Întâmplările petrecute cu ocazia înmânării Sfintei BIBLII a Maicii

Domnului,IPS Mitropoliţilor din ţara noastră.

 
 Bunul Dumnezeu mi-a oferit şansa de a fi martor ocular în momentele în care
am oferit spre ştiinţă, Sfânta Biblie a Maicii Domnului celor care conduceau şi
conduc Mitropoliile acestei Ţări, Înalt Preasfinţitul Nicolae Corneanu,
Mitropolitul Banatului; Înalt Preasfinţitului Antonie Plămădeală, Mitropolitul
Ardealului; Înalt Preasfinţitului Daniel Ciubotea, Mitropolitul Moldovei; Înalt
Preasfinţitului Teofan,Mitropolitul Craiovei; la Institutul Teologic București; la
Secretariatul BOR ; la Patriarhul Teoctist.

 În toate aceste locuri după discuţiile care au avut loc, sau nu, s-au înmânat
Sfintele Biblii cu număr de înregistrare, totul legal, solicitînd să ni se dea
răspunsul în scris faţă de această Lucrare închinată Măicuţei Domnului.

 Aceste lucruri s-au înfăptuit în toamna anului 2004.

  
Nici până la această dată ,toamna anului 2019, nu am primit nici un răspuns.
Trageţi singuri concluzia.

 Trebuie precizat de la început că Planul conţinutului Sfintei Biblii a Maicii

Domnului,a fost Scrisă şi Alcătuită din Porunca PREASFINTEI TREIMI, şi i-a
fost comunicat prof Constantin Dogaru,de către Însuşi Domnul IISUS
CHRISTOS.
 
După o muncă asiduă de câtiva ani, s-au adunat peste 10.000 de foi scrise, cu
mărturii privind viaţa, minunile, propăvăduirea, cântările, slujbele,
acatistele, paraclisele, visele, poeziile, predicile, etc, închinate Preasfintei
Fecioare Maria.
 Nu se putea publica o asemenea Biblie, astfel încât, tot cu încuviinţatea
Domnului Iisus Christos, s-a  redus numărul paginilor şi s-a ajuns la forma
finală de 1.000 pagini.
 Numai prin contribuţia credincioşilor şi iubitorilor de Dumnezeu, cei care o
adoră pe Sfânta Fecioară Maria, au fost realizate până în acest moment 3.000
de Sfinte Biblii a Maicii Domnului.

 Toate cele 3.000 de Sfinte Biblii,au fost oferite DE MILOSTENIE, fără bani,
credincioşilor din România. Ultimele 2.000 de Sfinte Biblii, au fost dăruite la
SEUCA acolo unde în 2005 a fost ultima apariţie a Măicuţei Domnului.
În acea zi la SEUCA au fost peste 100.000 de oameni din toată ţara şi de peste
hotare.
 
Sfintele Biblii erau în format A4 cartonate în albastru şi tipărite alb-negru.

 Iniţial s-a cerut realizarea a 10.000 de Sfinte Biblii, dar observând ce s-au
petrecut cu unele din acele 3.000 de exemplare(distruse, arse, aruncate,
batjocorite, adresându-se cuvinte urâte la adresa Maicii Domnului şi a celor
care au muncit la realizarea aceste Capodopere Româneşti) s-a stopat
multiplicarea lor, pînă la vremurile în Oameni vor înţelege să Cinstească şi să
Preamărească aşa cum se cuvine pe Marea noastră Măicuţă Sfântă, Fecioara
Maria.

 ***Bucurie IMENSĂ s-a produs în Cerurile Lui Dumnezeu ,atunci când s-a văzut
realizată pe Pământul Românesc acest ELOGIU UNIVERSAL, adus Sfintei
Fecioare.
 Biblia Măicuţei Sfinte a produs o revărsare de Bucurie şi Iubire faţă de
România şi faţă de Români ,fără precedent în Împăraţia Lui Dumnezeu.
 Pentru că aici pe acest Pământ Românesc, românii au adus Slavă şi Cinstire
Preacuratei Fecioare, ,s-a comunicat şi acest fapt stă scris cu Litere de Aur în
Cartea Vieţii neamului Românesc, că Sfânta Fecioară, va OCROTI şi APĂRA,
Grădina Sa cea Sfântă, România.
 Este cea mai mare Realizare de pe planeta Pământ, pe care oamenii au putut
să o aducă Preasfintei Fecioare Maria.
 După Sfânta Biblie a Domnului IISUS CHRISTOS,Biblia Preasfintei Fecioare
Maria, este un Mare eveniment de însemnătate Planetară.

 Acum descrierea evenimentelor.

 În primul rând, am găsit pe unul dintre marii artişti, un om cu un talent

deosebit, un legător de carte,aproape unic în ţară, nimic nu a fost întâmplător,
referitor la oamenii pe care i-am întâlnit şi care fiecare după puterea sa,a
contribuit cu ceva la desfăşurarea în bune condiţii a Realizării acestei UNICE
lucrări – Sfânta Biblie a Maicii Domnului.
 În timp am aflat că executa numai lucrări pentru personalităţi, fiind legătorul de
carte a lui Ceauşescu , dar care avea comenzi pe sume deosebite, din Egipt, şi
din Europa cât şi unor Preşedinţi şi importanţi oameni de afaceri. El lucra
numai UNICATE.
 Dul Aurel,văzând despre ce lucrare este vorba,a spus : voi realiza câteva
exemplare de mare calitate în care am să aşez toată cunoaşterea mea de o
viaţă şi am să dau acestei Frumoase Lucrări tot respectul şi toată ştiinţa mea
de legător,dobândită într-o viată.Nimic nu vă costă,este modesta mea
contribuţie în faţa Maicii Domnului pentru că m-a ocrotit şi a avut grijă de mine
şi familia mea în acestă viaţă.
 După un timp Dul Aurel realizează câteva exemplare cred că vreo 8 sau
10,exemplare absolut deosebite, adevărate opere de artă.

 Coperţile erau învelite în piele de Cordoba, la interior cu mătase albastră, filele

Sfintei Biblii, erau poleite cu foiţă de aur, două semne de carte tricolore din
mătase, coperţile aveau încrustaţii în piele şi cu un scris tot în aur. Sfânta
Biblie conţinea o hârtie specială, de o mare calitate, în interior se găseau 33 de
reproduceri ale  Sfintelor Icoane al Maicii Domnului, color, iar la încheierea
capitolelor erau reprezentate frumoase picturi, în miniatură, din iconografia
creştin ortodoxă.
 Toată această Bijuterie artistică era cuprinsă întrun etui şi el tot din piele de
Cordoba.
 Ca valoare artistică ,nu se putea aprecia.
 Având aceste ODOARE SFINTE, am plecat pentru a le depune în mâna IPS-lor
din această ţară..............................
 Primul drum l-am făcut la Timişoara în data de 26.09.2004.
 Era întro duminică dimineaţă şi mai înainte de audienţă am participat la
oficiera Sfintei Liturghii.
Aici trebuie menţionat faptul că iniţial am avut nişte schimburi de scrisori cu
IPS N Corneanu, şi care s-a arătat deosebit de nerăbdător să vadăcu ochii săi
această realizare. De IPS N Corneanu mă leagă o prietenie veche bazată pe un
respect reciproc şi o Dragoste în Iisus.
 Farmecul acestei Sfinte Slujbe o conferea şi IPS N Corneanu care cu o privire
blândă,luminoasă şi binevoitoare trona peste toată mulţimea,ca un adevărat
conducător al turmei sale.
 Sala marii Catedrale era plină şi ordinea desăvârşită,pe rânduri întro înşiruire
perfectă,ce mai,ca în Banat..
 Întâlnirea cu IPS Sa N.Corneanu a fost absolut emoţionantă şi a avut nişte
momente înălţătoare.
 Eu împreună cu Prof.Ştefan Dumitru (întrucât dnii N.Negrilă şi Ctin.Dogaru
trebuiau să sosească de la Arad mai tîrziu),am îngenuncheat în faţa
Mitropolitului, i-am sărutat Sfânta Cruce şi i-am înmânat Sfânta Biblie a Maicii
Domnului, cât şi un portret 65 pe 50 de cm înfăţişând pe Sfântul Înger Haemus
cel Mare, un Mare Înger destrupător,din Soborul Maicii Domnului.Acest Sfânt
portret a fost dictat detaliu cu detaliu din Sfânta Împărăţie Cerească şi a fost
realizat de pictorul preot Ulise Dimoftache din Tecuci,Aceasta pictura este atât
de frumos realizată încât atunci când o priveşti îţi transmite
frumuseţe ,admiraţie dar şi foarte multă fermitate şi hotărâre.

 În momentul în care IPS N. Corneanu a văzut Sfânta Biblie a Maicii Domnului a
rămas un moment surprins, apoi a început să o răsfoiască şi să se
minuneze.Nu mai contenea cu laudele şi textual ne-a spus următoarele
cuvinte :
 Vă mulţumesc din suflet şi nu am cuvinte să îmi pot exprima admiraţia mea
pentru munca dumneavoastră.
Am ajuns eu,să trăiesc zilele,să vină la mine nişte mireni, cu o asemenea
lucrare absolut divină,şi noi toată Biserica noastră cu Institute de Cercetare, de
instruire,şi având în Biserica noastră adevărate personalităţi în teologie şi
nimeni dintre noi nu s-a gândit să facă o asemenea lucrare....Păcat de noi.
 Iubiţii mei,iată aceasta este dovada că voi faceţi Lucrarea Lui Dumnezeu,să fiţi
Binecuvântaţi şi să vă ocrotească Dumnezeu !
 Şiruri de lacrimi ne curgeau pe obraji,iar Sfinţia Sa a îngenuncheat alături de
noi, şi având şi el ochii umeziţi de lacrimi, ne-a îmbrăţişat şi ne-a sărutat pe
ambii obraji , pe amândoi.
 Erau lacrimi de fericirie pentru că toţi trei eram trăitorii unui eveniment unic în
vieţile noastre pământene.
 Nu am să uit în viaţa mea cât de înălţătoare a fost această vizită.

 Ceva mai târziu ne întâlnim cu cei doi,le povestim emoţionantă întrevedere cu

Mitropolitul N.Corneanu şi fericiţi mergem mai departe întrucât a doua zi luni
27.09.2004.trebuia să ajungem la Sibiu.
 Ne îndreptăm toţi patru către Sibiu, mergem la autogara din Timişoara şi luăm
o maşina către Sibiu unde ajungem pe înserat.
 Cu câteva minute înainte de a ajunge la Sibiu  Prof.Ş.Dumitru,începuse aşa în
joacă să pronunţe numele vechi al oraşului Sibiu. Hermannstandt în sus,
Hermannstandt în jos, tot repeta aşa în joacă numele cel vechi.
 Prof.Dogaru Constantin,îi tot repeta:  Ştefane, lasă în pace acest nume că aud
ăia de jos şi nemaiavând pe nimeni pe Pământ, cine să-i scoată din iad , te
pomeneşti că se năpustesc spre tine şi atunci să te văd ce faci. Uite deja văd
un boier care a trăit aici cu vreo 500 de ani în urmă, că vrea să se lege de tine şi
nu te va lăsa până nu va scăpa din iad, atât aşteaptă,nu-i mai repeta numele.
 Prof.Ştefan, nimic, făcea glume pe seama spuselor lui Constantin şi a zis : Ai
măi Constantine,că aşa ceva nu cred, ce treabă să aibă ăia de jos cu ceea ce
spun eu ?(aici fac o mică paranteză şi dau un citat din Parintele Arsenie Boca :
Să nu vorbeşti niciodată despre proiectele tale , căci cel rău ştie doar ce
vorbeşti,nu şi ce gândeşti,şi ţi le nimiceşte),dar probabil că Prof Ştefan,nu ştia
ceea ce ne spuse-se Părintele Arsenie Boca,(şi la acea dată nu ştiam nici eu )
şi continuă, păi dacă ăla nu are nici o legătură de rudenie cu mine cum poate el
să mă determine să mă rog pentru el, şi ce efect ar avea dacă aş face-o ? Nu te
supăra dar nu cred ce îmi spui.
 Ajungem în Sibiu şi îi văd pe prietenii mei că merg spre o piaţă,cumpărând de
acolo nişte biscuiţi şi nişte struguri.Da ce faceţi voi cu astea, întreb eu ? păi
mergem întrun parc, sau în sala de aşteptare de la gară şi mâncăm şi ne
odihnim acolo până mâine, când incercam sa avem întâlnirea cu IPS, Antonie
Plămădeală, Mitropolitul de atunci al Ardealului.
 Eu atunci le le spun  Voi aţi înebunit ? cum să dormim în parc, când eu îl
cunosc pe cel mai bogat om din Sibiu, ne cazăm la unul din hotelurile lui. Păi
avem noi bani de hotel ? Sun la Ilie Carabulea şi îi spun : Ilie dragă, sunt cu
nişte Profesori pensionari, în trecere prin oraşul tău, şi nu avem unde dormi,
întrucât mâine avem o vizita la Preaînaltul Antonie Plămădeală, şi nu ne putem
prezenta oricum în faţa sfinţiei sale.”Tineri”mei prieteni trebuie să se
odihnească şi să se prezinte întrun mod onorabil mâine dimineaţă. Acesta
foarte galant,îmi spune: Aţi înebunit? Mergeţi imediat la hotelul meu,aveţi acolo
rezervate două camere cu două paturi ,comandaţi ce doriţi la receptie ,
mâncare, băutură, tot, că este o onoare pt mine să vă găzduiesc.
 Rămân şi eu puţin surprins de amabilitatea localnicului şi mergem la hotel. Ne
cazăm, se făcuse deja 10 seara, ne acomodăm şi după ce ne spălăm şi ne
schimbăm , hotărâm să mergem jos să mâncăm ceva.
 În acel moment prof.Ştefan se face alb ca varu,dă ochii peste cap şi
zice ,Dane,îmi este rău,mă pierd,mă duc şi cade secerat în pat. Eu intru în
panică şi zic ,Stai ,să-ţi aduc ceva ? vrei ceva ? ce să-ţi dau ?.Fug repede la
farmacie,îi iau un medicament pt stomac,(aşa cum ceruse el, dar mă gândeam
că nu prea mâncase nimic)îi fac un ceai şi mă duc repede în camera alăturată ,
bat la uşă şi le spun lui N Negrilă şi lui D Constantin, fraţilor Ştefan s-a făcut
verde,a căzut la pat.
 Constantin zice : lasă-l că nu are nimic ,a venit Omul lui pe care îl tot pomenea
şi a căzut pe el şi uite noi ştiam ce va fi, şi am început să spunem un Acatist de
scoaterea celor morţi din iad, suntem deja la Condac 5, când vom termina ,
Ştefan o să se facă bine.Treci şi tu şi citeşte şi te roagă cu noi.
 Mărturisesc că nu credeam nimic din ce ne spunea Constantin Dogaru
legat  de acest Hermannstadt şi cei care au ajuns în iad ,de cererea lui de
eliberare din iad, nu ,nu credeam, zic Domnule, este halucinant ce aud, de unde
să ştie ăsta care stă, de 500 de ani în iad că aceşti oameni îl pot elibera, de
unde ştia de Forţa lor ? de această oportunitate pe care o avea, prin cei
doi ? dar ziceam în sinea mea: Ce poate fi rău să ne rugăm ?.Ţin minte perfect
că am citit Acatistul salvării sufletelor din iad.
 Peste doar câţiva ani, de la acea întâmplare, care acum sunt convins că l-a
marcat puternic pe prof Ştefan,care şi-a văzut moartea cu ochii , acolo
întro  cameră de hotel din Sibiu, aud că oferea şi el de milostenie  un Mic
Acatistier al celor Adormiţi întru Domnul.
 În mod sigur că această întâmplare a avut un puternic impact emoţional
asupra ”glumeţului ” de profesor.
 Acatistierul conţine 4 Acatiste,este foarte frumos şi fiind citit cu mare dăruire
şi credinţă acesta,are o foarte mare Putere de penetrare a iadului.
Desigur că profesorul nostru s-a ţinut de capul Lui Constantin până i-au fost
”dictate”din Cer următoarele Acatiste: 
Acatistul celor adormiţi întru Domnul ;
Acatistul Salvării sufletelor din iad ;
 Acatistul Milostivirii Sfântului Arhanghel Evgudiil pentru scoaterea rudelor
celor săraci din iad ;
 şi Acatistul pomenirii strămoşilor şi a Binecuvântărilor Sfinte pentru cei care
au fost şi sunt în poporul român.
 
Terminăm de citit, ieşim afară, dar nu înainte de a merge şi vedea ce face
Ştefan, care, agoniza de durere şi nu dorea nimic decât să doarmă .Vrei ceva ?
Ai nevoie de ceva ? Nu ,nu vreu decât să mă odihnesc, încuie tu uşa că eu nu
mă pot da jos din pat.
 Ieşim în răcoarea serii ne plimbăm, stăm de vorbă şi ne întoarcem peste vreo
oră la hotel.Când deschid uşa, Ştefan ,supărat pe mine, zice ce faci ? mai
închis aici şi voi vă distraţi fără mine, hai să bem o bere ,hai să mâncăm
ceva.Ţi-ai revenit aşa spectaculos ?: păi la vreo 10 minute după ce aţi plecat m-
am ridicat brusc din pat ca şi când nu aş mai fi avut nimic.Ce o fi fost asta ? Eu
care am fost martorul viu al acestei întâmplări, am zâmbit în sinea mea şi am
mai înţeles o Lecţie de Rugă Duhovnicească.
 Lecţia care s-a numit, Pune-ţi toată nădejdea în Dumnezeu în orice situaţie şi
roagă-te căci ceea ce la om este cu neputinţă a înţelege , la Dumnezeu TOTUL
este cu putinţă.
 Asta a fost doar începutul unei Minuni trăite de mine, în ziua următoare aveam
să asist la O Minune şi mai mare.
 Ajungem toţi patru la cancelaria mitropolitană din Sibiu. Acolo ne întâmpină
părintele secretar care ne întreabă ce vrem(noi nu i-am spus nimic de Sfânta
Biblie) îi spunem că dorim doar o simplă binecuvîntare de la Înaltul, fiind în
trecere prin oraş, Părintele secretar ne spune pe un ton acru şi respingător, că
astăzi Luni Înaltul nu primeşte pe nimeni şi că de fapt marţea este zi de
audienţă şi tot aşa.
 Atunci ca la un semn Constantin spune Tatăl Nostru toţi,
acum,începeţi...începem toţi şi ne rugăm, la al doilea Tatăl nostru ,vine din nou
secretarul şi ne spune. Ce mai aşteptaţi, nu plecaţi ? noi ne uitam pe pereţii
frumos pictaţi , făceam fotografii şi spuneam în continuare Tatăl
nostru, Plecăm dar ne mai uităm un pic la aceste picturi.
 După doar câteva minute apare din nou Părintele secretar şi spune aşa ca
pentru el : În definitiv dacă este vorba numai de o binecuvântare atunci vă rog
poftiţi sus, vă aşteaptă Preaânaltul, am rugămintea să nu zăboviţi întrucât
Înaltul se află după o lungă şi grea suferinţă,vă rog să vorbiţi încet cu respect.
 Mie nu îmi venea să cred ce aud. Domnule omul ăsta, secretarul, este nebun,
ori ieşiţi şi plecaţi , ori poftiţi la Preaânaltul, dar imediat mi-a venit răspunsul în
minte...Tatăl nostru (sau mai precis misiunea care era de îndeplinit)ce putere
mare avea şi ce drumuri ne erau deschise din nevăzut.
 Urcăm la etajul întâi unde întro cameră mare în semi întuneric în capul mesei
ne aştepta Înaltul Antonie Plămădeală, cea mai mare voce teologică , la acea
vreme, din Biserica creştin ortodoxă.
 Salutăm politicoşi, sărutăm crucea de la pieptul Mitropolitului şi ne aşezăm la
masă.
 Când am trecut prin spatele Înaltului, am observat că se afla în scaun cu rotile,
mă aşez în dreapta sa şi lângă mine pe banchetă ia loc Prof  Constantin
Dogaru, de partea cealaltă a mesei în faţa mea se afla Prof Stefan Dumitru iar
lână el Prof.Nicolae Negrilă, iar în capătul celălalt al mesei s-a aşezat Părintele
secretar.
 Înainte de a intra în cameră ,eu mi-am zis în gând : Măi, am să fac o observaţie
extraordinar de atentă asupra Mitropolitului să îi văd grimasele, rictusul feţei,
mişcarea ochilor, absolut tot, să văd eu ce impresie va avea Antonie
Plămădeală despre această unică Operă Universală Biblia Maicii Domnului. Iar
în afară de aceasta în mod personal eram foarte curios ce se va întâmpla între
Ctin Dogaru şi Preaânaltul.
 Nici unul dintre noi nu făcuse vreun plan de discuţie sau vreun aranjament al
dialogului, tot ceea ce veţi citi, a venit firesc, normal aşa ca o discuţie între
nişte oameni cu ştiinţă de carte.
 După ce ne-am aşezat Prof.Nicolae Negrilă spune : Prea Sfinţite Mitropolit în
afara binecuvântărilor pe care le solicităm în nume personal ,am venit să vă
înmânăm, o lucrare la care noi , creştinii din România am trudit de ceva ani.
 Înalt Prea Sfinţia voastră, iată aveţi în faţa dvoastră o Operă închinată Măicuţei
Sfinte a Domnului, Biblia Maicii Domnului.
 Nu dorim altceva decât numai să fiţi încunoştiinţat că această lucare s-a făcut
aici în România dumneavoastră şi a noastră.
 În acel moment Mitopolitul se uită sugestiv la părintele secretar cu
subânţelesul De nu mi-ai spus despre ce este vorba ? iar secretarul se face alb
ca hârtia şi ridică uşor din umeri, Nu ştiam nici eu, un dialog mut , dar cu mult
subânţeles.
 Mitropolitul cere secretarului să dea la o parte draperiile şi să facă mai multă
lumină, şi deschizând Sfânta Biblie cu mâna stângă, deoarece mâna  , dar şi
piciorul drept erau moi.
 Şi începe să o răsfoiască cu foarte mare atenţie, se minunează de modul cum
este lucrată, şi cum desăvârşit arată, şi întreabă : Dar, conţine, Epistolele ? Da,
Cântările ? Da, Psaltirea ? Da, Viaţa, Minunile ? Da ,Brâul,Visul ? Naşterea cum
este ea în Evanghelii ? Da Prea Sfinţia voastră. Conţine absolut tot ceea ce aţi
întrebat. Mai mult,avem şi binecuvântarea Domnului Iisus Christos încă din
data de 20 August 2002 pentru acestă Sfântă Biblie.
 Mitropolitul nostru drag,o răsfoieşte cu atenţie mare de câteva ori, şi trec
minutele fără se se audă nici musca, o închide, o redeschide , iarăşi se
minunează şi trece peste o jumătate de oră tot citind pasaje din ea şi tot
răsfoind-o.
 După un timp îndelungat spune ; Bun, acum dvoastră cu ce vă ocupaţi şi ce
contribuţie aţi avut la această lucrare ?.
 Mă numesc prof Ştefan Dumitru,din Bucureşti, sunt specialist în Limba
română, dacă putem spune aşa, şi m-am ocupat timp de doi ani de corectare,
de paginare de aranjamentul acestei Lucrări şi de multe altele.
 Din 10.000 de pagini cuprinzând toate cele câte aţi întrebat şi câte am găsit
scrise despre Măicuţa Domnului, am ajuns la această formulă finală, pe care
astăzi v-o prezentăm spre Binecuvântare.
 Dvoastră ? Mă numesc Prof.Nicolae Negrilă din Craiova şi am muncit şi eu
alături de Dul Profesor în acest colectiv pentru aducerea la bun sfârşit a acestei
lucrări.
Dvoastră ? Mă numesc Zamisnicu Dan din Bucureşti, am citit această lucrare şi
vă mărturisesc că nu am găsit nimic(după umila mea pregătire şi ştiinţă)care să
contravină învăţăturii Sfintei noastre Biserici Creştin Ortodoxe.
 Sigur că Sfinţia voastră cu ştiinţa dvoastră, cu extraordinara cunoaştere în
cele mai mici detalii a Credinţei noastre, veţi fi mult mai în măsură decât mine ,
spre a emite o părere avizată.
Dvoastră ?
 Aici dragii mei cititori , începe o discuţie de o importanţă uluitoare pentru cei
prezenţi. Mă gândeam în continuare ,Oare ce o spune Constantin, mie teamă să
nu greşească ceva, să îl supere pe Mitropolit, sau poate să intre în vreo
controvesă cu el. Aceste gânduri mă frământau şi priveam în continuare prin
microscopul ochilor mei la Mitropolit, ce face, ce spune şi mai ales cum
reacţionează.
 Este pentru prima dată în viaţa mea când am onoarea să vă văd faţă către faţă.
Eu mă numesc Constantin Dogaru din Tecuci(s-a sculat în picioare şi s-a
înclinat în faţa Mitropolitului, noi am dorit la rândul nostru când am vorbit să ne
ridicăm , dar Mitropolitul, ne-a făcut semn să stăm jos) şi am fost Frate de
Mănăstire 7 ani la Sihăstria. După cei 7 ani, am auzit în cap vocea Domnului
Iisus Christos care mi-a spus : Du-te şi scrie  TOT CUVÂNTUL MEU pe care îl
vei auzi , şi TOT ceea ce vei scrie să fie binecuvântat! Amin !.
 Astfel din 1985 am scris tot ceea ce am fost inspirat si am auzit că mi s-a
transmis  din Împărăţia Cerurilor, în peste 230 de volume care au fost oferite de
milostenie iubitorilor de Dumnezeire.
 Lucrarea de faţă, absolut tot ceea ce se află în ea, mi-a fost dictată de către
Domnul Iisus Christos întru Slava Sa.
 Acum, IPS Părinte Mitopolit, doresc să vă aduc în numele poporului român,
întreaga noastră gratitudine şi recunoştinţă pentru jertfa trupului dvoastră în
luptă cu duşmanii ortodoxiei.
 Am fost cu dvoastră în acea cameră, în Anglia.
 În acel moment am citit o tresărire de uimire pe chipul Mitropolitului, ca şi cum
ar fi spus de: De unde ştii dumneata ce s-a întâmplat acolo în Anglia când
acest lucru nu îl ştiu decât eu ?nimeni nu are ştiinţă de ceea ce s-a întâmplat
acolo, Mitropolitul spune: Spuneţi , mai departe.
 În mintea mea se învălmăşeau întrebări, oare o şti ce spune, oare este
adevărat, ce se întâmplă oare ?
 Prof. Dogaru continuă, v-aţi deplasat în Anglia pentru o adevărată bătălie
teologică cu cei mai mari şi mai buni teologi ai lor.
 În camera unde vă aflaţi au intrat primii trei Episcopi, pe care cu mare uşurinţă
i-aţi redus la tăcere şi nu au avut nici măcar replică să vă dea.
 Atunci Mitropolitul a început uşor să se îmbujoreze, a dat din cap încet, în
semn de aproare. Mă uitam că îi creştea roşeaţa în obraji. Mă gândeamn : Dă
Doamne să nu păţească nimic, să nu retrăiască acele momente şi să nu fie
afectat.
 După ce au ieşit primii trei, şeful lor care stătea după uşă şi auzea i-a
întrebat,cu voce tare : Ce mă, v-a lămurit românul ăsta ? Din nou  o aprobare a
capului din partea Mitropolitului.
 Şi aşa au intrat alţii trei şi iarăşi trei şi tot aşa până seara târziu. În momentul în
care în sală se afla nr 17 şi 18 de Episcopi vi s-au pus două întrebări la care nu
că nu ştiaţi a răspunde , ci necesita o pauză de odihnă după o zi întreagă de
confruntări ideologice, nr 17 care se afla la masă, v-a ATACAT energetic, şi în
acel moment aţi pierdut partea dreaptă a corpului.
 Acel individ de aceea se afla acolo pentru reducerea dvoastră la tăcere pentru
totdeauna, dar nu a ieşit cum a dorit el şi şefii lui.
 Pentru Curajul şi demnitatea dvoastră de patriot Român vă rog să primiţi
întreaga noastră recunoştinţă. Cu toţii ne-am ridicat în picioare în semn de
omagiu şi respect.
 Mitropolitul, a început să lăcrimeze uşor, ne-am speriat , dar el ne-a făcut semn
să stăm jos, că nu este nici o problemă.
 Aşa este, dragii mei, aşa a fost. A confirmat pe deplin Antonie Plămădeală.
 Acum , spune Mitropolitul, am să vă dau câteva sfaturi şi apoi am să vă mai
spun ceva.
 Luaţi aminte dragii mei, să nu fiţi supăraţi, să nu-i oropsiţi, să nu-i prigoniţi, să-
i bateţi, să-i jigniţi sau săi asupriţi pe cei care nu sunt creştini ortodocşi, pe
penticostali, evanghelişi, reformaţi, Martori,etc deoarece...să ştiţi de la mine
Mitropolitul vostru, Antonie Plămădeală, ei , toţi aceştia şi alţii ca ei,  AU
IMPLANTAT ÎN SĂMÎNŢA LOR TOT PE  DOMNULUI IISUS CHRISTOS , DAR
ACUM ....SUNT UN PIC RĂTĂCIŢI.
 În cea ce priveşte această Sfântă Carte, pentru că fără să ştiţi voi, aceasta este
Sfântă, din moment ce este închinată Preacuratei Fecioare Maria, ea ne va fi de
mare folos şi va ajuta la ridicarea spirituală şi a altor religii şi confesiuni, să o
traduceţi , să o răspândiţi.
 Eu vă mulţumesc pentru munca şi strădania voastră pentru curajul pe care îl
aveţi să spuneţi răspicat BIBLIA MAICII DOMNULUI.
 Maica Sfântă nu merită numai o SFÂNTĂ BIBLIE ci mult mai mult.
 Aveţi Binecuvântarea mea peste voi ,familiile voastre , peste munca şi
strădania voastră.
 Dumnezeu să vă binecuvinteze şi să vă apere, aşa să vă ajute Dumnezeu ! ”
 
Am căzut cu toţii în genunchi , din ochii noştri curgeau fără putinţa de a le opri,
lacrimi de bucurie, că cel mai Mare Teolog al Bisericii noastre ”a înţeles ”
împortanţa acestei Lucrări Divine.
 Patru pagini de comentarii favorabile am scris atunci la acea minunată
întrevedere.
 Am sărutat  Crucea Mitropolitului şi cu mîna stânga ne-a binecuvântat pe toţi.
Ne-a oferit în dar două volume din ultimile sale scrieri şi i-a spus părintelui
secretar :  Mulţumesc Părinte Secretar pentru bucuria pe care mi-ai făcut-o
astăzi.  Domnul să fie cu voi ! Amin!
 Peste două ore a durat audienţa, noi ne-am ridicat de vreo două ori în
picioare , a plecare, dar după ce Mitropolitul ne-a făcut semn să stăm jos,
văzând stânjeneala noastră ne-a spus: Plecaţi când vă spun eu.
 Coborând scările Preotul secretar era în delir, vă mulţumesc, vă rog să mă
iertaţi, nu am ştiut, vă mulţumesc,c e să fac pentru dvoastră ,etc, etc, ne-am
luat rămas bun, politicos, dar cred că nu va uita privirile noastre niciodată.
 Am ieşit în faţa  Cancelariei vis a vis de Catedrală Mitropolitană, ne-am
îmbrăţişat şi plângeam toţi patru de bucurie şi fericire pt cele trăite în acea zi.
 În acel moment treceau oameni pe stradă, maşini şi cred că s-au întrebat : Ce
or fi câştigat ăştia de sunt atât de fericiţi ?
 Recunoştinţa noastră veşnică, pentru Bravul Mitropolit Antonie Plămădeală,
păstor de suflete şi român adevărat al turmei lui Iisus Christos.
 Eram fericiţi după două zile foarte pline, cu multe întâmplări dar creştea în noi
acel sentiment Ales al DATORIEI ÎMPLINITE.
 Mărturisesc că îmi este neplăcut să continui povestirea mea, deoarece, cei doi
Fraţii ai mei Constantin Dogaru şi Nicolae Negrilă mi-au spus : Dane, de acum
este sarcina ta să mergi la Mitropolitul Daniel, întrucât eşti moldovean,
Mitropolitul îţi ştie familia, aşa că , mult succes.
 Eu zice N Negrilă, mă duc la mine la Craiova,şi merg eu la Mitropolitul Teofan
să depun Sfânta Biblie a Maicii Domnului.
 Dar întrucât, nu am ce să ascund şi nu am de ce să nu spun numai adevărul,
voi continua povestirea.
 Peste o lună şi ceva, timp în care am sunat cu o insistenţă obsedantă la
Mitropolia Moldovei şi am cerut audienţă pentru binecuvântare. Am primit
numai amânări, programări, reprogramări, refuzuri peste refuzuri , dar
tenacitatea şi perseverenţa mea întrun final au dat roadele scontate şi întro
Duminică dimineaţă am luat inter city şi am ajuns în Iaşi.
 L-am luat cu mine şi pe Prof Ştefan Dumitru şi după ce am ajuns în Iaşi, primul
drum din gară am fost şi am sărutat Sfintele moaşte ale Preacuvioasei
Paraschiva, am fos îndrumaţi către o biserică din Iaşi unde ne aştepta
Mitropolitul Daniel, astăzi Patriarh.
 Era evident că nu eram aşteptaţi cu bucurie, dar noi trebuia să ne facem
datoria.
 Ne aşezăm la o masă doar noi trei. Eu spun scopul vizitei nostre : IPS
Mitropolit, iată că Bunul Dumnezeu a îngăduit să ajungem în faţa Sfinţiei
voastre, am venit să vă aducem spre cunoştinţă că s-a realizat pentru prima
oară în lume, aici la noi în Romînia, Biblia Maicii Domnului.
 Nu dorim de la dvoastră absolut nimic, decât să v-o oferim şi dacă doriţi să ne
daţi o binecuvântare este bine dacă nu, la fel.
 Stai măi omule, zice Mitropolitul, ce te-ai aprins aşa ?.
„ Păi cum să nu mă aprind Sfinţia voastră când vă rog de săptămâni să mă
primiţi , și când ştiţi foarte bine ce a făcut familia mea pt dvoastră, dacă ar fi să
vă aduc aminte numai câte tone de ulei aţi primit de la Fabrica de Ulei Unirea şi
tot ar fi fost de ajuns, nu mai vorbesc de înaintaşul meu Părintele Zamisnicu,
care mai zilele trecute când am fost la Patriarhul Teoctist şi când a auzit cum
mă cheamă, s-a ridicat în picioare la 90 de ani şi mi-a vorbit de părinele
Zamisnicu o jumătate de ora. Printre altele la sfârşit mi-a spus : Să fiţi mândru
cât veţi trăi de Numele pe care îl purtaţi întrucât în toată viaţa mea de Patriarh
nu am întâlnit un preot care să fi suferit atât, dar care avea atâta Har şi Iubire în
Iisus Christos, aşa Cum a fost Părintele Zamisnicu - Paraschiv cum îi spunea
lumea , că avea mare evlavie la Preacuvioasa  Parschiva. Nebun în Iisus aşa a
trăit şi a slujit părintele.
 Păi dacă Patriarhul spune asta, dvoastră nici nu doriţi să mă primiţi? Dar
aceste lucruri le cunoaşteţi şi dvoastră foarte bine.
 Iată Biblia Maicii Domnului.
 Păi ce să fac eu cu Biblia ? Mergeţi cu ea la Institutul Teologic, am mers şi am
depus- cu nr de înregistrare. Megeţi la Patriarhie. Am depus-o şi acolo la fel.
Am mers şi la ceilalţi Mitropoliţi din ţară şi acolo am depus-o peste tot cu nr de
înregistrare, ca să fim în legalitate.Să nu spună nimeni că nu ştie de Sfânta
Biblie a Maicii Domnului.
 Şi ce au zis ceilalţi la care aţi fost ? Ce să zică Părinte Mitropolit, ne-au primit
frumos cu mare consideraţie şi cu multă căldură.
 Păi eu, zice Mitropolitul,nu mă ocup cu cărţi, eu mă ocup de construcţii că uite
acuşi este nunta Prinţului Sturza, la Preacuvioasa Paraschiva nu se poate la
Trei Ierarhi la fel, şi aşa nu avem şi noi o catedrală frumoasă, cu scări aşa ca
Sacre Coeur, din Paris.
 Nu am bani pentru aşa ceva. Nu mă ocup cu cărţile.
 Părinte Mitropolit, zic eu, care fierbeam , noi nu dorim de la dvoastră nimic,
nici un ban, nici nu dorim altceva decât să ŞTIŢI, că în această ţară există şi
această Sfântă Carte. Faceţi ce doriţi cu ea, să fiţi sănătos, oricum pentru
modul cum ne-aţi primit şi pentru cum aţi înţeles mesajul nostru sunt sigur că
veţi da socoteală în faţa Maicii Domnului.
 Mulţumim că ne-aţi primit, Domnul să vă Binecuvinteze.
 Ne-a condus până la ieşire, şi-a cerut iertare că nu prea a înţeles despre ce
este vorba.
 Noi am luat trenul şi ne-am întors trişti la Bucureşti.
 Nu doresc să fac nici un alt comentariu, judecaţi singuri.
 De la fratele N. Negrilă am primit vestea că Mitropolitul Teofan, a primit cu mult
respect şi consideraţie Sfânta Biblie a Maicii Domnului.
 Cam aceasta a fost reacţia şi primirea Înalţilor noştri, dar....simţeam că lipseşte
ceva, simţeam că mai trebuie ceva, ceva mă îndemna să merg mai departe în a
vesti tuturor despre Minunata Biblie a Maicii Domnului.
 Un gând minunat mă presa să îl duc la îndeplinire, era gândul de a face
cunoscut fraţilor noştri de la Sfântul Munte Athos, realizarea noastră.
 Şi iată că trimit un exemplar din acela Special, la Sfântul Munte Athos, la
Schitul Românesc Prodromu.
 Peste puţin timp, Bunul Dumnezeu ne face plăcuta bucurie şi am primit
răspuns de la Sfântul Munte, de la Părintele Stareţ, Ieromonah Petroniu Tănase.
 Iată ce scrie Sfinţia Sa referitor la Sfânta Biblie.
 Urmează copie după textul original,semnat şi parafat cu Sigiliul Schitului
Român,semnează Stareţ Ierom.Petroniu :
”  Stimate Domnule,....           
Am primit monumentala lucrare BIBLIA MAICII DOMNULUI,pentru care vă rog
să primiţi călduroase mulţumiri.
 Să fiţi bucuros că un exemplar din lucrare se află şi în Grădina Maicii
Domnului – Muntele Athos.
 Aţi făcut bine că aţi trimis lucrarea şi la Sfânta Patriarhie – Conducerea Sfintei
Biserici Ortodoxe,spre conoţtinţă şi aprobare.
O lucrare destinată evlaviei credincioşilor trebuie să aibă şi aprobarea
Conducerii Bisericii,ca o garanţie că lucrarea nu se abate de la învăţătura cea
dreaptă a Sfintei Biserici Ortodoxe.
 Bunul Dumnezeu să vă dăruiască tot binele şi binecuvântarea”.
Semnează Ierom Petroniu Tănase.
 25 Martie 2005.cu nr de îmregistrare. 

 După atâţia ani de aşteptare am înţeles că lucrurile sunt în regulă şi că Sfânta

Biblie a Maicii Domnului este cu adevărat o lucrare de natură Divină, prin
conlucrarea cu românii.
 Aş mai putea adăuga vreo două întâmplări la care nu am fost martor, dar am
auzit de la persoane demne de încredere că aşa s-au întâmplat lucrurile.
 După trecerea în nefiinţă a Mitropolitului Ardealului Antonie Plămădeală, visul
de o viaţă a înaintaşilor noştri chiar Mitropoliţi, despre Andrei Şaguna vorbesc,
a fost destrămat de dorinţa de a conduce şi Mitropolia Ardealului s-a spart în
două. Nu este treaba mea să comentez.
 Întro zi o doamnă se prezintă la Mitropolitul Anania, şi îi oferă
această ”Monumentală lucrare ” Biblia Maicii Domnului.
 Se pare că la vederea acestei cărţi Mitropolitul Anania s-ar fi exprimat cu
următoarele cuvinte Ce mai este şi cu .............aceasta ?.
 Persoana respectivă a încercat să argumenteze, dar a fost repezită şi supărată
a plecat.
 La doar câteva ore, Mitropolitul Anania, cade pe scară şi îşi fracturează
coastele. Începe suferinţa fizică pentru bătrânul Ierarh, luni şi luni de zile, după
aceste luni întro zi pleacă din această viaţă.

 O altă întâmplare este legată de poziţia şi atitudinea faţă de aceasta Sfântă

Biblie,a fost aceea a fostului Patriarh Teoctist, care s-a arătat vehement la
vederea acestei Sfinte Lucrări. La puţină vreme a trecut în nefiinţă, la doar
câteva luni , s-au mai puţin.
 O întâmplare de data aceasta cumva mai neobişnuită, pentru cititorul neavizat,
a fost tot la Palatul Patriarhal, când tot o doamnă cu dragoste şi evlavie la
Măicuţa Domnului, a vrut ea să meargă la Patriarh şi sunând la uşă în loc să
vadă pe unul din cei care deservesc Palatul, a avut surpriza ca uşa să fie
deschisă de bibliotecarul Palatului, un călugăr bătrân, care îi adresează femeii,
direct, următoarele cuvinte : ” Poftiţi,vă rog poftiţi, de multă vreme vă aştept.
Aştept bucuria vieţii mele, de mult ştiam că o să veniţi, ştiu despre ce este
vorba. Dumnezeu să vă binecuvinteze !.Mare bucurie faceţi sufletului meu. O
voi pune la loc de cinste ”.
  Şi de aici se desprinde o învăţătură Mare : Niciodată nu este bine să ne dăm
cu părerea despre un lucru pe care nu îl ştim, nu l-am studiat şi cercetat.
 O altă întâmplare care mi-a fost adusă la cunoştinţă, este legată de visul pe
care l-a avut o un prieten, frate credincios, visul era cam aşa : se făcea că
cineva(el crede că era vorba despre Măicuţa Domnului)dar nu a văzut cine i se
adresa,i-a spus aşa:
 Cei care vor avea în casele lor Sfânta BIBLIE A MAICII DOMNULUI, vor fi feriţi
de cutremur, de boli şi de duşmanii cei văzuţi şi nevăzuţi, ei şi cei din familia
lor.
Este o Sfântă Biblie de o Mare Putere Dumnezeiască.Amin !
 
 Acesta a fost visul şi mi-a făcut păcere să vi-l aduc la cunoştinţă.
 
 Pun aici punct povestirii mele nu înainte de a remarca  că după atâţia ani 2004-
2022, de peste 18 ani, aceste lucruri mi-ai rămas vii în memorie, nu am uitat
dialogurile, amănuntele şi nimic din ceea ce v-am istorisit. Este purul adevăr în
toată povestirea mea şi nu am truncheat , sau înflorit vreo situaţie sau vreun
dialog.De mult am renunţat să fac afirmaţii neadevărate şi mai ales să le scriu.
 
 Aceasta este mărturia mea a celor trăite de mine  robul Lui Dumnezeu Dan
Zamisnicu din Bucureşti cu ocazia înmînării Sfintei Biblii a Maicii Domnului,
aşa să-mi ajute Dumnezeu ! Amin !
Aprilie 2022 Bucureşti