1

Texte pentru catedrală 27 oct 2023

I. Hossu, Memorii:
1. „Încă din 1947 se pregăteau în Cluj, și poate și în alte părți, cazemate de beton
pentru cei ce vor fi arestați și chinuiți; când lucrau la ele, muncitorii spuneau:
„Acestea sunt pentru frații uniți”; aceasta nu-i poveste, ci adevărul văzut și apoi simțit
în chinuri de preoții noștri și de alți nefericiți.
2. Pe 30 IX 1948 p. T-L. Chinezu i-a trimis mamei, care plecase din București la
Cluj, după arestarea tatii pe 23.04.1948 o scrisorică:
„Dragă Anișoară,... Aici suntem încă bine. Știm că am intrat în Săptămâna cea
Mare. E vremea să ne împărtășim din Patimile Domnului, pentru ca Biserica să
fie curată și fără de prihană... Suferința nu este plăcută în sine. Dar, ca și cea de
mamă, ea este întotdeauna generatoare de bine și de bucurie. Prin ea se naște în
lume ceva ce înainte nu a fost: un om ori formarea, virtutea unui om”.
3. I.H.
„Acum, când eram deja intrați de-a binelea în acțiunea de desființare a Bisericii
noastre de cei ce se mărturiseau singuri fără credință în Dumnezeu, vedem din nou pe
părintele arhiepiscopul Bălan că se asociase cu ei, pornind la acțiunea comună pentru
desființarea Bisericii noastre. Dumnezeu să-l ierte,... îi cerșim iertare de la Domnul,
să-i fie milostiv, căci a păcătuit greu împotriva Bisericii noastre, împotriva
neamului și chiar împotriva Bisericii sale. Dacă înainte de a cădea neamul și țara în
grea robie a făcut ce a făcut, fără nici o ispravă, împotriva Bisericii noastre, poate s’ar
putea spune că a făcut-o din convingerea sa de a face bine, deși nu sunt a se face cele
rele ca să iasă cele bune, chiar dacă ar fi să fie bune, dar acuma, în 1948, să pornești
pe față împotriva Bisericii fraților tăi, în acțiune comună, în strânsă colaborare
cu împilatorii neamului tău, care au robit țara și neamul, care nu mai putea
mișca, care nu mai putea reacționa întru nimic, care gemea în suferința robiei
cum gemeau cei mai buni fii ai ei în temnițele grele ale comuniștilor fără țară și
fără Dumnezeu, cum erau porecliți pe drept, să te faci unealta lor, să te dai pe
mâna lor care sugruma tot ce nu i se închina, care se pregătea să suprime
 2

Biserica noastră, asta nu o poate înțelege mintea noastră, nu o poate cuprinde.

Cum am putea înțelege ca mâini arhierești să sugrume o Biserică creștină, o
Biserică a fraților, făcându-i invitare: „Te unești cu mine că te aștept cu brațele
deschise; dacă nu voiești, te sugrum și așa batjocorită te îmbrățișez”...
--------------------
4. Rămânând în același registru, fac un salt de câteva săptămâni, cu o relatare a PS
Ploscaru din 14 11.1948, despre o discuție morabilă dintre PS Bălan și patriarhul
venit să-i convingă, după arestare, să treacă la ortodoxie, după ce fost refuzat de
către PS Hossu: „Dacă nu veți trece la Biserica Ortodoxă, eu îmi voi lua brațul
ocrotitor de pe dumneavoastră”. Episcopul Bălan i-a răspuns: „Preafericite, dacă
noi, episcopii greco-catolici, am crede că Biserica Ortodoxă este adevarată Biserică
a lui Cristos, în acest moment ne-am da semnătura de trecere, căci noi voim să fim
cu Cristos! Dar nu ați venit la noi cu argumente teologice, nici cu virtuțile
creștinești, ci ne-ați arestat și ne-ați întemnițat. Hotărât, acestea nu sunt metodele
lui Cristos! Dacă nouă, episcopilor uniți, ne-ar fi propus și ne-ar fi promis cineva
că ne dă toată Biserica Ortodoxă pe mână, cu condiția să arestăm și întemnițăm pe
ierarhii ei, sau numai pe unul dintre ei, noi ne-am fi dat viața, dar nu am fi
acceptat. Deci viața ne-o puteți lua, dar credința nu.”
5. Duminecă, 24 X, la sfârșitul sfintei liturghii țin predica despre viața Bisericii, cu
prigoniri, batjocură și asuprire, purtate cu seninătate, cu puterea harului
Spiritului Sfânt; toate cele potrivite pentru ceea ce trăiam cu toții. [...] După
masă, la sfânta vecernie, țin din nou o predică tot despre credință, statornicie în
credință, răbdarea mântuitoare și izbăvitoare. „«Și perii capului vostru sunt
numărați, nici unul nu pică fără știrea Tatălui vostru» 1; încredere în dragostea
și grija părintească, Biserica este a Lui, Biserica sunteți voi, suntem noi toți”.
La reîntoarcere, îmi spune părintele Oprea că, înaintând spre ușa catedralei, prin
mulțime, un agent din apropierea lui rostea cuvintele: „Va mai fi arestat și acesta și
apoi nu vor mai fi așa pline bisericile”. Despre arestarea episcopilor noștri se

1 Luca 12, 7
 3

vorbea mereu în toate părțile Clujului, că vom fi arestați și aruncați apoi într’o
mănăstire, unde acolo ne vor putrezi oasele. [...]
6. Pe 26 X, Sfântul Dumitru, izvorâtorul de mir, mare martir, seara, la vecernie, tot
despre Biserică, credință, statornicie în credință, încredere în Domnul care ne-a
făgăduit repetat și solemn asistența Sa, împărtășirea biruinței Sale: “Eu cu voi
sunt, până la sfârșitul veacurilor”2. Alipirea de Sfânta Maică Biserică, Biserica
Domnului, “Biserica Mea”, [cum] o cheamă Domnul Isus: “Pe tine voi zidi
Biserica Mea și porțile iadului nu o vor învinge pe ea”3, Biserica Domnului, cum au
proclamat-o toți sfinții părinți: una, sfântă, catolică și apostolică Biserică, cum o
mărturiseau cu credință mântuitoare; tot ce mi-a grăit Domnul în suflet, le-am grăit
lor din tot sufletul, cu toată dragostea inimii mele; am rostit cuvinte, dar mai
mult decât cuvinte am dorit să mă dăruiesc pe mine lor, scumpilor mei frați și
credincioși;
Apoi, în 24 X și în 26 X - Domnul Isus știa, eu robul său nu știam, că sunt, pentru
momentul în care intram, ultimele cuvântări ținute în scumpa mea eparhie
poporului iubit, pe care de atâtea ori, în curs de 31 de ani petrecuți în mijlocul
lor, l-am îmbrățișat de-a lungul și de-a latul eparhiei.
De acum, cu știrea Lui, cu binecuvântarea Lui, Preamilostivul, voi intra cu
scumpii mei frați episcopi ai Bisericii noastre în vestirea Evangheliei Sale pe altă
cale, susținută de puterea harului Său preasfânt. [...] Rămâi cu ei, Doamne Isuse,
rămâi cu nevrednicul robul Tău până la sfârșit, rămâi cu robii Tăi toți, pe care i-ai
învrednicit să intre pe această cale a Ta: să-ți urmăm Ție cu neclătită credință.
7. Dintre cele 3 arestări suferite de PS Suciu, redau un fragment din relatarea făcută
de el însuși către nunțiu, în concret, dialogul cu Inspectorul Siguranței din Cluj și
apoi cu directorul închisorii din Sibiu, Crăciun. La Cluj, inspectorul: „Am fost
obligat să fac acest pas, pentru că Dumneavoastră sunteți un agitator. Înțeleg să
faceți aceasta în zilele de duminică și de sărbătoare, dar în zilele de lucru trebuie
lăsați oamenii să lucreze. De aproape o lună, Dumneavoastră predicați prea

2 Matei 28, 20
3 Matei 16, 18
 4

mult, cu subînțelesuri și pilde. După trecerea dv. poporul e foarte agitat, pentru
că, spune el, Episcopul știe el ceva...”.
Colonelul Gheorghe Crăciun: „Dumneavoastră sunteți liber. Dar, de acum înainte,
nicio activitate din cele desfășurate până acum. Altfel veți fi imediat arestat. Ne-am
înțeles? Vă privește. Aveți acum tren spre Blaj...”.
- Mulțumesc, Domnule Director, atunci declarați-mă arestat încă de acum,
pentru că eu voi continua să predic etc. și voi face tot ce am făcut până
acum; de aceea, rămân aici, e inutil să plec ca să revin mâine dimineață.
- Nu am ordin să vă arestez.
- Atunci, ce acuze aveți împotriva mea?
- Dumneavoastră sunteți un agitator...
- Agitator? Dar a agita înseamnă a provoca sentimente împotriva ordinii
și a înșela în cele evidente. Pe când eu fac exact contrariul: lămuresc și
chem la suprema ordine morală sau religioasă oamenii, credincioșii
mei.
- Da..., dar Dumneavoastră sunteți agitator religios...
- Agit, da, conștiințele pentru a le pune în ordine cu Dumnezeu...
- Da, dar Dumneavoastră predicați prea mult, esențialul pentru
Dumneavoastră e predica. De ce nu predicați ca ceilalți Preoți?
- Da, predic, e adevărat, dar nu în secret, și predic Evanghelia, ca toți
preoții, dar în felul în care o face Episcopul.
- Predicile Dumneavoastră au subînțelesuri politice.
- Refuz să accept o asemenea acuzație. Cred că cei care mă ascultă fac
comentarii, asta e posibil, chiar s-a întâmplat, dar nu e vina mea. Un
lucru e cert, că nicio autoritate civilă pe lumea aceasta nu va putea în
mod legitim să împiedice un episcop să-și împlinească Misiunea Sa
Preoțească, respectiv: să predice, să administreze Sacramentele, să
consacre biserici, să hirotonească noi preoți, etc.
- Aceasta nu vrem să o împiedicăm.
 5

- Atunci vă rog să precizați conținutul interdicției pe care mi-o faceți și

pe care refuzați să mi-o dați în scris.
- ... Să nu predicați împotriva Guvernului.
- Nu am predicat și nu voi predica împotriva Autorității. Dar voi apăra
totdeauna Biserica și doctrina catolică. Deci, vreau să știu: sunt sau nu
arestat? Pentru că dacă sunt liber, voi fi același episcop de dinainte.
- Dumneavoastră nu mai sunteți episcop.
- Eroare: Ministerul nu mă mai consideră ca Administrator Apostolic de
Blaj, dar nu îmi poate lua ordinul sacru pe care nu el mi l-a încredințat.
Eu nu sunt un funcționar care primește puterea, însărcinarea și
numirea de la Stat; l-am primit de la Sfântul Părinte... etc. Mâine voi
începe să predic și peste zece zile voi consacra o biserică și voi continua
vizitele canonice.
- Dar Dumneavoastră sunteți liber...
La orele 22 am fost repus în libertate. Blaj, 18 septembrie 1948.”
8. Arestarea PS Hossu
Astfel am fost arestat la 29 X 1948, noaptea la 1.30, și dus la Interne de trei agenți ai
Siguranței, de la locuința fratelui meu Ioan, din strada Cortului nr. 11. Luat din sânul
familiei profund îndurerate, i-am îmbrățișat pe rând pe toți și le-am spus: “Nu fiți
supărați, așa m’au ridicat și ungurii la 1 Septembrie 1944”. Cu aceste cuvinte am
plecat, în numele Domnului, pe care l-am preamărit și îl preamăresc și azi, cu domnii
care mă însoțeau, mai aruncând o privire spre scumpii mei, copleșiți de durere. [...]
În celulă:
Îndată după intrare, căzând zăvorul, m’am așezat în genunchi și, cu fruntea la
pământ, am dat mărire Domnului Isus, care m’a învrednicit pe mine
nevrednicul de această mare cinste a temniței pentru credință. Mărire Ție,
Doamne, mărire Ție, am cântat și o cânt și azi când scriu aceste șire, pentru
preamărirea Ta.