SANDU CHIU

CALENDARUL ORTODOX, DUMINICILE ANULUI

2020 CU SOBORUL LOR DE SFINŢI

EDITURA WALDPRESS,
Timişoara, 2020
 Cuvânt înainte,

Şi în această a treia carte în care preaslăvesc memoria Sfinţilor

Părinţi, a Sf. Mucenici şi martiri ai Bisericii lui Hristos, cunoscuţi sau
anonimi, ferma şi absoluta mea convingere este că ei au fost şi în încă
sunt drepţii care au ferit şi feresc omenirea în ultimele două milenii, de a
nu avea sfârşitul tragic prin care au pierit anticele cetăţi, Sodoma şi
Gomora.
Afirmaţiile mele au un suport istoric şi real.
Ştiinţa de astăzi şi arheologia modernă au stabilit cu certitudine
locul, timpul şi modul în care au pierit cele două cetăţi antice.
În această carte eu prezint cauza acestui dezastru, cauză pe care
o găsim în Sfânta Scriptură.
În Facerea, la cap. XVIII, Avraam primeşte la Stejarul Mamvri pe
Sfânta Treime, întruchipată în trei oameni, care au apărut înaintea lui,
aşa cum este scris la versetul doi: „Atunci ridicându-şi ochii săi, a privit şi
iată trei oameni stăteau înaintea lui: şi cum I-a văzut, a alergat din
pragul cortului Său în întâmpinarea Lor şi s-a închinat până la pământ.”
Avraam I-a cinstit cum se cuvine, aşa cum numai un drept al
Domnului o face.
După ce au fost ospătaţi, acei Oameni s-au sculat şi aflăm la
versetul 16 că: „S-au îndreptat spre Sodoma şi Gomora şi s-a dus şi
Avram cu ei, ca să-I petreacă.”
Pe drum Dumnezeu a zis la versetul 17: „Tainui-Voi Eu oare de
Avraam sluga mea, ceea ce voiesc să fac ?” Şi Avraam a aflat că Domnul
a hotărât să piardă cele două cetăţi în care păcatul a atins cote de
neiertat. Atunci contrariat Avram a întrebat pe Domnul: „Va pierde şi pe
cel drept alături de cel păcătos ? iar la versetul 26 zisa Domnul: „De se
2
vor găsi în cetatea Sodomei cinzeci de drepţi, voi cruţa pentru ei toată
cetatea şi tot locul acela.”
În următoarele 6 versete Avraam vrea să ştie că dacă numărul
drepţilor este din ce în ce mai mic, Domnul va cruţa sau va pierde acele
cetăţi.
Răspunsul vine la versetul 32: „Şi-a mai zis Avraam: Să nu se
mânie Stăpânul meu de voi mai grăi încă odată: dar de se vor găsi acolo
10 drepţi ? iar Domnul a zis: pentru cei zece nu o voi pierde.”
La cap. 19 din Facerea este arătată pierderea Sodomei, în care
Domnul nu a găsit nici un drept.
Faptul că noi am putut afla şi medita asupra acestor adevăruri
biblice îl datorăm drepţilor pe care Domnul i-a găsit şi îi găseşte de 2000
de ani încoace după ce şi-a dat Fiul pentru a fi răstignit iar sângele Lui să
şteargă păcatul nostru.
Păcatele Sodomei au atins în zilele noastre dimensiuni planetare
şi fără aceşti drepţi care sunt sfinţii şi mucenicii Noului Testament,
Dumnezeu ne-ar fi pierdut aşa cum a pierdut Sodoma şi Gomora.
Aici pe pământ Sfinţii trăiesc într-o altă dimensiune spirituală,
lucru ce-i apropie de Dumnezeu.
Ei sunt călăuzele noastre spirituale care ne conduc prin noaptea
şi întunericul ce învăluie cu ceața păcatului orientarea noastră spre
lumina după care sufletul nostru tânjeşte.
Să le mulţumim şi să-i pomenim veşnic pe aceşti drepţi, pe care
Dumnezeu îi iubeşte şi pentru care pe noi ne iartă.

3
 SF. MUC. TEOPEMPT ŞI TEONAS
SF. CUV. SINCLITICHIA

Sf. Muc. Teopempt, a trăit în timpul prigoanei împotriva

creştinilor din Imperiul Roman sub domnia împăratului Diolclețian (284-
305).
El a fost episcop al Nicomidiei şi mărturisind că este creştin, a
refuzat să se închine idolilor la care cârmuitorii imperiului îi obligau pe
cetăţenii romani. A fost prins întemniţat şi torturat.
În temniţă, împăratul Dioclețian a poruncit vrăjitorului Teonas şi
l-a însărcinat „să risipească farmecele creştineşti ale episcopului
Teopempt.”
Nereuşind să-l farmece pe Teopempt i-a dat acestuia să bea
otravă pentru a-l ucide, însă Teopempt a fost ferit şi ocrotit de către
Dumnezeu iar otrava nu şi-a făcut efectul aşteptat de către vrăjitorul lui
Diocleţian.
Văzând acestea, vrăjitorul s-a cutremurat şi s-a convertit la
creştinism fiind botezat de către episcopul Teopempt în timp ce se afla
în temniţă.
Pentru toate acestea şi pentru faptul că a trădat prin trecerea la
creştinism pe împăratul Diocleţian, Teonas a fost îngropat de viu,
trecând la Domnul ca ucenic al lui Hristos.
Sfântul Teopempt a fost aruncat într-un cuptor încins dar a ieşit
nevătămat prin ajutorul proniei divine. Acest fapt a înfuriat pe călăii săi
care timp de 22 de zile nu i-au dat apă şi mâncare, scoţându-i un ochi.
Şi această traumă la care a fost supus, a fost vindecată cu
ajutorul Domnului.

4
Văzând acestea, satanicii călăi au hotărât să-l decapiteze.
Aşa a trecut la Domnul acest mare mucenic al Bisericii lui Hristos.

OMAGIU

Pe Teonas vrăjitorul,
Diocleţian l-a pus
Ca să fie opresorul
Celor celor ce cred în Iisus.

A fost pus ca să-l omoare

Pe ierarhul Teopempt,
Un om cu credinţa mare,
Mucenicul din prezent.

Teopempt a reuşit
Să scoată vrăjitoria
Din vestitul îndrăcit
Şi să-l ducă la Mesia.

Banloc, 05.01.2020
5
 Sf. Cuv. Sinclitichia s-a născut în jurul anului 350. Provenea dintr-
o familie avută şi era dorită pentru frumuseţea şi bogăţia ei. Ea nu dorea
să se mărite, dedicându-şi viaţa lui Hristos.
După moartea părinţilor şi-a împărţit averea trăind în nevoinţă şi
în credinţă.
A fost ispitită asemeni lui Iov, fiind vătămată cu bube şi boli care
i-au măcinat trupul şi i-au pus sufletul la grele încercări.
La vârsta de 80 de ani a trecut la Domnul ca o pildă a răbdării şi a
credinţei.

OMAGIU

Cuv. Sinclitichia,
Devenise prin credinţă
Nora Fecioarei Maria
După trecerea-n nefiinţă.

A plecat din lume castă

Fremătând de fericire,
Spre nemărginirea vastă
La Dumnezeiescul Mire.

Banloc. 05.01.2020
6
 SF. MUC. TATIANA DIACONIŢA ŞI EUTASIA

Sf. Muc. Tatiana s-a născut în jurul anului 230 şi a trăit în timpul
împăratului Alexandru Sever (222-235) la Roma.
Tatăl Sfintei Mucenice Tatiana a fost Consul al Imperiului şi în
taină era creştin.
Sfânta Tatiana a crescut în casă creştină, dedicându-şi viaţa Lui
Dumnezeu aşa cum făceau mulţi tineri din Imperiu în primele secole
post - creștine.
Sfânta Mucenică Tatiana a fost diaconiţă la Biserica din Roma,
fapt ce a atras asupra ei şi a tatălui ei ura autorităţilor păgâne ale
imperiului. A fost prinsă şi dusă în templul zeului Apolo unde i s-a
poruncit să se închine idolului. Sfânta a refuzat, s-a rugat la Dumnezeu şi
idolul s-a dărâmat la pământ, sfărâmându-se. Acest fapt a trezit ura
bestială a păgânilor care au supus-o la chinuri groaznice. A trecut la
Domnul fiind decapitată împreună cu tatăl ei.
Capul Sfintei Muceniţe se afla în catedrala mitropoliei din
Craiova, fiind adus în ţară la noi de către voievodul Neagoe Basarab.

Tot astăzi este prăznuita şi Sf. Muc. Eutasia, aceasta la rândul ei a

trecut la Domnul prin decapitare îngroşând numărul mucenicilor creştini
din primele trei secole după Hristos.

7
 OMAGIU

Fără tine Tatiana,

Şi fără de cei ca tine,
N-am fi cunoscut prigoana
Primelor veacuri creştine.

Voi ne sunteţi chezăşia

Pentru lumea de apoi,
Pregătind împărăţia
Celor ce vin după noi.

Banloc 12.01.2020
8
 SF. CUV. MACARIE CEL MARE ŞI MACARIE ALEXANDRINUL
SF. IER. MARCU, MITROPOLITUL EFESULUI

Sf. Macarie cel Mare s-a născut în satul Sabir Menuf din Egipt în
anul 295 după sinaxarul Copt iar după alte izvoare în jurul anului 300. El
este cunoscut şi ca Macarie Egipteanul, fiind unul dintre părinţii pustiei
egiptene şi ucenic al Sf. Antonie cel Mare.
Nu trebuie confundat cu Macarie al Alexandriei sau cu Sf. Sfințit
Muc. Macarie episcop de Edkado (lângă Asiut, Egiptul de Sus).
Părinţii Sf. Macarie au fost Avraam şi Sara, având aceleaşi nume
cu cei mai vechi dintre sfinţi, şi ei fiind neroditori au cerut ajutor
Domnului să-i învrednicească cu un urmaş.
Într-o noapte lui Avraam în timp ce dormea i s-a arătat Sf. Patr.
Avraam şi a spus că: „Dumnezeu voieşte să vă binecuvânteze cu rod
fericit precum m-a binecuvântat şi pe mine care eram străin în pământul
Canaan, dându-mi fiu la bătrâneţe”.
Născându-se fiu au pus numele lui Macarie. Acesta crescând,
după moartea părinţilor săi a fugit de viaţa lumească, alegând pustia şi
viaţă pustnicească.
În lunga viaţă pustnicească, Macarie a primit darul facerilor de
minuni, putere şi asupra morţii, aşa încât fericitul Macarie s-a învrednicit
a face şi învieri.
În lunga sa viaţă pustnicească, Sfântul Macarie s-a luptat făţiş cu
puterile necurate, pe care le-a învins cu ajutorul Domnului.
La plecarea la Domnul şi la despărţirea de ucenicii săi, Sfântul
Macarie i-a sărutat pe fiecare, şi–a ridicat mâinile să privească în sus
zicând: „În mâinile Tale Doamne îmi dau duhul meu”.

9
 Cuv. Pafnutie, unul dintre ucenicii Sf. Macarie aminteşte că
sufletul marelui sfânt a fost ridicat de către Heruvimi şi suindu-se spre
cer, unii din sfinţii părinţi au văzut cu ochii duhovniceşti că diavolii cei
din văzduh stăteau departe şi strigau: „O ! de ce slavă te-ai învrednicit
Macarie”.
Sf. Macarie este pomenit de către Biserica Coptă la 5 aprilie,
biserica Ortodoxă îl pomeşte la 19 ianuarie iar biserica Romano-Catolică
pe 15 ianuarie.
Despre Sf. Macarie Alexandrinul deţinem mai puţine şi mai vagi
informaţii. Se ştie că a trăit şi s-a nevoit în aceeaşi perioadă cu Sf.
Macarie Egipteanul. Venea adesea la acesta în pustie unde stătea, şi se
rugau împreună.
Şi acest sfânt este prăznuit de către Biserica Ortodoxă la 19
ianuarie.

OMAGIU

Pintre fraţii din Pateric

Care-au trăit în pustie,
Remarcăm un mare mistic
Lângă Sfântul Antonie.

10
 Se născuse egiptean
Din părinţi cu nume biblic,
Avea duhul puritan
Şi un crez ceresc şi hristic.

Avea darul învierii

Prin trezirea celor morţi,
Şi-al mai-nainte vederii
Peste-al firii noastre porţi.

Macarie e acest sfânt

Cu duh ales şi generos,
Care făcuse legământ
Cu Evanghelia lui Hristos.

11
 Sf. Ier. Marcu s-a născut în anul 1392 la Constantinopol în
Imperiul Roman de Răsărit.
Părinţii săi au fost creştini, tatăl, George, fiind diacon al
catedralei Sf. Sofia iar Maria – mamă, a fost fiica renumitului medic pe
nume Luca.
Sf. Ier. Marcu a fost un teolog isihast, el devenind faimos după
apărarea Ortodoxiei la Conciliul de la Ferara – Florenţa (1438 – 1439) în
fața încercărilor de conciliere dogmatică ale împăratului Ioan al VIII-lea
Paleologul şi ale Papei Eugen al IV-lea.
A fost singurul episcop răsăritean care a refuzat să semneze
acordul încheiat între Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică.
El a părăsit lucrările acestui Sinod şi a devenit conducătorul
Opoziţie Ortodoxe față de Unirea de la Florenţa.
A murit la vârsta de 50 de ani pe data de 23.06.1444 după o
boală intestinală şi o suferinţă de 2 săptămâni.
A fost îngropat în mănăstirea Mangana din Constantinopol.
În anul 1452 , unirea Bisericii Ortodoxe cu Biserica Romano-
Catolică a fost blocată de către opoziţia populației şi proclamată în
catedrala Sfântă Sofia în decembrie 1452, cu puţin înainte de căderea
Constantinopolului.

12
 OMAGIU

Mitropolitul din Efes

Marcu spre biruinţă,
A combătut noul eres
Cu întreaga lui fiinţă.

La Ferara şi Florenţa
Unde s-au strâns mulţi eretici,
El cu toată vehemenţa
I-a-nfruntat p-acei nemernici.

Banloc, 19.01.2020
13
 SF. IER. IOSIF CEL MILOSTIV, MITROPOLITUL MOLDOVEI
SF. CUV. XENOFON, MARIA, ARCADIE ŞI IOAN

Mitropolitul Iosif Naniescu, canonizat la 5 octombrie 2017 şi

devenind Sf. Iosif cel Milostiv s-a născut în Basarabia la 15 iulie 1818 iar
la botez a primit numele Ioan. La călugărie a primit de la episcopul
Chesarie al Buzăului numele de Iosif la data de 23.01.1835.
În 1863 este ales egumen la mănăstirea Sărindar din Bucureşti,
iar între anii 1864-1870 a fost profesor de religie la gimnaziul Gheorghe
Lazăr şi la liceul Matei Basarab din Bucureşti.
Între anii 1870-1871 a fost director la Seminarul Central.
În anul 1873 este numit episcop de Argeş iar în anul 1875 este
ales mitropolit al Moldovei, unde păstoreşte timp de 27 de ani. Aici
depune o bogată activitate teologică, pastorală şi duhovnicească, având
şi o activitate socială prin care a rămas cunoscut ca Iosif cel Milostiv. La
26 ianuarie 1902 trece la Domnul.
Mormântul său se află în partea de sud a catedralei
mitropolitane, lăcaş terminat de către el.

OMAGIU

La Iaşi, să vă rugaţi La Domnul

Aveţi încă un motiv,
Căci aici îşi doarme somnul
Iosif, sfântul milostiv.

14
 Sf. Cuv. Xenofon s-a născut la începutul sec. al XI-lea în Bizanţ şi
era un nobil de rang înalt la Constantinopol.
El împreună cu soţia sa Maria au avut doi copii, pe Arcadie şi pe
Ioan. Aceştia au fost trimişi să studieze la Berit în Fenicia. Ei s-au întors la
Constantinopol, primind vestea că tatăl lor este foarte grav bolnav, însă
printr-o minune Dumnezeiască, Xenofon s-a vindecat.
Întorcându-se la Berit, corabia cu cei doi copii ai lui Xenofon s-a
scufundat, însă aceştia au fost salvaţi – Ioan a ajuns în oraşul Melifitan,
iar Arcadie în Tetrapirghia fără a ştii unul de celălalt.
Drept mulţumire că au fost salvaţi, cei doi au intrat în monahism.
La doi ani după această întâmplare, Xenofon a aflat de
scufundarea corăbiei, crezând că cei doi copii s-au înecat. Peste alţi doi
ani Xenofon cu soţia sa Maria au mers la locurile sfinte să se roage
pentru sufletele copiilor, care credeau ei că au plecat la Domnul.
La Ierusalim s-au întâlnit cu cei doi copii veniţi şi ei să se închine.
Drept urmare, Sfântul Xenofon şi soţia sa Maria au intrat în monahism
alături de cei doi copii închinându-şi viaţa lui Dumnezeu.

OMAGIU

Xenofon şi Maria,
Arcadie şi Ioan,
Vor pune tragedia
Familiei în alt plan.

15
 Se vor călugării,
Având ca să renunţe
La rang şi bogăţii,
Şi pământeşti dorinţe.

Banloc 26.01.2020
16
 ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI

Sărbătoarea Întâmpinarea Domnului este o sărbătoare creştină

ţinută la 2 februarie de către Biserica Ortodoxă, Biserica Catolică şi cea
Luterană.
Conţinutul sărbătorii se referă la prezentarea lui Iisus la Templu,
la 40 de zile de la naşterea Sa.
Denumirea apuseană a sărbătorii este: Prezentarea Domnului la
Templu, iar cea răsăriteană are denumirea de Întâmpinarea Domnului.
Această sărbătoare a fost introdusă la Roma de către Papa
Gelasiu în anul 494.
În răsărit această sărbătoare a fost introdusă în timpul
împăratului Justim I în anul 526, iar generalizarea ei s-a făcut în cursul
sec al VI-lea când împăratul Justinean a schimbat data sărbătorii de la 14
februarie la data de 2 februarie; aceasta începând cu anul 534.
Întâmpinarea Domnului ca sărbătoare, are semnificaţia întâlnirii
Domnului cu poporul din Vechiul Testament reprezentat de către
Simeon şi de către Anna. Când Iosif şi Maria au fost întâmpinaţi de către
Dreptul Simeon aşa cum se cuvenea pentru împlinirea Legii, acesta a
luat pruncul în braţe şi a rostit: „Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne,
după cuvântul Tău în pace, că văzură ochii mântuirea Ta.”
Dreptul Simeon, făcând parte din traducătorii Pentateuhului din
limba ebraică în cea greacă în timp ce a ajuns să traducă textul „Iată
Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu” a înlocuit Fecioara cu femeie,
iar pentru această necredinţă Dumnezeu i-a făgăduit că nu o să moară
până nu va vedea pe Mesia, născut din Fecioară (Luca cap. 2, 25-26).

17
 OMAGIU

Învăţatul Simeon
Traducând din Isaia,
Judecase ca un om
Zămislirea lui Mesia.

Nu credea că o Fecioară
Poate ca să zămislească,
Şi să nască bunăoară
Fără parte bărbătească.

Dumnezeu l-a pedepsit,

Nelăsându-l ca să moară
Până ce n-a întâlnit
Pe Fiu şi pe Sfânta Fecioară.

Iar această întâlnire

De-atunci o serbăm mereu,
Cu speranţă şi iubire
Pentru bunul Dumnezeu.
Banloc, 02.02.2020

18
 ODOVANIA PRAZNICULUI ÎNTÂMPINĂRII DOMNULUI
SFÂNTUL MUCENIC NICHIFOR

La 9 februarie se încheie comemorarea liturgică a praznicului

Întâmpinarea Domnului, care are o perioadă de înainte prăznuire şi una
după prăznuire.
Cu sărbătoarea Intâmpinării Domnului, se încheie ciclul liturgic al
Naşterii, Tăierii Împrejur, Botezului şi Întâmpinării Domnului.

OMAGIU

Odovania e adunarea
Celor care îl cinstesc,
Şi-i cer binecuvântarea
Atunci când îl prăznuiesc.

E ultima manifestare
A acelei sărbători,
Când cerem din nou iertare
Ca fii risipitori.

19
 Sf. Muc. Nichifor s-a născut în jurul anilor 260, În Antiohia.
Viaţa lui se remarcă printr-o întâmplare care l-a dus la mucenicie.
El a fost prieten nedespărţit cu preotul creştin Sapriciu. Odată preotul s-
a supărat pe Nichifor şi a devenit invidios pe acesta, invidia
transformându-se în ură.
Cu toate că Nichifor prin mijlocitori a cerut împăcare şi chiar
punându-se în genunchi în faţa lui, acesta a rămas împietrit, refuzând
iertarea prietenului său.
În timpul în care împăraţii Valerian şi Galian (253-268) au pornit
prigoana împotriva creştinilor, preotul Sapriciu a fost prins şi torturat.
În timpul supliciilor la care a fost supus, Nichifor i-a cerut iertare,
însă acesta cu inimă împietrită a refuzat împăcarea şi totodată a părăsit
credinţa creştină, acceptând să se închine idolilor.
Atunci Sf. Nichifor L-a mărturisit pe Hristos, fiind ucis în locul
prietenului său.
În locul acestuia a primit cununa muceniciei, a credinţei, a
smereniei şi a dragostei.

OMAGIU

A fost prieten cu Sapriciu,

Un tragic preot creştin,
Ce purta în suflet viciul
Ca pe-o pungă cu venin.

20
Nichifor a fost exemplu
De înaltă conştiinţă
Care a slăvit în Templu
Creştineasca lui credinţă.

Contrar celor ce făcuse,

Tragicul preot creştin
Prietenul ce se dezise
De Hristosul lui divin.

Banloc, 09.02.2020
21
 SF. SFINŢITI PAMFIL PREOTUL ŞI VALENT DIACONUL
SF. IER. FLAVIAN, ARHIEPISCOPUL CONSTANTINOPOLELUI

Sf. Muc. Pamfil s-a născut în Beirut şi a fost preot în Cezareea. El

a pătimit împreună cu Diaconul Valent în timpul prigoanei creştinilor,
poruncită de către împăratul Maximin Daia (305-313).
Sf. Muc. Pamfil a fost ucenic al lui Pierie care a urmat lui Origen
la vestita scoală din Alexandria.
Pamfir la rândul lui a înfiinţat o bibliotecă de 3000 de cărţi în
Cezareea Palestinei.
A studiat şi a răspândit Sfânta Scriptură, fapt ce i-a atras mânia
lui Urban - guvernatorul Palestinei. A fost prins, închis şi torturat, timp
de 2 ani de zile. Alături de el în temniţă a fost şi diaconul Valent din
Ierusalim, un bătrân înţelept care ştia pe de rost Sfânta Scriptură.
Cu ei în închisoare au mai fost aruncaţi Pavel din Iamnia, Porfirie
- slujitorul Sf. Pamfil, sclavul Teodul, ostaşul Seleuc, Iulian din Capadocia
şi 5 tineri din Egipt: Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil şi Daniil.
Toţi au primit cununa muceniciei fiind torturaţi şi omorâţi pentru
credinţa lor.

22
 OMAGIU

Adept al lui Origen

Şi-al Teologiei sale,
Împreună cu Valent
A urmat aceeași cale.

Calea credinţei creştine

Ce duce spre cer în sus,
Urmând pildele divine
Al Domnului Iisus.

Devenise mucenic
Cu alţi fraţi întru credinţă
Şi nu a cedat nimic
Pân’ la trecea-n nefiinţă.

Sf. Ier. Flavian a fost patriarh al Constantinopolului după sf.

Proclu. El a fost contemporan cu sf. Leon - Papă al Romei.
Sf. Flavian a fost unul dintre cei mai înverşunaţi luptători
împotriva ereziei lui Eutihie şi Dioscor.
La Sinodul de la Efes din anul 431 a fost bătut crunt şi după 3 zile
a murit, astfel că nu a apucat să se bucure de triumful Ortodoxiei de la
Sinodul al IV-lea ecumenic de la Calcedon din anul 451.
23
 Pentru toată activitatea şi lupta pentru triumful Bisericii
Ortodoxe este cinstit şi prăznuit.

OMAGIU

Patriarhul Flavian
S-a jertfit pentru credinţă,
Luptă sa n-a fost în van
Căci a dus la biruinţă.

Atacase erezia
Unui rit fals şi fatal,
Repunând ortodoxia
Pe făgaşul ei normal.

Banloc, 16.02.2020
24
 SF. SFINŢIT MUC. POLICARP, EPISCOPUL SMIRNEI
SF. CUV. GORGONIA

Sf. Sfinţit Policarp s-a născut în anul 69, într-o familie creştină a
cărui părinţi au fost martirizaţi, el fiind crescut de o femeie creştină pe
nume Calista.
De la Sfântul Irineu al Lyonului şi de la fericitul Ieronim ştim că
Policarp a fost ucenic al Sfinţilor Apostoli, având o legătură deosebită cu
Sfântul Ioan Evanghelistul, care l-a aşezat episcop la biserica din Smirna.
Sfântul Policarp însăşi a fost părinte duhovnicesc al sf. Irineu de
Lyon şi al lui Papias.
Sfântul Policarp a slujit biserica până la adânci bătrâneţi cu
credinţă şi evlavie.
De pătimire martirică a fost învrednicit şi el de către Dumnezeu
în timpul prigoanei creştinilor poruncită de către împăratul roman
Marcus Aurelius. El şi-a văzut profetic moartea, ce avea să fie prin foc.
În timp ce era dus în arena judecăţii, creştinii au auzit glas ceresc:
„Policarp fii tare şi îndrăzneşte !”
Policarp a refuzat orice încercare de convingere de a renunţa la
creştinism.
Avea 86 de ani când a primit cununa muceniciei, rugându-se şi
spunând: „Te binecuvântez Doamne că m-ai vrednicit de ziua şi ceasul
acesta ca să i-au parte cu ceata mucenicilor la paharul Hristosului Tău
spre învierea vieţii de veci a sufletului şi a trupului în nestricăciunea
Duhului Sfânt.”

25
 OMAGIU

Printr-un duhovnic apostolic

A ajuns înalt ierarh,
Şi-a trăit în mod profetic
Viaţa unui patriarh.

Ajungând la senectute
Policarp e-ntemnițat,
Supus la torturi cumplite
Bătut şi incendiat.

Murind însă a primit

Cununa muceniciei
Pentru care s-a jertfit
Pe-altarul ortodoxiei.

26
 Sfânta Gorgonia s-a născut în anul 336 în localitatea Arianz, din
Cezareea.
A fost fiica episcopului Grigorie, a sfintei Nona şi sora Sfântului
Grigore Teologul.
A avut 5 copii şi toată viaţa şi-a dăruit-o ajutorării săracilor şi
actelor de binefacere.
A aparţinut unei familii de sfinţi, căci atât părinţii, cât şi fraţii ei
au fost canonizaţi de către Biserica Ortodoxă.
Singurele informaţii despre viaţa ei le avem de la fratele ei –
Grigore Teologul care la înmormântarea ei aminteşte că: „Era înţeleaptă,
tâlcuia în chip deosebit Psalmii şi Sfânta Scriptură, se nevoia trupeşte,
iar când se ruga, lacrimile nu o părăseau niciodată.”
A adormit şi a plecat la Domnul la vârsta de 39 de ani în anul 373.

OMAGIU

Devenise şi ea sfântă
În familia de sfinţi,
Prin iubire şi credinţă
Şi prin rugile fierbinţi.

27
Rugile înlăcrimate
Pe care le săvârşea,
Au dus la divinitate
Crezul şi iubirea sa.

Banloc 23.02.2020
28
 SF. CUV. MUC. EVDOCHIA
SF. CUV. DOMNINA

Sf. Evdochia s-a născut în cetatea Heliopolis din Fenicia, în

vremea împăratului Traian. Părinţii ei au fost samarineni păgâni,
închinători la idoli.
Evdochia a fost foarte frumoasă şi cum moralitatea familiei şi a
lumii romane era libertină, ea a trăit în desfrâu. Profitând de frumuseţea
sa, a adunat averi şi vestea i s-a dus departe. Căile Domnului nu sunt
cunoscute omului şi în cazul Evdochiei, Dumnezeu a lucrat spre binele ei.
Un pustnic pe nume Gherman şi-a făcut sălaş aproape de
locuinţa în care se destrăbăla Evdochia.
Acest pustnic se ruga neîncetat şi auzindu-l, Evdochia, sufletul ei
s-a cutremurat când a auzit cuvintele: „Vai vouă bogaților” (Luca 6, 24) şi
pe loc a hotărât să-şi schimbe viaţa. Ea l-a rugat pe sfântul Gherman să o
călăuzească pe calea mântuirii, după care a fost botezată de către
episcopul Teodot în numele Preasfintei Treimi.
Aflându-se că a devenit creştină a fost prinsă şi supusă la chinuri
de către dregătorul Diogen. După Diogen, În Heliopolis a venit dregător
Vichente, care a poruncit să i se taie capul Evdfochiei. Astfel Evdochia,
prin lucrarea Domnului, a primit cununa muceniciei.

29
 OMAGIU

Evdochia, trăitoarea
Unui desfrâu deșănțat,
Ridicase depravarea
La nivel de neiertat.

S-a trezit din rătăcire

După ce un sfânt prelat,
A întors-o cu iubire
De la traiul în păcat.

Sf. Domnina s-a născut şi a trăit în Cir, în sec al V-lea.

Părinţii ei erau oameni bogaţi, credincioşi şi cu frică de
Dumnezeu.
Încă de copilă, Domnina şi-a dăruit viaţa lui Dumnezeu. S-a retras
în pustie şi a cunoscut viaţa ascetică sub toate formele ei. Ea mânca
doar linte înmuiată în apă, avea trupul învelit cu o broboadă, la fel şi fața
care era tot timpul ascunsă. Ea nu vedea pe nimeni şi nici nu putea fi
văzută.
Aşa a trăit aceasta sfântă până când şi-a dat sufletul în mâinile
Domnului.

30
 OMAGIU

Tânăra sfântă Domnina

Trăia ca un rob supus,
Dorind să fie creştina
Din locaşul Lui Iisus.

A trăit și în pustie
Ca un pustnic credincios,
Cu nădejdea c-o să fie
Logodită cu Hristos.

Banloc, 01.03.2020
31
 SF. IER. TEOFILACT MĂRTURISITORUL, EPISCOPUL
NICOMIDIEI

Sf. Teofilact s-a născut în Asia Mică în anul 765.

A venit în Constantinopol să studieze şi să se instruiască. Aici a
avut şansa să-l aibă profesor pe Tarasie, viitorul patriarh al
Constantinopolului. Cu timpul au devenit prieteni.
După terminarea studiilor alege viaţa monahală şi devenind
monah, vieţuieşte la o mănăstire ctitorită de către sf. Tarasie.
Pe la anul 800 Teofilact a fost numit episcop al Nicomidiei, ca
urmare a vredniciei sale.
Ca episcop se remarca prin misiunea socială, construind un spital
aşezat sub ocrotirea sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian.
La acest spital episcopul Teofilact venea în fiecare joi seara şi
ajuta bolnavii, spălându-i şi îngrijindu-i.
Tot în această perioadă se remarca ca apărător al dreptei
credinţe împotriva celor care necinsteau icoanele şi au dezlănţuit
prigoana iconoclasta împotriva acestora.
În anul 815 în faţa împăratului Leon al V-lea Armeanul şi a celor
care susţineau mişcarea iconoclastă, Sf. Teofilact s-a ridicat şi le-a arătat
că sunt într-o mare eroare şi păcat.
Pentru aceasta, Sf. Teofilact a fost pedepsit şi exilat în sud-vestul
Asiei Mici în cetatea Strobilon.
Nici după moartea lui Leon Armeanul, noul împărat Mihail al II-
lea Bâlbâitul, nu a dezavuat mişcarea iconoclastă, astfel ca toţi cei
pedepsiţi au rămas în exil.

32
 Chiar şi din exil, Sf. Teofilact a luptat împotriva celor care
păcătuiau împotriva icoanelor, a continuat opera filantropică de
ajutorare a celor nevoiaşi şi a celor bolnavi.
A murit în anul 845 la 30 de ani de la exilare.
La un an de la moarte a fost adus şi înmormântat în Nicomiedia.

OMAGIU

Viaţa lui Teofilact,

Un tânăr plin de vrednicie,
S-a schimbat printr-un contact
Cu dascălul Tarasie.

Neuitând de prietenie
Când ajunse Patriarh,
Dascălul său Tarasie
La înaintat ierarh.

Împreună au luptat
Cu lepra iconoclastă,
Erezie ce-a cauzat
Păcat şi ură nefastă.
Banloc, 08.03.2020

33
 SF. MUC. AGAPIE, PLISIE ŞI TIMOLAU

Aceşti trei sfinţi tineri mucenici au trăit pe vremea împăratului

Diocleţian (284-305). Agapie era din cetatea Gaza, Timolau era din Pont
iar Plisie era din Egipt.
Când s-a ţinut o sărbătoare păgână, guvernatorul Urban a
poruncit ca mai mulţi creştini să fie martirizaţi pentru că refuzau să se
închine idolilor.
Văzând curajul acelor oameni, şase tineri creştini au mers
înaintea guvernatorului şi au strigat că să fie auziţi: „Şi noi suntem
creştini”. Urban a poruncit să fie şi ei luaţi deodată şi să fie aruncaţi în
temniţă.
Aceştia au fost: Plisie, Timolau, Romil, doi cu numele Alexandru şi
Dionisie. În temniţă li s-a adăugat Agapie cu sluga lui Dionisie Egipteanul.
Toţi aceşti tineri au fost torturaţi şi apoi decapitaţi, primind astfel
cununa muceniciei.

OMAGIU

Fericit e acel veac,

În care sfânta credinţă
Face Domnului pe plac
Prin cei morţi prin biruinţă.

34
 Ei prin moarte-au biruit
Pe cei dătători de moarte,
Care în temple au slujit
Unor zeităţi deşarte.

Asa-u fost şi acei tineri

Din imperiul Roman,
Ucişi într-o zi de vineri
Prin porunca lui Urban.

Banloc, 15.03.2020
35
 SF. SFINŢIT MUC. VASILE PREOTUL DIN ANCIRA
SF. MUC. DROSIDA, FIICA ÎMPĂRATULUI TRAIAN

Sf. Sfinţit Muc. Vasile a trăit în timpul împăratului păgân Iulian

Apostatul. A fost preot la biserica din Ancira, începând din anul 362.
Împăratul Iulian Apostatul fiind păgân, a dorit să reînvie şi să
revigoreze pagânismul.
Sf. Vasile a fost unul dintre oponenţii care refuzau întoarcerea la
idoli. Refuzând să se lepede de credinţa creștină, a fost prins şi
întemniţat.
A fost judecat de către slujitorii împăratului: Elpidiu, Pigasie şi
Asclepie, însă sfântul Vasile a rezistat acestor dregători păgâni.
Aflându-se în campania militară contra Persiei şi trecând pe lângă
Ancira, Iulian Apostatul a poruncit să-i fie adus în faţa lui acest
îndărătnic preot creştin care refuza să se închine idolilor. Fiind adus de
două ori în faţa împăratului, sfântul Vasile a refuzat cu demnitate
poruncile lui, înfruntându-l fără teamă.
Pentru aceasta a fost condamnat la tortură şi moarte martirică.

OMAGIU

Apostatul Iulian
Împărat fără scrupule,
Era deranjat în plan
De credinţa lui Vasile.
36
 Dorea ca să reîntoarcă
Imperiul la păgânism,
Şi dorea să nimicească
Tot ce este creştinism.

Avea ca să îl omoare
Pe-acest preot credincios,
Care într-o confruntare
Preaslăvise pe Hristos.

Sf. Drosida a trăit în sec I, fiind fiica împăratului Traian. Ea era în

taină creştină şi ajuta noaptea cinci fecioare creştine care adunau
trupurile martirilor ucişi peste zi, le ungeau cu miruri, le înfăşurau în
giulgiu şi le ascundeau.
A fost logodită cu Adrian, unul din demnitarii împăratului. Traian
l-a pus pe Adrian să supravegheze şi să pună sub pază trupurile
martirilor şi să vadă cine la fură. Aşa au fost prinse cele cinci fecioare,
care au fost pedepsite şi arse de vii într-un cuptor.
Drosida fiind fiică de împărat, a primit şansa de a fi iertată dacă
renunţă la credinţa sa.
Ea a refuzat, a fugit şi a stat ascunsă şase zile, timp în care s-a
botezat şi a trăit în post şi rugăciune.
Fiind găsită, a suferit şi ea moarte martirică, fiind arsă de vie în
cuptor.

37
 OMAGIU

Şi acelui împărat
Creştinii îi făceau silă,
De aceea i-a vânat
În imperiu fără milă.

Când fata lui s-a creştinat,

A ucis-o cu cruzime,
Pentru că nu s-a-nchinat
Zeităţilor păgâne.

Ea primind mucenicie
Se roagă-n ceruri pentru el
Să nu primească-n veşnicie
Pedepse de acelaşi fel.

Banloc, 22.03.2020
38
 SF. MUC. MARCU, EPISCOPUL ARETUSELOR ŞI CHIRIL
DIOACONUL: SF. MUC. IONA ŞI VARAHISIE

Sf. Marcu a trăit în sec al IV-lea pe vremea împăratului

Constantin cel Mare (306-337).
Ca episcop al Aretuselor, Sf. Muc. Marcu a dărâmat nenumărate
temple păgâne, zidind în locul lor biserici, fiind apărat în această lucrare
de credinţa marelui împărat Constantin cel Mare, care era asemeni
apostolilor.
Când la tronul împărătesc ajunge Iulian Apostatul (361-363) care
a reîncercat să introducă în imperiu pagânismul Sf. Muc. Marcu avea să
pătimească mult pentru lucrarea sa de răspândire a credinţei creştine,
prin zidirea de biserici şi dărâmarea de temple păgâne.
A fost prins, biciuit, torturat, umilit şi târât pe străzile cetăţii.
A fost uns cu miere şi legat de un copac pentru a fi omorât de
veninul albinelor.
A răbdat cu stoicism aceste torturi până a trecut la Domnul.

OMAGIU

Constantin lăsase liber

Dreptul cultului creştin,
După ce-a văzut pe cer
Crucea, noul semn divin.

39
 Pe-atunci Marcu dărâmase
Multe temple păgâneşti,
Peste care ridicase
Edificii creştineşti.

Sf. Chiril Diaconul a trăit în Iliopolis – Fenicia, pe vremea

împăratului Constantin cel Mare şi cea a lui Iulian Apostatul.
În prima perioadă, când marele împărat încuraja răspândirea
creştinismului, sfântul mucenic Chiril a dărâmat temple şi a ridicat
biserici aşa cum au făcut şi preoţii şi muceniţele din cetăţile Ascalon şi
Gaza.
Când Iulian Apostatul a urcat la tron a poruncit ca toţi aceşti
păstori de creştini să fie ucişi în mod bestial.
Fericitul Teodorit povesteşte că acestora li s-au desfăcut
pântecele, au fost umplute cu orz şi date apoi mâncare porcilor.
Toţi aceşti pătimitori pentru Hristos au primit cununa muceniciei.

OMAGIU

Şi Chiril făcea zidire

De biserici creştineşti,
Dărâmând cu deosebire
Edificii păgâneşti.

40
 După Constantin cel Mare
Pagânismul a-nviat,
Ţinut prin resuscitare
De-un satanic împărat.

Acesta s-a răzbunat

Fără noimă sau criteriu,
A ucis şi a decimat
Creştini din întreg imperiul.

A fost cumplită moartea lor

Şi nemilos satan,
Un împărat necruţător
Pe nume, Iulian.

Sf. Muc. Ioana şi Varahisie au trăit în Persia în vremea regelui

Sapur al II-lea (310-381).
Ei au mers în cetatea Varavol pentru a îmbărbăta mai mulţi sfinţi
părinţi care au fost întemniţaţi în acea cetate. Au fost prinşi şi ei şi
pedepsiţi de către mai marele preoţilor persani pentru că au refuzat să
aducă jertfă soarelui.
Au fost supuşi la chinuri împreună cu cei la care veniseră, trecând
împreună la Domnul şi primind împreună cununa muceniciei.

41
 OMAGIU

Lângă templul lui satan

Cel închinător la soare,
În imperiul persan
Sfinţii au produs rumoare,

Atunci când ei au adus

La persani Sfânta Scriptură,
Prin care Domnul Iisus
Cere milă şi nu ură.

Cei ce-au propovăduit

Dorul sacru al iubirii,
Au fost ucişi şi-au pătimit
Nemilosul foc al urii.

Era în vremea lui Sapur,

Iar Varavol era cetatea
În care pagânismul dur
Nu tolera creştinătatea.
Banloc, 29.03.2020

42
 SF. MUC. TEODUL ŞI AGATOPOD
SF. MUC. VICTORIN ŞI CEI ÎMPREUNĂ CU EL

Sf. Muc. Teodul şi Agatopod au trăit în timpul împăraţilor

Diocleţian şi Maximian (284-305).
Ei slujeau la biserica din Tesalonic, Teodul fiind citeţ (lector) iar
Agatopod diacon.
În această perioadă s-a înteţit prigoana împotriva creştinilor, iar
cei doi slujitori ai lui Hristos au fost şi ei ameninţaţi de valul prigoanei
poruncite de către dregătorul Faustin - guvernatorul Tesalonicului.
Creştinii care nu se închinau idolilor păgâni erau martirizaţi.
Teodul şi Agatopod s-au prezentat în mod voluntar în fața
guvernatorului Faustin şi au mărturisit că sunt creştini şi că nu renunţă la
învăţătura lui Hristos indiferent de consecinţe.
Guvernatorul a poruncit să fie aruncaţi în mare, şi aşa cei doi au
primit cununa muceniciei în apele golfului Salonic.

OMAGIU

Agatopd şi Teodul
Un diacon şi un citeţ,
L-au urmat în duh pe Domnul
Pentru premiul cel de preţ.

43
 Premiul era veşnicia
Lângă Veșnicu-mpărat
Cununa, mucenicia
Luată când i-au înecat.

Sf. Muc. Victorian şi cei împreună cu el care au fost: Victor,

Nichifor, Claudie, Diodor, Serapion şi Papia au trăit în Corint în vremea
împăratului Deciu (anii 250).
În timpul marii prigoane din vremea acestui împărat păgân,
aceşti tineri creştini au fost prinşi şi duşi în faţa lui Tertius – dregătorul
care cârmuia Corintul.
Neacceptând să se închine la idoli, aceşti tineri au fost supuşi la
chinuri cumplite, fiind ucişi în feluri diferite: Victorian, Victor şi Nichifor
au fost băgaţi în piuă şi zdrobiţi, lui Claudie i s-au tăiat mâinile şi
picioarele, Diodor a fost ars de viu, lui Serapion i s-a tăiat capul, iar Papie
a fost înecat în mare.
Toţi aceşti tineri creştini au primit cununa uceniciei.

OMAGIU

Victorin şi încă şase

Tineri creştini din Corint,
Au decis ca să îşi lase
Vieţile de pe pământ.

44
Au dat lumea pământească
Pentru cea a veşniciei,
Şi-au decis să pătimească
Prin jertfa muceniciei.

Banloc, 05.04.2020
45
 INTRAREA DOMNULUI ÎN IERUSALIM – FLORIILE

Duminica Floriilor este primul praznic împărătesc cu dată

schimbătoare din cursul anului bisericesc.
Este sărbătoarea care ne aminteşte de intrarea triumfală a
Domnului în Ierusalim, înainte de Patimi.
Primele menţiuni despre Florii le găsim în secolul al IV-lea, când
Sfântului Epifanie îi sunt atribuite predici în care preaslăveşte această zi
şi sublimează semnificaţia şi importanţa ei.
În vechime Duminica Floriilor era numită şi Duminica Aspiraţiilor
sau a Candidaţilor la Botez, când episcopul le dădea acestora să înveţe
despre Simbolul Credinţei Creştine.
Evenimentul intrării Domnului în Ierusalim, corul de osanale care
îl însoţeau, alungarea negustorilor de la Templu, predicile Sale, toate
acestea sunt menţionate în cele 4 Evanghelii.
Un pasaj din Cartea lui Zaharia, profeţeşte cu sute de ani înainte,
triumfala intrare a Domnului În Ierusalim astfel: „Saltă de veselie fiica
Sionului. Strigă de bucurie fiica Ierusalimului. Iată că împăratul tău vine
la tine. El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe o asină, pe
mânzul unei asine.
Toate acestea s-au împlinit înainte de săptămâna tristeţii şi a
Patimilor lui Iisus.
Duminica Floriilor este sărbătoarea care vesteşte Paştele.

46
 OMAGIU

Pe ramuri de măslin,
Calcă triumfător
Călare pe asin
Bunul Mântuitor.

Iisus a respectat
Planul Divinităţii,
Atunci când a intrat
Pe porţile Cetăţii.

Intră-n Ierusalim
În cor de osanale,
Care după cum ştim
S-au transformat în jale.

Intrarea în cetate
Avea să dovedească,
Ce multă răutate
E-n firea omenească.

Din cartea Calendarul Ortodox 2018 - 12.04.2020

47
 ÎNVIEREA DOMNULUI

Învierea Domnului este cea mai veche sărbătoare a creştinătăţii.

Este sărbătoarea speranţei în viaţa veşnică şi a iubirii necondiţionate
câştigate prin moartea şi învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Paştele, Duminică de după Înviere, a fost sărbătorit încă din
epoca Apostolică. Cuvântul Paşte, vine din ebraicul Pesah care înseamnă
trecere – adică trecerea evreilor prin Marea Roşie, din robia Egiptului în
pământul făgăduinţei Canaan.
Paştele creştinilor este în primul rând sărbătoarea Învierii
Domnului. Este o sărbătoare a bucuriei, a victoriei asupra morţii şi a
speranţei în viaţa veşnică.
Evangheliştii nu descriu Învierea Domnului deoarece nu au fost
martori la această înviere, la această taină şi minune. Ei consemnează
numai ce s-a petrecut după Învierea Domnului.
Cele care au aflat primele de Învierea Domnului au fost femeile
mironosiţe, care au mers la mormânt pentru a unge după obicei trupul
Domnului.
Maria Magdalena ajunge prima la mormânt şi văzându-l gol a
alergat să le spună apostolilor cele petrecute. Grăbită şi înfierbântată,
nu ia înseamă mesajul îngerului care le-a întâmpinat pe celelalte femei,
vestindu-le că Iisus Hristos a înviat.
Pe când femeile mironosiţe se grăbeau şi mergeau să ducă
vestea apostolilor au fost întâmpinate de către Iisus prin cuvintele:
„Bucuraţi-vă şi nu vă temeţi spunându-le: Duceţi-vă să vestiţi fraţilor mei
să meargă în Galileea şi acolo mă vor vedea”.

48
 La mormânt a ajuns şi Petru cu Ioan, care intrând în mormânt, au
văzut giulgiul şi mahrama, dar nevăzând trupul lui Iisus au trăit o sfântă
şi totală iluminare. Cei doi apostoli au mers apoi să vestească şi celorlalţi
minunea şi miracolul Învierii Domnului.
Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este începutul vieţii
veşnice, la care aspirăm şi noi cei ce credem în miraculul învierii.
Sfântul Maxim mărturisitorul spune că: „Mântuitorul a refăcut
chipul divin din Om, lepădând în mormânt în dimineaţa învierii trăsătura
pătimitoare a omului”.
Din momentul morţii şi a Învierii Domnului, istoria intră în
perioada Eshatologică, iar împărăţia aflată deocamdată în transcendent
tinde să înglobeze treptat toată creaţia.
În Hristos cel Înviat începe transfigurarea lumii, dar această
transfigurare nu se descoperă decât prin mijlocirea acelora care au atins
culmile sfinţeniei.
Învierea şi plecarea la Tatăl nu-L îndepărtează pe Iisus de
oameni. El continuă aşezat la dreapta Tatălui lucrarea de prefacere a
lumii.

OMAGIU

Este ziua Învierii

Şi-a întoarcerii la Domul,
Ziua sfântă a iertării
Şi-a-mpăcării cu tot omul.

49
 Învierea lui Iisus
Ne-a spălat şi ridicat,
Dintr-o lume ce-a apus
Prin iertarea de păcat.

Lacrimile răstignirii
Devenit-au lacrimi dulci,
Iar nedrepţii omenirii
S-au înveşmântat în prunci.

Din cartea Lacrimi Dulci, Sandu Chiu. – 19.04.2020

50
 SF. MUC. VASILEVS, EPISCOPUL AMASIEI: SF GLAFIRA: SF
MUC. CHIRIL, CHINDEU ŞI TASIE DIN AXIOPOLIS
(CERNAVODĂ)

Sf. Vasilevs a fost episcop al Amasiei în vremea lui Liciniu. Acesta

a fost căsătorit cu sora lui Constantin cel Mare, fiindu-i cumnat.
Liciuniu a fost trimis de către Constantin să meargă cu oaste
împotriva lui Maximin, care se ridicase şi cucerise părţi din răsăritul
imperiului. Ajuns în Nicomidia, mişcarea lui Maximin se potolise, astfel
că drept mulţumire, Liciniu a adus jertfă idolilor.
Liciniu a îndrăgit o slujnică de-a soţiei sale pe nume Glafira şi a
poruncit să-i fie adusă.
Aflând despre aceasta de la Glafira, Constantina, soţia lui Liciniu a
trimis-o dându-i bani în Anatolia. Ajungând la Amasia a dat episcopului
Vasilevs banii primiţi de la stăpâna sa pentru a construi o biserică.
Glafira şi episcopul au fost trădaţi şi Liciniu a poruncit să-i fie
aduşi la Nicomidia. Glafira a murit înainte de a fi dusă, iar sfântul
Vasilevs a fost pedepsit prin decapitare.
Capul i-a fost aruncat în mare, departe de trup dar a fost găsit în
golful Sinope întreg. A fost găsit de către nişte pescari.
A fost trimis şi îngropat la Amasia de către diaconii sfântului
Teotim şi Partenie.

51
 OMAGIU

Liciniu s-a-ndrăgostit
De slujnica soţiei sale,
Care în taină a fugit
Dorind să nu-i mai stea în cale.

A fugit în Amasia
La episcopul Vasile,
Pentru-a nu fi jucăria
Unui om fără scrupule.

Liciniu s-a răzbunat

Pe-acest rob al lui Hristos,
L-a prins şi decapitat
Pentru gestul omenos.

Glafira însă scăpase

De-acest odios păgân,
Pentru ca-ntre timp plecase
La eternul ei stăpân.

52
 Despre sf. Muc. Chiril, Chindeu şi Tasie s-a aflat după
descoperirea unei inscripţii din anul 1947.
Sf. Chiril era un martir local, a suferit martiriu într-o zi de 26
aprilie şi pe mormântul lui se mai văd ruinele unei biserici.
Se pare că a suferit moarte martirică în cetatea Axiopolis de
lângă Cernavodă (Durostorum).
Asemănătoare au fost lucrurile şi în cazul sf. muc. Chindeu.
În ce priveşte pe sf. muc. Tasie, despre acesta se crede că este
una şi aceeaşi persoană cu ostaşul martir Dasius, care a pătimit în
cetatea Durostorum şi a primit moarte martirică la 20 noiembrie 304.
Acesta, refuzând să fie rege al sărbătorii păgâne a Saturnalilor pe
motiv că este creştin, a fost martirizat.

OMAGIU

Cei trei martiri din Durostor,

Erau toţi trei creştini,
Credeau doar în Mântuitor
Nu-n idolii păgâni.

Unul din ei era Chiril

Altul a fost Chindeu,
Iar Tasie - ostaş umil
Slujea lui Dumnezeu.

53
Fundalul nostru creştinesc
E vechi şi apostolic,
Şi toţi românii se mândresc
Cu - acest trecut istoric.

Banloc, 26.04.2020
54
 SF. CUV. IRODION DE LA LAINICI
SF. MUC. TIMOTEI ŞI SOŢIA SA MAVRA

Sf. Cuv. Irodion s-a născut în anul 1821 la Bucureşti. La botez a

primit numele Ioan.
Când a împlinit vârsta de 20 de ani a intrat în monahism ca
vieţuitor la mănăstirea Cernica.
La acea vremea, stareţ al mănăstirii a fost Calinic.
Tuns în monahism, în anul 1846 a primit numele Irodion. Având o
chemare lăuntrică spre viaţa monahală, tânărul monah alege să trăiască
în nevoinţă, postind mult şi dormind puţin.
Astfel atrage atenţia şi respectul celorlalţi călugări.
Când stareţul Calinic este hirotonit episcop la Râmnicu Vâlcea în
anul 1850, printre cei care au fost luaţi cu el pentru a-l ajuta în refacerea
episcopiei, a fost şi Irodion.
În anul 1851, Irodion este detaşat la schitul Lainici de pe Valea
Jiului, fiind hirotonit diacon, iar în anul 1853 – preot.
În anul 1854 va deveni stareţ la acest schit, unde va păstori până
în anul 1900.
Sf. Cuv. Irodion va deveni duhovnicul episcopului Calinic, astfel
ucenicul Irodion devine Ava fostului său stareţ.
Format în duhul isihast, Sf. Cuv. Calinic a biruit multe ispite prin
rugăciune, smerenie şi răbdare. Sf. Calinic îl numea „Luceafărul de la
Lainici”.
Sf. Cuv. Irodion a devenit făcător de minuni încă din viaţă. A făcut
multe minuni, ducându-i-se vestea în toată Oltenia şi Transilvania.
55
Pe 3 mai 1900, Sf. Cuv. Irodion trece la Domnul.

OMAGIU

Devenise ucenic
A stareţului din Cernica,
Cuviosul Calinic
Viitorul său vlădica.

Rugăciunea isihastă
De la obştea mănăstirii,
I-a dat o trăire castă
Şi virtuţile iubirii.

E trimis la schitul Lainici

Să conducă stăreţia,
Şi ani bogaţi în har şi spornici
I-au încununat sfinţia.

El a devenit duhovnic
Al duhovnicului său,
Cuv. Sf. Calinic
Un drept al Lui Dumnezeu.
56
 Sf. Cuv. Muc. Timotei şi Mavra au fost doi tineri căsătoriţi din
satul Pirapei, aflat sub jurisdicţia Ighemonului Arian al Tebaidei, în
vremea împăratului Diocleţian.
Timotei era citeţ la biserică din satul său.
În acea perioadă, prigoana împotriva creştinilor atinsese apogeul,
iar Timotei a fost prins şi dus în faţa lui Arian pentru a fi judecat.
Refuzând să aducă jertfe zeilor păgâni, a fost crunt pedepsit împreună
cu soţia sa Mavra, care de asemeni a înfruntat cu hotărâre pe Arian,
după ce Timotei s-a rugat la Dumnezeu să o întărească în duh, ca să-l
poată înfrunta pe acest demon. Mavra avea doar 17 ani.
Aşa au plecat la Domnul cei doi tineri căsătoriţi doar de 20 de
zile.
Chinurile la care au fost supuşi cei 2 tineri ucenici au fost de
neînchipuit.

OMAGIU

Era în vremea când creştinii

Au fost ucişi ca nişte miei,
Pentru că înfruntau stăpânii
Şi nu se închinau la zei.

57
Printre creştinii virtuoşi,
Au fost Mavra şi Timotei,
Care s-au opus curajoşi
Închinătorilor la zei.

Timotei a fost citeţ,

Iar Mavra îi era soţie
Şi împreună au ales
Să moară prin mucenicie.

Banloc, 03.05.2020
58
 SF. APOSTOL. SIMON ZILOTUL

Sf. Ap. Simon Zilotul(râvnitor) a fost unul din cei 12 apostoli, care
l-au însoţit pe Iisus în timpul cât a îndeplinit pe pământ voia Tatălui
Ceresc, pentru care a fost trimis.
Simon s-a născut în Cana Galileii, el fiind mirele de la nunta din
Cana unde Hristos a prefăcut apa în vin(Ioan 2, 1-11).
Sf. Ap. Simon Zilotul, zis şi Natanael, văzând această minune a
crezut că Domnul este adevăratul Dumnezeu şi de îndată L-a urmat.
El a propovăduit alături de ceilalţi apostoli Evanghelia în
Mauritania, Africa şi Britania, unde a suferit moarte martirică, fiind
răstignit.
O părticică din moaştele Sf. Ap. Simon Zilotul se afla în Bucureşti
la biserica Podeanu.

OMAGIU

Simon, e fericitul mire

Unde Iisus este rugat,
Să schimbe apa din potire
În vinul cel mai lăudat.

59
 De-atunci Simon L-a însoţit
În misiunea pământească,
Până Iisus a împlinit
Lucrarea cea Dumnezeiască.

Apoi el, a continuat

Alături de sfinţii apostoli,
Tot ce Iisus l-a învăţat
Când L-a-nsoțit, ca un discipol.

Banloc, 10.05.2020
60
 SF. AP. ANDRONIC ŞI SOŢIA SA IUNIA
SF. CUV. NECTARIE ŞI TEOFAN

Sf. Ap. Andronic a fost rudă cu Sf. Ap. Pavel şi a fost unul din cei
70 de apostoli ai Lui Hristos.
De remarcat este faptul că el a crezut în Hristos înaintea rudei
sale – Sf. Ap. Pavel.
A fost hirotonit ca episcop al Panoniei, a luptat împotriva
închinătorilor la idoli şi a dărâmat multe Capişte ale acestora.
Sf. Ap. Pavel menţionează despre ruda sa în Epistola către
Romani astfel: „Îmbrăţişaţi pe Andronic şi pe Iunia, cei de neam cu mine,
care sunt vestiţi între apostoli şi care înaintea mea, au fost în Hristos
(Romani 17,7)”.
Sf. Ap. Andronic şi Sf. Iunia au făcut minuni, vindecând bolnavi
fără leac, au alungat demoni şi au reuşit să convertească la creştinism
mulţi păgâni. Au murit primind cununa muceniciei, ca majoritatea
creştinilor din acele vremi.
Moaştele lor au fost găsite în sec. al IV-lea, în timpul împăraţilor
Arcadius şi Honorius, în Evghenia, o periferie a Constantinopolului.
Pe acest loc a fost zidită o biserică.

61
 OMAGIU

Ca fericiţii şaptezeci
De sfinţi învăţăcei,
Andronic a bătut poteci
Creştine printre zei.

Alături de soţia sa
Au creştinat păgâni,
Şi-au împânzit Panonia
Cu oaze de creştini.

Departe în Panonia
Murea la datorie,
Cu el şi Sfânta Iunia
Creştina lui soţie.

62
 Sf. Cuv. Nectarie şi Teofan au fost fraţi după trup. Ei proveneau
din familia nobiliară Asparadon, din Ianina, având o educaţie aleasă.
Au îmbrăţişat viaţa monahală de la o vârstă tânără, fiind tunşi în
monahism în anul 1495, de către stareţul Sava.
Ei au ridicat o biserică pe ruinele fostelor ziduri ale bisericii
ridicate în anul 1350, de către pustnicul Varlaam, cu hramul Sfinţii Trei
Ierarhi.
Au mai ridicat o biserică în anul 1542, cu hramul Tuturor Sfinţilor
şi în anul 1544, o biserică cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, în insula
Ioanina, unde au petrecut 10 ani ca ucenici al Sf. Sava din Ioanina.
Timp de 30 de ani, cei doi fraţi s-au nevoit păstrând neatinsă
candela rugăciunilor şi a slujbelor. Sf. Teofan, după 10 luni de boală,
trece la Domnul în anul 1544, iar după 6 ani, la 7 aprilie 1550, îl urmează
şi Sf Cuv. Nectarie.
OMAGIU

Doi fraţi cu sfântă chemare

Încă de când erau prunci,
Zidiseră trei altare,
Unul ridicat pe stânci.

Teofan şi Nectarie
Ridicaseră de jos,
Trei biserici închinate
Împăratului Hristos.

63
 Au trăit în sărăcie,
Ei având părinţi bogaţi,
Ca să plece-n veşnicie
Cuvioși şi nepătați.

Banloc, 17.05.2020
64
 SF. CUV. SIMEON, CEL DIN MUNTELE MINUNAT

Sf. Simeon, cel din Muntele Minunat s-a născut în anul 522, în
cetatea Antiohia din Siria.
Tatăl Sf. se numea Ioan şi era din cetatea Edessa, iar mama sa
Marta, era din cetatea Antiohia.
Cu toate că Marta dorea să ducă viaţă feciorelnică, ea s-a
căsătorit cu Ioan, ascultând de părinţii săi.
Cei doi au trăit viaţa în post şi osteneli, bine plăcută Lui
Dumnezeu. Ei doreau un copil, pe care să-l închine Lui Dumnezeu.
Marta a mers la biserica Sf. Ioan Botezătorul şi s-a rugat îndelung
pentru a o ajuta să zămislească un copil.
Sf. Ioan Botezătorul i s-a arătat şi i-a spus: „Îndrăzneşte femeie şi
te roagă căci a fost primită rugăciunea ta”.
La a doua arătare, Sf. Ioan Botezătorul i-a zis: „Ridică-te de grab
femeie şi du-te în cămara ta şi în binecuvântare însoţindu-te cu bărbatul
tău vei zămisli fiu şi vei pune numele lui Simeon. De carne, vin sau ceva
gătit prin meşteşug omenesc nu se va împărtăşi. Dai lui spre hrană
numai din sânul drept, iar de cel stâng nu se va atinge. Trebuie păzit ca
vas sfânt, comoară de preţ, căci acesta va fi slujitor Domnului
Dumnezeului nostru. Când va plini 2 ani, va plini Sfântul Botez în această
biserică. Ce trebuie să fie cu el va spune pruncul după botez, când va
veni harul peste el”.
Când a împlinit 2 ani pruncul a fost botezat la biserica Sf. ioan
Botezătorul primind numele Simeon.
Când a avut 5 ani, un cutremur mare a lovit a lovit cetatea
Antiohia, iar o piatră mare i-a zdrobit tatăl. Pruncul s-a rătăcit şi de
mama lui. O femeie temătoare de Dumnezeu găsindu-l, l-a luat şi l-a dus
65
într-un munte din apropiere. După 7 zile Sf. Ioan Botezătorul i-a
descoperit Martei locul unde se afla fiul ei.
Când a împlinit 6 ani, Simeon a luat calea mănăstirii. El a mers cu
un bătrân îmbrăcat cu haine albe până lângă satul Pila, nu departe de
Seleucia. Aici în munte a petrecut în singurătate câteva zile, după care,
urcând în munte, a ajuns la mănăstire.
Stareţul acesteia a fost arhimandritul Ioan care cunoscuse
devenirea copilului. Mai mult un înger i-a spus: „Prin acesta te vei
mântui”.
Aici a petrecut mai multe zile, postind şi priveghind toată
noaptea. Când unul dintre fraţi, înşelat de invidie satanică, a vrut să-l
omoare pe copil, mâna sa dreaptă s-a uscat şi o durere cumplită l-a
cuprins.
S-a vindecat după ce a mărturisit intenţia, prin rugăciunea Sf.
Simeon.
Sfântul Simeon a fost hirotonit preot, el petrecând pe un stâlp,
pe care l-a ridicat pe când avea 7 ani. Aici pe stâlp i s-a arătat
Mântuitorul Iisus Hristos, care întinzând mâinile I-a zis: „Aşa M-au
răstignit, Eu binevoind, dar tu întăreşte-te şi îmbărbătează-te”.
După ce a petrecut pe stâlp 18 ani, el a mers într-un loc înalt şi
pietros pe Muntele Minunat. Aici pe un stâlp mic, a petrecut 45 de ani.
A trecut la Domnul în anul 592.
El nu trebuie confundat cu Sf. Simeon Stâlpnicul, care a trăit între
anii 390 – 459 lângă cetatea Alep în Siria.
Cinstitul cap al sf. Simeon se păstrează cu evlavie la mănăstirea
Neamţ.

66
 OMAGIU

Simeon cel de pe Munte

Nu-i Stâlpnicul Simeon,
E un trimis cu haruri multe,
Înger cu trup şi chip de om.

A intrat în mănăstire
De la 6 anişori,
Şi făcuse nevoire
Din zori, până-n noii zori.

El trăia în rugăciune,
Pe un stâlp chinuitor,
Invocând cu sfiiciune
Pe Sfântul Mântuitor.

Iar Iisus s-a arătat

Acestui sfânt neobosit,
L-a întărit şi i-a lăudat
Râvna depusă-n nevoit.

Banloc 24.05.2020
67
 SF. MUC. ERMIE, EUSEBIU ŞI HARAMBIE

Sf. Muc. Ermie a fost un soldat veteran în armata romană, în

timpul împăratului Antonim Piul(138-161). Acesta a pornit în acea vreme
o prigoană puternică împotriva creştinilor. Soldaţii aveau poruncă să
meargă din cetate în cetate şi să oblige populaţia să aducă jertfe zeilor.
Sfântul Ermie era creştin din cetatea Comani şi în aceste
împrejurări a refuzat să se supună poruncii guvernatorului Sebastian, de
a aduce jertfa zeilor. Guvernatorul l-a supus la tortură, chemând şi un
vrăjitor, care avea poruncă să-l otrăvească. Sf. a supravieţuit acestei
încercări de asasinare prin grija Domnului, iar vrăjitorul văzând aceasta,
a căzut în genunchi şi a mărturisit credinţa în Hristos. Vrăjitorul a fost
decapitat, iar sfântului Ermie, după multe chinuri la care a fost supus şi
cărora a supravieţuit, guvernatorul Sebastian a poruncit să i se taie
capul.
Prin decapitare sfântul a devenit mucenic.
Sf. Muc. Eusebiu şi Harambie au fost şi ei doi sfinţi care au fost
martirizaţi prin foc, în acele zile de persecuţie şi prigoană a creştinilor.

OMAGIU

Multe legiuni romane

Au primit mucenicie,
Victimă a sfintei drame
A fost şi Sfântul Ermie.

68
 A murit decapitat,
Nu de vreun duşman hain,
Ci de propriul împărat,
Pentru că era creştin.

Banloc, 31.05.2020
69
 POGORÂREA SFÂNTULUI DUH – RUSALIILE

Sărbătoarea Rusaliilor este sărbătoarea creştină care este

prăznuita la 50 de zile după Paşti. La această sărbătoare se
comemorează coborârea Sfântului Duh asupra apostolilor şi ucenicilor
lui Iisus Hristos.
În Faptele Apostolilor 2, 1-11 „Pogorârea Sfântului Duh a avut loc
în Rusaliile Evreieşti, Savuot(la 50 de zile de la ieşirea din Egipt) este
sărbătoarea Evreiască a legământului.”
Petrecându-se la 50 de zile de la învierea lui Iisus, această
sărbătoare mai poartă şi numele de Cincizecime, în latină Pentecostes.
Sărbătoarea Rusaliilor se ţine încă din timpurile apostolice. În
primele veacuri creştine praznicul Cincizecimii era o dublă sărbătoare:
Cea a pogorârii Sfântului Duh şi Cea a înălţării Lui. Pe la anul 400 cele
două sărbători s-au despărţit şi s-au ţinut separat.
După Pogorârea Sfântului Duh, apostolii au primit harul şi
puterea prin care puteau vorbi în limbi necunoscute. Numai aşa au
putut propovăduii Lui Iisus Hristos neamurilor.
În aceea zi au fost prezenţi toţi apostolii şi cei 120 de ucenici care
s-au alăturat lui Iisus după botezul Sfântului Ioan.
Sfântul Duh a sfinţit pe fiecare apostol şi ucenic în parte dar şi pe
toţi laolaltă în comuniune.
Pentru a înţelege mai clar momentul şi desfăşurarea acestui
eveniment fără de care apostolii şi ucenicii nu şi-ar fi putut îndeplinii
misiunea mesianică de a creştină popoarele citim în Faptele Apostolilor
2, 1-3: „ Şi când a sosit ziua Cincizecimii erau toţi împreună în acelaşi loc.
Şi din cer fără veste s-a făcut un vuiet: că de suflare de vânt ce vine
repede şi a umplut toată casa unde şedeau ei: şi li s-au arătat împărţite
70
limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei! şi s-au umplut toţi de
Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi precum le dădea lor
Duhul a grăi: şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici din
toate neamurile care sunt sub cer şi iscându-se vuietul acela s-a adunat
mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa, şi
erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iată nu sunt aceştia care vorbesc
toţi Galileeni? Şi cum auzim noi fiecare limbă noastră în care ne-am
născut? Părţi şi Mezi şi Elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamie şi în
Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, în Frigia şi în Pamfilia, În Egipt şi
în părţile Libiei, cea de lângă Cirene şi romani în treacăt Iudei şi Prozeliţi,
cretani şi arabi: îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele
minunate ale lui Dumnezeu! Şi toţi erau uimiţi şi nu se dumireau zicând
unul către altul: ce va să fie aceasta? Iar alţii batjocorindu-i ziceau că
sunt plini de must şi stând Petru cu cei 11 a ridicat glasul şi le-a vorbit:
bărbaţi iudei şi cei care locuiţi în Ierusalim aceasta să vă fie cunoscută şi
luaţi în urechi cuvintele mele că aceştia nu sunt beţi cum vi se pare
vouă: căci este al 3-lea ceas din zi: Ci această este ce s-a spus prin
proorocul Ioil: „Iar în zilele din urmă zice Domnul, voi turna din Duhul
Meu peste tot trupul şi fii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai
tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vi se vor visa încă şi
peste slugile mele voi turna în acele zile din duhul meu şi vor prooroci: şi
minuni Voi face sus în Cer şi jos pe Pământ semne: Sânge, foc şi
fumegare de fum, soarele se va schimba în întuneric şi lună în sânge
înainte de-a veni ziua Domnului cea mare şi strălucită şi tot ce va chema
numele Domnului se va mântui:”
Dacă Dumnezeu a amestecat limbile neamurilor când au
construit turnul Babel, acum Duhul Sfânt a coborât ca să dezlege limbile
oamenilor pentru că aceştia să se poată înţelege între ei: Amin.

71
 OMAGIU

Apostolii au învăţat
În limbi, orice cuvânt
Prin focul sacru necreat
Trimis prin Duhul Sfânt

Mulţimile se minunau
Privind cu îndoială
La cei care de-acum vorbeau
În limba lor natală
La început nu pricepeau
Divină alchimie
Iar unii dintre ei spuneau
Că-s vorbe la beţie

Dar iată că s-a împlinit

Ce s-a spus prin prooroc
Când Duhul Sfânt i-a-nvăluit
Cu limbile de foc.

Banloc, 07.05.2020
72
SF. PROROC ELISEI: SF. IERARH METODIE MĂRTURISITORUL,
PATRIARHUL CONSTANTINOPOLELUI

Sf. Proroc Elisei a trăit cu 800 de ani înainte de venirea pe lume a

Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Era fiul lui Safat şi s-a născut în
cetatea Abel – Mehola de lângă Iordan.
Viaţa sa este descrisă în Vechiul Testament în Cartea a IV-a a
Regilor (2 – 13).
A făcut multe minuni, amintim din acestea: A îndulcit Apele
amare aflate în Ierihorn, a înviat morţi, a curăţat oameni de lepră (pe
Neeman Sirianul) şi multe, multe altele. Şi după moartea prorocului,
moaştele lui au înviat un mort.

OMAGIU

La Regi, în Vechiul Testament

Îl găsim pe Elisei,
Un Sfânt cât un monument
Printre-ndărătnicii Iudei.

Sfântul Ierarh Metodie s-a născut în Sicilia şi a trăit pe vremea

împăraţilor Leon Armeanul (813 – 820) şi a lui Teofil (829 – 842). Aceşti
doi împăraţi au fost printre cei mai mari prigonitori a celor care aveau
credinţă în Sfintele Icoane.

73
 Sfântul Ierarh Metodie a fost patriarhul Constantinopolului, în
timpul împărătesei Teodora (842 – 855).
El a fost cel care a proclamat în anul 843 „Duminica Triumfului
Ortodoxiei”, stabilită în prima Duminică din Postul Mare.
Sfântul Ierarh Metodie a trecut la Domnul în anul 846.
De la sfântul Metodie a rămas „Sinodiconul Ortodoxiei”- un set
de reguli pentru cei ce se convertesc la ortodoxie, trei ritualuri de
căsătorie, mai multe pastorale şi imnuri bisericeşti.

OMAGIU

Printre cei ce-au apărat

Cultul Sfintelor Icoane,
Metodie s-a remarcat
Punând capăt noii drame.

Este cel ce-a proclamat

Duminica Ortodoxiei,
Şi curmând, a luminat
Trista noapte-a ereziei.

Banloc 16.06.2020
74
 SF. MUC. IULIAN DIN TARS ŞI AFRODISIE

Sf. Muc. Iulian din Tars s-a născut în jurul anului 303, în cetatea
Anazarb din Cilicia. Părinţii săi erau de neam elin. Tatăl său era păgân şi
deţinea funcţia de senator al cetăţii. Mama să Vasilisa era creştină şi a
avut grijă să-şi crească copilul în această credinţă. După moartea soţului,
Vasilisa s-a mutat în Tars, Iulian devenind creştin, cu deosebită evlavie în
cele sfinte.
În timpul prigoanei împăratului Diocleţian (284 – 305), Sf. Iulian
fiind denunţat că este creştin a fost dus în fata guvernatorului Marcian.
Acesta a încercat să-l determine pe Sfântul Iulian să renunţe la credinţa
sa şi să aducă jertfe idolilor. Acesta refuzând, a fost închis şi timp de un
an supus la chinuri şi torturi.
Într-un final Sfântul Iulian Iulian a fost cusut într-un sac cu scorpii
şi aruncat în mare. Trupul lui a fost adus de valuri la ţărm şi a fost luat de
către credincioşii creştini. A fost dus în Egipt la Alexandria iar mai apoi a
fost dus în Antiohia.

OMAGIU

Păgânul Diocleţian
A schingiuit, bătut şi ars,
Cu o ură de tiran,
Mulţi creştini aflaţi în Tars.

75
 Victima nebunei minţi
A fost creştinul Iulian,
Unul dintre marii sfinţi
Ai Imperiului Roman.

Sf. Muc. Afrodisie era din Cilicia. El, încă din copilărie s-a închinat
lui Hristos şi a dus o viaţă închinată Acestuia.
În timpul prigoanei a fost prins şi dus în fata Ighemonului Dionisie
şi pentru faptul că nu s-a dezis de credinţa sa, a fost supus la chinuri
cumplite. A fost ars pe spinare cu fiare înroşite, a fost băgat într-o
căldare cu plumb topit, a fost spânzurat cu capul în jos şi din toate
acestea a ieşit viu ca prin minune. Văzând aceasta, Ighemonul a poruncit
să se taie un bloc de piatră imens, pe care, pe una dintre părţi a fost
întins Sfântul Afrodisie, iar cealaltă parte ridicată de către 55 de ostaşi a
fost pusă peste sfânt, strivindu-l.
Aşa a luat cununa muceniciei acest adevărat sfânt al creştinătăţii.

OMAGIU

Cel ce nu s-a îndoit

În faţa unui zbir roman,
Cu toate c-a fost schingiuit
Fusese un Cicilian.

76
 Afrodisie a fost
Acest creştin de neclintit,
Pe care zbirul odios
L-a dus la moarte prin strivit.

Banloc, 21.06.2020
77
 ADUCEREA MOAŞTELOR SF. MUC. DOCTORI FĂRĂ DE
ARGINŢI CHIR ŞI IOAN: SF. MUC. PAPIAS

Sf. Chir s-a născut în sec. al III-lea în Egipt, la Alexandria. El a

devenit un foarte bun medic şi a fost renumit pentru că trata bolnavii
fără să ceară plată şi îi sfătuia să nu păcătuiască.
El trata bolnavii în timp ce făcea rugăciuni, citând versete din
Sfintele Scripturi.
Când Diocleţian a poruncit marea prigoană, împotriva creştinilor,
Sf. Chir a plecat în Arabia şi s-a călugărit. El a primit darul facerii de
minuni.
Sf. Ioan era soldat, iar unitatea sa se afla în cetatea Edessa din
Asia mică.
Auzind despre sfântul Chir şi despre minunile pe care le făcea,
Sfântul Ioan a mers în Arabia ca să-l cunoască. Fascinat de acesta, Ioan a
devenit discipolul Sfântului Chir, devenind şi el medic şi tratând şi el
bolnavii fără a cere plată.
Când o femeie creştină pe nume Atanasia a fost închisă cu cele
trei fiice ale sale: Teodota, Teoctista şi Eudoxia pentru credinţa lor, cei
doi Doctori fără de arginţi s-au solidarizat cu acestea. Au fost şi ei
reţinuţi, torturaţi şi schingiuiţi, şi împreună cu Atanasia şi fiicele ei au
fost decapitaţi în ziua de 31 ianuarie.
Trupurile celor doi sfinţi mucenici au fost luate de către nişte
credincioşi şi îngropate într-un loc din care mai apoi Sfântul Chiril,
patriarhul Alexandriei le-a mutat la Manutin.

78
 OMAGIU

Rari au fost în astă lume

Doctori tratând pe sărmani,
Şi să facă fapte bune
Fără să pretindă bani.

Pe Chir şi Ioan, medici de vază,

Doctori fără de arginţi,
Azi biserica-i aşează
Printre cei mai aleşi sfinţi.

Sf. Muc. Papias a trăit în vremea împăraţilor Diocletian şi

Maximian.
Fiind creştin, a fost arestat şi obligat să aducă jertfă idolilor
păgâni şi să se închine acestora. Refuzând, a fost supus la chinuri şi
atrocităţi cumplite.
Felul cum a suportat toate aceste blestemaţii şi curajul cu care a
înfruntat pe cei ce-l schingiuiau, a făcut ca mulţi oameni să se
convertească la creştinism.
Sfântul Papias a trecut la Domnul prin decapitare, primind astfel
cununa muceniciei.

79
 OMAGIU

Papias nu a jertfit
Idolilor lui Satan,
Fapt ce l-a înnebunit
Pe-ndrăcitul Maximian.

El poruncise să-l omoare

Pe-acest creştin adevărat,
Care spre marea lui onoare
Credea-ntr-un singur împărat.

În Iisus Mântuitorul
Care s-a crucificat,
Pentru noi şi viitorul
Unei lumi făr’ de păcat.

Banloc 28.06.2020
80
 SF. CUV. ATANASIE ATHONITUL: SF. CUV. LAMPADIE

Sf. cuv. Atanasie s-a născut în Trapezunt, în jurul anului 930. La

botez a primit numele de Avramie. El avea părinţi creştini evlavioşi şi de
neam bun.
Rămânând orfan a fost crescut de către o rudă a mamei sale.
Încă de tânăr având o chemare lăuntrică, a plecat în Asia Mică, la
mănăstirea Chiminas.
La această mănăstire, a fost primit de către stareţul Mihail şi
trecut în rândul monahilor.
Aici pentru nevoinţa sa a fost numit de către ceilalţi monahi „fiul
ascultării”.
Râvnind la osteneli mai grele, a plecat la muntele Athos, unde a
ridicat o biserică. Pentru aceasta a cerut ajutorul împăratului Nichifor
Fokas (963–969), pe care îl cunoscuse pe când învăţau împreună la
Constantinopol şi care-i era prieten. Această biserică a închinat-o Maicii
Domnului. Mai apoi a zidit o Lavră, pentru mai mulţi nevoiaşi. În timp ce
lucra împreună cu alţi şase fraţi la bolta bisericii, schela s-a prăbuşit, iar
ei şi-au dat sufletul în Mâinile Domnului.
La mormântul Sfântului Atanasie s-au făcut şi se fac multe
minuni.

81
 OMAGIU

La Athosul Ortodoxiei
S-au făcut şi se mai fac,
Minuni de Atanasie
Cel slăvit din veac în veac.

Sf. Cuv. Lampadie, încă din pruncie, a fost înclinat spre viaţa
sihăstreasca. El a trăit în rugăciuni şi nevoinţă, prin înfrânarea la tot ce
este lumesc şi dăunător spiritului.
A făcut multe minuni cât a fost în viaţă, tămăduind pe cei care
veneau la peştera unde se nevoia, în apropiere din Irinopolis în Isauria,
unde au fost puse şi sfintele lui moaşte.

OMAGIU

Şi tot în ortodoxie
Un sihastru nevoit,
A fost sfântul Lampadie
Şi el pururea slăvit.

Banloc, 05.07.2020

82
 CINSTIREA SFINTEI ICOANE A MAICII DOMNULUI
PRODROMIŢA DE LA MUNTELE ATHOS
(12 iulie)

În ziua de 12 iulie este cinstită prin sărbătoarea prăznuirii şi

pomenirii, minunea făcută de Maica Domnului cu icoana ce se află la
Schitul Românesc Prodromul (al Înainte Mergătorului Sf. Ioan
Botezătorul) de la muntele Athos.
Această minune constă în faptul, că chipul Maicii Domnului şi al
Pruncului Iisus nu au fost pictate de către mână omenească ci s-au pictat
în mod miraculos şi minunat. Iată un scurt istoric al acestui miracol !
Iconarului Iordache Nicolau, om cu viaţă duhovnicească
deosebită, i s-a comandat de către Părinţii Ieroschimonahi, Nifon şi
Nectarie, de la Schitul Românesc Prodromul din muntele Athos, o icoană
a Maicii Domnului.
În timp ce lucra la această icoană, pictorul Nicolau postea şi se
ruga neîncetat. Când a ajuns să picteze sfintele fețe, chipurile ieşeau
nereuşite.
Acest lucru l-a întristat profund şi pe el şi pe cei doi părinţi, Nifon
şi Nectarie.
Într-o seară, mâhnit, a acoperit icoana cu o pânză albă şi curată şi
s-a retras în meditaţie, urmând ca a doua zi să înceapă lucrul la Sfânta
Icoană.
În acea noaptea Maica Domnului a făcut o mare minune,
desăvârşind icoana cu chipul Ei şi a Pruncului Iisus atât de frumos încât
incanta ochii şi înduioşează inima.
A doua zi pictorul a făcut cunoscută minunea.

83
 Mulţime de popor, în frunte cu Mitropolitul IPS Calinic Miclescu
au venit să se închine sfintei icoane a Maicii Domnului.
După ce s-au oprit în mai multe cetăţi ale Moldovei, Sfânta
Icoană a fost dusă de către călugării de la muntele Athos, la Sfântul
Munte.
Iată mărturia pictorului Iordache Nicolau: „Eu Iordache Nicolau,
zugrav din oraşul Iaşi, am zugrăvit aceasta Sfântă Icoană a Maicii Lui
Dumnezeu cu însăşi mâna mea la care a urmat o minune preaslăvită în
modul următor: după ce am isprăvit veşmintele după meşteşugul
zugrăvirei mele, m-am apucat să lucrez Fețele Maicii Domnului şi a
Domnului nostru Iisus Hristos. După ce am dat mâna întâia şi a doua, de
noapte apucându-mă ca să o zugrăvesc desăvârşit, privind eu la chipuri,
cu totul au ieşit dimpotrivă, pentru care foarte mult m-am mâhnit,
socotind că mi-am uitat meşteşugul: şi aşa fiind seară, m-am culcat
scârbit, nemâncând nimic în ziua aceea, socotind că a doua zi, sculându-
mă să mă apuc mai dinadinsul.
După ce m-am sculat a doua zi, mai întâi am făcut trei metanii
Maicii Lui Dumnezeu, rugându-mă ca să-mi lumineze mintea să pot
isprăvi Sfânta Ei icoană şi când m-am dus să mă apuc de lucru - o
preaslăvite minunile Maicii Lui Dumnezeu ! s-au aflat chipurile drese
desăvârşit precum se vede: şi eu văzând această minune, n-am mai
adaos a-mi pune condeiul fără numai am dat lustrul cuviincios, deşi cu
greşeală am făcut aceasta ca să dau lustrul la o asemenea minune.”
Aceasta este povestirea acestei Sfinte Icoane.
Iordache Nicolau 1863, iunie 29 iaşi.

84
 OMAGIU

La Athosul Ortodoxiei
În chilii cu sfinţi părinţi,
La icoanele Mariei
Se fac Liturghii fierbinţi.

În grădina athonită
La Prodromu Românesc,
Tronează icoana sfântă
Adusă ca dar ceresc.

Ea fusese zugrăvită
De un înger, nu de om,
Ca să fie dăruită
Schitului de la Prodrom.

Cei care i se închină

Cu credinţa şi cu dor,
Simt iubirea ei divină
De sub Sfântul Omofor.

85
Acest lucru dovedeşte
Că oricât ne e de greu,
Sfânta Maică ne iubeşte
Ocrotindu-ne mereu.

Banloc, 12.07.2020
86
 SF. CUV. MACRINA, SORA SF. VASILE CEL MARE
SF. CUV. DIE: AFLAREA MOAŞTELOR SF. CUV. SERAFIM DE
SAROV

Sf. Macrina s-a născut în anul 330, în oraşul Cezareea din

Capadocia. Tatăl ei a fost Vasile cel Bătrân, iar mama ei, Emilia. Bunica a
fost Macrina cea Bătrână.
Macrina a fost sora cea mai mare a episcopilor creştini Vasile cel
Mare şi Grigorie de Nyssa.
Tatăl ei a logodit-o cu un tânăr creştin, însă acesta a murit înainte
de nuntă. Macrina a rămas credincioasă jurământului făcut şi a refuzat
să se mai logodească cu un alt bărbat, considerându-L pe Hristos,
logodnicul etern.
După moartea tatălui, ea s-a ocupat de educaţia fraţilor mai mici.
După împărţirea moştenirii intre copii, ea s-a călugărit alături de
mama ei, înfiinţând o mănăstire de maici pe o proprietate a familiei din
Pont. Aici a dus o viaţă extrem de austeră. Lângă această mănăstire,
Vasile ce Mare a înfiinţat o mănăstire de călugări.
Când Vasile cel Mare a murit, în anul 379, Sf. Macrina s-a întristat
atât de mult încât la 19 iulie 379 a plecat şi ea la Domnul.
Fratele ei mai mic, Grigorie de Nyssa, a scris o lucrare
bibliografică, în care se concentrează pe viaţa feciorească şi ascetică, a
surorii sale.

87
 OMAGIU

Macrina făcuse parte

Din familie de sfinţi,
Şi rămâne după moarte
Sora sfântă cu fraţi sfinţi.

Sfânta a fost logodită

Cu un tânăr tot creştin,
Care a murit în pripă,
Ea urmând un alt destin.

De-atunci sfânta și-a legat

Viaţa de o mănăstire,
Şi tot timpul s-a rugat
Cu speranţă-n nemurire.

Sf. Cuv. Die s-a născut în Antiohia Siriei. A intrat încă de tânăr în
călugărie şi a dat dovadă de o voinţă ieşită din comun în lupta cu
înfrânarea şi ispita. S-a nevoit zi şi noapte, trăind cu puţin pentru trup şi
cu multe rugăciuni pentru suflet.
Aici în Antiohia, a avut o vedenie, prin care Dumnezeu îi
poruncea să se ducă la Constantinopol, pentru folosul multor oameni.
Aşa că a părăsit Antiohia şi s-a dus în capitala imperiului.

88
 El s-a sălăşluit într-un loc pustiu, în care erau morminte de păgâni
– loc în care diavolii erau acasă. Aceştia îl asaltau pe sfânt, noapte de
noapte, încercând să-l izgonească din acel loc. Sfântul le rezista prin
puterea Crucii şi a rugăciunii.
Voind să afle dacă voia Domnului este să sălăşluiască în acel loc,
a înfipt toiagul în pământ şi zicând: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sf.
Duh, de va odrăsli toiagul acesta şi de se va înrădăcina, apoi şi eu voi
petrece aici”. Toiagul cel uscat a odrăslit, a crescut şi a ajuns stejar mare.
Văzând acestea, Sf Die a cunoscut voia Domnului, a curățit acel
loc de diavoli, care au fugit de acolo, neputându-l birui.
Făcând acolo o chilie, oamenii s-au minunat (ştiind că acel loc
este bântuit) şi au început să vină la el. Aşa a venit şi împăratul Teodosie
cel Tânăr, care s-a minunat de viaţa sfântului şi de toiagul care a odrăslit,
astfel că a poruncit să se ridice acolo o biserică.
Acolo Sfântul Die a primit de la Patriarhul Atic, rânduiala
preoţească şi a devenit egumenul acelui sfânt loc.
Sfântul Die a făcut nenumărate minuni: a făcut să izvorască apa
din pământ sterp, a alungat diavoli şi duhuri rele, a vindecat bolnavi şi a
înviat un înecat care s-a îndoit de lucrarea Dumnezeiască când a făcut să
se umple puţul săpat de către lucrători.
Sf. Die a cunoscut şi vremea când avea să plece la Domnul. Când
a venit acea zi, trupul sfântului a fost aşezat în gropniţa mănăstirii, cu
toate că împăratul şi patriarhul doreau să-l ducă în cetate. Sf. Die a fost
un adevărat sfânt al Lui Dumnezeu.

89
 OMAGIU

La Sfânta Ortodoxie
Ai la ce să te închini,
La un sfânt cum este Die
Făcătorul de minuni.

Acest sfânt făcea minuni,

A vindecat şi a creştinat,
Pe cei răi îi făcea buni
Şi a-nviat un înecat.

Sf. Serafim de Sarov a fost unul dintre cei mai mari sfinţi ai
Bisericii Ortodoxe. El a trecut la cele veşnice în anul 1833, iar după 70 de
ani a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Rusă.
La acea dată de 18 iulie 1903, au participat la mutarea sfintelor
sale moaşte în Catedrala Adormirii Domnului din Sarov, circa 300.000 de
persoane şi în toate bisericile din Rusia a fost oficiată o slujbă de
priveghere.
La deschiderea raclei în care se aflau moaştele sfântului, ce a
avut loc la 19 iulie 1903, au participat pe lângă membrii clerului şi
membri ai familiei regale (Țarul Nicolae al II-lea şi marea Ducesă
Elisabeta).
În anul 1926, bolşevicii au închis mănăstirea Sarov şi au luat racla
cu moaştele Sfântului Serafim. Au dus racla mai întâi la Arzama, apoi la

90
Moscova. Când au dorit să deschidă racla, au constatat ca moaștele
lipseau.
Sfintele moaște au fost descoperite pe 11 ianuarie 1991 în
Biserica Maicii Domnului din Kazan în Sankt Petersburg.
Din Sankt Petersburg, moaştele Sfântului Serafim au fost mutate
la mănăstirea Diveevo, aşa cum prorocia Sfântul Serafim că îşi va afla
odihna la Diveevo.

OMAGIU

Un sfânt mare şi sublim

Al sfintei Ortodoxii,
A fost Sfântul Serafim
Al Pravoslavniciei Rusii.

Moaştele marelui sfânt

Fuseseră ridicate,
De nişte golani de rând
Ca să fie profanate.

Erau bolşevici atei,

Oameni fără Dumnezeu,
Noii lumii derbedei
Ai conceptului ateu.
91
Când racla a fost deschisă
Derbedeii au văzut,
Ca fapta lor e compromisă,
Căci moaştele au dispărut.

Cineva le regăsise
După multe zeci de ani,
De când sfântul biruise
Acea hoardă de golani.

Acum ele îşi dorm somnul

Unde sfântul şi-a propus,
Să aştepte lângă Domnul
Revenirea lui Iisus.

Banloc, 19.07.2020
92
 SF. SFINŢIT MUC. ERMOLAE: SF. MUC. PARASCHEVI DIN
ROMA: SF. CUV. IOANICHIE DE LA MUSCEL

Sf. sfinţit mucenic Ermolae, a trăit în vremea împăratului

Maximian (284 – 305) şi făcea parte din clerul Bisericii din Nicomidia. Din
acest cler au fost arşi 20.000 de preoţi, de către prigonitorul împărat. Sf.
Ermolae a fost ascuns împreună cu alţi preoţi într-o cameră.
Fiind prins, tânărul Pantelimon (va fi mare mucenic), neştiind să
mintă a dezvăluit locul unde se afla Sfântul Ermolae, admiţând că acesta
l-a botezat şi l-a iniţiat în tainele învăţăturii creştine.
Sf. Ermolae a fost prins şi a fost adus în faţa lui Maximilian,
împreună cu slujitorii săi: Ermip şi Ermocrat. Pentru credinţa lor în
adevăratul Dumnezeu, Maximian a poruncit să fie decapitaţi.
Era în anul 305 de la Hristos.

OMAGIU

Nicomidia a dat
Zeci de mii de mucenici,
Iar Ermolae n-a scăpat
De măcelul de aici.

93
 A murit decapitat
De aceiaşi duri calăi,
Care-au prins şi-au masacrat
Pe concetăţenii săi.

Sf. Muc. Paraschevi s-a născut şi a trăit în vremea împăratului

Adrian (117 – 138). Părinţii săi Agaton şi Politia, au fost creştini. Ei
neavând copii se rugau ca Domnul să le dăruiască unul, iar Dumnezeu le-
a dăruit într-o zi de vineri, o fetiţă, pe care au botezat-o Paraschevi –
adică vineri, în limba greacă.
Încă de mică, copila Praschevi se îndeletnicea cu rugăciunea şi
citirea Sfintelor Scripturi.
După ce părinţii săi au decedat, a împărţit săracilor averea
moştenită şi a mers la mănăstire. Ea a propovăduit numele lui Hristos,
creştinând mulţi păgâni. Acest lucru a atras invidia multor iudei, iar
aceştia au mers la Antonim Piul (138 – 161) şi au pârât-o zicând: „Oarece
femeie cu numele Praschevi propovăduieşte pe Iisus, Fiul Mariei, pe care
părinţii noştri L-au pironit pe cruce”. Împăratul a poruncit să fie adusă
Paraschevi înaintea lui. El văzând frumuseţea fetei i-a zis: „Dacă te vei
pleca mie şi vei aduce jertfă Dumnezeilor noştri, te voi face
moştenitoare a multe daruri, iar dacă nu te vei pleca, la multe chinuri te
voi da”.
Sfânta a refuzat şi a fost supusă la chinuri teribile în timpul cărora
a făcut nenumărate minuni. A făcut să creadă în Hristos şi pe torţionari:
pe împăratul Pius şi pe dregătorul Ascripie, cu însoţitorii lor.
În cele din urmă, ajungând în cetatea Tempi din Grecia,
dregătorul Tarasie aflând că este creştină a supus-o la chinuri şi în anul
140 a decapitat-o.

94
 Moaştele ei s-au arătat izvor de tămăduiri. Unele părţi din
moaşte se afla şi la noi, la mănăstirea Antim din Bucureşti şi în alte
mănăstiri.

OMAGIU

Paraschevi avea harul

Să întoarcă la Hristos,
Chiar şi pe torţionarul
Cel mai rău şi odios.

A murit decapitată
De un monstru îndrăcit,
Rămânând neîntinată
Până când s-a săvârşit.

Sf. Ioanichie cel Nou s-a născut şi a trăit în zona Muscelului. Din
tinereţe s-a retras şi a intrat în mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă, de pe
Valea Dâmboviţei, unde s-a călugărit.
Fiind atras de nevoinţă şi de binefacerea singurătăţii, s-a retras
într-una din peşterile muntelui Negru Vodă unde s-a nevoit peste 30 de
ani.
Aici, Dumnezeu l-a învrednicit cu darul înaintea vederii şi al
vindecării bolilor prin rugăciune.

95
 Tradiţia locului spune că şi domnitorii Mihai Viteazul (1593 –
1601) şi Matei Basarab (1632 – 1654), la vreme de cumpănă au cerut
rugăciunile marelui sfânt. Acesta cunoscându-şi sfârşitul, şi-a săpat în
peşteră mormântul, trecând în dreptul capului, anul trecerii la cele
veşnice.
Moaştele sfântului au fost aflate în anul 1944. Au fost scoase la
lumină de către Ieromonahul Pimen, stareţul mănăstirii Negru Vodă. Ele
au fost aşezate în biserica mănăstirii. Aici au făcut minuni.
Odată cu venirea regimul comunist ateu, mănăstirea a fost
închisă, iar moaştele sfântului, s-a dat porunca să fie îngropate.
După 1989 biserica a fost redeschisă, iar moaştele sfântului au
fost aşezate în biserica mare a mănăstirii.

OMAGIU

Într-o peşteră-n Muscel

De la o sfântă mănăstire,
S-a retras un tinerel
Ca să facă nevoire.

A trăit în grea asceză

Timp de câteva decenii,
Fară masă la trapeză
Şi-ntâlnire cu mirenii.

96
Pe lângă darul răbdării
Şi-al facerii de minuni,
Îl avea pe-al vindecării
Bolilor prin rugăciuni.

Aceste haruri minunate

N-au rămas fără ecou,

Le găsim şi după moarte

La Ioanichie cel Nou.

Banloc, 26.07.2020
97
 ADUCEREA MOAŞTELOR SF. ÎNTÂI MUC. ŞI ARHIDIACON
ŞTEFAN: DREPTUL GAMLIEL: BINECREDINCIOSUL ÎMPĂRAT
IUSTINIAN CEL MARE

Sf. Arhidiacon Ştefan a fost primul care a făcut în mod public

cunoscut, în mod solemn, divinitatea lui Iisus Hristos. Pentru aceasta a
fost dat morţii prin lapidare, de către evrei.
Moaştele Sfântului Ştefan au fost îngropate de către dreptul
Gamaliel, în satul Cafargamala, de lângă Ierusalim. Gamaliel care a fost
un iscusit învăţător al Legii, se va converti la credinţa în Iisus. Tot
Gamaliel va înmormânta şi pe Nicodim, prietenul Sfântului Ştefan care a
murit de durere la mormântul acestuia.
După câteva sute de ani, Gamaliel s-a arăt în vis de trei ori lui
Lucian, preotul din Cafargamala.
Acesta s-a dus la Patriarh şi primind binecuvântare, a mers şi a
dezgropat osemintele Sfântului Ştefan pe care le-a mutat în Sion,
aşezându-le în biserica ridicată de către boierul Alexandru. După ce a
murit acest boier, osemintele lui au fost aşezate într-un sicriu lângă
mormântul Sfântului Ştefan.
Soţia lui, dorind să mute la Constantinopol sicriul soţului ei,
îndrumată de către Pronia Cerească, a mutat sicriul Sfântului Ştefan, iar
pe al soţului l-a lăsat în același loc.
Racla Sfântului Ştefan a fost aşezată de către împăratul
Constantin, în palatul împărătesc.

98
 OMAGIU

Ştefan murise lapidat,

Zdrobit de iudei cu ură,
Pentru că a predicat
Printre ei Sfântă Scriptură.

Trupul Sfântului e luat

De către Gamaliel,
Şi fusese îngropat
Într-un sat din Israel.

Apoi moaștele-au fost luate

Din Sionul evreiesc,
Şi fuseser-așezate
În palat împărătesc.

Apostolii care propovăduiau Evanghelia Lui Hristos au fost

aruncaţi în închisoare de către Sinedriu (organul judecătoresc suprem al
iudeilor, în acea perioadă).
Apostolii au fost eliberaţi de către un înger şi s-au reîntors între
oameni, propovăduind Evanghelia. Atunci Gamaliel a propus Sinedriului
ca aceştia să fie liberi, să propovăduiască.

99
 El argumenta că dacă această învăţătură este falsă, ea nu va avea
succes ca cea a lui Teudas sau Iuda Galileanul, iar dacă această
învăţătură, vine de la Dumnezeu, ea nu poate fi oprită, iar membrii
Sinedriului s-ar face vinovaţi că au luptat împotriva lui Dumnezeu.
Sinedriul a ascultat de Gamaliel şi s-a rezumat doar să bată cu
nuiele pe Sfinţii Apostoli.
Tradiţia spune că Gamaliel a crezut în Hristos şi împreună cu fiul
său au fost botezaţi de către Sfântul Apostol Pavel.

OMAGIU

Creştinismul prăznuieşte
Pe dreptul Gamaliel,
Şi-n biserici îl cinsteşte
Ca pe un creştin fidel.

El fusese botezat
Şi fusese uns cu mir,
După ce a îngropat
Primul mucenic martir.

Binecredinciosul împărat Justinian cel Mare (527 – 565), s-a

născut în anul 483 în satul Tauresium (lângă Scopje, capitala Macedoniei
de astăzi).

100
 Savatie şi Biglenisa au fost părinţii săi, erau creştini şi i-au dat o
educaţie aleasă.
În anul 518, unchiul său Justin a ajuns împărat şi cu 4 luni înainte
să moară, l-a înfiat pe Justinian. Aceasta s-a întâmplat în anul 527 în luna
aprilie.
După moartea lui Justin, împărat a devenit Justinian. Acesta prin
grija unchiului său, a primit o educaţie aleasă. A fost un bun cunoscător
al dreptului roman, un bun filozof şi de asemeni, un bun teolog. El a dat
în timpul când a fost împărat, un mare ajutor bisericii, completând
legislaţia prin care Teodosie a proclamat creştinismul ca singură religie
acceptată. Justinian a suprimat dreptul necreştinilor de a accede la
funcţii publice. A ridicat multe biserici şi a pus prima cărămidă la
catedrala Sfânta Sofia. În anul 553 a convocat al V-lea Sinod Ecumenic la
Constantinopol, unde a fost condamnată erezia monofizită.
În legislaţie a lăsat codul lui Justinian. A trecut la cele veşnici în
anul 555.

OMAGIU

Justinian, nepotul lui Justin,

Ajunsese împărat
În imperiul Bizantin,
Ca om cult şi educat.

101
 El pusese temelia
Unor edificii sfinte,
Cum a fost Sfânta Sofia
Cea mai de luat aminte.

A-ntărit viaţa creştină

Folosind puterea legii,
Dând bisericii pe mână
O seamă de privilegii.

Banloc, 02.08.2020
102
 SF. APOSTOL MATIA: SF. ZECE MUC. CARE AU PĂTIMIT
PENTRU ICOANA LUI HRISTOS

Sf. Ap. Matia s-a născut în Betleem. De mic a învăţat din Sfintele
Scripturi, având învăţător pe dreptul Simeon.
Ascultând şi el cuvântul Lui Hristos, a lăsat totul şi L-a urmat,
învrednicindu-se de a fi ales printre cei 70 de ucenici, care-L urmau pe
Iisus.
În Faptele Apostolilor se arată ca după Înălţarea la Cer a
Mântuitorului, Sf. Ap au mers la Ierusalim şi au ales doi bărbaţi: pe Iosif
numit Varsava şi pe Matia şi rugându-se au zis: „Tu Doamne, care
cunoşti inimile tuturor arată pe care din aceştia doi L-ai ales ca să ia locul
acestei slujiri şi al apostoliei din care Iuda a căzut, ca să meargă în locul
lui. Şi au tras sorţi, şi sorţii au căzut pe Matia şi s-a socotit împreună cu
cei 11 apostoli” (Fap. Ap. 1, 12 - 26).
La pogorârea Sfântului Duh era şi Matia prezent. El a predicat
Evanghelia Lui Iisus în Iudeea şi Ierusalim, în Antiohia, Capadocia, Sinope
şi după Sfânta Tradiţie şi în Etiopia şi în Macedonia.
A făcut minuni şi a fost condamnat la moarte prin ucidere cu
pietre de către arhiereul Ana, pentru că mărturisit pretutindeni pe
Hristos.

103
 OMAGIU

De când Iuda a trădat

Pe Domnul Iisus Hristos,
Locul lui s-a vacantat
Prin denunţul odios.

Acest loc s-a completat

Cu apostolul Matia,
Care fusese votat
Cu acordul lui Mesia.

Cei 10 Sfinţi Mucenici, care au pătimit pentru icoana Lui Iisus

Hristos în timpul împăratului Leon au fost: Iulian, Marchian, Ioan, Iacov,
Alexie, Dimitrie, Foca, Petru şi Leontie.
Când Leon a poruncit ca icoanele să fie îndepărtate din biserici şi
profanate, considerându-le chipuri de idoli, mare parte din popor s-a
opus acestei prigoane.
În Constantinopol era o poartă ce se numea „Poarta de Aramă”,
zidită în vremea lui Constantin cel Mare, deasupra căreia era chipul
Mântuitorului turnat în aramă. Împăratul şi noul patriarh au poruncit ca
să fie dat jos chipul Mântuitorului de pe acea poartă.
Poporul s-a opus când un ostaş a urcat pe o scară, ca să dea jos
chipul Mântuitorului şi trăgând de scara au dărâmat-o cu tot cu ostaş,
104
care, lovindu-se, a murit. Leon s-a răzbunat crunt, a pus ostaşii să ucidă
fără milă, bărbaţi, femei, tineri şi bătrâni şi a arestat în vremea
răzbunării, prin tortură şi multe persoane, printre care şi pe cei 10
martiri. Când aceştia au fost omorâţi, odată cu ei a primit cununa
muceniciei şi monahia Teodosia.

OMAGIU

Sub dictatul lui Leon

Au murit pentru icoane,
Preoţii de la Amvon
Şi-adversari ai cruntei drame.

Printre ei sunt şi cei zece,

Care-n veci sunt pomeniţi,
Dar uitarea nu va trece
Nici peste nelegiuiţi.

Banloc, 09.08.2020
105
 ADUCEREA SF. MAHRAME A DOMNULUI, DE LA EDESSA LA
CONSTANTINOPOL

Pe când Iisus propovăduia profeţia lui Dumnezeu în satele şi

cetăţile Iudeii, în Edessa, în cetatea siriană Avgar, conducătorul acestei
cetăţi suferea de lepră şi de alte boli de netămăduit la acea vreme.
El aflând de Domnul nostru Iisus Hristos şi de minunile pe care le
făcea, a dorit să-L vadă cu ochii lui, nădăjduind că-l va vindeca şi pe el.
Neputând merge el însuşi în Iudeea, a trimis rugăminte, ca
Domnul să vină la el, în Edessa.
Temându-se ca Domnul nu va veni la dânsul, a trimis pe un
zugrav iscusit pe nume Anania, să meargă şi să-nchipuiască chipul
Domnului pe o icoană şi măcar cu aceasta să oblojească bolile sale.
Avgar a trimis Domnului o scrisoare prin care scria: „Avgar,
Domnul Edessei, Lui Iisus Mântuitorul cel bun care i s-a arătat în laturile
Ierusalimului, în trup să se bucure ! Eu am auzit despre Tine şi despre
preaslăvitele Tale faceri de minuni, cum că fără de doctorii şi fără de
buruieni, tămăduieşti bolile: orbilor le dai vedere, şchiopilor umblare, pe
cei leproşi îi curăţeşti şi izgoneşti din oameni duhurile necurate, pe
slăbănogi îi tămăduieşti cu cuvântul şi pe cei morţi îi înviezi. Deci unele
ca acestea, auzindu-le eu, din două, una gândesc despre Tine: că eşti ori
Dumnezeu coborât din cer, ori Fiul Lui Dumnezeu, căci lucrezi nişte
minuni ca acestea de mirare. De aceea scriu către tine, aceasta smerită a
mea rugăminte, ca să Te osteneşti a veni la mine şi să-mi vindeci bolile
mele, cele netămăduite, de care pătimesc de mulţi ani.
Aud încă şi aceasta, că evreii Te urăsc şi voiesc să-ţi facă şi oarece
rău, iar eu am o cetate care deşi nu este foarte mare, însă este prea
frumoasă şi îndestulată cu toate bunătăţile, deci vino la mine şi locuieşte

106
în cetatea mea care ne va fi nouă amândoura, îndestulată cu cele de
trebuinţă”.
Cu această scrisoare a ajuns Anania la Ierusalim, L-a găsit pe
Iisus, dar neputându-se apropia de El, a încercat să-I zugrăvească chipul,
însă nu a reuşit sub nici o formă să prindă pe pânză chipul Domnului,
care cunoscând strădania lui a poruncit apostolului Toma să-i fie adus
Ananaia, cerându-i scrisoarea stăpânului său.
Ananaia s-a minunat că Iisus ştia de această scrisoare şi s-a
spăimântat. A scos din sân scrisoarea şi a dat-o Domnului Iisus. Domul
citind-o, a răspuns lui Avgar astfel: „Fericit eşti Avgare cela ce nu m-ai
văzut şi ai crezut în Mine, căci scris este pentru Mine, că cei ce mă văd
pe Mine, nu vor crede, iar cei ce nu mă văd, vor crede în Mine şi vor
moşteni viaţa cea veşnică. Îmi scrii mie ca să vin la tine, dar Mie Mi se
cade să săvârşesc aceea pentru care sunt trimis şi după săvârşire să Mă
întorc la Tatăl, Cel ce M-a trimis. După ce Mă voi înălţa, voi trimite la
tine pe unul din ucenicii Mei. Acela te va tămădui desăvârşit, de bolile
cele ce te-au cuprins pe tine şi prin botez îţi va da viaţa cea veşnică, ție şi
celor ce sunt cu tine”.
Pe această scrisoare Iisus a pus pecetea „A Lui Dumnezeu vedere,
Dumnezeiasca Minune şi a dat-o lui Anania să o ducă stăpânului său”.
După aceasta Iisus a poruncit să i se aducă apă şi şi-a spălat
Sfânta Față şi a şters-o cu Mahrama, şi minune, pe Mahramă a rămas
închipuit chipul Domnului şi a dat-o lui Anania, alături de scrisoare, ca s-
o ducă stăpânului său.
Avgar a primit plin de bucurie scrisoarea şi Mahrama de la
Domnul, şi închinându-se chipului de pe Mahramă şi a simţit ca durerile
sale şi parte din stricăciunile trupului său s-au ameliorat.
După Înălţarea la cer a Domnului, Apostolul Tadeu a mers la
Edessa, la Avgar, l-a botezat în Numele Domnului şi l-a tămăduit , şi pe
el, şi pe toţi din casa lui.
107
 Avgar a dărâmat idolul de la poarta cetăţii şi făcând un loc
deasupra porţii, a pus Mahrama cu chipul Domnului, punând împrejur
mărgăritare şi aur, precum şi o însemnare scrisă din aur: „Hristoase
Dumnezeule, tot cel ce nădejduieşte spre Tine nu se va ruşina”.
Toate acestea s-au păstrat în zilele cât au trăit Avgar şi fiul său.
După ei unul din strănepoţii lor a revenit la păgânătatea celei de
mult. El a dorit să surpe şi să profaneze chipul lui Iisus de deasupra porţii
din Edessa şi în loc să pună un idol păgân.
Episcopul cetăţii, aflând de intenţia acestui urmaş al lui Avgar, a
mers la poarta cetăţii, a urcat pe o scară, a pus o candelă în faţa Chipului
Domnului şi a zidit locul şi l-a netezit, aşa încât posedatul păgân să nu-şi
dea seama că icoana cu chipul Domnului a rămas ascunsă în acel loc.
În timpul lui Justinian, Hosroie împăratul Persiei, a atacat cetatea
Edessei. Într-una din nopţile din timpul asediului, episcopului Edessei, pe
nume Evlavie, s-a aratat o femeie care i-a arătat poarta cetăţii şi locul
de pe zid, unde se alfa chipul Domnului şi i-a zis: „Scoate chipul
Domnului şi va fi bine”.
Episcopul a scos Sfântul Chip și de pe zidul cetăţii l-a aratat
perşilor. Imediat s-a produs o tulburare şi aceştia au depresurat cetatea.
Sfânta Mahrama a ajuns la Constantinopol astfel:
Împăratul grec Roman, dorind să aibă această bijuterie sfântă în
cetate, a trimis solie la emirul Edessei, care era sub o cârmuire sarazină,
ca să-i cedeze Chipul Domnului nefăcut de mână.
Emirul fiind rugat de locuitorii Edessei să nu dea curs cererii, a
refuzat doleanţa lui Roman.
Acesta a pornit război împotriva cetăţii. Cu toate acestea emirul
a refuzat să dea Chipul cel Sfânt, iar Roman a dat emirului 12.000 de
arginţi şi 200 de sarazini care fuseseră în robie la greci. Aşa a ajuns

108
Chipul Domnului la Constantinopol şi a fost aşezat în Biserica Prea Sfintei
Născătoare de Dumnezeu. Era 16 august, anul 944.

OMAGIU

Când Iisus tămăduia

Cu Dumnezeiescul har,
În Edessa cârmuia
Un bolnav numit Avgar.

Vestea multor vindecări,

A-nvierilor din morţi
Pe-ale timpului cărări
A ajuns la el prin terţi.

Crede dintr-un început

Că Iisus e Dumnezeu,
Sau că e Fiul născut
Chiar din Creatorul Său.

109
 Boala lui necruţătoare
Îl făcuse disperat,
Dar doreşte cu ardoare
Ca să fie vindecat.

A trimis un slujitor
La Iisus cu o scrisoare,
Ca să-i ceară ajutor,
Căci credea în vindecare.

Slujitorul Anania
Ajunsese la Iisus,
I-a dat sulul cu scrisoarea
Şi I-a spus ce-avea de spus.

Iisus a luat scrisoarea,

Chiar de cunoştea de dramă,
Şi-i promise vindecarea
Trimiţându-i o Mahramă.

110
 Avgar a primit Mahrama,
La care s-a-nchinat,
Şi pe dată, şi-a dat seama
Că durerea l-a lăsat.

După Sfânta Înălţare

Tadeu a mers la Avgar,
Şi totala vindecare
A primit-o-acesta-n dar.

Nouă veacuri au trecut

Până când Sfânta Mahramă
E adusă-n loc plăcut
Din lăcaş cu hram de mamă.

Banloc, 16.08.2020
111
 ODOVANIA PRAZNICULUI ADORMIRII MAICII DOMNULUI
SF. MUC. LUP: SF. SF. MUC. IRINEU, EPISCOPUL DE
LUGDUNUN

Toate sărbătorile împărăteşti sunt precedate de un timp,

dinaintea prăznuiri şi după prăznuire.
Cel de dinainte prăznuirii se numeşte începutul serbării, iar
ultima zi se numeşte Odovanie (termen slav) cu alte cuvinte, încheierea
sărbătorii.
În cazul praznicului Adormirii Maicii Domnului, ziua de 14 august
a fost cea a înainte prăznuire, iar cea din 23 august este ziua odovaniei
adică a sfârşitului serbării.
În tot acest timp al perioadei de 9 zile, în cadrul slujbelor din
biserică, se cântă stihuri ale praznicului, iar în ziua odovaniei, slujba este
identică cu cea din 15 august, a Adormirii Maicii Domnului.
Această sărbătoare numită în popor şi Uspenia (termen slav) a
Adormirii Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mare, după tradiţie, a fost
cunoscută mai întâi în Apus iar mai apoi în Răsărit.
Adormirea Maicii Domnului, este cea mai veche sărbătoare
închinată Sf. Fecioare Maria, cu toate că mărturii despre existenţa ei
avem doar de la începutul sec. al V-lea, mai ales după al IV-lea Sinod
Ecumenic de la Calcedon din anul 451, care condamnă erezia lui Eutihiu
şi hotărăşte că Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu.
Toate marile praznice împărăteşti au fost înainte prăznuire. După
acest praznic este cel al Naşterii Maicii Domnului de la 8 septembrie.

112
 ŞI EU VIN

La cinstitul Ei Sobor,
A venit şi o să vină
Creştinescul Ei popor,
Şi cei care i se-nchină.

Vin cu toţi ca să cinstească

Pe Cea Care a legat,
Firea noastră omenească
De Cuvântul Întrupat.

Soborul este adunarea

Celor care o cinstesc,
Şi-i cer binecuvântarea
Atunci când o prăznuiesc.

Banloc, 10.01.2020
113
ICOANA VEŞNIC ADORATĂ

După plecarea Maicii Sfinte,

În case rămânând un vid,
Creştinii au luat aminte
Şi-au pus icoane sus pe zid.

Icoana Ei veghea duioasă

Înconjurată de ştergar,
În fiecare mică casă
De credincios şi bun plugar.

La Ea se închinau ţăranii
Când plecau şi când veneau,
Şi la ea făceau metanii
Când în casă se rugau.

Nu lipseşte din biserici

Şi nici de la mănăstiri,
Venerată fiind de clerici
În slujbe de pomeniri.

114
Făcătoare de minuni,
Sfânta Ei icoană,
Îi ocroteşte pe creştini
Cu dragoste de mamă.

Banloc, 14.02.2020
115
 Sf. Muc. Lup (Lupus) a fost servitorul Sf. Mare Muc. Dimitrie, din
Thesalonic. El a trăit la sfârşitul sec. al III-lea şi începutul sec. al IV-lea în
Thesalonic.
Când stăpânul său a fost martirizat, Sfântul Lup şi-a muiat hainele
în sângele acestuia şi invocând numele lui a făcut multe minuni şi
vindecări.
Distrugând idoli păgâneşti, a fost urât şi urmărit de către
autorităţile vremii, chinuit şi decapitat din porunca împăratului
Maximian.

OMAGIU

Lupus, serv la Dimitrie,

Care-a fost martirizat,
Chiar şi el avea să fie
Într-o zi decapitat.

Hainele lui Dimitrie

Au ajuns la servul Lupus,
Şi din cer aveau să fie
Prea sfinţite de Iisus.

116
 Hainele însângerate
Au făcut multe minuni,
Şi-au umplut de răutate
Pe vremelnicii stăpâni.

Ei au torturat pe Lupus
Pentru Hristica lucrare,
Trimiţându-l la Iisus
În Rai prin decapitare.

Sf. Sfinţit Mucenic Irineu, episcopul Lugdunului ( Lyon ), s-a

născut în Asia Mică în jurul anului 140. În tinereţe, la Smirna a stat în
preajma Sfântului Policarp, unde învaţă să fie credincios Tradiţiei
Apostolice transmise prin Biserică.
După un timp petrecut la Roma, merge în Galia, La Lyon şi devine
preot în această aşezare. Era în perioada persecuţiilor lui Marcus
Auirelius.
Duce o viaţă duhovnicească tumultuoasă, ţinând legătura cu
Papa Eleutherius ( Elefterie), de la Roma, cu bisericile din Asia Mică şi cu
fruntaşii acestora. Luptă permanent împotriva ereziilor şi pentru
comuniunea cu toate bisericile din acele vremuri. Scrie mult şi multe din
ideile doctrinei sale se regăsesc în lucrările lui Grigorie Teologul, Grigorie
de Nyssa, Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschin şi alţii.
Poate fi considerat unul din cei mai importanţi teologi ai
perioadei ce au precedat Sinodul de la Niceea, din anul 325.

117
 A fost martirizat pentru credinţa şi lucrarea lui misionară de
creştinare a păgânilor, prin decapitare.

OMAGIU

Un teolog şi doctrinar,
Slăvitor de Dumnezeu
În cetate şi-n Altar,
A fost Sfântul Irineu.

E unul dintre Marii Sfinţi

Care-au precedat Niceea,
Şi mentor Sfinţilor Părinţi
Care-au trăit dup-aceea.

El a fost decapitat
Pentru crezul de creştin,
Şi-n viaţă s-a închinat
Doar Cezarului Divin.

Banloc 23.08.2020
118
 SF. IERARHI VARLAAM, MITROPOLITUL MOLDOVEI ŞI IOAN
DE LA RÂŞCA ŞI SECU, EPISCOPUL ROMANULUI
SF. IERARHI ALEXANDRU, IOAN ŞI PAVEL CEL NOU,
PATRIARHII CONSTANTINOPOLULUI

Sf. Ierarh Varlaam s-a născut în ţinutul Neamţului, în familia

Moțoc, în jurul anului 1590. De tânăr a mers la Schitul Zozim, de pe
Valea Secu, unde era o şcoală ctitoriăa de către vornicul Nestor Ureche
la anul 1602. Aici, tânărul Vasile Moto a învăţat limbile slavona şi greacă.
El a intrat apoi în obştea mănăstirii, unde la călugărie a primit numele
Varlaam. Tânărul Varlaam s-a nevoit mult, a învăţat și a tradus cărţi
printre care: Scara Sfântului Ioan Scărarul în anul 1618 şi altele. Pentru
toate acestea a fost ales egumen al mănăstirii iar apoi arhimandrit.
Sfântul Ierarh Varlaam a ajuns sfetnic de seamă al domnitorului
Martir Miron Barnovschi (1626 – 1629 – 1633). A fost şi egumen la
Dragomirna şi în anul 1628 pleacă la Kiev şi Moscova să cumpere icoane
pentru mănăstirile Dragomirna şi Bârnova.
În anul 1632 Arhimandritul Varlaam a fost chemat să păstorească
Mitropolia Moldovei, după trecerea la Domnul a Mitropolitului
Anastasie al II-lea (1629 -1632).
Notorietatea Mitropolitului Varlaam a ajuns aşa de mare în
cadrul Bisericii Ortodoxe încât el s-a numărat printre cei 3 candidaţi
propuşi pentru ocuparea tronului de patriarh ecumenic al
Constantinopolelui.
În timpul păstoririi sale a tipărit multe cărţi, printre care: Cazania,
Cele Şapte Taine, Paraclismul Născătoarei de Dumnezeu şi alte cărţi de
folos şi de apărare a credinţei Ortodoxe.

119
 În timpul păstoririi sale a fost zidită Biserica Sfrinţii Trei Ierarhi
din Iaşi, ctitorită de către domnitorul Vasile Lupu, unde marele şi
evlaviosul mitropolit a aşezat moaştele Cuvioasei Parascheva, aduse de
la patriarhia ecumenică de la Constantinopolelui, drept recunoştinţă
pentru ajutorul dat de către domnitorul Moldav.
La influenţa Mitropolitului Varlaam, domnitorul Vasile Lupu a
întemeiat la Iaşi, prima şcoală de înalt grad după modelul celor de la
Kiev, înfiinţată de către mitropolitul Petru Movilă.
După ce Vasile Lupu a pierdut scaunul domnesc, Mitropolitul
Varlaam se retrage la mănăstirea Secu în anul 1653. După 4 ani de linişte
şi rugăciuni, trece la Domnul, la sfârşitul anului 1657. A fost
înmormântat în zidul de miazăzi, al mănăstiri Secu.

OMAGIU

O, Moldovă Sfântă
Odor din al meu neam,
Ai dat din brava-ţi gintă
Pe vrednicul Varlaam.

Este slăvit în ţară

Ca vechii patriarhi,
Ce-au fost odinioară
Pentru „Cei 3 Ierarhi”.

120
 Biserica la care
Pusese temelie,
Cu binecuvântare
În crez şi-n veşnicie.

Cu Lupu, domnitorul
A fericit Moldova,
Găsind ocrotitorul
În Sfânta Parascheva.

Sf. Ierarh Ioan a fost contemporan cu Mitropolitul Varlaam. S-a

născut în ţinutul Vrancei, într-o familie de răzeşi, ca fiu al lui Gheorghe şi
Anastasia. De tânăr a plecat la mănăstirea Râşca şi a fost călugărit de
către egumenul Agafton în anul 1630.
După 18 ani de vieţuire la Râşca, a ajuns vieţuitor al mănăstirii
Secu.
În anul 1641 Domnitorul Vasile Lupu înfiinţează în cetatea
Neamţului o mănăstire cu hramul Sf. Ierarh Nicolae. Aici, Mitropolitul
Varlaam a pus Egumen pe Ioan (numit şi de la Râșca).
De reţinut este că cetatea Neamţului era locul de refugiu al
domnitorului, al familiilor boiereşti şi locul de adăpostire al tezaurului.
Aici Ioan a fost Egumen până anul 1665.
El a botezat în anul 1650 pe fiica lui Joldea, armaşul cetăţii, cea
care avea să fie peste ani, marea noastră Sfânta Cuvioasă Teodora, de la
Sihla.

121
 Sfântul Ioan a stat alături de Sfântul Varlaam în ultimele zile de
viaţă ale acestuia, iar după mutarea lui la ceruri, l-a aşezat în mormântul
din zidul bisericii.
În anul 1666 Mitropolitul Ghedeon îl aşează Egumen la
mănăstirea Secu iar în anul 1667, Ioan este hirotonit episcop al Huşilor.
Din anul 1674 şi până când a plecat la Domnul, în anul 1685,
Sfântul Ioan a păstorit Episcopia Romanului.
La trecerea la Domnul al lui Ioan, Sf. Mitropolit Dosoftei,
împreună cu ierarhii Moldovei, i-a făcut cuvenita prohodire şi l-a aşezat
în mormântul de lângă biserica cea mare a mănăstirii Secu.

OMAGIU

În obştea moldovenească
A stareţului Agafton,
Lua rasa călugărească
Un tânăr botezat Ion.

Era-n vremea lui Varlaam

Vrednicul mitropolit,
Care-a fost contemporan
Cu noul călugărit.

122
 Monahul Ioan avea să crească
Prin rugi şi prin nevoire,
Şi cu har să cârmuiască
La trei obşti de mănăstire.

De aici a fost mutat

La două episcopii,
Şi-a stat până a plecat
La cei drepţi dintre cei vii.

Sf. Alexandru era de origine modestă, fără multă învăţătură, dar

virtuţile sale duhovniceşti erau deosebite.
El slujea pe Mitrofan, arhiepiscopul Bizanţului, în calitate de
preot al acestuia, iar din 314, ca episcop ajutător.
După victoria împotriva lui Liciniu, împăratul Constantin a
organizat o dezbatere oratorică între Alexandru şi ritorii păgâni din
Bizanţ. Aceşti rătăciţi au fost înfrânţi de către Alexandru, nu prin
oratorie, ci printr-o minune.
Cum Sfântul Mitrofan era bătrân şi bolnav, l-a trimis pe Sfântul
Alexandru în locul său, la Sinodul Ecumenic de la Niceea din anul 325.
Un înger s-a arătat Sfântului Mitrofan şi i-a descoperit faptul că în
zece zile va pleca la Domnul, iar acesta s-a grăbit să-l înscăuneze prim
episcop al noii capitalei imperiului.
Sfântul Alexandru a continuat să apere credinţa împotriva
ereziilor lui Arie şi a discipolilor săi şi cu toate că avea 70 de ani, a făcut

123
călătorii apostolice în Tracia, Macedonia, Tesalia şi în insulele greceşti,
pentru a prezenta şi predica credinţa Sinodului de la Niceea.
Arie, ereticul convocat de împărat să se prezinte la Nicomidia
pentru a-şi explica poziţia față de cele convenite la Niceea, l-a înşelat pe
împărat printr-o declaraţie în care spunea că Fiul lui Dumnezeu este
născut înainte de toţi vecii. Prin aceasta, a cerut reintegrarea sa în
biserică, pe care apoi a asaltat-o cu discipolii săi din interior. La Sinodul
de la Tir, episcopii partizani ai lui Arie l-au reabilitat şi împreună cu el au
pornit împotriva Sf. Atansie Cel Mare, pe care l-au considerat şi
prezentat ca vrăjitor.
Eusebiu de Nicomidia, partizanul lui Arie, a făcut presiuni,
împreună cu adepţii săi, ca Sfântul Arhiepiscop să slujească o Sfântă
Liturghie cu Arie şi să se împărtăşească cu acesta. Atunci Sfântul
Alexandru s-a retras în biserica Sfânta Irina şi îngenunchind s-a rugat zii
şi noapte cerând: „Doamne, dacă Arie trebuie să fie împăcat cu Biserica,
atunci slobozeşte pe robul tău cu pace, dar dacă ai milă de Biserica Ta şi
nu vrei ca moştenirea Ta să se facă de ruşine, atunci ia-l pe Arie, pentru
ca oamenii să nu ia erezia lui ca Adevărata Credinţă”.
Cu o zi înainte de Duminica în care ar fi trebuit să se facă acea
slujbă, Arie a fost forţat de nevoile trupeşti să meargă la closet. Acolo
maţele i-au crăpat şi a murit în acel loc, în care, în loc de Sf.
Împărtăşanie a primit ruşinoasă moarte.
Când a aflat această veste, Sf. Alexandru a slăvit pe Dumnezeu,
nu pentru moartea celui rătăcit, ci pentru că, pentru Dumnezeu,
Adevărul este primordial.
Sf. Alexandru a trecut la Domnul la vârsta de 98 de ani. A murit la
câteva luni după împăratul Constantin în anul 337.

124
 OMAGIU

Sinodul de la Niceea
A stârpit arianismul,
Dar Arie, după aceea
L-a reanimat cu tot cinismul.

Arie s-a prăpădit

În modul cel mai ruşinos,
Într-un closet, fiind pedepsit
De Alexandru prin Hristos.

Sf. Ioan Patriarhul Constantinopolului a păstorit între anii 1064 –

1075 când la vârsta de 65 de ani, el a murit. A fost originar din
Trebizonda şi a studiat la Constantinopol.
A fost foarte pregătit în ştiinţele juridice şi i s-a încredinţat
catedra de drept a Universităţii Imperiale. După nişte intrigi, părăseşte
catedra şi capitala, îmbracă haina monahală şi se retrage 10 ani într-o
mănăstire din muntele Olimp al Bitiniei. La moartea Patriarhului
Constantin Lichoudes, Ioan este chemat de către împăratul Constantin
Doukas (Duca) şi sfinţit Patriarh Ecumenic, împotriva reţinerilor sale.
Ca Patriarh, s-a străduit să creeze armonie între bisericile surori,
a trăit în sărăcie, a făcut danii, a ajutat şi a făcut distribuţii publice.
A întreţinut şi a clădit biserici. A slujit zilnic Sf. Liturghie, fiind un
maestru al interpretării dogmelor şi canoanelor Bisericii.

125
 OMAGIU

Ioan a fost un erudit

Şi la-nceput de mileniu,
A fost pus de-a păstorit
Bisericile din imperiu.

El crease armonie
În tot corpul clerical,
Slujind Sfânta Liturghie
Ca pe-un Hristic ritual.

Sf. Patriarh Pavel al IV-lea era originar din Cipru. Iniţial a fost
citeţ, având însă calităţi deosebite.
A fost ales Patriarh împotriva voinţei sale în anul 780 după ce
tronul patriarhal era neocupat de foarte mult timp, datorită tulburărilor
iconoclaste.
Pavel a fost forţat de către împăratul Leon al IV-lea - Kazarul să
semneze un document în care se obliga, că nu avea să accepte cultul
icoanelor.
Împăratul murind l-a scurt după ce Pavel a semănat acel
document, el a putut să retracteze semănătura unui act impus cu forţa.
Erezia continuând, el fiind bătrân şi bolnav, s-a retras la
mănăstirea lui Flor, renunţând la tronul patriarhal. A fost rugat insistent
de către împărăteasa regentă Irina şi de către fiul ei Constant al IV-lea,
126
care s-au dus la el să-l întrebe de ce a renunţat la scaunul de patriarh. Sf.
şi Fericitul Pavel le-a spus că făcuse o greşeală când a semănat acel act
pe care apoi la retractat.
De aceea se ruga ca Dumnezeu să-l pedepsească pentru că nu a
predicat adevărul.
A adormit în anul 787, dar prin atitudinea sa a îndemnat pe Sf.
Tarasie şi pe împărăteasa Irina să pregătească cel de-al şaptelea Sinod
Ecumenic în anul 787.

OMAGIU

Când ciuma iconoclastă

Încă se manifesta,
E forţat s-o recunoască
Printr-o semantur-a sa.

Apoi el va retracta
Semnătura ruşinoasă,
Fapt care va bucura
Pe noua împărăteasă,

127
 Care se numea Irina
Ce ştia că a fost forţat,
Şi că nu purtase vina
Când semnase, ce-a semnat.

Banloc, 30.08.2020
128
 POMENIREA MINUNII DE LA COLOSE ,A SF. ARHANGHEL
MIHAIL
SF. MUC. EUDOXIE

Minunile făcute de către Sf. Arhanghel Mihail s-au petrecut la

biserica închinată Sf. Arhanghel, care a fost zidită deasupra unui izvor.
Această biserică se află între oraşul Colose din Frigia şi oraşul Ieripoli.
Aici veneau mulţi bolnavi să se tămăduiască. Lăcaşul sfânt a fost ridicat
de către un păgân din Laodiceea, oraş din Asia Mică, care s-a mai numit
iniţial Diospolis, apoi Roas, care l-a convertit la creştinism după ce a
văzut minunile făcute de către Arhanghelul Mihail chiar în familia lui.
Fiica sa, mută din naştere, s-a vindecat după ce în urma unei
vedenii, tatăl ei a dus copilul la acest izvor, după care, tatăl şi fiica au
primit botezul creştin.
După 90 de ani, un copil de 10 ani a venit la acest lăcaş. El era din
Ieripolis şi se numea Arhip.
Acesta nu a mai plecat din biserică şi a trăit ca un sihastru, în
nevoire şi rugă. La timpul potrivit s-a călugărit şi a primit darul preoţiei.
Păgânii din ieripolis au hotărât să-l omoare pe Arhip şi să acopere apa
izvorului făcător de minuni.
Când păgânii au început să-şi pună planul în aplicare, le-au
amorţit mâinile şi au fost izgoniţi de o flacără ce a izbucnit de izvor.
Păgânii nu au renunţat şi au hotărât să abată apele râurilor
Hrisos, Licocaper şi Kufos asupra bisericii, unde se nevoia Cuviosul Arhip.
Însă Sf. Arhanghel i-a oprit din nou printr-o minune. El a poruncit apelor
să stea, apoi a deschis o prăpastie şi le-a poruncit să se abată acolo.

129
 Cuviosul Arhip a scăpat de răzbunarea acestor păgâni cu ajutorul
Sf. Arhanghel Mihail în al cărui lăcaş slujea. El a trecut la Domnul la
vârsta de 70 de ani.

OMAGIU

Sf. Arhanghel furios

Pe antihriştii păgâni,
L-a aparat pe cuvios
Prin facere de mari minuni.

Arsese pe păgâni cu foc

Din apa sfântă de izvor,
Şi-a pus trei râuri la un loc,
Mutate de la matca lor.

Sf. Eudoxie a trăit în vremea împăratului Dioclețian. El era înalt

dregător şi conducea peste o mie de ostaşi. În timpul prigoanei acestui
încrâncenat împărat, Sf. Eudoxie nu a ascuns că este creştin şi în mod
voluntar a predat împăratului brâul care atestă că făcea parte din corpul
dregătorilor împărăteşti. Pentru acest act de curaj a fost schingiuit şi
condamnat la moarte împreună cu adepţii săi. După ce a fost decapitat
s-a arătat în vis soţiei sale şi i-a poruncit să meargă la Sf. Macarie şi să-i
spună să meargă şi el să spună împăratului că este creştin. Aşa s-a
întâmplat, Sf. Macarie refuzând să aducă jertfă idolilor a fost şi el
decapitat.
130
 OMAGIU

Eudoxie fusese
Înalt dregător roman,
Un creştin care-nfruntase
Chiar pe Dioclețian.

A predat dregătoria
Împăratului păgân,
Alegând mucenicia
Şi pe veşnicul Stăpân.

Banloc, 06.09.2020
131
 SF. SFINŢIŢI MUC. CORNELIU SUTAŞUL ŞI CIPRIAN,
EPISCOPUL CARTAGINEI: SF. CUV. IOAN DE LA PRISLOP

Sf. Sfinţit Corneliu Sutaşul, a trăit în vremea împăratului Tiberiu

(14 – 37) şi a fost unul din centurionii din armata romană. El făcea parte
din cohorta Italica, care era cantonată în Cezareea Palestinei. Corneliu
era un păgân, dar era un om milostiv şi bun la suflet.
Corneliu a aflat de minunile Domnului, de învăţăturile şi patimile
Lui şi crezând în toate acestea, a dorit să fie botezat. Acest lucru era
greu de făcut în conjunctura când şi apostolul Petru susţinea că păgânii
trebuiau să fie tăiaţi împrejur, să primească Legea Mozaică şi apoi să
poată fii botezaţi.
În Faptele Apostolilor cap X, versetele 10 – 16, se arată
descoperirea lui Dumnezeu către Petru, prin care i se arată ca păgânii
pot fi creştinaţi numai prin Taina Sfântului Botez.
Corneliu a fost cel dintâi păgân creştinat. După ce a primit Sfântul
Botez, Corneliu a însoţit pe Sf. Ap. Petru în misiunea de propovăduire,
după care a fost hirotonit episcop.
Corneliu e trimis în oraşul Schepsia, pentru a creştina păgânii de
acolo. Ajuns în oraș, este prins de către senatorul Dimitrie şi obligat să
jertfească idolilor. Cornleiu a refuzat şi s-a rugat lui Dumnezeu, moment
în care pământul s-a cutremurat şi a prins sub dărâmături, soţia şi fiul
senatorului.
Corneliu se roagă din nou şi scoate nevătămaţi de sub
dărâmături, pe fiul şi soţia senatorului Dimitrie.
În urma acestor minuni, senatorul împreună cu familia şi alţi 277
de păgâni s-au creştinat.
Pe locul vechiului templu păgân, Cornbeliu a construit o biserică.
132
 OMAGIU

Primul păgân creştinat

Al ciumatului imperiu,
A fost vrednicul soldat
Care s-a numit Corneliu.

A păstorit episcopat
Într-un oraş numit Schepsia,
A convertit şi-a creştinat
Pe cei întorşi către Mesia.

A creştinat cu vrednicie
Pe mulţi păgâni ai locului,
Şi-a botezat pe Dimitrie,
Pe soaţa şi pe fiul lui.

Acesta era demnitar

Trimis ca să îl pedepsească,
Pe credinciosul militar
Şi obştea lui cea creştineasca.

133
 Sf. Sfinţit Muc. Ciprian s-a născut în Cartagina, pe la anul 210.
Provenea dintr-o familie nobiliară foarte bogată. El a primit numele de
Caecilius Ciprianus, poreclit şi Thascius. A urmat cele mai bune şcoli ale
timpului, a dobândit o cultură vastă, iar la 35 de ani s-a creştinat.
În anul 247 este hirotonit preot, iar după moartea episcopului
Donatus, în anul 249, este ales Episcop al Cartaginei. Ca episcop, el a pus
mare accent pe ascultare, ţinând cont şi de marea lui erudiţie.
În anul 250, în timpul persecuţiei creştinilor din Africa, a
împăratului Deciu, mulţi creştini au apostaziat. În acest timp, Sf. Ciprian
se retrage într-un loc ascuns timp de 15 luni, în care meditează, se
nevoieşte, se roagă şi hotărăşte cu Biserica Romană şi cu episcopii
africani ca cei care au apostaziat de la creştinism, să poată fi primiţi
treptat, după un timp de penitenţă, excepţie făcând cei bolnavi de
moarte.
Pe plan social, Sf. Ciprian face acte de milostenie şi ajutorare a
săracilor şi bolnavilor mai ales între anii 252 – 254, când a izbucnit ciuma
şi a început un nou val de persecuţii a creştinilor.
Sf. Ciprian este exilat la Rubis, în luna august 256, când a început
prigoana lui Valerian.
Ina nul 257 este chemat din exil de către Galeriu Maximus, care
la 14 septembrie 258 îl condamnă la moarte pentru că nu acceptase
trecerea la păgânism.
Este executat prin sabie la 14 septembrie, ziua condamnării
sfântului în localitatea Ager Sexti, de lângă Cartagina.
Sf. Ciprian al Cartaginei este părintele eclesiologiei creştine.

134
 OMAGIU

Cartagina lui Ciprian,

Acest episcop erudit,
Era pământ şi bun roman
De când fusese cucerit.

Dar şi creştinii de aici

Au cunoscut Marea Prigoana,
Fiind trataţi ca inamici
Prin persecuția romană.

Printre cei ce-au pătimit

Acel carnagiu inuman,
Prin faptul că s-au convertit
A fost şi Sfântul Ciprian.

135
 Sf. Cuv. Ioan era din satul Silvașul de Sus, din Țara Hațegului.
Părinţii lui au fost oameni foarte credincioşi.
Sf. Ioan, născut pe la sfârşitul veacului al XV-lea, a fost atras de
tânăr către viaţa călugărească. A renunţat la căsătorie şi a intrat în
obştea mănăstirii Prislop (Silvașul). Aici s-a nevoit mulţi ani, trăind în
post şi rugăciuni neîncetate.
Pentru a se nevoi în linişte deplină, Sf. Ioan s-a retras pe valea
pârâului Silvuț, cam la un km de mănăstire. Aici sfântul a săpat cu dalta
în stâncă, o chilie, unde s-a nevoit mulţi ani.
Credincioşii veneau la peştera sfântului şi-l cinsteau ca sfânt încă
din viaţă. ÎI cereau sfatul şi ajutor când aveau necazuri.
Sfântul se lupta cu ispitele diavolilor care îl asaltau în peşteră, în
diferite chipuri. Sfântul îi biruia prin semnul Sf. Cruci şi prin rugăciuni.
Într-o zi când sfântul săpa cu o daltă, o fereastră în stâncă, un om
înarmat pentru vânătoare a tras cu puşca de pe celălalt mal al pârâului,
în Sfântul Ioan, crezând că-i o fiară.
Această lucrare satanică, îngăduită de Dumnezeu, a trimis
sufletul sfântului în braţele Sale. Moaştele Sf. ioan au ajuns în Țara
Românească.

OMAGIU

Sf. Ioan de la Silvaș

Trăia în rugi şi în smerenie,
Şi era înaintaş
Al Fericitului Arsenie.

136
Amândoi s-au nevoit
În lăcaşul din Prislop,
Şi au propovăduit
Evanghelia-n acel loc.

Banloc, 13.09.2020
137
 SF. MARI MUC. EUSTATIE ŞI SOŢIA SA TEOPISTA CU CEI DOI
FII AI LOR, AGAPIE ŞI TEOPIST

Sf. Eustatie a trăit în vremea împăratului Traian şi a fost dregător

în armata romană (echivalentul gradului de căpitan).
Iniţial, până să devină creştin şi să se boteze, el se numea
Plachida, iar soţia sa, Tatiana.
Fiind vânător, la una din partidele de vânătoare, el a văzut în
coarnele unui cerb Crucea lui Hristos care strălucea ca razele soarelui.
Pe Cruce era chipul Mântuitorului. El a auzit un glas care a spus: „De ce
mă goneşti Plachida ? Eu sunt Hristos ! Mergi la unul din preoţii mei şi el
îţi va arăta calea care s-o urmezi !”
Plachida, ca şi Şf. Ap. Pavel pe Calea Damascului, a fost
impresionat profund de aceasta vedenie. El s-a botezat cu întreaga
familie şi la botez a primit numele Eustatie, soţia- numele Teopista, iar
copiilor li s-a dat numele: Agapie şi Teopist.
După împăratul Traian (98 – 117) a urmat Adrian (117 - 130) un
prigonitor al creştinilor. Eustatie, cu familia sa, au fost puşi să jertfească
idolilor şi refuzând au fost arşi de vii, primind cununa muceniciei.
Sfintele lor moaşte se găsesc la Biserica Iancu Vechi – Mătăsari
din Bucureşti.

138
 OMAGIU

Eustatie era
Un ostaş orgolios,
Care-ntr-o misie de-a sa
Îl văzuse pe Hristos.

Domnul i s-a revelat

Ca unui prigonitor,
Pe care l-a întrebat
De ce e neiertător ?

Întâlnirea i-a adus

Adevărul revelat,
Şi prin voia lui Iisus
Acest om s-a creştinat.

Prin Taina Sfântului Botez

Familia lui s-a creştinat
Şi s-a unit în Noul Crez
Pe care Dumnezeu L-a dat.

139
 Împreună cu soţia
Şi cei doi copii ai săi,
Au primit mucenicia
La moartea dată de călăi.

Banloc, 20.09.2020
140
 SF. IER. MARTIR ANTIM IVIREANUL, MITROPOLITUL ŢĂRII
ROMÂNEŞTI
SF. MUC. CALISTRAT ŞI EPIHARIA

Sf. Ier. Martit Antim Ivireanul, s-a născut în sec al XVII-lea în Iviria
(Georgia de azi). La naştere a primit numele Andrei. Părinţii săi Ioan şi
Maria l-au crescut în dreapta credinţă.
Tânărul Andrei a fost în tinereţe rob la turci, unde a fost ocrotit
de Bunul Dumnezeu. Având mintea ageră, a învăţat în robie limba
greacă, turcă, slava veche, arabă şi mai târziu română.
După ce a scăpat de robia turcească, a trăit pe lângă
Constantinopol, unde a deprins meşteşugul sculpturii, al picturii şi al
broderiei.
Apreciindu-i calităţile, domnitorul Constantin Brâncoveanu, îl
aduce la Bucureşti, unde învaţă meşteşugul tiparului, la tipografia
domnească. Se mută la Snagov, unde înfiinţează o nouă tipografie. A
scos din tiparniţele acesteia 63 de cărţi în limbile – română, greacă,
arabă şi georgiană.
Pentru calităţile şi virtuţile sale este ales stareţ, apoi episcop la
Râmnic, după care mitropolit al Ţării Româneşti. A ctitorit biserici,
mărturie şi mănăstirea Antim din Bucureşti. A reclădit pe cele în
suferinţă, a păstorit clerul şi credincioşii, fără să cruţe nici o osteneală.
Dintre cărţile ieşite din mâinile lui amintim: Antologhionul,
Evangheliarul, Floarea Darurilor, Carte sau Lumină, Octoihul, Capete de
Poruncă, Învăţătură Bisericească etc.
A fost arestat de către turci în martie 1716, indurând umilinţe şi
chinuri cumplite şi la poruncile acestora a fost caterisit şi condamnat la
închisoare pe viaţă la mănăstirea Sf. Ecaterina din Sinai.
141
 Pe drum, ostaşii turci, l-au omorât şi i-au aruncat trupul în apele
râului Tungia, lângă Adrianopol.
În anul 1966, Patriarhia Ecumenică a ridicat caterisirea nedreaptă
asupra Sf. Martir Antim, iar în anul 1992 este trecut în calendar ca Sfânt
Ierarh şi Sf. Mucenic.

OMAGIU

Pe vremea lui Brâncoveanu

Este pus mitropolit,
Antim, zis şi Ivireanu
Georgian împământenit.

Turcii l-au dus în robie

Când era tânăr creştin,
Care-n trup avea să fie
Întărit cu duh divin.

Şi avea ca să devină
Un destoinic cărturar,
Ce va scoate la lumină
Multe cărţi de sub tipar.

142
 Moartea lui avea să fie
Ca cea a Domnului Martir,
Cale spre mucenicie
Prin iataganul unui zbir.

Sf. Muc. Calistrat, s-a născut în oraşul Cartagina, în vremea

împăraţilor prigonitori, Dioclețian şi Maximian. El a intrat în armata
romană şi făcea parte din legiunea condusă de către senatorul
Tersentin. Sf. Muc. Calistrat a fost creştin şi acest lucru constituia un
mare delict la acea vreme.
Într-o noapte pe când se ruga şi rostea numele Mântuitorului, a
fost auzit de către nişte ostaşi şi pârât comandantului. A fost dus în faţa
unui tribunal şi i s-a cerut să jertfească zeilor. Refuzând, a fost pedepsit,
băgat într-un sac de piele şi aruncat în mare. În mod miraculos, Calistrat
scapă nevătămat.
Acest lucru determină încă 49 de soldaţi să-l urmeze. Ei au
pătimit alături de acesta şi au fost omorâţi noaptea în temniţă.
Sf. Muc. Epiharia a trăit la Roma, în timpul împăratului de tristă
amintire pentru creştini Dioclețian. Fiind creştină în timpul teribilei
prigoane, Epiharia a fost prinsă de către eparhul Chelasie şi pusă să
jertfească idolilor.
Epiharia a refuzat şi a mărturisit că este creştină, fapt care i-a
întărâtat pe călăi, de au spintecat-o luându-i viaţa prin sabie.

143
 OMAGIU

În Cartagina-nrobită
De năvălitori romani,
Creştinismul se-nfiripă
Peste sutele de ani.

În armata-nvingătoare
Creştinismul a pătruns,
Ca un răsărit de soare
Ce nu poate fi ascuns.

O rază de creştinism
În mediul-acela infestat
De ură şi de păgânism,
A fost Sf. Calistrat.

Era ostaş în legiunea

Ce-aparținea de Persentin,
Un om ce-şi sătura cruzimea
Prin vânătoarea de creştini.

144
 Aşa l-a prins pe Calistrat
Şi pe-alți colegi de companie,
De i-a bătut şi spintecat
Spre slava lor din veşnicie.

Banloc, 27.09.2020
145
 SF. SFINŢIT IEROTEI, EPISCOPUL ATENEI

Sf. Ierotei era din Atena şi era unul din cei 9 înţelepţi care făceau
parte din sfatul Cetăţii (Areopag). El a fost botezat de către Sf. Ap. Pavel,
care l-a numit episcop al Atenei. A fost deci primul episcop al capitalei
Greciei.
Sf. Ierotei a fost învăţătorul Sf. Muc. Dionisie Areopagitul, aşa
cum lui i-a fost învăţător şi călăuzitor în învăţătura Evangheliei Sf. Ap .
Pavel.
Despre Sf. Ierotei se ştie că la Adormirea Maicii Domnului în
Ghețimani, el s-a învrednicit să facă început cantărilor la prohodirea
Preacuratei Maici.
A pătimit pentru Domnul nostru Iisus Hristos şi a suferit moarte
martirică, la fel că Sfinţii Apostoli şi cei care au trăit nemijlocit
momentele pe care Iisus Hristos le-a trăit printre oameni.

OMAGIU

În Grecia multimilenară,
Cu Olimpul plin de zei,
Primul episcop din ţară
A fost Sfântul Ierotei.

146
Când Sfântul Pavel a venit
În capitala Greciei,
Acolo a hirotonit
Episcop prim, pe Ierotei.

Acea epocă creştină,

Măreaţă de apostolat,
Avea curând ca să devină
Teren păgân de-asasinat.

Şi Ierotei a suferit
Pentru Hristos mucenicie,
Atunci când L-a mărturisit
Printre păgâni cu vrednicie.

Banloc 04.10.2020
147
 SF. AP. FILIP, UNUL DINTRE CEI ŞAPTE DIACONI: SF. IER.
TEOFAN MĂRTURISITORUL, EPISCOPUL NICEEI

Sf. Ap. Filip s-a născut în Cezareea Palestinei. El nu trebuie

confundat cu Apostolul Filip, care a fost cel de-al treilea apostol chemat
de către Iisus Hristos.
Sf. Ap. Filip la care facem acum referire, a fost unul din cei şapte
diaconi aleşi de către Sfinţii Apostoli. Printre cei şapte diaconi aleşi a fost
şi Sf. Ştefan.
Sf. Ap. Filip a fost căsătorit şi a avut patru fiice. El s-a stabilit în
Samaria şi ca diacon, a ajutat săracii şi văduvele, mai ales în timpul
prigoanei pornite de la Ierusalim. A făcut multe minuni şi a predicat
cuvântul Domnului, aducând mulţi rătăciţi la dreapta credinţă.
Din Faptele Apostolilor aflăm că Sf. Filip l-a botezat pe Simon
Magul şi pe eunucul reginei Etiopiei, Candachia.
A fost hirotonit Arhiereu al cetăţii Trales, loc în care a trăit până a
plecat la Domnul.

OMAGIU

După Sfânta Înălţare,

Sfinţii Apostoli au ales
Primii diaconi la altare
Ca să-L slujească pe Hristos.

148
 Filip a fost ales atunci
Şi binecuvântat de sus,
Ca să-i slujească-n sfinte munci
Mântuitorului Iisus.

Sf. Ier. Teofan Mărturisitorul s-a născut în Palestina, în sec. al IX-

lea şi a fost frate cu Sf. Teodor Scrisul. Ei au învăţat de tineri filozofia
greacă şi Sfânta Scriptură. După ce au intrat în mănăstirea Sfântul Sava,
au fost hirotoniţi preoţi. Ei au mers la Constantinopol, ca să-l înfrunte pe
împăratul iconoclast Leon Armeanul (813 – 820). Pentru îndrăzneala lor
au fost întemniţaţi între anii 817 – 842, în timpul domniei a trei împăraţi:
Leon Armeanul, Mihai Gângavul (820 – 829) şi Teofil (829 – 842). Teofil a
fost cel care i-a supus pe cei doi fraţi la cele mai mari suplicii, pe Sf.
Teodor l-a scris cu fier roşu pe frunte. De aici numele de „Teodor
Scrisul”. Ei au fost exilaţi în Apameia (Siria), unde Sf. Teodor a murit.
După venirea împărătesei Teodora (842 – 856), s-a restabilit
cinstirea icoanelor şi au fost chemaţi din exil toţi preoţii strămutaţi. S-a
întors şi Sf. Teofil. Patriarhul Metodie l-a hirotonit mitropolit al Niceei în
Asia Mică.

OMAGIU

Teodor şi Teofan
Fraţii de sânge şi credinţă,
Au stat 25 de ani
Exilaţi în suferinţă.

149
 Era în plin iconoclasm
Când cei doi fraţi l-au înfruntat,
Cu duritate şi sarcasm
Pe Leon, drac şi împărat.

Banloc 11.10.2020
150
 SF. AP. ŞI EVANGHLIST LUCA: SF. MUC. MARIN CEL BĂTRÂN

Sf. Ap. Luca s-a născut în Antiohia şi era de neam sirian. În

tinereţe a studiat filozofia, medicina şi arta. El este considerat a fi
fondatorul iconografiei. A cunoscut mai multe limbi, printre care greaca,
egipteana, ebraica şi latina. El vine la Ierusalim şi este numărat printre
cei 70 de apostoli ai lui Hristos.
Conform Tradiţiei, el şi Cleopa l-au întâlnit pe Domnul Iisus înviat
pe drumul spre Emaus.
După pogorârea Duhului Sfânt, Apostolul Luca se întoarce în
Antiohia, apoi îl însoţeşte pe Apostolul Pavel la Roma, convertind
împreună mulţimi de păgâni evrei şi de alte neamuri. Despre acestea
scrie Ap. Pavel în epistola către Coloseni (Coloseni 4: 14). La solicitarea
creştinilor, Sfântul Apostol Luca scrie o Evanghelie, în jurul anului 60,
după unii biblişti, iar după alţii, în jurul anului 80.
După mucenicia Sf. Ap. Pavel, Sf. Luca propovăduieşte Evanghelia
în ţinuturile Galiei, Italiei, Macedoniei, Dalmației precum şi în Ahaia.
În completare, la Evanghelia sa, Sfântul Apostol Luca scrie
Faptele Apostolilor şi dedică aceste scrieri lui Teofil, guvernatorul Ahaiei.
La bătrâneţe merge în Egiptul de Sus, la Teba, spune Simeon
Metrafrastul, dar aceasta pare a fi o confuzie cu Teba din Beofia, în
Grecia, unde se află mormântul Apostolului Luca.
La vârsta de 84 de ani este torturat de către păgâni şi spânzurat
de un măslin.
El a pictat icoane ale Preasfintei Fecioare şi ale Sf. Ap. Petru şi
Pavel. De aceea este considerat fondatorul iconografiei.

151
 OMAGIU

Luca Evanghelistul
A trăit nemijlocit
Ca Apostol, creştinismul
Pe care l-a răspândit

Prin dovezi de negrăit,

Care au ca sfânt izvor
Zilele ce le-a trăit
Alături de Mântuitor.

În Evanghelia sa scrisă
Cu ajutor primit de sus,
Este dată şi descrisă
Viaţa Domnului Iisus.

Sf. Muc. Marin Cel Bătrân s-a născut în jurul anilor 303 – 305 în
oraşul Anazarab din Cilicia (Asia Mică). Sf. Muc. Marin cel Bătrân, fiind
creştin, a suferit şi a pătimit în timpul prigoanei lui Dioclețian. El a fost
prins din porunca guvernatorului Lysias (cel ce a ucis pe Sfinţii Doctori
fără arginţi - Cozma şi Damian) şi îndemnat să jertfească idolilor.
Refuzând, a fost supus la suplicii şi apoi ucis, suferind moarte martirică.

152
 OMAGIU

Altă victimă creştină

A împăratului păgân,
A fost făr’ să poarte vină
Sf. Marin cel Bătrân.

Banloc, 18.10.2020
153
 SF. MUC. MARŢIAN ŞI MARTIRIE: SF. TAVITA

Sf. Muc. Marţian şi Martirie au trăit în Constantinopol, în timpul

împăratului Constanțiu 331 – 361. Acest împărat a devenit eretic şi a
îmbrăţişat teologia ariană, o mare rătăcire care a bântuit Biserica Lui
Hristos în acea vreme. Sf. Muc. Marţian a fost citeţ (cântăreţ), iar Sf.
Muc. Martirie Ipodiacon.
Amândoi au fost ucenicii Patriarhului Pavel.
După ce Patriarhul Pavel a fost exilat, ei au fost prinşi şi obligaţi
să urmeze şi să accepte erezia ariană.
Ei au refuzat să apostazieze de la Sf. Credinţă, fapt ce a
determinat uciderea lor. Au murit astfel de moarte martirică,
neabătându-se de la dreapta credinţă.

OMAGIU

Martirie şi Marcian
Au avut de suportat,
Satanismul arian
Sprijinit de împărat.

154
 Ei au devenit martiri
Pentru că nu s-au suspus
Dogmelor de rătăciri
Referitoare la Iisus.

Sf. Tavita a trăit în sec. I, în localitatea Iope (Jaffa) din Palestina.

Despre Tavita aflăm mai multe în cartea „Faptele Apostolilor” (9:
36 – 42).
Tavita (căprioară), murind, a fost plânsă şi bocită pentru faptele
ei bune şi milosteniile pe care le-a făcut.
Auzind că Sf. Ap. Petru era în Lida, aproape de Iope, ucenicii au
mers şi l-au rugat să vină acolo. Petru a venit şi s-a dus în camera unde
era aşezată Tavita. A scos afară pe toţi cei ce se aflau în încăpere cu
moarta şi îngenunchind, s-a rugat şi a zis „Tavita scoală-te!”, iar ea şi-a
deschis ochii şi dându-i mâna, Petru a ridicat-o şi a dat-o vie celor ce i-au
cerut ajutorul. Aşa s-a făcut în întreaga Iope şi în împrejurimi această
minune.
Mulţi cunoscând aceasta, s-au întors la Domnul.

OMAGIU

Sf. Petru a-nviat

Pe Tavita, o creştină,
După ce a invocat
În Duh, Graţia Divină.
155
 Această mare minune
Avea chiar atunci să fie,
Pentru foarte multă lume
O cerească mărturie.

Banloc, 25.10.2020
156
SF. DOCTORI FĂRĂ DE ARGINŢI – COZMA ŞI DAMIAN, CEI DIN
ASIA

Sf. Doctori Fără de Arginţi - Cozma şi Damian, au trăit în Asia

Mică, în sec. al IV-lea. Tatăl lor era păgân, iar mama lor Teodota a fost
creştină. După moartea bărbatului, ea a trăit în văduvie, şi închinându-şi
viaţa lui Dumnezeu şi-a ajutat copii să devină buni creştini, dându-le o
educaţie aleasă. Educaţia lor a dat roade şi au primit de la Dumnezeu
harul vindecării trupurilor şi sufletelor bolnave, fiind doctori desăvârşiţi,
prin puterea rugăciunilor pe care Dumnezeu le asculta şi le primea.
Ei au săvârşit vindecări miraculoase, mai mult prin rugăciuni,
decât prin medicamente, iar plata lor la aceste vindecări era aceea ca cel
tămăduit să creadă în Iisus Hristos. Nu au luat niciodată bani sau alte
bunuri pentru serviciile lor.
Faima fraţilor Cozma şi Damian s-a răspândit în toată regiunea şi
oamenii i-au numit „Doctori Fără de Arginţi”. Ei nu trebuie confundaţi cu
Sfinţi Muc. Şi Doctori Fără de Arginţi Cozma şi Damian, cei din Roma şi
nici cu Sfinţii Muc. cei din Arabia. Cei doi Sfinţi Doctori Fără de Arginţi au
făcut multe minuni şi după moarte.

OMAGIU

Doctori „fără de arginţi”,

Cei doi fraţi au vindecat
De boli şi de suferinți
Pe cei ce s-au creştinat.

157
Munca lor a fost iubirea
Şi gestul mărinimos,
Dragostea şi miluirea
În numele lui Hristos.

Banloc, 01.11.2020
158
 SOBORUL SFINŢILOR ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL ŞI AL
TUTUROR CEREŞTILOR PUTERI

În cartea sa, Sf. Proroc Ezechiel, arată că cei dintâi 4 „îngeri”

Arhangheli sunt Mihail, Gavriil, Rafail şi Uriil. Ei stau în cele 4 colţuri ale
Tronului Lui Dumnezeu.
Arhanghelii sunt marii purtători de veşti bune. Ei au descoperit
profeţilor cunoaşterea şi înţelegerea voii Domnului.
Sfântul Grigorie Dialogul spune că Arhanghelii luminează
oamenilor mintea, cu lumina Evangheliei.
Când mulţimile de îngeri răzvrătiţi au început să cadă,
Arhanghelul Mihail a stat în mijloc şi a strigat cu glas mare: „Să luăm
aminte ! Să stăm bine şi să stăm cu frică înaintea Celui ce ne-a făcut pe
noi şi să nu cugetăm cele potrivnice Lui Dumnezeu”.
Din acea clipă a încetat căderea îngerilor.
Sfântul Arhanghel Mihail este înfăţişat în iconografie bisericească
în chip de oştean, purtând sabie de foc, ucigând diavolul reprezentat în
chip de dragon.
În Vechiul Testament, Sf. Arh. Mihail s-a arătat lui Iosua Navi şi lui
Daniel. El a mers înaintea evreilor, în timpul exodului din Egipt, a păzit
pe cei trei tineri evrei aruncaţi în foc şi tot el s-a certat cu diavolul
pentru trupul lui Moise.
Sf. Arh. Gavriil este binevestitorul Naşterii Domnului şi al Sf.
Proroc Ioan Botezătorul. Tot el a vestit naşterea Fecioarei Maria. El a
hrănit-o pe Sfânta Născătoare de Dumnezeu în Sfânta Sfintelor. El a
prăvălit piatra de la uşa mormântului Mântuitorului.

159
 Sf. Arh. Mihail şi Gavriil sunt cei mai cunoscuţi nouă, ei apărând
foarte des în textele Sfintei Scripturi.

OMAGIU
ARHANGHELII MIHAIL ŞI GAVRIL

Ei apără Tronul Treimi

Şi Raiul Tatălui Ceresc,
Veghează căile luminii
Pentru cei ce se mântuiesc.

Sunt paznicii vămii cereşti

De la hotarul cu Pământul,
Sunt purtători de foc şi veşti
Ce nu cunosc spaţiul şi timpul.

160
SOBORUL SFINŢILOR ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIL
ZIUA MORŢILOR

Arhanghelii au dat vestire

Că astăzi vor putea veni
Să se-ntâlnească-n cimitire
Cei morţi cu cei care sunt vii.

Creştinii merg la cimitire

În ziua Sfântului Sobor
Şi-n gând, cu dor şi cu iubire,
Ei se-ntâlnesc cu morţii lor.

Am fost şi eu la cimitir
Într-o frumoasă zi de toamnă
Să duc tămâie, flori şi mir
La morţii mei plecaţi să doarmă.

161
 DE ZIUA MORŢILOR

De ziua morţilor şi-acum

Cu-atât mai abitir
Voi face-ndoliatul drum
Până la cimitir.

Acolo pentru morţii mei

Voi spune o rugăciune.
Le spun că-mi este dor de ei
Şi... câte le-aş mai spune.

Cred însă că acolo sus

Alături de cei buni
Se află-n grija lui Iisus
Şi dragii mei străbuni.

BANLOC, 08.11.2020
162
 SF. CUV. PAISIE DE LA NEAMŢ
SF. MUC. ȘI MĂRTURISITORI: GURIE, SAMONA ŞI AVIV
DIACONUL

Sf. Cuv. Paisie de la Neamţ, stareţul mânăstirilor Dragomirna,

Secu şi Neamţ, s-a născut în anul 1722, la data de 21 Decembrie în
oraşul Poltava din Ucraina. Părinţii lui au fost preoţi, iar el a fost al 11-
lea copil, din cei 12.
Tatăl său Ioan a fost Protoereu al Poltavei, iar mama sa se numea
Irina. La botez a primit numele Petru.
Tatăl său murind de tânăr, Petru a fost dat de către mama sa, să
înveţe la Academia Teologică din Kiev, înfiinţată de către Petru Movilă.
Era anul 1735. După patru ani, părăseşte şcoala şi intră în viaţa
monahală la mănăstirea Medvedeski. Avea 19 ani. Aici a primit numele
Platon.
În anul 1745 vine în Moldova şi se aşează la schitul Trăisteni din
Vrancea, apoi la mănăstirile Cârnu şi Dalhăuți.
În anul 1746 pleacă la muntele Athos, unde se nevoieşte ca
sihastru 4 ani.
În 1750 este tuns în monahism de către Cuv. Vasile de la Poiana
Mărului, primind numele de Paisie. hirotonit Ieromonah, Paisie
întemeiază obşte monahală la Schitul Proroc Ilie, unde se nevoieşte
până în anul 1763.
Pentru scurt timp, vine în Țara Românească, la mănăstirea
Vărzărești, apoi trece din nou în Moldova şi se stabileşte la Mănăstirea
Dragomirna unde rămâne până în anul 1775. Aici formează o obşte de
350 de călugări şi traduce o parte din scrierile filocalice ale Sfinţilor
Părinţi din limba greacă în limba română şi slavonă.
163
 În anul 1775, când Moldova de Nord cade sub ocupaţie austriacă,
Paisie se stabileşte la mănăstirea Secu împreună cu 200 de monahi. În
anul 1779, la îndemnul domnitorului Alexandru Moruzii şi cu
binecuvântarea Mitropolitului Moldovei Gavriil Calimachi, Cuv. Paisie se
mută la Mănăstirea Neamţ împreună cu o parte din obştea de la Secu.
Aici a fost stareţ şi a păstrat aceeaşi rânduială ca la Secu. El a continuat
şi aici şirul traducerilor scrierilor Sfinţilor Părinţi din limba greacă, în
limba romană.
Ca bun organizator, Cuv. Paisie a întemeiat şi câteva sihastrii de
călugăriţe.
Pentru sfinţenia sa, Sf Cuv. Paisie a fost cunoscut în tot arealul
lumii ortodoxe. De aceea în anul 1790, Mitropolitul Ambrosie, trecând
prin Moldova, l-a făcut arhimandrit.
Moare la 15 noiembrie 1794, după o boală, la vârsta de 72 de
ani.
A fost plâns de obştea mânăstirilor şi schiturilor de peste 1000 de
călugări români, ruşi, ucraineni, greci şi bulgari.
Sf. Cuv. Paisie a fost cinstit ca sfânt încă din viaţă şi s-a rânduit
prăznuirea sa, la data de 15 noiembrie.
El a fost înmormântat la mănăstirea Neamţ şi la mormântul
Sfântului Cuvios vin să se închine credincioşi din toată lumea ortodoxă.

164
 OMAGIU

Din Ucraina vecină

În Moldova a venit,
Cel ce-avea ca să devină
Un sfânt foarte preţuit.

Pe-acest Mare Cuvios,

Ortodocșii l-au iubit,
Și din Moscova la Athos
Chiar din viaţa l-au sfinţit.

Trupul lui se odihneşte

La Neamţ, vechea mănăstire,
Iar călugării din obște
Îl pomenesc la prăznuire.

Sf. Muc. Gurie şi Samona au trăit în vremea împăratului

Dioclețian. Sf. Gurie era din satul Sargochitia, iar Sfântul Samona, din
Ganad. Ei au fost pârâţi că sfătuiesc oamenii să nu se închine la idoli.
Pentru acest lucru au fost prinşi şi supuşi la chinuri de neînchipuit. Au
zăcut 4 luni într-o temniţă întunecoasă, cu piciorele prinse în butuci. Lui
Gurie, călăii i-au tăiat capul, iar Samona a plecat la Domnul după ce a
fost spânzurat cu capul în jos.

165
 Sf. Muc. Aviv, a fost şi el pârât în timpul împăratului Liciniu că
propovăduieşte prin cetăţi cuvântul Domnului. A fost şi el prins şi supus
la tortură. A fost ars de viu, şi în acest fel a devenit mucenic al Lui
Hristos.
OMAGIU

Gurie, Samona şi Aviv

Au fost 3 creştini de seamă,
Care pentru-acest motiv
Au trăit o cruntă dramă.

Ucişi cu bestialitate
De fameni posedaţi şi mici,
Plecau înspre eternitate
Încununaţi ca mucenici.

Banloc, 15.11.2020

166
 SF. AP. FILIMON, ARHIP. ONISIM ŞI APFIA
SF. MUC. CECILIA

Sf. Ap. Filimon, Arhip, Onisim şi Apfia au făcut parte din cei 70 de
ucenici ai Mântuitorului Iisus Hristos. După Înălţarea Domnului, ei au
fost ucenicii Sfântului Apostol Pavel. Ei L-au mărturisit pe Hristos la
Colose, în Frigia, unde păgânii se închinau zeiţei Artemida. Ei au fost
prinşi şi duşi în faţa lui Androcleu, conducătorul Efesului. Acesta a
poruncit să fie torturaţi şi apoi ucişi. Au primit cununa muceniciei, la fel
ca şi ceilalţi mucenici ai Lui Hristos.

OMAGIU

Apostoli şi ucenici
Ai Sfântului Mântuitor,
Au murit ca mucenici
Neclintiţi în crezul lor.

Sf. Muc. Cecilia s-a născut la Roma într-o familie bogată. Ea a

hotărât să nu se mărite şi să-şi închine viaţa Mirelui Iisus Hristos.
Fără voia ei, părinţii au logodit-o cu un tânăr de neam bun pe
nume Valerian. Acesta era păgân. Sfânta Cecilia a reuşit să-l
convertească pe Valerian, chiar în noaptea nunţii.
Acesta a mers la Episcopul Urban şi s-a botezat. Acesta l-a adus la
Hristos şi pe fratele său Tiburtie.

167
 Cei doi fraţi au fost condamnaţi la moarte pentru credinţa lor.
Aceştia din temniţă au adus la Hristos şi pe Maximus, comandantul
gărzii.
Toţi au fost ucişi pentru credinţa lor, iar Sf. Cecilia, după ce au
fost ucişi, a luat trupurile lor şi le-a îngropat împreună.
A fost şi ea adusă în fața judecătorului păgân, unde cu mult curaj,
L-a mărturisit pe Hristos.
Ea a fost osândită la moarte prin tăierea capului. A fost lovită de
călău de trei ori fără a putea fi decapitată. A sângerat trei zile după care
a plecat la Domnul.
Sfintele ei moaşte se afla la Roma, în biserica închinată ei. Toate
acestea s-au petrecut în jurul anului 230.

OMAGIU

Cecilia a creştinat
Pe soţul ei Valerian,
Iar Tiburtie şi-a urmat
Fratele ca un oştean.

Valerian şi Tiburtie
Au murit asasinaţi,
Şi-ai primit mucenicie
După ce-au fost creştinaţi.

168
Cecilia i-a urmat în moarte
Şi-n drumul către veşnicie,
Având şi ea să aibă parte
De moarte prin mucenicie.

Banloc, 22.11.2020
169
 SF. MUC. PARAMON ŞI FILUMEN

Sf. Muc. Paramon s-a născut în jurul anului 220 şi a pătimit în

timpul împăratului Deciu (249 – 251).
El a fost întemniţat din porunca guvernatorului Nicomidiei, care
se numea Aquilin.
Acesta a întemniţat 370 de creştini şi i-a obligat să jertfească
zeului Poseidon. Sf. Muc. Paramon, sugestionat de martiriul acestora, şi-
a oferit viaţa lui Hristos, murind alături de aceşti 370 de creştini care au
refuzat să aducă jertfă lui Poseidon.
Sf. Muc. Filumen era originar din Licaonia şi se ocupa cu
negustoria. Mărturisindu-L pe Iisus Hristos, în timpul împăratului
Aurelian (270 – 275 ) din porunca lui Felix, conducătorul oraşului Ancira,
a fost supus torturii şi apoi ucis.
El a primit cununa muceniciei, mărturisind şi susţinând că este
creştin şi nu renunţă la crezul său.

OMAGIU

Dumnezeu să-i pomenească

În veci pe cei doi martiri,
Pentru pilda creştinească
Dată celor slabi de firi.

Banloc, 29.11.2020

170
 SF. IER. NICOLAE, ARHIEPISCOPUL MIRELOR LICHIEI,
FĂCĂTORUL DE MINUNI

Sf. Ier. Nicolae s-a născut în cetatea Patara din Asia Mică în
timpul când împărăţeau Dioclețian şi Maximian. Părinţii săi Teofan şi
Nona, au murit în timpul unei molime când copilul era mic. El a fost luat
şi crescut de către un unchi pe nume Nicolae, care era episcopul cetăţii.
Aici deprinde dreapta credinţă şi va fi hirotonit preot.
Sf. Nicolae ducea însă o viaţă plină de înfrânare, trăia în
rugăciune continuă, făcea milostenii, iar pentru aceste virtuţi a fost ales
şi hirotonit episcop al cetăţii Mira din Lichia.
Pentru că propovăduia cu îndrăzneală Sfânta Credinţă, în timpul
când creştinii erau prigoniţi, a fost prins, închis în temniţă şi supus la
chin împreună cu enoriaşii săi.
Ajungând împărat, Sf. Constantin cel Mare a eliberat pe cei
închişi, printre care şi pe Sf. Nicolae.
El s-a întors la Mira, a ajutat mai ales pe cei săraci şi în nevoi, a
participat la cel dintâi Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325 şi l-a
mustrat pe Arie pentru erezia sa.
După toate acestea Sf. Ier. Nicole a primit darul facerii de minuni.
A făcut în viaţă şi apoi după moarte minuni pentru care toţi creştinii îl
pomenesc cu mare evlavie.
A trecut la Domnul în anul 345, iar moaştele sale se găsesc astăzi
la Bari, unde au fost aduse la 9 mai 1087, ca să nu cadă în mâna
păgânilor.

171
 OMAGIU
SFÂNTUL NICOLAE

Astăzi serbăm în calendar

Pe Sfântul Bun şi Generos,
Care slujise în altar,
Învăţătura lui Hristos.

Urmând povaţa lui Iisus

A renunţat la avuţie.
Căci dintre toate mai presus
Este intrarea-n veşnicie.

E Sfântul aşteptat cu drag

Şi de copii şi de părinţi.
El lasă darurile-n prag
Pentru cei buni şi cei cuminţi.

Sfântul cunoaşte toţi copiii,

Iar celor neascultători
Le pune pe la miezul nopţii
Câte-o nuia în pantofiori.

172
SCRISOARE DIN ORFELINAT CĂTRE MOŞ NICOLAE

Dragă Sfinte Nicolae,

Îţi scriu din orfelinat
Ca să-ţi spun că n-avem straie
Şi pantofi de încălţat.

Lângă mine am un frate,

Care-i bolnav de pojar,
Şi te rog, dacă se poate,
Să-i aduci şi lui un dar

Dragă Sfinte Nicolae,

Te rog ca să bagi de seamă
Ca noi nu te-am supărat
Chiar de suntem fără mamă.

Mă rog la Sfânta Fecioară

Ca pe fratele bolnav
De astăzi să nu-l mai doară
Trupul gingaş şi firav.

173
 Dragă Sfinte Nicolae
Eu sunt un copil cuminte
Şi de-aceea în odaie
Te aştept ca pe-un părinte.

Şi te rog bunule Moş

Să nu uiţi pe înnoptat
Să cobori din cer pe coş,
La noi în orfelinat.

Dragul meu Moş Nicolae,

De primeşti scrisoarea mea
Noi, la noapte, în odaie,
Cu drag te vom aştepta.

Banloc, 06.12.2020
174
 SF. IER. DOSOFTEI, MITROPOLITUL MOLDOVEI
SF. MARI MUC. EUSTRATIE, AXENTIE, EVGHENIE, MARDARIE
ŞI OREST

Sf. Ier. Dosoftei s-a născut la Suceava în anul 1624. Părinţii săi se
numeau Lontie şi Misira. Aceştia aveau rude atât în Transilvania, cât şi în
ţinutul Liovului. La botez a primit numele Dimitrie, pentru că se născuse
în preajma zilei de 26 octombrie, când biserica prăznuieşte pe Sf. Muc.
Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Dimitrie a fost dat de către părinţii săi să
înveţe la profesori renumiţi în acea vreme în Moldova, precum şi la
Școala Frăţiei Ortodoxe de la mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din
Liov.
A învăţat cu multă râvnă Scripturile şi s-a deprins de tânăr cu
viaţa duhovniceascăș s-a călugărit la mănăstirea Probota în anul 1649,
primind numele Dosoftei. Fiind un mare cărturar şi un virtuos monah, a
fost hirotonit Arhiereu în anul 1658 când a devenit Episcop de Huşi.
După un an este Vlădică la Roman, iar în anul 1671 este ales Mitropolit
al Moldovei şi tipăreşte primele sale cărţi: Psaltirea în Versuri şi Acatistul
Născătoarei de Dumnezeu în anul 1673.
Sf. Ier. Dosoftei a revizuit traducerea de către Spătarul Nicolae
Milescu la Vechiul Testament, text ce se va regăsi inclus în Biblia de la
Bucureşti din anul 1688.
În anul 1673 părăsește Moldova şi pleacă în Polonia, fiind un
creştin ortodox convins şi un antiotoman la fel de convins.
În locul său a devenit Mitropolit Teodosie, episcopul de Roman.
Teodosie suferind şi cunoscând moarte martirică, Sf. Ier. Dosoftei
este readus şi repus în scaunul Mitropoliei Moldovei. El continuă să
tipărească noi cărţi în limba română, printre care: Psaltirea De-nţeles
175
(1680), Dumnezeiasca Liturghie (1673 – 1683), Molitvanic De-nţeles
(1681).
În anul 1686 este luat ostatic de către polonezi şi a trăit departe
de ţară, în exil.
Polonii au făcut mari presiuni asupra sa, ca să treacă la Uniaţie,
dar Sfântul Ier. Dosoftei a rămas neclintit în credinţa sa ortodoxă.
El a trecut la Domnul în anul 1693, la 13 Decembrie şi a fost
înmormântat la Biserica Naşterea Domnului din Jolkiew (astăzi în
Ucraina).

OMAGIU

Ferice e România
Că pe meleagurile ei,
A slujit Ortodoxia
Un sfânt cum e Dosoftei.

A scris şi a tipărit
Cărţi cu Sfintele Scripturi,
Prin care a răspândit
Sfintele Învăţături.

176
 Nu a putut fi sedus
Să schimbe dreapta credinţă,
Nici dacă a fost supus
În exil, la umilinţă.

Sf. Mari. Muc. Eustratie, Auxentie, Efghenie, Mardarie şi Orest au

pătimit şi au suferit moarte martirică în timpul prigoanei împotriva
creştinilor, poruncită de către împăraţii Dioclețian şi Maximian. Era o
vreme când acei satanici împăraţi au fost informaţi că Armenia şi
Capadocia vor să iasă de sub stăpânirea romană şi nădăjduiesc spre
Hristos, Cel Răstignit, crezând în învăţăturile Lui.
Dioclețian, înfuriat, a ales doi prigonitori înverşunaţi ai
creştinilor, pe Lisie şi pe Agricole, care să înlocuiască pe cei ce
conduceau acele provincii.
Aceştia au fost nemiloşi şi au omorât o mulţime de creştini
printre care au fost şi aceştia, pe care biserica îi prăznuieşte în ziua de 13
decembrie.

OMAGIU

Credinţa lor e mărturie

A unui veac necruţător,
Iar sfânta lor mucenicie
Un dar pentru Mântuitor.

177
Ucişi de cei doi căpcăuni,
Ei au devenit martiri
Şi fericiţii altei lumi,
Cea a eternei nemuriri.

Banloc, 13.12.2020
178
 ÎNAINTE PRĂZNUIREA NAŞTERII DOMNULUI
SF. SFINŢIT MUC. IGNATIE TEOFORUL, EPISCOPUL ANTIOHIEI

Toate sărbătorile împărăteşti sunt precedate de un timp al

Înainte Prăznuirii şi un alt timp, de după Prăznuire.
În acest context şi sărbătoarea Înainte – Prăznuirii Naşterii
Domnului se încadrează în acest timp.
Evanghelia canonică a lui Luca cât şi cea a lui Matei, prezintă şi
descriu Naşterea Mântuitorului, ca fiind născut din Fecioară şi Duh
Sfânt, În Betleemul Iudeii.
Crăciunul este sărbătoarea creştină a Naşterii lui Iisus Hristos şi
este celebrată la 25 decembrie (după calendarul Gregorian) şi la 7
ianuarie după calendarul Iulian.
La 20 decembrie sărbătorim Înainte – Prăznuirea Naşterii
Domnului pentru a marca acest moment crucial pentru întreaga
umanitate şi pentru a ne pregăti duhovniceşte pentru acest mare
eveniment.

OMAGIU
NAŞTERII MAICII DOMNULUI

Venerată eşti Tu Maică

Şi-n cer, şi-aici pe pământ
Şi ca mamă şi că fiică
A-ntrupatului Cuvânt.
179
 Născută în vremelnicie,
Tu Maică Sfântă ai născut
Pe Cel venit din veşnicie,
Pentru-a zidi nou început.

Ca să ridice vechea lume

Din hăul unde-a-ncremenit,
Domnul te-a ales pe tine
Iar tu din Duh ai zămislit.

Pe Dumnezeu ce s-a-ntrupat,
S-a făcut om şi-a pătimit,
A fost ucis şi a-nviat
După ce noi L-am răstignit.

El a-nviat a treia zi
După cum scrie în Scriptură
Şi din a nu fi, în a fi,
Ne-a revelat noua făptură,

180
 A omului ce după moarte
Nu suferă ceva nefast,
Ci doar de trup el se desparte
Şi urcă-n universul vast.

Sf. Sfinţit. Muc. Ignatie Teoforul (purtătorul de Dumnezeu) a fost

copilul pe care Iisus l-a luat în braţe când a spus: „Lăsaţi pruncii şi nu-i
opriţi să vină la Mine, că unora ca aceştia este împărăţia cerurilor”.
Sf. Ignatie a fost pus episcop în Antiohia de către Sf. Apostoli,
după moartea lui Evod. El a păstorit aici în jur de 40 de ani.
Sf. Ignatie şi-a păzit şi încurajat turma în timpul persecuţiilor lui
Domițian.
După Domiţian, împăratul Traian, cuceritorul Daciei, a plecat spre
Antiohia, fosta capitală a regilor Seleucizi, pentru a instala liniştea şi în
acest colţ îndepărtat al imperiului, care avea tendinţa de a se rupe de
acesta.
Păgânii de aici i-au spus împăratului că Sf. Ignatie cinsteşte pe
Hristos şi refuză să jertfească zeilor păgâni.
Sf. Ignatie a fost prins şi trimis la Roma pentru a fi dat la fiare în
circ.
Sf. Ignatie a fost dus sub paza a 10 soldaţi, însoţit şi de Diaconul
Filon şi de Agatopod.
Au primit cununa muceniciei după ce au fost aruncaţi în mijlocul
animalele înfometate din circul roman.

181
 OMAGIU

Antiohia păgână
Aşezată la hotar,
Avea o turmă creştină
Şi-un episcop cu mult har.

Ignatie Teoforul
Supărase pe Traian,
Devenit conducătorul
Marelui regat roman.

Acesta îl supărase,
Că-i sfătuia pe creştini
Să refuze ca să lase
Jertfe la idoli păgâni.

Traian l-a încătuşat

Şi l-a dus în mândra Romă,
Ca să fie sfârtecat
De fiarele din arenă.
Banloc, 20.12.2020

182
 SF. AP. ÎNTÂIUL MUC. ŞI ARHIDIACON ŞTEFAN
SF. CUV. TEODOR MĂRTURISITORUL

După „Pogorârea Sf. Duh”, Sf. Apostoli au ales 7 bărbaţi „plini de

Duh Sfânt” şi i-au hirotonit diaconi. Diacon înseamnă slujitor. Aceşti
diaconi au fost rânduiţi ca să fie spre ajutor Apostolilor în slujirea la
mesele de obşte şi la împărţirea milosteniilor pe care le făceau celor în
nevoi.
De asemeni, aceşti diaconi predicau cuvântul Evangheliei,
botezau şi ajutau în tot ce era necesar în Biserica din Ierusalim.
Sf. Ap Ştefan a fost primul din aceşti diaconi, el făcea minuni şi
propovăduia cu curaj învăţăturile lui Hristos în pofida adversităţilor cu
care se confrunta în societatea iudaică, conservatoare şi intransigentă.
După aşezarea şi începerea slujirii lui, iudeii au hotărât să-l
piardă. L-au învinuit pentru blasfemie împotriva lui Moise şi a lui
Dumnezeu, au pus martori mincinoşi să spună că l-au auzit hulind
împotriva Templului şi a Legii Lui Dumnezeu.
Sf. Ap. Ştefan s-a apărat spunând că Mesia este Iisus cel prezis de
către prooroci şi că a venit să desăvârşească valoarea Legii celei Vechi.
Fariseii care au ascultat această cuvântare, loviţi de adevărul pe
care nu-l acceptau, au hotărât să-l ucidă cu pietre.
Sf. Ap. Ştefan, întâiul diacon şi întâiul mucenic a fost luat de către
dreptul Gamaliel şi de fiul acestuia, Aviv, în ascuns şi îngropat.
Moaştele Sf. Ştefan au fost găsite în anul 415 şi mutate la
Constantinopol.

183
 OMAGIU

A fost ucis de farisei,

Ucis prin lapidare
De-acei nesocotiţi iudei
Orbiţi de răzbunare.

Pentru că ei nu acceptau
Venirea Lui Hristos,
Iar pe proroci îi tălmăceau
Pentru popor pe dos.

Ştefan a fost primul martir

Al veşnicei Biserici,
Primul din nesfârşitul șir
De laici şi de clerici.

Sf. Cuv. Teodor Mărturisitorul a fost fratele lui Teofan Poetul. Ei

au trăit pe vremea împăratului Teofil. Acest împărat a fost unul din marii
prigonitori ai celor care apărau Sfintele Icoane. Printre aceştia au fost şi
cei doi fraţi. Lor le-au fost scrise stihuri pe frunte şi au fost trimişi în
surghiun.
În surghiun marele luptător şi apărător al icoanelor Sf. Teodor a
trecut la Domnul.

184
 OMAGIU

Cuviosul Teodor
În timpul unei prigoane,
A fost dârz apărător
Al preasfintelor icoane.

El fusese pedepsit
De-mpăratul Teofil,
Şi-a trăit pân-a murit
Dus departe în exil.

Banloc, 27.12.2020
185
 Cuprins

Cuvânt înainte..........................................................................................2
SF. MUC. TEOPEMPT ŞI TEONAS..............................................................4
SF. CUV. SINCLITICHIA..............................................................................6
SF. MUC. TATIANA DIACONIŢA ŞI EUTASIA..............................................7
SF. CUV. MACARIE CEL MARE ŞI MACARIE ALEXANDRINUL....................9
SF. IER. MARCU, MITROPOLITUL EFESULUI...........................................12
SF. IER. IOSIF CEL MILOSTIV, MITROPOLITUL MOLDOVEI.....................14
SF. CUV. XENOFON, MARIA, ARCADIE ŞI IOAN.......................................15
ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI...................................................................17
ODOVANIA PRAZNICULUI ÎNTÂMPINĂRII DOMNULUI...........................19
SFÂNTUL MUCENIC NICHIFOR................................................................20
SF. SFINŢIT PAMFIL PREOTUL ŞI VALENT DIACONUL..............................22
SF. IER. FLAVIAN, ARHIEPISCOPUL CONSTANTINOPOLELUI...................23
SF. SFINŢIT MUC. POLICARP, EPISCOPUL SMIRNEI.................................25
SF. CUV. GORGONIA...............................................................................27
SF. CUV. MUC. EVDOCHIA......................................................................29
SF. CUV. DOMNINA................................................................................30
SF. IER. TEOFILACT MĂRTURISITORUL, EPISCOPUL NICOMIDIEI...........32
SF. MUC. AGAPIE, PLISIE ŞI TIMOLAU....................................................34
SF. SFINŢIT MUC. VASILE PREOTUL DIN ANCIRA....................................36
SF. MUC. DROSIDA, FIICA ÎMPĂRATULUI TRAIAN..................................37
186
SF. MUC. MARCU, EPISCOPUL ARETUSELOR..........................................39
SF. CHIRIL DIOACONUL...........................................................................40
SF. MUC. IONA ŞI VARAHISIE...................................................................41
SF. MUC. TEODUL ŞI
AGATOPOD.............................................................43
SF. MUC. VICTORIN ŞI CEI ÎMPREUNĂ CU EL...........................................44
INTRAREA DOMNULUI ÎN IERUSALIM – FLORIILE....................................46
ÎNVIEREA DOMNULUI..............................................................................48
SF. MUC. VASILEVS, EPISCOPUL AMASIEI: SF GLAFIRA...........................51
SF MUC. CHIRIL, CHINDEU ŞI TASIE DIN AXIOPOLIS................................53
SF. CUV. IRODION DE LA LAINICI.............................................................55
SF. MUC. TIMOTEI ŞI SOŢIA SA MAVRA..................................................57
SF. APOSTOL. SIMON ZILOTUL................................................................59
SF. AP. ANDRONIC ŞI SOŢIA SA IUNIA.....................................................61
SF. CUV. NECTARIE ŞI TEOFAN................................................................63
SF. CUV. SIMEON, CEL DIN MUNTELE MINUNAT....................................65
SF. MUC. ERMIE, EUSEBIU ŞI HARAMBIE................................................68
POGORÂREA SFÂNTULUI DUH – RUSALIILE............................................70
SF. PROROC ELISEI: SF. IERARH METODIE MĂRTURISITORUL,
PATRIARHUL
CONSTANTINOPOLELUI......................................................73
SF. MUC. IULIAN DIN TARS......................................................................75
SF. MUC. AFRODISIE................................................................................76

187
ADUCEREA MOAŞTELOR SF. MUC. DOCTORI FĂRĂ DE ARGINŢI CHIR ŞI
IOAN........................................................................................................78
SF. MUC. PAPIAS.....................................................................................79
SF. CUV. ATANASIE ATHONITUL..............................................................81
SF. CUV. LAMPADIE.................................................................................82
CINSTIREA SFINTEI ICOANE A MAICII DOMNULUI PRODROMIŢA DE LA
MUNTELE ATHOS....................................................................................83
SF. CUV. MACRINA, SORA SF. VASILE CEL MARE....................................87
SF. CUV. DIE............................................................................................88
AFLAREA MOAŞTELOR SF. CUV. SERAFIM DE SAROV.............................90
SF. SFINŢIT MUC. ERMOLAE...................................................................93
SF. MUC. PARASCHEVI DIN ROMA.........................................................94
SF. CUV. IOANICHIE DE LA MUSCEL........................................................95
ADUCEREA MOAŞTELOR SF. ÎNTÂI MUC. ŞI ARHIDIACON ŞTEFAN.........98
DREPTUL GAMLIEL..................................................................................99
BINECREDINCIOSUL ÎMPĂRAT IUSTINIAN CEL MARE...........................100
SF. APOSTOL MATIA..............................................................................103
SF. ZECE MUC. CARE AU PĂTIMIT PENTRU ICOANA LUI HRISTOS.........104
ADUCEREA SF. MAHRAME A DOMNULUI, DE LA EDESSA LA
CONSTANTINOPOL................................................................................106
ODOVANIA PRAZNICULUI ADORMIRII MAICII DOMNULUI...................112
SF. MUC. LUP.........................................................................................116
SF. SF. MUC. IRINEU, EPISCOPUL DE LUGDUNUN.................................117
SF. IER. VARLAAM, MITROPOLITUL MOLDOVEI...................................119
188
SF. IER. IOAN DE LA RÂŞCA ŞI SECU, EPISCOPUL ROMANULUI.............121
SF. IER. ALEXANDRU.............................................................................123
SF. IER. IOAN.........................................................................................125
SF. IER. PAVEL CEL NOU........................................................................126
POMENIREA MINUNII DE LA COLOSE ,A SF. ARHANGHEL MIHAIL.......129
SF. MUC. EUDOXIE................................................................................130
SF. SFINŢIŢ MUC. CORNELIU SUTAŞUL..................................................132
SF. SFINŢIŢ CIPRIAN, EPISCOPUL CARTAGINEI......................................134
SF. CUV. IOAN DE LA PRISLOP...............................................................136
SF. MARI MUC. EUSTATIE ŞI SOŢIA SA TEOPISTA CU CEI DOI FII AI LOR,
AGAPIE ŞI TEOPIST................................................................................138
SF. IER. MARTIR ANTIM IVIREANUL, MITROPOLITUL ŢĂRII
ROMÂNEŞTI..........................................................................................141
SF. MUC. CALISTRAT ŞI EPIHARIA.........................................................143
SF. SFINŢIT IEROTEI, EPISCOPUL ATENEI..............................................146
SF. AP. FILIP, UNUL DINTRE CEI ŞAPTE DIACONI..................................148
SF. IER. TEOFAN MĂRTURISITORUL, EPISCOPUL NICEEI......................149
SF. AP. ŞI EVANGHLIST LUCA................................................................151
SF. MUC. MARIN CEL BĂTRÂN..............................................................152
SF. MUC. MARŢIAN ŞI MARTIRIE..........................................................154
SF. TAVITA.............................................................................................155
SF. DOCTORI FĂRĂ DE ARGINŢI – COZMA ŞI DAMIAN, CEI DIN ASIA...157
SOBORUL SFINŢILOR ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL ŞI AL TUTUROR
CEREŞTILOR PUTERI..............................................................................159
189
SF. CUV. PAISIE DE LA NEAMŢ...............................................................163
SF. MUC. ȘI MĂRTURISITORI: GURIE, SAMONA....................................165
SF. MUC. AVIV DIACONU......................................................................166
SF. AP. FILIMON, ARHIP. ONISIM ŞI APFIA............................................167
SF. MUC. CECILIA..................................................................................167
SF. MUC. PARAMON ŞI FILUMEN..........................................................170
SF. IER. NICOLAE, ARHIEPISCOPUL MIRELOR LICHIEI, FĂCĂTORUL DE
MINUNI.................................................................................................171
SF. IER. DOSOFTEI, MITROPOLITUL MOLDOVEI...................................175
SF. MARI MUC. EUSTRATIE, AXENTIE, EVGHENIE, MARDARIE ŞI
OREST...................................................................................................177
ÎNAINTE PRĂZNUIREA NAŞTERII DOMNULUI.......................................179
SF. SFINŢIT MUC. IGNATIE TEOFORUL, EPISCOPUL ANTIOHIEI............181
SF. AP. ÎNTÂIUL MUC. ŞI ARHIDIACON ŞTEFAN....................................183
SF. CUV. TEODOR MĂRTURISITORUL...................................................184

190
COPERTA I:

Hramul Mănăstirii Partoș, în memoriam Părintelui Stareț

Varlaam (Padre).

COPERTA IV:
Autorul.

Descrierea CIP a Bibliotecii

Naţionale a României.
Calendarul Ortodox. Duminicile anului 2020 cu soborul lor de sfinţi.
Sandu Chiu – Banloc.

Consilier editorial: Liviu Curtuzan

IBSN
Tipărit Waldpress, 2020
Tel. 0256-422247

191