MITROPOLIA MOLDOVEI ȘI BUCOVINEI

Nr. 48(anul II) 2021

ARHIEPISCOPIA IAȘILOR
Foaie săptămânală distribuită de
PAROHIA „ZIUA CRUCII”, IAȘI

Puterea Crucii
„Întoarce-te la casa ta și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu.” (Luca 8, 38)

Duminica a XXIII-a după Rusalii

Vindecarea demonizaților din ținutul Gherghesenilor

„ O mul este autorul propriilor frământări. Dacă

omul nu ar trăi precum porcii, demonii nu ar fi putut
niciodată să aibă putere asupra sa. Dacă a pus totuși
stăpânire pe el, a fost nu pentru a-l
distruge, ci pentru a-l încerca. După
venirea Mântuitorului, demonii deja nu
mai puteau strica binele, astfel că acum
poate nu caută distrugerea tuturor
oamenilor, ci doar a celor șovăitori. ”
Sfântul Ambrozie
al Milanului

Să cercetăm câteva clipe cum stau

lucrurile astăzi. Există dem onizați, există
lucrări diavolești, există semeni în jurul nostru care
se ocupă, conștienți sau nu, de astfel de lucrări?
Din nefericire, răspunsul este afirmativ.
Există îndrăciți, bolnavi sărmani, nu numai în
spitale sau în cămine speciale, ci și în libertate. Îi
întâlnim adesea pe la serviciu, poate chiar prin
familiile noastre, pe stradă ș.a.m.d. Îi vedem, din
modul de manifestare, că sunt stăpâniți de diavoli,
poate legiuni de diavoli. Spune un părinte al Bisericii: câte patimi are cineva,
atâţia diavoli are! Înfr icoșător cu vânt! Câte patim i, atâtea u și
deschise în sufletul omului pentru Satana.
De aceea trebuie să ne străduim să închidem aceste uși prin Taina
Spovedaniei: propriu-zis, de la o mărturisire la alta să tăiem păcatele,
luând hotărârea de a nu le mai repeta, în acest fel tăind de fapt accesul Satanei.
Căci trebuie să recunoaștem că suntem vulnerabili la lucrările diavoleşti: simțim
mereu cum ne atacă, într-un fel sau altul.
Ce este de făcut, pentru noi și pentru confrații noștri chinuiți de diavoli?

Să apelăm la Hristos, căci aşa cum spuneam mai sus, spre deosebire
de nefericiţii suferinzi din Vechiul Testament, când diavolul era
stăpânitor al lumii, noi vieţuim în lumea harului:
avem Biserică şi Sfinte Taine.

Părintele Vasile Gordon

 Puterea Crucii
Locuri de Pelerinaj

Acasă la Sfântul Dimitrie Basarabov

27 octombrie
Așezată în pitoreasca vale a râului Lom, mănăstirea Basarabov își
întâmpină pelerinii cu o minunată priveliște către peștera Sfântului Dimitrie
cel Nou. De altfel, aceasta este singura mănăstire săpată în stâncă încă locuită
din întreaga Bulgarie. De la văr sar ea Lom u lu i în Du năr e, u r cân d
spre Ivanovo, în mâlul stâncos al răului se întâlnesc peste 300 de chilii săpate,
dintre care 40 au fost biserici. Urme de frescă se văd pe pereții peșterilor până
în zilele noastre.
Scurt istoric
Mănăstirea Basarabov a fost ctitorită de familia Basarabilor; satu l, m oșia și
mănăstirea au aparținut lui Ioan Basarab I, primul domn al Țării Românești. Cele mai vechi mărturii
istorice despre Mănăstirea și Peștera din Basarabov se găsesc în unele registre de taxe ale Imperiului
Otoman din secolul al XV-lea.
În timpul războiului ruso-turc (1769-1774), satul Basarabovo a fost complet distrus și, astfel,
sfintele moaşte ale Sfântului Dimitrie cel Nou au fost mutate la Bucureşti. Mănăstir ea
a ars a doua oară între anii 1877-1878, în timpul războiului ruso-romano-turc, iar peste 60 de icoane
valoroase au furate din biserică.
În preajma anului 1919, părintele Tihon, viitorul episcop de Smolyan, a luat în grijă
Mănăstirea Basarabov, iar în anul 1937, monahul Hrisant Hadji (†1961) din Mănăstirea
Preobrazhene s-a aşezat într-o chilie a mănăstirii, începând restaurarea complexului
monahal.
PILDĂ CU TÂLC
Se spune că un om foarte bogat, dar și foarte zgârcit, a auzit în vis, într-o noapte, un glas care i-a
spus: „Mâine dimineaţă să te duci la salcia dintre dealuri şi să faci săpături, că vei găsi o
mare comoară”. Cum s-a trezit, omul nostru nici n-a așteptat să se facă bine ziuă și cu târnăcopul
și cazmaua în spate, a mers mai mult alergând spre locul cu pricina. A săpat cam un metru, dar n-a
găsit nimic. Lacom cu m er a, a m ai săpat pe atâta și când er a pe pu nctu l de a abandona,
din pricină că-l lăsaseră puterile, a auzit un glăscior rugându-l să mai sape puțin.
Așa se face că peste câteva momente din gaură dădea să iasă, ce credeți, un diavol! „Ptiu,
drace!” - strigă omul înspăimântat, dar și foarte mânios că în loc de comoară îl găsise pe Necuratul.
Şi se grăbi să arunce pământ peste el, să astupe groapa. „Stai, creştine! Nu te speria! Ai visat că
vei găsi o comoară? Visu l ți s -a împlinit, pentru că eu sunt una dintre căpeteniile lui Scaraoțchi
și pentru ca ai ostenit și m-ai scos de aici, eu pot să te răsplătesc regește”. „Așa da!” - își frecă mâinile
a chilipir omul nostru. „Ia zi, ce-mi dai?”. „Îți dau voie, zise Ucigă-l Toaca, să începi să cheltuiești din
banii pe care ia-i ascuns în beci”. „Ce vorbă-i asta?” - se mânie din nou săpătorul. „Banii aceia sunt ai
mei! Da?” - zise drăcușorul, „or fi, dar n-ai umblat la ei de vreo douăzeci de ani, pentru că erau ai
mei”. „Eu am fost stăpânul lor până azi! Dar pentru că m-ai scos de aici, îţi dau voie să-i
cheltuieşti. Sunt ai tăi!”. Şi se făcu nevăzut. Omul nostru, cu toate că era aproape epuizat și-a
adunat puterile și a început să alerge spre casă, cu bănuiala în minte că dracul îi luase banii din
pivniță.
Într-adevăr, nu mai umblase la ei de douăzeci de ani, mare minune să mai fie acolo. Ajuns
acasă, constată, însă, că lăzile erau intacte: toți galbenii erau la locul lor!
Rămas pe gânduri, omul nostru începu, însă, chiar din acea zi să cheltuiască din ei, ba
i-a dus şi părintelui din sat o sumă frumuşică pentru
sprijinirea construcţiei noii biserici.
Pildă din judeţul Bistrita-Năsăud
CU DRAGOSTE SI BINECUVÂNTARE
PAROH: PR. ANDREI SMEU