Canoane de Rugăciune Februarie

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Trifon
1 Februarie
Troparul Sfântului Mucenic Trifon, glasul al 4-lea:â
Mucenicul Tău, Doamne, Trifon, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru;
că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile
lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Apa trecând-o...

Stih: Sfinte Mucenice Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împărtăşindu-te din Desfătarea Cea cu adevărat Dumnezeiască, în ceruri, ca un luptător nebiruit, cu rugăciunile
tale, miluieşte sufletul meu de tulburarea patimilor.
Ascultând de cuvintele cele Dumnezeieşti, le-ai săvârşit pe dânsele în faptă, vrednicule de pomenire iubind
sfinţenia şi îmbrăţişând curăţia.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fost-ai cu adevărat păstor, păstorind cu înţelepciune cugetul sufletului tău şi întorcând sufletele cele rătăcite, le-ai
adus la Dumnezeu, preamărite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Luminează-mă cu Lumina Cea Înţelegătoare, Fecioară cu totul fără de prihană, Ceea ce ai născut Strălucirea Slavei
Celei pământeşti şi risipeşte-mi întunericul păcatului.
Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea...

Îmbrăcat fiind cu Puterea Celui Preaînalt, preamărite mucenice al lui Hristos, ai nimicit puterea cea trufaşă.
Îmbrăcat fiind în trup, ai stins trufia vrăjmaşului cea fără de trup şi ai propovăduit pe Dumnezeu Cuvântul Întrupat.
Numai la arătarea ta fug duhurile cele viclene, alungate fiind de harul Sfântului Duh.
Pe tine avându-te Ajutătoare nu mă voi ruşina, Preacurată Maica lui Dumnezeu; Apărătoare a vieţii mele avându-te,
mă voi mântui.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Luminarea celor dintru întuneric; şi pe Tine Te laudă
duhul meu.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne...

Înspăimântat-ai cu statornicia răbdării tale, pe cei ce te priveau, fericite; că ai răbdat chinuri, ca şi cum ai fi pătimit
în trup străin.
Când erai rănit cu durerile chinurilor, te desfatai, fericite; iar acum, mai curat te desfătezi, fiind plin de Slava Cea
Veşnică.
Scrijelindu-ţi-se trupul cu vârfurile ghiarelor celor de fier, îţi creştea puterea sufletului cu Dumnezeiescul har,
minunate.
Toată nădejdea mea în tine o pun, Maică Fecioară; păzeşte sufletul meu, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu
Mântuitorul meu.
Cântarea a 5-a. Irmos: Dis de dimineaţă, strigăm Ţie...

Nălucirile înşelăciunii le-ai nimicit, purtătorule de biruinţă; că ai iubit a cinsti chipul lui Dumnezeu, Cel Adevărat.
Biruit-ai socotinţa cea fără de Dumnezeu a tiranului, preaînţelepte, întărindu-te cu credinţa în Hristos.
Luminat fiind cu Dumnezeiescul dar, cu osârdie ai suferit pentru Hristos, pătimitorule.
Zămislirea ta, Preacurată Fecioară, a fost Negrăită şi naşterea ta a rămas Nespusă, Preacurată, pururea Fecioară.
Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă Mântuitorule...

Jertfele cele urâcioase şi miresmele arderilor de tot ale nebuniei idoleşti nimicindu-le, ai stropit cu sângele tău,
Sfinte Mucenice Trifon, toate vlăstarele cele alese ale Bisericii.
Sângele cel închegat al mucenicilor miresmuieşte plăcut întocmai ca mirul; sângele luptătorilor izvoreşte tămăduiri,
ţărâna trupului sfinţeşte sufletele celor ce-i cinstesc pe ei cu credinţă.
Ca un Sicriu Însufleţit ai primit pe Cuvântul Cel fără de început; ca un Locaş Sfinţit ai încăput pe Ziditorul, ca un
Scaun în chip de foc porţi pe Stăpânul a toată făptura, Maică a lui Dumnezeu.
Irmosul:
Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către
Tine am strigat: auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Ca pe o pârgă a firii...

Cu întărirea Preasfintei Treimi ai stricat mulţimea idolilor, până la margini, vredniciile de pomenire, cinstit întru
Hristos făcându-te; şi biruind pe tirani întru Dumnezeu Mântuitorul, ai primit cununa muceniciei tale şi darurile
Dumnezeieştilor tămăduiri, ca un nebiruit.
Cântarea a 7-a. Irmos: Din ludeea venind tinerii...

Purtătorule de cunună, dănţuieşti, veselindu-te împreună cu cetele mucenicilor; că biruind înşelăciunea cu cuvântul
adevărului, bucurându-te, cânţi: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Nevoitu-te-ai pe pământ, luptându-te cu nelegiuiţii care amarnic te sileau spre rătăcirea cea înşelătoare şi potrivnică
lui Dumnezeu. Iar în ceruri te desfătezi, Sfinte Mucenice Trifon, purtând cunună şi împreună cu îngerii strigi:
Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Stăpânul tuturor încununează pe mărturisitorul Patimilor Lui; şi îl aşează în Locaşurile cele Cereşti, pe dânsul, care
striga şi zicea: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Preacurată, Ceea ce ai purtat Prunc Tânăr pe Dumnezeu Cel mai înainte de toţi vecii, Care S-a Întrupat din tine, nu
înceta a te ruga să se mântuiască cei ce cântă: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori tiranul...

Până la tăiere şi la ardere, până la vărsarea sângelui şi până la moarte, în chip desăvârşit te-ai luptat stând împotriva
păcatului, mucenice a lui Hristos. Iar acum, dobândind viata cea ascunsă întru Hristos, strigi: preoţi binecuvântaţi,
popoare preaînălţaţi-L pe Hristos întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Vădita-i nelegiuirea cea tiranică, preaînţeleptule şi ai stins cu sângele tău diavoleasca luptă împotriva lui
Dumnezeu, vestind în chip vrednic şi curat un Dumnezeu în Treime, cinstindu-L şi strigând: preoţi binecuvântaţi,
popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Urmând cuvintelor tale, te fericim Preacurată, Ceea ce eşti Fericită, care ai născut cu Trup pe Cel cu adevărat
Fericit, pe Stăpânul Cel Ce locuieşte în Lumină Neapusă şi este Aducător şi Dătător de lumină. Pe care tinerii Îl
binecuvintează, preoţii Îl laudă, popoarele Îl preaînalţă întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
De şapte ori tiranul haldeilor nebuneşte a ars cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu. Şi văzându-i pe aceştia
mântuiţi, de o Putere mai mare, Făcătorului şi Izbăvitorului a strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L,
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Aşteptările mucenicilor sunt mai presus decât cele văzute, nădejdea lor se vede plină de sfârşit nemuritor, plină de
veselie şi de bucurie şi de Lumină Nespusă. Pentru aceasta după vrednicie se fericesc.
Ca o a doua lumină ai fost, apropiindu-te de Lumina Cea dintâi, înflăcărându-te şi luând chip din Raza Ei,
Înţeleptule Trifon şi strălucind de sclipirile ce ţi s-au dat de la Dânsa. Pentru aceasta toţi te fericim.
Arătatu-te-ai neînspăimântat în lupte, purtătorule de biruinţă; arătatu-te-ai cu adevărat de un nume cu
Dumnezeiasca şi Sfânta Desfătare; de Care acum îndestulându-te şi îndulcindu-te cu adevărat, cere pentru noi, cei
ce te cinstim, mântuire.
Omoară cugetul trupului meu, Născătoare de Dumnezeu; dă viată amorţirii sufletului cu lucrarea Vieţii Celei
Adevărate, Care S-a născut din tine cu Trup, din nespusă milostivire şi dă izbăvire celor ce te laudă pe tine.
Irmosul:
Pe tine, Maică a lui Dumnezeu şi Fecioară, Ceea ce eşti Neispitită de nuntă, pe tine, Ceea ce ai născut mai presus de
minte, prin cuvânt, pe Dumnezeu, cu adevărat, pe cea mai Înaltă decât Preacuratele Puteri, cu doxologii fără de
încetare te mărim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Prin durerile trupeşti ajungând, fericite, la Desfătarea cea fără de durere şi Dumnezeiască din Rai, ai primit după
vrednicie, cununa nemuririi de la Dumnezeu. Pentru aceasta şi râuri de tămăduiri izvoreşti celor ce aleargă, cu
dragoste, la acoperământul tău, mucenice.
Canon de rugăciune la Praznicul Înainteprăznuirii Întâmpinării Domnului

1 Februarie
Troparul Înainteprăznuirii Întâmpinării Domnului, glasul 1:

Cereasca ceată a îngerilor privind spre pământ vede venind pe Cel mai Întâi-Născut decât toată făptura, aducându-
Se ca un Prunc în Biserică, purtat de Maica ce nu ştie de nuntă şi cântă acum, împreună cu noi, cântare de
Înainteprăznuire, bucurându-se.
Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmosul:
Cânta-voi Ţie, Doamne, Dumnezeul meu; că ai povăţuit pe popor în mijlocul mării şi ai acoperit carele de război
ale lui Faraon şi puterea lui.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Cânta-voi Ţie, Doamne Dumnezeul meu, Celui Ce Te-ai făcut Prunc cu Trupul şi Legii Te-ai supus şi ai mântuit pe
om, pentru care Om Te-ai făcut.
În braţe primind bătrânul pe Dătătorul de viaţă şi Dumnezeu, din viaţă s-a desprins, strigând: acum slobozeşte-mă,
că Te-am văzut pe Tine, astăzi.
Legilor firii Te-ai plecat şi aşezămintelor Scripturii după Lege Te-ai supus, Hristoase, Cel Ce mai înainte mi-ai dat
mie Legea, în Muntele Sinai.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cânta-voi Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, că Te-ai născut din Maică Fecioară Sfântă şi pe Aceasta ai arătat-o
Nădejdea sufletelor noastre.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Întăritu-s-a inima mea întru Domnul Dumnezeul meu; drept aceea cei slabi s-au încins cu putere.
Să se deschidă Biserica! Că Biserica lui Dumnezeu a venit acum să ne facă pe noi biserici ale Sfântului Duh.
Venind harul, umbra a trecut acum şi în locul ei a venit Adevărul; Drepte Simeon, primeşte acum pe Hristos.
Văduva Ana cea înţeleaptă, care trăia retrasă, dar lui Dumnezeu îi era cunoscută, să se mărturisească acum Celui
Ce S-a făcut Prunc cu Trupul pentru noi.
Pe Maica lui Dumnezeu, Fecioara, cu dreaptă credinţă să o lăudăm; că se roagă Domnului neîncetat pentru noi.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase şi pământul s-a umplut de Slava Ta. Pentru aceasta neîncetat strigăm:
Slavă Puterii Tale, Doamne!
Cetele îngereşti s-au înspăimântat văzând în braţele bătrânului pe Cel Ce este Lăudat împreună cu Tatăl şi cu
Duhul, ca Fiu şi ca Dumnezeu al nostru.
Nedesăvârşirea noastră însuşindu-Şi-o Dumnezeu, Cel Ce este cu totul Desăvârşit, cu aducerea Sa cea după Lege
ne-a dăruit nouă desăvârşirea harului.
Fost-ai mai cinstit decât Moise, cel ce a primit Legea în Muntele Sinai: că pe Hristos Domnul în braţe L-ai purtat,
bătrâne.
Sfânta Ana proorocind cele viitoare, pe Cel din pântecele tău, mai înainte L-a vestit Dumnezeu. Pentru aceasta
neîncetat roagă-te, Maica lui Dumnezeu, să se mântuiască robii tăi.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cel Ce ai Răsărit Lumina şi ai luminat zorile şi ai arătat ziua, Slavă Ţie! Slavă Ţie Iisuse, Fiul lui Dumnezeu!
În umbra Legii, Dreptul Simeon a făcut cunoscut în chip vădit Cuvântul harului, primind trupeşte pe Hristos.
Ca pe un Prunc primindu-l în braţe Simeon şi cu duhul Dumnezeu a fi văzându-L, a propovăduit pe Hristos
Mântuitorul lumii.
Acesta spre cădere şi spre ridicare este pus; spre căderea necredincioşilor şi spre ridicarea credincioşilor, a zis
oarecând Dreptul Simeon, mai înainte proorocind.
De Dumnezeu Născătoare Preacurată, roagă pe Fiul tău să mântuiască de nevoi şi de toată asuprirea pe cei ce te
măresc pe tine, Născătoare de Dumnezeu Preacurată.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Precum ai izbăvit pe proorocul Iona din chit, Hristoase Dumnezeule, aşa şi pe mine scoate-mă din adâncul
greşealelor şi mă mântuieşte, Iubitorule de oameni.
Înştiinţare luase bătrânul că nu va muri mai înainte de a vedea pe Stăpânul Hristos; iar astăzi în braţe Îl poartă şi-L
arată pe El la tot poporul lui Israel.
Pe Făcătorul veacurilor primindu-L bătrânul, ca pe un Prunc, Dumnezeu mai înainte de veci pe Hristos L-a
cunoscut şi Lumină a neamurilor şi a lui Israel.
Acum Sfântul şi Dreptul Simeon prooroceşte; acum Sfânta Proorociţă Ana se mărturiseşte lui Dumnezeu: acela
Maicii şi Fecioarei, iar aceasta Cerului Ce S-a arătat din Fecioară cu Trup.
O, fericit pântece! De unde ai odrăslit o Slavă ca aceasta? Dumnezeu este Cel Ce S-a născut, o, Fecioară! Şi
Lumina neamurilor şi Slava şi Izbăvirea.
CONDAC,glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Credincioşilor, deschideţi-vă astăzi inimile, ca nişte braţe şi primiţi cu cuget preacurat pe Domnul, Cel Ce vine,
cântându-i cântare de Înainteprăznuire.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Dumnezeul părinţilor, nu ne ruşina pe noi, ci ne dăruieşte nouă a striga cu îndrăzneală Ţie: Binecuvântat eşti
Dumnezeule.
Dumnezeu, Cel Ce S-a Sălăşluit în pântecele Fecioarei, stă astăzi în braţele Dreptului Simeon, ca pe un scaun de
foc.
Luând firea noastră cea pământească, Cuvinte, Prunc Te-ai făcut cu Trupul şi curăţirilor celor după Lege Te-ai
împărtăşit, ca un Prunc.
Înţeleaptă Ana ne prooroceşte nouă cele viitoare şi arată de mai înainte, în chip Tainic, Aşteptarea neamurilor şi
Izbăvirea lui Israel.
Bucură-te Pământ Neînsămânţat, care ai născut din pântecele tău, fără de sămânţă bărbătească, pe Cuvântul
Întrupat, Ceea ce eşti Acoperământul sufletelor noastre.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Pe Împăratul Hristos, pe Care L-au mărturisit tinerii cei robiţi în cuptor, grăind cu mare glas cântau: toate lucrurile
lăudaţi-L ca pe Domnul.
Pe Cel Ce pentru noi S-a făcut Prunc asemenea nouă, Care a fost adus sub Lege, ca să izbăvească pe toţi de legea
cea scrisă, toate făpturile lăudaţi-L ca pe Domnul.
Văzându-Te pe Tine, Lumina Cea Înţelegătoare, Dreptul Simeon, bătrânul, în braţe Te-a luat, strigând: acum mă
slobozeşte, Stăpâne, din această viaţă trecătoare, la viaţa cea întru Duhul.
Pe Dumnezeu, Cel mai înainte de veci, Care a binevoit a Se face Prunc pentru noi şi în braţele bătrânului Simeon a
fi primit, toate lucrurile lăudaţi-L ca pe Domnul.
Pe Împăratul Hristos, pe Care L-a născut nouă Fecioara Maria, care şi după naştere a rămas Fecioară Curată, toate
făpturile lăudaţi-L ca pe Domnul.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Mărim cu toţii iubirea Ta de oameni Hristoase Mântuitorul nostru, Cel Ce eşti Mărirea robilor Tăi şi Cununa
credincioşilor; Care ai mărit pomenirea Celei ce Te-a născut pe Tine.
Cel Ce a săpat pe table Legea Scripturii, de mâinile bătrânului este îmbrăţişat ca un Prunc şi ne dă nouă ca Lege
Sfântă, Dumnezeiasca Evanghelie.
Astăzi în Templu, bătrânul Simeon a luat în braţe pe Hristos Dumnezeul nostru şi a strigat, zicând: acum slobozeşte
pe robul Tău, Stăpâne.
Cetele îngerilor văzând în Trup pe Ziditorul lor în chip de Prunc, în braţele bătrânului, cu frică lăudându-L, L-au
slăvit.
Primitorule de Dumnezeu, Dreptule Simeon, văzătorule al Domnului, cel ce eşti sfârşitul Legii şi începutul harului,
fă pomenire şi de noi, cei ce cinstim sfântă mutarea ta.
Bucură-te Preacinstită Curată, Lauda fecioriei şi Bucuria lumii, Marie, Maica şi Slujitoarea Mântuitorului Hristos.
Pe Acela roagă-L pentru sufletele noastre.
SEDELNA Înainteprăznuirii Întâmpinării Domnului, glasul 1.Podobie: Piatra fiind pecetluită...

A vieţii Comoară şi a tuturor Viaţă, Prunc sub Lege venit-ai în lume pentru minune, Cel Ce odinioară ai scris Legea
pe plăci în Muntele Sinai, ca pe toţi să-i slobozeşti din robia cea veche a Legii. Slavă milostivirii Tale,
Mântuitorule; Slavă Împărăţiei Tale; Slavă Iconomiei Tale, Unule Iubitorule de oameni.
Canon de rugăciune la Praznicul Întâmpinării Domnului

2 Februarie
Tropar la Praznicul Întâmpinării Domnului, glasul 1:

Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a Răsărit Soarele dreptăţii,
Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în
braţe pe Izbăvitorul sufletelor noastre, Cel Ce ne-a dăruit nouă şi Învierea.

Irmosul:
Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă
părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântând: să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a
preaslăvit.
Să picure norii apă, că Soarele Hristos a venit pe Nor Uşor, ca un Prunc în Templu, fiind purtat de braţe preacurate.
Pentru aceasta credincioşii să strigăm: să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.
Întăriti-vă mâini slăbite de bătrâneţe ale Dreptului Simeon şi picioare obosite ale bătrânului înainte vă mişcaţi, spre
întâmpinarea lui Hristos; dănţuire împreună cu cei fără de trup începeţi. Să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a
preaslăvit.
Ceruri, ce cu înţelepciune sunteţi întinse, veseliţi-vă şi pământule bucură-te; că din Dumnezeieştile sânuri odrăslind
Făcătorul Hristos, de Maică Fecioară lui Dumnezeu Tatălui este adus Prunc, Cel mai înainte de veci; căci cu Slavă
S-a preaslăvit.
Catavasie:
Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă
părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântând: să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a
preaslăvit.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care o ai câştigat cu Scump Sângele
Tău.
Cel Unul-Născut din Tatăl mai înainte de veci, Prunc Unul-Născut din Fecioară Nestricată S-a arătat, lui Adam
întinzându-i mâna.
Pe cel întâi zidit, care prin înşelăciune a ajuns cu minte de prunc, iarăşi l-a îndreptat Dumnezeu Cuvântul, Cel Ce
Prunc S-a arătat.
Firea ce se trage din pământ, care iarăşi se întoarce într-însul, a arătat-o Ziditorul asemenea Dumnezeirii, făcându-
Se ca un Prunc, fără de schimbare.
Catavasie:
Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care o ai câştigat cu Scump Sângele
Tău.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieşind din Chivotul Sfinţirii Tale, din Maică Nepătată, în Biserica
Slavei Tale Te-ai arătat, ca un Prunc în braţe purtat. Şi s-au umplut toate de lauda Ta.
Bucurându-te Dreptule Simeon, tăinuitorule al celor negrăite, Născătoarea de Dumnezeu a strigat: pe Cuvântul
Hristos, Cel Ce S-a făcut Prunc şi a fost vestit ţie de demult de la Duhul Sfânt, primeşte-L în braţe, strigând:
umplutu-s-au toate de lauda Ta.
Mângâierea Israelului Celui Sfânt, către care ai nădăjduit, Dreptule Simeon, de la vârsta pruncească, primeşte-o
acum bucurându-te, pe Hristos Făcătorul Legii şi Stăpânul, Care a împlinit rânduiala Legii, strigându-I Lui:
umplutu-s-au toate de lauda Ta.
Văzând Simeon pe Cuvântul Cel fără de început, pe Pricinuitorul fiinţei tuturor cu Trup ca un Prunc, purtat ca pe
un Scaun de Heruvimi de Fecioara, minunându-se, a strigat Lui: umplutu-s-au toate de lauda Ta.
Catavasie:
Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieşind din Chivotul Sfinţirii Tale din Maică Nepătată, în Biserica
Slavei Tale Te-ai arătat, ca un Prunc în braţe purtat. Şi s-au umplut toate de lauda Ta.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Când a văzut Isaia, cu închipuire pe Dumnezeu pe Scaun Preaînalt, de Îngerii Slavei înconjurat, a strigat: o, eu,
ticălosul! Că am văzut mai înainte pe Dumnezeu Întrupat, Lumina Cea Neînserată, pe Cel Ce Stăpâneşte pacea.
Cunoscând Dumnezeiescul bătrân Slava cea mai înainte arătată, de demult, proorocului şi văzând pe Cuvântul ţinut
de mâinile Maicii, a strigat: o, Preacurată! Bucură-te! Căci cuprinzi ca un Scaun pe Dumnezeu, Lumina Cea
Neînserată, pe Cel Ce stăpâneşte pacea.
Plecându-se bătrânul şi Dumnezeieşte insuflat atingându-se de picioarele Celei ce n-a ştiut de nuntă, ale Maicii lui
Dumnezeu, a zis: Foc porţi, Preacurată şi mă înfricoşez a lua în braţe pe Dumnezeu, Lumina Cea Neînserată, pe Cel
Ce stăpâneşte pacea.
Curăţitu-s-a Proorocul Isaia primind cărbunele de la Serafim şi bătrânul a strigat Maicii lui Dumnezeu: tu, ca un
Cleşte, cu mâinile mă luminezi dându-mi pe Acela pe Care Îl porţi, Lumina Cea Neînserată, pe Cel Ce stăpâneşte
pacea.
Catavasie:
Când a văzut Isaia, cu închipuire pe Dumnezeu pe Scaun Preaînalt, de Îngerii Slavei înconjurat, a strigat: o, eu,
ticălosul! Că am văzut mai înainte pe Dumnezeu Întrupat, Lumina Cea Neînserată, pe Cel Ce Stăpâneşte pacea.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Strigat-a Ţie bătrânul, văzând cu ochii Mântuirea Care a venit popoarelor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti
Dumnezeul meu.
În Sion pentru cei neplecaţi ai fost pus Piatră de poticnire şi Piatră de sminteală; iar pentru cei credincioşi Neclintită
Mântuire.
Purtând cu statornicie Chipul Celui Ce Te-a născut mai înainte de veci, din milostivire, Te-ai îmbrăcat acum cu
neputinţa omenească.
Pe cel ce se închină Ţie, Fiului Celui de sus, Fiului Fecioarei lui Dumnezeu, Celui Ce Prunc Te-ai făcut, acum
slobozeşte-l în pace.
Catavasie:
Strigat-a Ţie bătrânul, văzând cu ochii Mântuirea Care a venit popoarelor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti
Dumnezeul meu.
CONDAC, glasul 1.
Cel Ce cu naşterea Ta ai sfinţit pântecele Fecioarei şi mâinile Dreptului Simeon care Te-au întâmpinat acum le-ai
binecuvântat şi precum se cuvenea ne-ai mântuit pe noi, Hristoase Dumnezeule, împacă lumea ce se găseşte în
războaie şi întăreşte Biserica pe care o ai iubit, Unule Iubitorule de oameni.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Pe Tine, Cel Ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au numit şi în Fecioară Nepătată Te-ai Sălăşluit,
Dumnezeu Cuvântul, Te lăudăm cântând cu dreaptă credinţă: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Lui Adam celui ce locuieşte în iad, merg să-i dovedesc şi Evei să-i aduc bună vestire, a strigat Dreptul Simeon cu
proorocii dănţuind: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Dumnezeu, Cel Ce izbăveşte neamul pământesc, până la iad va veni; şi celor robiţi va aduce toată libertatea şi
orbilor vedere va da; iar muţii vor putea să strige: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi prin inima ta, Preacurată, a zis mai înainte Dreptul Simeon Născătoarei de Dumnezeu, sabie va trece, pe Cruce
văzând pe Fiul tău, Căruia strigăm: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Catavasie:
Pe Tine, Cel Ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au numit şi în Fecioară Nepătată Te-ai Sălăşluit,
Dumnezeu Cuvântul, Te lăudăm cântând cu dreaptă credinţă: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
În focul cel mistuitor uniţi fiind tinerii, cei ce au fost cei dintâi în cinstirea de Dumnezeu, dar de văpaie nefiind
vătămaţi, cântare Dumnezeiască au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi
întru toţi vecii.
Popor al lui Israel, văzând pe Emmanuel, Slava ta, Prunc din Fecioară, înaintea Dumnezeiescului Chivot acum
dănţuieşte, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Iată a strigat Simeon: Acesta va fi Semn de poticnire, Dumnezeu fiind şi Prunc; Acestuia, cu credinţă să-I cântăm:
Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Viaţă din fire fiind, Acesta va fi Cădere pentru cei neplecaţi, Prunc făcându-Se Dumnezeu Cuvântul; şi Sculare va
fi pentru toţi cei ce cântă cu credinţă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi
vecii.
Catavasie:
În focul cel mistuitor uniţi fiind tinerii, cei ce au fost cei dintâi în cinstirea de Dumnezeu, dar de văpaie nefiind
vătămaţi, cântare Dumnezeiască au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi
întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, glasul al 3-lea:

Nu pricep, Curată, nici îngerii, nici oamenii, Maică Fecioară, Ceea ce s-a Săvârşit în tine.
În mâini ţine Simeon, bătrânul, îmbrăţişat pe al Legii Făcător şi Stăpânul tuturor.
Ziditorul vrând să mântuiască pe Adam, în pântecele Curatei Fecioare S-a Sălăşluit.
Tot neamul omenesc, Curată, te fericim şi cu credinţă te mărim ca pe Maica lui Dumnezeu.
Veniţi şi vedeţi pe Hristos, Stăpânul tuturor, pe Care astăzi Simeon Îl poartă în Sfântul Locaş.
Cel Ce priveşti spre pământ şi-l faci de se cutremură, cum şezi în mâini de bătrân? Cum te ţin braţele lui?
Trăind încă Simeon până ce pe Hristos L-a văzut, către Dânsul a strigat: slobozeşte-mă acum.
Cleştele cel Tainic ce a luat în pântece pe Cărbunele Hristos, tu eşti, Marie.
Voind a se face Om, Cel fără de început şi Dumnezeu este adus în Sfântul Locaş în a patruzecea zi.
Pogorându-Se din cer Stăpânul tuturor, L-a primit pe El Simeon preotul.
Luminează-mi sufletul şi cu lumină simţită să văd limpede şi să Te vestesc pe Tine Dumnezeu.
De ce Curată Maică şi Fecioară, aduci în Templu Prunc Tânăr, dându-L în braţele lui Simeon?
Liberare cer acum de la Tine, Ziditorule, că Te-am văzut, Hristoase, Lumina mântuirii mele.
Pe Cel Căruia slujitorii cereşti cu spaimă se roagă, Îl îmbrăţişează astăzi Simeon în braţe.
Cel cu Firea Singur şi în Feţe Întreit apără pe robii Tăi, cei ce în Tine se încred.
Alte Stihuri:
Stih: Născătoare de Dumnezeu, Nădejdea tuturor creştinilor, acoperă, apără, păzeşte pe toţi creştinii, ce
nădăjduiesc întru tine.
Stih: Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, Bună Ajutoare a lumii, acoperă-ne şi ne păzeşte de toată nevoia şi
necazul.
Irmosul:
În Lege, în umbră şi în Scriptură închipuire vedem noi credincioşii: toată partea bărbătească ce deschide pântecele,
Sfânt lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvântul Cel mai Înainte Născut, Fiul Tatălui Celui fără de început, Cel Întâi
Născut din Maică, fără de ispită bărbătească Îl slăvim.
Stih: De Dumnezeu primitorule, Dreptule Simeon, vino şi ridică pe Hristos, pe Care L-a născut Preacurata
Fecioară Maria.
Stih: Îmbrăţişează cu mâinile bătrânul Simeon, pe Făcătorul Legii şi Stăpânul a toate.
Stih: Nu Mă ţine pe Mine bătrânul, ci Eu îl ţin pe dânsul, fiindcă acesta cere eliberare de la Mine.
Stih: Cleşte Tainic, cum porţi Cărbunele? Cum hrăneşti pe Cel Ce toate le hrăneşte?
Pentru cei nou-născuţi, de odinioară, se aducea jertfă o pereche de turturele, sau doi pui de porumbei; pentru aceea
Dumnezeiescul bătrân şi Înţeleapta Ana Proorociţa, Celui Născut din Fecioară şi Fiul Cel Născut din Tatăl, Care a
venit la Templu, slujindu-I L-au slăvit.
Stih: O, fiică a lui Fanuil, vino şi stai împreună cu noi şi mulţumeşte lui Hristos Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu.
Stih: Sfânta Ana cea înţeleaptă mai înainte prooroceşte cele înfricoşătoare, mărturisind pe Ziditorul cerului şi al
pământului.
Stih: Necuprinse sunt de îngeri şi de oameni cele ce s-au făcut de tine Maică, Fecioară Preacurată.
Stih: Porumbiţa cea Preacurată, Mieluşeaua cea Neîntinată, aduce pe Mielul şi Păstorul în Templu.
Datu-mi-ai mie, strigat-a Dreptul Simeon, Bucuria mântuirii Tale, Hristoase; primeşte pe slujitorul Tău, care a
sfârşit de lucrat în umbra Legii, pe slujitorul propovăduitor al Harului Celui Nou, care cu laudă Te slăveşte.
Stih: O, Hristoase, Împărate al tuturor, dă biruinţă asupra vrăjmaşilor credincioşilor robilor Tăi.
Stih: O, Hristoase, Împărate al tuturor, dă-mi lacrimi fierbinţi, ca să plângă sufletul meu pe care rău l-am piedut.
În loc de Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Stih: Dumnezeirea Cea în Trei Străluciri şi Ipostasuri, cu dreaptă credinţă să O lăudăm.
În loc de Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Stih: O, Fecioară Marie, luminează sufletul meu cel întunecat în chip cumplit de dulceţile vieţii.
Cu sfinţită cuviinţă proorocind Proorociţa Ana cea înţeleaptă, cuvioasa şi bătrâna, s-a mărturisit Stăpânului în
Templu în chip lămurit, iar pe Născătoarea de Dumnezeu propovăduind-o tuturor celor de faţă, a mărit-o.
Catavasie:
În Lege, în umbră şi în Scriptură închipuire vedem noi credincioşii: toată partea bărbătească ce deschide pântecele,
Sfânt lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvântul Cel mai Înainte-Născut, Fiul Tatălui Celui fără de început, Cel Întâi-
Născut din Maică, fără de ispită bărbătească Îl slăvim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

În Muntele Sinai, de demult, a văzut Moise pe Dumnezeu în nor şi de Glas Dumnezeiesc nedesluşit s-a învrednicit
în nor şi în furtună. Iar acum Dreptul Simeon, pe Dumnezeu, Cel Ce S-a Întrupat fără schimbare pentru, în braţe L-
a primit şi bucurându-se s-a dus din acestea de aici la Viaţa Cea Veşnică. Pentru aceea a strigat: acum slobozeşte pe
robul Tău, Stăpâne.
Canon de rugăciune către Sfântul şi Dreptul Simeon
3 Februarie
Tropar la Praznicul Întâmpinării Domnului, glasul 1:

Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a Răsărit Soarele dreptăţii,
Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în
braţe pe Izbăvitorul sufletelor noastre, Cel Ce ne-a dăruit nouă şi Învierea.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea...

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În locaşurile drepţilor cu bucurie sălăşluindu-te, pe Domnul Cel Drept, Dreptule Simeon, roagă-L să îndrepteze pe
cei ce prăznuiesc Dumnezeiasca ta mutare, preafericite.
Cel ce în Lege ai fost sfinţitor, preasfinţite, pe Cel Ce a propovăduit Legea, Prunc L-ai văzut. Şi după Legea firii,
de Dumnezeu primitorule, murind, la Viaţa Cea Nemuritoare, bucurându-te, te-ai mutat.
Pe Cel Ce ţine în mâinile Sale marginile lumii, L-ai văzut purtat de mâinile Fecioarei; şi în cinstitele tale braţe
primindu-L, mai cinstit decât Moise te-ai arătat, preafericite.
Cel Plin S-a deşertat, Cel mai înainte de veci S-a început, Cuvântul S-a Întrupat, Ziditorul S-a zidit, Cel Neîncăput
în pântece a încăput, din tine Întrupându-Se, de Dumnezeu Dăruită.
Cântarea a 3-a. Irmos: Pentru ca Biserica cea stearpă...

Înălţându-te cu sfinţite fapte, de Dumnezeu grăitorule, ca un stâlp luminos sprijinit în chip vădit de Sfântul Duh te-
ai arătat. Pentru aceasta te lăudăm.
Pe Domnul Legii, Care a deschis pântecele cel Fecioresc şi Prunc purtător de Trup S-a făcut, Dreptule Simeon, L-ai
văzut; pe Cel Ce dăruieşte tuturor izbăvire.
Cel Ce a zidit cu mâna pe om Întrupându-Se, de mâinile tale a fost ţinut, sfinţindu-te în chip vădit pe tine; şi
cerându-te tu la Viaţa ce va să fie, preafericite, te-ai eliberat.
Cleşte Duhovnicesc, purtând Cărbunele Cel Dumnezeiesc, Care din sângele tău S-a Întrupat mai presus de minte,
dacă L-a văzut Dreptul Simeon, bucurându-se, te-a fericit, Ceea ce eşti cu totul fără de prihană.
Irmosul:
Pentru că Biserica cea stearpă din păgâni a născut, iar adunarea cea cu mulţi fii a slăbit, Minunatului Dumnezeului
nostru să-I strigăm: Sfânt eşti Doamne!
Cântarea a 4-a. Irmos: Cel Ce şade în Slavă...

Învechitu-te-ai întru bătrâneţe, dar întru credinţă ai întinerit, vrând Dreptule Simeon să vezi Prunc Tânăr pe Cel
Desăvârşit, Care a înnoit lumea cea învechită prin asuprirea luptătorului celui vechi.
Să fericim cu un glas pe Dreptul Simeon Fericitul, ca pe cel ce s-a învrednicit a vedea pe Dumnezeu, Care S-a
îmbrăcat în Trup, ca să facă fericiţi pe cei ce mai înainte erau ticăloşi.
Dătător Legii Te cunosc pe Tine, Cel Ce Te-ai Întrupat în afară de firea Legilor, Care în Lege Nouă, ne-ai făcut a
locui; Dreptul Simeon a strigat: unule Doamne, acum mă slobozeşte la Viaţa Cea Nestricăcioasă.
Cel Ce în mână toate le poartă, de mâinile pururea Fecioarei este purtat; pe Aceasta, ca pe Ceea ce L-a născut, mai
presus decât Heruvimii şi Serafimii a făcut-o. Pe aceea să o lăudăm şi cu evlavie să o fericim.
Cântarea a 5-a. Irmos: Spăimântatu-s-au toate...

Cu curăţia minţii, ca un înger slujind lui Dumnezeu Atottiitorul, fericite, cu sângele jertfelor ai curăţit de demult pe
poporul lui Israel, mai înainte arătând prealuminat Sângele Cel de mântuire.
Pe tine însuţi te-ai făcut, prin Dumnezeieşti fapte, Biserică Preasfântă a lui Dumnezeu, de Dumnezeu grăitorule;
pentru aceasta ai văzut pe Dumnezeu cu Trup ca un Prunc, în Sfânta Biserică, mutându-te pe tine la Dumnezeieştile
Locaşuri.
Astăzi să lăudăm cu toţii, duhovniceşte dănţuind, pe Sfântul şi Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu şi
împreună cu dânsul pe Sfânta Proorociţă Ana cea Preaînţeleaptă, ca pe cei ce au fost prooroci ai lui Dumnezeu şi L-
au văzut pe Dânsul Prunc făcut pentru noi.
Cel Ce din fire este Neschimbat, nearzând pântecele tău, Ceea ce Singură eşti mai Sfântă decât Heruvimii, Om S-a
arătat, din tine născându-Se; şi pe toţi cei lepădaţi prin stricăciune i-a mântuit, Maica lui Dumnezeu, cu totul fără de
prihană.
Cântarea a 6-a. Irmos: Strigat-a mai înainte...

Strigat-ai, Dreptule Simeon, când ai văzut pe Domnul; acum, precum ai făgăduit, slobozeşte pe robulTău,
Mântuitorule, ca să vestesc tuturor celor din iad Dumnezeiasca Ta Întrupare.
Înfrumuseţatu-te-ai şi decât Moise mai luminat te-ai făcut, în braţe primind pe Cel cu Frumuseţe Împodobit,
bătrânule Simeon, Care pentru noi, precum suntem noi, Prunc S-a făcut.
Ridicându-te plin de Ape Dumnezeieşti, ai venit la cei ascunşi în întunericul iadului şi văzându-te cei ce erau
încătuşaţi acolo, Dreptule Simeon, de Dumnezeiască răcorire s-au umplut.
Totdeauna caută să mă vâneze pe mine cel preaviclean; ci, mă rog ţie: din cursele lui mă smulge, Stăpână şi sub
Dumnezeiescul Acoperământ al aripilor tale întreg mă păzeşte.
Irmosul:
Strigat-a, mai înainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: din stricăciune
mântuieşte-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.
CONDAC, glasul 1.
Cel Ce cu naşterea Ta ai sfinţit pântecele Fecioarei şi mâinile Dreptului Simeon care Te-au întâmpinat acum le-ai
binecuvântat şi precum se cuvenea ne-ai mântuit pe noi, Hristoase Dumnezeule, împacă lumea ce se găseşte în
războaie şi întăreşte Biserica pe care o ai iubit, Unule Iubitorule de oameni.
Cântarea a 7-a. Irmos: N-au slujit făpturii...

După Lege ai slujit Domnului Atotţiitorului ca un drept, cu adevărat, sub Lege fără greşeală aflându-te, fericite.
Pentru aceasta ai cântat: Domnul părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Bucuria celor necăjiţi a venit, Izbăvirea lui Israel cu adevărat s-a arătat ca un Prunc în Biserica Sa şi Simeon
bucurându-se a strigat: slobozeşte-mă la Viaţa ce va să fie.
Pentru milostivirea îndurărilor tale, pe mine, robul Tău cel trudit cu Scriptura Legii şi gârbovit de bătrâneţe,
slobozeşte-mă, Mântuitorule, a strigat Dreptul Simeon, că Te-am văzut pe pământ Trup purtând.
Cel Deplin, Nedeşertând Preacuratul Sân al Tatălui Celui Ce L-a Născut, în sânurile tale, Preacurată, ca un Prunc a
şezut, gătind, Preacurată, Sfinţită şedere cu adevărat, celor cu care a voit a Se asemăna.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...

Pe Dumnezeu Cel Preaînalt, Care a venit să împodobească lumea cea văduvită de Dumnezeiasca Slavă, ca pe o
mireasă, văduva Ana cea prealăudată şi care strălucea cu harul proorociei, L-a slăvit şi Dumnezeiasca Izbăvire Ce
era să fie tuturor, celor ce erau de faţă, a arătat-o.
Jertfele de sânge ale Legii le-ai adus, vestind de departe Preasfinţitul Sânge al Mielului Cel de mântuire, Ce s-a
vărsat din milostivirea cea negrăită; pe Acela Întrupat ţinându-L, Dreptule Simeon ai fost preamărit mai mult decât
Moise şi decât toţi Proorocii.
Văzând pe Cel Dorit, dezlegare din trup ai luat, de Dumnezeu insuflate şi ca nişte grâu copt te-ai mutat la părinţi,
mărite, crescut fiind în bătrâneţi frumoase. Pentru aceasta săvârşim pomenirea prăznuirii tale cu bucurie
sufletească.
Ca pe un Crin, ca pe un Trandafir cu bun miros, ca pe o Dumnezeiască Mireasmă te-a cules pentru Sine Cuvântul,
Dumnezeul Cel Preaînalt, Preacurată Dumnezeiască Mireasă şi în pântecele tău S-a Sălăşluit, umplând de bună
mireasmă firea noastră, ce se umpluse de întinăciunea cea din păcat, Marie, de Dumnezeu Născătoare.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şt să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar
acum lucrată; pe toată lumea o ridică să cânte Ţie: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii
Cântarea a 9-a. Irmos: Eva cu adevărat...
Cinstite sunt mâinile tale cu adevărat, de Dumnezeu primitorule, cele ce s-au atins de Dumnezeieştile mădulare ale
Celui Ce Se atinge de munţi şi fumegă, precum cântă David; cu adevărat fericit ai fost tu. Pentru aceasta după
vrednicie te lăudăm.
Racla ta izvoreşte credincioşilor tămăduiri şi fericită este pomenirea ta, strălucind mai mult decât soarele şi
sufletele tuturor luminând, întunericul duhovnicesc risipind, slujitorule al Tainelor, preasfinţite.
Luminează cu strălucire duhovnicească, întocmai ca soarele şi luna, partea cea de sub soare, Înţeleapta Ana
Proorociţa şi Bătrânul Simeon Măritul. Pentru care izbăveşte-ne pe noi, Iubitorule de oameni Doamne, de
întunericul păcatelor.
Dacă te-a văzut venind pe tine, Maica lui Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, bătrânul a zis ca un prooroc: iată
Fiul tău spre ridicarea şi căderea multora este pus, Stăpână şi spre semn cu anevoie de tâlcuit.
Irmosul:
Eva cu adevărat prin boala neascultării a primit blestemul în partea cea mai dinăuntru; iar tu Fecioară, de
Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla pântecelui tău, Binecuvântare lumii ai înflorit. Pentru aceasta toţi te mărim.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...
Pe Tine, Cel Ce Te-ai Întrupat din Fecioară, Hristoase, bucurându-se Te-a primit în braţe Sfinţitul Simeon,
strigând: acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne. Şi Sfânta Ana cea fără de prihană, proorociţa şi mărita,
mărturisire şi laudă Ţi-a adus Ţie. Iar noi, Dătătorule de viaţă, strigăm către Tine: Slavă Ţie, Celui Ce ai binevoit
aşa!
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul

4 Februarie
Troparul Sfântului Cuvios Isidor Pelusiotul, glasul al 8-lea:

Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat
să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu
îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Isidor, duhul tău.
Cântarea 1, glasul al 6-lea. Irmos: Ca pe uscat umblând Israel...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Isidor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Suspinul inimii mele celei zdrobite ascultându-l, Stăpâne, vindecă cumplita zdrobire a sufletului meu, Hristoase, cu
rugăciunile cuviosului Tău, ca un Atotputernic.
Ridicându-te cu înţelepciune Dumnezeiască de la lucrarea faptei celei bune la curgerea cea curată de Dumnezeu,
Sfinte Isidor, stând înaintea lui Dumnezeu de-a pururea, te-ai îmbogăţit în chip lămurit cu arătarea cea plină de
desfătare.
Apropiindu-ţi gura de paharul înţelepciunii, preaînţelepţeşte, ai scos de acolo curgere de daruri, cântând lui
Dumnezeu cântare de biruinţă.
Ca un Nor Uşor a venit la Tine Ziditorul, Stăpână Preacurată, ca să surpe, ca un Atotputernic, cele făcute de mână
ale Egiptului, Hristos, Cel Ce este Atotputernic.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt precum Tu, Doamne...

Cu mintea cea pătrunzătoare luând aminte, prealăudate, în chip lămurit la cunoştinţa celor ce sunt, printr-însa ai
priceput fără de rătăcire Pricina Cea Începătoare, ca un adevărat teolog.
Făcând din viaţa ta în chip vădit o necontenită cugetare la moarte, purtătorule de Dumnezeu de trei ori fericite, ai
omorât pricinile patimilor celor trupeşti, fiind cuprins de dragostea nepătimirii.
Bucurându-te ai urmat lui Hristos purtând crucea, părinte, cu nevoinţă tare; şi cu Dânsul te-ai asemănat, pe cât a
fost cu putinţă, prin curăţirea vieţii.
Mai presus de Legile firii născând pe Stăpânul, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ai stricat blestemul neascultării
celei de demult, făcând să ţâşnească Izvorul Binecuvântării.
Irmosul:
Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit
pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Cântarea a 4-a. Irmos: Hristos este Puterea mea...

Supunându-te lui Hristos, cuvioase, cu mână largă ai împărţit averea care ţi s-a dat, ca un rob ascultător şi Stăpânul
te-a învrednicit pe tine de Bucuria Cea de Negrăit.
Străbătând noianul înţelepciunii, ai câştigat ca un bun neguţător Mărgăritarul Cel Frumos şi te-ai îmbogăţit numai
cu Această Comoară Nesfârşită.
Luminat de Dumnezeiescul Duh fiind, tuturor ai trimis ca un soare razele cuvintelor tale, dorind mântuirea
credincioşilor, descoperitorule de cele Dumnezeieşti.
Cu adevărat de Negrăit şi de Nepriceput sunt pentru cei de pe pământ şi pentru cei din cer Tainele Naşterii tale
Celei Dumnezeieşti, Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară.
Cântarea a 5-a. Irmos: Cu Dumnezeiască strălucirea ta...
Cu omorârea patimilor preaînţeleptule, te-ai aflat în afară de trup; prin dragoste ai vorbit cu Dumnezeu, Cel Ce este
Lumina Cea Preacurată şi Prealuminată, Care cere de la om numai curăţire.
Cu Dumnezeiasca Ta Lumină, Bunule, luminându-se acum purtătorul de Dumnezeu, s-a făcut stâlp cu totul
luminos, trimiţând tuturor Dumnezeieştile Raze ale Dumnezeieştii Lumini şi alungând întunericul necunoştinţei.
Cel Ce voieşte, ca un Bun, să se mântuiască toţi, te-a arătat pe tine, preaînţeleptule, povăţuitor celor rătăciţi ca să
întorci pe mulţi spre calea mântuirii, de trei ori fericite, Părinte Isidor.
Cel Ce poartă toate cu Putere Dumnezeiască şi le ţine împreună ca un Milostiv, întrupându-Se, Preacurată, este
ţinut ca un Prunc în braţele tale, Cel împreună Veşnic şi de O Fiinţă cu Tatăl.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la Limanul Tău cel Lin alergând strig către Tine: scoate din
stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.
Cu engolpionul cercărilor împodobindu-te ca un preot, purtătorule de Dumnezeu, cu trupul şi cu sufletul, cu aceeaşi
socotinţă înţelepţeşte ai hotărât a supune pe cel rău celui mai bun, vrednicule de laudă.
Egiptul patimilor şi al desfătării cercându-l, tare l-ai bătut, mărite, cu loviturile înfrânării, părinte, lauda sihaştrilor,
netezind petrecerea credincioşilor.
Cel Ce poartă toate cu Putere Dumnezeiască şi le ţine împreună ca un Milostiv, Întrupându-Se, Preacurată, este
ţinut ca un Prunc în braţele tale, Cel împreună Veşnic şi de O Fiinţă cu Tatăl.
Irmosul:
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Alt Luceafăr aflându-te pe tine Biserica, întru sine şi luminându-se cu strălucirile cuvintelor tale, strigă ţie: bucură- -
te preafericite, de Dumnezeu Înţelepţite Părinte Isidor.
Cântarea a 7-a. Irmos: Dătător de rouă cuptorul...

La întărirea credinţei te-a pus Stăpânul pe tine, părinte, ca pe un soare, ca să luminezi cu făclie duhovnicească
sufletele celor ce neîncetat strigă: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Spălat-ai întinăciunea trupului şi a sufletului tău, fericite, cu curgerile lacrimilor; şi făcându-te lumină celor de pe
pământ, purtătorule de Dumnezeu, pe toţi ai învăţat să strige: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Stând pe temeiul cel neclintit al credinţei, pe tine, Maica lui Dumnezeu cea fără de prihană, te mărturisim
Născătoare de Dumnezeu; că ai născut pe Cuvântul lui Dumnezeu fără de sămânţă, Preamărită. Binecuvântat este
Rodul pântecelui tău, Preacurată.
Cântarea a 8-a. Irmos: Din văpaie cuvioşilor...

Ca o jertfă cuvântătoare ai înfăţişat toată viaţa ta, părinte şi cu miros de bună mireasmă lui Hristos Dumnezeu, Care
a fost spânzurat pe Cruce; pe Acela Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Lăsând în urmă ca o moştenire de mult preţ cuvintele tale cele însufleţite, înmulţeşti avuţia şi după moarte, la toţi
credincioşii, care înalţă pe Hristos întru toţi vecii.
Înfrumuseţatu-te-ai, preafericite, cu frumuseţea cuvintelor tale; că te-ai arătat condei al Duhului Sfânt, scriind cu
evlavie cunoştinţa Lui cea Dumnezeiască, celor ce preaînalţă pe Hristos întru toţi vecii.
Către Acoperământul tău năzuiesc, Ceea ce eşti cu totul fără de prihană şi Apărătoare a vieţii mele acum te pun
înainte pe tine, care mai presus de minte ai născut pe Dumnezeu Cuvântul; pe Acela Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Irmosul:
Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea.
Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...

Ca o rază a luminii a strălucit cuvântul harului în sufletul tău, preafericite şi prin tine tot pământul s-a umplut de
lumina lui; de care împărtăşindu-ne, lăudăm comoara înţelepciunii tale, părinte.
Urmând învăţăturile împărăteşti, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Preacuvioase Părinte Isidor, cu Dumnezeiască
înţelepciune ne-ai învăţat a ne închina Unei Singure Firi în Trei Feţe; şi ai teologhisit să O cinstim ca fiind Nezidită
şi fără de început Preasfânta Treime, Care izvoreşte Lumină tuturor credincioşilor.
Aflând răsplătirile ostenelilor tale şi dobândind în ceruri Viaţa Nesfârşită, cere mântuire pentru cei ce laudă sfântă
pomenirea ta, preaînţeleptule, împreună cu îngerii, înaintea Scaunului Mântuitorului.
Cuvântul lui Dumnezeu Cel fără de stricăciune, luând chip stricăcios, pe oameni i-a îmbrăcat întru nestricăciune,
sălăşluindu-Se cu bunăvoirea Tatălui întru tine, cea Plină de har. Pentru aceasta, împreună cu Oştile cereşti, pe tine,
cea cu totul fără de prihană, te mărim.
Irmosul:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Oştile îngereşti; iar prin tine,
Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat, pe Care slăvindu-L cu Oştile îngereşti pe tine te fericim.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Carte de cunoştinţă a învăţăturii, alcătuită cu bogăţia credinţei prin Duhul Cel Preasfânt, te-ai arătat, descoperind
lucrurile Dumnezeieşti celor ce au trebuinţă de ele şi viaţă vistiernicind celor ce o voiesc pe dânsa. Părinte
cuvioase, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Praznicului Întâmpinării Domnului, glasul al 8-lea.Podobie: Înviat-ai din morţi...

Născutu-Te-ai din Maică, Cuvântule fără de început, adusu-Te-ai la Templu, Împăratul Slavei; iar bătrânul
bucurându-se, Te-a primit în braţe, strigând: acum slobozeşte pe cel ce l-ai păzit după cuvântul Tău, Cel Ce ai
binevoit să mântuieşti, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.
Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Agata

5 Februarie
Troparul Sfintei Muceniţe Agata, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Agata, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă
chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să
împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine
ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Irmosul:
Veniţi popoare să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce a despărţit marea şi a povăţuit pe poporul pe care l-
a scos din robia Egiptului, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe cea dintâi Pricină a bunătăţilor dorind-o, muceniţă, te-ai învrednicit a te numi cu nume asemenea bunătăţii,
pronia cea de negrăit cunoscând de mai înainte bunătatea faptelor tale.
Ridicatu-te-ai curată către vieţuirea prealuminată, defăimând cugetul trupului şi privind neîncetat către Mirele tău
Cel Preaiubit.
Mireasă a lui Hristos, Dumnezeiască Agata, cu frumuseţile fecioriei fiind împodobită şi cu sângele cel
Dumnezeiesc al cinstitei mucenicii, te-ai încununat cu îndoite cununi, mărită.
Locaş vrednic de Dumnezeu te-ai făcut, Preacurată, mai Desfătat şi mai Curat decât cerurile, Născătoare de
Dumnezeu Fecioară; iar acum ceata fecioarelor se bucură de tine.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin Lemn ai omorât păcatul şi frica Ta sădeşte-o în inimile noastre,
ale celor ce Te lăudăm pe Tine.
Sfânta Muceniţă Agata, floarea şi lauda luminată şi înveselitoare a Dumnezeieştilor mucenici, răutatea sufletului
meu tămăduind, împodobeşte-l, muceniţă.
Cu bunătăţi pline de roadă te-ai luminat pe tine, Sfântă Agata şi muceniţă te-ai numit, neţinând seamă de cele
vremelnice şi iubind Împărăţia lui Dumnezeu.
Pe Hristos ai ales mai degrabă decât pe oricare dintre cele înveselitoare, Muceniţă Agata, aprinsă fiind de dragostea
cea Dumnezeiască şi îngrozirile tiranilor le-ai călcat în picioare cu bună îndrăzneală şi cu bărbăţie.
Mireasă a lui Dumnezeu, Preacurată, roagă pe Dumnezeu pe Care L-ai născut să fie mântuiţi cei ce te laudă pe tine
de supărări şi de primejdii, de patimi şi de nevoi, Preafericită.
Irmosul:
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin Lemn ai omorât păcatul şi frica Ta sădeşte-o în inimile noastre,
ale celor ce Te lăudăm pe Tine.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Te laud, Doamne, căci cu auzul meu am auzit şi m-am înspăimântat; că până la mine ai venit, căutându-mă pe
mine, cel rătăcit. Pentru aceasta slăvesc marea Ta pogorâre către mine, Mult Milostive.
Ruşinatu-s-a şi s-a vădit semeţia vicleanului balaur; căci fecioarele acum calcă în picioare trufia lui; Răsărind pe
pământ Hristos din Fecioară şi luminând pe toţi.
După Lege nevoindu-te cu curăţie neîntinată, muceniţă, bucurându-te ai nimicit duhurile vicleniei, într-armându-te
cu harul lui Hristos şi Crucea Lui pe umeri luând.
Fii mie apărătoare, preaînţeleaptă, scăpându-mă de cele rele: de viforul supărărilor şi al necazurilor şi de stăpânia
vrăjmaşului; ca izbăvindu-mă să te laud ca pe o apărătoare bună, Sfântă Muceniţă Agata, ceea ce eşti numită cu
nume asemenea bunătăţii.
Fără măsură ai întrecut Strălucirile îngerilor, Preacurată, că ai născut în chip de negrăit pe Soarele Cel
Duhovnicesc, pe Hristos, Care a luminat cugetele credincioşilor cu Razele Dumnezeirii.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, povăţuieşte-ne pe noi la Lumina Poruncilor Tale. Că
afară de Tine pe alt dumnezeu nu cunoaştem.
După Dumnezeieştile Porunci ale lui Hristos orânduindu-ţi viaţa, mărită, ca semn pentru aceasta te-ai dezlegat de
legăturile poftelor trupeşti, Sfântă Agata, arătându-te măslin mult roditor.
Cu toată dragostea ta văzând Fulgerele Cele Preastrălucitoare ale lui Hristos, ai defăimat dulceţile cele trecătoare de
jos, dorind numai de dulceaţa Aceluia Singur.
Ca să te învredniceşti a vedea petrecerea cea nespusă a celor aleşi, ai răbdat vitejeşte chinurile, bucurându-te.
Sfântă Agata, Prealăudată.
Ţie, Ceea ce ai născut pe Hristos, Ziditorul tuturor, strigăm: Bucură-te, Preacurată! Bucură-te, Ceea ce ne-ai Răsărit
nouă Lumina. Bucură-te Ceea ce ai încăput pe Dumnezeu Cel Neîncăput!
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
De adâncul greşealelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel nepătruns. Din stricăciune Dumnezeule,
scoate-mă.
Înfumuratul tiran a nădăjduit să te amăgească pe tine, fecioară frumoasă; dar a fost înfruntat cu ruşine, lovindu-se
de cugetul tău cel hotărât.
Revărsatu-s-a harul în buzele tale, muceniţă, ceea ce eşti cu numele asemănător bunătăţii, că ai înfruntat cu putere
pe cel fără de ruşine, îmbogăţindu-te cu cuvântul cel de la Dumnezeu învăţat.
Piatră de mult preţ te-ai arătat, preamărită, având cuget cuvios, lucrând în libertate şi patriei izbăvire adevărată te-ai
făcut, Sfântă Agata Preacurată.
Ca în psalmi lăudându-te, strigăm ţie: Bucură-te, Muntele Cel Preagras al lui Hristos Dumnezeu, întru Care a
binevoit să locuiască pentru mântuirea noastră, Mireasă Dumnezeiască.
Irmosul:
De adâncul greşealelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel nepătruns. Din stricăciune Dumnezeule,
scoate-mă.
CODAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Să se împodobească astăzi Biserica cu porfiră slăvită înmuiată în curatul sânge al Muceniţei Agata, strigând:
bucură-te, lauda Cataniei.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cei trei tineri au călcat în picioare porunca cea fără de Dumnezeu de a cinsti chipul cel de aur în câmpul Deiera; şi
aruncaţi fiind în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Ca ceea ce prealuminat şi prealămurit ai grăit şi ai înspăimântat pe tirani cu cuvântul înţelepciunii şi al harului şi cu
răbdarea chinurilor; căci cu tărie răbdând para focului, strigai: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
De multă nebunie fiind cuprins vrăjmaşul, se minuna cu tărie văzând întinerirea şi înmugurirea sânilor tăi; căci
bucurându-te, muceniţă, glăsuiai strigând către Mirele tău: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Sosit-a cu bucurie la tine ucenicul lui Hristos, pe când erai în închisoare, vindecând cumplitele tale răni, pe care le-
ai răbdat, nebiruită muceniţă, fecioară a Mântuitorului, veselindu-te şi zicând: Binecuvântat eşti Dumnezeul
părinţilor noştri.
Adam a murit călcând Porunca Atotţiitorului; iar tu, născând Viaţa Cea Veşnică, Preacurată Fecioară, l-ai izbăvit de
moarte pe el care cu mulţumire strigă ţie: Binecuvântată eşti Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu Trup.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Cel Ce S-a pogorât...

Învrednicindu-te a locui în veci întru Veselie şi întru Bucurie, roagă-te, Sfântă Muceniţă Agata, să se lumineze cu
mărirea ta cea de nespus, cei ce te cinstesc şi să se desfăteze de Viaţa Cea Nepieritoare.
Cu cugetul, cu inima şi cu sufletul iubind Preadorita Privire a lui Hristos, Cel mai presus de cuvânt, ai zburat către
Dânsul, strigând: după Tine voi alerga şi voi locui împreună cu Tine în veci.
Cu podoabe mai presus de fire şi cu haină frumoasă fiind împodobită ai stat înainte, Sfântă Muceniţă Agata, ca o
fiică de împărat, întru cinstea lui Hristos, strigând şi preaînălţându-L pe El în veci.
Născătoare de Dumnezeu, născând pe Hristos, Mirul Cel Ce S-a Deşertat nouă, ai umplut lumea de bună mireasmă,
cu miresme de Dumnezeu însuflate. Pentru aceasta strigăm ţie, Fecioară: Bucură-te şi te preaînălţăm întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe Dumnezeu, Cel Ce S-a pogorât în cuptorul cel cu foc, la tinerii evreieşti şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca
pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...
Fiind împodobită cu cununi de biruinţă, de dreapta cea începătoare de viaţă, de Dumnezeu cugetătoare Sfântă
Agata, roagă-te acum, să se mântuiască patria ta de furtună, precum mai înainte ai oprit năvălirea focului; ca toţi să
te mărim pe tine, neîncetat, cu laude.
Hristos, Cel Ce păzeşte toate cu Dumnezeiască purtare de grijă, acum răsplătind bărbăţia ta, muceniţă, te-a sălăşluit
în Corturile cele Cereşti, ca pe o mireasă nevinovată a Lui şi te-ai învrednicit să te bucuri împreună cu îngerii şi cu
mucenicii.
Ajută-mi, muceniţă, purtătoare de biruinţă, curată, ca Hristos, Judecătorul tuturor să-mi fie Milostiv, cu rugăciunile
tale, rogu-mă, preacinstită. Şi nu înceta rugând pururea pe Cel Milostiv să curăţească mulţimea greşealelor mele,
ceea ce eşti podoaba mucenicilor.
Fiul, Cel mai înainte de toţi vecii şi fără de început cu Tatăl, Întrupându-Se în chip negrăit din Curatele tale
sângiuri, Preacurată Maică Nenuntită, S-a arătat nouă ca un Soare; şi gonind întunericul, a luminat toate.
Irmosul:
Pe Dumnezeu Cuvântul Cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel rău
căzut întru stricăciune, prin mâncare şi din Fecioară Sfântă în chip de negrăit S-a Întrupat pentru noi credincioşii,
cu un gând întru laude Îl slăvim.

Lauda credinţei şi a cucerniciei, a cuvioşiei şi a fecioriei, cu râvna muceniciei fiind împodobită, ai fost numită,
Sfântă Agata, cuget cuvios, lucrând în libertate, cu adevărată cinste de la Dumnezeu şi izbăvirea patriei, rugându-te
ca o mireasă, lui Hristos, să ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Praznicului Întâmpinării Domnului, glasul al 3-lea.Podobie: De frumuseţea Fecioriei...

Întrupându-Te din Fecioară, Hristoase, acum Te-a primit pe Tine Dreptul Simeon, zicând: acum slobozeşte pe
robul Tău, Stăpâne; iar Sfânta Ana cea nevinovată şi Proorociţă fiind şi mărită Ţi-a adus mulţumire şi laudă Ţie. Şi
noi, Dătătorule de viaţă, strigăm: Slavă Celui Ce ai binevoit aşa.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Vucol, Episcopul Smirnei

6 Februarie
Troparul Sfântului Ierarh Vucol, Episcopul Smirnei, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor.
Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Vucol, roagă pe Hristos
Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 6-lea. Irmos: Ca pe uscat umblând...

Stih: Sfinte Ierarhe Vucol, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu Frumuseţile Cele Dumnezeieşti şi Sfinţite şi cu Străluciri Luminoase luminându-te totdeauna, luminează
sufletul meu, care cinsteşte prăznuirea ta cea luminată, părinte.
Stea cu totul luminoasă arătându-te pe tine Soarele Cel Duhovnicesc, cu strălucirile faptelor tale bune ai luminat
pământul, ierarhe al lui Hristos, Preaînţeleptule Vucol.
Viaţă pururea limpede, curată şi neamestecată cu întinăciune arătând, mărite, te-ai făcut cunoscut pe pământ ca
odor sfinţit al lui Hristos, Preaînţeleptule Vucol.
Cel Unul Născut, Care fiinţează împreună cu Tatăl, Întrupându-Se cu Dumnezeiască cuviinţă în pântecele tău, mai
presus de cuget, a îndumnezeit pe oameni, Preacurată, pentru mulţimea îndurărilor, întru tot Bunul Dumnezeu.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este nimeni sfânt precum Tu...

Fiu al zilei şi al luminii prin osteneli Dumnezeieşti ajungând, ierarhe, cu adevărat te-ai sălăşluit acum întru luminile
sfinţilor, fiind luminat de har.
Propovăduind cu evlavie O Fiinţă a Treimii, ai dezrădăcinat de pe pământ înşelăciunea mulţimii idolilor, ca un
ierarh cinstit şi ca un slujitor adevărat al Cuvântului.
Calea vieţii ai arătat tuturor celor ce erau rătăciţi şi i-ai adus pe ei mântuiţi din ispita vrăjmaşului, ca un păstor
cuvântător, la Cuvântul, Începătorul păstorilor.
Fii Liman şi Păzitoare mie, celui ce pururea fără încetare sunt lovit de întreitele valuri cumplite ale patimilor, în
marea vieţii, tu Singura Preacurată şi pururea Fecioară.
Irmosul:
Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit

Cel Ce a cunoscut mai înainte frumuseţea sufletului tău şi curăţia cugetului tău, Dumnezeieşte te-a aşezat pe tine
propovăduitor de cele sfinte, înţeleptule.
Înconjurat fiind de Strălucirea Duhului, aduci la lumină pe cei ce sunt în întunericul rătăcirii şi prin botez îi
săvârşeşti fii ai zilei, ierarhe prealăudate.
Mântuit-ai turma de nenumăratele fiare care căutau să o tulbure şi să o îndepărteze de credinţa cea fără de prihană,
Fericite Vucol, podoaba arhiereilor şi pârga păstorilor.
Aflându-se strălucind de har, măritul cuvântător de Dumnezeu te-a hirotonit şi cu învăţături Dumnezeieşti te-a
săvârşit preot sfinţit, Preaînţeleptule Vucol.
Lămurit te-a văzut pe tine Moise în rugul care cu sfinţenie închipuia Tainic că aveai să te arăţi Născătoare a
Focului, pururea Fecioară, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 5-a. Irmos: Cu Dumnezeiască Strălucirea...

Purtând cu sfinţenie îmbrăcămintea cea sfinţită a preoţiei, ai luminat pe cei nesimţiţi, ierarhe, a cinsti O Unime
Nezidită, în Trei Feţe, Preaînţeleptule Vucol.
Din gura lupului celui înţelegător, ai răpit pe popoare cu învăţăturile gurii tale grăitoare de Dumnezeu; şi gurile
pline de defăimare ale ereticilor le-ai astupat cu înălţimea teologiei tale, Părinte Ierarhe Vucol.
Luminat fiind cu Razele cele dătătoare de Lumină ale Duhului, cuvioase, ai ajuns cu totul strălucitor, luminând
sufletele celor ce sunt întru întuneric, Sfinte Ierarhe Vucol, de Dumnezeu fericite.
Biruit a fost necuratul Marcion de sfinţitele tale cuvinte şi a fost izgonit, turbatul, vărsându-şi noroiul a toată
necuviinţa, Preamărite Vucol.
Iisus, Cel Ce este mai presus de toată fiinţa, Legile firii le înnoieşte, Preacurată, născându-Se din pântecele tău, Cel
Ce Singur a înfiinţat toată lumea cu voirea Lui.
Cântarea a 6-a. Irmos: Marea vieţii văzând-o...

Smerenie înălţătoare, cuget curat, dragoste nefăţarnică, credinţă şi nădejde curată, având preamăritul Vucol s-a
arătat locaş al Preasfintei Treimi.
Împodobind în chip deosebit scaunul de Episcop de la Smirna, prealăudate, Duhul Sfânt te-a îndrumat în chip
Tainic să hirotoneşti ca păstor pe Policarp, cu mâna ta, Preaînţeleptule Vucol.
Cunoscându-ţi chemarea ta, înţeleptule, ai adus prin Duhul, la altar, învăţător plin de har al oilor cuvântătoare, pe
cel de după tine, luminat fiind cu făcliile faptelor bune.
Stăpână, Uşă a Harului, care ai deschis oamenilor Uşa Cea Cerească, deschide-mi mie în chip lămurit uşile
pocăinţei şi mă izbăveşte de uşile morţii.
Irmosul:
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la Limanul Tău cel Lin alergând, strig către Tine: scoate din
Cântarea a 7-a. Irmos: Dătător de rouă cuptorul...

Înţelepţind pe cei neînţelepţi şi îndreptând pe cei căzuţi în rătăcire, i-ai mântuit părinte şi i-ai adus la Dumnezeu
curaţi, cu evlavie, cântând lui: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Înfrumuseţatu-ţi-s-a preafericite, gura ta, propovăduind Întruparea Celui Ce a Strălucit nouă din nespusă
milostivire; către Care cu bună glăsuire strigai: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Stăpânindu-ţi patimile trupului prin nevoinţe, preamărite, te-ai arătat nestăpânit de năpădirile înşelătorului; şi acum
fără încetare cânţi: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Mântuindu-ne de osândirea cea dintâi, prin naşterea ta cea cu totul fără de prihană, te lăudăm pe tine, noi, cei ce
neam mântuit prin tine, Fecioară, strigând şi cu credinţă zicând: Binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Preacurată.

Odrăslind ca finicul în Curţile lui Dumnezeu, ai adormit somnul cel cuvenit drepţilor; dar ai răsărit pom înaintea
Dumnezeiescului tău mormânt, minune celor ce-l văd, Dumnezeiescule propovăduitor, Sfinte Vucol.
Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, Cel într-Un Ipostas, arhiereu sfinţit te-a aşezat pe tine, ca să ungi pe popor cu
sfinţenie, întâi stătătorule al Smirnei, luminătorule al lumii.
Pe Cuvântul Cel Întrupat L-ai teologhisit şi multe popoare ai mântuit din lipsa de înţelegere, făcându-te
Dumnezeiesc ucenic al Celui Ce a Strălucit întru teologie, Dumnezeiescule Propovăduitor Vucol.
Cu sfinţenie a învăţat adunarea cea Dumnezeiască a Proorocilor Tainele tale, Născătoare de Dumnezeu, aflând de
mai înainte şi înfăţişând în chip lămurit semnele cele Dumnezeieşti ale naşterii tale.
Irmosul:
Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o. Că toate le faci Hristoase, cu singura voire.
Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Ca o lumină, ca o strălucire, ca un soare mare şi ca un fulger ai strălucit în Biserica lui Hristos şi cugetele
credincioşilor le-ai luminat şi în Locaşurile cele Neînserate te-ai sălăşluit, cântând în glasuri întreit sfinte pe
Treimea Cea Nezidită.
Ieşind din trup şi din lume, lucrătorule de cele sfinte, bucurându-te te-ai mutat către Cetele cele mai presus de lume,
îndumnezeindu-te, cu stare prealuminoasă. Pentru aceasta săvârşim pe pământ pomenirea ta cu credinţă, Sfinte
Ierarhe Preaînţeleptule Vucol.
Pământul a ascuns preafericit trupul tău, care în chip vădit izvoreşte tămăduiri şi haruri; iar cerul ţine duhul tău,
împreună cu cei aleşi din veac, luminat cu Dumnezeieştile Lumini, cu adevărat, Preamărite Vucol.
Prin glas de Înger ai născut, Preacurată, pe Îngerul Sfatului Celui Mare, pe Hristos Emmanuel, Care a împreunat pe
cei de jos cu îngerii, Una Binecuvântată, Una Prealuminată, Singura Pricină a îndumnezeirii noastre, Fecioară.
Irmosul:
Pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Oştile îngereşti; iar prin tine,
Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat; pe Care slăvindu-L cu Oştile îngereşti, pe tine te fericim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Strălucind cu lumina preoţiei, ai povăţuit popoarele la lumină, ierarhe şi ai pierdut întunericul idolilor; iar cu
strălucirea tămăduirilor risipind negura patimilor, te-ai mutat către Lumina Cea Neapusă, rugându-te neîncetat
pentru noi, cei care te cinstim, Fericite Vucol.
SEDELNA Praznicului Întâmpinării Domnului, glasul al 4-lea.Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...
Prunc Te-ai făcut pentru mine, Cel Ce eşti Vechi de zile; Te împărtăşeşti de curăţiri, Preacuratule Dumnezeu, ca să-
mi încredinţezi mie Trupul cel din Fecioară. Şi acestea Simeon cu Taină ştiindu-le, Te-a cunoscut pe Tine
Dumnezeu şi Om, Cel Ce Te-ai arătat cu Trupul şi ca pe o Viaţă Te-a cuprins şi bucurându-se, ca un bătrân, a
strigat: slobozeşte-mă; căci Tu eşti Dumnezeul meu şi Viaţa tuturor.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Partenie, Episcopul Lampsacului

7 Februarie
Troparul Sfântului Ierarh Partenie, Episcopul Lampsacului, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea
privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinte
Mucenice Partenie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Întru adânc a aşternut...

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Unit fiind cu Lumina Cea Dumnezeiască, prin fapte bune, părinte preasfinţite, te-ai arătat ca o a doua lumină.
Pentru aceasta pe cei ce săvârşesc prăznuirea ta cea purtătoare de lumină şi pururea pomenită, cu rugăciunile tale îi
mântuieşte de întunericul păcatelor.
Ca o stea luminoasă ai răsărit pe cerul Bisericii lui Dumnezeu, Sfinte Partenie, cu strălucirile tămăduirilor,
alungând cu darul tău întunericul patimilor şi aducând la Lumină pe cei ce se apropie de tine, preasfinţite.
Întunericul cel rău al bolilor l-ai risipit, Sfinte Partenie, cu lumina cinstitelor tale mijlociri. Pentru aceasta te rugăm,
tămăduieşte durerile sufletelor noastre şi alungă toate neputinţele trupurilor.
Ceea ce ai născut pe Dumnezeul Cel Bun, Preacurată, fă bine smeritei mele inimi, care este rău ticăloşită de multe
patimi şi o întăreşte să săvârşească voia Izbăvitorului nostru, care voieşte să mântuiască pe toţi oamenii.
Cântarea a 3-a. Irmos: Pe piatra credinţei...

Surpător al tiraniei celei pricinuitoare de moarte a demonilor ai fost, preafericite şi altarele idolilor le-ai sfărâmat şi
ai ridicat locaşuri Dumnezeieşti spre lauda lui Hristos, Preasfinţite Partenie.
Fiind împodobit cu mari faceri de minuni, boala cancerului cea cumplită ai vindecat-o, ochii cei orbiţi i-ai deschis
şi duhurile răutăţii le-ai alungat, cu Darul Cel Dumnezeiesc, Părinte Partenie.
Înviat-ai pe cel ce murise strivit, care mai înainte slujea Lucrului Celui Dumnezeiesc. Că Dumnezeu, Care a nimicit
moartea, ţi-a dat dar, Fericite Partenie, să înviezi pe morţi, prin mijlocirea ta.
Petrecut-a cu oamenii Domnul, îmbrăcându-Se, în chip de Netâlcuit, cu Trup din tine. Pe Acesta deci roagă-L
Preasfântă, să Se milostivească spre mine cel secătuit şi clătinat de loviturile şarpelui.
Cântarea a 4-a. Irmos: Venit-ai din Fecioară...

Cu rugăciunile tale ai tămăduit nenumărate boli, întărind cu darul, Sfinte Partenie, pe cei slăbănogi, precum şi
Stăpânul tău, urmând Bunătăţii Lui Celei Nemăsurate.
Tu ai ajutat pe vopsitori a lucra cele de trebuinţă, alungând de la ei pe demonul ce îi necăjea, Părinte Partenie, cu
rugăciunile tale către Iubitorul de oameni, părinte Preasfinţite.
Domnul primind rugăciunile tale, părinte, a dat pescuire foarte îmbelşugată celor ce aveau trebuinţă, mărindu-te pe
tine prin minunea cu peştele, care s-a aruncat singur din apă afară.
Rănile sufletului meu tămăduieşte-le, Fecioară; cugetul meu, tulburat de patimi şi întunecat de călcarea Poruncilor
Mântuitorului, linişteşte-l.
Cântarea a 5-a. Irmos: Cel Ce eşti Luminarea...

Sălăşluindu-se în inima ta harul nepătimirii, cel sclipitor de lumină, de Dumnezeu cugetătorule părinte, a alungat
întunericul cel adânc al iubirii de argint de la întâiul stătător, păzindu-l pe el neatins de boală, prin îndemnurile tale.
Pe cel ţinut de multă boală, părinte şi ajuns pe jumătate uscat, l-ai făcut cu totul sănătos, prin rugăciunile tale,
cuvioase, slăvind cu mulţumire pe Dumnezeu şi Stăpânul, Care te-a mărit pe tine cu multe faceri de minuni.
Fiind împodobit cu ungerea sfântă a preoţiei, ai luminat-o cu arătarea multor minuni, pe care le-ai săvârşit şi când
erai în viaţă şi după moarte, purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Partenie, vieţuind ca un înger.
Te rog, Fecioară, izbăveşte-mă de întunecarea patimilor, de smintelile pe care le am din supărările vrăjmaşului şi
din chinurile viitoare cele veşnice, cu rugăciunile tale cele către Iubitorul de oameni.
Cântarea a 6-a. Irmos: Către Domnul, Iona a strigat...

Cu puterea cuvintelor şi a rugăciunilor tale, s-au surpat templele idolilor, prin har Dumnezeiesc, Părinte Partenie;
iar poporul cel necredincios a primit credinţa, slăvind laolaltă cu un glas pe Domnul.
Cu lacrimi ai rugat pe Iubitorul de oameni Cuvântul şi ploi de sus ai pogorât celor ce au cerut, milostivindu-te cu
îndurare de poporul ce se găsea în primejdii, Ierarhe al Domnului, Sfinte Partenie.
Cu apele ploilor tale celor Tainice ai adăpat toată inima care venea la tine, Sfinte Partenie; şi pământul cel uscat de
secetă, primind ploi, în chip minunat a rodit.
Să nu mă arăţi osândit în ziua judecăţii; să nu mă vădeşti înaintea tuturor pe mine cel nesimţitor, Dumnezeul meu,
Făcătorul meu, având ca Rugătoare pe Stăpâna, care fără de sămânţă Te-a născut pe Tine.
CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...

Dumnezeiesc har de minuni ai primit de Dumnezeu înţelepţite, Sfinţite Părinte Partenie, făcătorule de minuni şi
purtătorule de Dumnezeu, toate patimile credincioşilor curăţind, părinte şi duhurile celui viclean alungându-le.
Pentru aceasta pe tine te lăudăm, ca pe un mare slujitor al harului lui Dumnezeu.
Cântarea a 7-a. Irmos: Porunca cea potrivnică...

Dumnezeiescul har, care s-a sălăşluit întru tine, te-a arătat prooroc, vestind cele viitoare. Pentru aceasta, înţeleptule,
mai înainte ai vestit celui ce avea să primească pe episcopul cel împodobit cu Lumini Dumnezeieşti.
Pe Sfântul Ierarh Partenie întâiul stătător al Lampsacului, pe luminătorul cel nespus al Elespontului; pe cel ce a
luminat tot pământul cu faceri de minuni şi a risipit noaptea patimilor celor cu multe dureri să-l lăudăm cu toţii.
Cu mult belşug şi-a dat pământul roada sa, prin mijlocirea ta, Preaminunate Partenie şi via cea bântuită de secetă a
făcut struguri; căci aşa te-a mărit Dumnezeu, Cel Ce S-a slăvit prin viata ta.
Arătatu-te-ai, Preacurată, mai Sfântă decât Puterile cele de sus; că ai Sălăşluit întru tine pe Dumnezeu, pe Care
Cetele celor fără de trup cu frică Îl slăvesc. Pe Acela roagă-L pururea să miluiască pe cei ce te măresc pe tine.
Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel cu foc...

Preamari răsplătiri ai primit în ceruri pentru ostenelile tale, Mărite Partenie; că locuieşti în Lumină Neînserată şi ai
luat Slavă netrecătoare, învrednicindu-te de Bucurie Neîncetată, părinte.
Stea neapusă făcându-te în viaţă, cu Răsăriturile Dumnezeieştilor tale fapte, ai apus după Legea firii şi te-ai mutat
către Lumina Cea Neînserată, lăsându-ne nouă, cuvioase, razele minunilor tale cele negrăite.
Fără de început Tatăl şi Fiul şi Dumnezeiescul Duh, Strălucire de O Împărăţie şi de Un Scaun se cunoaşte de cei ce
cinstesc cu dreaptă credinţă şi cântă totdeauna împreună cu Cetele îngerilor: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Dumnezeul
nostru.
Curăţeşte-mă prin mijlocirea ta, Preacurată, de patimile întinăciunii, care vin asupra mea şi te rog luminează inima
mea cea împâclată de negurile demonilor; ca să te fericesc pe tine, de Dumnezeu Fericită.
Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui...

Dezlegându-te de trup, Părinte Partenie, te-ai învrednicit a vedea Frumuseţile Cele Nevăzute, de sus fiind
înfrumuseţat, cu adevărat, cu toată frumuseţea faptelor bune. Pentru aceasta te cinstim şi pe drept te fericim.
Ca un crin, ca un trandafir, ca o mireasmă bine mirositoare, de tot felul de fapte bune fiind înfrumuseţat, părinte, te-
a sălăşluit Hristos, cu adevărat, întru cele de sus, căci ai păstorit cu sfinţenie poporul Lui, Sfinte Părinte Partenie.
Să săltăm oamenii, să dănţuim veselindu-ne şi să adunăm acum praznic sfânt, cântând lui Dumnezeu cu laudă şi
fericind astăzi după cuviinţă pe minunatul şi marele păstor, pe Sfântul Ierarh Partenie.
Pomenirea ta astăzi a strălucit ca un soare mare, luminând inimile noastre, mântuind pe cei ce o săvârşesc cu
credinţă, de întunericul patimilor, ierarhe, de boli, de întristări şi de tot felul de primejdii.
Luminează-mă cu lumină, Ceea ce eşti de Dumnezeu cu har Dăruită, ca pe unul ce zac întru întunericul lenevirii
celei cumplite şi nu voiesc nicidecum să păzesc Legile lui Dumnezeu; pentru ca să te fericesc după cuviinţă, ca pe o
Apărătoare a mea.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Mare făcător de minuni al Lampsacului, ridicându-te la înălţimea faptelor bune, luminezi până la marginile lumii
lumina tămăduirilor, risipind cu multă tărie pe demonii cei întunecoşi şi alungând bolile cu chemarea lui Hristos.
Pentru aceasta curăţind tot Elespontul de rătăcirea idolilor, îl luminezi cu minunile. Purtătorule de Dumnezeu,
Sfinte Partenie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeale să dăruiască celor ce prăznuiesc, cu dragoste,
sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Praznicului Întâmpinării Domnului, glasul al 8-lea.Podobie: Fluierele păstoreşti...

Născutu-te-ai din Maică, Cuvinte Cel fără de început; ai fost adus la Templu, Împărate al Slavei, iar bătrânul
bucurându-se Te-a primit în braţe strigând: acum slobozeşte, pe cel ce l-ai păzit, după cuvântul Tău, Cel Ce bine ai
voit să mântuieşti, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Luca din Elada

7 Februarie
Troparul Sfântului Cuvios Luca din Elada, glasul al 8-lea:

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale
însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Luca, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos
Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Ca pe uscat umblând...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dă-mi cuvânt, văzătorule de Dumnezeu, care stai înaintea Scaunului Stăpânului tău, ca să laud pomenirea ta cea
luminată şi strălucită, Sfinte Luca, risipind negura cugetului meu.
Dorindu-Te, Mântuitorule, din tot sufletul, sfinţitul s-a pregătit către schimnicie cu tărie răbdând necazuri, suferinţe
şi osteneli, în locul cărora a aflat Desfătarea Cea fără de sfârşit.
Umilindu-ţi trupul, Părinte Luca, totdeauna cu înfrânare şi cu priveghere neîntreruptă şi cu tot felul de nevoinţe, cu
înţelepciune ai oprit pornirile plăcerilor pătimaşe.
Născătoare a Domnului Fecioară, Care ai încăput în pântece pe Dumnezeu, Cel Neîncăput în toată lumea şi Întrupat
din milostivirea de oameni, arată-mă mai presus de tirania patimilor.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt precum Tu...

Într-aripatu-te-ai cu dragostea fierbinte de Mântuitorul şi pentru Dânsul dragostea părinţilor tăi nu ai băgat-o în
seamă şi te-ai înstrăinat de toate cele veselitoare ale lumii, Preafericite Luca.
Vrând să te faci pe tine însuţi locaş Domnului, ai locuit în pustiu, ca odinioară Proorocul Ilie, luptându-te cu
demonii. Pentru aceasta ai aflat sfârşitul cel fericit.
În toate Poruncile Dumnezeieşti te-ai arătat supus ca o slugă, bine îndeplinindu-le pe ele şi pe tine însuţi smerindu-
te, fericite; drept aceea ai luat Înălţime Cerească.
Fecioară, Maica lui Dumnezeu, ai născut mai presus de cuvânt pe Cuvântul, Cel Ce S-a arătat pentru noi, precum
suntem noi. Roagă-te neîncetat să ne izbăvească de toată lipsa de înţelegere.
Irmosul:
Nu este sfânt precum Tu Doamne, Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit

Fără răutate, cuvios, drept şi blând şi întreg te-ai arătat, Părinte Luca. Pentru aceea te-ai fericit de Făcătorul şi
Stăpânul tuturor, preafericite.
Văzându-te zavistnicul că petreci bine viaţa, s-a înfierbântat şi mulţime de ispite a ridicat asupra ta; dar s-a dovedit
ca un lup zadarnic, în deşert căscând gura, precum spune cuvântul.
Cu gând curat ţi-ai îndreptat viaţa, preafericite, către cele mai bune, dorind să vezi tot ce este desăvârşit dintre toate
cele dorite; şi ţi-ai ajuns dorinţa cu îndemnare, părinte.
Aflându-te la înfăţişare mai Frumoasă decât toate femeile pe tine, Fecioară Sfântă, Cel Frumos S-a Sălăşluit în
pântecele tău şi m-a izbăvit de urâţenia patimilor şi de întuneric.
Cântarea a 5-a. Irmos: Cu Dumnezeiască Strălucirea ta...

Răsplătire luând de la Împărţitorul Cel Bogat de daruri pentru ostenelile tale, părinte cuvioase, te-ai arătat tuturor
noian de minuni, îndepărtând bolile celor ce veneau către tine.
Nu te-ai lăsat copleşit, părinte de multele năvăliri ale vrăjmaşului şi nu te-ai înspăimântat de trufia lui; ci, ai stat ca
un turn întărit şi nemişcat, fiind îmbrăcat cu smerenia ca şi cu o platoşă.
Bine ţi-ai săvârşit sfinţita-ţi viaţă, fericite; şi luând răsplătire de la Dumnezeu Atotţiitorul harul tămăduirilor, pe
orbi i-ai luminat şi pe ologi şi slăbănogi i-ai făcut sănătoşi.
Popoare, lăudaţi pe Ceea ce cu adevărat a născut în chip de Netâlcuit pe Cuvântul şi după naştere a rămas iarăşi
Fecioară Nestricată, pe Ocrotitoarea şi Izbăvitoarea tuturor oamenilor.

Risipitu-s-a puterea ta de odinioară împotriva noastră, cugetătorule de vicleşug şi deşarte au ajuns măiestriile tale
cele multe vicleanule; că iată un tânăr simplu şi lipsit de vicleşug te-a surpat pe tine.
Nu ai dat, cuvioase, genelor tale aţipire, nici tâmplelor tale odihnă, până ce nu ai surpat toată măiestria
înşelătorului, care ridica împotrivă-ţi, în toate zilele, ispitiri de tot felul.
Cumpătat şi frumos ai petrecut viaţa ta, primind la tine întotdeauna cu dragoste pe străini, miluindu-i bogat şi din
destul. Pentru aceasta ai şi dobândit nestricăciune şi mărire netrecătoare, Sfinte Cuvioase Luca.
Pe Unul din Treime tu L-ai născut Trupeşte mai presus de gând şi de cuvânt, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.
Pentru aceasta strig ţie: arată-mă pe mine locaş al Dumnezeieştii Treimi, cu rugăciunile tale.
Irmosul:
CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă...

Dumnezeu, Cel Ce te-a ales pe tine mai înainte de a fi zidit, spre plăcerea Sa, cu judecăţile pe care le ştie, primindu-
te, din pântece te-a sfinţit şi a Sa slugă pe tine te-a arătat, îndreptând paşii tăi, Preacuvioase Luca, ca un Iubitor de
oameni; Aceluia acum Îi stai înainte bucurându-te.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii în Babilon...

Sicriul moaştelor tale, Sfinte Luca, s-a arătat izvor de tămăduiri, la care tot cel ce aleargă se izbăveşte de toate
patimile, fericindu-te pe tine, cuvioase şi lăudând pe Domnul Hristos.
Cu minuni te-a mărit pe tine Domnul, părinte, pentru ostenelile sihăstriei de mai înainte; că strigai: Binecuvântat
este Dumnezeul părinţilor noştri.
În viaţă vestit, întru minuni preamare şi întru toate alte bunătăţi neasemănat te-ai arătat, cuvioase. Pentru aceasta ai
aflat Împărăţia lui Dumnezeu drept răsplătire a ostenelilor tale.
Miluieşte, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, poporul şi cetatea, Apărătoarea noastră a celor ce cu credinţă
neîndoită strigăm ţie: Binecuvântat este pântecele tău, Ceea ce eşti cu totul fără de prihană.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pentru Legile părinteşti...

Stricăciunea a toată patima alungi, Mărite Părinte Luca Preafericite, pe leproşi vindecând, pe cei slabi întărind şi pe
cei părăsiţi dezlegând din legătura care îi ţinea şi tămăduieşti pe ciungi, pe ologi şi pe orbi, care strigă: pe Domnul
lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Aflat-ai Preacuvioase Părinte Luca, Mărirea Cea fără de durere, căci ai suferit multe osteneli şi nevoinţe cu
privegherea, cu topirea trupului, cu înfrânarea, cu pătimirea, cu zăcerea la pământ şi cu toată altă chinuire a
trupului, pentru dragostea Celui Ce te-a zidit; cu Acela împreună fiind, te veseleşti. Roagă-te Lui, să ne mântuim
toţi cei ce cu credinţă şi cu dragoste te lăudăm pe tine.
Prin multe feluri de osteneli ale virtuţilor tale ai intrat, cuvioase, întru Împărăţia Cerurilor, veselindu-te acum în
veci; şi desfătându-te totdeauna de Frumuseţile Stăpânului, cânţi împreună cu îngerii cântări întreit Sfinte. Pe
Domnul lăudaţi-L făpturile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Pe Cel Nedespărţit şi Neîndepărtat de Sânul Părintesc, în chip de negrăit L-ai născut, Preacurată, fără de ispită de
bărbat, Om Desăvârşit fiind. Pe Acela roagă-L să-mi dea putere să surp până în sfârşit toată năvala cugetelor rele şi
să fac voia Lui cea Dumnezeiască în toate zilele, ca să te măresc întru toţi vecii.
Irmosul:
Pentru Legile părinteşti fericiţii tineri în Babilon înfruntând primejdia au călcat în picioare porunca cea nebunească
a celui ce împărăţea. Şi împreunându-se cu focul de care nu au fost arşi, Celui Ce Stăpâneşte, cântare vrednicăi-au
cântat: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Ostenelile şi nevoinţele tale, părinte, pentru care vrednică plată ai luat de la Dumnezeu, ce om va putea să le
spună? Că te-ai făcut vas al Dumnezeiescului Duh, cuvios, drept, adevărat şi fără de prihană.
Potolit cu felul de viaţă, fără viclenie şi smerit, plin de milostivire către săraci, iubitor de străini şi iubitor de pustiu,
blând şi îngăduitor te-ai arătat, părinte; pentru aceasta ai fost rânduit împreună cu Părinţii Avraam, cu Iacov şi cu
David.
Ca unul ce petreci întru Locaşurile cele dorite şi pline de Frumuseţe Dumnezeiască, acum desfătându-te şi
bucurându-te din destul, de florile Raiului Celui Dumnezeiesc, fă pomenire pentru noi către Dumnezeu,
preafericite.
Cel Ce eşti O Fire în Trei Ipostasuri, o Fiinţă în Trei Lumini şi o Putere Nedespărţită: Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt, o
Dumnezeire, mântuieşte pe cei ce cu credinţă Te slăvim pe Tine, Un Dumnezeu în Trei Feţe.
Cugetul omenesc nu poate înţelege Taina ta, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, pururea Lăudată; că mai înainte
de naştere, fără de bărbat ai luat în pântece şi după naştere ai rămas Fecioară; dar ai născut pe Cuvântul Cel
împreună Veşnic cu Tatăl.
Irmosul:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor; spre Care nu cutează a căuta Oştile îngereşti; iar prin tine,
Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat, pe Care slăvindu-L cu Oştile îngereşti, pe tine te fericim.

Din fragedă copilărie iubind faptele bune, te-ai lepădat de toate cele plăcute ale vieţii, arătând desăvârşită înclinare
spre înfrânare şi sihăstrie şi dragostea maicii întru nimic socotind-o, strămutându-te la Semnio, întru ascuns te-ai
dat cu totul. Şi iarăşi te-a vestit pe tine Dumnezeu maicii tale, care plângea cu dreptate de plecarea ta, preaalesule;
cu care şi acum împreună veselindu-te, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce
prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Praznicului Întâmpinării Domnului, glasul al 8-lea.Podobie: Fluierele păstoreşti...

Născutu-te-ai din Maică, Cuvinte Cel fără de început; ai fost adus la Templu, Împărate al Slavei, iar bătrânul
bucurându-se Te-a primit în braţe strigând: acum slobozeşte, pe cel ce l-ai păzit, după cuvântul Tău, Cel Ce bine ai
voit să mântuieşti, ca Un Dumnezeu, neamul omenesc.
Canon de rugăciune către Sfântul Prooroc Zaharia

8 Februarie
Troparul Sfântului Prooroc Zaharia, glasul al 2-lea:

A proorocului Tău, Doamne, Zaharia pomenire prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Să cântăm Domnului...

Stih: Sfinte Proorocule Zaharia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Având pe Dătătorul de lumină ascultând rugăciunile tale, dă-mi mie lumină, Dumnezeiescule Prooroc Zaharia.
Fiind împodobit cu podoabele Dumnezeieştii Frumuseţi, frumuseţea îngerilor o vedeai cu neprihănirea sufletului.
Fiind plin de sfinţenie şi de lumină, deopotrivă cu îngerii, cel ce eşti insuflat de Dumnezeu, ai avut pe îngeri
împreună vorbitori cu tine şi luminători.
Dezlegatu-s-a blestemul strămoaşei Eva, Preacurată; că născând pe Hristos ai îmbogăţit lumea cu Binecuvântarea.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt ca Domnul...

Harul cel de sus te-a umbrit, preaînţeleptule, învăţându-te prin sfinţii îngeri Adâncul Proniei, Dumnezeiasca
Ocârmuire şi luminându-te, fericite, prin Sfinţii Îngeri.
Învăţandu-te bunătatea cea Dumnezeiască, preafericite, ai fost povăţuit, ca un preacurat purtător de roadă, a locui
întru Dumnezeiasca Sfinţenie, în Cetatea cea Preasfântă.
Zid Nesfărâmat, Apărarea poporului celui cugetător de Dumnezeu şi Mântuire a sufletelor ai fost, Doamne, precum
a vestit mai înainte Proorocul cel Dumnezeiesc.
Zămislirea ta cea fără de prihană şi naşterea cea Nestricată, Născătoare de Dumnezeu, au izbăvit lumea din
stricăciune şi din moarte; că ai născut Mântuitor pe Cuvântul Cel Veşnic.
Irmosul:
Nu este sfânt ca Domnul şi nu este drept ca Dumnezeul nostru, pe Care Îl laudă toată făptura; nu este drept afară de
Tine, Doamne!
Cântarea a 4-a. Irmos: Cuvinte din Munte Umbros...

Lămurit înveţi, preafericite, a cinsti O Fiinţă Luminătoare, Care Străluceşte în Trei Sori şi Care face să sporească
propăşirile în toate cele ce sunt.
Car al lui Dumnezeu făcându-te, proorocule şi văzând multele feluri de care ale îngerilor, te-ai învrednicit a le
cerceta pe toate, cele ce umblau cu bună rânduială.
Ca un Sfeşnic Sfânt, cu multe lumini, ai văzut, fericite, Semnul Dumnezeieştii Străluciri a străjuirii Celui Ce vede
toate, prin care toate se păzesc.
Semnele zămislirii tale, Preacurată, izvodindu-le văzătorii de Dumnezeu proorocii, în multe feluri şi în multe
chipuri, prin Taine le-au însemnat cugetătorii de Dumnezeu.
Cântarea a 5-a. Irmos: Din noaptea necunoştinţei...

Cel curat cu inima, care a văzut mai înainte, cu isteţimea gândului, Patima Mântuitorului, după vrednicie să se
fericească.
Mai presus de fire, îndeamnă proorocul, zicând: bucură-te, Sioane Sfinte, că va veni Împăratul tău Cel Drept,
mântuind cu blândeţe.
Mărirea proorocilor şi bună cuviinţa bărbaţilor celor grăitori de Dumnezeu luminează lumea cu strălucirea
proorociei.
Cel Născut din Fecioară, aducându-ne pe noi iarăşi la viaţă, ne-a izbăvit de păcatele cele mai dinainte, făcându-Se
pentru noi Om.
Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Plin fiind de dar proorocesc şi în chip minunat povăţuit în cunoştinţa celor ce vor să fie, trimis ai fost să
propovăduieşti harul cel viitor şi Ziua Crucii, cea cunoscută Domnului, de Dumnezeu insuflate.
Împodobit fiind cu înţelegere duhovnicească, te-ai învrednicit de darurile cele mai presus de cuget, privind arătări
îngereşti, cete, grăiri şi măriri, preafericite; acelea te învăţau Tainele cele Minunate şi Dumnezeieşti.
Dobândind făclia faptelor bune, aprinzi lumina cunoştinţei de Dumnezeu, vestind mai înainte pe Făclia Cea Tainică
a Întrupării Celei mai presus de cuvânt a Cuvântului, Care va trebui să se arate în chip Strălucitor din Sion, de
Dumnezeu insuflate, Poorocule Zaharia.
Cel Ce a întărit cerul, te-a arătat cer duhovnicesc, Născătoare de Dumnezeu, că a iubit Frumuseţea lui Iacov şi din
pântecele tău a Răsărit Soarele Dumnezeirii Trupeşte şi a luminat lumea cu har.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi
viaţa mea s-a apropiat de iad; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii evreieşti în cuptor...

Peste tot pământul s-a răspândit vestirea ta cea de Dumnezeu insuflată, proorocule şi puterea cuvintelor tale,
strigând: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.
Cu totul fiind luminat cu Luminile cele de sus, ai văzut cele viitoare, ca şi cum ar fi fost de faţă. Drept aceea,
preafericite, strigai: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.
Cu cântări te cinstesc pe tine, Fecioară, Ceea ce ai cinstit firea omenească cea mai dinainte osândită de demult cu
cumplită necinste. Binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Preacurată.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Domnul, Cel Ce S-a preaslăvit...

Munte Sion, Cetate Sfântă, Bucură-te foarte! Că Dumnezeiescul Prooroc Zaharia cel împreună vorbitor cu îngerii te
îndeamnă; dar şi tu, Ierusalime, veseleşte-te întru toţi vecii.
Sfinte Zaharia, Proorocule, bucură-te foarte, văzându-ţi cuvintele împlinite, pe care le-ai proorocit luminat fiind de
Duhul; pe Domnul cântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
În mijlocul munţilor umbroşi vedeai stând pe îngeri, care te povăţuiau în Taină purtarea de grijă a lui Dumnezeu,
cea pentru toţi, mărite proorocule, lăudând pe Hristos în veci.
Bucură-te, Scaunul cel în chip de foc al Domnului! Bucură-te, Uşă prin care trece Lumina Cea fără de materie!
Bucură-te, Nor Uşor, care ai Strălucit pe Soarele dreptăţii în lume, Preacurată Născătoare de Dumnezeu!
Irmosul:
Pe Domnul, Cel Ce S-a Preaslăvit în Muntele cel Sfânt şi în rug de foc a arătat lui Moise Taina Naşterii pururea
Fecioarei; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe tine, Maica lui Dumnezeu...

Toată simţirea lăsând-o înţeleptule, ca un purtător de lumină stai înaintea Minţii Celei Dumnezeieşti şi Preacurate,
făcând rugăciuni pentru lume. Pentru aceasta toţi te mărim pe tine, Sfinte Proorocule Zaharia.
Urmând graiurile buzelor tale, arătătorule de cele Dumnezeieşti, chemăm pe Domnul; şi printr-Însul mântuindu-ne,
te fericim pe tine, ca pe un Prooroc al Adevărului şi propovăduitor al cucerniciei, Sfinte Zaharia.
Fă pe Stăpânul, cu rugăciunile tale, Desăvârşit Milostiv către cei ce săvârşesc cu credinţă sfântul şi însemnatul tău
praznic, de Dumnezeu insuflate şi te cinstesc pe tine cu dragoste, ca pe un prooroc şi preaadevărat grăitor de cele
Dumnezeieşti.
Adâncimi de Minuni şi Noian de daruri cunoscându-te şi lămurit ştiindu-te pe tine, Preacurată Născătoare de
Dumnezeu şi Nădăjduind în ocrotirea ta, neîncetat alergăm către al tău Acoperământ.
Irmosul:
Pe tine Maica lui Dumnezeu Celui Preaînalt şi Neispitită de nuntă, pe tine, Ceea ce ai născut mai presus de minte
prin cuvânt pe Adevăratul Dumnezeu, pe cea mai Înaltă decât Preacuratele Puteri, cu doxologii fără de încetare te
mărim.

Care purtate de cai, mânate de mâna Dumnezeului tuturor, ai văzut pe slujitorii cei fără de trup, minunate
Proorocule Zaharia; cu care împreună bucurându-te, ca un prooroc pururea mărit, roagă-te ca să fim îndrumaţi pe
calea Dumnezeieştii cunoştinţe, noi, cei ce săvârşim cu credinţă neîndoielnică preasfinţită pomenirea ta.
SEDELNA Praznicului Întâmpinării Domnului, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...
Pe Tine, Cel Ce Te-ai Întrupat din Fecioară, Hristoase, bucurându-se, Te-a primit în braţe Dreptul Simeon,
strigând: acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne. Iar Sfânta Ana cea nevinovată, Proorociţa şi preamărita,
mărturisire şi laudă Ţi-a adus Ţie. Şi noi, Dătătorule de viaţă, strigăm către Tine: Slavă Ţie, Celui Ce ai binevoit
aşa.
Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat

8 Februarie
Troparul Sfântului Mare Mucenic Teodor Stratilat, glasul al 4-lea:

Strălucit voievod al adevăratei Oşti a Împăratului Ceresc ai ajuns, Fericite Teodor, purtătorule de biruinţă; că
înţelepţeşte te-ai luptat cu armele credinţei şi mulţimile demonilor le-ai biruit şi adevărat biruitor te-ai arătat. Pentru
aceasta pe tine cu credinţă pururea te fericim.

Irmosul:
Pe Faraon cel ce se purta pe car l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut oarecând minuni, lovind în chipul
crucii şi despărţind marea şi pe Israel cel ce fugea pedestru, l-a mântuit; pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înfrumuseţat fiind cu nume care arată că eşti un dar al lui Dumnezeu şi visterie de daruri Dumnezeieşti arătându-te,
cel ce ai fost împodobit cu har mucenicesc, umple de har, Fericite Teodor, pe cei ce te laudă pe tine, cinstindu-te cu
cântări.
Cu fapta şi cu cuvântul încredinţând numirea ta de dar al lui Dumnezeu, în dar împărţeşti daruri celor ce au nevoie;
că tot darul desăvârşit care se pogoară de sus, de la Tatăl primindu-l, îmbogăţeşti pe toţi cei ce te cinstesc pe tine.
Preaînţeleptule, primind din copilărie putere şi înţelepciune de la Dumnezeu, cu vitejie ai răpus mai întâi toată pofta
trupului şi pe demoni; iar mai apoi ai ruşinat, cu ajutorul Duhului, trufia vrăjmaşilor tirani, fericite.
Ca un îndemânatic, cu judecată şi cu chibzuinţă ai biruit înţelepţeşte, fericite, pe ritorul cel cu graiuri înşelătoare; şi
cu faptele ai prins ca într-o undiţă pe Liciniu, dovedindu-l că se închină chipurilor cioplite, celor moarte şi se
hrăneşte cu deşarte nădejdi.
Preasfântă Curată, biruinţă dă-mi mie, celui ce alerg sub Acoperământul tău, scoţându-mă pururea din nevoi cu
rugăciunile tale; că ai născut pe Cuvântul Cel împreună Veşnic şi împreună Stătător pe Scaun, cu Tatăl şi cu Duhul.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai întărit cerurile...

Arătatu-te-ai ca un tânăr frumos şi preacuviincios, strălucind în chip potrivit cu frumuseţea sufletului şi a trupului;
fiind înfrumuseţat cu podoaba faptelor bune şi împodobit cu rănile mucenicilor.
Povăţuit fiind de Dumnezeiasca Pronie, mărite, ai urmat pe cărările muceniciei Stăpânului, Celui Ce a desfătat
inima ta cu darurile harurilor şi te-a îndreptat către chemarea cerească.
Defăimând preaînţeleptule, cugetul cel trufaş şi socotind drept nimic toate desfătările lumii şi toate plăcerile vieţii,
faţă de dragostea Mântuitorului, L-ai dorit pe El cu toată cinstea sufletului tău.
Pe tine te rog, Ceea ce Singură ai născut pe Dumnezeu, Cel Ce a prefăcut blestemul de mai înainte în binecuvântare
şi S-a făcut blestem pentru oameni, Fecioară Binecuvântată şi a mântuit lumea.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Tu eşti Tăria mea Doamne, Tu şi Puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea. Cel Ce nu ai lăsat Sânurile
Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă, Puterii
Tale, Doamne.
Dorirea ta cea pentru Dumnezeu, preafericite, ţi-a întunecat toată înclinarea spre materie, mărire, plăcere, bogăţie şi
desfătare şi spre înălţarea cea plină de faimă. Pentru aceasta te-ai ridicat la Vestita Înălţime, la mărirea cea
neveştejită a muceniciei.
Înconjurat fiind de Legea cea Nouă a Duhului Celui Făcător de viaţă, cu vitejie ai nimicit, fericite, legea cea plină
de fărădelegi a călcătorilor de Lege. Pentru aceasta te-ai luptat după Lege şi te-ai încununat cu cununa dreptăţii, din
mâna Stăpânului, Fericite Teodor.
Dar de la Dumnezeu ai fost dăruit lumii, cel ce porţi numele de dar; dar minunat, dar vrednic de iubire; dar care
îmbogăţeşte pe tot credinciosul; dar care este lucru şi nume plăcut celor ce-l primesc, care trimite tuturor în chip
potrivit împărtăşirile sale şi plineşte cererile robilor lui Dumnezeu.
Ca un următor a lui Hristos, Cel spânzurat pe Lemn, după toată chinuirea trupului, după multe pătimiri rele din
partea ucigaşilor, ai fost întins pe cruce ca şi Hristos şi te-au rănit cu săgeţi şi cumplit ai fost ciopârţit; dar ai scăpat
din acestea toate, cu Puterea lui Hristos.
Toţi credincioşii te numim după datorie cu o gură şi cu o inimă, Împărăteasa Lumii, Stăpână; că ai născut cu
naştere de nespus pe Făcătorul Cel Preafrumos şi Stăpânul pământului. Pentru aceasta te lăudăm pe tine noi, cei
care ne-am eliberat din obişnuinţa cea rea a tiranului.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la ţaţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin, pe mine
păcătosul? Ci, Te rog mă întoarce şi la lumina Poruncilor Tale şi îndreptează căile mele.
Preamărite Teodor, cu multă îndrăzneală ai arătat în faţa mulţimii Slava Celui Ce a pătimit cu trupul şi a zdrobit cu
moartea pe moarte; şi primind multe lovituri de bici din porunca turbatului tiran, ai suferit osânda pe cruce.
Cu toată râvna urmând de bunăvoie Răstignirii lui Hristos, ai suferit aceeaşi pătimire, fiind pironit pe cruce; iar în
locul lăncii, mulţime de răni de săgeţi ai primit, scoţându-ţi-se lobii ochilor.
Văzutu-te-ai purtător de biruinţă, întreg şi deplin sănătos după răstignire şi după toată cealaltă tăiere a mădularelor
şi omorâre; că Hristos, Cel Ce a biruit lumea, ca Unul ce este Începător al vieţii, te-a adus iarăşi la viaţă, prin mâna
Îngerului.
Pe Hristos, Lumina Cea Veşnică, întreg L-ai născut Întrupat fără de sămânţă, pentru cei ce te laudă pe tine; pe
Acela îmblânzeşte-L să mântuiască de ispitele vrăjmaşului pe toţi, Preasfântă Fecioară, Dumnezeiască Mireasă.
Cântarea a 6-a. Irmos: Milostiveşte-Te de mine...

Strălucit-ai prin fapte bune şi prin învăţături, în viaţa ta, Fericite Teodor; şi cu strălucitele tale nevoinţe te-ai arătat
ca un fulger de lumină. Şi acum prin facere de minuni strălucit te arăţi şi cald apărător.
Mult milostive Teodor, dat ai fost de Dumnezeu doctor celor bolnavi, izbăvitor celor robiţi, păcătoşilor mijlocitor,
celor datornici iertător şi celor îndureraţi mângâietor.
Nu este capăt nesfârşitelor tale bunătăţi, Fericite Teodor, nici balanţă pe potriva frumuseţii tale. Pentru aceasta
primeşte dragostea mea, cea înflăcărată, dându-mi dar din belşug.
Să lumineze acum asupra mea, Fecioară, nespusa ta milostivire, izbăvindu-mă din adâncul păcatelor şi al
deznădăjduirii şi aducându-mă la limanul pocăinţei.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând la cele de sus...

Cu bărbăţia sufletului, îmbrăcându-te în credinţă ca într-o platoşă şi în mâini luând cuvântul lui Dumnezeu, ca pe o
lance, pe vrăjmaşul l-ai rănit, Fericite Teodor, mare între mucenici; cu care împreună nu înceta a te ruga lui Hristos
Dumnezeu, pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
De pogorârea lui Dumnezeu, focul s-a ruşinat în Babilon, oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu picioare
vesele ca într-o grădină verde, săltând au cântat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Înţelegând că Domnul S-a Înălţat pe Cruce şi a coborât la pământ trufia şarpelui, urmând lui Hristos, te-ai înălţat cu
Dânsul pe cruce şi moarte pătimind, mucenice, te-ai ridicat împreună cu El.
Cunoscându-te pe tine, Fericite Mare Mucenice Teodor, ca pe un îndrăgostit plin de căldură de Slava Cea Negrăită
a lui Dumnezeu, de dragostea ta din toată inima mi-am legat sufletul mea, punându-mi întru tine toată aşteptarea
nădejdii mele; nu mă trece cu vederea.
Slăvit-ai pe Domnul, Care S-a Preaslăvit întru mădularele tale, în sfaturile Sfinţilor; pe Cel Ce te-a preamărit pe
tine, în chip măreţ cu tot felul de semne şi minuni, care au străbătut pământul şi după sfârşitul tău, Înţeleptule
Teodor.
Născut-ai cu naştere de nespus pe Sfântul Sfinţilor, Ceea ce Singură eşti de Dumnezeu cu har Dăruită; că ai rămas
Fecioară Preacurată, ca şi mai înainte de naştere. Pentru aceasta strigăm cu glasul Îngerului: Binecuvântată eşti,
Preacurată!
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
De şapte ori nebuneşte a ars cuptorul chinuitorul haldeilor, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar văzându-i pe
aceştia mântuiţi de o Putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-
L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Nimicitorul Liciniu, cel turbat şi nelegiuit, dându-se pe sine cu desăvârşire în mâna demonilor, te-a supus pe tine la
tot felul de pedepse şi bătându-te pe piept şi pe spate cu vine de bou, cu ciomege de plumb ţi-a sfărâmat grumazul,
scrijelindu-ţi coastele cu ghiare de fier şi arzându-ţi-le cu făclii.
Arătând răbdare statornică, tărie nebiruită şi bărbăţie mai presus de fire, ai întrecut cu nevoinţele, cu feluritele
chinuri şi cu dureroasele scrijelări, pe toţi mucenicii; şi părtaş făcându-te Patimilor Crucii Stăpânului, ai pătimit şi
mai vârtos, dar ai fost mărit şi mai mult.
Întins fiind pe cruce, Fericite Teodor, durerile cele din urmă a lui Hristos le împlineşti în trupul tău. Că nu ai răbdat
numai ca mâinile şi picioarele să-ţi fie pironite, ci şi prin trupul tău au bătut un piron de fier, străbătându-ţi părţile
dinăuntru şi ţi s-a ciopârţit trupul şi globii ochilor cu săgeţile ţi s-au scos.
Scară Înţelegătoare, care duce la cer te cunoaştem pe tine, Fecioară, pe Care Cel Preaînalt S-a pogorât în Trup, cu
oamenii a vorbit şi pe cei smeriţi i-a suit la trăirea cea înaltă din ceruri. Pentru aceasta pe tine te cinstim, cea mai
presus de ceruri şi de îngeri şi de toate făpturile.
Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

Spăimântatu-s-a adunarea îngerilor văzând vitejia ta, Sfinte Mare Mucenice Teodor Stratilat. Şi toată mulţimea ce
era de faţă a fost cuprinsă de frică atunci, în faţa faptelor tale de vitejie, mărite.
Oastea demonilor s-a îngrozit de biruinţele tale, iar lumea acum se bucură de răsplătirile tale şi toţi credincioşii
laudă minunile tale.
Multele şi marile tale biruinţe sunt preamărite de aproape toată suflarea; minunile cele arătate asupra ta şi prin tine;
scularea din morţi, însănătoşirea de pe urma zdrobirii, împuternicirea celor bolnavi, dezlegarea celor legaţi şi
mângâierea celor în necazuri.
Ca unul ce ai îndrăzneală către Hristos, pentru Care ai îndurat toate pătimirile până la tăiere, răbdând şi arsura
morţii şi crucea, Preafericite şi Mare Mucenice Teodor Stratilat, roagă-te pentru iertarea greşealelor noastre, pentru
pacea lumii, pentru biruinţa binecredincioşilor şi pentru mântuirea tuturor celor ce te cinstesc pe tine.
Neamul muritorilor s-a înălţat şi s-a preamărit şi de cinstea cea mai aleasă s-a învrednicit, prin rudenia cu tine,
Fecioară; iar cu mijlocirea ta a primit înfiere şi îndumnezeire; că Dumnezeu S-a arătat purtător de Trup din tine, în
chip de nespus, rămânând Neschimbat cu Dumnezeirea.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea...

Toată Dumnezeiasca armă luând şi înşelăciunea surpând, pe îngeri i-ai îndemnat să laude nevointele tale. Că
aprinzându-ţi mintea de Dumnezeiasca Dragoste, moartea cea prin foc bărbăteşte ai înfruntat-o. Drept aceea potrivit
cu numele tău, dăruieşti Dumnezeieşti daruri celor ce cer de la tine, purtătorule de biruinţă, Sfinte Mucenice
Teodor. Pentru aceasta strigăm către tine: roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greşeale să dăruiască celor ce
prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Praznicului Întâmpinării Domnului, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...
Pe Tine, Cel Ce Te-ai Întrupat din Fecioară, Hristoase, bucurându-se, Te-a primit în braţe Dreptul Simeon,
strigând: acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne. Iar Sfânta Ana cea nevinovată, Proorociţa şi Preamărita,
mărturisire şi laudă Ţi-a adus Ţie. Şi noi, Dătătorule de viaţă, strigăm către Tine: Slavă Ţie, Celui Ce ai binevoit
aşa.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Nichifor

9 Februarie
Troparul Sfântului Mucenic Nichifor, glasul al 4-lea:

Mucenicul tău, Doamne, Nichifor, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul
nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru
rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Irmosul:
Pe Faron cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, lovind în chipul
Crucii şi despărţind marea şi pe Israel, cel ce fugea şi mergea pedestru, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui
Dumnezeu.
Stih: Sfinte Mucenice Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Marea vieţii înălţându-se şi învăluind cumplit luntrea sufletului meu cu supărări şi cu patimi, Hristoase, Cel Ce eşti
Izvorul păcii, ca un Făcător de bine, întru linişte adâncă prefă-o, cu rugăciunile Mucenicului Tău Nichifor.
Cu cuget socotit, preaînţeleptule, ai supus cu evlavie sufletului înţelept patima mâniei; şi ai alergat către aproapele
Sapriciu, stăruind a te împăca cu el, sfinte, plecându-te, Legilor Mântuitorului.
Fiind îmbrăcat cu Puterea Crucii şi luptându-te cu vrăjmaşul, mucenice, cu multă tărie l-ai surpat şi purtător de
biruinţă te-ai făcut, cel ce erai de mai înainte numit cu numele biruinţei, Prealăudate Nichifor, mucenice al lui
Hristos, pururea pomenite.
Întocmai la Putere, de aceeaşi Fire şi deopotrivă de un Scaun şi de aceeaşi Fiinţă, cinstim Strălucirea Cea cu Trei
Lumini a unei Singure Dumnezeiri, mărturisind-o în Trei Feţe, propovăduind fără osebire pe Cuvântul, cu Tatăl şi
cu Duhul.
Nici mintea cerească nu poate să înţeleagă, cu adevărat, Taina cea de Nepriceput, Prealăudată; că Cel de un Scaun
cu Tatăl, sălăşluindu-Se în pântecele tău, a binevoit a Se naşte din tine, cunoscut în două firi.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai întărit dintru...

Cel numit cu numele de Nichifor, cu faptele s-a vădit a fi purtător de biruinţă; că risipind negura înşelăciunii, a
stricat-o cu lumina harului, strigând: nu este sfânt afară de Tine, Unule Iubitorule de oameni.
Încredinţat fiind că Stăpânul a fost ucis pentru tine, de bunăvoia ta ai alergat la moarte, dorind după omorârea Lui
cea de bunăvoie, ca un mucenic purtător de biruinţă, întărit de Dumnezeiasca Putere.
Pe pământ luptător şi în cer încununat s-a arătat cu adevărat slujitorul lui Hristos, Sfântul Mucenic Nichifor,
împreună cu Cetele cele fără de trup, strigând: nu este sfânt afară de Tine, Unule Iubitorule de oameni.
Luminându-se cu credinţă din insuflatele de Dumnezeu dogme, toţi mărturisim o Dumnezeire Nezidită, pe Tatăl,
Mintea Cea Mare, pe Fiul, Cel Ce a ieşit din Ea şi pe Sfântul Duh, Cel Purces dintr-Însa.
Luând în pântece, Fecioară, fără de ispită bărbătească, ne-ai născut nouă pe Cel Născut din Tatăl mai înainte de
veci, pe Dumnezeu împreună şi Om, în amândouă Firile Desăvârşit, iar nu împărţit.
Irmosul:
Cel Ce ai întărit dintru început cerurile cu înţelepciune şi ai întemeiat pământul pe ape, întăreşte-mă pe piatra
Poruncilor Tale, Hristoase, că nu este sfânt afară de Tine, Unule Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Tu eşti Tăria mea, Doamne, Tu şi Puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea. Cel Ce nu ai lăsat Sânurile
Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă Puterii Tale,
Iubitorule de oameni.
Viaţă Dumnezeiască ai dobândit, Fericite Mucenice Nichifor; de Strălucire Dumnezeiască te-ai învrednicit, fericite;
iar acum trimiţi strălucire din Dumnezeiasca Lumină, ca nişte raze, celor ce săvârşesc pomenirea ta, înţelepţite de
Dumnezeu, care cu credinţă strigă: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Laolaltă fiind cu mucenicii lui Hristos străluceşti; că ai stricat rătăcirea credinţei în idoli, tăindu-ţi-se capul cu sabia
şi cu curgerea sângelui tău toată înşelăciunea idolilor ai stricat, strigând către Stăpânul: Slavă Puterii Tale,
Iubitorule de oameni!
Sapriciu nepăzind Legile Tale, Mântuitorule, s-a dezbrăcat de Dumnezeiescul Tău har; şi fugind de vrăjmaşi, s-a
lipsit, ticălosul, de mărirea mucenicilor Tăi. Pentru aceasta mirându-ne de purtarea Ta de grijă cea dreaptă, strigăm:
Slavă Puterii Tale, Doamne!
Lumină fără de început este Tatăl şi Pricinuitor al tuturor; Lumină este Cuvântul; Lumină şi Duhul Sfânt,
Strălucind în chip de negrăit de la Tatăl, ca dintr-un Izvor mai înainte de toţi vecii; O Dumnezeire în Trei Sori, întru
O Fiinţă, întru O Putere şi întru O Slavă se cunoaşte.
Deplin întru tine înnoieşte pe om, unindu-Se tot cu toată omenirea, Preacurată, Cel Ce n-a părăsit Sânurile Cele
Părinteşti şi a primit să locuiască în pântecele tău, Care din bogăţia milostivirii a sărăcit de bună voie şi a îmbogăţit
lumea cu Dumnezeirea.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine,
ticălosul? Ci, te rog întoarce-mă la Lumina Poruncilor Tale şi îndreptează căile mele.
Cu curgerea sângelui tău ai adăpat grădina Bisericii, care se împarte în patru începuturi de fapte bune
Dumnezeieşti, fericite; din care scoatem haruri Dumnezeieşti sufletelor noastre, Fericite Nichifor.
Semănătorul răutăţii a pus stăpânire pe ticălosul pizmăreţ; iar Pricinuitorul bunătăţii şi al păcii a tras la Sine, în
locul aceluia, pe Sfântul Nichifor cel Dumnezeiesc şi împodobit cu chip luminos, mucenicul cel înţelepţit de
Dumnezeu.
Se jertfeşte înţelepţitul de Dumnezeu, urmând Patimii Tale celei de voie, Mântuitorule; că picurând asupra lui
picăturile de Sânge cele din coasta Ta, aduce Ţie în schimb vărsarea sângelui său, trecând la Tine prin sabie.
Ştiind că Ortodoxia este temeiul mântuirii, propovăduim împreună cu Tatăl Cel fără de început şi pe Cuvântul şi pe
Duhul Sfânt: O Dumnezeire în Trei Feţe, O Începătură, O Fiinţă, O Voinţă şi o lucrare.
Duhovniceşte a pătruns Tainele tale ceata Proorocilor; că Stăpânul te-a arătat pe tine Poarta cerului pe pământ şi
din tine, Fecioară, Întrupându-Se, ca un Soare al dreptăţii a Strălucit celor dintru întuneric.
Cântarea a 6-a. Irmos: Adâncul păcatelor...

Tămăduieşte zdrobirea sufletului meu, de Dumnezeu înţelepţite Mucenice Nichifor şi alungă negura patimilor,
risipind-o cu Luminile Dumnezeieştii Străluciri, ce sunt întru tine, rugând pe Izbăvitorul Hristos, fericite.
Străbătând cu îndemnare întreitele valuri ale viforului idolesc, cu vetreala Crucii şi cu vânturile Duhului, nebiruite
Mucenice Nichifor, ai ajuns la Limanul cel Lin al lui Hristos.
Nevoitu-te-ai muceniceşte şi te-ai făcut cu adevărat purtător de biruinţă, stricând cu bărbăţie măiestriile balaurului;
şi făcându-te părtaş al Patimilor Stăpânului, fericite, acum după vrednicie te-ai mărit împreună cu Dânsul.
Se cutremură, înspăimântându-se, Cetele îngerilor, văzând Prunc Născut cu Trupul din pântecele tău, pe Cel Ce
este împreună cu Tatăl şi cu Duhul, mai înainte de veci, Născătoare de Dumnezeu Preacinstită.
Irmosul:
Adâncul păcatelor şi viforul greşelilor mă tulbură şi întru adâncul deznădăjduirii celei silnice mă surpă pe mine; ci,
întinde-mi şi mie mâna Ta cea tare, ca şi Apostolului Petru şi din pierzare mă mântuieşte.

Într-aripându-te, fericite, cu dragostea Domnului şi Crucea Lui pe umeri purtând, mărite, ai ruşinat meşteşugirile
diavolului şi te-ai luptat până la moarte pentru adevăr. Pentru aceasta te-ai arătat purtător de biruinţă şi tăinuitor al
harului lui Dumnezeu.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon, oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu picioare
vesele, ca într-o grădină săltând, au strigat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Moartea s-a făcut ţie, Fericite Nichifor, ca o trecătoare, trecându-te fericite, din cele de aici către cer şi spre cele
cereşti, ca împreună cu îngerii să cânţi: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Întărindu-te în pătimirile neputinţei, ai surpat la pământ ochiul cel trufaş şi sprânceana cea îngâmfată a
stăpânitorului lumii, înţelepţitule de Dumnezeu, strigând Ziditorului tău: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor
noştri.
Alergând Sfântul Mucenice Nichifor pe calea mărturisirii Tale, Doamne, a străbătut-o până la capăt, lărgită fiindu-i
inima cu lucrarea Dumnezeiescului Duh; şi acum cu bucurie strigă Ţie, Stăpânului: Binecuvântat eşti Dumnezeul
părinţilor noştri.
Ţie, Tatălui, pe Care Te ştim Mintea Cea mai dintâi şi fără de început, Care ai născut fără de patimă şi mai înainte
de timp pe Cuvântul Cel împreună fără de început şi ai purces pe Preasfântul Duh, strigăm: Binecuvântat eşti
Dumnezeul părinţilor noştri.
Amândouă din fire eşti: şi Fecioară şi Maică, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, care în chip de negrăit ai
zămislit în pântece pe Dumnezeu, Cel Ce S-a Întrupat din tine; care a fost Cunoscut în două firi, petrecând pe
pământ ca Dumnezeu şi Om.
Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori tiranul...

Fiind însemnat cu harul Mântuitorului, de tine însuţi fiind chemat, ai mers bărbăteşte la luptă; şi câştigând biruinţă
împotriva vrăjmaşilor, mucenice al lui Hristos, te-ai împodobit cu cununi de biruinţă, Dumnezeieşte cântând: preoţi
bine cuvântaţi, popoare preînălţaţi pe Hristos în veci.
Având sângele tău, ca o scară de Taină, te-ai suit, după junghiere, către Cel Ce Şi-a vărsat Sângele Său pentru tine
pe Cruce, scăpând de meşteşugirile vrăjmaşului şi bucurându-te strigi: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe
Hristos în veci.
Sfinţit fiind prin apă şi prin Duh, Fericite Nichifor şi înroşit cu sângele cel mucenicesc te-ai împodobit ca un
mucenic adevărat al lui Hristos Dumnezeu, cu cununa luminoasei tale străluciri, preafericite, întru care strigi acum:
preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Binecuvântam pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Un Singur Izvor de bunătate pururea Curgător, Nefăcut, fără de început, cu totul Desăvârşit, pe Dumnezeirea Cea
în Trei Feţe, Ziditoarea şi Stâpânitoarea tuturor, împreună cu Cetele cele fără de trup, tineri bine cuvântaţi-O, preoţi
lăudaţi-O, popoare preaînălţaţi-O întru toţi vecii.
Mai Sfântă eşti Născătoare de Dumnezeu Prealăudată decât Ceata îngerilor, cea mai presus de lume; că ai născut pe
Ziditorul şi Domnul lor, din pântece Fecioresc Neispitit de nuntă, în două firi Neamestecate şi Neschimbate şi într-
un Singur Ipostas, Dumnezeu Întrupat.
Irmosul:
De şapte ori tiranul haldeilor nebuneşte a ars cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceştia de o
mai mare Putere mântuiţi, Făcătorului şi Izbăvitorului a strigat: tineri bine cuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare
preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

Înfrumuseţat fiind ca un mire în veşminte ţesute din sânge mucenicesc, te-ai mutat la Împărtăşirea Dumnezeieştii
Străluciri a Celui Ce S-a Împodobit şi S-a Înfrumuseţat pe Cruce cu Patima cea Preacinstită, Făcătorul de bine al
tuturor, Preafericite Nichifor.
Atras ai fost de Frumuseţile Stăpânului, decât care nimic altceva nu este mai frumos, mărite şi grăbindu-te a câştiga
Strălucirea Lui cea pururea fiitoare şi plină de măreţie, ai îndemnat pe tirani să-ţi taie capul cu sabia, înflăcărat fiind
de dragostea Domnului tău, Mucenice Nichifor.
Luptându-te plin de strălucire împotriva înşelăciunii, mucenice al lui Hristos şi înfrângând-o ca un biruitor, ai
primit pe creştetul tău cununa harurilor, mărite; şi acum dănţuieşti cu veselie cu cetele mucenicilor împrejurul
Scaunului Împăratului tuturor, Preafericite Nichifor.
Slăvind pe Fiul Cel Născut din Tatăl Cel Nenăscut, cu Dumnezeiască cuviinţă şi pe Duhul Cel Drept, mai înainte
de veci Purces, Trei Ipostasuri cinstim ale Treimii Celei mai presus de fiinţă şi Începătoare, unite cu Unire
Neamestecată şi mărturisind simţăminte de evlavie, O mărim.
Arătatu-te-ai, Fecioară Maică a lui Dumnezeu, că ai născut mai presus de fire cu Trup pe Cuvântul Cel Bun, din
inima ta; pe Care Tatăl ca un Bun L-a născut mai înainte de toţi vecii; şi pe Care acum Îl înţelegem mai presus de
trupuri, deşi S-a îmbrăcat în Trup.
Irmosul:
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor
Trupeşte; şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceasta pe tine, Născătoare de Dumnezeu,
Voievozii Cetelor îngereşti şi omeneşti te măresc.

Arătându-te împlinitor al Poruncilor Domnului, te-ai împăcat cu vrăjmaşul, cel ce avea mereu gândul împotriva ta,
mucenice; şi în locul aceluia ai luat sfârşitul prin sabie, fericite, chemându-te pe tine Dumnezeu. Pentru aceasta
arătându-te purtător de biruinţă, aşa precum îţi era numele, însuşi te-a încununat ca un stăpân, precum se cuvenea,
luptătorule nebiruit; roagă pe Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Laudă de mulţumire după datorie aduc ţie, Stăpână, pentru toate darurile tale, ca văduva aceea, cei doi bănuţi; că tu
te-ai arătat Acoperământ şi Ajutor, scoţându-mă pururea din ispite şi din necazuri. Pentru aceasta, izbăvindu-mă ca
din mijlocul cuptorului cel învăpăiat, de cei ce mă necăjesc, din inimă strig ţie: Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi
mie, rugând pe Fiul tău şi Dumnezeu, să-mi dea iertare de greşeli; că pe tine te am Nădejde eu nevrednicul, robul
tău.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea
şi Cuvântul...
Pe Mielul şi Păstorul şi Izbăvitorul văzându-L Mieluşeaua pe Cruce lăcrimând se jelea şi cu amar striga: lumea se
bucură primind Izbăvirea, iar cele dinlăuntru ale mele se aprind, văzând Răstignirea pe care tu o rabzi, din
milostivirea milei Tale, Preabunule Dumnezeu, Doamne, Cel fără de răutate; Aceleia cu credinţă să strigăm:
milostiveşte-te spre noi, Fecioară şi dăruieşte iertare de păcate celor ce ne închinăm Patimilor Lui.
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie, făcătorul de minuni

10 Februarie
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Haralambie, făcătorul de minuni, glasul al 4-lea:

Arătatu-te-ai, Înţeleptule Haralambie, ca un stâlp neclintit al Bisericii lui Hristos şi ca un sfeşnic pururea luminos al
Lumii, strălucit-ai în lume prin mucenicie, fericite şi ai risipit întunecimea idolilor. Drept aceea roagă-te lui Hristos
cu îndrăzneală, ca să ne mântuiască pe noi.
Cântărea 1, glasul al 6-lea. Irmos: Ca pe uscat umblând Israel...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Haralambie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Umblând cu bucurie prin Locaşurile Cereşti cele înţelegătoare şi luminându-te cu Lumina Cea Neînserată,
izbăveşte-mă de patimi, cu rugăciunile tale, înţeleptule, ca să te laud pe tine.
Pomenirea ta, cea purtătoare de lumină, străluceşte daruri ca de soare şi luminează pe cei ce întru dânsa cu credinţă
te cinstim pe tine, cel asemenea cu numele bucuriei celei preluminate, cu adevărat.
Cu picăturile sângelui înecând marea cea sărată a necredinţei, râu mare de evlavie te-ai făcut lui Hristos, adăpând
cu adevărat Biserica, pururea.
Furtunile păcatelor şi valurile cele potrivnice ale cugetelor şi primejdiile patimilor au venit asupra mea; ci, cu
rugăciunea ta cea tare, izbăveşte-mă, Născătoare de Dumnezeu.

Nicidecum nu este cu putinţă a povesti mulţimea minunilor pe care le-ai făcut, încă fiind în viaţă şi după ce te-ai
mutat către Dumnezeu, purtătorule de biruinţă, mucenice, vrednicule de laudă.
Întărit fiind cu Putere Dumnezeiască, ai surpat semeţia cea neputincioasă a celor fărădelege, ca un tare ostaş, ca un
într-armat al Dumnezeieştii tabere, Sfinte Haralambie, luptătorule.
Izvoare de sânge scurgându-se din trupul tău, fericite, au stins toată văpaia necredinţei şi arderea de foc cea
cumplită; iar ţie ţi-au mijlocit pârâul desfătării.
Pe Dumnezeu, Sfântul Sfinţilor, L-ai născut Preasfântă, arătându-te Casă Preacurată a Sfinţeniei şi Singura Poartă
prin care a trecut Hristos, ca să mântuiască pe om.

Frumos te-ai făcut, ungându-te cu sângele cinstitei mucenicii şi cu podoabe ai luminat-o pe ea, Sfinte Haralambie,
podoaba şi întărirea luptătorilor.
Pe idolii demonilor i-ai zdrobit cu bărbăţia ta, purtătorule de biruinţă, arătându-te pe tine însuţi locaş al Sfântului
Duh, stâlp şi pildă a răbdării celei adevărate.
Ridicând mâinile în sus, mărite, apărătorii întunericului scrijeleau cu ghiare de fier coastele tale, mijlocindu-ţi ţie
adevărata Desfătare Veşnică.
Tăria şi Lumina mea este Hristos Domnul, Cel Ce a Răsărit din tine, întrecând orice măsură, pentru mulţimea
bunătăţii, Preacurată şi ne-a izbăvit pe noi de călcarea Poruncii celei de demult.
Cântarea a 5-a: Irmos: Cu Dumnezeiască Strălucire...

Urmând întocmai Dumnezeieştii Patimi a lui Hristos, Cel Ce pentru noi a suferit patimi, mucenice, cu tărie ai
răbdat pironirile cuielor peste tot trupul.
Cuvântul Cel împreună fără de început cu Tatăl, îndreptând nebunia prigonirilor, a insuflat în chip vădit cuvânt
celor fără de înţelegere, care spuneau să te dezlege din legături, preaînţeleptule.
Cu frigări fiind străpuns ai rănit cu lancea bărbăţiei şi a răbdării tale inima cumplitului vrăjmaş al pământenilor,
înţelepţite de Dumnezeu, pătimitorule, vrednicule de laudă.
Cu Dumnezeiasca lumina ta, Ceea ce eşti Bună, îndreptează la lumină sufletul meu cel întunecat de plăceri şi mă
povăţuieşte spre calea mântuirii, Ceea ce Singură ai născut pe Mântuitorul Hristos.

Luminător te-ai făcut cu lumina patimilor tale, îndreptând la Lumină marginile pământului; mărturisit-ai numele lui
Hristos înaintea tiranilor, purtătorule de biruinţă al Domnului, Sfinte Haralambie, vrednicule de laudă.
Înflăcărându-te de focul dragostei Dumnezeieşti, cu rourarea credinţei ai stins focul celor nelegiuiţi, arătând
necredincioşilor minunile lui Hristos, vrednicule de laudă.
Dorind după Viaţa Cea Nemuritoare, ai omorât săltările trupului cele spre păcat, Mucenice Haralambie şi cu
rugăciunea pe morţi ai înviat, lăudând pe Cel Ce în toate te-a slăvit pe tine.
Clătinându-mă de potrivnicele năvăliri ale patimilor, întăreşte-mă, Maică a lui Dumnezeu, ca Ceea ce ai născut pe
Izvorul nepătimirii; căci către tine am scăpat, Ceea ce eşti Scăparea cea Mare a oamenilor.

Făcutu-te-ai preoţilor strălucit purtător de lumină şi părinţilor laudă şi cinste înveselitoare, Sfinte Sfinţite Mucenice
Haralambie. Că tu păzeşti de vătămare pe robii tăi.

Ca o comoară de mult preţ a câştigat Biserica al tău cap, Sfinte Sfinţite Mucenice, pătimitorule şi purtătorule de
biruinţă, Haralambie. Drept aceea se şi bucură, slăvind pe Ziditorul.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii în Babilon...
Fiind supus la chinuri şi topindu-te, purtătorule de biruinţă al lui Hristos, ai ajuns mai curat decât aurul şi prinos
Sfinţit cu adevărat te-ai făcut.
Cu roua rugăciunilor tale, înţeleptule, s-a stins cuptorul celor fărădelege şi te-ai izbăvit, cântând Celui Ce te-a zidit:
Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu prelungirea chinurilor tale, copac cu frunziş des te-ai arătat, umbrind pe credincioşii ce sunt aprinşi de văpaia
păcatului, care strigau: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Ceea ce ai primit Bucurie în Preacuratul tău pântece, Preacurată, umple de bucurie inima mea, alungând
întunecarea patimilor, pururea Fecioară.

Cu valurile sângelui fiind stropit, cu podoaba rănilor înfrumuseţat şi frumos împodobit cu diademă de biruinţă, stai
înaintea lui Dumnezeu, mucenice.
Mulţimile chinurilor nu au acoperit bărbăţia şi vitejia ta mucenice şi nici împotrivirea prigonitorilor nu a întunecat
răbdarea ta cea prealuminată, de Dumnezeu înţelepţite.
Preot şi mucenic nebiruit, ostaş viteaz şi stâlp neclintit, sprijin credincioşilor şi vrăjmaş nelegiuirii, cu adevărat te-ai
arătat, purtătorule de biruinţă, de Dumnezeu înţelepţite.
Cel Ce a făcut toate cu voia cea Dumnezeiască, voind S-a Sălăşluit în pântecele tău, Preacurată, vrând să ne
înnoiască pe noi, cei ce am fost stricaţi; pe Acela Îl preaînălţăm întru toţi vecii.

Nici focul, nici sabia, nici moartea, nici prigoana, nici întristarea, nici foamea, nici primejdia şi nici născocirea a tot
felul de chinuri, n-au putut, cu adevărat, să te despartă de dragostea Celui Ce te-a zidit, pătimitorule, vrednicule de
laudă.
Cu scrijelirile ghearelor de fier lepădând hainele trupului, te-ai împodobit pe tine cu podoabele sângelui, purtătorule
de biruinţă; pentru aceasta bucurându-te, stai cu îndrăzneală înaintea Stăpânului şi Dumnezeului tuturor, nebiruite
mucenice.
Pomenirea ta, Sfinte Sfinţite Mucenice Haralambie, a răsărit lumii prilej de bucurie şi de Dumnezeiască Strălucire,
alungând iarna patimilor şi pe toţi luminându-i; pe care prăznuind-o, să aflăm iertare de greşeli, cu rugăciunile tale.
Viforul patimilor mă tulbură şi întreitele valuri ale necazurilor mă îneacă; ci, Preacurată, ca Una ce ai născut pe
Mântuitorul Hristos, întinde-mi mână de ajutor şi mă miluieşte, Ceea ce Singură eşti Ocrotitoarea celor ce cu
credinţă te fericesc pe tine.

Stâlp neclintit al Bisericii şi sfeşnic nestins al lumii te-ai arătat, purtătorule de biruinţă Sfinte Haralambie; şi
strălucind mai luminat decât soarele, goneşti întunericul idolilor. Mucenice mărite, roagă pe Hristos Dumnezeu să
ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Cetele credincioşilor adunându-ne, cu evlavie să lăudăm, după vrednicie, pe mucenicul lui Hristos, pe Sfântul
Haralambie cel Mare, pe apărătorul dreptei credinţe, pe diamantul şi supărătorul nelegiuiţilor, pe cel ce a
propovăduit Dumnezeu a toată lumea pe Hristos Dumnezeu Omul.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1.Podobie: Mormântul Tău...

Marie, Ceea ce eşti Locaş Preacinstit al Stăpânului, ridică-ne pe noi cei căzuţi în prăpastia cumplitei deznădăjduiri
şi a greşelilor şi a necazurilor. Că tu eşti Mântuirea păcătoşilor şi Ajutătoarea şi Apărătoarea Tare şi miluieşti pe
robii tăi.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Vlasie, Episcopul Sevastiei
11 Februarie
Troparul Sfântului Ierarh Vlasie, Episcopul Sevastiei, glasul al 4-lea:

privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge
Sfinţite Mucenice Vlasie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Să cântăm lui Hristos, Celui Ce a cufundat în mare tirania lui Faraon şi pe Israel pe uscat l-a povăţuit, că S-a
preaslăvit în veci.
Stih: Sfinte Părinte Vlasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sfinte Sfinţite Mucenice al lui Hristos, vrând să laud cu credinţă, întru cântări, nevoinţa ta cea purtătoare de lumină,
cinstită şi sfinţită, luminează cugetul meu cu Lumina Cea Preastrălucitoare, ca cel ce ai îndrăzneală către Ziditorul.
Mărturisind O Dumnezeire în Trei Feţe, ai gonit negura închinării la idoli şi ca o dimineaţă luminată a dreptei
credinţe te-ai arătat, sfinţite mucenice, celor ce erau prinşi în întunericul înşelăciunii.
Arătatu-te-ai luminător care ai împuţinat noaptea închinării la idoli cu fulgerele sfintei propovăduiri şi fiind
împodobit cu razele muceniciei, cu strălucirile minunilor toată zidirea ai luminat.
Cel Curat aflându-te pe tine întru totul Curată, S-a Sălăşluit în pântecele tău Preacurată Maică Fecioară şi S-a făcut
Trup în afară de păcat, ca să ne izbăvească pe noi din rătăcire.
Cântarea a 3-a. Irmos: Întăritu-s-a inima mea...

Cei ce sunt înăbuşiţi de mărăcinii vieţii, chemându-te neîncetat pe tine ocrotitor, Sfinte Vlasie, sunt smulşi din toate
necazurile, cu secera rugăciunii tale.
Cu înclinarea ta cea desăvârşită către Dumnezeu ai suferit întreitele valuri ale chinurilor, că scrijelindu-ţi-se trupul,
te arătai ca şi cum altul ar fi pătimit.
Ca un ierarh, ca un nebiruit purtător de biruinţe, ca unul ce eşti luminat de Dumnezeiască Mărire, stai acum înaintea
Doririi Desăvârşite, rugându-te pentru turma ta.
Pe tine, Ceea ce te-ai arătat mai presus de făpturi, ca Una ce eşti mai Sfântă decât toate, cu laude te fericesc toate
neamurile, de Dumnezeu Fericită.
Irmosul:
Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălţatu-s-a fruntea mea întru Dumnezeul meu; lărgitu-s-a gura mea asupra
vrăjmaşilor mei; veselitu-m-am de mântuirea Ta.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cuvinte, din Munte Umbros, din Una Născătoare de Dumnezeu, cu Dumnezeiască vedere, poporul mai înainte a
cunoscut că Te vei Întrupa şi cutremurându-se, slăvea Puterea Ta.
Având sufletul prealuminat de Strălucirea Cea fără de materie, păstorule şi mucenice, bărbăteşte ai stat înaintea
scaunelor de judecată, mărturisind Întruparea lui Dumnezeu.
Învăţător în cele de Taină, preot şi mucenic, purtător de cunună, stâlp nemişcat şi temelie neclintită a dreptei
credinţe şi întărire a adevărului te-ai făcut cunoscut Bisericii, Sfinte Mucenice Vlasie.
Miei cuvântători ai păstorit cu cuvioşie; şi jertfă primită te-ai adus Stăpânului, arzându-te de tot cu jăratecul
muceniciei, propovăduitorule a celor sfinte, preacinstite.
Cu graiul buzelor tale înţelepte s-au îngrădit buzele cele viclene asupra Stăpânului şi Împăratului tuturor,
propovăduitorule de cele sfinte, vrednicule de laudă.
Carte Nouă te-a văzut Proorocul mai înainte pe tine, Fecioară, având scris pe Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Ce a rupt
zapisul păcatului strămoşesc.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Întunericul sufletului meu risipeşte-l, Dătătorule de lumină, Hristoase Dumnezeule, Cel Ce ai gonit întunericul cel
mai dinainte al adâncului şi-mi dăruieşte Lumina Poruncilor Tale, Cuvinte, ca mânecând să Te slăvesc pe Tine.
Răbdat-ai cu bărbăţie chinurile trupului, pururea fericite; că rănindu-te cumplit, ai rănit rătăcirea şi ai surpat pe
vrăjmaşi cu înălţarea către Dumnezeu, păstorule, vrednicule de laudă.
Cu patima ta, fericite, închipuind pe Cel Ce a fost pironit pe Cruce, ai suferit vitejeşte durerile trupului şi făcându-
te biruitor, după vrednicie, te-ai numărat împreună cu Oştile mucenicilor.
Întru nădejde Dumnezeiască, cu bicele rugăciunilor tale, Sfinte Vlasie, ai silit fiara, părinte, să lepede vânatul, care
fără dreptate fusese prins, împlinind cu inimă preamilostivă cererea femeii celei credincioase.
Lăudămu-te pe tine, Marie, Ceea ce ai îndumnezeit frământatul oamenilor cu naşterea ta cea mai presus de cuget şi
ne-ai zidit iarăşi pe noi, cei ce eram stricaţi şi zdrobiţi de înşelăciunea şarpelui, Preacurată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

Nevoitu-s-a împreună cu tine ceata cinstitelor femei, pururea pomenite; că întărindu-se cu Puterea Crucii, au
sfărâmat capul cel mult meşteşugăreţ al vrăjmaşului şi au împletit cunună de biruinţă.
Cu harul şi cu Puterea lui Dumnezeu s-a întărit slăbiciunea; că, iată femeile au făcut vitejii bărbăteşti, călcând în
picioare pe şarpele care odinioară a izgonit pe Eva din Rai.
Înecând chipurile cele cioplite şi neînsufleţite ale viclenilor demoni, v-aţi adus pe voi odoare însufleţite ale Bisericii
celei Cereşti şi aţi luminat Biserica celor întâi-născuţi.
Scaun al lui Dumnezeu cel mai presus de Heruvimi, Ceea ce eşti Norul Luminii, Preacurată, luminează ochii
sufletului meu şi curăţeşte inima mea de negura patimilor.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele; şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor; căci către
Tine am strigat şi m-ai auzit, Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...

Odrasla cea Dumnezeiască, floarea cea neveştejită, viţa cea cu multă roadă a viei lui Hristos, purtătorule de
Dumnezeu, Sfinte Părinte Vlasie, umple de veselie pe cei ce cu credinţă săvârşesc sfântă pomenirea ta, cel ce te
rogi neîncetat pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cel Ce ai mântuit prin înger pe tineri din foc şi cuptorul cel ce suna ca tunetul în rouă l-ai prefăcut; Binecuvântat
eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Având inima plină de Lumină Dumnezeiască, neoprit ai alergat, împiedicând smintelile rătăcirii şi umbletele
vrăjmaşilor cu arătarea ta, înţeleptule.
Cu stropirea sângelui tău s-a stins văpaia înşelăciunii şi cu strălucirea cuvintelor tale s-a luminat făptura, Sfinte
Vlasie, strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Nu în umbre, nici în pilde, ai văzut pe Cel Dorit, ci faţă către faţă, dezlegându-se oglinzile şi veselindu-te cânţi:
Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Biruit fiind de dormitarea lenevirii, Fecioară, m-a cuprins somnul păcatului cel purtător de moarte; drept aceea
trezeşte-mă, Preacurată, spre purtătoarea de viaţă lumină a pocăinţei şi mă miluieste.
Cântarea a 8-a. Irmos: Cel Ce acoperi cu ape...

Ca un berbec jertfit, de bunăvoie, ca o jertfă bineprimită, ca un miel nevinovat, cu bucurie te-ai adus Mielului,
Celui Ce S-a jertfit pentru izbăvirea noastră şi te-ai împreunat cu adunarea mucenicilor, fericite împreună cu îngerii
cântând, preasfinţite, cântare de laudă.
Cu picăturile sângelui tău uscând adâncul închinării la idoli, mucenice ai izvorât lumii râuri de tămăduiri, care fac
să înceteze arsura a tot felul de patimi, celor ce scapă la tine cu credinţă şi preaînalţă pe Hristos.
Ceata cea fericită a sfintelor femei strigă: nu ne vom lepăda de Domnul, Care este Dumnezeu peste toate. Pentru
aceea chinuite fiind, cu foc fiind arse şi cu sabia capetele tăindu-li-se, se bucurau, lăudând pe Hristos în veci.
Sfinţitele glasuri te-au veselit pe tine de mai înainte, Fecioară Maică, că vei fi Hrănitoare mai presus de fire a
Făcătorului tău, având Naşterea de Negrăit precum şi Zămislirea Minunată. Pentru aceea te lăudăm întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudam, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Cel Ce acoperi cu ape bolţile Tale, Cel Ce pui hotar mării nisipul şi pe toate le ţii; pe Tine Te slăveşte lumea, Ţie îţi
aduce toată făptura laudă, ca Făcătorului şi Ziditorului, în veci.
Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea pururea Fecioarei...

Ca pe o scară mai presus de fire suindu-te, mucenice, prin sângele tău ai ajuns la Locaşurile cele de sus, arătându-te
înfrumuseţat cu podoabele pătimirilor şi stând înaintea Celui Ce ţi-a dat ţie cunună.
Pe Tine, Hristoase, Soarele Cel Luminos, dorindu-te femeile şi împărtăşindu-se din miresmele Tale cele bine
mirositoare, prin pătimire au închipuit Patima Ta şi s-au învrednicit de nestricăciune.
Ca o stea plină de lumina zilei sălăşluindu-te cu cetele cele de sus, Sfinte Părinte Vlasie, te rugăm să izbăveşti, cu
rugăciunile Tale, de greşealele cele întunecate, pe cei ce cinstesc sfântă pomenirea ta cea purtătoare de lumină.
În braţe ai purtat pe Hristos, Care ţine toată lumea în mână, Maică Fecioară, pe Care roagă-L, ca pe Fiul tău şi
Ziditorul, să mântuiască sufletele celor ce te laudă pe tine, pururea Fecioară.
Irmosul:
Naşterea pururea Fecioarei, Ceea ce s-a arătat mai înainte primitorului de Lege în munte, în foc şi în rug, spre
mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetat să o mărim.
SEDELNA. glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Odrăslind ca un pom prea bine înflorit în Casa Domnului, lucrătorule de cele sfinte, pe mulţi ai răsădit în pământul
mântuirii; şi ca un berbec bine mergând în fruntea turmei, legat fiind şi înjunghiat, jertfă te-ai adus Celui Ce din
milostivire a fost înjunghiat ca un Miel şi bucurându-te ai alergat către Dânsul, Sfinte Părinte Vlasie. Pentru aceasta
strigăm către tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiese cu dragoste

Pentru podoaba lumii, Fecioară, şi pentru înfrumuseţarea Cetelor celor de sus, ai născut în lume pe Împodobitorul
lumii; că mai înainte de Acesta, toate erau lipsite de podoabă, oamenii neputând să vadă pe Domnul. Pentru aceasta
te-ai vădit amândurora Podoabă Cuviincioasă, cu buna cuviinţă a naşterii tale, Maică a lui Dumnezeu; că printr-
Însul împodobeşti lumea cu Podoaba Cea dintâi şi toată rânduiala Îngerilor întru tine o împodobeşte, Ceea ce eşti
Ocrotitoare a lumii.
şi Cuvântul...
Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Izbăvitorul, privindu-L Mieluşeaua pe Cruce, cu nedreptate ridicat, se tânguia şi cu
amar lăcrimând striga: lumea se bucură primind izbăvire, iar cele dinlăuntru ale mele ard, văzând Răstignirea Ta,
pe care o rabzi din milostivirea milei, Bunule Dumnezeu, Cel Ce nu ţii minte răul, Doamne. Căreia cu credinţă să-i
strigăm: milostiveşte-te spre noi, Fecioară şi roagă-te să se dea iertare de păcate celor ce cu credinţă ne închinăm
Patimilor Fiului tău.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei celei Mari
12 Februarie
Troparul Sfântului Ierarh Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei celei Mari, glasul al 4-lea:
Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Meletie, roagă pe
Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Pe Faraon cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, lovind în chipul
Crucii şi despărţind marea şi pe Israel cel ce fugea şi mergea pedestru l-a mântuit; pe cel ce cânta cântare lui
Dumnezeu.
Stih: Sfinte Părinte Meletie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Stând înaintea Dătătorului de lumină, cu totul luminat, luminează ochiul cel întunecat al sufletului meu, cu lumina
cunoştinţei şi alungă negura patimilor, cu rugăciunile tale; că tu ai îndrăzneală ca un ierarh, Preacuvioase Meletie.
Cel Ce şade în Sânurile Tatălui, Cuvântul Cel împreună Veşnic şi de o Fiinţă cu Cel Ce L-a născut, Însuşi te-a
aşezat pe tine propovăduitor al naşterii Sale, ca pe unul ce eşti asemenea la fapte cu Apostolii, purtătorule de
Dumnezeu, Sfinte Ierarhe Meletie.
Cu Dumnezeiască Strălucire fiind luminat, ai teologhisit, cuvioase pe Cuvântul Cel Unul-Născut din Tatăl Cel fără
de început, Nezidit şi Veşnic, înfruntând pe cei de o credinţă şi de un gând cu Arie, cu Dumnezeiască într-armare.
Născut-ai Presfântă, Întrupat pe Cel mai înainte Neîntrupat, Cuvântul Cel cu Dumnezeiască Stăpânire. Că numai tu
din veac, cu Razele Curăţiei şi cu Frumuseţea Fecioriei şi cu haruri Preacurate te-ai arătat Vrednică întru tot Curată.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai întărit...

Avându-ţi sufletul mai tare decât diamantul ai făcut să înceteze, preafericite, învăţătura cea putredă a rătăcirii,
înflăcărat de dreapta credinţă. Pentru aceasta toţi credincioşii te mărim în cântări, înţelepţite de Dumnezeu.
Asemănându-te prin faptele bune cu Apostolii lui Hristos, ai moştenit în chip vădit stăpânirea şi scaunul acelora,
Sfinte Ierarhe Meletie, Preamărite, făcându-te stâlp al Ortodoxiei şi al cucerniciei.
Arătând că Dumnezeu Cuvântul, Cel din Dumnezeu, este Fiul lui Dumnezeu, nu L-ai pogorât neînţelepţeşte în
rândul zidirii, ci L-ai Preaslăvit ca pe un fără de început şi de un Scaun cu Tatăl, Făcător şi Ziditor al celor făcute,
de Dumnezeu insuflate.
În Sfânt pântecele tău Sălăşluindu-Se Dumnezeu, S-a Întrupat precum Însuşi ştie, Maică a lui Dumnezeu şi ne-a
mântuit pe noi cu Patimile Sale cele purtătoare de viaţă. Pentru aceea Uşă de mântuire te cunoaştem pe tine,
Fecioară.
Irmosul:
Cel Ce ai întărit dintru început cerurile cu înţelepciune şi ai întemeiat pământul pe ape, întăreşte-mă pe piatra
Poruncilor Tale, Hristoase; că nu este sfânt afară de Tine, Unule Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Tu eşti Tăria mea, Doamne, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea, Cel Ce nu ai lăsat Sânurile Părinteşti şi a noastră
sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.
În chip strălucit te-ai împodobit, învăţătorule de cele sfinte, moştenind scaunul Apostolului Petru, cel întâi hirotonit
de Hristos şi după care ai şi râvnit, slăvind pe Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu Cel Viu, urmând învăţăturilor Lui.
Fiind împodobit cu tot felul de haruri, te-ai făcut, preaînţeleptule, propovăduitor al Unei Singure Stăpânii, care se
înţelege în Tatăl şi în Unul-Născut Cuvântul şi în Dumnezeiescul Duh; că ai învăţat, cuvioase, Unimea după Fiinţă
şi Treimea după Feţe.
Amestecat fiind cu Cea dintâi Frumuseţe, Dumnezeiescule şi asemănându-te Acelei Străluciri, ai pricinuit, prin
împărtăşire, Dumnezeieşti fulgere şi ai ajuns tu, cel ce faci Dumnezeirea cunoscută, a doua lumină a Bisericii,
Sfinte Părinte Meletie, aprinzând tuturor celor ce aleargă la tine cu credinţă Lumina dreptei credinţe.
Ca să cauţi chipul cel îngropat în patimi, din bogăţia bunătăţii Te-ai Sălăşluit în pântece Fecioresc, din care Tu,
Înţelepciunea lui Dumnezeu, Ţi-ai zidit Locaş; prin care Te-ai amestecat cu oamenii, Îndurate şi ai mântuit
marginile lumii.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
ticălosul! Ci, Te rog întoarce-mă şi la lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Pe toţi cei stăpâniţi afară din cale de rătăcirea duhului celui rău, i-ai ridicat, părinte, la mărinimie de suflet, la
strălucire, la gând curat şi la credinţă statornică în Dumnezeu, arătătorule de cele Dumnezeieşti, Preafericite
Meletie.
Cu toată râvna răsturnând pe cei de o credinţă cu Arie, ai întărit biruinţa credinţei creştine, purtătorule de
Dumnezeu, propovăduindu-ne nouă Un Dumnezeu în Treime, Preafericite Părinte Meletie.
Făcutu-te-ai învăţător preaadevărat al Treimii Celei mai presus de toate, arătând pe Cuvântul Care este de o Fiinţă
şi de un Scaun cu Tatăl şi că Dumnezeiescul Duh este de o Fire cu Tatăl şi cu Cuvântul, Preacinstite Părinte
Meletie.
Voievozii Puterilor celor Cereşti pe tine te fericesc, Preacurată şi toate neamurile omeneşti după vrednicie te
măresc; că numai prin tine unindu-ne noi, cei de pe pământ, cu cei din ceruri, lăudăm Naşterea ta.
Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă Mântuitorule...

Secat-ai râurile eresurilor, înţelepţite de Dumnezeu şi ai deschis izvoarele dogmelor celor creştine, făcându-te
apărător nebiruit al dreptei credinţe, o preafericite!
Secând râul cel tulbure şi fără de Dumnezeu al lui Arie, ai adăpat din destul, cu apele harului, adunările
credincioşilor şi ai împodobit buna cuviinţă a Bisericii.
Împodobit fiind cu Dumnezeieşti îndeletniciri, prea vestit te-ai arătat, părinte, în fapte şi ajutor neclintit al credinţei
în Dumnezeu şi păstorilor Înaintemergător.
Graiurile Proorocilor luminează sufletele celor ce te laudă cu dreaptă credinţă, vestind de mai înainte Preacurata
Zămislire şi cea mai presus de cuvânt Naşterea ta, Mireasă a lui Dumnezeu.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor. Căci către
Tine, am strigat şi mai auzit, Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cu curgerile Sângelui Tău...

Cu obiceiurile Ortodoxiei împodobindu-te, te-ai arătat ocrotitor şi apărător al Bisericii, Sfinte Preafericite Meletie,
luminând marginile cu învăţăturile, luminătorule preastrălucit al Bisericii.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon, oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu picioare
vesele, ca într-o grădină verde, săltând au cântat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Sfântul Sinod pe care Duhul Sfânt l-a adunat laolaltă de la marginile pământului, te-a avut pe tine întâistătător, de
Dumnezeu însuflate, ca să cânte Dumnezeirea Lui. Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Deopotrivă în cinste cu Apostolii lui Hristos ai fost, că ai moştenit întâistătoria şi Dumnezeiasca lor învăţătură şi
felului lor de viaţă urmând, cântai: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Având mintea prea iscusită şi înclinată spre vederea lui Dumnezeu, ai ruşinat vederea cea întunecată a ereticilor, iar
pe cei cucernici învăţându-i, strigai: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Strălucind, Preacurată, ca o Oglindă a Sfântului Har, te-ai arătat Născătoare a Luminii, Fecioară, Născătoare de
Dumnezeu, Preacurată. Pentru aceasta cu un glas cântăm naşterii tale: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor
noştri.
Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori a ars cuptorul...

Prealămurit ai învăţat a cinsti O Dumnezeire, Care este în Tatăl şi în Fiul şi în Duhul; O Putere Nemărginită şi O
Împărăţie cu adevărat, păzind negrăit osebirile fiecărui Ipostas; Căreia şi cântând, strigai: popoare preaînălţaţi-O
întru toţi vecii.
Făcându-te, ierarhe, casă de sfinţenie, sfinţeşti pe toţi cei ce sârguiesc a chema numele tău şi zugrăvesc cu dragoste
chipul tău, părinte, spre aducerea aminte de tine şi cu credinţă cântă: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe
Hristos în veci.
Cu învăţături de Taină ai luminat prea bine turma ta; şi acum ai înmulţit Biserica celor întâi-născuţi, făcându-te
adaos celor ce au strălucit din veac, prin slujbe arhiereşti şi de Taină; cu care neîncetat strigi: preoţi binecuvântaţi,
popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Aducându-ne aminte, Preacurată, de Taina ce s-a făcut cu tine şi culegând Izbăvirea şi Mântuirea sufletelor, ce ni s-
au pricinuit prin tine, împreună cu Arhanghelul Gavriil strigăm: Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu şi cu credinţă
cântăm: popoare preaînălţati pe Hristos în veci.
Irmosul:
De şapte ori a ars cuptorul chinuitorul caldeilor pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe aceştia mântuiţi
de o Putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare
Cântarea a 9-a. Irmos: Înfricoşatu-s-a de aceasta...

Fără de materie stând înaintea Celui fără de materie, Care fiind Ziditorul tuturor şi Domn şi Cuvânt şi Înţelepciunea
Tatălui, cu Fiinţa şi cu Firea, tu Curat L-ai teologhisit. Nu înceta a cere să se mântuiască cei ce cu credinţă te
fericesc pe tine, grăitorule de cele Dumnezeieşti.
Văzându-te pe tine Duhul, curat şi sfânt, asudând întru ostenelile cele duhovniceşti şi încă luptând cu ardoare
pentru Dânsul, cu vrăjmaşii Duhului, încununându-te ca pe un biruitor, te-a luat cu Sine, după vrednicie şi te-a
socotit în numărul Cetelor celor de sus, preafericite.
Isprăvind nevoinţele cele strălucite şi săvârşind călătoria cea preafrumoasă şi învăţând cu toată cucernicia credinţa
cea dreaptă, de Dumnezeu grăitorule, ai primit cununa dreptăţii de la Ziditorul tuturor, fiind petrecut de adunarea
învăţătorilor cu cântări de laudă.
Dă-mi mie, Născătoare de Dumnezeu, să trec cu înlesnire viforul vieţii, îmblânzind pornirile ispitelor şi ale
patimilor, ca Una ce eşti Bună şi mă povăţuieşte către fapta cea bună, pe calea ce duce la cer, ca să te măresc pe
tine neîncetat, ca pe o Făcătoare de bine.
Irmosul:
Înfricoşatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor Trupeşte;
şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Voievozii
Cetelor îngereşti şi omeneşti te măresc.

Cugetând ziua şi noaptea în Legea Domnului, înţeleptule părinte, te-ai arătat ca un pom roditor, sădit lângă apele
Duhului. Pentru aceea ai slujit lui Dumnezeu fără de prihană, Sfinte Ierarhe Meletie, înfruntând necredinţa în
Dumnezeu a lui Arie şi năravul cel cu rea socotinţă al lui Sabelie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască
iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Înţelepciunea Cuvântului învăţând-o şi litera Legii lepădând-o, tuturor ai propovăduit Cuvântul harului; şi netezind
lespezile sufletului cu limba ta, ai săpat într-însele Dumnezeieştile învăţături. Pentru aceasta şi norul negurii
trecându-l, acoperindu-ţi trupul, străluceşti cu duhul, Sfinte Ierarhe Meletie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să
dăruiască iertare de greşeli, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfintă pomenirea ta.

Stăpânul tuturor şi Făcătorul Trup luând din Curat pântecele tău, te-a arătat Ocrotitoare a oamenilor, Preacurată.
Pentru aceasta toţi alergăm către tine, Stăpână, cerând iertare păcatelor şi ne rugăm ca să ne izbăvim de chinul cel
veşnic şi de toată pedeapsa de acolo şi cu credinţă strigăm ţie: roagă-te Fiului şi Dumnezeului tău ca să dea iertare,
Fecioară, tuturor celor ce se apropie cu credinţă de Dumnezeiescul tău Acoperământ
şi Cuvântul...
Cel Ce ai răbdat Crucea ca un Bun, luând asupra Ta sărăcia lui Adam, Unule fără de păcat, Bunule Doamne,
stăpânia morţii ai stricat-o, Milostive şi cu Pătimirea Ta, Stăpâne, ai izbăvit lumea. Pentru aceasta, Dătătorule de
viaţă mă rog Ţie, milostiveşte-Te spre sufletul meu cel căzut, când vei judeca faptele mele, Dreptule Judecător de
oameni şi-mi dă, Preaîndurate Dumnezeule, iertarea păcatelor, ca un Milostiv, că Singur eşti fără de păcat.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Martinian

13 Februarie
Troparul Sfântului Cuvios Martinian, glasul al 4-lea:

Văpaia ispitelor cu curgerea lacrimilor ai stins-o, fericite şi valurile mării şi pornirile fiarelor înfrânându-le, ai
strigat: Preaslăvit eşti Atotputernice, Cel Ce m-ai mântuit de foc şi de vifor.

Irmosul:
Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul
Crucii, puterea lui Amalec în pustiu a biruit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Martinian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sihăstrind şi luându-ţi crucea ta, Cuvioase Martinian, ai dorit să urmezi Celui Ce pentru tine a răbdat, de bunăvoie,
Crucea şi îngroparea, omorându-ţi patimile trupului.
Alegând a petrece în muntele nepătimirii, cuvioase, te-ai dat înclinărilor tale celor către Dumnezeu, ziua şi noaptea,
prin postire, preaînţeleptule şi prin înfrânare şi rugăciune.
Luminător al Bisericii te-a arătat Hristos pe tine, mărite ca să luminezi cu faptele bune, părinte, adunările
credincioşilor şi să alungi negura sufletelor cea de multe feluri.
Numai pe tine te-am cunoscut, că şi după naştere eşti Fecioară; că ai născut pe Ziditorul Dumnezeu şi ai înfăşat
Trupul Celui Ce înfăşoară pământul cu negură, cu Puteri Dumnezeieşti.
Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine, Biserica...

Păzind neadormită cu Duhul, făclia sufletului tău, cuvioase, te-ai sălăşluit înăuntrul Cămării celei duhovniceşti.
Neţinând seamă de cele trecătoare, cu cuget binecredincios, te-ai sârguit să îmbrăţişezi cele pline de desfătare, dar
statornice, Preacuvioase Martinian.
Strâmtorându-te cu lărgimea petrecerii celei sihăstreşti, Cuvioase Martinian, ai ajuns la lărgimea cea veselitoare a
Raiului, veselindu-te.
Locuind în pântecele tău Cel Ce locuieşte în ceruri, un alt Cer Însufleţit te-a arătat pe tine, cu adevărat, Maica lui
Dumnezeu.
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea mea.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica, pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine,
strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Înfrânându-ţi trupul cu aspre deprinderi, ai primit în inima ta cea curată Lumina Duhului, părinte şi bucurându-te
strigai: Slavă Puterii Tale Doamne.
Turnul inimii tale nu l-a mişcat vrăjmaşul, care te-a năpădit cu valurile răutăţii, că era întărit pe piatra dragostei lui
Dumnezeu, vrednicule de laudă, Sfinte Cuvioase Martinian.
Numai tu te-ai arătat, Fecioară, mai presus decât îngerii; că ai născut pe Cuvântul, Îngerul de Mare Sfat, Cel Ce
luminează pe toţi cei ce strigă: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina Cea sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei, pe cei ce
Te laudă pe Tine cu credinţă.
Cine poate spune faptele tale? Că nevoindu-te pe pământ cu trăire întocmai ca a îngerilor, cu cuvioşie te-ai luptat.
Organ ai stricăciunii făcându-se tiranul, s-a năpustit să te înşele cu pofta cea trupească, dar a fost biruit de
împotrivirile tale, părinte.
Făcutu-te-ai de bunăvoie ţie însuţi judecător, că intrând în văpaie, ai stins cuptoarele patimilor, fericite.
Pe tine te punem înainte Armă de apărare Nesfărâmată, împotriva vrăjmaşilor; pe tine te câştigăm Ancoră şi
Nădejde a mântuirii noastre, Mireasă a lui Dumnezeu.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...

Năvălit-a asupra ta vrăjmaşul şarpe cu graiuri femeieşti înşelătoare, ca odinioară asupra strămoşului; dar cu
isteţimea ta cea înţeleaptă, s-au surpat măiestriile lui.
Cu uşurinţă străbătând cărarea ce duce la odihna cea de acolo, nu ai încetat, părinte, a umbla cu multe nevoinţe,
prin pustiuri şi prin cetăţi.
În munţi şi în mări te-ai îndepărtat pe tine, ca să culegi prin sfinţitele cugetări binele tău cel de curăţie şi să te
învredniceşti Cununilor celor Prealuminoase, înţeleptule.
Mădularele tale le-ai dat focului spre a fi arse, ca să stingi aţâţările poftelor trupeşti, cu Roua Duhului, purtătorule
de Dumnezeu, întărirea pustnicilor cea neclintită.
Cu totul te-a sfinţit Cuvântul Cel Preasfânt, Sălăşluindu-Se în chip de negrăit în pântecele tău cel Sfinţit. Pe Acela
roagă-L stăruitor, Născătoare de Dumnezeu, să ne mântuim noi, robii tăi.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se cu Sângele
cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe propovăduitorii cei tari...

Ca pe un învăţător încercat al dreptei credinţe şi cinstit nevoitor de bunăvoie şi cetăţean al pustiului şi locuitor, pe
Sfântul Martinian, pururea cinstitul, întru cântări, după vrednicie, să-l lăudăm; că el pe şarpe în picioare l-a călcat.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, de pofta dreptei credinţe mai mult decât de văpaia focului fiind aprinşi,
au strigat: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Ocârmuit fiind, părinte, de Dumnezeiasca mână, asemenea ca Iona te-ai aruncat pe tine în adâncul mării, cuvioase
şi încâlecând pe fiare, luminat ai ieşit la uscat.
Cu preamilostivă bunăvoinţă ai izbăvit, Sfinte Părinte, Preacuvioase Martinian, cu adevărat pe fecioară de cumplita
furtună şi ai întărit-o pe neclintita piatră a Dumnezeieştii cunoştinţe, ca să cânte şi să slujească lui Dumnezeu în
chip bine plăcut.
Izbăvit fiind cu Porunca lui Dumnezeu de furtuna mării, ca pe o fericită răsplătire ai adus omorârea trupului tău şi
închinarea desăvârşită către Stăpânul tuturor.
Soarele Slavei, Care a Strălucit în tine, Născătoare de Dumnezeu, a luminat sufletele tuturor credincioşilor, care
cântă în Dumnezeiescul Duh: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel...

Puterea mea şi Lauda mea eşti, Doamne, Partea mea şi Sorţul meu. Omorârea Ta cea de bună voie purtând-o,
înconjor cetăţi şi ţinuturi, strigai părinte, cu cântare: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Neslăbindu-ţi cugetul nici de frig, nici de zăduf, cu sufletul plin de aprindere trupul ţi l-ai dat în întregime
strâmtorărilor. Ci pe toate le-ai răbdat înţelegând fericirea drepţilor şi strigând: toate lucrurile Domnului lăudaţi pe
Domnul.
Într-aripându-te cu vetreala Dumnezeiescului Duh, înţeleptule, ai plutit prea uşor pe marea vieţii, cuvioase şi ai
ajuns la Limanul Împărăţiei lui Dumnezeu, cântând cu veselie: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
În Locaşuri Luminoase te sălăşluieşti, dezbrăcându-te de norul trupului. Şi te împodobeşti, Sfinte Preacuvioase
Părinte Martinian, cu podoabe ţesute din ostenelile tale cele sihăstreşti şi cu suflet preacurat cânţi: Binecuvântaţi
toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Ca să mântuiască lumea de stricăciune, Cel mai presus de fiinţă S-a Întrupat din tine, de Dumnezeu Dăruită
Stăpână, fiind văzut îndoit cu lucrările şi cu voirile, dar într-Un Singur Ipostas. Aceluia strigăm: toate lucrurile
Domnului lăudaţi pe Domnul.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a închis; şi puterea focului au stins-o cu fapta
cea bună încingându-se tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe
Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...

Toată strălucirea Duhului cu cuget preacurat ai primit-o, Sfinte Martinian şi te-ai arătat lumină şi stâlp înălţat de pe
pământ, cuvioase şi povăţuitor al pustnicilor.
Cel Ce a hotărât lupta ta ţi-a dat ţie, fericite, daruri pentru osteneli: ale Cărui Legi păzindu-le, ai dus până la capăt
fără abatere mărturisirea cea curată a cugetului, părinte pururea fericite.
În Lumină locuieşti împreună cu îngerii, ca unul ce ai trăit viaţă întocmai cu îngerii, bucurându-te de Dumnezeiasca
Dulceaţă şi de vederea lui Dumnezeu şi de curăţie, ca cel ce ai fost curat cu duhul, ajungând vrednic de laudă.
Jertfitu-ţi-ai Domnului trupul, cugetul şi inima ta, de Dumnezeu Înţelepţite Martinian şi te-ai arătat jertfă, cu focul
sihăstriei arzându-te cu adevărat şi păstrându-te în bună mireasmă.
Prin tine Norul cel Uşor, Născătoare de Dumnezeu, din care a Răsărit mai presus de gând Soarele Slavei şi a
luminat toată zidirea, cu cuget binecredincios în cântări te mărim, Fecioară Maică.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat, Fecioară,
adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Întărindu-ţi piciorul tău pe piatra dreptei credinţe, ai rămas nestrămutat de măiestria vrăjmaşului. Şi înfierbântat
fiind de focul poftelor, te-ai aruncat pe tine însuţi în foc, arătându-te de bună voie mucenic, răcorindu-te cu
Dumnezeiasca cercetare. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce
lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Ridicând mâinile Tale cele Dumnezeieşti, cu care ai ţinut pe Ziditorul, Cel Ce S-a Întrupat din bunătate, Preasfântă
Fecioară, roagă pe Hristos să ne izbăvească de ispite, de patimi şi de primejdii pe noi, cei ce te lăudăm cu dragoste
şi strigăm ţie: Slavă Celui Ce a locuit întru tine; Slavă Celui Ce S-a Născut din tine; Slavă Celui Ce ne-a slobozit pe
noi, prin Naşterea ta.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Piatra fiind
pecetluită...
Răstignit fiind pe Cruce de cei fărădelege şi Împungându-Ţi-se coasta de ostaşi cu suliţa, Mântuitorule, Preacurata,
ca o Maică, cu inima tulburată, se tânguia cu amar şi înspăimântându-se de multa, înfricoşata şi îndelunga Ta
răbdare, striga: Slavă bunătăţii Tale; Slavă Dumnezeirii Tale; Slavă că prin moartea Ta ai făcut pe oameni
nemuritori.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Auxentie

14 Februarie
Troparul Sfântului Cuvios Auxentie, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru
Auxentie. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele
celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă
Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Irmos:
Crucii puterea lui Amalec în pustiu a biruit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înmulţind dragostea cea către Dumnezeu, Părinte Auxentie şi iubirea cea lumească părăsind-o, purtătorule de
Dumnezeu, te-ai arătat comoară încăpătoare a harului Duhului.
Plecatu-te-ai sub jugul cel bun al Domnului, cu înclinare de bunăvoie, Părinte Auxentie şi ai lucrat pământul
faptelor bune, îngrăşându-l pe el cu lacrimi, fericite.
Înstrăinându-ţi sufletul tău şi mintea de tulburările vieţii şi împreunându-te cu Dumnezeu, precum se cuvine, cu
neîncetate nevoinţe ai petrecut pe pământ, ca unul fără de trup, preafericite.
Întru tine s-a văzut acum, Stăpână, călătoria cea Dumnezeiască şi omenească cea nepricepută a lui Hristos, Care S-a
născut ca Dumnezeu şi Om din tine, Curată, înnoind fiinţa mea.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu întru înţelepciune...

Fiind întărit cu Puterea Crucii, ai nimicit pornirile demonilor şi măiestriile lor le-ai risipit, prin nevoinţe, înlăturând
năvălirea lor.
Urmând pe pământ petrecerea îngerilor, cu osârdie te-ai nevoit a avea în rugăciune curăţire şi în priveghere
încordare, Părinte Auxentie.
Cunoscând că pofta cea trupească pricinuieşte sufletelor venin de moarte, prin înfrânare ai omorât întărâtările ei, de
Dumnezeu înţelepţite, Cuvioase Auxentie.
Cel Ce m-a zidit dintru începuturi din ţărână pe mine omul, Se zideşte pentru mine din pântecele tău, Preacurată,
îndreptând căderea cea de demult.
Irmosul:
Nu întru înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm, ci în Tine, Înţelepciunea Cea Ipostatnică a Tatălui,
Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine,
Biruitor te-ai vădit împotriva duhurilor vicleniei cu lucrarea şi cu harul Sfântului Duh, Părinte Auxentie, strigând:
Slavă Puterii Tale, Doamne.
Fugit-ai din tulburarea râurilor nelegiuirii, întărindu-te pe tine însuţi cu rugăciunea, purtătorule de Dumnezeu,
preafericite; şi din Pârâul Desfătării ai băut cu vrednicie, prealăudate.
Sporind credinţa cea către Dumnezeu, purtătorule de Dumnezeu, te-ai suit la Înălţimea Cerească a Dumnezeieştii
apropieri, strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Părinte, cu înţelepciune, alegând mai degrabă Dumnezeiasca Frumuseţe Cea Stătătoare, decât desfătarea cea deşartă
a celor vremelnice, cu osârdie strigai: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Ştiind lămurit că ai născut pe Dumnezeu Cuvântul Trupeşte, toţi credincioşii te numim, cu adevărat Născătoare de
Dumnezeu, dându-ţi numire potrivită cu firea lucrurilor.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu Doamne, Lumina mea, în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei
ce Te laudă cu credinţă.
Peste smintelile care îţi aţinteau calea, părinte, cu isteţimea cugetului şi cu curăţia sufletului ai trecut, fără
vătămare.
Petrecut-ai viaţa, părinte, cu duh drept, nebăgând în seamă cele vremelnice, ci de cele veşnice pururea apropiindu-
te.
Viaţa ta îţi este strălucită şi credinţa dreaptă; nevoinţa îţi este minunată şi cuvântul tău este dres cu harul, Cuvioase
Auxentie.
Având cuget cinstit, plin de învăţătură, pe tine, Preacurată, toţi te numim Născătoare de Dumnezeu şi cu dragoste te
fericim.

Fiu al luminii şi al zilei te-a arătat pe tine vieţuirea ta, fericite şi luminător în lume având pe Cuvântul vieţii, ca cel
ce ai umblat cu bună cuviinţă, părinte.
Făcând din viaţă o cugetare la moarte şi în chip deosebit deprinzându-ţi mintea cu înţelepciunea, părinte, te-ai
mutat către Înţelepciunea Cea Ipostatică.
Biserică a Domnului şi Cămară de mire te cunoaştem, Năstrapă, Sfeşnic şi Lespede, care ai avut Înscris în tine pe
Cuvântul, Cel Ce din milostivire S-a Întrupat, Preacurată.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, curăţindu-se de sângele demonilor cu Sângele
cel curs; prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe Născătoarea de Dumnezeu...

Îndulcindu-te cu înfrânarea, de Dumnezeu înţelepţite şi pofta trupului tău înfrânâdu-ţi-o, te-ai arătat sporind în
credinţă. Şi ca un pom în mijlocul Raiului ai înflorit, Părinte Auxentie, Preasfinţite.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam de dorul dreptei credinţe mai mult decât de văpaia focului fiind aprinşi, au
strigat: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Fiind luminat, preaînţeleptule, cu Strălucirea Mântuitorului, ai înfruntat pe părtinitorul întunericului şi ai surpat pe
stăpânitorii lumii strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul meu şi Domnul.
Firea oamenilor, care oarecând s-a stricat, pentru depărtarea de la Dumnezeu, vrând Ziditorul Dumnezeu iarăşi să o
înnoiască, S-a Sălăşluit în Pântecele tău, Preacurată, Una Prealăudată.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mântuitorule al tuturor...

Mutându-te cu totul la Dumnezeu ai scuturat plăcerea trupului şi ai luat lucrarea minunilor, cântând: toate lucrurile
bine cuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Înfricoşător te-ai arătat demonilor, având pe Hristos Sprijinitor, a Cărui Cruce ridicând-o, i-ai urmat, cântând: toate
lucrurile bine cuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Arhanghelul, arătându-se, grăieşte şi îţi vesteşte zămislirea Cuvântului Cea mai presus de cuvânt şi mântuitoare
lumii, Preacurată, strigând: toate lucrurile bine cuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Irmosul:
Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pogorându-Te la cei ce arătau simţăminte de dreaptă credinţă, în mijlocul
văpăii, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile bine cuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...

Cu botezul tău, părinte, te-ai împreunat cu toată Dumnezeirea; şi păzind curată vrednicia chipului, fericite, ai ajuns
cu veselie la Strălucirea Cea Întreit Luminătoare.
Acum nu prin închipuire, nici prin oglindă priveşti, Sfinte Preacuvioase Părinte Auxentie, Lumina Dumnezeieştii
Atotputernicii; ci faţă către faţă te învredniceşti de Lumina Cea mai presus de cuget şi vederii lui Dumnezeu,
preaînţeleptule.
Ca unul ce ai multă îndrăzneală către Împăratul tuturor, părinte, roagă-te să se mântuiască de toate necazurile, cei
ce săvârşesc cu credinţă pomenirea ta, ca toţi să te fericim.
Rupe acum lanţurile greşelilor mele, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce ai născut pe Izvorul milostivirii,
Una de Dumnezeu Fericită şi mă umple de veselie, ca după vrednicie să te măresc pe tine.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Fecioară, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat,
adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Suindu-te în muntele privirilor înalte şi al faptei, cu adevărat, preafericite, cu fulgerele minunilor ai strălucit ca
soarele, luminând marginile lumii. Pentru aceasta prăznuim astăzi sfântă pomenirea ta şi lăudându-te cu dragoste,
te cinstim cu credinţă.

În muntele faptelor bune suindu-te, te-ai închis pe tine într-o mică chilie, preafericite, fiind pe pământ strâmtorat
prin sihăstrie; şi într-aripându-te, preaînţelepţeşte, cu cugetul desăvârşit te-ai suit către Lărgimea Cea
Dumnezeiască, fericite. Pentru aceasta ai tras la Înălţime pe cei căzuţi întru adâncurile ispitelor, făcând minuni,
cuvioase; purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Preacuvioase Auxentie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de
greşeale să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Ca pe o Fecioară şi Singură între femei, pe tine, Ceea ce fără de sămânţă ai născut pe Dumnezeu cu Trup, toate
neamurile omeneşti te fericesc. Că întru tine S-a Sălăşluit Focul Dumnezeirii şi alăptezi ca pe un Prunc pe Ziditorul
şi Domnul. Pentru aceasta neamul îngerilor şi al oamenilor, cu cuviinţă lăudăm Preasfântă Naşterea ta şi într-un
glas împreună strigăm ţie: roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, să ne dăruiască iertare de greşeli nouă, celor ce lăudăm,
precum se cuvine, Mărirea ta, Preacurată.
şi Cuvântul...
Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Izbăvitorul, văzându-L Înălţat pe Cruce, Mieluşeaua se văita vărsând lacrimi şi striga cu
amar: lumea se bucură, luând mântuire, iar inima mea arde, văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi din milostivirea
milei, Îndelung Răbdătorule, Doamne; Cel Ce eşti Adâncul milei şi Izvorul Cel Nedeşertat, milostiveşte-Te şi
dăruieşte iertare de greşeli celor ce cu credinţă laudă, precum se cuvine, Dumnezeieştile Tale Patimi.
Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Onisim

15 Februarie
Troparul Sfântului Apostol Onisim, glasul al 3-lea:

Apostole Sfinte Onisim, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.

Irmosul:
Ca pe uscat umblând Israel cu urmele prin adânc, pe priginitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu
cântare de biruinţă să-I cântăm.
Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind luminat, Apostole Onisim, cu Dumnezeiescul şi Strălucitul har al Mântuitorului, izbăveşte sufletul meu cel
întunecat, rugând pe Hristos, Iubitorul de oameni Dumnezeu, fericite.
Luminat fiind de strălucirile cele dătătoare de raze ale Apostolului Pavel, prea lesne ai scăpat din negura
necunoştinţei, mărite, strigând lui Hristos, cântare de mulţumire, preafericite.
Dumnezeiesc lucrător de cele sfinte te-ai arătat, preafericite şi cu Dumnezeiescul Duh cu adevărat strălucind,
pretutindeni ai alergat, vestind pe Hristos cu evlavie, de Dumnezeu fericite.
Fiind Împodobită cu frumuseţea faptelor celor bune, Împărăteasă Preacinstită, mai presus de minte ai primit în
pântece pe Dumnezeu Cel Adevărat, Care ne luminează pe noi cu Dumnezeieşti virtuţi.

Apropiindu-ţi gura de Izvorul Dumnezeieştilor Ape şi primind Pârâul Desfătării ai adăpat dintr-Însul faţa Sfintei
Biserici, Mărite Onisim.
Cu Împărtăşirea Luminii Celei Înţelegătoare luminat te-ai arăta, luminând în chip strălucitor cu făcliile dreptei
credinţe şi cu strălucirea cea purtătoare de lumină a propovăduirii.
Cu legăturile Apostolului Pavel te-ai dezlegat de robia înşelăciunii şi cu libertatea harului fiind cinstit, ai ajuns fiu
al lui Dumnezeu, arătându-te Dumnezeiesc moştenitor.
Cu înşelăciune şarpele târându-se odinioară, prin vicleşug m-a robit; iar prin tine scăpând din robia lui, Maică a lui
Dumnezeu, cu laude te fericesc.
Irmosul:
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cântă cinstita Biserică cu Dumnezeiască cuviinţă, strigând din
cuget curat, întru Domnul prăznuind.
Domnul, Cel Ce voieşte să se mântuiască toţi de jugul robiei, te-a rânduit lucrător de cele sfinte, fericite, spre a sluji
Cinstitei Evanghelii, îndrumătorule în cele Dumnezeieşti.
Făcutu-te-ai prin har fiu al lui Dumnezeu, vestind pe Cuvântul Cel Veşnic, Unul-Născut, Care, fiind cu Trup şi S-a
amestecat minunat cu cei de pe pământ.
Cu puterea judecăţii şi cu ungerea cea Dumnezeiască a preoţiei, ca un preot, ai strălucit preaînţeleptule şi cu
răbdarea cumplitelor pătimiri mucenic Dumnezeiesc te-ai făcut.
Fiul Cel după fire fără de început şi Veşnic a primit de voie început în vreme din Fecioara Curată, vrând să
înnoiască din stricăciune pe cei de sub vreme.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, luminează-le, mă rog Ţie;
ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine Adevăratul Dumnezeu, Cel Ce chemi pe toţi din negura greşelilor.
Cu isteţimea gândului şi a sufletului şi cu curăţia trupului, fericite, zburând mai presus de cursele vrăjmaşului, te-ai
înălţat la Locaşurile cele Cereşti, suindu-te pe aripile cunoştinţei de Dumnezeu.
Apostolul tău, Bunule, a propovăduit venirea Ta cea prin Trup, îndreptând pe cei rătăciţi, către cunoştinţa Ta şi
luminându-i cu lumina cunoştinţei.
Arătatu-te-ai templu preafrumos, având înăuntru ca sfeşnic făclia harului, întemeiată cu zidirea Dumnezeiescului
Duh, Fericite Onisim.
Lanţurile păcatelor mele rupe-le, Fecioară, cu mijlocirea şi cu ocrotirea ta; că tu eşti Nădejdea celor deznădăjduiţi,
care aleargă cu credinţă la Dumnezeiescul tău Acoperământ.

Strălucind ca Soarele, Cel Chemat din cer, cu lumina harului te-a pogorât pe tine rază strălucitoare, ca să goneşti cu
putere întunericul necunoştinţei, preafericite.
În chip strălucit ai înfierat trufiile cele putrede şi nelegiuite ale celor fărădelege, vestind cu credinţă Dumnezeieştile
învăţături ale dreptei credinţe, preacinstite ierarhe al Domnului.
Fiind vinovat de păcate şi rănit cumplit eu, ticălosul, la tine alerg, Maica lui Dumnezeu cea Preamilostivă, rugându-
mă să ştergi semnele rănilor greşealelor mele.
Irmosul:

Ca o rază ai ieşit, luminând lumii, fericite, luminat fiind de razele Apostolului Pavel, soarele cel preastrălucitor,
care a luminat lumea. Pentru aceasta, toţi te cinstim, Sfinte Apostole Onisim.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul cuvioşilor tineri. Iar pe haldei arzându-i Porunca lui Dumnezeu, pe
chinuitorul l-a plecat a striga: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Luat-ai, Mărite Onisim, fericitul sfârşit şi prin nădejde priveşti Nemurirea Cea Nepieritoare, fericite; şi veselindu-te
cânţi lui Hristos: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu cugetul tău cel vitejesc, Fericite Onisim, ai călcat măiestriile înşelăciunii, surpându-le pe ele cu organele dreptei
credinţe, înţelepţitule de Dumnezeu şi strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Ca Una ce eşti cu totul fără prihană, Mireasă a lui Dumnezeu, ai zămislit în pântece pe Dumnezeu Cuvântul, Cel Ce
este Nedespărţit de Sânurile Tatălui şi L-ai ţinut în braţele tale, Binecuvântată, Preasfântă Maica lui Dumnezeu,
Preacurată.
Cântarea a 8-a. Irmos: Din văpaie ai izvorât...

Dănţuind împreună cu îngerii, Fericite Onisim şi împodobit cu cununa muceniciei, stai luminat înaintea Scaunului
Stăpânului; pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Slujind Dumnezeiescului Apostol, ai luat lucrarea Dumnezeieştilor minuni cele de negrăit, fericite, făcându-te
propovăduitor adevărat al lui Hristos; pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Cu harul tămăduirilor îmbogăţindu-te din Izvorul Cel Îndestulat al Mântuitorului, tuturor le-ai făcut cunoscut să se
supună Dumnezeieştilor Porunci, fericite. Pe Acela Îi preaînălţăm întru toţi vecii.
Povăţuiţi fiind către cunoştinţa Minunii tale, lăudăm Taina cea mare şi mai presus de cuget, Preacurată, Cinstită
Maica lui Dumnezeu şi o preaînălţăm întru toţi vecii.
Irmosul:
Din văpaie ai izvorât rouă cuvioşilor tineri şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură
voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Stea prealuminoasă te-ai arătat, strălucind cu Razele cele Luminătoare ale Duhului şi luminând marginile lumii cu
lumina cunoştinţei de Dumnezeu, Fericite Apostole Onisim. Pentru aceasta împreună cu ceata Apostolilor te
mărim.
Fiind împodobit cu roadele Duhului, te-ai ridicat la ceruri, bucurându-te, purtătorule de Dumnezeu; că Apostol
cinstit al lui Hristos te-ai făcut, ierarh preaînţelept şi propovăduitor adevărat al celor mai presus de cuget, de
Dumnezeu fericite.
Totdeauna ai ocrotit pe cei ce te laudă pe tine, Fericite Onisim şi cinstesc pururea prăznuirea ta, stând înaintea
Stăpânului cu totul luminat, cu totul strălucit şi cu totul acoperit de fulgerele cele de acolo.
Prin naşterea ta, Preacurată Maica lui Dumnezeu, izbăvindu-mă de moartea cea trupească cea de demult şi lepădând
blestemul şi stricăciunea şi moartea care s-a pricinuit din păcat, acum împreună cu Oştile cele cereşti te măresc.
Irmosul:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Oştile îngereşti; iar prin tine
Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat; pe Care slăvindu-L cu Oştile îngereşti, pe tine te fericim.

Scăpându-te din robia rătăcirii, slobod te-ai arătat întru Dumnezeu cu harul, făcându-te Lui rob ales, şi fiind părtaş
al legăturilor Apostolului Pavel, pentru Hristos ai fost omorât, fără dreptate, Apostole. Pentru aceasta mărturisind
după Lege, te-ai învrednicit de Lumina Cea de sus, Ierarhe Onisim. Drept aceea strigăm ţie: roagă-te lui Hristos
Dumnezeu, iertare de greşeale să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Ca pe o Fecioară, Singură între femei, pe tine Ceea ce ai născut fără de sămânţă pe Dumnezeu cu Trup, toate
neamurile oamenilor te fericesc. Că întru tine S-a Sălăşluit Focul Dumnezeirii şi ca pe un Prunc ai alăptat pe
Făcătorul şi Domnul. Drept aceea, neamul îngerilor şi al oamenilor cuviincios mărim Preasfântă Naşterea ta şi cu
toţi împreună strigăm ţie: roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu credinţă
lăudăm, precum se cuvine, Mărirea ta, Stăpână.
şi Cuvântul...
Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Izbăvitorul văzându-L Înălţat pe Cruce, Mieluşeaua se văita vărsând lacrimi şi striga cu
amar: lumea se bucură luând mântuire, dar inima mea arde văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi din milostivirea
milei, Îndelung Răbdătorule, Doamne; Cel Ce eşti Adâncul milei şi Izvorul Cel Nedeşertat, milostiveşte-Te şi
dăruieşte iertare de greşeli, celor ce cu credinţă laudă precum se cuvine Dumnezeieştile Tale Patimi.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Pamfil şi către cei împreună cu dânsul
16 Februarie
Troparul Sfântului Mucenic Pamfil şi al celor împreună cu dânsul, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru.
Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile
lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Irmosul:
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu Puterea Preasfântului Duh ceata celor cu numărul de doisprezece adunându-se, vitejeşte, ca o purtătoare de
biruinţă, a pus pe fugă tabăra cea vicleană şi fără de Dumnezeu a celor nelegiuiţi.
Ruşinatu-s-a vrăjmaşul năvălind asupra purtătorilor de biruinţă mucenici; că deşertându-şi cumplit tolba cu săgeţi,
nu a putut doborâ tăria vitejilor.
Înfumurarea nebunei elineşti aţi călcat-o în picioare, mucenici ai lui Hristos, fiind împodobiţi cu Dumnezeiască
minte şi înţelepciune, căreia n-au putut grăi împotrivă potrivnicii celor dreptcredincioşi.
Dumnezeiescul şi grăitorul de cele Dumnezeieşti, Sfântul Pamfil, adeverind cu adevărat numele cu care s-a
îmbogăţit, a păzit legătura dragostei către Hristos neîntreruptă, până la moarte.
Pe tine Norul din care ne-a ieşit nouă strălucind Soarele dreptăţii, Fiul Cel Unul-Născut al Tatălui, Născătoare de
Dumnezeu, Prealăudată, cu toată evlavia mărindu-te, întotdeauna te fericim.
Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica...

Stih: Sfinte Mucenice Pamfil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împodobit ai fost în dreapta credinţă, cu fapta şi cu cuvântul şi cu cinstita ungere a preoţiei, mucenice al lui Hristos,
Sfinte Pamfil, înţelepţitule de Dumnezeu.
Adunându-vă laolaltă, mucenici ai lui Hristos, v-aţi făcut ca o alăută, peste tot bine tocmită, ce cântă cu melodioase
graiuri de mărturisire.
Alergând către semnul cinstitei chemări cereşti, ca nişte biruitori aţi luat cunună de la Stăpânul.
Sălăşluitu-S-a întru noi, Preacurată, Cel Ce locuieşte întru Înălţime; că mai presus de fire luând din tine Trup, S-a
îmbrăcat.
Irmosul:
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Din multe feluri de vieţuire adunându-vă, în scurtă vreme v-aţi învrednicit a păzi pe deplin rânduiala Bisericii, cu
un glas strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Vicleniile şi meşteşugirile tiranilor n-au plecat pe mucenici, nici durerile chinurilor nu au slăbit pe cei ce cu osârdie
strigau: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Ceata cea prealăudată a mucenicilor, cea ocârmuită de mâna Stăpânului, pentru Dânsul moartea cea de voie a
răbdat, strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Auzind Dumnezeieştile graiuri cele pentru tine, Născătoare de Dumnezeu şi împlinirile lor văzându-le noi, cei ce
am fost izbăviţi prin naşterea ta, strigăm ţie: Bucură-te Fecioară cu totul fără de prihană.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu Doamne, Lumina mea, în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoştinţei pe cei
ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Stih: Sfinte Mucenice Pamfil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Neîndurând a lua în seamă cele de pe pământ, Fericite Mucenice Pamfil, ai luminat Dumnezeiasca vieţuire cu
nevoinţa pe care din pruncie ai urmat-o.
Stih: Sfinte Mucenice Valent, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Valent cel împodobit cu Dumnezeieşti cărunteţi şi cu înţelepciune, trăgându-se din cetatea cea sfântă, ca un
mucenic s-a încununat.
Având cugetul lui Hristos, ca unul ce ai urmat Lui, Prealăudate Pavel, luptând după rânduială, ai fost împodobit cu
cununa mucenicilor.
Îndreptat-ai, Preacurată, alunecarea Evei, născând pe Dumnezeu Cuvântul, Care a îndreptat nenorocirea abătută
asupra celor surpaţi la pământ.

Cu moartea au cumpărat viaţa cea mai bună Sfinţii Mucenici Samuil şi Ilie, Daniil şi Dumnezeiescul Ieremia şi pe
lângă aceştia, Sfântul Isaia cel cu nume mare.
Întărindu-se vitejii cu nădejdile vieţii celei veşnice, bucuroşi au răbdat strujirile trupurilor, cei ce au fost la număr
cu Dumnezeieştii Tăi Apostoli, Mântuitorule.
Luminători plini de lumină a răsărit acum lui Dumnezeu Egiptul, care mai de mult era acoperit cu întunericul cel
adânc al necunoştinţei; şi s-a îmbogăţit cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu.
Munte te-a văzut pe tine Proorocul Daniel, Preacurată, din care s-a tăiat Piatra Care a sfărâmat chipul întregii
înşelăciuni şi a umplut toate marginile pământului de cunoştinţa lui Dumnezeu.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, strigă către tine Biserica, curăţindu-se de sângele demonilor, cu Sângele
Cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Fiind puşi înaintea groaznicelor unelte de chinuri, vitejii luptători ai Domnului, bucurându-se, cu bărbăţie plină de
curaj au răbdat chinurile, neţinând seama de trup. Pentru aceasta au şi moştenit Veşnica Slavă şi acum se roagă
pentru noi, cei care lăudăm chinurile lor.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam de dorul dreptei credinţe mai mult decât văpaia focului fiind aprinşi, au
Stih: Sfinte Mucenice Porfiriu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu faţă luminată şi cu curăţia cugetului, mucenice, prevăzând bucuria ce te aşteaptă, ai defăimat chinurile, strujit
fiind fără de milă, Preafericite Porfiriu.
Dumnezeu, Care a mântuit pe cei trei tineri în cuptor, Acela Însuşi te-a primit ca pe o jertfă adevărată, bine
mirositoare, pe tine cel ars de tot în foc pentru Dânsul, purtătorule de biruinţă, Fericite Porfiriu.
Fiind împodobit cu tăria sufletului şi a trupului, Prealăudate Seleuc, ai surpat toată puterea tiranului, strigând:
Binecuvântat eşti Dumnezeul meu şi Domnul.
Ca o Născătoare de Dumnezeu, mai Frumoasă eşti decât zidirea; că te-ai făcut cu adevărat Locaş Preasfânt al lui
Dumnezeu. Binecuvântată eşti tu între femei, Preacurată Stăpână.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi...

Plecându-te tu Legii lui Hristos, pe toate le-ai lepădat, Preaînţeleptule Seleuc; şi făcându-te ca un ostaş al
cucerniciei şi învăţător, ai purtat grijă de văduve şi de săraci strigând: toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.
Luminându-te cu Raza Cea Înţelegătoare, bătrânule, Mărite Mucenice Teodul şi slugă adevărată făcându-te, ai
urmat Stăpânului, după a Cărui Cruce dorind, cu bucurie ai răbdat-o, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul.
Arătându-te locaş Dumnezeiescului Duh, Fericite Iulian, te-ai împodobit cu obiceiuri alese, arătându-te plin de
dreaptă credinţă şi de blândeţe şi de tot arzându-te, cu credinţă strigai: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe
Domnul.
Fără de mamă fiind Cuvântul mai înainte din Tatăl, mai în urmă din tine S-a născut, Preacurată, fără de tată
Întrupându-Se, Cel mai înainte fără de trup, vrând din milostivire să mântuiască pe cei ce cântă: Binecuvântaţi toate
lucrurile Domnului pe Domnul.
Irmosul:
Mâinile întinzându-şi Daniel în groapă, gurile leilor cele deschise le-a închis; iar tinerii cei iubitori de dreaptă
credinţă puterea focului au stins, încingându-se cu fapta cea bună şi strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Patra Cea Netăiată de mână...

Numai Viaţa Cea Cerească dorind cu adevărat purtătorilor de biruintă, cu mândrie aţi defăimat pe cea lumească şi
supusă morţii; şi acum vă îndestulaţi de Desfătarea Cea Preabună şi Fericită.
Înăuntru livezii celei Dumnezeieşti dănţuiţi acum cu osârdie, stând înaintea Izvorului Celui Strălucitor, slăviţilor
mucenici; din care scoţând strălucirile, sunteţi cu totul luminaţi.
Cu cuvântul curăţind toate întinăciunile sufletelor voastre şi dezbrăcându-vă de hainele cele de piele, v-aţi îmbrăcat
prin chinuri cu Haina mântuirii Cea Preafrumoasă.
Ceată a celor doisprezece la număr, adu-ţi acum aminte, pe lângă Stăpânul Hristos, de toţi cei ce săvârşesc cu
credinţă pomenirea ta cea preafericită, rugându-te să se învrednicească de sălăşluirea cea împreună cu tine.
Ca o Maică a Celui Ce Singur este Stăpân, te-ai arătat mai presus decât toate făpturile, Fecioară Marie. Pentru
aceasta, Preacurată, toţi credincioşii bucurându-ne, pururea cu cântări te mărim.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, Muntele Cel Netăiat, Fecioară, s-a tăiat,
adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Ceata celor doisprezece Dumnezeieşti mucenici, cu adevărat într-armându-se cu tărie împotriva tiranilor vrăjmaşi,
cu armele credinţei i-a biruit pe ei; şi încununându-se cu cunună de la Dumnezeu, s-au numărat în Ceata îngerilor;
cu care împreună neîncetat se roagă, să se mântuiască de ispite, de supărări şi de chinurile cele veşnice, cei ce îi
fericesc pe dânşii cu credinţă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Nu vom tăcea niciodată, Născătoare de Dumnezeu, a lăuda cu mulţumire, din inimă, milele tale, Stăpână, noi robii
tăi, strigând şi zicând: Preasfântă Fecioară, grăbeşte de ne izbăveşte de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi şi de toată
ameninţarea, că tu eşti Ocrotitoarea nostră.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a
Iosif...
Pe Tine, Cel Născut din Tatăl Cel fără de început, cea care mai pe urmă Te-ai născut cu Trup, văzându-Te pe Cruce
spânzurat, Hristoase, a strigat: vai mie, Preaiubite Iisuse! Cum Tu, Cel Ce eşti Slăvit de îngeri ca un Dumnezeu, de
bună voie eşti Răstignit acum de oamenii cei fărădelege? Te laud, Îndelung Răbdătorule.
Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron

17 Februarie
Troparul Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron, glasul al 4-lea:

Mari sunt faptele credinţei! În izvorul văpăii ca într-o apă de odihnă Sfântul Mucenic Teodor s-a bucurat. Că în foc
cu totul fiind ars, ca o pâine plăcută Preasfintei Treimi s-a adus. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule,
mântuieşte sufletele noastre.
Irmosul:
Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului
nostru să-I cântăm.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Teodor Tiron, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luptând până la capăt, mucenice al lui Hristos, lupta cea Dumnezeiască şi călătoria săvârşind-o, păzind credinţa, ai
aflat cununa Dumnezeieştii Dreptăţi.
Făcându-te dănţuitor ceresc împreună cu cei fără de trupuri, mărite, izbăveşte de primejdii şi de necazuri pe cei de
pe pământ, care te cheamă într-ajutor.
Luând de la Hristos Mărirea cea mai presus de fire, purtătorule de chinuri, înconjori tot pământul smulgând din
nevoi pe toţi cei ce întru credinţă cu evlavie te laudă pe tine.
Ceea ce în chip de negrăit ai născut pe Înţelepciunea şi Cuvântul Tatălui, tămăduieşte rana cea cumplită a sufletului
meu şi potoleşte durerea inimii mele.
Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce...

Nu te-a înspăimântat focul chinurilor; pentru aceea faci să înceteze focul ispitelor, pentru cei ce aleargă la tine,
Fericite Teodor.
Cu rugăciunile tale scapă-mă de necazul care mă cuprinde, mucenice al lui Hristos, netezindu-mi toată calea cea
aspră a vieţii.
Toată inima mea şi cugetul şi sufletul le îndrept către tine, având trebuinţă de ajutorul tău, purtătorule de chinuri.
Încetează-mi tulburarea cugetului cea neîncetată, Preacurată Maică a lui Dumnezeu, îndreptându-mi mişcarea către
Fiul tău.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi; şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4 –a.
Irmosul:
Auzit-am Doamne Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Ocârmuitor te pun înainte pe tine, robul lui Dumnezeu, tu să mă ocârmuieşti cu vetreala Duhului şi cu
Dumnezeieştile vânturi, prealăudate.
Rugămu-ne Preafericite Teodor, scapă de toată ameninţarea pe cei ce cu credinţă te fericesc şi cinstesc
Dumnezeiasca ta pomenire.
Rugând, Fericite Teodor, pe Dătătorul de bine şi pe Dăruitorul de mari daruri, ai întărit, la locul osândirii, pe cei
împilaţi.
Nici viaţa, nici moartea, nici lucrurile de faţă, nici cele viitoare, nici focul, nici bătăile nu te-au despărţit de
dragostea lui Hristos, înţelepţitule de Dumnezeu.
Pe Cel Ce a Strălucit mai înainte de vreme din Tatăl, venind sub vreme, L-ai născut nouă, Maica lui Dumnezeu; pe
Acela roagă-L să mântuiască pe cei ce te laudă pe tine.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Mânecând strigăm Ţie, Doamne: mântuieşte-ne pe noi; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
Podoabă a mucenicilor arătându-te, mucenice al lui Hristos, fii ajutor al credincioşilor şi zid de apărare neclintită.
Îndulcindu-te de unirea cea preabună a bunătăţilor celor mai presus de cuget, scapă pe cei ce te cinstesc pe tine,
Mucenice Teodor.
Rănindu-te de dragostea Ziditorului, te-ai lepădat de râvna celor lumeşti şi ai bine plăcut lui Dumnezeu.
Pe Dumnezeu Cuvântul, pe Care L-ai născut, Fecioară Preacurată, roagă-L neîncetat, pentru cei ce te laudă cu
credinţă.

Apărător fierbinte al dreptei credinţe fiind şi batjocoritor al înşelăciunii idolilor făcându-te, şterge din sufletul meu
nălucirile demonilor şi chipurile patimilor.
Fii mie întărire şi zid de apărare neclintit, mucenice, întărind neputinţa şi putreziciunea cugetului meu, cu ocrotirile
tale, Fericite Teodor şi mă păzeşte fără de greşeală.
De oştirea cea aducătoare de stricăciune şi trecătoare nu ai ţinut seamă; dar Oştirea vieţii în chip desăvârşit ai iubit-
o, Preafericite Teodor; întru care te-ai arătat purtător de biruinţă, vrednicule de laudă.
Strălucit-a din Sion, Buna Cuviinţă a Celui Preaînalt, îmbrăcată prin Unire Negrăită cu Trupul cel luat din tine,
Fecioară Nenuntită şi lumea a luminat.
Irmosul:
Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele; şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor. Căci către
Tine am strigat şi m-ai auzit, Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 4-lea.

Credinţa lui Hristos ca pe o pavăză înăuntru în inima ta primind-o, puterile cele potrivnice le-ai călcat în picioare,
pătimitorule şi cu cunună cerească ai fost încununat, în veci, Preafericite Teodor, ca un nebiruit.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii cei ce veniseră din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând:
Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Pe tine te aduc apărător al vieţii mele şi ajutător al mântuirii mele şi păzitor, de Dumnezeu înţelepţitule, că dai
întărire celor ce cu credinţă strigă: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Ca pe o jertfă bine plăcută şi preasfinţită pe tine însuţi te-ai adus Domnului, preafericite; şi cu focul chinurilor de
tot te-ai ars, mărite, strigând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Umplându-te, fericite, de Suflarea Cea Dătătoare de viată a Dumnezeiescului Duh, alungi duhurile necurate, bolile
le vindeci şi veselindu-te strigi: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Din pântecele tău a ieşit Întrupat Domnul tuturor, Fecioară. Pentru aceasta cu dreaptă credinţă socotindu-te
Născătoare de Dumnezeu, strigăm Fiului tău: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

De întreitele valuri de tot felul fiind înconjuraţi, prealăudate şi de primejdiile vieţii fiind cuprinşi, ocrotitor grabnic
şi împreună lucrător şi ajutător ştiindu-te, toţi credincioşii te aducem rugător către Stăpânul, strigând: nu înceta a te
ruga pentru cei ce laudă preacinstită pomenirea ta.
Cu lanţurile păcatelor fiind legat şi cu piedicile greşelilor mele împiedicat, Preafericite, Mare Mucenice Teodor,
alerg la acoperământul tău, cerând dezlegare, purtătorule de cunună; ci, ca un minunat, care ai câştigat îndrăzneală
multă către Stăpânul tuturor Dumnezeu, înţelepţitule, roagă-te să se mântuiască cei ce laudă pe Hristos în veci.
Luminându-te cu razele cele muceniceşti, prealăudate, te-ai numărat în Cetele îngereşti. Cu care împreună
veselindu-te şi dănţuind pururea, mucenice, cu faceri de minuni tămăduitoare luminezi pe cei ce cu credinţă cântă:
popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Ziditorul şi Izbăvitorul zidirii, ca un Milostiv, S-a amestecat cu oamenii prin Întrupare, luând Trup din tine, cea
Neispitită de bărbat, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta credincioşii te mărim, cu adevărat, Născătoare de
Dumnezeu, strigând şi cu credinţă cântând: popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinîm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
De şapte ori a ars cuptorul nebuneşte chinuitorul haldeilor, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar văzându-i pe
aceştia mântuiţi de o Putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului striga: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L,
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe tine, Maica lui Dumnezeu...

Avându-te pe tine păzitor neadormit, mare mucenice, care lesne goneşti cugetul cel rău al vrăjmaşilor şi Bisericii
pace îi dai, purtătorule de biruinţă, neîncetat te fericim.
Putere ţi-a dăruit ţie Stăpânul asupra demonilor şi tămăduieşti patimile sufleteşti şi trupeşti, cu îndrăzneală
binecredincioasă, rugându-te Mântuitorului, fericite. Pentru aceasta toţi te fericim.
Privind către Izvorul bunătăţilor, purtătorule de biruinţă, Lumina Cea în Trei Sori dar Una, O Dumnezeire în Trei
Feţe şi O Începătorie mai presus de începere, păzeşte pe cei ce te laudă pe tine.
Izbăveşte-mă de robia cea înţelegătoare, Preacurată Stăpână, Ceea ce ai dat drept răscumpărare Răstignirea Fiului
tău, care s-a făcut pentru izbăvirea tuturor şi pentru pacea şi mântuirea celor ce te laudă pe tine.
Irmosul:
Pe tine Maica lui Dumnezeu şi Fecioara cea Neispitită de nuntă, pe tine Ceea ce ai născut mai presus de minte, prin
cuvânt, pe Dumnezeu Cel Adevărat, pe cea mai Înaltă decât Preacuratele Puteri, cu doxologii fără încetare te
mărim.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea...

Primind asupra ta toată într-armarea cea Dumnezeiască şi surpând înşelăciunea cea idolească, pe îngeri i-ai
îndemnat să laude nevointele tale; că aprinzându-ţi cugetul de Dumnezeiasca dragoste, către moartea cea prin foc
cu vitejie ai îndrăznit. Pentru aceasta, ca un purtător de nume de dar al lui Dumnezeu, împărţeşti daruri
Dumnezeieşti celor ce cer de la tine, purtătorule de biruinţă, Sfinte Teodor. Roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de
greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea...

Preasfântă Fecioară, Maica lui Dumnezeu, vindecă patimile cele grele ale sufletului meu; şi-mi dăruieşte iertare
greşelilor mele, pe care nebuneşte le-am făcut, întinându-mi sufletul şi trupul, eu, ticălosul. Vai mie! Ce voi face în
ceasul acela, când îngerii vor despărţi sufletul de ticălosul meu trup? Atunci, Stăpână, Ajutătoare să-mi fii şi
Fierbinte Ocrotitoare, că pe tine te am Nădejde, eu, nevrednicul robul tău.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie:

Pe Înţelepciunea...
Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Izbăvitorul văzându-L Înălţat pe Cruce, Mieluşeaua se văita vărsând lacrimi şi striga cu
amar: lumea se bucură, luând mântuire; dar inima mea arde văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi din milostivirea
milei, Îndelung Răbdătorule, Doamne; Cel Ce eşti Adâncul milei şi Izvorul Cel Nesecat, milostiveşte-Te şi
dăruieşte iertare de greşeli celor ce laudă cu credinţă, precum se cuvine, Dumnezeieştile Tale Patimi.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Leon, Episcopul Romei

18 Februarie!!!!!?????
Troparul Sfântului Ierarh Leon, Episcopul Romei, glasul al 8-lea:

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii,
podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Leon, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai
luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Irmosul:
Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sfinţindu-te cu ungerea preoţiei, preafericite, ai împodobit-o pe dânsa cu chipurile virtuţilor, prealăudate.
Ca pe un strugure copt storcându-ţi cugetul, înaintea tuturor ai pus paharul de veselie al înţelepciunii tale, părinte.
Făcutu-te-ai moştenitor al scaunului Apostolului Petru, având acelaşi gând cu el şi aceeaşi râvnă a credinţei,
înţelepţitule de Dumnezeu.
Cu strălucirea dogmelor tale, ai risipit norul cel întunecos al eresurilor, ierarhe al Domnului, de Dumnezeu
insuflate.
Fiind osândit cel întâi zidit pentru călcarea Poruncii, l-ai slobozit, Maica lui Dumnezeu, Preacurată, născând pe
Mântuitorul.
Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut...

Stâlp al Ortodoxiei, cu osârdie aducând, l-ai ridicat Bisericii lui Hristos, Preaînţeleptule Leon; pe acela Biserica
avându-l, risipeşte cetele şi adunările cele fără de Dumnezeu ale ereticilor.
Plin fiind de ceresc şi Dumnezeiesc har, părinte, stai în ajutorul dogmelor Bisericii, luptând împotriva tuturor
bârfelilor ereticilor celor fără de Dumnezeu, Preamărite Leon, preafericite.
Luminat fiind, cuvioase, de Lumina Cea Preastrălucitoare, ai arătat Întuparea Cuvântului cea de negrăit şi
Dumnezeiască, spunând că îndoită este firea şi îndoită este lucrarea lui Dumnezeu, Celui Ce S-a Întrupat.
Înfrumuseţatu-te-ai ca o Mireasă cu frumuseţile fecioriei, Ceea ce eşti Plină de daruri, Fecioară, Maică Nenuntită;
că mai mult decât toată zidirea te-ai umplut de daruri, ca Una ce ai născut pe Cuvântul, Pricinuitorul tuturor.
Irmosul:
Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru
dragostea Ta; că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, Unule Iubitorule de oameni.
Cântarea 4-a.
Irmosul:
Cuvinte din Munte Umbros, din Una Născătoare de Dumnezeu, cu Dumnezeiască vedere, proorocul mai înainte a
cunoscut că Te vei Întrupa. Şi cutremurându-se slăvea Puterea Ta.
Leu cu adevărat te-ai arătat, preafericite, alungând departe vulpile cele tulburătoare şi cu răcnetul cel împărătesc
înspăimântând cugetele celor fărădelege.
Cu năvălirile dogmelor tale ai acoperit urmele eresurilor cele urătoare de Dumnezeu, descoperind adevărul cel
ascuns, învăţătorule de cele Tainice, preacinstite.
Zori dinspre apus ai răsărit, de trei ori fericite, trimiţând ca nişte raze Bisericii cartea dogmelor dreptei credinţe, de
Dumnezeu cugetătorule şi luminând sufletele noastre.
Omoară pornirile patimilor mele, Fecioară, conteneşte Preabună, tulburarea greşealelor, pierzând viforul păcatului
cu liniştea ta, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
ticălosul? Ci, Te rog întoarce-mă şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Propovăduitor al îndoitei lucrări a Mântuitorului Hristos te-ai făcut, fericite; căci ai zis că fiecare din firile pe care
le are lucrează prin împărtăşirea cu cealaltă, cu care este împreună, înţelepţitule de Dumnezeu, ierarhe.
Cunoscut-ai pe Cuvântul că este întocmai de o Putere cu Tatăl şi ai crezut, de trei ori fericite, că S-a Întrupat; şi ai
propovăduit că amândouă însuşirile lucrează după potriva Trupului şi a Dumnezeirii, fără amestecare şi fără
schimbare.
Taina cea mai înainte de toţi vecii, cunoscută numai de Dumnezeu, că Cel Ce stăpâneşte toate zidirile Se va face
Om şi Se va Întrupa fără de schimbare, din tine, Fecioară, s-a văzut luând sfârşit.

Urmaşul de acum al Cinstitului Petru s-a îmbogăţit şi cu întâistătătoria aceluia; că dobândind râvnă fierbinte a
alcătuit din îndemn Dumnezeiesc o carte, în care a zădărnicit frământătura şi amestecarea eresurilor celor
tulburătoare.
Un Singur Fiu, pe Hristos şi Domnul, Cel Născut mai înainte de veci din Tatăl şi pentru noi din Fecioară Născut,
Care S-a arătat de o fire cu noi, L-ai propovăduit mai presus de fire, slujitorule al celor de negrăit, de Dumnezeu
însuflate.
Ţie Preacurată, noi credincioşii, mărturisindu-te Mijlocitoarea mântuirii noastre, îţi strigăm: Bucură-te Preacinstită;
Bucură-te Fecioară Mireasă; Bucură-te Muntele lui Dumnezeu cel Umbros; că tu ai izvorât lumii Bucuria cea cu
adevărat Nesfârşită.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi
viaţa mea s-a apropiat de iad; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Pe scaunul arhieriei şezând, mărite, gurile leilor celor cuvântători astupându-le cu dogme de Dumnezeu insuflate,
lumina cunoaşterii de Dumnezeu a Preacinstitei Treimi ai luminat-o turmei tale. Pentru aceasta ai fost preamărit ca
un Dumnezeiesc preot al harului lui Dumnezeu.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii iudei au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Binecuvântat eşti,
Doamne Dumnezeule în veci.
Genelor tale nu ai dat somn, până ce nu ai smuls din rădăcină rătăcirea lui Eutihie cel fără de minte, strigând:
Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule în veci.
Un singur Ipostas în două Firi, mărturisind pe Hristos, cu două lucrări şi cu două voiri, acum cânţi: Binecuvântat
eşti, Doamne Dumnezeule în veci.
Acum scap la tine, Maica lui Dumnezeu, fiind strâns legat cu lanţurile greşealelor mele. Pentru milostivirea milei
izbăveşte-mă pe mine, cel ce-ţi strig: Binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Preacurată.

Ca un soare cu totul strălucitor de la apus ai răsărit, lucru cu adevărat minunat, grăitorule de Dumnezeu, nimicind
în chip vădit amestecul şi împreunarea lui Eutihie şi ai sfărâmat împărţirea lui Nestorie, învăţând să cinstim un
Hristos în două Firi, Neîmpărţit, Neschimbat şi Neamestecat.
Îndemnat fiind de Dumnezeu, ai însemnat învăţăturile dreptei credinţe ca pe nişte lespezi scrise de Dumnezeu,
tâlcuindu-le Dumnezeiescului popor şi adunării cinstiţilor învăţători ca un al doilea Moise, strigând: preoţi lăudaţi,
tineri bine cuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Întrupat ai cunoscut, Preacuvioase, Sfinte Ierarhe Leon, pe Cel Ce mai înainte era fără de trup, pe Cuvântul Tatălui,
Cel Unul-Născut şi împreună fără de început şi ai învăţat că Cel mai presus de vreme a venit sub vreme, mărginit
fiind cu trupul, dar ca Ziditor necunoscând mărginire, strigând: preoţi bine cuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe
Hristos în veci.
Cu îmbrăcămintea Trupului S-a îmbrăcat din sângele tău, Preacurată, Dumnezeu, Cel Ce a luminat cerulcu soarele
şi luna, frumuseţile luminătorilor, arătându-te pe tine un alt Cer Însufleţit; pe Care tinerii îl bine cuvintează, preoţii
îl laudă, popoarele îl preaînalţă întru toţi vecii.
Irmosul:
De şapte ori a ars cuptorul nebuneşte chinuitorul haldeilor pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar vâzându-i pe aceştia
mântuiţi de o Putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului striga: tineri bine cuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare
Cântarea a 9-a. Irmos: Înfricoşatu-s-a de aceasta...

Străluceşti acum, povăţuitorule în Taine al lui Hristos, împodobit fiind cu cununa dreptei credinţe şi ca un preot
credincios eşti cu adevărat îmbrăcat în dreptate, dănţuind în Raiul Desfătării, Dumnezeiescule păstor; roagă
neîncetat pe Stăpânul pentru turma ta.
Unde se găsesc întâistătătoriile şi scaunele şi cetele patriarhilor, acolo te-ai sălăşluit acum după vrednicie, Sfinte
Părinte Leon, Preafericite; ca un adevărat patriarh, fiind luminat de credinţă şi de har. Pentru aceasta toţi pururea te
fericim.
Depărtându-te de viforul vieţii, te-ai apropiat de Hristos, Preaalesule Leon, odihnindu-te în locul cu verdeaţă, acolo
unde sunt Râul Desfătării şi Lumina Cea Neînserată şi Veselia Cea Nespusă şi Bucuria Cea Veşnică.
Viaţă Adevărată culeg, nefiind păgubit de pomul cunoştinţei. Că tu, Preacurată, ai odrăslit pe Hristos, Pomul vieţii,
Care a făcut cunoscut tuturor intrările vieţii. Pentru aceasta pe tine, Preacurată Născătoare de Dumnezeu,
credincioşii te mărim.
Irmosul:
Înfricoşatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat: că Dumnezeu S-a arătat oamenilor Trupeşte;
şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Preacurată Născătoare de Dumnezeu,
credincioşii te mărim.

Luminat fiind de Strălucirile Dumnezeieştilor dogme, ai făcut să strălucească Lumina Ortodoxiei şi ai micşorat
întunericul eresurilor, fericite; şi mutându-te din viaţă, te-ai sălăşluit în Lumina Cea Neînserată, Cuvioase Leon;
roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Dumnezeiesc Cort te-ai făcut Cuvântului, Singură Preacurată Fecioară Maică, cu curăţia fiind mai presus de îngeri.
Pe mine care mai mult decât toţi am ajuns ţărână, fiind întinat de greşelile trupului, curăţeşte-mă cu rugă ciunile
tale, prin Apele cele Dumnezeieşti, dându-mi, preacurată, mare milă.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru
mărturisirea...
Mieluşeaua Cuvântului cea Neprihănită, Maica lui Dumnezeu cea Nestricată, văzând pe Cruce spânzurat pe Cel
Răsărit dintr-Însa fără de durere, tânguindu-se precum se cuvine unei maici, striga: vai mie, Fiul Meu! Pentru ce
pătimeşti, vrând a mântui pe om de patimile necinstei?
Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Arhip

19 Februarie
Troparul Sfântului Apostol Arhip, glasul al 3-lea:

Apostole Sfinte Arhip, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.

Irmosul:
Stih: Sfinte Apostole Arhip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fulgerând cu Lumina harului, Sfântul Pavel cel Preaînţelept, ca pe o rază luminoasă te-a lăsat, Fericite Arhip, ca să
alungi prin Duhul întunericul cel prea adânc al mulţimii idolilor.
Cu Dumnezeieştile împletiri de cuvinte ale Propovăduitorului Pavel ai fost pescuit la credinţă şi în chip minunat din
adâncul răutăţii pe popoare le-ai scos vii, de Dumnezeu grăitorule şi le-ai adus la Masa Cea Dumnezeiască, hrană
cuvântătoare.
Cu haina Dumnezeiescului har fiind îmbrăcat, Sfinte Apostole Arhip, pe cei ce au fost dezbrăcaţi de Dumnezeiasca
Slavă, i-ai îmbrăcat cu haina nestricăciunii şi a mântuirii, mărite, ca şi cu o Podoabă Dumnezeiască.
Grăitorii de Dumnezeu, Preacurată, văzând cu ochii cei prooroceşti mai înainte Taina cea Înfricoşată a naşterii tale
celei mai presus de cuget, în multe chipuri au tâlcuit-o.

Fiind aprins duhovniceşte de Focul Mângâietorului, ai ars materia cea amară a nebuniei idoleşti, Prealăudate Arhip.
Credincios rob al lui Hristos te-a mărturisit Dumnezeiescul Pavel, Sfinte Apostole Arhip şi propovăduitor sfinţit şi
ostaş biruitor, fericite.
Viaţa ta cea luminată a strălucit cu luminile faptelor celor bune, aducând la lumină, în chip desăvârşit, pe cei ce te
cinstesc pe tine, Fericite Arhip.
Locaş Încăpător al lui Dumnezeu te-ai arătat în chip strălucit, Preacurată şi Sălăşluire Curată şi Locuinţă Vrednică
de Dumnezeu.
Irmosul:
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica, pe Tine Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine,
Nelegiuitul prigonitor, pe tine, cel ce ai învăţat cele Dumnezeieşti şi ai înfruntat strălucitor pe cei fără de
Dumnezeu, te-a supus la chinuri şi la bătăi şi la multe feluri de pedepse, Mărite Arhip.
În chip fericit petrecându-ţi viaţa, Preafericite Apostole Arhip, cu adevărat te-ai învrednicit a afla sfârşit fericit; că
te-ai făcut mărturisitor al lui Hristos preaviteaz, răbdând durerile trupului.
Putreziciunea păgânismului întinzându-se asupra plinirii dreptcredincioşilor ai oprit-o cu sarea cea gustoasă a
cuvintelor tale şi bucurându-te ai strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Ca un Munte Umbros te-a văzut pe tine odinioară Proorocul Avacum, Ceea ce eşti cu totul fără de prihană, purtând
pe Cuvântul, Care umbreşte pe toţi împotriva văpăii greşelilor şi împotriva arsurii păcatelor, Fecioară.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce
Te laudă cu dreaptă credinţă.
Cu Dumnezeieştile Fulgere ale Preaînţeleptei Propovăduiri, ai luminat pe cei cuprinşi de noaptea necunoştinţei,
preafericite, de Dumnezeu înţelepţitule.
Dumnezeiescul râu ce pornea din inima ta a înecat puhoaiele înşelăciunii şi a adăpat cugetele credincioşilor.
Întărindu-te cu bune nădejdi ai răbdat, târât fiind de patru ori şi pământul ai sfinţit cu sângele tău, de Dumnezeu
insuflate.
Numai pe tine te-a ales Domnul din toate neamurile, Născătoare de Dumnezeu şi din tine S-a Întrupat,
îndumnezeind firea omenească.
Vicleanul, neslăbindu-te nicidecum cu ameninţările, fără de milă te-a zdrobit cu bătăi, înţelepţitule de Dumnezeu,
pe tine, cel ce priveai de departe către mărirea pe care ţi-a dat-o Hristos, mărindu-te pe tine.
Cetele vrăjmaşilor celor nevăzuţi le-ai rănit cu rănile trupului tău, Fericite Arhip; şi înfruntând pe tirani le-ai sfâşiat
inima ca şi cu nişte gheare de fier.
Cei ce cu inimi nesimţitoare se închinau la pietre te-au ucis cu pietre pe tine, fericite, care ai mărturisit pe Piatra
vieţii şi ai sfărâmat întărirea înşelăciunii, mucenice.
Dezbrăcându-se de viaţă Adam în Rai, s-a îmbrăcat cu moartea, Fecioară; iar prin naşterea ta cea purtătoare de
viaţă, s-a făcut nemuritor, Preasfântă Mireasă a lui Dumnezeu.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă Doamne, strigă Biserica către Tine, curăţindu-se de sângele demonilor cu Sângele
Cel curs prin milostivire din coasta Ta.

Ca pe o stea mare câştigându-te Biserica pe tine, Fericite Arhip şi luminându-se cu razele minunilor tale, strigă
către tine: scapă pe cei ce cu credinţă cinstesc sfântă pomenirea ta.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, de pofta dreptei credinţe mai mult decât de văpaia focului fiind aprinşi,
au strigat: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Folosindu-te de cuvintele cele de Dumnezeu grăitoare pline de înţelepciune, cu adevărată cunoştinţă ai alungat din
suflete întunericul necunoştinţei, luminând cu harul înţelepciunii pe cei ce s-au lăsat înduplecaţi de cinstitul tău
cuvânt.
În groapă adâncă te-a vârât, mucenice, mulţimea nelegiuiţilor şi te-a ucis cu pietre fără de milă, pe tine care cântai:
Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Pământul a primit sângele tău, care s-a vărsat, mucenice, izvorând ape de tămăduiri credincioşilor; iar cerul a primit
duhul tău cel fericit, Mucenice Arhip, punându-l în numărul sufletelor purtătorilor de biruinţă.
Domnul, Care înfăşură pământul cu negură şi cerul cu nori, S-a îmbrăcat cu Trup muritor din sângele tău Fecioară,
vrând să îmbrace pe om cu Podoaba Slavei Celei Nemuritoare.

Cu laude, Sfântul Pavel lăudându-te pe tine, Mărite, Sfinte Apostole Arhip, împreună cu sine ostaş te-a înscris şi
împlinitor al lucrurilor Dumnezeieşti, slujindu-i lui şi cu credinţă cântând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului
pe Domnul.
Cu cuvinte de cinste te-a îndemnat către mucenicie Sfânta Apfia, cea vrednică de laudă, iubindu-te pe tine, mărite,
ca pe un fiu preacurat. Cu care împreună cu adevărat locuieşti în Împărăţiile cele de sus, strigând: Binecuvântaţi
Cei ce erau prunci la minte te-au dat pe tine, care aveai minte, de batjocură pruncilor, Sfinte Mucenice Arhip, care
te nevoiai foarte tare şi fiind împuns fără de milă de dânşii strigai: toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.
Adam pentru o singură mâncare mort s-a făcut, culegând moarte din pomul cunoştinţei; dar prin tine, Preacurată, a
înviat şi desfătarea Raiului iarăşi a luat, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Irmosul:
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a închis; şi puterea focului au stins-o cu fapta
bună încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe
Domnul!
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână...
Ca să moşteneşti Veşnica Slavă, purtătorule de biruinţă, ai defăimat mărirea cea pământească, nestatornică şi
trecătoare şi ai mers către Hristos, mărindu-te cu Slava Lui.
Ca unul ce ai fost ucenic al Apostolului Pavel Înţelepţitul, verhovnicul Apostolilor, grăitorule de cele
Dumnezeieşti, împreună cu dânsul bucurându-te, preafericite, moşteneşti Desfătarea cea Veşnică, podoaba
colosenilor.
Cunună de biruinţă ai pus pe creştetul tău, de Dumnezeu înţelepţitule şi te-ai îmbrăcat cu porfiră vopsită din
sângele tău, Mucenice Arhip; şi cu Hristos veselindu-te, împărăţeşti împreună cu Dânsul, preafericite.
Adunatu-s-a poporul la pomenirea ta cea purtătoare de lumină ca să laude pe Mântuitorul, Dătătorul de bine şi
ostenelile tale cele vitejeşti, pe care bărbăteşte le-ai răbdat, Fericite Arhip, biruind pe cel cu multe măiestrii.
Ceea ce ai purtat în braţe pe Hristos, Care toate le poartă cu semnul voirii Sale, pe Acela roagă-L Preacurată, ca pe
Fiul tău, să mă izbăvească din mâna vrăjmaşului şi pentru adâncul milei Sale să mă îmbrăţişeze şi să mă
mântuiască.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Fecioară, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat,

Făcându-te ucenic al Sfântului Pavel, de Dumnezeu purtătorule, ai luminat popoarele a lăuda pe Preasfânta Treime;
iar altarele cele de pierzare ale idolilor le-ai surpat, cu harul. Şi nevoindu-te cu tărie, bucurându-te, ai luat cununile,
rugându-te lui Hristos pentru noi, Sfinte Mucenice Arhip.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Povăţuieşte-ne la calea pocăinţei, pe noi cei ce pururea ne abatem spre calea răutăţilor şi mâniem pe Bunul
Domnul, Neispitită de nuntă, Binecuvântată Marie, Scăparea oamenilor celor fără de nădejde, Locaşul lui
Dumnezeu.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Mieluşeaua cea Preacurată, văzând pe Mielul şi Păstorul mort, spânzurat pe Cruce, tânguindu-se ca o Maică şi
jelindu-se, zicea: cum voi suferi, Fiul meu, pogorârea Ta cea mai presus de cuvânt şi Patimile cele de bună voie,
Preabunule Dumnezeu?
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Leon, Episcopul Cataniei

20 Februarie
Troparul Sfântului Ierarh Leon, Episcopul Cataniei, glasul al 4-lea:

Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Leon, roagă pe Hristos
Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului
nostru să-I cântăm.
Făclie Dumnezeiască dobândindu-te pe tine Biserica lui Hristos, cu luminile faptelor tale bune şi ale minunilor tale,
din destul se luminează, Înţeleptule Leon.
Din copilărie te-ai dat pe tine însuţi Stăpânului tuturor şi cu omorârea dulceţilor trupeşti te-ai făcut jertfă vie,
jertfindu-te fără de sânge, fericite.
Viaţa ta fiind luminată cu strălucirea faptelor bune şi cu fulgerele minunilor fiind înfrumuseţată, înaintea tuturor te-
ai făcut vestit, de Dumnezeu purtătorule.
Locaş lui Dumnezeu te-ai făcut, Fecioară Preacurată, Celui Ce a locuit întru tine în chip mai presus de cuget,
Născătoare de Dumnezeu şi a alungat înşelăciunea din sufletele oamenilor.

Păzind nevătămate dogmele cele mântuitoare şi drept cinstitoare de Dumnezeu ale Ortodoxiei, ai păscut turma ta,
părinte, în păşunile purtătoare de viaţă şi ai suit-o la Staulul cel Ceresc.
Suindu-te la înălţimea faptelor bune, cuvioase, ai primit ungere sfinţită şi pe Cel Preaînalt înţelepţeşte L-ai lăudat,
slujindu-I Lui cu harul, ca un înger, în Scaunul cel Preaînalt.
Suferind ispitiri pentru Hristos, cuvioase, te-ai împărtăşit de nemurire şi îndumnezeire; şi izvorând neîncetat mir, cu
bună mireasmă, sfinţeşti pe cei ce se apropie de tine, cu credinţă.
Ceea ce eşti Cleşte al Dumnezeiescului şi Dătătorului de lumină Cărbune şi Rug Nears de Focul Dumnezeirii, arde
toate patimile care mă înfierbântă şi mă răpeşte din focul cel veşnic.
Irmosul:
Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte, în dragostea
Ta; că Tu eşti Marginea doririlor şi Întărirea credincioşilor, Unule Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale; şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Lucrând cu osteneală ţarina cugetului tău, ai răsărit spic însutit de Dumnezeieşti fapte bune şi de tămăduiri,
preafericite.
Sicriul tău cel sfânt, sfinte, izvoreşte pururea untdelemn sfinţit, care sfinţeşte sufletele celor ce cu credinţă aleargă
la tine.
Curăţitor de boli, izgonitor al demonilor celor vicleni şi scăparea oamenilor celor credincioşi ai fost, ierarhe.
Cel Neîncăput de toate, încape în pântecele tău, Preacurată, mântuindu-mă cu bunătatea Sa pe mine, cel înecat în
păcate.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
ticălosul? Ci, mă întoarce şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Cu mintea cea preacurată privind Mintea Cea Pricinuitoare a tuturor, de la Ea ai primit lumina darurilor, de
Dumnezeu insuflate şi sfinţitele revărsări de lumină ale tămăduirilor, prin care risipeşti întunericul patimilor.
Pe cel ce caută să înşele prin viclenia demonilor pe toţi cei ce credeau în Hristos, l-ai dat focului, cu dreaptă
judecată, fericite; şi ai izbăvit sufletele de stricăciunea lui cea pierzătoare, ca uu păstor adevărat şi mântuitor.
În mijlocul focului aprins ai stat nears, pururea fericite, căci te înconjura Dumnezeiasca Rouă a Sfântului Duh, ca
pe un cunoscător Tainic al celor sfinte, ca pe un slujitor al Dumnezeieştii Slave şi ca pe un părtaş al Luminii Celei
de sus.
Privind odinioară cu mintea la Dumnezeu aţintită, de Dumnezeu insuflaţii cinstiţii prooroci, au vestit pe cât le-a
fost cu putinţă, în multe feluri, adâncul Tainei celei de Nespus a Naşterii tale celei Preacurate, de Dumnezeu
Dăruită.

Prin rugăciunile tale, părinte, cei fără de ochi au căpătat vedere, înţelepţitule de Dumnezeu; căci pe Hristos avându-
L într-ajutor şi către Dânsul întinzându-ţi pururea ochii sufletului tău, ai primit din destul împlinirea cererilor tale.
Preaînfricoşător ai fost împăratului, minunate, când intrând în curţile lui, aduceai cărbuni aprinşi pe haina ta; căci
te-a mărit pe tine Hristos, pe Care Îl preaslăveai prin vieţuirea ta, Fericite Leon.
Racla moaştelor tale izvoreşte şi revarsă neîncetat, ca un izvor curat şi de bun miros, Dumnezeiesc untdelemn, prin
care sunt izgonite bolile de la credincioşi şi se dă sănătate celor ce au nevoie, preafericite.
Sufletul meu sfinţeşte-l, Fecioară, Ceea ce ai născut pe Cuvântul Cel Sfânt, Care precum se cuvine Se odihneşte cu
adevărat pe Sfinţi, Însuşi Dumnezeul nostru; şi dă-mi mie, ca o Milostivă, ploi de umilinţă, Preacurată.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune întristările mele; că s-a umplut de răutăţi sufletul meu şi
viaţa mea de iad s-a apropiat; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe cei întru rugăciuni...

Pe Sfântul Ierarh Leon care din tinereţe a fost dat Domnului şi a primit harul încă în scutece fiind, cu cântări toţi să-
l încununăm, pe luminătorul şi păstorul Bisericii; că el este al ei întărire.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii iudei au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat strigând: Binecuvântat eşti
Doamne Dumnezeule în veci.
Cu trup fiind, te-ai asemănat Dumnezeieştilor Cete ale celor fără de trup, înţelepţitule de Dumnezeu, şi ai slujit lui
Dumnezeu, neîncetat cântând: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.
Urechi asurzite ai deschis prin Dumnezeiasca ta rugăciune, preafericite şi cu adevărat ai dat repede alergare
şchiopilor, care strigau lui Hristos: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.
Intrând în mijlocul focului, cu Dumnezeiasca voie a Stăpânului, ai rămas nears; iar Iliodor, cel părtaş focului la
vremea judecăţii celei drepte, prin răgăciunea ta a fost ars.
Nearzând pântecele tău, Focul Dumnezeirii, Fecioară Maică, S-a Întrupat din tine luminând marginile lumii cu
Dumnezeieşti Străluciri. Pentru aceasta te lăudăm, Preacurată.
Cântarea a 8-a. Irmos: Tinerii cei binecredincioşi...

Vărsatu-s-a harul în buzele tale, părinte sfinţite, povăţuitorule în Taine. Pentru aceasta Dumnezeu te-a uns pe tine,
Sfinte Ierarhe Leon, arhiereu poporului, care strigă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului şi-L preaînălţaţi întru
toţi veci.
Bine plăcând Împăratului Celui Veşnic, Preafericite Leon, ai stat înaintea împăratului pământesc purtând jăratec,
părinte şi înspăimântându-i mintea, cu preamărite faceri de minuni.
Sădit fiind în Casa Domnului, părinte, ca un măslin foarte roditor, după moarte aduci din Dumnezeieştile tale
moaşte, untdelemn Dumnezeiesc care alungă pururea toată boala credincioşilor, celor ce scapă la tine cu dragoste,
de Dumnezeu înţelepţitule.
Cel Ce săvârşeşte toate numai cu voirea, Preacurată Binecuvântată, vrând, S-a Sălăşluit în pântecele tău şi S-a
arătat Trup şi m-a îndumnezeit pe mine, cel stricat mai înainte prin statul cel prea rău al înşelătorului.
Irmosul:
Tinerii cei binecredincioşi în cuptor împreună cu focul şi văpaia călcând-o în picioare, au săltat strigând:
Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a tot auzul...

Ca să te fericim cu glasuri Dumnezeieşti, fiindcă ai vieţuit cu cuviinţă şi umbli întru cele cereşti veselindu-te, cu
rugăciunile tale izbăveşte-ne pe noi de patimi, de necazuri şi de primejdii, ierarhe şi păstorule, vrednicule de laudă.
Ajungând părinte, ca un vlăstar al Viţei Celei Adevărate, ai odrăslit strugurii virtuţilor ce varsă mustul minunilor,
din care cei ce beau cu credinţă câştigă sănătate şi bucurie, lăudându-te pururea, Preacuvioase Leon.
Trupul tău, părinte, s-a făcut locaş Sfântului şi Cinstitului Duh; şi acum zace înlăuntrul Dumnezeieştii biserici pe
care ai ridicat-o, Preafericite Leon, întru mărirea şi cinstea Sfintei Muceniţe Lucia, izvorându-ne nouă, celor ce te
cinstim cu evlavie, râuri de minuni.
Soare strălucitor te-ai arătat luminând marginile pământului totdeauna cu luminile faptelor bune; şi acum te-ai
mutat către Lumina Cea Neapusă. Pentru aceasta pe cei ce prăznuim sfântă pomenirea ta cea purtătoare de lumină,
Preafericite Leon, izbăveşte-ne pe toţi de întunericul cel cumplit.
Frică-mi este, Unule Împărate, de a doua Ta venire şi mă tem, că fără măsură Ţi-am greşit şi nu mă fac mai bun
prin pocăinţă; ci, ca Unul ce eşti Bun, întoarce-mă şi mă mântuieşte, Iisuse, prin rugăciunile cele bine primite ale
Celei ce Te-a născut pe Tine.
Irmosul:
Spăimântatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre; că Cel Preaînalt de voie S-a pogorât, până la trup,
din pântece Fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii o mărim.

Soare măreţ ai răsărit lumii, cu strălucirea bunătăţilor tale; şi cu lumina minunilor, povăţuind la lumină adunările
credincioşilor şi pierzând întunericul patimilor, Cuvioase Leon, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă
mare milă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Nu S-a despărţit de Dumnezeiasca Fire, făcându-Se Trup în pântecele tău, ci şi după înomenire a ramas Dumnezeu,
Cel Ce după naştere te-a păzit Maică Fecioară, ca şi mai înainte de naştere, Preacurată, Însuşi Domnul. Pe Acela
roagă-L neîncetat să ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea
fecioriei tale...
Toată făptura văzându-Te Înălţat pe Cruce, Îndelung Răbdătorule, cu bucurie se veseleşte, striga Mieluşeaua cea
fără de stricăciune şi Preacurată; că a aflat mântuire prin Tine, Iubitorule de oameni; că prin Lemn ai tămăduit
osândirea lemnului; dar mi se cutremură cele dinlăuntru ale mele, neputând îndura să Te văd omorât.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Timotei din Simboli

21 Februarie
Troparul Sfântului Cuvios Timotei din Simboli, glasul al 4-lea:

Dumnezeul părinţilor noştri, Care Te porţi pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci,
pentru rugăciunile părinţilor noştri, îndreptează viaţa noastră în pace.

Irmosul:
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Timotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe tine steaua cea înţelegătoare, care ai strălucit plin de lumină, părinte, cu înălţimea înfrânării şi ai luminat inimile
credincioşilor, pururea te lăudăm, Fericite Timotei.
Având aţintit la Dumnezeu ochiul cugetului, părinte, ai scuturat din sufletul tău somnul nepăsării, şi te-ai făcut
locaş al Dumnezeiescului Duh şi loc de sfinţenie, Fericite Timotei.
Într-armat fiind părinte, cu smerenia, ai trecut nevătămat meşteşugirile vicleanului şi te-ai înălţat către Dumnezeu;
şi te îndulceşti acum de Slava Lui totdeauna, Fericite Timotei.
Să cinstim cu laude pe Fecioara, Născătoarea de Dumnezeu, care în chip de netâlcuit a zămislit în pântece pe
Dumnezeu şi Făcătorul tuturor şi cu adevărat L-a Născut cu Trup şi Fecioară a rămas.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Întărirea mea eşti, Mântuitorule şi Scăparea şi Puterea mea. Inima mea care s-a căit, întăreşte-o întru frica Ta; că nu
este sfânt ca Dumnezeul nostru.
Milostivindu-te pentru toţi cu milostivirea ta, te-ai făcut ca un alt Avraam, primind pe cei ce veneau de
pretutindeni, Fericite Timotei; şi prin ostenelile tale ai slujit pe Dumnezeu.
Omorând mădularele tale cele de pe pământ, părinte, precum zice Apostolul, te-ai arătat părtaş Vieţii Celei
Veşnice; întru care adu-ţi aminte totdeauna de cei ce te cinstesc pe tine.
Cu răsăritul faptelor tale, părinte, soare neapus te-ai făcut, luminând pururea cu razele nevoinţelor tale, până la
marginile pământului şi risipind întunericul demonilor.
Fecioară Curată, Născătoarea Împăratului împăraţilor, rupe lanţurile greşelilor mele şi mă îndreptează către cărările
pocăinţei, prin rugăciunile tale.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Din Munte Umbros, din Ceea ce Singură este Născătoare de Dumnezeu, cu Dumnezeiască vedere mai înainte a
cunoscut Proorocul, Cuvinte, că Te vei Întrupa şi cutremurându-se, slăvea Puterea Ta.
Totdeauna fiind întărit cu rugăciunile tale, arcurile şi săgeţile vrăjmaşilor celor înţelegători le-ai socotit ca pe nişte
săgetături copilăreşti, vrednicule de laudă, Părinte Timotei!
Chipului iconomiei lui Hristos celei în legătură cu noi închinându-te, cugetătorule de Dumnezeu, ai suferit ispită de
bătăi, de la cei ce se lepădau de Dânsul, Părinte Timotei!
Ai stat plin de bărbăţie şi ai fost neclintit pururea întru doxologia cea către Dumnezeu, neavând câtuşi de puţină
odihnă în acele ceasuri, Părinte Timotei!
Prunc Tânăr ai născut pe pământ pe Cel Născut din Tatăl fără stricăciune mai înainte de toţi vecii, Maică
Preasfântă, Îndreptarea creştinilor.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Întunericul sufletului meu risipeşte-l, Dătătorule de lumină, Hristoase Dumnezeule, Cel Ce ai alungat întunericul
cel mai dinainte al adâncului; şi-mi dăruieşte Lumina Poruncilor Tale, Cuvinte, ca mânecând, să Te slăvesc pe
Tine.
Stând înaintea Preasfintei Treimi, fericite, cu cuget curat şi luminat fiind de razele cele de acolo, părinte, ne
luminezi totdeauna, pe noi care ne primejduim întru întunericul patimilor celor sufleteşti.
Împodobindu-ţi trupul cu înfrânare şi sufletul cu nepătimire, te-ai făcut cunoscut slugă Împăratului tuturor şi cu
adevărat ai primit de la Dânsul harurile minunilor, Fericite Timotei.
Nu cu gând iscoditor, ci cu inimă curată, a venit la tine femeia cea stearpă, cerând prin tine, slugă credincioasă, să
se învrednicească a se arăta roditoare de prunci, lăudând pe Hristos Dumnezeul nostru.
Locuind în pântecele tău Cel Ce locuieşte în Înălţime, te-a făcut pe tine mai Desfătată decât cerurile, Marie,
Născătoare de Dumnezeu. Pe Acela nu înceta a-L ruga pentru noi toţi, Mireasă a lui Dumnezeu.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor. Căci către
Tine am strigat: auzi-mă Dumnezeul mântuirii mele.
Bine păzindu-ţi vrednicia fecioriei în toată viaţa ta, către faţa femeilor niciodată n-ai căutat, lepădându-te cu totul
de ispita aceasta.
Ajuns-ai la limanul cel duhovnicesc, neudat de valurile plăcerilor trupeşti, Preafericite Timotei, cu vânturile cele
purtătoare de viaţă ale Duhului bine plutind, prealăudate.
Nu este cu putinţă ca cineva să alerge la rugăciunile tale, neclintit în credinţă, de trei ori fericite şi să nu primească
în grabă de la Dumnezeu, ceea ce a cerut, mărindu-te pe tine, cuvioase părinte, după vrednicie.
Cel Ce şade Nemărginit pe umerii Heruvimilor a locuit în pântecele tău, mărginit cu trupul, iar nu cu Dumnezeirea;
şi din tine a ieşit, mântuindu-mă pe mine, Preacurată.

Ca o stea luminoasă de la Răsărit strălucind, ai luminat în inimile credincioşilor faptele bune ale minunilor tale,
purtătorule de minuni, de Dumnezeu Înţelepţite Timotei.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cel Ce ai mântuit prin Înger pe tineri din foc şi cuptorul cel ce suna ca tunetul l-ai prefăcut în rouă. Binecuvântat
eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stingând văpaia patimilor cu roua lacrimilor, ai izvorât darul minunilor; prin care curăţeşti întinăciunile patimilor,
Fericite Timotei.
Cu adevărat ai dobândit Fericirea Cea Dumnezeiească, cuvioase, moştenind pământul celor blânzi şi te-ai umplut
de bucuria celor aleşi.
Ca cel ce ai aflat îndrăzneală, fericite, cere iertare de păcate pentru cei ce cu dragoste săvârşim pomenirea mutării
tale din viaţă.
Fiind izbăviţi cu totul de blestemul cel de demult, cu Preasfântă Naşterea ta, Ceea ce eşti Binecuvântată, pe tine
bine te mărturisim Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Cel Ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale Tale; Cel Ce pui nisipul hotar mării şi pe toate le ţii, pe Tine Te
laudă soarele, pe Tine Te slăveşte luna, Ţie Îţi aduce toată făptura laudă, ca Făcătorului tuturor în veci.
Omorâtor patimilor te-ai arătat prin multă înfrânare şi prin necontenită priveghere; şi cugetând pururea cu inima la
sporirea faptelor bune, cuvioase, ai trecut din mărire în mărire către Viaţa Cea fără de sfârşit şi a nestricăciunii.
Ca nişte tămâie ai adus din suflet curat, cuvioase, rugăciunile tale către Dumnezeul Cel Preacurat şi ai luat de la
Dânsul Dumnezeiasca lucrare a minunilor, ca să alungi demonii şi să tămăduieşti bolile oamenilor.
Urâtor de viclenie, fără de răutate şi milostiv, blând şi împodobit cu simţ de dreptate; cuvios, fără de greşeală,
depărtat de toată toată nedreptatea şi stâlp pustnicilor te-ai făcut, părinte. Pentru aceasta te cinstim credincioşii întru
toţi vecii.
Numai pe tine, Frumuseţea lui Iacov, te-a ales Cuvântul lui Dumnezeu şi S-a Sălăşluit în pântecele tău, precum a
binevoit; şi a ieşit mai Frumos decât toţi oamenii, Preacurată, curăţind firea noastră cea întunecată.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, Cel Ce a ridicat nouă nădejde de mântuire, în casa lui David,
slugii Sale; întru care ne-a cercetat pe noi, Răsăritul dintru Înălţime şi ne-a îndreptat pe calea păcii.
Biserică de sfinţenie, izvor de umilinţă, pârâu de iertare şi noian nemărginit al dragostei, slugă a Domnului
nemincinoasă, cetăţean Cerului şi împreună locuitor cu îngerii şi izvor de minuni, te-ai arătat, înţeleptule.
Ştiind, părinte, că mila este mai lăudată decât judecata, nu ai trecut cu vederea pe străini; ci tuturor cu bine ţi-ai
deschis milostivirea, cuvioase, făcându-te tată săracilor, apărător văduvelor, îmbrăcăminte celor goi şi hrană
flămânzilor.
De pe pământ ai ajuns la cer, unde ai avut frumoasă vieţuire, încă fiind în trup, cuvioase; rugându-te să ni se
dăruiască iertare de păcate nouă, celor ce cinstim cu credinţă sfântă pomenirea ta.
Cinstitul tău sicriu totdeauna izvoreşte nouă, părinte, râuri de tămăduiri, care usucă revărsările bolilor de tot felul şi
adapă tot sufletul spre Dumnezeiască bună rodire, Sfinţite Timotei, sluga lui Dumnezeu.
Urmând cuvintele celor grăite ţie, neamuri şi neamuri te vom ferici, cea pururea Fericită; că tu ai născut pe
Dumnezeu Cel cu adevărat Fericit, Preacurată Fecioară, Cel Ce cu adevărat face fericiţi pe toţi cei ce-I slujesc Lui.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Grăbeşte de ne întâmpină...

Neprihănit te-ai arătat cu adevărat Celui Ce ţi-a zidit sufletul şi trupul tău, Cuvioase părinte al nostru Timotei.
Pentru aceasta te şi veseleşti împreună cu fecioarele cele înţelepte; şi cu credinţă dănţuieşti împreună cu cuvioşii
părinţi; iar nouă te-ai arătat izvorâtor de minuni.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...
Grăbeşte de ne întâmpină pe noi, până a nu ne robi vrăjmaşii noştri, cei ce te hulesc pe Tine şi ne ameninţă pe noi,
Hristoase, Dumnezeul nostru. Pierde cu Crucea Ta pe cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască ei cât de puternică este
credinţa ortodocşilor, cu rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni.
Fecioriei tale...
Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a străbătut Preasfântul tău suflet, când ai văzut Răstignit
pe Cruce, de bunăvoie, pe Fiul şi Dumnezeul tău; pe Acela roagă-L neîncetat, Binecuvântată, să ne dăruiască nouă
iertare de greşeli.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Eustatie, Arhiepiscopul Antiohiei
21 Februarie
Troparul Sfântului Ierarh Eustatie, Arhiepiscopul Antiohiei, glasul al 4-lea:

Dumnezeul părinţilor noştri, Care Te porţi pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci,
pentru rugăciunile părinţilor noştri, îndreptează viaţa noastră în pace.
Cântarea 1. glasul al 7-lea. Irmos: Lui Dumnezeu, Celui Ce...

Stih: Sfinte Părinte Eustatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe cel ce stă în fruntea părinţilor, ca pe unul ce s-a îmbrăcat prin har cu Cuvântul, pe Marele Eustatie, cu cântări să-
l lăudăm.
Arătându-te apărător al credinţei, ai păzit Biserica lui Hristos, neîmpresurată de năvala eresurilor, preacuvioase.
Făcându-te gură Cuvântului, ai cercetat cu deamănuntul adâncimea dogmelor, preacuvioase, întru care ai înecat
nelegiuirea lui Arie.
Ceea ce ai născut, mai presus de Cuvânt, pe Cuvântul cu Trup, pe Începătorul vieţii neîncetat roagă-L, să
mântuiască sufletele noastre.
Cântarea a 3-a. Irmos: Întăritu-s-a inima mea...

Sabia adevărului ridicând, Sfinte Ierarhe Eustatie, te-ai arătat voievod al dreptei credinţe, străpungând pe cei ce se
împotriveau credinţei celei adevărate.
Cu dragostea ta cea plină de dorire, lucrând în Biserică, cu secera învăţăturilor tale, fericite, ai tăiat din rădăcină
toate neghinele.
Între cei dintâi din adunarea adevărului găsindu-te, pe Arie, adevăratul începător al înşelăciunii, l-ai biruit cu piatra
învăţăturilor tale, de Dumnezeu fericite.
În chip de negrăit Te-ai născut din Fecioară; arătatu-Te-ai precum ai binevoit, Mântuitorul nostru şi lumea ai înnoit,
Doamne.
Irmosul:
Întăritu-s-a inima mea întru Domnul; înălţatu-s-a fruntea mea întru Dumnezeul meu; lărgitu-s-a gura mea asupra
vrăjmaşilor mei, veselitu-m-am de mântuirea Ta.
Cântarea a 4-a. Irmos: Acoperit-au cerurile bunătatea...

Adunând semnele de biruinţă ale credinţei, cu Dumnezeiască înţelepciune ai surpat cu săgeţile cuvintelor tale,
părinte, pe Arie cel nelegiuit.
Ca un fulger dovedindu-se lumina cuvintelor tale, a ars hula cea înşelătoare a lui Arie, Înţelepţitule Ierarh Eustatie.
Înfigând, cuvioase, aracii cuvintelor tale, ai îngrădit Biserica Domnului ca pe o vie, cu Dumnezeiască împletitură.
Născut-ai Trup, Fecioară Preacurată, pe Cuvântul Cel fără de început, Cel mai înainte decât tine, pe Cel Ce S-a
Întrupat din tine mai presus de cuvânt, mai în urmă.
Cântarea a 5-a. Irmos: Către Tine mânecă Duhul...

Întunericul eresurilor ai risipit şi cu razele învăţăturilor tale ai strălucit până la marginile pământului, Sfinte
Preafericite Eustatie.
Îngrădindu-ne cu armele învăţăturilor tale, Fericite Eustatie, eresurile cele ridicate împotriva Dumnezeieştii
credinţe acum le biruim.
Nu înceta, Fecioară, a ruga pe Dumnezeu, Cel Ce S-a născut cu Trup din tine, ca să izbăvească pe robii tăi de toată
nestatornicia.
Cântarea a 6-a. Irmos: Iona din pântecele...

Cu graiul cuvintelor tale, de Dumnezeu insuflate, ai potolit viforul ereticilor, îndreptând Biserica către Limanul
dreptei credinţe, preafericite.
Afundat-ai întru adâncul învăţăturilor tale, grăirea împotrivă a lui Arie, cel ce gândea întocmai ca Faraon; iar pe cei
trei călăreţi care îl susţineau pe el i-ai înecat, preacuvioase.
Neajuns fiind întru fapta cea bună, Părinte Eustatie, iscusit te-ai arătat prin cuvânt şi viaţă, ca o înfrumuseţare a
Bisericii lui Hristos.
Pe Cel pe Care L-ai născut în chip de netâlcuit, pe Dumnezeul nostru, nu înceta a-L ruga, Născătoare de
Dumnezeu, să izbăvească din nevoi pe cei ce te laudă pe tine, Preacurată, pururea Fecioară.
Irmosul:
Iona din pântecele iadului a strigat: scoate din stricăciune viaţa mea! Iar noi strigăm Ţie: întru tot Puternice
Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.
Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptorul cel de foc...

Biruind războiul ereticilor cu arma Duhului, înţelepţitule, te-a încununat pe tine Hristos cu cinstea cea
nestricăcioasă.
Sabie cu două ascuţişuri s-a arătat gura ta, părinte, împotriva nelegiuiţilor; că acoperindu-se sub mâna Cuvântului, a
biruit războiul acelora.
Cu lopata învăţăturii tale ai vânturat ca pe o pleavă înşelăciunea lui Arie, adunând grâul credinţei în jitniţa cea
însufleţită, părinte.
Pe Născătoarea de Dumnezeu toţi să o lăudăm, că a născut pe Mântuitorul, cu credinţă, strigând: Bucură-te Roaba
şi Maica lui Hristos, Dumnezeul nostru.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Împăratul Slavei...
Cu toiagul înţelepciunii tale ai despicat noianul cel Dumnezeiesc al Scripturii şi pe noul Israel l-ai trecut către
pământul dreptei credinţe, ierarhe al lui Hristos, înecând pe arienii şi pe egiptenii cei fără de minte.
Coborându-te din cer, prin adânca cugetare a celor Dumnezeieşti, pe turnul Halaniei, ai legat limbile cele eretice ale
arienilor, Înţeleptule Eustatie, propovăduind cu un glas credinţa, în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sântul Duh, Domnul.
Cu mărturisirea ta cea pentru adevăr, părinte, ţi-ai săvârşit viaţa la Apus şi iarăşi ai strălucit la Răsărit, turmei tale,
înţeleptule, razele dreptei cinstiri de Dumnezeu, în veci.
Pe Cel Ce a zidit pe Adam după chipul Său şi a ieşit din frământătura lui şi a mântuit neamul omenesc, preoţi
lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Irmosul:
Pe Împăratul Slavei, Cel Unul fără de început, pe Care Îl bine cuvintează Puterile Cerurilor şi de Care se cutremură
Cetele îngerilor, lăudaţi-L preoţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Ceea ce este mai presus...

Înţelepţeşte storcând strugurele Scripturilor, ai adăpat pe cei credincioşi cu vinul adevărului lui Hristos, cel ce
veseleşte inimile.
Limba ta cea de Dumnezeu cuvântătoare ca pe o sabie cu două ascuţişuri, purtând, ai ucis, cuvioase, mânia cea
vicleană a lui Arie, care vărsa sângele cel nevinovat şi sufletesc.
Duhovniceşte săvârşind orânduita sfântă zi, cea cu totul sfinţită a pomenirii tale, te rugăm: roagă-te cu dinadinsul să
ne mântuim noi, ierarhe.
Pe Ceea ce a zămislit în pântece pe Cuvântul Cel Nemărginit şi ne-a arătat Poarta Dumnezeieştii Vieţi, pe
Preacurata Născătoare de Dumnezeu, după adevăr, să o mărim.
Irmosul:
Pe Ceea ce este mai presus de fire Maică şi după fire Fecioară; pe cea Una Binecuvântată între femei, Născătoare
de Dumnezeu, cu laude să o mărim.

Pe Cuvântul Cel de o Fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul L-ai propovăduit, Sfinte Părinte Eustatie şi pe Arie cel fără de
minte, care hulea cu învăţătura cea nedreaptă, cu legăturile învăţăturilor tale tare l-ai sugrumat. Pentru aceasta
bucurându-te, te-ai numărat în Cetele Dumnezeieştilor şi înţelepţiţilor propovăduitori; cu care împreună adu-ţi
aminte de noi.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea.Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Grăbeşte de ne întâmpină pe noi, până a nu ne robi vrăjmaşii noştri, cei ce te hulesc pe Tine şi ne ameninţă pe noi,
Hristoase, Dumnezeul nostru. Pierde cu Crucea Ta pe cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască ei cât de puternică este
credinţa ortodocşilor, cu rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni.
Fecioriei tale...
Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a străbătut Preasfântul tău suflet, când ai văzut Răstignit
pe Cruce, de bunăvoie, pe Fiul şi Dumnezeul tău; pe Acela roagă-L neîncetat, Preabinecuvântată, să ne dăruiască
nouă iertare de greşeli.
Canon de rugăciune la Sărbătoarea Aflării moaştelor Sfinţilor Mucenici din Evghenia

22 Februarie
Tropar la Sărbătoarea Aflării moaştelor Sfinţilor Mucenici din Evghenia, glasul al 4-lea:
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru.
Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile
lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Irmosul:
Pe Faraon cel ce se purta pe car, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut oarecând minuni, lovind în chipul
Crucii şi despărţind marea şi pe Israel cel ce fugea pedestru l-a mântuit; pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.
Fiind luminaţi cu daruri muceniceşti şi stând cu dragoste înaintea lumii celei mari, cu totul luminaţilor mucenici,
risipiţi norii sufletelor noastre şi furtuna patimilor, cu darul Atotputernicului nostru Dumnezeu.
Ceata mucenicilor dându-se cu totul lui Dumnezeu, Celui Ce vede toate şi legându-şi sufletele de dragostea Lui, au
dezlegat nodul răutăţii. Şi dăruiesc dezlegare de păcate, celor ce-i fericesc pe ei cu credinţă.
Cei ce prin ostenelile chinurilor au sfărâmat cu adevărat pe vicleanul şi din zavistie mulţi ani au fost ascunşi, astăzi
s-au arătat şi pe mâini de preot înţelepţit de Dumnezeu sunt aduse în Biserică, dând lumii mântuire.
Izbăveşte-mă, Fecioară Maică, de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul văzut,
Care era Nevăzut; şi cu liniştea ta potoleşte valul patimilor mele, tu Singura Îndreptare a oamenilor.

Înfierbântându-vă de Dumnezeiasca dragoste mucenicilor, aţi stins focul necredinţei cu râurile sângelui vostru; şi
strălucind ca nişte stele luminoase, toată lumea cea de sub soare aţi luminat-o.
Moaştele cele luminoase ale mucenicilor strălucesc lumină de tămăduiri, celor ce cu credinţă aleargă către dânşii;
că daruri au scos din izvoarele Mântuitorului, râvnind Patimii Lui celei de bunăvoie.
Turnurile credinţei, jertfele lui Hristos, ascunse fiind mai înainte cu mulţi ani, acum s-au arătat şi cu evlavie şi
cuvioşie au fost aduse în Biserică de mâini de arhiereu.
Bucură-te Ceea ce Singură ai născut pe Domnul a toate; Bucură-te Ceea ce ai mijlocit Bucuria oamenilor; Bucură-
te Munte Umbros şi Netăiat; Bucură-te Preacurată, Întărirea credincioşilor.
Irmosul:
Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru
dragostea Ta; că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, unule Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Tu eşti Tăria mea, Doamne, Tu şi Puterea mea; Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea; Cel Ce nu ai lăsat Sânurile
Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă Puterii Tale,
Doamne.
Junghierea şi moartea Ta cea de bunăvoie, Dătătorule de viaţă, a dorit-o ceata nevoitorilor; şi răbdând multe feluri
de osteneli, s-a mutat la Dumnezeiasca Veselie cea fără de durere, cu mulţumire cântând: Slavă Puterii Tale,
Iubitorule de oameni.
Înconjurându-se cu platoşa Crucii şi întărindu-se cu dragostea cea Dumnezeiască, mucenicii cei Dumnezeieşti au
risipit unirea vrăjmaşilor şi taberele lor le-au pierdut prin credinţă cu osârdie cântând: Slavă Puterii Tale, Iubitorule
de oameni.
Luminându-vă cu podoabele faptelor bune, v-aţi îmbrăcat cu haină roşie din sângele mucenicesc şi purtând semnul
Crucii cel de biruinţă ca un sceptru, v-aţi învrednicit cu adevărat a împărăţi împreună cu Hristos, câştigând
nădejdile celor fericiţi.
Maica lui Dumnezeu, Binecuvântată Preacurată, Dumnezeiască Podoabă a purtătorilor de chinuri, Ceea ce ai
îndumnezeit firea noastră cea căzută prin sfatul şarpelui, izbăveşte-mă de toate smintelele vieţii şi mă învredniceşte
să aflu mântuire.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pentru ce mai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine,
păcătosul? Ci, Te rog întoarce-mă şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Păzind moaştele Sfinţilor Tăi, Mântuitorule, care erau ascunse de multă vreme, le-ai arătat precum ai binevoit, spre
sfinţirea şi mântuirea poporului Tău, Cuvinte şi spre ruşinarea vrăjmaşilor celor ce Te hulesc pe Tine.
Gheaţa înşelăciunii aţi topit-o cu căldura credinţei, măriţilor; şi trecând peste multele dureri ale chinurilor de multe
feluri, v-aţi odihnit către Cetatea cea de sus, fiind într-armaţi cu dragoste şi plini de slavă.
Cu răbdarea bătăilor toată mânia vrăjmaşului au alungat-o ostaşii cei tari; şi fiind chinuiţi şi spânzuraţi şi în foc
materialnic aruncaţi, toată materia nedumnezeirii au ars-o, cu harul.
Mai Cinstită eşti decât Puterile cele de sus, de Dumnezeu Dăruită, că ai zămislit pe Cuvântul, Cel Ce toate le-a
făcut cu cuvântul; şi ai născut pe Cel Ce S-a născut din Tatăl fără de stricăciune, mai înainte de veci, Preacurată.

Ca nişte crini răsăriţi în văile cele duhovniceşti, pe toţi îi umpleţi de miros Dumnezeiesc, prealăudaţilor; şi toată
răutatea sufletelor o îndepărtaţi, purtătorilor de chinuri, vrednicilor de laudă.
Sângele cel închegat al mucenicilor, vindecă rănile sufletelor; căci cu acela rănind tare pe vrăjmaşul, prin
Dumnezeiescul Duh, s-au făcut casă de sănătate fără de plată, celor ce cu căldură cer tămăduiri.
Cereţi, mucenicilor, de la Mântuitorul biruinţă celor binecredincioşi împotriva vrăjmaşilor; iar pentru arhiereul ce
v-a adus moaştele voastre cu dragoste fierbinte, cereţi bunăvoinţa cea de sus.
Din tine S-a arătat Dumnezeu oamenilor, prin luarea de Trup, Preacurată; Cel Bogat a luat din tine a mea sărăcie,
dăruindu-mi intrările nemuririi.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele; şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către
Tine am strigat: auzi-mă Dumnezeul mântuirii mele.

Din pământ strălucind ca nişte luminători, toată negura păgânătăţii aţi alungat şi pe credincioşi i-aţi luminat,
Dumnezeieştilor mucenici, ai Treimii apărători.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon, oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor, cu picioarele
vesele ca într-o grădină verde, săltând au cântat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu mucenicia făcându-vă odinioară cunoscuţi Celui Ce v-a zidit şi ascunşi fiind în Taină acum, în chip desăvârşit
v-aţi arătat, prealăudaţilor mucenici nouă, care cântăm: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Scoateţi, oamenilor, astăzi apa mântuirii din fântâna care izvoreşte, ca din nişte pâraie nematerialnice, din moaştele
mucenicilor; şi cântaţi Celui Ce i-a mărit pe dânşii: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Cei ce s-au arătat prin chinuri, locaşuri Luminii, ascunşi fiind de mulţi ani în ascunzătoare întunecoasă, au strălucit
ca nişte luminători, din locuri ascunse, nevoitorii Tăi, Hristoase, povăţuindu-ne pe noi la Lumină.
Proorocii au vestit mai înainte adâncul Tainei tale, Fecioară; că ai purtat în pântece pe Dumnezeu, zămislit din
Preacuratul tău sânge, Fecioară; şi L-ai născut în două firi, spre mântuirea şi răscumpărarea noastră.

Ca nişte viţe ale Viei Celei fără de materie fiind mucenicii, ne-au înflorit nouă strugurii cunoaşterii de Dumnezeu;
şi au dres tuturor vin de nemurire, care face să înceteze cu adevărat beţia cea de suflet stricătoare, cântând: preoţi
bine cuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Cu scurgerile sângelui au secat râurile nebuniei idoleşti şi focul poruncii tiranului celui fără de Dumnezeu l-au
făcut cenuşă, nevoitorii pentru Slava lui Hristos; şi au adăpat din destul toată inima, care cu credinţă cântă: preoţi
bine cuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Cel mai ales dintre arhirei, pornindu-se cu sfinţire a făcut aducerea moaştelor voastre, preafericiţilor; şi în flecare
an o cinsteşte pe dânsa, împreună cu toată tagma cea sfinţită, cântând: tineri bine cuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare
preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Sfinţită fiind de Duhul, Născătoare de Dumnezeu, cea cu totul fără de prihană, ai născut pe Sfântul Cel Ce Se
odihneşte pe sfinţi şi pe Însuşi Făcătorul de bine, Dumnezeu, Care sfinţeşte pe toţi cei ce cu credinţă strigă: tineri
bine cuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Irmosul:
De şapte ori nebuneşte a ars cuptorul chinuitorul haldeilor, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar văzându-i pe
aceştia mântuiţi de o Putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri bine cuvântaţi, preoţi lăudaţi,
Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a cerul...

Unul pe altul îndemnându-se spre viaţă şi povăţuindu-se între dânşii să fie îndrăzneţi, nevoitorii au suferit chinurile,
strigând: iată vremea este prielnică; să stăm şi să biruim pe vrăjmaşul. Că Hristos, Împărţitorul de răsplată, Cel Ce
pentru noi a voit să pătimească, ne întinde cununile.
Înălţatu-Te-ai pe Lemn, Cuvinte al lui Dumnezeu şi ai atras către tine cetele mucenicilor, care au închipuit Patima
şi junghierea Ta, pe care de bunăvoie ai luat-o, Stăpâne, din milostivirea cea pentru noi. Pentru aceasta, dorind
după Tine,vitejii ostaşi ca nişte jertfe s-au junghiat.
Învrednicindu-vă, prealăudaţi mucenici, purtătorilor de chinuri, a împărăţi pururea cu Hristos în ceruri, cu bucurie,
cereţi biruinţă binecredincioşilor creştini şi arhipăstorului şi sufletească mântuire tuturor celor ce cu credinţă vă
laudă pe voi astăzi.
Nor al Soarelui Celui duhovnicesc, alungă norii sufletului meu; Poartă a lui Dumnezeu, te rog deschide-mi uşile
dreptăţii, Stăpână şi mă îndreptează către intrările cele bune, Fecioară, izbăvindu-mă de smintelile cele de multe
feluri.
Irmosul:
Spăimântatu-s-a cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi
pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Voievozii
Oştirilor îngereşti şi omeneşti te mărim.

Surpând cu adevărat înşelăciunea vrăjmaşului şi de zavistie fiind ascunşi vreme de ani îndelungaţi, v-aţi arătat
nouă, prealăudaţilor mucenici, tămăduind patimile sufletelor noastre şi vindecând durerile trupurilor, întru Slava
Dumnezeului nostru.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Chiverniseşte, Preacurată, sufletul meu cel ticălos şi te milostiveşte spre el, că a alunecat de mulţimea greşelilor
întru adâncul pierzării, Preacurată; şi în ceasul morţi scapă-mă de demonii ce mă clevetesc şi de toată pedeapsa.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Şi prin inima ta, Fecioară Curată şi fără de prihană, a trecut cu adevărat sabie, când ai văzut pe Fiul tău înălţat pe
Cruce, Preacurată, Binecuvântată Marie, Scăparea celor păcătoşi, Născătoare de Dumnezeu, Întărirea
credincioşilor.
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei

23 Februarie
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei, glasul al 4-lea:
privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinte
Mucenice Policarp, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Veniţi popoare să cântăm lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a scăpat
din robia Egiptenilor; că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Policarp, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu revărsarea luminii lui Hristos luminându-te şi de lumina Lui umplându-te, părinte, luminează sufletul meu cel
întunecat, cu rugăciunile tale, cugetătorule de Dumnezeu.
Luminarea propovăduirii celei mântuitoare fulgerând în inima ta cea curată, ca printr-o oglindă neîntinată, a
strălucit raze către toţi, părinte.
Făcutu-te-ai stâlp scris al Legii celei noi, părinte, având înscrisă Evanghelia harului celui Dumnezeiesc, nu cu slove
de cerneală, ci cu Duhul Cel Dumnezeiesc.
Ştiind că Dumnezeu, Cel mai înainte de toată zidirea şi de toţi vecii, S-a Întrupat din tine, fără de voie trupească, te
mărturisim pe tine, cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 3-a. Irmos: Întăreşte-ne pe noi...

Măslin roditor te-ai făcut, precum zice psalmistul, în casa Domnului tău, Preafericite Ierarhe Policarp,
descoperitorule de cele Dumnezeieşti, purtând blândeţea propovăduirii.
Îndreptându-ţi cugetul cu grijă către Poruncile Mântuitorului, binecuvântatule de Dumnezeu, după vrednicie te-ai
făcut păstor prea ales al Bisericii Lui.
Cu totul te-ai adus pe tine ca o jertfă vie lui Hristos prin mucenicie, nevoindu-te mai înainte prin sihăstrie,
preafericite, cu cuget de mucenic.
Scuturat-ai ţărâna omorârii noastre, născând Nemurirea Cea Adevărată; şi ne-ai ţesut nouă veşmintele nemuririi
prin naşterea ta, Fecioară.
Irmosul:
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin Lemn ai omorât păcatul; şi frica Ta o sădeşte în inimile
noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, glasul rânduielii Tale şi Te-am preaslăvit pe Tine, Unule Iubitorule de oameni.
Pom roditor te-ai arătat Stăpânului, aducând multă roadă de fapte bune, Sfinţite Părinte Policarp.
Ardere de tot desăvârşită şi jertfă curată te-ai adus Mântuitorului tuturor, Sfinte Părinte Policarp.
Cu dreaptă credinţă propovăduind poporului lumina cunoştinţei de Dumnezeu, cuvioase, ai îndepărtat întunericul
închinării la idoli.
Lăudăm, mărite, răbdarea cea tare a sufletului tău şi neîmpuţinarea luptelor tale.
Luminează-mi, cu lumina ta, sufletul meu cel întunecat, Preacurată, care ai născut Lumina Cea Ipostatnică.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dătătorule de lumină şi Făcătorul veacurilor, Doamne, întru lumina Poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi; că afară
de Tine alt dumnezeu nu ştim.
Cu Strălucirea Duhului luminându-ţi cugetul, cuvioase, în chip Tainic, cu focul care îţi ardea mintea, ai luat
cunoştinţă de săvârşirea ta prin foc, cugetătorule de Dumnezeu.
Apă de viaţă ai primit ca dintr-un izvor al desfătării, cuvioase, fiind ucenic ucenicului celui iubit, care s-a împărtăşit
din Adâncul Înţelepciunii.
Avuţie şi mărire strălucită, lungime de zile şi viaţă nestricată ţi-a dăruit ţie, părinte, Hristos, Înţelepciunea Cea
Adevărată, că L-ai iubit pe El, mai mult decât orice.
Cel Vechi de zile S-a pogorât în pântecele tău cel Sfinţit, ca Ploaia pe Lână, Preacurată şi nou Adam S-a arătat
Iubitorul de oameni.
Cântarea a 6-a. Irmos: Din adâncul greşelilor...

Mort fiind pentru toată lumea, grăitorule de cele Dumnezeieşti şi numai lui Hristos trăind şi vieţuind, către Hristos
te-ai mutat, culegând roadele nestricăciunii cele dătătoare de viaţă.
Cu bun chip umblând, fericite şi arătându-te fiu al luminii şi al păcii, ai cunoscut pe Marcion, pe întâiul-născut al
întunericului şi vrăjmaşul.
Povăţuiţi fiind, părinte, cu cuvintele tale, ne îndepărtăm de tot eresul cel nelegiuit şi de adunările viclene ale celor
necredincioşi, care învaţă că Stăpânirile sunt două.
Preacurată, Ceea ce ai zămislit pe Mielul Cel Preacurat, Care ridică păcatul lumii, roagă-te să se dea iertare de
păcate robilor tăi.
Irmosul:
De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule
scoate-mă.
CONDAC, glas 1. Podobie: Ceata îngerească...

Roade cuvântătoare aducând Domnului, Înţeleptule Ierarh Policarp, prin fapte Dumnezeieşti, te-ai arătat după
vrednicie Dumnezeiesc ierarh, fericite. Pentru aceasta astăzi, luminându-ne cu cuvintele tale, lăudăm pomenirea ta
cea vrednică de laudă preaslăvind pe Domnul.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cei trei tineri au călcat în picioare porunca cea fără de Dumnezeu de a cinsti chipul cel de aur în câmpul Deiera; şi
aruncaţi fiind în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu cuget întărit ai intrat în văpaia ce ardea, mărite, Sfinte Sfinţite Mucenice Policarp, ca cei trei tineri, care au
răcorit cuptorul prin focul cel fără de materie şi în mijlocul focului ai rămas nears strigând: Binecuvântat eşti,
Dumnezeul părinţilor noştri.
Fericit eşti şi bine îţi va fi, că locuieşti acum unde sunt corturile drepţilor, unde sunt oştile mucenicilor, unde sunt
cetele înţelepţilor Apostoli, care strigă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Sufletele care mai înainte erau neroditoare le-ai adus lui Hristos, cu multă roadă, îndreptându-le cu lucrarea
Duhului; şi încărcându-le cu spice frumoase, le-ai învăţat a striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Numai tu te-ai arătat Neispitită de bărbat, Maică a lui Dumnezeu, Cel Ce a zidit lumea cu înţelepciune, Preacurată
Maică Fecioară. Pentru aceasta cu dreaptă credinţă strigăm ţie, zicând: Binecuvântată eşti Fecioară, Ceea ce ai
născut pe Dumnezeu cu Trup.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât...

Săvârşind cu Mărire Dumnezeiască slujba de Taină a lui Hristos, te-ai adus pe tine jertfă cuvântătoare lui
Dumnezeu, jertfă primită şi bine plăcută, prinos deplin, de trei ori Fericite Policarp.
La bătrâneţe ai arătat bărbăţie tinerească şi adâncă, cu Puterea Crucii ridicându-ţi cugetul tău către lupte
Dumnezeieşti, lauda sfinţilor mucenici ai lui Hristos, de Dumnezeu Înţelepţite Policarp.
Întărindu-te cu Sfânta Cruce şi după vrednicie îmbrăcat fiind cu podoaba ierarhiei, părinte, ai intrat în Biserica lui
Dumnezeu, ca să te arăţi cu sângele tău lui Hristos, mai Marele păstorilor.
Binecuvântam pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Junghiindu-te pentru Hristos, ca un berbece ales, arătătorule de cele sfinte, te-ai arătat următor Patimilor Lui şi te-ai
făcut părtaş al Slavei Sale şi împreună moştenitor al Împărăţiei Lui.
Fii mie, celui ce sunt rătăcit în pustiul vieţii, Stâlp de foc Dătător de Lumină şi Nor Luminos, povăţuindu-mă către
moştenirea cea cerească, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară fără de prihană.
Irmosul:
Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii iudei şi a prefăcut văpaia în rouă, ca pe Domnul
lăudaţi-L lucrurile şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Pomenirea ta, părinte, cea purtătoare de lumină răsărind, luminează sufletele celor ce o săvârşesc cu dreaptă
credinţă; şi tu pe toţi îi faci părtaşi Dumnezeieştii Arătări de Lumină; pe care cu laude o fericim după vrednicie,
înţelepţitule de Dumnezeu.
Stând înaintea Scaunului Stăpânului împreună cu Ceata cea de sus a sfinţilor îngeri, roagă-L să ajungem şi noi la
Patima cea Mântuitoare şi să prăznuim în chip luminat Învierea Lui, cu multe feluri de fapte bune.
Înţelegerea Sfintei Treimi părinte, ţi se arată ţie lămurit nu ca mai înainte prin însemnări, ci ca unuia cu inimă
curată şi depărtată de materie şi dezlegat de legăturile stricăciunii, Fericite Policarp, Preamărite.
Crezând că tu ai fost încununat cu cunună, părinte şi ai primit daruri de biruinţă din Dreapta Cea Dumnezeiască şi
ai săvârşit luptele şi te-ai umplut de Lumină, Înţeleptule Policarp, pe tine cu osârdie te punem înainte rugător către
Hristos.
Ca pe o Născătoare de Dumnezeu, Fecioară şi Maică a Cuvântului; ca pe Ceea ce eşti nouă Pricinuitoare de Viaţă
Veşnică şi Dumnezeiască şi ca pe Ceea ce ne-ai Răsărit nouă pe Soarele dreptăţii, noi credincioşii, cu un cuget,
întru cântări toţi te mărim.
Irmosul:
Pe Dumnezeul Cuvântul Cel din Dumnezeu, Înţelepciunea Cea Negrăită, Care a venit să înnoiască pe Adam, cel ce
căzuse cumplit în nimicirea stricăciunii, Care în chip de nespus S-a Întrupat pentru noi din Fecioară, credincioşii,
întru O Unire, în cântări Îl slăvim.

Înţeleptule părinte, lucrând cu adevărat în sufletul tău strugurele harului, ai stors din el cuvântul credinţei, ca un vin
care veseleşte cugetele tuturor credincioşilor şi te-ai arătat nemărginit noian de minuni. Pentru aceasta şi podoabă a
mucenicilor te-ai arătat, săvârşindu-te prin foc şi învrednicindu-te de Lumina Cea Veşnică, Preafericite Policarp.
Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Nor al Soarelui Celui Înţelegător, Sfeşnic Strălucitor ca aurul al Dumnezeieştii Lumini, Neîntinată, Nespurcată,
Preacurată Stăpână, te rog luminează cu lumina nepătimirii întunecatul meu suflet, cel orbit de patimi; şi spală cu
curgerile lacrimilor inima mea cea întinată şi cu pocăinţa umilinţei mă curăţeşte de răutatea faptelor mele, ca să
strig ţie cu dragoste: Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, să-mi dea
iertare de greşeli; că pe tine te am Nădejde eu, nevrednicul robul tău.
şi Cuvântul...
Pe Mielul şi Păstorul şi Izbăvitorul, Mieluşeaua văzând pe Cruce, lăcrimând se jelea şi cu amar striga: lumea se
bucură primind Izbăvirea, iar cele dinlăuntru ale mele se aprind, văzând Răstignirea, pe care Tu o rabzi din
milostivirea milei Tale; Îndelung Răbdătorule, Doamne, Cel Ce eşti Adâncul milei şi Izvor Nedeşertat,
milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare de greşeli celor ce cu credinţă laudă Dumnezeieştile Tale Patimi.
Canon de rugăciune la Sărbătoarea celei Dintâi şi celei de a doua aflări a cinstitului cap al
Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul
24 Februarie
Tropar la Sărbătoarea celei Dintâi şi celei de a doua aflări a Cinstitului Cap al Sfântului Prooroc Ioan
Botezătorul, glasul al 4-lea:
Din pământ răsărind capul Înaintemergătorului, aruncă credincioşilor Razele Nestricăciunii tămăduirilor. De sus
adună mulţimea îngerilor, de jos cheamă împreună neamul omenesc, ca să înalţe cu un glas Slavă lui Hristos
Dumnezeu.

Irmosul:
Ca pe uscat umblând Israel cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu
Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Veniţi cu răsunător cuvânt şi cu duh puternic ca, lăudând din buze curate pe Înaintemergătorul, glasul Cuvântului,
cu cântări duhovniceşti să-l preamărim, credincioşilor.
Cu aşezământ de pace se alină Biserica lui Hristos şi tare se încântă de nesfârşitele mulţimi ale celor ce strigă ţie
cântare în fiecare an, Înaintemergătorule.
Cel dăruit nouă de Dumnezeu ca o comoară ce nu se poate răpi, capul Înaintemergătorului cel de Dumnezeu
purtător, toţi credincioşii adunându-ne, cu cântări, după vrednicie, să-l cinstim.
Pe al tău Făcător primindu-L, pe Cel Ce S-a Întrupat în chip mai presus de minte precum Însuşi a voit, din
pântecele tău cel fără de sămânţă, Preacurată, Stăpână a toată făptura te-ai arătat.
Catavasia:
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici; şi mă voi arăta luminat
prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Nu este sfânt precum tu Doamne, Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit
pe noi pe piatra măsturisirii Tale.
Pântecele celei neroditoare odraslă Dumnezeiască te-a adus înainte pe tine, slăvitul logoditor al Bisericii celei din
păgâni; care ai logodit-o pe dânsa mireasă lui Hristos Dumnezeu, Mirelui Celui Adevărat.
Glasul tău cel de Dumnezeu grăitor, Înaintemergătorule Ioan, nici prin sabie nu l-a putut opri ticăloasa cea
desfrânată; că Dumnezeiescul tău cap l-ai arătat nouă din pământ.
Prăznuind luminat, cetatea care te iubeşte se veseleşte, ca ceea ce a aflat capul tău, Înaintemergătorule, bogăţie de
Taină şi neîmpuţinat izvor de tămăduiri.
Minunea Dumnezeieştii naşterii tale, Preacurată, covârşeşte toată rânduiala firii; că ai zămislit în pântece pe
Dumnezeu în chip mai presus de fire; şi născându-L ai rămas pururea Fecioară.
Catavasia:
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată
duhovnicească, întăreşte-i, în Dumnezeiască Mărirea ta, de cununile măririi învrednicindu-i.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Hristos este Puterea mea, Dumnezeul şi Domnul, cântă cinstita Biserică, cu Dumnezeiască cuviinţă, strigând din
Fost-ai, preafericite, pecete Legii celei Vechi, cu adevărat; şi sfârşitul proorocilor te-ai numit şi cinstit crainic al
celei noi te-ai arătat, Înaintemergătorule.
Cu haină de păr, Înaintemergătorule, după obicei ai suferit a-ţi acoperi cinstitul şi măritul tău cap, ca şi cu o mantie
de purpură împărătească, bucurându-te.
Înaintemergătorule roagă-te să se lumineze cetatea care te cinsteşte pe tine totdeauna, cu Strălucirea
Dumnezeiescului Duh şi întru pomenirea ta, împreună cu îngerii să se bucure.
Mort m-a arătat pe mine mâncarea cea din pom, iar Pomul Vieţii arătându-Se din tine, Preacurată, m-a înviat şi
moştenitor Desfătării Raiului m-a aşezat.
Catavasia:
Cel Ce şade în Slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe Norul cel Uşor, a venit Iisus, Cel cu totul Dumnezeiesc, din
Preacurata Fecioară şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine, cu dragoste, Te rog luminează-le ca să
Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, Cel Ce chemi din negura greşelilor.
Nu ai fost, Botezătorule, trestia pururea clătinată de vânturile ispitelor vrăjmaşului, ci turn neclintit al
Dumnezeiescului popor. Căci cu puterea şi cu duhul lui Ilie tu te-ai arătat.
Cel ce se leapădă de Dumnezeire şi micşorează Slava lui Hristos, Cel Ce a fost botezat de tine şi se desparte de
Dumnezeiescul tău har, după dreptate, din Dumnezeieştile Curţi se izgoneşte.
Deschis-ai celor ce te laudă pe ţine cu dragoste, Mărite Înaintemergătorule, uşa izvorului celui îndestulat şi
Dumnezeiesc, care izvoreşte apele Dumnezeiescului har şi râuri de tămăduiri care pe toţi îi veselesc.
Purtând înţelegătoarea podoabă a Preafrumosului tău suflet, Mireasă a lui Dumnezeu te-ai făcut; pecetluită fiind cu
Fecioria, Preacurată şi cu Raza Curăţiei lumea luminând.
Catavasia:
Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe
Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la Limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din
Prooroc te-a numit pe tine Adevărul Hristos şi mai presus decât proorocii, Botezătorule şi Înaintemergătorule al
Vieţii. Că tu ai văzut pe Cel pe Care Proorocii şi Legea mai înainte L-au vestit.
Nu a îndurat a fi ascuns izvorul minunilor, visteria darurilor, măritul tău cap Botezătorule, Proorocule şi
Înaintemergătorule; ci, arătându-se revarsă izvoare de tămăduiri.
Preafericita laudă, podoaba luminată şi pavăza de mântuire, această iubitoare de Hristos şi mărită cetatea ta, arată la
toată lumea, cinstitul şi Dumnezeiescul tău cap, Înaintemergătorule.
Marele între prooroci Moise, mai înainte te-a însemnat pe tine, cu închipuirea, Sicriu şi Masă, Sfeşnic şi Năstrapă,
însemnând Întruparea din tine a Celui Preaînalt, Maică Fecioară.
Catavasie:
Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să
batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce s-a născut dintr-însa.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cântând cele de sus...

Proorocule al lui Dumnezeu şi Înaintemergătorule al Harului, aflând capul tău ca un trandafir Preasfinţit din
pământ, tămăduiri luăm totdeauna; pentru că iarăşi propovăduieşti, ca mai înainte, pocăinţa în lume.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul pentru cuvioşii tineri. Iar pe haldei arzându-i Porunca lui Dumnezeu, pe
chinuitor l-a plecat a striga: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Cel Ce a odrăslit din Fecioară, te-a numit pe tine, că eşti mai presus decât toţi cei născuţi din femeie; căci ca un fără
de trup şi întocmai cu îngerii ai vieţuit pe pământ, strigând Lui: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe Cel Ce S-a Sălăşluit în sânul Fecioarei L-ai cunoscut din pântecele cel sterp şi răspunzând prin glasul maicii
tale, Înaintemergătorule, săltând ai strigat lui: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Fericitu-s-a cu adevărat între cetăţi această cetate preamărită, câştigându-te pe tine ocrotitor cetăţii, Înainte -
mergătorule al lui Hristos. Pentru aceasta prăznuind, strigă: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Prin tine Maică Fecioară, Lumina Cea Curată a Răsărit la toată lumea; că tu ai născut pe Dumnezeu, Ziditorul
tuturor; pe Acela roagă-L, Preacurată, să ne trimită nouă, credincioşilor, mare milă.
Catavasia:
N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, ci numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se
bucurau cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat!
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Înaintemergătorul, glasul celui ce strigă în inimile cele pustiite, a fost trimis să înnoiască credinţa cea dreaptă a
Fiului lui Dumnezeu, Cel Ce este cu Adevărat Dumnezeu; pe Acela Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Gătiţi calea Domnului prin sfinţenie, grăieşte şi acum Înaintemergătorul, că Acesta venind cu Tatăl şi cu Duhul se
va Sălăşlui în inimile voastre, în veci.
Prin auzul Glasului Părintelui şi prin vederea cu ochii a Dumnezeiescului Duh şi cu totul punându-şi mâna pe Tine
prin pipăire, Înaintemergătorul, Hristoase, purtător de Dumnezeu s-a făcut.
Sfeşnic cu Raze de aur mai înainte te-a închipuit pe tine, Ceea ce ai primit în chip de negrăit Lumina Cea
Neapropiată, care cu cunoştinţa Aceluia luminezi toate; pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Catavasie:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar
acum plinită, pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat; pe Care mărindu-L cu Oştile îngereşti, pe tine te fericim.
Cu adevărat păzitor tare fiind al celor zece porunci, Înaintemergătorule, la rândul tău ai fost cinstit de Hristos cu
zeci de daruri. Pentru aceasta ştiindu-te acum pe tine tăinuitor şi prieten al Cuvântului, te fericim.
Şi Prooroc al lui Hristos şi Apostol şi înger şi Înaintemergător al Dumnezeieştii Întrupări, Botezător şi preot şi
mucenic credincios şi propovăduitor celor din iad ai fost şi îndreptător celor ce iubesc fecioria şi a pustiului odraslă.
Necredinţa sufletului preotului se pilduieşte prin minunea mâinii celei paralizate; căci mâna cea neputincioasă s-a
înnoit, întărindu-se iarăşi prin credinţă, când s-a arătat capul tău, fericite.
Tămăduiri de boli să luăm, alergând la strălucita biserică a Înaintemergătorului. Că într-însa vin cetele îngereşti şi
duhurile tuturor drepţilor şi Stăpâna, cu Botezătorul Ioan dăruind tămăduiri.
Catavasie:
Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind
sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată,
pururea Fecioară.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taină...
Ca o comoară pusă într-o visterie se păzea capul Înaintemergătorului; în vas de lut era ascuns glasul Cuvântului; ca
grâul cel vârât în adâncul pământului încolţind a rodit Dumnezeiască viaţă. Aflarea acestuia cu toţii să o cinstim,
slăvind pe Hristos, Cel Ce i-a dat lui har, să izvorască tămăduiri.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taină...

Capul Botezătorului era ascuns ca un mărgăritar în pământ într-un vas de lut şi strălucind ca un sfeşnic
Dumnezeiesc şi luminat, luminează toată lumea cu facerea de minuni. Înaintemergătorul s-a ridicat ca un răsărit de
soare preafrumos şi arătându-ne iarăşi Lumina Cea Neînserată strigă: iată Mielul lui Dumnezeu!
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taină...
Porunca cea cu Taină luând-o întru cunoştinţă Cel fără de trup, în casa lui Iosif degrab a stătut înainte, zicând Celei
ce nu ştia de nuntă: Cel Ce a plecat cu pogorârea cerurile, încape fără de schimbare tot întru tine; pe Care şi
văzându-L în pântecele tău, luând chip de rob, mă înspăimântez a striga ţie: Bucură-te Mireasă, pururea Fecioară!
Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria la Sărbătoarea
celei Dintâi şi celei de a Doua aflări a cinstitului cap al Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul
24 Februarie

Irmosul:
Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşare pământească s-a schimbat firea apelor cea mai înainte lesne curgătoare.
Pentru aceasta neudat, pedestru, trecând Israel, cântă Ţie cântare de biruinţă.
Apa Nemuririi născând Fecioară, apă de vindecare dă-mi mie, care să-mi spele toate patimile sufletului şi trupului
meu, cele purtătoare de moarte.
Născătoare de Dumnezeu păzeşte şi izbăveşte de stricăciune poporul tău, cel ce cu dragoste cântă măririle tale. Că
tu, eşti tuturor Ocrotitoare şi Povăţuitoare şi Întărire.
Fecioară, care ai născut Adâncul milostivirii, luminează sufletul meu cu Strălucirea ta cea purtătoare de Lumină, ca
să laud, după vrednicie, adâncul minunilor tale.
Preacurată Fecioară, Ceea ce ai născut lumii pe Soarele dreptăţii, alungă întunericul de la cei ce cu credinţă te laudă
pe tine.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Cel Ce ai întărit cerurile cu cuvântul şi ai întemeiat temelia pământului peste ape multe, întăreşte mintea mea întru
voia Ta, Iubitorule de oameni.
Dăruieşte nouă dezlegare de păcatele noastre, Preacurată Fecioară, prin rugăciunile tale cele de Maică, Ceea ce ai
născut pe Dumnezeu Cuvântul Întrupat.
Înviază-mi mintea mea cea moartă, Preacurată Fecioară, cu lucrarea Celui ce cu adevărat S-a născut din tine,
pururea Fecioară.
Cu veselie strigăm ţie, Preacurată, cuvântul lui Gavriil: Bucură-te Fecioară, Nădejdea tuturor; Bucură-te a lui
Dumnezeu Mireasă!
Cei ce am cunoscut Dumnezeiască naşterea ta, ne-am întărit şi ne-am îmbogăţit cu ocrotirea ta, Fecioară, strigând:
Sfânt eşti, Doamne, Cel Ce izbăveşti sufletele noastre.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Acoperit-a cerurile, Hristoase Dumnezeule, întru iconomia Ta, bunătatea înţelepciunii Tale, Iubitorule de oameni.
Miluieşte-mă, Fecioară, pe mine, cel ce cu credinţă năzuiesc la Acoperământul tău şi prin cercetarea cea fierbinte,
dăruieşte-mi întărire vieţii.
Stăpână Preacurată, du rugăciuni Domnului, Celui Ce S-a Întrupat din Preacuratele tale sângiuri, ca să mântuiască
de toată primejdia pe poporul tău, pururea Fecioară.
Preacurată Stăpână, Apărătoarea lumii cea Preabună, nu mă lepăda pe mine ticălosul, care alerg acum sub
Acoperământul tău, ci te rog primeşte-mă.
Preasfântă Marie, Ceea ce eşti adevărat Cort al Sfinţeniei, sfinţeşte-mi sufletul meu cel spurcat şi fă-l părtaş al
Dumnezeieştii Slave.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Noapte neluminată a celor nelegiuiţi eşti, Hristoase; iar credincioşilor eşti Luminare, întru desfătarea
Dumnezeieştilor Tale cuvinte. Pentru aceasta la Tine alerg şi laud Dumnezeirea Ta.
Pe mine cel cuprins şi îngreunat de somnul păcatelor, trezeşte-mă Preacurată, prin Dumnezeiască rugăciunea ta,
Mireasă a lui Dumnezeu.
Dă-mi mână de ajutor mie, celui ce alerg către tine, Preacurată şi mă spală de toată spurcăciunea răutăţii şi de dureri
mă izbăveşte, prin rugăciunile tale, Maica lui Dumnezeu.
Frumuseţea ta, Doamnă, cea cu Dumnezeiască cuviinţă, Preabună şi Preadulce, iubind-o Stăpânul, întru tine
Fecioară, S-a Sălăşluit.
Pe cei ce te mărturisesc pe tine Împărăteasa cerului şi a pământului, Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară,
învredniceşte-i să dobândească Împărăţia cea netrecătoare a Raiului.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Iona din pântecele chitului a strigat: scoate din stricăciune viaţa mea; iar noi strigăm Ţie: întru tot Puternice,
Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.
Tu Singura eşti Aceea care ne-ai izvorât nouă Apa Mântuirii; tu Singura eşti, Preacurată, Aceea care ai stins
aprinderea înşelăciunii, rourând robilor tăi Cunoştinţa Cea Adevărată.
Ceea ce eşti Cetate Însufleţită a Dumnezeului nostru, slobozeşte turma ta din jugul barbarilor celor păgâni, de
cutremur şi de nevoi şi din toată ispita.
Preasfântă şi purtătoare de Lumină, Uşa Harului, luminând toată lumea cu Strălucita ta Lumină, Fecioară,
luminează pe cei ce te laudă pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Tămăduieşte, Preacurată, neputinciosul meu suflet, care pătimeşte fără de vindecare, din amăgirile vieţii şi cu
înconjurările multor păcate.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cuptorul cel ce ardea cu foc, oarecând, izvorâtor de rouă l-au arătat tinerii, pe Unul Dumnezeu lăudând şi zicând:
Preaînălţat eşti, Dumnezeul părinţilor şi Preaslăvit.
Fecioară, Ceea ce ai născut Focul Dumnezeirii, arde uscăciunea patimilor mele şi cu lumina pocăinţei te rog
străluceşte-mă pe mine, Preacurată.
Nestricată Fecioară, izbăveşte-ne pe noi din stricăciune. Cămară Însufleţită a lui Dumnezeu, arată-ne case sfinţite
Dumnezeiescului Duh, pe noi, care în bisericile tale neîncetat te lăudăm pe tine cu credinţă.
Izvoare de tămăduiri tuturor izvorăşti, Născătoare de Dumnezeu, că ai născut Izvorul vieţii; ci, cu rugăciunea ta cea
caldă, curăţeşte-mă de spurcăciune, Dumnezeiască Mireasă.
Toate semnele Dumnezeieştii tale naşteri, văzându-le Dumnezeieştii Prooroci, cu bucurie laudă strigând:
Prealăudate Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Pe Unul Împăratul Slavei, Cel Unul fără de început, pe Care Îl binecuvântează Puterile Cerurilor şi de Care se
cutremură Cetele îngerilor, lăudaţi-L preoţi, popoare preaînălţaţi-L în veci.
Cel Neajuns, Stăpânul tuturor, pe Care nu-L încap cerurile, Născătoare de Dumnezeu, încape în pântecele tău,
Fecioară. Drept aceea noi credincioşii cu dragoste pe tine te înălţăm în veci.
Preasfântă Fecioară, văzându-te pe tine Biserică Înfrumuseţată şi Prealuminată cu tot felul de bunătăţi ale Celui
Preaînalt, cu credinţă te lăudăm şi te mărim întru toţi vecii.
Pe Dumnezeu pe Care L-ai născut, roagă-L Fecioară, să trimită mântuire şi îndepărtarea necazurilor şi grabnică
schimbare de neputinţele cele cumplite şi dar veşnic, celor ce cu credinţă te cinstesc pe tine, întru toţi vecii.
Din tine a Răsărit Soarele dreptăţii pentru cei ce şed întru întunericul desmierdăritor şi pe tine Lumină te-a făcut,
Prealăudată Curată. Drept aceea, Născătoare de Dumnezeu, după datorie te lăudăm pe tine, întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Ceea ce ai purtat în pântece Dovedirea Nestricăciunii şi Cuvântului Celui întru tot Meşter, Trup I-ai împrumutat,
Maică Neispitită de bărbat, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Locaşul Celui Nemărginit, Încăperea Ziditorului
tău, Celui Neîncăput, pe tine te mărim.
Arătatu-te-ai mai Sfinţită decât Puterile cele de sus, că ai născut pe Ziditorul tuturor, Maică Neispitită de nuntă,
Preasfântă, de Dumnezeu Născătoare; pentru aceasta împreună cu îngerii te mărim pe tine, lăudând neîncetat
măririle tale.
Toţi cei ce aleargă cu credinţă întru sfântă biserica ta, Fecioară, se înnoiesc de păcatele cele vechi şi după datorie
toţi te mărim pe tine, Preacurată.
Fecioară, Ceea ce ai dezlegat din dureri pe Eva, prin Preacurată Naşterea ta, Doamnă, dezleagă-mi şi mie durerile
patimilor sufletului şi ale trupului.
Cu adevărat mai presus decât toată făptura eşti, Fecioară, că pe Ziditorul tuturor Trupeşte nouă L-ai născut, pentru
aceasta ca o Maică a Însuşi Stăpânului, porţi asupra tuturor biruinţă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taină...
Porunca cea cu Taină luând-o întru cunoştinţă Cel fără de trup, în casa lui Iosif degrab a stătut înainte, zicând Celei
ce nu ştia de nuntă: Cel Ce a plecat cu pogorârea cerurile, încape fără de schimbare tot întru tine; pe Care şi
văzându-L în pântecele tău, luând chip de rob, mă înspăimântez a striga ţie: Bucură-te Mireasă, pururea Fecioară!
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Tarasie, Patriarhul Constantinopolului

25 Februarie
Troparul Sfântului Ierarh Tarasie, Patriarhul Constantinopolului, glasul al 4-lea:

Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Tarasie, roagă pe

Irmosul:
Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Revărsându-se râurile harurilor Duhului astăzi, la pomenirea ierarhului lui Hristos, adapă cugetele credincioşilor şi
spală patimile şi spurcăciunile sufletelor.
Primind de sus veşmântul preoţiei, l-ai făcut strălucitor de fapte bune, Sfinte Ierarhe Tarasie şi te-ai arătat între
preoţi luminător, preastrălucitor cu Duhul, slujind lui Hristos cu sfinţenie.
Pe piatra neclintită a Ortodoxiei ai întărit, Sfinte Tarasie, cugetele oamenilor ce se clătinau şi ai cutremurat
temeliile înşelăciunii şi întăririle eresurilor le-ai surpat.
Umplut-a zidirea de seninătate duhovnicească Cel Ce în chip de negrăit S-a născut din tine cu Trup, Mireasă a lui
Dumnezeu; şi a încetat viforul înşelăciunii şi ne-a îndreptat pe noi la Limanul cel Ceresc.
Cântarea a 3-a. Irmos: Pe ai tăi cântăreţi...

Pătrunzând în adâncul Scripturii celei insuflate de Dumnezeu, Înţeleptule Tarasie, de acolo ai scos mărgăritarul cel
de multpreţ; pe care împărtăşindu-l turmei tale, ai îmbogăţit-o pe dânsa Dumnezeieşte.
Cu ploile lacrimilor ai stins focul poftelor trupeşti, cuvioase şi ai aprins luminat candela ta cea sufletească, ce era
împodobită cu untdelemnul curăţiei şi al facerii de bine.
Cu toiagul dogmelor tale cele Dumnezeieşti, înţeleptule, ai alungat fiarele de la turma lui Hristos, păzind-o pe ea
fără stricăciune, Preafericite Tarasie, ca să slăvească pe mai Marele păstorilor.
Ziditorul punându-te pe tine, Fecioară, înaintea oamenilor ca pe o Scară de la pământ la cer, ridică, prin rugăciunile
tale, din scârbele cele mai de jos şi din stricăciune, către viaţa cea fără stricăciune, pe cei ce te laudă pe tine.
Irmosul:
duhovnicească, întăreşte-i; şi întru Dumnezeiască Mărirea ta, de cununile măririi învredniceşte-i.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Dumnezeiescul Sfat Cel Neurmat al Celui Preaînalt, al Întrupării Tale celei din Fecioară, Proorocul Avacum
înţelegându-l a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Punând înainte pâinea sufletească, ai hrănit pe cei flămânzi, Sfinte Tarasie, cu cuvinte Dumnezeieşti şi te-ai pus pe
tine masă înaintea celor lipsiţi, aducându-le hrană îndestulată.
Lepădând noroiul cel ce era înaintea ochilor cugetului tău, înţeleptule părinte, prin rugăciunile cele cu priveghere,
ai dobândit vederea lui Dumnezeu, cea înţelegătoare, Ierarhe Tarasie.
Cu tăria dogmelor tale, înţeleptule părinte, s-au clătinat munţii eresurilor şi dealurile nelegiuirii s-au surpat, iar
temeliile Bisericii fără de mişcare s-au întărit.
Prin naşterea ta, Preacurată, cu tărie s-a îmbrăcat firea omenească, care mai înainte era slăbită prin călcarea
Poruncii; iar puterea cea tiranică a vrăjmaşilor s-a slăbit de tot.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască Mărirea ta; că tu, Fecioară Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe
Dumnezeu, Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani; Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe
tine.
Cu fluierul cuvântului ai îndreptat turma ta, Sfinte Părinte Tarasie, la păşunile dreptei credinţe şi la apa
Dumnezeieştii cunoştinţe şi la Staulul lui Hristos, nevătămată păzind-o prin rugăciunile tale.
Folosindu-te de carul faptelor bune, Sfinte Tarasie, te-ai suit prin ele la înălţimea privirii lui Dumnezeu; şi
Frumuseţile Stăpânului cele nevăzute le-ai văzut cu ochii cugetului, întru care te-ai şi desfătat cu gândul.
Având râvna întocmai ca un râu de untdelemn nedeşertat, ai izvorât celor ce aveau trebuinţă, curgerile cele fără de
sfârşit ale facerii de bine, ierarhe. Pentru aceea te-a sălăşluit Hristos lângă Apa cea pururea Vie şi la Desfătare.
Neamul omenesc, cel ce a fost dezbrăcat de frumuseţea cea de demult şi de podoaba cea după chipul lui Dumnezeu,
pentru păcat, cu aceleaşi iarăşi se îmbracă, Fecioară, prin naşterea ta, cu chip Dumnezeiesc şi mai frumos.
Cântarea a 6-a. Irmos: Venit-am întru adâncurile...

Ridicând acoperământul necunoştinţei, care zăcea pe inimile ereticilor, de Dumnezeu insuflate, ai lămurit
cunoştinţa cea adevărată a tuturor dogmelor, cuvioase.
Tu, ierarhe, arzând cu cuvintele tale cele purtătoare de foc, hulele ereticilor cele spinoase, ai întins lumina
dogmelor tale cele drepte la toate marginile pământului.
Fiind încins cu Putere de la Dumnezeu ai tăiat capetele minciunii cu sabia cea duhovnicească a dogmelor tale cele
drepte, vestind adevărul, învăţătorule de cele de Taină.
Pe cei ce se închină cinstitelor semne ale naşterii tale celei fără de stricăciune, învredniceşte-i Născătoare de
Dumnezeu, a vedea cu ochii cugetului Mărirea ta Cea Duhovnicească.
Irmosul:
Venit-am întru adâncurile mării şi m-a înecat pe mine viforul păcarelor mele celor multe; ci, ca un Dumnezeu,
scoate din adânc viaţa mea, Mult Milostive.

Ca un soare mare, cu strălucirile dogmelor şi ale minunilor, luminezi întotdeauna plinirea lumii, tăinuitorule al
celor cereşti, Preafericite Tarasie.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului. Ci, groaza focului bărbăteşte călcând-o, se
bucurau cântând: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Umplându-se cupele dogmelor tale de vinul harului, ne-ai dres băutura duhovnicească a cunoştinţei, părinte, nouă
tuturor, celor ce strigăm: Doamne şi Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Alungat-ai norii eresurilor de la Biserica lui Hristos cu suflarea dogmelor tale; şi ai luminat-o pe dânsa cu
Strălucirea Ortodoxiei, Sfinte Tarasie, strigând Dătătorului de lumină: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Primind de la Dumnezeu Harul Cel Nedeşertat, Ierarhe Tarasie, ai izvorât din destul celor lipsiţi hrană sufletelor şi
trupurilor. Pentru aceasta ca un bogat împărţitor de hrană, noi credincioşii te lăudăm.
Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Neîncăput şi Nemărginit după Firea Dumnezeirii, născându-se cu Trup din tine,
Preacurată şi fără de prihană, S-a făcut apropiat de noi şi-L putem zugrăvi în icoană, ca pe Unul ce în chip vădit
Om S-a făcut pentru noi.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...

Tot ce a fost pământesc în trupul tău, ai lepădat, prin ostenelile înfrânării, Sfinte Ierarhe Tarasie şi viaţă întocmai cu
a îngerilor ai petrecut pe pământ. Pentru aceasta te-au primit Cetele celor fără de trup pe tine cel ce neîncetat strigai
Ziditorului: pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cu apele dogmelor ai adăpat toată Biserica lui Hristos, ierarhe; şi într-însa ai arătat Dumnezeieştile seminţe ale
Sfântului Duh şi le-ai înmulţit. Pentru aceasta aducând acum rod mult strigă: pe Tine Te preaînălţăm, Hristoase, în
veci.
Ungându-te ca un preot cu Mirul Cel Duhovnicesc al Mângâietorului, Părinte Tarasie, ţi-ai împodobit veşmântul
preoţiei cu vopselele şi cu strălucirile faptelor bune. Pentru aceea ai şi slujit cele sfinte, strigând: pe Tine Te
preaînălţăm, Hristoase, în veci.
Cuvântul Cel Ce șade pe acelaşi Scaun cu Tatăl, plecându-se, din iubirea Sa de oameni şi din milostivire şi
bunătate, S-a născut cu Trup din tine, de Dumnezeu Dăruită, ca să facă cerească firea omenească ceea ce se făcuse
pământ, ca Cel Ce Singur este Făcător de bine.
Irmosul:
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor naşterea Născătoarei de Dumnezeu, i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar
acum lucrată: pe toată lumea ridică să cânte Ţie; pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Tot neamul pământesc...

Ca un chip însufleţit şi ca un stâlp viu al faptelor bune şi al credinţei, stând de faţă, strigi neîncetat cu faptele şi cu
cuvintele, înţeleptule şi pe toţi credincioşii îi îndemni să te urmeze. Pentru aceea şi ei uitându-se la tine, te cinstesc
cu pomenire nepieritoare, Sfinte Ierarhe Tarasie.
Cu adevărată cunoştinţă îmbogăţindu-ţi turma ta, Părinte Tarasie, pe cei nesupuşi i-ai dezbrăcat de cunoştinţa cea
mincinoasă, cuvioase şi i-ai arătat lipsiţi şi săraci la minte. Pentru aceea, după vrednicie credincioşii te mărim, ca
pe un propovăduitor al adevărului.
Ridicând mâinile şi ochii către Dumnezeu, Părinte Tarasie, ai surpat pe vrăjmaşii şi pe războinicii cei înţelegători şi
nevăzuţi şi ai biruit cetele eresurilor şi ai trecut nevătămată turma lui Hristos la pământul Ortodoxiei.
Risipind norii patimilor şi scârbelor, Preacurată, luminează-ne pe noi cu Razele Veseliei şi ale Bucuriei tale; şi cere
de la Apărătorul Luminii, Hristos, să ne lumineze cu pace pe toţi cei ce te lăudăm pe tine şi ne păzeşte cu
Acoperământul tău cel Dumnezeiesc.
Irmosul:
Tot neamul pământesc să salte cu Duhul fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind
pururea Fecioară.

Stăpân desăvârşit asupra patimilor trupului ajungând, ai fost uns ierarh. Şi cu Dumnezeiască cuviinţă şi cu dreaptă
credinţă ai păstorit cetatea ce împărăteşte peste toate cetăţile; fiarele eresurilor le-ai alungat, de Dumnezeu
însuflate, lămurind închinăciunea cinstitelor icoane. Pentru aceasta, după săvârşirea din viaţă ai luat har nesfârşit,
după cuviinţă, Sfinte Ierarhe Tarasie; pentru care strigăm ţie: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să
dăruiască celor ce prăznuiesc, cu dragoste, sfântă pomenirea ta.

Ca pe o Fecioară şi Singura între femei, care fără de sămânţă ai născut pe Dumnezeu cu Trup, toate neamurile
omeneşti te fericim. Că întru tine S-a Sălăşluit Focul Dumnezeirii şi ca pe un Prunc l-ai hrănit cu lapte pe Ziditorul
tuturor şi Domnul. Pentru aceasta neamul îngeresc şi omenesc mărim după vrednicie Preasfântă naşterea ta şi cu un
glas strigăm ţie: Stăpână, roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu cuviinţă laudă
Slava ta.
şi Cuvântul...
Pe Mielul şi Păstorul şi Izbăvitorul, Mieluşeaua văzându-L pe Cruce, lăcrimând se jelea şi cu amar striga: lumea se
bucură primind Izbăvirea prin Tine; iar cele dinlăuntru ale mele se aprind, văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi
din milostivirea milei, Îndelung răbdătorule, Doamne, Cel Ce eşti Adâncul milei şi Izvor Nedeşertat, milostiveşte-
Te şi dăruieşte iertare de greşeli celor ce cu credinţă laudă Dumnezeieştile Tale Patimi.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Porfirie, Episcopul Gazei

26 Februarie
Troparul Sfântului Ierarh Porfirie, Episcopul Gazei, glasul al 4-lea:

Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Porfirie, roagă pe

Irmosul:
Stih: Sfinte Părinte Porfirie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Această pomenire purtătoare de lumină a ta, cinstind-o, Fericite Porfirie, roagă-te să mi se dea din cer Strălucirea
Cea Purtătoare de Lumină.
Din scutece cu totul te-ai dat pe tine însuţi Domnului şi de Dânsul te-ai lipit cu sufletul şi cu inima, Mărite Porfirie.
Omorându-ţi mai întâi toate patimile prin sihăstrie, Părinte Porfirie, te-ai sfinţit preot Celui Ce stăpâneşte viaţa şi
moartea.
Primind Ploaia Cea Cerească în pântecele tău, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ai uscat ploile păcatului.
Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea...

Cu toiagul dogmelor tale păstorind sfinţită turma ta la păşune de viaţă, ai bine plăcut lui Dumnezeu, cuvioase.
Cu Lumina Dumnezeieştii Cunoştinţe, luminând pe cei din noaptea celor rele, i-ai arătat părtaşi zilei, prin credinţă,
Preacuvioase Porfirie.
Cu înălţimea faptelor bune fiind împodobit, preaînţeleptule, Dumnezeu te-a pus în sfeşnic înalt să luminezi pe cei
credincioşi.
Izbăveşte-mă cu rugăciunile tale de săgeţile vrăjmaşului şi de cugetele ce năpădesc fără de milă inima mea,
Preacurată.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi; şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Celor cu cugetele deşarte vestind pe Cuvântul a fi întocmai lucrător cu Tatăl, i-ai atras la dreapta credinţă şi i-ai
dăruit Dumnezeului tuturor.
Cu suflări de viaţă ai înviat pe aceea ce era aproape de ceasul cel de pe urmă, spre a doua naştere a ei şi a multora,
Preasfinţite Porfirie.
Cu rugăciuni de toată noaptea şi cu stări în picioare de toată ziua, ţi-ai făcut inima sălaş Dumnezeului tuturor,
Preacuvioase.
Fiind eu cu totul omorât, m-ai înviat din nou, Preacurată, ca Ceea ce ai născut Viața Cea Ipostatnică, pe Fiul şi
Cuvântul Tatălui.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Luminează-ne pe noi, Doamne cu Poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt, pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de
oameni.
Tăind din rădăcină ghimpii cei iubitori de plăceri, ai rodit spicul dreptei credinţe, ierarhe preacinstite.
Cu ploile rugăciunilor tale ai deschis cerurile, înţeleptule şi ai împărţit ploaie pe pământ, înecând neghinele
ereticilor.
Cu ajutorul Dumnezeiescului Duh ai îndreptat tot poporul şi cetatea la Limanul vieţii, scăpând-o din viforul
necunoştinţei de Dumnezeu.
Numai pe tine te-a ales Ziditorul, din toate neamurile şi ne-a zidit pe noi din nou, locuind întru tine, Născătoare de
Dumnezeu, pururea Fecioară.
La Dorirea Cea Adevărată ai ajuns, înfrângându-ţi patimile, prin postire; şi bucurându-te, te-ai apropiat de
Dumnezeu şi stai înaintea Doririi Celei Desăvârşite, Preafericite Porfirie, dreptarul cel desăvârşit al ierarhilor şi al
păstorilor.
Pricepându-ţi frumusețea sufletului, ţi s-a arătat pe Cruce întins Cel Ce a fost Înălţat pe dânsa, de a Sa bunăvoie şi
paza ei a dat-o în mâna ta, arătându-ţi ţie şi dragostea şi unirea cea desăvârşită către dânsa.
Ca unul ce te-ai îmbogăţit cu credinţa verhovnicului Apostol Petru, grăitorule de cele Dumnezeieşti, cu cuvântul
tău cel pătrunzător de dreaptă credinţă ai nimicit pe femeia cea făcătoare de rău, care semăna cu viclenie
învăţăturile lui Manent, cele aducătoare de stricăciune.
Cel întâi-zidit fiind omorât şi supus stricăciunii, l-ai adus la nestricăciune, născând tu, Fecioară Marie, pe
Omorâtorul morţii; şi Întrupând pe Dumnezeu ai arătat cereşti pe pământeni.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune scârbele mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi
viaţa mea s-a apropiat de iad şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune, scoate-mă.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cele de sus căutând...

Cu preasfinţitele tale obiceiuri fiind înfrumuseţat, cu haina arhieriei te-ai luminat, preafericite de Dumnezeu
insuflate, Sfinte Ierarhe Porfirie şi cu înălţările tămăduirilor eşti împodobit, rugându-te neîncetat pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii iudei au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Binecuvântat eşti
Doamne Dumnezeule, în veci!
Păstorind mieii la păşunea adevărului, ca un miel te-ai adus Păstorului Hristos, Părinte Porfirie, strigând:
Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule, în veci!
Iisus Hristos îţi dă ţie daruri pentru ostenelile tale, aşezându-te în Locașurile cele Nestricate, Preafericite Porfirie,
cel ce strigai: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule, în veci!
Cu minuni şi cu semne multe a împodobit Hristos viaţa ta, de trei ori Fericite Porfirie, după Care dorind, strigai:
Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule, în veci!
Îndură-te de mă izbăveşte, Fecioară, care ai născut pe Îndurătorul Dumnezeu Cuvântul; şi cu Lumina Cea de la tine
luminează-mă, ca să strig: Binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Preacurată.
Cântarea a 8-a. Irmos: Tinerii cei de Dumnezeu grăitori...

Cu cuvântul tău cel înţelept s-a surpat meşteşugitorul răutăţii; iar inimile credincioşilor cu osârdie s-au veselit,
sfinţite propovăduitorule, preafericite.
Împreună cu adunarea părinţilor eşti aşezat şi împreună cu duhurile cuvioşilor te veseleşti, părinte fericite, strigând:
Surpând la pământ altarele demonilor, ai zidit biserici lui Dumnezeu, întru care mulţime de cuvioşi cântă:
Cu faptele tale cele bune, mohorând haina cea împărătească, Cuvioase şi cu dânsa ca un preot împodobindu-te,
dănţuieşti întru Împărăţiile cele de sus, fericite.
Ca Una ce eşti mai presus de toate făpturile şi mai Desfătată decât Cerurile, Maică Fecioară, te-a iubit Fiul tău şi
din tine a luat Trup.
Irmosul:
Tinerii cei de Dumnezeu grăitori în cuptor împreună focul şi văpaia călcând-o, au săltat strigând: Binecuvântaţi
Cântarea a 9-a. Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul...

Cu vetreala Crucii, cârmuit fiind de Dumnezeiasca mână a Atotţiitorului, ai trecut valurile vieţii, cuvioase părinte;
şi te-ai odihnit la Limanurile vieţii, ajungând la Bucuria Cea Veşnică şi la Desfătarea Cea Înveselitoare.
Ajungând la bătrâneţe plin de zilele Duhului, cuvioase şi îmbrăcându-te cu neprihănirea ca şi cu o haină şi
strălucind de podoaba preoţiei, te-ai mutat la Lumina Cea Neapusă, ca să priveşti cu desfătare pe Domnul.
Scoţând cu gura îndulcirea cea Dumnezeiască, ai răspuns cuvânt de mântuire, fericite, care alungă amărăciunea
patimilor şi cu dulceaţă duhovnicească veseleşte pe toţi, cei ce săvârşesc prăznuirea ta cea de peste an, Sfinte
Ierarhe Porfirie, de Dumnezeu insuflate.
Ca un soare ai cunoscut pe Hristos, Care a vorbit cu noi prin Trup părinte; şi luminându-ţi ochii sufletului cu
Strălucirile Lui, te-ai făcut stea cu totul luminoasă, îndumnezeindu-te prin înfiere, sfinţite făcătorule de minuni,
părinte cuvioase.
Iartă-mă, Mântuitorule, Cel Ce Te-ai Născut şi ai păzit pe Ceea ce Te-a născut Nestricată după naştere; şi când vei
şedea să-mi judeci faptele mele, să treci cu vederea nelegiuirile şi păcatele mele, ca un Dumnezeu fără de păcat,
Milostiv şi Iubitor de oameni.
Irmosul:
Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre. Căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup,
din pântece Fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii, o mărim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Fiind întărit pe piatra credinţei, înţeleptule, ai îndrăgit Piatra pe care a văzut-O odinioară Proorocul Daniel, pe
Hristos Dumnezeul nostru. Înălţatu-ţi-ai glasul şi gândul către Ziditorul; lovit-ai cu praştia pe vrăjmaşii care îţi
supărau trupul, Cinstite Părinte Porfirie, întâistătătorul Gazei.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Înnoit-ai, Preacurată, prin Dumnezeiasca ta naştere, fiinţa pământenilor, cea ucisă de patimi; şi ai sculat pe toţi din
moarte, la Viaţa Cea Nestricăcioasă. Pentru aceasta după datorie cu credinţă te fericim, Fecioară Preaslăvită,
precum Însăţi mai înainte ai zis.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab
ne întâmpină...
Fecioară cu totul fără de prihană, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin Sfântul tău suflet, când ai văzut
Răstignit de voie pe Fiul şi Dumnezeul tău. Pe Acela, Binecuvântată, nu înceta a-L ruga să ne dăruiască nouă
iertare de greşeli.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Mărturisitor Procopie Decapolitul
27 Februarie
Troparul Sfântului Cuvios Mărturisitor Procopie Decapolitul, glasul al 8-lea:

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale
însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Procopie, părintele nostru. Roagă-te lui
Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Ca pe uscat umblând Israel cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind cuprins de dragostea dreptei credinţe şi de Dumnezeiască dorire, ai alungat de la tine, cuvioase, întreitele
valuri lumeşti, cântând lui Dumnezeu cântare de biruinţă.
Viaţa ta cea purtătoare de lumină, curăţia şi tăria sufletului, amestecându-se cu dreapta credinţă, au lucrat pe deplin
lămurit icoana faptei celei bune, luminată întru tine, preacuvioase.
Luminându-te cu Lumina şi cu Strălucirea cea peste fire a lui Hristos, ai nimicit năvălirile patimilor prin cumpătare,
strigând cântare de biruinţă Atotţiitorului.
Primind în pântece, Preacurată, pe Cuvântul Întrupat cu Dumnezeiască cuviinţă ai născut nouă, Fecioară, mai
presus de fire, pe Cel Neîntrupat mai înainte şi după naştere ai rămas Fecioară.

Sufletul tău cel insuflat de Dumnezeu, fericite, aprins fiind de râvna credinţei, cu putere ai risipit de tot nebunia şi
mânia cea amară a celor fărădelege, de Dumnezeu purtătorule.
Cu însuşi sângele tău înroşindu-te, ai urmat întocmai pătimirile mucenicilor, de trei ori fericite, răbdând cu tărie şi
cu suflet viteaz chinurile celor nelegiuiţi, Fericite Procopie.
Cu înţelepciune ai suferit îndoite chinuri, cuvioase, înfruntând eresurile şi năvălirile leilor, bărbăţeşte, cu cuget
Dumnezeiesc, Preaînţeleptule Procopie.
Înţelepciunea, Cuvântul Tatălui, Cel mai înainte de veci, în vremile cele mai de pe urmă Întrupându-Se în chip de
negrăit din Maică Neispitită de bărbat, a făcut-o pe Dânsa de Dumnezeu Născătoare.
Irmosul:
Cântarea a 4-a.
Irmosul.
Hristos este Puterea mea, Dumnezeul şi Domnul, cântă Cinstita Biserică cu Dumnezeiască cuviinţă strigând cu
Cu revărsările lacrimilor adăpându-ţi inima ta, fericite, ai semănat sămânţa faptelor bune din cuget curat,
Preacuvioase Procopie.
Supus-ai, părinte, cugetarea cea pământească, Dumnezeiescului Duh; alegând viaţa sihăstrească şi unindu-te cu
cetele mucenicilor, preafericite.
Ca un Dumnezeiesc şi adevărat mucenic ai înfruntat pentru dreapta credinţă nebunia ereticilor, că bărbăteşte ai
defăimat sminteala celor fără de Dumnezeu.
Mai presus de rânduielile Legilor fireşti, Preacurată, zămislind fără de stricăciune pe Ziditorul L-ai născut şi te-ai
făcut cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cu Dumnezeiască StrălucireaTa, Bunule, sufletele celor ce aleargă la tine cu dragoste, luminează-le; ca să Te vadă,
Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine, Adevăratul Dumnezeu, Cel Ce chemi pe toţi la Tine din negura greşelilor.
Pe tine cel ce te-ai sfinţit prin sihăstrie şi te-ai desăvârşit prin sânge, după vrednicie te lăudăm, părinte, că
pomenirea drepţilor pururea se săvârşeşte şi se pomeneşte cu laudă şi cu credinţă.
Domnul, Cel Ce preface toate şi le schimbă cu înţelepciune spre mai bine, precum Îi este voia, ţi-a adăugat la
sihăstrie şi cinstea muceniciei, prin uciderea ta de către cei nelegiuiţi.
Pe umeri luând toată armura cea prin Cruce, ai urmat lui Hristos, uitând de cele de mai înainte şi aţintindu-ţi
privirile către cele ce le aveai în faţă, părinte.
Lăudăm, Preasfântă, pe Domnul, Cel Ce S-a îmbrăcat din tine cu Trup pătimitor şi muritor şi l-a îndumnezeit cu
lucrarea neamestecată, cea după Ipostas.

Pururea pomenite, pornind cu adevărat de la mărirea sihăstriei, te-ai suit către bărbăţia şi cinstea mucenicilor,
îmbrăcându-te cu porfiră înroşită în chiar sângele tău.
Cugetând la nestatornicia celor trecătoare, cu suflet şi cuget Dumnezeiesc, te-ai într-aripat cu dreapta credinţă către
Bunătăţile Cele pururea Stătătoare şi fără de sfârşit, preafericite.
Văzându-te Hristos că eşti îndestulat de înfrânare încordată şi de blândeţe, te-a primit cu iubire de oameni şi părtaş
Slavei te-a arătat, purtătorule de Dumnezeu, pururea fericite.
Preacurată Stăpână, vindecă rănile cele cumplite ale sufletului mea, cu Tainice lucrări de mână, punându-ne drept
doctorii puternice Patimile Fiului tău.
Irmosul:

Luceafăr dobândindu-te astăzi Biserica, risipeşte toată negura relei credinţe, învrednicindu-te pe tine de cele
Cereşti, Învăţătorule Procopie, pururea Mărite.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul cuvioşilor tineri. Iar pe haldei arzându-i Porunca lui Dumnezeu, pe
chinuitorul l-a plecat a striga: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Precum a fost viaţa ta prealuminată prin sihăstrie, de Dumnezeu înţelepţitule, tot aşa s-a arătat aievea şi nevoinţa ta
întărită. Căci ai slăvit pe Hristos, strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Fiind încins cu seninătatea înţelepciunii, Dumnezeiescule părinte, cu bărbăţie ai luat şi strălucita cunună a
muceniciei prin har, strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Cei nelegiuiţi neînchinându-se Icoanei Tale celei Curate, Mântuitorule, băteau cu toiege cumplit pe robul Tău, care
cânta şi striga către Tine: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Veselindu-ne de Cel pe Care L-ai născut, Preacurată, toţi te fericim. Că prin naşterea Lui cea Trupească izbăvindu-
ne acum strigăm Lui: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a. Irmos: Din văpaie ai izvorât...

Mai înainte de moarte arătându-te, cuvioase, că eşti dezlegat de materie, te-ai mutat de aici la Viaţa Cea fără de
stricăciune, având moartea ca o scară potrivită, înţeleptule de Dumnezeu, Sfinte Procopie.
Arătatu-te-ai plin de Strălucirea Harului, părinte şi către Lumina Cea Neapusă ai mers, lepădând toată pofta cea
trupească. Pentru aceasta te cinstim, insuflate de Dumnezeu, Sfinte Părinte Procopie.
Fiind înarmat cu Puterea Dumnezeiescului Duh ai pus pe fugă cetele duhurilor viclene. Drept aceea, fericite, Uşile
cele Cereşti ţi s-au deschis ţie, cel ce lauzi pe Hristos în veci.
Fericimu-te pe tine Adevărată Maica Dumnezeului nostru, aducându-ţi ţie, împreună cu Îngerul; Bucură-te
Preacurată şi fără prihană, Stăpână! Că prin tine neîncetat toate lucrurile laudă pe Domnul şi-L preaînalţă întru toţi
vecii.
Irmosul:

Alegând înţeleptule, a te lupta după Lege, ţi-ai omorât prin înfrânare îmboldirile patimilor şi săltările trupului, slugă
a lui Hristos. Pentru aceasta acum ai aflat Desfătarea Cea Nemuritoare a nepătimirii, împreună cu Oştile cele fără
de trup.
Înaintea Judecătorului Celui Drept stând vesel ca un biruitor, care a primit cununi neveştejite, roagă-te neîncetat,
Slăvite Procopie, pentru cei ce săvârşesc preacinstită pomenirea ta şi Dumnezeiasca prăznuirea mutării tale.
Luminat fiind acum de Cele Trei Raze care ies în chip nespus dintr-O Singură Dumnezeire, te-ai învrednicit de
sfârşitul cel preafericit şi de Bucuria Cea Plină de Desfătare, veselindu-te împreună cu Oştile cele mai presus de
lume, Preacuvioase Părinte Procopie.
Cuvântul lui Dumnezeu Cel Nestricat luând chip stricăcios, a îmbrăcat pe oameni cu nestricăciune, Sălăşluindu-Se
prin bunăvoirea Tatălui întru tine, cea Plină de har. Pentru aceasta te mărim, Preacurată, împreună cu Oştile cele
cereşti.
Irmosul:
Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat, pe Care slăvindu-L cu Oştile îngereşti, pe tine te fericim.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Părinte al nostru, ca un fără de trup te-ai arătat în viaţă şi în trup împreună cu îngerii petrecând te-ai cunoscut,
răstignindu-te lumii, precum zice Apostolul Pavel; şi lumea ţie cu adevărat s-a răstignit şi cu cugetul locuind în
Locul cel Ceresc, tu cel pământean; Slavă Celui Ce bine I-a plăcut de tine; Slavă Celui Ce ţi s-a făcut cunoscut ţie;
Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Dumnezeieştile tale mâini, cu care ai ţinut pe Făcătorul, Cel Ce din bunătate S-a Întrupat, Fecioară Preacurată,
întinzându-le, roagă-L să izbăvească de ispite şi de patimi şi de primejdii pe cei ce te lăudăm cu dragoste şi strigăm
ţie: Slavă Celui Ce S-a Sălăşluit întru tine; Slavă Celui Ce a ieşit din tine; Slavă Celui Ce ne-a slobozit pe noi, prin
naşterea ta.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău,
Mântuitorule...
Răstignit fiind pe Cruce de cei fărădelege şi cu suliţa coasta Ta fiind împunsă, Mântuitorul nostru, cea Preacurată
se tânguia cu amar, cele dinlăuntru rupându-i-se ca unei Maici; şi de multa şi înfricoşata Ta îndelungă răbdare,
înspăimântându-se a strigat; Slavă Părinteştii Tale iubiri de oameni; Slavă bunătăţii Tale; Slavă morţii Tale, prin
care pe cei muritori, nemuritori i-ai făcut.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Vasile Mărturisitorul

28 Februarie
Troparul Sfântului Cuvios Vasile Mărturisitorul, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Vasile.
Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce
aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce
lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Irmosul:
Adâncul Mării Roşii, cu urme neudat, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul
Crucii puterea lui Amalec în pustiu a biruit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Punând temeiul pe piatra credinţei, părinte, nu te-ai înspăimântat de năvălirile ispitelor; ci, ai rămas neclintit, ca un
apărător al faptei bune, ca cel ce porţi numele împărăţiei.
Harul Preasfântului Duh împuternicindu-te pe tine, te-a întărit să suferi ploaia dureroaselor lovituri de toiege şi te-a
arătat purtător de biruinţă împotriva tiranului celui cu cuget deşert.
Întâlnit-ai, părinte, pe împreună luptătorul şi ostaşul înţelept, Sfântul Procopie, care înainta pururea în fapte bune.
Cu care împreună bucurându-te, preafericite, ai luptat până la capăt lupta statornică de mucenic.
Ocrotitoare şi Pricinuitoare de mântuire şi Zid Nesfărâmat te pun pe tine vieţii mele, Născătoare de Dumnezeu
Prealăudată, care ai născut pe Dumnezeu, Făcătorul de bine a toată zidirea.

Cu osârdie îndreptându-ţi inima către Dumnezeu, cuvioase, ai strălucit prin harul sihăstriei şi al mărturisirii.
Luând asupra ta randuiala ostăşească şi arma Crucii, părinte, ai pus pe fugă pe balaurul cel înţelegător şi pe leul cel
simţitor.
Păzit-aţi cu sfinţenie chipul lui Dumnezeu în suflet, cuvioşilor şi v-ati nevoit cinstind icoana cea curată a lui
Hristos.
Binecuvântatu-s-a prin tine, Preacurată, firea noastră care mai înainte era părtaşă blestemului şi stricăciunii şi s~a
împărtăşit din nestricăciune.
Irmosul:
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cât este de frumoasă răbdarea ta, preafericite; că întru cărunteţe arată tărie de tinereţe, cuvioase; cu care strigai:
Fiind unit prin dragoste de Stăpânul tău şi îmbrăcat cu ajutorul Lui, nu simţeai durerile trupului; ci, cântând strigai:
Ca unul ce porţi numele Împărăţiei celei Cereşti şi ai mers pe calea care duce la dânsa, ai întâlnit pe Sfântul
Procopie, cel însufleţit de acelaşi duh, care striga: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Neispitită de nuntă ai născut, Fecioară şi după naştere te-ai arătat iarăşi Fecioară. Pentru aceasta cu glasuri
neîncetate şi cu credinţă neîndoită strigăm ţie: Bucură-te, Stăpână!
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu Doamne, Lumina mea, în lume ai venit; Lumina Cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei, pe cei ce
Te laudă pe Tine cu credinţă.
Tu, Preacuvioase Vasile, în chip strălucit ai luptat, defăimând neîmblânzita hotărâre şi gândul cel rău al lui Leon.
Întâlnind pe Sfântul Procopie, cel deopotrivă cu tine în nevoinţe, ai dus lupta până la capăt, Dumnezeieşte
înarmându-te, cu tot felul de fapte bune.
Acum priveşti limpede pe Hristos, pe Care L-ai dorit, ale Cărui arătări vreme îndelungată duhovniceşte le vedeai,
Preafericite şi Preasfinţite Vasile.
Pe tine te punem înainte Pavăză Nesfărâmată, împotriva vrăjmaşilor; pe tine te-am câştigat Ancoră şi Nădejde a
mântuirii noastre, Dumnezeiască Mireasă.

Fiind cuprins de dragostea Împărăţiei celei de sus, vitejeşte nu ai ţinut seamă de planul cel nesocotit şi de poruncile
împăratului celui pământesc, de Dumnezeu purtătorule.
Dezbrăcându-te de cele pământeşti, înţelepţeste te-ai nevoit, Sfinte Preacuvioase Mărturisitor Vasile; şi
îmbrăcându-te cu Dumnezeiască Putere, purtător de cunună te-ai arătat, ca unul ce ai biruit împotrivirea tiranilor
celor fără de Dumnezeu.
Iată s-au împlinit acum propovăduirile Proorocilor, născând tu, Fecioară pe Cel propovăduit de demult de Prooroci,
Care împlineşte cele mai înainte grăite prin harul Domnului.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, strigă Biserica către Tine, curăţindu-se de sângele demonilor cu Sângele
cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...

De sus primind Dumnezeiasca descoperire, ai ieşit, înţeleptule, din mijlocul tulburărilor; şi cuviincios sihăstrind, ai
primit lucrarea minunilor şi a tămăduirii bolilor prin har, Sfinte Vasile Preafericite şi Preasfinţite.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam de pofta dreptei credinţe mai mult decât de văpaia focului fiind aprinşi, au
Lucrat fiind ca o holdă şi curăţit prin nevoinţe şi prin sihăstrie strălucind plin de răbdare, părinte, te-a primit pe tine
Hristos, Căruia strigai: Binecuvântat eşti Dumnezeul meu şi Domnul.
Întărit fiind cu Dumnezeiască Putere, părinte, ai înfruntat pe toţi cei ce ca nişte nebuni se lepădau de Cinstita Icoană
a lui Hristos, strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul meu şi Domnul.
Ca pe Născătoarea de Dumnezeu şi Împărăteasa a toată zidirea te lăudăm pe tine toţi credincioşii, Preacurată, şi
strigăm ţie: Bucură-te! Binecuvântată eşti tu între femei, Preacurată, Stăpână.

Adus-ai prinos lui Hristos, trupul şi cugetul tău, purtătorule de Dumnezeu, ca pe o jertfă de ardere de tot, săvârşită
prin focul cugetului şi prin văpaia chinurilor, strigând: toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.
Urmăritu-ţi-ai vrăjmaşii şi prigonit fiind de ei, părinte, i-ai ajuns şi ai călcat în picioare trufia cea îngâmfată, văzând
ruşinaţi pe cei ce te-au bătut cu toiege şi strigând: toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.
Ca un viteaz preaiscusit te-ai arătat nouă, ucenicilor, preafericite. Că ai adus pe lângă sihăstria cea dintâi şi lupta
cea bărbătească, având ca soţ de luptă pe ucenicul Procopie, care striga: toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.
Poartă a cerului Purtătoare de Lumină, te numim pe tine Preacurată, prin care a trecut Dumnezeu şi S-a Întrupat Cel
Ce mai înainte era fără de Trup ca un Dumnezeu şi întocmai la Fiinţă cu Tatăl; Căruia strigăm: toate lucrurile
lăudaţi pe Domnul.
Irmosul:
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a închis; şi puterea focului au stins-o, cu fapta
bună încingându-se tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe
Domnul!
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână...

Întrecând acum toată simţirea, părinte, bucurându-te te-ai mutat cu dragoste lângă Stăpânul, culegând bogăţia
luptelor tale; Veselia cea îngerească şi Desfătarea Raiului Cea Nesfârşită.
Cu ucenicul şi împreună cu tine luptătorul, luând parte la nădejdea celor fericiţi, purtătorule de biruinţă şi împreună
veselindu-vă în veac, privegheaţi asupra celor ce săvârşesc prăznuirea voastră.
Mutându-vă de la pământ către Sălăşluirea Cea Cerească, purtătorilor de cununi, unde sunt Cetele sfinţilor şi
Dumnezeieştile Oşti ale îngerilor, izbăviţi cu rugăciunile voastre adunarea ucenicilor.
Rupe lanţurile greşelilor celor ce te laudă, Maica lui Dumnezeu; încetează pornirile supărărilor, zdrobeşte
tulburarea păcatului; sfărâmă viforul primejdiilor, Maică Fecioară.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Fecioară, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat,

Sărăcia lui Hristos ai iubit-o cu dreaptă credinţă; bogăţia cea stricacioasă şi mărirea cea trecătoare le-ai părăsit,
înţeleptule şi ridicând Crucea pe umerii tăi, ai umblat pe cărarea cea strâmtă, bucurându-te; şi călcând poftele
trupeşti prin toată înfrânarea şi prin reaua pătimire, ai ajuns la Dumnezeiasca lărgime a Raiului, grăitorule de cele
Dumnezeieşti, Sfinte Părinte Vasile.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Spăimântatu-s-a Iosif, cele mai presus de fire văzând şi în minte a luat Ploaia Cea de pe Lână, întru zămislirea ta
cea fără de sămânţă, de Dumnezeu Născătoare, Rugul cel Nears în foc, Toiagul lui Aaron ce a odrăslit; şi
mărturisind logodnicul tău şi păzitorul, preoţilor a strigat: Fecioara naşte şi după naştere iarăşi rămâne Fecioară.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a
Iosif...
Mieluşeaua cea cu totul fără de prihană, stând lângă Crucea Mielului şi Izbăvitorului, cu plângeri se zdrobea şi
privind înspăimântată, zicea: pentru ce această nouăşi uimitoare privelişte? Fiule, Preadulce, cum suferi de
bunăvoie necinstiri şi loviri cu toiege, bătăi şi moarte de ocară? Preaslăvesc pogorârea Ta cea mai presus de cuvânt.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ioan Casian

29 Februarie (28)
Troparul Sfântului Cuvios Ioan Casian, glasul al 8-lea:

Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat
să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu
îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Ioan, duhul tău.
Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Întru adânc a aşternut...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Încununându-ţi viaţa cu Dumnezeieşti fapte bune, Cuvioase Ioan Casian, ai purces către Dumnezeu, Căruia te
rugăm să ceri izbăvire de greşeli, pentru noi, cei ce lăudăm cu credinţă sfântă mutarea ta.
Cu aplecarea cea în tot chipul către Dumnezeu, te-ai ferit de bolile cele tulburătoare, vrednicule de sfinţenie şi te-ai
făcut lumină, îndumnezeindu-te prin împărtăşirea cu cele fără de materie. Pentru aceasta te cinstim şi prăznuim
Făcutu-te-ai doctor sufletelor, Fericite Ioan Casian, îndreptând prin har, cu Dumnezeieştile tale învăţături, cugetele
sihaştrilor şi arătându-le calea cea mai bună, care duce la Viaţa Cea Veşnică, purtătorule de Dumnezeu,
preafericite.
Mai presus de toată făptura văzută şi nevăzută, te-ai arătat, Preacurată; că ai născut pe Ziditorul, precum a binevoit
a Se Întrupa în pântecele Tău. Pe Acela roagă-L, cu îndrăzneală, să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea a 3-a. Irmos: Înflorit-a pustiul...

Hristos, Lumina celor din întuneric, te-a arătat pe tine, prealăudate, stea întru înălţime luminătoare Bisericii,
podoabă sihaştrilor, preaînţeleptule părinte.
Urmând Celui Ce a primit Crucea şi a mântuit lumea, Preamărite Ioan Casian, te-ai răstignit lumii şi patimilor,
biruind vicleniile demonilor.
Umplându-ţi-se inima de înţelepciune, preaînţeleptule, ai izvorât adânc de învăţătură, prin Duhul Sfânt adăpând
cetele sihaştrilor.
Tămăduieşte, te rog Preacurată, prin Dumnezeieştile tale mijlociri, sufletul meu, care s-a bolnăvit de patimile şi de
năvălirile de tot felul ale demonilor celor vrăjmaşi.
Irmosul:
Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Doamne, Biserica din păgâni, cea stearpă, prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima
mea.
Cântarea a 4-a. Irmos: Venit-ai din Fecioară...

Prin nevoinţele tale supunând săltările trupului, cuvioase, ai descoperit cu sfinţitele tale învăţături toate vicleniile şi
cursele înşelătorului.
De bunăvoie mort făcându-te pentru lume, ai primit drept moştenire Viaţa Cea Viitoare; şi ai scris carte spre
povăţuirea şi desăvârşirea călugărilor, pururea pomenite Ioan Casian.
Sălăşluitu-s-a harul Duhului în sufletul tău, preafericite; şi te-ai arătat mai presus de toate simţirile trupului şi de
cursele înşelătorului foarte cunoscător.
În chip de negrăit ai născut pe Cel mai presus de vreme, făcându-Se sub vreme, Care a luminat pe cuvioşii cei ce au
biruit prin credinţă şi a smerit pe şarpele, începătorul răutăţii, Preacurată Fecioară.
Cântarea a 5-a. Irmos: Mijlocitor Te-ai făcut...

Răpitu-te-ai, purtat fiind de faptele tale cele bune, de Dumnezeu insuflate; şi te-ai odihnit, bucurându-te, în
Locaşurile cele Cereşti, culegând răsplătirile potrivite cu ostenelile tale.
Cu neprihănit cuget văzând, ca printr-o oglindă, Frumuseţea lui Hristos, ai stat nemişcat ziua şi noaptea, primind de
acolo arătările cele Dumnezeieşti, pururea pomenite.
Adăpându-te din izvoarele lacrimilor, purtătorule de Dumnezeu părinte, ca un pom cu cunună înaltă, ai adus roade
faptele cele bune care veselesc Dumnezeieşte cugetele tuturor.
Răsărind din tine Viaţa Cea mai presus de cuget, Fecioară, a ucis pe vrăjmaşul, cel ce ne-a omorât pe noi toţi; şi ai
dat Viaţă lumii, care neîncetat te laudă pe tine.
Cântarea a 6-a. Irmos: De adâncul greşelilor...

Pe calea cea strâmtă ai umblat, părinte şi prin cuvintele tale ai arătat-o pe ea tuturor; pe care cei ce umblă cu binele,
intră întru Desfătarea Raiului.
Viaţa ta a fost cuvioasă şi sfârşitul fericit şi cinstit, părintele nostru Ioan Casian, împreună grăitorule cu Sfinţii
îngeri.
Somnul leneviei l-ai lepădat şi priveghind în cugetări adânci la cele Dumnezeieşti şi în fapte, ai vieţuit pe pământ
îngereşte, de Dumnezeu purtătorule, fericite.
Ca pe o Desăvârşită, ca pe o Preafrumoasă dorindu-te Iisus, Făcătorul Frumuseţii, S-a născut din tine cu Trup,
Preacurată; şi m-a îndumnezeit pe mine, din milostivirea S-a cea nemăsurată.
Irmosul:
De adâncul greşelilor fiind înconjurat chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule,
scoate-mă.
CONDAC, glasul 3-lea.

Făcându-te cuvios, te-ai dat lui Dumnezeu şi luminându-te cu faptele cele bune, Mărite Ioan Casian, ca un soare ai
strălucit, cu lumina învăţăturilor tale celor Dumnezeieşti, luminând inimile credincioşilor celor ce pururea te
cinstesc. Pentru aceasta cu dinadinsul, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, pentru cei ce te laudă pe tine, cu dragoste
fierbinte.
Cântarea a 7-a. Irmos: Porunca cea protivnică...

Îndumnezeit fiind cu totul prin plecările cele prealuminate, luminător neapus te-ai arătat, de Dumnezeu
înţelepţitule. Pentru aceasta ai fulgerat cuvântul cel mântuitor, care luminează înţelegerile noastre, ale tuturor celor
ce te lăudăm pe tine.
Limba ta ca o trestie întingându-se în cerneală, a scris arătat Legea cea mântuitoare şi a pus-o izvod, cu care se
îndreptează toate adunările călugărilor, pururea bucurându-se, preafericite.
Înţelegeri mântuitoare şi graiuri care gonesc din inimă necunoştinţa, din destul ai izvorât, cuvioase părinte, de
Dumnezeu înţelepţitule. Pentru aceasta cu credinţă cinstindu-te, săvârşim preasfântă pomenirea ta.
Făcutu-te-ai Cămară a Dumnezeieştii Slave şi Scaun în chip de foc, pe care S-a odihnit Cuvântul, Întrupându-Se
din bunătatea Sa cea desăvârşită. Pe Acela roagă-L, Preacurată, să se milostivească şi să ne miluiască pe noi.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Cel Ce S-a pogorât...

Strălucind ca o stea cu cuvântul şi cu fapta, Părinte Ioan Casian, ai luminat toate marginile pământului; dând la o
parte negura necunoştinţei şi îndemnând totdeauna a cânta: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Murind, ai apus ca un soare, preafericite, lăsând în urma ta, ca nişte raze de lumină neapuse, cuvintele tale care
luminează sufletele noastre, ale celor ce săvârşim cu credinţă sfânta pomenirea ta, preafericite părinte, purtătorule
de Dumnezeu.
Dezlegat fiind acolo de trup, preafericite, te desfătezi nespus de Frumuseţile Cele Duhovniceşti şi te-ai făcut
vrednic să priveşti ceea ce Oştile îngerilor privesc, cântând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Arătatu-te-ai mai Desfătată decât Cerurile, Fecioară, că în chip de nespus ai încăput pe Cel Neîncăput şi în chip de
negrăit ai născut pe Cel îndoit cu firile, dar având, cum se cuvine lui Dumnezeu un Singur Ipostas.
Irmosul:
Pe Dumnezeu, Cel Ce S-a pogorât în cuptorul cel cu foc, la tinerii iudei şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe
Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Tărie s-a dat ţie de la Dumnezeu ca să pierzi căpeteniile stăpânitorului lumii; pentru aceea făcând cu adevărat
vitejie mare, părinte, de Dumnezeu purtătorule, te-ai numărat cu Cetele cuvioşilor, bucurându-te.
Ca un trandafir cu mireasmă plăcută, Sfinte Pteacuvioase Părinte Ioan Casian, cuvintele de Dumnezeu insuflate ale
Dumnezeieştii tale limbi ne răspândesc nouă bun miros. Că tu te-ai făcut miros plăcut lui Dumnezeu, Celui Ce S-a
Întrupat pentru noi, din mila cea nemăsurată, preacinstite, purtătorule de Dumnezeu.
Să săltăm, oamenilor, dănţuind duhovniceşte, veselindu-ne acum întru pomenirea Sfântului Ioan Casian; să cântăm
lui Dumnezeu cu laudă, Celui Ce este Minunat întru sfinţi şi sfinţeşte pe cei ce-L cinstesc pe Dânsul cu credinţă.
Înnoit-ai firea strămoşului, care era stricată, născând mai presus de fire pe Ziditorul a toată firea şi Fecioară
rămânând; pe Care văzându-L odinioară spânzurat pe Cruce, te văitai, Preasfântă Maică Fecioară.
Irmosul:
Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să
lumineze pe cele întunecate şi să adune pe cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea
Prealăudată să o mărim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Ajungând la cuvioşie, te-ai dăruit lui Dumnezeu şi luminat fiind cu felurite bunătăţi, fericite Ioan Casian, ai
strălucit ca soarele, luminând neîncetat cu Lumina Dumnezeieştilor tale învăţături inimile tuturor celor ce te
cinstesc. Roagă-te neîncetat lui Hristos, pentru cei ce cu dragoste fierbinte te laudă pe tine.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...
Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu osârdie să alergăm noi păcătoşii şi smeriţii şi cu pocăinţă să cădem,
strigând din adâncul sufletului: Stăpână milostiveşte-te spre noi; sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor, nu
întoarce pe robii tăi deşerţi; că numai pe tine Ajutătoare te avem.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai
Înălţat...
Pe Tine, Cel Ce Te-ai născut din Tatăl Cel fără de început, văzându-Te pe Cruce spânzurat, Ceea ce Te-a născut
fără de durere, Hristoase, a strigat: vai mie, Preaiubite Iisuse! Cum ai fost Răstignit de bună voie acum, Fiule, de
cei fărădelege, Cel Ce eşti Slăvit de îngeri, ca un Dumnezeu? Te laud pe Tine, Îndelung Răbdătorule.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Gherman din Dobrogea

29 Februarie (se face pe 28)
Troparul Sfântului Cuvios Gherman din Dobrogea, glasul al 8-lea:

Cu ostenelile tale, cu privegheri neîncetate, cu rugăciune şi post te-ai nevoit Cuvioase Părinte Gherman, împreună
cu Sfântul Ioan Casian, din pământul Dobrogei odrăslind; şi curgerile harului preoţesc, cu rugăciunile Sfântului
Ioan cel cu Gură de Aur, te-ai învrednicit a le primi. Bogăţie de daruri duhovniceşti din Ţara Sfântă, prin osârdie ai
agonisit şi prin aceasta pe mulţi ai învrednicit pe Hristos a urma. Pentru aceasta părinte al Dobrogei roagă pe
Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
Tropar către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu la Sărbătoarea Sfântului Cuvios Gherman din Dobrogea,
glasul al 8-lea:
Tuturor celor întristaţi Bucurie şi celor năpăstuiţi Părtinitoare şi Hrană săracilor şi Mângâiere străinilor, Limanul
celor înviforaţi, Cercetare bolnavilor, Acoperământ şi Sprijinitoare celor oropsiţi şi orbilor eşti Toiag. Tu,
Preacurată, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, grăbeşte de miluieşte pe robii tăi, rugămu-ne.
Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Întru adânc a aşeternut...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul
Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.
Aşezându-ţi viaţa pe temelia credinţei, Preacuvioase Părinte Gherman, curăţia şi tăria sufletului tău, dimpreună cu
buna credinţă, au rămas vrednice de urmat pentru cei care te cinstesc, pururea pomenite.
Luminat fiind de Lumina lui Hristos, ai uscat năvălirile patimilor prin post şi înfrânare cântând Stăpânului tuturor
cântare de biruinţă.
Primind în pântece, Preacurată, pe Cuvântul Cel Veşnic, după cuviinţă Dumnezeiască pe Cel Neîncăput mai înainte
L-ai născut nouă Fecioară, mai presus de fire, rămânând şi după naştere Fecioară.
Catavasia:
Cântarea a 3-a. Irmos: Înflorit-a pustiul...

Preacuvioase Părinte Gherman, prin nevoinţele tale şi cu sfinţitele tale învăţături pe toţi i-ai învăţat curăţindu-ţi
inima cu vărsările lacrimilor taie; Vrednicule Părinte Gherman, ai semănat sămânţa Cuvântului lui Hristos, în
Dobrogea şi râvnitor fiind ai mers pe urmele Stăpânului Hristos, preaslăvindu-L pe El.
Stăruind întru înfrânarea neslăbită şi plin de blândeţe, Stăpânul tuturor Hristos, te-a ales pe tine Părinte Gherman cu
iubire de oameni făcându-te părtaş al Slavei Celei Veşnice.
Împodobit fiind cu multe virtuţi, Cuvioase Părinte Gherman, ai mers către Dumnezeu; de la Care cere pentru noi
toţi iertare de greşeli şi mântuire sufletelor noastre; căci cu credinţă săvârşim sfântă pomenirea ta.
Mai aleasă te-ai arătat, Preacurată, decât toată zidirea cea văzută şi cea nevăzută; Pururea Fecioară, că ai născut pe
Ziditorul, precum bine a voit a se Întrupa în pântecele tău; pe care cu îndrăzneală roagă-L, să mântuiască sufletele
noastre.
Catavasia:
duhovnicească, întăreşte-i, în Dumnezeiască Mărirea ta, de cununile măririi învrednicindu-i.
Cântarea a 4-a Irmos. Venit-ai din Fecioară...

Ai descoperit şi înfruntat toate vicleşugurile şi prigonirile înşelătorului Preacuvioase Părinte Gherman, prin
nevoinţele tale; şi cu sfinţitele tale învăţături pe toţi i-ai îndrumat a urma lui Hristos, căruia Îi înălţăm cântare de
biruinţă.
Mintea şi sufletul curăţindu-ţi Cuvioase Gherman, ai vădit înţelepciunea cea de suflet pierzătoare şi amăgirile cele
viclene, căci pătimind smerit şi înţelept şi ajungând la cunoştinţă, ai învăţat mulţimile călugărilor, preafericite.
Având în suflet darurile Duhului Sfânt, Preafericite Părinte Gherman, de Dumnezeu propovăduitorule, te-ai arătat
mai presus de cursele înşelătorului şi decât cugetele trupeşti; pentru aceasta de la toţi auzi cuvânt de laudă, smerite
ostenitorule al lui Hristos.
Cu adevărat ai născut pe Cel mai presus de vreme, făcându-Se sub vreme, Care a luminat pe cuvioşii, cei ce s-au
arătat viteji prin credinţă şi a smerit pe şarpele, începătorul răutăţii, Preacurată Fecioară.
Catavasia:
Cel Ce şade în Slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe Norul cel Uşor, a venit Iisus, Cel cu totul Dumnezeiesc, din
Preacurata Fecioară şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a. Irmos: Mijlocitor te-ai făcut...

Slujitor al adevărului mântuitor arătându-te, sfinte părinte, te-ai odihnit întru Cereştile Locaşuri de Dumnezeu
grăitorule, primind după vrednicie, răsplata ostenelilor tale.
Cunoscând Frumuseţea lui Hristos, ai rămas statornic în nevoinţele pustniceşti, căutând mântuirea sufletului.
Hristos Dumnezeu te-a făcut părtaş cu Sfinţii Săi.
Rodind faptele bune în pământul dintre Dunăre şi Mare, purtătorule de Dumnezeu, părinte, adăpându-te din
adevărurile Ortodoxiei, ai aflat Cunună Nepieritoare. Pentru aceasta astăzi, după cuviinţă, toţi te fericim Sfinte
Gherman.
Din tine a Răsărit Viata Cea Adevărată, Născătoare de Dumnezeu, Bucurie şi Mântuire fiind neamului omenesc. Iar
acum, stând de-a dreapta Fiului tău şi Dumnezeului nostru, roagă-te pentru noi toţi.
Catavasia:
Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe
Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.
Cântarea a 6-a Irmos: Întru adâncul păcatelor...

În adunarea drepţilor eşti aşezat şi împreună cu duhurile drepţilor te veseleşti, Părinte Preafericite Gherman,
strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Învăţătura cea Dumnezeiască, prin gura ta, ai răspândit celor ce te-au ascultat, Părinte Sfinte Gherman, iar
amărăciunea patimilor în Bucurie Cerească ai prefăcut. Veseleşte, Părinte Gherman, pe cei ce săvârşesc sfântă
pomenirea ta.
Cunoscând din tinereţile tale pe Hristos, Soarele dreptăţii, care S-a făcut asemenea nouă dar afară de păcat şi
luminându-ţi-se ochii sufletului cu învăţăturile Lui, ai răsărit stea luminoasă peste pământul Dobrogei, luminând
Părinte Cuvioase Gherman, pe cei ce te cheamă în ajutor.
Milostiveşte-te spre mine şi mă miluieşte Fecioară, care ai născut pe Milostivul, Dumnezeu Cuvântul şi cu Lumina
cea de la tine luminează-mă, ca să strig: Binecuvântat este Rodul pântecului tău, Preacurată.
Catavasie:
Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să
batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce s-a născut dintr-însa.
CONDAC, glasul al 4-lea.
Toţi ne bucurăm cuvioase de naşterea ta pe pământul Dobrogei, cel binecuvântat de Apostolul Andrei, Întâiul
Chemat împreună cu Sfântul Ioan Casian, de mănăstiri întemeietor arătându-te, Părinte Gherman; şi lepădând
grijile cele lumeşti viaţă sihăstrească ai dus, cununa biruinţei ai luat şi de braţele părinteşti te-ai învrednicit. Pentru
aceasta, ca unul ce eşti vas ales al sfinţeniei, cu umilinţă alergăm către tine, să dodândim mântuire de la Dumnezeu
prin rugăciunile tale.
Cântarea a 7-a. Irmos: Porunca cea potrivnică...

Ca o holdă roditoare te-ai arătat, Sfinte Cuvioase Gherman, ai luminat întru sihăstrie cu răbdare şi te-a primit pe
tine Hristos, căruia strigăm: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale Doamne.
Jertfă curată şi cu bun miros, ai adus sufletul tău înaintea Împăratului Hristos, purtătorule de Dumnezeu, Sfinte
Gherman, Preafericite şi trupul ca o ardere de tot l-ai ars cu focul cunoştinţei de Dumnezeu şi cu înfrânările de tot
felul strigând: toată făptura să laude pe Domnul.
Păzind cu bună credinţă chipul cel monahicesc şi urmând chipul Cel Curat al lui Hristos, te-ai nevoit cuvioase a
plăcea Lui şi a-I cânta: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Iată s-a împlinit propovăduirea Proorocilor, născând tu Fecioară pe Cel propovăduit de demult de Prooroci, care
împlineşte cele mai înainte grăite, cu darul Duhului Sfânt
Catavasia:
N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, ci numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se
bucurau cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat!
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu Cel Ce S-a...

Viclenii aducători de patimi au lucrat în sufletele noastre cumplite nelegiuiri, Mântuitorule şi nu putem să privim
spre Tine, noi robii Tăi; ci, prin rugăciunile Cuviosului Tău Gherman, milostiveşte-te spre noi.
Îmbogăţindu-te cu Dumnezeieştile fapte bune, ai defăimat bogăţia cea pământească şi ai câştigat-o pe cea cerească.
Drept aceea, sărac fiind eu de Cunoaşterea Cea Dumnezeiască, îmbogăţeşte-mă cu har ca să laud şi eu vieţuirea ta
cea întocmai cu îngerii, Părinte Sfinte Gherman.
Tuturor izvorăşti îndemnuri de mântuire şi graiuri care alungă din inimi necunoştinţa, Preacuvioase Părinte
Gherman, de Dumnezeu grăitorule. Pentru aceasta cu credinţă te cinstim săvârşind sfântă pomenirea ta.
Făcutu-te-ai Cămară Dumnezeieştii Slave şi Scaun în chip de foc în care s-a odihnit Cuvântul, Întrupându-Se
pentru bunătatea Sa cea desăvârşită. Pe Acesta roagă-L, Preacurată Fecioară, să se milostivească mântuindu-ne pe
noi.
Catavasie:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar
acum plinită, pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

S-a dat ţie putere de la Dumnezeu să poţi înfrunta săgeţile celui rău; pentru aceasta luptându-te vitejeşte, Părinte
Gherman, te-ai numărat cu Cetele cuvioşilor, veselindu-ne.
Cu neîncetată sârguinţă roagă-te acum pentru noi Mântuitorului Dumnezeu, Preacuvioase Părinte Gherman, să ne
mântuim de suferinţe, de primejdiile cele rele şi de stricăciune; ca de la toţi să auzi cuvânt de cinstire şi împreună
cu tine să-L preaînălţăm pe Domnul întru toţi vecii.
Să ne bucurăm toţi iubitorii de prăznuire duhovnicească, veselindu-ne acum întru pomenirea Preacuviosului Părinte
Gherman; cântând lui Dumnezeu laude, Celui Ce este Minunat întru Sfinţi şi sfinţeşte pe cei ce I se închină cu
credinţă.
Neputinciosul meu suflet fiind slăbit de multele împresurări ale celui viclean, Născătoare de Dumnezeu Fecioară,
fă-l sănătos, prin rugăciunile tale cele întărite, ca să te slăvesc întru toţi vecii.
Catavasie:
Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind
pururea Fecioară.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înlănţuit...

Trăitor în trup fiind te-ai arătat cu îngerii petrecând, Preacuvioase Părinte Gherman; cu cugetul, locuitor al
Sălaşurilor Cereşti te-ai cunoscut a fi, tu cel pământean. Pentru aceasta cântăm: Slavă Celui Ce lucrează prin tine,
tuturor, tămăduiri!
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.Podobie: Cel Ce Te-ai înlănţuit...

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergă noi păcătoşii şi cu smerenie să cădem, cu pocăinţă
strigând din adâncul sufletului: Stăpână milostiveşte-te spre noi şi ne ajută, grăbeşte că pierim sub mulţimea
păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine te avem Grabnic Ajutătoare.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-
ai înlănţuit...
Pe Tine Cel Ce Te-ai născut din Tatăl Cel fără de început, dacă Te-a văzut pe Cruce Răstignit, Ceea ce Te-a născut
fără de durere, Hristoase, a strigat: vai mie Preaiubite Iisuse, cum Te-ai răstignit de bună voie acum Fiule, de
oamenii cei fărădelege, Cel Ce eşti Slăvit de îngeri ca un Dumnezeu? Te laud pe Tine, Îndelung Răbdătorule!

Canoane de Rugăciune Februarie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Canoane de Rugăciune Februarie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Trifon

Troparul Sfântului Mucenic Trifon, glasul al 4-lea:â

Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Apa trecând-o...

Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea...

Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne...

Cântarea a 5-a. Irmos: Dis de dimineaţă, strigăm Ţie...

Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă Mântuitorule...

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Ca pe o pârgă a firii...

Cântarea a 7-a. Irmos: Din ludeea venind tinerii...

Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori tiranul...

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Canon de rugăciune la Praznicul Înainteprăznuirii Întâmpinării Domnului

Troparul Înainteprăznuirii Întâmpinării Domnului, glasul 1:

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

CONDAC,glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

SEDELNA Înainteprăznuirii Întâmpinării Domnului, glasul 1.Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Canon de rugăciune la Praznicul Întâmpinării Domnului

Tropar la Praznicul Întâmpinării Domnului, glasul 1:

Cântarea 1, glasul al 3-lea.

Cântarea a 9-a, glasul al 3-lea:

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Tropar la Praznicul Întâmpinării Domnului, glasul 1:

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a. Irmos: Pentru ca Biserica cea stearpă...

Cântarea a 4-a. Irmos: Cel Ce şade în Slavă...

Cântarea a 5-a. Irmos: Spăimântatu-s-au toate...

Cântarea a 6-a. Irmos: Strigat-a mai înainte...

Cântarea a 7-a. Irmos: N-au slujit făpturii...

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul

Troparul Sfântului Cuvios Isidor Pelusiotul, glasul al 8-lea:

Cântarea 1, glasul al 6-lea. Irmos: Ca pe uscat umblând Israel...

Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt precum Tu, Doamne...

Cântarea a 4-a. Irmos: Hristos este Puterea mea...

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Cântarea a 7-a. Irmos: Dătător de rouă cuptorul...

Cântarea a 8-a. Irmos: Din văpaie cuvioşilor...

Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

SEDELNA Praznicului Întâmpinării Domnului, glasul al 8-lea.Podobie: Înviat-ai din morţi...

Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Agata

Troparul Sfintei Muceniţe Agata, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

CODAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Cel Ce S-a pogorât...

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

SEDELNA Praznicului Întâmpinării Domnului, glasul al 3-lea.Podobie: De frumuseţea Fecioriei...

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Vucol, Episcopul Smirnei

Troparul Sfântului Ierarh Vucol, Episcopul Smirnei, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 6-lea. Irmos: Ca pe uscat umblând...

Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este nimeni sfânt precum Tu...

Cântarea a 4-a. Irmos: Hristos este Puterea mea...

Cântarea a 5-a. Irmos: Cu Dumnezeiască Strălucirea...

Cântarea a 6-a. Irmos: Marea vieţii văzând-o...

Cântarea a 7-a. Irmos: Dătător de rouă cuptorul...

Cântarea a 8-a. Irmos: Din văpaie cuvioşilor...

Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Partenie, Episcopul Lampsacului

Troparul Sfântului Ierarh Partenie, Episcopul Lampsacului, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Întru adânc a aşternut...

Cântarea a 3-a. Irmos: Pe piatra credinţei...

Cântarea a 4-a. Irmos: Venit-ai din Fecioară...