia care
spune: oEu sint domnul dumnezeul tau
Diavolul era pe atunci doar o unealta, iar viata paminteasca nu
era altceva decit o perioada de incercare inainte de a intra In viata
venica. Un lucru era subordonat celuilalt, exista un centru de gravitate,
un sistem. Cel putin in comparatie cu hibriditatea i francmasoneria
moderna, pe atunci totul era dintr-o

Rautatea reactionara a presimtit consecintele revolutionare ale sistemului inductiv. Maestrul Hegel a acoperit

cu cenua, focul pe care el insui 11 aprinsese...

Potrivit sistemului religios, dumnezeu este eultima
ratiune,. Francinasonii idealiti cred ca pot argumenta totul

cu ajutorul ratiunii. Materialitii pasionati cauta in tainicii

atomi cauza a tot ce exista, In timp ce social-democratii N.B. 13
demonstreaza totul pe cale inductivd. Noi urmam, in principiu, o cale inductiva, Alia stim ca nu prin deductie, din
ratiune, putem obtine cunotinte, ci numai din experienfd,
P.
cu ajutorul
[72-75] In locul religiei, social-democratii pun o sistematica

intelepciune paminteasca.

Aceasta intelepciune ii gasete motivarea, oultima ratiune o, in

situafiile concrete. Intelepciuma celorlalti oameni progresiti face acela0

lucru in stiintele naturii i procedeaza la fel de rational in mediul fami-

lial i in relatiile profesionale. Numai atunci cind este vorba de treburile statului, ea incearca sa-i gaseasca argumente, daca nu in cuvintul
domnului, atunci cel putin in revelatii ale ratiunii...
Folosirea unuia i aceluiai cuvint adoarme foarte uor

ratiunea, intocmai ca un Taal nostru". De aceea, ca o

variatie, vreau sa dau sistemului nostru denumirea de osistem poc

al adevarului experienteio.Flecarii din celelalte partide vorbesc I
25*

334

V.

I. LENIN

Inc& despre adevarul divin, despre cel moral, logic s.a.m.d.

Dar noi nu cunoaltem adevax divin sau adevar omenesc, noi

cunoastem doar un singur adevar, cel empiric. Putem sa-i

dam denumiri speciale i sa-1 clasificam, dar criteriul general rimine. Oricare ar fi denumirile ce li se dau, adevarurile

N.B.
4.

se bazeaza intotdeauna pe experienta real, material, fizica...

))

Oricit de diferite ar fi, marl sau mici, ponderabile san

imponderabile, spirituale sau corporale, toate lucrurile din
lume au comun faptul ca sint obiecte empirice pentru facultatea noastr& de cunoastere, c ele constituie materialul
empiric al intelectului...
Ce ne poate Impiedica in acest caz s& subsurram toate lucrurile sub notiunea de *adevax empiric e sau ofenomen empiric*?

Cid dup& aceea le putem imparti In substante organice

anorganice, elementare si compuse, in forte fizice si morale,
bune si rele etc. etc. Prin faptul ca genul este comun, toate
contradictiile sint conciliate si rezolvate. Totul se afl& pus
in aceeasi oala. Deosebirea consta doar in forma, caci in
PP

esent& toate fenomenele sint de acelasi ordin. Ultima ratiune

a tuturor lucrurilor e fenomenul empiric. Materialul obtinut
din experient& poarta denumirea de substant& initial& generala. El este absolut, etern i omniprezent. Acolo unde inceteazi el, inceteaza i ratiunea.

Sistemul inductiv poate fi denumit pe bun& dreptate

si sistem dialectic. Aici constatam ceea ce intr-o masura tot

mai mare este confirmat de stiintele naturii, Ii anume ca
pina i deosebirile esentiale nu sint decit deosebiri de grad.
Cu oricita precizie am stabili criteriile care deosebesc orga-

1a

N.E.

nicul de anorganic, regnul vegetal de cel animal, natura

ne arat& totusi ca granitele dispar i ca toate deosebirile

opozitiile se contopesc. Cauza devine efect i efectul devine

cauza. Adevrul se fenomenalizeaza i fenomenul e adevarat.
1i

Asa cum caldul e rece, iar recele e cald i ambele notiuni

difer& intre ele doar Ca grad, tot asa relativ
binele este
flu i raul este bine. Toate acestea sint relatii ale uneia al
aceleiasi rnaterii, forme sau specii ale experientei fizice...
Duinnezeu, ratiunea put* ordinea moral& universal& si
multe altele nu constau din material empiric ; ele nu sint
forme ale fenomenelor fizice, si de aceea negam existenta
lor faptic. Dar si notiunile acestor obiecte ale mintii au
aparut pe cale fizic& si au o existent& faptica. Cuvintelor

jf *experimental, fizic e etc. li se atribuie, de obicei, un sens mai

limitat si de aceea en le completez prin cuvintul: *empiric....

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

365

MORALA SOCIAL-DEMOCRATIEI
DOUIL PREDICI
(411OLKSSTAAT., 1875)

[77] Partidul nostru, stimati tovariii, vrea s inf&ptuiasc& ceea ce au urmirit oamenii cu vederi inaintate din
toate timpurile i apartinind tuturor popoarelor: vrea si
instaureze adevrul i dreptatea. Noi nu vrem adevrul

i dreptatea popilor. Adevrul nostru este adevrul material,

corporal sau empiric al tiintelor exacte, lie care mai intii

cc

vrem sa-1 cunoatem, iar dup& aceea s-1 punem in practick...

In ultima mea prelegere am aritat in mod amnuntit

cum noi, democratii internationali, ne intemeiem In mod siste-liconfer*

matic toate ideile noastre pe fapte corporale sau empirice.

Sistemul. insui trebuie si-i gseasc& o justificare in lumina moralei contemporane. Fiindc& nici legii morale nu-i
atribuiin vreo important& deck in masura in care ea poate fi
fundamentat& in mod materialist...

[79] Intr-adeviir, <amoral liber* nu e mai putin moral decit limitarea cretini la o singur& sotie legitim, i ceea ce ne revolt& pe noi

la poligamie nu e atit marea diversitate a dragostei, cit venalitatea

femeii, degradarea omului, domnia infam& a mamonului...
[81-82] Aici trebuie s le explic tovarilor, pe scurt i
exact, ce este in esent& moralitatea i in ce const& adevarata
moral. Sprijinindu-ne pe sistemul nostru materialist, in

asemenea cercetari s& ne oprim, in primul rind, asupra

materialului, in cazul de fat& asupra materialului moral.
Cu aceast& ocazie ne vom mentine la terminologia curentii,

general admis. Adevrate castane sint acelea care pretutindeni in lume poart, in acceptia obinuit, denumirea
de castane...
oompari.

Nota traci.

366
N.B.

V.

JJ

I. LENIN

Numai materialismul economic, numai organizarea comunistli a muncii fizice, spre care nitzuiete social-democratia,
va uni intr-adevEr omenirea...

In gura unui socialist, dezvoltarea omeneascit nu este

ceva ideal, nu e desivirsirea spirituall, pentru care nu exist&

o unitate de miisur& material& si pe care in mod arbitrar

o putem interpreta In diferite feluri. Dup& pirerea noastrii,
asa cum am mai aritat, dezvoltarea omeneasc& const& in
capacitatea crescindl de a pune natura In slujba omului.
Pentru atingerea acestui scop mret, religia, arta, timta
si morala nu sint decit simple actiuni...
[85-87] Oamenii cu mintea siinnoas5. tiu azi c& ideile

N.B.

regnului vegetal sau ale celui animal n-au servit drept model

obiectului lor, ci, dimpotrivii, au fost copiate dup& el san

abstrase din el...
Pentru adversarii notri, noi, socialitii, sintem nista
omaterialitio, adicE nite oameni lipsiti de aspiratii ideale,
care ca niste mitEriii nu vor sE tie decit de ceea ce se poate
minca sau bea, sau care, cel putin, consider& ci month sa fie luat

in seam& numai ceea ce se dovedeste a avea greutate. Pentru

N.B.

a ne pune intr-o lumina cit mai defavorabil, ei folosesc

cuvintul materialism in sensul lui cel mai marginit si mai
mhos. Acestui idealism rafinat noi ii opunem adevErul nostru

moral: o idee sau un ideal care are o intruchipare sau care

cant& s& capete viata. Unde yeti mai gEsi, in cer sau pe pamint, un ideal care s& fie intr-adevEr atit de rational, atit
de moral si de mdret ca ideea democratiei internationale?
In aceast& idee cuvintele despre iubirea cretin& trebuie sa,
capete o forma. materiali. Jalnicii frati intru Hristos trebuie
sE devini frati de actiune si de luptE pin& cind, in cele din

urmE, aceast& vale a plingerii care e religia sal fad), loc unei
adeviirate domnii a poporului. Amin!
[93] Cine vrea s& vad& in aparitia universului o cauz& divin, cine
incearc& s& gEseasci adeviirul in purl meditatie si sit obtind binele i

(p)bis

raul din universul hiuntric al omului dovedete cE merge pe acelasi

drum gresit al deductiei pe care oamenii, ca s& zicem aa, gindese cu
pintecele i cant& sa priceapi cu inima...

OBSERVATII PR MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

367

FILOZOFIA SOCIAL-DEMOCRATA
VOTE PRELEGERI
(IVOLKSSTAATb, 1876)

[94-97] Primii socialiti englezi i francezi, care au prevazut furtuna

Inc& de la sfiritul secolului trecut, i-au dat bine seama de caracterul
rapace i ipocrit al scavalerilor proprietatii libere e...

Dar ei n-au inteles prea bine ca, singurul remediu eficace pentru

maladia societatii se ail& in insii nature lucrurilor, ci procesul mondial

incontient nu numai c& pune in fata noastrii problema, dar ofer5, i
cheia solution&rii ei...
iat5, c5, i-au fricut aparitia tovar5ii notri Marx i

Engels, care irnbin& orientarea lor socialist& i dragostea lor

nemirginita pentru cauza poporului cu preguitirea filozofic&
necesar& pentru a putea, in sfirit, sit se ridice, i in domeniul

N.B.

tiintelor sociale, de la ipoteze i dibuiri pin& la inaltimea

eunoaterii pozitive. Filozofia le-a dezvaluit principiul funda-

mental potrivit cRruia, In primil instanfii, nu lumea trebuie

s se conformeze ideilor, ci, dimpotrivi, ideile unneaza. si se N.B.
conformeze lumii. De aici ei au tras concluzia c5, adeviratele
forme de stat i institutii sociale nu pot fi g&site intr-o form&
finiti in lumea luntrica, a spiritului, cu ajutorul unor rationamente speculative, ci trebuie deduse in chip materialist
N.B
din conditiile obiective...
Marx a fost primul care a inteles c5 fericirea omenirii privi1a In
ansamblu, nu depinde de vreun politician luminat, ci de forla productivei a muncii sociale.
El a inteles
i aceast& intelegere constituie piatra de temelie a
tiintelor sociale
c5, fericirea omenirii depinde de munca materiali,
iar nu de nite fantezii spiritualiste. De acum inainte nu mai cautam
aceast fericire in revelatii religioase, politice sau juridice, ci vedem
cum ea crete in mod mecanic din dezvoltarea aqa-numitei economii
nationale. Nu tiinta i instructiunea ne vor educe fericirea, ci munca

368

V.

1. LENIN

productiva, care, in treacat fie zis, devine, cu ajutorul stiintei si al

mstructiunii, din ce in ce mai productiva.
Aici se pune intrebarea: ce este primordial munca
mecanica sau stiinta spiritualista? Privita superficial, aceastit
intrebare pare a fi o simplit cazuistica sofistica, dar in realitate ea prezint& o mare important& pentru formarea unei

pared juste. Este vorba aici de aceeasi veche intrebare:

N.B. ((esti idealist sau materialist?

iar acum ea este atit de precis

formulata, c& nu mai poate A existe nici un dubin in

privinta raspunsului pe care urmeaz& sa-1 dam. Fiindca noi,

socialistii, recunoastem primatul muncii obrute*, sintem
prezentati ca niste oameni care desconsider& cultura...

Se pune intrebarea: care este factorul prim gindirea

sau existenta, teologia speculativa sau stiintele naturii bazate
pe metoda inductiva? Oamenii se mindresc
si au dreptul sa
se mindreasca
cu mintea lor, dar ei nu trebuie sa fie atit
de naivi incit sa-si inchipuie ca ceea ce e primordial pentru ei
este si primul lucru in lume. Idealistii sint aceia care exage-

N.B.

reaza valoarea intelectului uman, care il divinizeaza si ii

N.B.

atribuie miraculoase insusiri religioase sau metafizice. Aceasta secta descreste pe zi co trece, si chiar ultimele ei ramisite

sint constituite din oameni care de mult s-au lepadat de

superstitia religioasd, dar care, totusi, nu pot A renunte
la tcredinta, ca astfel de notiuni ca dreptate, libertate,
frumusete etc. creeaz lumea oamenilor. Acest lucru este,

intr-o oarecare masura, adevarat, dar mai intii de toate

exist& lumea materiala si ea creeazi contmutul notiumlor
noastre, ea hotaraste ce trebuie sa Intelegem, propriu-zis,
prin libertate, dreptate etc. Este extrem de important sa, ne

N.B.

dam bine seama de esenta acestui proces, fiindca din el rezult&

metoda prin care urmeaza sa dam notiunilor noastre un conspiritul

tinut corect. Intrebarea: care este factorul prim
este marea intrebare general& cu privire la
sau materia?
adevaratul drum al dreptatii si la drumul drept al adevarului...
[100-101] Unanimitatea teoretica a social-democratiei,
care a fost subliniata de noi mai sus, e intemeiata pe faptul

ca noi nu mai cautam mintuirea in planuri subiective, ci

vedem ca ea rezult& cu imperioasi necesitate din mersul
mevitabil al lumn, ca un produs mecanic al ei. Nina nu ne

N.B.
N.B.

111

amine altceva de facut decit sa, ajutam la nasterea ei. Procesul universal irezistibil care a dus la aparitia planetelor si la
formarea treptati, din substantele lor fluide-incandescente,

OMEItVATII PE MARGiNEA dAkTII Lul bIttzdkig

869

a cristalelor, plantelor, animalelor i oamenilor, ne Impinge

tot atit de irezistibil spre o folosire rationala a muncii, spre
dezvoltarea necontenit a fortelor de productie...
Certitudinea social-democratiei se bazeazi pe rizecanismul progresului. Ne dam seama c nu depindem de bunavointa cuiva. Principiul nostru este pur mecanic, iar filozofia noastra este materialista. [101] Dar materialismul socialdemocrat este mult mai bogat gi mai temeinic fundamentat
decit oricare dintre sistemele materialiste care 1-au precedat.

El a intuit in mod clar opusul sari

ideea

i 1-a inglo-

bat in sistemul situ, a pus pe deplin stapinire pe lumea con-

ceptelor, a lichidat contradictia dintre mecanica gi spirit.

Spiritul negatiei este pentru noi totodata pozitiv, elementul
nostru este dialectica. Cind am sa ma eliberez de povara
spune Marx intr-o scrisoare particulara II
economica*
arn sa scriu o eDialectica*. Adevaratele legi ale dialecticii ll N.B.
le gasim deja la Hegel, ce-i drept 1ntr-o forma mistificata. II
Aceasta forma trebuie acum inlaturata 005. Dar, cum ma
tern c o sa treac multi vreme pin ce Marx ne va face
placerea sa scrie lucrarea promisa gi cum din tinerete am
studiat indeaproape gi de unul singur aceasta ten* am sa
incerc sa ofer mintilor avide de cunogtinte posibilitatea de a

cunoagte cite ceva din filozofia dialectica. Ea este astrul II N.B.

central din care pornesc razele care ne-au luminat nu numai
economia, dar i intreaga dezvoltare a civilizatiei, i pina la
urma va lumina, desigur, i intreaga gtiint, pina la oultimele
ei ratiunie.
Tovaragii gtiu ca eu nu am trecut prin gcoli inalte i ca
sint un simplu pielar, care gi-a insugit filozofia ca autodidact.
Pentru lucrarile mele filozofice pot dispune doar de orele
mele de ragaz. De aceea imi voi publica articolele mele la
anumite intervale i voi fi mai putin preocupat de legatura
dintre ele cit de dorinta ca fiecare sa poata fi citit separat.
cum eu nu pun prea mult pret pe boarfele eruditiei, imi II N.B.
va fi mai ugor sa evit orice prolixitate i sa las la o parte tot
ce n-ar face decit sa ingreuieze intelegerea...

II
[102-104] In prefata la aSituatia clasei muncitoare Tin
Anglia*, Friedrich Engels vorbegte deja despre invingerea
filozofiei de catre Feuerbach26. Dar Feuerbach a avut atita
bataie de cap cu teologia, incit n-a prea avut timp i nici
chef ca sa repurteze o victorie definitiva asupra filozofiei...

N.B.

V.

3'70

I. LENIN

Un batrin care doreste sa-si triliasca Inca o data viata

de la inceput nu vrea, propriu-zis, s-o repete, ci s-o imbunata-

teasca. El ii da seama ca drumul parcurs de el a fost gresit;

dar in acelasi timp el inclina, pe cit se pare, spre concluzia
ca, mergind pe acest drum, a avut multe de invatat. 0 atitudine la fel de critica ca aceea manifestata de acest btrin
fat& de trecutul sail are si social-democratia fat& de filozofie.

Aceasta din urma se afla tocmai pe drumul gresit pe care a

trebuit sa se rtaceasca pentru a ajunge s cunoasca adeviratul drum. Pentru a putea pasi pe drumul cel bun si a nu te
sehr lasa derutat de toate absurditatile religioase i filozofice, tre-

gut! buie sa studiezi temeinic cel mai gresit dintre drumurile

gresite, adica filozofia.
Cine va lua in sens literal aceasta cerinta va gasi, desigur,
ca e absurda...
Tot ce are o existenta real& este supus unei continue
schimbari i milearea lumii este atit de nemarginita, hien

N.B.

III

in fiece clip& nici un lucru nu mai este ceea ce a fost inainte...

Social-democratia s-a pronuntat impotriva areligiei. st

eu insist aici ca ea sa se pronunte si impotriva dilozofiei *.

Despre o tfilozofie social-democrata* cred ca, nu poate fi
vorba decit pentru etapa de trecere. Pe viitor Insii, dialectica
sau teoria general& a tiintei va fi o denumire cit se poate de
potrivita pentru acest obiect critic...
[106-108] La toti acestia [la profesori i la docenti.
Nola red.] ai sa gasesti, intr-o masura mai mare sau mai mica,
ramasitele de mistica fantastica, superstitioasa, care le intuneca vederea. Un exemplu concludent ne-a oferit recent domnul
von Kirchmann, care, in a sa *Prelegere filozofica pe intelesul
tuturor (dupa cum se vede din darea de Bearrnii aparuta in

1876 Volkszeitung" cu data de 13 ianuarie a.c.), spune cii filozofia nu este nici mai mult, nici mai putin decit stiinta
celor mai inalte concepte ale existentei i cunoasterii...
Avem de-a face si de data asta cu vechea noastra cunostinta, care
se prezinta intinerita. Ea poarta acum denumirea de astiinta celor mai
inalte concepte ale existentei i cunoasterii*. Asa se numeste ea intr-o
*limb& pe intelesul tuturor
Si admitem ca filozofia i stiintele naturii ar
avea acelasi obiect, ca ar face uz de aceleasi mijloace, dar cii le-ar folosi in alt mod. Fara sa vrei,
iti pui intrebarea: i ce rezulta din aceasta deosebita folosire? Rezultatele stiintelor naturii sint

cunoscute. Dar cu ce se poate lauda filozofia?

Yon Kirchmann ne dezvaluie secretul: ea apari

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

religia, statul, familia gi morala. Agadar, filozofia

nu este o ctiinta, ci un mijloc de aparare impotriva

social-democratiei. Tn acest caz, nu e de mirare

c4 social-democratii ii au filozofia lor proprie,
particularil...

tiintele speciale*, ca i bunul-simt in general,

Ii obtin cunogtintele, cu ajutorul intelectului,

371

Behr

gut I

Erfahrung=
Material

N.B.

din experientil, din materialul lumii...

der Welt*
Actualii adepti gi admiratori ai filozofiei clasice au menirea si apere
religia, statul, familia gi morala. Din momentul in care nu-gi mai indeplinesc aceast menire, ei inceteazi si mai fie filozofi gi devin socialdemocrati. Toti acegti aga-zigi ofilozofi ., toti acegti profesori sau docenti,

in ciuda aparentei lor libertati de gindire, sint, intr-o milsuri mai mare
sau mai mica, pringi in plasa superstitiei gi misticismului; ei se deose-

besc prea putin unii de altii gi fata de social-democratie formeaz

o singura, masi reactionarzl, care in puncto puncti** este complet
neinstruia...

III
[109-110] In mod obignuit, emetoda* ne este prezentati drept o trilsriturhi distinctivii, care deosebegte filozofia
de gtiintele speciale. Dar metoda speculativi a filozofiei nu
este altceva decit o intrebare fr rost, care e push cu totul
la intimplare. Filet nici un material, aidoma piiianjenului

N.B.

care-gi extrage firele din propriul shin corp

mai mult
chiar: Lira nici un temei, frhi nici un fel de premise ,
filozoful vrea salt extrag intelepciunea sa speculativh din
propria-i minte...
Cartile pline de profunzime nu sint altceva decit o evi- bien
denth acumularo a unui venin, care a phtruns adinc in sufle- dit !
tul popoarelor inch din copilAria lor gi care gi astizi este
foarte rhispindit in cele mai diverse pituri ale populatiei.
Un exemplu instructiv ne-a fost oferit recent de savantul
lprofesorl IBiedermann], intr-o polemich a sa cu muncitorii.
El cere socialigtilor sil prezinte, in locul unor aluzii vagi
gi confuze, un tablou clar al orinduirii sociale care ar trebui,
duph prerea lor, shi existe in lumea asta gi care ar urma s
fie instaurath la noi potrivit dorintelor lor. Deosebit de interesant ar fi ca ei sh dea indicatii dare asupra modului cum

vor fi in mod logic transpuse in practia toate acesteu...

*
.0*

Experienta = materialul Iumii.

la urma urmei. Nola trod.

Nola trod,

V.

372

1. LENIN

Cind ne gindim la viitoarea orinduire a societatii, in

primul rind ne bazam pe un material deja cunoscut. Noi
gindim in chip materialist...
IV

[116-123] In articolele precedente am prezentat filozofia drept

un vlastar al religiei, care a devenit un fantast ca si ea, cu toate ca nu
atit de pretentios...
Diihring, pe cit se pare, a avut presimtirea ca meseria
de filozof este complet inutila, si de aceea el ii atribuie i o
utilitate practica Dupi parerea lui, filozofia nu trebuie
numai sa conceapa lumea i viata in mod stiintific, dar sa si
confirme aceasta conceptie prin intenfille ei, prin conceplia
N.B.
ei despre fume i prin raporlurile ei cu orinduirea vigil. Or,
aceasta cale duce spre social-democratie. Dar, o data ce a
mers atit de departe, filozoful va ajunge, probabil, in curind la o
cunoastere absoluta si se va lepada complet si in mod categoric

de filozofie. E drept ca, in genere, omul nu se poate lipsi de

o anumita conceptie despre lume si despre viata, dar el se

poate dispensa cu usurinta de filozofie ca un gen aparte.

Conceptia ei este oarecum intermediara intre cea religioasa
si cea riguros stiintifica...

Amintim Inca o data ca metoda este indiciul caracteristic

prin care se deosebesc intre ele religia, filozofia 1 tiinta.
Ele, toate, cant& intelepciunea. Metoda religioasa ii cant&

revelatia pe muntele Sinai, dincolo de nori sau printre fantome.

Filozofia se adreseaza mintii omului, dar, atita timp cit

N.B.

aceasta este intunecati de negura religiei si nu se cunoaste

pe sine insasi, ea pune intrebari gresite i recurge la procedee
eronate, neintemeiate, speculative sau alese la intimplare.
Metoda stiintelor exacte, in fine, opereaza cu materialul
furnizat de lumea sensibila a fenomenelor. Si, din momentul
in care recunoastem ca aceasta metoda constituie singura
cale rational& pentru intelect, dispare terenul pentru orice
plasmuiri fantastice.
Daca aceste rationamente vor cadea sub ochii vreunui
filozof autentic, ii vor stirni un suris sarcastic, iar dad, el
va catadicsi s ne dea un raspuns, va incerca sa ne demonstreze

ca cei ce nutrese preferinte pentru stiintele speciale stilt

FIN B

materialistii necritici, care accepta drept adevar lumea empi-

rica, sensibila, Vara a o supune unui examen aminuntit...

Dar in viata poporului, unde este vorba despre stapini
sl

seTvitori, despre mune& si profit, despre drepturi si datorii,

OESEE.VATII PE MAEGINEA CARTII tui DIETZGEN

378

despre legi, moravuri gi rinduieli, se di indeosebi cuvintul

popii gi profesorului de filozofie gi fiecare dintre ei li are II
metoda lui proprie de a ascunde adevirul. Religia gi filozofia,

care altadatii erau nigte rtciri nevinovate, devin acum,

cind guvernantii au interesul sit domneasc reactiunea, nigte
mijloace rafinate de ingelare politiciL

Behr
gut 1

Din lectia pe care ne-a dat-o profesorul Biedermann in

articolul precedent am invitat ci, nu trebuie si. ne adresam
intunecatei incertitudini, chiar cind este vorba de clutarea
adevrului. Aici filozofia s-a pus in opozitie cu bunul-simt.
Ea nu nut., ca toate gtiintele speciale, anumite adeviruri
empirice, ci, intocmai ca religia, incearcii Si. gseascit un gen

cu totul aparte de adeviir: unul absolut, himeric, lipsit de

orice temei gi avind un caracter supranatural. Ceea ce pentru

that., lumea este real ceea ce vedem, auzim, pipaim,
gustam gi mirosim, senzaliile noastre corporate
pentru ea
nu e de ajuns de real. Fenomenele naturii nu sint pentru ea
decit aparitii, sau oaparente**, de care nici nu vrea sa auda...
Filozoful, stapinit de prejudecati religioase, vrea si. tread,

N.B. F

dincolo de fenomenele naturii, gi indartitul acestei lumi a

fenomenelor el cauta, o alti. lume a adev.rului, cu ajutorul
creia s-o explice pe prima...
Trebuie si. mentionez insi. ci. i-am atribuit lui Descartes
mai mult decit a ficut in realitate. Lucrurile se prezinta in
felul urmitor: la filozoful nostru se constat. ca exist. doll.,
suflete, unul obignuit, religios, gi altul gtiintific.Filozofia lui
este un amestec din amindou. Religia i-a insuflat credinta
ca lumea simturilor este o nimicnicie, in timp ce propria-i
aptitudine de a gindi gtiintific &auto, s.-i dovedeasc. contrarul.
El a inceput cu nimicnicia, cu indoiala in adevarul sensibil,

iar cu ajutorul senzatiilor corporale ale fiintei sale a dovedit

contrarul. Totugi, curentul gtiintific n-a putut inc., sa. se
afirme in mod atit de consecvent. Abia ginditorul Wit idei
preconcepute, repetind experimentul lui Descartes, gasegte ca,

dac. mintea sa e plina de ginduri gi e framintati de indoieli,

inseamna cil senzatia corporal. este aceea care ne convinge

de existenta procesului de gindire. Filozoful a denaturat

faptele: el voia s'a demonstreze existenta necorporala a

gindului abstract, credea ca se poate demonstra in mod

gtiintific adevarul supranatural al unui suflet religios gi

N.B.
1

Joe de ouvinte: In limba germani Erscheinung tenomen" sau aparitie", iar Satin
.aparenti".
Nola trod.

374

V.

I. LENIN

pe cind, in realitate, el constata obisnuitul adevar

N.B.

senzatiei corporale...

Idealisti, in sensul bun al cuvintului, sint toti

oamenii cinstii. Si cu atit mai mult social-democratii.

Scopul nostru este un ideal maret. Idealistii, in accep-

tia filozofici a cuvintului insi, sint niste srnintiti.

Ei afirm& Ca tot ce vedem, auzim, pipairn etc., intreaga

N.B.

lume a fenomenelor din jurul nostru este lipsit& de

existent& i ca totul se reduce la frinturi de ginduri.
Ei sustin c5, intelectul nostru este singurul adevar,

Erscheinungen

im bosen
Sinne**
I

G"

N.B.

ca toate celelalte sint doar nista ereprezentaris, fantasmagorii, visuri nebuloase, fenomene in sensul ran al

cuvintului. Toate cele percepute de not din lumen

exterioar5 afirm& ei, nu sint adeviiruri obiective, nu

sint lucruri reale, ci doar framintari subiective ale

intelectului nostru. Iar atunci cind bunul-simt se arata
indignat de asemenea afirmatii, ei stiu sa, explice cu
multi putere de convingere ca desi noi, cu ochii nostri,
vedem zilnic cum soarele rasare la r&sarit si apune la
apus, totusi stiinta trebuie sa pun& ordine in mintea
noastr& pentru ca noi sa, putem invata sa, recunoastem

adevrul cu ajutorul simturilor noastre imperfecte.

sehr

Si o gain& oarba, cum spune un proverb, mai gaseste

din cind in cind un graunte. 0 asemenea gaina oarba,

gut! este idealismul filozofic. Si el a ciugulit un graunte, i
(
anume ideea c5, ceea ce vedem, auzim sau pipaim in
11 lumea asta nu reprezinta obiecte sau lucruri reale. In
stiintele naturale, fiziologia simturilor, la rindul ei, se
apropie tot mai mult de constatarea c5, obiectele de
diferite culori pe care le vad ochii nostri sint doar niste
senzatii vizuale policrome, iar asprimea, finetea, greutatea, pe care le simtim nu sint altceva decit senzatii
de greutate, finete si asprime. Intro simturile noastre
subiective si lucrurile obiective nu exista o granita absoluta. Lumea asta este o lume a simturilor noastre..
Obiectele din lume nu au o existent& sin sine* si toate proprietatile

si le capita numai prin legdtura &tare ele... Numai in legatura cu o

anumita temperatura este lichida apa; cind e ger, ea devine solid& si
Inserntarile subliniate on linii oblice an fog Mode de V.L Lenin tn coltul paginii.

De aocea, aioi Qi tn cele oe urmeaza, dac . nu ae poste stabilion prooizie la care pasaj anume

se refera observatia lui Lenin, este reprodus Intregul text al paginii respective. NoM red.
Fenomene in sensul rtu. Nola brad.
**

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

876

tare, iar la calduri mare se transformi in vapori; de obicei, ea curge

la vale, dar cind in calea ei de de o caprttina de zaher, o parte din ea se
ridicE in sus.

In sine, ea nu are nici un fel de proprietate, nici un fel

de existentrt; ea si le capate numai prin leglitura cu alto
obiecte.

N.B.

Totul nu este decit o proprietate sau un predicat al naturii, care

nu se incadreazi niceieri intr-o obiectivitate sau un adevAr al ei supranatural, ci ni se infatiseazd pretutindeni doar sub forma unor fenomene
multiforme i efemere.
Intrebari le de felul: cum ar aata lumea fere ochii nostri,

are' soare sau fr spatiu, fr temperaturE, fart intelect

sau fare simturi sint pur i simplu absurde, i numai niste
natEriti pot si-si bate' capul cu ele. Ce-i drept, in viati si in
stiinta. putem se separitin i sE clasificem la infinit, dar tot-

odatt nu trebnie sit uitim crt totul constituie o unitate, cit

totul se elle in steins& conexiune. Lumea este sensibila, iar
simturile i intelectul nostru sint pe de-a-ntregul lumesti.
Asta nu constituie ince o ogranita, pentru om, dar eine vrea
sit mearga mai departe impinge lucrurile la absurd. Dacit
vom dovedi cit nemuritorul suflet al popii sau neindoielnicul
intelect al filozofului au aceeasi nature obisnuild ca i toate
celelalte fenomene ale lumii, vom fi dovedit c5, tcelelalte
fenomene shit tot atit de reale si de adevarate ca i incontestabilul intelect cartezian. Noi nu numai ca credem, gindim,
presupunem sau ne indoim crt senzatiile noastre au o existenta,
dar le sinitim cu adevarat si in mod efectiv. Si invers: intregul
adevar i intreaga realitate se sprijina, pe simturi, pe senzatii
corporale. Sufletul i trupul sau, cum se spune nu rareori
mast, subiectul i obiectul au una i aceeasi natura empirica,
sensibila, paminteasca.

N.B.

4Viata, e un vis*, spuneau cei din antichitate; acum

yin i filozofii cu noutatea lor:

lumea e o reprezentare a

noasta*...
Esenta filozofiei social-democrate nu const'a in a-si intomeia adevdrul ei pe icuvintul domnului sau pe eprincipii.
traditionale, ci, dimpotrive, in a-si edifice principiile ci pe
senzatii corporale...
V

[123-130] Dumnezeu a plimiidit trupul omului dintr-un

bulgar de lut si i-a insuflat un suflet nemuritor. De atunci
existri dualismul sau teoria cejor (WO; lumi. Una dintre

N.B.

376

NB

V.

I. LENIN

ele, lumea fizica, materiali, e o tic&losie, iar cealalta, lumea

spiritualt, intelectuala sau religioasa, este suflarea domnului.
Filozofii au eternizat aceasta istorioarl, adica au adaptat-o
la spiritul vremii. Tot ce se poate vedea, auzi si simti, intr-un
cuvint realitatea fizica, continua sa fie tratat ca ceva impur ;

in schimb, spiritului cugetator i se atribuie imparatia unui

adevar supranatural, a frumusetii si libertatii. In filozofie,
ca si in religie, cuvintul slume* are un iz neplacut. Dintre
toate fenomenele sau obiectele naturii nu exist& decit unul
singur pe care f ilozofia il consider& demn de atentie, si anume
spiritul, pe care-1 cunoastem ca suflare a domnului; si aceasta
numai pentru c& in mintea lor confuza el le apare drept ceva

superior, supranatural, metafizic...

Filozoful care In mod realist priveste spiritul omenesc,

alaturi de alte lucruri, drept un obiect al cunoasterii inceteaza a mai fi filozof, adica unul dintre aceia care, studiind

enigma existentei in general, se izoleaza intr-o intunecata incertitudine. El devine specialist, iar ((stiinta specialt* a teoriei
cunoasterii devine specialitatea
In dosul intrebarii daca in capul nostru se afl& un nobil
spirit idealist sau o obisnuita, si precisa minte omeneasca

N.B.

se ascunde Intrebarea de interes practic dn puterea si

N.B.

Profesorii au devenit conducatori de osti in tabara raului.

In flancul drept comanda Treitschke, in centru von Sybel,
iar j flancul sting Jrgen Bona Meyer, doctor in filozofie
si profesor la Bonn...

dreptul trebuie s. apartina unei nobilimi privilegiate sau

poporului simplu.

II

Inc& In articolul nostru precedent am vorbit despre

trucul lui Descartes, pe care II folosesc aproape zilnic prof esorii de magie superioark &Tic& de filozofie, in fata auditoriului lor cu scopul de a-1 dezorienta. Suflarea domnului trebuie

demonstrata drept adevar. Ce-i drept, numele lui se bucura

de o proasta reputatie; in fata unor liberali luminati nu se
Behr poate vorbi de un suflet nemuritor. De aceea ei Ii iau aerul
gut!! unor materialisti lucizi si vorbesc despre constiinta, despre
facultatea de gindire sau de reprezentare...
Simtim in noi existenta fizica a ratiunii ginditoare i,
in acelasi mod i cu aceleasi simturi, simtim in afara noastr&
bulgarii de lut, copacii i arbustii. Iar ceea ce simtim In noi
si ceea ce simtim In afara noastra nu difer& prea mutt intre
ele. Amindona se incadreaza in categoria fenomenelor sensibile, in materialul empiric, si amindoua formeaza un obiect
al simturilor. Despre modul cum trebuie facuta distinctie

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

377

intre simturile subiective i cele obiective, intre launtric i

exterior, Intro 100 de taleri reali i 100 de taleri fictivi, vom
vorbi cu alt& ocazie. Ceea ce trebuie sa intelegem aici este
ca gindul launtric i suferinta launtrica au, in egala masura,
o existent& obiectiva si ca, pe de alta parte, lumea exterioara

N.B.

este in mod sub;ectiv strins legata de organele noastre...

Sa-i dam cuvintul lui Jiirgen ins*: ssi cel ce din principiu e necredincios va ajunge de fiecare data la adevarul,

filozofic demonstrat, ca in ultima instant& orice cunoastere

a noastra se bazeaza, totusi, pe o credinta oarecare. Existenta
insasi a lumii sensibile ; materialistul o accept& si el tot pe
baza de credinta. El nu posed& o cunoastere nemijlocita a
lumii sensibile ; ceea ce cunoate in mod nemijlocit este
numai reprezentarea despre lume pe care i-o face in mintea
sa. El crede ca acestei reprezentari ii corespunde ceva ce e

reprezentat, cii lumea reprezentata e chiar asa cum i-o

N.B.
N.B.
N.B.

N.B.

reprezinta ; el crede deci in lumea exterioara sensibila pe baza

dovezilor furnizate de mintea sa*...

Credinta lui Meyer este *filozofic demonstrata, si totusi
el gtie doar ca nu gtie nimic, ca totul nu este decit credinta.
El este modest in ce priveste cunoasterea i stiinta, dar e cu
totul lipsit de modestie in ce priveste credinta i religia. La

el, gtiinta i religia se confunda mereu intre ele ; nici una

nu are, pe cit se pare, prea mare importanta pentru el...
Asadar, este filozofic demonstrat ca s-a terminat cu
toata stiinta noastra s. Pentru ca amabilii nostri cititori
sa inteleaga acest lucru, ne permitem sii le facem cunoscut
ca recent a avut loc o adunare general& a tagmei filozofilor

sehr

gutl

la care a fost adoptati in mod solemn hotarirea de a se scoate

din circulatie cuvintul stiinta, iar in locul lui sa se puna

cuvintul credinta. De acum inainte a sti inseamna a crede.
Nu mai exista gtiintl...
Totusi, domnul profesor se corecteaza singur si afirma

textual: credinta in lumea sensibila este o credinta in

propriul nostru spirit. Asadar, totul si spiritul, i natura

se sprijina tot pe credinta. Singura liii greseala e numai aceea

ca vrea sa ne impuna si noua, materialif tiler, o rezolutie

adoptata de tagma lui. Pentru noi aceasta hotarire nu are
putere de lege. Noi ne mentinem la vechea terminologie,
pastram pentru noi cunoagterea i lisam credinta in seama
popilor i a doctorilor in filozofie.
ZO

N.B.

878

V.

11

I. LENIN

Fireste, etoate cunostintele noastre* se bizuie si ele pe

subiectivitate. S-ar putea ca prin zidul de care, lovindu-ne,
am putea s& ne spargem capetele si pe care din aceasta cauz&

II

N.B.

N.B.

NB.

ii considefam impenetrabil s treaci, fdra, a se lovi, spiridusii, ingerii, diavolii i alti strigoi sau ca intregul glob
pamintesc nici s nu existe pentru ei
dar ce ne priveste
pe noi? Ce ne pas& non& de o lume pe care n-o simtim i pe
care n-o percepem?
S-ar putea ca ceea ce oamenii denumesc ceatl i vint
sa fie in realitate, pur obiectiv, sau *in sine fi pentru sine*
flaute sau contrabasuri ceresti. Dar tocmai de aceea nu ne
intereseaz& citusi de putin aceasta obiectivitate absurda.
Materialistii social-democrati nu se ocup& decit de ceea ce
omul percepe prin experienfd. Din aceast& experientlTface
parte si propriul salt spirit, facultatea sa de gindire sau de
reprezentare. Ceea ce ne este dat prin experienta poart& la
noi denumirea de adevar i constituie pentru noi singurul
obiect al stiintei...
De cind Kant si-a facut o specialitate din critica ratiunii
s-a constatat c& singure cele cinci simturi ale noastre nu sint

suficiente pentru experienta, ca trebuie s& intervina si

intelectul...
Dar marelui filozof i-a fost peste putin ta. s& dea complet
uitilrii povestea cu lutul, s& elibereze complet spiritul din
v negura spiritualista, sa despart& complet stiinta de religie.
Josnical lorprcontceplie defrret materiei,eluocr.nl insine *, sau
adevarul supranatural, a fent din toti filonfu,
mesura

mai mare sau mai mica, nite prizonieri ai Inelatoriei

A idealiste care se sprijin& exclusiv pe credinta in caracterul
metafizic al spiritului uman...
De aceasta mica shibiciune a marilor nostri critici cant&
s'a profite filozofii oficiali prusieni pentru a confectiona dintrinsa un nou chivot al legii, ce-i drept cit se poate de jalnic.
tCredinta idealist& in dumnezeu
spune J. B. Meyer
nu este, desigur, i nu va fi niciodatl o cunoastere ; dar tot
atit de clar este ca nici necredinta materialista nu este o cuN.B.
noastere sica ea nu e altceva decit o credinta materialist, care
nici ea nu poate sa se transforme vreodat& in cunoastere*...
VI

[130-136] Ei cinta en totii acelasi refren: sTnapoi la

Ka nt! e. De aceea chestiunea in discutie prezinta o impor-

tant& care depapste marunta persoualitate a generalului

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

879

Jurgen. Ei vor sa se inapoieze la Kant nu pentru ca acest

mare ginditor a dat o puternici lovitura basmului cu sufletul

nemuritor care se afla in lutul cel pacatos

i el a dat
intr-adevar o asemenea lovitura
ci pentru ca, pe de alta
parte, sistemul lui a lasat deschisa o portita prin care pot
strecura din nou prin contrabanda patina metafizica...

NB.N.B.

Este cit se poate de clar ca toata aceasta falsa intelepciune se sprijina

pe o gre,ita folosire a intelectului nostru. i nimeni nu s-a straduit in
chip atit de contient i cu atita succes sa studieze acest intelect, sit

creeze o tiinta a teoriei cunoalterii ca Immanuel Kant, cel atit de

admirat de toti. Dar intro el i epigonii lui de azi exista o deosebire
esentiala. In mareata luptii, istorica impotriva raului, el s-a aflat de

partea cea buna ; el s-a folosit de geniul sau pentru a contribui la dezvoltarea revolutionara a tiintei, in timp ce filozofii nqtri oficiali prusieni

au intrat cu qtiinta* lor in slujba unei politici reactionarem

Manevra prin care Kant a izgonit metafizica din templu

i-a lasat deschisa o portita dosnica este clar rezumata

intr-o singura fraza din introducerea sa la sCritica ratiunii
pure*. Neavind la indemina textul respectiv, am sa citez
si

din memorie. Aceasta fraza suna astfel: eunoasterea noastra

se limiteaza la fenomenele lucrurilor. Noi nu putem ti ce sint
lucrurile in sine...
Nu se poate contesta ca, acolo unde sint fenomene,
este i ceva ce apare*. Dar daca acest ceva ar fi insui

fenomenul, daca ceea ce apare e chiar fenomenul?

Fiindca n-ar fi de loc nelogic sau nerational daca,
pretutindeni in natura, subiectele i predicatele ar fi
de acelali gen. Dar de ce trebuie numaidecit ca ceea
ce apare sa, fie eu totul de alta natura decit fenomenul? De ce nu pot lucrunle opentru noi* i lucrurile

sin sine*, sau aparenta i adevarul, sa fie alcatuite

din aceemi substanta empiricii, sit fie de aceeasi

JI

N.B.

N.B.

N.B.

natura?
Raspuns: pentru ci. i in mintea marelui Kant

a existat superstitia unei lumi metafizice, credinta

in inferioritatea lumii simturilor i intr-un adevar
supranatural, nesensibil, extraordinar, care trebuie
sa se afle neaparat indaratul ei. Propozitia: acolo
unde exist& fenomene pe care le putem vedea, auzi
sau pipai, trebuie sii se ascunda i altceva, care poarta
denumirea de adevarat sau maret, pe care nu-I putem
vedea, auzi sau pipai: aeeasta propozitie, orice ar spune
Kant, este nelogicam

N.B.

Joo de ouvinte intradnotibil. In limbo, germanS Erscheinung aro In afara eeneului

de denomen, i pe aoela de eaparities.

28*

.Nota trad.

V.

380

I. LENIN

Intelectul trebuie s opereze numai in legturti,

constient cu experienta materialista, i orke incercare de a recurge la intunecata incertitudine se dove-

N.B.

deste inuti1i i absurd5,.

Dar, dupit cum povestete Heine, domnul profesor

de la Kiinigsberg avea un servitor, un om simplu

din popor, pe nume Lampe, pentru care, cum se spune,

castelele din Spania erau o necesitate sufleteasci.

Filozofului i s-a fcut milk de el si a emis urmtoarea

deductie: dat fiind c lumea experientei este string

legatit de intelect, ea nu ne of era decit o experientit
intelectual, adici fenomene sau frinturi de ginduri.
Lucrurile materiale, care sint cunoscute prin experientit, nu sint adevrtruri autentice, ci numai nite
fenomene in sensul riu al cuvintului, nite fantome

Erscheinungen
im bOsen
Sinne des
Wortes*

sau ceva aseminiitor. Lucrurile adeviirate Ins, lucrurile *in sine*, adevrurile metafizice, nu pot fi cunoscute prin experienta, ci trebuie crezute, potrivit
cunoscutului argument: uncle este un fenomen, trebuie
0, fie si ceva (metafizic) ce apare.
In felul acesta a fost salvata credinta, a fest salvat

N.B.

supranaturalul, ceea ce i-a convenit de minune nu

numai servitorului Lampe, dar i profesorilor germani

in slupta cuItura1.s dusa de ei pentru sinstruirea
poporului s si impotriva detestabililor social-democrati,

care sint cu totul necredinciosi. In aceasti privinta,

Immanuel Kant s-a dovedit a fi omul de care aveau
nevoie ; el i-a ajutat s giiseascl mult doritul punct

foarte
bine!

de vedere de mijloe, care, dad nu este stiintific, in orice

caz este practic...

Social-democratii sint ferm convinsi cri iezuitii
clericali sint mult mai putin periculosi decit cei elibenth*. Dintre toate partidele, cel mai respingittor este

foarte

partidul de miiloc. El se foloseste de culturi si de

democratie ca de o falsfi eticheta cu care cauti sii

bine !

strecoare poporului marfa lui falsificatii i sii discrediteze principiile autentice. Ce-i drept, acesti oameni

inceara sa se scuze, spunind cii ei procedeaza aa

cum le dicteaza, constiinta si cum ii ajutii mintea;
i noi credem, fireste, cii ei stiu putine lucruri, dar
canaliile astea nu vor sil stie nimic i nu vor sii Inv*
nimic...

N.B.
1

Penmen', In sem] riu al euvintului.

Nola Irad.

[381

135

bit miferabfe ,93ourgeoidroirtfrip1t, melte bad Molt aus

aieht unb ed ftlieftlit, wenn nittd mehr baran au Den

bienen ift, ohne %theft unD ohne 2ohn aufd 13ffafter merit
a mitt: ihm
Ta gelyn ihm berm bie 9Iugen grog auf.
bet csIbeatidmud nertrieben; unb fo bebiirfen mit aur 9.1offd,
baling weber einer aarten 13dbagogif, mach 991ofed unb bie
Troketen. Unfere Bglinge, bie mobernen 2o1)narbeiter,

tali.

Crinfitt in Die foam!.

filth mobt qualigaiert, urn
bemofratifchc 'Pbitofooftie an be(ommen, melte bie Taut:

etteinungin_ald bad Material bertkoretif,tya_roillen-7

I "V)

"ItoffIit.maagb,theit, ber erisibrungdmagigen, empirtfAtn,

materiafiftiften, ober TIMM man fo miff, aut jgbjeftioen
TilaDibett einei3eitd, Don ber auf bie anbete Sent

'

////

ler

-1.--I

qtranaganten ober ilbergefd)nappten Siletapborit mail Au

(rennet' meig.

Vie in bet 13ofitit bie Tgrteien melt unb mebt fit in

mit mei 2aget grunt..., Diet 91rbeitnetnner unb bort
9Irbeitgeber, analog Der dfonomifcben gntruidlung, melte
bie 9Jlittefffaffen littet unb auf Broeittennung in 93efittei
unb tiabenittje logfteuert, fa teilt fit owl) bit igiffen.
ftaftia.amei Qienerntflaffen: tu tlifol-Mitertro-triiiii5 iii.

r...,0

il / I,

--

// ,/

6tfArifer ribit-Varncil en-yer7Tie-3ioWeTijiebir unb

/ -1)
!d

oThItttiliiirggiAttgert ua fattier mit atlettei Tamen_,S;tra.,....

hey' .11.ta_genfualiften,..
cleat iteLlifte..aeglifferulito.:-...(AL!,Eften tinter.
tjlegLizslt GtrOm_ung. Mit fteuern bet qntfcIRSCriVelt,
bet Moot. itt Obealifteri nennen fit Die reaftiondren
gtetraitebUifer, unb 93tateriatiften

die bidezigentieif3en,

Sg-al

melte fit angelegen fent laffen, ben menftliten ntefleft

Atic. / vom inetapfinfiften 8auber au cribber, Tamit Tamen unb

"

n ung

)or 9lugen, bat bit

./11 ./e)einen

aTIgerThemierrilfnengUnmflaattbegen biantiebnermieraftelet

:brand) bidbiet hat auftommen fallen.

6 I 93ergfeiten mit Die beiben Tartelen mit Dem geften unb
i
igliiffigen, Dann tiez_Zmartiged-4.11.-Dez--49;14fte-.--- Gado
1,1 unftare fel-ftroom
Olieneralnatur after
teflon

rlicjine

i
y l
I/

iv ,

67 h:2___, , ..,

,iii)

0 paging din cartea lui J. Dietegen

&Wei ecrieri filozolice. cu Insemnarile lui V.I. Lenin
Alicporal

011sERVATn PE MARGINEA CAATIT MA DIEMEN

2 poli

De vremea lui Kant ne desparte aproape un secol ;

intre timp au trait Hegel si Feuerbach, a iesit invinga-

in filo-

toare nefasta orinduire burghea, care jefuieste po-

i. zofie

porul si care, atunci cind nu mai are ce sa-i ia, 11 arunci in strada., lasindu-1 fOra munci i DIA salariu...

Discipolii nostri, muncitorii salariati din zilele

noastre, au pregatirea necesara pentru a intelege, in
sfirsit, filozofia social-democrati, care stie s fad,
deosebire intre fenomenele naturii ca material al adevrului teoretic sau stiintific, experimental, empiric,
materialist, sau, dad, vreti, si subiectiv, de o parte,
.......
si metafizica pretentioasi, sau supranaturali, de alti
parte.
Dupii cum in politica corespunziitor ea dezvoltarea economick care tinde spre eliminarea piturilor
mijlocii i spre aparitia de proprietari si de oameni
lipsiti de avere partidele se grupeazi din ce in ce
mai mult in doul tabere: de o parte salariatii, iar de
cealalta, parte patronii, tot asa si stiinta se imparte

N.B.
N.B.

N.B.

in doll& clase fundamentale: metafizicienii de o parte,

fizicienii sau materialist'', de alta parte. Elementele

intermediare si sarlatanii conciliatori, sub cele mai
spiritualiti, senzualisti, realisti
diferite etichete
etc. etc. , nimeresc in drumul lor cind intr-un curent,
and intr-altul. Noi eerem o atitudine categorica, clarL
Idealist' se intituleaza obscurantistii reactionari,
iar materialisti trebuie sib, fie numiti toti cei care tind

883

N.B.
N.B.
9

sa izbEveascil intelectul uman de panglicaria meta-

fizica. Pentru ea denumirile i definiiiIe s nu pro-

scris
voace confuzie in rindurile noastre trebuie s avem
In
mereu in vedere c totala lipsa de claritate care dom1876
neste in aceastri problemit n-a permis si se ajungb, la
o terminologie precisi.
Dad am compara unul dintre cele doll& partide
en nn corp solid, iar pe cellalt cu un corp lichid,
Inseamn ci la mijloc se all& un soi de terci. Aceasti
1! N.B.
obscula imprecizie constituie una dintre caracteris- sehr gut 1
ticile generale ale tuturor lucrurilor din lume. Numai
intelectul sau stiinta este in masuri sit introduca, clari-

tate in acest domeniu, asa cum pentrn determinarea

cldurii si frigului a creat termometrul si a convenit
s considere drept punct de inghetare limita precisi
care sepal& variatele temperaturi in doui clase dife-

884

V.

I. tANIN

rite intre ele. Interesele social-democratiei cei ca in

felul acesta sa, se procedeze i cu intelepciunea lumn,

cer ca totalitatea gindurilor si fie impartita In don&

N.B.

categorii, i anume in fantezii idealiste, care au nevoie

de credinta, qi In produse ale unel gindiri materialiste lucide.

VII
[136-142] Noi, social-democratii, sintem ateiti
nereligioi, i totui noi avem o credinta ; cu alte
cuvinte, prapastia dintre noi i oamenn religioi este

N.B.
Scopul
hii este N.B.

adinca. i iarg, dar, peste ea, ca peste orice prapastie,

poate fi aruncata o punte. Intentia mea este sa-i

s6 con-

due pe tovaraii mei democrati pe aceasta punte i

de acolo s le aria deosebirea ce exist& intre delertul

cilieze"

in care ratacesc credincioii i acel pamint al fagaduin-

tei in care domnelte claritatea i adevirul.

Pentru cretini, porunca cea mai dint& glasuiete:
ubete-1 pe dumnezeul tau mai presus de orice, iar
pe aproapele tau ca pe tine insuti *. Aadar, dumnezeu

mai presus de orice l Dar ce este dumnezeu? El e

inceputul i sfiritul, fcatorul cerului i al pamintalui.

Noi nu credem in existenta lui i totui gisim un

N.B.

sens rational in porunca de a-1 iubi mai presus de

orice...
Trebuie s intelegem c, dei spiritul este menit
s domine materia, aceasta dominatie trebuie neaparat
sa ramina foarte timitatd.

N.B.

libertate

Cu ajutorul intelectului nostru putem sa stapinim

( lumea material& numai in mod formal. In unele aspecte

putem, eventual, sa orientam schimbarile .1 micarile
necesitate I ei aa cum credem de cuviinta, dar, in ansamblu,

ci

ceea ce e esentialmateria en gneral*ramine mai

N.B.

libertate
ci

necesitate

presus de spintul uman. tiinta reuete sa transforme

energia mecanic& in caldura, electricitate, lumina,
energie chimic& etc. ci s-ar pates ca ea sa transforme

energia in materie i materia in energie i sa le prezinte

ca forme diferite ale uneia i aceleiaci esente, dar ea

nu poste sa schimbe decit forma, in timp ce esenta

famine eterna, invariabili i indestructibila. Intelectal

I n general.

Noin Irad.

OBSERVATII PE MARGINEA arrn LUI DIETZGEN

poate a& afle cile schimbirilor fizice, dar ele nu sint

8g5

decit ci materiale, pe care spiritul increzut poate

doar s le urmeze, dar nu s& le prescrie. Un om cu

libertate

mintea intreaga, nu trebuie a& uite nici un moment c5,,

impreun cu sufletul nemuritor s i cu ratiunea, care
e mindr& de facultatea ei de cunoagtere, el nu e, totugi,
decit o pirticic a. subordonat5, a lumii, degi tfilozofiis

necesitate

nogtri contemporani tot mai practic& procedeul lor

articifial de a transforma lumea real& intr-o reprezentare a omului. Porunca religioasi: iubegte-1 pe
dumnezeul tku mai presus de orice, inseamn in limba-

jul unui bun social-democrat: iubegte i venereaza

lumea material, natura fizic sau existenta sensibil&

N.B.

ca pe o cauza, primar& a lucrurilor, ca pe o existent&

far& inceput gi Mr& sfirgit, aga cum a fost, este gi va fi
in vecii vecilor...
Fenomen corporal, fizic, sensibil, material este )

denumirea ce se d genului universal din care face

parte tot ce exist, ponderabil sau imponderabil,

trupul i sufletul...
Cu toate c contrapunem spiritualului corporalul,
intro ele nu exista, totugi, decit o deosebire relativ& ;
avem de-a face cu dou& feluri de existenta, nici mai
malt i nici mai putin opuse decit pisicile i ciinii, care,
in ciuda cunoscutei lor dumnii, fac totugi parte din
aceeagi elm/ sau familie, i anume din familia animalelor domestice.

N. B.

tiinele naturii, in sensul ingust, obignuit al

cuvintului, oricit de clar ar dovedi ele originea spe-

ciilor gi provenienta lumii organice din cea anorganici,

nu ne pot oferi o conceptie monisa despre lume (o

teorie despre unitatea naturii, adica, despre unitatea
spirituluis gi a ematerieis, a organicului gi anorganicului etc.), spre care nazuiegte cu atita ardoare
epoca noastri. *tiintele naturii reugesc s furl toate
descoperirie lor numai cu ajutorul intelectului. Partea vizibil, ponderabill i tangibili a acestui organ,
ce-i drept, face parte din domeniul gtiintelor naturii,
dar functia ei, gindirea, formeaz& de pe acum obiectul unei gtiinte aparte care poate fi denumit& logica,
teoria cunoagterii sau dialectic. Aceastit din urmis
der& a gtiintei, adic& intelegerea sau neintelegerea
functiei spiritului, este, agadar, patria comun& a
religiei, a metafizicii gi a clarititii antimetafizice. Aici
se aflii puntea care duce de la Injositoarea robie super-

N.B.

N.B.

886

V.

r. LENIN

istitioasit la libertatea smerita ; 5i in imperiul libertatii,

care e mindra de capacitatea ei de cunoa5tere, dom-

ne5te smerenia, adica supunerea fata de necesitatea

1 fizica, materiala.
Inevitabila religie, care pentru afilozofis se transMonistische
intr-o inevitabil& metafizica, pentru mintea
Weltan- forma
omeneasca sanatoasa, 5tiintifica, se transform& in
schauung* inevitabila necesitate teoretici a unei conceptii moniste

Partidul
i

I ilozofia

despre lume. Energia-materie existenta, care poarta,

denumirea de lume sau existenta, este mistificati
de catre teologi i filozofi, care nu inteleg ca materia
intelectul sint de acelali gen 5i care li reprezinta
in mod eronat raportul existent intro ele. Asemenea
conceptiei noastre in domeniul economiei politice,
materialismul nostru este 5i el o cucerire 5tiintifica

'stoma. A5a cum ne deosebim in mod cu totul categoric de sociali5tii din trecut, tot a5a ne deosebim

N.B.

5i de materiali5tii de altdata. Ceea ce avem comun cu

ace5tia din urma este numai faptul ca noi consideram

materia ca premisa sau fundamentul primordial al ideii.

Pentru noi materia este substanta, iar spiritul accidenta; fenomenul
empiric este pentru noi genul, iar intelectul este doar o specie sau o
forma a lui...
Acolo uncle exista intelect, cunoaltere, gindire, con5tiinti, trebuie
sa existe i un obiect, o materie, care formeaza obiectul cunoa5terii 5i
care, tocmai ea, constituie principalul. Avem de-a face aici cu vechea
intrebare care ii separa pe materiali5ti de ideali5ti: ce este *principal*
materia sau intelectul? Dar aceast& intrebare nu este, proprin-zis,
nici ea o intrebare, ci doar o fraza, doar o in5iruire de vorbe. Adevarata
divergent& dintre partide consta insa in aceea c unii vor sa fax& din

lume un fel de vrajitorie, iar altii nu vor sa audit de apt ceva...

Dat fiind ca: toate fenomenele naturii nn pot fi perVezi
cepute
noi decit en ajutorul intelectului, toate perceptiile
p. 142** noastre desint
5i ele tot fenomene intelectuale. Perfect adevarat.
Dar printre aceste perceptii exist& 5i o perceptie speciall
?))
sau un fenomen special, care in mod special poarta denumirea de intelectual*, 5i anume obipuita minte omeneasca,
spiritul, intelectul sau facultatea cognitiva, in timp ce tot
restul, intreaga masa poarta denumirea de materie. In consecinta, totul se reduce la aceea ca materia, energia 5i intelectul

au, fiecare in parte 5i toate laolalta, una 5i aceegi origine.

Coneeptia rnonisti despre lume. Nola Ira.
Vezi voluniul de IRO, p. 387.
Nola red.

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

387

A pune problema daci fenomenele lumii trebuie consi- N.B.

?
derate drept intelectuale sau materiale inseamn& a te preta
la o jalnic& disputi verbalk Ceea ce intereseazi aici este dac& N.B.
toate lucrurile sint de acelagi gen sau dack dimpotrivk lumea
trebuie s& fie imprtit intr-o vrIjitorie misterioas, supranaturalk de o parte, gi in lut murdar gi natural, de alt& parte.
Pentru a ne litmuri in aceast& privintl, nu este de ajuns s
deducem totul din atomi ponderabili, aga cum faceau vechii
materialigti. Materia nu este numai ponderabill ; ea este gi
mirositoare, luminoask sonor&gi de ce n-ar fi i ralionall?... N.B .
Prejudecata cI obiectele care cad sub simtul pip&itului
sint mai ugor de inteles decit fenomenele auzului sau ale
simtului in general i-a dus pe vechii materialigti la speculaciile lor atomistice, i-a impins s fac& din ceea ce ei considerau el e palpabil cauza primari a lucrurilor. Notiunea de
materie trebuie sl fie librgitL Din ea fac parte toate fenomenele realit&tii, prin urmare gi facultatea noastrit de a
cunoagte, de a explica.

Iar cind jdeaijtjj dau tuturor fenomenelor naturii denumirea de ereprezentrin* sau le calificl drept .intelectuale*,
noi putem lesne admite c aici avem de-a face nu cu lucruri
ain sine 0, ci numai cu obiecte ale simturilor noastre. La rindul
sau, idealistul va fi gi el de acord ca printre ceea ce percepem
cii simturile i denumim lume obiectiv& [142] exist& i un

lucru aparte, un fenomen aparte, care poarta denumirea de

senzatie subiectivk suflet sau constiintil. In consecintk
este absolut clar ci obiectivul gi subiectivul fac parte din
acelqi gen, c& trupul i sufletul sint alcatuite din acelagi N.B .
material empiric.
Pentru omul lipsit de prejudecati nu poate fi nici o indoiali cit materialul spiritului, sau, mai exact, fenomenul de
facultate cognitivk este o parte a lumii gi nu invers. Intregul it
guverneazi partea, materia guverneazrt spiritul, cel putin
in ceea ce e principal, cu toate cii uneori lumea este guverData de spiritul uman. In acest sens trebuie deci sii iubim
gis0 venerim lumea material& ca pe cel mai pretios bun al
nostril, ca pe o cauzl primara creatoare a cerului gi a N.B.
piimintului...
Dacii social-dernocratii ii zic materialigti, prin aceast& denumire II
ei nu vor srt arate altceva decit ca nu recunosc nimic din ceea co depagegte limitele unei minti omenegti care functioneazi in mod gtiintifiz
gi ca once vr6jitorie trebuie sa inceteze...

388

V.

I. LENIN

INCOGNOSCIBILUL
0 PROBLEMA FUNDAMENTALA
A FILOZOFIEI SOCIAL-DEMOCRATE
(sVORWART So, 1877)

N.B.

[143-147] Popii i profesorii sint de acord intre ei atunci

cind contesta Ca intelectul uman poseda o facultate cognitiva,
absoluti, or), el poate ajunge la o claritate deplina, si vor sa-i

mantilla cu orice pret caracterul unei minti marginite, de

om supus...
Filozofii de profesie au facut un pas inainte si au inlocuit
stiinta cerease cu una piminteasci; dar aici ei s-au situat,
in
din urma, pe aceeasi pozitie ambigua ca si wrogreN.B. 111 sistiei.
cle in politica. Acelasi amestec de incapacitate si reavointa care-i tine pe acestia departe de libertate ii impiedica
pe profesori sa ajunga la intelepciune. Ei nu vor sa renunte
la incercarile lor de a descoperi mistere i cred ca, dad, nu
in ceruri i in sfintele taine, apoi cel putin in natura trebuie
sa existe ceva misterios, Mcognoscibil, iar in esenta Merurilor si in ratiunea ultima, trebuie sa existe o bariera absoN.B. luta sau limite ale cunostinfelor noastre despre natura s.
Social-democratia are obligatia de a lua pozitie impotriva
unor asemenea mistici incorigibili si de a sustine nemarginirea radicall a intelectului omenesc.
Sint, desigur, multe lucruri neintelese, si eine ar putea si conteste
acest Meru?...
Capacitatea intelectului omenesc este atit de nemarginita, Mat, pe
misura ce timpul trece, el face mereu noi descoperiri, in lumina carora
intreaga eruditie a trecutului ne apare de fiecare data ca o total/ ignoranta. Si cu toate c eu Bustin in felul acesta ca sintem inzestrati cu o
capacitate absoluta de cunoastere, sint, totusi, perfect constient de
marginirea tuturor oamenilor si a tuturor vremurilor, asa ca, in ciuda

tonului meu increzut, sint, in fond, un om cit se poate de modest...

11

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

Intelectul are, poate, un rol de comandi, dar numai hi

raport cu niste soldati de rind, cu cele cinci simturi ale
noastre si cu obiectele materialo din lume...
*In lumea asta * nimeni n-a auzit vreodath de un intelect
care 0;4 depaseasa pe cel omenesc. Dar istoria nu ne spune
cum arat'a slumea cealalta*, cu ingerii, spiridusii si nimfele ei.

389

N.B.

3i chiar dad% am erode in asemenea copilarii, chiar dad, am admite

ca; in luni si in stele se plimb5, spirite nepimintesti, ele ar trebui,

totusi, dm& vor sa, fact chifle, st le plimIdeasci din faint, iar
nu din tinichea sau din lemn. 3i, tot asa, dad, aceste spirite supra-

naturale ar fi inzestrate cu rat,iune, aceasta ratiune ar trebui

sa, fie de aceeasi naturt generalt, st alba aceeasi structurt ca
a noastri...
Dact in cer si in lumea de dincolo exist& lucruri care au cu totul
alta, structurt decit cele de pe 0:mint, atunci ele trebuie sit poarte si

alto denumiri ; si cum noi nu putem vorbi aceastil limb& (a ingerilor),

se cuvine sii acorn atunci chid este vorba de eceva superior*, metafizic sau misterios.
E ceva uimitor si totusi adevirat I Un asemenea
rationament constituie, pentru dilozofi*, ceva

nemaipomenit. Kant a spus, si ei repett si azi

dupa el intr-una: noi nu putem intelege decit
fenomenele naturii; ceea ce se ascunde propriu-zis

indiratul lor

olucrul in sine* sau misterul

famine incognoscibil. 3i, totusi, aceastii, mistict si

versus

Kant

toatal aceasta taint nu este altceva decit ideea

absurd& pe care acesti domni si-o fac despre lutelect...
Existii, ce-i drept, si lucruri neintelese si incognoscibile, existt si
limite pentru capacitatea noastri de cunoastere ; dar numai in sensul
obisnuit, asa cum exist& lucruri pe care nu le putem vedea sau auzi
sau cum exist& limite pentru ochii si urechile noastre...
Repot: cauza oricarei superstitii, a oricarei metafizici religioase si
f ilozofice o constituie ideea exageratt pe care ne-o facem despre intelectul nostru, cerintele nerationale fatal de capacitatea noastra, de intelegore, cu alte cuvinte ignoranta noastrt in domeniul teoriei cunoasterii...
[149] La inceput a trebuit 85, biruim metafizica sau ideile ultraexcesive pentru ca A putem ajunge la intelegerea lucidt cli, intelectul
nostru este o facultate obisnuita, formal5 mecanica...

no

V.

t. LENIN

LIMITELE CIJNOATERII
(eVORWARTS II, 1877)

[151-152] Redactia ziarului eVorwrts * a prirnit

de curind o scrisoare anonim& pe aceast& tem, scrisi
de un specialist in materie, care incearci s& demonstreze,
in mod cu totul obiectiv, c& filozolia i social-democratia
sint doll& lucruri deosebite, ca cineva poate deci in dep1in4

N.B.
N.B.

sinceritate s& Lea parte din partid fir& sil fie de acord

cu dilozofia social-democrata*, de unde rezult& c& orga-

nal central al partidului n-ar trebui A ingiduie ca nite

dezbateri filozofice 0, capete numaidecit un caracter
de partid.
Redactia ziarului 8Vorwarts* a fost destul de amabil& sa-mi per-

mit& sa, iau cunotint& de continutul acestei scrisori, care era in strins&

legatura cu articolele mele. Ce-i drept, autorul scrisorii ui-a exprimat

in mod expres dorinta ca obiectiile lui sit nu constituie un prilej de discutie publica, deoarece, dap& cum spune dinsul, intr-o polemic& de
presi nu pot fi, in nici un caz, tratate in mod temeinic asemenea chesturn; eu ins& cred, totuf 1, ca nu voi comite o indiscretie prea mare dac&

voi porni de la obiectiile i reproprile lui pentru a himuri o chestiune

care constituie o preocupare atit pentru mine i pentru dinsul, cit i
dup.& cum reiese din interesul general trezit de ea pentru intreaga
noastr, generatie. In ce privete temeinicia cu care trebuie tratat&
problema, mi se pare cii, tomurile voluminoase nu constituie un mijloc
mai potrivit decit nite scurte articole de ziare. Dimpotriva, exist& de
pe acum atitea scrieri prolixe in acest domeniu, incit tocmai din cauza
lor o bun& parte din public nu mai manifest& nici un interes pentru
asemenea problema.

N.B.

Mai intii de toate, nu sint de prere a filozofia

i social-democratia sint lucruri diferite, far& nici
o legatur& intre ele. Ce-i drept, poti fi un membru

activ al partidului i, in acelai timp, un dilozof

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

391

critic + sau, poate, chiar un bun crestin. In practic III

trebuie a& fim cit se poate de toleranti i, fir&

indoiali, nici un social-democrat nu se va gindi
si-i lac& pe membrii de partid s poarte uniforma.

Dar oricine e ptruns de respect fat& de stiint&

trebuie srt imbrace o uniform& leoreticd. Uniformitatea teoretic, i unanimitatea sistematic& de

pireri este un tel urm&rit de mice stiint& si constituie, totodati, un avantaj al ei...
Social-democratia nu urmreste stabilirea unor
legi eterne sau flurirea unor institutii definitive,
a unor forme impietrite ; ea nazuieste spre fericirea
generall a neamalui omenesc. Luminarea spiritual& este tocmai mijlocul indispensabil prin care
poate fi atins acest tel. Este instrumentul cunoasterii, un instrument mIrginit, adic& subordonat ;
ne der& cercearile stiintifice notiuni adeviirate,
adevrul in forma sa cea mai inalt& si de ultima
instant& sau numai niste jalnice surogate peste
Intr-un cuvint,
care domneste incognoseibilul?

N.B.

tot ceea ce numim leoria cunoagerii este o chestiune

socialist& de prim& importantd...

[156-160] Despre Kant se spune ca sistemul

lui +a stabilit cu destula precizie limitele cunoasterii

formaler. Dar tocmai acest punct de vedere 11

contestam noi cu cea mai mare tarie, tocmai in
acest punct filozofia social-democrata se separl
cu totul de cea profesionala. Kant n-a stabilit
en destul& precizie limitele cunoasterii formale,
deoarece prin binecunoscutul su ducru in sine s
a lisat sa persiste i credinta intr-o alt& cunoastere,
de ordin mai inalt, intr-o ratiune supraomeneasci,
supranaturalL Cunoastere formal& I Cunoastere a
naturii I tFilozofiis pot rivni oricit s ajung& la o

alt& cunoastere, dar ar trebui s ne arate undo

exist& o asemenea cunoastere i in ce const& ea.
Despre cunoasterea adevaratl, de care ne

N.B.

Phnomen*

folosim in viata de toate zilele, ei vorbesc cu acelasi

dispret cu care vorbeau vechii crestini despre

slabiciunea eirniis. Lumea real& este un efenomen > imperfect, iar adevirata ei esent& este un
mister...
feuomen, aparilie.

Nola Iroj.

N.B.

892

V.

I. LENIN

Doti pretutindeni stiintele naturii se multumesc doar cu

N.B.

fenemenul, de ce s5, nu se multumeasc5, ele i cu fenomenologia

spiritului? tnda,r5,tu1 tlimitelor cunoasterii formale. se afli in

permanent5. ratiunea. metafizici, nemkginit5 superioarii, iar
Ind5,r5tu1 filozofului de profesie se afla, teologul, precum si
sincognoscibilul *, care e comun amindurora...
Dar ce este incognoscibilul? intreabl autorul susmentionatei
scrisori adresate redactiei ziarului Vorwrts"?...
Si la aceasti intrebare filozoful de profesie ne d un raspuns In
care ne arati c. oftinfarea*, ca repaus absolut, nu poate in nici un fel
sd se transforme in mivare absoluld a glndirii. Prin aceste cuvinte, arat
in continuare oponentul nostru, este definit limita cunoasterii, athc5.
incognoscibilul. Dar rezulta, oare de aici cli trebuie sa, negim existenta
lui, c trebuie s riminem departe de el? Se intelege c nul Orice incercare stiintifici de a ne apropia de el, de a-I intelege sau, cel putin, de
a-I pricepe ne apropie de punctul obscur i arunci asupra lui o lumin
nou, chiar du& nu vom reusi niciodat5, s5.-1 15,murim Sn intregime.
Iar urmirirea acestui tel este sarcina filozofiei, spre deosebire de aceea
a stiintelor naturii, care nu se ocup5, decit de ceea ce este dat si nu explic
decit fenomenele.

N.B.

N.B.

Explic5, fenomenele: Fenomen I Hm hull

Madar, obiectul filozofiei
incognoscibilul
este o
pasire ca,reia noi, cu ajutorul facultatii noastre de cunoastere,
putem, ce-i drept, si-i smulgem din cind in cind cite o pani,
dar pe care nu vom fi in stare niciodati s-o jumulim complet,
asa c5, ea e sortit sa, ramini pe vecie incognoscibila. Dad, vom
privi mai indeaproape penele pe care le-au smuls, in decursul
istoriei, filozofii, vom recunoaste i pasirea insasi; aici este
vorba de mintea omeneasc5. I Si astfel ne-am inters iarasi la
punctul boaritor care-i desparte pe materialisti de idealisti:
pentru noi spiritul este un fenomen al naturii, iar pentru ei
natura este un fenomen al spiritului. Si tot ar fi bine daci lucrurile s-ar opri aici. Dar nu, undeva in dos pindeste reaua intentie de a face din spirit nu stiu ce eesenti to, un lucru de ordin
superior, iar din toate celelalte un lucru de nimic.

Noi, dimpotrivi, afirm5m: ceea ce in anumite conditii poate fi

cunoscut nu este incognoscibil. Cine vrea s5, inteleagi incognoscibilul

se tine de nIzbitii. Ma cum cu ochii nu putem cuprinde decit ceea co
este vizibil, iar cu urechea nu putem prinde decit ceea ce se poate auzi,
tot lila i cu facultatea noastri de a concepe nu putem concepe decit
ceea ce e cognoscibil. Si cu toate cli filozofia social-democrata ne invat5,
c5, tot ce exist5, este pe deplin cognoscibil, asta nu inseamni c5. ea neaga
existenta incognoscibilului. Acest lucru putem s5,-1 recunoastem, dar
nu ein sensul filozofic e echivoc si absurd, care undeva, in esfere transoendentee, transform& din nou ineoposeibilul in cognoseibil. Noi avem

OBSERATATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

393

fat& de aceast problem& o atitudine serioasa 5i nu 5tim nimic despre

o cunoa5tere superioara celei obipuite, omene5ti ; pozitiv 5tim ca rati-

unea noastra este cu adevarat ratiune 5i ca poate fi tot atit de putin

conceputa existenta unei alte ratiuni, radical deosebite de a noastrrt,
cum poate fi conceputa evadratura cercului. Noi a5ezain intelectul in
rindul lucrurilor obi5nuite, care nu-qi pot schimba natura far& sa-5i
schimbe denumirea.

Filozofia social-democrata este cu totul de acord cu cea

uprofesionala a cind spune ca ufiintarea nu poate in nici un fel

sa se rezolve in gindire*, 5i nici o parte din fiintare. Doar noi nu
consideram citu5i de putin ca menirea gindirii este aceea de a N.B.
dizolva fiintarea, ci numai de a o ordona din punct de vedere
formal, de a determina clasele, regulile 5i legile ei, intr-un cuvint ,
de a face ceea ce noi numim ucunomterea naturii Cognoscibil

este tot ce se preteaza la o clasificare, iar incognoscibil este

tot ceea ce nu poate H rezolvat in gindire. Acest lucru nu putem,

nu trebuie 5i nu vrem s&-1 facem 5i de aceea nici nu-1 vom face.

Putem face ins contrarul: sa dizolvam gindirea in existentli,

adic sa clasificam facultatea de gindire ca pe una dintre multele
forme ale existentei concrete...

N.B.

Noi consideram ca intelectul este dat prin experienta, la

fel ca i materia. Gindirea i fiintarea, subiectul i obiectul se

afl In egala masura, in cadrul experientei. A face deosebire

intre una, ca repaus absolut, i cealalta, ca mi5care absoluta,
este ua lucru inadmisibil de cind 5tiintele naturii au redus
totul la mi5care. Ceea ce tovara5ul ofilozof u a spus despre incog-

noscibil, 5i anume c orice incercare stiintificti ne apropie de

punctul obscur, chiar du& nu vom putea niciodata sa fim

complet lamuriti, este, far& nici o mistificare, valabil i pentrty
obiectul 5tiintelor naturii, pentru necunoscul. Cunoa5terea
naturii are 5i ea un scop nelimitat, i far& olimite misterioase

ne apropiem tot mai mult de punctul obscur, fara a-I putea

vreodata clarifica pe deplin, i asta inseamna cE tiinta n-are
I imite...

27

Lenin

Opere complete, vol. 29

N.B.

V.

394

I. LENIN

PROFESORII N0gRI LA LINIITELE CIJNOAgERII

(VORWART81, 1878)

[162-164] La eel de-al 50-lea ucongres al naturalistilor si medicilor

germani u, care a avut loc la Mnchen in septembrie 1877, domnul
profesor von Nageli din Mnchen s-a referit din nou la o prelegere
tinuta mai inainte de colegul sau Du Bois-Reymond din Berlin si a
rostit o remarcabila cuvintare despre limitele cunoasterii stiintif ice..
Trebuie sa-i recunoastem domnului profesor de la Mnchen meritul
de a-1 fi intrecut cu mult pe predecesorul sin de la Berlin subraportul
adevarului si al clarititn; dar dinsul nu s-a putut totusi ridica pina la
nivelul epocii sale. A clarificat aproape complet problema ; dar acel
mic pullet final pe care 1-a lasat sa-i scape constituie tocmai punctul
cardinal, caci el se refara la profunda pripastie care desparte fizica de
metafizica, stiinta lucida de credinta romantica...
Dupa cum se stie, Du Bois-Reymond, predecesorul sau, a vrut
sa demonstreze cii o asemenea limit& de netrecut exista efectiv i ca,
in orice caz, credintei trebuie sa i se rezerve un domeniu aparte. Aparenta

insemnatate a prelegerii sale si ecoul stirnit de ea se datoreazil numai

acestui mic refngin oferit romantisinului religios. De atunci spadasinii

ineog,noscibilulni jubileazd. E drept ea profesortil von Nageli nu pare a fi

prea incintat de acest triumf, dar inalta sa pozitie de profesor nu-i

permite si dud), lupta cn toata hotdrirea. Dupa ce-i demonstreaza

elar si precis predecesorului sin ca n-a inteles ce inseamni eunoasterea
in domeniul stiintelor naturii, dinsul incheie precum urmeaza:
Fiinded Du Bois-Reymond
incheiat expunerea sa eu nimicitoarele cuvinte: Ignoramus et ignorabimus", a vrea sa-mi expun
i eu, In incheiere, parerea mea conditionata, dar consolatoare, ca roadele cercetarilor noastre nu sint numai eunostintele, dar i o cunoastere
adevarata, care poarta in sine germenul unei cresteri aproape (1) neli-

mitate, fari a avea citusi de putin pretentii de atotstiinta. Dad; vom

da dovada de o resemnare rationala, daca noi, ca fiinte muritoare oi

trecatoare, ne vom multnmi eu o intelegere orneneasci, in Inc sit pretinNu 8tim qi nu yom qti,.

Nota !rad.

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

395

dem sa, ajungem la o cunoatere divina, atunci vom fi in drept sa spunem

cu toata convingerea: ,57irn i vom 560..
Romantismul religios al lui Dii Bois-Reymond califica toate roadele

cercetiirii tiintifice drept simple eunotinte s, iar nu drept canoaq-

tore adevarata s, la care bietul intelect omenesc nu poate ajunge

II
[166-167] sIn ce prive0e capacitatea Eului nostru de
a cunoate obiectele din natura, o insemnatate hotaritoare
are faptul incontestabil ca, oricum ar f i constituita facultatea

noastra de gindire, numai perceptia senzoriali ne procura,

informatii despre natura. Daca n-am putea sa vedem i
auzim, sa mirosim, sa gustam i sa pipaim, n-am ti, in
general, ca exista ceva in afara de noi i, in general, n-am
sit

ti ca noi inine avem o existenta f izica s.

Avem aici o afirmatie foarte categorica. Sa ne mentinem
pe acest punct de vedere i sit vedem daca i domnul profesor

se mentine...
Capacitatea noastra de a percepe nemijlocit natura prin
intermediul simturilor noastre este astfel limitata in cloud
privinte. Sintem, probabil ( I), lipsiti de simturi pentru intregi
domenii ale vietii naturii (bunaoara, pentru spiridui, spirite 1)
etc.?
J.D.) i, in masura in care dispunem de asemenea
simturi, ele nu intilnesc in timp i spatiu decit o infima parte
2)
din intregs...

Da, natura este mai presus de spiritul omului, ea este

pentru el un obiect inepuizabil...
...Capacitatea noastra de cercetare este limitata numai
in masura in care obiectul ei, natura, este nelimitat...

Til

N.B.

N.B.

III
[168] Noi recunoatem doar o lume, una singura, oaten

despre care sintem informati de perceptiile senzoriale s.

Ii amintim lui Nageli cele spuse de el, ca acolo unde nu putem
sa; vedem, sa auzim, sa pipaim, sa gustam i sit mirosim nu

putem ti nimic...
Incognoscibilul, adica ceva absolut inaccesibil simturilor
noastre, nu exist& pentru noi, i nu exista nici in sine 0,
fiindca, nu putem nici macar sa vorbim de acest lucru fara
a aluneca in domeniul fanteziei...
27*

versus

Kant
N.B.

Versus

Kant

896

V.

I. LENIN
IV

N.B.

[171] Cine se simte atras spre alta lume, cine vrea si ias
din lumea experientei si sa intre in aceea a presimtirii sau a
dumnezeirii, ba chiar si eine vorbeste doar de ea, este sau un
om sucit, sau Un ticalos si un sarlatan care insall poporul...

[173-174] As vrea aici sa-1 fac pe cititor sa inteleaga

N.B.

ceea ce, pe cit stiu eu, n-au inteles inca profesorii, i anume
ca intelectul nostru este un instrument dialectic, un instrument care conciliaza toate opozitiile. Intelectul creeaza
unitatea CU ajutorul diversitatii i distInge deosebirea in
aseminare...
ft Dar ce este aceasta lume pe care o stapinete spiritul
omenesc? Ea nu este nici macar un graunte de nisip in imensitatea spatmlui si nici macar o secunda in vesnicia timpului,
ci nnmai o particica neinsemnata a adevaratei esente a Universului o. Tocmai asa vorbeste
un popa. i asa ceva ar fi
foarte adevarat daca n-ar fi decit o manifestare admirativa
a sentimentelor fat& de maretia existentei ; dar este cu totul
lipsit de sens daca domnul profesor Nageli vrea sa spuna ca

spatiul si timpul nostru nu sint niste parti ale infinitului

N.B.

si ale vesniciei, si Inca si mai lipsit de sens daca asa ceva vrea
sii insemne ea adevarata esenta a Universului* este ascunsa
in afara fenomenelor, in nepatrunsa religie sau in metafizica...
V

[178] Unitatea de vederi pentru care militeaza, profesorul Nageli

o pierde de indata ce ajunge la dumea presimtirii* si la atotstiinta

((

divina*. Iar profesorul Virchow o pierde de indata ce ajunge la deosebirea dintre organic si anorganic. i mai nesuferita ii este legatura dintre
om si animal, si el vrea sil inlature en totul din discutie opozitia dintre
trup i suflet, deoarece unitatea lor ar putea provoca cea mai groaznIca
confuzie *in mintea unui socialist* i ar duce neaparat la narnirea intregii intelepciuni profesorale...

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

397

INCURSIUNILE UNUI SOCIALIST

IN DOMENIUL TEORIEI CUNOMTERII
PREFATI
[180 181] Trebuie sa raminem in vecii vecilor,
daca nu sclavii, cel putin slugile naturii. Cunoa-

11

N.B.

terea nu ne poate da decit o libertate posibilii,

care este totodata i singura libertate rationala...

Cine vrea sa devin un adevarat social-democrat trebuie sa-li perfectioneze modul de gindire.
Metoda lor de gindire perfectionata i-a ajutat pe
Marx i Engels, intemeietorii recunoscuti ai socialdemocratiei, s-o ridice pina la acel punct de vedere

Marx und
N.B. Engels =

tiintific la care se and. in momentul de fata...

anerkannte
Stiftern*

aNICI UNUI SPIRIT MURITOR NU-I ESTE DAT

SA. PATRUNDA IN ADINCURILE NATURII

[183-180] Dupa cuin idolatrii au zeificat obiectele cele mai obinuite

pietre i pomi , tot af3a i ospiritului muritor i-a lost atribuit
ceva divin i misterios, la inceput de care religie, iar apoi de care filozo-

fie. Ceea ce religia denumea credinta i lume supranaturala a primit

din partea filozofiei denumirea de metafizicli. Totqi, nu trebuie sa pier-

dem din vedere superioritatea pe care o are metafizica prin faptul

ca a avut buna intentie de a-i transforma obiectul intr-o giinld, ceea
ce pin a. la urmi a i reuit. Din intelepciunea inetafizica lumeasca a
crescut, ca sli zicem aa, in umbra ei, o disciplina speciala, modesta
teorie a cunoaterii.
Inainte ca filozofia sa poatil patrunde in esenta spiritului muritor,
a trebuit s arate, printr-o aplicare practica in tiintele naturii, cii aparatul spiritual al omulni dispune in mod efectiv
Marx gi Engels

Intemeietorii reounoscuti.

.Nota red.

398

V.

de

NB

I. LENIN

capacitatea, pinit acum push'. la indoiala, de a lamuri

esenta launtrica a naturii...

Datorita conceptului de ounivers s care exist& in mintea

omeneasca, omul stie apriori, ca si cum aceasta cunostinta
i-ar fi innscutl, ca toate lucrurile i toate corpurile ceresti
se afla in univers si au o natura universala, comuna tuturor.
Spiritul muritor nu prezinta o exceptie de la aceasta lege

??

Credinta intr-un spirit religios supranatural, nemuritor ii impiedica

pe unii salt dea seama ca spiritul omenesc este creat i reprodus de
care natura ins5i, adica e propriul ei copil, fata de care ea nu manifest&
o deosebith timiditate.
cu toate acestea, natura este timida: ea niciodata nu
se dezvaluie dintr-o dat i complet. Ea nu se poate dezvalui
in intregirne, fiindca este inepuizabild in darurile ei. Iar spiritul

muritor, acest copil al naturii, este Melia care lumineazi

nu numai exteriorul naturii, dar i interiorul ei. A separa

N.B.

interiorul de exterior in privinla esenfei unice

inepuizabild
i infinitd din punct de vedere fizic
a naturii inseamna a
provoca confuzie in notiuni...
eSpiritul sublim al religiei este cauza pentru care spiritul
omului este diminuat, si de vina este poetul, care neaga capa-

N.B.

citatea acestui spirit de ta patrunde in adincurile naturiie.

Dar se stie ca spiritul supranatural, nemuritor, nu este decit

o refleclare fantasticd a spiritului fizic, muritor. Teoria cunoas-

terii, in forma ei cea mai dezvoltata, ne poate demonstra pe

N.B.
deplin aceasta teza.
Ea ne arata ca spiritul muritor ii ia toate reprezentarile, ideile
si notiunile sale din lumea unitara, monista, care in stiintele naturii
poarta denumirea de (aline fizica o...
Datorita cunostintelor sale, spiritul muritor patrunde in

N.B.

insesi adincurile naturii, dar nu poate iesi din limitele ei,

si aceasta nu pentru ca este marginit, ci pentru ca mama lui
este natara infinita, infinitatea naturala, in afara careia nu
exist& nimic.

N.B.

De la mama sa minunata, copilul ei natural a mostenit

con#iinfa. Spiritul muritor apare in lume cu capacitatea do
a-si da seama ca este copilul bunei sale mame, natura, care
l-a inzestrat cu capacitatea de a-si face o imagine perfecta
despre toti ceilalti copii ai mamei sale, despre fratii si surorile sale. Asadar, ospiritul muritor* poseda imagini, reprezentari sau notiuni despre aer si apa, despre pamint si foc
s.a.m.d. si in acelasi timp are constiinta ca aceste imagini
create de el sint perfecte, adeviirate. Ce-i drept, el se convinge

OBSERVATII PE MARGINEA GARTH LUI DIETZGEN

399

prin experienti cB creatiile naturii sint nestatornice i observa, bunaoara, ca apa consta din Cele mai diferite feluri
de apa, in care nici o picatura riu este absolut identica cu
alta, dar un lucru a mostenit de la mama lui: el stie de la
sine, apriori, ca. apa nu-si poate schimba natura sa univer- ?
sala, ce-i este proprie ca apa, far& a inceta sa fie apii, ; prin
urmare, stie, ca sit zicem asa, in mod profetic ea, in ciuda ?
tuturor schimbarilor co se produe in lucruri, natura lor

esenta lor universala nu se poate schimba. Spiritul

muritor nu poate sa stie niciodata daca pentru mama sa
nemuritoare cutare sau cutare lucru este sau nu posibil;
dar, in virtutea naturii sale innascute, el stie in mod neindoielnic cii. in orice caz apa este umeda i ca spiritul, chiar
sold,

&tea ar siili4lui dincolo de nori, nu-si poate schimba natura

sa universala...

[189-190] Asa cum facultatea de a vedea este strins

legata de lumina si de culoare, sau cum facultatea subiectiva,

de a pipai este strins legata de proprietatea obiectiva de a

putea fi pipait, tot asa i spiritul muritor este strins legat
de enigma naturii. Fara lucrurile lumii exterioare, accesibile
ratiunii, nu poate exista nici o ratiune efectiva inauntrul
capului...

N.B.

Filozofia a descoperit arta de a gindi ; faptul ca, totodata, ea a

acordat multi. atentie problemei unei fiinte perfecte notiunii de
divinitate, esubstantei* lui Spinoza sau ducrului in sine* kantian,

ori *absolutului hegelian se explica prin aceea cii o notiune lucid&

despre univers, despre un tot unic care nu are nimic deasupra sa, alaturi

de sine sau in afara sa, este prima cerinta a unni mod just si consecvent de gindire, care stie despre sine si despre toate obiectele posibile
si imposibile ca, totul face parte dintr-un intreg unic, etern si infinit,
cdruia ii dam denumirea de cosmos, natura sau univers...

[192] Legea logicii naturale si a naturii logice ne spune ca orice

lucru face parte din genul sin, ci genurile si speciile sint, ce-i drept,
schimbatoare, dar nu intr-o masura atit de excesiva. incit sit poati iesi
din limitele genului universal, din granitele naturalului. De aceea nu
poate Si existe un spirit care a fi pitruns atit de adinc in esenta naturii,
incit sa poata, ca sa zicem asa, s-o impacheteze si s-o vire in buzunar.
Este oare ceva miraculos in aceasta convingere ce ne-a
fost transmisa de natura? Este oare atit de greu de inteles
ca aceasta parte ginditoare a naturii a mostenit de la mama
N.B.
ei convingerea ca atotputernicia naturii este ceva rational?
N-ar fi mai de neinteles ca fiica si creada despre mama ei
ca este atotputernica si omniprezenta intr-un sens contrar
ratiunii?...

400

V.

ADM' A RUL ABSOLUT

I. LENIN
II
I MANIFESTARILE LUI FIRETI

[192-204] Sa fi fost Goethe sau Heine? Imi amintesc

de un aforism al unuia din ei: numai nevoiasii sint modesti.

Eu resping orice modestie de om nevoias, fiindca, ma cred
in stare sa aduc o mica contributie la mareata cauza a stiintei.
Aceasta, pirere mi-a fost intarita de numarul din mai 1886

al revistei *Nene Zeit*, in care un om atit do valoros ca

N.B.

Friedrich Engels, intr-un articol despre Ludwig Feuerbach,

a vorbit in mod elogios despre lucrarile mele207. In asemenea
cazuri, esentialul este atit de strins legat de ceea ce e personal,

incit o modestie excesiva poate aduce prejudicii unei elucidari a esentialului...

Anal 1848, at reactionarii, constitutionalistii, democratii
sill, a trezit in sufletul meu, pe atunci Inca tinar,
si
nevoia imperioasii, de a-mi forma in mod critic un punct de
vedere cert i incontestabil, o parere pozitiva despre ce anume,
din tot ce s-a scris i ce am auzit pro si contra, se poate afirm a
In mod incontestabil 1i categoric cii este admiral, bun si just.

Cum aveam indoieli serioase in ce priveste existenta lui

dumnezeu i n-aveam nici o incredere in biserica, mi-a fost
foarte greu sa ma descurc in toate acestea. In cautarile mole

N.B.

N.B.

1)

am dat din intimplare de Ludwig Feuerbach si am facut

cunostinta cu doctrina lui ; studierea ei atenta, mi-a permis

sa fac progrese importante. In i mai mare masura setea
mea de cunoastere a fost satisfacuta de *Manifestul Parti2) dului Comunist*, de care am aflat din ziare in timpul procesului comunistilor de la Colonia. Dar dezvoltarea mea mai

departe o datorez cel mai mutt= dupii ce in viata mea

izolata de la tail am luat cunostinta de diversi scribi filozocartii lui Marx *Contributii la critica economiei polifici

3) tice*, aparuta in 1859. In prefata acestei carti se spune

cam asa suna fraza pe care o citez aici

Ca modul in care omul

Isi cistiga bucatica lui de pline i ajunge la nivelul de cultura

la care generatia respectiva trebuie sa depuna muned fizica,

determini nivelul intelectual al acestei generatii sau fehil

cum gindete ea si trebuie sa gindeasca despre adevar, despre

ceea ce e bine si drept, despre dumnezeu, libertate i nemurire,
despre filozofie, politica si jurisprudenta208... Teza citata ne

duce pe drumul cel just si ne arata cum stau, in general,

lucrurile cu cunoasterea omeneasca i cu adevarul absolut
N.B.1 si cel relativ.
Ceea ce prezint eu acum drept traire personala este o
experienta care a fost capatata si de omenire in decursul

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

401

veacurilor. Dac aceste intrebari i aceasta nazuinta spre

adevarul absolut le-asi fi lasat de la inceput si pluteasca

intr-o imprecizie nebuloasa, a fi ramas acelasi neghiob care

asteapta la infinit sa primeasca un raspuns. Dar faptul ca

n-am ramas neghiob, ci am prima un raspuns satisfacator
ii datorez mersului istoric al lucrurilor, care mi-a dat imboldul

sa pun aceste intrebari intr-o vreme cind un sir de generatii

premergatoare, prin cele mai valoroase minti ale lor, se ocupase cu studierea acestor probleme, pregatind explicatia care,
dupa, cum reiese din cele aratate mai sus, mi-a fost data de
Feuerbach si de Marx. Prin aceasta vreau sa spun ca ceea

N.B.

ce mi-au dat acesti invatati n-a fost numai opera lor personala,

ci produsul comunist al miscarii civilizatiei, incepind din

epoca preistorica...

Pentru a ne da mai bine seama de natura adevarului

absolut, este necesar in prirnul rind sa biruim prejudecata

inradacinata ca el e de esenta spiriluald. Adevarul absolut
poate fi viizut, auzit, mirosit, pipait i indiscutabil cunoscut,

N.B.

dar el nu se include In inlregime In cunoa#erea noastra, nu este

un spirit pur. Natura lui nu e nici corporala, nici spirituala,

ea e atotcuprinzatoare, e atit corponu e nici una nici alta
rala, cit i spirituala. Adevarul absolut nu are o natura aparte,
natura lui e mai degrabit aceea a universului. Sau, ca sa, ne
exprimam far& nici un fel de alegorii: natura universala
fireasca si adevarul absolut sint identice. Nu exist& doua
naturi: una corporal& si alta spirituala ; nu exista decit o
singura natura, care cuprinde tot ce este corporal si tot ce
este spiritual...
Cunoasterea omeneasca, fiind ea insasi un adevar relativ,

N.B.

ne leaga de celelalte fenomene si relatii ale existentei absolute.

Totusi, facultatea de cunoastere, subiectul care cunoaste,

trebuie deosebit de obiect, dar aceasta deosebire trebuie

N.B.

sa ramina o deosebire limitata, relativa, pentru ca atit subiectul, cit si obiectul nu sint numai deosebite, dar se si aseamanl

intre ele prin faptul ca sint parti sau fenomene ale esentei
universale careia ii dam denumirea de univers...
Ceea ce cunoagem sint adevaruri, adevaruri relative, sau
fenomene ale naturii. Natura insi, adevarul absolut, nu
poate fi cunoscut in mod nemijlocit, ci numai prin intermed jut fenomenelor sale. Dar de uncle putem noi sa tim
ca indaratul acestor fenomene se ascunde adevarul absolut,
o noul
natura universala? Nu constituie oare aceasta
.................
mistica?

N.B.

N.B.

402

V.

I. LENIN

Fireste, asa e 1 Intrucit cunoasterea omeneasca nu reprezint ceva absolut, ci este doar un pictor care creeazil anumite
imagini ale adevarului, imagini adevdrate, veritabile si
veridice, se intelege de la sine ca tabloul nu epuizeaza obiec-

N.B.
1

tul, ca pictorul ramine in urma modelului sau. Niciodatd

nu s-a spus despre adevar sau despro cunoastere ceva mai
absurd decit ceea ce logica curent spune despre ele de mii
de ani: adevarul este coincidenta dintre cunoasterea noastra
si obiectul ei. Cum poate tabloul osit corespunda* cu modelul
sau? Aproximativ, da. Dar care tablou nu corespunde aproxi-

N.B.

N.B.

mativ cu subiectul sau? Orice portret seamana mai mult

sau mai putin cu modelul sau. Dar un tablou care si semene
perfect si in intregime este o idee absurda.
Asadar, noi nu putem cunoaste natura si partile ei decit
in mod relativ ; caci orice parte, desi nu e decit o parte relafiva a naturii, are totusi in ea si natura absolutului, natura

ansamblului naturii in sine, care nu poate fi epuizata de

ounoastere.

De unde stim atunci ca indrdtul fenomenelor naturii, indtiratul

ladevarurilor relative se aflit o naturii universala, nemarginita, absolut,
care nu i se dezvaluie omului in intregime? Vazul nostru este marginit,
si acelasi lucru trebuie spus despre auzul si pipaitul nostru, ca si despre

cunoasterea noastra, si totusi despre toate acestea stim c5, sint parti
marginite ale nemarginitului. De unde ne vine aceasta cunostinta?
?
Ea ne este innascuta. Ea ne este data' o datcl
impreumi eu cowtiinia. Constiinta omului este
cunostinta despre persoana sa ca parte a genului
uman, a omenirii si a universului. A sti inseamna
a-ti filial*, imagini si totodata a fi conftient ca
atit imaginile, cit si lucrurile dupii care sint reproduse au o mama comuna, de la care provin toate
si in sinul ciireia se inapoiaza. Acest sin matern
este tocmai adevdrul absolut ; el este perfect
adevarat si, totusi, mistic, adici este izvorul inepuizabil al cunoasterii, in consecinta incognoscibil in integralitatea lui.
Ceea ce cunoastem noi in lume si despre lume
este, totusi, in ciuda caracterului situ adevarat
si veridic, numai un adevar cunoseut, adieu'', un
aspect, o forma a adevarului sau o parte din el.
Desi spun di constiinta existentei adevarului
infinit absolut ne este innascuta, ea constituie singura cunostinta, apriori, nu e mai putin adevarat
ca experienta ne confirma aceast cunostinta
S ( ( Innascuta. Noi aflam ca orice inceput si mice

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

403

sfirsit este doar un inceput relativ i un sfirsit tiber die Erfahrelativ, la baza cdruia st& absolutul, care nu poate
rung*
fi epuizat prin nici o experientd. Affam din experientd c orice experienti constituie o parte din
ceea ce, ca sd folosim cuvintele lui Kant, depdseste
versus
N.B.
limitele oriedrei experiente.
Kant
Misticul va spune, poate: inseamna. deci c
exist& ceva ce ne poart& dincolo de limitele experientei fizice. La aceasta noi rdspundem in acelasi
timp: i da si nu. Pentru vechiul metafizician,
care nu recunostea limite, nu existil asa ceva.

Pentru constiinta care a devenit constient de

esenta sa, mice particica, fie ea si o particica de
praf, de piatrd sau de lemn, constituie ceva ce

nu poate fi cunoscut pind la capdt, adic fiecaTe

particic& constituie un material inepuizabil pentru
facultatea cognitivi a omului, depasind, in consecintii, limitele experientei.
Cind spun c& constiinta lipsei de inceput i de

N.B.

sfirsit a lumii fizice este ceva inndscut, iar nu dobin-

dit prin experientd, cd este ceva ce exista apriori

si precede orice experienta, trebuie totusi s adaug
c& la inceput ea nu exist& decit ca germen i Ca cu
aptorul experientei cdpatate in lupta pentru
existent& i cu cel al selectiei naturale ea a devenit

N.B.

ceea ce este in prezent...

Versus
Mistica nesdnatoasa desparte in mod nestiintific N.B.
Kant
adevirul absolut de cel relativ. Ea face din lucrul asa
cum apare el si elucrul in sine , adic& din fenomen ll
N.B.
gi adevdr, dou& categorii deosebite toto caelo** gi
neincluse in vreo form& negatd in vreo categorie
generali. Aceastd mistic& nebuloasl transform& cu- N.B.
noasterea noastrd i facultatea noastra de cunoastere
in niste uurogate, care ne permit sE ne dam seama c&
in cerul transcendental exist& un adevdr personificat,
un spirit supranatural, supraomenesc.
Umilinta ii st& intotdeauna bine omului. Totusi, afirmatia cd el nu
e in mdsur& s& cunoased adevirul are un sens indoielnic, care este si nu

este demn de om. Tot ceea cc cunoastem, toate deductiile stiintifice,

toate fenomenele sint parfi, ale adevdrului real, efectiv i absolut. Cu
toate cR acesta este inepuizabil si nu poate fi reprodus in mod exact
in cunoastere sau reprezentare, imaginile pe care ni le ofer& despre el
Deapre experientl.

**

Nota trad.

= In Intregime, pe taat5 I inia, prineipil.

Nota trod,

V.

404

I. LENIN

stiinta sint, totusi, excelente in sensul relativ, omenesc, al cuvintului,

la fel cum frazele pe care le scriu eu aici au un sens precis, bine determinat, si in acelasi timp nu-I au, daca i-ar trece cuiva prin minte sa le
denatureze sau sit le interpreteze in mod eronat...
Spinoza spune: nu exista decit o sino.bura substanta ;
Trebuie
ea este universala, infinitit san absoluta. Toate celecorectat
lalte, asa-zisele substante finite, decurg din ea, se
Spinoza
revarsa in ea sau se scufunda in ea; existenta lor este
doar relativa, trecatoare, intimplatoare. Spinoza
.._._______.-----------

iddoearra nci

depoldinur iteamleesiubc a atzetiei nitui nc ri

i I ea af ienui ti ne

sint doar niste moduri ale

infinite, asa cum
stiintele naturii din zilele noastre se situeaza pe punctut de vedere ca materia e vesnica, iar forta e inepuizabilli, adica confirmil intru totul teza crt toate lucrurile finite sint moduri ale substantei infinite. Numai
intr-o singura privinta, dar foarte esentiala, i-a 'limas
filozofiei ulterioare sa-1 corecteze pe Spinoza.
Potrivit spuselor lui Spinoza, substanta absoluta,

infinita, are doua atribute: este infinita in spatiu

N.B.

N.B.
AdevAru1

absolut

in object

/N.B.

si posed& o gindire infinita. Gindirea si intinderea

iatii cele (Iona atribute spinoziene ale substantei
absolute. Acest punct de vedere este gresit: tocmai
gindirea absoluta este ceva cu totul lipsit de temei...
Ceea ce Spinoza denumea substanta infinita,
ceea ce noi denumim univers sau adevar absolut este
deopotriva de identic cu fenomenele finite, cu adevarurile relative pe care le intilnim in univers, cum e
pidurea identica cu arborii ei sau cum, indeobste,
genul este identic cu speciile sale. Relativul si absolutul nu se afli chiar atit de departe unul de altul
cum i le-a zugravit omului sentimentul nematurizat
al infinitului care poarta denumirea de religie...
Filozofia, intocmai ca religia, a trait cu credinta
intr-un adevar absolut nemarginit encesiv. Rezolvarea roblemei rezida in a cunoa te cit adevrtrul
absolut nu este alteeva decit un adevar generalizat,
(ca acesta nu traieste in spirit in orice caz nu mai

mult in el decit in orice alta parte , ci in

spiritului, caruia ii dam

obiectul

denumirea genericit

de

univers".
Adevarul absolut, nemarginit, pa care religia si
versus Kant filozofia
1-au desemnat prin denumirea de dumnezeu,

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

405

a fost o mistificare a spiritului omenesc, care s-a

mistificat pe sine insusi prin aceasta imagine fantastica.

Filozoful Kant, care s-a ocupat de critica facultatii

de cunoastere a spiritului nostru, consider& c& omul

nu poate cunoaste adevarul absolut, nemasurat. La

aceasta noi adaugam: omul nu poate ajunge la o

lc' I

cunoastere nemarginita nici cind este vorba de obiectele cele mai banale. Dar dad, va folosi cu modestie
facultatea sa de cunoastere i ii va da o aplicare corespunzatoare, caci fat& de orice trebuie sa avem o asemenea atitudine, atunci totul ii va fi deschis i nimic

N.B.

nu-i va ramine ascuns, iar el va putea cunoaste si

i adevarul general.
Asa cum ochiul nostru poate vedea totul, la nevoie
cu ajutorul ochelarilor, i totusi nu vede totul, fiindca
intelege

nu poate vedea sunetele, mirosurile i, in general, Adev6ru1

nimic din ceea ce e invizibil, tot asa i facultatea absolut
noastra de cunoastere poate sa cunoasca totul
totusi, chiar nu totul. Ea nu poate sa cunoasca incognoscibilul. Asta ar fi, de asemenea, ceva nemasurat ;
ar fi o dorinta exagerata.
Daca vom recunoaste cit adevarul absolut, pe

11

care religia si filozofia 1-au cautat In nemarginire

sau in transcendental, exista in mod real ca univers
material si ca spiritul omenesc nu este decit o parte II

N.B.

corporall sau realii, efectiva i eficienta, a adevarului II

general, menitil sa reflecte celelalte parti ale adevarului general, atunci problema marginitului i nemar-

ginitului va fi complet rezolvata. Intre absolut si

relativ nu este o delimitare atit de mare, deoarece ele
sint legate intre ele in asa fel ca, nemarginitul consta
dintr-un numar infinit de lucruri marginite si orice
fenomen marginit contine in sine natura infinitului...

11

N.B.

III
MATERIALISMUL IMPOTRIVA MATERIALISMULUI

1204-2151 antelegerea caracterului complet fals Anti-Diihring,

S. 10

al idealismului german de pina atunci a dus inevitabil

la materialism, dar, fireste, nu numai la materialismul
metafizic al secolului al XVIII-lea, spune Friedrich
Engels20.

Acest materialism modern, care s-a dezvoltat din

totala inconsistent& a idealismului german si care-I are

drept unul din intemeietorii sai pe Friedrich Engels,

este de obicei gresit inteles, desi constituie princi-

V.

406

I. LENIN

palul temei teoretic 'al social-democratiei germane.

S5.-1 supunem deci unei cercetari mai amanuntite...
Acest materialism specific german sau, dad, vreti,

social-democrat va fi cel mai bine caracterizat dui

ii vom confrunta cu materialismul metafizic exclusiv, mecanicist, al secolului al XVIII-lea", iar daca,

N.B.

dup& aceea, 11 vom compara cu idealismul german,

din a carui inconsistenta a luat nastere, ni se va dezvjdui cu toat& claritatea caracterul bazei sale socialdeinocrate, care, datorit& denumirii sale de materialist& provoaca adeseori confuzii.

Inainte de toate se pune o intrebare: de ce da Engels materialismului

din secolul al XVIII-lea denumirea de ometafizic ? Metafizicienii erau
oameni care nu se multumeau cu lumea fizic& sau naturala, ci aveau
permanent in minte o lume metalizica, supranalurald; in prefata sa la
oCritica raOunii pure #, Kant reduce problema metafizicii la trei cuvinte:
dumnezeu, libertate, nemurire. Se stie doar ci prea-milostivul dumnezeu

a fost un spirit, un spirit supranatural care a creat lumea materiall,

Uzi* naturala. Remarcabilii materialisti din secolul al XVIII-lea n-au
fost adepti sau admiratori ai acestei legende biblice. Problema divinitatii,
a libert4ii si a neinuririi, intrucit se refera la o lume supranaturalii,

nu-i interesa de loc pe acesti ateisti; ei se mentineau la lumea fizici

si de aceea nu erau metafizicieni.
Prin urmare, denumirea de metafizicieni data. de Engels are alt sens.

Spiritului initial care sal&sluieste dincolo de

nori, materialistii francezi i englezi din secolul
trecut i-au venit de hac intr-un fel sau altul, dar,
cu toate acestea, i ei au continuat sa se ocupe de
spiritul omenesc, derivat. Materialistii hi idealiaW
se deosebesc intro ei prin cele doua feluri opuse de
a intelege acest spirit, natura, originea i esenta
lui. Idealistii consider& spiritul omenesc i ideile

lui drept produsul unei lumi metafizice, supranaturale. Dar ei nu s-au multumit doar cu credinta

In aceasta origine indepartata, ci, Inca de pe

vremea lui Socrate si a lui Platon, s-au ocupat
mult mai serios de aceasta chestiune, straduindu-se

sa-si fundamenteze credinta lor in mod stiintific,

s-o demonstreze i s-o explice asa cum sint demonstrate si explicate obiectele fizice din lumea con-

creti. In felul acesta, idealistii au mutat stiinta

N.B.

despre proprietiltile spiritului omenesc din imparatia supranaturalului i metafizicului, aducind-o

in lumea materiala, fizic, realii, care se mani-

festa ca o lume cu proprietati dialectice, unde

spiritul i materia, cu toata dualitatea lor, sint

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII DUI DIETZGEN

407

unite, de pare& ar fi frate l soril de acelasi singe

si din aceeasi mama.
La inceput idealistii erau adepti convinsi ai
premisei religioase ca spiritul a creat lumea, dar
in aceast& privint& ei nu aveau dreptate, deoareee,

in ultimd analiz, rezultatul propriilor lor autari

a fost e, dimpotrivi, lumea material, natural&
este ceva primar, necreat de nici un spirit, c& mai
degrabil este ea ins&si creatorul care din sine 1-a
creat si 1-a dezvoltat pe om i intelectul lui. Si,

N.B.

in felul acesta, s-a dovedit ca spiritul superior, care

n-a fost creat, nu este altceva decit o imagine

fantastic& a spiritului natural care a aparut in
mintea omeneasc& si a crescut impreun& cu ea.
Idealismul, care si-a c&piltat aceast denumire
datorit& faptului c& el considera ideea general&
si ideile ce luau nastere In capul omului ca Hind,

atit in timp cit si ca importanta, mai presus de

lumea material& i premergatoare ei, acest idealism

s-a apucat s&-si indeplineasc& misiunea lui intr-un

mod cit se poate de fantastic si de metafizic ; dar,

in decursul dezvoltrii sale ulterioare, caracterul
fantastic al idealismului s-a estompat si el a devenit

tot mai lucid, astfel ca, la intrebarea pe care si-a

pus-o: *Cum este posibil& metafizica ca stiint&?* materialism

filozoful Kant a raspuns: metafizica nu este posidialectic
bila ca ?titinid; o alt& lume, adic& o lume supranaturahl., nu putem decit sa ne-o imaginam i s-o
intelegem cu ajutorul credintei. In felul acesta,
inconsistenta idealismului a fost, treptat, doveditil
si a aparut materialismul contemporan, ca un
produs al dezvoltarii filozofice si al celei stiintif ice
In general.
Intrueit inconsistenta idealismului, asa cum apare ea la ultimii lui
Kant, Fichte, Schelling si Hegel , era pur
reprezentanti de vaz1
germanii, rezultatul ei materialismul dialectic este si el prin
excelenta un produs de origine germana.
Idealismul deduce luinea corporal& din spirit,
mergind pe urinele religiei, in care marele spirit,
plutind deasupra apelor, n-are decit s zicit: *sit
fie*, pentru ca totul s& se fad'. 0 asemenea argumentare este metafizica. Dar, dupi cum am mai
spus, ultimii reprezentanti de vaza ai idealismului
germanfnu mai erau niste motafizicieni atit de
Infocati. Ei s-au eliberat in mare misur& de spiritul N.B.

ceresc, supranatural, extrapamintese, dar ei nu

s-au eliberat si de visurile despre spiritul natural

408

V.

I. LENIN

din lumea aceasta. Crestinii, dup ri. cum se stie,

au zeificat spiritul, iar filozofii slut atit de patrunsi
de aceasti zeificare, c nu s-au putut abtine de
la a face din intelectul nostru creatorul sau frturitorul lumii materiale, chiar i atunci cind spiritul
fizic, omenesc a devenit obiectul prozaic al cercetarilor lor. Ei nu inceteazil s caute a intelege clar
raportul dintre reprezentririle noastre mintale i
obiectele materiale, po care ni le reprezentam, le
gindim si le intelegem.

Pentru noi, materialistii dialectici sau socialdemocrat', facultatea spirituala a gindirii este pro-

dusul dezvoltrtrii naturii materiale, in timp ce,

potrivit idealismului german, lucrurile stau tocmai
invers. De accea i vorbeste Engels despre (caracterul denaturat * al acestui mod de gindire.Atractia
fatii de spirit este o ramillitil a vechii raetafizici.
Materialistii englezi i francezi au fost, ca sr"
zicem asa, niste adversari prematuri ai visarii.
Aparitia lor prematura. i-a Impiedicat sa se elibereze pe deplin de visuri. Ei au fost peste msurrt
de radicali si au cazut in greseala opusa. Asa coin
filozofii idea1iti manifestau o predilectie deosebitii

N.B.!!

pentru spirit si spiritual, ei se ocupau numai de

corp si de corporal. Idealistii s-au preocupat prea
mult de idee, iar vechii materialisti de materie,
/adicii si unii si altii au fost niste viatori si, prin
urmare, niste metafizicieni ; si unii si al tii au separat

in mod exagerat spiritul de materie. Nici una din

\aceste doua, tabere nu s-a ridicat pinil la constiinta
,

unitatii si unicitatii, a comunitatii si universalitatii naturii, care nu este de loc material& sav

spirituabl, ci este alit vim, cit si alta.

Materialistii metafizicieni din secolul trecut si
continuatorii lor de azi, care n-all clisRarut incii,
subapreciazti prea mult spiritul omenesc 40 c erceN.B. 1111 tarea esentei lui, ca i folosirea lui efectiva., asa

cum idealistii ii acorda o pretuire cu total exa-

gerata... Pentru vechii materialisti, numai materia

este subiectul suprem, in timp ce tot restul repre-

zinta predicatul, care-i este subordonat.

Acest mod de gindire cuprinde In sine o supraapreciere a subiectului i o subapreciere a predica-

tului. Se pierde din vedere cit raportul dintre

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

subiect si predicat este cu totul schimbeitor. Spiritul

omenese poate, in deplind libertate, sit fax& din
orice predicat un subject i, invers, din orice subiect
un predicat. Culoarea alba ca zapada, dei nu

poate fi pipititd, este totusi la fel de substantial!),

ca i alba zapadd. A crede cd, materia este sub-

stanta sau cauza principald, iar predicatele sau

proprietatile ei nu sint decit nite accesorii secun-

dare inseamnd a te conforma vechiului mod de

gindire marginit, care nu tine de Joe seama de
cuceririle dialecticienilor german!. Trebule si se

inteleagd o data cd subiectele sint formate numai

din predicate.
Afirmatia ca gindirea este o secretie, un produs
sau o emanatie a creierului, aa cum fierea este o
secretie a ficatului, nu di loc la discutii, dar totodata nu trebuie sit uitiim cii aici avem de-a face
cu o comparatie cit se poate de nereusita si nesatisfacdtoare. Ficatul, subiectul acestei perceptii, este
ceva palpabil i ponderabil ; tot asa si fierea este

N.B.

N.B.

eeea ce este creat de ficat, este produsul si consecinta

lui. In acest exemplu, atit subiectul, cit i predicatul, adica atit ficatul, cit si fierea, sint ponderabile ci palpabile, dar tocmai aceasta impiedica sit se
vadd ce voiau, de fapt, sit spun& materialictii

atunci cind prezentau fierea drept consecinti,

iar ficatul drept cauz& eficienta. De aceea trebuie

sit subliniem in mod deosebit un lucru care in

exemplul de fata este absolut incontestabil, dar
care este complet pierdut din vedere atunci cind

se face comparatie intre creier i activitatea cerebrald. Si anume cit fierea este un rezultat nu atit
al activitatii ficatului, eft al intregului proces
de viatd...
Afirmind c fierea este un produs al ficatnlui,
materialistii nu contest& citui de putin, i nici
nu trebuie sa conteste, cd ambele obiecte prezintft
o valoare egald pentru cercetarea ctiintifica. Dar,
dud se spune cit constiinta, facultatea de gindire,
este o proprietate a creierului, inseamnd cd numai
subiectul palpabil trebuie sd fie singurul object
demn de asemenea cercetare, si prin aceasta s-a
terminat cu predicatul spiritual.
Acest mod de gindire al materialitilor mecanicisti noi 11 calificdm drept marginit, deoarece
28

N.B.

409

410

V.

I. LENIN

intr-un anumit sens el face din tot ce e palpabil

si ponderabil subiect, purtatorul tuturor celorlalte
proprietati, far& sa observe ca in universul luat

in ansamblu aceasta calitate de a fi palpabil,

care este atit de mutt ridicata in slavi, joac& acelasi

N.B.

N.B.

II

N.B.

III

rol subordonat, predicativ, ca orice alt subiect

subordonat naturii universale.
Raportul dintre subiect s i predicat nu explica
nici materia, nici gindirea. Totusi, pentru a lamuri
legatura care exista intre creier i activitatea gindirii, este important sa intelegem legatura dintre
subiect si predicat.

Ne vom apropia, poate, de rezolvarea problemei

11 daca vom alege un alt exemplu, in care subiectul
este material, iar predicatul in asa fel ca so, existe
Icel putin indoiala daca el face parte din categoria
material& sau din cea spiritual.. Atunci, de pilda,
cind picioarele merg, ochii vdd, iar urechile aud,
se naste intrebarea daca atit subiectul, cit si predi-

catul fac parte din categoria materialului, daca

lumina pe care o vedem, sunetul pe care-1 auzim
si miscarea pe care o executa picioarele sint ceva
material sau imaterial? Ochii, urechile, picioarele
sint subiecte palpabile si ponderab:le, in timp ce
vazul i lumina, auzul si sunetul,
predicatele
micarea si pasii (far sa vorbim de picioare, care
executa miscarea) nu sint palpabile si nici
ponderabile.

Care este, asadar, sfera notiunii de materie? Intr., oare in aceasta

notiune culoarea, lumina, sunetul, spatiul, timpul, cldura sielectricitatea
sau trebuie sa cautam pentru ele o alt.., categorie? Prin simpla distinctie

intre subiect si predicat, intre lucruri si proprietati nu ajungem la nici

un rezultat. Cind ochiul vede, atunci este palpabil ochiul, in orice caz
el este subiectul. Dar putem tot asa de bine sa inversam fraza si sa
spunem ca vazul e imponderabil, ea fortele luminii i ale vazului sint
fapte e principale, sint subiectele, iar ochiul material no este decit un
instrument, un lucru secundar, un atribut sau predicat.
Un lucru este evident: substantele n-au mai multa insemnatate decit fortele, iar fortele n-au mai multi insemnatate decit subN.B.
stantele. Este marginit materialismul care da preferinta substantei i, in dauna fortelor, se pasioneaza pentru ceea ce e substanta.
Chic face din forte proprietati sau predicate ale substantei n-a
inteles bine relativitatea, mobilitatea deosebirii dintre substanta
N.B. I si proprietati.
Notiunea de materie si de material continua sit fie si in zilele
noastre o notiune extrem de confuza. Asa cum juristii nu pot

CASERVATII PE MAGINEA CARTII LUI DIETZGEN

411

cadea de acord asupra momentului cind incepe viata copilului

in pintecele mamei sau cum lingvigtii poarta Inca discutii menite

sa explice unde se situeaza inceputul limbii, tidied sa arate daca
strigatul de chemare sau cintecul de dragoste al pasarii este san
nu o limbl i daca limbajul mimicii gi al gesturilor trebuie inglobat sau nu in aceeagi categorie ca i vorbirea articulata, tot aga
i materialigtii vechii gcoli mecaniciste se intreaba Inca ce este
materia: face parte din aceasta categorie numai coca ce e palpabil
pi

N.B.

ponderabil sau, dimpotriva, tot ce poate fi Want, znirosit,

auzit sau, in fine, intreaga natura este material de cercetare, i,

ca atare, poate capata denumirea de material pina i spiritul
omenesc, fiindca i acest object Ii servegte drept material pentru
teoria cunoagterii?
Agadar, criteriul care ii deosebegte pe materialigtii mecanicigti din secolul trecut de materialitii social-democrati, care au
trecut prin gcoala ideaIitilor germani, consta in aceea ca mate-

riaIitii social-democrati au extins notiunea marginal a unei

materii numai palpabile la tot ce e, in general, material.
N.B.
Nu se poate obiecta nimic impotriva faptului el materia- Materie
litii extremi deosebesc ceea ce e ponderabil sau palpabil de i spirit
ceea ce poate fi mirosit, auzit sau, in sfirgit, de lumea ideilor. Le
putem reproga numai ca se folosesc in mod exagerat de aceasta vovmvuvovoono
deosebire, ca pierd din vedere ceea ce e inrudit i comun in lucruri

sau in proprietati i deosebesc materia ponderabila gi palpabila II \

intr-un mod emetafizic sau toto caelo, fara sa vada Insemnatatea
clasei generale care cuprinde in sine opozitiile.
Si acum incii gi in multe privinte, gtiintele naturii din epoca
N.B.
noastra, se situeaza in intregime pe punctul de vedere al materialitilor din secolul trecut. Acegti materialigti au fost teoreticieni
generali sau, ca sa zicem aga, filozofi ai gtiintelor naturii, fiindca
gi astazi acestea iiIiniiteaza cercetarile lor la ceea ce este mecanic,
adica concret, palpabil gi ponderabil. Ce-i drept, gtiintele naturii

au inceput Inca de mult sa depageasca acest punct de vedere ;

chimia a gi iegit din cadrul marginirii mecanice i iat cal au aparut

noi cunogtinte despre schimbarile de forma ale fortelor, despre

transformarea greutatii in caldurii, electricitate etc. Dar gtiintele naturii continua lima sa ramina marginite. Analiza spiritului
omenesc gi a tuturor relatiilor pe care el le determinii in viata
omului, adica a celor politice, juridice, economice gi a tuturor
celorlalte, gtiintele naturii o exclud insa din sfera lor de cercetare,

intrucit se afla incii sub influenta vechii prejudecati cii spiritul

este ceva metafizic, copilul unei alte
Stiintele naturii merita sa li se facii reprogul cii sint marginite
nu pentru ca fac o delimitare intro cunogtintele mecanice, chimice, electrotehnice gi celelalte cunogtinte, atribuindu-le domenii
28*

412

N.B.

V.

I. LENIN

deosebite, ci pentru el exagereazd aceast& delimitare, pierzind din vedere lepltura dintre spirit si materie si pentru c& pina

in prezent n-au fost in stare sl se elibereze de modul de gindire

ametafizic e...

Nu deosebirile de pareri in privinta stelelor sail animalelor,

a plantelor sau pietrelor ii impart pe oameni in materialisti i

NB.

idealisti ; elementul hotaritor Ii constituie numai conceptia despre

raportul dintre trup si suflet i nirnic alteeva.

Convingerea ca idealismul german este complet gresit, intrucit

el nu inceteaza a consideraspiritul drept cauza primar& metafizic& care
creeaz& si produce materialele ce pot fi pipite, v&zute, mirosite etc., a
dus cu o necesitate ineluctabil& la materialismul socialist, care-si zice

sO-

cialists pentru el socialistii Marx si Engels au stabilit pentru prima

oar& in mod clar si precis ca relatiile materiale, si anume cele economice, existente in societatea omeneasca, constituie baza, care, in ultima

analiza, determina intreaga suprastructuril de institutii juridice i polane, precum si ideile religioase, filozofice etc. ale fiecarei epoci istorice. In loc sa se explice, ca inainte, existenta omului prin constiinta
lur, acum, dimpotriva, se explic& constlinta prin existenta si, mai ales,
pun situatia economic& a omului, prin modul cum i1i cistig& piinea.
Materialismul socialist intelege prin materie * nu numai ceea
tot
ce e ponderabil si palpabil, dar si intreaga existent& reala
ce e cuprins in univers, iar acesta cuprinde totul, fiindc& totul si
universul nu sint decit 'loud denumiri ale unuia fi aceluiqi Nem;
si materialismul socialist vrea sa cuprind& totul intr-o singurd
notiune, intr-o singurd denumire, intr-o singura clasa, indiferent
dam& acestei clase universale i se di denumirea de realitate,
natur& sau materie.
Noi, materialistii moderni, nu avem o parere atit de marginiti
ca aceea ca materia ponderabila si palpabila este materia par
excellence*; noi ne situam pe punctul de vedere el si parfurnul
florrlor, sr smietele, i mirosurile de tot felul sint, de asemenea,
materie. Noi nu consideram fortele drept un simplu apendice,

(((

drept un predicat pur al substantei, iar substanta, substanta

palpabila, drept alucrul* care domina toate proprietatile. Noi
avem fata de substanta si fata de forte o pozitie democratica.
unele si altele au pentru noi aceeasi valoare ; luate separat,
ele nu sint altceva docit proprietati, accesorii, predicate sau
atribute ale marelui tot care este natura. Nu este admisibil
51

s& consideram creierul drept stpin, iar functiile spirituale drept

o slug& subordonat& lui. Nu, noi, materialistii moderni, afirmam

ca functia este in aceeasi masurl ceva de sine sttiltor ca

ai

substanta palpabill a creierulni sau ca orice alt obiect material.

prin excelenti.

Nola had.

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

Iar gindurile, sursa i natura lor sint aceeasi materie real& i ceva
material care merit& in aceeali misur& s& fie studiat ca i orice
alte lucruri.
Noi sintem materialiti, pentru c& nu facem din spirit un fel

413

))

de monstru smetafizicL Puterea do gindire este, pentru noi,

tot atit de putin un olucru in sines ca i gravitatia sau ca bulgirele de piimint. Toate lucrurile nu sint altceva decit nite verigi
ale marii legituri universale ; numai ea este eterna, adevaratii,

permanenti, ciici ea nu este un fenomen, ci unicul ducru in

sine* i adevrul absolut.
Dat fiind c& noi, materialistii socialiti, avem o notiulle
unicl, care imbind intr-un singur tot materia i spiritul, pentru
noi si aa-zisele raporturi spirituale, cum sint politica, religia,
morala etc., sint, de asemenea, raporturi materiale ; iar munca

materiali, substantele ei bj problemele stomacuhii le considenim drept bazi, premis& i temelie a oricdrei dezvoltri
spirituale numai in masura in care animalicul precede in timp
omenescului, ceea ce nu ne impiedic& citui de putin sad
pretuim foarte mult pe om i intelectul situ.
Materialismul socialist se distinge prin aceea c& nu subapreciaz& spiritul ornenese, aa cum fiiceau materialistii de

N.B.
N.B.

N.B.

coal& veche, dar nici nu-1 supraapreciaza, aa cum fac idealitii

germani, ci in aprecierea sa el pistreaza mdsura, considerind

dintr-un punct de vedere critic i dialectic atit mecanismul, cit i filozofia drept douit verigi ale unni proces universal
indivizibil 0 ale progresului universal...
[218-226] Aa cum nu sintem de acord cu vechii materialiti, care credeau c& au i explicat in suficienta msura ce
este intelectul, dindu-i denumirea de insucire a creierului, tot
asa nu ne putem descotorosi de obiectul nostru spiritul
printr-o simpl& lovituril de cutit. Calea speculaomenesc
tivd, care incearcii prin simple speculatii sterile siL gaseascii
esenta spiritului in secretiile interne ale creierului, noi
nu o putem urma, fiindc& pe aceast& cale idealitii speculativi
au obtinut rezultate cu totul neinsemnate. i iat& Ca tocmai
in momentul potrivit apare Haeckel en conceptia lui despre
metoda just& a ctiintei. El cerceteazd spiritul omenesc i felul
cum a actionat acesta in decursul isloriei, ceea ce ni se pare a fi

o metod& cit se poate de justa...

Prima combinatie spiritual& comme ii faut* a fost descoperirea,
f&cuti de Darwin ci publicat& abia in 1859, a selectiei naturale in lupta
pentru existenta, ace. crede Haeckel, ins& noi ne permitem in aceast&

privintl sit fim de alta plirere.

oorespunzatoare, potrivita.

Nola brad.

414

V.

I. LENIN

N-am vrea ca stimatii nostri cititori sa ne Inteleaga gresit: noi nu

contestam ca. Darwin si Haeckel au stabilit o legiitur& just& i tuntifica intre spiritul individual si lumea plantelor si a animalelor i ca
au creat cristale pure ale cunoasterii, dar nu vrem cleat a relevam ea
materialismul dialectic modern se situeaza pe acelasi punct de vedere,
ca Darwin si Haeckel, oricit de mare ar fi meritul lor, n-au fost primii
si nici singurii care au stint sa creeze asemenea nestemate. eJalniciir

zoologi de muzeu si botanisti de ierbar ne-au lasat si ei un crimpei

de stiinta adevarata...
Prin perceperea si adunarea de fapte, ca si
Vechiul
descrierea lor, se obtine o nou& lumina, san,
materialism prin
mai bine zis, cregte cea obtinut& mai inainte.
Meritul lui Darwin este mare, dar nu atit de nemarginit incit sa-i dea lui Haeckel temei sa considere

Iustiinta r ca hind ceva mai presus de o obisnuita

imbinare a spiritului omenese cu faptele materiale.
In prima parte a studiului de fat& am aratat ca materialismul marginit nu numai ca consider& spiritul omenesc drept
N.B. III o proprietate a creierului
ceea ce nimeni nu contest& ,
dar din aceasta, legatura el deduce, direct sau indirect, ca predi-

catul rationalitatii sau al facultatii de cunoastere, care e

atribuit creierului, nu constituie un substantial obiect de studiu

N.B. ii i c6" dimpotriva, studiul creierului material este in masura

sa ne ofere suficiente elemente pentru explicarea proprietatilor

spiritului. In opozitie cu aceasta parere, materialismul nostru

dialectic dovedeste ca problema trebuie examinata, potrivit

indicatiei date de Spinoza, sub unghiul de vedere al universului, sub specie aeternitatis*. In universul infinit, materia
vechilor materialisti

care sint de mult depasiti , materia

palpabila, nu are citusi de putin dreptul sil se considere mai

substantiala, adica mai nemijlocit, mai clara sau mai determinata decit orice alt fenomen al naturii...
Materialistii care transform& materia palpabila in substanta si care consider& ca functia cerebral, nepalpabila,
N.B.
doar ceva accidental subapreciaza prea mult
ct(P) JJ reprezintl
aceasta functie. Pentru a ne face o imagine mai potrivita
si mai exacta, este necesar, in primul rind, sa revenim la
faptul c& atit materia palpabila, cit si functia cerebral&
sint copii ai aceleiasi mame, ca ele sint don& fenomene ale
naturii, pe care le lamurim descriindu-le si impartindu-le
in clase, specii si subspecii.
pe care, fireste, nimeni nu o
Atunci cind facem constatarea
ca materia este un fenomen al naturii si cind afirmam
contest&
acelagi lucru despre facultatea spiritual& a omului, nu stim inea decit
din punetul de vedere a eternitl4ii.

Nota !rad.

OtSERVATII

IDE

MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

415

foarte putin despre materie, ca i despre facultatea spirituala ; dar stim

ca ele sint surori i ca nimeni nu le poate separa prea mult una de alta;

nimeni nu poate face o deosebire intro ele toto genere, toto coelo.
Daca vrem sa stim mai multe lucruri, bungoara, despre materie, va trebui ca In acest scop
sa procedam asa cum procedau In trecut zoologii
de muzeu i botanistii de ierbar, va trebui sa cunoastem diferitele ei clase, familii i specii, sa le
cercetam, sa descriem aparitia i pieirea lor, transformarea unora in altele. Or, tocmai aceasta este

stiinta despre materie. Ohm vrea mai mult, inseamna ca vrea peste masura de mult, ca nu intelege ce este cunoasterea ; cit nu intelege nici ce
este organul stiintei i nici cum trebuie el folosit.

Meritul
idealismului

Atunci cind vechii materialisti au de-a face cu

forme parliculare ale materiei, ei procedeaza incontestabil in mod stiintific ; dar cind au de-a face cu

materia abstracta, cu conceptul ei general, atunci

ei se dovedesc a fi complet neputinciosi in aceasta
stiinta abstracta. Meritul idealistilor consta in fap- III N.B.
tul ca, cel putin, ei au facut sa progreseze intr-atit
priceperea de a face uz de abstractie si de conceptele generale, incit materialismul socialist
modern poate, in sfirsit, sa inteleaga ca atit formele materiei eft i conceptele sint niste produse
obisnuite ale naturii si ca nu poate sa existe nimic
care sa nu faca parte din categoria nemarginita,
unica a lumii naturale.
Materialismul nostru se distinge printr-o cuTeoria
noastereexprimata intr-o forma proprie a naturii materialisa,
comune a spiritului gi a materiei. Atunci cind acest a cunoasterii
materialism modern 1i ia ca obiect de cercetare
spiritul omenesc, el 11 priveste ca pe orice alt
material supus cercetarii, adica la fel cum procecci
deaza zoologii de muzeu i botanistii de ierbar
atunci cind cerceteaza i descriu obiectele bor.
Prin clasificarea facuta de ei, cei dintii an aruncat
far indoiala o lumina asupra multor mii de specii,
dar aceasta a fost o lumina nu indeajuns de puternica, si Darwin a amplificat-o in asa masura, cii
surplusul de lumina a pus in umbra inceputurile ;
Descriere
dar se stie ca j vechii sistematizatori au trebuit
cunoasca* inainte de a clasifica ; de aceea nici
i

cunoasterea darvinista, nu este altceva decit o

clasificare inclusa ln conceptul de dezvoltare gi
care, datorita descrierii proceselor din natura,

ne of era 0 imagine mai exacta a faptelor adunate...

explicare

416

V.

I. LENIN

Teoria materialist& a cunoWerii se reduce la

Reflectarea
celorlalte recunoqterea faptului ca organul omenesc de cunoa--

tere nu emana nici un fel de lumina metafizica, ci este

parti
ale naturii o particica a naturii care reflect& celelalte particele

ale naturii i a ciirei esenta createare este la.Murild

---------- prin descrierea acestui organ. 0 asemenea descriere

core ca teoreticianul cunealterii, sau filozoful, sa ceree-

teze obiectul sau intocmai cum cerceteaza zoologul

animalul pe care il studiaza. Iar dm& cineva vrea sa-mi

reproeze ca nu fac eu insumi chiar acum acest lucru,

nu trebuie sa uite ca nici Roma n-a fost construita

intr-o singura zi.

E de mirare cri nite natural4ti atit de culti, care 4i dau atit de bine
seama ca, datorita adaptarii, ereditatii, selectiei naturale, lupteipentru
existent& etc., perpetua mipare a naturii a creat din protoplasm& i

molqte elefanti i maimute, nu pot intelege ca pe aceeai cale s-a

dezvoltat i spiritul. De ce nu s-a putut intimpla cu ratiunea acela0 N.B.
lucru care s-a putut intimpla cu oasele?...
Ap cum zoologul de muzeu 10 studia animalele prin descriN.B.
erea clasei, a speciei, a familiei in care ele erau grupate, tot go.
Trecerea trep- i spiritul omenesc trebuie sa fie cercetat prin studierea diferitath de la telor specii ale acestui spirit. Fiecare persoana 4i are intelectul ei propriu i toate intelecturile laolalta pot fi consimaterie
derate drept rainificatii ale aceluiali spirit general. Acest spirit
la spirit omenesc
general, ca i cel individual, 10 are dezvoltarea, in
parte, in trecut i, in carte, in viitor ; el a trecut prin diverse

..-----------_-----------

N.B.

qi variate metamorfoze, i daca noi, mergind pe urmele lor, vom

ajunge la inceputurile genului uman, ne vom apropia de acea

treapta pe care scinteia divina coboara la nivelul instinctului
\\\animalic. Devenit hard, spiritul omenesc este, apdar, o punte
spre actualele spirite animalice, i astfel ajungem pina la spiritul plantelor, al pomilor i al muntiler. Inseamni ca in felul
acesta ajungem sa intelegem ca intro spirit i materie, la fel ca
intro toate partile unitatii universale a naturii, exist& treceri
treptate i o deosebire care dispare, ea nefiind cleat o deosebire de grad, iar nu una metafizia.
Intrucit vechiul materialism n-a inteles aceste lucruri i
n-a putut concepe materia i spiritul ca imagini abstracte ale
fenemenelor concrete i, in ciuda atitudinii sale liber-cugetatoare fatti de religie i a putinei pretuiri acordate spiritului
divin, el n-a tiut de unde i cum a luat na0ere spiritul natural
gi, ca urmare a acestei lipse de cunomtere, n-a putut in nici un
chip sa depapasca metafizica, Friedrich Engels a dat acestui
materialism neputincios, incapabil sa se descurce in Oiinta
(( abstracta, denumirea de materialism metafizic, far materialis-

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

417

mului social-democratiei, care, datorita idealismului german

N.B.
premergator lui, a trecut printr-o coalit mai buna, i-a dat JJ
denumirea de materialism dialectic.
Din punctul de vedere al acestui materialism, spiritul este
denunnrea colectiva data fenomenelor spirituale, la fel cum I N.B.
materia este denumirea colectiva data fenomenelor materiale,
iar amindoul laolalta f ormeaza un singur concept i poarta o
singura denumire: fenomenele naturii. Acesta este un non
mod teoretic-cognitiv de gindire, care patrunde in toate tiintele, in toate gindurile i proclama teza ca toate lucrurile din
lume trebuie privite sub specie aeternitatis, din punctul de
vedere al universului. Acest univers etern se contope,te pind-ntr-atit cu fenomenele sale temporare, ca intreaga eternitate

este temporara, iar temporalul este etern.

Iar modul substantial de gindire al social-democratiei

lamureste intr-un mod nou aceasta problema, pe care s-a caznit

atit de mult s-o rezolve idealismul, o lamurete punind intro-

barea: in ce consta adevarata gindire, cum putem deosebi

ideile subiective de cele objective? Raspunsul este urmatorul:

nu trebuie si mergem prea departe cu deosebirile ; ci cea mai
bun& reprezentare i cea mai adevazata, idee nu-ti pot oferi

decit o imagine a diversitatii universale care are loc in tine

ci in afara ta. Nu este In nici un caz atit de greu sa, deosebecti
tablourile reale de cele fantastice, i asta e in stare s-o fad .
cu cea mai mare precizie orice pictor. Reprezentarile fantastice sint luate din realitate, ci cele mai fidele reprezentari ale
realitatiisint in mod necesar animate de suflul fanteziei. Repre-

)
I

a
oc

zentarile fidele i conceptele ne fac mari servicii tocmai pentru ca,

fidelitatea lor nu este ideala, ci numai relativa.

Ideile noastre nu pot ci nu trebuie osd coincidd i cu obiectele
lor in sensul exagerat, metafizic al acestui cuvint. Noi vrem,
trebuie i putem sit ne facem doar o idee aproximativa despre
realitate.De aceca realitatea nu poate nici ea decit sti se apropie
de idealurile noastre. In afara ideii nu exist& nici puncte matematice, nici linii drepte matematice. Tuturor liniilor drepte din
realitate le este inerenta o curbura plina de contradictii, aca cum
i cea mai mare dreptate mai este totu0 strins legata de nedrep-

tate. Natura adevarului nu este idealti, ci substantialrt; este

materialista ; nu se obtine cu ajutorul gindului, ci cu ajutorul
ochilor, al urechilor i al miinilor ; nu este un produs al gindului,
ci mai degrabainvers ; gindul este un produs al vietii universale.

Universul viu este adevarul intruchipat.

(( N.B.

418

V.

I. LENIN
Iv

DARWIN SI HEGEL

N.B.

[226-233] Prin aceasta vrem A aratam ca filozofia si stiintele naturii nu sint in nici un caz atit de indepartate una de alta.
Spiritul omenese procedeaz& si intr-un domeniu si in altul dupa
aceeqi melodei. Metoda stiintelor naturii este mai exacta, dar

numai ca grad, nu si ca esenta...

Recunoastem bucuros ca Hegel, care acum este aproape

N.B.

complet uitat, are onoarea de a fi fost premergatorul lui Darwin.

La timpul sau, Lessing* 1-a taxat pe Spinoza drept ocun ciine
mort 9. Tot aa de invechit arat& i Hegel astazi, cu toate ca,
dupa spusele biografului sau Haym, la timpul sau el se bucura
de aceeai autoritate in lumea literelor ca i Napoleon I in cea
politica. Spinoza acest aciine mort
a reinviat de mult,
i lui Hegel, de aseinenea, posteritatea ii rezerva o recunoastere
binemeritata. Iar faptul ca in prezent nu se bucura de aceasta
recunoastere nu este decit un fenomen trecator.

Dupa cum se tie, dascalul a spus cit dintre numerosii siti

discipoli numai unul 1-a inteles, dar si acela 1-a inteles gresit.
Dupi parerea noastra, aceasti lipsa general& de intelegere este
mai degraba o consecinta a lipsei de claritate a dascalului insui
decit a incapacitatii discipolilor ; in aceasta privinta nu poate
exista nici o indoiali. Hegel nu poate fi inteles pe deplin, fiindca
N.B.
nici el nu s-a inteles pe sine pe deplin. Si, totusi, el este premergatorul genial al teoriei darviniste a evolutiei; ar fi tot atit de
exact i de just sa spunem, invers, c& Darwin este continuatorul
genial al teoriei hegeliene a cunoaterii...
Zborurile in albastrul cerului intreprinse in mod sporadic de dare
cercetttorii naturii i licaririle unui mod de gindire exact care se observil
la unii filozofi sint menite sa-i arate cititorului ca generalul si particularul se afla in armonie...

Pentru a Mimi raportul care exist& intro

Darwin si Hegel trebuie sa abordam cele mai profunde i mai obscure probleme ale stiintei. Printre
ele se enumara i obiectul filozofiei. Obiectul lui
Darwin este limpede ; el il cunostea, dar trebuie
sa men(ionam cit, totugi, el a vrut sa-1 cerceteze,
ceea ce inseamna ca, in orice caz, nu 1-a cunoscut

pina la capat. Darwin si-a cercetat obiectul sau

voriginea speciilor

dar nu pina la capat.

In text s-a streourat o inexaetitate : Dietzgen se referl, probabil, la Prefata scrisi de

Hegel la a doua editrie a luoririi "Eneyklopadie der philosophisehen Wissensellatten., unde se

spune: 'Leasing a zis pe vremea ea el lumea 11 trateaa. pa Spinoza ea pe un dine morts

(vezi G.W.F. Hegel. fEneielopedia atiintolor filozofices, parte:" Intli, "Logics', Suoure0i,
Eclitura Academiei R.P.R., 1962, p. 15).

Nofa red.

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

N.B.
Atomul este
incomensurabil,
este infinit

419

Asta inseamn ci obiectul oricarei stiinte este

infinit. Dad, cineva vrea sit masoare infinitul sau

cel mai mic dintre atomi, in orice caz va avea

intotdeauna de-a face cu ceva ce nu poate fi masu-

rat pind la capat. Natura, atit in ansamblu, cit

si in diferitele ei parti, nu poate fi cercetata pin&
Atomul
este inepuizabil la capat ; ea este inepuizabila, nu poate fi complet
cunoscuta ; prin urmare, nu are nici inceput si

nici sfirsit. Cunoaiterea acestui infinit real este un

rezultat al tiintei, in timp ce punctul ei de plecare
era infinitul supranatural, religios sau metafizic.
Obieetul lui Darwin este tot atit de nesfirsit si de inepuizabil ca si
obiectul lui Hecrbel. Primul a cercetat problema originii speciilor, iar al
doilea s-a straduit s lamureasca procesul de gindire al omului. Rezultatul, atit al unuia, cit si al celuilalt, a fost doctrina evolufiei.
Avem in fata noastra doi oameni mari i o cauza mareati. Vrem s
aratam ca ei n-au actionat in directii opuse, ci au conlucrat la o opera
II

comuna. Ei au ridicat concepfia monistd despre lume la o asemenea culme

si au intartit-o cu astfel de descoperiri pozitive cum nu s-au mai cunoscut

pin& la ei...
Lui Hegel al nostru ii revine meritul de a fi asezat autodezvoltarea naturii pe baza cea mai largli gi de a fi eliberat
tItiinta, in forma ei cea mai generala, de punctul de vedere
clasificator. Traditionalul procedeu clasificator este criticat
de Darwin din punctul de vedere al zoologiei, iar de Hegel
la modul universal. tiinta inainteaziti de la intuneric spre
lumina. i filozofia, care isi concentreaza atentia asupra lamuN.B. ririi procesului de gindire al omului, a facut progrese; faptul
ca de obiectul ei specific se ocupa mai mult in mod instinctiv
ii era clar intr-o oarecare masura si inainte de Hegel...
Hegel ne di o teorie a dezvoltdrii; el ne arata ca lumea
I

n-a fost facuta, n-a fost creata, ca, ea nu este o fiinfare neschimbath, [233], ci o devenire, care se produce pe sine insasi. Dupa

N.B.

cum la Darwin toate clasele de animale tree unele in altele,

tot ilia si la Hegel toate categoriile din lume
nimic si ceva,
fiintare i devenire, cantitate si calitate, timp si eternitate,
contient si inconstient, progres si stagnare tree in mod
inevitabil uncle in altele...
Nimeni 11-0 sit afirme ca. Hegel si-a dus in mod
stralucit opera pina la capat. Doctrina lui a facia tot
atit de putin ea si aceea a lui Darwin sil fie de prisos
o dezvoltare mai departe, dar ea a dat un imbold intregii stiinte i intregii vieti omenesti, un imbold de o

420

V.

I. LENIN

imensE insemnittate. Hegel

1-a

anticipat pe Darwin,

dar, din pEcate, Darwin nu 1-a cunoscut pe Hegel

care era atit de apropiat de el. Prin acest *din pitcate*

nu vrem s facem un repro marelui naturalist ; vrem
(cc

N.B. N.B.

numai sE amintim c& opera specialistului Darwin trebuie

completat& cu aceea a marelui generalizator care e Hegel,

pentru ca pe aceasta cale sit se mearga mai departe

decit ei si sE se obtin& mai milt& claritate.

Am vazut c& filozofia lui Hegel era atit de obscurd, incit maestrul
a fost nevoit s& spun& despre cel mai bun discipol al sdu CA 1-a inteles
in mod gresit. La inlEturarea acestei obscuritilti au contribuit nu numai
continuatorul sEu Feuerbach i alti hegelieni, dar si intreaga dezvoltare
stiintificd, politic& si economicE a lumii...
(cc

[235-243] Haeckel are perfectil dreptate cind spune eft la marii

nostri poeti gi ginditori se manifest& tendinta spre *forma cea mai
purE, forma monist& a credintei*, si nizuinta spre o conceptie fizica
despre naturE care sE fad. imposibilE orice metafizicE si sa Inlitture

din domeniul stiintei pe dumnezeul supranatural cu desaga lui de inchipuite minuni. Dar, cind se arata pinE intr-atit de incintat incit spune cit
aceast& tendintit oi-a gasit de mult cea mai desavirsita expresie I), el
se insalE amarnic, se ingali chiar in privinta sa si a propriei sale profesiuni de credinta. Nici Haeckel nu e incE in stare sa gindeascii monist
Vom da numaidecit o argumentare mai temeinicE a acestui repros, dar
in prealabil vrem sit facem constatarea ea acest repros nu-1 meritit numai
Haeckel, dar si intreaga scoala a stiintelor moderne ale naturii, deoarece
ea nu tine seama de cele aproape trei milenii de dezvoltare a filozofiei,
care are in urma ei o istorie indelungatii si bogata in experienta si care

e la fel de bogata in continut ca si stiintele experimentale...

In aceste cuvinte ale lui Haeckel exista trei puncte pe care vrem
sit le scoatem in evidenta si care ne vor dovedi ca *conceptia monisfa
despre lume* nu si-a gisit Inca o expresie desEvirsitE la cel mai radical
reprezentant al ei din domeniul stiintelor naturii.
Potrivit vechii credinte, cauza primara comund a intregii
fiintEri sillasluieste in dumnezeul ei personal, care este supra-

natural, nu poate fi descris si nu poate fi inteles cu ajutorul

conceptelor noastre, care este spirit, este ceva misterios. Nona

1%T.B.

11

religie & la Haeckel crede cii natura, ciireia ii dE vechea denumire

de dumnezeu, este ea insEsi cauza primar& a tuturor lucrurilor...

Deosebirea dintre obisnuit, natural si nenatural, dintre lumea
fizica, de o parte, gi revelatia metafizica, religie si divinitate, de

alt& parte, este atit de mare, incit o conceptie despre naturE,

curitata, de orice elemente strEine, asa cum gEsim la darvinistul

N.B.
11

Haeckel, ar avea tot dreptul sa renunte la vechile denumiri si

la o divinitate care se bazeaza pe revelatia religioasa si sa due&

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

421

o luptil nimicitoare* impotriva acesteia cu intregul arsenal

al conceptiei moniste despre lume. Nevrind sil fad, acest lucru,
darvinismul ii dezvaluie pur i simplu caracterul mirginit al
N.B.
invitturii sale despre dezvoltare...
Ca Haeckel, eel mai de seamo, reprezentant al monismului in tiintele naturii, tot mai continua sL cinte pe aceast strun dualist, ne-o
dovedete in mod pregnant cel de-al treilea puncl al gm, care afirmi
el, cu actuala structura a creierului nostru e, cauza primara, a tuturor
fenomenclor fly pante fi cunoscutil.

Ce inseamn: nu poale fi cunosculd?

Intregul context al propozitillor in care este Kein Atomehen

folosit acest cuvint demonstreazi cu toata evi- ist auszukennen
denta cb; naturalistul nostru mai este hid, complet

incurcat in plasa rnetafizicii. Nici un lucru, nici

un atom nu poate fi cunoscut pina, la capat.

Orice lucru este inepuizabil in secretele lui, este
N.B.
etern i indestructibil...
Natura este plina, de secrete, care pentru o minte iscoditoare se dovedesc a fi nite fenomene extrem de simple i de
obinuite. Natura este inepuizabila in bogatia ei de probleme
tiintifice. Noi le cercetam, dar cercetarile noastre nu vor
ajunge niciodatii pina la capilt. 0 minte omeneasca, sanatoasa
are perfecta dreptate cind considera cL lumea i natura nu pot
fi cercetate pina Ia capat, dar ea nu are mai putinii, dreptate
cind respinge incognoscibilitatea metafizica, a lumii ca pe o
neasemuita nesabuinta, ca pe o superstitie. In cercetarea
naturii nu vom ajunge niciodata pina la capat i, totui, cu cit
tiintele naturii merg mai departe in cercetrile lor, cu atit
devine mai evident cii ele n-au absolut nici un motiv slti se
team& de secretele inepuizabile ale naturii, cii dup.& cum
spune Hegel
aici nu exislii, nimic care s le fie inaccesibil. di N.B.
De aici reiese cii. zilnic aflitim cite ceva din inepuizabila mina
primara a tuturor lucrurilor , i anume CU ajutorul aparatului

nostru cognitiv, a cOrui capacitate de cercetare este tot atit

de universaliti i de nemiirginita, pe cit de bogata

nemarginit
de bogatil,
este natura in secrete obinuite.
Cu actuala structuri a creierului nostru I*Firete! Datoritl

selectiei sexuale i luptei pentru existenta, creierul nostru

se va mai dezvolta cu toot& puterea i va piitrunde tot mai adinc

in cauza primara a naturii. Duo. cuvintele de mai sus au acest

sens, atunci putem sii ne declaritim bucuroi de acord cu ele.

Dar tocmai acesta e neajunsul, ci nu acest sens le atribuie

darvinistul care se afliti Inca prins in plasa metafizicii. El vrea

*

Mei un atom nu poats fi ounoscut plat la capat.

Note; trad.

422

V.

N.B.

Ill

I. LENIN

sa spuna ca mintea omeneasca este prea marginita pentru a

proceda la o cercetare completa a lumii; de aceea trebuie
sa credem in existenta unui spirit superior, snpranatural
i sa nu ducem impotriva lui 0 lupta onimicitoares...
Teoria dezvoltarii a fost expusil de Hegel intr-un mod mult
mai universal decit de Darwin. Spunind acest lucru, nu avem
intentia sa, dam preferinta unuia dintre ei sau sa-1 situam pe

N.B.
1

unul mai presus declellftt

plalt,ici_

usocotim.

doar necesa_r s_li-1

.bp.lele-

tiim pe unnl cu celalalt. Dam Darwin ne arata ca amfibiile

i pasarile nu sint specii izolate ima de alta, ci fiinte vii care iau
natere uncle din altele i tree uncle intr-altele, Hegel afirma

N.B.
1III

ca boate speciile, intrearra lume reprezinta o fiintare vie care

n-are liiicilieri granite '.fixe ; cognoscibilul i incognoscibihil,
fizicul si etafizicul tree permanent unul intr-altul ; incognoscibilul absolut este ceva ce nu face parte din conceptia
monista despre lume, ci din cea dualista, religioasa.

Potrivit monismului nostru, natura este cauza ultima a

tuturor lucrurilor ; ea este, de asemenea, baza facultatii noastre

de cunoaltere, i totui, dupa parerea lui Haeckel, aceasta

facultate este prea marginita pentru a cunoate cauza ultima.
Cum se potrivesc toate astea? Natura, cunoscuta drept cauzi
ultima, se dovedete totodata a nu putea fi cunoscuta *1?
Teama de tendinte distructive 1-a cuprins pina
i pe un teoretician atit de radical al evolutionisN.B.
mulni cum e Haeckel ; el ii reneaga propria sa
teorie i dii preferinta credintei ca spiritul omenesc
Erscheinungen* trebuie sii se multumeasca cu fenonienele naturii,
ca el nu poate patrunde pina la adevarata esenta
a naturii; cauza ultima se dovedete a fi un object
care nu face parte din domeniul tiintelor naturii...
In legatura cu conceptiile panteiste ale unor mari poeti i ginditori
ai notri conceptii care culmineaza en credinta in unitatea dintre
dumnezeu i natura , Hegel ne-a lasat o teorie deosebit de caracteristica. Potrivit acestei teorii, noi nu cunotttem numai unitatea lucrurilor, dar i deosebirea (Entre ele. Spitul este un cline, intocmai ca i
mopsul ; dar aceasta unitate nu exclude deosebirea. Natura are, intr-adevar, mite lucruri comune cu atotmilostivul dumnezeu: ea donmete
din veci i va domni pina in veci. Intrucit intelectul nostru este instrumentul ei firesc, natura tie, in general, tot ce e accesibil cunoaterii;
ea este atottiutoare, dar, cu toate acestea, intelepciunea ((natural&
este atit de diferiti de cea dumnezeiasca, incit exista suficiente temeiuri
tiintifice pentru tendinta distructivii care urmarete mlaturarea completa a notiunilor de dumnezeu, religie, metafizica inlaturare in
fenomene.

Nola (rad.

OBSERVATII PE MARGINEA GARTH LUI DIETZGEN

423

sensul rational al acestni cuvint, in nnisura in care ago, ceva este cu

putinta. Idei confuze au existat intotdeauna i vor exista pfna in adineurile vepiciei...
8i daca vechea cunoa0ere a lumii animale ne ofera doar
un tablou incomplet, iar cea noul, dezvoltata, de catre Darwin,

ne oferi unul mai veridic, rnai complet i mai actual, atunci

avantajul care rezulta de aici pentru cuno0intele noastre

nu se limiteaza la viata animala: noi captain, in acelai
timp, cunogtinta despre facultatea noastra de cunoaltere,
i anume aflam ca ea nu este eine tie ce izvor supranatural
de adevar, ci un instrument asemanator oglinzii, un instru-

N.B.
ment care ref lecid lucrurile din lume, respectiv natura...
[248-249] Kant rationeaza in feint urmator: chiar dac
ratiunea noastrit trebuie sa, se limiteze doar la cunoaterea
fenomenelor naturale i daca nici de acum incolo nu vom versus
putea ti nimic, tot trebuie sa credem in ceva misterios, Kant
superior, metafizic. Acolo trebuie si se ascunda ceva, ofiindca
acolo unde exista fenomene trebuie sa existe ceva ce apare

AVV

incheie Kant ; aceasta deductie nu se distinge decit printr-o

aparenta exactitate. Oare nu este suficient ca apar fenomenele
naturale, cL indaratul lor nu se ascunde nimic supranatural, N.B.
nimic neinteles, nimic in afara de natura insai? Dar sa Main
asta. Kant a izgonit, cel putin formal, metafizica din tiintil,
pentru ca ea sa, se Impotmoleasca in eredintii...
[251] Kant a lasat discipolilor sai ideea extrem de modesta
ca faclia cunoacterii de care dispune neamul omenesc este prea
neinsemnata pentru a lumina marele monstru. Dupa ce vom fi
demonstrat cii aceasta faclie nu este prea mica., ca lumina noastra
nu e nici mai mica ci nici mai mare, nici mai miraculoasa i nici

mai putin miraculoasii decit obiectul ce urmeaza a fi luminat,

vom pane capat credintei in miracole, credintei intr-un monstru,

N.B.

vom termina en metafizica. In fehil acesta, omul ii pierde

modestia sa exagerata, i Hegel al nostru a contribuit intr-o
masura destul de insemnatit Ia obtinerea acestui rezultat.
Ce este inetafizica? Ma cum arata i denumirea ei, ea a fost
o disciplina tiintifica care-ci arunca umbra ei i asupra prezentului. Ce urmarqte i ce vrea ea? Firecte, sa instruiasca. Dar in )) N.B.
ce privinta? In privinta lui dumnezeu. a libertatii ci a nemuririi
in zilele noastre aceste cuvinte au o rezonant-a de-a dreptul
popeascil. 8i chiar dad, vom desemna continutul acestor trei
not.iuni prin denumirile clasico de adevar, bine i frumos, va

fi, totuci, extrem de important sa ne larnurim pe noi incine

i sa-i lamurim i pe cititori asupraintentiilor care-i calauzesc

pe metafizicieni ; Hsi o asemenea lamurire nu-i vom putea aprecia

Joo de ouvinte intraductibil. In limbo german& ouvintul Erscheinung inceamnd alIt
efenoment, oft pi soporific*, saparenfat. Noto trad.

424

V.

I. LENIN

si prezenta in mod satisfiicator nici pe Darwin gi pe Hegel si

nici ceea ce au facut sau au omis s faca si ceea ce, prin urmare,
ii ramine posteritatii de Lieut...
V

LUMINA CUNOASTERII

[255-266] Se pot da o multime de citate din literatura

contemporana in care se constata c intro cunostintele generale

N.B.

despre natura si cerinta metafizicii este o prapastie absoluti,

ceea ce inseamna ea intrebarea: ode unde s luam lumina?*
este extrem de confuza. Un model cu adevarat clasic de asemenea confuzie Ii constituie sIstoria materialismuluis a lui
F.A. Lange. Dad, facem abstractie de numeroasele aspecte

stralucite si excelente, dar secundare ale acestei lucrilri, precumi

i de afinitatea democratica care exist& intro autorul ei i

partidul socialist, fapt pe care-I constatilm cu multa satisfactie,

N.B.

punctul de vedere filozofic pe care se situeaza Lange reprezinta, totusi, cea mai jalnica zvircolire in laturile metafizicif
care a existat vreodata. Tocmai aceasta permanenta sovaiala
si nesiguranta, confer& o insemnatate lucrlirii, pentru cii, desi
ea nu rezolva ceea ce si-a propus, si nu rezolva nimic, problema
este totusi pusa atit de clar, incit rezolvarea ei definitiva devine

in mod inevitabil iminenta.

Exista apoi adversari de genul d-lui Gideon Spicker

( atlber das Verhaltnis der Naturwissenschaft zur
Philosophie s), care, semnalind aceasta zvircolire, se
folosesc in mod abuziv de critica lor intenzeiatd pentru

Ia

II

N.B.

ca, discreditindu-1 pe Lange, sa discrediteze totodata

st materialismul...

Materialismul, care se descurca destul de ugor in problemele

cunoasterii si explicarii celor mai diverse domenii ale gtiintei

n-a incercat pina, acum sa explice donzenial cunoqterii, si de
aceea binevoitorul istoric al materialismului n-a putut repurta

o victorie deplina asupra vestigiilor idealismului.

sExista doua probleme in fata carora trebuie sa se opreasca spiritul.

Nu sintem in stare sa ne dam searna ce sint atomii si nu putem explica
prin atomi si prin miscarea lor nici chiar cel mai neinsemnat fenomen al

constiintei... Oricit vom suci si vom invirti notiunea de smaterie s si

fortele ei, ne va fi dat, totusi, sit ne lovim intotdeauna de ceva de neinteles. De ace e a nu fara temei merge Du Bois-Reymond atit de departe
incit afirma ca, in realitate, tot ce stim noi despre natura nu constituie

Inca o cunoagtere si ne of era, doar un surogat de explicatie... Este tocmai

punctul pe linga care sistematizatorii gi apostolii conceptiei mecaniciste

despre !tune tree cu atita dispret, gi anume problema limitelor pe care

le are cunoagterea naturii * (F. Lange. Geschichte des Materialismus,
vol. II, p. 148 1311).

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

425

Acest citat amanuntit era, in fond, de prisos,fiindci asemenea plreri

s int indeobte cunoscute. Asemenea declaratii n-au fost facute numai de

Lange, ci i de Jrgen Bona Meyer i de von Sybel; in acest fel s-ar

fi exprimat Schaff le i Samter dui le-ar fi fost dat CB se ocupe de
aceasta tem& ; aa vorbesc toti oamenii cu autoritate, intrucit ei au
devenit nigte capucini. Dar Lange nu i-a cunoscut cum trebuie pe social-

democrati, caci altfel ar fi aflat el si in acest punct ei au completat

coneeptia mecanicist5 despre lume.
aUn mare neajuns pe care-I prezinta Hegel in comparatie
cu Kant spune Lange consta in aceea ca el a pierdut
complet ideea unui mod mai general decit cel omenese de cunoatere a lucrurilors. Madar, Lange regret& ca. Hegel nu s-a

dedat la speculatii pe tema unei cunoateri supraomeneti,

dar la aceasta obiectie noi ii raspundem: lozinca reactional%

stnapoi la Kant Is, care se aude acum din toate partite, pornete N-B.
de la tendinta monstruoasa de a intoarce inapoi tiinta i de
a subordona cunoaterea omeneasca, nnui mod mai general
de cunoatere s. In aceasta tendinta este vizibila dorinta de a
renunta din nou la dominatia, deja obtinutl, a omului asupra
naturii i de a scoate din depozitul de vechituri o coroana i un
sceptru pentru vechea sperietoare, ca superstitia sa fie din nou
inscaunata. Tendinta filozofica, a vremii noastre consta, intr-o
reactie, contienta sau incontientl, impotriva libertatii vadit N.B.
crescinde a poporului.

Este suficient sa, aprofundam cit de cit ideea metafizica

a alimitelor cunoaterii 0, care strabate ca un fir rou aceasta,

celebra lucrare a lui Lange i care este atit de des repetata de
catre invatatii din zilele noastre, pentru a ne da imediat seama
ca, avem de-a face cu o frazeologie absurdl. 4Atomii nu pot
fi intelei i contiinta nu poate fi explicata . Dar, dupa cum se
tie, intreaga lume este alcatuita din atomi i contiinta, din
materie i spirit. Si daca materia i spiritul sint de neinteles,
atunci ce-i mai famine ratiunii sa inteleaga i 0, explice? Lange
are dreptate: la drept vorbind, nimic. Intr-adevar, dupa parerea
lor, intelegerea noastrii, nu este citui de putin o intelegere, ci
doar un surogat. Poate ca; si acele animale cu parul sur, cirora
de obiceili se spune magari, sint doar nigte surogate de magari,
iar adeva.ratii magari trebuie ciutati printre fiinte cu o struc-

N.B.

turi superioari...
Lumina cunoasterii face din om stlipinul naturii. Cu ajull N.B.
torul ei, omul poate avea vara gheata, iar iarna fructele
i florile verii. Dar aceasta, stapinire rlmine intotdeauna

marginal. Tot ce poate face omul poate face numai cu

ajutorul fortelor i materialelor naturale.
29

Lenin

Opera complete, vol. 29

46

N.B.

V.

I. LENIN

[2611 Ala cum in productia tehnia fenomenele naturii ni se

infatigeaza in forma lor corporala, tot aga i in gtiinta modificdrile naturii ni se arata sub aspectul lor spiritual. Aga cum,
in ultima analiza, productia las nesatisficutit nevoia exagerata
de creatie, tot aga gi gtiinta sau ecunoalterea naturii. nu satisface pe deplin cerinta noastra exagerata de explicare cauzala.
Dar aga cum un om cu judecati nu se va plinge ca pentru a
crea ceva avem intotdeauna nevoie de material gi a din nimic,
din simple dorinte pioase nu putem fauri nimic, tot aga gi cel
ce patrunde in natura cunoagterii nu va voi s iasa din limitele
experientei. La fel ca pentru creatie, i pentru cunoagtere sau
pentru explicare avem nevoie de material. De aceea nici un fel
de cunoagtere nu poate lamuri care anume este provenienta
materialului sau uncle igi are el inceputul. Lumea fenomenelor,
sau materialul, este ceva primar, substantial, care nu are nici
inceput, nici sfirgit, gi nici origine. Materialul exista, existenta
lui este materials& (in acceptia mai larga, a acestui cuvint),
iar facultatea omeneasca de cunoagtere sau de intelegere este
o parte a acestei existente materiale, care, ca oricare din celelalte
parti, nu poate indeplini decit o functie limitata., bine determi-

nat, gi anume aceea de cunoagtere a naturii...

De cind starea a patra gi-a formulat revendiarile ei, savantii nogtri

of iciali sint nevoiti s dua o politica conservatoare, reactionara. Acum
ei se incapatineaa, vor sa-gi legalizeze eroarea lor gi cauta a se intoarca
inapoi la Kant. Decedatului Lange i s-o fi intimplat acest lucru in timpul
unei incursiuni nevinovate, dar pline de gregeli; multi dintre adeptii
ai ins& sint nigte iezuiti vicleni, care folosesc lucrarea predecesorului
lor ca mijloc eficace impotriva noii societati gi ne ()taiga sa impingem
critics ratiunii pina la rdacinile ei cele mai profunde.
Tot ceea ce percepem, spun neokantienii, nu poate fi per-

ceput decit prin ochelarii congtiintei. Tot ceea ce vedem,

auzim gi simtim trebuie s ne parvina prin intermediul sen-

N.B.

zatiei, adia prin intermediul sufletului. De aceea noi nu putem

percepe lucrurile in forma lor purd, adevarata, ci numai aga
cam apar ele subiectivitatii noastre. Dup& Lange, senzatiile
sint materialul din care este creata lumea exterioar& reala*.

aProblema fundamental& despre care e vorba aici (vol. II,

p. 98) poate fi absolut precis determinata.. Ea este un fel de
mar al ispitei, dup& Kant: raportul care exist& in conitiinta,

Mire subject ei object*.

In felul acesta ei cauta, sa strecoare pe furig propria lor

vin filozofiei postkantiene. Iata ce spune Lange: aDupa

Kant, cunoagterea noastra rezulta din interactiunea amindurora

(a subiectului gi a obiectului)
o tea cit se poate de simpl
continua
gi, totugi, adesca ignorata. Din aceasta conceptie
Lanie reiese ca lumea fenoruenelor nu este doar un produs

011StlivAtti ft MARGINEA &kit LUl

IET2CtIl

al reprezentarii noastre, ci rezultatul unor influente obiective

gi al imaginii lor subjective. Nu ceea ce o anumit& persoanti
percepe intr-un fel sau altul, datorita unei stari de spirit
intimplatoare sau unei structuri imperfecte, a considerat
Kant, intr-un anumit sens, drept obiectiv, ci ceea ce omenirea
luata in ansamblu trebuie sd perceapd, datorita simturilor sau
ratiunii ei. El a dat unei asemenea cunoalteri denumirea de

obiectiva in masura in care vorbim numai de experienta

427

Ce este
obiectiv
dup Kant
N.B.

noastra; in schimb, a denumit-o transcendental& sau, cu alto

cuvinte, fals& du& extindern o asemenea cunoactere asupra
lucrurilor in sine, adica asupra lucrurilor absolute, care exist& i
independent de cunoacterea noastra
Da. pin& acurn materialictii n-au binevoit sa tina seama de
elementul subiectiv al cunoacterii noastre ci in mod necritic N.B.
au acceptat drept bune obiectele sensibile. Aceasta greceala

a trebuit sa fie corectata.

Sa, Nam lumea drept ceea ce este, cum spune Kant: drept
un amestec de subiect ci obiect, dar sa ne mentinem la punctul
de vedere ca intreaga lume este un singur amestec, o singura
unitate; sa recunoactem, de asemenea, ca aceasta unitate este

dialectica, adica este alcatuita din opuci, din amestec sau

pluralitate. Si Wit c. plaralitatea lumii este constituita din
lucruri cum sint scindurile, pietrele, pomii i bucatile de lut,
carora li se da, incontestabil, denumirea de obiecte. Spun:
li se di denumirea*, dar Inca nu spun ca ele sint obiecte.
Exist& ci lucruri, cum sint culorile, mirosurile, caldura, lumina

ci altele, al caror caracter obiectiv este mai indoielnic; avem

apoi lucrurile care se situeaza ci mai departe, cum sint durerea
fizica, pasiunea amoroasii, ci sentimentele primavaratice, care
sint, incontestabil, subiective. In sfircit, exist& ci lucruri care
sint, la comparativ ci la superlativ, mai subiective ci cele mai
subiective, cum sint starile de spirit intimplatoare, visele,
halucinatiile etc. Aici ne apropiem de insaci esenta problemei.
Materialismul a repurtat victoria din clipa In care a trebuit
si se admit& ca visul este un proces real, cert, deli este considerat drept subiectiv. In asemenea cazuri sintem gata sii ne
alaturamfilozofilor *critici*, care afirma ca scindurile ci pietrele,

ca toate lucrurile denumite obiecte certe sint, de asemenea,

percepute de catre organele vazului i pipiitului, ca, in consecinta, nu sint obiecte pure, ci fenomene subjective. Recunoactem imams ca lnsiii ideea unui obiect pur sau a lucrului in
sine* este o idee absurda, care, ca sa zicem aga, se uita piezic
in alta lume.
29*

N.B.

428

V.

I. LENIN

Deosebirea dintre subiect si obiect este relativa. Ele slut amindoua

de acelasi gen. Ceea ce percepem cu ajutorul facultatii de intelegere
percepem ea parte a unul intreg sau ca parte integrala...
[268-272] Intelegerea acestei dialectici lamureste si explica pe
de-a-ntregul tendinta mistica de a cauta adevarul indaratul aparentei,
adica de a anti, un subiect indaratul fiecarui predicat. Numai atunci
cind oamenii nu se pricep sa opereze in mod dialectic cu conceptele
poate aceast tendinta sa capete o directie atit de gresita, incit s caute
subiectul in afara predicatului, adevarul in afara fenomenelor. Teoria
(critic& a cunoasterii trebnie A inteleaga el insusi instrumentul experientei este un produs al experientei si ca de aceea discutiile despre
iesirea din limitele oricarei experiente nu au nici un sens.
Daca filozofii de azi, in frunte cu istoricul materialismului, atunci
cind se ocupa de insasi esenta problemei, declara ca lumea o constituie
fenomenele, adica obiectele cunoasterii naturii, ca aceasta cunoastere
are de-a face cu schimbari, dar ca noi cautam o cunoastere si mai inalt5,
san obiectele esentiale, vesnice, devine clar ca ei sint sau niste impostori,
satumnisdte preosnt.an. acicare n.0 se, mutltl
ese sa st. udieze .to. ate firele dintr-o

gramada de nisip ai care mdaratul fmcarui fir de mom, ormit de min,

( ( mai cauta un morman de nisip Uri fire.
Cine a rupt orice legatura en aceasta vale a plingerii care e lumea
fenomenelor n-are decit sa se nrce cu sufletul sau nemuritor pe un car
de foe si sa se inalte la ceruri. Dar cine vrea sii ramina aici i sa creada
in mintuirea pe care o poate da cunoasterea stiintifica a naturii trebuie
si aiba incredere in logica materialista. Or, primul ei paragraf sun&
astfel: imparatia intelectuall tine numal de lumea asta; iar paragraful 2
suna astfel: activitatea pe care noi o numim cunoastere, intelegere,
explicare poate consta in clasificarea in genuri i specii a acestei lumi
sensibile, care are o singuri fiintare ; ea nu se poate ocupa de altceva
decit de cunoasterea format& a naturii. 0 alta cunoastere nu exista.
Dar iata ca apare o tendinta metafizica, care nu se multumeste cu o acunoastere formal& p vrea, far& sa stie nici ea
cum, si cunoascit. I se pare ca a clasifica, cu ajutorul intelecN.B. tului, datele experientel nu este un lucru indeajuns de exact.
Ceea ce stiintele naturii denumesc stiinta, reprezinta pentru ea
nn surogat, niste cunostinte jalnice, limitate ; ea cere un spiritualism nemarginit, astfel ca obiectele sa se dizolve complet

in concepte. Dar de ce nu vrea aceasta dragalasa tendinta

sii inteleaga

N.B.

cii nu face decit

sii prezinte

niste cerinte

exagerate? Lumea nu-si trage originea din spirit, ci invers.

Fiintarea nu este o forma a intelectului, ci, invers, intelectul
este o forma a fiintarii empirice. Fiintarea in fapt este acel
absolut care e omniprezent si etern; gindirea nu e decit o
forma aparte, marginita a ei...

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

429

tiina sau cunoagterea nu trebuie s inlocuiasca

viata, iar viata nu poate fi epuizat& de c&tre *Uinta,
fiindcit reprezint& ceva mai mult decit ea. De aceea
cunoagterea, sau explicatia, nu poate epuiza conti-

nutul nici unui lucru. Nici un lucru nu poate fi

complet cunoscut: aceast vigina este tot atit de

N.B.

mica ca i aceasta, senzatie. Daca am studiat gi am

cunoscut vigina dupa toate regulile gtiintei
sub Erscheinungen
aspect botanic, chimic, finologic etc. , am und Wesen*

cunoscut-o totu0 in mod efectiv abia dupa ce,

in acelagi timp, am perceput-o: am v&zut-o, am
atins-o gi am inghitit-o...

Src&cioasa critic& filozofica, care in momentul de fat&

bintuie cu atita furie, prezint& ratiunea umana ca pe un sarman care e capabil s& explice numai fenomenele superficiale
ale lucrurilor, in timp ce adevarata explicatie liramine inaccesibili, intrucit el nu intelege esenta lucrurilor. i acum se
nagte intrebarea: oare fiecare lucru li are esenta lui aparte

sau infinita multitudine a acestor esente, adic& intreaga

lume, constituie doar un singur tot? Aici se poate lesne vedea

c mintea noastr& posed& capacitatea de a face legatura

intre toate, de a insuma toate prtile gi de a imparti toate
totalurile. Intelectul face din toate fenomenele esente, iar
esentele le intelege ca pe nigte fenomene ale unei mafi esente

unice, natura. Contradictia dintre fenomen gi esenta nici

nu este o contradictie, ci o operatie logica, o operatie dialectic& formalt. Esenta universului este fenomenul, iar fenomenele lui exprima esenta.
De aceea, traiasca aceasta tendinta:, aceastl nevoie meta-

N.B.

fizic& de a cauta indaratul oricdrei aparente esenta, dar

numai cu conditia ca ea sa. admit& *cunoagterea formal& a

naturii* drept unica practica rational& a gtiintei ! Nazuinta
de a trece dincolo de limitele fenomenelor pentru a ajunge

la adevar gi esenta este o nazuinti divini, cereasca, adica

gffintifica. Dar ea nu trebuie sa depageasca masura, ea
trebuie sa-gi cunoasc& limitele. Ea trebuie s caute divinul
ei cerescul in ceea ce e pamintesc i trecator gi s nu separe

N.B.

adevarurile i esentele ei de fenomene ; ea nu trebuie s caute

decit obiecte subiective i adevaruri relative.
Cu aceasta conditie vor fi, poate, de acord atit vechii kantieni, cit i cei noi; un lucru cu care nu putem fi noi de acord

N.B.

este umilinta sumbra, este acea privire pe care o arunc& ei

Fenomene

i esenta.

Nola grad,

V.

430

I. LENIN

pe furi spre o lume superioara 0 en care 10 insotesc doctrina

lor. Nu sintem de acord cu cei ce spun ca dimitele cunoacterii*
vor inceta tot* sit fie limits cu conditia ca credinta s insotease& mereu intelectul nemarginit. Ratiunea lor spune: tUnde
exista fenomene trebuie sib existe t i ceva transcendental, ceva
ce apare s. Iar critica noastra spune: I Ceea ce apare este insu0
N.B. fenomenul; subiectul ci predicatul sint de aceeaci natura e...
((
Conceptia monist& a cercetatorilor naturii
a cercetatorilor
naturii in acceptia strictib a cuvintului
nu este suficienta...
l.
N.B. 11 Conceptia noastra poate deveni monistb numai gratie teoriei
materialiste a cunoacterii. De indati ce vom intelege, in general,
raportul dintre subiect ci predicat, nu va mai fi en putinta sa
se nege c intelectul nostru este o specie sau o forma a activitatii
empirice. Ce-i drept, materialismul a stabilit de mult aceast

tezi cardinall, dar ea a ramas o simpla afirmatie, mai degraba

o anticipare. Pentru dovedirea ei este necesara conceptia generala

ca, in general, ctiinta nu vrea 0 nu poate sa vrea alteeva decit al

N.B.

101:

clasifice observatiile senzoriale in genuri ci specii. 0 diviziune

sau o unitate divizati, iata tot ce poate i ce vrea ea.
Salbaticii divinizeaza soarele, luna i alte obiecte. Oamenii
eivilizati au Mout din spirit un dumnezeu, iar din facultatea
de gindire un fetic al lor. In societatea noui nu trebuie sa mai
existe aca ceva. In aceasta societate oamenii traiesc In raporturi
dialectice, ca multiplicitate in Imitate; iar lumina cunoacterii
e sortita i ea sa devina o unealta printre alte unelte.
Marx tber Dialektik*. [101: Marx despre dialecticit.]

256: Lange
erbrmlichste
Zappelei in metaphysi-

[256: Lange

zvircolire jalnicib

in laturile metafizicii.]

scher Schlinge.

233: Hegel este

superior

lui Darwin in doctrina

evolutiei.

Amide insemndri au fest fdeute

nu inainte de februarie
pi nu mai iireiu de ociombrie 1908

[233: Hegel este superior lui

Darwin in doctrina evolution
Se tipdrqle penins prima
datd dupd tezciul original

Textul din partea etingli a paginii a foot eerie de V.I. Lenin pe coperta eartit lai

J. Dietzgen, iar eilrele indica paginile din carte (vezi volurnul de fatA, p. 969, 424, 419-420).
Nola red.

01

G.V. PLEHANOV. PROBLEMELE FUNDAMENTALE

ALE MARX TSMULUI"21
PETERSBURG, 1908

[23-24] Idea litii transform mai intii gindirea intr-o entitate de sine stItitoare, independent de om ( osubiect pentru
sine.), iar dup aceea declar c. in ea, in aceast. entitate
tocmai pentru el ei, entititiiindependente de materie, ii este proprie

o fiintare deosebit., independent& , se rezolvi contradictia

dintre fiintare li gindire. Si ea, intr-adevir, se rezolv& in aceast&
entitate, clici ce este, de f apt, aceast. entitate? Este gin d i-

este intr-un mod cu totul

r e a. Si aceast& gindire exist&
independent. Dar aceast rezolvare a contradictiei este pur
formal.. Se ajunge la ea, dup cum am mai spus mai sus, numai
prin inliturarea unuia dintre elementele contradictiei, i

a fiintrii independente de gindire. Fiintarea apare ca o sim-

NB

pin insuire a gindirii, astfel ca, atunci cind spunem ca,' cutare
obiect exist., inseamn numai c. el exist. in gindirea noastr....
A fi nu inseamn& a exista in gindire. In aceasti privin t. filozofia

lui Feuerbach e mult mai clar5 decit aceea a lui J. Dietzgen. ))

oA demonstra ca un ceva exista observ. Feuerbach
in-

a demonstra c. el exist. nu numai in

seamn

g i n-

dire **...
[28-31] Interpretarea materialist. a istoriei prezenta in primul
rind o important.. metodologica. Engels a inteles

perfect de bine acest lucru atunci cind a scris: oCeea ce ne trebuie nu

sint atit simplele rezultate, cit studiul (das Studium); rezultatele nu
reprezint& nimic dm& le luim independent de dezvoltarea care duce la

ele."...

In general, unul dintre meritele cele mai mari ale lui Marx i Engels

fat., de materialism este acela de a fi elaborat o met o da just ..

Concentrindu-i eforturile in lupta impotriva elementelor spec uWerke, X. 187.

Buhl* I, 477.

432

V. 1.

N iNt

la tive din filozofia lui Hegel, Feuerbach a apreciat 0 a folosit prea

putin elementul ei di ale cti c. El spune: (iAdevarata dialectica
nu este in nici un caz un dialog al ginditorului solitar cu sine insu0;
ea este un dialog intre eu i tu**. Dar, in primul rind, nici la Hegel
dialectics nu a insemnat (tun dialog al ginditorului solitar cu sine insu0 iar in al doilea rind observatia lui Feuerbach definete in mod just

punctul de plecare al filozofiei i nu metoda

ei. Aceasta lacuna a fost completata de Marx i Engels, care au inteles
ca e o greeali s lupti impotriva filozofiei speculative a lui Hegel i,
in acela0 timp, s ignorezi dialectica lui...
Multi confunda dialectics cu teoria dezvoltirii, 0 ea este

intr-adevar o asemenea teorie. Dar dialectica se deosehe0e

hi mod esential de oteoria* vulgara a evolutiei, care e In

intregime construita pe principiul ca nici natur a,

N.B.

nici istoria nu fac salturi ica In Iumea

asta toate schimbarile se produc nu-

mai in mod treptat. Hegel, la vremea lui, a aratat

ca, astfel inteleas, teoria dezvoltarii este ridicola i inconsistenta...

[33]... In general, legile gindirii dialectice

sint confirmate, dupi, el**, de insusirile diale c-

tice ale existentei.

i aici existenta determina

gindirea...
[39] Aadar, particularitatile mediului geografic determina dezvol-

tarea fortelor de productie, care, la rindul ei, determina dezvoltarea

relatiilor economice i, dupi aceea, dezvoltarea tuturor celorlalte relaii
sociale...

[42] Fieeirei trepte de dezvoltare a fortelor de productie ii cores-

punde un anumit caracter de friar mar e, de arta mil i-

tara gi, in sfirsit, de drept international, mai exact:

intersocial, adica, intre altele, i dreptul care prive0e relaiile

dintre triburi. Triburile de vinatori nu pot crea

mari organizath politice tocmai pentru Ca nivelul scazut al fortelor

lor de productie le silet e, dupa o expresie populara, sa se

razleteasca in mici grupuri sociale, s- o ia care incotro,

in cautarea de mijloace de subzistenta...

[46-47] Dupa Marx, mediul geografic influenteaza asupra omului

de productie,
prin
intermediul
care iau
natere, inrelatiilor
regiunea respectiva, pe
a c ar or
baza f or telor de productie date,constituie
prima conditie de dezvoltare o
pr oprieta tile a cestui me diu...
Werke, II, 345.
Nola red.

" Engeh.

OBSERVATH PE MARGINEA CARTII LUI G. V. PLEHANOV

433

[65-66] Caracterul astructurii economice* i sensul in care se

schimba acest caracter nu depind de vointa oamenilor, ci de starea
fortelor de productie si de natura schimbarilor care se ivesc in relatiile
de productie si care devin necesare societatii ca urmare a dezvoltarii
continue a acestor forte. Engels explica aceasta dependenp in urmatoarele cuvinte: Oameniiii fauresc singuri istoria, dar pina In prezent
nici chiar in cadrul unor societati bine delimitate
ei nu au faurit-o
dupa o vointa general& si dupa un plan general. Nazuintele lor se incruciseaza uncle cu altele, i tocmai de aceea in toate aceste societati dom-

neste necesitate a,

a card completare si form& exterioara de

manifestare o constituie intimpl a r e a*. Activitatea omeneasca

se defineste ea insasi aici nu ca o activitate libera, ci ca una n e c es a r a, adica 1 e gi c a, cu alte cuvinte ca o activitate care

poste deveni obiectul cercetarii tiintifice.

Prin urmare, materialismul istoric, aratind in permanent& ca conditiile

mediului sint schimbate de oameni, ne d in acelasi timp, pentru prima

oari,posibilitatea de a privi procesul acestei schim-

bari din punctul de vedere al stiintei.

Iata

de ce sintem pe deplin indreptatiti s spunem ca interpretarea materia-

prolegomenele
societatea omeneasca...
list& a istoriei d

necesare

pentru

orice teorie cu pretentii de stiinta despre

[68] In societatea primitiva, care nu cunoaste impartirea in clase,

activitatea productiva a omului exercita o influent& dir e c t a

asupra conceptiei lui despre lume i asupra gustului lui estetic...
[81-82] Dad; am vrea s exprimam pe scurt conceptia lui Marx
si Engels despre raportul dintre b a z a*, devenita astazi celebra,
si nu mai putin celebra a suprastructur a*, am ajunge la
urmatoarea schema:

1) Starea fortelor de productie;

2) Relatiile economice determinate de ea;

3) 0 rin duir ea social-p oliti c a inaltata pe ebaza* econo-

mica data ;

4) Psihologia omului social, determinata in parte

direct de economie, iar in parte de Intreaga orinduire social-politica

inaltata pe ea;

6) Diver s el e i deo logii care oglindesc particularitatile

acestei psihologii...
[98] Sa luam, de exemplu, problema agrar& ass, cum se prezinta ea

astazi la noi. Unui mosier cadet dintre cei inteligeni, aexproprierea

fortati a pamintuluie poate si-i par/ o necesitate istorica mai mult
sau mai putin adica invers proportional cu cuantumul acompensatiei
echitabile*
trista. Pentru t ar an ul care se straduieste sa capete
oceva pamint*, o necesitate mai mult sau mai putin trista va fi, dimpotriva, tocmai aceasta acompensatie echitabila *, pe clta vreme aexproprierea fortata* i se va parea in orice caz ca este expresia vointei lui
libere si cea mai pretioasa garantie a libertatii sale.

44

v.

I. LENIN

Spunind acest lucru, noi atingem, poate, punctul cel mai important
din teoria libertatii, care nu a fost amintit de Engels, desigur, numai

datorira faptului ca, pentru oricine a trecut prin roala lui Hegel,
el e limpede i fara nici un fel de explicatii...

Feuerbach i Dietzgen. 24*.

Inaemndrile au foot fdeule nu mai devreme

de luna mai 1908

Pub lied mine prima oard partial in 1933,

in ,,Culegeri din Lenin", vol. XXV
Publioal in intregime petdru prima card
in 1958, in V.I. Lenin, Opere,
ed. a 4-o, vol. 38

Se lipireele dupd lextul original

Este vorba de p. 24 din eartealui Plehanov (vezi volumul de fag, p. 431).

Nola red.

435

V. SULEATIKOV. INCERCARI DE JUSTIFICARE

A CAPITALISMULUI IN KLOZOFIA VEST-EUROPEANA.
DE, LA DESCARTES PINA LA E. MACI10211
310SCOVA, 1908

[5 10]In cercarile intelectualilor s-a statornicit o anumitg atitudine, sic 1

deveniti traditional, fat& de filozofie... Ideile filozofice sint prezentate

ca avind prea arareori, ci intr-o misur cu totul redusi, un substrat

de clas, oricare ar fi el...
Acest punct de vedere este impirt54it i de multi, foarte multi
marx4ti, care slut convinci a in rindurile avangrzii proletare este
permisI existenta unui amestec pestrit de conceptii filozofice i Ca n-are
prea mare importanta dac ideologii proletariatului se fac propagatori

ai materialismului sau ai energetismului, ai neokantianismului sau ai

machismului...
A impartti un asemenea punct de vedere inseamnit

a fi victima unei naive tii regretabile erori... Toti

termenii i toate formulele filozofice, fait nici o excep-

tie, cu care opereaza ea* ...ii servesc leil pentru a

desemna diversele clase, grupuri ci celule sociale iii

relatiile dintre ele. Atunci cind avem de-a face cu

sistemul filozofic al cutirui sail cutiirui cugettor
burghez, avem de-a face cu un tablou al structurii
de clasa a societitii, care e zugrivit cu ajutorul unor

V nu-i

adevArat

nu-i
adevgzat 1

semne conventionale ci care reproduce la profession

de foi social& a unui anumit grup burghez...
Nu poti considera aceste tablouri ca ntilizabile i susceptibile de a fi
puse de acord cu conceptia despre lume a proletariatului. Ar Insemna
sa cazi In oportunism, s Incerci a imbina ceea ce nu poate fi imbinat...
...Prima experienta stalucita a unei asemenea supraesti- siol

maxi a avut loc Inca scum citiva ani. Articolul iGindirea

autoritara*** al toy. A. Bogdanov deschide, fara Indoial
0:

filozofia.

Nota red.

Publizat In oulegerea ea de articole intitulati Ain pathologia

V.

436

I. LENIN

11 o noua, era in istoria filozofiei: de la aparitia acestui articol,

filozofia speculativa i-a pierdut dreptul de a opera cu cele
Idon& notiuni fundamentale ale sale: espiritul , i corpuli;
CO
ineptie! a devenit fapt stabilit ca, aceste notiuni s-au format pe fondul raporturilor autoritare i ca antiteza dintre ele reflecta
o antiteza sociall: antiteza dintre virfurilelo organizatoare
1

ostraturile de jos s executante. Burghezia a trecut sub

III

tacere, cu o uimitoare consecventa, lucrarea marxistului rus...

In asemenea conditii, o analiza social-genetica a notiumlor
i sistemelor fiozof ice este nu numai de dorit, dar chiar necesara.

0 sarcina dintre cele mai grele i mai complicate. ...Sistemele

astazi la moda, cum sint, de pilda, neokantianismul sau
machismul...

Studiul nostru nu este destinat unui cerc restrins de specielisti... Demos-ul manifest& interes pentru filozofie... Ekpunerea

noastra are, intr-o anumita masura, un caracter elementar...

,Punctul de vedere sustinut de noi... va putea fi mai lesne insuit
/ dad. va fi ilustrat nu printr-o ingramadire de exemple, ci printr-un

/ \material selectionat cu grija...

ePRINCIPIILE* ORGANIZATOARE SI oPRINCIPIILE.

CARE SINT ORGANIZATE

[11-14] S-a produs o inegalitate economica: organizatorii s-au

transformat treptat in proprietari ai mijloacelor de productie* care
apartinusera cindva societatii...
I ??

Relatiile de productie din societatea eautori1

tara ol...

ce ineptie !!

Salbaticul

II

primitiv incepe sa vada pre-

tutindeni manifestarea unei vointe organizatoare.

e...Executorul poate fi perceput cu ajutorul organelor de simt externe el este un organism fizio-

In oazul de fag nu ne tnouini Intru totul explioatia data de tov. Bogdanov: dined
1m aoordi aoestei Imprejuritri important& pe care ea a avnt-o, IAA Indoiali, i nioi mbar n-o
fa in oonsiderare. Am avut ooazia oS. ne ooupim gi altundeva de aoeastii ohestiune, gi anume

In luorarea Din istorioul gi praotioa luptei de olasa. (capitol* oonssorate genezei olaselor
oIrmuitoare)..Edit. S. Porsvatekt i A. Cearugnikov.

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI V. $ULEATIKOV

logic, un corp; organizatorul nu poate fi perceput

de aceste simturi, el este presupus ca existind

in interiorul corpului; el este o individualitate

437

/// Beletristid
i frazeologie goalA.

spirituala,...

Prea general"11 Frazeologie. Treapta slkaticiei i comu-

nismul primitiv slut trecute cu vederea. La fel i materialismul i idealismul In Grecia.

Notiunea de spirit capt un caracter din ce
in ce mai abstract.
Celebra intrebare pus& in istoria filozofiei
grece0i: cum e posibil ca din substanta pura,

numai
idealism!

invariabil, imateriala A rezulte multitudinea de

fenomene trecatoare ale lumii materiale? care este
raportul dintre oexistenta* i 4devenire*? n-a
insemnat, in ciu