Diacon Adrei Kuraev

Trebuie să să rb ă torim ziua de 8 martie ?

Suspiciunea fa ţă de aparen ţ e este una din virtu ţ ile cre ş tine. Fără a cerceta, se
poate încrede doar în Biseric ă, în rest cre ş tinul trebuie sa fie suspicios. El nu
trebuie să evite întreb ă rile copilă re ş ti de felul: “Ce face ţ i? Unde m ă duce ţ i?”

Fiind în afara Bisericii, te întrebi: unde am nimerit? Eşti luat de mîn ă şi împins
în hor ă: “Joac ă!” Dar dac ă hora e încins ă în jurul unui idol? Sau sub picioarele
unde dansezi e un loc sfînt ... În cre ş tinism nu se admite ca cineva fără
cuno ş tin ţă de cauz ă “să sar ă cu capul în fîntîn ă “. În caz contrar, putem repeta
o întîmplare ce s- a petrecut pe timpul lui Iulian Apostatul.

Iulian domnea dup ă Împ ă ratul Constantin, adică dup ă ce o mare parte din
Imperiu a primit cre ş tinismul. Dar noul împ ă rat a dorit să întoarc ă Imperiul
înapoi cu fa ţ a spre pă gînism şi a recurs la un şiretlic. “Dup ă un obicei
str ă vechi, împ ă ratul împ ă r ţ ea banii osta ş ilor. Însă de data aceasta el a pus
între tron şi osta ş i un altar cu cărbuni încin ş i şi a poruncit osta ş ilor mai întîi
să ard ă pu ţ in ă tă mîie şi apoi să primeasc ă banii din mîna sa. O mare parte din
armat ă , din ne ş tiin ţă a fost înş elat ă , dar unii au descoperit vicle ş ugul şi,
pref ă cîndu - se bolnavi, au ocolit aceast ă capcan ă .

Dup ă împ ă r ţ ire, unii osta ş i st ă teau la mas ă . Unul dintre cre ş tinii ce primiser ă
banii în acest mod, luînd cupa cu vin, a făcut asupra ei semnul crucii, la care
alt osta ş i- a repro ş at : “Cum po ţ i binecuvinta vinul cu semnul crucii, cînd nu
demult ai ars tă mîie Imperatorului? Oare nu te- ai lep ă dat de Hristos prin acest
gest?”. Auzind aceasta, mul ţ i din cei ce st ă teau la mas ă şi- au dat seama de
ceea ce au făcut şi au plîns. Lăsînd cheful, ei au alergat în pia ţă strigînd că sunt
cre ş tini şi că au fost înş ela ţ i de împ ă ratul viclean. Ajungînd la palat, ei au cerut
sa fie arş i pe rug, pentru că întina ţ i fiind, să fie cur ăţ a ţ i prin foc.”

( Teodor, “Istoria Bisericii” 3,16- 17)

Dup ă cum vedem, cre ş tinul ar trebui să fie cel pu ţ in curios: ce se întîmpl ă ,
totu ş i, dup ă cortin ă ? Uneori îns ă aceast ă cortin ă , privit ă de departe, arat ă ca
un perete dup ă care nu mai este nimic. Dar chiar dac ă “decoratorul” se jur ă că
peretele este real si că nu e un decor, iată că un am ă nunt iese la iveală şi
compromite toate jur ă mintele lui. Unele din acest fel de am ă nunte m- au făcut
să cercetez mai am ă nun ţ it ziua de 8 Martie. M- am întrebat: de fapt, ce facem
în aceast ă zi? Este oare aceast ă să rb ă toare neutr ă cu privire la principiile
cre ş tine?

În religie, ca şi în cultur ă , exist ă un compartimen t de cercetare: reconstruc ţ ia

mitologic ă . Dup ă cum un arheolog, bazîndu - se pe un fragment dintr - o
coloan ă , reconstruie ş te aspectul unui templu, iar un istoric al religiei, dup ă o
referire neînsemnat ă , încearc ă să refac ă un cadru religios cîndva actual, tot aş a
şi eu, bazîndu - mă pe detaliile ce au ajuns pîn ă în zilele noastre, încerc să
gă sesc motivul pentru care se să rb ă tore ş te 8 Martie. Întrucît aceast ă zi este
unica frîntur ă din “dinozaurul” sovietic care s- a mai pă strat, apar înreb ă ri: De
ce anume ea a supravie ţ uit perioadei comuniste? Ce asocieri, gînduri, speran ţ e
erau legate de acea dat ă cînd să rb ă toarea de abia fusese inclus ă în calendar?
Cunoa ş tem istoria înfiin ţă rii tutror să rb ă torilor comuniste, ca 1 Mai sau 7
Noiembrie, dar nu şi 8 Martie. [...] Nu exist ă o versiune oficială în care să se
explice de ce a fost aleas ă anume aceast ă dat ă pentru să rb ă torirea “zilei
interna ţ ionale a femeii”.

Mul ţ i ani de- a rîndul, cînd se apropia ziua de 8 Martie, întrebam istoricii şi
jurnali ş tii, ce se preg ă teau să scrie articole pe aceast ă tem ă , şi chiar oameni de
rînd: ”De ce să rb ă torim anume aceast ă zi?” Dar de fiecare dat ă primeam
acelea ş i ră spunsuri: “Aşa a fost lăsat” sau “Aşa s- a hot ă rît.” [...]

De la sine, nu apar să rb ă tori. În special, să rb ă torile comuniste au fost stabilite

de persoane istorice reale. Cine dar ne- a învăţ at să să rb ă torim aceast ă zi? Cine
şi de ce? Putem reconstrui şi în ţ elege motiva ţ iile acestor oameni?

Ştiin ţ a, înainte de a propune ipoteze noi, arat ă de ce nu sunt satisf ă c ă toare

argumentele vechi. De aceea voi explica de ce nu sunt de acord cu unele
explica ţ ii cu privire la 8 Martie. De exemplu, nu sunt de acord cu explica ţ ia că
aceast ă zi este ziua prim ă verii. Nu ar fi mai corect ca ziua prim ă verii să fie pe
1 Martie (cum serbeaz ă românii, bulgarii, sau sîrbii), prima duminic ă din lun ă,
sau ziua echinoc ţ iului de prim ă var ă - 22 Martie? De ce prim ă vara ar trebui sa
vină pe 8 Martie?

Dacă este o zi a femeii, n- ar fi mai comod să se să rb ă toreasc ă în una din

duminicile prim ă verii şi nu obligatoriu într - o zi care se nimere ş te în diferite
zile ale să pt ă mînii? Este aceast ă zi o amintire a unui eveniment istoric
revolu ţ ionar? Nici o surs ă oficială nu confirm ă aceast ă presup u n ere.

Nu e straniu că oamenii serbeaz ă o zi de care nu ştiu mai nimic? Nu face

aceasta posibilă situa ţ ia în care cei invita ţ i la o petrecere serbeaz ă una, iar
organizatorii - cu totul altceva. Ei nu vor să descopere adev ă ratul motiv al
petrecerii: “Bucuria noastr ă e mare şi nu ne împotrivim ca lumea să ne felicite,
îns ă să rb ă toarea noastr ă nu e în ţ eleas ă tuturor. Totu ş i dorim o să rb ă toare
mondial ă , de acea, pentru ca to ţ i să fie veseli şi să ne felicite cu sinceritate, îi
vom da o altă denumire şi o altă explica ţ ie.”

Ce poate fi neîn ţ eles şi ascuns în aceast ă zi? Cu to ţ ii ştim că 8 Martie este

“ziua interna ţ ional ă a femeii”. De asemenea ştim că femei sînt în toate ţă rile
lumii. Cu toate acestea, în ultimii ani ne- am dat seama că aceast ă zi se
serbeaz ă doar în ţă rile fostei URSS şi în unele ţă ri foste socialiste. De ce în
celelalte ţă ri nu se serbeaz ă aceast ă zi? 8 Martie nu e ziua femeii, ci a unui tip
de femeie - a femeii- revolu ţ ionar. Iată de ce în ţă rile unde mi ş carea comunist ă
nu a prins ră d ăcini, aceast ă să rb ă toare nu s- a pă strat.
Este în ţ eleas ă nevoia mi ş că rii revolu ţ ionare de a avea să rb ă torile proprii în
locul unor să rb ă tori populare, biserice ş ti sau na ţ ionale. Deasemenea este
în ţ eleas ă şi dorin ţ a de a trezi şi încrederea în tovar ăş ii de lupt ă . Destul de
ingenioas ă a fost ideea de a încadra în miş carea revolu ţ ionar ă nu numai
bă rba ţ i muncitori, ci şi femei, creîndu - le şi o să rb ă toare a lor.

De ce însă ziua femeii- revolu ţ ionar a fost pus ă pe 8 Martie? Cine din liderii
miş că rii a fost concediat? Cine a fost arestat? Cine din ei s- a nă scut în aceast ă
zi? Nici un ră spuns... De aici reiese că motivele cre ă rii acestei să rb ă tori nu au
fost istorice, sociale sau publice. Ceva personal se asocia la fondatorii acestei
să rb ă tori cu aceast ă dat ă . O dat ă ce motivele au fost personale, ar trebui să
cercet ă m mai îndeaproape persoanele, care de altfel ne sunt cunoscute înc ă
din copilă rie. Numai că abia nu demult ne- am permis să observ ă m că nu doar
apertenen ţ a la Interna ţ ional ă şi ideile revolu ţ ionare erau comune pentru ei, ci
şi o legă tur ă etnic ă. Interna ţ ionala, cum s- a constatat mai tîrziu, în mare parte
era unina ţ ional ă . Este un fapt fără de care nu se poate vorbi despre mi ş carea
revolu ţ ionar ă din Europa sf. sec. 19 - înc. sec. 20. Anume evreii au ridicat
poparele împotriva “lumii violen ţ ei” şi au propus ca ea să fie “distrus ă din
temelie”. Să ne amintim de sprijinul organiza ţ iei evreie ş ti BUND în petrecera
primului congres al Partidului Revolu ţ ionar Social- Democrat din Rusia.
“Comitetul Central al BUND- ului a luat parte activă în organizarea primului
congres al partidului şi s- a ocupat în special de partea organizatoric ă ...
Cremer, care locuia în Minsk, avea o influen ţă destul de mare în sesiunile
congresului. Primul congres a avut loc chiar în sediul BUND- ului din Minsk.”
(Ţolghin. Despre I congres al PRSDR / / Slă biciunea socialismului. Revolu ţ ia din
Rusia şi evreii, A. Serebrenicov, sub îndru m area lui A. I. Soljeni ţ în. Paris; M.,
1995. p.27).

Iată cum explic ă cauzele eş uă rii revolu ţ iei din 1905 V. Jabotinski, unul din
liderii miş că rii sioniste din Rusia. “Îmi amintesc că atunci gloatele erau în stare
de orice. Un orator iscusit l- ar fi putut conduce uş or la asaltul Odesei şi la
spînzurarea lui Dimitrie Neidgard pe stîlpul unui felinar. Într- adevă r, oratorii
erau asculta ţ i cu sufletul la gur ă, numai că to ţ i erau fe ţ e cunoscute “cu ochii
rotunzi, urechile mari şi gura p...” şi nici nu începea bine să vorbeasc ă că în
gloat ă se auzea:” Ă sta - i jidan.” Era o remarc ă , în nici un caz o exclama ţ ie sau
un răcnet, şi în aceast ă remarc ă nu se gă sea nici urm ă de ră utate, doar că acest
amă nunt se lua în considera ţ ie şi imediat se observa cum temperame n t ul
gloatelor scă dea. În acele momente, poporul şi oratorul trebuiau să fie una, ei
îns ă nu aveau nimic comun cu Rusia, cu tradi ţ iile ei - ei erau str ă ini pentru
popor. Evreii ieş eau şi vorbeau despre ceva, iar lumea îi asculta fără ur ă, dar şi
fă ră înflă că rare. Se observa că o dat ă cu ieşirea primului orator - evreu, ru ş ii
concluzionau:”Dac ă vorbesc jidanii, înseamn ă că doar pe jidani îi prive ş te.” Se
crea senza ţ ia unei cauze str ă ine, profitul căreia îl vor avea tot str ă inii.”
(Jabotinski V. Revolu ţ ia Iudeilor / / Slă biciunea socialismului. p.485 - 486.)

Acum să ne amintim de revolu ţ ia care a reu ş it bol ş evicilor. Se zice că Feldman,

întîlnindu - se cu niş te ţă rani “deputa ţ i”, a zis: “Curînd, tovar ăşi, în toat ă lumea
se va instaura puterea sovietelor!” La care primise un ră spuns:”A ş a ceva nu va
fi.” “De ce nu va fi?” întreb ă Feldman tulburat. “Nu- s destui jidani.”

Recunoscînd omogenitatea etnic ă a “revolu ţ iei ruse”, să pă trunde m în vie ţ ile

acestor oameni. Închipui ţ i - vă în locul Clarei Ţetkin, să zicem. V- a venit în gînd
să înfiin ţ a ţ i o grupare revolu ţ ionar ă de femei, să folosi ţ i for ţ a feminin ă în
lupta contra “exploatatorilor capitali ş ti”. Pentru o consolidare şi o propagan d ă
mai bună a acestei miş că ri, ave ţ i nevoie de o zi simbolic ă, care ar fi ziua
Femeii- Revolu ţ ionar.

Revolu ţ ia, dup ă cum se ştie, porne ş te dintr - un patos religios. Ea îns ăşi este un
mit, iar unui mit îi este caracteristic să aib ă antecedente. Ac ţ iunea prezent ă ar
trebui să readuc ă în actualitate un oarecare model din mitologia veche.
Instinctul mitic al revolu ţ iei pune întrebarea astfel: “Au fost în istorie femei
care au ridicat poporul în lupta contra tiraniei şi au avut succes?” Rugînd un
european să dea un nume de femeie- lider, el negre ş it va ră spunde: Ioana
d’Arc. Dar Clara Ţ etkin e evreică şi pentru ea mai familiare sunt asocierile cu
evenimentele din istoria poprului să u. Pentru evrei Ioana d’Arc se asociaz ă cu
Estera din istoria biblică. De acea, atunci cînd Partidul a pus problema
înfiin ţă rii unei să rb ă tori feminine, Clara Ţetkin şi- a adus aminte de Estera.

Cu multe secole în urm ă Estera şi- a salvat poporul de mînia unui tiran. Istoria
aceasta este prezent ă nu numai în Biblie. Esterei îi este închinat ă cea mai
veselă să rb ă toare a evreilor - Sărbă toarea Purim. Ea se serbeaz ă la sfâr ş itul
lunii februarie - începutul lui martie. Aceast ă să rb ă toare nu are o dat ă fixă (ca
şi Paş tele cre ş tin) şi e posibil că în anul cînd s- a înfiin ţ at “ziua interna ţ ional ă a
femeii” Purimul a coincis cu 8 Martie. A schimba în fiecare an data ar fi fost
incomod, de aceea s- a hot ă rît ca ziua femeii- revolu ţ ionar să se serbeze aparte
de Purim. Indiferent de aceasta însă , în fiecare an ziua de 8 Martie este o
chemare a lumii de a slăvi Femeia- Lider - pe Estera, adic ă a serba Purimul.

Aceast ă idee ar fi fost cel pu ţ in ingenioas ă , dac ă să rb ă toarea Purim ar fi

asemenea Sărbă torii Seceriş ului. Dar aceasta nu este o să rb ă toare religioas ă .
Enciclopedia Ebraică men ţ ioneaz ă : “...să rb ă toarea nu este motivat ă de Templu
sau de un alt eveniment religios.” (Enciclopedia Ebraic ă, M. Terra, 1991.v.13, p.
123)

S- a sfîrş it robia babilonian ă . Drumul spre cas ă era deschis, dar doritori de a se
întoarce erau mai pu ţ ini decît s- a aş teptat (din Rusia - socotit ă “închisoare a
popoarelor” - de asemenea au plecat cu mult mai pu ţ ini evrei decît şi- ar fi
dorit liderii miş că rii sioniste). Mul ţ i şi- au deschis afaceri şi treburile nu
mergeau prost. Ei nu doreau să piard ă totul în schimbul întoarcerii. Mii de
familii evreie ş ti au ră mas să tr ăiasc ă în diaspora pe întreg teritoriul Imperiului
Persan, într - o stare departe de a fi numit ă robie. Perşii mira ţ i se întrebau:
armata babilonian ă a cucerit Ierusalimul sau evreii au invadat Babilonul? Aman
- “ministrul ap ă ră rii”, merge la împ ă ratul Artaxerxe şi- i prezint ă
situa ţ ia.Timpurile nici pe departe nu erau cre ş tine şi evident că reac ţ ia
împ ă ratului a fost categoric ă: să fie nimici ţ i to ţ i evreii din imperiu.Vestea
poruncii este aflat ă de regina Estera a cărei etnie regele nu o cuno ş tea. Într - un
moment anume, Estera îl provoac ă pe Artaxerxe: “Mă iube ş ti? Dacă mă iube ş ti,
atunci îi iube ş ti pe cei pe care îi iubesc eu? Înseamn ă că iube ş ti poporul meu şi
că îi ur ăş ti pe cei pe care îi ură sc eu? Urăşti du ş manii poporului meu? Atunci
arat ă - ţ i mînia şi nimice ş te - i pe cei pe care îi soco ţ i du ş manii tăi!” Şi Artaxerxe
lasă în grija lui Mardoheu formularea poruncii:

“Mardoheu a scris în numele regelui Artaxerxe, scrisorile le- au pecetluit cu

inelul regelui şi le- a trimis prin curieri călări, pe caii din herghelia regelui,
spunînd că regele îngă duie iudeilor din cetate să se adune ca să - şi apere via ţ a
lor, să bat ă, să ucid ă şi să piard ă pe to ţ i cei puternici din popor şi din ţ ar ă,
care ar vrea să - i atace, cu femeile şi cu copiii lor, iar averea lor să o jefuiasc ă ”
(Estera 8:10- 11) .

“Atunci iudeii s- au adunat în toate ţă rile lor, prin toate ţă rile lui Artaxerxe, ca
să pun ă mîna pe cei ce le doreau ră ul şi nimeni n- a putut sta împotriva fe ţ ei
lor, pentru că frica de iudei ap ă sa asupra tuturor popoarelor (...) Căci
Mardoheu era mare în casa regelui.(...) Atunci au stîrpit iudeii pe to ţ i du ş manii
lor, ucigînd cu sabia, omorînd, pierzînd şi făcînd cu du ş manii lor dup ă voia lor
(Estera 9:3- 5).

Aman a fost spînzurat împreun ă cu familia sa, iar dup ă el au fost nimici ţ i
75.000 de oameni - elita ţă rii, oricine putea concura cu iudeii. Soarta
Imperiului era hot ă rît ă .

Cum se poate să rb ă tori o zi de mă cel? Nici un popor din lume nu serbeaz ă o

asemenea zi cu bucurie. Purimul - să rb ă toare în special pentru copii ( unde se
cînt ă , se joac ă, iar Talmudul recoman d ă celor maturi chiar să bea bă uturi
spirtoase pîn ă nu mai deosebesc diferen ţ a dintre expresiile “blestemat fie
Aman” şi “binecuvîntat este Mardoheu”) este comemorarea unui masacru în
care au murit poate mii de copii. Nu a fost o bă tălie (cum încearc ă unii să
explice), în care şi evreii şi per ş ii să se lupte cu armele în mîn ă , ci anume un
mă cel.

Biserica nu are nimic împotriva personajelor biblice, doar că în ţ elegerea

evenimentelor petrecute în cartea Estera este diferit ă în cre ş tinism şi iudaism.
Creş tinismul vede în aceasta cum Dumnezeu nu a permis ca poporul Său să fie
nimicit de du ş manii per ş i, iar iudaismul vede în toate popoarele un du ş man,
care ar trebui să fie nimicit asemenea per ş ilor.

În “Disputa lui Nahmadin” din Evul Mediu se explică Ps.109,1: ”Zis- a Domnul
Domnului meu: ”Şezi la dreapta Mea, pîn ă ce nu voi pune pe vrăjma ş ii Tăi
aş ternut picioarelor Tale”.: “Dumnezeu va ajuta mesiei, pîn ă ce toate popoarele
vor fi sub picioarele lui. Ei îl resping, nu - l recunosc, iar unii şi- au creat un alt
mesia.” Există deci în istoria gîndirii iudaice o pă rere precum că toate
popoarele sunt ostile evreilor, iar evenimentele Purimului amintesc cum
trebuie să se procedeze cu ele.
În cre ş tinism, ră zboaiele şi robia babilonian ă din Vechiul Testament sînt
în ţ elese în mod alegoric. În iudaism îns ă s- a pă strat în ţ elegerea literal ă a
normelor şi exemplelor vechi- testamen tare.

Astfel - consultantul în problemele presei a ambasadei Israelului la Moscova,

Zecv Ben Arie, în discu ţ ia cu corespon de n t ul publica ţ iei “Segodnea” a subliniat
însemn ă tatea simbolic ă a să rb ă torii: “Aceasta a fost o izb ă vire deosebit ă : dup ă
voia Celui Preaînalt, regele persan a permis evreilor să se apere cu arma în
mîn ă şi să atace preventiv”.

Înseamn ă că şi ast ă zi Israelul poate bombarda toate ţă rile care, de ş i lupt ă

împotriva lui, pot prezenta o amenin ţ are. Dacă Rusia ar încerca să declare în
armat ă posibilitatea “ră zboaielor preventive”, fără valuri de uimire şi sanc ţ iuni
în toat ă “lumea civilizat ă ”, faptul ar fi de neacceptat. Pentru Israel îns ă în lume
exist ă un standard aparte, lumea permite evreilor să - şi fixeze normele sale
morale. Israelul e superior aş a- numitelor “valori umane”. Şi aici îmi vin în
minte cuvintele lui V. Şulghin: “Să admitem că evreii religio ş i care să rb ă toresc
Purimul nu în ţ eleg ce să rb ă toresc în realitate, că mesele anuale sînt aş ezate pe
oase omene ş ti călcate în picioare, iar fe ţ ele de mese sînt pă tate de sînge. Dar
acei scriitori şi jurnali ş ti evrei care se îngrozesc de ororile devast ă rilor din
zilele noastre, oare nu simt niciodat ă necesitatea de a “se privi în oglind ă ”?

Psihologii profesioni ş ti nu în ţ eleg oare că “ceva” s- a precipitat în sufletele

evreilor şi- n lumea înconjur ă toare lor în urma serb ă rii milenare a omorurilor
în mas ă ?

Istoricul V. Zelinski spune: “Acesta este marele şi groaznicul adev ă r: toate

prigoanele asupra evreilor care dezonorea z ă istoria cre ş tinismului îşi au
începutul în Vechiul Testament”.

De ce un popor în istoria căruia au fost atîtea suferin ţ e, care a trecut prin

atîtea devast ă ri, să rb ă tore ş te un masacru care în vechime i- a reu ş it?

Din pă cate, la baza iudaismului exist ă o dogm ă care îi poate face pe evrei reci
fa ţă de durerile altor popoare. În unele texte iudaice se afirm ă că din punct de
vedere al iudaismului oameni sînt doar evreii.

“Orice evreu, fie că este drept, fie că este pă că tos, are dou ă suflete - afirm ă un
tratat rabin. Unul din ele este legat de lumi şi e numit klipa sau sitra ahara.
Acest suflet este sîngele omului şi dă via ţă trupului. De la el îşi iau începutul
toate viciile şi patimile care se compu ne din 4 elemente. Tot din suflet provin
şi toate calităţ ile bune ce sînt caracteristice fiecă rui evreu, cum sînt
comp ă timirea şi ajutorarea aproapelui. Întrucît este legat de partea opus ă şi
provine de la aş a- zisa klipat noga în care este binele, iar originea lui este
legat ă de taina pomului cunoa ş terii binelui şi ră ului.

Sufletele neevreilor îns ă provin din restul klipatelor, care sînt necurate şi în
care nu exist ă binele, aş a cum este spus în cartea EŢ NAIM, 49, cap 3: “Tot
binele făcut de pă gîni este asupra lor”. Sau cum comentea z ă Ghemara
expresia: “Mila popoarelor e un pă cat”. “Toate ac ţ iunile de dreptate şi milă ale
popoarelor sînt săvîrşite din mîndrie”. Al doilea suflet care- l deosebe ş te pe
evreu este o pă rticic ă din esen ţ a nem ă rginit ă a lui Dumnezeu, aş a cum e spus:
“Şi Tu ai suflat în nă rile lui duh de via ţă”. Sufletele evreilor au ap ă rut în
gîndirea lui Dumnezeu”.

Interna ţ ionala a avut scopuri mondiale. Ea a avut ce spune lumii: că Purimul e

să rb ă toarea nimicirii du ş manilor, iar du ş manii Revolu ţ iei bineîn ţ eles au fost
nu numai capitali ş tii, ci şi Biserica. În acest caz e lipsit ă oare de motiva ţ ie
presupu nerea că în con ş tiin ţ a liderilor evrei ai Interna ţ ionalei, miş carea
revolu ţ ionar ă feminin ă se asocia cu Estera, iar 8 Martie - din obi ş nuin ţă cu
să rb ă toarea Purim? [...]

Motivul repulsiei mele fa ţă de 8 Martie e foarte simplu: de mic copil nu puteam

suferi aceast ă zi, iar devenind un om al Bisericii am îndr ă git să rb ă toarea
ortodox ă a femeilor - Săpt ă mîna Mironosi ţ elor, să rb ă torit ă dup ă a treiea
duminic ă de la Paş te.

Am scris acest articol nu pentru ca noi cre ş tinii să avem o atitudine

neprietenoas ă fa ţă de cei de un neam cu Clara Ţetkin, ci pentru a în ţ elege ce
să rb ă torim de fapt pe 8 Martie şi pentru a reîntoarce stima fa ţă de tradi ţ iile
noastre ortodoxe. Motivele Clarei Ţetkin sunt clare... Nu în ţ eleg de ce noi ar
trebui să serb ă m Purimul evreilor. N- ar fi timpul să uit ă m de să rb ă torile
“roş ii”, ostile cre ş tinismului şi de 8 Martie în special. Zi care nu are nimic
comun cu femeia cre ş tin ă .

Diacon Prof. Dr. Andrei Kuraev (Moscova)