Scrisorile persane-Introducere

Date despre autor:

Charles-Louis de Secondat, Baron de La Brde, nascut cu un
secol inaintea Revolutiei, isi incepe studiile, in anul 1700, la
colegiul Oratorienilor din Juilly. Nascut intr-o familie
aristocrata in apropierea orasului Bordeaux, Montesquieu a
primit o solida educatie juridica, intr-o epoca de mare
efervescenta politica si intelectuala ce a schimbat radical
harta politica si culturala a Europei. Desi avea inclinatii spre
istorie, literatura, si chiar stiinte naturale, este sfatuit de
unchiul sau, presedintele parlamentului din Bordeaux, sa
urmeze dreptul. In anul 1714 ajunge consilier, iar in 1716, la
moartea unchiului, ii mosteneste functia, castelul si numele
de
Montesquieu.
La varsta de 27 de ani indeplinea functia de inalt magistrat,
activitate de care s-a achitat constiincios. In anul 1721
publica "Scrisorile persane", opera care-i aduce celebritatea
in lumea literara europeana. La varsta de 37 de ani isi vinde
functia si este ales membru al Academiei Franceze. Doi ani
mai tarviu va porni intr-o lunga calatorie prin Europa.
Viziteaza Austria, Ungaria, Elvetia, Italia, Germania si Tarile
de Jos si ramane multa vreme in Anglia.
Prima opera literara prin care Montesquieu critica lumea
timpului sau ramane lucrarea "Scrisorile persane", un foarte
eficace pamflet antifeudal. Aceasta contine, pe langa lucruri
facile, usor de inteles, si pasaje ce vorbesc despre
moravurile sclavilor, viata eunucilor, viata din serai, lucruri
care ii permit autorului sa strecoare tot ce are de spus.
Montesquieu a fost unul dintre mari precursori ai revolutiei
burgheze
din
1789.
Montesquieu a murit la Paris, in 1755, ca unul dintre cei mai
respectati si iubiti oameni ai epocii sale.
Continut

Redactate in aproximativ trei ani, Scrisorile persane

reprezinta cel dintai roman epistolar al secolului al XVIII-lea.
in aceasta opera Montesquieu satirizeaza societatea
franceza prin intermediul scrisorilor a doi persani care
calatoresc
in
Franta.
Rika si Usbek, cei doi persani sositi la Paris, sustin o bogata
corespondenta cu compatriotii lor, pe care ii informeaza cu
privire la realitatile, oamenii, institutiile si moravurile
societatii franceze, primind la randul lor variate informatii din
lumea
persana.
in popasul lor parizian, Rika si Usbek observa totul:
cafenelele la moda; saloanele cu ambianta lor intelectuala,
moderna si rafinata; patrund in miezul dezlaa-terilor literare;
trec in revista diferitele forme de guvernamant, prilej pentru
Montesquieu
de
a
ataca
despotismul
monarhic.
Persanii raman uluiti de ceea ce vad in jurul lor: ii
scandalizeaza regele si curtea, apoi organizarea Bisericii,
papa, clerul, calugarii, considerand ridicola si nedreapta
toata
aceasta
civilizatie.
Prin intermediul celor doi eroi, care patrund in cele mai
diferite cercuri ale societatii, autorul realizeaza cu o fina
ironie zeci de portrete: imbogatitul arogant care se lauda cu
bucatarul sau, preotul specializat in cunoasterea slabiciunilor
femeilor, poetul de salon, afectat pana la ridicol, militarul
infatuat, judecatorul care si-a vandut cartile pentru a-si
cumpara slujba etcScrisori persane e literatur, dar i un
tratat despre societatea omeneasc. Montesquieu a pus o
lup uria deasupra societii i a nceput s ne studieze:
cine suntem cu adevrat, ct de prefcui i ct de doritori
de a crede c fiecare dintre noi are dreptate, iar ceilali nu. n
curnd se vor mplini 300 de ani de cnd Montesquieu a
scris Scrisori persane. ntre timp, unele lucruri s-au
schimbat sau au disprut, altele au rmas la fel
Doi persani, Rica i Usbec, ajung la Paris i n alte orae
europene, ntr-o lume total diferit de a lor, cu alte norme de
moralitate n societate, cu alte concepii despre via, despre

familie, despre cultele religioase i slujitorii lor. Cei doi

persani merg la Paris, un ora
mare ct Ispahanul. Casele sunt att de nalte nct i-ar
veni s juri c triesc n ele numai astrologi. [] Eu, care nus fcut pentru acest fel de via i care umblu adesea fr smi ies din pas, m nfurii uneori ca un cretin; cci, hai s
zicem, m las stropit din cretet pn n tlpi, dar nu pot
ierta nghiontelile ce le nghit regulat.
cu gndul de a cuta perfeciunea n orice:
Rica i cu mine suntem poate printre cei dinti persani pe
care dorina de cunoatere i-a ndemnat s plece din ara
lor, renunnd la dulceaa unei viei tihnite ca s caute cu
srguin nelepciunea.
Rica i Usbec au lsat n ara lor o lume care nu seamn
deloc cu cea pe care au gsit-o n Europa. Chiar dragostea
dintre ei i mai multele lor soii e altceva dect aceea pe care
o tiu europenii.
Montesquieu surprinde n opera sa multe aspecte ale vieii i
societii, inteligent transpuse n mirarea permanent a celor
doi cltori care vd i aud lucruri nebnuite pentru ei,
obinuite pentru noi. Pn la urm, locul perfect pe Pmnt
nu exist. Peste tot sunt i bune i rele. S ne gndim, mcar
n treact, la eunuci i la dramele lor
Cnd primul meu stpn i furi planul crud de a-mi
ncredina femeile sale i m oblig prin fgduieli ntrite de
mii de ameninri s m despart pentru totdeauna de mine
nsumi, [] m gndeam s-mi sacrific pasiunile penru
linite i bogie. Mintea mea nechibzuit m fcu s vd
rsplata i nu ceea ce pierdeam. Speram s scap de
neajunsurile iubirii, nefiind n stare s o satisfac. [] m
gsii nconjurat de ispite, care m rscoleau fr ncetare.

S m despart de mine nsumi

Poate fi ceva mai trist pe lume?...
Pe la 1700, cnd a fost scris cartea, segregaia rasial era o
prezen obinuit. Totui, n 300 de ani urme nefireti n
contiina public au rmas i azi
i atunci, dar i acum lumea se conduce prin politic i prin
religie:
Exist un vrjitor mai mare dect regele. Acesta e Papa. i
ca s-l in mereu n fru i s nu-i piard obinuina
credinei, i d [regelui] din cnd n cnd, pentru exerciii,
anumite articole de credin. Acum doi ani i-a trimis o
scrisoare mare numit Constituie.
Profetia: Mi-e team ntruna s nu se ajung pn la urm
la descoperirea unui secret care s procure o cale mai scurt
pentru a ucide oameni, a distruge popoare i naiuni ntregi.
Final: Public aceste prime scrisori ca s ncerc gustul
cititorilor.
tim c gusturile nu se discut. Lucru valabil, evident, i
cnd ne referim la Scrisori persane. Ceea ce a scris
Montesquieu nu se discut. Se admir!