},

)'I
1
I
rlit

Proletari din toate fdrile, uniti-vdl

LENIN
OPERE
COMPLETE

29

TRADUCEREA IN

MIRA. ROMAINA

APARE IN URDU HOTARIRII C.C.

AL P.C.R. EA A FOST INTOCEITA.
DUP./ ORIGINALUL IN MAMA RUSA,
ED. A V-A

INSTITUTUL DE MARXISM-LENINISM
DE PE LINGA C.C. AL P.C.U.S.

V I. LENIN
OPERE
COMPLETE
EDITIA A DOUA

EDITURA POLITICA
BUCURESTI - 1966

INSTITUTUL DE MARXISM-LENINISM
DE PE LINGA C.C. AL P.C.U.S.

V I.LENIN
VOL.

29
CA1ETE FILOZOFICE

EDITURA POLITICA
BUCURESTI - 1966

VII

PREFATA
Volumul al doulizeci si nouAlea al Operelor complete ale lui
V.I. Lenin cuprinde conspecte, fragmente, note despre diverse

carti si articole filozofice, precum si observatiile si insem-

nArile filcute de el pe marginea si in textul unor scrieri

filozofice din biblioteca sa personalg.

Cea mai mare parte din conspectele, fragmentele si notele

cuprinse in volumul de fat6, au fost publicate pentru prima oath'

in anii 1929-1930, In volumele IX si XII ale Culegerilor

din Lenin; in anii 1933-1947, aceste materiale au fost editate
de cinci ori intr-un volum aparte, sub titlul Caiete filozofice v,
iar in 1958 ele au format volumul 38 din editia a IV-a a Operelor
lui V.I. Lenin. Cuprinsul editiilor anterioare nu este acelasi;
cea mai completh dintre ele este ultima, fata de care prezentul
volum contine in plus insemnrtrile lui Lenin
care se publicii
acum pentru prima oat%
pe marginea cArtii lui J. Dietzgen
Mici scrieri filozof ice, precum si cele, apa'rute mai de mult,
pe care le-a fcut pe cartea lui I.M. Steklov N.G. Cernisevski,
viata si activitatea lui; unele note din Caietele despre imperialism ale lui Lenin, care au fost incluse in volumul 28 al

Operelor complete, nu se mai publia si in volumul de fata.

Diferitele editii ale Caietelor filozof ice se deosebesc intre

ele nu numai prin continutul lor, dar si prin ordinea in care sint
dispuse documentele ; volumul de lap, este subimpktit in trei

sectiuni, in care sint incluse materiale cu caracter mai mult

sau mai putin omogen. Prima sectiune cuprinde conspecte si
f ragmente, a doua diverse note despre cilrti, articole ci

VIII

PILEPATA

recenzii ale unor scrieri filozofice, iar a treiafragmente din

diferite cIrti, cu observatii si insemniiri filcute de Lenin. In
cuprinsul sectiunii respective, documentele sint dispuse in
ordine cronologicl, pe baza datelor stabilite inainte sau in
timpul pregUirii volumului de fatii, pe cale indirectit, intrucit

aproape toate documentele autorului sint nedatate.

Caietele filozofice din Operele complete ale lui V.I. Lenin

apartin perioadei primului azboi mondial, cind au fost scrise

cea mai mare parte din conspecte, fragmente si note. Tocmai
in vremea aceea a conspectat Lenin *tiinta logicii si, paralel
cu ea, prima parte din (iEnciclopedia stiintelor filozofice",
precurn siPrelegerile de istorie a filozofiei i Prelegerile
de filozofie a istoriei ale lui G.W.F. Hegel; apoi lucrarea lui
L. Feuerbach Expunerea, analiza i critica filozofici lui
Leibniz, lucrarea lui F. Lassa Ile Filozofia lui Heraclit
Obscurul din Efes, Metafizica lui Aristotel i o serie de
alte earti de filozofie si de stiinte ale naturii. Aceste conspecte

si note au aleatuit cuprinsul a opt caiete asernrinkoare, cu

coperte albastre, care au fost intitulate de Lenin Caiete filozo-

fice. Hegel, Feuerbach si diverse ; in aceastil serie inlet i

conspectul Prelegerilor despre esenta religiei ale lui Feuerbach, care a fost scris pe file separate, nu mai devreme de 1909.

Fragmentele care apartin lui Lenin au fost scrise uneori in

caiete separate (de pad. Planul dialecticii (logicii) lui Hegel*

sau In jurul problemei dialecticii), iar alteori in textul

conspectelor (fragmentul despre elementele dialecticii, in
conspectul *tiintei logicii, fragmentul despre teoria cunoasterii
in conspectul cirii lui Lassalle i altele). Prelucrarea definitiv& a conspectelor, fragmentelor i notelor filozofice din anii
1914-1915, a cAror studiere ne d temei s'a presupunem c.
Lenin se pregAtea s scrie o lucrare special& despre dialecticA,
a ilmas neterminat4; dar i in aceastA form& ele prezint& o
important& covirsitoare pentru dezvoltarea filozofiei marxiste.
Ca si lucrarea Materialism si empiriocriticism, oCaietele
f ilozofice contin o nepretuitA bogrttie de idei; ele prezinta
o important& teoretic& si politic& extraordinar& i formeazi
temelia etapei leniniste in dezvoltarea gindirii filozofice marxiste. Dar daeci, in principala sa scriere filozofia Lenin di o
atentie deosebitA problemelor fundamentale ale materialismului
filozofic, In Caiete filozofice* punctul central, in care, ca

PREFATA

IX

intr-un focar, se intilnese ideile leniniste, care abordeazh tele

mai diferite domenii ale cunoasterii umane, il constituie dialectica materialisth, legile si categoriile ei fundamentale, istoria
formArii lor, importanta lor pentru stiintele socia1e7si pentru
stiintele natuiii, precum si caracterul dialectic al dezvoltrii
tehnicii. Dialectica idealisth a lui Hegel, ideile dialectice ale
luillieraclit, Leibniz si ale altor filozofi ii servesc lui Lenin
drept material initial, pe baza chruia dezvolth dialectica materialisth, maxxisth.
In acea epoch de extremh ascutire a tuturor contradictiilor
capitalismului si de apropiere a unei noi crize revolutionare,
dialectica materialisth a dobindit o importanth cu totul deose .
bith: numai de pe pozitiile ei se putea dezvlui caracterul imperialist al rhzboiului si demasca sofismul si eclectismul liderilor
Internationalei a II-a, oportunismul si sociallovinismul bor.
Insemnhtatea Xaietelor filozofice o in dezvoltarea marxismleninismului ne este pe deplin dovedith de aparitia, in acea
perioadh, a unor scrieri ca Imperialismul, stadiul cel mai inalt
al capitalismului, Socialismul si rhzboiulo, In jurul lozincii
Statelor Unite ale Europei, 4Despre brosura lui Junius ,
Revolutia socialisth si dreptul natiunilor la autodeterminare*
si altele. Analiza problemelor fundamentale ale dialecticii
materialiste Mute de Lenin a jucat un rol important in elaborarea teoriei marxiste despre imperialism, in dezvoltarea teoriei
revolutiei socialiste, a invataturii despre stat, despre strategia
si tactica partidului. Fhrti o cunoatere a Caietelor filozofice
nu poate fi inteleash intreaga dezvoltare ulterioarh pe care a
chphtat-o filozofia marxisth intr-o serie de lucrAri scrise de

Lenin ceva mai tirziu, ca, de pildh, Statul si revolutia,

Inch o data despre sindicate..., Stingismul" boala copilhriei comunismului, Despre insemnhtatea materialismului
militant si altele.
Conspectele filozofice ale lui Lenin, fragmentele si notele
scrise de el ne arath chile dezvolthrii continue a materialismului
dialectic si istoric, a istoriei stiintifice a filozofiei. <Continuarea
operei lui Hegel si a lui Marxscria Lenintrebuie sh constea

in elaborarea dialectica a istoriei gindirii omenesti,

a stiintti si a tehnicii (vohimul de fath, p. 124). Dialectica

materialisth, dezvoltath de Lenin in aCaiete filozofice, are
o deosebith importanth metodologica pentru studierea legal,-

PREFATA

tilor construirii societhtii comuniste, pentru analiza contradictiilor capita lismului contemporan si precizarea tacticii
rnisciirii comuniste internationale in conditiile actuale, ca si
pentru lupta impotriva filozofiei burgheze, impotriva revizionismului contemporan si a dogmatismului.
*

Volumul de fath incepe cu conspectul primei lucthri scrise

in comun de K. Marx si F. Engels: Sfinta familie, san Critica
criticii critice; aceasta este, dup5, cit se stie, cea dintii dintre
scrierile intemeietorilor marxismului care a fost conspectath
de Lenin. In acest conspect, el urmAreste procesul de formare a
conceptiei despre lume a lui Marx si Engels: Marx scrie el -trece aici de la filozofia hegelianiti la socialism: aceasth trecere
este evidentg; se vede ce a fost deja cucerit de Marx si cum trece

el la un nou cerc de idei (p. 8). Dintre acestea, Lenin des-

prinde ideea relatiilor sociale de productie (p. 14), conceptia

aproape formata a lui Marx asupra rolului revolutionar al

proletariatului* (p. 10), analiza de pe o pozitie materialisth
a constiintei sociale, ideea necesithtii unei *puteri practice
pentru infiiptuirea ideilor etc. Lenin sub1iniaz6 si noteaz5, cu
semnul N.B. teza, extrem de importanth, a materialismului

istoric, formulat in Sfinta famine, 6, o datiti cu profun-

zimea actiunii istorice creste si amploarea masei care o inth.p-

tuieste; el urmilreste cu atentie critica relatiilor sociale burgheze Muth de intemeietorii marxismului si se opreste asupra
prelucthrii filozofiei lui Hegel, facutil in chip materialist de
crare Marx si Engels, asupra aprecierilor critice formulate de
ei cu privire la materialismul anterior. Deosebit de pretios
este, dup4 plmrea lui Lenin, capitolulscris de Marx (Mafia
critid, impotriva materialismului francez, in care se arath
cii comunismul este concluzia logicrt a intregii dezvolthri istorice a filozofiei materialiste.

TJn loc important ocup`a in acest conspect critica fAcuth

tinerilor hegelieni, reprezentgrilor lor idealist-subiective despre
procesul de dezvoltare a societhtii si imleosebi conceptiilor lor
reactionare despre rolul maselor muncitoare si al personalithtii
in istorie. Lenin relevA concluzia lui Marx, indreptatri impotriva
tinerilor hegelieni, CA nu poate fi cunoscuth realitatea istoric6.

PREFATA

XI

dath se exclude din ea oatitudinea teoreticti i practiea a omului

fata de naturti. , fata de stiintele naturii si fata de industrie ,
modul nemijlocit de producere a vietii insasi (p. 30). Pe
experienta luptei duse de Marx si Engels impotriva tincrilor
hegelieni s-a sprijinit Lenin in lucrarile sale din ultimul deceniu

al secolulni trecut, In care a criticat sociologia subiectiva a

narodnicilor liberali, ca i in lupta desthsurata Impotriva teoriilor narodniciste despre rolul istoric al personalithtilor care
gindesc in chip critic, al eroilor, si despre pasivitatea maselor
populare, a ogloatei.
Lenin revine de repetate ori la operele lui Marx si Engels
si In conspectele, fragmentele i Insemnarile lui de mai tirziu
care au fost incluse in Caiete filozof ice. El face o caracterizare a cotiturii revolutionare savirsite in stiinth de catre Intomeietorii marxismului, subliniaza insemnatatea diverselor lor
lucrari in dezvoltarea gindirii revolutionare i acorda o deose-

bith atentie dialecticii oCapitalului lui Marx.

Dupa conspectul Sfintei familii , in volumul de fata urmeaza

conspectele a (Iona scrieri ale lui L. Feuerbach: oPrelegeri

despre esenta religiei* i Expunerea, analiza si critica filozofiei lui Leibnitz; dintre acestea, primul a fost Intocmit nu mai

devreme de 1909, iar al doilea in toamna anului 1914. Lenin

citise si mai Inainte scrierile lui Feuerbach, pe cind se afla
deportat in Siberia si mai ales pe vremea cind lucra la *Materialism i empiriocriticism , in care sint citate lucthrile cuprinse
In volumele II si X din prima editie si volumul VII din editia
a doua a Operelor lui Feuerbach, precum i cele doua volume
de Corespondenta si opere postume* ale acestui filozof, editate
de K. Griin (vezi V.I. Lenin. Opere complete, vol. 18, Bucuresti,

Editura politica, 1963, ed. a doua). S-a pastrat un exemplar

din volumul II al Operelor lui Feuerbach cu Insenmarile facute
pe atunci de Lenin. In conspectele care au fost incluse in oCaiete
filozof ice , Lenin continua s studieze conceptiile filozofice
ale acestui materialist german.

Conspectind *Prelegerile despre esenta religiei *, Lenin ii

indreapta atentia mai cu seamti asupra conceptiei materialiste
a lui Feuerbach despre natur i despre legitatile ei objective,
asupra criticii pe care o face el idealismului, religiei i asupra
fundamentkii ateismului, scoate in evidenth ogermenii ,
embrionii de materialism istoric, care n-au capatat totusi

XII

PREFATA

in filozofia lui Feuerbach, o dezvoltare cit de cit insemnata.

In acest conspect, Lenin vorbeste de citeva ori de caracterul
limitat al filozofiei feuerbachiene si aratiti cit, incil din anii
1848-1851,

Feuerbach a ramas cu mult in urma lui Marx

si Engels si cil el n-a inteles revolutia din 1848. Caracterizind

definitia dala. de Feuerbach naturii, Lenin scrie: Reiese c4
natura = totul, in afari de supranatural. Feuerbach este sclipitor, dar nu profund. Engels defineste mai profund deosebirea
dintre materialism si idealism (volumul de fat6, p. 42-43). Cu
privire la caracterul limitat al materialismului lui Feuerbach si
la caracterul ingust al termenului principiul antropologic in
filozofie Lenin face, la sfirsitul conspectului sun, urmUtoarea
remarcil: Atit principiul antropologic, cit si naturalismul slat

doar niste descrieri inexacte, slabe ale materialismului (p. 57).

Atit in conspectul cartii lui Feuerbach despre filozofia lui

Leibniz, cit si in cel precedent, Lenin urmilreste evolutia f Hazeflea a lui Feuerbach, trecerea lui de la idealism la materialism.

Dar in central atentiei lui se afli aici expunerea arnUnuntita

a sistenmlui filozofic, atit de complex, al marelui ginditor
german din secolul al XVIII-lea Melia, de Feuerbach. Lenin
transcrie caracterizarea monadelor lui Leibniz filmed de Feuer-

bach si relevA interpretarea idealistA (lath', de el materiei,

privit4 doar ca un denomen care serveste drept legUturA, intre

monade. Lenin scria: Interpretarea mea libeea: Monadele

= un fel de suflete. Leibniz = un idealist. Materia este ceva
in genul unei alte forme de fiintare a sufletului sau o gelatin6 care le serveste drept legUtura p6minteascil, corpora15.
(p. 63). In conspecte se d'a o inalth apreciere ideilor dialectice
ale filozofiei lui Leibniz si indeosebi wrincipiului activitiltii,
care e ceva specific substantei monadelor. Avem de-a face
scria Lenin cu un fel de dialectia care c foarte
aici
profunda, i n ciuda idealismului si obscurantismului
clerical (p. 64). Lenin se opreste, de asemenea, asupra criticii
rationaliste fiticut5, de Leibniz empirismului lui Locke si semnaleazU, uncle asenianari intro ideile filozofice ale lui Leibniz si

acelea ale lui Kant. La conspectele celor douii scrieri ale lui
Feuerbach se adauga i o serie de scurte insemnari, care atesta
ca Lenin a citit i alte lucrari cuprinse in volumul a din prima
editie si in volumul IV din editia a II-a a Operelor lui Feuerbach.

PREFATA

XIII

Un loc central ocupa in acest volum conspectele Operelor

lui Hegel, cu ale carui scrieri, indeosebi cu Stiinta logicii,

Lenin a facut cunostinta Ina de pe cind se afla deportat in

Siberia; mai tirziu, in 1908, pe cind lucra la cartea sa Materialism si empiriocriticism, el a studiat prima parte din Enci-

clopedia stiintelor filozofice . In anii 1914-1915, Lenin

conspecteaza in mod amanuntit principala opera a lui Hegel,

Stiinta logicii, precum si Prelegerile de istorie a filozofiei

si Prelegerile de fjlozofie a istoriei. In aceste conspecte Lenin
critica idealismul si dezvaluie limitarea istorica a conceptiilor
filozofice ale lui Hegel, tributul plata misticismului, jocul

de-a analogiile goale, o tradare a dezvoltarii si o data cu

aceasta arath Ca adeseori la Hegel se manifesta intr-o forma
mistier), adevaratele raporturi ale realitatii.
Logica lui Hegel scrie Lenin nu poate fi aplicatii

intocmai si nu poate fi hada' asa cum se prezinta. Trebuie

extrase din ea nuantele logice (gnoseologice), curatind-o
de Ideenmystik: i aceasta inseamna o munca considerabila
(p. 221). Tocmai aceasta munca o efectueaza Lenin in conspectele sale, oprindu-se la trecerile grele, la nuantele si modulatiile conceptelor abstracte hegeliene, cautind grauntele de profund adevar sub invelisul mistic al hegelianismului (p. 131).
In general ma straduiesc sa-1 citesc pe Hegel in chip materialist: noteaza el la inceputul conspectului cartii Stiinta logiHegel (dupa cum spune Engels) este materialism cu capul
in jos, adica elimin in mare parte pe bunul dumnezeu, absolutul,
ideea purti etc. (p. 87). Un asemenea procedeu ii da lui Lenin
cii

posibilitatea sa dezvaluie adevarata insemnatate a logicii

hegeliene, sa vada ajunul" transformarii idealismului obiectiv in materialism (p. 142), sa semnaleze la Hegel germenii
unei intelegeri materialiste nu numai a naturii, dar si a istoriei.
Hegel se apropie eel mai mult de materialismul dialectic stiin-

tific in Stiinta logicii, unde isi construieste sistemul sau

grandios de categorii logice, si se afla cel mai departe de el
in filozofia istoriei. Ceea ce e si de inteles
scrie Lenin ,
fiindca tocmai in acest domeniu, in aceasta stiinta, Marx si
Engels au facut cei mai mari pasi inainte. Aici s-a invechit
Hegel cel mai mult si a devenit o antichitate (p. 269). Dar si
in logica Hegel numai a i n tuit in mod genial dialectica
lucrurilor , dialectica lumii objective. Lenin interpreteaza si

XIV

PREFATA

dezvolt in chip materialist legile fundanientale si categoriile

dialecticii, dezvilluie legAtura lor reciprod, arafa in ce constS
specificul manifestiirii lor in gindire, determinS raportul dintre
dialectid, logid si teoria cunoasterii.
Conspectele operelor lui Hegel sint imediat urmate de conspectele unor crati ale lui G. Noel, F. Lassa lle si Aristotel. Conspectul drtii lui Noel Logica lui Hegel prezintit interes, in primul

rind, ca un exemplu de critid a vulgarizarii * dialecticii lui

Hegel de dtre un idealist neinsemnat". Lenin subliniad, in
conspectul drtii Filozofia lui Heraclit Obscurul din Efes*
a lui Lassalle, c5, si acesta 1-a interpretat in mod necritic pe
scrie Lenin
repetd pur si simplu pe
Hegel. Lassalle
Hegel, il copiazd, revine de mii de ori asupra diferitelor pasaje
din Heraclit, ingreuindu-si lucrarea cuun imens halast de savant-

Henri arhipedante (p. 285). Lenin ii opune lui Lassalle pe

Marx, care a dezvoltat in mod efectiv filozofia. In acest conspect

Lenin dS indeosebi atentie expunerii conceptiilor filozofului

grec din antichitate si ii reprosead lui Lassalle cS a lAsat

in umbd materialismul sau tendintele materialiste ale lui

Heraclit (p. 295).

Prima sectiune se incheie cu conspectul Metafizicii lui
una dintre operele cele mai de seamS ale filozofiei
Aristotel
'antice, in care, dupa expresia lui Lenin, ct o t u 1 este atins
in treadt, toate categoriile (p. 305). Conspectind cartea, Lenin

remard aspiratiile, eautiirile * lui Aristotel, modul cum a

interpretat el dialectica obiectivS, credinta naivg in puterea
ratiunii, critica fiicutS de el idealismului obiectiv al lui Platon,
si vorbeste despre complexitatea procesului cunoasterii, subliniind a dedublarea cunoasterii omului si posibilitatea idealis-

mului (= a religiei) au fos t da te chiar in prima abstractie,

elementath , si mentionind rolul creator al fanteziei, al vidrii

chiar si in cea mai riguroas6. stiin (p. 310).

In afad de conspecte, in prima sectiune shit cuprinse si

douS fragmente scrise de Lenin: Planul dialecticii (logicii)

lui Hegel si In jurul problemei dialecticii. In primul fragment se face o caracterizare generals a procesului cunoasterii,
se aratil care e raportul dintre logid, dialectid si teoria cunoa-terii ; in cel de-al doilea se explicS opozitia care existS intre
conceptia metafizid si cea dialectid a dezvoltarii, se face o
ana1iz5. a legilor fundamentale i a categoriilor dialecticii, a

PREFATA

XV

legitilor istorice i logice ale dezvolthrii cunoasterii si este

f ormulath teza, extrem de importantk despre eadrteinile de

chs . i cele gnoseologice ale idealismului. Fragmentul in
jurul problemei dialecticii* este o incoronare a ansamblului
de probleme filozof ice studiate de el In anii 1914-1915 si in
centrul c'arora se afla dialectica, istoria ei, legile i categoriile
ei, rolul ei in procesul cunoasterii i transformilxii realithtii
de catre om. Acest fragment, de proportii destul de reduse,
reprezintIi o generalizare, neintrecua prin profunzimea
boggtia sa de idei, a tot co este principal si esential In dialectica
materialisfa, i constituie continutul ei.
In Caiete filozofice Lenin considerA dialectica drept singura

teorie jusfa a dezvollarii, care me d. cheia autorniscArii" a

tot ce exist6, dezvAluie momentele generale in toa te
fenomenele i procesele naturii (inclusiv cele ale spiritului si
ale societIltii)* (p. 297), formuleaia, legile generale ale miparii

universuluici ale gindirii (p. 147).

Scotind In evident A. principalele momente ale procesului

cunoasterii, Lenin scria: aAici existg in mod real, obiectiv,
trei termeni: 1) natura; 2) cunoasterea omului, = c r e ierul omului (ca produs superior al acestei naturi) si 3) forma
de reflectare a naturii in cunoasterea omeneasck aceast5, formrt
f iind tocmai conceptul, legile, categoriile etc. (p. 154). Cercetarea acestei forme , analiza logicA a gindirii, in procesul eireia
se dezvMuie continutul legilor i categoriilor dialecticii, ocup5,
in Caiete filozofice un loc cu totul deosebit si prezint o
importanta primordialA pentru dezvoltarea filozofiei marxiste.
Studiind complexul proces al cunoasterii, Lenin arath cum

gindirea, pornind de la diferitele lucruri care slut nemijlocit

reflectate in senzatii si In reprezent5xi, se ridia la notiuni
abstracte, care fixeazli, laturile esentiale, leg.turile, relatiile
obiectului si reflectil indirect natura sa mai profund,
mai veridic si mai deplin. Dar cunoasterea dialectick a earei
esenta este desfAsurarea intregului ansamblu de momente ale
realiatii (p. 133), nu se mArgineste numai la elaborarea abstractiunii, ci se raise& mai departe, pe drumul ridicArii de la abstract

la concret, al reproducerii In gindire a concretului ca unitate

a diversiOtii (Marx). Semnificatia generalulni, este contradietoriernentioneaA Lenin, el este inert, este impur. incom-

plot etc. etc., NA este numai 0 treapta spre cunoasterea

XVI

rnrrATA

concretului, fiindd noi nu cunoastem niciodatti, concretul

in intregime. 0 surng infinitei de concepte generale, de legi etc.

ne d concretul in plenitudinea lui (p. 234).

Lenin subliniazg c cunoasterea teoretica nu poate cuprinde

de baza, de telul si criteadevgrul obiectiv rupt de practicg
riul veridicitgtii cunoasterii. Numai printr-o determinare just
a rolului practicii In procesul cunoasterii putem intelege atit
dezvoltarea istoricg a cunostintelor omenesti despre realitatea
notiuni, judedti,
obiectivg, cit i evolutia formelor logice

concluzii, categorii, legi etc.in care aceste cunostinte se

reflectg in &dire. Practica omului, repetlndu-se de miliarde

de ori, se imprimrt In constiinta lui ca figuri logice , spune
Lenin (p. 184), iar In alt parte considerg categoriile logice ca
niste trepte ale procesului istoric de desprindere a omului din
naturk ale cunoasterii ei, ale cuceririi ei (vezi p. 79). Lenin
nu numai a d o explicatie materialisth originii categoriilor,
dar i analizeazti, continutul lor, rolul lor in procesul cunoasterii.
In Caiete filozof ice sint examinate i categoriile cele mai

importante ale dialecticii, ca fenomenul i esenta, abstractul

ci concretul, forma si continutul, cauza i efectul, posibilitatea
ci realitatea, intimplarea i necesitatea, legea etc.
Un loc important ocupg, in conspectele i fragmentele scrise
de Lenin, analiza legilor fundarnentale ale dialecticii, i indeosebi legea unitgtii si luptei contrariilor. Dedublarea unului si
cunoasterea ptirtilor lui contradictorii indicg Lenin
este

...

fondul (una dintre esentele", una dintre particularittitile

sau trgsgturile fundamentale, dad, nu chiar singura fundamental6) dialecticii (p. 296). Generalitatea acestei legi este
ilustratti, de Lenin cu exemple luate din matematick mecanicrt,
fizicg, chimie, stiinte sociale. Dezvgluind continutul ei, Lenin
analizeazg opozitia contradictia , arath relativitatea unitgtii
lor, ca formg luntrick i totodatg tranzitorie, a leggturii,
precum i caracterul absolut al duptei lor, care constituie

izvorul automisdrii, autodezvoltgrii fenomenelor.

Legea unitgtii i luptei contrariilor este, dupg Lenin, legea
fundamental& a dialecticii, i numai pornind de la aceastri
lege pot fi intelese celelalte legi si categorii. Pe scurt
scrie
Lenin , dialectica poate fi definitg ca teorie a uniatii contrariilor (p. 189). in comparatie cu aceastg lege, analiza celorlalte dourt
legea trecerii schimbgrilor cantitative in schim-

PREFATA

XVII

btiri calitative i legea negtirii negatiei ocupti in Caiete

filozofice un loc mai mic. Trecerea cantittitii in calitate, si
viceversa, este consideratti de Lenin, in fragmentul despre
elementele dialecticii, ca un exernplu de trecere a fiectirei
determintiri in contrariul ei. Conspectind *tiinta logicii,
el transerie caracterizarea categoriilor calitate i cantitate si
a unittitii lor a mtisurii fticutti de Hegel si subliniazti
importanta ei. Analizind toate momentele acestor categorii
(finitul i infinitul, limita etc.), Lenin se opreste in mod amilnuntit asupra formei pe care o imbracti transformilrile reciproce
ale schimbtirilor calitative i cantitative: saltul, intreruperea
procesului de dezvoltare treptatti.
Caracteristica esentialti a procesului de dezvoltare este, dupti

ptirerea lui Lenin, repetarea, intr-un stadiu superior, a anumitor triistituri, insusiri etc. ale stadiului inferior si reintoarcerea aparentti la vechi (negarea negatiei) (p. 188). Dacti
legea unitil4ii i luptei contrariilor dezvtiluie izvorul intern al
procesului de dezvoltare, iar legea trecerii schimbtirilor cantitative in schimbtiri calitative dezvtiluie continutul lor, apoi
legea negtirii negatiei cuprinde procesul in intregime, privind
fiecare stadiu de dezvoltare ca un moment, ea o etapti a introguhii proces, i subliniind legtitura, continuitatea si caracterul
progresiv al dezvolttirii, in care fiecare moment constituie o
negare a celui precedent si este totodata premisa propriei negti'ri.

Dezvtiluind caracterul dialectic al negatiei, Lenin scria: Nu

negatia goalk nu negatia fru% rest, nu negatia sceptica, oscilarea, indoiala sint caracteristice i esentiale in dialecticti...,
nu, ci negatia ca moment al legitturii, ea moment al dezvolttirii
care mentine pozitivul, adicti ftirti nici o ezitare, larti nici un
fel de eclectism (p. 192).
In diverse conspecte i fragmente, Lenin revine menu la
problema logicii ca teorie a cunoasterii, care ne dti nu numai

descrierea istoricd-vaturald a fenome-

nelor gindirii..., ci i concordanta cv adevdr u /, dezvriluie rezultatele si bilantul istoriei gindirii.

In aceastti acceptiementioneazti Lenin in notele marginal e,

logica coincide cu teoria cunoasterii. Aceasta este,

in general, o problemti foarte irnportantti (p. 147). Pentru a

exprima dialectica obiectivrt a vietii, conceptele logice, categoriile, legile insesi trebuie sti fie mobile, variabile, legate
2

XVIII

PREFATA

intro ele, dialectiee. Spre deosebire de Hegel, care doar a intuit,

in dialecticti, conceptele de automiscare a lumii, Lenin explieti

altfel, in chip materialist, trecerea conceptelor unul in altul.

Ideea de a include via la in logicaspune Lenineste explicabilasi genialadin punctul de vedere al procesului reflectarii lumii obiective in constiinta (la inceput individuala) a
omului si al verificarii acestei constiinte (reflectari) prin practick* (p. 171). Cu alte cuvinte, Lenin considera drept geniaM,
aplicarea dialecticii, singura teorie justa a dezvoltarii, lit procesul cunoasterii, i acest lucru a lost facut intr-o forma, idealista
de Hegel si intr-o form'a rnaterialista de Marx. In fragmentul
Planul dialecticii (logicii) lui Hegel Lenin scrie ca in Capi-

talul" a lost aplicata, la o singura stiintti logica, dialectica si

teoria cunoasterii, iar in paranteza observa: cam este nevoie
de trei cuvinte: este unul i acelasi lucru (p. 281). Dezvaluind
corelatia dintre ogicli, dialectica i teoria cunoasterii, Lenin

arata si care sint acele domenii ale stiintei din care teoria
cunoasterii urmeaza sti-si extraga materialul sau: istoria
filozofiei si a diferitelor stiinte, a dezvoltarii intelectuale a
copilului si a animalelor, istoria limbil, psihologia, fiziologia
organelor simturilor.
0 deosebita atentie acorda, Lenin problemei corelatiei care
exist& intre teoria i istoria ennoasterii, legile gindirii si procesul
formaxii kr, istoriei ideii din punctul de vedere al dezvoltarii
si aplic.rii notiunilor generale si a categoriilor logicii contemporane. Deosebit de important, sub acest raport, este conspectul
aPrelegerilor de istorie a filozofiei* ale lui Hegel. Apreciind
teza lui Hegel ca, dezvoltarea filozofiei, in decursul istoriei,
trebuie sli corespunda dezvoltarii filozoliei logice, Lenin
remarci: Avena aici o cugetare foarte profunda si foarte justn,
in esenta materialista (istoria reala este baza, temeiul, f i int area ,
dupd care vine constiinta) (p. 220).
Caietele filozof ice reprezinta o treapta importanta in dezvoltarea istoriei marxiste a filozofiei ca stiinta. Criticind conceptia istorica-lilozofica idealista a hii Hegel, Lenin seinnaleaza totodatiti valoarea cercetarilor intreprinse de acesta in
domeniul istoriei dialecticii si subliniaza importanta unei stricte
istoricitati, formulata ca o cerinta de catre Hegel, care nici el

n-a putut s-o respecte tocmai din cauza idealismului sau.

observa Lenin credea", gindea in mod serios
Hegel

PREFATA

XIX

ct materialismul ca filozofie este ceva imposibil, intrucit

filozofia este stiinta gindirii, a generalului, iar generalul este

gind. El repeta aici greseala idealismului subiectiv, pe care
I-a numit intotdeauna idealism fau" (p. 232). Si Lenin urmS.reste pas cu pas aceastS, insuficientS, organia a conceptiei
istorice-f ilozof ice a liii Hegel si arat5, cum se manifest& ea atunci
cind acesta analizeazii uncle sau altele dintre doctrinele filozofice

ale trecutului, cind rumegil idealismul in istoria filozofiei,

voalind srabiciunile lui si ocolind in mod las istoria mater ialismulu i .

Spre deosebire de Hegel, Lenin pune in fata istoriei filozofiei sarcina de a separa germenii gindirii stiintifice de fantezie, religie, mitologie, urmkeste indeosebi dezvoltarea materialismului si a dialecticii, arath cum au apkut i s-all dezvoltat in istorie cutare sau cutare idei f ilozof ice si ale stiinte-

lor naturii ale contemporaneitkii, ca, de pilda, aceea despre

structura materiei. Dind o interpretare materialist& ideii lui
Hegel despre cercuri in istoria filozofiei, Lenin dezvolt&
aceast& idee, dezvilluie in insusi specificul cunoasterii posibili-

tatea, izvoarele,

rdcinile gnoseologice ale idealismului,

care sint consolidate de interesele de clasA ale claselor dominante (p. 302). Lenin subliniaz c istoria filozofiei a fost
intotdeauna o arenA a luptei dintre cele doll& orientki fundamentale: materialismul i idealismul, dezv&luie particularitkile istorice ale uneia si ale eeleilalte, aratS, cum dezvoltarea
filozofiei si a stiintelor naturii confirms, veracitatea materialismului dialectic si a materialismului istoric, supune criticii
diferitele curente ale filozofiei idealiste burgheze din vremea sa
pozitivismul, neokantianismul i altele.

In sectiunea a doua a acestui volum sint grupate diverse

insemnki ale lui Lenin in legatur a. cu diverse and, articole ei
recenzii ale unor scrieri filozof ice si de stiinte ale naturii apkute
in anii 1903-1916 si care constituie o completare substantial&
la ceea ce stiam despre preocuphile lui Lenin privind problemele
de filozofie. Aceste insemnki prezinth interes nu numai pentru
csa likgesc ideea noastrA despre literatura filozofic& i cea tiinific aflate in cimpul vizual al lui Lenin in acesti ani; ele

cuprind o serie de teze importante, privind, bungoark problemele f ilozof ice ale stiintelor naturii, critica filozofiei
burgheze etc.
2*

XX

PREFATA

In Caiete filozofice Lenin considera stiintele naturii drept

un domeniu foarte important al cunoa,sterii umane, arath depen-

denta dezvolthrii lor de practica, de tehnica si atrage atentia

asupra caracterului dialectic al acestei dezvoltari. Dialectica
este, in general, inerenta intregii cunoasteri umane. Iar stiintele naturii ne arata... natura obiectiv cu aceleasi insusiri
ale ei, transformarea particularului in general, a intimpla-

torului in necesar, trecerile, transmutatiile, legatura reciprodi a contrariilor (p. 301). In procesul complex al cunoasterii
legitatilor naturii, ne explica Lenin, se ascund izvoarele inter-

prethrii lor idealiste. Referindu-se la respingerea materialismului de catre unii naturalisti, el arath leg:a-tura care exista
intre acest fenomen ,si dezvoltarea rapida a stiintelor naturii:
<43entru a ne misca mai liber printre aceste lucruri noi, Inca
obscure, ipotetice
scrie el , jos materialismul", jos vechile
idei (molecula"), care ne leaga" ! Sa le dam o denumire noua.
(biogen), pentru a putea diuta mai liber noi cunostinte! N .B .
In legatura cu problema izvoarelor si a motivelor vii care
stimuleaza idealismul" contemporan in fizia si in
stiintele naturii in general (p. 334). Interpretarea idealisth a
descoperirilor stiintelor naturii este legata, dupii Lenin, si
de necunoasterea dialecticii de catre naturalisti, de faptul ca
ei nu inteleg materialismul dialectic contemporan. Naturalistii observa Lenin au o idee ingusta despre transformare
si nu inteleg dialectica (22), care e absolut necesara pentru a
stapini arta de a opera cu concepte (p. 219). In afath de caracterizarea generala a dezvoltarii cunoasterii stiintifice a naturii,

Lenin se ocupa indeaproape de uncle dintre problemele ei

particulare: de infinitul materiei, de esenta spatiului si a
timpului, de insemnatatea abstractiilor matematice, de rolul
shnbolurilor in matematica etc.
In ultima sectiune a acestui volum au fost incluse extrase
din duple lui J. Dietzgen, G.V. Plehanov, V.M. Suleatikov,
A. Rey, I.M. Steklov si dintr-un articol al lui A.M. Deborin,
care sint insotite de observatiile si insenmarile lui V.I. Lenin.
Observatiile lui prezinth importanth nu numai pentru aprecierea
cutarui san cuthrui autor, dar si pentru faptul ca de abordeaza
un cerc larg de probleme ale materialismului dialectic si ale

materialismului istoric, ale istoriei filozofiei, precum si de

PREFATA

XXI

probleme filozof ice ale stiintelor naturii si ale ateismului

stiintific.
In vohimul de fata se publicil pentru prima oara observatiile
lui Lenin pe marginea si in textul cartii lui J. Dietzgen Mici
scrieri filozof ice; ele au fost facute, in cea mai mare parte,
in anul 1908, pe vremea cind Lenin lucra la cartea sa Materialism si empiriocritieism, in cuprinsul careia au fost folosite
un mare numar din ele. Lenin apreciaza in chip deosebit partinitatea acestui filozof autodidact, care a ajuns in mod independent la materialismul dialectic, precum i felul cum a inteles
el obiectul filozofiei, teoria reflectiei, lupta impotriva religiei
si a filozofiei idealiste etc. Lenin se opreste si asupra greselilor
comise de Dietzgen, asupra confuziei manifestate de el in ce
priveste notiunile filozofice, a carei cauza era lipsa unei suficiente culturi filozofice i folosirea in chip necritic a terminologiei adversarilor sai in domeniul filozofiei. Facind abstractie
de greselile lui partiale in expunerea materialismului dialectic (Opere complete, vol. 18, Bucuresti, Editura politicO,
1963, ed. a dona, p. 356), Lenin 1-a considerat pe Dietzgen ca
un tovaras de idei in domeniul filozofiei si a folosit lucrarile
lui in lupta impotriva machistilor.
Altfel apreciaza Lenin cartea lui V.M. *uleatikov Incercari
de justificare a capitalismului in filozofia vest-europeana,
care a fost scrisa intrucitva sub influenta exercitata de A. Bogdanov. In observatiile sale pe marginea acestei carti, Lenin
critica cu asprime materialismul vulgar, primitiv al autorului
ei, care denatureaza dezvoltarea istorica a gindirii filozofice
din Europa occidentala; el combate confuzia, pe care o face
acesta, intre diferitele curente filozofice, fie ele i inrudite
intre ele, tendinta lui de a reduce intreaga filozofie burgheza
la o apologie a capitalismului, fara o analiza de fond (volumul de fata, p. 447) etc. Observatiile facute de Lenin pe mar-

ginea cartii lui *uleatikov prezinta o importanta deosebita

pentru lupta impotriva vulgarizarii materialismului istoric

si a istoriei filozofiei.
In observatiile sale pe marginea cartii Filozofia moderna.,
a lui A. Rey, Lenin continua critica conceptiilor pozitiviste
ale acestui autor, care a fost facuta de el in lucrarea sa ((Mathrialism i empiriocriticism, i subliniaza totodata ca, analiend o aerie de probleme concrete ale stiinte1or naturii, Rey

XXII

PREFATA

se situeazil pe pozitia materialismului timid, ba chiar crt se

apropie de umaterialismul dialectic (vezi, de pildg, p. 490
0 488).
Un interes deosebit reprezintil observatiile lui Lenin pe
margMea cgrtilor lui G.V. Plehanov si I.M. Steklov despre
Cernisevski. Ele dovedese marea atentie pe care o acorda Lenin
istoriei gindirii sociale ruse, si in special istoriei filozofiei, si
cit de mult aprecia traditiile ei progresiste, materialiste. Lenin
subliniazg materialismul si democratismul revolutionar al lui
Cernisevski, lupta hothritg dusg de el impotriva liberalismului,

pentru revolutia trugneaseii. Comparind cartea lui Plehanov

din 1909 despre Cernisevski cu lucrarea scrisit tot de el in 1899,
si care a stat la baza ei, Lenin arath cum conceptiile mensevice

ale acestui autor due la o apreciere nejusth a continutului de

clash, al activitiitii lui Cernisevski. Preocupat de deosebirea
teoreticti dintre conceptia materialistg si eonceptia idealisth
a istoriei, Plehanov a se4at din vedere deosebirea practiepolitieg si de Oast! dintre un liberal si un democrat (p. 531).
0 comparatie intre observatiile fgcute de Lenin pe marginea cgrtilor lui Plehanov si Steklov ne permite sg semnalrtm
atitudinea lui negativii fath de cele doug tendinte opuse manifestate in aprecierea marelui revolutionar-democrat rus: aceea
de a-I apropia pe Cernisevski de liberalism si de a estompa
ideile lui revolutionar-democratice (Plehanov in cartea lui din
1909) si aceea de a sterge, intr-o oarecare mgsurg, granita dintre

conceptiile lui Cernisevski si marxism (Steklov).

*

La baza materialelor publicate in volumul de fath stau manu-

serise ale lui Lenin in limbile rusii, germang si francezg si,

in parte, in liinba englezg; in text intilnim totodatg si citeva
titluri de egrti latinesti si italiene, precum si cuvinte si expresii

din latina si greaca veche. Cuvintele din manuscrisele lui

care erau simple insemngri, filcute pentru el si, in
Lenin
aceastg formg, nu erau, desigur, destinate publiciirii se
prezinth adeseori intr-o formg prescurtath, citeodath ilizibilii,
eeea ce explicg descifrarea lor diferitil de la o editie la alta.

Pentru o cit mai mare apropiere de manuscrisul lui Lenin,

PREFATA

XXIII

termenii si expresiile straine cu exceptia color bine cunoscare alterneaza cu textul rus si care slat scrise pc marcute
ginea citrtilor sau sint legate en contextul expunerii ulterioare,
in volumul de fata sint redate in original, en traducerea lor
in josul paginii daca n-au fost traduse de Lenin in text. Textul
citatelor se deosebeste win ghilimele de cuvintele introduse
de autor; traducerile lui Lenin girt puse in ghilimele in formil
de virgule ( "), iar cele redactionale in ghilimele in forma de

unghiurn ).

Toate sublinierile din text ale autorului sint redate cu diferite caractere de litere: cuvintele
sau o parte din ele
subliniate cu o linie subtire ondulata sau dreapth sint tiparite
cu cursive; cele subliniate cu dourt linii cu cursive
r (trite cele en trei en aldine de rind s.a.m.d.
Textul editiei de fata, a fost din non confruntat cu mannscrisele lui Lenin, iar traducerile care apartin redactiei au fost
confruntate cu izvoarele directe. La sfirsitul volurnului sint

date adnotari, un indice de publicatii citate sau mentionate

de V.I. Lenin, un indice de mime i unul de materii.
Institutul de marxism-leninism

de pe lingd C.C. al P.C.U.S.

CONSPECTE SI FRAGMENTE

CONSPECTUL CARTII SFINTA FAMILIE"1

DE MARX SI ENGELS

Seri. nu mai derreme de 25 aprilie (7 mai)

pi nu mai iirziu de 7 (19) septembiic .1895
Pub lieal pentru prima oard in 1930,
in Culegeri din Lenin", vol. XII

Ss liparefis dupli manuseris

(5

-41

,a(A- 4'47
z
,

--

%;-PA-

---

'90.57

....1 ..-..44.......-, ....i..7.--/- .62.......-...74.-.7 ..........,...-....-,.."........i% --)1 . 40.,---4----70? - <! -, -xi -,- -.--..-p.. 6:2e--V
_er --......___, ..a...... 7......
..._..,Ka,,....z.d. ,...,..:,.,.

.
,,,-T

..,,.. .r-- .e..., ,

/--,-

7....."7_47....7

-_.a.

-/-..:..

,/....4. _

dr-...-.--,,,

.0,....y_

..(;:l-' Cs- ,q.. 1. 4.,g/.,-tgr. eF9,=igre-r-,-,i9

,--4

64.45

...".... -4,... (41 -7.4, 49x:

0.-.2

'77).

..- 7,..ik-s.,,I.,tr-...,.

ery-......

F,

'

>/ke...e.7

.../#4r-sGee (47,....-4.

/.."-

(1..-/-

yze.....4

-- 4,... is 4.-...c.... s...........,,,,.../r.,,._.

"7.4" 7- ,,--,,A.... -...,...----..._

.(C, -.

7,...5"

277 A-0' _.

..

..-..--4- .....-0...--...,,,c-.Ir

- //;1rd.,...a g e&

,47.4---,.- --n-,A
fi -

V, AII -r:). 4:510. e Ac.c

L.

.02
Prima pain a mannscriaului UI V.I. Lenin:
Conspectul cirtii ,igfinta familia* de Marx i Engels.
Mieforal

1805

SFINTA FAMILIE,

SAU CRITICA CRITICII CRITICE 2

IMPOTRIVA LUI BRUNO BAUER & Co.

DE FRIEDRICH ENGELS $1 KARL MARX

FRANKFURT-AM-MAIN
LITERARISCHE ANSTALT
(J. ROTTEN) 1845

Aceasti drticid, de format in-8, este aldtuita, dintr-o

prefatil (p.

IIIIV)"

[7-8]** (cu indicatia: Paris, septembrie

1844), tabla de materii (p. VVIII) [749-751] i textul

(p. 1-335) [9-238], impArtit in nou'a, capitole (Kapitel).

Capitolele I, II si III au fost scrise de Engels, capitolele V,

VIII si IX de Marx, iar capitolele IV, VI si VII de amindoi,
fiecare dintre ei semnind separat paragraful sau alineatul
scris de el in capitolul respectiv i prevgzut cu titlu aparte.
Toate aceste titluri sint satirice i merg pill' la transformarea
critid a unui mAcelar in cline" (asa este intitulat 1 din capitolul VIII). Lui Engels ii apartin paginile 1-17 [9-21] (capitolele I, II, III si 1 si 2 din capitolul IV), 138-142 [103-105]
( 2a din capitolul VI). 240-245 [169-173] ( 2b din capitolul
VII): I Ldicil 26 de pagini din 335.
Primele capitole sint, de la un cal-at la altul (intregul(!)
capitol I, p. 1-5 [0-11]), o eritic a stilului folosit de Litera___

tur-Zeitung" 11Allyenwine Literatur-Zeiturtg" von Bruno Bauer ;

in prefatii se spune d tocmai impotriva primelor ei 8 numere

=_
este indreptath critica lui Marx si Enge1s11, o critid a denatufarilor ei in domeniul istoriei (capitolul II, p. 5-12 [12-17],
in special in acela al istoriei engleze), o critid a temelor tratate
de ea (capitolul III, p. 13-14 [18-19], o ridiculizare a Gri)nd-

'

F. Engel und K. Marx. Die heilige Famine, oder Kritik der kritisehen Kritilc.
Frankfurt a.M., I45. Nola red.
Nola rod.
K. Marx gi F. Bagels. Open, vol. 2, Buoureeti, E.S.P.L.P. 1958.

V.

I. LENIN

lichkeit* cu care este redatA nu stiu ce disput dintre d-1 Nauwerk i Facultatea de filozofie din Berlin3), o critiert a conside-

ratiilor ei cu privire la dragoste (capitolul IV, 3,

Marx),
o critic6 a nwdului cum Ad expuse ideile lui Proudhon in LiteProudhon, p. 22 [25] u. ff. bis** 74
ratur-Zeitung" (IV, 4,
[59]1. La inceput gitisim aici corectate o multime de greseli
de traducere: s-a confundat formule et signification***, justice
s-a tradus prin Gerechtigkeit**** in loc de Rechtpraxis*****
etc.). Dup6 aceastil critia a traducerii (pe care Marx o denumeste

Charakterisierende Dbersetzung No. I, II u.s.w.******) urmeazg. Kritische Randglosse No. I u.s.w.*******, in care Marx

ia apiirarea lui Proudhon impotriva criticilor de la LiteraturZeitung", opunind speculatiei ideile sale vgdit socialiste.
Tonul lui Marx fatil de Proudhon este foarte elogios (desi
exist6 si uncle mici rezerve, ca, de pilditi, o referire la articolul
Umrisse zu einer Kritik der Nationailikonomie" al lui Engels,

aprut in Deutsch-Franzsische Jahrbiticher"3).

Marx trece aici de la filozofia hegelianA la socialism: aceastil

trecere este evidentiti; se vede ce a fost deja cucerit de Marx

si curn trece el la un nou core de idei.
Economia politicil care acceptA relatiile propriettttii private

ca relatii umane si rationale se gseste intr-o contradictie

permanentrt cu premisa ei fundamentark proprietatea privatk

contradictie analog5, cu aceea a teologului care a, intotdeauna
reprezenthrilor religioase o interpretare omeneascsa, si care tocmai

prin aceasta prtcrituieste intotdeauna impotriva prernisei sale

fundarnentale: caracterul supraomenesc al religiei. Astfel, in
economia politick sajariul apare la inceput ca partea proportionalg din produs care revine muncii. Salariul i beneficiul
la capital se afl'a unul fata de eel:Malt in raporturile cele mai
amicale, reciproc favorabile si in aparentrt cit se poate de u mane.

Mai tirziu ins6 se f5,dete ck dimpotrivit, aceste raporturi sint

dintre ale mai ostile, c11, salariul i beneficiul la capital sint
*

*
0*

****

`**

eeriozititii. Nota trad.

unix folgendo bi
i urmittoarele pld la. Nola trad.
formula cu semnificatia. Nota brad.
dreptate. N ta brad.

practid juridid.

Nola brad.

traducere caracteriaant& nr. 1, II eto. Nola OM.

nota critic& marginal& nr. I eto. Nota trad.

CONSPECTUL CAETII SFINTA FAMILIE' DE MARX SI ENGELS

intr-un raport iners. La inceput valoarea pare A fie rational

determinatg prin cheltuielile de productie ale unui lucru si
prin utilitatea lui socialg. Pe urmg inA se constata a valoarea
este o determinare pur intimplgtoare, care nu se dig in nici
un raport cu cheltuielile de productie sau cu utilitatea sociall.
La inceput se considerg a mitrimea salariului se stabileste
printr-un acord liber conslintit intre muncitorul liber si capitalistul liber. Pe urmg inA se vgdeste a muncitorul este nevoit
A lase A i se stabileascg salariul de Atre capitalist, dupg cum
capitalistul este nevoit A i-I fixeze la un nivel cit mai coborit.

in locul libertigii celor doll Parthei*o Ichiar asa este scris

acest cuvint in cartea de fatgl contractante, a intervenit
constringerea. Tot astfel stau lucrurile cu comertul si cu toate
celelalte relatii economice. Economistii simt si ei uneori aceste
contradictii, si dezvgluirea acestora constituie continutul
principal al controverselor lor. Dar, atunci cind devin constienti

de existenta acestor contradictii, economistii ataca ei infili

proprietatea privatii sub una dintre formele ei parfiale, acuzind

cutare sau cutare forme partiale a falsificg salariul rational

in sine, adicg in inchipuirea lor, valoarea rationalg in sine,
comertul rational in sine. Astfel, Adam Smith se dedg uneori
la atacuri impotriva capitalistilor, Destutt de Tracy impotriva
bancherilor, Simonde de Sismondi impotriva sistemului indus-

trial, Ricardo impotriva proprietgtii funciare, iar aproape

toti economistii moderni impotriva capitalistilor neindustriali,

in persoana camra proprietatea apare numai in calitate de

consurnator.

Prin unnare, uneori mai ales atunci cind ataca vreun abuz
economistii subliniazg cu titlu de exceptie aparenta
de uman in relatiile economice, dar de cele mai multe ori ei
considerg aceste relatii tocmai in ceea ce le deosebeqte in mod
categoric de ceea ce este uman, adicg in sensul lor strict econospecial

mic. &Rind constienti de existenta acestei contradictii, ei

se zbat inguntrul ei.

Proudhon a pus capgt o data pentru totdeauna acestei inconstiente. El a luat in serios aparenfa vmanti a relatiilor economice si a opus-o cu botilrire realitafii lor inumane. El a sil it
pirti.
3

Lenin

Nota !rad.

Opera complete, vol. ff

10

V.

I. LENIN

aceste relatii sA fie in realitate ceea ce sint In imaginea pe care

si-au fAcut-o despre ele insesi sau, mai bine zis, sA renunte la
aceastA imagine despre ele insesi si sA recunoascA CA in reali-

tate nu au nimic uman. Si de aceea, pe deplin consecvent cu

sine insusi, el a arAtat cA nu cutare sau cutare formA aparte
de proprietate privata, cum pretindeau ceilalti economisti,
ci proprietatea privatA pur si simplu, in universalitatea ei,
falsificA relatiile economice. El a fcut tot ce poate sA facg
critica economiei politice fArA, a pArAsi punctul de vedere al
economiei politice (36-39) [35-36].
Reprosul lui Edgar (de la Literatur-Zeitung"), cA Proudhon

face din dreptate" o divinitate", este respins de Marx pe

considerentul cA In lucrarea sa din 1840 Proudhon nu se situeazA pe punctul de vedere al dezvoltririi germane din 1844"
(39) [36], cA acesta este un pAcat general al francezilor, cA trebuie

sA ne amintim si de referirea lui Proudhon la negatia care Map-

tuieste dreptatea, referire care ne permite sit ne debarasAm

si de acest absolut in istorie (urn auch dieses Absoluten in der
Geschichte iiberhoben zu sehi
la sfirsitul p. 39). DacA
Proudhon nu merge ping la capAt si nu trage o asemenea concluzie, aceasta se datoreste nurnai nenorocului de a se fi rascut
francez si nu german (39-40) [36-37].
UrmeazA, mai departe, Nota criticA marginalA nr. II (40-46)
[37-41], in care se contureazA deosebit de limpede conceptia

aproape formatA a lui Marx asupra rolului revolutionar al

proletariatului.

... Economia politicg de pinA acurn, pornind de la existenta

boglitiei, pe care miscarea proprietAtii private o creeazA, chipu-

rile, pentru popoare, a ajuns la consideratii care fac apologia

proprietAtii private. Proudhon porneste de la faptul contrar,
pe care economia politicg Il voaleazA prin sofisme, si anume
de la existenta sArAciei pe care o creeazA miscarea proprietAtii
private, si ajunge la concluzii care neagA proprietatea privatg.

Prima criticA a proprietatii private porneste, fireste, de la

faptul in care esenta pling de contradictii a acestei proprietAti
private se manifestA in forma cea mai palpabila, cea mai flagrantil si de-a dreptul revoltittoare pentru sentiinentul omului:
de la existenta grAciei, a mizeriei (41) [37-38].

CONSPECTUL CARTII SFINTA FAMILIE DE MARX SI ENGELS

11

Proletariatul si bogritia formeazh doi opusi. Ca atare, constituie un tot Intreg. Ambele sint generate de lumea propriethtii private. Problema consti in a sti ce pozitie determinath
ocuph fiecare dintre aceste douh elemente in cadrul acestui
antagonism. Nu este suficient sh le declari ea Hind clod, laturi
ale unui tot intreg.

Proprietatea privath, ca proprietate privath, ca boghtie,

este silita sh-si meriting propria ei existenfa i deci existenta

contrariului ei: proletariatul. Ea este latura pozitivii a antagonismului, proprietatea privath satisPticuth in sine inshsi.

Dimpotrivh, proletariatul, ca proletariat, este silit sh, se

desfiinteze pe sine insusi, deci sh desfiinteze si opusul shu,
care-I conditioneazh, care-1 face sh fie proletariat: proprietatea
privath. El este latura negativa a opozitiei, nelinistea dinhun-

trul ei, proprietatea privath suprimatti si care se suprimh

singurh.

Clasa posedanth si clasa proletariatului reprezinth aceeasi

instrilinare de sine a omului. Dar prima clash se simte satisfhcuth si afirmath in aceasth instrhinare de sine; ea vede in instrhinare propria ei putere i posedh in ea aparenfa unei existente
umane; cea de-a doua clash insh se simte anihilath in aceasti,
instthinare si vede in ea propria ei neputinth si realitatea unei
existente inumane. AceastA clash, ca sh folosim o expresie a lui
Hegel, reprezinth in oropsire revolta impotriva acestei oropsiri,
revolth spre care ea este necesarmente impinsh de contradictia
dintre natura ei omeneasch si conditiile ei de viath, care sint
o negare fatirt, categoric:O., si atotcuprinzhtoare a inshsi acestei

naturi.
Asadar, in cadrul acestui antagonism, proprietarul privat
reprezinth partea conservatoare, iar proletarul partea distruetivit. De la primul porneste actiunea indreptath spre mentinerea antagonismului, de la cel de-al doilea actiunea indreptath
spre desfiintarea lui.
E drept cA, in cadrul miscrtrii ei economice, proprietatea
privatA duce la propria ei desfiintare, dar numai pe calea unei
dezvolthri independente de ea, inconstiente, care are loc impotriva vointei ei si care e determinath de inshsi natura obiectului,

numai prin aceea ch genereazh proletariatul ea proletariat,

mizeria constienth de mizeria ei spiritualh si fizich, dezumani3*

12

V.

I. LENIN

zarea contienta de dezumanizarea ei, i care de aceea tinde sA

se desfiinteze pe sine ins4i. Proletariatul aduce la indeplinire

sentinta pe care proprietatea privatil o pronunta impotriva ei

insii generind proletariatul, dupl cum aduce la indeplinire
sentinta pe care munca salariath o pronunta, impotriva ei 1110,0
producind bogAtia altora i propria ei mizerie. Repurtind vic-

toria, proletariatul nu devine nicidecum latura absolut5, a

societatii, clici el repurteaza victoria numai desfiintindu-se
pe sine i desfiintind i contrariul s'au.

0 dath. cu victoria

proletariatului dispare atit proletariatul, cit i opusul s'au,

care-1 conditioneazii: proprietatea privata.

Dacri, autorii socialiti atribuie proletariatului acest rol

istoric mondial, ei n-o fac nicidecum pentru c. ar considera,

cum pretinde critica critica, c proletarii sint n4te zei. Ba
chiar dimpotriv. Pentru ca in proletariatul gata format este
practic terminata desprinderea de tot ce este uman, chiar i
de aparenfa de Imam; pentru c in conditiile de viatA ale proletariatului sint intrunite toate conditiile de viata" ale sociefatii

actuale, ajunse la punctul culminant al inumanului; pentru

ca in proletariat ornul s-a pierdut pe sine insui, dar Iii acelai
timp nu numai ca a capatat contiinta teoretica a acestei pierderi, dar este i direct silit sa se revolte impotriva acestui inuman, Impins fiind de mizerie aceast6 expresie practica a

necesikifii , de mizeria absolut neinduratoare, care nu mai

poate fi Inlaturata, care nu mai poate fi infrumusetata iata
de ce proletariatul poate i trebuie ea se elibereze pe sine. Dar
el nu se poate elibera pe sine Mail sa desfiinteze propriile sale
conditii de viat'a. El nu poate desfiinta propriile sale conditii
de viata fret siti desfiinteze toate conditiile inumane de viata ale
societAtii actuale, sintetizate in propria sa situatie. Nu degeaba

trece el prin coaIa asprit, dar care calqte, a munch. Nu este

vorba de ceea ce cutare sau cutare proletar sau chiar intregul
proletariat considerit ca este scopul sau in mornentul de fata.
Este vorba de ceea ce proletariatul este in realitate i de ceea
ce va fi el istoricete nevoit sa faca in virtutea acestei existenfe.
Tinta i actiunea sa istorica ii sInt dinainte trasate, in modul
cel mai limpede i irevocabil, de propriile sale conditii de
viatt, precum i de intreaga organizare a societrgii burgheze

CONSPECTUL CARTII SFINTA FAMILIE DE MARX SI ENGELS

13

contemporane. Nu este nevoie s vorbim aici amanuntit despre

faptul c

o parte considerabilii din proletariatul englez si

francez este deja patrunsii de eonstiinta sarcinii ei istorice si
lucreaza in permanenta la dezvoltarea i limpezirea definitiva
a acestei constiinte* (42-45) [38-40].
NOTA CRITICA MARGINALA Nr. 3

*D-1 Edgar nu poate s nu stie c d-1 Bruno Bauer a pus la

baza tuturor consideratiilor sale constiinta de sine infinitii si
a socotit acest principiu ca Hind totodata si principiul creator
al evangheliilor, care prin infinita lor lipsa de constiinta s-ar
parea ca se afla, In contradictie directa, cu constiinta de sine
infinith. Tot astfel Proudhon considera egalitatea ca principiu

creator al proprietatii private, care se afla in contradictie

directa cu egalitatea. Dad, d-1 Edgar va compara pentru

moment egalitatea franceza cu constiinta de sine germana, va

grtsi ca acest din urma principiu exprima in manierci germanii,
adica In formele gindirii abstracte, ceea ce primul exprima in

manierii franeeza, adica in limbajul politicii si al intuitiei

ginditoare. Constiinta de sine este egalitatea omului cu el insusi

In gindirea purl. Egalitatea este constiinta de sine a omului

dobindita in sfera practicii, adica constiinta pe care o are un
om despre alt om ca egal al sau i atitudinea unui om fata de
alt om ca egal al Au. Egalitatea este expresia franceza care
desemneaza unitatea esentei omenesti, constiinta generica si
comportarea generica a omului, identitatea practica dintre om
om, adia raportul social sau omenesc al omului fata de om.
De aceea, dupa cum In Germania critica distructiva, Mainte
de a ajunge in persoana lui Feuerbach la intuirea omului real,
se straduia sit distruga cu ajutorul principiului eonsliinlei de
sine tot ce este determinat si existent, tot astfel critica distructiva din Franta se straduia sit obtina acelasi rezultat cu ajutorul principiului egalikilii* (48-49) [42-43].
Parerea crt filozofia este expresia abstractit a starii de lucruri

existenta ii apartMe la origine nu d-lui Edgar, ei lui Feuerbad, primul care a definit filozofia ca empirism speculativ
si mistic si a demonstrat acest Meru (49-50) [43].

14

V.

I. LENIN

Revenim mereu la aceeasi chestiune... Proudhon scrie

in interesul proletarilor *. Ceea ce-1 indeamna sii scrie nu este
interesul criticii satisfacute de sine si nici vreun interes abstract
sau creat in mod artificial, ci un interes de masa, real, istoric,

un interes care duce dincolo de o simpla criticd, un interes

care va duce la criz. Proudhon nu numai c scrie in interesul
proletarilor, dar este el insusi proletar, ouvrier**. Lucrarea
lui este un manifest stiintific al proletariatului francez si are
de accea cu totul alta, importantrt istorica, decit elucubratiile

literare ale unui critic critic oarecare (52-53) [45].

Dorinta lui Proudhon de a suprima lipsa de avutie i vechea

forma de avutie este cu totul identich cu dorinta lui de a suprima

raportul practic instrainat al omului fatrt de esenta lui obiectuald, de a suprima expresia economica-politica a instrainarii
de sine a omului. Dar, intrucit critica pe care o face el economiei politice continua. sa ramina in cadrul prerniselor economiei

politice, redobindirea lumii obiective mai apare la Proudhon

sub forma economica-politica a posesiunii.
Proudhon nu opune lipsei de avutie avutia, cum pretinde
critica critick ci, dimpotrivk opune vechir forme de avutie
adica proprietafii private posesiunea. El proclama posesiunea 1 unctie sociald. Or, ceea ce prezina interes intr-o
functie nu este a exclude* pe altul, ci a pune in actiune i
a-ti realiza fortele proprii, fortele propriei tale fiinte.
Proudhon n-a reusit s expuna aceasta idee intr-un mod
I

adecvat. Ideea de posesiune wild exprimrt in termenii economiei politice, adicri, tot intr-o forma instrainata, teza cii obiec-

tul, ca fiivtare pentru om, ca /iinlare obiectuald a omului,

este in acelasi timp fiintarea in /apt a omului pentru alt om,
relatia lui umand laid de alt om, comportarea sociald a omulvi
lap de om. Proudhon suprima instrainarea economica-politica,
faminind in cadrul acestei instrainttiri (54-55) [46-47].

nAcest pasaj este extrem de caracteristic, deoarece arata

cum se apropie Marx de ideea fundamentala a intrecrului sau
sistem", sit venia verbo***, i anume de ideea relatiiror sociale
de productie
* CUM. de Marx dnpa Edttm

*
**

munoitor.

Nola trad.

(tacit no putem asttel oxprima.

Note trod,

CONSPECTUL CARTII SF1NTA FAMILIE DE MARX SI ENGELS

15

Not Sin, ca un amnunt, ea la p. 64 [53] Marx consacrS 5 rin-

duri faptului c critica criticS" traduce cuvintul marchal

prin Marschalr* in loc de Hufschmied"**.
Foarte interesante sint paginile 65-67 [53-65] (Marx se
apropie de teoria valorii bazate pe muncS); p. 70-71 [53-55]
(rhspunsul dat de Marx lui Edgar, care il acuzS pe Proudhon
a face confuzie atunci cind spune c muncitorul nu poate st
rilscumpere produsul gu), 71-72 si 72-73 [57-69] (socialism
visStor, idealist, eteric" (dtherisch) si socialism si comunism

de mass").

P. 76 [61]. ( 1, alineatul 1: Feuerbach a dezvSluit misterele

reale, Szeliga6 viceversa).
P. 77 [61-62]. (Ultimul alineat: anacronismul relatiei naive
dintre bogati i s'araci: si le riche le savaitr***).
P. 79-85 [62-67]. (Toate aceste 7 pagini sint, in intregime,
extrem de interesante. IatS, de pildS, 2: Misterul constructiei speculative*
critica filozofiei speculative cu

cunoscutul exemplu al fructului", der Frucht, critia

direct indreptati Oi imp o tr iv a lui Hegel. Tot

aici gSsim extrem de interesanta observatie cS, in cadrul

expunerii speculative, Hegel oferg, foarte des" o expunere
real care sesizeaz4 obiectul insusi die Bache selbst).
P. 92, 93 [71, 73] observatii fragmentare impotriva
Degradierung der Sinnlichkeit****.
P. 101 [78]. El (Szeliga) <mu este in stare... s vadg, cA
industria i conwrful faurese cu totul alte imperii universale decit crestinismul si morala, fericirea vietii de familie
ai bunhstarea burti-verzirnii.
P. 102 [78-79]. (Sfirsitul alineatului 1 observatii intephtoare in legAturS cu rolul notarilor in societatea actual4...
Notarul este duhovnicul laic. El e puritan de profesie;
or, cinstea
spune Shakespeare
nu e o puritanS7.

El este in acelasi timp un mijlocitor pentru tot felul de

scopuri, sforarul intrigilor i uneltirilor burgheze.)
P. 110 [84]. Un alt exemplu de ridiculizare a speculatiei
abstracte: constructia" care aratS cum devine omul stS-

**

**

Nola trod.
Nola brad.
all, de-ar ti bogatul I

nnannal*

ipotcovar..

dwadaros, sonzorialitfitii.

Nota brad.
Noir; Irad.

V.

16

I. LENIN

pin peste animale; animalul" (das Tier) ca abstractie se

transfornul din leu in mops s.a.m.d.
P. 111 [84-85]. Un pasaj caracteristic cu privire la Eugene
Sue8: din fAtArnicie fatA de bourgeoisie*, el idealizeazA din

punct de vedere moral chipul grizetei, ocolind atitudinea

ei fatA de cAsAtorie, legAtura ei llaivil" cu l'tudiant sau
cu Pouvrier**. Tocmai prin aceasta legAturA, ea* (grisette) aconstituie un contrast cu adevArat omenesc fatA
de sotia fAtarnicA, meschin i egoisa a burghezului, fatA
de intreaga sferA a burgheziei, adid, fatA de sfera oficialA .

P. 117 [89]. Masa" din secolul al XVI-lea si cea din secolul

al XIX-lea crau von vorn herein"*** diferite.

P. 118-121 [90-92]. Acest pasaj (din cap. VI: Critica

critic absolutA, sau critica criticA in persoana d-lui

Bruno . 1) Prima campanie a criticii absolute. a) fSpiri-

tul ci masa) este ex trem de important: critica conceptiei potrivit cAreia istoria a fost neizbutitA datoritA
interesului manifestat fatA de ea de cAtre mas i datoritA

faptului cA s-a contat pe mask care s-a multumit cu o

intelegere superficialV a ideii".
De aceea, dacA critica absolutA intr-adevAr condamnA
ceva ca superficial, acest ceva este pur i simplu intreaga
istorie de pinA acum, ale cArei actiuni i idei au fost actiuni
i idei ale canaselor . Ea respinge istoria creata de masa
vrea s punl in local ei istoria eritieci (vezi articolele
d-lui Julius Faucher despre problemele de actualitate ale
Anglie?). (119) [90].
6 oldeeao se discredita totdeauna de indatA ce se despArNB tea de interes. Pe de altA parte, este lesne de inteles ei,
atunci cind apare pentru prima oarA pe scena lumii, orice
<Iinteres* de masA care-si croieste drum in istorie depAseste
cu mult, in <iidee* sau in oreprezentare, limitele sale reale
si se confundA usor cu interesul omenese in general. AceastA
iluzie formeazA ceea ce Fourier numeste tonul fiecArei epoci

istorice (119) [91], fapt ilustrat cu exemplul revolutiei

franceze (119-120) si cu celebrele cuvinte (120 in
fine****) [91]:

burgnmie.

Nola !rad.

le slirit.

Nola brad.

on studentul sau cu muncitorul. NoM brad.

sdin capul loculuis.
Nola brad.

CONSPECTLIL CARTI1 SFINTA FAMIL1E" DE MARX $1 ENGELS

17

40 data cu profunsimea actiunii istorice va creste deci

nsi amploarea masei care

infhptuieste.

Ping unde ajunge, la Bauer, rigoarea impartirii lui Geist

si Masse* se vede din urmhtoarea frail impotriva chreia se
pronunth Marx: (iin mash si nu in altceva trebuie chutat adevhratul dusman al spiritu1ui1 (121) [92].
La aceasth afirrnatie Marx rhspunde a dusmanii progresului
sint produsele, care au chpatat o existenth de sine stMh' toare

(verselbstlndigten), ale autoinjosirii maselor, dar nu niste

produse ideale, ci niste produse materiale, care au o existenth

exteriorizath. Ina din 1789 revista lui Loustallotn avea ca

epigraf :
Les grands ne nous parahsent grands
Quo parce que nous sommes Is genoux.
Levons-nousl**

Dar pentru a te ridica (122) [92], spune Marx, nu este do

ajuns sh faci acest lucru in gind, in idee.
<Critica absolutit a invhtat insh din Fenonwnologia la lui
Hegel cel putin o arid: aceea de a transforma lanturile reale,
objective, care existh fin afara mea, in lanturi exclusiv ideale,
exclusiv subjective, care existh numai in mine, i de a transforma,

in consecinth, toate luptele exterioare i senzoriale in lupte

de idei pure* (122) [92].
Prin aceasta, conchide Marx cu sarcasm, se poate dovedi
armonia prestabilith care existh intre critica critic i cenzurh,
iar cenzorul poate fi prezentat nu ca un zbir politienesc (Polizei-

scherge), ci ca o personificare a tactului meu si a simtului

mhsurii.

Preocupath de al ei Geist", critica absoluthnu cerceteazh

dach in pretentiile lui &incase (windigen) nu existA curnva
vorbe goale, amh.gire de sine, inconsistenth (Kernlosigkeit).
<la fel se petrec lucrurile i cu oprogresulx). Cu toate pretentiile de grogres*, se observh, mereu cazuri de regres i de mipare
in cerc. Departe de a presupune ch categoria vrogres este lip-

sith de orice continut, eh ea este o categoric abstraca, critica

absoluth, dimpotrivh, d dovadh de atita profunzime, Molt
*

spirit si masi. Nola !rad.

Cei mari ni se par marl
Numai pentru ca stIm In genunehi.
85 ne ridieeml

Nola kat',

18

V.

I. LENIN

consided progresul ca ceva absolut, pentru a putea s explice

regresul prin existenta unui oadversar personal al progresului:
masa (123-124) [93].
Toti autorii comunisti i socialisti au pornit de la constatarea c, pe de o parte, chiar i actiunile stdlucite, desfasurate

in cele mai favorabile condiii, dmin, dupA cit se pare, rad

rezultate stdlucite i degeneread in banalitate, iar pe de ala
parte orice progres al spiritului a fost pIn acum un progres in
detrimentul nzajoritiii omenirii, a drei situatie a devenit din
ce in ce mai inumanti. De aceea ei au declarat c oprogresul
(vezi Fourier) e o vorbii goal& un cuvint abstract si nesatisfkkor ; ei si-au dat seama (vezi, printre altii, si Owen) d
lumea civilizatA are un viciu fundamental; de aceea au supus
unei critici necrutatoare bazele reale ale socieratii contemporane.

Acestei critici comuniste i-a corespuns imediat in practic4'

miscarea masei largi, in detrimentul dreia a avut loc pin acum
dezvoltarea istorid. Trebuie s cunosti atractia spre stiintg,
setea de cunostinte, energia moral i nkuinta neobositg spre
autoinstruire a muncitorilor francezi i englezi pentru ca sn-ti
poti face o idee despre nobletea omeneased a acestei misdri
(124-125) [94].
Ce urias avantaj fata de autorii comunisti: s te scutesti

de cercetarea izvoarelor lipsei de spirit, ale indolentei, ale

superficialiatii i multumirii de sine i, deseoperimd d aceste

calitAti sint contrare spiritului i progresului, s te multumesti

sa, le faci o moralci seved I a (125) [94].

Relatia dintre spirit si mask are Ins i un sena ascuns,

care se va dezvAlui pe de-a-ntregul in cursul rationamentelor

ulterioare. Aici ne mg,rginim doar s1-1 semnalam. Relatia

dintre spirit* si mad descoperilli de d-1 Bruno, nu este in realitate altceva decit descividvirea critie-earicaturalii a coneepfiei

hegeliene despre istorie, conceptie care, la rindul ei, nu este

altceva decit expresia speculativ5, a dogmei germane-creOine
cu privire la opozitia dintre spirit i materie, dintre dumnezeu

ci lume. In istorie, in viata omenirii insi, aceasti opozitie

se exprim5, prin faptul d putine personali14i alese, in calitate
de spirit activ, se opun restului omenirii ca unei mase lipsite de
spirit, ca materiel: (126) [96].

CONSPECTUL CAXTII ,,SFINTA FAMILIE" DE MARX SI ENGELS

19

$i Marx arath c Geschichtsauffassung* a lui Hegel presupune

spiritul abstract i absolut, al earui purator este masa. Para lel
cu doctrina lui Hegel s-a dezvoltat in Franta Invhfatura doctrinarilor'3 (126), care proclamau suveranitatea ratiunii in opozitie
cu suveranitatea poporului, pentru a exclude masa i a guverna
singuri (allein).
Hegel se face vinovat de o dubl'a inconsecvenca (127) [96]:

1) el afirmA ch. filozofia este fiintarea spiritului absolut, dar

nu afirmA c acest spirit este individul filozofic; 2) numai in
aparentrt (nur zmn Schein) face el din spiritul absolut Muritorul

istoriei, numai post festum**, numai in comtiinta.

Bruno 1111i-duet aceastrt inconsecvent4: el declar4 a critica

este spiritul absolut i fauritorul de fapt al istoriei.
De o parte se aflrt masa ca element pasiv, lipsit de spirit,
neistoric, ca element material al istoriei; de cealalt5, parte se
afra spirititi, critica, d-1 Bruno & Co., ca element activ de la
care porne0e orice actiune istoricet. Opera de transformare a
societAtii se reduce la activitatea cerebralei a criticii critice u
(128) [96] .

Ca un prim exemplu al campaniilor criticii absolute impotriva masei", Marx mentioneazA atitudinea adoptatA de Br.
Bauer in Judenfrage*** 0 se refer5, cu acest prilej la cele
spuse de el impotriva lui Bauer in Deutsch-Franzsische Jahrbitcher"14 .

Una dintre principalele preocupriri ale criticii absolute

este aceea de a da mai intii o justa formulare tuturor problemelor

timpului. Intr-adev6r, ea MI r4spunde la problemele reale ,

ci le substituie cu totul alte probleme... Astfel, ea a denaturat
i problema evreiascrt, in ma fel inch nu a mai trebuit s5,
cerceteze emanciparea politic, care constituie continutul acestei

probleme, i a putut, dimpotrivk s se multumeasc4 cu o

critid a religiei evreilor i cu descrierea statului germancre0in .
Ca i celelalte manifesfari originale ale criticii absolute,
aceasta metodrt reprezina i ea repetarea unei scamatorii speculative. Filozofia speculativti, i in special filozofia hegelianti,
considera necesar s5," transpunA toate problemele in forma
*

**

***

conceptia dcspre istorie.

dup. accea. Nola

- problema
evreiasa.

lrad.

Nola Ind.

Nola Ira.

20

v.

I. LENIN

ratiunii speculative, dezbrAcindu-le de forma judeatii omenesti

sitinftoase, i sg, transforme orice problem'a realli, intr-unaspeeulativii pentru a-i putea da un faspuns. Denaturind problemele
mele i punindu-mi in gur6 propriile ei probleme, la fel cum face
catehismul, filozofia speculativ a putut s aibA, fireste, ca si
catehismul, riispunsuri pregititite la fiecare dintre problemele
mele (134-135) [100-101].

In 2a, scris de Engels (... Critica i Fuerbach. Condamnarea filozofiei ...), p. 138-142 [103-105], gitisim elogii
foarte alduroase la adresa lui Feuerbach. In leg4tur5, cu atacurile criticii" impotriva filozofiei i cu faptul c Ii opune acesteia (filozofiei) bogtia real'a a relatiilor omenesti, continutul

imens al istoriei", semnificatia omului" etc. etc., mergind

pin6 la a spune c misterul sistemului este dezvAluit", Engels
spune:

Dar cine a dezvMuit misterul sistemului? Feuerbach.

Cine a spulberat dialectica notiunilor, acest rilzboi al zeilor
care era cunoscut numai filozofilor? Feuerbach. Cine a pus

in locul vechilor zdrente, inclusiv infinita constiint5, de sine ,

ca si cum omul ar mai avea vreo
nu 4semnificalia omuluio
alth semnificatie in afarg de aceea de a fi om!
ci pe 4omul

insusi? Feuerbach i numai Feuerbach. El a mai fticut ceva.

A distrus de mult insesi categoriile cu care eritiect opereaz5,
acum pe toatti linia: bog4ia realA, a relatiilor omenesti,
continutul linens al istoriei, lupta istoriei, lupta masei impo-

triva spiritului etc. etc.

Dup'a ce omul a fost cunoscut ca esenci, ca bazl a oricgrei
activinti si a oricitiror rinduieli omenesti, singurg, eritica

mai este in stare sA inventeze noi categorii i

transforme
iarsi pe omul insui, ceea ce si face de altfel, intr-o categorie
si intr-un principiu al unei serii intregi de categorii. Prin aceasta
ea porneste, ce-i drept, pe singura cale de salvare ce i-a mai Minas

inumanit4ii teologice nelinistite i lartuite. Istoria nu face

nimic; ea nu posedg, nici un tel de bogAtie imensA, nu d'a.
nici gm tel de baIllii! Nu istoria , ci tocrnai omul, omul real
si viu iatL eine face totul, eine posea totul si di toate
aceste buithlii. Istoria nu este o personalitate aparte, care se
f9loseste de om ca de un mijloc pentru atingerea Ielurilor ei,

CONSPECTUL CARTII SFINTA FAMILIE DE MARX $1 ENGELS

21

Istoria nu este altceva decit activitatea omului care isi urmgreste

felurile sale. Dacg, dupg toate demonstrafiile geniale ale lui

Feuerbach, critica absolutei isi mai permite sg ne serveascg
iargsi toate aceste vechituri intr-o formg noug*... (139-140)
[104] etc., atunci chiar numai acest fapt este suficient pentru
a aprecia naivitatea criticg etc.
Apoi, in legliturg en faptul cg ea opune materiei" spiritul
(critica a denumit masa materie"), Engels spune:
eAsadar, nu este oare critica absolutg, o manifestare autentie
germanti-creVinei? Dupg ce lupta in jurul vechii opozifii dintre

spiritualism si materialism a fost epuizatg in toate sensurile

si dupg ce aceastg opozifie a fost inlgturatg o datg pentru
totdeauna de Feuerbach, critica o transformg iarg,si, si inch'
in forma cea mai respinggtoare, intr-o dogmg fundamentalg
si face sti triumfe tspiritul german-ergtino> (141) [105].
In leggturg cu euvintele lui Bauer: 4In ingsura in care evreii
au avansat astazi in sfera teoriei, ei sint realmente emancipafi;
in mgsura in care vor sg fie liberi, ei sint liberi*", Marx spune:
Aceastg tug of erg posibilitatea de a niasura dintr-o data
prgpastia critica ce desparte de socialismul absolut cornunismul
si socialismul profan al masei. Prima tezg a socialismului prof an
respinge ca pe o iluzie emanciparea exclusiv fn sfera teoriei
i proclaing ca libertatea realei cere, pe ling o aointd* idealistg,

condifii foarte palpabile, foarte materiale. Cit de inferioarg

sfintei critici este masa, care considerg eh sint necesare rgstur-

nari materiale, practice chiar si numai pentru a cuceri timpul

si mijloacele de care este nevoie pentru a se putea ocupa cu
teoria! (142)

[106].

Urmeaza apoi (p. 143-167) [106-122] critica cea mai plictisitoare si extrem de sicanatoare la adresa lui Literatur-Zeitung",
un fel de comentariu arngnunf it cu caracter nimicitor". Absolut
nimic interesant.
Sfirsitul paragrafului (b) Problema evreiascg nr. II. 142-185

p. 167 185 [121-133], confine un rgspuns

interesant dat de Marx la cele spuse de Bauer in apgrarea cgrfii
sale Judenfrage", care fusese criticatg cu asprime in Deutsch[105-133],

Franzsische Jahrbitcher" (Marx se referg tot timpul la ele).

Marx subliniazg, aici cu toatg tgria si pune in relief principiile
fundamentale ale rintregii sale concepfii despre lume.

V.

22

I. LENIN

Problemele religioase actuale au acum o semnificatie socialiti"

acest lucru a mai fost arititat in Deutsch-Fraliz6sische Jahrbiicher". Acolo a fost caracterizata situatia reala
a evreilor Iii societatea burgheza contemporanO". D-1 Bauer
expliciti pe evreii reali prin religia mozaicd, in loc sa explice
misterul religiei mozaice prin evreii reali" (167-168) [122].
(167) [122],

D-1 Bauer nu banuieste ca, iudaismul laic real, deci i iudaismul religios, este permanent generat de viata societatii
burgheze contemporane si Ii &este dezvoltarea suprerna, in
sislemul banese".

In Deutsch-Franz6sisc1ie Jahrbiicher" s-a aratat c dezvoltarea iudaismuhii trebuie cantata, in der commerziellen und
industriellen Praxis *, c iudaismul practic vollendete Praxis
der christlichen Welt selber ist"** (169) [123].
S-a demonstrat ca sarcina de a inlatura esenta iudaica este
in realitate sarcina de a inlatura spiritul iudaic al societiqii
burgheze, neomenescul actualei practici a vietii, al carui punct
culminant este sistemul bilnesc (169) [123].
Cerind libertate, evreul cere implicit ceea ce nu este de loc
in contradictie cu libertatea politica (172) [125]; este vorba
de libertatea politico].
D-lui Bauer i s-a aratat cit scindarea omului in cetdfean
nereligios si in persoand partieulard religioasa nu este de loc in
contradictie cu emanciparea politica .
Dupa, aceea urmeaza imediat:
I s-a mai aratat cit, asa cum statul se emancipeaza de religie
emancipindu-se de religia de stat i lasind religia in voia ei in
cadrul societatii civile, tot asa i omul se emancipeaza, politiceste de religie pun aceea cit incepe s-o considere nu ca pe o
chestiune publick ci ca pe o ehestiune prima a lui. In sfirsit,
i s-a aratat ea atitudinea teroristil a revoluliei franceze fata de
religie este departe de a infirm aceasta conceptie, ea nefacind,
dimpotriviti, altceva decit s-o confirme (172) [125].
Evreii vor allgemeine Menschenrechte***.
In Deutsch-Franzsische Jahrbucher" i s-a demonstrat
d-lui Bauer ca, aceastO umanitate libera* i recunoasterea

ei nu sint altceva decit recunoasterea individului egoist al

**

*'

.In practice, comerciall i induetriali, Nola frac!.

rste practica desavIreite a lurnii creetine lneaaii Nolo trod.
drepturile universale ale omului. Nola trod.

CONSPECTUL CARPI UINTA FAMILIE DE MARX SI ENGELS

23

societqii civile i a misdrii neinfrinate a elementelor spirituale

si materiale care formead continutul situatiei in viat5, a acestui
individ, continutul vietii civile actuale; d de aceea drepturile

omului nu-1 eliberead pe om de religie si nu fac decit sit-i

acorde libertatea religiei; citi ele nu-1 eliberead, de proprietate,
ci ii acord5, libertatea proprieteilii; d, nu-I eliberead de goana

murdad dup5, imbogiltire, ci nu fac decit et-i acorde libertatea ocupatiilor.

I s-a arktat d recunoagerea drepturilor omului de catre statul
modern are aeelasi sens ca si recunoaVerea sclaviei de ciltre statul

antic. aci, dupi cum in statul antic baza fireasca a statului

o constituia sclavia, tot asa si In statul modern baza fireascli
a statului o constituie societatea civilk precum si omul socie-

atii civile, adid omul independent, legat de alti oameni

numai prin leghturile interesului privat si ale necesiti4ii naturale incomtiente, omul sclav al ocupatiei sale si al nevoii egoiste
proprii, ca si al nevoii egoiste a altuia. Statul modern a recunoscut aceasa, bad, fireasd a sa ca atare in drepturile universale ale omului16

(175)

[127] .

Evreul este cu atit mai indreptiltit A cead recunoasterea

umanitiltii" sale libere", cu cit societatea civil'a libel%
are pe de-a-ntregul un caracter comercial, evreiesc, evreul fiind
de la bun inceput un membru necesar al ei.
CA, drepturile omului" nu sint innAscute, ci au luat nastere

pe cale istorid, asta o stia si Hegel (176) [128] .

Relevind contradictiile constitufionalismului, critica" nu

le generalizeaei (fasst nicht den allgemeinen Widerspruch des

(177-178) [128]. Dad ar fi facut acest

lucru, ar fi trecut de la monarhia constitutiona% la statul

Constitutionalismus*)

reprezentativ democratic, la statul modern desavirsit

(178) [128] .

Activitatea industriala nu se desfiintead prin desfiintarea

privilegiilor (breslelor, corporatiilor etc.), ci, dimpotriva, se
dezvola cu si mai multa forta,. Proprietatea funciara nu se
desfiinteaza prin desfiintarea privilegiilor funciare; dimpotriva, abia dupa desfiintarea privilegiilor proprieatii funciare
incepe circulatia ei universala pe calea liberei parcelari si a
liberei instrainh'ri

(180)

[130] .

nu intalege oontradictia generali a oonstitutionalismului.

Nola Ira&

V.

24

I. LENIN

Comertul nu se desfiinteaz1 prin desfiintarea privilegiilor

comerciale, ci, dimpotrivA, abia atunci devine un comert cu
adevArat liber: tot aa i religia se desfkoarA in toatA universalitatea ei practices' numai acolo unde nu existi nici un fel de
religie priuilegiat (sli ne amintim de statele Americii de Nord) *.
... Tocmai selavia sociekilii burgheze este in aparenfd cea mai
mare liberlate*... (181) [131] .
Curmkrii (Auflosung) (182) [131] existentei politiee a religiei
(desfiintarea bisericii de stat), a proprietiiiii (desfiintarea censului electoral) etc. ii corespunde o mare plinAtate a vietii*
lor, care de aici inainte se supune nestingherith propriilor
sale legi i se desfikoafa, in toatA amploarea sat..
Anarhia este legea societAtii burgheze emancipate de privilegii (182-183) [131].
...C) BATALIA CRITICA IMPOTRIVA
REVOLUTIEI FRANCEZE

pe care revolutia
scrie Marx citindu-1 pe Bauer
Ideile
franceia le-a trezit la viafa nu ne-au dus ins'a dincolo de rindu-

ielile pe care aceastit revolutie a vrut s5, le desfiinteze prin

violentA.

Idzi,le nu pot niciodath, s5, duc.5 dincolo de cadrul vechii

rinduieli a lumii: intotdeauna ele pot A duck numai dincolo
de cadrul ideilor vechii rinduieli a lumii. In general, ideile nu
pot infaptui nimie. Pentru infilptuirea ideilor este nevoie de
oameni, care trebuie s intrebuinteze forta practia* (186) [133] .
Revolutia francela a generat ideile comunismului (Babeuf),

care, elaborate in mod consecvent, contineau ideea unei noi

Weltzustand*.

Referindu-se la afirmatia lui Bauer a statul trebuie sl ting

legati laolalth diferitii atomi egokti, Marx spune (188-189)
[134-135] a in realitate membrii societ44ii burgheze nu sint
de loc atomi, ci numai ki inchipuie c5, sint; dci ei nu-i sint
suficienti lor inki, ca atomii, ci depind de ceilalti oameni,
iar nevoile lor ii pun in fiecare moment in aunt& dependentg.
.Aadar, neeesitatea naturalti, inswirile iiinfei omenelti,
oricit do instainatii, ar fi forma sub care s-ar manifesta ele,

interesul

iaa ce-i leagli pe membrii societititii civile unul de

rtnduieli a lumii.

Nota Wad.

CONSPECTIM CARTII "SFINTA FAMILIE DE MARX $1 ENGELS 26

altul. Viata civila i nu cea politica constituie legAtura 'maks'

dintre ei... Numai prejudecala politica ii mai poate inchipui
in vremea noastil a statul trebuie s cimenteze viata civilt,
pe cind in realitate, dhnpotrivit, viata civil5, este aceea care

cimenteazg statub (189) [135].

Robespierre, Saint-Just i partidul kr au sucombat fiinda
au confundat societatea realist-democratia antiek intemeiat
pe sclavie, cu statul reprezentativ, spiritualist-democratic

modern, intemeiat pe societatea burgheik inainte de a fi

executat, Saint-Just a aratat panoul (Tabelle afiul? atirnat) cu drepturile omului, spunind: C'est pourtant moi qui ai

fait cela". Dar acest panou proclama drepturile unui om

care nu poate fi omul republicii antice, dupA. cum nici relatiile

sale economice i industriale nu sint cele antice* (192) [137].
Ceea ce a c'azut prad'a lui Napoleon la 18 brumar" n-a fost
micarea revolutionark ci burghezia liberalL Dup6 aderea lui

Robespierre, sub Directorat, incepe 1nfAptuirea prozakl a

societatii burgheze: Sturm mid Drang al intreprinderilor corner-

ciale, tumultul (Taumel) noii vieti burgheze; oprogresul real

al proprietii tii funciare franceze, a Wei structurA feudalsa fusese
sfarimati de ciocanul revolutiei i pe care acum, in primul kr

elan de activitate infriguratk nenumgrati proprietari noi

o cultivA, multilateral; primele mica'ri ale industriei devenite libere iatA unele manifestAri de viat'a ale sociefatii
burgheze de curind nascute (192-193) [138].
CAP. VI. CRITICA CRITICA ABSOLUTA,
SAU CRITICA CRITICA IN PERSOANA D-LUI BRUNO

...3)A TREIA CAMPANIE A CRITICII

ABSOLUTE...

d) RATILIA CRITICA IMPOTRIVA

MATERIALISMULUI FRANCEZ

(195-211) [139-160]

IlCapitolul acesta ( d din partea a 3-a a cap. VI) este unul

dintre cele mai pretioase din cuprinsul crii. Aici nu gbim

in nici un caz o critic. chitibuark ci o expunere pe de-a-ntregul
pozitivrt. Este o scurta saga a istoriei materialismului trances.
$i, totuei, en am flea astas.
4

Nola frac!

26

V.

I. LENIN

Ar trebui transcris aici intregul capitol; de aceea m mgrginese

sg fac un scurt conspect al continutului.II
Iluminismul francez din secolul al XVHI-lea i materialismul
francez n-au fost numai o luptg impotriva institutiilor politice
existente, ci si o luptk tot atit de frttisk impotriva metafizicii

secolului al XVII-lea, si anume impotriva metafizicii lui

Descartes, Malebranche, Spinoza i Leibniz. Filozofia a fost

opusg metalizicii, asa cum Feuerbach a opus filozofia treazg

betiei speculative, atunci cind a luat, pentru prima oarg,

pozitie hotgritg, contra lui Hegeh (196) [140].
Metafizica secolului al XVII-lea, infrina de materialismul

secolului al XVIII-lea, a cunoscut o restaurare victorioasg

si substantial (gehaltvolle) in filozofia germang, si in special
in filozofia speculativg germang a secolului al XIX-lea. Hegel
a imbinat in mod genial aceastg metafizicg cu intreaga metafizic i cu idealismul german, intemeind ein metaphysisches
Universalreich*. Apoi a urmat iargsi un atac impotriva meta-

fizicii speculative si a oricgrei metafizici in general. Ea va

fi invinsg pentru totdeauna de acel materialism care a fost
dus la perfectiune prin activitatea speculatiei insgsi si care
coincide cu umanismul. Dar, asa cum Feuerbach a reprezentat
in dorneniul teoriei materialismul care coincide cu umanismul,
tot asa socialismul i comunismul francez i englez au reprozentat acest materialism in domeniul practicii (196-197) [140].
Exista doug tendinte in materialismul francez: 1) cea care
porneste de la Descartes, 2) cea care porneste de la Locke. Cea
de-a doua miindet direkt in den Socialismus** (197) [140].
Prima tendintk materialismul mecanicist, duce la stiintele

naturii, asa cum s-au dezvoltat ele in Franta.

Descartes, in fizica sa, declarg cg materia este unica substantg.

Materialismul mecanicist francez acceptA fizica lui Descartes
gi respinge metafizica lui.
Oledicul Leroy pune temelia acestei scoli; in persoana medicului Cabanis ea atinge punctul sgu culminant ; medicul Lamettrie este centrul ei.

Descartes incg trgia cind Leroy a transpus asupra omului

constructia mecania a animalului, declarind c sufletul este
imperiu metatizic universal. Ncla /red .
* = un
duce direct la aocialisrn. Nola (red.

CONSPECTUL CARTII SFINTA FAMILIE DE MARX $1 ENGELS 27

un modus al corpulai, iar ideile slut miscAri mecanice (198) [141].

Leroy credea chiar a Descartes si-a ascuns adevArata lui *ere.

Descartes a protestat.

La sfirsitul secolului al XVIII-lea, Cabanis a desAvirsit

materialismul cartezian in cartea sa Rapports du physique et
du moral de l'homme"19.
Incil de la inceputurile ei, metafizica secolului al XVII-lea
a avut ca antagonist materialismul. Descartes a avut ca adversar pe Gassendi, restauratorul materialismului epicurian19, iar
in Anglia pe Hobbes.
Voltaire (199) [141] a remarcat c indiferenta francezilor
din secolul al XVIII-lea fatA de controversele dintre iezuiti
si altii se datora nu atit filozofiei, cit speculatiilor financiare
ale lui Law. Miscarea teoreticA spre materialism se explicA
prin Gestaltung* practicA a vietii franceze din vremea aceea.
Practicii materialiste Ii corespundeau teorii materialiste.
Metafizica secolului al XVII-lea (Descartes, Leibniz) mai
era inch* legath de un continut pozitiv. Ea fAcea descoperiri in
matematicti, in fizicA si in alto stiinte. In secolul al XVIII-lea,
stiintele pozitive s-au separat i metafizica war fad geworden**.
In anal cind a murit Malebranche s-au nilscut Helvtius si
Condillac (199-200) [142] .

Pe plan teoretic, metafizica secolului al XVII-lea a fost

subminatil de Pierre Bayle, a cArui armA era scepticismul20.

El a combAtut mai ales pe Spinoza si pe Leibniz. A proclamat
societatea ateistA. A fost ultimul metafizician in sensul
secolului al XVII-lea i primul filozof in sensul secolului
al XVIII-lea" (200-201) [142] , cum a spus un scriitor francez.
Pc linga aceastA combatere negativA era nevoie si de un
sistem pozitiv, antimetafizic. El a fost oferit de Locke.
Materialismul este fiul Marii Britanii. Chiar i scolasticul
ei Duns Scotus, se intreba ob die Materie nicht denken
knne*** . El era nominalist. Norninalismul, in genere, este
prima expresie a materialismului21.
AdevAratul pArinte al materialismului englez este Bacon.
(Dintre proprietAtile inerente materiel, cea dintli si cea mai
*

*
4*

organizarea.

_Nola trod.
Notct trod.

a devenit anostS.

daca materia nu peate sa eugete..

Nola brad.

V.

28

I. LENIN

irnportantg este miscarea, nu numai ca miscare mecanicit si

matematicA, dar, si mai mult, ca impuls, ca spirit vital, ca
tensiune, ca chin (Qual)... al materiei* 202 [143].)
4tLa Bacon, care este primul lui creator, materialismul mai

contine Inci, intr-o formA nail* germenii unei dezvolfari

multilaterale. Materia suride omului intreg in toatl stralucirea ei poetic& sensibM.
La Hobbes, materialismul devine unilateral, menschenfeind-

lich, mechanisch*. Hobbes a sistematizat materialismul lui

Bacon, dar nu a fundarnentat (begriindet) mai amAnuntit
principiul lui de bazil, potrivit cAruia ideile si cunostintele
provin din lumea simturilor (Sinnenwelt), p. 203 [143-144].
Du0 cum Hobbes a spulberat prejudeatile teiste ale materialismului lui Bacon, tot asa si Collins, Dodwell, Coward, Hartley, Priestley etc. au desfiintat ultimele bariere teologice ale
senzualismului22 lui Locke.
Condi llae a indreptat senzualismul lui Locke impotriva metafizicii secolului al XVII-lea ; el a publicat lucrari in care cornbate sistemele lui Descartes, Spinoza, Leibniz i Malebranche23.
Francezii au civilizat" (205) [145] materialismul englezilor.
La Helvtius (care porneste si el tot de la Locke) materialismul capata un caracter specific francez.
Lamettrie ne ofeel o imbinare a materialismului cartezian cu
cel englez.
Robinet are cele mai multe legaturi cu metafizica.
(Oupa cum materialismul cartezian duce la ti,intele naturii
in sensul strict al euvintului, tot asa i cealalt6. orientare a
materialismului francez duce direct la socialism i la comunisno
(206) [146].
Nimic nu este mai usor decit a deduce din premisele materia-

lismului socialismul (reconstruirea lumii senzoriale a lega

interesul particular de cel general a distruge Geburtssttten** antisociale ale crirnei etc.).
Fourier porneste direct de la doctrina materialistilor francezi.

Babuvigii au fost materialisti primitivi, neevoluati24. Bentham Ii intemeiazg, sistemul sau pe morala lui Helvtius, iar
Owen porneste de la sistemul lui Bentham pentru a fundarnenta
()eta omului, mecanieiet.
" = izvoarele.
Nola brad.

Nola brad.

CONSPECTUL CART!! SFINTA FAMILIE DE MARX SI ENGELS 29

comunismul englez. Cabet aduce din Anglia in Franta ideile

comuniste (devine der popularste wenn auch flachste* reprezentant al comunismului) (208) [147]. O bag tiintifica mai
serioasa" au Dezamy, Gay etc., care dezvolta doctrina materialismului ca o doctrina, a umanismului real.

La p. 209-211 [148-149] Marx da, intr-o nota (en petit pe

doua pagini) extrase din Helvtius, Holbach i Bentham, pentru

a dovedi legatura dintre materialismul secolului al XVIII-lea

i comunismul englez i francez al secolului al XIX-lea.
Din paragrafele care urmeaza merita s fie relevat acest pasaj:
oControversa dintre Strauss i Bauer cu privire la substanfd

si confliinta de sine este o controversa in atdrul speculatiei

hegeliene. In sistemul lui Hegel exista trei elemente: substanfa
spinozist, comtiinfa de sine fichteeanci i unitatea hegelianci,
necesarmente contradictorie, a acestor clod, elemente: spiritul
absolut. Primul element este natura travestita metafizic, considerata in separarea ei de om ; al doilea element este spiritul

travestit metafizic, considerat in separarea lui de natura ; al

treilea element este unitatea, travestit metafizic, a ambilor
factori: omul real ci specia umand reala (220) [166], precum i
urmtorul alineat, care cuprinde o apreciere asupraluiFeuerbach:

4Strauss i Bauer au aplicat amindoi in domeniul teo-

logiei, intr-un mod pe deplin consecvent, sistemul lui Hegel.

Primul a luat ca punct de plecare spinozismul, iar al doilea
fichteismul. Amindoi supun criticii sistemul lui Hegel, in mantra

in care la el fiecare dintre cele dou elemente aratate este

denaturat de celalalt, in timp ce ei au dat fiecaruia dintre

aceste elemente o dezvoltare unilaleral, deci consecventa. De

aceea, in critica lor, amindoi deparsc limitele filozofiei lui

Hegel, dar totodata continua sa, rmin in limitele speculatiei
acestuia, fiecare reprezentind numai una din laturile sistemului
lui. Feuerbach este primul care, pornincl de la punctul de vedere
hegelian, 1-a completat ci 1-a criticat pe Hegel. Reducind spiritul
absolut, metafizic, la omul real intenzeiat pe nature's, el a desavircit eritica religiei c, in acelaci timp, a schitat cu maiestrie
trasaturile fundamentale ale criticii speculatiei hegeliene ci deci
ale criticii orictirei metafizici in general* (220-221) [165-156].
eol mai popular, dar totodati si eel mai superficial.

Nota trod.

V.

30

I. LENIN

Marx ironizeaza teoria constiintei de sine" a lui Bauer

pentru idealismul ei (sofismele idealismului absolut 222
[155]), arata,' ca, aceasta este o parafrazare a lui Hegel, citeaza'

Fenomenologia" lui si observatiile critice ale lui Feuerbach

(din Philosophie der Zukunft"25, p. 35, in legaturit cu faptul
cit filozofia neaga
negiert sensibilul material", asa cum
teologia neaga, natura oteavira de pacatul originar").
Capitolul urm'ator (VII) incepe si el cu cea mai plictisitoare
criticA sicanatoare 11), p. 228-235 [161-166] 1. In 2a existit
un pasaj interesant7

Marx reproduce din Literatur-Zeitung" scrisoarea unui

reprezentant al masei", care cere sa, se studieze realitatea,
stiintele naturii, industria (236) [166] si care, pentru acest

motiv, a fost ocarit de critica":

Sau (!) credeti au exclamat criticii", combatind pe

acest reprezentant al masei

ca cunoasterea realitatii istorice
este deja terminata? Sau (1) cunoasteti macar o singurA perioada, din istorie care sa, fie realmente cunoscutrt?
faspunde Marx critica critica erode Ca a ajuns
Sau
macar la inceputul cunoasterii realitatii istorice atita timp cit
exclude din miscarea istoricA atitudinea teoretica, si practica,

a omului fata de naturA, MO de stiintele naturii si fata de

industrie? Sau crede c'a a cunoscut realmente vreo perioada
No- istorica oarecare fara sa fi cunoscut, de pild'a, industria
ta acelei perioade, modul nemijlocit de producere a vietii
ingsi? Este adeva'rat ca critica critica spiritualista, 1eologic4,

be- cunoaste
cimoaste cel putin in inchipuirea ei numai
ne actiunile politice, literare si teologice rasun'atoare ale istoriei.

Asa cum separa gindirea de simturi, sufletul de corp si asa

cum se separa ea ins4i de lume, tot asa rupe ea istoria de
stiintele naturii si de industrie, considerind cit istoria isi are
obirsia nu in productia materialti grosolana' de pe pamint, ci
in formatiile nebuloase ale norilor de pe cer (238) [168].
Acest reprezentant al masei este calificat de critica drept
un massenhaf ter Materialist* (239) [166].
La francezi si la englezi, critica nu este o persoana, oarecare

abstract-1i, transcendentil, aflatrt in afara omenirii; ea este

*

materialist de mod.

Nola trad.

CONSPECTUL CARTI1 SFINTA FAMILIP DE MARX $1 ENGELS 31

activilalea omeneascii realti a unor indivizi care sint mernbri

activi ai societatii si care, ca oameni, sufera, simt, gindese

ci actioneaza. De aceea critica factita de ei este in acelasi timp
patrunsa de practica, comunismul bor este un socialism in care
ei indica masuri practice, palpabile si in care isi gaseste expre-

sia nu numai gindirea lor, ci, intr-o mama' si mai mare, si

activitatea lor practica. De aceea ea este o critica vie, reala a
societatii existente, cunoasterea cauzelor decaderii (244)

[171-172].
_,1{Intregul cap. VII (228-257) [169-181], in Mara de pasajele
=_

reproduse, contine numai sicane si parodii de necrezut, d.

la iveala cele mai marunte contradictii, ridiculizeaza tot felul

de absurditati aparute in Literatur-Zeitung" eth.11
In cap. VIII (258-333 [182-2361) avem paragraful despre
transformarea critica a unui macelar in cline" si, mai departe,

despre Fleur de Marie a lui Eugene Sue (trebuie s fie

un roman cu acest titlu sau until dintre eroii vreunui roman26)

cu citeva mici observatii radicale", dar neinteresante, facute

de Marx. Merita sa fie senmalate eel mult p. 2 8 5 x [201],

care contine citeva observatii cu privire la teoria hegeliana
a pedepsei, i p. 296 [209-210], in care critica pe Eugene Sue
pentru ca apara sistemul detentiunii celulare (Cellularsystem).
((Dupci cil se vede, Marx se pronunta aici impotriva socialismului superficial pe care ii propaga Eugene Sue si care, dupii

di se vede, era aparat in Literatur-Zeitung".))

De pilda, Marx il ironizeaza pe Sue pentru ideea de a se

recornpensa virtutea prin intermediul statului, tot asa cum se

pedepseste viciul (p. 300-301 [213]; el da chiar un tabel comparativ de justice criminelle si justice vertueuse!*).
P. 3 0 5 3 0 6 [216]: Observatii critice impotriva Fenonwnologiei" lui Hegel.
3 0 7 [217]: Dar uneori, in pofida teoriei sale, Hegel face
in Fenomenologie" o caracterizare reald a relatiilor ornene0.

3 0 9 [219]: Filantropia ca Spiel** a color bogati (3 0 9

3 1 0) [218-219].
al justitiei penale i al justitlei virtuoase I
amuzament.
Note irad.

= joacd,

Nota trad.

32

V.

I. LENIN

312-313 [220-221] : citate foarte conchidente din F o arier

despre umilirea femeii27 licontra dezideratelor moderate ale

criticii" si ale lui Rudolf, eroul lui Eugene Sue?ji

=_

X ((Dupe,' Hegel, pedeapsa este sentinta pe care criminalul

si-o pronunte,' singur. Gans a dezvoltat mai pe larg aceastA

teorie. La Hegel, ea nu este decit vilul speculativ al strAvechiului

jus talionis* , dezvoltat de Kant ca singura teorie juridicci a

pedepsei. La Hegel, autocondamnarea criminalului rAmine o
simple.* idee", o interpretare pur speculative, a sancliunilor
penale empirice curente. De aceea, in conceptia lui Hegel, alegerea formei pedepsei este lasatA pe seama fiedirei trepte de dezvol-

tare a statului, adice, el lase, pedeapsa asa cum existA. Tocmai

prin aceasta se dovedeste el a fi un critic mai mare decit imitatorul s'Au critic. 0 asemenea doctrinA penalti, care vede in infrac-

tor si un orn, poate s face, acest lucru numai in abstracfie,

in inchipuire, tocmai pentru c. pedeapsa, constringerea sint in
contrazicere cu modul uman de a proceda. De altfel, aplicarea
practicA a unor astfel de teorii ar fi imposibilA. Locul legii
abstracte 1-ar lua arbitrarul pur subiectiv, deoarece in fiecare
caz in parte adaptarea pedepsei la individualitatea infractorului ar depinde de aprecierea unor persoane oficiale onorabile
i curnsecade n. Inca i Platon i-a dat seama cA legea trebuie
sA fie uni1atcraTh i cii trebuie s Pea abstractie de orice individualitate. Dirnpotriva, in cadrul unor re1aii urnane, pedeapsa
nu va fi intr-adeviir nimic altceva decit sentinta pe care infrac-

torul o pronuntA impotriva lui Insui. Niminui nu-i va trece

prin minte sA-1 convingA pe infractor cii o constringere exterioarii,

exercitate, de altii asupra persoanei sale, ar fi o constringere

exercitatA de el asupra lui insui. In ceilalli oameni el va gAsi,
dimpotrivA, salvatori firesti care 11 vor izbAvi de pedeapsa pe

care si-a aplicat-o singur, ceea ce inseamnA cA raportul va

fi cu totul inversat (285-286) [2011.
lora taltionului.

Nola lrad.

CONSPECTUL CARTII SFINTA FAMILIE* DE MARX $1 ENGELS 33

dristerul acestei cutezante a lui Bauer* (305) [216] (mai sus

era un citat din Anekdota"28) 11 constituie Wenomenologia

mi Hegel. Deoarece Hegel, in Fenomenologia lui, pune

constiinta de sine in locul ornulni, realitatea omeneascl cea mai
variald apare aici numai ca o formA determinatti, ca o determinare
a conftiinfei de sine. Dar o simplA determinare a con0iintei de
sine este o categorie purii o simplA idee, pe care deci o
pot suprima in gindirea purA si o pot depAsi prin gindire purA.

In Fenomenologia# lui Hegel sint lasate neatinse bazele

materiale, sensibile, objective ale diferitelor forme instrAinate ale
constiintei de sine a omului, i toatA munca distructivA a avut
drept rezultat filozofia cea mai conservatoare
pentru cA
un asemenea punct de vedere Ii inchipuie CA el a biruit lumea
obieetivd, lumea sensibilA realA, de indatA ce a transforrnat-o

intr-un ducru gindit*, intr-o simplA determinare a comtiinfei

de sine, i cA acum poate sA-1 dizolve In eterul gindirii pure*
pe adversarul devenit cleric. De aceea Fenomenologia* sfirseste, in mod absolut consecvent, prin a pune in locul oricArei
realitAti omene0i eunoafterea absolutel: cunoaltere pentru cA
acesta este singurul mod de existentA al constiintei de sine, iar
con0iinta de sine este consideratA ca singurul mod de existentA
al omului, i absoluta, pentru cA con0iinta de sine se cunoaste
numai pe sine insA0 i nu mai este stingheritA de nici un fel de
lume obiectivA. Hegel face din om omul comtiintei de sine, in
loc de a face din comtiinta de sine comtiinia de sine a omului, a
ornului real, care trhieste deci intr-o lume reall, obiectivA si e
conditionat de ea. Hegel apzA lumea cu capul in jos, i de aceea
poate sh desfiinteze, tot in cap, toate limitele, ceea ce nu impiedicA, fireste, ca pentru senzorialitatea cea rea, pentru omul real,
ele sA continue sA existe. In afarA de aceasta, el considerA in mod
necesar drept limitA tot ce vAdeste nuirginirea conftiinfei de sine
generale, orice senzorialitate, realitate, individualitate a oamenilor, ca si a lumii bor. Intreaga Wenomenologie vrea sA demonstreze

cA conViinta de sine e singura i intreaga realitate... (306) [216].

...In sfirsit, se intelege de la sine cA, dacA Fenomenologia#
liii Hegel, in ciuda pAcatului ei originar speculativ, prezintA in

multe puncte elementele unei caracterizgri reale a relatiilor

dintre oameni, d-1 Bruno & Co. ne oferA, dimpotrivA, numai o
caricaturrt lipsitA de continut*... (307) [217].

34

V.

Fgrg, s

I. LENIN

vrea, Rudolf a exprimat prin aceasta misterul, de

mult dezvaluit, a), insgsi sgrAcia cumplitg, a oamenilor, mizeria

frtrg margini care este nevoitg sit primeascg, pomanrt, trebuie sit
serveascg drept joacti pentru aristocratia banului si pentru aristo-

cratia culturii, trebuie sg, existe pentru flatarea arnorului ei

propriu, pentru gidilarea vanitkii ei, pentru amuzamentul ei.

Numeroasele asociatii de binefacere din Germania, numeroasele

societki de binefacere din Franta, numeroasele donchisoterii

caritabile din Anglia, coneertele, balurile, spectacolele, banchetele in folosul sgracilor si chiar subscriptiile publice pentru sinistrati nu au nici o alth semnificatie (309-310) [219].
Si Marx citeazg, din Eugene Sue:
Vai, doamng, nu e de ajuns cg, am dansat in folosul acestor
shrmani polonezi... Sg fim filantropi ping, la caprit... Sit mergem
acum set' eitdim in folosul saraeilor!* (310) [219].

La p. 312-313 [220-221] ggsirn citate din Fourier

(adulterul bonton; pruncuciderea comisg dc femeile seduse

cercul vicios... Gradul de emancipare a femeii este rngsura
naturalg, a ernancipgrii generale ... (312) [221]. Civilizatia face
ca orice viciu simplu sg, deving complex, echivoc, ipocrit) si
Marx adaugg:
Este de prisos sg, opunem ideilor lui Rudolf caracterizarea
magistralg datg de Fourier cciscitoriei, cit i scrierile fractiunii
materialiste a cornunismului francez (313) [221].
P. 313 [221] u.ff. impotriva proiectelor politice-economiee
utopice ale lui Eugene Sue i ale lui Rudolf (probabil un erou
at romanului lui Sue), proiecte privind asocierea bogatilor cu
sitracii i organizarea muncii (ceea ce trebuie sit facg, statul) etc.,
de exemplu incg o Armenbank 17)
b) Baum pentru sgraci,
p. 314-318 [222-224] I = imprumuturi Ihrg, dobina pentru

someri. Marx ia cifrele proiectului i aratit cit de mici

ridicol de mici sint ele in comparatie cu nevoile. Si ca idee
Armenbank nu este cu nimic rnai bung decit Sparkassen*... adich
beruht** die Einrichtung*** bancii pe ideea fantasticg ca., este
suficient sg, schimbi repartitja salariilor pentru ca muncitorul
sit aibg din ce trgi tot anul (316-317) [223-224].
*

easels de econornii. Nola trail.

Nola &ad.
se bazeazii.
organizarea.
Nola trial.

CONSPECTUL GARTH SPINTA FAMILIE DE MARX SI ENGELS 35

In c 318-320 [224-226], Gospodria model de la Bouqueval,

este supus unei analize nimicitoare proiectul, elogiat de critica",
al lui Rudolf, care infatiseazA o gospodarie-model: Marx il consideed, drept utopic, deoarece fiec4rui francez Ii revine in medie

numai 1/4 liva de came pe zi, numai 93 frs.* venit anual

etc.; in proiect se prevede ciS oamenii vor lucra de dowi ori mai

mult ca de obicei etc. etc. ((Nu e interesant.))

320 [226]: alijlocul magic cu ajutorul cAruia Rudolf svirseste toate actiunile sale salvatoare, toate vindecgrile sale miraculoase ii constituie nu cuvintele sale frumoase, ci banii sti.
Asa sint rnoralitii, spune Fourier. Trebuie s fii milionar pentru

a putea imita pe eroii lor.

Morala este l'impuissance mise en action"29. Ori de cite ori
se aflsa in lupt5, impotriva unui viciu, ea iese infrint. *i Rudolf
nici nu se ridicA niacar la nivelul punctului de vedere al moralei
de sine staAtoare, care, cel putin, are la bazil constiinta demnitticii
omenesti. Morala lui, dimpotrivii, are la baz1 constiinta MAW-

ciunii omenesti. El este un reprezentant al moralei teologice

(320-321) [226].
...Dupil cum in realitate bottle deosebirile se contopesc tot mai
mult in deosebirea dintre sdrac i bogat, asa si in idee toate deosebirile aristocratice se reduc la opozitia dintre bine si ran. Aceastil
deosebire este ultima forrnA pe care aristocratul o d6, prejudec'atilor sale ... (323-324) [228-229].
...<Pentru Rudolf, fiecare dintre miscArile sufletului situ prezint o importantg neinchipuit de mare. De aceea el le observA

si le cinta'reste neincetat... (Exemple.) dicest domn sus-pus

seam'anh* cu membrii 4Tinerei Anglii, care vor i ei s'a reformeze

lumea, silvirsesc fapte nobile si au accese similare de isterie a...

(326) [230-231].

Nu cumva Marx se referil aici la filantropii tory

englezi care au introdus bilul celor 10 ore de mund,?3

-- franoi.

Nola !rad.

37

CONSPECTUL CARTII LUI FEUERBACH

PRELEGERI DESPRE ESENTA RELIGIEI"31

Serfs nu mai devreme de 1909

Publical penlru prima oard in 1930,
in iCulegeri din Lenini, vol. XII

Se tipirefle dupd manuscris

39

L. .FEUERBACH. OPERE, Vol. 8, 1851

P RELEGE RI DESPRE ESENTA RELIGIE1 32
8. R. 807

Prefata este datath, 1.1.51 Feuerbach vorbeste aid despre cauzele neparticipgrii sale la
revolutia din 1848, al clirei sfirsit a fost atit
de rusinos si lipsit de rezultate (VII)*. Revolutia din 1848 n-a avut Orts- und Zeitsinn**;
constitu1ionali0ii asteptau libertatea de la cu-

dntul des Herrn***, republicanii (VIIVIII)

de la dorinfele lor ( era de ajuns sci doregi repu-

blica pentru ca ea s capete viaca)... (VIII).

Daa revolutia va izbucni din nou i dacA
eu voi lua parte activsa la desrksurarea ei, atunci
puteti... fi siguri c aceasti revolutie va fi
victorioask cA pentru monarhie si ierarhie a
sosit ziva judecAtii de apoi (VII).

Feuerbach
n-a inteles
revolutia
din 1848

Preleger ea 1 (1-11).

P. 2: Ne-am s'aturat de idealism, atit de cel

filozofic, cit si de cel politic; acum vrem

3-4

Sic! 1

sh fim materialisti politici.

De ce s-a retras Feuerbach la taia:

ruptura cu lumea care crede in dumnezeu,
p. 4 (Z. 7 v.u.****) (comp. p . 3 in f. *****),

pentru a trgi in mijlocul naturii" (5),

pentru ablegen****** toate reprezenthrile
itherspannten"*******.

in Paturi

cu iiberspanntes"l

* L. Feuerbach. S8mtliche Werke, Bd. 8, Leipzig, 1851. Nola red.

simtul locului si al timpului. Nola irad.
* suveranului. Nola trad.
Zeile 7 von unten rindul 7 de jos. Nola trad.
in fine Ia sfirsit. Nola trod.
*****
a se doseotorosi de Nola grad.
extravagante. Nota trod.
**

**

40

V.

I. LENIN

7-11 Feuerbach prezint,g o schita a operelor

sale

(7-9: Istoria

filozofiei moderne")

(9-11 Spinoza", Leibniz")33. P r ele-

gerea a 2-a (12-20).

12-14

Bay le".

15: in conceptia mea,

senzoriali-

tatee la

Feuerbach

inseamng

Sinnliehkeit*

eunitatea adevArati, nu asco-

citg i artificialg, ci realmente existentg,

dintre material i spiritual; de aceea ea
are pentru mine aceeai senmificatie ca i
realitatea.

Sinnlich este nu numai Magen, ci

Kopf** (15).

(16-20: Feuerbach, lucrarea despre nernurire34;

expunere.)

Prelegerea a 3-a (21-30).

Mi s-au adus obiectii impotriva Esentei cretinismului"33

in sensul cS la mine omul nu depinde de nimic, mi s-au

adus obiectii impotriva acestei pretinse divinizgri a omului de
catre mine (24). Fiinta pe care omul o considers ca prernergiltoare lui... nu este nimic altcera cleat natura, iar nu dunmezeul
vostru. (25).
Fiinta
lipsitS, de contiint
a naturii este, dupa pArerea
mea, o fiintg veoricA, care n-are origine, este prima fiintg, dar

prima in timp i nu ca rang; este prima fiinta fizicete

ci

nu moralicete... (27).
In negatia mea se cuprinde i o afirmatie...
FrS, indoialk o concluzie a doctrinei mele este cg nu existA
dumnezeu (29), dar aceasta decurge din cunomterea esentei lui

dumnezeu (= expresia esentei naturii, a esentei omului).

Prelegerea a 4-a.
La

baza

religiei

stii

(Furcht"*** 33-4-5-6).
cf . Marx

und

Eng
e1s36

*.

sentirnentul dependentei

(31)

4Aa-ziii filozofi speculativi sint... aceia care

nu cautg ca notiunile lor s concorde cu lucrurile,
ci, dimpotrivg, vor ca lucrurile sg concorde cu
notiunile lor (31).

:Benzorialitate.Nola frad.

senzorial este nu nurnei stomacul, ai I eapul.

otrica,.
Nola !rad.

Nola trod.

CONSPECTUL CARPI LUI FEUERBACH DESPRE RELIGIE

41

(Prelegerea a 5-a)

in special nioartea di nastere fricii, eredintei in dumnezeu (41).

Ur Ase idealismul care il smulge pe om din naturil; nu mi-e
rusine cA sint dependent de naturA (44).

<To cit de putin vreau eu, In Esenta crestinismului", sA-1

divinizez pe om, cum prosteste mi s-a reprosat, ...pe atit de putin
vreau s divinizez natura in sensul teologiei... (46 47).
Prelegerea a 6-a. -- Cultul animalelor (50 ff.*).
Ceea ce tine pe om sub dependenta sa... este natura, care este

un obiect al simturilor... Toate impresiile pe care natura le

produce asupra omului prin intermediul simturilor... pot sit devilla motive de adoratie religioasA (55).
(Prelegerea a 7-a.)

Prin egoism eu inteleg nu egoismul filistinului

si al burghezului" (63), ci principiul filozofic al con-

cordantei cu natura, cu ratiunea onmlui, contrar

Egoismul" si

ipocriziei teologice, fantasticului religios si specula-

semnifi-

tiv, despotismului politic" (63 i.f.). Cf. 64,foarte

catia lui

important".

Id. 68 i.f. si 69 i.f.

religiei.

egoismul (in sens filozofic) este rAdAcina

(70: Die Gelehrten** pot fi bAtuti numai cu propriile lor arnie,

adica cu citate)... ...man die Gelehrten nur durch ihre
eigenen Waffen, d.h. Zitate schlagen kann"... (70).
Intro altele, la p. 78, Feuerbach intrebuinteazA expresia: Energie, d.b. Thatigkeit***.
Acest lucru meritA sit fie notat. Intr-adevAr,
in notiunea de energie existA un moment subiec- cu privire
la
tiv care lipseste, de pildA, in notiunea de miscuvintul
care. Sau, mai bine zis, in notiunea sau In introenergie
buintarea notiunii de energie existit ceva care

exclude obiectivitatea. Energia lunii (cf.) versus**** miscarea lunii.

*

**

***
5

Lenin

end fol:fendo
urniAtoarele.
Nola lrod.
Savantii.
adie:t activitate.
Nota trod.
tap. de,
Nota bad.

Opera complete, vol.

29

Nota trad.

V.

49

I. LENIN

i.f. ...Natura este fiinta primordialA,

fiinta primA i ultimA...
111: ... Pentru mine... in filozofie... senzorialul
107

senzoria-

lul=primul,

este primul; dar este primul nu numai in

sensul filozofiei speculative, in care primul

inseamnit ceva din al cArui cadru trebuie
existA si este
adevArat
sA ieini, ci primal in sensul cA nu poate fi
prin sine
dedus din altul, c existA si este adevArat
insusi
prin sine insusi.
.. Spiritualul nu este nimic in afara senzorialului i fArA senzorial.
N.B. in general p. 111 ... veridicitatea i substantialitatea
(N.B.) simturilor, de la care... porneste... filozofia ...
112... Omul cugetii mimai cu ajutorul capului sgu, existent sub
eeea ce

'

raport senzorial; ratiunea are un teren senzorial trainic in

cap, in creier, in locul de concentrare a simturilor.

Vezi p. 112 despre veridicitatea (Urkunden*) simturilor.

N.B.

114: Natura = fiintA initia1, unableitbares

urspriingliches Wesen".
Asa depind una de alta. Esenta religiei"
si Principiile filozofiei"38 (113).

Eu nu divinizez nimic, deci nu divinizez

nici natura (115).
116

rilspuns la reproul ea Feuerbach

nu &I, definifia naturii:

Reiese eh

natura = totul,
in afarA de supranatural.
Feuerbach este
sclipitor, dar
nu prof and.
Engels defineste
mai profund de-

'*

Prin naturA inteleg totalitatea fortelor,

lucrurilor si fiintelor sensibile pe care omul
le distinge de sine ca fiind neomenesti... Sau,
ca t 1uini acest cuvint in sensul lui practie,
natura este tot ceea ce se prezintA omului
independent de sugestiile supranaturale ale
credintei teiste in mod nemijlocit, senzorial, ca bazA i obiect al vietii sale. Natura
este lumina, electricitate, magnetism, aer,
apA, foc, pArnint, animal, plantg, om, in
mAsura in care acesta este o fiinfa care actio-

rnruriei.
Nola lrad.
1iin. prirnordiall, care no poate 0 dedueit din Rae.

Nola trod,

CONSPECTUL CARTH LUI FEUERBACH DESPRE RELIGIE

neath in mod

involuntar

inconstient;

prin cuvintul naturg eu nu inteleg nimic

mai mult, nimic mistic, nimic nebulos, nimic teologic (mai sus: spre deosebire de

43

osebirea dintre
materialism si
idealism".

Spinoza).

Natura este tot ceea ce vezi si nu este opera miinilor si a

gindirii omului. Sau, dacg pgtrundem in anatomia ei, natura este

fiinta sau totalitatea fiintelor i lucrurilor a cgror prezentg si

ale cgror manifestgri sau actiuni in care se manifestA si care
constituie fiintarea i esenta lor isi au baza nu in gindurile sau
in intentiile i hotgririle vointei, ci in forte sau cauze astronomice
sau cosmice, mecanice, chimice, fizice, fiziologice sau organice*

(116-117).
aici totul se reduce la a opune spiritului materia,
psihicului fizicul.
121
contra argumentului c trebuie sit existe o cauzg prima
(= dumnezeu).
Numai marginirea omului si inclinarea lui spre simplificare
de dragul comodititii 11 fac sg-si infatiseze in locul timpului
eternitatea, in locul miscgrii necontenite de la cauzg la cauzg
infinitul, in locul naturii, care nu cunoaste oboseala, divinitatea
imobith.,, in locul miscgrii vesnice repausul vesnic (121 i.f.).
124-125: Oamenii inlocuiesc, din necesitititi subiective,

concretul cu abstractul, intuitia cu notiunea, multiplul cu

unicul, X* infinitg a cauzelor cu o singurg cauzg.
Dar acestor abstractii nu li se atribuie nici o objectiv
importantg si existent obiectivg, nici o existentg = ausser
uns**
in afara noastr (125).
i
nici
sfirsit.
In
ea
totul
se aflg
Natura nu are inceput

in interactiune, totul este relativ, totul este in acelasi timp

efect i cauzg, totul in ea este multilateral si reciproc ;...

aici dumnezeu nu are ce cguta (129-130 ; argumente simple

impotriva lui dumnezeu).
...Cauza cauzei prime si universale a lucrurilor in sensul
teistilor, al teologilor, al asa-zisilor filozofi speculativi este
ratiunea omeneasch ... (130). Dumnezeu este... cauza in
*

5*

sums.
Rola !rad.
obiectiv
fu aferu nougat.

.Nota lrad.

V.

44

I. LENIN

general, notiunea de cauzrt ca esenth personificatti, devenith

independenth ... (131).
Dumnezeu este natura abstracth, adich abstrash
din contemplatia senzorialh, natura gindith, transnernijlocit

formath in object, intr-o fiintil a ratiunii; natura

in sensul propriu este natura sensibilk realh, asa
cum ne-o dezvhluie si ne-o reprezinth in mod
nemijlocit simturile (133).

Teistii vhd in dumnezeu cauza mischrii din naturh (transformath de ei intr-o mash moarth sau in materie) (134). Dar puterea
lui dumnezeu este, de fapt, puterea naturii (Naturmacht: 135).
... De fapt noi cunoastem insusirile hicrurilor numai din

actiunile lor ... (136).

Ateismul (136-137) nu suprimh nici ds moralisehe Cher

(= das Ideal)*, nici des natiirliehe t her (= (lie Natur)**.

... Nu este oare timpul numai o forrnh a lumii,

modul in care se succed diferitele fiinte si mani1
festhri ale lumii? Cum as putea eu in acest caz sit
lurnea
atribui lumii un inceput in timp? (145).
Dumnezeu nu este decit lumea in gindire... Diferenta
dintre dumnezeu i lume este numai diferenta dintre spirit si
simtire, dintre gindire i reprezentare ... (146).
Tjnii vor sA si-I reprezinte pe durnnezeu
ca pe o flinch, existent in afara noastrh. Dar
nu se recunoaste care tocmai prin aceasta

timpul

adevhrul fiintitrii sensibile? Nu se recunoaste

fiintarea in
afara noastra=

oare (prin aceasta) eh, nu existh nici un

fel de fiintare in afara celei sensibile?

independent
de gindire

Avem oare un alt indiciu, un alt criteriu

al unei existente in afara noastrh, al unei

N.B.
natura in afara
materiei, independenth de
ea = dumnezeu

Natura... separath de materialitatea

corporalitatea ei... este dumnezeu ... (149).

existente independente de gindire, in afara

de senzorialitate? (148).

eupremul moral (= idealul).

supremul natural (= nature).

Nola (tat

Nola trad

CONSPECTUL GARTH LUI FEUERBACH DESPRE RELIGIE

a deduce natura din dumnezeu este tot

una cu a vrea s6, deduci originalul dintr-o
imagine, dintr-o copie, cu a deduce un lucru
din ideea despre acest lucru (149).
Omului ii este proprie Verkehrtheit* (149
i.f.), verselbstandigen** abstractiile, de

exemplu timpul I spatiul (150):

omul a abstras spatiul i timpul
din lucrurile spatiale i temporale, el le ia
drept cauze prime si conditii ale existentei
acestor lucruri. De aceea el Ii iniagineaza
lumea, adica totalitatea lucrurilor reale,
substanta, continutul lumii, ca aparutit in
spatiu i n timp. Chiar i la Hegel materia
ia nastere nu numai in spatiu si in timp, ci
(150) Este de
si din spatiu si din timp
asemenea de neinteles de ce timpul, separat
de lucrurile temporale, n-ar putea fi identificat cu dumnezeu (151)
... In realitate se intimp16, tocmai invers:
...nu lucrurile presupun existenta spatiului 0i
a timpului, ci, dimpotrivk spatiul i timpul
presupun existenta lucrurilor, deoarece spasau intinderea, presupune ceva intins,

iar timpul

II

N.B.
teoria

I)

cop ie i"

96

timpul in afara
lucrurilor
temporale =
dumnezeu

timpul
i

spatiul

miscarea: timpul nu este in

realitate decit o notiune dedus6, din miscare ;

el presupune ceva care se misch. Totul este

spatial si temporal ... (151-152).
Problema dach un dumnezeu a creat lumea

cf. Engels

senzorialitate (162), problema cea mai impor-

in Ludwig

...este problema raportului dintre spirit si

tant6, si mai grea a filozofiei (153), intreaga
istorie a filozofiei se invirteste in jurul acestei
probleme (153): disputa dintre stoici i epicurieni, dintre platonicieni i aristotelici, dintre
sceptici si dogmatici in filozofia antick
dintre nominalisti i realisti in evil mediu,
*

faeultateu de a denature.
Nota brad.
de a face de eine stitittoare.
Nola trod.

idem

Feuerbach"

153

V.

46

I. LENIN

dintre idealiti i realisti sau empiristi"

(sic! 153)

in timpurile moderne.

Inclinatia spre o filozofie sau alta depinde,

153

(materialismul)

contra teologiei i idealis-

mului (in

in parte, de caracterul oamenilor (oamenii

cartilor versus oamenii practicii).
Eu nu neg... existenta intelepciunii, a
binelui, a frumosului ; eu neg numai c ele,
in calitate de notiuni generice, sint fiinte,
cum ar fi zeii, sau atribute ale lui dumnezeu,

sau idei platonice, sau concepte hegeliene

care se afirma de la sine ...

teorie)

(158);

ele exista

numai ea atribute ale oarnenilor.

0 alth cauza a credintei in durnnezeu: omul transpune asupra

naturii ideea pe care el o are despre activitatea sa indreptata

spre un anurnit scop. Natura corespunde unui scop, ergo* ea
a fost creata de o flint& rationala (160).
Tocmai ceea ce omul numeste finalitatea naturii i concepe
ca atare nu este in realitate altceva decit unitatea lumii, armonia de cauze i efecte, in general conexiunea in cadrul cAreia

totul in natur existh i actioneaza

Dad omul ar
avea mai multe
sirrrturi, ar
descoperi el
oare mai multe

lucruri in
lume? Nu.

(161).

... Nu avem nici un temei s ne inchipuim

cl, dad omul ar avea mai multe simturi

sau organe, ar cunoaste mai multe insusiri

sau hicruri ale naturii. Ele nu sint mai

multe in lumea exterioark in natura anorganica, decit in cea organica. Omul are tocmai atitea simturi cite ii sint necesare pentru
a percepe lumea in integritatea ei, in totalitatea ei (163).

important impotriva agnosticismului"

168

Contra lur Liebig, care vorbeste despre infinita intelepciune (a lui dumnezeu)"... HFeuerbach i stiintele naturii !!
N.B. Comp. acum Mach & Co.4'H
deci.

Nola !rad.

CONSPECTUL CARTII LUI FEUERBACH DESPRE RELIGIE

47

174-175-178

Natura = republicanh; dumnezeu = monarh.

lAceasta comparatie o intilnim nu o data la Feuerbach !!
188-190 Dumnezeu a fost un monarh patriarhal, iar acum
el este un monarh constitutional: guverneaza, dar tinind
seama de legi.

De unde a aphrut spiritul (Geist)?

II

intreaba teitii pe ateu (196). Ei ii formeazh

o idee prea dispretuitoare (despektierliche:

196) despre natura, iar despre spirit una prea
inalth (zu hohe, zu vornehme ( !!) Vorstel-

N.B.
(comp.

Dietzgen 42)

lung*).
Nici macar aparipa unui Regierungsrath**

nu-i poate gasi explicatia direct in naturh

spiritual !

(197).

Spiritul se dezvolth impreunh cu corpul, eu simturile...

el este legat de simturi... De unde vine craniul, de unde vine
creierul, de acolo vine i spiritul ; de unde vine organul, de
acolo vine i functia lui (197: comp. mai sus (197) spiritul
este in cap)>).
Si activitatea spirituala este corporala
(197-198).
A presupune ca lumea corporala a aphrut
din spirit, din dumnezeu inseamna a admite

Idem
Dietzgen 43

ch lumea a fost creata din neant, Wad de

uncle ia spiritul materia, substanta materiala.

dad nu din nimic? (199).

...Natura este corporala, materialh, sensibila ... (201).

Jakob B8hme = teist

natura e

materialh
materialist": el divini-

zeazh nu numai spiritul, ci i materia. La el dumnezeu este

material, in aceasta consta misticismul sau (202).
Acolo unde ochii i miinile int% in drepturile lor, zeii
ii inceteaza existenta (203).

Raul din natur (teitii) il imputh...

materiei,

sau necesitaii inevi-

tabile a naturii* (212).

o idee prea Inalti, prea nobili (II).

**

7 eonsilier de gat.

Nota !rad.

Nota frad.

necesitatea
naturii

V. t.

48

germeni de
materialism

tAINtitst

21 3 la mijloc si 21 5 la mijloc natiirfiche" und biirgerliche We lt,"*.

istoric"

( 2 2 6): Feuerbach spune c aici terminA partea 1 (despre naturI

ca baza a religiei)si trece la partea a 2-a:in Geistesreligion**
se manifestil, insusirile spiritului omenesc.

Religia este poezie" se poate spune asa,

deoarece credinta = fantezie. Dar nu desfiintez
en (Feuerbach) poezia? Nu. Eu desfiintez (auf-

(232)

hebe) religia numai n nuisnra (subliniat de

N.B.

Feuerbach) in care ea este simplA prozri, si na

poezie (233).

Arta nu cere ca operele ei sI fie recunoscute dre.pt realitate

(233).

In afarit de fantezie, in religie au o foarte mare importanta.

Gemiith*** (261), latura praelidi (258), c4utarea a ceva mai
bun, a unei aprulri, a unui ajutor etc.
(263)
in religie oamenii cautg minghere (ateismul, pretind unii, este trostlos****).
Ideea c natura nu actioneaz'O', cu o necesitate
necesitatea na-

turii

imuabilg si a mai presus de necesitatea naturii

se afra o flint% iubitoare de oameni... este tocmai o

idee care corespunde iubirii de sine a omului

(264).

i In fraza urmboare: Natur-

notwendigkeit"***** a dderii pietrei (264).

N.B.

P. 287, la mijloc, de dowel ori: tot Notwendigkeit der Natur"******.

Religia = pruncia, copilliria omenirii (269); crestinismul a

lacut din moralei dumnezeu, a creat un dumnezeu moral (274).
Feuerbach este II Religia este cultura rudimental% se poate
impotriva
spune: cultura este adevArata religie ...
I

*"

**

****

Nola &ad.
slumea naturalrie si elurnea eivilit.
religia spiritului. Nola grad.
sentimentul.
Nola Irad.
dezolant. Nola had.
meeesitaten naturall.. Nola Irad.
Nola Irad.
eneeesitatea naturiie.

CONSPECTUL CARTII LUI FEUERBACI-I DESPRE RELIGIE

Dar acesta este un abuz de cuvinte, deoarece

de cuvintul religie se leagh intotdeauna

superstitii i reprezenthri neumane (275).
Un imn culturii (277).

49

folosirii abuzive a cuvintului religie

Este superfieiall phrerea i afirmatia ci .

religia nu are nici cea mai mica influenth

N.B.
asupra vietii, i anume asupra vietii sociale,
politice. Eu nu dau nici un ban pe o libertate politica care il lash pe om sclav al religiei" (281).
Religia este innIscutli omului ( aceasth tezh... expush pe
intelesul tuturor inseamnh) = superstitia este innhscuth ornului (283).

Pentru cretin existh o caned liberh a

naturii, un sthpin al naturii, a c5,rui vointh
i al chrui cuvint fac ca natura sh se supunh,
un dumnezeu care nu este legat prin aa-zisa
leghturh cauzalk nu e legat prin necesitate,

nu e legat de lantul care unete efectul cu

cauza i cauza cu efectul, pe cind dumnezeul

phen, legat fiind de necesitatea naturii, nu

poate izbhvi nici pe favoritii shi de necesitatea fatalh a mortii. (Aptiar, Feuerbach

necesitatea

naturii

in mod sistematic: Notwendigkeit

d e r Natur).
spune

Dar pentru creOin existh o caned liberh,

deoarece el, in dorintele sale, nu se lash legat
nici de conexiunea, nici de necesitatea naturii

(301). ((si Inca de trei o r i pe acea-

s t a paginh: Notwendigkeit der Natur.))

Iar la P. 302: ...toate legile sau necesithtile
naturii chrora le este subordonata existenta

cf. 307: Lauf der Natur"*.

A face ca natura sa fie dependenth de

omeneasch... I

dumnezeu inseamnh a face ca ordinea univer-

sala i necesitatea naturii sh fie dependente

de vointh (312). Iar la P. 313 (sus) Naturnotwendigkeit"1!
imeraul naturiis.

Nota trod.

N.B.

N,

N.B.

N.B.

V.

60

I. LENIN

320: necesitatea naturii" (der Natur)...

In reprezenthrile religioase avem... exem-

ce este
o biectivul?

(dupa
Feuerbach)

ple de modul cum, in general, omul transform& subiectivul in obiectiv, adid face din
ceea ce exist& numai in gindirea, in reprezentarea si in inchipuirea lui ceva existent

af ar a

Iii af ar a gindirii,

I ii

zentilrii,

inehipuirii ... (328).

in af ar a

repre-

<Astfel, crestinii smulg din corp spiritul,

sufletul omului i fac din acest spirit smuls
i lipsit de corp dumnezeul lor (332).
dumnezeu
Religia diti omului un ideal (332). Omul are nevoie de un
ideal, dar de un ideal ornenesc, corespunzititor naturii, si nu
de unul supranatural:
Idealul nostru siti nu fie o flinfa castratti, lipsit'a de corpoEntleibter
Geist* =

ralitate, abstractk ci omul intreg, real, multilateral, desavirsit, cultivat (334).

Idealul lui Mihailovski nu este decit

o reluare vulgarizata a acestui ideal al democratlei burgheze progresiste sau al democratiei burgheze revolutionare.
Sinn lich,

physisch**
remarca( (bin, echi- ))
valare I

Omul nu are nici un fel de reprezentare,

nici un fel de notiune despre vreo altg realitate, despre vreo alth existent& in afar& de

cea senzoriali, fizid... (334).

Daca kr nu le e rusine sii admit& provenienta lumii

sensibile, materiale din gindirea sau din vointa unui

spirit oarecare, dad, nu le e rusine sii afirme nu cA lucru-

rile sint gindite fiindd exist6, ci cii exist& fiindd sint

NB. gindite, atunci s'a nu le fie rusine nici sii admit& cii ele
provin din cuvinte, s'a nu le fie rusine sii afirme nu ea
cuvintele exist& fiindd existh lucruri, ci citi lucrurile
exist& numai datoritA cuvintelor (341-342).

opiritullipsit do corp.
oenzorial, fizio.

Nola grad.
Nola frac'.

CONSPECTUL CARTH LUI FEUERBACH DESPRE RELIGIE

51

Dumnezeu MA nemurirea sufletului omenesc este dumnezeu

numai cu numele:
...Un asemenea durnnezeu este... dumnezeul unora dintre

naturalistii rationalisti, care nu este altceva decit personificarea naturii sau necesitatea natural6, universul, luinea, ceea
ce, fireste, nu este compatibil cu ideea de nemarire 13491.
Ultima prelegere (a 30-a), p. (35S-370), poate fi citat4 aproape

in intregime ca mostra cea mai tipia, de ateism iluminist cu

iz socialist (despre masa celor nevoiasi etc., p. 365 la mijloc)
etc. Cuvintele de incheiere: scopul meu este s'a v5, fac pe voi,
ascultatorii mei,
din prieteni ai lui durnnezeu prieteni
ai omului, din oameni care cred oameni care

cugeta, din oameni care se roaga oameni

care muncesc, din candidati la lumea de

apoi cercentori ai lumii acesteia, din crestini,
care, dup a'. propria lor mArturisire, sint jumatate anirnale, junia late ingeri, oarneni, oameni intregi (370 la sfirsit).

subliniat
de Feuerbach

UrmeazA apoi Zuziitze uni Aninerkangen*

(371-463).
Aici sint multe amtinunte si citate care con-

tin repethri. Tree peste toate acestea. Notez

numai principalul din ceea ce prezinth un oarecare interes: baza moralei este egoismul (392).
( Dragostea de viatA, interesul, egoismul)...

existh nu numai egoism singular sau indi-

vidual, ci si un egoism social, un egoism

familiar, corporativ, comunitar, patriotic
(393).

Embrion de
materialism
istoric !

... Binele nu este altceva decit ceea ce corespunde egoismului tuturor oamenilor ... (397).

intr-adevAr, pentru aceasta e de ajuns

sil arunam o privire asupra istoriei ! Cind
incepe o epocg, noug, in istorie? Pretutindeni
ea incepe numai atunci cind, impotriva
*

corn! lekiri 0, adnctiri.

Nola frac'.

N.B.
N.B.
Embrion de

62

V.

I. LENIN

materialism
istoric, comp.

egoismului exclusivist al unei natiuni sau al

unei caste, masa asupritg, sau majoritatea ei

Cernisevski45

face s'a prevaleze egoismul ei pe deplin legitim,

and clase de oameni (sic I) sau natiuni intregi,

repurtind victoria asupra ingimfarii arogante

a minoriatii dominante, se smulg din starea

de intuneric si de asuprire in care se afra

proletariatul i ies la lumina unei activitki

N.B.

Socialismul"
lui Feuerbach

istorice i glorioase. Tot asa i egoismul majorit4ii asfazi asuprite a omenirii trebuie sg-si
exercite
i Ii va exercita dreptul s'au
si va pune temelia unei noi epoci in istorie.

Nu este vorba de a desfiinta aristocratia

culturii, a spiritului fireste di nu! Dar

este inadmisibil ca numai citiva s'a fie nobili, iar toti ceilalti plebe ; dimpotriVa, toti
trebuie cel putin trebuie 0 fie instruiti ;

nu proprietatea in general trebuie s'a fie desfiintat6 nici vorbg de asa ceva 1 Dar este
inadmisibil ca numai citiva s aibg proprietate, iar toti ceilalti s nu aiM nimic;
toti trebuie s aib proprietate (398).
Aceste prelegeri au fost tinute intre

1.XII.48 si 2.111.49 (Prefafa, p. V),

iar prefata eartii poarfa data 1.1.51.

Cit de mult a ramas Feuerbach

in urma lui Mar x incii din vremea

aceea (1848-1851) (Manifestul Comunist", scris in 1847, Neue Rheinische Zeitung" etc.) si a lui Engels
(1845: Lag06)!
Exemple din clasici privind folosirea in mod egal a cuvintelor zei i naturli (398-399).
P. 402-411 o explicatde e xce /en t a, filozoticei

(si in acelasi timp simpI

..

NB

i dal%) a esentei religiei.

Misterul religiei nu este, la urma urmei, decit misterul imbintrii in una si aceeasi fiinta a constiintei cu

inconstientul, a vointei cu involuntarul (402). Eul

0 Non-eul slut indisolubil legate in om. Omul nu

tONSPECTUL CARTII LUI FEUERBACH DESPRE RELIGIE

63

intelege si nu suporth propria sa profunzime si de aceea

Ii scindeath fiinta in Eu fara Non-eu, pe care-I

numeste dumnezeu, si in Non-eu Mid Eu, pe care-I

numeste natura (406).

N.B.

P. 408 un excelent citat din Seneca (contra aterlor): ei

fac din natuth dumnezeu. Roaga-te!
munceste! (p. 411)47.
In religie natura este dumnezeu, dar natura
ca Gedankenwesen*. Misterul religiei eonsta,

in identitatea dintre subieetiv i obieetiv,

adica in unitatea dintre fiinta omeneasth gi

N.B.

fiinta naturii, unitate care in acelasi timp

se deosebeste de adevarata fiinta a naturii
si a omenirii (411).
Nespus de adinca este ignoranta ornului si

nemiirginita este puterea lui de imaginatie;

puterea naturii, lipsita de temelia ei dateriti ignorantei noastre 1i lipsith de limitele
ei datorith fanteziei noastre, este atotputernicia divina (414).
...Esenta obiectivg ca ceva subiectiv,
esenta naturii ca ceva diferit de naturk ca
esenta omeneasek esenta omului ca ceva
deosehit de om, ca esenta neomeneasca

esenta, produs al ghidirii.

N. in trad.
Foarto bine!

Nola trad.

Sehr gut!

iath

ce este !Hata divink ce este esenta religiei,

iath care este misterul misticii si al speculatiei... (415).
La Feuerbach, speculatia = filozofie idealista. N.B.
Omul sepath in gindire adjectivul de
substantiv, insusirea de esenth... Si dumnezeul metafizic nu este altceva decit un cornpendiu sau un ansamblu al insusirilor celor
rnai generale extrase din natura, pe care insa
omul, tocmai printr-o asemenea separare de
fiinta senzorialk de materia naturii, o transforma din nou, prin puterea imaginatiei, in
subiect sau fiinth de sine statatoare (417).
*

Sehr gut!**

remarcabil
pasaj 1

N.B.

foarte just!
N.B.

V.

64

Remarcabil
(impotriva lui
Hegel i a
idealismului)

I. LENIN

Acelai rol Ii joac& Logica (418 este

vorba, evident, de Hegel), care transform&
das Sein, das Wesen* intr-o realitate aparte:
cit de absurd este A vrei s faci din nou
din existenta metafizich* o existent& fizicA,
din existenta subiectiv6 o existent& obiectivA,
din existenta logic& sau abstract& o existent&

nelogia, realti! (418).

... Exisa, apdar, o vesnic& rupturA si

contradictie intre fiintare i gindire? Da,
existA, dar numai in capul omului; in reali-

mimmat spus!
bien dit!***

tate ins& aceastti contradictie a fost de mult

rezolvath, ce-i drept, intr-o rnanier corespunz'atoare realithtii si nu notiimilor tale
scolitreti, i anume a fost rezolvath cu ajutorul a nu mai putin de cinci simturi (418).
428: Tout ce qui n'est pas Dieu, n'est rien,
adicA tout ce qui West pas Moi, n'est
rien**.

N.B.

N.B.

particularul

si generalul =
natura i
dumnezeu

ha-ha!!

"'
***

(431-435): Un bun citat din Gassendi48.

Un foarte bun pasaj: indeosebi 433:

dumnezeu = colegie de adjective (fdr&

materie) despre concret i abstract.
14351 Capul este o earner& a reprezentantilor universului , i dud capul ne este

indopat cu abstractii, cu Gattungsbegriffen****, noi deducem (ableiten) in

mod firesc particularul din general,
adid, ...natura din dumnezeu.
436-437: (Adnotarea nr. 16). Eu nu sint
impotriva monarhiei constitutionale, dar
numai republica denwcratica este in
mod nemijlocit pentru ratiune forma de
stat corespunzittoare esentei omenqti.

fiintarea, esenia. Nola lrad.

Tot ce nu e dumnezou nu este nimie, acliefi tot ee nu este Eu nu este

Nola brad.

bine els!

Nola trod.
Nofa lrad.
notiuni generice.

th5

Da

,y, -.4, if .4 "ea....444, .4.00.`" 4>:.

AA .......c.c.
)0A. AgA.volk?

A% /5.4........4 Aro.< A.. 44

7,-- 4. er....0.-d.:, /ed., .24 4e...-V-120 .S.:,/ite-..e. e4r-d--":14"' "

... ile, +.4,.., 0.,.....- 4.4 ,..e".4.0., R. e.g..... ..4.--.Z.4... 4..

....-

Co. ia

'II

...`..' a

.........A...A...,,,..4 ........... 4.....0, 44., !-'2"'"" A`

./er,,,..t... .4 416... .0tes...44. 6...4.11.4a4, 41.4"..r.....s..e43Cr. ift

..........e.. ie ./...., ,z40-4,,.4 64..., .... ,2_,, 4,..,.... .....-R.4),

71.

.3.

tr. 7. 744'., cZI

-tr)r.e..,..6......_.,,,.,,,kt
.
e 6.,11.71 ...tli,te..24.2 J.,"=,,..1,..:-9.94 ......ef'
0.4 i...

-..1"--''.--, Al- 44.7**

.4 ..4.A-..,/4-- .-- P- 96.,

.-14......, 4-.)......, ,./..... ....

-+.
,
.4.
,i(..4:4".% Den "I4-4'
1*.,,, alft-_:.-....i 4-- oe...
44X,y 4 4.,.....g i.9=-7,k-,,y," .....,....-. .,.. .,.. ...-442:--- Ax,,... ke.

....../...
i

1.4/1 .- 2.

C"...--e-ie, 1---&. ea... .4,..._...za....

10-w- A-^

,,..7_," 4 ...,264 6:el-Ae..... 4,64-,),........e9.P

g0,9j 3,
........0.,....v./. 427 A;*-, e p 4.g....-

Lt7 I*

'e04..Z4/ /44 e.4/ ''' --4`-ir''"e-,...<,

'44'(
6e

,, ,..Agy.......,&-

C.^?

. , - - . 1, - - p

,
: :j.
074.....7

) ect!!,..."
h

()V' " 0 \

.0

_.:._

4,-,....(

1 2: ir,-:At e.

IfJ

4fve6"-./

'"..-;

4`--/ *".

erx.,_
c...:,,..

IL--

ei.A4--. c, 4: -,0c..A . ..^., ..7_ 'Ire

4"."6/74,.4_,-P...

0,...er4,42f 4"---.-).4,4 4-4 11--,-;../ 6.........

3, 's,/

,,,,i,_-,r,

.;1-- vs-

.,--.-$4.,c...,, .9,
f4 e-,...X.,

i....,-.),,,, 4 6.- V>347-.Za 7..,.'"(.. .C44 : did,

...4.41 ,:../ .
.e..,,A .ae, .:. .4

e"-t'd
"o,
.,(
g6_,ee...-3-1/---

74..

"la..

sk

2e..... ,0 ..:.

.,5.5-1-tr

li

r-

,/.._,, yyi 4_,/,,ic..,, c.......3

qp,,,,i-

,3V-,

ea. 4...e.1,d....2.

Ps-:,/_:____-!---Thi----,,
N
ilr s?.

0'77'
Xo.puror.,... 3,

(Kell.

&
'1".-.
.,:,..-....A `,7te,c...44..rs ,.....-tr)
.

Paging din manuserisul lui V. I. Lenin

Conspeetul eirtii lui Feuerbach sPrelegeri despre esenta religieit.

Micsorat

- 1909

CONSPECTUL GARTH LUI FEUERBACH DESPRE RELIGIE

57

Maniera inteligentg, de a scrie constii,

intre altele, in a presupune c i cititorul

este inteligent, in a nu spune totul si a rasa

Perfect
adevarat!
ca cititorul insusi st-gi spuntt in ce privinte,
in ce conditii i cu ce rezerve fraza enuntath
este valabil i poate avea un sens (447).
Este interesant easpunsul dat (de Feuerbach) criticii aduse de

profesorul von Schaden (448 449) si de Schaller

(449

150-463).
Eu pun in mod expres in locul fiintrii

N.B.

fiintarea gi
die drama- natura", gindi-

natura, in locul gindirii omul, adid nu

abstractia, ci concretul

rea i omul"

tische Psychologie* (449).

Iat'a de ce in filozofie termenul principiul

antropologic"49, folosit de Feuerbach si de
Cernisevski, este ingus t. Atit principiul
antropologic, cit i naturalismul sint doar

niste descrieri inexacte, slabe ale ma ge-

r ia lismu 1 ni.

Iezuitismul este modelul inconstient si

idealul filozofilor nostri speculativi (455).
Gindirea consided discontinuitatea realitttii ca pe o continuitate, iar multiplicitatea
infiniM a vietii ca pe o identitate singulad.
Cunoasterea deosebirii esentiale, de nesters
dintre gindire i viaci (sau realitate) este
inceputul oridrei intelepciuni in gindire 8i
in viat4. Numai deosebirea este aici o legg-

bien (lit!

cu privire la

bazele materialismului
f ilozofic

tura, adevAratti, (458).

1 Sfirsitul vol. 8.1

Volumul 9 = Teogonia" (1857)5. La o simpl rAsfoire pare

d nu contine nimic interesant. Totusi 34 (p. 320 ff.), 36 (334)

trebuie citite. N.B. Parcurgind 36 (p. 334), nu &esti nimic

interesant. Citate j iar citate, in sprijinul celor spuse mai
inainte de dtre Feuerbach.
*

psihologia dratnalica.

Nola 17.0,

59

CONSPECTUL CARTH LUI L. FEUERBACH

EXPUNEREA, ANALIZA SI CRITICA FILOZOFIEI
LUI LEIBNIZ 61

Scris nu mai devreme de septembrie

niai tirziu de 4 (17) noiembrie 1914

Publicat pentru prima oard in 1930,

gn: nici

in Culegeri din Lenin., vol. XII

6*

Se lipare,te dund mantocrio

61

L. FEUERBACH . OPERE,
VOL. IV, 1910. LEIBNIZ etc.

In aceasth strAlucith expunere asupra lui Leibniz trebuie

relevate o serie de pasaje deosebit de remarcabile (ceea ce
nu este de Mc usor, cgci totul, adicg partea intii (1-13),

e remarcabil); vin apoi a d ei ugirile din 1847.

a fost scris de 20
Feuerbach in 1836, pe cind 21
18471
era inch' idealist

si diferite pasaje

P. 27 trgsgtura care distinge pe Leibniz de Spinoza:

la Leibniz, la notiunea de substantg se adaugg no fin-

nea de fort& qi inch, de forth activg..., principiul

activithtii spontane (29)

Ergo*, Leibniz s-a apropiat prin teologie de principiul leggturii indisolubile (si universale, absolute)
dintre materie si miscare. Asa, mi se pare, trebuie
inteles Feuerbach.
P. 32: Esenta lui Spinoza este unitatea ; aceea a lui Leibniz
este deosebirea, diferenta.
P. 34: Filozofia lui Spinoza este un teleseop, aceea a lui Leibniz
este un mieroscop52.

Lumea lui Spinoza este o sticlg acromatich, a divinitgtii, un

mediu prin care nu vedem nimic in afarg de lumina cereasch

incolorg a substantei unice ; lumea lui Leibniz este un cristal
*

Deoi.

Nola Oa.

62

V.

I. LENIN

poliedru, un briliant care, datoria esentei sale particulare,

transformiti lumina simpl a substantei intr-o boOtie de culori,
infinit de variatk i totodath o intuneed* (sic!).
P. 40: Prin urmare, substanta corporal4 este pentru Leibniz
nu numai o mas5, intinsk inertk pus'a," in rniscare din afark
ca la Descartes, ci are in sine, in calitate de substanfr , o forth
activk un principiu de activitate care nu cunoaste repaus

Pentru aceasta, probabil, 1-a pretuit Marx pe Leibniz53, cu toate teasAturile liii lassalleene" si cu toate

tendintele lui impkiuitoare in materie de politid,

si de religie.

Monada este principiul filozofiei lui Leibniz. Individualitatea, miscarea, sufletul (de un gen deosebit). Nu atomi inerti,
ci monade vii, mobile, care refleca in ele intregitl univers si
care posediti o (vagA) capacitate de reprezentare (un fel de suflete),

iat6 ultimele elernente" (p. 45).

Ficcare monaditi este diferitA de celelalte.
...Ar fi in total contrazicere cu frumusetea, ordiN.B.

nea i ratiunea naturii dacii principiul vietii sau al

actiunilor proprii, interne ar fi legat numai de o parte

mic5, sau speciata a materiei (Leibniz, p. 45).
De aceea intreaga naturg este plinA de suflete, asa cum,

pe bun'a, dreptate, credeau i filozofii antici, sau de fiinte analoge

sufletelor; ch'ci cu ajutorul microscopului se poate constata citi

exista o multime de fiinte vii, imperceptibile cu ochiul liber,

si cit exisa mai multe suflete decit firele de nisip si atomii
(Leibniz, p. 45).
Comp. electronii !

0 proprietate a monadei: Vorstellung, Reprasentation*.

Iar reprezentarea insasi nu este altceva decit reprodqcerea,
irnaginea complexului sau a exteriorului, adic5, a multiplieithtii
in simplitate ... sau, mai bine zis, starea trecAtoare care
contine si reproduce multiplicitatea in unitate sau in substanta
reprezentare.

Nola lead.

CONSP. CARTII LUI L. FEUERBACFI DESPRE FILOZOFIA LEIBNIZ

63

simplA (p. 49, Leibniz)

verworrene* (p. 50) (confus**,
p. 52) Vorstellung la monadA (si la om existA multe sentimente inconstiente si verworrene etc.).
Fiecare monadA este o lume pentru sine, fiecare este o

unitate siesi suficienth (Leibniz, p. 55).

Un amalgam de reprezenthri vagi iath ce sint simturile,

hail ce este materia (Leibniz, p. 58)... De aceea materia este
leghtura dintre monade (ib.)...

Interpretarea mea liberA:

Monadele = un fel de suflete. Leibniz = un idealist.
Materia este ceva in genul unei alte forme de fiintare
a sufletului sau o gelatinA care le serveste drept legAturil
pAminteascA, corporalA.

Realitatea absoluth se aflA numai in monade si in reprezenthrile lor (Leibniz, p. 60). Materia nu este altceva decit
un fenomen.

Numai spiritul este claritate (p. 62),... in timp ce materia

este lipsA de claritate si de libertate (p. 64).

Spatiul este in sine ceva ideal (Leibniz, p. 70-71).

...Principiul material al diversithtii materiei este miscarea... (72).

Tot asa, contrar pArerii lui Newton si a discipolilor sAi,

in natura materiala nu existh vid. Pompa pneumaticA nu dovedeste citusi de putin existenta vidului, deoarece sticla are pori,
prin care pot sA pAtrundA tot felul de niaterii fine (L e i b-

n i z, 76-77).

Materia este un fenomen (Leibniz, 78). Fiintarea

pentru sine a monadei este sufletul ei, iar fiintarea ei
pentru altul este materia (Feuerbach, 78). Sufletul
omenesc este o monadA centralk superioarA, o entelehie"

etc. etc.
De aceea fiecare corp este afectat de tot ce se petrece in
univers (Leibniz, 83).
Monada reprezinth intregul univers (Leibniz, 83).
*

coofuzi..

vagi.

Nola lrad.

Nola grad.

64

V.

Monada, cu toate ca e indivizibilii, poseda

o tendinta complexa, adica o multime de reprezentari, dintre care fiecare tinde spre schimbarile sale particulare i care, datorita conexiunii

N.B.

Leibniz a
trait intre
1646

I. tENIN

i 1716

lor esentiale cu toate celelalte lucruri, se alla

in acelai timp in ea ... Individualitatea contine in sine infinitul, ca s zicem aa, in germene (Leibniz, 84).

Avem de-a face aici cu un fel de dialec-

tick care e foarte profunda,

z,

ciuda

idealisnmlui i obscurantismului clerical.

4.

N.B.

In natura totul este analog (Leibniz, 86).

In general, in natura nu exista nimic absolut
discret ; toti opuii, toate limitele spatiului i

timpului, ca i toate particularitatile, dispar

in fata continuitatii absolute, in fata conexiunii
infinite a universului (Feuerbach, 87).

Cu toate ca monada, datorita naturii ei speciale, care consta

numai din nervi i nu din came si singe, este atinsa i afectata

de tot ceea ce se petrece in univers ..., tot* ea nu este

unul dintre personajele actiunii, ci ramine doar simplu spectator

la drama universului. i tocmai acesta este defectul esential

al monadelor (Feuerbach, 90).
Acordul dintre suflet i corp este harmonie prtablie* de
dumnezeu.

ILatura slaba a lui Leibniz" (Feuerbach, 95)55.

Sufletul este un fel de automat spiritual (Leibniz,

98).

(Si insui Leibniz a spus odata ca trecerea de la ocazionalism66

la filozofia lui este clestul de goara. Feuerbach, 100.) Dar

la Leibniz aceasta se deduce din natura sufletului"... (101).
in Theodiceea" ( 17), Leibniz nu face, in fond, altceva
decit s. repete dovada ontologica a existentei lui dumnezeu57.
armonie prestabilita.

Nola trod.

coNst,. cAivrIt WI L. FEUERBACH DESPRE FILOZOFIA LIABNIZ

65

Leibniz a criticat empirismul lui Locke in ale sale Nouveaux essais sur l'entendement", spunind ca nihil est in intellectu
etc. nisi intellectus ipse* ( ! ) (152)59.
(In prima editie, Feuerbach face de asemenea o criticg, idea--

lista ideilor lui Locke.)

Principiul adeviintrilor trcesare" se afla i n n o i" (Leibniz,
148).

IComp. si cu Kant59

In noi se Milt ideile de substanta, de schimbare etc. (Leibniz,

150).

Sg obtii cu ajutorul ratilrnii o cit mai bung determinare

iatg eel mai inalt grad de libertate (Leibniz, 154).
Filozofia Iui Leibniz este idealism" (Feuerbach, 160) etc. etc.

Politeismul optimist si plin de viatg al

monadologiei Iui Leibniz s-a transformat in
monoteismul sumbru i, prin aceasta, mai
spiritualizat si mai intens al idealismului
transcendental (Feuerbach, 188).

trecerea
la

Kant

P. 188-220: adaugirea din 1847.

P. 188: Filozofia idealista, apriorica...
Dar se intelege ca ceea ce este aposteriori
I

pentru om este apriori pentru filozof ; caci, o data

ce omul a adunat datele experientei si le-a

sintetizat in notiuni generale, el este, fireste,

ironii
la adresa

lui Kant
in stare sa, enunte judecgti sintetice apriori.
Din aceasta cauza ceea ce mai inainte era o chestiune de experienta devine mai tirziu o chestiune de ratiune... Asa, de exemplu,
si electricitatea, i magnetismul nu erau cindva decit niste

insusiri empirice, adica, in cazul de fatg, niste insusiri intimplatoare, observate la corpuri particulare; acum insa, datoritg
numeroaselor observatii, ele au devenit insusiri ale tuturor
corpurilor, insusiri esentiale ale corpului in general... In felul
acesta, numai din punctul de vedere al istoriei omenirii se
poate da un rgspuns pozitiv la intrebarea cu privire la originea
ideilor ... (191-192).
nu exista nimie In intelret etc. afara el, inieleclul NAO.

Neta trad.

V.

136

I. LENIN

Sufletul nu este ceark nu este tabula rasa... Pentru plAsmuirea unei reprezenthri este necesar s intervinh i ceva deoseb it

de obiect i ar fi o adevhrath prostie dad as vrea sh deduc din

object acest ceva deosebit care sth la ban esentei reprezenthrii
inshi. Dar ce este acest ceva? El este forma universalithtii ;
deoarece, aa, cum remarch Leibniz, chiar i ideea individualk
sau reprezentarea cel putin in comparatie cu obiectul real,

individual , este la inceput ceva general, adick in cazul

de fath, ceva nedeterminat, care terge, anihileazh deosebirile.

Sensibilitatea este masivk necritick somptuoask in timp ce

ideea, reprezentarea, se limiteaza la general i necesar (192).
Prin urmare, ideea fundarnentalh din
Leibniz
Nouveaux
essais sur l'entendement hui Kant
main", ca i aceea din D:e Kritik der reinen
Vernunft", este ch universalitatea i n ec esitatea inseparabilfi de ea exprimh natura
necesitatea
proprie a ratiunii sau a esentei, capabilh sh
,

insepar a
b ila de
universal

N.B.
kantianismul

aibh reprezenthri, i de aceea nu pot sh-si

aibh izvorul in organele simturilor sau in
experientk adich s vinh din afarh... (193).
Aceasth idee existh i la cartezieni: Feuer-

bach citeazh un text de C tau berg, care

= o vechiturg dateazh din 165260.
Ilea indoialk aceasth axiomh (ca intregul este

mai mare decit partea) 10 datoreazh certitudinea ei

nu inductiei, ci ratiunii, dcoarece, in general, ratiunea
nu are alt scop i alth, destinatie decit sit generalizeze
datele simturilor, ca sit ne scuteasch de osteneala supa-

riltoare a repethrii, ca sa anticipeze, sh inlocuiasch,

N.B.

sa economiseasch experienta si intuitia senzorialk Dar

face oare ratiunea acest lucru in mod absolut de sine
sat-a-tor, fAra sit aibh un ternei in simturi? Oare cutare
sau cutare caz singular, perceput de mine prin simturi,
este singular in abstracto? Nu este el un caz calitativ
determinat? Si nu exista in aceasth calitate o identitate, perceptibila chiar senzorial, a unor cazuri singu-

lare?... Nu vhd eu cumva numai frunzele, iar nu si

copacii? Nu existh oare un simt al identicului, similarului i deosebitului? Nu existh oare pentru organele

CONSP. CART!! LUI L. FEUERBACH DESPRE FILOZOFIA LEIBNIZ

67

mele de simt deosebire intre negru i alb, intre zi i

noapte, intre lemn i fier?... Nu este perceptia senzorialA o confirmare necesaa a ceea ce existil? Nu este,
prin urmare, legea suprem a gindirii
legea identifatii
i o lege a senzorialifatii, mr se bazeazh ea pe
adevkul intuitiei senzoriale? ... (193-194).
Leibniz, in Nouveaux essais", spune: Generalitatea const& in asemAnarea intre ele a lucrurilor singulare, i aceastA asemAnare este realitatea (cartea
a III-a, cap. 3, 12). Dar nu este care aceastg, asem6nare un adevAr senzorial? Oare fiintele pe care ratiunea le incadreazA intr-o clasIi, intr-un gen nu-mi

afecteazI ele in mod identic organele simturilor?...

Oare pentru simtul meu sexual simt care i sub
raport teoretic are o important& uriaA, cu toate c&
in teoria organelor simtului el este, de obicei, ltisat
la o parte nu exist& nici o deosebire intre o femeie
i o femelA animal-a? In ce consfa, iradar, deosebirea
dintre intelect i simt sau capacitatea de a avea senzatii? Perceptia senzorial6 ne ofersa obiectul, ratiunea
ne of er& numele lui. In ratiune nu e nimic care sA nu

bien

dit!*
N.B.

fie in perceptia senzorialli; dar ceea ce in perceptia

senzorial& se af15, in mod efectiv, In ratiune se all&

numai cu numele. Ratiunea este fiinta supremit,

stapinul lumii, dar nurnai nominal, nu i in realitate. Dar ce este numele? Un semn distinctiv, un

bien

dit!

indiciu izbitor din care eu fac reprezentantul obiectului, adic ceva ce caracterizeaz6 obiectul pentru
a mi-1 reprezenta in totalitatea lui (195).
...Simtul, la fel ca ratiunea, imi spune c intregul este mai
mare decit partea; dar el imi spune asta nu in cuvinte, ci prin
exemple, de felul: degetul este mai mic decit mina... (196
197).

...De aceea, curn e 0 de inteles, certitudinea c& intregul

este mai mare decit partea nu depinde de experienta senzorialh.

Dar de ce anume? De cuvintul: intregul. Propozitia: intregul

este mai mare decit partea nu spune nimic mai mult decit c.
cuvintul intregul vorbete de la sine ... (197).
bine zie!

Nola OM.

68

V.

I. LENIN

...Leibniz, dimpotrivk ca idealist sau ca spiritualist,

transfornA mijlocul in scop, negarea senzorialului in esentA
a spiritului... (198).
...Ceea ce este constient de sine existA si fiinteazit si se numeste suflet. Prin urmare, no convingem de existenta sufletului nostru inainte de a ne convinge de existenta corpului nostru.

Fr indoialk constiinta este factor prim; dar ea este factor

prim numai pentru mine si nu in sine. Pentru constiinta mea

en exist iiindeit sint constient de mine; dar, din punctul de vedere

al corpului men, eu slut congient de mine liindert exist. Care

dintre ele are dreptate? Corpul, adich natura, sau constiinta,
adich Eul? Fireste, Eul ; eilci cum s'a nu-mi dau dreptate mie?
Dar sint eu intr-adevr in stare 85, despart constiinta de corpul
men si s'a gindesc pentru mine insunti? ... (201).
...Lumea este obiectul simtarilor i obiectul gindirii (204).
Tntr-un object sensibil, omul distinge esenta asa cum este

ea in realitate, asa cum este ea ca obiect al perceptiei senzoriale, o distinge de ceea ce este in el esentil produs al gindirii,
abstrasrt din senzorialitate. Pe prima el o numeste existenfd
sau chiar individ, iar pe cea de-a doua esenfei sau gen. Omul
defineste esenta ca ceva necesar i etern, Cad, chiar in cazul
cind din lumea sensibilg dispare un object sensibil sau altul,
acesta famine totusi ca obiect al gindirii sau al reprezentarii,
iar existenta el o defineste ca ceva Intimpluitor i treator...
(205).

IN .B.

...Leibniz este pe junaltate crestin; el este teist

sau crestin i naturalist. El limiteaed burfatatea i atotputernicia lui dunmezeu prin intelepciune, prin ratiune.

Dar aceastl ratiune nu este altceva decit un cabinet

de stiinte naturale, o reprezentare a conexiunii tuturor

partilor naturii, ale intregului univers. El Ii limiteaz,
asadar, teismul gat prin naturalism; el afirmrt, apArA
teismul prin aceea c II suprim4... (215).
P. 274 (din adugirea scrisg, in 1 8 4 7):
Cit de mult s-a vorbit despre caracterul insellitor al simturilor i cit de putin despre caracterul inseltor al limbii, de
care, totusi, gindirea este inseparabilM Dar cit de grosolanit
este, la urma urmelor, inselarea de dare simturi, eit de subtilit
este inselarea de ciitre limbii Cit de mult timp in-a dm de Ilas
universalitatea ratillllii, universalitatea Lalui fichteean si hege-

tONISP. CARtII LUI L. FEUERBACH DESPRE FILOZOFIA LEIBNIZ

66

lian, pinii cind, spre mintuirea sufletului melt, am inteles in

sfirsit, en ajutorul celor einci organe de simt ale mele, c toate
dificiiltii4ile si misterele logosului, in sensul de ratiulle, Ii
gilsese rezolvarea in semnificatia cuvintului ! Iala de ce euvintele lui Haym: critica ratiunii trebuie s deving eritica limbii
imi par atit de apropiate din pullet de vedere teoretic. In ceea

ce priveste ins4 antinomia dintre mine ea fiinca, care simte

si ca persoan4 si mine ea I iint5 care gindeste, ea se reduce, in

sensul acestei note si al disertatiei citate (a lui Feuerbach

insusi)6t, la aceasta opozitie izbitoare: in senzatie eu sint
singular, iar hi gindire universal. Dar eu nu sint mai putin
universal in senzatie deeit sint singular in gindire. Concordanta din gindire se intemeiazA, nurnai pe concordanta din
senzatie (274).

Oriee sociabilitate are ca premisrt shuilitudinea de senzatii la oameni (274).

Spinoza und Herbart" (1836)62. P. 400 ff. Apiirarea

lui Spinoza impotriva atacurilor vulgare ale moralistului"

Herbart.

Se subliniazrt obiectivismul lui Spinoza etc. N.B.

Verhaltnis zu Hegel" (1840 si spter)*. S. 417 ff.

Nu se subliniag prea clar, ci in mod

fragmentar, cA a fost un discipol al lui
Hegel.

Din observatii:
Ce reprezinta o dialectieg care se afla in contradictie cu
nasterea i dezvoltarea naturalrt? In ce constli necesitatea ei ?...
(431).

Herr von Sehelling" (1843). Scrisoarea cgtre Karl Marx

(434 ff.). Duprt ciornsa. 0 criticrt nimicitoare la adresa lui
Sehelling 63.

Sfirsitul volumului al IV-lea.

Atihulinea fairt h 111gel ((Sin i mai Wahl).

Nola !rad.

71

CONSPECTUL CARTII LUI HEGEL

c(STIINTA LOGICIlo"

Scris in sepiembrie-decembrie 1914

Pub (iced pentru prima onrd in 1929,
in Cidegeri din Leni. n

I. a

Se liporefle dupd tnanuscrie

72]

Bern: Log. I. 175

Hegels Werke*

Bd. I. Philosophische Abllandlungen**

II. Fenomenologia spiritului

IIIV. Stiinta logicii

VIVH. (1 si 2) Enciclopedia
VIII. Filozofia dreptului
IX. Filozofia istoriei

X. (trei Varti) Estetica

XIXII. Istoria religiei

XIIIXV. Istoria filozofiei
XVIXVII. Miscelanea
XVIII. Propedeutic6 filozofieii,
XIX. (1 si 2) Scrisori ale lui Hegel si scrisori dare Hegel

**

Operele lui Hegel. Now !rad.

Vpl. I. Articole filozofice.

Nola had,

73

Titlul
complet al
Operelor lui
G. W.Fr. Hegel65.
Editie

Operele
lui G. W. Fr. Hegel,
vol. III

completa, intocmitg de
un cerc de

prieteni ai

defunctului:

(BERLIN, 1833) (468 p.)

_g6TIINTA L0GIC11866
Partea I. Logica obiectivii.
Sectiunea I. Teoria fiintdrii.
(Berna: Log. I. 175)

Marheinecke,
Schulze, Gans,
Henning,
Hotho,
Michelet,
Forster .

PREFATA LA PRIMA EDITIE

Volurnul al III-lea*, p. 5

o observatie spiritualg cu privire

la logicg: este o prejudecath" afirmatia a ea ne invata s.

gindim" (asa cum fiziologia ne invatg srt digersam"??).

stiinta logicii, care constituie metafizica propriu-zisg sau

filozofia pur speculativg... (6).
...Filozofia nu-si poate 1mprumuta metoda de la o stiintg
subordonatg cum este matematica"... (6-7).
Dar o asemenea metoda nu poate fi decit natura continutului, care se miseg in domeniul cunoasterii stiintifice ; fiindcg
chiar aceastg, reflexie proprie a continutului este aceea care

singurg Ii pune pentru prima oarg determinarea sa si o

produce .

(Miqearea cunoasterii stiintifice

iatii esentialul.)
Intelectul (Verstand) determinr (bestimmt), ratiunea (Ver-

nunft)neagg, este dialecticg, deoarece reduce la nimic (in Nichts

auflst") determingrile intelectului. Imbinarea amindurora

ratiune intelectivg sau intelect rationator" = pozitivul.

Hegel. Werke, Bd. III, Berlin, 1833.
7

Lenin

Opera complete, vol. 29

Nola red.

/4

V.

I. LENIN

Negarea a ceea ce e simplu" ... miparea spiritului ... (7).

Numai pe aceasta cale care se traseaza singura... este in stare
filozofia sa devina o tiinta obiectiva, demonstrativa (7-8).

(Cale care se traseaza singura" = ealea (aici este, dupa

mine, miezul problemei) cunoaterii, inttlegerii, miparii
reale [de la netiinta la tiintar.)
Caracteristic !

Mirarea comtiintei, la fel ca dezvoltarea intregii

vieti a naturii i a spiritului, are la baza natura

esentialitatilor pure care alcatuiesc continutul logicii"

(Natur der reinen Wesenheiten").

De rasturnat: logica i teoria cunomterii trebuie deduse

din dezvoltarea intregii vieti a naturii i a spiritului".

Pina aici: prefata la editia I.

*in manueerie, euvintele ede la neetiinta la atiinta. slut teree eu o linie orizontalt,
care e, probabil, o subliniere. Nolo red.
nature eeentialitatilor pure. Nola trod.

"

CONSPECTUL STIINTA LOG1CU

46.

PREFATA LA EDITIA A DOUA

A prezenta in mod filozofic imperiul gindirii,

adicti a o urmari in activitatea ei proprie (N.B.),
irnanenta, sau, ceea ce este ace1a0. lucru, in dezvoltarea ei necesarti (N.B.)"... (10).

adinirabil I

Forme le de gindire cunoscute" un important punct de

plecare, die leblosen Knochen eines Skeletts"* (11).

E nevoie nu de leblose Knochen, ci de viatti vie.

Legtitura dintre gindire i limbti (limba

chinezti, printre altele, caracterul ei neevou

11), formarea substantivelor i a verbe-

___,
istoria

gindirii =

lot (11). In limba germank cuvintele au

istoria
uneori in teles opus (12) (nu numai difelimbii??
rite", ci i opuse) o desftitare pentru
gindire"...
Notiunea de fortes' in fizica, i de polaritate (opuii sint indisolubil (subliniat de Hegel) legati"). Trecerea de la fortti la
polaritate este o trecere la Denkverhaltnisse** superioare"
(12).
Ioasele deseirnate ale unui sehelet*.
eraporturi de gindires. Nola trod.
7*

Noir, !rad.

V.

16

I. Ltivi1 4

natura

si das
Geis-

N.B. la p. 11... Dar dad in general, ar fi

sh-i opunem spiritualului natura, ca ceea ce este
fizic, ar trebui sh se spunit c1 logicul este mai

tige" *

degrabh supranaturalul 7.1

Forme le logice Allbekanntes sind**, dar... was bekannt

ist, darum noch nicht erkannt.** (13).
Wrogresul infinit

eliberarea" formelor gindirii"

de

materie (von dem Stoffe), de reprezenthri, de dorinte etc.,

elaborarea universalului (Platon, Aristotel): inceputul cunoas-

terii...
Numai cind au avut la dispozitie toate cele necesare, ...au
inceput oamenii sh, filozofeze", spune Aristotel (13-14); si tot
el spune c timpul liber de care dispuneau preotii egipteni a
facut cu putinth inceputul stiintelor matematice (14)67. Indeletnicirea cu gindurile pure" presupune un drum lung, pe care

a trebuit 0,4 parcurgh mai intii spiritul omenesc. Intr-o

astfel de gindire,

interesele pun

amutesc interesele care pun in miscare

in miscare
viata
popoarelor si a indivizilor (14).
viata popoarelor"
Categoriile logien sint Abbreviaturen**** (in alt loc epitomiert"*****) ale multimii infinite" de particu1arit4i ale existentti i activithtii exterioare*. La rindul kr, aceste categorii
diene n****** oamenilor in practich ( in strAduinta de elaborare spiritualh a continutului viu, in crearea i schimbul de
idei).

raportarea
gindirii
la interese
si impulsuri...
*

***

***

Ce-i drept, despre senzatiile, impulsurile

si interesele noastre nu spunem cI ne servesc, ci le considerh'm ca pe niste forte si

puteri de sine sthatoare, asa incit ne identificam cu ele o (15).

spiritualuls.

Nola trad.
saint ceva ounoscut de toti*.

Nota &ad.

iceea ce este Oita nu este, prin aceasta, i cunoscut.,

prescurldri.
rezumate.

serves C.

Nola tract.

Nota tract.

Nota trad.

Nola trod.

CONSPECTUL STIINTA LOGICIr

77

Nici despre formele gindirii (Denkformen) nu se poate spune

cit ne servesc, cAci ele tree prin toate reprezentgrile noastre"
(16), ele sint generalul ca atare .

Obiectivism: categoriile gindirii nu sint un instrument al omului, ci expresia legitgtii, atit a naturii,
cit si a omului comp. mai departe opozitia
dintre (gindirea subiectivg i conceptul obiectiv al
lucrurilor insesic Noi nu putem udepgsi limitele naturii lucrurilor* (16).

remarea impotriva filozofiei critice" (17). Ea

isi reprezintg raportul dintre cei trei termeni"

(noi, gindirea, lucrurile), ca si cum am pune la

mijloc", intre noi it lucruri, gindirea, ca si cum acest

mijloc ne-ar despgrti" (abschlieSt) de ele in loc

sit ne uneascg" (zusammenschlieBen). La aceasta,

impo-

triva

spune Hegel, trebuie sg faspundem cu remarca kantiasimplg" cg insesi aceste lucruri, care par a se afla nismului
dincolo (jenseits) de gindurile noastre, sint lucruri
produse ale gindirii (Gedankendinge)"... i asa-

zisul lucru in sine nu este altceva decit ein Gedankending der leeren Abstraktion"*.

Dup.& mine, miezul acestui argument este: (1) la Kant,

cunoasterea desparte (separg) natura de om; in realitate,

ea le uneste; (2) la Kant avemoabstractie goala"

a lucrului in sine in loc de un viu Gang,** de o vie Bewegung*** a cunostintelor noastre din ce in ce mai profunde
despre lucruri.

"

***

un lucru produs al gindirii al abstractiei goale.

mere.

mipare.

Nota trod.

Nola lrad.

Nola lrod.

18

V.

I. LENIN

Ding an sich* al lui Kant este o abstractie goaki,

pe cind Hegel cere abstractii care sg, corespundti der Sache**: conceptul obiectiv al lucrurilor constituie instisi
esenta kr", care A' corespundti, materialist vorbind, unei
reale aprofundri a cunoasterii lumii de ctitre noi.
Nu este adevkat cti Denkformen sint numai Mittel", zum
Gebrauch"*** (17).

De asemenea nu este adevarat cti ele sint tiul3ere

Formen"****,Formen,
die nur an dem Gehalt, nicht
N.B.
der Gehalt selbst seien" (forme care sint numai forme
ce imbracti continutul si nu continutul insusi) (17)...
Hegel insti cere o logicti ale ctirei forme sti fie gehalt-

volle Formen*****, forme cu continut viu, real,

indisolubil legate de continut.

Si Hegel atrage atentia asupra ideilor tuturor lucrurilor

naturale i spirituale, asupra continutului substantial ...
Sarcina constti tocmai in a ajunge la deplinti constiintti
de aceastti naturti logicti care anina spiritul, Ii stimuleazti si
pune in miscare (18).

Logica nu este stiinta formelor exterioare ale gindirii, ci a legilor de dezvoltare ale tuturor lucrurilor
materiale, naturale i spirituale", adich a legilor de
dezvoltare ale intregului continut concret al lumii
si a cunoasterii acesteia, adicti bilantul, suma, concluzia istoriei cunoasterii lumii.
Lueru in sine.

Nota trod.
Nola trad.
Nola grad.
unijloc*, tepre folosintim
Nola brad.
eforme exterioareD.

amid.

.....

forme plMe de oontinut,

NOG trgd.

.01

Coperta primului cake cu Conspectul cirtii lui Hegel

Sump' logicii'.

Septembrie-decembrie 1914

prat

CONSPECtUL

MINTA

LOGICII"

Activitatea instinctivr (instinktartiges Tun) este larimitath intr-un material infinit de variat. Dimpotrivk activitatea intelectiv

i constienth" desprinde continutul" elemen-

tului motor" (den Inhalt des Treibenden) din unitatea sa

nemijlocith cu subiectul si-I obiectiveath fath de el" (fath de
subiect).
In aceasth retea se formeath, ici i colo, noduri mai solide

care servesc ca puncte de sprijin si de orientare in viata

constiinta lui la spiritului sau subiectuluil ... (18).

Cum trebuie inteles acest lucru?

In fata omului se afth retectua de fenomene

naturale. Omul instinctiv, sillbaticul, nu se desprinde

pe sine din naturh. Omul constient se desprinde ;

categoriile sint trepte ale acestei desprinderi, adica
ale cunoasterii lumii, puncte nodale in retea, care-1
ajuth s-o cunoasc i s-o cucereasck

Adeviirul este infinit" finitatea lui este negarea lui,

sfirsitul lui". Formele (Denkformen), clack' le considethm
ca forme distincte de continut si numai aderente lui, nu
sint in stare s'a cuprindg. adevArul. Vidul acestor forme
iale logicii formalel face ca ele sit fie demne de disprer (19)

ridicole" (20). Legea identithtii, A = A, este goalk

unertraglich" (19).

Nu trebuie s uithm c aceste categorii au in cunoastere

un domeniu al lor, in care ele trebuie sa-i pastreze semnificatia (20). Dar ca forme incliferente" ele pot fi instrumente
ale erorii si ale sofisticii" (20), iar nu adevAruri.
dn considerarea mintalg, trebuie cuprins6 nu numai forma

exterioarr, ci si der Inhalt"" (20).

tinouportabilit.

oontinutub.

Nota grad.

Nola brat

go

T.

. LENIN

0 data cu aceasfa introducere a continutului in consi, obiectul acesteia devin nu Dingo, ci die N.B.

N. B . deratia

Sadie, der Begriff der Dinge* Inu lucrurile, ci legile

miciirii Mr, in mod materialist(
en

logosul, ratiunea a ceea ce fiinteago (21).

Si la pagina (22), la inceput, obiectul logicii este definit in
termenii urmAtori:

dezvoltarea" gindirii
in necesitatea ei

Entwicklung des Denkens

seiner Notwendigkeit".

in

Categoriile trebuie deduse (i nu luate in mod arbitrar sau

mecanic) (nu povestind", nu afirmind", ci demonstrind)

(24), pornind de la cele mai simple, de la cele mai fundamentale

(fiintare, nimic, devenire (das Werden)) (ca A nu mai numim

altele) aici, in ele, intreaga dezvoltare este cuprinA in
acest germen* (23).

nu luennile, ci esentn, conceptul luerurilor.

Nota trod.

CONSPECTUL ,,STIINTA LOGICIV

81

INTRODUCERE: CONCEPTUL GENERAL DE LOGICA

In mod obinuit se intelege prin logick ca 4tiinfit a gindirii",

numai simpla forma a cunoaterii (27). Hegel respinge acest
punct de vedere. El este impotriva lui Ding an sich*, intrucit
ar fi ceva ce s-ar afla cu totul dincolo de gindire (29).
Se pretinde c'S formele gindirii ar fi inaplicabile lucrurilor

in sine . Ungereimt wahre Erkenntnis**, care nu cunoate

lucrul in sine. Dar Verstand*** nu este i el un lucru in sine?
(31).

Idealismul transcendental mai consecvent a recunoscut

nimicnicia fantomei luerului En sine, pe care filozofia critics
o Pasase sS subziste, i i-a propus s distrugS definitiv aceasth
umbra abstract, lipsith de orice continut. TotodatS, aceasth
filozofie (Fichte?) a intreprins prima incercare de a pretinde
ratiunii sa-si extragS determinSrile din ea ins4i. Dar mentinerea pe pozitii subiective a acestei incercilri a lipsit-o de
posibilitatea de a se realiza (32).

Formele logice sint tote Formen**** atunci cind nu sint

considerate ca o unitate organicS' (33), cind nu slut privite
in ounitatea lor concreth i vie* (ibid.).

In Fenomenologia spiritului" am examinat contiinta in

inaintarea ei de la prima opozitie (Gegensatz) nemijlocita dintre
ea i obiect pina la cuno0inta absoluth (34). Acest drum trece

prin toate formele raportului dintre contiinta i obiect"...

*

**

**

*"

luerului in eine.
Noto trod.
Este absurdii o eunoastere adeviratl.
Inteleetul.

Nola grad.

forme moarte.

Nola trad.

Nola lraol.

v.

82

T. LtN1N

Ca stiintg, adevgnil este purg constiintg de sine in dezvol-

tarea ei..., gindire obiectiva w..., conceptul ca atare este

una cu ceea ce are fiintit in sine si pentru sine (35). (36: obscu-

rantism clerical. Dumnezeu, impgrglia adevitirului etc. etc.)

37: Kant a atribuit o:sernnificatie esential-subiectivg* determinatiilor logice". Dar determinatiile gindirii au o
valoare si o existentg obiectivg.
Vechea logicg a ajuns sg fie privitg cu Verachtung* (38).
Trebuie transformatg...
39
Logica veche, formara, este ca un joc de copii, in care
se reconstituie imaginea din bucgtile ei (in Verachtung
gekommen**: (38).
40 Filozofia trebuie s aibg o metodg proprie (nu a matematicii,
contra Spinoza, Wolf und Andere***).

40-41: Cad metoda este faptul de a fi constient de

forma automiscgrii interioare a continutului ei
N.B- II
si, mai departe, toatg pagina 41 contine o bung
explicare a dialecticii

es ist der Inhalt in sich, die Dialektik, die er an ihm

selbst hat, welche ihn fortbewegt" (42).
Ceea ce impinge inainte un domeniu de fenomene dat
este insusi continutul acestui domeniu, dialectica pe care
el (acest continut) o are i n (an) sine insusi" (adicg dialeetica propriei lui miscgri).
Negativul este in egalg mIsurg si pozitiv (41) ,44gga4ia,
este ceva determinat, are un continut determinat. contradicitiile interne due la inlocuirea vechiului continut cu unul non,
____

superior.

In vechea logicg nu existg trecere, dezvoltare (a con-

ceptelor si a gindirii), nu

existg o legit tura

N.B. interna necesara" (43) intre toate pArtile si

tberganr**** unora in altele.
dispret.

t*

Nola trod.

a ajuns sa fie diepretuitli.

i altiii.

trecerea

Nota grad.

Nota grad.

Noia brad.

CONSPECTUL STIINTA LOGICII

83

Si Hegel formuleazg doug cerinte fundamentale:

1) Necesitatea leggturii
Si

2) generarea imanentg a deosebirilor.

Foarte important ! I jaat ce inseamng aceste cerinte dupg
pgrerea mea:

1) Estenecesarei inlgntuirea, leggtura obiectivg intre

toate laturile, fortele, tendintele etc. intr-un ansambhi de
fenomene dat;
2) generarea imanentg a deosebirilor"
logica interng
obiectivg a evolutiei si a luptei dintre deosebiri, a polaritgtii.
Neajunsurile dialecticii lui Platon in Parmenide"68.
Dialectica este consideratg, de obicei, doar ca o actiune
exterioarg i negativg, care nu ar reveni lucrului insusi
care si-ar avea temeiul in simpla vanitate, in mania subiectiva

de a zdruncina increderea in ceea ce este trainic si adevgrat

si de a-1 destrgma, sau, cel putin, n-ar duce la nimic altceva
decit la zitidgrnicia obiectului atunci cind este considerat in
mod dialectic (43).
(44)
Mamie merit al lui Kant constg in faptul a el i-a luat

dialecticii den Schein von Willkie*.

Doug lucruri importante:
/N.B.: neclar,)
(1) Die Objectivitgt des Scheins**
I de revenit ! !)
(2) die Notwendigkeit des Widerspruchs***

selbstbewegende Seele****, ...(negativitate interng")...

xprincipiul a tot ceea ce e viu in naturg si spirit (44),

"

iss

Yaparenta de arbitrary.
Nota trad.
obieetivitatea aparentei. Note' trad.
neoesitatea eontradieiiel. Nola frac!.
5411etui In automitearey
Nola trad.

84

V.

1. LENTN.

Nu cumva prin aceasta vrea s spung c. si aparenta este

obiectivg, deoarece in ea existg, una dintre laturile lumii
obiective? Nu numai Wesen*, dar si Schein este obiectivg. Existh o deosebire intre subiectiv si obiectiv, DAR g
EA tI ARE LLIIITELE EL

Dialectic =
cuprinde contrariile in imitatea lor"...
45 Logica se aseamgaig cu gramatica prin aceea
pentru incepigtor ea inseamng una, iar pentru
un om care cunoaste limba (si limbi) si are spiritul
limbii inseaning alta. Una este ea pentru eel care
abia incepe s-o studieze sau sg, studieze stiintele
cit

subtil
ci

profund !

in general si alta pentru cel care, venind de la

stiinte, se intoarce la ea.

Atunci logica of eth esenta acestei boglitii (des Reichtums

der Weltvorstellung"), natura intimg a spiritului si

a,

lumii ... 46).

comp.

Nu numai universalul abstract, ci universahil

care cuprinde in el si boggtia particularuhii (47).

Capitalul"

Excelentg formulg: Nu numai universalul abstract,

ci universalul care intruchipeath in el bogr4ia particularului, a individualului, a singularului" (intreaga

boggtie a particularului si a singularului!)!1 Trs

bien !***

Asa cum in gura unui tingr una si

aceeasi maxinig moralg, chiar dug el o

bung.

intelege cit se poate de bine, este lipsith de

comparatie
(materialisth)

asanta

sensul si de pregnanta pe care o are cind

e rostith de un bgrbat incercat de viat,
care exprimg toath forta continutului ei ,
Nota

(rad.

a bog54iei reprozautraii lumii.

Nato trod.

* Foatte bine I

Apia frad.

COIiSf'EeNIL "$TIINT.A. LOGICIV"

tot asa i logicul este apreciat la adev'arata

lui valoare nurtiai atunci cind apare ca rezultat al eXperientei stiintifice; el se prezint6
atunci spiritului ca un adevgr general, care
nu stg, allituri de alte materiale i realifati,
ca o cunostinth parlicularg, ci aleatuieste
continutul esential al tuturor acestora...
(47).

85

bilantul
experientei
stiintifice"N.B.

(Esenta")
continutul
esential al tuturor celorlalte
cunostinte"

Sistemul logicii este un imperiu al umbrelor (47) care nu

are in el nimic concret senzorial"...
...nu abstract, mort, nemiscat, ci concret ... Carac(50)
teristic! Spiritul si esenta dialecticii!
(52) Non"... rezultatele filozofiei lui Kant7..: Kant: a ingrhc'a ratiunea nu poate cunoaste un condi ratiunea"
tinut adevArat i cg in ce priveste ade- si a intiiri creVarul absolut trebuie sA se fac'a apel la
d in ta69
credinta...

(53) Ina o datA NI Ding an sich = abstractie, produs al

gindirii care abstrage.

86

V.

I.

LENIN

TEORIA FIINTARII
CU CE TREBUIE INCEPUTA TIINTA?

...(en passant**) natura cunoas-

(59)*

terii (id., p. 6 1)

Tema legieii.
ComparA cu

gnoseologia"
de astrizi.
(60) ...Nu este)) (subliniat de Hegel) nimic, nici in cer,

nici in natura", nici in spirit si nicaieri, care sh nu

continA la un loc atit nemijlocirea, cit i mijlocirea...

N.B.

1) Cerul
lism.

natura

spiritul. Suprimilm cerul: materia-

2) Totul este vermittelt = mijlocit, legat intr-un tot,

begat prin treceri. Suprimlim cerul

conexiunea legid, a

intregului univers (a intregului proces al universului).

(62) Logica este pura tiint, adia purul fapt de a sti, in

TOTALA extensiune a DEZVOLTARH saJe)...

Primul rind este un nonsens.

Al doilea este genial.

Cu ce s incepein? Fiintar ea purV (Sein) (63)

nu trepresuptufa nimic, este inceputul. (iNu trebuie sa

buie s

*
**

Hegel. Werke, Bd. III, Berlin. 13.

in treaeat; intro nitric. Nola Oa.

Nola red.

CONSPECTUL STIINTA LOGICII`. TEORIA FIINTARII

87

cuprind'a nici un continut ... nu trebuie A fie produsul

nici unei mediatii...
(66) ... Dezvoltarea (des Erkennens*)... trebuie A,

fie determinath de natura lucrului i a conti-

N. B.

nutului insui...

Inceputul cuprinde in el i Nichts"**, si

(68)

seie...., el

este unitatea lor: ... ceea cc

incepe nu este inA ; el de-abia se indreaptiti spre

fiintare ... (de lanefiinfare spre fi-

infare: nefiintii care este in ace1a0 timp

fiintare).

Ineptii despre absolut (68-69). In general ma strtiduiesc

A-1 eitese pe Hegel ln chip materialist: Hegel (dupu cum
spune Engels") este materialism en capul in jos. adieu elimin
in mare parte pe bunul dumnezen, absolutul, ideea pura etc_

(70-71) Nu se poate incepe filozofia cu Eul . Lipsqte micarea obiectivri.

"

***

ounoaterii.

Nola grad.
noant.
Nola grad.
fiintare. Nola grad.

88

V.

I. LENIN

SECTIUNEA INT!I
DETERMINAREA (CALITATEA)

fr6, nici o at determinare .

(77) Fiinta purg
(Bestimmung* este, ca atare, Qualitat**.)
.
( fiintare in fapt f"))
r)
Trecerea lui San in
fimtare finita
iar a acesteia in Fiirsichsein (fiintare pentru sine?)
Nichts

Sein

Werden***

Fiintarea pur5, i neantul pur sint... unul i acelai lucru

(78).

(81): Aceasta pare a fi un paradox". Unitatea lor este Werden.

Aceasta micare de disparitie nemijlocifa, a unuia in celalalt ...
Se considerg c Nichts este opus dem Etwa.s****. Dar Etwas

este deja o fiintare deiermina1i, deosebit4 de un alt Etwas,

pe cind aici este vorba de simplul Nichts (79).
(Eleatii i Parmenide, mai ales primii, au ajuns la aceast6

abstractie a fiintarii71.) Herae1it spune : totul curge (80)...,

adicA totul este devenire .
Ex nihilo nihil fit?***** Din Nichts se nate Sein (Werden)...
(81): N-ar fi greu s descoperim aceasta unitate dintre
; fiintare i neant... in fiecare (subliniat de Hegel) lucru real
sau in fiecare. gind ... nicaieri, nici in cer i nici pe ptimint,
nu exis0 nimic care s nu contin'd in sine ,0 una, i alta;
*

**

Nola trod.
Deterrninetie.
ealitate. .Noia grad.
neant devenire.

* Iiintare
* bui cera.

Islota brad.

Din plink nu se narite niiio2

Noia trod.
Noia 044.

CONSPECTUL STIINTA LOGICIP% TEMA FIINTARII

89

pi fiinfarea

-i neliinfarea.
Obiectiile substituie fiintei
b es timmtes Sein* (am sau nu am 100 de taleri) 82 i.f., dar
nu despre asta este vorba...
40 fiintare determinatA, finit, este aceea
care se raporteazti la altceva; este un conconexiunea
tinut care se afIN in raport de necesitate cu
necesarA
alt continut, cu intreaga lume. Luind in

considerare aceast i. leg4turA de determinare

reciprocli, a intregului, metafizica s-a crezut
indreptAtitg s'a fad afirmatia in esent6
tautologicA
a, dad, s-ar distruge un
singur grAunte de nisip, s-ar distruge intregul univers (83).

a intregii lumi"

.. . legAturl de
dethrminare
reciproc5, a
intregului "

(86): Ceea ce este prim in stiinta a trebuit

sa.

se infatiseze primul din punct de

N.B.

vedere istoric. (Are o rezonanti cit se

poate de materialistA 1)

91: dDevenirea este mentinerea fiintrii ca atare i totodat5,

a nefiintrii.
Trecerea lor una in alta este acelasi
lucru cu devenirea ... (92 i.f.).
94 La Parmenide, ca si la Spinoza, nu este posibilli, trecerea de
la fiintare sau de la substanta absolutA la negativ, la finit v.

La Hegel insA, unitatea sau inseparabilitatea (p. 9 0;

aceastA, expresie este uneori rnai potrivit decit unitatea)

fiintrii" si a neantului" d trecerea, Werden.

Absolutul si relativul, finitul i infinitul = pri, trepte

ale uneia si aceleiasi lumi. So etwa?**
(92: Pentru fiintare care este mijlocilli vom 'Astra expresia:
existenyi .)

102: La Platon, in Parmenide", trecerea de la fiintare si de

la until dal:Sere Reflexioe***.
*tiintare cleterininatii. Nola trad.

**

Cam ala ar ti?

Nola !rad.
Nola frac!.

** - aretlexia exterioario.

-8

11

V.

90

I. LENIN

104: Se spune csa, intunericul este absenla luminii. Dar in

lumina puth se poate vedea tot atit de putin ca si in intunericul pur ...
107

Referire la mgrimile infinitezimale, care sint luate in

procesul disparitiei lor...
Nu exisfa nimic care s'a nu se gilseasc:ii la mijloc

N.B.

intre fiintare i neant .

inceputul este de neconceput dac5, neantul i tiinfarea
se exclud intre ele, dar aceasta nu este dialectick ci
I

Sophisterei*.

aci sofistica este o rationare care pornete de

la o premisA nefondatk acceptatA fAr5, criticA i
faa justificare, in timp ce prin dialectic h. intelegem micarea rationalg de ordin superior, in care
asemenea determinAri, absolut separate in aparenfk

Sof is-

tica
Si

dialec-

tree una in alta prin ele insele, prin ceea ce ele

tica

sint, i astfel supozitia initialg, se depAsete pe sine

(108).

Werden. Momentele ei: Entstehen und Vergehen** (109).

Das Aufheben des Werdens das Dasein*** fiintare
concretk determinatA (?)
I

110: aufheben = ein Ende machen aufbewahren )****

= erhalten
t zugleich

112: Dasein ist bestimmtes Sein***** (N.B. 114

ein Konkretes"******), o calitate deosebith
de Anderes,
und

vernderlich

N.B.

endlich*******.

**

***

***

aoAdird.

Nola lrad.

aparitia i disparitia.

Nola !rad.

fiintarea In fapt. Nola (rad.

a depapi = a pune cepa = a mentine (a eonserva In acelapi tirnp).
Deprisirea devenirii

(rad.

FuMarea In fapt este o flintare delerminald.

eceva concrete.
Nola (rad.

alta,variabild

pi

Nola (rad.

finitd.Nola lrad.

Nola

CONSPECTIA. STIINTA LOGICIt. TEORIA FIINTARII

91

114 Determinarea astfel izolafa pentru sine, ca determinare

care fiinteath, este calitatea ... Calitatea care, diferia
fiind, isi ptistread fiintarea este realitatea (115).
117 ...Determinarea este negatie...
(Spinoza) Omnis determinatio est negatio*, aceasth
ted are o importanta, enormh...
120: Ceva este prima negare a negatiei...
Aici expunerea este cam
fragmental-A si extrem de ne- abstrakte und abstruse
Hegelei
Engels".
buloas4.
...Doug perechi de determin'ari: 1) Ceva i altceva

125

2) a fiinta pentru altul si a fiinta in sine.

127

Ding an sieh**

abstractie foarte

. Pare ceva

Intelept si spunem d nu stim ce este lucrul in

sine. Lucrul In sine este o abstractie, si anume o

abstractie de orice determinare Sein-filr-Anderes***1 I de orice raport faca de altulJ, adid nimic.

Prin urmare, lucrul in sine nu este altceva decit

o abstractie goalk lipsitg de adevar.

0 idee foarte profunda.: lucrul

in sine si transformarea lui in luau

pentru altii (comp. Engels73). Lucrul in sine este, in general, o abstractie goal, 1ipsit de viard. In
viath, in miscare, totul i toate

sint, atit in sine", cit i pentru

altii", in raport cu altul, transformindu-se dintr-o stare intr-alta.

N.B.

Sehr gut !!****

dad intrebAm ce
sint lucrurile n
s i n e, so

ist in

die Frage gedankenloser

Weise
die Unmoglichkeit

der Beantwortung
gelegt...*****
(127).

**
***

***

***

rdepuns.

8*

Wee determinare este o negatie.

Diem in sine.

Nota grad.

Nola trod.

fiiniare
pentru aitul. Nota brad.
Foarte bine! I Nota brad.
atunei intrebarea imp1icI fr ea ne dim seams, imposibilitatea de a da Un
Nofa trad.

92

V.

I. tENIk

en passant*: modul dialectic de a

129

filozofa, pe care nu-1 cunoafte modul

Kantianism
= metafizicA

metafizic de a filozofa, inclusiv

eel

critic.

Dialectica este teoria care ne arafa cum pot fi i

cum sint (cum devin) identice contrariile, in

ce conditii sint ele identice, transformindu-se unul in altul,

de ce mintea omeneasa nu trebuie srt ia aceste contrarii

ca moarte, incremenite, ci ca vii, conditionate, mobile,
ca transformindu-se unul intr-altul. En lisant Hegel...**

134: Limita (este) simplA negatie sau prima negatie

(des Etwas. Oricare ceva 10 are limita sa), pe cind
altceva este totodata negarea negatiei...

137: Etwas mit seiner immanenten Grenze gesetzt als der

Widerspruch seiner selbst, durch den es iiber sich hinausgewiesen und getrieben wird, ist das Endliche".

(C e v a, pus ca limita sa imanentl, ca contradictia

sa cu sine insuO, contradictie prin care el este scos
i impins dincolo de limitele sale, este finitul.)
Cind se spune despre lucruri Ca sint finite, prin aceasta se
recunogte ch nefiinta lor este natura lor (nefiinta este fiintarea lor").
(iEle (lucrurile) qiinleazd, dar adevrul acestei fiintilri
este stiqi tul lor.
PAtrunator i inteligent! Conceptele, care
de obicei par moarte, Hegel le analizeag i

arath &A in ele exista mipare. Finit?

adicg mirindu-se spre un sfirit 1 Ceva?

adid n u ceea ce este altceva. Fiintare

in general?
-**

In treacit; intre altele.

Citindu-1 pa Hegel.

adica o astfel de nedeterminare

Nola trod.
Nola !rad.

CONSPECTUL "STIINTA LOGICII*. TEORIA FIINTARII

inch fiintarea = nefiintarea. 0 elasticitate

multilateralA,, universal'a a conceptelor, care
merge ping, la identitatea contrariilor iatg.
in ce const esentialul. AceastA elasticitate,

aplicatg in mod subiectiv, = eclectism si

sofisticL Elasticitatea aplicatil in mod olnec-

adia, reflectind universalitatea proce-

tiv,

93

N.B.
ginduri
despre

dialecticI
en lisant
Hegel

sului material si unitatea lui, este dialectica,

este reflectarea justil a dezvoltkii eterne a

lumii.

Infinitul i finitul, se spune, sint opuse? (vezi p. 148).

(comp. p. 151).
Sollen und Schranke* momente des Endlichen**.
141
In tendinta depAsirii sth inceputul trecerii dincolo de
143
f init, infinitul .
139

143

Se spune c ratiunea Ii are limitele ei.Fchid

aceasth afirmatie, nu ne da'm seama c6, tocmai
pentru e ceva este determinat ca limitit, aceasta

sehr
gut !

a si fost depAsit6.
144' : Piatra nu cugetA, si de aceea mkginirea (Beschrnktheit)

ei nu este o limitg (Schranke) pentru ea. Dar si piatra Ii

are limitele ei, de exemplu capacitatea de a se oxida,
dae5, este o bazrt, susceptibilA de modificare prin actiunea
acizilor.

Evolutia*** pietrei

144-145: Tot (ceea ce este omenesc) dep6seste limitele

(Trieb, Schmerz**** etc.), dar ratiunea, vedeti dv., nu
poate depgsi limita!
*

**

Tendinta depiifirii pi Zmila.

Nola !rad.

ale finitului.

Nola !rad.

*" In manuseris, pe ultima liter& a euvintului aaornowifis (evolutia)

litera cue (i"), terminatia pluralului. Nora red.

*"

holinatio, durere.

Nola brad.

so

tali

94

V.

I. LENIN

Dar se intelege c6. nu orice depasire a limitelor este o

adevarath eliberare de eke"!

Un magnet, daca ar avea constiinta, ar considera ca

Nu, atunci el
ar cunoaste toate directiile in spatiu, si nu directia lui
vnieg ar fi considerata de el drept limiili a liberta,tii lui,
drept marginire a ei.
148 ... ansitsi natura finitului coma in a
Dialectica luse depasi pe sine, a nega propria ei
crurilor insesi,
negatie si a deveni infinit*... Nu o
a naturii Irishforth (Gewalt) exterioarh (fremde) (149)
si, a mersului
transforma finitul in infinit, ci propria
libel% devierea lui spre nord (Leibniz).

insusi al evenimentelor

sa natura, (seine Natur)(a finitului).

151: Schlechte Unendlichkeit" infinitate calitativ opush,

finitatii, nelegath de ea, despartith de ea ca si cum finitul
ar fi diesseits", iar infinitul jenseits***, ca si cum infinitul

ar sta deasupra finitului, in afara lui...

153: De fapt insa, Bind sie**** (finitul si infinitul) untrennbar*****. Ele slut una (155).

De aplicat la
atomi versus
electroni.

In general,
infinitatea
materiei
in
adincime...74

158-159... Unitatea dintre finit si infinit

nu inseamna, o juxtapunere a lor exterioarh sau o imbinare necorespunzatoare, contrara determinarilor lor, in
care sii fie legate intre ele lucruri desOrtite si opuse, independente unele de
altele si, prin urmare, incompatibile,
ci fiecare dintre ele este in sine insusi
aceasth unitate, si aceasta numai ca
suprimare de sine, ceea ce face ca nici

unul sh nu aiba, fata, de celhlalt

avantajul fiinthrii in sine si al veritabilei fiintaxi in

eInfinitatea reao.

dincoace.
dincolo.

Nola brad.
Nola grad .

Nola trod.
ele Cat. Nola trad.
snseparabile.
Nola grad.

fapt. Ma cum

[95

4..,:1_

2t.

It....dii4,7 .k.dr-....)6..9.v.tia y,A,F,,,,,

-19.7

"j0..,e.s, -;'-' .3'1''#4 f' 4-"-fr'Ae-,.-.

''''g'.---.1sa `*C-'

7:9,.(;:(10-

14,'

-.."7';'-.A
''''' ?` VA
t'''Itf

*lip K*Olifil4.."
fir

IL
Ilf

"..I./ CV-A, ,tia....v,"A4,

-.91/#

ro,...,t- de-h.. ..a.c.,

k

fig..."..

/h
I ft- /..,

4.17-'''".,

re'1./-10'`-`-'41."9,)''

,.

(j.'8"44/e/r9 .
*-"A'uoi."4.1 7"1-2-7-4&'?
4 1.-c-,./.....,

g.4....a.-__-15

.......--..

Aee...., 4../...34 ,41....-,7f.

'1.1

.4:eiN

7`'''',A1P

'

xklipee

?lig,.....4

,;.,

"g4

itk: A.,....v...
AtA1.411"
"4:L...........e.. le. ..
-41-'4'
,re.az
,,, ,-1, ,-,-.)

---..,r

,..&ae... y......." A-7,,

,...,

e.144....a

oseele ki Wee,

,7 Ac,44t?.

'''''''...:*134g
(.7;174 4"'s.,.:),' "S;e4

e-4-**

..kr

7are4 ,..s

C.44.9814. elesorfree,, /..

)fta

,dcocs.
..17

-4"---,--,6-1 ,-,---,-/-7,4 %
Ald--4)' __?y,--tr,-,..e....41,.:".../,,,-;,,,,--2,-,

642;444"6. k....rer---:t
''..leA
.4ri...f.)::.
04)._:__/..---

-..f.

04 %
4440 a

,
JA,' y'%. .'..D 4..9,
44, //, 4.WL Jr:74 ,--------ar---2-5

"Zi_j_p_4-fem'f.- 4 4,14.4.0..-s-_)-.4 0.,)

Z/.,.....

fig:fiimf '14!

17r-"14 4;4'4'
-Aft.4,:ea-47A744"''' f 444.44,

4"4" '7..0"

erl"....** e ML-%

77-,-,..4 ,---..--=--", At....17.4..,. AZ.

5",4-2e.,,,51,

'611.4;4-4.4,41. 1."-,PI#NZ91.,f,'...fri
,
al: a 9"4".'1*". el'''''A.-h.
0 pagin4 din rnanuscrieul lui V. I. Lenin
Conepeetul eartii lui Hegel Atiinta logicii". Septembrie-decembrie 1914
Micporal

CONSPECTUL STIINTA LOGICII'. TEORIA FTINTARII

91

am argtat mai inainte, finitateaamt .

este decit 'UR/sit:ea de sine insusi; de
aceea in ea se cwinde infinitatea
altur ei...

<Oar progresul infinit exprim'a ceva mai

mult (decit simpla comparare a finitului cu
infinitul), in el este pus5, totodat9, cone-

xiunea (subliniat de Hegel) celor care sint

Conexiunea

(tuturor
panilor)
progresului

totodat si deosebiti (160).

infinit

167 Natura gindirii speculative... consta numai in cuprinderea momentelor opuse in unitatea lor.
Problema cum trece infinitul in finit este considerati
uneori drept esenta filozofiei. Dar aceastA prob1em5, se
reduce la explicarea legAturii dintre ele...
168 ... Si in alte domenii ti se cere o anumifa pregUire

pentru a sti s pui intrebtiri, dar cu atit mai mult Bien

ti se cere acest lucru in domeniul filozofiei, fiindea,"
altfel risti sg capeti faspunsul c'a intrebarea nu e ditl*
bun'a de nimic.
173-174: Fursichsein fiintarea pentru sine = fiintarea infinita, ca1itativ5. des'avirsia. IRaportul fata de altul a dispArut; a famas raportul tap de sine.1 Calitatea ajunge la
punctul ei maxim (auf die Spitze) i trece in cantitate.
Idealismul lui Kant si al lui Fichte... (181) se opreste la
dualismul ((neclar)) al fiintani in fapt si al fiintitrii pentru
sine ...

adic5, nu existii, trecere a lucrului in sine (mentionat

in propozitia urm'atoare) in fenomen ? a obiectului in
subject?

De ce Fiirsichsein este &its** nu mi-e clar. Aici Hegel

este, dui:4 mine, extrem de obscur.
9*

Bine spus I
Nota trad.
tints.
Nola grad.

98

V.

I. LENIfq

Unu este principiul antic T0110 V* (si vidul).

Vidul este considerat a fi Quell der Bewegung**
(185) nu numai in sensul ch locul nu este ocupat,

N .B.

Selbstbewegung****

ci in sensul c enthlt*** si o idee mai pro-

fund, anume eh in negativ in genere se Oh

temeiul devenirii, nelinistea necontenith a
automisclrii (186).
1 8 3: Idealitatea fiinrii pentru sine, ca totalitate, se reintoarce de la sine, preschimbindu-se astfel, in primul rind,
in realitate, i anume in cea mai rigia, cea mai abstractii:
unu.

Aph tulbure...
Ideea transformhrii idealului in real este profundd: foarte
importanth pentru istorie. Dar si in viata personalh a omului
se vede c aceasth idee contine mult adevhr. impotriva materialismului vulgar. N.B. Deosebirea dintre ideal si material
nu este nici ea absoluth, iiberschwenglich75.
189

Noth. Monadele lui Leibniz. Principiul Eins***** i

caracterul lui incomplet la Leibniz76.
Se vede ch Hegel ia a sa autodezvoltare a conceptelor, a

categoriilor in leghturh cu intreaga istorie a filozofiei.

Aceasta imprimh inch un mu aspect intregii Logici.

193 ...Existh un vechi precept ch unu este multime i, mai

ales, a multirnea este u n u...

195 ...Deosebirea dintre unu si multiplu s-a definit ca o

deosebire a relatiei dintre ele, care se descompune in douh
raporturi: repulsia i atraelia...

"
*

***

atom (indivizibil). Nola trad.

sursd a mifalrii. Nola trod.
oontine.

Nota trod.

mut unu.

Nola OW.

automipare.

Nola trod

CONSPECTUL ,,STIINTA LOGICIV. TEORIA FIINTARII

99

Probabil ca, in general, tot acest Fiirsichsein i-a trebuit

lui Hegel, in parte, pentru a deduce transf ormarea ealitetlii
in cantitate" (199)
calitatea este determinare, determinare

pentru sine, Gesetzte, este unitatea, toate acestea dau

impresia a ceva cu totul fortat i lipsit de orice continut.
De notat, la pagina 203, remarca, nu lipsith de ironie, hupotriva acestui procedeu de care se serveste cunoasterea ce reflec-

tear& asupra experientei si care consa in a percepe mai intii

In fenomene cutare sau cutare determinAri, in a le lua apoi ca
temei si a admite, pentru asa-zisa lor explicare, materii fundamentale sau forte corespunatoare, menite s producsa aceste
determinrtri ale fenomenului...

100

V.

I. LENIN

SECTIUNEA 1 DOUA:
MARIMEA (CANTITATEA)

La Kant existrt patru antinomii"77. Iii realitate, fiecare

concept, fiecare categorie este, totodatit, i antinomicA (217).
Bolul
<Scepticismul antic nu s-a sustras de la
scepticismului
efortul de a descoperi aceastA contradictie
in istoria
sau antinomie in toate conceptele pe care
filozofiei
le-a gAsit in OHIO.
Analizindu-1 pe Kant intr-un mod extrem de sicanator (si
ingenios), Hegel ajunge la concluzia c acesta repeta pur si
simplu in concluzii ceea ce a spus in premise, si anume repefa

e exisat categoria Kontinuitdt* i categoria Diskretion".

De aici rezulth, numai c6, nici una dintre

Wahrhafte
Dialektik***

aceste determin5n, luatA singurk nu este

adefaratk iar adevarul constg, numai In

unitatea Mr. Aceasta este adevArata considerare dialectid a lor si adefaratul lor rezultat
(226).

229: Die Diskretion I traducere? separare****, dee-

membr a rel, ca si die Kontinuitdt I stringerea (?), succesiunea (?)*****, neintreruperea 1, este un moment al

eantitdtii...
232:

Cantitatea care posed'a mai intii o determinare sau o

limitg, in genere, este, in deplina ei determinare, numdr...
***

continuitate.
Nola lrad.
discrebie (disconlinuila(e) .

Nola brad.

Adevirata. dialeotic.
Nola brad.
**** In manuscrie, ouvIntul seeparares este sters.
Nota red.
In manueoris, ouvintele IstrIngere, suceesiunet Mnt stern.

Nobs; red.

CONSPECTUL $TIINTA LOGICII". TEORIA FIINTARTI

234 : tAnzahl

insumare
numarare

101

unitatea sint momente

ale numhrului.
248
In leghturh cu rolul i sensul numeirului (mult despre
Pitagora etc. etc.), intre altele, aceasth remarch nimerith:
Cu cit icleile devin mai bogate in determinare i, prin
aceasta, in raportare, cu atit prezentarea lor cu ajutorul unor
forme cum sint numerele devine, pe de o parte, mai incilcith,
iar pe de alth parte mai arbitrarh si mai lipsith de seas* (248
249). ((0 apreciere a ideilor: bogate in determinare s i, p r
urmare, in raportare.))
In privinta antinomiilor lui Kant (lumea Ihrh inceput etc.),
Hegel dovedeste inch o dath des Langeren* ch in premise se

admite ca dovedit ceea ce trebuie sh fie dovedit (267-278).

Mai departe, trecerea cantithtii in calitate este atit de

i abstracth, incit nu
se intelege nimic. De revenit!!
obscurh in aceasth expunere teoretic

2 8 3: infinitul in matematich. Pinh acurn legitimarea consth numai in juste(ea rezultatelor (care
a fost demonstrath cu alte temeiuri"), ...iar nu in N.B.
claritatea obiectului I confer Engels 78

I.

285: In calculul infinitezimal se trece peste o oarecare inexac-

titate (recunoscuth), dar cu toate acestea rezultatul care se

obtine nu este aproximativ, ci absolut exact!
Si, totusi, a chuta aid Rechtfertigung** nu este atit de
inutil pe cit ar fi de inutil s. ceri o dovadh a dreptului de
a te folosi de propriul thu nas79.
Rhspunsul lui Hegel este complicat, abstrus*** etc. etc.

Este vorba de matematica superioard; comp. Eng e 1 s despre calculul diferential si integral".
M mod amfinuntit.
*4'

Nola brad.
juotifioaro.
Nola brad.
(Amur.
Nola trad.

102

V.

I.

LEVI

Este interesanth o remarch fricuth in treack de Hegel:

transcendental, adich, in esenth, subiectiv i psihologic ...
in chip transcendental, si anume in subiect (288).

P. 282-327 u. ff.-379
0 analiza foarte ananuntith a calculului diferential si
integral, cu citate din Newton, Lagrange, Carnot, Euler,
Leibniz etc. etc., care dovedesc cit de mult 1-a interesat pe

Hegel aceasth disparitie" a cantittilor infinitezimale,

aceastrt pozitie intre fiintare i nefiintare". Frt studierea
matematicii superioare, toate acestea nu pot fi intelese.
Este caracteristic acest titlu al chrtii lui Carnot: Rflexions sur la Mtaphysique du calcul infinitesimaP !! !*
Dezvoltarea conceptului Verhltnis" (379-394) este cit
se poate de obscurh. De notat numai, la p. 394, remarca, in
leghturh cu simbolurile, ch in general nu se poate obiecta nimic
impotriva intrebuintkii bor. Dar impotriva oricarei simbolici"
trebuie spus ch ea este uneori un mijloc comod de a te dispensa
de necesitatea de a sesiza, de a arrtta, de a justifica determinatiile de concept" (Begriffsbestimmungen). Or, tocmai aceasta
este sarcina filozofiei.
Determinhrile obisnuite de forth, de substantialitate,
N.B.?

de cauz5, si efect etc. sint, de asemenea, doar nite

simboluri pentru exprimarea, de exemplu, a raporturilor de ordinul vietii sau al spiritului, adich determinki neadevkate pentru aceste raporturi (394).

Retleotii asupra metafizioil oaloulului infinitezirnals

Nola trod.

rolatie raport.

Nola trod.

CONSPECTUL STI1NTA LOGICIV. TEORIA FUNTXRU

103

SECTIUNEA A TREIA

MASURA
In mrtsur5,

ca s5, ne exprimrun intr-o formrt abstractS

sint unite laolaltl calitatea i cantitatea. Fiintarea ca atare

este caracterul nemijlocit al lui a fi acelmi cu sine al determinrii. Acest caracter nemipocit al determinArii s-a suprimat.

Cantitatea este, in felul acesta, fiintarea reintoarsil in sine,

in sensul el este simplul fapt de a fi ace1a0 cu sine, ca indiferent

fafa de orice determinare (395). Al treilea termen este

mAsura.

Kant a introdus categoria modalitate (posibilitate, realitate,

necesitate) si Hegel observ c5, la Kant:
Aceasa categorie este inteleasil, ca un raport intre obiect

i gindire. In sensul acestui idealism, gindirea, in general,

este ceva in esentti exterior lucrului in sine..., obiectivitatea
care e proprie altor categorii este striiinrt categoriilor de modalitate (396).
En passant (397):

Filozofia indiana, in care Brahma se transforms in Siva

(schirnbare = disparitie, apari tie) ...

Popoarele divinizeurt mast/ ra

(399).

? Mrtsura trece in esentrt (Wesen).

(In ce priveste mAsura, nu este lipsit de interes s'S nofam

observatia, fAcutS in treacSt de Hegel, ca, in societatea civil5,

dezvoltala cantiatile de indivizi ocupati in diferite profesiuni

se aflS intro ele intr-un anumit raport) (402).

104

V.

I. LENIN

In problema categoriei gradualitate (Allmahligkeit), Hegel

observa:
*La aceasta categoric se recurge cu usurintrt pentru a capata
o i dee despre disparitia unei calitati sau a unui lucru ori pentr u

a o explica, deoarece in felul acesta disparitia pare a putea fi

urmarita, ca sa zicem asa, chiar cu ochii, intrucit cuantumul
este pus ca limita, si anume ca limita exterioara, variabila
prin natura ei, si, prin aceasta, schimbarea este de la sine inteleash ca o schimbare numai a cuantumului. Dar, in realitate,
prin aceasta nu se explica nimic; in fond, schimbarea este totodata trecerea unei calitati in alta, sau, rnai abstract, trecerea
de la o fiintare in fapt la nefiintare ; avem aici o altrt determinare decit aceea a gradualithtii, care este nuinai o micsorare sau o marire si atrage in mod unilateral atentia asupra
marimii.

Dar a o schimbare care apare ca fiMd pur cantitativa

se transforma si intr-una calitativa este un fapt asupra
caruia si-au indreptat atentia si cei vechi, care au ilustrat cu exemple populare nepotrivirile care iau nastere
din necunoasterea lui ... (405-406) (chelul": sa smulgi
un singur fir de par ; gramada" sa iei un singur
bob...) ceea ce se respinge (cu acest prilej) este das

einseitige Festhalten an der abstrakten Quantumsbestimmtheit (procedeul de a acorda in mod unilateral atentie determinarii abstracte a cuantumului",
adica' MI% a tine seama de multiplele schimbrtri si de
calith'tile concrete etc.).
... De aceea aceste expresii nu sint o glunia anosta
N.B. sau pedanta, ci stilt juste in sine si sint produsul unei
constiinte care manifesta interes pentru fenomenele ce
apar in gindire.
Cuantumul, intrucit este luat ca o limita indiferenta, constituie latura din care ceva existent este supus unui atac neasteptat si dus la pieire. Viclenia conceptului constrt tocmai in aceea
ca ea prinde o fiintare in fapt pe acea latura in care calitatea ei

CONSPECTUL FIIINTA LOGICII". TEORIA FIINTAIUI

105

pare ed nu are nici o importantA, i chiar in asa mAsurg, incit

cresterea unui stat, a unei averi etc., care este o cauz de nefe-

ricire pentru stat, pentru proprietar, pare s'a fie la prima

vedere chiar o fericire pentru ei (407).
dEste un mare merit s'a cunosti empiric numerele

naturii, ca, de exemplu, distantele dintre planete;

dar un merit incomparabil mai mare este s'a faci
s'a disparh' cuantele empirice i sr), le ridici la forma

generalii a determin'arilor cantitative, in asa fel

ca ele s deving mornente ale unei legi sau ale
mAsurii; meritul lui Galilei si al lui Kepler...

Gesetz
oder
Ma13*

Acestia au dovedit legile descoperite de ei, afatind

eh exisa o corespondentA Intre ele i multitudinea
singularitkilor perceppei (416). Trebuie s'a cerem

totusi hheres Beweisen** a acestor legi, pentru

ca determinarile br cantitative s'a fie cunoscute
din Qualitten oder bestimmten Begriffen, die
bezogen sind (wie Raum und Zeit)***.

Dezvoltarea conceptului des Mal3es**** ca spezifische Quan-

titt***** si ca reales MaB****** (inclusiv Wahlverwandtschaften*******, de exemplu elementele chimice, tonurile

muzicale) este foarte obscurtt.

Amp% remarcA cu privire la chimie, cu o polemicg

impotriva lui Berzelius si a teoriei lui electrochimice
(433-445).

**

i spatiul).
****

Lenin

lege sou masurk.

Nola !rad.

o demonstratie do ordia mai Malt. Not(' grad.

oa1iti eau eoneepte determinate care slat puse In relatde (cum slat timpul
Nola grad.

de misuri. Nota trad.

eantitato specifiet. Nola trad.
mtisuri reale. Nola trad.
almititile elective. A'ota trad.
Opera complete, vol. 29

106

V.

I. LENIN

Linia nodara a raporturilor de m'asurS" (Knotenlinie von

treceri ale cantitStii in calitate... Dezvoltare treptafa si salturi.
MaBverhltnissen)

N.B.

Si iafasi, la p. 448, ea, gradualitatea nu

explicS nimic WA salturi.

N.B.

Intr-o Nola gAsim la Hegel, ca intotdeauna, fapte, exemple,

lucruri concrete (de aceea Feuerbach ride undeva de Hegel,
spunind ea el a surghiunit natara in note, Feuerbach, Opere,
II, p. ?)81-.

La p. 448 452, o notS intitulata in tabla de

Salturi!

materii (nu in text !! pedantism!!):

Exemple

de astfel de linii nodale; in legStufa cu afirmatia

a in naturg nu existA salturi.

Exemple: chimia; tonurile muzicale ; apa (vapori, gheata)

nasterea si moartea.
p. 449
Intreruperi ale
procesului de
dezvoltare

treptatS

Ab5b0r)echen der Allmahligkeit,

LII p. (450).

---'

Se spune cA in naturS nu exist1 salturi; si repre-

Salturi!

Salturi!

zentarea obisnuitS, atunci cind vrea sS inteleagg

ce e o nastere sau o pieire, crede, dup`a cum am
mai amintit, a le va intelege inchipuindu-si-le ca o
aparitie sau disparitie treptatg. Dar am mai arStat
ea, in general, orice schimbare in ordinea fiintarii
reprezintS nu numai trecerea unei mSrimi in alta,
ci trecerea calitStii in cantitate, si invers, ea este
o intrerupere a procesului de dezvoltare treptatS
si formarea unui lucru calitativ diferit de cel care
1-a precedat. Prin rkire apa nu se solidificS treptat,

asa incit sS fie la inceput gelatinoasii si, treptat,

sS se intSreasc1i, pins la consistenta ghetii, ci devine

dintr-o data soli* chiar cind a ajuns la tempera-

CONSPECTUL STIINTA LOGICIP% TEORIA FIINTARII

107

tura de inghetare, daca," famine nemiscan ea mai

poate silli pAstreze starea ei 1ichid6, dar e de ajuns
o zguduitua, oricit de midi, pentru ca ea s'a treac`a
in stare solidA.

Cind se spune cil procesul de aparitie este treptat, se subintelege di ceea ce apare exisfct deja intr-o formg sensibilli sau,

in genere, c e real, dar nu poate fi inc5, perceput numai din

cauza micimii sale ; tot asa cum la baza presupunerii c5, disparitia este treptatA stii reprezentarea cil, nefiintarea sau acel
altul care ia locul a ceea ce dispare este de asemenea dat, dar
este inea imperceptibil; si anume dat nu in sensul cg acest altul
este continut in sine in altul dat, ci in sensul ea, el ar fi dat
ca fiintare in fapt, insil imperceptibila. In felul acesta, aparitia
si pieirea sint cu totul suprimate, sau insinele, liluntricul in
care ceva este inainte de a fi in fapt, se transformA intr-un minim

al fiintkii in fapt exterioare, iar deosebirea esentialit, adicA

deosebirea conceptului, se transformii intr-o simplit deosebire
de mkime. A face inteligibilii, aparitia sau pieirea prin gradua-

litatea schimbkii inseamnil a cAdea intr-o plicticoaA tautologic, a proceda astfel inseamnit a presupune ei, ceea ce apare
sau ceea ce piere se aflii, dinainte gata format si Ca' schimbarea

se transformI intr-o simplil schimbare a unei deosebiri exterioare, datorit4 ckui fapt se si ajunge in realitate la o tautologie. Dificultatea de care se loveste un asemenea intelect
care vrea s5, conceaptt constA in trecerea calitativA a ceva in
altul srm, in genere, si in contrariul sAu, in particular ; pentru a
sc'apa de aceasta dificultate, intelectul isi reprezint4 identi-

tatea si schimbarea ca schimbki exterioare indiferente ale

cantitativului.
In domeniul moral, in nfasura in care moralul este considerat
ca Wind parte din sfera fiintarii, are loc aceeasi trecere a cantitativului in calitativ, iar diferitele calitAti apar ca intemeiate
pe o diferentil de mArime. E de ajuns un mai mult sau un
mai putin pentru ca nAsura sra, fie dep6sit5, si s'a', rezulte cu
totul altceva, si anume inctilcarea moralit4ii, si totodatg. ca
9*

108

V.

I. LENIN

ceea ce e just sl se schimbe in injust, iar virtutea in viciu. Tot

aa i statele cap'at5, un caracter calitativ diferit ca o consecint4

a mArimii lor diferite, celelalte conditii eciminind egale...

(450 452).

Mai departe.
Trecerea fiintrii in esenta (Wesen) este expusA extrem de
obscur.

Sfiqitul volumului I.

CONSPECTUL ,,STIINTA LOGICIL'. TEORIA ESENTEI

109

VOLUMUL AL IV-lea. (BERLIN, 1834)

PARTEA I. LOGICA OBIECTIVA
SECTIUNEA A II-a: TEORIA ESENTEI
SECTIUNEA INTII:
ESENTA CA REFLEXIE IN EA INSASI

Adevarul fiintarii este esenta (3)*. Aceasta

este prima fraza, care are rezonanta pe de-a-ntre-

gul idealista, rnistica. Dar imediat dupa aceea

incepe, ca s zicem asa, o adiere proaspata.
Fiintar ea este ceva nemijlocit. Vrind insa sa
cunoasca adevarul** fiinrii in sine 0: pentru
sine, cunoasterea nu se opreste (n u se o pr

teoria
cunoasterii

te. N.B.) la nemijlocit si la determinarile

lui, ci pdtrunde (N.B.) prin (N.B.) el,

cu presupozitia c dincolo de aceasta fiintare

(subliniat de Hegel) mai exista altceva decit
fiintarea Insi, C acest fundal constituie adeVain]. I iinthrii. Aceasta, cunoastere este o cunoas-

tere mijlocita, deoarece ea nu se afla nemijlocit

la esenta si in esenta, ci incepe de la altceva,

de la fiintare i trebuie in prealabil s parcurga'
un drum, cautind s iasa din fiintare sau, mai
exact, sa, patrunda in ea ...

drumul"

Aceasta Bewegung***, acest drum al cunoasterii, pare a fi

activitate a cunoasterii" (Tatigkeit des Erkennens), exterioara
f iintrli .
Dar acest mers este miscarea fiintarii
Semniticatie
I

ingi

obiectiva

Hegel. Werke, B. IV, Berlin, 1834. Nola red.

** Notans, In treackt, ci Hegel a ironizat tn repetate rInduriFomp. pasajele oitate mai
sue In legituri eu dezvoltarea treptatil ouvIntul (si nqiunea) erkiiren, a oxpliea, opunind,
fir& Indoiali, solutiei metafizice absoli7e s-a explioat" I! prooesul vesnie al ounoasterii din
oe In oe mai aprofundate. omp. vol. III, p. 464: opoate ti cunose d sau, cum se spuuo, expheatr.
miecare.
A eta trad.

4'

110

V.

I. LENIN

Esenta... este ceea ce este... gratie desfrtsurkii miscfirii

proprii, infinite a fiintrtrii* (4).
Esenta absolutit... nu are fiinfare in, fapt. Dar ea trebuie
treac5, in fiintare in fapt (5).

s5,

Esenta ocuprt un loc intermediar intre fiintare in fapt si

concept, ca trecere la concept (=-- absolut).
Subdiviziunile esentei: aparenta% (Schein), fenomen (Erscheinung), realitate (Wirklichkeit).
Das Wesentliche und das Unwesentliche* (8). Der Schein (9).

Neesentialul, aparenta, cuprinde un moment al nefiintkii

sale in f apt (10).
adiea," neesentialul, aparentul, superficialul dispare de

cele mai multe ori, nu se mentine atit de tare", atit de

ferm" ca esenta". Etwa**: miscarea unui riu spuma.

sus si curente de adincime jos. Dar , spuma

este o expresie a esentei!

Aparenta si scepticismul, respectiv kantianismul:

Prin urinare, aparenta constituie, In scepticism,
fenomenul, si tot asa, in idealism, fenomenul este ceea
ce apare, fiMd, ca atare, un fel de nemijlocire care nu este
nici un lucru, nici o fiintare indiferentA care s'a existe
in afara determinkii ei sau a raportkii la subject. Seepticismul nu si-a permis s spun'a: este; idealismul mai
nou nu si-a permis sii considere cunoasterea ca o cunoas-

tere a lucrului in sine; aceastrt aparenta nu si-ar afla,

in genere, vreo fundamentare in ceva ce fiinteaa si

nici lucrul in sine nu si-ar avea proprill-zis Mc in cunoas-

tore. Dar, totodatrt, scepticismul a admis variate deterN.B. minki ale aparentei lui, sau, mai clegrabrt, aceastrt aparentrt a sa avea drept continut intreaga bogrttie variata
a lumii. La fel, fenomenul idealitilor cuprinde in sine
intreg acest ansambht de determinki multiple si variate.

Voi includeti in Schein*** intreaga bogittie a lumii si

apoi negati caracterul obiectiv al lui Schein!!

Esentialul i neesentialul.
De Lxemplu.
A fa trad.

apannta.

2 la

to

d.

Nota trad.

CONSPECTUL STIINTA LOGICIP. TEORIA ESENTEI

111

Aceast4 aparentg si acest fenornen sint

nemijlocit determinate in toat g. aceastA varietate. i chiar dad la baza acestui continut nu
st5, nici un fel de fiintare, nici un fel de lucru

sau lucru in sine, el eimine pentru sine ceea

ce este; el a fost doar transpus de la fiintare la
aparent6, astfel c'a aceasta contine in sine toate
acele determinAri variate care sint nemijlocite,

de ordinea fiintgrii, altele una fatil de alta.

De aceea aparenta este ea insh'si ceva deter-

minat in mod nemijlocit. Ea poate avea acest

continut sau altul, dar acest continut nu este
pus prin ea indsi, ci il are in mod nemijlocit.
Idealismul leibnizian, kantian sau fichtean,
ca si celelalte forme de idealism, au iesit, tot
atit de putin ca si scepticismul, dincolo de limitele fiintarii ca determinare, dincolo de aceast6
nemijlocire. Pentru scepticism, continutul acestei aparente este dat knemijlocit dat" III ; oricare

caracterul
nemijlocit
al aparentei

nu au mers
mai adinc!

ar fi acest continut, pentru scepticism el este

nemijlocit. Monada lui Leibniz dezvoltil din ea

insgsi reprezenarile sale ; dar ea nu este forta

lor generatoare si unificatoare, ci ele ies la

suprafata ei ca niste brtsici; ele sint indiferente

in raport de nemijlocire una fatg de alta si,

prin urmare, fat& de monada insiisi. La fel si
fenomenul kantian este un continut dat al perceptiei; el presupune inriuriri, determiniri ale
subiectului, care sint in raport de nemijlocire
unele fatli de altele si fata de subiect. In idealismul fichtean, impulsul infinit, ce-i drept, n-are

la bad nici un lucru in sine, asa incit devine

o purN, determinare a Eului. Dar in raport cu
Eul, care face ca ea s5, fie a lui proprie si care-i
suprimg exterioritatea, aceastA determinare este
totodafa, nemijlocitet, este o timita pe care ea,

ce-i drept, poate s-o depAseasd, dar care are

in sine acea indiferenta in virtutea dreia limita,

comp. cu
machismul!!

112

V.

I. LENIN

desi este proprie Eului, contine in sine o nefiintare a lui nemijlocith, (10-11).
...Determinatiile prin care ea>) (der Schein) se deosebeste
de esent5, sint determinatii ale esentei insasis...
...Nernijlocirea nefiincarii este ceea ce
aparenta = na- constituie aparenta... Fiintarea este nefiintura negativg tarea in esenfa. Nimicnicia ei, ca atare,
a esentei
este natura negativei a esentei insesi...
...<4Ambele aceste momente, nimicnicia, dar ca subzistentl,

si fiintarea, dar ca moment, cu alte cuvinte negativitatea

fiintind ca atare i nemijlocirea reflectafa, care alcAtuiesc
momentele aparentei, sint, prin urmare, momentele esentei

"nsasiu...
Aparenta este insilsi esenta in determinarea liinthriie...

(12-13).
Aparenta este (1) neant, nimicnicia (Nichtigkeit), care

are determinatia fiintrii

(2) fiintarea ca moment

<Asadar, aparenta este insitsi esenta, dar esenta intr-o

determinatie care este astfel a este numai un moment al
esentei, iar esenta este aparitie a sa in ea inslisi-(121).

Aparenta este esenta intr-una din determinatiile ei,

intr-una din laturile ei, intr-unul din momentele ei. Esevfa
pare a fi ceva anumit. Aparenta este aparitie, reflex (Schei-

nen) al esentei ins4i in ea insasi.

...Esenta... contine aparenta in ea ins'Asi ca proprie miscare

infinifa a ei...
...Esenta este, in aceasa automiscare a ei, reflexie. Aparenta este acelasi lucru cu reflexia (14).

Aparenta (ceea ce apare) este ref leetarea esentei

in ea insa'si.

CONSPECTUL ,,STUNTA LOGICIP. TEORIA ESENTEI

113

... Devenirea esentei, miscarea ei de reflexie, este de aceea

miscarea de la nimic la nimic si, prin urmare, e o miscare de
reintoarcere la sine ... (15).

Ingenios si profund. Existk in naturI si in viatk miscAri

care due la nirnic". Numai ea miscare care porneste de
la nimic" nu existk Totdeauna se porneste de la ceva.

Reflexia, in mod obisnuit, este luat in sens subiectiv,

ca miscare a puterii de judecat& care trece dincolo de reprezen-

tarea nemijlocia clan; si cautil pentru aceastA reprezentare

sau compar4 cu ea determinriti generale (21). (UrmeaA un
citat din Kant. Critica puterii de judecatV82)... Dar aici nu
este vorba de rellexia contiintei si nici de reflexia mai determinatA a intelectului, care are ca determin5xi particularul si
universalul, ci de reflexie in genere ...

Deci si aici Hegel il invinuieste pe Kant de subiectivism.

N.B. acest lucru. Hegel este pentru semnificatia obiectivrt"
(sit venia verbo*) a aparentei, a ceea ce este dat nemijlocit"

_Itermenul d a t" este, in general, des intilnit la Hegel;

vezi p. 21 i.f.; p. 221. Unii filozofi mai milrunti discutil dacti,
e cazul sg, ia drept bazil esenta sau ceea ce este dat nemijlocit

(Kant, Hume, toti machistii). In loc de s a u, Hegel pune

i, explicind continutul concret al acestui si".

Die Reflexion este aparitia, reflexul esentei insauntrul ei

insAsi (27) (cum ea traducem? prin reflectare? determinare
reflexivA? reflexie nu se potriveste).
... (tEa (das Wesen) este o miscare ce se infaptuieste prin
momente diferite, este absolutA mijlocire cu ea ins6si... (27).
Identitate deosebire contradictie
+ [Gegensatz]** (temei)...
in special

opozitia
scuzati expresial Nola lrad.
Li manueorie, ouvintul . Gegensatz * sae ters.

Nola red.

114

V.

I. LENIN

De aceea Hegel explich caracterul unilateral, fals al legii

identithtii" (A = A), al categoriei (toate determinhrile fiinrii
sint categorii
p. 2 7 2 8).
Dach totul este identic cu sine insusi, atunci nu este diferit,
nici opus si n-are nici un fel de temei* (29).

Esenta este... simpla identitate cu sine inshsi (30).

Gindirea obisnuith pune alhturi una de alta (daneben")
asemAnarea i diferenta, neintelegind aceastfi miscare de tre-

cere a uneia dintre aceste determinhri in cealalth: (31).

Si iarhsi impotriva legii identithtii

(A = A): adeptii ei,

N .B.

termenii sint
subliniati de
mine

anentinindu-se la aceasth identitate nemi-

cath care fi are opusul ei in deosebire, nu

vhd ch, in felul acesta reduc identitatea la o
determinare unilateral, care, ca atare, este
lipsith de adevar (33).
( Tautologie goalh: 32).

(Contine numai adev5xul formal, abstract, neimplinit (33)).

Formele reflexiei: exterioard etc. sint foarte neclar expuse. I

Principiile deosebirii: aoate lucrurile sint deosebite...

a este in acelasi timp non-A*... (44).
Nu existh douh lucruri identice ...
Deosebirea exist in cutare sau cutare laturh (Seite), Rilek-

sicht etc., insof ere* etc.

bien dit! !**

Obisnuita atitudine delicath fath de lucruri, care nu are

alfa preocupare decit aceea ca ele sh nu se contrazich, uith i
de data asta, ca si in alte cazuri, c pe aceasth cale contradictia
nu este rezolvath, ci doar deplasath in alt loc, in reflexia subieetivh sau exterioar ca atare, i c aceasta din urmh contine
efectiv intr-o singurh unitate, ca suprimate i raportate unul
*

4'

privinti etc. aintrucIts.

bine spus 1

Nota !rad.

Nola tract

C014SPECTUL STIINTA LOGICIr. TEORIA ESENTEI

115

la altul, ambele momente, care in urma acestei indepgrtgri

si deplasgri sint enuntate ca fiind pur si simplu puse (47).
(Aceast5, ironie este nostimM Atitudine delicatV fat5, de
naturg si de istorie (la filistini) stelduinta de a le curgta
de contradictii si de luptg)...
Rezultatul adungrii lui -I- si este zero. Rezultatul contradietiei, nu este numai zero (59).

Rezolvarea contradictiei, reducerea pozitivului si negativului la simple determingri" (61), transform5, esenta (das
Wesen) in temei (Grund) (ibidem).
... <Contradictia rezolvatg este, prin urmare, temeiul, N.B.

esenta ca unitate a pozitivului cu negativul ... (62).

Nu e nevoie de prea multi deprindere de a gindi si
reflecta pentru a ne da seama ck dad ceva este definit
ca pozitiv, atunci, cind se porneste de la aceastg baz5,
si se inaintead mai departe, acest ceva se transformk
numaidecit si nemijlocit, in negativ si, invers, ceea ce
este definit ca negativ se transformg in pozitiv, pentru
a ne da seama d gindirea reflexivg se incurcl in aceste
determingri si se contrazice singurg. Necunoasterea

naturii acestor determin5zi face sg se nascg pgrerea cg

in aceastg confuzie e ceva nepotrivit, care nu trebuie
s5, existe, si ca ea trebuie sg fie atribuitg unei erori subjec-

tive. in realitate insk trecerea acestor determingri una

IIIin alta Amine o simplg confuzie atita timp cit n-ai

cgpgtat incg constiinta necesiteltii transformilrii

(63).
. ...Opozitia dintre pozitiv si negativ este inteleasg mal ales
in sensul cg primul (chiar dad prin denumirea lui exprimg:

ceea ce e pus, prepus) trebuie s5, fie ceva obiectiv, iar eel de-al
doilea trebuie A fie ceva subiectiv, care tine numai de reflexia
exterioarg si n-ar avea nimic de-a face cu obiectivul, cu ceea

ce este existent in sine si pentru sine, si n-ar exista in nici

un fel pentru el (64). intr-adevAr, dad negativul exprimg
numai abstractia produsg de arbitrarul subiectiv ... (atunci el,
acest negativ, nu existg pentru pozitivul obiectiv)...

116

V.

I. LENIN

Adevrul, ca cunoastere conformS cu obiectul,

a devgrul

este si el pozitiv, dar el este aceastg egalizare cu

sine numai in mSsura in care cunoasterea s-a com-

obiectul

si a suprimat negatia pe care el o reprezintS. Eroarea este ceva pozitiv, ca opinie care se stie ca atare

existent
prin sine
insusi

pentru sine. Cit despre nestiint'S' , ea este sau ceva

portat negativ fats de celglalt, a pgtruns obiectul

si care persevereazg in ceea ce nu este in sine si

indiferent fa:0, de adevk si de eroare si deci nu

este determinatg nici ca pozitiv, nici ca negativ,
asa a determinarea ei ca o lipsg apartine reflexiei
exterioare; sau, dimpotriv5 ca ceva obiectiv, ca
determinare proprie a unei naturi, ea este un impuls

indreptat impotriva lui insusi, un negativ care

contine in sine o tensiune de orientare pozitivg.

Una dintre cele mai importante cunostinte

consfa in a aprecia si a re-tine pgrerea, in leggturg,

cu natura acelor determinAri ale reflexiei de care
ne ocupg,m, cg adevIrul lor constg numai in rapor-

tarea kr una la alta si, prin urmare, in faptul Ca

fiecare determinare cuprinde in insusi conceptul
ei pe cealaltS; fAr g. aceastS cunoastere nu se poate
face, propriu-zis, nici un pas in filozofie (65.66).

Acest fragment este luat din nota 1.

Nota 2. Principiul terfului excluso.

Hegel citeazg acest principiu al tertului exclus: Ceva este

sau A sau non-A ; un al treilea termen nu existg (66), si il

analizeazei". Dad. prin aceasta se aratl ea orice este

contradictoriu, cg mice isi are determinarea lui pozitivg si
negativS, atunci este bine. Dar dacS prin aceasta se intelege,
asa cum se intimpfg de obicei, ca. din toate predicatele se ia

sau cel dat sau nefiintarea lui, atunci este ceva trivial" !!
Spiritul... este duke sau nedulce, verde sau neverde? Determinarea trebuie sg ducg la o precizare, dar in aceastA trivialitate ea nu duce la nimic.
Si apoi, contimia Hegel pe acelasi ton glumet, se

spune a nu existA un al treilea termen. Existi un al

treilea termen chiar in aceastA propozitie, ins* A este
al treilea termen, deoarece A poate fi si + A si A.

CONSPECTUL STIINTA LOGICII'. TEORIA ESENTEI

117

Deci chiar acest ceva este al treilea termen care ar trebui

A fie exclus (67).
Spiritual si just. Fiecare lucru concret, fiecare ceva concret

se afra In raporturi diferite si adesea contradictorii cu tot

restul; ergo* este el insusi si altceva.

Nota 3. (Trincipiul contradietiei (la sfirsitul cap. 2, sectiunea 1 a dartii a 11-a a Logicii).
Asadar, dada, primele determidri ale reflexiei
identitatea, diversitatea si opozitia si-au gtisit expresia intr-o
propozitie, cu atit mai mult determinarea in care ele tree

ca in adev&rul lor, si anume contradictia, trebuie sil fie

cuprinsA si exprimata intr-o propozitie: toate lueru-

rile sini in sine contradietorii; i sensul

acestei propozitii este cA, in raport cu celelalte, ea este mai II

degrab5, aceea care exprima" adevdrul $i esenta lucrurilor. II
Contradictia care se manifesth, in opozitie nu este altceva
decit nimicul desfilsurat, cuprins in identitate, si care a fost
expus de noi in enuntul: principiul identiti4ii nu ne spune
nimic. Aceastil negatie se determin in continuare si devine

deosebire si opozitie, care este tocmai contradictia pus'a.

Dar una dintre principalele prejudeati ale logicii, asa
cum a fost ea inteleas6 pid, acum, si ale modului obisnuit
de a vedea constg, in faptul c6, contradictia nu este considerat'a a fi o determinare tot atit de esentiara, si de imanentrt
ca identitatea; or, dada ar fi vorba s'a, stabilim o ierarhie

si ar trebui 0, pIstram ambele determin'ari ca separate,

1

atunci ar fi cazul s5, considefam contradictia ca fiind determinarea cea mai profund si mai esentialii. Aceasta deoarece,
in opozitie cu ea, identitatea nu este decit determinarea a
ceea ce e doar nemijlocit, a fiintarii lipsite de viatii, ; contra-

dictia insa este izvorul oricdrei mi$ciiri $i al oriciirei

manifestiiri vitale: numai in mlisura in

care cuprinde in sine insusi o contradictie un lucru

se
mi$cd, are In el impuls $i
activitate.
*

prin urmare.

Nola trod.

V.

118

I. LENIN

Mai intii, contradictia este de obicei inlAturatA din lucruri,

din ceea ce este si, in genere, din domeniul adevArului; se

afirmA cA nu existA nimic contradictoriu. Apoi ea este,
dirnpotrivA, izgonitA in reflexia subiectivA, sub motiv ca.
abia ea ar institui-o, prin propria ei raportare i comparare.

Dar, la drept vorbind, nici in aceastA reflexie ea n-ar fi

prezentk fiinda ceea ce e contradictoriu n-ar putea fi reprezentat i nici gindit. In genere, ea este consideratk atit
in realitate, cit i in reflexia intelectivA, ca ceva accidental,

ca o anomalie sau ca un paroxism morbid trecAtor.

Cit priveste insA afirmatia cA nu existA contradictie, cA ea
nu este ceva existent, o asemenea afirmatie nu e de naturA sA ne
nelinisteascA. 0 determinare absolutA a esentei trebuie sA se
gAseascA in orice experientk in orice e real, ca i in orice concept.

Am arAtat mai inainte ceva asemAnAtor cind am vorbit de

infinit, care este contradictia asa cum se manifestA ea in sfera
Experienta obisnuitA insA ne aratA ea insAsi cA existA

cel putin o multime de lucruri contradictorii, de institutii

contradictorii etc., a cAror contradictie Ii are izvorul nu numai
in reflexia exterioark ci si in ele insele. TotodatA, contradictia
nu trebuie sA fie consideratA ca o simpM, anomalle, care se
intilneste numai pe alocuri: ea este negativul in determinarea

lui esentialA, principiul oricdrei automigliri, care nu este

altceva decit o manifestare a contradiettei. Ins Asi miscarea
exterioark sensibilk este nemijlocita fiintare in fapt a contradictiei. AceastA miscare nu trebuie inteleasA numai in sensul
cA ceva este in acest moment aici i in alt moment* acolo,
dar i in sensul cA acel ceva, in unul i acelasi moment, se
aflA si nu se aflA aici, cA el fiinteazA si totodatA nu fiinteazA
aici. Trebuie sA recunoastem, impreunA cu dialecticienii
din antichitate, contradictiile pe care, asa cum au arAtat ei,
le contine miscarea, dar de aici nu reiese cA nu este miscare,
ci, dimpotrivk cA miscarea este liintarea In lapt a contradictiei

La fel si automiscarea internA, propriu-zisk impulsul in

genere (apetitul sau nisus*-ul monadei, entelehia substantei
*

efort.

Nola trad.

CONSPECTUL STIINTA LOGICII'. TEORIA ESENTEI

119

absolut simple), nu consth, in altceva decit in faptul d ceva,

in una si aceeasi privintk este in sine insusi si totodath este

si absenta lui, propriul lui negativ. Abstracta iden-

titate nu are ind, de loc viatd, dar, intrucit pozitivul este in el insusi negativitate, el merge dincolo de sine si

provoacd propria sa schimbare. Astfel ceva

este viu numai in mIsura in care contine in sine contradictia

si este tocmai acea fort5, care e in stare s5, cuprind5, si d, suporte

aceasth. contradictie. Dar dad ceva ce existh nu este in stare,

in determinarea lui pozitivk sa,' tread, totodata," in determinarea
lui negativ5, si s'a le conserve una in alta, cu alte cuvinte dad,

acest ceva nu este in stare sg-si aild in sine contradictia, el

nu este unitatea vie, nu este temeiul, ci isi &este in contradictie anihilarea sa. Gindirea speculativg consfa numai in aceea

a retine ferm contradictia si in ea se mentine pe sine indsi,

iar nu in aceea a, asa cum se intimpta in domeniul reprezentkii, se lad in sthpinirea contradictiei si permite, datorith
acesteia, ca determinkile ei A se destrame si A se piard6 in
altele sau in neant (67-70).

Miscarea si automicarea" (N.B. acest lucru! miscarea

autonomg, (de sine stAtAtoare), spontank lituntrie-neemiii),

schimbarea", miscarea si viata", principiul orickei automiscki", impulsul" (Trieb) spre miscare" si spre activitate"

opozitia fara de lipsa de viatd a fiinfiirii"

cine va crede a in aceasta const5, esenta hegelianismului",

a hegelianismului abstract si abstrus (greoi, incilcit?)??

Aceasth esent'a a trebuit d fie dezvAluitk inteleask hinberretten83, cuthtath, purificatk ceea ce au si fAcut Marx
si Engels.
Ideea misckii si schimbkii universale (1813, Logica) a
fost presimtith inainte de a fi aplicath la viatii, si la societate.
Ea a fost proclamath pentru societate (1847) inainte de a fi
dovedith in aplicarea ei la om (1859)84.

120

ascunsa

datorila
simplitatii

V.

I. LENIN

((Dna in miscare, in impuls etc. contradictia

este ascunsa reprezentarii datorit5, simplitiilii
acestor determinari, in determinatiile de relatie,
dimpotriva, ea se infatiseaza in mod nemijlocit.
Exemplele cele mai banale, ca sus si jos, dreapta
si stinga, tata si fiu si asa mai departe la infinit,
toate contin opozitia intr-o singura determinare.
Este sus ceea ce nu este jos ; a fi sus inseamng,
doar a nu fi jos, iar susul exista numai in masura
in care exista im jos, si invers ; in orke determinare se cuprinde si opusul ei. 'fatal este altul
fiului, iar fiul este altul tatalui si fiecare dintre
ei este numai acest alt al celuilalt ; si, totodata,
fiecare dintre aceste determinari este numai in

si prin raportare la cealalta; fiintarea kr este

o subzistare, si numai una... (70).
De aceea reprezentarea are, bineinteles, peste tot drept
continut contradictia, dar nu ajunge Inca la constiinta ei ;
ea famine reflexie exterioark care trece de la egalitate la neegalitate sau de la raportarea negativa la reflexia in sine a unor deter-

minki distincte intre ele. Aceasta reflexie mentine exterioare

una alteia aceste doua determinki si isi da seama doar de ele,
iar nu si de trecerea care constituie esentialul si contine in sine
contradictia.
Reflexia perspicace, pe care e cazul s-o men-

tionam aici, constk dimpotrivk in sesizarea si enuntarea

contradictiei. Desi ea, ce-i drept, nu exprima conceptul lucrurilor si al raporturilor lor, ci are ca material si continut numai
determinatiile de reprezentare, asaza totusi aceste determinatii intr-o corelatie care contine contradictia lor si face astfel
sh se intrevada prin ea conceptul lor.
Ratiunea ginditoare
insa ascute, ca s5, zicem asa, deosebirea tocita a diversului,
simpla multiplicitate a reprezentarii, fkind din ea o deosebire

esentiala, o opozitie. Numai pe aceasth cale contradictiile

multiple, ajunse la un inalt grad de acuitate, dobindesc miscare
si viata unele fata de altele si isi cistiga in si prin contradictde

acea negativitate care constituie pulsatia bluntrica a automiscarii si vietii... (70-71).

CONSPECTIJL STIINTA LOGICII'. TEORIA ESENTEI

121

N.B.
(1) Reprezentarea obisnuitg sesizeazg deosebirea i contradictia, dar nu trecerea de la una la alta, si aces ta

este luerul cel mai important.

(2) Reflexie inte1ectiv i ratiune.

Reflexia intelectivg sesizeazg contradictia,

enuntii,

pune lucrurile in raport unul cu altul, laA A se intrevadg

prin aceastg contradictie conceptul kr", dar nu exprimii
conceptul lucrurilor si al raporturilor kr.
(3) Ratiunea ginditoare (intelectul) ascute deosebirea
tocitg a diversului, simpla multiplicitate a reprezentgrilor,
Wind din ea o deosebire esen,Siali, o opozitie. Numai ridicate

la culmea

contradictiei diversitgtile devin mobile (reg-

sam) si vii una fatg de alta, dobindesc acea negativitate

care constituie pulsatia launtricii a auto-

micarii

pi

a vietii.

Subdiviziuni:
(temeiul)
(1) temeiul absolut
die Grundlage (baza). ,,Form

Der Grund

i materie".

Continut".
(2) temeiul definit (ca temei lpentrul un continut determinat).

Trecerea lui in mijlocire conditionatii die bedingende

Vermittelung.

(3) lucrul in sine (trecerea in existentd). Notg.

Principiul ratiunii suficienteo.

In mod obisnuit: Orice lucru Ii are ratiunea sa suficientg

(temeiul su suficient).
Sensul acestei propozitii este, In genere, acela a tot ce
este trebuie considerat nu ca ceva nemijlocit, ci ca ceva pus ;
nu trebuie A te opresti la fiintare in fapt nemijlocitg sau la

determinare, In genere, ci A te desparti de ele pentru a te

intoarce la temeiul acesteia... Este de prisos A adsauggm:
ratiune suficieng. Insuficientul nu este o ratiune de a fi.
10

122

V.

I. LENIN

Leibniz, care a facut din principiul ratiunii suficiente baza

filozofiei sale, a inteles mai profund acest lucru. Leibniz
a opus suficienta ratiunii de a fi, adica a temeiului, mai ales

cauzalitatii in sensul strict al acestui cuvint, ca mod

mecanic de actiune (76). El a cautat Beziehung" der
Ursachen* (77),

intregul ca unitate esentiala.

El a cautat scopul, dar teleologia85 nu-si are locul

aici, ci in teoria conceptului.

...Nu se poate pune intrebarea in ce fel ajunge forma la

esenta deoarece ea nu este decit aparitia in sine insasi a esentei
reflexiei proprii, care ii e inerenta (sic!)... (81).

Forma este esentiala. Esenta are o forma. intr-un

fel sau altul forma e dependenta si de esenta...

Esenla ca identitate fara forma (identitate cu ea insasi)

devine materie.
...Ea (die Materie) este baza propriu-zisa sau substratul
formei... (82).
40aca facem abstractie de orice determinari, de orice forma,

famine materia nedeterminata. Materia este ceva cu total

abstract. (Materia nu se poate vedea, simti etc.; ceea ce se
vede sau se simte este deja materie determinaki, Mica' unitatea
materiei si a formei) (82).
Materia nu este temeiul formei, ci unitatea temeiului cu ceea
ce este intemeiat. Materia este pasivul, iar forma este activul
(tatiges) (83). Materia trebuie sa capete forma, iar forma trebuie s a se materializeze... (84).
Ceea ce apare ca o activitate a formei este, de altfel,
N.B. in aceeasi masura miscare proprie a materiei insasi...

(85-86).
... (i una si alta, actiunea formei si miscarea materiei, sint

unul si acelasi lucru... Materia ca atare este determinata sau

raportul" cauzelor.

Note) trod.

CONSPECTUL "STIINTA EOGICII". TEORIA ESENTEI

123

are in mod necesar o forma oarecare, iar forma este pur i simplu
o forma materialg, stabila (86).

Non,: Metodg formalg, de explicare, pornind de la ratiuni

tautologice.

Foarte des, mai ales In stiintele fizice, ratiunea de a fi"

este explicata in mod tautologic: miscarea pamintului se explicg
prin forta de atractie" a Soarelui. Dar ce este forta de atractie?

Tot o miscare !! (92). 0 tautologie goalg: de co se duce omul

acesta la oras? Datorita fortei de atractie a orasului ! (93). in

stiinta se Intimpli i asa: la inceput sint prezentate drept

temei" moleculele, eterul, materia electricg," (95-96) etc.,
iar dupg, aceea se constata ea' ele (aceste concepte) sint
propriu-zis niste determinari deduse din ceea ce ele sint menite

sa fundamenteze, adica sint niste ipoteze i fictiuni deduse

dintr-o reflexie necritica ... Sau se spune ea' noi nu cunoastem
natura interna a acestor forte si materii... (96) si c atunci

nu mai rgmine nimic de explicat", ci trebuie pur si simplu

sg ne limitam la fapte...
Der reale Grund*... nu este o tautologie, ci uo alta determinare a continutului (97).

In problema temeiului" (Grund), Hegel remarca printre

altele
Dacg despre natura se spune cil ea este temeiul lumii, atunci,
pe de o parte, ceea ce se numeste natura este acelasi lucru cu

lumea, iar lumea nu este altceva decit natura insasi (100).

Pe de alta parte, pentru ca natura sit deving, lume, i se mai
adauga din afarg o mare varietate de determinari...
Intrucit orice lucru are mehrere"** odeterminari ale continutului, raporturi i aspecte, se pot aduce oricit de multe
argumente pentru i contra (103). Este tocmai ceea ce Socrate
si Platon numeau sofisticg,. Argumentele de acest fel nu contin
uintregul cuprins al lucrului, nu-1 epuizeazii, (In sensul de
ua contine legatura lucrului, si de a cuprinde toate* laturile
lui).
temeiul real.

multiple".
10*

Naa trad.

Nola grad.

124

V.

I. LENIN

Trecerea de la temei (Grund) la conditie (Bedingung).

If I'm not mistaken, there is much

and leeres* pedantism la

Hegel in aceste concluzii, dar ideea fundamental5 este geniala: ideea leghturii
universale, multilaterale, vii Intre toate
lucrurile i a reflecthrii acestei leggturi
materialistisch auf den Kopf gestellter
Hegel**
In conceptele omului, care trebuie s'a fie i ele cioplite, lefuite, elastice, mobile, relative, legate intre ele,
unitare in opozitia lor pentru a cuprinde
lumea. Continuarea operei lui Hegel i a
lui Marx trebuie s. constea in elaborarea
mysticism

Dar elaborarea

pur

logicV?

Das Milt zusammen***.

Acestea trebuie
s. coincida", ca

inductia i de-

ductia in Capitalul"

Deseori la Hegel
cuvintul

moment" este
luat In sensul
de moment al

legdturii,

de moment in
conexiune

dialectied a istoriei gindirii omene0i, a 0iintei i a tehnicii.

Riul t i pialturile in acest riu. Pozitia

lieegrei picAturi, raportul

dintre ea 0

celelalte; leggtura ei cu celelalte; directia

micrii ei; viteza; linia micrii dreapth, curl* circulath etc.
in sus, In jos.

Suma micrii. Conceptele ca inventarii

ale diferitelor laturi ale mipirii, ale diferitelor picaturi (=i lucruri") ale diferitelor suvoaie" etc. lath a peu pres****
tabloul lumii dupa Logica lui Hegel, firq-

te minus bunul dumnezeu i absolutul.

(iDacA, sint intrunite toate conditiile unui lueru, atunci el
capata existenth... (116).
Foarte bine! Dar ce cauta aici ideea absoluth i idealismul?

Este amuzanta aceasth deducere" a ...existenfei...

***

Deed nu ma fusel, exist& aid mult mistialem i gol.

Hegel riisturnat In chip materialist. Nota trod.
Aceasta coincide. Nola grad.
ou aproximatie. Nola trad.

Nota trod.

CONSPECTUL STIINTA LOGICIP. TEORIA ESENTEI

126

SECTIUNEA A DOUA:
FENOMENUL

Prima frazg: Esenta trebuie sg. aparg... (119) aparitia

esentei este (1) Existenz (lucru); (2) fenomen (Erscheinung).
( Fenomenul este ceea ce este lucrul in sine sau adevgrul lui,
p. 120.) Lumii fenomenelor ii este opusg lumea reflectatg in
ea insgsi, lumea care este in sine ... (120). (3) Verialtnis (raport)
si realitate.

Intre altele: Demonstratia este, in general, o cunoatere

mij locith. ...

Diferitele moduri de fiintare cer moduri de mijlocire

proprii lor sau le contin in sinea lor ; de aceea qi natura demonstratiei este diferitg pentru fiecare dintre ele ... (121).

iarlsi... despre existenta lui dumnezeu!! Bietul

dumnezeu gsta! Cum se rostete cuvintul existentg,

se i simte vizat.

Existenta se deosebeste de fiintare prin naraetern1 ci. soijing,it

(Vermittelung: 124). j..j
_ Prin caracterul ei concret i prin leggtura :?-1

...Lucrul in sine i fiintarea sa mijlocia sint amindoug

cuprinse in existen i amindoug sint existente; lucrul in sine
existg i este existentg esentialg a lucrului, in timp ce fiintarea
mijlocitg este existenta lui neesentialg... (125).

? Lucrul in sine este fatg de fiintare ceea ce este esentialul MO, de neesential?

126

V.

I. LENIN

:..El (Ding-an-sich) nu trebuie s aiba in el insusi nici

o diversitate proprie determinath si de aceea dobindeste aceast5,
diversitate numai cind este transpus in reflexia exterioark insa

atunci famine indiferent fata de ca. ( Lucrul in sine are

culoare numai cind e pus sub ochi, are miros cind este pus sub
nas s.a.m.d.)... (126).

...Un lucru are proprietatea de a produce in altul cutare

sau cutare efecte 5i de a se revela intr-un mod propriu in rapor-

turile sale ... (129). Lucrul in sine existit, prin urmare, in

mod esential...
In nota este vorba despre lucrul in sine al idealismului
transcendental...
...Luerul in sine ca atare nu este altceva decit o abstractie
goalk lipsita de orice determinare, despre care, fireste, nu se

poate sti nimic tocmai pentru a el trebuie sa fie o abstractie

lipsita de orice determinare ...
Idealismul transcendental... transpune in constiinta orice
determinare a lucrurilor, atit in ceea ce priveste forma, cit
si In ceea ce priveste continutul... atunci, potrivit acestui
punct de vedere, de mine, ca subiect, depinde faptul c frunza
copacului imi apare intr-o culoare verde, iar nu neagra, g

Soarele, asa cum 11 vad eu, este rotund, iar nu Mtrat, c pentru
gustul meu zaMrul este dulce, iar nu amar, ca prima si cea de-a
doua Mtaie a unei pendule Imi apar ca fiind consecutive, iar nu

simultane, cit i faptul a prima nu-mi apare ca fiind cauza

sau efectul celei de-a doua s.a.m.d. (131)... -Hegel face mai
departe rezerva c aici a analizat numai problem, lucrului in
sine si aul3erliche Reflexion"*.
Insuficienta esentiala a punctului de
vedere la care se opreste Flozofia de care am

vorbit aici consta insa in faptul ca ea se

cramponeaza cu IncapAtinare de lucrul In

Thiffe abstract, ca de o ultima de terminare, si
opune Tucrului in sine reflexia san determifondul = con- narea i diversitatea proprietatilor, in timp
tra subiecti- ce in realitate lucrul in sine are, in fond,
vismului si a masa reflexie exterioara in el insusi si
separarii lucru- se determina ca ceva care posed, deter*

ga rellexiei elterioare..

Aota (rad.

CONSPECTUL $TIINTA LOGLCII. TEORIA ESENTEI

mingri proprii, propriet4i; de aici rezulti,

ck

purul lucru in sine, ca abstractie a lucru-

127

lui in sine de
fenomen

lui, este o determinare lipsith de adevilr

(132).

...Numeroasele lucruri, diferite uncle de altele, se afra

intr-o interactiune esentialiti datoria propriethtilor lor ; proprie-

tatea ins4si nu este altceva decit aceasth interactiune si fad.

ea lucrul nu este nimic ... (133).
Die Dingheit* se transform5, in Eigenschaft** (134). Eigenschaft se transformli, in rmaterie" sau Stoff"*** (lucrurile sint

aldtuite din substante") etc.

Fenomenul este..., in primul rind, esenta sub aspectul ei

de existenta ... (144). Fenomenul reprezinta.... unitatea dintre

aparenta i existent'&... (145).
Unitatea in fenomene: AceastA unitate
este legea fenomenului. Legea constituie

legea

(fenomenelor)
astfel elementul pozitiv in procesul de mijlocire a fenomenului (148).
in genere, totul este extrem de obscur. Dar o gindire
vie, dupA cit se pare, existA totusi aici: conceptul delfge este
una dintre treptele cunoasterii de Catre om a uniteilit si conexivnii, a interdependentai i integralifatii procesului universal.

Aici Ileger"ajusteaz5," i sucete" cuvintele i conceptele,

pentru a combate absolutizarea conceptului de lege, simplificarea lui, feticizarea lui IV. B. pentru fizica rnodera, I ffi
N.B.
Legea este

Aceast5, stabilitate permanenth pe care

fenomenul o posed, in lege ... (149).

II
II

ceea ce-este permanent (ceea ce

persistA) in fenomen

Legea este reflexia fenomenului in identi-

tatea lui cu sine insui (149). (Legea este

identicul in fenomene: reflectarea fenome-

nului in identitatea lui cu sine insu0").

obieetitate, oalitatea de a Ii lueru, object.

proprietate. Nola trod.
oubstautlic Nola brad.

Nola trad.

(Legea este identicul in fenomen)

128

V.

N.B.

Legea = reflectarea caimli

a fenomenelor
N.B.

I. LENIN

Aceasth identitate, care sth la baza fenomenului si care formeaz5, legea, este un moment propriu fenomenului... De aceea legea
nu se affa, dincolo de fenomen, ci ii este direct

imanentd; imperiul legilor este reflectarea

calma (subliniat de Hegel) a lumii existente
sau a lumii fenomenale ...

Aceasta este o remarcabi1 5, definitie materialisth i cit

se poate de nirnerith (prin cuvintul ruhige"). Legea ia
ceea ce este calm, si de aceea legea, orice lege, este ingusth,

incompleth, aproximativa.
Existenta se intoarce in lege ca in temeiul
situ ;

fenomenul contine in sine si temeiul

simplu si miscarea de disolutie a fenomena-

lithtii universului, a c4rui esentialitate

N.B.

Legea este
fenomenul
esential

constituie temeiul.

Legea este, asadar,

fenomenul considerat ca esenciaN (150).

Ergo de. ewieseRtasilit concepte de

acelasi gen (de acelasi ordin) sau, mai
bine-zis, de acelasi nivel, care exprimii
aprofundareade_diirt_pm_ a cunoasterii
terlamenelor,a_uniyersului 6167-

N .B.

(Legea este reflectarea esentialului in miscarea universului.)

(Fenomenul
este integra-

litatea, totali-

tatea)((legea
o parte))

eaIni.

Miscarea universului in fenomene (Bewegung des erscheinenden

Universurns), in

esentialitatea acestei miscriri este legea.

Imperiul legilor este continutul calm

al fenomenului; fenomenul este si el tot acest

continut, dar

se prezinth,

ca o varietate

necontenita i ca reflexie in altul... De aceea,

In raport cu legea, fenomenul este totalitatea, jii
Nola trad.

CONSPECTUL STIINTA LOGICII. TEORIA ESENTEI

129

(Fenomenul
Mei el contine in sine legea $1, ceva este
mai b omai mult,_ momentul formei care se
g
a
t decit
misct ea instsi (151).
legea)

Dar, mai departe, el pare a recunoaste, desi intr-o

forint neclart, p. 154, di legea poate s completeze aceastg

Mangel*, sit cuprindt i latura negativh, i Totalitat

der Erscheinung** (mai ales 154 i.f.). De revenit
I

Lumea in sine este identict cu lumea fenomenelor, dar in

acelasi timp ii este opust (158). Ceea ce este pozitiv intr-una
este negativ in cealaltt. Ceea ce este rtu in lumea fenomenelor
este bun in hirnea in sine. Comp., spune Hegel aici, cu Fenomenologia spiritului", p. 121 si ff.86.
Lumea fenomenalt si cea esentialg... ambele sint intreguri de
sine stttAtoare ale existentei, una ar urma st fie numai existenta

reflectatti, iar cealaltt existenta nemijlocita; dar fiecare din

ele continut neintrerupt in altul ei si de aceea este, in ea instsi,

identitatea acestor dout momente... Ambele lumi sint, in

primul rind, de sine sttitgtoare, dar sint astfel numai ca totalithti si sint totalittti numai in mtsura in care fiecare contine,
in fond, momentul celeilalte ... (159-160).
Esential este aici faptul cg Si lumea fenomenelor, si lumea

in sine sint momente ale cunoasterii naturii de cgtre om,

sint trepte, sellimbari sau aprofundtri (ale cunoasterii).
Deplasarea lumii in sine din cc in ce mai departe de lumea
fenomenelor
iatt ce nu se vede Ind pint acum la Hegel.
N.B. La Hegelmornentele" conceptului nu au semnificatia de momente" aletrecerii?

...Apdar, legea reprezintei an raport esenhial>

(subliniat de Hegel).

(Legea este un raport.N.B. acest lucru pentru machisti

si ceilalti agnostici, precum si pentru kantieni etc. Un raport

al esenfelor sau intre esente.

Iaounri.

Nola grad.

totalitatea fenomenului.

Nola grad.

V.

130

I. LENIN

Cuvintul lame exprimk in general, totalitatea inforniii, a

diversithtii ... (160).
Si capitolul al treilea ( Raportul esential)) incepe cu propzitia: Adevitrul fenomenului 11 constituie raportul esential...
(161).

Subdiviziun

Raportul dintre intreg i parte (sic! I (p. 168)) se

dintre /oriel i exteriorizarea ei;

transformrt in urmrttorul:
Trecerea la substant, la realidintre interior si exterior.
tate.

Adevrtrul raportului constk asadar, In mijlocire... (167).

Trecerea" la fortri,: Forta este unitatea negativri in care se
rezolvrt contradictia dintre intreg si pitirti; ea este adevrirul
acestui prim raport (170).
((Acesta este unul dintre cele 1 000 de pasaje asernraittoare,
intilnite la Hegel, care ii scot din fire pe filozofii naivi de felul

lui Pearson, autorul lucthrii The Grammar of Science"87.

El citead un asemenea pasaj si se infurie: iatt ce galimatie
se predit in scolile noastre !! Si el are dreptate, intr-un sens
anumit, partial. Este absurd d se predea asemenea lucruri.
Din ele trebuie s ii scofi in prealabil dialectica materialisth. Restul, in proportie de 8/10, este coajk gunoi.))
Forta apare ca ceva ce apartine" (als angehorig) lucrului
existent sau materiei"... Dad se pune deci intrebarea: cum
ajunge un lucru sau o materie sci posede o forth, se poate thspunde
oh aceasta se datorete impresiei pe care o avem cr.," forta este
exterior legath CU ele i crt e imprimata lucrului printr-un act
de violenth exterioath (171).
... In intreaga dezvoltare a naturii, tiintei $i spiri-

tului in genere se constath i." este foarte important s'a, ne

conVingem de aceasta c ceea ce este prim, prin faptul cii

ceva este abia launtric sau, altfel spusi in conceptul_s4u, este,,

t ocmai din aceastii mud, numai fiintarea sa in fapt nemiilocitk..pasivil... (181).

Inceputul tuturor lucrurilor poate fi considerat ca

i in aceIai timp ca exterior.
pasiv

interior

CONSPECTUL STIINTA LOGICIP. TEORIA ESENTEI

131

Dar ceea ce ne intereseaM, aici este alteeva, i anume:

criteriul dialecticii, care intimplAtor s-a strecurat la

Hegel: in intreaga dezvoltare a naturii,stiinfei si spiritului": iatit unde este

griiantele de profund adeva'r sub inve14u1 mistic al hegelianismului!

# Exemplu: germenul omului nu este, \ \

spune el decit ornul interior dem Anderssein Preissgegebenes*, este elementul

\N

pasiv. La inceput, Gott** ina nu este

aceea, privit Ca
ceva nemijlocit, dumnezeu
nu este decitnaturei(182).
spirit.

ae***88.

De

(Si aid avem, iarki, ceva caracteristic !!)

"

***
****

clat

n puterea altei fiintri.

dumnezeu.

Nola frac!.

adert la aeoasta.

Datum.

Nola brad.

Nora had.

Nobel brad.

Feuerbach
daran ,kniipft

Jos Gott,

rilmine

Natur****.

132

V.

I. LENIN

SECTIUNEA K TREIA:

REALITATEA
...Realitatea este unitatea dintre esent

i existentg...

(184).

Subdiviziuni: 1) absolutul" 2) realitatea propriu-

zisA. Realitatea, posibilitatea i necesitatea alctuiesc momentele formale ale absolutului". 3) raportul absolut": substanta.
In el (dem Absoluten) nu exist& nici un fel de devenire
(187)
i alte asburdithti in legaturA cu absolutul...
absolutul este absolutul absolut...
relativ...
et) atributul este
9)

Intr-o notrt", Hegel vorbeste (in termeni prea generali si

nebulosi) despre lipsurile filozofiei lui Spinoza si a lui Leibniz.
de obicei: de l' De notat printre altele:
la o extremrt
Unui principiu filozofic unilateral i se

la alta

totalitate.(un
fel de) deplinl-

tate risipitl

opune, in general, un principiu unilateral

contrar i, asa cum se intimpl'a Intotdeauna,

este totusi prezenth totalitatea, cel putin ca

o deplineitate risipitd (197).

Realitatea este mai presus de fiinfare si de existenfri.

(1) Fiintarea este nernijlocitg.

oFiintarea nu este incii

ceva real.
Ea trece in alta.

(2) Existenta (ea trece

In fenomen)

(3) Realitate

rezulth din ternei,

din con-

ditii, dar In ea nu exist Inc unitatea reflexiei si a nemijlocirii".

unitatea dintre existentA Si fiintare
in sine (Ansichsein).

CONSPECTUL STIINTA LOGICII". TEORIA ESENTEI

133

...Realitatea este de asemenea mai presus de existent:4c..

(200).

...Necesitatea reala este relatia plina de continutn... <Oar

aceasta necesitate este totodata relativa... (211).
Necesitatea absoluta este, prin urmare, adevarul la care
se reintorc realitatea i posibilitatea in general, cit i necesitatea formala Si reala (215).
(Continuare)*...

(Sfirsitul volumului al II-lea al Logicii, teoria esentei)...

De remarcat ca, in Logica mica (Enciclopedia), de foarte
multe ori acelasi lucru este expus mult mai clar, cu exemple
concrete. Comp. idem, Engels si Kuno Fischer89.

In legaturi cu posibilitatea", Hegel remarca lipsa de con-

tinut a acestei categorii si in Enciclopedie spune:

Daca ceva este posibil sau imposibil, asta depinde de continut, adica de totalitatea momentelor realitatii care in desfasu-

rarea ei se arata a fi necesitatea. (Enciclopedia, vol. VI,

p. 287**, 143, Adaos.)

Totalitatea, ansamblul momentelor

rea lit a ti i,

a fi necesitate".

care in desThurarea ei se dovedeste

Desfasurarea intregului ansamblu de momente ale

realitatii N.B.= esenta cunoasterii dialectice.

Comp. in aceeasi Enciclopedie, vol. VI, p. 289, elocventele

cuvinte despre desertaciunea simplei admirari a bogatiei si
succesiunii fenomenelor in natura i despre necesitatea
...de a merge inainte, spre o intekgere tot mai exacta a

armoniei in ter ioar e si alegilor naturiin...(289).

(Apropiere de materialism.)

Ibid. Enciclopedia, p. 292: Realitatea desfasurata, ca alter-

Dare a interiorului si exteriorului care coincide in unitate,

alternarea miscarilor contrare ale realitatii care se imbina
intr-o miscare unica

iata ce este necesitatea.

" De aid manuserisul lui V.L Lenin continui cu onietul ,,Hegel. Logics II (p. 49-88)",
Nola red.
** Hegel. Werke ,Bd. VI, Berlin, 184. Nova red.

134

V.

I. LENIN

Enciclopedia, vol. VI, p. 294: ... Necesitatea este

oarha numai in miisura in care nu este inteleas'a...
Ib., p. 295: ocu el (dem Menschen*)... se intimplA... cg,
din actiunile lui rezula cu totul altceva decit a crezut si a
vrut el ...

lb., p. 301: Substankt esteo treapta importanta

in procesvl de dezvoltare al ideii*...

Citeste: o treapta important5, in procesul de dezvoltare

al cunoageril naturii i materiel de catre om.

Logik, vol. IV
... Ea (die Substanz) este fiintarea in mice f iintare ...
(220)**.

Raportul de substantialitate se transform'a in raport de cauzalitate (223).

...Substanta posed5,... realitate abia ca o cauzA... (225).

Pe de o parte, trebuie s adincim cunoasterea materiei

ping, la cunoasterea (pink' la conceptul) substantei, pentru a
gasi cauzele fenomenelor. Pe de altA parte, adevArata cunoastere a cauzei este adincirea cunoasterii de la exteriorul fenomenelor la substantil. Acest lucru ar trebui explicat prin
doia feluri de exemple: 1) din istoria stiintelor naturii i
2) din istoria filozofiei. Mai exact: nu de exemple" avem
nevoie aici comparaison n'est pas raison*** , ci de
chintesenia acestor dou5, istorii + istoria tehnicii.

Efectul nu contine..., in general, nimic care srt nu fi fost

continut in cauzg... (226) und umgekehrt****...
Cauza i efectul, ergo, sint doar niste momente ale interdependentei universale, ale leeaturii (universale), ale conexiunii evenimentelor, sint doar niste verigi in lantul dezvolfarii materiei.

**

***

**

omul. Nola grad.

Nota red.
Hegel. Werke, Bd. IV, Berlin, 1834.
eomparatia nu este o dovadil. Nota brad.
vi invers.

biota brad.

CONSPECTUL STIINTA LOGICIV. TEORIA ESENTEI

N.B.:
Unul

136

i acelasi lucru se dovedeste a fi intr-un caz eau*

in alt caz efect, o (lath, stabilitate propriu-zisA, a1t datA fiintare

pusl sau determinare care tine de altuh (227).

Caracterul multilateral si atotcuprinzsator

al leg'aturii universale pe care cauzalitatea
N.B nu o exprinia decit unilateral, fragmentar
si incomplet.

N.B.

Aid ins'a se poate adAuga ea' , intrucit se admite un raport

intre cauzit si efect, chiar dael nu in sensul propriu al cuvin-

tului, efectul nu poate fi mai mare decit cauza, deoarece efectul

nu este altceva decit manifestarea cauzei.
Iar mai departe despre istorie. In istorie,
in istorie,
spune el, este curentg citarea unor anecdote cu mici cauze
mici cauze" ale unor mari cvenimente ; de fapt,
ale unor
este vorba doar de prilejuri, doar de dul3ere mari eveniErregung*, de care spiritul liluntric al evenimente"
mentelor putea s. nici nu aibg, nevoie (230).
(De aceea acest mod de a zugrg.vi istoria in stil

de arabesc, de a si-o inchipui sub forma unei

tulpini subtiri i slabe care (15, nastere unei
plante de proportii imense, reprezinta, desigur,

o conceptie ingenioas5,, dar cu totul superficialA despre istorie (ib.).

Acest spirit l'auntric"

comp. Plehanov9

este

referire idea1ist, misticei, dar foarte profunda, la cauzele

istorice ale evenimentelor. Hegel subsumeazA pe de-a-ntregul

cauzalifatii istoria si dovedeste o intelegere de o mie de ori

mai profundli, si mai largA a cauzaliatii decit foarte multi
dintre savantii" de astilzi.

Asa, de exempla, o piata care se afta in miscare este o

cauzA; miscarea ei este o determinare pe care ea o posed5, si
in afarl de care mai contine multe alte determinki, cum sint:
culoarea, forma etc., care nu fac parte din cauzalitatea ei (232).
impuls xterior.

Nota irad.

136

V.

I. LENIN

Cauzalitatea, asa cum este ea inteleasA de noi in mod

obisnuit, este numai o mic5, pArticid, a legAturii universale,
dar (adAugare materialisa) nu o piirticid a leg4turii subiec-

tive, ci a legaturii reale obiective.

Dar din migarea raportului de e auz a li t a I e determinat rezula acum nu numai cti cauza se stinge in efect si o
data cu ea se stinge si efectul
ca in cauzalitatea formara ,
dar si e% in stingerea ei cauza apare din nou in efectul ei, iar
efectul, disp5And in cauza", reapare si el in ea. Fiecare dintre
aceste determinri se supriing, pe sine afirmindu-se si se afirmA
suprimindu-se; aici nu este vorba de o trecere exterioar5, a

cauzalittii de la un substrat la altul, cad mimai devenind

altceva se afirmg cauzalitatea ea atare. In felul acesta se poate
spune a cauzalitatea se presupune pe sine insgsi sau di, ea se
conditioneazg pe sine* (235).

Miscarea raportului de cauzalitate" = in realitate: miscarea materiei, respectiv miscarea istoriei, sesizat, 1110leas in legdtura ei l'auntricA pia, la cutare sau cutare grad
de profunzime sau de amploare...

Interactiunea se prezinta mai intii ca o cauzalitate reciproe% a substantelor presupuse, care se conditioneazg una pe
alta; fiecare este, fat5, de cealalla, substanfa activ si in acelasi

timp substanth pasiva (240).

In interactiune, cauzalitatea original% se prezinta ca aparitie din negatia ei, adica din pasivitate, si ca disparitie in

ea, deci ca o devenire...

... In aceast coincidentA, prin urmare,
le
necesitatea
si cauzalitatea au dispArut; ele
si r ap ort"
contin in sine atit identitatea nemijlocia ca
legiturl si raport, cit si substantialitatea
absolufa a diversilor, prin urinare accidenunitatea
talitatea lor absoluth ; contin in sine unitatea
substantei in
original% a diversiatii substantiale, prin
diversitate"
urmare contradictia abso1ut6. Necesitatea
este fiintare, pentru cii aceasta este; ea este

CONSPECTUL ,,STIINTA LOGICIP% TEORIA ESENTEI

137

unitatea fiintgrii cu sine insMi, a fiincArii care

este propriul ei temei; dar, pe de altA parte,

intrucit are un temei, ea nu este fiintare, ci
numai aparertd, raport sau mijlocire. Cauzalitatea este aceastA punere a trecerii fiintei
originare, a cauzei, in aparentg in simplul
fapt de a fi pus, i reciproc, a faptului de a fi
pus in originaritate ; dar InsMi identitatea
dintre fiintare i aparentA constituie necesitatea incA internA. AceastA interioritate sau
aceastA fiintare in sine o suprinia, micarea
cauzalitAtii; prin aceasta dispare substantia-

raport,
mijlocire

litatea laturilor care se aflit in raport i se

dezvAluie necesitatea.

Necesitatea devine

libertate nu prin aceea CA dispare, ci prin

acepa a se manifestA identitatea ei, care e
inert doar interioarA (241-242).

necesitatea

nu dispare
devenind

libertate

Cind citeti cele scrise de Hegel despre cauzalitate, la

prima vedere ti se pare straniu eh el s-a oprit relativ atit de

putin asupra acestei tome atit de indrAgite de kantieni.

De ce? Pentru c6. in conceptia lui, cauzalitatea este numai

ma dintre determinkile legAturii universale, pe care mai
inainte el o sesizase mult mai profund i mai multilateral
in intreaga sa expunere, subliniind totdeauna, i chiar de la
inceput, aceastA leghturA, trecerile reciproce etc. etc. Ar

fi foarte instructiv sh comparam sfortaril e"

neo-

empirismului (respectiv ale idealismului fizic") cu solutiile

sau, mai bine-zis, cu metoda dialectich a lui Hegel.

De remarcat, de asemenea, cA in Enciclopedie Hegel

subliniazA insuficienta i inconsistenta conceptului gaunos

interactiune".
Volumul a/ VI-lea, p. 308*:
Dar, devi interactiunea este, incontestabil, cel mai apropiat
adevAr al raportului dintre cauzA i elect i se aflA, ca sA spu-

nem ma, in pragul conceptului, totiqi tocmai de aceea nu ne

* Hegel. Werke Bd . VI, Berlin, 1840.
11

Lenin

Opere complete. Nol. 29

Note red,

V. L LENIN

138

putem multumi cu aplicarea acestui raport atunci cind este

vorba de cunoasterea conceptualg.
Dad, vom considera un continut dat numai

nurnai inter-

din punctul de vedere al interactiunii, un

asemenea procedeu va fi in realitate lipsit
de orice concept. In acest caz avem de-a
face numai cu un fapt sec i iar4i rlimine

cerinta rnijlo-

nesatisracutg cerinta mijlocirii, adid tocmai

ceea ce constituie esentialul atunci cind se

actiune" = vid

cirii (a leggturii)
iatti,
despre ce este
vorba cind se
aplicti raportul

de cauzalitate

aplid raportul de cauzalitate. Vgzutg mai

de aproape, aceastg insuficient a. in aplicarea

raportului de interactiune constg in faptul

cti, acest raport, in loc A' fie echivalent cu
conceptul, cere sg fie el insui cunoscut.

*i, pentru a concepe raportul de interactiune,

nu trebuie sg lgsgm cei doi termeni ai rapor-

tului sii filming nite date nemijlocite, ci,

ap, cum am argtat in cele doug paragrafe
precedente, ele trebuie considerate ca momente

ale unei a treia determingri, mai inalte,

care este tocmai conceptul. A.,a, de exemplu,

dad vom considera moravurile poporului

spartan ca o consecintg a orinduirii sale
sociale i, invers, orinduirea lui socialg ca

N.B.

o consecintg a moravurilor sale, atunci vom

avea, poate, o conceptie justg asupra istoriei
acestui popor, dar aceasth conceptie nu ne
va satisface pe deplin, pentru cg o asemenea

toate laturile

inteles numai dad concepem ambii termeni

particulare"

i totalitatea
(Begriff"*)

o3onoeptulu.

explicatie nu ne va permite sti, intelegem N.B.

nici orinduirea socialg a poporului spartan
si nici moravurile lui. Acest lucru poate fi

ai raportului, ca i toate celelalte laturi

particulare ale vietii i istoriei poporului

spartan, ca decurgind din conceptul care a

stat la baza lor, a tuturor (308-309).

Nola grad.

CONSPECTUL STIINTA LOGICII'. TEORIA ESENTEI

139

La sfiritul volumului al doilea al Logicii, vol. IV, p. 243,

cind este vorba de trecerea la concept", se (16, definitia: con-

ceptul, imperiu al subiectivitg,tii sau al liberfalii*...

N.B. Libertate = subiectivitate,

(sau")

scop, conOlintil, tendintr,

N.B.

11*

140

V.

1. LENIN

VOLUMUL AL V-LEA. STIINTA LOGICH

Logica subiectiva
sau teoria conceptului

Partea a II-a.

DESPRE CONCEPT IN GENERAL

Pentru primele doug pgrti, spune Hegel, nu am dispus de

Vorarbeiten*, dar aici, dimpotrivg, existg verlmchertes
Material"**, care trebuie in Fliissigkeit bringen"***...
(3)****

eFiintarea i esenta sint, prin urmare, momentele devenirii

lui (= des Begriffs*****) (5).

De rgsturnat: conceptele sint produsul cel mai Malt

al creierului, care este produsul eel mai irialt al materiei.
uDe aceea logica obiectivg, care se ocupg de fiintarei de esen 71,

constituie propriu-zis o expunere geneticis a coneeptului (6).

9-10: Marea importantg a filozofiei lui Spinoza ca filozofie a

substantei (acest punct de vedere este foarte mnalt, dar
incomplet, si nu cel mai inalt: in general, a combate un
sistem filozofic nu inseaning a-I respinge, ci a-I dezvolta
mai departe; nu inseaning a-I inlocui cu altul, unilateral,
opus, ci a-I include in ceva mai inalt). In sisternul lui Spinoza nu existg subject liber, de sine stiltgtor, constient
(lipseste libertatea i independenta subiectutui congient
de sine inswi), dar si la Spinoza un atribut al substantei
este gindirea (10 i.f.).
luerkri pregItitoare. Nola trod.
material selerozate. Nola lrad.
** flout fluid. Nola brad.
** Hegel. Werke, Bd. V, Berlin, 1834.
Nola red.
*

**

a coneeptului.

Nola trad.

CONSPECTUL ,,STIINTA LOGICII. TEORIA CONCEPTULUI

13

141

i.f.: In treacht fie spus, a existat, o vreme, in filozofie

moda das Schlimme nachzusagen" der Einbildungskraft und dem Gedchtnisse*. Acum e la modh si diminuezi irnportanta conceptului" (= das hOchste des Denkens"**) si de a ridica in sldvi das Unbegreifliche"*"
I aluzie la Kant?I.

Trecind la critica kantianismului, Hegel con-

siderh c. un mare merit al acestuia (15) il constituie faptul

ch a afirmat ideea unithtii transcendentale a aperceptiei"

(unitatea constiintei, in care se creeazh Begriff), dar ii

reproseadt lui Kant a e unilateral i subiectiv:

... Asa cum el (der Gegenstand****)...

In gindire, el este de la inceput in

sine si pentru sine; asa cum este in intuitie
sau in reprezentare, el nu este decit fenomen ... (16). (Hegel ia idealismul lui Kant
si-I ridieli de la subiectiv la obiectiv i absolut)...
OSC af1

de la intuitie

la cunoasterea
realithtii
objective...

Kant recunoaste obiectivitatea conceptelor (obiectul lor este

Wahrheit*****), dar le lash totusi caracterul lor subiectiv.

El face ca intelectului (Verstand) sh-i preceadh GefOhl und
Anschauung******. Iath, ce spune Hegel in aceasth privinth:

Dar in ceea ce priveste, in primul rind, raportul arhtat

dintre intelect sau concept si treptele premerghtoare lui, totul
depinde de stiinta la care ne referim atunci cind vrem sh determinhm forma acestor trepte. In tiinta noastrh, ca logich purh,
aceste trepte sint fiintarea i esenta. In psihologie, intelectului
ii precede sentimenlul i intuilia, iar apoi reprezentarea in gene-

ral. In fenomenologia spiritului ca teorie a constiintei, ne

ridichm la intelect urcind treptele constiintei senzoriale i apoi
pe acelea ale perceptiei (17). La Kant, toate acestea sint foarte

incomplet" expuse.
**

**
C.

de fa vorbi de Au* imaginatia i memoria.

esupremul hi gindire.. .Nola !rad.
einconceplibiluls.
Nola lrad.
obiectul.
Nola lrad.
adevtrul. Aoki lrad.
seatimentul

intuitiq

Pinta trod

.Nota lrad.

142

V.

Apoi

I. LENIN
CEEA CE E PRINCIPAL

...Aici... conceptul nu trebuie considerat

Ajunul"
transformhrii
idealismulni

ca act al intelectului constient de sine, ca

intelect subiectiv, ci ca concept in sine si
refttru sine, care constituie 0 TREAPTA ATIT
A NATURII, CIT 1 A SPIRITULUI. VIATA,

SAU NATURA ORGANICA, ESTE ACEA TREAP-

obiectiv in

TA A NATURII PE CARE APARE CONmaterialism

CEPTUL >> (18).
Urmeazh apor un pasaj foarte interesant (p. 19-27), in care

Hegel II combate pe Kant tocmai pe plan gnoseologic (tocmai acest pasaj 1-a avut, probabil, in vedere Engels in Ludwig

Feuerbach" cind a scris ch principalul impotriva lui Kant a

fost deja spus de Hegel, in mhsura in care acest lucru este posi-

bil din punct de vedere idealist91), dezvilluind duplicitatea,

inconsecventa lui Kant, oscilhrile lui, ca sil spunem asa, intro
empirism (--- materialism) si idealism. Hegel isi desfAsoarh

intreaga sa argumentatie numai din punctul de vedere

al unui idealism mai consecvent.
Begriff nu este inch, notiunea cea mai inalth: si mai inalth
i realitate.

este ideea= unitatea dintre Begriff

Acesta nu este decit un concept

se spune de obicei,
opunind conceptului, ca ceva mai inalt, nu numai ideea, ci
ceea ce e sensibil, spatial, temporar i palpabil. in felul acesta,
abstractul este considerat ca mai putin important decit concretul, intrucit Ii lipseste tocmai aceasth laturh sensibilh, palpaspatialh i temporarh. Potrivit acestei phreri, a abstrage
inseamnh a desprinde din concret, numai pentru vzul nostru

cutare sau cutare caracteristich,

asa inch, omitind cutare sau cutare calitAti
ai insusiri ale obiectului, el sh nu-si piardh
nimic din valoarea si din demnitatea insusirilor lui, ci sh continue a-si 'Astra ca ceva

subiectiv,

Kant subapreciazh, forta

ratiunii

real, numai ch consideratil sub celhlalt aspect,

intreaga sa valoare ; asa eh, potrivit acestei

phreri, numai neputinta intelectului face ca
lui sh-i fie imposibil sh absoarbh in el toath

CONSPECTUL STIINTA LOGICII'. TEORIA CONCEPTULUI

143

aceasth boggtie i s'a fie nevoit &a, se multu-

measd cu o abstractie grad. Dar dad

materialul dat prin intuitie

i multiplici-

tatea reprezent4rii sint considerate reale in

opozitie cu ceea ce este gindit si cu conceptul,
atunci avern de-a face cu un mod de a vedea

idealistul
dar i cu religia ; crici ce sens ar avea i dror mai consecvent
se agath de
nevoi ar putea s. rAspundrt, ea dad, manifestarea fugitiv i superficialii a senzorialului si dumnezeul
individualului este ind considerata drept adeVar? ...De aceea gindirea abstractivh' trebuie
considerath' nu pur i simplu ca o indepArtare
a materiei sensibile, care nu sufeti prin acea-

care e incompatibil nu numai cu filozofia,

sta nici o diminuare a realithtii ei, crtci este

vorba mai degrab4 de o suprimare a acestei
materii si de reducerea ei, ca simplu fenomen,

la esentialul care se manifestg numai in

concept* (19-21).

Hegel are, in fond, perfecth dreptate impotriva lui Kant.

Gindirea, ridicindu-se de la concret la abstract, nu se inde-

dad este justa (N.B.) (or, Kant, ca toti filozof ii, vorbeste despre gindirea justrt) de adevr, ci se
pArteazg

apropie de el. Abstractia materie, abstractia lege a naturii,

abstractia valoare etc., intr-un cuvint toate abstractiile
stiintif ice (juste, serioase, iar nu arbitrare), reflecth natura

mai profund, mai exact, m a i complet. De la intuirea

vie la gindirea abstract i de la ea la practied, aceasta este

calea dialectid a cunoasterii adevrului, a cunoasterii realithtii obiective. Kant diminueaz4 stiinta pentru a face loc
credintei: Hegel inalth, stiinta criutind sit ne asigure crt
cunoasterea este cunoastere a lui dumnezeu. Materialistul
foaled cunoasterea materiei, a naturii, trimitind la lada

de gunoi pe dumnezeu i canaliile filozof ice care-1 apArh.

Principala neintelegere care se iveste aici consth in aceea
01 principiul natural, inceputul de la care se porneste in dezvol-

tarea naturath, sau in istoria individului in curs de formatie,

144

V.

1. LENIN

este considerat ceea ce e adevtirat i ceea cc e prim in concept

(21). (Este adevtirat cti, oamenii incep cu aceasta, dar adeveirul

nu stti in inceput, ci in sfirsit, mai exact in continuare. Adevtirul nu este prima impresie)..., dar filozofia nu trebuie s fie
o relatare a ceca ce se intimplti, ci cunoasterea a ceea ce este
adevdrat iii aceasta (21).

La Kant avem idealism psihologic": la Kant, categoriile

stilt numai determintiri care i au izvorul lor in constiinta
de sine (22). Ridicindu-se de la intelect (Verstand) la ratiune
(Vernunft), Kant diminueazti irnportanta gindirii, contestindu-i capacitatea de a ajunge la adevtirul deplin.
El (Kant) consider% cti se face abuz de logicti atunci cind
ea, care trebuie sti fie doar un canon al valabilildfii judeceitii,

este socotith drept organon pentru formarea unor evidente

objective. Conceptele ratiunii, in care ar urma sti presinitim

o forth superioath (frazti idealisth!) i un continut mai profund

(j u s ! !), nu mai au in ele nimic konstitutives* ar trebui spus:

objektives**I, asa cum s-a vtizut cti au categoriile ; ele sint

simple idei; ce-i drept, este Intru totul permisti folosirea lor,
dar numai tinind searna ca, aceste entithti inteligibile, In care
ar trebui s se dezvtiluie intregul adevitr, nu sint altceva decit
niste ipoteze i ch' e nevoie de o mare dozti de arbitrar i de indrtiz-

neara pentru a le considera, asa cum sint ele in sine si pentru

sine, ca expresie a adevtirului, i aceasta pentru a ele nu pot

i intilnite in nici o experienyi. Cine ar fi putut crede cti filozofia

se va apnea sti conteste adevtirul entit4ilor inteligibile pe
motiv c ele sint lipsite de substanta spatialti i temporalll a
senzorialithtii? (23).
aici Hegel are dreptate in fond: valoarea este o categorie

care entbehrt des Stoffes der Sinnlichkeit***, dar ea este

m a i adeviirata decit legea cererii i ofertei.
Numai cti Hegel este idealist; de aici absurditatile lui

despre Konstitutives"**** etc.

*"
***

ess

consfilutiv.

obieetiv.

Nota trad.

Nola trad.

e lipsiti de substitute eenzorialitfitii.

oe onstituti vs. Nato !rad.

Nola trad.

C:ONSPECTUL STIINTA LOGICIV. TEORIA CONCEPTULUI

146

Kant, pe de o parte, recunoaste cit se poate de clar o b i e c-

ttivitatea" gindirii (des Denkens") ( iclentitatea dintre

concept si lucru (24)), iar pe de altA parte

Iar pe de alth parte se afirrnk de asemenea, ea noi, totusi, nu putem cunoaste lucrurile asa cum sint in sine si pentru sine si ca
N.B. adev&rul este inaccesibil ratiunii cunoscAtoare ; di, adevArul care consfa in unitatea
dintre obiect si concept nu ar fi totusi decit
fenomen, si aceasta pentru c5, continutul lui

Hegel este
pentru cognoscthilitatea
lucrului in sine

n-ar fi altceva decit diversitatea intuitiei.

In aceasth privinth, am mentionat mai inainte dA, dimpotrivk tocmai in concept este
suprimard aceasth diversitate, care este pro-

prie intuitiei, in opozitie cu conceptul, si

di prin intermediul conceptului obiectul

este readus la esentialitatea lui care nu
are un caracter de contingenth; aceasth

fenomenul

esentialitate apare in fenomen, si de aceea

tocmai fenomenul nu este ceea ce este

manifestare

privat de esentk ci o manifestare a esentei (24-25).

este o
a esentei

Va fi totdeauna un motiv de mirare c5, filozofia

kantianl a recunoscut acel raport dintre gindire

si fiintarea in fapt sensibilk la care, de altfel, a
si thmas, drept un raport relativ al simplei feno-

menalithti si a recunoscut ra,th sovAialA si a afirmat,

in genere, o unitate superioath a arnindurora

in idee, de exemplu in ideea intelectului intuitiv,

si di totusi ea s-a oprit la acest raport relativ si
totodath, la afirmatia Ca conceptul ar fi si ar thmine

complet separat de realitate ; de aici reiese c5, ea

N.B.

a sustinut ca fiind adevdrul tocmai ceea ce ea insasi II

declarase c'a este cunoastere finith si &A ea a stig- II

matizat ca ceva ce depAseste orice Emig, ca ceva

ilicit si ca o simp1 6 fictiune a gindirii, tocmai ceea
ce ea recunoscuse drept adevar, al cgrui concept
definitiv ea insh'si il formulase.

N.

146

!!Ha-ha!

V.

I. LENIN

In logick ideea devine creatoare a naturii

1

(26).

Logica este o stiinth formalh in opozilie cu

stiintele concrete (ale naturii si ale spiritului),
dar obiectul ei il constituie adevrtrul pur...
(27).

Kant insusi, intrebindu-se co este adevrtrul (Critica ratiunii

pure", p. 83) si dind un faspuns banal (acord intro cunoastere

si obiectul ei"), se contrazice singur, deoarece principala

afirmatie a idealisrnului transcendental este
cit cunoasterea nu poate sesiza lucrul in sine (27)
si d este clar a toate acestea nu sint altceva decit niste
reprezentgri lipsite de adevgr (28).
Formulind obiectii impotriva intelegerii pur formale a logicii
(care, zice el, se observh, si la Kant) si afirmind cli. din punct
de vedere obisnuit (adevhrul este acordul 1nbereinstimmunel
dintre cunoastere si obiect) un acord implicg existenta a dour',
phrti (29), Hegel spune ch. formalul in logicg este adevgrul

pur" si cg

...Inguntrul du acest formal trebuie sh, fie de aceea

mult mai bogat in determingri si in continut, si trebuie, de
asemenea, sg ni-1 reprezentgm ca avind in raport cu concretul o forth infinit mai mare decit se crede in mod obisnuit ... (29).

...Chiar dad ar fi sg nu vedem in formele logice nimic

altceva decit niste functii formale ale gindirii, si tot am avea
?

motiv sg chuthm sit ne &gm seama in ce masurg ele corespund

in sine adevgrului. 0 logicg care nu se ocupg en o asemenea

cercetare poate sti, pretindg a avea cel mult valoarea unei descrieri istorice naturale a fenomenalitatilor gEndirii in forma in
care ele existh' in mod efectiv (30-31). (In aceasta, spune
Hegel, constri meritul nepieritor al lui Aristotel), dar este
necesar sh, mergem mai departe... (31).

CONSPECTUL ,,STIINTA LOGICII". TEORIA CONCEPTULUI

Asadar, nu numai descrierea formelor

gindirii, si nu nurnai descrierea

In aceastil
acceptie, logica coincide cu e ou-

istoricti-naturala a fenomenelor gindirii (prin ce se deosebeste aceasta de descrierea formelor??),

i concordanta cu adevti-

ci

147

ria

r u 1, adick?? chintesenta sau, rnai simplu, rezultatele i bilantul istoriei gindirii?? Ne lovim aici, la Hegel, de obscuritate idealist6 si de reticenr.t. Misticism.

no cq ler ii.
Aceasta

este, in general, o problemA foarte

Nu psihologia, nu fenomenologia spiritului, ci lo-

importana.

gica = problerna adevrului.

Legile

Comp. Enciclopedia, vol. VI, p. 319*:

In realitate insk ca forme ale conceptului,
ele* (die logischen Formen**) constituie,
dimpotrivk spiritul via al realului ...

generale ale

universului
4.

si ale

gindirii

Begriff, dezvoltindu-se i trecind in adaquater

Begriff"***, devine idee (33)****. Conceptul

in obiectivitatea sa este lucrul fiintind in sine N.B.

si pentru el insusi (33)

N.B.

misticism si tadarea ideii de dezvoltare.

= obiectivism

'

!Pvt. Werke. Bd. U. 13erlir. 1610.

Aeta lr,v1
formele Ioice.

*
* Hegel. W erke, Bd.
**

frOncapt

adec, et

..VrPa red.

!solo Irv!.
N. Beelln, 1631.
Nato red.

148

V.

I. LENIN

SECTIUNEA iNTII:
SUBJECT IVITATEA

Miscarea dialecticil a conceptului"

de la conceptul pur
la judecata" (Urteil), apoi la silogism
(SchluI3) i, in sfirsit, la transformarea subiectivit4ii conceptalui in obiectivitatea lui (34-35)*.
Prima trAsttiturg, distinctivsa a conceptului este universalitatea (Allgemeinheit). N.B.: Conceptul provine din esentrt,
care provine din fiintare.

formal" la inceput

En lisant
These parts
of the work
should be
called:

a best

Ceea ce urmeazg,
dezvoltarea generalului,
a particularului (Besonderes) si a singularului
(Einzeines)
este extrem de abstract si

abstrus"*.

means for
getting

Kuno Fischer expune foarte prost

aceste rationamente abstruse", luind
exemple din
ceea ce este mai ufor

ache !***

banalit4i (impotriva revolutiei Iran-

a head-

Enciclopedie,

adilugind unele

ceze. Kuno Fischer, vol. 8, 1901, p. 530)

etc., dar flira, a with, cititorului cum siti
caute cheia intelegerii trecerilor dificile,

a intregii game de nuante ale abstractelor concepte hegeliene.

Hegel. Werke, Bd. 7, Berlin, 1834. Nola red.
Nola trad.
Citind... Aceete pirti ale lueririi ar trebui e tie numite: eel mai bun mijloe de a

obscur.

eXplta dureri de cap.

Nola brad.

B.

CONSPECTUL "STIINTA LOGICII. TEORIA CONCEPTULUI

Se vede cii. i aici principalul, pentru

Hegel, este s indice tr ec er i 1 e.
Dintr-un anumit punct de vedere, in anu-

mite conditii, generalul este particular,

particularul este general. Nu numai (1)
i legatura indisolubilil, a
legeitura,
tuturor conceptelor si judeatilor, ci (2)
trecerile unuia in altul, si nu numai trecerile, ci i (3) identitatea contrariilor
iath ce este principal pentru Hegel.
Dar aceasta abia se intrezilreste" prin

ceata unei expuneri arhi-abstruse". 0

istorie a gindirii din punctul de vedere
al dezvolthrii i aplicrii conceptelor si
categoriilor generale ale logicii
cc qu'il faut !***

voila

149

Sau acestea slut

tottqi, un tribut
plAtit logicii
vechi, formale?

Da! si Inca' un

tribut pliltit

rnisticismului
=-- idealismului

Voila* abundenta
de determin.ari"
si Begriffsbestimmungen** din
aceasth parte a
Logicii" I

Citind, la p. 125, faimosul" silogism

toti oamenii sint muritori, Caius este om,
deci este muritor", Hegel adaugA spiritual:
Te cuprinde indath plictiseala cind asculti
un asemenea silogism*
si aceasta, spune
el, se explid. prin forma inuti16; el face,
totodath, urnatoarea observatie profund`a:

Toate lucrurile slut silogism, un general

care prin particularitate se leaga cu singularul ; dar, fireste, ele nu sint un intreg ale-tuit din trei propozifii (126).

just!
,

Toate Iucrurile shit s i og i S m e"...

N.B.

Foarte bine I Cele mai obisnuite figuri" logice (toate

acestea se tasesc in despre prima figura'. a silogismului")
shit scol6zeste diluate, sit venia verbo****, cele mai obis-

nuite raporturi intre lucruri.

Iata.
Nola trad.
determinari concoptuale.
Nola grad.
Nola OM.
scuza0 exprega I Nola brad .
*

**

***

iat Co trebuio I

150

V.

I. LENIN

A., Eins*;
A. etc.) amintete de Hill cum este pastipt Hegel de cAtre Marx in
Analiza silogismelor la Hegel (E.

Besonderes** Allgemeines***, B.

B.

E.

cap. 192.

Despre Kant

Intre allele:

(iAntinomiile kantiene ale ratiunii nu sint altceva decit

aceasta opozilie intre dou determintiri care decurg cu o egalit
necesitate dintr-unul i acelai concept ... (128-129).

Formarea conceptelor (ab-

N.B.: stracte) i faptul ca se opeAr trebui sr Umkehren****:

se reving la Marx
Hegel pen- a aplical
tru a analiza dialec-

reag cu ele impliadejarepre-

zentarea, convingerea, c o n n a 1egit4ii legAturii universale obiective.

A desprinde cauzalitatea din N.B.
tica lui aceastA legliturA este ceva ab- In lepas cu pas Hegel, in surd. A nega obiectivitatea
conceptelor, obiectivitatea ge- grIturg
o oarecare forma ei neralului in singular i parti- cu aderatiologicti cu- nalk la cular, este imposibil. Hegel Varatul
este deci mult mai profund sens al
rent4 i t e- economia
decit Kant i altii cind stu- Logicii
oria cu- politic diaz'a reflectarea micArii lu- lui
mii obiective in miparea con- Hegel
ceptelor. Asa cum forma va-

nonerii
a kantienilor etc.

loare simpl, ea act singular

de schimb al unei mgdi oarecare pe alta, contine deja,

intr-o form'a,' nedezvoltatk
toate contradictiile principale

ale capitalismului, tot ap

***

singularul
Nota trad.
partioularul. Nola lrad.
generalul. Nola trod.

de inversat.

Nota trad

si

CONSPECTUL STIINTA LOGICIV. 'IEORIA CONCEPTULUI

151

cea mai simplti generalizare,

prima si cea mai simpta for'

mare de

concepte (judectiti,
silogisme etc.), inseanmil o

cunoastere din ce in ce mai

profundti de ctitre om a conexiunii universale obiective.
Aici trebuie ctiutate adevtiratul sens, insemntitatea i rolul
Logicii lui Hegel. N.B. acest
lucru.

Douti aforisme:

1. Plehanov critica. kantianismul (si agno- In legtiturti

sticismul in general) mai mult din punctul de cu critica
vedere materialist vulgar decit din cel mate- kantianismu rialist dialectic, in masura in care el respinge lui contemporan, a manumai a limine* rationamentele lor, ftir'g a chismului
corecta (cum II corecta Hegel pe Kant) aceste
etc.:
rationamente, aprofimdindu-le, generalizin-

du-le, ltirgindu-le, artitind lega' tura 0

treeerile tuturor conceptelor de orice
fel.
2. Marxistii criticau (la inceputul secolului
al XX-lea) pe kantieni i pe adeptii lui Hume

mai mult in maniera lui Feuerbach (si a liii

Biichner) decit in maniera lui Hegel.

... 0

experientti care se bazea7;ti pe hiductie este consi-

deratti valabilti, de0, dupti ptirerea generalti, perceperea

nu este incheiatii; dar ceea ce se poate presupune este

doar cti nu se poate gtisi nici o mtirturie care sti con- N.B.
trazicti aceastti experientti in mtisura in care ea este
,idevtiratti in sine si pentru sine (154).
*

din capul looului.

Nola Iracl.

152

V.

I. LENIN

Acest pasaj se aflg in : Silogismul inductiei". Cel mai

simplu adevg'r, obtinut pe calea inductivg cea mai simplg,
este intotdeauna incomplet, deoarece experienta nu este
niciodatg incheiatg. Ergo: leggtura inductiei cu analogia
cu eonjectura (previziunea stiintificg), relativitatea oricgrei cunostinte i continutul absolut in fiecare pas inainte
al cunoasterii.
Ai orism: Nu poti intelege pe deplin Capitalul" lui Marx,
si mai ales capitolul I, fArg s fi studiat temeinic i fgrg s.
fi inteles intreaga Logicg a lui Hegel. Prin urmare, nici un
marxist nu 1-a inteles pe Marx timp de o jumgtate de secol !I

Treeerea silogismului prin analogie

(de analogic) la silogismul de necesitate,

a silogismului prin inductie la silogismul

prin analogie,
a silogismului prin care
se conchide de la general la particular
silogismul* prin care se conchide de la particular
la general,
expunerea legizturii i

a tree,erilor leggtura este si ea trecere

iatg sarcina pe care si-a luat-o Hegel.

El a demonstrat in mod real Ca'

formele i legile logice nu sint un mnveli

gol, ci relleetarea lumii obiective. Mai

aforism

exact, el nu a demonstrat, ci a intuit

in mod genial.

in Encielopedie, Hegel atrage atentia

impktirea in intelect irafiune, in coneep te

de cutare sau cutare fel trebuie inteleasg th

sensul
* Pe
.Nita red.

et se vede, a fest omisi propozitia la" dinaintea ouvIntulai silogism.

CONSPECTUL STIINTA LOGICIP% TEORIA CONCEPTULUI

153

cA activitatea noastrA ori se opreste numai

concepte
la forma negativ i abstraca, a conceptului, ( abstracte
ori 11 intelege, conform naturii lui adevkate,
i concepte
ca fiMd in acelasi timp pozitiv i concret. Asa,
concrete
de exemplu, dad consideritim libertatea drept
opusul abstract al necesitkii, nu avem decit

conceptul libertkii potrivit intelectului, pe

cind, dimpotrivk conceptul adevkat si rational

al libertkii contine in sine necesitatea ca dep5,-

libertate
si necesitate

* (p. 347-348, vol. VI)*.

Ib., P. 349: Aristotel a descris atit de complet formele logice,

incit in esent5," n-a mai famas nimic de adAugat.

De obicei, figurile silogismului" sint considerate drept un
formalism gol. Dar, in realitate, ele (aceste figuri) au un
sens foarte temeinic, care rezia in necesitatea ca fiecare moment,

ca determinare a conceptului, st devin4 el insusi intregul

gi

temeiul mijlocitor (352, vol. VI).

Encielopedia (vol. VI, P. 353-354):
Sensul obiectiv al figurilor silogismului constk in

general, in aceea d tot ce este rational se dovedeste

a fi un silogism introit, i anume in asa fel d fiecare

N.B.

dintre termenii s5,i ocup5, atit locul de termen extrem,

cit i pe cel de termen mediu. La fel stau lucrurile si cu

cei trei termeni ai stiintei filozofice, adid cu ideea

logick natura i spiritul. Aici, la inceput, natura este
termen mediu, care face legkura. Natura, acest tot
nemijlocit, se dezvolfa in cei doi termeni extremi in
ideea logid si in spirit. -I-Natura, aceastA' totalitate nemijlo-

citk se desface in ideea logid si in

spirit" Logica este doctrina cunoasterii.

Este teoria cunoasterii. Cunoasterea este

nellectarea naturii de dtre om. Dar

aceasta nu este o reflective gimplk

nemijlocitk integralk ei este procesul

unui ir de abstractii, formilrt, aleAtuiri
Hegel. Werke, Bd. VI, Berlin, 1840.
12

Nola red,

N.B.

V.

154

N.B.:

I. LENIN

de concepte, legi etc., care coneepte,

stiinta = ideea

Numai ea" \

legi etc. (gindirea,

Hegel
divinizeazn

mativ, tocmai legitatea universaln a

aceastii idee

logien") cuprind in mod relativ, aproxi-

naturii in vesnicii. miscare si dezvoltare.

logien",

Aiei existg, in mod real, obiectiv, trei

legitatea,
universalitatea /

lui, ---ereierul omului (ea produs

termeni: 1) natura; 2) cunoasterea omusuperior al acestei naturi) si 3) forma de

refleetare a naturii in cunoasterea omeneasen, aceastn formn fiind tocmai conceptul, legile, categoriile etc. Omul nu
poate cuprinde = reflecta = reproduce

toata natura, in intregul ei, in totali-

tatea ei nemijlocitn" ; el poate numai

sn se apropie vepie de ea, creind abstrac-

tii, concepte, legi, un tablou stiintific

al lumii etc. etc.

N.B.

-I- Dar spiritul este spirit numai intrucit este mijlocit de naturn... Tocmai spiritul recunoaste in naturn
ideea logien si, in felul acesta, inaltn natura la esenta
ei... Ideea logien este substanta absoluth atit a

spiritului, cit si a naturii, universalul, atotpntrunzatorul (353-354).

In legnturn cu analogia, o remarcn deosebit de nimeritii.

(Instinetul ratiunii lasn sn se presimtn cn cutare sau

cutare determinare descoperia empiric isi are temeiul in

natura luntria sau in genul obiectului dat,

si el se
sprijinn dup5, aceea pe aceastn determinare (357). (Vol. VI,

p. 359.)
i la p. 358: jocul acesta neserios en analogii goale a provocat un dispret legitim fata
de filozofia naturii.

Impotriva
lui insusi 1

CONSPECTUL STIINTA LOGICII'. TEORIA CONCEPTULUI

185

In logica* curentk gindirea este desOrtitii, in mod formal

de obiectivitate:
Ghidirea este considerafa aici doar ca o activitate pur subiectiv i formalk iar obiectivul, spre deosebire de &dire,
este considerat ca ceva stabil si ca fapt de sine sttAtor. Dar
acest dualism nu este adevgrat, si este un nonsens s iei determinArile de subiectivitate i obiectivitate pur i simplu, fOrt
siti te intrebi care e originea lor ... (359-360). In realitate insk
subiectivitatea este numai o treapth, a dezvolthrii care porneste
de la fiintare i esentiti, i apoi aceasta subiectivitate <<<<Ii sparge

limita in mod dialectic si Fin silogism se deschide atre

obiectivitate (360).

Foarte profund si rational ! Legile logicii sint reflectarea

obiectivului in constiinta subiectiv5, a omului.

Vol. VI, p. 360:

Conceptul realizat" este obiectul.
Aceastg trecere de la subiect, de la concept la obiect pare
stranie", dar prin obiect nu trebuie s'a" intelegem simpla fiintare,
ci concretul complet, concretul in sine, implinit, de sine stha5.tor ... (361).

Lumea este un alt mod de a fi al ideii".

Subiectivitatea (sau conceptul)

obiectul Ant si nu sint

acelasi incru... (362).

Absurdiati despre dovada ontologick despre

dunmezeu!

N.B.

... Este eronat stt considerAm subiectivitatea si

obiectivitatea ca o opozitie permanent i abstractL
Amindoug, slat prin excelenta dialectice ... (367).

In manuscrk, ouvintul logier este I egat printr-o agouti cu euvintul aid" din citatul
urmator din Ilegd. Aoki red.
12*

166

V.

I. LENIN

SECTIUNBA A DOUA:
OBIECTIVITATEA

obiectivitate

(Logica) V, 178*:
Dublul sens al termenului obiectivitate:
...reiese ca i obiectivitatea are o dubla semnificatie: aceea de ceva opus conceptului de sine

statator, cit .5i aceea de ceva ce este in sine i

cunoa0erea
obiectului

pentru sine ... (178).

...Cunoaterea adevarului presupune cunoa-

terea obiectului ca atare, adica liber de orice

adaos al reflexiei subjective ... (178).

Urmeaza, nite consideratii asupra rnecanismului", care

sint ceva extrem de abstrus i chiar complet absurde.
Mai departe, idem despre chimism, stadiile judecatii"
etc.

Paragraful intitulat L e g e a (198-199) nu ne ofefa ceea

ce ne-am fi ateptat de la Hegel intr-o problema atit de inte-

resanta. Ciudat lucru: el raporteaza legea" la mecanism".

aceasta
Conceptul lege se apropie aici de conceptele:
apropiere

este foarte
importanta

ordine" (Ordnung), uniformitate (Gleichformigkeit) ; necesitate ; suflet" der objectiven Tota-

litat**, principiu al automicarii".

Hegel. Werke, Bd. V, Berlin, 1834.

al totalititii obiedive.

Nola red.

Nola !rad .

CONSPECTUL ,,STIINTA LOGICII". TEORIA CONCEPTULUI

157

Si toate acestea privite din punctul de vedere c mecanismul este un alt mod de a fi al spiritului, al conceptului
etc., al sufletului, al individualit54ii... dup'a cum se vede,
un joc de analogii goale!
De notat c5, la p. 210 d'am de conceptul de
ambele, si rnecanatura =
Naturnotwendigkeie*
nismul si chimismul, sint, prin urmare, con- cufundarea
cepute ca subordonate necesitititii naturale... conceptului
f i deoarece aici vedem cufundarea lui (a con-111 in exterioJJJ
ritate"
(j ceptului) in exterioritate (ib.).
Am amintit mai sus a opozitia dintre telcologie si mecanism se reduce, in primul rind, la
opozitia, mai generaM dintre libertate i nece-

(ha-ha!)

libertate si
necesitate

sitate. Sub aceasta form4, Kant a incadrat

opozitia susmei4ionat5, printre antinomiile ratiunii, i anume ca al treilea conflict in sinul
ideilor transcendentale (213). Repetind pe scurt
argumentele lui Kant despre tez i antitezk
Hegel releviti lipsa de temei a acestor argumente
Si arath la ce se reduce rationamentul lui Kant:

Rezolvarea data de Kant acestei antinomii

este aceeasi ca i rezolvarea generaliti a celorlalte

antinomii, si anume c ratiunea nu poate dovedi

nici una din cele douil propozitii, intrucit dupii

legile pur empirice ale naturii noi nu putem

avea a priori nici un principiu determinant despre

posibilitatea lucrurilor; ck de aceea, ambele

trebuic considerate nu ca propozifii objective, ci ca reguli subiective de procedare ;
1

ci eu trebuie, pe de o parte, s'a reflectez in permanentiti asupra tuturor evenirnentelor naturii

numai dup'a", principiul mecanismului naturii,
dar ci aceasta nu mil impiedick atunci cind se
prezintil, ocazia, sit urmAresc uncle forme naturale dupiti altiti regula, si anume dupil principiul

cauzelor finale; ca si cum aceste dora reguli,

t ...- Ip.rpulitert notural0

Xeto frqd.

Hegel impotriva lui

Kant
(despre

libertate si
necesitate)

Bien!

168

V.

1. LENIN

a aror necesitate, de altfel, nu existiti decit

pentru ratiunea omeneasck nu s-ar afla in
aceeasi opozitie intro ele ca i propozitiile sus-

rnentionate. Asa cum am arktat mai inainte,

plasindu-ne pe un asemenea punct de vedere
omitem sit cercetitim singurul lucru care prezinth,
interes filozofic, i anume: care dintre cele doult

principii este in sine adevArat ; dar pentru cei

ce adoptil un asemenea pullet de vedere putin

impora dad aceste principii trebuie

siti,

fie

considerate drept objective, adieg drept niste determinatii exterioare ale naturii, sau drept simple
maxime, produs al unei cunoasteri subjective ;

toate acestea inseamnei mai degrabil o cunoa,stere subiectivei, adicel intimplertoare,

intrucit ea recurge intimplii tor chill la o maximk cind la alta, dup cum se considersa, ca.
una sau cealalth este potrivititi pentru obiectul

dat, si in general nu se pune intrebarea dad

aceste determinatii sint adevitirate, indiferent

dad sint determinatii ale

ale cunoasterii (215-216).

H egel:
Scopul s-a dovedit a fi al
treilea termen lui raport cu
mecanismul si chimismul; el
este adevitirul lor. Intrucit
continu'a sg, se afle el insusi
ing,untrul sferei obiectivitititii

obiectelor

sau

Dialectica materialista:
Legile lumii exterioare, ale

naturii, imph'rtite in m eca-

nice

si

chimice (ceea

ce este foarte important), sint

bazele activit4ii umane, care

sau al nemijlocirii conceptului total, el este incrti afectat

se desfitisoaritipotrivitunuiscop.

se afla,' in fata unei lumi objec-

tivrti si depinde de ea; ea ii

tive cu care este in corelatie.

determiniti activitatea.
Sub acest aspect, al activitatii practice (indreptate spre

de exterioritatea ca atare si

Sub acest aspect si in acest

raport de finalitate examinat
de noi, care este un raport
exterior, tot mai apare cauza-

litatea mecanick crireia tre-

In activitatea lui practick

onnil are in fath lumea obiee-

un scop) a omului, cauzali-

tatea mecanicA (si chimicA) a

lumii (a naturii) apare ca si

CONSPECTUL STIINTA LOGICII*. TEORIA CONCEPTULUI

buie, in general, srt-i adaugam

i chimismul, dar apare ca

169

cum ar fi ceva exterior, secundar,, ascuns.

subordonata acestui raport, ca

suprimata in sine i pentru

sine (216-217).
... De aici rezulta natura
subordonarii celor doua forme
ale procesului obiectiv aratate
aici ; acel altul, care s-a mani-

festat in ele sub forma unui

progres infinit, este conceptul

pus pentru ele la inceput ca

ceva exterior i care nu este
alteeva decit scopul ; nu numai

conceptul este substanta lor,

dar i exterioritatea constituie

Doua, forme ale procesului

obiectiv: natura (meca-

nicg i chimica) i activitatea

omeneasca Indreptata spre

un scop. Corelatia acestor
forme. Scopurile omului par

la inceput straine (altele")

in raport cu natura. Contiinta

omului, tiinta (der Begriff")
reflecta esenta, substanta naturii, dar in acelasi timp
aceastg contiinta este exte-

pentru ele un moment esential, caruia ii datoreaza rioarg in raport cu natura

determinarea lor. In felul a- (nu coincide pur qi simplu de
cesta, tehnica mecanica sau la inceput cu ea).
chimica, datorita determinaTEHNICA MECANICA *I CHI- 1
bilitatii ei exterioare, se pune MICA servete scopurilor omu- I
singura in slujba raportului lui tocmai pentru ca. caractede finalitate, care trebuie sa rul (esenta) ei consta in defie acum analizat mai de terminarea ei de catre condiaproape (217).
tiile exterio are (legile naturii).
((TEHNICAi lumea OBIECTIVA.TEHNICAi SCOPURILE))
... El (der Zweck*) se aflg in prezenta unei lumi mecanice

i chimice obiective, fata, de care activitatea lui se comportg

ca fafa de ceva dat ... (219-220). El are o existenta cu adeva-

rat in afara himii, in mrtsura in care se gase0e in prezenta

acestei obiectivitati... (220).
In realitate, scopurile omului sint generate de lumea obiec-

tiva i o presupun, o gasesc ca data, ca prezenta. Dar

omului i se pare ca, scopurile lui sint luate dinafara lumii,
slut independente de lume (libertate").
*

Hop!.

Nota grad.

160

V.

I. LENIN

((N.B.: Toate acestea se aflA in paragraful despre scopul

subiectiv" N.B.)) (217-221).

Prin intermediul mijlocului, scopul se uneste cu obiectivitatea si, in aceasta, cu el insusi (221 : Mijlocul").
Fiind finit, scopul are, de asemenea, un
rudimente de continut finit; aceasta inseamUa c'a el nu este
ceva absolut sau ceva neapArat rational in
materialism

sine si pentru sine. Mijlocul lug este termenul mediu exterior al silogismului care
constituie realizarea scopului; de aceea in

istoric
la
Hegel

mijloc se manifestA rationalul ca atare, care

se piistreaz5, in acest altul exterior si tocmai
datorita acestei exteriorifati. De aceea mijlocul este ceva superior scopurilor finite ale
finalitAtii exterioare ; plugul este mai demn
de consideratie decit satisfactiile directe pe
care le procurA si scopurile clrora serveste.
Unealta se pAstreazA, pe cind satisfactiile
directe sint treatoare si se uiti. GRATIE

Hegel si
materialismul
istoric

UNELTELOR SALE, OMUL POSEDI PUTERE

ASUPRA NATURII EXTERIOARE, PE CIND N.B.
PRIN SCOPURILE SALE EL II ESTE MAI DEGRABA SUBORDONAT (226).

Vorbericht, adic'a prefata c4rtii, este datatil: Niirnberg,

21.VII.1816.

Acestea se aflA in Scopul realizat

MATERIALISMUL ISTORIC CA UNA DIN APLICARILE

DEZITOLTARILE UNOR IDEI GENIALE CARE EXISTA IN

GERMENE LA HEGEL.

aProcesul teleologic

este transpunerea in obiectivitate

a conceptului (sic!) care exisla ca atare in mod distinct ...

(227).

CONSPECTUL STIINTA LOGICIP. TEORIA CONCEPTULUI

1N.B.

161

Clnd Hegel se strticluiete

iar uneori
chiar se incordeaz i se opintete s6,
incadreze in categoriile logicii activitatea
umanti indreptatti spre un scop anumit,

spunind cl aceasth activitate este un

silogisrn" (Schlu13), crt subiectul (omul)

joacti

rolul unui termen" in figura"

logicti a silogismului" etc.

IN ACEST CAZ AVEM DE-A FACE NU

NUMAI CU 0 INTERPRETARE TRASA DE
PAR, NU NUMAI CU UN JOU. MCI ESTE
VORBA DE UN CONTINUT FOARTE PROFUND, FUR MATERIALIST. TREBUIE RAS-

CATEGORIILE
LOGICII
$1

PRACTICA
OMENEASCA

TURNAT: ACTIVITATEA PRACTICA A OMU-

LUI A TREBUIT SA. PUNA DE MILIARDE

DE ORI CON$TIINTA UMANA IN SITUATIA

N.B.

DE A REPETA DIFERITE FIGURI LOGICE

PENTRU CA ELE Si P 0 A TA CAPATA

SEMNIFICATIA UNOR AXIOM E. NOTA
BENE.

Mivarea scopului a ajuns acum la rezultatul eti momentul corespunztitor exteriorittitii nu este numai pus N.B.
in concept i conceptul este nu nurnal un impuls al depti-

Orli i o strtiduintrt, dar, ca totalitate concretti, el este

identic cu obiectivitatea nemijlocitti (235). La sfiritul

despre scopul realizat", la sfiritul sectiunii a II-a

0 b ie c t iv it a te a (cap. III: Teleologia")

N.B.

trecerea la sectiunea a III-a: Ideea".

Remarcabil: la idee" ca coincidenfa a

conceptului cu obiectul, la idee ca a d ev a r, Hegel ajunge prin activitatea

practicti a ormilui, indreptata spre un

scop antunit. El se apropie foarte mult de

ideea ci prin practica sa omul dovedqte
justetea obiectivrt a ideilor, conceptelor,

cuno0intelor, tiintei sale.

DE LA
CONCEPTUL
SUBIECTIV
,51 SCOPUL
SUBIECTIV

LA
ADEVARUL
OBIECTIV

162

V.

I. LENIN

SECTIUNEA A TREIA:
IDEEA

inceputul sectiunii a III-a: I d e e a.

Ideea

11

este

conceptul

adecvat, adevarul

obiectiv sau adevArul ca atare (236).

In general, introducerea la sectiunea a III-a (Ideea")

a pArtii a II-a a L o gicii" (Logica subiectiva")

(vol. V, p. 236-243) si paragrafele corespunzgtoare din

Encielopedie ( 213-215) SINT, POATE, CEA MAI DUNA
NB. EXPUNERE A DIALECTICH. Aici este afatatk cu o genia- NB
litate remarcabilk identitatea, ca s zicem asa, a logicii cu gnoseologia.
Expresia idee" este folosit a. si in sensul de simpl5, reprezen-

tare. Kant.
Kant a cerut din nou ca expresiei idee s i
Hegel impoIar
triva lui Kant I se restituie sensul ei de concept rational.
I

impotriva
transcendentului in sensul separArii
adevrului
(obiectiv) de
ceea ce este
empiric
tres Wen!

conceptul de ordinea ratiunii ar urma s5, fie,

dup'a Kant, conceptul neconditionat, dar transcendent in raport cu fenomenele, cu alte cuvinte
un concept cAruia nu i s-ar putea da nici un fel
de intrebuintare empirica adecvatk Conceptele
ratiunii servesc, dupri Kant, pentru a concepe

perceptiile, iar conceptele intelectului pentru

a le intelege. In realitate frisk daca" acestea din

uring sint intr-adevAr concepte, ele sint concepte:

prin ele se Avirseste conceperea rationala' ...

(236).

IVezi, despre Kant, si in cele ce urmeazA

Tot asa este gresit sit se considere ideea ca ceva nereal"; ca
atunci cind se spune : astea nu Sint cleat idei".

CONSPECTUL STIINTA LOGICIP. TEORIA CONCEPTULUI

Dacg gindurile sint doar ceva subiectiv i

intimplgtor, atunci se poate intr-adevar spune
cA ele nu mai au nici o altg' valoare in afarg de
aceasta; dar, sub acest raport, ele flu stau mai

163

tres bien I

prejos de reolitdtile temporare i intimplAtoare,

care nici ele n-au altg valoare decit aceea de

lucruri intimplgtoare si de simple fenomene.
Dar clack dimpotrivg, se pretinde c ideea nu
are valoare de adevAr pentru cA este transcendentil in raport cu fenomenele, pentru c nu-i

corespunde nici un obiect in lumea sensibil5

atunci avem de-a face cu o stranie neintelegere,

intrucit in felul acesta se refuzg ideii valabilitatea obiectivg pe rnotiv c ii lipseste tocmai
ceea ce constituie natura fenomenului: fiinfarea

lumii objective in neadevdrul ei (237-238).

In ceea ce priveste ideile practice, insusi

Kant recunoaste cA este pObelhaft* sg invoci

experienta impotriva ideii ; el prezintg ideile
ca pe un maximum la care trebuie s tindem

pentru a apropia de ele realitatea. *i Hegel

continug:

Dar intrucit din cele de mai sus rezultA Cit

ideea reprezintg unitatea dintre concept si obiec-

tivitate, cg ea este adevarul, nu trebuie s-o

considergm doar clrept un scop de care trebuie

sa ne apropiem, dar care rAmine mereu el insusi
un fel de transcendental, ci trebuie sit recunoastem
cg tot ce este real este ca atare numai in ingsura in
care contine ideea si o exprimg. Obiectul, lumea
obiectivg i cea subiectivg, nu numai cg trebuie,

in general, sit corespundd ideii, dar reprezintg

ele insele, ca atare, coincidenta dintre concept
si realitate ; i realitatea care nu corespunde con-

ceptului este doar simplu fenomen, este doar

ceva subiectiv, intimplgtor, arbitrar i n-are
nimic comun cu adevArul (238).
vulgar.
Nota tract.
.transcendentului*.
Nota grad.

Hegel

impotriva

Jenseite"

al lui Kant
Concordanta
conceptelor

cu lucrurile

n u este

subiectivg

164

V.

I. LENIN

Ea (die Idee) este, in

primul rend, adevilr simplu,
identitatea dintre concept si
obieetivitate ea generalitate...

Ideea (citeste: cunoasterea

omeneasd) este coincidenta

(242).

te"). Aceasta in primul rind.

... in al doilea rind, ea

reprezintA raportul dintre su-

In al doilea rind, ideea este

raportul dintre subiectivitatea

biectivitatea fiintind pentru

sine a conceptului simplu si

fiintind pentru sine (= pre-

(concordanta) dintre concept si

obieetivitate (universalita-

obiectivitatea lui, diferenfiald

tins independentli) (= a omului) i obiectivitatea d i f e-

tendinfa de a suprima aceastil

separare...

r en f i a t (de aceastA idee)...

Subiectivitatea este tendinta
de a suprima aceasti, separare

de ea; prima este, in fond,

(a ideii de obiect).
... in rnitsura in care ea este

un asemenea raport, ideea

este procesul de diferentiere

a sa in individualitate si in

natura ei anorganic

i de re-

aducere a acestora sub sa-

pinirea subiectului si de reintoarcere la prima universalitate simpUi. Identitatea ideii

cu ea indsi se confundli cu

acest proces ; gindirea, care

Cunoasterea este procesul de

cufundare (a intelectului) in
natura anorganid pentru a o
supune subiectului i pentru a
generaliza (cunoasterea universalului in fenomenele ei)...

Concordanta dintre gindire

si object este un proces. Gindirea (= omul) nu trebuie s5,-

elibereazA realitatea de aparenta unei variabilitgti frog

scop i o limpezeste in idee,
nu trebuie si reprezinte ade-

s1 reprezinte adevArul sub forma unui repaus inert, sub

forma unui simplu tablou

un repaus inert, ca pe o sim-

unui geniu, unui numrtr, unui

(chip) palid (sters), frit% ten-

rdrul acestei realitki ca pe dintri,, fruit miscare, asemenea

plg inn,agine vIrtguith, fruil impills i fiir, miscare, ca pe un

fel de geniu, sau numrtr, sau

gind abstract; ideea, datorith libertkii pe care o atinge

in ea conceptul, contine de
asemenea rea mai viguroasd

gind abstract.

Ideea contine in sine si o

contradictie foarte puternica;
repausul (pentru gindirea omului) constil in fermithtea,

CONSPECTUL STIINTA LOGICII. 'PEORIA CONCEPTULUI

contradielie; calmul ei provine

din siguranta si din increderea

cu care ea genereath permaN.B. nent aceasth contradictie i o

biruie in permanenth,' si coin-

cide in ea cu sine inthsi...

165

certitudinea cu care el creeath

in permanenth (aceasth contradictie dintre gindire i o-

biect) i o biruie in permanentg...

Cunoasterea este o apropiere permanenth

infinitil, a gindirii de obiect. Re/leenaturii in gindirea omului nu

tarea

inteleath intr-un fel inert",

abstract", Vara micare, Ord N.B.
contradictii, ci in procesul vesnic al
trebuie

misca'rii, al aparitiei contradictiilor si al

rezolvArii bor.

Ideea este... ideea de adevcir qi de bine, ca eunofftere

si voinyi... Procesul acestei
cunoasteri si (N.B.) al acestei

actiuni finite (N.B.) trans-

fornth aceasth generalitate, la

inceput abstracta, in totalitate,

Ideea este eunoffterea

Fl

aspiratia (vointa) [omului]...

Procesul cunoasterii (trecAtoare, finite, limitate) si al
actiunii transfornth conceptele

abstracte in obiectivitate

cle-

siivirOte

datorith thrui fapt ea devine

obiectivitate desiiviqitd. (243).

ACELMI LUCRU I IN ENCICLOPEDIE (VOL. VI).

Enciclopedia, 213 (p. 385*):

Ideea este adeveirul; ciici adevg-

rid consth in aceea cii, obiectivitatea

corespunde conceptului... Dar, pe de
aItr parte, tot ce este real, in milsura
in care este un adevilr, este ideea...
Fiintare singulath este numai o latuth
oarecare a ideii; de aceea ea are nevoie

si de alte realithti, care si ele apar ca

subzistind in mod izolat pentru sine ;
numai in ansamblul lor si in corelaya

Fiintarea singulath (obiectul, fenomenul etc.)

este (numai) o latuth a

ideii (a adevarului).
Adevilrul are nevoie si
de alte laturi ale stalltatii, care si ele par
numai de sine sththtoare
si particulare (besonders
fiir Bich bestehende**).

* Hegel. Werke, Bd. VI, Berlin, 1840.

Nola red.
Nola red.
eubzistind in mod particular pentru eine.

166

V.

I. LENIN

kr se realizeaza conceptul. Singularul

pentru sine nu corespunde conceptului

Flu; aceasta, mkginire a fiintei sale

in fapt constituie finitatea lui i conditia pieirii lui...
'

Hegel a intuit

Numai in ansamblullo r (zusammen)

i in eorelatia lor
(Beziehung) se realizea-

g a devarul.

Ansamblul tuturor laturilor feno-

menului, ale realitkii i rapor tu-

rile

lor (reciproce)
iata din ce se
in mod genial dia- compune adevarul. Raporturile (= trecelectica lucrurilor rile = contradictiile) conceptelor = prin(a fenomenelor, a cipalul continut al logicii, iar aceste
lumii, a natu- concepte (precum i raporturile, trecerile,

r i i) in dialectica contradictiile lor) sint aratate ca reflecconceptelor #

tad ale lumii obiective. Dialectica luer u-

ri1or creeaza dialectica ideilor i nu

invers.

a intuit i
numai atit

# Acest aforism ar trebui st fie exprimat

intr-o forma, mai popular& /Ara cuvintul
dialectica: de exemplu asa: in schimbarea,
in interdependenta tu tur or conceptelor, in
identitatea contrariilor lor, in treeerea unor
concepte in altele, in schimbarea venica, in
miparea conceptelor, Hegel a intuit in mod
genial TOCMAI UN ASEMENEA RAPORT AL
LUCRERILOR, AL NATURH.

interdependenta conceptelor
a

in ce
consti
dialecflea?

tuturor

afli intr-un anu-

fara exceptie
trecerea conceptelor dintr-unul

tuturor

in altul

N.E.
Fiecare concept se

fara exceptie.

mit raport,

intr-o anumita,
legatura cu
toate celelalte

Relativitatea opozitiei dintre concepte...

identitatea opozitiilor dintre concepte.

CONSPECTUL STIINTA LOGICIP. TEORIA CONCEPTULUI

167

Prin adevar se intelege mai intii c eu qtiu cum este ceva.

Dar acesta este totui adevarul numai In raport cu contiinta,
sau adevarul formal, pura justete ( 213, p. 386). Intr-un Bens
mai profund, adevarul consth Ins in aceea c obiectivitatea
este identica cu conceptul...
Un om rau este un om neadevarat, adica un om care nu se
comporth conform conceptului sau sau menirii sale. Dar nimic
nu poate s subziste daca este cu totul lipsit de identitatea
conceptului cu realitatea. Chiar i raul i neadevarul exista
numai in masura in care realitatea lor corespunde Inca, Intr-un
fel oarecare, conceptului lor ...
... Jot ceea ce merith numele de filozofie a avut intotdeauna

la ternelia doctrinei sale comtiinta unitatii absolute a ceea

ce pentru intelect i are adevdrul doar in separatia

sa...
Treptele fiintei i ale esentei care au

fost analizate ping acum, ca i treptele concep-

Deosebirea

tului i ale obiectivitatii, nu sint, in aceasth

dintre fiintare

iar adevarul lor consth numai in (teem eli, ele

obiectivitate
este relativa

dintre
deosebire a lor, ceva stabil i avindu-$1 i esenth,
concept
i
temeini in sine, ci se dovedesc a fi dialectice,

sint momente ale ideib (387-388).

1Vol. VI, 3881

Momente ale cunoa0erii (= ale ideii") naturii de catre

om

iata ce sint categoriile logicii.

Vol. VI, p. 388 ( 214):

Ideea poate fi exprimata, in diferite

moduri. Ea poate fi Nan ca ratiune (acesta

este adevrtratul sens filozofic pentru conceptul

de ratiune), apoi ca subiect-obiect, ca imitate
a idealului i realului, a finitului i infinitului,

a sufletului i corpului, ca posibilitate care

ii are in ea insai realitatea ei, ca ceva a

carui natura poate fi conceputh numai ca
existenta etc. Toate aceste expresii sint legi-

168

V.

I. LENIN

time, deoarece In idee sint cuprinse toate

raporturile intelectului, Msg. In infinita lor
intoarcere si identitate in sine.
universal
Intelectului nu-i este prea greu sg arate cg tot ce se spune
despre idee este In sine contradictoriu. Critica aceasta insg
poate fi intoarsg si Impotriva lui, ba, mai mult, ea a si fost
infgptuitg in idee; aceasta este o activitate a ratiunii, care,
se intelege, nu este atit de usoarg ca aceea a intelectului.
(ideea) adevgrul este

Dacg, intelectul arath eg ideea se contrazice pe ea insgsi prin

faptul cg, de exemplu, subiectivul este numai subiectiv, iar
obiectivul ii este opus, la fel fiinta este cu totul altceva decit
conceptul si de aceea nu poate fi derivath din el, si tot astf el

finitul este numai finit si este direct opus infinitului, prin

urmare nu poate fi identic cu el, si asa mai departe despre toate

determingrile, logica, dimpotrivil, aratg contrarul, si anume
cg, subiectivul care ar urma &A fie numai subiectiv, finitul care
ar urma sg fie numai finit, infinitul care ar urma sg, fie numai

infinit etc. sint lipsite de adevro, se contrazic ele insele si

tree in contrarul lor; astfel aceastg trecere si unitate, in care
extremele sint cuprinse ca depgsite, ca o aparenta oarecare sau
ca momente, se dezvgluie ca fiind adevgrul acestor extreme
(388).

Xind intelectul criticg, ideea, el este

N.B.:
Abstractiile si

victima unei duble neintelegeri. In

creth" a con-

ai ideii

unitatea con- primul rind, aceea cil termenii extremi

oricum ar fi ei exprimati ,

trariilor. .

intrucit sint dati in unitatea ideii,

Minunat
exemplu:

terminarea in care nu sint cuprinsi in

unitatea ei concretg, sint luati ca
abstractii care se ggsesc incg in afara

cel mai
simplu si

mai clar, dialectica conceptelor si rgdtici-

nile ei materialiste
int cl ectul .

sint luati de el si in sensul si cu de-

ideii. Tot atit de putin Intelege el

(der Verstand*)

relatia dintre ei,

N.B.

chiar si atunci cind ea este pusg in singumod explicit ; asa, de exemplu, ii scapg larul =
din vedere ping si natura copulei univerIn judecath care arath cg singularul, salul
Nola 00.

CONSPECTUL STIINTA LOGICIP% TEORIA CONCEPTULUI

subiectul, este totodatd $i nonsingular, cd el este universal. In al

doilea rind, intelectul considera ca reflexia sa, i anume c ideea identica cu
ea insi contine in sine negativul sau,
contradictia sa, este o reflexie exterioard, care n-ar apartine ideii.

169

Dialectica nu
este in intelec-

tul omului, ci
in idee", adiea

Tn

in real itatea
obiectiva

realitate Ins aici nu este vorba de o

intelepciune proprie intelectului, ci in-

sti$i ideea este aceea care repre-

zintti dialectica, care vesnic separa

si distinge ceea ce e identic cu sine de
ceea ce e diferent, subiectivul de

obiectiv, finitul de infinit, sufletul

de corp, si numai astfel ideea este

viata

vesnicV =
dialectica

creatie ve$nict izvor ve$nic al

viefii $i spirit ve$nic... (389).

VI, 215, p. 390:
Ideea este, in esenta, un proces, deoarece
identitatea ei nu este identitatea absoluta si
libel% a conceptului decit in mitisura in care este

negativitatea absoluta i deci dialectica.

De accea, spune Hegel, expresia unitate" a
gindirii i fiintarii, a finitului i infinitului etc.
este lalsch*, caci ea exprima ruhig beharrende
Identitat"". Nu este adevarat c finitul neutralizeaziti (neutralisiert") pur i simplu infinitul
si viceversa. De fapt avem dc-a face aici cu un

ideea este...
un proces

N.B.
acest lucru

proces.

Daca facem socoteala... in fiecare secunda, mor pe pamint

peste 10 oameni si se nasc si mai multi. Miscarea" si momentun prinde-1. In fiecare moment dat... Prinde acest moment.

Idem in simpla miscare mecanicd (contra Cernov93).

"
*

13

Ve- hi trail.
fal a.
441 idulaitatu cure rumluu In repaubs.

Lenin

Opera complete, vol. 29

Nola Ira?.

V.

170

I. LENIN

Ideea, ca proces, parcurge in dezvoltarea ei trei trepte.

Prima form5, a ideii este viala... A doua formk .. este ideea
ca cunoaqtere, care apare in forma dublh a ideii teoretice qi a
celei practice. Procesul cunoasterii are ca rezultat restabilirea
unitgtii, imbogAtitit prin diferentk i aceasta d a treia formk
aceea a ideii absolate... (391).

Ideea este adev4"ru1" (p. 385, 213).

Ideea, adic6 adevetrul ca proces
deoa-

AdevArul este

un proces. De
la ideea subiec-

tiva, omul
merge spre
adevArul obiec-

tiv prin

practicr (si
tehnid).

rece adeviirul este un proces, par-

curge in dezvoltarea (Entwicklung) ei

trei trepte: 1) viata ; 2) procesul cunoasterii, care include practica omului

tehnica (vezi mai sus94),
3) treapta ideii
absolute (adid a adevitrului complet).
Viata (1.5, nastere creierului. In creierul omului se reflecth natura. Verificind

si aplicind in practica lui i in tehnid

exactitatea acestor reflectari, omul ajunge la adevArul obiectiv.

LOGICA. VOLUMUL AL V-lea

Sectiunea a III-a. Ideea. Capitolul I. Viafa

Dupti conceptia obisnuith, despre logier (Bd. V, p. 244*),

in ea nu este loc pentru problema vie,tii. Dar dad obiectul

logicii este adevarul, iar adevdrul ca atare wesent-

lich im Erkennen

ist"**, atunci sintem nevoiti

sit vorbim despre cunoastere si, in leglitur4 cu ea (p. 245),

trebuie de pe acum sit vorbim despre viara.
Uneori dup6; asa-zisa logid purr se pune i logica aplicatr
(angewandte), dar atunci...
Hegel. Werke, Bd. V. Berlin, MIL
Nola red.
assegialmetile fn cunoapere.
s consA

Nola Irad,

CONSBECTUL ,,STIINTA LOGICII. TEMA CONCEPTULUI

...ar putea fi incluse in logia, toate stiintele, deoarece fiecare dintre ele este logic4
aplicatl in mitsura in care obiectul ei trebuie

0, fie exprimat in formele gindului si ale

171

orice stiinta
este logic4
aplicati

conceptului (244).

Ideea de a include via la in logic% este explicabiliti

si

din punctul de vedere al procesului reflecthrii

lumii objective in constiinta (la inceput individual6) a
omului si al verifichrii acestei constiinte (reflecthri) prin

genialrt

practicri

vezi:

Enciclopedia*, 216 :

numai in conexiunea
lor diferitele membre
ale corpului sint ceea

ce sint. 0 minii desprinsg de corp este

min4 numai cu nu-

... dudecata original%

a vietii constit deci in
aceea c'a ea se sepal%
pe sine, ca subiect individual, de ceea ce e

viata -subiectul indi-

vidual se izoleazg, de
obiectiv

obiectivitate ... (248).

mele (Aristotel).
Dac`a cercetrun raportul dintre subiect i obiect in logick
trebuie sh" tinem seama si de premisele generale ale existentei

subiectului concret(=viata omului) in mediul obiectiv.

Subdiviziuni**:
1) viata ca individ vim> ( A)

2) procesul vital"
3) procesul generic" (Gattung), al reproducerii omului
trecerea la cunoastere.

(1) totalitatea subiectivb i obiectivitatea" indiferentV

(2) unitatea dintre subiect i obiect
Nola red.
* Hegel. Werke, Bd. VT, Berlin, 1810.
Nola red.
** Ilegel. Werke, Bd. V, Berlin, 1934, p. 218 262.

13*

172

V.

I. LENIN

tivitate a ceea ce

tului cA ea este in sine eon cc viata

ganismal; ea este
migoeul si instru-

suporth aeeastil subjugare datorith fapeste pentru sine.

N.B.

...Aceast4 obiec-

Enciclopedia, 219: ...Natura anorganica, subjugath de ceca ce e viu,

De thsturnat = materialism pur.

Exec lent, profund, just !I Si Inca N.B.:

se dovedeste extrema justete i exactitate a termenilor an sich" si fiir
sich"*!!!

este viu este ormentul

scopu-

lui... (251).

Mai departe, incadrarea" in categorii

logice a sensibilitiltii" (Sensib i tt),

a excitabilithtii" (Irritabilitht)
aHegel
joeul de-a

si

conceptele
organice"
!!!

ceasta ar fi particularul, spre deosebire

si a reproductiei" este
de general!!
un simplu joc. A fost dath iiithrii linia
nodal a, trecerea pe un a it plan a fenomenelor naturale.
S.a.m.d. Durerea este o existenth
rea16 a contradictici in individul yin.
Sau inert: reproductia onm-

lui este indentitatea lor (a

Hegel

doi

jocul de-a
organismul"
i

indivizi de sex opus)

realizath, este unitatea ne-

gativil a genului, care, pornind

de la dedublarea sa, se reflecth
in sine... (261).

Ridicol
la
Hegel

LOGICA. VOLUMUL AL V-lea

Sectiunea a III-a. Ideea

Capitolul al II-lea.
(p. 262-327).
*

tn sines ci spentni sines.

Ideea eunoaterii
Nola trad.

LB.

CONSPECTUL STIINTA LOGICII`. TEORIA CONCEPTULUI

...Realitatea lui (des Begriffs*), in

genere, este forma fiinfeirii sale; in fapt,

totul consfa", in precizarea acestei forme; pe

ea se bazeazil deosebirea dintre ceea ce conceptul este in sine san subiectiv, ceea ce este
el ca ceva cufundat in obiectivitate i ceea
ce este el in ideea de viat4" (263).

173

constiinta
subiectivil si
cufundarea ei
In obiectivi-

tate

...Spiritul nu numai eb,"

este infinit mai bogat decit
misticism!

natura, dar pc deasupra...

unitatea absoluth a contrariilor in concept constituie esenta spiritului... (264).

misticism!

La Kant, Eal apare ea subiect transcendental al gindurilor (264); in acelasi

timp insa, acest Eu, dupli propria expresie
a lui Kant, are inconvenientul c5 pentru a

Hegel intpo triva

neapitirat s ne servim de el...

Kant este o

lui Kant:

enunta o judecatA oarecare despre el, trebuic adicA Eul" la

forma goalA

(care e supt5,
din ea insa'si")
fir o analiz5,
concretil a
procesului
cunoasterii

(p. 265).
In a sa (= a lui Kant) criticiti a acestor

determinri (aniline: abstraktc einseitige

Bestimmungen der vormaligen
prekanMetaphysik"" despre suflet"), el
tiene
(Kant) s-a arAtat a fi pur si simplu sceptic,
in maniera lui Hume, si anume nu s-a preo-

cupat decit de felul cum apare eul in constiinta de sine, eliminind din el tot ce este
*
`

frad.

a eoneoptului. Nein (rad.

determinari uailaterala abstracte alo

tnet,..11,

N.B.:
Kant

si Hume sint
sceptici
rehar tiene).

Ncla

174

I. LENIN

V.

empiric, intrucit era vorba de a-I cunoaste

ca esenta, ca lucru in sine; in felul acesta
n-a Minas nimic in afara de fenomenul Eu
gEndesc, care insoteste toate reprezentArile
si despre care n-avem nici cea mai slabA

idee (266). # # #
Uncle vede

Hegel scepticismul lui Hume

si Kant?

DupA cit se pare, Hegel vede scepticismul in aceea c pentru Hume si Kant
fenomene le" nu sint un lucru in sine care

apare, cil ei sepal% fenomenul de adevrtrul obiectiv, se indoiesc de obiectivitatea cunoasterii, rup, weglassen, alles

Empirische* de Ding an sich...** *i

Hegel continua:

Nu existi intelegere in afara

procesului conceperii (cunoasterii, studierii
concrete etc.)

# # ...Fara indoialg, trebuie A' admitem ci atita timp cit nu concepem, ci ne

oprim la reprezentarea simpla i fix5, si la
denumire, n-avem nici cea mai slabg, idee
nici despre eu, nici despre orice altceva si
nici chiar despre concept (266).

Pentru a intelege trebuie s incepi s ine1egi, si studiezi

in mod empiric, s5, te ridici de la empiric la general. Pentru
a invAta s inoti trebuie s'a". intri in apa..

Kant se
nargineste la
fenomene"

Vechea metafizic4, cAutind s cunoasa

adevdrul, imptirtea obiectele, dupg, criteriul
adevitrului, in substante i fenomene. Critica
lui Kant a renunlat la eautarea adevArului...
Dar a te opri la fenomene si la ceea ce in
constiinta obisnuith se prezinta ca simpla
reprezentare inseamna" a renunta la concept
si la filozofie (269).

tut ee a ce e,te empiri

_ luerul In sine.

eta 1, ad.

Ira 1.

CONSPECTUL STIINTA LOGICII". TEORIA CONCEPTUI UI

176

A:

ddeea de adeair. Ideea subiectiva este inainte de toate mipuls...; de aceea impulsul are o determinare care consta in
aceea ca el ii suprima propria lui subiectivitate, ii transforma
realitatea, Inca abstracta, in realitate concreta si o umple cu
conlinutul lurnii, pe care il presupune subiectivitatea
Intrucit cunoasterea este idee ca scop sou ca idee subiectiva,
negarea lumii presupusa ca existentil in sine este prima negatie ... (274-275).

adica prima treapta, primul moment, inceput, debut al

cunoasterii este finitatea (Endlichkeit) i subiectivitatea
ei, negarea lumii in sine
subiectiv...
Hegel
impo-

scopul cunoasterii este la Inceput

Este ciudat ca in timpurile moderne

(este vorba, evident, de Kant) aceasta la-

triva lui tura a finitatii s-a pastrat si a fost considerata

Kant: drept raport absolut al cunoasterii, ca si cum

finitul ca atare ar trebui sa fie

absolut !

Din acest punct de vedere i se atribuie obiectului un necunoscut lueru In sine dincolo de

limitele cunoasterii, iar acest lucru in sine

o data cu el, si adevarul
este considerat drept ceva absolut transcendental fata,
de cunoastere. Determinatiile gindirii In general, categoriile, cleterminatiile reflexiei, cit
si conceptul formal si momentele lui, capata,

in aceasta acceptie semnificatia unor determinatii care nu sint finite in sine, ci In sensul
ca sint ceva subiectiv in comparatie cu acest
lueru in sine gol; acceptarea drept adevar

a acestui fals raport al cunoasterii este o

eroare care a devenit opinie genera% a vremii
noastre (276).
*transcendental..

Nola lrad.

Kant a abso-

lutizat u n a
din laturi
la Kant
lucrul In

sine este un

Jenseits"*
absolut

subiectivis-

mul lui Kant

176

V.

1. LtNIN

Caracterul finit, tranzitoriu, relativ, conditionat al cunoasterii omenesti (al categoriilor ei, al cauzalitiitii etc. etc.)
a fost luat de Kant drept subiectioism, iar nu drept dialectic5,

a ideii (---- a naturii inasi), rupind astfel cunoasterea de

obiect.

Dar mersul
ei conduce

cunoasterea la

... Dar cunoasterea trebuie sh depAseascl

prin propria ei miscare finitatea ei si, totodat4, sI rezolve contradictia ei (277).

adev'grul
obiectiv

... Ideea cii analiza nu face decit sa regAsease4 in obiect ceea ce a lost introdus in el
Hegel
impotriva
idealismului
subiectiv

si a

realismului"

este tot atit de unilateralil ca si Orerea cA

determin'arile care se obtin sint, ca s'a zicem
asa, doar extrase din obiect. Prima idee este

enuntath, dup5, cum se stie, de idealismul

subiectiv, care recunoaste activitatea cunoas-

terii in analizh numai ca un postulat unilateral, ind5fatu1 ca'ruia se ascunde lucrul in

sine; a doua piirere apartine asa-zisului

Obiectivitatea
logicii

realism, care vede in conceptul subiectiv o

identitate goal'a, in care determinatiile gindirii sint primite din alar.
... Dar aceste douA momente nu pot fi
separate unul de altul; in forma lui abstracdi
in care apare in analizA, logicul, bineinteles,
este dat numai in cunoastere, dup5, cum,
Myers, el este nu numai ceva postulat, dar
si ceva care existei in sine... (280).

Conceptele logice sint subiective atita timp cit rrimin

abstracte", in forma lor abstractg, dar in acelasi timp ek
exprim 6.. si lucrul in sine. Natura este in acelasi timp concreta fi abstractk fenomen si esentil, moment si raport.
Conceptele omului sint subjective in abstractia lor, in sepa-

ratia lor, dar sint obiective in totalitatea, in procesul, in

suina, in tendinta, in izvorul kr.

coNspEcrut glINTA LOGICII'. TEORIA CONCEPTULUI

1.17

Foarte bun este 225 din Eneiclopedie, in care cunoafterea" (teoreticV) i vointa", activitatea practicV sint
prezentate ca don6, laturi, doug metode, dou5, mijloace de
depAsire a caracterului unilateral" atit al subiectivithtii,
cit si al obiectivithtii.
Si, mai departe, 2 8 1

2 8 2, idei foarte importante

in legkuth cu trecerea categoriilor una in alta

(si impotriva lui Kant, p. 282).

N.B.

Logica, vol. V, p. 282 (sfirsit)*

... Kant... ia din logica fonnald legkura determinatil, adia
insesi conceptele care exprimg raporturile i principiile sintetice, le ia ca date; deductia lor ar fi trebuit s'a fie reproducerea

trecerii acestei simple unitki a constiintei de sine in aceste

determinki i diferentieri ale ei; dar Kant nu si-a dat osteneala
sg

arate in ce const'ci aceasth mi,Fcare inainte, cu ade-

vkat sintetick a conceptului care se produce singur (282).

IKant n-a athtat trecerea categoriilor una in alta.

1

Revenind Inc o data la matematica superioath

286-287
(in care se dovedeste, intre altele, a fi un bun cunoscMor
al solutiei date de Gauss ecuatiei xrn 1 = 095), Hegel
revine Inc o dath la calculul diferential si integral,
spunind cg,
matematica... n-a reusit pitirt acum sh" justif ice prin propriile

ei forte, adicA in mod matematic, operatiile care se bazeaz4'

pe aceasth trecere (trecerea de la cutare la cutare mgrimi),
fiindca aceasth trecere nu este de natuth matematicil. Leibniz,

ckuia i se atribuie meritul de a fi creat calculul diferential, a

efectuat aceasth trecere in modul cel mai inadmisibil, care
este tot atit de stthin de concept pe cit e de nematematic ...
287).

Cunoasterea analiticd este intiia premisg, a orickui silogism:

ea este raportarea nemijlocith a conceptului la obiect ; identi-

tatea este, prin urmare, determinarea pe care cunoasterea o

De aici manuscrisul lui Lenin continua cu enietul sllegel. Logica, III (p. 89 11.9e,
Nola red.

178

V.

I. LENIN

recunoaste ca fiind a sa, si aceastA cunoastere nu este altceva

decit sesizarea a ceea ce existh. Cunoasterea sintetith cauth
sei conceap ceea ce existk adith s6, cuprind6 diversitatea deter-

minArilor in unitatea kr. De aceea ea este a doua premith

a silogismului, in care cele ce difeth se raporteath unul la altul

ca atare. Scopul ei este astfel necesitatea in general (288).
In legAturii, cu procedeul unor stiinte (de exemplu fizica)
de a lua drept explicatie" tot felul de forte" etc. si de a potrivi
(a trage de Or), a aranja faptele etc., Hegel face urmiltoarea
observatie inteligenth:
Asa-zisa

remarcabil ca
justete si
prof unzime

comp.
economia

politith a
burgheziei

explicatie

i demonstratie a

materiahilui concret ineorporat In teoreme

se dovedesc a fi, in parte, o tautologic, iar
in parte o denaturare a adevilratei stilri de
Iticruri; in parte inth aceasth denaturare a
servit pentru a camufla procedeul iluzoriu
al cunoasterii care a selectionat in mod unilateral datele experientei, si numai in felul

acesta a putut s5, ajung4 la definitiile si

principiile sale simple; cit priveste obiectia
luatil din experientk ea o respinge prin afirmatia ca" intelege si thlmilceste aceastil expo-

rienth nu in totalitatea ei concreth, ci doar

ca exemplu, pentru c o consideth susceptis
justifice ipotezele i teoriile. In
aceasth, subordonare a experientei concrete

billi

Impotriva
subiectivismu-

filth' de determin6rile presupuse, fundamentul

lui si a unila-

pe care se sprijin teoria se estompeath si

cu a ite cuvinte,

teoria (3IL-316).
Kant i Jacobi au thsturnat vechea metafizith (bunbath pe aceca a lui Wolf lexemplu: o ridicohi, paradA, de banalithti etc." ).
Kant a athtat cil, demonstratiile riguroase"
duo la antinomii,

teralithtii

este prezentat numai din latura care confirma

CONSPECTUL STIINTA LOGICIV. TEORIA CONCEPTULUI

4dar

el (Kant)

n-a

reflectat asupra

naturii instisi a acestui mod de demonstratie,

care e aplicat la un anumit continut finit;

unul trebuie, totusi, sa, cadri. impreunti cu
celadalt (317).

179

Kant nu a inteles legea

universalii
a dialecticii

finitului"?

Cunoasterea sintctica, inca, nu este completti, fiindca, conceptul nu realizeaza unitatea cu sine insusi in obiectul lui sau

in realitatea lui... De aceea, in aceasta cunoastere, ideea

nu ajunge incti la adevtir, deoarece obiectul nu concorda cu
conceptul subiectiv.
Dar sfera necesitatii constituie culmea
cea mai inalta a fiintarii si reflexiei; in sine si pentru sine,
ea se transforma in libertatea conceptului, identitatea interna
devine manifestarea ei, care nu este alteeva decit conceptul ca
concept ...

...Ideea, in masura in care conceptul pentra sine este acum

un concept determinat in sine, este ideea practieli, actiunea
(319). *i paragraful urmtitor este intitulat: B: Ideea de bine.
Cunoasterea teoreticiti trebuie sti pre-

zinte obiectul in necesitatea lui, in raporturile lui multilaterale, in miscarea

lui contradictorie an und filr sich*. Dar
conceptul omenesc prinde definitiv"
acest adevar obiectiv al cunoasterii, il
sesizeaza, si-1 insuseste numai atunci
cind conceptul devine fiintare pentru
sine" in sensul practicii. Adica, practica

omului si a omenirii constituie verifi-

Hegel
despre practica
si despre obiec-

tivitatca
cunoasterii

carea, criteriul obiectivitititii cunoasterii.

Aceasta este intr-adevar ideea lui Hegel?

De revenit.
De ce de la practica, de la actiune, se trece numai la
bine", la das Gute? Asa ceva este Ingust, unilateral!
Dar utilul?
Far a. indoialti ca aici intril si utilul. Sau, dupti Hegel,
utilul este si das Gute?

'

In sine si pentru sine.

Nola tract.

180

V.

I. LENIN

Toate acestea se afl5, in capitolul Ideea de cunoastere

(cap. II) in trecerea la idee absolutii" (cap. III) , adica,

farrt indoialii, practica figureazil la Hegel ca o veriga in

analiza procesului cunoasterii, si anume ca trecere la adevrul obiectiv (absolut", dupa Hegel). Prin urmare, Marx
i se alilturrt direct hii Hegel atunci cind introduce criteriul
practicii in teoria cunoasterii: vezi tezele despre Feuerbach97.

Alias*:

Constiinta ornului nu nurnai

Pr:0in in teoria

cit reflecth, lumea obiectiv, dar

cunoasterii:
(320)

Ca sub iect iv ,

o si creeazil.
e1

(der Begriff) presupune un

altul care fiinteazh' in sine ;
el este tendinfa de a se reali-

za, este scopul care prin el

insusi vrea sA-si prezinte o
obiectivitate iii lumea obiectiv5, si sit se implineasa.
In ideea teoretiel, conceptul

subiectiv, ca general, adia

lipsit de determinare in sine

si pentru sine, se gilseste in
fata lumii objective, din

care i trap un anumit continut i mijloc de a se im-

Conceptul (= omul), ca subiec-

tiv, presupune din non un altul

care fiinteazil, in sine (natura independentil de om). Acest concept

(= omul) este tendinta de a se

realiza pe sine, de a-si da prin
sine insusi o obiectivitate in lumea obiectiv5, si de a se realiza
(de a se implini) pe sine.
In ideea teoreticil (in domeniul
teoriei), conceptul subiectiv (cunoasterea?), ca general si lipsit in
sine de determintiri, se opune
lumii objective, din care el isi
trage un anumit continut si o

anumitil implinire.

plini. In ideea practich insA,

In ideea practid (in domeniul

practicii), acest concept, ca real

care se afra, in fata unui alt

real; dar certitudinea de
sine, pe care o are subiectul
in fiintarea lui determinatii
in sine si pentru sine, este o

(ea ceva care actioneaz52), se

acest concept este un real

ou alte euviute.

Nola laid.

opune realului.

Certitudinea de sine pe care

subiectul aici apare dintr-o (lath

CONSPECrUL STIINTA LOGICII'. TEORIA CONCEPTULUI

certitudine a realitilt ii sale

si a irea li(fii lumii....

181

subiect In loc de concept"1 o are

in fiinta sa in sine si pentru sine,
ca subiect determinat, este certitudinea realitAtii sale si a irealitalii lumii.
adicg lumea nu-1 satisface
pe om si el se hotsaiiiste s-o

...AceastA

determinare

cuprinsil in concept, egallti

cu el si incluzind in sine
cerinta unei realitiiti exteindividuale,

rioare

este

El se prezinth cu

binele.

valoare de ceva absolut, in-

schimbe prin actiunea lui.

Fondul chestiunii:

Binele" este o cerintil a

reaiitii exterioare", adicA prin

bine" se intelege practica omului = cerintil (1) si a realitAtii
exterioare (2).

trucit este totalitatea conceptului in sine, obiectivul

care are in acelasi timp forma

unitiitii libere si a subiectiviatii. Aceasth, idee este

superioarei ideii de cunoagere care a fost ana-

lizatei de noi mai sus,

deoarece

are

valoare

nu

numai de ceva general, dar

Practica este superioard

cunoagerii (teoretice), de-

oarece ea are valoare nu numai

de generalitate, ci si de realitate nemijlocifil.

de ceva par i simplu

real... (320-321).

si

... De aceea activitatea

scopului nu este indreptath
spre el insusi; ea nu urmii-

reste si absoarbg, in ea,

seisi insuseasca o oarecare
determinare (lath, ci mai
degralA sii-si afirme propria
ei determinare i sA-si pre-

zinte realitatea sub forma

'mei

rya 1 itititi

ext er ioa re ,

,,Activitatea scopului nu este

indreptath spre el insusi...

ci spre realizarea lui sub forma

unei realiluI4i exterioare, prin
intermediul suprimilrii unor (la-

tun, teasAturi, fenomene) anumite ale lumii

o a r e"...

exteri-

182

V.

I. LENIN

prin intermediul supriratrii

unor deterrningri ale lumii
exterioare ... (321)...

... Bine le infliptuit este bine in virtutea faptului CA el existA

deja ca atare in scopul subiectiv, In ideea sa; infAptuirea Ii
confer5, o existenta exterioarrt... (322).

Din partea lumii obiective presupuse de el, in prcsupunerea ertreia consa subiectivitatea si finitatea binelui $i care

ca un altceva isi urmeazd propriul ei drum, ins4'si

infilptuirea binelui intimpin4 obstacole i chiar se loveste de
imposibilitate ... + (322-323).
N.B.
N.B.

Lumea obiectiviti" let urmeazit proprhil ei drum",

iar practica onmlui, care are in fata ei aceastA lume
obiectivrt, intimpiniti grent4i in indeplinirea" seopu-

lui, ba chiar se loveste de imposibilitate"...

+ <Binele rilmine astfel ceva ee irebuie f ie; el este in sine

si pentru sine, dar fiintarea, ca nemijlocire u1tirn, abstractii, rgmine, in opozitie en binele, determinatii ca o nefiintare b... + +
Binele, ceca ce este bun, dorintele pioase amin CEVA
CE IN MOD SUBIECTIV TREBUIE Si FIE...

++

Ideea

binelui haptuit este,

ce-i

drept, un postulat absolut, dar nu mai mult

decit un postulat, adicA absolutul impovArat

de determinarea subiectiviftii. Aici mai

Douii, lurni;
cea subieci cea
tiv
obiectiv4

siht

ineh doud lumi opuse una alteia:

imperiulsubiectivitafii,

situat in spa-

tiile pur e ale gindirii dial a n e, i imperiul

obiectivitdtii, situat in stihia unei realiffi

multiforme exterioare, care este imperiul neplitruns al intunericului. Dezvoltarea deplin'a a

contradictiei nerczolvate, formath, de acest scop

absolut, citiruia i se opune, ea un obstacol de

netrecut, bariera acestei rea1it4i, este analizattt indeaproape in Fenomenologia spiritului",
p. 453 si urm. ... (323).

CONSPECTUL STIINTA LOGICII". TEORIA CONCEPTULUI

183

Ironii pe seama spatiilor pure ale gindirii diafane"

din imperiul subiectivitAtii, cAruia i se opune intune-

N.B.

ricul" realitAtii obiective", multiforme".

... Tn aceasta din urmA* (= der theoretischen Idee*, spre

deosebire de der praktischen Idee**)... cunoasterea se cunoaste
pe sine numai ca act de percepere, ca identitate nedeterminatA

in sine a conceptului at el insusi; implinirea, adicA obiectivitatea determinatA in sine si pentru sine, este pentru ideea teoIlreticA ceva dat, in timp ce ceea ce existd intr-adevar este rea-

l! litatea existentli independent de postulatele subiective.

Pentru ideea practick dimpotrivA, aceasta realitate, care i se

opune in acelasi timp ca o barierA de netrecut, prezina in sine
o valoare cu totul neinsemnath; ea este, pentru ideea practia,
ceva care nu poate sA-si capete adevArata sa determinare i
unica sa valoare decit de la scopurile urmArite de cAtre bine.
De aceea vointa insAsi se opune atingerii scoputui ei, prin

aceea c vointa se separd de cunoa$tere $i cd realitatea externii nu piistreazd pentru ea formele adevd-

ratului existent; de aceea ideea de bine Ii poate gAsi cornpletarea numai in ideea de adevAr (323-324).
Cunoasterea... gAseste in fata ei ceea ce existA cu
adevArat, ca o realitate prezentA, independenth de
pArerile (Setzen***) subjective. (Aceasta este curat
materialism!) Vointa omului, practica lui, impiedicit
ea insAsi atingerea scopului sAu... prin aceea a se
separit de cunoastere si nu recunoaste realitatea exterioarA ca existind cu adevArat (ca adevAr obiectiv).

Nota
bone

Este nevoie do imbinarea cunoWerii

en practica.
*i imediat dupl aceea:
Dar aceastA trecere ea o efectueazA prin ea insgsi (tre-

cerea ideii de adevIr in ideea de bine, a teoriei in practicA,

1

;;i viceversa).

"

***

In silogismul actiunii, prima premisA o constituie

ideea teoretid.

Nola (rad.

Nova frad.
ideea praetiaA.
postalatele. Nata trad.

184

V.

I. LENIN

raportul nemijlocit dintre scoput bun $i realitatea pe

care acest scop o ia in stApinire si pe care, in premisa a

doua, o indreapa ca mijloc exterior impotriva realitatii exterioare (324).

Silogismul actiunii"... Pentru Hegel, acfiunea, prac-

tica este un silogism" logic, o figufa logicA. Si

este adevarat I Desigur, nu in sensul ca existenta ca altul

a figurii logice este practica omului (= idealism absolut),
ci, Myers, in sensul cil practica ornului, repetindu-se de

N.B. miliarde de ori, se imprimsa, in constiinta lui ca figuri

logice. Aceste figuri capM, tr`ainicia unei prejudecriti

si un caracter axiomatic tocmai (si numai) datorit6

acestei repeari de miliarde de ori.
premisa 1:
N.B.

un scop bun (scopul subiectiv) versus

realitate (realitatea exterioare)

premisa a 2-a: mijlocul exterior (instrumentul), (obieetivul)

premisa a 3-a, sau concluzia: coincidenta subiectivului
cu obiectivul, verificarea ideilor subiective, criteriu al adevArului obiectiv.

...Infaptuirea binelui, in pofida unei alto realitilti care

i se opune, constituie mijlocirea care este esentialmente necesafa pentru raportul nemijlocit al binelui si pentru inraptuirea
efectivg a acestuia...
...Dar dacI prin aceasta (prin activitate) scopul urniarit
de dtre bine n-ar fi totusi atins, ar insemna cit conceptul s-a
reintors la punctul de vedere pe care el 1-a avut inainte despre
activitatea lui, acela al unei realitki definite ca fiMd lipsitA
de valoare si totusi presupusii ca fiMd realli; aceasta reintoarcere devine mers inainte spre infinitatea rea, ceea ce se explicA
doar prin faptul ea' suprimarea realithtii abstracte afatate este
imediat urmatil si de uitarea acestei suprinfari sau se a uitririi
faptul a aceastil realitate a fost, dimpotriviti, deja presupusil
nu ca o realitate obiectivrt, ci ea fiind deja lipsitri, de valoare

in sine si pentru sine (325).

CONSPECTUL STIINTA LOGIC/I. TEORIA CONCEPTULUI

185

Neimplinirea scopurilor (activiffitii omenesti) are

drept caud, (Grund) faptul c`a se consideffi realitatea ca neexistenffi (nichtig), d ea (realitatea) nu e N.B.
recunoscua ca o realitate obiectivL

Intrucit prin activitatea conceptului obiectiv realitatea

exterioaffi se modific i, in felul acesta, determinarea ei este
suprimaffi, ea Ii pierde astfel caracterul ei de simpl a. aparenffi,
determinabilitatea ei exterioar i nulitatea ei, i prin aceasta

se eiseste afirmatii ca existind in sine si pentru sine ...

Activitatea omului care si-a fricut o imagine

N.B. obiectiv despre lume modifica realitatea

exterioaffi, desfiinteaza deferminarn ei (=schimb5, cutare sau cutare laturi, califfiti ale ei) i, in
felul acesta, Ii inlatura tras6turi1e de aparenffi,
exterioritate i nulitate, ii confeffi existenffi in
sine si pentru sine (= adevar obiectiv).

N.B.

Prin aceasta se suprimil, in general, presupunerea ar5,lath, i anume determinarea binelui ca scop pur subiectiv i
II avmd un continut limitat, ca si necesitatea de a-1 realiza doar
prin activitatea subiectiva i ineasi aceasffi activitate. C a
urmare, se suprimg, Insi mijlocirea; rezultatul este o nemijlocire care nu reprezinffi o restabilire a presupunerii, ci, dimpotriva, disparitia ei. Prin aceasta ideea conceptului determinat

in sine si pentru sine a fost afirmaffi nu numai in subiectul

activ, ei i ca o realitate nemijlociffi, i, invers, aceasta din

urm6, asa cum exista in cunoa,Ftere, este afirmaffi in asa fel,
incit este o obiectivitate cu adevdrat existentd (326).

Rezultatul actiunii este verificarea cunoasterii subiective si criteriul ADEVARATEI OBIECTIVITATI.

... In acest rezultat, cunoasterea este astfel restabilitl ,yi

ImbunaM cu ideea practicii, realitatea guisIt cu anticipa-

tie este totodatii determinatil ca fiind scopul absolut implinit;

dar nu ea in canoa:,:terea investigatoare, mimai ca lame obiec14

186

V.

LENIN

tivg, lipsith de subiectivitatea conceptului, ei ca o lume obiec-

tivh a chrei existenth realh si temei intern este conceptul.

Aceasta este ideea absoluth (327). ((Sfirsitul capitolului al
II-lea. Trecerea la capitolul al III-lea: Ideea absoluth.))
Capitolul al III-lea: Ideea absoluth.
Ideea absoluth reprezinth, duph cum am vhzut, identitatea dintre ideea teoretic i cea practich, fiecare dintre ele
hind inch pentru sine unilateralii ... (327).

Unitatea dintre ideea teoretia (cunoastere) gi, p r a c-

tied N.B. acest lucru si aceastil, unitate tocmai

in teoria cunoa0erii, intrucit se obtine ca rezultat ideea absolutP (mar ideea = das objektive Wahre"*)
ivol. V, 2361

Rhmine sh analizhm acum, spune Hegel, nu Inhalt**, ci...

ouniversalitatea formei lui, adiesa, metoda (329).

In cunoasterea investigatoare, metoda este si instrument,

un mijloc care tine de latura subiectivh si prin care ea se raporteazh la obiect... Dimpotrivh, in cunoasterea adevhrath, metoda

nu cuprinde numai o multitudine de determinhri anumite, ci

si determinarea in sine si pentru sine a conceptului, care este
termen rnediu (termen mediu in figura logich a silogismului)
((numai pentru eh are si semnificatia de obiectiv ... (331).
Metoda absoluth (adich metoda cunoasterii adevArului
obiectiv), odimpotrivh, se cornporth nu ea reflexie exterioarh,
ci ia ceea ce este determinat din insusi obiectul shu, intrucit
aceasth metodh este ea inshsi principiul imanent si sufletul
lui.
Este ceea ce urea Platon cunoasterii: sa considere lucrurile in ele inscle, in parte in universalitatea lor, iar in parte sli
nu se indepiirteze de ele pentru a se agita de imprejuthri acce-

sorii, de exemple si comparatii, ci sa aibh in fata sa numai

aceste lueruri si sa caute sa cunoasch ceea ce le este imanent ...

(335-336).
Aceasth metodh a eunoasterii absolute* este analiticd,
dar totodath i sinteticd... (336).
*

Nota
fadevirul obiectiv*.
conpnutul. Nola !rad,

Ira.

CONSPECTUL STI1NTA LOGICII. TEORIA CONCEPTULUI

Dieses so sehr synthetische als analytische Moment des Ur kits, wodurch das
anfangliche Allgemeine aus ihm selbst als
das Andere seiner sich bestimmt, ist das
dialektisehe zu nennen"... (336) (+ vezi p.

187

Una dintre
definitdile
d ialecticii

urm.)*.

Acest moment tot atit de sintetic pe cit de analitic al

judecatii, in virtutea citruia generalitatea initial. Iconceptul
generall se defineste ea insilsi ea fiind altul in raport cu sine,
trebui-e-sil fie numit dialectic".
0 definitie mi dintre cele mai dare !!
1) Definitia conceptului prin el insusi hicriil nsuitrebuie
considerat in relatiile si In dezvoltarea lui ;
2) contradictia in luerul insusi (das AndTre seiner**), fortele

si tendintele contradictorii din orice fenomen ;

3) imbinarea analizei cu sinteza.
Acestea sint, dupa, cit se pare, elementele dialecticii.
Cred ci aceste elemente ar putea fi prezentate mai detaliat astfel:

1) o biec tivi ta tea

examin4"rii

(nu

exemple, nu digresiuni, ci lucrul in sine).

Elementele

dialecticii

2) intregul ansamblu al r elaliilor

multiple dintre acest lucru i altele.

3) dezvoltarea

acestui lucru (res-

pectiv fenomen), miscarea dui proprie,

viata lui proprie.

4) tendinfele (i# aspectele) interne

contradictorii in acest lucru.

5) lurid (fenomenul etc.) ca suma,

unitate a contrariitor.
hi manuscris, din parantezi Incepe o srigeatfi Indreptati spre alineatul .Dialectica

este...*, care se atl pe lila urmitoare a munuscrisului (vezi volumul de fatl, p. 189).
I ed.

19*

altul Lau.

Nota !rad.

Nola

188

V.

I. LENIN

6) lupta, respectiv desfdsurarea acestor

contrarii, a tendintelor contradictorii

etc.
7) imbinarea analizei cu sinteza, examinarea separafa a diferitelor p6rti i totali-

zarea, insumarea acestor

8) relatiile fieckui lucru (fenomen etc.)

nu sint numai multiple si diverse, ci
gi

universale. Oricare lucru (fenomen,

proces etc.) este legat de oricare

altul.

9) nu numai unitatea coutrariilor, ci

ei

trecerea fiecarei determinki,

calitilti, trasilturi, a fieckui aspect si

a fieckei insusiri in oricare alta

lin contrariul sliu? .

10) procesul infinit al descoperirii unor n o i
aspecte, relatii etc.
11) procesul infinit de adincire a cunoasterii

de cAtre orn a lucrurilor, fenomenelor,

proceselor etc. de la fenomen la esent5,
si de la o esentA mai putin profund5, la
alta mai profundA.
12) de la coexistentg la cauzalitate si de la
o fornia de conexiune i interdependenta
la alta, mai profuna, rnai generalL
13) repetarea, intr-un stadiu superior, a

anumitor trilsauri, insu'iri etc. ale stadiului inferior si

14) reintoarcerea aparentri la vechi

negare. a)

negatiei)
15) lupta dintre continut si formit, si invers.
Leplidarea formei, transformarea continutului.
16) Trecerea cantiatii in calitate, si vice-

versa ((1 5 si 1 6 sint exemp le care

ilustreazA cele spuse la 9))

CONSPECTUL STIINTA LOGICII'. TEORIA CONCEPTULUI

189

Pe scurt, dialectica poate fi definita ca teorie a uniatii

contrariilor. Aceasla formulare sesizeazA nucleul dialecticii,

dar ea are nevoie de uncle explicatii si de o dezvoltare.

+ (continuare. Vezi pagina precedentan
... #Dialectica este una dintre acele stiinte
vechi care in metafizica laici, evident, = teoria cunoasterii si logical filozofilor moderni,

iar apoi, in general, In filozofia populaili

atit a anticilor, cit si a modernilor, a fost
dintre cele mai desconsiderate ... Diogene
Laertiu, continda Hegel, a spus despre
Platon a el este initiatorul dialecticii,

cea de-a treia tiintrt filozofic (dup4 cum

Tales este initiatorul fiIozofiei naturii, iar
Socrate al filozofiei morale)98, dar asupra

Platon si
dialectica

acestui merit al lui Platon reflecteazA eel mai

putin aceia care fac cea mai mare zarv5, in

1

jurul lui...

...Dialectica a fost adeseori consideratil

ca o arta, ca si cum s-ar baza pe un talent

subiectiv si nu ar tine de obiectivitatea

conceptului ... (336-337). Este un mare

merit al lui Kant eh' a introdus din nou dialec-

tica, di a recunoscut-o ca (insusire) necesarit" a ratiunii" (337), dar rezultatul (aplicArii dialecticii) trebuie sA fie invers" (celui

obtimit de Kant); vezi mai jos.

Urmeaz4 apoi o schilii a dialecticii
foarte interesanth, dart i important6:
...In afaii de faptul ca apare de obicei ca
ceva intimpl4tor, dialectica are, in mod obisnuit, si o form4 mai precist, prin faptul cA,
in legAturii, cu mi object oarecare

de pila

lumea, miscarea, punctul etc. , ea aratri

* Vezi volumul de fa* p. 187 .

Nola re&

Obiectivitatea
dialecticii...

190

V.

I. LENIN

a obiectului ii este proprie cutare determinare, de exemplu, in ordinea obiectelor indicate, finitatea in spatiu sau in timp, existenta

in acest loc, negarea absolut4 a spatiului ;

dar, totodatiti, ii revine in mod tot atit de
necesar si determinarea contrark de pildg
infinitatea in spatiu si in timp, neeisirea
in acest loc, raportul fath de spatiu si deci
din istoria
dialecticii

rolul scepticismului in
istoria dialecticii

spatialitatea. Scoala eleath mai veche a

aplicat dialectica sa mai ales impotriva
misetrii, in timp ce Platon a aplicat-o adeseori impotriva reprezenthrilor si notiunilor
timpului s4u, mai ales impotriva sofistilor,
dar si impotriva categoriilor pure si a determinArilor reflexiei ; scepticismul evoluat de
mai tirziu a extins aplicarea ei nu numai la
asa-zisele fapte de constiinth nernijlocite si

la maximele vietii de toate zilele, ci si la

toate notiunile stiintifice. Consecinta care
decurge din aceasth dialectied este, in general,

caracterul contradictoria i nulitatea afirma-

tiilor facute. Dar aceasta se preteazA la o

dubra, interpretare: o interpretare obiectivk

in sensul ea insusi obieetal, care in felul acesta

se contrazice singur, se suprinfa si se desfiin-

tealit pe sine insusi (aceasta este, bunbark

interpretarea eleatilor, care considerA a trebuie respinsa mice veridicitate a lumii, a
misc'arii, a punctului) ; sau o interpretare
dialectica este
nteleas5, ea o
scamatorie

subiectivk dupA care eanoqterea este defeetuoasd. In aceasth din urm'a interpretare se
subintelege di, insitsi dialectica executh scamatoria unei false aparente. Aceasta este, in general, pitrerea asa-zisului bun-sirut omenesc, care
se opreste la certitudinea senzorialei i la repre-

zenthrile si enunthrile curente ... (337-338).

De pildk Diogene-ciinele" demonstreaz6,
miscarea mergind ; o infirmare vulgath ,
spune Hegel.

CONSPECTUL STIINTA LOGICII.. TEORIA CONCEPTULUI

191

...Sau concluzia cu privire la nulitatea

subiectivti a dialecticii nu priveste dialectica
instisi, ci mai degrabti cunoasterea impotriva
ctireia este ea indreptatti, si anume in spiritul
scepticismului, precum si in sensul filozofiei
kantiene, impotriva ennoa.sterii in general

kantianism =
(si) scepticism

(338).

...Principala prejudecatti constti, aici in

aceea cti dialectica poate avea nurnai readtate negative (338).

Lui Kant, spune Hegel, ii revine meritul,

printre altele, de a fi atras atentia asupra

dialecticii si asupra studierii determinatiilor

gindirii in sine si pentru sine (339).
Obiectul, asa cum este el in afara gindirii
si a conceptului, este o simplti reprezentare
sau chiar o simplii denumire; numai in determintirile gindirii si ale conceptului este el
ceea ce este ...

dack prin caracterul lor sau in virtutea unei

asocieri exterioare oarecare, ele se dovedesc
a fi dialectice ...
...Astfel, toti opusii considerati drept
ficsi, de exemplu finitul si infinitul,
singularul si generalul, sint contradictie nu
prin intermediul unei asocieri exterioare, ci
pentru cti, asa cum rezultti din considerarea

naturii lor, ele sint in sine si pentru sine o

trecere ... (339).
Acesta este cbiar punctul de vedere artitat

mai sus, potrivit ctiruia un prim universal

oarecare, privit in sine f i pentru sine, se dove-

deste a fi altul stiu... (340).

nimio al teeva.

z entar ea
si gind i-

r ea, dezvol-

tarea amindurora, nil aliud*

...De aceea nu se poate considera ca o

vinti a unui object sau a unei cunoasteri

Just! repr e-

Nola brad.

Obiectul se
dovedeste a
f i dialectic

Conceptele nu
sint incremenite, ci in sine,
prin natura

lor=trecere

Primul concept

general (si =
primul concept
general oarecare)

192

V.

I. LENIN

...dar acest altul nu este, in fond, nega-

Acest lucru
este foarte
important
pentru
intelegerea
dialecticii

tivul gol, nimicul ce se considerd drept

rezultat obilnuit al dialecticii, ci este al-

tul primului, negativul nemijlocitului ; prin

urmare, el este determinat ca mijlocit i, in
genere, contine in sine determinarea primului.

Prin aceasta, de fapt, primul se conserva i

se mentine in altul. A mentine pozitivtil
in negativul sdu, in continutul presupozitiei,
in rezultatul ei iat ce este mai important decit orice in cunoaterea rationalrb; e
de ajuns sit reflectArn cit de cit, pentru a ne
convinge de adevarul absolut i de necesitatea absolufg, a acestei cerinte; i clack

pentru a dovedi acest lucru, e nevoie de

exemple, de pot fi date de intreaga logic
(340).

Nu negatia goaM nu negatia far5, rost, nu negatia seeptied, oscilarea, indoiala sint caracteristice i esentiale In Ilia-

lectia

care, fr IndoiaTt, contine in sine elementul

nega+iei, i chiar ca pe cel mai important element al ski ,
nu, ci negatia ca moment al legAturii, ca moment al dezvolOrli care mentine pozitivul, adia, fir nici o ezitare, fr
nici un fel de eclectism.
Dialectica, in general, constA in negarea primei teze, in
inlocuirea ei cu a doua (in trecerea primei teze in a doua, in
stabilirea legriturii dintre prima i a doua etc.). A doua poate
fi fAcut6 predicatul primei

de exemplu, finitul este infinit, unul este multiplu,

singularul este universal ... (341).

...Intrucit primul sau nemijlocitul este
conceptul in sine, prin urmare i negativul numai
in sine" = in sine, momentul situ dialectic consth, in aceea
c'a dilerenfa pe care o contine in sine este afirpotential,
lord nedez- math in'auntrul lui. Dimpotrivg, al doilea este
voltat, inc 6.

nedesfgprat

el insui ceva determinat, este dilerenfa sau rapor-

tul; momentul s'au dialectic consta deci in a

pune unitatea pe care o contine...

(341-342).

CONSPECTUL STIINTA LOGICII". TEOIUA CONCEPTULUI

193

(in ceea ce priveste enunturile, tezele etc. pozitive prime",

simple si initiale, rnomentul dialectic", adicii examinarea
stiintifick cere s4 se indice deosebirea, legAtura, trecerea.
F4r4 aceasta, simpla enuntare pozitiv4 este incompletk lipsita
de viafa, inerth. In coca ce priveste teza a 2-a", cea negativk

momentul dialectic" core 84 se indice unitatea", adic4

leghtura dintre negativ ,si pozitiv, s se descopere acest pozitiv
in negativ. De la afirmatie la negatie, de la negatie la unitatea"
cu ceea cc este afirmat, fir aceasta dialectica devine o negatie

goalk un joc sau o tendint4 de a pune la indoialk)

De aceea, dacil negativul, determinatul, raportul,
judecata i toate celelalte deterrninatii pe care le comport4
acest al doilea moment nu apar prin ele insole ca o contradictie i intr-o forma dialectick accasta se datoreste pur si
simplu insuficientei gindirii, care nu e in stare Ali adune
1aolalt4 gindurile. Cici materialul
determinatiile opuse
sub un raport unic
este deja pus si este prezent pentra
gindire. Dar gindirea formahi li ia ca lege principiul iden-

titttii, lash' &A cad4 continutul contradictoriu, care se aflg

in fata ei, in sfera reprezentilrii, in spatiu si in timp, unde

ceea cc e contradictoriu e mentinut unul in afara alluia N.B.
in coexistent6 si succesiune si astfel se prezint4 in fate
constiintei ftirel contact reciprocl) (342).

Se prezint4 in fata constiintei fret contact reciproc"

iat4 fondul antidialecticii. Aici Hegel pare
a scoate la ivealll urechile de m4gar ale idealismului,
(obiectul)

considerind c. timpul si spatiul (in legAturil cu reprezentarea ) sint ceva inferior in raport cu Ondirea. De altfel,

intr-un anamit sens, reprezentarea este, intr-adevAr,

inferioarA. Esential este cA gindirea trebuie sa imbrfi-

rze toat4 reprezentarea" in miscarea ei, iar pentru

aceasta gindirea trebuie s4 fie dialecticA. Reprezentarea

este ea, care, m a i aproape de realitate decit gindirea? Da si nu. Reprezentarea nu poate cuprinde misca-

rea In totalitatea ei; ea nu cuprinde, de exemplu,

miscarea cu viteza de 300 000 km pe secund4100, pe cind

gindirea o cuprinde ci trebuie s-o cuprind4. Gindirea,

iesitil din reprezentare, reflect4 si ea realitatea; timpul

194

V.

I. LENIN

este o formh de existenth a realitiltii objective. Ajci,

in conceptul de timp (si nu in raportul dintre reprezentare si gindire) sth idealismul lui Hegel.

.Ea* isi stabileste, in aceastil privinth, un principiu

precis, si anume ch contradictia nu poate fi gindith; in reali-

tate insh, gindirea contradictiei este momentul esential al

conceptului. Gindirea forma% gindeste de fapt contradictia,
dar intoarce irnediat ochii de la ea si, flicind sus-zisa afirmatie (in dictonul: contradictia nu poate fi gindith), nu face
decit sh treach de la ea la negatia abstractii.
Negativitatea examinath aici constituie punctul
de cotiturii in miscarea conceptului. Ea este simplul
sarea
dialecticii

criteriul
adevrului
(unitatea
dintre
concept si
( realitate

punct al raporthrii negative la sine, izvorul intern

al orichrei activithti, al automischrii vii si spirituale, sufletul dialectic pe care tot ce e adevhr il
contine in el insusi si Mil care el nu este adevAr;
chci pe aceasth subiectivitate, si numai pe ea, se

bazeazh suprimarea opozitiei dintre concept si

realitate si acea unitate care este adevArul. Al

doilea negativ, negativul negativului, la care am
ajuns, este arhtata suprimare a contradictiei, dar

aceasth suprimare este, tot atit de putin ca si

contradictia, opera unei reflexii exterioare; ea este

momentul cel mai intim i mai obiectiv al vietii

si al spiritului, datorith chruia existh, un subject,
o persoanh, o flinch liberh (342-343).
Ceea ce este important aici: 1) caracterizarea dialecticii: automiscare, izvor al activitatii, mipare a vietii
ci a spiritului; coincidenta conceptelor subiectului
(omului) cu realitatea; 2) cel mai Inalt grad de obiectivitate (das oblektiviste Moment"".).
Aceasta negare a negatiei, spune Hegel (343), este al treilea
termen
dacg, tinem numaidecit sit le numeirdm , dar 11

putem considera si ca al patrulea (Quadruplicitat***) (344),

* Gtndirea formall.
Nola red.
4momentul on] rnai obiectiv ..
pitrimea. Nola trod.

**
***

Nola frac!.

CONSPECTUL $T1INTA LOGICII'. TEORIA CONCEPTULUI

socotind dou it.

195

negatii: cea simpla" (san formala") si cea

absoluth" (343 i.f.).

Nu-mi este clara aceasth deosebire; negatia absoluth nu

este echivalenta cu negatia mai concreth?

Desi aceasta unitate,

treaga forma a metodei
este decit
superficiala
(344).

la fel ca in--

N.B.

triada , nu triada" dialecti-

latura cu totul exterioarg,

a modului de cunoastere

cii este latura ei

exterioarg, superficiala

dar, spune el, chiar simplul fapt ca a

athtat acest lucru (fie si ohne Begriff*)

constituie un merit imens al

filozofiei

kantiene".

E drept ca formalismul si-a insusit si el

triada si s-a tinut de schema ei goalg; dar super-

ficialitatea, dezordinea, si lipsa de continut a

asa-zisei constructii filozofice moderne, care

Hegel

consta doar in a afisa poste tot aceasth schema

formala, lath, concept si Path determinare ima-

ataca cu

nenta, si in a o folosi la stabilirea unei ordini

vehementa
formalis-

Dar ea nu-si poate hica pierde valoarea ei intrin-

mul, plictiseala, stupiditatea

seca din cauza acestei intrebuintrui banale, si

trebuie sa acordam o inalta pretuire faptului

jocului de-a
dialectica

exterioare, au facut ca aceasta forma sa deving

plictisitoare si sg capete o proasta reputatie.

ca a fost astfel grisita aceasta forma de rational,

chiar dad la inceput e Inca neprttrunsa in concept (344-345).
Rezultatul negarii negatiei, acest al treilea termen, nu este...
un al treilea termen in repaus, ci tocmai aceasta unitate o
(a contrariilor), care este miscarea si activitatea care se
mijlocesc pe ele insele... (345).
Rezultatul acestei transforrngri dialectice intr-un al treilea"
termen, in sinteza, este o nourt premisa, afirmatie etc., care, la

rindul ei, devine o sursa de analiza ulterioarg,. Dar in ea, in

*

Ma concept.

Nola (rad.

196

V.

I. LENIN

aceasta a treia" treapta, a si intrat confinutul" eunoas-

terii ((continutul cunoasterii ca atare se ia in considerare

si metoda se largeste devenind sistem (346)).

Inceputul oricarui rationament, al oricarei analize accasta

prima premisa pare acum nedeterminat, imperfect"; apare
nevoia de a-1 demonstra, de a-1 deduce" (ableiten) si rezulta
ceea ce poate sa para ca o cerinta a unor demonstratii si de-

ductii regresive, continuate Ia infinit (347), dar, pe de alta

parte, noua premisa impinge 1,nainte...
...Cunoasterea inainteaza de la continut la continut.
Aceasta miseare progresiva' se caracterizeazrt, in primul rind,
prin aceea ca ea incepe de la determinari simple si c cele care
urmeazti, dupa do devin din ce in ce iai bogate si mai concrete.
Gad rezultatul contine in sine inceputul su, iar miscarea
acestuia 1-a imbogatit cu o nona determinare. Generalul formeaza baza, i de aceea miscarea progresiva nu trebuie luata
drept o simpili curgere de la un altul la altul. In metoda absoluta, conceptul se menfine in a sa fiintare ca altul situ, iar generalul
in particularizarea sa, in judecata si in realitate; in
fiecare faza Ilona a determinarii, gencralul ridicti mai sus intreaga

masa a continutului sau anterior, si nu numai ca nu pierde

nimic prin miscarea sa dialectica progresiva si nici nu lasa,
nimic in urma sa, dar duce cu sine tot ce a dobindit, se imbogateste si devine mai dens ... (349).
Acest fragment rczuma, in felul SU, destul de bine ceea)
tee este dialectica.
Dar extinderea cere si aprolundare (Insich-gehee* ) si o extensiune mai mare
este totodata o mai mare intensiune.
N.B.:
Coca ce este mai begat este de aceea
Cel mai bo- eel mai concret si mai subiectiv, i ceea
gat este cel ce se eufunda in cea mai simpla profunmai concret zime este cel mai puternic si mai cuprinsi mai
zator (349).
subiectiv
In felul acesta, fiecare pas inainte in directia determinarii,

fiecare pas prin care continutul se departeaza de inceputul

nedeterminat marcheaz In acelasi timp o apropiere regresird
*

anfrare in sine*.

NOG trud.

CONSPECTUL STIINTA LOGICII-. TEORIA CONCEPTULUI

197

de acest inceput, astfel ci ceca ce la inceput putea sit paril ca

douil lucruri distincte fundamentarea retroactivsa a inceputului i determinarea mai departe, progresivil a acestuia nu
reprezintiti, in fond, decit unul si acelasi Meru* (350).
Nu trebuie deprezieren* acest inceput nedeterminat:
...nu trebuie sI-1 depreciem invocind pretextul c5, el (inceputul) poate fi admis
N.B.
doar in mod provizoriu si ipotetic. Obiectiile
Hegel
ce i-ar putea fi aduse
buniloar4 aceea ct
impotriva
cunoasterea omenease4 este m'Arginit5, si cri,
lui Kant

inainte de a ne ocupa de un lucru, trebuie

85, supunern unui examen critic instrumentul

cunoasterii
toate acestea nu sint nici cle
decit niste presupozitii, care, ca determinitiri
concrete, atrag dupti ele necesitatea mijlocirii
si a intemeierii lor. Intrucit, inainte de
inceput, aceste obiectii, in virtutea celor

spuse aici, nu au nici o precitidere fag], de

obiect
fapt impotriva crtruia protesteazit
ci mai degrabil, datorith continutului
lor concret, au ele insele nevoie sg fie deduse,
rezultil eXt, dimpotriv, trebuie ssa% consider5m

drept lipsitd de temei pretentia ca ele

srt fie luate in seam'a mai milt decit oricare
altele. Ele au un continut lipsit de adevrtr,
intrucit ele vor Sli treaci drept indiscutabil
si

absolut ceea cc e cunoscut ea finit

si

neadevitrat, si anume o cunoastere finitil,

determinath ca formit si instrument in ra-

port cu continutul ci;

aceastiti cunoastere

lipsitli de adeviir este ea inski forma, intemeicrea retroactivg. Metoda adevrtruhii isi dil
i ea seama cli inceputul este ceva imperfect,
de vreme ce este un inceput, dar totodatil ea

stie cli aceasth imperfectie este, in general,

ceva necesar, deoarece adev6rul nu este altceva decit ajungere la sine insusi prin negativitatea nemijlocitului ... (350-351).
85.

dosconsidorIm.

No/a (rad,

impotriva

lui Kant
(just)

198

V.

I. LENIN

...Datorith sus-arMatei naturi a metodei,

-tiinta este
un cerc
de cercuri

stiinta se prezintil ca un cerc inchis, cu al

temeiul simplu
clrui inceput
se innoad6.., pe calea mijlocirii, sfirsitul ; acest
cerc este totodath un cerc de cercuri... Verigile

acestui lant reprezinth diferitele stiinte ...

(351).

N.B.:
legatura metodei dialectice

cu erfulltes

Sein"*, cu exis-

tenta pling de
continut si

Metoda este conceptul pur, care nu este in

relatie decit cu sine insusi ; de aceea ea este

simpla raportare la sine, care este fiintarea.
Dar ea este acum i o fiintare implinita, conceptul care se concepe pe sine, fiintarea ea totalitate concreth si in acelasi timp pur intens iva ),...

concreth

... In al doilea rind, aceastiti idee ((die

Idee des absoluten Erkennens**)) *este si o
idee logic; ea este inchis a". in gindirea puth,
si nu este decit o stiinth a conceptului divin.
Desthsurarea ei sistematicA este, ce-i drept,

ea insi o realizare, dar o realizare care se

mentine in'auntrul aceleiasi sfere. Intrucit
ideea puth a cunoasterii se afla. astfel inchis5,

in subiectivitate, ea este impulsul de a o

Trecerea

de la idee

la naturti...
N.B.:
In Logica raja
(Enciclopedia,
*

**

suprima, iar adevArul pur, ca ultim rezultat,

devine de asemenea inceputul unei tate sfere
al unei alte stiinte. Aceasta trecere nu putem
s-o mentionlim aici decit in treaeat.
Si anume, intrucit ideea se pune ca unitate
absoluth a conceptului pur cu realitatea lui,
fiind astfel cupring, in neinijlocirea /iintei,
ca totalitate in aceasth fornia, este
ea
na tura (352-353).

AceastA fraz5, din ultima pagin, 353, a

Logicii este cu totul remarcabilg. Trecerea
ideii logice in naturd. Piet la materialism

Iiinta
Nola (rad.
Nola lrad.
ideea cunomterii absolute.

CONSPECTUL ,,STIINTA LOGICII. TEORIA CONCEPTULUI

nu e decit un pas. Avea dreptate Engels

cind spunea c sistemul lui Hegel este un
materialism cu capul in josm. Aceasta nu
este ultima frag, din Logieg, dar ceea ce

unneaz5; pin'a' la sfirsit nu prezinfa importanta.

Sfirsitul Logicii". 17.XII.1914.

199

244, Zusatz*

p. 414") ultima fraz'a din

carte sunk
astfel: diese
seiende Idee
aber ist die
Natue***.

De remarcat et in intregul capitol despre ideea

absoluth" nu se spune aproape nimic despre dumnezeu
(doar o singurl data au scapat, intimplMor, cuvintele
concept" divin") i, in afarA de aceasta, N.B.
acest capitol nu contine ca ceva specific aproape nici

un fel de idealism, ci are drept principal obiect

metoda dialecticd. Concluzia i rezumatul, ulti- N.B.
mul cuvint si esenta logicii lui Hegel este metoda dinlectica

ceea ce este extrem de remarcabil.

inca

ceva: aceasta operk care este cea mai idealistii

dintre scrierile lui Hegel, contine in cea mai mica

masurd idealism si in cea mai mare m

surd materialism. Este contradictoriu", dar asta-i

realitatea I

Vol. VI, p. 399:

Euciclopedie, 227

lucruri excelente

despre metoda analiticd (a dizolva" fenomenul concret dat" a atribui forma universalifatii abstracte" diferitelor laturi ale
lui i herausheben"
<(die Gattung oder
die Kraft und das Gesetz*****), p. 398, i
despre aplicarea ei :
adnea.

N.B.

specia sau
forta i legea"
(specie = lege 1)

Nola lead.

*
" ta desprindoe

Hegel. V1/4 erke, Bd. VI, Berlin, 1810.

Nola red.

odar neeasta idee caro Iiinteaza este nature...

tgonul sau forts, si legeas.

Noba brad.

Nola brad.

200

V.

I. LENIN

Alegerea intro aplicarea metodei analitice

si a celei sintetice (cum man pflegt zu sprechen*) nu este de loc o chestiune care
depinde de bunul nostru plac (398), ci ea
depinde

de forma Ingsi a lucrurilor ce

trebuie cunoscute.
Locke si empiristii se situeazri pe
punctul de vedere al analizei. Si adesea se spune di, in genere, gindirea nu

Foarte just !
Comp. remarca

poate face absolut nimic mai mu1t(399).

Dar indatit devine limpede cri aceasta este
o denaturare a lucrurilor Si ca% cunoasterea
care vrea s ia lucrurile asa cum sffit int% in

Muth de Marx

contradictie cu ea ins'asi. Asa, de pildk

chimistul martert"** o bucath, de carne

/ u 1", 1,5.22

si descoperA ch. ea consta din azot, carbon etc.

in Capita-

Dar aceste elernente abstracte nu mai sint

acum carne .

Definitii se pot da multe, crici obiectele

au multe aspecte:
Cu cit obiectul care urmeaz'a sa, fie definit

este mai bogat, adidi cu cit prezina spre

examinare mai multe laturi deosebite, cu
atit definiiiile date pe baza lor pot fi mai

diferite (400, 229), de exemplu definitia

vietii, a statului etc.

Spinoza si Schelling dau, in definitiile lor, un mare nurn6r

de elemente speculative" (pe cit se pare, Hegel foloseste aici
acest cuvint in sensul lui cel bun), dar sub forma de simpl6
asertiune. Filozofia insrt trebuie s'a dovedeasc i s deduc5,
totul, iar nu sri, se miirgineascri la definitii.
Diviziunea (Einteilung) trebuie sii fie naturalri si nu pur
artificialk adicA arbitrall (401).

P. 403-404 glume eautricioase pe searna construe-

tiilor" si a jocului" de-a constructiile, atunci cind este vorba

de concepte, de idee , de unitatea conceptului si a obiectivitgtii... (403).
t.*

ie qpitil.

do bie,

tinite.

4\

I.

V( la

(la Irml,

Ir ad.

CONSPECTUL STIINTA LOGICIP% TEORIA CONCEPTULUI

201

In mica Eneiclopedie, 233, seetiunea b este intitulath

Das Wolle n* (ceea ce in Logiea mare este Die Idee des
Guten"").

Activitatea este o contradictie"

posibil si imposibil... etc.

scopul este real si ireal,

Formal, disparitia acestei contradictii se produce prin aceea

a activitatea suprimg subiectivitatea scopului, si cu aceasta

si obiectivitatea, suprimg opozitia datoritg cgreia amindoug
sint finite, depgsind nu numai unilateralitatea acestei subiectivithti, ci subiectivitatea in genere (406).
al lui Fichte (mai ales
Punctul de vedere al lui Kant
in filozofia moralg) este punctul de vedere al scopului, a
i

ceea ce in mod subiectiv trebuie sg fie

obiectul)...

(407)

(fgrg leggturg, cu

Vorbind despre ideea absolutg, Hegel isi bate joc ( 237,

vol. VI, P. 409) de declamatiile" pe aceastg tenig, de pretentiile cg in ea se dezvgluie totul, si observg (ti
ideea absolutg... este... universalul,
insg universal nu doar Ca formrt abstractg,
cgreia (sic!) continutul particular ii stil in

fatg ca un altul, ci ca forma absoluth

in care s-au reintors toate determingrile,

intreaga plingtate a continutuhli pus in ea.
Sub acest raport, ideea absolutg poate fi

comparatg cu un bgtrin care rosteste aceleasi

formule religioase ca si un copil, dar pentru
care ele cuprind intelesul intregii sale vieti.
Copilul, chiar dacit intelege si el continutul
religios, 11 consideth doar ea pe tut continut
dincolo de care se aflg incg intreaga viatg si
intreaga lume.

...Ceea ce intereseazg este miscarea ill

ansamblul ei... (

237, 409).

tres hien!
Minunatg
comparatie!
in locul banalei
religii trebuie

sg luain tot
felul de adevgruri abstracte

perfect!

Continutul... este dezvoltarea vie a ideii.. . Fiecare dintre

treptele considerate ping acum este o imagine a absolutului,

dar o imagine mai intii in sens lirnitat... (410).
Vain! a.

Note; irad.
Note' trad.

olden de bine,.

15

Lenin

Opera complete, vol. 20

202

V.

I. LENIN

238, adaos:

(iMetoda filozofiei este in acelasi timp

analitica si sinteticA ; dar nicidecum in sonsal c'a ambele aceste metode ale cunoasterii

finite se afla allituri una de alta sau pur si

simplu alterneaz-a, ci in sensul ea amindouil
sint cuprinse in metoda filozoficrt ca &pit-

site si crt in fiecare migare a ei metoda

tres bien
1

procedeazr in acelasi timp in mod analitic si

sintetic. Gindirea filozofica procedeazrt ana-

litic in mrtsura in care ea nu face decit sit

foarte bine !
(si plastic)

preia obiectul ei, ideea Risind-o sh. actioneze

nestinjenitit, si se limiteazA, ca sa zicem asa,

la a urmrtri miscarea si dezvoltarea ei. In

acest sens filozofarea este cu total pasivrt.

Dar, in acelasi timp, gindirea filozoficA este

sinteticiti si se dovedeste a fi actiunea conceptului insusi. Metoda filozoficit core insit pentru aceasta sfortarea de a ne feri de capriciile

personale si de opiniile particulare care vor

mereu sit se impunrt... (411).
( 243, p. 413)... Metoda nu este, asadar, o formii exterioarA,

ci este sufletul si conceptul continutului ...

(Sfirsitul Enciclopediei; vezi mai sus, pe margine, un citat
din sfirsitul Logicii*.)

* Vezi volumu I do rata, p. 199. Mai &parte in euprinsul eaietului ae nflli file neaerise,

jar la oIir,iIuI lui giIn fusemnirile Cu privire In serierile mai reeeMe despre Hegel" pi
notele marginale Ia o reeenzie a unei earti a lui Perrin veal volumul de rata, p.327
Nola 'ed.

330 .

203

CONSPECTUL CARTII LUI HEGEL

((PRELEGERI DE ISTORIE A FILOZOFIEIO"

Serb. in 191i
Publirni pentru prima one(' in 1930,

in ideveri din Lenin*, voLX II

15*

Se lipdrege dupd tronuecris

205

HEGEL. PRELEGERI DE ISTORIE A FILOZOFIEP"

OPER E, VOL. XIII

INTRODUCERE IN ISTORIA FILOZOFIEI

P 37* .. Dach" adevAml este abstract, atunci el nu este adevitir.

Ratiunea omeneascii, An'atoasg, tinde spre concret... Filozo-

fia este in cel mai inalt grad osti15, abstractului si duce

inapoi la concret ...

0 foarte proft.na si
P. 40: compar4 istoria filozofiei
cu un cerc
acest cerc are
la periferia sa un mare numar
de cercuri ...

justil comparatie !
Fiecare nuantil a gin!

dirii = un cerc pe

marele cerc (spira10

al dezvoltlirii gindirii umane in general

...Afirm di, succesiunea sistemelor flozof ice in istorie

este aceeasi ca si succesiunea determiniirilor coneeptuale
in deductia lor logicrt. Afirm c4', daca eliberiim complet N.B.
conceptele fundamentale ale sistemelor apArute in istoria
filozofiei de ceea ce se referA la forma lor exterioarii, la

aplicarea lor la cazurile particular etc., obtinem diferitele trepte ale determinitrii ideii ins'asi in conceptul i
(

logic.

Invers, dad, luAin progresul logic in sine, avem in el

progresul fenomenelor istorice in momentele lor principale ; dar pentru aceasta trebuie, bineinteles, sa. stim
sil recunoastem aceste concepte pure in ceea ce este Continut in forma istoricA (43).
Ihgel. Worke, Bd. XIII, Berlin, 1833.

Nola red.

206

V.

I. LENIN

P. 56

ironizeaz6; goana dupA ceea ce e la moat, dupil cei

ce sint gata auch jedes Geschwge (?) far eine Philosophic

auszuschreiee*. P. 57-58 excelent pentru o strictil

istoricitate in istoria filozofiei, pentru a nu se atribui
anticilor o dezvoltare" a ideilor lor care este claril pentru
noi, dar care in realitate le lipsea Inc celor din antichitate.
La Tales, de exemplu, nu existil inch' conceptul de

ape" (ca principin), nu existh

calla

incii,

... Asa, de exemplu, existh popoare

conceptul de

intregi

care

inch" nu au de loc acest concept* (de cauzii); pentru

aceasta este nevoie de un inalt grad de dezvoltare ... (58)
0 expunere extrern de lungii, goaili i plictisitoare, despre
raportul dintre filozofie i religie; in genere, o prefath de
aproape 200 de pagini ceva imposibil!!

prorlame drept tiluzotie orite flitteala

theeput.

Ada trad.

.N.Ja trod.

(5)..

CONSP. CARTII LM HEGEL ,,PRELEG. DE ISTORIE A PILOZOP." 207

VOL. XIII. PRIMUL VOLUM DIN ISTORIA FILOZOFIEI

ISTORIA FILOZOFIEI GRECESTI
FILOZOFIA IONIENILOR

Anaximandru (610-547 iminte de Hristos) sustinea c omul

se trage din peste (213).
PITAGORA SI PITAGORICIENII

...Astfel, acestea sint niste determinki

seci, lipsite de proces, nedialectice, in

clef initie negativii,

repaus... (244).

a dialecticii

Este vorba de ideile generale ale pitagoricienilorlo;

numArul" i semnificatia lui etc. Ergo: aceastil, apreciere

se referg, la ideile primitive ale pitagoricienilor, la filozofia
lor primitiv5,; determinkile" substantei, ale lucrurilor, ale

lumii sint la ei seci", lipsite de proces (de miscare), nedialectice".

Urmkind mai ales dialectical in istoria filozofiei, Hegel

citeaz5, rationamentele pitagoricienilor: ...unu ad'augat la un
numk par da un numk impar (2 + 1 = 3); adAugat la un
numk impar, d. un numk par (3 -I- 1 = 4); el (Eins*)
are insusirea de a face ea un nuink s devin5, gerade (= par),
prin urmare, trebuie s, fie el insusi un numk par.
Prin urmare, unitatea contine in ea insasi determiniiri
diferite (246).
Armonia muzicari i filozofia lui Pitagora:

I
I

Uuu.

Nola trad .

(armonia
universului")

208

V.

raportul dintre
subiectiv
si obiectiv

I. LENIN

... 40 senzatie subiectivA atit de simplA

cum e auzul, dar care e in stare s5, cuprindrt

in sine un raport, Pitagora a revendicat-o

pentru intelect si a cucerit-o pentru acesta,

dindu-i o determinare stabilit (262).

P. 265-266: miscarea constelatiilor armonia ei este armo-

nia sferelor ceresti cingtoare (la pitagoricieni),

pe care noi nu o auzim: Aristotel. De coelo"*, II, 13

oi mos:
... In centru pitagoricienii puneau focul, iar phmintul II
considerau drept Un astru care se invirteste in cerc injurul acestui corp central ... Dar acest foc nu era, la ei, soarele... oEi se
bazau, in acest caz, nu pe aparenta sensibilg, ci pe principii...
Aceste zece sfere izece sfere, sau orbite, sau miseari ale celor
zece planete: Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, Soarele,
Luna, Plinintul, Calea Laptelui i Gegenerde**(-- antipodul?),

inventat pentru a obtdne un numAr rotund", numgrul 10

ea tot ce se miscli, fac zgomot; dar fiecare sferit produce un

sunet deosebit, potrivit rnrimii i vitezei sale diferite...
Aceasth vitezrt este determinatrt de diferitele distante, care

se afla intro ele intr-un raport armonic, corespungtor intervalelor in muzicA; datoritri acestui f apt ia nastere un sunet
armonios (muzica), produs de sferele (universul) in mi,seare ...

aluzie la structura
materiei !

rolul pulberei (in raza

solarit) in
filozofia antic4

pitagoricienii: conjecturi", fantezii despre a-

semruiarea dintre macrocosm si microcosm

In ce priveste sufletul, pitagoricienii credeau a die Seele sei:

Sonnenstaubchen" *** (= corpusculi, atomi) (p. 268) (Aristotel.
De anima"****, I, 2)107.
In suflet existrt sapte cercuri (eledie

mente), intocmai ca si in cer.

Aristotel. De anima", I, 3,
p. 269.

.Despre ars. Nola trad.

Coatraparaintul. Nola lrad.
*sulletul lite consliluil din corpusculi solartI.
Nola lrad.
*Despre mullet*.

Nola lrad.

CONSP. CARTII LUI HEGEL ,,PRELEG. DE ISTOIUE A FILOZOF.' 209

Si tot aici ni se insira niste povesti: eic Pitagora (luind

de la egipteni teoria nernuririi si a migratiunii sufletelor) ar fi
spus e sufletul sail a trait timp de 207 ani in alti oameni etc.
etc. (271).
N.B.: o combinatie intre germenii de gindire stiintifica
fanteziile a la religie, mitologie. i acum vedem
mereu aceeasi combinatie, numai c proportia intre
i mitologie este alta.
stiin
si

Inca ceva despre teoria numerelor a lui Pitagora.

Dar numerele unde se afla? Separate prin spatiu, nu

cumva salasluiesc in cerul ideilor? Ele nu sint chiar

lucrurile, deoarece lucrul, substanta este, bineinteles,

altceva decit numar, un corp n-are nici o asemanare N.B.

cu numarul, p. 254.
Citat din Aristotel? Metafizica"108, I, 9 nu?
Din Sextus Empiricus? Nu e dark

P. 279-280

pitagoricienii admit existenta eterului (... Prin

eterul dens si rece patrunde o raza de soare etc.).

Astfel, ipoteza eterului exista de mii de ani si a ramas

pina azi tot ipoteth. Dar de pe acum exista de o ride de ori
mai multe galerii subteran,e care due la rezolvarea problemei,

la definitia stiintifica a eteruluP".

..5COALA ELEATA

Vorbind despre scoala eleatan, Hegel spune

despre dialectied:

c(Glsim aici (in der eleatischen Schulen

tinceputul dialecticii, adica al miscarii pure a
gindirii in concepte; si totodata gasim aici opozitia gindirii impotriva fenomenelor sau a fiintei

sensibile,opozitia intre ceea ce este in sine si

lit voids, eleatL

Nota grad.

ce este
dialectica?
(a)

210

V.

(P)

Hegel
despre
dialecticA
(vezi

pagina
precedenth)

I. LENIN

fiintarea pentru altul a acestui in sine ; iar in

esenta obiectiviti gasini contradictia pe care o
poarra in ea ins4i (dialectica propriu-zisA)...
(280). Vezi paginile urmrttoare*.
Aici sint, in fond, douti determinAri (dour ,
indicii, doii ti1sturi caracteristice ; Bestimmungen, keine Definitionen") ale dialecticiim:
v.) mirarea puril a gindirii in concepte" ;

p) (a explica)

(a descoperi) in (ingsi)

esenta obiectivg contradictia pe care ea

(aceasta esenta) o poartti in ea insMi

(dialectica In inteles pro-

p r i u)".
Cu alte cuvinte, acest fragment" al lui Hegel
trebuie redat astfel:
Dialectica, in general, este miscarea piwiti a

gindirii in concepte" (adick vorbind fura mistica

idealismului: conceptele omenesti nu sint irnobile, ci in continuu rniscare, tree unul intr-altul,

ii varsit continutul unul intr-altul. Ftiu aceasta, ele nu oglindesc viata adevkatil. Analiza
conceptelor, studierea lor, arta de a opera cu
ele" (Engels)112 core intotdeauna studierea m i

c a r ii conceptelor, a leguturii lor, a trecerii

lor unul intr-altul).

in special, dialectica este studierea opozitiei
dintre lucrul in sine (an sich), esentk substrat,
substantti
si fenomen, fiintare pentru altul".
($i aici vedem trecerea, curgerea unuia intr-altul : esenta se fenomenalizeazk Fenomenul se

esentializeazk) Gindirea omului se adince0e

neincetat de la fenornen cutre esentk de la
esenta, ca su zicem ma, de gradul intii cutre
esenta de gradul al doilea .a.m.d. la infinit.
in Bens propriu, dialectica este studiul contradictiei in ins* esenta obiectelor: nu numai feno-

La pagina urmitoare a manusorisului se af1 textul de mai jos.

determinari, nu definicii.

Nola &ad.

Noia red.

CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF.* 211

menele sint trechtoare, mobile, fluide, separate

doar prin limite conventionale, ci i esenyle
lucrurilor.

Sextus Empiricus prezinth in felul urmhtor

punctul de vedere al scepticilor:
... Ca si cum ne-am inchipui ch, intr-o cash
in care se ghsesc multe obiecte pretioase, mai

multi insi cauth aur in timpul noptii; fiecare

ar crede a a gitisit aurul, dar n-ar sti in mod
sigur acest lucru, chiar dach intr-adevhr 1-ar
fi ghsit. Tot asa si filozofii pesc in aceasth

comparatie
atritigh-

toare...

lume, ca intr-o cash mare, ca sit caute adevhrul;

chiar dach 1-ar ghsi, ei tot n-ar putea sti a 1-au

ghsit... (288-289).
Xenofan (eleatul) spunea:
Dach boii i leii ar avea miMi pentru a crea,
zeii duph
ca i oamenii, opere de arth, s-ar apuca i ei
chipul
st-i picteze pe zei, dindu-le forma corpurilor
omului
pe care le au ei insisi... (289-290).
Trhshtura caracteristich a lui Zenon este dialectica ...
El este pitirintele dialecticii... (302).
... La Zenon ghsim totodath i o dialecticil CU adevhrat
obiectivii (309)
(310: cu privire la combaterea sistemelor filozof ice: Falsul
trebuie dovedit ca fals nu prin aceea c opusul lui este adevhrat,

ci prin el insusi...)
Dialectica, in general, este: a) dialectich
exterioarg, adich o miscare diferith de actul

care cuprinde laolalth aceasth miscare ; (3) miscare nu numai a intelegerii noastre, ci o miscare
demonstrath prin esenta obiectului insui, adich
prin conceptul pur al continutului. Primal gen
de dialectich este un mod de a considera obiec-

tele, athtind in ele temehiri i laturi prin care

facem siti devinh subred tot ceea ce altfel trece
drept temeinic stabilit. Aceste temeiuri pot fi
cu totul exterioare, i, atunci clad vom vorbi
despre sofisti, ne vom ocupa mai indeaproape

dialectica

212

V.

I. LENIN

de aceastA dialeetich. Cealalth dialectich insti

este considerarea imanenth a obiectului: acesta
este privit in sine insusi fhth presupunere, larti
idee preconceputh, Mr idee moralh, adich fheind

abstractie de raporturi, legi si temeiuri exterioare. Te transpui in intregime in obiect, ii

consideri in el insusi i Ii sesizezi potrivit deterdialectica
obiectivti

minhrilor pe care le posedh. Considerat astfel,

eb (er) (sic!) ose infittiseazh apoi ca unul care
contine in sine deterrninhri opuse si care, prin
urmare, se dephseste, se suprimti pe sine :
aceasth dialectich o intilnirn mai ales la antici.
Dialectica subiectivh, care rationeazh pornind
de la temeirtri exterioare, este valabilh atunci
chid recunoaste c in just existh i nejust i ch
in fals existh si adevtir. Adevhrata dialectich
nu lash sh earnin g. nimic in afarh din obiectul
shu, astfel ca el sh se infhtiseze ca avind lipsuri
doar intr-o privintA, ci este dizolvat in intreaga

lui naturh... (p. 311).

Cu privire la

In secolul al XX-lea (ba chiar si la sfirsitul

dialecticti

secolului al XIX-lea), toti sint de acord"

ei

filistin este vnul dintre acele acorduri prin

si la
insemnhtatea
obiectivh...

cu principiul dezvolthrii".
Numai c acest
acord" superficial, nechibzuit, intimplAtor,
care adevhrul e intibusit i banalizat.

Dach

totul se dezvolth, inseanmh ch totul trece

dintr-unul in altul, deoarece, duph, cum se
stie, dezvoltarea nu este o simplh crqtere,
nuirire (respectiv micsorare) etc. universala
ai eternh.
i, dacti este asa, trebuie, in
primul rind, ca evolutia sh fie inteleash mai
precis ca o aparitie i distrugere a tuturor
Iar in al
lucrurilor, ca treceri reciproce.
doilea rind, dach totul se dezvolth, atunci
se referh oare acest lucru la conceptele cele
mai generale si la categoriile gindirii? Dach
nu, inseaninh cA gindirea nu este legath de

CONS?. CARPI LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOP." 213

fiintare. Dug da, Insearnn

existrt

dialecticI a conceptelor si o dialecticA a

cunoasterii, care are o semnificatie obiec-

tivL +

I principiul
desvollarii

II principiul

-I- Pe ling5, aceasta, principiul universal al dezvol-

tkii trebuie s'a fie unit,

legat, imbinat cu principiul universal al u n i -

N.B.

tii lunzii, naturii,

misckii, materiei etc.

...Zenon privea miscarea, mai ales, in mod obiectivdialectic ...

Xiscarea insitsi este dialectica a

tot ce existA... Lui Zenon nu i-a trecut
prin minte s nege miscarea ea sinn-

liche Gewissheit*; problerna nu era

decit nach ihrer (al misckii) Wahrheit" (adevkul misekii) (313). Si la

pagina urmkoare, povestind anecdota

en Diogene (cinicul din Sinope), care
nega miscarea mergind, Hegel scrie:
... <(Dar anecdota are si o continuare:

cind un discipol era satisfkut de un

asemenea mod de a nega, Diogene
incepea

s5,-1

loveasc

en 135,tul, pe mo-

tiv c, dacA profesorul in cadrul discutici a adus argumente, trebuie ca

obiectiile pe care le aduce discipolul
a fie si ele argumentate. De aceea nu
trebuie s ne multumim cu certitudinea senzorialit, ci s

intelegem...

(314).
*oertitudine sonsibiW..

Nola Irad.!

N.B.
Datele problemei pot

si trebuie a fie i n-

versate: aici nu
este vorba dac . cxist sau nu miscare,

ci cum poate fi ea

exprimata in logica
conceptelor

Nu-i au!

De unde a fost luata

aceast6 continuare a
anecdotei ?

La Diogene Laertiu,
VI, 39, si la Sextus

Empiricus, III, 8

(Hegel, p. 314), nu exisa o asemenea continuare113. Nu cumva

a Miscocit-o Hegel?

V. I. L E N I NI

214

4 moduri de negare a rniscArii, intilnite la Zenon:

1. Cel ce se miscA, spre o tinth trebuie s parcurga mai intii
jamatate din drumul care duce spre ea. *i apoi, de la

aceasa jumrttate, iarasi junfatate din aceasta jumAtate

s.a.m.d. la infini,t.
Aristotel a rlispuns: spatiul si timpul sint divizibile
la infinit (auvc41..v.*) (p. 316), dar nu sint divizate la
infinit (evzprE4**); Bayle (Dictionnaire", t. IV, article
Zenon"4) calificA faspunsul lui Aristotel drept pitoyable*** , spunind:

...d a c i am trage un nuniar infinit de linii pe o bucAticii, de materie, n-am introduce o diviziune care ar transforma intr-un infinit actual ceea ce dupii Aristotel nu este

decit un infinit potential...

*i Hegel scrie (317): Acest dacii este admirabil!
adicrt daca am duce pinri la capilt diviziunea i nlinita!!
...<(Esenta timpului si a spatiului este miscarea, deoajust! rece ea este ceea ce e universal; a o intelege inseanmrt a-i
exprima esenta in formA de concept. Miscarea, ea concept, ca gind este exprimatrt ca unitate intre negativitate

si continuitate; dar nici continuitatea si nici discontinuitatea nu pot fi considerate in ele Insele ca esenta...
(p. 318-319).

A intelege inseamna a exprima in formA de concepte".

Miscarea este esenta timpului si a spatiului. Dourt concepte
fundamentale exprimri, aceasta esentit: continuitatea (Kontinuitiit) (infinith) si punctualitatea" (= negarea continuitrttii,

discontinuita tea). Miscarea este unitatea intre con-

tinuitate (a timpului si a spatiului) i discontinuitate (a timpului si a spatiului). Miscarea este o contradictie; ea este o
unitate a contradictiilor.
**

***

potential. Nola lrad.

realitate.
Nola Oast.
jaloic. Nola brad.
In

CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A Ell OZOI ."

215

Este gresith afirmatia, Meuth de Ueberweg-Heinze, in editia

a 10-a, p. 63 ( 20), ci Hegel il aprirA pe Aristotel impotriva
lui Bayle". Hegel il combate atit pe sceptic (Bayle), cit i pe
antidialectic (Aristotel).
.115
Comp. Gomperz. Les penscurs de la Greco",
recunoastere silith, constring a unithtii contrariilor, fr

recunoastere (din lasitate de gindire) a dialecticii...

2. Acbile nu va ajunge broasca testoasg. La inceput 1/2"

s.a.m.d. la infinit.

Aristotel faspunde: el o va ajunge dad i se va ingAdui

sit treac5, peste limitr (p. 320).

Si Hegel spune: Acest faspuns este just, el contine

totul" (p. 321), deoarece in realitate juniatatea devine aici

(pe o anumith treapth) o limith"...

...Cind vorbim, in general, despre miscare, spunem: corpul se afra intr-un loc si
apoi trece in alt loc. In timp cc se mirk
el rut se mai aflit in primul loc, dar nu se aflii

comp. obiectiile
lui Cernov
impotriva liii
Engels116

nici in al doilea; dacil ar fi intr-unul

din cele clou locuri, el ar fi in repaus. A
spune cri se afl'a intro cele dota locuri inseamn'a, a nu spune nimic, deoarece si in
Inc

cazul acesta el se afIrt din nou intr-un anumit

loc; prin urmare, ne Osim in fata accleiasi

dificultriti. A se misca ins5, inseamria a fi
In cutare loc si totodath a nu fi; aceasta este
continuitatea spatiului si timpuliti, i tocmai

N.B.

just!

ea face posibilA miscarea (p. 321-322).

Miscarea este pozitia mud corp la un moment dat intr-un
anmnit loc, iar intr-un alt moment in momentul urmrttor
in alt loc; aceasta este obiectia pe care o repeth Cernov (in ale
sale Studii filozofice"), urmind pe toti, adversarii metafizicieni" ai lui Hegel.
Aceasth obiectie este rieintemeiata, deoarece: (1) ea descrie
rezultatal miscrtrii si nu misearea ins4i; (2) ea nu arath, nu
cuprinde intr-insa posibilitatea miscrtrii; (3) ea prezinth mis-

216

V.

I. LENIN

carea ea pe o sunlit, ea pe o inliintuire a strtrilor de repaws,

adicA nu a inlitturat contradictia (dialecticit), cinumai a acope-

rit-o, a ocolit-o, a ascuns-o, a estompat-o.

1

just!

Dificultatea o pricinuieste intotdeauna gindirea, deoarece momentele unui obiect, care in

realitate sint legate, ea le sepal% si le mentine
distincte unul de altul (322).

Noi nu putem reprezenta, exprima, mAsura si infAtisa miscarea farrt sA, intrerupem continuitatea ei, fart sin. simplifietm,
srt luAm intr-un mod grosolan, s fragment-Am, sri mortificam
ccea ce este viu. Reprezentarea miscArii in gindire este intotdeauna o simplificare, o mortificare, si nu numai de dare gindire, ci si de cAtre senzatii, si nu numai a miscrtrii, ci si a oricitrui concept.

*i in aceasta constii escii,la dialeeticii. Toentai aceasta

esen(ii este expriinatil prin formula: unitatea, identitatea
contrariilor.
3. Srtgeata care zboarA strt pe loc.
Si dspunsul lui Aristotel: greseala

provine din faptul d

se admite cii, (tirnpul constA din diferiti acum*(bc Trip/

vT.59),

p. 324.
4. Jumiltatea este egalit cu dublul: miscarea este mitsuratA
in raport cu un corp nemiscat si in raport cu un corp care

se misd in sens inver s.

La sfirsitul paragrafului despre Zenon, Hegel face o comparatio intre acesta si Kant (ale drui antinoinii nu aduc nimic
mai mult decit ceea ce a fricut deja Zenon aici).

Concluzia generalit a dialecticii eleatilor: adevArul este

numai unul, tot restul a neadevar"
tot asa cum filozofia
kantianrt a avut ea rezultat: Noi nu cunoastem decit fenomonde . In general, este unul si acelasi principiu (p. 326).
Dar existri si o deosebire.
Kant
La Kant, ceea ce e spiritual ruineazA
si subiectilumea:
dupA Zenon, lumea fenomenelor in
vismul,
scepticismul
sAu etc.

sine si pentru sine nu este adevAratA. Dupil

Kant, gindirea noastrA, activitatea noastril

CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF.

217

spiritualti este rea. A nu pune nici un pret

pe cunoastere inseamna a umili peste mtisurti,

spirituh... (327).
Scoala eleata continua' cu Leucip i cu so f

ti,

FILOZOFIA LUI HERACLIT

Dupti. Zenon (? el a trait dupei Heraclit?)117, Hegel trece

la Heraclit i spune:

Ea (dialectica lui Zenon) mai poate fi nurnitti, gi

dialectica subiectivti, in masura in care apartine subiectului care considera, i unu farti aceasta dialecticti MI% N.B.

aceasta miscare, este unu ca identitate abstracta...

(328).

dar mai inainte s-a spus

altele

vezi citatul de la p. 309 si I

la Zenon avem de-a face cu o dialectica obiee-

livi. Este aici un distinguo"* foarte subtil. Compara

cn cele ce urmeaza:

Dialectica este: a) dialectica exterioarti, rationare

la intimplare, in care nu se dizolvti, sufletul lucrului N.B.
insusi; (3 ) dialectica irnanenta a obiectului, care se
raporteaza insa (N.B.) la modul de examinare a subiec-

tului; y) obiectivitatea heraclitiana, adica dialectica

N.B.

instisi inteleasu ca principiu (328).

a) dialectica subiectivti
p) in obiect exista' dialectica, dar en nu still, poate cti
e Schein**, numai fenomenul etc.
y) dialectica complet obiectiva, ea principiu a tot ceea
ce exista

(La Heraelit): Aici ne gasim pe un purnint nou; nu

exista nici o tezu a lui Heraclit pe care sa n-o fi

incorporat in Logica mea* (328).

Heraclit spune: totul este devenire; aceastti devenire

este principiul. Acest lucru se cuprinde in expresia: N.B.

fiintarea este tot atit de putin ea si nefiintarea...
(p. 333).

"

10

4,ou deosebesos.

aparen0.

Nola grad.

Nota (rad.

218

V.

I. LENIN

Recunoasterea faptului e fiintarea si nefiintarea nu shit

decit niste abstractii lipsite de adevk si ct primul lucru a devkat
este devenirea, inseanmil o mare cucerire. Intelectul izoleazit

una de alta fiintarea si nefiintarea si consider ci ambele in

parte sint adeviirate si valabile ; ratiunea, dimpotrivri, recunoaste

pe una in cealalth, recunoaste cii in ima dhitre ele este continuth

cealalth, care este a ei (N.B. cealalth, care este a ei")

hart
de ce Totul, Absolutul trebuie determinat ca devenire (334).
Aristotel spune, de exemplu (lle mundo"118, cap. 5), cii Hera-

clit, in general, a unit laohilth intregul si neintregul

(partea),

ceea ce merge impreumi

cc este opus

...ceea ce se acord'a si ceea cc e disonant; si din toate

(opusele) se naste unul si din unit se wise toate (335).
Platon reproduce, in Symposion", conceptiile lui Heraclit,
(intre altele in legilturri cu muzica: armonia se compune din opusi)
si expresia arta muzicantului uneste ceea ce este diferit"9.
Hegel scrie: sustinind acest lucru, flu

Foarte just si
foarte impor-

tant: altul"

ca altul s u,
dezvoltarea in
opusul s

inseamn'a ort-1 contrazice pe Heraclit (336),

deoarece diferenta este esenta armoniei:
Aceasth armonie este tocmai devenire
absoluth, schhnbare,
nu devenire ca alt-

ceva, acum unul, iar apoi altul. Esential

este crt fiecare diferit, fiecare particular este

diferit de oricare altul, dar nu in mod abstract de un oarecare altul, ci f Mil de altul
Mu; fiecare existh numai In milsura in care
in sine, in conceptul liii, este continut altul
sriu... (336).

Tot asa si cind e vorba de tonuri; ele trebnie sit fie diferite,
dar in asa fel inch sit poath fi unite ... (336). P. 337: printre
altii, Sextus Empiricus (si Aristotel) sint socotiti a fi printre...
bes ten Zeugen*...

Heraclit spunea: Timpul este prima esenta corporalV

(Sextus Empiricus), p. (338).

corporali" este o expresie stingace" (aleasit, poate (N.B.),
de un sceptic (N.B.)), dar timpul este prima esentti sensibila"...
Timpul este devenirea puth, ea devenire intuith... (338).
ei mai bani martorie.

Nola trad.

CONSP. CARTH LIR HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOP." 20

Referindu-se la faptul c Heraclit considera focal ea un proms,

Hegel spune: <IFoeul este timpul fizic; el este aceastit neliniste
absoluta (340), iar mai departe cu privire la filozofia naturii

a lui Heraclit:
...Ea (die Natur*) este in ea insasi process...

(344)... natura este acest ce, care nu se aflit niciodatil in

stare de repaus si in care totul este trecere din ceva in

altceva, din dedublare in imitate si din unitate in dedublare ... (341).
A intelege natura inseamna a o inMtisa ca pe un proces ... (339).

Aiei, spune el, se vede ingustimea naturalistilor:

... <Hart ascultitim la cc spun ei (die Naturforscher**),

constatam c ei observa si spun numai ceea ce \rad;

dar asta nu este adevitirat, caci in mod inconstient ei N.B.

transforma en ajutorul conceptului (pea ce vad in mod
direct. i discutia are ca object nu contradietia ce ar
exista intre observatie si conceptul absolut, ci pe aceea
care ar exista intre conceptul limitat, fixat, si eel abso- N.B.
lut. Ei incearca sa dovedeasca e nu exista transforma re ... (344-345).
... Apa, care se descompune in procesul ei, da, la iveala

hidrogen si oxigen: acestea nu au aparut acum, ci existau si

inainte ea atare ea parti din care este compusa apa (asa
isi bate joc Hegel de naturalisti)...
Asa se intimpla en fiecare expresie verbala a perceptiei si
a experientei; din momentul in care omul vorbeste, exista
in cuvintele hti un concept, conceptul nu poate fi oprit sa renasca

in constiinta si sa contina intotdeauna o umbra de universalitate si de adevar.

Foarte adevarat si foarte important; tocmai acest lueru 1-a
repetat, intr-o forma mai populara, Engels, eind a seris ca
naturalistii trebuie sa stie cA rezultatele stiintelor naturii sint
conceptele, iar arta de a opera cu conceptele nu e ceva innascut,

ci rezultatul a doua milenii de dezvoltare a stiintelor naturii

si a filozofiei'20.
*

nat ura.

natural

16*

Nola grad.
i.

Nola trod.

220

V.

I. LENIN

Naturalitii au o idee ingusta despre transformare si nu inteleg dialectica.

... El (Heraelit) este acela care a exprirnat, eel dintii,
natura infinitului si care, cel dintii, a inteles natura ca infinith
in sine, adica a inteles esenta ei ca un proces ... (346).

In legatua cu conceptul de necesitate , comp. p. 347.

Heraclit, pe cit se pare, nu putea sa vada adevarul in certitudinea senzoriaIa (348), ci

in necesitate" (cillapvive)

((A6y0;.**)).

turd)
(imijlocire absoluta (348) (alegii
bsoluta
N.B.:
Necesitatea =
universalul

fiintarii"

(universalul

in fiintare)
(legatura,

mijlocire

N.B.

Rationalul, adevirul pe care il cunose,

este, desigur, obtinut printr-o inaintare ce
porneste de la ceea ce tine de obiect ca obiect

sensibil, singular, determinat, existent, dar

ceea ce cunoaste in sine ratiunea este, in
aceeasi masua, necesitatea sau universalul
fiintarii, este esenta gindirii, dupti cum este
si esenta lumii (352).

absoluta")

LEM P

368: Dezvoltarea istorica a filozofiei trebuie sa corespunda dezvoltarii logice a

Dezvoltarea

istoria a
filozofiei

trebuie a corespunda" (??)

dezvoltarii
filozofiei

filozofiei; dar in aceasta din urna trebuie

a existe locuri care ramin in afara dezvoltarii istorice .

logice

Avem aici o cugetare foarte profunda, si foarte justil, in esenta

materialista (istoria reala este baza, temeiul, fiintarea, (Ilya

care vine constiinta).
destin.
logos.

Nola !rad.
Nola grad.

CONSP. CARTII LUI HEGEL PEELED. DE ISTORIE A FILOZOF.- 221

Leucipp spune ch, atomii sint invizibili, din cauza micimii

corporalithtii lor (369), iar Hegel obiecteazh ch aceasta este
mimai Ausrede"* (ib.), cii. das Eine** nu se poate vedea, ea

das Princip des Eine*** este ganz ideell"**** (370), di

Leucipp nu este empirist", ci idealist.
(( ??
terpretare for fatii
Ua idealistului Hegel, vildit fortath.))

([Adaptindu-1 pe Leucip la logica sa, Hegel se dedh. la peroratii

pe terna importantei, mketiei" principiului (368) Fiirsichsein*****, pe care-I reghseste la Leucipp. Miroase oarecum a
interpretare trash de phr.]******
Dar existh aici i un grhunte de adevhr: nuanta (momentul")
separhrii ; intrerupere in progresivitate; momentul stergerii

atomul, unul.
contradietiilor; intreruperea continu it4ii,
(Comp. 371 i.f.: Unul si continuitatea sint opusiie...
Logica lui Hegel nu poate fi aplica1i intocmai si nu poate
fi luat asa cum se prezinth. Trebuie ex tr as e din ea nuantele
logice (gnoseologice), curhtind-o de Ideenmystik *******: i
aceasta inseamnh o munch considerabilh.)
De aceea atomistica se opune, in general,
reprezenthrii creatiei si conservitrii lumii de

strini acesteia. In atomistich,

stiintele naturii se simt pentru prima oarh
eliberate de necesitatea de a giisi irn temei
al existentei luniii. Mind* dach, ne reprozenthm natura ca fiind creat si conservath
de chtre altcineva, atunci trebuie s. ne-o
reprezenthm nu ca existind de la sine, ci
ca avindu-si conceptul in afara ei, adich
avind un temei in afara ei; ea, ca atare, nu

materialism
(acest cuvint ii
inspirh teamh
lui Hegel, care
strigh: piei
din ochii mei!)

are temei, si nu poate fi inteleash decit dach

se porneste de la vointa altuia: asa curn este,

versus
atomism

chtre o fiin

"

gin fel de a vorbi*. Nola trod.

ninth.
Nola brad.
principiul unulul..
Nota brad.

* de natura cu totul dea1i.

***"

Nota brad.

fiinIare pentru sine..

Nota brad.
In Inanuseris, aceste cinci rtnduri shit sterse.
Nola trod.
mistica ideilor.

Nola red.

222

V.

I. LENIN

ea este intimplMoare, lipsitg de necesitate

si de concept in ea inski. In reprezentarea
proprie atomisticii avem insti, reprezentarea
insinelui, a naturii in genere, adicti gindul
se gliseste in ea pe sine insusi... (372-373).
Expunind, dupg Diogene Laertiu, IX,

31-33, atomistica lui Leucipp, virtejurile" (Wirbel siv-y)* atomilor, Hegel

nu ggseste aici nimic interesant ( nu pre-

N.B.

zintti nici Un interes ))..., descriere goalti,

reprezentilri tulburi i confuze*, p. 377
i .f .).

Orbirea lui Hegel, ingustime de idealist!!

DEMOCRIT

Hegel behandelt** pe Democrit cit se poate de stiefrniitter-

lich***, in total p. 378-380! Idealistul nu suportg spiritul

materialismului !! El citeazg cuvintele lui Democrit (p. 379):
Potrivit opiniei (v6p.cp) exista cald,
potrivit opiniei existg rece si tot potrivit ei existg culoare, dulce i amar;
potrivit adevtirului (iTe-7?) insti existti
nurnai indivizibilii [atomii] si vidul
(Sextus Empiricus. Adversus Mathernaticos****, VII, 135)121.
Si trage concluzia :
...Astfel, vedem crt, Democrit a expri-

mat in chip mai precis deosebirea ce

existti intre momentul fiintarii in sine
si momentul modului fiintiirii pentru

un altul ... (380).

Prinaceastg conceptic se deschid larg
portile" idealismului rgu", care spune:
(senzatia men)
comp. Mach'22
meine Empfindung*****, ?nein" . . .

idealism rgu"

*Diogene Laertiu p. 235 evertiginern.

tradueere latinti.
trateaza.
Nota trod.
Nota trad.
Impotriva matematieienilor.
Nota trad.
toenzatia meal. Nola trad.

**

* vitreg.

**

***

CONSP. CART II LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOP.* 228

...Se afirmrt o diversitate sensibilk

lipsitit de concept, a senzatiei, in care nu
existit ratiune si en care acest idealism

nu-si rnai bate capul.

Hegel
versus*

E. Mach...

F1LOZOFIA L121 ANAXAGORA

Anaxagora. NoijOH1

este num universu-

lui i a oricArei ordini",

Hegel explicit:
Gindul object iv ... rat iunea in uiiivers
i

si in natura, san, aa cum vorbim despre

existenta genurilor in naturk ele sint gene-

N.B.:
conceptul

germi lui, ceea ce posed6, el; el insusi este

acest gen, genul lui, substanta lui. Aceasth
lege, acest intelect, aceasfa ratiune este ea

de gen este

ralul. Ciinele este un animal, acesta este

esenta

naturii", este

ins4i inumentit in naturk este esenta naturii ;

ea nu se formeaztt din afark asa cum fac, de

legea...

exemplu, oamenii un sum (381-382).

Noik este acelasi lucru cu sufletul" (Aristotel despre Anaxagora), p. 394

llimurirea acestui s a 1 t de la generalul din
naturil la sullet; de la object la subject; de la materialism la idealism. C'est ici que ces extremes se touchent (et se transforrnent!)****.

Cu privire la homeomeriilem lui Anaxagora

(particule (Ie acelasi fel ea si corpurile intregi),
Hegel scrie:
Transformarea trebuie luatA intr-un dublu

sens : din punctul de vedere al existentei si din

acela al conceptului ... (403 ,104). De exemplu,

se spune: dad indeOrtAm apa, rAmin pietrele;

la fel, dad, suprimArn culoarea albastril, rAmine

transformare
(semni-

ficatia
ei)

cea rosie etc.

"
*

contra.

Nola !rad.

**
ratiunea.
Nola lrad.
** Un cuvint din manuscrisul lui V. I. I enin a rimas nPdeseifrat. Nola red.
Tocmai aici extremele se ating (i se transformal
Nola brad.

224

V.

I. LENIN

InsA asa stall lucrurile numai potrivit existentei, potrivit conceptului ; ele nu exista; decit unul
prin altul; aceasta este necesitatea interioarA
Du1)4 cum din corpul viu nu se poate scoate inima
Mrit srl, se distrugrt si plitminii etc.

La fel, natura existit numai in unitate, duprt

cum creierul existit numai in unitate cu celelalte
organe (404);

totusi, unii inteleg prht transformare prezenta

unor naci particule, calitativ determinate, si
cresterea (respectiv micsorarea) Lbinarea si
separareal Mr. CealaltA conceptie (Heraclit)
este aceea a transformitrii lui ceva in aliceva
(403).

La Hegel, intre existentil si concept este, probabil, aceeasi

deosebire ca, de pildA, intre faptul (fiintarea) luat izolat,

smuls din legliturit, si legitturA (concept), corelatie, inlAn-

tuire, lege, necesitate.

415: ... Conceptul este ceea ce lucrurile sint in sine si pentru
sine ...

Spunind c iarba este un scop pentru animal, iar acesta pentru

om etc. etc., Hegel incheie:

stAvem aici un cerc care se incheie in sine, dar a ccirui inche-

iere este si trecerea intr-un alt cerc; un virtej al c6.rui centru,

in care el se intoarce, se af16 situat chiar pe periferia unui alt
cerc superior, care 11 inghite ... (414).
N.B. :

generalul"
ca esentA"

Ping acum, afirm5, el, anticii ne-au dat

putin: Generalul este o determinare Ara*
oricine stie ce e generalul, dar nu oricine stie
ce e el ca ese1It.6 (416).

CONS?. CARTII LUI HEGEL PRELEG. IDE ISTORIE A PILOZOP." 295

... <Oar aiei incepe o dezvoltare mai deter-

minaca, a raportului dintre constiinta. ti

fiintare, dezvoltarea naturii cunoasterii ca
o cunoastere a adevtaidui (417). Spiritul

a Maintat ping, la pozitia de pe care el a

dezvoltarea
naturii
cunoasterii"

exprimat esenta ca gind? (418).

Aceast& dezvoltare a generalului in care esenta trece cu

totul de partea constiintei, o ghsim in atit de deraimata intelepciune universal& a sofistilor (418).

((Sfirsitul volumului 1)) I Volumul al II-lea incepe cu sofistii.

226

V.

I. LENIN

VOLUMUL AL XIV-LEA. AL DOILEA VOLUM

DIN ISTORIA FILOZOFIEI
FILOZOFIA SOFITHLOR

Referindu-se la sofisti124, Hegel insistA extrem de am4nuntit

asupra ideii cA in sofistia existh, un element comun oricrtrei

culturi (Bildmig) in general, inclusiv a noastai, si anume

punerea in evidentil a argumentelor (Griinde) i Gegengriinde*,

rationare pe baziti de argumente", arta de a giisi n toate uncle
puncte de vedere din celo mai diferite; ((subiectivism
lipsh
de objectivism)). Vorbind despre Protagora i despre celebra lui

tea, (omul este milsura tuturor lucrurilor), Hegel il apropie

de Kant:

...Omul este mAsuriti a toate,

omul este deci
subiectul in genere, ceea ce este (das Seinde), prin

urmare mi existil in mod izolat, ci existh pentru

cunostinta mea ; in ceea ce este obiectiv, constiinta

este, in esenta, aceea care produce continutul;

Protagora tocmai in acest proces constA, mai ales, activitatea

si Kant gindirii subjective. Si tocmai acest lucru ajunge
ping, la filozofia modernil. Kant spune c noi nu
cunoastem decit fenomenele; cu alte cuvinte, ceea
ce ni se prezinth ca obiectiv, ca realitate, trebuie
considerat numai in raportul s'Au en constiinta si
nu existA Mr& acest raport... (31)**.

Al doilea moment" este obiectivismul (das Allge-

meine***); el este afirmat de mine, dar este si in sine

obiectiv universal, fr s fie afirmat de mine ... (32).
Nola trad.
*
eontraargumente.
* Hegel. Werke, Bd. XIV, Berlin, 1833.
generalul, universalul.

Nola lrad.

Nola red.

CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF." 227

Diese Relativitt"*

(32).

Totul

este

deci numai relativ adev4rat (33), dupit

Protagora.

relativismul
sofistilor...

...La Kant, fenomenul nu este alteeva

decit un soc din afark un X, un ce necunoscut,

care primeste aceste determinri prin simturile noastre, prin noi. Chiar daca exista un

Kant

temei obiectiv pentru ca noi s spunem c un

sofistii
si fenomeno-

lucru e rece, iar altul e cald, si deci putem

spune c ele trebuie sa" cuprinditi in sine ceva

ce le deosebeste until de altul, totusi caldul

si recele existti numai in senzatiile noastre;

la fel in ceea ce priveste faptul c exisfa,

lucruri s.a.m.d. ...astfel, experienta a fost

Si

logismul' 25

a la Mach
N.B.

numith fenomen* (34).

Lumea este fenomen nu pentru c'a este

pentru corItiinti, adich pentru citi fiintarea ei

este doar relativrt pentru constiintri, dar ea

nu numai
relativism

este si in sine fenomen (35).

...O profunzime mult mai mare a atins

acest scepticism la Gorgias... (35).

...Dialectica lui ..., a lui Gorgias,

sofistul ide mai multe ori: p. 36, id. p. 37 .

scepticism

N.B.

Tiedemann spunea dui Gorgias a mers mai

departe decit bunul-simt" al omului. Si

Hegel ride de el: (nice filozofie merge m a i

departe decit bunul-simt", deoarece
bunul-simt nu este filozofie. Pinit la Copernic
era contrar bunului-simt sut spui cui ptimintul
se invirteste.

Hegel despre

bunul-simt"

Acesta (der gesunde Menschenverstand")

Bunul-simt =

este modul de a gindi al unei epoci in care

prejudecatile
vremii respective

sint cuprinse toate prejudecAtile (36).

*

Aceasti 4relativitatei.
buultl-shnt.

Xota

Kola tract

V.

228

I. LENIN

Gorgins (p. 37): 1) nimic nu existh. Nu existri, nimic

2) chiar dacA existh ceva, nu poate fi cunoscut
3) chiar dath poate fi cunoscut, nu este posibil
sA se cornunice ceea ce este cunoscut.
Gorgias Ii dI searna c acestea (fiintarea i nefiintarea,
suprimarea lor reciproc4) sint momente care dispar ; repre-

zentarea inconstientil posed4 si ea acest adevgr, dar nu stie

nimic despre el... (40).
Momente evanescente" = fiintarea i nefiintarea.
Aceasta este o minunat a. definitie a dialecticii ! !
Gorgias : a) duce o polemith justh contra
Gorgias,

realismul
absolut"

(si Kant)

realisrnului absolut, care, avind o reprezentare, Ii inchipuie c posedl luerul insusi, pe

cind in realitate nu poseda decit un ce relativ ; p) alunecg in idealismul thu al timpurilor moderne: ccea cc este gindit este intot-

deauna subiectiv, deci nu e ceea ce este ;

prin gindire noi transformrtm ceea ce este in

ceva gindit ... (41).

(*i mai jos (p. 41 i.f .) Kant este

mentionat inert o dath.)
De adrurgat despre Gorgias*: el pune
problernele fundarnentale sub alternativa:
sau sau". Aceasta inth nu este o adevgdialectica
in obiectul
insusi

rath dialecticA; ar fi necesar sit se dernonstreze

en obiectul este intotdeauna in mod necesar

intr-o anurnith determinare, iar nu in sine

si pentru sine. Obiectul se descompune numai

in asemenea determinri ; dar de aid nu

rezulth nimic care th fie contra naturii obiectului insusi (39).
* Meat extras ei eel urmator, In legatura cu filozofia lui Gorgias, au font Mute
de V.I. Lenin eeva mai Wein eu prilejul conspectarii Iilozoliel lui Snerate yen y0111111111
de rga, pag. 229 231.
Note' red,

CONSP. CARTII LUI HEGEL ,,PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOP.

229

Inca o cornpletare despre Gorgias:

Expunind conceptia lui, dupA care ceea ce

este nu poate fi exprimat, comunicat:

Worbirea prin care ar fi si se arate ceea ce

este nu este ceea ce este; ceea ce se comunic4

nu ceea ce este, ci numai vorbirea (Sextus

Empiricus. Adversus Mathematicos". VH.
83-84), p. 41; Hegel scrie: Ceea ce este
nici nu e conceput ea fiintind, ei conceperea
lui inseamnA transformarea lui in universal.

N.B.

comp.
Feuerbach'26

Acest ce nu poate fi exprimat absolut de loc ...

Fiecare cuvint (vorbire)
generalizeath deja ;
comp. Feuerbacht27.

Simturile arat5, realita-

tea ; gindul si cuvintul

aratil generalul.

Cuvintele de incheiere a paragrafului despre sofisti:

Prin urmare, sofistii au avut ca object al cercetIrii lor si
dialectica, filozofia generalrt; ei an fost ginditori profunzi ...
(42).
FILOZOFIA LUI SOCRATE

Socrate
personalitate istoricil, universala (42), cea mai
interesantA" (ib.) din filozofia antidt subiectivitatea gindirii" (42) 1libertatea constiintei de sine" (44)1.

In aceasta const ambiguitatea dialecticii si a sof isticii ;

ceea ce este obiectiv dispare : este oare accidental subiectivul sau este in sine (an ihm selbst"*) obiectivul si universalul? (43)**.

Gindirea adevitrath cugeth, in asa fel, incit continutul ei

este in acelasi timp nu subiectiv, ci obiectiv (44), si la Socrate

si la Platon vedern nu numai subiectivitatc ( proclamarea

constiintei ca factor care decide este un element comun lui
si sofistilor), ci i obiectivitate.
lui Socrate
aln el iusui..

Noba brad.

* In roauuseris, huediat dupl aoest alineat i separat de el prin data linii drepte,
a toot interoalat on extras deepre filozefia liii Gorgias, care Incelle ea euvintele: De adituoat
despre tlergiaso... (vezi volumul de fa(11, p. 228).
Nela led.

280

V.

I. LENIN

Obiectivitatea are aici (la Socrate) sen-

N.B.

I I
I I

sul universahtittii care este in sine si pentru

sine, iar nu pe acela al obiectivitittii exterioare (45)
id. 46: <mu obiectivitate
exterioark ci universalitate spiritimM

*i douit rinduri mai jos:

Kant

Idealul kantian este fellomen cc nu este

obiect iv in sine a ... (46).

Socrate spunea despre metoda sa

ingenios!

Werden =
Nichtsein

und Sein**

Hebammenkumt* (p. 64) (mostenitit de la

mama sa) ((mania lui Socrate=moa)), care

ajutui gindurilor sit se nasciti.
Exemplul lui Hegel: oricine stie ce este
devenirea, dar ne inirtim daciti, reflectind
(reflektierend) asupra ei, gitsim citi in devenire avem si fiintarea si nefiintare, ceea ce
este o diferentt pur si simplu enormil (67).
Menon (Meno" Plats)1" ii compara pe
Socrate cu un peste-torpilit (Zitteraal), care

il face narkotisch"*** pe oricine-1 atinge

i eu, spunea el, sint narcotizat si n u

(69):

p o t ritspunde****.
...<Ceea ce trebnie siti aib, pentru mine
valoare de adev4r, de dreptate este spirit din

spiritul men. Dar ceea ce spiritul scoate

tres bien
dit !!*****

astfel din sine insusi, ceea ce are astfel valoare pentru el trebuie si fie scos din el ca
universal, ca spirit care actioneazA, in calitate de universal, iar mi din pasiunile, interesele, poftele, capriciile, scopurile arbitrare,
inclinatiile lui etc. Este adevitrat c acestea

sint de asemenea ceva interior, <eidit in

noi de naturiti, dar ele ne sint proprii numai

in mod natural ... (74-75).

arta taw' tdui.
**

Nola /rad.

Devonire
nefiint5. qi fjini. Nola lead.
ii nareotizeaza i.
Nola lead.

*** To manuscris, imediat dup acest al ineat si eparat do el prin doutt lintidrepte ,
a lost iuterealat un extras dospre filozofia lui Gorjas, care tnoepo en euvintele : tnea o
completare despre Gorgies...s vezi volumul de tata, p. 229 .
Nola red.
(carte bine zie !! Nola bad.

CONSP. CART!! LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FII OZOI.."

Idealismul inteligent este mai aproape de

''3 I

is-

nuil inteligent decit materialismul prost.

In loc de idealism inteligent: idealism dialectic;

in loc de materialism prost: materialism metafizic,

nedezvoltat, mort, gr s)lan, inert.

De studiat:
Plehanov a scris despre filozofie (despre dia-

lecticti), probabil, pinri la 1 000 de pagini

N.B.

(Beltov + contra lui Bogdanov 4- contra kantienilor

Problemele fundamentale etc. etc.) 129.

Din ele, nil* despre Logica mare, despre

semni/icaia ei, despre ideile ei (adicti,

propriu-zis despre dialecticti ca stiintrt
f ilozof icti) ! !

Protagora: omul este mitsura tuturor lucrurilor". Socrate: omul, ca fiinti care gindete,
este mrisura tuturor lucrurilor" (75).

0 nuantli!

In Memorabile", Xenofon ni 1-a zugrtivit

pe Socrate mai bine, mai exact i mai fidel decit

Platon1" (p. 80-81).

SOCRATICII

Referindu-se la sofismele in legtiturri cii gritmada" i chelul",

Hegel revine asupra trecerii cantittitii in calitate, i invers:
dialectica (p. 139-140).

143-144: Aratil in mod amrimmtit cii limba

exprimil, in esentrt, numai ceeit co este
general ;

dar ceea ce este gindit este

singularul, particularul. De aceea nu se

poate exprima in limbti ceea ce este
gindit .

(Acesta"? Cuvintul cel mai general)

nlinia.

Ma (rad.

N.B.
in limbti existti
numai

generalul

232

V.

I. LENIN

Cine este acesta? Sint eu. Toti oamenii slat eu. D a s

Sinnliche?* Acesta este generalul ete. etc.

Acesta"?? Fiecare este Acesta".

De ce nu poate fi numit singularul? Fiecare obiect de

Un anumit gen (burfa'oar6, de genul niasrt) se deosebeste

prin ceva de celelalte.

In general, faptul 0', in filozofare universalul este afirmat

ca valabil, asa incit numai el poate fi exprimat, in timp ce

acesta , la care ne gindim, nu poate fi de loc exprimat este

un gind, o constiinta la care inc4 n-a ajuns de loc cultura filozofic6, a timpurilor noastre.
Hegel se referg, aici si la scepticismul epocii noastre" (143)
lal lui Kant?i si la cei care spun cil certitudinea senzorialrt
contine adeviir .

Fiinda das Sinnliche este ceva general (143).

N.B.

Prin aceasta Hegel loveste in mice materialism, afarit de cel dialectic. N.B.

A da un nume?

dar numele este ceva intimpilitor si nu

exprim'a Sache selbst" (cum srt exprime singularul?)

(144).

Hegel creclea", gindea in mod serios crt

Hegel
Si

materialismul
dialectic

Sensibilul?

materialismul ca filozofie este ceva imposibil,

intrucit filozofia este stiinta gindirii, a
generalului, iar generalul este gind. El repeta

aici greseala idealismului subiectiv, pe care

1-a numit intotdeauna idealism film". Idealismul obiectiv (si, mai milt Inert, idealismul
absolut), mergind in zig-zag (Wind tumbe),
s-a apropiat complet de materialism, iar in
parte chiar s-a transformat in el.
Nub; frad.

{nstipi esenfa lucrulni. Nola trad.

CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF." 233

Cirenaicii'31 considerau ca adevgratg

senzatia
senzatie nu ceea ce este in ea, nu conin teoria
tinutul senzatiei, ci instisi senzatia ca
cunoasterii
atare (151).
a cirenaicilor...
Principiul fundamental al scolii cirenaicilor este, prin
urmare, senzatia, care trebuie sg fie criteriul adevgrului si al
binelui... (153).
Senzatia este singularul nedeterminat (154), iar dacg
include si gindire, atunci apare generalul si dispare pura

subiectivitate.

(Fenomenologii g la Mach & Co. in problema generalului, a legii", a necesitgtii"

etc. devin inevitabil

idealisti.)

N.B.*
cirenaicii si
Mach & Co.

Un alt cirenaic, Hegesias, a recunoscut tocmai aceastg

nepotrivire dintre senzatie i generalitate
(155).

Se confundg senzatia ca principiu al teoriei cunoasterii

cu senzatia ca principiu etic. N.B. acest lucru. Dar Hegel
a desprins teoria cunoasterii.
FILOZOFIA LUI PLATON

Cu privire la planul lui Platon, potrivit

ctiruia statul urineazti sit, fie condus de
filozof P33:

Terenul istoriei este altul decit acela

al filozofiei...
...Trebuie sg stim ce este actiunea: acti-

unea este activitatea subiectului ca atare,

indreptatg spre infgptuirea unor scopuri
particulare. Toate aceste scopuri nu sint
decit niste mijloace de realizare a ideii,
deoarece ea este puterea absolutg (193).

In istorie
scopurile

particulare
creeazg

ideea"

(legea istoriei)

Comp. Ueberweg-Heinze, 38, p. 122 (edi)ia a 10-a), gi tot despre acestia in Theetet"
al mi Platon. Scepticismul i subiectivismul lor (al cirenaicilor).
17

Lenin

Opera complete, vol. 29

234

V.

I. LENIN

In legitturA cu doctrina lui Platon despre

idei:
...deoarece intuitia sensibilA nu ne aratit
nimic in forma', purk asa cum este el in sine
(Phaedo"34), p. 213 ; de aceea, spune el,

puritatea" (=
lipsa de viatA?)
a conceptelor
generale

corpul estti_n_41ieitru suflet.

Semnificatia generalulai este contradictorie:

el este inert, este impur, incoinplet etc. etc.,

insii, este mimai o 1r eapra spre cunoas-

N.B.
dialectica
cunoasterii
N.B.

terea coneretalui, fiinda noi nu cu-

noastem niciodath, concretul in intregime. 0

sumil infinit de concepte generale, de legi
etc. ne a concrel al in plenitudinea lui.

\\

N.B.

Miscarea cunoasterii spre obiect nu poate

fi efectualA decit dialectic: a da inapoi pentru a nimeri mai bine
reculer pour mieux
sauter (savoir?)*. Linii care se intilnesc si

se separk cercuri care se ating intro ek.

Knotenpunkt** = practica omului si a istoriei omenesti.

( Practica = criteriul coincidentei uneia 1
t dintre laturile infinite ale realului )

Aceste Knotenpunkte reprezintA o imitate a contradictiilor, in care fiintarea si nefiintarea, ca momente

evanescente, coincid pentru moment in momentele

date ale misearii (= ale tehnicii, istoriei etc.).

dialectia
goaliV

la Hegel

Analizind dialectica lui Platon, Hegel

inceara, incg, o (lath, s'a, arate care e deosebirea
dintre dialectica subiectivk sofistick si

dialectica obiectivii:
Total este unu spunem noi despre fiecare lucru: acest lucru este unu, si tot astfel

a da Inapoi pentru a sari (a eunoatIte?) mai bine.

Nola trad.

. - Pune nodal.

Nola lrad.

CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF." 236

aratarn in el multiplicitatea, multe Iraqi si

dar prin aceasta noi spunem:
calitati
acest lucru este unu intr-o privinta cu totul

N.B.

alta decit aceea in care el este multiplu;

noi nu legtim intre ele aceste dna' ginduri.

In felul acesta, reprezentarea i vorbirea yin

si pleaca de la unul la celalalt. Acest du-te-

vino, care are loc in mod constient, este o

dialectiea goala, care nu uneste intre ei
opusii si nu duce la unitate (232).

dialectica
goala"

Platon in Sofistul"135:

Ceea ce este greu i adevarat este sa arati

ca. ceea ce este altul este si acelasi, iar ceea ce

este acelasi este un altul, si anume sub unul

si acelasi raport (233).

N.B.

Dar trebuie s. ne darn seama eil, conceptul

nu este nici numai ceea ce este nernijlocit

in adevar, cu toate ea el este ceea ce este
simplu, dar simplitatea lui este de natura
spirituath el este in esenta gindul reintors in
sine (nemijlocit este numai acest rosu etc.),
nici numai ceva care se reflecta pe sine
in sine, numai obiectul constiintei, ci el

N.B.
obiectivism

exista si in sine, adicA este esenta obiectiva...

(245).

Conceptul nu este ceva nemijlocit (desi conceptul este un

lucru simplu", dar aceasta simplitate este spirituala", simplitatea ideii); nemijlocita este numai senzatia de rosu" (acesta
este rosu") etc. Conceptul nu este numai un obiect al constiin-

tei", el este esenfa obiectiva (gegenstiindliches Wesen),

este ceva an sich, In sine".

...AceastA constiinta despre natura conceptului n-a fost

exprimata de Platon intr-un mod atit de precis ... (245).
Hegel se ocupA in mod amanuntit de filozofia naturii" a lui Platon, de mistiea arhiabsurda a unor idei de felul acesta: esenta
lucrurilor sensibile o constituie triunghiurile
17*

34

V.

idealismul
i mistica
la Hegel

(0 la Platon)

i. LENIN

alte asemenea baliverne mistice.

$i acest lucru este cit se poate de caracteristic !Misticul, idealistul, spiritualistul Hegel
(265) i

(ca SI intreaga filozofie of icialg contemporank

idealistg i clericalg) prosravete i rumegg

misticismul i idealismul in istoria filozofiei, ignorind i tratind cu dispret materialismul. Comp. Hegel despre Democrit nil !!
Despre Platon, o multime de baliverne mistice.

Vorbind despre republica lui Platon i despre pgrerea curentg cg aceasta ar fi o himerk
Hegel repetg ideea sa favoritg:

...Ceea ce este real este rational. insg

realul

trebuie sg stim sg deosebim ceea ce este intr-a-

este

devgr real ; hi viata de toate zilele totul este

real, dar existg o deosebire intro lumea fenomenelor Si realitate ... (274).

rational'36

FILOZOFIA LUI ARISTOTEL

Pgrerea, destul de faspinditg, c filozofia lui Aristotel, spre

deosebire de idealismul lui Platon, este realism" (299) (id. p. 311,

empirism") este lipsitg de temei. ((Si aici Hegel dg, in multe

privinte, o interpretare vlit idealistg.))
N.B.

Vorbind despre poIemica lui Aristotel cu teoria ideilor

a lui Platon, Hegel estompeazd trgsgturile ei

materialiste (comp. 3 2 2
3 2 3 etc.)137.
L-a luat gura pe dinainte; Proslgvirea lui
((numai
Alexandra (a lui Alexandru Macedon, discipolul lui Aristotel)..., din care face o zeicg. trebuie
tate, nu este ceva surprinzgtor... dumnezeu
inversat))

N.B.

intocmai !

Hegel

a ciuntit
complet eritica
Mcuta

i omul nu sint, in genere, atit de strgini

unul de altul... (305).

Hegel vede idealismul lui Aristotel in
ideea lui despre dumnezeu (326). ((Desigur, aceasta este idealism, dar un idealism mai obiectiv, mai indepdr tat i

CONSP. CARTII LUI IIEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF." 237

mai general decit idealismul lui Platon, si

de aceea in filozofia naturii el este mai

adeseori = cu materialismul.))

de Aristotel

ideilor"
lui Platon

Cind un idealist
critid bazele idealistid a idealismului e a i- N.B. mului unui all idealist, cel care cistigh'
dealism in general:
fiindd originea conceptelor, a
este intotdeauna maCritica flicutg, de Aristotel
ideilor" lui Platon este o cri-

abstractiilor este identid cu

aceea a legii", a necesitgtii"
etc. Idealistul Hegel a ocolit
cu lasitate faptul a Aristotel
(in critica fAcua de el ideilor

terialismul.

Comp.

Aristotel versus Platon etc. Hegel versus

Kant etc.

lui Platon) a subminat bazele

idealismului.

oLeucipp si Platon spun d miscarea este vesnid, dar ei nu

spun de ce* (Aristotel. Metalizwa", XII, 6 si 7), p. 328.

Aristotel invod intr-un mod oil se poate de

jalnic pe dumnezeu impotriva materialistului Leucipp si

a idealistului Platon. Aristotel d'a, dovad, aici de eclectism. Dar Hegel aseunde slitbiciunea de dragul mis i icii!

Adept al dialecticii, Hegel n-a

putut sl inteleag5, trecerea dialeelicei
d e 1 a materie /a miscare, d e 1 a

materie la constiintA, indeosebi pe

cea de-a doua. Marx a corectat

greseala (sau slAbiciunea?) misticulu i .

Este dialecticA
nu numai trecerea de la mateN.B. rie la constiinrd, ci si cea de

la senzatie la
gindire etc.

Prin ce se deosebeste o trecere dialectid de una nedialecfiat? Prin salt. Prin caracterul ei contradictoriu. Prin intreruperea gradualitAtiii. Prin unitatea (identitatea) fiintitrii
si nefiintrtrii.

238

V.

I. LENIN

Urmktorul pasaj arath deosebit de limpede cum acopeth

Hegel sl'abiciunile idealismului lui Aristotel:
<Aristotel gindeste obiectele, si, intrucit sint ca ginduri,
ele sint in adevkul lor ; aceasta este o6crice* lor.
Asta nu inseam& c`a, prin aceasta obiectele naturii

ar fi ele insele ginditoare. Obiectele sint gindite

de mine in mod subiectiv ; in cazul acesta, gindul
meu este si conceptul lucruhii, iar acest concept
este substanta lucrului. In natuth, conceptul nu

naivi!

exist& ca gind, in aceast form& liberk ci are came

si singe; dar carnea i singele posed& suflet, si

acest suflet este conceptul su. Aristotel intelege

ce sint lucrurile in sine si pentru sine ; si aceasta

este tocmai (Acta bor. Conceptul nu exist& pentru

sine insusi. El este limitat prin exterioritate. Definitia obisnuit a adevkului este aceasta: adefkul

este concordanta dintre reprezentare

i obiect*.

Dar inthsi reprezentarea nu este decit o repre-

zentare oarecare, eu Ind nu sint de loc in concordant& cu reprezentarea mea (cu continutul ei):
eu Imi reprezint casa, grinzile, dar eu insumi nu
sint asa ceva, sint altceva decit reprezentarea casei.
Numai in gindire exist& o adevkat& concordant&
intre obiectiv si subiectiv. Acesta sint eu (subliniat
de Hegel). Prin urmare, Aristotel se situeazA pe
punctul de vedere cel mai inalt ; nici nu putem dori
o cunoastere mai profundk> (332-333).
In naturV conceptele nu exist& in aceasth form& libeth"

(in aceea a gindirii si fanteziei omului ! !). In natuth",

conceptele au carne si singe".

Perfect ! Dar asta-i chiar

materialism. Conceptele omului sint sufletul naturii
aceasta nu este decit traducerea, in limbajul misticii, a
faptului c& in conceptele omului se reflect& in mod original

(N.B.: in mod original i dia le c tic! !) natura.

'Nuts, subetauta.

.iVota trad.

GONSP. CAR.TH LUI HEGEL PRELtG. Dt ISTORIE A FILOZOF." 239

P. 318-337 numai despre rnetafizica lui Aristotel!!

Tot ce spune el in fond impotriva idealismului lui Platon

este camuflat!! Indeosebi este camuf1at4 problema

existentei I n afara ornului i a omenirii!!! = o prob1em4 a materialismului!

II

Aristotel este empiric, dar un empiric care

gindege (340). Elementul empiric, sesizat in
sinteza lui, este conceptul speodativ... (341).
(Subliniat de Hegel).

comp. Feuerbach: a citi in

inlantuirea ei
evanghelia

simturilor =
,0 a gindi'38

Concordanta conceptelor cu ,.sinteza", cu

suma, rezumatul empiriei, al senzatiilor, al
simturilor, este neindoielnicei pentru filozofii
de bode curentele. De unde vine aceast con-

N.B.

cordant? De la dumnezeu (eu, ideea, gindirea etc. etc.) sau de la (din)natufg? Engels

are dreptate in felul cum pune el aceasta

prob1em5,138.

...Forma subiectivA constituie esenta f ilozofiei kantiene ... (341).

Cu privire la teleologia lui Aristotel:

...Natura isi are mijloacele in ea ins'ap,
i aceste mijloace sint i scop. Acest scop in
naturil este Ayoc*_ul ei,rationalul adevarat
(349).

...Intelectul nu este numai gindirea cu

constiinta. Avem de-a face aici cu conceptul
intreg, adevarat, profund al naturii, al
vietii... (348).
logos.

Not a! rad.

Kant

scopul" si
cauza, legea,
legatura,
ratiunea

240

V.

I. LENIN

Ratiunea (intelectul), gindirea, constiinta fdrei

naturii, MrA sA corespundA cu ea, este eroare. = materialism!
Ti-e i silA sA vezi cum il ridicA Hegel in slAvi pe Aristotel

pentru ale sale wahrhaft spekulative Begriffe"* (373,

despre suflet" si despre multe altele), expunind pe larg
absurditAtile lui vIdit idealiste (= mistice).

Sint voalate to a te ezitarile lui Aristotel intre idealism

si materialism!!!
In legAturA, cu pArerile lui Aristotel despre

suflet", Hegel scrie:

De fapt, orice universal este real ca parti-

s-a dat de gol

cu realismul"

cular, ca singular, ca existent pentru altuli

(375), cu alte cuvinte este sufletul.

AristoteL De anime**, II, 5:

senzatie Ii
cunoastere

Aristotel se
apropie de-a

binelea de
materialism

Deosebirea* (dintre Empfinden i Erkennen***) constA in faptul cA ceea ce produce

senzatia se aflA in afarA. Cauza acestui fapt
constA in aceea cA, activitatea simtirii este indrep-

tatA spre singular, in timp ce cunoasterea, dimpotrivA, este indreptatA spre universal, iar
acesta se aflA, intr-un anumit sens, in sufletul
insusi ca substantA. De aceea oricine poate gindi
dacil vrea..., dar ca s simla nu depinde de el ;

pentru aceasta este necesar ca obiectul care

urmeazA a fi simtit sh. fie de fatA.

in afara

AuBen ist"**** se afl5,

omului, independent de el iatii ce constituie aici principalul. Acesta este mate-

rialism. Si Hegel incepe wegschwatzen*****

*

**
***

"*

eoneepte eu adevlirat speculative..

Despre nutlet*. Nola brad.
senzatie

euno10.ere.
Nola brad.
Nola brad.
Nola brad.

este in afar..

$1, lime In fleeireala lui.

Nola brad.

CONSP. GARTH LUI HEGEL PRELEG. DE ISTOkIE A FILOZOP.

241

tocmai aceasta baza, aceasta ternelie, aceasta

esenta a materialismului:
Acesta este punctul de vedere, cu totul just,
al senzatiei, scrie Hegel si explica c. o latura
pasiva" exista, fara indoiala, in senzatie, indi-

ferent daca ea exista subiectiv sau obiectiv,

si in ambele cazuri este prezent momentul pasivi-

tgtii... Aristotel, cu acest moment al pasivi-

N.B.!!

tatii, nu famine in urrna fata de idealism;

senzatia este totdeauna pasiva printr-una dintre
laturile ei. Este idealist rau acela care isi inchipuie ca pasivitatea i spontaneitatea spiritului

rezida in imprejurarea ca determinarea data

este interioara sau este exterioara, ca si cum in

senzatie ar fi libertate ; senzatia este sfera a

limitarii!!... 377-378.

idealistul
este prins
asupra
faptului!

((Idealistul astupa spartura care duce spre

materialism. Nu, nu este gleichgaltig*
daca este in af aria' sau ina,untra. Tocmai

in aceasta consta fondul problemei ! In

afani" inseamna materialism. Tnauntru"
= idealism. Recurgind la termenul pasivilate", trecind sub tacere pe cel folosit
de Aristotel ( in afard"), Hegel a interpretat in alt mod pe acest I n afara.
Pasivitate inseamna tocmai: in afara!!

N.B.

Hegel inlocuieste idealismul senzafiei cu idea-

lismul gindirii; dar tot cu idealism.))

...Idealismul subiectiv spune: nu exista

nici un fel de lucruri exterioare ; acestea sint

feluri de-a fi determinate ale eului nostru. In
ceea ce priveste senzatia, putem fi de acord
cu aceasta afirmatie. Eu sintjpasiv in simtire,
senzatia este subiectiva; in mine este fiintare,
stare, mod determinat de a fi, iar nu libertate.
Daca senzatia se afla in afara mea sau in mine,
nu are nici o importanta ; ea este ...
indiferent.

No/a trad.

N.B.
eschivare de

la materi a lism

242

V.

I. LENIN

Urrneath apoi vestita comparatie a sufletului cu ceara, care-I

face pe Hegel sh, se invirteasch intocmai ca diavolul inainte
de utrenie o i s vocifereze, nemultumit de neintelegerea la
care ea ea nastere adeseori" (378-379).

sufletul =

eegr

Aristotel spune (De anima", II, 12):

Senzatia este receptarea formelor
simtite, fr materie ... intocmai cum
ceara primeste in ea numai amprenta
sigiliului de aur, filth a primi aural N.B.
ci numai forma liii purh.

altfel" in

Hegel scrie: ... in senzatie receptarn numai

forma, fara. materie. Este altceva cind actioniim

N.B.

practith

eschivare

lash de la
materialism

practic, cind mincam sau bern. In dorneniul

practic, in general, noi actionam ea indivizi
singulari i totodath ea indivizi singulari
intr-o fiintare concretit, fiind noi insine o astfel
de fiintare materiala data. si ne comportam fata

de materie tot intr-un mod material. Numai

in masura in care sintem materiali putern sit ne
cornportam astfel ; problerna consth in faptul ct
existenta noastth materialh intr.& in actiune
(379).

((El se apropie foarte mult de materialism si apoi se eschiveaza.))

Cind vine vorba de ceara", Hegel se supath si ocaraste,

spunind c, acest exemplu oricine 11 pricepe" (380), ch multi
se opresc, in chip lipsit de finete, la aspectul grosolan al comparatiei (379) etc.

In nici un caz sufletul nu trebuie sil fie o

ha-ha!!

cearh pasivh, care Ali primeasch determinitrile

din afarh... (380).

... El (die Seele*) transforrnh forma corpului exterior in

propria sa forma ...
*

Batletul.

/slota trad.

CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEO. DE ISTORIE A rnozop... 243

Aristotel. De anima", 111, 2:

...Actiunea a ceea ce este perceput senzorial si a senzatiei este una i aceeasi, si unid ;

dar fiintarea lor nu este una si aceeasi...

Aristotel

(381).

Si Hegel cornentead:
...Este un corp care sulfa i un subiect
care aude ; fiintarea este de douVeluri...
(382).

Hegel cauth sg,

ascundr1 slniciunea idealismului

Dar problema fiintirii in afara omului este liisath la o

parte H ! 0 eschivare sofistid de la materialism!

Vorbind despre gindire, despre ratiune (voik), Aristotel

spune (De anima", III, 4):
...Senzatia nu existA fibr corp, vok este
ind separabia de corp ... (385)... vo-6c este
tabula
ca o carte in paginile ckeia in realitate nu este
rasa
scris nimic; si Hegel se supkii din nou: <iun
alt exemplu fahnos (386), lui Aristotel i se
atribuie exact contrariul de ceea ce gindeste
ha-hal
el etc. etc. ((si problema fiintbrii inde-

pendente de ratiune si de om este disi-

numai a i numai pentru a dovedi

prin urmare, Aristotel nu este realist

mulath!!))
oh,

ha-ha!
se teme ! !

Aristotel:
De aceea cine nu simte nu cunoaste nimic si
nu intelege nimic ; daciti cunoaste (acc*II*)
ceva, este necesar s cunoasd acest ceva i ca

reprezentare ; cki reprezenthrile sint ca niste

senzatii, dar Mth materie ...

Problema dad intelectul gindeste obiectele reale, atunci cind face abstractie de intreaga
materie, urmead eti fie examinath in mod special ... (389) si Hegel sloaree din Aristotel
contemph.

Nola Irad.

Aristotel si

m a teria-

lismul

244

V.

I. LENIN

concluzia ca ((vac* si volT6v ** sint unul i

acela0 lucru (390) etc. 0 rnostea de rastaldenaturarea
lui Aristotel

miicire idealistii, de catre un idealist!! Denatu-

rarea lui Aristotel pentru a face din el

idealist al sec. XVIIIXIX!!

gin

FILOZOFIA STOICILOR

Referitor la criteriul adevarului" la stoic P40 repre, Hegel spune c

con0iinta

zentarea inteleasa'" (444 446)

compara numai reprezentarea cu reprezentarea (n u Cu obiectul :

adevarul este concordanta dintre obiect i con0iinta" = vestita definitie a adev'arului") i, prin urmare, totul constA in
logosul obiectiv, in rationalitatea lumii" (446).
Hegel
<Gindirea nu aduce nimic altceva decit
impotriva
forma universalitatii 0 a identitalii cu sine ;
stoicilor 0 a in felul acesta, orice poate s concorde cu
criteriului lor gindirea mea (449).
argumentele sint ceva arbitrar ; pentru
exista

temeiuri"
pentru toate

orice se pot gasi temeiuri bune... (469).

#Problema care argumente trebuie sa fie
considerate drept bune depinde de scopul
fixat, de interese ... (ib.).
FILOZOFIA LIJI EPICUR

Vorbind despre Epicur (342-271 I.Hr.),

Hegel se situeaza, din capul locului

(inainte chiar de a-si expune conceptiile) pe
o pozitie de lupta contra materialismului si
declara:
Calomnii la
adresa materialismului
De ce ??

"

ratiunea.

Jotodata, se intelege (!!) de la sine (!!)

ca dad se considera drept adevar fiintarea
perceputa senzorial, prin aceasta se suprima,
in general, necesitatea conceptului, se f'arimiteaza totul, nernaiprezentind nici un inteNola trad.

inteligibilnl prin ratiune.

Nota trad.

CONSP. CAkTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF.

245

res speculativ si, din contra., se afirma, o

conceptie vulgara, despre lucruri; i, intr-adevik, in accst caz nu exista nici o depasire

a punctului de vedere reprezentat de bunulsimt comun sau, mai exact, totul este coborit

la nivelul bunului-simt comun !! (473

474).

Calomnii la adresa materialismului!! Necesitatea conceptului" nu se suprima," citusi de putin

prin teoria izvortc/ui cunoasterii si al concep- N.B.

tului I Neconcordanta cu bunul-simt" este o
nazbitie stupida a unui idealist.

Epicur a dat teoriei cunoasterii si a criteriului

adevkului denumirea de canonice . Expunind pe

scurt aceasta teorie, Hegel scrie:

Ea este atit de simplk inch nu poate fi nirnic mai
simplu, ea este abstracta, dar si extrem de banalk si
se aflk mai mult sau mai putin, la nivelul constiintei
obisnuite care incepe sa, reflecteze. Este vorba de
reprezentki psihologice obisnuite; cle sint absolut
juste. Din senzatii ne form'am reprezentari care sint
universale; datoria acestui fapt, ele devin persistente.

insesi reprezentkile sint controlate (bei der a60c,

Meinung**) cu ajutorul senzatiilor, pentru a vedea

daca, sint persistente, daca, se repeta. Toate acestea

sint, in general, juste, dar cu totul superficiale, avem

aici primul inceput, mecanica reprezentkii in

ce

priveste primele perceptii... (483).

Primul inceput" este dat uithrii i denaturat de

catre idealism.

Singur materialismul dialectic

a legat inceputul" cu continuarea O i cu sfirsitul.

In manuscris, cuvintul ocanonicii, este unit, print r-o sageata, cu ouvintul sea,

la Inceputul alineatulni urmitor.

Nola red.
Nota !rad.
parere .

de

246

V.

I. LENIN

N.B.: p. 481 despre sensul cuvintelor dug/

1

Epicur:
Fiecare object caprtth, datorith primei denumiri ce i s-a dat, evidenta, actualitatea i clari-

tatea sa (Epicur: Diogene Laertiu, X, 33).

Si Hegel: oDenumirea este ceva universal,
apartine gindirii, face ca ceea ce este multiplu
srt fie simplu (481).

slut In afara

Cu privire la modul obiectiv, in genere, in

care prltrunde in noi ceea ce se af15, in afara
noastril, despre raportarea noastrA insine la

noastrA

obiectul datorith ciiruia se produc reprezenthrile,

Epicur :
obiectele

Epicur a entis urnuitoarele consideratii metafizice:

N.B.

De la suprafata lucrurilor emanh un flux

Teoria
cunoasterii

neintrerupt, care este imperceptibil pentru simturi; si este imperceptibil din cauza emanatiei

Epicur...

plin, iar ceea ce ii umple pAstreazil, in corpurile

a lui

contrare, fiindcrt luerul insusi rmIne mereu

solide, mult timp aceeasi ordine i pozitie a

atomilor. Miscarea acestor suprafete care se

desprind are loc cu o vitezA extrem de mare in

aer, deoarece nu este necesar ea ceea ce s-a

desprins s aih grosime. Senzatia nu contrazice o astfel de reprezentare, daca% ne indrept4rn

atentia (Zusehe) asupra modului cum isi

produc imaginile efectele lor ; ele produc un

aeord, o legraurrt de simpatie intre lumen exterioaffi si noi. Prin urmare, trece eeva de la ele,
incit astfel in noi este dat ceva, ea exterior.
Si, datorith faptului c emanatia pritrunde In
noi, lurtm cunostinth de natura determinath a
unei senzatii; aceasth naturii determinath rezidA

in object si curge astfel in noi (p. 484-485,

Diogewe Laertin, X, 48-49).

Genialitatea presupunerilor lui Epicur (eu 300 de ani i.Hr.,

adieu en peste 2 000 de ani inainte de Hegel), de exemplu, in
leOturrt cu lumina si en viteza ei.

CONSP. GARTH LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF." 247

Hegel* a as runs (N.B.) par i simplu ceea ce e

principal: (N.B.) fiintarea lucrurilor n afara
constiintei omului si independent de ea,

toate acestea Hegel le ascande

numai:

spune

Acesta este un mod en total banal de

a-ti reprezenta simtirea (senzatia). Epicur
a ales pentru adevAr criteria! cel mai usor,
deseori intilnit i astrizi, intrucit acest adevilr

nu este perceput prin vAz,

i anume: este

adev'arat dae4 nu e contrazis de ceea ce vedem,

auzim etc. aci, de fapt, nu pot fi viizute

o mostril
de denaturare

niste produse ale gindirii cum sint atomii, si calomniere

desprinderea suprafetelor etc. [se poate, de- a materialissigur, vedea i auzi ceva deosebit]** ; dar mului de cltre
ceea ce este v6zut, pe de o parte, si ceea cc
un idealist
este reprezentat i imaginat, pe de alta parte,
se acomodeala foarte bine unul 11110 altul.

Dad le litsn separate, ek nu se contrazic,

deoarece contradietia apare numai acolo
uncle exist un raport... (485-486).

Hegel a ocolit, teoria eunoasterii a lui Epieur si

s-a apucat s vorbeasd, despre altceva, de
care Epicur nu se ocupg aici si care este com-

patibil cu rnaterialismul!!

P. (486):
Dup5, Epicur, eroarea provine din intreruperea produsiti in

miseare (in misearea de la obiect la noi, la senzatie sau la

reprezentare?).
(iEste imposibil

scrie Hegel
a cunoasterii) mai gracii (486).

si existe o alta (teorie

* De aici manuscrisul liii V.I. Lenin continurL Intr-un non caiet, pe a earui coperta scrie:

iar Is. Inceputal prirnei pagini: eIstoria filozotiei de Hegel, conlinuare (vol. 2)

de la Epicur (vol. 14, Berlin, 1833, p. 485)s.

Nola red.
** In conspectul lui V. I. Lenin, cuvintelc din paranteza patratii sint Verse.
Nola red.

248

V.

I. LENIN

Total va pilrea dud tie dac5, va fi denaturat si

prildat.
Acest q i este
minunat !!!!
Epicur

(341-270
E. Hr.), Locke

(1632-1704)
Diferentit =
2 000 de ani

DNA, Epicur, sufletul este an arisamblu

de atomi grupati intr-o anumith" ordine.
Lucrul acesta 1-a spus si (!!!) Locke...
Toate acestea sint vorbe goale... (488)

((nu, acestea sint ipoteze geniale, care indica'

stiintei, iar mi clericalismului, calea pe care
trebuie s-o urnieze)).

N.B. N.B. (489) id. (490):

dar
ekctronii?

absurditate!
minciunM
calomnie!

N.B.

Epicur atribuie atomilor o k r umm 1 i-

nigte" Bewegung", ceea ce e cit se

poate de arbitrar si plicticos" (489) la Epicur

((dar dumnezeu" la idealisti???)).
Sau, bunitoar4, Epicur neagA, in general, orice concept, precum si generalul ca
esentg... (490), cu toate di, atomii lui
posed& ei insisi tocmai aceasth natmA de
a fi gind ...toat5, inconsecventa empiricilor ... (491).

Prin aceasta

se ocolee esenta mate-

rialismului si a dialecticii
li pare rAu
de dumnezeu!!
canalie
idealist5,!!

materialiste.

La Epicur nu exist5.,... un scop final al

lumii, o intelepciune a creatorului. Nu exista
nimic in afarg de evenimente, care sint determinate de o ciocnire exterioara (??), intim-

pliitoare (??) a combinatiilor de atomi...

(491).

Si Hegel il oedriie pur si simplu pe

!!

Epicur: Ideile lui despre diferitele aspecte

ale naturii sint, in sine, jalnice...

srac. Nota trad.

mIveare
teurbIIInIes. Nota (rad.

CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTOR1E A FILOZOF." 249

indat a.

dup`a aceea vine polernica cu

Naturwissenschaft", care heute** ratio-

neaz5 ca si Epicur, prin analogie", explicA"

(492), de exemplu, lumina ca vibratii ale

eterului ... Acest fel de a vedea este cu

totul in maniera analogiilor lui Epicur ...

si maniera"
stiintelor
naturii !
si succesele
lor !!

(493).

(Wtiinfele moderne ale naturii

versus*** Epicur

contra (N.B.) lui Hegel.))

La Epicur, obiectul, principiul nu este

altceva decit principiul obisnuitelor stiinte
ale naturii din zilele noastre... (495), este

Epicur
si stiintele
moderne

acelasi mod de a proceda care sra azi la baza

stiintelor naturii ... (496).

ale naturii

Nu este justA decit indicatia in legAturA cu necunoasterea dialecticii, in general, si a dialecticii conceptelor.

Critica materialismului ins5,

este slabL

In general, despre acest procedeu (al filozofiei lui Epicur) se poate spune c. i el are
o latufa valoroas. Aristotel si ginditorii mai

!N.B.!

vechi au pornit in mod aprioric, in filozofia

naturii, de la gindul universal si au dezvoltat
dintr-insul conceptul. Aceasta este o laturg, ;

cealalt5, latufa este necesitatea de a ridica expeN.B. I rienta la universalitate, de a g'asi legile ; asta

N.B.!!

N.B. I inseamng c ceea ce decurge din ideea abstractil,

trebuie sa" coincia cu reprezentarea generala la

care s-au ridicat experienta i observatia. La

Aristotel, de exemplu, latura aprioricl este

excelentg, dar ea este insuficientg, deoarece Ii

lipseste latura leg5.turii, a conexiunii cu experienta, cu observatia. Aceasta ridicare a parti-

cularului la general constituie o descoperire

"'
la

ltiinte1e naturiiv.

astazi.

Nola trad.

Nola grad.
In ea privepte.
Nota !rad.

N.B.

250

V.

I. LENIN

N.B.

a legilor, a fortelor naturii etc. Astfel, se poate

spune cti Epicur a descoperit stiintele empirice
ale naturii, psihologia empirieti. Scopurilor,

N.B.

stoici, li se opine experienta, prezenta datii. sensibilti. La ei avem intelect abstract si nitirginit,
ftirti adevtir in el si, prin urmare, lipsit de prezenta i realitatea naturii; la Epicur, dimpotrivti, este prezentli natura: simtul naturii este mai
adevtirat decit ipotezele stoicilor (496-497).
OVEN AI('I CU.% FOARTE APROPIAT DE

conceptelor intelectului, de care e vorba la

N.B.

MATERIALISMUL DIALECTIC.)

Insermititatea lui Epieur

lupta contra

Hegel
despre punctele pozitive
ale materialismului

Aberglanben* grecilor i roma-

N.B.

desprins mai en seamti reprezenttirile care neagti

en destivirsire existenta suprasensibilului (498).

de ce au

II Dar aceasta este just numai pentru lucrurile endlichen""... Se priibuseste superstitia,
dar o data cu ea se prause0e si o interdepen-

nilor si ale preotilor din vremea noastrti??

toate aceste fleacuri ; nu cumva mi-a ttiiat
calea o pisicti neagril i altele (dar bunul dumnezeu?).

*i din ea (din filozofia liii Epicur) s-au

pretu it (cla-

sicii) idealismul??

denta intemeiatu, in sine si lumea a ceea ce e de

naturil idealii (499). NOTA BENE acest lucru.

fletul" este

P. 4 9 9: Epicur despre sitflet: atornii mai

fini (N.B.), miscarea kr mai rapidit (N.B.),
legiltura (N.B.) lor etc. etc. cu corpul

menea o

octirtiste:

pentru

Hegel, su-

de as e-

prejudecatti

(Diogene Laertiu, X, 66; 63-64)

foarte naiv si bine !

insti Hegel se suptirti,

flectirealti ,

vorbe goale , astea

nu sint cugettiri (500).

Zeii sint, in genere, dupti, Epicur, das Allgemeine"*" (506);

in parte, ei constau in nurnar", sint ea numtirul, adica sint o

abstractie fata de sensibil...

*auperalifiitor.
sliniter. Nola trad.
*

runiversalul

Nola brad.

Nota traa.

251

(-0
j/4e):.!
,n,"-g,-ri "9-7- /e-; t :;,-...
ifrx.,"ovi.W.
4v.

11 '6--IS7 Af ;
/7,, ,ecl

: e , . - , r 1 "a 1 a ... / /./..,

tkilit

to

",....,,e,"_;,4_,.,

,g..:.-41,--,

,,...4.(..

ZA..1-9...1,m,

1.

,..., dc,-.4,,A.."97,-Z.. 4A.,1-t-...V

I.

,:.

't

.4...4

-,

,./..,,.::,- 47 4.;-..y.,..4v(.1.,..,, ,z., x,g,- 4., 2.,,,,

gf

e?"

4Sir ;

7.ZeKi_.

fri-4

-7A
,

"1"-"-,"</- `..'--4/`
.' ----.. 4' 4-tr
/__I
.,.,

' 4 ".

g 1,9

-C...--Z.c.-0, /2"

Zrzi ;ea..,

..,,f)....,,

l/t0

...

or

.r
77.,.. ,=4,0,-,.-7f.-, A-4,4,/zA-,/4
Pei,
f.-52-e-,
fraorZi. if, ee,"

PC .c.,:4

4e-.Y iZe

44 1111/6?,,Aike

"I

/44.11-1r,; ;",=--..-A, 1,7,..14.714. f 1

.r

,e,19.}, zeleW

i ,,,

,-::-.0.4 'z

01

547".7 l''27
P47/
Cq 7,'''41:' _c L.77-K4 7,;..., '../g.-9C-14-0
//"(
iecz .,,, -..11&,/, {ii,
, /0..',0"4.7.
,(..... 'W.
14 4,4- 7-17 .1-.'--

------

3
fr1'.

1 4-.

7/

1)-

-7-,0-7e, ..,

,e.,?&,
.

4-c.c../

_...____...e,

s,26p,z. /1"egWa i4

24,7

,,,-,9c-,,,,,,_fio

.4. ,h%

9p

-"0"--4'7-..a. ..4-t=4--- .4",:z1,-.),.., > ./7-,

r ,4-44e.... e_:11..4tIO.E.ff,q;ept) -,),. &-za,e-. 4

of t

74"11:4'1

/,.

11:;erge-S6

e_ite

,,,._.,:5,

eri.,

,/

Paginii din mannseri.ul lui V. T. Lenin

Couspectul dicta lui Hegel oPrelegeri de ktorie a filozofieii

Micsora l

18*

1915.

,en

,,<,,e
4.t*

CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOP.

clii parte, ei (zeii) sint forma omeneasea

desavirsita, care ia nastere, datorita asemanarii imaginilor, din contopirea continua a
imaginilor asemanatoare in una i aceeasi
(507).

263

N.B.
zeii = fornfa
omeneasca
desavirsit,
comp.

Feuer-

bach141

FILOZOFIA SCEPTICILOR

Vorbind despre scepticism, Hegel ne atrage

atentia c invincibilitatea" (Unbezwinglichkeit) lui e doar aparenta (538):

De fapt, chid cineva vrea cu orice pret
sa fie sceptic, nu poate fi convins sau silit
sa adopte o filozofie pozitiva, tot asa cum nu

poate fi facut s stea in picioare un om

N.B.

Bien dit !!*

complet paralizat.
4in privinta lub> (den denkenden Skeptizismus**), filozofia pozitiva poate fi constienta de faptul ca ea contine in sine
momentul negativ al scepticismului, iar acesta nu-i este opus

ei, nu se afla in afara ei, ci este unul dintre momentele ei ;

totodata ea cuprinde in sine momentul negativ in adevarul lui,
asa cum nu-1 are scepticismul (539).
(Raportul dintre filozofie i scepticism:)
Filozofia este dialectica, iar aceasta' dialectica este schimbare; ideea, ca idee abstracta, este inertul, este ceea ce este, dar ea este

adevarata numai in masura in care se sesizeaza pe sine ca vie; aceasta inseamna a ea

este dialectica in sine pentru au suprima

repausul si inertia. Astfel, ideea filozofica
este dialectica in sine si nu din intimplare;
scepticismul, dimpotriva, face uz de dialec-

tica sa in mod intimplator, aplicind-o la

cutare sau cutare material, sau la cutare
continut de care tocmai se loveste, el arata
ca acestea sint negative in sine ...
es

Bine zisll
Nola grad.
a soeptioismului gInditor.

Nola trod.

N.B.
dialectica
scepticismului

este ceva

intimplator"

264

V.

I. LENIN

Trebuie facutg distinctie Intre sceptieismul

vechi (antic) i cel nou (aici este mentionat

doar numele lui Schulze din Gottingen)

(540).

Ataraxia (seningtatea?) ca ideal al scepticilor :

Aflindu-se, odatg, pe o corabie in timpul

unei furtuni, Pyrrhon a ariltat tovargsilor

o anecdotg
destul de
bung despre
sceptici

sgi de cgliitorie, care isi pierduserg curajul,

un pore care rgrngsese complet indiferent,
continuind sg. mgnince 1initit, i le-a spus:
iatg, intr-o asemenea stare de ataraxie trebuie
sg trgiasca inteIeptuI (Diogene Laertiu,

IX, 68), P. 551-552.

N.B.
scepticismul nu
este indoiaM,

<4Scepticismul nu este indoialg. indoiala

este tocmai contrariul linistii, care este rezultatul scepticismului (552).
<<Dimpotrivg, scepticismul este indiferent atit fall de una cit i fatg de cealaltil ...
(553).

Schulze-Aenesidemus prezintg drept scepti-

cism afirmatia cg. tot ceea ce este de naturg

sensibilg, este adevgr (557), dar scepticii

nu au spus asa ceva: trebuie sich danach

richten*, sg ne conducem dupg ceea ce este
de naturg sensibilg, dar nu acesta este adevgrul. Noul scepticism n u se indoieste de realiN.B.
tatea lucrurilor. Vechiul scepticism se Indoieste de realitatea lucrurilor.
Tropii (intorsilturile, argurnentele etc.)
Totul se ggseste

la Sextus Em-

scepticilor142:

pirieus (secolul al

II-lea d.Hr.)
a. Diferenta intre organeIe animalelor (558).
Senzatii diferite: celui ce suferg de icter
(dern Gelbsiichtigen) albul i se pare
galben etc.
o ne punem de acord cu el.

Aola trod.

tONSR. GARTH LUI HEGEL ,,PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOP." 255

b.

Diferentil intre oameni. Idiosincrasia"

(559).

Pe eine si crezi? Majoritatea? Ar fi

stupid: nu-i poti intreba pe toti (560).

Diferentii intre filozofii: referire absurdh' , se revolth Hegel: ...astfel de

N.B.

oameni vuid orice intr-o filozofie, dar nu

observA, tocmai filozofia... Oricit de

diferite ar fi intre ele sistemele filozolice, deosebirile dintre ele nu sint atit

de mari ea aceea dintre alb si dulce,

dintre verde si aspru; ele se potrivesc
una cu alta prin aceea ca toate sint

N.B.

...Toti tropii sint indreptati impotriva

N.B.

sisterne filozofice, i tocmai acest lucru

scapa din vedere (561).

lui este" : dar adevarul nici nu e acest sec

este": el e, in fond, un proces ... (562).
c. Diferenta in ce priveste structura apara-

telor senzoriale: diferitele organe ale

simturilor percep in mod diferit (pe o
suprafatil, pietata ceva poate siti para
erhaben* ochiiiliii, dar nu si pipaitului).
d. Diferenta de imprejuritri in care se afla
subiectul (pasiune, liniste etc.).
e. Diferenta de distante etc.
Pamintul

in jurul Soarelui
viceversa etc.

sau

f. Amestec (mirosurile In zilele cu soare

puternie sau fara soare etc.).

g. Compozitia corpurilor (sticla pisath nu
este stravezie etc.).

h. Relativitatea lucrurilor".
In relief.

Nola trod.

2 56

V.

1.

LENIN

i. Frecventa, raritatea fenomenelor etc.;

obisnuinta.
k. Obiceiurile, legile etc.; diversitatea lor...
1(10) Acestia sint too tropii v e c 11 id i Hegel spune: toate
acestea sint lucruri empirice"
refuz de a trece la concept ...

(566). Este trivial", insA...

Insk de fapt, ele sint foarte nimerite contra dogmatismului

bunului-simt comun... (567).
Cei cinci tropi noi (care, ni se spune, sint cu mult superiori,
contin dialectica i se refea la concepte)
tot dufd Sextus.

a. Deosebirea de peireri... a filozolilor...

b. Progresul infinit (un lucru depinde de altul .a.m.d.

la infinit).
c. Relativitatea (premiselor).
d. Ipoteza. Dogmaticii emit ipoteze care sint lipsite de
temei.
e. Reciprocitatea. Cercul (vicios)...

Acesti tropi ai scepticilor se relerii, de fapt, la

ceea ce se numete filozofie dogmatich. (prin ingsi
N.B.

natura ei, filozofia dogmaticA este nevoita sti se zbata

in cuprinsul formelor acestor tropi); ea e numit5, dogmaticA nu pentru c5, are un continut pozitiv, ci pentru

cA ceva determinat este afirmat ca absolut (575)

N.B.

Hegel

impotriva absolutului!

Iath unde este germenul de materialism dialectic.

Pentru criticism, care in general nu cu-

criticismul"

este cel mai

rhu dogmatism"

noaste nimic in sine, nimic (sic !! nu: nichts)*

absolut, orice cunostinta, despre fiintare
in sine ca atare este dogmatism; or,

tocmai el este cel mai rilu dogmatism, deoarece afirma c eul, unitatea constiintei de
sine, opus fiinrii, existh in sine si pentru

sine, si in exterior, tot asa, exista fiintarea

in sino ca atare, inch acestea nu se pot

intilni absolut de loc una cu alta (576).
* Nota lui Lenin pusti fn paranteze a feet provocatd do o grepalri do tipar din textul
german: tnaintea euvintului .abeeinte era negatia nicht (nu) In loc de nichte (nimio). Nola
red.

CONSP. CARTH LUI HEGEL PRELEG. DE ISTOIUE A FILOZOF.

Bien

dit!! !

Acesti tropi lovesc in filozofia dogmaticA,

d ialectica =
distrugere
de sine insgsi "

N.B.

251

areia ii este proprie aceastsa manieffi de a

formula un principiu unic, intr-o propozitie determinatA, ca ceva determinat. tin
astfel de principiu este intotdeauna conditionat, si de aceea el contine dialectick distrugerea lui insusi (577). Acesti tropi
constituie o minunatii, armA impotriva filozofiei intelectului (ib.).
De exemplu, Sextus descopera" dialectica
conceptului punci (der Punkt). Punctul nu
are dimensiuni? Prin urmare, este in afara
spatiului!! El este limita spatiului in spatiu,
negare a spatiului si in acelasi timp face

parte din spatiu; el este, prin aceasta, si

un ce dialectic in sine (579).

Acesti tropi... n-au nici o putere in fata

N.B.

ideilor speculative, pentru d; acestea cuprind

in ele insele momentul dialectic si suprimarea
finitului (580).

Sfirsitul volumului al XIV-lea (p. 586).

258

V.

I. LENIN

VOLUMUL AL XV-LEA. AL TREILEA VOLUM

DIN ISTORIA FILOZOFIEI
(SFIRSITtil FILOZOFIEI GRECESTI, FILOZOFIA MEDIEVALii
SI MODERNA P1NA LA SCHELLING, P. 1-692)
(BERLIN, 1936)

NEOPLATONICIENIP43
toarcere lit dumnezen"... (5)*, constiinta de sine este

esenta absolutil"..., spiritul universal"... (7), religia crestiniV... (8). Si o lunga peltea despre dumnezeu...
(8-18).
Dar acest idealism filozofic, care duce deschis si serios"
la dumnezeu, este mai cinstit decit agnosticismul contemporan, en ipocrizia si lasitatea lui.
A. Filon (cam pe vremea naterii lui Hristos),
invAtat evreu, mistic, In Moise il descoper6 pe Platon (19) etc. Cunoasterea

lui dunmezeu" (21) este lucrul principal

etc. Dumnezeu este X6yoc**, suma tutu-

Ideile

(lui Platon)
si bunul

ror ideilor", fiintarea pull" (22) (dupa

Platon"). (22). ...Ideile sint ingerii"
(solii lui dumnezeu)... (24). Lumea sensibil Ins, intocmai ca la Platon"

dumnezeu

= wiz Ov*** = nefiintarea (25).

B . Cabala144 , gnosticiP45
C . Filozolia alexandrinci

idem...

(= eclectism)
(= platonicieni, pitagoricieni, aristotelici) (33, 35).

* Hegel. Werke, Bd. XV, Berlin, 1836.

logos.
Nola grad.

**
***

ceee ce nu eiist..

Nola (rad.

Nola red.

CONSP. CARTH LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF.

Eclecticii, care sint niste inculti sau niste

sireti (die klugen Leute*), iau din fiecare
sistem ceea ce este bun, dar...
adunl orice lucru bun, numai c le
lipseste consecventa gindirii si, o data cu ea,
gindirea insIi.

L-au dezvoltat pe Platon...

(iUniversalul lui Platon, care se af16 in
gindire, capATA de aceea sensul ca". el este, ca

atare, insi esenta absoluta* (33)".

despre

eclectici...

Ideile lui

Platon i bunul durnnezeu

HEGEL DESPRE DIALOGURILE LUI PLATON146

13-

(230)*** Sofistul
Philebus
(238)
(240)
(Timeu) (248)

Parmenide

oamenii prudenti.
Nota trod.
Aici se termini Insemnirile din caiet; urmeazi file albe.
*** Hegel. Werke, Bd. XIV, Berlin, 1833. Nola red.

269

Nota red.

261

CONSPECTUL CARTII LUI HEGEL

<PRELEGERI DE FILOZOFIE A ISTORIEb147

Soria in 1915
Publkal petal% prima oaril In 1930,
in 4Culegeri din Lenin , vol. X II

Ss tipdrefie dupd matuscris

263

HEGEL. OPERE, VOL. IX (BERLIN, 1837)

PRELEGERI DE FILOZOFIE A I STORIEP48
(EDITATA DE E. GANS)

Materiale: note duph prelegerile din anii 1822-1831.

Manuscrisul lui Hegel pina la p. 7 3 etc.
P. 5* ... Cuvinthrile... sint actiuni care au
loc intre oameni ... (prin urmare, aceste

cuvinthri nu sint palavelgeli).

7

francezii si englezii

sint mai culti

(se aflh mai sus... pe scara culturii

nationale), in timp ce noi, germanii,

ne tinem de discutii asupra felului cum

trebuie scrish istoria in loc s-o scriem

spiritual
si inteligent !

intr-a devhr.
9

istoria ne invath eh popoarele si guver-

nele lor n-au invhtat nimic din istorie:

fieeare epoch

este pr ea indivi-

foarte
inteligent !

d u a 1 et pentru asa ceva":

Dar experienta si istoria ne invath ch
popoarele si guvernele n-au invhtat

niciodath nimic din istorie si n-au actionat conform invhtilmintelor pe care

le-ar fi putut scoate din ea. Fiechrei
epoci ii sint proprii imprejurgri atit de
specifice si ea reprezinth o situatie atit
de individualh, Wit numai pornind de
la aceastrt situatie si bazindu-ne pe ea
trebuie si putem sh facem aprecieri
asupra epocii.
" Hegel. Werke, Bd. IX, Berlin, 1837.

Nota red.

N.B.

N.B.

N.B.

V.

264

p. 12
I

slab 1

20:

I. LENIN

ratiunea guverneazg, lumea"...

substanta materiei este greutatea.

22.

spiritului este libertatea.

Istoria universalg este progresul in con-

24

stiinta liberth4ii, progres pe care trebuie s5,-1

cunoastem in necesitatea lui".
(apropiere de materialismul istoric). Ce-i

min'a pe oameni? Inainte de toate Selbstsucht"*; motivele de dragoste etc. sint mai
rare si cercul lor este mai ingust. Ce rezulth
28

Ina din aceasM impletire de pasiuni etc.,

de necesit4i etc.?
Nimic niaret nu se infAptuieste pe lmne

fgrA pasiune"... pasiunea este latura subiectivg, <isi in aceasth mh'surg latura formal4' a
energiei...

28

i. f.
Istoria nu incepe cu un scop constient... Important este ceea ce,
incon.,stient pentru oameni, apare ca

29

rezultat al actiunilor lor...

N.B.129
30

...In acest sen s, ratiunea guverneazg, lumea".

... In istorie, din actiunile oamenilor rezulta

30

reusesc s obtin5, in afarii, de ceea ce ei stiu

osi altceva in afar5, de ceea ce ei caut5, si

30

N.B.

(comp.
Engels 149)
32

oamenii

marr

36

vor nemijlocit.
...Ei (die Menschen") isi fac interesele
kr, dar prin aceasta se realizeaz i ceva

mai indepartat, care, desi este cuprins

in'auntrul acestui interes, nu se afra, in
constiinta si in intentiile lor.
... o0ameni mari in istorie sint aceia ale

earor scopuri personale, particulare cuprind

in ele elementul substantial care este vointa
spiritului universal...
religiozitatea i virtutea unui pitstor, a
unui Wan etc. (exemple!! N.B.) sint foarte

iegoismuls.
Nola trod.
oamenii. Nola trod.

CONSP. CARTII LUI HEGEL ,,PRELEG. DE FILOZOF. A ISTORIEI 265

respectabile, inst... dreptul spiritului uni-

versal se situeaza deasupra tuturor drepturilor particulare ...

Crsim aici, la Hegel, nu putine absurditati idealiste,

extrem de banale, despre bunul dumnezeu, despre religie
si moralitate in general.
97: o abolire treptath a sclaviei este mai Mina' decit una
bruscV...
50. Constitutia unui stat impreuna cu religia
lui..., cu filozofia, ideile, cultura lui, cu
fortele exterioare" (climatul, vecinii...),
formeath o singuth substanth, un singur
spirit"...
51. In natuth, miscarea este numai circulath (!!); In istorie se creeath ceva nou...
62. Lirnba este mai bogata cind popoarele se
afla intr-o stare primitivk nedezvoltath;
ea saraceste o data cu eivilizatia i cu formarea gramaticii.

67: Istoria universall se misca pe un teren

mai inalt decit acela pe care fsi are morala

adevaratul ei locas (Statte)"...

73: Un remarcabil tablou al istoriei: suma

pasiunilor, actiunilor etc. individuale ( pre-

tutindeni este vorba de lucruri care ne

privesc pe noi si de aceea pretutindeni

stirneste interesul nostru pentru sau contra) cind rnasa interesului general, cind

vezi

mai

noianul de forte m'runte" (o ne-

j os

foarte
bine
Sehr
wichtig !*

sfirsita incordare de forte mici, care din ceea vezi, mai jos,
ce pare neinsemnat fac sa se nasca ceva acest pasaj
grand ios

Rezultatul? Rezultatul este oboseala".

mai comp 1 e t**

*
Foarte important! Nola /rad.
deeste cuvinte au lost !wise au oreion albastru i, pe eft se pare, mai Unlit. Mai
jos V.I. Lenin introduce un extras: siegel despre istoria universalk. (vezi volurnul de fate,

p. 270).

19

Kola red.

Lenin

Opere complete, vol. 29

266

I. LENIN

V.

P. 74 stiqitul introducerii.
tBaza geograficii a istoriei uniP. 75
versale (titlu caracteristic): (75-101).

Sub cerul blind al Ioniei" a putut

75

N.B.
comp. Pie-

mai uor s5, se nasea Homer, dar nu

numai aceasta e cauza. Nu sub sta-

hanov159

punrea turceascV etc.

Imigratia in America inlAtura", nemul-

82

tumirea" i garanteaz1 existenta mai

departe a actualei orinduiri sociale ...
(iar aceastI Zustand* este bog'atie i
sgrilcie 8 1)...
82. In Europa nu exist5, un asemenea reflux:

dac5. ar fi existat fug Odurile Germa-

niei, nu s-ar fi proclus revolutia francezA.

102: 3 forme ale istoriei universale: 1) despotismul, 2) democratia i aristocratia,
3) monarhia.
ImpArtire: lumea orientalA
gread
romana
lumea germanicA. Frazeologie goa% despre moralitate etc. etc.

China. Capitolul I (113-139). Descrierea

caracterului chinez, a institutiilor etc.

etc. Nil, nil, nil!"

India

ping /a 176

PIn. la...

Persia (i Egiptul) pina la 231. De ce s-a pabuit regatul (imperiul) persan, iar China i
India nu? Dauer*** nu inseamn5, numaidecit vortreffliches****.
Muntii ne-

pieritori nu sint superiori trandafirului

care se ofilete repede, cu viata lui efeme-

rA (229). Persia s-a prilbuit, fiinda

aici a fnceput tcontemplatia spiritualg
(230), In timp ce grecii s-au dovedit a
fi superiori, datorith, tunui principiu
mai inalt de organizare, de dibertate

'

"*

contientA de sine s (231).

Nola trad.
Ninde, nimin, nimbi
Mtn trad.
exietenti thdelungati.
Nota brad.
orinduire.

euperioritate.

.Nola brad.

CONSP. CART II LW HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FROZOF." 267

232:

Lumea greacg... principiul indivi-

dualiatii pure"

perioadele dezvolaril, infloririi si declinului ei, icon/lictul cu organul de mai tirziu al istoriei
universale (233)
Roma cu substanta"

ei (ib.).

Conditiile geograf ice ale Greciei: varietatea naturii ei (spre deosebire de monotonia Orientului).
2 4 2 Coloniile din Grecia. Acumularea

istoria universal& ca un

intreg si dileritele popoare

ca organe"
ale ei

234:

de boggtii, care are intotdeauna" drept

corolar nevoia si Alicia...
246. Elementul natural, care este explicat
de cgtre oameni; ceea ce are el lguntric,
esential, este inceputul divinului in
gencre (cu privire la mitologia greacg).

Boggtie

si sgfacie
Hegel si
Feuerbach 151

2 5 /: Omul cu nevoile lui are relatii de

ordin practic cu natura exterioarg; satisMcindu-si nevoile cu ajutorul naturii, el
o biruie, actionind totodatg in chip nemij-

locit. Intr-adevr, obiectele naturii sint

puternice si opun rezistentg in tot felul.
Pentru a le supune, omul interpune alte
obiecte ale naturii, indreaptg astfel
natura impotriva ei insilsi si, in acest
scop, inventeazg unelte. Aceste inventii
omenesti apartin spiritului si trebuie sg

rudimente
de materialism
istoric la
Hegel

Hegel

pretuim mai mult o astfel de unealtg

decit un object al naturii... Onoarea
inventiilor omenesti destinate

&A

Marx

su-

pung natura este atribuith zeilor (la

greci).
264:

In Grecia, democratia era legal& de

intinderea redusg a statelor. Cuvintul,
cuvintul inflgcgrat, ii unea pe cetgteni,
crea Erwarmuvg* . De aceea" in revolutia

francezg n-a existat o constitutie republicang.

ardoare.

19*

Nola trad.

??

268

V.

I. LENIN

322-323. El (Cezar) a inlOturat contradictia interna (ffilaturind republica,

Hegel

si contradictine" in
istorie

care nu mai era decit o umbrA") qi a

provocat una nouO. Caci dominatia asu-

pra lumii se intindea pe atunci nurnai

pina' la virfurile Alpilor, iar Cezar a
deschis un nou cimp de actiune ; el a
creat arena care avea sti devira de atunci
centrul istoriei mondiale.

i apoi cu privire la asasinarea lui

categoriile

Cezar:
...in general, o loviturh, de stat este, ca
s`a zicem asa, sanctionath in opinia oame-

Intimplgtorului versus* realitate si confir-

nilor daca se repeta (Napoleon, Bourbonii)... Datorita repetarii, ceea ce la

inceput *ea numai intimplator si posibil devine ceva real si confirmat (323).

posibilului si

mare in istorie

Crestinismul" (328-346). Platitudine,

pMOviageala

idealisfa-clericaM,

despre

niaretia crestinismului (cu citate din

evanghelie ! I). Execrabil, infect !
420-421: De ce reforma s-a mhrginit doar la

citeva natiuni? Printre altele, natiunile

slave erau agricole" (421), si asta atrage

dupa sine raporturi Intre

stOpini si

iobagi", o mai mica' BetriebsarnkeiV**

etc. Dar natiunile romanice de ce?

caracterul lor (Grundcharakter***, 421
i.f .).
4 2 9: ... Libertatea polonezh, de asemenea,

nu era altceva decit libertatea baronilor

N.B.
raporturile

de clash

fao de monarh... Astfel poporul avea

aceleasi interese fath de baroni ca si
regii... Cind se vorbeste de libertate,
trebuie sa fim intotdeauna atenti dacO
nu cumva este vorba, propriu-zis, de
interese particulare (430).

se

**

Mid de.
Nola tract.
estrguintie. Mkt trod.

oaraetenil fundamental.

Nola Oa.

CONSP. CARTII LUI HEGEL PRELEG. DE ISTORIE A FILOZOF." 269

439: Despre revolutia franceza,' ... De ce fran-

cezii au trecut numaidecit de la teorie

la practica' , iar germanii nu? La germani Reforma a indreptat deja totul,

!!

a intaturat nedreptatea de nedescris etc.

441: Pentru prima oar5, (in revolutia francez6)
omul a ajuns la concluzia c5, omul sfa,

pe cap, adicg se sprijin)", pe idee, i

construie0e realitatea in conformitate cu

ideea... A fost... mi minunat fasgrit

de soare ...
Examinind, mai departe, mersul revolutiei in Franta" (441), Hegel subliniaz5,

libertatea in general

libertatea proprieicifii, a industriei (ib.).

...Promulgarea legilor? Vointa tuturor...

comp. Marx

Cei putini trebuie s'a, fie reprezentanfiti ce-

i Engels 152

lor multi, dar adesea ei nu sint alteeva

decit asupritorii lor ... (442) Tot ma,
puterea Inajoritatii asupra minorithtii
este o mare inconsecventA (ib.).
444: ... Prin continutul sat, acest eveni-

ment (revolutia francez4) are o impor-

tant5, istorid universaM...

Liberalismul" (444), institutiile liberale" (443) s-au faspindit in Europa.

4 4 6: Istoria universaM nu este altceva

decit dezvoltarea conceptului de liber-

tate ...

in general, filozofia istoriei oferl foarte,

foarte putin

ceea ce e

de inteles,

fiindcg, tocmai in acest domeniu, in aceasth,

tiintil, Marx si Engels au Mcut cei mai

mari pai inainte. Aici s-a invechit Hegel
cel mai mult i a devenit o antichitate.
(Vezi pagina urm6,toare.)**

N .B.:

' Mai important),"

decit toate este

Einleitung*, in
care modal de a
pane problema
contine lucruri
\ minunate.

*
Introduoerea. Nota trod.
* In manusoris, la pagina urrnittoare Incepe extrasul ollegel despre istoria universala o.
Nola red.

V.

270

I. LENIN

IIEGEL DESPRE ISTORIA UNIVERSALA

In fine, dach" examinfim acum istoria universa% din punctul

de vedere al categoriei din care trebuie examinatA, apare in

fata noastrfi, nesfiritul tablou al vietii omenesti, al activiatii
oamenilor in cele mai variate conditii, cu o multime de scopuri
diverse i cu evenimente i destine care nu se aseamnil uncle
cu altele. In toate aceste evenimente i intimplfiri vedem ci apar

pe primul plan fapte i nkzuinte omenesti; peste tot intilnim

lucruri care ne privesc pe noi i care de aceea trezesc interesul
nostril pentru ele sau inipotriva bor. Uneori ne atrage frunmsetea, libertatea sau bogititia; alteori energia sau chiar viciul
Oie s ni se impunii. Adeseori vedem cum se rniva inainte,
greoi, masa imensI a unui interes general, dar i mai des obserffim o infinit incordare de forte mici, care din ceea ce pare
neinsenmat fac WA se nasc6 ceva grandios; peste tot o privelkte
pestrifa, iar cind ceva dispare altceva Ii ia locul.
Dar primul rezultat al unei asemenea examinfiri, oricit ar fi

ea de atagatoare, este oboseala care apare dup5 ce a trecut

privelktea variatA a tablourilor din lanterna magi* i, cu
toate c recunoa0em fiedirei reprezentri in parte valoarea ei,
totusi se trezqte in noi intrebarea: care este oare telul final al

tuturor acestor evenimente singulare? Se epuizeaz a. fiecare in

scopul gm particular sau, din contra, trebuie sfi, ne gindim la
un scop final al tuturor acestor intirnplgri? Nu cumva in dosul
acestei puternice zarve de suprafath' se infa,ptuiqte munca de
creare a unei opere, a unei opere interioare, linktite i tainice,
in care se pAstreazfi, forta esentialA a tuturor acestor fenomene

treatoare? Dar chiar dacfi, nu punem de la inceput in istoria

universalfi, ideea, cunoaterea rational4, trebuie, cel putin,
sit avem credinta ferma, nestrgmutatA di in ea este prezenta
ratiunea sau, cel putin, cfi, lumea intelectului si a vointei contiente de sine nu este la voia IntimpTh.rii, ci trebuie s se mani-

feste in lumina ideii contiente de sine 8 (73-74) *.

((N.B.: in prefatk la p. XVIII, editorul, adia redactorul

p n a 1 a p. 7 3 textul manuscrisul,
Ausarbeitune** a fost elaborat de Hegel in 1830.))
Ed. Gans, arata, c

Hegel. Werke, Bd. IX, Berlin, 1837.

Nola grad.
eredaetareas.

Nola red.

271

CONSPECTUL CARPI LUI NOEL LOGICA

LUI HEGEL"153

GEORGES NOEL. LOGICA LUI HEGEL

PARIS, 1897

IBibliothque de Genve, Ca, 1219 1

A apgrut, sub formg de articole, in Revue de Mtaphysique et de Morale"; redactor responsabil; Xavier Leon154.

Autorul este un idealist i un ins cu totul neinsemnat. El

face o expunere a ideilor lui Hegel, pe care il apgra, impotriva

filozofilor contemporani", Ii comparg cu Kant etc. Nimic

interesant. Nimic profund. Nici un cuvint despre dialectica
materialista: autorul n-are, probabil, nici cea mai mica idee
despre ea.

De notat traducerea termenilor folositi de Hegel:

P tr e [Fiinfare]Essence [EsenfedNo-

tion [Nofiune]. (Mesure) [Mgsurg] etc.

Devenir (das Gewordene) [Devenire].

L'tre dtermin (Dasein) [Fiintare determinath].
Etre pour un autre (Sein-fiir-anderes) [Fiintare pentru altul].
Quelque chose (Etwas) [Ceva].
Limite (Grenze) [Limitg].
Borne (Schranke) [Hotar].
Devoir tre (Sollen) [Ceea ce trebuie sg fie].
Etre pour soi (Fiir-sich-Sein) [Fiintare pentru sine].
Existence hors de soi (Ausser-sich-Sein) [Fiintare In afarg
de sine].
La connaissance (das Erkennen) [Cunoaterea].
Actualit (Wirklichkeit) [Realitate].

272

V.

I. LENIN

Apparence (Schein) [Aparentg].

Etre pose (Das Gesetzsein) [Fiintare pusg; faptul de a fi pus].
Position (setzende Reflexion) [Reflexie care se pune, reflexie
teticg].
Fondement ou raison d'tre (Grund) [Temei sau ratiune de

a fi],
L'universel (das Allgemeine) [Universalul].

Particulier (das Besondere) [Particularul].

Jugement (das Urteil) [Judecatg].
Raisonnement ou Syllogisme (Schlu13) [Rationament sau
silogism].

De relevat i inceregrile amuzante ale autorului de a-I apgra

as it were* pe Hegel impotriva acuzatiei de realism" (citeste:
materialism). La Hegel, dilozofia, luatg, in ansamblu, este un
silogism. Si iatg, el in acest silogism logica este universalul,
natura particularul, iar spiritul individualul (p. 123).

Autorul analizeazg" (= rumegg) ultimele fraze ale Logicii

despre trecerea de la idee la naturg. Rezultg. c intelectul cunoaste prin naturg (in naturg) ideea = legitatea, abstractiile
etc... Pazea, asta-i aproape materialism !!...
sA considera natura in sine Maud abstractie
de spirit nu inseamng, in mod implicit, a te
N.B.!
intoarce la realismul cel niai naiv?
<4E drept cg, punind intre logict i filozofia

spiritului filozofia naturii, Hegel se situeazg,

pe punctul de vedere al realismului ; dar asta
nu constituie de loc o dovadg de inconsecventg
Realismul lui Hegel nu este
din partea
decit o treaptg de trecere. Acesta este un punct

N.B.

de vedere care trebuie depgsit s> (129).

Ch realismul i are adevgrul ssau relativ

I este indiscutabil. Un punct de vedere atit de
natural si de universal nu poate fi o aberatie
accidentalg a spiritului omenesc... Pentru a
depki realismul, ea (la dialectique) wa trebui
dea la inceput o dezvoltare depling si
I

N.B.

I numai in acest fel va dovedi ea necesitatea ideaes ei zieern apt.

Nola &ad.

CONSPECTUL CARTII LUI NOEL LOGICA LUI HEGEL

273

lismului. Iata' de ce Hegel considera timpul i

spatiul drept determinarile cele mai generale ale

naturii, iar nu drept nite forme ale ratiunii.

Se pare a in acest punct el este in dezacord cu
Kant, dar numai in aparentil i in vorbe...

! ??

Aa, se explia de ce el (Hegel) vorbete

despre calitAtile sensibile ca si cum ele ar fi

intr-adevar inerente corpului. E de mirare cg,
d-1 Wundt ii acuza de ignoranfa in aceasta privinta. Crede oare savantul filozof ea Hegel
nu 1-a citit niciodata pe Descartes, pe Locke sau
chiar pe Kant? Daa el este realist, aceasta nu se
datorqte ignorantei i nici inconsecventei, ci e
doar ceva provizoriu i o consecinta a metodei
(130).

N.B.

Hegel =

realist"
N.B.

Comparind pe Hegel cu Spinoza, autorul spu

Aadar,
la Hegel i la Spinoza, natura este deopotriva subordonata
logicii (p. 140), dar la Hegel nu avem logica matematica" , ci

logica contradictiilor, a trecerii de la abstractia pull la realitate" (etc.). La Spinoza, spune el, ne gAsim la antipodul
idealismului (138); deoarece lumea spiritelor (la Spinoza)

alaturi de aceea a corpurilor si nu deasupra ei ...

Ideea de dezvoltare, atit de caracteristia pentru liege-

se af15,

lianism, n-are nici un sens pentru Spinoza ... (138).

Hegel dezvolta' dialectica lui Platon ( impreura cu Platon
admite coexistenta necesara a opuilor 140) Leibniz este
aproape de Hegel (141).
Noel il apara' pe Hegel impotriva acuzatiei de panteism...

(acuzatie care, spune el, se bazeaa pe unnatoarele argumente):

...Ce este spiritul absolut, aceasta incununare a dialecticii

lui (a lui Hegel), dad, nu spiritul omului idealizat i zeificat?
Exist5, oare dumnezeul lui undeva in afara naturii i a omenirii?
(142).

Apararea" lui Noel consta in a sublinia (a rumega)

Hegel este idealist.

274

V.

Nu este oare Hegel un dogmatic"? (cap.

IIegel nu este
un

I. LENIN

VI: Dogmatismul lui Hegel). Da, in sensul

sceptic"

nonscepticismului,

in sensul anticilor

(p. 147). Dar la Kant dogmatismul = cognoscibilitatea lucrului in sine". Hegel (Ca
si Fichte) neagS lucrul in sine.

N.B.

II

...Kant defineste dogmatismul din punctul de vedere al agnosticismului. Este dog-

Kant

matic oricine considerA el e posibil sg. determini lucrul in sine, sA cunosti incognoscibi-

agnostic

N.B.

La Kant avem de-a face cu un nrealism

agnosticist" (p. 148 i.f.).

materialisti =
dogmatici

lul. De altfel, dogmatismul poate lua doug

forme ... (149). Sau misticism, sau
...poate, de asemenea, sA ridice in mod
naiv realitatea senzorialg la rangul de

realitate absolutk sl identifice fenomenul cu numenul. Atunci avem de-a

face en dogmatismul empiric, cn dogmatismul filistinilor si al savantilor strAini
de filozofie. Materialistii cad in aceastA

a doua gresealg; prima gresealS a fost

aceea a lui Platon, a lui Descartes si a
discipolilor lor...
La Hegel, spune el, nu existg nici urmg de dogmatism, deoarece pe el nu-1 va acuza, desigur, nimeni a nu admite relati-

vitatea lucrurilor fats de gindire, fiindcg intregul lui sistem

este bazat pe acest principiu. Nu-i va aduce, de asemenea, nici
invinuirea CA aplicA categoriile mr discernAmint si fgra* criticg.

Este oare logica lui altceva decit o criticA a categoriilor, o

criticA incontestabil mai profundA decit cea kantian52* (150).

...Se intelege a, respingind numenele, el

(Hegel) situeaz`a prin aceasta realitatea in feno-

men, dar aceastA realitate in fenomen ca atare

nu este decit o realitate nemijlocitg si, prin

N.B.

urmare, relativg si, in sine, incompletg. Ea este

o realitate adevAratA numai in Bens subinteles
si sub rezerva dezvoltArii sale mai departe...
(151).

CONSPECTUL CARTII LUI NOEL LOGICA LUI HEGEL

...De altfel, intre inteligibil si sensibil nu

este o opozitie absolutg, nu este o rupturg, o
prgpastie de netrecut. Sensibilul este inteligibilul pre-simtit, inteligibilul este sensibilul

275

bine spus!

int,eles... (152).
(Ping si tie, idealist vulgar, ti-a folosit Hegel
la ceva!)
...Fiinta senzorial contine implicit absolutul, si noi,
printr-o neintreruptg gradualitate, ne ridicgm de la ea la acesta
din urmg * (153).

...Astfel, orice s-ar spune, in filozofia lui Kant se mentine

viciul fundamental al dogmatismului mistic. Casim in ea

ambele trgaturi caracteristice ale acestei doctrine: opozitia
absolutg dintre senzorial si suprasenzorial si trecerea directg
de la unul la altul (156).
in capitolul al VH-lea: Hegel si gindirea
pozitivism =
contemporang, Noel se ocupg de pozitivisagnosticism
mul lui Auguste Comte, pe care in analiza
sa il numeste csistem agnosticist (166).
(Id. 169: agnosticism pozitivist.)
Criticind pozitivismul ca agnosticism, autorul II combate
uneori destul de serios pentru ineonsecventa lui, spunind, de
pildg, cg, nu poate fi evitatg problema izvorului legilor sau
a permanentei" in fapte (des faits permanents", 170):
... an functie de recunoasterea ion> (les faits permanents)
ca incognoscibile sau cognoscibile, ajungi sau la agnosticism,
sau la filozofia dogmaticg ... (170 i.f.).
Neocriticismul d-lui Renouvier este, dupl."' pgrerea lui, eclec-

tism, ceva intermediar intro fenomenologismul pozitivist si

kantianismul propriu-zis (175).
in pAlgvagelil e sale despre moralg, , libertate etc., Noel,
care-I banalizeazg pe Hegel, nu suflg, o vorbg despre liber-

tate ca intelegere a necesitgtii.

'

dapte permanonte i.

Nola trad.

276

V.

I. LENIN

Traduceri franceze din Hegel: Vera: Logica", Pilozofia

spiritului", Filozofia religici", Filozofia naturii";
Ch. Bnard: Estetica i poetica".
Lucrilri despre hegelianism:

E. Beaussire. Antcdents de l'hglianisme"*.

P. Janet. La dialectique dans Hegel et dans Platon"**. 1860.

Mariano. La Philosophic conternporaine en Italie"*".

Vera. Introduction a la Philosophie de Hegel"****.
Serie in 1915
Pub lien pentru prima oarei in 1930,
in eCulegeri din Lenin*, vol. XII

*Anteeedente ale hegelianismuluic

Dialectica la Hegel qi la Platen*.

* *Filozolia contemporank in Italia*.

**

Introdueere in filozolia lui Hegel*.

Se lipdrefle dupii manuscrie

Aota lead.
Nota trod.
Nola lead.
Nola brad.

27'7

PLANUL DIALECTICII (LOGICII) LUI HEGEL155

ITABLA DE MATERII A LOGICII MICI (A ENCICLOPEDIEl)j

I. Teoria

A) Calitatea
a) fiintarea ;

b) fiintarea in fapt ;
c) fiintarea pentru sine.

B) Cantitatea
a) cantitate purA ;
b) mgrime (cuantum);

c) grad.

C) Milsura.

II. Teoria esentei.

A) Esenta ca temei ad existentei

a) identitatea
diferenta
temeiul ;

b) existentA;

c) lucru.

B) Fenomenul
a) lumea fenomenelor ;

b) continut si forma ;
c) raport.

III. Teoria conceptului.

C) Realitatea
a) raportul de substantialitate ;
de cauzalitate ;
b)
c) interactiune.
A) Conceptul subiectiv
a) conceptul;
b) judecata;

c) rationarnentul.

278

V.

I. LENIN
B) Obiectul
a) mecanismul ;

b) chimismul;
c) teleologia.
C) Ideea

a) viata;
b) cunoasterea;
c) ideea absoluth.
Conceptul (cunoasterea) descopeth in fiintare (in fenomenele
nemijlocite) esenta (principiul cauzei, identitAtii, diferentei

etc.); acesta este, de fapt, mersu/ general al intregii

cunoasteri omenesti (al intregii stiinte) in general. Acesta

este si mersul iintelor naturii i al econo-

raiei politice

j al istorieil. Dialectica lui Hegel

este, in aceeai mfisuri, o generalizare a istoriei gindirii.

Extrem de rodnicA pare a fi sarcina de a urmAri acest lucru

mai concret, mai amAnuntit in domeniul istoriei diferitelor
tiinfe. In logicA, istoria gindirii trebuie s coincidA, in
linii generale, cu legile gindirii.

Este izbitor faptul c uneori Hegel

merge de la abstract la concret (Sein*

(abstract) Dasein** (concret)

Farsichsein***); alteori procedeazA, invers (conceptul subiectiv

obiectul

adevArul (ideea absoluth)). Nu este

aceasta o inconsecventh de idealist

ce Marx numea Ideenmystik****

_ (ceea
la Hegel)? Sau existA ratiuni mai proexemplu fiinfare = nimic

Sein" abstracth

numai ca mo men t
in nciv-rce

**

****

Liina

funde?

(de

ideea de devenire, de dezvoltare).

La inceput licciresc impresiile, apoi se

desprinde ceva, dup5, aceea se dezvolth

Nola grad.

fiinta in rapt. Nola trod.

fiinta pentru sine. Nola brad.
mistica ideilor.
Nola brad.
totul curge. Nola brad.

[279

>: ...a..

,,), ..---. A......-c$

."1_,..4
kr.....w,y

/-- ea--9--

,-044,AU4-.0-.71

e;

i4'1,1"'.P .-_-: .43`-'9,

9e4-4p;

t7.,,/,,a.A.7,

,ty-) 2 (-A '''

2,,,..,:)?

0.."---7.

...51--.. .,......,..e.....v...

,==,...4./A/it-. easeegA-1
Ig,,-r-

*......,,,,,A &./1.

, ,-----. /6-,--4-A,

(-

/....c,.._
/e--cp.14
Ac"..67,
---A
7--g.,-,.
a.i-tr

l_2-L____-

G.,1.4 -,

,,,-..; --J I .

f.5,1 6,-

cessse ra Attra-4++:94 164C . A%14-ce 'e4r4a-e-eze-4- 0- Azuf,---..z.,

e,4k- r-e.-7.0.ai
.....

7,..,....A

.-.'"

..-.

ur,e.'3

.--yW,9.

) 4.

.._,,r,..4-=' . ex

'it
4'

ali

4l

IP

1 \ NI

a4'' i i 1

c-7,,Z1-7A. 4

e'5, /t'"'"4"7"4;

(f 7-ve.--AS?
le-,p.--,-C-Cretor.:-'441.27,

,)tit-A4'"%-

jico(fl--AR.

r a __ffir---4

CA

4, .,,,,....,,A.7",7)
...----747 c-77-<,-,-

> z e jp

.;.,,,,, ,...0.../.4,,__.--(_-#(.-4,.,._.,,,,,,.....
.14-4t ; e -.* eildza-4.,

e7,7_

,az

'0 57.--.7 47,,, 4/a......,_

rp(4.,/
4-0.-..rcor.42 .4..,,,,,,,, vs31..<0. 4

he
. 4 "d4...,,ixr
noN3.u.htlpit..1;bi

-St

.are--44. * 9-420.-14.-'
fiwir,* .6....p..4
%-

0.21-4.=-0-L (73,

-----

.11-7

.4:111e-F

._..,,._

.,0,-.A....e

,:---p.. 0

..-1AV""'4/17-ee---_}

17"

Az,z,6. _ c.,..--c- --7,.1...e.,,,,z,....<2.-4......est.e.,6....2..?_,

;7',i,''''%:c..7%,e7. (4. , 9, 1.
--.--iv7. k sc.*070,,. 6,4.,,,...7 .1), 07:-=4".j,.,c8".V. ..
Paging, din manuscrisul lui V. I. Lenin
Planul dialecticii (logicii) lui Hegel". 1915.
Micgorat

cIrac5p00,

PLANUL DIALETICII (LOGICII) LUI HEGEL

281

conceptele de ealitate # (determinatiile # Calitatea si perceperea (Ernpfindung)

titate. Apoi studiul si reflexia orienteag sint unul si acelasi
gindirea spre cunoasterea identitAtii
lucru, spune Feuera diferentei a temeiului a esentei bach. Perceperea ne
versus fenomen
a cauzalitAtii etc. apare ca fiind cea mai

lucrurilor sau ale fenomenelor) si de can-

Toate aceste momente (etape, trepte, primarti si mai cuprocese) ale cunoasterii merg de la noscutA, dar in ea
subiect la obiect, verificindu-se in se cuprinde in mod nepracticti si ajungind, prin aceastA veri- cesar si cal itatea...
ficare, la adevAr (--- la ideea absoluth).
Dad, Marx nu ne-a rtisat o Logicii" (cu literA mare), el ne-a
Itisat in schimb logica Capitalului" si ea ar trebui sti, fie folositti la maximum in problema care ne intereseazl.

In Capitalul" a fost aplicatti, la o singurA stiintti logica,

dialectica si teoria cunoasterii a materialisrnului [nu este
_

nevoie de trei cuvinte: este unul si acelasi lucrul, care a luat

tot ce este valoros la Hegel si I-a dezvoltatmai departe.

Marfa

capital

bani
I

1)c producerea de Mehrwert* absolutti

4producerea de Mehrwert relativA.

Istoria capitalismului si analiza coneeptelor, care

o rezurnA.

Punct de plecarefiintarea" cea mai simplA, cea mai obisnuitit, cea mai curentA, cea mai nemijlocitA: marfa singularti

(Sein" in economia politia). Analiza ei ca relatie socia15,.

AnalizA dublit, deductivA si inductivA
(formele valoare).
plusvaloare.

20

No's; !rad.

logicA si istoricti

282

V.

I. LENIN

Verificarea prin fapte, respectiv prin prac-

pia, se face aici la

pas al analizei.
Comp. in legittufa cu esenta versus fenomen:
pretul i valoarea

fiecare

cererea i oferta
versus Wert

(= krystallisierte Arbeit)*
salariul i pretul fortei de mund.
Serie in 1915
Publicat pentru prima oard in 1930,

Se lipdrole dupd manuscris

in Culegeri din Lenin., vol. XII

valoare

=nab cristalizattt).

Isola !rad.

283

CONSPECTUL CARPI LUI LASSALLE

<NILOZOFIA LTJI HERACLIT
OBSCURUL DIN EFES* 156

Scris in 1915

Pub lied penlru intiia nail in 1930,

in syuleyeri din Lenin., vol. X11

20*

Se lindroie dunii manuscria

285

F. LASSALLE. FlLOZOFIA LUI HERACLIT

OBSCURUL DIN EFES
2 VOLUME. BERLIN, 1858 (379 -I- 479 p.)
(Berna: Log. 119. 1)
In epigraf se afla, printre altele, un extras din Hegel din

Istoria filozofiei" in care se spune ca nu exista nici o teza

a lui Heraclit pe care el sa n-o fi incorporat in logica sa.

Hegel. Opere, vol. XIII, p. 328*.

Citatul meu e din Vorlesungen iiber die Geschichte der
Philosophie"Th7.

Se vede clar de ce Marx a calificat aceasta opera a lui Lassa lle

drept colareascr (vezi scrisoarea lui catre Engels din...158):

Lassa lle repetei pur i simplu pe Hegel, il copiazei, revine de mii

de ori asupra diferitelor pasaje din Heraclit, ingreuinduli

lucrarea cu un imens balast de savantlicuri arhipedante.

Diferenta dintre el i Marx: la Marx exista o multime de
lucruri noi, ci pe el il intereseaza numai miccarea Inainte de la

Hegel i de la Feuerbach mai departe, dela dialectica

idealista la cea materialista. Lassa lle revine intr-una la Hegel,

in cadrul unei teme particulare pe care ci-a ales-o: in fond, el
nu face altceva decit sa copieze cele spuse de Hegel in legeiturg

cu citatele din Heraclit i despre Heraclit.

Lassa Ile ci-a impartit lucrarea in doled parti: Partea generala. Introducere (vol. I, p. 1-68) i Partea istorica. Frag-

mente i marturii (restul). Capitolul al III-lea, in partea

generata: Scurta dezvoltare logica a sistemului lui Heraclit
(p. 45-68), ne ofera chintesenta metodei, a concluziilor lui
Hegel. Werke, Bd. XIII, Berlin, 1833.

Notts red.

286

V.

I. LENIN

Lassa lle. Acest capitol este o simplg transcriere, o repetare

servilg a ceea ce spune Hegel in legaturel cu Heraclit I i aici
(dar mai cu seamg in partea istoricg) ggsim un noian de eruditie,

dar de calitate inferioarg: i s-a dat sareina A descopere idei

ale lui Hegel la Heraclit si el se achitg, de ea in mod stralucit",
ca un elev strebsamer*, care citete t o t ce au scris scriitorii
antiei (i cei moderni) despre Heraclit i interpreteazg totul
dupg Hegel.
Marx 1-a pargsit, in 1844-1847, pe Hegel i a trecut la Feuer-

bach i mai departe de Feuerbach spre materialismul

istoric (i dialectic). Lassalle a inceput in 1846 (Prefatg, p. III),

a reluat in 1855, iar in august 1857 (Prefatg, XV) a terminat

o muncg, searbgdg, goalg, inutilg, de rumegare pedantg a hegelianismului ! !

Uncle capitole din partea a II-a sint interesante i destul

de utile numai prin faptul a oferg o traducere a unor fragmente
din Heraclit i prezint ideile lui Hegel intr-o formg popularg,

dar asta nu haturg toate lipsurile argtate.

Uneori filozofia anticilor si a lui Heraclit este pur i simplu

fermecgtoare prin naivitatea ei copilgreascg, de exemplu la
p. 162: cum se explicg, faptul cg, urina celor care au mincat
usturoi, miroase a usturoi?" .
*i rgspunsul: <mu se explicg oare, aa cum spun unii dintre
diseipolii lui Heraclit, prin unul i acelai proces de transformare, prin arderea care se produce atit in univers, eit i in
corpuri (organice), iar apoi, dupg, rgcire, apare acolo (in univers)

ca umiditate, in timp cc aici ia forma de uring, iar transformarea (ctwx.aup.iocaLc)*** din hrang trece mirosul ei in obiectul
cu care este amestecatg i datoritg, cgruia a apgrut? ... (162-163).

Heraclit
despre aur
i despre
mgrfuri
*

silitor.

La p. 221 ff. Lassalle II eiteazg pe Plutarh,

care spune despre Heraclit: :...dupg, cum din
foc se creeazg totul prin 'jransformare, tot
aa,

i focul se creeazg din totul, la fel cum

pentru aur obtinem obiecte, iar pentru obiecte

aur ...
Nola trad.

CuvIntul 4usturoii a lost

Nola red.

**

emanatia.

Nota brad.

scriq de V.I. L,nin deasupra

euvIntului

tKnoblauch ,,

CONSP. CARTII LUI LASSALLE FILOZOFIA LUI FIERACLIT...

287

In leggturg cu aceasta, Lassa lle vorbeste despre

valo ar e (Wert) (p. 2 2 3, N.B.) I si despre

Funktion des Geldesi, fgcind o amplg expunere

in stil hegelian (iicare valoarea e prezentatA

ca o unitate abstractg luatg aparte ) si adguinexact
gind: ... a aceastg unitate, banii, nu sint ceva
real, ci reprezinta ceva numai ideal (subliniat ( idealismul I

de Lassalle), se vede din faptul a* etc.... [lui Lassalle I

(Oricum insg, N.B. a toate acestea au fost scrise intr-o
carte apgrutg in 1858 si a cgrei prefatg este datatg august 1857.)

In adnotarea 3 de la p. 224 (224-225), Lassalle vorbeste si

mai amgnuntit despre bani; el spune a Heraclit n-a fost economist", a banii shit ((numai (?))) Wertzeichen** etc. etc. ( orice
bani reprezintg doar unitatea idealg sau expresia valorii tuturor
produselor reale care se aflg in circulatie ) (224) etc.
intrucit Lassalle vorbeste aici in mod vag despre moderne
Entdeckungen auf diesem Gebiet*** teoria valorii si a

banilor , se poate presupune a el are in vedere tocmai

discutiile si scrisorile lui Marx.

P. 225-228. Lassalle citeazg un lung fragment din

Plutarh si, mai departe, demonstreazg (in mod convinggtor)
a este vorba tocmai de Heraclit si cg Plutarh expune aici
trgsgturile fundamentale ale teologiei speculative a lui Heraclit (p. 228).

Fragmentul este bun: el redg spiritul filozofiei grecesti,

naivitatea si profunzimea ei, trecerile si curgerile.

Lassalle &este la Heraclit si un intreg sistem teologic

si o logia obiectivr (sic tt) etc., intr-un cuvint Hegel

cu privire la" Heraclith
Lassalle subliniazg si revine de nenurngrate ori (ceea ce e,

intr-adevgr, obositor) asupra faptului a Heraclit nu numai

**

funotia banilor. Nola brad.

semne ale valorii. Nola brad.
cele mai noi deseoperiri In sweet domeniu.

Nola trod.

288

V.

I. LENIN

ca recunoaste existenta miscarii In toate, ca are ca principiu

miscarea sau devenirea (Werden), dar ca aici este vorba tocmai de a intelege aceasta miscare ca o identitate procesiva

a unor contrarii absolute (schlechthin)" (p. 289 si multe

allele). Lassa Ile, ca sa zicem ap, Marna' cu pilnia in capul

cititorului ideea hegeliana ca in conceptele abstracte (si

in sistemul lor) principiul miscarii nu poate fi altfel exprimat

decit ca principiu al identitatii contrariilor. Miscarea si

Werden, in general vorbind, se pot produce fara repetare,
fara intoarcere la punctul de plecare, si in cazul
acesta o astfel de miscare n-ar fi o identitate a contrariilor". Dar si miscarea astronomica, si cea mecanica (pe
pamint), si viata plantelor, a animalelor si a omului, toate
acestea au facut sa intre in capul omului nu numai ideea

de mirare, dar mai cu seam& ideea de mirare cu in-

toarcere la punctul de plecare, adica miscarea dialectica.

Acest lucru a fost exprimat in mod naiv si minunat in celebra

formula (sau maxima) a lui Heraclit: nu te cufunzi de dona

ori in acelasi riu", dar, in fond (asa cum s-a exprimat Cratylos,

un discipol al lui Heraclit), nu te poti cufunda nici macar o

data (deoarece, pina sa se cufunde intregul corp, apa inceteaza
sa mai fie aceeasi).

(N.B.: Acest Cratylos a dus dialectica lui Heraclit pina Ia

sofisticit

p. 294-295 si multe altele , spunind: nimic nu

este adevarat, nu se poate spune nimic despre nimic. Deductie

negativa (si numai negativa) din dialectica. Heraclit, din contra,

avea ca principiu: totul este adevarat", in toate exista (o

parte de) adevar. Cratylos nu facea decit sa miste din deget"

ca aspuns la toate, aratind ca' totul se misca, ca nu se poate
spune nimic despre nimic.

Lassalle, in aceasta scriere a sa, e complet lipsit de

simtul masurii; el ineac ei , pur si simplu, pe Heraclit

i n Hegel. Neat ! Heraclit cu mitsurit, ca unul

dintre intemeietorii dialecticii, ar fi fost foarte folositor:
din cele 850 de pagini ale lucrarii lui Lassalle ar trebui
sa se extraga chintesenta in 85 de pagini si sa se traduca

CONSP. CAM LUI LASSALLE FILOZOFIA LUI HERACLIT..." 289

in ruseste sub titlul; Heraclit, unul dintre intemeietorii

dialecticii (dupA pArerea lui Lassa 11e)". Ar putea s iasA
ceva folositor !

Legea fundamentalA a lumii, dupA pArerea lui Heraclit

v **), este legea transforrnArii in

(Ayoc*, uneori E p.ap

opusul situ" (p. 327) (= ivccv-noTpon-h, ivocvs-toapotzloc).

Lassalle atribuie cuvintului Eii.mpt.tfrq sensul de lege a

dezvoltArii (p. 333), citind, printre altele,
cuvintele lui Nemesios: Democrit, Heraclit si Epicur cred
cA nu existh providentA nici pentru universal, nici pentru singular (ib.).
Si cuvintele lui Heraclit: Lumea n-a fost creatA de vreun

zeu sau de vreun om, ci este si va fi intotdeauna un foc

vesnic viu (ibid.)
Este straniu cA Lassalle, care rumegA intruna filozofia
religioasA a lui Heraclit, nu-1 citeazA macar o data pe
Feuerbach, nici nu porneneste de ell Ce atitudine avea,
in general, Lassalle fatA, de Feuerbach? De idealist hegelian?

De aceea Filon (Philo) spunea despre doctrina lui Heraclit

ca ea (die Lehre***), ca si doctrina stoicilor,

deduce totul d in lume i In lume, dar nu crede N.B.

ca ceva sA fi provenit de la dumnezeu (334).
Un exemplu de adaptare" la Hegel:
Celebrul pasaj din Heraclit (dupA Stobaeus) despre Das
Eine Weise**** (tv aocp6v), Lassalle il traduce:
Nici unul dintre cei &kora le-am ascultat rationamentele

n-a ajuns la cunoasterea faptului ca ceea ce e intelept este

ceva separat de toate (adicA de toate cele ce exista) (344);

el considera cuvintele animal sau zeu" ca o interpolare i respinge traducerea lui Ritter (datelepciunea este

departe de toti) (344) si pe aceea a lui Schleiermacher:

*

logosul, cuvIntul. Nola lrad.

destin, necesitate. Nola brad.
doctrine.
Nola lrad.
inteleptul unto*. Nola brad.

V.

290

I. LENIN

ceea ce e intelept este despartit de toate, in sensul:

cunoa0erea" este distincta de cunotinta particularului.
Dupa Lassa lle, sensul este acesta:
absolutul (ceea ce este intelept) este strain oricarei
fiintari in f apt sensibile ; el este negativul (349), adica
Negative* = principiul negatiei, principiul micArii. Falsificare evidenta in sens hegelian! Transpunerea lui Hegel

in Heraclit.
0 multime de arnanunte despre legAtura (exterioarA)
a lui Heraclit cu teologia persank Ormuzd-A1iriman159,

cu tiinta magiei etc. etc. etc.

Heraclit a spus: timpul este un corp" (p. 358)... aceasta,

chipurile, in sensul unitatii dintre fiintare i neant. Timpul
este unitatea purA dintre fiintare i nefiintare .a.m.d.!
Focul, la Heraclit, ar fi = principiul micarii liar nu pur
i simplu focult, ceva asemanator focului In doctrina filozofica (i religioasA) persana I (362).

Dna Heraclit a folosit, primul, termenul X6yog (cuvintul")

in sensul obiectiv (legea), atunci i acesta a fost imprumutat
din religia persana... (364).
Pu citat din Zend-Avestau (367).
In 17 despre raportul dintre Abol** i eiti.apgv1***, Las-

salle interpreteaza aceste idei ale lui Heraclit in sensul de

necesitate", legatura" (376).

N.B.:
legatura tuturor lucrurilor" (Se 0- [Lk (50-clv-rwv) (p . 379).

Platon (in Theatetes") exprima filozofia heraclitiank

spunind:

Necesitatea leaga esentialitatea f iintarii ...

Heraclit este izvorul acelei pareri, obinuite la stoici, dui:a
care eillaplAwyl, rerum omnium necessitas****, exprima 1 e g a-

tit?.

i inlantuire, illigatio ... (376).

negativul. Nota trad.

**

****

justitie. Note; trod.

neeesitate.
Nola grad.
neeesitatea tuturor luerurilor.

Nota brad.

CONSP. CARTI

LUI LASSALLE FILOZOFIA LUI HERACLIT.... 291

Cicero : Numesc destin ceea ce grecii numesc el p.ccp p.6

adic6,

ordinea i succesiunea cauzelor, cind o cauz4 legatg, de altI

cauz6 d natere unui fenomen (p. 377).
Au trecut milenii de cind s-a ngscut ideea de leeatursa
a tuturor lucrurilor", de lant al cauzelor". 0 comparare
a diferitelor moduri in care au fost Intelese aceste cauze
in istoria gindirii omene0i ne-ar da o teorie a cunoqterii
ineontestabil concludentit.

Vol. H.
Vorbind despre foe" i repetindu-se de o mie de ori, Lassalle

inceara s demonstreze a la Heraclit focul este un principiu".

El stilruie mai ales asupra idealismului lui Heraclit (p. 2 5
e principiul dezvoltrii, des Werdens*, este, la Heraclit,
logisch-praexistent**, e
Sic! !) (p. 25).

filozofia lui = Idealphilosophie***.

((Interpretare fortatA, n spiritul lui Hegel!))

Heraclit admitea existenta unui foc pur i absolut imaterial (p. 28, Timaeus", pro Heracleitos****)...
La p. 56 (vol. II) Lassalle reproduce un citat Idin
Clement Al.*****, Stromata******, V, cap. 141 despre

Heraclit, care, tradus cuvint cu cuvint, sulfa:

Lumea este unick ea n-a fost creafa, de vreun zeu
sau de vreun om, ci a fost, este i va fi un foc venic

N.B.
viu, care dupa" mgsur se intetete i dup.& m'asurg, se
potoleste...
0 foarte bunh" expunere a elementelor incipiente ale materia-

lismului dialectic. Dar la p. 58 Lassalle d urnikoarea freie

nbersetzung"******* a acestui pasaj:
Lumea
a fost, este i va fi o neintrerupt A. devenire,

trecind permanent, dar altemativ, de la fiintare la nefiintare (procesualg) i de la aceasta la fiintare (procesuara).
**
***

****

*.*

al devonirii.
logic-preexietent.

Nola &ad.

Nola lrad.
Nola lrad.

,Timaeus. ile9we lloraelii

Nrla had.
Clement din Alexandria.
Nola trod.
Covoare (In Bens figurat: oirti ou un oontinut variat).
itraduoore libera*. Nota lrad.

Nola !rad.

292

V.

I. LENIN

Minunata mostrg de felul cum Lassa Ile verballhornt*

pe Heraclit in spiritul lui Hegel, distruge intreaga vioiciune, prospetime, naivitate i integritate istoricg a lui

Heraclit prin interpretki fortate in spiritul lui Hegel

(iar pentru aceste interpretgri fortate Lassa Ile Ii rumegk
pe zeci de pagini, pe Hegel).
Sectiunea a II-a a pktii a II-a (Fizica", pag./ 2 6 2 !!!
din vol. II) este absohit insuportabilg. Ggsesti in ea Heraclit
de o copeicg i rumegare a lid Hegel si falsg interpretare de o
rubla' . Poti doar s-o rgsfoiesti, ca sg poti spune tuturor cg nu
trebuie cititg !

Din sectiunea a III-a (reoria cunoasterii) un citat din

Filo n:
N.B.

Fiindd unitate este ceea ce se compune din doug

contrarii, astfel cl, dad ea este tgiatg in douk aceste

N.B.

contrarii ies la ivealg. Nu este acesta principiul pe care,

dupg cum spun elenii, marele i celebrul lor Heraclit
il punea in fruntea filozofiei sale si de care el era mindru
ca de o noug descoperire?... ((265)).

Si urmgtorul citat, tot din Filon :

... <La fel si pktile universului sint impktite in doug
jumgeati, opuse una alteia: pgmintul in munti si

cimpii, apa in dulce i dratg... Tot asa i atmosfera

se imparte in iarn i vark precum si in primgvarg
si toamng. Tocmai aceastg constatare i-a servit lui

N.B.

Heraclit ca material pentru scrierile lui despre naturg;

imprumutind de la teologul nostru ideea contrariilor,
!

el a ilustrat-o prin exemple (Belege) numeroase

I ingrijit elaborate (p. 267).

Dupg Heraclit, criteriul adevgrului nu este consensus omnium, acordul unanim (p. 285); el ar fi atunci un subjectiver
Empiriker** (p. 284). Nu, el este unobjectiver Idealist*** (285).
Pentru el criteriul adevgrului, indiferent de pgrerea subiectivg
a tuturor oamenilor, este acordul cu legea idealg a identitkii
dintre fiintare si nefiintare (285).
*

**

"4'

eorecteazi (tn sone ironic). Nola had.

empiric eubiectiv. Nola trod.
Nola (rad.
idealist obiectiv.

CONS?. CARTII

L1i1

LASSALLE FILOZOPIA LUI

HEEACLIT... 293

Comp. cu Marx in 1845,

in tezele sale despre Feuer-

c5, Lassa lle este un hege-

bach1161 Lassa lle e aici reactionar.

idealist.

De aici se vede-clar

lian de tip vechi, un

La P. 337, unde citeazk printre altii, pe Buchner (nota 1)

Lassa lle spune c, Heraclit a exprimat apriori aceeasi idee"
ca Si fiziologia rnodern" (gindirea este o miscare a materiel))).

0 deformare evidentk In citatele despre Heraclit se spune

dear ca sufletul este si el un proces de transformare mobi-

ltil este cunoscut de ceea ce se misck

Citat din Chalcidius (in Timaeus"):

...Heraclit insg, face o legatuil intre ratiunea noastrii
ratiunea divink care conduce si Calkzeste universul, si spune

datoria acestei insotiri inseparabile, ea e in mg,sura, s.

cunoascb; comandamentele imperioase ale ratiunii si, cind
spiritul se odihneste dupA, activitatea desfasuratri, de simturi,
prezice viitorul (p. 342).
Din Clement (Stromata, V):
...datoria neverosimilitititii sale, el (adevitrul) scapit cunoasterii... (347).
Heraclit este pArintele logicii obiective" (p. 351), deoarece

la el filozofia naturii" umschhigt* in filozofie a gindirii,

Ondirea este considerati ca un principiu al fiintrtrii" (350)

etc. etc. a la Hegel... Lui Heraclit Ii lipseste, cick momentul

subiectivitatii...
1 36. Cratylos al lui Platen, P. 373-3961
In paragraful despre Cratylos", Lassa lle incearei s'A demon-

streze c, in acest dialog al lui Platen, Cratylos este prezentat

(nu ca un sofist i subiectivist, asa cum a devenit mai tirziu,
ci) ca un discipol credincios al lui Heraclit, care expune in mod
corect teoria lui, a lui Heraclit, despre esenta i originea cuvin-

telor si a limbii ca imitare a naturii (imitare a esentei

*

so transformi.

Nola lrad.

294

V.

I. LENIN

lucrurilor, p. 388), despre esenta lucrurilor, hnitatie

si

imagine a lui dumnezeu, dmitatie a lui dumnezeu si a universului (ibid.)162.

Ergo* :

Istoria filozofiei
f ilozof ia
greacA

al diferitelor stiinte
dezvoltArii inteligentei copilului
inteligentei animalelor

a sem-

limbii N.B.:

nalat
toate

iata domeniile cunoasterii din care

trebuie ea se con-

stituie teoria cunoasterii

lectica

i dia-

kurz**, istoria
cunoasterii
In general

psihologia

+ fiziologia organelor

aceste
momente

simturilor

intregul domeniu al
cunoasterii

...Noi
spune Lassalle
am arAtat c aceastti, identitate
conceptual4 (argtatii mai sus) qth"ci trebuie s-o numim identitate i nu numai analogie) dintre euvint, nume i lege este,
sub toate raporturile, o conceptie principial5, a filozofiei hera-

clitiene si are, in cadrul ei, un rol extrem de important si de

semnificativ ... (393).

N.B.

...Numele sint pentru el (pentru Heraclit)

legi ale fiintArii; ele sint pentru el elementul
comun al lucrurilor, asa cum legile shit pentru el
elemental comun al tuturor luerurilor... (394).

N.B.
foarteim-

Si Hipocrat exprimii, cicA, tocmai ideile

lui Heraclit chid spune:

portant 1
Numele shit legi ale naturii.
Fiindei pentru efesian numele, ca i legile, sint..., deopotrivA, doar niste produse i realizgri ale universalului, i unele
gi altele fiind pentru el atingerea universalului pur, fiintarea
idea% eliberath de mocirla realit4ii sensibile... (394).
*

Prin urmare. Nola lrad.

pe seurt. Nola brad.

CONSP. CARTII LUI LASSALLE FILOZOFIA LUI HERACLIT... 296

Platon analizeazg i combate filozofia lui Heraclit fn

Cratylos" ci Theatetes", confundind (mai ales in

aceasta din unng) pe Heraclit (idealist obiectiv i dialectician)

cu idealistul subiectiv i sofistul Protagora (omul este mgsura
tuturor lucrurilor). *i Lassa lle fncearcg sg demonstreze cg,
in dezvoltarea ideilor, In Heraclit fi au, de fapt, originea (1)
sofistica (Protagora) i (2) platonismul, ideile" (idealismul
obiectiv).

Ai impresia cg idealistul Lassa lle a lAsat In umbrg

materialismul sau tendintele materialiste ale lui Heraclit, dindu-i o interpretare in spiritul lui Hegel.

(TV. Ethik, p. 427-462.)

In sectiunea despre eticg nil*.

La p. 458-459, Lassa lle spune c5, Nemesios a scris cg Heraclit i Democrit negau providenta (irpovokv), iar Cicero (De
fato"**) spune cA Heraclit, ca i Democrit i altii (i Aristotel),
admite fatum necesitatea.
dicest destin nu trebuie sg Insemne alt- Naturnotwenceva decit necesitatea imanenta naturalii pro- digkeit*** la

prie obiectului, legea lui naturalgn... (459).

Lassa lle

(Stoicii, dupg pgrerea lui Lassalle, au luat totul de la

Heraclit, vulgarizindu-1 i fAcindu-1 unilateral, p. 461.)

Indicele artii lui Lassalle este alcAtuit In mod savant,

erudit, dar neinteligent: o multime de nume ale anticilor
etc. etc.
In general, E E ****, este justA aprecierea fAcutg de Marx.

Cartea lui Lassalle nu meritg sg fie cititg.

**
***
****

nimie.

Nola grad.

lleipre destins.

Nola lrad.

necesitatea naturall.
summa summarum

Nola lrad.
ca o oonoluzie ronorol(t.

Nola (rad.

296

IN JURUL PROBLEMEI DIALECTICII 163

Dedublarea unului i cunoaterea Ortilor lui contradictorii (fezi citatul din Filon despre Heraclit la inceputul pArtii
a III-a (Despre cunoRtere") a cArtii lui Lassa lle despre Hera-

clit*) este fondu, /-(una dintre esentele", una dintre particularitatile sau trAsAturile fundamentale, dacg, nu chiar singura

fundamenta15,) dialecticii. Tocmai astfel pune problema i

Hegel (Aristotel, in Metafizica" sa, i$i, ba te mereu capul
cu aceast g. problemk comblitlndu-1 pe Heraclit, respectiv ideile
hip.64).

Justetea acestei laturi a continutului dialecticii trebuie sg, fie

verificatA de istoria ffintei. Acestei laturi a dialecticii nu i se
aeon% de obicei (de care Plehanov, bun'goara) destulA atentie:
identitatea contrariilor este consideratk ca o suing de exemple I de exemplu grAuntele", de exemplu comunismul primitiv". La fel i de cktre Engels. Aceasta insg. pentru a le face

mai lesne de inteles"...I i nu ca o lege a eunoWerii

(i ca o lege a lumii obiective).
In matematick -I- i . Diferentiala i integrala.
mecanick actiune i reactie.

fizick electricitatea pozitivA i cea negativk

chimie, unirea i disocierea atomilor.

tiinta socialk lupta de clask

Identitatea contrariilor (ar fi, poate, mai exact s5, spunem
unitatea" lor, dei deosebirea dintre termenii identitate i
' Vezi volumul de fag, p. 292.

Nola red.

IN JURUL PROBLEMEI DIALECTICII

297

unitate nu este, in acest caz, prea esentialh; intr-un anurnit

sens, ambele sint juste) este recunoasterea (dezvMuirea) tenthlttelor opuse, contradictorii, care se exclud reciproc, existente

in toate fenomenele si procesele naturii (inclusiv cele ale

spiritului si ale societMii). Conditia cunoasterii tuturor proceselor lumii in automirarea" lor, in dezvoltarea lor spontanh,

in viata lor vie, este cunoasterea lor in calitate de unitate a

contrariilor. Dezvoltarea este o lupth" intre contrarii. Cele
(Iota conceptii fundamentale (sau cele dourt posibile? sau cele
douh constatate In istorie?) despre dezvoltare (evolutie) sint:
dezvoltarea ca micsorare si mArire, ca repetare, i dezvoltarea ea unitate a contrariilor (dedublare a unuliii in
contrarii care se exclud reciproc si raporturile reciproce
dintre ele).
Prima conceptie despre miscare lash in umbrh a u 1 o-

nhisearea, forta eimotrice, izvorul ei, motivul ei (sau acest

izvor este stramutat in exterior un dumnezen, un subiect
etc.). in cadrul celei de-a doua conceptii, atentia principaili se indreapth toemai spre cunoasterea izvorului
rn irk i i

Prima conceptie e mouth, palid, aridh. Cea de-a doua e

vie. Numai cea de-a doua ne dii chcia autornischrii" tot
ce existh; nimiai ea lie dit cheia salturilor", Intreruperii gratransformiVii in contrariu, distrugerii vechiului
si aparitiei noului.
Unitatea (coincidenta, identitatea, actiunea egalii) a contrariilor este conditionath, temporaril, trechtoare, relativh. Lupta
dintre contrarii, care se exclud reciproc, este absoluth, precum
absoluth este si dezvoltarea, miscarea.
N.B.: deosebirea dintre subiectivism (scepticism si sofistich
etc.) si clialectich consth, intre altele, in faptul a, in dialecticii
(obiectivh), i deosebirea dintre relativ i absolut este relativr)
entru
Pentru dialectica obiectivh in relativ existd absolut
iv si exclude
subiectivism sr so is lea, relativt
absolutul.
21

Lenin

Opere complete vol. 29

V.

298

I. LENIN

Tin Capitalul", Marx analizeazA mai MI raportul cel mai

simplu, mai obisnuit, mai fundamental, mai general, mai
obisnuit din societatea burghez6 (bazatA pe productia de
mArfuri), raport care se intilneste de miliarde de ori, i anume
schimbul de mArfuri_Analiza &sopa% in acest fenomen extrem
de sivly
lreeastA ,lula." a societAtii burgheze) 14:Laie
contraMtiile (respectiv embrionul tuturor contradictiilor)
soda-1411 moderne. Expunerea pe care o face el in continuare
ne aratA dezvoltarea (st cresterea, i mirarea) acestor contra-

dictii si a acestei societAti in Z* diferitelor ei 01.0, de la

inceputul i pin& la sfirsitul ei.

Aceeasi trebuie sA fie si metoda de expunere (respectiv de

studiere) a dialecticii in general (intrucit dialectica societAtii
burgheze nu este, la Marx, decit un caz particular al dialecticii).
SA incepem cu lucrul cel mai simplu, mai obisnuit, mai general

etc., cu o propozifie oarecare: frunzele_copacului sint verzi;

Ivan este un om; Grivei este un dine etc_. Chiar aici este(cum
in mod genial a observat Hegel) dialecticd: particularul este
general_..(cf. Aristotel, Metaphysik, traducerea lui

Schweeer, Bd. II, S. 40, 3. Buch, 4. Kapitel, 8-9**: denn

natiirlich kann man nicht der Meinung sein, daB es ein Haus
casa in general gebe auBer den sichtbaren Husern",
.eirglev dyed TLVOC obdocv nape( Tecg rtvk oixEcg"***). Prin urmare, contrariile (particularul este opus generalului) sint identice: particularul nu uTistg, decit IrL coneoi.) yacp &v

xiunea care duce pre general. Generalul nu exist6 cleat In

particular, prin .particulax. Once particular este (intr-un fel
sau altul) general. Once geheral este (o pArticicA sau o laturA
sau esentA) a puticularului. Orice general inglobeazA doar cu

aproximatie toate obiectele particulare. Once particular nu

intrA decit incomplet in general etc. etc. Once particular este
legat, prin mii de tranzitii, cu particulari de alt gen (lucruri,
fenomene, procese) etc. In' toate aces tea existA deja elemente,

'germeni ai conceptului de woes-Ude, de legaturl obiectivA

a naturii etc. Elementul intimplAtor si cel necesar, fenomenul
esenta, existA deja aici, intrucit, spunind cA Ivan este un
sum.

.Nola trad.

vol. II, p. 40, cartea a 3 a, cap. 4, 8 9. Nola trod.

lutruelt nu poti 0716, desigur, ea exist8 o casa caaa fn general
oaselor vizibilec Nola had
**

**

In dam

E299

frpe-e, *.,*
gte-44(11.-

6 fA,7

1/..-7

irep2`VAt.st-c.-' J
o.c. A.

t9r47--

05.0,

4e-crre."

G-t-4

L-

ax.-,g<53

e ,,rASLc-g, 0/14,

erz-4-2 .,c4-

-094 (e-'47 ---y------ftr,"--,- evei-4,-L

sc

--- t7-,y A-7,-......447-v...wo

7,

4C0
P-Lwee-eaci4 e/Z,

-r2-74-e
-y:.'., ..e

4/

--x(A

t,""-:./7/4./
..-4.* fi. e..,74
.

14.

ke-a-c-e,egc

,t 4,444.34;r,e , """-#1`-,

/4;y-441
.u.

/;-4n7APc'P-lr

---'.,,

5___7:.

6L

Pzke )frzr6rj::;WPZZ-'99''s>7

419

[444;

rtr

56.,

r,k

41,

00,.cf #<,, .
Ir

,,l-,
Ir''''/Pr,)
6cire7.0e,. Ckft,a4. 1745.($4inz
joe4,4#0trir)

0. mini din manuserisill lid V. I.

un jurul problemei dialeeticiji.
Alieforai

Lenin
191.6

IN JURUL PROBLEMEI DIALEOTICII

801

om, Grivei este un ciine, aceasta este o frunzg, de copac etc.,

inkitureim o sone de caracteristici intimpldtoare, separg,m

esentialul de fenomen si le opunem unul altuia.
Asadar, in oriee propozitie putem (si trobuie) sg, distingem,

ca intr-un nucleu" (celulg"), germenii tuturor elementelor

dialecticii, demonstrind astfel c dialectica este, in general,
inerentg, intregticunoasteri umarw lar stiintele naturii ne arat1t
(i acest lucru trebuie, iarlli, sg, fie clemonstrat prin mice

exemplu, cit de simplu) natura obiectivg in aceleasi Insusiri

ale ei, transformarea particularului in general, a intimplAtorului in necesar, trecerile, transmutatiile, leggtura reciprocg,

a contrartilor. Dialectica este tocmai teoria cunoasterii

(a lui Hegel si) a marxismuluf iatc clad laturi" a problemel

(si aceasta nu e o laturg", ci esenta problemei) nu i-a acordat
atentie Plehanov, fItr 81' mai vorbim de ceilalti marxisti.

Atit Hegel (vezi Logica), cit i eclecticul Paul Volkmann

(vezi lucrarea lui Erkenntnistheoretische Grundziige", S.165),
gnoseolog" contemporan al stiintelor naturii, eclectic, adversar
al hegelianismului (pe care nu 1-a inteles!), prezina cunoasterea sub forma unei serii de cercuri.
Cercurile" In filozofie: !este oare obligatorie cronologia
persoanelor? Nu !I

Filozofia antia: de la Democrit ping, la Platon i pin g. la

dialectica lui Heraclit.
Renasterea: Descartes versus Gassendi (Spinoza?).
Filozofia modera: Holbach Hegel (prinyerkeley, Hume,

Kant). Hegel Feuerbach Marx.

Dialectica ca o cunoastere vie, multilateralg (implicind o

neincetatg, sporire a aspectelor), implicind o multirne inepuizabi1 4 de nuante, in orice mod de abordare a realitkii, de apropiere de ea (cu Ufl sistem filozofic care se constitute intr-un tot,
pornind de la fiecare nuantg) iata un continut nemgsurat
de begat in comparatie on materialismul metafizic", a cgrui

302

V.

I. LENIN

principara nenorocire este a nu stie s aplice dialectica la

Bildertheorie*, la procesul i dezvoltarea cunoasterii.

Din punctul de vedere ad materialismului vulgar,
simplist, metafizic, idealismul filozofic nu este decit

o ineptie. Din pimetill th vedere al materialismulai

dialectic, dimpotrivg, idealismul filozofic Poe o dez.-

voltare (amplificare, =flare) inilateral, exageratk

nberschwengliches ODietzgen) 166 a uneia ciintre

kris; In-

turile, limitele emmnsterii, care devine astfp1 un

absolut., /Apt de materie, de natiirA., divinizat. Meansmul este obscurantism clerical. Just. Dar idealisthul
N.B.
acest
afo-

filozofic constituie (mai exact"i inafar

de acoasta")calea care duce la clericalism prin

intermediul uneia dintre nuantele

cunoa$terii (dialectice),

infinit de complexe,
a omului.
Cunoasterea omului nu este (respectiv nu urmeazA) o Buie
dreaptk ci o linie curb4, care se apropie infinit de o serie de
rism

cercuri, de o spiralk Orice segment, portiune, bucaticA din

poate fi transformatl (unilateral transformath) intr-o linie dreaptA independentk intreaga, care duce
(dad, nu vezi p54urea din cauza copacilor) in mlastink la
aceasta 1Mie curb

clericalism (unde ea este consolidatel de interesele de

dug, ale claselor dominante). Atitudinea rectilinie i unilate-

ralk rigiditatea i sclerozarea, subiectivismul si orbirea subiecvoila** faditeinile gnoseologice ale idealismului. lar
clericalismul (= idealismul filozoricl are, desigur, fldazini
gnnseologice, nu este lipsit de teren, este o floare swag-, firt

tiv6

indoialk dar o floarea sterilg, ce creste pe copacul viu al cunoasterii omului, care este vie, rodnick adevAratk viguroasA, atotputernica', obiectivk absolutk
Scris n 1915
Publicat pentru prima oard in 1925,
In revista ollokevik* nr.

5-6

teoria refleethrii. Nora trod.

iata. Nola trod.

Se lipareste dupd tnanuscris

803

CONSPECTUL GARTH LIJI ARISTOTEL

<<INIETAFIZICA' 67

Seri in 1915

Mc Meal peldru prima oarii i? 1930

I n eulegeri din Len?? , 101. X

S,

liparege dupi ma u cri,9

305

ARISTOTEL. aLETAFIZICA
TRADUCERE DE SCHWEGLER. DOIJA VOLUME.
T C BINGEN, 1847

Vezi, mai sus, citatul despre east"...

0 multime de consideratii extrem de interesante, vii, naive
(pline de prospetime), ca introducere in filozofie, si care in
diversele expuneri au fost inlocuite cu scolastia, en rezultate
lard miscare etc.

Obscurantismul clerical a ucis ceea ce era via in Aristotel

si a imortalizat ceea ce era mort.
Omul

i calul etc. existA in exemplare

singulare, universalul in sine nu exisfa, sub

forma unei substante izolate, ci numai ca

un tot alciltuit dintr-o notiune determinatii
si dintr-o materie determinatil (p. 125**,
cartea a 7-a, capitolul 10, 27-28.
Ibidem, p. 126, 32-33:
...Materia este in sine incognoscibilli.

In parte ea este perceptibi15, senzorial, in

parte este cunoscut a. prin intelect. Ea este
perceptibilA senzorial ca metal, lemn, intr-un
cuvint ca materie capabila de miscare, iar ca
intelect este sesizath cind se afl a. In ceea ce
este perceput senzorial, dar nu ca perceputiti
senzorial, prin urmare asa cum e, de exemplu,
matematicul ...
* Vezi volurnul de Iota. p. 298.
Nola red.
** Arislotel. Die Metapli}eik, Bd. 2, Itibiugen, 1847.

Adesea filozofia se pierde

in definilia
euvintelor etc.

Totul

este

atins in trea-

toate

cat,
categoriilo

Nola red.

306

I. LENIN

Deosebit de caracteristicg si extrem de interesantg (la inceputul Metafizicii") este polernica cu Platon, ca si chestiunile
Incurcate", fermecgtoare pun naivitatea lor, si Bedenken*
cu privire la prostiile iclealisrnului. Si toate acestea, algturi de
confuzia cea mai neputincioasg, se invirtesc in jurul esentialului, conceptului i particularului.

N.B.: La inceputul Metafizicii", lupta c e a mai indirji t d impotriva lui Heraclit, impotriva ideii de identitate

intre fiMtare i nefiintare (filozofii greci s-au apropiat de

dialecticg, dar nu i-au dat de capg.t). Este foarte caracteristic

a se ggsesc peste tot, passim, embrioni vii ai dialecticii

aspiraii spre dialecticg...
La Aristotel, peste tot logica obiectivg se contandei cu cea
subiectivg, i aceasta in asa, fel inch peste tot este vizib i 1 a cea obiectivg. Nu exista nici o indoialg asupra caracterului obiectiv al cunoasterii. Incredere naivg in puterea ratiunii,
in forta, In puterea, In adevgrul obiectiv al cunoasterii. Si confuzie naivg, confuzie jalnicg i neputincioasg in dialectica
generalului mi particularului
a conceptului si a realitAtii,

perceputg senzorial a unui anumit obiect, lucru sau fenomen.

Scolastica i clericalismul au luat de la Aristotel ceea ce este
mort si nu ceea ce este v i u: intrebdri, cguari, labirint ;
s-a rAtAcit omul.
Logica lui Aristotel este aspiratie, cgutare, apropiere de logica

lui Hegel, iar din ea, din logica lui Aristotel (care peste tot,

la fiecare pas, pune tocmai problema dialecticii),

au fgcut o scolasticA moartg, Wind la o parte toate cgutgrile,

oscilgrile, modurile de a pune problema. Tocmai modurile de
a pune problema au fost la greci un fel de sisteme de incercare,

o naivg, diversitate de pgreri, care se reflectg minunat la

Aristotel.
tDe aici rezultg' cg nu existg universal algturi i separat

de singular. In aceastg mgsurg au dreptate adeptii teoriei

ideilor cind le atribuie acestora o existentg independentg,

fiindcg ideile slat doar niste substante aparte; insg ei se insalg

cind iau unitatea in multiplicitate drept idee. Dar ei fac acest
lucru pentru ca nu pot sg arate ce trebuie sg fie aceste substance
netrecgtoare algturi de lucrurile individuale percepute senzorial I
indoielile.

Naa grad.

CONSPECTUL CARTII LUI ARISTOTEL METAFIZICA"

301

si in afara bor. Iatg de ce ei pun-semnul egalithii specifice intro

aceste idei si existentele supuse pieirii, pe care noi le cunoastem,11
si spun: omit! in sine, calul in sine, adgugind la obiectele sensibile cuvintele: in sine 4* (p. 136, cartea a 7-a, cap. 16, 8-12) II
4*. ,5 i, totusi, chiar dac noi n-am fi vgzut astri vreodatg, II
ei ar fi existat ca substante vesnice, distincte de cele pe care le
cunoastem ; astfel, chiar dacg n-am fi putut argta natura lor,

ei ar fi existat totusi in mod inevitabil. Este clar, prin urmare, I

cl nici un universal nu este substantg singularg si c nici o
substantg singularg nu este alcgtuitg din substante singulare
(oUcia) ( 13, sfirsitul capitolului).

Minunat ! Nu exist g. nici o indoialg in ce priveste realitatea lumii exterioare. Omul se incurcil tocmai in dialectica
generalului i particularului, a conceptului i senzatiei
etc., a esentei i fenomenului etc.
(P. 146, cartea a 8-a

capitolul 5, '2-3.)

introdusg, fgrg indoialg, mai tirziu

...O problemg dificilg (eo-copioc) este urmgtoarea: cum so

comportg materia cutgrui sau cutgrui lucru fata de opusi.

De exemplu, dacit cutarc corp este sgngtos potential (auvdctLe),

iar boala este opusul gingtiltii, nu este oare acest corp, N.B.

potential, si una, i alta?...

...Mai departe, nit om viulnu este oare un cadavru potential
(Suvec ILE t.)?*

(P. 181), cartea a 11-a, capitolul 1, 12-14:

iMatematicul, ei (filozofii) il plaseazg, intro idei i ceea
ce este perceput senzorial, ca pe un al treilea element, care existg
in afara ideilor si a lumii pgmintesti. Totusi, nu exist i un al

treilea om sau un al treilea cal in afarg, de omul in sine (sau

calul in sine) si omul individual sau calul individual. Dar

dacg lucrurile nu stau asa cum spun ei, atunci cu co trebuie
sit se ocupe matematicianul? In orice caz, nu cu lucruri din
lumea asta, fiindcg nu existg in de nimic din ceea ce cautg
stiintele matematice ...

308

V.

I. LENIN

lbidem, cap. 2. 21-23:

...Mai departe, se pune intrebarea dacsa existh, sau nu ceva
in afarA de concret. Prin concret eu inteleg materia si tot ce este

material. Dacil nu exisfa, atunci totul este treciltor, deoarece

tot ce este material este, in orice caz, treclutor. Dar dac5, existA
totusi ceva in afaril de concret, acest ceva flU poate s'A fie evident,

decit forma si figura. Dar despre acestea este greu s stabilesti

in care lucruri exist4 ele i in care nu ...

P. 185.86 ,cartea a 11-a, cap. 3, 12: matematicianul

lash' la o parte clildura, greutatea si alte opusi sensibili

si are in vedere numai cantitativul ... tot asa se petrec
lucrurile i cu existentul.
Avem aici punctul de vedere al materialismului dialectic,
dar in mod intimplittor, neconseevent, nedezvoltat, efemer.

in al Au Studiu de istorie a filozofiei antice" (Muller's

Handbuch der Klassischen Altertuniswissenschaft*, V, I,

S. 265) (Sala de leeturil a Bibliotecii din Berna), Windelband subliniazA &A in Logica lui Aristotel (die Logik) gasim,

ca cea mai genera% presupunere, identitatea dintre formele

gindirii si formele existentei i i citeag Metaphysik", V.

7: 46aocx(74 Akyvrcu., .rococxc.7)4 -c6 etym. cnillottvEL**. Acesta

este 4. Schwegler traduce: Denn so vielfach die Kategorien

ausgesagt werden, so vielfach bezeichnen sie ein Sein**'.
Prost tradus!
Apropiere de dumnezeu:
Cartea a 12-a, cap. 6, 10-11:
o

...eaci cum poate lua nastere miscarea dacA nu existh nici

cauzit motrice in actiune? Materialul nu poate, fireste, s'a. se

miste de la sine, ci e pus in miscare de arta constructorului;

Nola trod.
tin erice forme ar Ii exprimate aceste ouunturi diforite,ele desemneazi o exist ent6s.
Nnta trod.
tiindo ori de ofte ori slat enuntate categofille,ele desemneaza o exi tenti. Nota

Manualul de istorie a antiohitltii clasioe, editat do MUller.

trod.

1'

CONSPECTUE CARTII LUI ARISTOTEL METAFIZICA*

809

tot asa nu pot sg se miste de la sine nici ciclurile menstruale

si nici pgmintuI, trebuie sg le pung in miseare sgminta
Si fecundarea ...

Leueipp (id., 14) admite miscarea vesnieg, dqr nu explicit

de ce ( 11).
Cap. 7, 11 19 dumnezeu(p. 213).
...Misearea vesnicit trebuie s fie imprimatit de ceva
vesnic (cap. 8, 4)...

Cartea a 12-a, cap. 10 din nou o triere" a

problemelor fundamentale ale filozofiei; sernnele de

intrebare", ca sg zicem asa. 0 expunere (de cele mai multe
ori prin aluzii) pling, de prospetime, naivitate i indoieli
a diferitelor punete de vedere.

In cartea a 13-a, Aristotel revine la critica teoriei

numerelor a lui Pitagora (si a teoriei ideilor a lui Platon),

separate de lucrurile sensibile.
Idealism pfimitiv: generalul (coneeptul, ideea) este

o extstentd separatii. Acest lucru pare stra-

niu, monstruos (mai exact: copiliiresc), absurd. Dar nu

sint oare de acelasi gen (absolut de acelasi gen) idealismul N.B.
contemporan, Kant, IIegel, ideea de dunmezeu ? Mesele,
scaunele si ideile de masiti si de scaun ; lumea i ideea de N.B.
lume (dumnezeu); lucrul Si nmnenul", lucrul in sine"
incognoscibil; leggtura dintre Pgmint si Soare, legittura
din naturg in general si legea, Ayo;*, dumnezeu.
Caracterul dublu al cunoasterii omului si posibilitatca
idealismului (= a religiei) a u fost date cbiar in
prima abstractle, element:nit ,casa" in general si casele
individuale

Abordarea de dare inteligentil (de cititre inteligenta omului)

a unui lucru individual, luarea de copie (= concept) de pe

acesta n ii esteun act simplu, nemijlocit, de oglindire inertg,
ci un act complex, cu caracter dublu, zigzagat, care cuprinde
in sine posibilitatea desprinderii fanteziei de viatit; mai mult
*

logosul.

Nota trad

glo

V.

LENIM

chiar: posibilitatea transformiirii (gi inch a unei transformki

imperceptibile, de care omul nu este conOient) a conceptului
abstract, a ideii in fantezie (in letzter Instanz* a lui dumnezeu). Cuici i in cea mai simplii generalizare, in cea mai elementarh, idee generala (mash." in general) exist ei, o anumith
frinturh, de fantezie. (Viceversa: este absurd sh negi rolul fanteziei chiar i in cea mai riguroash tiinth: comp. Pisarev despre
visul folositor, ca imbold la munch, si despre inclinarea spre
reverie goal4168.)

Expresie naivh a dificultkilor" in ce privqte filozofia

matematicii" (ca s folosim un limbaj modern): cartea a 13-a,

cap. 2, 23:
...Apoi, corpul este o substanth, deoarece el are, intr-o
anumitg msurA, un caracter finit. Dar cum ar putea liniile

sh fie substante? Ele n-ar putea sh fie 4a ceva nici in sensul de

lorm i figurh, ca, de pildh, sufletul, i nici in sensul de materie,
cum e corpul: chci este evident eh nici un corp nu poate fi alch-

tuit din linii, din suprafete sau din puncte... (p. 224)...
Cartea a 13-a, cap. 3, rezolvh aceste dificultki in chip minunat, precis, clar, materialist (matematica i alte tiinte abstrag
una dintre laturile corpului, fenomenului, vietii). Dar autorul
nu-i sustine in mod consecvent acest punct de vedere.

Schwegler, in comentariul shu (vol. IV, p. 303),

spune: Aristotel prezinth aid o expunere pozitivh a
conceptiei sale asupra matematicului: matematicul este N.B.
o abstragere de la sensibil.
Cartea a 13-a, cap. 10, trateazh, o problemh care este mai bine
expush, in comentariul lui Schwegler (in leghturl cu Metaphy-

sik", VII, 13, 5): tiinta se refera numai la general (comp.

cartea a 13-a, cap. 10, 6), dar real (substantial) este numai
singularul. Existh deci o prhpastie intre tiint ci realitate?
Fiintarea i gindirea nu sint deci comensurabile? Cuno*erea
adevhmth a realului este imposibilh? (Schwegler, vol. IV,
p. 338). Aristotel rropunde: potential, ctiinta se indreapth
spre general; ca act, ea se indreapla spre particular.
-- In animal instant& -- Nola !rad.

CONSPECTUL CARTII LUI ARISTOTEL "METAPIZICA

311

Schwegler (ib.) apreciazg ca h8chst beachtenswert*

lucrarea lui F. Fischer: Die Metaphysik , von empirischeinIN .B .?1

Standpunkte aus dargestellr** lanul aparitiei (1847) ,

care vorbe0e despre realismul" lui Aristotel.

Cartea a 14-a, cap. 3, 7: ...dacg n lucrarile sensibile

nu se aflg matematicul, atunci de ce lucrurilor sensibile le
sint inerente insuirile matematicului? ... (p. 254).
(Acelai sens 11 are i ultima frazg a cartii, cartea a 14-a,
cap. 6, 21.)
Sliqitul Me tafizieii" .

*Friedrich Fischer (1801-1853), profesor de filozofie

la Basel. intr-un articol despre el scris de Prantl (Allgemeine Deutsche Biographie"***, vol. 7, p. 67), ggsim
o apreciere piing de dispret in care se afirmg ca Fischer,
udatoritg repulsiei sale totale fatg de idealismul subiectiv, era cit pe-aci sg cadg in extrema opusg, in empirism, ha-ha
care este strain idealului.

*
"

***

extrem do remaroabilfi.

Nova lrad.

0.111elarizica, appued din panel ds vedere empiric*.

oBiogralia generall germaa*.

_ Nola Irad.

_ Nola grad.

II
INSEMNARI
PE MARGINEA UNOR CARTI,
ARTICOLE SI RECENZII

i7

81E)

1903

F. UEBERWEG. SCHITA DE ISTORIE A FILOZOFJEI"9

(PRELLICRAHE DE MAX HEINZE)
3 VOL., 1876-1980. LEIPZIG

artea are un caracter oarecmn straniu: paragrafe foarte

scuTte, cu citeva cuvinte despre continutul teoriilor, i explicatii

interminabile, culese cu litere mici, pe trei sferturi umplute

cu nume i titluri de chrti ide altfel vechituri: bibliografia nu
trece de anii 1860-1880i. Ceva unleserliches !* 0 istorie de
nurne si de chrtfil
F. PAULSEN. INTRODUCERE IN FILOZOFIE*17
1899

Este extrem de caracteristic modul desehis cum e push pro-

blema in introducere: sarcina filozofiei moderne este de a

irnphca conceptia religioash despre lume cu explicarea stiintifich a naturii" (p. IV**). Sic! *i aceasth idee este dezvoltath
foarte amhnuntit: lupta, ni se spune, se dh pe douh fronturi:
cu materialismul i cu iezuitismul" (atit cu cel catolic, cit
si cu cel protestant). Materialismul, fireste, este inteles (este
dat?) ca rein mechanisch, physikalisch
Autorul afirmh de asemenea in mod deschis c filozofia modernh se sprijinh pe Kant si este reprezentanta monismului
idealist".
on nu se posts citi I Nola trad.I
" P. Paulsen. oEinleitung in die Philosophic.. Berlin, 1899.
pur macanicist, tiLio eto
Nola lead.
22*

Nola red,

316

N.

I. LENIN

Ping la p. 10... Pace intre stiintg Si credintil

*i p. 11: A statornici aceastil pace
iatit punctul central al filozofiei lui Kant... A da fiecgreia ceea cc i se cuvine:
stiintei contra scepticismului lui Hume, iar credintei
contra neggrii ei dogmatice in materialism, lath bilantul muncii lui (12).

Numai o shiguril imprejurare poate tulbura accastg perspectivg pling de sperante (sperante in aceastti pace): radicalismul, absolut ostil religiei, care se ritspindeste acum In rindurile
maselor largi ale populatiei... Astfel (intocmai ca altgdatit
pentru burghezie) ateismul este acum o dogmg pentru socialdemocratie (p. 14-15). Este un catehism de-a-ndoaselea. *i
acest nou dogmatism, ca i cel vechi, e un dogmatism negativ,

ostil stiintei, in mgsura in care in dogmele lui pune lanturi

spiritului criticii i indoielii. (Ne aminteste de titlul .Antipfaf/en* i ne incredinteazg c crestinismului ii este strging ptirti-

nirea fa-0', de bogati, cg el, crestinismul, va trece i prin lupta

spre care pgseste Europa.)
Respingind materialismul i apitrind teoria Allbesseelung**
(pe care o interpreteazit in sens idealist), Paulsen nu-si d seama
1) &A el nu respinge materialismul, ci numai 'uncle argumente
ale ?Ivor materialisti; 2) c el se contrazice, interpretind psihologia contemporang In sens idealist.

x Comp. p. 126. Forta... nu este altceva decit tendinta

spre o anumititi activitate si, prin urmare, coincide, in esenta
ei generalii, cu vointa inconstientti .
Seelenvorgange und Kraft*** nu sint de loc atit
(Ergo
de uniiberbriickbar**** cum i s-a pgrut autorului mai inainte,

p. 90 u. ff.)
P. 112-116: de ce n-ar putea Weltall***** sg fie purtgtorul
des Weltgeistes******? (Pentru ct omul si creierul lui reprozintti evolutia superioarg a spiritului, cum insusi autorul
recunoaste.

***

***

Anliclericalii. Nola had.

insufletirii universale. Nola (rad.

fenomenele spirituale i forte. Nola trad.
imposibile de unit. Nota Irad.

univerbul. Nola trad.

spiritului lumii. Aoki Oa.

F.

NULSEN. IN1RODUCERE IN FILOZOFIE"

317

Cin(1 Paulsen ii crlf ieIi pe materialisti, el optme materiel formele superioui e ale spiritului. Cind apAr4 idealismul si interpreteazil in mod idealist psiholog:a contemporanA, el apropie formele inferioare ale spiritului de N.B.

Krafte* etc. Acesta este cel mai vulnerabil punct al

filozofiei sale.)

Comp., rnai ales, p. 106-107, unde Paulsen se pronuntiti

impotriva conceptiei despre materie ca ceva mod .

4.11,1,..........
x Contra p. 86: oin miscue nu existil nici cea mai mic5,
urmil de gindire...
Autorul pare cA se debaraseaz'a prea usor de ideea c Gedanke

ist Bewegung**. Argumentele lui se reduc dear la rationamentul omenesc obisnuit: este absurd*, ogindirea nu este miscare, ci gindire (87). Poate nici ciildura nu este miscare, ci
ctildurre?

Extrem de stupid este argumentul invocat de autor cit fizio-

logul va continua sit vorbeasa despre ginduri, iar nu despre

misckile egale cu aceste ginduri. Nici despre csitilduril nu va
inceta sit vorbeaseg, nirneni si niciodatd.

indr4ostit fiind, el nu-i va vorbi aloanmei despre procesul

vasomotor corespunzlitor... Asa ceva ar fi o absurditate evident'l (86-87). Intocmai!
i acesta e cazul cu d-1 Paulsen!
Si, dacil o sit simtim cit nu e destul de cald, n-o sit vorbim despre
faptul cit i aldura este un gen de miscare, ci despre mijlocul

de a face rost de ciirbuni.

Paulsen considea sinnlose*** teza cit gindirea este Bewegung****. Or, chiar el este si contra dualismului si vorbeste
despre echivalent". (140 i 143) echivalentul fizic al psihicului" (sau Begleiterscheinung*****). Nu este mire aceasta
*

**

***

***

***

forte.

Nota trod.

gIndirea este miseare.

absurcla.
rniseare.

Nota trad

Nola brad.

Nola trad.
lenomeaul paralel. .Nrta brad.

818

V.

I. LENIN

aceeasi begriffliche Konfusion* pentru care el il trateaA cu

atita dispret pe Bilchner?
Cind Paulsen declarg c paralelismul lui nu este localizat",
ci ideal" (p. 146), caracterul lui dualist apare si mai clar.
Aceasta nu este nici explicatie si nici teorie, ci un simplu
subterfugiu verbal.
Scris in 1903
Publicai penlru prima oard in 1930.

in Culageri din Lenin", vol. XII

'

confuzie de notiuni.

Nola trad.

Se liparefie dupa manuscria

819

1904

INSEMNARI PE MARGINEA UNEI RECENZII

A CARTILOR LUI E. HAECKEL <31INUNILE VIETH
*I ENIGMELE UNIVERSULUD171

Frankfurter Zeitung. 1904, nr. 348

(15 decembrie), prima editie de dimineata
Un foileton despre noile cricti de biologie

Ernst Haeckel. Lebenswunder" (Gemeinverstandliche

Studien ilber biologische Philosophie)*. Stuttgart (Alfred

Kroner).
(Pentru Haeckel, spiritul este o functie fiziologiciti a scoartei

cerebrale. P.378 a cartii sale. Autorul recenziei se pronuntil,

firqte, impotriva acestei pareri.)
Tot el a scris Weltriitsel"" ((aparute mai demult)) (in care
.demonstreazit ea nu exista, propriu-zis, enigme ale imiversului).
Serie la sfirjilul anului 1904
Pub heal penlru prima Dori in 1958,
in V.I. Lenin, Opere, ed. a 4-a, vol. 38

Se itipargle dupd manusoris

vioiio (Studii de filoudie biologica po futelesul tuturor).

nigmele universului.. Nola lrad.
" = Minunile

Nola (rad.

820

1909

NOTA DE CARTILE DE STIINTE ALE NATURII

SI DE FILOZOFIE
AFLATE IN BIBLIOTECA DE LA SORBONA172

Sorbona. Cxti noi:

C. 819 (7)*
Richard Lucas. Bibliografia substantelor radioactive. Hamburg 0 Leipzig. 1908. 8.
(A. 47. 191).
Mach. Elemente de fizicfi, (editie reviaut4 de Harbordt ei
Fischer). Leipzig. 1905 1908. 2 volume. 8.
(A. 46. 979). S. (I). cp. 587.
Max Planck. Principiul conservrii energiei. Leipzig. 19C8.
(Editia a 2-a). 12.
(A. 47. 232). S. cp. cp. 63.

Eduard Riecke. Manual de fizicg. Editia a 4-a. Leipzig.

1908. 2 volume. 8.
(A. 47. 338). S. O. cp . 3o1a.
Fenelon Salignac. Probleme de fizicg genera% i de astronomic.
Toulouse. 1908. 4.
(D. 55. 745). C. 818 (2).

J.J. Thomson. Teoria atomicil a materiei. Braunschweig.

1908. 8.

S.D. e. 101 (25).

La Biblioteca de la Sorbona:
I. Vierteljahrsschrift ffir wissenschaftliche Philosophie"173.
P. 5 3 (8). (A. 16. 404).
* Aiei vi hi eele ce urrneazi, tmemnarite cii litere i dire reprerintii ootele ortrtilor. -

Nola red.

NOTE DE CARTI AFLATE IN BIBLIOTECA DE LA SORBONA

321

II. Archiv flu. Philosophie". 2-te Abteilung. P. 4 8. (A. 17.

027).

Vierteljahrsschrift fur wissenschaftliche Philosophie". 1909.

Heft I. Recenzia lui Raul Richter (favorabilk

elogioasii

chiar) la
Ludwig Stein. Curente filozofice contemporane. Stuttgart.
1908. (Enke.) XVI + 452 de pagini. (12 narci.)
P. 1-293 curente fiZece curente filozofice:
lo zof ice

294-445
filozofie

probleme de

1) neoidealismul (metafizica vohmtaristA)

2) neopozitivismul (pragmatis-

null) AV. James

3) noua miscare naturfilozoficV

(Ostwald si victoria" energeticii

asupra materialismului)
4) neoromantica" (H. St. Chamberlain etc.)

5) neovitalimul
6) evohrtionismul (Spencer)
7) individualismul (Nietzsche)
8) geisteswissenschaftliche Bewegung* (Dilthey)
9) philosophiegeschichtliche**

10) neorealismul (Eduard von

Hartmann !

! !).

Din noile c'Arti apilrute:

Max Schinz. Adeva'rul religiei dui-A conceptiile celor mai

noi reprezentanti ai filozofiei religiei. Zurich. 1908. 8 (307

pagini. 6,50 miirci).
Kr. Guenther. De la animalul primitiv la om. (Album cu
tablouri.) Stuttgart. 1909. (7-19 fascicule H 1 mud.)
A. Pelazza. R. Avenarius si empiriocriticismul. 1908? 9?
Torino (Bocca). 130 de pagini.
**

miF;carea umanitarist-tiintifieL
istorica-filozoficri.
Nola lred.

Nola traa.

I. LENIN

V.

822

Spaventa. Filozofia italian4 in leg4turi1e ei cu filozofia

europeara.

1908? 9?

Bari (Laterza).

Din noile cUrti ap4rute

L. Boltzmann.

(1909):

Tratatele .tiintifice de la Viena. Leipzig.

(Barth).
H. Stracke. Unitatea dintre materie, eterul cosmic :;;i fortele

naturii. Viena (Deuticke).

P.

48

Archiv fur Philosophic", partea a 2-a = Archiv far sys e-

matische Philosophic".

doilea articol

1908.

Faseicula 4: eel de-al

al lid Vitali NorstrOm (p. 497-496)

((e interesant; aproape In intregime despre Mach)).

unde-i primul articol??

notita o fi intirziat174??
Serie in prima jumdlale a amilui 1909
Publicat pentru prima oarii in 1933,
in itlulegeri din Lenin+, tat. XXV

Se

liparefte dupd

manusois

323

1913
DIN CAIETUL
STATISTICA AGRICOLA AUSTRIACA ETC."

F. Raab. Die Philosophic von R. Avenarius. Systematische

Darstellung und immanente Kritik. Leipzig, 1912 (164 p.).
5 Mk.*
Perrin. Les atornes**. Paris (Alcan)"5.

IN LEGATURA CU 0 RECENZIE
A CARPI LUI J. PLENGE <3IARX *I HEGEL 176

Joh. Plenge. Marx und Hegel. Taingen, 1911. (184 SS.)

(Mk. 4).
f 0 recenzie defavorabilii, a liii 0. Bauer a ap5xut in vol. III,
t partea a 3-a din Archiv fiir Geschichte des Sozialismus". f

IN LEGATURA CU 0 RECENZIE

A CARPI LUI R.B. PERRY

TENDINTE FILOZOFICE CONTEMPORANEnin

Mind". 1913. Aprilie. Recenzia lui F.C.S. Schiller la cartea

lui Ralph Barton Perry. Present Philosophical Tendencies: a
critical survey of Naturalism, Idealism, Pragmatism & Realism, together with a Synopsis of the Philosophy of William
*
Fi1ozofia ui R. Avenarius . 0 expunere sistematid gi a eritidimanentl. Leipzig.
1912 (164 p.). 6 mlrcj. Nota trad.
Atomiis. Kota (rad.

324

V.

I. LENIN

James. London & New York (Longmans & Co.). 1912. Pages
383*.

Schiller este impotriva realismului" lui Perry, eitruia Ii

aduce invinuirea c mintea lui este atit de preocupath s5,
opun g. in mod metafizic idealismului realism!, ci intotdeauna

cauth s. subordoneze acestei preocupi toate celelalte

problem.
De mentionat c Schiller citeazil,' urmittorul pasaj din Perry:
Organismul corespunde mediului ambiant din care s-a dez-

voltat si asupra cruia actioneaz4. Constiinta este aspunsul

selectiv la mediul ambiant, care a existat inaintea ei i existh

independent de ea. Trebuie sil existe ceva care sri, provoace
faspunsul, dae4 existh vreun ilispuns (p. 323 din cartea lui
Perry). Schiller obiecteaz'a:
Dacit nu acceptilin pe bazA de simplu creeimint
Ca- teza existentei independente a mediului ambiant
rac- (sublinierea apartine lui Schiller), oatunci nimic nu este
teris- dovedit aici, gal% de raportul dintre gindire si omediul

tic!! ambiant*... (p. 284).

IN LEGATURA CU 0 RECENZIE
A CART" Lill A. ALIOTTA
oREACTIUNEA IDEALISTA IMPOTR IVA STIINTEI*178
Antonio Aliotta. La reazione idealistica contro la scienza**.

1 volume. 8. XVI + 526 p. Palerme. Casa editrice Optima.

1912.

Recenzie apkuth in Revue Philosophique" (Ribot). Paris,

1912, nr. 12, p. 644-646, sub semnUura d-lui J. Segond, care
spline

ea,

(Aliotta) ne aratil in agnosticism toate izvoarele cele

mai noi ale reactiunii contemporane; no arat c dezvoltarea
ei trace prin neocriticismul german (Riehl) i francez (Renou*Tendinte filozoliee contemporane: privire oritica asupra naturalismului idealisrnului, pragmatismului i realismului, finpreun9, cu o scurti. expunere asupra filozofiei
lui St ill iam James*. Londra 0 New York (Lonumans /t Co.). 1912. 383 p. NoM brad.
ateaotiunea idealista Impotriva itiintei . Nola !rad.

DIN CAIETUL STATISTICA AGRICOLA AUSTRIACA ETC.

326

vier), prin empiriocriticismul lui Mach si Avenarius, prin

neohegelianismul englez; ne descrie i demasd intuitionismul
lui Bergson si Schmitt, pragmatismul anglo-american al lui
W. James, Dewey si Schiller, filozofia valorilor si istorismul
lui Rickert, Croce, .Miinsterberg si Royce etc. (645) etc. OA
la Schuppe, Cohen si altii.
In partea a dona, autorul analizeazii atit energetica lui
Ostwald, cit i noua fizicil des qualites"* a lui Duhem si
teoria modelelor" a lui Hertz, Maxwell si Pastore. DupA spusele recenzentului, autorului Ii repugna mai ales misticismul
(inclusiv al lui Bergson) etc.
Punctul de vedere al autorului, ni se spune, este <ispiritul
liniei de mijloc linia de aur a intelectualismului en
adevilrat rational: spiritul d-lui Aliotta si al d-lui Chiapelli
(645).
Scris in 1913
Publical penlru prima oaH1 in 1938,
in meubg ri din Lenin*, vol. XXXI

a InsOrilur.

Nola lead.

S lij are* dupi manuscris

ff2Q6

1914-1915
DIN CAIETE FILOZOFICE"

NOTA DE DIVERSE VOLUME DIN OPERELE

LUI FEUERBACH SI ALE LUI HEGEL179
Log. 536

Operele lui Feuerbach, editia Bolin

Vol. I. Ginduri asupra mortii i nemuririi
II. Note critice si teze filozofice
III. Istoria filozofiei moderne
IV. Filozofia lui Leibniz
V. Pierre Bay le
VI. Esenta crestinismului
VII. Explicatii i complethri la aceastil carte
VIII. Prelegeri despre esenta religiei
IX. Teogonia
X. Scrisori despre etic i aforisme postume
Log. I. 175
Operele lui Hegel

III, IV si V. Logica,
XIX, 1 si 2 scrisorile lui Hegel.
Scris in septembrie-decembrie

1914

Publical perdru prima onra in 1930,

in sCulegeri din Lennis, tal. XII

Se

iipdresie dupd manuscris

DIN CAIETE FILOZOFICE"

327

CU PRIVIRE LA SCRIERILE MAI RECENTE

DESPRE IIEGEL"

Neohegelienii: Caird, Brad le y 181 .

J. B. Bail lie. The Origin & Significance of Hegel's

Logie*. Londo n. 1901. (375 p.). Recenzie apilrufa in Revue

Philosophique, 1902, 2, p. 312. El pretinde ea, nu s-a mkginit
srt repete termenii lui Hegel (cum face Vera), ci inceard s4-i
urmgreascit din punct de vedere isforic 1i sh-i explice. Printre

altele, capitolul al X-lea: raportul dintre logid i natud

(Hegel, ni se spune, nu i-a atins scopul). Thsemngtatea lui

constg, iii aceca crt a demonstrat caracterul obiectiv al cunoa.,-

terii... (p. 314).

William Wallace. Prolegomena to the Study of

Hegel's Philosophy & Especially of His Logie". Oxford &

London. 1894. Recenzia a apArut in Revue Philo-

sophigue".1 89 4, 2, P. 538. Editia a 2-a ; prima in 1874.

Autorul a tradus Logica liii Hegel.

D-1 Wallace expune foarte exact conceptia Tot de el: in

hegelian'a, despre aceasth tiin
(logica), 1894 traducerea

...tiintit care ii subordoneaz si filozofia drtii Philosonaturii, ci filozofia spiritului, intrucit gin- phyofM ind"182,
direa pura sau ideea este baza comunt atit cu un capitol
a realittitii materiale, cit ci a cclei psihice explicativ. Recenzia ibid.

(540).

Recenzia despre Wallace, apArutt in Z eits ch ri

fur Philosophie"183 nr. 111 (1898), p. 208, este

elogioast, dar lipsitit de continut.

P. Botta. La renaissance de Hegel et la philosophia

perennie"***, in publicatia italiant Revista di Filosolia" 184,

1911, I (recenzie _aparufa, in Revue Philosophique", 1911,

2, p. 333).
*

**

trad.

*Originea qi seinnilicatia Logicii lui Hegel*. Nola trad.

eIntroducere la studiul Mozotiel lui Hegel, gi In special la Logica mu.

ellonasterea lui Hegel

etilozofia nepieritoarcse.

Nola brad.

Nola

328

V.

I. LENIN

Botta este tin adept al 1 ui Caird. Pupil cit se pare, nil.

Printre altele... coneeptia neohegelian'a

interpretare
idealistrt a
energiei??

a lui Bradley despre energia invizibira care

se dezvrtluie permanent, care e prezentrt i
actioneazrt in ()rice schimbare si in fiecare
actilme in parte 185 .

J. Grier H ibben: Hegel's Logic, an Essay in Interpretatioe*. New York. 1902. (313 p.).
Autorul recen-

Reeenzie apitrutrt in Revue Philosophigue",

zieP86 scoate,
in general, in e-

1904, nr.. 1, p. 430: In ciuda titlului ei,

videntA renasterea hegelianismului in trt-

interpretativ decit un rezumat aproape literal. Autorul a alcrituit ceva in genul unui
dictionar de termeni din Logica lui Hegel.
Dar nu acest lucru e esential: Comentatorii
mai discutil incA despre insrtsi pozitia pe
care s-a situat Hegel, despre sensul fundamental si adevrtratul scop al dialecticii lui.
Faimoaselor articole critice ale lui Seth
li se opun noi interprethri, care atribuie

rile anglo-saxoin acesti

ne

ultimi ani.
N.B.

lucrarea d-lui H. este mai putin un comentariu

Logicii, luatA in ansamblu, cu totul altil

semnificatie, mai ales acelea ale lui M c

TaggartO.G.Nol (431).

DupA piirerea lui Hibben, Logica lui

Hegel nu este mt shnplu sistem speculativ,
o combinatie mai mult sau mai pit-tin savanth
de concepte abstracte ; ea este in acelasi
N.B.

timp o interpretare a vietii universale in

toatA plenitudinea semnificatiei ei concrete
(p. 430).

Preussische Jahrbhcher"187 (Nr. 151), 1913, martie, articolul

dr. Ford. J. Schmidt: Hegel und Marx". Autorul proslilveste

intoarcerea la Hegel, blanleaz'a scolastica teoriei cunoasterii",
citeazil pe neohegelienii Constantin Rssler 0. Adolf Lasson
(din Prengische Jahrbficher") si, referindu-se la cartea lui
Looica liil Hegel , o Moore ro do interpretare .

Anta /rad,

N.B.

DIN CAIETE FILOZOFICE

329

Plertge"8 , afirm c Marx n-a inteles insemnittatea ideii natio-

nale" ea sintezit. Meritul hti Marx de a fi organizat pe muneste mare, dar... unilateral.
citori

Model de castrare liberalV (mai exact burghez6,

filomuncitoreascit, cici autorul este, probabil, conser-

N.B.

vator) a lui Marx.

Mc Taggart Ellis Mc Taggart. Studies in the Hegelian

Dialectic*. Cambridge, 1896 (259 p.). Recenzie apkula in
Zeitschrift ffir Philosophic" nr. 119 (1902), p. 185
in calitate de pretins cunosegtor al filozofiei lui Hegel, autorul

o apiirit contra lui Seth, Balfour, Lotze, Trendelenburg etc.

(dupiti cit se vede, autorul, Taggart, este ultraidealist).
Emil Hammacher. Die Bedentung der Philosophie Hegels"**.
(92 SS.) 1911. Leipzig.
Recenzie publicath in Zeitschrift fUr Philosophic" nr. 148

(1912), p. 95. Se gitsesc in ea, eta, observatii destul de judi-

cioase in legkurrt cu reluarea idealismului postkantian in

momentul de fatit", ni se spune e Windelband e un agnostic
(96 p.) etc., dar idealismul absolut" al lui Hegel autorul nu 1-a

inteles de loc, de altfel ea si Riehl, Dilthey i alti astri".

S-a apucat de o treabil peste puterile lui.

Andrew Seth. The development from Kant to Hegel with

Chapters on the Philosophy of Religioe***. London, 1882:
Recenzie aphutit in Zeitsehrift fr Philosophic" nr. 83, p. 145
(1883).

Autorul, spline reeenzentul,

Kant. (In general elogios.)

**
***

23

Ii

aprtrit pe Hegel contra lui

Cereetiiri aqupra dialecticii Inelieneq. Aeta fred.

aSernnifiratia filozofiei lui llevel . Nola (red,
De la hant la Ilfgel, cu eapitole despro filozotia rolieicis.

Lenin

Opere complete, vol. 29

Nola brad.

V.

330

I. LENIN

Stirling. Secret of Hegel"*. Recenzie aprutit in aceeasi

revisth, nr. 53 (1868), P. 268. Autorul, care spune cri este un
admirator infliicrtrat al lui Hegel, il explicA englezilor.

Bertrando Spaventa: Da Socrate a Heger". Bari, 1905.

(432 p. 4,50 lire). Recenzia ibid., nr. 129 (1906), este o culegere
de articole, intre altele despre Hegel, al crtrui adept credincios

este Spaventa.

Stirling. The secret of Hegel".

In italianit:
Spaventa. Da Socrate a Hegel".
Rafi. Mariano.
In german4:
Michela & Haring. Dialektische Methode Hegels" (1888).

Schmitt. Das Geheimnis der Hegelschen Dialektik""

(1888).

Scris in decembrie 1914

Pub licat penlru prima oarii in 1939,
in eCulegeri din Lenin., vol. XII

Se lipdrefte

dupd manuscria

IN LEGATURA CU 0 RECENZIE

A CARTII LUI J. PERRIN.

TRATAT DE CHIMIE FIZICA. PRINCIPHLE"1"

De notat J. Perrin: Traitb de chimie physique. Les

principes" (300 p.) Paris, 1903. Recenzia lui Abel R e y apa'-

in Revue Philosophique" 1904

rut5.

***

.11lioterul lui Hegel*.

Nota trad.

eDe la Socrate la
.No la trail.
tIljeterul dialecticii hegelieueb.
.Nola trad.

1, sub

BIN CAIETE FILOZOFICE

331

titlul: Principiile filozofice ale ehimiei fizice. (Perrin anali-

zeazg notiunile de br Id etc., de cauzd etc., deenergie

este contra wonsidereirii energiei drept o esentiti
etc.
misterioasa, (p. 401)... Abel Rey il considerrt pe Perrin adver-

sar al sisternelor neoseep licistec)

Scris in decembrie 1914
Publical pentru prima oard in 1930,

Se lipiirege dupii manuscris

in Ctilegeri din Lenin", vol. XII

P. GHENOV. TEORIA CUNOASTERII

$I METAFIZICA LUI FEUERBACH"19
zvnicn. 1911 (DISERTATIE SUSTINUTA L.1 BERN A) (59 P.)

Landesbibliothek

Aceastil, luerare, pur seolrease6, este aletuitit aproape

numai din

citate luate din

operele

lui

Feuerbach

Idup4 editia Jodl,. Ea poate fi folositoare dour ea o eulegere de citate, dar i aceasta incompleth.
I

tema este departe de a fi indeajuns elaboratii, de autor

Autorul citeaziti eel mai mult

volumul al II-lea, mai ales Thesen" und Grundstze",

X,

apoi Wider den Dualismus".

in special rber Spiritualismus und Materialismus"

191

N. B. VIII, Vorlesungen tiber das Wesen der Religion"

(Feuerbach insusi scria in 18 48 ci aceasta

este o lucrare a lui mai maturiti decit E-

senta crestinisnmlui", aprutiti in 18 4 1),

VIII, SS. 26, 29 ; 102-109 ; 288 ; 329 si altelj.
*

23*

4Pre1egeri deipre esenta raI igieit (vezi volumul de rap, p. 37 57 .

Nola trod,

gi2

V.

I. LEIII

VII.

Das Wesen der Religion"* (18 45: Feuer-

IV.

Leibniz" eu uotele din 1847. (N.B.) ITV. SS.

bach o considerii importantii).

261; 197; 190-191; 274!.

Completilri la Das Wesen, des Chrislentums"".

VII.

Autorul citeazh' (in spiritul lui Feuerbach):

Ebbinghaus. Experirnentelle Psychologie"***, SS. 110 und
45.
1

Fr. Jodl. Lehrbuch der Psychologie"****, S. 403.

A. Forel. Gebirn und See le", X. Auflage, S. 14*****.

Lange (II. Buell, S. 104) nu are, evident, dreptate impotriva

lui Feuerbach (S. 83 si 88), denaturind (si negind) materialismul 1uP33.

La inceput autorul face o schith a dezvolthrii filozofice

este inch
a lui Feuerbach: Todesgedanken"****** (1830)
hegelian; Der Schriftsteller und der Mensch"*******
inceputul rupturii; Kritik des Anti(1834) ********
hegel" ********* (1835)
impotriva adversarilor lui Hegel,

dar nu pentru Hegel (comp. Griin, Bd. I, 390 si 398; II,

Esenta
Critica filozofiei hegeliene" (1839).
409193).

rupturh
Tezele" si Princrestinismului" (18 4 1)
Esenta relicipiile filozofiei viitorului" (1842 si 1843).
Prelegeri despre esenta religiei" (1 8 4 7 ).
giei" (1845).
Serie la 16 17 (29 30) decembrie
1914

Se lipdregle dupd manuscrie

Publicat perilru prima oard in 1930,

in Culegeri din Lenin", vol. XII

**
***
****
*****

sEsenta religiel.. Nola trad.

rEseuta cre,Ainismului . Nola trad.
Nota trad.
rINsihologia experimentall..
31anual de psiliologiei. No/a trad.
Xreicrul i sulletulo, editia a X-a, p. 14.

Nola trod.

.Ginduri asupra inortiic Nota trod.

.Scriitorul i omuir. No/a (rad.
****** ** Aici autorul a foot mu panteist, ci politeisti (p. 15 ; mai mult leibni-

*****

zian decit hegelian.. p. 15 .

******* idritica loupotriva mi Antiliegelr.

Nola tract.

DIN CAIETE FILOZOFICEa

333

PAUL VOLKMANN.
BAZELE TEORETICE ALE CUNOMTERII
IN *TIINTELE NATURII
(.FrmiTA I IPOTEZA., IX . EDITIA A 2-a. LEIPZIG,

1310

(Nat. IV. 171 in Biblioteca din Berna)

Autorul este eclectic si plat in filozofie, mai ales cind se

pronuntti impotriva lui Haeckel sau despre Buckle etc. etc.
Dar tendinta sa este totusi materialistiti, de exemplu la p. 35*:
In problema dach noi prescriem conceptele noastre naturii
san ni le prescric ea mat, el preconizeazil o imbinare a ambelor
puncte de vedere. Mach, spume el, are dreptate (p. 38), dar en

ii opun (punctului de vedere al lui Mach) un punct de vedere

obiectiv":
Astfel, en consider cit logica ii are in noi inceputul in curge-

rea regulatti a luerurilor in afara noastrii, cit necesitatea exterioarti, a proceselor naturii este prima si cea mai veritabilti
invtitititoare a noastrii (p. 39).

Antorul se ridieil impotriva fenomenologiei si monismului

contemporan, dar nn intelege de loc esenla filozofiei materiaEste si idealiste. El reduce, propriu-zis, lucrurile la metodele"
stiintelor naturii intr-un spirit general pozitivist. Nu stie nici
miticar sti pimti problema realitiItii obieetive a naturii n (Ora
constiintei (si a senzatiilor) omulni.

MAX VERWORN. IPOTEZA BIOGENN

JENA, 1903

(Med. 5 218)

Autorul dezvoltti o temti specialti in legitituril cu substanfa vie" si en schimbul chimic

de substante care se produce in ea. Temil

comp. p. 9,
definit ia

Enzyme""4
Existrt un indice bibliografic in aceastiti problemti.

specialti.

* P. Volloaann. .Erkenntnisthooretische Grundzu ze t Notiul% ia4ensohatton 6. Leitzig

B T1 in, 1910.
Nola red.

834

V.

I. LENIN

P. 112 ipotez5, de lucru", in aceasta constA, cic, esentialul. De exemplu, in secolul al XIX-lea materialismul a
adus mari servicii stiintelor naturii, dar acum nici un filozof
naturalist nu va rnai considera drept adecvatil, conceptia mate (112). Nu existil adeviiruri eterne. Insernniitatea ideilor,

Fruchtbarkeit* si rolul lor ca ferment", care creeazit si actioneazri* (113).

.ste caracteristic4 aici exprimarea naivA a punctului

de vedere c materialismul" constituie o piedici! Nici
o idee despre rnaterialisrnul dialectic si o total4 incapaci-

tate de a deosebi rnaterialisnml, ca filozofie, de

diferitele conceptii anchilozate apkate de filistinii unei

anurnite epoci, care i zic materialistil

Scopul pe care si 1-a pus autorul
o analizA mecanicistil
a fenomenelor vietii* (p. 1, Prefatit) referire la ultirnul
capitol din Allgemeine Physiologie"**.
In loc de oalbuminit vie (p. 25), care e o notiune neclark
dupg, piirerea lui, in loc de (imolecula" vie de albuminil* ( pentru c molecula nu poate fi vie ), autorul propune sh* se spunii,
moleculA biogenA (25).

Transformarea substantei chimice in substant4 vic

iatA,

prin urmare, care e fondul problemei. Pentru a

ne misca mai liber printre aceste lucruri noi, Inca obscure,

ipotetice, jos rnaterialismul", jos vechile idei (molecula"), care ne leagra,"! SA le drun o denumire north' (bio-

gen), pentru a putea crurta mai liber noi cunostinte !

N.B. In legiritufg, cu problem izvoarelor si a motivelor
vii care stimuleazil idealismul" contemporan in fizica
si in stiintele naturii in general.

feeunditatea.
Nola Irad.
i1Qloia vp(t.0.4..
.Vla trod,

bIN CAILTE 111.ozoFItla

336

FR. DANNEMANN. CUM S-A FORMAT IMAGINEA

NOASTRA DESPRE LUME 19 5
(KOSMOS . STUTTGART, 1912

(Nat. XII. 456)

In aceastA brour autorul face un fel de rezumat al lucrrii
sale

in 4 volume :

Naturwissensehaf ten in

ihrer Entwiek lung 'and in ihrent Zusammenhange"...*

Circa 5 000 de ani de dezvoltare a eulturii/(((Multg v u 1-\

de la Egiptul antic pinA, in zilele noastre. garizare)))

Dupa Homer, pmintul insemna doar Marea Autorul schiMediteranti si iiri1e dimprejurul ei (p. 8)**. teazkneglijent,
In Egipt, noptile senine an rrurat cerce- pe un ton pre-

thrile astronomiee. S-au Mut observatii zurntios si in

asupra stelelor i a mieArilor lor, asupra stil de foileton,

Lunii ete.
problerne filo\ zof ice. Banal./
La ineeput se soeotea hma de 30 de zile,
iar anul de 360 (p. 31). Egiptenii antici ii CArticica nu
socoteau deja de 365 de zile (p. 32). Era- este nici laie,
tostene (276 i.e.n.) a determinat perimetrul nici ',Maio:
PAmintului ea fiind de 250 000 de stadii" pentru o carte
= 45 000 de kilornetri (in loc (Ie 40 000). filozofiel este
Aristarh a enuntat ipoteza c PAmintul scrid neglijent,
neinsemnatA,
platA,
frazeo1 800 de ani inaintea lui Copernic, 14731543). (Secolul al III-lea i.e.n.) el considera logic goalA ;

se invirtqte in jurul Soarelui, p. 37 (cu

Luna de 3 0 (in loc de 48) de ori mai mid, pentru o carte

decit PAmintul, iar Soarele de 300 (in loc de popularizare
este prea
de 1 300 000) de ori mai mare deeit PApretentioasA.
mintul...

qfiinfele naturii in dezvollarea

ecir roc

Nola !rad.

" Fr. Dannemann. tWie unser Weltbild entstande. Stuttgart,

legalura lot
1912.

Nola red.

336

V.

I. LENIN

Sisternul liii Ptolemeu (set,

colul al II-lea e.n.).

Sec. XV: inviorarea astroin legkurA cu navigatia.

Copernic (1473-1543): sis-

norniei

Pitagora (secolul al VI-lea

i.e.n.): lumea este guvernata
de numar i masura...
Cele 4 elemente, substante
la filozofii antici: pamintul,
focul, apa i aerul...

tenml heliocentric. Cercuri (nu

elipse).

((Abia la jumatatea secolului al XIX-lea, cu ajutorul

Democrit (secolul al V-lea

i.e.n.): atomii...

instrurnentelor de m'itsurat mai

Secolul al XVII-lea: ele-

perfectionate, s-a putut dovedi di se produc modificrtri in

aspectul stelelor fixe.))
(1564-1642).
Galilei
(1571-1630).
Kepler
(1 6 4 3
Newton
1 7 2 7).
turtirea
telescopul
PamIntului
etc.
((descoperirea la poli 1/229
din diametru
a peste

mentele chimice.

20 000 000

de stele

Analiza spectrala (1860).

Electricitatea etc.
Legea conservarii fortei.

un loc del/2991

etc.))

LUDWIG DARMSTAEDTER. CALAUZA

PENTRU ISTORIA *TIINTELOR NATURII
*I A TEHNICH"
BERLIN, 1908, EDITIA A 2-A

(Lesesaal in der Landesbibliothek)

Deternzinarea vitezei luminii

1 6 7 6: Olaf Rmer (dupg, eclipsele

lui Iupiter): 40 000 de mile geo300 000) km/s

graf ice (mai putin de
298 000 km)
(mai putin de

bIN CAIETE FILOZOFICE

337

1 8 4 9: Fizeau (rotile dintate si oglinzile):

mile geografice

42 219

=313 000 km/s

1 8 5 4: Foucault (douit oglinzi turnante etc.):
40 160
de mile geografice
=298 000
f)
1 8 7 4: Alfred Cornu (a
f 300 400
la Fizeau)
1 300 330
1 9 0 2: Perrotin (id.)
299 900 km (+ 80 m)/s
.

21

NAPOLEON. CUGETARI" 196

PARIS, 1913. BIBLIOTECA IN MINIATURA NR. 14

(Landesbibliothek)

Tunul a nimicit feudalismul. Cerneala va nimici

actuala orinduire socialiti (p. 43)...

N.B.

In orice biltrtlie se poate ivi un moment

in care plat si soldatii cei mai viteji, dup4 o prea mare

incordare, sint cuprinsi de dorinta de a o lua la fug'a ;
aceastil panica' e provocatil de lipsa de incredere In

propriul lor curaj; e de ajuns o intimplare cu totul

neinsemnatil, un pretext oarecare, pentru ca ei s6-7i
recapete aceastil incredere: toatil arta consla in a sti
s'a creezi o asemenea intimplare sau un asemenea
pretext (p. 79-80).

ARTHUR ERICH HAAS. SPIRITUL ELENISMULUI

IN FIZICA CONTEMPORANA197
LEIPZIG, 1911 (32 p.) (FEIT & Co.)

Recenzie in Kantsludien", 1914, nr. 3 (vol. XIX), p. 391

392. Autorul, profesor de istorie a fizicii (P. Volkmann acord5,
o deosebitA atentie acestei istorii), subliniazA c existii o lega-

tut% deosebit'a intre Iferaclit si Thomson etc. etc.

338

V. I. L E

i\T

I N

THEODOR LIPPS. STIINTELE NATURII

$1 CONCEPPA DESPRE LUME
(DISCURS ROSTIT LA AL 78-LEA CONGRES AL
NATURALISTILOR GERMANI DE LA STUTTGART)
HEIDELBERG, 1906

(Biblioteca din Berna. Nat. Varia. 160)

Idealist de nuantil kantianil-fichteeanil, autorul subliniaz

ea, in spiritul idealistnului lucreaz i fenomenologia (cea nousa,
numai fenomenele, p. 40), precum i energetica i vitalismul (ib.).
Materia
x.
Materialitatea
un mod conventional de exprimare
(IL 3 5).
Natura este un produs al spirituhti (37) etc.

Intr-un cuvint, materialismul nu este, in primul rind,

altceva decit o nod, denumire pentru problema pe care i-o
pun stiintele naturii (32).
Ser's in 1915
Publical pentru prima oath in 1930,

in Cuiegeri din Lenin", vol, XII

Se tiptire,le dupd manuseris

339

DIN GAIETE DESPRE IMPERIALISM"

1915-1916

DIN CARTILE DE FILOZOFIE

DE LA BIBLIOTECA CANTONALA DIN TORICW"
Gideon Spicker. tber das Verhltnis der Naturwissenschaft zur Philosophie"* (in special versus Kant si Istoria
materialismului" de Lange). 8. Berlin, 1874. IV. W. 57 K.
Hegel. Phanomenologie" (hrs. Bolland, 1907)**. IV. W

165 g.

(Biblioteca cantonalA din Ziirich")

(Signatur: K. b i.)
Flugschrif ten des deutschen Monistenbundes.

Heft 3:

Albrecht Rau. Fr. Paulsen fiber E. Haeckel". 2-te

Aufl. Brackwede. 1907 (48 SS.)***.

Ocritei foarte acerbil a ideilor lui Paulsen de pe poziiilefl
ictrerbach. Un mohican" al ihuninismului burghez !) ) N.B.
((lu
Syria in 1915
Publicat penlru prima oard in 19.33,

in Culegeri din Lenin", vol. XXII

Se lipdrelte dupd manuscris

.Despre raportul dintre Itiintele naturii i tilozoiiee. Nola &al.

,Fenomenologie. (ed. Bolland, 190).
Nola trad.
** Folic volante ale Asoeiatiei germane a monittilor. Caietul 3: Albrechi Rau
yr, Paulsen despre 1. Haerkel.. rdilia a 2-a. Braekwede. 1907 (48 p.). Nola (rad.

340

V.

I. LENIN

DR. JOHANN PLENGE. MARX *I HEGEL

TCI3INGEN, IRV"

Plenge nu poate pricepe cum se impacri, mate-

ultraplat !

rialismul" cu revolutionarismul (pe care

el il numeste idealism" etc.) si se supara pe

propria lui nepricepere!!!

(Un bun exemplu de fchil cum vulgarizeaz5, profesorii burghezi bazele marxismului, bazele lui teoretice!! Ad notam*
economistilor imperialisti' & Co!!
Dupl.'', o prefatrt pretentioasrt

iatrt cum

eu, eu, en am citit" pe Hegel si pe Marx

o schitri, extrem de superficialit
Latura teo- urmeazri,
asupra ,.teoriei" lui Hegel (in care nu se
retici 1, a face distinctie intre idealism si speculatie"

dialecticii a si sint scsizate foarte, foarte putine lucruri;

totusi exis(ti in aceasth schitri, ceva bun in
apoi,
comparatie cu kantianismul etc.)
iin legrituril cu Marx, o criticri" de-a dreptul

rrimas neobservath!!

absurdg.

Marx =
ideolog"...

Marx este acuzat do ideologie purrt

atunci cind prin proletar real el intelege
un reprezentant al clasei.
Cind limbajul grosolan al unui apostat
care reneagrt cu hothrire orice idealism...,
cind revendicarea idealistrt a unui entuziast
politic: aceasta este realitatea lui Karl Marx

nur"**!!

(81-82).
Este destul de stranin Ca acest doctor
evreu cu vederi radicale a cunoscut in twit'',
viata lui un singvr panaccu universal pentru
1 toate formele sociale care nu au nevoie de
i tratamerit: critica ;ii lupta politick (56),

ltiint. Nola lrad,

* = Spre
,poinuiy1
Nola trcd

DIN CAIETE DESPRE IMPERIALISMcc

341

...Materialismul istoric al lui Marx nu este

Marx!!

de fapt altceva decit un gest patetic, o nu 1-a inteles" pc

teorie in cel mai limit grad rationalisth,
Hegel
in adincul ei, o viziune idealistiti asupra )
9 7 etc.
societatii etc. etc. ... (83).
;
... motive agitatorice... (84) (id. 8ti, 92 etc.) (/ / 5 etc.).
Marx si-a insusit acest empirism al stiintelor naturii
(88), Marx naturalizeazil stiinta despre societate (ib.).
... Drumul lui (al lui Marx) nu este acela al unui ginditor,

6... al unui profet al liberthtii ... !!! (94-95).

Revolutia socialista = speranta subiectil/ de
a face sti fie privitil ca o cunoastere stiintificii
II
I

obiectiviV este iluzia, care a degenerat in sarlatanism, a unui visiltor in stare de extaz (p. 110).
... La Marx... a dominat vointa pasionath a

!!

!!

unui apostol radical al libertiltii . (111).

Marx, care atitg in mod agitatoric toate
instinctele de uril... (115).
Marxismul... devine o eticiti a entuziasmului
fanatic, abstract-negativ (ea si mahomedanismul dupiti Hegel!)... (120).

Mde
I

ira!!*

...Temperamentul fanatic" (si capul infierbintat") al lui

itta fondul chestiunii (120).

Marx

Si alte asemenea sabloane vulgare !

De unde este acest citat? autorul nu ne spune.

nril revolutie nu poate fi infilptuit socialismul. El

are nevoie de acest act politic in mitsura in care are
nevoie de distrugere i dezagregare. Dar, acolo undo
incepe activitatea liii organicA, unde adevAratul situ

N.B.

scop Ii dezviduie sufletul, socialismul isi leapitdit inve-

N.B.

14111 politic.

Prezentind acest citat Mr%

indice sursa, Plenge continurt: Invelisul politic care cade este, fireste, intregul marxism (129).
*

de aici minis( f

Nola Ira.

842

V.

I. LENIN

Cum descoperil Plenge contradictii": Marx, spune

dinsul, a scris in Rheinische Zeitung201": #Acelasi
spirit care construieste eiile ferate cu miinile industriei
construieste si sisternele filozof ice in creierul filozoMare fului* (p. 143). Iar apoi aceste mijloace de productie se
emancipeazA de spiritul care le-a creat si determin4,
destept" la rindul lor, in mod suveran spiritul.
Un model de critidi a Mehrwertstbeorie* la Plenge:
!!

oPrin exagerarea ei grosoloanit, ea subliniaz cu

o claritate incendiar un fapt brutal al capitalismului,
si anume c tendinta spre profit provoadi sdiderea
salariului i inrrtuatirea conditiilor de muna. In

schimb, ea sufera de vieiul elementar al dedublitrii

notiunilor, care e maseatA, prin terminologia intrebuintatit... (157).

... In virtutea nevoilor agitatiei, teoria incendiarit a plusvalorii ocupit locul cel mai de seamil in intregul sistem ...
(164).

... <Marx

evreu revolutionar din secolul al XIX-lea,

0 per16!! care a recroit in scopurile sale personale vesmintul

imprumutat de la marea noastrrt filozofie" (171).
I Plenge gsta e pur si simplu arhitrivial. Valoarea still
ttifieA a cartuliei lui este egalit en zero.
Scris nu mai lirciu de iunie 1916
Publirat perdru prima card in 1933,

in Calegeri din Lenin., tot. XXII

teorici pluswalorti.

Soto I ad.

Se

tipdreate dapd manuscria

HI
OBSERVATII SI INSEMNARI

PE MARGINEA UNOR CARTI

345

vv.

JOSEPH DIETZGEN
MICI SCRIERI FILOZOFICE2"
STU TT G ART , 1903

SOCIALISMUL TIINTIFIC
(VOLKSSTAAT, 1873)

[2-8] Socialismul modern este gliinfific. Dupa cum tiintele naturii

nu-si scot tezele lor din gindire, ci le extrag din observarea senzorial&
a realitatii materiale, tot aa i doctrinele socialiste i comuniste din
zilele noastre nu sint proiecte, ci recunoasterea unor fapte cu adevarat
existente...
Societatea spre care nazuim noi se deosebeste de cea existenta in
fapt doar prin uncle modificari de forma. Asta inseamn& ca lumea viitorului are in lumea actual& o existent& tot atit de efectiv& si de material& ca i existenta pe care o are puiul de pasare in ou. Socialismul
comunist din zilele noastre nu este atit un partid politic, desi s-a dezvoltat mult i in aceasta directie, pe cit este o scoala stiintifia...
Dup& cum greoaiele archebuze de altadata au fost o treapt& necesal& spre actualele pusti perfectionate de diferite sisteme, tot asa si
speculatiile metafizice ale lui Leibniz, Kant, Fichte i Hegel au fost
doar niste conditii sau niste cal inevitabile spre cunostinta fizica, in
sfiriit dobindita, cd ideea, conceptul, logica sau gEndirea nu sint presupozifia, premisa, ci numai un rezullai al fenomenului makrial...
Pentru religie, ideea este factorul prim, este ceea ce creeazi i organizeaza materia. Ca file& a teologiei, filozofia a mostenit, fireste, mult
din singele mamei sale. Numai dezvoltarea ei istorica de-a lungul gene-

ratiilor a putut sa duca la rezultatul stiintific antireligios, la cunoctinta, de apodictica certitudine, ca nu lumea este un atribut al spiritului, ci, invers, spiritul, gindul, ideea este unul din numeroasele atribute

ale acestei lumi materiale. Hegel a dus ctunta, daca nu chiar pin& la
aceasta cuhne, in orice caz atit de aproape de ea, ca doi dintre discipolii
sai, Feuerbach fi Marx, au escaladat piscul...
Marx, intemeietorul socialismuluistiintific, obtine cele mai minunate
rezultate aplicind legea logic& a naturii recunoacterea

absolute a inductiei la niste stiinte care pin& atunci fusesera tratate,

abuziv, numai in mod speculativ...
24

846

II

V.

I. LENIN

Aco lo uncle este vorba de fenomene concrete sail, ca sa zicem asa,

de lucruri palpabile, aceastii metoda a materialismului a repurtat th
mutt victoria...
Daca ne retragein in singuratatea unei chilii pentru a cauta acolo
intr-o profunda contemplare, ea si zicem aa, in strafundurile creierului nostru, calea cea dreapta pe care s-o lumina a doua zi, trebuie sa
ne dam bine seama ca o asemenea incordare a mintii poate avea succes
numai pentru ea in prealabil, fie i incontient, o data cu memoria
ducem CU noi in chilie experienta i trairile noastre din lumea reala.
In aceasta consta deci toata nostimada speculatiei filozofice sau a
deductiei: ea credo ca poate sa scoata cuno0inte, farii o baza materiala,
din strafundurile creceruluc, pe mud in realitate ea nu este decit otnduclie,

o gindire, o argumentare sprijinita pe o hal care c materiala, dar e nedefinita i de aceea confuza.
Pe de alti parte, metoda inductiva se distinge toe/nal prin aceea ca
ea deduce in mod conftient. Legile tiintelor naturii sint deductii care au
fost extrase de mintea omeneasca dintr-un material empiric. Spiritualistul are nevoie do material, iar materialistului ii este necesar spiritul...
((Nei
spune Friedrich Engels
prezentam lucrurile afa
incontiened

cum sine. Proudhon pretinde societatii actuale sa nu se transforme

in concordanta cu legile propriei ei dezvoltari economice, ci

conform prescriptiilor dreptatii 003. Proudhon apare aici ca un
reprezentant tipic al intregului pedantism antitiintific.
Socialismul modern se situeaza, chiar i prin originea lui
filozoficii, pe o treapta incomparabil mai inalta. Unitara sub
raport teoretic, ferma i bine inchegata, aceasta qcoala se opune
nesfiritului mozaic de adversari politici, care, de la cei de

dreapta pina la cei de stinga, prezinta o nesfirita gama de

nuante. Ceea ce este pentru credinta religioasa dogma, care
constituie fundamentul ei temeinic, sint pentru tiinta socialismului inductiv faptele mAteriale, in timp ce crezul politic
al liberalismului este tot atit de capricios ca i conceptele

ideale, ca i ideile unei vepice 4dreptati* sau ale unei venice

dibertatis pe care 10 inchipuie ca se intemeiaza...

11

Daca recunoatem ca in lumea asta domnesc interesele materiale, nu inseamna ca, negam interesele sentimentulni, ale spiritului, ale artei, tiintei i ale celorlalte idealuri. Nu este vorba
de opozitia, care a fost deja lichidata, dintre idealiti i materialiti, ci de nnitatea ei pe o treapta mai inalta...
Aici cretinismul incearca sa ridice obiectii 1 sa ne incredinteze ca i-a propovaduit in mod statornic adevarul sau in cele
mai diferite conditii de productie. Daca incearca in felul acesta
sa demonstreze ca spiritul e independent de materie, ca filozofia
e independenta de economic, inseamna ea a uitat de-a binelea
ca

i ea a tiut

sa-pi

schimbe directia dupa bataia vintului",

OBSEkVATII Pf MAGINEA CARTII LUI DIETZGEN

347

[10-11] Desigur, un individ Nate sa se ridice mai presus

de constiinta sa de clasii, si s On& seama de interesul general.

Sieys si Mirabeau, dei apartineau* primei stari, au aparat

interesele starii a treia. Dar exceptiile de acest fel nu fac decit
sa, confirme regula inductiva ca, atit in stiintele naturii, cit
N.B.
in politica, corporalul este premisa spiritualului.
A face din sistemul hegelian un punct de plecare pentru
metoda materialist& putea, ce-i drept, sa par un lucru contradictoriu, deoarece, dup& cum se stie, in acest sistem oideea
ocupa un loc si mai i mportant decit in orice alt sistent speculativ.
Dar ideea hegeliana, vrea si trebuie s& se realizeze; ea este deci
un materialist camuflat. i, invers, realitatea se prezinta acolo
sub masca ideii sau a con ceptului logic...

Metoda inductiva abstrage din faptul material concluzia

ideal. Inrudirea acestei metode cu conceptia socialist& potrivit

careia reprezentarea ideala este strIns legata de nevoile materiale,

iar apartenenta politica depinde de modul material cum ii

citiga omul existenta, este pur si simplu uimitoare. Aceast

cale stiintific& corespunde i nevoilor maselor, care ii pun in

prinzul rind problema existentei lor materiale, in timp ce clasa
dominant& insist& asupra principiului deductiv, asupra parerii
preconcepute, antistiintifice, ca spiritualul, educatia si cultura
trebuie si premearg& rezolvarii materiale a problemei sociale.

24*

348

V.

I. LENIN

RELIGIA SOCIAL-DEMOURATIEI
SASE PREDICI
( VOLICSSTAATi, 1870 1875)

[12-17] Iubiti concetateni! Aspiratiile social-democratiei contin

materialnl unei noi religii, care, spre deosebire de toate religille de pina
acum, nu vrea sit fie inteleasit nnmai cu sufletul sau en inima, ci i cu
mintea...

oDumnezeu, adica Bine le, Frumosul, Sacrul, trebuie sa devina

um, sit pogoare din cer pe pamint, dar nu ca odinioara, printr-o minune,

ei pe cale naturald, paminteasca...

Pina acum religia a fost cauza proletariatului; acum, dimpotriva,
cauza proletariatulni incepe sa devina religioasa, adica sit fie o cauza
care cuprinde toata inima, tot sufletul, toate sentimentele i gindurile
credincioilor...

Adversarii notri clirturarii i fariseii Vechiului testament nu

vor sit tie de altceva in afara de dogmele credintei lor ; ei nu sint in

stare de o adeviirata mintuire, ei sint irevocabil condamnati. Cine se

situeaza insa, pe tarimul tiintei are grija ea judecittile sale sit se bazeze
pe fapte ; el este un discipol al noii evanghelii. Opozitia dintre credinta
i tiinit, dintre Vechiul i Noul testament, nu dateazii doar din epoca
social-democratiei...

Omul este liber, chiar dad, s-ar fi nascut in lanturi . Nu, nu-i
ap! Omul s-a nascut in lanturi, dar trebuie sa-si cucereasca libertatea.
Lanturile cele mai grele fi jugul cel mai apitsittor i-au fost puse de catre
nalura. Impotriva adversitatilor ei, omul lupta Inca de la inceputul
zilelor sale. El trebuie sit smulga hrana, imbracarnintea, adapostul.
Natura ii mina din spate en biciul necesititii, i intreaga maretie a
omului se faurete i se nitride o data en indurarea sau neindurarea ei.
Si toemai de aeeea a putut religia sit dobindeascit o inriurire atit de
mare, fiindca promitea sa-I scape de aceasta robie...
Religia este cultivata i sanctificata din timpuri atit de vechi, ca
pind 5i cei ce de multa vreme s-au lepadat de credinta intr-un dumnezeu

personificat, intr-un ocrotitor suprern al neamului omenesc, nu vor

tottii sit ramina fitrit religie. Sit dam deci, de dragul acestor conserva-

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

349

tori, cauzei celei noi denumirea cea veche. Asta nu este numai o concesie II

pe care o facem prejudecatii pentru a o inlatura mai repede, dar i

o denumire justificata de insasi aceasta cauza, nouit. Religiile nu difera
intre ele nici mai mutt i nici mai putin decit difera toate laolalta de

democratia antireligioasa. Toate au o nazuinta comuna: aceea de a

izbavi omenirea inferinda de amaraciunile ei pamintesti, de a o calauzi
spre bine si frumos, spre dreptate i divinitate. Da, democratia social&

este adevarata religie, biserica atottnintuitoare, intrucit ea vrea sa

atinga scopul comun nu pe o eale fantastica, nu prin rugaciuni, dorinte
i suspine, ci pe calea reala, activa, efectiva i adevarata, prin organizarea sociall a muncii fizice i intelectuale...
E vorba de mintuirea neamului omenesc in adevaratul sens al cuvin-

tului. Dad], exista, in genere, ceva sfint, atunci aici ne aflam in fata
sfintei sfintelor. Aceasta nu este un fetis, un chivot al legii, un tabernacol sau un chivot al agnetului, ci mintuirea palpabila reala a intregii )
omeniri civilizate. Aceasta mintuire sau acest sanctuar nu e o dezvaluire sau o revelatie, ci e rezultatul muncii acumulate a istoriei. Asa
cum din murdaria atelierului, din materialul consumat si din sudoarea
muncitorului se naste, splendid si stralucitor, noul produs, tot asa din
noaptea barbariei, din robia poporului, din ignoranta, superstitii si
mizerie, din carnea i singele omului a crescut, stralucitoare i splendida, luminata de cunoastere si de stiintd, bogatia prezentului.

tocmai
aceastd bogdfie constiluie fundamentul solid al speranfei social-deinocrafiei.

Speranta i mintuirea noastra nu se bizuie pe un ideal mistic, ci pe o

masiva temelie materiala...
.

Ceea ce indreptateste paporul nu numai sa creada in izbavirea lui

de suferintele milenare, dar s-o si vada, sa urmareasca in mod efectiv

infaptuirea ei, este fabuloasa foga' productivd, minunata productivitate a

muncii sale...
[19] Este adevarat ca i astazi omul depinde de natura. Adversitatile ei nu an fost inch% biruite in intregime. Civilizatia mai are inca multe

de facut si se poate chiar spune ca sarcinile ei sint nelimitate. Dar,

intr-o oarecare masura, noi sintem deja stapini pe situatie ; cunoastem
arma cu aare se poate birui, cunoastem mctoda prin care fiara poate fi

transformata intr-un folositor animal domestic. De la rugaciune si

rabdare indelungata am trecut la gindire i matte...
[21-22] E drept ca se deschid Inca noi fabrici i cit cele existente
lucreaza din plin, ca se construiesc eLi ferate, se luc,reaza ogoarele, se
deschid noi linii maritime si canale si noi piete de desfacere. Adevarul
se ascunde Inca in dosul imei aparente contrare. Lupul se imbraca in
blanit de oaie. Dar cine are ochi de vazut observa tendinta generala,
care se manifesta in cinda unor contradictii izolate, vede supraproductia,
vede cum industria stagneaza, cu toate ca din cosurile fabricilor continua
sa iasa fura. Cine nu merge in ritmul in care ar trebui sit mearga potrivit
naturii sale schiopateazii. *i clue ar putca, sit contoste cii existik necesi.

360

V.

I. LENIN

tatea i posibilitatea de a dubla, de a tripla sau inzeci productia? Chiar

clack ici si colo este ameliorata agricultura, chiar dad, se perfectioneaza

cite o masina, in linii mari dezvoltarea se potieneste de problema

consumului...

0, voi cei miopi si mici la suflet, care nu va puteti

dezbara de marota unui progres organic moderat Nu
vedeti cii toate nazuintele voastre liberale se transforma
in nimicuri, tocrnai fiindca la ordinea zilei se afla marea
problema a eliberirii sociale? Nu intelegeti ca pacii trebuie sa-i preceada hipta, constructiei
distrugerea,
ozganizarii planificate
acumularea haotica de materiale,
furtunii acalmia i inviorarii generale furtuna? Nici
eliberarea diferitelor nationalitati sau emanciparea femeilor, nici reforma invatamintului si a sistemului de educa-

tie, nici scaderea impozitelor sau reducerea armatelor

permanente, nici unul dintre aceste imperative ale vremii

nu-si poate gasi solutia inainte de a fi rupte lanturile

care ii tin pe muncitori incatusati in saracie, griji i mize-

," rie. Istoria sta pe loc, fiindca ii adura fortele pentru o

mare catastrofa...

II
(23-281 Am gasit in miscarea social-democrata o forma noua de
religie, intrucit ea are aceeasi misiune ca si religia, i anume sii izbaveasca neamul omenese de saracia cu care a fost nevoit sa-si inceapa,
neputincios, lupta sa pentru existenta, intr-o lume plina de adversitati...
Religia a cultivat spiritul. Dar ce sens poate avea o asemenea cultura clack nu serveste, prin infennediul spiiitului, la cultivarea lumii
reale, a materiei? Stiu prea bine, dragi ascultitori, cii crestinismul
eta
neaga acest scop pamintesc al existentei sale, singurul adevarat. Stilt
foarte bine ca el sustine ca imparatia lui nu este din lumea asta i ca
menirea lui ii gaseste implinirea in mintuirea sufletului nostru nemuritor. Dar totodata stint prea bine ca nu intotdeauna poti face ceea ce
vrei i cii, intr-adevar, nit faci intotdeauna ceea ce crezi ca faci. Noi
stim sa facem distinctie intre ceea ce ne inchipuim a fi i ceea ce sintem
in realitate. Democratul materialist mai ales s-a obisnuit sa judece
ct pe oameni nu dupa frinturi din gindurile for, ci dupii ceea ce reprezinta
ei in realitatea materiala. Scopul religiei este atins in mod efectiv 1
a palpabil abia prin cultura materiala, prin cultura materiei.
Munca este aceea careia i-am dat denumirea de mintuitor, de eliberator al neamului omenesc. Stiinta si mestesugul, munca intelectuali
p

OBSERVAIII PE MARG1NEA CART!! LUI DILTZGEN

351

si cea manuala, nu sint decit doua intruchipari ale uneia i aceleiai

esente.

Stiinta si mestesugul sint ca dumnezeu-tatil qi dumnezeu-fiul, data

lucruri i totusi unul singar. Acest adevar dragi ascultatori, l-a denurni
o dogma cardinal& a bisericii democrate, dac& in general democratia p
poate fi denumita biserica, iar cunoalterea rational& dogma. Pin& acum

tiinta a fost doar o speculatie desarta atita timp cit n-a ajuns sii-i
dea seama ca, pentru a gindi, a invita sau a intelege, este nevoie de un
a

obiect sensibil, palpabiL..

Stiinta strabunilor avea, in cele mai multe cazuri, un caracter speculativ, cu alte cuvinte ei incercau s-o creeze numai cu mintea, far& ajutorul realitatii sensibile, fara experienti...
In decursul veacurilor, intrepatrunderea celor dou& forme ale muncii
a adus, in sfirsit, omenirea pin& la punctul in care a putut s fie pus&
piatra de temelie pentru templul democratiei. Aceasta piatra de temelie

consta in forta productiei noastre materiale, in actuala forta productiv& a industriei. Dar prin aceasta nu trebuie sit subintelegem o
f orta exclusiv spiritual5.1 Rezultatele muncii, care s-au acumulat
pina acum prin evolutia istorica, nu constau numai in realiziri spirituale sau tiintifice, intr-o pura pricepere, ci, in si mai mare masura,
in avutia material& existenta, intrucit aceasti avutie este un instrument necesar al muncii moderne...

cut

c'

ct

Dar sa ne intoarcem la invatiitura bisericii noastre social-democrate,

care considera avutia acumulata, atit pe cea materiala, cit si pe cea

spirituala, drept piatra ei de temelie...
La fel cum in natura lucrurilor opozitia dintre egalitate i diversitate este de fapt unit& intr-un singur tot i depasita, tot aa i viata
social& a viitorului va trebui sa-i fad, pe oameni egali din punctul de
vedere pozitiei si importantei lor sociale, trebuie sa le dea un drept
egal la bucuriile vietii personale, fail a-i suprima insa acea diversitate
care ii indica fiecaruia menirea sa special& si Ii permite fiecaruia sa fie

fericit in felul sin...

[31-32] Sclavia antica, cea feudala si cea burgheza

modern& sint pap progresivi spre organizarea muncn...
Daca se consider& ca, religia consta in credinta in nipe
fiinte si forte materiale extranaturale sau supranaturale,

in credinta in zei si spirite superioare, atunci democraya

nu are religie...

In locul religiei, democratia pune umanitatea...

{}

352

V.

I. LENIN

hi
[33-43] In religie, ca si in democratic, constathm c& exist& o n&zuint&
comma spre mi ntuire... Dar am vEzut c in aceast& privnit democratia
04 merge mai departe, cE isi caut& mintuirea nu in spirit, ci, cu ajutorul

spiritului omenesc, in corporalitate insasi, in realitatea materiali,

corporalft...

Cei instririti si instruiti u, care se preocupii de adeviir si de stiinta

numai in m&sura in care ii ajut s&-si sporeascii bogItiile sau sa-si
PP mentin& privilegiile, sint adevaratii materiali#i mirsavi, pentru care
total e lipsit de important& in afar& de grija egoist& pentru pintecele
jor i pentru trupul lor trufas...
Liberalismul ins& ia tot atit de putin in serios necredinta
ca si credinta. Datorit& situatiei lor sociale privilegiate,
cei instEriti si instruitiu sint condamnati la o nephsare dezgust&toare, la un indiferentism care nu e nici cald, nici rece.
Francmasoneria lor religioash, protestele lor impotriva prejudec&tilor
orice credthth este o prejudecatl
nu pot fi
F-7 sincere, deoarece educatia religioasei a poporului constituie
I 0 un sprijin puternic pentru dominatia lor socialii...
Dac& poporul n-o s mai cread& in nimic, atunci eine s
consfinteasca
proprietatea noastra i s& furnizeze patriei
o
came de tun?
Meseriasul mic-burghez, care vede si simte cum inovatiile
din industrie 11 dau la fund, nu stie si nu vrea sib. stie nimic
despre inventiile si descoperirile stiintei. La fel se comport&

cei instariti si instruiti cind este vorba de religie. Ei au

obiceiul sit spunE: dacil adevhrul religiei nu poate fi dovedit,

apoi contrarul e si mai greu de dovedit. Si cum interesul lor

este in contrazicere cu aceast stiinta, ei nu stiu si nu vor

sib stie cl a trecut aproape o jumhtate de secol de cind F euer1

cc cc

Loch a flcut dovada evident& si definitiv& el orice religie

este un substitut al ignorantei omenesti...
Scopul si cerinta dezvoltirii istorice este de a pune toti
factorii si toate fortele materiale existente in slujba nevoilor

omenesti, de a folosi tot ce d& natura, de a introduce in lumea

Pf3 asta, cu ajutorul mintii noastre, un sistem armonios...

Si acelasi instinct natural care a creat lumea a creat apoi,

in deenrsul isloriei, ii cel mai inalt produs al ei, genus homo*,

inzestrat cu ratiune. Dupd, cum ain mai spus, aceast& dezvol-

oc

tare consti in a face ca multiplele fenomene din natur& sau

din luine s& fie inteligibile pentru mintea omeneasca...

memo! omeneso.

Nola trod.

CASEIVATII PE MAkGINEA CAkTII LUi DIE 17GEN

35g

Nu luerurile pe care le venereaza religia shit ca atare

condamnabile, ci maniera religioasd, care nu cunomte limite

IH

in veneratia ei...
Cu cit ideea de divinitate este mai neevoluata, cu atit
ea e mai conereld, i cu cit forma religiei e mai moderna, en
atit ideile religioase sint mai confuze i inai perverse. Evolutia

istorica a religiei se caracterizeaza prin descompunerea ei

treptata...
Pentru oamenii luminati i progresiti, blagoslovitul nume
al lui du mnezeu nu inseamnit, de fapt, deeit litera A, inceputul

alfabetului conceptiei lor despre lume. 0 data ce a trecut

de inceput, lumea i1i continua de la sine, nestingherita,
drumul ei firesc. Totul in lumea asta este natural ; nurnai
inceputul ei este, pentru aceti creOini necretini, nenatural
sau divin. De aceea ei nu vor sit renunte la credinta in existenta lui dumnezeu, o credinta care, totodata, dupd cum am
aratat mai inainte,.are i scopul practic de a-i tine in friu pe

N.B.

#incult i >>...

Ultimul i, prin urmare, cel mai puternic reazein pentru

mintile unor oameni care, in general, sint lipsiti de prejudecati este earacterul rational, de netagaduit, al nalurii, sau al
universului. Cine ar putea sa nege minunata ordine a fenomenelor din natura, armonia, organizarea i planicitatea lor?

13

Ca sit nu mai pomenint de nenumaratele i invechitele exemple

izolate, ca acela cu (male verzi, albastre sau pestrite ale

cucului, care intotdeauna se potrivesc perfect, ca marime

i culoare, cu ouale diferitelor pasari la care cucul le adauga

pe ale sale, vom spune ca la tot pasul se manifesta o inleligentil universalii, care folosete tot ce tritiqte i se miKa, tot
ce se tiritte sau zboara
substanta, animal sau om
doar
Ca o parte, ca o veriga organica, rationala a intregultii...
Exist& o maniera necivilizata, de care te poti totusi

p,

dezbitra atit de greu, i anume aceea de a masura lumea

exterioara en masura propriului tau interior. Intrucit omul, \/

in realizarea scopurilor sale, este calauzit de vointa i de

constiinta, el substituie caractervIni rational universal al naturii /

o fiinta dupil chipul i asemanarea lui, adica inzestratit cu

conbtiinta i vointa. Acolo unde gindirea liberit a atins un
grad prea inalt de dezvoltare pentru a se mai putea vorbi
de o divinitate personificata, omul nu poate totusi sa renunte
la mistica filozofica, cu povetile ei despre vointa i facultatea
de reprezentare a obiectelor lipsite de conbtiinta i despre
filozofia incontientului.

364

V.

I. LENIN

Nu se poate contesta cii, in materia neinsufletita exist&

o vie tendinta spre organizare i di, in consecinta, lumea mate-

rialit este vie, iar nu moartd. Despre vointa i scopul ei se

cc

II

poate vorbi nurnai in mod comparativ. Dar aceasta inteligenta

generala se manifest& doar intr-o forrni confuza in instinctul
animalelor i ii gasete o expresie purft, c1ar abia in functia

cerebrala a omului, in contiinta noastra. La fel cum amurgului, oricit de luminos ar fi el, nu i se poate da denumirea
de zi insorita, tot aa i caracterul rational, vointa, facul-

tatea de reprezentare extraumana sau inteligenta naturii

cc
oc

cc

tin merita sii li se dea aceste denumiri. Stimati concetateni,

dad, mi-am ingaduit mai inainte s vorbesc despre aa ceva,
am facut-o numat 1 numai dm dorinta de a discredita pina
la urma acest mod de exprimare. Fara indoiala, in obtectele
naturii exist& ratiune. Cum ar fi putut altfel pe cale naturala,
fara sprijin religios, sit apara pe lume omul inzestrat cu ratiaceasta pirghie a oricarui
line? Cine recunoate ratiunea

sistem i a oricarei finalitati

oc

drept un produs natural

nu poate sit nu recunoasca caracterul rational i sistematic

al naturii. i, en toate acestea, spiritul omenese este singurul
spirit existent. Nici ratiunea care se manifesta in micarea
stelelor san in ouale de cuc, nici inteligenta ce se manifesta
in constructia micilor celule de fagure ori in creierul furnicilor

sau al maimutelor, ci numai potenta cea mai inalta, numai

contiinta, spiritul sau ratiunea care imbraca forma functiei
cerebrale omeneti merit& aceasta denumire.
Spiritul nostru este fiinta suprendi. Dar sit nu vit temeti
dv., ascultittori cucernici, attic& atenti, ca o sit-1 aezam pe
inaltul piedestal al unei divinitati religioase. Sus sau jos nu
are, in sensul realitatii, alta semnificatie decit aceea de mai
mull sau mai put in organizat. Cu cit vor fi mai putin independente partile unui object, cu cit vor functiona ele mai intens

ca organe, cu cit se vor uni mai strins intr-un singur loc, cu

cit va fi mai felurita comunicarea lui en alto obiecte, cu atit
mai sus se va situa el in ierarhia naturala a Incrurilor. Contiinfa noarini este organul central general, mijlocul universal
de comunicare. Dar ea este ceea ce este nu in sine i pentru
sine, cum e bunul dumnezeu, ci, potrivit conceptiei democratice, numai in contact, in legatura cu toate celelalte obiecte.

\/ Savanti a la Vogt poarta lungi discutii in legatura en ceea

ce este diferit ca grad i ceea ce este complet diferit, ii pun
intrebarea dad, oamenii i maimutele reprezinta doar dolt&
genuri putin diferite intro ele sau don& specii complet
diferite...

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

855

IV

[44-50] De fapt, ar fi sii recurg la un prost obicei popese

dac

incerca sa, yR dasclesc pe dv., stimati tovarasi,

vorbindu-vi ca de la inaltimea amvonului. Amvonul, crestinismul, religia sint lucruri i denumiri de care s-a abuzat

HI

in asa masura,, incit unui om cinstit trebuie sii-i repugne

sii aibR de-a face cu ele. i, totusi, este necesar sR te apropii

cit mai mult de asemenea lucruri respingsatoare pentru a te

descotorosi definitiv de ele. Pentru a-I alunga din templu
pe cel ce tulbura 1initea, trebuie sR-I luiim in brate. Aceasta

este dialectica vietii...

ce

Oncit de multe laturi comune ar avea socialismul cu cresti-

nismul, eine ar vrea si fad, din Hristos un socialist ar merita

pe drept denumirea de confuzionist periculos. Nu e de ajuns

sit stini prin ce se aseamind lucrurile intre ele, trebuie si

stim si prin ce se deosebesc. Nu ceea ce are comun socialistul

cu crestinul, ci ceea ce il caracterizeazi pe el, ceea cc il deose-

beste pe el constituie obiectul atentiei noastre.

Nu de mult s-a spus despre crestinism a este o religie
a umilintei servile. Aceasta este, intr-adevir, cea mai potri- a
vita denumire ce i se poate da. Fireste, orice religie este ser-

vila, dar crestinismul este cea mai servil, dintre ele. Si

Nam la intimplare o maxima crestineasci dintre cele obis-

unite. Pe strada mea se afti o cruce pe care e gravati inscriptia: Prea milostive lisuse, indufa-te de noil Mint), Marie,
roagi-te pentru noi I . Avem aici o dovadi de nemiirginita
umilinta a crestinismului in toatii jalnica ei nimicnicie. Cad
eine isi pune in felul acesta intreaga sa sperantA in indurare N.B.Tal

este intr-adevir o jalnia creaturii...

Noi, democratu nereligiosi, avem privilegiul de a ne da
bine seama de adevarata stare de lucruri...
Au vrut oare primii crestini sR plece din lumea asta?
N-au asteptat ei mai degraba ca Hristos sii se intoarel la el
pe pdmint, ca un rege biruitor si de toti recunoscut, i sf)
inlocuiasca pilciitoasele rinduieli pimintesti prin altele mal
bune, dar in orice caz tot pimintesti? Asa gliisuieste monaiistnl sofist, pe care nu-1 intereseazii adeviirul si care vrea
doar sa-si infrumuseteze inconsecventa si lasitatea sa de
liber-eugetator en bombasticele denumiri de religie si
crestinism...

I cd

lal

356

V.

I. LENIN

Xii trebuie sit sprijinim lasitatea acelora care vor sa

prezinte lepadarea de credinta, drept o restabilire a adevaratului crestinism i, in felul acesta, nu vor sa renunte la
denumire. Este necesar sA fie discreditata denumirea pentru
a nimici lucrul ca atare...
Social-deinocratia nu vrea sit respinga ceea ce cretinismiii contine ca adevar etern, buniloara mortificarea trupului

ca un bun antidot impotriva apetiturilor extraconjugale

sari dragostea pentru intreaga omenire, care se situeaza
mai presus de aceea fata de nationalitate, oricare ar fi ea.
Dimpotriva, ea se mentine ferm pe aceasta pozitie, chiar

daca restul lumii se lasil stapinit de o ura salbatica impotriva

francezilor. Numai ca ea nu vrea, asa cum face crestinismul,

si in general religia, sa prezinte nfl adevar omenesc drept

sfintenie cereasca...

*i noi vrem sa-1 iubirn pe dusmanul nostru, sa facem

bine celur ce ne uraste, dar minim atunci cind el va fi facia
inofensiv, cind va fi doborit la pamint. Pina atuncr spunem
impreuna cu Herwegh:
Vezi, dragostea nu poate izhavi
*i fericire s aduca nu e-n stare.
Al urii palos lanturi va zdrobi
*i liber fi-va atunci fiecare.
Destul iubit-am pin-acum
Doar ura poate s ne izbilveasca ;

*i pin'ce mina ni s-o face scrum

Va sti in dusmani sa loveasca!
2

[51-56] Libertatea stiintifica, care pune toate lucrurile

cc

oi

farii nici o exceptie, in slujba omului, este complet

antireligioasa. Adevarul religios consta tocmai in faptul ca

proslaveste in mod nefirese o anumita calitate fireasca profana,

MCC

c o scoate din suvoiul viu al vietii i o condamna sa zacil

in aceasta mocirla religioasa:
Asadar, stimati tovarasi, atunci cind en, adeseori, asociez
adevarului comun calificativul ostiintific b, prin aceasta
vreau sa spun doar ca adevarul stiintific poarta si el dentsmirea de profan sau comun. In acest punct este nevoie de
claritate, deoarece clericalismul stiiiitific face incercari
serioase de a da sprijin celui religios. Am termina foarte
repede cu superstitiile cele mai grosolane dad, degenerate
orcituri n-ar cauta pretutindepi 1acupele tiintei pentru a-Oi

oBSERVATII PE MAkGINEA CARTE LUI DIETZGEN

357

depune ouale in ele. 0 asemenea lacuna o constituie in primul

rind domeniul teorie] cunoaterii, greita intelegere a spiritului uman. Dupa cum fenomenele amenintittoare ale naturii

OCOC

CCM

Ii fac superstitioi pe laponi i pe locuitorii Tarii de Foc,

tot tip, i miracolul launtric al procesului nostru de gindire
il impinge pe profesor in bratele superstitiei. Ind& i cei mai
luminati liber-cugetatori, care s-au dezbarat deja de religie
i de denumirea de cretin, tot se mai impotmolese in mocirla

ignorantei religioase atita timp cit nu fac o distinetie clarrt

intre adevarul religios i simplul adevar, atita timp cit organul adevarului, facultatea de cunoatere, este pentru ei un
domeniu obscur. Dupa ce tiinta a materializat tot ce este
ceresc, profesorilor nu le mai riimine altceva de facut decit
srt ridice in ceruri profesiunea lor, care e tiinta. tiinta academic& trebuie, dap& parerea lor, sa fie de alta ealitate, de alai
naturii (keit este, buna.oara, tiinta taranului, a zugravului

sau a fierarulni. Agricultura tiintifica se deosebete de obi-

nuita gospodarie taraneasca numai prin accea ca regulile

i cunotintele ei despre aa-numitele legi ale naturii sint
mai generale i mai cuprinzatoare...
Avem tot dispretul pentru frazele emfatice despre oinstructhine i tiintao i pentru toate discursurile pe tema Amnurilor ideale* pe care le rostesc in prezent lacheii diplomat],

care incearea azi sa prosteasca poporul cu idealismul lor

preznintios, la fel cunt pe vremuri preotii pagini incercan
inele en ajutorul primelor secrete ale naturii, care eran
cnnoscute doar de ei...
segl

Profesori prini in mrejele religiei incearca sa transform imparatia lui dumnezeu intr-o imparatie a spiritului
tiintific. Dupa cum diavolul este antipodul lui dumnezeu,
tot aa i antipodul profesorului clerical este materialistul.

Conceptia materialist& despre lume este tot atit de veche

ca i necredinta religioasa. Amindourt, pornmd de la o conceptie primitiva, s-au dezvoltat in secolul nostru i au capatat
treptat o pregnanta tiintifica. Dar eruditia academic& nu
vrea sit recunoasea acest lucru, deoarece concluziile democratice pe care le implicit materialismul pun in pericol preaonorabila lor pozitie sociala. Feuerbach spune: (*Este caracteristic pentrn un profesor de filozofie crt el nu este filozof
i, invers, este caracteristic pentru un filozof ca nit este profesor *. Dar astazi am ajuns i mai departe. Nu numai filozo-

fia, dar i tiina in general a lasat in mina pe slujitorii ei.

I cd

N.B.

al cej

n.
I cc

358

V.

I. LENIN

Chiar acolo unde tiintele autentic materialiste au pus stripinire pe o catedril, in ele continua sE persiste, sub forma unor
ramaite idealiste, unele ramasite de absurditate religioasa,

antistiintifica, asemilnitoare cu cojile de on de pe un pui

nou-niscut...
Nevoia socialist& de a se proceda la o repartizare popularli,
dreaptil, a produselor face siti fie necesar& democratia, domi-

natia politic& a poporului, si nu tolereazi dominatia unei

IT(

clici care, en veleitatile ei intelectuale, cant&

insuseascit
partea leului.
Pentru a mentine acest egoism infumurat in lirnitele lui
rationale este necesar sa intelegem dar raportul dintre spirit
i materie. In felul acesta filozofia devine o chestiune care
intereseaza indeaproape clasa muncitoare. Dar prin aceasta,
stimati tovarasi, nu vreau de loc sa spun cii fiecare muncitor

trebuie neap&rat sa devina filozof si sit studieze raportul

dintre idee i materie. Faptul cit minciim cu totii piine nu
ne ding& pe toti s& cunoastem metesugul morarului i pe
acela al brutarului. Dar, asa cum clasa muncitoare are nevoie

/ de moran i de brutari, tot asa ea are nevoie de cercetigori

temeinici care sa cerceteze cAile tainice ale slujitorilor lui
Baal i sit dea in vileag tertipurile lor. Adeseori muncitorii
manuali nu-si dau Inc& seama de imensa valoare pe care o
are munca intelectuala. Un instinct infailibil le spune ca
scribii care dan tonul in epoca noastril burgheza sint adversarii lor firesti. Ei vEd cum sub paravanul legal al muncii
intelectuale se practica indeletnicirea de pungas. De aici si
tendinta, lesne de inteles, de a subaprecia munca intelectuali
i
a o supraaprecia pe cea fizicit. Impotriva acestui materiaocN.B.
lism grosolan trebuie dusa lupta...
Pentru emanciparea ei, clasa muncitoare trebuie si-td
insupasca pe deplin tiinta secolului nostru. In ciuda superioritatii noastre numerice i a fortei noastre fizice, numai cu
N.B. sentimentul de indignare fat& de nedreptatile pe care le
induram, nu vom putea impune eliberarea noastra. Trebuie
sa ne yin& in ajutor armele intelectului. Dintre feluritele
cunostinte din acest arsenal, teoria cunoaterii, sau epistemologia, adicrt intelegerea metodei stiintifice de gindire,
O.
constituie o arm& universal& impotriva credintei religioase,
N.B.
\pe care o va izgoni din ultimul i cel mai tainic ascunzi
al ei.
Credinta in zei si semizei, in Moise si proroci, credinta
in papa, in Biblie, in imparat, in Bismarck i in guvernul

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI toIETZGEN

359
I

lui, pe scurt credinta intr-o autoritate va fi definitiv lichidata prin tiinta spirituluL..
Lichidind astfel dualismul spirit-materie, aceasti tiintit 1 N.B.
rdpete ultiinul suport teoretic impirtirii de pini_ acum in
N.B.
stipinitori i stapiniti, in asupritori i asupriti...
Spiritul nu e un strigoi i niei suflarea liii dumnezeu.
I

Idea litii i materialitii sint cu totii de acord ci el face parte

din categoria <ducrurilor pitininteti s, ci ii are sediul in capul
omului i nu este altceva decit o expresie abstracta, o denumire colectivi pentru gindurile care se succed unul pe altul...

r3

ct

Dupi cum linia i punctul nu sint altceva decit nite

notiuni matematice, tot aa i opozitiile nu sint lucruri reale,

ci doar nite natiuni logice, ceea ce inseamni ca ele nu au decit

o valoare relativ. Numai prin comparatie micul e mare

i marele e mic. Tot aa i trupul i spiritul sint doar nite

contradictii logice, iar nu reale. Trupul i spiritul nostril
sint atit de strins unite intre ele, cit nu ne putem inchipui cc
o munci f izicii fir& un adaos intelectual ; pini i cea mai
simpli mune& manual& implick o participare a mintii. Pe
de alti parte, credinta in metafizica sau in caracterul imate- ct
rial al muncii noastre intelectuale este o absurditate. Chiar
i cercetarea cea mai abstract& cere un oarecare efort al
trupului. Orice mune& omeneasci este in acelai timp intelectuali i fizicii. Cine intelege cit de cit din tiinta spiritului
tie ci gindurile nu provin numai din creier, adick in mod
subiectiv din materie, i cit intotdeauna ele au drept obiect
sau continut un material oarecare. Substanta creiorului este
subiectul gindului, iar obiectul lui este materialul infinit c(N.B.
al lumii...

[58-59] La fel cum mecanicul piistreazi cu mai multi grijit un

cui mic decit o roan, mare, tot aa i noi cerem ca produsul muncii
noastre si fie repartizat dupd tiecesitdti, ca cel tare i cel slab, cel ager
i cel greoi, forta intelectual& i cea fizici, in misura in care sint ome-

neti, si lucreze laolalti i sit se bucure impreuni de produse, intr-o

comunitate cu adevirat umand.
Impotriva acestei cerinte, stimati tovariii, se ridici

religia. Si nu numai religia cunoscuti de toti, nu numai

religia oficiali, obinuiti a popilor, dar i cea mai purrt

0 mai sublimi religie profesorali a unor idealiti confuzi...

Cretinismul vrea sit stipineasci lumea, invocind originea
sa divini. 7,1darnici stradanie Fari sit-0 dea seama i fari
sii vrea, el este dominat de natura lucrurilor...

N.B. HI

V.

360

I. LENIN

Adevarul simplu, tiintific nu se intemeiazti pe persoana.

Iccl N.B.

/\<

Temeiurile lui sint in afara*, in ma:teriahd lui, el este un

adevar obiectiv...
Vom cinsti pe oamenii mari care lumineaza drumul nostru
cu faclia n
dar ne vom bizui pe spusele lor numai

atita timp cit ele sint bazate pe realitatea materiala.

V

[60-67] Dupa cum simtim cu totii nevoia practica de a

ajunge stapini pe lucrurile din lumea asta, tot aa simtim
cu totii nevoia teoretica de a le sistematiza. In toate vrem
sa cunoatem inceputul i sfiritul. Toatii aceasta zarva.
asurzitoare in legatura cu o religie inevitabila, nepieritoare
i universal& are la baza ei o farima de adevar. A contesta

PR

pur i simplu acest lucru inseamna a te situa pe acelai plan

cu nihilismul rus, care, pe blind dreptate, a fost izgonit din
Internationala204...

13,7
oc

a N.B.

Omul are nevoie de o continuitate rational& in mintea sa

pentru a avea posibilitatea sE introduca o continuitate rational& in viata. tii noi, democratii i aparatorn Comunei din
Paris, simtim o asemenea nevoie. De aceea misiti i flecari
slugarnici ne vor fi atribuind, poate, o religie. Respingem cu
toata hotarirea acest cuvint. 5i asta nu pentru ca nu ne-am
da seama CE intre intelepciunea religioasa i cea socialdemocrat& exista ceva inrudit sau comun, ci pentru ca vrem
sit subliniem deosebirea, pentru ca, nu numai in forul nostru
interior, dar i in manifestarile noastre exterioare, cu fapta
i cu numele, nu vrem sa, avem nimic comun cu treburile
popeti...

Religia primitiva a inceputului s-a civilizat, devenind cretinism,

filozofia a chis civilizatia mai departe i, dupil numeroase sisteme instabile, efemere, a reuit in sfirit sa creeze sistemul nepieritor al tiintei,
sistemul materialismului democrat...
Ne numim materialiti. Dupit cum religia este o denumire generic&
pentru felurite confesiuni, la fel i materialismul este o notiune elastica...
* Cittnd acest pasaj In sMaterialism si empiriocriticisms, V.I. Lenin da, In paeantest, urmitoarea explicatie: eadiel In atara persoaneie (veil Open complete, vol. 18,
Buouretiti, Editura politici, 1.103, e(1. 3 doua, p. 251).

Nota red.

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

Materialistii filozofici se caracterizeaza prin aceea ca

ei asaza la inceput, in frunte, lumea corporall, iar ideea,
sau spiritul, o privesc ca pe o consecinta, in timp ce adversarii notri, procedind in maniera religiei, deduc lucrul din
cuvint (i dumnezeu a zis... i s-a facut... *), deduc lumea
corporala din idee. 0 argumentare stiintifica serioasa le-a

361

HI

lipsit pin& acum i materialistilor. Acum noi, social-democratii,

ne dam denumirea de materialiti, cu care ar vrea si ne

umileasca adversarii nostri, fiindca stim ca aceasta denumire

injurioasi a ajuns O. fie iarasi o cinste. Cu acelasi drept am
putea si ne denumim i idealiti, deoarece sistemul nostru
se bazeaza pe rezultatele generale ale filozofiei, pe o cercetare stiintifice, a ideii, pe o cunoastere exacta a naturii spiritului. Cit de putin sint in stare adversarii noltri s ne inteleaga, se vede din insasi denumirile contradictorii pe care ni le
dau. Ba sintem taxati drept niste materialisti grosolani, care

PP

nu viseaza altceva decit bunuri materiale, ba ni se spune, atunci

end este vorba de viitoarea lume, comunist, el sintem niste

idealiti incurabili. In realitate, noi sintem i una fji alta.
Idealul nostru este realitatea adevarata, sensibila ; idealul
social-democratiei este material...
Asadar, incepem sa meditam la ceva, dar niciodatli nu
meditam asupra inceputului insusi. Noi tim, o data pentru

totdeauna, ca orke gindire trebuie s porneasca de /a un

inceput dat, de la un fenomen pamintesc i el, prin urmare,
intrebarea despre inceputul inceputului este lipsita de sens
i contravine legii generale a gindirii. Cine vorbete de inceputul lumii asazit acest inceput in timp. i atunci se poate

pune intrebarea: ce era inainte de inceputul lumii? Era

nimic" iata done,' cuvinte care se exclud intre ele...
Intreaga metafizica pe care Kant o desemneaza sub
denumirea de problema diviniti4ii, libertatii i nemuririi,

pp

a
N.B.

este definitiv lichidata in sistemul nostru prin cunoalterea

faptului c intelectul i ratiunea sint nilte facultti absolut
inductive. Inseamni ci lumea devine perfect inteligibili
daca sistematizam sau impartim lucrurile supuse cercetarii, N.B. p

potrivit insuirilor lor generale, in clase, specii, notiuni, genuri

etc. Este un adevar banal, pe care nici n-ar trebui sa-1 pomenim dad., credinta in minuni sau superstitia n-ar continua
se, flecareasca despre deductie...
Prin contributiile lor, somitatile filozofice au ficut ca
lucrurile sa progreseze Edit de mult, incit noi, social-democratii, ridicindu-ne pe umerii lor, intelegem perfect de bine
45

Lenin

Opens complete. vol. 4,

862

V.

I. LENIN

natura mecanica a oriarei cunoagteri

religioase, specuative sau matematice. Ideea c un asemenea rezultat tiin-

N.B.

tific are o nuantit partmicii, pare, ce-i drept, contradictorie, dar e totugi ugor de inteles, deoarece social-democratia

N.B.

este un partid care nu apArA, interese inguste de partid, ci

interesele intregii
Misticismul filozofic este o rinii nedigerata, a credintei religioase. Pentru a termina definitiv cu amindouti este
necesar s intelegem c5, nu faptele se bazeaz5 pe ratiuni
N.B. la I logice, ci, invers, ultima ratiune a oricrirei logici o constituie

faptul, existenta sau concretul.

Trebuie s cer scuze tovargilor c ii plictisesc cu asemenea

N.B.

sz

aminunte. tjn & putini sint aceia care ar vrea sa, se adinceasc in asemenea explicatii am6nuntite, dar acegti putini
sint i ei de ajuns. Dupri, cum este de prisos ca toata lumea sa,
calculeze mersul planetelor, tot aga este necesar ca unii dintre

noi sii, of ere inaltilor reprezentanti ai gtiintei oficiale materialul

cu care ei sa-si puna, mintea la incercaro...
Cind poporul se aduni laolalta; i li exprima, sentimentele i gindu-

rile, impotriva lui sint asmutiti jandarmii. Este asta un sistem, o logicE
sau o consecventrt? Firegte a este I Este sistemul m1rEviei I Tot ce fac
gi co spun ei (ideologii tordinii existente *. Nola red.) se reduce la
urmatoarea idee
noi sintem crema societhitii i vrem sa raminem

astfel pe vecie...
VI

[67-70] 0 datE cu trecerea timpului apar fenomene noi,

experiente noi, lucruri noi, care nu erau prevEzute. Ele

nu se potriveau cu sisternul existent, gi de aceea a trebuit
de fiecare data, al se introdua un sistem nou, pin& cind,

:N.B.

"

cox \

oc

in cele din urrnE, noi, social-democratii, ne-am dovedit a fi

destul de degtepti pentru a avea un sistem deajuns de cuprinzitor pentru toate fenomenele prezente i viitoare...
Intreaga gtiinta nu se poate concentra niciodata, intr-un
singur om gi, en atit mai putin, intr-o singurE notiune. B.
totugi, eu afirm c5, dispunem de o asemenea concentrare.
Nu e oare concentrata, in notiunea de materie intreaga materialitate a lumii?...
Tot aga, orice cunoagtere are o forma comuna, universalii,

II care e metoda

Inductia este un lucru cunoscut in gtiintele naturii;

ea contine o intelepciune universaIrt sistematicit,

CUT c;I

OtSERVATII

E MARGINEA CARTII LUI toItTZGEN

menita sa inlature intreaga fanfaronada.

zofica i politica

religioasa, f iloasta este o achizitie a social-democratiei.

863

Darwin ne invata c5 omul descinde din animal. i el

face, de asemenea, distinctie intl.:, animal si om, dar numai
ca intre doua produse ale uneia i aceleiai materii, ca Intro
doua specii ale aceluiai gen, ca Intre della consecinte ale
aceluiasi sistem. 0 asemenea separare sistematica In aplicarea ei consecventa e la fel de necunoscuta adversarilor
notri ca i unitatea rationala. Cum sa nu lauzi in acest caz
vechea respectabilitate religioasa I Ea, cel putin, avea un
NB a
sistem. Lumea asta i lumea de apoi, stapini i robi, credinta
i tiint
totul se afla sub conducerea unici a aceluia care
spune: oEu sint domnul dumnezeul tau
Diavolul era pe atunci doar o unealta, iar viata paminteasca nu
era altceva decit o perioada de incercare inainte de a intra In viata
venica. Un lucru era subordonat celuilalt, exista un centru de gravitate,
un sistem. Cel putin in comparatie cu hibriditatea i francmasoneria
moderna, pe atunci totul era dintr-o

Rautatea reactionara a presimtit consecintele revolutionare ale sistemului inductiv. Maestrul Hegel a acoperit

cu cenua, focul pe care el insui 11 aprinsese...

Potrivit sistemului religios, dumnezeu este eultima
ratiune,. Francinasonii idealiti cred ca pot argumenta totul

cu ajutorul ratiunii. Materialitii pasionati cauta in tainicii

atomi cauza a tot ce exista, In timp ce social-democratii N.B. 13
demonstreaza totul pe cale inductivd. Noi urmam, in principiu, o cale inductiva, Alia stim ca nu prin deductie, din
ratiune, putem obtine cunotinte, ci numai din experienfd,
P.
cu ajutorul
[72-75] In locul religiei, social-democratii pun o sistematica

intelepciune paminteasca.

Aceasta intelepciune ii gasete motivarea, oultima ratiune o, in

situafiile concrete. Intelepciuma celorlalti oameni progresiti face acela0

lucru in stiintele naturii i procedeaza la fel de rational in mediul fami-

lial i in relatiile profesionale. Numai atunci cind este vorba de treburile statului, ea incearca sa-i gaseasca argumente, daca nu in cuvintul
domnului, atunci cel putin in revelatii ale ratiunii...
Folosirea unuia i aceluiai cuvint adoarme foarte uor

ratiunea, intocmai ca un Taal nostru". De aceea, ca o

variatie, vreau sa dau sistemului nostru denumirea de osistem poc

al adevarului experienteio.Flecarii din celelalte partide vorbesc I
25*

334

V.

I. LENIN

Inc& despre adevarul divin, despre cel moral, logic s.a.m.d.

Dar noi nu cunoaltem adevax divin sau adevar omenesc, noi

cunoastem doar un singur adevar, cel empiric. Putem sa-i

dam denumiri speciale i sa-1 clasificam, dar criteriul general rimine. Oricare ar fi denumirile ce li se dau, adevarurile

N.B.
4.

se bazeaza intotdeauna pe experienta real, material, fizica...

))

Oricit de diferite ar fi, marl sau mici, ponderabile san

imponderabile, spirituale sau corporale, toate lucrurile din
lume au comun faptul ca sint obiecte empirice pentru facultatea noastr& de cunoastere, c ele constituie materialul
empiric al intelectului...
Ce ne poate Impiedica in acest caz s& subsurram toate lucrurile sub notiunea de *adevax empiric e sau ofenomen empiric*?

Cid dup& aceea le putem imparti In substante organice

anorganice, elementare si compuse, in forte fizice si morale,
bune si rele etc. etc. Prin faptul ca genul este comun, toate
contradictiile sint conciliate si rezolvate. Totul se afl& pus
in aceeasi oala. Deosebirea consta doar in forma, caci in
PP

esent& toate fenomenele sint de acelasi ordin. Ultima ratiune

a tuturor lucrurilor e fenomenul empiric. Materialul obtinut
din experient& poarta denumirea de substant& initial& generala. El este absolut, etern i omniprezent. Acolo unde inceteazi el, inceteaza i ratiunea.

Sistemul inductiv poate fi denumit pe bun& dreptate

si sistem dialectic. Aici constatam ceea ce intr-o masura tot

mai mare este confirmat de stiintele naturii, Ii anume ca
pina i deosebirile esentiale nu sint decit deosebiri de grad.
Cu oricita precizie am stabili criteriile care deosebesc orga-

1a

N.E.

nicul de anorganic, regnul vegetal de cel animal, natura

ne arat& totusi ca granitele dispar i ca toate deosebirile

opozitiile se contopesc. Cauza devine efect i efectul devine

cauza. Adevrul se fenomenalizeaza i fenomenul e adevarat.
1i

Asa cum caldul e rece, iar recele e cald i ambele notiuni

difer& intre ele doar Ca grad, tot asa relativ
binele este
flu i raul este bine. Toate acestea sint relatii ale uneia al
aceleiasi rnaterii, forme sau specii ale experientei fizice...
Duinnezeu, ratiunea put* ordinea moral& universal& si
multe altele nu constau din material empiric ; ele nu sint
forme ale fenomenelor fizice, si de aceea negam existenta
lor faptic. Dar si notiunile acestor obiecte ale mintii au
aparut pe cale fizic& si au o existent& faptica. Cuvintelor

jf *experimental, fizic e etc. li se atribuie, de obicei, un sens mai

limitat si de aceea en le completez prin cuvintul: *empiric....

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

365

MORALA SOCIAL-DEMOCRATIEI
DOUIL PREDICI
(411OLKSSTAAT., 1875)

[77] Partidul nostru, stimati tovariii, vrea s inf&ptuiasc& ceea ce au urmirit oamenii cu vederi inaintate din
toate timpurile i apartinind tuturor popoarelor: vrea si
instaureze adevrul i dreptatea. Noi nu vrem adevrul

i dreptatea popilor. Adevrul nostru este adevrul material,

corporal sau empiric al tiintelor exacte, lie care mai intii

cc

vrem sa-1 cunoatem, iar dup& aceea s-1 punem in practick...

In ultima mea prelegere am aritat in mod amnuntit

cum noi, democratii internationali, ne intemeiem In mod siste-liconfer*

matic toate ideile noastre pe fapte corporale sau empirice.

Sistemul. insui trebuie si-i gseasc& o justificare in lumina moralei contemporane. Fiindc& nici legii morale nu-i
atribuiin vreo important& deck in masura in care ea poate fi
fundamentat& in mod materialist...

[79] Intr-adeviir, <amoral liber* nu e mai putin moral decit limitarea cretini la o singur& sotie legitim, i ceea ce ne revolt& pe noi

la poligamie nu e atit marea diversitate a dragostei, cit venalitatea

femeii, degradarea omului, domnia infam& a mamonului...
[81-82] Aici trebuie s le explic tovarilor, pe scurt i
exact, ce este in esent& moralitatea i in ce const& adevarata
moral. Sprijinindu-ne pe sistemul nostru materialist, in

asemenea cercetari s& ne oprim, in primul rind, asupra

materialului, in cazul de fat& asupra materialului moral.
Cu aceast& ocazie ne vom mentine la terminologia curentii,

general admis. Adevrate castane sint acelea care pretutindeni in lume poart, in acceptia obinuit, denumirea
de castane...
oompari.

Nota traci.

366
N.B.

V.

JJ

I. LENIN

Numai materialismul economic, numai organizarea comunistli a muncii fizice, spre care nitzuiete social-democratia,
va uni intr-adevEr omenirea...

In gura unui socialist, dezvoltarea omeneascit nu este

ceva ideal, nu e desivirsirea spirituall, pentru care nu exist&

o unitate de miisur& material& si pe care in mod arbitrar

o putem interpreta In diferite feluri. Dup& pirerea noastrii,
asa cum am mai aritat, dezvoltarea omeneasc& const& in
capacitatea crescindl de a pune natura In slujba omului.
Pentru atingerea acestui scop mret, religia, arta, timta
si morala nu sint decit simple actiuni...
[85-87] Oamenii cu mintea siinnoas5. tiu azi c& ideile

N.B.

regnului vegetal sau ale celui animal n-au servit drept model

obiectului lor, ci, dimpotrivii, au fost copiate dup& el san

abstrase din el...
Pentru adversarii notri, noi, socialitii, sintem nista
omaterialitio, adicE nite oameni lipsiti de aspiratii ideale,
care ca niste mitEriii nu vor sE tie decit de ceea ce se poate
minca sau bea, sau care, cel putin, consider& ci month sa fie luat

in seam& numai ceea ce se dovedeste a avea greutate. Pentru

N.B.

a ne pune intr-o lumina cit mai defavorabil, ei folosesc

cuvintul materialism in sensul lui cel mai marginit si mai
mhos. Acestui idealism rafinat noi ii opunem adevErul nostru

moral: o idee sau un ideal care are o intruchipare sau care

cant& s& capete viata. Unde yeti mai gEsi, in cer sau pe pamint, un ideal care s& fie intr-adevEr atit de rational, atit
de moral si de mdret ca ideea democratiei internationale?
In aceast& idee cuvintele despre iubirea cretin& trebuie sa,
capete o forma. materiali. Jalnicii frati intru Hristos trebuie
sE devini frati de actiune si de luptE pin& cind, in cele din

urmE, aceast& vale a plingerii care e religia sal fad), loc unei
adeviirate domnii a poporului. Amin!
[93] Cine vrea s& vad& in aparitia universului o cauz& divin, cine
incearc& s& gEseasci adeviirul in purl meditatie si sit obtind binele i

(p)bis

raul din universul hiuntric al omului dovedete cE merge pe acelasi

drum gresit al deductiei pe care oamenii, ca s& zicem aa, gindese cu
pintecele i cant& sa priceapi cu inima...

OBSERVATII PR MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

367

FILOZOFIA SOCIAL-DEMOCRATA
VOTE PRELEGERI
(IVOLKSSTAATb, 1876)

[94-97] Primii socialiti englezi i francezi, care au prevazut furtuna

Inc& de la sfiritul secolului trecut, i-au dat bine seama de caracterul
rapace i ipocrit al scavalerilor proprietatii libere e...

Dar ei n-au inteles prea bine ca, singurul remediu eficace pentru

maladia societatii se ail& in insii nature lucrurilor, ci procesul mondial

incontient nu numai c& pune in fata noastrii problema, dar ofer5, i
cheia solution&rii ei...
iat5, c5, i-au fricut aparitia tovar5ii notri Marx i

Engels, care irnbin& orientarea lor socialist& i dragostea lor

nemirginita pentru cauza poporului cu preguitirea filozofic&
necesar& pentru a putea, in sfirit, sit se ridice, i in domeniul

N.B.

tiintelor sociale, de la ipoteze i dibuiri pin& la inaltimea

eunoaterii pozitive. Filozofia le-a dezvaluit principiul funda-

mental potrivit cRruia, In primil instanfii, nu lumea trebuie

s se conformeze ideilor, ci, dimpotrivi, ideile unneaza. si se N.B.
conformeze lumii. De aici ei au tras concluzia c5, adeviratele
forme de stat i institutii sociale nu pot fi g&site intr-o form&
finiti in lumea luntrica, a spiritului, cu ajutorul unor rationamente speculative, ci trebuie deduse in chip materialist
N.B
din conditiile obiective...
Marx a fost primul care a inteles c5 fericirea omenirii privi1a In
ansamblu, nu depinde de vreun politician luminat, ci de forla productivei a muncii sociale.
El a inteles
i aceast& intelegere constituie piatra de temelie a
tiintelor sociale
c5, fericirea omenirii depinde de munca materiali,
iar nu de nite fantezii spiritualiste. De acum inainte nu mai cautam
aceast fericire in revelatii religioase, politice sau juridice, ci vedem
cum ea crete in mod mecanic din dezvoltarea aqa-numitei economii
nationale. Nu tiinta i instructiunea ne vor educe fericirea, ci munca

368

V.

1. LENIN

productiva, care, in treacat fie zis, devine, cu ajutorul stiintei si al

mstructiunii, din ce in ce mai productiva.
Aici se pune intrebarea: ce este primordial munca
mecanica sau stiinta spiritualista? Privita superficial, aceastit
intrebare pare a fi o simplit cazuistica sofistica, dar in realitate ea prezint& o mare important& pentru formarea unei

pared juste. Este vorba aici de aceeasi veche intrebare:

N.B. ((esti idealist sau materialist?

iar acum ea este atit de precis

formulata, c& nu mai poate A existe nici un dubin in

privinta raspunsului pe care urmeaz& sa-1 dam. Fiindca noi,

socialistii, recunoastem primatul muncii obrute*, sintem
prezentati ca niste oameni care desconsider& cultura...

Se pune intrebarea: care este factorul prim gindirea

sau existenta, teologia speculativa sau stiintele naturii bazate
pe metoda inductiva? Oamenii se mindresc
si au dreptul sa
se mindreasca
cu mintea lor, dar ei nu trebuie sa fie atit
de naivi incit sa-si inchipuie ca ceea ce e primordial pentru ei
este si primul lucru in lume. Idealistii sint aceia care exage-

N.B.

reaza valoarea intelectului uman, care il divinizeaza si ii

N.B.

atribuie miraculoase insusiri religioase sau metafizice. Aceasta secta descreste pe zi co trece, si chiar ultimele ei ramisite

sint constituite din oameni care de mult s-au lepadat de

superstitia religioasd, dar care, totusi, nu pot A renunte
la tcredinta, ca astfel de notiuni ca dreptate, libertate,
frumusete etc. creeaz lumea oamenilor. Acest lucru este,

intr-o oarecare masura, adevarat, dar mai intii de toate

exist& lumea materiala si ea creeazi contmutul notiumlor
noastre, ea hotaraste ce trebuie sa Intelegem, propriu-zis,
prin libertate, dreptate etc. Este extrem de important sa, ne

N.B.

dam bine seama de esenta acestui proces, fiindca din el rezult&

metoda prin care urmeaza sa dam notiunilor noastre un conspiritul

tinut corect. Intrebarea: care este factorul prim
este marea intrebare general& cu privire la
sau materia?
adevaratul drum al dreptatii si la drumul drept al adevarului...
[100-101] Unanimitatea teoretica a social-democratiei,
care a fost subliniata de noi mai sus, e intemeiata pe faptul

ca noi nu mai cautam mintuirea in planuri subiective, ci

vedem ca ea rezult& cu imperioasi necesitate din mersul
mevitabil al lumn, ca un produs mecanic al ei. Nina nu ne

N.B.
N.B.

111

amine altceva de facut decit sa, ajutam la nasterea ei. Procesul universal irezistibil care a dus la aparitia planetelor si la
formarea treptati, din substantele lor fluide-incandescente,

OMEItVATII PE MARGiNEA dAkTII Lul bIttzdkig

869

a cristalelor, plantelor, animalelor i oamenilor, ne Impinge

tot atit de irezistibil spre o folosire rationala a muncii, spre
dezvoltarea necontenit a fortelor de productie...
Certitudinea social-democratiei se bazeazi pe rizecanismul progresului. Ne dam seama c nu depindem de bunavointa cuiva. Principiul nostru este pur mecanic, iar filozofia noastra este materialista. [101] Dar materialismul socialdemocrat este mult mai bogat gi mai temeinic fundamentat
decit oricare dintre sistemele materialiste care 1-au precedat.

El a intuit in mod clar opusul sari

ideea

i 1-a inglo-

bat in sistemul situ, a pus pe deplin stapinire pe lumea con-

ceptelor, a lichidat contradictia dintre mecanica gi spirit.

Spiritul negatiei este pentru noi totodata pozitiv, elementul
nostru este dialectica. Cind am sa ma eliberez de povara
spune Marx intr-o scrisoare particulara II
economica*
arn sa scriu o eDialectica*. Adevaratele legi ale dialecticii ll N.B.
le gasim deja la Hegel, ce-i drept 1ntr-o forma mistificata. II
Aceasta forma trebuie acum inlaturata 005. Dar, cum ma
tern c o sa treac multi vreme pin ce Marx ne va face
placerea sa scrie lucrarea promisa gi cum din tinerete am
studiat indeaproape gi de unul singur aceasta ten* am sa
incerc sa ofer mintilor avide de cunogtinte posibilitatea de a

cunoagte cite ceva din filozofia dialectica. Ea este astrul II N.B.

central din care pornesc razele care ne-au luminat nu numai
economia, dar i intreaga dezvoltare a civilizatiei, i pina la
urma va lumina, desigur, i intreaga gtiint, pina la oultimele
ei ratiunie.
Tovaragii gtiu ca eu nu am trecut prin gcoli inalte i ca
sint un simplu pielar, care gi-a insugit filozofia ca autodidact.
Pentru lucrarile mele filozofice pot dispune doar de orele
mele de ragaz. De aceea imi voi publica articolele mele la
anumite intervale i voi fi mai putin preocupat de legatura
dintre ele cit de dorinta ca fiecare sa poata fi citit separat.
cum eu nu pun prea mult pret pe boarfele eruditiei, imi II N.B.
va fi mai ugor sa evit orice prolixitate i sa las la o parte tot
ce n-ar face decit sa ingreuieze intelegerea...

II
[102-104] In prefata la aSituatia clasei muncitoare Tin
Anglia*, Friedrich Engels vorbegte deja despre invingerea
filozofiei de catre Feuerbach26. Dar Feuerbach a avut atita
bataie de cap cu teologia, incit n-a prea avut timp i nici
chef ca sa repurteze o victorie definitiva asupra filozofiei...

N.B.

V.

3'70

I. LENIN

Un batrin care doreste sa-si triliasca Inca o data viata

de la inceput nu vrea, propriu-zis, s-o repete, ci s-o imbunata-

teasca. El ii da seama ca drumul parcurs de el a fost gresit;

dar in acelasi timp el inclina, pe cit se pare, spre concluzia
ca, mergind pe acest drum, a avut multe de invatat. 0 atitudine la fel de critica ca aceea manifestata de acest btrin
fat& de trecutul sail are si social-democratia fat& de filozofie.

Aceasta din urma se afla tocmai pe drumul gresit pe care a

trebuit sa se rtaceasca pentru a ajunge s cunoasca adeviratul drum. Pentru a putea pasi pe drumul cel bun si a nu te
sehr lasa derutat de toate absurditatile religioase i filozofice, tre-

gut! buie sa studiezi temeinic cel mai gresit dintre drumurile

gresite, adica filozofia.
Cine va lua in sens literal aceasta cerinta va gasi, desigur,
ca e absurda...
Tot ce are o existenta real& este supus unei continue
schimbari i milearea lumii este atit de nemarginita, hien

N.B.

III

in fiece clip& nici un lucru nu mai este ceea ce a fost inainte...

Social-democratia s-a pronuntat impotriva areligiei. st

eu insist aici ca ea sa se pronunte si impotriva dilozofiei *.

Despre o tfilozofie social-democrata* cred ca, nu poate fi
vorba decit pentru etapa de trecere. Pe viitor Insii, dialectica
sau teoria general& a tiintei va fi o denumire cit se poate de
potrivita pentru acest obiect critic...
[106-108] La toti acestia [la profesori i la docenti.
Nola red.] ai sa gasesti, intr-o masura mai mare sau mai mica,
ramasitele de mistica fantastica, superstitioasa, care le intuneca vederea. Un exemplu concludent ne-a oferit recent domnul
von Kirchmann, care, in a sa *Prelegere filozofica pe intelesul
tuturor (dupa cum se vede din darea de Bearrnii aparuta in

1876 Volkszeitung" cu data de 13 ianuarie a.c.), spune cii filozofia nu este nici mai mult, nici mai putin decit stiinta
celor mai inalte concepte ale existentei i cunoasterii...
Avem de-a face si de data asta cu vechea noastra cunostinta, care
se prezinta intinerita. Ea poarta acum denumirea de astiinta celor mai
inalte concepte ale existentei i cunoasterii*. Asa se numeste ea intr-o
*limb& pe intelesul tuturor
Si admitem ca filozofia i stiintele naturii ar
avea acelasi obiect, ca ar face uz de aceleasi mijloace, dar cii le-ar folosi in alt mod. Fara sa vrei,
iti pui intrebarea: i ce rezulta din aceasta deosebita folosire? Rezultatele stiintelor naturii sint

cunoscute. Dar cu ce se poate lauda filozofia?

Yon Kirchmann ne dezvaluie secretul: ea apari

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

religia, statul, familia gi morala. Agadar, filozofia

nu este o ctiinta, ci un mijloc de aparare impotriva

social-democratiei. Tn acest caz, nu e de mirare

c4 social-democratii ii au filozofia lor proprie,
particularil...

tiintele speciale*, ca i bunul-simt in general,

Ii obtin cunogtintele, cu ajutorul intelectului,

371

Behr

gut I

Erfahrung=
Material

N.B.

din experientil, din materialul lumii...

der Welt*
Actualii adepti gi admiratori ai filozofiei clasice au menirea si apere
religia, statul, familia gi morala. Din momentul in care nu-gi mai indeplinesc aceast menire, ei inceteazi si mai fie filozofi gi devin socialdemocrati. Toti acegti aga-zigi ofilozofi ., toti acegti profesori sau docenti,

in ciuda aparentei lor libertati de gindire, sint, intr-o milsuri mai mare
sau mai mica, pringi in plasa superstitiei gi misticismului; ei se deose-

besc prea putin unii de altii gi fata de social-democratie formeaz

o singura, masi reactionarzl, care in puncto puncti** este complet
neinstruia...

III
[109-110] In mod obignuit, emetoda* ne este prezentati drept o trilsriturhi distinctivii, care deosebegte filozofia
de gtiintele speciale. Dar metoda speculativi a filozofiei nu
este altceva decit o intrebare fr rost, care e push cu totul
la intimplare. Filet nici un material, aidoma piiianjenului

N.B.

care-gi extrage firele din propriul shin corp

mai mult
chiar: Lira nici un temei, frhi nici un fel de premise ,
filozoful vrea salt extrag intelepciunea sa speculativh din
propria-i minte...
Cartile pline de profunzime nu sint altceva decit o evi- bien
denth acumularo a unui venin, care a phtruns adinc in sufle- dit !
tul popoarelor inch din copilAria lor gi care gi astizi este
foarte rhispindit in cele mai diverse pituri ale populatiei.
Un exemplu instructiv ne-a fost oferit recent de savantul
lprofesorl IBiedermann], intr-o polemich a sa cu muncitorii.
El cere socialigtilor sil prezinte, in locul unor aluzii vagi
gi confuze, un tablou clar al orinduirii sociale care ar trebui,
duph prerea lor, shi existe in lumea asta gi care ar urma s
fie instaurath la noi potrivit dorintelor lor. Deosebit de interesant ar fi ca ei sh dea indicatii dare asupra modului cum

vor fi in mod logic transpuse in practia toate acesteu...

*
.0*

Experienta = materialul Iumii.

la urma urmei. Nola trod.

Nola trod,

V.

372

1. LENIN

Cind ne gindim la viitoarea orinduire a societatii, in

primul rind ne bazam pe un material deja cunoscut. Noi
gindim in chip materialist...
IV

[116-123] In articolele precedente am prezentat filozofia drept

un vlastar al religiei, care a devenit un fantast ca si ea, cu toate ca nu
atit de pretentios...
Diihring, pe cit se pare, a avut presimtirea ca meseria
de filozof este complet inutila, si de aceea el ii atribuie i o
utilitate practica Dupi parerea lui, filozofia nu trebuie
numai sa conceapa lumea i viata in mod stiintific, dar sa si
confirme aceasta conceptie prin intenfille ei, prin conceplia
N.B.
ei despre fume i prin raporlurile ei cu orinduirea vigil. Or,
aceasta cale duce spre social-democratie. Dar, o data ce a
mers atit de departe, filozoful va ajunge, probabil, in curind la o
cunoastere absoluta si se va lepada complet si in mod categoric

de filozofie. E drept ca, in genere, omul nu se poate lipsi de

o anumita conceptie despre lume si despre viata, dar el se

poate dispensa cu usurinta de filozofie ca un gen aparte.

Conceptia ei este oarecum intermediara intre cea religioasa
si cea riguros stiintifica...

Amintim Inca o data ca metoda este indiciul caracteristic

prin care se deosebesc intre ele religia, filozofia 1 tiinta.
Ele, toate, cant& intelepciunea. Metoda religioasa ii cant&

revelatia pe muntele Sinai, dincolo de nori sau printre fantome.

Filozofia se adreseaza mintii omului, dar, atita timp cit

N.B.

aceasta este intunecati de negura religiei si nu se cunoaste

pe sine insasi, ea pune intrebari gresite i recurge la procedee
eronate, neintemeiate, speculative sau alese la intimplare.
Metoda stiintelor exacte, in fine, opereaza cu materialul
furnizat de lumea sensibila a fenomenelor. Si, din momentul
in care recunoastem ca aceasta metoda constituie singura
cale rational& pentru intelect, dispare terenul pentru orice
plasmuiri fantastice.
Daca aceste rationamente vor cadea sub ochii vreunui
filozof autentic, ii vor stirni un suris sarcastic, iar dad, el
va catadicsi s ne dea un raspuns, va incerca sa ne demonstreze

ca cei ce nutrese preferinte pentru stiintele speciale stilt

FIN B

materialistii necritici, care accepta drept adevar lumea empi-

rica, sensibila, Vara a o supune unui examen aminuntit...

Dar in viata poporului, unde este vorba despre stapini
sl

seTvitori, despre mune& si profit, despre drepturi si datorii,

OESEE.VATII PE MAEGINEA CARTII tui DIETZGEN

378

despre legi, moravuri gi rinduieli, se di indeosebi cuvintul

popii gi profesorului de filozofie gi fiecare dintre ei li are II
metoda lui proprie de a ascunde adevirul. Religia gi filozofia,

care altadatii erau nigte rtciri nevinovate, devin acum,

cind guvernantii au interesul sit domneasc reactiunea, nigte
mijloace rafinate de ingelare politiciL

Behr
gut 1

Din lectia pe care ne-a dat-o profesorul Biedermann in

articolul precedent am invitat ci, nu trebuie si. ne adresam
intunecatei incertitudini, chiar cind este vorba de clutarea
adevrului. Aici filozofia s-a pus in opozitie cu bunul-simt.
Ea nu nut., ca toate gtiintele speciale, anumite adeviruri
empirice, ci, intocmai ca religia, incearcii Si. gseascit un gen

cu totul aparte de adeviir: unul absolut, himeric, lipsit de

orice temei gi avind un caracter supranatural. Ceea ce pentru

that., lumea este real ceea ce vedem, auzim, pipaim,
gustam gi mirosim, senzaliile noastre corporate
pentru ea
nu e de ajuns de real. Fenomenele naturii nu sint pentru ea
decit aparitii, sau oaparente**, de care nici nu vrea sa auda...
Filozoful, stapinit de prejudecati religioase, vrea si. tread,

N.B. F

dincolo de fenomenele naturii, gi indartitul acestei lumi a

fenomenelor el cauta, o alti. lume a adev.rului, cu ajutorul
creia s-o explice pe prima...
Trebuie si. mentionez insi. ci. i-am atribuit lui Descartes
mai mult decit a ficut in realitate. Lucrurile se prezinta in
felul urmitor: la filozoful nostru se constat. ca exist. doll.,
suflete, unul obignuit, religios, gi altul gtiintific.Filozofia lui
este un amestec din amindou. Religia i-a insuflat credinta
ca lumea simturilor este o nimicnicie, in timp ce propria-i
aptitudine de a gindi gtiintific &auto, s.-i dovedeasc. contrarul.
El a inceput cu nimicnicia, cu indoiala in adevarul sensibil,

iar cu ajutorul senzatiilor corporale ale fiintei sale a dovedit

contrarul. Totugi, curentul gtiintific n-a putut inc., sa. se
afirme in mod atit de consecvent. Abia ginditorul Wit idei
preconcepute, repetind experimentul lui Descartes, gasegte ca,

dac. mintea sa e plina de ginduri gi e framintati de indoieli,

inseamna cil senzatia corporal. este aceea care ne convinge

de existenta procesului de gindire. Filozoful a denaturat

faptele: el voia s'a demonstreze existenta necorporala a

gindului abstract, credea ca se poate demonstra in mod

gtiintific adevarul supranatural al unui suflet religios gi

N.B.
1

Joe de ouvinte: In limba germani Erscheinung tenomen" sau aparitie", iar Satin
.aparenti".
Nola trod.

374

V.

I. LENIN

pe cind, in realitate, el constata obisnuitul adevar

N.B.

senzatiei corporale...

Idealisti, in sensul bun al cuvintului, sint toti

oamenii cinstii. Si cu atit mai mult social-democratii.

Scopul nostru este un ideal maret. Idealistii, in accep-

tia filozofici a cuvintului insi, sint niste srnintiti.

Ei afirm& Ca tot ce vedem, auzim, pipairn etc., intreaga

N.B.

lume a fenomenelor din jurul nostru este lipsit& de

existent& i ca totul se reduce la frinturi de ginduri.
Ei sustin c5, intelectul nostru este singurul adevar,

Erscheinungen

im bosen
Sinne**
I

G"

N.B.

ca toate celelalte sint doar nista ereprezentaris, fantasmagorii, visuri nebuloase, fenomene in sensul ran al

cuvintului. Toate cele percepute de not din lumen

exterioar5 afirm& ei, nu sint adeviiruri obiective, nu

sint lucruri reale, ci doar framintari subiective ale

intelectului nostru. Iar atunci cind bunul-simt se arata
indignat de asemenea afirmatii, ei stiu sa, explice cu
multi putere de convingere ca desi noi, cu ochii nostri,
vedem zilnic cum soarele rasare la r&sarit si apune la
apus, totusi stiinta trebuie sa pun& ordine in mintea
noastr& pentru ca noi sa, putem invata sa, recunoastem

adevrul cu ajutorul simturilor noastre imperfecte.

sehr

Si o gain& oarba, cum spune un proverb, mai gaseste

din cind in cind un graunte. 0 asemenea gaina oarba,

gut! este idealismul filozofic. Si el a ciugulit un graunte, i
(
anume ideea c5, ceea ce vedem, auzim sau pipaim in
11 lumea asta nu reprezinta obiecte sau lucruri reale. In
stiintele naturale, fiziologia simturilor, la rindul ei, se
apropie tot mai mult de constatarea c5, obiectele de
diferite culori pe care le vad ochii nostri sint doar niste
senzatii vizuale policrome, iar asprimea, finetea, greutatea, pe care le simtim nu sint altceva decit senzatii
de greutate, finete si asprime. Intro simturile noastre
subiective si lucrurile obiective nu exista o granita absoluta. Lumea asta este o lume a simturilor noastre..
Obiectele din lume nu au o existent& sin sine* si toate proprietatile

si le capita numai prin legdtura &tare ele... Numai in legatura cu o

anumita temperatura este lichida apa; cind e ger, ea devine solid& si
Inserntarile subliniate on linii oblice an fog Mode de V.L Lenin tn coltul paginii.

De aocea, aioi Qi tn cele oe urmeaza, dac . nu ae poste stabilion prooizie la care pasaj anume

se refera observatia lui Lenin, este reprodus Intregul text al paginii respective. NoM red.
Fenomene in sensul rtu. Nola brad.
**

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

876

tare, iar la calduri mare se transformi in vapori; de obicei, ea curge

la vale, dar cind in calea ei de de o caprttina de zaher, o parte din ea se
ridicE in sus.

In sine, ea nu are nici un fel de proprietate, nici un fel

de existentrt; ea si le capate numai prin leglitura cu alto
obiecte.

N.B.

Totul nu este decit o proprietate sau un predicat al naturii, care

nu se incadreazi niceieri intr-o obiectivitate sau un adevAr al ei supranatural, ci ni se infatiseazd pretutindeni doar sub forma unor fenomene
multiforme i efemere.
Intrebari le de felul: cum ar aata lumea fere ochii nostri,

are' soare sau fr spatiu, fr temperaturE, fart intelect

sau fare simturi sint pur i simplu absurde, i numai niste
natEriti pot si-si bate' capul cu ele. Ce-i drept, in viati si in
stiinta. putem se separitin i sE clasificem la infinit, dar tot-

odatt nu trebnie sit uitim crt totul constituie o unitate, cit

totul se elle in steins& conexiune. Lumea este sensibila, iar
simturile i intelectul nostru sint pe de-a-ntregul lumesti.
Asta nu constituie ince o ogranita, pentru om, dar eine vrea
sit mearga mai departe impinge lucrurile la absurd. Dacit
vom dovedi cit nemuritorul suflet al popii sau neindoielnicul
intelect al filozofului au aceeasi nature obisnuild ca i toate
celelalte fenomene ale lumii, vom fi dovedit c5, tcelelalte
fenomene shit tot atit de reale si de adevarate ca i incontestabilul intelect cartezian. Noi nu numai ca credem, gindim,
presupunem sau ne indoim crt senzatiile noastre au o existenta,
dar le sinitim cu adevarat si in mod efectiv. Si invers: intregul
adevar i intreaga realitate se sprijina, pe simturi, pe senzatii
corporale. Sufletul i trupul sau, cum se spune nu rareori
mast, subiectul i obiectul au una i aceeasi natura empirica,
sensibila, paminteasca.

N.B.

4Viata, e un vis*, spuneau cei din antichitate; acum

yin i filozofii cu noutatea lor:

lumea e o reprezentare a

noasta*...
Esenta filozofiei social-democrate nu const'a in a-si intomeia adevdrul ei pe icuvintul domnului sau pe eprincipii.
traditionale, ci, dimpotrive, in a-si edifice principiile ci pe
senzatii corporale...
V

[123-130] Dumnezeu a plimiidit trupul omului dintr-un

bulgar de lut si i-a insuflat un suflet nemuritor. De atunci
existri dualismul sau teoria cejor (WO; lumi. Una dintre

N.B.

376

NB

V.

I. LENIN

ele, lumea fizica, materiali, e o tic&losie, iar cealalta, lumea

spiritualt, intelectuala sau religioasa, este suflarea domnului.
Filozofii au eternizat aceasta istorioarl, adica au adaptat-o
la spiritul vremii. Tot ce se poate vedea, auzi si simti, intr-un
cuvint realitatea fizica, continua sa fie tratat ca ceva impur ;

in schimb, spiritului cugetator i se atribuie imparatia unui

adevar supranatural, a frumusetii si libertatii. In filozofie,
ca si in religie, cuvintul slume* are un iz neplacut. Dintre
toate fenomenele sau obiectele naturii nu exist& decit unul
singur pe care f ilozofia il consider& demn de atentie, si anume
spiritul, pe care-1 cunoastem ca suflare a domnului; si aceasta
numai pentru c& in mintea lor confuza el le apare drept ceva

superior, supranatural, metafizic...

Filozoful care In mod realist priveste spiritul omenesc,

alaturi de alte lucruri, drept un obiect al cunoasterii inceteaza a mai fi filozof, adica unul dintre aceia care, studiind

enigma existentei in general, se izoleaza intr-o intunecata incertitudine. El devine specialist, iar ((stiinta specialt* a teoriei
cunoasterii devine specialitatea
In dosul intrebarii daca in capul nostru se afl& un nobil
spirit idealist sau o obisnuita, si precisa minte omeneasca

N.B.

se ascunde Intrebarea de interes practic dn puterea si

N.B.

Profesorii au devenit conducatori de osti in tabara raului.

In flancul drept comanda Treitschke, in centru von Sybel,
iar j flancul sting Jrgen Bona Meyer, doctor in filozofie
si profesor la Bonn...

dreptul trebuie s. apartina unei nobilimi privilegiate sau

poporului simplu.

II

Inc& In articolul nostru precedent am vorbit despre

trucul lui Descartes, pe care II folosesc aproape zilnic prof esorii de magie superioark &Tic& de filozofie, in fata auditoriului lor cu scopul de a-1 dezorienta. Suflarea domnului trebuie

demonstrata drept adevar. Ce-i drept, numele lui se bucura

de o proasta reputatie; in fata unor liberali luminati nu se
Behr poate vorbi de un suflet nemuritor. De aceea ei Ii iau aerul
gut!! unor materialisti lucizi si vorbesc despre constiinta, despre
facultatea de gindire sau de reprezentare...
Simtim in noi existenta fizica a ratiunii ginditoare i,
in acelasi mod i cu aceleasi simturi, simtim in afara noastr&
bulgarii de lut, copacii i arbustii. Iar ceea ce simtim In noi
si ceea ce simtim In afara noastra nu difer& prea mutt intre
ele. Amindona se incadreaza in categoria fenomenelor sensibile, in materialul empiric, si amindoua formeaza un obiect
al simturilor. Despre modul cum trebuie facuta distinctie

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

377

intre simturile subiective i cele obiective, intre launtric i

exterior, Intro 100 de taleri reali i 100 de taleri fictivi, vom
vorbi cu alt& ocazie. Ceea ce trebuie sa intelegem aici este
ca gindul launtric i suferinta launtrica au, in egala masura,
o existent& obiectiva si ca, pe de alta parte, lumea exterioara

N.B.

este in mod sub;ectiv strins legata de organele noastre...

Sa-i dam cuvintul lui Jiirgen ins*: ssi cel ce din principiu e necredincios va ajunge de fiecare data la adevarul,

filozofic demonstrat, ca in ultima instant& orice cunoastere

a noastra se bazeaza, totusi, pe o credinta oarecare. Existenta
insasi a lumii sensibile ; materialistul o accept& si el tot pe
baza de credinta. El nu posed& o cunoastere nemijlocita a
lumii sensibile ; ceea ce cunoate in mod nemijlocit este
numai reprezentarea despre lume pe care i-o face in mintea
sa. El crede ca acestei reprezentari ii corespunde ceva ce e

reprezentat, cii lumea reprezentata e chiar asa cum i-o

N.B.
N.B.
N.B.

N.B.

reprezinta ; el crede deci in lumea exterioara sensibila pe baza

dovezilor furnizate de mintea sa*...

Credinta lui Meyer este *filozofic demonstrata, si totusi
el gtie doar ca nu gtie nimic, ca totul nu este decit credinta.
El este modest in ce priveste cunoasterea i stiinta, dar e cu
totul lipsit de modestie in ce priveste credinta i religia. La

el, gtiinta i religia se confunda mereu intre ele ; nici una

nu are, pe cit se pare, prea mare importanta pentru el...
Asadar, este filozofic demonstrat ca s-a terminat cu
toata stiinta noastra s. Pentru ca amabilii nostri cititori
sa inteleaga acest lucru, ne permitem sii le facem cunoscut
ca recent a avut loc o adunare general& a tagmei filozofilor

sehr

gutl

la care a fost adoptati in mod solemn hotarirea de a se scoate

din circulatie cuvintul stiinta, iar in locul lui sa se puna

cuvintul credinta. De acum inainte a sti inseamna a crede.
Nu mai exista gtiintl...
Totusi, domnul profesor se corecteaza singur si afirma

textual: credinta in lumea sensibila este o credinta in

propriul nostru spirit. Asadar, totul si spiritul, i natura

se sprijina tot pe credinta. Singura liii greseala e numai aceea

ca vrea sa ne impuna si noua, materialif tiler, o rezolutie

adoptata de tagma lui. Pentru noi aceasta hotarire nu are
putere de lege. Noi ne mentinem la vechea terminologie,
pastram pentru noi cunoagterea i lisam credinta in seama
popilor i a doctorilor in filozofie.
ZO

N.B.

878

V.

11

I. LENIN

Fireste, etoate cunostintele noastre* se bizuie si ele pe

subiectivitate. S-ar putea ca prin zidul de care, lovindu-ne,
am putea s& ne spargem capetele si pe care din aceasta cauz&

II

N.B.

N.B.

NB.

ii considefam impenetrabil s treaci, fdra, a se lovi, spiridusii, ingerii, diavolii i alti strigoi sau ca intregul glob
pamintesc nici s nu existe pentru ei
dar ce ne priveste
pe noi? Ce ne pas& non& de o lume pe care n-o simtim i pe
care n-o percepem?
S-ar putea ca ceea ce oamenii denumesc ceatl i vint
sa fie in realitate, pur obiectiv, sau *in sine fi pentru sine*
flaute sau contrabasuri ceresti. Dar tocmai de aceea nu ne
intereseaz& citusi de putin aceasta obiectivitate absurda.
Materialistii social-democrati nu se ocup& decit de ceea ce
omul percepe prin experienfd. Din aceast& experientlTface
parte si propriul salt spirit, facultatea sa de gindire sau de
reprezentare. Ceea ce ne este dat prin experienta poart& la
noi denumirea de adevar i constituie pentru noi singurul
obiect al stiintei...
De cind Kant si-a facut o specialitate din critica ratiunii
s-a constatat c& singure cele cinci simturi ale noastre nu sint

suficiente pentru experienta, ca trebuie s& intervina si

intelectul...
Dar marelui filozof i-a fost peste putin ta. s& dea complet
uitilrii povestea cu lutul, s& elibereze complet spiritul din
v negura spiritualista, sa despart& complet stiinta de religie.
Josnical lorprcontceplie defrret materiei,eluocr.nl insine *, sau
adevarul supranatural, a fent din toti filonfu,
mesura

mai mare sau mai mica, nite prizonieri ai Inelatoriei

A idealiste care se sprijin& exclusiv pe credinta in caracterul
metafizic al spiritului uman...
De aceasta mica shibiciune a marilor nostri critici cant&
s'a profite filozofii oficiali prusieni pentru a confectiona dintrinsa un nou chivot al legii, ce-i drept cit se poate de jalnic.
tCredinta idealist& in dumnezeu
spune J. B. Meyer
nu este, desigur, i nu va fi niciodatl o cunoastere ; dar tot
atit de clar este ca nici necredinta materialista nu este o cuN.B.
noastere sica ea nu e altceva decit o credinta materialist, care
nici ea nu poate sa se transforme vreodat& in cunoastere*...
VI

[130-136] Ei cinta en totii acelasi refren: sTnapoi la

Ka nt! e. De aceea chestiunea in discutie prezinta o impor-

tant& care depapste marunta persoualitate a generalului

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

879

Jurgen. Ei vor sa se inapoieze la Kant nu pentru ca acest

mare ginditor a dat o puternici lovitura basmului cu sufletul

nemuritor care se afla in lutul cel pacatos

i el a dat
intr-adevar o asemenea lovitura
ci pentru ca, pe de alta
parte, sistemul lui a lasat deschisa o portita prin care pot
strecura din nou prin contrabanda patina metafizica...

NB.N.B.

Este cit se poate de clar ca toata aceasta falsa intelepciune se sprijina

pe o gre,ita folosire a intelectului nostru. i nimeni nu s-a straduit in
chip atit de contient i cu atita succes sa studieze acest intelect, sit

creeze o tiinta a teoriei cunoalterii ca Immanuel Kant, cel atit de

admirat de toti. Dar intro el i epigonii lui de azi exista o deosebire
esentiala. In mareata luptii, istorica impotriva raului, el s-a aflat de

partea cea buna ; el s-a folosit de geniul sau pentru a contribui la dezvoltarea revolutionara a tiintei, in timp ce filozofii nqtri oficiali prusieni

au intrat cu qtiinta* lor in slujba unei politici reactionarem

Manevra prin care Kant a izgonit metafizica din templu

i-a lasat deschisa o portita dosnica este clar rezumata

intr-o singura fraza din introducerea sa la sCritica ratiunii
pure*. Neavind la indemina textul respectiv, am sa citez
si

din memorie. Aceasta fraza suna astfel: eunoasterea noastra

se limiteaza la fenomenele lucrurilor. Noi nu putem ti ce sint
lucrurile in sine...
Nu se poate contesta ca, acolo unde sint fenomene,
este i ceva ce apare*. Dar daca acest ceva ar fi insui

fenomenul, daca ceea ce apare e chiar fenomenul?

Fiindca n-ar fi de loc nelogic sau nerational daca,
pretutindeni in natura, subiectele i predicatele ar fi
de acelali gen. Dar de ce trebuie numaidecit ca ceea
ce apare sa, fie eu totul de alta natura decit fenomenul? De ce nu pot lucrunle opentru noi* i lucrurile

sin sine*, sau aparenta i adevarul, sa fie alcatuite

din aceemi substanta empiricii, sit fie de aceeasi

JI

N.B.

N.B.

N.B.

natura?
Raspuns: pentru ci. i in mintea marelui Kant

a existat superstitia unei lumi metafizice, credinta

in inferioritatea lumii simturilor i intr-un adevar
supranatural, nesensibil, extraordinar, care trebuie
sa se afle neaparat indaratul ei. Propozitia: acolo
unde exist& fenomene pe care le putem vedea, auzi
sau pipai, trebuie sii se ascunda i altceva, care poarta
denumirea de adevarat sau maret, pe care nu-I putem
vedea, auzi sau pipai: aeeasta propozitie, orice ar spune
Kant, este nelogicam

N.B.

Joo de ouvinte intradnotibil. In limbo, germanS Erscheinung aro In afara eeneului

de denomen, i pe aoela de eaparities.

28*

.Nota trad.

V.

380

I. LENIN

Intelectul trebuie s opereze numai in legturti,

constient cu experienta materialista, i orke incercare de a recurge la intunecata incertitudine se dove-

N.B.

deste inuti1i i absurd5,.

Dar, dupit cum povestete Heine, domnul profesor

de la Kiinigsberg avea un servitor, un om simplu

din popor, pe nume Lampe, pentru care, cum se spune,

castelele din Spania erau o necesitate sufleteasci.

Filozofului i s-a fcut milk de el si a emis urmtoarea

deductie: dat fiind c lumea experientei este string

legatit de intelect, ea nu ne of era decit o experientit
intelectual, adici fenomene sau frinturi de ginduri.
Lucrurile materiale, care sint cunoscute prin experientit, nu sint adevrtruri autentice, ci numai nite
fenomene in sensul riu al cuvintului, nite fantome

Erscheinungen
im bOsen
Sinne des
Wortes*

sau ceva aseminiitor. Lucrurile adeviirate Ins, lucrurile *in sine*, adevrurile metafizice, nu pot fi cunoscute prin experienta, ci trebuie crezute, potrivit
cunoscutului argument: uncle este un fenomen, trebuie
0, fie si ceva (metafizic) ce apare.
In felul acesta a fost salvata credinta, a fest salvat

N.B.

supranaturalul, ceea ce i-a convenit de minune nu

numai servitorului Lampe, dar i profesorilor germani

in slupta cuItura1.s dusa de ei pentru sinstruirea
poporului s si impotriva detestabililor social-democrati,

care sint cu totul necredinciosi. In aceasti privinta,

Immanuel Kant s-a dovedit a fi omul de care aveau
nevoie ; el i-a ajutat s giiseascl mult doritul punct

foarte
bine!

de vedere de mijloe, care, dad nu este stiintific, in orice

caz este practic...

Social-democratii sint ferm convinsi cri iezuitii
clericali sint mult mai putin periculosi decit cei elibenth*. Dintre toate partidele, cel mai respingittor este

foarte

partidul de miiloc. El se foloseste de culturi si de

democratie ca de o falsfi eticheta cu care cauti sii

bine !

strecoare poporului marfa lui falsificatii i sii discrediteze principiile autentice. Ce-i drept, acesti oameni

inceara sa se scuze, spunind cii ei procedeaza aa

cum le dicteaza, constiinta si cum ii ajutii mintea;
i noi credem, fireste, cii ei stiu putine lucruri, dar
canaliile astea nu vor sil stie nimic i nu vor sii Inv*
nimic...

N.B.
1

Penmen', In sem] riu al euvintului.

Nola Irad.

[381

135

bit miferabfe ,93ourgeoidroirtfrip1t, melte bad Molt aus

aieht unb ed ftlieftlit, wenn nittd mehr baran au Den

bienen ift, ohne %theft unD ohne 2ohn aufd 13ffafter merit
a mitt: ihm
Ta gelyn ihm berm bie 9Iugen grog auf.
bet csIbeatidmud nertrieben; unb fo bebiirfen mit aur 9.1offd,
baling weber einer aarten 13dbagogif, mach 991ofed unb bie
Troketen. Unfere Bglinge, bie mobernen 2o1)narbeiter,

tali.

Crinfitt in Die foam!.

filth mobt qualigaiert, urn
bemofratifchc 'Pbitofooftie an be(ommen, melte bie Taut:

etteinungin_ald bad Material bertkoretif,tya_roillen-7

I "V)

"ItoffIit.maagb,theit, ber erisibrungdmagigen, empirtfAtn,

materiafiftiften, ober TIMM man fo miff, aut jgbjeftioen
TilaDibett einei3eitd, Don ber auf bie anbete Sent

'

////

ler

-1.--I

qtranaganten ober ilbergefd)nappten Siletapborit mail Au

(rennet' meig.

Vie in bet 13ofitit bie Tgrteien melt unb mebt fit in

mit mei 2aget grunt..., Diet 91rbeitnetnner unb bort
9Irbeitgeber, analog Der dfonomifcben gntruidlung, melte
bie 9Jlittefffaffen littet unb auf Broeittennung in 93efittei
unb tiabenittje logfteuert, fa teilt fit owl) bit igiffen.
ftaftia.amei Qienerntflaffen: tu tlifol-Mitertro-triiiii5 iii.

r...,0

il / I,

--

// ,/

6tfArifer ribit-Varncil en-yer7Tie-3ioWeTijiebir unb

/ -1)
!d

oThItttiliiirggiAttgert ua fattier mit atlettei Tamen_,S;tra.,....

hey' .11.ta_genfualiften,..
cleat iteLlifte..aeglifferulito.:-...(AL!,Eften tinter.
tjlegLizslt GtrOm_ung. Mit fteuern bet qntfcIRSCriVelt,
bet Moot. itt Obealifteri nennen fit Die reaftiondren
gtetraitebUifer, unb 93tateriatiften

die bidezigentieif3en,

Sg-al

melte fit angelegen fent laffen, ben menftliten ntefleft

Atic. / vom inetapfinfiften 8auber au cribber, Tamit Tamen unb

"

n ung

)or 9lugen, bat bit

./11 ./e)einen

aTIgerThemierrilfnengUnmflaattbegen biantiebnermieraftelet

:brand) bidbiet hat auftommen fallen.

6 I 93ergfeiten mit Die beiben Tartelen mit Dem geften unb
i
igliiffigen, Dann tiez_Zmartiged-4.11.-Dez--49;14fte-.--- Gado
1,1 unftare fel-ftroom
Olieneralnatur after
teflon

rlicjine

i
y l
I/

iv ,

67 h:2___, , ..,

,iii)

0 paging din cartea lui J. Dietegen

&Wei ecrieri filozolice. cu Insemnarile lui V.I. Lenin
Alicporal

011sERVATn PE MARGINEA CAATIT MA DIEMEN

2 poli

De vremea lui Kant ne desparte aproape un secol ;

intre timp au trait Hegel si Feuerbach, a iesit invinga-

in filo-

toare nefasta orinduire burghea, care jefuieste po-

i. zofie

porul si care, atunci cind nu mai are ce sa-i ia, 11 arunci in strada., lasindu-1 fOra munci i DIA salariu...

Discipolii nostri, muncitorii salariati din zilele

noastre, au pregatirea necesara pentru a intelege, in
sfirsit, filozofia social-democrati, care stie s fad,
deosebire intre fenomenele naturii ca material al adevrului teoretic sau stiintific, experimental, empiric,
materialist, sau, dad, vreti, si subiectiv, de o parte,
.......
si metafizica pretentioasi, sau supranaturali, de alti
parte.
Dupii cum in politica corespunziitor ea dezvoltarea economick care tinde spre eliminarea piturilor
mijlocii i spre aparitia de proprietari si de oameni
lipsiti de avere partidele se grupeazi din ce in ce
mai mult in doul tabere: de o parte salariatii, iar de
cealalta, parte patronii, tot asa si stiinta se imparte

N.B.
N.B.

N.B.

in doll& clase fundamentale: metafizicienii de o parte,

fizicienii sau materialist'', de alta parte. Elementele

intermediare si sarlatanii conciliatori, sub cele mai
spiritualiti, senzualisti, realisti
diferite etichete
etc. etc. , nimeresc in drumul lor cind intr-un curent,
and intr-altul. Noi eerem o atitudine categorica, clarL
Idealist' se intituleaza obscurantistii reactionari,
iar materialisti trebuie sib, fie numiti toti cei care tind

883

N.B.
N.B.
9

sa izbEveascil intelectul uman de panglicaria meta-

fizica. Pentru ea denumirile i definiiiIe s nu pro-

scris
voace confuzie in rindurile noastre trebuie s avem
In
mereu in vedere c totala lipsa de claritate care dom1876
neste in aceastri problemit n-a permis si se ajungb, la
o terminologie precisi.
Dad am compara unul dintre cele doll& partide
en nn corp solid, iar pe cellalt cu un corp lichid,
Inseamn ci la mijloc se all& un soi de terci. Aceasti
1! N.B.
obscula imprecizie constituie una dintre caracteris- sehr gut 1
ticile generale ale tuturor lucrurilor din lume. Numai
intelectul sau stiinta este in masuri sit introduca, clari-

tate in acest domeniu, asa cum pentrn determinarea

cldurii si frigului a creat termometrul si a convenit
s considere drept punct de inghetare limita precisi
care sepal& variatele temperaturi in doui clase dife-

884

V.

I. tANIN

rite intre ele. Interesele social-democratiei cei ca in

felul acesta sa, se procedeze i cu intelepciunea lumn,

cer ca totalitatea gindurilor si fie impartita In don&

N.B.

categorii, i anume in fantezii idealiste, care au nevoie

de credinta, qi In produse ale unel gindiri materialiste lucide.

VII
[136-142] Noi, social-democratii, sintem ateiti
nereligioi, i totui noi avem o credinta ; cu alte
cuvinte, prapastia dintre noi i oamenn religioi este

N.B.
Scopul
hii este N.B.

adinca. i iarg, dar, peste ea, ca peste orice prapastie,

poate fi aruncata o punte. Intentia mea este sa-i

s6 con-

due pe tovaraii mei democrati pe aceasta punte i

de acolo s le aria deosebirea ce exist& intre delertul

cilieze"

in care ratacesc credincioii i acel pamint al fagaduin-

tei in care domnelte claritatea i adevirul.

Pentru cretini, porunca cea mai dint& glasuiete:
ubete-1 pe dumnezeul tau mai presus de orice, iar
pe aproapele tau ca pe tine insuti *. Aadar, dumnezeu

mai presus de orice l Dar ce este dumnezeu? El e

inceputul i sfiritul, fcatorul cerului i al pamintalui.

Noi nu credem in existenta lui i totui gisim un

N.B.

sens rational in porunca de a-1 iubi mai presus de

orice...
Trebuie s intelegem c, dei spiritul este menit
s domine materia, aceasta dominatie trebuie neaparat
sa ramina foarte timitatd.

N.B.

libertate

Cu ajutorul intelectului nostru putem sa stapinim

( lumea material& numai in mod formal. In unele aspecte

putem, eventual, sa orientam schimbarile .1 micarile
necesitate I ei aa cum credem de cuviinta, dar, in ansamblu,

ci

ceea ce e esentialmateria en gneral*ramine mai

N.B.

libertate
ci

necesitate

presus de spintul uman. tiinta reuete sa transforme

energia mecanic& in caldura, electricitate, lumina,
energie chimic& etc. ci s-ar pates ca ea sa transforme

energia in materie i materia in energie i sa le prezinte

ca forme diferite ale uneia i aceleiaci esente, dar ea

nu poste sa schimbe decit forma, in timp ce esenta

famine eterna, invariabili i indestructibila. Intelectal

I n general.

Noin Irad.

OBSERVATII PE MARGINEA arrn LUI DIETZGEN

poate a& afle cile schimbirilor fizice, dar ele nu sint

8g5

decit ci materiale, pe care spiritul increzut poate

doar s le urmeze, dar nu s& le prescrie. Un om cu

libertate

mintea intreaga, nu trebuie a& uite nici un moment c5,,

impreun cu sufletul nemuritor s i cu ratiunea, care
e mindr& de facultatea ei de cunoagtere, el nu e, totugi,
decit o pirticic a. subordonat5, a lumii, degi tfilozofiis

necesitate

nogtri contemporani tot mai practic& procedeul lor

articifial de a transforma lumea real& intr-o reprezentare a omului. Porunca religioasi: iubegte-1 pe
dumnezeul tku mai presus de orice, inseamn in limba-

jul unui bun social-democrat: iubegte i venereaza

lumea material, natura fizic sau existenta sensibil&

N.B.

ca pe o cauza, primar& a lucrurilor, ca pe o existent&

far& inceput gi Mr& sfirgit, aga cum a fost, este gi va fi
in vecii vecilor...
Fenomen corporal, fizic, sensibil, material este )

denumirea ce se d genului universal din care face

parte tot ce exist, ponderabil sau imponderabil,

trupul i sufletul...
Cu toate c contrapunem spiritualului corporalul,
intro ele nu exista, totugi, decit o deosebire relativ& ;
avem de-a face cu dou& feluri de existenta, nici mai
malt i nici mai putin opuse decit pisicile i ciinii, care,
in ciuda cunoscutei lor dumnii, fac totugi parte din
aceeagi elm/ sau familie, i anume din familia animalelor domestice.

N. B.

tiinele naturii, in sensul ingust, obignuit al

cuvintului, oricit de clar ar dovedi ele originea spe-

ciilor gi provenienta lumii organice din cea anorganici,

nu ne pot oferi o conceptie monisa despre lume (o

teorie despre unitatea naturii, adica, despre unitatea
spirituluis gi a ematerieis, a organicului gi anorganicului etc.), spre care nazuiegte cu atita ardoare
epoca noastri. *tiintele naturii reugesc s furl toate
descoperirie lor numai cu ajutorul intelectului. Partea vizibil, ponderabill i tangibili a acestui organ,
ce-i drept, face parte din domeniul gtiintelor naturii,
dar functia ei, gindirea, formeaz& de pe acum obiectul unei gtiinte aparte care poate fi denumit& logica,
teoria cunoagterii sau dialectic. Aceastit din urmis
der& a gtiintei, adic& intelegerea sau neintelegerea
functiei spiritului, este, agadar, patria comun& a
religiei, a metafizicii gi a clarititii antimetafizice. Aici
se aflii puntea care duce de la Injositoarea robie super-

N.B.

N.B.

886

V.

r. LENIN

istitioasit la libertatea smerita ; 5i in imperiul libertatii,

care e mindra de capacitatea ei de cunoa5tere, dom-

ne5te smerenia, adica supunerea fata de necesitatea

1 fizica, materiala.
Inevitabila religie, care pentru afilozofis se transMonistische
intr-o inevitabil& metafizica, pentru mintea
Weltan- forma
omeneasca sanatoasa, 5tiintifica, se transform& in
schauung* inevitabila necesitate teoretici a unei conceptii moniste

Partidul
i

I ilozofia

despre lume. Energia-materie existenta, care poarta,

denumirea de lume sau existenta, este mistificati
de catre teologi i filozofi, care nu inteleg ca materia
intelectul sint de acelali gen 5i care li reprezinta
in mod eronat raportul existent intro ele. Asemenea
conceptiei noastre in domeniul economiei politice,
materialismul nostru este 5i el o cucerire 5tiintifica

'stoma. A5a cum ne deosebim in mod cu totul categoric de sociali5tii din trecut, tot a5a ne deosebim

N.B.

5i de materiali5tii de altdata. Ceea ce avem comun cu

ace5tia din urma este numai faptul ca noi consideram

materia ca premisa sau fundamentul primordial al ideii.

Pentru noi materia este substanta, iar spiritul accidenta; fenomenul
empiric este pentru noi genul, iar intelectul este doar o specie sau o
forma a lui...
Acolo uncle exista intelect, cunoaltere, gindire, con5tiinti, trebuie
sa existe i un obiect, o materie, care formeaza obiectul cunoa5terii 5i
care, tocmai ea, constituie principalul. Avem de-a face aici cu vechea
intrebare care ii separa pe materiali5ti de ideali5ti: ce este *principal*
materia sau intelectul? Dar aceast& intrebare nu este, proprin-zis,
nici ea o intrebare, ci doar o fraza, doar o in5iruire de vorbe. Adevarata
divergent& dintre partide consta insa in aceea c unii vor sa fax& din

lume un fel de vrajitorie, iar altii nu vor sa audit de apt ceva...

Dat fiind ca: toate fenomenele naturii nn pot fi perVezi
cepute
noi decit en ajutorul intelectului, toate perceptiile
p. 142** noastre desint
5i ele tot fenomene intelectuale. Perfect adevarat.
Dar printre aceste perceptii exist& 5i o perceptie speciall
?))
sau un fenomen special, care in mod special poarta denumirea de intelectual*, 5i anume obipuita minte omeneasca,
spiritul, intelectul sau facultatea cognitiva, in timp ce tot
restul, intreaga masa poarta denumirea de materie. In consecinta, totul se reduce la aceea ca materia, energia 5i intelectul

au, fiecare in parte 5i toate laolalta, una 5i aceegi origine.

Coneeptia rnonisti despre lume. Nola Ira.
Vezi voluniul de IRO, p. 387.
Nola red.

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

387

A pune problema daci fenomenele lumii trebuie consi- N.B.

?
derate drept intelectuale sau materiale inseamn& a te preta
la o jalnic& disputi verbalk Ceea ce intereseazi aici este dac& N.B.
toate lucrurile sint de acelagi gen sau dack dimpotrivk lumea
trebuie s& fie imprtit intr-o vrIjitorie misterioas, supranaturalk de o parte, gi in lut murdar gi natural, de alt& parte.
Pentru a ne litmuri in aceast& privintl, nu este de ajuns s
deducem totul din atomi ponderabili, aga cum faceau vechii
materialigti. Materia nu este numai ponderabill ; ea este gi
mirositoare, luminoask sonor&gi de ce n-ar fi i ralionall?... N.B .
Prejudecata cI obiectele care cad sub simtul pip&itului
sint mai ugor de inteles decit fenomenele auzului sau ale
simtului in general i-a dus pe vechii materialigti la speculaciile lor atomistice, i-a impins s fac& din ceea ce ei considerau el e palpabil cauza primari a lucrurilor. Notiunea de
materie trebuie sl fie librgitL Din ea fac parte toate fenomenele realit&tii, prin urmare gi facultatea noastrit de a
cunoagte, de a explica.

Iar cind jdeaijtjj dau tuturor fenomenelor naturii denumirea de ereprezentrin* sau le calificl drept .intelectuale*,
noi putem lesne admite c aici avem de-a face nu cu lucruri
ain sine 0, ci numai cu obiecte ale simturilor noastre. La rindul
sau, idealistul va fi gi el de acord ca printre ceea ce percepem
cii simturile i denumim lume obiectiv& [142] exist& i un

lucru aparte, un fenomen aparte, care poarta denumirea de

senzatie subiectivk suflet sau constiintil. In consecintk
este absolut clar ci obiectivul gi subiectivul fac parte din
acelqi gen, c& trupul i sufletul sint alcatuite din acelagi N.B .
material empiric.
Pentru omul lipsit de prejudecati nu poate fi nici o indoiali cit materialul spiritului, sau, mai exact, fenomenul de
facultate cognitivk este o parte a lumii gi nu invers. Intregul it
guverneazi partea, materia guverneazrt spiritul, cel putin
in ceea ce e principal, cu toate cii uneori lumea este guverData de spiritul uman. In acest sens trebuie deci sii iubim
gis0 venerim lumea material& ca pe cel mai pretios bun al
nostril, ca pe o cauzl primara creatoare a cerului gi a N.B.
piimintului...
Dacii social-dernocratii ii zic materialigti, prin aceast& denumire II
ei nu vor srt arate altceva decit ca nu recunosc nimic din ceea co depagegte limitele unei minti omenegti care functioneazi in mod gtiintifiz
gi ca once vr6jitorie trebuie sa inceteze...

388

V.

I. LENIN

INCOGNOSCIBILUL
0 PROBLEMA FUNDAMENTALA
A FILOZOFIEI SOCIAL-DEMOCRATE
(sVORWART So, 1877)

N.B.

[143-147] Popii i profesorii sint de acord intre ei atunci

cind contesta Ca intelectul uman poseda o facultate cognitiva,
absoluti, or), el poate ajunge la o claritate deplina, si vor sa-i

mantilla cu orice pret caracterul unei minti marginite, de

om supus...
Filozofii de profesie au facut un pas inainte si au inlocuit
stiinta cerease cu una piminteasci; dar aici ei s-au situat,
in
din urma, pe aceeasi pozitie ambigua ca si wrogreN.B. 111 sistiei.
cle in politica. Acelasi amestec de incapacitate si reavointa care-i tine pe acestia departe de libertate ii impiedica
pe profesori sa ajunga la intelepciune. Ei nu vor sa renunte
la incercarile lor de a descoperi mistere i cred ca, dad, nu
in ceruri i in sfintele taine, apoi cel putin in natura trebuie
sa existe ceva misterios, Mcognoscibil, iar in esenta Merurilor si in ratiunea ultima, trebuie sa existe o bariera absoN.B. luta sau limite ale cunostinfelor noastre despre natura s.
Social-democratia are obligatia de a lua pozitie impotriva
unor asemenea mistici incorigibili si de a sustine nemarginirea radicall a intelectului omenesc.
Sint, desigur, multe lucruri neintelese, si eine ar putea si conteste
acest Meru?...
Capacitatea intelectului omenesc este atit de nemarginita, Mat, pe
misura ce timpul trece, el face mereu noi descoperiri, in lumina carora
intreaga eruditie a trecutului ne apare de fiecare data ca o total/ ignoranta. Si cu toate c eu Bustin in felul acesta ca sintem inzestrati cu o
capacitate absoluta de cunoastere, sint, totusi, perfect constient de
marginirea tuturor oamenilor si a tuturor vremurilor, asa ca, in ciuda

tonului meu increzut, sint, in fond, un om cit se poate de modest...

11

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

Intelectul are, poate, un rol de comandi, dar numai hi

raport cu niste soldati de rind, cu cele cinci simturi ale
noastre si cu obiectele materialo din lume...
*In lumea asta * nimeni n-a auzit vreodath de un intelect
care 0;4 depaseasa pe cel omenesc. Dar istoria nu ne spune
cum arat'a slumea cealalta*, cu ingerii, spiridusii si nimfele ei.

389

N.B.

3i chiar dad% am erode in asemenea copilarii, chiar dad, am admite

ca; in luni si in stele se plimb5, spirite nepimintesti, ele ar trebui,

totusi, dm& vor sa, fact chifle, st le plimIdeasci din faint, iar
nu din tinichea sau din lemn. 3i, tot asa, dad, aceste spirite supra-

naturale ar fi inzestrate cu rat,iune, aceasta ratiune ar trebui

sa, fie de aceeasi naturt generalt, st alba aceeasi structurt ca
a noastri...
Dact in cer si in lumea de dincolo exist& lucruri care au cu totul
alta, structurt decit cele de pe 0:mint, atunci ele trebuie sit poarte si

alto denumiri ; si cum noi nu putem vorbi aceastil limb& (a ingerilor),

se cuvine sii acorn atunci chid este vorba de eceva superior*, metafizic sau misterios.
E ceva uimitor si totusi adevirat I Un asemenea
rationament constituie, pentru dilozofi*, ceva

nemaipomenit. Kant a spus, si ei repett si azi

dupa el intr-una: noi nu putem intelege decit
fenomenele naturii; ceea ce se ascunde propriu-zis

indiratul lor

olucrul in sine* sau misterul

famine incognoscibil. 3i, totusi, aceastii, mistict si

versus

Kant

toatal aceasta taint nu este altceva decit ideea

absurd& pe care acesti domni si-o fac despre lutelect...
Existii, ce-i drept, si lucruri neintelese si incognoscibile, existt si
limite pentru capacitatea noastri de cunoastere ; dar numai in sensul
obisnuit, asa cum exist& lucruri pe care nu le putem vedea sau auzi
sau cum exist& limite pentru ochii si urechile noastre...
Repot: cauza oricarei superstitii, a oricarei metafizici religioase si
f ilozofice o constituie ideea exageratt pe care ne-o facem despre intelectul nostru, cerintele nerationale fatal de capacitatea noastra, de intelegore, cu alte cuvinte ignoranta noastrt in domeniul teoriei cunoasterii...
[149] La inceput a trebuit 85, biruim metafizica sau ideile ultraexcesive pentru ca A putem ajunge la intelegerea lucidt cli, intelectul
nostru este o facultate obisnuita, formal5 mecanica...

no

V.

t. LENIN

LIMITELE CIJNOATERII
(eVORWARTS II, 1877)

[151-152] Redactia ziarului eVorwrts * a prirnit

de curind o scrisoare anonim& pe aceast& tem, scrisi
de un specialist in materie, care incearci s& demonstreze,
in mod cu totul obiectiv, c& filozolia i social-democratia
sint doll& lucruri deosebite, ca cineva poate deci in dep1in4

N.B.
N.B.

sinceritate s& Lea parte din partid fir& sil fie de acord

cu dilozofia social-democrata*, de unde rezult& c& orga-

nal central al partidului n-ar trebui A ingiduie ca nite

dezbateri filozofice 0, capete numaidecit un caracter
de partid.
Redactia ziarului 8Vorwarts* a fost destul de amabil& sa-mi per-

mit& sa, iau cunotint& de continutul acestei scrisori, care era in strins&

legatura cu articolele mele. Ce-i drept, autorul scrisorii ui-a exprimat

in mod expres dorinta ca obiectiile lui sit nu constituie un prilej de discutie publica, deoarece, dap& cum spune dinsul, intr-o polemic& de
presi nu pot fi, in nici un caz, tratate in mod temeinic asemenea chesturn; eu ins& cred, totuf 1, ca nu voi comite o indiscretie prea mare dac&

voi porni de la obiectiile i reproprile lui pentru a himuri o chestiune

care constituie o preocupare atit pentru mine i pentru dinsul, cit i
dup.& cum reiese din interesul general trezit de ea pentru intreaga
noastr, generatie. In ce privete temeinicia cu care trebuie tratat&
problema, mi se pare cii, tomurile voluminoase nu constituie un mijloc
mai potrivit decit nite scurte articole de ziare. Dimpotriva, exist& de
pe acum atitea scrieri prolixe in acest domeniu, incit tocmai din cauza
lor o bun& parte din public nu mai manifest& nici un interes pentru
asemenea problema.

N.B.

Mai intii de toate, nu sint de prere a filozofia

i social-democratia sint lucruri diferite, far& nici
o legatur& intre ele. Ce-i drept, poti fi un membru

activ al partidului i, in acelai timp, un dilozof

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

391

critic + sau, poate, chiar un bun crestin. In practic III

trebuie a& fim cit se poate de toleranti i, fir&

indoiali, nici un social-democrat nu se va gindi
si-i lac& pe membrii de partid s poarte uniforma.

Dar oricine e ptruns de respect fat& de stiint&

trebuie srt imbrace o uniform& leoreticd. Uniformitatea teoretic, i unanimitatea sistematic& de

pireri este un tel urm&rit de mice stiint& si constituie, totodati, un avantaj al ei...
Social-democratia nu urmreste stabilirea unor
legi eterne sau flurirea unor institutii definitive,
a unor forme impietrite ; ea nazuieste spre fericirea
generall a neamalui omenesc. Luminarea spiritual& este tocmai mijlocul indispensabil prin care
poate fi atins acest tel. Este instrumentul cunoasterii, un instrument mIrginit, adic& subordonat ;
ne der& cercearile stiintifice notiuni adeviirate,
adevrul in forma sa cea mai inalt& si de ultima
instant& sau numai niste jalnice surogate peste
Intr-un cuvint,
care domneste incognoseibilul?

N.B.

tot ceea ce numim leoria cunoagerii este o chestiune

socialist& de prim& importantd...

[156-160] Despre Kant se spune ca sistemul

lui +a stabilit cu destula precizie limitele cunoasterii

formaler. Dar tocmai acest punct de vedere 11

contestam noi cu cea mai mare tarie, tocmai in
acest punct filozofia social-democrata se separl
cu totul de cea profesionala. Kant n-a stabilit
en destul& precizie limitele cunoasterii formale,
deoarece prin binecunoscutul su ducru in sine s
a lisat sa persiste i credinta intr-o alt& cunoastere,
de ordin mai inalt, intr-o ratiune supraomeneasci,
supranaturalL Cunoastere formal& I Cunoastere a
naturii I tFilozofiis pot rivni oricit s ajung& la o

alt& cunoastere, dar ar trebui s ne arate undo

exist& o asemenea cunoastere i in ce const& ea.
Despre cunoasterea adevaratl, de care ne

N.B.

Phnomen*

folosim in viata de toate zilele, ei vorbesc cu acelasi

dispret cu care vorbeau vechii crestini despre

slabiciunea eirniis. Lumea real& este un efenomen > imperfect, iar adevirata ei esent& este un
mister...
feuomen, aparilie.

Nola Iroj.

N.B.

892

V.

I. LENIN

Doti pretutindeni stiintele naturii se multumesc doar cu

N.B.

fenemenul, de ce s5, nu se multumeasc5, ele i cu fenomenologia

spiritului? tnda,r5,tu1 tlimitelor cunoasterii formale. se afli in

permanent5. ratiunea. metafizici, nemkginit5 superioarii, iar
Ind5,r5tu1 filozofului de profesie se afla, teologul, precum si
sincognoscibilul *, care e comun amindurora...
Dar ce este incognoscibilul? intreabl autorul susmentionatei
scrisori adresate redactiei ziarului Vorwrts"?...
Si la aceasti intrebare filozoful de profesie ne d un raspuns In
care ne arati c. oftinfarea*, ca repaus absolut, nu poate in nici un fel
sd se transforme in mivare absoluld a glndirii. Prin aceste cuvinte, arat
in continuare oponentul nostru, este definit limita cunoasterii, athc5.
incognoscibilul. Dar rezulta, oare de aici cli trebuie sa, negim existenta
lui, c trebuie s riminem departe de el? Se intelege c nul Orice incercare stiintifici de a ne apropia de el, de a-I intelege sau, cel putin, de
a-I pricepe ne apropie de punctul obscur i arunci asupra lui o lumin
nou, chiar du& nu vom reusi niciodat5, s5.-1 15,murim Sn intregime.
Iar urmirirea acestui tel este sarcina filozofiei, spre deosebire de aceea
a stiintelor naturii, care nu se ocup5, decit de ceea ce este dat si nu explic
decit fenomenele.

N.B.

N.B.

Explic5, fenomenele: Fenomen I Hm hull

Madar, obiectul filozofiei
incognoscibilul
este o
pasire ca,reia noi, cu ajutorul facultatii noastre de cunoastere,
putem, ce-i drept, si-i smulgem din cind in cind cite o pani,
dar pe care nu vom fi in stare niciodati s-o jumulim complet,
asa c5, ea e sortit sa, ramini pe vecie incognoscibila. Dad, vom
privi mai indeaproape penele pe care le-au smuls, in decursul
istoriei, filozofii, vom recunoaste i pasirea insasi; aici este
vorba de mintea omeneasc5. I Si astfel ne-am inters iarasi la
punctul boaritor care-i desparte pe materialisti de idealisti:
pentru noi spiritul este un fenomen al naturii, iar pentru ei
natura este un fenomen al spiritului. Si tot ar fi bine daci lucrurile s-ar opri aici. Dar nu, undeva in dos pindeste reaua intentie de a face din spirit nu stiu ce eesenti to, un lucru de ordin
superior, iar din toate celelalte un lucru de nimic.

Noi, dimpotrivi, afirm5m: ceea ce in anumite conditii poate fi

cunoscut nu este incognoscibil. Cine vrea s5, inteleagi incognoscibilul

se tine de nIzbitii. Ma cum cu ochii nu putem cuprinde decit ceea co
este vizibil, iar cu urechea nu putem prinde decit ceea ce se poate auzi,
tot lila i cu facultatea noastri de a concepe nu putem concepe decit
ceea ce e cognoscibil. Si cu toate cli filozofia social-democrata ne invat5,
c5, tot ce exist5, este pe deplin cognoscibil, asta nu inseamni c5. ea neaga
existenta incognoscibilului. Acest lucru putem s5,-1 recunoastem, dar
nu ein sensul filozofic e echivoc si absurd, care undeva, in esfere transoendentee, transform& din nou ineoposeibilul in cognoseibil. Noi avem

OBSERATATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

393

fat& de aceast problem& o atitudine serioasa 5i nu 5tim nimic despre

o cunoa5tere superioara celei obipuite, omene5ti ; pozitiv 5tim ca rati-

unea noastra este cu adevarat ratiune 5i ca poate fi tot atit de putin

conceputa existenta unei alte ratiuni, radical deosebite de a noastrrt,
cum poate fi conceputa evadratura cercului. Noi a5ezain intelectul in
rindul lucrurilor obi5nuite, care nu-qi pot schimba natura far& sa-5i
schimbe denumirea.

Filozofia social-democrata este cu totul de acord cu cea

uprofesionala a cind spune ca ufiintarea nu poate in nici un fel

sa se rezolve in gindire*, 5i nici o parte din fiintare. Doar noi nu
consideram citu5i de putin ca menirea gindirii este aceea de a N.B.
dizolva fiintarea, ci numai de a o ordona din punct de vedere
formal, de a determina clasele, regulile 5i legile ei, intr-un cuvint ,
de a face ceea ce noi numim ucunomterea naturii Cognoscibil

este tot ce se preteaza la o clasificare, iar incognoscibil este

tot ceea ce nu poate H rezolvat in gindire. Acest lucru nu putem,

nu trebuie 5i nu vrem s&-1 facem 5i de aceea nici nu-1 vom face.

Putem face ins contrarul: sa dizolvam gindirea in existentli,

adic sa clasificam facultatea de gindire ca pe una dintre multele
forme ale existentei concrete...

N.B.

Noi consideram ca intelectul este dat prin experienta, la

fel ca i materia. Gindirea i fiintarea, subiectul i obiectul se

afl In egala masura, in cadrul experientei. A face deosebire

intre una, ca repaus absolut, i cealalta, ca mi5care absoluta,
este ua lucru inadmisibil de cind 5tiintele naturii au redus
totul la mi5care. Ceea ce tovara5ul ofilozof u a spus despre incog-

noscibil, 5i anume c orice incercare stiintificti ne apropie de

punctul obscur, chiar du& nu vom putea niciodata sa fim

complet lamuriti, este, far& nici o mistificare, valabil i pentrty
obiectul 5tiintelor naturii, pentru necunoscul. Cunoa5terea
naturii are 5i ea un scop nelimitat, i far& olimite misterioase

ne apropiem tot mai mult de punctul obscur, fara a-I putea

vreodata clarifica pe deplin, i asta inseamna cE tiinta n-are
I imite...

27

Lenin

Opere complete, vol. 29

N.B.

V.

394

I. LENIN

PROFESORII N0gRI LA LINIITELE CIJNOAgERII

(VORWART81, 1878)

[162-164] La eel de-al 50-lea ucongres al naturalistilor si medicilor

germani u, care a avut loc la Mnchen in septembrie 1877, domnul
profesor von Nageli din Mnchen s-a referit din nou la o prelegere
tinuta mai inainte de colegul sau Du Bois-Reymond din Berlin si a
rostit o remarcabila cuvintare despre limitele cunoasterii stiintif ice..
Trebuie sa-i recunoastem domnului profesor de la Mnchen meritul
de a-1 fi intrecut cu mult pe predecesorul sin de la Berlin subraportul
adevarului si al clarititn; dar dinsul nu s-a putut totusi ridica pina la
nivelul epocii sale. A clarificat aproape complet problema ; dar acel
mic pullet final pe care 1-a lasat sa-i scape constituie tocmai punctul
cardinal, caci el se refara la profunda pripastie care desparte fizica de
metafizica, stiinta lucida de credinta romantica...
Dupa cum se stie, Du Bois-Reymond, predecesorul sau, a vrut
sa demonstreze cii o asemenea limit& de netrecut exista efectiv i ca,
in orice caz, credintei trebuie sa i se rezerve un domeniu aparte. Aparenta

insemnatate a prelegerii sale si ecoul stirnit de ea se datoreazil numai

acestui mic refngin oferit romantisinului religios. De atunci spadasinii

ineog,noscibilulni jubileazd. E drept ea profesortil von Nageli nu pare a fi

prea incintat de acest triumf, dar inalta sa pozitie de profesor nu-i

permite si dud), lupta cn toata hotdrirea. Dupa ce-i demonstreaza

elar si precis predecesorului sin ca n-a inteles ce inseamni eunoasterea
in domeniul stiintelor naturii, dinsul incheie precum urmeaza:
Fiinded Du Bois-Reymond
incheiat expunerea sa eu nimicitoarele cuvinte: Ignoramus et ignorabimus", a vrea sa-mi expun
i eu, In incheiere, parerea mea conditionata, dar consolatoare, ca roadele cercetarilor noastre nu sint numai eunostintele, dar i o cunoastere
adevarata, care poarta in sine germenul unei cresteri aproape (1) neli-

mitate, fari a avea citusi de putin pretentii de atotstiinta. Dad; vom

da dovada de o resemnare rationala, daca noi, ca fiinte muritoare oi

trecatoare, ne vom multnmi eu o intelegere orneneasci, in Inc sit pretinNu 8tim qi nu yom qti,.

Nota !rad.

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

395

dem sa, ajungem la o cunoatere divina, atunci vom fi in drept sa spunem

cu toata convingerea: ,57irn i vom 560..
Romantismul religios al lui Dii Bois-Reymond califica toate roadele

cercetiirii tiintifice drept simple eunotinte s, iar nu drept canoaq-

tore adevarata s, la care bietul intelect omenesc nu poate ajunge

II
[166-167] sIn ce prive0e capacitatea Eului nostru de
a cunoate obiectele din natura, o insemnatate hotaritoare
are faptul incontestabil ca, oricum ar f i constituita facultatea

noastra de gindire, numai perceptia senzoriali ne procura,

informatii despre natura. Daca n-am putea sa vedem i
auzim, sa mirosim, sa gustam i sa pipaim, n-am ti, in
general, ca exista ceva in afara de noi i, in general, n-am
sit

ti ca noi inine avem o existenta f izica s.

Avem aici o afirmatie foarte categorica. Sa ne mentinem
pe acest punct de vedere i sit vedem daca i domnul profesor

se mentine...
Capacitatea noastra de a percepe nemijlocit natura prin
intermediul simturilor noastre este astfel limitata in cloud
privinte. Sintem, probabil ( I), lipsiti de simturi pentru intregi
domenii ale vietii naturii (bunaoara, pentru spiridui, spirite 1)
etc.?
J.D.) i, in masura in care dispunem de asemenea
simturi, ele nu intilnesc in timp i spatiu decit o infima parte
2)
din intregs...

Da, natura este mai presus de spiritul omului, ea este

pentru el un obiect inepuizabil...
...Capacitatea noastra de cercetare este limitata numai
in masura in care obiectul ei, natura, este nelimitat...

Til

N.B.

N.B.

III
[168] Noi recunoatem doar o lume, una singura, oaten

despre care sintem informati de perceptiile senzoriale s.

Ii amintim lui Nageli cele spuse de el, ca acolo unde nu putem
sa; vedem, sa auzim, sa pipaim, sa gustam i sit mirosim nu

putem ti nimic...
Incognoscibilul, adica ceva absolut inaccesibil simturilor
noastre, nu exist& pentru noi, i nu exista nici in sine 0,
fiindca, nu putem nici macar sa vorbim de acest lucru fara
a aluneca in domeniul fanteziei...
27*

versus

Kant
N.B.

Versus

Kant

896

V.

I. LENIN
IV

N.B.

[171] Cine se simte atras spre alta lume, cine vrea si ias
din lumea experientei si sa intre in aceea a presimtirii sau a
dumnezeirii, ba chiar si eine vorbeste doar de ea, este sau un
om sucit, sau Un ticalos si un sarlatan care insall poporul...

[173-174] As vrea aici sa-1 fac pe cititor sa inteleaga

N.B.

ceea ce, pe cit stiu eu, n-au inteles inca profesorii, i anume
ca intelectul nostru este un instrument dialectic, un instrument care conciliaza toate opozitiile. Intelectul creeaza
unitatea CU ajutorul diversitatii i distInge deosebirea in
aseminare...
ft Dar ce este aceasta lume pe care o stapinete spiritul
omenesc? Ea nu este nici macar un graunte de nisip in imensitatea spatmlui si nici macar o secunda in vesnicia timpului,
ci nnmai o particica neinsemnata a adevaratei esente a Universului o. Tocmai asa vorbeste
un popa. i asa ceva ar fi
foarte adevarat daca n-ar fi decit o manifestare admirativa
a sentimentelor fat& de maretia existentei ; dar este cu totul
lipsit de sens daca domnul profesor Nageli vrea sa spuna ca

spatiul si timpul nostru nu sint niste parti ale infinitului

N.B.

si ale vesniciei, si Inca si mai lipsit de sens daca asa ceva vrea
sii insemne ea adevarata esenta a Universului* este ascunsa
in afara fenomenelor, in nepatrunsa religie sau in metafizica...
V

[178] Unitatea de vederi pentru care militeaza, profesorul Nageli

o pierde de indata ce ajunge la dumea presimtirii* si la atotstiinta

((

divina*. Iar profesorul Virchow o pierde de indata ce ajunge la deosebirea dintre organic si anorganic. i mai nesuferita ii este legatura dintre
om si animal, si el vrea sil inlature en totul din discutie opozitia dintre
trup i suflet, deoarece unitatea lor ar putea provoca cea mai groaznIca
confuzie *in mintea unui socialist* i ar duce neaparat la narnirea intregii intelepciuni profesorale...

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

397

INCURSIUNILE UNUI SOCIALIST

IN DOMENIUL TEORIEI CUNOMTERII
PREFATI
[180 181] Trebuie sa raminem in vecii vecilor,
daca nu sclavii, cel putin slugile naturii. Cunoa-

11

N.B.

terea nu ne poate da decit o libertate posibilii,

care este totodata i singura libertate rationala...

Cine vrea sa devin un adevarat social-democrat trebuie sa-li perfectioneze modul de gindire.
Metoda lor de gindire perfectionata i-a ajutat pe
Marx i Engels, intemeietorii recunoscuti ai socialdemocratiei, s-o ridice pina la acel punct de vedere

Marx und
N.B. Engels =

tiintific la care se and. in momentul de fata...

anerkannte
Stiftern*

aNICI UNUI SPIRIT MURITOR NU-I ESTE DAT

SA. PATRUNDA IN ADINCURILE NATURII

[183-180] Dupa cuin idolatrii au zeificat obiectele cele mai obinuite

pietre i pomi , tot af3a i ospiritului muritor i-a lost atribuit
ceva divin i misterios, la inceput de care religie, iar apoi de care filozo-

fie. Ceea ce religia denumea credinta i lume supranaturala a primit

din partea filozofiei denumirea de metafizicli. Totqi, nu trebuie sa pier-

dem din vedere superioritatea pe care o are metafizica prin faptul

ca a avut buna intentie de a-i transforma obiectul intr-o giinld, ceea
ce pin a. la urmi a i reuit. Din intelepciunea inetafizica lumeasca a
crescut, ca sli zicem aa, in umbra ei, o disciplina speciala, modesta
teorie a cunoaterii.
Inainte ca filozofia sa poatil patrunde in esenta spiritului muritor,
a trebuit s arate, printr-o aplicare practica in tiintele naturii, cii aparatul spiritual al omulni dispune in mod efectiv
Marx gi Engels

Intemeietorii reounoscuti.

.Nota red.

398

V.

de

NB

I. LENIN

capacitatea, pinit acum push'. la indoiala, de a lamuri

esenta launtrica a naturii...

Datorita conceptului de ounivers s care exist& in mintea

omeneasca, omul stie apriori, ca si cum aceasta cunostinta
i-ar fi innscutl, ca toate lucrurile i toate corpurile ceresti
se afla in univers si au o natura universala, comuna tuturor.
Spiritul muritor nu prezinta o exceptie de la aceasta lege

??

Credinta intr-un spirit religios supranatural, nemuritor ii impiedica

pe unii salt dea seama ca spiritul omenesc este creat i reprodus de
care natura ins5i, adica e propriul ei copil, fata de care ea nu manifest&
o deosebith timiditate.
cu toate acestea, natura este timida: ea niciodata nu
se dezvaluie dintr-o dat i complet. Ea nu se poate dezvalui
in intregirne, fiindca este inepuizabild in darurile ei. Iar spiritul

muritor, acest copil al naturii, este Melia care lumineazi

nu numai exteriorul naturii, dar i interiorul ei. A separa

N.B.

interiorul de exterior in privinla esenfei unice

inepuizabild
i infinitd din punct de vedere fizic
a naturii inseamna a
provoca confuzie in notiuni...
eSpiritul sublim al religiei este cauza pentru care spiritul
omului este diminuat, si de vina este poetul, care neaga capa-

N.B.

citatea acestui spirit de ta patrunde in adincurile naturiie.

Dar se stie ca spiritul supranatural, nemuritor, nu este decit

o refleclare fantasticd a spiritului fizic, muritor. Teoria cunoas-

terii, in forma ei cea mai dezvoltata, ne poate demonstra pe

N.B.
deplin aceasta teza.
Ea ne arata ca spiritul muritor ii ia toate reprezentarile, ideile
si notiunile sale din lumea unitara, monista, care in stiintele naturii
poarta denumirea de (aline fizica o...
Datorita cunostintelor sale, spiritul muritor patrunde in

N.B.

insesi adincurile naturii, dar nu poate iesi din limitele ei,

si aceasta nu pentru ca este marginit, ci pentru ca mama lui
este natara infinita, infinitatea naturala, in afara careia nu
exist& nimic.

N.B.

De la mama sa minunata, copilul ei natural a mostenit

con#iinfa. Spiritul muritor apare in lume cu capacitatea do
a-si da seama ca este copilul bunei sale mame, natura, care
l-a inzestrat cu capacitatea de a-si face o imagine perfecta
despre toti ceilalti copii ai mamei sale, despre fratii si surorile sale. Asadar, ospiritul muritor* poseda imagini, reprezentari sau notiuni despre aer si apa, despre pamint si foc
s.a.m.d. si in acelasi timp are constiinta ca aceste imagini
create de el sint perfecte, adeviirate. Ce-i drept, el se convinge

OBSERVATII PE MARGINEA GARTH LUI DIETZGEN

399

prin experienti cB creatiile naturii sint nestatornice i observa, bunaoara, ca apa consta din Cele mai diferite feluri
de apa, in care nici o picatura riu este absolut identica cu
alta, dar un lucru a mostenit de la mama lui: el stie de la
sine, apriori, ca. apa nu-si poate schimba natura sa univer- ?
sala, ce-i este proprie ca apa, far& a inceta sa fie apii, ; prin
urmare, stie, ca sit zicem asa, in mod profetic ea, in ciuda ?
tuturor schimbarilor co se produe in lucruri, natura lor

esenta lor universala nu se poate schimba. Spiritul

muritor nu poate sa stie niciodata daca pentru mama sa
nemuritoare cutare sau cutare lucru este sau nu posibil;
dar, in virtutea naturii sale innascute, el stie in mod neindoielnic cii. in orice caz apa este umeda i ca spiritul, chiar
sold,

&tea ar siili4lui dincolo de nori, nu-si poate schimba natura

sa universala...

[189-190] Asa cum facultatea de a vedea este strins

legata de lumina si de culoare, sau cum facultatea subiectiva,

de a pipai este strins legata de proprietatea obiectiva de a

putea fi pipait, tot asa i spiritul muritor este strins legat
de enigma naturii. Fara lucrurile lumii exterioare, accesibile
ratiunii, nu poate exista nici o ratiune efectiva inauntrul
capului...

N.B.

Filozofia a descoperit arta de a gindi ; faptul ca, totodata, ea a

acordat multi. atentie problemei unei fiinte perfecte notiunii de
divinitate, esubstantei* lui Spinoza sau ducrului in sine* kantian,

ori *absolutului hegelian se explica prin aceea cii o notiune lucid&

despre univers, despre un tot unic care nu are nimic deasupra sa, alaturi

de sine sau in afara sa, este prima cerinta a unni mod just si consecvent de gindire, care stie despre sine si despre toate obiectele posibile
si imposibile ca, totul face parte dintr-un intreg unic, etern si infinit,
cdruia ii dam denumirea de cosmos, natura sau univers...

[192] Legea logicii naturale si a naturii logice ne spune ca orice

lucru face parte din genul sin, ci genurile si speciile sint, ce-i drept,
schimbatoare, dar nu intr-o masura atit de excesiva. incit sit poati iesi
din limitele genului universal, din granitele naturalului. De aceea nu
poate Si existe un spirit care a fi pitruns atit de adinc in esenta naturii,
incit sa poata, ca sa zicem asa, s-o impacheteze si s-o vire in buzunar.
Este oare ceva miraculos in aceasta convingere ce ne-a
fost transmisa de natura? Este oare atit de greu de inteles
ca aceasta parte ginditoare a naturii a mostenit de la mama
N.B.
ei convingerea ca atotputernicia naturii este ceva rational?
N-ar fi mai de neinteles ca fiica si creada despre mama ei
ca este atotputernica si omniprezenta intr-un sens contrar
ratiunii?...

400

V.

ADM' A RUL ABSOLUT

I. LENIN
II
I MANIFESTARILE LUI FIRETI

[192-204] Sa fi fost Goethe sau Heine? Imi amintesc

de un aforism al unuia din ei: numai nevoiasii sint modesti.

Eu resping orice modestie de om nevoias, fiindca, ma cred
in stare sa aduc o mica contributie la mareata cauza a stiintei.
Aceasta, pirere mi-a fost intarita de numarul din mai 1886

al revistei *Nene Zeit*, in care un om atit do valoros ca

N.B.

Friedrich Engels, intr-un articol despre Ludwig Feuerbach,

a vorbit in mod elogios despre lucrarile mele207. In asemenea
cazuri, esentialul este atit de strins legat de ceea ce e personal,

incit o modestie excesiva poate aduce prejudicii unei elucidari a esentialului...

Anal 1848, at reactionarii, constitutionalistii, democratii
sill, a trezit in sufletul meu, pe atunci Inca tinar,
si
nevoia imperioasii, de a-mi forma in mod critic un punct de
vedere cert i incontestabil, o parere pozitiva despre ce anume,
din tot ce s-a scris i ce am auzit pro si contra, se poate afirm a
In mod incontestabil 1i categoric cii este admiral, bun si just.

Cum aveam indoieli serioase in ce priveste existenta lui

dumnezeu i n-aveam nici o incredere in biserica, mi-a fost
foarte greu sa ma descurc in toate acestea. In cautarile mole

N.B.

N.B.

1)

am dat din intimplare de Ludwig Feuerbach si am facut

cunostinta cu doctrina lui ; studierea ei atenta, mi-a permis

sa fac progrese importante. In i mai mare masura setea
mea de cunoastere a fost satisfacuta de *Manifestul Parti2) dului Comunist*, de care am aflat din ziare in timpul procesului comunistilor de la Colonia. Dar dezvoltarea mea mai

departe o datorez cel mai mutt= dupii ce in viata mea

izolata de la tail am luat cunostinta de diversi scribi filozocartii lui Marx *Contributii la critica economiei polifici

3) tice*, aparuta in 1859. In prefata acestei carti se spune

cam asa suna fraza pe care o citez aici

Ca modul in care omul

Isi cistiga bucatica lui de pline i ajunge la nivelul de cultura

la care generatia respectiva trebuie sa depuna muned fizica,

determini nivelul intelectual al acestei generatii sau fehil

cum gindete ea si trebuie sa gindeasca despre adevar, despre

ceea ce e bine si drept, despre dumnezeu, libertate i nemurire,
despre filozofie, politica si jurisprudenta208... Teza citata ne

duce pe drumul cel just si ne arata cum stau, in general,

lucrurile cu cunoasterea omeneasca i cu adevarul absolut
N.B.1 si cel relativ.
Ceea ce prezint eu acum drept traire personala este o
experienta care a fost capatata si de omenire in decursul

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

401

veacurilor. Dac aceste intrebari i aceasta nazuinta spre

adevarul absolut le-asi fi lasat de la inceput si pluteasca

intr-o imprecizie nebuloasa, a fi ramas acelasi neghiob care

asteapta la infinit sa primeasca un raspuns. Dar faptul ca

n-am ramas neghiob, ci am prima un raspuns satisfacator
ii datorez mersului istoric al lucrurilor, care mi-a dat imboldul

sa pun aceste intrebari intr-o vreme cind un sir de generatii

premergatoare, prin cele mai valoroase minti ale lor, se ocupase cu studierea acestor probleme, pregatind explicatia care,
dupa, cum reiese din cele aratate mai sus, mi-a fost data de
Feuerbach si de Marx. Prin aceasta vreau sa spun ca ceea

N.B.

ce mi-au dat acesti invatati n-a fost numai opera lor personala,

ci produsul comunist al miscarii civilizatiei, incepind din

epoca preistorica...

Pentru a ne da mai bine seama de natura adevarului

absolut, este necesar in prirnul rind sa biruim prejudecata

inradacinata ca el e de esenta spiriluald. Adevarul absolut
poate fi viizut, auzit, mirosit, pipait i indiscutabil cunoscut,

N.B.

dar el nu se include In inlregime In cunoa#erea noastra, nu este

un spirit pur. Natura lui nu e nici corporala, nici spirituala,

ea e atotcuprinzatoare, e atit corponu e nici una nici alta
rala, cit i spirituala. Adevarul absolut nu are o natura aparte,
natura lui e mai degrabit aceea a universului. Sau, ca sa, ne
exprimam far& nici un fel de alegorii: natura universala
fireasca si adevarul absolut sint identice. Nu exist& doua
naturi: una corporal& si alta spirituala ; nu exista decit o
singura natura, care cuprinde tot ce este corporal si tot ce
este spiritual...
Cunoasterea omeneasca, fiind ea insasi un adevar relativ,

N.B.

ne leaga de celelalte fenomene si relatii ale existentei absolute.

Totusi, facultatea de cunoastere, subiectul care cunoaste,

trebuie deosebit de obiect, dar aceasta deosebire trebuie

N.B.

sa ramina o deosebire limitata, relativa, pentru ca atit subiectul, cit si obiectul nu sint numai deosebite, dar se si aseamanl

intre ele prin faptul ca sint parti sau fenomene ale esentei
universale careia ii dam denumirea de univers...
Ceea ce cunoagem sint adevaruri, adevaruri relative, sau
fenomene ale naturii. Natura insi, adevarul absolut, nu
poate fi cunoscut in mod nemijlocit, ci numai prin intermed jut fenomenelor sale. Dar de uncle putem noi sa tim
ca indaratul acestor fenomene se ascunde adevarul absolut,
o noul
natura universala? Nu constituie oare aceasta
.................
mistica?

N.B.

N.B.

402

V.

I. LENIN

Fireste, asa e 1 Intrucit cunoasterea omeneasca nu reprezint ceva absolut, ci este doar un pictor care creeazil anumite
imagini ale adevarului, imagini adevdrate, veritabile si
veridice, se intelege de la sine ca tabloul nu epuizeaza obiec-

N.B.
1

tul, ca pictorul ramine in urma modelului sau. Niciodatd

nu s-a spus despre adevar sau despro cunoastere ceva mai
absurd decit ceea ce logica curent spune despre ele de mii
de ani: adevarul este coincidenta dintre cunoasterea noastra
si obiectul ei. Cum poate tabloul osit corespunda* cu modelul
sau? Aproximativ, da. Dar care tablou nu corespunde aproxi-

N.B.

N.B.

mativ cu subiectul sau? Orice portret seamana mai mult

sau mai putin cu modelul sau. Dar un tablou care si semene
perfect si in intregime este o idee absurda.
Asadar, noi nu putem cunoaste natura si partile ei decit
in mod relativ ; caci orice parte, desi nu e decit o parte relafiva a naturii, are totusi in ea si natura absolutului, natura

ansamblului naturii in sine, care nu poate fi epuizata de

ounoastere.

De unde stim atunci ca indrdtul fenomenelor naturii, indtiratul

ladevarurilor relative se aflit o naturii universala, nemarginita, absolut,
care nu i se dezvaluie omului in intregime? Vazul nostru este marginit,
si acelasi lucru trebuie spus despre auzul si pipaitul nostru, ca si despre

cunoasterea noastra, si totusi despre toate acestea stim c5, sint parti
marginite ale nemarginitului. De unde ne vine aceasta cunostinta?
?
Ea ne este innascuta. Ea ne este data' o datcl
impreumi eu cowtiinia. Constiinta omului este
cunostinta despre persoana sa ca parte a genului
uman, a omenirii si a universului. A sti inseamna
a-ti filial*, imagini si totodata a fi conftient ca
atit imaginile, cit si lucrurile dupii care sint reproduse au o mama comuna, de la care provin toate
si in sinul ciireia se inapoiaza. Acest sin matern
este tocmai adevdrul absolut ; el este perfect
adevarat si, totusi, mistic, adici este izvorul inepuizabil al cunoasterii, in consecinta incognoscibil in integralitatea lui.
Ceea ce cunoastem noi in lume si despre lume
este, totusi, in ciuda caracterului situ adevarat
si veridic, numai un adevar cunoseut, adieu'', un
aspect, o forma a adevarului sau o parte din el.
Desi spun di constiinta existentei adevarului
infinit absolut ne este innascuta, ea constituie singura cunostinta, apriori, nu e mai putin adevarat
ca experienta ne confirma aceast cunostinta
S ( ( Innascuta. Noi aflam ca orice inceput si mice

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

403

sfirsit este doar un inceput relativ i un sfirsit tiber die Erfahrelativ, la baza cdruia st& absolutul, care nu poate
rung*
fi epuizat prin nici o experientd. Affam din experientd c orice experienti constituie o parte din
ceea ce, ca sd folosim cuvintele lui Kant, depdseste
versus
N.B.
limitele oriedrei experiente.
Kant
Misticul va spune, poate: inseamna. deci c
exist& ceva ce ne poart& dincolo de limitele experientei fizice. La aceasta noi rdspundem in acelasi
timp: i da si nu. Pentru vechiul metafizician,
care nu recunostea limite, nu existil asa ceva.

Pentru constiinta care a devenit constient de

esenta sa, mice particica, fie ea si o particica de
praf, de piatrd sau de lemn, constituie ceva ce

nu poate fi cunoscut pind la capdt, adic fiecaTe

particic& constituie un material inepuizabil pentru
facultatea cognitivi a omului, depasind, in consecintii, limitele experientei.
Cind spun c& constiinta lipsei de inceput i de

N.B.

sfirsit a lumii fizice este ceva inndscut, iar nu dobin-

dit prin experientd, cd este ceva ce exista apriori

si precede orice experienta, trebuie totusi s adaug
c& la inceput ea nu exist& decit ca germen i Ca cu
aptorul experientei cdpatate in lupta pentru
existent& i cu cel al selectiei naturale ea a devenit

N.B.

ceea ce este in prezent...

Versus
Mistica nesdnatoasa desparte in mod nestiintific N.B.
Kant
adevirul absolut de cel relativ. Ea face din lucrul asa
cum apare el si elucrul in sine , adic& din fenomen ll
N.B.
gi adevdr, dou& categorii deosebite toto caelo** gi
neincluse in vreo form& negatd in vreo categorie
generali. Aceastd mistic& nebuloasl transform& cu- N.B.
noasterea noastrd i facultatea noastra de cunoastere
in niste uurogate, care ne permit sE ne dam seama c&
in cerul transcendental exist& un adevdr personificat,
un spirit supranatural, supraomenesc.
Umilinta ii st& intotdeauna bine omului. Totusi, afirmatia cd el nu
e in mdsur& s& cunoased adevirul are un sens indoielnic, care este si nu

este demn de om. Tot ceea cc cunoastem, toate deductiile stiintifice,

toate fenomenele sint parfi, ale adevdrului real, efectiv i absolut. Cu
toate cR acesta este inepuizabil si nu poate fi reprodus in mod exact
in cunoastere sau reprezentare, imaginile pe care ni le ofer& despre el
Deapre experientl.

**

Nota trad.

= In Intregime, pe taat5 I inia, prineipil.

Nota trod,

V.

404

I. LENIN

stiinta sint, totusi, excelente in sensul relativ, omenesc, al cuvintului,

la fel cum frazele pe care le scriu eu aici au un sens precis, bine determinat, si in acelasi timp nu-I au, daca i-ar trece cuiva prin minte sa le
denatureze sau sit le interpreteze in mod eronat...
Spinoza spune: nu exista decit o sino.bura substanta ;
Trebuie
ea este universala, infinitit san absoluta. Toate celecorectat
lalte, asa-zisele substante finite, decurg din ea, se
Spinoza
revarsa in ea sau se scufunda in ea; existenta lor este
doar relativa, trecatoare, intimplatoare. Spinoza
.._._______.-----------

iddoearra nci

depoldinur iteamleesiubc a atzetiei nitui nc ri

i I ea af ienui ti ne

sint doar niste moduri ale

infinite, asa cum
stiintele naturii din zilele noastre se situeaza pe punctut de vedere ca materia e vesnica, iar forta e inepuizabilli, adica confirmil intru totul teza crt toate lucrurile finite sint moduri ale substantei infinite. Numai
intr-o singura privinta, dar foarte esentiala, i-a 'limas
filozofiei ulterioare sa-1 corecteze pe Spinoza.
Potrivit spuselor lui Spinoza, substanta absoluta,

infinita, are doua atribute: este infinita in spatiu

N.B.

N.B.
AdevAru1

absolut

in object

/N.B.

si posed& o gindire infinita. Gindirea si intinderea

iatii cele (Iona atribute spinoziene ale substantei
absolute. Acest punct de vedere este gresit: tocmai
gindirea absoluta este ceva cu totul lipsit de temei...
Ceea ce Spinoza denumea substanta infinita,
ceea ce noi denumim univers sau adevar absolut este
deopotriva de identic cu fenomenele finite, cu adevarurile relative pe care le intilnim in univers, cum e
pidurea identica cu arborii ei sau cum, indeobste,
genul este identic cu speciile sale. Relativul si absolutul nu se afli chiar atit de departe unul de altul
cum i le-a zugravit omului sentimentul nematurizat
al infinitului care poarta denumirea de religie...
Filozofia, intocmai ca religia, a trait cu credinta
intr-un adevar absolut nemarginit encesiv. Rezolvarea roblemei rezida in a cunoa te cit adevrtrul
absolut nu este alteeva decit un adevar generalizat,
(ca acesta nu traieste in spirit in orice caz nu mai

mult in el decit in orice alta parte , ci in

spiritului, caruia ii dam

obiectul

denumirea genericit

de

univers".
Adevarul absolut, nemarginit, pa care religia si
versus Kant filozofia
1-au desemnat prin denumirea de dumnezeu,

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

405

a fost o mistificare a spiritului omenesc, care s-a

mistificat pe sine insusi prin aceasta imagine fantastica.

Filozoful Kant, care s-a ocupat de critica facultatii

de cunoastere a spiritului nostru, consider& c& omul

nu poate cunoaste adevarul absolut, nemasurat. La

aceasta noi adaugam: omul nu poate ajunge la o

lc' I

cunoastere nemarginita nici cind este vorba de obiectele cele mai banale. Dar dad, va folosi cu modestie
facultatea sa de cunoastere i ii va da o aplicare corespunzatoare, caci fat& de orice trebuie sa avem o asemenea atitudine, atunci totul ii va fi deschis i nimic

N.B.

nu-i va ramine ascuns, iar el va putea cunoaste si

i adevarul general.
Asa cum ochiul nostru poate vedea totul, la nevoie
cu ajutorul ochelarilor, i totusi nu vede totul, fiindca
intelege

nu poate vedea sunetele, mirosurile i, in general, Adev6ru1

nimic din ceea ce e invizibil, tot asa i facultatea absolut
noastra de cunoastere poate sa cunoasca totul
totusi, chiar nu totul. Ea nu poate sa cunoasca incognoscibilul. Asta ar fi, de asemenea, ceva nemasurat ;
ar fi o dorinta exagerata.
Daca vom recunoaste cit adevarul absolut, pe

11

care religia si filozofia 1-au cautat In nemarginire

sau in transcendental, exista in mod real ca univers
material si ca spiritul omenesc nu este decit o parte II

N.B.

corporall sau realii, efectiva i eficienta, a adevarului II

general, menitil sa reflecte celelalte parti ale adevarului general, atunci problema marginitului i nemar-

ginitului va fi complet rezolvata. Intre absolut si

relativ nu este o delimitare atit de mare, deoarece ele
sint legate intre ele in asa fel ca, nemarginitul consta
dintr-un numar infinit de lucruri marginite si orice
fenomen marginit contine in sine natura infinitului...

11

N.B.

III
MATERIALISMUL IMPOTRIVA MATERIALISMULUI

1204-2151 antelegerea caracterului complet fals Anti-Diihring,

S. 10

al idealismului german de pina atunci a dus inevitabil

la materialism, dar, fireste, nu numai la materialismul
metafizic al secolului al XVIII-lea, spune Friedrich
Engels20.

Acest materialism modern, care s-a dezvoltat din

totala inconsistent& a idealismului german si care-I are

drept unul din intemeietorii sai pe Friedrich Engels,

este de obicei gresit inteles, desi constituie princi-

V.

406

I. LENIN

palul temei teoretic 'al social-democratiei germane.

S5.-1 supunem deci unei cercetari mai amanuntite...
Acest materialism specific german sau, dad, vreti,

social-democrat va fi cel mai bine caracterizat dui

ii vom confrunta cu materialismul metafizic exclusiv, mecanicist, al secolului al XVIII-lea", iar daca,

N.B.

dup& aceea, 11 vom compara cu idealismul german,

din a carui inconsistenta a luat nastere, ni se va dezvjdui cu toat& claritatea caracterul bazei sale socialdeinocrate, care, datorit& denumirii sale de materialist& provoaca adeseori confuzii.

Inainte de toate se pune o intrebare: de ce da Engels materialismului

din secolul al XVIII-lea denumirea de ometafizic ? Metafizicienii erau
oameni care nu se multumeau cu lumea fizic& sau naturala, ci aveau
permanent in minte o lume metalizica, supranalurald; in prefata sa la
oCritica raOunii pure #, Kant reduce problema metafizicii la trei cuvinte:
dumnezeu, libertate, nemurire. Se stie doar ci prea-milostivul dumnezeu

a fost un spirit, un spirit supranatural care a creat lumea materiall,

Uzi* naturala. Remarcabilii materialisti din secolul al XVIII-lea n-au
fost adepti sau admiratori ai acestei legende biblice. Problema divinitatii,
a libert4ii si a neinuririi, intrucit se refera la o lume supranaturalii,

nu-i interesa de loc pe acesti ateisti; ei se mentineau la lumea fizici

si de aceea nu erau metafizicieni.
Prin urmare, denumirea de metafizicieni data. de Engels are alt sens.

Spiritului initial care sal&sluieste dincolo de

nori, materialistii francezi i englezi din secolul
trecut i-au venit de hac intr-un fel sau altul, dar,
cu toate acestea, i ei au continuat sa se ocupe de
spiritul omenesc, derivat. Materialistii hi idealiaW
se deosebesc intro ei prin cele doua feluri opuse de
a intelege acest spirit, natura, originea i esenta
lui. Idealistii consider& spiritul omenesc i ideile

lui drept produsul unei lumi metafizice, supranaturale. Dar ei nu s-au multumit doar cu credinta

In aceasta origine indepartata, ci, Inca de pe

vremea lui Socrate si a lui Platon, s-au ocupat
mult mai serios de aceasta chestiune, straduindu-se

sa-si fundamenteze credinta lor in mod stiintific,

s-o demonstreze i s-o explice asa cum sint demonstrate si explicate obiectele fizice din lumea con-

creti. In felul acesta, idealistii au mutat stiinta

N.B.

despre proprietiltile spiritului omenesc din imparatia supranaturalului i metafizicului, aducind-o

in lumea materiala, fizic, realii, care se mani-

festa ca o lume cu proprietati dialectice, unde

spiritul i materia, cu toata dualitatea lor, sint

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII DUI DIETZGEN

407

unite, de pare& ar fi frate l soril de acelasi singe

si din aceeasi mama.
La inceput idealistii erau adepti convinsi ai
premisei religioase ca spiritul a creat lumea, dar
in aceast& privint& ei nu aveau dreptate, deoareee,

in ultimd analiz, rezultatul propriilor lor autari

a fost e, dimpotrivi, lumea material, natural&
este ceva primar, necreat de nici un spirit, c& mai
degrabil este ea ins&si creatorul care din sine 1-a
creat si 1-a dezvoltat pe om i intelectul lui. Si,

N.B.

in felul acesta, s-a dovedit ca spiritul superior, care

n-a fost creat, nu este altceva decit o imagine

fantastic& a spiritului natural care a aparut in
mintea omeneasc& si a crescut impreun& cu ea.
Idealismul, care si-a c&piltat aceast denumire
datorit& faptului c& el considera ideea general&
si ideile ce luau nastere In capul omului ca Hind,

atit in timp cit si ca importanta, mai presus de

lumea material& i premergatoare ei, acest idealism

s-a apucat s&-si indeplineasc& misiunea lui intr-un

mod cit se poate de fantastic si de metafizic ; dar,

in decursul dezvoltrii sale ulterioare, caracterul
fantastic al idealismului s-a estompat si el a devenit

tot mai lucid, astfel ca, la intrebarea pe care si-a

pus-o: *Cum este posibil& metafizica ca stiint&?* materialism

filozoful Kant a raspuns: metafizica nu este posidialectic
bila ca ?titinid; o alt& lume, adic& o lume supranaturahl., nu putem decit sa ne-o imaginam i s-o
intelegem cu ajutorul credintei. In felul acesta,
inconsistenta idealismului a fost, treptat, doveditil
si a aparut materialismul contemporan, ca un
produs al dezvoltarii filozofice si al celei stiintif ice
In general.
Intrueit inconsistenta idealismului, asa cum apare ea la ultimii lui
Kant, Fichte, Schelling si Hegel , era pur
reprezentanti de vaz1
germanii, rezultatul ei materialismul dialectic este si el prin
excelenta un produs de origine germana.
Idealismul deduce luinea corporal& din spirit,
mergind pe urinele religiei, in care marele spirit,
plutind deasupra apelor, n-are decit s zicit: *sit
fie*, pentru ca totul s& se fad'. 0 asemenea argumentare este metafizica. Dar, dupi cum am mai
spus, ultimii reprezentanti de vaza ai idealismului
germanfnu mai erau niste motafizicieni atit de
Infocati. Ei s-au eliberat in mare misur& de spiritul N.B.

ceresc, supranatural, extrapamintese, dar ei nu

s-au eliberat si de visurile despre spiritul natural

408

V.

I. LENIN

din lumea aceasta. Crestinii, dup ri. cum se stie,

au zeificat spiritul, iar filozofii slut atit de patrunsi
de aceasti zeificare, c nu s-au putut abtine de
la a face din intelectul nostru creatorul sau frturitorul lumii materiale, chiar i atunci cind spiritul
fizic, omenesc a devenit obiectul prozaic al cercetarilor lor. Ei nu inceteazil s caute a intelege clar
raportul dintre reprezentririle noastre mintale i
obiectele materiale, po care ni le reprezentam, le
gindim si le intelegem.

Pentru noi, materialistii dialectici sau socialdemocrat', facultatea spirituala a gindirii este pro-

dusul dezvoltrtrii naturii materiale, in timp ce,

potrivit idealismului german, lucrurile stau tocmai
invers. De accea i vorbeste Engels despre (caracterul denaturat * al acestui mod de gindire.Atractia
fatii de spirit este o ramillitil a vechii raetafizici.
Materialistii englezi i francezi au fost, ca sr"
zicem asa, niste adversari prematuri ai visarii.
Aparitia lor prematura. i-a Impiedicat sa se elibereze pe deplin de visuri. Ei au fost peste msurrt
de radicali si au cazut in greseala opusa. Asa coin
filozofii idea1iti manifestau o predilectie deosebitii

N.B.!!

pentru spirit si spiritual, ei se ocupau numai de

corp si de corporal. Idealistii s-au preocupat prea
mult de idee, iar vechii materialisti de materie,
/adicii si unii si altii au fost niste viatori si, prin
urmare, niste metafizicieni ; si unii si al tii au separat

in mod exagerat spiritul de materie. Nici una din

\aceste doua, tabere nu s-a ridicat pinil la constiinta
,

unitatii si unicitatii, a comunitatii si universalitatii naturii, care nu este de loc material& sav

spirituabl, ci este alit vim, cit si alta.

Materialistii metafizicieni din secolul trecut si
continuatorii lor de azi, care n-all clisRarut incii,
subapreciazti prea mult spiritul omenesc 40 c erceN.B. 1111 tarea esentei lui, ca i folosirea lui efectiva., asa

cum idealistii ii acorda o pretuire cu total exa-

gerata... Pentru vechii materialisti, numai materia

este subiectul suprem, in timp ce tot restul repre-

zinta predicatul, care-i este subordonat.

Acest mod de gindire cuprinde In sine o supraapreciere a subiectului i o subapreciere a predica-

tului. Se pierde din vedere cit raportul dintre

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

subiect si predicat este cu totul schimbeitor. Spiritul

omenese poate, in deplind libertate, sit fax& din
orice predicat un subject i, invers, din orice subiect
un predicat. Culoarea alba ca zapada, dei nu

poate fi pipititd, este totusi la fel de substantial!),

ca i alba zapadd. A crede cd, materia este sub-

stanta sau cauza principald, iar predicatele sau

proprietatile ei nu sint decit nite accesorii secun-

dare inseamnd a te conforma vechiului mod de

gindire marginit, care nu tine de Joe seama de
cuceririle dialecticienilor german!. Trebule si se

inteleagd o data cd subiectele sint formate numai

din predicate.
Afirmatia ca gindirea este o secretie, un produs
sau o emanatie a creierului, aa cum fierea este o
secretie a ficatului, nu di loc la discutii, dar totodata nu trebuie sit uitiim cii aici avem de-a face
cu o comparatie cit se poate de nereusita si nesatisfacdtoare. Ficatul, subiectul acestei perceptii, este
ceva palpabil i ponderabil ; tot asa si fierea este

N.B.

N.B.

eeea ce este creat de ficat, este produsul si consecinta

lui. In acest exemplu, atit subiectul, cit i predicatul, adica atit ficatul, cit si fierea, sint ponderabile ci palpabile, dar tocmai aceasta impiedica sit se
vadd ce voiau, de fapt, sit spun& materialictii

atunci cind prezentau fierea drept consecinti,

iar ficatul drept cauz& eficienta. De aceea trebuie

sit subliniem in mod deosebit un lucru care in

exemplul de fata este absolut incontestabil, dar
care este complet pierdut din vedere atunci cind

se face comparatie intre creier i activitatea cerebrald. Si anume cit fierea este un rezultat nu atit
al activitatii ficatului, eft al intregului proces
de viatd...
Afirmind c fierea este un produs al ficatnlui,
materialistii nu contest& citui de putin, i nici
nu trebuie sa conteste, cd ambele obiecte prezintft
o valoare egald pentru cercetarea ctiintifica. Dar,
dud se spune cit constiinta, facultatea de gindire,
este o proprietate a creierului, inseamnd cd numai
subiectul palpabil trebuie sd fie singurul object
demn de asemenea cercetare, si prin aceasta s-a
terminat cu predicatul spiritual.
Acest mod de gindire al materialitilor mecanicisti noi 11 calificdm drept marginit, deoarece
28

N.B.

409

410

V.

I. LENIN

intr-un anumit sens el face din tot ce e palpabil

si ponderabil subiect, purtatorul tuturor celorlalte
proprietati, far& sa observe ca in universul luat

in ansamblu aceasta calitate de a fi palpabil,

care este atit de mutt ridicata in slavi, joac& acelasi

N.B.

N.B.

II

N.B.

III

rol subordonat, predicativ, ca orice alt subiect

subordonat naturii universale.
Raportul dintre subiect s i predicat nu explica
nici materia, nici gindirea. Totusi, pentru a lamuri
legatura care exista intre creier i activitatea gindirii, este important sa intelegem legatura dintre
subiect si predicat.

Ne vom apropia, poate, de rezolvarea problemei

11 daca vom alege un alt exemplu, in care subiectul
este material, iar predicatul in asa fel ca so, existe
Icel putin indoiala daca el face parte din categoria
material& sau din cea spiritual.. Atunci, de pilda,
cind picioarele merg, ochii vdd, iar urechile aud,
se naste intrebarea daca atit subiectul, cit si predi-

catul fac parte din categoria materialului, daca

lumina pe care o vedem, sunetul pe care-1 auzim
si miscarea pe care o executa picioarele sint ceva
material sau imaterial? Ochii, urechile, picioarele
sint subiecte palpabile si ponderab:le, in timp ce
vazul i lumina, auzul si sunetul,
predicatele
micarea si pasii (far sa vorbim de picioare, care
executa miscarea) nu sint palpabile si nici
ponderabile.

Care este, asadar, sfera notiunii de materie? Intr., oare in aceasta

notiune culoarea, lumina, sunetul, spatiul, timpul, cldura sielectricitatea
sau trebuie sa cautam pentru ele o alt.., categorie? Prin simpla distinctie

intre subiect si predicat, intre lucruri si proprietati nu ajungem la nici

un rezultat. Cind ochiul vede, atunci este palpabil ochiul, in orice caz
el este subiectul. Dar putem tot asa de bine sa inversam fraza si sa
spunem ca vazul e imponderabil, ea fortele luminii i ale vazului sint
fapte e principale, sint subiectele, iar ochiul material no este decit un
instrument, un lucru secundar, un atribut sau predicat.
Un lucru este evident: substantele n-au mai multa insemnatate decit fortele, iar fortele n-au mai multi insemnatate decit subN.B.
stantele. Este marginit materialismul care da preferinta substantei i, in dauna fortelor, se pasioneaza pentru ceea ce e substanta.
Chic face din forte proprietati sau predicate ale substantei n-a
inteles bine relativitatea, mobilitatea deosebirii dintre substanta
N.B. I si proprietati.
Notiunea de materie si de material continua sit fie si in zilele
noastre o notiune extrem de confuza. Asa cum juristii nu pot

CASERVATII PE MAGINEA CARTII LUI DIETZGEN

411

cadea de acord asupra momentului cind incepe viata copilului

in pintecele mamei sau cum lingvigtii poarta Inca discutii menite

sa explice unde se situeaza inceputul limbii, tidied sa arate daca
strigatul de chemare sau cintecul de dragoste al pasarii este san
nu o limbl i daca limbajul mimicii gi al gesturilor trebuie inglobat sau nu in aceeagi categorie ca i vorbirea articulata, tot aga
i materialigtii vechii gcoli mecaniciste se intreaba Inca ce este
materia: face parte din aceasta categorie numai coca ce e palpabil
pi

N.B.

ponderabil sau, dimpotriva, tot ce poate fi Want, znirosit,

auzit sau, in fine, intreaga natura este material de cercetare, i,

ca atare, poate capata denumirea de material pina i spiritul
omenesc, fiindca i acest object Ii servegte drept material pentru
teoria cunoagterii?
Agadar, criteriul care ii deosebegte pe materialigtii mecanicigti din secolul trecut de materialitii social-democrati, care au
trecut prin gcoala ideaIitilor germani, consta in aceea ca mate-

riaIitii social-democrati au extins notiunea marginal a unei

materii numai palpabile la tot ce e, in general, material.
N.B.
Nu se poate obiecta nimic impotriva faptului el materia- Materie
litii extremi deosebesc ceea ce e ponderabil sau palpabil de i spirit
ceea ce poate fi mirosit, auzit sau, in sfirgit, de lumea ideilor. Le
putem reproga numai ca se folosesc in mod exagerat de aceasta vovmvuvovoono
deosebire, ca pierd din vedere ceea ce e inrudit i comun in lucruri

sau in proprietati i deosebesc materia ponderabila gi palpabila II \

intr-un mod emetafizic sau toto caelo, fara sa vada Insemnatatea
clasei generale care cuprinde in sine opozitiile.
Si acum incii gi in multe privinte, gtiintele naturii din epoca
N.B.
noastra, se situeaza in intregime pe punctul de vedere al materialitilor din secolul trecut. Acegti materialigti au fost teoreticieni
generali sau, ca sa zicem aga, filozofi ai gtiintelor naturii, fiindca
gi astazi acestea iiIiniiteaza cercetarile lor la ceea ce este mecanic,
adica concret, palpabil gi ponderabil. Ce-i drept, gtiintele naturii

au inceput Inca de mult sa depageasca acest punct de vedere ;

chimia a gi iegit din cadrul marginirii mecanice i iat cal au aparut

noi cunogtinte despre schimbarile de forma ale fortelor, despre

transformarea greutatii in caldurii, electricitate etc. Dar gtiintele naturii continua lima sa ramina marginite. Analiza spiritului
omenesc gi a tuturor relatiilor pe care el le determinii in viata
omului, adica a celor politice, juridice, economice gi a tuturor
celorlalte, gtiintele naturii o exclud insa din sfera lor de cercetare,

intrucit se afla incii sub influenta vechii prejudecati cii spiritul

este ceva metafizic, copilul unei alte
Stiintele naturii merita sa li se facii reprogul cii sint marginite
nu pentru ca fac o delimitare intro cunogtintele mecanice, chimice, electrotehnice gi celelalte cunogtinte, atribuindu-le domenii
28*

412

N.B.

V.

I. LENIN

deosebite, ci pentru el exagereazd aceast& delimitare, pierzind din vedere lepltura dintre spirit si materie si pentru c& pina

in prezent n-au fost in stare sl se elibereze de modul de gindire

ametafizic e...

Nu deosebirile de pareri in privinta stelelor sail animalelor,

a plantelor sau pietrelor ii impart pe oameni in materialisti i

NB.

idealisti ; elementul hotaritor Ii constituie numai conceptia despre

raportul dintre trup si suflet i nirnic alteeva.

Convingerea ca idealismul german este complet gresit, intrucit

el nu inceteaza a consideraspiritul drept cauza primar& metafizic& care
creeaz& si produce materialele ce pot fi pipite, v&zute, mirosite etc., a
dus cu o necesitate ineluctabil& la materialismul socialist, care-si zice

sO-

cialists pentru el socialistii Marx si Engels au stabilit pentru prima

oar& in mod clar si precis ca relatiile materiale, si anume cele economice, existente in societatea omeneasca, constituie baza, care, in ultima

analiza, determina intreaga suprastructuril de institutii juridice i polane, precum si ideile religioase, filozofice etc. ale fiecarei epoci istorice. In loc sa se explice, ca inainte, existenta omului prin constiinta
lur, acum, dimpotriva, se explic& constlinta prin existenta si, mai ales,
pun situatia economic& a omului, prin modul cum i1i cistig& piinea.
Materialismul socialist intelege prin materie * nu numai ceea
tot
ce e ponderabil si palpabil, dar si intreaga existent& reala
ce e cuprins in univers, iar acesta cuprinde totul, fiindc& totul si
universul nu sint decit 'loud denumiri ale unuia fi aceluiqi Nem;
si materialismul socialist vrea sa cuprind& totul intr-o singurd
notiune, intr-o singurd denumire, intr-o singura clasa, indiferent
dam& acestei clase universale i se di denumirea de realitate,
natur& sau materie.
Noi, materialistii moderni, nu avem o parere atit de marginiti
ca aceea ca materia ponderabila si palpabila este materia par
excellence*; noi ne situam pe punctul de vedere el si parfurnul
florrlor, sr smietele, i mirosurile de tot felul sint, de asemenea,
materie. Noi nu consideram fortele drept un simplu apendice,

(((

drept un predicat pur al substantei, iar substanta, substanta

palpabila, drept alucrul* care domina toate proprietatile. Noi
avem fata de substanta si fata de forte o pozitie democratica.
unele si altele au pentru noi aceeasi valoare ; luate separat,
ele nu sint altceva docit proprietati, accesorii, predicate sau
atribute ale marelui tot care este natura. Nu este admisibil
51

s& consideram creierul drept stpin, iar functiile spirituale drept

o slug& subordonat& lui. Nu, noi, materialistii moderni, afirmam

ca functia este in aceeasi masurl ceva de sine sttiltor ca

ai

substanta palpabill a creierulni sau ca orice alt obiect material.

prin excelenti.

Nola had.

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

Iar gindurile, sursa i natura lor sint aceeasi materie real& i ceva
material care merit& in aceeali misur& s& fie studiat ca i orice
alte lucruri.
Noi sintem materialiti, pentru c& nu facem din spirit un fel

413

))

de monstru smetafizicL Puterea do gindire este, pentru noi,

tot atit de putin un olucru in sines ca i gravitatia sau ca bulgirele de piimint. Toate lucrurile nu sint altceva decit nite verigi
ale marii legituri universale ; numai ea este eterna, adevaratii,

permanenti, ciici ea nu este un fenomen, ci unicul ducru in

sine* i adevrul absolut.
Dat fiind c& noi, materialistii socialiti, avem o notiulle
unicl, care imbind intr-un singur tot materia i spiritul, pentru
noi si aa-zisele raporturi spirituale, cum sint politica, religia,
morala etc., sint, de asemenea, raporturi materiale ; iar munca

materiali, substantele ei bj problemele stomacuhii le considenim drept bazi, premis& i temelie a oricdrei dezvoltri
spirituale numai in masura in care animalicul precede in timp
omenescului, ceea ce nu ne impiedic& citui de putin sad
pretuim foarte mult pe om i intelectul situ.
Materialismul socialist se distinge prin aceea c& nu subapreciaz& spiritul ornenese, aa cum fiiceau materialistii de

N.B.
N.B.

N.B.

coal& veche, dar nici nu-1 supraapreciaza, aa cum fac idealitii

germani, ci in aprecierea sa el pistreaza mdsura, considerind

dintr-un punct de vedere critic i dialectic atit mecanismul, cit i filozofia drept douit verigi ale unni proces universal
indivizibil 0 ale progresului universal...
[218-226] Aa cum nu sintem de acord cu vechii materialiti, care credeau c& au i explicat in suficienta msura ce
este intelectul, dindu-i denumirea de insucire a creierului, tot
asa nu ne putem descotorosi de obiectul nostru spiritul
printr-o simpl& lovituril de cutit. Calea speculaomenesc
tivd, care incearcii prin simple speculatii sterile siL gaseascii
esenta spiritului in secretiile interne ale creierului, noi
nu o putem urma, fiindc& pe aceast& cale idealitii speculativi
au obtinut rezultate cu totul neinsemnate. i iat& Ca tocmai
in momentul potrivit apare Haeckel en conceptia lui despre
metoda just& a ctiintei. El cerceteazd spiritul omenesc i felul
cum a actionat acesta in decursul isloriei, ceea ce ni se pare a fi

o metod& cit se poate de justa...

Prima combinatie spiritual& comme ii faut* a fost descoperirea,
f&cuti de Darwin ci publicat& abia in 1859, a selectiei naturale in lupta
pentru existenta, ace. crede Haeckel, ins& noi ne permitem in aceast&

privintl sit fim de alta plirere.

oorespunzatoare, potrivita.

Nola brad.

414

V.

I. LENIN

N-am vrea ca stimatii nostri cititori sa ne Inteleaga gresit: noi nu

contestam ca. Darwin si Haeckel au stabilit o legiitur& just& i tuntifica intre spiritul individual si lumea plantelor si a animalelor i ca
au creat cristale pure ale cunoasterii, dar nu vrem cleat a relevam ea
materialismul dialectic modern se situeaza pe acelasi punct de vedere,
ca Darwin si Haeckel, oricit de mare ar fi meritul lor, n-au fost primii
si nici singurii care au stint sa creeze asemenea nestemate. eJalniciir

zoologi de muzeu si botanisti de ierbar ne-au lasat si ei un crimpei

de stiinta adevarata...
Prin perceperea si adunarea de fapte, ca si
Vechiul
descrierea lor, se obtine o nou& lumina, san,
materialism prin
mai bine zis, cregte cea obtinut& mai inainte.
Meritul lui Darwin este mare, dar nu atit de nemarginit incit sa-i dea lui Haeckel temei sa considere

Iustiinta r ca hind ceva mai presus de o obisnuita

imbinare a spiritului omenese cu faptele materiale.
In prima parte a studiului de fat& am aratat ca materialismul marginit nu numai ca consider& spiritul omenesc drept
N.B. III o proprietate a creierului
ceea ce nimeni nu contest& ,
dar din aceasta, legatura el deduce, direct sau indirect, ca predi-

catul rationalitatii sau al facultatii de cunoastere, care e

atribuit creierului, nu constituie un substantial obiect de studiu

N.B. ii i c6" dimpotriva, studiul creierului material este in masura

sa ne ofere suficiente elemente pentru explicarea proprietatilor

spiritului. In opozitie cu aceasta parere, materialismul nostru

dialectic dovedeste ca problema trebuie examinata, potrivit

indicatiei date de Spinoza, sub unghiul de vedere al universului, sub specie aeternitatis*. In universul infinit, materia
vechilor materialisti

care sint de mult depasiti , materia

palpabila, nu are citusi de putin dreptul sil se considere mai

substantiala, adica mai nemijlocit, mai clara sau mai determinata decit orice alt fenomen al naturii...
Materialistii care transform& materia palpabila in substanta si care consider& ca functia cerebral, nepalpabila,
N.B.
doar ceva accidental subapreciaza prea mult
ct(P) JJ reprezintl
aceasta functie. Pentru a ne face o imagine mai potrivita
si mai exacta, este necesar, in primul rind, sa revenim la
faptul c& atit materia palpabila, cit si functia cerebral&
sint copii ai aceleiasi mame, ca ele sint don& fenomene ale
naturii, pe care le lamurim descriindu-le si impartindu-le
in clase, specii si subspecii.
pe care, fireste, nimeni nu o
Atunci cind facem constatarea
ca materia este un fenomen al naturii si cind afirmam
contest&
acelagi lucru despre facultatea spiritual& a omului, nu stim inea decit
din punetul de vedere a eternitl4ii.

Nota !rad.

OtSERVATII

IDE

MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

415

foarte putin despre materie, ca i despre facultatea spirituala ; dar stim

ca ele sint surori i ca nimeni nu le poate separa prea mult una de alta;

nimeni nu poate face o deosebire intro ele toto genere, toto coelo.
Daca vrem sa stim mai multe lucruri, bungoara, despre materie, va trebui ca In acest scop
sa procedam asa cum procedau In trecut zoologii
de muzeu i botanistii de ierbar, va trebui sa cunoastem diferitele ei clase, familii i specii, sa le
cercetam, sa descriem aparitia i pieirea lor, transformarea unora in altele. Or, tocmai aceasta este

stiinta despre materie. Ohm vrea mai mult, inseamna ca vrea peste masura de mult, ca nu intelege ce este cunoasterea ; cit nu intelege nici ce
este organul stiintei i nici cum trebuie el folosit.

Meritul
idealismului

Atunci cind vechii materialisti au de-a face cu

forme parliculare ale materiei, ei procedeaza incontestabil in mod stiintific ; dar cind au de-a face cu

materia abstracta, cu conceptul ei general, atunci

ei se dovedesc a fi complet neputinciosi in aceasta
stiinta abstracta. Meritul idealistilor consta in fap- III N.B.
tul ca, cel putin, ei au facut sa progreseze intr-atit
priceperea de a face uz de abstractie si de conceptele generale, incit materialismul socialist
modern poate, in sfirsit, sa inteleaga ca atit formele materiei eft i conceptele sint niste produse
obisnuite ale naturii si ca nu poate sa existe nimic
care sa nu faca parte din categoria nemarginita,
unica a lumii naturale.
Materialismul nostru se distinge printr-o cuTeoria
noastereexprimata intr-o forma proprie a naturii materialisa,
comune a spiritului gi a materiei. Atunci cind acest a cunoasterii
materialism modern 1i ia ca obiect de cercetare
spiritul omenesc, el 11 priveste ca pe orice alt
material supus cercetarii, adica la fel cum procecci
deaza zoologii de muzeu i botanistii de ierbar
atunci cind cerceteaza i descriu obiectele bor.
Prin clasificarea facuta de ei, cei dintii an aruncat
far indoiala o lumina asupra multor mii de specii,
dar aceasta a fost o lumina nu indeajuns de puternica, si Darwin a amplificat-o in asa masura, cii
surplusul de lumina a pus in umbra inceputurile ;
Descriere
dar se stie ca j vechii sistematizatori au trebuit
cunoasca* inainte de a clasifica ; de aceea nici
i

cunoasterea darvinista, nu este altceva decit o

clasificare inclusa ln conceptul de dezvoltare gi
care, datorita descrierii proceselor din natura,

ne of era 0 imagine mai exacta a faptelor adunate...

explicare

416

V.

I. LENIN

Teoria materialist& a cunoWerii se reduce la

Reflectarea
celorlalte recunoqterea faptului ca organul omenesc de cunoa--

tere nu emana nici un fel de lumina metafizica, ci este

parti
ale naturii o particica a naturii care reflect& celelalte particele

ale naturii i a ciirei esenta createare este la.Murild

---------- prin descrierea acestui organ. 0 asemenea descriere

core ca teoreticianul cunealterii, sau filozoful, sa ceree-

teze obiectul sau intocmai cum cerceteaza zoologul

animalul pe care il studiaza. Iar dm& cineva vrea sa-mi

reproeze ca nu fac eu insumi chiar acum acest lucru,

nu trebuie sa uite ca nici Roma n-a fost construita

intr-o singura zi.

E de mirare cri nite natural4ti atit de culti, care 4i dau atit de bine
seama ca, datorita adaptarii, ereditatii, selectiei naturale, lupteipentru
existent& etc., perpetua mipare a naturii a creat din protoplasm& i

molqte elefanti i maimute, nu pot intelege ca pe aceeai cale s-a

dezvoltat i spiritul. De ce nu s-a putut intimpla cu ratiunea acela0 N.B.
lucru care s-a putut intimpla cu oasele?...
Ap cum zoologul de muzeu 10 studia animalele prin descriN.B.
erea clasei, a speciei, a familiei in care ele erau grupate, tot go.
Trecerea trep- i spiritul omenesc trebuie sa fie cercetat prin studierea diferitath de la telor specii ale acestui spirit. Fiecare persoana 4i are intelectul ei propriu i toate intelecturile laolalta pot fi consimaterie
derate drept rainificatii ale aceluiali spirit general. Acest spirit
la spirit omenesc
general, ca i cel individual, 10 are dezvoltarea, in
parte, in trecut i, in carte, in viitor ; el a trecut prin diverse

..-----------_-----------

N.B.

qi variate metamorfoze, i daca noi, mergind pe urmele lor, vom

ajunge la inceputurile genului uman, ne vom apropia de acea

treapta pe care scinteia divina coboara la nivelul instinctului
\\\animalic. Devenit hard, spiritul omenesc este, apdar, o punte
spre actualele spirite animalice, i astfel ajungem pina la spiritul plantelor, al pomilor i al muntiler. Inseamni ca in felul
acesta ajungem sa intelegem ca intro spirit i materie, la fel ca
intro toate partile unitatii universale a naturii, exist& treceri
treptate i o deosebire care dispare, ea nefiind cleat o deosebire de grad, iar nu una metafizia.
Intrucit vechiul materialism n-a inteles aceste lucruri i
n-a putut concepe materia i spiritul ca imagini abstracte ale
fenemenelor concrete i, in ciuda atitudinii sale liber-cugetatoare fatti de religie i a putinei pretuiri acordate spiritului
divin, el n-a tiut de unde i cum a luat na0ere spiritul natural
gi, ca urmare a acestei lipse de cunomtere, n-a putut in nici un
chip sa depapasca metafizica, Friedrich Engels a dat acestui
materialism neputincios, incapabil sa se descurce in Oiinta
(( abstracta, denumirea de materialism metafizic, far materialis-

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

417

mului social-democratiei, care, datorita idealismului german

N.B.
premergator lui, a trecut printr-o coalit mai buna, i-a dat JJ
denumirea de materialism dialectic.
Din punctul de vedere al acestui materialism, spiritul este
denunnrea colectiva data fenomenelor spirituale, la fel cum I N.B.
materia este denumirea colectiva data fenomenelor materiale,
iar amindoul laolalta f ormeaza un singur concept i poarta o
singura denumire: fenomenele naturii. Acesta este un non
mod teoretic-cognitiv de gindire, care patrunde in toate tiintele, in toate gindurile i proclama teza ca toate lucrurile din
lume trebuie privite sub specie aeternitatis, din punctul de
vedere al universului. Acest univers etern se contope,te pind-ntr-atit cu fenomenele sale temporare, ca intreaga eternitate

este temporara, iar temporalul este etern.

Iar modul substantial de gindire al social-democratiei

lamureste intr-un mod nou aceasta problema, pe care s-a caznit

atit de mult s-o rezolve idealismul, o lamurete punind intro-

barea: in ce consta adevarata gindire, cum putem deosebi

ideile subiective de cele objective? Raspunsul este urmatorul:

nu trebuie si mergem prea departe cu deosebirile ; ci cea mai
bun& reprezentare i cea mai adevazata, idee nu-ti pot oferi

decit o imagine a diversitatii universale care are loc in tine

ci in afara ta. Nu este In nici un caz atit de greu sa, deosebecti
tablourile reale de cele fantastice, i asta e in stare s-o fad .
cu cea mai mare precizie orice pictor. Reprezentarile fantastice sint luate din realitate, ci cele mai fidele reprezentari ale
realitatiisint in mod necesar animate de suflul fanteziei. Repre-

)
I

a
oc

zentarile fidele i conceptele ne fac mari servicii tocmai pentru ca,

fidelitatea lor nu este ideala, ci numai relativa.

Ideile noastre nu pot ci nu trebuie osd coincidd i cu obiectele
lor in sensul exagerat, metafizic al acestui cuvint. Noi vrem,
trebuie i putem sit ne facem doar o idee aproximativa despre
realitate.De aceca realitatea nu poate nici ea decit sti se apropie
de idealurile noastre. In afara ideii nu exist& nici puncte matematice, nici linii drepte matematice. Tuturor liniilor drepte din
realitate le este inerenta o curbura plina de contradictii, aca cum
i cea mai mare dreptate mai este totu0 strins legata de nedrep-

tate. Natura adevarului nu este idealti, ci substantialrt; este

materialista ; nu se obtine cu ajutorul gindului, ci cu ajutorul
ochilor, al urechilor i al miinilor ; nu este un produs al gindului,
ci mai degrabainvers ; gindul este un produs al vietii universale.

Universul viu este adevarul intruchipat.

(( N.B.

418

V.

I. LENIN
Iv

DARWIN SI HEGEL

N.B.

[226-233] Prin aceasta vrem A aratam ca filozofia si stiintele naturii nu sint in nici un caz atit de indepartate una de alta.
Spiritul omenese procedeaz& si intr-un domeniu si in altul dupa
aceeqi melodei. Metoda stiintelor naturii este mai exacta, dar

numai ca grad, nu si ca esenta...

Recunoastem bucuros ca Hegel, care acum este aproape

N.B.

complet uitat, are onoarea de a fi fost premergatorul lui Darwin.

La timpul sau, Lessing* 1-a taxat pe Spinoza drept ocun ciine
mort 9. Tot aa de invechit arat& i Hegel astazi, cu toate ca,
dupa spusele biografului sau Haym, la timpul sau el se bucura
de aceeai autoritate in lumea literelor ca i Napoleon I in cea
politica. Spinoza acest aciine mort
a reinviat de mult,
i lui Hegel, de aseinenea, posteritatea ii rezerva o recunoastere
binemeritata. Iar faptul ca in prezent nu se bucura de aceasta
recunoastere nu este decit un fenomen trecator.

Dupa cum se tie, dascalul a spus cit dintre numerosii siti

discipoli numai unul 1-a inteles, dar si acela 1-a inteles gresit.
Dupi parerea noastra, aceasti lipsa general& de intelegere este
mai degraba o consecinta a lipsei de claritate a dascalului insui
decit a incapacitatii discipolilor ; in aceasta privinta nu poate
exista nici o indoiali. Hegel nu poate fi inteles pe deplin, fiindca
N.B.
nici el nu s-a inteles pe sine pe deplin. Si, totusi, el este premergatorul genial al teoriei darviniste a evolutiei; ar fi tot atit de
exact i de just sa spunem, invers, c& Darwin este continuatorul
genial al teoriei hegeliene a cunoaterii...
Zborurile in albastrul cerului intreprinse in mod sporadic de dare
cercetttorii naturii i licaririle unui mod de gindire exact care se observil
la unii filozofi sint menite sa-i arate cititorului ca generalul si particularul se afla in armonie...

Pentru a Mimi raportul care exist& intro

Darwin si Hegel trebuie sa abordam cele mai profunde i mai obscure probleme ale stiintei. Printre
ele se enumara i obiectul filozofiei. Obiectul lui
Darwin este limpede ; el il cunostea, dar trebuie
sa men(ionam cit, totugi, el a vrut sa-1 cerceteze,
ceea ce inseamna ca, in orice caz, nu 1-a cunoscut

pina la capat. Darwin si-a cercetat obiectul sau

voriginea speciilor

dar nu pina la capat.

In text s-a streourat o inexaetitate : Dietzgen se referl, probabil, la Prefata scrisi de

Hegel la a doua editrie a luoririi "Eneyklopadie der philosophisehen Wissensellatten., unde se

spune: 'Leasing a zis pe vremea ea el lumea 11 trateaa. pa Spinoza ea pe un dine morts

(vezi G.W.F. Hegel. fEneielopedia atiintolor filozofices, parte:" Intli, "Logics', Suoure0i,
Eclitura Academiei R.P.R., 1962, p. 15).

Nofa red.

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

N.B.
Atomul este
incomensurabil,
este infinit

419

Asta inseamn ci obiectul oricarei stiinte este

infinit. Dad, cineva vrea sit masoare infinitul sau

cel mai mic dintre atomi, in orice caz va avea

intotdeauna de-a face cu ceva ce nu poate fi masu-

rat pind la capat. Natura, atit in ansamblu, cit

si in diferitele ei parti, nu poate fi cercetata pin&
Atomul
este inepuizabil la capat ; ea este inepuizabila, nu poate fi complet
cunoscuta ; prin urmare, nu are nici inceput si

nici sfirsit. Cunoaiterea acestui infinit real este un

rezultat al tiintei, in timp ce punctul ei de plecare
era infinitul supranatural, religios sau metafizic.
Obieetul lui Darwin este tot atit de nesfirsit si de inepuizabil ca si
obiectul lui Hecrbel. Primul a cercetat problema originii speciilor, iar al
doilea s-a straduit s lamureasca procesul de gindire al omului. Rezultatul, atit al unuia, cit si al celuilalt, a fost doctrina evolufiei.
Avem in fata noastra doi oameni mari i o cauza mareati. Vrem s
aratam ca ei n-au actionat in directii opuse, ci au conlucrat la o opera
II

comuna. Ei au ridicat concepfia monistd despre lume la o asemenea culme

si au intartit-o cu astfel de descoperiri pozitive cum nu s-au mai cunoscut

pin& la ei...
Lui Hegel al nostru ii revine meritul de a fi asezat autodezvoltarea naturii pe baza cea mai largli gi de a fi eliberat
tItiinta, in forma ei cea mai generala, de punctul de vedere
clasificator. Traditionalul procedeu clasificator este criticat
de Darwin din punctul de vedere al zoologiei, iar de Hegel
la modul universal. tiinta inainteaziti de la intuneric spre
lumina. i filozofia, care isi concentreaza atentia asupra lamuN.B. ririi procesului de gindire al omului, a facut progrese; faptul
ca de obiectul ei specific se ocupa mai mult in mod instinctiv
ii era clar intr-o oarecare masura si inainte de Hegel...
Hegel ne di o teorie a dezvoltdrii; el ne arata ca lumea
I

n-a fost facuta, n-a fost creata, ca, ea nu este o fiinfare neschimbath, [233], ci o devenire, care se produce pe sine insasi. Dupa

N.B.

cum la Darwin toate clasele de animale tree unele in altele,

tot ilia si la Hegel toate categoriile din lume
nimic si ceva,
fiintare i devenire, cantitate si calitate, timp si eternitate,
contient si inconstient, progres si stagnare tree in mod
inevitabil uncle in altele...
Nimeni 11-0 sit afirme ca. Hegel si-a dus in mod
stralucit opera pina la capat. Doctrina lui a facia tot
atit de putin ea si aceea a lui Darwin sil fie de prisos
o dezvoltare mai departe, dar ea a dat un imbold intregii stiinte i intregii vieti omenesti, un imbold de o

420

V.

I. LENIN

imensE insemnittate. Hegel

1-a

anticipat pe Darwin,

dar, din pEcate, Darwin nu 1-a cunoscut pe Hegel

care era atit de apropiat de el. Prin acest *din pitcate*

nu vrem s facem un repro marelui naturalist ; vrem
(cc

N.B. N.B.

numai sE amintim c& opera specialistului Darwin trebuie

completat& cu aceea a marelui generalizator care e Hegel,

pentru ca pe aceasta cale sit se mearga mai departe

decit ei si sE se obtin& mai milt& claritate.

Am vazut c& filozofia lui Hegel era atit de obscurd, incit maestrul
a fost nevoit s& spun& despre cel mai bun discipol al sdu CA 1-a inteles
in mod gresit. La inlEturarea acestei obscuritilti au contribuit nu numai
continuatorul sEu Feuerbach i alti hegelieni, dar si intreaga dezvoltare
stiintificd, politic& si economicE a lumii...
(cc

[235-243] Haeckel are perfectil dreptate cind spune eft la marii

nostri poeti gi ginditori se manifest& tendinta spre *forma cea mai
purE, forma monist& a credintei*, si nizuinta spre o conceptie fizica
despre naturE care sE fad. imposibilE orice metafizicE si sa Inlitture

din domeniul stiintei pe dumnezeul supranatural cu desaga lui de inchipuite minuni. Dar, cind se arata pinE intr-atit de incintat incit spune cit
aceast& tendintit oi-a gasit de mult cea mai desavirsita expresie I), el
se insalE amarnic, se ingali chiar in privinta sa si a propriei sale profesiuni de credinta. Nici Haeckel nu e incE in stare sa gindeascii monist
Vom da numaidecit o argumentare mai temeinicE a acestui repros, dar
in prealabil vrem sit facem constatarea ea acest repros nu-1 meritit numai
Haeckel, dar si intreaga scoala a stiintelor moderne ale naturii, deoarece
ea nu tine seama de cele aproape trei milenii de dezvoltare a filozofiei,
care are in urma ei o istorie indelungatii si bogata in experienta si care

e la fel de bogata in continut ca si stiintele experimentale...

In aceste cuvinte ale lui Haeckel exista trei puncte pe care vrem
sit le scoatem in evidenta si care ne vor dovedi ca *conceptia monisfa
despre lume* nu si-a gisit Inca o expresie desEvirsitE la cel mai radical
reprezentant al ei din domeniul stiintelor naturii.
Potrivit vechii credinte, cauza primara comund a intregii
fiintEri sillasluieste in dumnezeul ei personal, care este supra-

natural, nu poate fi descris si nu poate fi inteles cu ajutorul

conceptelor noastre, care este spirit, este ceva misterios. Nona

1%T.B.

11

religie & la Haeckel crede cii natura, ciireia ii dE vechea denumire

de dumnezeu, este ea insEsi cauza primar& a tuturor lucrurilor...

Deosebirea dintre obisnuit, natural si nenatural, dintre lumea
fizica, de o parte, gi revelatia metafizica, religie si divinitate, de

alt& parte, este atit de mare, incit o conceptie despre naturE,

curitata, de orice elemente strEine, asa cum gEsim la darvinistul

N.B.
11

Haeckel, ar avea tot dreptul sa renunte la vechile denumiri si

la o divinitate care se bazeaza pe revelatia religioasa si sa due&

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

421

o luptil nimicitoare* impotriva acesteia cu intregul arsenal

al conceptiei moniste despre lume. Nevrind sil fad, acest lucru,
darvinismul ii dezvaluie pur i simplu caracterul mirginit al
N.B.
invitturii sale despre dezvoltare...
Ca Haeckel, eel mai de seamo, reprezentant al monismului in tiintele naturii, tot mai continua sL cinte pe aceast strun dualist, ne-o
dovedete in mod pregnant cel de-al treilea puncl al gm, care afirmi
el, cu actuala structura a creierului nostru e, cauza primara, a tuturor
fenomenclor fly pante fi cunoscutil.

Ce inseamn: nu poale fi cunosculd?

Intregul context al propozitillor in care este Kein Atomehen

folosit acest cuvint demonstreazi cu toata evi- ist auszukennen
denta cb; naturalistul nostru mai este hid, complet

incurcat in plasa rnetafizicii. Nici un lucru, nici

un atom nu poate fi cunoscut pina, la capat.

Orice lucru este inepuizabil in secretele lui, este
N.B.
etern i indestructibil...
Natura este plina, de secrete, care pentru o minte iscoditoare se dovedesc a fi nite fenomene extrem de simple i de
obinuite. Natura este inepuizabila in bogatia ei de probleme
tiintifice. Noi le cercetam, dar cercetarile noastre nu vor
ajunge niciodatii pina la capilt. 0 minte omeneasca, sanatoasa
are perfecta dreptate cind considera cL lumea i natura nu pot
fi cercetate pina Ia capat, dar ea nu are mai putinii, dreptate
cind respinge incognoscibilitatea metafizica, a lumii ca pe o
neasemuita nesabuinta, ca pe o superstitie. In cercetarea
naturii nu vom ajunge niciodata pina la capat i, totui, cu cit
tiintele naturii merg mai departe in cercetrile lor, cu atit
devine mai evident cii ele n-au absolut nici un motiv slti se
team& de secretele inepuizabile ale naturii, cii dup.& cum
spune Hegel
aici nu exislii, nimic care s le fie inaccesibil. di N.B.
De aici reiese cii. zilnic aflitim cite ceva din inepuizabila mina
primara a tuturor lucrurilor , i anume CU ajutorul aparatului

nostru cognitiv, a cOrui capacitate de cercetare este tot atit

de universaliti i de nemiirginita, pe cit de bogata

nemarginit
de bogatil,
este natura in secrete obinuite.
Cu actuala structuri a creierului nostru I*Firete! Datoritl

selectiei sexuale i luptei pentru existenta, creierul nostru

se va mai dezvolta cu toot& puterea i va piitrunde tot mai adinc

in cauza primara a naturii. Duo. cuvintele de mai sus au acest

sens, atunci putem sii ne declaritim bucuroi de acord cu ele.

Dar tocmai acesta e neajunsul, ci nu acest sens le atribuie

darvinistul care se afliti Inca prins in plasa metafizicii. El vrea

*

Mei un atom nu poats fi ounoscut plat la capat.

Note; trad.

422

V.

N.B.

Ill

I. LENIN

sa spuna ca mintea omeneasca este prea marginita pentru a

proceda la o cercetare completa a lumii; de aceea trebuie
sa credem in existenta unui spirit superior, snpranatural
i sa nu ducem impotriva lui 0 lupta onimicitoares...
Teoria dezvoltarii a fost expusil de Hegel intr-un mod mult
mai universal decit de Darwin. Spunind acest lucru, nu avem
intentia sa, dam preferinta unuia dintre ei sau sa-1 situam pe

N.B.
1

unul mai presus declellftt

plalt,ici_

usocotim.

doar necesa_r s_li-1

.bp.lele-

tiim pe unnl cu celalalt. Dam Darwin ne arata ca amfibiile

i pasarile nu sint specii izolate ima de alta, ci fiinte vii care iau
natere uncle din altele i tree uncle intr-altele, Hegel afirma

N.B.
1III

ca boate speciile, intrearra lume reprezinta o fiintare vie care

n-are liiicilieri granite '.fixe ; cognoscibilul i incognoscibihil,
fizicul si etafizicul tree permanent unul intr-altul ; incognoscibilul absolut este ceva ce nu face parte din conceptia
monista despre lume, ci din cea dualista, religioasa.

Potrivit monismului nostru, natura este cauza ultima a

tuturor lucrurilor ; ea este, de asemenea, baza facultatii noastre

de cunoaltere, i totui, dupa parerea lui Haeckel, aceasta

facultate este prea marginita pentru a cunoate cauza ultima.
Cum se potrivesc toate astea? Natura, cunoscuta drept cauzi
ultima, se dovedete totodata a nu putea fi cunoscuta *1?
Teama de tendinte distructive 1-a cuprins pina
i pe un teoretician atit de radical al evolutionisN.B.
mulni cum e Haeckel ; el ii reneaga propria sa
teorie i dii preferinta credintei ca spiritul omenesc
Erscheinungen* trebuie sii se multumeasca cu fenonienele naturii,
ca el nu poate patrunde pina la adevarata esenta
a naturii; cauza ultima se dovedete a fi un object
care nu face parte din domeniul tiintelor naturii...
In legatura cu conceptiile panteiste ale unor mari poeti i ginditori
ai notri conceptii care culmineaza en credinta in unitatea dintre
dumnezeu i natura , Hegel ne-a lasat o teorie deosebit de caracteristica. Potrivit acestei teorii, noi nu cunotttem numai unitatea lucrurilor, dar i deosebirea (Entre ele. Spitul este un cline, intocmai ca i
mopsul ; dar aceasta unitate nu exclude deosebirea. Natura are, intr-adevar, mite lucruri comune cu atotmilostivul dumnezeu: ea donmete
din veci i va domni pina in veci. Intrucit intelectul nostru este instrumentul ei firesc, natura tie, in general, tot ce e accesibil cunoaterii;
ea este atottiutoare, dar, cu toate acestea, intelepciunea ((natural&
este atit de diferiti de cea dumnezeiasca, incit exista suficiente temeiuri
tiintifice pentru tendinta distructivii care urmarete mlaturarea completa a notiunilor de dumnezeu, religie, metafizica inlaturare in
fenomene.

Nola (rad.

OBSERVATII PE MARGINEA GARTH LUI DIETZGEN

423

sensul rational al acestni cuvint, in nnisura in care ago, ceva este cu

putinta. Idei confuze au existat intotdeauna i vor exista pfna in adineurile vepiciei...
8i daca vechea cunoa0ere a lumii animale ne ofera doar
un tablou incomplet, iar cea noul, dezvoltata, de catre Darwin,

ne oferi unul mai veridic, rnai complet i mai actual, atunci

avantajul care rezulta de aici pentru cuno0intele noastre

nu se limiteaza la viata animala: noi captain, in acelai
timp, cunogtinta despre facultatea noastra de cunoaltere,
i anume aflam ca ea nu este eine tie ce izvor supranatural
de adevar, ci un instrument asemanator oglinzii, un instru-

N.B.
ment care ref lecid lucrurile din lume, respectiv natura...
[248-249] Kant rationeaza in feint urmator: chiar dac
ratiunea noastrit trebuie sa, se limiteze doar la cunoaterea
fenomenelor naturale i daca nici de acum incolo nu vom versus
putea ti nimic, tot trebuie sa credem in ceva misterios, Kant
superior, metafizic. Acolo trebuie si se ascunda ceva, ofiindca
acolo unde exista fenomene trebuie sa existe ceva ce apare

AVV

incheie Kant ; aceasta deductie nu se distinge decit printr-o

aparenta exactitate. Oare nu este suficient ca apar fenomenele
naturale, cL indaratul lor nu se ascunde nimic supranatural, N.B.
nimic neinteles, nimic in afara de natura insai? Dar sa Main
asta. Kant a izgonit, cel putin formal, metafizica din tiintil,
pentru ca ea sa, se Impotmoleasca in eredintii...
[251] Kant a lasat discipolilor sai ideea extrem de modesta
ca faclia cunoacterii de care dispune neamul omenesc este prea
neinsemnata pentru a lumina marele monstru. Dupa ce vom fi
demonstrat cii aceasta faclie nu este prea mica., ca lumina noastra
nu e nici mai mica ci nici mai mare, nici mai miraculoasa i nici

mai putin miraculoasii decit obiectul ce urmeaza a fi luminat,

vom pane capat credintei in miracole, credintei intr-un monstru,

N.B.

vom termina en metafizica. In fehil acesta, omul ii pierde

modestia sa exagerata, i Hegel al nostru a contribuit intr-o
masura destul de insemnatit Ia obtinerea acestui rezultat.
Ce este inetafizica? Ma cum arata i denumirea ei, ea a fost
o disciplina tiintifica care-ci arunca umbra ei i asupra prezentului. Ce urmarqte i ce vrea ea? Firecte, sa instruiasca. Dar in )) N.B.
ce privinta? In privinta lui dumnezeu. a libertatii ci a nemuririi
in zilele noastre aceste cuvinte au o rezonant-a de-a dreptul
popeascil. 8i chiar dad, vom desemna continutul acestor trei
not.iuni prin denumirile clasico de adevar, bine i frumos, va

fi, totuci, extrem de important sa ne larnurim pe noi incine

i sa-i lamurim i pe cititori asupraintentiilor care-i calauzesc

pe metafizicieni ; Hsi o asemenea lamurire nu-i vom putea aprecia

Joo de ouvinte intraductibil. In limbo german& ouvintul Erscheinung inceamnd alIt
efenoment, oft pi soporific*, saparenfat. Noto trad.

424

V.

I. LENIN

si prezenta in mod satisfiicator nici pe Darwin gi pe Hegel si

nici ceea ce au facut sau au omis s faca si ceea ce, prin urmare,
ii ramine posteritatii de Lieut...
V

LUMINA CUNOASTERII

[255-266] Se pot da o multime de citate din literatura

contemporana in care se constata c intro cunostintele generale

N.B.

despre natura si cerinta metafizicii este o prapastie absoluti,

ceea ce inseamna ea intrebarea: ode unde s luam lumina?*
este extrem de confuza. Un model cu adevarat clasic de asemenea confuzie Ii constituie sIstoria materialismuluis a lui
F.A. Lange. Dad, facem abstractie de numeroasele aspecte

stralucite si excelente, dar secundare ale acestei lucrilri, precumi

i de afinitatea democratica care exist& intro autorul ei i

partidul socialist, fapt pe care-I constatilm cu multa satisfactie,

N.B.

punctul de vedere filozofic pe care se situeaza Lange reprezinta, totusi, cea mai jalnica zvircolire in laturile metafizicif
care a existat vreodata. Tocmai aceasta permanenta sovaiala
si nesiguranta, confer& o insemnatate lucrlirii, pentru cii, desi
ea nu rezolva ceea ce si-a propus, si nu rezolva nimic, problema
este totusi pusa atit de clar, incit rezolvarea ei definitiva devine

in mod inevitabil iminenta.

Exista apoi adversari de genul d-lui Gideon Spicker

( atlber das Verhaltnis der Naturwissenschaft zur
Philosophie s), care, semnalind aceasta zvircolire, se
folosesc in mod abuziv de critica lor intenzeiatd pentru

Ia

II

N.B.

ca, discreditindu-1 pe Lange, sa discrediteze totodata

st materialismul...

Materialismul, care se descurca destul de ugor in problemele

cunoasterii si explicarii celor mai diverse domenii ale gtiintei

n-a incercat pina, acum sa explice donzenial cunoqterii, si de
aceea binevoitorul istoric al materialismului n-a putut repurta

o victorie deplina asupra vestigiilor idealismului.

sExista doua probleme in fata carora trebuie sa se opreasca spiritul.

Nu sintem in stare sa ne dam searna ce sint atomii si nu putem explica
prin atomi si prin miscarea lor nici chiar cel mai neinsemnat fenomen al

constiintei... Oricit vom suci si vom invirti notiunea de smaterie s si

fortele ei, ne va fi dat, totusi, sit ne lovim intotdeauna de ceva de neinteles. De ace e a nu fara temei merge Du Bois-Reymond atit de departe
incit afirma ca, in realitate, tot ce stim noi despre natura nu constituie

Inca o cunoagtere si ne of era, doar un surogat de explicatie... Este tocmai

punctul pe linga care sistematizatorii gi apostolii conceptiei mecaniciste

despre !tune tree cu atita dispret, gi anume problema limitelor pe care

le are cunoagterea naturii * (F. Lange. Geschichte des Materialismus,
vol. II, p. 148 1311).

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

425

Acest citat amanuntit era, in fond, de prisos,fiindci asemenea plreri

s int indeobte cunoscute. Asemenea declaratii n-au fost facute numai de

Lange, ci i de Jrgen Bona Meyer i de von Sybel; in acest fel s-ar

fi exprimat Schaff le i Samter dui le-ar fi fost dat CB se ocupe de
aceasta tem& ; aa vorbesc toti oamenii cu autoritate, intrucit ei au
devenit nigte capucini. Dar Lange nu i-a cunoscut cum trebuie pe social-

democrati, caci altfel ar fi aflat el si in acest punct ei au completat

coneeptia mecanicist5 despre lume.
aUn mare neajuns pe care-I prezinta Hegel in comparatie
cu Kant spune Lange consta in aceea ca el a pierdut
complet ideea unui mod mai general decit cel omenese de cunoatere a lucrurilors. Madar, Lange regret& ca. Hegel nu s-a

dedat la speculatii pe tema unei cunoateri supraomeneti,

dar la aceasta obiectie noi ii raspundem: lozinca reactional%

stnapoi la Kant Is, care se aude acum din toate partite, pornete N-B.
de la tendinta monstruoasa de a intoarce inapoi tiinta i de
a subordona cunoaterea omeneasca, nnui mod mai general
de cunoatere s. In aceasta tendinta este vizibila dorinta de a
renunta din nou la dominatia, deja obtinutl, a omului asupra
naturii i de a scoate din depozitul de vechituri o coroana i un
sceptru pentru vechea sperietoare, ca superstitia sa fie din nou
inscaunata. Tendinta filozofica, a vremii noastre consta, intr-o
reactie, contienta sau incontientl, impotriva libertatii vadit N.B.
crescinde a poporului.

Este suficient sa, aprofundam cit de cit ideea metafizica

a alimitelor cunoaterii 0, care strabate ca un fir rou aceasta,

celebra lucrare a lui Lange i care este atit de des repetata de
catre invatatii din zilele noastre, pentru a ne da imediat seama
ca, avem de-a face cu o frazeologie absurdl. 4Atomii nu pot
fi intelei i contiinta nu poate fi explicata . Dar, dupa cum se
tie, intreaga lume este alcatuita din atomi i contiinta, din
materie i spirit. Si daca materia i spiritul sint de neinteles,
atunci ce-i mai famine ratiunii sa inteleaga i 0, explice? Lange
are dreptate: la drept vorbind, nimic. Intr-adevar, dupa parerea
lor, intelegerea noastrii, nu este citui de putin o intelegere, ci
doar un surogat. Poate ca; si acele animale cu parul sur, cirora
de obiceili se spune magari, sint doar nigte surogate de magari,
iar adeva.ratii magari trebuie ciutati printre fiinte cu o struc-

N.B.

turi superioari...
Lumina cunoasterii face din om stlipinul naturii. Cu ajull N.B.
torul ei, omul poate avea vara gheata, iar iarna fructele
i florile verii. Dar aceasta, stapinire rlmine intotdeauna

marginal. Tot ce poate face omul poate face numai cu

ajutorul fortelor i materialelor naturale.
29

Lenin

Opera complete, vol. 29

46

N.B.

V.

I. LENIN

[2611 Ala cum in productia tehnia fenomenele naturii ni se

infatigeaza in forma lor corporala, tot aga i in gtiinta modificdrile naturii ni se arata sub aspectul lor spiritual. Aga cum,
in ultima analiza, productia las nesatisficutit nevoia exagerata
de creatie, tot aga gi gtiinta sau ecunoalterea naturii. nu satisface pe deplin cerinta noastra exagerata de explicare cauzala.
Dar aga cum un om cu judecati nu se va plinge ca pentru a
crea ceva avem intotdeauna nevoie de material gi a din nimic,
din simple dorinte pioase nu putem fauri nimic, tot aga gi cel
ce patrunde in natura cunoagterii nu va voi s iasa din limitele
experientei. La fel ca pentru creatie, i pentru cunoagtere sau
pentru explicare avem nevoie de material. De aceea nici un fel
de cunoagtere nu poate lamuri care anume este provenienta
materialului sau uncle igi are el inceputul. Lumea fenomenelor,
sau materialul, este ceva primar, substantial, care nu are nici
inceput, nici sfirgit, gi nici origine. Materialul exista, existenta
lui este materials& (in acceptia mai larga, a acestui cuvint),
iar facultatea omeneasca de cunoagtere sau de intelegere este
o parte a acestei existente materiale, care, ca oricare din celelalte
parti, nu poate indeplini decit o functie limitata., bine determi-

nat, gi anume aceea de cunoagtere a naturii...

De cind starea a patra gi-a formulat revendiarile ei, savantii nogtri

of iciali sint nevoiti s dua o politica conservatoare, reactionara. Acum
ei se incapatineaa, vor sa-gi legalizeze eroarea lor gi cauta a se intoarca
inapoi la Kant. Decedatului Lange i s-o fi intimplat acest lucru in timpul
unei incursiuni nevinovate, dar pline de gregeli; multi dintre adeptii
ai ins& sint nigte iezuiti vicleni, care folosesc lucrarea predecesorului
lor ca mijloc eficace impotriva noii societati gi ne ()taiga sa impingem
critics ratiunii pina la rdacinile ei cele mai profunde.
Tot ceea ce percepem, spun neokantienii, nu poate fi per-

ceput decit prin ochelarii congtiintei. Tot ceea ce vedem,

auzim gi simtim trebuie s ne parvina prin intermediul sen-

N.B.

zatiei, adia prin intermediul sufletului. De aceea noi nu putem

percepe lucrurile in forma lor purd, adevarata, ci numai aga
cam apar ele subiectivitatii noastre. Dup& Lange, senzatiile
sint materialul din care este creata lumea exterioar& reala*.

aProblema fundamental& despre care e vorba aici (vol. II,

p. 98) poate fi absolut precis determinata.. Ea este un fel de
mar al ispitei, dup& Kant: raportul care exist& in conitiinta,

Mire subject ei object*.

In felul acesta ei cauta, sa strecoare pe furig propria lor

vin filozofiei postkantiene. Iata ce spune Lange: aDupa

Kant, cunoagterea noastra rezulta din interactiunea amindurora

(a subiectului gi a obiectului)
o tea cit se poate de simpl
continua
gi, totugi, adesca ignorata. Din aceasta conceptie
Lanie reiese ca lumea fenoruenelor nu este doar un produs

011StlivAtti ft MARGINEA &kit LUl

IET2CtIl

al reprezentarii noastre, ci rezultatul unor influente obiective

gi al imaginii lor subjective. Nu ceea ce o anumit& persoanti
percepe intr-un fel sau altul, datorita unei stari de spirit
intimplatoare sau unei structuri imperfecte, a considerat
Kant, intr-un anumit sens, drept obiectiv, ci ceea ce omenirea
luata in ansamblu trebuie sd perceapd, datorita simturilor sau
ratiunii ei. El a dat unei asemenea cunoalteri denumirea de

obiectiva in masura in care vorbim numai de experienta

427

Ce este
obiectiv
dup Kant
N.B.

noastra; in schimb, a denumit-o transcendental& sau, cu alto

cuvinte, fals& du& extindern o asemenea cunoactere asupra
lucrurilor in sine, adica asupra lucrurilor absolute, care exist& i
independent de cunoacterea noastra
Da. pin& acurn materialictii n-au binevoit sa tina seama de
elementul subiectiv al cunoacterii noastre ci in mod necritic N.B.
au acceptat drept bune obiectele sensibile. Aceasta greceala

a trebuit sa fie corectata.

Sa, Nam lumea drept ceea ce este, cum spune Kant: drept
un amestec de subiect ci obiect, dar sa ne mentinem la punctul
de vedere ca intreaga lume este un singur amestec, o singura
unitate; sa recunoactem, de asemenea, ca aceasta unitate este

dialectica, adica este alcatuita din opuci, din amestec sau

pluralitate. Si Wit c. plaralitatea lumii este constituita din
lucruri cum sint scindurile, pietrele, pomii i bucatile de lut,
carora li se da, incontestabil, denumirea de obiecte. Spun:
li se di denumirea*, dar Inca nu spun ca ele sint obiecte.
Exist& ci lucruri, cum sint culorile, mirosurile, caldura, lumina

ci altele, al caror caracter obiectiv este mai indoielnic; avem

apoi lucrurile care se situeaza ci mai departe, cum sint durerea
fizica, pasiunea amoroasii, ci sentimentele primavaratice, care
sint, incontestabil, subiective. In sfircit, exist& ci lucruri care
sint, la comparativ ci la superlativ, mai subiective ci cele mai
subiective, cum sint starile de spirit intimplatoare, visele,
halucinatiile etc. Aici ne apropiem de insaci esenta problemei.
Materialismul a repurtat victoria din clipa In care a trebuit
si se admit& ca visul este un proces real, cert, deli este considerat drept subiectiv. In asemenea cazuri sintem gata sii ne
alaturamfilozofilor *critici*, care afirma ca scindurile ci pietrele,

ca toate lucrurile denumite obiecte certe sint, de asemenea,

percepute de catre organele vazului i pipiitului, ca, in consecinta, nu sint obiecte pure, ci fenomene subjective. Recunoactem imams ca lnsiii ideea unui obiect pur sau a lucrului in
sine* este o idee absurda, care, ca sa zicem aga, se uita piezic
in alta lume.
29*

N.B.

428

V.

I. LENIN

Deosebirea dintre subiect si obiect este relativa. Ele slut amindoua

de acelasi gen. Ceea ce percepem cu ajutorul facultatii de intelegere
percepem ea parte a unul intreg sau ca parte integrala...
[268-272] Intelegerea acestei dialectici lamureste si explica pe
de-a-ntregul tendinta mistica de a cauta adevarul indaratul aparentei,
adica de a anti, un subiect indaratul fiecarui predicat. Numai atunci
cind oamenii nu se pricep sa opereze in mod dialectic cu conceptele
poate aceast tendinta sa capete o directie atit de gresita, incit s caute
subiectul in afara predicatului, adevarul in afara fenomenelor. Teoria
(critic& a cunoasterii trebnie A inteleaga el insusi instrumentul experientei este un produs al experientei si ca de aceea discutiile despre
iesirea din limitele oricarei experiente nu au nici un sens.
Daca filozofii de azi, in frunte cu istoricul materialismului, atunci
cind se ocupa de insasi esenta problemei, declara ca lumea o constituie
fenomenele, adica obiectele cunoasterii naturii, ca aceasta cunoastere
are de-a face cu schimbari, dar ca noi cautam o cunoastere si mai inalt5,
san obiectele esentiale, vesnice, devine clar ca ei sint sau niste impostori,
satumnisdte preosnt.an. acicare n.0 se, mutltl
ese sa st. udieze .to. ate firele dintr-o

gramada de nisip ai care mdaratul fmcarui fir de mom, ormit de min,

( ( mai cauta un morman de nisip Uri fire.
Cine a rupt orice legatura en aceasta vale a plingerii care e lumea
fenomenelor n-are decit sa se nrce cu sufletul sau nemuritor pe un car
de foe si sa se inalte la ceruri. Dar cine vrea sii ramina aici i sa creada
in mintuirea pe care o poate da cunoasterea stiintifica a naturii trebuie
si aiba incredere in logica materialista. Or, primul ei paragraf sun&
astfel: imparatia intelectuall tine numal de lumea asta; iar paragraful 2
suna astfel: activitatea pe care noi o numim cunoastere, intelegere,
explicare poate consta in clasificarea in genuri i specii a acestei lumi
sensibile, care are o singuri fiintare ; ea nu se poate ocupa de altceva
decit de cunoasterea format& a naturii. 0 alta cunoastere nu exista.
Dar iata ca apare o tendinta metafizica, care nu se multumeste cu o acunoastere formal& p vrea, far& sa stie nici ea
cum, si cunoascit. I se pare ca a clasifica, cu ajutorul intelecN.B. tului, datele experientel nu este un lucru indeajuns de exact.
Ceea ce stiintele naturii denumesc stiinta, reprezinta pentru ea
nn surogat, niste cunostinte jalnice, limitate ; ea cere un spiritualism nemarginit, astfel ca obiectele sa se dizolve complet

in concepte. Dar de ce nu vrea aceasta dragalasa tendinta

sii inteleaga

N.B.

cii nu face decit

sii prezinte

niste cerinte

exagerate? Lumea nu-si trage originea din spirit, ci invers.

Fiintarea nu este o forma a intelectului, ci, invers, intelectul
este o forma a fiintarii empirice. Fiintarea in fapt este acel
absolut care e omniprezent si etern; gindirea nu e decit o
forma aparte, marginita a ei...

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI DIETZGEN

429

tiina sau cunoagterea nu trebuie s inlocuiasca

viata, iar viata nu poate fi epuizat& de c&tre *Uinta,
fiindcit reprezint& ceva mai mult decit ea. De aceea
cunoagterea, sau explicatia, nu poate epuiza conti-

nutul nici unui lucru. Nici un lucru nu poate fi

complet cunoscut: aceast vigina este tot atit de

N.B.

mica ca i aceasta, senzatie. Daca am studiat gi am

cunoscut vigina dupa toate regulile gtiintei
sub Erscheinungen
aspect botanic, chimic, finologic etc. , am und Wesen*

cunoscut-o totu0 in mod efectiv abia dupa ce,

in acelagi timp, am perceput-o: am v&zut-o, am
atins-o gi am inghitit-o...

Src&cioasa critic& filozofica, care in momentul de fat&

bintuie cu atita furie, prezint& ratiunea umana ca pe un sarman care e capabil s& explice numai fenomenele superficiale
ale lucrurilor, in timp ce adevarata explicatie liramine inaccesibili, intrucit el nu intelege esenta lucrurilor. i acum se
nagte intrebarea: oare fiecare lucru li are esenta lui aparte

sau infinita multitudine a acestor esente, adic& intreaga

lume, constituie doar un singur tot? Aici se poate lesne vedea

c mintea noastr& posed& capacitatea de a face legatura

intre toate, de a insuma toate prtile gi de a imparti toate
totalurile. Intelectul face din toate fenomenele esente, iar
esentele le intelege ca pe nigte fenomene ale unei mafi esente

unice, natura. Contradictia dintre fenomen gi esenta nici

nu este o contradictie, ci o operatie logica, o operatie dialectic& formalt. Esenta universului este fenomenul, iar fenomenele lui exprima esenta.
De aceea, traiasca aceasta tendinta:, aceastl nevoie meta-

N.B.

fizic& de a cauta indaratul oricdrei aparente esenta, dar

numai cu conditia ca ea sa. admit& *cunoagterea formal& a

naturii* drept unica practica rational& a gtiintei ! Nazuinta
de a trece dincolo de limitele fenomenelor pentru a ajunge

la adevar gi esenta este o nazuinti divini, cereasca, adica

gffintifica. Dar ea nu trebuie sa depageasca masura, ea
trebuie sa-gi cunoasc& limitele. Ea trebuie s caute divinul
ei cerescul in ceea ce e pamintesc i trecator gi s nu separe

N.B.

adevarurile i esentele ei de fenomene ; ea nu trebuie s caute

decit obiecte subiective i adevaruri relative.
Cu aceasta conditie vor fi, poate, de acord atit vechii kantieni, cit i cei noi; un lucru cu care nu putem fi noi de acord

N.B.

este umilinta sumbra, este acea privire pe care o arunc& ei

Fenomene

i esenta.

Nola grad,

V.

430

I. LENIN

pe furi spre o lume superioara 0 en care 10 insotesc doctrina

lor. Nu sintem de acord cu cei ce spun ca dimitele cunoacterii*
vor inceta tot* sit fie limits cu conditia ca credinta s insotease& mereu intelectul nemarginit. Ratiunea lor spune: tUnde
exista fenomene trebuie sib existe t i ceva transcendental, ceva
ce apare s. Iar critica noastra spune: I Ceea ce apare este insu0
N.B. fenomenul; subiectul ci predicatul sint de aceeaci natura e...
((
Conceptia monist& a cercetatorilor naturii
a cercetatorilor
naturii in acceptia strictib a cuvintului
nu este suficienta...
l.
N.B. 11 Conceptia noastra poate deveni monistb numai gratie teoriei
materialiste a cunoacterii. De indati ce vom intelege, in general,
raportul dintre subiect ci predicat, nu va mai fi en putinta sa
se nege c intelectul nostru este o specie sau o forma a activitatii
empirice. Ce-i drept, materialismul a stabilit de mult aceast

tezi cardinall, dar ea a ramas o simpla afirmatie, mai degraba

o anticipare. Pentru dovedirea ei este necesara conceptia generala

ca, in general, ctiinta nu vrea 0 nu poate sa vrea alteeva decit al

N.B.

101:

clasifice observatiile senzoriale in genuri ci specii. 0 diviziune

sau o unitate divizati, iata tot ce poate i ce vrea ea.
Salbaticii divinizeaza soarele, luna i alte obiecte. Oamenii
eivilizati au Mout din spirit un dumnezeu, iar din facultatea
de gindire un fetic al lor. In societatea noui nu trebuie sa mai
existe aca ceva. In aceasta societate oamenii traiesc In raporturi
dialectice, ca multiplicitate in Imitate; iar lumina cunoacterii
e sortita i ea sa devina o unealta printre alte unelte.
Marx tber Dialektik*. [101: Marx despre dialecticit.]

256: Lange
erbrmlichste
Zappelei in metaphysi-

[256: Lange

zvircolire jalnicib

in laturile metafizicii.]

scher Schlinge.

233: Hegel este

superior

lui Darwin in doctrina

evolutiei.

Amide insemndri au fest fdeute

nu inainte de februarie
pi nu mai iireiu de ociombrie 1908

[233: Hegel este superior lui

Darwin in doctrina evolution
Se tipdrqle penins prima
datd dupd tezciul original

Textul din partea etingli a paginii a foot eerie de V.I. Lenin pe coperta eartit lai

J. Dietzgen, iar eilrele indica paginile din carte (vezi volurnul de fatA, p. 969, 424, 419-420).
Nola red.

01

G.V. PLEHANOV. PROBLEMELE FUNDAMENTALE

ALE MARX TSMULUI"21
PETERSBURG, 1908

[23-24] Idea litii transform mai intii gindirea intr-o entitate de sine stItitoare, independent de om ( osubiect pentru
sine.), iar dup aceea declar c. in ea, in aceast. entitate
tocmai pentru el ei, entititiiindependente de materie, ii este proprie

o fiintare deosebit., independent& , se rezolvi contradictia

dintre fiintare li gindire. Si ea, intr-adevir, se rezolv& in aceast&
entitate, clici ce este, de f apt, aceast. entitate? Este gin d i-

este intr-un mod cu totul

r e a. Si aceast& gindire exist&
independent. Dar aceast rezolvare a contradictiei este pur
formal.. Se ajunge la ea, dup cum am mai spus mai sus, numai
prin inliturarea unuia dintre elementele contradictiei, i

a fiintrii independente de gindire. Fiintarea apare ca o sim-

NB

pin insuire a gindirii, astfel ca, atunci cind spunem ca,' cutare
obiect exist., inseamn numai c. el exist. in gindirea noastr....
A fi nu inseamn& a exista in gindire. In aceasti privin t. filozofia

lui Feuerbach e mult mai clar5 decit aceea a lui J. Dietzgen. ))

oA demonstra ca un ceva exista observ. Feuerbach
in-

a demonstra c. el exist. nu numai in

seamn

g i n-

dire **...
[28-31] Interpretarea materialist. a istoriei prezenta in primul
rind o important.. metodologica. Engels a inteles

perfect de bine acest lucru atunci cind a scris: oCeea ce ne trebuie nu

sint atit simplele rezultate, cit studiul (das Studium); rezultatele nu
reprezint& nimic dm& le luim independent de dezvoltarea care duce la

ele."...

In general, unul dintre meritele cele mai mari ale lui Marx i Engels

fat., de materialism este acela de a fi elaborat o met o da just ..

Concentrindu-i eforturile in lupta impotriva elementelor spec uWerke, X. 187.

Buhl* I, 477.

432

V. 1.

N iNt

la tive din filozofia lui Hegel, Feuerbach a apreciat 0 a folosit prea

putin elementul ei di ale cti c. El spune: (iAdevarata dialectica
nu este in nici un caz un dialog al ginditorului solitar cu sine insu0;
ea este un dialog intre eu i tu**. Dar, in primul rind, nici la Hegel
dialectics nu a insemnat (tun dialog al ginditorului solitar cu sine insu0 iar in al doilea rind observatia lui Feuerbach definete in mod just

punctul de plecare al filozofiei i nu metoda

ei. Aceasta lacuna a fost completata de Marx i Engels, care au inteles
ca e o greeali s lupti impotriva filozofiei speculative a lui Hegel i,
in acela0 timp, s ignorezi dialectica lui...
Multi confunda dialectics cu teoria dezvoltirii, 0 ea este

intr-adevar o asemenea teorie. Dar dialectica se deosehe0e

hi mod esential de oteoria* vulgara a evolutiei, care e In

intregime construita pe principiul ca nici natur a,

N.B.

nici istoria nu fac salturi ica In Iumea

asta toate schimbarile se produc nu-

mai in mod treptat. Hegel, la vremea lui, a aratat

ca, astfel inteleas, teoria dezvoltarii este ridicola i inconsistenta...

[33]... In general, legile gindirii dialectice

sint confirmate, dupi, el**, de insusirile diale c-

tice ale existentei.

i aici existenta determina

gindirea...
[39] Aadar, particularitatile mediului geografic determina dezvol-

tarea fortelor de productie, care, la rindul ei, determina dezvoltarea

relatiilor economice i, dupi aceea, dezvoltarea tuturor celorlalte relaii
sociale...

[42] Fieeirei trepte de dezvoltare a fortelor de productie ii cores-

punde un anumit caracter de friar mar e, de arta mil i-

tara gi, in sfirsit, de drept international, mai exact:

intersocial, adica, intre altele, i dreptul care prive0e relaiile

dintre triburi. Triburile de vinatori nu pot crea

mari organizath politice tocmai pentru Ca nivelul scazut al fortelor

lor de productie le silet e, dupa o expresie populara, sa se

razleteasca in mici grupuri sociale, s- o ia care incotro,

in cautarea de mijloace de subzistenta...

[46-47] Dupa Marx, mediul geografic influenteaza asupra omului

de productie,
prin
intermediul
care iau
natere, inrelatiilor
regiunea respectiva, pe
a c ar or
baza f or telor de productie date,constituie
prima conditie de dezvoltare o
pr oprieta tile a cestui me diu...
Werke, II, 345.
Nola red.

" Engeh.

OBSERVATH PE MARGINEA CARTII LUI G. V. PLEHANOV

433

[65-66] Caracterul astructurii economice* i sensul in care se

schimba acest caracter nu depind de vointa oamenilor, ci de starea
fortelor de productie si de natura schimbarilor care se ivesc in relatiile
de productie si care devin necesare societatii ca urmare a dezvoltarii
continue a acestor forte. Engels explica aceasta dependenp in urmatoarele cuvinte: Oameniiii fauresc singuri istoria, dar pina In prezent
nici chiar in cadrul unor societati bine delimitate
ei nu au faurit-o
dupa o vointa general& si dupa un plan general. Nazuintele lor se incruciseaza uncle cu altele, i tocmai de aceea in toate aceste societati dom-

neste necesitate a,

a card completare si form& exterioara de

manifestare o constituie intimpl a r e a*. Activitatea omeneasca

se defineste ea insasi aici nu ca o activitate libera, ci ca una n e c es a r a, adica 1 e gi c a, cu alte cuvinte ca o activitate care

poste deveni obiectul cercetarii tiintifice.

Prin urmare, materialismul istoric, aratind in permanent& ca conditiile

mediului sint schimbate de oameni, ne d in acelasi timp, pentru prima

oari,posibilitatea de a privi procesul acestei schim-

bari din punctul de vedere al stiintei.

Iata

de ce sintem pe deplin indreptatiti s spunem ca interpretarea materia-

prolegomenele
societatea omeneasca...
list& a istoriei d

necesare

pentru

orice teorie cu pretentii de stiinta despre

[68] In societatea primitiva, care nu cunoaste impartirea in clase,

activitatea productiva a omului exercita o influent& dir e c t a

asupra conceptiei lui despre lume i asupra gustului lui estetic...
[81-82] Dad; am vrea s exprimam pe scurt conceptia lui Marx
si Engels despre raportul dintre b a z a*, devenita astazi celebra,
si nu mai putin celebra a suprastructur a*, am ajunge la
urmatoarea schema:

1) Starea fortelor de productie;

2) Relatiile economice determinate de ea;

3) 0 rin duir ea social-p oliti c a inaltata pe ebaza* econo-

mica data ;

4) Psihologia omului social, determinata in parte

direct de economie, iar in parte de Intreaga orinduire social-politica

inaltata pe ea;

6) Diver s el e i deo logii care oglindesc particularitatile

acestei psihologii...
[98] Sa luam, de exemplu, problema agrar& ass, cum se prezinta ea

astazi la noi. Unui mosier cadet dintre cei inteligeni, aexproprierea

fortati a pamintuluie poate si-i par/ o necesitate istorica mai mult
sau mai putin adica invers proportional cu cuantumul acompensatiei
echitabile*
trista. Pentru t ar an ul care se straduieste sa capete
oceva pamint*, o necesitate mai mult sau mai putin trista va fi, dimpotriva, tocmai aceasta acompensatie echitabila *, pe clta vreme aexproprierea fortata* i se va parea in orice caz ca este expresia vointei lui
libere si cea mai pretioasa garantie a libertatii sale.

44

v.

I. LENIN

Spunind acest lucru, noi atingem, poate, punctul cel mai important
din teoria libertatii, care nu a fost amintit de Engels, desigur, numai

datorira faptului ca, pentru oricine a trecut prin roala lui Hegel,
el e limpede i fara nici un fel de explicatii...

Feuerbach i Dietzgen. 24*.

Inaemndrile au foot fdeule nu mai devreme

de luna mai 1908

Pub lied mine prima oard partial in 1933,

in ,,Culegeri din Lenin", vol. XXV
Publioal in intregime petdru prima card
in 1958, in V.I. Lenin, Opere,
ed. a 4-o, vol. 38

Se lipireele dupd lextul original

Este vorba de p. 24 din eartealui Plehanov (vezi volumul de fag, p. 431).

Nola red.

435

V. SULEATIKOV. INCERCARI DE JUSTIFICARE

A CAPITALISMULUI IN KLOZOFIA VEST-EUROPEANA.
DE, LA DESCARTES PINA LA E. MACI10211
310SCOVA, 1908

[5 10]In cercarile intelectualilor s-a statornicit o anumitg atitudine, sic 1

deveniti traditional, fat& de filozofie... Ideile filozofice sint prezentate

ca avind prea arareori, ci intr-o misur cu totul redusi, un substrat

de clas, oricare ar fi el...
Acest punct de vedere este impirt54it i de multi, foarte multi
marx4ti, care slut convinci a in rindurile avangrzii proletare este
permisI existenta unui amestec pestrit de conceptii filozofice i Ca n-are
prea mare importanta dac ideologii proletariatului se fac propagatori

ai materialismului sau ai energetismului, ai neokantianismului sau ai

machismului...
A impartti un asemenea punct de vedere inseamnit

a fi victima unei naive tii regretabile erori... Toti

termenii i toate formulele filozofice, fait nici o excep-

tie, cu care opereaza ea* ...ii servesc leil pentru a

desemna diversele clase, grupuri ci celule sociale iii

relatiile dintre ele. Atunci cind avem de-a face cu

sistemul filozofic al cutirui sail cutiirui cugettor
burghez, avem de-a face cu un tablou al structurii
de clasa a societitii, care e zugrivit cu ajutorul unor

V nu-i

adevArat

nu-i
adevgzat 1

semne conventionale ci care reproduce la profession

de foi social& a unui anumit grup burghez...
Nu poti considera aceste tablouri ca ntilizabile i susceptibile de a fi
puse de acord cu conceptia despre lume a proletariatului. Ar Insemna
sa cazi In oportunism, s Incerci a imbina ceea ce nu poate fi imbinat...
...Prima experienta stalucita a unei asemenea supraesti- siol

maxi a avut loc Inca scum citiva ani. Articolul iGindirea

autoritara*** al toy. A. Bogdanov deschide, fara Indoial
0:

filozofia.

Nota red.

Publizat In oulegerea ea de articole intitulati Ain pathologia

V.

436

I. LENIN

11 o noua, era in istoria filozofiei: de la aparitia acestui articol,

filozofia speculativa i-a pierdut dreptul de a opera cu cele
Idon& notiuni fundamentale ale sale: espiritul , i corpuli;
CO
ineptie! a devenit fapt stabilit ca, aceste notiuni s-au format pe fondul raporturilor autoritare i ca antiteza dintre ele reflecta
o antiteza sociall: antiteza dintre virfurilelo organizatoare
1

ostraturile de jos s executante. Burghezia a trecut sub

III

tacere, cu o uimitoare consecventa, lucrarea marxistului rus...

In asemenea conditii, o analiza social-genetica a notiumlor
i sistemelor fiozof ice este nu numai de dorit, dar chiar necesara.

0 sarcina dintre cele mai grele i mai complicate. ...Sistemele

astazi la moda, cum sint, de pilda, neokantianismul sau
machismul...

Studiul nostru nu este destinat unui cerc restrins de specielisti... Demos-ul manifest& interes pentru filozofie... Ekpunerea

noastra are, intr-o anumita masura, un caracter elementar...

,Punctul de vedere sustinut de noi... va putea fi mai lesne insuit
/ dad. va fi ilustrat nu printr-o ingramadire de exemple, ci printr-un

/ \material selectionat cu grija...

ePRINCIPIILE* ORGANIZATOARE SI oPRINCIPIILE.

CARE SINT ORGANIZATE

[11-14] S-a produs o inegalitate economica: organizatorii s-au

transformat treptat in proprietari ai mijloacelor de productie* care
apartinusera cindva societatii...
I ??

Relatiile de productie din societatea eautori1

tara ol...

ce ineptie !!

Salbaticul

II

primitiv incepe sa vada pre-

tutindeni manifestarea unei vointe organizatoare.

e...Executorul poate fi perceput cu ajutorul organelor de simt externe el este un organism fizio-

In oazul de fag nu ne tnouini Intru totul explioatia data de tov. Bogdanov: dined
1m aoordi aoestei Imprejuritri important& pe care ea a avnt-o, IAA Indoiali, i nioi mbar n-o
fa in oonsiderare. Am avut ooazia oS. ne ooupim gi altundeva de aoeastii ohestiune, gi anume

In luorarea Din istorioul gi praotioa luptei de olasa. (capitol* oonssorate genezei olaselor
oIrmuitoare)..Edit. S. Porsvatekt i A. Cearugnikov.

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI V. $ULEATIKOV

logic, un corp; organizatorul nu poate fi perceput

de aceste simturi, el este presupus ca existind

in interiorul corpului; el este o individualitate

437

/// Beletristid
i frazeologie goalA.

spirituala,...

Prea general"11 Frazeologie. Treapta slkaticiei i comu-

nismul primitiv slut trecute cu vederea. La fel i materialismul i idealismul In Grecia.

Notiunea de spirit capt un caracter din ce
in ce mai abstract.
Celebra intrebare pus& in istoria filozofiei
grece0i: cum e posibil ca din substanta pura,

numai
idealism!

invariabil, imateriala A rezulte multitudinea de

fenomene trecatoare ale lumii materiale? care este
raportul dintre oexistenta* i 4devenire*? n-a
insemnat, in ciuda asigurarilor date de eatre tot
felul de istoriografi ai filozofiei, culmea cea mai
inalta spre care s-a avintat nobila gindire umand,
efortul cel mai dezinteresat imdreptat spre dezlegarea celei mai mari enigme a universului i, prin
aceasta, spre fericirea eterni a neamului omenesc.
Lucrurile se prezint& mult mai simplul Acest mod
de a pune problema nu arat& nimic altceva cleat

ma, ma.
*i materialismul grec?

c& in orgele grece0i procesul de stratificare social&

mersese destul de departe, c& prpastia dintre

svirfurile

0 witurile de jos* ale societ4ii se

adincise i c& vechea ideologie a organizatorilor,

care corespundea unor relatii sociale mai putin

diferentiate, I0 pierdea dreptul la existenta. Pin&

atunci legatura direct& dintre substant& i lumea

fenomenelor, cu toate deosebirile existente intro

ele, nu era pusa sub semnul indoielii. Acum se

contest& existenta unei asemenea legaturi. Substanta 0 lumea fenomenelor slut declarate entitatio
incomensurabile. 0 legitura intre ele nu se poate
stabili decit cu ajutorul unei serii de verigi interme-

diare. Sau, ca sii ne exprimam intr-un limbaj mai

filozofic, nu putem stabili existenta unor raporturi
intro ele cu ajutorul simturilor sau cu ajutorul gindirii obilnuite; aici este necesar& interventia unei

idei. aparte, a unei intuitii aparte.

II

dar scepticii??

V.

438

t. t.ktitIN
II

ePRINCIPIILE* ORGANIZATOARE SI sPRINCIPIILE*

CARE SINT ORGANIZATE IN PERIOADA PRODUCTIEI
MANUFACTURIERE

[16-17] Amon' problema a incomensurabilitatii eprincipiului*

material si a celui spiritual, a lipsei unei legaturi directe intre ele a
fost ridicata si solutionati de primii dascilli ai noii filozofii...
De simpatiile spiritualiste ale Renasterii si ale epocilor urmatoare
nu se pomeneste, de obicei, decit in treacat, dar ele sint extrem de
caracteristice*...
Mestesugarul medieval, care era un organizator, indeplinea

in acelasi timp si functii executive: lucra laolalta cu calfele

sale. Manufacturistul burghez nu cunoaste deck functii de un
singur tip: el este numai organizator. In primul caz exista,
ce-i drept, terenul necesar pentru emodul de prezentare a fapCe
ineptie i 1 telor* dualist, care a fost elucidat de tov. Bogdanov, si totusi
antiteza dintre organizator si executant este, intr-o oarecare
mama, voalata, ceea ce face ca si antiteza corespunzatoare
din domeniul ideologiei, antiteza dintre principiul spiritual
si cel material, dintre principiul activ si cel pasiv, si nu poata
lua o forma categorica...
In atelierul mestesugarului medieval nu era loc pentru
de ex. cei reprezentantii
asa-zisei munci brute, necalificate. In atelierul
care au
manufacturier insa li se gseste de lucru. Ei constituie asa zivalatmeseria sul ostrat inferior*. Lor li se suprapun alte straturi, alte grupuri
fi, cei care o de muncitori, care se deosebesc intre ele prin gradul de calificare.
Chiar hi acest mecliu se formeaza anumite paturi organizatoare. frainvalii
I

pe lingI ei
la p. 19

Urmarind mai departe treptele ascendente, dam de grupul celor zeolo-

1(1

ce se ocupa de tehnica organizarii intreprinderii si de grupul gie

administratorilor. In felul acesta, patronul intreprinderii este
celiberat, nu numai de orice munca Uzi* ci si de o.Isumedenie
de obligatii de ordin pur organizatoric...
[19] In opozitie cu ginditorii medievali, *parintii. filozo-

fiei moderne acorda, in cadrul sistemelor lor, o deosebita atentie

lumii fenomenelor trecatoare ; ei studiaza in amanuntime structura si dezvoltarea ei, legile corelatiei dintre diversele ei parti,

creeazi filozofia naturii. Aceeasi finalta pozitie a conducatorilor de intreprinderi manufacturiere care a inspirat parin-

dar nu In acelasi
spirit ca tine212

Amintim eit Marx, in vol. I din Capitalul", gi K. Kautsky

relevi leg/aura care existA intro ooneeptiile religioase abstraete

gi dezvoltarea produetiei de miirfuri.

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI V. BULEATIKOV

t ilor filozofiei moderne ideea pura* a vointei organizatoare

1 e-a sugerat i explicarea mecanicist a proceselor realitatii

439

/\ \/\

materiale, adica a proceselor care au loc in rindurile masei \

organizate.

Fapt este ca conducatorul intreprinderii manufacturiere

nu este decit ultima veriga din lantul, destul de lung, al yen-gilor organizatoare. In raport cu el, ceilalti organizatori shit I eine? Vezi
niste subordonati i, la rindul lor, i se contrapun ca organizati. j p. 17
...Dar, in masura in care rolul lor e diferit de acela al conduce.torului principal ci se reduce la participarea la munca tehnica
de care 4s-a eliberati conducatorul principal, caracterul lor
espiritual4 se estompeaza, iar activitatea lor este apreciata
ca activitate a 4materieis...
ineptiel
[21 24] Sistemul burghez este, in genere, un Janus en doll/
fete... E drept Ca o formulare precise, a dualismului nu gesim
dent in cartezianism, sistem creat chiar in zorii noii ere economice ; e drept ci sistemele fiozofice care au urmat, incepind
cu eel al lui Spinoza, declare, ea opozitia carteziana dintre
dumnezeu

i lume, dintre spirit si trup e contradictorie...

Sistemele materialiste gi pozitive ale filozofiei burgheze, la

rindul lor, nu s-au dovedit in stare sa invinga punctul de vedere

dualist. Deosebirea dintre metafizica burgheza i iconceptia

pozitiva despre lume* burgheza nu este atit de mare pe cit I MBar putea sa par la prima vedere. ...Atacul pornit de materialism nu este indreptat impotriva premisei fundamentale formu-

late de metafizica: notiunea de vointa organizatoare nu este

eliminate, de materialism. Ea figureaza doer sub alte denumiri:
espiritu14, de pilde, este inlocuit prin 4forte4...
In secolul al XVH-lea, in zilele simpetuoaselor nazuinte4 manifestate de ea, burghezia In aceast6 vulgaengleza propoviduia teoria potrivit cereia
rizare a istoriei
filozofiei este
totul in lume trebuie se, fie interpretat ca o nilecare a particulelor materiale, care se infiptuieste
data cu totul
cu o necesitate mecanica. Burghezia engleza uithrii lupta dusi

punea pe atunci temelia marii economii capi-

de burghezie

taliste... Intreaga lume era infatisata de ea

Impotriva feuda-

lismului.
ca o organizatie de particule materiale care se
combine, potrivit unor legi imanente...
Cu asemenea tratate a inundat pieta de carti i burghezia
fran cezi in a doua jumitate a secolului al XVIII-lea. Dar
tim care e stTuctuo interne: a intreprinderibor: e Impar54i Q,

440

V.

I. LENIN

materiei ci a proceselor mecanice. De aici generalizarea:

omul e o Dialing, natura e o macini...
Micarea materiei este determinati de ea 1ns6i, sau, mai exact,
de propria ei forta. (Holbach). Precum vedeti, vointa organizatoare a
suferit din nou o mare transformare, dar prezenta ei este constatati i
considerati ca Hind absolut necesar.
...Manufacturiltii 1 nu I au actionat ca nite *Sturm und DrAng *nU

de aid

x)
?>

eri revolutionari...

Dar lupta lor Impotriva clericalismului? A denaturat

istoria

illeatikov, nu glumal

III
CARTEZIANISMUL

ce

[26-29] Cei ce se organizeaz . au nevoie de un organizator...

Verigile organizatoare intermediare
sufletele individuale*
nu-i pot indeplini rolul lor organizator decit
dac& exist& un centru organizator suprem. Numai el le
pune In contact cu proletariatul cu emateria. in
cadrul unui tot organizat, care e atelierul manufacturier...
Dupl Descartes, notiunea de om nu este altceva decit
extinderea, fn continuare, a unei anumite forme de gin-

N.B.
ineptie I

proletariatul=
mater ie

dire, *a unui anumit mod de prezentare a faptelor,

ineptie IIII a unui anumit tip de fmbinare psihic& a lor. Am vlzut

c lumea, fn sistemul lui Descartes, este organizati dupa
tipul intreprinderii manufacturiere...
Avem de-a face cu cultul muncii intelectuale...
Eu sint organizator ci, ca atare, nu pot exista decft
Indeplinind functii organIzatorice, utr nu de executant:
iat& care e sensul afirmatiei lui Descartes dac& o traducern fn limbajul raporturilor de clas...

/\/

Conceptia naiv& obinuit& prezint& lumea exterioarit

111

dar ideile '

aca cum se Infaticeaz& ea prin prisma simturilor...

Notiunea de muncitor privit numai ca tapiter sau
curelar face loc notiunii de muncitor in genere. Profe-

lui Platon? siunea nu mai constituie esenta* fortei de muna...

[31-33] Timpul, explicit Descartes, nu poate fi considerat ca o InsuOre a materiei: el este (tun mod de &dire*, o notiune generic& creat&

deea...

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII WI V. SULEATIROV

441

De aici inainte filozofia e slujnica credincioas a capitalului. ...Supraaprecierea valorilor filozofice era determinatit de
deplasrile produse in virfurile organizatoare si in verigile de jos
organizate. Noi organizatori, noi organizati inseamn noi
uni de dumnezeu si de suflet, noi notiuni de materie...

II

IV

SPINOZA

[37] Orice legiturg intre suflet si corp se face numai prin dumnezen.
Orice legaturg Intro verigile organizatoare intermediare si masa care e

organizatg se face numai cu aprobarea organizatorului suprem!...

...Miscarea materiei si activitatea sufletului nu sint decit doug laturi
ale unuia ft, aeeluiafi proces. De o interactiune intro suflet si materie
nici nu poate fi vorba.

[41-42] Experienta, perceptia senzoriali constituie pentru el o

conditie indispensabill a cunoasterii lucrurilor...
Dar... cind a murit Spinoza, precum se stie, dricul cu ramIsitele lui
a fost condus cu mare pomp& de intreaga fine fleur a burgheziei olandeze. lar dad vom cauta sg cunoastem mai indeaproape cercul lui de
cunostinte si de corespondenti, vom da tot peste aceastg fine fleur a
burgheziei, si nu numai a celei olandeze, ci si a celei mondiale. ...Burghezia onora in Spinoza pe bardul ei.
Conceptia spinozist5, despre lume este cintecul trium-

ftor al capitalului, al capitalului care inghite totul,

care centralizeazit totul. In afara substantei unice nu e
funtare, nu sint lucruri: in afara marii intreprinderi
manufacturiere nu pot exista producgtorii...

copilarii

LEIBNIZ

[45] Dumnezeul lui Leibniz este proprietarul unei

intreprinderi-model si el insusi un foarte bun organizator...
30

frazeologie

442

V.

I. LENIN

VI
BERKELEY
[51] Perioadei de Sturm und Drang a burgheziei
capitaliste engleze Ii corespundea materialismul lui

1) Hobbes. Terenul pentru manufactura este curb.tat, pentru manufacturiti yin vremuri mai lini2) tite: materialismulni lui Hobbes lila locul sistemul

i asta o

explicatiel

inconsecvent al lui Locke. Continua intarire a pozi-

Ern materialism

primitiv h la 3) tiei manufacturii creeaza posibilitatea manifes-

Loria

tarilor antimaterialiste.
[56]

sAtragerea i respingerea muncitorilor

dar relativis- ( trebuie sa se produca fara nici un fel de obstacoles:

mul la greci?

In complexele care sint percepute nu se afla nici un

fel de elemente absolute. Totul e relativ.

VII
HUME

[61] Iar inrudirea lui cu toti ginditorii care au

figurat in capitolele precedente este neindoiel-

vag i
imprecis

nica...
Pozitia scepticismului filozofic, pe care s-a
situat Hume, raspunde tocmai unei asemenea idei
despre organismul capitalist.

X Bagg, totul in ace easi (Alai i idealismul, i scepticismul,

totul rhspunde manufacturiil Simplist, prea simplist e

toy. Suleatikov!

IX
FICHTE, SCHELLING, HEGEL
[81] Iau natere sistemele aa-zisului idealism
obiectiv...
[88] Idealitii obiectivi...
X
[94] Noi tim insa ca, in toate sistemele conceptiei burgheze despre lume, smateria. este conside-

? 0 Fichte? 11
Fichte?

ineptie
dar notiunea

de nIn4carei

rata factor subordonat (cMar i la materialiti,

1

care, repetam, subliniaza situatia lui subordonata,

introducind notiunea de *fort-lc,.

Ad

OBSERVAth iE MAAGINtik CARTh LtJI A/. stittAttic.dV

[98-99] De la metoda antitetica, a lui Fichte i teoria potenOrli a lui Schelling pin& la dialectica lui Hegel nu e decit un
pas. Si in legatura cu dialectica, dupa toate cele spuse in capitolul de feta, despre metoda antitetica, ne mai ramin de %cut
citeva observatii suplimentare. Noi am explicat deja care este
4substratul real* al dialecticii.
ineptie

Hegel n-a facut decit sa fundamenteze mai

complet teoria dezvoltarii prin *op* *, schi-

tata de ceilalti doi idealiti obiectivi...

Fichte, idealist
obiectiv!!

Inovatia facuta de Hegel subliniazi urmatorul

fapt din domeniul relatiilor *reale*. Diferentierea
V
functiilor ei a rolurilor in manufacture: ajunge la
maximum. Are loc o1 diferentiere I a fiecaruigrup
()
de executanti i de organizatori in parte. Functiile A

care au apartinut unui anumit grup se repartizeaza intre diferitele grupuri noi care se formeaza.

Fiecare grup se farimiteaza, dind naltere unor

grupuri noi. Si ideologul manufacturistilor considera

acest proces de farimitare ca un proces de dezvol( ce ineptie 1

tare intermi al cutarui sau cutarui *factor *...
X

RENASTEREA FILOZOFIEI 4MANUFACTURIERE*

[100-102] Filozofia speculativa isi pierde orice

credit in societatea burgheza. E drept ca aceasta
schimbare nu se produce dintr-o data. Dar nici

maina nu a cucerit dintr-o data teritoriul indus- \/

triei...

ce

/ \ ineptie 1

Prin ce se explica caracterul pozitiv al noilor sisteme ideolo-

gice? Prin simple lege a contrastelor, prin IIIsimp1a111 tendinta

4de a face contrar* de ceea ce constituia isimbolul credintei o
pentru ziva de ieri?...

\()

1Complexele i individualizate
Ivan, Petre, Iacob dispar. In
local lor apare in ateliere muncitorul in general. Materieio i se restituie
insuirileo care i-au fost expropriate...
30*

444

\/

V.

Materia se reabiliteaza. Societatea burgheza introduce

cultul unui nou idol: smediul,... E drept ca, de data asta
nu se scapa, din vedere ci, oricum, materia famine materie,
adica, o masa organizat& i, ca atare, nu poate exista far&
econducator*. Si ei i se atmeaza, in calitate de specialist
In obligatii organizatorice, dorta s. Se scriu tratate despre

ce

ineptie !

>

\
ce

ineptie !

I. LENIN

Stoff und Kraft (despre materie i fortal...

[104] 0 comparatie intre organizarea modern& a
V fabricilor i organizarea interioara, a manufacturii dic( teaza chiar apriori raspunsul: noua variant& a conceptiei
burgheze despre lume trebuie sa reproduci trasaturile
esentiale ale conceptiei despre fume din perioada manufacA

turii...

[106] Neokantianismului ii ia locul acotitura* spre sistemele de

gindire prekantiana s.

XI
W. WUNDT

N.B. II

[DB] o...obiectul nu se poate separa niciodat de reprezentare ri, nici reprezentarea de objects...

[113-114] Rationamentele citate pin& acum ni-1

prezinta indeajuns de clar pe Wundt ca pe un filozof
care ii pune drept sarcina lupta impotriva materialismului, sau, ca sa ne exprimim intr-un termen la moda,
tberwindung des Materialismus", sbiruirea materialismuluis i care, totodata nu se declara de partea colii
considerate drept adversara traditional& a acestuia...
v
In domeniul filozofiei, despre o asemenea egalizare
a verigilor organizatoare intermediare i a reprezentantilor muncii xfizices, care sint 4executantii de jos*,
vorbete tocmai tendinta de a caracteriza esubiectul.

ineptie

i 41obiectul*, tpsihicul* i efizicul s ca ceva ce constituie

un tot oinseparabils, tendinta de a reduce la o fictiune

gnoseologica antiteza dintre fenomenele mentionate.
Teoria coordonrii principiale a lui Avenarius, teoria
asupra raportului dintre psihic i fizic a lui Ernst Mach,

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI V. 5ULEATIKOV

445

teoria reprezentkilor-obiecte a lui Wundt, toate acestea este just,

sint teorii de aceeasi categorie...
dar trebuie
[116] Trebuie 0, recunoastem eft, pin5, aici, Wundt altfel spus
ha-ha 1
este destul de consecvent In conceptiile sale Imonisted
eclectic
Totodata, el nu poate fi brtnuit de simpatii pentru
nu-i
idealism...

adev6rat
[118] Tocmai un astfel de salt face si Wundt, care, dupl teoria

*reprezentkilor-obiecte*, isi formuleaz1 rationamentele

a paralelismului psihofizics...
[121] *Atributele* se transforma in *serii*, dar aceasta II

pe tema

este, in fond, o reform& cu caracter mai mult verbal... \ z

[123 124] Se afirm primatul f actorului spiritual... / \ just
Tot ce este material isi are neaptirat corelatul ski
psihic. Niel: un muncitor, oricit de simpla, functie ar indeplini el, nu poate produce nici un fel de produse, nu poate

gki intrebuintare fortei sale de munci, nu-si poate duce

existenta dacii nu se aflit sub *conducerea* direct, aminuntita, a unui anumit organizator...
...Dar seria psihic5, sint organizatorii*, iar oinsotirea* de catre ei nu inseamni pentru useria fizia* pentru muncitori altceva decit dependenti...

[128-131] Asadar, dupa pkerea lui Wundt, filozofia

trebuie sa paseascft dincolo de limitele experientei, s-o
completeze*. E necesar sa, continuam analiza filozofica,
pin& ce vom obtine ideea unei unitciti, care s5, cuprinda

ambele serii, care nu depind una de alta. Dupi co si-a

expus acest punct de vedere, Wundt se grabeste numaidecit s5, faca o rezervi, pe care o considera importana:
el declara ea putem concepe ideea unitkii fie ca unitate
materiala, fie ca unitate spirituallt: o a treia solutie a

\/ \/

problemei nu exista,...
Wundt ref uzit s5, dea ideii sale de unitate universala denumirea de
substant. El o defineste ca idee a ratiunii pure, &licit in spirit kantian.
Asa cum la Kant dumnezeu este ideea principiului torganizator * imaterial suprem, tot asa la Wundt atotunitatea este ideea unui tot imaterial, gratie crtruia toate fenomenele capka, o ratiune de a fi, o valoare

nestrainutata. In lumina acestei idei dispare conceptia despre lume,

esteril si sumbra*, care vede in rinduirea exterioarii a fenomenelor,
in legatura mecanica, dintre ele adevkata lor esentrt. In boo de toate
acestea, noi ne Insulin' conceptia potrivit ckeia mecanismul cosmio
este Invelisul exterior al activiatii spirituale si al creatiei...

446

V.

I. LENIN

\ ( zLa el, ideea unititii universale, a qtemeliei lumii*, se reduce la

Totodati, Wundt subliniaz& stlruitor elementul

nettle/U(4Ni.

\Ideea mufti untversale...

Ne permitem sa nu intrim in analiza formul4rii propuse de el si
nu ne vom apuca s deslusim teoria svoluntarismului* emis& de el...
...Prin urmare, ideologii avangrzii de astki
ineptii I
Dar Schopen- a burgheziei capitaliste nu pot vorbi de nici un
fel de principii organizate, wermanente s, ci,
hauer?
dimpotrivi, trebuie sa le caracterizeze drept ceva
extrem de schimbator, aflat in vesnica miscare...
XII
EMPIRIOCRITICISMUL

inexact

[133-142] Critica lui Wundt n-a avut o putere

nimicitoare; ea lovea intr-o Ont& fictiv. Interventia lui Wundt i rspunsul pe care 1-a primit

ea din tablra discipolilor lui Avenarius* n-au

aelevgrat I

marcat o ciocnire intre conceptiile despre lume a

(lova clase diferite sau a dou& mari grupuri ale
uneia i aceleiasi clase. Substratul social-economic
al disputei filozofice mentionate 1-a constituit in
cazul de fat& deosebirea, relativ neinsemnat,
just
dintre tipurile cele mai inaintate i tipurile ceva
mai putin inaintate ale celor mai noi organizatii
capitaliste...
Trebuie s spunem ceva mai mult: filozofia
empiriocritia trebuie conceputa, n primul rind,
Iea o apologie a ideii mentionate. Notiunea de
asa e 1
III dependent& functional& inseamna negarea depenasa A fie??
dentei cauzale...
Concluzia la care a ajuns Hoffding trebuie s-o
Fireste, dar de aici
nu urmeaA c func- consideram, in general, justL Nereusitit e aici
*: ele slut
tionalitatea nu numai referirea lui la emotivele
poate fi o forma a nebuloase i vagi.

cauzalitgtii.
adevgrat?

In cazul de fam Avenarius facea doar o concesie frazeologiei materialiste, concesie determinat&

de pozitia lui social. ...In comparatie cu spirit' tualismul vulgar, conceptiile aralelistilor* puteau

Apoi Willy, Petzoldt (de doug ori),

Kleinpeter 213

* Primul ears a rfiepuna a fest Carstanjen.

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI V. $ULEATIXON7

st part, multora, materialiste. Ace 1ai lucra

447

se 11

poate spune i despre conceptiile empiriocriticismului. Posibilitatea apropierii lor de materialism

este deosebit de mare... *i in rindurile paturilor

largi ale publicului cititor s-a format despre empirio-

criticism parerea ca ar fi o coal& materialista.

hm?

minciun41

Mai mult chiar: pint 1 specialitii filozofi II judec&

gre0t: ins* patriarhul filozofiei moderne, Wilhelm Wundt, 1-a numit materialism*. In sfirit,
de ce?
ceea ce este mai interesant, i empiriocriticii,
totui
asta
n-ai
inteles 1
de
materialism,
folosesc
delimitindu-sa
aha I
uneori terminologia lui, iar uneori bleep abler s

lovaie oarecum in conceptiile lor antimaterialiste...

Acesta este substratul real care i-a sugerat empiriocriticismului

ideea unei clasifictri a cunomterii umane care sit fie bazata pe principiul
clasificrii obiologice I). Dar, repetam, o asemenea biologie* n-are nimic
comun cu materialismul...

Dualismul, ne explict Avenarius, este rodul unui anumit proces

al gindirii noastre care abstrage, i anume al *introiectiei
Dar antiteza dintre lumea oexterioart * i cea *interioara* este o purl
fictinne.
Analiza acestei antiteze este extrem de importanta: ea este meniti
et duct la fundamentarea conceptiei moniste despre lume. Comentatorii
sistemului filozofic al lui Avenarius subliniaz& cu tarie acest fapt.
sPrin descoperirea inathnisibiit4ii introiectiei declare: unul dintre
ei*
sint atinse clout scopuri...*
...Organizatorul suboyclonat, dad, ne situim pe
punctul lui de vedere tabsolut*, adici dm& II privim cam suspect!

ca pe un organizator care nu depinde de vointa o Explicatii

de care este condus, nu vede nici el in muncitor decit
un *lucru* sau un scorp o. Si luam ins& al doilea ieftine, farA
caz: organizatorul subordmat este, pentru vointa* o analiza
supremt, nu numai organizat, ci i organizator... de fond!
Fostul tobiect*, transformat acum in isu biect o,
sorganizeaza o materia: omul cuprinde in el copacul,

dar un copac transformat, o ereprezentare* despre

copac...

...Plenitudinea experientei umane este demonstrate, i de teoria

coordon&rii principiale a lui Avenarius...
La Avenarius, ca i la Wundt, eseriile* shit, in fond, *incomensurabile *. i in loc de conceptia materialist& despre lume, la care ar trebui
st ne ateptlim dac tinem seama de declaratiile categorice en privire

la lenitudinea experientei*, sint aduse pe seen& conceptii care dovedesc simpatiile idealiste ale empiriocriticismului...
Rudolf Wlassalc; oitat de Mach In naliza senzatiilort, p. 52.

V.

44i3

I. LENIN

Dar, in constructiile lor idealiste, Wundt si

Avenarius urmeazi cli diferite. Autorul oSistemului filozofieis manifest/ o puternici atractie
pentru motivele ekantiene *, in timp ce autorul
tlConceptiei.umane despre lume* exprimi pireri
adevArat 1

11

care-I aprojne de pozitia pe care se situa odinioari

Berkeley.

Ne grabim si facem o rezervi. Nu avem citusi

de putin intentia si sustinem ca. scrierile episcopu-

lui de Cloyne au determinat punctul de vedere

al lui Avenarius, ci ele au exercitat o influent/
adevArat I

Aici Suleatikov
d6 dovad6 de
neintelegere.

direct/ asupra lui. Dar aseminarea dintre pozitiile

idealiste ale acestor doi filozofi este neindoielnici.
Despre must/ aseminare ne vorbeste in ansamblul ei teoria coordonirii principiale, despre care
am mai pomenit.
Cu aceeasi franchete ca si Berkeley, Avenarius

formuleaz/ teza: in afara subiectului nu exist/

obiecte. Orice olucru* trebuie neap/rat es/ se
raporteze* la sistemul nervos central, care are
rolul de centru functional...
[144-149] 4Conducitoruls suprem nu figu-

reazi nici chiar ca ideea kantiani a ratiunii, ca

oforma * kantiani, nici ca ounitatea generali*
a lui Wundt. Si, totusi, el exist/ si constituie

hien 1

principalul element al sistemului filozofic. Toate

fenomenele sint privite tocmai din punetul lui de
vedere. Prezenta lui onevizutli* este postulati de

o neobienuit de inalta apreciere a principiului

organizatoric, care este formulati alituri de ideea

despre organizatorii organizati. Si in acest tablou

general al lumii pe care ni-I prezintii rationamentele

hm? hm?

filozofice ale lui Avenarius se situeaza pe primul

plan tocmai caracterul organizatoric al factorilor
organizatori...

La Avenarius, lumea se prezinta ca un aglomerat de sisteme nervoase centrale. sMateria,

este cu totul lipsita de orice oinsusiri*, atit opri-

n-a
tnteles
N.B.

mare*, cit si osecundare*, care erau cindva considerate ca apanajul ei inalienabil. In materie, abso-

lut totul este determinat de ospirit*, sau, dui)/

terminologia autorului oCriticii experientei pure*,
de sistemul nervos central...
Punctul de vedere al idealismului in stilul lui

Berkeley este promovat cum nu se poate mai

consecvent de autorul Criticii experientei pure"...

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI V. $ULEATIKOV

449

...Teoria lui Mach asupra euluis ca simbol

logic...

Ca i Avenarius, Mach cunoate doua liserii in

cea psihica i cea fizici (douli, forme de imbinare
a elementelor). Ca i la Avenarius, aceste serii sint
incomensurabile i, totodati, nu sint altceva decit

o fictiune a gindirii noastre. Pe rind, e scos pe

primul plan cind punctul de vedere monist, cind
cel dualist: pe rind, verigile organizatoare intermediare sint caracterizate chid ca principiu organizat, cind ca principiu organizator. *i, tocmai ca
la Avenarius, in cele din urma, este proclamata
dictatura ((vointei organizatoare *. Este infatiat
un tablou idealist al lumii: lumea e un complex
de menzafia*.

n-a Inteles
aha
1

Nu se poate spune a obiectia lui Mach este

reuita. Notiunea central& a sistemului sau filozofic, faimoasa asenzatie s, nu constituie citui

n-a Inteles

de putin o negare nu numai a principiului orga-

nizatoric, dar nici a principiului organizatoric

suprem... Critica ideii despre Quo i-a fost dictata

lui Mach de faptul di el ii considera pe organizatorii subordonati drept o ((masa* care este organizata...

ineptiel

Alaturi de constructiile speculative ale lui Wundt, Avenarius

i Mach, am putea sa analizam, de pilda, conceptiile unor reprezentanti de seam& ai filozofiei vest-europene moderne, ca Renou-

vier, Bradley sau Bergson...

N.B.

Domeniul filozofiei este o adevarata Bastille* a ideologiei\/

burgheze... Trebuie avut in vedere ca, la rindul lor, ideologii/\
burghezi nu dorm, ci ii consolideaza pozitia. In vremea noastra,
ei nutresc chiar convingerea ca pozitia lor este absolut inexpug-

nabill. Simpatiile oidealiste* ale unor literati care stau sub

steagul marxismului creeaza, la rindul lor, un teren deosebit de

favorabil pentru o asemenea convingere...

V.

450

I. LENIN
CUP RINS

XL Wundt.

Ostwald

107 j

nu e in carte

Intreaga carte este un exemplu de nemaipomenia vulgarizare a materialismului. In locul unei analize concrete a perioadelor, formatiunilor, ideologiilor, ni se oferg, o frazeologie
goalii despre organizatori" tsi nite comparatii fortate pink la
ridicol, greOte ping. la absurd.
0 caricatufa de materialism in istorie.
$i e psdcat, cAci se observA aici o tendintg spre materialism.
Insemndrile au fog Aleuts
nu mai devreme de 1908
Pub &at peniru prima ()aril in 1937,
in revista Proletarskaia Revoliugiao nr. 8

Se tipdrests dupd manuscris

451

ABEL REY. 4iFILOZOFIA MODERNAen4

PARIS, 1908

PREFATA.

[6-7] tiinta, rod al cunoasterii si al ratiunii, serveste numai pentru

a ne asigura o dominatie efectivi asupra naturii. Ea ne spune doar

cum s folosim lucrurile, si nu ne spune nimic despre esenta lor...
Astfel, principala mea sarcinA in lucrarea de fati, a constat
in a pune fat& in fati, doui puncte de vedere: cel pozitiv, *WinWier, si cel opragmatist*. Am cautat s fiu eft se poate de
impartial...

N.B.

CAPITOLUL I
CENTRUL ACTUAL AL DISCUTIILOR FILOZOFICE
5. CONTRADICTIA FUNDAMENTALX

A ONDIRII FILOZOFICE CONTEMPORANE

[28-29] Care sint, asadar, in conditiile modului actual de

a pune problema filozoficA generalk alternativele posibile?
Nu poate fi decit o singuri alternativi, intrucit totul consti
in a 'Astra cea mai strinsa unitate posibila intro tiinta si activitatea practicA, Ur a sacrifica pe una de dragul celeilalte, fart
a le opune una alteia. Prin urmare, sau activitatea practica va
fi dedus din stiinti, sau, Myers, stiinta va fi dedusi din activitatea practicL. Intr-un caz vom avea sistemele rationaliste,
intelectualiste si pozitiviste
dogmatismul stiintei, in celilalt N.B.
caz vom avea sistemele pragmatiste, fideiste sau ale intuitiei
active (in genul lui Bergson), adiert dogmatismul actiunii.
Potrivit primelor sisteme, pentru a actiona trebuie si cunosti:
cunoacterea di nastere actiunii. Potrivit celorlalte, cunoacterea
se conduce dupi necesitatile actiunii: actiunea da nastere
cunoasterii.
Dar sit nu credeti ci. aceste din urmA sisteme vor si. reinvie

filozofia ignorantei si thspretul fatA de stiinti. Dimpotriva,

numai dupd 0 serioasi cercetare, pe baza unei eruditii Olin-

462

V.

I. LENIN

tifice adesea exceptionale, pe baza unor profunde reflectil

orifice asupra gtiintei gi chiar dupl o sustinut& odeprindere
de a gindi in mod gtiintific*, cum le place unora dintre acegti
filozofi s& se exprime, ei ajung s deduc& gtiinta din practia.
Dm& ei, in felul acesta, diminueaz& importanta gtiin ei, o fac

N.B.

nepremeditat
....................... ; multi dintre ei, dimpotriv, cred c& in felul
acesta Ii pun in evident& intreaga ei valoare...
6. INTERESUL PE CARE-L PREZINTA DISCUTIILE
FILOZOFICE CONTEMPORANE

I[33-35] Si admitem totugi, pentru moment, ea teza pragmatica este exact si cl stiinta nu este decit o indeletnicire spe/cial, un mijloc tehnic pentru satisfacerea unor anumite nevoi.
Ce rezult de aici?
Mai intii, adevarul se va reduce la o vorbi goara. 0 afirmatie
adevarat se va dovedi a fi o reteth pentru un procedell artifi-

cia! reugit. *i, intrucit exista eiteva proce dee in stare s& ne asigure

succesul in aceleagi imprejurri, intrucit necesittile diferitilor

indivizi sint eu totul diferite, va trebui sa admitem teza pragmatigtilor: toate propozitiile gi rationamentele care ne due la
aceleagi rezultate practice au valoare egal& gi sint la fel de adeva-

rate, toate ideile care duo la rezultate practice sint deopotriv&

de legitime. Din acest nou sens al cuvintului adefr rezult&
c& gtiintele noastre sint constructii pur arbitrare, c& ele ar putea
fi cu totul altele gi totugi tot atit de adevrate, adica tot atit de
bune ca mijloace de actiune.
Falimentul gtiintei ca form& real& de cunoastere, ca sursa
(1)de adevir hail prima concluzie. Legitimitatea altor metode,
1

cu totul diferite de acelea ale intelectului gi ratiunii, ca, de exemiata a doua concluzie. De dragul
(2) II plu, sentimental mistic
acestor concluzii a gi fast construiti, in fond, intreaga aceast&
filozofie, pe care in aparent& ele o incununeazi...
CH de ugor este in acest caz A indrepti impotriva acestor
liber-eugetatori propriile lor arme I Adevruri gtiintifice 1 Dar
acestea sint adevruri numai cu numele. Ele sint tot credinte,
N.B. gi Inca nigte credinte de ordin inferior, care pot fi folosite numai
pentru actiunea material& ; ele au doar valoarea unui instrument
N.B. tehnic. Credinta de dragul credintei, dogma religioas, ideologia
metafizick sau morall le sint cu mult superioare.

/n ofice caz, ele n-au de ce sa se jeneze in fata tiintei, pentru ca

situatia ei privilegiat& s-a pribusit.
i, intr-adevar, majoritatea pragmatigtilor se graben s& repuni

N.B. in drepturile ei, in opozitie cu experienta tiinifica, experienta

morala, experienta metafizica gi in special experienta religioasi...

OBS. PE MARC. CARTII LUI ABEL REY FILOZOFIA MODERNA* 468

[37] Pentru metafizicieni, aceasta este un adevirat chilipir. Paralel

cu restaurarea religiei, pragmatismul contribuie la restaurarea metafizicii. Dupa, Kant i Comte, pozitivismul a cuprins treptat-treptat,
in decursul secolului al XIX-lea, aproape intregul domeniu al cunoaterii...
[39-40] Aladar, pozitia pragmatistit, ca ci celelalte pozitii, care,
filr6 sa fie atit de filozofice, de originale i de interesante, duo totuci
la concluzii aseminitoare, au totdeauna drept consecinti reabilitarea
Ivechilor forme de orientate ale gindirii omenecti, pe care, incepind de la

iumatatea secolului al XVIII-lea, pozitivismul ctiintific le-a fficut in

mod victorios sit, dea inapoi,
reabilitarea religiei, a metafizicii, a
dogniatismului moral, adici, in fond, a autoritarismului social. Iata,
de ce acesta este unul dintre cei doi poli intro care oscileaz6, intreaga
gindire contemporank intreaga filozofie contemporani. Acesta este
polul reactiunii dogmatice, al spiritului autoritarismului in toate formele
sale.

Dimpotriv, polul opus al gindirii filozofice moderne, atitudinea

pur tiintifica, care deduce practica din cunoctinte i de aceea subor-

doneaz6 totul ctiintei, se caracterizeazi mai ales prin tendinta spre

emancipare ci eliberare. Prin aceasta se i recunosc inovatorii. Ei Ant
moOenitorii spiritului Renacterii; ei au ca plrintiica educatori directi
pe filozofii ci pe savantii secolului al XVIII-lea, ai marelui secol al
eliberaxii, despre care Mach a spus pe bun6, dreptate: *Acela care,lie

i numai prin intermediul literaturii, a putut s5, participe la acest avint

i la aceast6 eliberare p6streazi toat6, viata un sentiment de melancolic
regret pentru secolul al XVIII-lea*.
I!?
8. METODA.

REZUMAT g CONCLUZII

[48-49] Va fi vorba de insemndlatea ei ohiectiva [a ctiintei]. Unii II

vor erode ca ea este incapabilb sii, epuizeze intreaga realitate care ccnsti-

tuie obiectul ei, chiar daci admit crt din anumite puncte de vedere ea
e necesar6,...

CAPITOLUL AL II-lea
PROBLEMA NUMARULUI $1 A INTINDERIL
PROPRIETATILE CANTITATIVE ALE MATERIEI
2. VECHEA DISCUTIE DINTRE EMPIRISM g APRIORISM

[65] Dar eliminarea oridrui element empiric nu este ci ea o limiti

care nu poate fi atins? Matematicianul, remarca, rationalietii, ar putea
A mareasca mai departe bogatiile ctiintei sale chiar dad, lumea mate)Hag, ar disparea pe neateptate. Da, indiscutabil, daciti ea ar dispirea
acum ; dar ar fi putut el sa, creeze matematica dacii, lumea materiald
n-ar fi existat niciodata?...

44

V.

I. LENIN

3. FORMA ACTUALA. A PROBLEMEI FILOZOFICE

A NUMARULUI 51 TNTINDERII. POZITIA oNOMINALISTA.
0. CEA PRAGMATISTA,

[61-62] Bergson, care, poate, mai mult decit oricare altul

a contribuit la rdspindirea acestor idei in literatura filozofici,
n-ar accepts Ur& rezerve cuvintul sartificiu lo. In ochii lui,

stiinta este ceva mai mult si mai filet decit un simplu artificiu fat& de materie. Dar materia nu este pentru el realitatea adevarata ; ea este o realitate diminuata, regresiv&
_,-II si moarta. 5i, fata de realitatea adevrati, vie, spiritual& si
creatoare, matematica si stiinta in general nu mai pot avea
'(.
decit un caracter artificial si simbolic. In orice caz, famine
in picioare faptul c& pentru a exercita o influent& asupra
materiei, iar nu pentru a cunoaste esenta ei, a fost create,
matematica de atre intelect, acest prim instrument faurit
sub presiunea nevoior practice in feta materiei...
Nu este oare matematica aceea care, mai mult decit toate celelalte
1

stiinte, face ca in zilele noastre unele minti sg. incline spre pragmatism
si spre acea sofistia a pragmatismului care este agnosticismul stiintific?
Intr-adev&r, tocmai in matematici ne simtim mai indepartatica oriunde
de concret si real, si mai apropiati de jocul arbitrar cu formule si sim-

boluri, atit de abstract incit pare gol...

4. RATIONALISM, LOGICISM, INTELECTUALISM

[65] Spatiul rigid si omogen al geometrului este insuficient ;

este nevoie si de spatial mobil si eterogen al fizicianului. Mecanis-

mul universal al naturii nu inseamn cil in materie nu exist

nimic In afarli de geometrie. El poate, conform ipotezelor actuale,

N.B. sit Insemne totodata a exist& i eliberare sau transformare de

energie sau miccare a maselor electrice...
6. IMPORTANTA GENERALA A PROBLEMEI CANTITATII:
IN FOND, AICI SE PUNE PROBLEMA RATIUNII

[74] Mai filth, nu incape indoiali di ratiunea, oricit de dezin-

teresat& ar fi ea, are o functie utilitara. Savantii nu shit nici

mandarini si nici diletanti. Si pragmatismul are dreptate cind
subliniaz& utilitatea ratiunii, utilitatea ei exceptional de mare.
Dar nu greseste el oare cind afirma ca ratiunea n-are alt1 functie

decit cea utilitara? N-ar putea oare rationalistii s& obiecteze,

si pe bunA, dreptate, ea utilitatea ratiunii se explici tocmai
prin faptul cli, deducInd propozitii din propozitii, ea deduce

N.B. totodata unele din altele raporturile dintre faptele naturii?

1

OBS. PE MARG. CARTII LUI ABEL REY FILOZOFIA MODERNA 465

Ea ne permite astfel s ne exercittim influenta asupra acestor

fapte, gi nu pentru c5. acesta ar fi scopul ei, ci ca o consecinta.
Logica i gtiinta cantittii, create de intelect atunci cind analizeaz& pur i simplu relatiile percepute de el, 1i extind puterea

lor asupra lucrurilor nsei, pentru c& relaiile cantitative sint

totodat& legi ale lucrurilor gi ale intelectului. Dac . a gti inseamn&

a putea, lucrul acesta e adevrat nu pentru ca, aga cum cred

pragmatigtii, gtiinta a fost creatl de nevoile noastre practice
gi pentra ele, astfel c intreaga valoare a ratiunii noastre const&

doar in utilitatea ei, ci pentru c ratiunea noastri, invtind

si cunoasc& lucrurile,.ne ofer& mijloacele de a ne exercita influ- N.B.
enta asupra bor...

6.

IDEILE MATEMATICIANIILIJI POINCAR2

[75-791 Mare le matematician Poincar* insist& in mod

deosebit asupra acestui caracter arbitrar al matematicii.

11]N.B.

Firegte, matematica noastri corespunde pe deplin

realitAtii, in sensul c& ea este adaptat& la exprimarea
simbolic& a anumitor relatii ale realului; la drept vorbind,

ea nu ne-a fost sugerat& de experient, experienta i-a

servit intelectului doar ca pretext pentru crearea ei.

Dar matematica noastrl, in forma in care s-a constituit

treptat pentru exprimarea comod& a ceea ce aveam nevoie

sa exprimam, este numai una dintre infinit de multele

matematici posibile sau, mai exact, un caz particular

al unei matematici mult mai generale la care s-au strlduit
SR se ridice oamenii de gtiinta ai secolului al XIX-lea.
Dindu-ne bine seama de acest lucru, noi ne-am explicat

imediat c& matematica, prin esenta i natura ei, este

absolut independent& de aplicarea pe care o capit& in
experienta i, prin urmare, este absolut independent& de
experientL Ea este o creatie liber& a intelectului, cea
mai pregnant& manifestare a fortei lui creatoare.
Axiomele, positclatele, definifiile, convengile

toate a-

cestea sint, in fond, nigte sinonime. De aceea oricare dintre

matematicile ce pot fi imaginate poate duce la concluzii

care, exprimate in mod convenabil cu ajutorul unui

sistem adecvat de conventii, ar fi absolut la fel de aplica-

bile la real...
poinaar4: La $6ence

1 woad s

livre I (Paris, F1amnario0).

Poincar

466

V.

I. LENIN

Aceastt teorie prezintt o critict just& a rationalismului absolut

ci chiar a rationalismului atenuat al lui Kant. Ea ne aratit et nu era
de loc nevoie ca intelectul st elaboreze cu o necesitate ineluctabila
tocmai acea matematica atit de bine adaptatt pentru transmiterea
experientei noastre ; cu alte cuvinte, matematica nu este expresia unei
legi universale a realitatii, oricare ar fi conceptia noastra despre realitate

(se intelege, aceea care ne este data), fie ea carteziana, kantiant sau
oricare alta. Dar la Poincart aceastt concluzie are absolut alt sens decit
in pragmatism.

Unii pragmatilti rii cMar toti comentatorii lui Poincar pe care am

avut ocazia st-i citesc, dupa parerea mea, n-au inteles de loc teoria
lui. Avem in acest caz un minunat exemplu de denaturare prin interpretare. Ei au facut din Poincar in acest punct, ca ci in altele,
unde eroarea lor este i mai mare un pragmatist cu anticipatie...
Pentru pragmatist nu exist& gindire pur contemplativa i dezinteresatt,
nu exist& ratiune purl. Exist& numai gindire care vrea st punt stapifire pe lucruri i, in acest scop, denatureazt reprezentarea pe care
ci-o face despre ele pentru a-0 asigura cea mai mare comoditate. 8tiin4a
i ratiunea sint slujnicele practicii. La Poincar inst, dimpotriva, gindirea este luatt, intr-o anumitt masura, in sensul aristotelic al cuvintului. Gindirea gindete, ratiunea rationeazt pentru propria sa satisfactie ; apoi se dovedecte, pe linga aceasta, et unele rezultate ale creatiei

ei inepuizabile ne pot fi folositoare i in alte scopuri in afart de satisfactia pur teoretict.

Putem st nu acceptam pe de-a-ntregul teoria lui

Poincar
i. Kant

Poincart ; dar nu trebuie 8-0 denaturam pentru ca

apoi st invocam autoritatea lui. Nu s-a acordat suficienta atentie legtturii ei cu kantianismul, din care

a luat in intregime teoria judecatilor sintetice apriori,

dar cu rezerva (aici rationalismul kantian i se pare
lui Poincar prea rigid) ca aceste judecati sintetice

apriori, pe care se bazeazt Intreaga noastra matematica (euclidiant), sit nu fie considerate singurele
postulate posibile cinecesare ale matematicii rationale...

7. RAPORTUL DINTRE $TIINTELE MATEMATICE

$1 CELELALTE k4TIINTE ALE NATURII

[80] Acerb', oare teoria lui Poincart experientei insemni-

tatea pe care, dupt cit se pare, o are? Ciudatt chestiune 1

A vrea sa le spun pragmatitilor, care in permanent& au folosit

111

OBS. PE MARG. GARTH LUI ABEL REY rmozoFIA. MODERNA

aceasta teorie in scopurile lor 1 s-au servit de numele autorului

457

N.B.

ei ea de o pies& de artilerie, c eu gasese in ea foarte putin

pragmatism...

8. INDICATII IN LEGXTURX CU EVOLUTIA GENERALX

A METODEI I CUNMINTELOR *TIINTIFICE

[87] 8i, daca stiinta se dezvolta apoi datorita utilitatii sale mate-

rial, nu trebuie sa uitam ca numai in virtutea util Alit ii ei pentru intelect

si pentru satisfactia dezinteresata a ratiunii, care tinde sil cunoasea

lucrurile, ea s-a eliberat la inceputurile ei de empirismul grosolan,
devenind astfel o adevaratil stiinta. Ea ne ofera la inceput cunoasterea

realitatii si abia dupa aceea ne permite si actionam asupra ei. 8i ea

trebuie neaparat s ne dea mai intii cunoasterea, pentru ca dupd aceea

s ne permita sa actionam...

9. IDEILE LUI MACH, RATIUNEA

I ADAPTABILITATEA

[90 91] Nu ne da oare aceasta o indicatie pretioasa in ce

priveste esenta i insemnatatea logicii si a gindirii rationale, a

caror emanatie pull a fost considerata totdeauna matematica?
8i, poate, si in ceea ce priveste esenta si insemnatatea ratiunii?
nu sintem aici departe de gindirea lui Mach, care adesea a fost
N.B.
deelarat si el pragmatist cu anticipatie.
El ni se pare a fi mult mai aproape de rationalism
in sensul in

care, dupa parerea noastra, trebuie conceput de acum inainte acest

termen , de rationalismul care nu exclude de loc o istorie psihologica
a ratiunii cu drumurile ei sinuoase, i, ceea ce e principal, nu micsoreaza
cu nimic rolul experientei, intrucit ratiunea nu este altceva decit experienta codificata i totodata codul necesar si universal al oricarei expe-

riente, asa ci. trebuie sa tinem seama in acelasi timp si de momentul

evolutiei, si de organizarea psihologiea a omului...
[93-96] Vedem astfel ca ratiunea, supusii unei analize abstracte in constiinta fiintei rationale, este capabila, sa concorde
cu ajutorul principiilor descoperite in ea si al dezvoltarii lor

ideale
cu legile mediului inconjurator si sa le exprime. Vedem
mai departe ca, date f bind insusirile noastre si acelea ale mediului,

ratiunea nu poate fi altceva deeit ceea ce este; prin urmare, ea

posed& in realitate, asa cum afirma rationalistii, necesitate si
universalitate. Ea este chiar, intr-un anumit sens, absoluta,
dar numai ca nu in sensul in care este inteles acest cnvint de
rationalismul traditional. Pentru acest rationalism, el inseamna
ea therurile exista ap cum le eoneepe ratinnea. Din punetul
31

Lenin

Opere complete, vol.

V.

458

I. LENIN

nostru do vedere insa, dimpotriva, nu tim cum exisa in sine

!!

lucrurile, i, din moment ce relativismul kantian sau pozitivist

afirm acest lucru, el ii are ratiunea de a fi...

!!

Numilrul i intinderea, cu tot caracterul lor abstract,

decurg din natura realului, pentru ca realitatea este multiN.B. 11
i intindere i pentru Ca relatiile dintre lucruri sint
Compaa plicitate
relatii reale care decurg din natura lucrurilor.
93

94

Matematica, indeprtindu-se treptat de spatiile accesibile

perceptiei senzoriale i ridicindu-se pin& la spatiul geometric,

nu se departeazil totui de spatiul real, adia de adevaratele

relatii dintre lucruri. Ea mai degraba se apropie de ele. Potrivit

datelor obtinute de psihologia modernii, fiecare dintre simturile noastre pare a ne da, in felul sdu, intinderea i durata (adica
anumite legaturi i conexiuni ale realului). Perceptia incepe

s elimine acest moment subiectiv, care depinde de individ

sau de particularitatile intimplitoare ale structurii speciei:
ea construiete un spatiu omogen i unic i o durat uniforma,

aceste sinteze in care se imbini toate reprezentarile noastre

senzoriale diverse despre intindere i curgere. De ce n-ar continua munca tiintifica s efectueze aceasa micare spre obiecti-

NB

vitate? In orice caz, rigurozitatea ei,precizia ei, universalitatea

(sau necesitatea ei, ceea ce este acelai lucru) constituie o mar-

turie in favoarea obiectivitatii rezultatelor ei. Prin urmare,

num5rul, ordinea, intinderea, in ciuda deprinderilor criticiste
i subiectiviste ale gindirii noastre, pot fi considerate ca insuiri ale lucrurilor, adia relatii reale, i cu atit mai reale cu cit

tiinta le elibereazil treptat de denaturdrile individuale i

N.B.

subjective cu care ele ne-au fost date la inceput in senzatiile

concrete nemijlocite. Ceea ce amine dupa toate aceste abstractii
nu trebuie oare, in acest caz, 0, fie cu deplin temei considerat
drept continutul real i permanent care se impune fiintelor de
orice specie cu aceeai necesitate, pentru a el nu depinde nici
de individ, nici de moment, nici de punctul de vedere?...
10. CE NE INVATA MATEMATICA

[97 98] Psihologia, la rindul ei, ne aratit cii

senzatia

= ultima

toate senzatiile noastre (aceste date nemijlocite

i ultime ale experientei) au o insuire: extensi-

bilitatea sau hitinderea,

OBS. PE MARG. CARTII LUI ABEL REY FILOZOFIA MODERNA 450

Spatiul geometric este rezultatul unei interpretari abstracte a spatiului optic, interpretare

care, neluind in considerare insuiirile individuale,

generalizeazi i face mai accesibile pentru intelect

raporturile pe care le implica acest spatiu optic.

Noi am completa cu placere ideea lui Mach cu 1)
afirmatia ca scopul acestei operatii este de a da JJ Mach + obiecacestor raporturi expresia cea mai precis& i mai
tivitatea
exacta, expresia universal& i necesara i, prin
urmare, obiectivii.

[100] Aadar, matematica ne arat raporturile dintre lucruri din

punctul de vedere al ordinii, numirului i intinderii.
Analizind raporturile reale care exist& intre lucruri, intelectul
nostru capata in mod f iresc capacitatea de a forma raporturi
analoge, datorita asociatiilor prin asemanare. De aceea el poate
inventa i combinatii care nu exist& in realitate, pornind de la
cele care exist& in realitate. Formind, la inceput, notiuni care
sint copii de pe real, noi putem apoi sa formim notiuni care sint

I!!

modele, cum spune Taine intr-un sens oarecum diferit.

11. REZUMAT I CONCLUZU

[103-105] Rationalismul absolut are, pare-se, deplin temei

a& afirme, printr-un fel de realism idealist, ca legile ratiunii
coincid cu acelea ale lucrurilor. Dar nu grevete el oare cind
rupe ratiunea de lucruri i crede ca numai in ea insaii i intr-o
splendida izolare poate ratiunea sa ia cuno0int& de legileare N.B
guverneaza lucrurile?
Da, analiza ratiunii coincide ca volum cu analiza naturii.
Da, matematica, ocupindu-se de prima, se ocupa totodat& N.B.
i de cea de-a doua sau, (lac& vreti, da unele elemente necesare

pentru cea de-a doua. Dar nu e oare mai simplu s& explicam
acest lucru prin faptul ca activitatea noastra psihica se formeaza prin adaptarea la mediul i la conditiile practice in care
ea trebuie sa se exercite?...
De aceea, dm& intre rationalismul absolut i teoria, schi-

tata mai sus, in legatura cu geneza notiunilor matematice

este o mare deosebire, in problema valorii i competentei
matematicii ajungem, dimpotriva, la concluzii foarte apropiate: aceasta valoare i aceasta competenta sint absolute,\/
in sensul omenese al cuvintului. In ceea ce privete sensul
31*

401

V.

1. LENi

Isupraomenesc i punctul de vedere transcendental, marturiII

sesc ca, n-am patruns inca in secretul lui si c el ma intereseazii,

prea putin. Dad, se poate ajunge la o intelegere omeneasca

a lucrurilor, la o traducere a lor exacta in limba omului, este
suficient pentru mine...

Fericita
cale dc
inijloc !!

Nu este oare, aceasta concluzie, superficiala si prea

meschina? Pragmatismul, dupa parerea Inca, cade

in cealalti, extremi, diametral opusa celei in care a
cazut rationalismul traditional. Acesta a luat punctul

final drept punct de plecare si a trecut insusirile

rezultatului asupra inceputului. Pragmatismul, dimpotriva, apropie punctul final de punctul de plecare,
pina la conipleta lor contopire, i atribuie rezultatului
insuirile inceputulta. Nu este oare mai rational sit
credem cil matematica, aparind pe terenul antropomodismului utilitar, a spart treptat cercul subiectiv
al acestui prim orizont? Printr-o analiza tot mai perfectit, ea a ajuns la unele corelatii reale, obiective,
universale si necesare ale lucrurilor.
[1071 Ea isi are fundamentul ei in natura lucrurilor, tot asa ca si
(( ratiunea i logica noastra, a caror aplicare particularl este i care, in
fond, s-au format in mod analog.
Ce importanta are pe ce cale am abordat realitatea dacE, cercetind-o

pas cu pas, ajungem pina la urma s-o cuprindem din toate partile ?

CAPITOLUL AL III-lea
PROBLEMA MATERIEI
5

1. ISTORICUL I SITUATIA ACTUALX

A PROBLEMEI MATERIEI

[109 1111 Mai intii, dupa insuccesul filozofilor efizicieni e,

marea traditie filozof ica a grecilor, in frunte cu eleatii i cu

N.B

Platon, pune la indoiala InsEi existenta materiel. Materia

este numai o aparenta sau, cel mult, o limita minima a existentei; tiinta lucrurilor materiale nu poate fi, la rindul ei,
decit o tiinta cu totul relativa, adevarata stiinta fiind numai
aceea a lucrurilor spirituale. Astfel, problema materiel incepe
sa fie rezolvata prin inlaturarea a insasi acestei probleme.

Materia poate exista numai ca margine indeterminabili a

N.B.

spiritului i ca functie a lui, iar tot ceea ce se ref era la materie

III

esto ceva de ordin inferior...

OBS. PE MARG. CARTII LUI ABEL REY FILOZOFIA MODERNA." 461

In felul acesta, discutiile despre realitatealumii exterioare,

idealism, spiritualism, materialism, mecanicism,
dinamisin fac tot mai mult impresia unui joc desuet i steril,
despre

care trebuie sa fie lasat pe seama filozofiei clasice, dindu-i

acestei expresii sensul pe care 1-1 &idea Taine: acela al unei
filozofii pentru cursul superior de liceu...
[113] Materialismul vulgar imprumuta de la ea [de la
fizia] tot ce este temeinic si, in acelasi timp, tot ce este exa- N.B.
gerat si monstruos. Ce chilipir pentru spiritul religios dad,
va putea sa demonstreze cl fizica nu gie nizic despre lucrurile asupra cirora ea ne permite sil actioniim i ca explica- N.B.
tine ei nu sint citusi de putin explicatii I
2. CRIZA FIZICII LA SFIRSITUL SECOLULUI AL XIX-Iea:
FIZICA ENERGETICA.

intr-adevr, in timp ce aceast 5. speranta filozofic& se

nistea i cretea in mintea credinciosilor instruiti si sinceri,
in flak& totul prea facut pentru a contribui la justificarea
si la realizarea ei...
[114-1171 Impotriva acestei fizici mecaniciste traditio<Se richer),
nale se ridic& noua fizicE, fizica energetica.
impotrivA*

N.B.

este oare justil aceasta expresie? In privinta

unui mare numkr de fizicieni ar fi, poate, mai just sk se spun& :

*este folosit& f&r& discernamint* (dup& cum e cazul) alilturi

de metoda mecanicista.
Intr-adevir, energia nu este alteeva decit capacitatea de
a produce un lucru mecanic aceasta este o notiune mecanica, )) N.B.

care intotdeauna poate fi evaluat& in mod mecanic, adia

cu ajutorul miscarii si al stiintei despre miscare. Helmholtz,

Gibbs si multi altii, adaugind la mecanic& un non capitol,
care o generaliza in aplicarile ei la realitatile fizice, nu an

rupt de loc cu traditiile mecaniciste. Ei nu doreau nimic

alteeva si, de fapt, n-au facut nimic altceva decit sit corecteze
si s dezvolte mai depirte conceptia mecanicista, in concordant& cu succesele fizicii, asa cum s-a facut intotdeauna de
la Galileu si Descarte3 incoace...
Asadar, expresia energetica* are, in primul rind, un sens
potrivit caruia ea constituie o parte a fizicii, asa cum este ea
recunoscut& de toti savantii. Adaugdm ca., in Franta aceast&
parte a fizicii este numit& de cele mai multe ori termodinamicd,
i, desi acest cuvint are un sens etimologic prea ingust pentru

N.B.

V.

462

I. LENIN

continutul pe care-1 desemneazi, el prezinta avantajul ca

inlatura posibilitatea oricaror confuzii create de multiplele
sensuri ale cuvintului ((energetic& e.
Al doilea sens in care se intrebuinteaza acest cuvint nu se mai refera
la o anumita parte a fizicii, ci la teoria generald a fizicii,luatd in ansamblu...

Aceasta lege nu era incompatibila en mecanicismul. Acesta putea

s afirme cu deplin temei Ca diferitele manifestari ale energiei nu sint,
in fond, decit diferite fenomene provocate de una i aceeasi realitate
fundamentala: miscarea...

[120-124.. Unii fizicieni au refuzat sli vada in fizica o simpla

continuare a mecanicii clasice. Ei au vrut sa scuture jugul traditiei,
g 5, sainnide, ca orice rteevnodluboaneaprriea de eevrairtai et i , mcaineuat e prea ina g euist sa rsei rperveia
" tir a De aici tendinta spre o
a minutioasi i p
p revi( zuirea principiilor fundamentale ale mecanicii. Din aceste eforturi a
aparut o noui conceptie despre fizica, care nu e, poate, atit de opus&
..... .
celei anterioare, asa cum s-a spus uneori, dar care in orice caz introduce
in ea profunde schimbari.
In general, se poate spune ca, gasind in mecanica clasica, o
baza insuficienta pentru fizica, ea [fizica] a incetat s vada in
fenomenele fizice ceea ce vazuse intotdeauna pinit atunci:

N.B.

diferite moduri ale miscarii, care alcatuiesc tocmai obiectul

de studiu al mecanicii clasice. Pina atunci, a explica un fenomen fizic, a-I studia insemna a-I reduce la formele
la miscarea maselor materiale, a atomilor sau la vibratiile
N.B. unui media de transmisie universal: eterul. In felul acesta,
orice explicatie fizica putea fi expusa in mod schematic cu
ajutorul geometriei miscarii.
Noua conceptie, pe care au vrut acum unii s-o substituie
( ) celei anterioare, consta mai intii intr-o respingere absoluta a

'

,., tuturor acestor reprezentari figurative, a acestor

!I

4modele

mecanice 1), cum spun englezii, bird de care altadatil nu exista

o adevarata fizica. Mach le califica cu asprime drept o simpla
mitologie*. Ca orice mitologie, ea este ceva pueril; ea ne putea
fi folositoare atunci cind nu stiam sa privim lucrurile in fata ;
Idar cine poate sa mearg& singur n-are nevoie de cirje. Si azvir-

lirn deci incolo cirjele atomismului si virtejurile eterului I

Fizica, ajungind la maturitate, nu mai are nevoie de imagini
grosolane pentru cinstirea zeilor ei. Limbajul abstract al mate-

maticii este singurul in stare si. exprime in modul cuvenit

rezultatele experientei. Numai el va sti sa ne comunice cu cea

mai stricti exactitate ceea ce exista, fara sa adauge sau sa

disimuleze ceva. Marimile definite algebric, iar nu geometric

OBS. PE MARG. CARTII WI ABEL REY FILOZOFIA MODERNA" 463

gi cu atit mai putin mecanic; variatia valorilor numerice nitsu-

rat& cu ajutorul unei scan conventionale, iar nu schhnbirile

percepute senzorial, mdsurate cu ajutorul deplastrilor in spatiu
in raport cu un oarecare punct initial, acestea sint materialele
noii fizici: aceasta este fizica nofiunilor, in opozitie cu fizica
mecanicistt sau figurativa...
Aceast& nout teorie general& a fizicii, pe care a intrevtzut-o Rankine inct din 1855, a fost elaborati mai ales de Mach,

N.B.
N.B.

Ostwald gi Duhem. sScopul orictrei gtiinte este de a inlocui

experienta cu operatii intelectuale cit mai scurte posibil.,

spune Mach; aceast& formula poate fi pus& ca epigraf la Ener- I

getica gtiintifict...
3. INTERPRETAREA FILOZOFICA A ENERGETICII

[127] E clar cum ar putea o filozofie care vrea st reduc&

la zero argumentele scoase din gtiint& contra unor anumite
dogme gi contra pozitiei religioase in general st tint unele
foloase din aceastt ingenioasi interpretare. Dv. opuneti anumite adevtruri fizice anumitor credinte? Dar se gtie et fizica

N.B.

nout urmtregte un singur lucru: ea vrea sa, revin& la reprezen-

tarile marii epoci a credintei. Dupt un avint furtunos de trei

secole, ea se intoarce, ca fiul risipitor, la casa ptrinteasca a
tomismului celui mai ortodox.

*i ceea ce este mai gray este ct un savant remarcabil,

cunoscut prin precizia gi eleganta matematict a lucririlor sale

gi mai ales prin propaganda activi facutt de el ideilor noii

fizici, prin forma uimitor de dart, specific francezt, in care le
expune gi prin minunatele generalizari in domeniul mecanicii energetice, acest savant a socotit gi el c& e posibil st adere

la aceastt interpretare filozofica a noilor teorii gtiintifice.

Vorbim de Duhem. Desigur, el a cilutat cu acest prilej st delimiteze cu toatt strictetea conceptiile sale gtiintifice de reprezenUtile sale metafizice...
[130-134] Dezvoltind acest punct de vedere, noua filozofie a putut aproape imediat st deduct din incerctrile contemporane de a reforma fizica caracterul pur descriptiv, care nu
pretinde st explice nimic, al acestei fizici. Dar acest procedeu

face tocmai jocul ofideismului.. *Uinta nu este in stare st

treact dincolo de calititi; prin urmare, ea trebuie A se limiteze la descrierea bor. Ea trebuie st fie o simpl& analizi a senza-

ll

N.B.

464

V. I.

L E N 14

tiilor, ca sa folosim o expresie a lui Mach, pe care filozofia

noastra noull se teme insa s-o adopte in adevaratul ei sens,
care are un caracter cu totul scientist.

N.B.

In literatura contemporana se pot intilni destul de des

in
expuneri cu totul diferite in ce prive0e calitatea
consideratii
de felul acesta: tiinele despre materie nu ne spun nimic despre
real, deoarece materia, aa cum o inteleg ele, materia insai,
in sensul vulgar al cuvintului, nu exista. Chiar o simpla perceptie comuna denatnreaza realitatea exterioara. Ea o construieto
in intregime conform nevoilor activitatii noastre. $tiinta prelucreaza apoi mai departe aceste materiale brute. Ceea ce ea ne
arata sub denumirea de materie este numai o schema grosolana,
in care toata bogatia vie a realului a fost cernuta prin sita legilor

tiintifice, sau un amestec eterogen de elemente abstracte,

izolate sau imbinate in mod arbitrar i inventate in intregime
de noi. Prin aceasta se elibereaza calea pentru justificarea celor
mai mistice torme ale idealismului...

N.B.

Far a. sa ne oprim asupra acestor erori extreme, se poate

tot* observa, chiar i la mintile serioase i cultivate, tendinta
de a face tiintelor fizice o critic& de genul celei pe care Poincare,

in ciuda protestelor energice formulate de el insui, a fcut-o

tiintelor matematice. Din acest punct de vedere, fizica reprozinta, ca i matematica, un limbaj simbolic al carui scop nu este
decit sa faca lucrurile mai inteligibile, fa,cindu-le mai simple
i mai dare, mai lesne de comunicat i, ceea ce e principal,
mai uor de minuit In practica. A face inteligibil inseamna,

prin urmare, a denatura sistematic reprezentarile concrete

obtinute nemijlocit de noi din realitate, pentru a folosi mai bine

N.B.

aceastri realitate in vederea satisfacerii nevoilor noastre.

Caracterul inteligibil i rational nu are nimic comun cu
natura lucrarilor ; el este numai un instrument de actiune.
4, CRITICA CRITICII ACTUALE A FIZICII

Aceasta interpretare a tiintei fizice, cu toate ca imensa

Imajoritate a fizicienilor au pastrat fata de ea o tacere plina
N.B. de dispret, nu poate fi trecutit cu vederea de critica filozofica.

Dm& savantii au dreptul sa spuna: ciinii latra, caravana

trece, critica filozoficrt, care in mod necesar se intereseaza
de semnificatia sociala i educativa a doctrinelor, este obligata
sa se opreasca asupra acestui fapt.

0135. PE MABG. CABTII LIM ABEL REY FILOZOFIA MODERNA-

465

[136-138] Majoritatea adeptilor noii filozofii se adreseaza

exelusiv savantilor care sint adepti ai fizicii energetice i

adversari hotariti ai fizicii mecaniciste. Dar adeptii extremiti ai fizicii energetice reprezinta, In general, in rindurile
fizicienilor o minoritate en total neinsemnata. In majoritatea lor, fizicienii continui a fie mecanicisti: ei modifica,

N.B.

No,

desigur, reprezentarile mecaniciste pentru a le pune de acord

cu noile descoperiri,fiinda ei nu sint, bineinteles,niste scolastici. Dar ei inceara tot timpul sii prezinte i sa explice feno-

menele fizice cu ajutorul misarilor accesibile perceptiei

senzoriale.

Pe de alta parte, nu trebuie sa uitain cii, chiar dub', energetic&

a dat o serie de teorii si expuneri elegante, aproape toate marile descoperiri din ultimo., vreme le datorim fizicienilor mecanicisti, toate aceste
descoperirifiind legate de incercarile de a-si reprezenta structura mate-

riala a fenomenelor. Asupra acestui argument e cazul sa reflectam.

Cautind sa dea fizicii teoretice o rigurozitate geometria,
energetica a hotirit pur i simplu s-o transforme intr-o expunere mai coneisa, si mai economicoasa a rezultatelor experimentale ; dar poate teoria fizicii sa fie redua la un simplu
instrument de expunere economicoasit? Poate ea sa izgoneasca complet ipoteza din stimta, care intotdeauna a fost

/\

fecundate', de ipoteza? Nu trebuie ea sa se orienteze in perma-

nenta spre descoperirea realului en ajutorul teoriilor, care,

dupa, cum vedem din teoriile mecaniciste, sint intotdeauna
anticiprtri ale experientei, incercari de a-si reprezenta limpede
realul?

Nu rental oare de aici a a construi o filozofie a fiziciisprijinindu-te exclusiv pe fizicienii pur energetiti inseamna a reduce intr-un
mod straniu baza pe care trebuie cladita aceasta filozofie? Noua filozofie se adreseaza, in fond, pentru confirmarea ideilor sale, numai acelora

care ar putea sa se pronunte in favoarea ei, dar acestia alatuiesc o

minoritate infima. Acosta este, fireste, un expedient comod, dar totusi
un expedient.
Dar se pronunta acestia in favoarea ei, aa cum isi inchipuie ea?

Este mai malt decit indoielnie. Aproape toti savantii la care se

ref era pragmatismul sau asa-zisul nominalism, inclusiv Poincar, au
ficut rezerve serioase in aceasta privinta. Sti ne adresam acum acestor
savanti.

V.

46C

I. LENIN

5. CE GINDESC FIZICIENII CONTEMPORANI

[138-144] Fizica este, asadar, o stiinth a realului, i, dach ea cant&

si exprime acest real intr-un fel ecomod*, ea exprimi totusi intotdeauna

realul. eComoditatea consti numai in mijloacele de exprimare. Dar

ceea ce se ascunde in dosul acestor mijloace, pe care mintea le poate
varia clutindu-le pe cele mai comode, este enecesitatea. legilor naturii.
Aceasth necesitate nu este stabilit& in mod arbitrar de mintea omului.
IIIDimpotrivh, ea o leagh, inchizind intr-un cadru ingust mijloacele ei
de exprimare. Cu o exactitate limitat& doar de aproximatiile datelor
experientei si de neinsemnatele deosebiri care exist& intotdeauna intro
fenomenele fizice subordonate uneia i aceleiasi legi, pentru cl ele nu
sint niciodath identice, ci numai foarte asemnitoare, legea naturii nu
este dictath din doz.& si de chtre lucrurile insesi: ea exprima, un raport
real intro lucruri.
Duhem ne va mai spune ch. experienta fizicianului nu trebuie
consideratii ca o copie a realithtii. Orice experient& fizich const&

\ in misurhri, iar masurarile presupun o multime de conventii

si teorii...

Acest adevar Duhem nu-I va putea contesta niciodat&

teoremelor fizicii: ele reprezinth, o descriere a realului. Mai

malt chiar: teoria fizica nu numai cli ne oferh o descriere

ha-ha!!

exacta a realului, dar reprezintii, o descriere ordonati a acestuia,

deoarece ea tinde mereu spre o clasificare naturalh. a fenomenelor fizice spre o clasificare naturalh, adich spre una care
s reproduch ordinea naturii. Nici un dogmatic, fie el Descar-

tes, Newton sau Hegel, n-a cerut vreodat& mai mult...

De altfel, dad, acesta [Duhem] crede in necesitatea existentei unei
metafizici alhturi de stiinth, atunci de ce se alhtura el neaphrat metafawn tomiste? Pentru 6, i se pare c& ea concord& mai bine cu concluziile fizicii...
><Scientismul lui Ostwald este foarte apropiat de pozitia

marelui mecanicist vienez Mach, care, din aceasth cauzi,

refuzl chiar sh fie considerat filozof.
Senzatia este absolutul. Prin intermediul senzatiilor noastre

N.B.

cunoastem realitatea. Dar stiinta este analiza senzatiilor noastre.

A analiza senzatiile inseamna a descoperi raporturile exacte

dintre ele, a descoperi ordinea naturii, luind aceasth expresie

N.B.

in sensul ei cel mai obiectiv, chci ordinea naturii nu este altceva

decit ordinea senzatiilor noastre...

OBS. PE MARG. CARTII LUI ABEL REY FILOZOFIA MODERNA" 467

In articolele lor critice impotriva lui Mach, rationalistii

manifest& tendint spre pragmatism. N.B.
El este invinuit de relativism sceptic.
Senzatia este, evident, ceva omenesc. Totusi ea este absolutul,1
si adevarul omenesc este un adevar absolut, pentru ca el este pentru
om adevarul integral si singurul adevar, adevarul necesar.
[147] Se poate presupune existenta microbilor, chiar dna ei ramin
nevazuti pina in momentul in care sint descoperiti de un reactiv. De
ce nu avem dreptul sit presupunem o structurt a materiei care va putea
fi cindva descoperita de experienta?
Ii reproseazit uneori c

6. MATERIA DIN PUNCTUL DE VEDERE AL FIZICII

CONTEMPORANE: PRIVIRE GENERAL/

[148-150] Ce sens are in acest eaz campania inceputt de BruneMare si continuata de mintile religioase, care sint, ce-i drept, sincere,
dar care doresc sit distruga tot ceea ce ar putea sit constituie pentru ele
o piedica
ce sens are aceasta campanie care duce, dad, nu la pragmatism, apoi in orice caz la o anumiti forma de pragmatism?...
La fel cum in matematica desemnam prin termeni de ordine,
de numitr si de spatiu anumite grupuri de relatii, de care depind
senzatiile noastre, si la fel cum tiintele matematice au ca
obiect aceste relatii, tot asa desemnam prin termenul, foarte

general, de materie un mare numar de alte relatii, mult mai N.B.

complexe, de care de asemenea depind senzatiile noastre.
Fizica studiaza aceste relatii. Tocmai acest lucru vrem sa-1
exprimam cind spunem ci. fizica este o stiinta a materiei...
[152] Multora ar putea sa, li se part fireasca ideea cit obiectul fizicii
II constituie etementele care pot fi cuprinse de aceste relatii, dindu-le
un continut real i parca umplindu-le. Tocmai aceasta a fost ideea lui
Spencer cind a procedat la clasificarea stiintelor. Dar aceasta idee nu
mi se pare prea fericita. Elementele realitatii sint constatate de noi
direct, nemijlocit, ca ceva ce nu poate sit nu existe.
Existenta lor nu are nevoie de vreo justificare.

Aici nu e cazul sa se punt intrebarea dad este

posibil ca ele sal fie altfel decit sint. A afirma asa

ceva inseamna, a restaura vechiul idol metafizic

al lucrului in sine, adica, in fond, verbalismul

desert intr-o forma sau alta. Experienta trebuie
pur si simplu acceptata. Ea hi serveste siesi drept
justificare, caci pentru un spirit pozitiv ea este,
in sfera itiintei, a justificare a oricarei afirmatii.

N.B.

Esenta
agnosti-

CismUVUi

/ui Rey

468

V.

I. LENIN

[154-155] Prin urmare, critica agnosticistE a stiintei

+este totni justd? Si existk oare un lucru in sine inaccesibil

N.B.

ciintei? etc. etc. Avem din nou in fata noastri inetafizica

inevitabilul ei joc de cuvinte Sit incerciim sa vedem
lucrurile cit mai clar.

Dad, a fi relativ inseamni a avea de-a face cu relajii,

atunci fizica este relativd. Dar dad, a fi relativ inseamn a
fi incapabil de a patrunde in fondul lucrurilor, atunci fizica,
asa cum o intelegem noi, nu mai este relativii, ci absolut,
pentru c5 fondul lucrurilor, la care ajunge inevitabil analiza
atunci cind le explicii, ii constituie relatiile sau, mai exact,
sistemul de relatii de care depind senzatiile noastre. Senzatiile, datul, sint impregnate de subiectivitate: fulgerliri fugitire, ele sint produse de un sistem de relatii care, probabil,
nu se va mai repeta niciodatii intr-o f omit absolut identicE

si care determina, starea mea i aceea a mediului in momentul

considerat. Dar aici intervine savantul i desprinde univer-

salul din care e alcituit acest moment individual, legile a

cEror expresie complexl este el, relatiile care au fitcut din el

ceca ce este.
Toate legile stiintifice ne spun, in esent, de ce i cum

datul este aa cum este, cc il determina si 11 creeazil, pentra

cii ele analizeaz1 relatiile de care depinde el. Si ele ne vor

ha-ha!

da adevdrul omenesc absolut cind aceasta analizE va fi completE,

dacE in general ea poate fi completa.

7. DATELE CONCRETE ALE FIZICII CONTEMPORANE

[156-161] Toate relatiile de care depind transformErile i degradErile, difuzarea sau dispersarea energiei sint grupate in teoria fizicl
generali care poarta denumirea de energetica.
Aceasta teorie nu ne spune nimic despre natura
energiilor
analizate i, prin urmare, nici despre
N.B.
natura fenomenelor fizice-chimice. Ea descrio
pur i simplu pe seama cui, in ce fel i in ce directie

se produce o schimbare fizicil sau chimica a sarii

corpului respectiv.
energetisti sustin di. este imposibil
srt mergeni mai departe, cE. energetica ne oferE
o explicatie completa, necesarii I suficientii a fenomender materiale, adicii a ausamblului relatiilor

OBS. PE MARG. GARTH LUI ABEL REY mob:NIA MODERNA" 469

de care ele depind. Pentru a imprima mai multa

obiectivitate concepttilor lor, unii fac chiar din nostim mai
energie un fel de substanta, care ar fi tocmai
este acest
pozitiadevarata substanti niaterialit, canza real& si
vist" I
activit a tuturor senzatiilor noastre, tipul dupit
care trebuie sit ne formam reprezentarea noasta
despre naturit.

Energia inlocuieste aici corpusculele teoriilor atomiste. Ea joacit

acelasi rol si are acelasi fel de existenta: ea este baza lucrurilor, natura
lor ultiniii, absolutul...
Mecanicistii afirmit, dimpotriva, cii este
posibil sit se meargii mai departe. Energetica
ramine, dupit pitrerea lor, oarecum la suprafata lucrurilor, i legile ei trebuie san sit se
reducit la altele, mai profunde, sau, in orice
caz, sii le completeze, presupunindu-le.
colii mecaniciste Ii apartin, asa cum s-a
mai spus, imensa majoritate a fizicienilor,

Meeanicitii versus
energetic4.
N.B.

Plus loin* decit

energetica interpre-

tath in mod materialist ! (p . 157)215

si mai ales a fizicienilor experimentatori,

citrora fizica le datoreazii cele mai recente
succese ale ei.

Adeptii acestei 5coli critica, in primul rind, notiunea de energie

arata cit ea nu trebuie sit fie ridicatit, asa cum se face de catre unii,
la rangul de esenta% fizicit sau metafizia.
Energia unui sistem inseamnit numai capacitatea lui de a efectua un
i

I ucru mecanic: ea este potentialit,cind nu produce un lucru mecanic ce poate

f i constatat, si actual& sau cinetici, in caz contrar. Prin urmare, notiunea

de energie este corelativil cu cea de lucru mecanic, care este o notiune

mecanic6. In felal acesta, energia, pe cit se vede, nu poate fi obtinutit

in mod experimental fail sit facem apel la mecanica si la miscare. Dar
n-ar trebui oare in acest caz ca energetica, dacit vrea sa dea o explicatie
inteligibila a fenomenelor fizico-chimice, s'a se uneascit cu mecanica,
sa fie expusit intr-o legitturil de succesiune en ea si, prin urmare, sit se
impace cu analiza reprezentitrilor mecanice?...
Mecanica, fizica si chimia formeazit din acest pullet de vedere un

vast sistem teoretic, iar mecanica formeazit temelia acestui sistem,

dupa cum miscarea este esenta ultimi a fenomenelor fizico-chimice. II
*

Mai departe.

Nola grad.

470

V.

I. LENIN

Mecanicitii contemporani, bineinteles, nu mai sustin cit

mecanica actuala, ca ci legile care guverneaza, transformrile
energiei, au ajuns sa capete forma lor definitiva, ca tiinta ci-a gitsit

temelia ei de nezdruncinat. Venind in contact cu critica energetista, ei au abandonat ceea ce constituie un succes pe care
stiinta moderna ii datoreaza incontestabil acestei critici dog( ( matismul ingust ol vechilor conceptii mecaniciste i atomiste.
Ei cred ca noile descoperiri trebuie sa largeasca orizontul tiintific i sit introducti schimbari neincetate in reprezentarea despre
lumea exterioara. Nu asistam noi oare, in ultimele cinci decenii,
la restructurarea, aproape rasturnarea, mecanicii clasice? Vechiul
cadru a fast depat;it in primul rind datorita principiulni conservarii energiei (Helmholtz) i principiului lui Carnot. Fenomenele

radioactivitatii, permitindu-ne sit patrundern mai adinc in

natura atomului, au dus la ideea posibilitatii structurii electrice
a materiei i a necesitittii de a completa principiile mecanicii
NB. clasice cu principiile electromagnetismului.
Si, intr-adevar, conceptia mecanicista tinde
acum sit ia forma care e denumita acum teorie
Tcoria
electronica. Electronii sint ultimele elernente ale
electronicii =
oricarei realitati fizice. Aceste simple sarcini elecmecanicism"

trice sau chiar modificari ale eterului, dispuse sime-

tric in jurul unui punct, reprezinta perfect, in

virtutea legilor cimpului electromagnetic, inertia,

adica insusirea fundamentala a materiei. Aceasta
nu este deci altceva decit un sistem de electroni.
In functie de caracterul modificarilor eterului
(modificari deocamdata necunoscute), electronii

sint pozitivi sau negativi; atomul material este

alcatuit din unii si din ceilalti in numar egal eau,
cel putin, are sarcini pozitive si negative egale,
sarcina pozitiv& aflindu-se, dupa cit se pare,
in centrul sistemului. Electronii negativi, sau,
poate, nu toti, ci numai o parte dintre ei, se mice&

in jurul celorlalti, ca planetele in jurul Soarelui.

Fortele moleculare si atomice nu sint deci altceva
decit niste manifestari ale miscarii electronilor, la
fel ca diferitele forme de energie (lumina, electricitatea, caldura).
De aici rezulta o concluzie remarcabila: notiunea de conservare
a masei (sau a cantitatii de materie), care, impreuna cu notiunea de
inertie, a stat la baza mecanicii, nu poate fi mentinuta, dupa cit se
pare, in mecanica electromagnetica, intrucit masa ponderabila famine
constant& numai la viteze mijlocii, mai mici de o zecime din viteza

OBS. PE MARG. CARTII LUI ABEL REY FILOZOHA MODERNA" 471

luminii; dar, fiind in functie de viteza, ea va creste o data cu aceasta cu!;

atit mai repede cu cit ne vom apropia de viteza luminii. Aceasta ipoteza

presupune existenta fie a unor sarcini electrice cu diferite nume i a

eterului, fie numai a eterului, a dirui simpla, modificare este electronul.
In sfirsit, in zilele noastre lucririle doctorului Le Bon* i ale unor

fizicieni englezi ne permit, pe cit se pare, si tragem concluzia ca nici

cantitatea de materie inicichiar cantitatea de energie nu este constanta.
Si una, i cealalta reprezinti doar niste relatii care depind de starea
eterului si de miscarea lui**.
[163-171] In prezent nu ramine si nu trebuie si ramina nimic din
aceasta. conceptie. Am ajuns la un punct de vedere diametral opus.
Toti fizicienii shit gata sa revizuiasca principiile fundamentale ale tiintei lor sau silimiteze aplicarea lor de indati ce acest lucru devine necesar

datorita aparitiei unor noi date experimentale.

Dar trebuie oare sa tragem de aici concluzia cii fizicienii
ii pierd astfel nadejdea de a ajunge la principiile fundamentale si la elementele din ce in ce mai profunde prin care se va
explica i se va intelege o parte din ce in ce mai vasta a datului? 0 asemenea concluzie, desi este opus& greselii vechilor
mecanicisti, ar fi o greeali tot atit de primejdioasi. Spiritul
actual al tiintelor fizico-chimice, spiritul stiintific modern,

nu e fault sa dea inapoi in fata necunoscutului.

Fizicienii inaintati, dupa cum am vazut, nu se mai tem sa punt sub

semnul indoielii principiul conservarii masei sau pe acela al materiei
ponderabile.
Adevarul nu este dat de-a gata ; el se formeaza Agnostieism:=

treptat pe zi ce trece. Iata o concluzie care trebuie

repetatil neincetat. Datorita muncii stiintif ice,
spiritul nostru se adapteaza cu f iecare zi tot mai
mult la obiectul sau si patrunde tot mai profund
in el. Afirmatiile pe care ni s-a parut ca le putem
prezenta ca rezultat al studierii stiintelor matematice apar si aici aproape ca necesare i, cel putin,
ca foarte naturale. Progresul ltiintific stabileste
in fiecare clipa intro lucruri si noi o concordanta
in acelasi timp si mai strinsil, si mai profunda. Noi
ajungem sa cunoastem i mai bine, si mai mult...

materialism
timid"6

Gustave Le Bon: L'Evolution de la Malidre. L'EvoitiSm des Forces.

(Flammarion, diteur.)
** Dupi Mt se vede, aro los o transformare a materiel In energie el a energiej
In materie. Prin materie trebuie, desigur, et Intelegem numai materia ponderabilt,
iar prin energie numai eapacitatea de a ofectua un lueru IlleMllia care poate Ii ll
oonstatat.

Ii.B.

V.

472

I. LENIN

Discutia dintre energetiti i mecaniciti, care este adeseori foarte

insufletita, mai ales din partea energetitilor, nu este, in fond, decit
un moment al progresului tiintelor fizico-chimice, i un moment necesar.

Mai intii energetica a pus in garda impotriva tendintelor de a abuza

de modelele mecanice, impotriva ispitei de a lua aceste modele drept
realitati obiective. Apoi ea a adincit termodinamica i a demonstrat
temeinic insemnatatea universal& a legilor ei fundamentale, care, in
loc de a se limita la cercetari referitoare la caldura, au o aplicare legitim& i necesar& in tiintele fizico-chimice in intregul lor domeniu.
Extinzind insemnatatea acestor legi, energetica a contribuit in mod
considerabil la precizarea formulelor lor. Mai mult chiar: daca, din
punctul de vedere al descoperirilor, energetica s-a dovedit mai putin
fertil& decit mecanicismul, ea reprezinti totui un instrument remarcabil de expunere: sobru, elegant i logic. In sfirit, i acest lucru este
deosebit de vizibil la chimiti ca Vant Hoff, Van der Waals i Nernst,
II

dar se intilnete tot mai des ilafizicieni, sint acceptate cu placere ambele

teorii, alegindu-se in fiecare caz aceea care se preteaza cel mai bine la

cercetare. Ele sint aplicate impreun ; se pornebte de la ecuatiile generale

ale mecanicii sau de la ecuatiile generale ale termodinamicii, dup.& cum
calea astfel aleas& pare mai simpla sau mai fericita. Chestiunea este c5.
teoriile fizice sint in esent& nilte ipoteze, nite instrumente de cercetare
i de expunere sau de organizare. Ele sint nilte forme, nilte cadre care

trebuie s& fie umplute cu rezultatele experientei. i tocmai acestea

constituie adevaratul continut, continutul real al Itiintelor fizice.
Asupra acestui lucru toti fizicienii sint de acord, i numarul in confirm], crebtere i tot mai armonios al acestor rezultate ale experientei,
care concord& tot mai mult intre ele, caracterizeaza, desigur, progresul
fizicii, unitatea i trainicia ei. Ele sint piatra de incercare a teoriilor, a
ipotezelor care au servit la descoperirea lor i care tind sa le organizeze,
far& s se atinga de afinitatile lor reale, reproducind cit se poate de exact
ordinea naturii. i, totui, aceste teorii, dei sint intotdeauna ipotetice
.
.
iar uneori chiar mult
i, prin urmare, pierd intotdeauna cite ceva
.

pe misura ce experienta ne aduce noi descoperiri, nu dispar niciodata

definitiv. Ele se integreaza, transformindu-se in teorii noi, mai cuprinzitoare i mai adecvate.

....Noi trebuie s consideram ca un rezultat remarcabil al

teoriei cinetice trecerea atomisticii in cadrul tiintei electriciB . tatii... Prin aceasta minunata largire a orizontului ei, atornistica
a proiectat o lumina absolut non& asupra unei serii de procese
fizice i chimice... a*.

*W. Nernst.

Revue pnrale des Sciences,

15 mars 1904,

OBS. PE MARG. GARTH LUI ABEL REY FILOZOFIA MODERNA" 473

8. REZUMAT I CONCLUZII

Dad, necunoscutul este nemarginit, ar fi totusi nejust in vremea

noastra sa-I numim incognoscibil, asa cum se facea in mod obisnuit
acum citiva ani.
Esecurile repetate si ireparabile ale incercarilor metafizice au silit
fizica sa se constituie ca stiinti pe calea eliminarii cu hotarire a pro- p
blemei materieL Ulterior ea a cautat numai legile fenomenelor partiallare. A fost o ofizica fat& materie.
I;
Conform istoriei, care e mereu repetata de spiritul uman
de cind acesta se striduieste sa cunoasca lucrurile, stiinta
priveaza lumea hitnerelor metafizice de unnou obiect de studiu.
Natura materiei nu mai este o problem& metafizick, pentru ca

ea devme o problem& de ordm experimental si pozitiv. Ce-i N.B.

drept, aceasta problema n-a fost rezolvata din punct de vedere
stiintific ; ramine Inca loc pentru multe surprize ; dar un lucru
se pare ca e de acum cert: anume ca aceasta problema va fi
rezolvata de stiinta, si nu de metafizica.
Cred de altfel si am cautat in alta parte sa arat acest
Meru
ca reprezentarile cinetice vor fi totdeauna strins legate
de progresul fizicii, pentru ca ele reprezinta un instrument
foarte folositor, daca nu chiar necesar pentru descoperiri, i
pentru ca ele sint mai bine adaptate la conditiile cunoasterii
noastre. Iat& de ce vaA eu viitorul fizicii in continuarea teoriilor mecaniciste. i iata de ce am spus admeauri ca teoria N.B.
11

energetic& va fi, probabil, absorbitil, ca si vechiul mecanicism,

de un cinetism mai suplu i mai sever din punctul de vedere

al admitern tpotezet...
CAPITOLUL AL IV-loa
PROBLEMA VIETII
1. INTRODUCERE ISTORICX

[173 174] Cu problema vietii ajungem la divergente fundamentale, care pot sa separe filozofia de stiinta. Pin& acum discutia, putem spune, avea mai ales un caracter teoretic. Majoritatea filozofilor demni de acest nume admit ca, din punct de
vedere practic, rezultatele tiintifice sint valabile pentru materie.

Dac& din punct de vedere speculativ au putut s faca unele

obiectii impotriva acestei valabiliti4i, ei recunosc totusi cu
total se petrece ca si cum aceste concluzii ale stiintei ar fi,
dac nu intemeiate de drept, cel putin aplicabile in mod practic

la realitatea materiala. Aceasta poate fi exprimata, intr-olil N.B.

anumita masura, prin rel ttii matematice, mecanice si fizicochimice...
32

474

V.

I. LENIN

[177] Barthez si scoala de la Montpellier, persistind sa

creada ca fenomenele vietii pot f i determinate numai de o coma

speciall, le raporteaza la o fort& vitala, deosebita si de fortele

materiale, si de suflet; de aici si denumirea de vitalism dot&

acestei teorii...

3. LINIA DE DEMARCATIE INTRE MECANICISM

31

NEOVITALISM

[189-190] Dac vom incerca sa sintetizam intr-un fel oarecare neovitalismul tinind seama de principalii lui reprezentanti,
savanti sau filozofi, vom ajunge, probabil, la urmatoarea concluzie: critica pe care neovitalistii o fac mecanicismului biologic
se impleteste strins cu critica pe care f ilozofia pragmatista, antiN.B. intelectualista sau agnosticista a facut-o stiintelor matematice
si fizico-chimice. Ni se pare ca schimbam problema, trecind de
la materie la viata. In fond insi, asa cum am lasat sa se inteleaga
Inca de la inceput, ne aflam in fata aceleiasi probleme fundamen-

tale, si aceastii problema este tot problema valorii stiintei in

masura in care este ea cunoastere. Se schimba numai termenii
particulari in care ea este pusa, in fond.

Intr-adevar, ce a reprosat noua filozofie stiintelor matomalice sau fizico-chimice? Ca ele sint un simbolism arbitrar
si utilitarist, creat pentru nevoile practice ale mintii noastre,
ale ratiunii noastre, care sint posibilitati de actiuni, iar nu de
cunoastere. In felul acesta, clad transportam metoda f izicochimica la faptele biologice, transportam, designr, si rezultatele
pe care ea ne permite s le obtinem, consecintele pe care ea le

presupune in ce priveste valoarea acestor rezultate. Prin urmare,

mecanicismul f izico-chimic va fi o formula minunata care ne va
permite sa cuprindem in mod practic lucrurile vietii; el nu va fi

ins& citusi de putin in stare sa ne explice ce este viata !naafi.

Ca si stiintele fizico-chimice in domeniul materiei, mecanicismul

1V.B fizico-chimic in domeniul vietii ne va permite sa actionam, dar
niciodata sa cunoastem...

[192 194] Neotomistii reintegreaza in materie f orta, tendinta,

dorinta, o invioreaza din nou prin suflul pagin, totusi, al hilozoismului,

de care grecii, inclnsiv Aristotel, n-au putut, dupa cit se pare, sa, se
debaraseze niciodata complet. Ei denatureaza, de altfel, doctrina elena.
Pentru ei, materia nu are alta activitate decit forta pe care a pus-o
in ea creatorul: amintirea, ca sa spunem ass., a crearii ei si semnul de
nelters pe care e4 ii poarta...

OBS. PE MARG. CARTII LUI ABEL REY FILOZOFIA MODERNA

476

Dar i nominalitii, care sint in foarte string.), afinitate cu aceastii

milcare neoscolastica*, i pragmatitii, care cocheteaza intr-una cu
aceste filozofii ale credintei (de foarte multe ori ar trebui sa, le numim
mai degraba filozofii ale credincioilor), s-au socotit in drept sit spuna
ca, tiintele materiel nu epuizeaza continutul obiectului lor. Pentru a
cunoWe cu adevarat, trebuie oft mergi mai departe I)...
Pentru vitalist, viata joaca rolul unei forte creatoare; dar,
tocmai pentru ea depinde i de conditiile materiale, ea nu este
In nici un caz o creatie din nimic. Ca rezultat al actiunii sale,
ea va da, desigur, ceva nou i neprevazut, dar, pentru a ajunge
la acest lucru, ea va actiona asupra elementelor anterioare, pe
care le va combina, i mai ales incepind cu elementele preexistente, la care va adauga pe ale sale. 6Iutatiile observate de botanistul de Vries (care, ca mecanicist, le explica altfel) ar fi aici r433*
chiar o manifestare i o dovada a aestor adaosuri creatoare.
4. NEOVITALISMUL SI MECANICISMUL SE DEOSEBESC INTRE ELE
DOAR PRIN IPOTEZE FILOZOFICE CARE COMPLETEAZ STIINTA

[204] Dar, in metoda vitalista, entelehiile i dominantele nu au nimic comun cu elementele figurative:
scopurile nu se preteaza la a fi figurative, pentru elI
ele nu au o existenta material&
cel putin nu exist/

11

se tfacleaz1 I

Inca, fiindci se afla intr-un proces de devenire, de

infaptuire treptata.
6. MECANICISMUL ESTE 51 EL NUMAI 0 IPOTEZ

[216-218] Dar ar fi contrar tuturor invittimintelor date de experient/ al afirmim ca in fenomenele vietii totul poate fi redus la legile
fizico-chimice i ca mecanicismul a fost verificat experimental in tot
cuprinsul lui. Noi, dimpotriva, tim foarte putin despre viata...
* Neoscolasticii eau nootomistii cauti mai ales si reabilitoze interpretirile soolastice ale
aristotelismului, adiei doctrinal e filozofise ale sf. Toma. Nominal ittil insistS asupra caraeterului simbolio, artificial i abstract al tiintei, asupra imensei prapistii care desparte realitatea de formulele ei. Pragmatitii au o doctrini aseminitoare, dar care se sprijinif pe o

ruetafizick mai generall. Orice ounoaltere este Indreptatk spre actiune; prin urmare, noi
eunootem numai oeea ce intereseaza modul nostru de actiune. Toate aceste filozofii shit agno-

stioiste, In sensul cS neagli posibilitatea de a ajunge, ou ajutorul facultMilor noastre luteleetuale, la o ounoatere adeovati i exacti a roalititii...

32*

N.B.

V.

476

I. LENIN

Iti vine in minte intrebarea: ce rost are in acest caz sa ne

batem capul cu teorii mecaniciste? N-ar trebui sa, alungam din

tiint& aceste ipoteze foarte generale, a caror verificare presupane completa incheiere a tiintei? Ne lovim din nou de o parere
care e impartaitri, dup& cum am vitzut, de un numir oarecare
de fizicieni in ce privete fizica, i anume in ce privete teoriile
mecaniciste din fizica. Sit ne amintim eh unii energetiti au vrut
sit inlature din fizica ipotezele mecanieiste ca fiind generalizilri
neverificabile, inutile i chiar periculoase. kil printre biologi
intIlniin unii savanti care se situeaz& pe aceeai pozitie i se
N.B.
alaturA direct acestor fizicieni energetiti...

un aspect
timide du
mcanisme*

In biologic, coala energetistra se deosebete de

coala inneanicistil mai putin precis decit in fizica.

Ea este mai degrab& doar o conceptie timid& a

mecanicismului, ciici se opune teologiei i postuleaz& N.B.

concordanta intro fenomenele vietii i fenomenele
anorganice.
7. CONCLUZII GENERALE: INDICATII
IN LEGATUR A CU BIOLOGIA

[223-224] Materia vie manifest& in mod vadit insuiri legate de

deprinderi i de ereditate ; totul se petrece ea i cum ea i-ar aminti
de toate starile ei anterioare. Or, se spune c& materia neinsufletit& nu

manifest& niciodat& asemenea insuire. Ar fi chiar o contradictie sa, ne

inehipuim aa ceva. Toate fenomenele materiale slat reversibile. Toate
fenomenele biologice sint ireversibile.
In aceste concluzii se trece cu vederea c& al doilea principiu al termo-

dinamicii ar putea fi numit principiul evolutiei sau al eredit&tii"...

[227] *tiinta nu se poate hotari sit considere
izolate pentru totdeauna diferitele categorii de
Apropiere de
fapte pentru care ea s-a impftrtit in tiinte partimaterialismul culare. Aceasta impirtire are cauze cu totul subiecdialectic
tive i antropomorfice. Ea izvoriite numai din
nevoile de cercetare, care impun o clasificare a
problemelor 1 cer si se concentreze atentia in
mod separat asupra fiecareia dintre ele, sa se

porneasc& de la particular pentru a ajunge la

N.B. general. Natura in sine este un tot.

un aspect timid al mecanicismului. Nola (rad.

* Clausius i-a dat denumirea de principiul entropiei, termen care corespunde exact ou-

vtatului evolutie, dar el nu provine din limba bunt., oi din limba greaca.

OBS. PE MARG. GARTH LUI ABEL REY FILOZOFIA MODERN'," 477

CAPITOLUL AL V-len
PROBLEMA SPIRITULUI
2. VECHIUL EMPMISM

I VECIIILE CONCEPTII ANTIMETAFIZIGE:

PAEALELISMUL PSIHOFIZIOLOGIC

1242 246] Dei rationalismul metafizic reprezinta o mare

traditie filozofica, vechile lui afirmatii apriori nu puteau sa nu
provoace obiectii din partea mintilor critice. Si in toate timpurile
vedem filozofi care incearca sa se opuna curentului rationalist
i celui metafizic. Acest lucru II fac mai intii senzualitii i mate-

rialitii, apoi asociationictii i fenomenalitii. In sens general,

ei pot f i numiti empiriti.
In loc s opuna naturii spiritul, ei incearca sa introduca din non
spiritul in natura. Dar ei nu fac decit sa continue sa inteleaga spiritul
tot aa de simplist i de intelectualist ca i cei pe care ii critica...
Teoria empirista ii reprezenta spiritul cam tot aa cum atomismul
ii reprezinta materia. Acesta este un atomism psihologic, in care atomii
sint inlocuiti cu stari de contiinta: senzatii, reprezentari, sentimente,
emotii, senzatii de placere i de durere, micari, manifestari de vointa
etc...

Prin urmare, starile noastre psihologice nu sint altceva decit totalitatea contiintelor elementare care corespund atomilor din care sint
alcatuiti centrii notri nervoi. Spiritul este paralel cu materia. El
exprima, intr-o forma care ii e proprie, in limba lui, ceea ce materia
exprima, la rindul ei, intr-o forma care ii e proprie i in alta limba.
Spiritul, de o parte, i materia, de alta parte, sint dour', traduceri reciproce ale unnia i aceluiai text.
Pentru idealiti, textul original este spiritul ; pentru materialiti
el este materia; pentru spiritua1itiidualiti, ambele texte sint in aceeai
masura texte originale, natura fiind scrisa in acelai timp in ambele
limbi; pentru monitii puri trebuie s facem douit traduceri ale unui
text original care ne scapa...

3. CRITICA MODERNA A PARALELISMCLUI

[248-249] Cind se spune ca contiinta este una i continua, trebuie

s ne f eriin a crede cii prin aceasta se reinvie teoria unitatii i identitatii

seuluis, care constituia una dintre pietrele unghiulare ale vechiului

rationalism. Contiinta este una, dar ea nu ramine intotdeauna identica

cu sine, ca, de altfel, orice contiinta vie. Ea se schimba permanent,
nu ca unl ucru creat o data pentru totdeauna i care 1.1:mine ceea ce
este, ci ca o flint& care se creeaza permanent ; evolutia este creatoare.
De notiunea de identitate i permanenta ar fi nevoie numai atunci cind,
pentru a gas i aparente reale, ar trebni sa se dea starilor multiple descoperite, pe eft se pare, sub aceste aparente
o legatura de sinteza vi

V.

478

I. LENIN

de unitate. Dar dad, se presupune crt realitatea este in fond continua: si

cit lacunele care se grisese in ea sint artificiale, nu mai e nevoie sit apelam

la principiul unitutii i permanentei.

Teoriile pragmatismului anglo-american sint extrem de Inrudite
cu cele expuse mai sus. Aceste teorii sint foarte variate, mai ales in
1

aplicatiile morale si logice pe care au incercat unii sa le deduca din ele.

Dar ceea ce constituie unitatea lor si permite ca ele si fie grupate impreuni sint tocmai trasitturile generale ale rezolvririi pe care ele au dat-o
problemei constiintei. W. James, marele psiholog al pragmatismului,
a dat acestei rezolvAri forma sa cea mai neta si mai complea. Conceptia

lui contrazice totodata si aproape din aceleasi motive atit conceptia

rationalismului metafizic, cit si pe aceea a empirismului...

[251 252] W. James mai sustine totodata crt

el a ajuns la aceasta teorie numai pentru el a

Teoria
experientei"

a lui James

urmat cu cea mai mare strict* regulile experientei: si el o numeste steoria empirismului radical*,
sau a oexperientei pure*. Pentru el, vechiul empirism a ramas impregnat de iluziile metafizice si
rationaliste. El a incercat sa se debaraseze complet
de ele.

Aceste noi teorii ale constiintei si-au cistigat

incontestabil, intr-un timp extrem de scurt, foarte
mari simpatii: englezii Schiller si Peirce, ameri-

N. B.
James, Mach

si popii

canii Dewey si Royce, in Franca si Germania

savanti ca Poincar, Hertz, Mach, Ostwald, iar

pe de alta parte aproape toci cei ce vor sit renoveze

catolicismul, raminindu-i totusi fideli, pot fi alaturati curentului de idei care au fost expuse in modul
cel mai sistematic de Bergson si James. Totodata,

nu incape indoiala cit acesto simpatii par a E In

mare masura meritate...
[254-255] Vom vedea cind va fi vorba de problema cunoasterii

si a adev&rului cit intr-adeviir pragmatismul a ajuns adeseori la concluzii

sceptice, dar aceste concluziisint departe de a f i necesare. Insusi James,
care in unele momente pare sa se situeze foarte aproape de irationalismul
sceptic, a remarcat cindva dIi., intr-o interpretare riguroasa a experientei,

nu trebuie sit consideram cit experienta ne dit o notiune numai despre

fapte izolate, dar totodata, si mai ales el ea ne dii o notiune despre rela-

tEle care exist/ intro fapte...

In felul acesta, noua orientare care s-a manifestat in filozofie si care

a fost desemnata cu numele de pragmatism marcheaza, pe cit se pare,
un progres incontestabil in conceptiile stiintif ice si f ilozof ice ale spiritului.

OBS. PE MARG. CARTII Lin ABEL REY FILOZOPIA MODERNA 479

4. 0 CONCEPTIE GENERAL/ DESPRE ACTIVITATEA PSITIOLOGICA.

[256-261] Ar urma acum si precialm in ce constau relatiile care

formeazi lumea psihologici 0 cum se deosebesc ele de cele care alctuiesc restul naturii i experienta. Fizicianul vienez Mach a dat, poate,
cele mai clare indicatii in aceasta, privinta*. In orice experienta., ceea
ce este dat depinde de o multime de relatii, care se impart mai filth
In doll& grupuri: cele care sint verificate In mod identic de toate organismele care in exterior sint analoge cu ale noastre, adici de toti martorii, i cele care diferi de la un martor la altul. Psihologia are drept
obiect pe toate acestea din urina, al ciiror ansamblu formeazi ceea ce
numim activitate psihologicL Mai exact: primele nu depind de organismul nostru 0 de activitatea biologicL Celelalte depind de ele In mod
intim i necesar...
Matematica, mecanica, fizica, chimia, biologia, toate acesteasint
tiinte, fiecare dintre ele desprinzind un grup de relatii din totalitatea
relatiilor cuprinse in ceea ce e dat 0 care sint independente i trebuie
se fie considerate independent de organizarea noastrL Acestea sint
relatiile objective, obiectul tiintelor naturii, al carer ideal este excluderea din ceea ce e dat a tuturor relatiilor care fac ca acest dat sa, fie
dependent de organismul nostru...
Experienta ne arath ca existii o influentl reciprocil intre biologie
i psihologie, un sistem de relatii intro ele. De ce n-am considera pe
fiecare dintre aceste doul ordine de fapte ca douR ordine de fapte ale
naturii, care actioneazil i reactioneazi unul asupra celuilalt, ca toate
celelalte ordine de fapte naturale : fenomenele calorice, electrice, optice, chimice etc.? Intro toate aceste ordine nu existii deosebiri mai
mari sau mai mici decit intro ordinul biologic i cel psihologic. Toate
fenomenele trebuie sa, fie situate pe acelai plan i considerate ca fiind
In stare sa se conditioneze intro ele.

Impotriva acestei conceptii se va obiecta, firi in-

doiall, ca ea nu explica de ce existh experienti i cunoa-

terea acestei experiente de dare un organism. Dar nu

se pare oare cii s-ar putea i ar trebui sa se rispunda cii
aceastit problemii, ca toate problemele metafizice, este
prost push, inexistenta? Ea decurge din iluzia antropomorlica. care opune Intotdeauna universului spiritul. experienta
Nu se poate spune de ce exist& experienta, ciici experienta este un fapt i se impune ca atare...

este un
fapt"

Experienta, sau, ca si ham un termen mai putin echivoc, datul, Ill

iii s-a parut pin& acum a fi ceva dependent de relatiile matematice,
mecanice, fizice i de alta naturi. Cind analiziim aceste conditii, datul
ni se pare, in afar& de aceasta, a fi dependent de unele relatii despre care

in general se poate spune cit 11 denatureagt, dupi starea individului

* Annie psychologique 1906, XII-o anue. (Paris ,Sohleioher.)

V.

480

1. LENIN

cdruia ii este dat: aceste denaturdri constitnie subiectivul, psihologicul.

Putem noi si stabilim

bineinteles, totdeauna intr-un mod foarte

grosolan i cu totul aproximativ

sensul general al acestor noi relatii,

al acestor denaturari, adici directia in care analiza stiintifici, ficind

progrese in decursul secolelor, se incumetil si descopere relatiile cele
mai generale (principiile) subintelese de ele?
De ce, cu alte cuvinte, datul, in loc sit fie identic pentru toti indivizii, in loc id fie un dat nemijlocit, care nu face decit un tot intreg cu constiinta
despre el, este subiectiv denaturat? i este dena-

experienta
indivizilor
organizati

turat in asa grad, ci un mare numdr de filozofi

si bunul-simt au ajuns pini acolo, incit au rupt
unitatea experientei si au preconizat dualismul
ireductibil al lucrurilor si spiritului, care nu este
alteeva decit dualismul experientei, asa cum este
ea la toti, in mdsura in care stiintele 11 rectified,

si al experientei, asa cum este ea deformatii in

constiinta particulard...
[271-272] Imaginile nu sint identice en senzatiile, cum a afirmat

din punct de

vedere social

subiectivismul, dac este sil dam acestui cuvint, echivoc prin amploarea
semnificatiei lui, sensul de experiente nemijlocite. In mast& privintd,

analiza lui Bergson este departe de a fi fost infructuoasii. Imaginea este

rezultatul unor relatii deja cuprinse in experienta nemijlocitri, adicd in
senzatie. Numai el aceasta din urmi mai contine destule altele. Si fie
date numai relatiile care alcdtuiesc sistemul iimaginiie (sistem partial

dacd II comparam en intregul sistem al senzatiilor si al experientei

nemijlocite), sau, ca sit ne exprimdm mai exact, sil fie date numai acele
relatii din intregul sistem care atrag pentru dat o dependentil de organism, si atunci voin obtine tocrnai imaginea, amintirea.

Definind astfel amintirea, n-am Meld decit sd exprimdm

cele mai noi rezultate ale psihologiei experimentale si, totodatd,
cele mai vechi idei ale bunului-simt: amintirea este o obisnuinti
organicd. Ea nu are comun cu senzatia primitivd decit conditiile
organice. Ei ii lipsesc toate relatiile extraorganice, cuprinse in
N.B. ((s3nzatie, cu ceea ce noi numim mediul exterior.

N.B.

Aceastd dependenta total& a imaginii si aceastit dependent&

partial& a senzatiei de conditiile organice ne permit, totodatd,
sit intelegem iluzia, eroarea simturilor, visul si halucinatia, chid
eaal
aerd pi uelnetxr uteri inodrisviindt , epxipneirli on asnou amf liat prue dnucts ialnao
rileiltarteiriep
intrerupto, iar pentro individ exporienta se afli rodusi la crea
ce se produce in organismul lui, adici la relatiile care depind
de organism, prin urmare la psihologicul pur, la subiectivul pur...

OBS. PE MARG. CARTII LUI ABEL REY FILOZOFIA MODERNA

5.

481

PROBLEMA INCONMENTELUI

[280] Viata noastra, pe deplin constienta', nu este decit o parte foarte

restrinsil din intregul ansamblu al activiatii noastre psihologice. Ea

este, cum s-ar spune, centrul unei proiectii luminoase in jurul careia
se intinde o regiune mult mai vast& de penumbra, care se transformii,
treptat, In bezn& absoluta. Vechea psihologie facea o foarte mare greseal& considerind drept activitate psihologica numai activitatea pe deplin constientd.
Dar dacil n-ar putea fi exagerat& intinderea pe care o ocupri inconstientul in organizarea noastrii, n-ar trebui cum a fault foarte adesk se exagereze importanta
seori o anumita psihologie pragmatist&
calitativ& a acestui inconstient.
Dupil plrerea liner pragmatisti, constiinta dark constiinta intelectuala i rationala, este partea cea mai superficial& si mai neinsemnatit
a activitatii noastre...
6. PSIIIOLOGIA I NOTIIJNEA DE FINALITATE

[285-286] Pentru observatia nemijlocit& i superficiaa, that& viata

psihologicii superioar& pare sl poarte deci amprenta finalitritii. Generalizind, printr-un procedeu obisnuit, de la cunoscut la necunoscut, vedem
cit s-a fricut demult incercarea de a da i o interpretare teleologic& intregii
vieti psihologice inferioare. Reflexul cel mai simplu, ca clipitul ochilor
la o luminit prea vie, plIcerile i durerile fizice cele mai simple, emotiile

primitive, nu par toate aceste fapte s& fie dictate de conservarea oi

progresul specici sau de conservarea i progresul individului? Incepind
de la amibl, acest cocolos rudimentar de protoplasm& care tinde spre
unele radiatii de lumina i caut& sit le evite pe altele, intreaga activitate care poate fi calificati drept constientii nu face ea 1ntotdeauna
parte din categoria tendinfd i nu este tendinta o finalitate in actiune?
Nu trebuie st ne mire nici cit Jaw.s, Tarde si multi altii
trag din aceste fapte concluzia cii legile psihologice au cu totul
alt caracter decit celelalte legi ale naturii. Ele sint legi teleo-

N.B.

logice...

Conceptia teleologic& a legii psihologice nu este in fond

altceva decit un invelis stiintific aplicat pe conceptiile metafizice, care fac din tendintii, din dorinta de viatii, din instinct,
din voint& si din actiune temeiul a tot ce exista. In acest fel a
fost ea Insusita, explicati i dezvoltatil de pragmatisti, adeptii
primatului actiunii. Pentru ei, psihologia functional& si psihologia finalist& sint termeni sinonimi...

N.B.

482

V.

7.

I. LENIN

PROBLEMA NEMURIRII

[294-296] Antiteza dintre activitate, realitate, care nu pot fi

analizate, de o parte, si relatie, de alt& parte, se reduce la zero, gi atit

pentru spirit, cit i pentru materie ea trebuie 0, fie pusI in categoria
boarfelor unei metafizici desuete. Tot ce este dat nu este decit o sintezi,
cu a carei analiz& se ocupii stiinta, care o reface in conditiile ei si o
descompune apoi in relatii.
Dar ce se intimpl& in acest caz cu nemurirea sufletului, mai ales cu
nemurirea lui personali, 6,6 de dour), mii de ani acest lucru este pentru
noi mai important decit once. sa nu urmam legea lucrurilor, sa nu urm&m

legea tuturor vietuitoarelor, s& nu disparem, s& nu ne anihilim devenind alteeva I Sit ne expunem acestui minunat rise, inventat cu intirziere de un prost jucator cum este omul, un prost jucator care vrea sit
cistige o femeie frumoasii i pretinde sh se masluiascit zarurile in favoa-

rea luil
Nu incape indoiali cii un sistem de relatii cu greu poate si part

etern sau nemuritor. Totusi, nu exist& aici nimic care s& fie absolut
imposibil. Improbabil da I Imposibil
nu 1 Numai cit ar trebui, pe
acest teren pe care ne aflam, ca experienta sit spulbere improbabilitatea
sau, cel putin, s-o transforme in probabilitate.
Ar trebui ca ea s& ne fact sit descoperim, in dosul subiectivului,
conditii care sa existe dup& disparitia organismului, relatii care s-o
fact sa depinda partial de alteeva decit de acest organism. Acest lucru
trebuie st-1 hotarascl experienta. Numai ea este in stare sa inliiture
indoielile. Aprioric vorbind, nimic nu impiedic& sa fie descoperite anumite

conditii, anumite relatii care ar atrage dupl ele indestructibilitatea

cel putin partial&
a unei parti din dat, de exemplu a constiintei.
Dar mai este nevoie sa, spunem acest lucru? Experienta nu ne-a
aritat inca niciodata asa ceva. Nu-mi este necunoscut faptul cit spintitii afinurt contrarul. Dar aceasta nu este decit o afinnatie. Experientele kr, cel putin acelea care nu sint bazate pe trucuri sipe inselaciune
(gi nu constituie ele oare o minoritate?), in actuala stare de lucruri pot
cel mult sit sugereze ideea c& existl unele forte ale naturii, unele miccitni
mecanice ale c&ror manifestin noi le cunoastem foarte prost, iar conditiile silegile si mai prost. Este chiar probabil cii ele depind de organismul
omenesc si provin pur i simplu din inconstientul psihologic si din activitatea biologic& a organismului.

nemurirea
i agnOsti-

cisMul

lui Rey

Si in fata subrezeniei pretinselor verificiri experimentale ale vietii de apoi, teoria nemuririi sufletului
isi poate 'Astra numai forma pe care i-au dat-o Socrate
Platon: este un risc pe care trebuie sa-1 suporti;
este un apel la necunoscut, i anume un apel la care

exist& putine cause de a capita cindva raspuns...

OBS. PE MARG. CARTII LUI ABEL REY EILOZOFIA MODERNA 483

CAPITOLUL AL VI-lea
PROBLEMA MORALEI

1. MORALA IRATIONALA.: MISTICISM SAU TRADITIONALISM

[301-306] Noile filozofii sint deci in primul rind nite

doctrine morale. Si aceste doctrine pot fi, dup5, cit se pare,
astfel definite: mislicism al aciiunii. Aceasta pozitie nu este
nou5,. Ea a fost pozitia sofitilor, pentru care de asemenea
nu exista nici adevar, nici eroare, ci numai succes. Ea a fost
pozitia probabilitilor i scepticilor postaristotelici, pozitia

N.B.

unor nominaliti din vremea scolasticii, pozitia subiectivitilor

N.B.
din secolul al XVIII-lea, i anume a lin Berkeley.
Doctrine le anarhitilor intelectuali de felul lui Stirner i Nietzsche
se bazeaza pe aceleai premise.

Aadar, in recuzita nominalismului i a pragmatismului actual,

cuvintele sint mai noi decit lucrurile...
Cind unii moderniiti, ca Le Roy, gasesc in pragmatism o justificare
a catolicismulni, ei nu vad, poate, ceea ce unii filozofi, intemeietori ai
pragraatismului, au vrut s ia din el. Dar ei iau din el concluzii care
pot fi trase in mod legitim i care, de altfel, au i fost trase sau aproape
trase de pragmatiti de seanal ca W. James i filozofii colii de la Chicago. Cred ca pot s5, afirm i mai mult. Cred ca Le Roy trage singurele
concluzii care in mod legitim trebuiau sa, fie trase din acest mod de
gindire...
Pentru pragmatism este caracteristic c. el considera drept adevarat
tot ceea ce remelte i ceea ce intr-un fel sau altul este adaptat momentabu, ttinta, religia, morala, traditia, obicaurile, rutina. Total trebuie
sa, fie luat in serios, i in serios trebuie sa fie luat tot ce ne duce la realizarea unui scop i ne permite s5, actionam...
.

Prin ce mijloace anume au fost distruse pin& acum traditiile i

dogmele? Prin tiinta, sau, dug, preferati instrumentul in locul operei,

atunci prin ratiune. *Uinta traiete din libertate ; ratiunea nu este, la
urma urmelor, altceva decit libertatea de examinare. Totodata, tiinta
i ratiunea sint, inainte de orice, revolutionare, i civilizatia grecooccidentala, construita, pe ele, a fost, este i va fi o civilizatie de reveltati. Revolta a fost pina acum singurul nostril mijloc de eliberare i

singura forma in care noi am putut cunoate libertatea. Ma refer la

revolta spirituala a ratiunii, stapina pe ea insai, i nu la revolta brutal.,

care a fost numai inveliul adesea folositor, iar uneori necesar

al metalului pretios pe care il constituie prima.
In felul acesta, principalul ajutor care poate fi acordat

traditiei, pastrarii vechilor valori morale, ca sa folosim un termen la moat, este deprecierea tiintei. Wit de ce pragmatis-

484

V.

I. LENIN

mul i nominalismul trebuiau sa aib& drept consecinta logici,

cum au v&zut foarte bine majoritatea celor care au aderat la
el in deplina cunotinta de cauza, justificarea unor motive de
actiune: religioase, sentimentale, instinctive, traditionale. Pe
acelai plan ca i motivele de actiune luate din cunoaterea
tiintifici, san, i mai logic, pe un plan superior, fiindca
tiinta nu are in vedere decit actiunea productiva, noua filozofie

trebuia sa duel la legitimarea unei morale irationale: elanul

intmti san supunerea fata de autoritate, misticism sau traditionalism. Uneori tradttionalismul merge atit de departe, incit
unii (de pildi W. James) nu ezita sit revin& in morall la absolutul teoriilor rationaliste ale moralei...

N.B.

4. $TIINTA MORAVURILOR

[314] ...Pentru ca sa fie posibill aceasta conceptie despre

moral& ca art& rationala, este in mod evident necesar sa fie
posibili o tiinti a moravurilor. Tocmai aici capita metafizica

din nou sperm*. Intr-adevar, sociologia, In cadrul cireia

aceasta tiinta a moravurilor nu este decit o sectiune, abia a

luat natere. Ea Inca se afla, ca i psihologia, dar cu mult mai
putin avansata decit ea, Intr-o perioada cind trebuie sa poarte
dispute cu metafizicienii pe tema metodei i obiectului tiintei
i a dreptului ei la vigil. De altfel, se pare ca aici, ca i in alte
domenii, problema va fi rezolvata pina la urma in favoarea
eforturilor tiintifice. Nu pot fi impiedicati metafizicienii sa
palavrageasca, dar se poate lasa libertatea de exprimare i de
actiune. 8i iata ca sociologia, datorita lucrarilor liii Durkheim
ale colii sale, a lucrat i a actionat...

CAPITOLUL AL VII-1 es
PROBLEMA CUNOA*TERII 81 A ADEVARULUI
g 1. SWAMI TRADITIONALE

[325--326] Savantii care nu slat decit savanti se ocupa,

ce-i drept, prea putin de aceasta problema a adevarului. Pentru

ei este suficient s& ajungli la afirmatii care obtin asentimentul
general i care, prin urmare, apar ca necesare. Pentru ei, orice
experienta, efectuat& metodic i controlatil cum trebuie, este
adevarata. Verificarea experimental&
iati care e, spun ei,

N.B.

criteriul adevarului. 8i savantii au deplina dreptate, CAA

practica a justificat intotdeauna aceasta pozitie. A presupune
ca ea nu o va justifica intotdeauna ar insemna sa ne imaginAm
absurdul sit ne indohn pentru plitcerea do a no indoi...

ohs. Ph MARG. CARTII LUI ABEL REY rwozonn MODERNA

[328-332] Rationalistii contemporani s-au apArat in mod

energic de atacurile pragmatisrnului cind acesta a afirmat ca,
in ultima instanta, ratiunea rationalistilor a avut ca rezultat
sa asigure spiritului nostru copia fidela a realitatii. $i, intr-adevar, pragmatismul a reprosat rationalismului di el dedubleaza cunoaterea in dour), pirti sincronice: obiecte sau lucruri
in sine si reprezentarile pe care si le face spiritul despre ele...

486

N.B.

2. CRITICA PRAGMATIMLOR

...James afirma ca adevarat este tot ceea ce este verificat de experienta, iar in alte rnomente tot ce asigura, sub orice forma, succesul
activitatii noastre. $i, dacii e sa acceptim aceasta ultima propozitie,
atunci se impune aproape cu necesitate concluzia ca nu mai exista.
adevar. Caci ceea ce reusete astazi poate sa nu reuseasca miine, lucrn
destul de frecvent in practica, asa cum dovedesc modificarile legilor si

ale dreptului, ale regulilor morale si ale credintelor religioase, ale opiniilor tiintifice. Adevar astazi
eroare miine; adevar dincoace de Pirieroare dincolo. Tema este banala. $i aceste concluzii, pe care
nei

Peirce, intemeietorul pragmatismului, le-a eliminat si le-a combitut

en hotirire si de care marea filozofie pragmatista, in special James, 11
a incercat sa scape cu ajutorul unor subterfugii subtile, sint concluziile
pe care epigonii, in marea lor majoritate, le-au adoptat in linii generale.
In afar& de aceasta, in legaturti cu problema adevarului, pragmatis- 1
mul a devenit sinonim cu scepticismul, aa cum in legatura cu morala

sau cu credinta el a devenit sinonrin cu traditionalismul irational.

$i totui, ca in orice critica, exista, desigur, o parte de
adevar in critica pe care pragmatismul o face rationalismului. Despre el se poate spune ceea ce trebuie sa se spulia

adesea despre teoriile critice: partea distructiva este

excelenta, dar cea creatoare lasa mult de dorit. Fari
indoiala cii teoria spiritului-oglinda a lucrurilor i a adeva-

rului-copie este de o superficialitate grosolana. Evolutia

adevarurilor stiintifice, care au trecut win toate erorile
cu care este presarat drumul stiintei, dovedeste acest
lucru.

siel
ha!

Pe de alt1 parte, cind ne analizam pe noi inine ca organism care

actioneaza in mijlocul universului, e adevarat ca nu putem sii despartim

domeniul practicii de acela al adevarului, pentru ca, dup.& toate cele

spuse mai inainte si dupa toate invatamintele tiintei, nu putem sii

separim adevarul de verificarea experimentala. Sint adevarate numai
conceptiile care au succes. Dar trebuie totodata sa stim daca ele sint
adevarate pentru cit au succes sau au succes pentru ca sint adevarate.

V.

486

I. LENIN

Pragmatismul este intotdeauna inclinat s rezolve alternativa in primul

sens. Bunul-simt, pe cit se pare, n-o poate rezolva decit in cel de-al
doilea sens...

3. INDICATIE INDIRECTA. PENTRU 0 REZOLVARE

A PROBLEMEI ADEVARULUI

[333-334] Toate cunotintele pe care ni le d5, experienta sint legate

Intre ele i sint sistematizate. Dar ele nu sint sistematizate ca in rationalism, prin forta unei activitati superioare lor i care le-ar impune formele
ei. Aceasta conceptie, vrind sa asigure trainicia tiintei, duce, dimpotriva,

la scepticism, fiindca ea face din cunoatere o opera a spiritului, iar

acest dualism pune In mod inevitabil problema dacii nu cumva cunoaterea, care este o opera a spiritului, deformeazi datul. Aici, dimpotriva, cunotintele noastre sint sistematizate intocmai cum sint date,
trelatule datului au aceeai valoare ca i datul Insui. In realitate, datul
nemijlocit i relatiile pe care le contine el alcItuiesc un singur tot i sint
indivizibile. Actele cunoaterii sint toate de aceeai natura i au aceea0
valoare...
4. PROBLEMA ERORII

ralisme
absolu*

V
[336-347] In lIrealismul absolutil in care ne
() micam pina acum, nu exista, dup5, cit se pare,

= materia
pentru eroare. Dar sit ne amintim ca am identit lism istoric A loc
ficat experienta i cunoalterea numai in punctul

de plecare. Acum e timpul sa aratam ce inseamna

aceasta limitare.
Este un f apt, stabilit de experienta, ca cunoalterea pe care

o capita diferiti indivizi nu este absolut aceeai. Acest lucru

poate f i explicat in doul feluri: sau exist& atitea realitati diferite citi indivizi exista (ceea ce este absurd, fiindca ar insemna
sa cadem in subiectivism), sau
i aceasta alternativa sintem,
/Fin urmare, nevoiti s-o acceptam
intrucit datul este unic
\i acelai pentru toti, diferentele dintre cunoltintele pe care le
capita despre el indivizii decurg din conditiile in care s-au aflat

i se afla ei, cu alte cuvinte din unele relatii individuale care existd,

intre ei i dat i pe care analiza tiinificii poate sii le scoata la

iveali. Aceasta este concluzia la care ne-au dus alte consideratii
in problema contiintei. Am vazut cii datul continea relatii independente de individul care cunoate relatiile obiective
i
I

relatii dupi care datul depinde de organismul care cunoate

relajile subiective.
realism absolut.

Nota grad.

OBS. PE MARG. CARTII LUI ABEL REY FILOZOFIA MODERNA

487

Admitind acest lucru vedem ci in experient., si nu chiar

in punctul de plecare, ci pe masura ce o analizam. se produce
o dedublare intre factorul cunoaterii i obiectul cunoasterii.
Aceast relatie are, potrivit celor spuse de noi, aceeasi valoare

N.B.

ca si datul insusi. Ea se impune cu acelasi drept ca 8 i datul;

de aici rezula cg, deosebirea dintre spirit si obiect nu trebuie
sa fie considerati ca ceva primar, ci ca un produs al analizei,
ea don., relatii foarte generale pe care analiza le descoper. In

dat (W. James); si aceasta deosebire li trage valoarea din

valoarea care i s-a acordat de la inceput experientei luate in
ansamblu, experientei unice si indivizibile.
Adevirul este tot una cu obiectivul. Obiectivul V
este totalitatea relatiilor care nu depind de cel ce (

observ.. Practic este ceea ce e admis de toata,

lumea, ceea ce constituie obiectul experientei
universale, al consimtilmintului universal, luind
aceste euvinte In sens tnntific. Ficind analiza
conditiilor acestui consimtdmint universal, ciutind
lnapoia acestui factor dreptul pe care-1 recap.t.
el, cauza care-1 fundamenteazi, ajungem la urmatoarea concluzie: munca stiintifica are ca scop

teoria
cunoasterii

a lui Rey =
materialism
timid

s5, desubiectivizeze*, si. dezindividualizeze experienta, prelungind-o i continuind-o In mod metodic.

Prin urmare, experienta stiintif id, continua experienta brut.. Si intre faptul stiintific i faptul brut

nu exist. diferent. de naturi.

S-a spus uneori ci. adeVirul stiintific nu este

decit o abstractie. Desigur, el nu este decit o abstractie dad, considefam experienta brut., adica
subiectivi si individual., cilci el exclude din aceast.

experient tot ce depinde numai de individul

care cunoaste prin intermediul experientei. Dar
aceasta, abstractie, dimpotriva, are ca scop s5,
regAseasca. datul aca cum este el, independent de
indivizii O. de irnprejuririle care 11 modifici., sa des-

copere obiectivul, concretul prin excelenta, realul.

N.B.

Ar fi interesant si. citutitm sit verificAm aceasta teorie general. pe

calea analizei unor erori celebre. De exemplu, sistemul lui Ptolemeu
ne arati experienta incarcat. de reprezentrai individuale care depind
de conditiile terestre ale observatiei astronomice: el este sistemul astral
asa cum se vede de pe Pamint. Sistemul lui Copernic-Galileu este mult
mai obiectiv, Intrucit el inlitura conditiile care depind de faptul ca.

ebservatorul se all pe P.mint. Tntr-un sens mai general, Painlev6

488

V.

I. LENIN

a flout observatia ci cauzolitatea in mecanica, in stiinta din epoca

Renalterii si in stiinta de astazi, cuprindea conditiile aparitiei fenomennlui, independente de spatiu i timp. Dar problema este ca condi-

tiile de situare in spatiu si timp cuprind, mai ales in mecanica, aproape

intregul ansamblu de conditii subiective care nu mai sint suficient de

brute pentru a fi eliminate printr-o reflectie sumarL

0 concluzie importantii: eroarea nu este antiadevrul si
teza absoluta a adevIrului. Asa cum au afirmat
eroarea
(apropiere de
foarte multi filozofi, ea nu are un caracter pozitiv,
materialismul ci este mai degrabil, negativa si partiala, este, intr-un
anumit sens, un adevar mai mic. Despuind-o,
dialectic)
datorita experientei, de subiectivul pe care-I
subintelege, ajungem treptat la adevar. Adevarul
insa, in sensul deplin al cuvintului, o data, ce a
fost atins, reprezintil, un absolut i o lirnita, deoarece el este obiectivul, necesarul i universalul.

logomahie in

legaurg cu
experienta"

Numai ca. aceasta limit& este departe de noi in

aproape toate cazurile. Ea rd se prezinta aproape
ca o limitil. matematica, de care ne apropiem tot
mai mult, fara a avea vreodata posibilitatea sa
ajungem la ea. De altfel, istoria stiintei ne arata
adevarul in devenirea unei dezvoltari; adevdrul
nu s-a formal, ci se formeazd. El nu va fi Ipte
format niciodata, dar se va forma din ce in ce
mai mult.
Mai poate fi pima inca o ultima chestiune,
si anume dad!, nu cumva, in loc s ne multumim
cu ceea ce exista, mai sintem inca stapiniti de
vechea iluzie metafizica care consta. in tendinta
de a afla de ce exista lucrurile. De ce experienta
are conditii subiective? De ce cunoasterea ei nu
este in mod nemijlocit unica, si identica pentru toti?

Am avea dreptul sa refuzam sa raspundem; dar

aici, datorita psihologiei, s-ar putea da, dupui. cit

se pare, o indicatie pozitiva. Daca experienta

experienta"

completa ar avea intr-o oarecare masura cunoltinta

de sine, ca dumnezeul panteistilor, aceasta cunostinta ar fi intr-adevar in mod nemijlocit unica i
identica. Dar in experienta, asa cum ni se prezinta,
ea, cunoasterea experientei este data in mod fragmentar, si numai pentru aceste fragmente de

experienta noi sintem noi

Biologia si psihologia ne arata
format

crt noi ne-am

son, mai exact, am fost formati asa cum

OBS. PE MARG. CART!! LITT ABEL REY FILOZOFIA MODERNA 489

i sintem printr-o adaptare, printr-un echilibru

1 neintrerupt en mediul. De aici se poate trage, in
general, concluzia ca cunoasterea noastril trebuie
mai intii sd ritspundit necesitatilor vietii organice.
In afar& de aceasta, ea este la inceput limitatd,
confuzil, foarte subiectivd, ca in viata instinctivd.
Dar, o data ce a intrat in jocul energiilor universale, constiinta se mentine si se consolideazit din
cauza utilitiltii ei practice. Fiinte din ce in ce mai
complexe evolueazd si se dezvoltd. Constiinta devine

din ce in ce mai exacta, mai precisd. Ea devine

inteligentil .5i ratiune. *i, totodatd, adaptarea la

experientd, concordarea cu ea devine din ce In

ce mai deplind. .5tiinta este numai o formd superioari a acestui proces. Ea, are dreptul sit spere,
chiar dud nu va izbuti niciodata, sa ailing& la o
cunoastere care sit nu constituie decit un intreg
cu datul si care sit fie absolut adecvatd obiectului:
o eunoastere obiectivii, necesard si universalii. Din
punct de vedere teoretic, pretentia ei este justif i-

l'exprience =
le milieu?*

catd, pentru ca se situeazit pe linia evolutiei de

pin& mini. Practic insit, aceastd pretentie, dup.&
toate probabilitatile, nu va fi niciodata satisfitcutd, deoarece ea marcheazd o limit& a evolutiei,
si pentru a o atinge ar fi nevoie de o stare a universului cu totul alta decit cea actuali si de un fel de
identificare intre univers si experienta cunoasterii...
Cea mai artificiald dintre toate abstractiile este aceea care exclude
din experientd rezultatele muncii rationale si succesele evolutici.
Aceastii evolutie a fost categoric dirijatil de practica 5i spre practica,
deoarece ea se expriml 5i se infliptuieste datoritil neintreruptei adaptari
a fiintelor la mediu. Cine s-ar apnea A nege astdzi acest lucru? Aceasta
este dear una dintre victoriile cele mai decisive ale pragmatismului
asupra unui rationalism devenit astazi o fosild. Dar ea nu inseamnit cii
adevdrul se defineste in functie de utilitate si de succes. Dimpotrivit,
ea inseamnd cd utilul 5i succesul sint o urmare a posedirii adevdrului...

Pentru a exprima In mod inteligent si exact

corelatia dintre practici 5i adevar, mi se pare ea

in acest caz ar trebui si nu spunem: adevdrat

este ceca ce reuseste, ci: reuseste ceea ce este ade()aperients

33

Lenin

medial?

Nola trad.

Opere complete, vol. 29

V.

490

I. LENIN

varat, adieu"), ceea ce este conform cu realitatea,

materialism
timid

in masura in care este vorba de actiunea incer-

=,
ten exacte a realitatilor in mediul cgrora ea se
cata. Actzlmea direct"). este rezultatul unei cunoas-

efectueaza. Procedam just in masura in care cunoastem cu adevarat.

5. TEORIA CUNOA$TERII

Cred cit toatit lumea va fi de acord ca noi afirmam ca adevarat si ca

obiectiv ceea ce nu depinde de coeficientul individual care se intilneste

la fiecare individ in actul cunoasterii. Dar acolo unde se manifesta

divergente va trebui sa spunem in ce moment dispare coeficientul individual. Pot eu oare, in fata unei constatari experimentale oarecare, sa
fac o delimitare intre ceea ce a fost constatat in mod universal si ceea
ce a fost constatat numai de mine?

Am spus, intr-o forma generala, ca stiinta a cautat, absolut in toate cazurile, sa faca, aceasta delimitare. In fond,
tiinta nici n-are alt scop. Ea s-ar putea defini prin acest
caracter. Practic deci noi avem un prim mijloc de a distinge
ceea ce este adevarat si obiectiv de ceea ce este subiectiv
si iluzoriu. Va fi adevarat ceea ce se va obtine cu ajutorul
metodelor stiintifice riguros aplicate. Oamenilor de tiinta
confuzie

le-a revenit sarcina sa elaboreze, sa precizeze si sit defineasca

aceste metode. Acest prim criteriu este mai strict decit regula,
prea vaga, pe care am dat-o pina acum: asentimentul univer-

sal. Fiindca asentimentul universal poate sa nu fie decit o

prejudecata universala...
Trebuie sa ne intelegem: adevarul pe care poate
sa-.1 atinga omul este un adevar onienese. Prin

relativ
in sensul

/\

acest cuvint nu vrem sa spunem ea el este relativ

in sensul sceptic al cuvintului. Vrem insa sa spunem

sceptic!! I

ca el depinde de structura speciei umane i este

valabil numai pentru aceasta specie...
De altf el trebuie sa punem capat o data pentru totdeauna

ha! t unor anumite sof isme: adevarul valabil pentru intreaga specie
111 umana, adevarul omenesc, este pentru om un adevar absolut,
caci, data presupunezn, asa cum fac adeptii absolutului extrauman, ca el nu este o copie a realitatii, el este, cel putin pentru

om, singura traducere exacta cu putinta, echivalentul ei absolut...

OBS. PE MARG. CARTII LUI ABEL REY FILOZOFIA MODERN/0 491

[351-352] Unul dintre savantii contemporani, Poincar, a afirmat... ea fizica n-a avut niciodata de-a face cu fapte identice, ci pur
i simplu cu fapte foarte asemanatoare unele cu altele. In acest caz,

la ce ne folosete tiinta, cad, daca ea vrea sa fie riguros exacta, fiecare

fapt nou necesita o noua lege?
Aceasta obiectie are acelai caracter ca i urmatoarea: fiecare fapt
cuprinde infinitul. Prin urmare, am avea nevoie de o tiinta completa
pentru a avea o cit de mica cunoitintil exacta despre cel mai mic obiect.

Ea se rezolva in acelai fel i aproape de la sine...

In concluzie, datul este un obiect al tiintei,
fiindca el se preteaza la o analiza, i aceasta analiza ne dezvaluie conditiile existcntei lui. *tiinta
este certa, pentru ca orice analiza pe care ea o face
ne duce treptat la intuitii experimentale, care au
acceai valoare ca i datul; aadar, tiinta are concluzie = maacelai grad de certitudine ca i existenta univer- terialism timid
sului explicata de ea i ca i propria mea existenta,
care de asemenea imi este cunoscuta prin intuitie
experimentala.

CAPITOLUL AL VIII-lea
CONCLUZIE GENERALA: FILOZOFIA EXPERIENTEI

354-357] Avem mereu de-a face, chiar de la inceputul

gindirii filozofice elene, cu aceleai doua sau trei orientari
generale ale spiritului metafizic. Acestea sint orientarile dupa
care, in mod obinuit, toate manualele clasifica inca sistemele
filozofice sub denumirile de materialism, spiritualism i ideaI ism...

In fond

dacii analizam lucrurile din punctul de vedere

foarte general pe care ne situam aici, adica din punctul de vedere

al unei #scari speciale a valorilors pe care ne-o ofera fiecare

dintre aceste orientari , din moment ce spiritualismul i

idealismul prezinta adesea cele mai apropiate analogii, se poate

spune cii metafizica ne-a pus totdeauna in fata a doul mari

scan de valori: scara materialista i cea idealist-spiritualista. N.B.
Aceste douil scan se opun una alteia i fiecare dintre ele este
aproape imaginea risturnata a celeilalte.
Pe scara idealist-spiritualista, in virf se afla judecata asupra
spiritul ; el este acela care da sens i valoare tuturor idealismului
celorlalte, fie cil reprezintd, Impreuni cu idealis- materialismului
mul, singura realitate, Intrucit aparentele materiale sint create de el sau exist& numai pentru el,
33*

492

V.

I. LENIN

fie ca, reprezinta impreuna cu spiritualismul, d( asu-

pra realitatii materiale care nu este altceva decit

suportul sau mediul lui, realitatea superioara
in care se termina natura i prin care ea se explica.
Pe scara materialista, dimpotriva, totul porneste de la materie i totul se Intoarce la ea. Ea
este creatoarea eterna i Iimuabilal a tuturor spectacolelor din univers, inclusiv spectacolul vietii

ineptie !

cel al constiintei. Viata nu este decit un fel

particular de combinatii in multimea infinitii
a altora pe care intimplarea oarba le scoate din
materia initiala. Constiinta, gindirea nu sint altceva decit fenomene ale vietii; creierul le secreta
asa cum ficatul secreta, fierea...
Gindirea, sau, in cel mai rau caz, ceva din dome-

niul spiritului nematerial i liber, este necesara

atit ca principiu suprem de explicare, cit i ca
principiu esential al existentei i creatiei. Puneti
spiritul, si in natura totul va deveni inteligibil.
Distrugeti-I, i natura va deveni de neinteles. Ea
va disparea in neant.
Materialismul, dimpotriva, afirma dad mi-e
permis sit folosesc acelasi procedeu sumar ca

3 000 de ani de

idealism si de

fiecare experienta care ne explicit un fapt pqihologic

materialism

il reduce la fapte organice. Materia organica este

redusa, putin cite putin, la cea anorganica. Forta
nu este altceva decit impulsul socului ; este o

miscare care se compune cu alta. Prin urmare,

la baza lucrurilor gasim numai miscarea brut& si

oarba.

11

*i MCI crt se vor implini in curind trei mii de

ani de cind aceste sisteme de valori sint reluate de
fiecare generatie, sint dezvoltate, uneori precizatc,
foarte adesea intunecate de subtilitatile unei gin-

diri care nu vrea de loc sa se dea invinsa. *i am

inaintat atit de putin ca sintcm aproape tot unde
eram la inceput.
Nu inseamna ooze, in acest caz, cii probkmJe dezbatute
de aceste sistcme contradictorii sint dcsarte si prost puse?

Nu este oare aceasta dorinta de a stabili intre lucruri o ierarhie explicativa o prejudecata, complet antropomorfica? *i
nu tine oare aceasta prejudecata intr-o misura mult mai mare
de aspiratiile sentimentului individual decit de o discutie
rationali? In fond, aceste sisteme se pun i se opun until

OBS. PE MARG. CARTII LUI ABEL REY FILOZOFIA MODERNA

493

altuia in scopuri cu totul diferite de cunoasterea obiectiva,

si grija fata de ele nu are nimic comun cu autarea impartiala
a adeviirului. Si, intrucit ele nu au nici o legfiturk cu o discutie

ha!!

pozitiva, nu le vein mai discuta.

Sau eu gresesc de-a binelea, san filozofia modern, in
curentele sale vii si puternice care sint pozitivismul si pragmatismul, tinde spre aceasti concluzie*...

[358-3M] Dad prin filozofie se intelege speculatiile care, dincoace

sau dincolo de experientd, cant& inceputul, sfirsitul si natura lucrurilor,
fundamentele inutile ale stiintei sau actiunii, impoviirind ceea ce este
direct cunoscut cu un incognoscibil care trebuie sii-I justif ice, dacii,

intr-un cuvint, se intelege dialecticienii antici, fie ei rationalisti sau

sceptici, idealisti sau materialisti, individualisti sau panteisti, accsti
savanti, dupii cit se pare, au obtinut cistig de cauza. Toti acesti metaf izicieni nu mai au decit un interes estetic, care, de altfel, poate f i pasio-

nant pentru cei care-I gusta: avem de-a face aici cu reveriile individuale ale unor spirite superioare si putin practice...
*tiintele sint totodatil alcatuite din ansamblul

unor rezultate experimentale si din teorii ale intregului,

ale ansamblului, care in anumite privinte sint tot-

deanna niste ipoteze. Dar aceste ipoteze slut necesare

tiintei, fiindeii, anticipind asupra experientei viitoare
si asupra necunoscutului, tocmai lor li se datoreaz'a
succesele tiintei. Ele sistematizeazli tot ce este cunoscut, in asa fel incit ii proiecteaz lumina lor asupra
necunoscutului. De ce sd nu fie filozofia, in acelqi
fel, o sinlezd generald a luturor eunglintelor
un efort de a-si reprezenta necunoscutul in functie de
cunoscut,

pentru a ajuta la descoperirea lui si a

blagueur !**

mentine spiritul stiintific in adcviirata lui orientare?

Ea s-ar deosebi de stiintii, doar pi intr-o mai mare genera-

litate a ipotezei; teoria filozoficii, in loc sit fie teoria

unui grup de fapte izolate si bine delimitate, ar fi
o teorie a ansamblului de fapte pe care ni le oferd natura,

ar fi sistemul naturii, asa cum se spunea in secolul al

XVIII-lea, sau, cel putin, o contributie direct& la o
teorie de acest gen.
W. Junes, definind pragmatism!. insistil a,upra ideii eit
aeesta este un sistem care Intoaree spatele explicatiitor apriorice,
dialectirii metafititii, pentru a se udresa totdeauna fapteior
experientei.
tarsor.

Nola trad.

nMilflet !

W.

James

despre
pragmatism

494

V.

I. LENIN

Punctul de vedere filozofic nu se opune punctului

birn, bam! de vedere stiintific; ele se juxtapun. Chiar atunci cind

un savant face toate eforturile pentru a atinge pozitivitatea, el este filozof, crici pozitivitatea este ea insiisi
o f ilozofie...

tiinta, nu trebuie sa se deosebeasca de filozofie

nici prin obiect (el este unul i acelasi: sli dea socoteald

(le experientd), nici prin metodd (ea trebuie sd fie

aceeasi, caci disciplina tiintifich Este prin Insiii

definitia ei singura disciplina prin care poate fi satisfficatit ratiunea noastrii). Nu, intre ele nu este decit
o diferentd de puncte de vedere, si ceea ce deosebeste
singurul lucru care trebuie sa, deosebeasca

punctul

de vedere stiintific de cel filozofic este ca ultimuleste

malt mai general si se prezintd intotdeauna oarecum
uf !

ca o aven turd...

[364-369] Istoria ne arat c, atunci cind stiinta

se deprirteazd prea malt de preocuparile omencti

apilrare con-

tra materialismului

cele mai generale, care alcittuiesc esenta majoritatii

problemelor filozof ice, cind, de nevoie sau din exces
de pradentd, lash altor speculatii sau credintelor traditionale grija de a rdspunde la aceste preocupdri, ea
lincezeste sau decade. E nevoie deci, i e neaparatd
nevoie, ca cuceririle stiintei si ale spiritului stiintific
sd fie apdrate, la rigoare contra lor insesi, de infu-

murare excesivd sau de aventurd cind Ii depdsesc

care se maniatributiile. Caci indritzneala excesivd.
festa, bundoard, in unele generaliziri materialiste
la mintile sndtoase si drepte nu este mai putin
periculoasd pentru stiinta decit timiditatea i sfiala
ei la oamenii simpli. Prin urmare, una dintre sarcinile
esentiale ale filozofiei coast& in a mentine atmosfera
generald care e neccsard pentru dezvoltarea 11110101,
pentru mentinerea normald i rdspindirea spiritului

stiintif
Dar, se intelege, filozofia nu va putea sa-si indeplineascd dabla
misiune cdreia ni se pare destinatil si anume de a coordona eforturile savantilor si a servi la descoperiri prin ipoteze inspiratoare, pe de
o parte, iar pe de altd parte de a crea atmosfera necesard pentru progresul stiintei decit in cazul cind va Cada sd, fie numai o sintezd
organizatoare a stiintelor, vazute i concepute asa cum le vild si le con-

cep savantii, intr-un cuvint o sintezd fricut intr-un spirit exclusiv

stiintif ie.
E placut insd, sji vezi, intr-o mai mica mdsurd, fircste, in pragmatism,
dar intr-o masurd totu0 Inca destul de mare, CI actualele cdutdri filozo-

0I3S. PE MARG. CARTII LUI ABEL REY FILOZOFIA MODERNA

495

fice, rupind in mod hotarit cu ratacirile metafizice ale perioadei precedente, slat foarte conitiincios informate despre lucrarile tiintifice,
cant& sa se pun& de acord cu ele i se inspira din ele.
E incontestabil crt in zilele noastre se formeaza un foarte viu i foarte
net sentiment tiintific, care la unii se dezvolta paralel cu sentimentul
religios sau moral i oarecum pe alt plan, unde ciocnirea este imposibila,
iar la altii a inlocuit acest sentiment religios i servelte la deplina satisfacere a nevoilor lor. Acestora, dup5, o minunata expresie a lui Renan,
Oiinta le-a oferit un simbol i o lege. Ei au adoptat o atitudine cu adevarat

pozitivii, care pastreaza, din vechiul rationalism credinta lui nezdrunci-

nata in ratiunea umana, insuindu-i totodata din triumful incontes-/\

tabil al metodei experimentale rezultatul incontestabil c ratiunea nu
este decit efortul neintrerupt al spiritului de a se adapta la experienta
i de a o cunoate tot mai profund, intrepittrunderea realitatii obiective

i a gindirii subiective.
Cred ca viitorul filozofiei se afla de aceasta parte, fiinda de aceasta
parte e adevarul. Ca in toate profetiile, avem i aici de-a face numai cu
un act de credinta. Viitorul ne va spune dad, el este justificat sau nu.
intrucit este un act de credinta, consider legitime toate celelalte
acte de credinta, cu conditia ca aceia care le fac sit procedeze la fel fat&
de mine. Consider chiar c e o fericire ca un curent de idei sil gaseasca
in fata lui un curent de idei opuse; el se rafineaza, se dezvolta, se corec-

teaza i se precizeaza datorita criticii adversarilor

Pozitia filozofica care a fost schitata in cursul
!!
acestor scurte studii ar putea fi iiumit pozitivism pozitivism, experationalist, pozitivism absolut sau scientism. Pentru rimentalism , rea-

a evita orice echivoc, ar fi poate mai bine s-0

numim experimentalism, ceea ce ar indica totodata i faptul ca ea se bazeaza in intregime pe

experienta,
dar, in opozitie cu vechiul empirism,
pe o experienta controlata, care este rodul experimentftrii tiintifice
i faptul ca ea refuza, in

realismul ei absolut i in monismul ei experimental,

sa depaeasca limitele experientei.
Experienta este, in primul rind i in mod nemij-

locit, totalitatea senzatiilor noastre, ceea ce noi

numirn fenomene. Dar ea incepe cu analiza ei
insai de indati ce i se apnea atentia, reflectia,
pentru cit aceastii totalitate de senzatii nu este
decit o viziune grosolana 1 foarte superficiala a
suma.

Nola trod.

hsm =pozitivism
absolut sau
rationalist"

experienta =
E* senzatiilor

496

V.

I. LENIN

datului. Aproape imediat, in ea i sub ea sint iden-

tificate uncle dintre relatiile care sint continute

in ea i care constituie esenta ei adevarata. tiinta
se straduiete sft fac treptat aceasta analiza, care

patrunde tot mai adinc in natura datului. Du&

vrem sit ne reprezentam datul nemijlocit ca un
v.
punct, atunci, pentru a avea o imagine a datului
(+use en soi"?real, trebuie sft ne inchipuim eft acest punct este
.*".numai proiectia

unei drepte care continua in urma

lui. Aceasta dreapta poate fi clivizatit In citeva

segmente, dintre care fiecare va cuprinde, f
ca intre ele sa f ie bariere de netrecut, familii
de relatii de care depinde datul nemijlocit. Fiecare

dintre aceste familii va fi format& in virtutea

unei definitii care se va baza pe afinitatile naturale

prin care aceste relatii sint unite intre ele. Acestea

vor fi relatii de numar i de situatie, relatii mecanice, fizice etc. i, in sfirit, relatii psihologice,
definite prin dependenta lor de organismul la care
se refer& datul. Cite grupuri asemanatoare de relatii,

atitea tiinte particulare.

Filozofia, dimpotriva, incearca sil-i reprezinte
o dreapta in toata lungimea ei iin toata continuitatea ci. Dar finis, in ansamblul ei, ca i punctul cu
ajutorul caruia ea se proiecteaza, datul nemijlocit,
ea i relatiile care vin sa-1 completeze pe masura
ce este analizat, au acelai caracter.
Acestea sint date ale experientei. Si totalitatea lor formeag una i
aceeai experienta : experienta omeneasca. Constitutianoastripsihologica
i nu natura lucrurilor este aceea care face distinctie intre fume i per-

ceptie, intre univers i tiinta ; i aceasta distinctie este temporara i

Intimplatoare.

Experienta, prin urmare, n-are nevoie decit sa, fie explicata. A o

explica inseamna a expune pur i simphi relatiile pe care ea le contine
i pe care le aduce de la sine la cunotintanoastra, daca tim sareceptam
invatamintele ei. Iar tiinta incepe sit se ocupe de ele. Dar, fiind intreaga
realitate, experienta n-are nevoie de justificare: ea exista.

Sfirit.
Worn in eine*?

Nola kW.

OBS. PE MARG. CARTII LUI ABEL REY FILOZOFIA MODERNA" 497

CUPRINS

6. Ideile matematicianului Poincar. Poincar .

Pag. 6-7; 28-9 = dou. linii

33 = adevar = ? pentru pragmatism si 3 5

49 = valoarea obiectira a stiintei = centru
Matematica

i pragmatisruul 62

80: pragmatistii au tras de partea lor pe Poincar;

la fel si Mach 90
Rey = agnostic pur 94 (93)
98: Mach + obiectivitate = Rey?!
100: Notiuni = copii ale realului
Obiectivitate 105
113: materialismul vulgar*
tsenandrile au As! Tactile in 1909

Pubrcai pentru prima oath' in 1933,

in carted "Caiele filozofiee"

Se

lipdregle dupd text& original

de V.I. Lenin po marginea unui anunt de publ icito te anentl a carton lui A. Re,
- oozeSerie
ouprindea olist de oirtile de ourind apirute.
Nola red.

498

A. DEBORIN. #IVIATERIALISMUL DIALECTIC P217

41] Ca conceptie despre lume, materia-

[39

inexact

isnuil dialectic dal un raspuns

evident nu absolut Ia problema structurii materiei, a lumii;

el servete drept bail. celei mai stralucite teorii

istorice: pe terenul materialismului dialectic, politica i morala devin, intr-un anumit sens, tiinte
exacte. Materialismul dialectic firelte just in-

n-are rost
folosesti cuvin- teles

tele altora",

educe peste tot suflul proaspat al eriticismiditi teoretic-gnoseologic, fiind totodatd s(rain de
orice dogmatism.

In articolul de fall am vrea s atragem atentia cititorului numai

asupra laturii teeretice-gnoscologice I a materialismului dialectic, care
in cazul de hip., ca metoda, ca principiu calauzitor al cereetarii, nu da
solutii absolute, ci ajuta in primul rind la o punere just& a problemelor.

1) Ca teorie a cunoaterii, materialismul dialectic se divide in cloud

2 parti: partea formala, sau logica, i cea reala, sau materiala.
Pentru o cunoatere primitiva, trdirea este identica cu obiectul
trairii, fenomenul cu existenta, cu lucrul in sine. Lumea trairilor
9,5W interioare constituie, pentru omul primitiv 1, i lumea lucrurilor. El
nu face deosebire intre luinea interioara i cea exterioara. Pe o anuI

mita treapta de dezvoltare a culturii, aceasta forma primitiva a cunoaterii intra in contradictie cu nazuinta omului social de a stapini fortele
naturii, cu treapta nona, superioara a culturii. 0 data cu cre,Iterea trebuintelor omenciti, en sporirea i cu acumularea materialulni I de experienta I, cu intetirea ciocnirilor dintre perceptii i lumea exterioara,
iese tot mai mult la iveala contrastul dintre perceptii i lucruri, dintre
lumea trairilor interioare i aceea a lucrurilor. Toemai atunci se manifesta din plin necesitatea unor noi forme ale cunoa5terii. ...Ne intereseaza pur i simplu procesul logic care in filozofia modern& a dus la
? materialism] dialectic.
Psihologismul lui Hume, Berkeley etc.
I

OBSERVATII PE MARGINEA ARTICOLULUI LUI A. DEBORIN

499

opereazi mai cu seamd psihic cu lumea sensibild. Imaginile senzoriale sint obiecte ale cunoasterii. Rezultatul la care a dus dezvoltarea
I empirismului englez glasuieste : Esse = percipi, adic exist& ceea ce
este dat in perceptie, qi tot ceea ce este dat in perceptie are o existent&
obiectivre, existd...

Kant a inteles c o cunoastere cu adevdrat stiintificd este posibild,

numai cu ajutorul ointuitiej matematice*. Inluiia senzorialii nu implied
conditiile neccsare pentru o cunoastere general-obligatorie. Imaginile

senzoriale nu sint in stare sd cuprindi totalitatea fenomenelor care

urmeazd si fie cunoscute. Si Kant efectueazd trecerea de la psihologism ?

la transcendentalism._

[43] Filozofia hegeliand reprezintd ultima verigi care incheie

acest lant. Am vizut cd la Hume, Kant, Fichte subiectul a fost

pus deasupra obiectului, care a fost declarat ca fiind ceva inseparabil de subject...
[48 58] Categoriile,atlicdnotiunile universale pure, ca timpul,
Vspatiul, cauzalitatea, sint, din punctul de vedere al materialismului dialectic, pe de o parte determindri logice, iar pe de altd,
parte forme reale ale lucrurilor...
Caracterul mirginit al transandentalismului consti in faptul
cii el nu-si extinde drepturile asupra sferei reale a lucrurilor si
considerd categoriile numai ca niste forme subjective, ba Inca
si apriorice, ale cunoasterii. In cc privete fenomenele, el le

sesizeazd prin formele de categorii, adicd prin forme logice

universale, care dau posibilitatea si se formuleze legi strict
matematice ale naturii, si li se dea un caracter universal. Dar
transcendentalismul, ca i fenornenalismul senzualist, are de-a

ia te

face numai cu fenomene. Pentru ele, existenta, lucrurile in uia!

sine sint inaccesibile...
Materialismul dialectic ajunge la ecertitudinea* i universalitatea
cunoasterii prin aceea cd declard formele drept eintui fii* universale,
obiectiv-reale. Pe aceasta se bazeazd posibilitatea cunoasterii matemalice sau, dacd, vreti, geometrice, adici exacte, a realitiltii. Spatiul
(geometric si timpul plus sint intuitii universal-reale si constituie
o premisd a cunoasterii (matematice a lumii sensibile...
Dar in acelasi timp constiinta dialecticd di dovadi de capacitatea
de a se ridica pina la (intuireas naturii ca un tot intreg*, pita la intu irea necesitlitii, a conditiondrii interne a rinduirii universale a naturit...
Omul eunoaste in masura in care actioncaza i in care este el insusi

sups fnriuririi luinij erierioare. Materialimul dialectic ne invata eft

omul este impins spre reflectie iii primul rind de senzatiile pe care le
incearci in procesul actiunii sale asupra lumii inconjuratoare.. Pornind
de la considerentul ca poti domina natura numai supuuindu-te ei,

600

V.

I. LENIN

materialismul dialectic ne cere sil punem activitatea noastra in concordanta cu legile universale ale naturii, cu ordinea necesara a lucrurilor,
cu legile universale de dezvoltare a lumii...
Parmenide a vazut astfel adevarata esenta a lucrurilor (unul")
in ceea ce poate fi cunoscut de gindire sau de ragune i se afli
in spatele fenomenelor trecatoare i schimbatoare. Prin aceasta
uf ! el a rupt perceptiile senzoriale de baza lor, lurnea fenornenala
de cea metafenomenala...
Data, pentru rationalitii metal izicieni adevarata realitate este data
In notiune, pentru I senzualiti I, dimpotriva, este real ceea ce cste dat
in perceptia senzoriali situ in intuire. Ceea ce se afla in afara simturilor

este inaccesibil cunoasterii. Obiectul cunoas,terii 11 constituie fenomenele,

care se ridica la rangul de realitate absoluta. Continutul cunoaterii

empirice este instabil i efcmer. Substratul real al insuirilor este respins

de I fenomenalism. I Este data varietatea, este data pluritatea fenome-

nelor, insa lipsete unitatea substantialii...

Kant a reujit sa imbine teoria fenomenalismului cu privire la incognoscibilitatea lucrurilor in sine cu teoria rationalitilor metafizicieni
cu privire la o existenN absolut-reala, aceea a olucrurilor in sine*.
Materialitii francezi, cu Holbach in frunte, opuneau
natura, ca esenta metafizicii a lucrurilor, inswirilor ei.
Aceasta, opunere inseamna, intr-un anumit sens, un

minciuni!

dualism cum este cel dintre (ilucrul in sine* i denomene*

la Kant...
Am fi ins& nedrepti fata de materialismul francez
daca I-am identifica cu kantianismul. Materialismul
stingaci
piria. la nec secolului al XVIH-lea admite totusi o eognosribilitate

plus ultra!* relativd chiar a esentei lucrurilor...

Materialismul francez, dei pornete i el de la punc-

tul de vedere cit materia actioneaza asupra simturilor

noastre exterioare, recunoate totusi c unele insufiri

Terci

\/ \/
*

ale lucrurilor in sine sint cognoseibile. Dar materialismul

francez nu este de ajuns de consecvent din moment ce
ne invata en sint cognoscibile numai uncle insulin ale
lucrurilor, in timp ce insai esenta* sau onatura* lor
ne este ascunsit i incomplet cognoseibila...
Aceasta opozitie intre lnsu.i rile unui lucru i (natura*

Ior este luata de Kant de la agnostici, de la fenomenalilti-senzualiti (direct de la Hume)...

In opoz4ie cu fenomenalismul i senzualismul, materialismul considera ca impresiilc pe care le capatiim

ping la limita extremi.

Nota frad.

onsmATII PE MARGINEA ARTICOLULUI LUI A. DEBOR/N

de la lucrurile in sine au o insemnatate obiectivd. In

timp ce fenomenalismul (si kantianismul) nu vede nici
un fel de pun( te de contact intro insusirile lucrurilor si
onaturau lor, adica lumen exterioara, rnaterialistii
francezi subliniaza deja in mod precis cst lucrurile in
sine, cel putin in parte, sint cognoscibile tormai pe baza
impresiilor pe care le produc asupra noaitra, ca insusirile lucrunlor sint, intr-o anumita masura, obiectiv-

501

/,s

reale...

[60-62] Materialismul dialectic pune la baza existentei substanta materiala, substratul real. Materialismul dialectic a privit lumea oca un proces, ca o sub-

stanta care se afla intr-o continua dezvoltare a (Engels).

Fiintarea imuabila si absoluta a metafizicienilor se
transforma intr-o fiinfare schimbdtoare. Realitatea
substanliald este considerald ca fiind variabild, iar schimbarile i miscarile ea niste forme reale ale existentei.
Materialismul dialectic invinge dualismul ofiintare
si <menhir-10,re a, opozitia metafizica-absoluta dintre
rimanent a i transcendent*, dintre insusirile unui lucru
si lucrul lamp. Pe baza materialismului dialectic se
creeaza posibilitatea de a lega in mod stiintific lucrul in
sine cu fenomenele, imanentul cu transcendental si de a
birui incognoscibilitatea lucrurilor in sine, pe de o parte,
pi subiectivismula calitatilor, pe de alta parte, deoarece
onatura lucrului, cum pe buna dreptate observi Plehanow, se manifesta tocmai in insusirile lui. Tocmai pe
baza impresiilor primite de la lucrurile in sine avem noi
posibilitatea sit ne pronuntam asupra insusirilor lucrurilor In sine, asupra existentei obiectiv-reale...
dmanentul a capata un caracter obiectiv-real;
transcendental*, care se ail& dincolo de fenomene,
in sf era oincognoscibilului a, se transferral, dintr-o esenta Adevitruri reale
misterioasa inaccesibila simturilor noastre, intr-un
continut oimanent al constiintei noastre, intr-un obiect exprimate intral perceptiei senzoriale. oImanentul s devine otrans- un limbaj al
cendent* in masura in care capata o semnificakie dracului de

x N.B.

obiectiv-reald, in masura in care da posibilitatea de a bombastic si

N.B. aprecia insusirile lucrurilor dupii impresiile pe care le de abstrus;'.
produc; otranscendentula devine oimanent a in masura De ce n-a scris
in care se afla situat in sfera cognoseibilului, desi dincolo Engels Intr-o
de subject. /n acelasi sens se pronunta i Beltov.
ePotrivit acestei teorii spune el natura este, mai limba atit de

intii de toate, un ansamblu de fenomene. Dar intim*

obsour.

Nola trod.

Ossareasa?

V.

502

I. LENIN

lucrurile in sine constituie o conditie neeesarii, a fenomenelor, adic. intrucit fenomenele sint provocate de
act'iunea pe care o exercita, obiectul asupra subiectului,
sintem nevoiti s recunoaltem cii legile naturii au nu
numai o insemnatate subiectird, ci i una obiectivd, cu
alto cuvinte CE raporturile dintre idei in subiect corespund,

atunci cind omul nu greete, raporturilor dintre lucrurile din afara lui*. Ala se rezolvri, in singurul mod just
i tiinific, problema corelatiei fenomenelor i a lucru-

rilor in sine, aceasta problemi atit de importanta a

cunoaterii, cu care i-au biitut atita capul Kant, meta-

fizicienii i fenomenalitii...

N.B.

[62] rnitatea dintre existenta i nonexistentrt o constituie

devenirea, ne invatrt dialectica. Tradusg. in limbajul materialist concret, aceasta tea, are sensul ca, la baza a tot ce existE
stri substanfa, materia, care se aflrt intr-un proces de continua
dezvoltare...

[64-65] Corpul, prin urmare, nu este doar efectul perceptibilitatii lui, cum cred Ilifenomenaliltiiiisenzualiltii,II! ei exista

absolut independent de perceptiile noastre, exista opentru

sine*, ca esubiect e. Dar daert corpul exist& independent de
perceptiile noastre, in schimb acestea depind intim totul de
corpul care actioneazil asupra noastra. Fara el nu exista perceptii, nu exista, reprezentari, notiuni sau idei. Gindirea
noastra este determinatE de existentii, adia de impresiile
re care le produce asupra noastra lumea exterioara. Asta face
N.B. Ca i ideile i notiunile noastre sit aibE o insemnritate

Corpul care actioneaza asupra simturilor noastre este considerat

drept cauth a acliunii produse de el, adicil a perceptiei. Fenomenaliltii
contestii ins4i posibilitatea unui asemenea mod de a pune problema.
Irnanentiil cred crt lumea exterioara este inaccesibila nu numai perceptiei, dar i gindirii, dad, o astfel de lume existh...
[67] Trebuie sit admitem, de asemenea, cii perceptiile noastre,
ca rezultat al aetiunii celor doi factori lumea exterioara i

*sensibilitateas noastri , nu sint identice niei prin confinut

N.B. eu obiectele lumii exterioare, care nu ne este accesibiliil direct, I
(?
r-)** intuitiv 1...
*N. Beltov. sCritica critioilor nostri , p. 199.
Sewn care arata ca ar trebui inversate euvintele *direct, intuitivc

1Voici red.

OBSERVATII PE MARGINEA ARTICOLULUI LUI A. DEBORIN 603

[69 75] Din punctul de vedere al materialismului dialectic, lucrul

in sine il constituie obiectul, rip, cum exista el in sine, pentru sine.
Tocmai in acest sens defineite Plehanov materia ca totalitatea lucrurilor in sine, intrucit aceste lucruri constituie izvorul senzatiilor noastre**. Acest lucru in sine sau aceasta materie nu este o notiune abstracta, care se aim in dosul insuirilor concrete ale lucrurilor, ci o
noliune concretd#. Existenta materiei nu se separa de esenta ei sau,
invers, esenta ei nu se separa de existenta ei...
Tin obiect lipsit de orice calitati sail insusiri nici nu poate fi gindit
de catre noi, nu poate exista, nu are nici o existenta. Lumea exterioara
este Illconstruita II de noi din perceptiile noastre, pe baza impresiilor ??
pe care le provoacii in noi lumea exterioara, obiectele in sine... Intro
lumea exterioara si cea interioara, exista o oarecare deosebire, dar in
acelasi timp i o oarecare aseminare, aa incit ajungem la cunoaterea

hunii exterioare pe baza impresiilor, dar tocmai a impresiilor produse

de obiectele lumii exterioare. Pe baza impresiilor capatate prin actiunea
exercitata asupra noastra de un obiect, noi ii atribuim acestui obiect
anumite insuliri. Impresia este rezultanta a doi factori i, ca atare, este
inevitabil conditionata de natura acestor doi factori i contine in ea
ceva care constituie natura ambilor factori, ceva care le este comun...
Nurnai pe baza materialismului dialectic, care recunonte lumea exterioara, se poate construi o teorie pur
1tiintifica, a cunoalterii. Cine respinge existenta lumii
exterioare respinge si canza senzatiilor noastre i ajunge

la idealism. Dar lumea exterioara constituie si nit

ilprincipiull al legitatii. *i dad, vedem in perceptiile Un termen
noastre o anumita legatura regulata intre ele, aceasta nepotrivit
se explica numai prin faptul ca cauza senzatiilor noastre,
adica lumea exterioara, constituie baza acestei legaturi

si absurd!

legice...

Fara posibilitatea de a prevedea nu exista posibilitatea de a ajunge

la cunoaltere tiintifica a fenomenelor naturii i ale vietii omenelti.
...Dar obiectele lumii exterioare se afla intr-un raport de cauzalitate
nu numai fata de noi, ci i intre ele, cu alte cuvinte intre insei obiectele
lnmii exterioare exist& o anumita interactiune; cunoaterea conditiilor
* *Das Bild dieses Seins auBer dem Denken ist die :Valerie. das Substrat der Realitat

Fenerbaeb. *Werke*,

N. 4. S. ZSP.

604

V.

I. LENIN

acestei interactinni ne dd, iariii, posibilitatea de a prevedea si de a

prezice nu numai actinnea obiectelor asupra noastra, dar i raporturile
si actiunile lor obiective, independente de noi, adica insusirile obiective
ale luerurilor...
Materialismul dialectic in nici tun caz nu rezolva

problema structurii materiei in sensul recunoasterii

neaparate a teoriei atomiste sau corpusculare ori a
vreunei a treia ipoteze. Si, claca noile teorii asupra

Aha!
Plehanov
nu spune
nimic
despre acest

structurii atomilor vor triumfa, materialismul dialectic

nu numai ca nu va suferi o infringere, ci, dimpotriva,
va ciipata cea mai stralueita confirmare. In ce consta,

de f apt, esenta noului curent in domeniul stiintelor

.......
naturii?
On primul rind, in faptul ca atomul, pc care
......
fizicienii si-1 imaginau ca fiind imuabil i cel mai
simplu, adica un scorp* elementar i indivizibil, se
nou curent", dovedeste a fi alciltuit din unitati sau particule
nu-1 cunocqte. mai elementare. Se presupune di in electroni avem
Deb orin II ultimele elemente ale existentei. Dar afirma oare
prezintA
materialismul dialectic ca atomul este limita absoluta
confuz.
a existentei?...
Just !
Ar fi o greseala sa credem, asa cum fac machistii
nostri, ca o data, cu admiterea teoriei electronice dispare materia ea realitate, iar o data cu ea si materialismul dialectic, care considerl materia drept singura
termen! realitate si singurul IJinstrumentI potrivit pentru sistematizarea experientei... Toti atomii sint oare alcatuiti din eleetroni? Aceasta problem& nu este inca
rezolvata, ea este doar o ipoteza, care poate sa nu se
confirme. Dar, pe linga aceasta, teoria electronica
inlitura ea oare atomul? Ea cant& doar sa dovedeasca
ea atomul este relativ stabil, indivizibil i imuabil...
.

Stupid

Dar atomul, ca snbstrat real, nu este eliminat de

teoria electronica...
Si acum sa tragem concluziile. Sub raport formal, materialismul
dialectic, dup.& cum am vazut, face cu putinta o cunoastere obligaIItorie i obiectiva datorita faptului cit formele existentei sint, din punctul

lui de vedere, si forme ale gindirii, cit fiecarei schimbari intervenite in

lumea obiectiva ii corespunde o schimbare in sfera perceptiilor. In ceca

OBSERVATII PE MARGINEA ARTICOLULUI LUI A. DEBORIN 605

ce priveste Ina momentul material, materialismul dialectic porneste

de la recunoasterea lucrurilor In sine sau a lumii exterioare ofi a materiei. oLuerurile in sines sint cognoscibile. Incontestabilul i absolutul
sint respinse de materialismul dialectic. In natura totul se afla intr-un
proces de schimbare i miscare, la baza carora stau anumite combinari
ale materiei. 0 oforma a existentei, potrivit dialecticii, trece in alta
prin salturi. Teoriile madame ale f izicii nu numai ciij nu infirma, dar,
dimpotriva, confirma intru total justetea materialismnlui dialectic.
leisemndrite an jost Rade

nu mai de mem de 1909

Publicale parfial in 1930,

in ^alegeri din Lenin., vol. XII
Publieale pentru prima oard

in intregime in 1958, in
V.I. Lenin, Opae, ed. a 4-a, vol. 38

34

Se publial dupd originai

606

G.V. PLEHANOV. N.G. CERNISEVSKI*218

EDIT. SIPOVNIK". PETERSBURG, 1910

INTRODUCERE

N.B..

[62 53] Astrizi e destul de bine cunoscut raportul

dintre fortele noastre sociale in epoca desfiintarii

iobagiei. De aceea nu vom vorbi de el decit in treacat,
si anume in masura in care e nevoie pentru a pune in
lumina. rolul pe care si 1-au asumat in aceasta privinta

publicitii nostri inaintati, in fruntea carora se afla

pe atunci N.G. Cernisevski. Azi e indeobste cunoscut
Ca acesti .publicisti au aparat cu inflacarare interesele
taranimii. Autorul nostru a scris o sumedenie de articole in care apara ideea eliberarii trtranilor impreuna
cu pamintul i sustinea ci. rascumpararea pliminturilor care urmeaza. sa fie impartite in loturi taranilor
nu poate sit constituie in nici un caz o greutate pentru
guvern. El a demonstrat aceasta tezli atit prin considerente generale de ordin teoretic, cit i prin cele mai
amrtnuntite calcule exemplificative... Dad, la elibe-

rarea trtranilor guvernul nostru nu a uitat nici un

moment avantajele ei pentru vistieria statului, el s-a
gindit foarte putin la interesele taranilor. La efectuarea operatiei de rascumparare s-a tinut seama numai

numai de interesele fiscului si ale mosierilor...

Sotial-demo-

krat" nr. 1,
p. 152 2"

[57-59] Dar nu numai in problemele economice

a trebuit Cernisevski sa dud, o polemic. Inverpinata. In afar. de aceasta, adversarii lui nu erau
numai economistii liberali. Cu cit cercul revistei

eSovremenniko devenea mai influent in literatura

rusa, cu atit se inteteau atacurile pornite din cele

* Ineemarile subliniate eu linii oblice au fest ileute de V.I. Lenin in coltul de sus al

paginii. Do aceea, in caz ci, aici si in alto locuri, nu se poate determina in mod exact la care
pasaj se cetera asemonea insemniri. se reproduce lutregul text al paginii rqpective. Nolp

rri.

ossEavATII P MARGINEA CARTII LtJI G. V. 131.6.1ANCW

mai diferite parti impotriva acestui cerc, in gene-

N.B.

ral, 5i impotriva autorului nostru, in special.

Colaboratorii lui (Sovremennik* erau priviti ca

ni5te oameni periculo5i, gata sii. darime toate faimoasele otemeliio. Unii dintre ((prietenii lui Be linskis, care la inceput tot mai credeau ca pot merge
alaturi de Cern15evski 5i de tovara5ii lui de idei,
s-au indepartat de Sovremennik s, considerindu-1
organ al enihililtilor n, 5i an inceput sa faca multi
zarva, sustinind c Belinski n-ar fi aprobat niciodata orientarea pe care a adoptat-o revista. A5a
a procedat 5i I.S. Turghenev*. Pina i Herzen a
rniriit la epaiaten in oKolokols-ul sau... In general,
se vede din toate acestea ea Herzen a fost indus in
eroare de prietenii sai liberali de felul lui Kaye lin.
Paiatele o

sau <ignaIiftii s,

cum li

60t

Ping aici
Sotial-Demo-

krat" nr. 1,
p. 152

N.B.

se zicea

In Rusia nu rideau de demascari, ci de oamenii

naivi care nu puteau 5i nu voiau sa mearga mai
departe de demasedrile nevinovate, uitind de morala
fabulei lui Krilov Motanul 5i bueataruls**.

Lui Herzen i-a fost dat foarte curind sa vada

singur eit de pro5ti, in sensul politic, erau prietenii

sai liberali care erau preocupati de relatiile luicu

Cerni5evski. Cind a trebuit sa rupa relatiile cu

K.D. Kavelin, el 5i-a spus, poate, ca svenino5iis

aveau intrucitva dreptate***.

De altfel, majoritatea articolelor din aSvistok
care provocau o deosebita nemultumire in rindurile
bineerescutilor liberali, nu-i apartineau lui Cerni5evski. El colabora destul de neregulat la aceasta

N.B.

revista, deoarece era impovarat de alte indelet-

niciri.
[61-66] Intre timp, starea de spirit a inceput sa. se imbunatiteach, eel putin intr-o anumita parte din osocietateas rusii. Se
framinta tineretul studios, apareau organizatdi revolutionare
secrete, careli tipareau proclamatiile i programele lor 5i se
a5teptau la o apropiata rascoala a taranimii. Stim acum c Cerni5evski admitea intro totul posibilitatea venirii pentru Rusia a
*Cerntlevski povesteste undeva ol pc el Turghenev tot il mai putea suporta intr-o oarecare
znAsurii, In echimb Mod nu-1 putea auleri de loo pe Dobroliubov. D-ta esti un ;Jame simplu,
pe end Dobroliubov e un sarpe cu ochelaris i-a spus el lui CernIgevski. (Vezi scrisoarea

eitati de mine: sin semn de reeunostinlas. Opera, vol. IX, P. 103.)

** In 1 egiturfi cu articolul sVery dangerous. ti cu urtnfirilelui mai mult eau mai putin
problematice, vezi Atm altele, carrea d-lui Vetrinski: lierzens. Petersburg, 1908, p. 354.
*** Istoricul acestei rupturi poste fi urmarit dupii scrisorils lui K. Dm. Kavelin gi Iv. S.
Turghenev nitre Al. Iv. lierzen, editate de M. Dragomanov la Geneva In 1892.

34*

v.

608

t. LENIN

unor evremuri serioase i vom vedea apoi cit de puternici

N.B. infhientl a avut asupra activitatii lui publicisticeimbunatatirea
starii de spirit a socieatii. Dar a avut el vreun fel de relatii cu
societiltile secrete? La aceasti intrebare nu putem da deocamdata
un raspuns sigur 1 cine tie dac& vom dispune vreodat& de date
pentru rezolvarea acestei probleme.1Dupa prirerea d-lui M. Lemke,

care a studiat in mod temeinic procesul lui N.G. Cernievski,

se poate presupune (subliniat de dinsul) c el este autorul ochemarii catre tftranii iobagis)), de a carei intocmire 1-a 0:sit
vinovat tribunalul. D-1 M. Lemke ii sprijina presupunerea sa
cu unele referiri la limba i la continutul acestei proclamatii.
Considerfun c& aceste indicatii nu sint lipsite de temei.Ne grftbim
insa sa repetAm, impreun& cu d-1 Lemke, 6, etoate acestea sint

nite ipoteze mai mult sau mai putin probabile i nimic mai
mults*. Destul de intemeiati ni se pare i parerea d-sale ca

aparitia cunoscutei foi volante eVelikorus se datorete, in parte,

lui Cernievski. In sprijinul presupunerii sale, d-1 Lemke citeaz&

cele relatate de d-1 Stahevici... Sintem intru totul de acord cu

N.B. d-1 Stahevici: prinlimba i continutul sau, eVelikoruss amintelte,
intr-adevir, foarte mult de articolele publicistice ale lui Cernievski...

SotialDemokrat"
nr. 1, p. 157.

Se tie c slavofilii priveau cu ochi foarte buni

lupta rutenilor din Galitia impotriva polonezilor.
Cernilevski a avut intotdeauna simpatii pentru

ucraineni. El a calificat drept o mare greealii

atitudinea negativ& a lui I3elinski fat& de literatura

ucraineana, care era abia la inceputurile ei. In

numarul din ianuarie 1861 al revistei eSovremennike, el a publicat un articol, scris cu multcldur, cu prilejul aparitiei organului ucrainean
tOsnovae. Dar el nu putea sul aprobe intru totul
lupta pe care o duceau rutenii din Galitia impotriva
polonezilor. El nu vedea cu ochi buni, in primul
rind, faptul ci ei cautau sprijin la guvernul de la
Viena. Nu vedea cu ochi buni nici rolul influent
pe care-I avea clerul in micarea rutenilor din
scria el trebuie
Galitia. De treburile lurneti
sa se ingrijeascd laicii*. In sfirit, nu-i convenea
nici procedeul de a pune dintr-un punct de vedere
exclusiv national o problem& care, dupl
parerea lui, avea mai presus de toate un caracter
economi c. In articolul sulu e0 tactic& nationala greitfts ( eSovremennik s din iulie 1861),
indreptat impotriva revistei eSlovo din Lvov,
Cernievski a atacat cu vehement& nationalismul
excesiv al acestui organ. eSe prea poate scrie
M.K. Lemke. 4Prooesul lui N.G. Cerntlevekio. Moe, 1906, nr. 4, p. 179.

OBSERVATII PE MARGINEA CARPI LUI G. V. PLEHANOV

cii, daca ar fi analizat cu toata atentia relatiile

vii, aceasta publicatie.ar H vazut ca chestiunea in
discutie are la baza cu totul altceva decit problema
nationala, i anume problema soeiala. Ar fi vazut,
poate, atit de o parte cit si de cealalta i pe ruteni,
si pe polonezi, oameni de nationalitate diferita,
dar avind aceeasi situatie sociala. Noi nu credem
ca pe taranul polonez 1-ar supara cu ceva usurarea
servitutilor iii, in genere, a traitdui taranilorrutent:
Nu credcm ca sentimentele proprietarilor funciart
de nationalitate ruteana, fat& de aceasta chestiune
se deosebesc prea mult de acelea ale proprietarilor
funciari polonezi. Dad', nu ne inselam, miezul problemei galitiene ii constituie relatiile dintre
starile sociale si nu cele nationale.
Vrajba dintre nationalitatile care fac parte din
statul austriac trebuie sa-i fi parut lui Cernisevski
cu atit mai lipsita de tact, cu cit pe vremea aceea,
ca si mai inainte, guvernul de la Viena tragea naafi
el

foloase de pe urma ei. <Wadi stai i te gindesti bine,

nici nu ti se pare de mirareca Imperiul austriac exista
de atita vreme scria el in cronicapolitica a aceluiasi
numar din Sovremennik" in care a aprtrut articolul
0 tactica nationala gresita . Si cum sa nu se menOita daca nationalitatile cuprinse in granitele lui clan

dovada de un tact politic atit de minunat?. Germanii, eehii, croatii si, cum am vazut,rutenii din
Austria i se pareau lui Cernisevski deopotrivrt de
nepriceputh. El se temea mai ales ca dipsa de
pricepere de care dadusera dovada slavii In anii
1848-1849 sit nu mearga din nou prea departe.
La inceputul deceniului 1860-1870, Ungaria a
dus o lupta aprigit impotriva centralistilor reactionari de la Viena. Nemultumirea ungurilor a ajuns
pina acolo, incit intr-o vreme te puteai astepta la
o explozie revolutionara in tara lor. In cronicile
sale politice, autorul nostru si-a exprimat nu o
data ternerea eft, in cazul unei miscari revolutionare

in Ungaria, ;lavii din Austria vor fi din nou unelte

docile ale reactiunii. Tactica de atunci a numeroaselor nationalitati slave din Austria nu putea

decit sa faca sit, creasea asemenea temeri, dat Hind

ca slavii din aceasta tara si-au pet mis sit se laude

en rolnl riOnos jneat de ei in evenimentele din

1848-1840. Condarnnind en toat a vehementa

actasta tactica, Cernisevski cauta sa demonstreze

ca lor, dimpotriva, le-ar fi fost mai de folos sa

sprijine pe dnsmanii guvernului de la Viena,

putind astfel si obtina de la ei concesii foarte

509

610

V.

I. LENIN

importante. El a ardtat toate acestea atuncicind

s-a referit la relatiile dintre croati i unguri, si
acelasi lucru 1-a spus
casta, ostil rutenilor

rutenilor. aPartidul de

citim in articolul sat' .0

tactica nationala gresitd
a , este acum gata sd,

faca concesii... Iatit un lucru la care n-ar strica sit

se gindeased aSlovo ; poate cd concesiile pe care
in mod sincer sint gata sa le faca presupusii lor

PInt aici
Sotial-Dernokrat" nr. 1,
p. 158
N.B.

dusmani sint atit de mari, Incit ar satisface pe

deplin pe taranii ruteni; in orice caz insa nu incape

indoiali cii aceste concesii sint cu mult mai mari
si mai importante decit tot ce pot obtine taranii
ruteni de la austrieci a...
In sfirsit, in prima parte a romanului .Prologul este infatisata atitudinea prietenoasd a lui
_.-_._ Volghin fat& de Sokolovski (Sierakowski?). Lui
Volghin ii place devotamentul plin de abnegatie

al lui Sokolovski fata de convingerile sale, lipsa lui

de egoism meschin, stapinirea de sine, insusire

care se imbina cu infldcararea pasionata a adevara-

N.B.

tului agitator. Volghin ii numeste om adev dr a t i crede cit liberalii nostri ar avea multe de
invitat de la el. Toate acestea slat foarte interesante*, dar nici ele nu mimed cit de putind lumina

asupra atiudinii practice a lui Cerniseyski f atd

de problema polonezd.

Cernisevski avea pe atunci vreo 34 de ani.

Era in plind inflorire a fortelor sale intelectuale si

eine stie pind, la ce indltime s-ar fi putut el ridica

idem

Sotial-Demo-

krat" nr. 1,
p. 165-166

in dezvoltarea sal Dar nu mai avea mult de trait

in libertate. Era considerat drept sef al partidului
extremist, drept un propovaduitor extrem de
influent al materialismului i socialismului. Era
socotit drept .capetenie a a tineretului revolutionar

pe el il friceau yinovat de toate izbucnirile si

tulburdrile acestitia. Asa cum se intimpld, intotdeauna in asemenea cazuri, gura lumii exagera,
atribuindu-i intentii pe care nu le-a avut siactiuni
pe care nu le-a intreprins niciodatd. In ( Prologul
prologuluia, Cernisevski descrie el insusi birfelile
liberale, pornite

din simpatie, care eirculau in

Petersburg pe seama pretinselor legiituri ale lui

Volghin (adied ale lui Cernisevski) cu cercul exilatilor rusi de la Londra...
* Volghin aprecia la Sokolovski mai ales chibzuint
lui, care .1i-a glsit eNpresia
In faptul ea, in 1848, In Volinia. el a lost singurul dintre tovara01 sai de idei care nu 1i-a pierdut

capul i , on un oalm desavIrlit, a elntiirit sansele unei insurectii armate, care s-au dovedit a fi aproape egale cu zero.

OBSERVATII PE MARGINEA CARTH LUI G. V. PLEHANOV

611

[71 73] In ce consta secretul succesului neobinuit

de mare inregistrat de Ce-i de fault? *. In ceea ce constrt,

de obicei, secretul succesului unor opere literare: acest

roman dridea un raspuns viu i pe intelesul tuturor la
unele probleme care interesau indeaproape o parte impor-

tant& din publicul cititor. Ideile expuse de Cerniievski

nu erau noi ca atare; el le luase pe de-a-ntregul din literatura vest-europeana. Cu mult inaintea lui, in Franta,
George Sand se ocupase de relatiile de dragoste libere
i mai cu seam& sincere i cinstite dintre barbat
i femeie*. Cerintele de ordin moral in dragoste ale Lucreziei Floriani nu se deosebesc cu nimic de acelea ale Verei
Pavlovna Lopuliova-Kirsanova. Cit despre romanul
Jacques", s-ar putea uor face din el un ir destul de lung
de extrase menite sa arate ca In eCe-i de facut?* shit reproduse aproape in intregime ideile i rationamentele eroului

iubitor de libertate i plin de abnegatie al lui George

Sand**. *i George Sand n-a fost singura care a pledat in
favoarea libertatii raporturilor de acest gen. Asemenea

idei au fost propagate, precum se tie, i de Robert Owen

i Fourier, care au exercitat o influent& hotaritoare asupra
conceptiei despre lume a lui Cernilevski****. i toate aceste

idei au fost intimpinate cu calda simpatie la noi Inc& din

deceniul al 6-lea... Dar, pin& la aparitia romanului Ce-i
* Remare5m In treacilt ca Wahlverwandschaften al lui Goethe repro-

zinta si el un cuvInt de aparare a unor antic! de relatii. i acest luoru este

bine !niche do catro unii istoriografi literari germani, care necuteend
si. defiimeze un scriitor en asemenea autoritate i neavInd totodati ourajul,
In virtutea buneicuo, iinte filistine, sa se declare de acord cu el se limitea* In general, la bliguieli cu totul de neinteles pe tema pretinselor para.
doxuri ale acestui mare german.
** Cernisevski a Insemnat la 26 martie 1853, In jurnalulsfiu, urmiltoarea discutie dintre el si logodniea sa: oCrezi ea te-as putea triple?.
Nu cred i nici nu ma astept la asa oeva, dar rn-am gindit si la o asemenea
ei ce-ai face In acest caz?* I-am povestit continutul
eventualitates.
romanului Jacqueso de George Sand. o$i d-ta te-ai Impatica?,) oNu

credo,
si i-am spus cii voi cauta sa-i procur scrieriile lui George Sand (nu
le-a citit sau, In orice caz, nu-si aminteste ideile autoarei (Opere, vol. X,
partea a 2-a, sect. a 3-a, p. 75 . Considerarn ea nu e de prison sit red5m
mcii un pasaj din discutiile lui CernIsevski cu logodnica sa: e$i lei care
vor fi raporturilo dintre noi mi-a spus ea acum demi zile: vom avea
camere separate si nu vei putea intra la mine fir. si bati la use.; si eu 8
fi vrut si aranjez lucrurile In folul acesta si am reflectat, poate, mai serios
decit ea; ea are In vedere, probabil, numai faptul eft nu vrea s-o plietisese,
dar eu inteleg prin aceasta cii, In genere, mice bkrbat trebuie sit fie eft se
poate de delicat in raporturile conjugale cu sot ia sac (ibid., P. 82 . /II romanul oCe-i do fitout?o, Vera Pavlovna are cu Lopuhov o disoutie aproape

21* a* .
22
23
25

30
35

identica.

*** Aceste cifre, puse de V.I. Lenin, indici rIndurile de la P. 72 a

cirtii lui G.V. Plehanov. Note red.

*** Poate ca nici nu e nevoie si mai amintim de propaganda energici desfisurati de Robert Owen In aceasti directie. Clt despre Fourier,
vom cita aici urmatoarele cuvinte cerise de el, care au un sens deosebit de

profund: les coutumes en amour... ne sont que formes temporaires et

variables, et non pas fond immuable" (Oeuvres completes de Ch. Fourier, t. IV, p. 84).

40
41
42

512

V.

7
N.B.

N.B.

I. LENIN

de facut?*, aceste principii nu erau impartasite decit de

un grup restrins de aoameni alesi*; ele erau cu totul de
neinteles pentru publicul cititor. Nici Herzen nu s-a putut
decide sa le enunte in intregime si cu toata claritatea
in romanul sau oCine-i de vina?*. A. Drujinin, in nuvela
sa *Polenka Saks**, da o solutiel mai precisit acestei
probleme. Dar aceasta e o nuvela prea slabE, iar eroii
ei, care apartin aa-zisei societati inalte a nobilimii si
functionarimii, nu prezentau nici un interes pentru fraznocinti*, care, dupi caderea regimului lui Nicolaie f,

constituiau aripa stinga a publicului cititor.

[75-77] In visele Verei Pavlovna ni se prezinta
un aspect al conceptiilor socialiste ale lui Cernievski, caruia, din pacate, in ultima vremesocialitii rusi nu i-au acordat suficienta atentie. Ceea
ce ne atrage atentia in aceste vise este ca Cernisevski avea deplina constiinta a faptului ca orinduirea socialista nu se poate baza decit pe o larga
aplicare In productie a fortelor tehnice care s-au
dezvoltat in perioada burgheza. In visele Verei
Pavlovna, uriase armate ale muncii organizeazit
productia in comun, trecind din Asia centralit in
Rusia, din taxi cu clima calda in tari cu climE rece.
Toate acestea s-ar fi putut imagina, fireste, i
cu ajutorul lui Fourier, dar chiar din istoria de mai
tirziu a asa-zisului socialism rus reiese ca publi-

cal cititor din Rusia nu stia acest lucru. In felul

N.B.

comp. SotialDemokrat"

nr. 1

cum isi reprezentau revolutionarii nostri societatea

socialista, nu rareori aceasta aparea ca o federatie
de obsti taranesti care-si lucreaz1 ogoarele en
acelasi plug de lemn antediluvian cu care-si scormoneau pamintul din mosi-stramosi. Dar se intelege de la sine ca un aseraenea *socialism* numai
socialism nu se poate numi. Eliberarea proletaria-

tului nu poate fi realizata decit prin eliberarea

omuluidesub oputerea pamintului si

a naturii in general. Iar pentru aceasta eliberare

sint absolut necesare acele armate ale muncii i

acea larga. folosire a fortelor de productie moderne

de care vorbea Cernisevski in visele Verei Pavlovna
si de care noi am uitat cu desavirsire, datorita
inclinatiei noastre spre upractica*.
.8ovremenaik", 1847, ar. 12.

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI G. V. PLEHANOV

613

Cernievski a asistat la nasterea in tara noastra

1de revolu-

a noului tip de aoameni noi,. El a infatisat un

asemenea tip in persoana lui Rahmetov. Autorul
nostru a salutat cu bucurie aparitia acestui tip
non si nu si-a putut refuza placerea de a-i schita
profilul, fie el si nectar. In acelasi timp el a prevazut

tionar" in

Sotial-Dernokrat"

(nr. 1, p. 173)

cu mihnire cite chinuri si suferinte va trebui sa

indure revolutionarul rus, caruia ii e harazita

o viata de aspra lupti si de mari saenificii. Si Cernisevski ne prezinta in Rahmetov un adevarat ascet.
Acesta, pur i simplu, se chinuieste singur. El (mu
se ingrijeste de loc de el , dupa cum declara gazda
sa. Se hotaraste chiar sa incerce daca poate suporta

torturile si, in acest scop, sta culcat o noapte

intreaga pe un covor in care a infipt cuie. Multi,

printre care si Pisarev, au vazut in asta o simpla
ciudatenie. i noi sintem de parere ca unele trasaturi de caracter ale lui Rahmetov ar fi putut sa
fie altfel infatisate. Dar caracterul sauAluat in
ansamblu, ramine totusi pe de-a-ntregul fidel
2

realitatii; aproape in fiecare dintre Isocialistii

nostril de seama Idin deceniul al 7-lea si al 8-leal
3

revolutionarii rui"

3 considera-

a existat o parte Idestul de insemnatal de rah-

biltt" (Sotial-

metovism...
Drept epigraf

nr. 1, p. 174)

despre

la

Cernisevski, pe

primul
care

nostru
1-am

articol

Demokrat"
N.B.

scris sub

impresia proaspata a stirii mortii lui si care a fost

complet refacut in editia de fata, am folosit urniatoarele cuvinte dintr-o scrisoare a autorului nostru
dare sotia sa: (Viata mea si a ta apartine istoriei;
vor trece secole, i nurnele noastro vor fi rneren
indragite de oameni, care le vor rosti cu un sentiment de recunostinta atunci cind cei ce au trait
in preajma noastra nu vor mai fi. Aceasta serisoare a fost scrisa la 5 octombrie 1862, adica intr-o
vreme dud autorul ei se ails deja la Inehisoare.

N.B.

614

V. I.

LENIN

PARTEA INTII
CONCEPTIILE FILOZOFICE, ISTO RICE

SI LITERARE ALE LUI N. G. CERNISEVSKI

SECTIUNEA INTII
CONCEPTIILE FILOZOFICE ALE LUI N. G. CERN1*EVSKI

Capitolul !IASI
CERMSEVSKI I PEUERBACH

[81] In prima editie a lucrilrii de fata

din care primul

articol, care trateaza, printre altele, despre conceptiile filozofice

I

ale lui Cernievski, a fost scris la sfiritul anului 181919

ne expri-

mam convingerea ca, in ceea ce privete conceptiile filozofice,

autorul nostru a fost un adept al lui Feuerbach. Aceasta convingere a noastra se intemeia, bineinteles, in primul rind pe o cornparatie intre conceptiile lui Feuerbach i ideile lui Cernievski
care aveau o contingent& mai mare sau mai mica cu filozofia...

Capitolul al troilea
POLEMICA CU IURKEVICI SI CU ALTII

[102 103] e...Imbinarea intr-un singur object

nu nencasurat
(dei nu cunoa-

stem ina
aceastb,'

mAsug")
N.B.

a unor insuiri cu totul diferite este o lege general&

a lucrurilorc Acelaii lucru se poate spune i despre
calitatea pc care o numim capacitatea de a percepe

si a gindi. Distanta dintre ea i aa-zisele calitati

fizice ale organismului yin este nemasurat de mare.

Dar asta n-o impiedica sa fie o calitate a aceluiasi

organism, care posed& i extensibilitate, i capacitatea de a se milca...
De obicei,ei* se feresc, pe cit pot, sa dezvilluie
motivele care-i impiedica s recunoasca,in capacitatea de a percepe, una dintre insuirile materiei

i prefer), sui conteste un lucru pe care niciun materialist de seam& nu l-a sustinut, cel putin in epoca
Adversarii materialismului.

Nola red.

OBSERVATII PE MARGINEA CART!! EUI G. V. PLEHANOV

616

moderna, i anume ca perceptia este identica cu

miscarea*...

[106-108] i procesul de ardere a lemnului este

insotit de numeroase fenomene care nu sint proprii
procesului de putrezire lentil. Tothsi, intro aceste
dourt

procese nu exista

deosebire esentiala.

Dimpotriva, avem aici, in fond, unul si acelasi

proces; numai ca in primul caz el se desfasoara
foarte repede, iar in cel de-al doilea extrem de lent.
De aceea insusirile proprii corpului care suporta

acest proces se manifesta, in primul caz, cu o

fort& puternica, iar in al doilea caz ocu o intensitate microscopicii, care in conditiile de viata obis-

nuite este cu totul imperceptibilic Aplicat la

domeniul fenomenelor psibice, acest fapt inseamna

i atunci cind se aflit in stare neorganizata,

materia nu este lipsita de capacitatea
esentiala de ca percepe, care da atit de bogate
roade ospiritualeu la animalele superioare. Dar
ca,

N.B.

in nrtteria neorganizata aceasta capacitate exista

intr-un grad extrem de redus. De aceea ea esto
cu totul imperceptibila pentru cercetator, i noi
putem, fara a risca citusi de putin sit cornitem
o greseala cit de cit vizibili, s-o considerimegaii
cu zero. Totusi, nu trebuie sa uitarn ca aceuta
capacitate este o insusire generala a materiei i ea
de aceea nu exista nici un motiv s-o privim ca pe

ceva miraculos acolo unde ea se manifesta cu o

deosebita forta, asa cum se intimpla, bunaoara,
la animalele superioare, in general, si in special la
om. Exprirnind

cu prudenta impusa de conditiile

de atunci ale publicisticii noastre o atare idee,

Cernisevski se apropia de materialisti ca Lamettrie
si Diderot, care, la rindul lor, se situau pe punctul
de vedere al unui spinozism eliberat de inutilul
balast teologic...
[107] Iurkevici afirma, de asemenea, ca deosebirile cantitative se transform& in deosebiri calitative nu in obiectul insusi, ci in raporturile lui
cu subiectul inzestrat cu sensibilitate. Aceasta este
* Admit cm ca la material istii an ti ci, do pildS la Demoorit si la Epicur, ar putea au
existe uncle neclaritati in utast a pri . inta, dc0 o un fapt care e inca departo de a fi dovodit;
caci nu tubule sa uitam ct cone,pliile acestor gInditori n-au ajuns la noi deolt lntr-o formi
incompl eta.

N.B.

bIG

V.

I. LENIN

insd o foarte grosolanii, greeall de logicd. Pentru

ea 0, se schimbe in cadrul raporturilor sale cu
ci gnoseologicg, subiectul inzestrat cu sensibilitate, obiectul trebuie

nu de logicA,

sit se schimbe in prealabil

sine...11

...Dudikin, in revista Otecestvenniie Zapiski*,

enumerind pe puncte argumentele, chipurile, de

necontestat ale lui Iurkevici, se adreseazd astfel
lui Cerniievski:
sE clar, cred. De data asta nu este vorba de
nimeni altul decit de dv.; nu este vorba de filozofie i de fiziologie in general, ci de ignoranta dv.
in aceste domenii. Ce rost are aici subterfugiul
cu filozofia seminaristd? Ce rost are sit amestecati
lucruri cu totul diferite i sit spuneti catiati toate
astea inca din anii de seminar i le tineti minte
i astiizi?

La aceastd obiectie Cernievski a rdspuns

cii

Dudikin,

netiind cum aratil manualele de seminar, nu poate sit inteleaga

despre ce este vorba. Dila v-ati fi dat osteneala sit risfoiti

aceste manuale continua el , ati fi vrizut cit toate lipsurile
N.B.

pe care le descoperd d-1 Iurkevici la mine le descoperiiaceste

manuale la Aristotel, Bacon, Gassendi, Locke etc. etc., la toti
fil ozof ii care n-au fost ideal iti. Prin urmare, aceste repropri
nu mi se adreseazd in nici un caz mie, unui publicist oarecare;
ele vizeazd, propriu-zis, teoria a carei popularizare o consithr
utild. Mica nu credeti, aruncati o privire prin Dictionarul filozofic*, editat de d-1 S.G. i care are aceeai orientare ca d-1 Iurke-

vici, i yeti vedea cit in el se spune acelai lucru despre fiecare

neidealist: ca nu tie psihologie, cd habar n-are de tiintele

naturii, cd neagd experienta interioard, cd riniine dezarmat
atunci cind e pus in fata faptelor, cit confunda metafizica cu
tiintele naturii, cd injosete omul etc. etc...s.

Capitolul al patruloa
DOCTRINA ISIORALA.

[111-112] In genere, in conceptia lui Cernievski

despre egoismul rational este cit de poate de vadita
tendinta proprie tuturor (perioadelor de iluminismo
(Aufkldrungsperioden) de a cduta in ratiune un suport
al moralei, iar in calculele mai mult sau mai putin fundate

ale individului explicarea caracterului i a comportrii

lui. Uneori rationamentele de acest gen ale lui Cerniievski

seaman& ca cloud picaturi de api cu acelea ale lui Belvtius i ale tovarailor lui de idei. Ele amintesc, intr-o

OBSERVATII PE MARGINEA CART!! UM G. V. PLEMANOV

617

masura aproape tot atit de mare, i de Socrate, reprezentantul tipic al epocii iluministe din Grecia antica, care,

luind apararea prieteniei, mita ca este a v ant aj o s

sit ai prieteni, pentru ca ei iti pot fi de folos la nenorocire.

Asemenea Iratiune calculata, dna la extrem,I se explica
prin faptul ea, in gcneral, iluminiitii n-au stint sii se situeze

pe punctul de vedere al dezvoltarii*...

Sectiunca a II-a

CONCEPTIILE ISTORICE ALE LUI N. G. CERNISEVSKI

Capitolul al doilea
MATERIALISMUL IN CONCEPTIILE ISTORICE
ALE LUI CERNI5EVSKI

[159-161] Cernisevski a aplicat ideile lui Feuerbach la estetick i

a ajuns in acest domeniu, ala cum vom vedea mai departe, la rezultate
care, intr-un anumit sens, shit cu totul remarcabile. Dar nici aici concluziile lui n-au fost cu totul satisfacatoare, intrucit o conceptie perfect

justa asupra dezvoltarii estetice a omenirii presupune elaborarea in

prealabil a unei conceptii generale asupra istoriei. In ce prive0e aunt&

conceptie generalii, asupra istoriei, Cerniievski n-a reulit s fac decit
citiva pai ce-i drept, extrem de valor* in directia elaborarii
ei. Exemple de asemenea pai pot fi gasite in amplele extrase din lucrarile lui, prezentate de noi mai sus...

Capitolul al treilea
IDEALISMUL IN CONCEPTIILE ISTORICE ALE LUI CERNISEVSKI

Lail cc citim intr-un articol al lui consacrat cunoscutei carti a lui

V.P. Botkin: (Scrisori despre Spaniac (Sovremennik, 1857, nr. 2):

sImpartirea poporului in caste ostile una alteia constituie una dintre

cele mai puternice piedici in calea Imbunatatirii soartei lui pe viitor;

in Spania nu exista aceasta funesta impartire, nu exista o ura neimpacatk

intre diferitele paturi sociale, fiecare dintre ele fiind gata sali sacrifice
cele mai pretioase cuceriri istorice pentru a nu aduce prejudicii alteia;
in Spania, intreaga natiune se simte ea un tot intreg. Aceasta trasatura,
atit de neobi1nuita, la popoarele din Europa apuseana, merit& sk i se
dea toata atentia i poate fi consideratii, prin ea InsSi, drept chezaie

a viitorului fericit al tarii".

*i nu este vorba aici de o scapare de condei, fiindca in acelali articol,

peste citeva pagini, Cerniievski spune urmatoarele: ePoporul spaniol
detine o superioritate indiscutabila asupra celei mai mari parti din
Vezi o expunere mai arnAnuntitil 9n cartea noastri: leitrige zur Gesollichte dee Mate
rializmus
Holbaoh, Helvoltiue und Karl Marx.. Stuttgart, 1896.

Opere, vol. III, p. 38.

/. 1. LEN/N

Mg

natiunile civilizate, sub un aspect cit se poate de important: Oturile

sociale din Spania nu sint despartite intre ele printr-o ura adinc intidacinatit sau printr-o contradictie fundamentala de interese ; ele nu sint
constituite in caste ostile una alteia, aa cum vedem ca stau lucrurile
in numeroase alte thri vest-europene; dimpotriva, In Spania toate patu-

rile sociale se pot indrepta, strips unite, spre un tel comun*...

[163-165] Ei** erau inclinati a priveasca dintr-un punct de

vedere idealist i trecutul istoric al omenirii. De aceea in rationamentele

lor cu privire la acest trecut ne lovim foarte des de contradictii dintre

cele mai neindoielnice i, pe cit se pare, dintre cele mai flagrante: fapte
care in mod vadit i-au gasit o interpretare absolut materialist& capid&
pe neateptate o explicare pur idealista ; i, dimpotriva, printre explicatiile idealiste ii croiesc drum, aproape la fiecare pas, digresiuni de-a
dreptul materialiste. Aceasta instabilitate, aceasta trecere continua de
la materialism la idealism i de la idealism la materialism, evidenta pentru

cititorul de astazi, dar neobservata de autor, se face simtita i in rationamentele cu referire la istorie ale lui Cernievski, care amintelte mult,
in aceasta privinta, de marii utopiti ai Apusului. Repetam, in ultimit
analiz& el India, ea i acetia, spre idealism.
Acest lucru apare deosebit de evident in interesantul sail articol
Cauzele caderii Romei (dupa Montesquieu)*, publicat In 1861 In (Sovremennik e (nr. 6). In acest articol el se pronunta cu energie impotriva
parerii, extrem de raspindite, ca Imperiul roman de apus s-a prabuit

din cauza incapacitatii sale interne de a se dezvolta mai departe,in

timp ce barbarii care au pus capat existentei lui au adus cu ei noi germeni de progres...
Aici nu se pomenete nimic despre relatiile sociale interne care
au pricinuit slabiciunea Romei i care au fost aratate 'Inca de acelai
Guizot in primul sau articol, Essais sur l'histoire de France, i nici
despre formele de comunitate carora ii datorau forta lor barbarii
germani din epoca caderii Imperiului roman de apus. Cernievski a
nitat pint i celebrele cuvinte ale lui Pliniu: latifundia perdidere Italiam
(latifundiile au dus de ripa Italia), citate chiar de el in alt loc. In a sa
formula a progresuluii, cum a inceput ea sa fie numita ulterior, nu
e loc pentru relatiile interne din tara respectiva. Totul se reduce la
1

dezvoltarea spiritualt. Cernievski declara In mod categoric ca progresul

are la bazt dezvoltarea spirituala i et olatura sa fundamentala o consti-

tuie tocmai dezvoltarea tiintelor e. Lui nici prin cap nu-i trece ca

ssuccesele i dezvoltarea tiintelore pot depinde de relatiile sociale, care

In unele cazuri favorizeaza aceste succese i aceastt dezvoltare, iar in

alte cazuri le impiedica. Relatiile sociale sint infiitiate de el ca simple
efecte ale raspindirii unor anumite idei. Ciici iata ce citim acum: (se
elaboreaza tiinta istoriei; ca urmare, se micloreaza num&rul conceptiilor false care impiedica pe oameni sa-i organizeze cum trebuie viata
lor social& ;

i in felul accsta ea e mai bine organizata ca in trecuti.

Aceasta nu seaman& citui de putin cu coca ce afirma autorul nostru

in articolul sau despre cartea lui Roscher. Din spusele lui reielea, In
* Op. cit., p. 44.
"socialitii utopiiti. _ Nota red.

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI G. V. PLEHANOV

619

afar. de aceasta, ci. e peste putin, ba chiar ridicol, s-ijudecipe

tati ca pe nilte Icolari: si. spui despre cutare ca, neavind cunoltinte
in cutare domeniu, 5i-a format o conceptie greit.. Mai reielea totodata
ca ceea ce import. aici nu e cantitatea de cunoltinte pe care le posed.
respectivul om de 5tiinta, ci interesele grupului pe care-I reprezinta.
Reieiea, intr-un cuvint, ci. conceptiile sociale sint determinate de interesele sociale, iar gindirea social. de viata social.. Acum, dimpotriva,
reiese ci. viata social., este determinatil de gindirea social. 5i ca, daci
orinduirea social. are unele deficiente, ele sint provocate de faptul
cii societatea, asemenea unui colar, a inviltat putin sau prost 5i din
aceasta cauz. 5i-a format conceptii greite. Cu greu s-ar putea imagina
o contradictie mai uluitoare...
[170] Conceptia lui Herzen despre atitudinea Rusiei fat. de lumea
veche s-a format sub influenta puternic. a slavofililor 5i era eronat..
Dar poti ajunge la o conceptie eronata 5i atunci cind urmezi o meted.,

mai mult sau mai putin just., dup. cum poti ajunge Ia o conceptie

justii folosind o metoda, mai mult sau mai putin greitil. De aceea ne
putem intreba ce legaturii, exist. intre aceasta metoda, cu ajutorul careia
li-a elaborat Herzen conceptia sa eronat., 5i metoda care 1-a dus pe
Cernilevski la dezaprobarea 5i la ridiculizarea, pe deplin meritatii, a
acestei conceptii...

Capitolul al cincilea
CERNISEVSKI 51 MARX

[188-190] Ni s-ar putea aminti faptul ci., potrivit unei observatii

Matte de noi, recenziile lui Cernilevski pe care le-am analizat pini. acum
au aparut dup. ce conceptiile istorice ale lui Marx 5i Engels se inchegasera intr-un tot armonios. Noi n-am uitat acest lucru, dar credem ca o
asemenea chestiune nu poate fi solutionath aici prin simple confruntari
cronologice. Principalele opere ale lui Lassalle au aparut 5i ele tot dup.,
ce conceptiile istorice ale lui Marx 5i Engels capiltaseri o form. inchegat. ; dar, prin continutul lor ideologic, apartin 5i ele tot epocii de trecere

de la idealismul istoric la materialismul istoric. Ceea ce intereseazzi

aici nu e data aparitiei cutarei opere, ci care era continutul ei...
Nu ne vom apnea acum si. repetam ci. Cernievski
a fost Inca departe de a rupe cu idealismul 5i ci. conceptia
lui despre evolutia viitoare a societatii era cu desavirlire

idealist.. Ii rug.rn doar pe cititorii noltri si. observe ca

idealismul sau istoric I-a determinat pe Cernilevski sti
acorde, in rationamentele sale asupra viitorului, primul

loc oamenilor oinaintati int el ect ualilo r, cum

spunem noi astazi , care trebuie sit raspindeasca in
mase adevdrul social in sfirlit descoperit. El acord. masei
rolul de simpli soldati ai unei armate care marpluiefte \N.B.
inainte. Firefte, nici unui materialist cu judecat. nu-iva
trece prin minte si. afirme cii omul mijlociu, oomul de
rind , numai pentru ca este om de rind, adic. awn

din masa*, 5tie tot atit cit Un aintelectual

mipociu.

620

V.

I. LENIN

El stie, bineinteles, mai putin. Dar aici nu este vorba de

cunostintele oomului de rind*, ci de faptele liii. Iar faptele
oamenilor nu sint determinate in fiecare caz de cunostin-

N.B.

tele lor, ci sint intotdeauna determinate nu numai

de cunostintele lor, dar i mai cu seam& de situatia
lor, pe care cunostintele proprii nu lac decit s-o interpreteze si s&-i dea un sens. Aici e cazul s& reamintim iardsi

teza fundamental& a materialismului in general si a conceptiei materialiste a istoriei in special: nu constiinta

determin& existenta, ci existenta determind constiinta.
oConItiinta* omului care face parte din ointelectualitate*
este mai dezvoltati decit constiinta omului din onaas&*.

N.B.

Dar *existenta* sa ii indica omului din mash un mod

de acOune mult mai precis decit acela pe care-1 indic&
intelectualului situatia sa socialfi. lath de ce conceptia

materialist& a istoriei nu ne permite s vorbim decit intr-un

anumit sens, extrem de limitat, de o stare fnapoiat& a

omului din *masii* faci de cel provenit din intelectualitate:
dac& intr-un anumit sens *omul de rind* este, fitr& doar

poate, mai inapoiat decit fintelectualula, in alt sens

el este categoric mai inaintat decit acesta...
i

Ceea ce in conceptiile istorice ale lui Cernisevski constituia o deficient& provocat& de insuficienta elabor&rii materialismului feuerbachian a devenit ulterior baza subiectivismului nostru, care n-are nimic
comun cu materialismul 1i care s-a ridicat cu hotirire impotrivaluinu
numai in domeniul istoriei, ci i in acela alfilozofiei. Subiectivistii s-au
intitulat cu emfaz& continuatorii celor mai bune traditii ale deceniului
al 7-lea. In realitate ei n-au continuat decit pLrtile slabe ale conceptiei
despre lume caracteristice acestei epoci...

Capitolul al laselea
ULTIMELE SCRIERI ISTORICE ALE LUI CERIII*EVSKI

[199] Cernisevski contest& pe de-a-ntregul vala-

bilitatea acestei teorii*. Exprimind un punct de

vedere idealist asupra evolutiei istorice, el continua

s& se considere materialist consecvent. El greseste.

Dar grevala lui ii are originea intr-una din principalele deficiente ale sistemului materialist al lui
Feuerbach. Asa cum foarte bine a remarcat Marx,
Feuerbach vede obiecte sensibile realmente deosebite de obiectele gindite, dar activitatea omca idealismului.

biota red.

OBSERVATII PE MARGINEA CARTH LUI G. V. PLEHANOV

neascit el nu o ia ca activitate obi e c tiv it.

De

Aceeasi deli-

aceea, in #Esenta crestinismului, el consider& ca

activitate autentic omeneasca numai activitatea teoretica o*... Asemenea dascalului situ, Cernisevski
ii concentreaza si el atentia, aproape exclusiv, asupra

activitatii uteoretice* a omenirii, si tocmai datorita acestui fapt dezvoltarea intelectuala devine,
in ochii lui, cauza cea mai profundi a miscarii

521

cient6, prezintA

cartea liii
Plehanov
despre Cerni5j,

\ )sevski

istorice...
[205] Cernisevski ajunge la concluzia ca in istorie orice viciu atrage

dupa sine sanctiunea meritata. In realitate insa, faptele istorice cunoscute de noi nu ne dau nici un temei sa ajungem la aceasta parere, hnbucuratoare poate, dar in orice caz naiva. Pe noi nu ne poate interesa
decit chestiunea: cum a putut autorul nostru sit ajunga la o asemenea
parere? Dar la aceasta chestiune nu se poate rispunde decit printr-o
trimitere la epoca in care a trait Cernisevski. A fost o epoca de avint
social, in care exista, s-ar putea spune, necesitatea morala a unor asemenea conceptii, menite sa intareasca credinta in inevitabila infringere
a raului...

SECTIUNEA A TREIA
CONCEPTIILE LITERARE ALE LUI N.G. CERNMVSKI

Capitolul Intli
IMPORTANTA LITERATURII SI A ARTEI

[221] Conceptia despre arta priviti ca un j o c, completata cu

conceptia despre joc ca 40 copilarie a munch*, anima o lumina cit se
poate de clara asupra esentei si istoriei artei. Aceast conceptie a permis,
pentru prima ma, ca ele sa fie tratate dintr-un punct de vedere materialist. tim ca, inca de la inceputul activitatii sale literare, Cernisevski a facut o incercare, intr-un anumit sens cit se poate de reusita, de
a aplica filozofia materialist& a lui Feuerbach la esteticit. Acestei incercari
consacrat o lucrare aparte", aa ci ne vom multumi sa aratim
aici doar ca, desi in felul sin aceasta incercare a fost extrem de reusita,
in ea s-a reflectat, ca si in conceptiile istorice ale lui Cernisevski, principala deficient& a filozofiei lui Feuerbach: insuficienta elaborare a
laturii ei istorice, sau, mai precis, a celei dialectice. i numai faptul ca
aceasta latura a filozofiei pe care si-o insusise era insuficient elaborata
a facut ca Cernisevski sit nu acorde atentia cuvenita importantei pe
care o are notiunea de joc pentru o explicare materialist& a artei...
* Vezi tezele lui Marx despre Feuerbaoh, soriee Ind. din primivara anului 1845.
** Vezi, In oulegerea oIn douizeoi de anis, artioolul sTeoria estetieL a lui Cerntlevskit,

35

Lenin

Opere complete. vol. 20

522

V.

I. LENIN

Capitolul al do ilea
BELINSKI, CERNISEVSKI, PISARENT

N.B.

[236] eNumai realitatea ii produce omului o adevlirata

desfatare; numai dorintele care au la baz& realitatea prezintE o important& serioasa ; nu te poti actepta la reali-

zarea cu succes decit a sperantelor care sint trezite de

realitate ci a actiunilor care sint savircite cu ajutorul

fortelor ci imprejurarilor pe care le ofera ea**.

Aceasta era Ilona conceptie despre arealitatee. Aratind ca ea este
rezultatul elaborarii, de catre ginditorii moderni, a aluziilor obscure
ale filozofiei transcendentale, Cernicevski avea in vedere pe Feuerbach.
el a expus cit se poate de exact conceptia lui Feuerbach despre realitate.

Feuerbach sustinea ca senzorialitatea sau realitatea este identica en

adevarul, cu alte cuvinte ca obiectul este redat in adevarata lui semnificatie numai de catre senzatii. Filozofia speculativa considera ca repre-

zentErile despre obiecte, bazate numai pe experienta senzoriala, sin

corespund naturii reale a obiectelor i trebuie sa fie verificate cu ajutorul ratiunii pure, adica al ratiunii care nu are la baza, experienta senzoriali. Feuerbach s-a ridicat cu hotarire impotriva acestei conceptii
idealiste. El sustinea ca reprezentarile despre obiecte, care au la baza
experienta noastra, senzoriall, corespund intru totul naturii acestor
obiecte. Din pacate insa, fantezia noastra denatureaza adeseori aceste
reprezentari, care yin astf el in contrazicere cu experienta noastra senzoriali. Filozofia trebuie sa indeparteze din reprezentarile noastre
elementul fantastic care le denatureaza; ea trebuie sa le pun& de acord
cu experienta senzoriala. Ea trebuie sii Intoarca omenirea la intuirea
nedeformat& de fantezie a obiectelor reale, care a predominat in Grecia

antia. i, pe masur& ce trece la o asemenea intuire, omenirea se intoarce

spre sine insaci, intrucit oamenii care se supun unor fictiuni nu pot fi
ei iricici decit nicte fiinte fantastice, iar nu reale. Dupa Feuerbach,
esenta omului o constituie senzorialitatea, adica realitatea, ci nu fietiunea sau abstractia...
[242-243] tCind intram intr-o societate,
Sotial-Devedem In jurul nostru oameni in uniforma, ci fir%

mokrat"

nr. 1, p. 143

uniform& ;

acecti oameni an o iniltime de cinci

picioare ci jumatate sau case, iar unii ci mai mult;

unii ii lasE, iar altii ici rad parul de pe obraz,

mustatile ci barba ; i noi ne inchipuim cii avem

In fata noastri nicte birbati. Dar aceasta este o

eroare totala, o iluzie optica, o halucinatie i nimic

mai mult. Daca sin capata obiceiul de a participa
in mod independent la treburile cetatenecti, &A'
nu capata sentimente de cetatean, copilul de gen
masculin, crescind, devine o fiinta de gen masculin
de virsti mijlocie, apoi de virsta inaintata, dar

nu devine barbat sau, in orice caz, nu devine un

N.G. Ceruleveki. Opera, vol. II, p. 206.

(3}18E1VAtII PE MARGINEA CARTII LUI G. V. PLEHANOV

62g

birbat cu caracter nobila*. Lipsa de noblete

gi de barbatie e mai izbitoare la persoanele umane

si instruite decit la cele ignorante, pentru cii unei
persoane umane i instruite ii place so, discute
subiecte importante. 0 asemenea persoana vorbegte cu insufletire i elocventi, dar numai atita
timp cit nu se pune problema trecerii de la vorbi,

la fapti. sAtita timp oft nu este vorba de fapte,

ci numai de nevoia de a-gi omori timpul, de aji
umple cu vorbe i visuri capul trindav sau inima

pustie, eroul este foarte bitiios ; dar cind se pune

problema si exprime sincer gi exact nizuintele
gi sentimentele, cei mai multi dintre eroi incep sii
goviie i simt ci li se impleticegte limba in guri.
Cei mai curajogi, putini la numar, reugesc cu chiu
cu vai sa-gi adune fortele gi sii gingiveasca cite
ceva care ne di, o idee destul de vagi de ceea ce
gindesc ei. Iar daci-i trece cuiva prin minte ca,
luind drept bune dorintele lor, si le spuni: dv.
doriti cutare gi cutare lucru: foarte bine ; treceti
la actiune i noi o sa vii sprijinim, la o asemenea
replici, jumitate din acegti vajnici eroi leinii, iar
ceilali incep sli vi, reprogeze pe un ton foarte
grosolan ci. i-ati pus intr-o situatie neplacuti,
incep si spuni ci nu se agteptau la astfel de propuneri din partea dv., cii i-au pierdut complet
capul, nu pot sit priceapi nimic, se mini cum de le
cereti un faspuns atit de prompt, gi pe ling& aceasta

ei sint oameni cinstiti, gi nu numai cinstiti, dar

foarte pagnici, gi nu vor si vi expund, la

nepliceri i, in general, nu poti sa-ti faci griji
pentru tot ce vorbegti cind n-ai ce face gi cii cel mai
gi

bun lucru este a nu te apuci de nimic, pentru ci

totul educe griji i nepticeri, gi cii deocamdati nu
poate Si iasi nimic bun, pentru ci, dupi, cum s-a mai
spus, ei nu s-au agteptat in nici un caz etc. etc. ***.

Portretul, putem spune, este zugrivit de o

mini de maestru. Dar maestrul care 1-a zugfivit
nu era critic, ci publicist...

Sotial-Demokrat" nr. 1,
p. 144 o
caracterizare

ven ino ash', si

exactl, a libera-

lismului rus"220
[246-247] E clar, gi fin explicatie, ci orice concluzie
N.B.

teoretici in legituri cu capacitatea unei anumite clase

sau pituri sociale de a infiptui o anumiti actiune practici necesiti intotdeauna, pin& la un anumit grad, o verif icare prin experienti, i ca de aceea ea poate fi considerati

valabili apriori numai in anumite limite, mai mult sau

mai putin largi. Aga, de pildi, se putea prezice, fir& teama
Opere, vol. I, p. 97-98.

Op. cit., p. 90-91.

35*

xN.B.

624

Ni.

t. LENIN

de a fi contrazis, ci nici cea mai cultivata parte a nobilimii nu va consimti Ali sacrifice interesele in folosul
taranilor. 0 asemenea prezieere nu avea nevoie de nici
un fel de verificare practica. Dar cind era vorba sa se
stabileasca in ce masura este capabila nobilimea culta

O. fad, concesii tivanilor in pr opriul ei interes,

nimeni nu putea sit sputa dinainte cu toatit certitudinea

ca ea va actiona in cutare directie, ca nu va depai cutare
limita. In aceasta privinta se putea intotdeauna presupune
ca, in anumite imprejurari, ea va depai intrucitva aceastit
limita, ca ii va da mai bine seama care sint propriile ei
interese. Un practician cum este, in cazul care ne intereseaza aici, Cerniievski nu numai ca putea, dar
i trebuia sa convinga pe nobili ca propriile lor interese
le impun sa facit anumite concesii taranilor care urmeaza,
sit fie eliberati. In felul acesta, ceea ce in articolul lui putea

sa, parit a fi o contradictie cerinta ca nilte oameni a

ciror incapacitate de a f i hotariti i rationali este recunoscuta 1i explicata ca un produs necesar al imprejurarilor

sit faca un pas rational i hotarit nu continea in ea,

de f apt, nimic contradictoriu. Asemenea contradictii

N.B.

N.B.

aparente se pot gasi i in practica politica a unor oameni

care se situeaza pe terenul solid al interpretarii materialiste a istoriei. Aici trebuie sa facem insa o rezervi extrem
de importanta. Atunci cind un materialist pune in practick cu o anumita, prudentii, concluziile sale teoretice, el
poate, oricum, sit garanteze ca in aceste concluzii ale lui
exist un element de veridicitate absolut indiscutabila.

*i aceasta pentru ca, atunci cind declara ea ototul este

in functie de imprejurari a, el 1tie din ce directie anume

trebuie ateptata aparitia noilor imprejurari care modifica

vointa oamenilor in sensul dorit de el ; tie foarte bine ca,
in ultima analiza, aparitia acestor noi imprejurari trebuie

ateptatit din partea aeconomiei* i ca, cu cit analiza

Melia de el vietiisocial-economice a societatii e mai justa,
cu atit mai veridica este prezicerea lui cu urivire la dezvol-

tarea viitoare a societatii. Nu acelaii lucru se intimpla

cu idealistul, care nutrete convingerea ca tideile guverneaza lumens. Dacit 4ideiles reprezinta cauza cea mai
profunda a micarii sociale, atunci imprejurarile de care
depinde dezvoltarea pe mai departe a societatii se raporteaza, in primul rind, la activitatea coNtienta a oamenilor,

iar posibilitatea de a influenta in mod practic aceasta

activitate este in functie de capacitatea, mai mare sau

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI G. V. PLEHANOV

625

mai mica, a oamenilor de a gindi logic si de a-si insusi

noile adevaruri descoperite de filozofie sau de stiinta. Dar
aceastri capacitate este dependenta, ea insiisi, de imprejurani. In felul acesta, idealistul care a recunoscut adevarul

materialist potrivit caruia caracterul si, impreuna cu el,

fireste, si conceptiile omului depind de imprejurari nimereste intr-un cerc vicios: conceptiile depind de imprejurari,
iar imprejurarile de conceptii. In teorie, gindirea oilumi-

nistuluio n-a putut iesi niciodata, din acest cerc vicios.

In practica insA, aceasta contradictie a fost, de obicei,
solutionath printr-un apel stiruitor catre toti oamenii
cu judecata, indiferent de imprejurarile in care traiau
ei si actionau. Cele spuse aici ar putea sa pail o digresiune
inutila i, ca atare, plicticoasa. In realitate insit, aceasta
digresiune ne era necesara. Ea ne va ajuta sa intelegem

caracterul criticii publicistice din deceniul al 7-lea.

N.B.

[253-234] N. Uspenski Ina s-a exwimat uneori si mai precis. lata,

de pilda, ce scrie el: De la taranii de astazi, care au fost pina nu demult
victime ale situatiei lor de iobagi, n-avem ce astepta: doar n-o sii, invie
ei!... Atrofia nu va fi poate niciodata, vindecata de medicinii, pentru co,

aceasta boala are la, baza o leziune organic a...**. Pentru ooamenii
deceniului al 8-lea* era extrem de greu sit accepte acest punct de vedere.

Prin aceasta se si explica, in primul rind, atitudinea nefavorabila a

criticii din acea epoca. fata de N.V. Uspenski.

Cititorii nostri ne vor pune, poate, intrebarea: darlui

Cernisevski, care, dupa, cit se pare, considera pe atunci
posibila o larga miscare in rindurile poporului nemultumit
de conditiile in care a fost desfiintata iobagia, ii va fi
usor sa se impace cu parerea, atit de descurajanti, a lui
N.V. Uspenski despre otaranii de astizi*? La aceasta
intrebare ii vom raspunde ca lui Cernisevski i-ar veni,
fireste, destul de greu sa se declare de acord fara rezerve
cu N.V. Uspenski. *i realitatea e di nu s-a declarat de
acord cu el fara rezerve. .... Luati omul cel mai de rind,
cel mai sters, cel mai slab de caracter, cel mai banal:
oricit de apatica si de meschina i-ar fi viata, exist& in ea
momente care au cu totul alta infatisare, momente de
eforturi energice, de hotiriri indraznete. Acelasi lucru

vedem ca se petrece si in istoria fiecarui popoe"...

N.V. Uspeneki. Opere, vol. II, 1883, p. 202.
" N.G. Cernlgeveld. ()pore, vol. VIII, p. 357,

N.B.

N.B.
N.B.

626

V.

I. LENIN

[262] Pisarev avea un mare talent publicistic. Dar, oricit de mari

satisfactii ar oferi cititorului neprevenit stalucirea literarrt a articolelor
lui, trebuie totusi s recunoastem Ca pisarevismulo a fost un fel de
idealism al i1uminiti1ori, nostri impins pia, la absurd...
[266] Citeva din articolele sociologice ale lui Mibailovski
au fost traduse acum in limba franceza i, dad nu ne inselam,
si in limba germana,. Ele n-au avut un risunet pe scar& europeani
si totul arati c'it nu vor inregistra vreodata un succes prea mare.
E foarte posibil ins& ca ele sit se invredniceasca de laudele cutitirui

N.B.

sau cutrtrui ginditor european care, din ufa fati de marxism, se

intorc oinapoi la Kant 1*. Contrar prtrerii exprimate de un istoric
literar modern de la noi, in aceste laude nu poate fi nimic magulitor. Dar este cu totul demra de remarcat aceastit ironie a istoriei, care din ceea ce a fost cindva o nevinovan, eroare teoreticit
a unui utopism mai mult sau mai putin progresist face o armi

teoretici a reactiunit.

casERATATII n MARGINEA CAUL/ LUI G. V. PLEHANOV

527

PARTEA A DOUA

CONCEPTIILE POLITICE SI ECONOMICE

ALE LUI N.G. CERNMVSKI

SECTIUNEA YNTYI
CONCEPTIILE POLITICE ALE LUI N.G. CERNISEVSKI

Capitolul Intli
SOCIALISMUL UTOPIC

[281-282] In incheiere, Cernisevski vorbeste de ideile N.B.

refonnatoare: (Nom vedea in curind ca ele au inceput sa se
manifeste in forme mai rationale si sa ajunga pita la nocurnil

pentru care ele nu mai constituie o distractie entuziasta,

ci o necesitate proprie, iar atunci cind clasa cu care saint-

simonistii voiau sa joace o comedie de marionete va incepe

sit se ocupe in mod rational de propria ei bunastare, atunci,
desigur, Ii va fi mai usor acestei clase traiul pe pamint decit
acum**. Aceasta remarca este deosebit de importanta. Ea

N.B.

aratii ca, in rationamente1e sale asupra viitorului socialismului

vest-european, Cernisevski s-a apropiat foarte mult de teoria

luptei de clasa. Dar noi stim ce rol a jucat aceasta teorie in

conceptiile lui istorice. Ea 1-a ajutat uneori sa dea o explicatie

foarte reusita unor

f enomene istorice izo-

1 a t e; dar el o privea mai degrabil ca o piedica extrem de

importanta In calea progresului decit ca o conditie necesara
in societatea impartita in clase...
Starea de Inapoiere a oomului de rind* din Europa se explica,

dupa dinsul, prin faptul cii anumite cunostinte stiintifice n-au

ajuns Inca sa patrunda, in popor. Cind aceste cunostinte vor
ajunge pia, la el, cind *oamenii simplio vor cunoaste conceptiile
f ilozof ice ocorespunzatoare necesitatilor ler*, atunci nu va mai
trece mult pina, ce noile principii vor triumfa in viata social& a
Occidentului**. Cernisevski nu-si pune intrebarea dm& exist& in

viata asta fenomene care sa constituie o garantie obiectiva cal,

fn cele din urma, noile idei filozofice vor ajunge intr-adevar N.B.
pina la toamenii simpli*. El nu simte nevoia unei a s e Cernlevski. Open, vol. VI, p. 150.
" N.G.
Op. cit., p. 205-206.

A28

V.

1. LENIN

menea garantii, intrucit insasi natura acestor principii, ca si

natura omului, reprezinta in ochii OA o garantie absolut suficienta a triumfului noilor principii...

Capitolul al doilea
SOCIALISMUL UTOPIC

(Continuare)
[289] In problema socialismului, ca si in toate
celelalte probleme de ordin general ale dezvoltirii

istorice, Cernisevski are un punct de vedere i d e aI i s t. *i aceast& pozitie idealist& fats de cele mai

importante fenomene istorice este caracteristic& pentru

socialismul din toate Wile in perioada lui de dezvoltare utopia. Aceastii trisatur& a socialismului utopic
prezint& o important& atit de mare, incit este necesar

prea de tot !

Is& ne oprim asupra ei, far& a ne teme de unele repetari,

cu totul posibile in cazul nostru...

Capitolul al treilea
PLANUL PROPRIU" AL LUI CERNISEVSKI
st PROBLEMA OBSTII TARANESTI

spune el, recurgind la metoda sa prefe[313] oSfi presupunem

rata de a explica prin oparabole lo , sit presupunem el am fost interesat sit iau masuri pentru pistrarea proviziilor din care se pregateste
masa d-tale. Este de la sine inteles ca, dm& m-am ingrijit de acest
lucru pentru ca tineam la d-ta, rivna mea s-a bazat pe presupunerea

ea proviziile iti apartin d-tale si ca masa care se prepara din ele este igienica si convenabil& pentru d-ta. Inchipuie-ti ins& care sint sentimentele
mele cind aflu c& proviziile nu-ti apartin eft* de putin d-tale si ca pentru
fiecare masa, preparata din ele ti se iau bani care nu numai c& depasese

costul ei real, dar ca, in general, plitind acesti bani, d-ta rimii extrem
de strimtorat. Ce ginduri imi trec prin minte cind fac aceste descoperiri
atit de ciudate?... Cit de prost am fost ca. in-am ocupat atita de o treab&
care nu-si avea asigurate conditiile necesare pentru ea ea sii, fie utili 1
Cine altul decit un prost poate sa. militeze pentru mentinerea proprietatii in anumite miini far& sa se fi convins in prealabil ci aceasta proprie-

tate va ajunge in aceste miini, si va ajunge in conditii avantajoase?...

Mai bine ma lipsesc de toate aceste provizii, care fac numai rau ornalui
la care tinl Duca-se la naiba toati treaba asta, care nu face decit sa te
ruineze I Pirere de rail pentru d-ta, rusine pentru prostia mea WE
sentimentele pe care le income'.
[316-316] Trebuie sa-i recunoastem lui Cernisevski meritul ci,
Inca de la inceputul activitatii sale publicistice, el a dovedit, in rationamentele sale asupra obstii, incomparabil mai multa profunzime de
Opere, vol. IV, p. 307.

OBSERVATII PE MARGINEA CARTH LUI G. V. PLEHANOV

629

gindire decit numerosi socialisti rucis, chiar dintre cei de la jumatatea

ultimului deceniu al secolului trecut, cind s-ar parea ca numai un orb
putea sa nu vada cum faimoasele noastre temelii seculare* piriie din
toate incheieturile. Inca in aprilie 1857, el scria: dar onu putem ascunde
fat& de noi insine faptul ca Rusia, care pin& acum a participat in slab&

masura la miscarea economica, este atrasa cu repeziciune in aceasta

miscare, iar viata noastra, care pin& acum a rmas aproape strain& de
influenta legilor economice care ii dovedesc forta numai in conditiile
intensificarii activitatii economice l comerciale, incepe s se subordoneze repede fortei acestor legi. In curind vom fi, probabil, atrasi ci
noi in sfera de actiune nelimitata a legii concurentei**...
Desigur cii tehnicienilor europeni care yin intr-o tara asiatica in
care e demult cunoscuta tehnica podurilor suspendate le este mai usor
sii convinga pe un mandarin el podurile suspendate moderne nu sint
o nascocire far& rost. Dar atita tot. Cu toate podurile ei suspendate,
o tar& asiatica va amine totusi o tar& inapoiata, iar Europa ii va
fi totusi invatator. Tot asa i cu obstea rug. Ea va usura, poate,
opera de dezvoltare a tarii noastre, dar principalul impuls pentru
aceasta dezvoltare ne va veni tot din Apus, si nu noi sintem aceia
carora le este }Ibiza sa innoiasca omenirea, fie chiar i cu ajutorul
obctii...

Capitolul al patruloa
SOCIALISMUL

I POLITICA

[318 319] aPrincipalele deziderate i nazuinte ale

liberalilor si democratilor difer& radical unele de altele.

Democratii urmaresc desfiintarea, pe cit e cu putinta,

a dominatiei claselor superioare asupra celor inferioare
in viata de stat; pe de o parte, ei cauta sa micsoreze
puterea l bogatia paturilor de sus, iar pe de alta parte
sa acorde mai multa greutate paturilor de jos si sa le
sporeasc& bunastarea. Pe ce cale trebuie modificate, in

acest sens, legile i sprijinita noua organizare social& e o

chestiune prea putin important& pentru ei. Liberalii,
dimpotriva, nu consimt cu nici un chip sa acorde prepon-

derent& in societate paturilor de jos, intrucit aceste

paturi, din pricina inculturii i saraciei lor, manifest& o
total& indiferenta fata de probleme care intereseaza

In cel mai inalt grad partidul liberal, si anume fata de

libertatea cuvintului si de regimul constitutional. Pentru
Comp.
un democrat, Siberia noastri, in care oamenii simpli
ft-Mese in bunastare, este cu mult superioara Angliei, Sotialin care majoritatea poporului indura o saricie cumplita. Demokrat"
Dintre toate institutiile politice, democratul manifest&
o uri neimpacata fat& de una singura: fat& de aristonr. 1,
cratie ; liberalul consider& aproape intotdeauna ca numai

atunci cind va atinge un anumit grad de aristocratism

Opere, vol. III, p. 185.

530

V.

p. 124

I. LENIN

va putea societatea s& treac . la un regim liberal. De

aceea liberalii nutresc de obicei o aversiune de moarte

fat& de democrati si afinna ca democratia duce la despotism i este funesta pentru libertate**...
Mai departe, Cernievski explica, aceasta idee a sa en ajutorul unor
argumente care nu fac decit sa ne intareasca si mai mult presupunerea
noastra ci prin democrati el subintelege pe socialiti. El spune: ePe
plan teoretic, liberalismul poate sL arate destul de atragator pentrn Un
om pe care o soarta fericita 1-a ferit de lipsuri materiale, cad libertatea
e un lucru cit se poate de placut. Dar liberalismul di libertatii un sens

foarte ingust si pur formal. Pentru el libertatea consta in drepturi

abstracte, in permisiuni pe hirtie, in lipsa de interdictii juridi ce. El nu

vrea sa inteleaga ca permisiunea juridic& are valoare pentru un om numai

in cazul cind dispune de mijloacele materiale necesare pentru a se folosi

de ea***...

[329-342] In cronica politica a revistei

eSovre-

mennik* nr. 6 din 1859, Cernisevski, dup.& ce arata ca in

Germania se intensifica miscarea care cere interventia

Uniunii Germane in favoarea Austriei, face urmatoarea

remarcil: n-am avut in vedere pe oamenii simpli, ci

tocmai clasele in rindurile carora se formeaza opinia
publica, care se indeletnicesc cu activitatea politica, citesc
ziarele si exereita o influent& asupra mersului treburilor,
aceasta multime care pretutindeni serveste drept
jucarie egoismului interesat si intrigii****.

e0amenii simpli a nu citesc ziarele, nu se ocup& cu

treburile politice si nu exercita vreo influent& asupra
mersului lor. Asa stau lucrurile in momentul de fata,
cind contiinta lor este Inca cufundati intr-un somn adinc.
Dar cind ea se va detepta sub influenta detasamentului
de avangarda al armatei istorice active, formate din

aoamenii cei mai bunie, care si-au insusit concluziile

N.B.

Iitiintei moderne, eoamenii simpli* vor intelege ca sarcina

lor este de a transforma in mod radical societatea si vor

porni la infaptuirea acestei opere de transformare, care

nu are o legatura direeta cu problemele legate de forma de
orinduire politica. Aceasta era conceptia predominant& a

lui Cernisevski, care apare in cea mai mare parte din

numeroasele lui cronici politice****. Mica uneori aceast&

conceptie, in esenta idealistli, asupra politicii face boo

unei alte conceptii, care reprezinta, ca O. zicem asa,
un germen de interpretare materialista, atunci este vorba

doar de o exceptie de felul celor pe care le-am intilnit

* Opero, vol. IV, p. 156 157.

" Op. eit, p. 157.

** Opere, vol. V, p. 249.

**** Meets eroniei eohivaleazi, ea bogatie de material, ea eel putin doui volume din
operele eale complete.

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI G. V. PLEHANOV

cind am analizat conceptiile istorice ale lui Cernievski:

v& amintiti ca in aceste conceptii, care in esenta sint tot
idealiste, am intilnit germeni de conceptie materialist&
a istoriei. SI explicam acum, prin della exemple, ce caracter au trebuit s capete cronicile politice ale lui Cernievski sub influenta conceptiei sale de buil., ariitat& de
noi mai inainte, asupra raportului dintre politic& i sarcinile fundamentale lale clasei muncitoare...l

631

I? I

Preocupat de deos-ebirea teoreticli dintre conceptia materia- V

lisfa i conceptia idealista a istoriei, Plehanov a sdipat din (1
vedere deosebirea practic-politicrt si de:elasd dintre un liberal ki

i un democrat.

...Asemenea argumente, care duceau la con- N.B.

cluzia c& guvernul despotic austriac procedeaza
N.B.
cit se poate de just, erau de natura sa uimeasca,
N.B.
i au uimit chiar, pe foarte multi dintre cititorii
lui 4Sovremenniks. Ele an creat impresia ca autorul lor manifest& nu atit indiferenta fat& de problemele libertatii politice, cit simpatii fatie fat&
de obscurantiti. Adversarii sii 1-au acuzat nu o
data pe Cernievski de asemenea simpatii. Ref erin-

Comp. So-

du-se tocmai la asemenea acuzatii, el face, la sfiritul unei cronici politice din martie 1862, aceasta
recunoatere ironica: jnu exist& pentru noi distractie mai placut& decit liberalismul, i aceasta
ne ispitete sa cautrim nite liberali pentru a ne

tial-Demo-

krat" nr. 1,
p. 144
schimbat !1221

distra pe socoteala lore. In realitate insa, el nu

1-a scris cronicile sale, pline de paradoxuri,

pentru a se distra e pe socoteala liberalilor i nici

pentru a apra guvernele despotice. La baza acestor
cronici sta ideea ca, atita timp cit vor exista actua-

lele relatii sociale, lucrurile nici nu pot merge

altfel i ca cine vrea ca ele sa mearga altfel trebuie

s&-i indrepte eforturile in directia transformarii

radicale a relatiilor sociale. A proceda altfel inseamn& doar a-ti pierde vremea de pomana. Liberalii au provocat ironiile lui Cernievski tocmai prin
faptul c& preconizau paliative acolo unde era nevoie

'

de un tratament radical*.
* Arritind, In ale sale Studii de economie politiels, ca orindulrea eoonomiei existentli
nu corespunde seerintelor unei teorii sinItoases, Cerntsevski lsi intrerupe pe aloouri expunereg
ea pentru a puns 1ntrebarea: ePoate ea mai rl.mlnu oare In piaioare un mod de viatit In cadrul

crania este posibili o asemenea neconcordantras (vezi, bunioarl, Opera, vol. VII, p. 513).
Lao asemenea intrabare trebuiau s,i-i duct pa eititori i cronicile lul politics, In special aeelea
din care reiesea eoncluria, rdeplasat , ca u dusmanii despotismului au droptate, al apEritoril
lui. 0 aseinenea conclude nu este pintru CernIsevski (tacit uu argument in plus impotriva
Cm
,e
adoncii 1ibstlii 14-414 IRMO tout luoru,

odului de via

0W/5 tt pr

532

V.

I. LENIN

Al doilea exernplu. In luna aprilie a aceluiagi

an, cu prilejul conflictuhii dintre guvernul prusian
si Camera Deputatilor, Cernisevski face din nou

Comp. SotialDemokrat"

nr. 1, p. 144,
tonul!

impresia ck ia parte absolutismului in lupta lui

impotriva liberalismului. Dupi cum arati el,

degeaba s-au mirat liberalii c guvernul prusian

nu le-a fcut concesii de bunivoie, preferind s

provoace fiamintkri in intreaga taril prin dizolvarea Camerei. eNoi
scria el socotim ck
asa i trebuia sa procedeze guvernul prusian **.

Aceast afirmatie era si ea de naturk sii, uimeasca

pe cititorul naiv si sk, i se park, o trdare a cauzei
libertktii. Dar este de la sine inteles c nici de data
asta autorul nostru nu s-a ridicat citusi de putin
in apararea despotismului, ci a vrut numai si se
foloseasck de evenimentele din Prusia pentru a
comunica cititorilor ski mai perspicaci o conceptie
justa asupra conditiei de cipetenie de care depinde,
in ultim analizA, deznodarnintul tuturor marilor
ciocniri sociale. Si iat ce spune el in aceasta privintk:
eDupl cum disputele dintre diferite state au
loc la incept pe cale diplomatica, tot asa i lupta

de principii din interiorul unui stat se poartil la

inceput prin mijloace de influentare a cetatenilor,

attic& pe asa-zisa cale legalk. Dar asa cum o disputit

N.B.

intre diferite state atunci cind prezinta o oarecare

importantk duce, de regula,, la amenintari de rzboi, tot asa se intimpl1 si in treburile interne ale
unui stat atunci cind chestiunea este destul de
importanta...e.
Sub acest unghi de vedere privea el si cele ce
se petreceau pe atunci in Prusia. Trebuie si remarcam a el lua apararea guvernului prusian i Ii

aducea laude numai si numai pentru c acesta

on actionat cum nu se poate mai bine in folosul

N.B.

progresului nationab, risipind iluziile politice ale

prusienilor naivi, care, nu se stie din ce motive,
sistemul unei guvernari cu ade101 inchipuiau c
varat constitutionale se va inscduna la ei de la
sine, firk lupti impotriva vechii orinduiri. Si clack
el nu manifesta nici cea mai mica simpatie pentru
liberalii prusieni i chiar se distra pe socoteala
lor, aceasta se explick prin faptul e. i ei, dupk.

Opera, vol. IX, p. 236.

[53g

,/7"

nem, A ICTIMI. 3Ale1198Pr1 : 111./ Tenon. BO 0 noon

Awns's, a COOCTDOLTBO 0 !Animus, irs neon. ToTpemnosmarmite
onnevraninoe inane. noon sauna no ARTngecansa Alarm, seruns rueful I onapyirmaupfs sneer Ea n0.11 .1.t.117,RTS TUE&
CORA& as

19030).111 cmyzAna, srpyirmor, cannon.

.000CTOJIMAXELI" He aerator% rrmers,

venire Ann

11

ire axiom. skalds

BS

E0

ranee )

&REX X/110TCH D0213411-

ins aors..Taes oars

Aso rennin, cola eure ann. califs ins Comma A Bona ono
apogyArrem lora. 'slimier:. noun. ofpama Attersy cater nem
pageant &pais, Tocronnaro rs1 enemas sera" !Taormina%
mot nano coaperennon nem forma apoefanomnew" norm

fro ins uuTs_soszoaus_u__Aocru,

a r.......2mui_e_s_Ata,}voro ae dr Rena, se auto
uprroro OTE0D30011 ms sonponas o (tapas% nomanneczaro yerpogcrass Tunis Ours npeonumannig muss clepuumeacsaro, sorepull I obarmyanasefol in (poison:Floret ero raorooxemeilalal DO-

3\0)

Ifwittecuirs o601pizill ''). Eels room nom, DO C etly

Remanent..., unarms ea mamma
Iy, Xl.lasmemycz Lars

users micro

OS9A110117. itarepirmarcfrmoesarq
rermirmenie, conepmenno nomog000
Ohl

Romani/. To aro eels Isms

foxy, es sofoptais mu DCTOPIL/XCL LTD warmth' ITropirmoczia%
eltillA01r6 geponnescuro: TRUMPlb Downers, Tro Erb MIAS DaTIX

Arms. rose rmearmcfriocuas DO C1300xy eyniermay, rose para.

g lint warns mierepialrmunermaro unarm as immix). Bosons
me 'romps mull upnriparc Laing saparreps-mommina gain ups-

tannin oomirrrmeTraz arena Nepasaurmexaro Doll galenists

non Tro

'earners Irma

condemner, y nem laws ea

orsomeine canon rs unsnarl. suase.rm kagoltaro users-_,

Unplug Rani, Bs assert 1862 non' ors rs mons non-

L.../

ermetanrs Manna. arguers as mops es gonna neennon

National Zeitune ao warm annum. noirmero Auvpie.
National Zeitung pilau. aquae Annie As nonusers Au
;MEI% renames omen, %roes, 0113 DO Maw Weans,
u ninominal:mils Onus,. rms clay. Lipman) puppet/la
'oleic". gnaw
Amyl. cumin% neutpeon% paca ea
11.3

asescaory me 'query... aro puirsinuesie National Zeitnne. Ors

CO'OOMUl 7 V. cop. 249

ars okapis. cocriamuori no otriery no 'manner Irk" juror

samara cot:puns Ira cossisail

.

11

ke

filwa

n,te VIIP/-

ivAy3:

"IP:4A-)

"

0-711-v-4-

rit-"-

kfir".
0 paging din carton lui G.V. Plehanov N.G. Cornlevskin, cu insemnfirile lui Y. 1, Lenin
Micprai

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI G. V. PLEHANOV

535

cum arata el pe buna dreptate, voiau sa-i atinga

scophrile Vara o lupta hotarita impotriva adversarilor lor politici. Vorbind de deznodmintul
posibil al conflictului dintre parlament i guvern,

el remarca cu multi putere de patrundere ca,

judecind dup.& starea de spirit ce domnelte in

momentul de fata in rindurile opiniei publice din
Prusia, trebuie sa presupunem ca adversarii actualului sistem se consider& prea slabi pentru a duce
o lupta armata i sint gata s se supuna la prima
amenintare serioasa din partea guvernului ci va

recurge la masuri militaree*. Ceea ce s-a 1i intimplat.

Cernievski avea dreptate cind Ii manifesta dispretul fat& de liberaln prusieni. Ei voiau, intradevar, ca ordinea constitutionala O. se instaureze
de la sine in Prusia. Ei nu numai ca nu au recurs
la actiuni hotarite i nici nu li se putea face o
vina din aceasta, hindeii in conditiile raportului
de forte de atunci asemenea actiuni erau imposi-

bile , dar, din principiu au condamnat orice

idee a unor asemenea actiuni, adica au impiedicat,

in masura in care depindea de ei, o schimbare a

raportului intro fortele sociale care sa le permita
sa recurg& pe viitor la astf el de actiuni...
Spre deosebire de Lassa Ile, In comentariile

sale pe marginea evenimentelor din Prusia el se

dovedete a fi un idealist ,rmult mai consecvent

N.B.

decit in numeroase alte articole ale sale cu continut

politic sau istoric. Aceasta deoseb ire trebuie pus&

i ea, in intregime, pe seama *raportului dintre

fortele sociale*. In Prusia, oricit de slab era capita-

lismul prusac fatil de ceea ce reprezint& el in

momentul de fata, incepuse totuli o micare

mun cit or ease& in sensul 'modern al cuvintului; in Rusia insi abia incepuse sa se dezvolte

micarea raznocintilor, care in mod

adia micarea
demo craticA

obifnuit este considerata ca o micare a int e-

le c t u alit a ti

Cronicile politice ale lui Cernifevski erau destinate ecelor

mai buni oameni*, care trebuiau s Itie ce invataturii anume
trebuie sil dea ei masei inapoiate. Opera ecelor mai buni oameni* se reducer', in sp ecial la propaganda,. Dar nu e x-

clusiv la propaganda. In general vorbind, epoporul simplus nu figureazii pe scena politica. Si, tot in general vorbind,

ceea ce- se petrece pe aceast& seen& atinge prea putin interesele

Opere, vol. IX, p. 241.

636

V.

I. LENIN

lui. Dar exista epoci exceptionale in decursul carora masa

poporului se desteapta din obisnuita ei stare de letargie si face
incercari energice desi adeseori prea putin conitiente, in vederea

N.B.

imbunatatirii soartei sale. In asemenea epoci exceptionale,

activitatea celor mai buni oameni* isi pierde, mai mult sau

mai putin, caracterul ei cu precadere pr o p a gandistic

i devine a git at oric a. Iata ce spune Cernisevski in

legatura cu aceste epoci:
Progresul istoric se desfaoarit intet si destul de anevoios..., atit
de incet, incit, dad, ne vom limita la perioade extrem de scurte, oscilarile produse in mersul ascendent al istoriei de catre factorii incidentali
pot umbri in ochii nostri actiunea legii generale. Pentru a ne convinge
de caracterul lui stabil, e necesar sa observam mersul evenimentelor
pe o perioada de timp mai indelungatii... Daca comparam starea institutiilor sociale i a legilor exist( nte in Franta in 17C0 cu a celor actuale,
gasim ca, intre ele este o diferenta extrem de mare si numai in favoarea

N.B.

If

prezentului; si, totusi, aproape intreg acest secol si jumatate a fost

foarte greu si intunecat. Acelasi lucru se poate spune si despre Anglia.

De unde vine insa aceasta deosebire? Ea a fost permanent pregatita
de faptul ca cei mai buni oameni ai f iecarei generatii &eau ca in vremea

lor viata este grozav de grea; incetul cu incetul, macar uncle dintre
dezideratele lor putine la numar
ajungeau sa fie intelese de societate, iar apoi, odata si odata, peste multi ani, intr-o imprejurare fericiti, societatea incepea sa munceasca timp de o jumatate de an, un an
sau cel mult trei-patru ani pentru infaptuirea macar a unora dintre
putinele deziderate care au patruns in sinul ei datorita celor mai buni
oameni. Aceastit munca n-a lost niciodata incununata de succes: zelul
oamenilor se topea Inca de la jumatatea Incrului, se sleia forta societatii

i viata ei practica intra din nou intr-o lunga perioada de stagnare,

iar oamenii cci mai buni, daca apucau sa vada aceasta opera pe care o
sugerasera, isi dadeau seania ca dezideratele lor sint departe de a fi
infaptuite i aveau sa se plinga, ca si inainte, de greutatile vietii. Dar

in aceasta, scurta perioada de avint generos au fost refacute multe lucruri.

Munca de refacere s-a desfasurat, bineinteles, in mare graba si oamenii
nu mai aveau timp sa se gindeasca la eleganta noilor constructii care au

ramas neterminate, nu mai aveau cind sa se ocupe de respectarea unor

subtile cerinte de armonie arhitectonica intre partile noi i cele vechi
ramase intacte, iar perioada de stagnare a preluat edificiul reconstruit,
asa cum era, cu o multime de mici inadvertente si uritenii...*
Cronicile politice ale lui Cernisevski aveau tocmai scopul de a arata <celor mai buni oameni*
ca vechiul edificin al actualei orinduiri sociale se
darapana tot mai mult i ca este necesar ca
ei 4a se apuce din nou de treaba, pe scant larga*.

Si totul arata ca pe la sfirsitul primei perioade a

activitatii sale literare, adict inainte de deportarea
in Siberia, lui Cernisevski incepuse sa i se part

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI G. V. PLEHANOV

637

ea societatea ii asculta cu atentie sporita parerile

1 se declare, intr-o niesura din ce in ce mai mare
de acord cu el. Cu alte cuvinte, incepuse sa cread&
ca i in istoria Rusiei se apropie unul dintre acele
salturi Enefacatoare care au loc rareori in istorie,

N.B .

dar care, in schtmb, dau un puternic impuls procesului de dezvoltare sociala. In rindurile paturilor
inaintate ale societatii ruse se observe, intr-adevar,
o stare de avint moral, i de acest avint moral a
fost cuprins i Cernisevski. El, care altadata

considera ce, e posibil i necesar s se explice guver-

nului care ar fi propriile lui avantaje de pe urma

eliberarii teranilor, acum nici nu se mai gindefte
sa i se adreseze in vrenn fel. Orice speranta in
guvern e considerate, de el drept o autoamagire
periculoasa. In articolul sUn reformator rus 6
( tSovremenniks, octombrie 1861), scris cu prilejul aparitiei cartii lui M. Korf sViata contelui
Speranski*, Cernifevski demonstreaza pe larg ca

Comp. Sotial-

la noi nici un ref ormator nu trebuie sa se lase amagit de asemenea socoteli. Adversarii spuneau despre
Speranski cit e un revolutionar. Acest epitet il

Demokrat"

nr. 1, p. 161

face pe Cernifevski sa ride.. Speranski a preco

nizat, intr-adevar, largi planuri reformatoare, dar
e ridicol sa-1 consideri revolutionar dupe, amploarea
mijloacelor pe care intentiona sa le foloseasca pentru

implinirea nazuintelor sale. El nu se mentinea in

postul sau decit datorita faptului ca reufise sa

ciftige increderea imparatului Alexandru I. El

intentiona sa-i infaptuiasca planurile bazindu-se
pe aceasta incredere. Tocmai de aceea spune Cerni-

evski despre el c este un visator...

In politica, numai cine tine permanent minte ca

mersul vietii sociale este determinat de raportul

fortelor sociale nu se las& condus de pasiuni daunatoare. Cine vrea sa actioneze in concordant&
cu acest principiu fundamental are de dus uneori
o grea lupta pe plan moral...
La inceputul deceniului al 7-lea, guvernul a
avut intentia sa slabeasca Intrucitva restrictiile
cenzurii. El a luat hotarirea de a intocmi un nou
regulament al cenzurii fi a permis presei sa se
pronunte in problema propriei sale infrinari.

Cernifevski n-a intirziat sa-i expuna punctul de

vedere in aceasta problem& ; ca de obicei, el era
in total& divergent& cu obifnuitele conceptii liberale. Cernievski recunoafte ca exist& epoci in care
30

SotialDemokrat",

p. 161
schimbat222

Comp. pasajul

omis, In SotialDemokrat" nr.

1, p.162223

638

V.

I. LENIN

presa poate deveni, pentru guvernul unei taxi,

nu mai putin periculoas& decit gloantele de rapnel. Acestea sint tocmai epocile in care interesele

sint in divergent& cu
acelea ale societatii 1 este pe cale
guvernului

de a se produce o explozie revolutionarL Af lindu-se intr-o asemenea situatie, guvernul are toate

motivele s& stinjeneasc& activitatea presei, intrucit

presa, ca i celelalte forte sociale, ii pregatete

caderea. Intr-o asemenea situatie s-au aflat in
permanenta, in secolul nostru, aproape toate guver-

nele franceze, care s-au schimbat destul de des.

Cernievski expune toate acestea pe larg ci pe un
ton foarte calm. Pin& la sfircitul articolului el nu
aduce de loc vorba de guvernul rus. Dar in incheiere pune pe neateptate cititorului intrebarea:
ci ce s-ar intimpla dac& legile presei s-ar dovedi
intr-adevar necesare la noi? oAtunci am merita
din nou epitetele de obscuranticti, adversari ai
progresului, ducmani ai libertl4ii, panegiriti ai
despotismului etc., cu care am mai fost nu o data.

gratificati e. De aceea el nici nu se gindete s& exa-

mineze problema oportunitatii sau inoportunitatii

unor legi speciale ale presei la noi. oNe temem
spune el c& o cercetare contiincioas& ne-ar
duce la raspunsul: da, ele sint necesaree*. Concluzia

N.B. este limpede: sint necesare pentru c i in Rusia

se apropie vremea osaltului*.

In acelaci numar, din martie, al revistei aSovre-

mennik a in care a fost publicat articolul citat de

noi mai sus, a apirut i o not& polemica: uAu

inv&tat ei oare? s, in legatura cu cunoscutele tulburani studentecti din 1861. In aceast& not&, Cernievski ia apararea studentilor impotriva reproplui

ce li se aducea de catre vazitorii ordinii c& nu

vor s invete i spune in cuprinsul ei multe adev&-

ruri amare guvernului. Prilejul imediat pentru

aceasta polemic& i-a fost oferit de articolul unui

autor anonim de la eS.-Peterburgskie Akademiceskie

Vedomostlo, intitulat: S1 inviltam sau nu?..

Cernicevski raspunde ca, o asemenea intrebare este
lipsit& de sens atunci cind este vorba de studenti,
intrucit ei au vrut intotdeauna s& invete, dar au
fost impiedicati de regulamentul universitar icanator. Studentii sint oameni de o virst& la care, potri-

vit legilor noastre, un barbat se poate casitori,

poate ocupa o slujb& in institutiile de stat ci spoate

Opere, vol. IX, p. 130, 156.

OESERVATII PE

MARthNEA tiutTzt Viz G. V. Pill-JAW/II

fi comandant de detmament militar*; dar regulamentul universitar vrea sa-i puna in situatia unor
blietandri. Nu e de mirare ca au protestat. Le-au
fost interzise pina i nite organizatii cu totul ino-

fensive cum sint asociatiile de ajutor reciproc,

absolut indispensabile in conditiile materiale atit

de precare in care se afla cea mai mare parte dintre
ei. Studentii nu puteau sa nu se revolte impotriva
unui asemenea regulament, intrucit era vorba
de #o bucata de piine i de posibilitatea de a audia
prelegerile. Or, aceasta bucatit de piine i aceasta
posibilitate le erau luate b. Cernilevski declara
144 cit cei ce au Intocmit regulamentele univer-

sitare au urmarit pur i siinplu ca majoritatea

celor veniti sit studieze la universitate sit fie privati

de posibilitatea de a invata. ((Dacit autorul articolului sau tovaraii sai de idei considera necesar
sa dovedeasca ca la intocmirea regulamentului nu
s-a urmarit citmi de putin un asemenea scop, atunci
sa dea publicitii4ii documentele edintelor la care a

fost elaborat acest regulament*. Autorul anonim

al articolului #S1 invatam sau nu?* reproa nu
numai studentilor, ci Intregii societati ruse ca-i
lipsete dorinta de a invata. Cernievski a profitat
numaidecit de acest prilej pentru a deplasa pe un
teren mai general discutia despre dezordinile din
universitate. Oponentul situ admitea cit exist&
uncle indicii care dovedesc dorinta societatii ruse

de a invata. 0 dovada in acest sens erau, dupit

parerea lui, sutele* de reviste noi care apareau
la noi i ozecile* de coli duminicale. (Sute de
reviste noi, dar nude a numarat autorul aceste
sute?
exclama Cernievski.
Ar fi trebuit,
intr-adevar, sa fie sute, i vrea autorul sit tie
de ce nu iau flint& sute de reviste noi, ma cum ar

trebui? Pentru cit in conditiile create la noi de

cenzura este imposibil sit existe organe periodice,
cit de eft vii, altundeva declt In citeva orme mari.
In fiecare orm comercial bogat ar trebui sit existe
citeva ziare, fie i de format redus ; in fiecare guber-

nie ar trebui sa se editeze citeva foi locale. Ele

nu exista, pentru ca nu pot sa existe... Zeci de coli

duminicale... Aici nu se exagereaza ca atunci cind
se vorbete de sute de reviste noi: In acest imperiu,
care are peste 60 000 000 de locuitori, colile dumi-

nicale se numara, de fapt, abia cu zecile. Ele ar

trebui sa fie cu zecile de mii i cu siguranta cit s-ar

putea organiza in curind atitea, i Inca de pe acum

ar putea sa existe macar citeva mii. Dar de ce

exista doar citeva zeci? Pentru ca ele sint suspectate,

30*

639

idem

SotialDemokrat"

nr. 1, p. 163

V.

640

I. LENIN

stinjenite in activitatea lor, strinse In chingi, incit

pin i celor mai devotati dintre cei ce predau la
aceste scoli le trece pofta de a mai preda.

Aritind c existenta a sute de noi reviste

zecis de scoli duminicale constituie doer un

indiciu aparent al dorintei de invatatur a societatii, autorul articolului analizat de Cernisevski
se gribeste s adauge ci aceste indicii sint inselittoare. Auzi strigate pe strazi relateazi el cu
melancolie
i i se spune cE in cutare loc s-a
intimplat cutare lucru. Atunci, farri sii vrei, lasi
capul in jos, dezamagit... Dar, permiteti-mi
ii
sa. va, intreb, domnule autor al articolului
obiecteazi Cernisevski
ce fel de strigite auziti
dv. pe strazi? Strigatele comisarilor si ale sergentilor de stradi le auzim i noi. Despre ele vorbiti?
Vi se spune ca, in cutare loc s-a intimplat cutare
lucru...
Ce anume? Colo s-a comis un furt,
gi

idem,

SotialDemokrat"

nr. 1, 164

aici s-a produs un abuz de putere, dincoace a

N.B.

fost napastuit un om slab, in alt parte s-au %cut

favoruri unui puternic al zilei despre lucrurile
astea auzi mereu vorbindu-se. La aceste strigate,
pe care le aude toata lumea, si la aceste discutii
de fiecare zi, lasi intr-adevar, fari sE vrei, capul
in jos, cuprins de dezamagire*.
E lesne de inteles ce impresie trebuie sa fi produs aceste articole ale lui Cernisevski asupra studen-

timii ruse. Atunci cind, la sfirsitul deceniului al

7-lea, au avut loc din nou tulburari studentesti,
articolul Au invatat oare?* era citit la intrunirile

Plira aici

Sotial-

Demokrat"
nr. 1, 164

studentesti, ca cea mai bun& pledoarie in apirarea

revendicirilor lor. Este, de asemenea, lesne de
inteles in ce fel trebuie sit fi primit domnii *pazitori ai ordinii astfel de articole mobilizatoare.
Influenta nefasta a marelui scriitor asupra tineretului studios devenea din ee in ce mai neindoielnici
pentru ei...

Situindu-se pe punctul de vedere al socialismului utopic,

Cernisevski considera ca planurile a ciror infEptuire o urmareau

tovar4ii sal de idei din Occident pot fi infaptuite sub cele mai
diferite forme politice. Astfel gritia teoria. Si, atita timp cit
n-a pardsit domeniul ei, Cernisevski
exprimat fara ezitare
aceasti idee a sa. La inceputurile activitatii lui literare, viata
sociala de la noi pare& sa confirme intrucitva, desi in mod indirect, justetea acestei idei: oameni inaintati de la noi au inceput
sa nutreasca atunci speranta cit guvernul va lua asupra sa initiativa unei rezolv&ri nepartinitoare a problemei taranesti. Era o
speranti irealizabila, de care Cernisevski s-a vindecat, poate,

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI G. V. PLEHANOV

541

mai devreme decit oricare altul. $i dad in teorie el n-a vzut

limpede nici dupl aceea legatura dintre economic si politic, in
activitatea sa practicii i cind spunem acest lucru avem in
vedere activitatea sa publicistick el a fost un dusman
neimpacat al vechii orinduiri, desi ironia sa caracteristid a continuat
indud in eroare in aceastk privint pe multi dintre
cititoriiliberali. El a devenit in practick, clack nu in teorie, omul
luptei politice neimpacate, i patosul luptei stabate aproape fie-

care rind al fiedrui articol scris de el hi 1861 si in special in anul, N.B.

fatal pentru el, 1862.

Asemndrile au fool fdeute nu
mai devreme de oclombrie 1909

gi nu mai lirziu de aprilie 1911

Publicat

pentru prima

oani,

partial,

in 1933, in Culegeri din Lenin", vol. XXV

Publicat penirti prima Oarfi in inlregime

in 1958, in V. I. Lenin,

Operc, ed. a 4-a, vo . 38

Se liparepte dupe! teltul original

542

I. M. STEKLOV. N. G. CERNI$EVSKI,
VIATA SI ACTIVITATEA LIN (1828-1889)224
PETERSBURG, 1909

CAPITOLUL I
TINERETEA LUI CERNMVSKI.
ANII DE STUDENTIE. CAS ATORIA
[11] Aa cum vom vedea mai incolo, Cernievski a prelucrat i aplicat
in chip original principiile socialismului utopic. Incercind s le imbine
cu concluziile filozofiei hegeliene, cu conceptia materialist despre lume
1 cu critica relatiilor economice existente, el a po.it in mod independent

pe o cale care avea sa-1 apropie de elaborarea unui sistem al socialismului tiintific. Dar el n-a regit s creeze un asemenea sistem unitar.
A fost impiedicat, pe de o parte, de intreruperea fortatti ce s-a produs
in activitatea sa publicistia prin arestarea i deportarea lui, iar pe de
alta parte a avut de suportat, in Rusia de atunci, greul balast al unor
relatii sociale neevoluate, care nu i-a permis Bali dezvolte conceptiile
pini la concluzia lor logici. Karl Marx, care a inceput cu trei aniinaintea
lui Cernievski (1843) sa, studieze sistemele sociale, a trilit in alte conditii

ci a regit s fac ceea ce lui nu i-a fost dat s fad,. Dar prin puterea
mintii sale i prin cunotintele sale multilaterale marele savant i

critic rus e, cum il numea Marx, n-a fost, poate, mai prejos decit intemeietorul socialismului stiintific...

CAPITOLUL AL H-lea
PRIVIRE GENERALA ASUPRA ACTIVITATII LITERARE

A LUI CERNI*EVSKI
[30-35] ...Niciodati un poet blajin nu poate s aib5.
admiratori atit de inflicarati ca acela care, asemenea lui
Gogol, patruns f iind de uri fat& de tot ce e josnic, vulgar
i funest, prin cuvintul siu de protest impotriva oricirei
josnicii propov-aduiete dragostea de bine i de adevir.
Cel ce se ia bine cu toti i accept& tot ce se spune nu

bien
dit 1*
bine Mel

iub ete pe nimeni i nimic in afarl de sine ; cine-i multumit

de toate nu face nimic bun, f iindcfb binele nu e cu putintl

Mr& infierarea rului. Cui nu uralte pe nimeni nu-i este

nimeni dator ru niznice,
Nola trad.

OBSERVATII PE MAEGINEA CARTII LtII I. M. STEXI,OV

648

Se apropia momentul desfiintarii iob&giei i, de la

Un timp, la ordinea zilei era problema taraneasca. Cirmuirea, organizatiile nobilimii ci cea mai mare parte din
publicatii aparau interesele claselor de sus; numai interesele maselor taranecti nu-ci gaseau aparatori sinceri ci
dezinteresati. Dar iata, a Cernicevski, far& sit stea mult
peginduri, se avinta in lupta impotriva aparatorilor fatici
sau ascunci ai intereselor iob5.gitilor, cit ci impotriva
exponentilor tendintelor burgheze, care tocmai incepusera sa se manifeste...
In acest scop el a scris o serie de minunate articole,

dintre care tinem s mentionam pe unele, ca oActivitatea economic& ci legislatiao, oCapitalul ci munca,

oMonarhia din iulie., oCavaignac. c.a. In aceste articole

ci in multe altele, Cernicevski a cautat sit demacte liberalismul burghez ci sii arate ca. el nu e in stare nici macar

sa dud, pina la capat lupta sa impotriva absolutismului

ci a ramacitelor orinduirii feudale ci di el este, in fond,
un exponent al intereselor marilor proprietari, hind in
principiu ostil intereselor maselor democrate ale celor ce

N.B.

muncesc...

Pentru a pune o temelie conceptiei despre lume a

tinerei democratii ruse in curs de formare, Cernicevski
s-a folosit de prilejul of erit de aparitia unei brocuri a lui
Lavrov, oDespre unele probleme de filozofie practica
pentru a scrie stralucitul sau articol oPrincipiul antro-

N.B.

pologic Iii filozofie o, in care expunea principiile de lin&

ale materialismului feuerbachian ci facea o critic& necru-

tatoare conceptiei idealiste despre lume...

Se poate afirma, fan. nici o exagerare, cii. n-a existat
problem& politica important& care sa intereseze societatea rusa ci in care Cernicevski sul nu se fi grabit sa-ci
spun& cuvintul sau autorizat i plin de chibzuinta...
N.B4Prometeul revolutiei ruse, cum bine 1-a numit Rusanov*, I nu tocmai
nu ci-a preeupetit eforturile -uptind pentru fericirea
popondui sau ci netezind calea luptatorilor ce aveau sa
vina...

[37-38] Reactionarii, ostili emanciparii femeii, ca si

dezrobirii persoanei in general, s-au apucat sit insinueze
ca Cernicevski, in oCe-i de facut? face propaganda in
N. Rueanoy. Sooialietii din Occident ei ad din Rusia, Petersburg, 1908, p. 288.

544

N.B.

V.

I. LENIN

favoarea asa-zisului amor liber *. Aceasta, bineinteles,

nu este alteeva decit o ealomnie sau o dovada de incapacitate organica a unora de a intelege psihologia noilor oameni
liberi...
Stiin ea Cernisevski a visat cindva la o carierk Olintifica. Ins& curind el s-a convins Ca va fi mult mai de folos
poporului rus dac va activa pe alt tarim. Acest democrat
din convingere, care era totodata inzestrat cu un tempera-

ment de luptator, nu se putea izola pe culmile reci ale

stiintei academice, in timp ce in jurul sau viata clocotea
din plin si se simtea nevoia de a lumina paturile largi ale
societatii ruse, explicindu-le sensul evenimentelor ale caror

martore erau, ca si al celor ce aveau sa vina...

[42] De la inceputurile activitatii lui Lessing i pin&
la moartea lui Schiller, adici timp de 60 de ani, miscarea
literarii a fost aceea care a determinat dezvoltarea uneia
din cele mai mari natkni europene, hotarind viitorul unor
tari care se intindeau de la Marea Bahia pina la Marea
Mediterani si de la Rin pin& la Oder. Dintre toti ceilalti
factori sociali, aproape nici unul n-a contribuit in mod
favorabil la dezvoltarea poporului german. Numai literatura, luptind cu nesfirsite dificultati,l-a ajutat sa mearga
inainte.
Aici in Cernisevski a vorbit iluministul, aici convingerea lui in ce priveste forta ratiunii si a stiintei a precumOmit asupra ideilor lui materialiste in sociologie. Pe Lessing, iluminist tipic, I-a indragit in mod deosebit i pentru
cii-i amintea in multe privinte de Bel inski, dup.& cum epoca
lui Lessing ii evoca perioada 1840-1860 din istoria Rusiei.
*i intr-un caz, i in celalalt este vorba de o perioada de
Sturm und Drangs i e cit se poate de firesc ca un ilumi-

nist sa se simta atras de alti iluminiti"...

[46] Ca sa ne facem o idee de conceptia despre lume

a lui Cernisevski, trebuie sit imbinam (poate, intr-un
mod cam artificial) parerile i rationamentele care au
fost emise de el cu diferite prilejuri, in articole si note
Vezi, de pildil, cele series de P. P. Titovici, profesor la Universitatea din Odesa,
In brogura sa infamanti sCeva despre eroii rornanului eCe-i de fdeta?, aplruti In 1879.
Numeroasele broguri ealomnioase ale acestui pamfletar, Indreptate Intpotriva nibilismuluis, au atm asupra lui atentia guvernului, care In 1880 i-a aeordat o subventie pentru
editarea ziarului antirevolutionar Beregs. Dar acest prototip al unor publicatii ca irRossiia
gi Russkoe Enameas n-a oblinut nici un 80130e9 ; el gi-a Inc:heist eurind existents printrExtrase din aceasti
Un jalnie fiasco i, pe clt se pare, printr-o actiune frauduloasi.
brogurA, din pteate eu totul incomplete, se pot gisi In cartes lui N. Denisiuk.
sInsemntri oritice pa marginea operelor lui N. G. CernIgevskis, Moscova, 1908.
**In aceastA priviMA, Cernlgevski ajunge uneori la exagerAri ce nu stnt caracteristice
realismului situ, care de obicei este deosebit de riguros. Astfel, opunInd cinovnicilor bunul- simt al poporului, aratA. et ei au fost gregit educali gi au capatat o pregstire cu totul
cientie (Opere, IV, 396 . Dar asemenea afirmatii IntlInim destul de rar In scrierile lui.

OBSERVATII Pt MARGINEA CARTII WI 1. M. STEKLOV

546

razlete, i care de aceea par uneori contradictorii sau

nefmpinse pina la concluzia lor logica. Si, totui, un studiu

atent al operelor complete ale lui Cernievski ne face sa

ajungem la profunda convingere et el avea o conceptie

materialist& destul de inchegata, despre lume, pe care
auta s-o aplice in dezbaterea tuturor problemelor, atit
a celor teoretice, cit i a celor de ordin practic...

N.B.

OAPITOLUL AL III-lea
CONCEPTIILE FILOZOFICE ALE LUI CERNISEVSKI.
MORALA EGOISMULUI RATIONAL

[47 50] In Occident, evolutia hegelianismului de

stinga a dus la Feuerbach, care a pus bazele filozofiei
materialiste. *Astfel spune Cernilevski s-a destvirit dezvoltarea filozofiei germane, care, obtinind
scum pentru prima data soluii pozitive, i-a dezbri- II
cat forma scolastica anterioara., a transcendentalis- Cf. Engels
mului metafizic, i, recunoscind identitatea rezultatelor
Feuerbach
obtinute de ea cu cele obtinute de tiintele naturii,
versus
s-a contopit cu teoria general& a tiintelor naturii i
EE 225
cu antropologia**.
Prin aceste cuvinte Cernilevski adera fart rezerve la *principiul
antropologic* i la eumanismul* lui Feuerbach.
Problema fundamentala a filozofiei este aceea a
raportului dintre gindire i existenta. Idealismul recuinexact !
noate primatul ii spiritului asupra naturii, materiaN.B.
Cf. .
lismul afirmt primatul naturii sau al materiei. In
Feuerbach226
acest domeniu, Feuerbach este un precursor al materialismului, respingind idealismul lui Hegel cu ideea
lui absoluta**...
[53] Teoriile anterioare ale Itiintelor morale, spune Cernievski, erau lipsite de orice important& tiintifica, ca unele ce

ignorau principiul antropologic. Dar ce este acest principiu

antropologic?

sAntropologia

raspunde

Cernilevski

este

tiinta care, indiferent despre ce parte a procesului de viata al

omului ar vorbi, tine seama, intotdeauna ca intreg acest proces

i f locum din partile lui se petrec in organismul omenesc, ct acest

organism servete de material care produce fenomenele cercetate

*;,tudii asupra perioadei gogoliene din literatura rust Opere, II, 162.
ineerearea lui Lange de a dovedi oS Feuerbaeh n-a fost materialist (Istoria materialismului", Petersburg, 1899, vol. 2, P. 394 et urm. nu rezista. eritieii. Vezi Plehano v.
Problemele fundamentals ale marxismului, Petersburg, 1907, p. 7 IA nem.; idem, In ilouized
de ani, ed. a 3-a. Petersburg, 1909, p. 271 qi urm.

646

V.

1. IARIN

de ea, A inswirile fenomenelor sin( condigonate de fnswirile materialului, iar legile potrivit carora apar fenomenele shit doar nite
cazuri particulare ale acliuniilegilor naturii (sublinierile noastre)...

N.B.

[68-60] Acesta a fost un articol remarcabil, In care, pentru

prima oaf& in literature rusa, erau expuse intr-un mod sistematic
principiile fundamentale ale materialismului feuerbachian, care
a fost dus de Cernisevski pin& la ultimele lui concluzii logice...
Articolul acesta era un manifest filozofic al eoamenilor noir,
al intelectualitatii raznocinte, si asa a fost el apreciat de adver-

N.B.

sarn democratiei revolutionare...

.0tecestvenniie Zapiski. a grupat laolalta obiectiile aduse

de Iurkevici lui Cernisevski*. Ele se rezuma la unnatoarele:
1) Cernisevski nu stie filozofie ; 2) el confunda aplicarea metodei

istorice-naturaliste la studiul fenomenelor psihice cu insasi

explicarea acestor fenomene; 3) nu intelege importanta intro-

N.B.

spectiei ca sursa special& a cunoasterii in psihologie; 4)

((con-

funda (?) doctrine metafizica a unitatii materiel.; 6) admite

posibilitatea transformarii deosebirilor cantitative in deosebiri
calitative; 6) in sfirsit, ati admis cii orice conceptie este
prin ea insasi un f apt de stiinta si in felul acesta ati facut sa
dispara orice deosebire dintre viata omului i aceea a animalelor.

Dv. respingeti personalitatea morala a omului i admiteti

numai impulsurile egoiste ale animalului***.

La aceste obiecii, Cernisevski raspunde ca toate pacatele

mortale pe care le descopera la el Iurkevici, manualele de
seminar le gasesc In scrierile lui Aristotel, Bacon, Gassendi,

Locke etc., intr-un cuvint la toti filozofii care n-au avut

onoarea sa face parte din tagma idealistilor...
?

[63] Idealismul este in esenta contemplativ ; materialismul,

dimpotriva, este un sistem de actiune, care corespunde perioadelor de avint social si claselor cu stare de spirit revolutionara.
Alaturi de intreage sa generatie, Cernisevski s-a situat in mod

f iresc pe punctul de vedere al monismului materialist...

[66] Legindu-si conceptia sa filozofica despre fume de nazuinte practice precise, Cernisevski a inteles ca materialismul moN.B. dern este filozofia clasei muncitoare...
Cu articolul sSu Impotriva lui CernIsevski,Iurkevici, un modest, profesor la Academia

teologiel din Kiev, a Mout carierS: Katkov i Leontiev 1-au transferat, ourInd dupe mem,
la o catedri de filozofie la Moscova. Acest mizerabilindivid a reueit astfel sili imortalizeze
numele. Dar poate sineva sre invidieze o asemenea nemurire?
** Cum vom vedea mai departe, d-1 Ivanov In a sa olstorie a oritioii ruse* recurge, dupli

aproape patru deaenii, la un argument analog. Nu-i dul

GESERVATII PE MARGINEA CARTII LUI I. M. STEKLOV

541

[71] Etica lui Cernievski ne amintete mult de aceea a lui

Feuerbach; de aceea vom spune citeva cuvinte despre aceasta
din urma. Dupa cum remarca, Engels*, etica liii Feuerbach,
realista ca forma, este, in esenta, cu totul abstracta...
[74] Cernievski ii continua argumentatia. Un om care sta
saptamini de-a rindul la capatiiul amicului sEu bolnav ii sacrifica timpul i libertatea sa pentru sentimentul sdu de prietenie:

acest sentiment *al sane este atit de puternic, incit gasete

in satisfacerea lui o placere mai mare cleat in orice alte surse
i chiar decit in libertatea sa; iar data ar inclca acest sentiment, lasindu-1 nesatisfacut, ar simti o neplacere mai mare

decit aceea pe care i-o produce renuntarea vremelnica la libertate. Acelami lucru se poate spune i despre oamenii de mtiinta,
care renunta la orice viata personala in interesul tiintei, sau

despre oamenii politici, *care de obicei sint calificati drept

fanatici a, explica Cernievski, referindu-se la revolutionari...
[82] Teoria egoismului rational nu trebuie sa ne induci
in eroare. Ea apare, la prima vedere, ca o doctrinil individualista, dar in realitate are un caracter profund social. Ceea ce
import& aici nu e forma, ci continutul egoismului rational*,
i, dupa cum am vazut mai sus, toate problemele litigioase
care tin de acest domeniu au fost rezolvate de Cernievski i
de discipolii sai in spirit social, in sensul slujirii societatii
intereselor sociale. La baza moralei egoismului rational sta
ideea de datorie, dar de datorie liber consimtita, ideea alegerii
nite

careraspunde unei nobleti interioare, organice. ofit fi aparitorul

celor asupriti sau a apara asuprirea, aici alegerea nu este grea
pentru un om cinstits. Teoria egoismului rational, iat a. care
este nwrala oamenilor cnstii, morala generatiei revolutionare

N.B.

X?

din deceniul al 7-lea...

CAPITOLUL AL IV-lea
ESTETICA SI CRITICA LUI CERMSEVSKI
[93] Acest exponent plin de forta i de sperante al democratiei revolutionare, care-i incepea cariera ei istorica, refuza, categoric sE accepte

conceptia idealista, pentru care tragicul constituie o lege a universu-

lui. Si aici el incearca sa se situeze pe punctul de vedere eantropologico...

*Engels De la idaalismulelasio ete.227 p. 35 i unn. Engels vi bate joe townie
de dies lui Pousrbaoh, afinnInd 0, dupi moralalui, bursa este etalonul suprem al moralitatii,
daeS epeoulaiiile slut !acute owed. Este un proeedeu polemio, fireete, dar el rewejte oi
dezvEjuja earactorul abetraet ai ueistorie al moralei feuerbaohleno.

548

V.

I. LENIN

[104] Problemele de estetica au fost pentru el doar un cimp de lupta,

pe care tinarul revolutionar in domeniul gindirii a dat prima Willie

impotriva odioasei lumi vechi, pe care o detesta pentru toate institutiile

ei economice si politice si pentru toat& ideologia si morala ei. In disertatia sa, *in care in dosul unei forme oarecum scolastice clocoteste
o nemarginit sete de viata, de munea, de fericire paminteasci**, Cer-

nisevski se manifest& ca un exponent al ideilor si al starii de spirit a

intelectualitatii raznocinte, care in acea vreme (dupa razboiul Crimeii) a
pasit piing, de cutezanta pe scena istoriei, sub faldurile larg desfasurate

ale steagului ei de protest...

CAPITOLUL AL V-lea
FILOZOFIA ISTORIEI A LUI CERNISEVSKI
[135] Dacii ne amintim ert Cernisevski a trait in epoca de
neagra reactiune care s-a instaurat in Europa indata dupa Inabusirea miscarii revolutionare din anii 1848-1849, ca in Franta
triumfase Napoleon al III-lea, ca in Austria se inscaunase din
nou absolutismul, ca Prusia incapuse in ghearele reactiunii feudale, ca, Italia facea eforturi zadarnice de eliberare, ca Rusia
se hotara cu greu si renunte la iobagie, daeit ne amintim cit in
Europa abia dup.& razboiul italo-austriac din 1859 a inceput sa se
produca o inviorare politica si cit, ass, cum vom vedea mai departe,
?

Cernisevski nu credea in existenta unor serioase forte revolutionare in Rusia, vom mtelege ca obiectivismul lui trebuia sa-1
due& in mod fatal la un profund pesimism. Si, totusi, Cernisevski
considera ca e -o datorie de onoare sit nu-si ascundit de loc adevarul siesi si cititorilor sai, oricit de amar ar fi el, si nu s-a condus
niciodat& clupa aforismul: *clecit o multime de adevaruri amare
mai bine o minciuna dulceaga*.
[145 147] Asadar, Cernisevski reco man da o atitudine
optimist& fat& de viata, si ea era intemeiata tocmai pe faptul
ca principala fold motrice a istoriei in vremea noastrit este orientarea spre industrie... s...Victoriile obtinute de Napoleon in

Spania si in Germania au adus unele foloase acestor tari. Si

cum sa nu aduci unele foloase victoriile fabricantilor si inginerilor, ale comerciantilor si tebnologilor? Dezvoltarea industriei
N .B .

este o chezdie de progres. Privitd sub acest aspect, intensificarea

milcdrii industriale de la noi ne bueurd in mod deosebits. i, mai

departe, Cernisevski releva, plin de entuziasm, citeva fapte

noi din domeniul dezvoltarii industriei: infiintarea unei noi

societiiti de navigatie pe Volga si pe afluentii ei, expozitia agri-

col& de la Kiev etc.**...

* Andreevici. Studii de filozofie a I iteraturii ruse, Petersburg, 1905, p. 249.

** Cronie& oontemporana (noiembrie 1857 . Opere, III, 561-562. Cf. alleviate revistelors
(noiembrie 1856), unde Cernleevski consider& ek ecea mai important& Imbunitatires care 11-a
produs dupl. rizboiul Crimeii a foot sluarea do In4ouri pontru conotruirea unei Intinse retele

de di ferates, Opere, II, p. 6.53.

OBSEKVATII PE MARGINEA CARTII LIM I. M. STEKLOV

549

Pupa cele ardtate ping aici nu ne surprinde, fireste,

sit aflam de la Cernisevski 6, in mod obisnuit, framintarile politice au la baza nemultumiri sociale*. Nu ne
mai uimeste aceastA frazit, scoasa parca dintr-o bro-

suri a lui Marx din anii 1848-1849, in care el spune

ca osarea

i vinul au luat parte la rsturnarea lui

Napoleon, a Bourbonilor si a dinastiei de Orleans"**.

*i nu ne miram cind aflam parerile lui despre cauzele
ciiderii Romei, pe care el, ca i Plinius, o explic prin

schimbarea produsa in relatiile agrare: omarea proprietate a dus de rip& Italia latifundia perdidere
Italiam****...

Cf.
Plehanov228

[152] In articolul oCapitalul si munca*, Cernisevski

arat& c istoria antic& are la bazi lupta dintre clase.

La Atena, sustine el, in aceasta lupta a avut preponderentI elementul pur politic: eupatrizii i demosul
au luptat aproape exclusiv pentru sau contra extinderii
drepturilor politice asupra maselor demosului****.
La Roma, lupta pentru interese economice se situeazi

mult mai evident pe primul plan...

[154-155] Asadar, pentru Cernisevski era clar cii clasele

sociale contemporane se formeaza in procesul productiei:

celor trei elemente ale productieipamintul, capitalul

le corespund cele trei clase principale ale societatii contemporane: mosierii, burghezii i muncitorii. In
comentariile sale pe marginea castii lui Mill, el aratit far&
munca

Cf. Marx

Das

Kapital",
III, 7 230

nici un echivoc ca, in ultima analiz&, relatiile reciproce

dintre aceste trei clase sint determinate de impartirea
produsulni in trei parti: rentl, profit si salariu...
[157 160] E drept cii intilnim la Cernisevski expresia \
oplaga proletariatului c, dar,

propriu-zis, el foloseste

aceast& expresie in cursul unei poleniici cu

burghezii/\

occidentalisti, care inclinan sii vad4 in Europa occidental&

aproape un paradis si nu voiau sa adopte o atitudine

critic& fat& de aspectele negative ale relatiilor vest-

Monarbia din iulie. Opere, VI, 15.

C av aign a c. Opere, IV, 33.
*** Capitalul Qi mullets*. Opera, VI, 15.
* E clt se poate do olar el aici Cerntsevski comite o eroare, dar e vorba de o eroare
aecidentali, deoarece In mod obilnuit el arati ells baza luptei politice sta ciocnirea de interese
economice. De alttel Ai la Engels dam poste o tract ea aceasta: iCel putin In istoria moderna,
statul, orInduirea politica, este elementul subordonat, tar societatea eivill, domeniul reIatiilor
economiee
elementul hotarttore (loc. cit., 571"). Oare numai .1n istoria moderuis stau
astfel lucrurile? Este vorba, desigur, de o scapare. Sit nu Um deoi prea aspri ou unele-scapiri
analoge pe care le Inttlnim la Cernisevski.

i. LtNii4

660

fals I

europene*... E posibil ca Cernisevski, In interesul unei

aparari mai efective a proprietatii de obste, sa fi pus in
fata societatii ruse perspectiva proletarizarii, de care
era amenintat poporul. Dar iata ca i social-democratii,
care se ridica impotriva masurilor introduse de Stolipin
in domeniul politicii agrare, recurg si ei la un argument
analog (ca forma, fireste, iar nu ca fond)...
Dar ce este proletarul? Poate cii Cernisevski intelegea
pur si simplu prin aceasta denumire pe omul nevoia
sau pe comul de rinds. Dar sa vedem ce spune el. Ironizindu-1 pe Vernadski, care scrisese ca in Franta unumerosi
proletari au proprietate imobila a, Cernisevski scrie:

sNe permitem sit intrebam cum de s-a putut intimpla

o asemenea ciudatenie. Toti economistii ale caror scrieri

am avut prilejul sa le citim subinteleg prin proletar un

omlipsit de proprietate ; el nu este in nici un caz un simplu

om nevoias ; economistiifac aici o distinctie stricta intre
notiuni: nevoias este cel ce are mijloace de trai saracacioase, iar proletar este cellipsit de proprietate. .N evoiapl
este opus bogatului,iar proletarulproprietarului. Un satean

francez cu 5 ha de pamint poate sa duca o viata foarte

saracacioasa daca pamintul lui e de proasta calitate san
daca familia lui e prea numeroasa, si totusi el nu este
proletar; dimpotriva, un lucrator dintr-un atelier parizian
sau londonez poate sa locuiasca intr-o camera mai confortabila si mai calduroasa, sit se hraneasca cu alimente mai

gustoase si sa se imbrace mai bine decit acest satean, si

el famine totusi un proletar daca nu poseda avere imobili
sau capital si soarta lui e legata exclusiv de salariu a**.
Aceste orvinte ale intemeietorului narodnicismului ne
arata ca el se situa cu mult deasupra unor epigoni ai narod-

nicismului ca V. Cemov, care nici pina astazi nu vrea sit

N.B.

inteleaga diferenta care exist& intre un nevoia si un proletar. Ele ne arata de ce Cernisevski considera ca eproleta-

iiirea... este o plaga mai grea pentru viata poporului

decit simpla saracie. Cernisevski avea in vedere nesigu-

ranta existentei, care, in caz de somaj san de boala ori

la batrinete, 11 condamna pe proletar la moarte prin
N.B. inanitie... uNu ne indoim citui de putin spunea el
cii aceste suferinte vor avea un sfirsit, ca masa* boald
va duce /a insanatosire, iar nu /a moarteo***. Proletarii
nu se vor potoli pina ce nu vor obtine satisfacerea revendicarilor lor, si de aceea e de asteptat ca natiunile capita* Revista revistelor (Russkaia beseda" i slavofilismul), martie, 1857, Opere, III, 151.
Pe vremea aceea Cerntsevski tot mai spera ci. cei mai vrednici reprezentantis ai slavofilismului, la care guvernul se uita destul de chiorl4, vor ii altturi de democrati In anumite
probleme (In speti, In problema libertatiipolitice i In mos a asigurtrii bunastarii poporului).
Curled Mei li-a dat seama ca se Inselase.
Despre Proprietatea funciara. Opere, III, 418 (1857).
*5* Opere, III, 303 (1857).

OBSERVATII PE MARGINEA GARTH WI I. M. STEKLOV

551

liste sa aibi de-a face cu noi tulburari, mai grave decit cele
de pin& acum. aPe de alta parte
arata Cernlsevski
numrul proletarilor e in continua crestere i, ceea ce este
mai important, ei devin mai contienti de ft,* lor si ajung

la o intelegere a nevoilor lor**. Spuneti sincer, nu va

amintete aceasta fraza de anumite pasaje din Mani-

N.B.

festul Comunist u?

[174-176] Acea parte din publicul de la noi care nu-

trete simpatii pentru narodnicism si-a manifestat cel

mai putin interesul pentru o analiza a conceptiilor lui

Cernisevski sub raportul apropierii lor de socialismul
stiintific; si se prea poate ca ea sa considere o asemenea
apropiere drept o profanare a memoriei marelui ginditor.

Majoritatea marxistilor, dimpotriva, sint de parere c Cerni-

evski e un scriitor care merita toata simpatia si care s-a

dovedit util la vremea lui, dar care e foarte departe de con-

ceptia materialist& moderna.. In atitudinea lor fat& de Cernievski, ei sint puternic influentati de acel capriciu al istoriei
care a facut ca acest obiectivist si materialist sa fie intemeietorul narodnicismului. In genere insa, majoritatea publicului

N.B.

nu stie altceva despre Cernisevski decit ea a scris romanul

utopic uCe-i de facut? s si a a nutrit visul unei treceri

directe a Rusiei de la obste la socialism printr-un complot

pus la cale de un mic grup de intelectuali revolutionari.
Adevarata fizionomie stiintifica a lui Cernisevski n-are aproape
nimic comun cu aceasta reprezentare fantezista...

Cernisevski a privit istoria omenirii cu ochii unui obiectivistriguros.

El a vizut in ea procesul dialectic al dezvoltarii prin contradictii, prin
salturi, care i ele sint rezultatul unor schimbari cantitative treptate.
Ca rezultat al acestui proces dialectic neintrerupt are loc trecerea de la
formele inferioare la forme superioare. Protagonistii istoriei sint clasele
sociale, a caror lupta e determinat& de cauze economice.La baza proce:
sului istoric sta factorul economic, care determina relaiiIe politico si
juridice, ca si ideologia societatii.
Se poate oare contesta cii acest punct de vedere se
apropie de materialismul istoric al lui Marx si Engels?
Conceptia despre lume a lui Cernisevski se deosebeste
de sistemul intemeietorilor socialismului stiintific
prea
modern I numaiI prin lipsa de sistematizare i de prede tot
cizie a unor termeni. Singura lacuna serioasa de care

/asta-i

safer& conceptiile istorice-filozofice ale lui Cernisevski

este aceea ca el n-a aratat in mod clar insemnatatea

hotaritoare pe care o are dezvoltarea fortelor de productie ca factor fundamental al procesului istoric...
Despre proprietatea !unclad. Opera, III, 455 (1857).

652

V.

I. LENIN

CAPITOLUL AL VII-lca
ECONOMIA POLITICA SI SOCIALISMUL
[275-280] In rationamentele lui Cernisevski pe aceast& tem&
intilnim din nou acelasi ciudat amestec de intuiri geniale si de
lT.B tendinte utopice, amestec care e explicabil, ca si in toate toate
celelalte cazuri, prin caracterul general al sistemului au economic, despre care am vorbit in repetate rinduri.
El ii reproseazit lui Mill cil s-a multumit sil fae& doar citeva observatii ain legatura cu cea mai important& marf, munca c, cind se stie
ca, epentru marea majoritate a oamenilor munca este cea mai importanta, dad, nu chiar unica maga**. El explica acest f apt prin aceea
a in intreaga lui analiza Mill se sitheazil pe punctul de vedere al capitalistului, ca, apunetul de vedere de la care porneste ideea valorii productiei este acela al produciltorului sau, mai precis, al producatorului care
cumpard munca luer&torilor salariati**. Dac& nu pui problema, de
important& fundamentalii, a acestei math ciudate , n-ai sa poti spune
nimic deosebit despre valoarea ei de schimb: marfa ca atare este sub(ordonat& egalizarii cererii si ofertei, si nimic mai mult. aDar problema
fundamental& este daci munca trebuie sit fie o marfa, (lac& ea trebuie
sa aib& valoare de schimb a...
Cumpararea de mune& se deosebeste de cumpararea unui rob doar
prin durata pe care se face vinzarea i prin puterea asupra ei, transmis&
de vinzator cumparatorului. Trasatura fundamental& este aici una si
aceeasi: puterea unei persoane particulare asupra fortelor economice ale
unei alte persoane. oDeosebirea dintre cumphrarea muncii i sclavie
poate sa intereseze pe jurist i pe administrator, dar ea nu trebuie sit
1

intereseze pe un specialist in economia politic& ...

Munea nu este un prodvs. Ea este fwd numai o forfd de proN.B. ducfie, este numai un izvor al produ.sului. Ea se deosebeste de pro-

dus asa cum se deosebeste muschiul de greutatea pe care o

ridica, asa cum se deosebeste omul de o trimba de postav sau

de o bucat& de piine ***...
Ca si economia clasica, Cernisevski deosebeste dou& feluri de
valoare: valoarea intrinsec& i valoarea de schimb. Prin valoare
intrinsee& el intelege valoarea de intrebuintare**** i, spre deosebire de economia burgheza, Ii coneentreazi indeosebi atentia
asupra analizei acestei valori. i e cit se poate de firesc sit fie
asa dacit ne gindim ci Cernisevski critic& orinduirea capitalist&

"

Adnotiri la cartes lui Mill, p. 436 si urm.

Ibid., p. 492.

Adnottri la cartes, lui Mill, p. 493.

**** sPentru ca un obiect sit aibA valoare de sihimb este nocesar... ca cumpiratorul el

considere et el poate satisface o necesitate oarecare... inlimbajul economiei politico acest Worn
se exprimi tn felul urmItor: au valoare de sehinib numai oblectele care au valoare intrinsecas.
Adnot4ri la oartea lui Mill , p. 420.

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI I. M. STEKLOV

658

nu atit din punctul de vedere al tendintelor ei objective interne,

cit din acela al intereselor ei, care sint opuse intereselor societa tii,
ale poporulni, ale inaselor...
eVedem
conchide el
ca, in fond, valoarea de schimb
trebuie sa coincida cu valoarea intrinseca i ea se abate de la

aceasta numai datorita faptului Ca, in mod eronat, munca

este considerata drept o marfa, ceea ce n-ar trebui sa fie.
De aceea posibilitatea de a face deosebire intre valoarea de
schimb i valoarea intrinseca nu dovedeVe alteeva deeft cd,

orinduirea in care exista o asemenea deosebire este nesalisfdedtoare sub aspect economic. Teoria trebnie sa priveasca aceasta

N.B.

N.B.

distinctie intre valoarea de schimb i valoarea intrinseca cu

aceiai ochi cu care privete sclavia, monopolul, protectionismul. Ea poate
si trebuiesa studieze cit mai amanuntit

aceste fenomene, dar nu trebuie sa uite ca descrie nite ababeri

de la ordinea fireased a luerurilor. S-ar putea ea ea sa creada
ca pentru inlaturarea unuia sau altnia din aceste fenomene
ale vietii economice este nevoie de o perioada de timp indelungata i de stradanii cu totul deosebite ; dar, oricit de inde-

N.B.

partat i s-ar parea termenul tamaduirii cutarei sau cutarei

maladii economice, ea trebuie ee.i dea seama dinainte ce
aspect va avea o stare de lucruri sanatoasa )*.
0 stare de lucruri sanatoasa o ofera orinduirea socialista,
in care productia e organizata in mod planificat, potrivit
cu nevoile societatii, in care munca inceteaza sa mai fie o
marfa, iar ovaloarea de schimb coincide cu valoarea intrinsecan. Repartitia fortelor de productie intro diversele ramuri
in cadrul sistemului de productie bazat pe schimb san in care

se produce pentru vinzare este determinata de repartitia

puterii de cumparare in societatea respectiva ; in cadrul sistemului de productie care e bazat odirect pe nevoile produca-

torului insit, ea este determinata chiar de aceste nevoi.

Aa se prezinta lucrurile in stadiul inferior al dezvoltarii,

care se caracterizeaza prin existenta micii productii cu cum.-

ter inchis; dar tot asa se vor prezenta cle i intr-un stadiu
superior al dezvoltarii economice, cind productia colectiva
organizati va avea un caracter dominant**...
[282-283] In acest sistem, (valoarea de schimb a produ- N.B.
sului nu mai prezinta nici o importanta ; produsul este direct
snbordonat satisfaceriinevoilor omului i se tine seama numai
de mamma in care el poate satisface aceste nevoi, adica de
*Adnoliri la eartea lui Mill, 110
** AdittlArl la cart lui Mill. 119

141.
CM.

1em ii, Mu de i itrIr cumuli-I:idle Mute

de CernipNaki la eel e 17 t.e/e al e I ti Mi 1 asupra

%Pui mai HUS,p. 232 : aici ci pane fall
In lailt priueipille eeonamiti eauitalble i Pe aeelea ah. ce. nomiei tocialisle, porniud tIe

Ia opozi(a dintre cele demi forme ale valorii.

37

Lenin

Opere complete, vol. 29

664

V.

I. LENIN

valoarea lui intrinsec& ; e de presupus c. numai in mod accidental si cu totul exceptional el capiti i valoare de schimb,
Mudd, masa produselor nici nu e destinat& vinziiriisau schim-

balm, ci serveste direct pentru consumul producitorului;

chiar (lac& o parte din produse este schimbat5, pe produsele altor produciitori*, valoarea de schimb nu reprezint&
ceva diferit de valoarea intrinsecd, intrucit aceasta se
transform& de-a dreptul in valoare de schimb, I r vreo
gi

micsorare sau vreun adaoso"...

[295 296] Din cele expuse ping aici, cititorul si-a

putut face o idee de caracterul sistemului economic al

lui Cernisevski, de metoda folosit& de el, precum si de
scopul cercetitrilor lui. Scopul acestor cercetri este ca,
numai printr-o critic& a relatiilor economice existente, s arate
atit? *** ritul pe care-1 aduce maselor populare capitalismul, si
sublinieze caracterul trecator al acestuia c i s scoat in

evidenta tristturile esentiale ale orinduirii viitoare, socialiste. Totodatii, cum era si firesc, centrul de greutate s-a
deplasat spre o critic& a prezentului, ficuta din punctul
de. vedere al viitorului, i spre o caracterizare a orinduirii
viitoare, schitata, in trasaturile ei cele mai generale. Din
aceasta cauz6, analiza relatiilor economice existente a avut
intrucitva de suferit si, dupi cum am vazut mai inainte,
definitiile date de Cernisevski unor notiuni de baz& ale
economiei politice sint inconsistente sub raport istoric si
dialectic.
Dar dac& deficientele metodei folosite de Cernisevski s-au rasfrint
in mod negativ asupra importantei sistemului situ in general si au facut
ea el s& aibt o valabilitate efemerii, dac6, acest sistem a jucat un anumit
rol istoric, iar azi el trebuie s fie considerat ca invechit, asemenea deliciente de ordin general si imprecizia diverselor definitii nul-au impiedicat
pe acest autor st facd o serie de profunde observatii enitice in legAtur&
cu orinduirea capitalist& privit& in ansamblu. Si in acest domeniu s-au

manifestat in chip strillucit talentul i puterea lui de piitrundere...

N.B.

Dupa cum vedeti, aici Ccrnigoveki admite existents, una schimb partial si In societatea viithrUlui. Adevirul este M. el, dup. curn vont mats mai departe, admitea posibilitatea
unui stadia intermecliar Intro capitalism ei socialism.
**Din sale aratate mai sus reiese [impede ci. daca Intro aonaepOalui DernImvski asupra
valorii si amea a lui Proudhon se poate face o oareoare apropiere, cu total generali, ea este
de ordin pur formal. Duna pirerea lui Proudhon, o evaloare stabilita, (sau constituita). nu
se poate realiza dealt Intr-o sooietate de inici producitori independenti, oare-gi schimba In
mod I iber intre ei produsele-marfa; la Cernteevski insi enormas valorilor presupune, dimpotrivi, themai 0 sonietate organizatit pa prinoipiile munciioolective Ili ale proprietatii colective
mupra mijloacelor de produotie, care educe In sfera sohimbului dear o parte nelnsemnata din
produsele Hale. La Cernleovski punctul de plecare este socialist,In timp ce la Proudhon el este
individualist mic-burgbez. Acolo undo Incepe sit actioneze snorma valorilors enuntata de
primul, nu mai e lac pentru evaloarea stabilitS preconizata de al doilea.
*** Duvintele onumai alit?. au fost Raise do Lenin ens, pe coital din stInga al paginii.
Note; red.

OBSERVATII PE MARGINEA CART!! LUI I. M. STEKLOV

666

[320] Socialismul lui Cernievski nu este, desigur, lipsit de

anumite elemente utopice, dar noi nu-1 putem considera pentru

acest motiv drept un simplu utopist. Asa cum am mai aratat, )) N.B .
Cernilevski marcheaza un stadiu de tranzitie intro socialismul
utopic i socialismul ltiinific, situindu-se, in majoritatea cazurilor, mai aproape de acesta din urma...
[324] Despre utopismul lui Cernitevski, repetam, nu se poate vorbi
decit cum grano salis. Realist riguros, el a preluat de la sistemele utopice

in special cutica proprietatii private 0 a orinduirii capitaliste, precum

i principiile generale ale orinduirii viitorului, cum sint, de pilda, asocie-

rea, imbinarea industriei cu agricultura, organizarea productiei etc.,

dar el i-a dat foarte bine seama de deficientele acestor sisteme i a facut

o critica stralucita multora din tezele lor...

[328-330] Dar ne dau oare toate acestea dreptul sa-1 incadram tout
court pe Cernilevski in categoria utopistilor? In ce ne privete, nu ne
gindim citusi de putin sit facem aa ceva.
Din cele spuse pin!). aici reiese clar cit Cernievski nu poate fi trecut

in rindul reprezentantilor tsocialismului mic-burghez*...

Toate acesto trasaturi negative ale socialismului micburghez i-au fost organic straine lui Cerniievski al nostru.
El a fost cu totul strain de idealizarea barbariei patriarhale ;
a negat categoric viabilitatea micii productii ; cit despre
programul lui pozitiv, el nu consta cituli de putin in restabilirea micului me0eug sau a micii agriculturi, ci in organizarea sociala planificata a productiei pe principiile colecti-

vismului.

Dar avem noi vreun temei sa-1 Incadram pe acest autor

printre reprezentantii socialismuluicritic-utopic? Sit vedem...
Marx, care a facut aprecieri atit de severe despre scrierile i activi-

tatea unor reprezentanti ai socialismului european, ca Proudhon i

Lassalle (dintre care ultimul i-a fost chiar discipol), qi a unor reprezentanti ai socialismului rus, cum au fost Herzen, Bakunin i Neceaev,
a avut fata de Cernilevski o atitudine de profund respect 0 de deosebita
simpatie. Extrem de rezervat 0 de zgircit in materie de elogii0 de aprecieri magulitoare, fauritorul socialismului itiintificil considera pe Cerni-

levski drept un mare savant 0 critic, care a dezvaluit cu maiestrie

falimentul economiei burgheze. E limpede ca aceasta apreciere magulitoare, poate singura care a lost emis& de un om atit de retinut ca Marx,

a avut totuli unele temeiuri serioase, mai ales daci o comparam cu

aprecierile severe facute de el la adresa alter mari reprezentanti ai gindirii socialiste. Asemenea temeiuri au existat fara doar i poate...
[332 336] Trasaturile utopistilor i-au fost cu totul straine
lui Cernievski, afara de una singura: 0 el considera ea infiintarea de asociatii de productie constituie un mijloc de a dovedi
37*

V.

65d

I.

LEN

.14

superioritatea gospodariei cooperatiste asupra celei capitaliste

si un instrument de propaganda in favoarea noilor idei. Dar cit
de mare e deosebirea dintre el si utopisti in acest domeniu 1
In primul rind, el n-a declarat niciodata ca infiintarea de asociatii
reprezintil singurul mijloc de transformare sociala, n-a incercat
sa impuna in chip doctrinar clasei muncitoare aceasta forma
unica i n-a opus-o formelor istorice ale miscarii muncitoresti;
in al doilea rind, el nu numai ca nu neaga necesitatea luptei
politice si sarcinile politico ale proletariatului, dar, dimpotriva,
cum am vazut mai sus (cap. V si VI), reprosa socialistilor ca dau
dovada de sovdiala i inconsecventa atunci chid este vorba de
N.B. infaptuirea acestor sarcini, si in special de problema cuceririi

puterii politice si a dictaturii revolutionare. Indiferentismul

politic, exclusivismul ingust al descoperitorului pietrei filozofate, al savantului de cabinet care viseaza sa fericeasc, proasta
omenire cu nascocirile lui geniale si care priveste cu un aer de
dispret coin masele ignorante se zbat neputincioase sa nu fie
inghitite de viltoarea istoriei, intr-un cuvint infumurarea sectara
Il pedantismul i-au fost absolut straine lui Cernisevski*.
Si daca in domeniul criticii stiintifice a capitalismului el a
fost adeptul lui Fourier, Owen si Saint-Simon, in domeniul actiN.B. unilor practice si al metodelor luptei politice poate fi pus mai
degraba alaturi de blanquisti ei cartieti...

Totusi, Cernisevski nu credea intr-o instaurare aproa socialismului. In aceasta privinta el vedea lucrurile mai realist decit lo vazusera, de pilda, Marx si Engels
la sfirsitul deceniului al 5-lea. In articolul eActivitatea
econoinica si legislatia (1859), el declara ca sintem
piatii,

N.B inca foarte departe de socialism, dad, nu cu o mie

de ani, atunci cel putin en o suta sau o suta cincizeci***.
Iata de ce sperantele pe care si le-a pus Cernisevski in obste
(atita timp cit si-a mai pus asemenea sperante) nu trebuie
intelese in sensul ca el considera posibil sa se sara de-o data

din starea de barbarie in care se afla Rusia, cu analfabetismul

cu plugul ei de lemn, in mileniul comunismului. El credea,
dupa cit se pare, ca, daca istoria, aceasta cbunica care Ii inbeste nespus de molt nepotii ei cei mititeie***, va fi deosebit

* El li condamn1 pc a Aint-simonisti ,intre ,ltele, pentru indiferentiemullor politic, pentru

exodul tor s,ctar spre n ml leru dim: eTreecrea solemna a saint-simonistilor la noua orinduire
a vielii a avut loc la C itnie 1832, adica ohiar in ziva clnd cartierele invecinate ale Parisului
au fest teatrul unoi ray.oa lc 1public:me proviyiate de funeraliile lui Lamarck. Procedind eu
tot calmul la organizarea lor interna in mijlocul bubuiturilor de tun care exterminau micile
detasamente de insurgenti,saint-simonistii au dovedit ea n-au nimio comma ou vechile partide
radicale ce paseau la transformarea societigii pe o cabs pc care ei o considerau gresitil i ea uici
macar nu 114eleg do co reforme are nevoie societatea; lepadinclu-se de lumea veohe, ei s-au
lepadat chiar si de oamenii care, mai mult deolt oricare alliipe lumea asta, voiau biuele oelor

multi. (Monarhia din iulie, 1. o., 146).

" Opere, IV, 450.

* Ibid., 329.

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI I. M. STEE1OV

557

de binevoitoare fata de poporul rus, se va ajunge cam la ceea

ce s-a numit la noi in ultimii ani arepublica muncii*. In

acest caz, mentinerea obstii va face sa fie cu putinta trecerea N.B.

reatreptata la o agricultura cu adevarat colectiva, in care vor fi
lism??
folosite maOnile.
Asadar, Cernisevski nu credea intr-o instaurare apropiata a socialismului, dar considera ca e necesar sa se studieze inca de pe acum prinI

cipiile de baza ale orinduirii socialiste, naci altfel ne vom abate din
drum**. Dar, daca astazi nu este posibila o infaptuire deplina i definitiva a orinduirii socialiste, in schimb este posibila o infaptuire a ei
partilla. (Dare nu se intimpla spune Cernisevski ca un ginditor
care in scrierile sale pur teoreticeiiexpuneideibenumai din grija pentru
justetea i consecventa sistemului situ sa caute sa-si limiteze povetele,
in ce priveste problemele practice ale prezentului, numai la o parte din
sistemul situ, si anuine la aceea care e aplicabila si in momentul de

fata? o. Iat5, de ce Cernisevski, pastrindu-si in intr3gime nazuintele sale

socialiste, consider& ca nu e lipsit de folos osa, se vorbeasca i despre
ceea ce e posibil in actuala stare de lucrurio. i, mai departe, el descrie

Inca o data planul asociatiilor sale de productie, la a citrui intocmire

s-a caliuzit dupa ideile lui Fourier si Louis Blanc, facind rezerva ca, el
reprezin ta doar unul din oproiectele care tin seama de limitele a ceea ce

e posibil in epoca actuala***.

Sit nu-1 judecam prea aspru pentru asta. Sit ne
amintim ca, i Kautsky, In brosura sa oft. doua zi
dupit revolutie s, vorbeste de infaptuirea treptata a
socialismului,
e drept, dupa cucerirea puterii de
catre proletariat. Sit nu uitilin apoi, dacit e sa Main

Elien
A cam
incurcat-o
tov. Steklov

o epoca mai apropiata de Cernisevski, ca si Ia congresele

Internationalei, ale carer Incl.:at se desfasurau sub

influenta indirect& a lui Marx, a fost admisa o asemenea

Infaptuire partial& a socialismului Inca in cadrul

orinduirii burgheze (ea trebuind sa cuprinda nationa- ??

lizarea pamintulni, a cailor ferate, a canalelor de navigatie si a minelor i trecerea lor in miinile asociatiilor

muncitoresti etc.).

* AdnotAri la cartea lui Mill. 634 i urm.

**In aceasti privints, Cerni?ovski s-a allat, lira Indoial5., Bub influenta teoriei Iourieriste
a garantismului ca stalin intermediar Intro orinduirea capitalist& (civilizatie ji cea socialist&
(orinduire societard, armonio). Garantismul lui Fourier esto o orinduire social& In care interesole particulare, dominante In civilizatie, vor Ii subordonato garantillor interesului obstesc.

Dreptul de proprietate privati, care acum are un earacter absolut, vs fi I imitat; soeietiti
anonimo po actiuni vor organiza productia ji comortul pe principiile asocierii; va Ii introdus
un unpin sistom do asigurare dc Care stat a cet itenilor lmpotriva orictror calamitaii; totodatii,
va fi organizat pe scans largs ajutorul social pentru jorneri etc. Intr-un ouvint,sistemul coneurefuel nelimitate va Ii inlaturat, iar interventia statului in r latiile economice va clip&ta o
dezvoltare deosebitit, in interesnl maselor munoitoare, daea, bineinteles, oineuirea nu va reuji

ea trued de-a dreptul do la civilizatie la armonie, sarind p ste stadiul garantismului.

558

V.

I. LENIN

CAPITOLUL AL VIII-lea

CERNIPVSKI I SOCIETATEA RUSA

DIN VREMEA SA

[340-354] Fata, de societatea rusa din vremea sa, Cernisevski ayes

o atitudine extrem de pesimista ; el considera ca ea nu e animata de
nazuinta sprit o lupta decisiva si nu dispune de fortele capabile sa duel
aceasta lupta pina la capat. ((SA, transformam viata societatii din Rusia
potrivit convingerilor noastre I
zice unul dintre eroii nuvelei Un
glas stins $:
In tinerete e firesc sit te gindesti la tot felul de himere.
Dar e o rusine sa ramii naiv la anii mei... Eu am trecut de mult pragul
maturitatii, mi-am dat de mult seama in ce societate i in ce tara traiesc,
carei natiuni Ii apartin. Si ma zbat pentru a aplica convingerile mele
la viata ei inseamn sa incerc sa insuflu unui bou conceptiile mele despre

jug**. El considera c epoca in care traieste este o epoca de detargie

totala a societatii***...
Levitki reda in felul urmitor impresiile sale din convorbirile avute

cu Cernisevski***.
Multe din cele spuse de el tradau o stare de spirit peste masura
de intunecata si de deznadajduita. Cuvintele lui trezeau in sufletul interlocutorului un profund dispret fati de prezent i fat&

de orice activitate in prezent. Un adevarat democrat nu

trebuie sa-si fax& inima rea pentru ca toate treburile noastre

publice:sint marunte si absurde. Societatea noastri nu se ocupi de

altceva decit de fleacuri. Acum"***, de pilda, ea se arata extrem
de agitata, in legatura cu desfiintarea iobiigiei. Ce este iobdgia?

Un fleac. In America, sclavajul nu e un fleac: deosebirea de

drepturi si de bunastare intre un muncitor negru din statele din
Sud i unul alb din statele din Nord este nespus de mare; a egala
pe sclav cu muncitorul din Nord e un lucru de mare folos. La
noi nu-i acelasi lucru. Oare viata pe care o due taranii liberi e
cu mult mi buni decit a iobagilor? Ian situatia lor sociala e cu
mult mai buna?Deosebirea in bine este de-a dreptulmicroscopica,
asa cii nici nu face sa vorbim de ea. Desfiintarea iobigiei e un
fleac din moment ce pamintul ramine in proprietatea nobililor.
De pe urma reformei vor avea de cistigat doar a suta parte din
tarani; restul se vor alege doar eu paguba. In fond, toate astea
sint fleacuri i prostii. Toate sint prostei MN' de caracterul general
al orEnduirii de stat. Dar sii admitem ca aceasta reforma partiala
va fi infiiptuita. Ce va urma mai &parte? Curtea cu juri? Iarii
un lucru important cind nu se all& sub inriurirea unei asemenea
orinduiri de stat in care nici un fel de forme de justitie nu pot
functiona cu mult mai prost decit curtea en juril* Doua fleacuri
iata tot programul de eforturi si de efuziuni entuziaste ale
* .Un glue sting,. Opere, X, partea 1, 63.
** Ibid., 70.
*** aurnalul lui Levilkia (partea a doua. neterminan,
vol. X, partea 1, p. 210 ei urm.
*** Adica la sfiritul deceniului al 6-lea.

romanului <Prologul.). Open,

(513StkVATII Pi

MAKGINEA CARTII LU1 I. M. STIALOV

-

669

societatii ruse pentru o perioada destul de indelungaU, afarrt

de cazul ca se intimpla ceva deosebit; dar deocamdata nu se
prevede inch nimic deosebit...
Levitki (Dobroliubov) nu se poate impaca cu aceste concluzii
sumbre ale lui Volghin (Cernisevski), desi in cursul discutiilor

pe care le are cu el se lasa dominat de puternica influent& a

acestui spirit superior si consecvent. El il consider& pe Volghin

drept un om plin de devotament fata, de interesele poporului,
dar ii vede limpede i slabiciunile: V olghin nu crede in popor... 11

Vom reproduce din acest jurnal, deosebit de interesant

(care, sa, nu uitim, e scris chiar de Cernisevski), inch o discutie,

caracteristich pentru starea de spirit a lui Cernisevski din

acea perioada (a doua jumhtate a deceniului al 6-lea). Traind

intr-un fund de provincie, Levitki ii rememoreaza discutiile
avute cu dascalul situ. Am in cap Petersburgul, publicistica,
pe liberalii nostri gi-1 aud pe Volghin spunind pe un ton de
blind& ironie: aVorbesti i d-ta 1 Dar ce treabh crezi ch poti

face cu asemenea lei:oath-Ann?* Iar eu ii obiectez: aDar uncle

cind n-a fost societatea o gloat& de lepadaturi? Si,totusi,

oamenii cumsecade au muncit intotdeauna i pretutindeni*.
eFireste, din prostie ; oameniiinteligentis-au comportat intotdeauna i pretutindeni ca niste neghiobi, Vladimir Alekseevici. Ce placere mai e i asta sh batiapa-n piuh? Iicontinuh
gi

Volghin cu nepasare sarcasmele. Nu cu asta, nu cu ideile

gi cu munca oamenilor inteligenti se urneste istoria, ci cu
prostiile nerozilor i neghiobilor. Oamenii inteligenti n-au de

ce sh se amestece ; crede-ma, e o prostie sh-ti bagi nasul

uncle nu-ti fierbe oala Ii raspund si la asta: aNu-i vorba

dach e inteligent sau nu sa to amesteci ; aici se pune intre-

barea dach poti sh nu te amesteci. E inteligent din partea

trupului meu sh tremure de frig, e inteligent din partea pieptului meu sh se simta apasat in mijlocul unui gaz asfixiant?

E stupid. Pentru mine ar fi mai bine dach ar fi altfel, dar

asta-i firea mea: dirdii de frig, ma revolt impotriva ticalosiei

si, dach n-am cu ce sh strapung zidul temnitei care ma Inabush, am id, izbesc cu capul in el ; si chiar dach nici n-o sh se
clatine macar, ci doar o sa-mi sparg eu capul, cistigul o sa
fie de partea mean. Il vad zimbind placid si clatinind din cap:
aEh, Vladimir Alekseevici, in privinta asta ai, fireste, drep-

\/

tate, dar, crede-ma, nu face sa ai asemenea sentimente r.

aNu este vorba dach face sh le ai, ci de faptul ca le ads**. /\
Sa te frhminti pentru niste oameni care nu-i inteleg pe cei ce se sta.duiese sh fach totul pentru ei e foarte neplacut pentru tine si e in detrimentul muncii tale, declara Cernisevski in aScrisori far& adres& .. laid
iragedia lui CernIfevski fi a conlemporanilor lui. Dat f iind raportul exis* aurnalul lui Levitkis (partea a doua, neterminati, a romatudu arologult

Opere, X, partea 1, 239.

V.

5i10

I. LENIN

tent in vrernea aceea intre fortele sociale, evenimentele gi-au urmat

in mod fatal directia lor contrail intereselor poporului...
Dar liberalii? In ei igi punea cel mai putin speranta Cernigevski.
Un revolutionar nu trebuie sa aibh incredere in liberali, fiindca ei se
gindesc cel mai putin la binele poporului gi urmaresc doar interese pur

burgheze. El ar fi fost insa gata sil le ierte pe jumatate pAcatele lor istorice daca ar fi dat cit de cit dovadi de hotarire gi de perseverenta chiar

in urmarirea scopurilor lor de clasa, dad, ar fi inteles a in Rusia nici

o reforma nu prezinth vreo insemnatate atita timp eft principalele
traisaturi ale vechiului regim ramin neschimbate...
In societatea rusa, spune Cernigevski, nu exista barbati.
Dacit nu capita deprinderea de a participa in mod independent
/la treburile obgtegti, daca dobindegte sentimentele de cetatean,
copilul de sex masculin, crescind, devine o fiinta de sex masculin

de virsta mijlocie, iar apoi de virsta inaintata, dar nu devine

barbat, sau, in orice caz, nu devine un barbat cu caracter nobil.

Ingustirnea de vederi gi de interese se reflecth asupra caracterului

gi a vointei: cit de largi sint vederile, atit de largi sint gi hotaririle . lath ce definegte caracterul eroilor rugi, care, dup1 cum
remarch Cernigevski, actioneaza in acelagi chip la oricare dintre
scriitorii nogtri. oAtita timp cit nu este vorba de fapte, ci numai
de nevoia de a-gi omori timpul, de a-gi umple cu vorbe gi visuri
capul trindav sau inima pustie, eroul e foarte bataios ; dar cind
se pune problema ca el sa-gi exprime sincer gi exact nazuintele
gi sentimentele, cei mai multi dintre eroi incep sa, govaie gi simt
cum li se impleticegte limba-n gull. Cei mai curajogi, putini la

numhr, reugesc cu chin gi vai sa-gi adune fortele gi O. gingaveasca

ceva care ne chi o idec destul (le %raga de ceea ce gindesc. Iar dacii-i
trece cuiva prin minte ca, luind de bune dorintele lor, sA le spunA:

*Dv. doriti cutare gi cutare lucru ; foarte bine ; atunci treceti

la actiune gi noi o sit vit sprijinim , la o asemenea replica jumatate

din acegti vajnici eroi leginii, iar ceilalti incep &A va reprogeze
pe un ton foarte grosolan cii i-ati pus intr-o situatie neplacuta,
incep sa, spun& ea nu se agteptau la as tfel de propuneri din partea
dv. ca, gi-au pierdut complet capul, cA nu pot sa priceaph nimic,
fiindell *nu se poate cere un raspuns atit de prompt gi pe linga
aceasta oei sint oameni cinstiti , gi nu numaicinstiti,dar gifoarte
pagnici, gi nu vor sit va expuna la neplaceri gi, in general, nu poti
sa-ti faci griji pentru tot ce vorbegti cind n-ai ce face gi cii cel
mai bun lucru e sa nu te apuci de nimic, pentru ca totul aduce
griji gi nepliceri, gi ch deocamdatii nu poate sa iash nimic bun,

pentru ca, dull cum s-a mai spas, ei onu s-au agteptat in nici
un caz etc.*.

Cernigevski a scris articolul despre nuvela eAsea, a lui

Turgheniev pentru a demasca oiluziile liberale i. El a luptat

sistematic impotriva acestor iluzii in toate scrierile sale, demas'Waal I a rendez-vous. Opera, I, 90 91 (ISIS).

6ESERVATII PE MAkGIWEA CARTII LLII I. M. smkt.OV

Mi

cind in cuprinsul lor, ori de cite ori avea prilejul, ingustimea si

caracterul de clas al nazuintelor liberale. Liberalii, bineinteles,
1-au ritsplatit pentru aceasta campanie cu ura lor inversunata,
comparindu-1 cu Greci, Bulgarin, Senkovski. Dar Cernisevski
si cercul lui nu s-au lasat impresionati de calomniile liberalilor
si au continuat sa demaste fiir crutare romantiozitatea liberalilor, vorbaria lor pompoasa, de paradit, pe tema progresului in
Rusia ; ei au aratat ci in aceasta ar luntrea progresului nu

numai ca n-a pornit inainte cu toata viteza, dar, dimpotriva,

continua sa stea impotmolita in vechea mlastina istorica. Iar
in suplimentul satiric al revistei (,Sovremeimik, in celebrul
Svistok 4, la care Cernisevski scria putin (acolo scria mai ales
Dobroliubov), exercitind insa o puternica influenta asupra conti-

nutului si orientarii lui, erau ridiculizate far& mila exaltarea,

moderatia si acuratetea liberalilor, precum i 4spiritul de supuneree, atit de indragit de ei.
Atitudinea lui Cernisevski fata de liberalii rusi se reflectd admirabil
in romanul sPrologul a. Cit despre birocratii liberali nici sii nu mai
vorbim: pe ei ii dispretuia i-i ura din tot sufletul, poate crt chiar mai
mult decit pe reactionarii MOO si inveterati...
In nr. 44, pe 1859, al revistei sKolokol* a apdrut un articol al lui
Herzen, ciVery dangerous ! el, care tintea direct in cercul Cernisevski.
tIn ultima vreme scria Herzen in publicistica noastra a inceput
sii adie o duhoare pesti1enia1i, sit se manifeste un fel de pervertire a
gindirii Herzen refuza ii creada ca parerile lui Cernisevski si Dobroliubov exprimau opinia publica si binuia ca articolele lor erau inspirate
de cirmuire...
Acest articol scaadalos al lui Herzen, in care Cernisevski
N.B.
si Dobroliubov erau prezentati aproape ca niste agenti provecatorii ca niste lachei aireactiuniisiin care viitoarelor victim
ale absolutismului li se prevestea crt o sii li se acorde ordinul

Stanislav, a produs o impresie extrem de neplacuta asupra

cercului <,Sovremennik s. In iunie 1859 Cernisevski a plecat
in strdinatate, unde, la Londra, a avut o explicatie cu Herzen
in aceasta privinta. Cum era si de asteptat, aceasta explicatie
a ramas far& nici un rezultat, deoarece in momentul acela cei

doi interlocutori se situau pe pozitii cu totul opuse. Cernisevski

reprezenta curentul democrat-revolutionar in gindirea social,

in timp ce Herzen se afla Inca pe pozitiile liberalismului N.B.

iluminist i nici nu se vindecase inca de unele sperante in
birocratia liberala...
Herzen povesteste despre intilnirea sa cu Cernisevski in articolul
e0ameni de prisos si inacriti** intr-un mod cit se poate de partinitor
si de unilateral. Ascultindu-1, ai crede ci intreaga discutie dintre expo-

nentii celor don& curente din gindirea rusi s-a invirtit in jurul unor

incursiuni istorice in deceniile al 4-lea si al 5-lea ale secolului al XIX-lea.

Hersen. Opero, vo

V, 241-24E,

562

V.

I. LENIN

In realitate ins& nu incape indoia11 ca obiectul disputei dintre

Cernisevski si Herzen 1-a constituit atitudinea fails- de liberalismul rus

din acea vreme 0 fald de reformele din deceniul al 7-lea...
Dupa aceastii explicatie cu Cernievski, Herzen a fost nevoit
sii renunte la insinuarea cit actiunile radicalilor ar fi inspirate de
cirmuire. Acum el recunoaste ca. acestia sint niste oameni plini

de noblete sufleteasca si animati de cele mai bune intentii,

adaugind insa ca ei adopt& un ton care poate sii, scoata din sarite
pin& si pe un Inger si chiar pe un sfint*. Inafara de asta sustine
Herzen
ei exagereaza totul cu atita dezinvoltura, si nu in

gluma, ci pentru a produce amaraciune, Incit ajung sa scoata

din rabdari pin& si pe oamenii cei mai blajini. Herzen se minglie

cu speranta ca tipul omului inacrit nu este sortit sa dainuiasca

multa vreme. Viata, spune el, nu poate suporta multa vreme
figurile deprimante ale Danilovilor de pe Neva, care reproseaza,

cu malt& amaraciune oamenilor cit miinindi far& sa sonicneasca din dinti i ca, cuprinsi de extaz in fata unui tablou
sau a unei opere muzicale, nit& de toate nenorocirile acestei
(lumi. In locul acestor necrutatori negativisti, rosi de vanitati
(

ocontrariate e,

peste masura de iritabili, In locul acestor

ipohondri, acestor talente necultivate si acestor genii pustii,

trebuie sa vini o noua generatie, sanatoasa si optimista,

careia niste batrinei a la Herzen urmeaza sa-i intindi mina
peste capetele unei generatii de inb.riti, cu trupul si sufletul
bolnave.

Precum se vede, pin& si unui reprezentant atit de sincer

si de luminat al liberalismului, cum ei.), Herzen, i-a lipsit

N.B.

capacitatea organic& de a intelege prima generatie de democrati revolutionari rusi**. Din cauza tonului, el nu si-a dat
seama care sint, in fond, nazuintele lor ; din cauza copacilor
n-a vazut padurea. Intr-atit de organic& era pe atunci instrainarea dintre liberali si democrati. Fiindca aici era vorba nu
de conflictul dintre della generatii sau, mai bine zis, nu atit

' Preeum se stie, earnenii bleep A ridice obieotii impotriva tonului folosit de advorsar
atunci clad nu eta In stare si-i rispundl ou arguments mai sorioase.

N.B.

" In oartea sa s Din treoutul soc ietfiti i ruse , 1-1 flogueearski , dap& oe desorie acest conflict
dintre dou& tendinte, conohide (p. 250): se et se poate de limpede ea, In fond, Cerntsevski nu
avec, dreptates. Co-i drept, dinsul tsi di numaidott soma si Isi aminteste cii. stn legituri ott
aoest moment (eonvorbirea de la Londra) nu avem deett mirturiile uneia dintre pirtio. Dar,
In primul rind, el ar fi trebuit sa mentionoze acest tura Inainte de a trage 0 oonoluzie attt do
categorielt,iar In al bilea rind totreaga aotivitate literatd si obsteasol a color doi mari scriitori
oonstituie o nnirturie in aoost sons. Cernisevski a rArnas pint la eapit oredincios eonoeptiilor
sale siiatoria a dovedit oi atitudinea lui falls de liberalismul rue a foot justi, In timp co Herzen
a fost nevoit a& renunte ourind la atitudinea sa Infuluitoare si of. se situeze tn multe privinte
pe panda! de vedere al lui CernIfeveki. i atunoi de se d-1 Bogucearaki consider& totusi at, etn
fond, Cerntsevski nu avea dreptate.? In oe fond situ oe ohestiune? In atitudinea sa fatal de I iberalismul rus? Sau In cea adoptat& fat& de birocratia liberalizantl? UM se Inseam& at treoi
prin seoala osvobojdensto-eadet& I

[563

Jo/

-= -852

oTpetineeirl. maaaa eepeeaesa owl:, He metrical, /rhea. HacT0.13bRO opramimecm AHOepliall a nemoRpaTai 611.11}1 pee Torus
vyzariN epyra Apyry. 416o Batch A13/10 LIMO He 0 CTO.TIKHOBBHiti

.aeyra noHontHift HAIL etpHte, He CTOJIBRO o CTORKHOBBBia

Blurb noKojrMifi, CK0.111,R0 o KoHcpeaRril aeyx.a. aniecTeen1\.1)

Hkixa Tele Hifi, onyx, napTiL npeecTaeasnamvas cveracTeeeno

beim RJACCOBEie HHTMeCEI 1). JIH6epana
=tills "Iii-tiaaeman
Trrepecta 6ypzyaaie H IrpOrpeOCHBHUO Imo
pie TB
cTaHeanH Hine ecu
Tpyilemaxce hm,
ero moron,. npooroHapoean, B'a KOTopohns 00

aim.. eoe

norm...

COLUEUIEMBIhrb yczoeimis CM13111HB6

acc-a a KpeCTbSiliCTBO. He ca-beyera

npu BTOWb yeycfcaTa 1181, Balky,
0 apecTaHacTeo CO0TB.B.11.H.710

soma worm efunicTsemmo maccy Tpyp.sugHxca, 118b itoTopos

npozeTapiaT:a He ycntna enie eutrilamTaca BaCTO.TIMCO, WON

IMAM, B7. paacveTN .aektoxpaTona Ba Kane.. unman.

Heropanecaaro cpawropa. H eona noneay Ba paacveTaxa TOmamma, COI:da.RECTOBIs soda= a e imam eBcx aro ea vac?
HOCTH reaeHylo ponb Hrpaera KpeCTWIHCTBO, a o rrponeTapiari3

yuolthHaeTca amen rays() n catiONNH namexama taarrpmrispa,

mantle aoepciu

Ba

oltax13 tiTo H-13.eaTa?")

telO nosy VOMIT (poroeorb BS ii0illOBS) roJuso ()Asa cropone. BO BOnepeurb, o6s Miro By2800 1514.10 Busman eperue. sties stun Lion
ptuntremuil BIABOVI, a DO-BrOpILYS. 000.8381118/18 HO 8TOV7 BOSOM 8BAFIene

BC8 zorepaTypona a oftecrseueas Allsruneocm of5ours Hussar), nem

rese0. gepammescaill so aortas ocraica stpeal maul earlaxasaa am la
3G11838..38 ojazumukurakirci orooruenia Ha pyoccomy Je6epasansy; 8 HOT
epseup upauolon coopo Cagan:TICS Ore ewer arE/787117116;ra BO 13BO
roes CULT/ us TORS) sptais qepeburescsaro. I-loam ze r. BOryaspC8IR
&comma aurae gepasnuemaro .00 cymtecToy VS.18 ueapasual"? lie
Anne.
Balms cyrsecrey V Lt8e0f0 stoa? 131 ero oruomeule ca
paltaeb, 'ITO JO NIB CI .111(58palaBB48101118fi 01)poapariN? BOTT. ITO 3504NTI,
a pain oceo6ozaeneso-najeTemo room!
----"TT po'13-7E--reptio, Typreaeos (coacqu-o, VelOBSEI 40-lal roam), pa .
SOVIMBIBR C12 paassassourb cCospesenassorb., oepeOan. si ...Nona
BUTB1181. KESTROBa, aoropun Ha Tory sperm! pedal, pze VOCISTOVB0

porno

---

Otiaapyzala CUM caCTOalllia Tenn.* Poaaaa TypreBen ,OTI11,1 a Aim..

0701MIO. ITO

61,1

Taal Be TOBDpB/18, 11811p8819137, 6a111. OpOTBBI ./31M11-1-

mils, (rose daaroaaps xmozecreeneoil acme... arropn woman &aroma swam Bee-Tare cmaninnairse arias epyraus nepcommea posses).

aostmeal shin, 01 aPyccet atoruasta 88 1862 r. A Mealy Ttst ESTISOBb

0 pagin6 din cartes. lui I.M. Bteklov

aN. G. Cerntoevski, vista i vtivitatea luim,
eu Ineemnarile lui V.). Lenin
Micfora

11

ORSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI I. M. STEKLOV

665

de conflictul dintre dona generatii, cit de acela dintre doua

N.B.
curente sociale, dintro dun& partide care reprezentau interese
de clash esential diferite i contradictorii*. Liberalii reprozentau interesole burgheziei si ale nobilimii progresiste, in
timp ce Cernisevski i cerculluisustinean interesele oamenilor ) N.B.
muncii, sau, duph cum se exprima el, ale oamenilor de rind,
in care, in conditiile sociale de atunci, convietuiau laolalth
Jasa muncitoare i hriinimea. Nu trebuie s scipilm din
vedere eh pe vremea aceea tarhnimea constituia o mash de
oameni ai muncii aproapo omogend, din care proletariatul
nu reusise inch sh se desprinda in asa mhsurh incit sh intre
in calculele democratilor ca un factor istoric important. lath
11

de ce principalul rol in calculele socialistilor do atunci in gene-

ral, si al lui Cernisevski in special, 11 joach thrinimea, iar

despre proletariat se aminteste doar in treacht i prin aluzii
destul de vagi (de pilda atelierele (le croitorie din romanul
oCe-i de fcut?*).

Tocmai pentru oh la baza regirnului din cauza chruia se

i cinstit in Rusia se afla iobagia,
oamenii inaintati ai epocii au intimpinat en atita entuziasm
primele acte prin care guvernul isi facea cunoscuth hothrirea
de a trece la eliberarea thranimii din iobagie. Pinh i marele
nostru Cernisevski s-a simtit atras pentru o cliph de starea de

inhbusea tot co era viu

spirit general& i, paralel cu exclarnatia lui Herzen oAi invins,

Galileene I, a pus la articolul shu oDespre noile rinduieli

de la sate* (oSovr., 1858, nr. 2) urmtorul epigraf la adresa

/-1858

lui Alexandru al H-lea: oTu iubesti dreptatea i urhti fiirhdelegea, pentru asta te-a uns dumnezeul thu (Psalmul XLV,
versetul 8)***...

Principalul izvor al tuturor neajunsurilor vietii in tara noastri

este iobagia***. o0 dath en disparitia acestui riu fundamental al vietii

noastre, toate celelalte role isi vor pierde nomi zecimi din thria lor s.
Iobtigia paraliza otoate preocupirile cirmuirli, toate eforturile depuse
de diversi oameni pentru binele Rusiei *. Sub regimul iobagiei nu este
cu putinta nici impartirea drepthtii, nici functionarea normalh a mecanismului statal, nici o administratie corecth, nici un buget rational si
* Este caracteristic cu Tur. henicy (care era, bineinteles, no corn al deconiului al 5-lea),

rupind legiturile ou radicalul Sovremennik., a trecut la situbskii Vestnilot al lui Katkov,

care incepuse deja sa-si dezvaluie adevaratele sale tendinte. Bontanul su oPkrinti

care, orice s-ar spunc, cra Indroptat impotriva snihiIitilors (deoi,datoritk. sinceritatii artistica
a autorului, nihilistul Bazarov este, oricum, mai sinipatic dealt toate celelalte personaje ale
romanului , a lost publicat de tRusskii Vestnik. In 1862. Or, hick de pa vremea aceea Katkov
ducea In coloanals revistei sale o csinpanie de denuntari impotriva dornooratilor i, ourind
dupk :week s-a Mipustit pi asupra lui Ilerzen prieten personal al lui Turgheniov), Improocindu-1

cu torento de calomnii.
** Upere, IV, 50 oi passim.
** Mai tirziu Cernloevski, (lona cum se stie, oi-a sehimbat Intrucitva pkrerile; eoecul

reformei tririneoti I-a detorminat s eaute mai adinc aecasta cauza principalk, oi el a gtisit-o
In orinduirea politica a Rusici, In care iobagia era, dupk pircrea lui, una din formele ei do
manifeetare.

566

V.

I. LENIN

nici dezvoltarea fortelor de productie. Munca fortatti a tranilor este

dezavantajoasa, in primul rind, chiar pentru mosieri. Desfiintarea iobitgiei va aduce foloase intregulni popor, intregii tdri, dar cel mai mult
si in primul rind va avea de cistigat de pe urma ei clasa mosierilor, iar
apoi aceea a comerciantilor i industriasilor ; had, de ce cheltuielile
legate de eliberarea tdranilor trebuie sa, fie suportate de intreaga natiune*. Dar toate aceste prti pozitive se vor face simtite numai dui se
va face o reform& profundi i serioasd, dacit se va da tdranilor intreaga
intindere de pmint de care au nevoie i in schimbul unei rdscumpardri
mici**. In caz ca se va proceda la o solutionare rationala a problemei
tardnesti, Rusia va merge inainte cu pasi repezi,iar proprietatea de
obste o va ajuta sa, treac treptat i pe o cale nedureroasa la formele
superioare ale muncii organizate.
Iatd do ce primele mitsuri ale guvernului in domeniul reformei
agrare i-au provocat lui Cernisevski atita entuziasm si i-au adus sperante atit de imbucuratoare. Iatit de ce a putut sit scrie cu mina lui
cuvintele de slavd la adresa lui Alexandru al II-lea, care slut in vitditd
discordantd cu conceptia generald de viata a scriitorului. ainecuvintarea fagaduita celor blinzi i filuritori de pace incununeazd pe Alexandru al II-lea cu o aureola de fericire pe care n-a cunoscut-o pina acum
nici unul dintre monarhii Europei, fericirea de a fi singurul care incepe
si sdvirseste dezrobirea supusilor sdi e. Dar curind dupa aceea, chiar in
cursul anului 1858, Cernisevski i-a schimbat atitudinea fatd de cirmuire,
dud a vitzut cd ea denatureazd, in interesul mosierilor, marea reformi***.

[356-362] Cu mihnire i cu neputincioasa minie vedea Cernisevski

cum reforma tdrneascd, care incipuse pe miinile birocratilor si ale

iobagistilor, era sistematic denaturat si era aplicatii in dauna intereselor

poporului. Nimeni nu cerea pdrerea poporului, i Cernisevski
asumat

el misiunea de a exprima punctul de vedere al tradnimii. Poporul,

spune el, asteaptd ca ref orma sa-i dea pmint i libertate, adici sib nu
adua numai eliberarea lui, dar i trecerea tuturor pdminturilor existente

in folosinta sa In schimbul unei rascumparari modeste (din cauzarestric-

tiilor impuse de cenzurd, pe vremea aceea, dupd cum am ardtat, nu

puteai spune nici o vorbd despre eliberarea fart" rdscumparare). El
avertizeazd pe cei de la guvern cd mentinerea pentru citva timp a relatiilor de servitute i rdscumpararea inrobitoare ar sugera poporului
ideea cd a fost tras pe sfoard, ceea ce ar face ca tara sit tread", prin grele
N.B. 111

\........
p.
1858

nr.

* Cpere, IV, 62, 66, 67, 99, 112, 367.

** In fond, CernIgevski era pentru exproprierea totall a mogierilor gi
pentru trecerea piimintului In miinile pranilor I Ird nici un fel de rAscumpirare; dar, din considerente de ()ennui, el nu putea ol vorbeasci deschis
despre asta In articolele sale. Cf. citatul, reprodus de noi mai jos In text,
din romanul arologuls (convorbirea ou Sokolovski).
** Faimosul articol Critica prejudecitilor Moselle() Impotriva proprietatii In obstea, In ()are CernIgevski face haz de el fungi pentru sperantele
optimiste de care se Haase clndva ouprins, a fest publicat In eSovremennike
nr. 12 din 1868.

OESERVATII PE MARGINEA CARTII LUI I. M. STEKLOV

667

incercdri*. Cuprins de indignare pentru modul cum a fost denaturatd

reforma tizaneasci, el incepe sa incline spre ideea ca ar fi mai bine sa
nu se infiptuiasca nici un fel de reforme. eNu vreau spune Volghin

sit se full: nici un fel de reforme atita timp cit nu exista conditiile necesare

pentru ca ele sa fie infaptuite In mod satisficfitor 4".

4Se tot vorbegte ci o sa-i eliberim pe tarani observil el
In alt loc.
Dar unde sint fortele necesare pentru a infaptui

o asemenea opera? Asemenea forte nu exista Inca. E o prostie

si te apuci de un lucru pe care nu esti in stare sa-1 faci. i sii
vedeti ce-o sa iasd de aici. Taranii o si fie eliberati. Ei, gi ce-o
si iasi de aici? Ginditi-vii gi dv. ce se intimpli cind te apuci
de o treaba pe care nu egti in stare s-o faci. Fireqte de strici
totul gi iese o aiureal5,...
Volghin then, incruntinduli sprincenele, gi incepu a da din cap.
Eh, domnii emancipatori de
la noi, toti acegti Reazantev & Co. I ce Pluddrogi, ce flecari
gi niltdriii I

gi iar incepu 0, clatine din cap 4. Vrind sii-1

convingd pe revolutionarul Sokolovski (Sierakowski) sd nu se

increadd in liberalii nogtri gi O. priveascd cu scepticism Reedreala pe tema serioaselor reforme aflate in pregatire, Volghin

afirmi cd, dupd plrerea sa, n-o sil fie nici un Mu dacii elibe-

rarea firanilor va fi lisall pe seama partidului mosieresc.

Deosebirea nu este colosald, ci cu totul infimd. Ar fi colosald
dad, tdranii ar primi pamintul fara riscumparare (iald undeli

N.B.

dd Cernifevski cdrfile pe laid: In romanul pecare-Iscrie In Siberia ;

In articolele care apareau sub controlul cenzurii nu se putea

sufla nici o vorbi despre acest lucru.) Planul partidului movieresc nu se deosebegte de planul progresigtilor decit prin aceea
ci este mai simplu, mai scurt. De aceea era chiar mai bun. La
drept vorbind, e mai bine sd fie eliberali bird panda oChestiunea
se pune in ass, fel ci nu vdd nici un motiv sd-mi bat capul cu

intrebarea dad, taranii o sa fie eliberati sau nu gi cu atit mai

putin eine o sl-i elibereze: liberalii sau mogierii. Dupd mine e
totuna I Sau e chiar mai bine sl-i elibereze mogierii****.
Dar ce-I film, pe Cernigevski si creadd cii ar fi fost mai bine

ca tdranii si fie eliberati fira pamint? Pentru ca, dupi prirerea

lui, acesta ar fi fost singurul mijloc de a rdscoli masa abrutizati a poporului gi de a face sii se porneasci in rindurile ei o
migcare care ar fi gters de pe fata pimintului vechiul regim gi

ar fi dat intr-adevir poporului pamint gi libertate. In toatii

aceasta perioada, el a oscilat intre o total& descurajare gi speranta

Intr-o apropiati izbucnire a revolutiei tarinesti. La un banchet

liberal, Volghin ameninti pe un mogier reactionar cu revolutia
popularii, pentru ca peste un minut si-gi /Ida de el insugi. Si
amenint cu o riscoali tilitineascd, on o revolutie tirineased I
Orgainzares vietii. Opere, IV, 645-547.
*1 sPrologub, I.e., 91, 116, 120, 121.

*'* Prolog-O., 163-164,

N.B.

668

V.

I. LENIN

*N-ar fi oare i caraghios? Dar eine mi-ar da crezare? Cine

i, in afar& de asta, nu e tocmai cinstit

nu mi-ar ride in nas?
si ameninti CU Ufl hicru in care tu, cel dintii, crezi mai putin
decit oricine*...
Cernlievski vorbete de tulburiirile din Po Ionia, de riscoalele tazi-

neti din interiorul Rusiei, de aparitia unor proclamatii revolutionare

( eVelikorus , *Cittre tinftra generatie ), de framintirile din rindurile
tineretului universitar din Petersburg i de micarea constitutionala
din rindurile nobilimii**.
Madar, cu toatit atitudinea sa pesimistit in ce priveite gradul
z de conitiinta i spiritul de initiativit al poporului rus, pe la sfir/ itul anului 1861 Cernievski a inceput, pe cit se vede, stt creadi

/\ in posibilitatea unei largi micri titraneti. Extrem de caracteristic in aceasta privintl este articolul su *Nu este acesta inceputul unei schimbri? , scris cu prilejul aparitiei unor schite
ale liii N. V. Uspenski i publicat in uSovremennik nr. XI,
pe anul 1861. Arrttind cii, scriind despre popor, N. Uspenski
inftitieaz adevarul fruit nici un fel de poleiali, i ca schitele lui
sint lipsite de orice idealizare dulceagrt a vietii poporului, Cernievski gsete explicatia in faptul ca in psihologia taranului rus
s-a produs o schimbare in bine...

Hottirirea d-lui Uspenski de a scrie despre popor intr-un

spirit atit de putin milgulitor pentru el dovedeite oiL situatia s-a

N.B. schimbat intr-o masurti considerabili i ciL e o mare deosebire

intre vremurile de asttizi i trecutul nu prea indepartat dud

nimeni nu s-ar fi incumetat sit infiitipze poporul...

In marile momente istorice, cind sint puse in joc interesele
N.B. vitale i nazuintele arzaoare ale maselor, poporul se schimbil
cu totul. 4Luati omul cel mai de rind, cel mai ters, cel mai slab
din fire, cel mai banal: oricit de apatica i de ineschini1 i-ar fi
viata, existil in ea momente cu totul aparte, rnomente de eforturi
energice, de holdrtri Endrdznete. Acelaii lucru se intimplii i in
istoria fiecarui popor .
Cernievski ii incheie articolul situ printr-un apel catre intelectuali, pe care-i indeamni s meargii, in popor, i aratti Ca pentru a te
apropia de el nu e nevoie s recurgi la scamatorii fantastice in spiritul
slavofililor, ci e de ajuns sa-i vorbe0i simplu i deschis despre interesele lui***.
Sa, fad, cunoscute poporului ideile democratiei socialismului iota
mareata misiune istoricit pe care urma s-o indeplineascit noua generatie
* Ibid., lee. eit., 181.
** eSerisori Lira adroet., I.e., 301.
f** ON este ti,eeb4 lueeputul unei ieldinbari?r, Opere, VIII, 319

KO,

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LIR I. M. STEKLOV

569

tinara, care intrase in scena dupa infringerea vechiului regim in perioada

razboiului Crimeii. In aceasta generatie de oameni vigurosi si cutezatori
isi punea Cernisevski toate sperantele, pentru ea isiscria el, ca si Dobro-

liubov, articolele sale, ei i se adresau si unul i altul cu indemnul de a

merge in popor. Infatisarii acestor oameni noi lj consacra el romanul sau

4Ce-i de facut? , scris in fortareata Petropavlovskaia. oVoi, cei buni

si tari, voi cei cinstiti si destoinici li se adreseaza el in prefata acestui
roman , ati inceput nu de mult sa va iviti in mijlocul nostru, iar acum
nu mai sinteti putini si numarul vostru creste mereu*. i cu cit ei vor

fi mai multi, en atit va fi mai bine...

La acesti oameni, nazninta spre socialism, spre instau-

N.B.

rarea imrriului muncii este ceva omenesc si firesc.

Mireasa lor, regina libertii4ii si egalitatii, le sopteste cuvin-

tele magice care fac ca orice fiinta neciijita si oropsita

s se indrepte spre ei.Ei influenteaza pe cei din jurul lor,
ocultiva*, adica ii educa in sentimentul denmitatii
umane si al dragostei fati de cei ce sufera (caracteristic
pentru Cernisevski este ea Lopuhov, care se ocupa de
educatia Verei Pavlovna, ii di sa citeasca operele lui
Fourier i ale lui Feuerbach). Ei se deosebesc organic de
liberali, ca unii ce sint propagatori ai noilor idei democra-

N.B.

tice si socialiste: Owen este pentru ei obatrinul sfint*.

Ei urmaresc cu atentie realizarile stiintei, se intereseaza
de filozofia antropologica, de teoriile chimice ale lui Liebig,

de legile progresului istoric si de problemele politicii

curente, organizeaza un cerc din care fac parte citiva

i mici negustori, citiva ofiteri, invatatori i

meseriasi

studenti; infiinteaza ateliere de croitorie, organizate dupa

principii comuniste. In fond insa idealul lor este de a-si
asigura o fericire mic-burgheza ; activitatea lor are mai en
seami un caracter cultural ; deocamdati ei se abtin de la
lupta politica directa, nu participa la activitatea revolutionara si chiar se tem de ea.
Un adevarat reprezentant al oamenilor noi si al precursoritor

celor ce lupti pentru binele poporului este Rahmetov, acest

fora deosebit , cum il numeste Cernisevski. Rahmetov intruneste

in persoana sa logica necrutatoare a lui Cernisevski si aptitudinile unui veritabil agitator revolutionar, care, pe cit se vede,
Ii lipseau lui Cernisevski. In aceasta privinta Rahmetov ne amin-

teste de vestitul revolutionar polonez Sierakovski, prieten cu

Cernisevski, pe care Nikolai Gavrilovici 1-a introdus in oPro-

logul sub numele de Sokolovski ; numai ca la Rahmetov nu gasiln

atractia spre liberalism pe care o manifest& Sokolovski. *Agita-

tatorii mi se par a fi niste oameni ridicoli*, spune Volghin, care

totusi se inclina in fata lor, simtind ca sint dotati cu instinctul
38

N.B.

67 0

V.

I. LENIN

unor adevarati oamenii politici gi cu energia practica a luptatorilor pentru cauza poporului*.
[365-375] Dad, Lopuhovii gi Kirsanovii slat oameni de tip non,
apoi Rahmetov reprezint, ca sa zicem apt, ultimul cuvint al dezvoltarii sociale a Rusiei. Oamenii de felul acesta, spune Cernigevski, shit
putini; pinii acum el n-a intilnit decit 8 exemplare de acest gen, dintre
care doua femei. Ei sint putini declara Cernigevski, incheind portretul lui Rahmetov
dar fac sa infloreasca viata tuturor, care fail
ei ar lincezi, ar mucegai. Sint putini, dar ei dau tuturor oamenilor
putinta sa respire. Fayi ei, oamenii ar pieri inabugiti. Exista multi
oameni buni gi cinstiti, dar oameni ca ei sint putini; ei sint printre
ceilalti ceea ce este teina in ceai i buchetul intr-un yin nobil, din ei ii
trag ceilalti vlaga gi seva; ei sint floarea celor alei, sint forta motrice
care ii pune in migcare pe toti, sint sarea sarii pamintului***.
* Sierakowski era un om apropiat do cereal color de la 4Sovremennik4; unele date biografice despre el le giqim In romanul 4Prologuls, iar al tele In broguralui Saganov N.G. Cernlgevski la munol silnici i In deportareo, In care au lost folosite narturii ale lui Nikolai Gavrilovici. Tn 1848, Siorakowski, care era pe atunci student, s-a dus in vaaanta de oriaiun tn gubernia Podolie, de unde era de fel. In vremea men sleahta polonez1 locali, In rindurile Weis se
zvonise ca in Galitia a Inceput o migoare, pregItea o riscoalA. Sierakoweki le-a cerut gleahMoiler ou capetele Infierbletate sA nu se grilbeasta BA treael la actiuni hottrite, ci ei agtepte
ea el sit BB dual la granitA i si atle ea se petreee aeolo. Pe drum a lost arestat 4pentrn tenta-

tive de trecere a graniteit gi trimis, drept pedeaps4, ea soldat In batalioanele de linie de la

Orenburg, asta mai ales pentru felullui ludriznet i desohis de a vorbi eu anohetatorii militari.
CurInd dupi uroarea pe tron a noului tar a lost Mout Miter, a venit la Petersburg gi a intrat

la Academia mil Hari, pe care a absolvit-o on distinotie, iar dup5, aceca a lost trimis de guvern
in strainAtate cu diverse misiuni tehnice-militare. In Anglia a Haut cunostintA on Palmerston,
care 1-a prezentat reginei Victoria. In 1863 a participat la rdscoala din Polonia, In cursul careia
a eomandat detagamentul revolutionar de la Kovno ; a cazut prizonier gi a lost spInzurat de

Chipul acestui om minunat a lost Infltiat de Cernigevski in romanul slu

sProloguls, undo 11 gAsim sub numele de Sokolovskl. Necrutator eu sine insugi, In
scoot roman autorul are o atitudine de ingAduitoare ironie gi latl de optimiamul unui
Muraviev.

ominflicArat ca Sokolovski: 4Eu gi on Boleslav Ivanovioi avem haz... agteptiim si se etirneasei

o lurtunl in mlagtinis, spune el. Se vede Ms& prea bine el elll iubea nespus de malt si-1 respects
In mod deosebit pe acest entuziast on ohipul palid, pe acest om ou coneeptli Inflacirate ee-ti

pltrund in sullet, pe scoot eavaler fIrl frieS i fIrS prihana, oars era un agitator en aptitudini practice, un om an inima talicarati, dar on capul lucid, care nu se pierdea ou fires nioi
to momentele cele mai grele si era gata oricind si-si jertfeasei viata pentru eauza eliberlrii
poporului. Paginile In care este descris Sokolovski sInt cele mai reugite din tot rornanul
In acest roman, Volghin nu vrea si se apropie
se dieting printr-o uimitoare fortA artistia.
de Sokolotski, socotind cA aoesta, fiind un om energic si plin de abnegatie, nu se va lisa
rnult timp stAptnit de iluziiliberale i va fi neapirat atras In anumite aotiuni revolutionare;
or, e destul de riscant of. Intretiirelatii cu on asemenea om. In realitate,lucrurile,binelnteles.,
nu s-au petrecut de boo atm. Dar pentru Cornisevski este caraoteristic laptul oi el pistreaza
o atitudine conspirativa ohiar Intr-un roman pi care 1-a saris In indepartatul lui exil i In
care este vorba de evenirnente petrecute en multi ani In mini.
** Se crede oft Cernlgevski a Infltisat in Rahmetov ehipul unul oareoare Bahmetiev,
pe care Herzen (eFondul matins. Culegere de artioole postume, Geneva, 1874, p. 181 gi
urm.) 11 deeorie cu totul altfel. Herm 1-a intllnit pe Bahmetiev la Londra In 1858: cam in
aoest timp plead. In strlinitate gi Rahmetov al lui Cernlgevski. In paginile romanului nostru,

N.B.

Rahmetov, aflindo-se In strainatate, se duce la Feuerbaoh, eAraiati oferi banii necesari pentru
a-si edita or:mole (In treaolt fie zis, seta ne arati. mcI o datlia oe !nil time 11 situa Cernigevski
111 pe Feuerbaoh, feel mai mare dintre glnditorii europeui din seoolul al XIX-lea, pirintele filoIII zotiei moderns*. 4Ce-i de filoutP4,103., 194 ; cit despre Bahmetiev, el s-a due la Londra, la

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI I. M. STEKLOV

671

Madar, in ultima parte a activitii,tii sale literare, Cernipvski,

cu tun% atitudinea sa negativil fata de societatea rus. i cu

toat neincrederea in spiritul de initiativ al inaselor populare,
a inceput s admit posibilitatea unei largi mieilri revolutionare, provocate de dezamagireaprieinuita taranimii de reforma

N.B.

agrarl din 1861. Pe de alti. parte, el a putut s constate existenta

unor oameni noi, a revolutionarilor proveniti din rindurile

intelectualitatii, care erau gata sil se pima in fruntea poporului

in lupta lui impotriva regimului de exploatare i de asuprire...
Ce cale trebuia s urmeze, dupl parerea lui Cerniqevski, micarea
revolutionara din Rusia?
Am vilzut mai inainte (in capitolul al VI-lea) a conceptiile politice
generale ale lui Cernievski erau apropiate de blanquism, nu in acceptia
pe care a capatat-o ulterior acest cuvint in limbajul curent* i in care
Ilerzen, amia i-a oferit o parte din capitalul eau pentru propaganda rus3. WI cum 11

&aerie Herzen:
oUn Unir ou intatieare de cadet, cu un aer timid, au o fati mohorit3 de tot ei ou o aluri
cu totul deosebita, ou trisfiturieam butudinoase,probabil fiul unui molier din step/. cu 7 8
copii. Foarte zglreit la vorba, el a tficut aproape tot timpul; se vedea totuei ca are ceva pe
inima ei el nu giseete prilejul et mi-o spunk L-am invitat sS vb.& la masa peste doua-trei zile
el am plecat. Intro timp na-am futlinit cu el pe stradl.
trni permiteti OS. vit lneotesc? ns-a Intrebat ol.
Fireite, pentru mine nu e nioi uu pericol sa fin vazut cu d-ta, Insfi pentru d-ta este.

Dar Londra e mare.

Nu mi torn ei deodati fneepu al vorbease3 preoipitat i vfidit iritat. Nu m5. raai
1ntoro niciodati In Rusia; nu, nu Ina mai intoro Mei In ruptul eapului...
Iarti-nra, dar eeti ma de Main..
Mi-e drag:). Rusia, mi-e foarte dragii; dar oamenii ei... Nu mai pot trill acolo. Vreau
ito fntemeiez o colonist, pe care s-o organizez po principii pur sociale; am pus la cabs total ei
ileum ma duo drept intr-acolo.
Adiel, unde?
In insulele Marehizes.
Din oei 50 000 de franci pe care-i avert, Bahmetiev a luat eu el In insulele Harebize
30 000, leglindu-i Intr-o batisti, easa cum legi un funt de agriee eau de mid*, iar restul de
20 000 i-a Meat lui Herzen pentru nooesitfqile propagandei; acesta a fost ofondul comuns,
care a provocat dupl. aceea atitea zizanii ln rindurile emigrautilor mu. Despre soarta lui
Bahmetiev nu se mai stie nirnie: a dispArat lard urma. }Terser, ni-1 descrie ea pe un om straniu,

dozochilibrat, po jumatato dement, care achroo prea putin ou chipul sever ei taciturn al lui
Rahmetov. Dar co OS mai vorbirn: Herzen video, o ineapacitate organica de a intelege pe rovolutionariiruei din vremea aceea; din aceasta cauzi 1-au ouprins ei nedumeririle care i-au umplut

do amaraoiune ultimele zile din vista lui. Dag Herzen a putut si inteleag3 atit de greeit pe

nigte soriitori ea Cornilevski i Dobroliubov, mai e de mirare cS MI 1-a lutel es de loo pe acest

reprezentant sever ei intransigent al tineretului revolutionar? Dar, pe de aid parte, mai pot
fi ei alto doui ipoteze: sau Bahmetiev nu i-a servit drept prototip lui Cernieevski, sau. acesta
1-a ideal izat in sea rnisurfs, theft a crest un chip care nu are nimic comun on originalul, eau a
fmbinat In e/ trasaturi de ammeter ale lui Dobrediubov (un simt al datorioi cetateneetifoarte
pronuntat), Bakunin (pirisirea pamlntului slav, comp. ei Kolsiov), Sierakowski (apropiera
de toate olasele) etc.
Drept mostri de asemenea fritelegere superficiala a blanquismului pot servi rationamentele d-lui Nikolaev In legaturfi cu conceptiile politice al elui Cernleevski. Relatfnd o convor-

hire avuti do el ou Cerntiovski la Inchisoare Mud acesta i.a exprimat pkerea ca ar fi fost
mult mai bine dada In timpul roformei agrare ar ii invins partidul fatie-iobilgist al nobilimii
gi taranii ar fi foot eliberati lard sd li se dea pamInt, caei atanoi s-ar f i produs imediat o catastroti, d-INikolaev conohide: sAici, dupd cum vedeti, avem de-a face cu un blanquism de cea
mai purl. speta: ou oft va fi mai ram ou alit va fi mai bine ( I). Acest I ucru nu no aminteete

38*

N.B.

It.

612

f. LENIN

e folusiti azi, ci mai degraba in aceea pc care i-a dat-o Marx cind i-a
caracterizat pe blanquiti drept nite reprezentanti autentici ai proletariatului revolutionar... Blanquitii se situau pe punctul de vedere ca
mmoritatea este puterntica numai in masura in care exprima, dna nu
aspiratiile, cel putin interesele majoritatii celor ce muncesc.

Pe cit se vede, i Cernievski impartapa acest punct

de vedere, singurul posibil in epocile care se caracterizeazit prin pasivitatea maselor populare. El sublinia in
mod categoric ca fara participarea maselor populare nu se

pot obtine nici un fel de rezultate practice importante ;

el spunea ca numai adeziunea maselor largi poate sa asigure

succesul unui program politic sau al altuia i ca orice

incercari revolutionare sint inevitabil sortite unui jalnic
fiasco daca nu renesc sa stirneasca entuziasmul maselor.

Dupa cum tim, Cernif3evski nu prea avea incredere in acti-

vitatea maselor, in capacitatea lor de a manifesta o larga

initiativa, politica. Dar el credea cii in perioadele istorice
in care sint atinse interesele lor vitale, i in primul rind
interesele economice, care sint mai apropiate, mai lesne
de inteles i mai palpabile, aceste mase sint in stare sa se
puna in mipare sau, in orice caz, sa serveasca drept punct
de sprijin pentru o minoritate contienta, gata de initiativa energica...
Intr-o serie de articole admirabile consacrate aparirii
principiului obtii impotriva atacurilor economitilor

burghezi*, Cernipvski a dezvoltat toate argumentele

care an intrat ulterior in arsenalul narodnicilor ; acqtia

N.B.

N.B.

i-au insulit doar litera, iar nu i spiritul scrierilor marelui

lor invatator...
In Occident, infilptuirea socialismului este ingreuiata
de psihologia i deprinderile taranului, care, de0 traiete
o viata de mizerie pe parcela sa, se tine strins de proprietatea privata ; acolo, pentru a organiza economia nationala
pe principiile colectivismului, trebuie reeducate popoare

ettsisi de putin de teoriilo de mai tirziu ale marxistifor noltri autohtoni (carora, trebuie e-o
spunem aiei, d-nii Nikolaevi le-au atribuit elndva toemai aeest prineipiu: scu eft va ti mai
rau, au atit va fi mai bine., si pe care acestidomni i-au acuzat toomai ea simpatizeazt ou ideea
eliberftrii tiranilor firi eft li se dea par:Ant. I. S. . Nu ovolutie, nn deposedarea treptati
a taranilor de mijloaoele de productie, nu aruncarea taranului in oazanul fierbinte al fabricii,
nu transformarea lui treptati in muncitor aricol, oi o deposedare broods si totali a lui de
I:07 ti, n t1,1

earvxoilsuitni a

!pi

nitui ir

t2i

en2to)d e i nidriguinnaorase 17)i, siceie onataams-

c e zice, Ili poate face cineva despre conceptiilo lui Cernlsevski citind asemenea tiradil
Mentionitm pe oele mai importante din acesto articole: 1) Recenzie la luerarea eStudiu
asupra dezvoltirii istorice a obstii s L esti in Husia. de (jicerin, sSovremenniks, 1856, 4;
2) Slavotilii si problema obstii, sSovr.., 1857, 5; 3 Studien. de Haxthausen, Sovr.s, 1857,
7; 4) Deepre proprietatea !uncial* aSovr.s, 1857, 9 si 11; 5) Critica prejudecktilor filozolioe
tmpotriva proprietatii de obsto, sSovr.s, 1858, 12; 6) Superstitide siregulilelogioii, sSovr.s,
1859, 19.

ObStitVATII PE MARGINEA CAM LUI

L.

M. STEICLOV

intregiN La noi, in Rusia, numai pe 1/15 sau 1/20 din

pamintitille cultivate exista dreptul de oproprietate
Iepliiao, iar cea mai mare parte din ele sint date spre

678

N.B.

ttkivare si folosinta pe principiul obstii sau apartin

statului, adicIt intregii natinni. Marea major itate a pop oru-

lui privete astazi pamintul ca pe un bun obOesc...

0 analiza a posibilitatii teoretice a acestei treceri C 1858, 12
este Mena intr-unul din ode mai remarcabile articole ale
lui Cernievski, i anume in oCritica prejudecatilor filozofice impotriva proprietatii de obite n. La drept vorbind,

cind a scris acest articol, Cernievski incepuse sli fie foarte

sceptic in ce privefte posibilitatea de a infaptui in mod

practie o asemenea trecere, i asta in urma intorsaturii
pe care a luat-o reforma taraneasca...
Dar cind s-a convins citi nici una din garantiile telementare pe care el le considera drept premise neeesare pentru
dezvoltarea mai departe a principiului olntii nu s-a realizat, cind a vazut ca vechiul regim politic a riimas cu totul
neatins, ca infaptuirea reformei agrare a fost data pe miinile birocratiei i ale nobilimii, cit poporul nu numai ca
nu a capatat intregul pamint, dar i s-au luat chiar o mare

parte din posesiunile de care dispunea pina atunci, iar

pentru pamintul ce i s-a dat in folosinta i s-au impus plati
intr-.un cuvint, cind a intede rascumparare ridicate,
les ca omarea reforma ameninta. mai curind sa inrauta-

tease& situatia maselor populare decit s-o imbunatateasca, ca ea ameninta sa nu le elibereze din iobagie,
sa nu le dea posibilitatea de a-0 dezvolta toate fortele lor

creatoare, ci sa le ferece in lanturi i mai grele, atunci

si-a dat seama ca sperantele sale erau neintemeiate, ca

constructiile sale erau abstracte i cit intreaga campanie

in favoarea ob0ii ca germen potential al orinduirii socialiste a fost o simpla neintelegere. i, cinstit cum era, s-a
grabit s-o reenneaseii, deschis.

spune el, recurgind la umetoda sa preferata

eSit presupunem
a am fost interesat sa iau misuri pentru pastrarea
de explicare*

se pregatete masa d-tale. Este de la sine

inteles ca, daca m-am ingrijit de acest lucru pentru ca tineam la d-ta,
rivna inea s-a bazat pe presupunerea ca proviziile iti apartin d-tale i
ca masa care se prepara din ele este igienica i convenabila pentru d-ta.
Inchipuie0e-ti WA care sint sentimentele mele cind aflu ca proviziile
nn-ti apartin citusi de putin d-tale i ca pentru fiecare masa preparata
din ele ti se iau bani care nu numai ca dep4esc costal ei real, dar ea,
in general, platind ace0i bani, d-ta ramii extrem de strimtorat. Ce
ginduri imi tree prin minte cind fac descoperiri atit de ciudate? Omul
este egoist", i de aceea primul gind care imi trece prin cap se refera la

proviziilor din care

674

V.

I. LENIV

mine insumi. Cit de prost am fost ca, rn-am ocupat atita de o treaba
care nu-si avea asigurate conditiile necesare pentru ca a fie utila I
Cine altul decit un prost poate sa, militeze pentru mentinerea proprieatii In anumite miini far& sa se fi convins in prealabil ci aceasta proprie-

tate va ajunge in aceste miini, si va ajunge in conditii avantajoase?".

Al doilea gind al meu este legat de d-ta, care reprezinti obiectul grijii
mele,i de treaba de care in unele privinte rn-aminteresat intr-o masura
atit de mare: mai bine ma lipsesc de toate aceste provizii, care fac numai
ru omului la care tin I Duca-sa la naiba toata treaba asta, care nu face
decit sa te ruineze I". Parere de au pentru d-ta, rusine pentru prostia
mea
iatii sentimentele pe care le incerebi s...
Este oare posibil ca in anumite conditii obstea rusii sii treaca de-a
dreptul la un stadiu superior, evitind stadiul intermediar al capitalismulu i?

Tati ublestemata problemiio a vietii ruse din

N.B.

N.B.

vrernea aceea, care interesa i framinta In cel mai

inalt grad pe Cernisevski i generatia sa de socialisti
democrati...
[378-392] Siliti sa-si cladeasca edificiul lor teoretic
cu materialele i pe fundamental pe care li-1 punea la

atit

dispozitie realitatea de atunci, socialistii din deceniul al 7-lea, prin nazuintele si sperantele lor intr-o
apropiata revolutie tarIneasca, reflectau, In esenta,
tendintele i aspiratiile nebuloase ale milioanelor de
prani, dindu-le, ca sa zicein asa, doar o expresie

N.B.

generalizata...
La sfirsitul anului 186 1 se credea ca. e posibila o ase-

nu numai

npnea rIscoald a maselor taranesti, si nu numai tineretul

cu mintea inflacarata nutrea asemenea sperante. Conditiile
in care avea loc eliberarea iobagilor creau, evident, un
teren propice pentru o asemenea explozie spontana
dupa marturiile contemporanilor, o rilscoala generala a
Ozanilor impotriva ordinii de stat de atunci si a claselor

dominante era considerata ca posibila de atre toata,

lumea, incepind cu guvernul i terminind cu revolutionarii onihilistio. Herzen scrie: B. (Bakunin) credea in
posibilitatea unei rascoale militare taranesti in Rusia,
dupa: cum credeam intr-o oarecare mlisura si noi ; de altfel,
6n04:4

cirmuirea credea acest lucru, dupil cum s-a vazut

dupa, aceea dintr-o serie de masuri, articole de lege adoptate

din initiativa guvernului si executii ordonate de el. Incor-

darea, agitatia spiritelor, era indiscutabila si nimeni

N.B

Sensal acestei parabola este limpede: o solutionare a problemoi agrare care 86 fie In
avantajul maselor presupune fnf.iptuirea In prealabil a unei revolutii politiee. Ipa reforms
din 1861, aceasta ides a devenit tin bun comun al tuturor elementelor cu stars de spirit demo_
cratica.

Onstv.TATIt PE MAR.GINEA cAkTII LW I. M. stEx.t.ov

575

nu prevedea atunci ca ea are sir degenereze intr-un patrio-

tism furibunde*. Despre aceasta stare de spirit ne vorbesc i marturiile lui L. Panteleev, participant la micarea

revolutionara din vremea aceea: 40pinia publica (la

sfiritul lui 1861) se afla intr-o stare de spirit foarte agi-

tatii ; oriunde te duceai, chideai de zarva, discutiii controverse aprige i, ceea ce e mai important, toata lumea era

in ateptarea unui eveniment deosebit, care urma sa se

produca intr-un viitor apropiat***.
))
aici actionau nu numai conditii pur ruseti. In intreaga Europa
atmosfera era incarcata de electricitate. Garibaldi, idolul radicalilor
rui din vremea aceea, se pregatea pentru marul sau asupra Romei.
In Prusia se produsese un conflict constitutional care parea ca are sa
provoace o explozie revolutionara. In Austria, absolutismul nu reuise
inca sa-i revina de pe urma infringerii suferite in 1859 in razboinl din

Italia, cind in Ungaria au i inceput noi framintari revolutionare. Chiar

in Fra4a, pe care Cernievski o numea avulcanul Europeis, guvernul
a fost silit sa mai slabeasca haturile, partidul liberal s-a consolidat
i s-au ivit primele simptorne ale agitatiei republicane reinviate. Polonia
era in fierbere, gata sa se ridice iarai pentru a-i apara existenta naio-

naiL Intr-un cuvint, se parea ca intunecata noapte a reactiunii ce se

lasase deasupra Europei dupa infringerea revolutieidin 1848 se destrami,
se retrage in prezenta zorilor noi ce-i faceau aparitia.

Cu tot scepticismul sau, Cernievski avea prea mult bun-simt ca

sa nu admita posibilitatea izbucnirii unei furtuni innoitoare, care de
data aceasta trebuia sa cuprinda i Rusia. Dad, toate revolutiile europene de pina atunci se sfiirimasera lovindu-se de hotarele Rusiei i nu
facusera altceva decit sa consolideze reactiunea din interiorul tarii,
acnm, cind chiar in Rusia aparusera unele elemente revolutionare
cind mase largi din straturile de jos
active i ceea ce e principal
ale poporului incepusera, pe cit se pare, sa-i manifesto nemultumirea
fata de situatia lor, lucrurile trebuiau sa ia alta intorsatura. Acest lucru
nu putea fi afirmat cu siguranta, dar existau unele probabilitati in
aceasta privinta***. Erau pe atunci prezente: de o parte, o cirmuire
i care nu voia sa imparta cu nimeni puterea
crescuta
puternica
in traditiile epocii lui Nicolae I, iar de alta parte o framintare generali
* Culegere de uticole postume, p. 212. Merzen se refer5 la explozia de sovinism care
a cuprins opinia public5 rusa In timpul Hamel ei din Polonia din cauLa tuoircirilor de amesteo
ale diplomatiei europeno In aceasta ellestiune.

** eAmintiri din trecuto, pates 1, Petersburg, 1905, 183, 228.

*** D-1 Nikolaev Inceareit eS. caracterizeze staroa de spirit a lui Ccrnipevski din vremea

aeeea prin urrnatoarele expresii: .0 apropiatil catastrofl este de neconceput (mai bine zis:
putin probabill. I. S.), dar e do datoria ficeirui om oare elndepte pi care e consecvent
aS nizuiasel spre venirea ei i sa facii tot ce o posibil pentru ea ea sa fie eft mai apropiata.
Mai putini vorbirie, mai putino teorii pi mai multI aciitine. (1.o., 23). Tn oesa ce pri',este steoriile., avem unele tndoieli: teoreticianul Corntsevski nu putea el aibri aceeapi
atitudine dispretuitoare feta de steorii* Ca d-1 Nikolaev. Dar el recomanda tntr-adevir sa
as procedeze au energie... din moment ce trebuia si se treaca la lapte.

N.B.

V.

i.

t.tNtlf4

Iin Occident, o nemultumire surd& a maselor tii,ra'ne$ti $i a societatii

liberate in Rusia $i, in sfir$it, primii germeni ai partidului revolutionar
rus. In asemenea conditii trebuia sit se fac& o incercare. Rezultatul ei

depindea in mare masura de ogruparea elementelor puteriio*. Daca

partidul revolutionar va $ti si se foloseasca de interventia guvernului
$i de nemultumirea maselor largi in conditiile unei revolutii generaleuropene, care va capata maimult sau mai putin o coloratura socialista,
qi ale existentei proprietatii de obite in Rusia, va reqi, poate, O. se
apropie considerabil de socialism. i chiar data partidul revolutionar

nu va reqi sali atinga scopul, chiar daca revolutia nu va avea alt

rezultat decit cucerirea liberta.tii politice, tot se va obtine un ci$tig
insemnat**.

N.B.

Apdar, e posibila o mi$care populara ; lozinca ei

7 este: pdanint i ibertate; calea: cucerirea puterii de

care revolutionari cu sprijinul activ i cu asenti-

mentul maselor populare ; rezultatul: o republic& a

muncii, iar fn caz de infringere a revolutionarilor, in
orice caz, o simtitoare imbunatatire a situatiei poporului. lath programul pe care Cerni$evski ii prezenta

contemporanilor sad, iata calea pe care ii chema sa

mearga, sau, mai bine zis, pe care ii indemna s-o urmeze,

in scrierile sale. Dar a participat el personal la vreuna

$ ag ano v. Cernitievski la rnuneri silnicii i in deportare, p. 8.

La sfirtitul anului 1871, Cernitevski,luindu-ti rginas bun de la oil tingr tovarat de deportare, i-a %out on tel de profession de foi politica (382), pe care Saganov o redi In felul urmi-

tor: eEl ne spunea ci in Franta, Inci do pe vromoa lui Rousseau, iar apol ti in oolelalte tad
europene, partidele democrate s-au obitnuit sa idealizeze poporul, sa-ti puna in el sperante
care nu se implineau nieiodatri, iar apoi sa ajunga cliiar la crunte dezamigiri. 8uveranitatea
poporului n-a dus la altoeva dealt la transmiterea aoestei suveranitati lui Napoleon I, iar
apoi acest popor, care nu-ti indroptase Meg gretealk, a treout in repetate rinduri suveranitatea
sa, prin plebiscit,lui Napoleon al III-lea. Once partid care are facia armatil de partea sa poate
85, monopolizeze Iii folosul ou drepturile supreme ale poporului i, printr-o manevri abili,
sa se dea drept exponentul i aparatorul exolusiv al nevoilor poporului, drept un partid in
esentri. popular. El, Cernigevski, ttie ei centrul de greutate it constitute toctnai poporul ou neoesi-

Utile lui, a diror ignorare II duce la pieire oa nations eau oa stet. Nu numai oi nisi un popor
nu s-a salvat ping aoum pa sine insuti (o asemenea idee a fast oxprimati gi de Bel inski ou putin

inainte de moartea sa. I. S.), dar, ehiar in eazurile fericite clod ti-a eueent euveranitatea,
el a treeut-o in miinile primului tarlatan. Acest absolutism transmiesau netransmis, dar
de mutt dobindit nu-ti mai trece atit de utor puterea in al te miini. Devenind executor

testamentar al poporului sau, dispune de el oa de un mort Qi procedeazi on avutul lui aga sum
erede de ouviintg. $i atunci e vai i amar do eel oare ar vrea sri. trezeasci west mort prezumtiv, ea se amesteoe In troburile lui economioel ram timp esto inabutit i ouvintul, este Ina-

butiti i conttiinta, oaei toate acestea pot oauza diferite nepliceri autorititilor... Dar cum

poate un detinut si-ti ocoleasca temnicerul, eu care trebuie si aibit de-a face In primul rind?
Firette, formele slot un lueru nesigur. Poti si gasetti diverse forme de construire a uneitemnite
solide pentru agricultorul harnio. Pe de alti parte, poate ea e ti bine ea formele cant nesigure.
Cu toata existents lor, intotdeauna a foot posibila lupta intro partide ti viotoria unuia dintre
ele; or, In practicg, once victorie are un oaraetor progresist. Gel mai ingrozitor lucru este acesl
monslru di forni, acest Leviathan care inghile tolul. Cernitevski spume gi inaiute oi istoria patriei

noastre ar fi unnat alt curs dada sub domnia tarinei Ana ar f i invins partidul verhovnioilor.
Once partid este nevoit, pentru a-ti salva propria lui existenta, si imparta puterea... Atunci

oind la putere se MIS mai multe particle, exista, orioum, mai multe tans ea ea poet& face oeva
in folosul poporului dealt atunei eind nu exist& niei an tel do forme politice gi, prin urmare,
nioi o posibilitate de a intreprinde eeva in aceasta dimities (5 agano v, 1.c., 28-29).
Toate acestea flu aduo eituti de putin a narodnicism, care manifestri indiferentism polite gi
diepret tutu de formele oonstitutionale.

OBSERVATII PE MARGINEA CART!! LUI i. M. STEKLOV

577

din actiunile reNolutionare din vremea aceea? Aceasta

e o chestiune din cele mai discutabile, la care nici

astazi nu puteni sil dam un raspuns afirmativ. Cernievski a dus cu sine in mormint taina sa, (lac& intr-

adevar a fost vreo taina. Si in acest caz trebuie sa

recunoatem cii el a fost un mare conspirator. N. Rusanov relateaza, din spusele lui Selgunov, cii Cernievski,
dupii, indelungi ezitari i dupa, ce a cintarit cu multil

grip, toate argumentele pro i contra s-a hotarit sE

intervina activ in desfilurarea evenimentelor, recu-

noscind ca nu exista altii ieire dm coliziunea istorica

i ca sint unele anse pentru victoria cauzei poporului*. Dar Rusanov nu ne spune precis prin ce anume
s-a manifestat in mod concret participarea lui Cerni-

evski la actiunile revolutionare, abstractie facind

de afirmatia ca el a participat, probabil, la intoemirea

proclamatiei Catre taranii iobagi...
Este indoielnic ca Cernievski sii f i fault parte din sec ietatea Zemlea i volea*; eel putin, nu avem nici un fel de indicatii directe in acest
sens. Dupii, cum se tie, aceasta asociatie a luat fiinta la sfiritul anului
1861 sau la inceputul anului 1862. Cine an fost membrii ei fondatori

n-am putut afla nici piniti astazi; e posibil ca printre ei sa fi fost i

N. Serno-Solovievici. In 1862 au intrat in aceasta societate citiva studenti, printre care N. Utin i L. Panteleev, autorul unor memorii destul
de incomplete despre aceasta organizatie. De altfel se prea poate ca
societatea eZemlea i volea* sit se fi constituit ca o organizatie bine def
dupa adunarea care a avut loc la locuinta lui (Ain in primavara
an ului 1862 i despre care relateaza Panteleev**. Initiatorul adunarii,
o bunil cunotintil, de-a lui Cernievski ( cdommil cu lornion *), a facut
cunoscuta novicilor existenta unui comitet central, dar e foarte posibil

ca asta sa fi fost pur i simplu un mit, la care s-a recurs pentru a-i
da mai multi, importanta, i ca in realitate nu exista nici un comitet.
In orice caz, este cit se poate de caracteristic ca atunci cind Utin, dupa
incheierea adunarii, l-a intrebat pe Panteleev: Ce crezi, Nikolai Gavrilovici o fi facind parte din comitet?*, acesta i-a raspuns numaidecit:
Nu cred, el e prin excelenld un om de cabinet)). Dupa, citva timp, cei doi

tineri prozeliti ai revolutiei s-au hotarit sa.-1 iscodeasca chiar pe Cernievski. Fara sa-i arate in mod deschis ca au intrat in asociatie, au adus
vorba pe ocolite despre necesitatea organizarii unor cercuri in rindurile

tinerotului studios, i Inca a unor cercuri cu orientare social.. Dar

Cernievski, dei s-a declarat de acord cu aceste planuri, a ramas impenetrabil; el le-a vorbit totodatil, in termeni elogioi despre domnul cu
lornion* i le-a istorisit fabula lui Esop cu ursul care a stricat prietenia
Socialitii din Occident ui oei din Rusin., p. 294.
" amintiri din trecuta, partea 1, p. 252 i urta.

6/8

11.

i. LtNik

cu omul pentru ca acesta odata a suflat in foe ca sa-1 atite, iar alta data
ca sa-1 stingii*.
In orice caz, desi ideea ca Cernisevski ar putea sa aiba un rol conducator in organizatia Zemlea i voleas &idea curaj tinerilor ei membri,

nici atunci i nici mai tirziu Panteleev, unul dintre membrii cei mai
activi ai asociatiei, n-a dispus de nici un fel de date pentru a afirma cu
certitudine ci. Nikolai Gavrilovici a participat la activitatea ei.
Tot atit de indoielnic este ca. Cernisevski a fost unul dintre autorii
/ ) manifestului constitutionalist ilegal din Velikorus)). Din acest ziar au

aparut in total trei numere, din iulie pina in septembrie 1861. ...Cei
ce impartasesc parerea ci. Nikolai Gavrilovici ar fi fost chiar redactor
al ziarului oVelikorus ar trebui si. aduca in sprijinul afirmatiei Ion

niste dovezi concrete, dar n-au Lent nici pin& azi acest lucru i rationamentele lor se bazeaza pe simple presupuneri**...
Fat& de cercul do oiacobini, moscoviti al lui Zaicinevski i Arghi-

ropulo, care a editat proclamatia ainara Rusie **** sub semnatura:

Comitetul Central Revolutionar o, Cernisevski a avut o atitudine de

total& dezaprobare. Cu tot caracterul antiburghez al acestei proclamatii,

care a stirnit pe vremea aceea atita vilva, cu toate ca ea demasca iluziile liberale ale lui Herzen si ale celor de la oVelikorus i respingea
orice compromisuri cu orinduirea politica si economic& existenta, cu
tot caracterul ei vadit revolutionar i chiar socialist, ea nu i-a placut
' Panteleev nu ne limureste care era atunci sonsul acestei pilde. Se pros poate Ca CernI9evski si fi cautat sit doa de Inteles tineretului al, dada pinii attinci 11 retinuse de la conspiratiile revolutionare, po viitor nu mai are de end s4-1 retini.
I"' 1n artieolul sin sProcesul color de la .Volikorusso (4131loos, 1906, nr. 7), Lemke se
refera la mlrturiile lui Stahevioi, care a fost implicat intr-un al t proces politic la hiceputul
deceniului al 7-lea 9i li-a potrecut eftiva ani In Siberia Impreunft cu Corntsevski. 4Am remaroat
scrie Stahevici ( Zakaspiiskoe obozrenies, 1905, nr. 143) oft Cernfeevski manifestl. 0

fkiiii simpatie fall de toile neperiodice intitulate Velikorus4, din care, pe aft Smi amintesc,
au aparut In total trei nuraore. Ascultindu-1 pe Nikolai Gavrilovici, Imi didearn uneori seama
eft atft continutul de idei, cft 9i modul do exprimare aminteete foarte mult de 4Velikoruss
N.B. 9i am ajuns la concluzia ca el era, dad . nu autorul, col putin coautor al articolelor din aceasti
publicatio, care pledau pentru necesitatea unor transformari constitutionale.. Panteleev 80
exprinift ou destula prudent. in aceastfi privintl. Amintind de tin oarecare Zaharin, care,
spotrioil unor indicalii, a participat, pc at se pare, Indoaproapo la activitatea grupului 4Velikorus is, el adaugl 1ntr-o noti: 4Faptul cit Zaharin era unul dintre apropiatii lui Cern19evski
mft lndrept44e9te sa cred oft Nikolai Gavrilovici nu era, peals, cu totul stain de 4Velikoruse.
N.B. II I n afari. de aoeasta, prin maniera sa do a so adresa pablicului, prin stilul slu, 4Velikoruss
aminteete mult de Cornt9evski. Pe la stIr9itul secolului trecut, riiposatul A.A. Richter mi-a
spus cft, chip& intormatiile ce le detine, unul dintre membrii marcau0 ai cercului care a editat
1

4Vel ikorus a foot Lughinin, docedat de multivreme. Se pare ci pa el 1-a Infitisat CernI9evski

In 4Prologul prologuluis, sub numele de Nivelzin. (4Amintiris, partea I, 327). V. Obrucev,

un IlnIr ofilor care a lost condamnat la muncisilnia In procesul 4Velikorust, a lost prieten
apropiat al lui Cernt9evski; din ocle spuse de Pantoleev, reiese 4 Nikolai Gavriloviei Onca
foarte mult la el. Pe baza faptelor arltate mai sus, d-1 Kulcitki afirmi categoric eft initiatorul,
redaotorul 131 conducitorul publicatiei 4Volikorus. n-a fast alteineva dectt Cern19evskis
(1st. mi9c. rev., p. 256). 0 afirrnatie eft ee poate de Indrizneati 9i de riscatft...
Aceasta proclamatie a apirut In suplimontul nr. 2 la oulegerea sCrimele 1mpotriva
siguranteistatului fn Rusiae, editatft In strainatate de V. Bazilevski (Bogucearski), Materiale
pentru o istorie a miociriirevolutionare thn Rusia In deconiul al 7-leas, Paris, 1905, P. 56-63;
paqial In cartea lui Lemke 4Procosole politicos, 94-104.

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI I. M. STEKLOV

679

de loc lui Cernisevski. Pe semne ea era nemultumit de neseriozitatea

acestei proclamatii, de tonal ei declamator i feroce, i asta mai ales
ca aparitia ei intr-o vreme cind la Petersburg au izbucnit o serie do
incendii oferea dusmanilor dernocratrei prilejul sit acuze pe revolutionari ca pun la cale asemenea incendii cu scopul de a provoca tulburari.
Cernisevski a facut o primire cit se poate de rece delegatului venit la
el din partea cercului din Moscova si a refuzat sa primeascri exemplarele
din proclamatie ce i-au fost aduse spre difuzare. Dar mai tirziu el parer),
a inceput sib regrete faptul ca a tndepartat de sine pe niste oameni care

erau, poate, expansivi si inflacarati, dar care erau profund devotati

intereselor poporului, plini de hotarire, si se situau pe pozitii ideologice

apropiate de ale lui. El s-a hotarit sa scoata o proclamatie intitulata

Care bunii nostri prieteni*, care era menita sa risipeasca neintelegerile
dintre el si moscoviti, dar arestarea sa, care a avut loc curind drip& aceea,

1-a impiedicat sa-si realizeze aceasta intentie. Toate aceste fapte le

relateaza Panteleev, care si el le-a auzit de la N. Utin*. Iar Lemke, drip&
spusele lui S. Iujakov, care si el a aflat de la I. Holz-Myller, membru al
cercului din Moscova, comunica ca Cernisevski gi-a realizat in parte
aceasta intentie. i anume el a trimis la Moscova pe A.A. Sleptov **,
revolutionar de seamit din acea perioada i unul dintre fondatorii organizatiei Zernlea i volea*, ca sa convingit comitetul sa atenueze intr-un
fel sau altul impresia, extrem de nefavorabilii, produsa de Cernisevski
asupra asociatiei Tinara Buie*. Nu se stie precis daca misiunea acestui
mesager a fost sau nu incununata de succes, dar se prea poate ca convin-

gerile lui Cernisevski sit fi exercitat o influenta asupra moscovitilor.

Cel putin, la o perchezitie facuta lui Ballod a fost gasit manuscrisul unei
proclamatii intitulat Avertisment , care se pare ca satisfacea oarecum
dorintele lui Cernisevski. Dar nu s-a pucut Inca stabili exact daca aceasta

proclamatie era intr-adevar opera celor din conducerea Comitetului

Central Revolutionar***.
Tot atit de nelamurita ritmine i atitudinea lui Cernisevski fatil de
M. Mihailov, si in special fata de actiunea rui revolutionara, adira fata
de difuzarea vestitei proclamatii Care tinara generatie s. Textul acestei
proclamatii a fost scris de N. *elgunov, ea a fost tiparita insa de Mihailov

la Londra, la Herzen, i transportata in Rusia intr-un geamantan cu

fund dublu. Nu stim dacii Cernisevski a avut sau nu cunostinta de
aceasta isprava a lui elgunov i Mihailov, insa Panteleev afirma cate-

goric ca, cu prilejul venirii sale la Petersburg, Cernisevski a fost informat

in legatura cu aceasta chestiune...

,,Amintiri", partea I, 269

270.

Nu cumva pe sit! prezinti d-1 Panteleev sub denumirea c1-1 culornion.? Vezi rAmintiris, partea 1, cap. XXIV: sPamint i 1 ibertate s.
" Lemke sProcosele politices, p. 109 i urm.

11 N

680

V.

I. LENIN

In orice caz, Un lucru este clar: daca Cernhevski n-a participat chiar el personal la diverse manifestari ale micarii revoN.B. lutionare, care se afla pe atunci la inceputurile ei, in orice caz
arata un viu interes pentru ele i a avut cuno5tinta de multe din
ele*, iar pe uncle chiar le-a condus sub raport ideologic.
St fi fost Cernievski autorul proclamatiei Care taranii iobagie?
Lemke i Rusanov ered ea da**. Noi spunem: asta numai dumnezeu
o tie I Panteleev relateaza cele auzite de Mihailov de la *elgunov, si
anume ca in iarna anului 1861 Cernievski a intocmit o proclamatie
intitulata Clare popor s ; *elgunov a copiat-o, schimbinduli scrisul,
i i-a dat-o lui M. Mihailov, care a transmis-o lui Arsevolod Kostromarov

(asupra acestui lucru vom reveni mai incolo) ca s-o tipareasea***.

Este vorba, evident, de proclamatia Ctitre taranii iobagi. Chiar daca
am presupune ca prima ei jumatate a fost serisit de Cernievski (en toate

ea, nici Lemke i nici Rusanov nu dau nici un fel de indicatii directe
in acest sells, iar asemanarile de stil *i de continut, aa cum am aratat
mai sus, nu dovedesc nimic), aladar chiar dacii prima jumatate a acestei
proclamatii a fost scrisa de el, cea de-a doua jumatato In mod cert
nu-i apartine lui. Niciodata el nu i-ar fi permis sa afirme in fata poporului ca in Franta i in Anglia (in 1861) un colonel salt un general se
caciulelte in fata unui primar de sat i ca in aceste tari poporul a riisturnat pe regii care nu-i erau pe plac ; i nici nu s-ar fi apucat sii spuna ea,
englezii i francezii o due bine, ca acolo toti oamenii sint egali in fata
justitiei etc.****. Dc altfel, i Rusanov crede, probabil tot din aceleaii
motive, ea apelul Care taranii iobagi* nu-i apartine in intregime lui
Cernievski.
2?

Confruntind tot ceea co tim despre viata lui Cern*vski,

despre caracterul i conceptiile lui, nu ne putem hotari pina la
urma sii, dam un raspuns categoric la intrcbarea daca el a participat in mod direct la miparea, revolutionara. Am credo mai de-

Despre amplele informatii de care dispunea Dernisovski in acest domeniu stii marturie

urmitorul fapt, In aparenti neInsemnat, relatat de Pantoleev: cAnt minas nespus do uimit
clod, pare-mi-se In aprilie (1862 , ima Intrebat: pe co temei In septembrie 1861, la comitetul
studentesc, am ridicat obiectii Impotriva unor propuneri proa riticate?. ( Antintirio, padre
a 2-a, 179).
"Loynk r. oProcesele poi it ice , 194, 335 336 ; 12 u s a no v, loc. cit., 327.

** P an tole e v.

Amintirk partea a 2-a,

181.

Vezi textul acestui apel la Lemke. I.e., p. 336-346. El incepe en cuvintele: efiranilor
iobagi, din partea color oe le vor binele, inchinaciune. Ati asteptat ca tarul so vi dea libertatea si lista ce ati cipfitat din vointa taruluic Urmeail apoi o critica nirnicitoare a reformei
din 1861 din punctul de vedere alintereselor tiranilor, pi incetul cu incetuloititorul este progitit
pentru oritica regimului absolutist, care constituio principalul factor l nenorocirilor poporului. Autorul proolarnatiel, care opereazii cu fapto concrete, se straduieste of. risipeasei
tdegenda tarului.. Se limuresto importanta I ibertatii politico si necesitatea de a lupta pentru
oucerirea ei. Apoi so arab& ott toate paturile ttlrttiiimii, si In special taranii care au apartinut
mosierilor i statului, sint solidare In coca ce priveste interesele lor; aceleasi interese cu poporal au si soldatii, care vor avea mult do eistigat dope urma revolutioi.Se arati oft do neeesarl
este organizarea in rindul ruaselor populare: staranii de pe Intreg cuprinsul tlrii trebuie ott
ie uuii. astfel ea, atunci chid a veni t impul, sil se ricliet eu tolii Oft wool . Dar, enm tirnpul
n-a sosit Inca, ei trebuio sa se fereasca do actiuni itolate si s3 nu-si risiplaca zadarnio

fortele...

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI

I.

M. =nay

681

grab& crt participarea lui a fost indirect& ; dar nu ineape indoiali IIN.B.
crt el era la curent cu Iltoatell actiunile importante ale mi- 1)
earii revolutionare din vremea aceea, CE participantii directi la
aceasta miseare ii cereau sfaturi si tineau seama de indicatiile 2)

lui, di din hien-Idle luisi din convorbirile cu el cdpatau convingerea 3)

cli sint necesare incerdiri practice, pe care Cernisevski, ern slab 4)

de fire si nehotririt, lipsit de spirit practic si cu inelinatii livresti,
nu era in stare sr', le facrt*... Fie ea a vrut ori nu si chiar dada,
asa cum spune Panteleev, s-a abtinut de la orice instigare si a
crtutat sit se foloseasea de orice prilej favorabil pentru a sublinia
greutiitile pe care le au de intimpinat revolutionarii din partea
unor dumani puternici si vicleni, operele lui au trezit constiintele

si an constituit un puternic imbold la lupta pentru eliberarea

poporului. In acest bens se poate spune cli Cernisevski a fost
conductitorul ideologic si inspiratorul misertrii revolutionare

din vremea aceea. Cirmuirea i-ar fi putut aduce i invinuirea

ca, a stiut anumite lucruri si eit nu le-a destrtinuit.

a stiut multe, poate chiar totul.

i e sigur ert el

CAPITOLUL AL IX-lea
ARESTAREA, JUDECAREA ki I DEPORTAREA LUI
CERNISEVSKI
Nu spuneti: sPlin e de nestbuintil

De soarta-i singur vinovat va file...

El vede, Ca i noi, o nu-i putinca
Sn tinzi spre bine fart-a te jertfi.
Ci dragostea-i se-avinti larg, po culme,
Sinniri de rind In Bullet nu-i mind.
Doar pentru tine poll trti pe lume,
Dar pelitm oeilalli ;mutt ea moril
Cindind astfel, i-e dracri moartea foarte.

El nu va pune prel pe-a lui viatt,

N-o spune ot-n iadar pierim In moarte;
Do mult el soarta si-o privoete-n
N-ajunge Inct-n ceasul Mstiguirii...
Dar i-o bltea o sa-I vedem po erne;
Trimie de zeul urii ei-al mihnirii
La rabi de Ciist aminte a le-aduce.

Nekrasov00.

[393-396] Cirmuirea 11 eonsidera pe Cernisevski drept principalul

sau, poate, i material al frrunintrtrilor revoludonare care incepuserri. El a comis irnprudenta de a se atinge de inteconducrttor ideologic

* Lui Cernievski i se potrivose, pouts, euvit tele spusc de el dispre Necker. *Era cu atit

mai pu0n hotarit ei mai silos. eu oit ayen un orizont mai larg: lipsa de hotdrire este Miura slabs;
a odor cu mints opera. ( eTurgote, I.e., 231).

** Aoestei poeaii, po care pentru a evita rigorile eenzurii a intitulat-o eProroculs (du;
Barbier), Nekrasov ii pusose drept titlu la Inceput (in 1874 , simplu, eN. G. Cernteevskie.

Vezi Lemk e, I.e., 195.

V.

682

I. LENIN

resele materiale ale claselor dominante si din acel moment se putea

considera cii e sortit pieirii. Totul se mrginea, pentru cirmuire, la
gasirea momentului in care ea considera cii e potrivit sa pun& mina pe
intemeietorul socialismului rus. Dupa dezordinele studentesti din 1861,
dap& framintarile care incepusera in Po Ionia si dup& cunoscuteleincendii
din Petersburg, cirmuirea a considerat cii e momentul potrivit sa treaca
la actiune i, la 12 iunie 1862, Cernisevski a fost arestat.
Aceasta arestare a fost precedata de o furibunda campanie
de calomnii impotriva lui Cernisevski, lansata de presa reactionaril si de cea liberali, ceea ce dadea guvernului mina liberi.
N.
pentru acte energice si-lincita la masuri represive impotriva conducatorului spiritual al enihilistilor s. Katkov a denuntat revista
eSovremennik* ca pe un focar al revolutiei, iar Moskovskie
vedemosti, dup5, incendiul din piata Sciukin, a afirmat ca, el
a fost pus la cale de nihilistiipolonezisirusi, care au actionat din ordinul
lui Cernisevski. Dupa incendiile din luna mai, Petersburgul a fost cuprins
de o furie reactionara impinsa la paroxism. Oameni care pin& mai ieri
se aritau incintati de articolele scrise de Cernisevski in favoarea taranimii se lepadau de el si se alaturau reactionarilor care strigau in cor:
aSa fie rastignit !a...

Toata lurnea il considera pe Cernisevski drept un oin care se bucura

de o imensa influent& in cercurile revolutionare. In eJurnalul unui

Iscriitor*, Dostoevskirelateaz1 ea in 1862 s-a dus chiar el la Cernisevski
si a cautat sa-I convingi sa uzeze de influenta de care se bucura pentru

a determina pe autorii proclamatiei oCatre tinara generatie* sil se

abtina de la exagerari revolutionare. In romanul aPrologul prologului*,
Cernisevskiinsusi povesteste cu condescendentiironie cum cel mai banal
gest al sau era interpretat de calomniatorii liberali (Reazantev-Kavelin)
drept o actiune revolutionara de cea mai mare important& (trimiterea
unui emisar la Herzen, care s-a dovedit a fi o stire neintemeiata). Tot
asa era privit el si de autoritati...

[395-396] Pe ling& denunturile aparute in presa, Cerni-

N.B.

sevski avea de-a face si cu scrisori anonime, pline de amenintari. Una din ele, trimisa de un mosier oarecare, era plina de
invective furibunde si de amenintari la adresa celui ce propaga
4o democratie murdara* si esocialismul, pe care stiinta il consider& drept o nefericit& zamislire a unui creier bolnav 0.
Imaginatia infierbintata a iobagistului cuprins de groaza nu si-1
infatisa pe Cernisevski altfel decit cu cutitul in mina, cu mlinile
inmuiate-nsinge pin& la coate. Scrisoarea se incheie cu aceasta
declaratie demna do retinut: eConsiderilm ca nu e de prisos,
d-le Cernisevski, sa vas, atragem atentia ci. noi n-am vrea sa-1

OBSERVATII PE MARGINEA GARTH LIJI I. M. STEKLOV

583

vedem urcat pe tron pe un Anton Petrov oarecare qi c, dad,

1ntr-adev5r se vor produce tulburari sfngeroase, v. vom gasi sic!
pe dv., pe Iskander sau pe altcineva din familia dv. i cred
ca nu yeti reui sa va creati o gardi personala
Se fritelege a, In daft de denunturile din presa i de scrisorile de
amenintare, o serie de denunturi fmpotriva lui Cernfevski au ajuns
i la Sectia a III-a. La 5 iunie 1862 s-a primit acolo un denunt anonim,
care, pe cit se pare, a avut un anumit rol in arestarea lui Cernievski.
Dam aici citeva extrase din acest interesant document istoric. *Ce
faceti? Fie-va milt". de Rusia, fie-va mil de tar I Iata ce am auzit discutindu-se ieri intr-un cerc de profesori. Guvernul cenzureaatoate fleacurile ci, fn schimb, nu vede ce idei propaga Cernicevski; el este instiga-

torul tineretului; el e acela care da o orientare elevilor din liceele

militare ; el este un socialist abil ; el singur mi-a spus (povestea un

profesor) ca *sint destul de inteligent ca 0, nu punt ei niciodata mina

pe mine*. Ati deportat pe Pavlov pentru nicte fleacuri 1 faceti o
multime de alte greeli, dar in schimb toleratipe acest agitator periculos.
Nu puteti dv. sa gasiti un mijloc ca sa ne scapati de un om atit de primejdios?... Acum, cind Ici dau seama de tendintele lui nu din ceea ce
spune, ci din ceea ce face, chiar 1 oamenii cei mai liberali sint destul
de fntelepti sa recunoasca cit e necesar ca la noi sa existe o monarhie,
s-au indepartat de el ci sint convinci ca, dm& nu-I inlaturati, o si fie
nenorocire, o sa fie varsare de singe ; el n-are ce cauta in Rusia, e periculos oriunde s-ar afla, la Berezov sau la Ghijighinsk ; ci toate astea nu
le spun eu, ci nite oameni invatati, oameni de isprava, care doresc
din tot sufletul sit avem o constitutie"... N-o sitreucii sa evitatio varsare de singe i o sa ne nenorociti pe toti, caci aceasta haat* de demagogi

turbati, aceste capete Infierbintate de la alolodaia Rossiia o i-au dat

pe fata in prospectul lor toate apucaturile lor bestiale ; poate ca ei
vor fi stirpiti, dar eft singe va trebui sa curga pentru ei I Tot acolo am
auzit cit la Voronej, la Saratov, la Tambov, peste tot exist& comitete
alcatuite din asemenea socialicti i peste tot ele atita tineretul... Societatea e in pericol. Aceti vagabonzi fart capatii sint gata de orice, aca
ca dv. nu trebuie sit dormiti ; al dv. o sa fie pacatul dad, n-o sa-i impiedicati sa provoace varsare de singe ; dar varsare de singe o sit fie daca
n-o sa f iti treji sau daca o sa va multumiti doar cu jumatati de masura...
Amon hail& turbata e setoasa de singe ci e gatasa comita cele mai mari
orori; ea merge drept la tinta, aa ca nu e cazul s-o nesocotiti. De vreti
sit avem linite cu totii, scapati-ne de Cernicevski o.
Acest denunt ii amintea fnet o data guvernului de Cernievski,
asupra ctruia Sectia a III-a ii indreptase de mult atentia ei binevoitoare...
*Lemk e. *Procesele politico*, 198-199. Trebuie el remarclm el primul care a publicat materialele originale in procesul Cerntsevski a fost d-I Lemke, care luora la arhive.

* Firqte, toate astea le spume un denungtor rnirsav, aa el. nu putem pune ternei

pe exactitatea faptelor relatate de el. El face Mel observatii juste asupra atitudinii ()stile
manifestate de liberali fag de ravels socialist.

684

V.

I. LENIN

[398-400] In urma denuntului telegrafic flicut de un spion, care

era unul dintre vizitatorii lui Herzen, Vetosnikov a fost arestat la granita si, cu acest prilej, s-au gilsit asupra lui toate scrisorile liii Herzen.
Pentru Sectia a III-a, postscriptumul la scrisoarea cittre Serno-Solovievici, mentionat de noi mai sus, a constituit un motiv suficient pentru
ca chiar a doua zi, la 7 iulie, 01-1 aresteze pe Cernisevski. Toate hirtiile
i o parte din crutile lui au fost confiscate, iar el a fost aruncat in cazemata Alekseevski...
Arestarea lui Cernisevski a produs o impresie extraordinara asupra
intelectualitatii democratice... Tineretul revolutionar a fost, fireste,
zguduit de arestarea conduciltorului sau ideologic. Reactionarii jubilau
de bucurie c inamicul lor cel mai periculos a fost facut, dupil cum
sperau ei, pentru totdeauna inofensiv. Dar si liberalii se

N.B.

bucurau in adincul sufletului lor de npasta ce cilzuse pe

capul lui Cernisevski, care avea pentru ei un profund dispret
si care demascase fiirii crutare adevitiratul lor caracter. Astfel,
Kavelin, unul din liderii liberalismului din vremea aceea, pe
care Cernisevschi II cunotea bine, Intr-o scrisoare dare Herzen
nu-si ascundea adevAratele lui sentimente: oStirile ce ne sosesc

din Rusia nu slut chiar atit de rele dupii plirerea mea...

Arestrile nu constituie o surprizA pentru mine i, si-ti spun
drept, nu nil se par revolttoare... Tin foarte mult la
Cernisevski, dar n-am mai intilnit pin acum un om asa de
artagos, de infumurat si de lipsit de tact. Si ar avea de ce sa-1
lichideze

Acum nu mai exista nici o indoial

o legaturd intre incendii i proclamatii a*.

ca exists&

Acesta e sarutul de Iuda al unui liberal care pina acum

aparea incununat de aureola in ochii burghezilor aconstitutional-democratio de la noi. Repetind mirava calomme scornita de politie dupa care incendiile din Petersburg erau legate
de proclamatiile revolutionare, aceti domni incercau sa giiseascE o justificare morala pentru cruntele represiuni dezlantuite de reactiune impotriva democratilor. Dar chiar dac
epidemia de incendii din acea vreme ar putea fi legata de anumite tendinte politice, in nici un caz ea nu poate fi legata de
activitatea revolutionarilor. Senatorul Jdanov, care a fost
N.B.

trimis dupa doi ani in regiunea Volgai sa faca cercetari in legatura cu incendiile ce se produsesera la Saratov, Simbirsk etc.,
a stabilit ca ele erau legate de intrigile reactionarilor i ioba-

gitilor de atunci, care cautau sa inspaiminte guvernul i sE

terorizeze societatea pentru a zadarnici astfel efectuarea reformekr...

Rusanov,1c.,p. rc.

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI I. M. STEKLOV

585

Sectia a III-a nu voia si scape victima din gheare. La]. august Potapov a prezentat comisiei un memoriu intocmit pe
baza denunturilor Monte de agenti de politie (din acest memoriu
rezulta, intre altele, ca Cernisevski, Inca din toamna lui 1861,

era supus unei supravegheri permanente din partea agen-

N.B.

tiler)...
Cernisevski nu era interogat. El astepta cu rabdare, in fortareat,
sa fie eliberat de la o zi la alta, intrucit era perfect convins ca guvernul
nu dispune de nici un fel de probe serioase impotriva lui. El lucra cu sirguinta si purta oorespondenta cu sotia sa. Intr-o scrisoare cu data de
6 octombrie, pe care comisia n-a gasit de cuviinta s-o remit& sotiei sale,

ci a anexat-o la dosar, se afla si aceasta fraza, teribili dupa parerea

copoilor: 4Viata noastra apartine istoriei; vor trece secole si numele

noastre vor fi mereu indragite de oameni, care le vor rosti cu un sentiment de recunostinta cind aproape toti cei ce au trait in aceeasi vreme
cu noi vor fi dati uitarii. De aceea nu trebuie sa ne pierdem curajul sau
sa dam dovada de slabiciune de caracter in feta unor oameni care ne

vor studia viata, (urmeaza, apoi un plan al viitoarelor sale lucrari,

despre care am vorbit in capitolul I). Comisia a vazut in aceste cuvinte
ale lui Cernisevski o extraordinara incredere in sine si o mindrie

periculoasa. Pe cit se vede, sub raport intelectual si moral

membrii comisiei de ancheta nu erau mai prejos de liberalul N.B.

Kavelin.
[402] Kostomarov se apnea sa scrie parintilor sai. Ciulkov observ
la el o scrisoare voluminoasa, o citeste si ce surpriza I
constata
ca are o legatura direct& cu Cernisevski. Scrisoarea este expediata imediat lui Potapov, care ii telegrafiaza numaidecit lui Ciulkov sa, vina de

urgenti cu Kostomarov la Petersburg. Comedia este jucata ca dupa

un scenariu dinainte saris.
Aceasta scrisoare, de proportiile unei adevarate brosuri de
peste o coala de tipar, presarata cu citate in toate limbile posi-

bile, impanata cu spirite de prost gust si cu o vorbarie dezgustAtoare, cuprindea tot ce-i trebuia Sectiei a III-a ca sa-1 distruga,
pe Cernisevski. Kostomarov ii scria corespondentului sau fictiv
cii, are sa-i povesteasca la prima ocazie despre activitatea publi-

cistica a lui Cernisevski, o activitate fatisa si secreta, ca sa

vedeti din ce parte a suflat vintul care a trimis atitea victime
nenorocite in cazematele fortaretelor rusesti si in toate locurile
raiz famate in care sint ele expediate potrivit intelegerii dintre

ministrul de interne si seful jandarmeriei,... si atunci a sa ill

dati seama de unde a aparut pe drapelul sfint al libert4ii infama

deviza in numele careia actioneaza agitatorii nostri autohtoni,

in numele careia se scriu toate aceste publicatii de felul lui N.B.

aVelikorus* si Molodaia Rossiia#, toate aceste proclamatil
inutile, tiparite cu litere rosii si albastre#.
39

Lenin

Opera complete vol. 29

V.

686

I. LENIN

[406 406] Dar toate documentele din dosar eran, pe cit se vede,
insuficiente, gi Sectia a III-a s-a hotArit ifs remit la un ultim mijloc.
La 2 iulie, Zameatin, ministrul de justitie, a trimis senatului un lung
memoriu sCn privire la activitatea publicistic

in mod vidit era ticluitit

de

a lui Cernigevski, care

agenti secreti. In acest memoriu,

care era menit sit exercite o anumitit presiune asupra judecAtorilor,

Cernigevski este prezentat drept principalul propagator al materialismului gi comunismului, se face o analizi tendentioasi a operelor lui gi
se stabilegte o aseminare exterioarit intre scrierile lui publicistice gi
continutul proclamatiilor revolutionare apitrute in vremea aceea.
Memoriul se incheie cu urmatoarele cuvinte: roclamatiile shit un fel

de concluzie a articolelor lui Cernigevski, iar articolele lui un comentariu

aminuntit al proclamatiilor....
Stahevici, care 1-a cunoscut pe Cernigevski in Siberia, poves-

tegte in memoriile sale ca. Serakovski, cu mult inainte de arestarea lui Cernigevski, i-a povestit despre convorbirea pe care
a avut-o cu generalul Kaufman, pe atunci directorul cancelariei ministerului de rizboi. Bravul general era de pitrere et Cernigevski trebuie deportat pentru influents, diunitoare pe care o
exerciti asupra tineretului, gi aga a procedat ulterior guvernul,

trimitindu-1 in deportare numai gi numai pentru ainfluenta

diunttoare s exercitatA de el. Acelagi Stahevici relateazA cum, cu
putin inainte de arestare, Cernigevski a fost vizitat de aghiotantul
N.B. printului Suvorin gi sfituit, in numele acestuia, 0, piece de indat.
peste granit. Irntrebat de Cernigevski de ce se ingrijegte printul

atita de persoana lui, adjutantul a ritspuns: Dacit yeti fi arestat,

inseamn c yeti fi deportat gi, in fond, yeti fi deportat Uri nici
o alt yin. decit aceea ca ati scris articolele dv., degi au fost
permise de cenzura. Or, printul consider. ca n-ar fi de dorit ca
asupra impiratului, care ii este prieten personal, sit cadt plcatul
de a fi deportat un scriitor Uri st fie vinovat s. Dar Cernigevski

a refuzat categoric sa plece in strainatate, Rind hotarit

sit-gi

infrunte cu semetie destinul, iar in parte gi pentru c nu-i venea

si creada in posibilitatea unei asemenea fAradelegi ca deportarea

unui publicist pentru ci, a publicat nigte articole permise de

cenzuri...

[411] Herzen, aflind de revoltatoarea senting pronuntatA

impotriva lui Cernigevski, blestema pe cAliiilui de toate rangurile

gradele gi vestejegte venala pres. liberal. gi conservatoare,

care prin denunturile gi campaniile ei de calomnii a fAcut ca
asupra progresistilor gi revolutionarilor sit se abat. prigoana
barbari a guvernului.

11 i

OBSERVATII PE MARGINEA CARTII LUI I. M. STEKLOV

587

Dam, din cartea lui Lemke, citeva extrase din articolul publicat

de Herzen in nr. 186 din 1864 al ziarului *Kolokol*:

aCernisevski a fost condamnat la 7 ani maned silnicd gi la deportare
pe viata. Blestemul 0, cacti pentru aceasta cumplita nelegiuire asupra
guvernului, asupra inaltei societati, asupra presei ticaloase si corupte

care a provocat aceasta prigoana, impingind-o la exageriri din uri

personala. Ea a indemnat cirmuirea si ucidi prizoneri de razboi din

Po Ionia, iar in Rusia sii sanctioneze sentintele date de ignorantii barbari

din senat si de incaruntitii dab* din Consiliul de stat. i se mai gasesc

acolo jalnice fapturi, tirituri si molii care spun ci nu trebuie vestejita

aceasta banda de tilhari si nemernici care ne cirmuieste I Pe Cernisevski 1-ati tintuit la stilpul infamiei pentru un sfert de ceas..., dar voi,
dar Rusia, chi vreme va famine ea tintuita acolo 1 Blestemul cada
asupra voastra, blestemul si, dad, se poate, razbunarea I 14..
Insemndrik au fost !Weide
nu mai devreme de ociombrie 1909
Fi nu mai lir-4u de aprilie 1911
Publical penlru prima oath'
in 1959, in Serieri poslumea, vol. 67

39*

Se lipdrefte dupd texlul original

689

ADNOTARI

INDICI

691

ADNOTARI

1 Conspeelul cilrfii eSfinta familie, sau Crilica criticii erilice de K. Marx

0 F. Engels a fost intocmit de V.L Lenin in 1895, cind s-a dus pentru
prima oarii in strdinatate ca sA stabileasca legatura cu grupul Elibe-

rarea Inunciik El a fost scris intr-un caiet aparte pi cuprinde 25

de pagini; extrasele din carte sint ficute in limba germani. Autorul

nu ne arat cind a intocmit acest conspect, insi este foarte probabil
ca el sli, fi ant acest lucru in august 1915, pe vremea cind frecventa
Biblioteca regala din Berlin, unde a studiat editiile rare ale scrierilor
lui Marx pi Engels. In conspectul intocmit de el, Lenin urmirepte

modul cum s-a format conceptia despre lume a intemeietorilor

marxismului, noteaza caracterizarea limit& societatii burgheze pi

criticile formulate de ei impotriva tinerilor hegelieni etc.

Aceast carte este mentionat pentru prima oars de Lenin

in articolul-necrolog Friedrich Engels* (scris in toamna anului
1895), in care releva, c ea a pus bazele socialismului materialist

revolutionar* (Opera complete, vol. 2, Bucurepti, Editura politica,

1963, ed. a doua, p. 9). Unele teze din eSfinta families au fost in
repetate rinduri folosite de Lenin in lucririle sale, indeosebi aceea
in care se spune ca, o data cu profunzimea actiunii istorice va crepte
pi amploarea masei care o infiptuiepte. 3.
2 #Sfinta familie, eau Crilica criticii crilice.

prima lucrare comuni a

lui K. Marx pi F. Engels

a fost scrisi in septembrie-noiembrie
1844 pi editat in februarie 1846. Sfinta familie* este o pored&
data in deridere fratilor Bruno pi Edgar Bauer pi adeptilor lor grupati in jurul publicatiei Allgemeine Literatur-Zeitung* (care a
aparut lunar la Charlottenburg, din decembrie 1843 pinti in octombrie

1844). In paginile acestei publicatii era propagati teoria* idealistsubiectiv reactional% a procesului istoric potrivit careia istoria e

faurita de personalitatile alese, de exponentii spiritului , ai criticii pure*, in timp ce masa, poporul, constituie, in dezvoltarea istorica, doar un material inert, un balast. Aceasta teorie* a reprezentantilor aripii de stinga, burghezo-democratice, a pcolii f ilozof ice
hegeliene (tinerii hegelieni) a fost mai tirziu imbritipata de narodnicii liberali din Rusia (vezi critica facuta acestora in lucrarea Ce

ADNOTAIII

5.92

sint sprietenii poporului* si cum lupta, ei impotriva social-democra-

tilor? s. V.I. Lenin. Opere complete, vol. 1, Bucuresti, Editura

politica, 1963, ed. a (louts, p. 125-334).

Pe vremea cind au scris sSfinta families, Marx si Engels savir-

sisera deja trecerea de la idealism si democratism revolutionar

la conceptiile materialiste si comuniste, care au fost dezvoltate

de ei mai departe in aceasta carte. Marx, care a scris cea mai mare
parte din textul ei, enunta aici, clupa cum mentioneaza Lenin In
conspectul sau, ideea fundamentala a materialismului istoric cu

privire la rolul hotaritor al modului de productie In dezvoltarea

societtii. In aceast carte se demonstreaza necesitatea pe care o
prezinta forta practicas pentru realizarea unor idei, este formulati
teza ca fauritorul istoriei omenirii sint masele populare si ca, cu
cit transformarile care au loc In societate sint mai Insemnate, cu
atit amploarea maselor care le infaptuiesc este mai mare ; aici este

expusa conceptia, aproape definitiv formata, cu privire la rolul

istoric mondial al proletariatului si se arata di comunismul este
inevitabil MI numai din punct de vedere logic ca o concluzie
a Intregii dezvoltari anterioare a filozofiei materialiste , dar
si din punct de vedere istoric , Intrucit proprietatea privati, prin

Insasi evolutia ei economica, se lndreapta cu psi repezi spre pieire.

Ridicindu-se impotriva tinerilor hegelieni, Marx si Engels critica
si filozofia idealista, a lui Hegel. Cartea sSfinta families, scrisa in
bun& parte sub influenta filozofiei materialiste a lui Feuerbach,
contine totodata si elemente de critica a acesteia. Definind locul

pe care-1 ocupa aceasta carte In istoria marxismului, F, Engels

scria mai tfrziu: sCultul omului abstract, care alcatuia miezul noii
religii feuerbachiene, trebuia inlocuit prin stiinta despre oamenii
reali si despre dervoltarea lor istorica. Aceasta dezvoltare a punctului
de vedere feuerbachian, depasind limitele filozofiei lui Feuerbach,

a fast inaugurati de Marx, in 1846, in sSfinta families* (vezi

K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 21, Bucuresti, Editura politica,

1965, p. 289).

7.

3 In capitolul al III-lea din sSfinta families este vorba de articolul

4 D -1 Nauwerck si Facultatea de filozofies, publicat In Allgemeine

initiala numelui unui publicist german, Jungnitz, final. hegelian.
8.

Literatur-Zeitung s nr. 6 din mai 1844 sub semnatura .J.

' In acest subeapitol din sSfinta families, K. Marx critici articolul

sProudhonsal lui E. Bauer, care face o analiza a cartiilui P.J. Proudhon tQu'est-ce que la propriet? ou Recherches sur le principe du
droit et du gouvernement*, 1840. 0 apreciere multilaterall a acestei
carti si, In general, a conceptiilor lui Proudhon a fost ficuta de Marx
In articolul sin sDespre Proudhon* (Scrisoare citre J.B. Schweitzer)
(vezi K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 16, Bucuresti, Editura poli-

tica, 1963, p. 28-36).

8.

5 V.I. Lenin se refer& la remarca ficuti de K. Marx ca, acelelalte forme

ale proprietatii private, de exemplu salariul, comertul, valoarea,

pretul, banii etc., nu sint considerate de Proudhon ca forme ale

ADNOTARI

693

proprietiqii private, cum s-a facut, de pilda, in oDeutsch-Franz6-

sische Jahrbilcher* (vezi *Schita, a unei critici a economiei politico*

de F. Engels)* (K. Marx gi F. Engels. Opere, vol. 2, Bucuregti,

Editura politica, 1962, ed. a II-a, p. 34). Articolul mentionat aici

este prima lucrare de economie a lui F. Engels, in care el, situindu-se

pe pozitiile proletariatului revolutionar, analizeazi orinduirea economica a societatii burgheze i categoriile fundamentale ale economiei
politice burgheze. In *Deutsch-Franzsische Jahrbacher, a mai fost
publicat i un alt articol al lui Engels, *Situatia Angliei. *Past
and Present* by Thomas Carlyle*, precum i lucrarile lui K. Marx
*Contributii la problema evreiasca* i Contributii la critica filozofiei hegeliene a dreptului. Introducere* (vezi K. Marx gi F. Engels.
Opere, vol. 1, Bucuregti, Editura politica, 1960, ed. a II-a, p. 382

412, 413 427, 644 671, 672 698). Aceste lucrari marcheaza
trecerea definitiva a lui Marx gi Engels de la idealism gi democratism

revolutionar la materialism gi comunism.

Deutsch-Franzsische Jahrbcherr a aparut la Paris sub conducerea redactionala a lui K. Marx gi A. Ruge. A aparut un singur
numar, dublu, In februarie 1844. Principala cauza care a dus la
Incetarea aparitiei acestei reviste au fost divergentele de principii
dintre Marx gi Ruge, un radical burghez. 8.
6 Este vorba de recenzialui Szeligalaromanul *Les mysteres de Paris*

de Eugene Sue ; ea a fest publicata in llgemeine Literatur-Zeitung* nr. 7 (din iunie 1844) (vezi adnotarea 8). 15.

7 W. Shakespeare. eTotu-i bine and sfirgegte cu bine*, actul I, scena

a 3-a (vezi Opere, vol. 8, Bucuregti, Editura de stat pentru literatura gi arta, 1960). 15.

8 Este vorba de romanul lui Eugene Sue eLes mysteres de Paris*,

scris in spirit sentimental, filantropic mic-burghez. A aparut la
Paris in anii 1842-1843 gi s-a bucurat de mare popularitate in
Franta gi in alte taxi. 16.
9 Marx se refer& la articolul lui J. Faucher tEnglische Tagesfragen*,
publicat In eAllgemeine Literatur-Zeitung* nr. 7-9 (iunie-august
1844); capitolul al II-lea din eSfinta familie*, scris de F. Engels,
este consacrat criticii acestui articol. 16.
i Aici se citeaza articolul lui B. Bauer *Cele mai recente lucritri cu
privire la problema evreiasca*, publicat in eAllgemeine LiteraturZeitung* nr. 1 (decembrie 1843); acest articol a constituit un raspuns

al lui Bauer la critica facuta in presa cartii sale *Die Judenfrage*,

aparuta In 1843. 17.

este vorba de *Rvolutions de Paris*,

publicatie saptaminala, care a aparut la Paris din iulie 1789 pina
In septembrie 1794. PIna in septembrie 1790 a fost redactata de
Eliseo Loustallot, un publicist democrat.
17.

11 Revisla lui Loustallot

ADNOTAIII

694

12 Este vorba de opera lui G.W.F.Hegel Phanornenologie des Geistes s.

Prima editie a acestei cirti a aparut in 1807. La elaborarea scrierii

sale aSfinta families, Marx s-a folosit de volumul al II-lea din editia
a doua a Operelor lui Hegel (Berlin, 1841). Aceasta prima opera de
mari proportii in care Hegel igi expune sistemul san filozofic a fost
caracterizata de Marx drept un izvor gi un mister al filozofiei
hegeliene (vezi K. Marx/F. Engels. eDie heilige Familie und andere
philosophische Friihschriftens, Berlin, 1963, S. 76, p. 624).
17.

iS

Doelrinarii

grupare de oameni politici burghezi francezi din

perioada Restauratiei (1816-1830). Partizani ai monarhiei constitutionale, gi dugmani ai migcarii democratice gi revolutionare, ei
au cautat sa creeze in Franta un bloc al burgheziei gi nobilimii
dupa modelul celui din Anglia. Cei mai cunoscuti dintre ei shit istoricul F. Guizot i filozoful P.P. Royer Collard.
19.

expuse de Bruno Bauer in cartea sa aDie Judenfrage

. Conceptiile
aparuta in 1843, au fost combatute de Marx in articolul Contributii
la problema evreiasca s, publicat in 1844 in aDeutsch-Franzsische
Jahrbachers (vezi K. Marx gi F. Engels. Opere, vol. 1, Bucuregti,

13

Editura politica, 1960, ed. a II-a, p. 382-412). 19.

Aici se citeaza cel de-al doilea articol al lui B. Bauer <Cele mai
recente Iucrri cu privire la problema evreiasca

meine Literatur-Zeitungs nr. 4 (martie 1844).

IS

sDreplurile universale ale omuluis

publicat in sAllge21.

principiile proclamate in aDecla-

ratia drepturilor omului gi ale cetateanuluis, care a fost elaborata

de Adunarea constituanta a Frantei la inceputul revolutiei burgheze
gi adoptata in gedinta de la 26 august 1789. Drept izvor ideologic
pentru Declaratie a servit filozofia iluminigtilor francezi din
secolul al XVIII-lea.
23.
17

IS

18 brumar (9 noiembrie 1799) ziva loviturii de stat a lui Napoleon Bonaparte, care a rasturnat Directoratul gi a instaurat dictatura sa personala.
25.
Malerialismul earlezian
doctrina adeptilor fizicii materialiste a
lui Ren Descartes (al cirui nume in transcriptie latina era
Renatus Cartesius). Cartea lui P.-J.- G. Cabanis. sRapports du phisique et du morale de l'homme de care este vorba aici, a aparut la

Paris in 1802.
19

27.

doctrina lui Epicur, filozof materialist

din Grecia antic& (secolele IVIII i.e.n.), gi a adeptilor lui; ea
Malerialismul epieurian

avea ca punct de plecare recunoagterea unitatii materiale a lumii,

sfiintarea lucrurilor in af ar a congtiintei omului c I n d e-

pendenldeea. (V.I. Lenin, volumul de fata, p.247). Doctrina

materialist& a lui Epicur, care s-a bucurat de o larga raspindire in

lumea anti* a devenit mai tirzin obiectul unor atacuri invergu-

nate din partea bisericii cregtine gi a filozofiei idealiste. Incercind

ADNOTARI

595

sa: reconstituie in epoca modern& conceptiile materialiste ale lui

Epicur in domeniul fizicii si al eticii, recunoscind, ca si el, c& nu
exist& in realitate decit atomi si vid i demonstrind ca. spatiul si
timpul sint eterne i infinite, Pierre Gassendi a fost totui un materialist inconsecvent, care considera c atomii sint creati de divinitate si c& num&rul lor este limitat. In teza sa de doctorat, Marx
scria ci Gassendi s-a straduit ....s& impace constiinta sa catolic&
cu convingerile sale pkine, iar pe Epicur cu religia* (K. Marx i
F. Engels. Scrieri din tinerete, 1956, p. 23). 27.
22 In istoria filozofiei, scepticismul a jucat un rol diferit, in functie de
clasa ale cirei interese le exprima. Ca scoal& f ilozofic& aparte, scepti-

cismul a apirut in epoca de criz& a societatii sclavagiste din Grecia

antic& (secolele IVIII i.e.n.). A avut ca intemeietor pe Pyrrhon,

iar reprezentantii lui cei mai de seam& au fost Aenesidemus si Sextus

Empiricus (vezi volu.mul de fata., p. 253-257). Scepticismul antic

era indreptat impotriva liniei materialiste in dezvoltarea filozofiei.
In epoca Renasterii, filozofii francezi Michel Montaigne, Pierre
Charron si Pierre Bayle au folosit scepticismul in lupta kr impotriva
scolasticii medievale si a bisericii. Spre deosebire de acestia, Blaise
Pascal caut& A indrepte scepticismul impotriva cunoasterii rationale si recurge la sentiment ca mijloc de apasare a religiei crestine.
In secolul al XVIII-lea, scepticismul reinvie In agnosticismul
lui David Hume si al lui Immanuel Kant, precum si in incercarea
lui Gottlob Ernst Schulze (Aenesidemus) de a moderniza scepticismul

antic. Spre deosebire de scepticismul antic, scepticismul modern

neagi in mod categoric posibilitatea cunoasterii stiintifice. Argumentele scepticismului au fost folosite de machisti, de neokantieni

si de alte scoli filozofice idealiste de la mijlocul secolului al XIX-lea

inceputul secolului al XX-lea. Vorbind despre scepticismul
burghez la modii, V.I. Lenin 1-a calificat drept o scolastic& Pmoarti
ci mortifiant&) i a aritat ca, sensul lui de clas& isi giseste expresia
in opierderea sperantei de a putea analiza in mod stiintific prezentul,

renuntarea la stiinta, tendinta de a nesocoti orice sintetizare, de a

se ascunde de orice .legi* de dezvoltare istorici...* (Opere complete,

vol. 25, Bucuresti, Editura politica:, 1964, ed. a doua, p. 46). In
filozofia burghez& contemporana, scepticismul serveste drept mijloc
de lupt& impotriva conceptiei materialist-dialectice despre lume.
27.

curent filozofic medieval care considera ci conceptek generale (universalia) sint simple denumiri ale obiectelor
individuale, in opozitie cu #realismul* medieval, care considera

21 Nominalismul

ca: conceptele generale au o existent& anterioar& lucrurilor concrete

si c& exist& ain mod real*, independent de ele. Lupta dintre nominalism si realism a fost o expresie caracteristica a lupteidintre mate27.
rialism si idealism in filozofia medieval.

curent filozofic ai c&rui adepti considerau a senzatiile, perceptiile, pasiunile etc. constituie unica bazi i unicul izvpr al

22 Senzualismul

ADNOTARI

696

cunoasterii. Teoria senzualist& a cunoasterii, care pornea de la

principiul: nu exist& nimic in intelect care sa nu fi fost mai intii
in simturis, a fost elaborata de J. Locke in scrierea sa sAn Essay

concerning Human Understanding*, 1690. Printre senzualisti gasim

atit adepti ai materialismului (J. Locke, E.-B. Condillac, C.-A. HAvetius), cit si adepti ai idealismului (G. Berkeley). V.I. Lenin
scria: sAtit solipsistul, adica idealistul subiectiv, eft i materialistul pot recunoaste c& senzatiile sint izvorul cunostintelor noastre.

Atit Berkeley cit si Diderot au pornit de la Locke* (Opere com-

plete, vol. 18, Bucuresti, Editura politica, 1963,

p. 126).
28.

ed. a doua,

23 Este vorba de opera lui E.-B. Condillac. sTrait des systemes....,

1749.

28.

adeptii lui Gracchus Babeuf, conducatorul miscarii

comuniste utopice a segalilor s, care a avut loc in anii 1796-1796
28.
in Franta.
25 V.I. Lenin se refer& la lucrarea lui Feuerbach: *Grundstze der
Philosophie der Zukunft* (1843), o continuare a aforismelor lui
Feuerbach sVorlaufige Thesen zur Reform der Philosophie (1842),
in care expune bazele filozofiei sale materialiste si critica filozofia
30.
idealist& a lui Hegel.
eroina
a romanului sMisterele Parisuluis de
26 Fleur de Marie
3L
Eugene Sue.
27 In locul aratat, K. Marx citeaza, urmatoarele scrieri ale lui Charles
Fourier: sTheorie des quatre mouvements et des destines &hales* (1808), Le nouveau monde industriel et socitaires (1829)
si sTheorie de Punit universelle (1822). Mai jos,V.I. Lenin reproduce aceste citate (vezi volumul de feta, p. 34 35). 32.

R4 Babuvistii

29 V.I. Lenin se referi la sAnekdola zur neuesten deutschen Philosophie

und Publicistik von Bruno Bauer, Ludwig Feuerbach, Friedrich

Kppen, Karl Nauwerk, Arnold Ruge und einigen Ungenannten*
o culegere de articole a caror publicare in revistele germane a
.fost interzisa de cenzuri; ea a fost editati in 1843, la Zarich, de
A. Ruge. In aceasta culegere au aparut primele articole publicistice
ale lui K. Marx: sObservatii in legatura cu recentele instructiuni
cu privire la cenzura prusianas si sLuther ca arbitru intro Strauss
Si Feuerbach (vezi Karl Marx si Friedrich Engels. Opere, vol. 1,
Bucuresti, Editura politica, 1960, ed. a II-a, p. 3-27, 28-29). 33.
29 (Impuissance, mise en action* cuvinte din cartea lui Charles
Fourier eTheorie des quatre mouvements et des destines generales r, 1808, partea a doua, epilog.-35.
denumire data grupului sTinara Anglies, care
3 Filantropii tory
era alcatuit din oameni politici i publiciti. Acest grup, care a
lug fin 1 nceputul deceniului al 6-lea al seeolului treout, facea

ADNOTAM

697

parte din partidul tory. Exprimind nemultumirea aristocratiei

funciare fatit de intarirea puterii economice i politico a burgheziei,

membrii grupului 9Tinara Anglie recurgeau la metode demagogice pi la concesii marunte pentru a subordona influentei lor class
muncitoare pi a o folosi in lupta lor impotriva burgheziei. In Manifestul Partidului Comunist*, K. Marx pi F. Engels caracterizeaza
conceptiile lor drept socialism feudal*.
Bill-ul cu privire la ziva de muncli de 10 ore
lege adoptata

de parlamentul englez in 1847, prin care ziva de mune& pentru

femei i adolescenti era limitata la 10 ore.
35,

91 Conspectul edrn lui L. Feuerbach oVorlesungen fiber das Wesen der

Religion., 1851 a fost facut pe foi de hirtie indoite in forma de file

de caiet ; pe prima paging este indicata cota cartii de la Biblioteca

national& din Paris. Data intocmirii conspectului nu a putut fi

stabilita cu precizie. Se ptie doar ca V.I. Lenin a lucrat la Biblioteca

nationala din ianuarie pina in iunie 1909. El a stat insa la Paris

pina in 1912 pi a mai fost acolo ultima oara in ianuarie 1914, apa
ca e probabil ca conspectul sii fi fost intocmit pi dupa 1909. Depi
in continutul conspectului nu gasim un raspuns precis in ce privepte
data scrierii lui, el ne indreptatepte totupi in mare masurit sa presupunem ca a fost destinat de Lenin pentru seria eCaiete filozofice.

Hegel, Feuerbach pi diverse; marturie stau trimiterile la Vorlesungen aber das Wesen der Religion*, existente in celelalte caiete,
precum i titlul analog cu al celorlalte caiete i insemnarea cu creion
albastru de pe prima pagina: Feuerbach. Vol. 8*, care a fost facuta,

pe cit se pare, mai tirziu.

iCaiele filozofice. Hegel, Feuerbach i diverse* contin materiale

diferite prin caracterul i importanta lor. Lenin a inceput sa lucreze
la ele, pe cit se pare, in septembrie 1914, dupa ce a sosit la Berna,
venind de la Poronino. Scrierile filozofice le-a citit i conspectat
in special in sala de lectura a Bibliotecii din Berna, apa
cum se vede din cotele notate pe manuscrise, precum pi din fipele

de cerere pastrate la biblioteca. In amintirile ei legate de aceasta

perioadii, N.K. Krupskaia scrie: ellici s-a apucat sa scrie, indata
dupa sosirea sa la Berna, articolul Karl Marx* pentru Dictionarul

enciclopedic Granat. /n acest articol, prezentind invatatura lui

Marx, Ilici a inceput prin a caracteriza conceptia acestuia despre

lume in capitolele Materialismul filozofic* i Dialectica c.. Pentru capitolele despre materialismul filozofic i despre dialectica,
Ilici a recitit cu multi atentie operele lui Hegel pi ale altor filozofi
pi n-a abandonat aceasta munca nici chip& terminarea articolului
despre Marx* (vezi N.K. Krupskaia. eAmintiri despre Lenin*,
Bucurepti, Editura politica, 1960, p. 246).
La alegerea principalelor lucrari ce urmau si fie conspectate,

un rol important a avut, fiiri indoiala, *Corespondenta dintre K. Marx

pi F. Engels*, pe care Lenin a studiat-o amanuntit pi a conspectat-o
la sfirpitul anului 1913 (vezi V.I. Lenin. Conspectul eCorespondenta

ADNOTARI

698

dintre K. Marx qi F. Engels. 1844-1883*, Moscova, 1959).

Caracterizind continutul corespondentei, Lenin spunea ca efocarul*

ei, pnrictul central in jurul caruia graviteaza toate ideile exprimate
i analizate* este dialectica (vezi Opere complete, vol. 24, Bucureti,
Editura politica, 1963, ed. a doua, p. 282). In conspectele sale filozofice, in fragmentele i notele din anii 1914-1916, Lenin a acordat
i el o atentie special& dialecticii. Cercetarea problemelor fundamentale ale dialecticii materialiste in *Caiete filozofice* a avut o

deosebita Insemnatate pentru analiza marxista a caracterului primului rizboi mondial, pentru elaborarea teoriei imperialismului,
pentru dezvoltarea teoriei revolutiei socialiste, a invataturii despre
stat, a strategiei i tacticii partidului, care au fost expuse de Lenin
In celelalte lucrari ale sale din acea perioacli.
Nu dispunem de data precisa a scrierii fiecarui caiet ; Lenin n-a
notat decit data terminarii conspectului o*tiinta logicii* (17 decembrie 1914). In afar& de aceasta, pe baza fielor de cerere pastrate
la biblioteca din Berne, a fost stabilita data exacta cind a fost scrisa
nota despre cartea lui Ghenov. Dam mai jos o lista a *Caietelor*
dupa data cea mai probabila a intocmirii lor (exceptie face conspectul

cartii lui Feuerbach despre filozofia lui Leibniz

61).

vezi adnotarea

1. Conspectul crii lui Feuerbach

oPrelegeri despre esenta religieit.

2. Conspectul cartii lui Feuerbach

Expunerea, analiza i critics
filozofiei lui Leibniz*.
3. Conspectul cartii lui Hegel **UCaietul *Hegel. Logica, I*
inta logicii*. Inceputul.
Caietul eHegel. Logica, 11* 4. Conspectul cartii lui Hegel **Uinta logicii*. Continuare.
Caietul eHegel. Logica, III* 5. Conspectul cartii lui Hegel **Uinta logicii*. Sfiritul.
6. Note *Cu privire la scrierile
mai recente despre Hegel*.
7. Note marginale la o recenzie a
Caietul eFeuerbachs

cartii: J. Perrin Tratat de chimie fizica. Principiile*.

Caietul (diverse -1-) Hegel*

8. Note cu privire la cartea lui

P. Ghenov oTeoria cunoalterii
ci metafizica lui Feuerbach*.

9. Note cu privire la cartea lui

P. Volkmann oBazele teoretice

ale cunoa0erii In ctiintele naturii

10. Note cu privire la cartea lui

M. Verworn dpoteza biogena *.

11. Conspectul cartii lui Hegel *Prelegeri de istorie a filozofiei*.
Inceputul.

ADNOTARI

599

Caietul *Hegel*

12. Conspectul cArtii lui Hegel *Prelegeri de istorie a filozofiei o.

Caietul Hegel*

13. Conspectul cirtii lui Hegel *Pre-

Caietul 4Filozofie*

14. Note cu privire la cartea lui

Sf irit.

legeri de filozofie a istoriei o.

Dannemann Cum s-a format

imaginea noastrit despre lume*.

15. Extrase din cartea lui L. Darm-

staedter Celina, pentru istoria

tiinelor naturii i a tehnicii*.

16. Extrase din cartea lui Napoleon

Cugetiri
17. Conspectul certii lui G. Noel
eLogica lui Hegel*.
18. Fragmentul *Planul dialecticii
(logic ii) lui Hegel*.

19. Note in legtura cu o recenzie

la cartea lui A.E. Haas eSpiritul
elinismului

porani*.

in fizica contem-

20. Note in legtur en cartea lui

T. Lipps **tiintele naturii i

conceptia despre lume s.

21. Conspectul crtii lui F. Lassalle
*Filozofia lui Heraclit Obscurul
din Efes*.
22. Fragmentul *In jurul problemei
dialecticii*.
23. Conspectul certii lui Aristotel
*Metafizica*.

In editia de fat/ a Caietelor filozof ice *, materialele din *Caiete

filozofice* sint dispuse in done, perti: conspectele i fragmentele
formeaz4 partea intii (p. 37-311), iar notele in legiturd cu diferite
carti, articole i recenzii, partea a doua (p. 326-338); atit in primul
caz, cit i in al doilea s-a respectat ordinea cronologia cea mai
probabila, a documentelor, exceptie fcind, dupe, cum am aritat

mai inainte, conspectul arca lui Feuerbach despre filozofia lui

Leibniz.

32

33

37.

dPrelegerile despre esenfa religiei*, la baza carora se afle, *Das Wesen

der Religion*, aperutz1 in 1845, au fost tinute de Feuerbach la Heidelberg de la 1 decernbrie 1848 pine, la 2 martie 1849 ; ele au fost tinute

in clidirea primriei, deoarece conducerea universitatii nu i-a permis

filozofului s vorbeasce, in incinta universittii. Au fost publicate
pentru prima oara, in 1851.
39.
Este vorba de urmItoarele lucrri ale lui L. Feuerbach: 4Geschichte
der neuern Philosophie von Bacon von Verulam bis Benedict Spinoza*, 1833, i 4Darstellung, Entwicklung und Kritik der Leibniz-

ADNOTARI

600

schen Philosophies, 1837; conspectul acesteia din urma se publica

in volumul de fata, p. 69 69. Mai departe, conspectind prele-

gerea a doua, V.I. Lenin mentioneaza lucrarea lui Feuerbach sPierre

Bayle...., aparut& in 1838.
40.
3* Este vorba de lucrarea lui L. Feuerbach sDie Gedanken fiber Tod

und Unsterblichkeits, aparuta, anonim, in 1830. Continutul principal al acestei lucrari era in contradictie cu dogmatica religiei
crestine oficiale, deoarece ea nega nemurirea omului; cind numele
autorului a devenit cunoscut, lucrarea a fost confiscata, iar Feuerbach persecutat i exclus din Universitatea din Erlangen, unde tinea
prelegeri, in calitate de docent, din 1828.
40.
33 sEsenfa creflinismului. (Das Wesen des Christentums") este principala scriere filozofica a lui L. Feuerbach; prima editie a aparut
in 1841 la Leipzig. Aceasta carte, care proclami striumful materialismuluis (Engels), a exercitat o influent& covirsitoare asupra dezvol-

aril ideologice a intelectualitatii progresiste din Germania i din

alte tari.

40.

36 V. 1. Lenin compara definitia data de L. Feuerbach problemei fundamentale a filozofiei cu cea data de K. Marx si F. Engels. Mai departe
(volumul de fata, p. 43 si 46), el se refer& direct la cunoscuta formulare
a problemei fundamentale a filozofiei data de Engels in lucrarea sa
sLudwig Feuerbach i sfirsitul filozofiei clasice germane* (vezi
K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 21, Bucuresti, Editura politica,

1965, p. 274-277). 40.

37 V.I. Lenin se refera la urmatorul pasaj din L. Feuerbach: Orin
egoism eu inteleg iubirea de sine a omului, adica iubirea fat& de
fiinfa omeneascd in general, iubire care constituie un impuls spre
satisfacerea i dezvoltarea tuturor Inclinatiilor i pasiunilor, far& a
caror satisfacere i dezvoltare omul nu este si nu poate fi un om
adevarat, un om perfect* (Samtliche Werke, Bd. 8, Leipzig 1851,
S. 64).

41.

38 Ceva mai sus de pasajui citat, Feuerbach eerie: s...Orice simtire

se divinizeaz& numai pe sine. Intr-un cuvint, adevarul In religia naturii

nu se bazeaza decit pe adevarul simturilor *. Ideile lui Feuerbach

despre senzorialitate ca baza a divinizarii fenomenelor naturii le
gasim in ca In lucrarea sa Grundsatze der Philosophie der Zukunft s,

1843; ele au fost ulterior dezvoltate pe larg In opera sa sDas Wesen

der Religions (Esenta religiei") 1846. 42.

39 V.I. Lenin se refer& la definitia problemei fundamentale a filozofiei, data de F. Engels In lucrarea sa sLudwig Feuerbach i sfirsitul
filozofiei clasice germane* (vezi K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 21,

Bucuresti, Editura politica, 1965, p. 274-277); la acelasi citat se

refer& Lenin si ceva mai jos (vezi volumul de fata, p. 46). 43.

49 Termenul eagnoslicisms a fost introdus In 1869 de naturalistul englez

T. Huxley. V.I. Lenin, in articolul eLa 25 de ani de la moartea lui

ADNOTARI

601

Joseph Dietzgens (1913), 11 defineste in felul urmator: agnosticis-

mul (de la cuvintele grecesti a" = nu si

egnosis

cunoastere)

este o oscilare intro materialism si idealism, adica, de fapt o oscilare

intro stiinta, materialist si clericalism. Dintre agnostici fac parte

adeptii lui Kant (kantienii), ai lui Hume (pozitivistii, realistii etc.)
si machistii moderni ** (vezi Opere complete, vol. 23, Bucuresti,
Editura politica, 1964, ed. a doua, p. 124).
46.

V.L Lenin compara aici atitudinea materialistului L. Feuerbacli

fata de stiintele naturii cu aceea a idealistului subiectiv E. Mach.
Atitudinea filozofiei lui Mach feta de stiintele naturii este analizati
de Lenin in cartea sa afaterialism si empiriocriticism, (vezi Opere
complete, vol. 18, Bucuresti, Editura politica, 1963, ed. a done).
46.

" J. Dietzgen a dezvoltat idei analoge. De Oda, in cartea eEsenta

muncii cerebrale a omuluie, in paragraful (Spirit I materiet, el

aerie: ((In special de la aparitia crestinismului, oamenii s-au obisnuit

sa vorbeasca cu dispret despre lucrurile materiale, sensibile, tru-

pesti, care sint roase de rugina, si de moliir (vezi J. Dietzgen. Scrieri

alese, Bucuresti, E.S.P.L.P. 1958, p. 83).

47.

V.I. Lenin compara, ideea eronata a lui L. Feuerbach ca activitatea

spiritului este si ea materiala cu afirmatii analoge dintr-o serie de
lucrari ale lui J. Dietzgen. Luind pozitie impotriva idealistilor, care
rupeau gindirea de substratul ei material creierul
Dietzgen
a gent incercarea nereusit a. de a lrgis notiunea de materie, incluzind in ea si gindirea. e0 oarecare confuzie. de notiuni la Dietzgen

a semnalat si K. Marx, cind a citit manuscrisul cartii lui Esenta

muncii cerebrate a omuluie (vezi K. Marx, scrisori care Kugelmann,
Editura P.C.R., 1947, p. 76). Confuziainadmisibila facuta de Dietzgen

in ce priveste categoriile filozofiee fundamentale este semnalata

si de V.I. Lenin cind eiteste eMici scrieri filozof ice (vezi volumul de
feta, p. 358, 360, 363-364 si altele). In cartea sa eMaterialism si
empiriocriticism Lenin a aratat cit de neintemeiate sint incerca-

rile de a largi notiunea de materie (vezi Opere complete, vol. 18,

Bucurelti, Editura politica, 1963, ed. a doua, p. 252-259). tIE
adevarat ca i gindirea i materia sint ((reale*, adica exists
scria el. Dar a spune ca gindirea e material& inseamn a face un
pas gresit in directia conf undarii materialismului cu idealismul. In
fond avem aici mai curind o eroare de formulare din partea lui
Dietzgen... (op. cit., p. 262-263).
47.

aembrionii. de materialism istoric la Feuerbach,

mentionati de V.I. Lenin in acest loc si mai departe (vezi volumul

ae eGermenii r,

de feta, p. 61, 52), n-au fost dezvoltati mai departe in filozofia

lui. In interpretarea vietii sociale, Feuerbach, dupa cum sublinia
F. Engels, ea ramas prizonierul catuselor idealiste traditionale,

ceea ce a recunoscut el ins* prin cuvintele: ePrivind indarat,

sint intru totul de acord cu materialistii; privind inainte insa, nue
40

602

ADNOTAR1

(K. Marx gi F. Engels. Opere, vol. 21, Bucuregti, Editura

48,
1965, p. 280).

" Despre germenii de materialism istoric la Cernigevski se vorbegte

gi in cartea lui G.V. Plehanov N.G. Cernigevskie; citind aceastA
carte, V.I. Lenin a subliniat pasajele respective (vezi, de pilda,
volumul de fata, p. 519, 630 531).
52.
46 Ofanifestul Partidului Comunist* a fost scris la sfirgitul anului 1847
si publicat in februarie 1848; apreciind insemnitatea lui, V.I. Lenin
scria: 41n aceast& opera este expusa cu o limpezime i o precizie
genial& o nous& conceptie despre lume, materialismul consecvent,
care imbeatigeaza i domeniul vietii sociale, dialectica, cea mai
cuprinzatoare gi mai profunda teorie a dezvolt&rii, i teoria luptei
de clas& gi a rolului istoric revolutionar de important& mondial& al

proletariatului, fauritor al unei societiti noi, societatea comunisti*

(Opere complete, vol. 26, Bucuregti, Editura politica, 1964, ed. a
doua, p. 48),
6Neue Rheinisehe Zeitung* ( Noua gazet& renana,*), fondath
de K. Marx gi F. Engels, a aparut zilnic la Mtn, de la 1 iunie 1848

pin& la 19 mai 1849. Acest ziar, care aparea sub steagul democratiei,
era exponentul intereselor tuturor fortelor progresiste ale poporului
german gi in primul rind ale clasei muncitoare. In lucrarile lui Marx
gi Engels publicate in acest ziar au fost formulate o serie dintre cele
mai importante teze teoretice elaborate pe baza experientei

revolutiei din 1848-1849 (despre formele statului burghez, despre

dictatura revolutionara a poporului, despre unitatea clasei muncitoare i atragerea maselor largi ale thrnimii in lupta revolutionar& etc).
Cartea lui Engels 4Die Lage der arbeitenden .Klasse in England*

(*Situa0a clasei muncitoare din Anglia s) a fost publicata in 1845

(vezi K. Marx gi F. Engels. Opere, vol. 2, Bucuregti, Editura politica,

1962, ed. a II-a, p. 239-632). In aceast& carte Engels a cercetat

conditiile in care a luat nagtere i s-a dezvoltat proletariatul industrial, a dezvaluit procesul progresiv de pauperizare a acestuia,
a facut o descriere sugestiv& a crizelor economice, a artat rolul
istoric-mondial ce revine proletariatului in rasturnarea capitalismului. Caracterizind tezele fundamentale ale acestei carti, Lenin
scria: Dar Engels a fost primul care a spus cS proletariatul nu

este numai o clas& care suf era. ; el tocmai ruginoasa situatie economic&

in care se afla proletariatul 11 impinge in mod irezistibil inainte gi-1

determina sa lupte pentru eliberarea sa definitiv. Iar proletariatul
care lupt& se va ajuta singur. Migcarea politic& a clasei muncitoare
va face ca muncitorii s& ajungi in mod necesar la congtiinta faptului
c& ei nu au alt iegire decit socialismul e (Opere complete, vol. 2,

Bucuregti, Editura politica, 1963, ed. a doua, p. 8-9). 52.

47 V. I. Lenin se refer% la urmatoarele cuvinte ale lui Feuerbach:
...Divinitatea este alatuita, ca sa spunem aga, din doua parti
componente, dintre care una tine de fantezia omului, iar cealalta

ADNOTARI

603

de naturi. Roag5,-te I
spune o parte, adic5, dumnezeul care este
deosebit de natura, ; muncestel
spune cealalti parte, adicrt dumne-

zeul care nu se deosebeste de natura, ci doar exprimi esenta ei;

clici natura este o albini lucratoare, in timp ce dumnezeu este un
trintor* (Samtliche Werke, Bd. 8, Leipzig, 1851, S. 411).
53.
48

Este vorba de un citat extras de Feuerbach din lucrarea lui P. Gas*Exercitationum paradoxicarum adversus Aristoteleos*,
1624 (vezi L. Feuerbach. Smtliche Werke, Bd. 8, Leipzig, 1851,
S. 431-435). 54.
sendi:

49

Principiul antropologic
principiul fundamental al filozofiei lui
Fenerbach, potrivit caruia omul trebuie privit ca o parte a naturii,
ca o I iin biologica, naturala,. Principiul antropologic era indreptat
impotriva religiei si a idealismului. Dar, intrucit II priveste pe om
ca fiind situat in afara relatiilor istorice-sociale concrete, acest principiu nu dezvaluie adevirata lui naturil sociald si duce la idealism
In interpretarea legilor dezvoltarii istorice. In lupta impotriva idealismului, N. G. Cernisevski pornea si el de la principiul antropologic,
aruia i-a consacrat o lucrare speciala, *Principiul antropologic
in filozofie* (N. G. Cernisevski. Opere complete, vol. VII, Moscova,

1950, p. 222 295). 57.

In lucrarea sa *Theogonie nach den Quellen des klassischen, he-

braischen und christlichen Altertums*, 1867, L. Feuerbach cerceteaza originea reprezentirilor despre divinitate (in greceste .9soyotn.cc

originea sau genealogia zeilor). Paragrafele 34 si 36, la care se

refera V. I. Lenin, sint intitulate: *tiintele naturii din punct de
vedere tcrestin* i tBazele teoretice ale teismului*.
57.
81

Conspeetul cdrii lui L. Feuerbach 8Wider den Dualismus von Leib

und Seele, Fleisch und Geist*. In Feuerbach, L. Smtliche Werke.
Stuttgart. Frommann, 1904, S. 326-357. ( Expunerea, analiza
eritica filozofiei lui Leibniz) a fost scris intr-un caiet separat, intitulat eFeuerbachs; conspectul a fost intocmit dupi volumul al IV-lea al

Operelor complete ale lui Feuerbach, editia a doua germani. In

aceasta carte Feuerbach d o deosebita atentie expunerli sistemulni

filozofic al lui Leibniz ; analizind acest sistem, Lenin relevit caracterul

lui idealist si semnaleazi totodata prof undele idei dialectice ale f ilo-

zofului. 0 confruntare a inceputului acestui conspect cu inceputul

articolului *Karl Marx
in care V. I. Lenin, comparind textul de
bazA cu complearile din 1847, vorbeste despre evolutia conceptiilor
lui Feuerbachne indreptteste s presupunem c6., conspectul a fost
intocmit inainte de terminarea acestui articol, al carui manuscris
a fost expediat din Berna in Rusia (pe adresa redactiei Dictionarului
enciclopedic Granat) la 4 (17) noiembrie 1914. In editia de fata,
conspectul crii lui Feuerbach asupra filozofiei lui Leibniz este dispus

inaintea conspectului (tiintei logicii*, desi, (MO toate probabilittile, a fost inceput mai tirziu (vezi adnotarea 31), pentru ca conspectele ambelor lucriri ale lui Feuerbach sit se afle alikturi unul de altul
si s nu fie intrerupt i. continuitatea conspectelor operelor lui Hegel.

40*

ADNOTARI

604

Lucrarea lui Feuerbach asupra filozofiei lui Leibniz a fost scrisa

in 1836, iar completarea ei in 1847 (prima editie german& a cartii
a aparut in 1837, iar cea cu completare in 1848, in volumul al V-lea

din prima editie a Operelor lui Feuerbach). 59.

52 In pasajul mentionat de Lenin, Feuerbach scrie: Filozofia lui

Spinoza este un telescop, care face accesibile ochiului omenesc obiecte

ce sint invizibile din cauza departarii lor ; filozofia lui Leibniz este

un microscop, care face vizibile obiecte ce nu pot fi vazute din pricina

micimii finetei lor. (Smtliche Werke, Bd. IV, 1910, S. 34).
61.

53 V. I. Lenin se refera la o scrisoare a lui K. Marx catre F. Engels,

cu data de 10 mai 1870, in care Marx ii exprima oadmiratia fat&
de Leibniz*; acest pasaj a fost mentionat de Lenin in conspectul
itCorespondentei (vezi V.L Lenin. Conspectul sCorespondentei dintre

K. Marx si F. Engels. 1844-1883*, Moscova, 1959, p. 129).

62 .

termen din filozofia idealistil, care la Aristotel semniflea scopul launtric propriu obiectului si care, prin activitatea sa, se
transforma, din posibil in real. Dupa Leibniz, entelehia este tendinta
monadei de a realiza perfectiunea cuprinsa potential in ea. 63.

54 Entelehia

55 V. I. Lenin se refer& la urmatoarea afirmatie a lui Feuerbach:

Armonia prestabilita, desi este copilul adorat al lui Leibniz, reprezinti latura lui slaba... Armonia prestabilita, inteleasa in sens pur
exterior f ata de monada, e in totahl contradictie cu spiritul filozofiei lui Leibniz* (Samtliche Werke, Bd. IV, 1910, S. 95). Notiunea

teologica de oarmonie prestabilit* a fost introdusi de Leibniz

pentru a explica in ce fel monadele fiecare din ele fiind individuala

ei urmind numai legea dezvoltarii ei interne
se afro, totodata,
in fiecare moment dat al timpului, in perfecta concordanta, in armonie
intro ele. Aceasta se explica, dupa Leibniz, prin faptul cii, lima din
momentul crearii monadelor, dumnezeu a asigurat unitatea lor, a
prestabilit armonia lor. 64.
56 Ocazionalism

curent idealist religios in filozofia secolului al XVII-

lea, la baza caruia se af lii ideea dualitatii corpului i spiritului,

enuntatit de R. Descartes. Ocazionalistii incercau sa demonstreze
ca sufletul i corpul sint esente diferite, independente una de alta,

ca toate actiunile (atit cele fizice cit i cele psihice), precum si legiitura dintre ele sint infaptuite de divinitate i ca omul depinde intru
totul de wrovidenta* etc. Reprezentantii cei mai de seama ai ocazionalismului au fost J. Clauberg, A. Geulincx si N. Malebranche. 64.

57

eTheodiceea
titlul prescurtat al cartii lui Leibniz: ,Essais de
Thodices stir la bont de Dieu, la libert de l'homme et l'origine

du mal*, 1710.
Argumentul ontologic al existenfeilui durnnezeuuna din incercarile,

cele mai curente in teologie, de a dovedi pe cale logica existents

lui dumnezeu si de a aseza astfel credinta pe baze rationale ; ea a fost

formulata pentru prima data de unul din 4parintii bisericii*, Feri-

ADNOTARI

605

citule Augustin (354-430), 0 dezvoltata apoi de Anse lm de Canterbury, teolog scolastic medieval (1033-1109). eAcest argument
scrie Engels
sun& astfel: eCind gindim pe dumnezeu, 11 gindim ca suma a tuturor perfectiunilor. Dar in suma tuturor perfectiunilor intra, inainte de toate, existent& cid o fiinti care nu exista
este in mod necesar imperfect/. Madar, printre perfectiunile lui
dumnezeu trebuie s numaram si existent& Madar, dumnezeu
trebuie sa existe s (K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 20, Bucuresti,
Editura politica, 1964, p. 42). Argumentul ontologic a fost criticat
atit in evul mediu, cit si in epoca moderni de o serie de filozofi
(printre care John Locke, Voltaire etc.). Filozofia materialist/ a
dezmintit definitiv atit argumentul ontologic, cit i celelalte
argumente despre existents, Ini dumnezeu, care, (hp& o expresie
a lui Marx, enu sint altceva decit niste tautologii goale* (Doktordissertation von Karl Marx (1841), Jenaer Reden und Schriften,
Friedrich Schiller-Universitat, Jena 1964, S. 98).
64.
58 Opera lui Leibniz *Nouveaux essais sur l'entendement humain* (1764)

era indreptata impotriva &arta lui John Locke eAn Essay concer-

ning Human Understanding* (1690), in care era expusi teoria

senzualista a cunoasterii. La teza fundamental/ a senzualismului
snihil est in intellectu, quod non prius fuerit in sensu*, Leibniz,

care sustinea rationalismul, a adaugat: ((nisi intellectus ipse*.

65.

59 V. I. Lenin se refera la afirmatia facia/ de Kant ca cunostinte

necesare, absolute, adevarate sint numai cele apriorice, independente

de experienta. Aceasta este una din tezele fundamentale ale teoriei

idealiste a cunoasterii a lui Kant. Ceva mai jos Lenin mentioneazi

comparatia facuta. de Feuerbach intre operele fundamentale ale
lui Leibniz i aceiea ale lui Kant (vezi volumul de fat, p. 65). 65.
69 Este vorba de lucrarea aDefensio Cartesiana s (1652) a filozofului
66.
cartezian german J. Clauberg.
41 Dizertafia lui Feuerbach De Ratione una, universali, infinita *, prezen-

tat/ in 1828 pentru a capata dreptul de a tine prelegeri la Universitatea din Erlangen, a fost tiprita in traducere germani, sub titlul:
atber die Vernunft ; ihre Einheit, Allgemeinheit, Unbegrenztheit*,

in volumul al IV-lea din editia a doua a Operelor lui Feuerbach. 69.

82 Este vorba de scrierea lui Feuerbach Spinoza si Herbart* (1836),
publicata in volumul al IV-lea din editia a doua a Operelor lui, 69.

63 Este vorba de scrisoarea adresata de L. Feuerbach lui K. Marx in

1843, in care este supus unei critici ascutite filozofia lui Schelling
(vezi L. Feuerbach. Samtliche Werke, Bd. IV, 1910, S. 434-440).
Aceasta scrisoare era un raspuns la aceea pe care i-o adresase Marx
la 3 octombrie 1843. 69.
6 4 Conspectul ca'rfti lui Hegel 46'llinfa logictio este scris pe trei caiete,

ale caror pagini sint numerotate in continuare, de la 1 la 115, si

intitulate astfel: eHegel. Logica I*, Hegel. Logica II* si ((Hegel.
Logica III*. Pe coperta primului caiet se afla, scris de mina lui

606

ADNOTARI

Lenin, titlul intregii serii: tCaiete filozofice. Hegel, Feuerbach i

diverse*, iar pe partea din&untru a copertei continutul volumelor de Opere ale lui Hegel (vezi volumul de fat, p. 72). Prime le

patru pagini din manuscris sint scrim pe file de aritmetic& lipite

in caiet; ele au un format mai mic decit caietul i sint la fel cu acelea

pe care au fost conspectate volumele de Opere ale lui Feuerbach

i Hegel (vezi p. 326); aceasta dovedgte ci caietul *Hegel. Logica I.
a fost Inceput mai devreme decit celelalte aiete filozofice s, care
dateazi din anii 1914-1915 (vezi adnotarea 31). Pe coperta caietului al doilea se an& urnfitoarea insemnare: eNB. p. 76* (pagina

cu care incepe conspectul pirtii a treia Teoria conceptului.

eIdeea

vezi volumul de fat, p. 162). In josul paginii111 (caietul

al treilea), Lenin a notat data terminrii conspectului: Sfiritul

Logicii*. 17.XII.1914*. Dup& pagina 115, la care se termini' conspectul, tirmeaa pagini albe, iar pe ultimele don& pagini ale caietului *Hegel. Logica III* sint scrise notele Cu privire la scrierile
mai recente despre Hegel* (vezip. 327-331). Paralel cu **tiints,
logicii*, Lenin conspecteazi i o serie de capitole din prima parte a
sEnciclopediei tiintelor filozofice*.

Gonspectul operei principale a lui Hegel ocup& locul central intro

conspectele filozof ice ale lui Lenin din anii 1914-1915. Aici Lenin
dezvluie idealismul i mirginirea istoric& a logien lui Hegel, ailtind totodat& c& Hegel urmarete intr-o form& mistica, *reflectarea
milcirii lumii obiective in micarea conceptelor* (p. 150). Lenin

examineaz& toate legile fundamentale, categoriile i elementele

dialecticii, legitura lor cu practica, corelatia dintre dialectia, logic&
i teoria cunoalterii, caracterul dialectic al dezvoltarii filozofiei,
tiintelor naturii i tehnicii. In conspect este inclus i fragmentul,
de o deosebit& importanti, cu privire la elementele dialecticii
(vezi p. 187 188).
71.
65 Este vorba de prima editie german& a Operelor lui Hegel ; volumele

1-18 au ap&rut in anii 1832-1845, iar volumul 19 (suplimentar),

compus din dou& parti, in 1887. V. I. Lenin a transcris cuprinsul
acestor volume pe coperta caietului Hegel. Logica I. (vezi volumul
de fati, p. 72). 73,

66 s6Iiinfa logicii* ( sWissenschafi der Logik.) principala opera a

lui Hegel. Pe baza principiului idealist al identititii dintre fiintare
si gindire, in cuprinsul ei sint studiate categoriile logice ca momente
ale ideii absolute, pe care Hegel o considera drept esenta realitatii.
In **Uinta logicii* este expusa in mod sistematic
sub forma autodialectica idealist& a lui Hegel. Lucrarea
dezvoltArii conceptelor
se imparte tntroi carti: prima (Teoriaf iintarii*) apiruta la inceputul
anului 1812, a doua (*Teoria esentei*)
in 1813, iar a treia (Teoria
in 1816, la Nurnberg. In 1831 Hegel a inceput s
conceptului*)
pregateasca o non& editie, dar n-a reuit s revad& decit cartea I
73.
si 01 scrie prefata la editia a doua (datat& 7 noiembrie 1831).

67 Vezi Aristotel. Metafizica, cartea I, cap. 1.

76.

ADNOTARI

607

dialog al lui Platon, denumit astfel dupa numele

principalului reprezentant al scolii eleate (vezi adnotarea 110).
In acest dialog este dezvoltata dialectica idealista, pe care Platon

68 Parmenide.

o aplici la a sa teorie a ideilor. In oPrelegeri de istorie a filozofiei*

(acest pasaj este mentionat de V.I. Lenin vezi volumul de fata,

p. 259), Hegel, calificind dialogul drept capodopera <ccea mai vestit

a dialecticii platonice*, mentioneaza totodata ca in oParmenide*

dialectica lui Platon este mai curind de natura negativ decit pozitiva, intrucit, vorbind despre contradictii, filozoful nu insista indeajuns asupra unitatii lor. 83.
69 Este vorba de celebra marturisire a lui Kant: sAra fost nevoit sa
limitez domeniul ftiinfei pentru a face loc eredinyei* (I. Kant. aCritica ratiunii pure *, prefata la editia a doua). Aceast formula exprimi

caracterul contradictoriu al sistemului lui Kant, tendinta lui de

a impaca* ceea co este de neimpacat: credinta i cunoasterea,
stiinta si religia. V.I. Lenin scrie mai departe in conspectul sax:
Kant diminueaza, cunoasterea pentru a face loc credintei* (volu85.
mul de fata, p. 143).

" Vezi F. Engels. ((Ludwig Feuerbach si sfirsitul filozofiei clasice

germane* (K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 21, Bucuresti, Editura

87.
politica, 1966, p. 277).
" Vorbind despre categoria fiinfare, Hegel nu intimplator aminteste de
eleati (vezi despre ei adnotarea 110). Dad; considera logica ca o
dezvoltare a ideii absolute, in forma ei pura, apoi in istoria filozofiei el vede procesul istoric al acestei dezvoltari. De aceea, dupa
parerea lui fiecare categorie a logicii trebuia s fi fost istoriceste
exprimata de un anumit sistem filozofic (f iintarea de citre eleati,

neantul de &are budism, devenirea de Heraclit .a.m.d.). oCeea

ce este primul in stiinta scrie eltrebuie sa se dovedeasca a fi
primul din punct de vedere istoric*. Transcriind aceasta teza, Lenin

remarca: *Are o rezonanta cit se poate de materialista*, iar in alt

loc scrie: oSe vede ca Hegel ia a sa autodezvoltare a conceptelor,
a categoriilor in legatura cu intreaga istorie a filozofiei. Aceasta
imprima inca un nou aspect intregii Logici* (vezi volumul de fata,

88.
p. 89 si 98).
72 sAbstrakte und abstruse Ilegelet* (hegelianism abstract si incilcit*)
aceasta expresie apartine lui F. Engels (vezi oLudwig Feuerbach
si sfirsitul filozofiei clasice germane*, in K. Marx si F. Engels. Opere,

vol. 21, Bucuresti, Editura politica, 1965, p. 272).

91.
78 Vezi F. Engels. oLudwig Feuerbach si sfirsitul filozofiei clasice
germane* (K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 21, Bucuresti, Editura
politica, 1965, p. 276).
91.
74 Ideea infinitatii materiei si a procesului de cunoastere a ei a fast
dezvoltata de V.I. Lenin in cartea sa *Materialism si empiriocriticisme (vezi Opere complete, vol. 18 , Bucurosti, Editura politica,
1963, ed. a doua, p. 270 273).
94.

Gos
76

ADNOTARI

berschwenglich (excesiv, exagerat, nemsurat)

termen folosit de

J. Dietzgen, la caracterizarea raportului dintre adevarul absolut

si cel relativ, dintre materie si spirit etc. (vezi, de pilda, volumul de

fata, p. 404-405, 408). V.I. Lenin foloseste acest termen intr-o

serie de lucraH ale sale, scotind in evident& interpretarea materialist& a dialecticii conceptelor. Astfel, in Materialism si empiriocriticism., dezvoltind formularea data de F. Engels problemei fundamentale a filozofiei, Lenin scria: tAfirmatia ca in notiunea de materie trebuie inclusa i gindirea, cum spune Dietzgen Inca o data in
Incursiunile, sale (vezi volumul de fata, p. 412-413), este o confuzie,
ca,ci In cazul unei asemenea includeri Ii pierde sensul opozitia gnoseo-

logic& dintre materie si spirit, dintre materialism si idealism, opo-

zitie asupra careia insist& Dietzgen ins*. Este incontestabil ca

acestei opozitii nu trebuie sa i se imprime un caracter excesiv.,

exagerat, metafizic (sublinierea acestei idei constituie tocmai marele

merit al materialistului dialectician Dietzgen). Limitele necesitatii

absolute si ale adevarului absolut al acestei opozitii relative sint

tocmai limitele care determina direclia cercetarilor gnoseologice. A

opera dincolo de aceste limite cu opozitia dintre materie si spirit,
dintre fizic i psihic, considerind-o opozitie absoluta, inseamna a
face o mare greseala. (Opere complete, vol. 18, Bucuresti, Editura
politica, 1963, ed. a doua, p. 264-255). Vezi i observatia facuta de
V.I. Lenin despre caracterul dialectic al adevarului, in scrierea sa
boala copilariei comunismului, (Opere, vol. 31,
,Stingismule
98.
Bucuresti, E.S.P.L.P. 1966, p. 47-48).
76

Despre monadele lui Leibniz V.I. Lenin vorbeste i in conspectul

cartii lui L. Feuerbach ,Expunerea, analiza i critica filozofiei lui

Leibniz (vezi volumul de Up, p. 62-65). 98.

77 Antinomie
contradictie intre doua teze care pot fi demonstrate

la fel de concludent pe cale logica. Kant considers ca ratiunea umana

cade inevitabil in antinomie, in contradictie cu ea insasi, atunci

cind inceara sa iasa din limita experientei senzoriale i sa cunoasca

lumea in Intregul ei. Kant enumera patru antinomii: 1) Universul
Ii are inceputul in timp i in spatiu si este infinit ; 2) Fiecare sub-

stanta complexa este compusa din particule elementare, hub; in

univers nu exist& nimic elementar; 3) In univers exist libertate
zi totul este supus numai legilor naturii ; 4) Exist& o Hint& necesara

(dumnezeu) ca o parte sau ca o cauza a universului si nu exist& nici

o flint& absolut necesara. Aceste antinomii au constituit un argument

important al agnosticismului kantian, deoarece ele, dupa parerea

lui Kant, au aratat ratiunii care sint limitele posibilitatilor ei si au

aparat astfel credinta impotriva atentatelor ratiunii. Totodata,

in a sa teorie a antinomiilor, Kant a constatat caracterul obiectiv
al contradictiilor in gindirea care cunoaste, ceea ce a contribuit la
dezvoltarea mai departe a dialecticii. Hegel, la timpul sau, a remarcat caracterul formal si limitat al antinomiilor lui Kant si le-a criti
cat. Dialectica materialista, explicind in mod stiintific cunoasterea

ADNOTARI

609

umank a demonstrat c'a antinomiile se rezolvi in procesul cunoagte-

rii adevarului obiectiv. 100.

78 Pe cit se pare, V.I. Lenin se refer& la rationamentul lui F. Engels
din Anti-Diihring in legitura cu infinitul matematic i cu carac-

terul dialectic al demonstratiei in matematica superioar& (vezi

K. Marx gi F. Engels. Opere, vol. 20, Bucuregti, Editura politica,
1964, p. 49 50, 131-132). 101.

79 Aluzie la distihul *Problema dreptului* din poezia satiric& *Filozo-

fii*, de Schiller:
oPentru a mirosi, de mult eu nasu-mi folosesc,
Dar cum pot eu asupr&-i dreptul sa-mi dovedesc? *. 101.
84 V.I. Lenin, pe cit se vede, se refer& la rationamentele lui F. Engels
din *Anti-Diihring. cu privire la calculul diferential gi integral
(vezi K. Marx gi F. Engels. Opere, vol. 20, Bucuregti, Editura poli-

tica, 1964, p. 86-87, 117-118, 131-132, 134-135, 138-140).

101.

81 V.I. Lenin se refer& la o not& a lui L. Feuerbach din lucrarea sVor-

liufige Thesen zur Reform der Philosophie, (1842): *Filozoful

trebuie s5; includ& in componenta filozofiel fnsdi acea latur& a fiintei
omenegti care nu filozofeaza,' , gi care mai degrab& se afl in opozilie

fetid de filozofie, fat& de gindirea abstract, intr-un cuvint tap de

ceea ce Hegel a coborit la rolul de notd explicativd..
106.

82 Este vorba de lucrarea lui I. Kant K.ritik der Urteilskraft*,

1790.

113.

83 Cuvintul 4hindberretten (a salve) este luat din prefata la editia a

don& a cartii Anti-Diihring*, in care F. Engels scria: Marx i cu
mine am fost aproape singurii care am salvat din filozofia idealist&
german& dialectica congtient gi am transpus-o in conceptia materialist& despre natur i istorie* (K. Marx gi F. Engels. Opere,vol.20,
Bucuregti, Editura politica, 1964, p. 12). Acest pasaj a fost reprodus
de V.I. Lenin in articolul su Karl Marx* (Opere complete, vol. 26,

Bucuregti, Editura politick 1964, ed. a doua, p. 53). 119.

84 V.I. Lenin se refer& la aparitia urmatoarelor trei lucriri: G.W.F.
Hegel. Sainte logicii* (primele dou& carti au aprut in 1812 gi
1813); K. Marx gi F. Engels. eManifestul Partidului Comunist,
(el a fost scris la sfirgitul anului 1847 gi a aprut in februarie 1848);
Charles Darwin. *Originea speciilor, (publicaa in 1859).
119.
85 Teleologia
doctrin& idealist& potrivit cireia nu numai faptele
omului, dar gi intreaga dezvoltare a naturii i istoriei, atit In ansambtu cit gi in amnunte, este dinainte indreptat& spre Un scop prestabi-

lit ; acest scop inalt gi final al dezvoltdrii este reprezentat de cele

mai multe ori prin divinitate.

122.

86 Acest pasaj se an& in capitolul Fort& gi ratiune, fenomen gi lume

(G.W.F. Hegel, Werke, Zweiter Band, Berlin

1832, S. 121 ff).
129.
transcendent& *.

ADNOTARI

610

87 0 caracterizare a ideilor lui K. Pearson gi a lucrarii lui, mentionate

aici, *The Grammar of Science* (1892), a fost facuta de V.I. Lenin
in *Materialism i empiriocriticism (Opere complete, vol. 18,
Bucuregti, Editura politica, 1963, ed. a doua). 130.

n V.I. Lenin se refera, pe eft se pare, la acele pasaje din *Prelegerile

despre esenta religiei, in care Feuerbach consider& pa dumnezeu
ca fund natura abstracta*, tdesprins& de materialitatea i corpo-

ralitatea ei *; Lenin a notat aceste pasaje in conspectul crii lui

Feuerbach (vezi, de pildi, volumul de fata, p. 44-46).
131.

89 V.I. Lenin numegte eLogica mica*, spre deosebire de sLogica mare*

sau **Uinta logiciis, prima parte din Encyklopadie der philosophischen Wissenschaf ten in Grundrisse * (vezi G. W.F. Hegel. Werke.

Bd. 6, Berlin, 1840). F. Engels vorbegte despre popularitatea eEnci-

clopedieis lui Hegel in scrisoarea catre Marx din 21 septembrie

1874; citind editia germand, in patru volume, a corespondentei
dintre Marx gi Engels, Lenin a conspectat aceasta scrisoare gi a
extras pasajul respectiv (vezi oConspectul Corespondentei dintre

Marx gi Engels. 1844 1883**, Moscova, 1969, p. 144 gi 419). Kuno

Fischer expune logica lui Hegel in cartea sa *Geschichte der Neueren

Philosophie* (vezi vol. VIII, *Hegel, viata, opera gi doctrina sa*,

partea intii, 1933, P. 330 442) ; Lenin semnaleaza mai departe
deficientele expunerii lui K. Fischer (vezi volumul de fati, p. 148).
133.

"
"
"

Vezi G.V. Plehanov. *La a gaizecea comemorare a mortii lui Hegel*

(Opere filozofice alese, vol. I, Bucuregti, Editura politica, 1968,

p. 336 367).
135.
Vezi F. Engels. *Ludwig Feuerbach i sfirgitul filozofiei clasice

germane* (K. Marx gi F. Engels. Opere, vol. 21, Bucuregti, Editura

politica, 1965, p. 276).
142.

Despre felul cum a pastigat pe Hegel*, Marx scrie in postfata la

editia a doua a primului volum din *Capitalul*, ca drept raspuns
la feint cum 11 trata pe Hegel lumea cult& a Germaniei* de atunci,
*m-am declarat in mod deschis discipol al acestui mare ginditor gi,
in capitolul despre teoria valorii, am cochetat chiar pe alocuri cu
felul lui caracteristic de a se exprima * (K. Marx. Capitalul*, vol. I,

Bucuregti, Editura politica, 1960, ed. a IV-a, p. 64). Mai departe

(vezi volumul de fata, p. 162). V.I. Lenin subliniaza importanta pe
care o are logica lui Hegel pentru intelegerea Capitalului* lui Marx.
150.

93 V.I. Lenin compara interpretarea dialectic& a migcarii cu conceptiile metafizice ale lui V.M. Cernov, pe care le-a criticat in cartes
sa *Materialism gi empiriocriticism* (vezi Opere complete, vol. 18,
Bucuregti, Editura politica, 1963). kici este vorba de rationamentele

lui Cernov en privire la esenta micrii mecanice expuse de el in

lucrarea sa tMarxismul i filozofia transcendentala*, in care aduce
obiectiilui F. Engels in aceasta problem& (vezi V.M. Cernov. eStudii

ADNOTARI

611

filozofice si sociologice*, Moscova, 1907, p. 65-66). Lipsa de temei

a acestei obiectii a fost aritatb; de V.I. Lenin in conspectul cartii

lui Hegel oPrelegeri de istorie a filozofiei* (vezi volumul de fat,
p. 215).

169.

" Despre rolul practicii si tehnicii in procesul cunoasterii se vorbeste

in conspectul sectmnii precedente din oStiinta logicii i (vezi volumul

de Up, p. 158 161). 170.

95 Rezolvarea acestei ecuatii a fost data de K.F. Gauss in lucrarea
sa eDisquisitiones arithmeticae*, 1801.

177.

96 V.I. Lenin se refer& la o nota a lui Hegel care cuprinde exemple din
cele douri opere ale lui Christian Wolff: Anfangsgriinde der Baukunst* si oAnfangsgriinde der Fortifikation* (vezi G.W.F. Hegel.
Werke, Bd. V, Berlin, 1834). 178.

02 In Tezele despre Feuerbachs, K. Marx arati ca materialismul ante-

rior avea un caracter contemplativ si scrie ca olatura activd a fost

dezvoltata nu de materialism, ci de idealism, care ins a dezvoltat-o
in mod abstract, deoarece idealismul, fireste, nu cunoaste activitatea real, sensibili ca atare* (K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 3,
Bucuresti, Editura politici, 1962, ed. a doua, p. 1). 180.

98 Despre Platon ca initiator al dialecticii, Diogene Laertiu vorbeste

in cartea a III-a a operei sale Despre vietile si doctrinele filozofilore

(aptruta si in Editura Academiei Republicii Populare Romine,

Bucuresti, 1963). Aceast opera,, alcituita din zece carti, reprezintri

un izvor important pentru studierea conceptiilor filozofilor din

Grecia antia. 189.
" Este vorba de Diogene din Sinope, reprezentant al scolii cinice,

poreclit ociinele*, pentru felul mizer de trai pe care il ducea si pentru

dispretul sin fat de cerintele moralei sociale. 190.

100 Adica viteza luminii, care e viteza maxima a oricirei misciri posibile. Despre unele metode de determinare a vitezei luminii se vorbeste intr-o nott a liii Lenin pe marginea cartii lui Ludwig Darm-

staedter: *Manz& pentru istoria stiintelor naturii si a tehniciis

(vezi volumul de f atil, p. 336 337).

193.

101 Vezi F. Engels. 6Ludwig Feuerbach si sfirsitul filozofiei clasice ger-

mane* (K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 21, Bucuresti, Editura

199.
politici, 1965, p. 276-277).
102 V.I. Lenin se refera la nota 2 din capitolul cinci al volumului I al
oCapitalului*, in care K. Marx reproduce urmtorul citat din prima
parte a Enciclopediei* lui Hegel: oRatiunea este tot atit de victeand pe cit e de puternicd. Viclenia consta, in general, in actiunea
de mijlocire care, Wind ea obiectele sa actioneze unul asupra altuia
potrivit propriei lor naturi si sa se toceasc in mod reciproc, nu face
tot* decit sl-si realizeze propriul ei scop, Uri a se amesteca in mod

ADNOTARI

612

direct in acest proces* (K. Marx. tCapitalul*, vol. I, Bucureti,

Editura politica, 1960, ed. a IV-a, p. 209).
200.
1" Conspeclul edriii lui Hegel oPrelegeri de islorie a filozofieir a fost intoc-

mit dupa terminarea conspectului oStiintei logicii*, probabil la

Snceputul anului 1915 ; el a fost scris in doua caiete intitulate t(diverse -F) Hegel, i ollegel*. Pe primele trei pagini din primul caiet
sint scrise insemnarile in legatura cu cartile lui P. Ghenov, P. Volkmann i M. Verworn (vezi volumul de feta, p. 331-333); la inceputul
acestui caiet se and insemnat cu creion colorat: Vezi p. 4* (pagina

la care incepe conspectul tPrelegerilor de istorie a filozofiei*).

Conspectind tPrelegerile *, V.I. Lenin releva totodata i unele
trasaturi ale metodei istorice-filozofice a lui Hegel, ca legatura Intro

istoric i logic, exigenta pentru un oistorism strict*, preferinta

pentru studiul istoriei dialecticii etc. Totodata el critic& premisele

idealiste ale conceptiei istorice-filozofice a lui Hegel i arata cum,
in expunerile de istorie a filozofiei, acesta ignoreaza sau denatureazi
evolutia materialismului.
203.
Prelegerile de istorie a filozofiei, ale lui Hegel au fost publicate dupa
moartea lui, Sn anii 1833-1836 ; textul a fost prelucrat de K.L. Michelet pe baza insemnarilor lui Hegel i ale auditorilor lui. In aceste

sPrelegeri* Hegel a facut, pentru prima oara, incercarea de a prezenta

istoria filozofiei ca un proces legic de evolutie treptatii spre adevarul
absolut. K. Marx i F. Engels au dat o Ina1t apreciere sPrelegerilor

de istorie a filozofiei* ale lui Hegel; relevind legatura, aratata de

Hegel, intre logic& i istoria filozofiei, Engels califica Prelegerile*
drept tuna din operele cele mai geniale (K. Marx i F. Engels.
Ausgewahlte Brief e, Dietz Verlag, Berlin, 1953, S. 625).
205.
"5 Pilagoreicii adepti ai filozofiei idealiste obiective a lui Pitagora,

filozof din Grecia antica ; ei au organizat o asociatie politica ifilozofica-religioasa, care in secolul al VI-lea Le.n. avea ramificatii in mai
multe orae din Italia de sud. Afirmind ca esenta fenomenelor naturii
o constituie numerele, care ar forma un fel de sordine cosmic&

un prototip al ordinii *sociale aristocratice, pitagoreicii considerau

numerele drept nite entitati de sine statatoare, pe care le absolutizau i le divinizau. Numarul zece, de pilda, era considerat de ei
drept sacra, drept baza a calculelor i imagine a universului.
207.

scriere a lui Aristotel care face parte din grupul operelor sale de filozofie a naturii ; este alcatuita din patru carti, care sint
impartite in capitole. In editiile moderne, aceste carti sint Snsemnate

106 De eoelo *

cu cifre romane, iar capitolele

107 eDe anima*

cu cifre arabe.
208.
scriere a lui Aristotel care face parte din operele

sale de filozofie a naturii; ea cuprinde trei carti, care sint 1m/id/lite

in capitole. Caracterizind modal cum Si reprezentau pitagoricienii
sufletul, Aristotel scrie cii onnii din ei au sustinut ca sufletul este
constituit din atomi de Snare, iar altii ca sufletul este ceea ce pune
In mipare acelti atorili (Hegel. oPrelegeri de istorie a f ilozofiei*,

ADNOTARI

613

vol. I, Bucurelti, Editura Academiei R.P.R., 1963, p. 214). Comparatia dintre suflet i cer, mentionata de V.I. Leniii inai jos, este luata
de Aristotel din dialogul aTimaeus* al lui Platon (vezi adnotarea
146).
108

208.

4Melafizica*
culegere de scrieri ale lui Aristotel despre ofilozofia
prima*, care analizeaz& esenta ca atare, cauzele primare i inceputul
lucrurilor. Andronic din Rhodos (sec. I i.e.n.), editor i comentator

al operelor lui Aristotel, a inserat aceasta culegere de scrieri dupa

lucrarile in domeniul fizicii, ceea ce a Meta ca ulterior culegerea a&

fie denumita oMetafizica, (adica: oScrieri care yin dupa cele din
domeniul fizicii.). Conspectind sMetafizica*, V.I. Lenin a subliniat
importanta driticii facute de Aristotel teoriei idealiste a ideilor lui
Platon i a relevat ointrebarile i cautdrile* lui Aristotel, precum ci
atitudinea lui fata, de materialism i de dialectic& (vezi volumul de
209.
fatii, p. 305-307).

109 Ipoteza eterului, emis& in filozofia antic& greaca, a fost dezvoltatit

mai departe abia in epoca modern:a. Ideea de eter ca mediu material

de un fel deosebit, care umple intregul spatiu i care constituie

suportul material al luminii, al gravitatiei etc., a fost emis& in secolul al XVII-lea. Mai tirziu, pentru explicarea diferitelor fenomene
a fost admis& ideea ca, exist& mai multe feluri de eter, independente
unul de altul (eterul electric, magnetic etc.). Cea mai mare dezvoltare

a clipatat-o, o data cu succesele obtinute de teoria ondulatorie a

luminii, notiunea de eter luminos (Ch. Huygens, A.L. Fresnel .a.);
ulterior a fost formulat& ipoteza existentei unui singur fel de eter.
Inca de la sfiritul secolului al XIX-lea inceputul secolului al
XX-lea, notiunea de eter era unanim admis& in fizic. Dar, pe misura
dezvoltarii tiintei, ea a venit in contrazicere cu noile descoperiri.
Inconsistenta ipotezei eterului ca un mediu mecanic universal a fost

dovedita de teoria relativitiitii; momentele rationale pe care le

contine ipoteza eterului i-au gasit expresia in teoria cuantica a
cimpului (notiunea de vacuum). 209.
110 &oda eleata sau elee (sfiritul secolului al VI-lea

secolul al V-lea
1.e.n.) ii trage denumirea de la oraul Elea din Italia de sud. Daca
in conceptiile lui Xenofan, fondatorul acestei coli, existau unele
elemente de materialism, apoi in acelea ale lui Parmenide, principalul
ei reprezentant, ca i in acelea ale discipolului Au Zenon, domina
idealismul. In opozitie cu ideile dialectice ale unei serii de filozofii
din Grecia antica, i in special cu acelea ale lui Heraclit, cu privire
la natura variabili a lucrurilor, la dezvoltarea naturii prin contradictii, coala eleata a promovat teoria esentei unice, imobile, invariabile, omogene, neintrerupte, venice. oblumai fiintarea este...,
nefiintarea nu este*(Hegel. oPrelegeri de istorie afilozofiei*, vol. I,
Bucureti, Editura Academiei R.P.R., 1963, p. 234) .. afirma
Parmenide ; tot el a negat importanta simturilor ca sursa a cunoaterii.
Totui, unele dintre tezele reprezentantilor colii eleate, i in special
dovezile aduse de Zenon in favoarea caracterului contradictoriu al mil

ADNOTARI

614

cdrii (asa-numitele aporii ale lui Zenon), in pofida concluziilor lor

metafizice, au jucat un rol pozitiv in dezvoltarea dialecticii antice,
punind problema exprimtrii in notiuni logice a caracterului contradictoriu al procesului miciirii.
209.
111

112

Delerminare
notiune dezvoltatd despre un obiect, care caracterizeazd laturile lui esentiale i legiturile cu lumea inconjuritoare,
legea dezvoltdrii lui. Definitia, in cazul de fatd, este o determinare
abstractd, formal-logici, care tine seama numai de caracteristicile
exterioare ale obiectului.
210.

V.I. Lenin reproduce cuvintele lui F. Engels din prefata la editia

a doua a lui *Anti-Diihring (vezi K. Marx si F. Engels. Opere,
vol. 20, Bucuresti, Editura politica, 1964, P. 16). Mai jos, Lenin
expune mai amanuntit acest pasaj (vezi volumul de fata, p. 219).
210.

113

Este vorba de paragraful 39 din cartea a VI-a a lucriirii lui Diogene

Laertiu *Despre vietile si doctrinele filozofilor (vezi adnotarea
98 si paragraful 8 din cartea a III-a a lucrdrii lui Sextus Empiricus
sPrincipiile lui Pyrrhon s. In editia a doua a lucrarii lui Hegel sPrelegeri de istorie a filozofiei* nu mai figureazd urmarea acestei anecdote.

114

213.

Este vorba de lucrarea lui Pierre Bayle oDictionnaire historique

et critique ; prima editie a apdrut in 1697.
214.

116 V.I. Lenin se refer& la traducerea in limba francezd a primului volum

din lucrarea lui T. Gomperz *Griechische Denker*, 1896.

215.

116 V.I. Lenin se referd la primul paragraf din lucrarea lui V.M. Cernov
*Marxis mul i filozofia transcendental& * (vezi adnotarea 94).
215.
117

Heraelit (aprox. 530-470 i.e.n.) a trait inaintea lui Zenon Eleatul

(aprox. 490-430 i.e.n.). Hegel 11 examineaz& dup.& eleati, deoarece

filozofia lui, si mai cu seam& dialectica, era superioara, celei eleate,
si in special celei a lui Zenon. Dad, in filozofia eleatilor, dupi pirerea

hii Hegel, si-a gsit intruchiparea categoria fiintare, filozofia lui

Heraclit a fost expresia istoried a categoriei devenire, o categorie
mai inalta, mai concret& si mai adeviirat. Acesta este unul din
exemplele in care Hegel fajusteaz. istoria filozofiei la categoriile
logicii sale. Totodatd ins& el subliniaz& aici legitatea reald a istoriei
filozofiei ea stiintd. Aceast intervertire cronologica este pe deplin

justificata dad, se examineazi istoria formirii cutirei sau cutarei

laturi sau categorii a cunoasterii f ilozof ice moderne, deoarece in
felul acesta procesul dezvoltaxii ei apare eliberat de fenomenele

istorice accidentale. In fragmentul *In jurul problemei dialecticii*,

V.I. Lenin, vorbind despre seereuris in filozofie, aerie: *Filozofia
antici: de la Democrit pini la Platon i ping, la dialectica lui Heraclit*, si face observatia: este oare obligatorie cronologia persoanelor? Nu! (volumul de fati, p. 301). 217.

ADNOTARI

616

118 Lucrarea eDe mundos, inclusi in operele lui Aristotel, a boat seri*
dupt moartea lui, de un autor necunoscut, care a trait pe la sfirsitul
secolului I eau inceputul secolului al II-lea e.n.
218.
119 Symposions
dialog in care se dezbate problema esentei iubirii;

privit sub raportul calitatilor sale artistice, este una din cele mai
bune scrieri ale ltd Platon. Aland de alte probleme filozofice, in

acest dialog este expusa si teoria idealist-obiectiva a ideilor ca esente

spirituale incremenite, imuabile, absolute, a caror lume este opus&
lumii obiectelor sensibile, care e schimbitoare si trecatoare. Platon

combate conceptia dialectici a lui Heraclit prin glasul medicului

Eriximac, unul dintre oratorii care participi la acest dialog. 218.
120 Vezi prefata la editia a doua a lucrarii *Anti-Diihrings (K. Marx si
F. Engels. Opere, vol. 20, Bucuresti, Editura politica, 1964, P. 16).
219.

121 Este vorba de opera lui Sextus Empiricus *Impotriva matematicie-

nilor*, compusa din 11 carti, dintre care 6 sint consacrate criticii

gramaticii, retoricii, geometriei, aritmeticii, astronomiei si muzicii,
iar 6 ( eltmpotriva dogmaticilor*) criticii logicii, fizicii si eticii.
222,

122 Teoria idealist-subiectiv a senzatiilor, a lui Mach, a fost criticata

de V.I. Lenin in cartes sa *Materialism si empiriocriticism*, cap. I,
1 si 2 (vezi Opere complete, vol. 18, Bucuresti, Editura politica,
1963, ed. a doua, p. 32-60). 222.
128 Homeomeriile

termen prin care Anaxagora, dupa.' marturia lui

Aristotel, desenma cele mai mici elemente materiale, compuse, la

rindul kr, dintr-o multime imens de particule mai mici si care

contin in ele nemarginirea tuturor calitatilor existente ( otoate
sint in toate*). Aceste elemente, in sine inerte, stilt puse in miscare

de vok (intelect, ratiune), reprezentata la Anaxagora printr-o

materie fin& si usoara. El explica aparitia si disparitia tuturor lucrurilor prin combinarea si separarea elementelor. In fragmentele care

s-au pastrat din operele lui Anaxagora, aceste elemente poarta

numele de *seminte* sau *lucrurio; termenul de *homeomerii*
a fost folosit pentru prima oar& de dare Aristotel. 223.

124 Sofillii (de la cuvintul grecesc solos

intelept)

denumire care

(din a doua jumatate a secolului al V-lea i.e.n.) a inceput si fie

data, filozofilor de profesie, profesorilor de filozofie si de retorica.

Sof istii nu constituiau o peal& unitara. Trasitura cea mai caracte-

ristica, comuna tuturor sofistilor, era convingerea kr in relativitatea tuturor reprezentarilor, normelor etice si aprecierilor omului,
exprimati de Protagora in celebra sa tea,: 20131111 este masura
tuturor lucrurilor, a celor ce sint el sint, iar a celor ce nu slut ca
nu sint*. In prima jumatate a secolului al IV-lea i.e.n. sofistica a
inceput sa degenereze intr-un joc steril de notiuni logice. 226.
128 Fenomenologismul (fenomenalismul)
varietate a idealismului subiectiv, care desprinde fenomenul de esenti, considerindu-1 ca o

ADNOTARI

616

totalitate a senzatiflor omului. Fenomenalistii an fost, de pildit,

machistii. Un rol de seam& in critica f&cuti de marxism fenomenalismului a avut cartea lui V.I. Lenin *Materialism i emipriocriticism*.
126

227.

Vezi L. Feuerbach. *Grundstze der Philosophie der Zukunft s,

in Smtliche Werke, Bd. 2, Stuttgart, 1904, Bd. 2, S. 246-302.
229.

127 V.I. Lenin se refer& la urmlitoarea tezi a lui Fenerbach: *La incepu-

tul fenomenologiei ne lovim numaidecit de contradictia dintre cuvint,

care reprezint& intotdeauna ceva universal, si lucru, care este intot-

deauna singular, (L. Feuerbach.

126

Grundstze der Philosophie der

Zukunft*), in Simtliche Werke, Bd. 2, Stuttgart, 1904. 229.

Menem)
dialog al lui Platon indreptat impotriva sofistilor.
sMenon* este considerata drept o scriere din tinerete a lui Platon ;

aici este examinat& notiunea de virtute si este schitath steoria*

mistic& a *reminiscentei *.
129

230.

V.I. Lenin mentioneaz& aici urmitoarele lucrri filozofice ale lui

G.V. Plehanov: Contributii la dezvoltarea conceptiei moniste
asupra istoriei* (1896); sMaterialismus militans. Rispuns d-lui
Bogdanov* (1908-1910); articolele indreptate impotriva kantienilor: Bernstein si materialismul. (1898), *Konrad Schmidt impotriva lui Karl Marx si a lui Friedrich Engels* (1898), *Cant impotriva
lui Kant sau testamentul spiritual al d-lui Bernstein* (1901) si altele,

care au fost incluse ulterior in culegerea sCritica criticilor nostri s,

Petersburg, 1906; oProblemele fundamentale ale marxismuluir
(1908) (vezi G.V. Plehanov. Opere filozofice alese, vol. I, Bucuresti,
Editura politica, 1958, p. 403 678 ; vol. III, Moscova, 1957, p. 202
301 ; vol. II, Bucuresti, Editura politica, 1961, p. 280-292, 327-343,
303-326 ; vol. III, Moscova, 1957, P. 124-196). 231.
130

Este vorba de lucrarea lui Xenofon *Apologia lui Socrates, scrisa

sub form& de amintiri, in care se vorbeste de comportarea lui Socrate

inainte de proces, in timpul procesului i dupi procesul la care a fost
acuzat c& *nu consider& drept zei pe aceia pe care ii considef& drept
zei poporul atenian, ci introduce zei noi si seduce tineretul* (Hegel.

sPrelegeri de istorie a filozofieis, vol. I, Bucuresti, 1963, Editura

Academiei R.P.R., p. 411). Lucrarea lui Xenofon avea drept scop
sit justifice atitudinea lui Socrate. Cuvintarea rostit& de Socrate in
fats, judecItorilor si a fost reprodus& si de Platon in scrierea sa
*Apologia lui Socrate *.

121

231.

Cirenaiciti
coall filozoficii din Grecia anti* Intemeiat& in secolul al V-lea te.n. de Aristip, la Cirena (Africa de nord). Recunoscind

existenta obiectiv& a lucrurilor, cirenaicii considerau c ele sint

incognoscibile i afirmau c nu se poate vorbi cu certitudine decit

de senzatiile subjective. Teoria senzualist& a cunoasterii era comple-

tat& la cirenaici printr-o eticji senzualista: teoria satisfacerii simtu-

ADNOTARI

132

617

rilor ca baz& a comportarii oamenilor. coala cirenaica a dat o serie

de reprezentanti ai ateismului antic.
233
Este vorba de paragraful 381 Sem la lui Arislip i poala eirenaied
squ hedonistii* din cartea lui Fr. Ueberweg Grundriss der Geschichte
der Philosophie des Altertums , 1909, apArut& sub ingrijirea redactional& a lui Max Heinze.
uTheelet*
unul din principalele dialoguri ale lui Platon, in care
este expus& teoria mistica a cunoasterii si sint criticate conceptiile

lui Heraclit, Democrit si ale altor materialisti din Grecia antica,

denaturindu-se interpretarea data de ei procesului cunoasterii i
atribuindu-li-se tendinta de a identifica cunoasterea cu senzatiile,
inclinatia spre relativism absolut etc. Unul dintre oratorii din dialog

33

este matematicianul Theodor, reprezentant al colii cirenaice, la

care Platon a studiat inatematica in timpul cal&toriei intreprinse
de el dupa condamnarea la moarte a lui Socrate. 233.
Luind atitudine impotriva democratiei antice, in spet& impotriva

celei ateniene, Platon a sustinut si a incercat sa fundamenteze teoretic

f orma aristocratica a statului sclavagist. Dupi prerea lui Platon,

in ostatul ideal* societatea trebuie s fie impartita in trei stari sociale:

filozofii, sau conduc&torii, care sa beneficieze de deplin& putere

in stat, gardienii (militarii), agricultorii si meseriaii. K. Marx, in

vohimul I al oCapitalului*, referindu-se la ostatul ideal* platonian,
spune: Republica lui Platon, in misura in care diviziunea muncii
f igureaz& in ea ca principiu constitutiv al statului, nu este decit o
idealizare atenian a sistemului de caste egiptean (K. Marx. sCapitalul*,vol. 1, Bucuresti, Editura politicil, 1960, ed. a IV-a, p. 384).
233.
134

dialog al lui Platon in care sint descrise ultimele clipe si moartea lui Socrate si este expus& teoria ideilor ( oteoria
oPhaedo (F edon*)

reminiscentei8) si a nemuririi sufletului. Se consider& ci dialogul

a hist scris in deceniile al 9-lea si al 8-lea ale secolului al IV-lea i.e.n.,

135

cind Platon a f &cut cunostinta cu filozofia pitagoreicd, a card

influent& se face simtita aici. 234.
dialog in care Platon critic& conceptiile sof istilor si
Sofistul*
ale eleatilor, dezvolta interpretarea idealist-obiectiva a dialecticii
236.
si teoria sa mistica a ideilor.

136 Teza lui Hegel tot ce e real este rational i tot ce e rational este real.,

dezvoltat& in Filozofia dreptului*, este examinata de F. Engels

in lucrarea Ludwig Feuerbach si sfirsitul filozofiei clasice germane*

(vezi K. Marx i F. Engels. Opere, vol. 21, Bucuresti, Editura

politica, 1965, p. 265 271). 236.

137

135

41

Critica f &cut& de Aristotel teoriei ideilor a lui Platon este analizata

de V.I. Lenin si in conspectul uMetafizicii* lui Aristotel (vezi volu236.
mul de fat&, p. 303-311).
Vezi L. Feuerbach Contra dualismului intre corp i suflet, carne

si spirit*.
Lenin

239.
Opere complete, vol. 29

ADNOTARI

618

139 V.I. Lenin se refera la modul cum pune F. Engels problerna originii
gindirii i a cunoaterii in Anti-Diihring (vezi K. Marx iF.Engels.
239.
Opere, vol. 20, Bucureti, Editura politica, 1964, p.35-36).
140

Stoicii

reprezentantii curentului filozofic fondat la Atena de

Zenon din Cition la inceputul secolului al III-lea i.e.n. i care a f iin-

tat pin in secolul al VI-lea e.n. Istoria stoicismului se imparte in

trei perioade: veche, mijlocie i nourt. Conceptiile stoicismului asupra

naturii s-au format sub influenta doctrinei lui Heraclit, precum i

sub aceea a doctrinei lui Aristotel i, in parte, a lui Platon. Stoicii
deosebeau in univers doua principii: principiul pasiv materia
ratiunea, logosul i divinilipsita de calitati, i principiul activ
tatea, focul creator* care strabate intreaga materie. In teoria
cunoaterii, stoicii porneau de la premise senzualiste, considerind
ca izvorul oricarei cunoateri Ii constituie perceptia senzoriala ;
criteriul adevaratei cunoateri era pentru ei reprezentarea cataleptica*, care constituie reproducerea integrala i fidela a obiectului.

Dependenta cauzala a evenimentelor era interpretata de stoici

in spiritul fatalismului i al teleologiei, ceea ce a influentat in mare

masura teoria lor etica, situind pe primul plan notiunea de datorie

i considerind ca bunul cel mai de pret este virtutea insSi, viata

in concordant& cu natura, cu eratiunea universala*. Conservatismul

etic al stoicilor, care tindea spre impacarea cu realitatea, a jucat

244.
un rol deosebit de insemnat in aparitia cretinismului.
141 V.I. Lenin compara ideea lui Epicur cu teza lui Feuerbach: esenta
lui dumnezeu nu este altceva decit esenta divinizata a omului, teza
pe care o intilnim intr-o serie de scrieri de-ale lui. 0 idee analog&
semnaleaza i Lenin, de pilda, in conspectul cartii Prelegeri despre
253.
esenta religiei* (vezi volumul de fats, p. 50).

142 Tropii

argumente prin care scepticii din antichitate incercau

sa dovedeasca totala relativitate a perceptiilor senzoriale i imposibilitatea cunoaterii lucrurilor. Primii zece tropi au fost formulati,
pe cit se pare, de filozoful sceptic antic Enesidem din Cnosos (la
sfiritul secolului I i.e.n.
inceputul secolului I e.n.); mai tirziu,
filozoful roman Agrippa (secolele III e.n.) le-a adaugat Inca cinci

tropi. In legatura cu scepticismul, vezi i adnotarea 20.

2,54.

143 Neoplatonicienii adeptii unei teorii filozofice mistice, care avea la

baza idealismul lui Platon. Neoplatonismul, care s-a dezvoltat in
decursul secolelor III V e.n. (fondatorul acestei coli a fost Plotin),
reprezenta o contopire a doctrinei stoice, epicuriene i sceptic& cu
filozofia lui Platon i Aristotel (vezi K. Marx i F. Engels. Opere,
vol. 3, Bucureti, Editura politica, 1962, ed. a II-a, p. 133). Neopla-

tonismul a exercitat o puternica influenta in evul mediu; ea s-a

reflectat in teoriile celor Mai de seama teologi medievali i se observa

i in unele curente ale filozofiei burgheze contemporane.

144 Cabala

258.

doctrina mistica-religioasa medievala, care era un amestec

de idei gnostice, pitagoreice i neoplatonice; a aparut in secolul al

ADNOTARI

619

II-lea printre cei mai fanatici reprezentanti ai iudaismului, iar in

evul mediu s-a raspindit si in rindurile adeptilor crestinismului i ai

islamismului. Ideea principala a acestei doctrine este interpretarea
simbolica a asfintei scripturi, atribuind fiecarui cuvint i fiecarui

numar din textul ei o semnificatie mistica deosebita.

258.

145 Gnoslicii reprezentantii unui curent filozofic-religios eclectic din

secolele III e.n., la baza crania se afla doctrina mistica a cunoa-terii dobindite prin revelatie, care imbinata cu o viata ascetica
duce la izbavirea omului de pacatoasa* lume materiali. Doctrina
gnosticismului era in contrazicere cu dogmele bisericii crestine, care
s-a ridicat impotriva lui, facindu-1 sa-si piarda orice insemnatate.
258.

148 Aceasta non, a fost scrisa de V.I. Lenin pe pagina interioara a coper-

tei caietului cu conspectul cartii lui Hegel Prelegeri de filozofie

a istoriei s.
Philebuss
unul din dialogurile de mai tirziu ale lui Platon,
consacrat analizei ideii de bine. In oTimaeus Platon dezvolta in
special teoria sa mistica despre natura. In ce priveste dialogurile
Sofistals si (Panneniden, vezi adnotarile 135 si 68.
259.

147 Conspectul cdrf ii lui Hegel Prelegeri de filozofie a isloriei a fost

intocmit, pe cit se vede, dupa terminarea conspectului Prelegeri

de istorie a filozofieis, in prima jumatate a anului 1915; el este scris
intr-un caiet aparte intitulat Hegeb.Pe pagina interioara a copertei sint inscrise cu creionul titlurile dialogurilor lui Platon, cu trimiteri la paginile volumului al XIV-lea din prima editie a Operelor
lui Hegel, care cuprinde volumul al II-lea din Prelegerile de istorie
a filozofiei*.

Conspectul sPrelegerilor de filozofie a istoriei s este mult mai

sumar decit cele doll& conspecte precedente ; cel mai amanuntit
a fost conspectata Introducerea*, in care, dupa cum se exprima
Lenin, modul de a pune problema contine lucruri minunate s (volumul de fata, p. 269). Fara a examina in mod amanuntit conceptia

idealista a lui Hegel despre dezvoltarea istorica, deoarece ...aici

s-a invechit Hegel cel mai mult si a devenit o antichitate g (ibid.),
Lenin remarca la Hegel in special germeni de materialism istug ic*,
precum i aprecierea pe care o da unei serii de evenimente istorice

(reforma din Germania, revolutia franceza etc.).

148

261.

aPrelegerile de filozofie a isloriei* ale lui Hegel au fost publicate in

1837, dupa moartea lui; drept sursa au servit atit insemnarile lui
(in special o mare parte din Introducere, scrisa de el in 1830), cit i
acelea ale auditorilor sai, care au fost prelucrate de Eduard Gans.
In 1840, Karl Hegel, fiul filozofului, a publicat o a doua editie,
completa, a oPrelegerilor..
In Filozofia istoriei Hegel a aratat cii, este necesar sh se dezvaluie legitatea procesului istoric, a carui esenta el o interpreta,
in mod idealist, ca un progres in constiinta de libertate. 0 apreciere
41*

ADNOTARI

620

general a Filozofiei istorieis a fost facuta de V.I. Lenin in conspectul sax (vezi volumul de fata, p. 269).
263.
149 Pe cit se pare, V.I. Lenin se refera la Tucrarea lui F. Engels Ludwig

Feuerbach vi sfirvitul filozofiei clasice germane* (vezi K. Marx vi

F. Engels. Opere, vol. 21, Bucurelti, Editura politica, 1965, p. 294
297).

264.

150 V.I. Lenin se ref era la cele spuse de G.V. Plehanov, intr-o serie de
lucrari, in legatura cu influenta mediului geografic asupra dezvoltarii fortelor de productie ; el noteaza, de pilda, pasajele respective

din lucrarea lui Plehanov Problemele fundamentale ale marxismului (vezi volumul de fata, p. 432-433). 266.

151 V.I. Lenin are in vedere, probabil, o anumita coincidenta intre

formularile lui Hegel i ale lui Feuerbach, care abordeaza, problema

152

originii religiei de pe pozitii diferite. Vezi, bunaoara, volumul de

fata, p. 50. Vezi, de asemenea, i teza lui Feuerbach: in fiinta
divina, el (omul.
Nota red.) materializeaza propria sa fiinta
(L. Feuerbach. Prelegeri despre esenta religiei *).
267.
V.I. Lenin se refera la urmatorul pasaj din lucrarea lui K. Marx
ltazboiul civil din Franta s: 4In loc sa hotarasca o data la trei sau

la vase ani care membru al clasei dominante sa, reprezinte vi sa calce

in picioare poporul in parlament, votul universal urma s serveasca
poporului, constituit in comune.... (vezi K. Marx i F. Engels.

Opere, vol. 17, Bucuresti, Editura politica, 1963, p. 357). Acest

pasaj a fost folosit de Lenin i in lucrarile sale 0 noua interpretare

senatoriali*, Despre militia proletara o, Statul virevolutia*.
269.
153 Conspectul cdrfii lvi Georges Noel eLa logigue de Hegel* (1897) a fost
scris in caietul sFilozofie* ultImul din seria Caietelor filozoficeo

din anii 1914-1915 imediat dupa extrasele din cartea lui Ludwig
Darmstaedter Calauza pentru istoria vtiintelor naturii i a tehniciis

(vezi volumul de fata, p. 336

164

337).

271.

Revue de Mtaphysigue et de Morales apare la Paris din 1893 ;

lucrarea lui G. Neel a fost publicata in aceasta revista in anii

1894-1896.

271.

155 Fragmentul ePlanul dialecticii (logicii) lui Hegel* a fost scris in

caietul oFilozofiesimediat dup.& conspectul cartiilui G. Noel Logica

lui Hegel.; in caiet figureaza, dupa acest fragment, i notele en

privire la recenzia cartii lui A.E. Haas : Spiritul elenismului in fizica

contemporana vi cu privire la cartea lui T. Lipps: Stiintele naturii

vi conceptia despre lume* (vezi volumul de fata, p. 338).
Acest fragment, scris de V.I. Lenin in etapa finala a studierii

problematicii filozofice din anii 1914-1915, contine importante

teze ale teoriei materialist-dialectice a cunoaterii (indeosebi in
ceea ce privete raportul dintre dialectica, logica vi teoria cunoaterii). Ulterior, pe cit se vede, Lenin a revenit asupra acestui frag-

ADNOTARI

621

ment, fapt dovedit de uncle intercalitri facute in textul manuscrisului.

358

277.

Conspeetat crii led F. Lassa lle uDie Philosophie Herakleitos des

Dun/den von Ephesus * (1858) a fost scris in caietul *Filozofie* imediat
dupri nota la cartea lui T. Lipps Stlintele naturii i conceptia despre
lumeo(vezi volumul de fata, p. 338); dupil acest conspect urmeazrt

fragmentul aIn jurul problemei dialecticiis.

Criticind deficientele chrii lui Lassalle, idealismul lui f ilozofic,

<Isimpla transcriere, repetarea servilii, a ceea ce spune Hegel)) (vezi

volumul de fata, p. 286), Lenin examineazi in anninuntime ideile

dialectice ale lui Heraclit, care, dupl. phrerea sa, a dat co foarte
buna expunere a elementelor incipiente ale materialismului dialectic* (p. 291 ). Conspectul cuprinde fragmentul lui Lenin cu privire
la edomeniile cunoasterii* din care etrebuie sh se constituie teoria
cunoasterii i dialectica* (p. 294).
283.
157

V.I. Lenin se referri la conspectul crirtii lui Hegel *Prelegeri de isto-

rie a filozofiei*, in care el reproduce acest citat (vezi volumul de

fata, p. 217 ). 285.
159

V.I. Lenin se referh la scrisoarea trimisi de Marx lui Engels la 1 f e-

bruarie 1858 (vezi K. Marx und F. Engels, Ausgewhlte Brief e.

Dietz Verlag, Berlin, 1953, S. 121-123). El a conspectat aceasta
scrisoare citind editia germana, in patru volume, a Corespondentei
dintre Marx si Engels (vezi V.I. Lenin, Conspectul eCorespondentei
lui K. Marx si F. Engels, 1844-1883 o, Moscova, 1959, p. 33 ).
159

Ahr.) tan

285.

nume dat de greci unei zeithi antice persane care intru-

chipa principiul rriului si care era dusman etern i neimpalcat al

fratelui shit Ormuzd, zeul binelui. 290.
denumirea unor carti religioase ale antichitatii persane in care este expusii religia fondata,
potrivit mitologiei
de Zoroastru.
290.

IL" Zend-Avesta sau Avesta

191

V.I. Lenin opune aici interprearii idealiste a criteriului adevilrului

a lui F. Lassalle conceptia lui K. Marx, care, in aTezele despre

Feuerbach*, a dat o interpretare materialist-dialectich criteriului
adevdrului: tProblema dacil gindirea omeneasca; ajunge la adeviirul
obiectiv
scrie Marx nu este o problema, teoreticit, ci una

practied. In practica trebuie omul s dovedeasca, adevhrul, adica

forta i caracterul real, netranscendent al gindirii sale* (K. Marx
si F. Engels. Opere, vol. 3, Bucureiti, Editura politicri, 1962, ed.

a II-a, p. 5).

182

293.

Mai jos (p. 295 ), V.I. Lenin vorbeste despre amestecul nejustificat
pe care-1 face Platon intre doctrina lui Heraclit i conceptiile sofistilor i despre atitudinea necriticri a lui F. Lassalle fath de acest
fapt.
294.

ADNOTARI

622
263

Fragmentul In jurul problemei dialecticiis a fost scris in caietul

sFilozofie s, intro conspectul distil lui Lassalle despre filozofia lui
Heraclit si acela al sMetafizicii* lui Aristotel; totusi, trimiterile
la sMetafizic& o care figureaz& in textul fragmentului ne indreptatesc s presupunem ci ele au fost scrise dupa ce V.I. Lenin a citit
opera lui Aristotel. Asadar, fragmentul tn jurul problemei dialecticii o este un fel de generalizare facut& de V.I. Lenin in urma studierii problematicii filozofice in anii 1914-1915.
In acest fragment Lenin analizeaz& legea dialectic& a unitatii
si luptei contrariilor, conceptia metafizic& si dialectic& a dezvoltdrii,
categoriile absolut si relativ, abstract i concret, general, particular

si singular, logic i istoric etc., si dezvaluie caracterul dialectic al

procesului cunoasterii, arat& rdcinile gnoseologice i de clas& ale
idealismului.
164

296.

Vezi si conspectul, intocmit de Lenin, al sMetafizicii o lui Aristotel

(volumul de fata, p. 305).

296.

166 V.I. Lenin se refer& la cartea lui P. Volkmann sErkenntnistheore-

tische Grundziige der Naturwissenschaften nnd ihre Beziehungen

zum Geistesleben der Gegenwart s ; pasajul mentionat se afl& la
p. 35 a editiei a doua a ciirtii, citite de Lenin (vezi volumul de fata,
p. 333); Lenin a notat pasaje analoge si in conspectul sPrelegerilor
de istorie a filozofiei o ale lui Hegel (vezi volumul de Ltd, p. 205
i 216).

166
167

301.

Vezi adnotarea 75.

302.

editata in 1847, in limba

greacii, de A. Schwegler si insotit& de el cu o traducere in limba
german& si cu comentarii a fost intocmit de V.I. Lenin in 1915,
Conspectul cdrfi lui, Aristotel Metafizica

in sala de lecturd a bibliotecii din Berna. Cu acest conspect se incheie

insemnarile din caietul Filozofies. Conspectind sMetafizica A, in
care, dupa. cum arat& el, stotul este atins in treacat, toate categoriile
(volumul de fat:5,, p. 305), Lenin a subliniat importanta criticii acute

in aceast& carte teoriei idealiste a ideilor a lui Platon, a semnalat

sintrebrile, cautrile s lui Aristotel, apropierea lui de materialism
si de dialectica. In acest conspect Lenin compar& diversele forme de

idealism filozofic, dezvaluie rdicinile lor gnoseologice, care sint

determinate de posibilitatea sdesprinderii fanteziei de viat& s, ardtind in acelai timp rolul pa care-1 are fantezia sin cea mai riguroas& tiint& s (vezi volumul de fata, p. 309 si 310 ). In legiltur&
cu sMetafizica o vezi adnotarea 108.
303.
168

Vezi D.I. Pisarev. sGreselile unei gindiri necoapte s (Opere, vol. III,

1956, p. 147-151); aceast idee a lui Pisarev i pasajul respectiv

din scrierea lui sint citate de V.I. Lenin in lucrarea sa sCe-i de fault ?

(vezi Opere complete, vol. 6, Bucuresti, Editura politica, 1961,

ed. a doua, p. 168).
310.
169

Nota cu privire la cartea lui Fr. Ueberweg o Grundriss der Geschichte

der Philosophie s (1876-1880) a fost scris& pe un caiet aparte,

ADNOTARI

623

intro diverse note cu privire la continutul unor scricri cu caracter

315.
economic. Ea a fost facuta in 1903, la Geneva.
17 Insemnarile in legiitura cu cartea lui F. Paulsen Einleitung in die
Philosophie (1899) au fost facute in acela5i caiet cu nota despre
cartel!, lui Ueberweg. Pupa insemnarile in legatura cu cartea lui
Paulsen, in caiet figureaza oNota cu privire la pozitia noii Iskre
(vezi Opere complete, vol. 8, Bucure5ti, Editura politica, 1962,
315.
ed. a doua, p. 106-107).

171 Insernnarile pe marginea unei recenzii a cartilor lui E. Haeckel

4Lebenswunder s i sWeltritsels (1899), aparuta in Frankfurter
Z,itung , au fost facute pe o foaie separata, nu inainte de 2 (15)
noitmbrie 1904. 0 apreciere asupra lucrarii Lebenswunder este
data, de V.I. Lenin in opera sa Materialism 5i empiriocriticismt
(vezi Opere complete, vol. 18, Bucure5ti, Editura politica, 1963,
ed. a doua, p. 366-370).
organ al marilor afaceri5ti de bursa
<Frankfurter Zeitungs
germani, a aparut zilnic din 1836 pina in 1943 la Frankfurt pe Main;
5i-a reluat aparitia in 1949, sub denumirea de <Frankfurter Allge319.
meine Zeitung*.
172

Notele in legatura eu cartile din domeniul 5tiintelor naturii 5i al

filozofiei aflate in biblioteca de la Sorbona au fost scrise en creionul,

pe doua foi de hirtie separate, in prima jumatate a anului 1909.

In manuscris titlurile cartilor au fost reproduse dupa original.
173

174

320.

revista a
47 urteljahrssehrift far wissenschaftliche Philosophic
empiriocriticilor (machi5tilor); a apiirut la Leipzig din 1876 pina in
1916 (din 1902, sub denumirea de oVierteljahrsschrift far wissenschaftliche Philosophie und Soziologies). A fost fondata de R. Avenarius 5i pina in 1896 a aparut sub conducerea lui redactional& ; dupa

1896 a aparut cu sprijinul lui E. Mach, a avut drept colaboratori

pe W. Wundt, A. Riehl, W. Schuppe i altii.
0 apreciere a acestei reviste a fost facuta de Lenin in cartea sa
Materialism 5i empiriocriticisrn* (vezi Opere complete, vol. 18,
320.
Bucure5ti, Editura politica, 1963, ed. a doua, p. 332).
revista de orientare idea<Archiv ft& systematische Philosophie*
ista ; a aparut la Berlin din 1895 pina in 1931, ca o a doua sectinne,
independenta, a revistei Archly far Philosophies. A avut la inceput
ea redactor pe P. Natorp. In 1925 a inceput sa, apart sub denumirea
1

de sirchiv far systematische Philosophie und Soziologies.

Prima parte a articolului lui V. Norstrom Naives und wissensehaftliches Weltbild s a fost publicata in nr. 4 din 1907 al acestei
reviste.

322.

ADNOTARI

624
275

Insemnarea in legatura cu cartile lui F. Raab i J. Perrin a fost

facuta in caietele Statistica agricola austriaca etc.*, nu inainte de
1913.

176

323.

Nota in legatura cu o recenzie a cartiilui J. Plenge Marx und IIegel

(1911), facuta de 0. Bauer, a fost scrisa in 1913, intre extrasele bibliografice cu privire la diferite probleme, in caietul eStatistica agricola

austriaca ci altele*, cartea lui Plenge a fost citita de Lenin mai

tirziu (vezi volumul de fan, p. 340-342 ). Recenzia lui Bauer a
fost publican in revista tArchiv fr die Geschichte des Sozialismus und der Arbeiterbewegung*, 1913, nr. 3, care a aparut in
anii 1910-1930 la Leipzig, sub ingrijirea lui K. Griinberg, economist i istoric social-democrat. Au aparut in total 15 numere.
323.
177

Nota in legatura cu o recenzie a cartii lui R.B. Perry < Tendinte

filozofice contemporane*, neut.& de F.S. Schiller i publican in
nr. 86, pe anul 1919, al revistei Mind*, a fost scris, nu inainte
de aprilie 1913, in caietul Statistica agricola austriaca etc.*.
a.3Iind*
revista de orientare idealista, consacrata problemelor
de filozofie ci psihologie ; a aparut, cu incepere din 1876, la Londra;
in prezent apare la Edinburg ; a avut ea prim redactor pe profesorul
C. Robertson. 323.

178

Nota in legaturi cu recenzia cartii lui A. Aliotta aReactiunea idealist& impotriva ctiintei o, facuta de J. Segond i publican in nr. 12,

pe anul 1912, al revistei Revue philosophique*, a fost scrisa in

1913, la sfircitul caietului Statistica agricola austriaca etc.*.
a Revue Philosophique de la France el de l'Elranger. revista
lunara, fondata la Paris, in 1876, de psihologul francez T. Ribot.
324.

179

Nota in legatura cu continutul unor volume din Operele lui Feuerbach (editia W.A. Bolin ci F. Jodl) ci ale lui Hegel (prima editie
germana) a fost facuta de V.I. Lenin in limba germana, pe o foaie
de hirtie de aceeaci calitate ci de acelaci format ca ci acelea pe care

a fost scris inceputul conspectului Stiintei logicii* a lui Hegel

i care, mai tirziu, au fost lipite in caietul Hegel. Logica I Aceasta

189

ne indreptatete s credem ca insemnarea cu priviro la continutul

unor volume din Operele lui Feuerbach ci ale lui Hegel a fost facuta
inainte ca V.I. Lenin sa fi inceput conspectarea S'iintei logicii*,
adica in septembrie 1914. 326.
Notele Cu privire /a scrierile mai recente despre Hegel* se afla la
sfircitul caietului Hegel. Logica III e. Ele incep pe ultima pagina a
caietului ci continua pe penultima; intro sfiritul conspectului
4tiintei logicii8i aceste note sint pagininescrise. Caracterul acestor

insemnari ne permite sa credem ca V.I. Lenin a inceput sa scrie

notele de fata inainte de a termina conspectul qtiintei logicii*.-327.

ADNOTARI

625

1" V.I. Lenin denume0e reprezentanti ai neohegelianistnului et ghz

(sau ai tlanglo-hegelianismuluio) pe F. Bradley i, pe cit se vede,
pe Eduard Caird, care impreuna cu T. Green, John Caird i alt,i
au folosit idealismul absolut al lui Hegel in incercarile lor de a da o
fundamentare teoretica religiei i de a combate materialismul i
tiintele naturii in special darvinismul. In a doua jurnatate a
secolului al XIX-lea, in dezvoltarea filozofiei dintr-o serie de tari
europene i din S.U.A. s-a conturat o anumita ecotitura spre Hegel.
(Lenin). In Anglia ea a inceput prin aparitia, in 1865, a cartii lui
J.H. Stirling The Secret of Hegel*. In perioada de trecere de la
capitalismul premonopolist la imperialism, filozofia empirica (J.Bentham, J. St. Mill, H. Spencer), cu al ei principiu al individualismului

etic, nu mai satisfacea interesele cercurilor conservatoare ale burgheziei engleze ; atentia ideologilor ei a inceput sa se indrepte spre
idealismul absolut al lui Hegel.
Anglo-hegelienii au cautat sa foloseasca laturile reactionare
ale teoriei lui Hegel i mai cu seamil notiunea de spirit absolut, de
absolut. Sub influenta traditiilor idealist-subiective ale lui Berkeley
ci Hume, ei au renuntat la rationalismul hegelian, la ideea lui de
dezvoltare; elementele dialecticii hegeliene au fost folosite numai

pentru o justificare sofistica a aobmosticismului. In domeniul sociologiei, neohegelienii incercau sit demonstreze necesitatea crearii unui
puternic stat centralizat, caruia sii-i fie pe de-a-ntregul subordonate
interesele cetatenilor.
Dezvoltarea ulterioara a neohegelianismului ca unul dintre curentele filozofiei reactionare burgheze din epoca imperialismului este
legata de Germania (G. Lasson, R. Kroner i altii) i de Italia(B. Croce, G. Gentile 5i altii), unde neohegelienii au incercat sa adapteze
filozofia lui Hegel la ideologia fascista.
327.
182 Philosophy of Mind* (oFilozofia spirituluis)
versiunea engleza
a partii a treia din *Enciclopedia tiintelor filozofice a lui Hegel,
a carei prima editie germana a aparut in 1817. 327.
283 Este vorba de acitschrift fur Philosophic und philosophische Kri(iko,

care a fost fondata in 1837 de Immanuel Herman Fichte, filozof

idealist german. Pina in 1846 a purtat denumirea de < Zeitschrift
fiir Philosophie und spekulative Theologie). A aparut pita in 1918,
sub ingrijirea unui grup de profesori germani de filozofie cu o orien-

tare idealista.
164

327.

organ al Societatii italiene de filozofie,

a aparut la Florenta, Roma i alto orace, din 1870 (sub actuala
eRivista di filosofia,)

denumire

din 1909) pina in 1943 ; in 1945 ea i-a reluat aparitia.

327.

Acest citat este extras dintr-o recenzie a eartii lui A. Chiapelli sLe
pluralisme moderne et le monisme ; ea a fost publicata de revista
328.
Revue philosophique, 1911, nr. 9, p. 333.
286

Recenzia cartii lui J.G. Hibben Logica lui Hegel, publicati In

Revue philosophiquei, a fost scrisa de L. Weber.
328.

626

ADNOTARI

publicatie lunara germana cu o orientare conservatoare, care trata problem de politica, filozofie, istorie
i literatura ; a aparut la Berlin din 1868 pina in 1935.
328.

187 NPreussische Jahrbacher#

188 V.I. Lenin se refera la cartea lui J. Plenge Marx und IIegeln, 1911.

Vezi in volumul de fata (p. 340-342) insemnarile facute de Lenin

pe marginea ei.
329.

189 Nota in legatura cu recenzia facuta de A. Rey cartii lui J. Perrin

NTraite de chimie physique: Les principes s, 1903, a fost scrisa la
sfirsitul caietului IIegel. Logica III*, printre notele cu privire la
recenziile scrierilor despre Logica lui Hegel (dupa nota cu privire
la o recenzie a carpi lui J. G. Hibben, publicata in aceeasi revista
vezi volumul de fata, p. 328). 330.
199 Nota in legatura cu cartea lui P. Ghenov <Feuerbachs Erkenntnistheorie und Metaphysik* (1911) a fost scrisa in prima pagina a

caietului s(diverse +) IIegel*. S-a pastrat fisa de cerere, completata

de Lenin, de la sala de lecturi a bibliotecii din Berna pentru cartea

lii Ghenov ; este datata 20 decembrie 1914 si in ea se arata ca la

SO decembrie cartea a fost restituita.
In paginile 2 si 3 ale acestei carp figureaza niste note in legatura
u o carte a lui P. Volkmann Erkenntnistheoretische Grundzfige
der Naturwissenschaften*, 1910, alta a lui M. Verworn, Die Biogenhypothese*, 1903 ; in pagina 4 incepe conspectul Prelegerilor
de istorie a filozofieio ale lui Hegel (vezi volumul de fata, p. 205).
331.

191 V.I. Lenin citeazil titlurile prescurtate ale urmatoarelor patru Incriri, care au fost incluse in volumele al II-lea si al X-lea din editia
a doua a Operelor lui Feuerbach Vorlaufige Thesen zur Reform
der Philosophie*, 1842 ; Grundsatze der Philosophie der Zukunft*,
1843 ; Wider den Dual ismus von Leib und Seele, Fleisch und Geist*,

1846; Uber Spiritualismus und Materialismus besonders in Bezie-

hung auf die Willensfreiheit*, 1863-1866.

331.

192 V.I. Lenin se refera la cartea lui F.A. Lange Geschichte des Materialismus und Kritik seiner Bedeutung in der Gegenwart* (1866),
in care este falsificata istoria filozofiei materialiste.
332.

1" V.I. Lenin se refera la primul volum din scrierile postume ale lui
Feuerbach, editate, in doua volume, de Karl Gran: Ludwig Feuer-

bach in seinem Briefwechsel und Nachlass sowie in seinem philosophischen Charakterentwicklung * (1874), precum si la volumul al II-lea

din editia a doua a Operelor filozofului.

332.

191 M. Verworn da, la pagina 9 a cartii sale, urmatoarea definitie a

notiunii de Enzyme*: Enzimele sint produse ale substantei vii,
care poseda particularitatea de a se descompune intr-un mare numar

de compusi chimici, fail a se distruge*.

333.

ADNOTARI

195

627

Nota in legatura cu cartea lui F. Dannemann Wie unser Weltbild

enstand* (1912) a fost scrisa pe prima pagina a caietului Filozofie*; pe aceeasi pagina au fost facute extrase din cartea lui L. Darmstaedter Handbuch zur Geschichte der Naturwissenschaften und
der Technik . 1908. La pagina a doua a acestui caiet incepe conspec-

tul carpi lui G. Noel Logica lui Hegel* (vezi volumul de fata,
196

197

p. 271).
335
Extrasele din cartea lui Napoleon Penses* (1913) au fost scrise

la sfirptul paginii a doua a caietului Filozofie*, in care incepe

conspectul carpi lui G. Noel oLogica lui Hegel* (vezi volumul de
fata, p. 271). 337.
Nota in legatura cu recenzia cartii lui A.E. Haas eDer Geist des

Hellenentums in der modernen Physik s, 1914, recenzie aparuta in

elcantstudien, a fost scrisa in caietul Filozofie*, dupa fragmentul
Planul dialecticii (logicii) lui Hegel (vezi volumul de fate., p. 277
282) ; pe aceeasi pagina figureaza i insemnarea facia& pe marginea
cartii lui Th. Lipps Naturwissenschaft und Weltanschauung*,
1906. Pe pagina urmatoare a acestui caiet incepe conspectul cartii
lui Lassalle despre filozofia lui Heraclit (vezi volumul de fati,
p. 285).
sKantstudien )
revisal, filozofica germana, organ al neokantienilor ; a fost intemeiata de G. Feichinger i a aparut, cu unele intreruperi, din 1897 pin& in 1944 (Hamburg BerlinKeln). si-a reluat
aparitia in 1954. In paginile ei ocupa un loc important articolele
consacrate comentarii filozofiei lui Kant ; alaturi de neokantieni,

la aceasta, revista colaboreaza i reprezentanti ai altor curente

idealiste.
337.
198 Nota <Win clique de filozofie de la biblioteca eantonald din Zurich .
a fost scrisa in primul caiet consacrat imperialismului (caietul
me), in 1915.
339.
199

Insemnarile pe marginea cartii lui J. Plenge Marx und Hegel*

( 1911) au fost scrise in al doilea caiet consacrat imperialismului
(caietul f3 ) nu mai tirziu de iunie 1916; recenzia facut& de

0. Bauer acestei carti a fost citita de Lenin in 1913 (vezi volumul de fata, p. 323).
340.
299

/n legatura cu econornigii imperialiftio vezi lucrarea lui V.I. Lenin

Despre o caricatura de marxism i despre economismul imperialists*
(Opere complete, vol. 30, Bucureti, Editura politica, 1964, ed. a

doua, p. 79-132).
991

340.

Este vorba de oRheinische Zeitung fur Politik, Handel und Gewerbe..

Acest ziar a fost fondat de reprezentantii burgheziei renane, care

adoptasera o atitudine opozitionista fata de absolutismul prusac ; a
aparut zilnic la Kln, de la 1 ianuaric 1842 pin& la 31 martie 1843.
Incepind din aprilie 1842 a avut drept colaborator pc K. Marx,
care in luna octombrie a aceluiai an a devenit unul dintre redactorii

628

ADNOTARI

lui. Sub conducerea lui Marx, ziarul a inceput sa capete tot mai mult

un caracter democrat-revolutionar i a fost interzis de guvernul

prusian.

Mai departe J. Plenge citeaza inexact oArticolul de fond din

nr. 179 al ziarului oliOlnische Zeitung**, scris de Marx 0 publicat

ca supliment la Rheinische Zeitung (vezi K. Marx 0 F. Engels.
Opere, vol. 1, Bucurecti, Editura politica, 1960, ed. a II-a, p. 107).
342.

202 In cartea lui J. Dietzgen oKleinere philosophische Schriften. Eine

Auswahl* (1903) au fost incluse 7 articole aparute in anii 1870 1878
in ziarele oVolksstaat c Vorwarts , precum ci o lucrare aparuta
in brocura in 1887, Streifzfige eines Sozialisten in das Gebiet der
Erkenntnistheorie*.
Observatiile i insemnarile lui V.I. Lenin pe cartea lui J. Dietzgen

au fost facute cu creioane de culori diferite ci, pe cit se pare, nu in

acelaci timp. Cea mai mare parte din observatii au fost acute pe
vremea cind Lenin lucra la (Materialism ci empiriocriticism, in
care ele au fost folosite in mare masura ; dupa toate probabilitatile,
Lenin a recurs la cartea lui Dietzgen 0 in 1913, cind a scris articolul
oLa douazeci i cinci de ani de la moartea lui Joseph Dietzgen.
(vezi Opere complete, vol. 23, Bucurecti, Editura politica, 1963,
ed. a doua , p. 123-126). Intno serie de cazuri Lenin noteaza ideile
juste ale lui Dietzgen prin litera co, iar abaterile de la materialismul
prin litera o13*. In insemnarile sale, Lenin scoate in
dialectic
relief caracterizarea data de Dietzgen partinitatii in filozofie, rapor-

tului dintre filozofie Octi intele naturii,obiectului f ilozofiei, categoriilor

filozof ice fundamentale, problemei cognoscibilitatii lumii, aprecierile lui Dietzgen despre Kant, Hegel 0 Feuerbach, pozitia lui fata de
K. Marx 0 F. Engels, ateismul lui militant. Totodata Lenin atrage

atentia asupra caracterului confuziei de notiuni a lui Dietzgen in

domeniul categoriilor filozof ice, asupra incercarii lui de a largi*
notiunea de materie, incluzind in ea otoate fenomenele realitatii,
deci 1 capacitatea noastra de a cunoa0e etc. (vezi, de asemenea,
adnotarile 43 ci 75). 345.

2" J Dietzgen citeaza inexact lucrarea lui F. Engels Contributii la

problema locuintelor (vezi K. Marx 0 F. Engels. Opere, vol. 18,
Bucureiti, Editura politica, 1964, p. 276-277). 346.

8" Este vorba, probabil, de hotirirea adoptata de Congresul de la

Haga al Internationalei I (1872), care a condamnat organizatia
anarhista secreta oAlianta democratiei socialiste 0 a exclus din
Internationala pe conducatorii acestei organizatii in frunte cu
M.A. Bakunin (vezi rezolutia congresului in: K. Marx 0 F. Engels.
Opere, vol. 18, Bucurecti, Editura politica, 1964, p. 159 161). 360.

415 Dupa cit se pare, este vorba de o scrisoare trimisa de Marx lui J. Dietz-

gen la 9 mai 1868, caruia ii propunea sa scrie o recenzie la primul

volum din oCapitalul*; scrisoarea nu s-a pastrat. Despre intentia

ADNOTARI

629

lui Marx de a scrie o oDialectica* se amintete i intr-una din scrisorile adresate lui de catre Dietzgen. 0 idee analog& a fost exprimath
de Marx in scrisoarea sa catre F. Engels, cu data de 14 ianuarie 1858:
oDaca a mai avea vreodata timp pentru asemenea lucrari scria

el , a expune cu multi placere, pe doua sau trei coli de tipar

i intr-o forma accesibila bunului simt omenesc, ceea ce este ralional

in metoda pe care a descoperit-o Hegel, dar pe care totodata a i mis-

tificat-o* (K. Marx i F. Engels. Briefwechsel, II. Band, Dietz

Verlag, Berlin, 1949, S. 341).

369.

2" J. Dietzgen reda inexact ideea lui F. Engels: in prefsfa la cartea

sa oSituatia clasei muncitoare din Anglia*, Engels vorbete de
depairea speculatiilor hegeliene de dare Feuerbach*.
369.
207 Este vorba de lucrarea lui F. Engels oLudwig Feuerbach i sfiritul

filozofiei clasice germane*, in care se da o inalta apreciere cartii

lui J. Dietzgen oEsenta muncii cerebrale a omului*. Si este remarcabil
scria F. Engels
ca aceasta dialectica materialista, care
era pentru noi de ani de zile cea mai bunk unealta de lucru 1 arma
cea mai ascutita, nu a fost descoperita numai de noi, ci i de muncitorul german Joseph Dietzgen, independent de noi i chiar independent de Hegel* (K. Marx i F. Engels. Opere, vol. 21, Bucureti,
Editura politica, 1965, p. 292). 400.

2" Vezi K. Marx i F. Engels. Opere, vol. 13, Bucuresti, Editura poli-

tica, 1962, p. 8-9.

400.

2" Vezi K. Marx i F. Engels. Opere, vol. 20, Bucureti, Editura politica,

1964, p. 26. Tn citatul lui Dietzgen, dupk cuvintul ometafizic* shit

omise cuvintele oexclusiv mecaniciste; mai departe el citeaza acest
pasaj in intregime.
405.

210 Lucrarea lui G.V. Plehanov Problemele fundamentate ale marxismuluie a fost scrisa in noiembrie-decembrie 1907 i a aparut in mai

1908, in editura Naa Jizn*. /n bibliografia la articolul oKarl

Marx (Scurta schita biografica i expunere a marxismului)*,
V.I. Lenin a mentionat-o printre cartile care contin cea mai buna
expunere a filozofiei marxismului (vezi Opere complete, vol. 26,
Bucureti, Editura politica, 1964, ed. a doua, p. 87).
431.

211 Cartea lui V.M. Suleatikov olneerthri de juslificare a capilalismului

in filozofia vest-europeando, editata in 1908 de 4Moskovskoe knigoiz-

datelstvo", reprezinta o scurta trecere in revista a principalelor

sisteme filozofice pe o perioada de peste 250 de ani. Autorul i-a
propus sa faca o oanaliza social-genetica a conceptelor i sistemelor
filozofice*, sa arate dependenta filozofiei de osubstratul social*.
Dar el a abordat istoria filozofiei de pe pozitii materialist-vulgare,
mecaniciste, ceea ce a dus, dupa cum arata Lenin, la denaturarea
istoriei i la ovulgarizarea istoriei filozofiei * (volumul de fata, p. 439).

Una din principalele deficiente metodologice ale cartii o constituie

incercarea de a deduce dezvoltarca fenomenelor ideologice, in parti-

ADNOTARI

630

cular a filozofiei, direct din formele de organizare a productiei. 0

apreciere generala a earth lui uleatikov este data de V.I. Lenin
Ia sfilitul insemnarilor sale (vezi volumul de fata, p. 450 ).
Continutul insemnarilor facute de Lenin pe marginea earth
lui uleatikov ne indreptatete sa credem ca ele au fost scrise in
perioada cind termina de scris lucrarea sa Materialism i empiriocriticisms sau dupa terminarea ei (octombrie 1908). Aceste insemnri

112

prezinta o mare important& pentru lupta impotriva vulgarizarii

materialismului istoric i a istoriei filozofiei. 435.
Despre dependenta conceptiilor religioase de dezvoltarea modului
de productie K. Marx vorbete in capitolul I din volumul filth al
oCapitaluluis (vezi K. Marx. Capitalul*, vol. I, Bucureti, Editura

politica, 1960, ed. a IV-a, p. 115-118), precum i in capitolul al

XIII-lea, adnotarea 89 (op. cit, p. 388-389).
438.
313

214

Pe cit se pare, aici e vorba de urmatoarele luerari ale autorilor

mentionati: R. Willy. Gegen die Schulweisheit s, 1905; I. Petzoldt. Einfiihrung in die Philosophie der reinen Erfahrungs,
1900-1904; H. Kleinpeter. Die Erkenntnistheorie der Naturforschung der Gegenwart*, 1905. Aceste lucrari .contineau critici
la adresa lui W. Wundt, care in articolul sau Uber naiven und
kritischen Realismus* (1895-1897) a semnalat apropierea unora
dintre tezele empiriocriticismului de filozofia imanenta, fati
idealista, i a altora din ele (de pilda a teoriei seriei independente
a experienteis) de materialism. Primul care i-a adus obiechi lui
Wundt a fost F. Carstanjen in articolul situ <Der Empiriokritizismus...* (1898). In legatura cu aceasta vezi i cartea lui V.I. Lenin

Materialism i empiriocriticism s.
446.
Observatiile i insemnarile facute de V.I. Lenin pe cartea lui A. Rey
La philosophie modernes (1908) sint o continuare directa a criticii

facute de Lenin, in lucrarea sa Materialism i empiriocriticisms,

conceptiilor acestui autor, care au fost expuse de el in cartea sa
La thorie de la phisique chez les physiciens contemporains s,
1907.
215

451.

In legatura cu critica lui Lenin la adresa energeticii i a reprezentantului ei principal, W. Ostwald, vezi Materialism i empiriocriticism s. A. Rey ii numete smecaniciltis pe fizicienii care explicau
in mod materialist principalele fenomene fizice (V.I. Lenin. Opere

complete, vol. 18, Bucureti, Editura politica, 1963, ed. a doua,

p. 266-267, 274-276).
469.
2" V.I. Lenin se refera la cunoscuta caracterizare a agnosticismului
Lout& de Engels in Ludwig Feuerbach i sfiritul filozofiei clasice
germane* (K. Marx i F. Engels. Opere, vol. 21, Bucurelti, Editura
politica, 1965, p. 276).
471.

117

Articolul lui A.M. Deborin *Materialismul dialectic* a fost publicat

in culegerea La hotars, Petersburg, 1909.
498.

ADNOTARI

631

218 Prima lucrare a lui G.V. Plehanov despre N.G. Cerni5evski a fost

publicata in anii 1890-1892 sub forma unor articole aparute in

nr. 1-4 ale revistei politice-literare Sotial-Demokrat *. In 1894 a
aparut la Stuttgart, in limba germana, o editie a ei completata. In
legating cu aceasta editie, V.I. Lenin scria in articolul sLu 0 orien-

tare recrograda in social-democratia rusao: In cartea sa despre

Cerni5evski (articolele din culegerea Sotial-Demokrat(, publicate

in volum separat in limba germana), Plehanov a apreciat pe deplin
insemnatatea liii Cerni5evski 5i a lamurit atitudinea acestuia fat&
de teoria lui Marx 5i Engels* (V.I. Lenin. Opere complete, vol. 4,

Bucure5 ti, Editura politica, 1964, ed. a doua, p. 253).

In octombrie 1909 a aparut in editura ipovnikl o noua carte
a lui Plehanov despre Cerni5evski, care era simtitor refacuta gi
completata. Aceasta carte a fost scrisa intr-o perioada cind Plehanov
trecuse deja pe pozitiile men5evismului; intr-o serie de teze dintre
cele mai importante el se indeparteaza de aprecierile facute anterior
despre Cerni5evski, cant& sa puna in umbra democratismul lui revo-

lutionar, lupta lui intransigenta impotriva liberalismului, pentru

revolutia taraneasca.
V.I. Lenin a citit aceasta carte nu inainte de octombrie 1909,
dar nici mai tirziu de aprilie 1911, 5i a Molt insemnari i observatii
in text 5i pe marginea lui. El a procedat la o minutioasa confruntare a textului cartii cu primul articol publicat de Plehanov in
Sotial-Demokrat s, mentionind formularile importante, care au 'Imes

nemodificate sau care au suferit modificari in raport cu textul articolului. Observatiile lui V.I. Lenin prezinta o insemnatate esentiall

pentru caracterizarea evolutiei lui Plehanov, intrucit arata cum

conceptiile lui men5evice s-au manifestat in aprecierile facute de el

cu privire la opera marelui revolutionar-democrat rus.

Observatiile 5i insemnarile facute de Lenin pe cartea lui Plehanov sint legate de observatiile facute pe cartea lui I.M. Steklov
N.G. Cerni5evski, viata i activitatea lui (vezi volumul de fa(,
p. 542-587), precum 5i de numeroasele pareri despre Cernilevski
exprimate de el in lucrarile publicate inainte de a lua cuno5tinta
de cartea lui Plehanov ( ICe shit sprietenii poporuluil 5i cum lupta

ei impotriva social-democratilor? s, La ce mo5tenire renuntam?

aDespre Vehi , Materialism 5i empiriocriticism), cit 5i in cele
scrise ulterior (Reforma agraril i revolutia proletara-taraneasca*,

In memoria lui Herzen, Din trecutul presei muncitorelti din

Rusia u i altele).

212 Solial-Demokrats

506.

revista politica-literara editata de grupul

sEliberarea muncii; au aparut in total patru numere (1 in

1890 la Londra; 2-4 in anii 1890 5i 1892 la Geneva). Aceast
publicatie a jucat un rol insemnat in raspindirea marxismului in
Rusia.

Aici i mai departe V.I. Lenin compara cartea lui Plehanov

cu textul primului articol publicat de el in sSotial-Demokrat
care era consacrat caracterizarii conceptiei despre lume a lui Cernl-

ADNOTAR1

632

gevski. Citind cartea lui Plehanov, Lenin atrage atentia asupra passjului in care se spune c acest articol a fost scris sub impresia proas-

pita* a gtirii despre moartea lui Cernigevski gi a fost ecomplet

refacut in editia de fata* (vezi volumul de fatd, p. 513). Acest

articol a fost inclus in volumul IV al Operelor filozofice alese ale

lui G.V. Plehanov (Moscova, 1958, p. 70-167); dam o lista de paginile mentionate de Lenin ale primului numar din Sotial-Demokrats

gi paginile corespunzatoare ale volumului IV (ele sint indicate in

paranteze, cu cursive): 124 (110 111 ), 143-144 (131 133 ),

152

(141-142), 167 158 (147-149), 161 166 (151-157),

173 174 (165 166).

506 .

220 V.I. Lenin citeaza, din primul articol publicat in aSotial-Demokrat s,

aprecierea lui Plehanov asupra unei caracterizari a liberalismului

rus facuta de Cernigevski; in editia din 1909 aceasta apreciere a
fost omisa.

523.

221 Aici gi in paginile urmatoare V.I.Lenin semnaleaza ca, in comparatie

en articolul din oSotial-Demokrat*, in editia din 1909 Plehanov

inmoaie tonul, indulcegte critica facuta de Cernigevski liberalismului rus; intre altele, Plehanov a omis cuvintele: eIntr-adevar,
liberalii ruci s-au schimbat prea putin din vremea cind *Sovremennik o ii coplegea cu sarcasmele-i mulcatoare* (vezi G.V. Plehanov,
Opere filozof ice alese, vol. IV, Moscova, 1958, p. 133).

531.

222 In locul primelor trei fraze din acest alineat, in *Sotial-Demokrat*

se spunea: oDind de inteles tineretului ca este nevoie de un mod

revolutionar de actiune, Cernigevski Ii explica totodata ea, pentru
a-gi atinge obiectivele sale, revolutionarul este adeseori nevoit
sa, se situeze pe pozitii pe care niciodati nu gi le poate permite un
om cinstit, care urmaregte scopuri strict personale* (vezi G.V. Plehanov. Opere filozof ice alese, vol. IV, Moscova, 1958, p. 152).

537.

223 V.I. Lenin observa ca in editia din 1909 Plehanov a omis fraza:
Fata de guvernul rus, tonul lui Cernigevski devine din ce in ce mai
sfidator*, cu care incepea acest alineat in (Sotial-Demokrat* (vezi
G.V. Plehanov. Opere filozof ice alese, vol. IV, Mos cova, 1938, p. 152).
537.

224 Insemnarile lui V.I. Lenin pe marginea citrtii lui I. M. Steklov

N.G. Cerntfevski, vinta i activitatea lui (1828 1889 ) * (1909) au
fost facute intre octombrie 1909 gi aprilie 1911, pe cit se pare, mai
tirziu decit cele facute pe marginea cartii lui G.V. Plehanov despre
Cernigevski (vezi volumul de fata, p. 606-541 ). Lenin avea o parere
pozitiva despre aceasta carte privita in ansamblu; intr-o scrisoare
adresata lui A.M. Gorki, el spune despre Steklov ca este *autorul

unei carti bune despre Cernigevski* (Opere, vol. 36, Bucuregti,

Editura politica, 1958, p. 164). Totugi, o serie de teze enuntate in
aceasta carte, aga curn se vede din insemnari, au provocat obiectii
din partea lui Lenin; ele se refer& in primul rind la incercarile lui

ADNOTARI

633

Steklov de a sterge granita dintre doctrina lui Cernisevski si marxism.

Astfel, Lenin subliniaza cuvintele lui Steklov: eConceptia despre

lume a luiCernisevskise deosebeste de sistemul intemeietorilor socia-

lismului tiintific modern numai prin lipsa de sistematizare si de

prec:zie a unor termeni*, pune in dreptul cuvintului numai* semn
de intrebare i scrie pe margine easta-i prea de tot I* (volumul de
fata, p. 551). Caracterizarea dezvoltarii gindirii sociale ruse, fault&
de Lenin in articolele sale 2 OReforma agrara* i revolutia proletara-taraneasca* (1911), In memoria lui Herzen* (1912) etc. si
indreptatit impotriva literaturii reactionare si liberale, are, desigur,
in vedere si cartea lui Steklov i pe aceea a lui Plehanov (1909),
care incearca sii puns in umbra continutul revolutionar-democratic
al ideilor lui Cernisevski.
542.
2 25

Pe cit se pare, V.I. Lenin compara aici punctul de vedere al lui

Feuerbach
expus de Cernisevski
asupra directiei de dezvoltare
a filozofiei cu ideile lui F. Engels, care, se intelege, nu considera de
loc ci, incepind de la L. Feuerbach, filozofia es-a contopit cu teoria

generala a stiintelor naturii si cu antropologiac Aratind ca ematerialismul modern este prin excelenta dialectic si riu mai are nevoie
de o filozofie care sa stea deasupra celorlalte stiinte*, Engels scria
in eAnti-Diihring*: Din moment ce fiecare stiinta in parte este pus&

in fata cerintei de a se edifica asupra locului pe care il ocupa in

conexiunea de ansamblu a lucrurilor si a cunostintelor desprelucruri,
orice stiinta speciala despre mast& conexiune de ansamblu devine
de prisos. Ceea ce amine ca element de sine statator din toatit filozof ia de pin& aeura este tiinta despre gindire si despre legile ei: logica
formsla si dialectica. Tot restul se dizolva in stiinta pozitiva despre
natura si istoriec (K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 20, Bucureti,

Editura politica, 1964, p. 26-27).

226

V.I. Lenin, pe cit se pare, se refera la definitia data de F. Engels

deosebirii dintre materialism si idealism in lucrarea sa eLudwig
Feuerbach si sfirsitul filozofiei clasice germane* (vezi K. Marx si
F. Engels. Opere, vol. 21, Bucuresti, Editura politica, 1965, p. 274
276).

2 27

545.

545.

Sub titlul oDe la idealismul clasic la materialismul dialectic* a fost

publicata in anul 1905, la Odesa, opera lui F. Engels eLudwig

Feuerbach i sfiritul filozofiei clasice germane*.
226

547.

G.V. Plehanov, in lucrarea sa *N.G. Cernievski*, citeaza aceeasi

parere a lui Cernievski in legatura cu cauzele eaderii Romei (vezi

Sotial-Demokrat* nr. 1, Londra, 1890, P. 109 si cartea aparuta

in 1909, p. 164 (volumul de fata, p. 618)). 549.
42

634

ADNOTA RI

229 Vezi F. Engels. Ludwig Fcuerbach i sfirsitul filozofiei clasice

germane* (K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 21, Bucuresti, Editura,
politica, 1963, p. 298).
549.
230 V.I. Lenin are in vedere sectiunea a saptea din vol. III al oCapitalului*, oVeniturile si izvoarele lor*. La inceputul ultimului capitol
al acestei sectiuni, Marx scrie: oCei care n-au alta proprietate decit
forta lor de munca, proprietarii capitalului si proprietarii funciari,
ale caror surse respective de venituri shit salariul, profitul si renta
funciara, asadar muncitorii salariati, capitalitii ,i proprietarii
funciari, formeaziti cele trei mari clase ale societatii moderne, bazate
pe modul de productie capitalist* (vezi K. Marx. oCapitalul , vol. III,

partea a II-a, Bucuresti, E.S.P.L.P. 1955, P. 829).

549.

635

INDICE DE LUCRARI $ I IZVOARE

CITATE SAU MENTIONATE
DE V. I. LENIN

Andreevici

vezi Soloviev, E.A.

Avenarius, R. Concepfia umand despre lume. Traducere de I. Fedorov,

sub ingrijirea redactional& a lui M. Filippov, Petersburg, Soikin,
1901, 91 p .
448.
Critica experienfei pure. Traducere din limba germani de I. Fedorov.
Vol. 1. Tradus dupa editia a doua germana, indreptata de J. Petzoldt potrivit indicatiilor lasate de autor. Petersburg, *estakovski

i Fedorov, 1907. XVIII, 124 p.

448.

4Biloe, Petersburg, 1906, nr. 7, p. 81-103. 578.

Bogdanov, A. 0 gindire autoritard.
In: Bogdanov, A. Psihologia
societatii. (Articole publicate in 1901-1904). Petersburg, Dorovatovski i Ceargnikov, 1904, p. 95 156.
435.
Bogucearski, V. I. Din trecutul societdfii ruse. Petersburg, Pirojkov,
1904. [8], 406, XII p. 562.
Ccitre ttnara generafie. [Proclamatie]. Petersburg, septernbrie 1861.
568, 582.

[CernIgvski, N. G.] Opere complete in 10 volume... Vol. II X. Editate

de M. N. Cernivvski. Petersburg, 1906. 10 volume. Vol. II.
<iSovremennik s 1856. Studii asupra perioadei gogoliene din literatura rusa. Critic& i bibliografie. Note despre revistele aparute
in 1856. IV, 658 p. 521, 542.
Vol. III. sSovremonnik* 1857. Critic& si bibliografie. Note despre
revistele aparute in 1857. Articole despre problema taraneasca.
Lessing. V, 780 p.
517-518, 528, 547, 549, 550.
Vol. IV. Sovremennik lo 1858 1859. (Articole despre problema
taraneasca. Articole economice). 583 p.
528, 556, 566.
42*

INDICE DE LUCRARI

636

1 IZVOARE

Vol. V. Sovremenniko 1859. Rubrica *Politica*. 526 p.

536.
Vol. VI. oSovremennik* 1860. (Critics, i bibliografie. Articole

economice. Rubrica oPolitica*). 757 p.

57, 527, 546, 547,

548.

Vol. VII. (Cu un portret din 1859 al autorului). Sovremennik*

1860-1861. Bazele economiei politice ale lui J.S. Mill. Traducere
i adnotari. V, 664 p.
552-553.
Vol. VIII. eSovremennik* 1861. (CriticI i bibliografie. Articole
economice. Rubrica *Politica*). XXII, 530 P. 525, 568.
Vol. IX. *Sovremennik* 1862-1863. Articole econoinice. Rubrica
*Politica*. Romanul *Ce-i de Wilt? s. II, 246, 317 p. 507, 532,
538, 539 541.
Vol. X, partea 1. (Cu un portret din 1864 al autorului). LuerSri
scrise in Siberia. Beletristicd. Not in legiturn, cu procesul adep-

tilor sectei religioase de rit vechi. Romanul *Prologul*. III,

445, 312 p.
510, 511, 558, 559-561, 566, 567, 569.

Vol. X, partea a 2-a. (Cu un portret din 1888 al autorului). Articote azlete (1849-1863). Articole din ultima perioada (1885
568.
1889). 1 080 p. Paginare separata.
Activitatea economied i leqislaia.

In: Cernisevski, N.G. Opere

complete in 10 volume... Vol. IV, Petersburg, tip. Tihanov, 1906,

p. 422-463.

556.

Au invdfat ei oare?
In: Cernisevski, N.G. Opere complete in
10 volume... Vol. IX. Petersburg, tip. Iablonski, 1906, p.174-185.
539 540.

In: Cernisevski, N.G. Opere complete in

10 volume... Vol. VI, tip Weissberg si Ghersunin, 1906, p. 1-50.
Capitalul i munca.
549.
Cauzele c5derii

Romei

(dupd Montesquieu).

#Sovremennik*,

Petersburg, 1861, vol. LXXXVII, nr. 5, p. 89-117, la rubrica:

Literatura rug. 518, 529.
Ce-i de fdcut?
512, 513, 569, 570 571.
Chemare ditre faranii iobagi. Plecicinne cdtre taranii iobagi din
partea unor binevoitori 1
In: Lemke, M.K. Procesele politico

ale lui M.I. Mihailov, D.I. Pisarev si N.G. Cernisevski. (Pupa documente inedite)... Petersburg, 1907, p. 336-346. 577, 580.
Critica prejudeafilor filozofice impotriva proprietiiiii fn obste.
In :
Cernisevski, N. G. Opere complete in 10 volume... Vol. IV. Petersburg, tip. Weissberg si Ghersunin, 1906, p. 304-333.
528.
Critica prejudecdfilor filozofice impotriva proprietdfii in obste.

*Sovremennik*, Petersburg, 1858, vol. LXXII, nr. 12, p. 575

614.

566, 572.

INDICE DE LUCRARI $1 IZVOARE

637

Cronicii contezporanti. - In: Cerniievski, N.G. Opere complete

in 10 volume... Vol. III, Petersburg, tip. Weissberg i Gherunin,
1906, p. 655-563. - 548.
- Despre noile rinduieli de la sale. - eSovremennik e, Petersburg,

1858, vol. LXVII, p. 393-441. Semnat: Contemporan. - 565.

- Despre proprielatea funciara. - In: Cernievski, N.G. Opere complete in 10 volume... Vol. III. Petersburg, tip. Weissberg i Gherunin, 1906, p. 405-504. - 550.

- Ianuarie 1859. - In: Cernievski, N.G. Opere complete in 10

volume... Vol. V, Petersburg, tip. Tihanov, 1906, p. 484-526. 536.

- lunie 1859. - In :

Cernievski, N.G. Opere complete in 10

volume... Vol. V, Petersburg, tip. Weissberg i Gherpnin, 1906,

p. 209-230. - 533.

- In sonn de recunoginici. Scrisoare critre G. Z-n. - In: Cernipvski,

N.G. Opere complete in 10 volume... Vol. IX, Petersburg, tip.
Iablonski, 1906, p. 100-104. - 507.
- Legile presei in Franfa. In: Cernilevski, N.G. Opere complete
in 10 volume... Vol. IX, Petersburg, tip. Weissberg i Gherpnin,

p. 128-156. - 538.
- Lupta dintre partide In Franta sub Ludovic al XVIII-lea fi Carol
al X-lea. - In: Cerniievski, N.G. Opere complete in 10 volume...
Vol. IV, Petersburg, tip. Tihanov, 1906, p. 164-219. - 533.

- Monarhia din iulie. - In: Cernievski, N.G. Opere complete in

10 volume... Vol. VI, Petersburg, tip. Weissberg i Gherunin,
1906, p. 53-150. - 527.
Nu este acesta inceputul unei schindgri? (Povestiri de N.V. Uspenski.
Dona volume. Petersburg, 1861).
In : Cernievski, N.G. Opere

complete in 10 volume... Vol. VIII, tip. Iablonski, p. 339-359. 525, 568.

- Organizarea vigil; pranilor iobagi. Nr. XI. Materiale pentru rezolvarea problemei thrine0i. - In: Cernievski, N.G. Opere complete
in 10 volume... Vol. IV, Petersburg, tip. Weissberg i Gherunin,

1906, p. 526-664. - 598.

- Politica. Aprilie 1862. - In: Cernievski, N.G. Opere complete
in 10 volume... Vol. IX, Petersburg, tip. Iablonski, 1906, p. 235 246. - 532.

- Politica. Martie 1862. - Ibid., vol. IX, p. 225-234. - 533.

- Principiul antropologic in filozofie. - In: Cernievski, N.G. Opera
complete in 10 volume... Vol. VI, Petersburg, tip. Tihanov, 1906,
p. 179-239. - 57, 545, 546.

INDICE DE LUCRARI SI IZVOARE

638

Prologul. Roman de la inceputul deceniului al 7-lea.

In: Cernievski, N.G. Opere complete in 10 volume... Vol. X, Petersburg,

tip. Iablonski, 1906, P. 1-312.

569, 578, 582.

510, 511, 559-561, 566, 567,

[Recenzia carp Inceputurile economiei nationale. Manual pentru

studenti i pentru oamenii de afaceri, intocmit de Wilhelm Roscher.
Traducere de I. Babst... Vol. I. Partea 1. Moscova. 1860.
cSovre-

mennik)>, Petersburg, 1861, vol. LXXXVI, nr. 4, p. 419-435,

la rubrica: Cirti noi. 518.
Revista revistelor. Martie 1857. In: Cernievski, N.G. Opere complete

in 10 volume... Vol. III, Petersburg, tip. Weissberg i Gherunin,

1906, p. 148-158.
550.
Revista revistelor. Aprilie 1857.
529.

Ibid., vol. III, p. 180-200.

Scrisori despre Spania. V. P. Botkina. Petersburg, 1857.

In:

Cernievski, N.G. Opere complete in 10 volume... Vol. III, Peters-

burg, tip. Iablonski, 1906, p. 25-46, la rubrica: Critic.

517

518.

Scrisori fara adresa.

568.

Ibid., vol. X, partea a 2-a, p. 293 318.

Studii asupra perioadeigogoliene din literatura rusa.

p. 1-276.

522, 542.
Studii de economie politica (dupa Mill).

552 553.
Un glas stins. Istoria unei fete.

Ibid., vol. II,

Ibid, vol. VII, p. 305

664.

In: Cernisevski, N. G. Opere

complete in 10 volume... Vol. X, partea 1, Petersburg, tip. Weissberg

i Gherunin, 1906, p. 33-133.
Semnat: N. Mavrikiev.
558.
Cernov,V. M. Marxismul i filozofia transcendentala.
In: Cernov, V.M.
Studii filozofice ci sociologice. Moscova, I(Sotrudnicestvo)), 1907,

p. 29 72.

169.

Studii filozofice i sociologice. Moscova, eSotrudnicestvo I), 1907,

380 p. 169, 215.

*Deborin, A. M. Materialismul dialectic.

/n: Din strainiitate. (0
caracterizare a cercetiirilor contemporane). Culegere criticii. Petersburg, ()Nap Vremea, 1909, p. 38-75.
498 505.
Denisiuk, N. Insemnari critice pe marginea operelor lui N.G. Cernkevski.

Insotitl de un portret, de biografie, studiu introductiv i adnotari.

N. Denisiuk. Vol. 1, Moscova, Panafidin, 1908, IX, 336 p.
544.

Cu asterise etnt notate oirtile i articolele pe care exiati. tneemnari ale lui
V.I. Lenin ei care se pistreazi la Arhiva eentrali de partid a Inetitutului de monismleniniem de pe lIngs C.C. al P.C.U.S.

INDICE DE LUCRARI SI IZVOARE

Dostoevski, P.M. Jurnalul unui scriitor.

Drujinin, A. V. Polenka Saks.

639

582.

512.

Engels, F. Anti-Ddhring. Domnul Eugen Diihring revolutioneazh stiinta.

101, 102, 239, 545.
Septembrie 1876 iunie 1878.
De la idealismul clasic la materialismul dialectic. Supliment: 11 teze
ale lui K. Marx. Traducere din german& de A. Horovit si S. Kleiner.
Reviizuth de S. Alekseev. Odesa, Alekseev, 1905. VII, 72 p.
547.
Evangkelie.

268.

Feuerbach, L. Compleldri la eD ts Wesen das Christentumss

vezi Feuer-

bach, L. Zur Beurteilung der Schrift: oDas Wesen des Christentums s.

Golos Sofial-Demokrata", [Geneva], 1908, nr. 6-7, mai-ittnie, p. 3-14.

231.

1908, nr. 8 9, iulie-septembrie, p. 3 26.

231.

Herzen, A. I. Cine-i de vind? 512.

Culegere de articole postume ale lui Aleksandr Ivanovici Herzen.
Publicate de fiii shi. Geneva, tip. Cernetki, 1870. [8], 292 p. Numele
autorului i titlul culegerii sint tiphrite in limbile rush i francezh.
575.

eKolokol*, Londra, 1864, nr. 186, 15 iunie,

N. G. Cernievski.
587.
p. 1.
Oameni de prisos si indcrife. In: Herzen, A.I. Opere si corespondenta

cu N.A. Zaharina. In 7 volume. insotite de adnothri, indice go

8 fotografii. Vol. V. Petersburg, Pavlenkov, 1905, p. 341-348.
507, 561-562.
4Kolokol*, Londra, 1839, nr. 44, 1 iimie ,
Very dangerous I I
p. 363-364. Semnat: I-r. 507, 561.
Thiffding, H. Filozofii contemporani. Prelegeri tinute la Universitatea
din Copenhaga in toamna anuliti 1902. Traducere din limba danezi
de A. Smirnov, sub Ingrijirea redacional a lui A. L. Pogodin,
cu completizi flcute dapi editia german:1 aphrutil cu participarea
autorului. Petersburg, Popova, 1907. 211 p. (Biblioteca de culturiti
447.
generabl. Seria a VII-a, nr. 4).
Kautsky, K. Revolufia sociald. I. R4oriaa soeiaI i revolutia sociall.
IL A doua zi dupri revolutia sociala. Cu cloud anexe. Traducere
din limba germanh de N. KArpov. Sub ingrijirea redactionalh a

INDICE DE LUCRARI

640

I IZVOARE

lui N. Lenin. Editatft de Liga social-democratiei revolutionare ruse,

Geneva, tip. Ligii, 1903, 204. 4 p. (P.M.S.D.R.). 557.

Kolokol", Londra, 1859, nr. 44, 1 iunie, p. 363 364.

1864, nr. 186, 5 iunie, p. 1.
Kuleitki, L. Istoria rniscdrii

507, 561.

587.

revolutionare ruse. In 2 volume. Cu portrete

ale militantilor revolutionari rusi. Traducere dupft manuscrisul

revazut de autor pentru editia rubit L.B-ski. Vol. 1. (1801-1870).
Petersburg, 1908. 395 p. Autor: L. Kulcitki (Mazovetki).
578.
vezi Fischer, K.

Kuno Fischer

Lemke, M. K. Procesele politice ale mi M.I. Mihailov, D. I. Pisarev fi

N. G. Cerntsevski. (Dupft documente inedite)... Petersburg, Popova,
1907. 421, [2] p. 579, 580, 583, 585-587.
Procesul celor de la Welikorus4. 1861. (Dupft izvoare inedite).
eBiloe*, Petersburg, 1906, nr. 7, p. 81-103.
578.
Lenin, V. I. Conspectul cdrtii lui Hegel ePrelegeri de istorie a filozofiei).
1915.

285.

In jurul problernei dialecticii. 1915.

305.

Marx, K. Capitalul. Critica economiei politice. Vol. IIII. 1867

1894.

84, 124, 152, 281, 298.

Capitalul. Critica economiei politice, vol. I. 1867.

200, 438.
Rdzboiul civil din Franta. Adresa Consiliului General al Asociatiei
Internationale a Muncitorilor. Aprilie-mai 1871.
269.
.Nekrasov, N. A. N. G. Cernlsevski.

581.

Nikolaev, P. F. Amintiri personale despre anii de muncii silnicd ai lui

Ngcolai Gavrilovici Cernlsevski. (La fabrica din Aleksandrovskoe).
1867 1872. Moscova, 4Ko1okoh>, 1906. 52 p. (Biblioteca a Il-a...
112.

9).

571, 575.

Panteleev, L. F. Amintiri din trecut. Petersburg, tip. Merkusev, 1905.

IV, 340 p.

575, 577-579, 580.

Pisarev, D. I. Greselile unei gindiri necoapte.

310.

[Plehanov, G. V.] Cant impotriva lui Kant, sau lestamentul d-lui Bernstein.
225.

tZarea,, Stuttgart, 1901, nr. 2-3, decembrie, p. 204

231.

Contributii la dezvollarea coneeptiei moniste asupra istoriel. Ritspuns

d-lor Mihailovski, Kareev si comp. Petersburg, tip. Skorohodov,

1896. 288 p. Autor: N. Beltov.
231.

INDICE DE LUCRARI SI IZVOARE

641

Critica criticilor noytri. Petersburg, 1906. VII, 400 p.

231.
Materialismus militans. Rilspuns d-lui Bogdanov. Scrisoarea intii.
a Go los Sotial-Demokrata*, [Geneva], 1908, nr. 6-7, mai-

iunie, p. 3-14.

231.

Materialismus militans. Riispuns d-lui Bogdanov. (Scrisoarea a

doua).
Go los Sotial-Demokrata >, [Geneva], 1908, nr. 8-9,
231.
iulie-septembrie, p. 3-26.

* N. G. Cerniyevski. Petersburg, Sipovnik., [1909]. 637 p. Anul

aparitiei: 1910.
266, 506-541, 549.

N. G. Cernlyevski. (Articolul intii).

Sotial-Demokrat, Londra,
1890, nr. 1, februarie, p. 88-175.
507, 508-509, 512, 513,
523, 532, 533, 537, 539, 540-541.
Problernele fundamentale ale marxismului. Petersburg, Nap Jizn,
1908. 107 p. 231, 266, 431-434.
Rdspuns d-lui A. Bogdanov. (Scrisoarea a treia).
In: Plehanov,

G.V. De la aparare la atac. Riispuns d-lui A. Bogdanov. Critica

sindicalismului italian i alte articole. Moscova, [1910], p. 70-111.

231.

Rusanov, N. S. Socialiytii din Occident yi cei din Rusia. Petersburg, tip.

Stasiulevici, 1908. IV, 393 p. Autor: N.S. Rusanov (N.E. Kudrin).

543, 580, 584-585.

Set

invcildm sau s
1861.

nu inveildm?

4S.-Peterburgskie

Vedomostin,

539.

Schiller, F. Filozofi.

101.

Shakespeare, W. Totu-i 4ne dud sfiryeyte bine.

15.

[Soloviev, E. A.] Studii de filozofie a littraturii ruse. Petersburg, eZnanie,

548.
1905, XI, 535, II p. Autor: Andrecvici.
#Sofial-Demokrats, Londra, 1890, vol. 1, februarie, p. 88-175.
508-511, 512, 513, 522-523, 531, 532, 537, 539, 540.

eSovremennik a, Petersburg.

507,

507.

1858, vol. LXVII, p. 393-441. 565.

1858, vol. LXXII, nr. 12, p. 575-614. 566, 573.
518.
1861, vol. LXXXVI, nr. 4, p. 419-435.
518, 528.
1861, vol. LXXXVII, nr. 5, p. 89-117.
*Steklov, I. 31. N. G. Cernlyevski, viata yi activitatea lui. (1828 1889).
Petersburg, tip. Obcestvennaia Polzar, 1909, 427 p.
542
587.

INDICE DE LUCRARI SI IZVOARE

C42

46cistok ), Petersburg.

Szeliga

507.

vezi Zychlinski, F.

,Faganov, V. N. Nikolai Gavrilovici Cerniserski la muncd silnini i In

deport(' re. Amintiri. Editie postumit. Petersburg, Pekarski, 1907. \ I,
50, 576.
42 p.

4'uleatikov, V. M. Din leoria si practica tuplei de clasd. Moscova, Dorovatovski i Cearupikov, 1907, 80 p. 437.
Incercare de justificare a capitalismului fn filozofia vest-europeand.
De la Descartes pinii la E. Mach. Moscova, 1Moskovskoe Kn-vo*,
435-150.
1908. 151 p.

Mara Rusie. [Proclamatie]. Petersburg. 1862.

4(Velikorus s, LL, 1861, nr. 1 3, iulieseptembrie.

581.

508, 568, 578, 585,

IV and!, W. Sistonul filozofic. Tradueere din germanii de A. M. Voden.

Petersburg, Panteleev, 1902. VII, 436 p.
444 446.

(Zarea, Stuttgart, 1901, nr. 2-3, decembrie, p. 204-225.

Zend-Avesta.

230-231.

290.

Atiotta, A. La reazione idealistica contro la scienza. Opera premiata dalla

Societ Beak di Napoli. Palermo, Optima", 1912, XVI, 526 p.

324-325.

Allgewine Deutsche Biographic. Bd. 7. Leipzig, Duncker u. Humblot,

1878. 796 S.
311.
Allgeineine Literatur-Zeitung", Charlottenburg, Dezember 1843

Juli
7-8, 10, 21, 31.
1843, Bd. 1, IIft. I, Dezember, S. 1-17, 17-29; 1844, Hft.
Januar, S. 1-23. 7-8, 16-17, 18, 19.
1843-1844, Bd. 1, Mt. IV, Marz, S. 10-19. 21.
1844, Bd. 1, Hft. V, April, S. 18-23, 23-25, 37-52. 8, 10,

1844, Bd. 1-2, Hft. I VIII.

13, 15, 20.

1844, Bd. 1, Hft. VI, Mai, S.17-20, 23-26, 26-28.

8, 30, 31.
1844, Bd. 2, Hft. VII, Juni, S. 1-8, 8-48; Hft. VIII, Juli, S. 18
26, 28 38; Hft. IX, August, S. 30-32. 7-8, 15, 16-17, 24, 35.
Anekdota zur neuesten dentschen Philosophie und Publicistik von B. Bauer,

L. Feuerbach, F. Kppen, K. Nauwerck, A. Ruge u. einigen (Inge..

INDICE DE LUCRARI SI IZVOARE

643

nannten. Hrsg. von A. Ruge. Bd. 2. ZiirichWinterthur, Literarisches Comptoir, 1843. IV, 288 S.
33.
Anti-Diihring

INDICE DE MATERII

716

conditia cunoasterii tuturor proceselor lumii in automiscarea"

lor este cunoasterea lor in calitate de unitate a contrariilor

297.

i cauzalitate
136.
a conceptelor vezi Concept.
i contradictie
117-121, 179, 214-215, 288, 298.
miscarea este o contradictie, ea este o imitate a contradictiilor
214.

a cunoasterii vezi Cunoastere.

i energie
41.
este esenta timpului si a spatiului
214.
expresia miscarii in logica conceptelor
92-93, 124, 150-151,
179, 190-192, 193-194, 212-216, 288, 317.
conceptele ca inventarii ale diferitelor laturi ale miscarii 124.
reprezentarea miscarii in gindire este intotdeauna o simplificare
216.

in filozofia lui Aristotel

in filozofia lui Heraclit
a istoriei 136.

309.
293.

legile iiicrii lucrurilor

80.

universului i gindirii
147.
i materie vezi Materie.
si moment
169, 215, 234.

i timp

45.

unitatea intre continuitate i discontinuitate (a timpului si a spa214.

thdui)
Vezi i Dezvoltare.

Mioarea revolufionar-democraticd din Rusia

511-512, 535-536,

543, 646, 647, 648, 561-565, 668-571, 573-582.

Modalitate
103.
Moleculd
123, 334.
176, 281.
Moment

al aparentei
al cantitatii

110, 111-112.
100-101.

at conceptului
129, 153.
al cunoasterii
129, 167, 175, 176, 281.
deseori la Hegel cuvintul moment este luat in sensul de moment

al legaturii, de moment in conexiune

dialectic
fiintarea

187, 257, 278.

124.

i nefiintarea ca momente evanescente

al finitului 93.
i legtura intre canz5, i efect 134.
al miscirii

228, 234.

169, 215, 234.

negatia ca moment al legaturii, ca moment al dezvoltdrii

al realitatii 133, 216.
Monadologia (lui Leibniz)
62-65, 98, 111, 118.
monadele = un fel de suflete 63.
385-386, 419-420, 422, 430.
Monism (al lui Dietzgen)

192.

INDICE DE MATERII

717

Mora ld -36, 107-108, 166-167, 189, 265-266, 275, 365-366, 483,

547.

- cretinii - 48.
- si egoism (dupil Feuerbach) - 51.

Muneei - 552.

- intelectuall i fizica - 358.

.21luzied - 105-107, 218.

Narodnicism -525-526, 551, 569, 572-573, 577-578.

- liberal - 50.

Naturd -29, 47-48, 62, 64, 68, 113, 123-124, 153, 219-222, 248250, 272, 422, 476.

- cunoaterea naturii - vezi Cunoastere.

- dialectica naturii - 94, 106, 115, 130-131, 165-166, 172, 176,
212-213, 296-297, 301.

- lupta contrariilor - 115, 296-297.

- i principiul unitatii - 213.
- salturile in natua - 106.
- i dumnezeu 39-40, 43-47, 49, 50, 52-53, 54-55, 130-131,

221-222.
- Hegel a surghiunit natura in note (dupi. Feuerbach)

106.

- i istorie - 264-265.
- legile naturii - 133-134, 158-160, 223, 239, 309-310, 466.

- legile llama exterioare, ale naturii sint bazele activitatii umane,

care se desfasoaril potrivit unui scop - 158.
- natura este in acelasi timp concreta si abstracta, fenomen si esenta,

moment 0 raport - 176.

- natura este totul in afar& de supranatural (dupa Feuerbach) -42.

- necesitatea naturii - 47-49, 157, 295.

i om - 40-41, 42, 46-17, 123-124, 158-159, 160-161, 171172, 180-181, 267, 3951
- si spirit (spiritual) - 76, 86, 142, 173, 198 199, 338.

Vezi i Materie, Realitate, Univers.

Naturalism - 67, 68.
nu-i decit o descriere inexacta, slaba a materialismului - 57.

Neant (nimic) -80, 87, 90-91, 119.

Necesitate - 12, 24, 132, 178, 179.

- a contradictiei - vezi Contradictie.
- elemente, germeni ai conceptului do necesitate - 298.

- si intimplare - 136-137, 298-301.

- 1 lege - 156-157, 224, 233, 237.

- i libertate - 133-134, 136-137, 153, 157, 159-161, 384-385,
425.

- libertatea ca intelegere a necesitritii - 275.

- necesitatea nu dispare devenind libertate - 137.

- a naturii - 47-50, 157, 295.

INDICE DE MATERII

718

- i realitate - 133-134.

i universalitate - 66, 220.

vezi Fiintare si nefiintare.
Negafie - 30, 82-83, 91, 116-117, 192, 290.
- abstract& - 194.
- ca moment al legliturii, al dezvoltilrii - 192.
Nefiinfare

- negarea negatiei - 91-92, 94, 188, 192, 194-795.

- negativ i pozitiv - 82, 192.

Neocriticism - 275, 324.

Neohegelianism - 325, 327-330.
Neokantianism - 325, 378, 379, 424-426.

- agnosticismul neokantienilor - 151, 329.

Vezi ci Kant si kantianism.

Neoplatonism - 258 259.
Neopozitivisni - vezi Pozitivism.
Neotomism - 466, 474.
Nominalism

27.

Numar - 100-101, 164, 250, 309, 468.

- la pitagoricieni - 207, 209.

0
Obiectiv

(obiectivitate) - 43, 156, 159-161, 173, 179, 185, 489.

- obiectivitatea aparentei - 83-84, 110-111, 113.

- obiectivitatea examin&rii (nu exemple, nu digresiuni, ci lucrul iii

sine) - 187.
- i subiectiv (subiectivitate) 50, 115, 148, 155-156, 157, 161,
164, 167, 169, 171, 172-173, 176, 180-184, 196, 201, 208, 223,
229-230, 238-239, 376-377, 387, 487.
- constiinta subiectiv& i cufundarea ei in obiectivitate 173.

- relativitatea deosebirii - 83-84, 167.

Vezi fi Material ci ideal, Realitate (real).

Ocazionalism - 64.

Om - 29, 31, 34, 119, 131, 167, 172, 2, 231, 522.

activitatea omului, indreptat spre un scop anumit
181, 184-185.

158-161,

- scopurile omului sint generate de lumea obiectiv& i o presupun

- 159.

- constiinta de sine a omului - 13, 33.

-- exictenta omului - 171, 620.

si creierul lui reprezint& evolutia superioara, a spiritului

depinde de lumea obiectiva, care-i determin& activitatea

316.
158.

- in filozofia lui Feuerbach - 41-42, 45, 52, 57.

- in filozofia lui Hegel - 29, 31-33.

- instrainarea de sine a omului - 11-12, 14.
- i natur& - 40-41, 42-43, 46, 123-124, 157-159, 161, 171,
180-181, 267, 395.
- omul instinctiv, silbaticul, nu se desprinde pe sine din natur;
omul constient se desprinde - 79.

INDICE DE MATERH

719

40-41, 43-44, 46, 48-49, 50, 52-53, 250, 253,

si religie

267.

reproducerea omului
171-172.
in societatea burghezii
22-23.
umanitatea aparent5, in relatiile de proprietate privat

Opozifie (opu?i, contrarii)

8-14.

11, 12, 18-19, 64, 75, 81, 84, 107, 113, 140,

155, 157, 182, 209-210, 221, 307, 358-359.

si contradietie vezi Contradictie si opozitie.
unitatea (identitatea) si lupta contrariilor

92-93, 97, 115,

123-124, 149, 166, 168-169, 137-188, 194-195, 216, 288 ,

296-298.
abstractiile si eunitatea concretii* a contrariilor 168.
caracterul relativ al unitiltii contrariilor i caracterul absolut
al luptei dintre ele 297.
identitatea contrariilor ca lege a cunoasterii (i ea lege a
lumii obiective)
296.
identitatea (unitatea) contrariilor este recunoasterea (dezvii-

luirea) tendintelor opuse, contradictorii, care se exclud reciproc,

existente in toate fenomenele si pro cesele naturii (inclusiv cele

ale spiritului si ale societitii) 296-297.

legea transformrii in opus este legea fundamentalii a lumii
(dupa, IIeraclit)
289-292.
mobilitatea contrariilor 92, 121.

trecerea in contrarul (opusul) situ

Vezi fi Agnosticism.
Orga snzul i rnediul
324.

Pantemm

168, 218.

273.

Parte
vezi Intreg si parte.
Particular
vezi Singular, particular, general.

Perceptie
66-67, 141, 151, 245, 395, 515.
Personalitate
vezi Istorie. Rolul maselor si al personalitatii in istorie.
Pitagora i pitagoricienii
207-209, 258.
Posibilitate
132, 192, 309.

desprinderii fanteziei de viatil

i intimplare
268.

i realitate

in istorie

309-310.

132-133, 167, 306-307.

268.
Pozitiv i negativ
115, 129, 192.
Pozitivism
333, 451-496.
si agnosticism 275.
neopozitivism
321.

Practied

i idei

158-159, 182, 185-186, 288.

24.

i realitate 181, 185.

in teoria cunoasterii 180-181, 183-186.
i categoriile logice
76, 161, 164-165.

INDICE DE MATERII

720

ca criteriu al adevarului obiectiv 170-171, 184, 234, 281

282, 484-485.
este nevoie de imbinarea cunoasterii cu practica 183.
practica omului si a omenirii constituie criteriul, verificarea
obiectiviatii cunoasterii -- 179.
practica si tehnica ca criterii ale adevrului 170.
prin practica sa omul dovedeste justetea obiectival a ideilor, conceptelor, cunostintelor, stiintei sale 161.
rezultatul actiunii este verificarea cunoasterii subiective si criteriul adevitratei obiectiviatti 185.

ca treaptii a dezvoltarii adevrului 170.

unitatea dintre cunoaqtere 0 practica in teoria cunoasterii-186.

verificarea prin fapte, respectiv prin practica, la fiecare pas

al analizei 282.
0 teorie 24, 27, 30-31, 176-177, 180-181, 269, 520-521.
practica este superioarl cunoasterii (teoretice) 181.

Vezi 'i, Experient.

Pragmatism
325, 461,

465,' 478, 483-486, 492-493, 494-495.

si agnosticism 464.
si inconstient 481.
si neopozitivism 321.

0 H. Poincar 455-456, 497.

0 rationalism 459-460, 484-485.
0 religie 452-453.
0 scepticism 478-479, 485-486.
sofistica pragmatismului
463-454.
Prilej vezi Cana si prilej.
Principiul antropologic in filozofie
57, 645.
Problema cea mai importantd a filozofiei
vezi Filozofie.
Progres

97.

17-19.
Proletariat 10-12, 14, 18-19, 357-358, 440, 549-550, 665.
0 regres in istorie

0 filozofie

358.

8-13, 23.
57, 147, 294, 316, 317, 481.

Proprietate privatci
Psihologie

Raport (relafie, raportare)

91, 97, 102, 124, 133, 188, 457-458, 466,
479, 486-487.
de cauzalitate 135-138.
0 contradictie 121, 166.
fiecare lucru concret se afla, in raporturi diferite si adesea contradictorii cu tot restul 117, 188.
al esentelor este legea 129.
intre lucruri si logica 149, 166, 177, 179.

si proprietate (insusire)
raportare si determinare

127.

101, 120.

INDICE DE MATERII

- i realitate - 125.
- intre subiectivitate

obiectivitate

- ca trecere i contradictie

166.

Vezi i Conexiune, Mijlocire

721

164.

i nemijlocire, Trecere.

Ratiune - 19, 65, 93, 142, 145, 150, 154, 158, 163-164, 167-168,
189, 243, 264, 270, 272, 293, 306, 389, 393, 454-455, 469-460,
494-495.
- antinomiile ratiunii vezi Antinomie.
gi experient& - 363-364, 379-380, 428.
- i intelect - 73, 144, 153, 218, 223, 239.

- i simturi - 42, 66-68, 120-121, 305, 377-378, 389.

Vezi i Gindire.
Raddeinile de clasd ale idealismului - vezi Idealism.

Rdddcinile gnoseologice ale idealismului

vezi Idealism.

Realitate, real - 45, 132, 142, 145, 167-168, 184, 268, 307, 376-376
490, 522 523.
- j adevar vczi Admix.

- i art&

48.

- cunoaterea realitiltii -132 -133, 301, 466, 495; vezi i Cunoatere.

- i

dialectic& - 169.

- i esent& - 109-110.

-i

existent& - 132-133.

- gi fantezie - 309-310, 417-418.

- i gindire - 54, 57, 269.

- i idee
(dup.& Kant) - 162-163.
8
- laturi, momente ale realitatii 133, 165-166, 215-216.

- i necesitate - 132-134.

- obiectiv& - 141, 143, 163, 193-194.

- i posibilitate - vezi Posibilitate i realitate.

- i practicrt - 181, 184-185.

- real 0 ideal - 167, 234, 269.

- ideea transformaxii idealului in real este profundrt: foarte impor-

tant& pentru istorie - 98.

-- i iscop
relatie (raport) - 125.
- 181.

- i senzorialitate - 40, 42.

- j subiect - 180-183.

- temporar& i intimphitoare - 163.

Vezi i Existentil, Univers.

Ref lectare - 45, 112-113, 152, 153-155, 158-159, 163-166, 180181, 193-194, 366, 368, 415-416, 423, 484-485, 497.
- caracterul dialectic al procesului reflectrii - 92-93, 124, 150,
164-165, 301-302, 309-310.
- in conceptele omului se reflect& in mod original i dialectic

natura - 238.

reflectarea just& a dezvoltitrii eterne a lumii este dialectica

- 92-93.

48

- Lenin - Opere complete, vol. 29

INDICE DE MATERII

722

- forma de reflectare a naturii in cunoasterea omeneasci - conceptele, legile, categoriile - 154.

- a lumii objective in constiinta omului si verificarea acestei constiinte

(reflectari) prin practia - 170-171.

Vezi Fi Cunoastere, Gindire.

Reflexie - 73, 109, 112-118, 120-121, 126, 127-129, 132, 156, 168
-169, 172, 179, 190, 194, 226.

- formele reflexiei -114.

Reformil - 268-269.

Reformism - 35.
Relativ - vezi Absolut si relativ.
Relativism
227, 297, 442, 490; vezi fi Absolut si relativ.
Relafii de produefie - 14.

Religie - 8, 22-23, 40-41, 47-50, 62-53, 85, 201, 265, 305, 321,
352-353, 355, 362-363, 420, 438.

- si ateism

vezi Ateism si religie.

- crestinismul - 268, 355-356, 359-360, 384-385, 483-484.

- 0 filozofie - vezi Filozofie si religie.
- persana, - 290.
- radicinile de clasi ale religiei - 302, 351-352.
- fadicinile gnoseologice ale religiei - 302, 308-309.
- posibilitatea idealismului (= a religiei) a lost data chiar in
prima abstractie, elementarli - 309.

- si social-democratia - 348-352, 355-356, 366.

- si superstitie - 48-49, 53, 249-250, 351-352.

- i tiint - vezi tiint'a' i religie.

Vezi fi Dumnezeu, Teologie.

Reprezentare - 50, 66, 141, 459.

- si adev5x - 238, 243-244.

- si bun-simt - 190.
- si contradictie - 117-121.
- i gindire - 77, 120-121, 190-191, 193-194, 245-246.
- i concept - 150, 162, 174-175, 238.
- i senzatie - 117-121.

Revolufie

341, 350, 668, 576-577.

- din 1848 0 Feuerbach - 39.

- francezi de la sfirsitul secolului al XVIII-Iea - 16-17, 22-23,
24-25, 148, 266, 267, 269.

- tafaneasea - 567-568, 582-583.

Ridicare

- de la abstract la concret - 54-85, 150 151, 164-165, 196197, 202-203, 234, 249-251, 278-281.

- de la concret la abstract - 105, 142-143, 173-174, 199-200,

278-281.
- ridicindu-se de la concret la abstract, gindirea nu se indeprateaa.
de adevar, ci se apropie de el - 143.
Vezi i Abstract (abstractie).

INDICE DE MATERII

Salt

723

432, 536-637, 538.

de la generalul din natura la suflet; de la obiect la subiect; de la
materialism la idealism

223.

intreruperea gradualititii (a procesului de dezvoltare treptata)

105-106, 237, 297.
Vezi ci Trecere.

111-112, 211, 437.

100, 227, 253-257.

Scepticism

antic

si dialectic&
190, 192.
deosebirea dintre subiectivism (scepticism si sofistica) si dialec297.

tic&

dialectica scepticismului este ceva intimplator"

253.
in filozofia epocii noastre
27, 214, 215, 232, 253-254, 330-331.
si Hegel
274.
al lui Hume
vezi Humeism.
si idealism 442.
254.
nu este indoial&
i kantianism vezi Kant si kantianism.
i metafizica secolului al XVII-lea 27.
478-479, 485.
si pragmatism
100.
rolul scepticismului in istoria filozofiei
tropii scepticismului 254-257.
vezi Miscare, Dezvoltare.

Schimbare

Scolastia

306.

12, 122, 139, 163, 181-185, 201, 224, 475.

activitatea omului indreptata spre un scop anuinit
239.
i cauza, lege, legatura, ratiune
al cunoasterii este la inceput subiectiv 175.
159-160, 233, 264, 267, 270.
in istorie

Scop

i mijloc

vezi Om.

160, 172, 184, 239.

Vezi i Teleologie.

223, 243-246, 373, 458, 466-168, 480, 522.

66-67, 281.
calitate

Senzalie
i

caracterul nemijlocit al senzatiei 235.

la cirenaici 233.
216, 235, 238-239, 245-246, 305-306.
si concept
i gindire 69, 216, 240-243, 417-418, 514.
Hegel inlocuieste idealismul senzatiei cn idealismul gindirii
241.

trecerea de la senzatie la gindire este dialectic&

i miterie

515.

237.

233.
ca principiu al teoriei cunoasterii i ca principiu etic
i reprezentare
243-246.
15, 28, 40, 42, 44, 50, 66,
Senzorialitate, sensibilitate, senzorial, sensibil

144, 258, 522.

certitudine senzoriali 190, 213, 220, 232.
senzorial si rational 281.
48*

INDICE DE MATER!!

724

Senzualism - 28.
Simbol - 464.

- gi concept - 102.

Simfuri - 66, 229.

- i gindire (cunoagtere, ratiune)
239, 305, 378, 389.

- 42, 46, 54, 66, 68, 12(1-121,

- gi limb& - 68-69.

Vezi i Intuiie, Perceptie, Reprezentare, Senzatie.

Singular, particular p: general (universal) - 84, 105, 124, 148-151,
168-169, 192-193, 196, 201, 249-250, 289, 294, 306-307,

- particular gi general - 54, 63-64, 66-67, 152, 173-174,

223-225, 228-229, 231-232.

- ca contrarii - 298-301.

- interconexiunea lor - 298.

- fn economia politica - 8-10.
- in filozofia lui Aristotel - 171, 298, 305-311.
- In istorie - 263-264, 266-267.
- universalul i necesitatea - 66, 220.
Sinteth - vezi Analiza, gi sinteza.

Socialism - 11-12, 18, 668-669.

mic-burghez - 9-10, 13-15, 21, 31, 34-35, 50, 554-655.
- aocialismul lui Feuerbach - 51-52.
- gtiintific - 8, 10-13, 14-15, 21, 26, 28, 34, 345, 555, 557-658.
- utopia - 16-18, 28-29, 34, 512-513, 625-526, 651, 553, 657.
Socielate - 119, 297.

- antic& - 23-25.
- burgheza - 10-13, 15-16, 22-25, 30-31, 281, 349-350, 552553.
- anarhia ei - 24.
- contradictiile ei - 150-151, 298.
- civil& - 22-23, 24-25, 103.
- comunista - 351.

- 265-266, 432-433.

influenta mediului geografic asupra dezvoltrtrii

societatii -

Sociologie - 484.

Socratici - 231-233.
Sofisticd -123, 226, 243, 293, 297, 490-491.
dialectic& - vezi Dialectica i sofistica.

-- i ieclectism - 93.

- a pragmatismului - 454.
Sofisti -217, 225, 226-229, 483.
Spaliu - 63, 182-183, 209.

- i punct - 257.

- c timp - 44-45, 64, 190, 193-194, 214-216, 361-362.

- migcarea este esenta timpului gi a spatiului - 214.
Speculafie - vezi Idealism.

- gindire speculativ& - vezi Gindire.

Spinozism - 29, 61, 140, 403-404, 441.

INDICE DE MATERIT

725

Slat - 23-25, 265, 269, 676.

- republica lui Platon - 233, 236.
Stoicism - 244, 295.

79, 81-82, 97, 126, 140-141, 155, 167-168, 171,

176, 179-183, 194-195, 281, 294, 359, 396, 401-402, 428.
- mkcarea cunoacterii spre obiect nu poate fi efectuat decit dialectic

Subiect i obiect

- 234.

Subject i predicat - vezi Logic& formald.

Subtectiv (subiectivitate) - vezi Obiectiv ci subiectiv.

Subjectivism - 81, 126-127, 140-141, 175-176.
- deosebirea dintre subiectivism (scepticism 0 sofisticto 0 dialectic&

- 297.

- impotriva subiectivismului 0 a unilateralitatii - 178.

- este lipsa de obiectivism - 226.
- subiectivismul j scepticismul lui Kant -vezi Kant 0 kantianism.
Substantd - 29, 61-62, 65, 130, 132, 134, 136, 153, 159, 174.
- c atribut - 140, 404, 410-411.
- o treaptli important& in procesul de dezvoltare al cnnoalterii
naturii j materiei de citre om - 134.
Suflet (spirit) - 66, 74, 83, 111-112, 156, 157.
- ci corp - 47, 50-51, 68, 167-168, 169-170, 359.
in filozofia lui Aristotel - 242-243.
- in filozof ia lui Heraclit - 293.
- in filozofia lui Epicur - 247-248, 250.
ci materie vezi Materie 0 spirit.
Superstifie - vezi Religie ci superstitie.

6tiinfd - 177-178, 198, 310, 372-373, 451, 456-457, 476, 479, 490491.

- c1 credint& - 85, 316, 348, 358-359, 376-378; vezi i tiin

religie.

- cuprinde in mod relativ, aproximativ legitatea universal& a naturii

in veenica miccare - 154.
- examinarea ctiinific cere s se indice deosebirea, legatura, trecerea - 193.

- c1 experient& - 370-371, 466-467.

- i fantezie - 209.

- este absurd 0, negi rolul fanteziei chiar 0 in cea mai riguroas&

ctiint& - 310.

- istoria tiintei
351.

124, 208-209, 247-248, 278, 294, 296-297,

- obiectul oricarei ctiinte este infinit - 419.

- prin practica sa omul dovedecte justetea obiectiv a ctiintei sale

- i- 161.
proletariat - 18.

INDICE DE MATERII

726

- reflect& esenta, substanta naturii - 159.

- i religie - 209, 248, 356-358, 359-360, 452-453, 460 -461,

463; vezi i tiin i credint.

- social& 296.
- tiintele concrete i logica - vezi Logica.
Vez i tiinele naturii.
6tiinfele naturii - 30, 333-336, 338, 339, 346-347.

- agnosticismul naturalitilor - 394-396, 420-421, 453-454.

- i atomistica - vezi Atomistica.
- .1 dialectica - 219-220, 278, 297, 298-301.
- i filozofia - 26, 27-28, 46-47, 73, 81-82, 121-123, 333-334,
335-336, 385-386, 411-412, 417-418, 419-420, 516, 545.
- istoria tiintelor naturii - 134, 247 -260.
- i tiintele sociale 296, 341, 345.
Vezi

i Stiint.

Eautologie-- 107, 114, 123, 178.

Tihnica - 159, 234, 336-337.

- istoria tehnicii - 124, 134.

- i practica ca criterii ale adevirului - 170.

Teleologie - 45-46, 122, 167, 160-161, 239-240, 352-354, 481;

Vezi i Scop.
Teologie - 8, 29-30, 46, 321.
- Leibniz s-a apropiat prin teologie de principiul legaturii indisolubile dintre materie i micare - 61.
Teoria eunogterii - 109, 291, 356-357, 358, 376, 397, 416-416, 428,

430.

- a lui Aristotel

306-307, 310.
a cirenaicilor - 233.
- domeniile cunoaterii din care trebuie sii se constituie teoria cunoaterii i dialectica - 294.

- a lui Epicur - 244-247, 249-250.

- Hegel a ocolit teoria cunoaterii a lui Epicur - 247.

- Hegel 11 combate pe Kant tocmai pe plan gnoseologic - 142.

- a lui Heraclit - 293-294.

- i istoria cunoaterii - vezi Logic i istoric.

- i logica - 86, 150, 153, 188-189, 281, 516.

- conditiile coincidentei intre logic& ci teoria cunoacterii

vezi i Dialectica ca logics& i teorie a cunoacterii.

147;

- logica

.1 teoria cunoacterii trebuie deduse din dezvoltarea

intregii vieti a naturii i a spiritului" - 74.
- a lui A. Rey = materialism timid - 487.

-- unitatea dintre cunoactere ci practici in teoria cunoaterii

senzatia ca principiu al teoriei cunoacterii ci ca principiu etic - 233.

Vezi

i Cunoactere, Logi&

Teoria eleetronied - 470, 504.

Teoria reflectdrii - vezi Reflectare.

186.

INDICE DE MATERII

727

348-349, 365.
44, 45, 216, 218, 290.
este o forma de existent& a realitatii objective 193-194.
notiunea de timp este dedusi din micare 45.
i spatiu 45, 64, 190, 193-194, 214-215, 361.
micarea este esenta timpnlui i a spatiului 214.
Tineri hegelieni
vezi Marx K. i Engels F. Critica tinerilor hegelieni.
Transcendent
162-163.
Terminologie

Timp

Transcendental

102, 157, 173.

unitatea transcendentala a aperceptiei 141.

Trecere, transformare
91, 97, 99, 166, 223-224, 235, 301.
97, 99, 101, 104-107, 188, 231.
a calitatii in cantitate, i invers
a categoriilor din una in alta 177.
conceptele prin natura lor = trecere 191; vezi ''i, Concept.
a contrariilor (opuilor)
168.
de la deosebire la contradictii 120-121.
0 devenire
89, 191, 194.
dialectic& i nedialectica.

a fenomenului i esentei

237.
210 211.

a fiintarii in esenta (in Stiinta logicii") 108.

a ideii logice in natur& (in Stiinta logicii") 198.

0 legatur&
152.
de la materie la contiinta, de la senzatie la gindire este dialectic&
237.

a primei negatii in a doua 192.

86, 152, 298.
totul e legat prin treceri
Vezi f i Salt.

Urnanism
26, 29.
Unealtd
160, 267.
Unitate

0 conexiunea, interdependenta i integralitatea procesului universal

127.

0 diversitate 177-178, 192-193, 396.

ci lupta contrariilor vezi Opozitie.
principml universal al unitatii lumii, naturii, miccarii materiei
213.
Univers
64, 208, 293-294.
Universal
vezi Singular, particular i general.
V

Valoare
Viald
i

vezi Economie politica.

91, 112-113, 170-172, 187-188, 309-310, 334.

automicare

194.

0 concept (in logica lid Hegel)

142.

INDICE DE MATERII

728
i contradictie
170.
i creier

i dialectici

117-118, 120-121, 194-195.

169.

i ideea micrii universale

119-120.
i identitate abstract5, 119.
74, 170-171, 264.
i 1ogic i teoria cunonterii

ideea de a include viata in logicl este explicabili

171.

ca treapta a dezvoltarii adevilrului

Vitalism
321, 338, 474-475.
Voinfti
177, 183-184.
321.
Voluntarism
Vorbire
vezi

170.

i genial&

729

CUPRINS

VII

Prefata
I

CONSPECTE $1 FRAGMENTE
1895
*CONSPECTUL CARTH SFINTA FAMILIE s DE MARX
$1 ENGELS

3-36

1909

CONSPECTUL CARTII LUI FEUERBACH PRELEGERI DESPRE ESENTA RELIGIEI),

37-67

1914-1915
*CONSPECTUL CARTII LUI L. FEUERBACH sEXPU-

NEREA, ANALIZA $1 CRITICA FILOZOFIEI LUI

LEIBNIZ ),

59-69

*CONSPECTUL GARTH LUI HEGEL s$TIINTA LOGICII*

Prefafa la prima editie

Prefata la editia a doua

Introducere: Conceptul general de logici

71-202
73
76
81

Cu asterise etnt notate titlurile date de Inetitutul de marxiem-leniniem de pe

lingi C.C. al P.C.U.S.

730

CUPRINS

Teoria fiintArii

86-108

Cu ce trebuie inceput stiinta?

Sectiunea intii: Determinarea (calitatea)
Sectiunea a doua: Waimea (cantitatea)

86
88
100
103

Sectiunea a treia: Mi -aura

Teoria esentei

109-139

Sectiunea intii: Esenta ca reflexie in ea inssi

Sectiunea a doua: Fenomenul
Sectiunea a treia: Realitatea

Logica subiectiv sau teoria

ceptului

109
125
132

c o n-

Despre concept in general

Sectiunea intii: Subiectivitatea
Sectiunea a doua: Obiectivitatea

Sectiunea a treia: Ideea

140-202
140
148
156
162

*CONSPECTUL GARTH LUI HEGEL rPRELEGERI

DE ISTORIE A FILOZOFIEI.
203-259
Introducere in istoria filozofiei
205-206

XIII. Primul volum din istoria

filozofiei

Vol.

Filozofia ionienilor

Pitagora si pitagoricienii
Scoala eleati
Filozofia lui Heraclit
Leucip
Democrit

Filozofia lui Anaxagora

Vol. XIV. Al doile a volum din istoria

filozofiei

Filozofia sofitilor
Filozofia lui Socrate
Socraticii

Filozofia lui Platon

Filozofia lui Aristotel
Filozofia stoicilor

Filozofia lui Epicur

Filozofia scepticilor .

Vol. XV. Al treilea volum din istoria

207-225
207
207
209
217
220
222
223

226-257
226
229
231
233
236
244
244
253

filozofiei

258-259

Neoplatonicienii

258
259

Hegel despre dialogurile lui Platon

CUPRINS

731

*CONSPECTUL CARTII LUI HEGEL PRELEGERI

DE FILOZOFIE A ISTORIEI.
261-270
Hegel despre istoria universal&
270
*CONSPECTUL CARTII LUI NOEL LOGICA LUI
HEGEL*
271-276
PLANUL DIALECTICII (LOGICII) LUI HEGEL (Tab la
de materii a Logicii mici (a Enciclopedieti))
277-282
*CONSPECTUL CARTII LUI LASSALLE FILOZOFIA
LUI FIERACLIT OBSCURUL DIN EFES*.
283-296

IN JURUL PROBLEMEI DIALECTICII

*bONSPECTUL CARTII LUI ARISTOTEL

296-802
META-

303-311

FIZICA

II

INSEMNARI PE MAR GINEA UNOR

CARTI, ARTICOLE

I RECENZII

1903

F. UEBERWEG. aSCHITA DE ISTORIE A FILOZOFIEI.

F. PAULSEN. (INTRODUCERE /N FILOZOF IE.

315

315-318

1904

*INSEIdNA.RI PE MARGINEA UNEI RECENZII A

CARTILOR LUI E. HAECKEL MINUNILE VIETH,
SI ENIGMELE UNIVERSULUI.

319

1909

NOTA DE CARTILE DE 8TIINTE ALE NATURII SI

DE FILOZOFIE AFLATE IN BIBLIOTECA DE LA
320-322

SORBONA

1913

*DIN CAIETUL *STATISTICA AG1?1COLA. AUST1?lACA ETC.*

323-326

CUPRINS

732

F.

RAAB.

FILOZOFIA LUI R. AVENARIUS*.

PERRIN. aATOMII*
*IN LEGATURA CU 0 RECENZIE A CARTII LUI

323

J. PLENGE MARX SI HEGEL*

*TN LEGATURA CU 0 RECENZIE A GARTH LUI
R.B. PERRY. TENDINTE FILOZOFICE CON-

323

TEMPORANE*

323

*IN LEGATURA. CU 0 RECENZIE A CARTII

LUI A. ALIOTTA aREACTIUNEA IDEALISTA
IMPOTRIVA *TIINTEI*

324

1914-1915
*DIN tlCAIETE FILOZOFICE*

326-338

*NOTA DE DIVERSE VOLUME DIN OPERELE

LUI FEUERBACH SI ALE LUI HEGEL
CU PRIVIRE LA SCRIERILE MAI RECENTE DE-

326

SPRE HEGEL
*TN LEGATURA CU 0 RECENZIE A CARTII LUI
J. PERRIN. TRATAT DE CHIMIE FIZICA. PRINCIPIILE*
P. GHENOV. TEORIA CUNOASTERII SI METAFIZICA LUI FEUERBACH.
PAUL VOLKMANN. aBAZELE TEORETICE ALE
CUNOASTERII IN STIINTELE NATURII*
MAX VERWORN. IPOTEZA'BIOGENA*

327

FR. DANNEMANN. CUM S-A FORMAT IMAGINEA

NOASTRA DESPRE LUME*

LUDWIG DARMSTAEDTER. CALAUZA PENTRU

ISTORIA STIINTELOR NATURII SI A TEHNICII.
NAPOLEON. oCUGETARI
ARTHUR ERICH HAAS. eSPIRITUL ELENISMULUI
IN FIZICA CONTEMPORANA*

THEODOR LIPPS. qTIINTELE NATURII SI CONCEPTIA DESPRE LUME*

330
331

333
333

335
336
337
337

338

CUPRINS

733

1915-1916
*DIN aCAIETE DESPRE IMPERIALISM*

339-342

DIN CARTILE DE FILOZOFIE DE LA BIBLIOTECA

CANTONALA DIN ZURICH

339

Dr. JOHANN PLENGE. MARX SI HEGEL

340

III

OBSERVATII SI NSEMN ART

PE MARGINEA IINOR CARTI
1908 --1911

J. DIETZ GEN.

MICI SCRIERI FILOZOFICE)

345-430

G. V. PLEHANOV. PROBLEMELE FUNDAMENTALE

ALE MARXISMULUI)
431-434

V. SULEATIKOV. INCERCARI DE JUSTIFICARE

A CAPITALISMULUI IN FILOZOFIA VEST-EUROPEANA. DE LA DESCARTES PINA LA E. MACH* 435-450
A. REY. FILOZOFIA MODERNA
451-497
A. DEBORIN. MATERIALISMUL DIALECTIC
498-505
G. V. PLEHANOV. R N. G. CERNISEVSKI
506-541
I. M. STEKLOV. sN. G. CERNISEVSKI, VIATA SI ACTIVITATEA LUI (1828-1889) D
542-587

Adnotari
Indice'de lueritri j izvoare eitate sau mentionate de V.I. Lenin

Indice de nume
Indiee de materii

689-634
635-666
667-690
691-728

734

CUPRINS

ILUSTRATII
Prima pagina a manuscrisului lui V. I. Lenin: Conspectul
cartii Sfinta familie de Marx i Engels.
1895
Pagina din manuscrisul lid V. I. Lenin Conspectul crii lui

Feuerbach ePrelegeri despre esenta religiei.

1909
Coperta primului caiet cu Conspectul caqii lui Hegel tiinta
logicii.

Septembrie-decembrie 1914

65

78-79

O pagina din manuscrisul lui V.I. Lenin Conspectul carSeptembrie-decembrie

tii lui Hegel qtiinta logicii.
1914

95

O pagina din manuscrisul lui V. I. Lenin Conspectul cartii lui Hegel qtiinta logicii. Septembrie-decembrie
1914

O parina din manuscrisul lui V.I.

caqii iii Hegel qtiii4a logicii.

150-151

Lenin Conspectul
Septembrie-decem-

brie 1914
190-191
O pagina din manuscrisul lui V.I. Lenin Conspectul cartii lui Hegel Prelegeri de istorie a filozofiei.
1916 238-239
Pagina din manuscrisul lui V. I. Lenin Conspectul crii lui

Hegel Prelegeri de istorie a filozofiei.

1915

251

Pagina din manuscrisul lui V.I. Lenin < Planul dialecticii

(logicii) lui Hegel.

1915

279

O pagina din manuscrisul lui V. I. Lenin In jurul problemei dialecticii.

1916

299

Sala de lectura a Bibliotecii din Berna

308-309
O pagina din cartea lui J. Dietzgen Mici scrieri filozofice
cu insemnarile lui V. I. Lenin
381
0 pagina din cartea lui G. V. Plehanov N. G. Cernievski
633
cu insemnarile lui V. L Lenin
O pagina din cartea lui I. M. Steklov N.G. Cernievski,
563
viata i activitatea hui, cu insemnarile lui V. I. Lenin

Dat la miles 213.07.1965. Bun de tipar 13.10.1965.

Aprut 1966. Hirtie tipar inalt tip A rnata de
63 glm, 540X840116. Coll editoriale 46,46. Co li de
tipar 47,50. 2 planse tipo + 3 plaw offset. A.
9378/1965.

C.Z. pentru biblioteci 3C23 = R

Tiparul execulat sub

comanda nr. 50611 5858 la

Combinatul Poligrafic Casa Scinteii", Piata Scinteii
or, 1, Bucurcti

Republica Socialist Rominia

A.