Noi vorbim, nu citim, nu gandim

Andrei Plesu,
Radu Paraschivescu a publicat, de curind, la Editura Humanitas, un nou volum de ,,perle" romanesti (,,Noi
vorbim, nu gindim"). Se citeste, ca si celelalte, pe nerasuflate, printre hohote de ris si crize de depresie.
Ilaritatea e, pina la urma, paguboasa, pentru ca aduce in discutie calitatea intelectuala reala a vedetelor politice,
sportive, gazetaresti si ,,artistice", care defileaza pe scena noastra publica si care, la o adica, ne hotarasc soarta
sau ne strica viata si copiii, oferind ,,modele" de succes irespirabile. Victima suprema este insa limba romana,
pe care toti au aerul ca o iubesc patimas, patriotic, cind, in realitate, nu pierd nicio ocazie sa abuzeze de
ea, sa o desfigureze, sa o batjocoreasca. Simpla lectura a textelor ne-ar putea dispensa de orice comentariu.
Dar dupa ce veselia amara a ,,degustarii" a trecut, nu poti sa nu te intrebi cum se explica inflatia ametitoare a
vorbelor ,,proaste", rostite de ,,personalitatile" care defileaza, zi de zi, dinaintea stuporii noastre.
E vorba, mai intii, de o atitudine dizgratios neglijenta fata de actul insusi al vorbirii. Vorbitul e practicat cu
o spontaneitate rudimentara, cu un soi de ,,naturalete" care nu obliga la niciun fel de rigoare si nu are a respecta
nici o regula. Vorbesti ,,cum iti vine la gura", vorbesti ,,in bobote", ,,vorbeste gura fara tine", palavragesti ignar
si cu tupeu, ca unul care isi trateaza limba materna ca pe o slujnica netrebnica, buna la toate si la nimic. Un al
doilea fenomen este omogenizarea pernicioasa a limbajului in genere. Vorbim la fel si pe strada si in clasa, si
intre prieteni si in familie, si la televizor si la club. Principii de tipul "comportament diferentiat", "respect",
"adecvare la interlocutor si la situatie", "pudoare", "modularea tonului si a gesticulatiei" sunt socotite desuete,
producatoare de inautenticitate, modalitati "reactionare" de a submina "egalitatea" dintre oameni, "libertatea"
fiecaruia de a se purta "sincer", de se misca prin lume "cool", fara inhibitii, fara staif de protocol.
Asa se face ca, in tezele de Bacalaureat apar expresii ca ,,super gagiu" (despre Hyperion), ,,imi place dl. Goe
fiindca e beton", ,,i-a dat-o la temelie" etc. Sau ca un cunoscut politician se trezeste spunind: ,,Mr. Geoana, I
fuck you!", iar o vedeta de ,,showbiz" - in plin discurs televizat - sfatuieste femeile sa fie ,,aranjate, cochetate si
intotdeauna barbierite la ascutitoare...".
Am incercat, la un moment dat sa clasez pe categorii tonele de bezmeticii logice, lexicale, sintactice ale
volumului lui Radu Paraschivescu. E aproape imposibil. Uneori avem de a face cu necunoasterea pura si simpla
a limbii romane, alteori cu vicii gramaticale de curs primar, alteori, in fine, cu grave forme de incultura sau cu
mecanisme celebrale inanalizabile. Am putea oare - m-am intrebat - sa dezvoltam, pe baza citatelor antologate,
o analitica a prostiei omenestia Nu prea. Prostia apare ca o categorie schematica, daca o comparam cu
,,imaginatia" nesfirsita a oralitatii derapante, amutitoare, imprevizibile a unora dintre liderii si vedetele
"divertismentului" autohton.
Ceea ce e sigur este ca prabusirea catastrofala a grijii pentru cuvintul rostit sau scris are, din pacate, de a
face cu prabusirea scolii, cu nivelul, uneori inadmisibil, al profesorilor, cu ,,emanciparea" vicioasa a elevilor,
cu tristele lacune ale legislatiei din invatamint. Avem de reflectat, de asemenea, la picajul - ireversibili - al
unei ,,institutii" care a constituit un instrument esential al educatiei traditionale: institutia lecturii. Se
citeste din ce in ce mai putin, ceea ce nu induce doar, cum se crede, un deficit de "informatie". Cititul nu e doar
acumulare de cunostiinte. Este "exercitiu", antrenament al unor facultati de care viata spirituala a fiecaruia
depinde in chip nemijlocit: atentia, rabdarea, puterea de concentrare, permeabilitatea emotionala, deschiderea

spre alteritate, "curatenia" intelectuala.

Cine nu (mai) citeste ajunge sa vorbeasca si sa gindeasca sleampat, sa iasa in public neingrijit, nespalat,
indecent, rau mirositor.
Moda "mersului la sala", a "trasului de fiare" a inlocuit cu totul necesitatea "gimnasticii" mentale, a disciplinei
sufletesti, a grijii pentru ceea ce constituie esenta omenescului: mens sana. Cititul a ajuns chiar sa fie perceput
ca o sminteala periculoasa. Vorba lui Dumitru Dragomir: "Citesti azi, citesti miine, citesti poimiine, te apuca
pandaliile fratele meu!". Asa se ajunge la delirul consemnat de Radu Paraschivescu in cartile sale, la
destructurarea tarii romanesti, prin batjocorirea limbii romane.
Unii ar putea crede ca Radu Paraschivescu si-a facut un hobby frivol din colectionarea deseurilor lingvistice ale
ambiantei autohtone. Ca tot ce vrea este sa ne amuze. Nimic mai neadevarat. Radu Paraschivescu face o
igienica operatiune de avertizare: trage alarma. Dovada e ca, dincolo de pasiunea lui de ,,colectionar" ironic,
exista si o componenta terapeutica: in fiecare duminica, la ora 19.55, pe Digi 24, el propune telespectatorilor o
"pastila de limba", o emisiune concisa si revelatoare care corecteaza, rabdator, erorile curente in care ne
complacem. Sper ca audienta acestei emisiuni e pe masura meritelor ei. Si visez s-o vad reluata pe toate canalele
de televiziune, in speranta unei insanatosiri nationale cu rezultate multiple, neasteptate, la toate nivelele vietii
noastre comunitare.