APA şi SAREA

formula-as.ro /2017/1252/terapii-alternative-58/apa-si-sarea-21850

Foto: Dreamstime - 2, Designed by Pressfoto / Freepik

- Consumate în stare pură, curăţă organismul, vindecă boli

şi stopează îmbătrânirea. Despre virtuţile prea puţin
cunoscute ale apei şi sării, cu dr. Barbara Hendel,
specialist în tratamente biologice -

În societatea hiperindustrializată de astăzi, milioane de oameni

suferă de supraponderalitate (kilograme în plus), de intoxicaţii
şi de bolile ce decurg din acestea. Cauzele: sedentarismul,
excesul de calorii şi... consumul insuficient (cronic) de apă şi
sare. Pare ciudat să susţii că apa şi sarea în cantităţi insuficiente sunt vinovate că ne-
ngrăşăm, că devenim mai leneşi, că ne-mbolnăvim mai uşor şi că îmbătrânim înainte
de vreme. Şi totuşi este adevărat! În cele ce urmează, vă prezentăm răspunsurile la
câteva întrebări de strictă actualitate, legate de aceste două "minuni" ale naturii, oferite
de o specialistă în materie: dr. Barbara Hendel (Germania), care de ani de zile se
ocupă cu cercetările internaţionale asupra efectelor vindecătoare ale apei de izvor şi
ale sării naturale.

Leac sigur, pentru zeci de boli: apa

- De ce este apa atât de importantă?

- Fără apă nu putem exista. Organismul nostru este compus din circa 70% apă, iar
creierul - din 90%. Apa transportă substanţele nutritive spre toate organele,
alimentează traseele nervoase, asigură capacitatea de funcţionare şi de reproducere a
tuturor celulelor, ajută sângele şi limfa să-şi îndeplinească "misiunea" şi regularizează
temperatura corpului. De asemenea, apa contribuie la eliminarea toxinelor prin rinichi,
intestin, piele şi plămâni. Noi pierdem zilnic cam 2 l din această substanţă atât de
valoroasă şi trebuie s-o înlocuim, adică să bem zilnic cel puţin 2 l de apă.

- Ce se întâmplă dacă nu bem suficientă apă?

1/5
Dr. Barbara Hendel

- La început, organismul compensează el însuşi lipsa apei:

pentru a putea dizolva reziduurile, el foloseşte lichidul celular,
extrem de important, pentru că o mare parte din celule mor şi
apar celulita, inflamaţiile şi edemele. Dacă lipsa aceasta de apă
din organism durează mai mult, în vase şi în ţesuturi se depun
reziduuri şi substanţe toxice, ceea ce suprasolicită metabolis‐
mul şi organele excretoare. Lichidul din ţesuturi, sângele şi
limfa se îngroaşă, sistemul imunitar slăbeşte, transmiterea impulsurilor nervoase scade
în intensitate sau se blochează complet, refacerea celulelor devine mai lentă şi
procesul de îmbătrânire se accelerează.

- Apa - în cantitate insuficientă - înseamnă deci îmbătrânire şi boală?

- Exact! Un medic iranian, dr. Faridun Batmanghelidj, a descoperit faptul că multe

dintre bolile "civilizaţiei" au la bază lipsa cronică de apă. Recomandându-le pacienţilor
săi să consume apă şi-atât, el a reuşit să vindece o serie întreagă de boli: reumatism,
artrită, dureri de cap, afecţiuni cardiace şi de circulaţie, probleme digestive, alergii,
imunitate scăzută, îmbătrânire prematură a pielii, celulită, dar şi lipsa de concentrare,
pierderea memoriei, oboseala cronică şi depresiile.

- Dar majoritatea oamenilor beau apă suficientă.

- Nu. Majoritatea oamenilor beau lichide preparate chimic: cafea, ceai, limonadă,
băuturi acidulate sau alcoolice, dar nu apă. Sau prea puţină apă. Organismul nostru nu
conţine 70% cafea sau vin, ci apă.

- Dar şi cafeaua, berea, vinul sau limonada conţin apă...

- Apa este substanţa de bază, fireşte, dar băuturile răcoritoare conţin multe chimicale
dăunătoare: coloranţi, conservanţi, zahăr sau înlocuitori şi arome artificiale. Pentru a le
elimina din organism, avem nevoie de apă. Uneori, chiar de mai multă decât conţin
băuturile respective. Iar "delicatesele" precum cafeaua, ceaiul negru sau alcoolul
lipsesc organismul de o cantitate şi mai mare de lichid, căci la metabolizarea cofeinei şi
a alcoolului este nevoie de foarte multă apă, pentru eliminarea produselor apărute prin
descompunere. De aceea, după o noapte bine "udată", apare senzaţia de sete, chiar
dacă cu câteva ore mai devreme au fost îngurgitate cantităţi serioase de bere, de pildă.
Durerile de cap, de încheieturi şi greaţă sunt şi ele urmările lipsei de apă şi ale
hiperacidităţii.

- Dar nu putem bea numai apă...

2/5
- Nimeni nu trebuie, fireşte, să renunţe definitiv la limonada preferată, la un pahar de
vin sau de bere. Dar, după consumul de cafea, băuturi acidulate sau alcool, trebuie
băută aceeaşi cantitate de apă.

- Este de preferat apa minerală?

- Cea mai bună este apa plată, săracă în substanţe minerale şi curată. Pentru că or‐
ganismul nostru nu poate asimila optim mineralele dizolvate în apă. Componentele lor
nu pătrund până în celule. Doar cele organice - existente în fructe şi legume - sunt bine
asimilate. Cu cât conţine mai puţine minerale, cu atât apa curăţă mai bine organismul.

Memoria apei

- Şi de ce ne recomandaţi să bem apă plată, adică fără acid

carbonic?

- Acidul carbonic este acid - o spune şi numele -, iar în

organismul nostru există deja mult prea mulţi acizi. În afară de
asta, acidul carbonic poate produce "legarea" mineralelor anorganice în particule prea
mari: din combinaţia calciu + hidrogen acid, de exemplu, rezultă calcarul, care se poate
depune în vasele fine de sânge sau în creier. Urmarea: calcifierea. În plus, acidul
carbonic distruge şi structura biofizică a apei.

- Ce înseamnă structură biofizică?

- Apa este un purtător de informaţii. De curând, s-a demonstrat ştiinţific că apa

înmagazinează energii vindecătoare sub forma unor modele de frecvenţă, ase‐
mănătoare undelor sonore. Aceasta este structura ei biofizică. Apa are memorie. Ea
poate transmite energiile respective şi altor sisteme, de pildă organismelor vii. Aşa se
explică efectul homeopatiei. Beladona, planta folosită împotriva durerilor de cap, se
diluează atât de mult, încât nu mai poate fi detectată, şi totuşi, remediul este eficient.
Pentru că înregistrează orice fel de informaţii, apa poate prelua şi vibraţiile materialelor
plastice, de aceea ar trebui evitate sticlele din plastic.

- Să trecem la sare. Cum de recomandaţi sarea, când medicii spun, în general, că este
nesănătoasă?

- Sarea de bucătărie nu este de fapt sare, ci doar o clorură de sodiu. Sarea naturală nu
se compune doar din aceste două elemente - sodiu şi clor -, ci din peste 84 de alte
substanţe. Şi aceste peste 84 de elemente sunt prezente şi în organismul nostru. Li‐
chidul din ţesuturi, sângele, lacrimile, lichidul amniotic, în care se dezvoltă embrionul,
corespund unei soluţii de apă cu sare (1%), identică cu oceanul originar, în care a
3/5
apărut viaţa.

- De ce se extrag din sare componentele ei cele mai valoroase?

- 93% din producţia de sare de pe glob ia drumul industriei, fiind necesară pentru
diferite procese chimice (de exemplu, producerea vopselelor, a clorurii de sodiu etc.).
Dar aceeaşi sare ajunge - din păcate - şi în solniţele noastre, pentru că oamenii iubesc
tot ce este rafinat. Indiferent că e vorba de făină, zahăr sau sare -, preferăm să fie
curate, să nu facă bulgări sau cocoloaşe şi să fie albe ca zăpada. Nu numai că se
extrag din sarea normală toate elementele valoroase, dar sării i se adaugă substanţe
conservante, ca să fie afânată şi cât mai fină şi să rămână uscată ani de zile. În sarea
pe care-o consumăm noi există chiar şi o substanţă otrăvitoare - hidroxidul de aluminiu
-, care ne poate afecta creierul. Sarea (obişnuită) de bucătărie este deci extrem de
agresivă. Ea suprasolicită metabolismul şi organele de excreţie. În schimb, sarea pură,
naturală, este sănătoasă şi vitală. Lucrul acesta îl ştiau şi vechii romani, care îşi
plăteau mercenarii cu sare. De aici provine şi cuvântul salariu.

Sarea vieţii

- Fără sare nu funcţionează nimic în organism?

- Nu. Impulsurile nervoase pot fi transmise doar dacă lichidul

existent în organismul nostru conţine sare suficientă. Am
învăţat la fizică că sarea este un bun conductor. Dacă intro‐
ducem într-un pahar cu apă distilată două sârme de la un circuit
electric întrerupt şi legăm de ele un bec, acesta nu se aprinde.
Se aprinde, în schimb, dacă presărăm în apă puţină sare. Este
valabil şi la oameni, atunci când sunt lipsiţi de energie sau de
sclipiri ale spiritului. Vinovată de starea de letargie, de
oboseală, de indispoziţie şi de incapacitatea de concentrare este - foarte adesea - lipsa
sării.

- Ce sare să folosim?

- Din punct de vedere calitativ, sarea pentru vite (bolovani) şi sarea gemă îi sunt
superioare celei obişnuite, de bucătărie. Se recomandă şi sarea de mare, care ar putea
însă să fie afectată de substanţe nocive, din cauza poluării. Cea mai bună este sarea
cristalină (grunjoasă) care se pune la murături. Ea conţine toate mineralele vitale şi
microelementele în concentraţia de care are nevoie organismul nostru, care o
asimilează şi o valorifică. După cum indică şi numele, sarea grunjoasă este o sare sub
formă de cristale mari. Ea se scoate din ocne (mine de sare), unde s-a format, în urmă
cu milioane de ani, sub o presiune enormă, şi conţine structuri în a căror compoziţie
4/5
intră, în cantităţi optime, cele mai importante substanţe minerale.

- Sarea cristalină este un medicament?

- Este un aliment, dar unul deosebit de valoros, fiindcă stimulează procesele de

vindecare, de eliminare a toxinelor şi a reziduurilor şi de întinerire. O cură cu soluţie din
apă cu sare reechilibrează organismul şi umple rezervoarele golite. Se prepară o
soluţie din apă plată şi sare grunjoasă şi se bea zilnic câte o linguriţă de soluţie
amestecată într-un pahar cu apă. Mâncărurile trebuie sărate mai cu economie şi numai
cu sare cristalină. Sarea se foloseşte şi în anumite afecţiuni: răceli, dureri sau iritaţii ale
pielii - sub formă de comprese sau băi, care stimulează eliminarea toxinelor.

5/5