Preot cu har in gandul multora dintre noi reprezinta un preot aparte, daruit cu niste calitati superioare desi cu totii

stim ca toti preotii au har. Oamenii simt nevoia s fac astfel de precizri, cnd vine vorba de preoi: dac au sau nu har. Un fel de bil alb/bil neagr - care se acord dup felurite criterii. Problema devine i mai spinoas cnd atingem delicatul subiect al spovedaniei: mai nimeni n-ar vrea n ruptul capului s mearg s se mrturiseasc unui preot "fr har"! Nu e mare filosofie n a constata c numai cei "cu har" snt recomandai din gur-n gur i ludai, iar cei "fr har" snt pui la col, fiind artai cu degetul pentru te miri ce: c snt urcioi, ca snt slabi predicatori, ca snt atini de tot soiul de vicii, ori pentru c snt autorii unor fapte pe care comunitatea le condamn. Un raspuns demn de luat in seama, la aceasta problema, il da Parintele Cleopa, intr-una din cartile sale din colectia Ne vorbeste Parintele Cleopa - vol. 110 Editura Episcopiei Romanului 1995-2000, care zice urmatoarele: n anul 1954, am fost invitat la Bucureti la un profesor universitar, Alexandru Mironescu, s vorbesc ntr-o sal, unde erau peste 50 de persoane, numai minitri, generali, colonei, profesori, doctori, ingineri , farmaciti, numai oameni din clasa de sus. Era i printele Daniil Tudor. El a aranjat ca s predic, mpreun cu printele Benedict Ghius i cu parintele Petroniu Tnase. Dupa ce-am intrat acolo, ntlnirea religioas a nceput, aa cum se cuvenea, cu rugciune. La un moment dat, se ridic o doamn i spune: - Prea Cuvioase printe, eu nu-i pot pune n acelai cntar pe toi preoii! - Dar cine eti dumneata de cntreti preoii? Ai stat pe scaunul lui Hristos? - Dar... Prea Cuvioase, printele cutare-i sfnt, printele cutare, care a fost la nchisoare, a fost un sfnt, dar ceilali preoi care nu poart uniforma, care se brbieresc, care fumeaz, eu nu-i pot pune n acelai cntar! - Dar cine i-a dat voie s-i pui n acelai cntar dumneata i s cntreti preoii? C n-ai voie s cntreti pe nimeni, c zice aa Scriptura: Nu judecai, i nu vei fi judecai(Matei 7, 1). Eu pe nimeni n-am voie s judec, pentru c judectorul nostru este Hristos.

- Vreau s v spun c eu mi-am pierdut evlavia la unii preoi i eu cred c n-au toi acelai har! - Ru ai gndit! Dumneata trebuie s tii c, dac ar fi aa cum zici, n-ar mai fi preoi pe faa pmntului, fiindc toi greesc. Dar nu-i aa. Zice Sfntul Ioan Gur de Aur: " A preotului este numai a deschide gura, i harul lucreaz". De vei vedea preot beat, czut n an, du-te i-i srut mna i ndat te-ai umplut de harul lui Dumnezeu! C nu se amestec niciodat pcatele lui cu harul lui Dumnezeu, pe care l-a luat la hirotonie, c atunci n-ar mai fi har. Preotul nu lucreaz n virtutea sa personal, ci n virtutea harului pe care l-a primit. Dac n-a fost vrednic, la judecat ia mai mare munc dect cretinii, c cei tari, tare se vor cerca; cruia i s-a dat mult, mult se va cere; i mai mult va fi btut sluga aceea care a tiut voia, dect cea care n-a tiut(Luca 12,48). Dar acest lucru este al lui Hristos, nu-i al tu. Noi ne plecm harului lui Dumnezeu, c ai auzit ce a spus Mntuitorul poporului. El, ca Dumnezeu, i mustra pe crturari i pe arhierei, dar poporului nu i-a dat voie s-i mustre. Ai auzit ce-a spus? Pe scaunul lui Moise i al lui Aaron au ezut crturarii i fariseii, arhiereii i preoii; tot ce v nva ei s facei, s facei, c ei legea lui Dumnezeu nva, dar dup faptele lor s nu facei, c ei zic i nu fac(Matei 23, 2-3). Evanghelia i d voie s faci ce zice preotul, cnd te nva de bine, iar dac vezi la el ceva c nu-i bun, nu face. Mntuitorul spune asta. Pentru c el are s dea seama naintea lui Dumnezeu dac n-a fcut, i eu am s dau seama naintea lui Dumnezeu, dac am auzit un cuvnt bun i nu l-am fcut. Dar nu le-a dat voie s judece, pentru c harul lui Dumnezeu nu se duce de la preot, numai dac ai auzit c l-a caterisit. i cnd este caterisit, nc darul nu se ia. Atunci este ca un soldat care are la dnsul sabie, are puc, are pistol, dar n-are voie s le foloseasc, c i se ia numai administrarea harului, nu harul lui Dumnezeu, numai lucrarea harului. El, n ziua judecii, tot ca preot se va judeca. Ia s v dau un exemplu: Pune dumneata ntr-un castron de marmur un pumn de galbeni de aur i pune i cenu. Ia o cldare de ap i toarn peste ei. Ce se ntmpl cu cenua? S-a amestecat aurul cu apa? A intrat cenua n aur? N-a intrat. Aurul este alt fire i cenua alta. Dup cum nu se amestec aurul cu cenua, aa nu se amestec la preot pcatele lui cu harul care este dat de la Dumnezeu, mcar de ar fi el ct de pctos

Exist preoi cu har i preoi fr har? ( http://www.monitorulsv.ro/Religie/2010-10-27/Exista-preoti-cu-har-si-preotifara-har) O ntrebare la care, din pcate, suntem nevoii s rspundem adesea, nu fr o oarecare jen, mai ales cunoscnd motivul care o determin. Circul, mai ales printre credincioii cu o educaie religioas superficial i marcat vizibil de superstiie, credina c harul preoiei lucreaz gradat sau selectiv, i nu ne referim aici la cele trei trepte ierarhice: episcop, preot i diacon. Vina, dac o putem numi astfel, este, n aceste cazuri, de ambele pri. Greesc, de bun seam, cei care adopt o asemenea convingere, ns o parte din vin este i a slujitorilor care, mnai de interese nu tocmai oneste, ntrein o astfel de eroare a gndirii sacramentale cretine. Totui, analiznd cu luciditate situaia, tindem s dm anumite "circumstane atenuante" (fr s-i scuzm ntru totul) enoriailor respectivi, i nu slujitorilor n cauz. E drept c, prin calitile personale i printr-o pregtire temeinic de specialitate, unii preoi se disting valoric n activitatea pastoral, ceea ce le atrage aprecierea credincioilor. Credem c nu e nimic ru n asta. Dimpotriv, roadele lucrrii lor pe trm pedagogico-misionar sunt pilduitoare pentru confrai. nsui Apostolul Pavel recunotea, fa de ucenicul su Timotei, necesitatea unei directe proporionaliti ntre rvna misionar a preoilor i cinstea ce li se cuvine: "Preoii care pstoresc bine s se nvredniceasc de ndoit cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvntul i cu nvtura" (I Tim. 5, 17). n ochii credincioilor, astfel de preoi nu au "mai mult har" dect alii, ci o carism personal, vizibil n tactul smerit i pasiunea sincer cu care i desfoar misiunea preoeasc, n numele idealurilor eterne ale Evangheliei. Adevratul substrat al ntrebrii din titlu l constituie ns practicile necanonice i inovaiile ce caracterizeaz aura de vedetism liturgic i duhovnicesc a unor slujitori care nu i-au neles vocaia n snul Bisericii Mntuitorului Iisus Hristos. Astfel, prin "deschisul crii", ghicirea viitorului, recomandarea unor practici religioase vecine cu ocultismul i absolut strine de duhul ortodox autentic (al cror nivel de grotesc i penibil face inutil enumerarea lor aici), respectivii slujitori (ai cui?, ne ntrebm) reuesc s speculeze, i pe deasupra cu un beneficiu de imagine incredibil, evlavia neluminat a unor credincioi. Se ajunge, uneori, ca un preot care, n mod justificat i responsabil, refuz svrirea unor astfel de "rnduieli" s fie ocolit, n favoarea unuia care le promoveaz. De aceea, este bine ca enoriaii notri s tie c toi preoii hirotonii canonic de ctre episcop au primit puterea i dreptul egal de a svri Sfintele Taine i

celelalte lucrri sfinitoare ale Bisericii. Harul hirotoniei nu se acord difereniat, ci deplin i uniform. Singura diferen este cea de natur ierarhic, la care am fcut referire mai sus, iar ntreita slujire a preotului (nvtoreasc, sfinitoare i pastoral sau de ndrumare spiritual) se manifest numai n cadrele canonice, liturgice i iconomice pe care Sfnta Tradiie cretin le-a stabilit. (pr. prof. drd. Marius Daniel Ciobot) Deschiderea cartilor este o inventie unora, ca sa cstige bani, unii deschid psaltirea, altii pravila, altii Evanghelia, dupa interesul celor ce vin la preot, ca sa determine lumea sa vina la ei. Este vrajitorie cu cele sfinte! Aceasta deoarece preotii care o practic o folosesc cu scopul de a ghici celor care "deschid cartea". Exact cum o ghicitoare ar folosi pentru ghicit crtile de joc sau bobii sau altceva, tot asa si preotul foloseste cartea deschis, fcnd legtura ntre problema celui care a deschis cartea si ntelesul textului care se afl n locul unde s-a deschis cartea. Foarte mult gresesc si cei care se duc la acesti preoti. Paziti-va, ca sa nu suparati pe Duhul Sfant, ca in loc de bine va fi rau. Exist ns la sfrsitul slujbei Sf. Maslu un moment n care cineva dintre credinciosi (de obicei cel mai bolnav) deschide Sf. Evanghelie, dup care preotul o aseaz pe capul lui si citeste o rugciune. Totul ns se mrgineste aici. Preotul nu spune nimic despre trecutul, prezentul sau viitorul crestinului care a deschis Sf. Evanghelie. Semnificatia acestui gest se aude n rugciunea pe care preotul o citeste atunci cnd Sf. Evanghelie se afl pe capul celui care a deschis-o. n aceast rugciune, preotul zice: "nu pun mna mea cea pctoas peste capul celui ce a venit la tine cu credint, ci pun mna Ta cea puternic si tare, ce se afl n aceast Sfnt Evanghelie..." Harul ce ne -a fost dat la botez NU il putem pierde. Pt ca la botez Dumnezeu a facut un legamant cu cel botezat, un legamant pe care El intotdeauna si-L respecta. Dar care trebuie respectat si de cel care a fost botezat. Daca cel botezat alege sa nu isi respecte legamantul si se distanteaza el prin pacat de darul (harul) ce i-a fost dat, asta NU inseamna ca a pierdut darul dat de la botez ci ca alege sa stea departe de el (sa il ignore). Ca si cand a primit omul cea mai de pret comoara de aur si o arunca in podul casei printre obiectele inutile, preferand sa-si cumpere tinichele fara valoare dar mai stralucitoare. Daca insa omul se intoarce spre Dumnezeu la un moment dat al vietii, dintr-o viata de pacat spre implinirea poruncilor Lui Dumnezeu, atunci acel dar primit la botez incepe sa se faca simtit din ce in ce mai tare lucrand in viata omului, dovada ca darul acela omul inca nu-l pierduse (dovada ca harul primit la botez ramane). Daca la un moment dat al vietii isi da seama ca cea mai de pret comoara a lui, singurul dar cu adevarat de pret, e aceea pe care singur a aruncat-o in pod. Iar o alta diferenta esentiala, pt care nu poti face comparatie intre harul primit de un preot la hirotonie si cel primit de credincios la botez, este ca harul pe care il

primeste preotul la hirotonie este pentru folosul credinciosilor pe care Dumnezeu ia trimis sa-i pastoreasca, nu pt folosul personal al preotului ca om (pt aceasta preotul are darul primit de la botez ca si ceilalti credinciosi), astfel incat preotul nu pierde (nu i se diminueaza) harul sau de preot (primit la hirotonie) pentru pacatele sale personale, pt ca acel har primit la hirotonie nu este pt el, ci pt credinciosi (pt folosul credinciosilor), iar Sfintele Taine raman valide pentru folosul credinciosilor, nu al lui personal ca om. Prin asta se vede si minunata dragoste pe care o are Dumnezeu pt oameni, pt ca indiferent cat de pacatos ar fi slujitorul Sau, pentru dragostea pe care o are Dumnezeu pentru oamenii care vor veni la acel preot ca sa se apropie de Dumnezeu, Dumnezeu isi revarsa Harul Sau si prin cel mai pacatos preot, pt ca acel Har este pentru credinciosi, pt oameni, nu pt vrednicia preotului. Unii credincioi, dintr-o nenelegere alimentat de indiferen i uneori, din netiin, catalogheaz greit slujitorii sacramentali ai Bisericii n dou mari categorii: preoi cu har i preoi "fr har". n aceast clasificare, criteriile utilizate sunt de cele mai multe ori nefondate i abordate trunchiat. De pild, cnd un slujitor al Domnului nu este nzestrat cu o voce deosebit sau nu poart barb este trecut n categoria preoilor "fr har", adic un preot incapabil s mijloceasc legtura dintre credincioi i Dumnezeu. Aceste trsturi exterioare ale persoanei preotului confer o anume sobrietate, dar a nega prezena harului lucrtor dumnezeiesc n aceti oameni este un lucru exagerat. Un alt criteriu este cel al modului svririi sfintelor slujbe. Astfel, dac fostul preot obinuia s svreasc anumite rnduieli netipiconale (parastase n Joia Mare, spovedanii n timpul slujbelor, atingerea capetelor credincioilor cu Potirul i Discul etc.), iar preotul nou numit nu ndeplinete fidel aceste "tradiii", risc s fie aezat n "ceata" preoilor "fr har". De asemenea, un preot tnr este privit cu suspiciune de unii credincioi ca fiind "fr har", din cauza vrstei i deci, de neluat n seam. Pentru ndreptarea i lmurirea celor de mai sus recomandm tuturor celor care se confrunt cu asemenea preri ispititoare s nu uite c nvestirea unui slujitor cu puterea harului preoiei are loc prin primirea Tainei Hirotoniei sau a Preoiei. n cadrul acestei rnduieli "dumnezeiescul har care pe toate cele neputincioase le plinete", aa cum rostete episcopul avnd minile pe capul viitorului preot, puterea sacramental (sfinitoare), slujitoare i conductoare se coboar asupra lui imprimndu-i un caracter de neters, fcndu-l membru al tagmei clericale cu toate drepturile i obligaiile. Dup acest moment harul preoiei devine lucrtor prin noul slujitor investit cu acest ritual de origine apostolic. Totodat, nu trebuie uitate cuvintele Sfntului Apostol Pavel: "Dumnezeu i-a ales pe cele slabe ale lumii, ca s le ruineze pe cele tari" (I Cor. 1, 27), cuvinte ce ofer cheia nelegerii problemei. Nu aspectul strict exterior al unui preot relev prezena sau absena harului preoiei. Din aceste considerente nici un preot nu poate fi numit ca neavnd

har, deoarece puterea i-a fost conferit prin aceast Tain ndeplinindu-se rnduielile canonice n vigoare. Numai n cazul cnd cel hirotonit este nvestit de un episcop nevalid (nerecunoscut de Biseric) sau pseudoepiscop, atunci nici taina nu are loc i cel n cauz nu poate fi numit nici mcar preot, pentru c numai harul preoiei primit canonic confer aceast denumire. Fragment din "Ne vorbeste Printele Cleopa" vol.4 Spuneti-ne mai pe larg despre pcatul ghicirii cu carti sfinte, sau cum se numeste "deschiderea pravilei", care se obisnuieste astzi la credinciosi. Vrajirea cu lucruri si cu crti sfinte este al patrulea fel de vrajitorie si se cheam "ghitia". Acesti vrjitori amestec vrjile lor cu rugciuni, cu psalmi si cu alte cuvinte sfinte, adresate ctre Maica Domnului si ctre sfmti, ca s poat nsela mai usor pe cei slabi n credint. Acest fel de vrji l obisnuiesc mai ales femeile cele rele, btrnele si tigncile, pentru a amgi pe cei slabi la minte. lat ce zice despre acestea Sfntul loan Gur de Aur: "Tu zici c btrna aceea este crestin si omul acela este ghicitor crestin si cnd descnt sau deschid cartea, nu zic, nici nu scriu alt nume, dect numele lui Hristos, al Nsctoarei de Dumnezeu si al sfintilor; deci ce ru fac ei? La aceasta ti rspund c pentru aceasta se cuvine mai cu seam s ursti pe femeia cea rea si pe acel ru fermector si ghicitor (din crti) 5 fimdc folosesc spre ocar si necinste numele lui Dumnezeu. Crestini fiind, lucreaz ca pgnii. Pentru c si diavolii, cu toate c numesc numele lui Dumnezeu, ns tot diavoli sunt. Unii, voind a se ndrepta, zic c este crestin femeia care a descntat si nimic alta nu zice, far numai numele lui Dumnezeu. Eu pentru aceea mai vrtos o ursc si m ntorc de la ea, c ntrebuinteaz numele lui Dunmezeu spre ocar. Numindu-se pe dnsa crestina, se arat pe sine c lucreaz cele ale pgnilor" (Hristoitia, op. cit p. 305-320). Cei ce ghicesc prin deschiderea Psaltirii si a altor crti sfinte, se opresc de mprtsanie pn la 7 ani, pentru c Psaltirea este o carte sfnt cu multe proorocii n ea, insuflat de Duhul Sfnt si este pentru rugciune, iar nu pentru ghicit si cstigat bani spre osnd. Acelasi pcat fac si unii preoti care "descid cartea cum se spune n popor, si cad sub grea osnd, att ei, ct si cei care cer s le deschid Sfnta Evanghelie. Cel mai aspru pedepseste pe vrajitori Sfntul Vasile cel Mare. lat ce spune el n canonul 72: "Cel ce se d vrjitorilor, sau unora ca acestora, se va canonisi cu canonul ucigasilor". (Sfantul Vasile 72; Sfntul Grigore de Nyssa, 3; Laodiceea, 36). El pune pe vrjitori n rndul ucigasilor de oameni si a celor lepdati de Dumnezeu, adic i opreste de cele sfinte de la 10 la 20 de ani. n canonul 65,

acelasi Sfnt Vasile cel Mare, zice: "femeia ce va fermeca pe strini si pe ai si (se opreste de cele sfnte) ani 9 si metanii 500 pe zi. lar canonul 61 al Sinodului Ecumenic al VI-lea opreste de Sfanta mprtsanie pe cei ce merg la ghicitori, la crti de joc si altele asemenea, spre a afla cele viitoare, timp de sase ani de zile. lar "dac vor strui n acestea si nu se vor feri de aceste mestesuguri pierztoare si pgnesti, hotrm s se lepede cu totul de la Biseric, precum si Sfntele Canoane nvat..." "Sfantul loan Postitorul scurteaz canonul vrjitorilor si al celor ce alearg la vraji, numai la 3 ani oprire de cele sfinte, dac se mrturisesc de pcat, dac l prsesc definitiv, dac tin post zilnic pn la orele 3 dup mas si fac cte 250 de metanii pe zi. Dar si Sfanta Scriptur arat ct de greu pedepseste Dumnezeu pe cei ce alergau la vrjitori, c auzi ce zice: Pe fermecatori nu-i lsati s triasc (lesire 22, 18). Si iarsi zice: Si brbatul sau femeia, oricare dintre ei se vor face descnttori sau vrjitori, cu moarte s se omoare; pe amndo cu pietre s-i ucideti c vinovati sunt (Levitic 29, 27) Si iarsi: Sufletul care se va duce la descnttori sau la vrjitori ca s curveasc in urma lor, Eu voi ntoarce fata Mea mpoiriva sufletului aceluia s-l voi pierde din poporul lui(Levitic 20, 6). Vedem c pe mpratul Manase l-a pedepsit Dumnezeu cu robie amar si grea n Babilon, c "trecea pe fiii lui prin foc si facea descntece si felurite vraji si a facut gritori din pntece si vrajitori si a nmultit a face ru naintea Domnului, ca s-l nlture pe el de la mprtie" (II Paralipomena 33, 6) Pe mpratul Saul l-a pedepsit Dumnezeu cu pierderea mprtiei si cu moarte de ocar, pentru c a lsat pe Dumnezeu si a chemat femeie gritoare din pntece, urmnd ghiciturile ei (I Regi 28, 7) lar pe mpratul Ohozia s-a mniat Dumnezeu foarte tare, c a trimis s ntrebe pe vrjitoarea din Ecron. Deschisul Crii...este justificata "deschiderea cartii"? Una dintre practicile legate de savrsirea Sfntului Maslu este si "deschiderea cartii". n rnduiala acestei Taine, dupa ultima rugaciune si ungere se prescrie ca preotul care conduce soborul sa ia Sfnta Evanghelie, sa o dea bolnavului sa o sarute si sa o deschida. Preotii slujitori o tin deschisa deasupra capului celui bolnav, iar protosul (primul ntre preotii soborului) rosteste rugaciunea a opta, dupa care se face miruirea, adica ungerea cu ulei sfintit. De la aceasta deschidere rituala si tinere pe capul celui bolnav a Sfintei Evanghelii s-a trecut la o inovatie liturgica foarte pagubitoare prin care unii slujitori, pe baza

textului la care a fost deschisa Sf. Evanghelie cu totul ntmplator, si tinnd seama de culoarea vignetelor, interpreteaza textul facnd preziceri sau dnd pronosticuri pe care credinciosii mai creduli le iau drept adevarate. Se speculeaza, mai ales, culoarea vignetelor, adica daca a "cazut" pe rosu sau pe negru, culoarea rosie fiind semn bun, iar cea neagra semn rau. De aici i se spune credinciosului daca se tamaduieste sau nu de o boala, daca va avea reusita scontata, nunta, deces, avansare sau altele. Toate acestea sunt lucruri fara temei, semannd mai mult a prezicere, ceea ce Biserica nu admite si nu se potriveste cu adevarul pe care ea l propovaduieste. Nimeni nu are dreptul si puterea de a se erija n ghicitor, prooroc sau prevestitor al lucrurilor viitoare. Ceea ce este si mai grav si condamnabil este faptul ca asemenea "deschideri" au nceput sa fie solicitate si sa se practice nu numai la Taina Sfntului Maslu, ci n orice alta ocazie si cu alte carti, cum ar fi colectii de canoane si legi bisericesti sau pravile, ntre care pidalionul joaca un rol important. Dar orice carte s-ar folosi si indiferent cine si pentru ce solicita o asemenea practica, ea ramne o inovatie grava liturgica pentru doua motive: 1. Prin ea se introduce un rit sau o practica liturgica pe care nu o gasim n cartile de cult si care este contrara regulilor stabilite de Biserica pentru savrsirea cultului; 2. O asemenea practica compromite credinta crestina, identificnd-o cu superstitia pentru ca i se cere preotului ca, n functie de continutul textului si culoarea vignetelor, sa faca pronosticuri si sa ofere raspuns solicitarilor. Credinciosii care solicita asemenea lucru si preotii care le satisfac asemenea dorinte gresesc fata de Biserica. Asemenea practica nu trebuie nicidecum ncurajata. Credinta crestina este o credinta luminata de adevar. nvatatura de credinta si riturile liturgice trebuie explicate n sensul lor adevarat. Deci avnd natura superstitioasa si fiind condamnata de Biserica, "deschiderea cartii" trebuie nlaturata ca necompatibila si nedemna de scopul major al Tainei Maslului si al slujirii preotului.1

Preot prof. dr. Nicolae NECULA, Biserica si cult pe ntelesul tuturor, Ed. Europartner, Bucuresti, pag. 175