Theodor Leontescu

Mărturisire Ortodoxă
(propunere de Calendar Bisericesc pentru anul 2019)

Bucureşti - 2018
ISBN 978-973-0-28057-9
 Theodor Leontescu

Mărturisire Ortodoxă
(propunere de Calendar Bisericesc pentru anul 2019)

Bucureşti - 2018

ISBN 978-973-0-28057-9
2
 Cuvânt înainte

Acest calendar constituie o mărturisire de credinţă Ortodoxă cu argumente

luate din Apostolul şi Evanghelia fiecărei zile a anului, cu argumente din
Psaltire, din Proroci şi din alte cărţi ale Vechiului Testament, şi, nu în ultimul
rând, cu argumente găsite în scrierile Sfinţilor Părinţi şi în Canoanele Sfintelor
Sinoade ale Bisericii. De ce oare mai trebuie astăzi aduse argumente care să
susţină Ortodoxia? Pentru că de doi ani de zile, mai precis în urma Şedinţei de
Sinod a BOR din 16/29 octombrie 2016, în care, cu aprobarea tuturor
ierarhilor BOR, au fost impuse românilor hotărârile eretice semnate în
unanimitate de delegaţia română participantă la Sinodul din Creta, creştinii
care vor să păstreze şi să apere Ortodoxia se află sub osândă. În acest sens,
articolul 22 de la secţiunea a 6-a a documentelor acceptate şi semnate în
unanimitate de către ierarhii români este cât se poate de clar, în traducerea
fidelă din limba engleză:
„Biserica Ortodoxă consideră toate eforturile de a rupe unitatea Bisericii,
asumate de către persoane izolate sau grupuri sub pretextul păstrării sau
chipurile al apărării adevăratei Ortodoxii, ca fiind vrednice de osândire.”
Să analizăm acest text, pe de o parte cu argumentele logicii şi, pe de altă
parte, corelat cu celelate articole legiferate prin documentele din Creta. În
primul rând se observă că apare de două ori cuvântul Biserică. Prima dată este
vorba de Biserica Ortodoxă, iar a doua oară este vorba despre Biserica în
general. Dacă Biserica Ortodoxă ar fi fost echivalentă cu Biserica în general,
adevăr fundamental pe care îl învaţă şi Ortodoxia autentică, fraza ar fi trebuit
să înceapă cu sintagma: „Biserica Ortodoxă consideră toate eforturile de a rupe
unitatea Ei”. Prin urmare, este evident că, în gândirea celor care au semnat
acele documente, Biserica Ortodoxă nu este echivalentă cu Biserica în
general, despre a cărei unitate vorbesc ei în această frază. Dar care este
Biserica în general, a cărei unitate o doresc ei chiar şi cu preţul trădării
Ortodoxiei şi al osândirii dreptcredincioşilor Ei?
Articolul al 3-lea al secţiunii „Mesajul Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii
Ortodoxe”:
„Ca răspuns la datoria de a mărturisi Adevărul şi credinţa ei apostolică,
Biserica noastră oferă o mare importanţă dialogului, în principal cu creştinii
non-ortodocşi. În acest mod, şi restul lumii creştine poate cunoaşte mai exact
autenticitatea Tradiţiei Ortodoxe, valoarea învăţăturii patristice, experienţa
liturgică şi credinţa ortodocşilor.”
şi mai ales articolele secţiunii „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii
creştine”, dintre care amintim articolul al 6-lea, primul paragraf:
„Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea sa nu poate fi nicicând
perturbată. Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor Biserici şi
Confesiuni creştine non-orotodoxe, care nu sunt în comuniune cu ea, şi crede că
relaţiile ei cu acestea trebuie să se sprijine pe clarificarea, cât mai repede şi cât
mai obiectiv posibil, a întregii lor eclesiologii şi, în special, a învăţăturii lor
generale despre taine, har, preoţie şi succesiune apostolică. Astfel, ea a avut o
abordare favorabilă, atât din motive teologice, cât şi pastorale, faţă de dialogul
teologic la nivel bilateral şi multilateral cu ceilalţi creştini şi, de o manieră mai
generală, faţă de participarea la Mişcarea Ecumenică contemporană, având
convingerea că pe calea dialogului ea aduce o mărturie dinamică a plenitudinii
adevărului în Hristos şi a comorilor sale duhovniceşti tuturor celor care se află în
afara ei, cu scopul de a netezi calea spre unitate.”,
articolul al 19-lea:
3
 «Bisericile Ortodoxe membre consideră drept o condiţie sine qua non pentru
participarea la CMB articolul fundamental al Constituţiei CMB, potrivit căruia
pot fi membri numai cei care cred în Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu şi
Mântuitor, potrivit Scripturilor, şi mărturisesc pe Dumnezeu cel în Treime,
Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, potrivit Simbolului Niceo-Constantinopolitan. Ele au
convingerea profundă că premisele eclesiologice ale Declaraţiei de la Toronto
din 1950, Despre Biserică, Biserici şi Consiliul Mondial al Bisericilor, sunt de o
importanţă capitală pentru participarea ortodoxă la Consiliu. Este foarte clar,
prin urmare, că CMB nu este sub nicio formă o “supra-Biserică”. „Scopul
Consiliului Mondial al Bisericilor nu este acela de a negocia unirea între
Biserici, lucru ce-l pot face numai Bisericile însele acţionând din proprie
iniţiativă, ci de a aduce Bisericile într-un contact viu fiecare cu fiecare şi să
promoveze studiul şi dezbaterea problemelor ce privesc unitatea Bisericii. Nicio
Biserică nu este obligată să îşi modifice eclesiologia, în accederea ei la Consiliu …
Mai mult, din includerea în Consiliu, nu rezultă că fiecare Biserică este obligată
să vadă celelalte biserici ca biserici în adevăratul şi deplinul sens al cuvântului.”
(Declaraţia de la Toronto, §2).»,
şi, în mod special, ultimul, cel de-al 24-lea, împreună cu fraza de încheiere a
secţiunii:
„Biserica Ortodoxă este conştientă de faptul că mişcarea pentru restaurarea
unităţii creştinilor ia forme noi, pentru a răspunde noilor situaţii şi pentru a face
faţă noilor provocări ale lumii contemporane. Este imperios ca Biserica
Ortodoxă să continue să aducă mărturia ei în lumea creştină divizată, pe baza
tradiţiei apostolice şi a credinţei sale.
Ne rugăm ca creştinii să lucreze în comun astfel ca să se apropie ziua în care
Domnul va împlini speranţa Bisericilor Ortodoxe şi „va fi o turmă şi un
păstor” (Ioan 10, 16).”
ne lămuresc că semnatarii documentelor din Creta văd Biserica în general ca o
Biserică descrisă de aşa-zisa „teorie a ramurilor”, anume o reuniune de Biserici
istorice în care toţi credincioşii sunt numiţi creştini indiferent dacă sunt
ortodocşi (adică dreptcredincioşi) sau nu, o Biserică în care, conform declaraţiei
de la Toronto, indiferent de (ne)înţelegerile dintre ele, Bisericile componente se
pot considera, fiecare separat, ca fiind numai ele Biserica Cea Una, Sfântă,
Sobornicească şi Apostolească, însă doar cu condiţia să recunoască faptul că
sunt părţi componente ale acestei reuniuni de Biserici care se doreşte a fi
Biserica în general. După cum se observă, Declaraţia de la Toronto nu
furnizează o Biserică în care să fie o singură credinţă, ci admite toate credinţele
Bisericilor componente cu condiţia ca acestea să admită la rândul lor că fac
parte din această Biserică astfel unită. Semnatarii acestor documente nu
numai că văd unitatea Bisericii în general ca o astfel de reuniune de
Biserici, ci au dorit legiferarea unei astfel de unităţi în aşa fel încât
realizarea ei să nu mai poată fi împiedicată de nimeni, nici de persoane
izolate nici de grupuri. Dar cine ar putea rupe unitatea acestui soi de
Biserică, clădită pe Declaraţia de la Toronto?
Răspunsul îl dau chiar ierarhii semnatari: Ortodoxia, adevărata Ortodoxie.
Într-adevăr, păstrarea şi apărarea adevăratei Ortodoxii are drept consecinţă
ruperea unităţii Bisericii de tip Toronto. De ce? Pentru că adevărata Ortodoxie
este Credinţa cea Una a Bisericii şi, conform ei, credinţa Bisericii nu are nevoie
să se reunească cu alte ”credinţe” (în fapt rătăciri, erezii), după cum ne
încredinţează şi Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Efeseni:
«Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură
nădejde a chemării voastre; este un Domn, o credinţă, un botez, un
4
Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi. Iar
fiecăruia dintre noi i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos. Pentru
aceea zice: "Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor". Iar
aceea că "S-a suit" – ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos
ale pământului? Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit mai presus de
toate cerurile, ca pe toate să le umple. Şi el a dat pe unii apostoli, pe alţii
proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, spre desăvârşirea
sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos, până vom
ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la
starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.
Ca să nu mai fim copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo de orice
vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre
uneltirea rătăcirii, ci ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate
pentru El, Care este capul – Hristos. Din El, tot trupul bine alcătuit şi bine
încheiat, prin toate legăturile care îi dau tărie, îşi săvârşeşte creşterea, potrivit
lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, şi se zideşte întru dragoste.» (Efeseni
IV, 4-16)
Ortodoxia adevărată afirmă răspicat că nu există creştinism în afara
Ei, că nu există mai multe feluri de credinţe creştine diferite de Ea,
acestea fiind erezii, iar pe cei care învaţă alt fel de învăţături decât cele
ortodoxe îi numeşte eretici. Ortodoxia adevărată afirmă răspicat că nu
există creştini non-ortodocşi sau Biserici non-ortodoxe, aceste exprimări
în sine fiind lipsite de sens. Ortodoxia adevărată afirmă răspicat că
Biserica nu a fost niciodată scindată, ci a fost, este şi va fi Una şi
Aceeaşi de la Cincizecime până astăzi şi până la a doua venire a
Domnului nostru Iisus Hristos. Din punctul de vedere al adevăratei Ortodoxii,
în anul 1054 nu a avut loc o schismă, ci a fost consfinţită ieşirea ereticilor
apuseni din Biserică prin anatematizarea lor. Ortodoxia adevărată,
fundamentată pe Evanghelie şi pe învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai
Bisericii, ne învaţă că Biserica nu şi-a pierdut niciodată unitatea Ei de la
întemeiere şi până astăzi, astfel că Ea nu are de refăcut nici o unitate de
vreme ce o posedă dintotdeauna. Din acest punct de vedere creştinii din
Biserică sunt cu toţii ortodocşi şi nu au nevoie să se unească în vreun fel
cu ereticii romano-catolici, protestanţi, monofiziţi sau de alte feluri, ci îi
aşteaptă să revină în Biserică prin lepădarea de erezie şi primirea cu
pocăinţă a Ortodoxiei. Aşa cum spune şi Apostolul:
„Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii,
trupul Său, al cărui mântuitor şi este. Ci precum Biserica se supune lui
Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile
voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru Ea,
ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt, şi ca s-o înfăţişeze
Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest
fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.” (Efeseni V, 23-27),
din punctul de vedere al adevăratei Ortodoxii, Biserica ni se prezintă ca
fecioara neprihănită şi iubită de către Mirele Hristos, al cărei tip îl
reprezintă Sulamita din Cântarea Cântărilor:
„Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, voi veni la
tine, colină de mirt, voi veni la tine, munte de tămâie.
Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, şi fără nici o pată.” (Cântarea
Cântărilor IV, 6-7),
şi nu ca o Biserică clădită pe „teoria ramurilor”, al cărei tip este
desfrânata Babilonului amintită în Apocalipsă:
5
 „Şi a venit unul din cei şapte îngeri, care aveau cele şapte cupe, şi a grăit
către mine, zicând: Vino să-ţi arăt judecata desfrânatei celei mari, care şade
pe ape multe, cu care s-au desfrânat împăraţii pământului şi cei ce
locuiesc pe pământ s-au îmbătat de vinul desfrânării ei. Şi m-a dus, în
duh, în pustie. Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară roşie, plină de nume de
hulă, având şapte capete şi zece coarne. Şi femeia era îmbrăcată în purpură
şi în stofă stacojie şi împodobită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu
mărgăritare, având în mână un pahar de aur, plin de urâciunile şi de
necurăţiile desfrânării ei. Iar pe fruntea ei era scris nume tainic:
Babilonul cel mare, mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului. Şi
am văzut o femeie, beată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor
lui Iisus, şi văzând-o, m-am mirat cu mirare mare.” (Apocalipsa XVII, 1-6)
Ne-am putea întreba şi noi miraţi: De ce era nevoie ca semnatarii
documentelor din Creta să fie atât de înverşunaţi împotriva celor care depun
eforturi pentru apărarea şi păstrarea adevăratei Ortodoxii? (Ei spun că astfel de
eforturi sunt chipurile pentru apărarea şi păstrarea adevăratei Ortodoxii, dar
logica ne spune că în legătură cu adevărata Ortodoxie nimic nu poate fi viclean,
adică chipurile, de vreme ce adevărata Ortodoxie demască prin ea însăşi orice
urmă de viclenie. Cu alte cuvinte, Ortodoxia adevărată nu poate fi păstrată sau
apărată chipurile, căci cel care încearcă să facă aşa ceva, mai devreme sau mai
târziu îşi vădeşte viclenia prin învăţături sau fapte neortodoxe. Adică exact cum
şi-au vădit-o ierarhii români.) În baza celor afirmate anterior, putem răspunde
cu siguranţă că:
Între Ortodoxia adevărată - credinţa fără pată, de viaţă dătătoare şi
sfinţitoare a Bisericii Celei Una, Care există de la Cincizecime şi până
astăzi -, şi babilonia de credinţe a pseudo-Bisericii de factură ecumenistă
pe care semnatarii documentelor eretice din Creta vor să o clădească în
viitor pe baza Declaraţiei de la Toronto, se dă o luptă pe viaţă şi pe
moarte. Cei care vor apăra şi păstra Ortodoxia adevărată vor fi adevăraţii
creştini ai Bisericii Celei Una şi fără pată, în care nu este loc pentru necurăţiile
ereziilor ecumeniste, în vreme ce aceia care acceptă pseudo-Biserica
ecumenistă sunt de acord cu părăsirea purităţii Ortodoxiei autentice pentru
urâciunile şi blasfemiile acestor erezii. Pseudo-Biserica de tip Toronto, pe care
acest pseudo-Sinod a legiferat-o chipurile în faţa oamenilor, are ca singur scop
distrugerea Ortodoxiei autentice şi înlocuirea ei cu o pseudo-Ortodoxie, în care
pseudo-creştinii să se se închine hristoşilor mincinoşi ai ecumenismului. Iar
”realizarea” cea mai de seamă a pseudo-Sinodului din Creta a fost
impunerea scoaterii Ortodoxiei în afara legii prin documente asumate şi
semnate. Căci ce altceva înseamnă faptul că persoanele izolate sau
grupurile care încearcă să apere şi să păstreze Ortodoxia adevărată sunt
vrednice de osândire?
Să ne întipărim bine în minte această frază care a fost de fapt scopul
pseudo-Sinodului din Creta:
„Biserica Ortodoxă consideră toate eforturile de a rupe unitatea Bisericii,
asumate de către persoane izolate sau grupuri sub pretextul păstrării sau
chipurile al apărării adevăratei Ortodoxii, ca fiind vrednice de osândire.”
Fraza este mincinoasă şi hulitoare. Biserica nu poate în nici un fel să-i
osândească pe cei care îi apără şi îi păstrează Ortodoxia, căci s-ar
prăbuşi din interior. Şi exact asta au făcut ierarhii BOR în Creta: s-au
angajat să lupte pe faţă împotriva Ortodoxiei adevărate şi a Bisericii Ei din
România, urmărind distrugerea Acesteia, în totalitate dacă le-ar fi posibil, din
interior. Impunând credincioşilor români pe care-i păstoreau toate hotărârile lor
6
eretice şi blasfemiatoare, au decis - ei înşişi acţionând ca un grup izolat de
Biserică -, ca toţi românii care vor încerca să păstreze sau să apere adevărata
Ortodoxie să fie priviţi ca nişte fanatici şi schismatici izolaţi, vrednici de
osândire, adică pasibili să suporte rigorile unor legi ce ar putea fi promulgate
pentru pedepsirea lor. Dar în clipa în care au acceptat şi impus în mod
public această blasfemie prin care Ortodoxia Bisericii Ortodoxe este
scoasă în afara legii pentru a face loc unei pseudo-Ortodoxii care
acceptă toate necurăţiile ereziei ecumeniste, în faţa lui Dumnezeu şi a
adevăraţilor creştini aceşti ierarhi au ieşit din Biserică, devenind nişte
pseudo-ierarhi. Mai precis nişte eretici care încearcă să clădească
unitatea unei pseudo-Biserici de factură ecumenistă tocmai prin
nerecunoaşterea unităţii deja existente a Bisericii Celei Una şi scoaterea
Ortodoxiei Ei în afara legii.
Ca să explicăm ce s-a petrecut după acest sinod al trădării, în Ortodoxie în
general şi în România în mod special, trebuie să ţinem seama de cele două
realităţi pe care le-am menţionat: scoaterea Ortodoxiei în afara legii şi
ieşirea tuturor ierarhilor din România în afara Bisericii. Cuvintele
ultimilor doi mari duhovnici ai românilor s-au dovedit a fi profetice. Părintele
Iustin Pârvu ne avertizase că:
„acest curent (n.m. ecumenismul) te învaţă o falsă iubire şi prin asta ei
urmăresc nu numai să te dezmoştenească de Ortodoxie, dar să schimbe şi
structura Ortodoxiei. Asta urmăresc ei acum, să schimbe structura Ortodoxiei
şi structura firii umane.”,
şi, chiar mai înainte, Părintele Adrian Făgeţeanu ne atrăsese atenţia că:
„erezia Patriarhului Daniel ne duce pe toţi la dezastru (…). Dacă ascultăm de
el, nimeni nu se va mântui.”
La peste doi ani de la acest sinod fatidic suntem exact în dezastrul despre
care ne avertizase Parintele Adrian Făgeţeanu. Ca să putem descrie mai bine
acest dezastru apocaliptic, trebuie mai întâi să vedem consecinţele celor două
fenomene care s-au petrecut în urma Sinodului din Creta.
Scoaterea Ortodoxiei în afara legii implică, din punct de vedere
juridic, intrarea Bisericii în catacombă. Odată cu intrarea Bisericii în
catacombă, numele de creştin poate fi purtat numai de către cei care luptă să-I
menţină unitatea prin păstrarea şi apărarea adevăratei Ortodoxii, în ciuda
ameninţărilor cu osândirea venite din partea celor care caută realizarea unităţii
pseudo-Bisericii ecumeniste. Din punct de vedere teologic, pentru că Dumnezeu
nu poate în nici un chip să încurajeze necurăţia ereticilor ecumenişti şi să
descurajeze păstrarea neprihănirii Ortodoxiei autentice, devine limpede pentru
adevăraţii creştini că acolo unde funcţionează ierarhii care au scos în afara legii
Ortodoxia, acolo nu mai poate fi Biserică, nici măcar prin cea mai mare
iconomie posibilă, ci o comunitate eretică lipsită de har şi Sfinte Taine.
Scoaterea Ortodoxiei în afara legii implică în mod direct încetarea
oricărei iconomii din partea lui Dumnezeu în ceea ce priveşte harul şi
Sfintele Taine. Înainte de 16/29 octombrie 2016, indiferent de nereguli,
în BOR oficială condusă de Patriarhul Daniel erau prin iconomie har şi
Sfinte Taine, tocmai pentru că putea fi păstrată şi apărată Ortodoxia
Bisericii fără ca creştinii din BOR să fie osândiţi pentru aceasta. După
16/29 octombrie 2016, în pseudo-Biserica de factură ecumenistă numită
tot BOR, condusă de ereticul Dan Ilie Ciobotea, nu mai pot fi har şi Sfinte
Taine deoarece toţi cei care fac parte din ea şi-au asumat lupta
împotriva Ortodoxiei şi au decretat că creştinii care “strică unitatea“
încercând să păstreze şi să apere Ortodoxia sunt vrednici de osândă.
7
Aceasta este diferenţa esenţială dintre ceea ce era înainte de octombrie 2016 şi
ceea ce a urmat după.
Practic, ecumeniştii au aplicat metoda ereticului Serghie, cel care prin
înfricoşătorul său decret - în care susţinea că bucuriile şi tristeţile puterii
sovietice (al cărei scop declarat era nimicirea Bisericii în Uniunea Sovietică!)
sunt bucuriile şi tristeţile pseudo-Bisericii al cărei cap fusese el întronizat -, a
aruncat Biserica Rusă în catacomba din care nici până astăzi nu a mai ieşit.
Istoria se repetă azi la scară mondială. Conform documentelor semnate în
Creta, este afirmată în mod tipic serghianist existenţa şi consolidarea unei
pseudo-Biserici prin negarea Bisericii autentice, căci ce altceva înseamnă
negarea unităţii Ei deja existente şi scoaterea Ortodoxiei Ei în afara legii? La fel
cum, prin serghianism, din 16/29 iulie 1927 bucuria pseudo-Bisericii lui
Serghie a devenit una cu bucuria comisarului sovietic de a nimici Biserica
autentică prin uciderea creştinilor ca duşmani ai poporului, în mod similar, azi,
prin ecumenism, bucuria pseudo-Bisericii domnului Ciobotea a fost aceea ca,
începând cu 16/29 octombrie 2016, să garanteze slujitorilor din umbră ai lui
Antihrist posibilitatea aplicării de facto, la vremea potrivită, a osândirii
creştinilor care ar îndrăzni să păstreze şi să apere Ortodoxia. Deşi a susţine că
Biserica Ortodoxă îi consideră vrednici de osândă pe cei care încearcă să
păstreze şi să apere Ortodoxia este un gest la fel de aberant şi criminal
cu a susţine că bucuriile celor care vor să distrugă Biserica sunt şi
bucuriile Bisericii, ierarhii români l-au făcut în unanimitate.
Să vedem acum ce consecinţe a atras după sine faptul că prin acest gest
toţi ierarhii din România au ieşit în afara Bisericii. Realizarea acestei
unanimităţi de ierarhi apostaţi, asigurată de către patriarhul Daniel - nu
degeaba l-a numit Părintele Adrian Făgeţeanu diavol şi Patriarh al
ecumenismului -, a avut un scop precis, anume lipsirea românilor de Sfintele
Taine. Dacă un singur ierarh s-ar fi opus acestei fărădelegi şi ar fi apărat pe
faţă Ortodoxia, cu totul alta ar fi fost astăzi soarta românilor. Dar singurul
ierarh care cu siguranţă s-ar fi împotrivit, anume Înalt Prea Sfinţitul Iustinian
Chira, cel care ne avertizase din timp să nu-i mai pomenim pe ierarhii eretici ca
să nu intrăm în duhul lor, a murit în mod cu totul suspect în ziua următoare
dezastruoasei şedinţe de Sinod şi a fost înmormântat la fel de suspect,
considerându-se aburirea geamului raclei în dreptul gurii sale mai degrabă o
minune care nu trebuie cercetată decât faptul că Înalt Prea Sfinţitul ar fi putut
respira. Din momentul în care toţi ierarhii din România au impus
această nelegiuire fără seamăn a osândirii creştinilor care vor să
păstreze şi să apere Ortodoxia Bisericii, devenind, conform Canonului 15
al Sinodului I-II Constantinopol, pseudo-ierarhi, ei, deşi slujesc în
pseudo-Biserica pe care au decretat-o, în loc să mai fie instrumente ale
harului şi Sfintelor Taine, au devenit focare ale molimei ecumeniste.
Cum? Prin comuniunea cu ei. Pomenirea lor la slujbe le transformă pe
acestea în pseudo-slujbe şi pe cei care-i pomenesc în pseudo-creştini. De
ce? Pentru că toţi preoţii şi toţi mirenii care-i pomenesc, arată prin această
pomenire că sunt de acord cu credinţa acestor pseudo-ierarhi, pe care şi-o
însuşesc şi o mărturisesc, condamnând, la rândul lor, Ortodoxia şi pe cei care o
apără şi o păstrează. O astfel de mărturisire este echivalentă în faţa lui
Dumnezeu Cel Care, aşa cum spune Apostolul, „ne-a mântuit şi ne-a chemat
cu chemare sfântă, nu după faptele noastre, ci după a Sa hotărâre şi după
harul ce ne-a fost dat în Hristos Iisus, mai înainte de începutul veacurilor (2
Timotei I, 9)“, nu cu o retragere automată a harului, cum ne acuză unii în mod
mincinos că susţinem, ci cu un refuz automat, implicit, al harului dat
8
nouă din veşnicie prin Domnul Iisus Hristos. Din acest motiv Domnul nu
mai poate preface în Sfinte Taine pâinea şi vinul acestor pseudo-creştini care
prin acţiunea lor pun umărul la prigonirea ortodocşilor. Glasul Profetului Osea
ne atenţionează că “tainele“ acestora sunt ca o pâine de jale care-i umple de
necurăţie:
„Nu te bucura, Israele, şi nu sălta de veselie ca păgânii, că te-ai
ticăloşit, părăsind pe Dumnezeul tău; ai iubit preţul unei desfrânate pe
toate ariile de grâu. Pentru că nici aria şi nici teascul nu-i vor mai hrăni, iar
mustul le va lipsi. Nu vor mai locui în pământul Domnului; Efraim se va
întoarce în Egipt, iar în Asiria vor mânca mâncăruri necurate. Nu vor mai
aduce Domnului nici o turnare de vin şi nici nu-I vor mai pregăti vreo
jertfă. Ca o pâine de jale este pâinea lor; toţi cei care vor mânca din ea
vor fi necuraţi, că pâinea lor slujeşte numai pentru potolirea foamei lor
şi nu va fi adusă în templul Domnului.” (Osea IX, 1-4)
Dar, după această apocaliptică Şedinţă de Sinod din 16/29 octombrie, în
care, prin apostazia tuturor ierarhilor români, s-a hotărât pentru prima dată în
lume ca această fărădelege să fie promovată în cadrul oficial al Bisericii cu
hotărâri luate în unanimitate, molima ereziei ecumeniste s-a dovedit a fi mult
mai agresivă decât arma de apărare dată creştinilor prin Canonul al 15-lea al
Sinodului local I-II Constantinopol. Canonul prevede îngrădirea faţă de ierarhii
dovediţi eretici cu capul descoperit în Biserică, prin nepomenirea lor, dar, deşi îi
numeşte pe aceştia pseudo-ierarhi, nu prevede în mod explicit ruperea oricărei
comuniuni cu aceştia prin anatematizarea lor. Însă Dumnezeu nu ne-a lăsat
pradă acestei epidemii devastatoare, ci ne-a dat, la vremea potrivită, prin
Mitropolitul Filaret al New York-ului, întâistătătorul Bisericii Ruse din Afara
Rusiei (ROCOR), antidotul puternic şi eficient, singurul capabil să o stăvilească.
Este vorba de Anatema împotriva ecumenismului şi celor care îl susţin,
Anatemă dată în 1983 de către Sinodul local ROCOR prezidat de către Sfântul
Filaret:
«Celor care atacă Biserica lui Hristos învăţând că Biserica Sa este
împărţită în aşa-zise ”ramuri” ce se deosebesc în doctrină şi în felul de
viaţă, sau că Biserica nu există în chip văzut, ci va fi alcătuită în viitor
când toate ”ramurile” – sectele, denominaţiunile şi chiar religiile – vor fi
unite într-un singur trup, şi care nu deosebesc Preoţia şi Tainele Bisericii
de cele ale ereticilor, ci spun că botezul şi euharistia ereticilor sunt
valabile pentru mântuire; prin urmare, celor care cu bună-ştiinţă sunt în
comuniune cu aceşti eretici mai înainte pomeniţi sau celor care susţin,
răspândesc sau păzesc erezia lor ecumenistă sub pretextul dragostei
frăţeşti sau al presupusei uniri a creştinilor despărţiţi, ANATEMA!»
Numai cei care îşi însuşesc şi respectă întru totul această Anatemă dată
ecumenismului, şi analizează situaţia actuală prin prisma textului ei perfect,
vădit inspirat de către Sfântul Duh, pot sesiza dimensiunea şi consecinţele
cataclismului abătut asupra creştinilor în urma Sinodului din Creta şi a
apostaziei tuturor ierarhilor. Dacă o studiem cu atenţie, observăm că Anatema
are două puncte forte mai greu de sesizat. Dincolo de faptul că ereticii
ecumenişti sunt scoşi în afara Bisericii prin anatemă, şi a faptului că erezia
ecumenistă este definită limpede – prin comparaţie se poate observa cum cad
sub anatemă toate articolele Sinodului din Creta pe care le-am amintit chiar la
început -, Anatema ROCOR stabileşte foarte clar ce înseamnă comuniunea
cu ereticii ecumenişti şi care sunt consecinţele acesteia. Astfel, sunt în
comuniune cu ereticii ecumenişti şi cad deopotrivă sub anatemă nu
numai cei care se împărtăşesc cu tainele acestor eretici, ci şi cei care nu
9
deosebesc Preoţia şi Tainele Bisericii de cele ale ereticilor ecumenişti şi
afirmă cu bună-ştiinţă că botezul şi euharistia ereticilor ecumenişti sunt
valabile pentru mântuire. Analizând ceea ce s-a petrecut concret în România
înainte de 2016 şi în cei doi ani de după şedinţa în care sinodalii au apostaziat
în unanimitate, putem observa că, folosind teologia bunei ştiinţe, Anatema
ROCOR, nu îi incriminează în nici un fel pe românii din BOR de dinainte de
momentul Creta 2016, ci îi plasează sub semnul iconomiei în ceea ce priveşte
existenţa Sfintelor Taine.
Aspectul înfricoşător al dezastrului reprezentat de ieşirea tuturor
ierarhilor români din Biserică, privit prin prisma Anatemei ROCOR, constă
în faptul că nu numai românii care participă la slujbele acestor
pseudo-ierarhi ecumenişti cad sub ea, ci şi toţi cei care recunosc
validitatea pentru mântuire a pseudo-tainelor acestora, fie ei români, fie
ei de alt neam. Astfel sunt în afara Bisericii toţi cei care mai consideră că
începând cu data de 16/29 octombrie 2016, pseudo-arhierieii şi pseudo-preoţii
conduşi de domnul Ciobotea ar avea Sfinte Taine. Menţinând comuniunea cu
pseudo-Biserica domnului Ciobotea, prin recunoaşterea oficială a
pseudo-tainelor din aceasta ca fiind Sfinte Taine, Biserici întregi, unele chiar cu
merite deosebite, precum cea a Georgiei, care respectă timpul liturgic corect dat
de calendarul iulian al Sfinţilor Părinţi de la Niceea şi care a avut tăria să se
retragă din Consiliul Mondial al Bisericilor, devin la rându-le pseudo-Biserici,
prigonind Ortodoxia şi osândindu-i pe creştinii care vor să o apere şi să o
păstreze. Se pare că acest lucru s-a şi urmărit prin Sinodul din Creta, anume
încetarea jertfei euharistice din toată lumea, fărădelege care nu se putea realiza
decât prin apostazia tuturor ierarhilor Bisericii unei ţări, şi apoi a celor din
toată lumea, prin menţinerea comuniunii cu aceştia. Slujitorii lui Antihrist
ştiu că nu-l pot aduce pe acesta la putere atâta vreme cât creştinii sunt
întăriţi cu Sfintele Taine. Sunt convins că mulţi dintre ei se vor preface
indignaţi din cauza afirmaţiilor mele, dar realitatea a început să le confirme fără
nici un dubiu. Evenimentele de după 16/29 octombrie 2016, care s-au
succedat cu repeziciune şi ne-au luat mai întotdeauna prin surprindere, sunt o
dovadă clară că în România s-a lucrat şi se lucrează din umbră cu o perfidie
fără seamăn, după planuri bine stabilite, în care majoritatea situaţiilor care
apar sunt prevăzute.
Este de ajuns să ne amintim cum, prin acţiunile unor infiltraţi instruiţi
dinainte să ne ”înveţe” cum să luptăm împotriva ereziei ecumeniste, dar care
au susţinut tot timpul cu bună ştiinţă aceleaşi blasfemii ca şi ecumeniştii, cum
că ereticii ar putea fi în Biserică şi ar putea avea Sfinte Taine până la
anatematizarea lor de către un Sinod Ecumenic, ba încă unele blasfemii şi mai
mari, cum ar fi aceea că Sfintele Taine ar putea sfinţi sau întina pe cel care le ia
în funcţie de cunoştinţele sale despre ecumenism şi în funcţie de preotul care le
administrează, entuziasmul iniţial al multora dintre creştinii care chiar doreau
să mărturisească Ortodoxia autentică a scăzut dramatic. Deoarece mulţi
români au ajuns să creadă că aceste blasfemii lipsite de orice logică ar putea fi
acceptate de Biserică, este necesar să facem o analiză a consecinţelor lor.
Venită în România pe filieră grecească şi susţinută cu îndârjire de
agenţi bine instruiţi de către ecumenişti, blasfemia că ereticii se află în
Biserică şi au Sfinte Taine valide până când sunt anatematizaţi nominal
de către un Sinod Ecumenic are ca singur scop o întârziere criminală a
singurului tratament posibil în faţa molimei ecumeniste, tratament care
prevede, conform Anatemei ROCOR, întreruperea imediată a oricărei
comuniuni cu ereticii, şi constă nu numai în nepomenirea lor la Sfintele
10
Slujbe ale Bisericii, ci şi în izolarea imediată şi totală faţă de ei prin
nerecunoaşterea tainelor acestora ca Sfinte Taine. Este imperios necesară
izolarea totală deoarece, aşa cum ne avertiza Părintele Iustinian Chira, a intra
în duh ecumenist este fatal pentru un creştin. După ce, încă din noiembrie
2016, promiseseră ei înşişi un Sinod Ecumenic care să se ţină în ianuarie
2017, în care să se strângă toţi episcopii ortodocşi ai lumii ca să-i
anatematizeze nominal pe toţi ecumeniştii lumii, aceşti agenţi care au făcut de
minune jocurile domnului Ciobotea au tot organizat sinaxe peste sinaxe la care
n-a participat vreodată vreun episcop, uneori prefăcându-se chiar că se ceartă
între ei, dar neomiţând niciodată să ne acuze că tot noi, toţi cei care afirmăm
cu fermitate că ereticii nu sunt în Biserică şi că nu au Sfinte Taine, suntem
nişte schismatici fanatici. Avem nişte întrebări pentru ei: Cum văd ei că se vor
mai ţine Sinoade Ecumenice acum când timpurile arată clar că nu mai există,
ca în vechime, nici un împărat dreptcredincios care să le organizeze, şi când nu
mai găsim nicăieri la vedere vreun episcop ortodox? Dacă le spunem că Biserica
are Sinod în care a anatematizat atât erezia cât şi pe ereticii ecumenişti,
Sinodul ROCOR din 1983, ei vin cu argumente stupide şi spun că acesta nu e
valabil, fiind sinod local, că trebuie un sinod ecumenic care să anatematizeze
nominal pe toţi ereticii ecumenişti, de parcă ereticul John Mott, cel care a
iniţiat erezia ecumenistă, ar fi făcut parte vreodată din Biserică, sau că mai
târziu ROCOR-ul a căzut şi, din cauza căderii lui de după anul 2000, nu mai
este valabilă Anatema din anul 1983 când era Biserică. Întrebarea pe care
le-am adresat-o tot timpul, anume: „De ce nu ascultaţi de Anatema ROCOR?” a
avut întotdeauna ca urmare garantată, în polemica dusă cu ei, refuzul unui
dialog al argumentelor printr-o cenzurare totală.
Dar ceea ce este şi mai grav este faptul că aceşti agenţi, care sub masca
opoziţiei servesc cel mai bine intereselor ecumeniştilor, au ajuns, în încercarea
lor mizerabilă de a ne încredinţa că şi ereticii au Sfinte Taine, la blasfemia
îngrozitoare de a susţine că cei care iau în cunoştinţă de cauză a ereziei
ecumeniste astfel de ”taine” de la eretici se întinează şi îşi pierd mântuirea, în
vreme ce aceia care le iau fără să cunoască nimic despre această erezie se
mântuiesc. Cu alte cuvinte, după aceşti agenţi ar exista în Biserica Cea Una,
din care atât ei cât şi ereticii eumenişti ar face parte, preoţi la care ne putem
duce să luăm Sfinte Taine şi să ne mântuim şi preoţi la care nu putem merge
să luăm Sfintele Taine pentru că ne osândim. Sau, după cum spun tot ei, există
în Biserica Cea Una unii credincioşi care pot merge fără grijă să se
împărtăşească cu Sfintele Taine de la toţi preoţii Ei pentru că se mântuiesc, în
vreme ce alţi credincioşi pot merge numai la anumiţi preoţi ai Bisericii ca să ia
Sfintele Tine pentru mântuire, iar dacă iau Sfintele Taine de la ceilaţi preoţi ai
Aceleiaşi Biserici, zic ei, se întinează şi-şi pierd mântuirea. Iată ce ne oferă calul
troian venit din Grecia şi bine ţesălat de aceşti trădători de Ortodoxie. Această
blasfemie perfidă este combătută de Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos când la
Cina Cea de Taină a instituit minunea minunilor, Sfânta Taină a Euharistiei,
zicând:
„Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi,
care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.” (Matei XXVI, 27-28)
Scriptura ne învaţă astfel că acolo unde sunt Sfinte Taine, ele trebuie să
poată fi luate de către toţi creştinii din Biserică, nu doar de către
superficialii care nu ştiu, nu se interesează şi nu vor să afle nimic despre
intrigile sataniceşti făcute prin erezii. Aceasta este şi demonstraţia teologică a
faptului că ereticii care învaţă în Biserică erezia cu capul descoperit, adică cu
documente asumate şi semnate în unanimitate, nu pot avea Sfinte Taine, căci
11
dacă ar avea ar trebui să introducem astfel de diferenţieri atât între preoţii
Bisericii, cât şi între credincioşii Ei. Ba mai mult, ar trebui să ajungem la
concluzia înfiorătoare că cei care priveghează şi apără Biserica de erezii ajung
să se întineze cu Sfintele Taine spre osânda lor, în vreme ce numai aceia care
nu se interesează şi cărora nu le pasă încotro sunt conduşi se sfinţesc. Dar
aceasta este şi doctrina ecumenistă semnată la Sinodul din Creta în care cei
care priveghează şi vor să păstreze şi să apere Ortodoxia sunt vrednici de
osândă. Dacă ar fi să ne luăm după ecumenişti, ar trebui să aruncăm la coş
Scriptura, Canoanele Sfinţilor Apostoli şi ale Sinoadelor Ecumenice şi locale ale
Bisericii, precum şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai Ei. Dar noi n-am făcut aşa
ceva; am lăsat în calendarul nostru Scriptura, Sinoadele şi Părinţii să strige în
apărarea Ortodoxiei împotriva ereticilor.
Nu este de mirare că, făcându-i-se jocurile de către astfel de ”luptători”
împotriva ecumenismului, domnul Ciobotea şi pseuzii săi nu s-au ostenit
vreodată să acorde vreun minim de atenţie celor care au protestat împotriva
impunerii ecumenismului în România şi înlocuirii samavolnice a Ortodoxiei cu
o pseudo-ortodoxie ecumenistă. Toată vlaga protestatarilor a fost preluată şi
anihilată de către aceşti agenţi.
În ceea ce mă priveşte, deoarece, pentru uzul creştinilor Bisericii de
catacombă am întocmit Calendarul Bisericesc pentru anul 2018 pe calendarul
iulian utilizat de Sfinţii Părinţi, calendar pe care în cartea mea O piatră pentru
Goliat l-am arătat a fi singurul corect atât din punct de vedere liturgic cât şi
astronomic, am fost etichetat drept stilist, de parcă toţi creştinii care se folosesc
de calendarul iulian ar fi stilişti. Ţin să precizez că denumirea de stilist este
dată numai celor care susţin că Dumnezeu nu dă har şi Sfinte Taine
ortodocşilor care folosesc calendarul îndreptat. Dacă ar fi fost să susţin această
erezie care neagă iconomia lui Dumnezeu, ar fi trebuit să consider că încă n-am
intrat în Biserică de la naştere şi până acum, deşi până în anul 2016 am făcut
parte din BOR. Dacă aş fi făcut aşa ceva, ar fi trebuit să-mi neg tot trecutul şi
Ortodoxia pe care, prin mila şi iconomia lui Dumnezeu, aici am aflat-o. Pe de
altă parte, stilismul reprezintă un mare pericol: botezul stilist aplicat peste
Botezul Ortodox valid din BOR-ul de dinainte de octombrie 2016 este un păcat
uriaş, mai greu de vindecat decât ecumenismul însuşi. Iar intrarea în duhul
stilist înseamnă implicit negarea Ortodoxiei neamului din perioada 1924-2016,
Ortodoxie păstrată şi apărată în zilele folosirii calendarului îndreptat mai ales
cu sângele martirilor şi mărturisitorilor din temniţele comuniste, cărora stiliştii
le neagă sfinţenia. Am pus pe copertă chipul Părintelui Adrian Făgeţeanu şi
icoana Părintelui Iustin Pârvu, doi sfinţi mărturisitori ai închisorilor comuniste,
cu citări deosebite împotriva ecumenismului în calendarul de faţă. Eu sunt tot
atât de stilist pe cât sunt şi Sfinţii Adrian şi Iustin.
Noutatea acestui calendar faţă de cel pentru anul 2018 constă în faptul că,
la fiecare zi, am pus în el citate fie din Evanghelia sau/şi Apostolul zilei, fie din
Psaltirea diortosită după cea din Biblia de la 1688, fie din Profeţii sau alte cărţi
ale Vechiului Testament, fie din învăţăturile Sfinţilor Părinţi sau din Canoanele
Sinoadelor Bisericii, citate menite să pună în evidenţă importanţa credinţei în
lupta pentru mântuire. Acum, când pentru adevăratul creştin este aproape
imposibil să mai găsească un preot necontaminat de molima ecumenistă sau de
alte erezii la fel de pierzătoare de suflet, din mâna căruia să fie sigur că
primeşte Sfintele Taine, singura cale către mântuire a rămas păstrarea şi
apărarea credinţei celei adevărate, păstrarea şi apărarea Ortodoxiei.
Pe zi ce trece urâciunea pustiirii românilor de Sfintele Taine ale Bisericii îşi
arată consecinţele din ce în ce mai tragice. Numai un popor adus în stare de
12
letargie duhovniceasă de către cei care l-au amăgit să rămână într-o
pseudo-Biserică cu pseudo-preoţi şi pseudo-Taine ar fi putut să rateze
ocazia de importanţă colosală de a bara prin referendum orice
posibilitate de a defini familia altfel de cum a lăsat-o Dumnezeu pe
pământ. Am ajuns să cerem referendum pentru normalitate şi să ratăm.
În loc să vedem cozi formate la vot de creştinii din Biserica adevărată, am văzut
secţiile de votare pustii, căci ”creştinii” domnului Ciobotea au rămas acasă. Cu
ce fel de taine s-or fi împărtăşit ca să ajungă să ia decizia de a lăsa larg
deschisă poarta pentru legalizarea păcatelor strigătoare la cer ale
”familiilor” sodomite pe care antihristica Uniune Europeană ni le impune
să le recunoaştem? Asta ca să nu mai vorbim de legea Vexler, care în anul
centenarului statului român îi batjocoreşte cum nu se poate mai rău pe
creştinii români. Oare vom ajunge să rostim cu frică numele Sfinţilor Iustin
Pârvu, Adrian Făgeţeanu, Valeriu Gafencu sau Ilie Lăcătuşu? Oare nu mai
avem voie să spunem că evreii L-au răstignit pe Domnul nostru Iisus Hristos?
Va trebui oare să cenzurăm şi Sfânta Scriptură în care este scris negru pe alb
că aşa au stat lucrurile? Se pare că domnul Ciobotea s-a îngrijit din timp de
acest aspect în legătură cu Prohodul Domnului, trasformându-l prin cenzurare
într-un pseudo-Prohod. Acum, ca batjocorirea românilor să fie absolută, după
ce a aruncat un neam în moarte duhovnicească prin ecumenism, se îngrijeşte
cu râvnă să-i termine şi monumentul funerar, o catedrală faraonică.
Un creştin adevărat nu poate să nu observe că impunerea acestei nelegiuiri
duhovniceşti a ecumenismului, care s-a petrecut în urmă cu doi ani, a deschis
larg poarta unor impuneri de fărădelegi concrete care urmează a fi legalizate.
Un popor ucis duhovniceşte prin ecumenism şi care trăieşte întru toate o
pseudo-viaţă în loc de viaţa întru Hristos, va accepta fără să crâcnească
toate silniciile, culminând cu obligativitatea pecetluirii de facto cu
pecetea lui Antihrist. Şi atunci care este viaţa creştinului adevărat în astfel de
vremuri? Noi, creştinii care suntem deja sub osânda fiarei ecumeniste vedem
cum cercul libertăţii noastre duhovniceşti se restrânge pe zi ce trece. Suntem
înconjuraţi de o sumedenie de curse care ni se întind la tot pasul, doar-doar
vom cădea în duhul ereticilor. Cum scăpăm din ele? Numai cu ajutorul lui
Dumnezeu, păstrându-ne şi apărându-ne credinţa în El, adică Ortodoxia.
Tocmai de aceea am pus foarte multe fragmente din Psaltire în calendarul pe
care l-am întocmit, căci creştinul de astăzi este în situaţia lui David cel hăituit
de vrăjmaşi, iar acesta a scăpat de cei care-i urmăreau sufletul numai prin
ajutorul dat de Domnul pentru credinţa sa puternică în El. Psalmii, pe care
pseudo-creştinii ecumenişti îi citesc spre propria lor osândă dacă o fac, sunt
pentru creştinul de astăzi, mai mult decât oricând, un elixir întăritor în
credinţa şi răbdarea de care are nevoie până ce va trece timpul puterii îngăduite
de Dumnezeu fiarei ecumeniste ca să grăiască semeţii şi hule (Apocalipsa XIII,
5). Cei doi ani care au trecut de când se grăiesc în mod oficial aceste semeţii şi
hule şi în care nu am văzut nici un minciuno-episcop ecumenist să încerce să
se întoarcă înapoi în Biserică prin lepădare publică de erezia lui, mi-au întărit
convingerea în adevărul Scripturii care ne spune, prin gura Apostolului, că:
„(...) este cu neputinţă pentru cei ce s-au luminat odată şi au gustat
darul cel ceresc şi părtaşi s-au făcut Duhului Sfânt, şi au gustat
cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor, cu neputinţă
este pentru ei, dacă au căzut, să se înnoiască iarăşi spre pocăinţă,
fiindcă ei răstignesc loruşi, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de
batjocură. Ţarina, când absoarbe ploaia ce se coboară adeseori asupra ei şi
rodeşte iarba folositoare celor pentru care a fost muncită, primeşte
13
binecuvântarea de la Dumnezeu; dar dacă aduce spini şi ciulini, se face
netrebnică şi blestemul îi stă aproape iar la urmă focul o aşteaptă.”
(Evrei VI, 4-8)
Scriptura ne învaţă că nu trebuie să mai sperăm cumva la revenirea la
credinţă a vreunuia dintre episcopii BOR care au ales calea ecumenistă, căci
pocăinţa este străină ecumenismului. Ei vor rămâne în continuare în
pseudo-Biserica lor laodiceeană, căldicică şi nemântuitoare, al cărei duh
Domnul îl va vărsa cu scârbă.
Dar ce trebuie să facem noi creştinii aflaţi sub osânda acestor vărsaţi din
gura Domnului? Ne învaţă tot Domnul nostru Iisus Hristos prin mesajul Său
către Biserica din Filadelfia, Biserica celor cu adevărat credincioşi ai Săi. E prea
frumos şi prea se potriveşte cu vremea de acum ca să nu-l redăm în totalitate:
„Iar îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: Acestea zice Cel Sfânt, Cel
Adevărat, Cel Care are cheia lui David, Cel Care deschide şi nimeni nu va
închide şi închide şi nimeni nu va deschide: Ştiu faptele tale; iată, am lăsat
înaintea ta o uşă deschisă, pe care nimeni nu poate să o închidă,
fiindcă, deşi ai putere mică, tu ai păzit cuvântul Meu şi nu ai tăgăduit
numele Meu. Iată, îţi dau din sinagoga satanei, dintre cei care se zic pe sine că
sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată, îi voi face să vină şi să se închine înaintea
picioarelor tale şi vor cunoaşte că te-am iubit. Pentru că ai păzit cuvântul
răbdării Mele, şi Eu te voi păzi pe tine de ceasul ispitei ce va să vină
peste toată lumea, ca să încerce pe cei care locuiesc pe pământ. Vin
curând; ţine ce ai, ca nimeni să nu ia cununa ta.” (Apocalipsa III, 7-11)
Noi, creştinii vremurilor din urmă, deşi avem putere mică pentru că nu mai
găsim la îndemână Sfinte Taine ca să creştem duhovniceşte la nivelul Sfinţilor
Bisericii, încă mai avem în casele noastre Scriptura şi Sfinţii Părinţi care ne
învaţă dreapta credinţă. Ortodoxia este uşa pe care Domnul nostru Iisus
Hristos ne-a lăsat-o deschisă în acest ceas al încercării. Avem Ortodoxia şi, ca
să ne mântuim, trebuie să o ţinem, adică să o păzim. Chiar dacă suntem
osândiţi de către ecumenişti, dacă păstrăm şi apărăm cu sfinţenie cununa
Ortodoxiei noastre, nimeni dintre cei din această sinagogă a satanei nu va
putea să ne-o fure, căci Domnul este cu noi.

Theodor Leontescu

Octombrie, 2018

14
Ianuarie

15
 Luni 1 ianuarie (în calendarul civil 14 ianuarie)

(†) Tăierea-împrejur după trup a Domnului nostru Iisus Hristos (în icoană)
†) Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareii Capadociei

Sfântul Mucenic Teodot

Sfinţii Cuvioşi Vasile şi Emilia, părinţii Sfântului Vasile cel Mare

(Anul Nou. Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Tedeum)

Glasul întâi; Voscreasna întâia

16
 La Liturghie:

Apostolul la tăierea-împrejur cea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos -

Coloseni II, 8-12

„Fraţilor, luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu

deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe
ale lumii şi nu după Hristos. Căci întru El locuieşte, trupeşte, toată
plinătatea Dumnezeirii şi sunteţi deplini întru El, Care este cap a toată domnia
şi stăpânirea. În El aţi şi fost tăiaţi împrejur, cu tăiere împrejur nefăcută de
mână, prin dezbrăcarea de trupul cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos.
Îngropaţi fiind împreună cu El prin botez, cu El aţi şi înviat prin credinţa în
lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a înviat pe El din morţi.”

Apostolul de Luni din Săptămâna a 29-a după Pogorârea Sfântului Duh –

Evrei III, 5-11; 17-19

„Fraţilor, Moise a fost credincios în toată casa Domnului, ca o slugă, spre

mărturia celor ce erau să fie descoperite în viitor, iar Hristos a fost credincios
ca Fiu peste casa Sa. Şi casa Lui suntem noi, numai dacă ţinem până la
sfârşit cu neclintire, îndrăzneala mărturisirii şi lauda nădejdii noastre.
De aceea, precum zice Duhul Sfânt: "Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu vă
învârtoşaţi inimile voastre, ca la răzvrătire în ziua ispitirii din pustie, unde
M-au ispitit părinţii voştri; M-au încercat şi au văzut faptele Mele, timp de
patruzeci de ani. De aceea M-am mâniat pe neamul acesta şi am zis: Pururea ei
rătăcesc cu inima şi căile Mele nu le-au cunoscut, că M-am jurat în mânia Mea:
"Nu vor intra întru odihna Mea!". Şi împotriva cui a ţinut mânie timp de
patruzeci de ani? Au nu împotriva celor ce au păcătuit, ale căror oase au căzut
în pustie? Şi cui S-a jurat că nu vor intra întru odihna Sa, decât numai celor ce
au fost neascultători? Vedem dar că n-au putut să intre, din pricina
necredinţei lor.”

Evanghelia la tăierea-împrejur cea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos -

Luca II, 20-21; 40-52

„În vremea aceea s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu,

pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese. Şi când s-au
împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit
de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece. Iar Copilul creştea şi Se întărea
cu duhul, umplându-Se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui.
Şi părinţii Lui, în fiecare an, se duceau de sărbătoarea Paştilor la Ierusalim. Iar
când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul
sărbătorii. Şi sfârşindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas
în Ierusalim şi părinţii Lui nu ştiau. Şi socotind că este în ceata călătorilor de
drum, au venit cale de o zi, căutându-L printre rude şi printre cunoscuţi. Şi,
negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim, căutându-L. Iar după trei zile L-au aflat
în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. Şi toţi
care Îl auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui. Şi văzându-L,
rămaseră uimiţi, iar mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa?
Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi. Şi El a zis către ei: De ce era să
Mă căutaţi? Oare, nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu? Dar ei nu
au înţeles cuvântul pe care l-a spus lor. Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret
17
şi le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte. Şi Iisus
sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni.”

Evanghelia de Luni din Săptămâna a 29-a după Pogorârea Sfântului Duh –

Luca XX, 27-44

„În vremea aceea au venit la Iisus unii dintre saduchei, care zic că nu este
înviere, şi L-au întrebat zicând: Învăţătorule, Moise a scris pentru noi: ‘Dacă
moare fratele cuiva, având femeie, şi el n-a avut copii, să ia fratele lui pe femeie
şi să ridice urmaş fratelui său’. Erau deci şapte fraţi. Şi cel dintâi, luându-şi
femeie, a murit fără de copii. Şi a luat-o al doilea, şi a murit şi el fără copii. A
luat-o şi al treilea; şi tot aşa toţi şapte n-au lăsat copii şi au murit. La urmă a
murit şi femeia. Deci femeia, la înviere, a căruia dintre ei va fi soţie, căci toţi
şapte au avut-o de soţie? Şi le-a zis lor Iisus: Fiii veacului acestuia se însoară şi
se mărită; dar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela şi învierea
cea din morţi, nici nu se însoară, nici nu se mărită. Căci nici să moară nu mai
pot, căci sunt la fel cu îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. Iar
că morţii înviază a arătat chiar Moise la rug, când numeşte Domn pe
‘Dumnezeul lui Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov’.
Dumnezeu, deci, nu este Dumnezeu al morţilor, ci al celor vii, căci toţi sunt vii
în El. Iar unii dintre cărturari, răspunzând, au zis: Învăţătorule, bine ai zis. Şi
nu mai cutezau să-L întrebe nimic. Iar El i-a întrebat: Cum se zice, dar, că
Hristos este Fiul lui David? Căci însuşi David spune în Cartea Psalmilor: ‘Zis-a
Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii
Tăi aşternut picioarelor Tale’. Deci David Îl numeşte Domn; şi cum este Fiu al
lui?”

La Tedeum:

Apostolul la Tedeumul de Anul Nou – 1 Timotei II, 1-7

„Fiule Timotei, te îndemn, înainte de toate: Faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri,

mulţumiri, pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi care sunt în
înalte dregătorii, ca să petrecem viaţă paşnică şi liniştită întru toată cuvioşia şi
buna-cuviinţă, că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu,
Mântuitorul nostru, Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la
cunoştinţa adevărului să vină. Pentru că unul este Dumnezeu, unul este şi
Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: Omul Hristos Iisus, Care S-a dat pe
Sine preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturia adusă la timpul său. Spre
aceasta am fost pus propovăduitor şi apostol - adevăr grăiesc în Hristos, nu
mint – învăţător neamurilor, în credinţă şi adevăr.”

Evanghelia la Tedeumul de Anul Nou – Luca IV, 16-22

„În vremea aceea, a venit Iisus în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după
obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă şi S-a sculat să citească. Şi I
s-a dat cartea prorocului Isaia. Şi, deschizând El cartea, a găsit locul unde era
scris: ‘Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc
săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc
robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi şi să vestesc
anul plăcut Domnului’. Şi închizând cartea şi dând-o slujitorului, a şezut, iar
ochii tuturor erau aţintiţi asupra Lui. Şi El a început a zice către ei: Astăzi s-a
18
împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre. Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau
de cuvintele harului care ieşeau din gura Lui.”

Sfântul Vasile cel Mare (în icoană): Canonul 82 (Pocăinţa celor care îşi
calcă jurământul)

„Iar călcătorii de jurământ, dacă de nevoie şi prin constrângere au călcat

jurămintele, se supun la epitimii mai uşoare, aşa că aceştia să se primească
după şase ani. Iar cei ce fără de constrângere au vândut credinţa lor, doi
ani să se tânguiască, şi doi să asculte, şi în al cincilea prosternându-se să se
roage, şi alţi doi fără de proaducere primindu-se la împărtăşirea rugăciunii, aşa
în sfârşit, arătând fireşte pocăinţa corespunzătoare, se vor aşeza iarăşi la
împărtăşirea trupului lui Hristos.” (Canoanele Bisericii Ortodoxe, Sibiu, 2005,
p. 427)

Fragment din jurământul depus cu semnătură de către ipopsifiul care

urmează a fi hirotonit arhiereu

„(…) voi păstra şi voi urma cu sfinţenie, până la suflarea mea cea mai
de pe urmă, toate canoanele celor şapte sfinte Sinoade ecumenice şi ale
celor locale; învăţăturile de Dumnezeu purtătorilor Părinţi; tradiţiile
Sfintei Biserici Ortodoxe (…)” (Arhieraticon, ed. IBMBOR, Bucureşti, 1993,
p. 93-94)
19
 Marţi 2 ianuarie (în calendarul civil 15 ianuarie)

Înainte-prăznuirea Botezului Domnului nostru Iisus Hristos

Sfântul Ierarh Silvestru, episcopul Romei

Sfântul Sfinţit Mucenic Teaghen, episcopul Pariei
Sfinţii Cuvioşi Teopempt şi Teodota, maica Sfinţilor Doctori fără de arginţi
Cosma şi Damian din Asia
Sfântul Mucenic Vasile din Ancira
Sfântul Mucenic Serghie
Sfântul Mucenic Teopist
Sfântul Ierarh Cosma I, arhiepiscopul Constantinopolului
Sfânta Cuvioasă Iuliana din Lazarevo (în icoana din dreapta)
Sfântul Nou Mucenic Zorz Ghiurghiul din Melitina
Sfântul Cuvios Serafim de Sarov

La Liturghie:
Apostolul: - de Marţi din Săptămâna a 29-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Evrei IV, 1-13
- la Sfântul Ierarh Silvestru – Evrei V, 4-10
Evanghelia: - la Înainte-prăznuirea Botezului Domnului nostru Iisus Hristos –
Ioan III, 1-15
- de Marţi din Săptămâna a 29-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Luca XXI, 12-19

Evanghelia de Marţi din Săptămâna a 29-a după Pogorârea Sfântului Duh –

Luca XXI, 12-19

„Zis-a Domnul către ucenici Săi: Păziţi-vă de oameni, pentru că îşi vor
pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi şi în temniţe,
20
ducându-vă la împăraţi şi la dregători, pentru numele Meu. Şi va fi vouă
spre mărturie. Puneţi deci în inimile voastre să nu gândiţi de mai înainte ce veţi
răspunde; căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea sta
împotrivă, nici să-i răspundă toţi potrivnicii voştri. Şi veţi fi daţi şi de
părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi. Şi veţi fi
urâţi de toţi pentru numele Meu. Şi păr din capul vostru nu va pieri. Prin
răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre.”

Cuvânt despre Biserică al Sfântului Serafim de Sarov (în icoană)

„Vai celui ce va adăuga ori va scoate fie şi un singur cuvânt. Biserica

noastră nu are nicio prihană; vai celui ce va îndrăzni să facă vreo
schimbare în dumnezeieştile slujbe şi rânduieli ale Acelei Biserici Care
este stâlpul şi întărirea adevărului şi despre Care Însuşi Mântuitorul a zis
că nici porţile iadului nu o vor birui, adică va rămâne neschimbată până la
sfârşit – până la a doua Venire. Aşijderea, se cuvine să ne înzestrăm sufletul
şi cu cunoştinţe depre Biserică, despre felul cum Ea de la început şi până
acum se păstrează, despre ce a răbdat Ea în felurite vremuri.” (Sfântul
Serafim de Sarov, Rânduieli de viaţă creştină, Ed. Sofia - Cartea Ortodoxă,
Bucureşti – Alexandria, 2007, p. 10)
21
 Miercuri 3 ianuarie (în calendarul civil 16 ianuarie)

Sfântul Proroc Maleahi

Sfântul Mucenic Gordie
Sfânta Cuvioasă Genoveva, ocrotitoarea Parisului (în icoană)
Sfântul Cuvios Petru Stegarul din Atroa
Sfinţii 3 Mucenici, o mamă şi fiii săi, care s-au săvârşit prin foc

(Harţi)

La Liturghie:
Apostolul: - de Miercuri din Săptămâna a 29-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Evrei V, 11 - VI, 8
- la Sfântul Proroc Maleahi - Fapte II, 14-21
Evanghelia: - de Miercuri din Săptămâna a 29-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Luca XXI, 5-8; 10-11; 20-24
- la Sfântul Proroc Maleahi - Matei XXIII, 29-38

22
Din Apostolul de Miercuri din Săptămâna a 29-a după Pogorârea Sfântului
Duh - Evrei VI, 4-8

„(…) este cu neputinţă pentru cei ce s-au luminat odată şi au gustat

darul cel ceresc şi părtaşi s-au făcut Duhului Sfânt, şi au gustat
cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor, cu neputinţă
este pentru ei, dacă au căzut, să se înnoiască iarăşi spre pocăinţă,
fiindcă ei răstignesc loruşi, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de
batjocură. Ţarina, când absoarbe ploaia ce se coboară adeseori asupra ei şi
rodeşte iarba folositoare celor pentru care a fost muncită, primeşte
binecuvântarea de la Dumnezeu; dar dacă aduce spini şi ciulini, se face
netrebnică şi blestemul îi stă aproape iar la urmă focul o aşteaptă.”

Prorocul Maleahi (în icoană) – Maleahi II, 1-3

„Şi acum către voi se îndreaptă această poruncă, o, preoţilor! Dacă voi nu
veţi asculta şi nu veţi pleca inima ca să daţi slavă numelui Meu", zice
Domnul Savaot, "voi trimite peste voi blestemul şi voi blestema
binecuvântarea voastră. Şi chiar am blestemat-o, căci voi nu puneţi la
inimă poruncile Mele. Iată că Eu voi sfărâma braţul vostru şi vă voi
arunca în faţă spurcăciuni, spurcăciunile praznicelor voastre – şi veţi fi
înlăturaţi o dată cu ele.”
23
 Joi 4 ianuarie (în calendarul civil 17 ianuarie)

Soborul Sfinţilor 70 de Apostoli

Sfântul Cuvios Teoctist, egumenul Mănăstirii din Cucumia Siciliei
Sfinţii Mucenici Zosima Monahul şi Atanasie Comentarisiul
Sfânta Cuvioasă Apolinaria din Singlit (în icoana din dreapta)
Sfântul Mucenic Eftimie, egumenul Mănăstirii Vatoped şi cei 12 Sfinţi Mucenici
monahi vatopedani împreună cu dânsul care s-au săvârşit prin sugrumare
Sfinţii Mucenici Hrisant şi Eufimia
Sfântul Nou Mucenic Onufrie, cel care a pătimit în insula Chios

La Liturghie:
Apostolul: - de Joi din Săptămâna a 29-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Evrei VII, 1-6
- la Soborul Sfinţilor 70 de Apostoli – 1 Corinteni IV, 9-16
Evanghelia: - de Joi din Săptămâna a 29-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Luca XXI, 28-33
- Soborului Sfinţilor 70 de Apostoli – Luca X, 1-16

Psalmul 1, 1-3

„Fericit omul care n-a mers în sfatul necuraţilor şi în calea

păcătoşilor n-a stat şi pe scaunul ucigaşilor n-a şezut. Care în legea
Domnului este voia lui, şi în legea Lui va cugeta ziua şi noaptea. Şi va fi
ca pomul cel răsădit lângă trecătorile apelor, carele roada lui va da în vremea
lui şi frunza lui nu va cădea; şi toate, oricâte va face, se vor îndrepta.” (Psaltirea
după Biblia de la 1688)

24
 Vineri 5 ianuarie (în calendarul civil 18 ianuarie)

Ajunul Botezului Domnului nostru Iisus Hristos

Sfântul Sfinţit Mucenic Teopempt, episcopul Nicomidiei şi Sfântul Mucenic

Teona (în icoana din stânga)
Sfânta Cuvioasă Sinclitichia din Egipt (în icoana din dreapta)
Sfântul Cuvios Grigorie din Acrita
Sfântul Cuvios Fostirie pustnicul
Sfântul Mucenic Sais
Sfântul Mucenic Teoid
Sfânta Cuvioasă Domnina
Sfânta Cuvioasă Tatiana
Sfântul Nou Mucenic Roman din Carpensia

(Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Post)

La Liturghie:
Apostolul: - din ajunul Botezului Domnului - 1 Corinteni IX, 19-27
- de Vineri din Săptămâna a 29-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Evrei VII, 18-25
- de Sâmbătă din Săptămâna a 29-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Efeseni II, 11-13
Evanghelia: - din ajunul Botezului Domnului - Luca III, 1-18
- de Vineri din Săptămâna a 29-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca XXI, 37 - XXII, 8
- de Sâmbătă din Săptămâna a 29-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Luca XIII, 19-29

Cuvânt de învăţătură al Sfintei Sinclitichia

„Scris este, fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii. Căci a fi înţelepţi

ca şerpii a zis, înseamnă să nu se tăinuiască de către noi pornirile şi
meşteşugirile diavolului. Cel asemenea din cel asemenea, degrabă se
cunoaşte; iar blândeţea porumbelului arată curăţenia lucrării.” (Patericul
egiptean, Arhiepiscopia ortodoxă română, Alba Iulia, 1999, p. 245)
25
 Sâmbătă 6 ianuarie (în calendarul civil 19 ianuarie)

(†) Botezul Domnului nostru Iisus Hristos. Dumnezeiasca Arătare

Sfântul Sfinţit Mucenic Roman Lachedemonul

Sfântul Ierarh Teofan Zăvorâtul

(Boboteaza)

La Liturghie:

Apostolul la Botezul Domnului – Tit II, 11-14; III, 4-7

„Fiule Tit, harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor,
învăţându-ne pe noi să lepădăm fărădelegea şi poftele lumeşti şi, în veacul de
26
acum, să trăim cu înţelepciune, cu dreptate şi cu cucernicie; şi să aşteptăm
fericita nădejde şi arătarea slavei marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru
Hristos Iisus, Care S-a dat pe Sine pentru noi, ca să ne izbăvească de toată
fărădelegea şi să-Şi curăţească Lui popor ales, râvnitor de fapte bune. Iar când
bunătatea şi iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu s-au arătat,
El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a
Lui îndurare, prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt,
Pe Care L-a vărsat peste noi din belşug prin Iisus Hristos Mântuitorul nostru,
ca îndreptându-ne prin harul Lui, să ne facem, după nădejde, moştenitorii vieţii
celei veşnice.”

Evanghelia la Botezul Domnului - Matei III, 13-17

„În vremea aceea a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să Se
boteze de către el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de
Tine, şi Tu vii la mine? Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se
cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar botezându-se
Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu
S-a văzut pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din
ceruri zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit".”

Din Evanghelia de Sâmbătă din Săptămâna a 29-a după Pogorârea

Sfântului Duh - Luca XIII, 22-29

„Şi mergea Iisus prin cetăţi şi prin sate, învăţând şi călătorind spre Ierusalim.
Şi I-a zis cineva: Doamne, puţini sunt, oare, cei ce se mântuiesc? Iar El le-a zis:
Siliţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta
să intre şi nu vor putea. După ce se va scula stăpânul casei şi va încuia
uşa şi veţi începe să staţi afară şi să bateţi la uşă, zicând: Doamne,
deschide-ne! – şi el, răspunzând, vă va zice: Nu vă ştiu de unde sunteţi,
atunci voi veţi începe să ziceţi: Am mâncat înaintea ta şi am băut şi în
pieţele noastre ai învăţat. Şi el vă va zice: Vă spun: Nu ştiu de unde
sunteţi. Depărtaţi-vă de la mine toţi lucrătorii nedreptăţii. Acolo va fi
plângerea şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam şi pe Isaac şi
pe Iacov şi pe toţi proorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi
aruncaţi afară. Şi vor veni alţii de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte
şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în împărăţia lui Dumnezeu.”

Fragment din rugăciunea Sfântului Sofronie la sfinţirea apei, de Bobotează

„Te-au văzut apele, Dumnezeule, Te-au văzut apele şi s-au temut.

Iordanul s-a întors înapoi, văzând Focul Dumnezeirii pogorându-Se trupeşte
şi intrând într-însul. Iordanul s-a întors înapoi, văzând pe Sfântul Duh în
chip de porumbel pogorându-Se şi zburând împrejurul Tău. Iordanul s-a
întors înapoi, văzând pe Cel nevăzut în chip văzut, pe Făcătorul întrupat, pe
Stăpânul în chip de rob.” (Molitfelnicul, ed. IBMBOR, Bucureşti, 2002, p. 684 -
Minunea invocată în rugăciunea Sfântului Sofronie al Ierusalimului pentru
slujba aghesmei mari se petrece şi în realitate în ziua Botezului Domnului,
întotdeauna în data de 6 ianuarie în calendarul iulian, singurul corect din
punct de vedere astronomic şi folosit de către Sfinţii Părinţi de la Sinodul
Ecumenic de la Niceea din anul 325 pentru hotărârea regulii de stabilire a datei
Sfntelor Paşti)
27
 Sfântul Teofan Zăvorâtul

„Pentru părinţii voştri care

au murit în erezie puteţi să
vă rugaţi, predându-i milei
neţărmurite a lui Dumnezeu.
La slujbele bisericeşti însă,
şi la dumnezeiasca
Liturghie, nu pot fi
pomeniţi! Biserica Se roagă
pentru copiii ei în Domnul,
rugându-L să-i întărească în
dreapta credinţă şi să-i
îndrume pe calea evlaviei.
Pentru necredincioşi, eretici
şi rătăciţi, în general pentru
cei care se află în afara Ei, Se
roagă să se întoarcă şi să-L
cunoască pe adevăratul
Dumnezeu. Şi, pentru că nu
pot să se întoarcă decât aici
pe pământ şi în această viaţă,
rugăciunea Acesteia se
limitează la cei vii. Cei
adormiţi, necredincioşi sau
eretici, au pierdut definitiv
orice putinţă de întoarcere.”
(Sfântul Teofan Zăvorâtul,
Călăuzire către viaţa duhovnicească, Ed. Egumeniţa, 2004, p. 84)
„Învăţătorii mincinoşi sunt toţi hoţi şi tâlhari; ei răpesc proprietatea
Bisericii, pervertesc şi duc la pierzare pe membrii ei. Şi atunci, rău face Ea când
îi leagă, îi judecă şi îi dă afară? (…) Ce mamă lasă un şarpe să se târască şi să
muşte în voie copilul ei care-i încă mic şi nu pricepe primejdia ce-l ameninţă?
Dacă în familia voastră s-ar furişa vreun tâlhar ori s-ar strecura vreo
desfrânată şi cel dintâi ar începe să vă sugrume şi să vă înjunghie copiii, iar
cealaltă să vă strice fiul ori fiica, aţi privi faptele lor cu nepăsare de teama de a
nu părea inumani şi retrograzi? Nu i-aţi da afară în brânci şi nu le-aţi închide
uşa casei voastre? Aşadar, priviţi la fel şi acţiunile Sfintei Biserici. (…)
Vedeţi acum cu câtă înţelepciune şi prevedere acţionează Biserica când pune
să fie sâvârşită şi ascultată proclamaţia solemnă de acum! (…) În vremea de
acum (…) în toate bisericile din tot locul ar trebui introdusă şi săvârşită
rânduiala Sinodiconului Ortodoxiei, ar trebui adunate toate învăţăturile
potrivnice cuvântului lui Dumnezeu şi vestite tuturor, ca să ştie toţi de ce
să se teamă şi de ce să fugă. Mulţi se strică la minte numai din neştiinţă, şi
ca atare osândirea solemnă, în auzul tuturor, a învăţăturilor pierzătoare i-ar
mântui de la pierzare.
Cui i-e teamă de lucrarea anatemei, n-are decât să fugă de
învăţăturile care îl supun ei; cine se teme de ea din pricina altora, n-are
decât să-i aducă la învăţătura cea sănătoasă.”
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, Ed. Sofia,
Bucureşti, 2007, p. 130-131)

28
 Duminică 7 ianuarie (în calendarul civil 20 ianuarie)

Duminica după Botezul Domnului nostru Iisus Hristos

(Începutul propovăduirii Domnului nostru Iisus Hristos)

†) Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul

Aducerea la Constantinopol a mâinii Sfântului Ioan Botezătorul

Sfântul Nou Mucenic Atanasie din Atalia

Glasul întâi; Voscreasna întâia

La Liturghie:

Apostolul la Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul –

Fapte XIX, 1-8

„În zilele acelea, pe când Apollo era în Corint, Pavel, după ce a străbătut
părţile de sus, a venit în Efes. Şi găsind câţiva ucenici, a zis către ei: Primit-aţi
voi Duhul Sfânt când aţi crezut? Iar ei au zis către el: Dar nici n-am auzit dacă
este Duh Sfânt. Şi el a zis: Deci în ce v-aţi botezat? Ei au zis: În botezul lui
Ioan. Iar Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, spunând poporului să
creadă în Cel Ce avea să vină după el, adică în Iisus Hristos. Şi auzind ei, s-au
botezat în numele Domnului Iisus. Şi punându-şi Pavel mâinile peste ei, Duhul
Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în limbi şi proroceau. Şi erau toţi ca la
doisprezece bărbaţi. Şi el, intrând în sinagogă, a vorbit cu îndrăzneală timp de
trei luni, vorbind cu ei şi căutând să-i încredinţeze de împărăţia lui Dumnezeu.”
29
 Apostolul Duminicii după Botezul Domnului nostru Iisus Hristos –
Efeseni IV, 7-13

„Fraţilor, fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui
Hristos. Pentru aceea zice: "Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri
oamenilor". Iar aceea că "S-a suit" – ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile
cele mai de jos ale pământului? Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit mai
presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple. Şi El a dat pe unii apostoli, pe
alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, spre desăvârşirea
sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la
unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului
desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.”

Evanghelia la Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul –

Ioan I, 29-34

„În vremea aceea, a văzut Ioan pe Iisus venind către el şi a zis: Iată Mielul lui
Dumnezeu, Cel Ce ridică păcatul lumii. Acesta este despre Care eu am zis:
După mine vine un bărbat, Care a fost înainte de mine, fiindcă mai înainte de
mine era, şi eu nu-L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu,
botezând cu apă. Şi a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-Se
din cer ca un porumbel şi a rămas peste El. Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar
Cel Ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul
coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Şi
eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.”

Evanghelia Duminicii după Botezul Domnului nostru Iisus Hristos –

Matei IV, 12-17

„În vremea aceea, auzind Iisus că Ioan a fost întemniţat, a plecat în Galileea.
Şi părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în
hotarele lui Zabulon şi Neftali, ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia
prorocul care zice: "Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare,
dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; Poporul care stătea în întuneric a văzut
lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit".
De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a
apropiat împărăţia cerurilor.”

Matei III, 7-12

„Dar văzând Ioan pe mulţi din farisei şi saduchei venind la botez, le-a zis:
Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie? Faceţi deci roadă,
vrednică de pocăinţă, şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Părinte avem
pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii
lui Avraam. Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face
roadă bună se taie şi se aruncă în foc. Eu unul vă botez cu apă spre
pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt
vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. El
are lopata în mână şi va curăţa aria Sa şi va aduna grâul în jitniţă, iar
pleava o va arde cu foc nestins.”

30
 Luni 8 ianuarie (în calendarul civil 21 ianuarie)

Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul (în icoana din stânga)

Sfânta Cuvioasă Domnica din Cartagina
Sfinţii Mucenici Iulian, Antonie preotul, Chelsie, Anastasie şi cei împreună cu ei
Sfântul Sfinţit Mucenic Carterie, preotul din Cezareea Capadociei
Sfântul Ierarh Chir, arhiepiscopul Constantinopolului
Sfântul Ierarh Attic, patriarhul Constantinopolului
Sfântul Proroc Sameu Elamitul
Sfântul Cuvios Agathon din Sketis (în icoana din dreapta)
Sfântul Ierarh Emilian Mărturisitorul, episcopul Cizicului

La Liturghie:
Apostolul: - de Luni din Săptămâna a 30-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Evrei VIII, 7-13
- la Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul – Evrei XIII, 17-21
Evanghelia: - la După-praznicul Botezului - Ioan III, 22-33
- de Luni din Săptămâna a 30-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Marcu VIII, 11-21

Cuvânt din Pateric pentru Avva Agathon

„Se spunea pentru Avva Agathon, că s-au dus oarecari la dânsul auzind că are
dreaptă şi mare socoteală. Şi vrând să-l cerce de a sa mânie, i-au zis lui: tu eşti
Agathon? Am auzit pentru tine că eşti curvar şi mândru. Iar el a zis: ei bine,
aşa este. Şi i-au zis lui: tu eşti Agathon bârfitorul şi clevetitorul? Iar el a zis: eu
sunt. Au zis iarăşi: tu eşti Agathon ereticul? Iar el a răspuns: nu sunt eretic.
Şi l-au rugat pe el, zicând: spune-ne nouă pentru ce atâtea câte ţi-am zis le-ai
primit, iar cuvântul acesta nu l-ai suferit? Zis-a lor: cele dintâi asupra mea le
scriu, căci este spre folosul sufletului meu. Iar cuvântul acesta eretic este
despărţire de Dumnezeu şi nu voiesc să mă despart de Dumnezeu. Iar
aceia auzind, s-au minunat de dreapta lui socoteală şi s-au dus zidiţi, adică
folosiţi.” (Patericul egiptean, Alba Iulia, 1999, p. 245)
31
 Marţi 9 ianuarie (în calendarul civil 22 ianuarie)

Sfântul Mucenic Polieuct (în icoană)

Sfântul Mucenic Nearh împreună pătimitor cu Sfântul Mucenic Polieuct
Sfântul Cuvios Eustratie, egumenul Mănăstirii Avgavrilor
Sfântul Ierarh Petru, episcopul Sevastiei

La Liturghie:
Apostolul: - de Marţi din Săptămâna a 30-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Evrei IX, 8-23
- la Sfântul Mucenic Polieuct – 2 Timotei II, 1-10
Evanghelia: - la După-praznicul Botezului - Marcu I, 9-15
- de Marţi din Săptămâna a 30-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Marcu VIII, 22-26

Psalmul 1, 4-6

„Nu sunt aşa necredincioşii, nu sunt aşa, ci ca praful pe care-l aruncă vântul
de pe faţa pământului. Pentru aceea nu vor învia necredincioşii la judecată,
nici păcătoşii în sfatul drepţilor. Căci cunoaşte Domnul calea drepţilor,
şi calea necredincioşilor va pieri.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

32
 Miercuri 10 ianuarie (în calendarul civil 23 ianuarie)

Sfântul Ierarh Grigorie, episcopul Nyssei (în icoana din stânga)

† Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodeşti
Sfântul Ierarh Dometian, episcopul Melitinei
Sfântul Cuvios Marcian preotul, iconomul bisericii Sfânta Sofia
Sfântul Cuvios Amonie Nitriotul

La Liturghie:
Apostolul: - Apostolul de Miercuri din Săptămâna a 30-a după Pogorârea
Sfântului Duh – Evrei X, 1-18
- la Sfântul Ierarh Grigorie de Nyssa - Efeseni IV, 7-13
Evanghelia: - la După-praznicul Botezului – Luca III, 19-22
- Evanghelia de Miercuri din Săptămâna a 30-a după Pogorârea
Sfântului Duh – Marcu VIII, 30-34
- la Sfântul Ierarh Grigorie de Nyssa – Matei IV, 25 – V, 12

Din scrierile Sfântului Grigorie de Nyssa

„Acela care cultivă virtutea trebuie să fie simplu şi neclintit, plugărind

numai roadele vieţuirii binecredincioase şi neabătându-şi niciodată viaţa
spre căile răutăţii şi nedespărţindu-şi niciodată gândul de la vieţuirea
bine-credincioasă a credinţei, ci să fie de un singur fel, drept şi necercat
de patimile ce se află în afara drumului său. Pentru că nu e cu putinţă ca
cea care vieţuieşte cu un singur bărbat şi cea care preacurveşte, căsătorită
fiind, să aştepte aceeaşi răsplată a vieţii.
‘Să nu înjugi, zice fericitul Moise, în aria ta animale de neam străin la un
loc, ca boul şi asinul, ci, înjugând cele de acelaşi neam, să-ţi treieri secerişul
tău. Nici să nu ţeşi în haina de lână in, nici lână în cea de in.’ (Deuteronomul
XXII, 10-11) ‘Să nu semeni în ţarina ta două feluri de seminţe, nici de două ori
pe an.’ ‘Să nu împreuni animal de neam străin cu altul spre naştere, ci să
împreuni pe cel de acelaşi neam cu cel de acelaşi neam.’ (Leviticul XIX, 19)
33
 Ce voieşte să spună sfântul prin aceste ghicituri? Că nu trebuie să sădeşti
în acelaşi suflet împreună patima şi virtutea, nici să-ţi împarţi viaţa
între cele potrivnice, ca să cultivi în acelaşi suflet mărăcini şi grâu, nici
mireasa lui Hristos să nu preacurvească cu vrăjmaşii lui Hristos şi pe de
o parte să zămislească lumina, pe de alta, să nască întunericul. Căci nu
pot fi acelea împreună, precum nici laturile virtuţii, împreună cu laturile
patimii. Căci ce prietenie poate fi între neprihănire şi desfrânare? Şi ce
unitate de gând, între dreptate şi nedreptate? Sau ce părtăşie are
lumina cu întunericul? Nu se retrage una din faţa celuilalt şi nu voieşte să
rămână fără cel ce-o războieşte?” (Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre rânduiala
cea după Dumnezeu (a vieţii) şi despre nevoinţa cea adevărată, PSB 29, Ed.
IBMBOR, 1982, p. 465)
«(…) dacă ne-am da seama de ceea ce se ascunde sub numele de
„creştin”, atunci am avea un mai mare spor în viaţa duhovnicească,
silindu-ne să facem din el ceea ce numim, adică o strădanie spre progres
şi desăvârşire. Căci dacă ar dori cineva să i se spună doctor sau avocat sau
inginer, acela n-ar primi un astfel de titlu, riscând să i se reproşeze că n-ar fi
pregătit pentru aşa ceva, ci ar dori cu adevărat să poată corespunde unor astfel
de titluri spre a nu fi învinuit de titulatură mincinoasă, dovedind că într-adevăr
e pregătit pentru ele. Tot aşa stau lucrurile şi cu noi creştinii, dacă vom cerceta
care este adevărata noastră chemare. Atunci n-am lua asupră-ne ceea ce nu
suntem, ceea ce însăşi numirea noastră nu ne-o spune, căci dacă am îndrăzni
s-o facem, am păţi şi noi ca şi maimuţa dintr-o poveste care circulă printre
necredincioşi. Se spune, adică, despre un comediant ambulant din Alexandria
Egiptului că a îmblânzit şi a dresat o maimuţă să se mişte şi să danseze atât de
frumos, încât imita exact persoana pe care o însoţea, mai ales că era îmbrăcată
ca pentru dans, iar, când i-au mai adăugat şi acompaniament muzical,
mlădierea maimuţei urma aşa de bine ritmul melodiei, încât prin toate
mişcările pe care le făcea şi le schiţa, dovedea că le executa în chip “firesc”,
parcă ar fi fost un om adevărat. Văzând cât e de captivat publicul de noutatea
priveliştii, câţiva tineri mai obraznici au strigat către cei care priveau ţintă la
spectacol că “maimuţa-i tot maimuţă!”. De aceea, în timp ce lumea striga şi
aplauda mişcările atât de cadenţate ale acesteia (…), ei au aruncat asupra
orchestrei şi a cântăreţilor tot felul de momeli, scoţând într-una sunete care
trezesc şi aţâţă instinctul acestui soi de animal. Şi ce să vezi? Fără să mai
aştepte nimic, când a văzut alunele şi nucile împrăştiate pe jos, înaintea
orchestrei, uitând de dans, de aplauze şi de podoabele hainei, maimuţa s-a
aruncat pe ele şi a adunat cu labele tot ce găsea, iar ca să n-o mai împiedice
nimic în împlinirea poftei ei, şi-a dat jos masca de pe bot, aruncându-şi
deoparte dresajul, zdrobindu-şi cojile şi mâncând fructele, cum numai
maimuţele obişnuiesc. În loc de aplauze şi admiraţie, s-a pornit atunci o
întreagă explozie de râs între spectatori din pricina hidoşeniei şi a
caraghioslâcului în care apărea animalul dintre zdrenţele măştii sale.
După cum, deci, nu i-a fost de ajuns maimuţei masca, pe care şi-a pus-o spre
a fi crezută că-i om, recăpătându-şi firea când a auzit răcnet de sălbăticiune,
tot aşa şi cei ce nu şi-au îmbunătăţit deplin firea lor prin credinţă, la
momelile diavolului repede dovedesc că sunt altceva decât ceea ce par.
(…) Dacă, aşadar, va purta cineva numele de creştin, dar nu va traduce în
viaţă toate cele legate de acest nume, unul ca acesta îşi va renega numele după
exemplul amintit, schimbând caracterul uman cu o mască neînsufleţită,
transformându-se în maimuţă.» (Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre înţelesul
numelui de creştin, către Armoniu, PSB 30, Ed. IBMBOR, 1998, p. 437-439)
34
 Joi 11 ianuarie (în calendarul civil 24 ianuarie)

† Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare (în icoană)

Sfântul Cuvios Teodosie din Antiohia
Sfântul Cuvios Vitalie
Sfinţii Cuvioşi Ştefan din Plachidiane, Teodor şi Agapie arhimandritul
Sfântul Mucenic Mair
Sfântul Ierarh Teodosie, egumen al Mănăstirii Filoteu şi episcopul Trapezuntei

La Liturghie:
Apostolul: - de Joi din Săptămâna a 30-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Evrei X, 35 – XI, 7
- la Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare – Evrei XIII, 7-16
Evanghelia: - la După-praznicul Botezului – Luca IV, 1-15
- de Joi din Săptămâna a 30-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Marcu IX, 10-15
- la Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare – Matei XI, 27-30

Din Apostolul de Joi din Săptămâna a 30-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Evrei X, 35 – XI, 1; 6

„Fraţilor, nu lepădaţi dar încrederea voastră, care are mare răsplătire. Căci
aveţi nevoie de răbdare ca, făcând voia lui Dumnezeu, să dobândiţi făgăduinţa.
"Căci mai este puţin timp, prea puţin, şi Cel ce e să vină, va veni şi nu va
întârzia; iar dreptul din credinţă va fi viu; şi de se va îndoi cineva, nu va
binevoi sufletul Meu întru el". Noi nu suntem (fii) ai îndoielii spre pieire,
ci ai credinţei spre dobândirea sufletului. Iar credinţa este încredinţarea
celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute. (…) Fără credinţă,
dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie
de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor
care Îl caută.”
35
 Vineri 12 ianuarie (în calendarul civil 25 ianuarie)

Sfânta Muceniţă Tatiana, diaconiţa din Roma (în icoană)

Sfânta Muceniţă Eutasia
Sfântul Mucenic Petru Abesalomitul
Sfântul Mucenic Mertie
Sfinţii 8 Mucenici din Niceea
Sfântul Cuvios Ilie, făcătorul de minuni din Tebaida Egiptului

La Liturghie:
Apostolul: - de Vineri din Săptămâna a 30-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Evrei XI, 8-16
- la Sfânta Muceniţă Tatiana - 1 Corinteni X, 23-28
Evanghelia: - la După-praznicului Botezului – Ioan X, 39-42
- de Vineri din Săptămâna a 30-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Marcu IX, 33-41
Psalmul 2, 1-4

„Pentru ce s-au înfierbântat neamurile şi popoarele au cugetat deşertăciuni?

Stătut-au aproape împăraţii pământului, şi boierii s-au adunat într-un
loc asupra Domnului şi asupra unsului Lui: ‘Să rupem legăturile lor şi să
lepădăm de peste noi jugul lor.’ Cel ce locuieşte în ceruri îi va batjocori
pe dânşii, şi Domnul îi va defăima pre ei.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
36
 Sâmbătă 13 ianuarie (în calendarul civil 26 ianuarie)

Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic din Singidunum (în icoană)

Sfântul Ierarh Iacob, episcop de Nisibe, participant la Sinodul I Ecumenic
Sfântul Mucenic Atanasie
Sfinţii Mucenici Pahomie şi Papirin
Sfântul Cuvios Maxim Cavsocalivitul din Muntele Athos

La Liturghie:
Apostolul: - de Sâmbătă din Săptămâna a 30-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Efeseni V, 1-8
- la Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic – 2 Timotei I, 1-2; 8-14
- la Sfinţii Cuvioşi Părinţi ucişi în Sinai şi Rait - Evrei VI, 9-12
Evanghelia: - la După-praznicul Botezului – Luca XX, 1-8
- de Sâmbătă din Săptămâna a 30-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Luca XIV, 1-11
- la Sfinţii Cuvioşi Părinţi ucişi în Sinai şi Rait – Luca VI, 17-23

Din Apostolul la la Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic -

2 Timotei I, 13-14

„Fiule Tiomotei, (...)ţine dreptarul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit

de la mine, cu credinţa şi cu iubirea ce este în Hristos Iisus. Comoara cea
bună ce ţi s-a încredinţat, păzeşte-o cu ajutorul Sfântului Duh, Care
sălăşluieşte întru noi.”

Psalmul 2, 10-13

„Şi, acum, împăraţilor, pricepeţi! Învăţaţi-vă toţi aceia care judecaţi

pământul! Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi întru El cu cutremur.
Apucaţi învăţătura ca nu cumva să se mânie Domnul şi să pieriţi din
calea cea dreaptă. Când se va aţâţa degrabă mânia Lui, fericiţi toţi
aceia care nădăjduiţi spre Dânsul.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
37
 Duminică 14 ianuarie (în calendarul civil 27 ianuarie)

Duminica a 29-a după Pogorârea Sfântului Duh

Odovania praznicului Botezului Domnului nostru Iisus Hristos (Slujba sfinţilor se

face sâmbătă)

Sfinţii 38 de Cuvioşi Părinţi ucişi în Muntele Sinai

Sfinţii 33 de Cuvioşi Părinţi ucişi în Muntele Rait
Sfântul Ierarh Sava, arhiepiscopul Serbiei şi ctitorul Mănăstirii Hilandar
Sfântul Cuvios Teodul din Sinai
Sfântul Cuvios Ştefan, ctitorul Mănăstirii Hinolacul din Bitinia
Sfânta Muceniţă Agnia
Sfânta Cuvioasă Întocmai cu Apostolii Nina, luminătoarea Georgiei (în icoană)
38
 Glasul al 2-lea; Voscreasna a 2-a

La Liturghie:

Apostolul la Botezul Domnului – Tit II, 11-14; III, 4-7

„Fiule Tit, harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturor

oamenilor, învăţându-ne pe noi să lepădăm fărădelegea şi poftele lumeşti
şi, în veacul de acum, să trăim cu înţelepciune, cu dreptate şi cu
cucernicie; şi să aşteptăm fericita nădejde şi arătarea slavei marelui
Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Hristos Iisus, Care S-a dat pe Sine pentru
noi, ca să ne izbăvească de toată fărădelegea şi să-Şi curăţească Lui popor ales,
râvnitor de fapte bune. Iar când bunătatea şi iubirea de oameni a Mântuitorului
nostru Dumnezeu s-au arătat, El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru
dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia naşterii celei de a
doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt, Pe Care L-a vărsat peste noi din belşug
prin Iisus Hristos Mântuitorul nostru, ca îndreptându-ne prin harul Lui, să ne
facem, după nădejde, moştenitorii vieţii celei veşnice.”

Apostolul la Duminica a 29-a după Pogorârea Sfântului Duh –

Coloseni III, 4-11

„Fraţilor, când Hristos, Care este viaţa voastră, Se va arăta, atunci şi voi,
împreună cu El, vă veţi arăta întru slavă. Drept aceea, omorâţi mădularele
voastre, cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia,
care este închinare la idoli, pentru care vine mânia lui Dumnezeu peste fiii
neascultării, în care păcate aţi umblat şi voi odinioară, pe când trăiaţi în ele.
Acum deci vă lepădaţi şi voi de toate acestea: mânia, iuţimea, răutatea,
defăimarea, cuvântul de ruşine din gura voastră. Nu vă minţiţi unul pe altul,
fiindcă v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu faptele lui, şi v-aţi
îmbrăcat cu cel nou, care se înnoieşte, spre deplină cunoştinţă, după chipul
Celui ce l-a zidit, unde nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere
împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate şi întru toţi Hristos.”

Evanghelia la Botezul Domnului - Matei III, 13-17

„În vemea aceea a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să Se
boteze de către el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de
Tine, şi Tu vii la mine? Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se
cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar botezându-se
Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu
S-a văzut pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din
ceruri zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit".”

39
Evanghelia la Duminica a 29-a după Pogorârea Sfântului Duh (Vindecarea celor
zece leproşi) – Luca XVII, 12-19

„În vremea aceea, intrând Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi care
stăteau departe, şi care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi
milă de noi! Şi văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe
când ei se duceau, s-au curăţit. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a
întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la pământ la
picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. Şi răspunzând,
Iisus a zis: Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se
întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam?
Şi i-a zis: Ridică-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.”

Psalmul 3, 1-3

„Doamne, de ce se înmulţiră cei ce mă necăjesc? Mulţi se scoală asupră-mi!

Mulţi zic sufletului meu: ‘Nu este mântuire lui întru Dumnezeul Lui.’
(Strigare) Şi Tu, Doamne, ajutorul meu eşti, slava mea, şi Cel Care înalţi capul
meu.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

40
 Luni 15 ianuarie (în calendarul civil 28 ianuarie)

Sfântul Cuvios Pavel Tebeul (în icoană în partea dreaptă)

Sfântul Cuvios Ioan Colibaşul (în icoană în partea stângă)
Sfântul Mucenic Pansofie
Pomenirea a 6 Sfinţi Cuvioşi monahi care s-au săvârşit cu pace

La Liturghie:
Apostolul: - de Luni din Săptămâna a 31-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Evrei XI, 17-31
- la Sfinţii Cuvioşi Pavel Tebeul şi Ioan Colibaşul - Efeseni VI, 10–17
Evanghelia: - de Luni din Săptămâna a 31-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Marcu IX, 42 – X, 1
- Evanghelia la Sfinţii Cuvioşi Pavel Tebeul şi Ioan Colibaşul -
Matei XI, 27-30
41
 Apostolul la Sfinţii Pavel Tebeul şi Ioan Colibaşul – Efeseni VI, 10–17

„Fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă

cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor
diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci
împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor
întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.
Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în
ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. Staţi deci tari,
având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa
dreptăţii, şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia
păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate
săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia
Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.”

Evanghelia de Luni din Săptămâna a 31-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Marcu IX, 42 – X, 1

„Zis-a Domnul: Cine va sminti pe unul din aceştia mici, care cred în
Mine, mai bine i-ar fi lui dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi să
fie aruncat în mare. Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o, că mai bine îţi este să
intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în
focul cel nestins. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Şi de te
sminteşte piciorul tău, taie-l, că mai bine îţi este ţie să intri fără un picior în
viaţă, decât având amândouă picioarele să fii azvârlit în gheena, în focul cel
nestins. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Şi de te sminteşte
ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în
împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în
gheena focului. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Căci
fiecare (om) va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă va fi sărată cu sare. Bună
este sarea; dacă însă sarea îşi pierde puterea, cu ce o veţi drege? Aveţi
sare întru voi şi trăiţi în pace unii cu alţii. Şi sculându-Se de acolo, a venit în
hotarele Iudeii, de cealaltă parte a Iordanului, şi mulţimile s-au adunat iarăşi
la El şi iarăşi le învăţa, după cum obişnuia.”

Psalmul 3, 6-8

„Nu mă voi teme de zeci de mii de noroade ale celor care împrejur mă
împresoară. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai lovit
pe toţi aceia care mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit.
A Domnului e mântuirea, şi peste norodul Tău, blagoslovenia Ta. Slavă.”
(Psaltirea după Biblia de la 1688)

42
 Marţi 16 ianuarie (în calendarul civil 29 ianuarie)

Cinstirea lanţului Sfântului Apostol Petru (în icoana din stânga)

Sfinţii Mucenici fraţi Pevisp, Elasip şi Mesip şi mătuşa lor, Neonila (în icoana
din dreapta)
Sfântul Mucenic Danact citeţul
Sfântul Nou Sfinţit Mucenic Damaschin din Gabrovo

La Liturghie:
Apostolul: - de Marţi din Săptămâna a 31-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Evrei XII, 25-29
- la Cinstirea lanţului Sfântului Apostol Petru - Fapte XII, 1-11
Evanghelia: - de Marţi din Săptămâna a 31-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Marcu X, 2-12
- la Cinstirea lanţului Sfântului Apostol Petru - Ioan XXI, 15-25

Apostolul de Marţi din Săptămâna a 31-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Evrei XII, 25-29

„Fraţilor, luaţi seama să nu vă lepădaţi de Cel Care vorbeşte. Căci dacă

aceia n-au scăpat de pedeapsă, nevoind să asculte pe cel ce le grăia pe pământ,
cu atât mai mult noi – îndepărtându-ne de Cel ce ne grăieşte din ceruri – al
Cărui glas, odinioară, a zguduit pământul, iar acum, vorbind, a făgăduit: "Încă
o dată voi clătina nu numai pământul, ci şi cerul". Iar prin aceea că zice: "Încă
o dată" arată schimbarea celor clătinate, ca a unor lucruri făcute, ca să rămână
cele neclintite. De aceea, fiindcă primim o împărăţie neclintită, să fim
mulţumitori, şi aşa să-I aducem lui Dumnezeu închinare plăcută, cu
evlavie şi cu sfială. Căci "Dumnezeul nostru este şi foc mistuitor".”

43
 Miercuri 17 ianuarie (în calendarul civil 30 ianuarie)

†) Sfântul Cuvios Antonie cel Mare (în icoană)

Sfântul Cuvios Antonie cel Nou din Veria
Sfântul Împărat Teodosie cel Mare
Sfântul Cuvios Ahila

(Dezlegare la vin şi untdelemn)

La Liturghie:
Apostolul: - de Miercuri din Săptămâna a 31-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Iacov I, 1-18
- la Sfântul Cuvios Antonie cel Mare – Evrei XIII, 17-21
Evanghelia: - de Miercuri din Săptămâna a 31-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Marcu X, 11-16
- la Sfântul Cuvios Antonie cel Mare – Luca VI, 17-23

Cuvânt din Pateric pentru Avva Antonie cel Mare

„A zis Avva Antonie: va veni vremea ca oamenii să înnebunească şi când

vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte, se vor scula asupra lui, zicându-i
că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor.” (Patericul egiptean, Alba
Iulia, 1999, p. 10-11)
44
 Joi 18 ianuarie (în calendarul civil 31 ianuarie)

† Sfinţii Ierarhi Atanasie şi Chiril, arhiepiscopii Alexandriei (în icoană)

Sfânta Muceniţă Xenia
Sfântul Cuvios Marcian din Cipru

La Liturghie:
Apostolul: - de Joi din Săptămâna a 31-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Iacov I, 19-27
- la Sfinţii Ierarhi Atanasie şi Chiril - Evrei XIII, 7-16
Evanghelia: - de Joi din Săptămâna a 31-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Marcu X, 17-27
- la Sfinţii Ierarhi Atanasie şi Chiril - Matei V, 14-19

Din Apostolul la Sfinţii Ierarhi Atanasie şi Chiril - Evrei XIII, 7-9

„Fraţilor, aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă

cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa
şi urmaţi-le credinţa. Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi. Nu
vă lăsaţi furaţi de învăţăturile străine cele de multe feluri; căci bine este
să vă întăriţi prin har inima voastră, nu cu mâncăruri, de la care n-au avut nici
un folos cei ce au umblat cu ele.”
45
 Sfântul Atanasie cel Mare – fragmente din Canonul al 3-lea
(Primirea ereticilor în Biserică)

„(…) Şi fiindcă cu iubire şi bisericeşte (căci aceasta iarăşi se cuvine

cucerniciei tale) ai întrebat în privinţa celor ce cu forţa au fost târâţi, dar nu
s-au stricat, în credinţa cea rea, şi ai voit ca să-ţi scriu cele hotărâte în privinţa
lor în sinoade şi pretutindeni, să ştii, stăpâne al meu preadorit, că la început,
după ce a încetat violenţa ce se făcea, s-a ţinut sinod, fiind de faţă episcopi din
părţile dinafară; dar s-a ţinut sinod şi la împreună slujitorii cei ce locuiesc în
Elada, tot aşa cu nimic mai puţin la cei din Spania şi Galia, şi s-a hotărât
ceea ce aici şi pretutindeni s-a lucrat, ca celor ce au căzut şi au apărat
nelegiuirea pocăindu-se să li se dea iertare, dar să nu li se dea lor loc în
cler; iar celor ce nu şi-au însuşit nelegiuirea, ci s-au târât de silă şi prin forţă,
s-a hotărât nu numai să li se dea iertare, ci să aibă şi loc în cler, mai ales că au
adus apărare vrednică de crezământ, şi s-a părut că aceasta s-a făcut cu o
oarecare iscusinţă; deci au dovedit că nu s-au convertit la nelegiuire. Dar, ca să
nu se pună oarecare nelegiuit să strice bisericile, au preferat să accepte calea
violenţei şi să poarte greutatea decât să se piardă popoarele. Şi zicând ei
aceasta, ni s-a părut că spun în chip demn de crezut şi cu scopul ca să se şi
dezvinovăţească că Aron, fratele lui Moise, în pustiu a acceptat păcătuirea
poporului, şi astfel să se justifice, ca nu cumva întorcându-se poporul în Egipt,
să rămână în idolatrie. Dar se şi părea a fi probabil că, dacă ar fi rămas în
pustie, puteau să se reţină de la nelegiuire, iar mergând în Egipt, s-ar fi înteţit
nelegiuirea în ei; din cauza aceasta li s-a admis acestora să fie în cler; iar celor
care au fost amăgiţi şi au suferit violenţe să li se dea iertare. (…) Binevoieşte
dar a citi acestea preoţimii şi poporului supus ţie, ca, cunoscându-le şi ei, să
nu te învinuiască pentru această atitudine a ta faţă de unii ca aceştia; căci nu
se cuvine să-ţi scriu dacă şi cucernicia ta poate să le expună concepţia noastră
în privinţa acestora, şi să plinească toate ce lipsesc. (…) Deci cei ce se căiesc
cu adevărat să anatematisească în special credinţa cea deşartă a lui
Eudoxiu şi Euzoriu; deoarece ei, hulind pe Fiul lui Dumnezeu a fi creatură,
s-au înscris drept apărători ai eresului arian; şi să mărturisească credinţa
mărturisită de Părinţii de la Niceea, şi să nu prefere nici un alt sinod faţă de
acesta. Salută frăţimea cea de pe lângă tine, iar cea de pe lângă mine te salută
în Domnul.” (Canoanele Bisericii Ortodoxe, Sibiu, 2005, p. 373-374)

Sfântul Chiril al Alexandriei

„Când Dumnezeu Însuşi este batjocorit în slujirea ce I se cuvine, nu e

lucru cuminte a te milostivi. Şi e cu totul păgubitor a te lăsa moleşit la
vreme nepotrivită, pe motiv că o cere iubirea întreolaltă. Aceasta socotesc
că e ceea ce zice Domnul: ’Cel ce iubeşte pe tatăl sau pe mamă mai mult decât
pe Mine, nu este vrednic de Mine.’ (Matei 10, 37) Să se dea la o parte atunci
legea milei şi să se dea în lături puterea dragostei naturale şi tot ce ţine
de iubirea de oameni, şi, ca să zic aşa, să fie slujit Dumnezeu printr-o
binecredincioasă asprime. Sau, oare, nu vei recunoaşte că e un lucru
cuvenit ca cei ce au îmbrăţişat apostazia fără motive să fie pedepsiţi
fără milă, ca unii ce au nesocotit slava mai presus de toate şi nu s-au
ferit să necinstească fără grijă pe Cel pe Care era mai bine să-L bucure
prin silinţele spre statornicie? (Sfântul Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh
şi Adevăr, cartea a 6-a, PSB 38, p.185)

46
 Vineri 19 ianuarie (în calendarul civil 1 februarie)

Sfinţii Cuvioşi Macarie cel Mare (Egipteanul) (în icoana din stânga) şi Macarie
Alexandrinul
Sfânta Muceniţă Eufrasia
Sfântul Cuvios Meletie Vasiliatul
Sfântul Ierarh Marcu Eugenicul, mitropolitul Efesului, mărturisitorul
Ortodoxiei la Sinodul de la Ferrara – Florenţa (în icoana din dreapta)
Sfântul Ierarh Arsenie, arhiepiscopul Cherchirei

La Liturghie:
Apostolul: - de Vineri din Săptămâna a 31-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Iacov II, 1-13
- la Sfântul Cuvios Macarie cel Mare – 2 Corinteni IX, 6-11
Evanghelia: - de Vineri din Săptămâna a 31-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Marcu X, 23-32
- la Sfântul Cuvios Macarie cel Mare – Matei XI, 27-30

Sfântul Ierarh Marcu al Efesului

„Fugiţi, fraţilor! Fugiţi de părtăşia cu cele de neîmpărtăşit, şi de

pomenirea celor de nepomenit. Iată eu, Marcu păcătosul, vă spun că
oricine pomeneşte pe Papa ca pe un ierarh ortodox este vinovat. Iar cel ce
cugetă dogmele latinilor, cu latinii se va judeca şi va fi socotit vânzător
al Credinţei.” (Epistola lui Kir Marcu al Efesului către Theofan, Patrologia
Graeca - PG 160, 1096-1100, referinţă dată în cartea Viaţa şi nevoinţele celui
între sfinţi Părintelui nostru Marcu Evghenicul Mitropolitul Efesului, Ed. Cartea
Ortodoxă şi Egumeniţa, p. 65)

47
 Sâmbătă 20 ianuarie (în calendarul civil 2 februarie)

†) Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare (în icoană)

Sfinţii Mucenici Vas, Eusebiu, Eutihiu şi Vasilid
Sfinţii Mucenici In, Pin şi Rim săvârşiţi prin îngheţ
Sfântul Cuvios Petru Vameşul
Sfinţii Mucenici Tirs şi Agni
Sfânta Muceniţă Ana
Sfântul Împărat Leon cel Mare al Bizanţului
Sfântul Nou Mucenic Zaharia din Patras

La Liturghie:
Apostolul: - de Sâmbătă din Săptămâna a 31-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Coloseni I, 1-6
- la Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare - Evrei XIII, 7-16
Evanghelia: - de Sâmbătă din Săptămâna a 31-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Luca XVI, 10-15
- la Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare - Luca VI, 17-23

Din Evanghelia de Sâmbătă din Săptămâna a 31-a după Pogorârea

Sfântului Duh - Luca XVI, 13-15

„Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul

îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va
dispreţui. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. Toate acestea
le auzeau şi fariseii, care erau iubitori de argint şi-L luau în bătaie de joc. Şi El
le-a zis: Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi drepţi înaintea oamenilor, dar
Dumnezeu cunoaşte inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt,
urâciune este înaintea lui Dumnezeu.”
48
 Duminică 21 ianuarie (în calendarul civil 3 februarie)

Duminica a 32-a după Pogorârea Sfântului Duh (a lui Zaheu vameşul)

Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul

Sfântul Mucenic Neofit
Sfinţii Mucenici Evghenie, Candid, Valerian şi Achila
Sfânta Muceniţă Agnia din Roma
Sfântul Ierarh Zosima, episcopul Siracuzei
Sfinţii 4 Mucenici din Tir care s-au săvârşit prin sabie
Sfântul Cuvios Neofit de la Mănăstirea Vatoped

Glasul al 3-lea; Voscreasna a 3-a

49
 La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 32-a după Pogorârea Sfântului Duh –

1Timotei IV, 9-15

„Fiule Timotei, vrednic de credinţă este acest cuvânt şi vrednic de toată

primirea, fiindcă pentru aceasta ne şi ostenim şi suntem ocărâţi şi ne luptăm,
căci ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, Care este Mântuitorul tuturor
oamenilor, mai ales al credincioşilor. Acestea să le porunceşti şi să-i înveţi.
Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu
cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia.
Până voi veni eu, ia aminte la citit, la îndemnat, la învăţătură. Nu fi nepăsător
faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin prorocie, cu
punerea mâinilor mai-marilor preoţilor. Cugetă la acestea, ţine-te de
acestea, ca propăşirea ta să fie vădită tuturor.”

Apostolul la Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul - Evrei XIII, 17-21

„Fraţilor, ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei

priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă, ca să facă
aceasta cu bucurie şi nu suspinând, căci aceasta nu v-ar fi de folos. Rugaţi-vă
pentru noi; căci suntem încredinţaţi că avem un cuget bun, dorind ca întru
toate cu cinste să trăim. Şi mai mult vă rog să faceţi aceasta, ca să vă fiu dat
înapoi mai curând. Iar Dumnezeul păcii, Cel ce, prin sângele unui testament
veşnic, a sculat din morţi pe Păstorul cel mare al oilor, pe Domnul nostru Iisus,
să vă întărească în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui, şi să lucreze în noi
ceea ce este bine plăcut în faţa Lui, prin Iisus Hristos, Căruia fie slava în vecii
vecilor. Amin!”

Evanghelia la Duminica a 32-a după Pogorârea Sfântului Duh – Luca XIX, 1-10

„În vremea aceea, trecea Iisus prin Ierihon şi, iată, un om bogat, cu numele
Zaheu, care era mai-mare peste vameşi, căuta să vadă cine este Iisus, dar nu
putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând el înainte, s-a suit
într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit la
locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci
astăzi în casa ta trebuie să rămân. Şi a coborât degrabă şi L-a primit,
bucurându-se. Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la
un om păcătos. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea
mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc
împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi
acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să
mântuiască pe cel pierdut.”

Evanghelia la Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul - Luca XII, 8-12

„Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Oricine va mărturisi pentru Mine

înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea
îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea
oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Oricui va spune
vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta; dar celui ce va huli
împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta. Iar când vă vor duce în sinagogi şi
50
la dregători şi la stăpâniri nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi răspunde, sau ce veţi
zice, că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela, ce trebuie să spuneţi.”

Din disputa Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul cu Pyrhus, fostul

patriarh al Constantinopolului, susţinător al ereziei monotelite

„Începutul disputei
Pyrhus: Ce rău ţi-am făcut, Ava Maxim,
eu şi cel dinainte de mine, că ne bârfeşti
peste tot, învinuindu-ne către toţi de
erezie? Cine te-a cinstit şi te-a respectat
aşa de mult ca noi, deşi nu te-am
cunoscut faţă către faţă din vedere?
Maxim: Fiindcă, precum spui (şi
Dumnezeu aude), ca să folosesc cuvintele
tale, nimeni nu m-a cinstit şi respectat ca
voi, dispreţuind voi acum dogma
creştină, am socotit că e un lucru
îngrozitor să prefer cinstirea mea
cinstirii adevărului.
Pyrhus: La ce vă gândiţi când spuneţi că
am dispreţuit învăţătura creştină?
Maxim: Că socotiţi că e una voinţa
Dumnezeirii lui Hristos şi a umanităţii
Lui. Şi nu numai socotiţi, ci o şi propuneţi
prin noul decret Ecthesis spre vătămarea
întregului corp al Sfintei Biserici. (…)
Sfârşitul disputei
Pyrhus: Cu adevărat şi discuţia despre
lucrări a arătat absurdă o unică lucrare în
oricare mod ar fi afirmată ea în Hristos.
De aceea cer iertare şi pentru mine şi
pentru predecesorii mei. Din neştiinţă am
fost duşi la aceste învăţături şi susţineri
prosteşti. Te rog să afli un mod ca să
înceteze această nebunie ce a fost
introdusă şi să se apere amintirea predecesorilor.
Maxim: Nu este alt mod decât să fie trecute sub tăcere persoanele, dar să
se dea anatemei astfel de dogme.
Pyrhus: Dar dacă s-ar face aceasta, odată cu acestea ar fi osândiţi şi Sergie şi
sinodul din vremea mea.
Maxim: Mă prinde mirarea cum numeşti sinod pe cel care nu s-a ţinut
după legile şi canoanele sinodale şi după rânduielile bisericeşti. Căci nici
epistola enciclică nu s-a dat cu consimţământul Patriarhilor, nici nu s-a stabilit
un loc şi o zi a întâlnirii (pentru întocmirea ei). N-a fost cineva care a propus-o
sau a acuzat-o. Cei ce s-au întâlnit n-au avut scrisori de recomandare, nici
Episcopii de la Mitropoliţi, nici Mitropoliţii de la Patriarhi. Nu s-au trimis
epistole sau delegaţi de la alţi Patriarhi. Cine deci, fiind părtaş de raţiune,
ar primi să numească sinod o adunare care a umplut lumea de sminteli
şi de dihonie?”
(Disputa Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul cu Pyrhus, PSB vol. 81, Ed.
IBMBOR, Bucureşti, 1990, p. 320-321; 355-356)
51
 Luni 22 ianuarie (în calendarul civil 4 februarie)

Sfântul Apostol Timotei (în icoană)

Sfântul Mucenic Anastasie Persul
Sfinţii Mucenici Manuil, Gheorghe, Petru, Leon, Sioniu, Gavriil, Ioan, Parod şi
alţi 377 de Sfinţi Mucenici împreună cu dânşii

La Liturghie:
Apostolul: - de Luni din Săptămâna a 32-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Iacov II, 14-26
- la Sfântul Apostol Timotei – 2 Timotei I, 3-9
Evanghelia: - de Luni din Săptămâna a 32-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Marcu X, 46-52
- la Sfântul Apostol Timotei – Matei X, 32 – 36; XI, 1

Apostolul de Luni din Săptămâna a 32-a după Pogorârea Sfântului Duh –

Iacov II, 14-26

„Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu
are? Oare credinţa poate să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi şi
52
lipsiţi de hrana cea de toate zilele, şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace!
Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi
folosul? Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi. Dar va zice
cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi
voi arăta, din faptele mele, credinţa mea. Tu crezi că unul este Dumnezeu?
Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură. Vrei însă să înţelegi,
omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este? Avraam, părintele
nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe
jertfelnic? Vezi că, credinţa lucra împreună cu faptele lui şi din fapte credinţa
s-a desăvârşit? Şi s-a împlinit Scriptura care zice: "Şi a crezut Avraam lui
Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate" şi "a fost numit prieten al lui
Dumnezeu". Vedeţi dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din
credinţă. La fel şi Rahav, desfrânata, au nu din fapte s-a îndreptat când a
primit pe cei trimişi şi i-a scos afară, pe altă cale? Căci precum trupul fără
suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este.”

1 Timotei VI, 20-21

„O, Timotei, păzeşte comoara ce ţi s-a încredinţat, depărtându-te de

vorbirile deşarte şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei mincinoase, pe care
unii, mărturisind-o, au rătăcit de la credinţă. Harul fie cu tine! Amin.”

2 Timotei I, 13-14; II, 15-17; III, 1-5; 14-17; IV, 1-4

„Ţine dreptarul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, cu

credinţa şi cu iubirea ce este în Hristos Iisus. Comoara cea bună ce ţi s-a
încredinţat, păzeşte-o cu ajutorul Sfântului Duh, Care sălăşluieşte întru noi.
(…) Sileşte-te să te arăţi încercat, înaintea lui Dumnezeu lucrător cu faţa
curată, drept învăţând cuvântul adevărului. Iar de deşartele vorbiri
lumeşti fereşte-te, căci ele vor spori nelegiuirea tot mai mult. Cuvântul
lor va roade ca o cangrenă. (…) Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor
veni vremuri grele; că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi,
lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără
cucernicie, lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi,
cruzi, neiubitori de bine, trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de
desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având înfăţişarea
adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia.
(…) Tu însă rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii
de la cine le-ai învăţat, şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi,
care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru
Hristos Iisus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre
învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru
dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit
pentru orice lucru bun. (…) Eu te îndemn deci stăruitor în faţa lui Dumnezeu
şi a lui Hristos Iisus, Care va să judece viii şi morţii, la arătarea Lui şi în
împărăţia Lui; propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără de
timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelunga-răbdare şi
învăţătura. Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura
sănătoasă, ci - dornici să-şi desfăteze auzul - îşi vor grămădi învăţători
după poftele lor, şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate
către basme.”

53
 Marţi 23 ianuarie (în calendarul civil 5 februarie)

Sfântul Sfinţit Mucenic Clement, episcopul Ancirei, şi Sfântul Mucenic

Agatanghel, pătimitor împreună cu dânsul (în icoana din dreapta)
Sfântul Paulin Milostivul, episcopul Nolei
Sfântul Cuvios Mavisma Sirul
Sfântul Cuvios Salaman Sihastrul
Sfântul Cuvios Eusebie din Siria
Sfinţii 2 Mucenici din Parium săvârşiţi prin aruncare în groapă
Sfinţii Părinţi de la Sinodul al VI-lea Ecumenic (în icoana din stânga)

La Liturghie:
Apostolul: - de Marţi din Săptămâna a 32-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Iacov III, 1-10
- la Sfântul Sfinţit Mucenic Clement – Filipeni III, 20 – IV, 3
Evanghelia: - de Marţi din Săptămâna a 32-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Marcu XI, 11-23
- la Sfântul Sfinţit Mucenic Clement – Marcu II, 23 – III, 5

Fragment din Canonul 72 al Sinodului V- VI Ecumenic (Creştinii să nu se

căsătorească cu eretici şi cu necreştini)

„Să nu se îngăduie ca bărbatul ortodox să se lege (prin căsătorie) cu

femeia eretică, nici ca femeia ortodoxă să se unească (prin căsătorie) cu
un bărbat eretic, ci de s-ar şi vădi că s-a făcut un lucru ca acesta de către
vreunul dintre toţi, căsătoria (nunta) să se socotească fără de tărie, şi căsătoria
(însoţirea nelegiuită) să se desfacă – căci nu se cade a amesteca cele ce n-au
amestecare, nici oii să se împerecheze cu lupul, şi nici părţii lui Hristos
cu soarta (ceata) păcătoşilor; iar de cineva ar călca cele orânduite de noi, să
se afurisească.” (Canoanele Bisericii Ortodoxe, Sibiu, 2005, p. 161)
54
 Miercuri 24 ianuarie (în calendarul civil 6 februarie)

Sfânta Cuvioasă Xenia din Roma (în icoana din stânga)

Sfinţii Mucenici Pavel, Pavsirie şi Teodotion
Sfinţii Mucenici Vavila, Timotei şi Agapie
Sfântul Cuvios Macedonie
Sfinţii Mucenici Ermoghen şi Mamant
Sfântul Ierarh Filon, episcopul Carpasiei
Sfântul Mucenic Varsim şi cei doi fraţi ai săi
Sfântul Ierarh Zosima, episcopul Babilonului
Sfântul Cuvios Dionisie din Olimp
Sfânta Cuvioasă Xenia din Sankt Petersburg (în icoana din dreapta)

(Tedeum)

La Liturghie:
Apostolul: - de Miercuri din Săptămâna a 32-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Iacov III, 11 - IV, 6
Evanghelia: - de Miercuri din Săptămâna a 32-a după Pogorârea Sfântului Duh
– Marcu XI, 22-26

La Tedeum:
Apostolul - Romani XIII, 1-8
Evanghelia – Matei XXII, 15-22

Psalmul 4, 3-6

„Fiii oamenilor, până când veţi fi grei la inimă? Pentru ce iubiţi

deşertăciunea şi căutaţi minciuna? (Strigare) Şi cunoaşteţi că a minunat
Domnul pe cel curat al Lui; Domnul mă va asculta când voi striga către El.
Mâniaţi-vă şi nu greşiţi; de cele ce ziceţi întru inimile voastre, pe aşternuturile
voastre vă umiliţi.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
55
 Joi 25 ianuarie (în calendarul civil 7 februarie)

†) Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, patriarhul Constantinopolului (în icoana din

stânga)
† Sfântul Ierarh Bretanion, episcopul Tomisului
Sfântul Cuvios Puplie
Sfântul Cuvios Mars
Sfânta Muceniţă Medula împreună cu însoţitoarele sale
Sfântul Cuvios Apollo
Sfântul Ierarh Castin, episcopul Bizanţului
Sfântul Cuvios Dimitrie, schevofilaxul Constantinopolului
Sfântul Nou Mucenic Auxentie

La Liturghie:
Apostolul: - de Joi din Săptămâna a 32-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Iacov IV, 7 – V, 9
- la Sfântul Ierarh Grigorie Teologul – 1 Corinteni XII, 7-11
Evanghelia: - de Joi din Săptămâna a 32-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Marcu XI, 27-33
- la Sfântul Ierarh Grigorie Teologul – Ioan X, 9-16

Sfântul Grigorie Teologul

„III. (…) Era lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul care vine în
lume, Tatăl. Era lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul care vine în
lume, Fiul. Era lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul care vine în
lume, celălalt Mângâietor. Era şi era şi era, dar Una era. Lumină şi lumină şi
lumină, dar o singură lumină, un Dumnezeu. Lucrul acesta şi l-a închipuit şi
David mai înainte, când zice: ‘Întru lumina ta vom vedea lumină.’ Şi acum, noi
am şi văzut-o şi o şi predicăm, înţelegând pe Fiul lumină din lumina Tatăl
în lumina Duhul, scurta şi simpla teologie a Treimii. Cel care are ceva de
56
înlăturat de aici, să înlăture; nelegiuitul să nelegiuiască. Noi, ceea ce am
înţeles, predicăm. Ne vom urca pe munte înalt şi vom striga, dacă de jos nu
vom fi auziţi. Vom înălţa pe Duhul, nu ne vom teme. Şi dacă vom fi şi în
situaţia de a ne teme, ne vom teme din cauza tăcerii, nu din cauza
predicării.
IV. Dacă era un timp când nu era Tatăl, era un timp când nu era Fiul. Dacă
era un timp când nu era Fiul, era un timp când nu era nici Sfântul Duh. Dacă
Unimea era de la început, şi Treimea era de la început. Dacă arunci jos
Unimea, îndrăznesc şi spun, să nu pui sus nici Doimea. Căci care e folosul unei
Dumnezeiri nedesăvârşite? Şi mai mult, ce Dumnezeire mai este ea, dacă nu
este desăvârşită? Şi cum este desăvârşită Dumnezeirea căreia îi lipseşte ceva
spre desăvârşire? Şi îi lipseşte ceva, într-un fel, dacă nu are sfinţenia. Şi cum
ar avea-o dacă nu-L are pe Duhul? Căci sau sfinţenia este altceva în afară de
Duhul şi atunci să ne spună careva ce se crede că este ea, sau dacă este unul
şi acelaşi lucru cu Duhul, cum de nu era de la început? Ca şi cum ar fi o mai
mare însuşire pentru Dumnezeu, să fie cândva nedesăvârşit şi fără de Duhul!
Dacă Duhul nu era de la început, atunci s-a aşezat în acelaşi rând cu mine,
deşi puţin mai înainte de mine. Căci prin existenţa în timp ne despărţim noi de
Dumnezeu. Dacă s-a aşezat în acelaşi timp cu mine, cum mă mai
îndumnezeieşte? Sau cum mă mai uneşte cu Dumnezeirea? (…)
VI. (…) Faţă de ceilalţi, aşa vom argumenta (n.m. argument esenţial, valabil
şi contra dogmei papistăşeşti Filioque!): Sfântul Duh trebuie socotit absolut sau
una dintre existenţele care subzistă în sine, sau una dintre existenţele
contemplate într-o alta, existenţe dintre care, îndemânaticii în astfel de lucruri,
o numesc substanţă pe cea care există absolut în sine, iar pe cea contemplată
într-o altă fiinţă o numesc accident.
În consecinţă, dacă Duhul a apărut ca accident, el ar fi o energie a lui
Dumnezeu. Căci ce altceva ar fi, sau a cui ar fi? Căci în felul acesta, el
scapă mai mult de ideea de compunere. Şi dacă este energie, se va arăta
ca o putere a altuia, evident, nu ca o putere în sine, şi odată cu
manifestarea ca o putere a altuia, va înceta să fie ca o putere în sine.
Căci aşa este energia. Cum deci se manifestă ca o energie şi spune cutare
şi cutare lucru şi separă lucruri şi se întristează şi se mânie şi face toate
câte, evident, sunt însuşirile lucrului mişcat, nu ale mişcării? (…)
VIII. (…) Căci unde vei pune pe cel purces, spune-mi, care apare la mijlocul
diviziunii tale şi care este introdus de un teolog mai destoinic decât tine, de
Mântuitorul nostru? Afară numai dacă, din cauza unui al treilea Testament al
tău, ai surpat cuvântul acela al Evangheliilor Lui: ‘Duhul cel Sfânt, Care de
la Tatăl purcede’ care, întrucât purcede de acolo, nu este creatură;
întrucât nu este născut, nu este Fiu; întrucât este mijlociu între nenăscut
şi născut, este Dumnezeu. Şi, astfel scăpând de lanţul silogismelor tale,
Dumnezeu s-a arătat limpede mai puternic decât dividerile tale.
- Care este aşadar purcederea?
- Spune tu cum este nenaşterea Tatălui, şi eu îţi voi explica natura naşterii
Fiului şi natura purcederii Duhului, şi vom fi loviţi amândoi de nebunie din
cauza scrutării iscoditoare a tainelor lui Dumnezeu. Şi acestea cine să le
spună? Cei care nu sunt în stare să vadă nici lucrurile din faţa picioarelor lor,
nici să numere nisipul mărilor, picăturile ploii şi zilele veacului, necum să
pătrundă adâncurile lui Dumnezeu şi să găsească explicaţiile naturii aşa de
negrăite şi care întrece puterea de înţelegere a minţii.”
(Sfântul Grigorie Teologul, Cuvântarea a 5-a despre Dumnezeu - Despre Sfântul
Duh, în Taina m-a uns, Ed. Herald, Bucureşti, 2004, p. 130-131; 132-133; 134)
57
 Vineri 26 ianuarie (în calendarul civil 8 februarie)

Sfinţii Cuvioşi Xenofont, soţia sa Maria şi fiii lor Arcadie şi Ioan (în icoană)
Sfântul Cuvios Simeon cel Bătrân
Sfinţii Mucenici Anania preotul, Petru temnicerul şi 7 ostaşi împreună cu ei
Sfântul Cuvios Amona, ucenicul Sfântului Antonie cel Mare
Sfântul Cuvios Gavriil, ucenicul Sfântului Eftimie cel Mare
Sfinţii 2 Mucenici din Frigia care s-au săvârşit bătuţi

La Liturghie:
Apostolul: - de Vineri din Săptămâna a 32-a după Pogorârea Sfântului Duh –
1 Petru I, 1 – II, 10
Evanghelia: - de Vineri din Săptămâna a 32-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Marcu XII, 1-12

Psalmul 5, 3-7

„Dimineaţa asculta-vei glasul meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei

vedea. Că Tu nu eşti un Dumnezeu Care vrei fărădelegea; nu va ajunge
lângă Tine cel care vicleneşte, nici nu vor rămâne cei fără de lege în
preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toţi cei care fac fărădelegea. Pierde-i-vei
pe toţi cei care grăiesc minciuna; pe bărbatul sângiuirilor şi viclean îl
urăşte Domnul.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
58
 Sâmbătă 27 ianuarie (în calendarul civil 9 februarie)

† Aducerea moaştelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur la Constantinopol

Sfânta Marciana Împărăteasa, soţia împăratului Justin I
Sfântul Cuvios Claudin
Sfântul Cuvios Petru Egipteanul
Sfântul Nou Mucenic Dimitrie din Constantinopol

La Liturghie:
Apostolul: - de Sâmbătă din Săptămâna a 32-a după Pogorârea Sfântului Duh –
1 Tesaloniceni V, 14-23
- la Aducerea moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur –
Evrei VII, 26 – VIII, 2
Evanghelia: - de Sâmbătă din Săptămâna a 32-a după Pogorârea Sfântului Duh
– Luca XVII, 3-10
- la Aducerea moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur - Ioan X, 9-16

Sfântul Ioan Gură de Aur

„Dacă preotul are o credinţă stricată (greşită), chiar înger din cer de-ar
fi, tu nu te supune; iar dacă învaţă drept, nu te uita la viaţă, ci la
cuvintele lui.” (Omilia a II-a la Epistola a 2-a către Timotei, Ed. Nemira,
Bucureşti, 2005, p. 26)
59
 Duminică 28 ianuarie (în calendarul civil 10 februarie)

Duminica a 17-a după Pogorârea Sfântului Duh (a femeii cananeence)

Sfântul Cuvios Efrem Sirul (în icoana din stânga)

Sfântul Cuvios Isaac Sirul (în icoana din dreapta)
Sfântul Cuvios Paladie din Siria
Sfântul Cuvios Iacob Sihastrul din Palestina
2 Sfinte Muceniţe, mamă şi fiică, săvârşite prin sabie
Sfânta Muceniţă Haris

Glasul al 4-lea; Voscreasna a 4-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 17-a după Pogorârea Sfântului Duh –

2 Corinteni VI, 16 – VII, 1

„Fraţilor, noi suntem Biserica Dumnezeului Celui viu, precum

Dumnezeu a zis că: "Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi
ei vor fi poporul Meu". De aceea: "Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice
Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi.
Şi voi fi vouă tată, şi veţi fi Mie fii şi fiice", zice Domnul Atotţiitorul.
Având deci aceste făgăduinţe, iubiţilor, să ne curăţim pe noi de toată întinarea
trupului şi a duhului, săvârşind sfinţenia întru frica lui Dumnezeu.”

Apostolul la Sfântul Cuvios Efrem Sirul – 2 Timotei III, 16 – IV, 4

„Fiule Timotei, toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos

spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea

60
întru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine
pregătit pentru orice lucru bun. Eu te îndemn deci stăruitor în faţa lui
Dumnezeu şi a lui Hristos Iisus, Care va să judece viii şi morţii, la arătarea Lui
şi în împărăţia Lui; propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără de timp,
mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelunga-răbdare şi învăţătura. Căci va
veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici
să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, şi îşi
vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme.”

Evanghelia la Duminica a 17-a după Pogorârea Sfântului Duh –

Matei XV, 21-28

„În vremea aceea, a venit Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului. Şi, iată, o
femeie cananeancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă,
Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de diavol. El însă nu i-a
răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Dă-i
drumul, că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis
decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a închinat Lui,
zicând: Doamne, ajută-mă! El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei
pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii
mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând,
Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi
s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.”
61
 Evanghelia la Sfântul Cuvios Efrem Sirul – Luca VI, 17-23

„În vremea aceea, a stat Iisus în loc şes, El şi mulţime multă de ucenici ai
Săi şi mulţime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe ţărmul
Tirului şi al Sidonului, care veniseră ca să-L asculte şi să se vindece de bolile
lor. Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau. Şi toată mulţimea căuta să
se atingă de El că putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi. Şi El, ridicându-Şi
ochii spre ucenicii Săi, zicea: Fericiţi voi cei săraci, că a voastră este împărăţia
lui Dumnezeu. Fericiţi voi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce
plângeţi acum, că veţi râde. Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi
vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele voastre ca
pe un rău din pricina Fiului Omului. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi vă
veseliţi, că, iată, plata voastră multă este în cer.”

Sfântul Efrem Sirul

„Eu sunt o topitoare a fiilor oamenilor şi întru mine sunt încercate

sfaturile lor. Aşadar este legitim pentru mine ca să urzesc înşelăciunea. Eu
iniţiez în arta caldeeană: în virtutea lucrurilor adevărate care se întâmplă,
sunt crezute cele false. În mijlocul Egiptului am închis ochii oamenilor; am
arătat insecte, oamenii au crezut că acestea există deşi acestea nu
existau. Închizând ochii oamenilor, eu îi învăţ semnele Zodiacului deşi
acestea nu se află în cer.
Pe baza iuţelii mele eu zbor şi văd şi arăt înainte ghicitorului; cei care
greşesc în ceea ce mă priveşte, mă consideră profet. Dar uneori devin
îndrăzneţ şi cer ca pentru o oră să-mi fie dezvăluite lucruri secrete, ca oamenii
adevăraţi să poată fi dovediţi de către mine precum Iov, tot astfel înşelători ca
Saul. Pentru că unuia i-am dezvăluit vrăjitoria, iar celuilalt i-am limpezit
adevărul şi el a fost lăudat.”
(rostire a personajului Satan în Imnul Nisibean 40, 7-8, în Imnele Nisibene –
Carmina Nisibena – volumul NPNF 213, 2004, p. 294)

Sfântul Isaac Sirul

„Prin raţiune putem noi afla calea lui Dumnezeu. Şi aceasta este
cunoaşterea cea firească, cea care merge înaintea credinţei, şi ea este o
cale către Dumnezeu. Şi prin ea aflăm să deosebim binele de rău şi să
primim Credinţa. Şi mărturiseşte puterea firii, că se cuvine omului să creadă
în Cel ce toate acestea le-a zidit şi să creadă cuvintele Poruncilor Lui şi să le
facă pe acestea. Şi din credinţă se naşte teama de Dumnezeu. Şi când frica
de Dumnezeu se însoţeşte cu fapta, şi, oricât de puţin, se ridică spre faptă,
atunci dă naştere cunoaşterii duhovniceşti, despre care am spus că se naşte
din credinţă.
Cunoaşterea firească, adică deosebirea binelui de rău, care de
Dumnezeu a fost sădită în firea noastră, ne convinge să credem în
Dumnezeu, Care le-a zidit pe toate. Şi credinţa ne dă teamă, şi ne sileşte
pe noi teama să ne căim şi să lucrăm.”
(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă, Ed. Bunavestire, Bacău, 2001,
p. 85)

62
 Luni 29 ianuarie (în calendarul civil 11 februarie)

Aducerea moaştelor Sfântului Sfinţit Mucenic Ignatie Teoforul în Antiohia

Sfinţii Mucenici Filotei, Iperehie, Aviv, Iulian, Romano, Iacob şi Parigorie
Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Silvan, episcopul Emesei, Luca preotul şi Mochie citeţul
Sfinţii Mucenici Sarvil şi sora sa, Veveea
Sfântul Sfinţit Mucenic Varsemeu, episcopul Edesei
Sfântul Cuvios Afraat Persul
Sfântul Cuvios Achipsima
Sfântul Nou Mucenic Dimitrie din Chios

La Liturghie:
Apostolul: - de Luni din Săptămâna a 33-a după Pogorârea Sfântului Duh –
1 Petru II, 21 – III, 9
- la Aducerea moaştelor Sfântului Sfinţit Mucenic Ignatie Teoforul –
Evrei IX, 24-28
Evanghelia: - de Luni din Săptămâna a 33-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Marcu XII, 13-17
- la Aducerea moaştelor Sfântului Sfinţit Mucenic Ignatie Teoforul –
Marcu IX, 33-41

Sfântul Ignatie Teoforul

„Aşadar, vă rog, nu eu, ci dragostea lui Iisus Hristos: Folosiţi numai hrană
creştină! Depărtaţi-vă de buruiana străină, care este erezie! Că ereticii,
pentru a părea vrednici de crezare, amestecă pe Iisus Hristos cu propriile
lor gânduri, întocmai ca cei care dau băuturi otrăvitoare amestecate cu
miere şi vin; cel ce nu ştie, ia cu plăcere băutura otrăvitoare şi moare din
pricina acelei rele dulceţi.” (din Epistola Sfântului Ignatie către Tralieni,
Scrierile Părinţilor Apostolici, Ed. IBMBOR, 1995, p. 206)

63
 Sfântul Afraat Persul

„Păstorilor le este încredinţată turma, şi ei dau

oilor hrana vieţii. Acela care priveghează şi
trudeşte pentru oile sale, este plin de grijă
pentru turma sa şi este următorul Bunului
nostru Păstor Care S-a dat pe Sine pentru oile
Sale. Şi acela care nu-şi aduce cu grijă turma
înapoi este asemenea simbriaşului căruia nu îi
pasă de oi. Să fiţi, o păstorilor, asemenea
drepţilor păstori din vechime. Iacob a hrănit oile
lui Laban şi le-a păzit şi şi-a dat osteneala şi a
privegheat, şi astfel şi-a primit răsplată. Căci a
zis Iacob către Laban: Iată de 20 de ani sunt cu
tine. Oile tale şi turmele tale nu ţi le-am prădat
şi berbecii oilor tale nu i-am mâncat. Pe aceea
care era vătămată nu ţi-am adus-o, dar tu ai
cerut-o din mâna mea. În timpul zilei m-a
mistuit arşiţa, şi noaptea frigul. Somnul mi s-a
îndepărtat de la ochii mei. Luaţi aminte, voi
păstori, la acel păstor, cum se îngrijea de turma
sa. El obişnuia să o păzească în timpul nopţii ca
să o apere şi era veghetor şi obişnuia să
trudească pe timpul zilei pentru a o hrăni. (...)
Moise a fost păstor, şi David la fel a fost păstor.
Şi Amos a fost păstor. Toţi aceştia au fost păstori care-şi hrăneau oile şi le
conduceau bine. (...) Dar acei păstori cărora nu le păsa de oi, aceia erau
simbriaşi care obişnuiau să se hrănească numai pe ei înşişi. Din acest motiv,
Profetul li se adresează, spunându-le: O, voi păstori, care nimiciţi şi risipiţi oile
păşunii Mele, ascultaţi cuvântul Domnului. Aceasta spune Domnul: Iată! Voi
cerceta oile Mele cum îşi cercetează păstorul turma în ziua furtunii, şi voi cere
oile Mele din mâinele voastre. O, păstori nesăbuiţi, cu lâna oilor vă îmbrăcaţi şi
carnea celor îngrăşate o mâncaţi, şi oile nu le hrăniţi. Pe cea bolnavă n-aţi
tămăduit-o şi pe cea rănită nu aţi oblojit-o. Pe cea slăbită nu aţi întărit-o şi pe
cele pierdute şi risipite nu le-aţi adunat laolaltă. Pe cel zdravene şi grase le-aţi
păzit, dar cu cruzime le-aţi supus. Pe păşunile bune păşunaţi voi înşivă, şi ce
rămâne călcaţi în picioare. Apele bune voi le beţi şi ce mai rămâne, murdăriţi
cu picioarele voastre. Şi oile Mele au mâncat iarba zdrobită pe care au călcat-o
picioarele voastre, şi au băut apele pe care picioarele voastre le-au murdărit.
Aceştia sunt păstorii şi simbriaşii lacomi şi josnici care nu au hrănit oile, sau
care nu le-au condus bine, sau care nu le-au salvat de lupi.
Dar când Păstorul Cel Mare, Căpetenia păstorilor, va veni, El va aduna oile
Sale şi va veni să le vadă şi să afle despre turma Sa. Şi îi va da la iveală pe acei
păstori şi le va cere socoteală şi îi va condamna pentru faptele lor. Şi cei care au
hrănit bine oile, pe aceia Căpetenia păstorilor îi va face să se veselească şi să
moştenească viaţă şi odihnă. O, păstor prost şi nesăbuit, în a cărui mână şi
ochi drept Mi-am încredinţat oile. Fiindcă ai spus despre oi, cea care moare, să
moară, şi cea care se prăpădeşte, să se prăpădească, şi care mai rămân, să-şi
devoreze carnea una alteia, pentru aceasta, iată, voi orbi ochiul tău drept şi îţi
voi usca mâna dreaptă. Ochiul tău care număra mita va fi orbit, şi mâna ta
care nu a stăpânit cu dreptate se va slăbănogi.” (Sfântul Afraat Persul,
Demonstraţia a X-a, Despre păstori, NPNF 213, p. 503-504)
64
 Marţi 30 ianuarie (în calendarul civil 12 februarie)

†) Sfinţii Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur
Sfântul Sfinţit Mucenic Ipolit, papă al Romei, şi cei împreună cu dânsul
Sfântul Mucenic Teofil cel Nou din Constantinopol
Sfântul Nou Mucenic Teodor Mitilineanul

La Liturghie:

Apostolul de Marţi din Săptămâna a 33-a după Pogorârea

Sfântului Duh – 1 Petru III, 10-22

„Iubiţilor, cel ce voieşte să iubească viaţa şi să vadă zile bune să-şi oprească
limba de la rău şi buzele sale să nu grăiască vicleşug; să se ferească de rău şi
să facă bine; să caute pacea şi s-o urmeze; căci ochii Domnului sunt peste cei
drepţi şi urechile Lui spre rugăciunile lor, iar faţa Domnului este împotriva
celor ce fac rele. Şi cine vă va face vouă rău, dacă sunteţi plini de râvnă
pentru bine? Dar de veţi şi pătimi pentru dreptate, fericiţi veţi fi. Iar de
frica lor să nu vă temeţi, nici să vă tulburaţi. Ci pe Domnul, pe Hristos,
65
să-L sfinţiţi în inimile voastre şi să fiţi gata totdeauna să răspundeţi
oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră, dar cu blândeţe şi cu
frică, având cuget curat, ca, tocmai în ceea ce sunteţi clevetiţi, să iasă
de ruşine cei ce grăiesc de rău purtarea voastră cea bună întru Hristos.
Căci e mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să pătimiţi făcând cele
bune, decât făcând cele rele. Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea
pentru păcatele noastre, El Cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi
la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul, cu care S-a
coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare, care fuseseră
neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în
zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au
mântuit prin apă. Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă
mântuieşte astăzi şi pe voi, nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca
deschidere a cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos,
Care, după ce S-a suit la cer, este de-a dreapta lui Dumnezeu, şi se supun Lui
îngerii şi stăpâniile şi puterile.”

Apostolul la Sfinţii Trei Ierarhi – Evrei XIII, 7-16

„Fraţilor, aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă

cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa
şi urmaţi-le credinţa. Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi. Nu
vă lăsaţi furaţi de învăţăturile străine cele de multe feluri; căci bine este
să vă întăriţi prin har inima voastră, nu cu mâncăruri, de la care n-au avut nici
un folos cei ce au umblat cu ele. Avem altar, de la care nu au dreptul să
mănânce cei ce slujesc cortului. Într-adevăr, trupurile dobitoacelor - al căror
sânge e adus de arhiereu, pentru împăcare, în Sfânta Sfintelor - sunt arse afară
din tabără. Pentru aceea şi Iisus, ca să sfinţească poporul cu sângele Său, a
pătimit în afara porţii. Deci dar, să ieşim la El, afară din tabără, luând asupra
noastră ocara Lui. Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce
va să fie. Aşadar, prin El să aducem pururea lui Dumnezeu jertfă de laudă,
adică rodul buzelor, care preaslăvesc numele Lui. Iar facerea de bine şi
întrajutorarea nu le daţi uitării; căci astfel de jertfe sunt bine plăcute lui
Dumnezeu.”

Evanghelia de Marţi din Săptămâna a 33-a după Pogorârea

Sfântului Duh – Marcu XII, 18-27

„În vremea aceea, au venit la El saducheii care zic că nu este înviere şi-L
întrebau zicând: Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris, că de va muri fratele cuiva
şi va lăsa femeia fără copil, să ia fratele său pe femeia lui şi să ridice urmaş
fratelui. Şi erau şapte fraţi. Şi cel dintâi şi-a luat femeie, dar, murind, n-a lăsat
urmaş. Şi a luat-o pe ea al doilea, şi a murit, nelăsând urmaş. Tot aşa şi al
treilea. Şi au luat-o toţi şapte şi n-au lăsat urmaş. În urma tuturor a murit şi
femeia. La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toţi şapte
au avut-o de soţie. Şi le-a zis Iisus: Oare nu pentru aceasta rătăciţi, neştiind
Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? Căci, când vor învia din morţi, nici nu
se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii din ceruri. Iar despre
morţi că vor învia, n-aţi citit, oare, în cartea lui Moise, când i-a vorbit
Dumnezeu din rug, zicând: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui
Isaac şi Dumnezeul lui Iacov"? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al
celor vii. Mult rătăciţi.”
66
 Evanghelia la Sfinţii Trei Ierarhi – Matei V, 14-19

„Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate
aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc,
ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Aşa să lumineze lumina
voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să
slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Să nu socotiţi că am venit să stric
Legea sau prorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat zic vouă:
Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece,
până ce se vor face toate. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte
mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor;
iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor.”

Sfântul Vasile cel Mare

„Într-adevăr, Botezul, pe care cei vechi se hotărâseră să-l primim, e cel

care nu se abate deloc de la credinţă, fapt pentru care pe unele le-au numit
eresuri, pe altele schisme, iar pe altele adunări ilegale. Între erezii au
numit adunările celor care s-au înstrăinat şi s-au lepădat cu totul de
credinţă, schisme erau formaţiile celor care s-au îndepărtat pentru anumite
motive de ordin administrativ, bisericesc sau din pricina unor probleme care
s-ar fi putut rezolva dacă ar fi existat înţelegere reciprocă, iar adunări ilegale
sunt partidele formate de preoţi sau de episcopi nesupuşi, precum şi de mireni
nedisciplinaţi. De pildă, dacă un preot oarecare a fost judecat pentru o abatere
şi înlăturat din slujbă pentru că nu se mai supunea canoanelor, ci cerea pentru
el întâietatea şi funcţia respectivă, iar împreună cu el au mai plecat şi alţii,
părăsind Biserica cea universală; aici avem o adunare ilegală. Schisma, în
schimb, este o neînţelegere cu cei din Biserică pe tema pocăinţei. (…)
Părinţii cei vechi au hotărât să respingă cu totul Botezul ereticilor, în
schimb să-l recunoască pe al schismaticilor, aceştia fiind oameni care se mai
află încă în Biserică, pe când cei din adunările ilegale dacă se îndreptează
printr-o pocăinţă apreciabilă şi printr-o întoarcere reală, trebuie primiţi iarăşi
în Biserică, aşa cum se întâmplă adeseori să fie primiţi în trepta lor ierarhică şi
clericii care au plecat împreună cu alţi nesupuşi, dacă au făcut pocăinţă.”
(Epistola 188, Către Amfilohie despre canoane, PSB 12, Bucureşti, 1988, p. 374)

Sfântul Ioan Gură de Aur

„- Dar cum e cu putinţă să nu dormi? m-ar întreba cineva.

- Dacă ar fi vorba de somnul acesta al trupului ar fi cu neputinţă. Dar nu-i
vorba de somnul acesta, ci de somnul voinţei. Şi se poate să nu dormi niciodată
cu voinţa. De aceea şi Pavel spunea: ’Privegheaţi, staţi în credinţă.’
Hristos arată apoi că acest somn al voinţei nu-i numai nefolositor, ci şi
vătămător. Diavolul atunci îşi seamănă sămânţa sa după ce pământul a fost
lucrat, că nu mai are nevoie de nici o muncă. Tot aşa fac şi ereticii care îşi
răspândesc otrava lor; şi o fac nu pentru altă pricină, ci de dragul slavei
deşarte. Şi Hristos descrie cu de-amănuntul toată înşelăciunea aceasta nu
numai prin cuvintele de până acum, ci şi prin cele ce urmează. Că iată ce
spune Domnul: ’Când a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi neghina.’
Aşa fac şi ereticii. La început îşi ascund erezia; dar după ce lumea
capătă încredere în ei, după ce crede în cuvântul lor, atunci încep să-şi
verse otrava.” (Omili la Matei, PSB 23, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1994, p. 537)
67
 Miercuri 31 ianuarie (în calendarul civil 13 februarie)

Sfinţii Mucenici Doctori fără de arginţi Chir şi Ioan din Edesa

Sfânta Muceniţă Atanasia cu fiicele ei, Teodota, Teoctista şi Eudoxia
Sfânta Muceniţă Trifina (în icoana din dreapta)
Sfinţii Mucenici Victorin, Victor, Nichifor, Claudin, Diodor, Serapin şi Papia
Sfântul Nou Mucenic Ilie Ardunul săvârşit prin foc la Kalamata

La Liturghie:
Apostolul: - de Miercuri din Săptămâna a 33-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Petru IV, 1-11
- la Sfinţii Mucenici Doctori fără de arginţi Chir şi Ioan -
1 Corinteni XII, 27- XIII, 8
Evanghelia: - de Miercuri din Săptămâna a 33-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Marcu XII, 28-37
- la Sfinţii Mucenici Doctori fără de arginţi Chir şi Ioan -
Matei X, 1; 5-8

Psalmul 5, 9-13

„Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta pentru vrăjmaşii mei!

Îndreptează înaintea Ta calea mea. Căci nu este în gura lor adevăr,
inima lor e deşartă; groapă deschisă grumazul lor; cu limbile lor
vicleneau. Judecă-i pe ei Dumnezeule; cadă din sfaturile lor; după
mulţimea necredinţei lor scoate-i pe dânşii, căci te-au amărât, Doamne.
Şi să se veselească toţi cei care nădăjduiesc spre Tine; în veac se vor bucura şi
vei sălăşlui întru ei.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

68
Februarie

69
 Joi 1 februarie (în calendarul civil 14 februarie)

Înainte-prăznuirea Întâmpinării Domnului nostru Iisus Hristos

Sfântul Mucenic Trifon (în icoana din stânga)

Sfântul Cuvios Petru din Galatia
Sfântul Cuvios Vendemian
Sfântul Ierarh Vasile Mărturisitorul, arhiepiscopul Tesalonicului
Sfântul Mucenic Tion şi cei 2 fii ai lui
Sfântul Mucenic Carion
Sfintele Muceniţe Perpetua şi Felicitas (în icoana din dreapta) împreună cu
Sfinţii Mucenici Satir, Revcat, Satornil şi Secund
Sfântul Nou Mucenic Anastasie Navpliotul

La Liturghie:
Apostolul: - de Joi din Săptămâna a 33-a după Pogorârea Sfântului Duh –
1 Petru IV, 12 – V, 5
- la Sfântul Mucenic Trifon – Romani VIII, 28-39
Evanghelia: - de Joi din Săptămâna a 33-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Marcu XII, 38-44
- la Sfântul Mucenic Trifon – Luca X, 19-21

Din Apostolul de Joi din Săptămâna a 33-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Petru V, 1-3

„Pe preoţii cei dintre voi îi rog ca unul ce sunt împreună-preot şi martor al
patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei celei ce va să se descopere: Păstoriţi
turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o, nu cu silnicie, ci
cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste; nu
ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei.”

70
 Vineri 2 februarie (în calendarul civil 15 februarie)

(†) Întâmpinarea Domnului nostru Iisus Hristos

Sfântul Mucenic Agatodor

Sfântul Nou Mucenic Iordan din Trapezunt
Sfântul Nou Mucenic Gavriil care a pătimit la Constantinopol

(Dezlegare la peşte)
71
 La Liturghie:

Apostolul la Întâmpinarea Domnului – Evrei VII, 7-17

„Fraţilor, fără de nici o îndoială, cel mai mic ia binecuvântare de la cel mai
mare. Şi aici iau zeciuială nişte oameni muritori, pe când dincolo, unul care e
dovedit că este viu. Şi ca să spun aşa, prin Avraam, a dat zeciuială şi Levi, cel
ce lua zeciuială, fiindcă el era încă în coapsele lui Avraam, când l-a întâmpinat
Melchisedec. Dacă deci desăvârşirea ar fi fost prin preoţia Leviţilor (căci legea
s-a dat poporului pe temeiul preoţiei lor), ce nevoie mai era să se ridice un alt
preot după rânduiala lui Melchisedec, şi să nu se zică după rânduiala lui
Aaron? Iar dacă preoţia s-a schimbat urmează numaidecât şi schimbarea Legii.
Căci Acela, despre Care se spun acestea, Îşi ia obârşia dintr-o altă seminţie, de
unde nimeni n-a slujit altarului, ştiut fiind că Domnul nostru a răsărit din
Iuda, iar despre seminţia acestora, cu privire la preoţi, Moise n-a vorbit nimic.
Apoi este lucru şi mai lămurit că, dacă se ridică un alt preot după asemănarea
lui Melchisedec, El s-a făcut nu după legea unei porunci trupeşti, ci cu puterea
unei vieţi nepieritoare, căci se mărturiseşte: "Tu eşti Preot în veac, după
rânduiala lui Melchisedec".”

Apostolul de Vineri din Săptămâna a 33-a după Pogorârea Sfântului Duh –

2 Petru I, 1-10

„Simon Petru, slujitor şi apostol al lui Iisus Hristos, celor ce prin dreptatea
Dumnezeului nostru şi a Mântuitorului Iisus Hristos au dobândit o credinţă de
acelaşi preţ cu a noastră: Har vouă şi pacea să se înmulţească, întru cunoştinţa
lui Dumnezeu şi a lui Iisus, Domnul nostru. Dumnezeiasca Lui putere ne-a
dăruit toate cele ce sunt spre viaţă şi spre bună cucernicie, făcându-ne să
cunoaştem pe Cel Care ne-a chemat prin slava Sa şi prin puterea Sa, prin care
El ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi
dumnezeieştii firi, scăpând de stricăciunea poftei celei din lume. Pentru
aceasta, puneţi şi din partea voastră toată sârguinţa şi adăugaţi la credinţa
voastră: fapta bună, iar la fapta bună: cunoştinţa, la cunoştinţă: înfrânarea; la
înfrânare: răbdarea; la răbdare: evlavia; la evlavie: iubirea frăţească, iar la
iubirea frăţească: dragostea. Căci dacă aceste lucruri sunt în voi şi tot sporesc,
ele nu vă vor lăsa nici trândavi, nici fără roade în cunoaşterea Domnului nostru
Iisus Hristos. Iar cel ce nu are acestea este slab văzător şi orb şi a uitat de
curăţirea păcatelor lui de demult. Pentru aceea, fraţilor, siliţi-vă cu atât mai
vârtos să faceţi temeinică chemarea şi alegerea voastră, căci, făcând acestea,
nu veţi greşi niciodată.”

Evanghelia la Întâmpinarea Domnului – Luca II, 22-40

„În vremea aceea, au adus părinţii pe Iisus Pruncul în Ierusalim, ca să-L

pună înaintea Domnului, precum este scris în Legea Domnului, că orice
întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului şi să dea jertfă,
precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de
porumbel. Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta
era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul
Sfânt era asupra lui. Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea
moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului. Şi din îndemnul Duhului
a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă
72
pentru El după obiceiul Legii, El L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe
Dumnezeu şi a zis: Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul
Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta pe care ai gătit-o înaintea feţei
tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău
Israel. Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc. Şi i-a
binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre
căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni
împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din
multe inimi. Şi era şi Ana prorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer,
ajunsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria
sa. Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de
templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. Şi venind ea în acel
ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau
mântuire în Ierusalim. După ce au săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în
cetatea lor Nazaret. Iar Copilul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de
înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui.”

Evanghelia de Vineri din Săptămâna a 33-a după Pogorârea Sfântului Duh –

Marcu XIII, 1-8

„În vremea aceea, ieşind din templu Iisus, unul dintre ucenicii Săi I-a zis:
Învăţătorule, priveşte ce fel de pietre şi ce clădiri! Dar Iisus a zis: Vezi aceste
mari clădiri? Nu va rămâne piatră peste piatră să nu se risipească. Şi şezând pe
Muntele Măslinilor, în faţa templului, Îl întrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan
şi cu Andrei: Spune-ne nouă când vor fi acestea? Şi care va fi semnul când va fi
să se împlinească toate acestea? Iar Iisus a început să le spună: Vedeţi să nu
vă înşele cineva. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, şi
vor amăgi pe mulţi. Iar când veţi auzi de războaie, şi de zvonuri de războaie,
să nu vă tulburaţi, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârşitul. Şi se va ridica
neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie, vor fi cutremure pe alocuri şi
foamete şi tulburări vor fi. Iar acestea sunt începutul durerilor.”

Psalmul 6, 7-10

„Se tulbură de mânie ochiul meu, învechitu-m-am întru toţi vrăjmaşii mei.
Depărtaţi-vă de la mine toţi cei care faceţi fărădelege, căci a ascultat
Domnul glasul plângerii mele. Auzit-a Domnul ruga mea, Domnul
rugăciunea mea a primit. Ruşineze-se şi să se tulbure foarte toţi vrăjmaşii
mei; întoarcă-se şi să se ruşineze foarte prin sârguială. Slavă.” (Psaltirea
după Biblia de la 1688)

73
 Sâmbătă 3 februarie (în calendarul civil 16 februarie)

Sfântul şi Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu şi Sfânta Prorociţă Ana (în

icoana din stânga)
Sfinţii Mucenici Adrian şi Evul
Sfântul Mucenic Vlasie Bouarul
Sfântul Proroc Azaria
Sfinţii Mucenici Pavel şi Simon
Sfântul Cuvios Claudiu
Sfântul Ierarh Nicolae din Smolensk, arhiepiscopul şi luminătorul Japoniei (în
icoana din dreapta)

La Liturghie:
Apostolul: - de Sâmbătă din Săptămâna a 33-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Timotei II, 11-19
- la Sfântul şi Dreptul Simeon şi Sfânta Prorociţă Ana –
Evrei IX, 11-14
Evanghelia: - de Sâmbătă din Săptămâna a 33-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Luca XVIII, 2-8
- la Sfântul şi Dreptul Simeon şi Sfânta Prorociţă Ana -
Luca II, 25-38

Psalmul 7, 1-2

„Doamne, Dumnezeul meu, spre Tine nădăjduiesc; izbăveşte-mă de toţi

cei care mă prigonesc şi mă mântuieşte, ca nu cumva să prade ca un leu
sufletul meu, nefiind cel care mântuieşte, nici cel care izbăveşte.” (Psaltirea
după Biblia de la 1688)

74
 Duminică 4 februarie (în calendarul civil 17 februarie)

Duminica Vameşului şi a Fariseului (a 33-a după Pogorârea Sfântului Duh)

Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul

Sfântul Cuvios Nicolae Mărturisitorul, egumenul Mănăstirii Studion din
Constantinopol (în icoana din dreapta)
Sfântul Sfinţit Mucenic Avramie, episcopul Arvilului din Persia
Sfântul Cuvios Ioan din Irinopole, participant la Sinodul I Ecumenic
Sfântul Mucenic Teoctist
Sfântul Cuvios Iasmin, făcătorul de minuni
Sfântul Nou Mucenic Iosif din Alep

(Începutul Triodului)

Glasul al 5-lea; Voscreasna a 5-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica Vameşului şi a Fariseului –

2 Timotei III, 10-15

„Fiule Timotei, tu mi-ai urmat în învăţătură, în purtare, în năzuinţă, în

credinţă, în îndelungă răbdare, în dragoste, în stăruinţă, în prigonirile şi
suferinţele care mi s-au făcut în Antiohia, în Iconiu, în Listra; câte prigoniri am
răbdat! şi din toate m-a izbăvit Domnul. Şi toţi care voiesc să trăiască
cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi. Iar oamenii răi şi amăgitori vor
merge spre tot mai rău, rătăcind pe alţii şi rătăciţi fiind ei înşişi. Tu însă
rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine

75
le-ai învăţat, şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te
înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus.”

Evanghelia la Duminica Vameşului şi a Fariseului –

Luca XVIII, 10-14

„Zis-a Domnul pilda aceasta: doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage:
unul fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine:
Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi,
adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau
zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii
să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie,
păcătosului. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât
acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe
sine se va înălţa.”

Psalmul 7, 12-17

„Dumnezeu judecător drept e şi tare şi mult îngăduitor şi fără să aducă urgie

în toate zilele. De nu vă veţi întoarce, sabia Lui o va luci, arcul Lui l-a
încordat şi l-a pregătit. Şi întru el s-au pregătit arme de moarte; săgeţile
Lui pentru cei care ard le-a făcut. Iată, gândi strâmbătatea, zămisli dureri şi
născu fărădelege. Groapă săpă şi o adânci şi va cădea în groapa pe care a
făcut-o. Întoarce-se-va durerea lui la capul lui şi pe creştetul lui
strâmbătatea lui se va pogorî.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
76
 Luni 5 februarie (în calendarul civil 18 februarie)

Sfânta Muceniţă Agata (în icoana din stânga)

Sfânta Muceniţă Teodula din Anazarbe şi cei împreună cu dânsa
Sfântul Cuvios Teodosie din Scopelon
Sfântul Ierarh Polieuct, patriarhul Constantinopolului
Sfântul Nou Mucenic Antonie Atenianul
Sfântul Cuvios Mărturisitor Valeriu Gafencu

La Liturghie:
Apostolul de Luni din Săptămâna Vameşului şi a Fariseului –
2 Petru I, 20 – II, 9
Evanghelia de Luni din Săptămâna Vameşului şi a Fariseului –
Marcu XIII, 9-13

Apostolul de Luni din Săptămâna Vameşului şi a Fariseului –

2 Petru I, 20 – II, 9

„Iubiţilor, mai înainte de toate, trebuie să ştiţi că nici o prorocie a Scripturii

nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia; pentru că niciodată prorocia nu s-a
făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi
fiind de Duhul Sfânt. Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi
între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare
şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor
grabnică pieire; şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din
pricina lor, calea adevărului va fi hulită; şi din poftă de avere şi cu
cuvinte amăgitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar osânda lor, de mult
pregătită, nu zăboveşte şi pierzarea lor nu dormitează. Căci dacă
77
Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii care au păcătuit, ci, legându-i cu legăturile
întunericului în iad, i-a dat să fie păziţi spre judecată, şi n-a cruţat lumea
veche, ci a păstrat numai pe Noe, ca al optulea propovăduitor al dreptăţii, când
a adus potopul peste cei fără de credinţă, şi cetăţile Sodomei şi Gomorei,
osândindu-le la nimicire, le-a prefăcut în cenuşă, dându-le ca o pildă
nelegiuiţilor din viitor; iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea în
desfrânare a celor nelegiuiţi, l-a izbăvit, pentru că dreptul acesta,
locuind între ei, prin ce vedea şi auzea, zi de zi, chinuia sufletul său cel
drept, din pricina faptelor lor nelegiuite, Domnul poate să scape din ispite
pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze, ca să fie pedepsiţi în ziua
judecăţii.”

Sfântul Cuvios Mărturisitor Valeriu Gafencu - Imn

Vă cheamă Domnul Slavei la lumină,

Vă cheamă mucenicii-n veşnicii,
Fortificaţi Biserica creştină
Cu pietre vii, zidite-n temelii.

Să crească-n inimile voastre-nfrânte

Un om născut din nou, armonios,
Pe chipurile voastre să se-mplânte
Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul nopţii bate,

Iisus coboară pe pământ,
Din piepturile voastre-nsângerate
Răsună imnul Învierii sfânt.

Smulgeţi-vă din ceata celor răi,

Intraţi în cinul oastei creştineşti,
Priviţi spre Porţile Împărăteşti,
Căci cei din urmă fi-vor cei dintâi.

Veniţi creştini, luaţi Lumină,

Cu sufletul senin, purificat,
Veniţi flămânzi, gustaţi din cină,
E nunta Fiului de Împărat!

(în cartea lui Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, Ed. Christiana, Bucureşti,
2006, p. 247-248)

Scrisoarea trimisă din temniţă în Octombrie 1942

„În viaţa lumii blestemate de aici mă simt singur. Îmi petrec timpul
gândindu-mă mereu la Dumnezeu. Singur Dumnezeu mă înţelege pe deplin şi
pe El, spre marea mea mulţumire sufletească, Îl simt veşnic lângă mine,
ocrotindu-mă şi luminându-mi calea. Cât sunt de fericit când simt vibrând
în mine duhul creştin, voi poate niciodată nu veţi înţelege!
Sunt atât de puţini cei ce-L înţeleg pe Hristos, ca să nu mai vorbesc
de numărul enorm de redus al celor ce-L trăiesc. În viaţa asta credinţa e
totul. De aceea omul fără credinţă e mort.” (idem, p. 224)
78
 Marţi 6 februarie (în calendarul civil 19 februarie)

Sfântul Ierarh Vucol, episcopul Smirnei, ucenicul Sfântului Ioan Evanghelistul

Sfântul Mucenic Iulian, doctorul din Emesa
Sfinţii Mucenici Fausta, Evilasiu şi Maxim
Sfinţii Cuvioşi Varsanufie cel Mare şi Ioan „Prorocul”, ucenicul său
Sfântul Cuvios Ioan din Licos
Sfântul Ierarh Fotie cel Mare, patriarhul Constantinopolului (în icoană)

La Liturghie:
Apostolul de Marţi din Săptămâna Vameşului şi a Fariseului - 2 Petru II, 9-22
Evanghelia de Marţi din Săptămâna Vameşului şi a Fariseului -
Marcu XIII, 14-23

Evanghelia de Marţi din Săptămâna Vameşului şi a Fariseului -

Marcu XIII, 14-23

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: când veţi vedea urâciunea pustiirii,
stând unde nu se cuvine – cine citeşte să înţeleagă – atunci cei ce vor fi
în Iudeea să fugă în munţi, şi cel de pe acoperiş să nu se coboare în casă,
nici să intre ca să-şi ia ceva din casa sa, şi cel ce va fi în ţarină să nu se
întoarcă îndărăt, ca să-şi ia haina. Dar vai celor ce vor avea în pântece şi
celor ce vor alăpta în zilele acelea! Rugaţi-vă, dar, ca să nu fie fuga voastră
iarna. Căci în zilele acelea va fi necaz cum nu a mai fost până acum, de la
începutul făpturii, pe care a zidit-o Dumnezeu, şi nici nu va mai fi. Şi de nu ar
fi scurtat Domnul zilele acelea, n-ar scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi, pe

79
care i-a ales, a scurtat acele zile. Şi atunci dacă vă va zice cineva: Iată, aici
este Hristos, sau iată acolo, să nu credeţi. Se vor scula hristoşi mincinoşi
şi proroci mincinoşi şi vor face semne şi minuni, ca să ducă în rătăcire,
de se poate, pe cei aleşi. Dar voi luaţi seama. Iată dinainte v-am spus vouă
toate.”

Sfântul Ierarh Fotie cel Mare, patriarhul Constantinopolului

„Fiindcă această împărătească cetate (n.n. Constantinopolul), ca dintr-un

loc sus şi înalt, izbucneşte izvoarele dreptei credinţe, şi varsă apele curate ale
bunei credinţe la marginile lumii şi ca râurile adapă cu dogmele sufletele cele
de acolo. (…) încă şi neamul barbar şi urâtor de Hristos al Bulgarilor s-a plecat
la atâta blândeţe şi cunoştinţă de Dumnezeu, încât, depărtându-se de la
demonii şi de la obiceiurile cele părinteşti, şi lepădând înşelarea credinţei
elineşti, s-a altoit în credinţa Creştinilor în chip prea-slăvit.
(…) încă nu erau doi ani de când acel neam cinstea credinţa cea dreaptă a
Creştinilor, şi bărbaţi cu rea-credinţă şi vrednici de urâciune (căci cum altfel îi
va numi pe ei cineva drept-credincios fiind), bărbaţi ieşind dintru întuneric
(căci erau naşteri ai părţii Apusului; vai cum voi povesti celelalte?) [au căzut] ca
o săgeată de fulger, sau ca un cutremur sau ca o mulţime de piatră la neamul
cel de curând înfipt în dreapta credinţă şi de curând întărit. Iar mai potrivit să
zic despre a lor îndrăzneală, ca porcul sălbatic au sărit în via Domnului cea
iubită şi de curând sădită şi au stricat-o, [călcând-o] cu picioarele şi păscând-o
cu dinţii, adică cu cărările vieţuirii celei rele şi cu stricarea dogmelor. Căci
s-au ispitit să-i strice şi să-i smulgă cu vicleşug de la dogmele cele drepte şi
curate ale credinţei celei fără de prihană a Creştinilor. Şi întâi i-au mutat pe
ei fără de lege în postirea sâmbetelor.(…)
După aceasta, ei nu se cutremură a-i unge cu mir a doua oară pe cei
unşi de preoţi (n.n. cu Sfântul şi Marele Mir), vestindu-se episcopi pe ei înşişi
şi grăind lucruri ciudate, anume că ungerea preoţilor este nefolositoare şi se
face în zadar. Oare este cineva care să fi auzit acest fel de nebunie, pe care
nebunii nu s-au sfiit a îndrăzni să o facă, ungând a doua oară pe cei unşi o
dată cu mir, aducând în mare minciună şi batjocorind în râs mult
Tainele cele prea-slăvite şi dumnezeieşti ale Creştinilor!? (…)
Încă aceia s-au abătut de fac nu numai aceste fărădelegi, ci s-au suit la
ceea ce este vârful răutăţilor! Căci, lângă necuviinţele zise, ei s-au ispitit - cu
socoteli stricate, şi cu cuvinte răzvrătite şi cu îndrăzneală mare - să strice şi
Sfântul Simbol, ce are putere nebiruită după toate hotărârile soborniceşti şi a
toată lumea. O, meşteşugiri ale vicleanului! Şi zic ei că Duhul Sfânt Se
purcede nu numai din Tatăl, ci şi din Fiul. Cine a auzit vreodată acest fel de
cuvânt ieşind de la cei ce au căzut întru necredinţă cândva? Care şarpe viclean
a vărsat aceasta în inimile lor? Care Creştin va suferi să aducă la Sfânta Treime
două pricini: adică a Duhului şi a Fiului pe Tatăl şi iarăşi a Duhului pe Fiul? Şi
să despartă în două dumnezeiri Stăpânirea cea una, şi să rupă teologia
Creştinilor cu nimic mai puţin decât băsmuirea cea elinească şi să ocărască
vrednicia şi stăpânirea Treimii Celei mai presus de fiinţă şi întru o începătorie?
Şi pentru care pricină să Se purceadă Duhul din Fiul? Căci, de vreme
ce purcederea din Tatăl e desăvârşită (şi este pentru că [Duhul] este
Dumnezeu desăvârşit din Dumnezeu desăvârşit), care este purcederea din
Fiul şi pentru care pricină? Căci aceasta este de prisos şi în zadar.” (Epistola
de obşte a Sfântului Fotie către scaunele arhiereşti ale Răsăritului, în Dreapta
credinţă în scrierile Sfinţilor Părinţi, vol. 2, Ed. Sofia, Bucureşti, 2009, p. 26-30)
80
 Miercuri 7 februarie (în calendarul civil 20 februarie)

Sfântul Ierarh Partenie, episcopul Lampsacului (în icoana din stânga)

Sfântul Cuvios Luca din Eghina (în icoana din dreapta)
Sfinţii 4 Mucenici tribuni împreună cu cei 1003 slujitori care au pătimit în
Nicomidia
Sfântul Mucenic Adac împreună cu 5 Sfinţi Mucenici din Frigia
Sfântul Ierarh Aprion, episcopul Ciprului
Sfântul Cuvios Petru din Menovata
Sfântul Mucenic Teopempt şi cei împreună cu dânsul

(Harţi)

La Liturghie:
Apostolul de Miercuri din Săptămâna Vameşului şi a Fariseului -
2 Petru III, 1-18
Evanghelia de Miercuri din Săptămâna Vameşului şi a Fariseului -
Marcu XIII, 24-31

Psalmul 8, 1-3

„Doamne, Domnul nostru, minunat foarte e numele Tău întru tot pământul!
Căci s-a ridicat marea Ta pricepere mai presus de ceruri. Din gura pruncilor
şi a sugarilor ai întărit laudă, pentru vrăjmaşii Tăi, ca să surpe pe
vrăjmaşi şi pe răzbunători.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

81
 Joi 8 februarie (în calendarul civil 21 februarie)

Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat (în icoana din stânga)

Sfântul Proroc Zaharia (în icoana din dreapta)
Sfinţii Mucenici Nichifor şi Ştefan
Sfintele Muceniţe surori Marta şi Maria şi Sfântul Mucenic Licarion Pruncul
Sfinţii Mucenici Filadelf şi Policarp
Sfântul Ierarh Macarie, episcopul Pafosului
Sfântul Cuvios Perghet

La Liturghie:
Apostolul: - de Joi din Săptămâna Vameşului şi a Fariseului - 1 Ioan I, 8 - II, 6
- la Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat – Efeseni II, 4-10
Evanghelia: - de Joi din Săptămâna Vameşului şi a Fariseului –
Marcu XIII, 31 – XIV, 2
- la Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat – Matei X, 16-22

Din Apostolul de Joi din Săptămâna Vameşului şi a Fariseului- 1Ioan II,1-4

„Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi, şi dacă va păcătui cineva,

avem mijlocitor către Tatăl, pe Iisus Hristos cel drept. El este jertfa de ispăşire
pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele noastre, ci şi pentru ale
lumii întregi. Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut, dacă păzim
poruncile Lui. Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le păzeşte,
mincinos este şi întru el adevărul nu se află.”

Sfântul Proroc Zaharia – blestemul pentru păstorul nebun

„Vai de ciobanul rău, care lasă turma în părăsire! Sabia să lovească

braţul lui şi ochiul lui cel drept! Braţul lui să se usuce cu totul, iar
ochiul să rămână orb de tot!"” (Zaharia XI, 17)
82
 Vineri 9 februarie (în calendarul civil 22 februarie)

Odovania praznicului Întâmpinării Domnului nostru Iisus Hristos

Sfântul Mucenic Nichifor din Antiohia

Sfântul Roman Cilicianul, făcătorul de minuni
Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Marcel, episcopul Siciliei, Filagriu, episcopul Ciprului şi
Pangratie, episcopul Tavromeniei, ucenicii Sfântului Petru (în icoană)
Sfântul Sfinţit Mucenic Petru, episcopul Damascului, scriitor filocalic

(Harţi)

La Liturghie:
Apostolul: - la Întâmpinarea Domnului – Evrei VII, 7-17
- de Vineri din Săptămâna Vameşului şi a Fariseului – 1 Ioan II, 7-17
Evanghelia: - la Întâmpinarea Domnului – Luca II, 22-40
- de Vineri din săptămâna Vameşului şi a Fariseului -
Marcu XIV, 3-9

Sfântul Petru Damaschin despre credinţă

„Credinţa, de care a spus Apostolul că este temelia faptelor celor după

Dumnezeu, am primit-o la dumnezeiescul Botez prin harul lui Hristos şi
nu din fapte. Ea naşte frica credinţei, prin care vine păzirea poruncilor şi
răbdarea ispitelor, cum zice Sfântul Maxim. Iar după ce lucrăm noi, vine în
noi credinţa cea mare a vederii, despre care a zis Domnul: ‘De veţi avea
credinţă cât un grăunte de muştar…’ şi celelalte. De aceea, vrând cuviosul
Părintele nostru Isaac să arate credinţa, a zis că alta este credinţa cea de obşte
a drept-credincioşilor, adică dogmele drepte despre Dumnezeu şi despre
făpturile Sale inteligibile şi sensibile, precum cu harul lui Dumnezeu, le-a
primit sfânta şi soborniceasca Biserică, şi alta cea a vederii, adică a cunoştinţei,
care nu se împotriveşte celei ce o naşte pe ea, ci o face şi mai sigură. Pentru că
cea dintâi am învăţat-o din auz, moştenind-o de la Părinţii binecredincioşi şi de
la învăţătorii credinţei dreptmăritoare, iar cea de-a doua, vine prin aceea că
credem drept şi ne temem de Domnul în care am crezut.” (Cartea a 2-a,
Cuvântul 2, Filocalia, vol. 5, Ed. IBMO, Bucureşti, 1976, p. 193-194)
83
 Sâmbătă 10 februarie (în calendarul civil 23 februarie)

† Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie (în icoana din stânga)

Sfintele Muceniţe Enata şi Valentina şi Sfântul Mucenic Pavel
Sfântul Ierarh Anastasie al II-lea, arhiepiscopul Constantinopolului
Sfântul Cuvios Zenon din Cezareea Capadociei
Pomenirea icoanei Maicii Domnului, cea din Areovind (icoana din dreapta)

La Liturghie:
Apostolul: - de Sâmbătă din Săptămâna Vameşului şi a Fariseului -
2 Timotei III, 1-9
- la Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie – 2 Timotei I, 8-18
Evanghelia: - de Sâmbătă din săptămâna Vameşului şi a Fariseului -
Luca XX, 46 – XXI, 4
- la Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie – Ioan XV, 17 – XVI, 2

Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna Vameşului şi a Fariseului -

2 Timotei III, 1-9

„Fiule Timotei, să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele; că vor
fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori,
neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, lipsiţi de dragoste,
neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine, trădători,
necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de
Dumnezeu, având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea
ei. Depărtează-te şi de aceştia. Căci dintre aceştia sunt cei ce se vâră prin
case şi robesc femeiuşti împovărate de păcate şi purtate de multe feluri de
pofte, mereu învăţând şi neputând niciodată să ajungă la cunoaşterea
adevărului. După cum Iannes şi Iambres s-au împotrivit lui Moise, aşa şi
aceştia stau împotriva adevărului, oameni stricaţi la minte şi netrebnici
pentru credinţă. Dar nu vor merge mai departe, pentru că nebunia lor va
fi vădită tuturor, precum a fost şi a acelora.”
84
 Duminică 11 februarie (în calendarul civil 24 februarie)

Duminica întoarcerii Fiului Risipitor

Sfântul Sfinţit Mucenic Vlasie (în icoana din stânga), episcopul Sevastiei,
împreună cu 2 Sfinţi Mucenici prunci şi cu 7 Sfinte Muceniţe
Aflarea moaştelor Sfântului Proroc Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul
Sfânta Teodora, Împărăteasa Bizanţului, care a restabilit cinstirea Sfintelor
Icoane (în icoana din dreapta)
Sfântul Nou Mucenic Gheorghe, robul din Kratovo, care a pătimit în Sofia

La Liturghie:

Glasul al 6-lea; Voscreasna a 6-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica întoarcerii Fiului Risipitor –

1 Corinteni VI, 12-20

„Fraţilor, toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi
sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva. Bucatele sunt pentru pântece
şi pântecele pentru bucate şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte.
Trupul însă nu e pentru desfrânare, ci pentru Domnul, şi Domnul este pentru
trup. Iar Dumnezeu, Care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi prin puterea
85
Sa. Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci
mădularele lui Hristos le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum! Sau
nu ştiţi că cel ce se alipeşte de desfrânată este un singur trup cu ea? "Căci vor
fi – zice Scriptura – cei doi un singur trup". Iar cel ce se alipeşte de Domnul este
un duh cu El. Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este
în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său.
Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe
Care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost
cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul
vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”

Apostolul la Sfântul Sfinţit Mucenic Vlasie - Evrei IX, 11-14

„Fraţilor, Hristos, venind Arhiereu al bunătăţilor celor viitoare, a trecut prin

cortul cel mai mare şi mai desăvârşit, nu făcut de mână, adică nu din zidirea
aceasta; El a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de
ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, şi a dobândit o veşnică răscumpărare.
Căci dacă sângele ţapilor şi al taurilor şi cenuşa junincii, stropind pe cei
spurcaţi, îi sfinţeşte spre curăţirea trupului, cu cât mai mult sângele lui
Hristos, Care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfă fără
de prihană, va curăţi cugetul vostru de faptele cele moarte, ca să slujiţi
Dumnezeului celui viu?”

Evanghelia la Duminica întoarcerii Fiului Risipitor – Luca XV, 11-32

„Zisa-a Domnul pilda aceasta: un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr
dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a
împărţit averea. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a
dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări. Şi
86
după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să
ducă lipsă. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi
acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii. Şi dorea să-şi sature
pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea. Dar,
venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de
pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu
şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic
să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. Şi, sculându-se,
a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut
milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat. Şi i-a zis fiul: Tată, am
greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Şi a
zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l
îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; şi
aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim;
căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au
început să se veselească. Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a
apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri. Şi, chemând la sine pe una dintre
slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, şi
tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. Şi el s-a
mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a
zis tatălui său: Iată, de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta.
Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. Dar
când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai
înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat. Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna
eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim şi să ne
bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.”

Evanghelia la Sfântul Sfinţit Mucenic Vlasie – Matei X, 1; 5-8

„În vremea aceea, chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat
lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască
orice boală şi orice neputinţă. Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus,
poruncindu-le lor şi zicând: În calea păgânilor să nu mergeţi, şi în vreo cetate
de samarineni să nu intraţi; Ci mai degrabă mergeţi către oile cele pierdute ale
casei lui Israel. Şi mergând, propovăduiţi, zicând: S-a apropiat împărăţia
cerurilor. Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei
leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi.”

Psalmul 9, 1-10

„Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea, povesti-voi toate

minunile Tale. Veseli-mă-voi şi mă voi bucura întru Tine, cânta-voi numelui
Tău, Înalte. Când se vor întoarce vrăjmaşii mei înapoi, slăbi-vor şi vor
pieri de la faţa Ta. Căci ai făcut judecata mea şi legiuirea mea, şezut-ai pe
scaun, Cel Care judeci dreptatea. Certaşi neamurile şi pieri necredinciosul,
numele lor l-ai stins în veac şi în veacul veacului. Vrăjmaşului îi lipsiră
săbiile cu desăvârşire şi cetăţi surpaşi. Pieri pomenirea lor cu sunet, şi
Domnul în veac rămâne. Gătit-a cu judecată scaunul Lui; şi El va judeca
lumea cu dreptate, judeca-va norodul cu dreptate. Şi se făcu Domnul scăpare
săracului, ajutor la bune vremuri, întru necazuri. Şi să nădăjduiască
întru Tine cei care cunosc numele Tău, căci n-ai părăsit pe cei care Te
caută, Doamne!” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
87
 Luni 12 februarie (în calendarul civil 25 februarie)

Săptămâna Lăsatului sec de carne

Sfântul Ierarh Meletie, arhiepiscopul Antiohiei celei Mari (în icoană)

Sfânta Cuvioasă Maria ce s-a numit Marin şi tatăl ei, Eugeniu
Sfântul Ierarh Antonie al II-lea, patriarhul Constantinopolului
Sfinţii Mucenici Satornin şi Plutin
Sfântul Nou Mucenic Hristea Grădinarul din Albania

La Liturghie :
Apostolul de Luni din Săptămâna Lăsatului sec de carne – 1 Ioan II, 18 – III, 8
Evanghelia de Luni din Săptămâna Lăsatului sec de carne – Marcu XI, 1-11

Din Apostolul de Luni din Săptămâna Lăsatului sec de carne -

1 Ioan II, 18-19

„Fiilor, este ceasul de pe urmă, şi precum aţi auzit că vine antihrist, iar
acum mulţi antihrişti s-au arătat; de aici cunoaştem noi că este ceasul
de pe urmă. Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, căci de-ar fi fost
de-ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toţi de-ai
noştri, de aceea au ieşit.”

Psalmul 9, 11-17

„Cântaţi Domnului, Celui Care locuieşte în Sion, povestiţi întru neamuri

tocmelile Lui! Căci Cel Care cercetează sângiuirile Şi-a adus aminte. Vezi
smerenia mea de către vrăjmaşii mei, Cel Care mă înalţi pe mine din porţile
morţii, ca să povestesc toate laudele Tale, în porţile fetei Sionului.
Veseli-ne-vom întru mântuirea Ta; se înfipseră neamurile întru stricăciunea pe
care au făcut-o; în lanţul acesta pe care l-au făcut se prinse piciorul lor.
Cunoaşte-se Domnul, judecăţi făcând! Întru faptele mâinilor lui se prinse
păcătosul.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
88
 Marţi 13 februarie (în calendarul civil 26 februarie)

Sfântul Cuvios Martinian

Sfinţii Apostoli şi Mucenici Acvila şi soţia sa, Priscila, dintre cei 70 (în icoana
din stânga)
Sfântul Ierarh Evloghie, arhiepiscopul Alexandriei
Sfinţii 2 Mucenici, tată şi fiu, răstigniţi pe cruce
Sfântul Cuvios Simeon Nemania, domnitorul Serbiei, iar apoi monah, ctitor al
Mănăstirii Hilandar din Muntele Athos (în icoana din dreapta)
Sfântul Ierarh Serafim Sobolev

La Liturghie:
Apostolul de Marţi din Săptămâna Lăsatului sec de carne – 1 Ioan III, 9-22
Evanghelia de Marţi din Săptămâna Lăsatului sec de carne – Marcu XIV, 10-42

Psalmul 9, 18-21

„Întoarcă-se păcătoşii la iad, toate neamurile cele care îl uită pe

Dumnezeu. Căci nu până în sfârşit va fi uitat săracul, răbdarea săracilor
nu va pieri desăvârşit. Scoală-te, Doamne, să nu se întărească omul,
judece-se neamurile înaintea Ta. Pune, Doamne, tocmitor de lege peste ei;
cunoască neamurile că oameni sunt. ” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

89
 Miercuri 14 februarie (în calendarul civil 27 februarie)

Sfântul Cuvios Auxentie, nevoitor în Muntele Oxeia (în icoana din stânga)
Sfântul Cuvios Maron din Siria (în icoana din dreapta)
Sfântul Ierarh Avraam, episcopul cetăţii Cariei din Palestina
Sfântul Ierarh Filimon, episcopul Gazei
Sfântul Nou Mucenic Gheorghe, croitorul din Metilene

La Liturghie:
Apostolul de Miercuri din Săptămâna Lăsatului sec de carne -
1 Ioan III, 21 – IV, 11
Evanghelia de Miercuri din Săptămâna Lăsatului sec de carne -
Marcu XIV, 43 – XV, 1

Psalmul 9, 23-34

„Când se semeţeşte necredinciosul, se aţâţă săracul; să se prindă întru

sfaturile pe care le socotesc. Căci se laudă păcătosul întru poftele sufletului lui,
şi cel ce face strâmbătate se binecuvântează. Întărâtă pe Domnul păcătosul,
după mulţimea urgiei lui; că nu va cerceta. Nu este Dumnezeu înaintea lui,
se spurcă căile lui în toată vremea. Se strică judecăţile Tale de către faţa lui, că
tuturor vrăjmaşilor lui va stăpâni de tot. Pentru că zise întru inima lui: ‘Nu mă
voi clătina din neam în neam, nu-mi va fi rău.’ Care de blestem gura lui este
plină şi de amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui osteneală şi durere. Şade
întru vicleşug cu cei avuţi, întru ascunsuri, ca să ucidă pe cel nevinovat; ochii
lui la cel sărac se uită. Pândeşte întru ascuns, ca leul la stâna lui; pândeşte ca
să apuce pe sărac, să apuce pe sărac dacă-l va trage pe el. În laţul lui îl va
smeri pe el; pleca-se-va şi va cădea dacă va stăpâni el pe săraci. Pentru
că a zis în inima lui: ‘Uitat-a Dumnezeu! Întors-a faţa Lui, ca să nu vadă
desăvârşit.’” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
90
 Joi 15 februarie (în calendarul civil 28 februarie)

Sfântul Apostol şi Mucenic Onisim dintre cei 70, ucenicul Sfântului Apostol
Pavel (în icoană)
Sfântul Mucenic Maior
Sfântul Cuvios Eusebiu

La Liturghie:
Apostolul de Joi din Săptămâna Lăsatului sec de carne – 1 Ioan IV, 20 – V, 21
Evanghelia de Joi din Săptămâna Lăsatului sec de carne – Marcu XV, 1-15

Din Apostolul de Joi din Săptămâna Lăsatului sec de carne -

1 Ioan V, 1-4

„Oricine crede că Iisus este Hristos, este născut din Dumnezeu, şi oricine
iubeşte pe Cel Care a născut iubeşte şi pe Cel Care S-a născut din El. Întru
aceasta cunoaştem că iubim pe fiii lui Dumnezeu, dacă iubim pe
Dumnezeu şi împlinim poruncile Lui. Căci dragostea de Dumnezeu aceasta
este: Să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele. Pentru că oricine
este născut din Dumnezeu biruieşte lumea, şi aceasta este biruinţa care
a biruit lumea: credinţa noastră.”
91
 Vineri 16 februarie (în calendarul civil 1 martie)

Sfinţii Mucenici Pamfil, Valent, Pavel, Seleuc, Porfirie, Iulian, Teodul, Ilie,
Ieremia, Isaia, Samuil şi Daniil
Sfinţii Mucenici din cetatea Martiropole din Persia şi Sfântul Ierarh Maruta,
întemeietorul şi episcopul cetăţii cu numele Mucenicilor
Sfântul Cuvios Flavian pustnicul
Sfântul Ierarh Flavian Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului
Sfântul Nou Mucenic Roman din Carpenisia (în icoană)

La Liturghie:
Apostolul de Vineri din Săptămâna Lăsatului sec de carne – 2 Ioan I, 1–13
Evanghelia de Vineri din Săptămâna Lăsatului sec de carne –
Marcu XV, 22; 25; 33-41

Din Apostolul de Vineri din Săptămâna Lăsatului sec de carne –

2 Ioan I, 6–11

„Şi aceasta este iubirea, ca să umblăm după poruncile Lui; aceasta este
porunca, precum aţi auzit dintru început, ca să umblaţi întru iubire. Pentru că
mulţi amăgitori au ieşit în lume, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a
venit în trup; acesta este amăgitorul şi antihristul. Păziţi-vă pe voi
înşivă, ca să nu pierdeţi ceea ce aţi lucrat, ci să primiţi plată deplină.
Oricine se abate şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos nu are pe
Dumnezeu; cel ce rămâne în învăţătura Lui, acela are şi pe Tatăl şi pe
Fiul. Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l
primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit! Căci cel ce-i zice: Bun venit! se
face părtaş la faptele lui cele rele.”

92
 Sâmbătă 17 februarie (în calendarul civil 2 martie)

Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron

Sfânta Mariamna, sora Sfântului Apostolul Filip
Sfântul Ierarh Auxiviu, episcopul Solonului din Cipru
Sfântul Cuvios Teostirict
Aflarea moaştelor Sfântului Mina Calicheiadul
Sfinţii Împăraţi Marcian şi Pulheria
Sfântul Nou Mucenic Teodor Vizantiul, care a pătimit în insula Mitilene

(Pomenirea morţilor. Moşii de iarnă)

La Liturghie:
Apostolul: - de Sâmbătă din Săptămâna Lăsatului sec de carne -
1 Corinteni X, 23-28
- la Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron - 2 Timotei II, 1-10
Evanghelia: - de Sâmbătă din Săptămâna Lăsatului sec de carne -
Luca XXI, 8-9; 25-27; 33-36
- la Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron - Ioan XV, 17 - XVI, 2

Din Evanghelia de Sâmbătă din Săptămâna Lăsatului sec de carne –

Luca XXI, 8-9

„Zis-a Domnul: Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni în numele
Meu, zicând: Eu sunt, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei. Iar când
veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă înspăimântaţi; căci acestea
trebuie să fie întâi, dar sfârşitul nu va fi curând.”
93
 Duminică 18 februarie (în calendarul civil 3 martie)

Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi (a Lăsatului sec de carne)

Sfântul Ierarh Leon, episcopul Romei

Sfinţii Mucenici Leon şi Parigoriu
Sfântul Ierarh Agapit Mărturisitorul, episcopul cetăţii Sinau
Sfântul Mucenic Piuliu

(Lăsatul secului de carne pentru Postul Sfintelor Paşti)

Glasul al 7-lea; Voscreasna a 7-a

94
 La Liturghie:

Apostolul la Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi (a Lăsatului sec de carne) –

1 Corinteni VIII, 8 – IX, 2

„Fraţilor, mâncarea nu ne face mai primiţi în faţa lui Dumnezeu. Că nici

dacă vom mânca, nu ne prisoseşte, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipseşte.
Dar vedeţi ca nu cumva această libertate a voastră să ajungă poticnire pentru
cei slabi. Căci dacă cineva te-ar vedea pe tine, cel ce ai cunoştinţă, şezând la
masă în templul idolilor, oare conştiinţa lui, slab fiind el, nu se va întări să
mănânce din cele jertfite idolilor? Şi va pieri prin cunoştinţa ta cel slab, fratele
tău, pentru care a murit Hristos! Şi aşa, păcătuind împotriva fraţilor şi lovind
conştiinţa lor slabă, păcătuiţi faţă de Hristos. De aceea, dacă o mâncare
sminteşte pe fratele meu, nu voi mânca în veac carne, ca să nu aduc sminteală
fratelui meu. Oare nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? N-am văzut eu pe
Iisus Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrul meu întru Domnul? Dacă altora nu
le sunt apostol, vouă, negreşit, vă sunt. Căci voi sunteţi pecetea apostoliei mele
întru Domnul.”

Evanghelia la Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi (a Lăsatului sec de carne) –

Matei XXV, 31-46

„Zis-a Domnul: când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri
cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate
neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de
capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice
Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi
împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi
Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi
M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în
temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând:
Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat
să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am
îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar
Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut
unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi
celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic,
care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu
Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am
fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi
nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am
văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi
nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât
nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor
merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.”

Psalmul 9, 35-39

„Scoală-te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii

Tăi desăvârşit. Pentru care lucru a întărâtat necredinciosul pe Dumnezeu?
Pentru că a zis în inima lui:’Nu va cerceta.’ Vezi, că Tu osteneala şi durerea
socoteşti, ca să-l dai pe el în mâinile Tale.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
95
 Luni 19 februarie (în calendarul civil 4 martie)

Săptămâna albă – a Brânzei

Sfinţii Apostoli şi Mucenici Arhip, Filimon şi soţia sa Apfia din cei 70 (în icoană)
Sfinţii Mucenici Maxim, Teodot, Isihie şi Asclepiodota
Sfântul Cuvios Ravula din Samosata
Sfinţii Cuvioşi Mărturisitori Eugeniu şi Macarie
Sfântul Cuvios Conon din Pentucla
Sfânta Cuvioasă Filoteea, ocrotitoarea Atenei

(Dezlegare la brânză, lactate, ouă şi peşte)

La Liturghie:
Apostolul de Luni din Săptămâna Brânzei – 3 Ioan I, 1–15
Evanghelia de Luni din Săptămâna Brânzei – Luca XIX 29-40; XXII, 7-39

Din Evanghelia de Luni din Săptămâna Brânzei - Luca XXII, 31-32

„Şi a zis Domnul: Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă
ca pe grâu; iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinţa ta. Şi tu,
oarecând, întorcându-te, întăreşte pe fraţii tăi.”

Psalmul 10

„Spre Domnul nădăjduiesc. Cum va grăi sufletului meu: ‘Mută-te prin munţi
ca o vrabie?’ Căci, iată, păcătoşii au întins arcul, gătiră săgeţi în tolbă,
ca să săgeteze întru ceaţă pe cei drepţi la inimă. Căci cele pe care Tu
le-ai întărit, ei le-au surpat; şi dreptul ce-a făcut? Domnul, în biserica cea
sfântă a Lui; Domnul, în cer scaunul Lui. Ochii Lui la cel sărac privesc, genele
Lui cercetează pe fiii oamenilor. Domnul cercetează pe cel drept şi pe cel
necredincios; iar pe cel care iubeşte strâmbătatea îl urăşte sufletul Lui.
Ploua-va peste cei păcătoşi laţuri, foc şi iarbă pucioasă; şi duh de vifor
partea paharului lor. Căci drept e Domnul şi dreptăţi a iubit, îndreptări
a văzut faţa Lui. Slavă.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

96
 Marţi 20 februarie (în calendarul civil 5 martie)

Sfântul Ierarh Leon, episcopul Cataniei (în icoană)

Sfântul Sfinţit Mucenic Sadoc, episcop din Persia, şi 128 de Sfinţi Mucenici
împreună cu el
Sfântul Cuvios Visarion cel Mare din Egipt
Sfântul Ierarh Agaton Taumaturgul, episcopul Romei
Sfântul Ierarh Chindeu, episcopul Pisidei
Sfântul Cuvios Plotin

(Dezlegare la brânză, lactate, ouă şi peşte)

La Liturghie:
Apostolul de Marţi din Săptămâna Brânzei – Iuda I, 1-10
Evanghelia de Marţi din Săptămâna Brânzei – Luca XXII, 39-42; 45 – XXIII, 1

Psalmul 11, 1-4

„Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel curat, căci s-au împuţinat

adevărurile de către fiii oamenilor. În deşert a grăit fiecare către aproapele
său, buze viclene la inimă, şi în inimă au grăit rele. Piarză de tot Domnul
toate buzele cele viclene şi limba grăitoare mare, pe cei care au zis:
‘Limba noastră vom mări, buzele noastre lângă noi sunt; cine ne este
nouă Domn?’ ” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
97
 Miercuri 21 februarie (în calendarul civil 6 martie)

Sfântul Cuvios Timotei din Simboli (în icoană)

Sfântul Ierarh Eustatie, arhiepiscopul Antiohiei, participant la Sinodul I
Ecumenic
Sfântul Ierarh Gheorghe, episcopul Amastridiei
Sfântul Ierarh Ioan al III-lea Scolasticul, patriarhul Constantinopolului
Sfântul Ierarh Zaharia, patriarhul Ierusalimului
Sfinţii Mucenici Mauriciu şi Fotin, fiul său, şi alţi 70 împreună cu dânşii

(Zi aliturgică. Dezlegare la brânză, lactate, ouă şi peşte)

Psalmul 12

„Până când, Doamne, mă vei uita desăvârşit, până când întorci faţa Ta de la
mine? Până când voi pune sfaturi întru sufletul meu, dureri în inima mea, ziua
şi noaptea? Până când se va înălţa vrăjmaşul meu asupra mea? Caută,
ascultă-mă, Doamne, Dumnezeul meu. Luminează ochii mei, ca nu cândva
să adorm de moarte, ca nu cândva să zică vrăjmaşul meu: ‘Întăritu-m-am
către dânsul.’ Cei ce mă necăjesc bucura-se-vor de mă voi clătina; şi eu
spre mila Ta nădăjduiesc. Bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta;
cânta-voi Domnului, Celui Care mi-a făcut mie bine, şi voi cânta numele
Domnului Celui Înalt.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

98
 Joi 22 februarie (în calendarul civil 7 martie)

Aflarea moaştelor Sfinţilor Mucenici din Evghenia (în icoană)

Sfântul Cuvios Atanasie Mărturisitorul din Pavlopetria
Sfânta Muceniţă Antusa şi cele 12 slujnice ale ei
Sfântul Mucenic Sinet
Sfinţii Cuvioşi Talasie şi Limneu, pustnici din Siria
Sfântul Ierarh Telesfor, episcopul Romei
Sfântul Cuvios Varadat din Antiohia
Sfântul Ierarh Vlasie, episcopul Romei

(Dezlegare la brânză, lactate, ouă şi peşte)

La Liturghie :
Apostolul de Joi din Săptămâna Brânzei – Iuda I, 11-25
Evanghelia de Joi din Săptămâna Brânzei - Luca XXIII, 1-34; 44-56

Din Apostolul de Joi din Săptămâna Brânzei - Iuda I, 17-23

„Voi, însă, iubiţilor, aduceţi-vă aminte de cuvintele zise mai dinainte de către
apostolii Domnului nostru Iisus Hristos, că ei vă spuneau: În vremea de pe
urmă vor fi batjocoritori, umblând potrivit cu poftele lor nelegiuite.
Aceştia sunt cei ce fac dezbinări, (oameni) fireşti, care nu au Duhul. Dar
voi, iubiţilor, zidiţi-vă pe voi înşivă, întru a voastră prea sfântă credinţă,
rugându-vă în Duhul Sfânt. Păziţi-vă întru dragostea lui Dumnezeu şi
aşteptaţi mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre viaţă veşnică. Şi pe unii,
şovăitori, mustraţi-i, pe alţii, smulgându-i din foc, mântuiţi-i; de alţii,
însă, fie-vă milă cu frică, urând şi cămaşa spurcată de pe trupul lor.”
99
 Vineri 23 februarie (în calendarul civil 8 martie)

† Sfântul Sfinţit Mucenic Policarp, episcopul Smirnei (în icoană)

Sfinţii Cuvioşi Ioan, Moise, Antioh şi Antonin
Sfânta Cuvioasă Gorgonia, sora Sfântului Grigorie Teologul
Sfântul Mucenic Clement
Sfânta Muceniţă Tea
Sfinţii Cuvioşi Zevina, Polihroniu, Moise şi Damian
Sfântul Nou Mucenic Damian, pătimitor în Larisa
Sfântul Cuvios Damian de la Mănăstirea Esfigmenu

(Zi aliturgică. Dezlegare la brânză, lactate, ouă şi peşte)

Din Epistola către Filipeni a Sfântului Sfinţit Mucenic Policarp

„Oricine nu mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este antihrist; cel

care nu mărturiseşte mărturia crucii, este de la diavol, iar cel care întoarce
cuvintele Domnului spre poftele sale şi spune că nu-i nici înviere, nici
judecată, acela-i primul născut al lui satana. De aceea, părăsind
deşertăciunea celor mulţi şi învăţăturile false, să ne întoarcem la
cuvântul care ni s-a predat dintru început, ’priveghind în rugăciune’,
stăruind în posturi, cerând în rugăciunile noastre către Dumnezeu Cel ce
vede toate: ’să nu ne ducă în ispită’, că a zis Domnul: ’Duhul este osârduitor,
iar trupul neputincios.’” (în volumul Scrierile Părinţilor Apostolici, Ed. IBMBOR,
1995, Bucureşti, p. 253)
100
 Sâmbătă 24 februarie (în calendarul civil 9 martie)

†) Întâia şi a doua Aflare a capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul

(Dezlegare la brânză, lactate, ouă şi peşte)

La Liturghie:
Apostolul: - de Sâmbătă din Săptămâna Brânzei - Romani XIV, 19-23;
XVI, 25-27 şi Galateni V, 22 – VI, 2
- la Întâia şi a doua Aflare a capului Sfântului Proroc Ioan
Botezătorul – 2 Corinteni IV, 6-15
Evanghelia: - de Sâmbătă din Săptămâna Brânzei – Matei VI, 1-13 şi
Matei XI, 27-30
- la Întâia şi a doua Aflare a capului Sfântului Proroc Ioan
Botezătorul – Matei XI, 2-15

Psalmul 13, 1-5

„Zise cel fără minte întru inima lui: "Nu este Dumnezeu!" Stricară-se şi se
urâră întru meşteşugiri; nu este să facă bunătate, nu este până întru unul.
Domnul din cer Se plecă peste fiii oamenilor, ca să vadă de este cel care
pricepe, sau cel care cercetează pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut, odată
netrebnici s-au făcut; nu este să facă bunătate, nu este până la unul. Nu
vor cunoaşte toţi cei care fac fărădelegea? Cei care mănâncă pe poporul
Meu ca pe mâncarea de pâine, pe Domnul nu L-au chemat.” (Psaltirea după
Biblia de la 1688)
101
 Duminică 25 februarie (în calendarul civil 10 martie)

Duminica izgonirii lui Adam din Rai

Sfântul Ierarh Tarasie, patriarhul Constantinopolului

Sfântul Mucenic Alexandru din Cartagina
Sfântul Sfinţit Mucenic Righin, episcopul Scopelor
Sfântul Ierarh Ipatie, episcopul din Rufinian
Sfântul Mucenic Antonie
Sfântul Cuvios Teodor cel nebun pentru Hristos
Sfântul Sfinţit Mucenic Marcel, episcopul Apamiei Ciprului

(Dezlegare la brânză, lactate, ouă şi peşte. Lăsatul secului pentru Postul Sfintelor
Paşti)
102
 Glasul al 8-lea; Voscreasna a 8-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica izgonirii lui Adam din Rai –

Romani XIII, 11- XIV, 4

„Fraţilor, acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am
crezut. Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile
întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să umblăm cuviincios, ca
ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă
şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o
faceţi spre pofte. Primiţi-l pe cel slab în credinţă fără să-i judecaţi
gândurile. Unul crede să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume. Cel
ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă
să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. Cine eşti
tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar
va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea.”

Evanghelia la Duminica izgonirii lui Adam din Rai – Matei VI, 14-21

„Zis-a Domnul: dacă veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl
vostru Cel ceresc; iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru
nu vă va ierta greşealele voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi
smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au
luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu
te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău,
Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ,
unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci
adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde
furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi
inima ta.”

Psalmul 14

„Doamne, cine va ajunge întru sălaşul Tău, sau cine va locui în muntele cel
sfânt al Tău? Cel care merge fără prihană şi făcând dreptate, grăind adevăr în
inima lui; cel care n-a viclenit în neamul lui şi n-a făcut vecinului lui rău şi nu
a ocărât pe cei de aproape ai lui. Se va defăima înaintea Lui cel care
vicleneşte, iar pe cei care se tem de Domnul îi va slăvi; pe cel care jură
aproapelui său şi nu se leapădă, pe cel care argintul lui nu l-a dat spre camătă
şi daruri împotriva celor nevinovaţi n-a luat. Cel care face acestea nu se va
clătina în veac.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

103
 Luni 26 februarie (în calendarul civil 11 martie)

Începutul Postului Sfintelor Paşti

Sfântul Ierarh Porfirie, arhiepiscopul Gazei (în icoana din stânga)

Sfânta Muceniţă Fotini Samarineanca (în icoana din dreapta) cu surorile ei,
Anatolia, Fotia, Fotida, Parascheva şi Chiriachi; cu fiii ei Iosie şi Fotinos;
şi cu Sebastian ducele, Anatolie ostaşul, Victor, Teoclit şi Hristodul
Sfântul Nou Mucenic Ioan Calfa, care a pătimit în Constantinopol

(Zi aliturgică. Canonul cel Mare)

Psalmul 15

„Păzeşte-mă, Doamne, căci spre Tine am nădăjduit. Zis-am Domnului:

"Domnul meu eşti Tu, căci bunătăţile mele nu-ţi trebuiesc". Sfinţii care sunt pe
pământul Lui s-au minunat de Domnul, toate voile Lui întru dânşii.
Înmulţitu-s-au slăbiciunile celor care după alţi dumnezei au alergat. Nu
mă voi aduna la adunările lor cu sângiuiri, nici nu voi pomeni numele lor
pe buzele mele. Domnul este partea moştenirii mele şi a paharului meu; Tu
eşti Cel Care îmi aşezi mie moştenirea mea. Măsurile mi-au căzut întru cei mai
tari, pentru că moştenirea mea îmi este mai tare. Binecuvânta-voi pe Domnul,
Cel Care m-a înţelepţit pe mine; la aceasta încă şi până în noapte mă
povăţuiesc rărunchii mei. Am văzut pe Domnul înaintea mea pururea, căci
de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin. Pentru aceasta se veseli inima
mea şi se bucură limba mea şi încă şi trupul meu se va sălăşlui spre
nădejde. Căci nu vei părăsi sufletul meu la iad, nici nu vei da pe cel
curat al Tău să vadă stricăciune. Arătatu-mi-ai mie căile vieţii;
umplea-mă-vei de veselie cu faţa Ta, în frumuseţi în dreapta Ta, desăvârşit.”
(Psaltirea după Biblia de la 1688)
104
 Marţi 27 februarie (în calendarul civil 12 martie)

Sfântul Cuvios Mărturisitor Procopie Decapolitul

Sfântul Mucenic Ghelasie Mimul din Damasc
Sfântul Cuvios Talaleu Mărturisitorul
Sfântul Cuvios Ştefan, ctitorul bolniţei pentru bătrâni la Armatios în
Constantinopol
Sfântul Mucenic Nisie
Sfinţii Cuvioşi Asclipie şi Iacob din Siria
Sfântul Cuvios Timotei din Cezareea
Sfântul Ierarh Rafael de Brooklyn

(Zi aliturgică. Canonul cel Mare)

Psalmul 16, 6-14

„Întăreşte umblările mele întru cărările Tale, ca să nu se clintească

paşii mei. Eu am strigat, căci m-ai ascultat, Dumnezeule; pleacă urechea Ta
spre mine şi ascultă cuvintele mele. Fă minunate milostivirile Tale, Cel Care
mântuieşti pe cei care nădăjduiesc spre Tine, de cei care stau împotriva
dreptei Tale. Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochiului; întru
acoperirea aripilor Tale mă voi acoperi de către faţa necredincioşilor, a
celor care m-au necăjit pe mine. Vrăjmaşii sufletul meu au cuprins; seul lor
au închis, gura lor a grăit mândrie. Alungându-mă, acum m-au înconjurat,
ochii lor puseră ca să mă doboare la pământ. Mă luară ca un leu gata la
vânat şi ca un pui de leu locuind întru ascunsuri. Scoală-Te, Doamne,
apucă-i pe ei şi-i împiedică pe dânşii! Izbăveşte sufletul meu de cel
necurat, sabia Ta de la vrăjmaşii mâinii Tale.”(Psaltirea după Biblia de la 1688)
105
 Miercuri 28 februarie (în calendarul civil 13 martie)

Sfântul Cuvios Vasile Mărturisitorul pentru icoane

Sfântul Sfinţit Mucenic Proterie, patriarhul Alexandriei
Sfântul Sfinţit Mucenic Nestor, episcopul Magidiei
Sfintele Cuvioase Chira şi Marana
Sfinţii Apostoli Nimfas şi Evul dintre cei 70
† Sfinţii Cuvioşi Ioan Casian (în icoană) şi Gherman din Dobrogea

(Liturghia darurilor înainte sfinţite, fără Apostol şi Evanghelie. Canonul cel Mare)

Sfântul Ioan Casian

„(…) vreau să vă vorbesc despre bunul cel mai ales, care este puterea de
a deosebi lucrurile sau dreapta socoteală.
Aceasta este între celelalte virtuţi ca o cetate înaltă şi împărătească. (…)
Aceasta nu este o virtute măruntă, ci unul din cele mai însemnate daruri ale
Duhului Sfânt. Căci zice Apostolul: ‘Unuia se dă prin Duhul Sfânt cuvântul
înţelepciunii, altuia cuvântul cunoştinţei în acelaşi Duh, altuia credinţă, altuia
darul tămăduirilor, altuia puterea de a deosebi duhurile.’ (…) Darul acesta
de discernământ este un fel de ochi şi de luminător al sufletului, după cuvântul
Evangheliei, care zice: ‘Luminătorul trupului este ochiul. Deci dacă ochiul tău
va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi întunecat, tot
trupul tău va fi întunecat.’ Şi aşa este. Căci acesta, cercetând toate
gândurile şi faptele omului, deosebeşte şi dă la o parte tot lucrul rău,
neplăcut lui Dumnezeu, alungând rătăcirea departe de om. (Sfântul Ioan
Casian, Către egumenul Leontie, Filocalia, Vol. I, Sibiu, 1947, p. 129-131)
106
Martie

107
 Joi 1 martie (în calendarul civil 14 martie)

Sfânta Muceniţă Evdochia Samarineanca (în icoană)

Sfânta Cuvioasă Domnina din Cir
Sfinţii Mucenici Marcel şi Antonie
Sfinţii Mucenici Silvestru şi Sofronie
Sfântul Mucenic Nestorian
Sfinţii Mucenici Harasie, Nichifor şi Agapie
Sfântul Cuvios Agapie de la Vatoped

(Liturghia darurilor înainte sfinţite, fără Apostol şi Evanghelie. Canonul cel Mare)

Psalmul 17, 4-8; 15-22

„Lăudând voi chema pe Domnul şi de vrăjmaşii mei mă voi mântui.

Cuprinsu-m-au dureri de moarte şi pâraiele fărădelegii m-au tulburat.
Chinurile iadului m-au înconjurat; apucatu-m-au laţurile morţii. Şi,
necăjindu-mă, am chemat pe Domnul şi către Dumnezeul meu am strigat.
Auzit-a din biserica cea sfântă a Lui glasul meu şi strigarea mea înaintea Lui va
intra în urechile Lui. (...) Şi tună din cer Domnul şi Cel Înalt a dat glasul Lui.
Trimise săgeţi şi îi risipi pe ei, şi fulgere a înmulţit şi-i tulbură pe ei. Şi se iviră
izvoarele apelor şi se descoperiră temeliile lumii, de certarea Ta, Doamne, de
suflarea duhului urgiei Tale. Trimise dintru înălţime şi mă luă pe mine, mă
apucă din ape multe. Mântui-mă-va dintru tari vrăjmaşii mei şi de cei ce
mă urăsc pe mine, căci se întăriră mai mult decât mine. Apucatu-m-au în
ziua necazului meu şi se făcu Domnul întăritura mea. Şi mă scoase întru
lărgime, izbăvi-mă-va, căci m-a vrut.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
108
 Vineri 2 martie (în calendarul civil 15 martie)

Sfântul Sfinţit Mucenic Teodot, episcopul Cirenei Ciprului

Sfântul Mucenic Isihie Singliticul
Sfântul Mucenic Cvint, făcătorul de minuni din Frigia
Sfinţii Mucenici Nestor şi Tribimiu
Sfântul Apostol Parmena din cei 7 diaconi
Sfântul Mucenic Troadie pruncul
Sfânta Muceniţă Eutalia (în icoană)
Sfinţii Mucenici Andronic şi Atanasia

(Liturghia darurilor înainte sfinţite, fără Apostol şi Evanghelie)

Psalmul 17, 27-39

„Şi-mi va da Domnul după dreptatea mea şi după curăţenia mâinilor mele

înaintea ochilor Lui. Cu cel drept, drept vei fi; şi cu omul nevinovat, nevinovat
vei fi. Şi cu cel ales, ales vei fi; şi cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici.
Căci Tu norodul smerit vei mântui şi ochii mândrilor vei smeri. Căci Tu
vei lumina luminătorul meu, Doamne, Dumnezeul meu, lumina-vei întunericul
meu. Căci întru Tine mă voi izbăvi de bântuială şi cu Dumnezeul meu voi sări
zidul. Dumnezeul meu, fără prihană e calea Lui, cuvintele Domnului
lămurite-s, apărător este tuturor celor care nădăjduiesc în Dânsul.
Pentru că cine e Dumnezeu, afară de Domnul? Sau care e Dumnezeu, afară de
Dumnezeul nostru? Dumnezeu, Cel Care mă încinge cu putere şi a pus fără
prihană calea mea, întărind picioarele mele ca unui cerb, şi peste cele înalte
punându-mă, învăţând mâinile mele la război şi ai pus arc de aramă în braţele
mele. Şi mi-ai dat mie scut de mântuire şi dreapta Ta m-a sprijinit. Şi
învăţătura Ta m-a îndreptat desăvârşit şi certarea Ta aceasta mă va
învăţa.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
109
 Sâmbătă 3 martie (în calendarul civil 16 martie)

Sâmbăta Sfântului Teodor Tiron – a colivei

Sfinţii Mucenici fraţi Eutropie, Cleonic şi Vasilisc (în icoană)

Sfântul Sfinţit Mucenic Teodoret, preot în Antiohia
Sfinţii Cuvioşi Zenon şi Zoil
Sfânta Cuvioasă Piamuna din Egipt

(Pomenirea morţilor)

La Liturghie:
Apostolul: - la Sâmbăta din Săptămâna întâia din Post – Evrei I, 1-12 şi
2 Timotei II, 1-10 şi 1 Tesaloniceni IV 13-17
Evanghelia: - la Sâmbăta din Săptămâna întâia din Post – Marcu II, 23- III, 5 şi
Ioan XV, 17 – XVI, 2

Psalmul 17, 51-53

„Dumnezeu, Cel Care îmi dai izbândiri mie şi ai supus noroade sub
mine, izbăvitorul meu de vrăjmaşii mei cei cu urgie, de către cei care se
scoală peste mine înălţa-mă-vei, de către omul nedrept izbăvi-mă-vei.
Pentru aceea mărturisi-mă-voi Ţie întru neamuri, Doamne, şi numelui Tău
cânta-voi.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
110
 Duminică 4 martie (în calendarul civil 17 martie)

Duminica Întâi din Postul Sfintelor Paşti, a Ortodoxiei

Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan

Sfinţii Mucenici Pavel şi Iuliana, sora lui, împreună cu Sfinţii Mucenici Codrat,
Acachie şi Stratonic, chinuitorii lor
Sfântul Ierarh Grigorie, episcopul Constanţianei Ciprului
Sfântul Ierarh Grigorie, episcopul Assosului din Anatolia

(Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Sinodiconul Ortodoxiei)

Glasul întâi; Voscreasna a 9-a

111
 La Liturghie:

Apostolul la Duminica Întâi din Postul Sfintelor Paşti –

Evrei XI, 24-26; 32-40

„Fraţilor, prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit
fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu,
decât să aibă dulceaţa cea trecătoare a păcatului, socotind că batjocorirea
pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la
răsplătire. Şi ce voi mai zice? Căci timpul nu-mi va ajunge, ca să vorbesc de
Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel şi de proroci,
care prin credinţă, au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit
făgăduinţele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de
ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război,
au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă; unele femei şi-au luat pe morţii lor
înviaţi. Iar alţii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai
bună înviere; alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare; au
fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit
ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi,
rău primiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi,
şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului. Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin
credinţă, n-au primit făgăduinţa, pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi
ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea.”

Evanghelia Duminicii Întâia din Postul Sfintelor Paşti – Ioan I, 43-51

„În vremea aceea, a vrut Iisus să meargă în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a
zis Iisus: Urmează-Mi. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui
Petru. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris
Moise în Lege şi prorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Şi i-a zis Natanael:
Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi. Iisus a văzut pe
Natanael venind către El şi a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu
este vicleşug. Natanael I-a zis: De unde mă cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a zis:
Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin.
Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui
Israel. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub
smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Şi i-a zis: Adevărat, adevărat
zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu
suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului.”

Fragment din Sinodiconul Ortodoxiei – Anatema Sinodului ROCOR din

1983 împotriva ereziei ecumenismului şi a ereticilor ecumenişti

«Celor care atacă Biserica lui Hristos învăţând că Biserica Sa este împărţită în
aşa zise ”ramuri” ce se deosebesc în doctrină şi în felul de viaţă, sau că Biserica
nu există în chip văzut, ci va fi alcătuită în viitor când toate ”ramurile” – sectele,
denominaţiunile şi chiar religiile – vor fi unite într-un singur trup, şi care nu
deosebesc Preoţia şi Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul şi
euharistia ereticilor sunt valabile pentru mântuire; prin urmare, celor care cu
bună-ştiinţă sunt în comuniune cu aceşti eretici mai înainte pomeniţi sau celor
care susţin, răspândesc sau păzesc erezia lor ecumenistă sub pretextul
dragostei frăţeşti sau al presupusei uniri a creştinilor despărţiţi, Anatema!»
112
 Luni 5 martie (în calendarul civil 18 martie)

Sfântul Mucenic Conon din Isauria

Sfântul Mucenic Conon Grădinarul
Sfânta Muceniţă Iraida şi Sfântul Mucenic Evloghie din Palestina
Sfântul Cuvios Marcu monahul (Ascetul), ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur
şi scriitor filocalic (în icoana din stânga)
Sfântul Mucenic Evlampie
Sfântul Mucenic Arhelau şi 152 Sfinţi Mucenici împreună cu el
Sfântul Nou Mucenic Ioan Bulgarul, care a mărturisit la Constantinopol
Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici, episcopul Jicei şi Ohridei (în icoana din
dreapta)

(Liturghia darurilor înainte sfinţite, fără Apostol şi Evanghelie)

Sfântul Marcu Ascetul

„Credinţa neclintită este turn întărit. Iar Hristos se face toate celui ce
crede.” (Sfântul Marcu Ascetul, Despre legea duhovnicească, Filocalia, Vol. I,
Sibiu, 1947, p. 230)

Sfântul Nicolae Velimirovici

„Credinţa e temelia dragostei. (…) În nici un chip să nu pierzi credinţa.

Şi aşteaptă, chiar mai mulţi ani, până ce dragostea va răsări din credinţă. Dacă
pierzi dragostea, ai pierdut mult, însă dacă pierzi şi credinţa, ai pierdut totul.
Dacă pierzi dragostea, ai pierdut fructul din pom, însă dacă pierzi şi
credinţa, ai tăiat pomul.” (Sfântul Nicolae Velimirovici, Învăţături despre bine
şi rău, Ed. Sofia, Bucureşti, 2001, p. 81)
113
 Marţi 6 martie (în calendarul civil 19 martie)

Sfinţii 42 de Mucenici din Amoreea, Teodor, Constantin, Calist, Melisen, Aetios,

Teofil, Vasois şi soţiile lor şi cei împreună cu dânşii
Sfântul Cuvios Arcadie din Cipru
Sfântul Cuvios Isihie pustnicul din Olimpul Bitiniei
Sfântul Mucenic Maxim
Sfântul Mucenic Eufrosin
Aflarea Sfintei Cruci şi a piroanelor de către Sfânta Împărăteasă Elena în
Ierusalim (în icoană)
Sfinţii Mucenici Iulian şi Evul

(Liturghia darurilor înainte sfinţite)

La Liturghie:
Apostolul la Sfinţii Mucenici din Amoreea – Evrei XII, 1-10
Evanghelia la Sfinţii Mucenici din Amoreea – Matei XX, 1-16

Psalmul 18, 8-11

„Legea Domnului fără prihană e, întorcând suflete; mărturia Domnului

credincioasă e, înţelepţind pruncii; dreptăţile Domnului drepte-s, veselind
inima; porunca Domnului lumină este, luminând ochii; frica de Domnul
curată e, rămânând în veacul veacului; judecăţile Domnului adevărate-s,
îndreptăţite deodată.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
114
 Miercuri 7 martie (în calendarul civil 20 martie)

Sfinţii Sfinţiţi Mucenici episcopi din Cherson: Eterie, Elpidie, Evghenie, Vasile,
Capiton, Efrem, episcopul de Tomis şi Agatodor (în icoană)
Sfinţii Ierarhi Nestor şi Arcadie, episcopii Trimitundei
Sfântul Cuvios Pavel cel simplu, ucenicul Sfântului Antonie cel Mare
Sfântul Ierarh Efrem, patriarhul Antiohiei

(Liturghia darurilor înainte sfinţite, fără Apostol şi Evanghelie)

Psalmul 19

„Asculte-te Domnul în ziua necazului, apere-te numele Dumnezeului lui

Iacov. Trimită ţie ajutor dintru cel sfânt şi din Sion sprijinească-te pe tine.
Pomenească toată jertfa ta şi arderea ta cea de tot să o îngraşi. (Strigare) Dea
ţie Domnul după inima ta şi tot sfatul tău să-l plinească. Bucura-ne-vom de
mântuirea ta şi întru numele Domnului Dumnezeului nostru ne vom mări.
Plinească Domnul toate cererile tale. Acum am cunoscut că a mântuit Domnul
pe unsul Lui. Îl va asculta pe dânsul din cerul cel sfânt al Lui, întru puteri
mântuirea dreptei Lui. Aceştia cu care şi aceştia cu cai; şi noi în numele
Domnului Dumnezeului nostru ne vom chema. Ei s-au împiedicat şi au
căzut, şi noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat. Doamne, mântuieşte pe
împăratul şi ascultă-ne pe noi în orice zi Te vom chema.” (Psaltirea după Biblia
de la 1688)
115
 Joi 8 martie (în calendarul civil 21 martie)

Sfântul Ierarh Teofilact Mărturisitorul, episcopul Nicomidiei (în icoană)

Sfântul Cuvios Pavel Mărturisitorul din Plusiada Bitiniei
Sfântul Apostol Hermas dintre cei 70
Sfântul Mucenic Dion
Sfântul Mucenic Dometie

(Liturghia darurilor înainte sfinţite, fără Apostol şi Evanghelie)

Psalmul 20, 8-12

„Află-se mâna Ta peste toţi vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi cei
care Te urăsc pe Tine. Căci îi vei pune pe dânşii ca pe un cuptor de foc la
vremea arătării feţei Tale. Domnul cu urgia Lui îi va tulbura pe dânşii şi
îi va mânca de tot pe ei focul. Rodul lor de pe pământ pierde-l-vei şi
sămânţa lor de la fiii oamenilor. Căci gândiră spre Tine rele, cugetară
sfaturi cu care nu vor putea să stea.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

116
 Vineri 9 martie (în calendarul civil 22 martie)

†) Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei

Sfântul Mucenic Urpasian
Sfântul Cuvios Chesarie, fratele Sfântului Grigorie Teologul

(Pomenirea morţilor. Moşii de primăvară – Măcinicii. Liturghia darurilor înainte

sfinţite)

(Dezlegare la untdelemn şi vin)

La Liturghie:
Apostolul la Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia – Evrei XII, 1-10
Evanghelia la Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia - Matei XX, 1-16

Psalmul 21, 1; 12-14; 17-18

„Dumnezeu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce mă părăsişi?

Departe-s de mântuirea mea cuvintele greşalelor mele (…) Împrejurară-mă viţei
mulţi, tauri graşi mă înconjurară. Deschiseră asupra mea gura lor ca un leu
hrăpind şi răcnind. Ca o apă mă vărsai şi se risipiră toate oasele mele. (…)
Căci m-au înconjurat câini mulţi, adunarea celor care mă viclenesc mă
cuprinseră. Săpară mâinile mele şi picioarele mele, numărară toate
oasele mele.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
117
 Sâmbătă 10 martie (în calendarul civil 23 martie)

Sfinţii Mucenici din Corint, Codrat, Ciprian, Anecton, Crescent, Pavel şi

Dionisie şi cei împreună cu dânşii
Sfânta Cuvioasă Anastasia patriciana, numită Anastasie eunucul (în icoană)
Sfântul Mucenic Marcian
Sfântul Nou Mucenic Mihail Mavrudis din Agrafa, care a pătimit în Tesalonic

(Pomenirea morţilor)

La Liturghie:
Apostolul la Sâmbăta din Săptămâna a 2-a din Post – Evrei III, 12-16 şi
1 Tesaloniceni IV, 13-17
Evanghelia la Sâmbăta din Săptămâna a 2-a din Post – Marcu I, 35-44 şi
Ioan V, 23-30

Din Apostolul la Sâmbăta din Săptămâna a 2-a din Post – Evrei III, 12-13

„Fraţilor, luaţi seama, să nu fie cumva, în vreunul din voi, o inimă

vicleană a necredinţei, ca să vă depărteze de la Dumnezeul cel viu. Ci
îndemnaţi-vă unii pe alţii, în fiecare zi, până ce putem să zicem: astăzi! ca
nimeni dintre voi să nu se învârtoşeze cu înşelăciunea păcatului (…).”

Din Evanghelia a 2-a la Sâmbăta din Săptămâna a 2-a din Post –

Ioan V, 25-29

„Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor
auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor învia. Căci precum Tatăl
are viaţă în Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine; şi I-a dat putere să
facă judecată, pentru că este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta; căci vine
ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi, cei ce
au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre
învierea osândirii.”
118
 Duminică 11 martie (în calendarul civil 24 martie)

Duminica a 2-a din Postul Sfintelor Paşti, a Sfântului Ierarh Grigorie

Palama (în icoana din stânga)

Sfântul Ierarh Sofronie, patriarhul Ierusalimului (în icoana din dreapta)

Sfântul Sfinţit Mucenic Pionie, preot din Smirna
Sfântul Cuvios Gheorghe, purtătorul de Dumnezeu, făcătorul de
minuni din Dimpiu
Sfinţii Mucenici Trofim şi Tal
Aducerea moaştelor Sfântului Mucenic Epimah la Constantinopol

(Liturghia Sfântului Vasile cel Mare)

Glasul al 2-lea; Voscreasna a 10-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 2-a din Postul Sfintelor Paşti –

Evrei I, 10 – II, 3

„Întru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi cerurile sunt lucrul
mâinilor Tale; ele vor pieri, dar Tu rămâi, şi toate ca o haină se vor învechi; şi
ca pe un veşmânt le vei strânge şi ca o haină vor fi schimbate. Dar Tu acelaşi
eşti şi anii Tăi nu se vor sfârşi. Şi căruia dintre îngeri a zis Dumnezeu vreodată:
"Şezi de-a dreapta Mea până când voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor
Tale"? Îngerii oare nu sunt toţi duhuri slujitoare, trimise ca să slujească, pentru
cei ce vor fi moştenitorii mântuirii? Pentru aceea se cuvine ca noi să luăm
aminte cu atât mai mult la cele auzite, ca nu cumva să ne pierdem. Căci,
dacă s-a adeverit cuvântul grăit prin îngeri şi orice călcare de poruncă şi
orice neascultare şi-a primit dreapta răsplătire, cum vom scăpa noi,
119
dacă vom fi nepăsători la astfel de mântuire care, luând obârşie din
propovăduirea Domnului, ne-a fost adeverită de cei ce au ascultat-o?”

şi Evrei VII, 26 – VIII, 2

„Fraţilor, un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: Sfânt, fără de răutate,

fără de pată, osebit de cei păcătoşi, şi fiind mai presus decât cerurile. El nu are
nevoie să aducă zilnic jertfe, ca arhiereii: întâi pentru păcatele lor, apoi pentru
ale poporului, căci El a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, aducându-Se
jertfă pe Sine însuşi. Căci Legea pune ca arhierei oameni care au slăbiciune, pe
când cuvântul jurământului, venit în urma Legii, pune pe Fiul, desăvârşit în
veacul veacului. Lucru de căpetenie din cele spuse este că avem astfel de
Arhiereu care a şezut de-a dreapta tronului slavei în ceruri, Slujitor Altarului şi
Cortului celui adevărat, pe care l-a înfipt Dumnezeu şi nu omul.”

Evanghelia la Duminica a 2-a din Postul Sfintelor Paşti –

Marcu II, 1-12 (Vindecarea slăbănogului din Capernaum)

„În vremea aceea, a intrat Iisus iarăşi în Capernaum şi după câteva zile s-a
auzit că este în casă. Şi îndată s-au adunat mulţi, încât nu mai era loc, nici
înaintea uşii, şi le grăia lor cuvântul. Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe
care-l purtau patru inşi. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie
de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au

120
lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul. Şi văzând Iisus credinţa lor,
i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Şi erau acolo unii
dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor: Pentru ce vorbeşte Acesta
astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu? Şi
îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că aşa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De
ce cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai uşor a zice slăbănogului:
Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă? Dar, ca
să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis
slăbănogului: Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta. Şi s-a sculat
îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi
slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.”

Evanghelia la Sfântul Ierarh Grigorie Palama - Ioan X, 9-16

„Zis-a Domnul: Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi

va intra şi va ieşi şi păşune va afla. Furul nu vine decât ca să fure şi să junghie
şi să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă. Eu sunt
păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale. Iar cel
plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind
şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte. Dar cel plătit fuge, pentru
că este plătit şi nu are grijă de oi. Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc oile Mele
şi ele Mă cunosc pe Mine. Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl. Şi
sufletul Îmi pun pentru oi. Am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe
acelea trebuie să le aduc, şi vor auzi glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor.”

Sfântul Grigorie Palama

„Noi credem în Dumnezeu, dar - ceea ce este altceva – credem şi lui

Dumnezeu în toate cele. Căci a crede lui Dumnezeu înseamnă a cugeta că
făgăduinţele pe care ni le-a făcut sunt sigure şi adevărate, iar a crede în
Dumnezeu înseamnă a cugeta drept cu privire la El. Se cuvine deci ca noi
să avem amândouă aceste cugetări şi pe amândouă să le recunoaştem ca
adevărate, fiind şi purtându-ne în aşa fel încât să dăm crezare celor ce
au siguranţa clarvederii şi să ne încredem deplin lui Dumnezeu, întru
Care este credinţa noastră, şi în felul acesta să fim socotiţi drepţi
înaintea Lui, ca unii ce-I suntem credincioşi. (...) Vedeţi ce fel este credinţa
care îndreptăţeşte? Şi nouă ne-a făgăduit Hristos moştenirea vieţii celei veşnice
şi a desfătării şi a slavei şi a împărăţiei, dar ne-a poruncit să trăim în sărăcie,
să postim, să vieţuim cu puţină cheltuială şi strâmtoraţi, să fim în toată clipa
gata de moarte, să ne răstignim pe noi înşine, cu patimile şi cu poftele noastre.
Aşadar, de vom fi fără preget întru acestea şi de vom crede în acea făgăduinţă a
lui Dumnezeu, atunci cu adevărat vom fi crezut lui Dumnezeu, asemenea lui
Avraam, iar aceasta ni se va socoti nouă ca dreptate. Şi luaţi aminte acum la
urmarea celor arătate; căci învoiala de a-l aduce pe Isac drept jertfă a fost nu
numai o mărturie sigură şi o înfăţişare limpede a credinţei lui Avraam, dar s-a
făcut şi pricină a naşterii lui Hristos din seminţia lui, iar prin El s-au
binecuvântat într-adevăr toate seminţiile pământului, împlinindu-se astfel
făgăduinţa. Căci celui care l-a dat pentru Dumnezeu pe fiul său cel unul născut
şi adevărat, Dumnezeu i-a devenit oarecum dator, prin jertfa aceluia şi prin
propria Sa făgăduinţă, să dea jertfă la rândul Lui pe Fiul Său Cel Unul Născut
şi Adevărat.” (Sfântul Grigorie Palama, Omilii, vol. I, Ed. Anastasia, 2004,
p. 105-106)
121
 Luni 12 martie (în calendarul civil 25 martie)

Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul din Singriana

Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul, episcopul Romei (în icoana din stânga)
Dreptul Finees
9 Sfinţi Mucenici săvârşiţi prin sabie
Sfântul Cuvios Simeon Noul Teolog, scriitor filocalic şi Părinte bisericesc (în
icoana din dreapta)

(Liturghia darurilor înainte sfinţite, fără Apostol şi Evanghelie)

Sfântul Simeon Noul Teolog

„Căci aşa cum se spune că mărgăritarul se zămisleşte în cochilia scoicii care

se deschide din roua cerului şi din fulger, tot aşa socoteşte că se seamănă în
noi şi iubirea faţă de Dumnezeu. Fiindcă sufletul, auzind cele spuse despre
Patimile Lui, crezând câte puţin în ele, pe măsura credinţei lui se
deschide, în vreme ce mai înainte era zăvorât de necredinţă; iar după ce
se deschide, ca o rouă cerească, iubirea lui Dumnezeu care este unită cu
o lumină negrăită, căzând în chip spiritual ca un fulger în inimile
noastre, se face un mărgăritar luminos, despre care Domnul spune că,
găsindu-l neguţătorul, plecând a vândut toate averile sale şi a cumpărat
numai mărgăritarul acela. Prin urmare, cel ce s-a învrednicit să creadă aşa,
precum am spus, şi să găsească în el însuşi mărgăritarul spiritual al iubirii lui
Dumnezeu, nu va răbda să nu dispreţuiască toate şi să-şi dea toate averile sale
săracilor şi să le lase celor ce vor să i le prade, ca să păzească neatinsă şi
nemicşorată iubirea faţă de Dumnezeu.” (Sfântul Simeon Noul Teolog,
Discursuri teologice şi etice, Ed. Deisis, Sibiu, 2001, p. 288)

122
 Marţi 13 martie (în calendarul civil 26 martie)

Aducerea moaştelor Sfântului Ierarh Nichifor, patriarhul Constantinopolului

Sfinţii Mucenici African, Publiu şi Terenţiu
Sfântul Mucenic Aviv din Ermupolis
Sfânta Muceniţă Hristina din Persia
Sfânta Cuvioasă Ipomoni (în icoană)
Sfântul Sfinţit Mucenic Publius, episcopul Atenei, ucenicul Sfântului Dionisie
Areopagitul

(Liturghia darurilor înainte sfinţite, fără Apostol şi Evanghelie)

Psalmul 22

„Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi; la locul otăvii, acolo m-a

sălăşluit. La apa odihnei mă hrăni pe mine, sufletul meu întoarse.
Povăţuitu-m-a pe cărările dreptăţii, pentru numele Lui. Că, de voi şi
merge în mijlocul umbrei morţii, nu mă voi teme de rele, căci Tu cu mine
eşti. Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat. Gătit-ai înaintea
mea masă deosebit de cei care mă necăjesc. Uns-ai cu untdelemn capul
meu, şi paharul Tău m-a îmbătat ca un prea tare. Şi mila Ta mă va urmări
în toate zilele vieţii mele. Şi voi locui în casa Domnului cu îndelungare
de zile.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
123
 Miercuri 14 martie (în calendarul civil 27 martie)

Sfântul Cuvios Benedict de Nursia (în icoană)

Sfântul Mucenic Alexandru din Pidna
Sfântul Ierarh Evshimon Mărturisitorul, episcopul Lampsacului

(Liturghia darurilor înainte sfinţite, fără Apostol şi Evanghelie)

Psalmul 23, 3-6

„Cine se va sui la muntele Domnului? Sau cine va sta în locul cel sfânt al
Lui? Cel nevinovat la mâini şi curat la inimă care n-a luat în deşert
sufletul lui şi n-a jurat cu vicleşug aproapelui său. Acesta va lua
blagoslovenie de la Domnul şi milostenie de la Dumnezeu, Mântuitorul
lui. Acesta este neamul celor care-L caută pe Domnul şi al celor care caută faţa
Dumnezeului lui Iacov.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
124
 Joi 15 martie (în calendarul civil 28 martie)

Sfinţii Mucenici Agapie, Plisie, Romil, Timolau, 2 Alexandri şi 2 Dionisii

Sfântul Apostol Aristobul, episcopul Britaniei (în icoană), fratele Sfântului
Apostol Barnaba
Sfântul Mucenic Nicandru din Egipt
Sfântul Nou Mucenic Manuil Criteanul, care a pătimit în insula Chios

(Liturghia darurilor înainte sfinţite, fără Apostol şi Evanghelie)

Psalmul 24, 1-8

„Către Tine, Doamne, ridicai sufletul meu, Dumnezeul meu. Spre Tine
nădăjduit-am, să nu mă ruşinez în veac. Nici să mă batjocorească
vrăjmaşii mei! Pentru că toţi cei care Te aşteaptă pe Tine nu se vor
ruşina; să se ruşineze cei care nelegiuiesc în zadar. Căile Tale, Doamne,
arată-mi mie şi cărările Tale învaţă-mă. Povăţuieşte-mă spre adevărul Tău şi
mă învaţă, căci Tu eşti Dumnezeu, Mântuitorul meu, şi pe Tine te-am
aşteptat toată ziua. Adu-Ţi aminte de îndurările Tale, Doamne, şi de
milostivirile Tale, căci din veac sunt. Păcatele tinereţilor mele şi ale
necunoştinţei mele să nu Ţi le aduci aminte. După mila Ta, adu-Ţi aminte Tu,
pentru bunătatea Ta, Doamne.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
125
 Vineri 16 martie (în calendarul civil 29 martie)

Sfântul Mucenic Sabin Egipteanul (în icoana din stânga)

Sfântul Mucenic Papa
Sfântul Cuvios Ioan din Rufiane
Sfântul Mucenic Roman din Parion
Sfinţii 10 Mucenici din Fenicia, săvârşiţi prin sabie
Sfântul Ierarh Alexandru I, episcopul Romei
Sfântul Cuvios Anin Taumaturgul din Calcedon
Sfântul Cuvios Hristodul Taumaturgul din Patmos (în icoana din dreapta)

(Liturghia darurilor înainte sfinţite, fără Apostol şi Evanghelie)

Psalmul 24, 9-22

„Bun şi drept este Domnul; pentru aceea va pune lege celor greşiţi în cale.
Povăţui-va pe cei blânzi la judecată, învăţa-va pe cei blânzi căile Lui. Toate
căile Domnului sunt milă şi adevăr pentru cei care caută făgăduinţa Lui
şi mărturiile Lui. Şi pentru numele Tău, Doamne, iartă păcatul meu, pentru
că mult este. Cine este omul cel care se teme de Domnul? Pune-va lui lege în
calea pe care a ales-o. Sufletul lui întru bunătăţi va rămâne şi sămânţa lui va
moşteni pământul. Întărirea de la Domnul, celor care se tem de Dânsul şi
făgăduinţa Lui o va arăta lor. Ochii mei pururea către Domnul, căci El
va scoate din laţ picioarele mele. Priveşte peste mine şi mă miluieşte, căci
singur născut şi sărac sunt eu. Necazurile inimii mele s-au înmulţit, din nevoile
mele scoate-mă. Vezi smerirea mea şi osteneala mea şi iartă-mi toate păcatele
mele. Vezi pe vrăjmaşii mei că s-au înmulţit şi cu urâciune strâmbă m-au
urât. Păzeşte sufletul meu şi mă izbăveşte să nu mă ruşinez, căci am
nădăjduit spre Tine. Cei fără răutate şi cei drepţi se lipiră de mine, căci te-am
aşteptat pe Tine, Doamne.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
126
 Sâmbătă 17 martie (în calendarul civil 30 martie)

Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu (în icoana din stânga)
Sfântul Mucenic Pavel din Creta
Sfântul Cuvios Teostirict Mărturisitorul, egumenul Mănăstirii Pelechitului
Sfântul Mucenic Marin soldatul
Sfântul Ierarh Patrick, episcopul şi luminătorul Irlandei (în icoana din dreapta)

La Liturghie:
Apostolul: - la Sâmbăta din Săptămâna a 3-a din Post – Evrei X, 32-38 şi
1 Tesaloniceni IV, 13-17
- la Sfântul Cuvios Alexie – Galateni V, 22 – VI, 2
Evanghelia: - la Sâmbăta din Săptămâna a 3-a din Post – Marcu II, 14-17 şi
Ioan V, 24-30
- la Sfântul Cuvios Alexie – Luca IX, 12-18

Apostolul la Sâmbăta din Săptămâna a 3-a din Post – Evrei X, 32-38

„Aduceţi-vă, dar, aminte mai întâi de zilele în care, după ce aţi fost luminaţi,
aţi răbdat luptă grea de suferinţe, parte făcându-vă privelişte cu ocările şi cu
necazurile îndurate, parte suferind împreună cu cei ce treceau prin unele ca
acestea, căci aţi avut milă de cei închişi, iar răpirea averilor voastre aţi primit-o
cu bucurie, bine ştiind că voi aveţi o mai bună şi statornică avere. Nu lepădaţi
dar încrederea voastră, care are mare răsplătire. Căci aveţi nevoie de
răbdare ca, făcând voia lui Dumnezeu, să dobândiţi făgăduinţa. "Căci mai este
puţin timp, prea puţin, şi Cel ce e să vină, va veni şi nu va întârzia; iar
dreptul din credinţă va fi viu; şi de se va îndoi cineva, nu va binevoi
sufletul Meu întru el".”

127
 Duminică 18 martie (în calendarul civil 31 martie)

Duminica a 3-a din Postul Sfintelor Paşti, a Sfintei Cruci

Sfântul Ierarh Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului

10.000 de Sfinţi Mucenici săvârşiţi prin tăierea capului
Sfinţii Mucenici Trofim şi Evcarpion din Nicomidia şi cei împreună cu dânşii
Sfânta Cuvioasă Maria Mironosiţa, sora Sfântului Lazăr cel înviat din morţi,
cea care a uns cu mir picioarele Mântuitorului

(Liturghia Sfântului Vasile cel Mare)

Glasul al 3-lea; Voscreasna a 11-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 3-a din Postul Sfintelor Paşti –

Evrei IV, 14 – V, 6

„Fraţilor, având Arhiereu mare, Care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui
Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea. Că nu avem Arhiereu care să nu
poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci ispitit întru toate după
asemănarea noastră, afară de păcat. Să ne apropiem, deci, cu încredere de
tronul harului, ca să luăm milă şi să aflăm har, spre ajutor, la timp potrivit.
Căci orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele
către Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate; el poate să fie
îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, de vreme ce şi el este cuprins de
slăbiciune. Din această pricină dator este, precum pentru popor, aşa şi pentru

128
sine să jertfească pentru păcate. Şi nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci
dacă este chemat de Dumnezeu după cum şi Aaron. Aşa şi Hristos nu S-a
preaslăvit pe Sine însuşi, ca să Se facă arhiereu, ci Cel ce a grăit către El: "Fiul
Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut". În alt loc se zice: "Tu eşti Preot în veac
după rânduiala lui Melchisedec".”

Evanghelia la Duminica a 3-a din Postul Sfintelor Paşti –

Marcu VIII, 34 – IX, 1

„Zis-a Domnul: cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine,

să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va
pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie,
acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi
pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?
Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta
desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni
întru slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc
vouă, că sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea până ce nu
vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere.”

Sfântul Chiril al Ierusalimului

„Cât de mare este vrednicia pe

care v-o dă Domnul prin mutarea
voastră din rândul catehumenilor
în rândul credincioşilor, o arată
Pavel Apostolul când zice:
‘Credincios este Dumnezeu prin
Care aţi fost chemaţi la împărtăşirea
cu Fiul Său, Iisus Hristos.’ Căci prin
faptul că Dumnezeu este numit
credincios, iar tu capeţi acest
nume, însemnă că primeşti o mare
vrednicie. După cum Dumnezeu
este numit bun, drept, atotputernic
şi creatorul tuturor lucrurilor, tot
astfel este numit şi credincios.
Gândeşte-te deci la ce vrednicie
te înalţi dacă ai a te împărtăşi
de un nume al lui Dumnezeu.
Ceea ce se caută de aici înainte
este ca fiecare dintre noi să fie găsit
credincios, potrivit propriei sale
conştiinţe. ‘Mare lucru este, spune
Scriptura, ca să afli bărbat
credincios!’ Nu ca să-mi arăţi mie
conştiinţa ta (căci n-ai să fii judecat
de o judecată omenească), ci ca să
arăţi sinceritatea credinţei tale
lui Dumnezeu, Care cearcă
rărunchii şi inimile şi cunoaşte gândurile oamenilor.” (Sfântul Chiril al
Ierusalimului, Cateheze, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2003, p. 70-71)
129
 Luni 19 martie (în calendarul civil 1 aprilie)

Sfinţii Mucenici Hrisant şi Daria (în icoană), împreună cu Sfinţii Mucenici

Claudiu Tribunul, chinuitorul lor, soţia sa, Ilaria, şi fiii lor Iason şi
Mavros
Sfântul Mucenic Panhariu

(Liturghia darurilor înainte sfinţite, fără Apostol şi Evanghelie)

Psalmul 25

„Judecă-mă, Doamne, căci eu întru nerăutatea mea am mers şi spre

Domnul nădăjduind nu voi slăbi. Ispiteşte-mă, Doamne, şi mă cercetează,
curăţă rărunchii mei şi inima mea. Căci mila Ta înaintea ochilor mei este şi
bine am plăcut întru adevărul Tău. N-am şezut cu adunarea deşertăciunii şi
cu cei care nelegiuiesc nu voi intra înăuntru. Urât-am adunarea celor
care viclenesc şi cu cei necredincioşi nu voi şedea. Spăla-voi întru cei
nevinovaţi mâinile mele şi voi înconjura jertfenicul Tău, Doamne, ca să aud
glasul laudei Tale şi să povestesc toate minunile Tale. Doamne, iubit-am
bunăcuviinţa casei Tale şi locul lăcaşului slavei Tale. Să nu pierzi cu cei
necredincioşi sufletul meu şi cu oamenii sângiuirilor viaţa mea, cărora le
sunt în mâini fărădelegile, dreapta lor s-a umplut de daruri. Iară eu întru
nerăutatea mea am mers; mântuieşte-mă, Doamne, şi mă miluieşte. Piciorul
meu a stat întru dreptate; întru adunări binecuvânta-Te-voi, Doamne.”
(Psaltirea după Biblia de la 1688)

130
 Marţi 20 martie (în calendarul civil 2 aprilie)

Sfinţii 20 de Cuvioşi Părinţi ucişi de arabi în Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfinţit
(în icoana din stânga)
Sfântul Ierarh Nichita Mărturisitorul, episcopul Apoloniadei (în icoana din
dreapta)
Sfintele Muceniţe Alexandra, Claudia, Eufrasia, Matroana, Iuliana, Eufimia şi
Teodosia din Aminsos
Sfântul Mucenic Rodian
Sfântul Mucenic Achila Eparhul
Sfântul Mucenic Lolion
Sfântul Mucenic Manuil
Sfântul Nou Mucenic Miron Criteanul, săvârşit prin sugrumare

(Liturghia darurilor înainte sfinţite, fără Apostol şi Evanghelie)

Psalmul 26, 1-11

„Domnul e lumina mea şi Mântuitorul meu; de cine mă voi teme?

Domnul, apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înspăimânta? Când s-ar
apropia împotriva mea cei care chinuiesc, ca să mănânce cărnurile mele,
cei care mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, ei au slăbit şi au căzut. Şi de se va
rândui asupra mea tabără, nu se va înfricoşa inima mea. De se va ridica asupra
mea război, întru aceasta eu nădăjduiesc. Una am cerşit de la Domnul,
aceasta voi cere: a locui eu în casa Domnului, toate zilele vieţii mele, a
vedea frumuseţea Domnului şi a cerceta Biserica Cea Sfântă a Lui. Căci
m-a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele, acoperitu-m-a întru locul cel
ascuns al cortului Lui. În piatră m-a înălţat şi acum, iată, a înălţat capul
meu peste vrăjmaşii mei.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

131
 Miercuri 21 martie (în calendarul civil 3 aprilie)

Sfântul Ierarh Iacob Studitul, mărturisitor al Sfintelor Icoane (în icoană în

stânga)
Sfântul Ierarh Toma I, patriarhul Constantinopolului
Sfinţii Mucenici Filimon şi Domnin din Roma
Sfântul Ierarh Viril, episcopul Cataniei
Sfântul Cuvios Serapion Sidonitul (în icoană în dreapta)

(Liturghia darurilor înainte sfinţite, fără Apostol şi Evanghelie)

Psalmul 26, 12-20

„Ascultă, Doamne, glasul meu, care a strigat, miluieşte-mă şi mă ascultă.

Ţie a zis inima mea: ‘Pe Domnul voi căuta.’ Te căută faţa mea, faţa Ta, Doamne,
voi căuta. Să nu-Ţi întorci faţa Ta de la mine şi să nu te abaţi cu mânie de la
robul Tău. Ajutorul meu fii, să nu mă depărtezi şi să nu mă laşi, Dumnezeule,
Mântuitorul meu. Căci tatăl meu şi maica mea m-au părăsit, şi Domnul m-a
luat pe mine. Îndreptează-mă, Doamne, în calea Ta şi mă povăţuieşte în
cărare dreaptă din pricina vrăjmaşilor mei. Să nu mă dai la sufletele
celor care mă necăjesc pe mine, căci s-au sculat asupra mea mărturii
viclene şi minţi viclenia sieşi. Cred că o să văd bunătăţile Domnului în
pământul celor vii. Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se întărească
inima ta şi aşteaptă pe Domnul. Slavă. ” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
132
 Joi 22 martie (în calendarul civil 4 aprilie)

Sfântul Sfinţit Mucenic Vasile, preotul din Ancira

Sfintele Muceniţe Calinica şi Vasilisa
Sfânta Muceniţă Drosida (în icoană), fiica împăratului Traian, împreună cu 5
Sfinte Muceniţe monahii
Sfântul Nou Mucenic Eftimie, săvârşit prin sabie la Constantinopol

(Liturghia darurilor înainte sfinţite, fără Apostol şi Evanghelie)

Psalmul 27, 2-9

„Ascultă, Doamne, glasul rugii mele când mă rog către Tine, când ridic
mâinile mele către Biserica Cea Sfântă a Ta. Să nu mă tragi împreună cu cei
păcătoşi şi cu cei care fac strâmbătate să nu mă pierzi. Celor care
grăiesc pace cu cei de aproape ai lor, şi rele în inimile lor, dă-le lor,
Doamne, după faptele lor şi după vicleşugul tocmelilor lor. După faptele
mâinilor lor dă-le lor, dă-le lor răsplătirea lor. Că n-au priceput la
faptele Domnului şi la faptele mâinilor Lui, surpa-i-vei pe dânşii şi nu-i
vei zidi pe ei. Blagoslovit este Domnul, căci a ascultat glasul rugii mele.
Domnul este ajutorul meu şi apărătorul meu; spre El a nădăjduit inima mea şi
mă ajută.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
133
 Vineri 23 martie (în calendarul civil 5 aprilie)

Sfântul Sfinţit Mucenic Nicon (în icoană) şi cei 199 de ucenici ai lui
Sfântul Cuvios Gherghe cel Nou din Dipiu
Sfântul Mucenic Dometie din Frigia
Sfântul Nou Mucenic Luca, săvârşit prin sabie în Mitilene

(Liturghia darurilor înainte sfinţite, fără Apostol şi Evanghelie)

Psalmul 29, 1-4

„Înălţa-Te-voi, Doamne, căci m-ai luat pe mine şi n-ai veselit pe

vrăjmaşii mei asupra mea. Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către
Tine şi m-ai vindecat. Doamne, scos-ai din iad sufletul meu,
mântuitu-m-ai dintre cei care se pogoară în groapă. Cântaţi Domnului, cei
curaţi ai Lui, şi vă mărturisiţi cu pomenirea sfinţeniei Lui!” (Psaltirea după
Biblia de la 1688)

134
 Sâmbătă 24 martie (în calendarul civil 6 aprilie)

Sfântul Ierarh Artemon, episcopul Seleuciei din Pisida (în icoana din stânga)
Sfântul Sfinţit Mucenic Artemon, preotul din Laodiceea (în icoana din dreapta)
Sfântul Cuvios Zaharia monahul
Sfinţii 8 Mucenici din Cezareea Palestinei, săvârşiţi prin sabie
Sfântul Cuvios Martin Tebeul
Sfântul Sfinţit Mucenic Partenie, patriarhul Constantinopolului

(Pomenirea morţilor)

La Liturghie:
Apostolul la Sâmbăta din Săptămâna a 4-a din Post - Evrei VI, 9-12 şi
1 Tesaloniceni IV, 13-17
Evanghelia la Sâmbăta din Săptămâna a 4-a din Post - Marcu VII, 31-37 şi
Ioan V, 24-30

Apostolul la Sâmbăta din Săptămâna a 4-a din Post - Evrei VI, 9-12

„Fraţilor, despre voi, deşi vorbim astfel, suntem încredinţaţi de lucruri mai
bune şi aducătoare de mântuire. Căci Dumnezeu nu este nedrept, ca să uite
lucrul vostru şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru numele Lui, voi,
care aţi slujit şi slujiţi sfinţilor. Dorind dar, ca fiecare dintre voi să arate
aceeaşi râvnă spre adeverirea nădejdii, până la sfârşit, ca să nu fiţi
greoi, ci următori ai celor care, prin credinţă şi îndelungă-răbdare,
moştenesc făgăduinţele.”
135
 Duminică 25 martie (în calendarul civil 7 aprilie)

(†) Buna Vestire

Duminica a 4-a din Postul Sfintelor Paşti, a Sfântului Cuvios Ioan Scărarul

Sfântul Cuvios Senufie Nitriotul, purtătorul de semne

Sfintele Muceniţe Pelaghia şi Teodosia din Nicomidia
Un Sfânt Cuvios, fost gealat, care a cunoscut pe Hristos în temniţă
Sfântul Dismas, tâlharul de pe cruce care a dobândit Raiul
Sfântul Sfinţit Mucenic Tihon, Patriarhul Moscovei şi a toată Rusia – pomenirea
adormirii
Sfântul Ierarh Iustin Popovici– pomenirea adormirii

(Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Dezlegare la peşte)

Glasul al 4-lea; Voscreasna întâia

136
 La Liturghie:

Apostolul la Buna Vestire – Evrei II, 11-18

„Fraţilor, Cel ce sfinţeşte şi cei ce se sfinţesc, dintr-Unul sunt toţi; de aceea

nu se ruşinează să-i numească pe ei fraţi, zicând: "Spune-voi fraţilor mei
numele Tău. În mijlocul Bisericii Te voi lăuda". Şi iarăşi: "Eu voi fi încrezător în
El"; şi iarăşi: "Iată Eu şi pruncii pe care Mi i-a dat Dumnezeu". Deci, de vreme
ce pruncii s-au făcut părtaşi sângelui şi trupului, în acelaşi fel şi El S-a
împărtăşit de acestea, ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea
morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe acei pe care frica morţii îi ţinea în
robie toată viaţa. Căci, într-adevăr, nu a luat firea îngerilor, ci sămânţa lui
Avraam a luat. Pentru aceea, dator era întru toate să Se asemene fraţilor, ca să
fie milostiv şi credincios arhiereu în cele către Dumnezeu, pentru curăţirea
păcatelor poporului. Căci prin ceea ce a pătimit, fiind El însuşi ispitit, poate şi
celor ce se ispitesc să le ajute.”

Apostolul la Duminica a 4-a din Postul Sfintelor Paşti –

Evrei VI, 13-20

„Fraţilor, Dumnezeu, când a dat făgăduinţă lui Avraam, de vreme ce n-avea

pe nimeni mai mare, pe care să Se jure, S-a jurat pe Sine însuşi, zicând: "Cu
adevărat, binecuvântând te voi binecuvânta, şi înmulţind te voi înmulţi". Şi aşa,
având Avraam îndelungă-răbdare, a dobândit făgăduinţa. Pentru că oamenii se
jură pe cel ce e mai mare şi jurământul e la ei o chezăşie şi sfârşitul oricărei
neînţelegeri. În aceasta, Dumnezeu voind să arate şi mai mult, moştenitorilor
făgăduinţei, nestrămutarea hotărârii Sale, a pus la mijloc jurământul: ca prin
două fapte nestrămutate – făgăduinţa şi jurământul – în care e cu neputinţă ca
Dumnezeu să fi minţit, noi, cei ce căutăm scăpare, să avem îndemn puternic ca
să ţinem nădejdea pusă înainte, pe care o avem ca o ancoră a sufletului,
neclintită şi tare, intrând dincolo de catapeteasmă, unde Iisus a intrat pentru
noi ca înaintemergător, fiind făcut Arhiereu în veac, după rânduiala lui
Melchisedec.”

şi Efeseni V, 8-19

„Fraţilor, ca fii ai luminii să umblaţi, pentru că roada luminii e în

orice bunătate, dreptate şi adevăr. Încercând ce este bineplăcut
Domnului. Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului,
ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei,
ruşine este a le şi grăi. Iar tot ce este pe faţă, se descoperă prin lumină, căci tot
ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: "Deşteaptă-te cel ce
dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos". Deci luaţi seama cu grijă
cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând
vremea, căci zilele rele sunt. Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci
înţelegeţi care este voia Domnului. Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este
pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în
cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului în inimile voastre.”

137
 Evanghelia la Buna Vestire – Luca I, 24-38

„În zilele acelea, Elisabeta, femeia lui Zaharia, a zămislit şi cinci luni s-a
tăinuit pe sine, zicând: că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit
să ridice dintre oameni ocara mea. Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul
Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret,
către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David;
iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce
eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea,
văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune
poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la
Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui
Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul
Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste
casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Şi a zis Maria către
înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi
răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui
Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui
Dumnezeu se va chema. Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la
bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la
Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului.
Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea.”

Evanghelia la Duminica a 4-a din Postul Sfintelor Paşti –

Marcu IX, 17-32 (Vindecarea fiului lunatic)

„În vremea aceea, a venit un om la Iisus şi, îngenunchind înaintea Lui, I-a
zis: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi oriunde-l
apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi
înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. Iar El,
răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când
vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine. Şi l-au adus la El. Şi văzându-L pe Iisus,
duhul îndată a zguduit pe copil, şi, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând.
Şi l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a
răspuns: din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l
piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi. Iar Iisus i-a zis: De poţi
crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului, a
zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele. Iar Iisus, văzând că
mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu
îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el! Şi răcnind şi zguduindu-l cu
putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit.
Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, şi el s-a sculat în picioare. Iar după
ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am
putut să-l izgonim? El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi,
decât numai cu rugăciune şi cu post. Şi, ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea,
dar El nu voia să ştie cineva. Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul
Omului se va da în mâinile oamenilor şi-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a
treia zi va învia. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe.”

138
 şi Matei IV, 25 – V, 12 (Predica de pe munte – Fericirile)

„În vremea aceea, după Iisus mergeau mulţimi multe, din Galileea, din
Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan. Văzând mulţimile,
Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii Lui au venit la El. Şi
deschizându-şi gura, îi învăţa zicând: Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este
împărăţia cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiţi cei
blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de
dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii
de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru
dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi voi când vă vor
ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră,
minţind din pricina Mea. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă
este în ceruri, că aşa au prigonit pe prorocii cei dinainte de voi.”

Rugăciunea Sfântului Patriarh Mucenic Tihon pentru fraţii prigoniţi

Doamne Atotmilostive, Dumnezeul puterilor!

Din adâncul sufletului cu smerenie strig către Tine: cu puterea Crucii Tale
potoleşte înverşunarea celor care urăsc şi hulesc numele Tău Cel Sfânt,
pângăresc şi nimicesc sfinţenia lăcaşurilor Tale, prigonindu-i cu sălbăticie pe
fiii credincioşi ai Sfintei Tale Biserici.
Tuturor celor care pătimesc pentru mărturisirea adevăratei credinţe
trimite-le în numele Tău pe Sfinţii Tăi Îngeri, ca să-i întărească pe cei
credincioşi Ţie întru purtarea jugului Tău celui bun, sub acoperământul
şi mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi a tuturor sfinţilor
Tăi.
Milostive Doamne! Cu inima zdrobită şi cu lacrimi ne rugăm Ţie, caută la
plânsul, tânguirea şi rugile tuturor dreptcredincioşilor creştini pătimind de
năpăstuirea vrăjmaşilor Tăi.
Şi mai presus de toate întăreşte, Doamne, cu tăria Duhului Tău pe
păstorii Tăi, ca să slujească cu dârzenie, în singurătate, chiar până la
moarte, turma Ta.
Iar pe toţi cei care pentru Tine au primit sfârşit mucenicesc,
învredniceşte-i să împărăţească cu sfinţii Tăi în slava Ta cea veşnică.

Sfântul Iustin Popovici

„Învăţătura Bisericii Ortodoxe a Dumnezeu-Omului Hristos, rostită de către

Sfinţii Apostoli, de către Sfinţii Părinţi şi de către Sfintele Sinoade asupra
ereticilor, este următoarea: Ereziile nu sunt Biserică şi nici nu pot fi
Biserică. Pentru aceea în ele nici nu pot exista Sfinte Taine, şi mai cu
seamă Taina Împărtăşirii – această Taină a Tainelor; fiindcă tocmai
Sfânta Împărtăşire este totul şi toate în Biserică: Însuşi Dumnezeu-Omul,
Domnul Iisus Hristos, şi Biserica însăşi, ca trup al Lui, şi îndeobşte tot ce
este Dumnezeu-omenesc.” (Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxă şi
ecumenismul, Mânăstirea Sfinţii Arhangheli - Petru Vodă, 2002, p. 113)

139
 Luni 26 martie (în calendarul civil 8 aprilie)

Soborul Arhanghelului Gavriil (în icoană)

Sfinţii Mucenici Montanus preotul şi soţia sa Maxima
Sfinţii 26 de Mucenici din Goţia, printre care preoţii Vatus şi Virca, cu cei
2 fii şi cele 3 fiice ale sale, şi monahul Aprilla
Sfinţii Mucenici Codrat, Teodosie, Emanuel şi alţi 40 împreună cu ei
Sfântul Cuvios Ştefan Mărturisitorul, egumenul Mănăstirii Triglia

(Dezlegare la untdelemn şi vin)

La Liturghie:
Apostolul la Soborul Arhanghelului Gavriil – Evrei II, 2-10
Evanghelia la Soborul Arhanghelului Gavriil – Luca X, 16-21

Din Evanghelia la Soborul Arhanghelului Gavriil – Luca X, 16

„Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă

ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se
leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine.”
140
 Marţi 27 martie (în calendarul civil 9 aprilie)

Sfânta Muceniţă Matroana din Tesalonic (în icoană)

Sfântul Cuvios Chiric din Apro
Sfântul Ierarh Pavel, episcopul Corintului
Sfântul Cuvios Eutihie
Sfinţii Mucenici Ioan egipteanul şi Baruh

(Liturghia darurilor înainte sfinţite, fără Apostol şi Evanghelie)

Psalmul 30, 1-10

„Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu mă ruşinez în veac; întru

dreptatea Ta, izbăveşte-mă şi mă scoate. Pleacă către mine urechea Ta,
grăbeşte de mă scoate pe mine. Fii mie Dumnezeu apărător şi spre casa
scăpării să mă mântuieşti. Căci întărirea mea şi scăparea mea eşti Tu şi pentru
numele Tău mă vei povăţui şi mă vei hrăni. Scoate-mă-vei din cursa aceasta,
pe care mi-au ascuns-o mie, căci Tu eşti apărătorul meu, Doamne. În
mâinile Tale pune-voi duhul meu, mântuitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul
adevărului. Urât-ai pe cei ce păzesc deşertăciune în zadar. Şi eu spre
Domnul am nădăjduit, bucura-mă-voi şi mă voi veseli de mila Ta. Căci ai
căutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu. Şi nu m-ai
închis în mâinile vrăjmaşilor; pus-ai în loc larg picioarele mele.” (Psaltirea
după Biblia de la 1688)
141
 Miercuri 28 martie (în calendarul civil 10 aprilie)

Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului

Sfântul Cuvios Ştefan Mărturisitorul, făcătorul de minuni
Sfinţii Mucenici Filit Singliticul, soţia sa, Lidia, cei 2 fii ai lor, Teoprep şi
Macedon, Cronid comentarisiul şi Amfilohie ducele

(Liturghia darurilor înainte sfinţite, fără Apostol şi Evanghelie. Denia Canonului

Mare)

Psalmul 30, 11-20

„Miluieşte-mă, Doamne, căci mă necăjesc; tulburatu-s-a cu mânie ochiul

meu, sufletul meu şi pântecele meu. Căci s-au scurs cu durere viaţa mea şi anii
mei în suspinări; slăbi cu sărăcie vârtutea mea şi oasele mele s-au tulburat.
Lângă toţi vrăjmaşii mei mă făcui ocară, şi vecinilor mei foarte, şi frică
cunoscuţilor mei. Cei care mă vedeau afară fugiră de mine. Mă uitară de
la inimă ca pe un mort. Făcutu-m-am ca un vas pierdut, căci am auzit
ura multora dintre cei care locuiesc împrejur; când se adunară ei într-un
loc asupra mea, ca să ia sufletul meu s-au sfătuit. Şi eu spre Tine,
Doamne, nădăjduit-am, zicând: ‘Tu eşti Dumnezeul meu, în mâinile Tale
este soarta mea! Izbăveşte-mă din mâna vrăjmaşilor mei şi de cei care
mă prigonesc pe mine. Arată faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă cu mila
Ta. ” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
142
 Joi 29 martie (în calendarul civil 11 aprilie)

Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Marcu, episcopul Aretuselor, Chiril diaconul şi cei

împreună cu dânşii
Sfinţii Mucenici Iona şi Varahisie şi alţi 9 Sfinţi Mucenici împreună cu dânşii
Sfântul Ierarh Eustatie Mărturisitorul, episcopul Chiosului Bitiniei
Sfinţii Apostoli Sosten, Apolo, Chifa şi Epafrodit dintre cei 70
Sfântul Ierarh Diadoh, episcopul Foticeii din Epir, scriitor filocalic (în icoană)

(Liturghia darurilor înainte sfinţite, fără Apostol şi Evanghelie)

Sfântul Diadoh al Foticeii

„Credinţa fără faptă şi fapta fără credinţă vor fi la fel de lepădate.

Căci credinciosul trebuie să-şi arate credinţa, aducând Domnului fapte.
Pentru că nici părintelui nostru Avraam nu i s-ar fi socotit credinţa spre
dreptate, dacă nu ar fi adus pe fiul său ca rod al ei.
Cel care iubeşte pe Dumnezeu, acela crede totodată cu adevărat şi
săvârşeşte faptele credinţei cu evlavie. Iar cel care crede numai şi nu
este întru dragoste, nu are nici credinţa însăşi, pe care socoteşte că o
are. Căci crede cu o minte uşuratică ce nu lucrează sub greutatea plină
de slavă a dragostei. Drept aceea, credinţa lucrătoare prin dragoste este
marele izvor al virtuţilor.” (Sfântul Diadoh al Foticeii, Cuvânt ascetic,
Filocalia, Vol. I, Sibiu, 1947, p. 342)
143
 Vineri 30 martie (în calendarul civil 12 aprilie)

Sfântul Cuvios Ioan Scărarul (în icoană)

Sfântul Proroc Ioad
Sfânta Euvula, mama Sfântului Mucenic Pantelimon
Sfântul Cuvios Ioan de la Fântână, din Capadocia
Sfântul Ierarh Ioan, patriarhul Ierusalimului
Sfântul Sfinţit Nou Mucenic Zaharia, episcopul Corintului

(Liturghia darurilor înainte sfinţite. Denia Acatistului Bunei Vestiri)

La Liturghie:
Apostolul la Sfântul Cuvios Ioan Scărarul - Efeseni VI, 10-17
Evanghelia la Sfântul Cuvios Ioan Scărarul - Matei XI, 27-30

Sfântul Ioan Scărarul

„Când necredincioşii sau ereticii se luptă cu noi cu rea voinţă, să-i

înfruntăm o dată sau de două ori, apoi să-i lăsăm în pace. Celor care
voiesc a cunoaşte adevărul, să nu încetăm niciodată să le facem binele. Să nu
ne apucăm însă nici de una nici de alta, până când mai întâi nu suntem
noi întăriţi sufleteşte.” (Sfântul Ioan Scărarul, Scara Raiului, Ed. Amarcord,
Timişoara, 1997, p. 435)
144
 Sâmbătă 31 martie (în calendarul civil 13 aprilie)

Sfântul Sfinţit Mucenic Ipatie, episcopul Gangrelor din Paflagonia (în icoană)
Sfântul Ierarh Acachie Mărturisitorul, episcopul Meletinei
Sfinţii Sfinţiţi Mucenici din Persia, Avdas episcopul şi Veniamin diaconul şi cei
împreună cu dânşii
Sfântul Mucenic Menandru
Sfântul Cuvios Vlasie din Amoreea
Sfântul Cuvios Ştefan Taumaturgul

(Pomenirea morţilor)

La Liturghie:
Apostolul la Sâmbăta din Săptămâna a 5-a din Post – Evrei IX, 24-28 şi
Evrei IX, 1-7 şi 1 Tesaloniceni IV, 13-17
Evanghelia la Sâmbăta din Săptămâna a 5-a din Post – Marcu VIII, 27-31 şi
Ioan V, 24-30
Psalmul 30, 21-28

„Doamne, să nu mă ruşinez, căci Te-am chemat pe Tine. Ruşineze-se

necuraţii şi să se pogoare în iad, mute să se facă buzele cele viclene, cele
care grăiesc asupra dreptului fărădelege, cu mândrie şi defăimare.
Foarte multă e mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai arătat-o
celor care se se tem de Tine şi ai făcut-o celor care nădăjduiesc spre Tine
înaintea fiilor oamenilor. Ascunde-i-vei pe dânşii întru ascunderea obrazului
Tău de tulburarea oamenilor. Acoperi-i-vei pe dânşii în cort, de gâlceava
neamurilor. Blagoslovit este Domnul, căci a făcut minunată mila Lui în
cetatea îngrădirii.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

145
 Aprilie

146
 Duminică 1 aprilie (în calendarul civil 14 aprilie)

Duminica a 5-a din Postul Sfintelor Paşti, a Sfintei Cuvioase Maria

Egipteanca

Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca (în ambele icoane)

Sfântul Cuvios Macarie Mărturisitorul, egumenul Pelechitului
Sfinţii Mucenici Gherontie şi Vasilid
Sfântul şi Dreptul Ahaz

(Liturghia Sfântului Vasile cel Mare)

Glasul al 5-lea; Voscreasna a 2-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 5-a din Post – Evrei IX, 11-14

„Fraţilor, Hristos, venind Arhiereu al bunătăţilor celor viitoare, a trecut prin

cortul cel mai mare şi mai desăvârşit, nu făcut de mână, adică nu din zidirea
aceasta; El a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de
ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, şi a dobândit o veşnică răscumpărare.
Căci dacă sângele ţapilor şi al taurilor şi cenuşa junicii, stropind pe cei
spurcaţi, îi sfinţeşte spre curăţirea trupului, cu cât mai mult sângele lui
Hristos, Care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine jertfă fără
de prihană, va curăţi cugetul vostru de faptele cele moarte, ca să slujiţi
Dumnezeului celui viu?”
147
 Apostolul la Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca din Duminica a 5-a din Post -
Galateni III, 23-29

„Fraţilor, mai înainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub Lege, fiind
închişi pentru credinţa care avea să se descopere. Astfel că Legea ne-a fost
călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credinţă. Iar dacă a
venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză. Căci toţi sunteţi fii ai lui
Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus. Căci, câţi în Hristos v-aţi
botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este
nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că
voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus. Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi
deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă.”

Apostolul la Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca din ziua prăznuirii ei –

Efeseni V, 8-19

„Fraţilor, ca fii ai luminii să umblaţi, pentru că roada luminii e în orice

bunătate, dreptate şi adevăr, încercând ce este bineplăcut Domnului. Şi nu fiţi
părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă,
osândiţi-le pe faţă. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi
grăi. Iar tot ce este pe faţă, se descoperă prin lumină, căci tot ceea ce este
descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: "Deşteaptă-te cel ce dormi şi te
scoală din morţi şi te va lumina Hristos". Deci luaţi seama cu grijă cum
umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând
vremea, căci zilele rele sunt. Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci
înţelegeţi care este voia Domnului. Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este
pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în
cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului în inimile voastre.”

Evanghelia la Duminica a 5-a din Post – Marcu X, 33-45

„În vremea aceea, luând Iisus pe cei doisprezece ucenici ai Săi, a început să le
spună ce aveau să I se întâmple: că, iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului
va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în
mâna păgânilor. Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî,
dar după trei zile va învia. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu,
zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a
zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta
Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce
cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu
care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl
beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza. Dar a şedea
de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru
care s-a pregătit. Şi auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan.
Şi Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai
neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi
nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al
vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că şi Fiul
Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul
răscumpărare pentru mulţi.”

148
Evanghelia la Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca din Duminica a 5-a din Post -
Luca VII, 36-50

„În vremea aceea, unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi
intrând în casa fariseului, a şezut la masă. Şi iată era în cetate o femeie
păcătoasă şi, aflând că şade la masă în casa fariseului, a adus un alabastru cu
mir. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu
lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui
şi le ungea cu mir. Şi văzând, fariseul care-L chemase a zis în sine: Acesta,
de-ar fi proroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este
păcătoasă. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva.
Învăţătorule, spune, zise el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu
cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească,
i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon,
răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis:
Drept ai judecat. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia
aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă cu lacrimi
Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de
când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn capul Meu
nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îţi zic: Iertate sunt
păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte. Şi
a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele. Şi au început cei ce şedeau împreună la masă
să zică în sine: Cine este Acesta care iartă şi păcatele? Iar către femeie a zis:
Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace.”

Evanghelia la Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca din ziua prăznuirii ei –

Ioan VIII, 3-11

„În vremea aceea, fariseii şi cărturarii au adus la Iisus pe o femeie, prinsă în

adulter şi, aşezând-o în mijloc, au zis Lui: Învăţătorule, această femeie a fost
prinsă asupra faptului de adulter; iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele
ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici? Şi aceasta ziceau, ispitindu-L,
ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul
pe pământ. Şi stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: Cel fără de păcat
dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei. Iarăşi plecându-Se, scria pe
pământ. Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul,
începând de la cei mai bătrâni şi până la cel din urmă, şi a rămas Iisus singur
şi femeia, stând în mijloc. Şi ridicându-Se Iisus şi nevăzând pe nimeni decât pe
femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nu te-a osândit nici unul? Iar ea
a zis: Nici unul, Doamne. Şi Iisus i-a zis: Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de
acum să nu mai păcătuieşti.”

Psalmul 31, 6-9

„Zis-am: ‘Mărturisi-voi asupra mea fărădelegea mea Domnului.’ Şi Tu ai

iertat nelegiuirea inimii mele. (Strigare) Pentru aceasta ruga-se-va către Tine
tot curatul în vremea bine tocmită, iar potop de ape multe către el nu se
vor apropia. Tu-mi eşti scăparea din necazul ce mă cuprinde; bucuria
mea, mântuieşte-mă de cei care m-au înconjurat.” (Psaltirea după Biblia de
la 1688)

149
 Luni 2 aprilie (în calendarul civil 15 aprilie)

Sfântul Cuvios Tit, făcătorul de minuni

Sfânta Muceniţă Teodosia din Tir (în icoană)
Sfinţii Mucenici fraţi Amfian şi Edesie
Sfântul Mucenic Policarp din Alexandria
Sfântul Cuvios Grigorie sihastrul din Nicomidia

(Liturghia darurilor înainte sfinţite, fără Apostol şi Evanghelie)

Psalmul 31, 10-14

„(Strigare) ’Învăţa-te-voi şi ocârmui-te-voi în calea aceasta în care vei merge,

întări-voi asupra ta ochii Mei. Nu vă faceţi precum calul şi catârul, la care
nu este pricepere. Cu zăbală şi cu frâu fălcile lor să le sugrumi, ale celor
care nu se apropie de tine.’ Multe-s bătăile păcătosului, iar pe cel care
nădăjduieşte spre Domnul, mila îl va înconjura. Bucuraţi-vă în Domnul şi
vă veseliţi, drepţilor, şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la inimă!” (Psaltirea după Biblia
de la 1688)

150
 Marţi 3 aprilie (în calendarul civil 16 aprilie)

Sfântul Cuvios Nichita Mărturisitorul, egumenul Mănăstirii Midichiei

Sfinţii Mucenici din Persia, Elpidifor, Dios, Vitonie şi Galic
Sfântul Cuvios Ilirie din Muntele Mirsiona
Sfântul Nou Mucenic Pavel Rusul, săvârşit prin sabie la Constantinopol

(Liturghia darurilor înainte sfinţite, fără Apostol şi Evanghelie)

Psalmul 32, 13-22

„Din cer privi Domnul, văzu pe toţi fiii oamenilor. Din locaşul Lui gătit, privi
peste toţi cei care locuiesc pământul. Cel Care a zidit deosebi inimile lor, Cel
Care pricepe toate lucrurile lor. Nu se mântuieşte împăratul pentru multă
putere şi uriaşul nu se va mântui cu mulţimea forţei lui. Mincinos e calul
spre mântuire, şi cu mulţimea tăriei lui nu se va mântui. Iată, ochii
Domnului spre cei care se tem de Dânsul, cei care nădăjduiesc spre mila
Lui, ca să izbăvească din moarte sufletele lor şi să-i hrănească pe dânşii
în foamete. Şi sufletul nostru îl va aştepta pe Domnul, căci ajutor şi apărător
nouă este. Căci întru Domnul se va veseli inima noastră şi întru numele cel
sfânt al Lui am nădăjduit. Facă-se, Doamne, mila Ta peste noi, în ce chip
am nădăjduit spre Tine!” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
151
 Miercuri 4 aprilie (în calendarul civil 17 aprilie)

Sfântul Cuvios Iosif Melodul din Tesalonic (în icoană)

Sfântul Cuvios Gheorghe din muntele Maleon
Sfânta Muceniţă Fervuta din Persia împreună cu sora şi cu roaba sa
Sfântul Cuvios Puplie monahul din Egipt
Sfinţii Cuvioşi Teona, Simeon şi Forvin
Sfântul Cuvios Zosima, cel care a împărtăşit-o şi îngropat-o pe Sfânta Maria
Egipteanca
Sfântul Ierarh Teona, episcopul Tesalonicului

(Liturghia darurilor înainte sfinţite, fără Apostol şi Evanghelie)

Psalmul 33, 11-16

„Veniţi, fiilor, ascultaţi-mă, frica de Domnul vă voi învăţa pe voi. Cine este
omul cel care vrea viaţă, iubind a vedea zile bune? Opreşte limba ta de la
rău, şi buzele tale ca să nu grăiască vicleşug. Fereşte-te de rău şi fă bine,
caută pacea şi o urmăreşte pe ea. Ochii Domnului spre cei drepţi şi urechile
Lui la ruga lor. Şi faţa Domnului peste cei care fac rău, ca să piardă de
tot din pământ pomenirea lor.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
152
 Joi 5 aprilie (în calendarul civil 18 aprilie)

Sfinţii Mucenici din Corint, Claudie, Diodor, Victor, Victorin, Papia, Serapion şi
Nichifor (în icoană)
Sfinţii Mucenici Agatopod diaconul şi Teodul citeţul
Sfânta Cuvioasă Teodora din Tesalonic
Sfinţii Mucenici Teodora şi Didim din Alexandria
Sfântul Mucenic Termu
2 Sfinte Muceniţe, stăpână şi slujnică, săvârşite prin sabie
Sfântul Mucenic Zinon
Sfinţii Mucenici Maxim şi Terentie
Sfintele 5 Muceniţe din Lesbos, săvârşite prin sabie
Sfântul Nou Mucenic Gheorghe din Efes, săvârşit prin sabie

(Liturghia darurilor înainte sfinţite, fără Apostol şi Evanghelie)

Psalmul 33, 19-22

„Multe-s scârbele drepţilor, şi dintru toate ale lor îi va izbăvi pe ei

Domnul. Păzeşte Domnul toate oasele lor şi nici unul din ele nu se va
zdrobi. Moartea păcătoşilor e rea şi cei care urăsc pe cel drept vor greşi.
Mântui-va Domnul sufletele robilor Lui şi nu vor greşi toţi cei care nădăjduiesc
spre El. Slavă.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

153
 Vineri 6 aprilie (în calendarul civil 19 aprilie)

Sfântul Ierarh Eutihie, patriarhul Constantinopolului (în icoana din stânga)

Sfinţii 120 de Mucenici săvârşiţi prin foc în Persia
Sfânta Cuvioasă Platonida din Nisibe
Sfinţii 2 Mucenici din Ascalon îngropaţi în pământ
Sfântul Cuvios Grigorie Sinaitul, scriitor filocalic (în icoana din dreapta)
Sfântul Cuvios Grigorie, sihastru în munţii de lângă Marea Lavră din Athos
Sfântul Sfinţit Mucenic Irineu, episcop de Sirmium

(Liturghia darurilor înainte sfinţite, fără Apostol şi Evanghelie)

Sfântul Grigorie Sinaitul

„Socoteşte drept cunoştinţă proprie a adevărului simţirea harului. Pe

celelalte cunoştinţe trebuie să le numim tâlcuiri de înţelesuri şi dovediri de
lucruri.
Toţi câţi nu izbutesc să dobândească harul, pătimesc aceasta pentru
necredinţă şi negrijă; şi iarăşi toţi câţi îl află, îl află prin credinţă şi
sârguinţă. Căci prin acestea păşesc pururea înainte; iar prin cele potrivnice se
întorc cu totul la cele dinapoi.
A fi mort şi nesimţitor este totuna cu a fi orb la minte şi a nu vedea
duhovniceşte. Căci unul s-a lipsit de puterea vie şi lucrătoare; iar cel ce
nu vede, de lumina dumnezeiască care-l face să vadă şi să se roage.”
(Sfântul Grigorie Sinaitul, Capete folositoare în acrostih, Filocalia, Vol. VII, Ed.
IBMBOR, Bucureşti, 1977, p. 92)

154
 Sâmbătă 7 aprilie (în calendarul civil 20 aprilie)

Sfântul Mucenic Caliopie din Perga Pamfiliei

Sfântul Ierarh Gheorghe Mărturisitorul, episcopul Mitilenei din insula Lesbos
Sfântul Mucenic Rufin diaconul din Sinope
Sfânta Muceniţă Achilina din Sinope
Sfinţii 200 de Mucenici din Sinope, săvârşiţi prin sabie

Sâmbăta Sfântului Lazăr cel înviat din morţi

(Pomenirea morţilor)

La Liturghie:
Apostolul la Sâmbăta din Săptămâna a 6-a din Post - Evrei XII, 28 - XIII, 8
Evanghelia la Sâmbăta din Săptămâna a 6-a din Post - Ioan XI, 1-45

Din Apostolul la Sâmbăta din Săptămâna a 6-a din Post - Evrei XIII, 5-8

„Feriţi-vă de iubirea de argint şi îndestulaţi-vă cu cele ce aveţi, căci însuşi

Dumnezeu a zis: "Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi". Pentru aceea, având
bună îndrăzneală, să zicem: "Domnul este într-ajutorul meu; nu mă voi teme!
Ce-mi va face mie omul?". Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au
grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au
încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa. Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci,
este acelaşi.”
155
 Duminică 8 aprilie (în calendarul civil 21 aprilie)

Duminica a 6-a din Postul Sfintelor Paşti, a Floriilor

(†) Intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim

Sfinţii Apostoli Irodion, Agav, Ruf, Flegon, Asincrit şi Ermis dintre cei 70
Sfântul Ierarh Celestin, episcopul Romei
Sfântul Cuvios Pavsilip
Sfântul Nou Mucenic Ioan Corăbierul, săvârşit prin foc în insula Cos

(Denie)

(Dezlegare la peşte)

La Liturghie:

Apostolul la Duminica Floriilor – Filipeni IV, 4-9

„Fraţilor, bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă.

Îngăduinţa voastră să se facă ştiută tuturor oamenilor. Domnul este aproape.
Nu vă împovăraţi cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune şi prin rugă
cu mulţumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu. Şi pacea lui
Dumnezeu, care covârşeşte orice minte, să păzească inimile voastre şi cugetele
voastre, întru Hristos Iisus. Mai departe, fraţilor, câte sunt adevărate, câte sunt
de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte
sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul. Cele

156
ce aţi învăţat şi aţi primit şi aţi auzit şi aţi văzut la mine, acestea să le faceţi, şi
Dumnezeul păcii va fi cu voi.”

Evanghelia la Duminica Floriilor – Ioan XII, 1-18

„Mai înainte de Paşti cu 6 zile, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe
care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era
unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de
nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului
ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre
ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta
cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi
era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în
ea. A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe
săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Deci
mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus,
ci să vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi. Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi
pe Lazăr să-l omoare. Căci din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau
în Iisus. A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus
vine în Ierusalim, au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi
strigau: Osana! Binecuvântat este Cel Ce vine întru numele Domnului,
Împăratul lui Israel! Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este
scris: "Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, şezând pe mânzul
asinei". Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit
Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea I le-au făcut Lui. Deci da mărturie
mulţimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din
morţi. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut
minunea aceasta.”

Psalmul 34, 1-10

„Judecă, Doamne, pe cei care-mi fac strâmbătate; dă război celor

care-mi dau război mie! Apucă-Te de armă şi de pavăză şi te scoală întru
ajutorul meu! Scoate sabie şi împrejmuieşte-mă de cei care mă prigonesc
pe mine; zis-ai sufletului meu: ‘Mântuirea ta Eu sunt!’ Ruşineze-se şi să
se împiedice cei care caută sufletul meu! Întoarcă-se îndărăt şi să se
ruşineze cei care-mi gândesc mie răul! Facă-se ca praful în faţa vântului,
şi îngerul Domnului să-i necăjească pe ei! Facă-se calea lor întuneric şi
lunecare; şi îngerul Domnului să-i gonească pe ei! Căci în zadar mi-au
ascuns mie stricăciunea cursei lor, în deşert au ocărât sufletul meu. Să-i
vină lui laţ, pe care nu-l ştie, şi cursa pe care a ascuns-o să-l prindă pe
el; şi în laţul lui va cădea! Iar sufletul meu se va bucura întru Domnul,
înfrumuseţa-se-va spre mântuirea lui.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

157
 Luni 9 aprilie (în calendarul civil 22 aprilie)

Sfânta şi Marea Luni (Pomenirea Smochinului celui neroditor şi a Dreptului Iosif

cel Preafrumos)
Sfântul Mucenic Eupsihie
Sfinţii 270 de Mucenici care s-au săvârşit în robie în Persia
Sfântul Mucenic Avdiisus

(Liturghia darurilor înainte sfinţite. Denie)

La Liturghie:
Evanghelia la Sfânta şi Marea Luni – Matei XXIV, 3-35

Evanghelia la Sfânta şi Marea Luni – Matei XXIV, 3-35

„În vremea aceea, şezând Iisus pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii,

de o parte, zicând: Spune nouă când vor fi acestea şi care este semnul venirii
Tale şi al sfârşitului veacului? Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeţi să nu vă
amăgească cineva. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt
Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi. Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de
războaie; luaţi seama să nu vă speriaţi, căci trebuie să fie toate, dar încă nu
este sfârşitul. Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi
va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri. Dar toate acestea sunt începutul
durerilor. Atunci vă vor da pe voi spre asuprire şi vă vor ucide şi veţi fi
urâţi de toate neamurile pentru numele Meu. Atunci mulţi se vor sminti
şi se vor vinde unii pe alţii; şi se vor urî unii pe alţii. Şi mulţi proroci
mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi. Iar din pricina înmulţirii
fărădelegii, iubirea multora se va răci. Dar cel ce va răbda până la
sfârşit, acela se va mântui. Şi se va propovădui această Evanghelie a
158
împărăţiei în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni
sfârşitul. Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel
prorocul, stând în locul cel sfânt – cine citeşte să înţeleagă – atunci cei
din Iudeea să fugă în munţi. Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-
şi ia lucrurile din casă. Iar cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi,
ca să-şi ia haina. Vai de cele însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele
acelea! Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta. Căci va fi atunci
strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va
mai fi. Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar
pentru cei aleşi se vor scurta acele zile. Atunci, de vă va zice cineva: Iată,
Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi. Căci se vor ridica hristoşi
mincinoşi şi proroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca
să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. Iată, v-am spus de mai
înainte. Deci, de vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieşiţi; iată
este în cămări, să nu credeţi. Căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se
arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Căci unde va fi stârvul,
acolo se vor aduna vulturii. Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se
va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi
puterile cerurilor se vor zgudui. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului
şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe
norii cerului, cu putere şi cu slavă multă. Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet
mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la
marginile cerurilor până la celelalte margini. Învăţaţi de la smochin pilda: Când
mlădiţa lui se face fragedă şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi că vara e aproape.
Asemenea şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi.
Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta, până ce nu vor fi toate
acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”

Psalmul 34, 11-25

„Toate oasele mele vor zice: Doamne, Doamne, cine este asemenea Ţie,
Care izbăveşti pe sărac din mâna celor mai tari decât el, şi pe sărac şi
sărman de cei care-l jefuiesc pe dânsul? Ridicându-se mie mărturii
strâmbe, cele pe care nu le ştiam m-au întrebat. Îmi răsplăteau rele
pentru bune şi stârpiciune sufletului meu. Şi eu, când ei mă tulburau, mă
îmbrăcam cu sac. Şi smeream cu post sufletul meu, şi ruga mea în sânul meu
se va întoarce. Precum cu un apropiat, cu un frate al nostru, aşa de bine m-am
purtat, ca şi când aş jeli şi m-aş mâhni, aşa mă smeream. Şi împotriva mea
s-au veselit şi s-au adunat, adunatu-s-au împotriva mea cu bătăi şi n-am
ştiut. Risipiră-se şi nu se umiliră, ispitiră-mă, batjocoriră-mă cu
batjocură, scrâşniră dinţii lor asupra mea. Doamne când vei vedea?
Depărtează sufletul meu de fapta lor cea rea, de la lei, pe cel singur
născut al meu! Mărturisi-mă-voi Ţie întru adunare multă, întru popor numeros
lăuda-Te-voi. Să nu se bucure de mine cei care îmi învrăjbesc mie
strămbătate, cei care mă urăsc în zadar şi clipesc cu ochii. Căci mie de
pace îmi grăiau şi spre urgie vicleşuguri gândeau. Şi lărgiră asupra mea
gura lor, zicând: ‘Bine e, bine e, văzură ochii noştri.’ Văzuşi, Doamne, să
nu taci, Doamne, să nu Te depărtezi de la mine!” (Psaltirea după Biblia de la
1688)

159
 Marţi 10 aprilie (în calendarul civil 23 aprilie)

Sfânta şi Marea Marţi (Pomenirea pildei celor 10 fecioare din Evanghelie)

Sfinţii Mucenici din Cartagina, Terentie, Pompie, African, Maxim, Zinon,

Alexandru, Teodor şi alţi 36
Sfânta Prorociţă Olda
Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Iacov preotul şi Aza diaconul
Sfântul Mucenic Dima din Smirna

(Liturghia darurilor înainte sfinţite. Denie)

La Liturghie:
Evanghelia la Sfânta şi Marea Marţi – Matei XXIV, 36 – XXVI, 2

Din Evanghelia la Sfânta şi Marea Marţi – Matei XXIV, 36-51; XXV, 31-46

„Zisa Domnul ucenicilor Săi: Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie,
nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Şi precum a fost în zilele lui
Noe, aşa va fi venirea Fiului Omului. Căci precum în zilele acelea
dinainte de potop, oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau,
160
până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut până ce a venit
potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului Omului. Atunci, din
doi care vor fi în ţarină, unul se va lua şi altul se va lăsa. Din două care vor
măcina la moară, una se va lua şi alta se va lăsa. Privegheaţi deci, că nu ştiţi în
care zi vine Domnul vostru. Aceea cunoaşteţi, că de-ar şti stăpânul casei la ce
strajă din noapte vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. De
aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.
Cine, oare, este sluga credincioasă şi înţeleaptă pe care a pus-o stăpânul peste
slugile sale, ca să le dea hrană la timp? Fericită este sluga aceea, pe care
venind stăpânul său, o va afla făcând aşa. Adevărat zic vouă că peste toate
avuţiile sale o va pune. Iar dacă acea slugă, rea fiind, va zice în inima sa:
Stăpânul meu întârzie; şi va începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să
mănânce şi să bea cu beţivii, veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua când nu se
aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l cunoaşte, şi o va tăia din dregătorie şi partea
ei o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.(…)
Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El,
atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate
neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile
de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va
zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu,
moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci
flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să
beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav
am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci
drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am
hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am
primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă
şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic
vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi
făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine,
blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor
lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi
nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi
îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde
şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau
străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă le
va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia
dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la
osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.”

Psalmul 34, 26-32

„Scoală-Te, Doamne, şi ia aminte la judecata mea, Dumnezeul meu şi Domnul

meu, la îndreptarea mea! Judecă-mă, Doamne, după dreptatea Ta, Doamne,
Dumnezeul meu, şi să nu se bucure de mine cei care mă urăsc. Să nu zică
în inimile lor: ‘Bine e, bine e sufletului nostru’ nici să zică: ‘Înghiţitu-l-
am pe dânsul.’ Ruşineze-se şi să se împiedice deodată cei care se bucură
de relele mele. Îmbrace-se cu ruşine şi înfruntare cei care grăiesc vorbe
mari împotriva mea. Să se bucure şi să se veselească cei care vor dreptatea
mea şi să zică pururea: ‘Mărească-Se Domnul!’ cei care vor pacea robului Lui!
Şi limba mea va căuta dreptatea Ta, toată ziua lauda Ta. ” (Psaltirea
după Biblia de la 1688)
161
 Miercuri 11 aprilie (în calendarul civil 24 aprilie)

Sfânta şi Marea Miercuri (Ungerea din Betania)

Sfântul Sfinţit Mucenic Antipa, episcopul Pergamului

Sfânta Cuvioasă Trifina din Cizic
Sfântul Cuvios Farmutie din Egipt
†) Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului

(Liturghia darurilor înainte sfinţite. Denie)

La Liturghie:
Apostolul la Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica – Evrei VII, 26 – VIII, 2
Evanghelia: - la Sfânta şi Marea Miercuri - Matei XXVI, 6-16
- la Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica – Ioan X, 9-16

Psalmul 35, 1-4

„Zice cel fără de lege ca să greşească întru sine că nu este frica de

Dumnezeu în preajma ochilor lui. Căci aceştia l-au amăgit ca nu cumva
să cunoască fărădelegea lui şi s-o urască. Graiurile gurii lui, fărădelege şi
vicleşug, nu a vrut să priceapă ca să se îmbuneze. Fărădelege gândi în
aşternutul lui, aproape stătu de toată calea care nu e bună şi răutatea n-a
depărtat-o.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
162
 Joi 12 aprilie (în calendarul civil 25 aprilie)

Sfânta şi Marea Joi (Spălarea picioarelor ucenicilor, Cina cea de Taină,

Rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi Vânzarea Domnului)

Sfântul Ierarh Vasile Mărturisitorul, episcop de Parion

Aducerea la Constantinopol a Brâului Maicii Domnului
Sfânta Cuvioasă Antusa, fiica împăratului Constantin Copronim
Sfinţii Mucenici Dima şi Protion
Sfinţii Mucenici Mina, David şi Ioan, monahi din Palestina
Sfântul Cuvios Acachie cel Nou de la Schitul Cavsocalivia din Athos
† Sfântul Mucenic Sava Gotul de la Buzău

163
 (Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Denia celor 12 Evanghelii )

La Liturghie:
Apostolul la Sfânta şi Marea Joi -1 Corinteni XI, 23-32; 1Tesaloniceni IV, 13-17
Evanghelia: - la Sfânta şi Marea Joi – Matei XXVI, 2-20; Ioan XIII, 3-17;
Matei XXVI, 21-39; Luca XXII, 43-44; Matei XXVI, 40 – XXVII, 2

Apostolul la Sfânta şi Marea Joi - 1 Corinteni XI, 23-32

„Fraţilor, eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că

Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, şi, mulţumind, a
frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi.
Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul după Cină, zicând:
Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de
câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea. Căci de câte ori veţi mânca această
pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va
veni. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul
Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele
Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine
şi să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă
îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea, mulţi dintre
voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit. Căci de ne-am fi judecat
noi înşine, nu am mai fi judecaţi. Dar, fiind judecaţi de Domnul, suntem
pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea.”

Evanghelia la Sfânta şi Marea Joi - Ioan XIII, 3-17

„În vremea aceea, Iisus, ştiind că Tatăl I-a dat Lui toate în mâini şi că de
la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu merge, S-a sculat de la Cină, S-a dezbrăcat
de haine şi, luând un ştergar, S-a încins cu el. După aceea a turnat apă în
vasul de spălat şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu
ştergarul cu care era încins. A venit deci la Simon Petru. Acesta I-a zis:
Doamne, oare Tu să-mi speli mie picioarele? A răspuns Iisus şi i-a zis: Ceea ce
fac Eu, tu nu ştii acum, dar vei înţelege după aceasta. Petru I-a zis: Nu-mi vei
spăla picioarele în veac. Iisus i-a răspuns: Dacă nu te voi spăla, nu ai parte de
Mine. Zis-a Simon Petru Lui: Doamne, spală-mi nu numai picioarele mele, ci şi
mâinile şi capul. Iisus i-a zis: Cel ce a făcut baie n-are nevoie să-i fie spălate
decât picioarele, căci este curat tot. Şi voi sunteţi curaţi, însă nu toţi. Că ştia pe
cel ce avea să-L vândă; de aceea a zis: Nu toţi sunteţi curaţi. După ce le-a
spălat picioarele şi Şi-a luat hainele, S-a aşezat iar la masă şi le-a zis:
Înţelegeţi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi pe Mine: Învăţătorul şi
Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul,
v-am spălat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori să ca să spălaţi
picioarele unii altora; Că v-am dat vouă pildă, ca, precum v-am făcut Eu
vouă, să faceţi şi voi. Adevărat, zic vouă: Nu este sluga mai mare decât
stăpânul său, nici solul mai mare decât cel ce l-a trimis pe el. Când ştiţi
acestea, fericiţi sunteţi dacă le veţi face.”

164
 Vineri 13 aprilie (în calendarul civil 26 aprilie)

Sfânta şi Marea Vineri (Răstignirea pe Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos)

Sfântul Sfinţit Mucenic Artemon, preot din Laodiceea

Sfântul Nou Mucenic Dimitrie Peloponezianul, săvârşit în Libia
Sfinţii Mucenici Maxim, Chindian şi Dada
Sfântul Mucenic Elefterie Persul
Sfântul Mucenic Teodosie din Persia
Sfântul Mucenic Zoil Romanul

(Zi aliturgică. Denia Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos)

Strofele cenzurate din Prohodul Domnului Iisus Hristos

Starea I

Strănepoţii Iudei, cei care au ieşit ca dintr-un izvor amar, în mormânt au

pus pe Cel Care le-a dat lor mana de demult. (p. 17)

Falnice Israil, ucigaşe popor, pentru ce ai ales mai bine pre Varava, şi pe
Domnul pentru ce L-ai răstignit? (p. 17-18)

Ucigaş şi vrăjmaş, pizmătăreţ popor, ruşinează-te măcar, înviind Hristos, de

mahrama şi de giulgiurile Lui. (p. 18)
165
 Starea a II-a

Tu ca Cel Care eşti dătător de viaţă, Cuvinte, n-ai ucis pe cei ce Te-au
răstignit acum, ci împreună şi pe ai lor morţi înviezi. (p. 30)

Îndărătnic neam jidovesc, ce ai luat arvuna, cunoscut-ai ridicarea Bisericii,

pe Hristos dar pentru ce L-ai osândit? (p. 32)

Măcar de cei morţi, pe care i-a înviat Stăpânul Domnul, ruşinaţi-vă, o,

jidovi necredincioşi, şi cunoaşteţi pe Cel pe Care L-aţi ucis acum. (p. 35)

Fără de început, Cel Care eşti Părinte, Fiu şi Duh Sfânt, întăreşte
stăpânirea împăraţilor şi le dă izbândă asupra celor răi. (p. 36)

Starea a III-a

Cei hrăniţi cu mană sfat viclean ridică spre Tine Care le-ai dat-o. (p. 39)

O, ce nebunie! Pe Hristos omoară Evreii cei zavistnici. (p. 40)

Bine a zis Psalmistul, groapă adâncă este gâtlejul jidovilor. (p. 40)

Strâmbe căi şi rele, la spurcaţii jidovi, pururea au fost şi curse. (p. 40)

Pier răstignitorii, cu toţii împreună, care Te hulesc pe Tine. (p. 42)

Toţi pier împreună, în fundul stricării, bărbaţii sângiuirilor. (p. 42)

Aceste strofe care nu se mai găsesc în Prohodul cenzurat se găsesc la paginile

indicate în paranteză în:

„Prohodul Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului Iisus Hristos care se cântă

în Sfânta şi Marea Vineri seara la priveghere, întocmit după originalul grecesc,
prelucrat şi îmbunătăţit cu mai multe cântări pe muzică de paharnicul Dimitrie
Suceveanu, fost Protopsaltul Sfintei Mitropolii a Moldovei – tipărit în zilele
preaînălţatului nostru domn Ferdinand I Regele României – cu aprobarea şi
binecuvântarea Sfântului Sinod al Sfintei noastre Biserici Autocefale Ortodoxe
Române – ediţia a IV-a – Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1922” –
Ediţia anastatică, Ed. Nemira, Bucureşti, 2011

Psalmul 35, 5-13

„Doamne, în cer este mila Ta şi adevărul Tău până la nori. Dreptatea Ta, ca
munţii lui Dumnezeu, judecăţile Tale, adânc mult. Oameni şi dobitoace
mântui-vei, Doamne, foarte înmulţişi mila Ta, Dumnezeule. Şi fiii oamenilor în
umbra aripilor Tale vor nădăjdui. Îmbăta-se-vor de-ngrăşarea casei Tale şi din
pârâul desfătării Tale îi vei adăpa pe dânşii. Căci lângă Tine e izvor de viaţă,
întru lumina Ta vom vedea lumină. Întinde mila Ta celor ce Te cunosc pe
Tine şi dreptatea Ta celor drepţi la inimă. Să nu vină peste mine picior
de mândrie şi mâna păcătosului să nu mă clatine. Acolo au căzut toţi cei
care fac fărădelege, împinseră-se afară şi nu vor putea să stea. Slavă”
(Psaltirea după Biblia de la 1688)
166
 Sâmbătă 14 aprilie (în calendarul civil 27 aprilie)

Sfânta şi Marea Sâmbătă (Punerea în Mormânt şi Pogorârea la iad a Domnului.

Liturghia Sfântului Vasile cel Mare)

Sfântul Ierarh Martin I, episcopul Romei, şi Sfinţii Ierarhi Serghie, Pir şi Teodor
Sfânta Muceniţă Tomaida din Alexandria
† Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului

La Liturghie:
Apostolul la Sfânta şi Marea Sâmbătă – Romani VI, 3-11
Evanghelia la Sfânta şi Marea Sâmbătă – Matei XXVIII, 1-20

Apostolul la Sfânta şi Marea Sâmbătă – Romani VI, 3-11

„Fraţilor, nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea
Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez,
pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să
umblăm şi noi întru înnoirea vieţii; căci dacă am fost altoiţi pe El prin
asemănarea morţii Lui, atunci vom fi părtaşi şi ai învierii Lui,
cunoscând aceasta, că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu
El, ca să se nimicească trupul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai
păcatului. Căci Cel Care a murit a fost curăţit de păcat. Iar dacă am murit
împreună cu Hristos, credem că vom şi vieţui împreună cu El, ştiind că Hristos,
înviat din morţi, nu mai moare. Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui. Căci
ce a murit, a murit păcatului o dată pentru totdeauna, iar ce trăieşte,
trăieşte lui Dumnezeu. Aşa şi voi, socotiţi-vă că sunteţi morţi păcatului,
dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru.”
167
 Duminică 15 aprilie (în calendarul civil 28 aprilie)

(†) Învierea Domnului nostru Iisus Hristos (Sfintele Paşti)

Sfinţii Apostoli Aristarh, Pud şi Trofim dintre cei 70

Sfântul Mucenic Crescent din Mira Lichiei
Sfintele Muceniţe Vasilisa şi Anastasia din Roma, ucenicele Sfinţilor Apostoli
Petru şi Pavel
Sfântul Ierarh Leonid, episcopul Atenei
Sfântul Sfinţit Mucenic Teodor preotul şi Sfântul Mucenic Pavsolipie din Tracia

La Liturghie:

Apostolul la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos – Fapte I, 1-8

„În cartea cea dintâi am scris, o Teofile, despre toate câte a făcut şi a învăţat
Iisus, până în ziua în care S-a înălţat la cer, poruncind prin Duhul Sfânt
apostolilor pe care i-a ales, cărora S-a şi înfăţişat pe Sine viu după patima Sa
prin multe semne doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile şi
vorbind cele despre împărăţia lui Dumnezeu. Şi cu ei petrecând, le-a poruncit
să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care (a zis
El) aţi auzit-o de la Mine: Că Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu
Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile. Iar ei, adunându-se, Îl întrebau, zicând:
Doamne, oare, în acest timp vei aşeza Tu, la loc, împărăţia lui Israel? El a zis
către ei: Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în
stăpânirea Sa, ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi Îmi veţi fi Mie
martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea
pământului.”
168
 Evanghelia la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos – Ioan I, 1-17

„La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era

Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi
fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina
oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.
Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan. Acesta a venit spre
mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el. Nu era
el Lumina, ci ca să mărturisească despre Lumină. Cuvântul era Lumina cea
adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume. În lume era şi
lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a
venit, dar ai Săi nu L-au primit. Şi celor câţi L-au primit, care cred în
numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din
sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la
Dumnezeu s-au născut. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi
am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.
Ioan mărturisea despre El şi striga, zicând: Acesta era despre Care am zis: Cel
care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era. Şi
din plinătatea Lui noi toţi am luat, şi har peste har. Pentru că Legea
prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.”

Pastorala Sfântului Ioan Gură de Aur citită la Liturghia de la Învierea Domnului

„De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest

Praznic frumos şi luminat. De este cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucurându-se,
în bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata. De a
lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească astăzi plata cea dreaptă. De a venit
cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască. De a ajuns cineva după
ceasul al şaselea, să nu se îndoiască nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit. De a
întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se. De a
ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii,
căci darnic fiind Stăpânul, primeşte pe cel de pe urmă ca şi pe cel dintâi, odihneşte pe
cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; şi pe cel de pe
urmă miluieşte, şi pe cel dintâi mângâie; şi aceluia plăteşte, şi acestuia dăruieşte; şi
faptele le primeşte; şi gândul îl ţine în seamă, şi lucrul îl preţuieşte şi voinţa o laudă.
Pentru aceasta, intraţi toţi în bucuria Domnului nostru; şi cei dintâi şi cei de al doilea,
luaţi plata. Bogaţii şi săracii împreună bucuraţi-vă. Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi,
cinstiţi ziua. Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi. Masa este plină,
ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustaţi toţi din
ospăţul credinţei; împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii. Să nu se plângă
nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăţia cea de obşte. Nimeni să nu se tânguiască
pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte,
că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-o pe ea Cel ce a fost ţinut
de ea. Prădat-a iadul Cel ce S-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă
a gustat din trupul Lui. Şi aceasta, mai înainte înţelegând-o Isaia, a grăit: Iadul, zice,
s-a amărât, întâmpinându-Te pe Tine jos; amărâtu-s-a, că s-a stricat. S-a
amărât, că a fost batjocorit; s-a amărât, că a fost omorât; s-a amărât, că s-a
surpat; s-a amărât, că a fost legat. A primit un trup şi de Dumnezeu a fost lovit. A
primit pământ şi s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea şi a căzut prin ceea ce nu
vedea. Unde-ţi este, moarte, boldul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Înviat-a
Hristos şi tu ai fost nimicit. Sculatu-S-a Hristos şi au căzut diavolii. Înviat-a
Hristos şi se bucură îngerii. Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte. Înviat-a Hristos
şi nici un mort nu este în groapă; că Hristos, sculându-Se din morţi, începătură
celor adormiţi S-a făcut. Lui se cuvine slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.”
(Penticostar, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1999, p. 24-25)
169
 Luni 16 aprilie (în calendarul civil 29 aprilie)

(†) Sfintele Paşti

Sfintele Muceniţe surori Agapia, Irina şi Hionia

Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Filic episcopul şi Ianuarie preotul şi Sfinţii Mucenici
Fortunat şi Septemin
Sfinţii Mucenici Leonid, Harisie, Nichi, Galini, Calid, Nunehia, Vasilisa şi
Teodora
Sfânta Muceniţă Irina din Acvileea (în icoană în stânga)
Sfânta Muceniţă Irina din Corint (în icoană în dreapta)
Sfântul Nou Mucenic Mihail Vurliotul, săvârşit prin sabie în Smirna

La Liturghie:

Apostolul de Luni din Săptămâna Luminată – Fapte I, 12-17; 21-26

„În zilele acelea, de la muntele ce se cheamă al Măslinilor, şi care este

aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă, Apostolii s-au întors la Ierusalim. Şi
170
când au intrat, s-au suit în încăperea de sus, unde se adunau de obicei: Petru
şi Ioan şi Iacov şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacov al lui Alfeu
şi Simon Zelotul şi Iuda al lui Iacov. Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în
rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Iisus şi cu fraţii Lui. Şi în
zilele acelea, sculându-se Petru în mijlocul fraţilor (iar numărul lor era ca la o
sută douăzeci), a zis: Bărbaţi fraţi, trebuia să se împlinească Scriptura aceasta
pe care Duhul Sfânt, prin gura lui David, a spus-o dinainte despre Iuda, care
s-a făcut călăuză celor ce L-au prins pe Iisus. Căci era numărat cu noi şi luase
sorţul acestei slujiri. Deci trebuie ca unul din aceşti bărbaţi, care s-au adunat
cu noi în timpul cât a petrecut între noi Domnul Iisus, începând de la botezul
lui Ioan, până în ziua în care S-a înălţat de la noi, să fie împreună cu noi
martor al învierii Lui. Şi au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi
Iustus, şi pe Matia. Şi, rugându-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunoşti inimile
tuturor, arată pe care din aceştia doi l-ai ales, ca să ia locul acestei slujiri şi al
apostoliei din care Iuda a căzut, ca să meargă în locul lui. Şi au tras la sorţi, şi
sorţul a căzut pe Matia, şi s-a socotit împreună cu cei unsprezece apostoli.”

Evanghelia de Luni din Săptămâna Luminată - Ioan I, 18-28

„Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul Cel Unul-Născut, Care
este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut. Şi aceasta este mărturia lui
Ioan, când au trimis la El iudeii din Ierusalim, preoţi şi leviţi, ca să-l întrebe:
Cine eşti tu? Şi el a mărturisit şi n-a tăgăduit; şi a mărturisit: Nu sunt eu
Hristosul. Şi ei l-au întrebat: Dar cine eşti? Eşti Ilie? Zis-a el: Nu sunt. Eşti tu
Prorocul? Şi a răspuns: Nu. Deci i-au zis: Cine eşti? Ca să dăm un răspuns
celor ce ne-au trimis. Ce spui tu despre tine însuţi? El a zis: Eu sunt glasul
celui ce strigă în pustie: "Îndreptaţi calea Domnului", precum a zis Isaia
prorocul. Şi trimişii erau dintre farisei. Şi l-au întrebat şi i-au zis: De ce botezi
deci, dacă tu nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici Prorocul? Ioan le-a răspuns,
zicând: Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L
ştiţi, Cel Care vine după mine, Care înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt
vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. Acestea se petreceau în Betabara,
dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.”

Psalmul 36, 1-11

„Nu te apropia cu râvnire întru cei care viclenesc, nici nu râvni celor
care fac fărădelegea. Ca o iarbă curând se vor usca şi ca legumele
pajiştii curând vor cădea. Nădăjduieşte spre Domnul şi fă bunătate; şi
locuieşte pământul, şi te vei hrăni din avuţia lui. Desfătează-te în Domnul, şi îţi
va da ţie cererile inimii tale. Descoperă Domnului calea ta, şi nădăjduieşte
în El, şi El o va face. Şi va scoate ca lumina dreptatea ta, şi judecata ta
ca amiazăzi. Supune-te Domnului şi roagă-L pe Dânsul; nu te apropia cu
râvnirea la cel care bine călătoreşte în calea lui, la omul care face fărădelegea.
Potoleşte-te de urgie şi părăseşte mânia; nu te apropia cu râvnirea ca să
vicleneşti. Căci cei care viclenesc de tot vor pieri; iar cei care Îl aşteaptă pe
Domnul, ei vor moşteni pământul. Şi încă puţin, şi nu va fi păcătosul; şi vei
căuta locul lui, şi nu-l vei afla. Iară cei blânzi vor moşteni pământul şi se
vor desfăta întru mulţimea păcii.” (Psaltirea după Biblia de la 1688

171
 Marţi 17 aprilie (în calendarul civil 30 aprilie)

(†) Sfintele Paşti

Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Simeon, episcopul Persiei, şi Avdela preotul, împreună

cu Hotazat şi Fusic şi alţi 1150 de Sfinţi Mucenici
Sfântul Ierarh Acachie, episcopul Melitinei Armeniei
Sfântul Ierarh Agapit I, episcopul Romei
Sfântul Mucenic Adrian
Sfântul Ierarh Macarie, episcopul Corintului (în icoană)

La Liturghie:

Apostolul de Marţi din Săptămâna Luminată – Fapte II, 14-21

„În zilele acelea, stând Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a vorbit:
Bărbaţi iudei, şi toţi care locuiţi în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscută şi
luaţi în urechi cuvintele mele; că aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare vouă, căci
este al treilea ceas din zi; ci aceasta este ce s-a spus prin prorocul Ioil: "Iar în
zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii
voştri şi fiicele voastre vor proroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi
bătrânii voştri vise vor visa. Încă şi peste slugile Mele şi peste slujnicele Mele voi
turna în acele zile din Duhul Meu şi vor proroci. Şi minuni voi face sus în cer şi
jos pe pământ semne: sânge, foc şi fumegare de fum. Soarele se va schimba în

172
întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, cea mare şi
strălucită. Şi tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui".”

Evanghelia de Marţi din Săptămâna Luminată - Luca XXIV, 12-35

„În vremea aceea, sculându-se Petru, a alergat la mormânt şi, plecându-se,

a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se
întâmplase. Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care era
departe de Ierusalim, ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus. Şi aceia
vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea. Şi pe când vorbeau şi se
întrebau între ei, Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei. Dar ochii
lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască. Şi El a zis către ei: Ce sunt cuvintele
acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în drumul vostru? Iar ei s-au oprit,
cuprinşi de întristare. Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El: Tu
singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în el în zilele
acestea? El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul,
Care era proroc puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a
întregului popor. Cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii şi
mai-marii noştri; iar noi nădăjduiam că El este Cel Ce avea să izbăvească pe
Israel; şi, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea.
Dar şi nişte femei de ale noastre ne-au spăimântat ducându-se
dis-de-dimineaţă la mormânt, şi, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au
văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu. Iar unii dintre noi s-au
dus la mormânt şi au găsit aşa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au
văzut. Şi El a zis către ei: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi
toate câte au spus prorocii! Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea
şi să intre în slava Sa? Şi începând de la Moise şi de la toţi prorocii, le-a tâlcuit
lor, din toate Scripturile cele despre El. Şi s-au apropiat de satul unde se
duceau, iar El se făcea că merge mai departe. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând:
Rămâi cu noi că este spre seară şi s-a plecat ziua. Şi a intrat să rămână cu ei.
Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi,
frângând, le-a dat lor. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El s-a făcut
nevăzut de ei. Şi au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră,
când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile? Şi, în ceasul acela
sculându-se, s-au întors la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe
cei ce erau împreună cu ei, care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a
arătat lui Simon. Şi ei au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut
de ei la frângerea pâinii.”

Psalmul 36, 12-21

„Păzi-va păcătosul pe cel drept şi va scrâşni asupra lui dinţii lui. Iar
Domnul îl va batjocori pe el, că mai înainte vede că va veni ziua lui.
Sabie au scos păcătoşii, întinseră arcul lor, ca să doboare pe sărac şi pe
sărman, ca să junghie pe cei drepţi la inimă. Sabia lor să intre în inimile
lor şi arcurile lor să se zdrobească. Mai bine puţinul celui drept, decât
avuţia multă a păcătoşilor. Căci braţele păcătoşilor se vor zdrobi, şi
întăreşte pe cei drepţi Domnul. Cunoaşte Domnul căile celor fără prihană
şi moştenirea lor în veac va fi. Nu se vor ruşina în vreme rea şi în zilele
foametei se vor sătura, căci păcătoşii vor pieri. Iar vrăjmaşii Domnului,
îndată ce se măriră, ei se şi înălţară, lipsind ca fumul lipsiră. ” (Psaltirea
după Biblia de la 1688)
173
 Miercuri 18 aprilie (în calendarul civil 1 mai)

Sfântul Cuvios Ioan Isaurianul, ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul

Sfântul Ierarh Cosma Mărturisitorul, episcopul Calcedonului
Sfânta Cuvioasă Atanasia din Eghina (în icoana din stânga)
Sfântul Nou Mucenic Ioan din Ioanina (în icoana din dreapta)
Sfântul Nou Mucenic Ioan Culica, săvârşit prin sabie la Constantinopol

(Harţi)

La Liturghie:
Apostolul de Miercuri din Săptămâna Luminată – Fapte II, 22-38
Evanghelia de Miercuri din Săptămâna Luminată – Ioan I, 35-51

Psalmul 36, 22-33

„Se împrumută păcătosul, şi nu va plăti; iar dreptul se îndură şi dă. Căci

cei ce-L blagoslovesc pe El vor moşteni pământul, iar cei care-L blestemă
pe El, de tot vor pieri. De la Domnul paşii omului se îndreptează şi calea lui o
va vrea foarte. Când va cădea, nu se va zdruncina, căci Domnul sprijineşte
mâna lui. Tânăr fusei, şi îmbătrânii şi nu am văzut pe cel drept părăsit,
nici seminţia lui cerând pâine. Toată ziua miluieşte şi împrumută dreptul; şi
seminţia lui la blagoslovenie va fi. Fereşte-te de rău şi fă bine şi locuieşte în
veacul veacului. Că Domnul iubeşte judecata şi nu va părăsi pe cei curaţi
ai Lui; în veac se vor păzi. Şi cei fără de lege vor fi izgoniţi şi seminţia
celor necredincioşi se va pierde de tot. Iar drepţii vor moşteni pământul
şi vor sălăşlui în veacul veacului peste el. Gura dreptului va deprinde
învăţătură şi limba lui va grăi judecată. Legea Dumnezeului lui, în inima lui; şi
nu se vor poticni paşii lui. ” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

174
 Joi 19 aprilie (în calendarul civil 2 mai)

Sfântul Cuvios Ioan Paleolavritul din Palestina

Sfântul Sfinţit Mucenic Pafnutie, episcopul Ierusalimului
Sfântul Ierarh Gheorghe Mărturisitorul, episcopul Antiohiei Pisidiei (în icoană)
Sfinţii Mucenici Socrat şi Dionisie
Sfântul Ierarh Trifon, patriarhul Constantinopolului
Sfântul Cuvios Simeon, egumenul Mănăstiri Filoteu din Athos

La Liturghie:
Apostolul de Joi din Săptămâna Luminată – Fapte II, 38-43
Evanghelia de Joi din Săptămâna Luminată – Ioan III, 1-15

Psalmul 36, 34-42

„Pândeşte păcătosul pe cel drept şi caută a-l omorî pe el, iar Domnul nu-l va
părăsi pe el în mâinile lui, nici nu-l va osândi de tot pe el, când se va judeca cu
el. Aşteaptă pe Domnul şi păzeşte calea Lui; şi te va lăuda ca să
moşteneşti de tot pământul; când vor pieri de tot păcătoşii vei vedea.
Văzui pe cel necurat prea înălţându-se şi în sus ridicându-se, ca cedrii
Libanului. Şi trecui, şi iată, nu era; şi-l căutai pe dânsul, şi nu se află
locul lui. Păzeşte nerăutatea şi vezi dreptatea; căci este urmaş la omul de pace.
Iar cei fără de lege vor pieri de tot, deodată; urmaşii celor necuraţi vor
pieri de tot. Şi mântuirea drepţilor, de la Domnul, şi apărătorul lor este
în vremea necazului. Şi le va ajuta lor Domnul şi-i va izbăvi pe dânşii şi-i
va scoate pe ei de la cei păcătoşi şi-i va mântui pe dânşii, căci au
nădăjduit spre Dânsul.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
175
 Vineri 20 aprilie (în calendarul civil 3 mai)

†) Izvorul Tămăduirii

Sfântul Cuvios Teodor Trihina

Sfinţii Mucenici Victor, Zotic, Zinon, Achindin, Chesarie, Severian, Hristofor,
Teona şi Antonin, împreună pătimitori cu Sfântul Mucenic Gheorghe
Sfântul Sfinţit Mucenic Anastasie al II-lea, patriarhul Antiohiei
Sfântul Apostol Zaheu vameşul, dintre cei 70
Sfântul Cuvios Anastasie, egumenul Mănastirii Muntelui Sinai
Sfinţii Cuvioşi Atanasie şi Ioasaf pustnicul, ctitorii Mănăstirii Meteora din
Tesalia
† Sfântul Ierarh Teotim, episcopul Tomisului

(Harţi)

176
 La Liturghie:

Apostolul de Vineri din Săptămâna Luminată – Fapte III, 1-8

„În zilele acelea, Petru şi Ioan s-au suit la templu pentru rugăciunea din
ceasul al nouălea. Şi era un bărbat olog din pântecele mamei sale, pe care-l
aduceau şi-l puneau în fiecare zi la poarta templului, zisă Poarta Frumoasă, ca
să ceară milostenie de la cei ce intrau în templu, care, văzând că Petru şi Ioan
vor să intre în templu, le-a cerut milostenie. Iar Petru, căutând spre el,
împreună cu Ioan, a zis: Priveşte la noi; iar el se uita la ei cu luare-aminte,
aşteptând să primească ceva de la ei. Iar Petru a zis: Argint şi aur nu am; dar
ce am, aceea îţi dau. În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoală-te
şi umblă! Şi apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat şi îndată gleznele şi
tălpile picioarelor lui s-au întărit. Şi sărind, a stat în picioare şi umbla, şi a
intrat cu ei în templu, umblând şi sărind şi lăudând pe Dumnezeu.”

Evanghelia de Vineri din Săptămâna Luminată – Ioan II, 12-22

„În vremea aceea a venit Iisus în Capernaum, El şi mama Sa şi fraţii şi

ucenicii Săi, şi acolo n-a rămas decât puţine zile. Şi erau aproape Paştile
iudeilor, şi Iisus S-a urcat la Ierusalim. Şi a găsit şezând în templu pe cei ce
vindeau boi şi oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani. Şi, făcându-Şi un bici
din ştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile şi boii, şi schimbătorilor
le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele. Şi celor ce vindeau porumbei le-a zis:
Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de negustorie. Şi şi-au
adus aminte ucenicii Lui că este scris: "Râvna casei Tale mă mistuie". Au
răspuns deci iudeii şi I-au zis: Ce semn ne arăţi că faci acestea? Iisus a
răspuns şi le-a zis: Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica. Şi au zis
deci iudeii: În patruzeci şi şase de ani s-a zidit templul acesta! Şi Tu îl vei ridica
în trei zile? Iar El vorbea despre templul trupului Său. Deci, când S-a sculat din
morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că aceasta o spusese şi au crezut
Scripturii şi cuvântului pe care Îl spusese Iisus.”

Psalmul 37, 10-22

„Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea; şi lumina ochilor mei, nici
aceasta nu este cu mine. Prietenii mei şi cei de aproape ai mei în preajma mea
se apropiară şi stătură şi cei mai de aproape de mine departe stătură şi
mă sileau cei care căutau sufletul meu. Şi cei care căutau cele rele mie
grăiră deşertăciune şi vicleşuguri toată ziua cugetară. Şi eu ca un surd
nu auzeam; şi ca cel fără grai, care nu deschide gura lui. Şi mă făcui ca un om
ce nu aude şi n-are în gura lui mustrări. Căci spre Tine, Doamne, nădăjduiam,
Tu vei asculta, Doamne, Dumnezeul meu. Căci am zis: ‘Ca nu cândva să se
bucure vrăjmaşii mei de mine şi clătinându-se picioarele mele, împotriva mea
grăiră vorbe mari.’ Că eu spre bătăi gata sunt şi durerea mea înaintea mea este
pururea. Căci fărădelegea mea eu voi povesti şi mă voi îngriji pentru păcatul
meu. Iar vrăjmaşii mei trăiesc şi se întăriră mai mult decât mine; şi se
înmulţiră cei care mă urăsc pe mine întru strâmbătate. Cei care îmi
răsplătesc mie rele pentru bune mă pârâră, de vreme ce urmam
bunătatea. Să nu mă părăseşti, Doamne! Dumnezeul meu, să nu Te depărtezi
de la mine!” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
177
 Sâmbătă 21 aprilie (în calendarul civil 4 mai)

Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Ianuarie, episcopul din Benevent, diaconii Faust, Proclu
şi Sosson, citeţul Desiderie şi Sfinţii Mucenici Eutihie şi Acution
Sfântul Mucenic Teodor din Perga Pamfiliei şi cei împreună cu dânsul printre
care şi maica sa, Filipia
Sfânta Muceniţă Alexandra împărăteasa, soţia împăratului Diocleţian (în
icoană), împreună cu slujitorii ei, Apolo, Isachie şi Codrat
Sfântul Ierarh Maximian, patriarhul Constantinopolului
Sfântul Cuvios Atanasie Sinaitul

La Liturghie:
Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna Luminată – Fapte III, 11-16
Evanghelia de Sâmbătă din Săptămâna Luminată – Ioan III, 22-33

Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna Luminată - Fapte III, 11-16

„În zilele acelea, fiindcă ologul cel vindecat se ţinea după Petru şi după Ioan,
tot poporul, uimit, alerga la ei, în pridvorul numit al lui Solomon. Iar Petru,
văzând aceasta, a răspuns către popor: Bărbaţi israeliţi, de ce vă miraţi de
acest lucru, sau de ce staţi cu ochii aţintiţi la noi, ca şi cum cu a
noastră putere sau cucernicie l-am fi făcut pe acesta să umble?
Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri
a slăvit pe Fiul Său Iisus, pe Care voi L-aţi predat şi L-aţi tăgăduit în faţa lui
Pilat, care găsise cu cale să-L elibereze. Dar voi v-aţi lepădat de Cel sfânt şi
drept şi aţi cerut să vă dăruiască un bărbat ucigaş. Iar pe Începătorul
vieţii L-aţi omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a înviat din morţi şi ai Cărui
martori suntem noi. Şi prin credinţa în numele Lui, pe acesta pe care îl
vedeţi şi îl cunoaşteţi, l-a întărit numele lui Iisus şi credinţa cea întru El
i-a dat lui întregirea aceasta a trupului, înaintea voastră, a tuturor.”
178
 Duminică 22 aprilie (în calendarul civil 5 mai)

Duminica a 2-a după Sfintele Paşti, a Sfântului Apostol Toma

Sfântul Ierarh Teodor Sicheotul, episcopul Anastasiopolei

Sfântul Apostol Natanael
Sfântul Mucenic Nearh

Glasul întâi; Voscreasna întâi

179
 La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 2-a după Sfintele Paşti, a Sfântului Apostol Toma –

Fapte V, 12-20

„În zilele acelea, prin mâinile apostolilor se făceau semne şi minuni multe în
popor, şi erau toţi într-un cuget, în pridvorul lui Solomon. Şi nimeni dintre
ceilalţi nu cuteza să se alipească de ei, dar poporul îi lăuda. Şi din ce în ce mai
mult se adăugau cei ce credeau în Domnul, mulţime de bărbaţi şi de femei,
încât scoteau pe cei bolnavi în uliţe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi, ca venind
Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei. Şi se aduna şi
mulţimea din cetăţile dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi şi bântuiţi de
duhuri necurate, şi toţi se vindecau. Şi sculându-se arhiereul şi toţi cei
împreună cu el – cei din eresul saducheilor – s-au umplut de pizmă. Şi au pus
mâna pe apostoli şi i-au băgat în temniţa obştească. Iar un înger al Domnului,
în timpul nopţii, a deschis uşile temniţei şi, scoţându-i, le-a zis: Mergeţi şi,
stând, grăiţi poporului în templu toate cuvintele vieţii acesteia.”

Apostolul la Sfântul Ierarh Teodor Sicheotul – Filipeni I, 12-19

„Fraţilor, voiesc ca voi să ştiţi că cele petrecute cu mine s-au întors mai
degrabă spre sporirea Evangheliei, în aşa fel că lanţurile mele, pentru Hristos,
au ajuns cunoscute în tot pretoriul şi tuturor celorlalţi; şi cei mai mulţi dintre
fraţii întru Domnul, îmbărbătaţi prin lanţurile mele, au mai multă îndrăzneală
să propovăduiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu. Unii, e drept, vestesc pe
Hristos din pizmă şi din duh de ceartă, alţii însă din bunăvoinţă. Unii o fac din
iubire, ştiind că stau aici pentru apărarea Evangheliei; ceilalţi, însă, – din
zavistie – vestesc pe Hristos, nu cu gânduri curate, ci socotind să-mi sporească
necazul în lanţurile mele. Dar ce este? Nimic altceva decât că, în tot chipul, fie
din făţărie, fie în adevăr, Hristos se propovăduieşte şi întru aceasta mă bucur.
Şi mereu mă voi bucura. Căci ştiu că aceasta îmi va fi mie spre mântuire, prin
rugăciunile voastre şi cu ajutorul Duhului lui Iisus Hristos.”

Evanghelia la Duminica a 2-a după Sfintele Paşti, a Sfântului Apostol Toma –

Ioan XX, 19-31

„În ziua întâia a săptămânii (duminica), fiind seară şi uşile fiind încuiate
acolo unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în
mijloc şi le-a zis: Pace vouă! Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa.
Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul. Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace
vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea,
a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor
fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute. Iar Toma, unul din cei
doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci au
zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi
vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în
semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi
crede. Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma împreună cu
ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace
vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi
adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios.
A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iisus i-a zis:
180
Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!
Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt
scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este
Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui.”

Evanghelia la Sfântul Ierarh Teodor Sicheotul – Ioan X, 9-16

„Zis-a Domnul: Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va

intra şi va ieşi şi păşune va afla. Furul nu vine decât ca să fure şi să junghie şi
să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă. Eu sunt păstorul
cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale. Iar cel plătit şi
cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind
şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte. Dar cel plătit fuge,
pentru că este plătit şi nu are grijă de oi. Eu sunt păstorul cel bun şi
cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine. Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu
cunosc pe Tatăl. Şi sufletul Îmi pun pentru oi. Am şi alte oi, care nu sunt din
staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc, şi vor auzi glasul Meu şi va fi o
turmă şi un păstor.”

Psalmul 39

„Aşteptând am aşteptat pe Domnul şi luă aminte la mine. Şi ascultă

rugăciunea mea şi mă scoase din groapa ticăloşiei şi din tina noroiului, şi puse
peste piatră picioarele mele şi îndreptă paşii mei, şi puse în gura mea cântare
nouă, laudă Dumnezeului nostru. Vedea-vor mulţi şi se vor teme şi vor
nădăjdui spre Domnul. Fericit bărbatul a cărui nădejde este numele
Domnului şi n-a privit la deşertăciuni şi la mânii mincinoase! Multe ai
făcut Tu, Doamne, Dumnezeul meu, minunile Tale; şi nu este cineva să se
asemene Ţie în gândurile Tale. Vesti-voi şi voi grăi: înmulţitu-s-au peste număr.
Jertfă şi prinos n-ai vrut, şi trupul mi-ai închegat; arderi de tot pentru păcat
n-ai cerut. Atunci am zis: ‘Iată vin! - Întru legăturile cărţii scrisu-s-a pentru
mine - ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu, vrut-am, şi legea Ta înăuntrul inimii
mele.’ Binevestit-am dreptate în adunare mare; iată, buzele mele nu vor tăcea,
Doamne, Tu cunoscuşi! Dreptatea Ta n-am ascuns-o în inima mea,
adevărul Tău şi mântuirea Ta am zis, n-am ascuns mila Ta şi adevărul
Tău de adunare multă. Şi Tu, Doamne, să nu depărtezi îndurările Tale de la
mine; mila Ta şi adevărul Tău pururea să mă sprijinească. Că mă cuprinseră
rele, cărora nu le este număr, mă apucară fărădelegile mele; şi nu am putut
vedea. Înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu şi inima mea mă
părăsi. Binevoieşte, Doamne, ca să mă izbăveşti pe mine! Doamne, apropie-Te
şi m-ajută! Ruşineze-se şi să se înfrunte deodată cei care caută sufletul
meu, ca să-l ridice pe dânsul. Întoarcă-se îndărăt şi să se ruşineze cei
care îmi vor mie rele. Să-şi poarte îndată ruşinea lor cei care îmi zic:
‘Bine, bine!’ Să se bucure şi să se veselească spre Tine, toţi cei care Te caută,
Doamne, şi zic pururea: ‘Mărească-Se Domnul!’, cei care iubesc mântuirea Ta.
Şi eu sărac sunt şi sărman; Domnul îmi va purta de grijă. Ajutorul meu şi
apărătorul meu eşti Tu; Dumnezeul meu, să nu zăboveşti! Slavă.” (Psaltirea
după Biblia de la 1688)

181
 Luni 23 aprilie (în calendarul civil 6 mai)

†) Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă

Sfântul Mucenic Valerie, împreună pătimitor cu Sfântul Gheorghe
Sfinţii Mucenici Anatolie şi Protoleon Stratilaţii, împreună pătimitori cu Sfântul
Gheorghe
Sfântul Mucenic Atanasie, înainte vrăjitor, care a crezut în Hristos prin Sfântul
Gheorghe
Sfântul Mucenic Glicherie plugarul, împreună pătimitor cu Sfântul Gheorghe
Sfinţii Mucenici Donat şi Terinos
Sfântul Nou Mucenic Gheorghe, săvârşit prin sabie în Ptolemaida
Sfântul Nou Mucenic Lazăr Bulgarul

182
 La Liturghie:

Apostolul la Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă -

Fapte XII, 1-11

„În vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mâna pe unii din Biserică, ca
să-i piardă. Şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Şi văzând că este pe
placul iudeilor, a mai luat şi pe Petru, (şi erau zilele Azimelor) pe care şi
prinzându-l l-a băgat în temniţă, dându-l la patru străji de câte patru ostaşi, ca
să-l păzească, vrând să-l scoată la popor după Paşti. Deci Petru era păzit în
temniţă şi se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el, de către
Biserică. Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea, Petru dormea
între doi ostaşi, legat cu două lanţuri, iar înaintea uşii paznicii păzeau temniţa.
Şi iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină.
Şi lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Şi
lanţurile i-au căzut de la mâini. Şi a zis îngerul către el: Încinge-te şi încalţă-te
cu sandalele. Şi el a făcut aşa. Şi i-a zis lui: Pune haina pe tine şi vino după
mine. Şi, ieşind, mergea după înger, dar nu ştia că ceea ce s-a făcut prin înger
este adevărat, ci i se părea că vede vedenie. Şi trecând de straja întâi şi de a
doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce în cetate, şi poarta s-a deschis
singură. Şi ieşind, au trecut o uliţă şi îndată îngerul s-a depărtat de la el. Şi
Petru, venindu-şi în sine, a zis: Acum ştiu cu adevărat că Domnul a trimis pe
îngerul Său şi m-a scos din mâna lui Irod şi din toate câte aştepta poporul
iudeilor.”

Apostolul de Luni din Săptămâna a 2-a după Sfintele Paşti – Fapte III, 19-26

„În zilele acelea, Petru a zis către popor: Pocăiţi-vă şi vă întoarceţi, ca să se

şteargă păcatele voastre, ca să vină de la faţa Domnului vremuri de uşurare şi
ca să vă trimită pe Cel mai dinainte vestit vouă, pe Iisus Hristos, pe Care
trebuie să-L primească Cerul până la vremile stabilirii din nou a tuturor celor
despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac. Moise a
zis către părinţi: "Domnul Dumnezeu va ridica vouă dintre fraţii voştri Prooroc
ca mine. Pe El să-L ascultaţi în toate câte vă va spune. Şi tot sufletul care nu va
asculta de Proorocul Acela, va fi nimicit din popor". Iar toţi proorocii de la
Samuel şi cei câţi le-au urmat au vorbit şi au vestit zilele acestea. Voi sunteţi
fiii proorocilor şi ai legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinţii
noştri, grăind către Avraam: "Şi întru seminţia ta se vor binecuvânta toate
neamurile pământului". Dumnezeu, înviind pe Fiul Său, L-a trimis întâi la voi,
să vă binecuvânteze, ca fiecare să se întoarcă de la răutăţile sale.”

Evanghelia la Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă -

Ioan XV, 17 – XVI, 2

„Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe

altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât
pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar
pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea
lumea vă urăşte. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu
este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe
voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.
Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu
183
cunosc pe Cel Care M-a trimis. De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu
ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă
urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu. De nu aş fi făcut între ei lucruri pe
care nimeni altul nu le-a făcut, păcat nu ar avea; dar acum M-au şi văzut
şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. Dar (aceasta), ca să se împlinească
cuvântul cel scris în Legea lor: "M-au urât pe nedrept". Iar când va veni
Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul
Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Şi
voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu Mine. Acestea vi le-am spus
ca să nu vă smintiţi. Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul
când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu.”

Evanghelia de Luni din Săptămâna a 2-a după Sfintele Paşti – Ioan II, 1-11

„În vremea aceea, s-a făcut nuntă în Cana Galileii şi era şi mama lui Iisus
acolo. Şi a fost chemat şi Iisus şi ucenicii Săi la nuntă. Şi sfârşindu-se vinul, a
zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin. A zis ei Iisus: Ce ne priveşte pe mine
şi pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu. Mama Lui a zis celor ce slujeau:
Faceţi orice vă va spune. Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru
curăţirea iudeilor, care luau câte două sau trei vedre. Zis-a lor Iisus: Umpleţi
vasele cu apă. Şi le-au umplut până sus. Şi le-a zis: Scoateţi acum şi aduceţi
nunului. Iar ei i-au dus. Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu
ştia de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa ştiau, a chemat nunul
pe mire, şi i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pune
pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum. Acest început al
minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi
au crezut în El.”

Psalmul 40

„Fericit cel care înţelege pe sărac şi pe sărman! În ziua cea rea îl va

izbăvi pe el Domnul. Domnul să-l păzească pe el şi să-l vieze pe el şi să-l
fericească pe el pe pământ şi să nu-l dea pe el în mâinile vrăjmaşilor lui!
Domnul îi va ajuta lui în patul durerii lui; tot aşternutul lui ai liniştit la boala
lui. Eu am zis: "Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că a greşit Ţie."
Vrăjmaşii mei îmi ziseră mie rele: "Când va muri şi va pieri numele lui?"
Şi de voia cineva dintre ei să intre să mă vadă, în deşert grăia; inima lui
îşi adună fărădelege lui, ieşea afară şi grăia împreună. Împotriva mea
şopteau toţi vrăjmaşii mei, împotriva mea gândeau rele. Cuvânt fără de
lege puseră împotriva mea: "Oare nu cumva acela care doarme nu se va
mai scula?" Pentru că omul păcii mele, spre care am nădăjduit, cel care
mănâncă pâinile mele, mări împotriva mea înşelăciune. Şi Tu, Doamne,
miluieşte-mă şi mă scoală şi voi răsplăti lor. Întru aceasta cunoscut-am
că m-ai vrut pe mine, căci nu se va bucura duşmanul meu de mine. Şi mie,
pentru nerăutatea mea, mi-ai ajutat şi m-ai întărit înaintea Ta în veac.
Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israil, din veac şi până în veac! Amin!
Amin!” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

184
 Marţi 24 aprilie (în calendarul civil 7 mai)

Sfântul Mucenic Sava Stratilat din Dacia

Sfinţii 70 de Mucenici care au crezut în Hristos prin Sfântul Sava Stratilat
Sfânta Cuvioasă Elisabeta din Heracleea Traciei, făcătoarea de minuni
Sfinţii Mucenici Pasicrat şi Valentin din Durostor
Sfinţii Mucenici Eusebie, Neon, Leontie, Longhin şi alţi 4
Sfântul Nou Mucenic Duca croitorul, săvârşit la Constantinopol
Sfântul Nou Mucenic Nicolae, săvârşit în Magnezia
†) Sfinţii Ierarhi şi Mărturisitori Ilie Iorest, Simion Ştefan şi Sava
Brancovici, mitropoliţii Transilvaniei
Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul, episcopul Maramureşului

La Liturghie:
Apostolul: - de Marţi din Săptămâna a 2-a după Sfintele Paşti – Fapte IV, 1-10
- la Sfinţii Ierarhi şi Mărturisitori Ilie Iorest, Simion Ştefan şi Sava
Brancovici – Efeseni VI, 10-17
Evanghelia: - de Marţi din Săptămâna a 2-a după Sfintele Paşti - Ioan III, 16-21
- la Sfinţii Ierarhi şi Mărturisitori Ilie Iorest, Ştefan şi Sava
Brancovici – Luca XXI, 12-19

Din Evanghelia de Marţi din Săptămâna a 2-a după Paşti – Ioan III, 16-18

„Zis-a Domnul: Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel
Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se
mântuiască, prin El, lumea. Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu
crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut,
Fiul lui Dumnezeu.”
185
 Miercuri 25 aprilie (în calendarul civil 8 mai)

† Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu (în icoana din stânga)

Sfântul Ierarh Macedonie al II-lea, patriarhul Constantinopolului
Sfânta Muceniţă Nichia
Sfinţii 8 Mucenici pustnici săvârşiţi prin sabie
†) Sfântul Cuvios Vasile de la Mănăstirea Poiana Mărului

(Dezlegare la untdelemn şi vin pentru monahi şi la peşte pentru mireni)

La Liturghie:
Apostolul: - de Miercuri din Săptămâna a 2-a după Sfintele Paşti -
Fapte IV, 13-22
- la Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu – 1 Petru V, 6-14
Evanghelia: - de Miercuri din Săptămâna a 2-a după Sfintele Paşti -
Ioan V, 17-24
- la Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu – Luca X, 16-21

Din Apostolul la Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu - 1 Petru V, 6-10

„Iubiţilor, smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţe

la timpul cuvenit. Lăsaţi-I Lui toată grija voastră, căci El are grijă de voi. Fiţi
treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu,
căutând pe cine să înghită, căruia staţi împotrivă, tari în credinţă,
ştiind că aceleaşi suferinţe îndură şi fraţii voştri în lume. Iar Dumnezeul
a tot harul, Care v-a chemat la slava Sa cea veşnică, întru Hristos Iisus, El
însuşi, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va duce la desăvârşire, vă va întări,
vă va împuternici, vă va face neclintiţi.”
186
 Din Evanghelia de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu:

Marcu III, 20-29

„În vremea aceea, a venit Iisus în casă, şi iarăşi mulţimea s-a adunat, încât ei
nu puteau nici să mănânce. Şi auzind ai Săi, au ieşit ca să-L prindă, că ziceau:
Şi-a ieşit din fire. Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe
Beelzebul şi că, cu domnul demonilor, alungă demonii. Şi chemându-i la Sine,
le-a vorbit în pilde: Cum poate satana să alunge pe satana? Dacă o împărăţie se
va dezbina în sine, acea împărăţie nu mai poate dăinui. Şi dacă o casă se va
dezbina în sine, casa aceea nu va mai putea să se ţină. Şi dacă satana s-a
sculat împotriva sa însuşi şi s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci are sfârşit.
Dar nimeni nu poate, intrând în casa celui tare, să-i răpească lucrurile, de nu
va lega întâi pe cel tare, şi atunci va jefui casa lui. Adevărat grăiesc vouă că
toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi hulele câte vor fi hulit;
dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este
vinovat de osânda veşnică.”

Marcu XIII, 1-23

„În vremea aceea, ieşind Iisus din templu, unul dintre ucenicii Săi I-a zis:
Învăţătorule, priveşte ce fel de pietre şi ce clădiri! Dar Iisus a zis: Vezi aceste
mari clădiri? Nu va rămâne piatră peste piatră să nu se risipească. Şi şezând pe
Muntele Măslinilor, în faţa templului, Îl întrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan
şi cu Andrei: Spune-ne nouă când vor fi acestea? Şi care va fi semnul când vor
fi să se împlinească toate acestea? Iar Iisus a început să le spună: Vedeţi să nu
vă înşele cineva. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, şi
vor amăgi pe mulţi. Iar când veţi auzi de războaie, şi de zvonuri de războaie,
să nu vă tulburaţi, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârşitul. Şi se va ridica
neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie, vor fi cutremure pe alocuri şi
foamete şi tulburări vor fi. Iar acestea sunt începutul durerilor. Luaţi seama la
voi înşivă. Că vă vor da în adunări şi veţi fi bătuţi în sinagogi şi veţi sta înaintea
conducătorilor şi a regilor, pentru Mine, spre mărturie lor. Ci mai întâi
Evanghelia trebuie să se propovăduiască la toate neamurile. Iar când vă vor
duce ca să vă predea, nu vă îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, ci să vorbiţi
ceea ce se va da vouă în ceasul acela. Căci nu voi sunteţi cei care veţi
vorbi, ci Duhul Sfânt. Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe copil şi copiii
se vor răzvrăti împotriva părinţilor şi îi vor ucide. Şi veţi fi urâţi de toţi
pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până la urmă, acela se va
mântui. Iar când veţi vedea urâciunea pustiirii, stând unde nu se cuvine
– cine citeşte să înţeleagă – atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă în
munţi, şi cel de pe acoperiş să nu se coboare în casă, nici să intre ca
să-şi ia ceva din casa sa, şi cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă
îndărăt, ca să-şi ia haina. Dar vai celor ce vor avea în pântece şi celor ce vor
alăpta în zilele acelea! Rugaţi-vă, dar, ca să nu fie fuga voastră iarna. Căci în
zilele acelea va fi necaz cum nu a mai fost până acum, de la începutul făpturii,
pe care a zidit-o Dumnezeu, şi nici nu va mai fi. Şi de nu ar fi scurtat Domnul
zilele acelea, n-ar scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi, pe care i-a ales, a
scurtat acele zile. Şi atunci dacă vă va zice cineva: Iată, aici este Hristos,
sau iată acolo, să nu credeţi. Se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci
mincinoşi şi vor face semne şi minuni, ca să ducă în rătăcire, de se
poate, pe cei aleşi. Dar voi luaţi seama. Iată, dinainte v-am spus vouă toate.”
187
 Joi 26 aprilie (în calendarul civil 9 mai)

Sfântul Sfinţit Mucenic Vasile, episcopul Amasiei

Sfânta Cuvioasă Glafira
Sfânta Cuvioasă Iusta
Sfinţii Mucenici Chiril, Chindeu şi Tasie din Axiopolis

La Liturghie:
Apostolul de Joi din Săptămâna a 2-a după Sfintele Paşti – Fapte IV, 23-31
Evanghelia de Joi din Săptămâna a 2-a după Sfintele Paşti – Ioan V, 24-30

Psalmul 41, 12-16

„Rugă Dumnezeului vieţii mele zice-voi lui Dumnezeu: ‘Sprijinitor îmi

eşti. Pentru ce m-ai uitat? Şi pentru ce merg mâhnindu-mă, când mă
necăjeşte duşmanul?’ Când se frângeau de tot oasele mele şi mă ocărau
duşmanii mei, când îmi ziceau ei mie în toate zilele: ‘Unde este
Dumnezeul tău?’ Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă
tulburi? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci mă voi mărturisi Lui,
Mântuitorul feţei mele şi Dumnezeul Meu.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

188
 Vineri 27 aprilie (în calendarul civil 10 mai)

Sfântul Apostol Simeon dintre cei 70, ruda Domnului, episcopul Ierusalimului
(în icoană)
Sfântul Cuvios Ioan Mărturisitorul, egumenul Mănăstirii Cataron
Sfinţii Apostoli Aristarh, Marcu şi Zinon dintre cei 70
Sfântul Mucenic Puplie
Sfântul Cuvios Evloghie, primitorul de străini din Constantinopol
Sfântul Mucenic Lolion cel Nou

(Dezlegare la untdelemn şi vin pentru monahi şi la peşte pentru mireni)

La Liturghie:
Apostolul: - de Vineri din Săptămâna a 2-a după Sfintele Paşti – Fapte V, 1-11
- la Sfântul Apostol Simeon – 2 Timotei III, 10-15
Evanghelia: - de Vineri din Săptămâna a 2-a după Sfintele Paşti -
Ioan V, 30 - VI, 2
- la Sfântul Apostol Simeon – Matei XIII, 54-58

Psalmul 42

„Judecă-mi mie, Dumnezeule, şi apără dreptatea mea de neamul

necurat! De omul păcătos şi viclean mântuieşte-mă! Căci Tu eşti
Dumnezeu, întărirea mea; pentru ce m-ai îndepărtat? Şi pentru ce merg
mâhnindu-mă, când mă necăjeşte duşmanul? Trimite lumina Ta şi adevărul
Tău; acestea m-au povăţuit şi m-au dus la muntele cel sfânt al Tău şi la
lăcaşurile Tale. Şi voi intra la jertfelnicul lui Dumnezeu, către Dumnezeu, Cel
Care veseleşte tinereţile mele. Mărturisi-mă-voi Ţie întru alăută, Dumnezeule,
Dumnezeul meu! Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă
tulburi? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci mă voi mărturisi Lui,
Mântuitorul feţei mele şi Dumnezeul Meu.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
189
 Sâmbătă 28 aprilie (în calendarul civil 11 mai)

Sfinţii Apostoli Iason şi Sosipatru dintre cei 70

Sfinţii Mucenici Maxim, Cvintilian şi Dadas din Ozovia
Sfinţii Mucenici, tâlhari, care au crezut în Hristos prin Sfântul Apostol Iason
Sfânta Muceniţă Cherchira
Sfinţii Mucenici Zinon şi Vitalie
Sfântul Mucenic Eusebie
Sfinţii Apostoli Onisifor şi Evod dintre cei 70
Sfântul Mucenic Neon

La Liturghie:
Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna a 2-a după Sfintele Paşti - Fapte V, 21-32
Evanghelia de Sâmbătă din Săptămâna a 2-a după Sfintele Paşti –Ioan VI,14-27

Psalmul 43, 6-10

„Tu eşti Acela, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, Cel Care porunceşte
mântuirile lui Iacov! Cu Tine pe vrăjmaşii noştri îi vom împunge, şi cu
numele Tău îi vom supune pe cei ce se scoală asupra noastră. Pentru că
nu în arcul meu voi nădăjdui şi sabia mea nu mă va mântui. Pentru că
ne-ai mântuit pe noi de cei ce ne necăjesc pe noi, şi pe cei ce ne urăsc pe
noi i-ai ruşinat. Întru Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua şi întru numele
Tău ne vom mărturisi în veac.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
190
 Duminică 29 aprilie (în calendarul civil 12 mai)

Duminica a 3-a după Sfintele Paşti, a Sfintelor Femei Mironosiţe

Sfinţii 9 Mucenici din Cizic, Teognis, Ruf, Antipatru, Teostih, Artemon, Magnos,
Teodot, Tavmasie şi Filimon
Sfântul Cuvios Memnon Mărturisitorul, făcătorul de minuni
Sfântul Cuvios Auxivie

Glasul al 2-lea; Voscreasna a 4-a

191
 La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 3-a după Sfintele Paşti, a Sfintelor Femei Mironosiţe -

Fapte VI, 1-7

„În zilele acelea, înmulţindu-se ucenicii, eleniştii (iudei) murmurau

împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la slujirea cea
de fiecare zi. Şi chemând cei doisprezece mulţimea ucenicilor, au zis: Nu este
drept ca noi, lăsând de-o parte cuvântul lui Dumnezeu, să slujim la mese.
Drept aceea, fraţilor, căutaţi şapte bărbaţi dintre voi, cu nume bun, plini de
Duh Sfânt şi de înţelepciune, pe care noi să-i rânduim la această slujbă. Iar noi
vom stărui în rugăciune şi în slujirea cuvântului. Şi a plăcut cuvântul înaintea
întregii mulţimi, şi au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duh Sfânt, şi
pe Filip, şi pe Prohor, şi pe Nicanor, şi pe Timon, şi pe Parmena, şi pe Nicolae,
prozelit din Antiohia, pe care i-au pus înaintea apostolilor, şi ei, rugându-se,
şi-au pus mâinile peste ei. Şi cuvântul lui Dumnezeu creştea, şi se înmulţea
foarte numărul ucenicilor în Ierusalim, încă şi mulţime de preoţi se
supuneau credinţei.”

Evanghelia la Duminica a 3-a după Sfintele Paşti, a Sfintelor Femei Mironosiţe -

Marcu XV, 43 – XVI, 8

„În vremea aceea, a venit Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi
el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui
Iisus. Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a
murit de mult. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul. Şi Iosif,
cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a
pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa
mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au
pus. Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui
Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Şi
dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele,
au venit la mormânt. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la
uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese
răsturnată; căci era foarte mare. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr
şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el
le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A
înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor
Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo Îl veţi vedea,
după cum v-a spus. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică
şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.”

Psalmul 43, 22-28

„De am uitat numele Dumnezeului nostru şi de am întins mâinile

noastre către dumnezeu străin, oare nu va cerceta acestea Dumnezeu?
Pentru că El ştie cele ascunse ale inimii. Căci pentru Tine suntem omorâţi
toată ziua, socotitu-ne-am ca nişte oi de junghiere. Scoală-Te! Pentru ce dormi,
Doamne? Ridică-Te şi să nu ne lepezi desăvârşit! Pentru ce întorci faţa Ta? Uiţi
sărăcia noastră şi necazul nostru? Căci se smeri la ţărână sufletul nostru,
lipitu-s-a de pământ pântecele nostru. Învie, Doamne, ajută-ne nouă şi ne
mântuieşte pe noi, pentru numele Tău.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
192
 Luni 30 aprilie (în calendarul civil 13 mai)

Sfântul Apostol Iacov cel Mare, fiul lui Zevedeu, fratele Sfântului Ioan
Evanghelistul (în icoana din stânga)
Sfântul Cuvios Clement imnograful, ucenicul Sfântului Teodor Studitul
Sfântul Mucenic Maxim
Aflarea moaştelor Sfântul Ierarh Vasile, episcopul Amasiei
Sfântul Ierarh Donat, episcopul Evriei din Albania
Sfânta Nouă Muceniţă Arghira, săvârşită la Constantinopol
Sfântul Ignatie Briancianinov, episcopul Stavropolului (în icoana din dreapta)

La Liturghie:
Apostolul: - de Luni din Săptămâna a 3-a după Sfintele Paşti -
Fapte VI, 8 - VII, 5; 47-60
- la Sfântul Apostol Iacov cel Mare - Fapte XII, 1-11
Evanghelia: - de Luni din Săptămâna a 3-a după Sfintele Paşti - Ioan IV, 46-54
- la Sfântul Apostol Iacov cel Mare - Luca IX, 1-6

Sfântul Ignatie Briancianinov

„Chiar şi Sfântul Apostol Pavel atenţionează că puţini învăţaţi au primit

credinţa creştină (1 Corinteni I, 27), considerând înţelepciunea duhovnicească
a lui Hristos ca o adevărată nebunie. Filozofii şi pictorii au fost cei mai mari
susţinători ai închinării la idoli, precum şi duşmani ai adevăratei cunoaşteri a
lui Dumnezeu. Din momentul în care credinţa creştină a cuprins lumea,
ştiinţa a născut nenumărate erezii şi cu ele s-a străduit să răstoarne
temelia creştinismului. (…)
Acum oamenii creştini, proveniţi din vechii închinători la idoli, revin
la starea de dinainte pentru că nu pot să respingă progresul ştiinţei.
Această ştiinţă îi face pe oameni să se închine din nou la idoli şi să-i
slujească satanei, dar printr-o altă formă de înşelare, mai lesnicioasă.”
(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvânt despre om, Ed. Egumeniţa, 2007, p. 97)
193
 Mai

194
 Marţi 1 mai (în calendarul civil 14 mai)

Sfântul Proroc Ieremia (în icoana din stânga)

Sfântul Mucenic Vata Persul
Sfântul Mucenic zis Filosoful
Sfânta Cuvioasă Isidora din Egipt, cea nebună pentru Hristos
Sfântul Mucenic Sava, săvârşit spâzurat într-un smochin
Sfinţii Noi Mucenici Eftimie, Ignatie şi Acachie din Muntele Athos
Sfânta Cuvioasă Tamara, împărăteasa Georgiei (în icoana din dreapta)

La Liturghie:
Apostolul: - de Marţi din Săptămâna a 3-a după Sfintele Paşti – Fapte VIII, 5-17
- la Sfântul Proroc Ieremia – 1 Tesaloniceni II, 14-20
Evanghelia: - de Marţi din Săptămâna a 3-a după Sfintele Paşti – Ioan VI, 27-33
- la Sfântul Proroc Ieremia – Luca IV, 22-30

Ieremia 23, 1-5

„Vai de părinţii care pierd şi împrăştie oile turmei Mele, zice Domnul. De
aceea, aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel către păstorii care pasc pe
poporul Meu: Aţi risipit oile Mele şi le-aţi împrăştiat şi nu le-aţi păzit; de
aceea, vă voi pedepsi pentru faptele voastre cele rele, zice Domnul. Şi voi
aduna rămăşiţele turmei Mele din toate ţările prin care le-am risipit, le voi
întoarce la staulele lor şi vor naşte şi se vor înmulţi. Voi pune peste acestea
păstori, care le vor paşte şi ele nu se vor mai teme, nici se vor mai speria, nici
se vor mai pierde, zice Domnul. Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica
lui David Odraslă dreaptă şi va ajunge rege şi va domni cu înţelepciune;
va face judecată şi dreptate pe pământ.”

195
 Miercuri 2 mai (în calendarul civil 15 mai)

Aducerea moaştelor Sfântului Ierarh Atanasie cel Mare

Sfinţii Mucenici Esper, soţia sa, Zoe, şi fiii lor, Chiriac şi Teodul
Sfântul Cuvios Iordan, făcătorul de minuni
†) Sfântul Atanasie al III-lea (Patelarie), patriarhul Constantinopolului (în icoană)

(Dezlegare la untdelemn şi vin pentru monahi şi la peşte pentru mireni)

La Liturghie:
Apostolul: - de Miercuri din Săptămâna a 3-a după Sfintele Paşti - Fapte VIII, 18-25
- la Aducerea moaştelor Sfântului Atanasie cel Mare - Evrei XIII, 7-16
Evanghelia: - de Miercuri din Săptămâna a 3-a după Sfintele Paşti - Ioan VI, 35-39
- la Aducerea moaştelor Sfântului Atanasie cel Mare - Matei V, 14-19

Sfântul Atanasie cel Mare

„Sinodul din Niceea nu s-a adunat fără motiv, ci a fost o necesitate care-l impunea
şi o cauză binecuvântată. Căci cei din Siria, Cilicia şi Mesopotamia ezitau în privinţa
sărbătorii şi prăznuiau Paştele cu iudeii; iar erezia ariană se răzvrătise împotriva
Bisericii universale şi avea ca ocrotitori, în râvna ei şi în uneltirile împotriva
dreptcredincioşilor, pe cei din jurul lui Eusebie. Acestea au fost cauzele pentru
adunarea Sinodului ecumenic: ca să se ţină pretutindeni aceeaşi zi a sărbătorii
şi ca să se dea anatemei erezia odrăslită. Deci s-a adunat Sinodul şi cei din Siria
au fost convinşi în privinţa sărbătorii, iar erezia ariană a fost declarată
înaintemergătoarea lui Antihrist şi s-a dat în scris hotărârea cea dreaptă împotriva ei.
Totuşi, dând această hotărâre în scris, deşi episcopii erau în mare număr, n-au
îndrăznit ceea ce au îndrăznit aceşti trei sau patru inşi. Căci despre Paşte au scris
’Părutu-s-a cele ce urmează’. Iar despre credinţă n-au scris ’Părutu-s-a’, ci: ’Aşa
crede Biserica universală’. Şi îndată au mărturisit cum cred ca să arate că
cugetarea lor nu e nouă, ci apostolică şi că cele ce le-au scris nu s-au născocit
de ei, ci sunt aceleaşi pe care le-au învăţat Apostolii.” (Sfântul Atanasie cel Mare,
Despre sinoade, PSB, vol. 16, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1988, p. 111)
196
 Joi 3 mai (în calendarul civil 16 mai)

Sfinţii Mucenici Timotei citeţul şi soţia sa, Mavra

Sfinţii Mucenici Diodor şi Rodopian diaconul
Sfântul Ierarh Petru, episcopul Argosului, făcătorul de minuni
Sfântul Cuvios Teodosie, egumenul Mănăstirii Pecerska (în icoana din stânga)
† Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici

La Liturghie:
Apostolul de Joi din Săptămâna a 3-a după Sfintele Paşti - Fapte VIII, 26-39
Evanghelia de Joi din Săptămâna a 3-a după Sfintele Paşti - Ioan VI, 40-44

Psalmul 48, 12-16

„Şi omul în cinste fiind, nu pricepu; se alătură cu dobitoacele cele fără de

minte şi se asemănă lor. Această cale a lor piedică le e lor, şi celor care vor
găsi drept bune spusele lor. Ca nişte oi în iad s-au pus, moartea-i va
paşte pe dânşii. Şi dimineaţa îi vor stăpâni de tot pe ei cei drepţi, şi
nădejdea lor de ajutor se va învechi în iad, căci din cinstea lor s-au scos.
Însă Dumnezeu va mântui sufletul meu din mâna iadului, căci mă prinde.”
(Psaltirea după Biblia de la 1688)

197
 Vineri 4 mai (în calendarul civil 17 mai)

Sfânta Muceniţă Pelaghia din Tars (în icoană)

Sfântul Cuvios Ilarion, făcătorul de minuni
Sfântul Cuvios Nichifor, egumenul Mănăstirii Midichiei
Sfântul Cuvios Nichifor Atonitul, scriitor filocalic
Sfântul Ierarh Atanasie, episcopul Corintului
Sfinţii Mucenici Afrodisie, Leontie, Antonie, Mel, Valerian şi Macrovie
Aducerea la Constantinopol a moaştelor Sfântului Lazăr cel înviat de Hristos şi
ale Sfintei Maria Magdalena

(Dezlegare la untdelemn şi vin pentru monahi şi la peşte pentru mireni)

La Liturghie:
Apostolul de Vineri, Săptămâna a 3-a după Sfintele Paşti -Fapte VIII, 40 - IX,19
Evanghelia de Vineri din Săptămâna a 3-a după Sfintele Paşti - Ioan VI, 48-54

Evanghelia de Vineri din Săptămâna 3-a după Sfintele Paşti –

Ioan VI, 48-54

„Zis-a Domnul: Eu sunt pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în

pustie şi au murit. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă
mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din
cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe
care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu. Deci iudeii se certau
între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm? Şi le-a
zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului
Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce
mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi
învia în ziua cea de apoi.”
198
 Sâmbătă 5 mai (în calendarul civil 18 mai)

Sfânta Mare Muceniţă Irina (în icoana din stânga)

Sfinţii Mucenici Neofit, Gaie şi Gaian
Sfântul Mucenic Efrem cel Nou din Atica

La Liturghie:
Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna a 3-a după Sfintele Paşti -Fapte IX,19-31
Evanghelia de Sâmbătă din Săptămâna a 3-a după Sfintele Paşti -
Ioan XV, 17 – XVI, 2

Evanghelia de Sâmbătă din a 3-a Săptămână după Sfintele Paşti -

Ioan XV, 17 – XVI, 2

„Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe

altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât
pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar
pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea
lumea vă urăşte. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este
sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă
vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate
acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe
Cel Care M-a trimis. De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar
acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăşte pe
Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu. De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni
altul nu le-a făcut, păcat nu ar avea; dar acum M-au şi văzut şi M-au urât şi pe
Mine şi pe Tatăl Meu. Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în
Legea lor: "M-au urât pe nedrept". Iar când va veni Mângâietorul, pe Care
Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl
purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Şi voi mărturisiţi, pentru că de la
început sunteţi cu Mine. Acestea vi le-am spus, ca să nu vă smintiţi. Vă vor
scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să
creadă că aduce închinare lui Dumnezeu.”
199
 Duminică 6 mai (în calendarul civil 19 mai)

Duminica a 4-a după Sfintele Paşti, a vindecării slăbănogului de la

scăldătoarea Vitezda

Sfântul şi Dreptul Iov, mult-răbdătorul

Sfinţii Cuvioşi Mamant, Pahomie şi Ilarion
Sfântul Mucenic Dimitrion
Sfinţii Mucenici Danax, Mesir şi Terinos
Sfântul Mucenic Donat
Sfântul Mucenic Varvar ostaşul

Glasul al 3-lea; Voscreasna a 5-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 4-a după Sfintele Paşti, a vindecării slăbănogului de la

scăldătoarea Vitezda - Fapte IX, 32-42

„În zilele acelea, trecând Petru pe la toţi, a coborât şi la sfinţii care

locuiau în Lida. Şi acolo a găsit pe un om, anume Enea, care de opt ani zăcea

200
în pat, fiindcă era paralitic. Şi Petru i-a zis: Enea, te vindecă Iisus Hristos.
Ridică-te şi strânge-ţi patul. Şi îndată s-a ridicat. Şi l-au văzut toţi cei ce
locuiau în Lida şi în Saron, care s-au şi întors la Domnul. Iar în Iope era o
uceniţă, cu numele Tavita, care, tâlcuindu-se, se zice Căprioară. Aceasta era
plină de fapte bune şi de milosteniile pe care le făcea. Şi în zilele acelea ea s-a
îmbolnăvit şi a murit. Şi, scăldând-o, au pus-o în camera de sus. Şi fiind
aproape Lida de Iope, ucenicii, auzind că Petru este în Lida, au trimis pe doi
bărbaţi la el, rugându-l: Nu pregeta să vii până la noi. Şi Petru, sculându-se, a
venit cu ei. Când a sosit, l-au dus în camera de sus şi l-au înconjurat toate
văduvele, plângând şi arătând cămăşile şi hainele câte le făcea Căprioara, pe
când era cu ele. Şi Petru, scoţând afară pe toţi, a îngenunchiat şi s-a rugat şi,
întorcându-se către trup, a zis: Tavita, scoală-te! Iar ea şi-a deschis ochii şi,
văzând pe Petru, a şezut. Şi dându-i mâna, Petru a ridicat-o şi, chemând pe
sfinţi şi pe văduve, le-a dat-o vie. Şi s-a făcut cunoscută aceasta în întreaga
Iope şi mulţi au crezut în Domnul.”

Apostolul la Sfântul şi Dreptul Iov – Efeseni VI, 10-17

„Fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu

toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor
diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci
împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor
întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.
Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă
în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. Staţi deci
tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu
platoşa dreptăţii, şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru
Evanghelia păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să
stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful
mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.”

Evanghelia la Duminica a 4-a după Sfintele Paşti, a vindecării slăbănogului de

la scăldătoarea Vitezda – Ioan V, 1-15

„În vremea aceea, fiind sărbătoare, S-a suit Iisus în Ierusalim. Iar în
Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare care pe evreieşte se numeşte
Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăceau mulţime de bolnavi, orbi,
şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora
la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi după tulburarea apei,
se făcea sănătos, de orice boală era ţinut. Şi era acolo un om, care era bolnav
de treizeci şi opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa
încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns:
Doamne, nu am om care să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa; că,
până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi
patul tău şi umblă. Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla.
Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de
sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul. El le-a răspuns: Cel Ce m-a făcut
sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul
care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă? Iar cel vindecat nu ştia Cine este, căci
Iisus se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc. După aceasta Iisus
l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai

201
păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău. Atunci omul a plecat şi a spus iudeilor
că Iisus este Cel Ce l-a făcut sănătos.”

Evanghelia la Sfântul şi Dreptul Iov – Matei XI, 27-30

„Zis-a Domnul: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu
cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât
numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi
şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi
învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă
sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.”

Iov 42, 1-8

„Şi Iov a răspuns Domnului zicând: "Ştiu că poţi să faci orice şi că nu

este nici un gând care să nu ajungă pentru Tine faptă. Cine cutează, ai zis
Tu, să bârfească planurile Mele, din lipsă de înţelepciune? Cu adevărat, am
vorbit fără să înţeleg despre lucruri prea minunate pentru mine şi nu
ştiam. Ascultă – ai spus Tu iar – şi Eu voi vorbi, te voi întreba şi tu Îmi vei da
lămuriri. Din spusele unora şi altora auzisem despre Tine, dar acum
ochiul meu Te-a văzut. Pentru aceea, mă urgisesc eu pe mine însumi şi
mă pocăiesc în praf şi în cenuşă".
Iar după ce Domnul a rostit aceste cuvinte către Iov, a grăit către Elifaz
din Teman: "Mânia Mea arde împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni
ai tăi, pentru că n-aţi vorbit de Mine aşa de drept, precum a vorbit robul
Meu Iov. Acum deci luaţi şapte viţei şi şapte berbeci şi duceţi-vă la robul
Meu Iov şi aduceţi-le, pentru voi, ardere de tot; iar robul Meu Iov să se
roage pentru voi; din dragoste pentru el, voi fi îngăduitor, ca să nu Mă
port cu voi după nebunia voastră, întrucât n-aţi vorbit despre Mine aşa
de drept cum a vorbit robul Meu Iov".”

202
 Luni 7 mai (în calendarul civil 20 mai)

Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci la Ierusalim în anul 351

Sfântul Mucenic Acachie sutaşul (în icoana din stânga)
Sfântul Mucenic Codrat şi cei împreună cu dânsul
Sfinţii Mucenici Rufin şi Saturnin
Sfântul Cuvios Ioan Psihaitul, mărturisitor la Constantinopol
Sfântul Mucenic Maxim, negustorul din Efes
Sfântul Ierarh Alexie Toth, apărător al Ortodoxiei în SUA (în icoana din dreapta)

La Liturghie:
Apostolul: - de Luni din Săptămâna a 4-a după Sfintele Paşti - Fapte X, 1-16
- la Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci - Fapte XXVI, 1; 12-20
Evanghelia: - de Luni din Săptămâna a 4-a după Sfintele Paşti - Ioan VI, 56-69
- la Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci -
Ioan XIX, 6-11; 13-20; 25-28; 30-35

Psalmul 49, 17-23

„Şi păcătosului îi zise Dumnezeu: ’Pentru ce povesteşti tu dreptăţile Mele şi

iei făgăduinţa Mea în gura ta? Şi tu urâşi învăţătura şi lepădaşi cuvintele
Mele înapoia ta. De vedeai fur, alergai împreună cu el şi cu cel
preacurvar partea ta puneai. Gura ta înmulţi răutate şi limba ta
împletea vicleşuguri. Şezînd asupra fratelui tău cleveteai şi asupra
fiului maicii tale puneai poticneli; acestea ai făcut şi am tăcut. Gândit-ai
fărădelege, că voi fi cu tine asemenea; mustra-te-voi şi voi pune înaintea
feţei tale păcatele tale. Pricepeţi dar acestea, cei care Îl uitaţi pe
Dumnezeu, ca nu cumva să vă răpească şi să nu fie cel care izbăveşte!”
(Psaltirea după Biblia de la 1688)
203
 Marţi 8 mai (în calendarul civil 21 mai)

†) Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul (în icoană în stânga)

Sfântul Cuvios Arsenie cel Mare
Sfântul Cuvios Mil Melodul
Pomenirea Sfinţilor Mucenici ostaşi care s-au săvârşit prin sabie

La Liturghie:
Apostolul: - de Marţi din Săptămâna a 4-a după Sfintele Paşti -
Fapte X, 21-33
- la Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan - 1 Ioan I, 1-7
- la Sfântul Cuvios Arsenie cel Mare - Efeseni IV, 7-13
Evanghelia: - de Marţi din Săptămâna a 4-a după Sfintele Paşti - Ioan VII, 1-13
- la Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan - Ioan XIX, 25-27;
XXI, 24-25
- la Sfântul Cuvios Arsenie cel Mare - Matei XI, 27-30
204
 Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul

1 Ioan I, 1-10; II, 1-6; 18-19; IV, 1-3; V, 1-4

„Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am

privit şi mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieţii - Şi Viaţa s-a
arătat şi am văzut-o şi mărturisim şi vă vestim Viaţa de veci, care era la Tatăl şi
s-a arătat nouă –, ce am văzut şi am auzit, vă vestim şi vouă, ca şi voi să
aveţi împărtăşire cu noi. Iar împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul
Său, Iisus Hristos. Şi acestea noi vi le scriem, ca bucuria noastră să fie deplină.
Şi aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El şi v-o vestim: că Dumnezeu
este lumină şi nici un întuneric nu este întru El. Dacă zicem că avem
împărtăşire cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu săvârşim
adevărul. Iar dacă umblăm întru lumină, precum El este în lumină,
atunci avem împărtăşire unul cu altul şi sângele lui Iisus, Fiul Lui, ne
curăţeşte pe noi de orice păcat. Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe
noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre,
El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe
noi de toată nedreptatea. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi
cuvântul Lui nu este întru noi.”

„Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi, şi dacă va păcătui cineva,

avem mijlocitor către Tatăl, pe Iisus Hristos cel drept. El este jertfa de ispăşire
pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele noastre, ci şi pentru ale
lumii întregi. Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut, dacă păzim
poruncile Lui. Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le păzeşte,
mincinos este şi întru el adevărul nu se află. Iar cine păzeşte cuvântul Lui,
întru acela, cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită. Prin
aceasta, cunoaştem că suntem întru El. Cine zice că petrece întru El dator este,
precum Acela a umblat, şi el aşa să umble. (…)
Copii, este ceasul de pe urmă, şi precum aţi auzit că vine antihrist,
iar acum mulţi antihrişti s-au arătat; de aici cunoaştem noi că este
ceasul de pe urmă. Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, căci de-
ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toţi
de-ai noştri, de aceea au ieşit.”

„Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt

de la Dumnezeu, fiindcă mulţi proroci mincinoşi au ieşit în lume. În aceasta să
cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a
venit în trup, este de la Dumnezeu. Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe
Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre
care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume.”

„Oricine crede că Iisus este Hristos, este născut din Dumnezeu, şi oricine
iubeşte pe Cel Care a născut iubeşte şi pe Cel Care S-a născut din El. Întru
aceasta cunoaştem că iubim pe fiii lui Dumnezeu, dacă iubim pe
Dumnezeu şi împlinim poruncile Lui. Căci dragostea de Dumnezeu aceasta
este: Să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele. Pentru că oricine
este născut din Dumnezeu biruieşte lumea, şi aceasta este biruinţa care a
biruit lumea: credinţa noastră.”

205
 Miercuri 9 mai (în calendarul civil 22 mai)

Aducerea moaştelor Sfântului Ierarh Nicolae din Mira Lichiei la Bari

Sfântul Proroc Isaia (în icoana din stânga)
Sfântul Mucenic Hristofor (în icoana din dreapta)
Sfintele Muceniţe Calinica şi Achilina care au crezut în Hristos prin Sfântul
Mucenic Hristofor
Sfinţii Mucenici Epimah şi Gordian
Sfântul Mucenic Nicolae cel Nou din Vunena

Înjumătăţirea praznicului Pogorârii Sfântului Duh

(Dezlegare la peşte)

La Liturghie:
Apostolul: - de Miercuri din Săptămâna a 4-a după Sfintele Paşti –
Fapte XIV, 6-18
- la Aducerea moaştelor Sfântului Ierarh Nicolae - Evrei XIII, 17-21
Evanghelia: - de Miercuri din Săptămâna a 4-a după Sfintele Paşti -
Ioan VII, 14-30
- la Aducerea moaştelor Sfântului Ierarh Nicolae - Luca VI, 17-23

Isaia I, 2-7

„Ascultă, cerule, şi ia aminte, pământule, că Domnul grăieşte: Hrănit-am

feciori şi i-am crescut, dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea. Boul îşi
cunoaşte stăpânul şi asinul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă
206
cunoaşte; poporul Meu nu Mă pricepe. Vai ţie, neam păcătos, popor
împovărat de nedreptate, soi rău, fii ai pieirii! Ei au părăsit pe Domnul,
tăgăduit-au pe Sfântul lui Israel, întorsu-I-au spatele. Pe unde să mai fiţi
loviţi voi, cei ce mereu vă răzvrătiţi? Tot capul vă este numai răni şi toată inima
slăbănogită. Din creştet până în tălpile picioarelor nu-i nici un loc sănătos;
totul este numai plăgi, vânătăi şi răni pline de puroi, necurăţate, nemuiate cu
untdelemn şi nelegate. Ţara voastră este pustiită, cetăţile voastre arse cu foc,
ţarinile voastre le mănâncă străinii înaintea ochilor voştri, totul este
pustiit, ca la nimicirea Sodomei.

Isaia I, 13-28

„Nu mai aduceţi daruri zadarnice! Tămâierile Îmi sunt dezgustătoare;

lunile noi, zilele de odihnă şi adunările de la sărbători nu le mai pot
suferi. Însăşi prăznuirea voastră e nelegiuire! Urăsc lunile noi şi sărbătorile
voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge! Când ridicaţi mâinile voastre
către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile
voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge; spălaţi-vă,
curăţiţi-vă! Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată! Învăţaţi
să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate
orfanului, apăraţi pe văduvă! Veniţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi
păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura,
ca lâna albă le voi face. De veţi vrea şi de Mă veţi asculta, bunătăţile
pământului veţi mânca. Iar de nu veţi vrea şi nu Mă veţi asculta, atunci sabia
vă va mânca, căci gura Domnului grăieşte. Cum a ajuns ca o desfrânată
cetatea cea credincioasă şi plină de dreptate? Dreptatea locuia în ea, iar
acum este plină de ucigaşi. Argintul tău s-a prefăcut în zgură şi vinul tău
este amestecat cu apă; mai-marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii; toţi
iubesc darurile şi umblă după răsplată. Ei nu judecă orfanul, iar pricina
văduvei nu ajunge până la ei. Pentru aceasta zice Domnul, Dumnezeul
Savaot, puternicul lui Israel: Răzbuna-Mă-voi împotriva asupritorilor Mei şi
Mă voi întărâta cu răzbunare asupra vrăjmaşilor Mei! Voi întoarce mâna
Mea împotriva ta şi te voi curăţi de toată zgura ta, ca în cuptor. Voi întoarce
judecătorii tăi să judece ca la început şi sfetnicii tăi ca odinioară. După aceasta
te vei putea numi iarăşi cetate dreaptă, oraş credincios. Sionul va fi
răscumpărat prin judecată şi locuitorii săi care se vor întoarce la
credinţă, prin dreptate. Domnul va zdrobi pe cei răzvrătiţi, iar cei ce au
părăsit pe Domnul vor fi nimiciţi.”

Isaia LI, 5-8

„Dreptatea Mea este aproape, vine mântuirea Mea şi braţul Meu va face
dreptate popoarelor, întru Mine vor nădăjdui ţinuturile cele depărtate, că de
la braţul Meu aşteaptă scăparea. Ridicaţi la ceruri ochii voştri şi priviţi jos
pământul; cerurile vor trece ca un fum şi pământul ca o haină se va învechi;
locuitorii vor muri ca muştele, mântuirea Mea va dăinui în veac şi în veac şi
dreptatea Mea nu va avea sfârşit. Ascultaţi-Mă pe Mine, voi, cunoscători ai
dreptăţii, popor care eşti cu legea Mea în inimă! Nu te teme de ocara
oamenilor şi de batjocura lor să nu te înfricoşezi. La fel ca pe un veşmânt
îi va mânca molia şi ca pe lână viermii îi vor mistui. Dar dreptatea Mea
va rămâne în veac şi mântuirea Mea din neam în neam.”

207
 Joi 10 mai (în calendarul civil 23 mai)

Sfântul Apostol Simon Zilotul din cei 12 (în icoană)

Sfinţii Mucenici şi fraţi Alfeu, Filadelf şi Ciprian
Sfântul Cuvios Isihie Mărturisitorul din Galatia
Sfântul Cuvios Lavrentie

La Liturghie:
Apostolul: - de Joi din Săptămâna a 4-a după Sfintele Paşti - Fapte X, 34-43
- la Sfântul Apostol Simon Zilotul - 1 Corinteni IV, 9-16
Evanghelia: - de Joi din Săptămâna a 4-a după Sfintele Paşti - Ioan VIII, 12-20
- la Sfântul Apostol Simon Zilotul - Matei XIII, 54-58

Psalmul 50, 10-14

„Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.

Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte
întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău
cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh
stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei
necredincioşi la Tine se vor întoarce.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
208
 Vineri 11 mai (în calendarul civil 24 mai)

Pomenirea facerii sau înnoirii cetăţii Constantinopol (în icoana din stânga)
Sfântul Sfinţit Mucenic Mochie, preot din Amfipole
Sfântul Nou Mucenic Dioscor din Smirna
Sfântul Nou Mucenic Arghiros Tesaloniceanul
Sfinţii Ierarhi Întocmai cu Apostolii Chiril şi Metodie, episcopii Moraviei,
învăţătorii slavilor (în icoana din dreapta)

(Dezlegare la untdelemn şi vin pentru monahi şi la peşte pentru mireni)

La Liturghie:
Apostolul: - de Vineri, Săptămâna a 4-a după Sfintele Paşti - Fapte X,44 - XI,10
- la Înnoirea Constantinopolului – Coloseni III, 12-16
Evanghelia: - de Vineri, Săptămâna a 4-a după Sfintele Paşti - Ioan VIII, 21-30
- la Înnoirea Constantinopolului – Ioan XV, 9-16

Evanghelia la Înnoirea Constantinopolului – Ioan XV, 9-16

„Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit
şi Eu pe voi; rămâneţi întru iubirea Mea. Dacă păziţi poruncile Mele, veţi
rămâne întru iubirea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui
Meu şi rămân întru iubirea Lui. Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea să fie
în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca Mea: să vă
iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta
nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. Voi sunteţi
prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, că
sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că
toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute. Nu voi M-aţi ales
pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi,
şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu.”
209
 Sâmbătă 12 mai (în calendarul civil 25 mai)

Sfântul Ierarh Epifanie, arhiepiscopul Constanţianei Ciprului

Sfântul Ierarh Gherman, patriarhul Constantinopolului
†) Sfântul Mucenic Ioan Valahul

La Liturghie:
Apostolul: - de Sâmbătă, Săptămâna a 4-a după Sfintele Paşti - Fapte XII, 1-11
- la Sfinţii Ierarhi Epifanie şi Gherman - Evrei XIII, 7-16
- la Sfântul Mucenic Ioan Valahul - Romani VIII, 28-39
Evanghelia: - de Sâmbătă, Săptămâna a 4-a după Sfintele Paşti- Ioan VIII,31-42
- la Sfinţii Ierarhi Epifanie şi Gherman - Matei V, 14-19
- la Sfântul Mucenic Ioan Valahul - Luca XXI, 12-19

Din Apostolul la Sfântul Mucenic Ioan Valahul – Romani VIII, 35-39

„Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau

strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte,
sau primejdia, sau sabia? Precum este scris: "Pentru Tine suntem omorâţi
toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere". Dar în toate acestea
suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit. Căci sunt
încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de
acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă
făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea
întru Hristos Iisus, Domnul nostru.”
210
 Duminică 13 mai (în calendarul civil 26 mai)

Duminica a 5-a după Sfintele Paşti, a Samarinencii

Sfânta Muceniţă Glicheria şi Sfântul Mucenic Laodichie temnicerul

Sfântul Cuvios Serghie Mărturisitorul, tatăl Sfântului patriarh Fotie
Sfântul Ierarh Pavsicacos, episcopul Sinadei
Sfântul Sfinţit Mucenic Alexandru, episcopul Tiverianilor
Sfântul Cuvios Nichifor, preot din Efes
Sfinţii Cuvioşi Eftimie cel Nou, ctitorul Mănăstirii Iviron din Athos,
Ioan Iviritul, tatăl său, şi Gheorghe Iviritul, rudenie cu el
Sfântul Cuvios Gavriil Iviritul, cel care a adus din mare Icoana Maicii Domnului
„Portăriţa”
Sfinţii Mucenici monahi iviriţi înecaţi în mare în timpul patriarhului Ioan Vecos
pentru că nu au vrut să se unească cu ereticii latini

211
 Glasul al 4-lea; Voscreasna a 7-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 5-a după Sfintele Paşti, a Samarinencii –

Fapte XI, 19-30

„În zilele acelea, Apostolii, cei ce se risipiseră din cauza tulburării făcute
pentru Ştefan, au trecut până în Fenicia şi în Cipru, şi în Antiohia, nimănui
grăind cuvântul, decât numai iudeilor. Şi erau unii dintre ei, bărbaţi
ciprieni şi cireneni care, venind în Antiohia, vorbeau şi către elini,
binevestind pe Domnul Iisus. Şi mâna Domnului era cu ei şi era mare
numărul celor care au crezut şi s-au întors la Domnul. Şi vorba despre ei a
ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba până la
Antiohia. Acesta, sosind şi văzând harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi
îndemna pe toţi să rămână în Domnul, cu inimă statornică. Căci era
bărbat bun şi plin de Duh Sfânt şi de credinţă. Şi s-a adăugat Domnului
mulţime multă. Şi a plecat Barnaba la Tars, ca să caute pe Saul, şi aflându-l,
l-a adus la Antiohia. Şi au stat acolo un an întreg, adunându-se în biserică şi
învăţând mult popor. Şi în Antiohia, întâia oară, ucenicii s-au numit
creştini. În acele zile s-au coborât, de la Ierusalim în Antiohia, proroci. Şi
sculându-se unul dintre ei, cu numele Agav, a arătat prin Duhul că va fi în
toată lumea foamete mare, care a şi fost în zilele lui Claudiu. Iar ucenicii au
hotărât ca fiecare dintre ei, după putere, să trimită spre ajutorare fraţilor care
locuiau în Iudeea; ceea ce au şi făcut, trimiţând preoţilor prin mâna lui
Barnaba şi a lui Saul.”

Evanghelia la Duminica a 5-a după Sfintele Paşti, a Samarinencii –

Ioan IV, 5-42

„În vremea aceea, a venit Iisus în oraşul Samariei, ce se numea Sihar,

aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său; şi era acolo fântâna lui
Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână şi era ca la al
şaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis:
Dă-Mi să beau. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde.
Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine,
care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu
samarinenii. Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi
Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă
vie. Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde,
dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov,
care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut din ea şi fiii lui şi turmele lui?
Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; dar cel
ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe
care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică.
Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să
mai vin aici să scot. Iisus i-a zis: Mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici.
Femeia a răspuns şi a zis: N-am bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis că nu ai
bărbat. Căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat.
Aceasta adevărat ai spus. Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu eşti proroc.
Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este
locul unde trebuie să ne închinăm. Şi Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine
212
ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina
Tatălui. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim,
pentru că mântuirea din iudei este. Dar vine ceasul şi acum este, când
adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi
Tatăl astfel de închinători îşi doreşte. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se
închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr. I-a zis femeia: Ştim că
va veni Mesia care se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă
toate. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel Ce vorbesc cu tine. Dar atunci au sosit ucenicii
Lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: Ce o întrebi, sau:
Ce vorbeşti cu ea? Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis
oamenilor: Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu
cumva acesta este Hristosul? Şi au ieşit din cetate şi veneau către El. Între
timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă. Iar El le-a zis: Eu
am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi. Ziceau deci ucenicii între ei: Nu
cumva I-a adus cineva să mănânce? Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac
voia Celui Ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui. Nu ziceţi voi că mai
sunt patru luni şi vine secerişul? Iată, zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi
holdele că sunt albe pentru seceriş. Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună
roade spre viaţa veşnică, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce
seceră. Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: că unul este semănătorul şi
altul secerătorul. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au
muncit şi voi aţi intrat în munca lor. Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au
crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am
făcut. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a
rămas acolo două zile. Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui, iar
femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit
şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii.”

Psalmul 51

„Ce te făleşti întru răutate, tu, cel tare? Fărădelege, toată ziua,
strâmbătate a grăit limba ta; ca un brici ascuţit ai făcut vicleşug.
Iubit-ai răutatea mai mult decăt bunătatea, strâmbătatea – mai mult
decât a grăi dreptate. (Strigare) Iubit-ai toate cuvintele prăpădirii, limbă
vicleană! Pentru aceea Dumnezeu te va surpa desăvârşit, să te smulgă şi
să te ridice de la lăcaşul tău şi înrădăcinarea ta de la pământul celor
vii. (Strigare) Vedea-vor drepţii, şi se vor spăimânta, şi spre el vor râde, şi
vor zice: ’Iată omul care n-a pus pe Dumnezeu ajutorul lui, care nădăjdui
în mulţimea avuţiei lui şi se întări spre deşertăciunea lui.’ Şi eu, ca un
măslin prea rodit în casa lui Dumnezeu; nădăjduii în mila lui Dumnezeu, în
veac şi în veacul veacului. Mărturisi-mă-voi Ţie în veac, căci ai făcut aceasta; şi
voi aştepta numele Tău, căci este bun înaintea celor curaţi ai Tăi.” (Psaltirea
după Biblia de la 1688)

213
 Luni 14 mai (în calendarul civil 27 mai)

Sfântul Mucenic Isidor, săvârşit prin sabie în insula Chios

Sfântul Sfinţit Mucenic Terapont, episcopul Ciprului
Sfântul Mucenic Alexandru din Conducheli
Sfinţii Mucenici Alexandru, Varvar şi Acolut
Sfântul Ierarh Leontie, patriarhul Ierusalimului (în icoană)
Sfântul Nou Mucenic Marcu Criteanul, săvârşit prin sabie în Smirna
Sfântul Nou Mucenic Ioan Bulgarul, săvârşit în Smirna

La Liturghie:
Apostolul de Luni din Săptămâna a 5-a după Sfintele Paşti - Fapte XII, 12-17
Evanghelia de Luni din Săptămâna a 5-a după Sfintele Paşti - Ioan VIII, 42-51

Evanghelia de Luni, Săptămâna a 5-a după Sfintele Paşti - Ioan VIII, 42-51

„Zis-a Domnul către farisei: Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-aţi iubi
pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Pentru că n-am venit de la
Mine însumi, ci El M-a trimis. De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Fiindcă nu
puteţi să daţi ascultare cuvântului Meu. Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul
şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător
de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el.
Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi
tatăl minciunii. Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeţi. Cine
dintre voi Mă vădeşte de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeţi?
Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu
ascultaţi pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu. Au răspuns iudeii şi I-au zis:
Oare, nu zicem noi bine că Tu eşti samarinean şi ai demon? A răspuns Iisus:
Eu nu am demon, ci cinstesc pe Tatăl Meu, şi voi nu Mă cinstiţi pe Mine. Dar
Eu nu caut slava Mea. Este cine să o caute şi să judece. Adevărat, adevărat zic
vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac.”
214
 Marţi 15 mai (în calendarul civil 28 mai)

Sfântul Pahomie cel Mare, întemeietorul vieţii monahale de obşte (în icoană)
Sfântul Ierarh Ahile, arhiepiscopul Larisei, participant la Sinodul I Ecumenic
Sfântul Cuvios Varvar, izvorâtorul de mir

La Liturghie:
Apostolul: - de Marţi din Săptămâna a 5-a după Sfintele Paşti -
Fapte XII, 25 - XIII, 12
- la Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare - Galateni V, 22 - VI, 2
Evanghelia: - de Marţi, Săptămâna a 5-a după Sfintele Paşti - Ioan VIII, 51-59
- la Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare - Matei IV, 25 - V, 12

Psalmul 53

„Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi cu puterea Ta judecă-mă.

Dumnezeule, ascultă rugăciunea mea, auzi graiurile gurii mele! Că străini s-au
ridicat împotriva mea şi cei tari au cerut sufletul meu şi nu puseră pe
Dumnezeu înaintea lor. (Strigare) Pentru că iată, Dumnezeu ajută mie şi
Domnul este sprijinitor sufletului meu. Întoarce-va răutăţile vrăjmaşilor
mei; cu adevărul Tău pierde-i pe dânşii! De bunăvoie jertfi-voi Ţie,
mărturisi-mă-voi numelui Tău, Doamne, căci e bun; căci din toată grija
mântuitu-m-ai şi întru vrăjmaşii mei privi ochiul meu.” (Psaltirea după Biblia
de la 1688)
215
 Miercuri 16 mai (în calendarul civil 29 mai)

Sfântul Cuvios Teodor cel Sfinţit, ucenicul Sfântului Pahomie (în icoană)
Sfântul Ierarh Alexandru, arhiepiscopul Ierusalimului
Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Avdo şi Avdis, episcopii din Persia, împreună cu
17 preoţi, 9 diaconi, 6 monahi şi 7 fecioare
Sfinţii Mucenici Isachie, Simeon şi Vahtisoiu din Persia
Sfinţii 44 de Cuvioşi Părinţi din Mănăstirea Sfântul Sava, ucişi de perşi
Sfântul Mucenic Papilin
Sfântul Mucenic Petru din Vlaherne
Sfântul Ierarh Nicolae I Misticul, patriarhul Constantinopolului
Sfânta Cuvioasă Eufimia din Neoria
Sfântul Mucenic Nicolae cel Nou din Meţovo

(Dezlegare la untdelemn şi vin pentru monahi şi la peşte pentru mireni)

La Liturghie:
Apostolul de Miercuri, Săptămâna a 5-a după Sfintele Paşti - Fapte XIII, 13-24
Evanghelia de Miercuri din Săptămâna a 5-a după Sfintele Paşti - Ioan VI, 5-14

Psalmul 54, 1-3

„Auzi, Dumnezeule, ruga mea şi nu trece cu vederea rugăciunea mea; ia

aminte la mine şi ascultă-mă! Mâhnitu-m-am întru vorba mea şi m-am
tulburat de glasul vrăjmaşului şi de necazul păcătosului. Căci abătură
spre mine fărădelegea şi cu urgie mă pizmuiau.” (Psaltirea după Biblia de
la 1688)
216
 Joi 17 mai (în calendarul civil 30 mai)

Sfântul Apostol Andronic şi Sfânta Iunia, ajutătoarea lui

Sfinţii Mucenici Solohon, Pamfamir şi Pamfilon
Sfinţii Cuvioşi Nectarie şi Teofan, ctitorii Mănăstirii Varlaam din Meteora
(în icoană)
Sfântul Ierarh Atanasie cel Nou, episcopul Hristianopolisului

La Liturghie:
Apostolul de Joi din Săptămâna a 5-a după Sfintele Paşti -Fapte XIV, 20 - XV, 4
Evanghelia de Joi din Săptămâna a 5-a după Sfintele Paşti - Ioan IX, 39 – X, 9

Psalmul 54, 9-11

„Prăpădeşte, Doamne, şi împarte limbile lor, căci văzui fărădelege şi

gâlceavă în cetate. Ziua şi noaptea înconjura-va pe ea peste zidurile ei şi
fărădelege şi osteneală în mijlocul ei şi strâmbătate; şi nu lipsi din
uliţele ei camătă şi vicleşug.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
217
 Vineri 18 mai (în calendarul civil 31 mai)

Sfinţii Mucenici Petru (în icoană în stânga), Dionisie, Andrei, Pavel, Eraclie,
Paulin, Venedim şi Hristina
Sfintele 7 Muceniţe din Ancira Galatiei: Tecusa, Alexandra, Claudia, Fainia,
Matronia, Eufrasia şi Iulia (în icoană dreapta) şi Sfântul Mucenic Teodot
Sfânta Muceniţă Eufrasia din Niceea (în icoană la mijloc)
Sfântul Ierarh Ştefan cel Nou, patriarhul Constantinopolului
Sfântul Sfinţit Mucenic Teodor, episcopul Romei
Sfânta Cuvioasă Anastasia din Levcadia
Sfântul Cuvios Martinian din Areovintul Constantinopolului

La Liturghie:
Apostolul de Vineri din Săptămâna a 5-a după Sfintele Paşti - Fapte XV, 5-12
Evanghelia de Vineri din Săptămâna a 5-a după Sfintele Paşti - Ioan X, 17-28

Din Evanghelia de Vineri din Săptămâna a 5-a după Sfintele Paşti -

Ioan X, 23-28

„(...) Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon. Deci L-au
împresurat iudeii şi Îi ziceau: Până când ne scoţi sufletul? Dacă Tu eşti
Hristosul, spune-o nouă pe faţă. Iisus le-a răspuns: V-am spus şi nu credeţi.
Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc
despre Mine. Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele.
Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după
Mine. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac, şi din mâna Mea
nimeni nu le va răpi.”
218
 Sâmbătă 19 mai (în calendarul civil 1 iunie)

Sfântul Sfinţit Mucenic Patrichie, episcopul Prusiei, şi cei împreună cu dânsul,

Acachie, Menandru şi Polien
Sfântul Cuvios Memnon, făcătorul de minuni
Sfântul Mucenic Acolut din Hermopolisul Egiptului
Sfânta Muceniţă Chiriachi (în icoană)
Sfânta Muceniţă Teotimia

La Liturghie:
Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna a 5-a după Sfintele Paşti -
Fapte XV, 35-41
Evanghelia de Sâmbătă din Săptămâna a 5-a după Sfintele Paşti -
Ioan X, 27-38

Psalmul 54, 12-17

„Că, de m-ar fi ocărât vrăjmaşul, aş fi răbdat. Şi dacă cel ce mă urăşte s-ar fi

fălit împotriva mea, m-aş fi ascuns de el. Iar tu, omule, întocmai la suflet,
căpetenia mea şi cunoscutul meu, care împreună ne-am îndulcit de
mâncări, în casa Domnului am umblat în acelaşi gând! Să vină dar
moarte peste ei şi să se pogoare la iad vii, căci vicleşug este în locaşurile
lor, în mijlocul lor.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
219
 Duminică 20 mai (în calendarul civil 2 iunie)

Duminica a 6-a după Sfintele Paşti, a vindecării orbului din naştere

Sfântul Mucenic Talaleu, doctorul din Fenicia

Sfânta Muceniţă Ascla din Tebaida Egiptului
Sfinţii Cuvioşi Nichita, Ioan şi Iosif, ctitorii „Mănăstirii Noi” din Hios
Scoaterea şi mutarea moaştelor Sfântului Nicolae din Mira Lichiei
Sfântul Cuvios Talasie
Sfânta Cuvioasă Lidia, uceniţa Sfântului Apostol Pavel
Sfântul Cuvios Marcu pustnicul

Glasul al 5-lea; Voscreasna a 8-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 6-a după Sfintele Paşti, a vindecării orbului din

naştere - Fapte XVI, 16-34

„În zilele acelea, când ne duceam noi, Apostolii, la locul de rugăciune, ne-a
întâmpinat o slujnică, care avea duh pitonicesc şi care aducea mult câştig
stăpânilor ei, ghicind. Aceasta, ţinându-se după Pavel şi după noi, striga,
zicând: Aceşti oameni sunt robi ai Dumnezeului celui Preaînalt, care vă vestesc
vouă calea mântuirii. Şi aceasta o făcea timp de multe zile. Iar Pavel,
mâniindu-se şi întorcându-se, a zis duhului: În numele lui Iisus Hristos îţi
220
poruncesc să ieşi din ea. Şi în acel ceas a ieşit. Şi stăpânii ei, văzând că s-a dus
nădejdea câştigului lor, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au dus în piaţă
înaintea dregătorilor. Şi ducându-i la judecători, au zis: Aceşti oameni, care
sunt iudei, tulbură cetatea noastră. Şi vestesc obiceiuri care nouă nu ne este
îngăduit să le primim, nici să le facem, fiindcă suntem romani. Şi s-a sculat şi
mulţimea împotriva lor. Şi judecătorii, rupându-le hainele, au poruncit să-i
bată cu vergi. Şi, după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă,
poruncind temnicerului să-i păzească cu grijă. Acesta, primind o asemenea
poruncă, i-a băgat în fundul temniţei şi le-a strâns picioarele în butuci; iar la
miezul nopţii, Pavel şi Sila, rugându-se, lăudau pe Dumnezeu în cântări, iar cei
ce erau în temniţă îi ascultau. Şi deodată s-a făcut cutremur mare, încât s-au
zguduit temeliile temniţei şi îndată s-au deschis toate uşile şi legăturile tuturor
s-au dezlegat. Şi deşteptându-se temnicerul şi văzând deschise uşile
temniţei, scoţând sabia, voia să se omoare, socotind că cei închişi au
fugit. Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: Să nu-ţi faci nici un rău,
că toţi suntem aici. Iar el, cerând lumină, s-a repezit înăuntru şi,
tremurând de spaimă, a căzut înaintea lui Pavel şi a lui Sila; şi
scoţându-i afară (după ce pe ceilalţi i-a zăvorât la loc), le-a zis: Domnilor,
ce trebuie să fac ca să mă mântuiesc? Iar ei au zis: Crede în Domnul
Iisus şi te vei mântui tu şi casa ta. Şi i-au grăit lui cuvântul lui
Dumnezeu şi tuturor celor din casa lui. Şi el, luându-i la sine, în acel
ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui îndată. Şi
ducându-i în casă, a pus masa şi s-a veselit cu toată casa, crezând în
Dumnezeu.”

Evanghelia la Duminica a 6-a după Sfintele Paşti, a vindecării orbului din

naştere - Ioan IX, 1-38

„În vremea aceea, trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere. Şi ucenicii
Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit: acesta sau părinţii lui,
de s-a născut orb? Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca
să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă,
lucrările Celui Care M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, când nimeni nu poate
să lucreze. Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt. Acestea zicând, a
scuipat jos şi a făcut tină din scuipat, şi a uns cu tină ochii orbului. Şi i-a zis:
Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului (care se tâlcuieşte: trimis). Deci s-a
dus şi s-a spălat şi a venit văzând. Iar vecinii şi cei ce-l văzuseră mai înainte că
era orb ziceau: Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea? Unii ziceau: El este. Alţii
ziceau: Nu este el, ci seamănă cu el. Dar acela zicea: Eu sunt. Deci îi ziceau:
Cum ţi s-au deschis ochii? Acela a răspuns: Omul care se numeşte Iisus a
făcut tină şi a uns ochii mei; şi mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului şi te
spală. Deci, ducându-mă şi spălându-mă, am văzut. Zis-au lui: Unde este
Acela? Şi el a zis: Nu ştiu. L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecând orb. Şi
era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii. Deci iarăşi îl
întrebau şi fariseii cum a văzut. Iar el le-a zis: Tină a pus pe ochii mei, şi m-am
spălat şi văd. Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu este de la Dumnezeu,
fiindcă nu ţine sâmbăta. Iar alţii ziceau: Cum poate un om păcătos să facă
asemenea minuni? Şi era dezbinare între ei. Au zis deci orbului iarăşi: Dar tu
ce zici despre El, că ţi-a deschis ochii? Iar el a zis că proroc este. Dar iudeii
n-au crezut despre el că era orb şi a văzut, până ce n-au chemat pe părinţii
celui ce vedea. Şi i-au întrebat, zicând: Acesta este fiul vostru, despre care ziceţi
că s-a născut orb? Deci cum vede el acum? Au răspuns deci părinţii lui şi au
221
zis: Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb. Dar cum vede el acum,
noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în
vârstă; va vorbi singur despre sine. Acestea le-au spus părinţii lui, pentru că se
temeau de iudei. Căci iudeii puseseră acum la cale că, dacă cineva va mărturisi
că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă. De aceea au zis părinţii lui:
Este în vârstă; întrebaţi-l pe el. Deci au chemat a doua oară pe omul care
fusese orb şi i-au zis: Dă slavă lui Dumnezeu. Noi ştim că Omul Acesta e
păcătos. A răspuns deci acela: Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu: că
fiind orb, acum văd. Deci i-au zis: Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii? Le-a
răspuns: V-am spus acum şi n-aţi auzit? De ce voiţi să auziţi iarăşi? Nu cumva
voiţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui? Şi l-au ocărât şi i-au zis: Tu eşti ucenic al
Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise. Noi ştim că Dumnezeu a vorbit lui
Moise, iar pe Acesta nu-L ştim de unde este. A răspuns omul şi le-a zis:
Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu ştiţi de unde este şi El mi-a
deschis ochii. Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar de
este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă.
Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. De
n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea să facă nimic. Au răspuns şi i-au
zis: În păcate te-ai născut tot şi tu ne înveţi pe noi? Şi l-au dat afară. Şi a
auzit Iisus că l-au dat afară. Şi, găsindu-l, i-a zis: Crezi tu în Fiul lui
Dumnezeu? El a răspuns şi a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în
El? Şi a zis Iisus: L-ai şi văzut! Şi Cel ce vorbeşte cu tine Acela este. Iar el
a zis: Cred, Doamne. Şi s-a închinat Lui.”

Psalmul 54, 18-27

„Eu către Dumnezeu am strigat şi Domnul mă ascultă. Seara şi dimineaţa

şi-n amiazăzi povesti-voi şi voi vesti, şi va asculta glasul meu. Mântui-va cu
pace sufletul meu de cei care se apropie de mine, că întru mulţi era cu
mine. Auzi-va Dumnezeu şi-i va smeri pe dânşii, Cel Care este mai înainte
de veci. (Strigare) Pentru că nu este în ei schimbare, căci nu s-au temut de
Dumnezeu. Întinse mâna Lui când răsplătea; spurcară făgăduinţa Lui,
risipiră-se de urgia feţei Lui şi se apropiară inimile lor. Înmuiatu-s-au
cuvintele lor mai mult decât untdelemnul, şi ele sunt împroşcături.
Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hrăni, nu va da în veac clătinare
dreptului. Şi Tu, Dumnezeule, pogorî-i-vei pe dânşii la puţul stricăciunii.
Bărbaţii sângiuirilor şi vicleşugului nu vor ajunge la jumătatea zilelor
lor; iar eu, Doamne, nădăjdui-voi spre Tine.” (Psaltirea după Biblia de la
1688)

222
 Luni 21 mai (în calendarul civil 3 iunie)

†) Sfinţii Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi

mama sa, Elena

Sfântul Nou Mucenic Pahomie, săvârşit prin sabie în Filadelfia

La Liturghie:

Apostolul la Sfinţii Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama

sa, Elena - Fapte XXIV 1; 12-20

„În zilele acelea, Agripa a zis către Pavel: Îţi este îngăduit să vorbeşti pentru
tine. Atunci Pavel, întinzând mâna, a vorbit întru apărarea sa: Ducându-mă la
Damasc, cu putere şi cu însărcinare de la arhierei, am văzut, o rege, la amiază,

223
în calea mea, o lumină din cer, mai puternică decât strălucirea soarelui,
strălucind împrejurul meu şi a celor ce mergeau împreună cu mine. Şi noi toţi
căzând la pământ, eu am auzit un glas care-mi zicea în limba evreiască: Saule,
Saule, de ce Mă prigoneşti? Greu îţi este să loveşti în ţepuşă cu piciorul.
Iar eu am zis: Cine eşti Doamne? Iar Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care
tu Îl prigoneşti. Dar, scoală-te şi stai pe picioarele tale. Căci spre
aceasta M-am arătat ţie: ca să te rânduiesc slujitor şi martor, şi al celor
ce ai văzut, şi al celor întru care Mă voi arăta ţie. Alegându-te pe tine din
popor şi din neamurile la care te trimit, să le deschizi ochii, ca să se
întoarcă de la întuneric la lumină şi de la stăpânirea lui satana la
Dumnezeu, ca să ia iertarea păcatelor şi parte cu cei ce s-au sfinţit, prin
credinţa în Mine. Drept aceea, rege Agripa, n-am fost neascultător
cereştii arătări; ci mai întâi celor din Damasc şi din Ierusalim, şi din
toată ţara Iudeii, şi neamurilor le-am vestit să se pocăiască şi să se
întoarcă la Dumnezeu, făcând lucruri vrednice de pocăinţă.”

Apostolul de Luni din Săptămâna a 6-a după Sfintele Paşti - Fapte XVII, 1-9

„În zilele acelea, Pavel şi Sila, după ce au trecut prin Amfipoli şi prin Apolonia,
au venit la Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor. Şi după obiceiul său,
Pavel a intrat la ei şi în trei sâmbete le-a grăit din Scripturi, deschizându-le şi
arătându-le că Hristos trebuia să pătimească şi să învieze din morţi, şi că
Acesta, pe Care vi-L vestesc eu, este Hristosul, Iisus. Şi unii dintre ei au crezut
şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila, şi mare mulţime de elini închinători
la Dumnezeu şi dintre femeile de frunte nu puţine. Iar iudeii, umplându-se de
invidie şi luând cu ei pe câţiva oameni de rând, răi, adunând gloată, întărâtau
cetatea şi, ducându-se la casa lui Iason, căutau să-i scoată afară, înaintea
poporului. Dar, negăsindu-i, târau pe Iason şi pe câţiva fraţi la mai-marii
cetăţii, strigând că cei ce au tulburat toată lumea au venit şi aici; pe aceştia i-a
găzduit Iason; şi toţi aceştia lucrează împotriva poruncilor Cezarului, zicând că
este un alt împărat: Iisus. Şi au tulburat mulţimea şi pe mai-marii cetăţii, care
auzeau acestea. Şi luând chezăşie de la Iason şi de la ceilalţi, le-au dat
drumul.”

Evanghelia la Sfinţii Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama

sa, Elena - Ioan X, 1-9

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Adevărat, adevărat

zic vouă: cel care nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea,
acela este fur şi tâlhar. Iar cel ce intră prin uşă este păstorul oilor.
Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le
cheamă pe nume şi le mână afară. Şi când le scoate afară pe toate ale
sale, merge înaintea lor, şi oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar
după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc
glasul lui. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înţeles ce înseamnă
cuvintele Lui. A zis deci iarăşi Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt uşa
oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, dar oile nu i-au
ascultat. Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va
intra şi va ieşi şi păşune va afla.”

224
 Evanghelia de Luni din Săptămâna a 6-a după Sfintele Paşti – Ioan XI, 47-57

„În vremea aceea, arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: Ce

facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni? Dacă-L lăsăm aşa toţi vor
crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor lua ţara şi neamul. Iar Caiafa, unul
dintre ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu ştiţi nimic; nici nu
gândiţi că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot
neamul. Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a
prorocit că Iisus avea să moară pentru neam, şi nu numai pentru neam, ci şi ca
să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi. Deci, din ziua aceea, s-au
hotărât ca să-L ucidă. De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a
plecat de acolo într-un ţinut aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, şi
acolo a rămas cu ucenicii Săi. Şi era aproape Paştile iudeilor şi mulţi din ţară s-
au suit la Ierusalim, mai înainte de Paşti, ca să se curăţească. Deci căutau pe
Iisus şi, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: Ce vi se pare? Oare nu va
veni la sărbătoare? Iar arhiereii şi fariseii dăduseră porunci, că dacă va şti
cineva unde este, să dea de veste, ca să-L prindă.”

Scrisoarea scrisă de către Sfântul Împărat Constantin cel Mare la

încheierea Sinodul Ecumenic de la Niceea

„Constantin Biruitorul, Măritul şi Augustul, către Biserici.

Încredinţându-mă eu din fericita întorsătură pe care au luat-o lucrurile la
noi cât bine se poate ascunde în puterea lui Dumnezeu, socotit-am că cea
225
mai frumoasă ţintă pe care mi-aş putea-o pune în viaţă ar fi să fac aşa
încât fericitele mulţimi intrate în Biserica universală să poarte în ele o
singură credinţă, o dragoste neîntinată precum şi cuvioşia cea într-un
singur gând în faţa lui Dumnezeu, stăpânul nostru, al tuturor. Dar
întrucât în această privinţă nu se putea ajunge la o rostuire nepărtinitoare şi
nestrămutată altfel decât prin convocarea tuturor – sau măcar a
majorităţii – episcopilor şi prin amănunţita cercetare a fiecăruia în
legătură cu articolele preasfintei noastre credinţe, voi n-aţi pregetat a vă
aduna – ba încă a veni în număr cât mai mare (voi adăuga aici că am
fost eu însumi de faţă, ca şi cum aş fi făcut parte din cinul vostru; de ce
să o tăgăduiesc de vreme ce faptul de a mă fi pus, alături de voi, în
slujba aceluiaşi scop, îmi face atâta bucurie?). Aşa, lucrurile au fost
cercetate cu cea mai mare luare-aminte, toate, până ce – în duh de
înţelegere şi unire – a ieşit la lumină şi cugetul cel plăcut lui Dumnezeu,
pretutindeni veghetorul, şi până nu le-au mai rămas, dihoniei şi îndoielii
într-ale credinţei, nici cea mai mică urmă de loc.
Cu acelaşi prilej făcutu-s-a sfat şi pentru prăznuirea preasfintei
sărbători a Paştelui; şi a părut tuturor că se cuvine ca tot omul să o
serbeze pretutindeni la aceeaşi dată. Fiindcă ce poate fi pentru noi mai
frumos, ce ar putea fi mai demn de noi decât ca toţi să ţinem mai
departe neştirbită, după o singură rânduială (şi după criteriul cel mai
vădit), o sărbătoare ca aceasta, datorită căreia ne este azi îngăduit să
purtăm în noi speranţa nemuririi?
Înainte de orice ni s-a părut lipsit de cuviinţă ca noi să ţinem un praznic
atât de sfinţit ca acesta după acelaşi tipic cu iudeii, care, prin josnica lor
trădare, şi-au întinat mâinile, şi care din aceasta au rămas ca nişte orbi la
suflet. Dacă, deci, nu vom mai ţine seama de prescrierile lor, vom putea
păstra veacurilor viitoare – după un tipic mai aproape de adevăr,
transmis nouă până astăzi încă din cea dintâi zi a patimilor – tradiţia
acestei rânduieli. Noi nu avem nimic de împărţit cu îndărătnicul popor al
iudeilor. Fiindcă nouă Mântuitorul ne-a deschis alt drum; preasfintei
noastre credinţe îi şade înainte o cale dăruită cu lege şi cu măreţie. De
aceasta să ne ţinem, scumpii mei fraţi, într-un singur cuget, şi să lepădăm de
la noi orice ne poate îngreuia conştiinţa! Într-adevăr, ar fi cum nu se poate mai
absurd ca aceia să se poată mândri că, de nu ne vom ţine după învăţătura lor,
noi nu suntem în stare să păzim vie această tradiţie! Or, mă întreb eu, cum
vor putea cugeta după dreptate unii care, după ce au ucis pe Domnul şi
Părintele lor, ieşindu-şi din minţi, nu se mai poartă astăzi după
canoanele chibzuinţei, ci numai potrivit cu pornirile lor dezlănţuite,
lăsându-se târâţi oriîncotro îi trage moştenita lor sminteală? – De aceea
nici nu sunt ei în stare să recunoască adevărul acestor lucruri, până într-atât
încât - cel mai ades – în rătăcirea lor, în loc să primească cu bine cuvenitul
îndemn la îndreptare, ei ajung să prăznuiască Paştele de două ori în cursul
aceluiaşi an! De ce, dar, să le urmăm noi pilda unora care în chip mărturisit se
arată suferinzi de o boală atât de grea? Fiindcă în niciun caz nu avem de ce să
îngăduim o a doua prăznuire a Paştelui în decursul unuia şi aceluiaşi an.
În caz că atâta nu vă este de ajuns, atunci îngăduiţi, înţelepţiile voastre, ca
fervoarea şi rugăciunea voastră să se facă simţită pretutindeni, astfel încât
curăţia sufletelor voastre să nu aibă în niciun caz de suferit asemuindu-se unor
oameni cu obiceiuri atât de rele!
Faţă de cele arătate, cuvine-se să ne dăm seama că – dată fiind însemnătatea
cauzei (şi fiind vorba de praznicul cel mai de seamă al credinţei noastre) –
226
ar fi cu totul necuvios să îngăduim dezbinării să domnească peste noi! O
singură zi ne-a lăsat Mântuitorul pentru prăznuirea eliberării noastre:
ziua preasfintelor Sale patimi; iar după voia Lui, şi Biserica Lui
universală tot una cuvine-se să fie; fiindcă chiar dacă mădularele ei se
află răspândite pe tot soiul de meleaguri deosebite între ele, pe toate le
încălzeşte acelaşi Duh – adică voia lui Dumnezeu. Judecaţi, dar, cu
iscusinţa potrivită sfinţeniei voastre, cât de crunt şi cât de nepotrivit ar fi ca
în cuprinsul aceloraşi zile unii să şadă şi să postească iar alţii să
benchetuiască; iar după trecerea zilelor Paştelui, să se lase ceilalţi în voia
petrecerilor şi a feluritelor îngăduinţe, în vreme ce întâii ar urma să se
dedice din nou postirilor celor după canon! De aceea şi voieşte dumnezeiasca
pronie ca noi să adoptăm în această privinţă cuvenita îndreptare şi să-i găsim o
formulare unică. Lucru de care eu cred că voi toţi vă puteţi da şi singuri seama.
Or, vădindu-se acum cerinţa dreptei rostuiri a praznicului, astfel încât să
nu mai rămânem legaţi cu nimic de un popor ce a fost în stare să ucidă pe
Părintele şi Domnul său, (cuvine-se să luăm aminte la) existenţa unei rânduieli
ce se bucură de bun renume în toate Bisericile de la apus, de la miazăzi şi de la
miazănoapte, precum şi în unele dintre cele de pe meleagurile de la soare-
răsare. Ceea ce a şi făcut ca, deocamdată, tuturor să li se pară de aşteptat (eu
însumi am recomandat această idee agerimii voastre) că o rânduială ce se ţine
într-un singur fel şi întru bună înţelegere la Roma, în Italia şi în toată Africa, în
Egipt, în Spania, în Galia, în Britania, în Libia, în întreaga Eladă, în diocezele
Asiei şi Pontului şi în Cilicia, va căpăta şi chibzuita voastră încuviinţare, luând
voi aminte – de bună seamă – nu numai la covârşitoarea mulţime a Bisericilor
şi a meleagurilor abia pomenite, ci şi la faptul că pentru noi toţi, un lucru ca
acesta (care pare să aibă de partea sa toată greutatea unei cumpăniri
amănunţite, şi care ne îngăduie să nu mai fim legaţi de sperjurul iudeilor)
trebuie socotit ca vrednic de dorit întru toată cuvioşia. Pe scurt: după ce au
cercetat întreolaltă pricina, tuturor de acolo plăcutu-le-a ca preasfântul
praznic al Paştelui să fie ţinut pretutindeni în una şi aceeaşi zi. Fiindcă
deosebirile de vederi nu-şi au locul în pricini atât de încărcate cu
sfinţenie; şi e mai bine să urmăm unui astfel de gând, străin rătăcirii celor de
altă credinţă şi oricărei putinţe de a păcătui.
Iar dacă lucrurile aşa stau, atunci se cade ca voi să primiţi harul lui
Dumnezeu – adevărată poruncă dumnezeiască – cu inima deschisă:
pentru că toate cele hotărâte în sfintele soboare ale episcopilor trebuie
înţelese ca tot atâtea arătări ale voii dumnezeieşti. Astfel că, de îndată ce
veţi fi dat de ştire tuturor iubiţilor noştri fraţi despre cele scrise mai sus, voi
înşivă veţi fi ţinuţi să nu vă abateţi de la hotărârea mai înainte luată
(aidoma prăznuirii preasfintei zile a Paştelui), şi chiar să o transmiteţi
mai departe sub poruncă, aşa încât, atunci când voi veni la voi spre a
mă împărtăşi de îndelung-dorita voastră revedere şi împreună-şedere, să
pot sărbători laolaltă cu voi Sfântul praznic în aceeaşi zi şi să mă pot
veseli de toate alături de voi, văzând cum puterea lui Dumnezeu a
zdrobit ticăloşia diavolului prin mijlocirea faptei voastre, şi mai văzând
credinţa voastră, pacea şi buna voastră înţelegere înflorind pretutindeni.
Dumnezeu să vă aibă în paza Sa, fraţi iubiţi!” (în Viaţa lui Constantin cel
Mare scrisă de către Eusebiu de Cezareea, apărută în româneşte în colecţia
PSB, vol. 14, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1991, p. 132-135)

227
 Marţi 22 mai (în calendarul civil 4 iunie)

Sfântul Mucenic Vasilisc, nepotul Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron

Sfântul Mucenic Marcel
Sfântul Mucenic Codrat
Sfânta Muceniţă Sofia doctoriţa
Sfântul Mucenic Ioan Vladimir, despotul Serbiei (în icoană)
Sfântul Sfinţit Nou Mucenic Zaharia din Prusa Bitiniei

La Liturghie:
Apostolul de Marţi din Săptămâna a 6-a după Sfintele Paşti - Fapte XVII, 19-28
Evanghelia de Marţi din Săptămâna a 6-a după Sfintele Paşti - Ioan XII, 19-36

Psalmul 55, 1-7

„Mântuieşte-mă, Dumnezeule, căci m-a călcat omul; toată ziua dând

război mă necăji. Mă călcară duşmanii mei toată ziua, căci mulţi sunt
cei care-mi dau război din înălţime. Ziua nu mă voi teme şi voi nădăjdui în
Tine. Întru Dumnezeu lăuda-voi cuvintele mele, spre Dumnezeu nădăjduii; nu
mă voi teme de ce-mi va face mie cel trupesc. Toată ziua cuvintele mele
urau, împotriva mea toate gândurile lor erau spre rău. Vor sta în preajmă
şi se vor ascunde ei, călcâiul meu vor păzi; în ce chip a răbdat sufletul meu
pentru nimic, îi vei îndepărta pe dânşii; cu urgie noroade vei pogorî.” (Psaltirea
după Biblia de la 1688)
228
 Miercuri 23 mai (în calendarul civil 5 iunie)

Sfântul Ierarh Mihail Mărturisitorul, episcopul Sinadelor (în icoană)

Sfânta Mironosiţă Maria lui Cleopa
Sfântul Mucenic Salona Romanul
Sfântul Mucenic Seleuc
Sfântul Mucenic Mihail monahul din Mănăstirea Sfântul Sava din Palestina

Odovania praznicului Învierii Domnului nostru Iisus Hristos

(Dezlegare la peşte)

La Liturghie:
Apostolul de Miercuri din Săptămâna a 6-a după Sfintele Paşti -
Fapte XVIII, 22-28
Evanghelia de Miercuri din Săptămâna a 6-a după Sfintele Paşti -
Ioan XII, 36-47

Psalmul 55, 8-11

„Dumnezeule, viaţa mea povestit-am Ţie; pus-ai lacrimile mele înaintea Ta,
ca şi în făgăduinţa Ta. Întoarce-se-vor vrăjmaşii mei îndărăt, în ziua în
care Te voi chema pe Tine. Iată, cunoscut-am că Dumnezeul meu eşti Tu.
Spre Dumnezeu lăuda-voi cuvânt, spre Domnul lăuda-voi cuvântul; în
Dumnezeu nădăjduit-am, nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul.”
(Psaltirea după Biblia de la 1688)
229
 Joi 24 mai (în calendarul civil 6 iunie)

(†) Înălţarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos

Sfântul Cuvios Simeon Stâlpnicul, cel din Muntele Minunat

Sfântul Mucenic Meletie Stratilatul şi cei împreună cu dânsul, Ioan, Ştefan,
Serapion Egipteanul, Calinic magul, Marchiana, Paladia şi Sosona,
pruncii Chiriac şi Hristina şi alţi 11.208 Mucenici săvârşiţi în Galatia
Sfântul Cuvios Vincenţiu de Lerins, scriitor bisericesc

230
 La Liturghie:

Apostolul de Joi din Săptămâna a 6-a după Sfintele Paşti, la Înălţarea la cer a
Domnului nostru Iisus Hristos - Fapte I, 1-12

„În cartea cea dintâi am scris, o Teofile, despre toate câte a făcut şi a
învăţat Iisus de la început, până în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin
Duhul Sfânt, a dat poruncile Sale Apostolilor pe care i-a ales. După patima Sa,
Iisus li S-a arătat pe Sine viu prin multe semne doveditoare, şi li S-a făcut
văzut timp de patruzeci de zile vorbindu-le cele despre împărăţia lui Dumnezeu.
Şi cu ei petrecând, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte
făgăduinţa Tatălui, pe care (a zis El) aţi auzit-o de la Mine: Că Ioan a botezat cu
apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile. Iar ei,
adunându-se, Îl întrebau, zicând: Doamne, oare, în acest timp vei aşeza Tu, la
loc, împărăţia lui Israel? El a zis către ei: Nu este al vostru a şti anii sau vremile
pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa, ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt
peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria
şi până la marginea pământului. Şi acestea zicând, pe când ei priveau, S-a
înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor. Şi privind ei, pe când El mergea la cer,
iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe, care au şi zis: Bărbaţi
galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer,
astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer. Atunci ei s-au întors la
Ierusalim de la muntele ce se cheamă al Măslinilor, care este aproape de
Ierusalim, cale de o sâmbătă.”

Apostolul la Sfântul Cuvios Simeon Stâlpnicul - Galateni V, 22 – VI, 2

„Fraţilor, roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea,

bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva
unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit
trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi
umblăm. Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi
pizmuindu-ne unii pe alţii. Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală,
voi cei duhovniceşti îndreptaţi-l pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând
seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită. Purtaţi-vă sarcinile unii altora
şi aşa veţi împlini legea lui Hristos.”

Evanghelia la Înălţarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos –

Luca XXIV, 36-53

„În vremea aceea, după ce S-a sculat din morţi, Iisus a stat în mijlocul
ucenicilor Săi şi le-a zis: Pace vouă. Iar ei, spăimântându-se şi înfricoşându-se,
credeau că văd duh. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se
ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele,
că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum
Mă vedeţi pe Mine că am. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele
Sale. Iar ei, încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici
ceva de mâncare? Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de
miere. Şi luând, a mâncat înaintea lor. Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe
care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se
împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în proroci şi în
psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. Şi le-a spus că
231
aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să învieze din morţi a
treia zi. Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor
la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Voi sunteţi martorii acestora. Şi
iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până
ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus. Şi i-a dus afară până spre Betania şi,
ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit
de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu
bucurie mare. Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe
Dumnezeu. Amin.”

Evanghelia la Sfântul Cuvios Simeon Stâlpnicul – Matei V, 14-19

„Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate
aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc,
ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Aşa să lumineze lumina
voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să
slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Să nu socotiţi că am venit să stric
Legea sau prorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat zic vouă:
Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va
trece, până ce se vor face toate. Deci, cel ce va strica una din aceste
porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema
în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va
chema în împărăţia cerurilor.”

Sfântul Vincenţiu de Lerins

„Datoria noastră este să

urmăm religia încotro ne
conduce ea, şi să nu conducem
religia încotro vrem noi.
Trebuie să avem mare grijă de
păcatul greu al trădării
credinţei şi abaterii de la
Ortodoxie! Niciodată nu a fost
îngăduit, nu este îngăduit şi nu
va fi îngăduit să li se întoarcă
creştinilor ceea ce ei nu au
primit anterior!
Cu adevărat ortodox e acela
care este legat cu tot sufletul de
Biserică, de trupul lui Hristos,
care nu pune mai presus de
credinţa universală în
Dumnezeu nici autoritatea, nici
dragostea, nici talentele, nici
elocvenţa, nici filozofia cuiva, ci,
dispreţuind toate acestea, stă în
credinţă ferm, statornic şi
neclintit, socotind de datoria sa
să respecte şi să creadă doar în
ceva care se ştie că a fost
respectat unanim din vechime de către întreaga Biserică Universală. Iar
232
dacă află că un lucru, că ceva necunoscut a fost introdus de cineva
unilateral, fără acordul celorlalţi, sau chiar împotriva voinţei tuturor
sfinţilor, atunci el neagă acest lucru, căci nu face parte din credinţa cea
adevărată, ci este doar o ispită… Fericitul Apostol Pavel, în Epistola întâi
către Corinteni, scrie: ‘Căci trebuie să fie între voi şi eresuri, ca să iasă la
lumină cei încercaţi’ (1 Corinteni XI, 19). Apostolul spune aceasta de parcă cei
vinovaţi de erezii nu sunt stârpiţi îndată de Dumnezeu tocmai ca să iasă la
iveală cei vrednici, adică să se vadă cât de mult, de adevărat şi de neclintit
iubeşte fiecare credinţa sobornicească. Şi de bună seamă, de îndată ce apare
vreo inovaţie, devine evidentă greutatea boabelor şi uşurinţa plevei. Atunci
foarte uşor se spulberă de pe arie tot ceea ce nu gravitează spre ea: unii îşi iau
zborul nu se ştie încotro, alţii sunt atât de alarmaţi, încât se tem ca nu cumva
să piară: le este ruşine şi sunt încurcaţi, nefiind nici morţi, nici vii, căci au
primit în ei otravă atât cât să nu-i omoare, dar nici nu le-o digeră stomacul: nu
le provoacă moartea, dar nici nu-i lasă să trăiască. Vai, e o stare vrednică de
milă!

*
Dacă ei vor începe a amesteca ce e vechi cu ce e nou, ce e sfânt cu ce
e străin, necurat, acest obicei se va extinde inevitabil asupra întregii
Biserici, astfel încât în ea nu va mai rămâne nimic neatins, nimic
nevătămat, nimic întreg, nimic neîntinat, iar acolo unde altădată era
sanctuarul Adevărului curat şi nepătat, acolo în cele din urmă se va face
o casă necurată a rătăcirilor mârşave şi păcătoase. Dea Domnul cu harul
Lui să abată această murdărie de la inimile noastre! Fie ca această nesocotinţă
să rămână celor păcătoşi! Biserica lui Hristos însă, cea care păzeşte cu
grijă şi atenţie dogmele încredinţate ei spre păstrare, niciodată nimic nu
schimbă în ele, nimic nu reduce, nimic nu adaugă, ce-i aparţine nu
înlătură, ce e de prisos nu alătură, ce e al ei nu pierde, ce e străin nu-şi
însuşeşte!” (Sfântul Vincenţiu de Lerins, A rămâne neclintit în credinţă, în
Profeţii şi mărturii creştine pentru vremea de acum, vol. 2, Ed. Cartea
Ortodoxă, Alexandria, 2006, p. 31-32)

233
 Vineri 25 mai (în calendarul civil 7 iunie)

† A treia aflare a capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul

Sfântul Cuvios Olivian
Sfântul Mucenic Celestin

(Dezlegare la untdelemn şi vin pentru monahi şi la peşte pentru mireni)

La Liturghie:
Apostolul: - de Vineri din Săptămâna a 6-a după Sfintele Paşti - Fapte XIX, 1-8
- la A treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul -
2 Corinteni IV, 6-15
Evanghelia: - de Vineri din Săptămâna a 6-a după Sfintele Paşti - Ioan XIV,1-11
- la A treia aflare a capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul -
Matei XI, 2-15

Apostolul la A treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul -

2 Corinteni IV, 6-15

„Fraţilor, Dumnezeu, Care a zis: "Strălucească, din întuneric, lumina" – El a

strălucit în inimile noastre, ca să strălucească cunoştinţa slavei lui Dumnezeu,
pe faţa lui Hristos. Şi avem comoara aceasta în vase de lut, ca să se
învedereze că puterea covârşitoare este a lui Dumnezeu şi nu de la noi, în
toate pătimind necaz, dar nefiind striviţi; lipsiţi fiind, dar nu
deznădăjduiţi; prigoniţi fiind, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi;
purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca şi viaţa lui Iisus
să se arate în trupul nostru. Căci pururea noi cei vii suntem daţi spre
moarte pentru Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru cel
muritor. Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa. Dar având acelaşi
duh al credinţei, – după cum este scris: "Crezut-am, pentru aceea am şi
grăit", – şi noi credem: pentru aceea şi grăim, ştiind că Cel Care a înviat
pe Domnul Iisus ne va învia şi pe noi cu Iisus şi ne va înfăţişa împreună
cu voi. Căci toate sunt pentru voi, pentru ca, înmulţindu-se harul să
prisosească prin mai mulţi mulţumirea, spre slava lui Dumnezeu.”
234
 Sâmbătă 26 mai (în calendarul civil 8 iunie)

Sfinţii Apostoli Carp şi Alfeu

Sfinţii Mucenici Averchie şi Elena
Sfântul Nou Mucenic Alexandru Tesaloniceanul, săvârşit prin sabie în Smirna

La Liturghie:
Apostolul: - de Sâmbătă, Săptămâna a 6-a după Sfintele Paşti - Fapte XX, 7-12
- la Sfinţii Apostoli Carp şi Alfeu – 1 Corinteni IV, 9-16
Evanghelia: - de Sâmbătă, Săptămâna a 6-a după Sfintele Paşti-Ioan XIV,10-21
- la Sfinţii Apostoli Carp şi Alfeu – Ioan XIV, 21-24

Din Evanghelia de Sâmbătă din a 6-a Săptămână după Sfintele Paşti şi

Evanghelia la Sfinţii Apostoli Carp şi Alfeu - Ioan XIV, 15-24

„(…) De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt

Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe
Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L
cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi! Nu vă voi lăsa
orfani: voi veni la voi. Încă puţin timp şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă
veţi vedea, pentru că Eu sunt viu şi voi veţi fi vii. În ziua aceea veţi cunoaşte că
Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi. Cel ce are poruncile Mele şi
le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit
de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui. I-a zis Iuda, nu
Iscarioteanul: Doamne, ce este că ai să Te arăţi nouă, şi nu lumii? Iisus a
răspuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl
Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el. Cel ce nu Mă
iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Dar cuvântul pe care îl auziţi nu este
al Meu, ci al Tatălui Care M-a trimis.”
235
 Duminică 27 mai (în calendarul civil 9 iunie)

Duminica a 7-a după Sfintele Paşti, a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul Întâi

Ecumenic de la Niceea din anul 325

Sfântul Sfinţit Mucenic Eladie

Sfântul Sfinţit Mucenic Terapont, episcopul Sardelor
Sfântul Mucenic Evseviot
Sfântul Mucenic Alipie
Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul
Sfântul Cuvios Beda Venerabilul, scriitor bisericesc din Anglia
Sfântul Nou Mărturisitor Ioan Rusul, făcătorul de minuni

Glasul al 6-lea; Voscreasna a 10-a

236
 La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 7-a după Sfintele Paşti, a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul

Întâi Ecumenic de la Niceea din anul 325 - Fapte XX, 16-18; 28-36

„În zilele acelea, Pavel hotărâse să treacă pe apă pe lângă Efes, ca să nu i se

întâmple să întârzie în Asia, pentru că se grăbea să fie, dacă i-ar fi cu putinţă,
la Ierusalim, de ziua Cincizecimii. Şi trimiţând din Milet la Efes, a chemat la
sine pe preoţii Bisericii. Şi când ei au venit la el, le-a zis: Luaţi aminte de voi
înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi,
ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi
sângele Său. Căci eu ştiu aceasta, că după plecarea mea vor intra, între
voi, lupi îngrozitori, care nu vor cruţa turma. Şi dintre voi înşivă se vor
ridica bărbaţi, grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici
după ei. Drept aceea, privegheaţi, aducându-vă aminte că, timp de trei ani,
n-am încetat noaptea şi ziua să vă îndemn, cu lacrimi, pe fiecare dintre voi. Şi
acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului Său, cel ce
poate să vă zidească şi să vă dea moştenire între toţi cei sfinţiţi. Argint,
sau aur, sau haină, n-am poftit de la nimeni; voi înşivă ştiţi că mâinile acestea
au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine. Toate vi le-am
arătat, căci ostenindu-vă astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă
aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este
a da decât a lua. Şi după ce a spus acestea, plecându-şi genunchii, s-a rugat
împreună cu toţi aceştia.”

Evanghelia la Duminica a 7-a după Sfintele Paşti, a Sfinţilor Părinţi de la

Sinodul Întâi Ecumenic de la Niceea (Rugăciunea lui Iisus) –
Ioan XVII, 1-13

„În vremea aceea, ridicându-Şi ochii către cer, Iisus a zis: Părinte, a venit
ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească. Precum I-ai dat
stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu
i-ai dat Lui. Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine,
singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. Eu
Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am
săvârşit. Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care
am avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea. Arătat-am numele Tău
oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat
şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt
de la Tine; pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei
le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au
crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă
rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Şi toate ale Mele sunt
ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei. Şi Eu nu mai
sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte,
păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem
şi Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău pe cei ce Mi i-ai
dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se
împlinească Scriptura. Iar acum vin la Tine şi acestea le grăiesc în lume, ca să
fie deplină bucuria Mea în ei.”

237
Canonul 11 al Sinodului I Ecumenic de la Niceea (Treptele pocăinţei celor
căzuţi de la credinţă)

„În privinţa celor ce au lepădat credinţa, fără silă, sau fără luarea
averilor, sau fără primejduire sau fără ceva de acest fel, cum s-a
întâmplat sub tirania lui Liciniu, i s-a părut sinodului că, deşi nu sunt
vrednici de omenie, să se milostivească totuşi de ei. Deci câţi dintre ei ca
(nişte) credincioşi se căiesc cu adevărat, să petreacă trei ani între
ascultători şi şapte ani să se smerească, iar doi ani fără împărtăşire vor
lua parte la rugăciuni cu poporul.” (Canoanele Bisericii Ortodoxe, Sibiu,
2005, p. 63)

Sfântul Cuvios Beda Venerabilul

„CAPITOLUL 65 - DESPRE MARELE CIRCUIT AL PAŞTELUI

Circuitul Paştelui este mare fiindcă atunci când Ciclul Soarelui şi al Lunii
se înmulţesc reciproc se împlinesc 532 de ani. Căci dacă se înmulţesc de
nouăsprezece ori câte douăzeci şi opt, sau de douăzeci şi opt de ori câte
nouăsprezece, se împlineşte numărul 532. (...) Care, atunci când a fost gândit
să fie împlinit din ordinea lunilor şi a zilelor, îndată după ce a revenit în el
însuşi, deoarece se raportează în întregime la cursul Soarelui precum şi al
Lunii, se reface prin acelaşi circuit prin care lunile şi zilele au trecut (...)” (Beda
Venerabilul, De temporibus ratione - Despre ordinea vremurilor, în The Complete
Works of Venerable Bede in the original latin - Opera completă a lui Beda
Venerabilul în originalul latin, vol. IV, Londra, capitolul 65, p. 269-270)
238
 Luni 28 mai (în calendarul civil 10 iunie)

Sfântul Sfinţit Mucenic Eutihie, episcopul Melitinei

Sfântul Ierarh Nichita Mărturisitorul, episcopul Calcedonului
Sfânta Muceniţă Eliconida din Tesalonic
Sfinţii Mucenici Crescent, Pavel şi Dioscorid
Sfântul Cuvios Andrei cel nebun pentru Hristos (în icoană)

La Liturghie:
Apostolul de Luni din Săptămâna a 7-a după Sfintele Paşti - Fapte XXI, 8-14
Evanghelia de Luni, Săptămâna a 7-a după Sfintele Paşti - Ioan XIV, 27 - XV, 7

Din Evanghelia de Luni din Săptămâna a 7-a după Sfintele Paşti –

Ioan XIV, 27 - XV, 7

„(…) Şi acum v-am spus acestea înainte de a se întâmpla, ca să credeţi când

se vor întâmpla. Nu voi mai vorbi multe cu voi, căci vine stăpânitorul
acestei lumi şi el nu are nimic în Mine; dar ca să cunoască lumea că Eu
iubesc pe Tatăl şi precum Tatăl Mi-a poruncit aşa fac. Eu sunt viţa cea
adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul. Orice mlădiţă care nu aduce roadă
întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte,
ca mai multă roadă să aducă. Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe
care vi l-am spus. Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să
aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu
rămâneţi în Mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru
Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face
nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine, se aruncă afară ca mlădiţa şi se
usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard. Dacă rămâneţi întru Mine şi
cuvintele Mele rămân în voi, cereţi ceea ce voiţi şi se va da vouă.”
239
 Marţi 29 mai (în calendarul civil 11 iunie)

Sfânta Muceniţă Teodosia din Tir (în icoana din stânga)

Sfântul Sfinţit Mucenic Olivian, episcopul cetăţii Aneu
Sfântul Ierarh Alexandru, patriarhul Alexandriei (în icoana din dreapta)
2 Sfinţi Mucenici, soţ şi soţie, săvârşiţi prin zdrobirea oaselor
Sfântul Nou Mucenic Ioan (Nan) Tesaloniceanul, săvârşit prin sabie în Smirna

La Liturghie:
Apostolul de Marţi din Săptămâna a 7-a după Sfintele Paşti - Fapte XXI, 26-32
Evanghelia de Marţi din Săptămâna a 7-a după Sfintele Paşti - Ioan XVI, 2-13

Evanghelia de Marţi din Săptămâna a 7-a după Sfintele Paşti -

Ioan XVI, 2-13

„Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar
vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui
Dumnezeu. Şi acestea le vor face, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl,
nici pe Mine. Iar acestea vi le-am spus, ca să vă aduceţi aminte de ele,
când va veni ceasul lor, că Eu vi le-am spus. Şi acestea nu vi le-am spus de
la început, fiindcă eram cu voi. Dar acum Mă duc la Cel Care M-a trimis şi
nimeni dintre voi nu întreabă: Unde Te duci? Ci, fiindcă v-am spus acestea,
întristarea a umplut inima voastră. Dar Eu vă spun adevărul: Vă este de folos
ca să mă duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la
voi, iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi. Şi El, venind, va vădi
lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată. De păcat, pentru că ei nu
cred în Mine; de dreptate, pentru că Mă duc la Tatăl Meu şi nu Mă veţi
mai vedea; şi de judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost
judecat. Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi. Iar când
va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va
vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti.”
240
 Miercuri 30 mai (în calendarul civil 12 iunie)

Sfântul Cuvios Isachie Mărturisitorul, egumenul Mănăstirii Dalmaţilor

Sfântul Mucenic Natalie
Sfântul Cuvios Varlaam
Sfinţii Mucenici Romano şi Teletie
Sfântul Mucenic Evplu

(Dezlegare la untdelemn şi vin pentru monahi şi la peşte pentru mireni)

La Liturghie:
Apostolul de Miercuri, Săptămâna a 7-a după Sfintele Paşti - Fapte XXIII, 1-11
Evanghelia de Miercuri, Săptămâna a 7-a după Sfintele Paşti - Ioan XVI, 15-23

Din Evanghelia de Miercuri din Săptămâna a 7-a după Sfintele Paşti -

Ioan XVI, 15-22

„(…) Şi a cunoscut Iisus că voiau să-L întrebe şi le-a zis: Despre aceasta vă
întrebaţi între voi, că am zis: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea şi iarăşi puţin şi Mă
veţi vedea? Adevărat, adevărat zic vouă că voi veţi plânge şi vă veţi
tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea
voastră se va preface în bucurie. Femeia, când e să nască, se întristează,
fiindcă a sosit ceasul ei; dar după ce a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte
de durere, pentru bucuria că s-a născut om în lume. Deci şi voi acum sunteţi
trişti, dar iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră şi bucuria
voastră nimeni nu o va lua de la voi.”
241
 Joi 31 mai (în calendarul civil 13 iunie)

Sfântul Mucenic Ermie din Comani, împreună cu vrăjitorul pe care l-a convins
să creadă în Hristos
Sfinţii 5 Mucenici din Ascalon, săvârşiţi târâţi pe pământ
Sfinţii Mucenici Eusebie şi Haralambie

La Liturghie:
Apostolul de Joi din Săptămâna a 7-a după Sfintele Paşti - Fapte XXV, 13-19
Evanghelia de Joi din Săptămâna a 7-a după Sfintele Paşti - Ioan XVI, 23–33

Din Evanghelia de Joi din Săptămâna a 7-a după Sfintele Paşti -

Ioan XVI, 25–33

„(…)Acestea vi le-am spus în pilde, dar vine ceasul când nu vă voi mai vorbi
în pilde, ci pe faţă vă voi vesti despre Tatăl. În ziua aceea veţi cere în numele
Meu; şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi, căci Însuşi Tatăl vă iubeşte
pe voi, fiindcă voi M-aţi iubit pe Mine şi aţi crezut că de la Dumnezeu am
ieşit. Ieşit-am de la Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea şi Mă duc la
Tatăl. Au zis ucenicii Săi: Iată acum vorbeşti pe faţă şi nu spui nici o pildă.
Acum ştim că Tu ştii toate şi nu ai nevoie ca să Te întrebe cineva. De
aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu. Iisus le-a răspuns: Acum
credeţi? Iată vine ceasul, şi a şi venit, ca să vă risipiţi fiecare la ale sale
şi pe Mine să Mă lăsaţi singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu
Mine. Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri
veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.”
242
Iunie

243
 Vineri 1 iunie (în calendarul civil 14 iunie)

Sfântul Mucenic Iustin Filozoful

Sfinţii Mucenici Iust, Iustin, Hariton, Harita, Evelpist, Ierax, Peon şi Valerian
Sfântul Mucenic Firm
Sfântul Mucenic Tespesie
Sfântul Cuvios Iustin Popovici, apărător al Ortodoxiei împotriva ereziei
ecumeniste

(Dezlegare la untdelemn şi vin pentru monahi şi la peşte pentru mireni)

La Liturghie:
Apostolul de Vineri din Săptămâna a 7-a după Sfintele Paşti -
Fapte XXVII, 1 - XXVIII, 1
Evanghelia de Vineri din Săptămâna a 7-a după Sfintele Paşti -
Ioan XVII, 18-26

244
 Sfântul Iustin Popovici

„Ecumenismul e numele de
obşte pentru creştinismele
mincinoase, pentru bisericile
mincinoase ale Europei
Apusene. În el se află cu toată
inima lor toate umanismele
europene, cu papismul în
frunte; iar toate aceste
creştinisme mincinoase, toate
aceste biserici mincinoase, nu
sunt nimic altceva decât erezie
peste erezie. Numele lor
evanghelic de obşte este acela
de “a-tot-erezie” (pan-erezie). De
ce? Fiindcă, de-a lungul istoriei,
feluritele erezii tăgăduiau sau
sluţeau anume însuşiri ale
Dumnezeu-Omului Domnului
Hristos, în timp ce ereziile acestea
europene îndepărtează pe
Dumnezeu-Omul în întregime şi
pun în locul Lui pe omul
european. În această privinţă,
nu este nici o deosebire
esenţială între papism,
protestantism, ecumenism şi
celelalte secte, al căror nume
este “legiune”.
Dogma ortodoxă şi, ceva mai
mult, a-tot-dogma despre
Biserică, a fost respinsă şi
înlocuită cu a-tot-dogma eretică
latină despre întâietatea şi infailibilitatea papei, a omului. Din această
a-tot-erezie s-au născut şi se nasc fără încetare alte erezii: Filioque,
eliminarea epiclezei, introducerea harului zidit, azimele, purgatoriul, depozitul
de merite prisositoare (“suprarogatorii”), învăţătura mecanicistă privitoare la
mântuire şi, prin aceasta, învăţătura mecanicistă despre viaţă,
papo-centrismul, sfânta “inchiziţie”, indulgenţele, uciderea păcătosului pentru
păcatul săvârşit; iezuitismul, scolastica, cazuistica, monarhistica, umanismul
social… Dar protestantismul? Este cea mai apropiată şi credincioasă
odraslă a papismului, care prin scolastica sa raţionalistă se aruncă din
erezie în erezie şi se îneacă fără încetare în feluritele otrăvuri ale
rătăcirilor lui eretice. Pe lângă aceasta, trufia papistă şi nebunia “infailibilă”
domnesc în chip desăvârşit în sufletele credincioşilor protestantismului,
pustiindu-le. De principiu, orişice protestant este un papă de sine stătător,
papă infailibil în toate chestiunile de credinţă; iar lucrul acesta duce totdeauna
dintr-o moarte duhovnicească în alta, şi nu mai e sfârşit acestei muriri, fiindcă
numărul morţilor duhovniceşti ale omului este fără număr.”
(Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxă şi ecumenismul, Mănăstirea
Sfinţii Arhangheli - Petru Vodă, 2002, p. 111)
245
 Sâmbătă 2 iunie (în calendarul civil 15 iunie)

Sfântul Ierarh Nichifor Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului

38 de Sfinţi Mucenici închişi într-o baie încălzită
4 Sfinţi Mucenici, o mamă şi fiii ei săvârşiţi prin sabie
Sfântul Mucenic Erasm din Ohrida şi alţi 20.000 de Sfinţi Mucenici veniţi la
credinţă prin el
Sfântul Nou Mucenic Dimitrie, săvârşit prin sabie în Smirna
Sfinţii 48 de Mucenici din Lugdunum (Lion)
†) Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava

(Pomenirea morţilor – Moşii de vară)

La Liturghie:
Apostolul: - de Sâmbătă din Săptămâna a 7-a după Sfintele Paşti -
Fapte XXVIII, 1-31
- la Sfântul Ierarh Nichifor - Evrei VII, 26 - VIII, 2
- la Sfântul Mucenic Ioan cel Nou - 2 Timotei II, 1-10
Evanghelia: - de Sâmbătă din Săptămâna a 7-a după Sfintele Paşti -
Ioan XXI,15-25
- la Sfântul Ierarh Nichifor - Luca XII, 8-12
- la Sfântul Mucenic Ioan cel Nou - Ioan XV,17-XVI, 2

Psalmul 56, 1-2

„Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, că în Tine nădăjduieşte sufletul

meu! Şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, până unde va trece
fărădelegea.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

246
 Duminică 3 iunie (în calendarul civil 16 iunie)

Duminica a 8-a după Sfintele Paşti

(†) Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea)

Sfinţii Mucenici Luchilian, Ipatie şi Paula fecioara

Sfântul Cuvios Atanasie, făcătorul de minuni, monah în Bitinia
Sfânta Cuvioasă Ieria din Mesopotamia
Sfântul Ierarh Pap, episcop din Cipru
Sfântul Sfinţit Mărturisitor Iustin Pârvu

247
 La Liturghie:

Apostolul la Pogorârea Sfântului Duh – Fapte II, 1-11

„În zilele acelea, când a sosit ziua Cincizecimii, Apostolii erau toţi împreună
în acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt
ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat,
împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de
Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor
Duhul a grăi. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate
neamurile care sunt sub cer. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea
şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. Şi erau uimiţi toţi
şi se minunau zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileeni? Şi cum
auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut? Parţi şi mezi şi elamiţi
şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia,
în Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani
în treacăt, iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile
noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!”

Evanghelia la Pogorârea Sfântului Duh – Ioan VII, 37-53; VIII, 12

„În ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii – Iisus a stat între ei şi
a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede
în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar
aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El.
Căci încă nu era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit. Deci
din mulţime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevărat, Acesta este
Prorocul. Iar alţii ziceau: Acesta este Hristosul. Iar alţii ziceau: Nu cumva din
Galileea va să vină Hristos? N-a zis, oare, Scriptura că Hristos va să vină din
sămânţa lui David şi din Betleem, cetatea lui David? Şi s-a făcut dezbinare în
mulţime pentru El. Şi unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus
mâinile pe El. Deci slugile au venit la arhierei şi farisei, şi le-au zis aceia: De ce
nu L-aţi adus? Slugile au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om aşa cum
vorbeşte Acest Om. Şi le-au răspuns deci fariseii: Nu cumva aţi fost şi voi
amăgiţi? Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei? Dar
mulţimea aceasta, care nu cunoaşte Legea, este blestemată! A zis către ei
Nicodim, cel ce venise mai înainte la El, noaptea, fiind unul dintre ei: Nu cumva
Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut?
Ei au răspuns şi i-au zis: Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că
din Galileea nu s-a ridicat proroc. Şi s-a dus fiecare la casa sa. Deci iarăşi le-a
vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va
umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”

Sfântul Sfinţit Mărturisitor Iustin Pârvu

„Avem datoria de a vădi rătăcirile conducătorilor bisericeşti, de a vădi pericolul

ecumenist, pentru a evita fatala unire cu papistaşii sau cu alte comunităţi
bisericeşti care sunt căzute din Har, nu mai au succesiune apostolică şi nu mai
păstrează adevărul întreg al Bisericii Soborniceşti, stabilit prin cele 7 Sinoade
ecumenice. Să ne păzească Dumnezeu de o astfel de unire necanonică!
Atunci nu va mai fi har într-o astfel de biserică. Dar Dumnezeu Îşi va
păstra aleşii Lui şi va păzi Biserica Ortodoxă, după cum ne-a făgăduit.” (p. 8-9)
248
 „Eu nu pot să mă fac judecător
în locul lui Dumnezeu, nu e în
competenţa mea să spun cine se
mântuieşte sau nu, avem însă
o rânduială stabilită de
Sfinţii Părinţi şi nişte Sfinte
Canoane. Nu putem să
spunem noi altfel decât
Sfintele Canoane. Pentru că
aşa se face sminteală. Cădem
sub anatema Bisericii dacă
îndrăznim din voia noastră
să adăugăm la cele stabilite
prin Sinoadele Bisericii o
iotă, sau să scoatem ceva. Eu
am spus-o şi o repet: trebuie să
mărturisim Adevărul şi
Ortodoxia după învăţătura
Cuviosului Părinte Iustin
Popovici, ca să ne mântuim în
aceste vremuri, când
ecumenismul vrea să distrugă
Singurul Adevăr Ortodox.”
(p. 13-14)

„Mântuirea este aşadar doar în Biserică şi nu în afara ei sau în vreo

altă pseudo-biserică. Singura Biserică adevărată rămâne Biserica
Ortodoxă. Faptele bune ale neortodocşilor pot să îi ajute să cunoască Adevărul
ortodox, dar nu sunt suficiente spre mântuire. Fără Botezul în numele
Sfintei Treimi, a unei Treimi mărturisite în Crezul ortodox, şi nu în cel
rătăcit, catolic, nu este mântuire.” (p. 14-15)
„(…) ierarhii noştri ortodocşi nu fac altceva decât să joace un teatru
care dă bine şi pe care sunt obligaţi să îl dea cât mai bine, la ordinele
stăpânilor lumii. De altfel în adâncul lor nici ei nu au o convingere solidă
despre acest ecumenism, dar nu au curajul să se opună acestui curent, să se
opună masoneriei care le impune acest ecumenism şi nivelare a credinţelor.
Sunt nişte păpuşi care însă au pierdut harul adevărului, care doar
mimează Adevărul. Dar nu îl mai deţin. Se sărută cu ereticii, dar duc pe
umerii lor răspunderea cădeii unui neam, a unei Biserici în apostazie.(…)
Acum acest curent te învaţă o falsă iubire şi prin asta ei urmăresc nu
numai să te dezmoştenească de Ortodoxie, dar să schimbe şi structura
Ortodoxiei. Asta urmăresc ei acum, să schimbe structura Ortodoxiei şi
structura firii umane.” (p. 48-49)
„Singura noastră criză este că nu am fost veghetori ai neamului şi ai
tradiţiei noastre ortodoxe şi am lăsat să pătrundă în mijlocul
comunităţii creştine lupi răpitori, fie ei politici, fie religioşi. Păstorii
noştri au cam ameţit repede de slava lumească şi nu au putut să se
impună în apărarea drepturilor Ortodoxiei după cum s-ar fi cuvenit.
Părintele Adrian Făgeţeanu îi va smeri în faţa Tronului Dumnezeirii. Noi am
avut soarta nefastă să avem nişte creştini căldicei, cărora chipurile, le-a
plăcut mai mult liniştea.” (p. 66-67) (Părintele Iustin Pârvu, Biserica şi noile
erezii, Fundaţia Iustin Pârvu, iunie 2016)
249
 Luni 4 iunie (în calendarul civil 17 iunie)

(†) Sfânta Treime

Sfântul Ierarh Mitrofan, patriarhul Constantinopolului

Sfânta Cuvioasă Sofia
Sfântul Mucenic Ioan, egumenul Mănăstirii Monagriei
Sfântul Cuvios Alonie din Egipt
Sfintele Cuvioase Maria şi Marta, surorile Sfântului Lazăr cel înviat de Hristos
†) Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasis şi Filip de la Niculiţel

250
 La Liturghie:

Apostolul la Sfânta Treime - Efeseni V, 8-19

„Fraţilor, ca fii ai luminii să umblaţi, pentru că roada luminii e în

orice bunătate, dreptate şi adevăr. Încercând ce este bineplăcut
Domnului. Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului,
ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei,
ruşine este a le şi grăi. Iar tot ce este pe faţă, se descoperă prin lumină, căci tot
ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: "Deşteaptă-te cel ce
dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos". Deci luaţi seama cu grijă
cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând
vremea, căci zilele rele sunt. Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci
înţelegeţi care este voia Domnului. Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este
pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în
cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului în inimile voastre.”

Apostolul la Sfântul Ierarh Mitrofan, patriarhul Constantinopolului -

Evrei VII, 26 - VIII, 2

„Fraţilor, un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: Sfânt, fără de răutate,

fără de pată, osebit de cei păcătoşi, şi fiind mai presus decât cerurile. El nu are
nevoie să aducă zilnic jertfe, ca arhiereii: întâi pentru păcatele lor, apoi pentru
ale poporului, căci El a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, aducându-Se
jertfă pe Sine însuşi. Căci Legea pune ca arhierei oameni care au slăbiciune, pe
când cuvântul jurământului, venit în urma Legii, pune pe Fiul, desăvârşit în
veacul veacului. Lucru de căpetenie din cele spuse este că avem astfel de
Arhiereu care a şezut de-a dreapta tronului slavei în ceruri, Slujitor Altarului şi
Cortului celui adevărat, pe care l-a înfipt Dumnezeu şi nu omul.”

Evanghelia la Sfânta Treime - Matei XVIII, 10-20

„Zis-a Domnul: Căutaţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic

vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri.
Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut. Ce vi se
pare? Dacă un om ar avea o sută de oi şi una din ele s-ar rătăci, nu va lăsa,
oare, în munţi pe cele nouăzeci şi nouă şi ducându-se va căuta pe cea rătăcită?
Şi dacă s-ar întâmpla s-o găsească, adevăr grăiesc vouă că se bucură de ea mai
mult decât de cele nouăzeci şi nouă, care nu s-au rătăcit. Astfel nu este vrere
înaintea Tatălui vostru Cel din ceruri, ca să piară vreunul dintr-aceştia mici.
De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te
va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă
unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot
cuvântul. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici
de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş. Adevărat grăiesc vouă: Oricâte
veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe
pământ, vor fi dezlegate şi în cer. Iarăşi grăiesc vouă că, dacă doi dintre
voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va
da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei,
adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.”

251
 Evanghelia la Sfântul Ierarh Mitrofan, patriarhul Constantinopolului -
Ioan X, 1-9

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Adevărat, adevărat zic
vouă: Cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este
fur şi tâlhar. Iar cel ce intră prin uşă este păstorul oilor. Acestuia
portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe
nume şi le mână afară. Şi când le scoate afară pe toate ale sale, merge
înaintea lor, şi oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un
străin ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui.
Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înţeles ce înseamnă cuvintele Lui. A
zis deci iarăşi Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au
venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt
uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune
va afla.”

Psalmul 56, 3-13

„Striga-voi către Dumnezeul Cel Preaînalt, Dumnezeul Cel Care mi-a făcut
bine. Trimise din cer şi mă mântui, dat-a în ocară pe cei ce mă calcă de
tot. Trimise Dumnezeu mila Lui şi adevărul Lui şi mântui sufletul meu
din mijlocul puilor de lei. Culcatu-m-am tulburat; fiii oamenilor, dinţii
lor, arme şi săgeţi, şi limba lor, sabie ascuţită. Înalţă-Te peste ceruri,
Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta. Curse gătiră picioarelor mele şi
mi-au împilat sufletul meu; săpară înaintea feţei mele groapă şi căzură
într-însa. (Strigare) Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea!
Cânta-voi şi Te voi lăuda întru mărirea mea. Deşteaptă-te, mărirea mea!
Deşteaptă-te, canonul şi lăuta! Deştepta-mă-voi dimineaţa. Mărturisi-mă-voi
Ţie întru noroade, Doamne! Cânta-voi Ţie întru neamuri! Căci se mări până la
ceruri mila Ta şi până la nori adevărul Tău. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,
şi peste tot pământul slava Ta.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

Psalmul 57

„Cu adevărat, oare dreptate grăiţi, cele drepte judecaţi, fii ai oamenilor?
Pentru că în inimă fărădelege lucraţi pe pământ, strâmbătate mâinile
voastre împletesc. Înstrăinară-se păcătoşii, din pântece, rătăcitu-s-au din
pântece, grăit-au minciuni. Mânia lor e după asemănarea şarpelui, ca a unei
aspide surde, care-şi astupă urechile ei, care nu va auzi glasul celor care cântă,
şi se otrăveşte otrăvindu-se de înţelept. Dumnezeu zdrobi-va dinţii lor în
gura lor; măselele leilor sfărâmă Domnul. Defăima-se-vor ca o apă
curgătoare; întinde-va arcul Lui până ce vor slăbi. Ca o ceară topindu-se
vor fi nimiciţi; căzu foc peste dânşii şi nu văzură soarele. Mai înainte de a
pricepe spinii voştri păducelul, ca pe nişte vii, ca într-o urgie îi va înghiţi de tot
pe dânşii. Veseli-se-va dreptul când va vedea izbândă; mâinile lui le va
spăla în sângele păcătosului. Şi va zice omul: "Da, este roadă dreptului! Da,
este Dumnezeu Care îi judecă pe ei pe pământ!” (Psaltirea după Biblia de la
1688)

252
 Marţi 5 iunie (în calendarul civil 18 iunie)

Sfântul Sfinţit Mucenic Dorotei, episcopul Tirului (în icoana din stânga)
Sfinţii Mucenici Marcian, Nicandru, Iperehie, Leonid, Apolo, Ariu, Gheorghe,
Selneniad, Irineu şi Pamvon
Sfântul Mucenic Hristofor din Roma
Sfântul Mucenic Conon din Roma
Sfântul Sfinţit Mucenic Bonifaciu, luminătorul Germaniei(în icoana din dreapta)
Sfântul Nou Mucenic Marcu din Chios

La Liturghie:
Apostolul de Marţi din Săptămâna întâi după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani I, 1-7; 13-17
Evanghelia de Marţi din Săptămâna întâi după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei IV, 25 - V, 13

Psalmul 58, 1-9

„Scoate-mă dintre vrăjmaşii mei, Dumnezeule, şi de cei care se scoală

asupra mea mântuieşte-mă! Izbăveşte-mă de cei care fac fărădelegea şi
de oamenii sângiuirilor mântuieşte-mă! Căci iată, au vânat sufletul meu;
s-au pus asupra mea cei tari. Nici fărădelegea mea, nici păcatul meu nu sunt
pricină, Doamne! Fără de nelegiuire am alergat şi m-am îndreptat spre Tine;
scoală-Te spre întâmpinarea mea şi vezi. Şi Tu, Doamne, Dumnezeul
puterilor, Dumnezeul lui Israil, ia aminte să cercetezi toate neamurile,
să nu Te milostiveşti spre toţi cei care fac fărădelegea! (Strigare)
Întoarce-se-vor către seară şi vor muri de foame, ca un câine, şi vor înconjura
cetatea. Iată, ei vor răspunde cu gura lor, şi sabie, în buzele lor; căci cine a
auzit? Şi Tu, Doamne, batjocori-i-vei pe dânşii, defăima-vei toate neamurile.”
(Psaltirea după Biblia de la 1688)

253
 Miercuri 6 iunie (în calendarul civil 19 iunie)

SfântulCuvios Ilarion cel Nou, egumenul Mănăstirii Dalmatiei (în icoană)

SfântulCuvios Atal, făcătorul de minuni
SfântulMucenic Ghelasie
SfântulCuvios Anuv, purtătorul de semne
SfântulCuvios Fotas
(Harţi)
La Liturghie:
Apostolul de Miercuri din Săptămâna întâi după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani I, 18-27
Evanghelia de Miercuri din Săptămâna întâi după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei V, 20-26

Apostolul de Miercuri din Săptămâna întâi după Pogorârea Sfântului Duh -

Romani I, 19-25

„Fraţilor, mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea şi
peste toată nedreptatea oamenilor care ţin nedreptatea drept adevăr. Pentru că
ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este cunoscut de către ei; fiindcă
Dumnezeu le-a arătat lor. Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-
se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt
de apărare, pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu,
nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea nesocotită
s-a întunecat. Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni. Şi au schimbat slava lui
Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi
al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor. De aceea Dumnezeu i-a dat
necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei,
ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi
au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci, amin! Pentru
aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca
rânduială cu cea împotriva firii; asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a
părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind
ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor.”
254
 Joi 7 iunie (în calendarul civil 20 iunie)

Sfântul Sfinţit Mucenic Teodot, episcopul Ancirei

Sfânta Muceniţă Zenaida (în icoană)
Sfintele Muceniţe Esia şi Suzana, uceniţele Sfântului Pangratie
Sfântul Mucenic Licarion din Egipt
Sfinţii Mucenici Tarasie şi Ioan
Sfinţii Cuvioşi Ştefan şi Antim
Sfânta Cuvioasă Sevastiana
Sfânta Muceniţă Potamiani

La Liturghie:
Apostolul de Joi din Săptămâna întâi după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani I, 28 - II, 9
Evanghelia de Joi din Săptămâna întâi după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei V, 27-32

Din Apostolul de Joi din Săptămâna întâi după Pogorârea Sfântului Duh –
Romani I, 28-32

„Fraţilor, pe cei care n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă,

şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se
cuvine. Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie,
de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele,
bârfitori, grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi,
lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor, neînţelepţi, călcători de
cuvânt, fără dragoste, fără milă; aceştia, deşi au cunoscut dreapta orânduire
a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte,
nu numai că fac ei acestea, ci le şi încuviinţează celor care le fac.”
255
 Vineri 8 iunie (în calendarul civil 21 iunie)

Aducerea moaştelor Sfântului Mare Mucenic Teodor Stratilat

† Sfinţii Mucenici Nicandru şi Marcian de la Durostor
Sfânta Muceniţă Caliopia (în icoană)
Sfânta Cuvioasă Melania cea Bătrână
Sfântul Cuvios Atre din Egipt
Sfântul Mucenic Nicandru
Sfântul Mucenic Marcu
Sfântul Cuvios Naucratie, fratele Sfântului Vasile cel Mare
Sfântul Nou Mucenic Teofan

(Harţi)

La Liturghie:
Apostolul: - de Vineri din Săptămâna întâi după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani II, 14-29
- la Aducerea moaştelor Sfântului Mare Mucenic Teodor Stratilat -
Efeseni II, 4-10
Evanghelia: - de Vineri din Săptămâna întâi după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei V, 33-41
- la Aducerea moaştelor Sfântului Mare Mucenic Teodor Stratilat -
Luca XXI, 12-19

Din Apostolul de Vineri din Săptămâna întâi după Pogorârea Sfântului Duh
- Romani II, 21-23

„Deci tu, cel care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu cel care
propovăduieşti: Să nu furi - şi tu furi? Tu, cel care zici: Să nu săvârşeşti
adulter, săvârşeşti adulter? Tu cel care urăşti idolii, furi cele sfinte? Tu, care te
lauzi cu legea, Îl necinsteşti pe Dumnezeu, prin călcarea legii?”
256
 Sâmbătă 9 iunie (în calendarul civil 22 iunie)

Sfântul Ierarh Chiril, arhiepiscopul Alexandriei (în icoană)

Sfintele Muceniţe Tecla, Mariamni, Marta, Maria şi Enata
Sfântul Sfinţit Mucenic Alexandru, episcopul Prusiei
Sfântul Mucenic Anania
Sfântul Cuvios Chir

Odovania praznicului Pogorârii Sfântului Duh

La Liturghie:
Apostolul: - de Sâmbătă din Săptămâna întâi după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani I, 7-12
- la Sfântul Chiril al Alexandriei - Evrei VII, 26 - VIII, 2
Evanghelia: - de Sâmbătă din Săptămâna întâi după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei V, 42-48
- la Sfântul Chiril al Alexandriei - Matei V, 14-19

Sfântul Chiril al Alexandriei

„Oare, nu se cuvine să se asemene scrierile ereticilor lipsiţi de evlavie şi

speculaţia înşelătoare a dogmelor elinilor cu mărăcinii din munţi şi de pe
ogoare? Căci ce folos au sufletele oamenilor din acelea, sau mai bine zis
ce vătămare nu aduc ele celor ce voiesc să le primească în minte? Deci
aşa cum mărăcinele e numai hrană focului şi mâncare flăcării, la fel
dogmele deşarte ale celor rătăciţi şi poveştile băbeşti ale slujitorilor la
idoli ne aprind flăcările veşnice.” (Sfântul Chiril al Alexandriei, Închinare în
Duh şi Adevăr, cartea a 6-a, PSB 38, p. 251)
257
 Duminică 10 iunie (în calendarul civil 23 iunie)

Duminica întâi după Pogorârea Sfântului Duh, a tuturor Sfinţilor

Sfinţii Mucenici Alexandru şi Antonina

Sfântul Sfinţit Mucenic Timotei, episcopul Prusiei
Sfinţii Cuvioşi Candid şi Teofan din Capadocia
Sfinţii Ierarhi Apolon şi Alexie, episcopii Bitiniei
Sfânta Cuvioasă Pansemnia din Antiohia

(Lăsatul secului pentru Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel)

Glasul al 8-lea; Voscreasna întâi

258
 La Liturghie:

Apostolul la Duminica întâi după Pogorârea Sfântului Duh, a tuturor Sfinţilor -

Evrei XI, 33 - XII, 2

„Fraţilor, prorocii, prin credinţă, au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au

dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au
scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în
război, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă; unele femei şi-au luat pe morţii
lor înviaţi. Iar alţii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai
bună înviere; alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare; au
fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit
ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi,
rău primiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii şi în munţi şi
în peşteri şi în crăpăturile pământului. Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin
credinţă, n-au primit făgăduinţa, pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi
ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea. De aceea şi noi, având
împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce
grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte.
Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei.”

Evanghelia la Duminica întâi după Pogorârea Sfântului Duh, a tuturor Sfinţilor

- Matei X, 32-33; 37-38; XIX, 27-30

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea
oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în
ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, şi Eu Mă voi
lepăda de el înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri. Cel ce iubeşte pe tată ori
pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu
ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia
crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. Atunci Petru,
răspunzând, I-a zis: Iată noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi oare ce
va fi? Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la
înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi
pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi
oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau
copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa
veşnică. Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi.”

Psalmul 58, 10-19

„Tăria mea către Tine voi păzi, căci Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti,
Dumnezeul meu, mila Lui mă va ţine. Dumnezeul meu îmi va arăta mie
întru duşmanii mei. Să nu-i omori pe dânşii, ca nu cumva să uite legea Ta;
risipeşte-i pe dânşii cu puterea Ta şi doboară-i pe dânşii, apărătorul meu,
Doamne. Păcatul gurii lor, cuvântul buzelor lor, să se prindă întru mândria lor.
Şi osânda şi minciuna lor se vor vesti cu sfârşire, cu urgie de încetare, şi
nu vor mai fi. Şi vor cunoaşte că Dumnezeu stăpâneşte lui Iacov şi
marginilor pământului. (Strigare) Întoarce-se-vor către seară şi vor muri de
foame ca câinele şi vor înconjura cetatea. Ei se vor risipi a mânca, iar de nu se
vor sătura, vor cârti. Şi eu voi cânta puterii Tale şi mă voi bucura dimineaţa de
mila Ta. Căci Te-ai făcut sprijinitor mie şi scăpare mie, în ziua necazului meu.”
259
 Luni 11 iunie (în calendarul civil 24 iunie)

Începutul Postului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel

Sfinţii Părinţi de la Sinodul al II-lea Ecumenic

Sfinţii Apostoli Bartolomeu şi Barnaba (în icoană)
Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil de la Protaton din Athos
Sfântul Mucenic Teopempt
Sfântul Mucenic Neanisi din Alexandria

(Dezlegare la untdelemn şi vin pentru monahi şi la peşte pentru mireni)

La Liturghie:
Apostolul: - de Luni din Săptămâna a 2-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani II, 28 - III, 18
- la Sfinţii Apostoli Bartolomeu şi Barnaba - Fapte XI, 19-30
Evanghelia: - de Luni din Săptămâna a 2-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei VI, 31-34; VII, 9-11
- la Sfinţii Apostoli Bartolomeu şi Barnaba - Luca X, 16-21

Din Canoanele Sinodului al II-lea Ecumenic

Canonul 1 - Întărirea credinţei de la Niceea

„Sfinţii Părinţi cei adunaţi în Constantinopol au hotărât să nu se

schimbe credinţa celor trei sute optsprezece Părinţi care s-au adunat în
Niceea Bitiniei, ci aceea să rămână tare şi să fie dată anatemei orice
erezie şi cu deosebire cea a eunomienilor, adică cea a eudoxienilor, şi aceea a
260
semiarienilor, adică a pnevmatomahilor, şi aceea a sabelienilor şi a
marcelienilor şi aceea a fotinienilor şi aceea a apolinariştilor.” (p. 70)

Canonul 7 – Primirea ereticilor în Biserică

„Pe aceia dintre eretici care revin la Ortodoxie, în partea celor ce se

mântuiesc, îi primim după rânduiala mai jos arătată şi după obicei. Pe arieni
şi pe macedonieni şi pe sabatinieni şi pe novaţieni cei ce-şi zic lor catari
şi stângaci, apoi pe patrusprezeceni (quartodecimani), adică pe
mercuraşi (tetradiţi) şi pe apolinarişti îi primim dacă dau zapis (scrisori
de mărturisire de credinţă) şi dacă dau anatemei toată erezia care nu
cugetă (învaţă) cum cugetă (învaţă) sfânta a lui Dumnezeu Biserică
sobornicească şi apostolească şi îi pecetluim adică îi ungem mai întâi cu
sfântul mir, adică fruntea şi ochii şi nările şi gura şi urechile şi
pecetluindu-i pe ei zicem: Pecetea darului Duhului Sfânt.
Iar pe eunomieni, pe cei ce se botează cu o singură afundare, şi pe
montanişti, adică pe cei ce se numesc aici frigieni, şi pe sabelieni, care învaţă
că Fiul este tot una cu Tatăl (identitatea Fiului cu Tatăl) şi care fac şi alte
oarecare lucruri de neîndurat (urâte), şi pe toate celelalte erezii (căci multe
sunt aici, mai cu seamă cele care pornesc din ţara Galatenilor) pe toţi
dintre aceştia care doresc să se adaoge (ataşeze) ortodoxiei, îi primim ca
pe elini (păgâni): şi (adică) în prima zi îi cercetăm, a doua zi îi catehizăm,
iar a treia zi le facem lepădările de Satana (îi exorcizăm) suflând asupra
lor de trei ori în faţă şi în urechi şi astfel îi catehizăm şi facem să
petreacă timp îndelungat în biserică şi să asculte Scripturile şi atunci îi
botezăm.” (p. 76)
(Canoanele Bisericii Ortodoxe, Sibiu, 2005)
261
 Marţi 12 iunie (în calendarul civil 25 iunie)

Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare (în icoană)

Sfântul Cuvios Petru Atonitul
Sfânta Muceniţă Antonina
Sfinţii Cuvioşi Ioan ostaşul, Zinon şi Iulian

La Liturghie:
Apostolul: - de Marţi din Săptămâna a 2-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani IV, 4-12
- la Sfinţii Onufrie cel Mare şi Petru Atonitul - Romani VIII, 14-21
Evanghelia: - de Marţi din Săptămâna a 2-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei VII, 15-21
- la Sfinţii Onufrie cel Mare şi Petru Atonitul - Matei XI, 27-30

Evanghelia de Marţi din Săptămâna a 2-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Matei VII, 15-21

„Zis-a Domnul: Feriţi-vă de prorocii mincinoşi, care vin la voi în haine

de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi
cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din
mărăcini? Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele.
Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.
Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. De
aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte. Nu oricine Îmi zice: Doamne,
Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu
Celui din ceruri.”

262
 Miercuri 13 iunie (în calendarul civil 26 iunie)

Sfânta Muceniţă Achilina (în icoană)

Sfântul Ierarh Trifilie, episcopul Leucosiei din Cipru
Sfânta Cuvioasă Ana din Larisa şi fiul ei, Ioan
Sfântul Cuvios Iacov cel înşelat să se închine diavolului şi îndreptat prin
pocăinţă
Sfântul Ierarh Antipatru, episcopul Bostrei
Sfântul Ierarh Evloghie, patriarhul Antiohiei
10.000 de Sfinţi Mucenici săvârşiţi prin sabie
Sfântul Mucenic Diodor din Emesa

La Liturghie:
Apostolul de Miercuri din Săptămâna a 2-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani IV, 13-25
Evanghelia de Miercuri din Săptămâna a 2-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Matei VII, 21-23

Evanghelia de Miercuri din Săptămâna a 2-a după Pogorârea Sfântului

Duh - Matei VII, 21-23

„Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor,

ci cel care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua
aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am prorocit şi nu în numele
Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voi
mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine
cei ce lucraţi fărădelegea.”

263
 Joi 14 iunie (în calendarul civil 27 iunie)

Sfântul Proroc Elisei (în icoană)

Sfântul Ierarh Metodie Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului
Sfânta Cuvioasă Iulita din Egipt
Sfântul Cuvios Nifon Cavsocalivitul din Athos
Sfântul Sfinţit Mucenic Chiril, episcopul Gortinei

La Liturghie:
Apostolul: - de Joi din Săptămâna a 2-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani V, 10–16
- la Sfântul Proroc Elisei - Iacov V, 10-20
- la Sfântul Ierarh Metodie - Evrei V, 4-10
Evanghelia: - de Joi din Săptămâna a 2-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei VIII, 23-27
- la Sfântul Proroc Elisei - Luca IV, 22-30

Apostolul la Sfântul Proroc Elisei – Iacov V, 19-20

„Fraţii mei, dacă vreunul va rătăci de la adevăr şi-l va întoarce cineva,

să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui
sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate.”
264
 Vineri 15 iunie (în calendarul civil 28 iunie)

Sfântul Proroc Amos (în icoana din stânga)

Sfântul Mucenic Dula din Cilicia
Sfinţii Apostoli Fortunat, Ahaic şi Stefanas dintre cei 70
Sfântul Cuvios Ortisie din Egipt
Sfântul Cuvios Ieronim, traducătorul versiunii Vulgata a Bibliei (în dreapta)
Sfânta Muceniţă Gravs
† Sfântul Mucenic Isihie din Durostorum

La Liturghie:
Apostolul de Vineri din Săptămâna a 2-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani V, 17 - VI, 2
Evanghelia de Vineri din Săptămâna a 2-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei IX, 14-17

Amos II, 4-7 şi VIII, 11-12

„Aşa zice Domnul: "Pentru trei păcate ale lui Iuda, ba chiar pentru
patru, nu Mă voi întoarce, din pricină că ei au aruncat legea Domnului şi
au nesocotit rânduielile Lui şi au rătăcit în minciunile lor în care şi
părinţii lor alunecaseră; pentru aceasta voi trimite foc în Iuda şi palatele cele
din Ierusalim le va mistui".”
„Iată vin zile, zice Domnul Dumnezeu, în care voi trimite foamete pe
pământ, nu foamete de pâine şi nu sete de apă, ci de auzit cuvintele
Domnului. Şi ei se vor clătina de la o mare până la cealaltă şi de la
miazănoapte la răsărit şi vor cutreiera pământul căutând cuvântul
Domnului, dar nu îl vor afla.”
265
 Sâmbătă 16 iunie (în calendarul civil 29 iunie)

Sfântul Ierarh Tihon, episcopul Amatundei din Cipru (în icoană)

Sfântul Sfinţit Mucenic Marcu, episcopul Apoloniadei
5 Sfinţi Mucenici din Nicomidia, săvârşiţi prin sabie
40 de Sfinţi Mucenici din Roma, săvârşiţi prin foc

(Dezlegare la peşte)

La Liturghie:
Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna a 2-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani III, 19-26
Evanghelia de Sâmbătă din Săptămâna a 2-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei VII, 1-8

Din Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna a 2-a după Pogorârea Sfântului

Duh - Romani III, 21-26

„Dar acum, în afară de Lege, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu, fiind
mărturisită de Lege şi de proroci. Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin
credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred, căci nu este
deosebire. Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu;
îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în Hristos Iisus. Pe
Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfă de) ispăşire, prin credinţa în sângele
Lui, ca să-Şi arate dreptatea Sa, pentru iertarea păcatelor celor mai înainte
făcute, întru îngăduinţa lui Dumnezeu, ca să-Şi arate dreptatea Sa, în
vremea de acum, spre a fi El Însuşi drept, şi îndreptând pe cel ce trăieşte
din credinţa în Iisus.”
266
 Duminică 17 iunie (în calendarul civil 30 iunie)

Duminica a 2-a după Pogorârea Sfântului Duh, a Sfinţilor Români

Sfinţii Mucenici Manuil, Savel şi Ismail din Persia

Sfinţii Mucenici Isavru, Inochentie, Felix, Ermiu şi Peregrin din Atena
Sfântul Sfinţit Mucenic Filonid, episcopul Curiei din Cipru
Sfântul Cuvios Iosif Anahoretul
Sfântul Cuvios Pior

(Dezlegare la peşte)

Glasul întâi; Voscreasna a 2-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 2-a după Pogorârea Sfântului Duh, a Sfinţilor Români

- Romani II, 10-16

„Fraţilor, mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi
elinului. Căci nu este părtinire la Dumnezeu! Câţi, deci, fără lege, au păcătuit,
fără lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit în lege, prin lege vor fi judecaţi.
Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc
legea vor fi îndreptaţi. Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac
ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege, ceea ce arată fapta
legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile
lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără, în ziua în care Dumnezeu va
judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor.”

267
 Apostolul la Sfinţii Mucenici Manuil, Savel şi Ismail - Efeseni VI, 10-17

„Fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă

cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor
diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci
împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor
întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.
Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în
ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. Staţi deci tari,
având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa
dreptăţii, şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În
toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile
cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului,
care este cuvântul lui Dumnezeu”

Evanghelia la Duminica a 2-a după Pogorârea Sfântului Duh, a Sfinţilor

Români (Chemarea primilor Apostoli) - Matei IV, 18-23

„În vremea aceea, pe când umbla Iisus pe lângă Marea Galileii, a văzut pe
doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau
mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face
pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. Şi de acolo,
mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan
fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele şi i-a chemat.
Iar ei îndată, lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după El. Şi a străbătut
Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia
împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor.”

Evanghelia la Sfinţii Mucenici Manuil, Savel şi Ismail - Luca XXI, 12-19

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Păziţi-vă de oameni, pentru că îşi vor pune
mâinile pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi şi în temniţe, ducându-vă
la împăraţi şi la dregători, pentru numele Meu. Şi va fi vouă spre mărturie.
Puneţi deci în inimile voastre să nu gândiţi de mai înainte ce veţi
răspunde; căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea
sta împotrivă, nici să-i răspundă toţi potrivnicii voştri. Şi veţi fi daţi şi de
părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi. Şi veţi fi
urâţi de toţi pentru numele Meu. Şi păr din capul vostru nu va pieri. Prin
răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre.”

Psalmul 60, 1-5

„Ascultă, Dumnezeule, rugăciunea mea, ia aminte la ruga mea! De la

marginile pământului către Tine am strigat, când se mâhni inima mea;
pe piatră mă înălţaşi. Povăţuitu-m-ai, căci Te-ai făcut nădejdea mea,
turn de vârtute de către faţa vrăjmaşului. Ajunge-voi întru lăcaşul Tău, în
veci; acoperi-mă-voi în acoperământul aripilor Tale, (Strigare) căci Tu,
Dumnezeule, ascultat-ai rugile mele, dat-ai moştenire celor care se tem de
numele Tău.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

268
 Luni 18 iunie (în calendarul civil 1 iulie)

Sfinţii Mucenici Leontie, Ipatie şi Teodul (în icoană)

Sfântul Mucenic Eterie din Nicomidia
Sfântul Cuvios Erasm
2 Sfinţi Mucenici din Cipru, săvârşiţi prin arderea picioarelor
Sfântul Cuvios Leontie păstorul din Muntele Athos

La Liturghie:
Apostolul: - de Luni din Săptămâna a 3-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani VII, 1-13
- la Sfântul Mucenic Leontie - Efeseni V, 8-19
Evanghelia: - de Luni din Săptămâna a 3-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei IX, 36 - X, 8
- la Sfântul Mucenic Leontie - Ioan XV, 17 - XVI, 2

Psalmul 61, 1-5

„Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Pentru că la El e

mântuirea mea. Pentru că El e Dumnezeul meu şi Mântuitorul meu,
Sprijinitorul meu; nu mă voi clătina mai mult. Până când vă puneţi
împotriva omului? Îl doborâţi voi toţi ca pe un perete povârnit şi ca pe un
gard stricat. Iar cinstea mea s-au sfătuit să o izgonească, strigară cu
sete; cu gura lor binecuvântau şi cu inima lor blestemau. (Strigare) Ci
numai lui Dumnezeu supune-te, suflete al meu, căci la El este aşteptarea
mea.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
269
 Marţi 19 iunie (în calendarul civil 2 iulie)

Sfântul Apostol Iuda, ruda Domnului (în icoană)

Sfântul Cuvios Paisie cel Mare
Sfântul Mucenic Zosima ostaşul din Apolonia
Sfântul Cuvios Zinon din Egipt
Sfântul Mucenic Asingrit
Sfântul Ierarh Ioan Maximovici, arhiepiscop de Şanhai şi San Francisco

(Dezlegare la untdelemn şi vin pentru monahi şi la peşte pentru mireni)

La Liturghie:
Apostolul: - de Marţi din Săptămâna a 3-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani VII, 14 - VIII, 2
- la Sfântul Apostol Iuda - Iuda I, 1-25
Evanghelia: - de Marţi din Săptămâna a 3-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei X, 9-15
- la Sfântul Apostol Iuda - Ioan XIV, 21-24

Din Apostolul la Sfântul Apostol Iuda - Iuda I, 3-4; 17-25

„Iubiţilor, punând toată râvna să vă scriu despre mântuirea cea de obşte,

simţit-am nevoie să vă scriu şi să vă îndemn ca să luptaţi pentru
credinţa dată sfinţilor, odată pentru totdeauna. Căci s-au strecurat
printre voi unii oameni nelegiuiţi, care de mai înainte au fost rânduiţi
spre această osândă, schimbând ei harul Dumnezeului nostru în
desfrânare, şi care tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, pe
Iisus Hristos.
270
 Voi, însă, iubiţilor, aduceţi-vă aminte de cuvintele zise mai dinainte de
către apostolii Domnului nostru Iisus Hristos, că ei vă spuneau: În vremea de
pe urmă vor fi batjocoritori, umblând potrivit cu poftele lor nelegiuite.
Aceştia sunt cei ce fac dezbinări, (oameni) fireşti, care nu au Duhul. Dar
voi, iubiţilor, zidiţi-vă pe voi înşivă, întru a voastră prea sfântă credinţă,
rugându-vă în Duhul Sfânt. Păziţi-vă întru dragostea lui Dumnezeu şi
aşteptaţi mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre viaţă veşnică. Şi pe unii,
şovăitori, mustraţi-i, pe alţii, smulgându-i din foc, mântuiţi-i; de alţii,
însă, fie-vă milă cu frică, urând şi cămaşa spurcată de pe trupul lor. Iar
Celui ce poate să vă păzească pe voi de orice cădere şi să vă pună înaintea
slavei Lui, neprihăniţi cu bucurie mare, singurului Dumnezeu, Mântuitorul
nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, slavă, preamărire, putere şi
stăpânire, mai înainte de tot veacul şi acum şi întru toţi vecii. Amin!”

Sfântul Ierarh Ioan Maximovici

„Autoritatea morală a patriarhilor

Constantinopolului a decăzut de
asemenea foarte mult din cauza
instabilităţii lor extreme în
problemele bisericeşti. În acest sens,
Patriarhul Meletie al IV-lea a pus
la cale un “congres pan-ortodox”
cu reprezentanţi din diferite
biserici care a decretat
introducerea Noului Calendar.
Acest decret, recunoscut numai
de o parte a Bisericii, a produs o
schismă înfricoşătoare între
creştinii ortodocşi. Patriarhul
Grigore al VII-lea a acceptat deciziile
consiliului Bisericii Vii [biserica
renovaţionistă sprijinită de bolşevici
în Rusia pentru a le servi interesele]
cu privire la înlăturarea Patriarhului
Tihon [al Bisericii Ortodoxe Ruse], pe
care nu cu mult timp mai înainte
Sinodul din Constantinopol îl
declarase “mărturisitor al credinţei”, intrând mai apoi în comuniune cu
“renovaţioniştii” din Rusia şi rămânând aşa până astăzi.
În concluzie, Patriarhia Ecumenică, care în teorie cuprinde aproape
întreg universul, dar care în fapt îşi extinde autoritatea numai asupra
câtorva episcopii, iar în unele părţi are doar atribuţii superficiale de
control care îi aduc anumite venituri, persecutată acasă de stat şi fără
sprijin guvernamental în străinătate, pierzându-şi semnificaţia de stâlp
al Adevărului şi devenind ea însăşi o sursă de diviziune şi care, în
acelaşi timp, fiind posedată în extrem de dragoste pentru putere,
reprezintă un spectacol jalnic care aduce aminte de cele mai rele
perioade din istoria Episcopiei Constantinopolului.”
(Sfântul Ioan Maximovici, The Decline of the Patriarchate of Constantinople -
Declinul Patriarhiei Constantinopolului, în Orthodox Word, vol. 8, nr. 4 [45],
iulie - august 1972, p. 175)
271
 Miercuri 20 iunie (în calendarul civil 3 iulie)

Sfântul Sfinţit Mucenic Metodie, episcopul Patarelor

Punerea moaştelor şi a îmbrăcăminţii Sfinţilor Apostoli Luca, Andrei şi Toma,
ale Prorocului Elisei şi ale Sfântului Lazăr, prietenul Domnului, în
Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol
Sfântul Ierarh Calist, patriarhul Constantinopolului (în icoană)
Sfântul Cuvios Nicolae Cabasila

La Liturghie:
Apostolul de Miercuri din Săptămâna a 3-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani VIII, 2-13
Evanghelia de Miercuri din Săptămâna a 3-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei X, 16-22

Evanghelia de Miercuri din Săptămâna a 3-a după Pogorârea Sfântului

Duh - Matei X, 16–22

„Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Iată, Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în

mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii.
Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriştilor şi în sinagogile
lor vă vor bate cu biciul. La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine,
spre mărturie lor şi păgânilor. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu
vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să
vorbiţi; fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este
care grăieşte întru voi. Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor
scula copiii împotriva părinţilor şi-i vor ucide. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru
numele Meu; iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui.”
272
 Sfântul Nicolae Cabasila

„Când te laşi stăpânit de dragostea faţă de Hristos şi de dorul după

desăvârşire, atunci nu-ţi vine greu să suferi o prigoană din pricina lor şi
să auzi vorbele cele mai urâte, chiar să fugi, dacă trebuie, toate acestea
îndurându-le cu bucurie, la gândul că în schimbul lor vei dobândi o
răsplată cu mult mai mare şi mai frumoasă în ceruri. Căci dragostea
fraţilor de luptă pentru căpetenia lor le dă atâta încredere în ei, încât sunt
siguri că el va câştiga lupta şi că nădejdi bune îi vor răsplăti nu peste mult. Tot
astfel şi cei ce cugetă într-una la Legea Domnului şi caută la frumuseţea
vieţii Fiului Său ajung de la o vreme să câştige darul smereniei şi să se
convingă cât este omul de neputincios, încât la un moment dat îi face chiar
să se întristeze. Dar în curând vor sălta de bucurie, se vor face mai blânzi, mai
drepţi, cu dragostea faţă de semeni, înţelepţi, slujitori ai păcii şi ai împăcării
dintre oameni şi atât de legaţi de Hristos şi de săvârşirea binelui, încât, nu
numai că rabdă fără murmur, dar sunt în stare, pe lângă acestea, şi să se
bucure şi să se veselească în mijlocul batjocurilor şi al prigoanelor. În sfârşit,
tot de acolo vine şi puterea pe care o câştigăm, de a fi în stare să gustăm
fericirea, de a stărui pururea în bine, de a împodobi cu frumoasă
înfăţişare sufletul nostru, de a păstra neatinsă comoara pe care o sădesc
în noi Tainele şi de a ne feri să spurcăm sau să sfârtecăm haina cea
împărătească cu care ne-am îmbrăcat.” (Sfântul Nicolae Cabasila, Despre
viaţa în Hristos, Ed. IBMBOR, 2001, p. 194-195)
273
 Joi 21 iunie (în calendarul civil 4 iulie)

Sfântul Mucenic Iulian din Tars (în icoană)

Sfântul Mucenic Afrodisie din Cilicia
Sfântul Sfinţit Mucenic Terentie, episcopul Iconiei
Sfântul Mucenic Iulian Egipteanul şi cei împreună cu dânsul
Sfântul Nou Mucenic Nichita Nisireanul, săvârşit prin sabie în Chios

La Liturghie:
Apostolul: - de Joi din Săptămâna a 3-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani VIII, 22-27
- la Sfântul Mucenic Iulian din Tars - Efeseni V, 8-19
Evanghelia: - de Joi din Săptămâna a 3-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei X, 23-31
- la Sfântul Mucenic Iulian din Tars - Luca XXI, 12-19

Psalmul 61, 7-11

„Spre Dumnezeu, Mântuitorul meu şi mărirea mea, Dumnezeul ajutorului

meu, spre Dumnezeu este nădejdea mea. Nădăjduiţi în El toată adunarea
popoarelor, vărsaţi înaintea Lui inimile voastre, căci Dumnezeu este ajutorul
nostru. (Strigare) Însă deşerţi sunt fiii oamenilor, mincinoşi sunt fiii
oamenilor; în cumpene să facă împreună strămbătate din deşertăciune.
Nu nădăjduiţi în strâmbătate şi spre jaf nu poftiţi; avuţia, de va curge,
nu vă puneţi aproape inima. O dată a grăit Dumnezeu, doar acestea am
auzit, căci: ‘Tăria e a lui Dumnezeu.’ Şi a Ta e, Doamne, mila, căci Tu vei
răsplăti fiecăruia după faptele lui.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
274
 Vineri 22 iunie (în calendarul civil 5 iulie)

Sfântul Sfinţit Mucenic Eusebiu, episcopul Samosatelor

Sfinţii Mucenici Zenon şi Zina
Sfântul Mucenic Pombian
Sfântul Mucenic Galaction
Sfânta Muceniţă Iuliana şi fiul ei, Saturnin pruncul
†) Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, mitropolitul Ţării Româneşti

(Dezlegare la untdelemn şi vin)

La Liturghie:
Apostolul de Vineri din Săptămâna a 3-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani IX, 6-19
Evanghelia de Vineri din Săptămâna a 3-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei X, 32–36; XI, 1

Din Evanghelia de Vineri din Săptămâna a 3-a după Pogorârea Sfântului

Duh – Matei X, 32–34

„Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea

oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este
în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă
voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Nu socotiţi că
am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.”
275
 Sâmbătă 23 iunie (în calendarul civil 6 iulie)

Sfânta Muceniţă Agripina din Roma (în icoană)

Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Aristocle preotul, Demetrian diaconul şi Atanasie
anagnostul
Sfântul Sfinţit Mucenic Evstohie preotul, împreună cu fiii săi, Lolia, Prov şi
Urban, şi cu nepotul său Gaios

(Dezlegare la peşte)

La Liturghie:
Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna a 3-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani III, 28 - IV, 3
Evanghelia de Sâmbătă din Săptămâna a 3-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei VII, 24 - VIII, 4

Din Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna a 3-a după Pogorârea Sfântului

Duh - Romani III, 28 – 32

„Fraţilor, socotim că prin credinţă se va îndrepta omul, fără faptele

Legii. Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El şi Dumnezeul
păgânilor? Da, şi al păgânilor. Fiindcă este un singur Dumnezeu, Care va
îndrepta din credinţă pe cei tăiaţi împrejur şi, prin credinţă, pe cei
netăiaţi împrejur. Desfiinţăm deci noi Legea prin credinţă? Nicidecum!
Dimpotrivă, întărim Legea.”
276
 Duminică 24 iunie (în calendarul civil 7 iulie)

Duminica a 3-a după Pogorârea Sfântului Duh

(†) Naşterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul

Soborul Drepţilor Zaharia şi Elisabeta (în icoana din stânga)

† Sfântul Ierarh Niceta de Remesiana
† Aducerea moaştelor Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Cetatea
Albă la Suceava în anul 1402
Sfântul Nou Mucenic Panaghiot Chesarineanul

(Dezlegare la peşte)

Glasul al 2-lea; Voscreasna a 3-a

La Liturghie:

Apostolul la Naşterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul -

Romani XIII, 11 - XIV, 4

„Fraţilor, acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am
crezut. Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile

277
întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să umblăm cuviincios, ca
ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă
şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o
faceţi spre pofte. Primiţi-l pe cel slab în credinţă fără să-i judecaţi
gândurile. Unul crede să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume. Cel
ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă
să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. Cine eşti tu,
ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci
Domnul are putere ca să-l facă să stea.”

Apostolul la Duminica a 3-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Romani V, 1-10

„Fraţilor, fiind îndreptaţi din credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin

Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am avut şi apropiere, prin
credinţă, la harul acesta, în care stăm, şi ne lăudăm întru nădejdea
slavei lui Dumnezeu. Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe, bine
ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde,
iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile
noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă. Căci Hristos, încă fiind noi
neputincioşi, la timpul hotărât a murit pentru cei necredincioşi. Căci cu greu va
muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotărăşte cineva să
moară. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru
noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi. Cu atât mai vârtos, deci,
acum, fiind îndreptaţi prin sângele Lui, ne vom izbăvi prin El de mânie. Căci
dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea
Fiului Său, cu atât mai mult, împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui.”

Evanghelia la Naşterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul -

Luca I, 1-25; 57-68; 76; 80

„Deoarece mulţi s-au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin

adeverite între noi, aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început şi au
fost slujitori ai Cuvântului, am găsit şi eu cu cale, preaputernice Teofile, după
ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ţi le scriu pe rând, ca să
te încredinţezi despre temeinicia învăţăturii pe care ai primit-o. Era în zilele lui
Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoţească a lui Abia,
iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. Şi erau amândoi
drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi
rânduielile Domnului. Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era
stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor. Şi pe când Zaharia slujea
înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale, a ieşit la sorţi, după obiceiul
preoţiei, să tămâieze intrând în templul Domnului. Iar toată mulţimea
poporului, în ceasul tămâierii, era afară şi se ruga. Şi i s-a arătat îngerul
Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Şi văzându-l, Zaharia s-a
tulburat şi frică a căzut peste el. Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia,
pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un
fiu şi-l vei numi Ioan. Şi bucurie şi veselie vei avea şi de naşterea lui mulţi se
vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură
ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Şi pe
mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Şi va merge
înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre
278
copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească Domnului
un popor pregătit. Şi a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaşte aceasta?
Căci eu sunt bătrân şi femeia mea înaintată în zilele ei. Şi îngerul, răspunzând,
i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Şi am fost trimis să
grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea. Şi iată vei fi mut şi nu vei putea
să vorbeşti până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele
mele, care se vor împlini la timpul lor. Şi poporul aştepta pe Zaharia şi se mira
că întârzie în templu. Şi ieşind, nu putea să vorbească. Şi ei au înţeles că a
văzut vedenie în templu; şi el le făcea semne şi a rămas mut. Şi când s-au
împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa. Iar după aceste zile,
Elisabeta, femeia lui, a zămislit şi cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând: Că aşa
mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara
mea. Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. Şi au
auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă de ea şi se bucurau
împreună cu ea. Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur
pruncul şi-l numeau Zaharia, după numele tatălui său. Şi răspunzând, mama
lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan. Şi au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu
se cheamă cu numele acesta. Şi au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie
numit. Şi cerând o tăbliţă, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Şi toţi s-au
mirat. Şi îndată i s-a deschis gura şi limba şi vorbea, binecuvântând pe
Dumnezeu. Şi frica i-a cuprins pe toţi care locuiau împrejurul lor; şi în tot
ţinutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte. Şi toţi care le auzeau le
puneau la inimă, zicând: Ce va fi, oare, acest copil? Căci mâna Domnului era
cu el. Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a prorocit, zicând:
Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut
răscumpărare poporului Său. Iar tu, pruncule, proroc al Celui Preaînalt te vei
chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui. Iar copilul
creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către
Israel.”

Evanghelia la Duminica a 3-a după Pogorârea Sfântului Duh

(Despre grijile vieţii) - Matei VI, 22-33

„Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat,

tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi
întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu
cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul
îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va
dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. De aceea zic
vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul
vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul
decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră,
nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi
voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să
adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama
la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că
nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar
dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu
astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci,
nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom
îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru

279
Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu
şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.”

Sfântul Niceta de Remesiana

„Este nevoie aşadar ca cei

ce aleargă spre credinţă
să cerceteze învăţăturile
trebuincioase, pe care le
pot înţelege şi reţine şi
minţile simple, nu
învăţături alcătuite din
propria cugetare, ci
adunate din
propovăduirea Sfintei
Scripturi, prin care sunt
învăţaţi cei aleşi pentru
Botez, ca să ştie ce au
pierdut şi să înţeleagă mai
bine ce doresc şi să cunoască
mai precis ce vor primi, ori ce
trebuie să păzească; căci
mare lucru este ceea ce vor,
important ceea ce doresc, fie
că i-a însufleţit Dumnezeu,
fie că i-a sfătuit şi îndemnat
vreun om.
Cine a oferit această
binefacere nu a putut gândi
ceva mai bun. Căci ce poate
fi mai bun ca această
hotărâre, atunci când
omul din necredincios
devine credincios, din
păcătos se face drept, din
rob liber, din străin
apropiat, din duşman se
schimbă în prieten al lui
Dumnezeu iar, în cele din
urmă, este preschimbat
după asemănarea lui
Dumnezeu şi este înscris
ca moştenitor al
Împărăţiei cerurilor?
Acest lucru îl asigură
credinţa, acest lucru îl
asigură Botezul, pentru tot omul, atât liber, cât şi rob, bărbat sau
femeie, bogat sau sărac, cetăţean roman ori slugă. Şi ca să ştiţi că astfel
este, ascultaţi ce spune Apostolul Pavel, prin care a grăit Dumnezeu:
Dezbrăcaţi-vă de omul vechi dimpreună cu faptele lui şi vă îmbrăcaţi cu cel nou,
care se înnoieşte în cunoaşterea Celui ce l-a zidit (Coloseni III, 9-10).” (Sfântul
Niceta de Remesiana, Opere, Ed. Sofia, Bucureşti, 2009, p. 21-23)
280
 Luni 25 iunie (în calendarul civil 8 iulie)

Sfânta Mare Muceniţă Fevronia care a pătimit la Nisibe

Sfinţii Mucenici fraţi Orentie, Farnachie, Eros, Firm, Firmin, Chiriac şi Longhin
Sfintele Muceniţe Livia, Leonida şi Eutropia
Sfântul Cuvios Simon monahul din Sinai
Sfântul Cuvios Dionisie, ctitorul Mănăstirii Înaintemergătorului din Athos,
împreună cu Sfântul Cuvios Dometie, prietenul lui

La Liturghie:
Apostolul: - de Luni din Săptămâna a 4-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani IX, 18-33
- la Sfânta Mare Muceniţă Fevronia - Efeseni V, 8-19
Evanghelia: - de Luni din Săptămâna a 4-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XI, 2-15
- la Sfânta Mare Muceniţă Fevronia - Luca VII, 36-50

Din Apostolul de Luni din Săptămâna a 4-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani IX, 30-33

„Ce vom zice, deci? Că neamurile care nu căutau dreptatea au

dobândit dreptatea, însă dreptatea din credinţă; iar Israel, urmărind
legea dreptăţii, n-a ajuns la legea dreptăţii. Pentru ce? Pentru că nu o
căutau din credinţă, ci ca din faptele Legii. S-au poticnit de piatra
poticnirii, precum este scris: "Iată pun în Sion piatră de poticnire şi piatră de
sminteală; şi tot cel ce crede în El nu se va ruşina".”
281
 Marţi 26 iunie (în calendarul civil 9 iulie)

Sfântul Cuvios David din Tesalonic (în icoană)

Sfântul Ierarh Ioan, episcopul Goţiei
Sfântul Cuvios Antion

La Liturghie:
Apostolul de Marţi din Săptămâna a 4-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani X, 11 - XI, 2
Evanghelia de Marţi din Săptămâna a 4-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XI, 16-20

Romani X, 8-10 la care se adaugă Romani X, 11-17 din Apostolul de Marţi

din Săptămâna a 4-a după Pogorârea Sfântului Duh - Romani X, 8-17

„Dar ce zice Scriptura? "Aproape este de tine cuvântul, în gura ta şi în inima

ta", – adică cuvântul credinţei pe care-l propovăduim. Că de vei mărturisi cu
gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a
înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre
dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire. Căci zice Scriptura:
"Tot cel ce crede în El nu se va ruşina". Căci nu este deosebire între iudeu şi
elin, pentru că Acelaşi este Domnul tuturor, Care îmbogăţeşte pe toţi cei ce-L
cheamă pe El. Căci: "Oricine va chema numele Domnului se va mântui". Dar
cum vor chema numele Aceluia în Care încă n-au crezut? Şi cum vor
crede în Acela de Care n-au auzit? Şi cum vor auzi, fără propovăduitor? Şi
cum vor propovădui, de nu vor fi trimişi? Precum este scris: "Cât de frumoase
sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc cele bune!" Dar nu
toţi s-au supus Evangheliei, căci Isaia zice: "Doamne, cine a crezut celor
auzite de la noi?" Prin urmare, credinţa este din auzire, iar auzirea prin
cuvântul lui Hristos.”
282
 Miercuri 27 iunie (în calendarul civil 10 iulie)

Sfântul Cuvios Samson, primitorul de străini (în icoana din stânga)

Sfântul Mucenic Anect din Cezareea Capadociei
Sfânta Mironosiţă Ioana
Sfântul Cuvios Luca pustnicul
Sfinţii Mucenici Marchie şi Marchia
Sfântul Sfinţit Mucenic Pierie, preot din Antiohia

La Liturghie:
Apostolul: - de Miercuri din Săptămâna a 4-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani XI, 2-12
- la Sfântul Cuvios Samson - 2 Corinteni IX, 6-11
Evanghelia: - de Miercuri din Săptămâna a 4-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Matei XI, 20-26
- la Sfântul Cuvios Samson - Luca XII, 32-40

Evanghelia la Sfântul Cuvios Samson – Luca XII, 32-40

„Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea

vouă împărăţia. Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi
care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se
apropie, nici molie nu o strică. Căci unde este comoara voastră, acolo
este inima voastră. Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre
aprinse. Şi voi fiţi asemenea oamenilor care aşteaptă pe stăpânul lor când se
întoarce de la nuntă, ca, venind şi bătând, îndată să-i deschidă. Fericite sunt
slugile acelea pe care, venind, stăpânul le va afla priveghind. Adevărat
zic vouă că se va încinge şi le va pune la masă şi, apropiindu-se le va
sluji. Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, şi le va găsi
aşa, fericite sunt acelea. Iar aceasta să ştiţi că, de ar şti stăpânul casei în care
ceas vine furul, ar veghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. Deci şi voi fiţi gata,
că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.”
283
 Joi 28 iunie (în calendarul civil 11 iulie)

Aducerea moaştelor Sfinţilor Doctori fără de arginţi Chir şi Ioan din Edesa
Sfinţii Mucenici Papia şi Macedonie
Sfântul Cuvios Serghie Magistrul, ctitorul Mănăstirii Nichitiat din Nicomidia
Sfinţii 70 de Mucenici din Schitopole în Palestina
Sfinţii Cuvioşi Serghie şi Gherman, întemeietorii Mănăstirii Valaam (în icoană)

La Liturghie:
Apostolul: - de Joi din Săptămâna a 4-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani XI, 13-24
- la Aducerea moaştelor Sfinţilor Mucenici Doctori fără de arginţi Chir şi
Ioan - 1 Corinteni XII, 7-11
Evanghelia: - de Joi din Săptămâna a 4-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XI, 27-30
- la Aducerea moaştelor Sfinţilor Mucenici Doctori fără de arginţi Chir şi
Ioan - Matei X, 1; 5-8

Din Apostolul de Joi din Săptămâna a 4-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Romani XI, 17-23

„Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi tu, care erai măslin sălbatic, ai fost
altoit printre cele rămase, şi părtaş te-ai făcut rădăcinii şi grăsimii măslinului, nu te
mândri faţă de ramuri; iar dacă te mândreşti, nu tu porţi rădăcina, ci rădăcina pe tine.
Dar vei zice: Au fost tăiate ramurile, ca să fiu altoit eu. Bine! Din cauza necredinţei
au fost tăiate, iar tu stai prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci teme-te; căci dacă
Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu te va cruţa. Vezi deci bunătatea
şi asprimea lui Dumnezeu: Asprimea Lui către cei ce au căzut în bunătatea Lui către
tine, dacă vei stărui în această bunătate; altfel şi tu vei fi tăiat. Dar şi aceia, de nu
vor stărui în necredinţă, vor fi altoiţi; căci puternic este Dumnezeu să-i
altoiască iarăşi.”

284
 Vineri 29 iunie (în calendarul civil 12 iulie)

(†) Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul

(Dezlegare la peşte)

La Liturghie:

Apostolul la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel - 2 Corinteni XI, 21 - XII, 9

„Fraţilor, în orice ar cuteza cineva – întru neînţelepţie zic, – cutez şi eu! Sunt
ei evrei? Sunt şi eu. Sunt ei israeliţi? Israelit sunt şi eu. Sunt ei sămânţa lui
Avraam? Sunt şi eu. Sunt ei slujitori ai lui Hristos? Nebuneşte spun: Eu sunt
mai mult ca ei! În osteneli mai mult, în închisori mai mult, în bătăi peste
măsură, la moarte adeseori. De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de
lovituri de bici fără una. De trei ori am fost bătut cu vergi; o dată am fost bătut
cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am petrecut
în largul mării. În călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la
tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în
cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii cei
mincinoşi; în osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în
posturi de multe ori, în frig şi în lipsă de haine. Pe lângă cele din afară, ceea ce
mă împresoară în toate zilele este grija de toate Bisericile. Cine este slab şi eu
să nu fiu slab? Cine se sminteşte şi eu să nu ard? Dacă trebuie să mă laud, mă
voi lăuda cu cele ale slăbiciunii mele! Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru

285
Iisus, Cel Ce este binecuvântat în veci, ştie că nu mint! În Damasc, dregătorul
regelui Areta păzea cetatea Damascului, ca să mă prindă, şi printr-o fereastră
am fost lăsat în jos, peste zid, într-un coş, şi am scăpat din mâinile lui. Dacă
trebuie să mă laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totuşi la vedenii şi la
descoperiri de la Domnul. Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani
– fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie – a fost răpit
unul ca acesta până la al treilea cer. Şi-l ştiu pe un astfel de om – fie în trup, fie
în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie – că a fost răpit în rai şi a auzit
cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască. Pentru unul ca
acesta mă voi lăuda; iar pentru mine însumi nu mă voi lăuda decât numai în
slăbiciunile mele. Căci chiar dacă aş vrea să mă laud, nu voi fi fără minte, căci
voi spune adevărul; dar mă feresc de aceasta, ca să nu mă socotească nimeni
mai presus decât ceea ce vede sau aude de la mine. Şi pentru ca să nu mă
trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger
al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei
ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine; şi mi-a zis: Îţi este de
ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte
bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine
puterea lui Hristos.”

Apostolul de Vineri din Săptămâna a 4-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Romani XI, 25-36

„Fraţilor, nu voiesc ca voi să nu ştiţi taina aceasta, ca să nu vă socotiţi pe

voi înşivă înţelepţi; că împietrirea s-a făcut lui Israel în parte, până ce va intra
tot numărul neamurilor. Şi astfel întregul Israel se va mântui, precum este
scris: "Din Sion va veni Izbăvitorul şi va îndepărta nelegiuirile de la Iacov; şi
acesta este legământul Meu cu ei, când voi ridica păcatele lor". Cât priveşte
Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi din pricina voastră, dar cu privire la alegere ei
sunt iubiţi, din cauza părinţilor. Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu se
pot lua înapoi. După cum voi, cândva, n-aţi ascultat de Dumnezeu, dar acum
aţi fost miluiţi prin neascultarea acestora, tot aşa şi aceştia n-au ascultat
acum, ca, prin mila către voi, să fie miluiţi şi ei acum. Căci Dumnezeu i-a
închis pe toţi în neascultare, pentru ca pe toţi să-i miluiască. O, adâncul
bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate
judecăţile Lui şi cât sunt de nepătrunse căile Lui! Căci cine a cunoscut gândul
Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui? Sau cine mai înainte I-a dat Lui şi va
lua înapoi de la El? Pentru că de la El şi prin El şi întru El sunt toate. A Lui să
fie mărirea în veci. Amin!”

Evanghelia la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel - Matei XVI, 13-19

„În vremea aceea, venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, i-a întrebat pe
ucenicii Săi, zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? Iar ei au
răspuns: Unii, Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii Ieremia sau unul dintre proroci.
Şi le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt? Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti
Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit
eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci
Tatăl Meu, Cel din ceruri. Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră
voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui. Şi îţi voi da cheile
împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei
dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri.”
286
 Evanghelia de Vineri din Săptămâna a 4-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Matei XII, 1-8

„În vremea aceea, mergea Iisus, într-o zi de sâmbătă, printre semănături, iar
ucenicii Lui au flămânzit şi au început să smulgă spice şi să mănânce. Văzând
aceasta, fariseii au zis Lui: Iată, ucenicii Tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă
sâmbăta. Iar El le-a zis: Au n-aţi citit ce-a făcut David când a flămânzit, el şi cei
ce erau cu el? Cum a intrat în casa Domnului şi a mâncat pâinile punerii
înainte, care nu se cuveneau lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, ci
numai preoţilor? Sau n-aţi citit în Lege că preoţii, sâmbăta, în templu, calcă
sâmbăta şi sunt fără de vină? Ci grăiesc vouă că mai mare decât templul este
aici. Dacă ştiaţi ce înseamnă: Milă voiesc iar nu jertfă, n-aţi fi osândit pe cei
nevinovaţi. Că Domn este şi al sâmbetei Fiul Omului.”

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul

„Mulţi Sfinţi Mucenici, atunci când nu ştiau dogma,

spuneau: ‘Cred ceea ce au hotărât Sfinţii Părinţi. Dacă
cineva spunea aceasta, mărturisea! Adică nu ştia să
aducă dovezi prigonitorilor pentru credinţa lor şi să-i
convingă, ci avea încredere în Sfinţii Părinţi. Se gândea:
‘Cum să nu am încredere în Sfinţii Părinţi? Aceştia au avut
şi mai multă experienţă, căci erau virtuoşi şi sfinţi. Cum să
primesc eu o neghiobie? Cum să sufăr să hulească cineva pe
Sfinţii Părinţi?’. Să avem încredere în tradiţie. Astăzi, din
păcate, a intrat politeţea europeană şi vor să arate că fac
binele. Vor să arate superioritatea, dar în cele din urmă
merg înspre a se închina diavolului celui cu două coarne. ‘Să
existe o singură religie’, îţi spun, şi le nivelează pe toate. Au
venit şi la mine unii şi mi-au spus: ‘Toţi cei care credem în
Hristos să facem o religie.’ ‘Aceasta este, le-am spus, ca şi
cum am lua aur de atâtea carate şi toate cele ce au fost
separate de el şi le-am amesteca din nou ca să facem
una. Este corect să le amestecăm iarăşi? Întrebaţi un
aurar: este bine să amestecăm zgura cu aurul? S-a dus
atâta luptă ca să strălucească dogma’. Sfinţii Părinţi
au ştiut ceva atunci când au interzis legăturile cu cel
eretic. Dar astăzi spun: ‘Nu numai cu cel eretic, dar şi cu
budistul şi cu închinătorul la foc şi cu închinătorul la diavol
să ne rugăm. Trebuie ca şi ortodocşii să se afle la rugăciunile
şi conferinţele lor. Este o prezenţă.’ Ce prezenţă? Le rezolvă
pe toate cu raţiunea şi justifică cele ce nu se pot justifica.
Duhul european crede că şi problemele duhovniceşti pot
intra în Piaţa Comună.
Unii dintre ortodocşi, care pe toate le tratează cu uşurătate, şi care vor să
facă, chipurile, ‘misiune’, convoacă conferinţe cu heterodocşii ca să trâmbiţeze
peste tot, crezând că astfel vor propovădui Ortodoxia, dar de fapt făcând
împreună cu cei rău slăvitori o ‘salată’ ecumenică. După aceea stiliştii încep
propaganda lor şi apucă în cealaltă extremă. Spun şi hule despre Tainele celor
de pe stil nou etc, şi smintesc greu suflete care au evlavie şi sensibilitate
ortodoxă. Heterodocşii, pe de altă parte, vin la conferinţe, fac pe dascălii, iau tot
materialul duhovnicesc bun ce-l află la ortodocşi, îl trec prin atelierul lor, pun
vopseaua şi firma lor şi apoi îl prezintă ca model. Iar lumea ciudată de astăzi este
impresionată de astfel de lucruri ciudate, după care se distruge duhovniceşte.” (Sfântul
Paisie Aghioritul, Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan, Ed. Evanghelismos,
Bucureşti, 2003, p. 362-363)
287
 Sâmbătă 30 iunie (în calendarul civil 13 iulie)

† Soborul Sfinţilor 12 Apostoli

Sfântul Mucenic Meliton
Sfântul Mucenic Petru din Sinope
Sfântul Nou Mucenic Mihail grădinarul, săvârşit prin sabie în Atena
†) Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ, arhiepiscopul Transilvaniei

La Liturghie:
Apostolul: - de Sâmbătă din Săptămâna a 4-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani VI, 11-17
- la Soborul Sfinţilor 12 Apostoli - 1 Corinteni IV, 9-16
Evanghelia: - de Sâmbătă din Săptămâna a 4-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei VIII, 14-23
- la Soborul Sfinţilor 12 Apostoli - Matei IX, 36 - X, 8

Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna a 4-a după Pogorârea Sfântului Duh-

Romani VI, 11–17

„Fraţilor, socotiţi-vă că sunteţi morţi păcatului, dar vii pentru

Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru. Deci să nu împărăţească
păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supuneţi poftelor lui; nici să nu
puneţi mădularele voastre ca arme ale nedreptăţii în slujba păcatului, ci,
înfăţişaţi-vă pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculaţi din morţi, şi mădularele voastre
ca arme ale dreptăţii lui Dumnezeu. Căci păcatul nu va avea stăpânire
asupra voastră, fiindcă nu sunteţi sub lege, ci sub har. Oare, atunci să
păcătuim fiindcă nu suntem sub lege, ci sub har? Nicidecum! Au nu ştiţi că
celui ce vă daţi spre ascultare robi, sunteţi robi aceluia căruia vă
288
supuneţi: fie ai păcatului spre moarte, fie ai ascultării spre dreptate?
Mulţumim însă lui Dumnezeu, că (deşi) eraţi robi ai păcatului, v-aţi supus din
toată inima dreptarului învăţăturii căreia aţi fost încredinţaţi.”

Din Didahia sau Învăţătura celor 12 apostoli către neamuri

„Capitolul XI

Dacă vine cineva la voi să vă înveţe acestea toate pe care le-am spus
mai înainte, primiţi-l. Dar dacă învăţătorul însuşi se schimbă şi învaţă
altă învăţătură, ca să o distrugă pe aceasta, să nu-l ascultaţi; iar dacă
învaţă pentru sporirea dreptăţii şi cunoştinţei Domnului, primiţi-l ca pe
Domnul. Cu privire la apostoli şi profeţi, potrivit dogmei Evangheliei, să faceţi
aşa: Orice apostol, care vine la voi, să fie primit ca Domnul; dar să nu rămână
decât o zi; iar dacă e nevoie, şi a doua zi; dar dacă rămâne trei zile, este profet
fals. Apostolul, când pleacă, să nu ia nimic decât pâine, până ce găseşte alt
sălaş; dar dacă cere bani, este profet fals. Nu ispitiţi şi nici nu criticaţi pe orice
profet, care vorbeşte în duh, că ‘orice păcat se va ierta, dar păcatul acesta nu se
va ierta’. Dar nu oricine grăieşte în duh este profet, ci numai dacă are purtările
Domnului. Deci după purtări se va cunoaşte profetul fals şi profetul. Orice
profet, care rânduieşte, în duh, masa, nu mănâncă din ea, decât dacă este
profet fals. Orice profet, care învaţă adevărul, dacă nu face ce învaţă este
profet fals. Orice profet încercat şi adevărat, care lucrează în taina lumească a
Bisericii, dar nu învaţă pe alţii să facă ceea ce el însuşi face, să nu fie judecat
de voi, că el cu Dumnezeu are judecata; aşa au făcut şi vechii profeţi. Dacă,
însă, unul spune în duh: ‘Daţi-mi bani sau altceva’, pe acela să nu-l ascultaţi;
dar dacă spune să i se dea pentru alţii, care-s lipsiţi, nimeni să nu-l judece.”
(p. 32-33)
„Capitolul XVI

Privegheaţi pentru viaţa voastră; candelele voastre să nu se stingă,

coapsele voastre să nu vi le descingeţi, ci fiţi gata, că nu ştiţi ceasul în
care Domnul nostru va veni. Adunaţi-vă des, pentru a căuta cele de folos
sufletelor voastre. Că nu vă va fi de folos tot timpul credinţei voastre dacă nu veţi
fi desăvârşiţi în timpul cel din urmă. Că în zilele cele din urmă se vor înmulţi
profeţii falşi şi cei ce strică; şi se vor schimba oile în lupi şi dragostea se
va schimba în ură. Sporind fărădelegea, se vor urî unii pe alţii şi se vor prigoni
şi se vor vinde şi atunci se va arăta înşelătorul lumii, ca fiu al lui Dumnezeu, şi
va face semne şi minuni; şi pământul va fi dat în mâinile lui şi va face lucruri
nelegiuite, care nu s-au făcut niciodată din veac. Atunci va merge făptura
oamenilor în focul cercării şi se vor sminti mulţi şi vor pieri, iar cei care
vor stărui în credinţa lor vor fi mântuiţi de Cel ce Însuşi a fost supus
blestemului. (…)” (p. 34-35)
(În Scrierile Părinţilor Apostolici, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1995)

Canonul 46 Apostolic

„Poruncim să se caterisească episcopul sau presbiterul care a primit

(ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Căci ce fel de
împărtăşire (înţelegere) are Hristos cu Veliar? Sau ce parte are
credinciosul cu necredinciosul? (II Cor. 6, 15)” (Canoanele Bisericii Ortodoxe,
Sibiu, 2005, p. 35)
289
 Iulie

290
 Duminică 1 iulie (în calendarul civil 14 iulie)

Duminica a 4-a după Pogorârea Sfântului Duh

Sfinţii Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, cei din Roma (în icoana din
stânga)
Sfântul Cuvios Vasile
Sfântul Cuvios Petru patricianul
Sfântul Cuvios Leon pustnicul
2000 de Sfinţi Mucenici, săvârşiţi prin sabie
Sfântul Mucenic Mavrichie
Sfinţii 25 de Mucenici din Nicomidia, săvârşiţi prin foc
†) Sfântul Ierarh Leontie, episcopul Rădăuţilor

Glasul al 3-lea; Voscreasna a 4-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 4-a după Pogorârea Sfântului Duh - Romani VI, 18-23

„Fraţilor, scăpaţi fiind din robia păcatului, v-aţi făcut robi ai dreptăţii.
Omeneşte vorbesc, pentru slăbiciunea trupului vostru. Căci precum aţi făcut
mădularele voastre roabe necurăţiei şi fărădelegii, spre fărădelege, tot aşa faceţi
acum mădularele voastre roabe dreptăţii, spre sfinţire. Căci atunci când eraţi
robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate. Deci ce roadă aveaţi atunci?
Roade de care acum vă e ruşine; pentru că sfârşitul acelora este moartea. Dar
acum, izbăviţi fiind de păcat şi robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveţi roada
voastră spre sfinţire, iar sfârşitul, viaţă veşnică. Pentru că plata păcatului este
moartea, iar harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică, în Hristos Iisus Domnul
nostru.”
291
 Apostolul la Sfinţii Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian din Roma -
1 Corinteni XII, 27 - XIII, 8

„Fraţilor, voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte. Şi pe

unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea proroci, al treilea
învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor,
ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor. Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt
proroci? Oare toţi învăţători? Oare toţi au putere să săvârşească minuni? Oare
toţi au darurile vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi pot să
tălmăcească? Râvniţi însă la darurile cele mai bune. Şi vă arăt încă o cale care
le întrece pe toate: De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste
nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea
darul prorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta
credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş
împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu
am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este
binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea
nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu
gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le
suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade
niciodată.”

Evanghelia la Duminica a 4-a după Pogorârea Sfântului Duh

(Vindecarea slugii sutaşului) – Matei VIII, 5-13

„În vremea aceea, intrând Iisus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş,

rugându-L şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se
cumplit. Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis:
292
Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul
şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub
mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi
slugii mele: Fă aceasta, şi face. Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce
veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta
credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la
masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor. Iar fiii împărăţiei
vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi
scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi
s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.”

Evanghelia la Sfinţii Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian din Roma -

Matei X, 1; 5-8

„În vremea aceea, chemând Iisus la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi,
le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să
tămăduiască orice boală şi orice neputinţă, poruncindu-le lor şi zicând: În calea
păgânilor să nu mergeţi, şi în vreo cetate de samarineni să nu intraţi; ci mai
degrabă mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Şi mergând,
propovăduiţi, zicând: S-a apropiat împărăţia cerurilor. Tămăduiţi pe cei
neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în
dar aţi luat, în dar să daţi.”

Psalmul 62

„Dumnezeule, Dumnezeul meu, către Tine mânec! Însetă sufletul meu şi

trupul meu după Tine, în pământ pustiu şi necălcat şi fără apă. Aşa în locul cel
sfânt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi slava Ta. Că mai bună este mila
Ta decât viaţa; buzele mele lăuda-Te-vor. Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea,
în numele Tău ridica-voi mâinile mele. Ca de seu şi de grăsime să se sature
sufletul meu şi cu buze de bucurie lăuda-va gura mea. De-mi aduceam aminte
de Tine în aşternutul meu, dimineţile cugetam către Tine, că Te făcuşi ajutorul
meu şi întru acoperământul aripilor Tale bucura-mă-voi. Se lipi sufletul meu de
Tine, şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta. Şi ei în deşert căutară sufletul
meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile
sabiei, părţi vulpilor vor fi. Şi împăratul se va veseli în Dumnezeu, lăuda-se-
va tot cel ce se jură întru El, căci se astupă gura celor ce grăiesc strâmbătăţi.”

Psalmul 63

„Ascultă, Dumnezeule, glasul meu, când mă voi ruga către Tine; din frica
vrăjmaşului scoate sufletul meu! Acoperă-mă de învăluirea celor care
viclenesc, de mulţimea celor care fac strâmbătatea, care au ascuţit ca
sabia limbile lor, întinseră arcul lor, lucru amar, ca să săgeteze de tot întru cele
ascunse pe cel curat. Fără de veste îl vor săgeta pe el şi nu se vor spăimânta;
şi-au întărit lor cuvânt viclean. Vorbiră ca să ascundă cursa; ziseră: cine îi
va vedea pe dânşii? Căutară fărădelegea, sfârşiră iscodind de se vor apropia
de om şi de adâncul inimii. Şi se va înălţa Dumnezeu, ca săgeata pruncilor se
făcură loviturile lor şi slăbiră peste dânşii limbile lor. Tulburară-se toţi cei
care i-au văzut pe ei şi se temu tot omul. Şi vestiră lucrurile lui Dumnezeu
şi faptele Lui au priceput. Se va veseli cel drept întru Domnul şi va nădăjdui
spre El şi se vor lăuda toţi cei drepţi la inimă.”(Psaltirea după Biblia de la 1688)
293
 Luni 2 iulie (în calendarul civil 15 iulie)

† Punerea în raclă a cinstitului veşmânt al Maicii Domnului în Vlaherne (în

icoana din stânga)
Sfântul Ierarh Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului
Sfântul Mucenic Coint
†) Dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt

La Liturghie:
Apostolul: - de Luni din Săptămâna a 5-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani XII, 4-5; 15-21
- la Punerea în raclă a cinstitului veşmânt al Maicii Domnului -
Evrei IX, 1-7
Evanghelia: - de Luni din Săptămâna a 5-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XII, 9-13
- la Punerea în raclă a cinstitului veşmânt al Maicii Domnului -
Luca X, 38-42; XI, 27-28

Psalmul 64, 1-4

„Ţie Ţi se cuvine laudă, Dumnezeule, în Sion şi Ţie Ţi se va răsplăti cu

rugăciune în Ierusalim. Ascultă ruga mea, către Tine tot trupul va veni.
Cuvintele celor fără de lege se întăriră peste noi şi necurăţiile noastre Tu
le vei ierta. Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai luat; locui-va în curţile Tale.”
(Psaltirea după Bilbia de la 1688)
294
 Marţi 3 iulie (în calendarul civil 16 iulie)

Sfântul Mucenic Iachint cuvicularul (în icoana din stânga)

Sfântul Ierarh Anatolie, patriarhul Constantinopolului
Sfinţii Mucenici Teodot şi Teodota, Diomid, Evlampie, Meliton,
Petru, Asclipiodot şi Golinduh
Sfinţii Mucenici Marcu şi Mochian
Sfântul Mucenic Meliton
Sfântul Cuvios Isaia pustnicul din Egipt, scriitor filocalic (în icoana din dreapta)

La Liturghie:
Apostolul de Marţi din Săptămâna a 5-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani XIV, 9-18
Evanghelia de Marţi din Săptămâna a 5-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XII, 14-16; 22-30

Sfântul Isaia pustnicul

„Sârguieşte-te să-ţi aduci aminte de Dumnezeu, gândind că îţi poartă

de grijă şi că cele ce le grăieşti întru inima ta sunt descoperite înaintea
Lui. Zi deci sufletului tău: Dacă te temi ca păcătoşii, care-s ca şi tine, să nu
vadă păcatele tale, cu cât mai mult trebuie să te temi de Dumnezeu, Care ia
aminte la toate? Iar din sfătuirea asta cu tine însuţi vine în sufletul tău frica lui
Dumnezeu. Şi dacă rămâi în ea, rămâi neclintit de patimi, precum este scris:
’Cei ce nădăjduiesc spre Domnul sunt ca muntele Sionului; nu se va clătina în
veac cel ce locuieşte în Ierusalim.’ Şi la tot lucrul pe care-l faci, să ai pe
Dumnezeu înainte şi să cugeţi că vede orice gând al tău, şi nu vei
păcătui niciodată.” (Sfântul Isaia pustnicul, Despre păzirea minţii în 27 de
capete, Filocalia, vol. 1, Sibiu, 1947, p. 400-401)
295
 Miercuri 4 iulie (în calendarul civil 17 iulie)

Sfântul Ierarh Andrei, arhiepiscopul Cretei (în icoana din stânga)

Sfânta Cuvioasă Marta, mama Sfântului Simeon Stâlpnicul
Sfântul Sfinţit Mucenic Teodor, episcopul Chirinei
Sfântul Sfinţit Mucenic Donat, episcopul Libiei
Sfintele Muceniţe Chiprila, Aroa şi Luchia
Sfânta Cuvioasă Asclipia, făcătoarea de minuni
Sfântul Cuvios Andrei Rubliov iconograful (în icoana din dreapta)

La Liturghie:
Apostolul: - de Miercuri din Săptămâna a 5-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani XV, 7-16
- la Sfântul Ierarh Andrei Criteanul - Galateni V, 22 - VI, 2
Evanghelia: - de Miercuri din Săptămâna a 5-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Matei XII, 38-45
- la Sfântul Ierarh Andrei Criteanul - Luca VI, 31-36

Sfântul Andrei Criteanul

„Legea a slăbit, Evanghelia nu lucrează şi toată Scriptura în tine nu

este băgată în seamă; profeţii au slăbit şi tot cuvântul Celui Drept. Şi
rănile tale, o, suflete al meu, s-au înmulţit, nefiind doctor care să te
însănătoşeze.
Pildele Scripturii celei noi îţi aduc ţie, ca să te ducă pe tine, suflete, spre
umilinţă; râvneşte dar drepţilor, iar de păcătoşi te leapădă, şi înduplecă
pe Hristos cu rugăciunile tale, cu postul, cu curăţia şi cu smerenia.” (Sfântul
Andrei Criteanul, Canonul cel Mare, Triodul, Ed. IBMBOR, 2000, p. 430 )
296
 Joi 5 iulie (în calendarul civil 18 iulie)

† Sfântul Cuvios Atanasie Atonitul (în icoană), ctitorul Mănăstirii Marea Lavră,
împreună cu ucenicii săi
Sfântul Cuvios Lampadie din Irinopol, făcătorul de minuni
Sfântul Mucenic Vasile din Schitopole şi cei împreună cu dânsul
Sfântul Nou Mucenic Ciprian, săvârşit prin sabie la Constantinopol

La Liturghie:
Apostolul: - de Joi din Săptămâna a 5-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani XV, 17-29
- la Sfântul Cuvios Atanasie Atonitul - Evrei XIII, 17-21
Evanghelia: - de Joi din Săptămâna a 5-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XII, 46 – XIII, 3
- la Sfântul Cuvios Atanasie Atonitul - Luca VI, 17-23

Psalmul 65, 1-3

„Strigaţi Domnului, tot pământul; cântaţi dar numelui Lui; daţi slavă laudei
Lui! Ziceţi lui Dumnezeu: ‘Foarte-s înfricoşate lucrurile Tale! Cu mulţimea
tăriei Tale, minţi-Te-vor vrăjmaşii Tăi. Tot pământul închine-se Ţie şi să
cânte Ţie, să cânte dar numelui Tău, Preaînalte!’” (Psaltirea după Biblia de la
1688)

297
 Vineri 6 iulie (în calendarul civil 19 iulie)

Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare (în icoana din stânga)

Sfânta Muceniţă Lucia (în icoana din dreapta) şi Sfântul Mucenic Rix Vicarul
din Roma
Sfântul Sfinţit Mucenic Astie, episcopul Dirahiei
Sfinţii Mucenici Arhip, Filimon, Apolonie, Alexandru, Epimah şi Onisim

La Liturghie:
Apostolul: - de Vineri din Săptămâna a 5-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani XVI, 1-16
Evanghelia: - de Vineri din Săptămâna a 5-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XIII, 3-9

Sfântul Sisoe cel Mare

„Au venit odată nişte arieni la avva Sisoe, în muntele lui avva Antonie şi au
început a-i cleveti pe dreptmăritori. Iar bătrânul nu le-a răspuns nimic. Şi
chemându-şi ucenicul i-a zis: Avraame, adu-mi cartea Sfântului Atanasie şi
citeşte. Şi făcînd ei, s-a aflat eresul lor. Şi i-a slobozit cu pace.”(p. 228)
„A ieşit odată avva Sisoe din muntele lui avva Antonie, la muntele cel mai din
afară al Tebaidei, locuind acolo. Şi erau acolo meletieni, care locuiau în
Calamona Arsenoitului. Unii, auzind că a ieşit la muntele cel mai din
afară, au dorit să-l vadă, dar ziceau: ce vom face, că în munte sunt
meletieni? Şi ştim că bătrânul nu se tulbură de dânşii. Dar noi nu cumva
vrând să ne întâlnim cu bătrânul, vom cădea în ispita ereticilor? Şi
pentru ca să nu se întâlnească cu ereticii, nu s-au dus să-l vadă pe
bătrân.” (p. 231)
(Patericul egiptean, Arhiepiscopia ortodoxă română, Alba Iulia, 1999)

298
 Sâmbătă 7 iulie (în calendarul civil 20 iulie)

Sfântul Cuvios Toma din Maleon

Sfânta Mare Muceniţă Chiriachi (în icoană)
Sfântul Cuvios Acachie, cel amintit în „Scara Raiului”
Sfântul Mucenic Peregrin şi cei împreună cu dânsul
Sfântul Mucenic Eustratie
Sfântul Mucenic Policarp cel Nou
Sfântul Mucenic Evanghel

La Liturghie:
Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna a 5-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani VIII, 14-21
Evanghelia de Sâmbătă din Săptămâna a 5-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei IX, 9-13

Psalmul 67, 1-3; 22-23

„Scoale-se Dumnezeu şi risipească-se vrăjmaşii Lui şi să fugă de la

faţa Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul! Precum piere fumul, să piară; cum se
topeşte ceara de către faţa focului, aşa vor pieri păcătoşii de către faţa
lui Dumnezeu. Şi drepţii veselească-se, bucure-se înaintea lui Dumnezeu,
înfrumuseţeze-se cu veselie. (…) (Strigare) Dumnezeul nostru, Dumnezeu va
mântui; şi ale Domnului Dumnezeu sunt ieşirile morţii. Iar Dumnezeu va
sfărâma capetele vrăjmaşilor Lui, creştetul părului celor ce umblă întru
greşalele lor.”(Psaltirea după Biblia de la 1688)
299
 Duminică 8 iulie (în calendarul civil 21 iulie)

Duminica a 5-a după Pogorârea Sfântului Duh

Sfântul Mare Mucenic Procopie din Cezareea Palestinei (în icoana din stânga)
Sfânta Muceniţă Teodosia, mama Sfântului Mucenic Procopie
12 Sfinte Muceniţe singlitice săvârşite prin sabie
Sfinţii Mucenici Antioh şi Nicostrat, tribunii
Sfântul Mucenic Avda
Sfântul Cuvios Teofil izvorâtorul de mir, pustnic în Muntele Athos
Sfântul Nou Mucenic Anastasie din Ioanina
† Sfinţii Mucenici Epictet preotul şi Astion monahul

Glasul al 4-lea; Voscreasna a 5-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 5-a după Pogorârea Sfântului Duh - Romani X, 1-10

„Fraţilor, bunăvoinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu,

pentru Israel, este spre mântuire. Căci le mărturisesc că au râvnă pentru
Dumnezeu, dar sunt fără cunoştinţă. Deoarece, necunoscând dreptatea lui
Dumnezeu şi căutând să statornicească dreptatea lor, dreptăţii lui Dumnezeu
ei nu s-au supus. Căci sfârşitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce
crede. Căci Moise scrie despre dreptatea care vine din lege, că: "Omul care o va
îndeplini va trăi prin ea". Iar dreptatea din credinţă grăieşte aşa: "Să nu zici în
inima ta: Cine se va sui la cer?", ca adică să coboare pe Hristos! Sau: "Cine se
va coborî întru adânc?", ca să ridice pe Hristos din morţi! Dar ce zice Scriptura?
300
"Aproape este de tine cuvântul, în gura ta şi în inima ta", – adică
cuvântul credinţei pe care-l propovăduim. Că de vei mărturisi cu gura ta
că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe
El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu
gura se mărturiseşte spre mântuire.”

Apostolul la Sfântul Mare Mucenic Procopie - 1 Timotei IV, 9-15

„Fiule Timotei, vrednic de credinţă este acest cuvânt şi vrednic de toată

primirea, fiindcă pentru aceasta ne şi ostenim şi suntem ocărâţi şi ne luptăm,
căci ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, Care este Mântuitorul tuturor
oamenilor, mai ales al credincioşilor. Acestea să le porunceşti şi să-i înveţi.
Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu
cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia. Până
voi veni eu, ia aminte la citit, la îndemnat, la învăţătură. Nu fi nepăsător faţă de
harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin prorocie, cu punerea mâinilor
mai-marilor preoţilor. Cugetă la acestea, ţine-te de acestea, ca propăşirea ta să
fie vădită tuturor.”

Evanghelia la Duminica a 5-a după Pogorârea Sfântului Duh - (Vindecarea celor

doi demonizaţi din ţinutul Gadarei) Matei VIII, 28 - IX, 1

„În vremea aceea, trecând Iisus în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi
demonizaţi care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să
treacă pe calea aceea. Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi,
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne
301
chinuieşti? Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând. Iar demonii Îl
rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci. Şi El le-a zis:
Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a
aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă. Iar păzitorii au fugit şi,
ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii. Şi iată
toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să
treacă din hotarele lor.”

Evanghelia la Sfântul Mare Mucenic Procopie -

Luca VI, 17-19; IX, 1-2; X, 16-21

„În vremea aceea, a stat Iisus în loc şes, El şi mulţime multă de ucenici ai
Săi şi mulţime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe ţărmul
Tirului şi al Sidonului, care veniseră ca să-L asculte şi să se vindece de bolile
lor. Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau. Şi toată mulţimea căuta să
se atingă de El că putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi. (…) Şi chemând pe cei
doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi demonii şi să
vindece bolile. Şi i-a trimis să propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu şi să
vindece pe cei bolnavi. (…) Şi a zis către ei: Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine
Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se
leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine. Şi s-au întors cei
şaptezeci (şi doi) cu bucurie, zicând: Doamne, şi demonii ni se supun în numele
Tău. Şi le-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer. Iată, v-am dat
putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului,
şi nimic nu vă va vătăma. Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se
pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise în ceruri. În acest ceas, El
S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al
cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi
şi le-ai descoperit pruncilor. Aşa, Părinte, căci aşa a fost înaintea Ta,
bunăvoinţa Ta.”

Psalmul 68, 1-10

„Mântuieşte-mă, Doamne, căci intrară apele până la sufletul meu.

Înfipsu-m-am în noroiul adâncului şi nu este stare. Venit-am la adâncurile
mării şi viforul mă prăpădi. Ostenit-am strigând, amorţit-a gâtlejul meu, slăbiră
ochii mei de la a nădăjdui eu spre Dumnezeul meu. Înmulţiră-se mai mult
decât perii capului meu cei ce mă urăsc în zadar. Întăriră-se vrăjmaşii
mei, cei ce mă prigoneau cu strâmbătate, cele ce nu jefuiam, atunci
plăteam. Dumnezeule, Tu ai cunoscut necunoştinţa mea şi greşalele mele de la
Tine nu s-au ascuns. Să nu se ruşineze de mine cei care Te aşteaptă, Doamne,
Doamne al puterilor, nici să se ruşineze de mine cei care Te caută pe Tine,
Dumnezeul lui Israil! Căci pentru Tine am suferit ocară, acoperit-a ruşinea
obrazul meu.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

302
 Luni 9 iulie (în calendarul civil 22 iulie)

Sfântul Sfinţit Mucenic Pangratie, episcopul Tavromeniei din Sicilia (în icoana
din stânga)
Sfântul Sfinţit Mucenic Chiril, episcopul Gortinei din Creta
Sfinţii Mucenici Andrei şi Prov
Sfântul Sfinţit Mărturisitor Ilie Lăcătuşu (în icoana din drepta)

La Liturghie:
Apostolul de Luni din Săptămâna a 6-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani XVI, 17-24
Evanghelia de Luni din Săptămâna a 6-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XIII, 10-23

Mărturia Sfântului Iustin Pârvu despre Sfîntul Ilie Lăcătuşu

„Cu Părintele Ilie Lăcătuşu am stat 4 ani la Periprava, în Deltă. El s-a

remarcat, în general, prin interiorizarea lui puternică şi prin tăcere; rar
îl auzeai vorbind ceva, şi atunci când o făcea, era foarte important ceea
ce spunea, de cele mai multe ori ne îndemna să ne rugăm atunci când
eram în vreo primejdie. Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat
darul smereniei. Căuta tot timpul să nu iasă în evidenţă cu ceva, se purta ca
cel mai neînsemnat om…
Vreau să povestesc ce s-a întâmplat în 30 ianuarie 1962, ziua Sfinţilor Trei
Ierarhi, Vasile, Grigorie şi Ioan. O dimineaţă ceţoasă şi rece – o ceaţă şi o
umiditate care pătrundea în tot corpul. Eram îmbrăcaţi în uniforma vărgată
specifică deţinuţilor, adică numai o haină, o cămaşă ruptă pe care o purtam fie
că era o căldură de 40 de grade, fie că era frig de -30 de grade.

303
 Era mijlocul iernii, ger cumplit. Autorităţile erau foarte ameninţătoare în
acea dimineaţă când am ieşit în coloană către locul de muncă. Niciodată nu
i-am văzut călare, dar atunci toţi gardienii erau înarmaţi cu pistoale şi pe cai.
Spre surprinderea noastră, cu mai puţin de 200 de metri înainte de a ajunge
unde tăiam de obicei stuf pentru Germania, ei ne-au orientat într-o altă
direcţie. Acolo se forma un lac de aproximativ 4-5 hectare şi în centrul acestui
lac creştea un mănunchi de stuf, un mănunchi frumos, dens şi numeros. Şi,
dragii mei, cum am ajuns acolo, fiecăruia dintre noi i s-a ordonat să intre în lac
şi să aducă două mănunchiuri de stuf. Îmi amintesc că am întrebat: ‘Domnule,
cum putem să intrăm direct în apă?! Nu suntem capabili să tăiem stuful acolo!’.
Noi de obicei mergeam pe gheaţă şi tăiam – acesta era modul în care muncisem
până atunci. ‘Dacă vreunul dintre voi stă la discuţii şi nu intraţi toţi în apă, vă
împuşcăm pe loc!’. Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm şi ne-a
îmbărbătat pe toţi: ‘Măi, intrăm pentru că ăştia îs puşi pe gând rău; ăştia trag
în noi. Să intrăm în apă, că Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi ne vor scoate
nevătămaţi’. Şi am intrat şi aşa am salvat situaţia, căci pericolul era mare.
Întâi am intrat până la glezne, apoi până la genunchi, apoi până la talie şi
aşa am ajuns la locul unde trebuia să tăiem. Frigul a pătruns în corpuri. Toţi
ne-am gândit la cei patruzeci de mucenici din lacul Sevastiei. E bine, ne
gândeam, vom fi victorioşi!
Fiecare din noi şi-a făcut balotul şi s-a întors. Dar n-a fost de ajuns, ei
voiau altul. Şi au început să apese pe trăgaci, ca să ne intimideze. Ne-am dus,
am făcut alt balot şi apoi altul. Era aproximativ 12.30 când am terminat al
treilea balot. Lucrul important este că atunci când ne-am întors cu al treilea
mănunchi, soarele a ieşit, a luminat şi a încălzit la peste 25 de grade. A fost o
minune care ne-a adus cea mai mare bucurie. Şi atunci am spus că Părintele
Lăcătuşu este un om deosebit. Şi vă spun că nu s-a întâmplat să fie nici un
bolnav, nici un internat, n-a fost nimic. Şi aceasta datorită rugăciunilor
Părintelui Ilie, că altfel cred că eram cu toţii morţi…
Gardienii erau amărâţi, ne-au lăsat acolo. Căldura devenea din ce în ce
mai puternică. Ne-am stors hainele, ne-am spălat şi ne-am uscat pe drumul de
întoarcere în lagăr.
Am plecat de acolo cu emoţia că Dumnezeu, pentru neputinţa noastră de a
mai îndura, săvârşise o minune.”

(Anexa despre Părintele Ilie Lăcătuşu în versiunea digitală a volumului Din

temnițe spre sinaxare, Ed. Egumeniţa, Galaţi, 2008)

304
 Marţi 10 iulie (în calendarul civil 23 iulie)

Sfinţii 45 de Mucenici din Nicopolea Armeniei

Sfinţii Mucenici Vianor şi Siluan
Sfântul Mucenic Apolonie din Sardia
10.000 de Sfinţi Mucenici sihaştri din Nitria Egiptului
† Sfântul Cuvios Antonie din Lavra Pecerska din Kiev, începător al tuturor
monahilor din Rusia (în icoană)

La Liturghie:
Apostolul de Marţi din Săptămâna a 6-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Corinteni I, 1-9
Evanghelia de Marţi din Săptămâna a 6-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XIII, 24-30

Psalmul 68, 20-25

„Ascultă-mă, Doamne, că bună e mila Ta; după mulţimea milosârdiilor Tale

priveşte spre mine! Să nu-ţi întorci faţa Ta de la sluga Ta, căci mă necăjesc.
Degrabă ascultă-mă. Ia aminte la sufletul meu şi-l mântuieşte pe el; pentru
vrăjmaşii mei mântuieşte-mă, pentru că Tu cunoşti defăimarea mea şi
ruşinea mea şi înfruntarea mea; înaintea Ta sunt toţi cei care mă
necăjesc pe mine; ocară aşteaptă sufletul meu şi ticăloşire, şi am
aşteptat pe cel care s-ar fi mâhnit împreună cu mine, şi nu era; şi pe cel
care m-ar fi mângâiat şi nu l-am aflat.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
305
 Miercuri 11 iulie (în calendarul civil 24 iulie)

Minunea Sfintei Mare Muceniţe Eufimia, prin care s-a întărit dreapta credinţă
(în icoana din stânga)
Sfântul Sfinţit Mucenic Chindeu preotul
Sfântul Cuvios Leon cel din staul
Sfântul Mucenic Marcian
Sfântul Mucenic Martiroclis
Sfântul Cuvios Nicodim, dascălul Sfântului Grigorie Palama
Sfântul Nou Mucenic Nicodim, săvârşit prin sabie în Albania
Sfânta Împărăteasă Olga, luminătoarea Rusiei (în icoana din dreapta)

La Liturghie:
Apostolul: - de Miercuri din Săptămâna a 6-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Corinteni II, 9 - III, 8
- la Sfânta Mare Muceniţă Eufimia - 2 Corinteni VI, 1-10
Evanghelia: - de Miercuri din Săptămâna a 6-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Matei XIII, 31-36
- la Sfânta Mare Muceniţă Eufimia - Luca VII, 36-50

Din Apostolul la Sfânta Mare Muceniţă Eufimia - 2 Corinteni VI, 1-4

„Fraţilor, fiind, dar, împreună-lucrători cu Hristos, vă îndemnăm să nu

primiţi în zadar harul lui Dumnezeu. Căci zice: "La vreme potrivită te-am
ascultat şi în ziua mântuirii te-am ajutat"; iată acum vreme potrivită, iată acum
ziua mântuirii, nedând nici o sminteală întru nimic, ca să nu fie slujirea
noastră defăimată, ci în toate înfăţişându-ne pe noi înşine ca slujitori ai
lui Dumnezeu.”

306
 Joi 12 iulie (în calendarul civil 25 iulie)

†) Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Lui Hristos Dumnezeu „Prodromiţa“ de

la Muntele Athos (detaliu in icoana din stânga)
Sfinţii Mucenici Proclu şi Ilarie
Sfântul Cuvios Mihail Maleinul
Sfântul Mucenic Serapion cel Nou
Sfinţii Mucenici Andrei Stratilat, Faust, Mina şi cei împreună cu dânşii
Sfântul Mucenic Mamant de la Sagmata
Sfânta Veronica, femeia cu scurgere de sânge care s-a vindecat prin atingerea
de hainele Domnului nostru Iisus Hristos (în icoana din dreapta)

La Liturghie:
Apostolul de Joi din Săptămâna a 6-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Corinteni III, 18-23
Evanghelia de Joi din Săptămâna a 6-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XIII, 36-43

Evanghelia de Joi din Săptămâna a 6-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Matei XIII, 36-43

„În vremea aceea, ucenicii lui Iisus s-au apropiat de El, zicând: Lămureşte-ne
nouă pilda cu neghina din ţarină. El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă
sămânţa cea bună este Fiul Omului. Ţarina este lumea; sămânţa cea bună
sunt fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui rău. Duşmanul care a
semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii
sunt îngerii. Şi, după cum se alege neghina şi se arde în foc, aşa va fi la
sfârşitul veacului. Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din
împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea, şi-i vor arunca
pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are
urechi de auzit să audă.”
307
 Vineri 13 iulie (în calendarul civil 26 iulie)

Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil

Sfântul Cuvios Ştefan Savaitul (în icoană)
Sfânta Muceniţă Golinduhia (Maria) din Persia
Sfânta Cuvioasă Sara din Egipt

La Liturghie:
Apostolul: - de Vineri din Săptămâna a 6-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Corinteni IV, 5-8
- la Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil - Evrei II, 2-10
Evanghelia: - de Vineri din Săptămâna a 6-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XIII, 44-54
- la Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil - Luca X, 16-21

Din Evanghelia de Vineri din Săptămâna a 6-a după Pogorârea Sfântului

Duh - Matei XIII, 47-50

„Asemenea este iarăşi împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi

care adună tot felul de peşti. Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal şi,
şezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară. Aşa va fi
la sfârşitul veacului: vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul
celor drepţi. Şi îi vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea
şi scrâşnirea dinţilor.”
308
 Sâmbătă 14 iulie (în calendarul civil 27 iulie)

Sfântul Apostol Achila, unul dintre cei 70

Sfântul Mucenic Iust ostaşul din Roma
Sfântul Mucenic Iraclie
Sfântul Cuvios Onisim din Cezareea Palestinei
Sfinţii Mucenici Achila şi Ilarie
Sfântul Sfinţit Mucenic Petru cel Nou, episcop în Creta
Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul (în icoană)

La Liturghie:
Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna a 6-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani IX, 1-5
Evanghelia de Sâmbătă din Săptămâna a 6-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei IX, 18-26

309
 Sfântul Nicodim Aghioritul

„Vrăjmaşii obişnuiesc a ne ataca în ceasul morţii cu patru asupriri mai

periculoase: contra credinţei, cu deznădejdea, cu slava deşartă şi cu felurite
închipuiri şi prefacerile dracilor în îngeri de lumină.
În ce priveşte prima asuprire, dacă te atacă vrăjmaşul cu apucături
mincinoase, punând gânduri de necredinţă în mintea ta, atunci retrage-te
îndată de la minte la voinţă şi zi: ’Mergi înapoia mea satană, tatăl minciunii,
căci nu vreau nici măcar să te aud, mi-e destul ceea ce crede Biserica mea.’
Nu da drumul deloc gândurilor necredinţei în inima ta, cum e scris:
‘De se va sui peste tine duhul puternic al vrăjmaşului, nu-ţi lăsa locul.’
[Eclesiastul X, 4] Socoate pornirile diavolului ce voieşte, prin război, să te
smintească în acel ceas. Dacă nu-ţi poţi propti mintea, stai bărbăteşte cu
voinţa, ca să nu cazi în vreun gând ori zicere a dumnezeieştii Scripturi, ce ţi-ar
insufla-o vrăjmaşul. Orice ţi-ar aminti, toate sunt schimonosite, rău aduse, rău
tâlcuite, deşi par frumoase, curate şi evidente.
Iar dacă şarpele viclean te va întreba în gând: Ce crede Biserica? Nu-l lua în
seamă şi nu-i răspunde deloc, ci văzând minciuna şi viclenia lui că voieşte a te
prinde în cuvinte, crede cu certitudine. Dacă eşti puternic în credinţă, în
gând şi vrei să ruşinezi pe vrăjmaşul, răspunde-i: Sfânta Biserică a mea
crede adevărul. Iar dacă te întreabă care adevăr, răspunde-i ceea ce
crede.
Ţine totdeauna inima tare şi atentă la Cel răstignit, zicând:
‘Dumnezeul meu, Făcătorul meu şi Izbăvitorul meu, ajută-mi degrab şi nu
slobozi asupră-mi depărtarea de la adevărul Tău, de la sfântă credinţa
Ta, ci binevoieşte ca, după cum m-am născut în adevăr prin darul Tău,
aşa să sfârşesc viaţa mea muritoare tot într-însul, spre slava numelui
Tău.”
(Sfântul Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Ed. Bunavestire, 1996,
p. 194-195)

310
 Duminică 15 iulie (în calendarul civil 28 iulie)

Duminica a 6-a după Pogorârea Sfântului Duh, a Sfinţilor Părinţi de la

Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon

Sfinţii Mucenici Chiric şi Iulita (în icoana din dreapta)

Sfântul Ierarh Iosif, arhiepiscopul Tesalonicului, fratele Sfântului Teodor
Studitul
Sfântul Întocmai cu Apostolii Vladimir, marele cneaz al Kievului, luminătorul
Rusiei

Glasul al 5-lea; Voscreasna a 6-a

La Liturghie:

Apostolul la Sfinţii Părinţi de la Sinodul al IV-lea Ecumenic - Tit III, 8-15

„Fiule Tit, vrednic de crezare este cuvântul, şi voiesc să adevereşti acestea cu

tărie, pentru ca acei ce au crezut în Dumnezeu să aibă grijă să fie în frunte la
fapte bune. Că acestea sunt cele bune şi de folos oamenilor. Iar de întrebările
nebuneşti şi de înşirări de neamuri şi de certuri şi de sfădirile pentru lege,
fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi deşarte. De omul eretic, după întâia şi a
doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a
căzut în păcat, fiind singur de sine osândit. Când voi trimite pe Artemas la
tine sau pe Tihic, sârguieşte-te să vii la mine la Nicopole, căci acolo m-am

311
hotărât să iernez. Pe Zenas, cunoscătorul de lege, şi pe Apollo trimite-i mai
înainte, cu bună grijă, ca nimic să nu le lipsească. Să înveţe şi ai noştri să
poarte grijă de lucrurile bune, spre treburile cele de neapărată nevoie, ca ei să
nu fie fără de roadă. Te îmbrăţişează toţi care sunt cu mine. Îmbrăţişează pe cei
ce ne iubesc întru credinţă. Harul fie cu voi cu toţi! Amin.”

Apostolul la Duminica a 6-a după Pogorârea Sfântului Duh - Romani XII, 6-14

„Fraţilor, avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat. Dacă avem
prorocie, să prorocim după măsura credinţei; dacă avem slujbă, să stăruim în
slujbă; dacă unul învaţă, să se sârguiască în învăţătură; dacă îndeamnă, să fie
la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăţie; dacă stă
în frunte, să fie cu tragere de inimă; dacă miluieşte, să miluiască cu voie bună!
Dragostea să fie nefăţarnică. Urâţi răul, alipiţi-vă de bine. În iubire frăţească,
unii pe alţii iubiţi-vă; în cinste, unii altora daţi-vă întâietate. La sârguinţă, nu
pregetaţi; cu duhul fiţi fierbinţi; Domnului slujiţi. Bucuraţi-vă în nădejde; în
suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi. Faceţi-vă părtaşi la trebuinţele
sfinţilor, iubirea de străini urmând. Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc,
binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi.”

Apostolul la Sfinţii Mucenici Chiric şi Iulita - 1 Corinteni XIII, 11 - XIV, 5

„Fraţilor, când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam

ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci
vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum
cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi
eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare
dintre acestea este dragostea. Căutaţi dragostea. Râvniţi însă cele duhovniceşti,
dar mai ales ca să prorociţi. Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă străină nu
vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă el, în duh,
grăieşte taine. Cel ce proroceşte vorbeşte oamenilor, spre zidire, îndemn şi
mângâiere. Cel ce grăieşte într-o limbă străină pe sine singur se zideşte, iar cel
ce proroceşte zideşte Biserica. Voiesc ca voi toţi să grăiţi în limbi; dar mai cu
seamă să prorociţi. Cel ce proroceşte e mai mare decât cel ce grăieşte în limbi,
afară numai dacă tălmăceşte, ca Biserica să ia întărire.”

Evanghelia la Sfinţii Părinţi de la Sinodul al IV-lea Ecumenic -

Ioan XVII, 1-13

„În vremea aceea, ridicându-Şi ochii către cer, Iisus a zis: Părinte, a venit
ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească. Precum I-ai dat
stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu
i-ai dat Lui. Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul
Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. Eu Te-am
preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit.
Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am
avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea. Arătat-am numele Tău oamenilor pe
care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au
păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine; pentru că
cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu
adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru
aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai
312
Tăi sunt. Şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am
preaslăvit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la
Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una
precum suntem şi Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău,
pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul
pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum vin la Tine şi acestea le
grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei.”

Evanghelia la Duminica a 6-a după Pogorârea Sfântului Duh (Vindecarea

slăbănogului din Capernaum) – Matei IX, 1-8

„În vremea aceea, intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa.
Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis
slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale! Dar unii dintre
cărturari ziceau în sine: Acesta huleşte. Şi Iisus, ştiind gândurile lor, le-a zis:
Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne a zice: Iertate
sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te şi umblă? Dar ca să ştiţi că putere are
Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi
patul şi mergi la casa ta. Şi, sculându-se, s-a dus la casa sa. Iar mulţimile
văzând acestea, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel Care dă
oamenilor asemenea putere.”

313
 Evanghelia la Sfinţii Mucenici Chiric şi Iulita - Matei XVII, 24 - XVIII, 4

„În vremea aceea, venind Iisus cu ucenicii în Capernaum, s-au apropiat de

Petru cei ce strâng darea (pentru Templu) şi i-au zis: Învăţătorul vostru nu
plăteşte darea? Ba, da! – a zis el. Dar intrând în casă, Iisus i-a luat înainte,
zicând: Ce ţi se pare, Simone? Regii pământului de la cine iau dări sau bir? De
la fiii lor sau de la străini? El I-a zis: De la străini. Iisus i-a zis: Aşadar, fiii sunt
scutiţi. Ci ca să nu-i smintim pe ei, mergând la mare, aruncă undiţa şi peştele
care va ieşi întâi, ia-l, şi, deschizându-i gura, vei găsi un statir (un ban de
argint). Ia-l şi dă-l lor pentru Mine şi pentru tine. În ceasul acela, s-au apropiat
ucenicii de Iisus şi I-au zis: Cine, oare, este mai mare în împărăţia cerurilor? Şi
chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor şi a zis: Adevărat zic vouă: De
nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia
cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai
mare în împărăţia cerurilor.”

Canonul 14 al Sinodului al IV-lea Ecumenic (Căsătoria clerului inferior)

„De vreme ce în unele eparhii (mitropolii) se permite citeţilor (lectorilor) şi

cântăreţilor să se căsătorească (şi după hirotesie) sfântul sinod a orânduit
(hotărât) să nu fie îngăduit vreunuia dintre aceştia să ia femeie
eterodoxă. Iar cei ce dintr-o astfel de căsătorie au şi dobândit copii, dacă
nu au apucat să-i boteze la eretici pe cei născuţi dintr-înşii, să-i aducă pe
aceştia la împreunarea cu soborniceasca Biserică (în comuniunea Bisericii
soborniceşti), iar dacă nu i-au botezat, să nu poată (să nu le fie permis) să-i
boteze pe aceştia la eretici şi nici să-i lege spre căsătorie cu eretic ori cu
iudeu ori cu păgân, decât numai dacă faţa (persoana) care vrea să se lege
(prin căsătorie) cu cel ortodox va făgădui (promite) că va trece la credinţa
ortodoxă. Iar dacă cineva ar călca această orânduire (hotărâre) a sfântului
sinod, să fíe supus pedepsei canonice.”
(Canoanele Bisericii Ortodoxe, Sibiu, 2005, p. 93-94)

314
 Luni 16 iulie (în calendarul civil 29 iulie)

Sfântul Sfinţit Mucenic Atinoghen, episcopul Pidahtoei, cu cei 10 ucenici ai lui

Sfântul Mucenic Avudim din insula Tenedos
Sfântul Mucenic Faust
Sfântul Mucenic Antioh, doctorul din Sevastia (în icoană)
Sfinţii 15.000 de Mucenici din Pisidia, săvârşiţi prin sabie
Sfântul Mucenic Atinoghen din Egipt

La Liturghie:
Apostolul de Luni din Săptămâna a 7-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Corinteni V, 9 - VI, 11
Evanghelia de Luni din Săptămâna a 7-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XIII, 54-58

Psalmul 68, 26-33

„Şi-mi dădură mâncare mie fiere şi în setea mea mă adăpară cu oţet. Facă-se
masa lor întru cursă înaintea lor, întru răsplătire şi întru poticnire;
întunece-se ochii lor, ca să nu vadă şi umărul lor pururea îl gârboveşte;
varsă peste ei urgia Ta şi mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei; facă-se
curtea lor pustie şi în locaşurile lor să nu fie cel care locuieşte; căci pe cel pe
care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit şi au înmulţit durerea rănilor mele; adaugă
fărădelege peste fărădelegea lor şi să nu intre întru dreptatea Ta;
şteargă-se din cartea celor vii şi cu cei drepţi să nu se scrie.” (Psaltirea
după Biblia de la 1688)
315
 Marţi 17 iulie (în calendarul civil 30 iulie)

Sfânta Mare Muceniţă Marina (în icoana din stânga)

Sfântul Ierarh Eufrasie, episcopul Ionopolei
Sfântul Împărat Mucenic Nicolae, împărăteasa Alexandra, fiii lor Alexie, Olga,
Tatiana, Maria şi Anastasia (în icoana din dreapta) şi Evghenie doctorul

La Liturghie:
Apostolul: - de Marţi din Săptămâna a 7-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Corinteni VI, 20 - VII, 12
- la Sfânta Mare Muceniţă Marina - Galateni III, 23 - IV, 5
Evanghelia: - de Marţi din Săptămâna a 7-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XIV, 1-13
- la Sfânta Mare Muceniţă Marina - Marcu V, 24-34

Psalmul 69

„Dumnezeule, la ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie sârguieşte!

Să se ruşineze şi să se înfrunte cei care caută sufletul meu; întoarcă-se
îndărăt şi să se ruşineze cei care-mi vor mie rele; întoarcă-se îndată
ruşinându-se cei care-mi ziceau mie: ‘Bine e, bine e!’ Să se bucure de Tine
şi să se veselească toţi cei care Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică
pururea: "Mărească-Se Domnul!" cei care iubesc mântuirea Ta. Şi eu sărac
sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mi! Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu,
Doamne, nu zăbovi!” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

316
 Miercuri 18 iulie (în calendarul civil 31 iulie)

†) Sfântul Mucenic Emilian din Durostor

Sfinţii Mucenici Pavel, Teis şi Valentina
Sfântul Mucenic Iachint din Amastrida
Sfântul Mucenic Marcel
Sfinţii Mucenici Dasie şi Maron
Sfântul Cuvios Pamvo Nitriotul
Sfântul Ierarh Ştefan din Amasia, arhiepiscopul Constantinopolului
Sfântul Ierarh Ioan, mitropolitul Calcedonului

La Liturghie:
Apostolul de Miercuri din Săptămâna a 7-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Corinteni VII, 12-24
Evanghelia de Miercuri din Săptămâna a 7-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XIV, 35 - XV, 11

317
 Sfântul Pamvo Nitriotul

„Avva Pamvo l-a trmis pe ucenicul său ca să vândă rucodelia sa. Şi făcând
şaisprezece zile (după cum ne spunea nouă), noaptea dormea în tinda bisericii
Sfântului Apostol Marcu; şi văzând slujba bisericii, s-a întors la bătrânul. A
învăţat încă şi câteva tropare. Deci i-a zis lui bătrânul: te văd, fiule, tulburat.
Nu cumva vreo ispită ţi s-a întâmplat în cetate? Răspuns-a fratele: cu adevărat,
avvo, întru lenevie cheltuim zilele noastre în pustia aceasta şi nici canoane, nici
tropare nu cântăm. Mergând la Alexandria, am văzut cetele Bisericii cum cântă
şi m-am întristat că nu cântăm şi noi canoanele şi troparele. I-a zis lui
bătrânul: amar nouă, fiule, că au ajuns zilele în care vor lăsa călugării
hrana cea tare, cea zisă prin Sfântul Duh, şi vor urma cântărilor şi
glasurilor, căci, ce umilinţă şi ce lacrimi se nasc din tropare? Când stă
cineva în biserică sau în chilie şi îşi înalţă glasul său ca neputincioşii. Că dacă
înaintea lui Dumnezeu stăm, suntem datori să stăm cu multă umilinţă şi nu cu
răspândire, că n-au ieşit călugării în pustia aceasta ca să stea înaintea lui
Dumnezeu şi să se răspândească şi să cânte cântări cu viers şi să pună
glasurile la rânduială cu meşteşug, să-şi clatine mâinile, să-şi târască
picioarele, ci suntem datori cu frica lui Dumnezeu şi cu cutremur, cu lacrimi şi
suspinuri, cu glas evlavios, umilit, măsurat şi smerit să aducem lui Dumnezeu
rugăciune. Că iată îţi zic ţie, fiule, vor veni zile când vor strica creştinii
cărţile Sfintelor Evanghelii şi ale sfinţilor apostoli şi ale dumnezeieştilor
proroci, ştergând Sfintele Scripturi şi scriind tropare şi cuvinte elineşti.
Şi se va revărsa mintea la acestea, iar de la acelea se va depărta. Pentru
aceasta părinţii noştri au zis: cei ce sunt în pustia aceasta, să nu scrie vieţile şi
cuvintele părinţilor pe pergament, ci pe hârtii, că va să şteargă neamul cel
de pe urmă vieţile părinţilor şi să scrie după voia lor, fiindcă mare este
necazul ce va să vină. Şi i-a zis lui fratele: aşadar, se vor schimba obiceiurile
şi aşezămintele creştinilor şi nu vor fi preoţi în biserică să facă acestea? Şi a zis
bătrânul: în astfel de vremuri se va răci dragostea multora şi va fi necaz
mult. Năpădirile păgânilor şi pornirile noroadelor, neastâmpărul
împăraţilor, desfătarea preoţilor, lenevirea călugărilor. Vor fi egumeni
nebăgând de seamă de mântuirea lor şi a turmei, osârdnici toţi şi silitori
la mese şi gâlcevitori, leneşi la rugăciune şi la clevetiri osârdnici, gata
spre a osândi vieţile bătrănilor şi cuvintele lor, nici urmându-le, nici
auzindu-le, ci mai vârtos ocărându-le şi zicând: de am fi fost şi noi în
zilele lor ne-am fi nevoit şi noi. Iar episcopii în zilele acelea se vor sfii de
feţele celor puternici, judecând judecăţi cu daruri, nepărtinind pe cel
sărac la judecată, necăjind pe văduve şi pe sărmani chinuindu-i. Va intra
încă şi în norod necredinţă, curvie, urâciune, vrajbă, zavistie, întărâtări,
furtişaguri şi beţie. Şi a zis fratele: ce va face cineva în zilele şi în anii aceia?
Şi a zis bătrânul: fiule, în acele zile, cel ce îşi mântuieşte sufletul său
mare se va chema în Împărăţia Cerurilor.” (Patericul egiptean, Arhiepiscopia
ortodoxă română, Alba Iulia, 1999, p. 209-210)

318
 Joi 19 iulie (în calendarul civil 1 august)

Sfânta Cuvioasă Macrina, sora Sfântului Vasile cel Mare (în icoană)
Sfântul Cuvios Die, făcătorul de minuni din Antiohia
Sfântul Teodor, arhiepiscopul Edesei, ucenicul Sfântului Ioan Damaschin

La Liturghie:
Apostolul de Joi din Săptămâna a 7-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Corinteni VII, 24-35
Evanghelia de Joi din Săptămâna a 7-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XV, 12-21

Sfânta Macrina

„Întrucât cerul cuprinde totul la sânul său, fiind nemărginit şi adunat în

sine, şi că pământul şi împrejurimea lui pluteşte în mijloc şi că toate corpurile
se rotesc în jurul unui punct stabil şi solid, atunci trebuie neapărat ca
elementele care se află deasupra pământului să se afle şi dedesubtul lui, căci
una şi aceeaşi substanţă dă roată masei globului pământesc. Şi aşa cum,
când soarele străluceşte deasupra pământului, umbra se întoarce pe partea de
dedesubt, fiindcă forma sferică face ca razele aruncate de soare să nu poată
lumina în acelaşi timp pretutindeni, ci orice parte a pământului ar lumina
soarele, îndreptat către un punct mijlociu de pe glob, pe punctul diametral
opus va fi întuneric, tot aşa odată cu rotaţia soarelui, întunericul va alerga
mereu pe partea opusă razei perpendiculare, aşa că deopotrivă spaţiul cuprins
deasupra sau dedesubtul pământului devine când luminos, când întunecat.”
(Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre suflet şi înviere, Ed. Herald, Bucureşti, 2006,
p. 50) (n.n pasajul, atribuit Sfântei Macrina care dialoghează cu Sfântul
Grigorie de Nyssa, este un argument patristic împotriva ereziei pământului plat)
319
 Vineri 20 iulie (în calendarul civil 2 august)

†) Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul

Pomenirea înnoirii bisericii Sfântului Ioan Botezătorul din Mănăstirea Studion

(Dezlegare la untdelemn şi vin)

La Liturghie:

Apostolul de Vineri din Săptămâna a 7-a după Pogorârea Sfântului Duh -

1 Corinteni VII, 35 - VIII, 7

„Fraţilor, aceasta o spun în folosul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci spre

bunul chip şi alipirea de Domnul, fără clintire. Iar de socoteşte cineva că i se va
face vreo necinste pentru fecioara sa, dacă trece de floarea vârstei, şi că trebuie
să facă aşa, facă ce voieşte. Nu păcătuieşte; căsătorească-se. Dar cel ce stă
neclintit în inima sa şi nu este silit, ci are stăpânire peste voinţa sa şi a hotărât
aceasta în inima sa, ca să-şi ţină fecioara, bine va face. Aşa că, cel ce îşi mărită
fecioara bine face; dar cel ce n-o mărită şi mai bine face. Femeia este legată prin
lege atâta vreme cât trăieşte bărbatul ei. Iar dacă bărbatul ei va muri, este
liberă să se mărite cu cine vrea, numai întru Domnul. Dar mai fericită este
dacă rămâne aşa, după părerea mea. Şi socot că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.
Cât despre cele jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. Cunoştinţa însă
semeţeşte, iar iubirea zideşte. Iar dacă i se pare cuiva că cunoaşte ceva, încă
n-a cunoscut cum trebuie să cunoască. Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu,
acela este cunoscut de El. Iar despre mâncarea celor jertfite idolilor, ştim că

320
idolul nu este nimic în lume şi că nu este alt Dumnezeu decât Unul singur.
Căci deşi sunt aşa-zişi dumnezei, fie în cer, fie pe pământ, – precum şi sunt
dumnezei mulţi şi domni mulţi, – totuşi, pentru noi, este un singur Dumnezeu,
Tatăl, din Care sunt toate şi noi întru El; şi un singur Domn, Iisus Hristos, prin
Care sunt toate şi noi prin El. Dar nu toţi au cunoştinţa. Căci unii, din
obişnuinţa de până acum cu idolul, mănâncă din cărnuri jertfite idolilor, şi
conştiinţa lor fiind slabă, se întinează.”

Apostolul la Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul - Iacov V, 10-20

„Fraţilor, luaţi pildă de suferinţă şi de îndelungă răbdare pe prorocii care au

grăit în numele Domnului. Iată, noi fericim pe cei ce au răbdat: aţi auzit de
răbdarea lui Iov şi aţi văzut sfârşitul hărăzit lui de Domnul; că mult-milostiv
este Domnul şi îndurător. Iar înainte de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe
cer, nici pe pământ, nici cu orice alt jurământ, ci să vă fie vouă ce este da, da,
şi ce este nu, nu, ca să nu cădeţi sub judecată. Este vreunul dintre voi în
suferinţă? Să se roage. Este cineva cu inimă bună? Să cânte psalmi. Este
cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el,
ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va
mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta
lui. Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să
vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului. Ilie era om, cu
slăbiciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat ca să nu plouă şi nu a
plouat trei ani şi şase luni. Şi iarăşi s-a rugat şi cerul a dat ploaie şi pământul a
odrăslit roada sa. Fraţii mei, dacă vreunul va rătăci de la adevăr şi-l va întoarce
cineva, să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui
sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate.”

Evanghelia de Vineri din Săptămâna a 7-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Matei XV, 29-31

„În vremea aceea, a venit Iisus lângă Marea Galileii şi, suindu-Se în munte, a
şezut acolo. Şi mulţimi multe au venit la El, având cu ei şchiopi, orbi, muţi,
ciungi, şi mulţi alţii şi i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat, încât
mulţimea se minuna văzând pe muţi vorbind, pe ciungi sănătoşi, pe şchiopi
umblând şi pe orbi văzând, şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.”

Evanghelia la Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul - Luca IV, 22-30

„În vremea aceea, se mirau toţi de cuvintele harului care ieşeau din gura lui
Iisus şi ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif? Şi El le-a zis: Cu adevărat Îmi
veţi spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Câte am auzit că
s-au făcut în Capernaum, fă şi aici în patria Ta. Şi le-a zis: Adevărat zic vouă că
nici un proroc nu este bine primit în patria sa. Şi adevărat vă spun că multe
văduve erau în zilele lui Ilie, în Israel, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni,
încât a fost foamete mare peste tot pământul. Şi la nici una dintre ele n-a fost
trimis Ilie, decât la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Şi mulţi leproşi erau
în Israel în zilele prorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curăţat, decât
Neeman Sirianul. Şi toţi, în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie. Şi
sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus pe sprânceana muntelui, pe
care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie; dar El, trecând prin
mijlocul lor, S-a dus de acolo.”
321
 3 Regi XVIII, 17-46

„Când a văzut Ahab pe Ilie, i-a zis: "Tu eşti oare cel ce aduci nenorociri peste
Israel?" Iar Ilie a zis: "Nu eu sunt cel ce aduce nenorocire peste Israel; ci tu
şi casa tatălui tău, pentru că aţi părăsit poruncile Domnului şi mergeţi
după baali. Trimite dar acum şi adună la mine în muntele Carmel tot Israelul,
dimpreună cu cei patru sute cincizeci de prooroci ai lui Baal şi cu cei patru
sute de prooroci ai Aşerei, care mănâncă la masa Izabelei". Şi a trimis Ahab pe
toţi fiii lui Israel şi a luat pe toţi proorocii în muntele Carmel. Atunci s-a
apropiat Ilie de tot poporul şi a zis: "Până când veţi şchiopăta de amândouă
picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi Lui! Şi dacă este Baal,
urmaţi aceluia". Poporul însă n-a răspuns nimic. Şi a zis Ilie către popor:
"Proroc al Domnului am rămas numai eu singur, iar proroci ai lui Baal sunt
patru sute cincizeci de oameni şi proroci ai Aşerei patru sute. Daţi-ne doi viţei;
el să-şi aleagă unul, să-l taie bucăţi şi să-l pună pe lemne, dar foc să nu facă,
iar eu voi tăia bucăţi pe celălalt viţel şi-l voi pune pe lemne şi foc nu voi face.
Apoi voi să chemaţi numele dumnezeului vostru, iar eu voi chema numele
Domnului Dumnezeului meu. Şi Dumnezeul Care va răspunde cu foc, Acela
este Dumnezeu". Şi a răspuns tot poporul: "Bine ai grăit!" Şi a zis Ilie prorocilor
lui Baal: "Să vă alegeţi un viţel şi să-l pregătiţi voi înainte, căci sunteţi mai
mulţi şi să chemaţi numele dumnezeului vostru, dar foc să nu faceţi". Şi au
luat ei viţelul care li s-a dat şi l-au pregătit şi au chemat numele lui Baal de
dimineaţă până la amiază, zicând: "Baale, auzi-ne!" Dar n-a fost nici glas, nici
răspuns. Şi săreau împrejurul jertfelnicului pe care-l făcuseră. Iar pe la amiază,
Ilie a început să râdă de ei şi zicea: "Strigaţi mai tare, căci doar este dumnezeu!
Poate stă de vorbă cu cineva, sau se îndeletniceşte cu ceva, sau este în
călătorie, sau poate doarme; strigaţi tare să se trezească!" Şi ei strigau cu glas
mai tare şi se înţepau după obiceiul lor cu săbii şi cu lănci, până ce curgea
sânge. Trecuse acum de amiază şi ei s-au zbuciumat mereu până la timpul
jertfei. Dar n-a fost nici glas, nici răspuns, nici auzire. Atunci a zis Ilie
Tesviteanul către prorocii lui Baal: "Daţi-vă acum la o parte, ca să-mi săvârşesc
şi eu jertfa mea!" şi s-au dat la o parte. Atunci a zis Ilie către popor:
"Apropiaţi-vă de mine!" Şi s-a apropiat tot poporul de el. Şi a făcut jertfelnicul
Domnului ce fusese dărâmat; a luat Ilie douăsprezece pietre, după numărul
seminţiilor fiilor lui Iacov, către care a zis Domnul: "Israel va fi numele tău!" şi a
zidit din pietrele acelea jertfelnicul în numele Domnului, făcând împrejurul
jertfelnicului şanţ în care încăpeau două măsuri de sămânţă, a aşezat lemnele
pe jertfelnic, a tăiat viţelul bucăţi şi le-a pus pe el. Şi a zis: "Umpleţi patru cofe
cu apă şi le turnaţi peste jertfa arderii de tot şi peste lemne!" Şi au făcut aşa.
Apoi a zis: "Faceţi aceasta a doua oară!" Şi au făcut la fel a doua oară. Şi a zis:
"Faceţi aşa şi a treia oară!" Şi umbla apa împrejurul jertfelnicului şi şanţul se
umpluse de apă. Iar la vremea jertfei de seară, s-a apropiat Ilie prorocul şi a
strigat la cer şi a zis: "Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui
Israel! Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul
acesta că Tu singur eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt slujitorul Tău.
Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu Doamne eşti
Dumnezeu şi că Tu le întorci inima la Tine!" Şi s-a pogorât foc de la Domnul şi
a mistuit arderea de tot şi lemnele şi pietrele şi ţărâna şi a mistuit şi toată apa
care era în şanţ. Şi tot poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu faţa la pământ
şi a zis "Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!" Iar Ilie le-a zis:
"Prindeţi pe prorocii lui Baal, ca să nu scape nici unul din ei!" Şi i-au
prins, şi s-a dus Ilie la pârâul Chişonului şi i-a junghiat acolo.”
322
 Sâmbătă 21 iulie (în calendarul civil 3 august)

Sfinţii Cuvioşi Simeon, cel ce s-a făcut nebun pentru Hristos, şi Ioan pustnicul,
cel ce a sihăstrit împreună cu dânsul
Sfântul Proroc Iezechiel (în icoană)
3 Sfinţi Mucenici din Melitina săvârşiţi prin târâre pe pietre
2 Sfinţi Mucenici săvârşiţi prin sabie
Sfântul Mucenic Evghenie
Sfinţii Mucenici Teodor şi Gheorghe
Sfinţii Mucenici din Roma, Teodor, Trofim şi alţi 13
†) Sfinţii Cuvioşi Rafael şi Partenie de la Agapia Veche

La Liturghie:
Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna a 7-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani XII, 1-3
Evanghelia de Sâmbătă din Săptămâna a 7-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei X, 37 - XI, 1

Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna a 7-a după Pogorârea Sfântului Duh

- Romani XII, 1-3

„Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi

trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca
închinarea voastră cea duhovnicească, şi să nu vă potriviţi cu acest
veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este
voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit. Căci, prin harul ce
mi s-a dat, spun fiecăruia din voi să nu cugete despre sine mai mult decât
trebuie să cugete, ci să cugete fiecare spre a fi înţelept, precum Dumnezeu
i-a împărţit măsura credinţei.”
323
 Iezechiel XVIII, 20-32 şi XXXIV, 2-11

„Sufletul care păcătuieşte va muri. Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, şi

tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar
celui rău, răutatea sa. Dar dacă cel rău se întoarce de la nelegiuirile sale
pe care le-a făcut şi păzeşte toate legile Mele şi face ceea ce e bun şi
drept, el va trăi şi nu va muri. Nu se vor pomeni deloc nelegiuirile pe care
el le va fi făcut, ci va trăi pentru dreptatea pe care va fi făcut-o. Oare
voiesc Eu moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu – şi nu mai
degrabă să se întoarcă de la căile sale şi să fie viu? Dar şi dreptul, dacă
se va abate de la dreptatea sa şi se va purta cu nedreptate şi va face
toate acele ticăloşii pe care le face nelegiuitul, va fi el oare viu? Toate
faptele lui bune, pe care le va fi făcut, nu se vor pomeni, ci pentru
nelegiuirea sa, pe care va fi făcut-o, şi pentru păcatele sale, pe care le-a
săvârşit, va muri. Dar voi ziceţi: "Calea Domnului nu este dreaptă". Ascultaţi,
casa lui Israel: Oare calea Mea nu este dreaptă, sau nu sunt drepte căile
voastre? Dacă cel drept se abate de la dreptatea sa şi face nelegiuire şi
din pricina aceasta moare, apoi el moare pentru nelegiuirea sa, pe care
a făcut-o. Şi cel nelegiuit, dacă se întoarce de la nelegiuirea sa, pe care a
făcut-o şi face judecată şi dreptate, îşi întoarce sufletul său la viaţă;
căci el a văzut şi s-a întors de la toate nelegiuirile sale, pe care le-a
făcut; de aceea va fi viu şi nu va muri. Însă casa lui Israel zice: "Calea
Domnului nu este dreaptă". Casa lui Israel, oare calea Mea nu este dreaptă,
sau nu sunt drepte căile voastre? De aceea vă voi judeca pe voi din casa lui
Israel, pe fiecare după căile sale, zice Domnul Dumnezeu; pocăiţi-vă şi vă
întoarceţi de la toate nelegiuirile voastre, ca necredinţa să nu vă fie
piedică. Lepădaţi de la voi toate păcatele voastre cu care aţi greşit şi vă
faceţi o inimă nouă şi un duh nou. De ce să muriţi voi, casa lui Israel? Căci
Eu nu voiesc moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu; întoarceţi-vă
deci şi trăiţi!"”

„Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Vai de păstorii lui Israel, care s-au
păstorit pe ei înşişi! Păstorii nu trebuia ei oare să păstorească turma?
Dar voi aţi mâncat grăsimea şi cu lâna v-aţi îmbrăcat; oile cele grase
le-aţi junghiat, iar turma n-aţi păscut-o. Pe cele slabe nu le-aţi întărit; oaia
bolnavă n-aţi lecuit-o şi pe cea rănită n-aţi legat-o; pe cea rătăcită n-aţi întors-o
şi pe cea pierdută n-aţi căutat-o, ci le-aţi stăpânit cu asprime şi cruzime. Şi
ele, neavând păstor, s-au risipit şi, risipindu-se, au ajuns mâncarea
tuturor fiarelor câmpului. De aceea rătăcesc oile Mele prin toţi munţii şi
pe tot dealul înalt; împrăştiatu-s-au oile Mele peste toată faţa
pământului şi nimeni nu îngrijeşte de ele şi nimeni nu le caută. De aceea,
ascultaţi păstori, cuvântul Domnului: Precum este adevărat că Eu sunt viu,
zice Domnul Dumnezeu, tot aşa este de adevărat că voi face dreptate; pentru că
oile Mele au fost lăsate pradă şi fără păstor, oile Mele au ajuns mâncarea
tuturor fiarelor câmpului, iar păstorii Mei n-au purtat grijă de oile Mele, ci
păstorii s-au păscut pe ei înşişi şi oile Mele nu le-au păscut. De aceea ascultaţi,
păstori, cuvântul Domnului. Aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată Eu vin la
păstori; le voi cere înapoi oile Mele din mâna lor şi îi voi împiedica, ca să
nu mai pască oile Mele, şi nu se vor mai paşte păstorii pe ei înşişi şi voi
smulge oile Mele din gura lor şi ele nu vor mai fi pentru ei o pradă de
sfâşiat. Căci aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată Eu Însumi voi purta grijă
de oile Mele şi le voi cerceta.”
324
 Duminică 22 iulie (în calendarul civil 4 august)

Duminica a 7-a după Pogorârea Sfântului Duh

Sfânta Mironosiţă şi Întocmai cu Apostolii Maria Magdalena

Sfânta Muceniţă Marcela din Chios

Glasul al 6-lea; Voscreasna a 7-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 7-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Romani XV, 1-7

„Fraţilor, datori suntem noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioşi
şi să nu căutăm plăcerea noastră. Ci fiecare dintre noi să caute să placă
aproapelui său, la ce este bine, spre zidire. Că şi Hristos n-a căutat plăcerea Sa,
ci, precum este scris: "Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra
Mea". Căci toate câte s-au scris mai înainte, s-au scris spre învăţătura noastră,
ca, prin răbdarea şi mângâierea care vin din Scripturi, să avem nădejde. Iar
325
Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă dea vouă a gândi la fel unii pentru
alţii, după Iisus Hristos, pentru ca toţi laolaltă şi cu o singură gură să slăviţi pe
Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos. De aceea, primiţi-vă unii pe
alţii, precum şi Hristos v-a primit pe voi, spre slava lui Dumnezeu.”

Apostolul la Sfânta Mironosiţă Maria Magdalena - 1 Corinteni IX, 2-12

„Fraţilor, voi sunteţi pecetea apostoliei mele în Domnul. Apărarea mea către
cei ce mă judecă aceasta este. N-avem, oare, dreptul, să mâncăm şi să bem?
N-avem, oare, dreptul să purtăm cu noi o femeie soră, ca şi ceilalţi apostoli, ca
şi fraţii Domnului, ca şi Chefa? Sau numai eu şi Barnaba nu avem dreptul de a
nu lucra? Cine slujeşte vreodată, în oaste, cu solda lui? Cine sădeşte vie şi nu
mănâncă din roada ei? Sau cine paşte o turmă şi nu mănâncă din laptele
turmei? Nu în felul oamenilor spun eu acestea. Nu spune, oare, şi legea
acestea? Căci în Legea lui Moise este scris: "Să nu legi gura boului care treieră".
Oare de boi se îngrijeşte Dumnezeu? Sau în adevăr pentru noi zice? Căci
pentru noi s-a scris: "Cel ce ară trebuie să are cu nădejde, şi cel ce treieră, cu
nădejdea că va avea parte de roade". Dacă noi am semănat la voi cele
duhovniceşti, este, oare, mare lucru dacă noi vom secera cele pământeşti ale
voastre? Dacă alţii se bucură de acest drept asupra voastră, oare, nu cu atât
mai mult noi? Dar nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci toate le răbdăm, ca să
nu punem piedică Evangheliei lui Hristos.”

Evanghelia la Duminica a 7-a după Pogorârea Sfântului Duh (Vindecarea a doi

orbi şi a unui mut din Capernaum) – Matei IX, 27-35

„În vremea aceea, trecând Iisus pe acolo, doi orbi se ţineau după El
strigând şi zicând: Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David. După ce a intrat în
326
casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu aceasta?
Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credinţa
voastră, fie vouă! Şi s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime,
zicând: Vedeţi, nimeni să nu ştie. Iar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela.
Şi plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon. Şi fiind scos
demonul, mutul a grăit. Iar mulţimile se minunau zicând: Niciodată nu s-a
arătat aşa ceva în Israel. Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe
demoni. Şi Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor,
propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa
în popor.”

Evanghelia la Sfânta Mironosiţă Maria Magdalena - Luca VIII, 1-3

„În vremea aceea, Iisus umbla prin cetăţi şi prin sate, propovăduind şi
binevestind împărăţia lui Dumnezeu, şi cei doisprezece erau cu El; şi unele
femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită
Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni, şi Ioana, femeia lui Huza, un
iconom al lui Irod, şi Suzana şi multe altele care le slujeau din avutul lor.”

Psalmul 70, 1-15

„Spre Tine, Doamne, nădăjduit-am, să nu mă ruşinez în veac; întru

dreptatea Ta, izbăveşte-mă şi mă scoate, pleacă către mine urechea Ta şi mă
mântuieşte. Fii mie întru Dumnezeu apărător şi în loc tare ca să mă
mântuieşti. Că întărirea şi scăparea mea eşti Tu. Dumnezeul meu,
izbăveşte-mă din mâna păcătosului, din mâna celui care face fărădelege şi
face strâmbătate, că Tu eşti aşteptarea mea, Doamne, Doamne, nădejdea mea
din tinereţile mele. Pe Tine m-am rezemat din pântece, din pântecele maicii
mele Tu-mi eşti acoperitor; întru Tine e lauda mea pururea; ca o minune
fost-am celor mulţi, şi Tu eşti ajutorul meu cel tare. Umple-se gura mea de
laudă, pentru ca să laud mărirea Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta. Să nu mă
lepezi la vremi de bătrâneţe; când va lipsi tăria mea, să nu mă părăseşti!
Că ziseră vrăjmaşii mei mie şi cei ce păzesc sufletul meu se sfătuiră
împreună, zicând: ‘Dumnezeu l-a părăsit pe el, urmăriţi-l şi-l prindeţi pe
dânsul, că nu este cel ce-l izbăveşte.’ Dumnezeul meu, să nu Te depărtezi de
la mine; Dumnezeul meu, la ajutorul meu ia aminte! Ruşineze-se şi să
piară cei care părăsesc sufletul meu, îmbrace-se cu ruşine şi înfruntare
cei care caută relele mele! Şi eu pururea voi nădăjdui în Tine şi voi adăuga
peste toată lauda Ta.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

327
 Luni 23 iulie (în calendarul civil 5 august)

Aducerea moaştelor Sfântului Sfinţit Mucenic Foca

Sfântul Mucenic Foca, grădinarul din Sinope (în icoană)
Sfântul Sfinţit Mucenic Apolinarie, episcopul Ravenei
Sfinţii Mucenici Vitalie şi Valeria
Sfântul Mucenic Apolonie
Sfânta Cuvioasă Ana din Levcadia

La Liturghie:
Apostolul de Luni din Săptămâna a 8-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Corinteni IX, 13-18
Evanghelia de Luni din Săptămâna a 8-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XVI, 1-6

Apostolul de Luni din Săptămâna a 8-a după Pogorârea Sfântului Duh -

1 Corinteni IX, 13-18

„Fraţilor, au nu ştiţi că cei ce săvârşesc cele sfinte mănâncă de la templu şi

cei ce slujesc altarului au parte de la altar? Tot aşa a poruncit şi Domnul celor
ce propovăduiesc Evanghelia, ca să trăiască din Evanghelie. Dar eu nu m-am
folosit de nimic din acestea şi nu am scris acestea, ca să se facă cu mine
aşa. Căci mai bine este pentru mine să mor, decât să-mi zădărnicească cineva
lauda. Căci dacă vestesc Evanghelia, nu-mi este laudă, pentru că stă asupra
mea datoria. Căci, vai mie dacă nu voi binevesti! Căci dacă fac aceasta de
bună voie, am plată; dar dacă o fac fără voie, am numai o slujire încredinţată.
Care este, deci, plata mea? Că, binevestind, pun fără plată Evanghelia
lui Hristos înaintea oamenilor, fără să mă folosesc de dreptul meu din
Evanghelie.”
328
 Marţi 24 iulie (în calendarul civil 6 august)

Sfânta Mare Muceniţă Hristina din Tir (în icoană)

Sfântul Mucenic Capiton
Sfântul Mucenic Imeneu
Sfântul Mucenic Ermoghen
Sfântul Nou Mucenic Teofil din Zachint, săvârşit în Chios
Sfântul Nou Mucenic Atanasie din Chios, săvârşit la Constantinopol

La Liturghie:
Apostolul: - de Marţi din Săptămâna a 8-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Corinteni X, 5-12
- la Sfânta Muceniţă Hristina - Galateni III, 23 - IV, 5
Evanghelia: - de Marţi din Săptămâna a 8-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XVI, 6-12
- la Sfânta Muceniţă Hristina - Luca VII, 36-50

Evanghelia de Marţi din Săptămâna a 8-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Matei XVI, 6-12

„Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Luaţi aminte şi feriţi-vă de aluatul fariseilor

şi al saducheilor. Iar ei cugetau în sinea lor, zicând: Aceasta, pentru că n-am
luat pâine. Dar Iisus, cunoscându-le gândul, a zis: Ce cugetaţi în voi înşivă,
puţin credincioşilor, că n-aţi luat pâine? Tot nu înţelegeţi, nici nu vă aduceţi
aminte de cele cinci pâini, la cei cinci mii de oameni, şi câte coşuri aţi luat? Nici
de cele şapte pâini, la cei patru mii de oameni, şi câte coşuri aţi luat? Cum nu
înţelegeţi că nu despre pâini v-am zis? Ci feriţi-vă de aluatul fariseilor şi
al saducheilor. Atunci au înţeles că nu le-a spus să se ferească de
aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.”
329
 Miercuri 25 iulie (în calendarul civil 7 august)

† Adormirea Sfintei Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (în icoana

din stânga)
Sfinţii 165 de Părinţi de la Sinodul al V-lea Ecumenic (în icoana din dreapta)
Sfânta Olimpiada diaconiţa, ucenica Sfântului Ioan Gură de Aur (în icoană)
Sfânta Cuvioasă Eupraxia, mama împăratului Teodosie cel Mare
Sfinţii Mucenici Sact, Atal şi Matur şi Sfânta Muceniţă Blandina din Lugdunum

(Dezlegare la untdelemn şi vin)

La Liturghie:
Apostolul: - de Miercuri din Săptămâna a 8-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Corinteni X, 12-22
- la Adormirea Sfintei Ana - Galateni IV, 22-27
Evanghelia: - de Miercuri din Săptămâna a 8-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Matei XVI, 20-24
- la Adormirea Sfintei Ana - Luca VIII, 16-21

Apostolul de Miercuri din Săptămâna a 8-a după Pogorârea Sfântului Duh -

1 Corinteni X, 12-22

„Fraţilor, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă.

Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar
credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult
decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi

330
răbda. De aceea, iubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli. Ca unor înţelepţi
vă vorbesc. Judecaţi voi ce vă spun. Paharul binecuvântării, pe care-l
binecuvântăm, nu este, oare, împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe
care o frângem nu este, oare, împărtăşirea cu trupul lui Hristos? Că o pâine, un
trup, suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine. Priviţi pe Israel
după trup: Cei care mănâncă jertfele nu sunt ei, oare, părtaşi altarului? Deci ce
spun eu? Că ce s-a jertfit pentru idol e ceva? Sau idolul este ceva? Ci (zic) că
cele ce jertfesc neamurile, jertfesc demonilor şi nu lui Dumnezeu. Şi nu voiesc
ca voi să fiţi părtaşi ai demonilor. Nu puteţi să beţi paharul Domnului şi
paharul demonilor; nu puteţi să vă împărtăşiţi din masa Domnului şi din
masa demonilor. Oare vrem să mâniem pe Domnul? Nu cumva suntem mai
tari decât El?”

Sinodul al V-lea Ecumenic de la Constantinopol

Fragment din Canonul 95 al Sinodului V-VI Ecumenic (Trulan) – Rânduiala

pentru primirea ereticilor în Biserică

„(…) Iar nestorienii şi eutihienii şi severienii, şi cei din erezii asemenea

(acestora) trebuie să facă zapis (scrisori) şi să dea anatema erezia
(rătăcirea lor), şi pe Nestorie şi pe Eutihie, şi pe Dioscor, şi pe Sever şi pe ceilalţi
începători (corifei) ai unor astfel de erezii, şi pe cei ce cugetă cele ale lor şi
toate ereziile arătate mai înainte şi aşa să se împărtăşească cu Sfânta
Cuminecătură.” (Canoanele Bisericii Ortodoxe, Sibiu, 2005, p. 174)
331
 Joi 26 iulie (în calendarul civil 8 august)

Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Ermolae, Ermip şi Ermocrat, preoţi din Nicomidia

Sfânta Muceniţă Paraschevi din Roma (în icoană)
Sfânta Muceniţă Oreozila, botezată de Sfântul Apostol Andrei
Sfântul Cuvios Ignatie Stironitul
Sfântul Mucenic Apion
Sfânta Muceniţă Ierusalima
†) Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel

La Liturghie:
Apostolul: - de Joi din Săptămâna a 8-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Corinteni X, 28 - XI, 8
- la Sfântul Sfinţit Mucenic Ermolae - 1 Timotei III, 13 - IV, 5
Evanghelia: - de Joi din Săptămâna a 8-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XVI, 24-28
- la Sfântul Sfinţit Mucenic Ermolae - Marcu V, 24-34

Psalmul 70, 26-27

„Bucura-se-vor buzele mele când cânt Ţie şi sufletul meu, pe care l-ai
mântuit. Şi încă şi limba mea toată ziua va rosti dreptatea Ta, când se
vor ruşina şi se vor înfrunta cei care caută relele mele.” (Psaltirea după
Biblia de la 1688)
332
 Vineri 27 iulie (în calendarul civil 9 august)

† Sfântul Mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon (în icoana din stânga)

Sfântul Mucenic orb tămăduit de Sfântul Pantelimon
Sfânta Cuvioasă Antuza din Mănăstirea Mantineon
153 de Sfinţi Mucenici înecaţi în Marea Traciei
Sfântul Cuvios Manuil
Sfântul Nou Mucenic Hristodul, săvârşit în Tesalonic
Sfântul Cuvios Gherman din Alaska (în icoana din dreapta)

La Liturghie:
Apostolul: - de Vineri din Săptămâna a 8-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Corinteni XI, 8-23
- la Sfântul Mare Mucenic Pantelimon - 2 Timotei II, 1-10
Evanghelia: - de Vineri din Săptămâna a 8-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XVII, 10-18
- la Sfântul Mare Mucenic Pantelimon - Ioan XV, 17 - XVI, 2

Din Apostolul de Vineri din Săptămâna a 8-a după Pogorârea Sfântului

Duh - 1 Corinteni XI, 14-19

„Nu vă învaţă oare însăşi firea că necinste este pentru un bărbat să-şi lase
părul lung? Şi că pentru o femeie, dacă îşi lasă părul lung, este cinste? Căci
părul i-a fost dat ca acoperământ. Iar dacă se pare cuiva că aici poate să ne
găsească pricină, un astfel de obicei (ca femeile să se roage cu capul descoperit)
noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu. Şi aceasta poruncindu-vă, nu vă
laud, fiindcă voi vă adunaţi nu spre mai bine, ci spre mai rău. Căci mai
întâi aud că atunci când vă adunaţi în biserică, între voi sunt dezbinări,
şi în parte cred. Căci trebuie să fie între voi şi eresuri, ca să se
învedereze între voi cei încercaţi.”
333
 Sâmbătă 28 iulie (în calendarul civil 10 august)

Sfinţii Apostoli şi Diaconi Prohor, Nicanor, Timon şi Parmena dintre cei 70

Sfântul Mucenic Eustatie din Ancira
Sfântul Mucenic Acachie cel Nou
Sfânta Muceniţă Drosis
Sfânta Cuvioasă Irina, egumena Mănăstirii Hrisovalant (în icoană)
Sfântul Cuvios Pavel de la Xiropotamu

La Liturghie:
Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna a 8-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani XIII, 1-10
Evanghelia de Sâmbătă din Săptămâna a 8-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XII, 30-37

Din Evanghelia de Sâmbătă din Săptămâna a 8-a după Pogorârea Sfântului

Duh - Matei XII, 30-32

„Zis-a Domnul: Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu
Mine risipeşte. De aceea vă zic: Orice păcat şi orice hulă se va ierta
oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta. Celui care va zice
cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice
împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici în
cel ce va să fie.”
334
 Duminică 29 iulie (în calendarul civil 11 august)

Duminica a 8-a după Pogorârea Sfântului Duh

Sfântul Mucenic Calinic (în icoană)

Sfânta Muceniţă Teodota din Cilicia şi cei 3 fii ai săi
Sfântul Mucenic Mamant, cel înecat în mare
Sfântul Mucenic Vasilisc Bătrânul
Sfântul Ierarh Constantin, patriarhul Constantinopolului
Sfinţii Mucenici tatăl, mama şi cei 2 fii săvârşiţi prin foc
Sfântul Mucenic Ioan ostaşul
Sfinţii Mucenici Veniamin şi Virie din Constantinopol
Sfântul împărat Teodosie cel Tânăr, fratele Sfintei împărătese Pulheria

Glasul al 7-lea; Voscreasna a 8-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 8-a după Pogorârea Sfântului Duh -

1 Corinteni I, 10-17

„Fraţilor, vă îndemn, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi

să vorbiţi la fel şi să nu fie dezbinări între voi; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi
335
cuget şi în aceeaşi înţelegere. Căci, fraţii mei, despre voi, prin cei din casa lui
Hloe mi-a venit ştire că la voi sunt certuri; şi spun aceasta, că fiecare dintre voi
zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui Chefa, iar
eu sunt al lui Hristos! Oare s-a împărţit Hristos? Nu cumva s-a răstignit Pavel
pentru voi? Sau fost-aţi botezaţi în numele lui Pavel? Mulţumesc lui Dumnezeu
că pe nici unul din voi n-am botezat, decât pe Crispus şi pe Gaius, ca să nu
zică cineva că aţi fost botezaţi în numele meu. Am botezat şi casa lui Ştefana;
afară de aceştia nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva. Căci Hristos nu m-a
trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să
nu rămână zadarnică crucea lui Hristos.”

Evanghelia la Duminica a 8-a după Pogorârea Sfântului Duh (Înmulţirea

pâinilor) - Matei XIV, 14-22

„În vremea aceea, a văzut Iisus mulţime mare şi I S-a făcut milă de ei şi a
vindecat pe bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au
zis: locul este pustiu şi vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să
se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare. Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă
să se ducă; daţi-le voi să mănânce. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini
şi doi peşti. Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici. Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe
iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi,
frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi
s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline.
Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe
ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.”

Psalmul 73, 1-19

„De ce Dumnezeule ne lepădaşi desăvârşit, urgisindu-se mânia Ta

peste oile păşunii Tale? Adu-ţi aminte de adunarea Ta, pe care ai câştigat-o
din început. Mântuit-ai toiagul moştenirii Tale, muntele Sion acesta, în care ai
locuit. Ridică mâinile Tale împotriva trufiilor lor la sfârşit, câte a viclenit
vrăjmaşul în locul cel sfânt al Tău. Şi s-au fălit cei ce Te urăsc pe Tine în
mijlocul praznicului Tău; puseră semnele lor semne deasupra ieşirilor.
Ca în codru, cu topoare au tăiat uşile locaşului Tău deodată, cu securi şi
cu barda surpară pe el. Arseră cu foc locaşul cel sfânt al Tău; la pământ
spurcară lăcaşul numelui Tău. Ziseră întru inimile lor rudeniile lor
dimpreună: "Veniţi şi să oprim toate praznicele lui Dumnezeu de pe
pământ". La semnele lor nu m-am uitat; nu este încă proroc şi pe noi nu ne va
mai cunoaşte. Până când, Dumnezeule, Te va ocărî vrăjmaşul, până când
va huli pizmaşul numele Tău, până în sfârşit? Pentru ce întorci mâna Ta şi
dreapta Ta din sânul Tău, până în sfârşit? Şi Dumnezeu, Împăratul nostru,
mai înainte de veac, făcu mântuire în mijlocul pământului. Tu ai întărit,
cu puterea Ta marea, Tu zdrobişi capetele balaurilor din apă; Tu zdrobişi capul
balaurului; datu-l-ai pe el mâncare noroadelor arapilor. Tu ai rupt izvoare şi
pâraie; Tu uscaşi râurile cele din început. A Ta este ziua şi a Ta este noaptea.
Tu făcuşi lumina şi soarele. Tu ai făcut toate hotarele pământului; vară şi
primăvară Tu le-ai zidit. Adu-Ţi aminte de aceasta: vrăjmaşul ocărî pe
Domnul şi norod fără de minte defăimă numele Tău.” (Psaltirea după Biblia
de la 1688)

336
 Luni 30 iulie (în calendarul civil 12 august)

Sfinţii Apostoli Sila (în icoana din stânga), Siluan, Crescent, Epenet şi Andronic
dintre cei 70
Sfânta Muceniţă Iulita din Cezareea Capadociei
Sfântul Sfinţit Mucenic Valentin, episcopul Umbriei (în icoana din dreapta)

La Liturghie:
Apostolul de Luni din Săptămâna a 9-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Corinteni XI, 31 - XII, 6
Evanghelia de Luni din Săptămâna a 9-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XVIII, 1-11

Din Evanghelia de Luni din Săptămâna a 9-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Matei XVIII, 4-7

„Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în
împărăţia cerurilor. Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe
Mine Mă primeşte. Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred
în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să
fie afundat în adâncul mării. Vai lumii, din pricina smintelilor! Că
smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine
sminteala.”
337
 Marţi 31 iulie (în calendarul civil 13 august)

Înainte-prăznuirea scoaterii Sfintei Cruci

Sfântul Cuvios Evdochim Capadocianul

Târnosirea cinstitei case a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Vlaherne
Sfântul şi Dreptul Iosif din Arimateea (în icoană)
12 Sfinţi Mucenici din Roma săvârşiţi prin sabie

(Lăsatul secului pentru Postul Adormirii Maicii Domnului)

La Liturghie:
Apostolul: - de Marţi din Săptămâna a 9-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Corinteni XII, 12-26
- la Înainte-prăznuirea scoaterii Sfintei Cruci - Romani VIII, 14-21
Evanghelia: - de Marţi din Săptămâna a 9-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XVIII, 18-22; XIX, 1-2; 13-15
- la Înainte-prăznuirea scoaterii Sfintei Cruci - Luca VIII, 16-21

Psalmul 73, 20-24

„Să nu dai fiarelor sufletul care se mărturiseşte Ţie, sufletele sărmanilor Tăi
să nu le uiţi întru sfârşit. Caută la făgăduinţa Ta, că s-au ridicat cei
întunecaţi din casele fărădelegilor. Să nu se întoarcă smerit şi înfruntat;
săracul şi sărmanul vor lăuda numele Tău. Scoală-Te, Doamne, judecă
judecata Ta, adu-Ţi aminte de ocărârea Ta de toată ziua de către cel
fără de minte. Nu uita glasul slugilor Tale, trufia celor ce Te urăsc pe Tine
s-o înfăţişezi pururea.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

338
August

339
 Miercuri 1 august (în calendarul civil 14 august)

Scoaterea Sfintei Cruci

Sfinţii 7 fraţi Mucenici Macabei, maica lor şi dascălul lor (în icoană)
Sfinţii 9 Mucenici din Perga Pamfiliei
Sfântul Mucenic Papa cel tânăr
Sfinţii Mucenici Eleazar, Chiric, Teodor, Polieuct, Mina şi Mineu

(Începutul Postului Adormirii Maicii Domnului)

La Liturghie:
Apostolul: - de Miercuri din Săptămâna a 9-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Corinteni XIII, 4 - XIV, 5
- la Scoaterea Sfintei Cruci - Fapte XX, 16-18; 28-36
Evanghelia: - de Miercuri din Săptămâna a 9-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Matei XX, 1-16
- la Scoaterea Sfintei Cruci - Matei X, 16-22

Din Apostolul la Scoaterea Sfintei Cruci - Fapte XX, 28-30

„Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care
Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui
Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. Căci eu ştiu
aceasta, că după plecarea mea vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu
vor cruţa turma. Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi, grăind
învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei.”
340
 Joi 2 august (în calendarul civil 15 august)

Aducerea din Ierusalim în Constantinopol a moaştelor Sfântului şi Întâiului

Mucenic şi Arhidiacon Ştefan
Aflarea moaştelor Sfinţilor Mucenici Maxim, Dadas şi Chintilian
Târnosirea bisericii din Constantinopol a Sfântului Apostol Ioan Evanghelistul
Dreptul Gamaliel
Sfântul împărat Iustinian cel Mare

La Liturghie:
Apostolul: - de Joi din Săptămâna a 9-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Corinteni XIV, 6-19
- la Aducerea moaştelor Sfântului Mucenic Ştefan -Fapte VI, 8- VII,5
Evanghelia: - de Joi din Săptămâna a 9-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XX, 17-28
- la Aducerea moaştelor Sfântului Mucenic Ştefan- Matei XXI,33-44

Dreptul Gamaliel Fapte V, 34-35; 38-40

„Şi ridicându-se în sinedriu un fariseu, anume Gamaliel, învăţător de Lege,

cinstit de tot poporul, a poruncit să-i scoată pe oameni afară puţin, şi a zis
către ei: Bărbaţi israeliţi, luaţi aminte la voi, ce aveţi să faceţi cu aceşti oameni.
(…) Şi acum zic vouă: Feriţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci dacă
această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici; iar
dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea să-i nimiciţi, ca nu cumva să vă
aflaţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu. Şi l-au ascultat pe el.”
341
 Vineri 3 august (în calendarul civil 16 august)

Sfinţii Cuvioşi Isachie, Dalmat şi Faust, monahi din Constantinopol

Sfântul Sfinţit Mucenic Ştefan, episcopul Romei şi cei împreună cu dânsul
Sfânta Mironosiţă Salomeea (în icoană)
Sfânta Cuvioasă Teoclita
Sfânta Cuvioasă Teodora din Tesalonic
Sfântul Cuvios Ioan Mărturisitorul, egumenul Mănăstirii Patalaria

La Liturghie:
Apostolul de Vineri din Săptămâna a 9-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Corinteni XIV, 26-40
Evanghelia de Vineri din Săptămâna a 9-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XXI, 12-14; 17-20

Din Evanghelia de Vineri din Săptămâna a 9-a după Pogorârea Sfântului

Duh - Matei XXI, 12-14

„În vremea aceea, a intrat Iisus în templu şi a alungat pe toţi cei ce

vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de
bani şi scaunele celor care vindeau porumbei. Şi a zis lor: Scris este:
"Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de
tâlhari!" Şi au venit la El, în templu, orbi şi şchiopi şi i-a făcut sănătoşi.”
342
 Sâmbătă 4 august (în calendarul civil 17 august)

Sfinţii 7 tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamblic, Martinian, Dionisie,

Ioan şi Constantin (în icoană)
Aducerea moaştelor Sfintei Muceniţe Evdochia
Sfântul Mucenic Tatuil

La Liturghie:
Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna a 9-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani XIV, 6-9
Evanghelia de Sâmbătă din Săptămâna a 9-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XV, 32-39

Psalmul 74, 4-9

„Zis-am celor care fac fărădelege: "Nu faceţi fărădelege!" şi celor care
greşesc: "Nu înălţaţi frunte!" Nu ridicaţi la înălţime fruntea voastră şi nu
grăiţi asupra lui Dumnezeu strâmbătate! Că nici de la răsărituri, nici de la
apusuri, nici de la munţii pustiei, nu vine ajutorul, căci Dumnezeu Judecător
este. Pe acesta smereşte, şi pe acesta înalţă, căci pahar este în mâna
Domnului, de vin curat plin de mirodenii, şi îl trece de la unul la altul, însă
drojdiile lui nu s-au deşertat, bea-vor toţi păcătoşii pământului. Şi eu mă
voi bucura în veac; cânta-voi Dumnezeului lui Iacob. Şi toate frunţile
păcătoşilor voi zdrobi; şi se va înălţa fruntea dreptului.” (Psaltirea după
Biblia de la 1688)
343
 Duminică 5 august (în calendarul civil 18 august)

Duminica a 9-a după Pogorârea Sfântului Duh

Înainte-prăznuirea Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos

Sfântul Mucenic Evsignie din Antiohia

Sfinţii Mucenici Catidie şi Catidian
Sfântul Sfinţit Mucenic Fabian, episcopul Romei
Sfântul Mucenic Soleu egipteanul
Sfânta Cuvioasă Nona, mama Sfântului Grigorie Teologul
†) Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ (Hozevitul) (în icoană)

Glasul al 8-lea; Voscreasna a 9-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 9-a după Pogorârea Sfântului Duh -

1 Corinteni III, 9-17

„Fraţilor, noi împreună-lucrători cu Dumnezeu suntem; voi sunteţi ogorul

lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu, cel dat mie,
eu, ca un înţelept meşter, am pus temelia; iar altul zideşte. Dar fiecare să ia
seama cum zideşte; căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea
pusă, care este Iisus Hristos. Iar de zideşte cineva pe această temelie: aur,
argint, sau pietre scumpe, lemne, fân, trestie, lucrul fiecăruia se va face
cunoscut; îl va vădi ziua (Domnului). Pentru că în foc se descoperă, şi focul
însuşi va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia. Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit,

344
va rămâne, va lua plată. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el
însă se va mântui, dar aşa ca prin foc. Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi
templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? De va
strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru
că Sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi.”

Evanghelia la Duminica a 9-a după Pogorârea Sfântului Duh (Umblarea pe

mare - Potolirea furtunii) - Matei XIV, 22-34

„În vremea aceea, a silit Iisus pe ucenici să intre în corabie şi să treacă

înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor. Iar dând
drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. Şi, făcându-se
seară, era singur acolo. Iar corabia era acum la multe stadii departe de pământ,
fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din
noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare,
ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă şi de frică au strigat. Dar El le-a
vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi! Iar Petru,
răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. El
i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către
Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat,
zicând: Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a
zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Şi suindu-se ei în corabie, s-a
potolit vântul. Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu eşti
Fiul lui Dumnezeu. Şi, trecând dincolo, au venit în pământul Ghenizaretului.”

Sfântul Ioan Iacob Românul (Hozevitul)

„Dacă în vremea cea veche era neapărată nevoie de citirea Scripturilor (când
erau şi povăţuitori destui cu viaţă sfântă şi lumea era mai credincioasă), dar
oare astăzi, când s-au înmulţit vicleşugurile în lume şi s-au împuţinat
păstorii cei buni, acum, când nu mai găseşti pildă de viaţă curată şi nici
povăţuitori sufleteşti, cu cât mai mult trebuie să ne sârguim la citirea
Sfintelor cărţi pentru a nu greşi drumul mântuirii.
345
 Să ne gândim, fraţilor, că mântuirea noastră este în mare primejdie
acum, când nu mai sunt povăţuitori. Deci, să fim mai cu pază de orice
vătămare sufletească şi mai sârguitori la citirea Sfintelor Scripturi. Căci în
ele vom afla mângâiere şi luminare.
Dacă nu mai sunt povăţuitori vii să ne ajute, să alergăm mai mult la
cuvintele Scripturii, pe care ni le-au lăsat moştenire Sfinţii Părinţi.
Folosind mai des sfaturile lor şi urmând pilda vieţii lor, nu vom
rătăci drumul mântuirii, cu darul lui Dumnezeu.” (p. 235)

„De 40 de ani încoace, şiragul mucenicilor şi al mărturisitorilor din Rusia, nu

s-a curmat deloc. Şi în ziua de astăzi, în părţile îngheţate din Siberia, unde
sunt duşi la muncă silnică cei binecredincioşi, chinurile muceniceşti urmează
regulat.
Sunt unii dintre credincioşii condamnaţi, care nu voiesc să lucreze în zile
de sărbători şi Duminici. Pentru aceasta li se opreşte hrana şi sunt bătuţi fără
milă, dar ei rabdă toate cu mulţumire, pentru porunca lui Dumnezeu. Alţii
dintre condamnaţi, nu vor să lucreze deloc pentru stăpânire, socotind că este
stăpânirea lui anticrist, pentru asta sunt chinuiţi până la moarte cu bătăi, cu
foame şi cu frig, fiind lipsiţi de adăpost şi de hrană. Toţi aceştia intră în
rândul noilor mucenici, care udă mereu pomul Sfintei Credinţe şi
îmblânzesc mânia lui Dumnezeu, care cu dreptate este pornită împotriva
lumii necredincioase de astăzi.
Mai sunt apoi şi o mulţime de râvnitori ai credinţei, care trăiesc ascunşi
prin pădurile cele nestrăbătute din Siberia şi Caucaz. Ei duc o viaţă aspră ca şi
Sfinţii Părinţi din vechime, iar Milostivul Dumnezeu îi acoperă ca să nu fie
descoperiţi de stăpânire. Apoi clericii şi mirenii care nu ascultă de Biserica
lui Alexie, se adună în locuri ascunse sub pământ (în catacombe) şi fac
slujbe. Aceştia fac parte din Biserica Liberă a Catacombelor şi au astăzi
zece arhierei şi mulţime de preoţi, care se poartă mireneşte la arătare.
Prin rugăciunile lor, ne miluieşte Dumnezeu şi pe noi, nevrednicii, care
nu avem nici o silă şi totuşi ne poticnim spre cele deşarte şi nu purtăm
grijă de mânturie.” (p. 254)

„Dacă socotim bine, vedem că înşelăciunea comunistă, cu întunericul

masoneriei şi cu toată ceata ateilor din Apus nu este altceva decât o
lepădare de Credinţă. Ca să fie protejaţi de guvernul ateilor, păstorii cei
duhovniceşti ascund astăzi toiagul mustrării şi pleacă steagul credinţei în faţa
stăpânirii lumeşti. Ba unii îi laudă pe stăpânitorii comunişti şi le fac paradă (Te
deum-uri). Se tem păstorii să nu jignească fiarele cele cuvântătoare.” (p. 339)

„Fraţilor, dacă preotul sau arhiereul este drept credincios, atunci să

fim încredinţaţi că darul Sfântului Duh lucrează prin el la orice Taină
bisericească – oricât de păcătos ar fi el. Numai când este oprit sau caterisit
de către Sobor ori de către arhiereul locului, sau când predică pe faţă vreo
credinţă greşită, atunci cu adevărat nu mai lucrează darul Sfântului
Duh prin el. Atunci doar poţi să te fereşti de asemenea cleric.” (p. 390)

(Sfântul Ioan Iacob Românul-Hozevitul, Hrană duhovnicească, Ed. Lumină

din Lumină, Bucureşti, 2006)

346
 Luni 6 august (în calendarul civil 19 august)

(†) Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos

(Dezlegare la peşte)

La Liturghie:

Apostolul la Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos -

2 Petru I, 10-19

„Iubiţilor, siliţi-vă cu atât mai vârtos să faceţi temeinică chemarea şi

alegerea voastră, căci, făcând acestea, nu veţi greşi niciodată. Că aşa vi se va da
cu bogăţie intrarea în veşnica împărăţie a Domnului nostru şi Mântuitorului
Iisus Hristos. Drept aceea, vă voi aminti pururea de acestea, cu toate că le ştiţi
şi sunteţi întăriţi întru adevărul în care staţi. Socotesc, dar, că este drept, câtă
vreme sunt în acest cort, să vă ţin treji, prin aducerea aminte, fiindcă ştiu că
degrabă voi lepăda cortul acesta, precum mi-a arătat Domnul nostru Iisus
347
Hristos. Dar mă voi sili ca, şi după plecarea mea, să vă amintiţi necontenit de
acestea, pentru că noi v-am adus la cunoştinţă puterea Domnului nostru Iisus
Hristos şi venirea Lui, nu luându-ne după basme meşteşugite, ci fiindcă am
văzut slava Lui cu ochii noştri. Căci El a primit de la Dumnezeu-Tatăl cinste şi
slavă atunci când, din înălţimea slavei, un glas ca acesta a venit către El:
"Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit". Şi acest glas noi l-am
auzit, pogorându-se din cer, pe când eram cu Domnul în muntele cel Sfânt. Şi
avem cuvântul prorocesc mai întărit, la care bine faceţi luând aminte, ca la o
făclie ce străluceşte în loc întunecos, până când va străluci ziua şi Luceafărul
va răsări în inimile voastre.”

Evanghelia la Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos –

Matei XVII, 1-9

„În vremea aceea, a luat Iisus cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan,

fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă,
înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe
ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. Şi, răspunzând,
Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici
trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una. Vorbind el încă, iată un nor
luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel
iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L". Şi, auzind, ucenicii au căzut
cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte. Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi,
atingându-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi. Şi, ridicându-şi ochii, nu au
văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Şi pe când se coborau din
munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut,
până când Fiul Omului Se va scula din morţi.”

Psalmul 81

„Dumnezeu stătu în adunare de dumnezei şi în mijloc pe dumnezei va osebi.

Până când judecaţi strâmbătate şi feţele păcătoşilor vegheaţi? (Strigare)
Judecaţi sărmanul şi săracul, celui smerit şi celui sărman faceţi
dreptate. Scoateţi pe cel sărman şi pe cel sărac, din mâna păcătosului
izbăviţi-l pe dânsul! N-au cunoscut, nici au priceput, întru întuneric
merg; clatine-se toate temeliile pământului. Eu am zis: "Dumnezei sunteţi
şi fiii Celui de Sus toţi". Şi voi ca nişte oameni muriţi şi ca unul din boieri
cădeţi. Scoală, Dumnezeule, judecă pământul, căci Tu vei moşteni de tot
întru toate neamurile!” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

348
 Marţi 7 august (în calendarul civil 20 august)

Sfântul Mucenic Dometie Persul şi cei 2 ucenici ai săi

Sfântul Cuvios Or din Tebaida Egiptului
Sfântul Sfinţit Mucenic Narcis, episcopul Ierusalimului
Sfânta Muceniţă Potamia din Alexandria
Sfântul Mucenic Asterie singliticul
Sfântul Mucenic Sozont din Nicomidia
Sfântul Cuvios Iperehie din Egipt
Sfântul Cuvios Teodosie Noul Doctor
Sfântul Cuvios Dometie de la Mănăstirea Filoteu
Sfântul Cuvios Nicanor, făcătorul de minuni
Sfânta Împărăteasă Irina
†) Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla (în icoană)

La Liturghie:
Apostolul: - de Luni din Săptămâna a 10-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Corinteni XV, 12-19
- de Marţi din Săptămâna a 10-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Corinteni XV, 29-38
- la Sfântul Mucenic Dometie Persul - Efeseni II, 4-10
Evanghelia: - de Luni din Săptămâna a 10-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XXI, 18-22
- de Marţi din Săptămâna a 10-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XXI, 23-27
- Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos de la Marcu -
Marcu XI, 2-9

Cuvânt din Pateric pentru Avva Or

„Zis-a iarăşi: la toată ispita să nu învinui pe nici un om ci numai pe tine

singur, zicând: pentru păcatele mele mi se întâmplă aceasta.” (Patericul egiptean,
Alba Iulia, 1999, p. 257)
349
 Miercuri 8 august (în calendarul civil 21 august)

Sfântul Ierarh Emilian Mărturisitorul, episcopul Cizicului

Sfântul Ierarh Miron, episcopul Cretei (în icoană)
Sfântul Cuvios Teodor, egumenul de la Oronon
Sfinţii Mucenici Elefterie şi Leonid
10 Sfinţi Cuvioşi pustnici din Egipt
2 Sfinţi Mucenici din Tir, săvârşiţi prin târâre pe pământ
Sfântul Mucenic Stirachie
Sfântul Nou Mucenic Triandafil Zagoreul, mărturisitor la Constantinopol
Sfântul Nou Mucenic Anastasie Bulgarul, mărturisitor la Tesalonic

La Liturghie:
Apostolul de Miercuri din Săptămâna a 10-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Corinteni XVI, 5-12
Evanghelia de Miercuri din Săptămâna a 10-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XXI, 28-32

Psalmul 82, 1-5

„Dumnezeule, cine se va asemăna ţie? Să nu taci, nici să Te odihneşti,

Doamne! Că iată, vrăjmaşii Tăi răsunară şi cei care Te urăsc ridicară
capul. Peste poporul Tău meşteşugiră gând şi se sfătuiră asupra sfinţilor
Tăi. Ziseră: "Veniţi şi să-i pierdem pe ei dintre neamuri şi să nu se
pomenească numele lui Israil încă!". Că se sfătuiră întru unire dimpreună,
împotriva Ta făgăduinţă puseră.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
350
 Joi 9 august (în calendarul civil 22 august)

Sfântul Apostol Matia (în icoană)

Sfinţii 10 Mucenici mărturisitori pentru icoana Domnului Iisus Hristos de la
Poarta de Aramă din Constantinopol
Sfântul Mucenic Antonin din Alexandria
Sfântul Cuvios Psoe din Egipt
Aflarea Icoanei din Camoliane, nefăcută de mână de om

La Liturghie:
Apostolul: - de Joi din Săptămâna a 10-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Corinteni I, 1-7
- la Sfântul Apostol Matia - Fapte I, 12-17; 21-26
Evanghelia: - de Joi din Săptămâna a 10-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XXI, 43-46
- la Sfântul Apostol Matia - Luca X, 16-21

Psalmul 83, 10-13

„(Strigare) Apărătorul nostru, vezi Dumnezeule şi caută la faţa unsului Tău!

Căci mai bună e o zi în curţile Tale decât mii. Ales-am a fi lepădat în casa
Dumnezeului meu, mai vârtos decât a locui în sălaşele păcătoşilor. Că
mila şi adevărul iubeşte Domnul Dumnezeu, har şi mărire va da Domnul.
Nu vor lipsi bunătăţile celor care merg cu nerăutate. Doamne Dumnezeul
puterilor, fericit este omul care nădăjduieşte în Tine!” (Psaltirea după Biblia de
la 1688)

351
 Vineri 10 august (în calendarul civil 23 august)

Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Sixt, episcopul Romei şi Lavrentie diaconul (în icoană)
şi Sfântul Mucenic Ipolit
Sfântul Cuvios Iron Filosoful din Alexandria
6 Sfinţi Mucenici din Vizia în Libia

La Liturghie:
Apostolul: - de Vineri din Săptămâna a 10-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Corinteni I, 12-20
- la Sfântul Sfinţit Mucenic Lavrentie - 2 Timotei II, 1-10
Evanghelia: - de Vineri din Săptămâna a 10-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XXII, 23-33
- la Sfântul Sfinţit Mucenic Lavrentie - Ioan XV, 17 - XVI, 2

Psalmul 85, 10-16

„Povăţuieşte-mă, Doamne, întru calea Ta şi voi merge întru adevărul

Tău; veselească-se inima mea, ca să se teamă de numele Tău. Mărturisi-mă-voi
Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, dintru toată inima mea şi voi slăvi numele Tău
în veac. Căci mila Ta mare e peste mine şi ai izbăvit sufletul meu din iadul cel
mai de jos. Dumnezeule, cei fără de lege s-au ridicat asupra mea şi
adunarea celor tari a căutat sufletul meu şi nu Te-au pus înaintea lor pe
Tine. Şi Tu, Doamne, Dumnezeul meu, milosârd şi milostiv eşti, îndelung
răbdător şi mult milostiv şi adevărat. Priveşte spre mine şi mă miluieşte, dă
tăria Ta slugii Tale şi mântuieşte pe fiul slujnicei Tale. Fă cu mine semn spre
bine şi să vadă cei care mă urăsc şi să se ruşineze, căci Tu, Doamne,
mi-ai ajutat şi m-ai mângâiat.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
352
 Sâmbătă 11 august (în calendarul civil 24 august)

†) Sfântul Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului şi Mitropolit al Ţării

Româneşti (în icoană)
Sfântul Mare Mucenic Evplu, arhidiaconul din Catania
Sfinţii Mucenici Neofit, Zinon, Gaie, Marcu, Macarie şi Gaian
Sfântul Cuvios Pasarion din Palestina

La Liturghie:
Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna a 10-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Romani XV, 30-33
Evanghelia de Sâmbătă din Săptămâna a 10-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XVII, 24 - XVIII, 4

Psalmul 88, 20-24

„Aflat-am pe David, robul Meu, cu untdelemnul sfânt al Meu uns-am pe el;

pentru că mâna Mea sprijini-i-va lui şi braţul Meu întări-l-va pe dânsul. Nu se
va folosi vrăjmaşul întru el şi fiul fărădelegii nu va adăuga a-i face rău.
Şi voi zdrobi de la faţa lui pe vrăjmaşii lui şi pe cei care-l urăsc pe el îi
voi înfrânge. Şi adevărul Meu şi mila Mea vor fi cu el şi în numele Meu
înălţa-se-va puterea lui.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
353
 Duminică 12 august (în calendarul civil 25 august)

Duminica a 10-a după Pogorârea Sfântului Duh

Sfinţii Mucenici Fotie şi Anichit din Nicomidia (în icoană)

Sfinţii Mucenici Pamfil şi Capiton
Sfinţii Cuvioşi Serghie şi Ştefan
Sfântul Cuvios Palamon, ucenicul Sfântului Pahomie cel Mare
12 Sfinţi Mucenici din Creta săvârşiţi prin sabie
Sfântul Cuvios Castor
33 de Sfinţi Mucenici din Palestina săvârşiţi prin foc

Glasul întâi; Voscreasna a 10-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 10-a după Pogorârea Sfântului Duh -

1 Corinteni IV, 9-16

„Fraţilor, socotesc că Dumnezeu, pe noi, apostolii, ne-a arătat ca pe cei din

urmă oameni, ca pe nişte osândiţi la moarte, fiindcă ne-am făcut privelişte
354
lumii şi îngerilor şi oamenilor. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă
înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteţi tari. Voi sunteţi întru
slavă, iar noi suntem întru necinste! Până în ceasul de acum flămânzim şi
însetăm; suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim, şi ne ostenim, lucrând cu
mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm. Huliţi
fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până
astăzi. Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc, ca pe nişte
copii ai mei iubiţi. Căci de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu
aveţi mulţi părinţi. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos. Deci,
vă rog, să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos.”

Apostolul la Mutarea moaştelor Sfântului Maxim Mărturisitorul -

(vezi 13 august) Efeseni VI, 10-17

„Fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu

toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor
diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci
împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor
întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.
Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în
ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. Staţi deci tari, având
mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii, şi
încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luaţi
pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele
arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este
cuvântul lui Dumnezeu.”

Evanghelia la Duminica a 10-a după Pogorârea Sfântului Duh (Vindecarea

lunaticului) - Matei XVII, 14-23

„În vremea aceea, s-a apropiat de Iisus un om, căzându-I în genunchi, şi

zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci
355
adesea cade în foc şi adesea în apă. Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut
să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic,
până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine. Şi
Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela.
Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am
putut să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră
credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un
grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi
se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. Dar acest neam de demoni
nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post. Pe când străbăteau Galileea, Iisus
le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. Şi-L vor omorî, dar a
treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte.”

Evanghelia la Mutarea moaştelor Sfântului Maxim Mărturisitorul

(vezi 13 august) - Luca XII, 8-12

„Zis-a Domnul: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, şi

Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar
cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea
îngerilor lui Dumnezeu. Oricui va spune vreun cuvânt împotriva Fiului
Omului, i se va ierta; dar celui ce va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i
se va ierta. Iar când vă vor duce în sinagogi şi la dregători şi la stăpâniri nu vă
îngrijiţi cum sau ce veţi răspunde, sau ce veţi zice, că Duhul Sfânt vă va învăţa
chiar în ceasul acela, ce trebuie să spuneţi.”

Psalmul 90

„Cel care locuieşte întru ajutorul Celui Înalt, întru acoperământul

Dumnezeului cerului va petrece. Zice-va Domnului: "Sprijinitorul meu eşti şi
scăparea mea, Dumnezeul meu, şi voi nădăjdui spre El". Căci El te va izbăvi
din cursa vânătorilor şi din cuvântul gâlcevitor. Cu spatele te va umbri pe
tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui. Ca o armă te va înconjura adevărul Lui, nu
te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă în
întuneric, de întâmplare şi de diavol de amiazăzi. Cădea-vor din latura ta o mie
şi zece mii din dreapta ta, şi de tine nu se vor apropia; fără numai cu ochii tăi
vei socoti, şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea. Pentru că pe Domnul,
nădejdea mea, pe Cel Înalt L-ai pus scăpare ţie. Nu se vor apropia de tine
rele, şi bici nu se va apropia în sălaşul tău. Căci îngerilor Săi va porunci
pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. Pe mâini ridica-te-vor ca să nu
împiedici de piatră piciorul tău. Peste aspidă şi vasilisc vei încăleca şi vei
călca pe leu şi pe balaur. "Căci spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el,
acoperi-l-voi pe el, căci a cunoscut numele Meu. Striga-va către Mine şi-l voi
asculta pe el; cu dânsul sunt în necaz scoate-l-voi pe dânsul şi-l voi slăvi.
Cu îndelungare de zile umple-l-voi pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea".”
(Psaltirea după Biblia de la 1688)

356
 Luni 13 august (în calendarul civil 26 august)

Odovania praznicului Schimbării la Faţă

Mutarea moaştelor Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul

Sfânta împărăteasă Irina, ctitora Mănăstirii Pantocrator din Athos
Sfinţii Cuvioşi Dorotei (în icoana din stânga, detaliu) şi Dositei
Sfânta împărăteasă Evdochia, soţia împăratului Teodosie cel Tânăr (în icoana
din dreapta, detaliu)
Sfântul Cuvios Serida, egumenul Mănăstirii din Gaza
Sfântul Mucenic Concord

La Liturghie:
Apostolul: - la Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos -
2 Petru I, 10-19
- de Luni din Săptămâna a 11-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Corinteni II, 3-15
Evanghelia: - la Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos -
Matei XVII, 1-9
- de Luni din Săptămâna a 11-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XXIII, 13-22

Din Evanghelia de Luni din Săptămâna a 11-a după Pogorârea Sfântului

Duh - Matei XXIII, 13-15

„Zis-a Domnul către cărturari şi farisei: Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor

făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu
intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi. Vai vouă, cărturarilor şi
fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi
îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua. Vai vouă, cărturarilor şi
fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un
ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.”
357
 Marţi 14 august (în calendarul civil 27 august)

Înainte-prăznuirea Adormirii Maicii Domnului

Sfântul Proroc Miheia (în icoană)

Sfântul Sfinţit Mucenic Marcel, episcopul Apameei
Sfântul Mucenic Ursichie
Sfântul Mucenic Luchie ostaşul
Sfântul Nou Mucenic Simeon Trapezunteanul, săvârşit în Constantinopol

La Liturghie:
Apostolul de Marţi din Săptămâna a 11-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Corinteni II, 14 - III, 3
Evanghelia de Marţi din Săptămâna a 11-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XXIII, 23-28

Miheia II, 1-4

„Vai de cei care cugetă gânduri silnice stând în aşternuturile lor şi de

cei care săvârşesc fărădelegea la lumina zilei de îndată ce află prilej. Le
plac ţarinile, pentru aceea le şi răpesc; casele, de aceea le şi iau. Calcă silnic
drepturile stăpânului şi ale casei lui, ale omului şi ale moştenirii lui. Pentru
aceasta aşa zice Domnul: Iată că Eu pun la cale pentru neamul acesta o
nenorocire, de care nu veţi putea să vă feriţi grumazul vostru şi nu veţi
mai călca mândri; căci vremurile sunt rele. În vremea aceea veţi ajunge de
batjocură şi vi se va cânta un cântec de jale: "Domnul a spus, şi iată că au fost
nimiciţi! El dă în alte mâini partea de moştenire a poporului Său! Cum ia
El fără să mai dea înapoi şi ogoarele noastre le împarte vrăjmaşului!”
358
 Miercuri 15 august (în calendarul civil 28 august)

(†) Adormirea Maicii Domnului

(Dezlegare la peşte)

La Liturghie:

Apostolul la Adormirea Maicii Domnului - Filipeni II, 5-11

„Fraţilor, cugetaţi în voi la fel ca şi Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind în

chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deşertat pe
Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare
aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la
moarte, şi încă moarte pe cruce. Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi
I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; ca întru numele lui
Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor
de dedesubt. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru
slava lui Dumnezeu-Tatăl.”

Apostolul de Miercuri din Săptămâna a 11-a după Pogorârea Sfântului Duh -

2 Corinteni III, 4-11

„Fraţilor, o astfel de încredere avem în Hristos faţă de Dumnezeu; nu că de

la noi înşine suntem destoinici să cugetăm ceva ca de la noi înşine, ci
destoinicia noastră este de la Dumnezeu, Cel ce ne-a învrednicit să fim
slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru că litera
ucide, iar duhul face viu. Iar dacă slujirea cea spre moarte, săpată în litere,
pe piatră, s-a făcut întru slavă, încât fiii lui Israel nu puteau să-şi aţintească
ochii la faţa lui Moise, din pricina slavei celei trecătoare a feţei lui, cum să nu
fie mai mult întru slavă slujirea Duhului? Căci de a avut parte de slavă slujirea
care aduce osânda, cu mult mai mult prisoseşte în slavă slujirea dreptăţii. Şi
nici măcar nu este slăvit ceea ce era slăvit în această privinţă, faţă de slava cea
covârşitoare. Căci dacă ce este trecător s-a săvârşit prin slavă, cu atât mai mult
ce e netrecător va fi în slavă.”
359
 Evanghelia la Adormirea Maicii Domnului - Luca X, 38-42; XI, 27-28

„În vremea aceea, a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta,
L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la
picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire
şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură
să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto,
Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti; dar un lucru trebuie: căci Maria
partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea. Şi a fost când zicea El acestea,
o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a
purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi
sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc.”

Evanghelia de Miercuri din Săptămâna a 11-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Matei XXIII, 29-39

„Zis-a Domnul către cărturari şi către farisei: Vai vouă, cărturarilor şi

fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele prorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,
şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la
vărsarea sângelui prorocilor. Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai
celor ce au ucis pe proroci. Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri! Şerpi, pui
de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei? De aceea, iată Eu trimit la voi
proroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi
biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate, ca să cadă asupra voastră
tot sângele drepţilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la
sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.
Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam. Ierusalime,
Ierusalime, care omori pe proroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte
ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar
nu aţi voit. Iată, casa voastră vi se lasă pustie; căci vă zic vouă: De acum nu Mă
veţi mai vedea, până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel Care vine întru
numele Domnului.”

Psalmul 91

„Bine este a se mărturisi Domnului şi a cânta numelui Tău, Preaînalte, a vesti

dimineaţa mila Ta şi adevărul Tău peste noapte, în psaltire cu zece strune, cu
cântare în alăută. Căci m-ai veselit, Doamne, cu făpturile Tale şi întru faptele
mâinilor Tale bucura-mă-voi. Foarte se măriră faptele Tale, Doamne, foarte se
adânciră gândurile Tale. Omul fără minte nu va cunoaşte, şi cel nepriceput nu
va pricepe acestea. Când vor răsări păcătoşii ca iarba şi se vor pleca toţi
cei care fac fărădelegea, pentru ca să piară de tot în veacul veacului. Iar
Tu, Preaînalt eşti în veac, Doamne. Căci iată, vrăjmaşii Tăi, Doamne,
căci iată-i vrăjmaşii Tăi pier; şi se vor risipi toţi cei care fac fărădelegea.
Şi se va înălţa ca a inorogului fruntea mea, şi bătrâneţile mele unse cu
untdelemn gras. Şi va privi ochiul meu întru vrăjmaşii mei şi întru cei
care se ridică împotriva mea, care viclenesc, auzi-va urechea mea.
Dreptul ca finicul va înflori, ca cedrul cel din Liban se va înmulţi. Răsădiţi în
casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru vor înflori. Încă se vor înmulţi
cu bătrâneţe unse şi bine vieţuind vor fi, ca să vestească că drept este
Domnul Dumnezeul nostru şi nu este strâmbătate întru El.” (Psaltirea după
Biblia de la 1688)
360
 Joi 16 august (în calendarul civil 29 august)

Aducerea Sfintei Mahrame a Domnului din Edesa la Constantinopol

Sfântul Mucenic Diomid doctorul
Sfântul Nou Mucenic Nicodim de la Meteora
†) Sfinţii Mucenici Constantin Vodă Brâncoveanul cu fiii săi,
Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi sfetnicul Ianache
† Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec

La Liturghie:
Apostolul: - de Joi din Săptămâna a 11-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Corinteni IV, 1-12
- la Aducerea Sfintei Mahrame - 1 Timotei III, 13 - IV, 5
Evanghelia: - de Joi din Săptămâna a 11-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XXIV, 13-28
- la Aducerea Sfintei Mahrame - Luca IX, 51-57; X, 22-24
361
Din Apostolul de Joi din Săptămâna a 11-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Corinteni IV, 1-7

„Fraţilor, având această slujire, după cum am fost miluiţi, nu ne

pierdem nădejdea, ci ne-am lepădat de cele ascunse ale ruşinii,
neumblând în vicleşug, nici stricând cuvântul lui Dumnezeu, ci
făcându-ne cunoscuţi prin arătarea adevărului faţă de orice conştiinţă
omenească înaintea lui Dumnezeu. Iar dacă Evanghelia noastră este încă
acoperită, este pentru cei pierduţi, în care dumnezeul veacului acestuia a orbit
minţile necredincioşilor, ca să nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui
Hristos, Care este chipul lui Dumnezeu. Căci nu ne propovăduim pe noi înşine,
ci pe Hristos Iisus, Domnul, iar noi înşine suntem slugile voastre, pentru Iisus.
Fiindcă Dumnezeu, Care a zis: "Strălucească, din întuneric, lumina" - El a
strălucit în inimile noastre, ca să strălucească cunoştinţa slavei lui Dumnezeu
pe faţa lui Hristos. Şi avem comoara aceasta în vase de lut, ca să se învedereze
că puterea covârşitoare este a lui Dumnezeu şi nu de la noi.”

Din Apostolul la Aducerea Sfintei Mahrame - 1 Timotei IV, 1-5

„Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor

depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la
învăţăturile demonilor, prin făţărnicia unor mincinoşi, care sunt
înfieraţi în cugetul lor. Aceştia opresc de la căsătorie şi de la unele bucate, pe
care Dumnezeu le-a făcut, spre gustare cu mulţumire, pentru cei credincioşi şi
pentru cei ce au cunoscut adevărul, pentru că orice făptură a lui Dumnezeu
este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumire; căci se sfinţeşte
prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.”

Din Evanghelia de Joi din Săptămâna a 11-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Matei XXIV, 14-28

„Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea spre

mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul. Deci, când veţi vedea
urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel prorocul, stând în locul cel
sfânt – cine citeşte să înţeleagă – atunci cei din Iudeea să fugă în munţi.
Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-şi ia lucrurile din casă. Iar
cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-şi ia haina. Vai de
cele însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Rugaţi-vă ca să nu fie
fuga voastră iarna, nici sâmbăta. Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a
fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi de nu s-ar fi scurtat
acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele
zile. Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l
credeţi. Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi şi vor
da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi
pe cei aleşi. Iată, v-am spus de mai înainte. Deci, de vă vor zice vouă: Iată
este în pustie, să nu ieşiţi; iată este în cămări, să nu credeţi. Căci
precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi
venirea Fiului Omului. Căci unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.”

362
 Vineri 17 august (în calendarul civil 30 august)

Sfântul Sfinţit Mucenic Miron preotul din Ahaia

Sfinţii Mucenici Straton, Ciprian, Evtihian şi Filip din Nicomidia
Sfinţii Mucenici Tirs, Levchie, Coronat şi soţiile lor
Sfântul Mucenic Dimitrie cel Nou din Epir, săvârşit zidit de viu

La Liturghie:
Apostolul de Vineri din Săptămâna a 11-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Corinteni IV, 13-18
Evanghelia de Vineri din Săptămâna a 11-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Matei XXIV, 27-33; 42-51

Apostolul de Vineri din Săptămâna a 11-a după Pogorârea Sfântului Duh -

2 Corinteni IV, 13-18

„Fraţilor, având acelaşi duh al credinţei, – după cum este scris:

"Crezut-am, pentru aceea am şi grăit", – şi noi credem: pentru aceea şi
grăim, ştiind că Cel Care a înviat pe Domnul Iisus ne va învia şi pe noi cu Iisus
şi ne va înfăţişa împreună cu voi. Căci toate sunt pentru voi, pentru ca,
înmulţindu-se harul să prisosească prin mai mulţi mulţumirea, spre slava lui
Dumnezeu. De aceea nu ne pierdem curajul şi, chiar dacă omul nostru cel
din afară se trece, cel dinăuntru însă se înnoieşte din zi în zi. Căci
necazul nostru de acum, uşor şi trecător, ne aduce nouă, mai presus de
orice măsură, slavă veşnică covârşitoare, neprivind noi la cele ce se văd,
ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce
nu se văd sunt veşnice.”
363
 Sâmbătă 18 august (în calendarul civil 31 august)

Sfinţii Mucenici Flor şi Lavru (în icoana din stânga)

Sfinţii Mucenici Polien, Ermia şi Serapion din Roma
Sfânta Muceniţă Iuliana din Strovil
Sfântul Mucenic Leon din Mira Lichiei
Sfinţii Ierarhi Ioan al V-lea şi Gheorghe I, patriarhii Constantinopolului
Sfinţii Cuvioşi Barnaba, Sofronie şi Hristofor
Sfântul Cuvios Ioan de la Rila, ocrotitorul Bulgariei (în icoana din dreapta)

La Liturghie:
Apostolul: - de Sâmbătă din Săptămâna a 11-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Corinteni I, 3-9
- la Sfinţii Mucenici Flor şi Lavru - Coloseni I, 24 - II, 1
Evanghelia: - de Sâmbătă din Săptămâna a 11-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Matei XIX, 3-12
- la Sfinţii Mucenici Flor şi Lavru - Luca XII, 2-12

Din Evanghelia la Sfinţii Mucenici Flor şi Lavru - Luca XII, 2-5; 8-10

„Zis-a Domnul ucenicilor Săi: nimic nu este acoperit care să nu se

descopere şi nimic ascuns care să nu se cunoască. De aceea, câte aţi spus
la întuneric se vor auzi la lumină; şi ceea ce aţi vorbit la ureche, în odăi, se va
vesti de pe acoperişuri. Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeţi de cei
care ucid trupul şi după aceasta n-au ce să mai facă. Vă voi arăta însă
de cine să vă temeţi: Temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere
să arunce în gheena; da, vă zic vouă, de acela să vă temeţi. (…) Şi zic
vouă: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului
va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va
lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui
Dumnezeu. Oricui va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va
ierta; dar celui ce va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta.”
364
 Duminică 19 august (în calendarul civil 1 septembrie)

Duminica a 11-a după Pogorârea Sfântului Duh

Sfântul Mucenic Andrei Stratilat (în icoană) şi 2593 ostaşi împreună cu dânsul
Sfinţii Mucenici Timotei, Agapie şi Tecla din Gaza
Sfinţii Mucenici Eutihian ostaşul şi Stratighie
Sfântul Cuvios Teofan cel Nou din Muntele Nausa

Glasul al 2-lea; Voscreasna a 11-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 11-a după Pogorârea Sfântului Duh -

1 Corinteni IX, 2-12

„Fraţilor, voi sunteţi pecetea apostoliei mele în Domnul. Apărarea mea către
cei ce mă judecă aceasta este. N-avem, oare, dreptul, să mâncăm şi să bem?
N-avem, oare, dreptul să purtăm cu noi o femeie soră, ca şi ceilalţi apostoli, ca
şi fraţii Domnului, ca şi Chefa? Sau numai eu şi Barnaba nu avem dreptul de a
nu lucra? Cine slujeşte vreodată, în oaste, cu solda lui? Cine sădeşte vie şi nu
mănâncă din roada ei? Sau cine paşte o turmă şi nu mănâncă din laptele
turmei? Nu în felul oamenilor spun eu acestea. Nu spune, oare, şi legea
acestea? Căci în Legea lui Moise este scris: "Să nu legi gura boului care treieră".
Oare de boi se îngrijeşte Dumnezeu? Sau în adevăr pentru noi zice? Căci
pentru noi s-a scris: "Cel ce ară trebuie să are cu nădejde, şi cel ce treieră, cu
nădejdea că va avea parte de roade". Dacă noi am semănat la voi cele
duhovniceşti, este, oare, mare lucru dacă noi vom secera cele pământeşti ale
voastre? Dacă alţii se bucură de acest drept asupra voastră, oare, nu cu atât
365
mai mult noi? Dar nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci toate le răbdăm, ca să
nu punem piedică Evangheliei lui Hristos.”

Apostolul la Sfântul Mucenic Andrei Stratilat - Fapte XII, 1-11

„În vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mâna pe unii din Biserică, ca să-i
piardă. Şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Şi văzând că este pe placul
iudeilor, a mai luat şi pe Petru, (şi erau zilele Azimelor) pe care şi prinzându-l
l-a băgat în temniţă, dându-l la patru străji de câte patru ostaşi, ca să-l
păzească, vrând să-l scoată la popor după Paşti. Deci Petru era păzit în temniţă
şi se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el, de către Biserică.
Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea, Petru dormea între doi
ostaşi, legat cu două lanţuri, iar înaintea uşii paznicii păzeau temniţa. Şi iată
un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Şi
lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Şi
lanţurile i-au căzut de la mâini. Şi a zis îngerul către el: Încinge-te şi încalţă-te
cu sandalele. Şi el a făcut aşa. Şi i-a zis lui: Pune haina pe tine şi vino după
mine. Şi, ieşind, mergea după înger, dar nu ştia că ceea ce s-a făcut prin înger
este adevărat, ci i se părea că vede vedenie. Şi trecând de straja întâi şi de a
doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce în cetate, şi poarta s-a deschis
singură. Şi ieşind, au trecut o uliţă şi îndată îngerul s-a depărtat de la el. Şi
Petru, venindu-şi în sine, a zis: Acum ştiu cu adevărat că Domnul a trimis pe
îngerul Său şi m-a scos din mâna lui Irod şi din toate câte aştepta poporul
iudeilor.”

Evanghelia la Duminica a 11-a după Pogorârea Sfântului Duh

(Pilda datornicului nemilostiv) - Matei XVIII, 23-35

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului

împărat care a voit să se socotească cu slugile sale. Şi, începând să se
socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar neavând el
cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copiii şi
pe toate câte le are, ca să se plătească. Deci, căzându-i în genunchi, sluga
aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot. Iar
366
stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi
datoria. Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el şi
care-i datora o sută de dinari. Şi punând mâna pe el, îl sugruma zicând:
Plăteşte-mi ce eşti dator. Deci, căzând cel ce era slugă ca şi el, îl ruga zicând:
Îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti. Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în
închisoare, până ce va plăti datoria. Iar celelalte slugi, văzând deci cele
petrecute, s-au întristat foarte şi, venind, au spus stăpânului toate cele
întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată
datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai
milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? Şi
mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată
datoria. Tot aşa şi Tatăl Meu Cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta -
fiecare fratelui său - din inimile voastre.”

Evanghelia la Sfântul Mucenic Andrei Stratilat - Luca XXI, 12-19

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Păziţi-vă de oameni, pentru că îşi vor pune
mâinile pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi şi în temniţe, ducându-vă
la împăraţi şi la dregători, pentru numele Meu. Şi va fi vouă spre mărturie.
Puneţi deci în inimile voastre să nu gândiţi de mai înainte ce veţi
răspunde; căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea
sta împotrivă, nici să-i răspundă toţi potrivnicii voştri. Şi veţi fi daţi şi de
părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi. Şi veţi fi
urâţi de toţi pentru numele Meu. Şi păr din capul vostru nu va pieri. Prin
răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre.”

Psalmul 93

„Dumnezeul izbândelor, Domnul, Dumnezeul izbândelor Se arătă. Înalţă-Te,

Cel Care judeci pământul, răsplăteşte răsplătire celor mândri. Până când
păcătoşii, Doamne, până când păcătoşii se vor făli? Răspunde-vor şi vor
grăi strâmbătate; grăi-vor toţi cei ce fac fărădelegea? Pe poporul Tău,
Doamne, l-au înfrânt şi moştenirea Ta au chinuit-o. Pe văduvă şi pe sărac
omorâră şi pe orfan uciseră. Şi ziseră: "Nu va vedea Domnul, nici nu va pricepe
Dumnezeul lui Iacov". Pricepeţi, dar, cei fără minte întru norod, şi cei nebuni,
gândiţi odată! Cel Care a răsădit urechea nu aude? Oare Cel Care a zidit ochiul
nu socoteşte? Cel Care ceartă neamuri nu va mustra? Cel Care învaţă pe om
cunoaştere, Domnul, cunoaşte gândurile oamenilor, că sunt deşarte. Fericit
omul pe care îl vei certa, Doamne, şi din legea Ta îl vei învăţa pe el, ca
să-l linişteşti pe el în zile rele, până ce se va săpa groapă păcătosului.
Căci nu va lepăda Domnul pe poporul Său şi moştenirea Lui nu o va
părăsi, până ce dreptatea se va întoarce la judecată şi ţinându-se de ea
toţi cei drepţi la inimă. (Strigare) Cine se va ridica cu mine împotriva
celor care viclenesc? Sau cine va sta împreună cu mine împotriva celor
care fac fărădelegea? De nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puţin de nu s-ar fi
sălăşluit în iad sufletul meu. De ziceam: "Clătinatu-s-a piciorul meu", mila Ta,
Doamne, mi-ajuta mie.După mulţimea durerilor mele în inima mea, mângâierile
Tale au veselit sufletul meu. Să nu fie împreună cu Tine scaunul fărădelegii, cel
care asupreşte împotriva poruncii. Vâna-vor sufletul dreptului şi sânge
nevinovat vor osândi. Şi mi se făcu mie Domnul întru scăpare şi Dumnezeul
meu spre ajutor nădejdii mele. Şi va răsplăti lor Domnul fărădelegea lor şi
după răutatea lor stinge-i-va pe dânşii Domnul Dumnezeu. Slavă.”
367
 Luni 20 august (în calendarul civil 2 septembrie)

Sfântul Proroc Samuel (în icoană)

Sfinţii 37 de Mucenici din Vizia Traciei
Sfinţii Mucenici Sever şi Memnon sutaşul
Sfântul Mucenic Luchie din Cirene
Sfinţii Mucenici Eliodor şi Soda din Persia

La Liturghie:
Apostolul de Luni din Săptămâna a 12-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Corinteni V, 10-15
Evanghelia de Luni din Săptămâna a 12-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Marcu I, 9-15

Sfântul Proroc Samuel în Cartea înţelepciunii lui Iisus Sirah 46, 16-23

„Iubit de Domnul a fost Samuel, prorocul Domnului; a aşezat domnie şi a uns

domn peste neamul său. Cu legea Domnului a judecat adunarea şi a cercetat
Domnul pe Iacov. Întru credinţa sa s-a adeverit proroc şi s-a cunoscut
întru credinţa sa credincios vedeniei. Şi a chemat pe Domnul cel
Puternic, când a bătut pe vrăjmaşii săi de primprejur, prin aducerea
unui miel de lapte. Şi a tunat din cer Domnul şi cu sunet mare a făcut auzit
glasul Său. Şi a înfrânt pe povăţuitorii Tirienilor şi pe toate căpeteniile
Filistenilor. Şi Samuel, mai înainte de vremea adormirii sale, a mărturisit
înaintea Domnului şi a unsului Lui: "Nici bani, nici măcar încălţăminte
de la nimeni n-am luat" şi nu l-a învinovăţit pe el nici un om. Şi după ce a
adormit, a prorocit şi a arătat regelui sfârşitul lui, a înălţat glasul său din
pământ întru prorocie, ca să piardă fărădelegea poporului.”
368
 Marţi 21 august (în calendarul civil 3 septembrie)

Sfântul Apostol Tadeu

Sfânta Muceniţă Vasa din Edesa şi fiii ei Teognie, Agapie şi Pistos
Sfânta Cuvioasă Teoclita, făcătoarea de minuni de la Opimaton
Sfinţii Mucenici Donat diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul şi Venust

La Liturghie:
Apostolul: - de Marţi din Săptămâna a 12-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Corinteni V, 15-21
- la Sfântul Apostol Tadeu - Fapte I, 12-17; 21-26
Evanghelia: - de Marţi din Săptămâna a 12-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Marcu I, 16-22
- la Sfântul Apostol Tadeu - Marcu III, 13-21

Psalmul 100

„Mila şi judecata Ta cânta-voi ţie, Doamne. Cânta-voi şi voi pricepe în cale

fără prihană. Când vei veni către mine? Mergeam întru nerăutatea inimii mele
în mijlocul casei mele. Nu puneam înaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe
călcătorii de lege i-am urât. Nu se lipi de mine inima îndărătnică; pe cel
rău, care se depărta de la mine, nu-l cunoşteam. Pe cel care clevetea pe
ascuns pe apropele său, pe acesta îl izgoneam. Cu cel cu ochiul mândru şi cu
inima nesăţioasă, cu acesta nu mâncam împreună. Ochii mei sunt peste
credincioşii pământului, ca să stea ei împreună cu mine; cel mergând în
cale fără prihană, acela îmi slujea. Nu locuia în casa mea cel mândru; cel
ce grăia nedreptăţi nu se îndrepta înaintea ochilor mei. Întru dimineţi am
ucis pe toţi păcătoşii pământului, ca să-i pierd de tot, din cetatea Domnului, pe
toţi cei care fac fărădelegea.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
369
 Miercuri 22 august (în calendarul civil 4 septembrie)

Sfinţii Mucenici Agatonic, Zotic, Zinon, Teoprepie, Achindin şi Severian

Sfânta Muceniţă Antuza din Seleucia, slujitorii ei Harisim şi Neofit, şi Sfântul
Sfinţit Mucenic Atanasie, episcopul care i-a botezat
Sfinţii Mucenici Irineu, Or şi Oropsis
Sinaxa Ieromartirilor de la Solovki, din care a făcut parte şi Sfântul Sfinţit
Mucenic Ilarion Troiţki, luptător împotriva ereziei ecumeniste (în icoană)

La Liturghie:
Apostolul de Miercuri din Săptămâna a 12-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Corinteni VI, 11-16
Evanghelia de Miercuri din Săptămâna a 12-a după Sfântului Duh -
Marcu I, 23-28

Din Apostolul de Miercuri din Săptămâna a 12-a după Pogorârea Sfântului

Duh - 2 Corinteni VI, 14-16

„Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are

dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul?
Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar, sau ce parte are un credincios cu
un necredincios? Sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli?
Căci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că:
"Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu".”
370
 Sfântul Sfinţit Mucenic Ilarion Troiţki

«Iată însă că există un domeniu în care mult prea mulţi oameni se socotesc a
fi stăpâni desăvârşiţi, ba chiar un fel de legiuitori: este vorba de ceea ce ţine de
credinţa creştină şi de Biserică. Şi în acest domeniu s-au statornicit formule
limpezi şi bine definite, prin truda gândirii teologice, a povăţuirii duhovniceşti, a
credinţei şi a evlaviei. Aceste formule sunt bine întemeiate şi trebuie primite
prin credinţă. Fără a ţine seama de acest fapt, o mulţime de oameni intră în
problemele credinţei şi ale Bisericii în chip de cutezători şi hotărâţi reformatori
ce voiesc a reface totul după propriile cugete. Şi, când asemenea oameni au
prea puţină cunoaştere sau înţelegere, atunci mai cu osebire se împotrivesc a
rămâne tăcuţi. Ba încep nu numai a vorbi, ci şi a striga. Asemenea strigăte pe
teme legate de credinţă şi de Biserică umplu de obicei paginile ziarelor, ca şi
banalele discuţii ale unor oameni care, îndeobşte, rareori se gândesc cât de cât
la credinţă şi la Biserică. Şi dacă chiar se gândesc la asemenea lucruri, preferă
a se pronunţa exclusiv pe un ton autoritar şi acuzator. Într-o astfel de
atmosferă se nasc o mulţime de păreri greşite de tot felul, care apoi
ajung a fi la modă, fiindcă nimeni nu-şi bate capul să le ia în seamă şi
să le cerceteze. Când astfel de păreri ajung să precumpănească, se poate
întâmpla foarte uşor să fie asimilate în chip inconştient chiar de către oameni
cu dăruire în suflet faţă de credinţă şi de Biserică. Printre cele mai
importante dintre părerile predominante şi „acceptate” este şi cea pe
care am numi-o „separarea Creştinismului de Biserică”.» (p. 7)
„În afara Bisericii şi fără Biserică viaţa creştină este cu neputinţă. Numai
învăţătura creştină singură, lipsită de Biserică, rămâne o vorbă goală,
căci viaţa creştină este viaţa Bisericii. Numai în viaţa Bisericii omul poate
trăi şi spori. În organismul trupesc, mădularele separate nu cresc, nu se
dezvoltă niciodată independent unul de altul, ci totdeauna şi numai în legătură
cu întregul organism. Acelaşi lucru se aplică şi Bisericii. Căci creşterea Bisericii
este în acelaşi timp creşterea mădularelor ei.” (p. 12)
«Potrivit Sfântului Ciprian, a fi în afara Bisericii şi a rămâne creştin
este cu neputinţă, căci a fi în afara Bisericii înseamnă a fi în afara
taberei lui Hristos. Cei ce se despart de Biserică şi cei ce lucrează împotriva
Bisericii sunt antihrişti şi păgâni. Iată ce scrie Sfântul Ciprian lui Antonianus
despre Novaţian: „Ai dorit, preaiubite frate, să îţi scriu despre Novaţian, ce fel
de erezie a scos. Întâi de toate, nu ar trebui să ne pese ce anume învaţă el
atunci când învaţă în afara Bisericii. Căci oricine sau orice ar fi acesta, el nu este
creştin, atâta vreme cât nu se află în Biserica lui Hristos”. În sfârşit, în tratatul
„Despre unitatea Bisericii Universale”, se pot citi faimoasele cuvinte, „Cel ce nu
are Biserica drept mamă, nu-l poate avea pe Dumnezeu drept Tată”. Sfântul
Ciprian refuză cu totul a mai da numele de „creştin” celor ce stau în
afara Bisericii, ca şi cum ar repeta strigătul plin de hotărâre al
dascălului său, Tertullian: „Haeretici christiani esse non possunt! –
Ereticii nu pot să fie creştini!”» (p. 16)
(Sfântul Arhiepiscop Ilarion -Troiţki - Noul Mărturisitor, Creştinismul sau
Biserica?, Ed. Cartea ortodoxă, 2005, ediţia digitală)

371
 Joi 23 august (în calendarul civil 5 septembrie)

Odovania praznicului Adormirii Maicii Domnului

Sfântul Mucenic Lup

Sfântul Sfinţit Mucenic Irineu, episcop de Sirmium
Sfântul Sfinţit Mucenic Irineu, episcopul Lugdunului (Lionului) (în icoană)
Sfântul Ierarh Calinic, patriarhul Constantinopolului
Sfinţii 38 de Mucenici din Tracia, săvârşiţi prin sabie

La Liturghie:
Apostolul: - de Joi din Săptămâna a 12-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Corinteni VII, 1-10
- la praznicul Adormirii Maicii Domnului - Filipeni II, 5-11
Evanghelia: - de Joi din Săptămâna a 12-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Marcu I, 29-35
- la praznicul Adormirii Maicii Domnului - Luca X, 38-42; XI, 27-28

372
 Sfântul Irineu al Lionului

„Ereticii nu urmează nici Scriptura, nici Tradiţia.

1. Dar când sunt combătuţi cu argumente din Scripturi, ei se sucesc şi

critică chiar aceste Scripturi, ca şi cum ele nu ar fi adevărate, nici nu ar avea
autoritate; şi susţin că ele sunt neclare, şi că adevărul nu poate fi scos din ele
de către cei care nu cunosc Tradiţia. Căci ei invocă faptul că adevărul nu a fost
transmis prin intermediul documentelor scrise, ci pe cale orală; fapt pentru
care şi Pavel a mărturisit: ‘Şi înţelepciunea o propovăduim celor desăvârşiţi, dar
nu înţelepciunea acestui veac’ (1 Corinteni II, 6). Şi această înţelepciune
fiecare dintre ei o invocă într-adevăr pentru născocirea propriei lui
închipuiri; astfel încât, conform concepţiei lor, adevărul se află pe de-a-ntregul
o vreme la Valentin, o alta la Marcion, o alta la Cerint, pe urmă la Vasilide, sau
chiar a fost, cu imparţialitate, la oricare alt oponent, care nu putea cuvânta
nimic referitor la mântuire. Căci fiecare dintre aceşti oameni, având pe
de-a-ntregul o fire perversă, lipsind organismul de adevăr, nu se
ruşinează să predice el însuşi.
2. Dar, pe de altă parte, când le facem trimitere la Tradiţia care a
fost iniţiată de către apostoli, şi care se păstrează prin intermediul
succesiunilor preoţilor din Biserici, ei se opun Tradiţiei, spunând că ei
înşişi sunt mai înţelepţi nu numai decât preoţii, ci chiar decât apostolii,
fiindcă ei au descoperit adevărul pur. Căci ei susţin că apostolii au
amestecat cele ale legii cu cuvintele Mântuitorului; şi că nu doar apostolii, ci
chiar Domnul Însuşi a vorbit odată ca Demiurg, altă dată de pe o poziţie
intermediară şi încă o dată din Pleroma, dar că ei înşişi, fără îndoială, în mod
neîntinat şi pur, deţin cunoştinţa tainei ascunse; asta înseamnă cu adevărat
să-şi blasfemieze Creatorul într-o manieră extrem de neruşinată. Astfel se
ajunge la faptul că acum aceşti oameni nu admit nici Scriptura, nici
Tradiţia.
3. Întocmai ca aceştia sunt potrivnicii cu care avem de a face, dragul meu
prieten, sforţându-se ca şerpii lunecoşi să găsească o ieşire din toate
problemele. Pentru aceasta trebuie să li se stea împotrivă în toate
privinţele, poate tăindu-le retragerea vom reuşi să-i întoarcem înapoi la
adevăr. Căci, deşi nu este lucru uşor pentru un suflet aflat sub
înrâurirea ereziei să se pocăiască, totuşi, pe de altă parte, nu este cu
totul imposibil să scape de erezie când adevărul îi este adus alături.”

(Sfântul Irineu al Lionului, Adversus Haereses - Împotriva ereziilor, în The

Apostolic Fathers with Justin Martyr and Irenæus, American edition, 1885,
p. 415)

373
 Vineri 24 august (în calendarul civil 6 septembrie)

Sfântul Sfinţit Mucenic Eutihie, ucenicul Sfântului Apostol Ioan şi al Sfântului

Apostol Pavel
Sfântul Mucenic Tation
Sfântul Cuvios Gheorghe Limniotul
Sfântul Sfinţit Mucenic Întocmai cu Apostolii Cosma Etolianul (în icoană)

La Liturghie:
Apostolul de Vineri din Săptămâna a 12-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Corinteni VII, 10-15
Evanghelia de Vineri din Săptămâna a 12-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Marcu II, 18-22

Sfântul Cosma Etolianul

„Eu, fraţii mei, m-am educat în studiu patruzeci şi cinci de ani, am citit cărţi
multe şi diferite, şi despre evrei şi despre elini şi despre alţi necinstitori de
Dumnezeu şi eretici, am cercetat adâncurile înţelepciunii şi am găsit că toate
celelelate credinţe sunt mincinoase, calpe, numai a noastră, cea creştină
şi ortodoxă e adevărată şi sfântă.” (p. 87)
„Sfinţiţi preoţi, se cade să aveţi cristelniţe mari în bisericile voastre, ca
pruncul întreg să fie cufundat în ele şi el să nu rămână neudat nici
măcar cât e ochiul unui purice, fiindcă pe acolo intră diavolul, şi de
aceea copii voştri sunt lunatici, demonizaţi, au spaime, ajung nenorociţi,
pentru că n-au fost botezaţi bine.” (p. 109)
(Viaţa şi învăţăturile Cuviosului şi Sfinţitului Mucenic Cosma Etolianul,
luminătorul Greciei şi Apostolul săracilor, Ed. Deisis, Sibiu, 2001)
374
 Sâmbătă 25 august (în calendarul civil 7 septembrie)

Aducerea moaştelor Sfântului Apostol Bartolomeu

Sfântul Apostol Tit, unul dintre cei 70 (în icoană)
Sfinţii Ierarhi Mina, Epifanie, Ghenadie I şi Ioan al II-lea, patriarhii
Constantinopolului

La Liturghie:
Apostolul: - de Sâmbătă din Săptămâna a 12-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Corinteni I, 26 - II, 5
- la Sfântul Apostol Tit - Tit I, 1-5; II, 15; III, 1-3; 12-15
Evanghelia: - de Sâmbătă din Săptămâna a 12-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Matei XX, 29-34
- la Sfântul Apostol Tit - Matei V, 14-19
375
Din Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna a 12-a după Pogorârea Sfântului
Duh – I Corinteni II, 4-5

„Iar cuvântul meu şi propovăduirea mea nu stăteau în cuvinte de

înduplecare ale înţelepciunii omeneşti, ci în adeverirea Duhului şi a
puterii, pentru ca credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor,
ci în puterea lui Dumnezeu.”

Tit I, 4 – II, 1; 7-8; III, 8-11

„Lui Tit, adevăratul fiu după credinţa cea de obşte: Har, milă şi pace, de la
Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru. Pentru
aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi
preoţi prin cetăţi, precum ţi-am rânduit: de este cineva fără de prihană, bărbat
al unei femei, având fii credincioşi, nu sub învinuire de desfrânare sau
neascultători. Căci se cuvine ca episcopul să fie fără de prihană, ca un
iconom al lui Dumnezeu, neîngâmfat, nu grabnic la mânie, nu dat la
băutură, paşnic, nepoftitor de câştig urât, ci iubitor de străini, iubitor de
bine, înţelept, drept, cuvios, cumpătat, ţinându-se de cuvântul cel
credincios al învăţăturii, ca să fie destoinic şi să îndemne la învăţătura
cea sănătoasă şi să mustre pe cei potrivnici. Pentru că mulţi sunt
răzvrătiţi, grăitori în deşert şi înşelători, mai ales cei din tăierea
împrejur, cărora trebuie să li se închidă gura ca unora care răzvrătesc
case întregi, învăţând, pentru câştig urât, cele ce nu se cuvin. Unul dintre
ei, chiar un proroc al lor, a rostit: Cretanii sunt pururea mincinoşi, fiare
rele, pântece leneşe. Mărturia aceasta este adevărată; pentru care
pricină, mustră-i cu asprime, ca să fie sănătoşi în credinţă, şi să nu dea
ascultare basmelor iudaiceşti şi poruncilor unor oameni, care se întorc
de la adevăr. Toate sunt curate pentru cei curaţi; iar pentru cei întinaţi şi
necredincioşi nimeni nu este curat, ci li s-au întinat lor şi mintea şi
cugetul. Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl
tăgăduiesc, urâcioşi fiind, nesupuşi, şi la orice lucru bun, netrebnici. Dar
tu grăieşte cele ce se cuvin învăţăturii sănătoase.”

„Întru toate arată-te pe tine pildă de fapte bune, dovedind în învăţătură

neschimbare, cuviinţă, cuvânt sănătos şi fără prihană, pentru ca cel
potrivnic să se ruşineze, neavând de zis nimic rău despre noi.”

„Vrednic de crezare este cuvântul, şi voiesc să adevereşti acestea cu tărie,

pentru ca cei care au crezut în Dumnezeu să aibă grijă să fie în frunte la fapte
bune. Că acestea sunt cele bune şi de folos oamenilor. Iar de întrebările
nebuneşti şi de înşirări de neamuri şi de certuri şi de sfădirile pentru
lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi deşarte. De omul eretic, după
întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a
abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.”

376
 Duminică 26 august (în calendarul civil 8 septembrie)

Duminica a 12-a după Pogorârea Sfântului Duh

Sfinţii Mucenici Adrian şi Natalia, soţia sa, (în icoană) şi cei împreună cu dânşii
Sfinţii Mucenici Atic şi Sisenie
Sfântul Cuvios Ivistion Mărturisitorul din Egipt
Sfântul Mucenic Adrian, fiul împăratului roman Prov
Sfântul Cuvios Ioasaf, fiul împăratului Avenir din India
Sfântul Cuvios Titoe din Egipt

Glasul al 3-lea; Voscreasna întâia

La Liturghie:

Apostolul de Duminică din Săptămâna a 12-a după Pogorârea Sfântului Duh -

1 Corinteni XV, 1-11

„Fraţilor, vă aduc aminte Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care aţi şi

primit-o, întru care şi staţi, prin care şi sunteţi mântuiţi; cu ce cuvânt v-am
binevestit-o – dacă o ţineţi cu tărie, afară numai dacă n-aţi crezut în zadar –
căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Hristos a murit pentru
păcatele noastre după Scripturi; şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi,
după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece; în urmă S-a
arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până
377
astăzi, iar unii au şi adormit; după aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor
apostolilor; iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi S-a
arătat şi mie. Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să
mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Dar prin
harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în mine n-a
fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui
Dumnezeu care este cu mine. Deci ori eu, ori aceia, aşa propovăduim şi voi
aşa aţi crezut.”

Evanghelia de Duminică din Săptămâna a 12-a după Pogorârea Sfântului Duh

(A tânărului bogat) - Matei XIX, 16-26

„În vremea aceea, venind un tânăr la Iisus, I-a zis: Bunule Învăţător, ce
bine să fac, ca să am viaţa veşnică? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu
este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte
poruncile. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter,
să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb; cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să
iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am
păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte? Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii
desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer;
după aceea, vino şi urmează-Mi. Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat
întristat, căci avea multe avuţii. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă
că un bogat cu greu va intra în împărăţia cerurilor. Şi iarăşi zic vouă că mai
lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în
împărăţia lui Dumnezeu. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând: Dar cine
poate să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e
cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă.”

Psalmul 102, 2-4

„Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate

răsplătirile Lui. Pe Cel Care bine iartă toate fărădelegile tale, pe Cel Care
vindecă toate bolile tale; pe Cel Care izbăveşte din stricăciune viaţa ta,
pe Cel Care te încununează cu milă şi îndurări.” (Psaltirea după Biblia de la
1688)
378
 Luni 27 august (în calendarul civil 9 septembrie)

Sfântul Cuvios Pimen cel Mare din Egipt (în icoana din stânga)
Sfânta Muceniţă Eutalia
Sfântul Ierarh Liberie Mărturisitorul, episcopul Romei
Sfântul Ierarh Osiu, episcopul Cordobei (în icoana din dreapta)
Sfânta Muceniţă Antuza cea Nouă
Sfântul Mucenic Fanurie

La Liturghie:
Apostolul: - de Luni din Săptămâna a 13-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Corinteni VIII, 7-15
- la Sfântul Cuvios Pimen cel Mare - Galateni V, 22 - VI, 2
Evanghelia: - de Luni din Săptămâna a 13-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Marcu III, 6-12
- la Sfântul Cuvios Pimen cel Mare - Matei IV, 25 - V, 12

Avva Pimen cel Mare

„Se spunea despre un frate că a fost luptat spre hulă şi se ruşina să spună.
Şi oriunde auzea de bătrâni mari, se ducea la dânşii ca să le vestească şi cum
ajungea, se ruşina să vestească. Deci de multe ori s-a dus şi la avva Pimen şi
l-a văzut pe el bătrânul că are gânduri şi se mâhnea că faptele nu le vestea.
Deci, într-una din zile petrecându-l, i-a zis lui: iată, de atâta vreme vii aici,
având gânduri ca să-mi vesteşti şi când vii nu voieşti să spui, ci totdeauna te
duci necăjit. Spune-mi, dar, fiule, ce ai? Iar el i-a zis: cu hulă spre Dumnezeu
mă lupta diavolul şi mă ruşinam să spun. Şi povestindu-i lui lucrul, îndată s-a
uşurat. Deci i-a zis lui bătrânul: nu te necăji, fiule, ci când vine gândul
acesta, zi: eu nu am vină, hula ta, asupra ta, satano! Căci acest lucru
nu-l voieşte sufletul meu. Şi tot lucrul ce nu-l voieşte sufletul, pentru
puţină vreme este. Şi tămăduindu-se fratele, s-a dus.” (Patericul egiptean,
Alba Iulia, 1999, p. 192)
379
 Marţi 28 august (în calendarul civil 10 septembrie)

Sfântul Cuvios Moise Arapul (în icoană)

Sfinţii Mucenici Diomid şi Lavrentie
Dreptul Iezechia
Sfânta Prorociţă Ana, fiica lui Fanuel
Sfinţii 33 de Mucenici din Iraclia, săvârşiţi prin foc

La Liturghie:
Apostolul de Marţi din Săptămâna a 13-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Corinteni VIII, 16 - IX, 5
Evanghelia de Marţi din Săptămâna a 13-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Marcu III, 13-21

Avva Moise Arapul

„Zicea avva Moise în Schit: de vom păzi poruncile părinţilor noştri, eu

mă fac chezaş pentru voi către Dumnezeu, că barbarii nu vor veni aici;
iar de nu le vom păzi, are să se pustiască locul acesta.” (Patericul
egiptean, Alba Iulia, 1999, p. 192)
380
 Miercuri 29 august (în calendarul civil 11 septembrie)

(†) Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul

(Post)

La Liturghie:

Apostolul de Miercuri din Săptămâna a 13-a după Pogorârea Sfântului Duh –

2 Corinteni IX, 12 - X, 7

„Fraţilor, slujirea acestui dar nu numai că împlineşte lipsurile sfinţilor, ci

prisoseşte prin multe mulţumiri în faţa lui Dumnezeu; slăvind ei pe Dumnezeu,
prin adeverirea acestei ajutorări, pentru supunerea mărturisirii voastre
Evangheliei lui Hristos şi pentru dărnicia împărtăşirii către ei şi către toţi, se
roagă pentru voi, şi vă iubesc pentru harul lui Dumnezeu cel ce prisoseşte la
voi. Iar lui Dumnezeu mulţumire pentru darul Său cel negrăit. Însumi eu,
Pavel, vă îndemn prin blândeţea şi îngăduinţa lui Hristos – eu care de faţă sunt
smerit între voi, dar, în lipsă, îndrăznesc faţă de voi – vă rog, dar, să nu mă
siliţi, când voi fi de faţă, să îndrăznesc cu încrederea cu care gândesc că voi
îndrăzni împotriva unora care ne socotesc că umblăm după trup. Pentru că,
deşi umblăm în trup, nu ne luptăm trupeşte. Căci armele luptei noastre nu
381
sunt trupeşti, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor.
Noi surpăm iscodirile minţii, şi toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii
lui Dumnezeu şi tot gândul îl robim, spre ascultarea lui Hristos, şi gata suntem
să pedepsim toată neascultarea, atunci când supunerea voastră va fi deplină.
Judecaţi lucrurile aşa cum se arată: dacă cineva are încredere în sine că este al
lui Hristos, să gândească iarăşi de la sine aceasta, că precum este el al lui
Hristos, tot aşa suntem şi noi.”

Apostolul la Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul -

Fapte XIII, 25-33

„În zilele acelea, când şi-a împlinit Ioan calea sa, zicea: Nu sunt eu ce
socotiţi voi că sunt. Dar, iată, vine după mine Cel căruia nu sunt vrednic să-I
dezleg încălţămintea picioarelor. Bărbaţi fraţi, fii din neamul lui Avraam şi cei
dintre voi temători de Dumnezeu, vouă vi s-a trimis cuvântul acestei mântuiri.
Căci cei ce locuiesc în Ierusalim şi căpeteniile lor, necunoscându-L şi
osândindu-L, au împlinit glasurile prorocilor care se citesc în fiecare sâmbătă.
Şi, neaflând în El nici o vină de moarte, au cerut de la Pilat ca să-L omoare. Iar
când au săvârşit toate cele scrise despre El, coborându-L de pe cruce, L-au pus
în mormânt. Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi. El S-a arătat mai multe zile
celor ce împreună cu El s-au suit din Galileea la Ierusalim şi care sunt acum
martorii Lui către popor. Şi noi vă binevestim vouă că făgăduinţa făcută
părinţilor, Dumnezeu a împlinit-o cu noi, copiii lor, înviindu-L pe Iisus.”

Evanghelia de Miercuri din Săptămâna a 13-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Marcu III, 20-27

„În vremea aceea, a venit Iisus în casă, şi iarăşi mulţimea s-a adunat, încât
ei nu puteau nici să mănânce. Şi auzind ai Săi, au ieşit ca să-L prindă, că
ziceau: Şi-a ieşit din fire. Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are
pe Beelzebul şi că, cu domnul demonilor, alungă demonii. Şi chemându-i la
Sine, le-a vorbit în pilde: Cum poate satana să alunge pe satana? Dacă o
împărăţie se va dezbina în sine, acea împărăţie nu mai poate dăinui. Şi
dacă o casă se va dezbina în sine, casa aceea nu va mai putea să se ţină.
Şi dacă satana s-a sculat împotriva sa însuşi şi s-a dezbinat, nu poate să
dăinuiască, ci are sfârşit. Dar nimeni nu poate, intrând în casa celui tare, să-i
răpească lucrurile, de nu va lega întâi pe cel tare, şi atunci va jefui casa lui.”

Evanghelia la Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul –

Marcu VI – 14-30

„În vremea aceea, a auzit regele Irod despre Iisus, căci numele lui Iisus se
făcuse cunoscut, şi zicea că Ioan Botezătorul s-a sculat din morţi şi de aceea se
fac minuni prin el. Alţii însă ziceau că este Ilie şi alţii că este proroc, ca unul
din proroci. Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan căruia eu am pus să-i taie capul; el
s-a sculat din morţi. Căci Irod, trimiţând, l-a prins pe Ioan şi l-a legat, în
temniţă, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de
soţie. Căci Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ţi este îngăduit să ţii pe femeia fratelui tău.
Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea, Căci Irod se temea de Ioan,
ştiindu-l bărbat drept şi Sfânt, şi-l ocrotea. Şi ascultându-l, multe făcea şi cu
drag îl asculta. Şi fiind o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua sa de naştere, a
făcut ospăţ dregătorilor lui şi căpeteniilor oştirii şi fruntaşilor din Galileea, şi
382
fiica Irodiadei, intrând şi jucând, a plăcut lui Irod şi celor ce şedeau cu el la
masă. Iar regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi şi îţi voi da. Şi s-a jurat
ei: Orice vei cere de la mine îţi voi da, până la jumătate din regatul meu. Şi ea,
ieşind, a zis mamei sale: Ce să cer? Iar Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan
Botezătorul. Şi intrând îndată, cu grabă, la rege, i-a cerut, zicând: Vreau să-mi
dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul. Şi regele s-a mâhnit adânc, dar
pentru jurământ şi pentru cei ce şedeau cu el la masă, n-a voit s-o întristeze. Şi
îndată trimiţând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. Şi acela,
mergând, i-a tăiat capul în temniţă, l-a adus pe tipsie şi l-a dat fetei, iar fata l-a
dat mamei sale. Şi auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan şi l-au
pus în mormânt. Şi s-au adunat apostolii la Iisus şi I-au spus Lui toate câte au
făcut şi au învăţat.”

Psalmul 102, 2-4

„Îndurător şi milostiv este Domnul, mult răbdător şi mult milostiv. Nu până

în sfârşit Se va urgisi, nici în veac va ţine mânie. Nu după fărădelegile
noastre a făcut nouă, nici după greşalele noastre ne răsplăti nouă, căci
după înălţimea cerului de la pământ, a întărit Domnul mila Lui peste cei
care se tem de El. Pe cât sunt depărtate răsăriturile de apusuri, depărtă
de la noi fărădelegile noastre. În ce chip miluieşte părintele pe fii, aşa a
miluit Domnul pe cei care se tem de El, căci El a cunoscut zidirea noastră. Îşi
aduse aminte că ţărână suntem; omul, ca iarba zilele lui; ca floarea câmpului,
aşa va înflori. Căci duh trecu într-însul şi nu va fi, şi nu va mai cunoaşte încă
locul lui. Iar mila Domnului, din veac şi până în veac spre cei care se tem
de Dânsul, şi dreptatea Lui, peste fiii fiilor, la cei care păzesc făgăduinţa
Lui şi pomenesc poruncile Lui, ca să le facă pe ele.”

Psalmul 108, 1-19

„Dumnezeule, lauda mea să nu o taci! Căci gura păcătosului şi gura

vicleanului asupra mea se deschise. Grăit-au împotriva mea cu limbă
vicleană şi cu cuvinte de urâciune m-au înconjurat şi-mi dădură război în
zadar. În loc să mă iubească, mă pârau, şi eu mă rugam. Şi puseră împotriva
mea rele în loc de bune şi ură, în loc să mă îndrăgească. Pune peste
dânsul pe cel vinovat şi diavolul să stea în dreapta lui. Când se va
judeca el să iasă osândit, iar ruga lui facă-se întru păcat. Fie zilele lui
puţine şi stăpânirea lui să o ia altul. Facă-se fiii lui săraci şi muierea lui,
văduvă. Legănându-se să se scoale fiii lui şi să cerşească; scoată-se din
bătătura caselor lor. Cerceteze cămătarul toată averea lui şi jefuiască străinii
ostenelile lui. Să nu-i fie lui sprijinitor, nici să se facă milostivire sărmanilor lui.
Facă-se fiii lui întru pierzare, într-un neam stingă-se numele lui.
Pomenească-se fărădelegea părinţilor lui înaintea Domnului; şi păcatul maicii
lui să nu se stingă. Facă-se înaintea Domnului pururea şi piară de tot de
pe pământ pomenirea lui, pentru că nu şi-a adus aminte să facă milă. Şi
prigoni pe omul cel sărman şi sărac şi umilit cu inima, ca să-l omoare. Şi
iubi blestemul, şi va veni la dânsul; şi nu vru binecuvântarea şi se va
îndepărta de la el. Şi se îmbrăcă cu blestemul ca şi cu o haină şi intră ca o
apă în maţele lui şi ca untdelemnul în oasele lui. Facă-se lui ca o haină cu care
se îmbracă şi ca brâul cu care pururea se încinge. Acesta e lucrul celor care mă
pârăsc pe mine la Domnul şi celor care grăiesc rele împotriva sufletului meu.”
(Psaltirea după Biblia de la 1688)
383
 Joi 30 august (în calendarul civil 12 septembrie)

Sfinţii Ierarhi Alexandru, Ioan şi Pavel cel Nou, patriarhii Constantinopolului

Sfântul Cuvios Fantin
6 Sfinţi Mucenici din Melitina
Sfântul Cuvios Sarmata din Egipt
Sfânta Cuvioasă Vriena din Nisibe
16 Sfinţi Mucenici din Teba
Sfântul Ierarh Eulalie, episcop de Lapitos din Cipru
Sfântul Mucenic Felix
Sfântul Cuvios Alexandru din Svir (în icoană)
†) Sfinţii Ierarhi Varlaam, mitropolitul Moldovei, şi Ioan de la Râşca şi
Secu, episcopul Romanului

La Liturghie:
Apostolul: - de Joi din Săptămâna a 13-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Corinteni X, 7-18
- la Sfinţii Ierarhi Alexandru, Ioan şi Pavel - Evrei XIII, 7-16
Evanghelia: - de Joi din Săptămâna a 13-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Marcu III, 28-35
- la Sfinţii Ierarhi Alexandru, Ioan şi Pavel - Matei V, 14-19

Din Evanghelia de Joi din Săptămâna a 13-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Marcu III, 28-29

„Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele

şi hulele câte vor fi hulit; dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu
are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică.”
384
 Vineri 31 august (în calendarul civil 13 septembrie)

Aşezarea în raclă a cinstitului brâu al Maicii Domnului

Sfântul Mucenic Fileort
Sfântul Mucenic Diadoh
7 Sfinte Muceniţe din Gaza săvârşite prin sabie
Sfinţii Mucenici Andrei, Iraclie, Faust şi Mina
4 Sfinţi Mucenici din Perga Pamfiliei
Sfinţii 366 de Mucenici din Nicomidia săvârşiţi prin sabie

(Dezlegare la untdelemn şi vin)

La Liturghie:
Apostolul: - de Vineri din Săptămâna a 13-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Corinteni XI, 5-21
- la Aşezarea în raclă a cinstitului brâu al Maicii Domnului -
Evrei IX, 1-7
Evanghelia: - de Vineri din Săptămâna a 13-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Marcu IV, 1-9
- la Aşezarea în raclă a cinstitului brâu al Maicii Domnului -
Luca X, 38-42; XI, 27-28

Din Apostolul de Vineri din Săptămâna a 13-a după Pogorârea Sfântului

Duh - 2 Corinteni XI, 12-15

„Dar ceea ce fac, voi face şi în viitor, ca să tai pricina celor ce poftesc
pricină, pentru a se afla ca şi noi în ceea ce se laudă. Pentru că unii ca
aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de
apostoli ai lui Hristos. Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface
în înger al luminii. Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de
slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor.”
385
 Septembrie

386
 Sâmbătă 1 septembrie (în calendarul civil 14 septembrie)

† Începutul anului nou bisericesc (Tedeum)

Sfinţii Cuvioşi Simeon Stâlpnicul şi mama sa, Marta

Soborul în cinstea Maicii Domnului, de la Mănăstirea Miasina
Sfintele 40 de Muceniţe de la Adrianopol şi Sfântul Amun diaconul
Sfinţii Mucenici Calista, Evod şi Ermoghen, fraţi buni din Nicomidia
Dreptul Iisus fiul lui Navi
†) Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul (cel Smerit)

La Liturghie:
Apostolul: - de Sâmbătă din Săptămâna a 13-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Corinteni II, 6-9
- la Sfântul Simeon Stâlpnicul – Coloseni III, 12-16
Evanghelia: - de Sâmbătă din Săptămâna a 13-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Matei XXII, 15-22
- la Sfântul Simeon Stâlpnicul - Matei XI, 27-30

La Tedeum:
Apostolul la Tedeumul de la Începutul anului nou bisericesc - 1 Timotei II, 1-7
Evanghelia la Tedeumul de la Începutul anului nou bisericesc - Luca IV, 16-22

Sfântul Dionisie Exiguul

„Argumentul al 3-lea. Despre epacte.

Dacă vrei să cunoşti care sunt epactele, adică adăugările lunare, adună
anii de la întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, care au fost 525. Pe
aceştia împarte-i la 19, rămân 12. Înmulţeşte cu 11, face 132. La fel împarte-i
pe aceştia la 30, rămân 12. 12 sunt adăugirile lunare.” (Sfântul Dionisie
Exiguul, Argumentele Pascale din Cartea despre Paști - Liber de Paschate,
Argumenta Paschalia, Patrologia Latina, 67, coloana 499-500)
387
 Duminică 2 septembrie (în calendarul civil 15 septembrie)

Duminica a 13-a după Pogorârea Sfântului Duh

Sfântul Mucenic Mamant (în icoana din stânga)

Sfântul Ierarh Ioan Postitorul, patriarhul Constantinopolului (în icoana din
dreapta)
Sfinţii Mucenici Diomid, Iulian, Filip, Eutihian, Isihie, Leonid, Eutihie, Filadelf
şi Melanip
Sfânta Muceniţă Partagapia
Sfinţii Mucenici Aitala şi Amun din Tracia
Drepţii Eleazar şi Finees

Glasul al 4-lea; Voscreasna a 2-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 13-a după Pogorârea Sfântului Duh –

1 Corinteni XVI, 13-24

„Fraţilor, privegheaţi, staţi tari în credinţă, îmbărbătaţi-vă, întăriţi-vă.

Toate ale voastre cu dragoste să se facă. Vă îndemn însă, fraţilor, - ştiţi
casa lui Ştefanas, că este pârga Ahaei şi că spre slujirea sfinţilor s-au rânduit
pe ei înşişi - ca şi voi să vă supuneţi unora ca aceştia şi oricui lucrează şi se
osteneşte împreună cu ei. Mă bucur de venirea lui Ştefanas, a lui Fortunat şi a
lui Ahaic, pentru că aceştia au împlinit lipsa voastră. Şi au liniştit duhul meu şi
al vostru. Cunoaşteţi bine deci pe unii ca aceştia. Vă îmbrăţişează Bisericile
Asiei. Vă îmbrăţişează mult, în Domnul, Acvila şi Priscila, împreună cu Biserica
388
din casa lor. Vă îmbrăţişează fraţii toţi. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare
Sfântă. Salutarea cu mâna mea, Pavel. Cel care nu iubeşte pe Domnul să fie
anatema! Maran atha! (Domnul vine). Harul Domnului Iisus Hristos cu voi.
Dragostea mea cu voi toţi, în Hristos Iisus! Amin.”

Apostolul la Sfântul Mucenic Mamant - Romani VIII, 28-39

„Fraţilor, ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe

Dumnezeu, al celor care sunt chemaţi după voia Lui; căci pe cei pe care i-a
cunoscut mai înainte, mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului
Său, ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi. Iar pe care i-a hotărât mai
înainte, pe aceştia i-a şi chemat; şi pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi
îndreptat; iar pe care i-a îndreptat, pe aceştia i-a şi mărit. Ce vom zice deci la
acestea? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastră? El, Care pe
Însuşi Fiul Său nu L-a cruţat, ci L-a dat morţii, pentru noi toţi, cum nu ne va
da, oare, toate împreună cu El? Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui
Dumnezeu? Dumnezeu este Cel ce îndreptează; Cine este Cel ce osândeşte?
Hristos, Cel ce a murit, şi mai ales Cel ce a înviat, Care şi este de-a dreapta lui
Dumnezeu, Care mijloceşte pentru noi! Cine ne va despărţi pe noi de iubirea
lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau
lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? Precum este scris:
"Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de
junghiere". Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela
Care ne-a iubit. Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici
îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici
puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea
să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus,
Domnul nostru.”

Apostolul la Sfântul Ierarh Ioan Postitorul - Evrei VII, 26 - VIII, 2

„Fraţilor, un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: Sfânt, fără de răutate,

fără de pată, osebit de cei păcătoşi, şi fiind mai presus decât cerurile. El nu are
nevoie să aducă zilnic jertfe, ca arhiereii: întâi pentru păcatele lor, apoi pentru
ale poporului, căci El a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, aducându-Se
jertfă pe Sine însuşi. Căci Legea pune ca arhierei oameni care au slăbiciune, pe
când cuvântul jurământului, venit în urma Legii, pune pe Fiul, desăvârşit în
veacul veacului. Lucru de căpetenie din cele spuse este că avem astfel de
Arhiereu care a şezut de-a dreapta tronului slavei în ceruri, Slujitor Altarului şi
Cortului celui adevărat, pe care l-a înfipt Dumnezeu şi nu omul.”

Evanghelia la Duminica a 13-a după Pogorârea Sfântului Duh

(Pilda lucrătorilor celor răi) - Matei XXI, 33-44

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care
a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a
dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Când a sosit timpul roadelor, a trimis
pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele. Dar lucrătorii, punând mâna pe
slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre.
Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot
aşa. La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul meu. Iar
lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi
389
să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui. Şi, punând mâna pe el, l-au scos
afară din vie şi l-au ucis. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor
lucrători? I-au răspuns: Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor
lucrători, care vor da roadele la timpul lor. Zis-a lor Iisus: Au n-aţi citit
niciodată în Scripturi: "Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a
ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru
minunat în ochii noştri"? De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se
va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei. Cine va
cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi.”

Evanghelia la Sfântul Mucenic Mamant – Ioan XV, 1-7

„Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este
lucrătorul. Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi
orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să
aducă. Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus.
Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la
sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu
sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela
aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. Dacă cineva nu
rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le
aruncă în foc şi ard. Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân
în voi, cereţi ceea ce voiţi şi se va da vouă.”

Evanghelia la Sfântul Ierarh Ioan Postitorul – Matei XI, 27-30

„Zis-a Domnul ucenicilor Săi: toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi
nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte
nimeni, decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere. Veniţi la Mine
toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra
voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi
odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.”

Sfântul Ioan Postitorul

Canonul 23 - Căsătoria cu ereticii este oprită

„Canonul al 72-lea al aceluiaşi sinod (n.m. Trulan) hotărăşte că dacă un

ortodox se împreună cu o femeie eretică, nunta să fie fără valoare, şi
căsătoria nelegiuită să se desfacă; iar de vor stărui în această căsătorie,
să se afurisească.”

Canonul 37 - Botezul copiilor. Osânda părinţilor care îşi lasă copiii să

moară nebotezaţi

„Murind copilul nebotezat din cauza neglijenţei părinţilor săi, părinţii se

exclud pe trei ani de la împărtăşire, mâncând ei în aceşti ani mâncăruri uscate
şi îmblânzind pe Dumnezeu cu plecări de genunchi cu plângere şi cu putere să
se roage de Dumnezeu cu milostivire. Iar fiind copilul de şapte zile şi moare
nebotezat, părinţii se înlătură pe şapte ani din comuniune şi se condamnă ca în
aceşti ani să mănânce mâncăruri uscate şi să facă în fiecare zi 40 de metanii.”
(Canoanele Bisericii Ortodoxe, Sibiu, 2005, p. 487 - 23 şi p. 491 - 37)
390
 Luni 3 septembrie (în calendarul civil 16 septembrie)

Sfântul Sfinţit Mucenic Antim, episcopul Nicomidiei şi cei împreună cu dânsul

Sfântul Sfinţit Mucenic Aristion, episcopul Alexandriei
Sfânta Muceniţă Vasilisa din Nicomidia (în icoană)
Sfântul Mucenic Hariton
Sfântul Mucenic Arhontie
Sfântul împărat Constantin cel Nou
Sfântul Mucenic Polidor din Efesul cel nou în Cipru
Sfântul Cuvios Teoctist

La Liturghie:
Apostolul: - de Luni din Săptămâna a 14-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Corinteni XII, 10-19
- la Sfântul Sfinţit Mucenic Antim - Evrei XIII, 7-16
- la Sfântul Cuvios Teoctist - 2 Timotei I, 8-18
Evanghelia: - de Luni din Săptămâna a 14-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Marcu IV, 10-23
- la Sfântul Sfinţit Mucenic Antim - Ioan X, 9-16

Psalmul 108, 25-28

„Ajută-mă, Doamne Dumnezeul meu, mântuieşte-mă, după mila Ta! Şi să

cunoască ei că mâna Ta este aceasta şi Tu, Doamne, ai făcut-o pe ea. Ei vor
blestema şi Tu vei binecuvânta. Cei care se ridică asupră-mi ruşineze-se, iar
robul Tău se va veseli. Îmbrace-se în ruşine cei care mă pârăsc pe mine şi
să se învelească ca şi cu un veşmânt cu ruşinea lor.” (Psaltirea după Biblia
de la 1688)
391
 Marţi 4 septembrie (în calendarul civil 17 septembrie)

Sfântul Proroc Moise, văzătorul de Dumnezeu (în icoană)

Sfântul Sfinţit Mucenic Vavila, episcopul Antiohiei şi cei împreună cu dânsul
Sfinţii Mucenici Petroniu, Zarvil, Tatuil şi Veveea din Edesa
Sfânta Muceniţă Ermiona, fiica Sfântului Apostol Filip, diaconul
Sfinţii Mucenici Teodor şi Teodul
Sfinţii Mucenici Chentirion, Ochean, Teodor, Amian şi Iulian
3628 de Sfinţi Mucenici din Nicomidia

La Liturghie:
Apostolul: - de Marţi din Săptămâna a 14-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Corinteni XII, 20 - XIII, 2
- la Sfântul Proroc Moise - Evrei XI, 33 - XII, 2
Evanghelia: - de Marţi din Săptămâna a 14-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Marcu IV, 24-34
- la Sfântul Proroc Moise - Matei X, 32-36; XI, 1

Facerea I, 14-19

«Şi zise Dumnezeu: „Să se facă luminători în tăria cerului, spre

luminarea pământului, ca să deosebească între mijlocul zilei şi între
mijlocul nopţii şi să fie spre semne, spre timpuri, spre zile şi spre ani şi
să fie spre luminare în tăria cerului, ca să lumineze pe pământ. Şi se făcu
astfel. Şi făcu Dumnezeu cei doi luminători: luminătorul cel mare spre
stăpânirea zilei şi luminătorul cel mic spre stăpânirea nopţii, şi stelele. Şi îi
puse Dumnezeu în tăria cerului, ca să lumineze pe pământ şi să
stăpânească ziua şi noaptea şi să deosebească între mijlocul luminii şi
între mijlocul întunericului. Şi văzu Dumnezeu că este bine. Şi se făcu seară
şi se făcu dimineaţă, ziua a patra.»
392
 Miercuri 5 septembrie (în calendarul civil 18 septembrie)

† Sfântul Proroc Zaharia şi Dreapta Elisabeta (în icoană), părinţii Sfântului Ioan
Botezătorul
Sfinţii Mucenici Urban, Teodor şi Medimn, împreună cu 80 de preoţi şi diaconi
din Nicomidia
Sfântul Sfinţit Mucenic Avda, episcop de Hormizd din Persia
Sfântul Apostol Petru cel din Atira

La Liturghie:
Apostolul: - de Miercuri din Săptămâna a 14-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Corinteni XIII, 3-13
- la Sfântul Proroc Zaharia şi Dreapta Elisabeta - Evrei VI, 13-20
Evanghelia: - de Miercuri din Săptămâna a 14-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Marcu IV, 35-41
- la Sfântul Proroc Zaharia şi Dreapta Elisabeta - Matei XXIII,29-39

Din Apostolul de Miercuri din Săptămâna a 14-a după Pogorârea Sfântului

Duh - 2 Corinteni XIII, 5-8

„Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă; încercaţi-vă pe voi

înşivă. Sau nu vă cunoaşteţi voi singuri bine că Hristos Iisus este întru
voi? Afară numai dacă nu sunteţi netrebnici. Nădăjduiesc însă că veţi cunoaşte
că noi nu suntem netrebnici. Şi ne rugăm lui Dumnezeu ca să nu săvârşiţi voi
nici un rău, nu ca să ne arătăm noi încercaţi, ci pentru ca voi să faceţi binele,
iar noi să fim ca nişte netrebnici. Căci împotriva adevărului n-avem nici o
putere; avem pentru adevăr.”

393
 Joi 6 septembrie (în calendarul civil 19 septembrie)

† Pomenirea minunii ce s-a făcut la Colose în Frigia de către Sfântul Arhanghel

Mihail (în icoană)
Sfinţii Mucenici Eudoxie, Macarie şi Zinon
Sfântul Mucenic Romil
Sfânta Muceniţă Calodoti împreună cu 1104 de Sfinţi Mucenici ostaşi din
Alexandria
Sfântul Sfinţit Mucenic Faust, preotul din Alexandria, şi cei împreună cu
dânsul

La Liturghie:
Apostolul: - de Joi din Săptămâna a 14-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Galateni I, 1-3; 20 - II, 5
- la Pomenirea minunii ce s-a făcut la Colose de către Sfântul
Arhanghel Mihail - Evrei II, 2-10
Evanghelia: - de Joi din Săptămâna a 14-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Marcu V, 1-20
- la Pomenirea minunii ce s-a făcut la Colose de către Sfântul
Arhanghel Mihail - Luca X, 16-21

Psalmul 109, 1-3

„Zis-a Domnul Domnului Meu: "Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune
pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale". Toiagul puterii Tale Ţi-l va
trimite Domnul din Sion, zicând: "Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi.
Cu Tine este poporul Tău în ziua puterii Tale, întru strălucirile sfinţilor
Tăi.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
394
 Vineri 7 septembrie (în calendarul civil 20 septembrie)

Înainte-prăznuirea Naşterii Maicii Domnului

Sfântul Mucenic Sozont din Licaonia (în icoană)

Sfinţii Apostoli Evod şi Onisifor dintre cei 70
Sfântul Mucenic Evpsihie din Cezareea Capadociei
†) Sfinţii Cuvioşi Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi

La Liturghie:
Apostolul: - de Vineri din Săptămâna a 14-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Galateni II, 6-10
- la Înainte-prăznuirea Naşterii Maicii Domnului - Romani VI, 18-23
Evanghelia: - de Vineri din Săptămâna a 14-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Marcu V, 22-24; 35 - VI, 1
- la Înainte-prăznuirea Naşterii Maicii Domnului - Luca XXI, 12-19

Psalmul 110

„Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea, în sfatul celor

drepţi şi în adunare! Mari sunt lucrurile Domnului cercate la toate voile Lui!
Mărturisire şi mare cuviinţă este lucrul Lui şi dreptatea Lui rămâne în veacul
veacului. Pomenire făcu minunilor Lui; milostiv şi îndurător este Domnul.
Hrană a dat celor ce se tem de Dânsul, pomeni-va în veac făgăduinţa Lui;
puterea lucrurilor Lui a vestit-o poporului Său, ca să le dea lor moştenirea
neamurilor: faptele mâinilor Lui, adevărul şi judecata. Crezute sunt toate
poruncile Lui, întărite în veacul veacului, făcute cu adevăr şi dreptate.
Mântuire trimise poporului Său, porunci în veac făgăduinţa Lui. Sfânt şi
înfricoşător este numele Lui; începutul înţelepciunii este frica de Domnul şi
pricepere bună la toţi cei care o fac pe ea. Lauda Lui rămâne în veacul
veacului.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
395
 Sâmbătă 8 septembrie (în calendarul civil 21 septembrie)

(†) Naşterea Maicii Domnului nostru Iisus Hristos

Sfinţii Mucenici fraţi Ruf şi Rufian

Sfântul Mucenic Sever
Sfântul Nou Mucenic Atanasie, săvârşit la Tesalonic prin sugrumare

La Liturghie:

Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna a 14-a după Pogorârea Sfântului Duh -

1 Corinteni IV, 1-5

„Fraţilor, aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui

Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu. Iar, la iconomi, mai ales,
se cere ca fiecare să fie aflat credincios. Dar mie prea puţin îmi este că
sunt judecat de voi sau de vreo judecată omenească de toată ziua; fiindcă nici
eu nu mă judec pe mine însumi. Căci nu mă ştiu vinovat cu nimic, dar nu întru
aceasta m-am îndreptat. Cel care mă judecă pe mine este Domnul. De aceea,
nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va
lumina cele ascunse ale întunericului şi va vădi sfaturile inimilor. Şi
atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda.”
396
 Apostolul la Naşterea Maicii Domnului - Filipeni II, 5-11

„Fraţilor, cugetaţi în voi la fel ca şi Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind

în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a
deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi
la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător
făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce. Pentru aceea, şi
Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice
nume; ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al
celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Şi să mărturisească toată limba că
Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl.”

Evanghelia de Sâmbătă din Săptămâna a 14-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Matei XXIII, 1-12

„În vremea aceea, a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi, zicând: Cărturarii
şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise; deci toate câte vă vor zice vouă,
faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac. Că leagă
sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu
degetul nu voiesc să le mişte. Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni;
căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale. Şi le place să stea în
capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi, şi să li se plece lumea în
pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi. Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul
este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi. Şi tată al vostru să nu
numiţi pe pământ, că Tatăl vostru Unul este, Cel din ceruri. Nici învăţători să
nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este Unul: Hristos. Şi care este mai mare
între voi să fie slujitorul vostru. Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi
cine se va smeri pe sine se va înălţa.”

Evanghelia la Naşterea Maicii Domnului - Luca X, 38-42; XI, 27-28

„În vremea aceea, a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta,
L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la
picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire
şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură
să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto,
Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti; dar un lucru trebuie: căci
Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea. Şi când zicea El
acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele
care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar
fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc.”

Psalmul 111, 1-2; 6-9

„Fericit omul cel care se teme de Domnul; întru poruncile Lui va voi
foarte. Puternică va fi pe pământ seminţia Lui; neamul drepţilor se va
binecuvânta. (…) La pomenire veşnică va fi dreptul, de auz rău nu se va teme.
Gata e inima lui să nădăjduiască în Domnul; întăritu-s-a inima lui, nu se
va teme, până unde va căuta spre vrăjmaşii lui. Risipi, dădu săracilor;
dreptatea lui rămâne în veacul veacului, fruntea lui se va înălţa cu mărire;
păcătosul va vedea şi se va urgisi, dinţii lui vor scrâşni şi se va topi;
pofta păcătosului va pieri. Slavă.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
397
 Duminică 9 septembrie (în calendarul civil 22 septembrie)

Duminica înainte de Înălţarea Sfintei Cruci

Sfinţii şi Drepţii Dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana (în icoană)

Sfântul Mucenic Severian senatorul din Sevastia
Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul, sihastrul din Muntele Diavinon
Sfântul Mucenic Hariton
Sfinţii 200 de Părinţi de la Sinodul al III-lea Ecumenic
†) Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău
†) Sfântul Cuvios Onufrie de la Vorona

Glasul al 5-lea; Voscreasna a 3-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci -

Galateni VI, 11-18

„Fraţilor, vedeţi cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea. Câţi vor să
placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu fie prigoniţi
398
pentru crucea lui Hristos. Căci nici ei singuri, cei ce se taie împrejur, nu păzesc
Legea, ci voiesc să vă tăiaţi voi împrejur, ca să se laude ei în trupul vostru. Iar
mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus
Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume! Că în
Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur,
ci făptura cea nouă. Şi câţi vor umbla după dreptarul acesta, – pace şi milă
asupra lor şi asupra Israelului lui Dumnezeu! De acum înainte, nimeni să
nu-mi mai facă supărare, căci eu port în trupul meu semnele Domnului Iisus.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin.”

Apostolul la Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana - Galateni IV, 22-27

„Fraţilor, scris este că Avraam a avut doi fii: unul din femeia roabă şi altul
din femeia liberă. Dar cel din roabă s-a născut după trup, iar cel din cea liberă
s-a născut după făgăduinţă. Unele ca acestea au altă însemnare, căci acestea
(femei) sunt două testamente: Unul de la Muntele Sinai, care naşte spre robie şi
care este Agar, fiindcă Agar este Muntele Sinai, în Arabia, şi răspunde
Ierusalimului de acum, care zace în robie cu copiii lui; iar cea liberă este
Ierusalimul cel de sus, care este mama noastră. Căci scris este: "Veseleşte-te,
tu, cea stearpă, care nu naşti! Izbucneşte de bucurie şi strigă, tu care nu
ai durerile naşterii, căci mulţi sunt copiii celei părăsite, mai mulţi decât
ai celei care are bărbat".”

Evanghelia la Duminica înainte de Înălţarea Sfintei Cruci (Convorbirea lui Iisus

cu Nicodim) - Ioan III, 13-17

„Zis-a Domnul: Nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer,
Fiul Omului, Care este în cer. Şi după cum Moise a înălţat şarpele în
399
pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să
nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea,
încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu
piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în
lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.”

Evanghelia la Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana - Luca VIII, 16-21

„Zis-a Domnul: Nimeni, aprinzând făclia, n-o ascunde sub un vas, sau
n-o pune sub pat, ci o aşează în sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă
lumina. Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă şi nimic
tainic, care să nu se cunoască şi să nu vină la arătare. Luaţi seama deci
cum auziţi: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, şi ce i se pare că are
se va lua de la el. Şi au venit la El mama Lui şi fraţii; dar nu puteau să se
apropie de El din pricina mulţimii. Şi I s-a vestit: Mama Ta şi fraţii Tăi stau
afară şi voiesc să Te vadă. Iar El, răspunzând, a zis către ei: Mama mea şi
fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l
îndeplinesc.”

Psalmul 112

„Lăudaţi, copii, pe Domnul, lăudaţi numele Domnului! Fie numele

Domnului binecuvântat de acum şi până în veac! De la răsăritul soarelui până
la apusuri, lăudat este numele Domnului! Înalt este peste toate neamurile
Domnul, peste ceruri este mărirea Lui! Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru,
Cel Care locuieşte întru cele înalte şi spre cele smerite priveşte în cer şi pe
pământ? Cel Care scoate ridică de la pământ pe sărac şi din gunoi ridică
pe sărman, ca să-l aşeze pe el cu căpeteniile, cu căpeteniile poporului
Său. Cel Care sălăşluieşte pe cea stearpă în casă, maică peste feciori
veselindu-se.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

400
 Luni 10 septembrie (în calendarul civil 23 septembrie)

Sfintele Muceniţe Minodora, Mitrodora şi Nimfodora (în icoană)

Sfânta Împărăteasă Pulheria, sora împăratului Teodosie cel Mic
Sfântul Mucenic Varipsava din Dalmaţia
Sfinţii Apostoli Apelie, Luca şi Climent dintre cei 70
Sfânta Muceniţă Ia
Sfântul Ierarh Petru, episcopul Niceii

La Liturghie:
Apostolul: - la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci - Galateni VI, 11-18
- de Luni din Săptămâna a 15-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Galateni II, 11-16
Evanghelia: - la Duminica înainte de Înălţarea Sfintei Cruci (Convorbirea lui
Iisus cu Nicodim) - Ioan III, 13-17
- de Luni din Săptămâna a 15-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Marcu V, 24-34

Din Apostolul de Luni din Săptămâna a 15-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Galateni II, 16

„Ştiind însă că omul nu se îndreptează din faptele Legii, ci prin

credinţa în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne
îndreptăm din credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din
faptele Legii, nimeni nu se va îndrepta.”

401
 Marţi 11 septembrie (în calendarul civil 24 septembrie)

Sfânta Cuvioasă Teodora din Alexandria

Sfântul Cuvios Eufrosin bucătarul din Alexandria (în icoană)
Sfinţii Mucenici Diodor, Diomid şi Didim din Laodiceea
Sfinţii Mucenici Dimitrie, soţia sa, Evodia, şi fiul lor, Dimitrian
Sfânta Muceniţă Ia cea Bătrână din Persia cu alţi 9000 de Sfinţi Mucenici

La Liturghie:
Apostolul: - la Sâmbăta dinaintea Înălţării Sfintei Cruci - 1 Corinteni II, 6-9
- de Marţi din Săptămâna a 15-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Galateni II, 21- III, 7
Evanghelia: - de Marţi din Săptămâna a 15-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Marcu VI, 1-7
- la Închinarea Sfintei Cruci - Ioan XII, 19-36

Din Apostolul de Marţi din Săptămâna a 15-a după Pogorârea Sfântului

Duh - Galateni III, 1-7

„O, galateni fără de minte, cine v-a ademenit pe voi să nu vă încredeţi

adevărului, - pe voi, în ochii cărora a fost zugrăvit Iisus Hristos răstignit?
Numai aceasta voiesc să aflu de la voi: Din faptele Legii primit-aţi voi Duhul,
sau din ascultarea credinţei? Atât de fără de minte sunteţi? După ce aţi
început în Duh, sfârşiţi acum în trup? Aţi pătimit atâtea în zadar? - dacă a fost
în zadar, cu adevărat. Deci Cel care vă dă vouă Duhul şi săvârşeşte minuni
la voi, le face, oare, din faptele Legii, sau din ascultarea credinţei?
Precum şi Avraam a crezut în Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate,
să ştiţi, deci, că cei ce sunt din credinţă, aceştia sunt fii ai lui Avraam.”

402
 Miercuri 12 septembrie (în calendarul civil 25 septembrie)

Odovania praznicului Naşterii Maicii Domnului

Sfântul Sfinţit Mucenic Autonom, episcop în Italia

Sfântul Sfinţit Mucenic Curnut, episcopul Iconiei
Sfântul Sfinţit Mucenic Teodor, episcopul Alexandriei
Sfinţii Mucenici Macedonie, Taţian şi Teodul
Sfântul Cuvios Daniil din Tasios
Sfântul Mucenic Ochian
Sfântul Mucenic Iulian din Galatia

La Liturghie:
Apostolul: - la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci - Galateni VI, 11-18
- de Miercuri din Săptămâna a 15-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Galateni III, 15-22
- la Naşterea Maicii Domnului - Filipeni II, 5-11
Evanghelia: - la Închinarea Sfintei Cruci - Ioan XI, 47-57
- de Miercuri din Săptămâna a 15-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Marcu VI, 7-13
- la Naşterea Maicii Domnului - Luca X, 38-42; XI, 27-28

Psalmul 113, 26-27

„Nu cei morţi Te vor lăuda, Doamne, nici toţi cei care locuiesc în iad,
ci noi, cei vii, vom binecuvânta pe Domnul de acum şi până în veac.”
(Psaltirea după Biblia de la 1688)

403
 Joi 13 septembrie (în calendarul civil 26 septembrie)

Înainte-prăznuirea Înălţării Sfintei Cruci

† Pomenirea Târnosirii bisericii Învierii Domnului din Ierusalim

Sfântul Sfinţit Mucenic Cornelie sutaşul (în icoana din stânga)
Sfinţii Mucenici Cronid, Leontie, Serapion, Straton şi Seleuc din Alexandria
†) Sfinţii Mucenici din Dobrogea: Macrobie, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian şi
Valerian
Sfântul Cuvios Petru din Agreia
Sfântul Cuvios Ierotei cel Nou Iviritul
Sfântul Sfinţit Mucenic Ciprian, episcopul Cartaginei (în icoana din dreapta)
†) Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop

404
 La Liturghie:
Apostolul: - la Înainte-prăznuirea Înălţării Sfintei Cruci - Evrei III, 1-4
- la Sâmbăta dinaintea Înălţării Sfintei Cruci - 1 Corinteni II, 6-9
- de Joi din Săptămâna a 15-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Galateni III, 23 - IV, 2
Evanghelia: - la Închinarea Sfintei Cruci - Ioan XII, 25-36
- la Sâmbăta dinaintea Înălţării Sfintei Cruci - Matei X, 37 - XI, 1
- de Joi din Săptămâna a 15-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Marcu VI, 30-45
- Înnoirii (Târnosirii) - Matei XVI, 13-19

Din Apostolul de Joi din Săptămâna a 15-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Galateni III, 23-29

„Fraţilor, înainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub Lege, fiind
închişi pentru credinţa care avea să se descopere. Astfel că Legea ne-a
fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credinţă. Iar
dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză. Căci toţi sunteţi fii ai
lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus. Căci, câţi în Hristos v-aţi
botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este
nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că
voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus. Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi
deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă.”

Din Evanghelia la Sâmbăta dinaintea Înălţării Sfintei Cruci -

Matei X, 37-41

„Cel care iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este
vrednic de Mine; cel care iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu
este vrednic de Mine. Şi cel care nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu
este vrednic de Mine. Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi
pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi. Cine vă primeşte pe voi pe Mine
Mă primeşte, şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel Care M-a trimis
pe Mine. Cine primeşte proroc în nume de proroc, plată de proroc va lua,
şi cine primeşte pe un drept în nume de drept, răsplata dreptului va lua.”

Evanghelia Înnoirii (Târnosirii) – Matei XVI, 13-19

„În vremea aceea, venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, îi întreba pe
ucenicii Săi, zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? Iar ei au
răspuns: Unii, Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii Ieremia sau unul dintre proroci.
Şi le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt? Răspunzând Simon Petru a zis: Tu
eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Iar Iisus, răspunzând, i-a zis:
Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie
aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri. Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi
pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui. Şi
îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în
ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri.”

405
 Sfântul Ciprian al Cartaginei

Citate din discursul Despre Unitatea Bisericii Universale

„III(...) duşmanul, văzând că mulţimile prea credincioase au părăsit pe idoli şi

că templele şi lăcaşurile lui au rămas goale, a născocit o nouă înşelăciune,
aceea de a atrage pe creştinii nebăgători de seamă prin însuşi numele de
creştin. A inventat erezii şi schisme prin care să răstoarne credinţa, să
corupă adevărul, să dezbine unitatea Bisericii. Pe cei pe care nu-i putea
ţine pe drumul orbirii celei vechi îi înşeală şi-i abate pe calea unei noi rătăciri.
Răpeşte pe oameni chiar din biserică şi, tocmai când li se pare că s-au
apropiat de lumină şi au scăpat de noaptea acestei lumi, tocmai atunci
îi coboară iarăşi în întuneric, încât se numesc creştini şi cei ce nu stau
pe temeiul Evangheliei şi al legii lui Hristos, cei ce cred că au lumină
umblând în întuneric, nemângâiaţi şi amăgiţi de duşmanul care se
preface cu glas de Apostol şi de înger al luminii (II Corinteni 11, 14-15),
406
găsindu-şi unelte care se dau drept slujitori ai dreptăţii, care pretind că
noaptea este zi, moartea mântuire, deznădejdea nădejde, necredinţa
credinţă, prezentând pe antihrist sub numele lui Hristos şi spunând
minciuni înşelătoare, ca să denatureze adevărul prin amăgiri deşarte.”
(p. 435-436)

„IV. Cine nu ţine această unitate a Bisericii, crede că ţine credinţa? Cine
se împotriveşte Bisericii şi i se opune, crede că e în Biserică? Acelaşi lucru
ne învaţă şi fericitul Apostol Pavel, când ne arată legământul unităţii zicând:
«Un singur trup, un singur Duh, o singură nădejde a chemării voastre, un
singur Domn, o credinţă, un Botez, un Dumnezeu» (Efeseni 4, 4-6).
V. Această unitate suntem datori s-o ţinem puternică şi s-o apărăm, mai
ales cei care conducem ca episcopi Biserica, să arătăm că şi episcopatul
este unul singur şi neîmpărţit.” (p. 437)

„VI. (...) Mireasă a lui Hristos, este curată şi neprihănită, nu poate fi adulteră, o
singură casă cunoaşte, cu castă pudoare păzeşte jurământul unui singur pat.
Ea ne păstrează lui Dumnezeu, ea rezervă împărăţia Domnului pentru fiii ei.
Cine se desparte de Biserică şi se uneşte cu alta îşi calcă promisiunea
faţă de Biserică, şi cine părăseşte Biserica lui Hristos nu va avea
răsplată de la Hristos. Căci devine un străin, un profan, un duşman. Cine
nu are ca mamă Biserica nu poate avea pe Dumnezeu ca Tată.” (p. 438)

„VIII. Cine este aşadar atât de nelegiuit şi de perfid, cine este atât de
îmbolnăvit de nebunia dezbinării, încât să creadă că se poate sfâşia sau
să îndrăznească să sfâşie unitatea lui Dumnezeu, îmbrăcămintea
Domnului, Biserica lui Hristos? El Însuşi ne îndeamnă în Evanghelie şi ne
învaţă zicând: «Şi va fi o turmă şi un păstor» (Ioan 10, 16). Crede cineva că pot
fi într-un singur şi acelaşi loc mai mulţi păstori sau mai multe turme
deodată? (...) Carnea sfântă a Domnului Hristos nu poate fi aruncată
afară şi pentru credincioşi nu este vreo altă casă în afară de una
singură, Biserica.” (p. 439-440)

„IX. Să nu creadă cineva că poate îndepărta pe cei buni din Biserică:

vântul nu smulge grâul şi nici furtuna nu răstoarnă un copac cu
rădăcini adânc infipte în pământ; numai paiele sunt mişcate dintr-o parte
în alta, numai arborii slabi sunt doborâţi de vânt. Pe aceştia, cu suflete slabe, îi
critică şi-i demască Apostolul Ioan zicând: «Cu noi au ieşit, dar n-au fost cu
noi, căci dacă ar fi fost cu noi, ar fi rămas cu noi» (I Ioan 2, 19).
X. Atunci se produc de obicei ereziile, când mintea se strică şi-şi pierde
liniştea, când perfidia şi discordia sparg unitatea credinţei. Domnul,
însă, permite să se producă acestea, îngăduie ca fiecare să-şi aibă libertatea
conştiinţei sale, pentru ca, atunci când inimile şi minţile noastre sunt
puse la încercare, să se vadă bine cei a căror credinţă rămâne întreagă
şi neclintită.” (p. 441)

„XIV. Nu pot rămâne cu Dumnezeu cei ce nu vor să fie uniţi în Biserica lui
Dumnezeu. Chiar dacă vor arde pe rug sau vor fi daţi fiarelor sălbatice, aceea
nu va fi coroana credinţei, ci pedeapsa trădării, şi nu sfârşitul glorios al celui cu
virtute religioasă, ci moartea din disperare. Unul ca aceştia poate fi ucis, dar
nu poate fi încoronat. Mărturiseşte că e creştin, ca şi diavolul care
adesea minte că e Hristos, căci Însuşi Domnul ne atrage luarea-aminte şi
407
zice: «Mulţi vor veni în numele Meu spunând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi
vor înşela» (Matei 24, 5). După cum el nu e Hristos, chiar dacă înşeală cu
numele, la fel nu poate fi creştin cine nu rămâne în Evanghelia lui
Hristos şi a adevăratei credinţe.” (p. 444)

„XX. Mărturisirea credinţei în prigoană nu face pe cineva imun faţă de

înşelăciunile diavolului, sau să-l apere punându-l într-o permanentă
siguranţă împotriva ispitelor, primejdiilor, curselor şi atacurilor lumeşti,
cât timp el trăieşte încă în lume. Altfel, n-am fi văzut la confesori
înşelăciuni, blestemăţii şi adulter, pe care le regretăm şi de care ne îndurerăm
văzându-le la câţiva. Oricât de mare ar fi un astfel de confesor nu este mai
înţelept decât Solomon şi nici iubit de Dumnezeu. Cel ce, cât timp a
umblat pe căile Domnului, atâta timp a păstrat harul pe care-l
dobândise de la Domnul, acelaşi, după ce a părăsit calea Domnului, a
pierdut şi harul Domnului. De aceea este scris: «Păstrează ceea ce ai, ca
să nu primească altul coroana ta» (Apocalipsa 3, 11). Căci Domnul n-ar
ameninţa că poate să ia înapoi coroana dreptăţii, decât fiindcă, pierzându-se
justiţia, este necesar să se piardă şi coroana.” (p. 448)

„XXIII. Unul este Dumnezeu, unul Hristos, una este Biserica, una e
credinţa şi poporul este unul, formând prin înţelegere un singur corp
unit şi puternic. Nu poate nici unitatea exista despărţită, nici corpul, care este
unul, nu poate exista descompus sau tăiat în bucăţi, cu măruntaiele scoase şi
împrăştiate. Cine a ieşit din sânul Bisericii nu poate trăi sau respira şi îşi
pierde însăşi raţiunea mântuirii.” (p. 450-451)
(Sfântul Ciprian al Cartaginei, Despre Unitatea Bisericii Universale, PSB, vol. 3,
Ed. IBMBOR, 1981)

Citate din scrisori

„XXIV 1. În ceea ce-l priveşte pe Novaţian, despre care, preaiubite frate, ai dorit
să ţi se scrie ce anume erezie a adus, să ştii că, în primul rând, noi nu trebuie
să fim curioşi ce învaţă el, de vreme ce o face în afară. Oricine şi de orice
fel ar fi, nu e creştin cel care nu este în Biserica lui Hristos. Chiar de se
mândreşte şi propovăduieşte cu glas semeţ filosofia şi cuvântul său, cel ce n-a
păzit nici iubirea frăţească, nici unitatea Bisericii, a pierdut chiar şi ce a fost
mai înainte.
2. De nu cumva ţi se pare episcop cel care, făcut episcop în Biserică de
către şaisprezece confraţi episcopi, se străduieşte a se face prin
linguşire de către cei plecaţi din Biserică episcop nelegiuit şi străin. Cu
toate că de la Hristos este una Biserică răspândită în multe mădulare prin
toată lumea, de asemenea un singur episcopat împărţit în mulţimea unită a
multor episcopi, el, împotriva predaniei lui Dumnezeu, împotriva unităţii
strânse şi pretutindeni legate, se sileşte să facă o biserică omenească şi-şi
trimite prin cele mai multe cetăţi noii săi apostoli, ca să aşeze temeliile noii sale
zidiri; şi, în vreme ce, de curând, prin toate provinciile şi prin toate cetăţile, au
fost rânduiţi episcopi înaintaţi în vârstă, curaţi în credinţă, încercaţi în nevoie,
exilaţi în prigoană, el cutează să numească, peste aceştia, alţi episcopi
mincinoşi.
3. De parcă ar putea străbate întreaga lume cu încăpăţânarea unei noi
încercări, ori să sfâşie trupul unit al Bisericii cu sămânţa dezbinării sale,
neştiind că mereu schismaticii au clocotit la începuturi şi nu pot avea
408
spor, nici a mări ceea ce cu nelegiuire au început, ci îndată cad
dimpreună cu ticăloasa lor pizmă.”(Scrisoarea LV, p. 213-214)

„XXIX 3. Iar apostaţii şi trădătorii, ori vrăjmaşii şi potrivnicii care risipesc

Biserica lui Hristos, chiar de vor fi fost ucişi afară pentru numele Lui, nu
pot fi primiţi, după Apostol, la iertarea Bisericii, de vreme ce n-au păzit
nici Duhul, nici unitatea Bisericii.” (Scrisoarea LV, p. 219)

„V 3. (...) În mod negreşit, nu se fac episcopi din voia lui Dumnezeu, cei
care se fac împotriva rânduielii şi tradiţiei Evangheliei, precum Însuşi
Domnul adaugă şi spune în Cei doisprezece profeţi:
Şi şi-au pus rege, şi nu prin Mine.
Şi iarăşi:
Jertfele lor sunt ca o pâine de jale, toţi cei care le vor mânca, se vor
molipsi. (Osea VIII, 4 şi IX, 4)
Şi prin Isaia, chiar Duhul Sfânt strigă şi zice:
Vai vouă, feciori răzvrătiţi, acestea le zice Domnul: aţi hotărât fără
Mine şi aţi făcut înţelegere, nu în Duhul Meu, ca să grămădiţi păcate
peste păcate. (Isaia XXX, 1)” (Scrisoarea LIX, p. 246-247)

„VII 4. De asemenea, Pavel ne sfătuieşte să nu fim tulburaţi atunci când

cei răi pier din Biserică, nici să ne împuţinăm credinţa când cei vicleni
se îndepărtează:
Căci ce dacă unii dintre ei s-au îndepărtat de credinţă, oare necredinţa lor a
secătuit credinţa în Dumnezeu? Nicidecum; căci Dumnezeu este nemincinos,
numai omul este mincinos. (Romani III, 3-4)” (Scrisoarea LIX, p. 249)

„XVII 2. Prin urmare, deoarece câţiva necugetaţi şi neruşinaţi părăsesc căile

cereşti şi mântuitoare ale Domnului şi, nelucrând cele sfinte, sunt părăsiţi de
Sfântul Duh, pentru aceasta nu trebuie să uităm şi noi de sfânta tradiţie,
încât să socotim că nelegiuirile celor nebuni sunt mai presus decât
hotărârile unui ierarh, sau să credem că au mai mare putere sforţările
omeneşti în a ne lovi decât este în stare purtarea de grijă a lui Dumnezeu
în a ne ocroti.” (Scrisoarea LIX, p. 261)

„XVIII 2.(...) Nici chiar Antihristul, când se va porni să vină, nu va intra în

Biserică, fiindcă ameninţă, iar aceasta nu se dă înapoi dinaintea armelor şi
silniciei lui, doar fiindcă el vesteşte că are de gând să-i nimicească pe cei care i
se împotrivesc. Ereticii mai mult ne înarmează, în timp ce socotesc că ne
îngrozesc cu ameninţările lor, nici nu ne aştern cu faţa la pământ, ci
mai degrabă ne ridică şi ne înflăcărează, câtă vreme le oferă fraţilor
noştri o pace mai grea decât însăşi prigoana.” (Scrisoarea LIX, p. 262)

„III 3. Trebuie să veghem cu tărie, ca unii ca aceştia să nu mai revină la

pângărirea altarului şi la molipsirea fraţilor; trebuie să ne străduim din toate
puterile pentru ca, pe cât putem, să-i stăvilim pe aceştia în cutezanţa nelegiuirii
lor, ca să nu mai încerce a sluji ca episcopi unii care, aruncaţi la
hotarele morţii, s-au prăvălit dincolo de căderile laicilor, sub povara mai
marii lor prăbuşiri.
IV 1. Dacă însă, la cei nesănătoşi, va stărui nebunia de nelecuit şi,
părăsiţi fiind de Sfântul Duh, orbirea care i-a cuprins va stărui cu noaptea
ei, noi vom hotărî să ferim pe toţi fraţii de înşelătoria lor şi, pentru ca
409
nimeni să nu cadă în laţurile rătăcirii, să-i depărtăm de atingerea lor,
deoarece nici o ofrandă nu poate fi sfinţită acolo unde nu este Sfântul
Duh, şi nimănui Domnul nu-i este de folos, la rugăciunile şi rugăminţile
celui care însuşi a necinstit pe Domnul.” (Scrisoarea LXV, p. 302)

„III 1. Iar mulţimea să nu se mângâie cu gândul, că ar putea rămâne

neatinsă de molima păcatului, fiind în comuniune cu un episcop păcătos
şi dându-şi încuviinţarea pentru slujirea nedreaptă şi nelegiuită ca
episcop a întâistătătorului ei, de vreme ce prin profetul Osea (Osea IX, 4),
asprimea lui Dumnezeu ameninţă şi spune:
Jertfele lor ca o pâine de jale; toţi cei ce mănâncă din ea se vor molipsi,
învăţând de bună seamă, şi arătând că sunt cu totul prinşi de păcat toţi
cei care se vor fi molipsit de ofranda unui episcop profan şi nelegiuit.
2. Aflăm că, de asemenea, acest lucru este arătat desluşit în Numerii, când
Core şi Datan şi Abiron au cerut pentru ei înşişi, în pofida preotului Aaron,
îngăduinţa de a jertfi. Acolo chiar prin Moise porunceşte Domnul ca
poporul să se îndepărteze de ei, pentru ca, legat fiind de ticăloşi, să nu
fie el însuşi cuprins de aceeaşi ticăloşie.
Feriţi-vă de corturile acestor oameni nelegiuiţi, zice, şi nu vă atingeţi de toate
cele ce sunt ale lor, ca să nu pieriţi împreună în păcatul lor. (Numerii XV, 26)
Pentru aceasta, mulţimea, supunându-se poruncilor Domnului şi
temându-se de Dumnezeu, trebuie să se depărteze de întâistătătorul
păcătos şi să nu se lase amestecată în jertfele unui preot nelegiuit, mai
cu seamă că ea însăşi are mare putere, atât de a alege episcopi vrednici,
cât şi de a-i îndepărta pe cei nevrednici.
IV 1. Noi vedem că şi acest lucru îşi are obârşia la Dumnezeu, anume ca
episcopul să fie ales sub ochii tuturor, înaintea mulţimii, şi să fie socotit
vrednic şi potrivit printr-o judecată şi mărturie obştească, precum
Domnul îi porunceşte, în Numerii, lui Moise, spunând:
Ia pe fratele tău Aaron şi pe Eleazar, fiul lui, şi suie-i pe munte înaintea
întregii adunări, şi dezbracă-l pe Aaron de veşmântul său şi îmbracă-l pe fiul lui,
Eleazar, şi Aaron, alăturându-se alor săi, să moară acolo. (Numerii XX, 25-26)
2. Dumnezeu porunceşte ca episcopul să fie rânduit în faţa întregii adunări,
adică a învăţat şi a arătat că înscăunările episcopilor nu trebuie făcute
decât cu ştirea poporului aflat de faţă, pentru ca, fiind de faţă
mulţimea, să se dezvăluie păcatele celor răi sau să se vestească înaintea
tuturor faptele vrednice ale celor buni, şi înscăunarea să fie dreaptă şi
legiuită, ca fiind încuviinţată prin voinţa şi judecata tuturor.” (Scrisoarea
LXVII, p. 302, p. 315-316)

„IV 1. Că Biserica nu este în afară şi nici nu poate fi potrivnică sieşi sau

dezbinată, ci păstrează unitatea unei case de nedezbinat şi de
neîmpărţit, o arată limpede credinţa Sfintei Scripturi, atunci când, despre
Taina Paştelui şi a mielului, care miel Îl arăta pe Hristos, s-a scris:
Să se mănânce într-o singură casă, să nu aruncaţi carnea în afara
casei. (Ieşirea XII, 46)
Acelaşi lucru îl vedem cu privire la Rahav, care însăşi purta pecetea
prefigurată a Bisericii şi căreia i se porunceşte şi i se spune:
Pe tatăl tău şi pe mama ta şi pe fraţii tăi şi toată casa tatălui tău să-i
aduni la tine însăţi, în casa ta, şi tot cel care va ieşi afară pe uşa casei
tale vinovat va fi sieşi. [Iosua (Navi) II, 18-19]

410
 2. Prin această taină se dezvăluie că cei ce urmează să izbândească şi să
scape de pieirea lumii trebuie să se adune într-o singură casă, adică în
Biserică, însă oricine din cei adunaţi va ieşi afară, adică dacă cineva,
după ce va fi dobândit harul în Biserică, se va depărta şi va ieşi din
Biserică, va fi vinovat, adică trebuie să se învinuiască pe sine însuşi că
piere. Acest lucru îl lămureşte Apostolul Pavel, când ne învaţă şi ne
povăţuieşte:
Ereticul trebuie ocolit ca un stricat şi păcătos osândit de el însuşi. (Tit III, 10-11)
Căci acesta se va învinovăţi pe sine însuşi, nu izgonit de episcop, ci fugar de
bună voie din Biserică, osândit de el însuşi, din pricina prejudecăţii eretice.”
(Scrisoarea LXIX, p. 331-332)

„II 2. Cel care se botează trebuie chiar să fie uns, pentru ca, după ce s-a primit
ungerea, adică unctio, să poată fi unsul lui Dumnezeu şi să poată avea în sine
harul lui Hristos. Iar mai apoi este Euharistia, unde cei botezaţi sunt unşi cu
ulei sfinţit în altar. Însă nu a putut sfinţi uleiul în sine cel care nu a avut
nici altar, nici biserică. Prin urmare, la eretici, nu poate exista ungere
duhovnicească, deoarece este limpede că nu poate fi sfinţit uleiul şi, la
aceia, nu poate fi săvârşită Euharistia. Însă trebuie să ştim şi să ne
amintim că scris este:
Untdelemnul păcătosului să nu ungă capul meu. (Psalmul 140, 5)
Acest sfat ni l-a dat înainte în Psalmi Sfântul Duh, ca nu cumva vreunul,
abătându-se şi rătăcind de la calea adevărului, să fie uns la eretici şi la
potrivnicii lui Hristos.
3. Dar chiar pentru unul botezat, ce rugăciune poate face un episcop
fără de lege şi păcătos, de vreme ce scris este:
Dumnezeu nu-l ascultă pe păcătos: dar cel care va cinsti pe Dumnezeu şi va
face voia Lui, pe acela îl ascultă (Ioan IX, 31)?
Însă cine poate da ceea ce însuşi nu are, sau în ce fel poate aduce cele
duhovniceşti cel care însuşi a pierdut pe Duhul Sfânt? Şi pentru aceasta
trebuie botezat şi înnoit cel care vine necunoscător la Biserică, pentru ca,
înăuntru fiind, să fie sfinţit prin cel sfinţit, căci scris este:
Sfinţi să fiţi, fiindcă şi Eu sunt sfânt, spune Domnul (Leviticul X, 2),
astfel încât cel care a fost dus în rătăcire şi uns în afară să scape în
adevăratul Botez al Bisericii, chiar şi de acest lucru, adică, de va veni ca orice
om la Dumnezeu, căutând un preot, să nu dea peste un nelegiuit cu
înşelăciunea rătăcirii.” (Scrisoarea LXX, p. 346-347)

„I 3. Noi însă spunem că aceia care vin de acolo să nu fie rebotezaţi, ci

să fie botezaţi. Căci ei nu primesc ceva acolo, unde nu este nimic, ci vin
la noi, ca să primească aici, unde există şi harul, şi tot adevărul, findcă
harul şi adevărul unul sunt. Pe de altă parte însă, unii din confraţii noştri
aleg mai degrabă să dea cinstire ereticilor, decât să gândească la fel ca noi şi,
spunând că este un singur Botez, nu vor să-i boteze pe cei ce vin la noi. Astfel,
pe de o parte, îngăduie ei înşişi două botezuri, dacă spun că şi la eretici este
Botez, pe de alta, ceea ce este de bună seamă mai rău, se silesc să pună înainte
şi mai presus de Botezul adevărat, şi unic, şi rânduit al Biserici Universale,
murdara şi nelegiuita stropire a ereticilor, neluând seama că scris este:
Celui care este botezat de un mort, la ce-i foloseşte spălarea? (Înţelepciunea
lui Iisus fiul lui Sirah XXXIV, 30-31, Vulgata)
Este însă limpede că cei care nu sunt în Biserica lui Hristos se numără
printre cei morţi şi nu pot fi înviaţi unul de către altul care la rândul lui
411
nu trăieşte, de vreme ce Biserica este singura care, dobândind harul
vieţii veşnice, trăieşte veşnic şi înviază poporul lui Dumnezeu.” (Scrisoarea
LXXI, p. 349-350)

„II 1. Adăugăm fără înconjur, frate preaiubit, cu încuviinţarea şi puterea

tuturor, faptul că, şi de vor fi fost rânduiţi mai înainte preoţi sau diaconi
chiar în Biserica Universală, iar mai apoi, vicleni şi răzvrătiţi, s-au
ridicat împotriva Bisericii ori, printr-o numire nelegiuită, au fost înălţaţi
la eretici de către falşi episcopi şi antihrişti, împotriva rânduielii lui
Hristos şi, înaintea unuia şi Sfântului Altar, s-au străduit să aducă
jertfe mincinoase şi nelegiuite, aceştia, când se întorc, trebuie să fie
primiţi cu această condiţie: să intre în comuniune ca laici şi să fie
mulţumiţi că sunt primiţi la pace, ca unii care s-au arătat a fi duşmani ai păcii
şi nici nu trebuie ca aceştia, întorcându-se la noi, să păstreze aceleaşi arme ale
înscăunării şi rangului cu care s-au răzvrătit împotriva noastră.” (Scrisoarea
LXXII, p. 354)

„3. Şi, chiar dacă aceştia se întorc mai apoi la Biserică, nu-i mai pot
întoarce, nici a-i chema la sine pe cei care, înşelaţi fiind de ei şi ajunşi
de moarte în afara Bisericii, au pierit fără de împărtăşanie şi iertare şi
ale căror suflete, în ziua judecăţii, şi le vor cere chiar din mâinile
acestora, care s-au dovedit făptaşii şi capii pierzaniei. Prin urmare, unora
ca aceştia, care se întorc, este de ajuns să li se arate îngăduinţă, dar trădarea
nu trebuie poftită în casa credinţei. Căci oare ce păstrăm pentru cei buni şi
nevinovaţi şi care nu s-au depărtat de Biserică, dacă îi cinstim pe cei
care s-au despărţit de noi şi s-au ridicat împotriva Bisericii?” (Scrisoarea
LXXII, p. 355)

„XX 1. Pe de altă parte, cât de nelalocul lui şi strâmb lucru este ca,
atunci când înşişi ereticii, respingând greşeala ori nelegiuirea în care
fuseseră mai înainte, primesc adevărul Bisericii, noi să ciuntim legile şi
tainele acestui adevăr şi să spunem celor ce vin şi se căiesc că au
dobândită iertarea păcatelor, cu toate că înşişi mărturisesc că au
păcătuit şi că pentru aceasta vin la îndurarea Bisericii?” (Scrisoarea
LXXIII, p. 372)

(Sfântul Ciprian al Cartaginei, Scrisori, Ed. Sofia, Bucureşti, 2011)

412
 Vineri 14 septembrie (în calendarul civil 27 septembrie)

(†) Înălţarea Sfintei Cruci

Pomenirea adormirii Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, patriarhul

Constantinopolului
Sfânta împărăteasă Plachila, soţia împăratului Teodosie cel Mare
Sfinţii 170 de Părinţi de la Sinodul al VI-lea Ecumenic
Sfântul Mucenic Papa din Licaonia
Sfântul Mucenic Valerian pruncul
Sfântul Mucenic Macarie din Tesalonic
Sfântul Sfinţit Mărturisitor Adrian Făgeţeanu

(Post)

413
 La Liturghie:

Apostolul la Înălţarea Sfintei Cruci - 1 Corinteni I, 18-24

„Fraţilor, cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi,
cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. Căci scris este: "Pierde-voi
înţelepciunea înţelepţilor şi ştiinţa celor învăţaţi voi nimici-o". Unde este
înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit
Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia? Căci de vreme ce întru
înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe
Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin
nebunia propovăduirii. Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută
înţelepciune, însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei,
sminteală; pentru neamuri, nebunie. Dar pentru cei chemaţi, şi iudei şi
elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu.”

Evanghelia la Înălţarea Sfintei Cruci –

Ioan XIX, 6-11; 13-20; 25-28; 30-35

„În vremea aceea, arhiereii şi bătrânii au făcut sfat împotriva lui Iisus, ca
să-L omoare, şi L-au dus la Pilat, zicând: Răstigneşte-L! Răstigneşte-L! Zis-a lor
Pilat: Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, căci eu nu-I găsesc nici o vină. Iudeii i-au
răspuns: Noi avem lege şi după legea noastră El trebuie să moară, că S-a făcut
pe Sine Fiu al lui Dumnezeu. Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult
s-a temut. Şi a intrat iarăşi în pretoriu şi I-a zis lui Iisus: De unde eşti Tu? Iar
Iisus nu i-a dat nici un răspuns. Deci Pilat i-a zis: Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii
că am putere să Te eliberez şi putere am să Te răstignesc? Iisus a răspuns: N-ai
avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus. Deci Pilat,
auzind cuvintele acestea, L-a dus afară pe Iisus şi a şezut pe scaunul de
judecată, în locul numit pardosit cu pietre, iar evreieşte Gabbata. Şi era Vinerea
Paştilor, cam la al şaselea ceas, şi a zis Pilat iudeilor: Iată Împăratul vostru.
Deci au strigat aceia: Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L! Pilat le-a zis: Să răstignesc pe
Împăratul vostru? Arhiereii au răspuns: Nu avem împărat decât pe Cezarul.
Atunci L-a predat lor ca să fie răstignit. Şi ei au luat pe Iisus şi L-au dus ca să
fie răstignit. Şi ducându-Şi crucea, a ieşit la locul ce se cheamă al Căpăţânii,
care evreieşte se zice Golgota, unde L-au răstignit, şi împreună cu El pe alţi doi,
de o parte şi de alta, iar în mijloc pe Iisus. Iar Pilat a scris şi titlu şi l-a pus
deasupra Crucii. Şi era scris: Iisus Nazarineanul, Împăratul iudeilor! Deci mulţi
dintre iudei au citit acest titlu, căci locul unde a fost răstignit Iisus era aproape
de cetate. Şi era scris: evreieşte, latineşte şi greceşte. Şi stăteau, lângă crucea
lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena.
Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a
zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din
ceasul acela ucenicul a luat-o la sine. După aceea, ştiind Iisus că toate s-au
săvârşit, plecându-Şi capul, Şi-a dat duhul. Iar iudeii, fiindcă era vineri, ca să
nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au
rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice. Deci au venit
ostaşii şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi ale celuilalt, care era răstignit
împreună cu el. Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au
zdrobit fluierele. Ci unul din ostaşi a împuns coasta Lui cu suliţa şi îndată a
ieşit sânge şi apă. Şi cel ce a văzut a mărturisit şi mărturia lui e adevărată.”

414
 Sfântul Sfinţit Mărturisitor Adrian Făgeţeanu - fragment dintr-o
convorbire duhovnicească

Părintele Făgeţeanu: (…) erezia Patriarhului Daniel ne duce pe toţi la

dezastru (…). Dacă ascultăm de el, nimeni nu se va mântui. Aţi înţeles?
De toate păcatele te poţi pocăi, de erezie nu.
Voci feminine: Şi cum să supravieţuim? Ce putem face? Ce trebuie să facem,
Părinte?
Părintele Făgeţeanu: Când eram elev de liceu, la Aron Pumnul, la Cernăuţi, a
venit în piaţa din Cernăuţi cel mai mare erou… care se numea Grigore
Cantacuzino. Erou, erou. Care a scăpat armata română dintr-o încercuire, când
trebuia să fie omorâţi toţi, şi i s-a pus întrebarea: „Dacă se va mai întâmpla aşa
o încercuire din care nu poţi să ieşi cum ai ieşit, ce faci?” (răspunsul) „Comand
armata română în genunchi, numai Dumnezeu ne poate ajuta, noi nu avem
nicio salvare”. Eu vă dau următorul sfat: să nu bravaţi! Ce înseamnă „a
brava”? Să spui ca Apostolul Petru „Doamne, dacă toţi Te vor părăsi, eu nu”,
Dumnezeu ce i-a răspuns: „Nu va cânta cocoşul a doua oară şi te vei lepăda de
Mine de trei ori”. Ci să spui cu smerenie: (…) Binecuvântate Doamne,
învaţă-mă; Stăpâne, înţelepţeşte-mă să înţeleg; Binecuvântate Sfinte,
luminează-mă! Doamne Dumnezeul nostru, Tu învaţă-mă, înţelepţeşte-mă,
întăreşte-mă să nu Te părăsesc şi să rămân cu Tine şi cu Biserica
strămoşească, Biserica Ortodoxă, să nu trec la erezia Patriarhului. E
clar?
Voci feminine: Da.
Părintele Făgeţeanu: (…) dacă nu ceri de la Dumnezeu să te întărească, să te
lumineze, degeaba îţi spune cineva verbal şi să te apuci tu singur să faci ceva.
Să nu aştepţi ajutorul imediat. Da… Altceva? Deci, să nu bravezi ca Petru
„Doamne, dacă toţi Te vor părăsi, eu nu”, ci „Doamne, Tu învaţă-mă,
înţelepţeşte-mă, luminează-mă şi întăreşte-mă, ajută-mă, să nu Te
părăsesc, să rămân în ortodoxie, să nu mă las păcălit de acest diavol
care e Patriarhul ecumenismului”.
415
 Sâmbătă 15 septembrie (în calendarul civil 28 septembrie)

†) Sfântul Mare Mucenic Nichita (în icoana din stânga)

Sfântul Cuvios Filotei, preotul din Opsidria
Sfântul Mucenic Porfirie, mimul din Cezareea
Sfântul Ierarh Acachie, episcopul Melitinei
Aflarea moaştelor Sfântului Arhidiacon Ştefan Întâiul Mucenic
Sfântul Ierarh Visarion făcătorul de minuni, arhiepiscopul Larisei
Sfântul Cuvios Gherasim, ctitorul Mănăstirii Survia din Zagora
Sfântul Nou Mucenic Ioan Criteanul
†) Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolitul Banatului (în
icoana din dreapta)

La Liturghie:
Apostolul: - de Sâmbătă după Înălţarea Sfintei Cruci - 1 Corinteni I, 26 – II, 2
- de Sâmbătă din Săptămâna a 15-a după Pogorârea Sfântului Duh
- 1 Corinteni IV, 17 - V, 5
- de Vineri din Săptămâna a 15-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Galateni IV, 8-21
Evanghelia: - de Sâmbătă după Înălţarea Sfintei Cruci - Ioan VIII, 21-30
- de Sâmbătă din Săptămâna a 15-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Matei XXIV, 1-13
- de Vineri din Săptămâna a 15-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Marcu VI, 45-53

Psalmul 114, 3-6

„Cuprinseră-mă dureri de moarte, primejdiile iadului aflatu-m-au;

necaz şi durere aflat-am, şi numele Domnului am chemat: "O, Doamne,
izbăveşte sufletul meu!" Milostiv este Domnul şi drept şi Dumnezeul
nostru miluieşte, Domnul păzeşte pruncii; mă smerii şi mă mântui.”
(Psaltirea după Biblia de la 1688)
416
 Duminică 16 septembrie (în calendarul civil 29 septembrie)

Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci

Sfânta Mare Muceniţă Eufimia (în icoana din stânga)

Sfânta Muceniţă Ludmila (în icoana din dreapta)

Glasul al 6-lea; Voscreasna a 4-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci - Galateni II,16-20

„Fraţilor, ştiind că omul nu se îndreptează din faptele Legii, ci prin credinţa

în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptăm din
credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii, nimeni nu se
va îndrepta. Dacă însă, căutând să ne îndreptăm în Hristos, ne-am aflat şi noi
înşine păcătoşi, este, oare, Hristos slujitor al păcatului? Nicidecum! Căci dacă
zidesc iarăşi ceea ce am dărâmat, mă arăt pe mine însumi călcător (de
poruncă). Căci, eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc lui
Dumnezeu. M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci
Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în
Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.”

Apostolul la Sfânta Mare Muceniţă Eufimia - 2 Corinteni VI, 1-10

„Fraţilor, fiind, dar, împreună-lucrători cu Hristos, vă îndemnăm să nu

primiţi în zadar harul lui Dumnezeu. Căci zice: "La vreme potrivită te-am
ascultat şi în ziua mântuirii te-am ajutat"; iată acum vreme potrivită, iată acum
ziua mântuirii, nedând nici o sminteală întru nimic, ca să nu fie slujirea
noastră defăimată, ci în toate înfăţişându-ne pe noi înşine ca slujitori ai
lui Dumnezeu, în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi,
în temniţă, în tulburări, în osteneli, în privegheri, în posturi; în curăţie, în
417
cunoştinţă, în îndelungă-răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, în dragoste
nefăţarnică; în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele
dreptăţii, cele de-a dreapta şi cele de-a stânga, prin slavă şi necinste, prin
defăimare şi laudă; ca nişte amăgitori, deşi iubitori de adevăr, ca nişte
necunoscuţi, deşi bine cunoscuţi, ca fiind pe pragul morţii, deşi iată că trăim,
ca nişte pedepsiţi, dar nu ucişi; ca nişte întristaţi, dar pururea bucurându-ne;
ca nişte săraci, dar pe mulţi îmbogăţind; ca unii care n-au nimic, dar toate le
stăpânesc.”

Evanghelia la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci

(Luarea crucii şi urmarea lui Hristos) - Marcu VIII, 34 - IX, 1

„Zis-a Domnul: cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi
ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va
pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie,
acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă,
dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru
sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în
neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el,
când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor:
Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta
moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere.”

Evanghelia la Sfânta Mare Muceniţă Eufimia - Luca VII, 36-50

„În vremea aceea, unul dintre farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi
intrând în casa fariseului, a şezut la masă. Şi iată era în cetate o femeie
păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu
mir. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu
lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui
şi le ungea cu mir. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta,
de-ar fi proroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este
păcătoasă. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva.
Învăţătorule, spune, zise el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu
cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească,
i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon,
răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis:
Drept ai judecat. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia
aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu
lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei. Sărutare nu Mi-ai dat; ea
însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn capul
Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îţi zic: Iertate
sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin
iubeşte. Şi a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele. Şi au început cei ce şedeau
împreună la masă să zică în sine: Cine este Acesta care iartă şi păcatele? Iar
către femeie a zis: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace.”

Psalmul 114, 7-8

„Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, că Domnul ţi-a făcut ţie bine;
că a scos sufletul meu din moarte, ochii mei din lacrimi şi picioarele
mele de la cădere.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
418
 Luni 17 septembrie (în calendarul civil 30 septembrie)

Sfintele Muceniţe din Roma: Pistis, Elpis, Agapis şi maica lor, Sofia (în icoană)
Sfânta Muceniţă Agatoclia
Sfânta Muceniţă Teodota din Niceea
Sfinţii Mucenici Maxim, Teodot şi Asclipiodota
Sfânta Muceniţă Lucia din Roma şi fiul ei, Geminian
Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Pileus şi Nil, episcopii, împreună cu Ilie şi Patermutie,
dregătorii, şi 46 de Sfinţi Mucenici din Palestina
Sfinţii Mucenici Haralambie şi Pandoleon
Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Iraclid şi Miron, episcopii Tamasului din Cipru

La Liturghie:
Apostolul de Luni din Săptămâna a 16-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Galateni IV, 28 - V, 10
Evanghelia de Luni din Săptămâna a 16-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Marcu VI, 54 - VII, 8

Psalmul 115, 1-4

„Crezut-am, pentru aceea am grăit, şi eu m-am smerit foarte. Şi eu am

zis întru uimirea mea: "Tot omul este mincinos!" Ce voi răsplăti Domnului
pentru toate câte mi-a dat mie? Paharul mântuirii voi lua şi numele
Domnului voi chema.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
419
 Marţi 18 septembrie (în calendarul civil 1 octombrie)

Sfântul Ierarh Eumenie, episcopul Gortinei

Sfintele Muceniţe Irina şi Sofia din Egipt
Sfânta Muceniţă Ariadna din Frigia (în icoană)
Sfântul Mucenic Castor din Alexandria

La Liturghie:
Apostolul de Marţi din Săptămâna a 16-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Galateni V, 11-21
Evanghelia de Marţi din Săptămâna a 16-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Marcu VII, 5-16

Din Apostolul de Marţi din Săptămâna a 16-a după Pogorârea Sfântului

Duh - Galateni V, 16-21

„În Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului. Căci trupul

pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se
împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi. Iar de vă purtaţi în
Duhul nu sunteţi sub Lege. Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele
sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare, închinare la idoli,
fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri,
pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun
dinainte, precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor
moşteni împărăţia lui Dumnezeu.”
420
 Miercuri 19 septembrie (în calendarul civil 2 octombrie)

Sfinţii Mucenici Trofim, Savatie şi Dorimedont

Sfântul Teodor din Smolensk şi fiii săi, David şi Constantin (în icoană)

La Liturghie:
Apostolul de Miercuri din Săptămâna a 16-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Galateni VI, 2-10
Evanghelia de Miercuri din Săptămâna a 16-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Marcu VII, 14-24

Din Apostolul de Miercuri din Săptămâna a 16-a după Pogorârea Sfântului

Duh – Galateni VI, 7-10

„Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna

omul, aceea va şi secera. Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup
va secera stricăciune; iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera
viaţă veşnică. Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său,
dacă nu ne vom lenevi. Deci, dar, până când avem vreme, să facem binele
către toţi, dar mai ales către cei de o credinţă cu noi.”
421
 Joi 20 septembrie (în calendarul civil 3 octombrie)

Sfântul Mare Mucenic Eustatie Plachida împreună cu soţia sa Teopista şi cu cei

doi fii ai lor, Agapie şi Teopist (în icoană)
Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Ipatie episcopul şi Andrei preotul
Sfinţii Mucenici Artemidor şi Telu
Sfântul Ierarh Meletie, episcopul Ciprului
Sfântul Mucenic Ioan Egipteanul, cu 40 de Sfinţi Mucenici din Palestina
Sfântul Nou Mucenic Ilarion săvârşit prin sabie la Constantinopol

La Liturghie:
Apostolul: - de Joi din Săptămâna a 16-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Efeseni I, 1-9
- la Sfântul Mucenic Eustatie Plachida - Efeseni VI, 10-17
Evanghelia: - de Joi din Săptămâna a 16-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Marcu VII, 24-30
- la Sfântul Mucenic Eustatie Plachida - Luca XXI, 12-19

Din Apostolul la Sfântul Mucenic Eustatie Plachida – Efeseni VI, 12-15

„Câţi vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să

nu fie prigoniţi pentru crucea lui Hristos. Căci nici ei singuri, cei ce se taie
împrejur, nu păzesc Legea, ci voiesc să vă tăiaţi voi împrejur, ca să se laude ei
în trupul vostru. Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea
Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru
mine, şi eu pentru lume! Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este
ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă.”
422
 Vineri 21 septembrie (în calendarul civil 4 octombrie)

Odovania praznicului Înălţării Sfintei Cruci

Sfântul Apostol Codrat

Sfântul Proroc Iona
Sfântul Cuvios Iona Savaitul
Sfântul Mucenic Eusebie Fenicianul
Sfinţii Mucenici fraţi Eusebie, Nestavu şi Zinon
Sfinţii Ierarhi Meletie şi Isachie, episcopii Ciprului
Sfântul Mucenic Prisc din Frigia

La Liturghie:
Apostolul: - la Înălţarea Sfintei Cruci - 1 Corinteni I, 18-24
- de Vineri din Săptămâna a 16-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Efeseni I, 7-17
Evanghelia: - la Înălţarea Sfintei Cruci - Ioan XIX, 6-11; 13-20; 25-28; 30-35
- de Vineri din Săptămâna a 16-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Marcu VIII, 1-10

Iona III, 4-10

„Şi a pătruns Iona în cetate, zicând: "Patruzeci de zile mai sunt, şi Ninive va fi
distrusă!" Atunci Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au ţinut post şi s-au
îmbrăcat cu sac, de la cei mai mari şi până la cei mai mici. Şi a ajuns vestea
până la regele Ninivei. Acesta s-a sculat de pe tronul său, şi-a lepădat veşmântul lui
cel scump, s-a acoperit cu sac şi s-a culcat în cenuşă. Apoi, din porunca regelui şi a
dregătorilor săi, s-au strigat şi s-au zis acestea: Oamenii şi animalele, vitele mari şi
mici să nu mănânce nimic, să nu pască şi nici să bea apă; iar oamenii să se îmbrace
cu sac şi către Dumnezeu să strige din toată puterea şi fiecare să se întoarcă
de pe calea lui cea rea şi de la nedreptatea pe care o săvârşesc mâinile lui;
poate că Dumnezeu Se va întoarce şi Se va milostivi şi va ţine în loc iuţimea
mâniei Lui ca să nu pierim!" Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă,
că s-au întors din căile lor cele rele. Şi I-a părut rău Domnului de prezicerile de rău
pe care li le făcuse şi nu le-a împlinit.”
423
 Sâmbătă 22 septembrie (în calendarul civil 5 octombrie)

Sfântul Sfinţit Mucenic Foca, episcop de Sinope

Sfinţii Mucenici Isaac şi Martin
Sfântul Cuvios Cosma Zografitul
Sfinţii 26 de Mucenici de la Mănăstirea Zografu, săvârşiţi prin foc pentru
mustrarea pariarhului Ioan Vecos (în icoana din stânga)
†) Sfântul Sfinţit Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi, mitropolitul
Moldovei (în icoana din dreapta)

La Liturghie:
Apostolul: - de Sâmbătă din Săptămâna a 16-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Corinteni X, 23-28
- la Sfântul Sfinţit Mucenic Foca - 2 Timotei III, 10-15
Evanghelia: - de Sâmbătă din Săptămâna a 16-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Matei XXIV, 34-44
- la Sfântul Sfinţit Mucenic Foca - Ioan X, 9-16

Psalmul 117, 6-13

„Domnul este ajutorul meu şi nu mă voi teme de ce-mi va face mie

omul. Domnul este ajutorul meu şi eu voi vedea pe pizmaşii mei. Mai bine
este a nădăjdui spre Domnul, decât a nădăjdui spre om; mai bine este a
nădăjdui în Domnul, decât a nădăjdui în căpetenii. Toate neamurile mă
înconjurară; şi cu numele Domnului îi izbândii pe ei. Înconjurându-mă
înconjurare, şi cu numele Domnului îi izbândii pe ei. Mă înconjurară ca
albinele fagurul, şi se aţâţară ca focul în spini, şi cu numele Domnului îi
izbândii pe ei. Împins fiind, m-am întors de la a cădea, şi Domnul m-a
sprijinit.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
424
 Duminică 23 septembrie (în calendarul civil 6 octombrie)

Duminica a 18-a după Pogorârea Sfântului Duh

† Zămislirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul (în icoană)

Sfinţii Mucenici din Africa, Andrei şi Ioan cu fiii săi, Petru şi Antonie
Sfânta Muceniţă Raida din Egipt
Sfintele Cuvioase Xantipa şi Polixenia
Sfântul Nou Mucenic Nicolae Pantopolitul

Glasul al 7-lea; Voscreasna a 5-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 18-a după Pogorârea Sfântului Duh -

2 Corinteni IX, 6-11

„Fraţilor, cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel

ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera. Fiecare să dea cum socoteşte

425
cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel
care dă cu voie bună. Şi Dumnezeu poate să înmulţească tot harul la voi, ca,
având totdeauna toată îndestularea în toate, să prisosiţi spre tot lucrul bun,
precum este scris: "Împărţit-a, dat-a săracilor; dreptatea Lui rămâne în veac".
Iar Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare, vă va da şi va
înmulţi sămânţa voastră şi va face să crească roadele dreptăţii voastre, ca întru
toate să vă îmbogăţiţi, spre toată dărnicia care aduce prin noi mulţumire lui
Dumnezeu.”

Apostolul la Zămislirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul - Galateni IV, 22-27

„Fraţilor, scris este că Avraam a avut doi fii: unul din femeia roabă şi altul
din femeia liberă. Dar cel din roabă s-a născut după trup, iar cel din cea liberă
s-a născut după făgăduinţă. Unele ca acestea au altă însemnare, căci acestea
(femei) sunt două testamente: unul de la Muntele Sinai, care naşte spre robie şi
care este Agar, fiindcă Agar este Muntele Sinai, în Arabia, şi răspunde
Ierusalimului de acum, care zace în robie cu copiii lui; iar cea liberă este
Ierusalimul cel de sus, care este mama noastră. Căci scris este: "Veseleşte-te,
tu, cea stearpă, care nu naşti! Izbucneşte de bucurie şi strigă, tu care nu
ai durerile naşterii, căci mulţi sunt copiii celei părăsite, mai mulţi decât
ai celei care are bărbat".”

Evanghelia la Duminica a 18-a după Pogorârea Sfântului Duh

(Pescuirea minunată) - Luca V, 1-11

„În vremea aceea, şedea Iisus lângă lacul Ghenizaret, şi a văzut două
corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Şi
urcându-Se într-una din corăbii care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze
puţin de la uscat. Şi şezând în corabie, învăţa, din ea, mulţimile. Iar când a
încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc, şi lăsaţi în jos mrejele
voastre, ca să pescuiţi. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea
426
ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele.
Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele.
Şi au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Şi au
venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se afunde, iar Simon
Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine,
Doamne, că sunt om păcătos. Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce
erau cu el, pentru pescuitul peştilor pe care îi prinseseră. Tot aşa şi pe Iacov şi
pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către
Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi trăgând
corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El.”

Evanghelia la Zămislirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul - Luca I, 5-25

„În zilele lui Irod, regele Iudeii, era un preot cu numele Zaharia din ceata
preoţească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi se numea
Elisabeta. Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără
prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului. Dar nu aveau nici un copil,
deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor. Şi pe când
Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale, a ieşit la
sorţi, după obiceiul preoţiei, să tămâieze intrând în templul Domnului. Iar toată
mulţimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară şi se ruga. Şi i s-a arătat
îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Şi văzându-l, Zaharia
s-a tulburat şi frică a căzut peste el. Iar îngerul a zis către el: Nu te teme,
Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va
naşte un fiu şi-l vei numi Ioan. Şi bucurie şi veselie vei avea şi, de naşterea lui,
mulţi se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă
băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul
Sfânt. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Şi
va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile
părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să
gătească Domnului un popor pregătit. Şi a zis Zaharia către înger: După ce voi
cunoaşte aceasta? Căci eu sunt bătrân şi femeia mea înaintată în zilele ei. Şi
îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu.
Şi am fost trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea. Şi iată vei fi
mut şi nu vei putea să vorbeşti până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai
crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor. Şi poporul aştepta pe
Zaharia şi se mira că întârzie în templu. Şi ieşind, nu putea să vorbească. Şi ei
au înţeles că a văzut vedenie în templu; şi el le făcea semne şi a rămas mut. Şi
când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa. Iar după
aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit şi cinci luni s-a tăinuit pe sine,
zicând: Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre
oameni ocara mea.”

Psalmul 117, 17-22

„Nu voi muri, ci voi trăi şi voi povesti lucrurile Domnului. Certând mă certă
Domnul, şi morţii nu mă dădu. Deschideţi-mi mie porţile dreptăţii; intrând
întru ele, mărturisi-mă-voi Domnului. Aceasta e poarta Domnului; drepţii vor
intra întru ea. Mărturisi-mă-voi Ţie, căci m-ai auzit şi mi Te făcuşi întru
mântuire. Piatra pe care n-au socotit-o ziditorii, aceasta fu în capul
unghiului. De la Domnul s-a făcut aceasta şi este minunată întru ochii noştri.”
(Psaltirea după Biblia de la 1688)
427
 Luni 24 septembrie (în calendarul civil 7 octombrie)

† Sfânta întâia Muceniţă şi Întocmai cu Apostolii Tecla (în icoana din stânga)
Sfântul Cuvios Coprie
Sfântul Cuvios Siluan Atonitul (în icoana din dreapta)

La Liturghie:
Apostolul: - de Luni din Săptămâna a 17-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Efeseni I, 22 - II, 4
- la Sfânta întâia Muceniţă Tecla - 2 Timotei III, 10-15
Evanghelia: - de Luni din Săptămâna a 17-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Marcu X, 46-52
- la Sfânta întâia Muceniţă Tecla - Matei XXV, 1-13

Din Apostolul de Luni din Săptămâna a 17-a după Pogorârea Sfântului

Duh - Efeseni I, 22–23 şi Efeseni I, 16-21 (Efeseni I, 16-23)

„Nu încetez a mulţumi pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele, ca

Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă
duhul înţelepciunii şi al descoperirii, spre deplina Lui cunoaştere, şi să
vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea la care v-a
chemat, care este bogăţia slavei moştenirii Lui, în cei sfinţi, şi cât de
covârşitoare este mărimea puterii Lui faţă de noi, după lucrarea puterii
tăriei Lui, pentru noi cei ce credem. Pe aceasta, Dumnezeu a lucrat-o în
Hristos, sculându-L din morţi şi aşezându-L de-a dreapta Sa, în ceruri, mai
presus decât toată începătoria şi stăpânia şi puterea şi domnia şi decât tot
numele ce se numeşte, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. Şi toate
le-a supus sub picioarele Lui şi, mai presus de toate, L-a dat pe El cap
Bisericii, Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi.”
428
 Marţi 25 septembrie (în calendarul civil 8 octombrie)

Sfânta Cuvioasă Eufrosina (în icoana din stânga) şi Sfântul Cuvios Pafnutie
Egipteanul, tatăl ei
Sfinţii Mucenici Pavel, soţia sa, Tatia, şi fiii lor
Sfântul Cuvios Serghie al Radonejului (în icoana din dreapta)

La Liturghie:
Apostolul de Marţi din Săptămâna a 17-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Efeseni II, 19 - III, 7
Evanghelia de Marţi din Săptămâna a 17-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Marcu XI, 11-23

Din Evanghelia de Marţi din Săptămâna a 17-a după Pogorârea Sfântului

Duh - Marcu XI, 15-18

„Şi au venit în Ierusalim. Şi, intrând în templu, Iisus a început să dea

afară pe cei ce vindeau şi pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele
schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de porumbei le-a
răsturnat. Şi nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin
templu. Şi-i învăţa şi le spunea: Nu este, oare, scris: "Casa Mea casă de
rugăciune se va chema, pentru toate neamurile"? Voi însă aţi făcut din
ea peşteră de tâlhari. Şi au auzit arhiereii şi cărturarii. Şi căutau cum să-L
piardă. Căci se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de
învăţătura Lui.”

429
 Miercuri 26 septembrie (în calendarul civil 9 octombrie)

†) Mutarea Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan

Sfânta Muceniţă Hira
Dreptul Ghedeon
†) Sfântul Voievod Neagoe Basarab
Sfântul Sfinţit Mucenic Tihon, Patriarhul Moscovei şi al Rusiei

(Dezlegare la untdelemn şi vin)

La Liturghie:
Apostolul: - de Miercuri din Săptămâna a 17-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Efeseni III, 8-21
- la Mutarea Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan - 1 Ioan IV, 12-19
Evanghelia: - de Miercuri din Săptămâna a 17-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Marcu XI, 23-26
- la Mutarea Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan -
Ioan XIX, 25-27; XXI, 24-25

430
 Scrisoarea din temniţa bolşevică a Sfântului Patriarh Mucenic Tihon
adresată tuturor creştinilor

„Prin mila Domnului nostru Iisus

Hristos, Patriarhul Tihon, ucenicul
şi pătimitoriul Lui, merg la moarte
mucenicească pentru Hristos şi
credinţa Pravoslavnică (n.m.
Ortodoxă), cu mare bucurie
duhovnicească, nădăjduind la mila
lui Dumnezeu, că Domnul nostru
Iisus Hristos mă va număra în
Ceata Mucenicilor, învrednicindu-
mă de cununa cerească şi nu
numai pre mine, ci şi pre toţi cei ce
mă vor urma şi nu vor intra în
cârdăşie cu Serghie şi cu puterea
sovietică, şi nu vor primi pecetea
lui antihrist, ci vor merge la munci
şi la moarte pentru Hristos şi
credinţa Pravoslavnică. Fiindcă toţi
cei ce vor răbda până la sfârşit, se
vor învrednici de cununile cele
muceniceşti şi vor moşteni
Împărăţia Cerurilor. Toţi cei ce vor
rămâne până la sfârşitul vieţii lor
credincioşi Domnului Hristos şi
Pravoslaviei (n.m. Ortodoxiei).
Fiii mei! Vă blagoslovesc pre voi
în Numele Domnului nostru Iisus
Hristos! Blagoslovenia lui
Dumnezeu şi a mea să fie cu voi în veci. Amin. Iară pe Serghie şi pe toţi
episcopii şi preoţii cei ce au vândut pe Hristos şi credinţa Pravoslavnică, pe
lupii cei în piei de oaie, îi blestem! Îi blestem pe pierzătorii sufletelor creştineşti,
care nu au vrut să meargă împreună cu mine la mucenicie, ci s-au lepădat de
Dumnezeu şi de credinţa Pravoslavnică şi-au iscălit să colaboreze cu puterea
sovietică, ca să piardă suflete creştineşti şi Pravoslavia. Iată pentru care lucru
au primit ei “slobozenia”. Iară eu pe toţi aceştia îi predau anatemei! Fiii mei, voi
mai mult pe mine nu mă veţi mai vedea şi glasul meu nu-l veţi mai auzi, fiindcă
eu nu mă învoiesc să iscălesc ca să lucrez cu spurcata putere sovietică şi de
aceea pe mine nu mă vor mai slobozi din temniţă, ci mă vor munci, ca să mă
omoare. Iară pe episcopii şi preoţii cei ce-au iscălit, pe aceia i-au eliberat şi
Serghie, care a luat cu de-a sila prestolul Patriarhiei, s-a făcut prieten al
satanei. El a iscălit să lucreze cu satana! Să dea la munci şi la moarte pe toată
ierarhia bisericească şi pe tot clerul bisericesc care nu se învoieşte să lucreze
împreună cu ei şi cu puterea sovietică. Serghie, acest lup în piele de oaie, a
predat de acum la moarte mai mult de o sută de episcopi şi mii de duhovnici,
luptători pentru Pravoslavie şi ei de-acum nu mai sunt, căci au fost împuşcaţi.
Dar iată că şi eu, îmi aştept pedeapsa cu moartea, care din clipă în clipă
trebuie să vie.
Fiilor! Pravoslavie în Rusia nu mai este şi nici nu va mai fi, căci nu va mai
rămâne în libertate nici un episcop sau preot, slujitor al lui Dumnezeu! Ci vor
431
rămâne numai acei episcopi şi preoţi care vor fi agenţi GPU, căci ei vor sluji o
vreme în biserici, ca să piardă sufletele cele creştineşti. Şi-atunci când ei cu
totul vor aduce norodul în rătăcire şi minciună, atunci ei vor convinge norodul
ca să lucreze şi în Sfintele Duminici, şi în Sfintele Sărbători, şi să nu mai ţină
nici Sfintele Posturi, ci cu totul să se predea şi să se supună pre sine puterii
sovietice: ‘Căci toată stăpânirea de la Dumnezeu este’. Iar atunci când
stăpânirea va dărâma bisericile şi le va preface pre unele în cluburi şi teatre,
atunci norodul să stea cuminte şi să rabde cu smerenie. Căci unde merge
păstorul, acolo merge şi turma. Nu pot să vi le descriu în amănunt pe toate cele
ce vor fi în acele vremi, fiindcă acum cu totul sunt umflat de foame şi mâna
mea nu mai scrie bine, nu mai am nici putere şi vederea tare mi-a slăbit. Şi de
aceea, de nu am scris ceva până la capăt, după conţinut îndreptaţi.
Copiaţi această scrisoare şi o transmiteţi tuturor creştinilor, dar şi prin viu
grai să spuneţi la toţi credincioşii aceste ultime ale mele cuvinte. Vă
blagoslovesc înainte de moarte: rugaţi-vă singuri prin casele voastre, fără
preoţi, fiindcă ei sânt lupi în piele de oaie. Singuri îngropaţi morţii, singuri
botezaţi copiii. Iar căsătoriile, să le blagoslovească tata şi mama cu Sfintele
Icoane. Rugaţi-vă fiecare după cum ştie şi după cum poate, ţineţi toate
Posturile, cinstiţi Sfintele Sărbători, păziţi credinţa Pravoslavnică până la
sfârşit.
Fiilor! În vremea stăpânirii sovietice credinţă Pravoslavnică nu va mai fi. Şi
atâta vreme nu va mai fi credinţă Pravoslavnică, cât va fi şi stăpânirea
sovietică. Dar dacă noi ne vom ruga neîncetat şi vom posti, apoi atunci va mai fi
pentru o scurtă vreme, o oarecare libertate religioasă. Şi-atunci, toţi
revoluţionarii bisericeşti, popii şi vlădicii, slujitorii sovietelor, ucigătorii şi
pierzătorii sufletelor creştineşti din nou îşi vor lua locurile în biserici, de care ei
odinioară s-au lepădat. Dar voi, robii cei aleşi ai lui Dumnezeu, să nu vă
împărtăşiţi cu ei, şi să nu mergeţi la ei ca să vă rugaţi, căci ei toţi se
află subt anatemă şi blestem. Şi pentru ca ei iarăşi să aibă dreptul de la
Dumnezeu să săvârşească Sfintele Slujbe în Biserică, ei trebuie să se
roage şi să postească în zatvor vreme de trei ani de zile, având voie să
mănânce numai o bucată de pâine şi să bea un pahar cu apă, odată în
zi, după apusul Soarelui. Iar după acest Canon, să se spovedească
deschis înaintea norodului pentru păcatele lor şi numai după aceea vor
putea să primească iarăşi de la Dumnezeu darurile şi drepturile depline
ale unui preot creştin, în toate eparhiile. Căci drepturile şi darurile
preoţeşti şi arhiereşti vor supraveţui numai în Japonia, şi aceasta, dacă
japonezii vor rămâne tari în credinţă până la sfârşit şi nu-L vor vinde pe
Hristos. Iar prin alte ţări, Pravoslavia abia dacă va mai supraveţui câte puţin,
pe alocuri. Iar aşa, numiţii înnoitori ai credinţei, cei ce singuri pre sine se
“sfinţesc” şi se numesc creştini, preoţi şi arhierei, aceştia toţi se află în slujba
satanei, în slujba minciunii şi a înşelării sufletelor creştineşti, căci atunci în
biserici, ‘urâciunea pustiirii va sta în locul cel sfânt’. Urâciune a pustiirii, care
îşi trage rădăcina sa încă din vremea despărţirii Bisericii Răsăritului de Biserica
Apusului, cea din Roma. Dar Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos nu va
mai răbda această fărădelege şi va veni să judece noroadele.
Fiilor! Încă odată vă mai spun, din tot sufletul, aflându-mă în boală, pe
patul de moarte, ca un bolnav, care înainte de moarte primeşte uşurare de
boala sa, iar apoi se ia de la dânsul şi boala, şi moartea: va mai fi o oarecare
libertate religioasă şi pre urmă gătiţi-vă pentru Dreapta şi Înfricoşata Judecată,
Judecata cea mai de pe urmă, definitivă şi fără de nici o întoarcere. Fiecare om
să aştepte Judecata lui Dumnezeu. Amin.”
432
 Joi 27 septembrie (în calendarul civil 10 octombrie)

Sfântul Mucenic Calistrat şi cei 49 de Sfinţi Mucenici împreună cu dânsul

Sfânta Muceniţă Epiharis din Roma
Sfântul Cuvios Ignatie, egumenul Mănăstirii Valea Adâncă din Olimpul Bitiniei
Sfinţii Apostoli Marcu, Aristarh şi Zinon dintre cei 70
Sfântul Sfinţit Mucenic Filimon episcopul, Sfântul Mucenic Fortunat şi Sfânta
Muceniţă Gaiani
†) Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Ţării Româneşti

La Liturghie:
Apostolul de Joi, Săptămâna a 17-a după Pogorârea Sfântului Duh - Efeseni IV, 14-17
Evanghelia de Joi, Săptămâna a 17-a după Pogorârea Sfântului Duh - Marcu XI, 27-33

Din Apostolul de Joi din Săptămâna a 17-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Efeseni IV, 14-16 şi Efeseni IV, 4-13 (Efeseni IV, 4-16)

„Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a

chemării voastre; este un Domn, o credinţă, un botez, un Dumnezeu şi Tatăl
tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi. Iar fiecăruia dintre noi,
i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos. Pentru aceea zice: "Suindu-Se la
înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor". Iar aceea că "S-a suit" – ce
înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale pământului? Cel Care S-a
pogorât, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple.
Şi el a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi
învăţători, spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos,
până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la
starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos. Ca să nu mai
fim copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii,
prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii, ci
ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate pentru El, Care este capul –
Hristos. Din El, tot trupul bine alcătuit şi bine încheiat, prin toate legăturile
care îi dau tărie, îşi săvârşeşte creşterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia
din mădulare, şi se zideşte întru dragoste.”
433
 Vineri 28 septembrie (în calendarul civil 11 octombrie)

† Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul

Sfântul Proroc Baruh (în icoana din dreapta)
Sfinţii Mucenici din Pisidia: Marcu păstorul, Pimen, fraţii Nicon, Neon şi Eliodor
şi cei împreună cu dânşii
Sfinţii Mucenici Calinic şi Eustatie Romanul
Sfântul Mucenic Alexandru şi cei 30 de Sfinţi Mucenici împreună cu dânsul

(Dezlegare la untdelemn şi vin)

La Liturghie:
Apostolul: - de Vineri din Săptămâna a 17-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Efeseni IV, 17-25
- la Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul - 2 Corinteni IV, 6-15
Evanghelia: - de Vineri din Săptămâna a 17-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Marcu XII, 1-12
- la Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul - Matei IV, 25 - V, 12

Baruh IV, 12-16

„Nimeni să nu se bucure de mine, care sunt văduvă şi părăsită de mulţi;

am fost pustiită pentru păcatele copiilor mei, abătuţi de la legea lui
Dumnezeu. Şi judecăţile Lui nu le-au cunoscut, nici n-au umblat în căile
poruncilor lui Dumnezeu, nici pe cărările învăţăturii în dreptatea Lui
n-au mers. Veniţi, vecinele Sionului, şi vă aduceţi aminte de robirea fiilor
şi a fiicelor mele, pe care le-a adus-o Cel Veşnic. Că a adus peste ei neam
de departe, neam fără de ruşine şi de altă limbă. Că nu s-au ruşinat de cel
bătrân, nici nu le-a fost milă de prunc şi au luat pe cei iubiţi ai văduvei, şi pe
mine m-au lăsat singură, fără de fiice.”
434
 Sâmbătă 29 septembrie (în calendarul civil 12 octombrie)

Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul din Corint (în icoană)

Sfânta Muceniţă Petronia împreună cu 150 de Sfinţi Mucenici din Palestina
Sfânta Muceniţă Gudelia
Sfinţii Mucenici Dada, Govdela şi Cosdoas din Persia

La Liturghie:
Apostolul: - de Sâmbătă din Săptămâna a 17-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Corinteni XIV, 20-25
- la Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul - Galateni V, 22 - VI, 2
Evanghelia: - de Sâmbătă din Săptămâna a 17-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Matei XXV, 1-13
- la Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul - Luca VI, 17-23

Psalmul 118, 1-8

„Fericiţi cei nevinovaţi în cale, cei care umblă în legea Domnului! Fericiţi cei
care cearcă mărturiile Lui; cu toată inima Îl vor căuta pe El, pentru că
nu cei care fac fărădelegea au mers în căile Lui. Tu ai poruncit ca
poruncile Tale să le păzim foarte. Măcar de s-ar îndrepta căile mele, ca să
păzesc poruncile Tale! Atunci nu mă voi ruşina eu, când voi căuta spre
toate poruncile Tale. Mărturisi-mă-voi Ţie cu dreptatea inimii, învăţând eu
judecăţile dreptăţii Tale. Îndreptările Tale le voi păzi; nu mă părăsi până în
sfârşit!” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
435
 Duminică 30 septembrie (în calendarul civil 13 octombrie)

Duminica a 19-a după Pogorârea Sfântului Duh

Sfântul Sfinţit Mucenic Grigorie, luminătorul Armeniei (în icoană)

Sfintele Muceniţe Ripsimia şi Gaiani şi cele 35 de fecioare împreună cu dânsele
Sfântul Mucenic Mardonie
1000 de Sfinţi Mucenici săvârşiţi prin sabie

Glasul al 8-lea; Voscreasna a 6-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 19-a după Pogorârea Sfântului Duh -

2 Corinteni XI, 31 - XII, 9

„Fraţilor, Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus, Cel Ce este

binecuvântat în veci, ştie că nu mint! În Damasc, dregătorul regelui Areta păzea
cetatea Damascului, ca să mă prindă, şi printr-o fereastră am fost lăsat în jos,
peste zid, într-un coş, şi am scăpat din mâinile lui. Dacă trebuie să mă laud,
nu-mi este de folos, dar voi veni totuşi la vedenii şi la descoperiri de la Domnul.
Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu ştiu; fie în
afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie – a fost răpit unul ca acesta până la al
treilea cer. Şi-l ştiu pe un astfel de om – fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu,
Dumnezeu ştie – că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu
436
se cuvine omului să le grăiască. Pentru unul ca acesta mă voi lăuda; iar pentru
mine însumi nu mă voi lăuda decât numai în slăbiciunile mele. Căci chiar dacă
aş vrea să mă laud, nu voi fi fără minte, căci voi spune adevărul; dar mă feresc
de aceasta, ca să nu mă socotească nimeni mai presus decât ceea ce vede sau
aude de la mine. Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor,
datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste
obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca
să-l îndepărteze de la mine; şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci
puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda
mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.”

Apostolul la Sfântul Sfinţit Mucenic Grigorie Luminătorul Armeniei -

1 Corinteni XVI, 13-24

„Fraţilor, privegheaţi, staţi tari în credinţă, îmbărbătaţi-vă, întăriţi-vă.

Toate ale voastre cu dragoste să se facă. Vă îndemn însă, fraţilor, – ştiţi casa lui
Ştefanas, că este pârga Ahaei şi că spre slujirea sfinţilor s-au rânduit pe ei
înşişi – ca şi voi să vă supuneţi unora ca aceştia şi oricui lucrează şi se
osteneşte împreună cu ei. Mă bucur de venirea lui Ştefanas, a lui Fortunat şi a
lui Ahaic, pentru că aceştia au împlinit lipsa voastră. Şi au liniştit duhul meu şi
al vostru. Cunoaşteţi bine deci pe unii ca aceştia. Vă îmbrăţişează Bisericile
Asiei. Vă îmbrăţişează mult, în Domnul, Acvila şi Priscila, împreună cu Biserica
din casa lor. Vă îmbrăţişează fraţii toţi. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare
sfântă. Salutarea cu mâna mea, Pavel. Cel ce nu iubeşte pe Domnul să fie
anatema! Maran atha! (Domnul vine). Harul Domnului Iisus Hristos cu voi.
Dragostea mea cu voi toţi, în Hristos Iisus! Amin.”

Evanghelia la Duminica a 19-a după Pogorârea Sfântului Duh (Predica de pe

munte - Iubirea vrăjmaşilor) - Luca VI, 31-36

„Zis-a Domnul: Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi

asemenea; şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi

437
păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă
bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi dacă daţi
împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea?
Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai.
Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi
nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că
El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru
este milostiv.”

Evanghelia la Sfântul Sfinţit Mucenic Grigorie Luminătorul Armeniei -

Matei XXIV, 42-47

„Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine

Domnul vostru. Aceea cunoaşteţi, că de-ar şti stăpânul casei la ce strajă din
noapte vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. De aceea şi voi
fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni. Cine, oare, este
sluga credincioasă şi înţeleaptă pe care a pus-o stăpânul peste slugile
sale, ca să le dea hrană la timp? Fericită este sluga aceea, pe care
venind stăpânul său, o va afla făcând aşa. Adevărat zic vouă că peste
toate avuţiile sale o va pune.”

Psalmul 118, 15-39

„Întru poruncile Tale voi zăbovi şi voi cerceta căile Tale. Întru dreptăţile
Tale voi cugeta, nu voi uita cuvintele Tale. Răsplăteşte robului Tău! Viază-mă şi
voi păzi cuvintele Tale. Deschizi ochii mei, şi voi cerceta minunile din legea Ta.
Pribeag sunt eu pe pământ; să nu ascunzi de la mine poruncile Tale. Pofti
sufletul meu ca să poftească judecăţile Tale, în toată vremea. Certaşi pe cei
mândri; blestemaţi sunt cei care se abat de la poruncile Tale. Ia de
primprejurul meu ocara şi defăimarea, că mărturiile Tale am cercetat.
Pentru că au şezut căpeteniile şi împotriva mea grăiră, iar robul Tău
zăbovea întru dreptăţile Tale. Căci mărturiile Tale sunt cugetarea mea; şi
dreptăţile Tale, sfaturile mele. Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă,
după cuvântul meu. Vestit-am căile mele şi m-ai auzit; învaţă-mă dreptăţile
Tale. În calea îndreptărilor Tale înţelepţeşte-mă şi voi zăbovi întru minunile
Tale. Adormi sufletul meu de trândăvie; adevereşte-mă întru cuvintele Tale.
Calea strâmbătăţii depărtează de la mine şi cu legea Ta miluieşte-mă!
Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu le-am uitat. Mă lipii de
mărturiile Tale; Doamne, nu mă ruşina! Pe calea poruncilor Tale am alergat,
când ai lărgit inima mea. Lege pune mie, Doamne, calea dreptăţilor Tale şi o voi
cerceta pe ea pururea. Înţelepţeşte-mă şi voi cerceta legea Ta şi o voi păzi pe ea
cu toată inima mea. Povăţuieşte-mă în cărarea poruncilor Tale, căci pe ea am
voit-o. Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la lăcomie. Întoarce ochii mei
ca să nu văd deşertăciune; în calea Ta viază-mă. Pune robului Tău
cuvântul Tău să fie spre frica de Tine. Ia dimprejurul meu ocara mea pe
care am pus-o înainte, căci judecăţile Tale sunt bune.” (Psaltirea după
Biblia de la 1688)

438
Octombrie

439
 Luni 1 octombrie (în calendarul civil 14 octombrie)

(†) Acoperământul Maicii Domnului (în icoana din stânga)

Sfântul Apostol Anania, unul dintre cei 70 (în icoana din dreapta)
Sfântul Mucenic Mihail şi 36 de Sfinţi Mucenici monahi din Mănăstirea Zovec
Sfântul Cuvios Roman Melodul
Sfântul Mucenic Domnin din Tesalonic
Sfântul Cuvios Ioan Cucuzel, protopsalt atonit
Sfântul Cuvios Grigorie Domesticul, protopsalt atonit
†) Sfinţii Cuvioşi Iosif şi Chiriac de la Bisericani

La Liturghie:
Apostolul: - de Luni din Săptămâna a 18-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Efeseni IV, 25-32
- la Sfântul Apostol Anania – Fapte IX, 10-19
Evanghelia: - de Luni din Săptămâna a 18-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca III, 19-22
- la Sfântul Apostol Anania - Luca X, 16-21

Psalmul 118, 40-51

„Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă. Şi să vină peste mine
mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău! Şi voi răspunde celor ce-mi
ocărăsc cuvântul, căci am nădăjduit în cuvintele Tale. Şi să nu iei din gura mea
cuvântul adevărului, până în sfârşit, căci întru judecăţile Tale am nădăjduit. Şi
voi păzi legea Ta pururea, în veac şi în veacul veacului. Şi mergeam întru lărgime,
că poruncile Tale am cercetat. Şi grăiam întru mărturiile Tale înaintea împăraţilor, şi
nu mă ruşinam. Şi cugetam întru poruncile Tale pe care le-am iubit foarte. Şi am
ridicat mâinile mele către poruncile Tale, pe care le-am iubit, şi zăboveam întru
dreptăţile Tale. Adu-Ţi aminte de cuvintele Tale către robul Tău, întru care mi-ai dat
nădejde. Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, căci cuvântarea Ta m-a viat. Cei
mândri nelegiuiră foarte, dar de la legea Ta nu m-am abătut.” (Psaltirea după
Biblia de la 1688)
440
 Marţi 2 octombrie (în calendarul civil 15 octombrie)

Sfântul Sfinţit Mucenic Ciprian şi Sfânta Muceniţă Iustina fecioara (în icoană)
Sfântul Cuvios Teofil Mărturisitorul
Sfântul Nou Mucenic Gheorghe din Filadelfia

La Liturghie:
Apostolul: - de Marţi din Săptămâna a 18-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Efeseni V, 20-25
- la Sfântul Sfinţit Mucenic Ciprian - 1 Timotei I, 12-17
Evanghelia: - de Marţi din Săptămâna a 18-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca III, 23 - IV, 1
- la Sfântul Sfinţit Mucenic Ciprian - Ioan X, 9-16

Apostolul de Marţi din Săptămâna a 18-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Efeseni V, 20-25 şi Efeseni V, 26-27 (Efeseni V, 20 27)

„Fraţilor, mulţumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru

Iisus Hristos, lui Dumnezeu (şi) Tatăl. Supuneţi-vă unul altuia, întru frica lui
Hristos. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru că bărbatul
este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui
mântuitor şi este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile
bărbaţilor lor, întru totul. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi
Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească,
curăţind-o cu baia apei prin cuvânt, şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică
slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie
sfântă şi fără de prihană.”
441
 Miercuri 3 octombrie (în calendarul civil 16 octombrie)

Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Dionisie Areopagitul (în icoană), episcopul Atenei,

Rustic preotul şi diaconul Elefterie
Sfântul Mucenic Teoctist
Sfântul Mucenic Dionisie împreună cu alţi 8 Sfinţi Mucenici
Sfântul Mucenic Teaghen
Sfântul Mucenic Teocten
Sfântul Ierarh Ioan Hozevitul, episcopul Cezareii

La Liturghie:
Apostolul: - de Miercuri din Săptămâna a 18-a după Pogorârea Sfântului Duh –
Efeseni V, 25-33
- la Sfântul Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul - Fapte XVII, 16-34
Evanghelia: - de Miercuri din Săptămâna a 18-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Luca IV, 1-15
- la Sfântul Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul - Matei XIII, 45-54

Psalmul 118, 52-61

„Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale din veac, Doamne, şi mă mângâiai.

Mâhnire mă cuprinse din pricina păcătoşilor, care părăsesc legea Ta.
Cântate erau de mine dreptăţile Tale în locul pribegiei mele. Îmi adusei aminte
noaptea de numele Tău, Doamne, şi păzii legea Ta. Aceasta mi se făcu mie,
căci dreptăţile Tale am cercetat. Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc
legea Ta. Mă rugai feţei Tale cu toată inima mea, miluieşte-mă după cuvântarea
Ta. Cugetai la căile Tale şi am întors picioarele mele la mărturiile Tale. Mă gătii
şi nu mă tulburai să păzesc poruncile Tale. Funiile păcătoşilor se încâlciră
peste mine, şi legea Ta n-am uitat.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
442
 Joi 4 octombrie (în calendarul civil 17 octombrie)

Sfântul Sfinţit Mucenic Ierotei, episcopul Atenei (în icoană)

Sfântul Sfinţit Mucenic Petru, episcopul Bostrei
Sfânta Muceniţă Domnina şi fiicele ei Verina şi Prosdoca
Sfinţii Mucenici Audact şi Calistena, fiica lui
Sfântul Cuvios Ammun Egipteanul
Sfinţii Mucenici Faust, Gaie, Eusebie, şi Hermion diaconul

La Liturghie:
Apostolul de Joi din Săptămâna a 18-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Efeseni V, 33 - VI, 9
Evanghelia de Joi din Săptămâna a 18-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca IV, 16-22

Avva Ammun

„Acelaşi avva Ammun s-a dus la avva Pimen şi i-a zis lui: când mă duc la
chilia aproapelui, sau când el vine la mine pentru vreo trebuinţă, ne
sfiim să vorbim unul cu altul, ca nu cumva să se ivească vreo vorbă
străină. Şi i-a zis lui bătrânul: bine faci, căci tinereţea are trebuinţă de păzire.
Zis-a avva Ammun iarăşi: bătrânii sporind în fapta bună nu aveau în
dânşii altceva, sau străin în gură ca să vorbească aceea. Şi iarăşi a
întrebat: deci, dacă va fi nevoie ca să vorbesc cu aproapele, voieşti să
vorbesc din Scripturi sau din cuvintele bătrânilor? Zis-a bătrânul: dacă
nu poţi să taci, mai bine este să vorbeşti din cuvintele bătrânilor şi nu
din Scriptură, căci nu mică primejdie este.” (Patericul egiptean,
Arhiepiscopia ortodoxă română, Alba Iulia, 1999, p. 35-36)
443
 Vineri 5 octombrie (în calendarul civil 18 octombrie)

Sfânta Muceniţă Haritina (în icoană)

Sfânta Muceniţă Mamelta din Persia

La Liturghie:
Apostolul de Vineri din Săptămâna a 18-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Efeseni VI, 18-24
Evanghelia de Vineri din Săptămâna a 18-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca IV, 22-30

Psalmul 118, 63-72

„La miezul nopţii m-am sculat ca să mă mărturisesc Ţie, spre judecăţile

dreptăţii Tale. Părtaş sunt eu tuturor celor care se tem de Tine şi celor
care păzesc poruncile Tale. De mila Ta, Doamne, e plin pământul; dreptăţile
Tale mă învaţă. Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău.
Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut.
Mai înainte de a mă smeri, eu am păcătuit; pentru aceasta cuvântul Tău
am păzit. Bun eşti Tu, Doamne, şi cu bunătatea Ta, învaţă-mă dreptăţile Tale.
Se înmulţi peste mine strâmbătatea celor mândri, şi eu cu toată inima
mea voi cerceta poruncile Tale. Închegatu-s-a ca laptele inima lor, iar eu
legea Ta am cercetat. Bine mi-e mie că m-ai smerit, pentru ca să învăţ
dreptăţile Tale. Bună mi-e legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori
de aur şi argint. Slavă.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
444
 Sâmbătă 6 octombrie (în calendarul civil 19 octombrie)

† Sfântul Apostol Toma (în icoană)

Sfânta Muceniţă Erotiida
Sfântul Nou Mucenic Macarie din Chiosul Bitiniei

La Liturghie:
Apostolul: - de Sâmbătă din Săptămâna a 18-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Corinteni XV, 39-45
- la Sfântul Apostol Toma - 1 Corinteni IV, 9-16
Evanghelia: - de Sâmbătă din Săptămâna a 18-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Luca IV, 31-36
- la Sfântul Apostol Toma - Ioan XX, 19-31

Din Evanghelia la Sfântul Apostol Toma - Ioan XX, 24-31

„Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a
venit Iisus. Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis:
Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul
meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi
crede. Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu
ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă!
Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu
mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios. A
răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iisus I-a zis: Pentru
că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! Deci şi alte
multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea
aceasta. Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul
lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui.”
445
 Duminică 7 octombrie (în calendarul civil 20 octombrie)

Duminica a 20-a după Pogorârea Sfântului Duh

† Sfinţii Mari Mucenici Serghie şi Vah (în icoană)

Sfinţii Mucenici Iulian preotul şi Chesarie diaconul
Sfântul Cuvios Leontie Ipatul
Sfinţii Mucenici Eusebie preotul şi Felix
Sfântul Mucenic Polihronie preotul din Constantinopol
99 de Sfinţi Cuvioşi Părinţi din Creta

Glasul întâi; Voscreasna a 7-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 20-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Galateni I, 11-19

„Fraţilor, vă fac cunoscut că Evanghelia cea binevestită de mine nu este

după om; pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învăţat-o, ci prin
descoperirea lui Iisus Hristos. Căci aţi auzit despre purtarea mea de altădată
întru iudaism, că prigoneam peste măsură Biserica lui Dumnezeu şi o pustiam.
Şi spoream în iudaism mai mult decât mulţi dintre cei care erau de vârsta mea
în neamul meu, fiind mult râvnitor al datinilor mele părinteşti. Dar când a
binevoit Dumnezeu Care m-a ales din pântecele mamei mele şi m-a chemat
prin harul Său, să descopere pe Fiul Său întru mine, pentru ca să-L
binevestesc la neamuri, îndată nu am primit sfat de la trup şi de la sânge, nici
nu m-am suit la Ierusalim, la Apostolii cei dinainte de mine, ci m-am dus în
Arabia şi m-am întors iarăşi la Damasc. Apoi, după trei ani, m-am suit la
446
Ierusalim, ca să-l cunosc pe Chefa şi am rămas la el cincisprezece zile. Iar pe
altul din apostoli n-am văzut decât numai pe Iacov, fratele Domnului.”

Apostolul la Sfinţii Mari Mucenici Serghie şi Vah - Evrei XI, 33 – XII, 2

„Fraţilor, sfinţii toţi, prin credinţă, au biruit împărăţii, au făcut dreptate,

au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au
scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în
război, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă; unele femei şi-au luat pe morţii
lor înviaţi. Iar alţii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai
bună înviere; alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare; au
fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit
ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi,
rău primiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi,
şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului. Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind
prin credinţă, n-au primit făgăduinţa, pentru că Dumnezeu rânduise pentru
noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea. De aceea şi noi, având
împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce
grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte.
Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care,
pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a
şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.”

Evanghelia la Duminica a 20-a după Pogorârea Sfântului Duh (Învierea fiului

văduvei din Nain) - Luca VII, 11-16

„În vremea aceea, a trecut Iisus într-o cetate numită Nain şi cu El împreună
mergeau ucenicii Lui şi multă mulţime. Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii,

447
iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, şi mulţime
mare din cetate era cu ea. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis:
Nu plânge! Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit.
Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te. Şi s-a ridicat mortul şi a început să
vorbească, şi l-a dat mamei lui. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe
Dumnezeu, zicând: Proroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe
poporul Său.”

Evanghelia la Sfinţii Mari Mucenici Serghie şi Vah - Luca XXI, 12-19

„Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Păziţi-vă de oameni că îşi vor pune mâinile
pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi şi în temniţe, ducându-vă la
împăraţi şi la dregători, pentru numele Meu. Şi va fi vouă spre mărturie.
Puneţi deci în inimile voastre să nu gândiţi de mai înainte ce veţi răspunde;
căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă, nici
să-i răspundă toţi potrivnicii voştri. Şi veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de
neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru
numele Meu. Şi păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră
veţi dobândi sufletele voastre.”

Psalmul 118, 73-93

„Mâinile Tale mă făcură şi mă zidiră; înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile

Tale. Cei care se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că la cuvintele Tale
am nădăjduit. Cunoscut-am, Doamne, că dreptate sunt judecăţile Tale şi cu
adevăr m-ai smerit pe mine. Facă-se dar, mila Ta, ca să mă mângâie pe mine,
după cuvântarea Ta, către robul Tău. Vie peste mine îndurările Tale şi voi trăi,
că legea Ta cugetul meu este. Să se ruşineze cei mândri, că fără dreptate
m-au nedreptăţit; şi eu voi zăbovi întru poruncile Tale. Întoarcă-mă pe
mine cei care se tem de Tine şi cei care cunosc mărturiile Tale. Facă-se inima
mea fără prihană întru dreptăţile Tale, pentru ca să nu mă ruşinez.
Sfârşească-se la mântuirea Ta sufletul meu, la cuvintele Tale nădăjduii.
Sfârşiră-se ochii mei după cuvântul Tău, zicând: "Când mă vei mângâia?" Că
m-am făcut ca un burduf la brumă, dar dreptăţile Tale nu le-am uitat. Câte
sunt zilele robului Tău până când îmi vei face mie judecată faţă de cei
care mă prigonesc? Spusu-mi-au cei fără de lege deşertăciuni care nu
sunt ca legea Ta, Doamne. Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept
m-au prigonit. Ajută-mi mie! Puţin a fost de nu m-am sfârşit la pământ, şi
eu n-am părăsit poruncile Tale. După mila Ta viază-mă şi voi păzi mărturiile
gurii Tale. În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer. În neam şi în neam,
adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul şi rămâne. Cu rânduiala Ta rămâne ziua,
căci toate-s slujitoare ţie. Căci, de n-ar fi fost legea Ta cugetul meu, atunci
aş pieri întru necazul meu. În veac nu voi uita dreptăţile Tale, că întru
ele m-ai viat.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

448
 Luni 8 octombrie (în calendarul civil 21 octombrie)

Sfânta Cuvioasă Pelaghia din Antiohia, care mai înainte a fost desfrânată
Sfânta Muceniţă Pelaghia din Antiohia
Sfânta Cuvioasă Taisia din Egipt, care mai înainte a fost desfrânată

La Liturghie:
Apostolul de Luni din Săptămâna a 19-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Filipeni I, 1-7
Evanghelia de Luni din Săptămâna a 19-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca IV, 38-44

Psalmul 118, 94-103

„Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, căci dreptăţile Tale am căutat. Pe

mine mă aşteptară păcătoşii ca să mă piardă. Mărturiile Tale pricepui. La
toată făptura văzui marginea, dar porunca Ta este largă foarte. Atât iubii eu
legea Ta, Doamne, că ea toată ziua cugetul meu este. Mai mult decât pe
duşmanii mei m-ai învăţat porunca Ta, căci în veac a mea este. Mai mult
decât toţi cei care mă învaţă pe mine pricepui, căci la mărturiile Tale
cugetul meu este. Mai mult decât cei bătrâni pricep, că poruncile Tale
cercetai. Din toată calea rea am oprit picioarele mele, pentru ca să
păzesc cuvintele Tale. De la judecăţile Tale nu m-am abătut, căci Tu ai
pus lege mie. Cât sunt de dulci gâtlejului meu cuvintele Tale, mai mult decât
mierea în gura mea! De la poruncile Tale pricep; pentru aceasta am urât
toată calea strâmbătăţii.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
449
 Marţi 9 octombrie (în calendarul civil 22 octombrie)

Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu

Sfinţii Cuvioşi Andronic şi Atanasia, soţia lui
Sfânta Muceniţă Puplia, diaconiţa din Antiohia
Sfântul Cuvios Petru ostaşul din Galatia
Drepţii Avraam şi Lot

La Liturghie:
Apostolul: - de Marţi din Săptămâna a 19-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Filipeni I, 8-14
- la Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu - 1 Corinteni IV, 9-16
Evanghelia: - de Marţi din Săptămâna a 19-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca V, 12-16
- la Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu - Matei IX, 36 – X, 8

Psalmul 118, 104-112

„Luminător picioarelor mele e legea Ta, şi lumină cărărilor mele.

Jurai şi pusei ca să păzesc judecăţile dreptăţii Tale. Mă smerii până în sfârşit;
Doamne, viază-mă, după cuvântul Tău! Cele de bunăvoie ale gurii mele
binevoieşte dar, Doamne, şi judecăţile Tale învaţă-mă! Sufletul meu în
mâinile Tale e pururea şi legea Ta n-am uitat. Puseră păcătoşii cursă
mie, dar de la poruncile Tale nu mă rătăcii. Moştenii mărturiile Tale în
veac, că bucurie inimii mele sunt. Plecat-am inima mea, ca să fac dreptăţile
Tale în veac pentru răsplătire. Pe cei fără de lege urât-am şi legea Ta
îndrăgit-am.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
450
 Miercuri 10 octombrie (în calendarul civil 23 octombrie)

Sfinţii Mucenici Evlampie şi Evlampia, sora lui, (în icoană) împreună cu 200 de
Sfinţi Mucenici din Nicomidia
Sfântul Cuvios Teofil Mărturisitorul din Tiberiopole (în icoană la mijloc)
Sfântul Cuvios Vasian din Siria

La Liturghie:
Apostolul de Miercuri din Săptămâna a 19-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Filipeni I, 12-19
Evanghelia de Miercuri din Săptămâna a 19-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca V, 33-39

Psalmul 118, 113-123

„Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, la cuvintele Tale nădăjduii.

Depărtaţi-vă de la mine, cei care vicleniţi, şi voi cerceta poruncile
Dumnezeului meu. Sprijineşte-mă după cuvântarea Ta şi mă viază, şi nu
mă ruşina de la aşteptarea mea! Ajută-mi, şi mă voi mântui şi voi cugeta
întru dreptăţile Tale pururea. Defăimaşi pe toţi cei care viclenesc de la
dreptăţile Tale, căci strâmbă e gândirea lor. Smintiţi am socotit pe toţi
păcătoşii pământului, pentru aceea am iubit mărturiile Tale. Ţintuieşte
de frica Ta cărnurile mele, pentru că de judecăţile Tale mă spăimântai.
Făcut-am judecată şi dreptate; să nu mă dai pe mine la cei care mă
năpăstuiesc. Primeşte pe robul Tău spre bine; să nu mă năpăstuiască cei
mândri. Sfârşitu-s-au ochii mei după mântuirea Ta şi după cuvântul dreptăţii
Tale. Fă cu robul Tău după mila Ta, şi dreptăţile Tale învaţă-mă.”
(Psaltirea după Biblia de la 1688)

451
 Joi 11 octombrie (în calendarul civil 24 octombrie)

Sfântul Apostol Filip, unul din cei 7 diaconi

Sfântul Ierarh Teofan Mărturisitorul, episcopul Niceii, scriitorul de canoane
Sfintele Muceniţe Zenaida şi Filonila din Tars
Sfinţii Ierarhi Nectarie, Arsachie şi Sisinie, patriarhii Constantinopolului
Sfinţii 367 de Părinţi de la Sinodul al VII-lea Ecumenic (în icoană)

La Liturghie:
Apostolul: - de Joi din Săptămâna a 19-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Filipeni I, 20-27
- la Sfântul Apostol Filip - Romani VIII, 22-27
- la Sfinţii Părinţi de la Sinodul al VII-lea Ecumenic - Tit III, 8-15
Evanghelia: - de Joi din Săptămâna a 19-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca VI, 12-19
- la Sfântul Apostol Filip - Luca X, 1-15
- la Sfinţii Părinţi de la Sinodul al VII-lea Ecumenic- Ioan XVII,1-13

Din Canonul I al Sinodului al VII-lea Ecumenic – Se întăresc canoanele

primite de întreaga Biserică până acum

„(…) Aşadar, acestea astfel fiind, şi fiindu-ne nouă mărturie, bucurându-ne

noi de ele ca şi când cineva ar găsi comori multe, cu bucurie (ne însuşim)
primim în inimile noastre sfintele canoane, şi întărim întreaga şi
nestrămutata orânduire a lor, a celor care sunt aşezate de către sfintele
trâmbiţe ale Duhului, ale preaslăviţilor apostoli, ale celor şase sfinte
sinoade ecumenice, şi ale celor ce s-au întrunit local pentru aşezarea
unor astfel de rânduieli, şi ale sfinţilor noştri părinţi. Căci ei toţi, luminaţi
de către unul şi acelaşi Duh, au orânduit cele de folos. Şi pe acei pe care ei îi
supun anatemei, şi noi îi dăm anatemei; şi pe cei care îi supun
caterisirii, şi noi îi caterisim; şi pe cei care îi supun afurisirii, şi noi îi
afurisim, iar pe cei pe care îi dau certării (epitimiei), şi noi aşijderea îi
supunem. (…)” (Canoanele Bisericii Ortodoxe, Sibiu, 2005, p. 179-180)
452
 Vineri 12 octombrie (în calendarul civil 25 octombrie)

Sfinţii Mucenici Prov, Tarah şi Andronic (în icoana din stânga)

Sfântul Ierarh Cosma, episcopul Maiumei, imnograful (în icoana din dreapta)
Sfânta Muceniţă Domnina din Anazarve
Sfântul Ierarh Iason, episcopul Damascului

La Liturghie:
Apostolul: - de Vineri din Săptămâna a 19-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Filipeni I, 27 - II, 4
- la Sfinţii Mucenici Prov, Tarah şi Andronic - 2 Timotei III, 10-15
Evanghelia: - de Vineri din Săptămâna a 19-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca VI, 17-23
- la Sfinţii Mucenici Prov, Tarah şi Andronic - Luca XXI, 12-19

Apostolul de Vineri din Săptămâna a 19-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Filipeni I, 27 – II, 4

„Fraţilor, să vă purtaţi numai în chip vrednic de Evanghelia lui Hristos,

pentru ca, fie venind eu şi văzându-vă, fie nefiind de faţă, să aud despre
voi că staţi într-un duh, nevoindu-vă împreună întru-un suflet, pentru
credinţa Evangheliei, fără să vă înfricoşaţi întru nimic de cei potrivnici, ceea
ce pentru ei este un semn de pierzare, iar pentru voi de mântuire, şi aceasta
este de la Dumnezeu. Căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să
credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El, ducând aceeaşi luptă, pe care
aţi văzut-o la mine şi o auziţi acum despre mine. Deci, dacă este vreun
îndemn în Hristos, dacă este vreo mângâiere a dragostei, dacă este vreo
împărtăşire a Duhului, dacă este vreo milostivire şi îndurare, faceţi-mi
bucuria deplină, ca să gândiţi la fel, având aceeaşi iubire, aceleaşi
simţiri, aceeaşi cugetare. Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din
slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste
decât el însuşi. Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare şi ale altuia.”
453
 Sâmbătă 13 octombrie (în calendarul civil 26 octombrie)

† Aducerea moaştelor Sfântului Apostol Andrei la Iaşi

Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Carp, episcopul Tiatirelor şi Papil diaconul, împreună
cu Sfinţii Mucenici Agatodor şi Agatonica
Sfântul Mucenic Florentie din Tesalonic (în icoana din stânga)
Sfântul Mucenic Dioscor din Sinopole în Egipt
Sfântul Cuvios Nichita Mărturisitorul, patrician din Paflagonia
Sfântul Mucenic Veniamin diaconul din Persia
Sfântul Mucenic Antigon
Sfânta Muceniţă Hrisi (Zlata) de la Meglena din Bulgaria (în icoana din dreapta)

La Liturghie:
Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna a 19-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Corinteni XV, 58 - XVI, 3
Evanghelia de Sâmbătă din Săptămâna a 19-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca V, 17-26

Psalmul 118, 124-130

„Robul Tău sunt eu; înţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte mărturiile Tale.

Vremea este să lucrăm Domnului, că oamenii risipiră legea Ta. Pentru
aceasta iubit-am poruncile Tale, mai mult decât aurul şi topazul. Pentru aceea
către toate poruncile Tale mă îndreptam, toată calea strâmbă am urât.
Minunate-s mărturiile Tale; pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu.
Arătarea cuvintelor Tale lumina-va şi va înţelepţi pruncii. Gura mea am deschis
şi am primit duh, căci poruncile Tale pofteam.” (Psaltirea după Biblia de la
1688)

454
 Duminică 14 octombrie (în calendarul civil 27 octombrie)

Duminica a 21-a după Pogorârea Sfântului Duh

†) Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi

Sfinţii Mucenici Nazarie, Ghervasie, Protasie şi Chelsie din Roma
Sfântul Sfinţit Mucenic Siluan, preotul din Gaza
Sfântul Mucenic Petru Avselamul din Egipt
Sfântul Cuvios Eftimie Mărturisitorul din Tesalonic
40 de Sfinţi Mucenici din Egipt şi Palestina săvârşiţi prin sabie

Glasul al 2-lea; Voscreasna a 8-a

455
 La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 21-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Galateni I, 16-20

„Fraţilor, ştiind că nu se îndreptează omul din faptele Legii, ci prin

credinţa în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne
îndreptăm din credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din
faptele Legii, nimeni nu se va îndrepta. Dacă însă, căutând să ne îndreptăm
în Hristos, ne-am aflat şi noi înşine păcătoşi, este, oare, Hristos slujitor al
păcatului? Nicidecum! Căci dacă zidesc iarăşi ceea ce am dărâmat, mă arăt pe
mine însumi călcător (de poruncă). Căci, eu, prin Lege, am murit faţă de Lege,
ca să trăiesc lui Dumnezeu. M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu
mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o
trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine
însuşi pentru mine.”

Apostolul la Sfinţii Părinţi de la Sinodul al VII-lea Ecumenic - Tit III, 8-15

„Fiule Tit, vrednic de crezare este cuvântul, şi voiesc să adevereşti

acestea cu tărie, pentru ca acei ce au crezut în Dumnezeu să aibă grijă
să fie în frunte la fapte bune. Că acestea sunt cele bune şi de folos
oamenilor. Iar de întrebările nebuneşti şi de înşirări de neamuri şi de
certuri şi de sfădirile pentru lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi
deşarte. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te,
ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de
sine osândit. Când voi trimite pe Artemas la tine sau pe Tihic, sârguieşte-te să
vii la mine la Nicopole, căci acolo m-am hotărât să iernez. Pe Zenas,
cunoscătorul de lege, şi pe Apollo trimite-i mai înainte, cu bună grijă, ca nimic
să nu le lipsească. Să înveţe şi ai noştri să poarte grijă de lucrurile bune, spre
treburile cele de neapărată nevoie, ca ei să nu fie fără de roadă. Te îmbrăţişează
toţi care sunt cu mine. Îmbrăţişează pe cei ce ne iubesc întru credinţă. Harul
fie cu voi cu toţi! Amin.”

Apostolul la Sfânta Cuvioasă Parascheva - 1 Corinteni IX, 2-12

„Fraţilor, voi sunteţi pecetea apostoliei mele în Domnul. Apărarea mea către
cei ce mă judecă aceasta este. N-avem, oare, dreptul, să mâncăm şi să bem?
N-avem, oare, dreptul să purtăm cu noi o femeie soră, ca şi ceilalţi apostoli, ca
şi fraţii Domnului, ca şi Chefa? Sau numai eu şi Barnaba nu avem dreptul de a
nu lucra? Cine slujeşte vreodată, în oaste, cu solda lui? Cine sădeşte vie şi nu
mănâncă din roada ei? Sau cine paşte o turmă şi nu mănâncă din laptele
turmei? Nu în felul oamenilor spun eu acestea. Nu spune, oare, şi legea
acestea? Căci în Legea lui Moise este scris: "Să nu legi gura boului care treieră".
Oare de boi se îngrijeşte Dumnezeu? Sau în adevăr pentru noi zice? Căci
pentru noi s-a scris: "Cel ce ară trebuie să are cu nădejde, şi cel ce treieră, cu
nădejdea că va avea parte de roade". Dacă noi am semănat la voi cele
duhovniceşti, este, oare, mare lucru dacă noi vom secera cele pământeşti ale
voastre? Dacă alţii se bucură de acest drept asupra voastră, oare, nu cu atât
mai mult noi? Dar nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci toate le răbdăm, ca să
nu punem piedică Evangheliei lui Hristos.”

456
 Evanghelia la Duminica a 21-a după Pogorârea Sfântului Duh
(Pilda semănătorului) - Luca VIII, 5-15

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi

semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările
cerului au mâncat-o. Şi alta a căzut pe piatră, şi, răsărind, s-a uscat, pentru că
nu avea umezeală. Şi alta a căzut între spini şi spinii, crescând cu ea, au
înăbuşit-o. Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit.
Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit să audă. Şi ucenicii Lui Îl
întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta? El a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi
tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca, văzând, să nu vadă
şi, auzind, să nu înţeleagă. Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul
lui Dumnezeu. Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia
cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască. Iar cea de pe
piatră sunt aceia care, auzind cuvântul îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au
rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă. Cea
căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile şi cu bogăţia
şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc. Iar cea de pe pământ bun sunt cei
ce, cu inimă curată şi bună, aud cuvântul, îl păstrează şi rodesc întru răbdare.”

Evanghelia la Sfinţii Părinţi de la al VII-lea Sinod Ecumenic -

Ioan XVII, 1-13

„În vremea aceea, ridicând Iisus ochii Săi la cer, a zis: Părinte, a venit
ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească. Precum I-ai dat
457
stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu
i-ai dat Lui. Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine,
singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. Eu
Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am
săvârşit. Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care
am avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea. Arătat-am numele Tău oamenilor
pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul
Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine;
pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au
cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu
pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-
ai dat, că ai Tăi sunt. Şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele
şi M-am preaslăvit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi
Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat,
ca să fie una precum suntem şi Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam
în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre
ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum, vin la Tine şi
acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei.”

Evanghelia la Sfânta Cuvioasă Parascheva - Luca VII, 36-50

„În vremea aceea, unul dintre farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi
intrând în casa fariseului, a şezut la masă. Şi iată era în cetate o femeie
păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu
mir. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu
lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui
şi le ungea cu mir. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta,
de-ar fi proroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este
păcătoasă. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva.
Învăţătorule, spune, zise el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu
cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească,
i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon,
răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis:
Drept ai judecat. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia
aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu
lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei. Sărutare nu Mi-ai dat; ea
însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn
capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îţi zic:
Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin,
puţin iubeşte. Şi a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele. Şi au început cei ce şedeau
împreună la masă să zică în sine: Cine este Acesta care iartă şi păcatele? Iar
Iisus a zis către femeie: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace.”

Psalmul 118, 131-135

„Priveşte spre mine şi mă miluieşte după judecata celor care iubesc

numele Tău. Paşii mei îndreptează-i după îndreptarul Tău, şi să nu mă
stăpânească nici o fărădelege. Mântuieşte-mă de năpasta oamenilor şi
voi păzi poruncile Tale. Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă dreptăţile
Tale. În curgeri de lacrimi se afundară ochii mei, de vreme ce n-am păzit
legea Ta.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

458
 Luni 15 octombrie (în calendarul civil 28 octombrie)

Sfântul Sfinţit Mucenic Luchian, preotul din Antiohia (în icoană)

Sfântul Ierarh Savin, episcopul Ciprului
Sfântul Ierarh Vars, episcopul Edesei

La Liturghie:
Apostolul de Luni din Săptămâna a 20-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Filipeni II, 12-16
Evanghelia de Luni din Săptămâna a 20-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca VI, 24-30

Psalmul 118, 136-143

„Drept eşti, Doamne, şi drepte-s judecăţile Tale. Poruncişi cu dreptate

mărturiile Tale şi cu tot adevărul. Topitu-m-a râvna Ta, că uitară cuvintele
Tale vrăjmaşii mei. Lămurit este cuvântul Tău foarte şi robul Tău iubi pe
el. Tânăr sunt eu şi ocărât, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta adevăr. Necazuri şi nevoi au
dat peste mine, dar poruncile Tale sunt cugetul meu. Dreptate-s mărturiile
Tale în veac; înţelepţeşte-mă şi voi trăi.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
459
 Marţi 16 octombrie (în calendarul civil 29 octombrie)

Sfântul Mucenic Longhin sutaşul (în icoană)

2 Sfinţi Mucenici săvârşiţi împreună cu Sfântul Mucenic Longhin
Sfinţii Mucenici Leontie, Terentie, Dometie şi Domnin
Sfântul Cuvios Mal, izvorâtorul de mir

La Liturghie:
Apostolul: - de Marţi din Săptămâna a 20-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Filipeni II, 16-23
- la Sfântul Mucenic Longhin sutaşul - 2 Timotei II, 1-10
Evanghelia: - de Marţi din Săptămâna a 20-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca VI, 37-45
- la Sfântul Mucenic Longhin sutaşul - Matei XXVII, 33-54

Psalmul 118, 144-152

„Strigai cu toată inima mea: Ascultă-mă, Doamne! Dreptăţile Tale voi căuta.
Strigat-am către Tine: mântuieşte-mă, şi voi păzi mărturiile Tale. Apucai fără
vreme şi strigai, la cuvintele Tale nădăjduii. Deschisei ochii mei spre zori, ca să
deprind cuvintele Tale. Glasul meu ascultă-l, Doamne, după mila Ta; după
judecata Ta viază-mă. Apropiară-se cei care mă prigoneau cu nelegiuire, şi
de la legea Ta s-au depărtat. Aproape eşti, Doamne, şi toate căile Tale
sunt adevăr. Din început cunoscui, din mărturiile Tale, că în veac le
întemeiaşi pe ele. Vezi smerenia mea şi mă mântuieşte, că legea Ta n-am uitat.”
(Psaltirea după Biblia de la 1688)
460
 Miercuri 17 octombrie (în calendarul civil 30 octombrie)

Sfântul Proroc Osea (în icoană)

Sfântul Mucenic Andrei Criteanul
Aducerea moaştelor Sfântului Lazăr, prietenul Domnului, la Constantinopol
Sfinţii Mucenici Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, cei din Arabia,
împreună cu fraţii lor, Leontie, Antim şi Euprepie

La Liturghie:
Apostolul de Miercuri din Săptămâna a 20-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Filipeni II, 24-30
Evanghelia de Miercuri din Săptămâna a 20-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca VI, 46 - VII, 1

Evanghelia de Miercuri din Săptămâna a 20-a după Pogorârea Sfântului

Duh - Luca VI, 46 – VII, 1

„Zis-a Domnul: Pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne, şi nu faceţi ce

vă spun? Oricine vine la Mine şi aude cuvintele Mele şi le face, vă voi arăta cu
cine se aseamănă: Asemenea este unui om care, zidindu-şi casă, a săpat, a
461
adâncit şi i-a pus temelia pe piatră, şi venind apele mari şi puhoiul izbind în
casa aceea, n-a putut s-o clintească, fiindcă era bine clădită pe piatră. Iar cel
ce aude, dar nu face, este asemenea omului care şi-a zidit casa pe
pământ fără temelie, şi izbind în ea puhoiul de ape, îndată a căzut şi
prăbuşirea acelei case a fost mare.”

Osea IV, 1-10

„Ascultaţi cuvântul Domnului, voi, copii ai lui Israel, că Domnul stă la

judecată cu locuitorii pământului, că nu mai este credinţă, nici iubire,
nici cunoaştere de Dumnezeu în ţară. Toţi jură strâmb, mint, ucid, fură şi
sunt desfrânaţi; săvârşesc fapte silnice, iar sângele vărsat curge peste sânge.
Pentru aceasta ţara e în mare jale, iar cei ce o locuiesc sunt fără vlagă.
Tu te poticneşti ziua, iar noaptea se poticneşte cu tine şi profetul şi voi face să
piară poporul tău. Poporul Meu va pieri, pentru că nu mai cunoaşte pe
Domnul. Şi pentru că tu ai trecut cu vederea cunoaşterea Domnului, Eu
te voi da la o parte din preoţia Mea. Şi fiindcă tu ai uitat de legea
Domnului, şi Eu voi uita pe fiii tăi. Cu cât s-au înmulţit, cu atât au păcătuit
împotriva Mea; cinstea lor au schimbat-o în ruşine. Ei se hrănesc din
fărădelegile poporului Meu, şi năzuinţa lor este numai către păcat. Dar şi
poporului i se va întâmpla ca şi preotului; voi pedepsi purtarea lui, iar
faptele lui le voi întoarce împotriva lui; vor mânca, dar nu se vor sătura.
Când se vor desfrâna, nu se vor înmulţi, că au părăsit pe Domnul.”

Osea IX, 1-5

„Nu te bucura, Israele, şi nu sălta de veselie ca păgânii, că te-ai

ticăloşit, părăsind pe Dumnezeul tău; ai iubit preţul unei desfrânate pe
toate ariile de grâu. Pentru că nici aria şi nici teascul nu-i vor mai hrăni, iar
mustul le va lipsi. Nu vor mai locui în pământul Domnului; Efraim se va
întoarce în Egipt, iar în Asiria vor mânca mâncăruri necurate. Nu vor mai
aduce Domnului nici o turnare de vin şi nici nu-I vor mai pregăti vreo
jertfă. Ca o pâine de jale este pâinea lor; toţi cei care vor mânca din ea
vor fi necuraţi, că pâinea lor slujeşte numai pentru potolirea foamei lor
şi nu va fi adusă în templul Domnului. Ce vreţi să faceţi când vor veni zilele
de prăznuire, în ziua de sărbătoare a Domnului?”

Psalmul 118, 153-165

„Judecă judecata mea şi mă mântuieşte; pentru cuvântul Tău, viază-mă!

Departe e de la păcătoşi mântuirea, căci dreptăţile Tale n-au păzit.
Milosârdiile Tale multe-s, Doamne; şi după judecata Ta viază-mă. Mulţi sunt
cei care mă prigonesc şi mă necăjesc; dar de la mărturiile Tale nu m-am
abătut. Văzui nepricepuţi şi mă topeam, căci cuvintele Tale n-au păzit.
Uită-Te că poruncile Tale am iubit, Doamne, în mila Ta viază-mă. Începutul
cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice toate judecăţile dreptăţii Tale.
Căpeteniile mă prigoniră în zadar; şi de cuvintele Tale se înfricoşă inima
mea. Bucura-mă-voi eu de cuvintele Tale, ca cel care a aflat comori
multe. Strâmbătatea am urât şi m-am scârbit, şi legea Ta am îndrăgit.
De şapte ori ziua Te-am lăudat, întru judecăţile dreptăţii Tale. Pace multă au
cei care iubesc legea Ta şi nu le este lor piedică. Aşteptat-am mântuirea
Ta, Doamne, şi poruncile Tale am îndrăgit.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
462
 Joi 18 octombrie (în calendarul civil 31 octombrie)

Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca (în icoană)

Sfântul Mucenic Marin cel Bătrân din Anazarve
Sfântul Ierarh Mnason, episcopul Tamasului din Cipru
Sfinţii Noi Mucenici Gavriil şi Chirmidol din Egipt

La Liturghie:
Apostolul: - de Joi din Săptămâna a 20-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Filipeni III, 1-8
- la Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca - Coloseni IV, 5-11; 14-18
Evanghelia: - de Joi din Săptămâna a 20-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca VII, 17-30
- la Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca - Luca X, 16-21

Evanghelia la Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca - Luca X, 16-21

„Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Cel care vă ascultă pe voi pe Mine Mă

ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se
leapădă de Mine se leapădă de Cel Care M-a trimis pe Mine. Şi s-au întors
cei şaptezeci (şi doi) cu bucurie, zicând: Doamne, şi demonii ni se supun în
numele Tău. Şi le-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer. Iată,
v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată
puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma. Dar nu vă bucuraţi de
aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise
în ceruri. În acest ceas, El S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: Te slăvesc pe
Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei
înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Aşa, Părinte, căci aşa a
fost înaintea Ta, bunăvoinţa Ta.”
463
 Vineri 19 octombrie (în calendarul civil 1 noiembrie)

Sfântul Proroc Ioil (în icoana din stânga)

Sfântul Mucenic Uar (în icoana din dreapta), împreună cu 6 Sfinţi Mucenici
Sfântul Sfinţit Mucenic Sadot, episcopul Persiei, cu alţi 128 de Sfinţi Mucenici
Sfântul Cuvios Leontie Filozoful din Lavra Sfântul Sava
Sfinţii Mucenici Felix şi Eusebiu
Mutarea Moaştelor Sfântului Cuvios Ioan de la Rila

La Liturghie:
Apostolul de Vineri din Săptămâna a 20-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Filipeni III, 8-19
Evanghelia de Vineri din Săptămâna a 20-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca VII, 31-35

Apostolul de Vineri din Săptămâna a 20-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Filipeni III, 8-19

„Fraţilor, eu pe toate le socotesc că sunt pagubă, faţă de înălţimea

cunoaşterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de
toate şi le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos să dobândesc, şi să mă
aflu întru El, nu având dreptatea mea cea din Lege, ci pe aceea care este
prin credinţa în Hristos, dreptatea cea de la Dumnezeu, pe temeiul
credinţei, ca să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi să fiu primit
părtaş la patimile Lui, făcându-mă asemenea cu El în moartea Lui, ca,
doar, să pot ajunge la învierea cea din morţi. Nu (zic) că am şi dobândit
îndreptarea, ori că sunt desăvârşit; dar o urmăresc ca doar o voi prinde,
întrucât şi eu am fost prins de Hristos Iisus. Fraţilor, eu încă nu socotesc să o fi
cucerit, dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând către cele
dinainte, alerg la ţintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru
464
Hristos Iisus. Aşadar, câţi suntem desăvârşiţi aceasta să gândim; şi dacă
gândiţi ceva în alt fel, Dumnezeu vă va descoperi şi aceea. Dar de acolo unde
am ajuns, să urmăm acelaşi dreptar, să gândim la fel. Fraţilor, faceţi-vă
următorii mei şi uitaţi-vă la aceia care umblă astfel precum ne aveţi pildă pe
noi. Căci mulţi, despre care v-am vorbit adeseori, iar acum vă spun şi
plângând, se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos. Sfârşitul acestora
este pieirea. Pântecele este dumnezeul lor, iar mărirea lor este întru
ruşinea lor, ca unii care au în gând cele pământeşti.”

Ioil I, 9-16; II, 12-17

„Prinosul şi jertfa cu turnare nu mai sunt în templul Domnului! Preoţii,

slujitorii Domnului, sunt în mare jale. Câmpul a rămas pustiu, ţarina este
plină de jale; grâul nu mai este, mustul ajuns-a de ocară, iar untdelemn n-a
rămas chiar nici un strop! Plugarii sunt zăpăciţi, stăpânii de vii se tânguiesc
pentru grâu şi pentru orz, căci secerişul din ţarini este pierdut. Viţa de vie este
fără vlagă, smochinul tânjeşte, rodiile de asemenea şi finicii, merii şi toţi copacii
de pe câmp s-au uscat; ba mai mult, bucuria ajuns-a ocară pentru fiii
oamenilor. Încingeţi-vă şi vă tânguiţi, voi preoţilor, izbucniţi în bocete, voi
slujitori ai altarului! Intraţi în templu şi petreceţi noaptea în sac de jale,
voi slujitori ai lui Dumnezeu, căci prinosul şi jertfa cu turnare au fost
îndepărtate din templul Dumnezeului vostru! Postiţi post sfânt, strângeţi
obşte de prăznuire, adunaţi pe bătrâni, pe toţi locuitorii ţării în templul
Dumnezeului vostru şi strigaţi către Domnul rugându-L: "O, ce zi! Căci
aproape este ziua Domnului şi vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic.
Oare nu ni s-a luat hrana de sub ochii noştri, bucuria şi veselia din
templul Dumnezeului nostru?”

"Şi acum, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră,
cu postiri, cu plâns şi cu tânguire". Sfâşiaţi inimile şi nu hainele voastre,
şi întoarceţi-vă către Domnul Dumnezeul vostru, căci El este milostiv şi
îndurat, încet la mânie şi mult Milostiv şi-I pare rău de răul pe care l-a
trimis asupra voastră. O, de v-aţi întoarce şi v-aţi pocăi, ar rămâne de pe
urma voastră o binecuvântare, un prinos şi o jertfă cu turnare pentru Domnul
Dumnezeul vostru! Sunaţi din trâmbiţă în Sion, gătiţi postiri sfinte, prăznuiţi
sărbătoarea cea pentru toţi! Adunaţi poporul, vestiţi o adunare sfântă,
strângeţi laolaltă pe bătrâni, aduceţi copiii şi pruncii care sug la sân; să
iasă mirele din cămara lui şi mireasa din iatacul ei! Între tindă şi altar
să plângă preoţii, slujitorii Domnului, şi să zică: "Milostiveşte-Te,
Doamne, către poporul Tău şi nu face de ocară moştenirea Ta ca să-şi
bată joc de ea neamurile!" Pentru ce să se spună printre neamuri: "Unde este
Dumnezeul lor?"”

465
 Sâmbătă 20 octombrie (în calendarul civil 2 noiembrie)

Sfântul Mare Mucenic Artemie (în icoană)

Sfinţii Mucenici Evor şi Evnoi din Persia
Sfânta Cuvioasă Matroana din Chios
Sfântul Cuvios Gherasim cel Nou din Kefalonia
Sfinţii Mucenici Zevina, Gherman, Nichifor şi Antonin din Cezareea Palestinei

La Liturghie:
Apostolul: - de Sâmbătă din Săptămâna a 20-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Corinteni I, 8-11
- la Sfântul Mare Mucenic Artemie - 2 Timotei II, 1-10
Evanghelia: - de Sâmbătă din Săptămâna a 20-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Luca V, 27-32
- la Sfântul Mare Mucenic Artemie - Ioan XV, 17 - XVI, 2

Psalmul 119

„Către Domnul, când mă necăjii, strigai şi mă ascultă. Doamne, izbăveşte

sufletul meu de buze nedrepte şi de limbă vicleană. Ce se va da Ţie şi ce
se va adăuga Ţie de către limba vicleană? Săgeţile Celui tare sunt
ascuţite, au cărbunii cei pustiitori. Vai, că pribegia mea s-a îndelungat,
sălăşluitu-m-am cu corturile lui Chedar! Mult pribegi sufletul meu. Cu cei ce
urau pacea, făcător de pace eram; când grăiam lor, se luptau cu mine în
zadar.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
466
 Duminică 21 octombrie (în calendarul civil 3 noiembrie)

Duminica a 23-a după Pogorârea Sfântului Duh

Sfântul Cuvios Ilarion cel Mare

Sfinţii Mucenici Gaie, Dasie şi Zotic din Nicomidia
Sfinţii Mucenici Andrei, Ştefan, Pavel şi Petru
Sfânta Muceniţă Teodota împreună cu Sfântul Sfinţit Mucenic Socrate, preotul
din Ancira
Sfântul Mucenic Eucrat
467
Sfântul Cuvios Filotei Atonitul
Sfântul Mucenic Zaharia
Sfântul Mucenic Azis
Sfântul Nou Mucenic Ioan din Monemvasia
†) Sfinţii Cuvioşi Mărturisitori Visarion Sarai preotul şi Sofronie de la
Cioara
†) Sfântul Mucenic Oprea din Sălişte
†) Sfinţii Preoţi Mărturisitori Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel

Glasul al 3-lea; Voscreasna a 9-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 23-a după Pogorârea Sfântului Duh - Efeseni II, 4-10

„Fraţilor, Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a
iubit, pe noi cei ce eram morţi prin greşealele noastre, ne-a făcut vii împreună
cu Hristos - prin har sunteţi mântuiţi! - şi împreună cu El ne-a sculat şi
împreună ne-a aşezat întru ceruri, în Hristos Iisus, ca să arate în veacurile
viitoare covârşitoarea bogăţie a harului Său, prin bunătatea ce a avut către noi
întru Hristos Iisus. Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta
nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca să nu se laude
nimeni. Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte
bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele.”

Apostolul la Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori Români - Efeseni VI, 10-17

„Fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu

toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.
Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva
începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului
acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh. Pentru aceea,
luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea
rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. Staţi deci tari, având
mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,
şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În
toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile
cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului,
care este cuvântul lui Dumnezeu.”

Apostolul la Sfântul Cuvios Ilarion cel Mare - 2 Corinteni IX, 6-11

„Fraţilor, aceasta vă zic: Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi

secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera. Fiecare să dea
cum socoteşte cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu
iubeşte pe cel care dă cu voie bună. Şi Dumnezeu poate să înmulţească tot
harul la voi, ca, având totdeauna toată îndestularea în toate, să prisosiţi spre
tot lucrul bun, precum este scris: "Împărţit-a, dat-a săracilor; dreptatea Lui
rămâne în veac". Iar Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare,
vă va da şi va înmulţi sămânţa voastră şi va face să crească roadele dreptăţii
voastre, ca întru toate să vă îmbogăţiţi, spre toată dărnicia care aduce prin noi
mulţumire lui Dumnezeu.”
468
 Evanghelia la Duminica a 23-a după Pogorârea Sfântului Duh (Vindecarea
demonizatului din ţinutul Gherghesenilor) - Luca VIII, 26-39

„În vremea aceea, a ajuns Iisus cu corabia în ţinutul Gherghesenilor, care

este în faţa Galileii. Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate,
care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu
mai locuia, ci prin morminte. Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui
şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt?
Rogu-Te, nu mă chinui. Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru
că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el,
sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie. Şi l-a întrebat Iisus,
zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră
în el. Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc. Şi era acolo o
turmă mare de porci, care păşteau pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să
intre în ei; şi le-a îngăduit. Şi, ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar
turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a înecat. Iar păzitorii văzând ce s-a
întâmplat, au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate. Şi au ieşit să vadă ce s-a
întâmplat şi au venit la Iisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră demonii,
îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos, la picioarele lui Iisus şi s-au înfricoşat.
Şi cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul. Şi L-a rugat pe El
469
toată mulţimea din ţinutul Gherghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinşi
de frică mare. Iar El, intrând în corabie, S-a înapoiat. Iar bărbatul din care
ieşiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul zicând:
Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi a plecat,
vestind în toată cetatea cât bine îi făcuse Iisus.”

Evanghelia la Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori Români – Luca XII, 8-12

„Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Oricine va mărturisi pentru Mine

înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea
îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea
oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Oricui va spune
vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta; dar celui ce va huli
împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta. Iar când vă vor duce în sinagogi şi
la dregători şi la stăpâniri nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi răspunde, sau ce veţi
zice, că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela, ce trebuie să spuneţi.”

Evanghelia la Sfântul Cuvios Ilarion cel Mare – Luca VI, 17-23

„În vremea aceea, a stat Iisus în loc şes, El şi mulţime multă de ucenici ai
Săi şi mulţime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe ţărmul
Tirului şi al Sidonului, care veniseră ca să-L asculte şi să se vindece de bolile
lor. Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau. Şi toată mulţimea căuta să
se atingă de El că putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi. Şi El, ridicându-Şi
ochii spre ucenicii Săi, zicea: Fericiţi voi cei săraci, că a voastră este împărăţia
lui Dumnezeu. Fericiţi voi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce
plângeţi acum, că veţi râde. Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi
vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele voastre ca
rău din pricina Fiului Omului. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi vă veseliţi,
că, iată, plata voastră multă este în cer.”

Psalmul 120

„Ridicai ochii mei la munţi; de unde va veni ajutorul meu? Ajutorul

meu de la Domnul, Cel Care a făcut cerul şi pământul. Să nu dai la
clătinare piciorul tău, nici să dormiteze Cel Care te păzeşte pe tine. Iată, nu va
dormita, nici va dormi Cel Care păzeşte pe Israel. Domnul păzi-te-va.
Domnul să te păzească pe tine, pe mâna ta dreaptă. Ziua soarele nu te va arde,
nici luna noaptea. Domnul te va păzi pe tine de tot răul; păzi-va sufletul
tău Domnul. Domnul va păzi intrarea ta şi ieşirea ta, de acum şi până în
veac.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

470
 Luni 22 octombrie (în calendarul civil 4 noiembrie)

Sfântul Ierarh Întocmai cu Apostolii Averchie, episcopul Ierapolei (în icoană)

Sfinţii 7 tineri din Efes
Sfântul Sfinţit Mucenic Alexandru episcopul, împreună cu Sfântul Mucenic
Iraclie şi cu Sfintele Muceniţe Teodota, Glicheria, Ana şi Elisabeta
Sfântul Mucenic Zaharia
Sfinţii Cuvioşi Ruf şi Lot din Egipt

La Liturghie:
Apostolul: - de Luni din Săptămâna a 21-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Filipeni IV, 10-23
- la Sfântul Ierarh Averchie - Evrei VII, 26 - VIII, 2
Evanghelia: - de Luni din Săptămâna a 21-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca VII, 36-50
- la Sfântul Ierarh Întocmai cu Apostolii Averchie - Ioan X, 9-16

Psalmul 122

„Către Tine ridicai ochii mei, Cel Care locuieşti în cer. Iată, ca ochii robilor
la mâinile stăpânilor lor, ca ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale, aşa
sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce Se va milostivi
spre noi. Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, căci întru mult
ne-am umplut de hulă! Întru mult se umplu sufletul nostru de ocara celor
bogaţi şi hula celor mândri.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
471
 Marţi 23 octombrie (în calendarul civil 5 noiembrie)

Sfântul Apostol Iacov, ruda Domnului, întâiul episcop al Ierusalimului

(în icoană)
Sfântul Ierarh Ignatie, patriarhul Constantinopolului
Sfântul Cuvios Macarie Romanul
Sfântul Cuvios Nichifor, ctitorul Mănăstirii Harsian
Sfântul Cuvios Petronie, ucenicul Sfântului Pahomie cel Mare
2 Sfinţi Mucenici săvârşiţi prin alergare în foc

La Liturghie:
Apostolul: - de Marţi din Săptămâna a 21-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Coloseni I, 1-11
- la Sfântul Apostol Iacov - Galateni I, 11-19
Evanghelia: - de Marţi din Săptămâna a 21-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca VIII, 1-3
- la Sfântul Apostol Iacov - Matei XIII, 54-58

Psalmul 123, 1-2; 5-8

„De n-ar fi fost că Domnul era întru noi, când s-au ridicat oameni împotriva
noastră, de vii ne-ar fi înghiţit pe noi, când s-a aprins mânia lor împotriva
noastră.
Binecuvântat este Domnul, Care nu ne-a dat pe noi spre vânat dinţilor
lor! Sufletul nostru ca o pasăre se izbăvi din cursa vânătorului; cursa se
zdrobi şi noi ne-am mântuit. Ajutorul nostru este întru numele Domnului,
Celui Care a făcut cerul şi pământul. Slavă.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
472
 Miercuri 24 octombrie (în calendarul civil 6 noiembrie)

Sfântul Mare Mucenic Areta (în icoana din stânga) şi cei împreună cu dânsul
Sfânta Muceniţă Sevastiana din Frigia
Sfinţii Mucenici Marcu, Sotirih şi Valentin
Sfântul Sfinţit Mucenic Acachie, preotul din Armenia
Sfântul Mucenic Nerdon
Sfântul Ierarh Proclu, patriarhul Constantinopolului (în icoana din dreapta)

La Liturghie:
Apostolul: - de Miercuri din Săptămâna a 21-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Coloseni I, 18-23
- la Sfântul Mare Mucenic Areta - Evrei XI, 33 - XII, 2
Evanghelia: - de Miercuri din Săptămâna a 21-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Luca VIII, 22-25
- la Sfântul Mare Mucenic Areta - Luca XII, 32-40

Psalmul 124

„Cei care nădăjduiesc în Domnul sunt ca muntele Sionului; nu se va

clătina în veac cel care locuieşte în Ierusalim. Munţi sunt împrejurul lui şi
Domnul împrejurul poporului Lui, de acum şi până în veac. Căci nu va lăsa
Domnul toiagul păcătoşilor peste soarta drepţilor, pentru ca să nu
întindă drepţii întru fărădelegi mâinile lor. Fă bine, Doamne, celor buni şi
celor drepţi la inimă. Iar pe cei ce se pleacă la fărădelegi, duce-i-va Domnul
cu cei care fac fărădelegea. Pace peste Israel!” (Psaltirea după Biblia de la
1688)
473
 Joi 25 octombrie (în calendarul civil 7 noiembrie)

Sfinţii Mucenici Marcian şi Martirie notarii

Sfinţii Mucenici Anastasie şi Valerian
Sfântul Mucenic Sabin
Sfinţii Mucenici Valerie şi Hrisaf
Dreapta Tavita (în icoană)
Sfântul Ierarh Gheorghe, episcopul Amastridiei
Sfinţii Mucenici Papia, Diodor şi Claudian
Sfinţii Mucenici Faust, Vasile şi Luchian
Sfinţii Mucenici Nichifor şi Ştefan
Sfântul Ierarh Macarie, episcopul Pafosului din Cipru

La Liturghie:
Apostolul: - de Joi din Săptămâna a 21-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Coloseni I, 24 - II, 1
- la Sfinţii Mucenici Marcian şi Martirie - Coloseni III, 4-11
Evanghelia: - de Joi din Săptămâna a 21-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca IX, 7-11
- la Sfinţii Mucenici Marcian şi Martirie - Luca XII, 2-12

Psalmul 128, 2-6

„De multe ori îmi dădură război din tinereţile mele şi nu m-au biruit.
Spatele mi-au lovit păcătoşii, îndelungară fărădelegea lor. Domnul cel
drept tăia grumajii păcătoşilor. Ruşineze-se şi să se întoarcă îndărăt toţi cei
care urăsc Sionul. Facă-se ca iarba podurilor, care mai înainte de a se
smulge se usucă, de care n-a umplut mâna lui secerătorul şi sânul lui cel
care adună snopii!” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
474
 Vineri 26 octombrie (în calendarul civil 8 noiembrie)

†) Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (în icoană)

Pomenirea marelui şi groaznicului cutremur din Constantinopol

Sfinţii Mucenici Artemidor şi Vasile
Sfânta Muceniţă Leptina
Sfântul Mucenic Glicon
Sfântul Nou Mucenic Ioasaf, ucenicul Sfântului Nifon, patriarhul
Constantinopolului

(Dezlegare la untdelemn şi vin)

La Liturghie:

Apostolul de Vineri din Săptămâna a 21-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Coloseni II, 1-7

„Fraţilor, voiesc ca voi să ştiţi cât de mare luptă am pentru voi şi pentru cei
din Laodiceea şi pentru toţi câţi n-au văzut faţa mea în trup, ca să se mângâie

475
inimile lor, şi ca ei, strâns uniţi în iubire, să aibă belşugul deplinei înţelegeri
pentru cunoaşterea tainei lui Dumnezeu-Tatăl şi a lui Hristos, întru care sunt
ascunse toate vistieriile înţelepciunii şi ale cunoştinţei. Vă spun aceasta, ca
nimeni să nu vă înşele prin cuvinte amăgitoare. Căci deşi cu trupul sunt
departe, cu duhul însă sunt împreună cu voi, bucurându-mă şi văzând
buna voastră rânduială şi tăria credinţei voastre în Hristos. Deci,
precum aţi primit pe Hristos Iisus, Domnul, aşa să umblaţi întru El.
Înrădăcinaţi şi zidiţi fiind într-Însul, întăriţi în credinţă, după cum aţi
fost învăţaţi, şi prisosind în ea cu mulţumire.”

Apostolul la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir -

2 Timotei II, 1-10

„Fiule Timotei, întăreşte-te în harul care e în Hristos Iisus, şi cele ce

ai auzit de la mine, cu mulţi martori de faţă, acestea le încredinţează la
oameni credincioşi, care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii. Suferă
împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus. Nici un ostaş nu se
încurcă cu treburile vieţii, ca să fie pe plac celui care strânge oaste. Iar când se
luptă cineva, la jocuri, nu ia cununa, dacă nu s-a luptat după regulile jocului.
Cuvine-se ca plugarul ce se osteneşte să mănânce el mai întâi din roade.
Înţelege cele ce-ţi grăiesc, căci Domnul îţi va da pricepere în toate. Adu-ţi
aminte de Iisus Hristos, Care a înviat din morţi, din neamul lui David, după
Evanghelia mea, pentru Care sufăr până şi lanţuri ca un făcător de rele, dar
cuvântul lui Dumnezeu nu se leagă. De aceea toate le rabd, pentru cei aleşi, ca
şi ei să aibă parte de mântuirea care este întru Hristos Iisus şi de slava
veşnică.”

Apostolul la marele şi groaznicul cutremur din Constantinopol -

Evrei XII, 11-13; 25-27

„Fraţilor, orice mustrare, la început, nu pare că e de bucurie, ci de

întristare, dar mai pe urmă dă celor încercaţi cu ea roada paşnică a dreptăţii.
Pentru aceea, "îndreptaţi mâinile cele ostenite şi genunchii cei slăbănogiţi.
Faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre", aşa încât cine este şchiop să nu
se abată, ci mai vârtos să se vindece. Luaţi seama să nu vă lepădaţi de Cel Care
vorbeşte. Căci dacă aceia n-au scăpat de pedeapsă, nevoind să asculte pe
cel ce le grăia pe pământ, cu atât mai mult noi – îndepărtându-ne de Cel
Ce ne grăieşte din ceruri – al Cărui glas, odinioară, a zguduit pământul,
iar acum, vorbind, a făgăduit: "Încă o dată voi clătina nu numai
pământul, ci şi cerul". Iar prin aceea că zice: "Încă o dată" arată schimbarea
celor clătinate, ca a unor lucruri făcute, ca să rămână cele neclintite.”

Evanghelia de Vineri din Săptămâna a 21-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Luca IX, 12-18

„În vremea aceea, venind la El, cei doisprezece I-au spus: Dă drumul
mulţimii să se ducă prin satele şi prin sătuleţele dimprejur, ca să poposească şi
să-şi găsească mâncare, că aici suntem în loc pustiu. Iar El a zis către ei:
Daţi-le voi să mănânce. Iar ei au zis: Nu avem mai mult de cinci pâini şi doi
peşti, afară numai dacă, ducându-ne noi, vom cumpăra merinde pentru tot
poporul acesta. Căci erau ca la cinci mii de bărbaţi. Dar El a zis către ucenicii
Săi: Aşezaţi-i jos, în cete de câte cincizeci de inşi. Şi au făcut aşa şi i-au aşezat
476
pe toţi. Iar Iisus, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, le-a
binecuvântat, a frânt şi a dat ucenicilor, ca să pună mulţimii înainte. Şi au
mâncat şi s-au săturat toţi şi au luat ceea ce le-a rămas, douăsprezece coşuri
de fărâmituri. Şi când Se ruga Iisus îndeosebi, ucenicii Săi erau împreună cu
El.”

Evanghelia la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir -

Ioan XV, 17 - XVI, 2

„Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe

altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi
M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu
sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte.
Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare
decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni;
dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea
le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel Care
M-a trimis. De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum
n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel care Mă urăşte pe Mine,
urăşte şi pe Tatăl Meu. De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul
nu le-a făcut, păcat nu ar avea; dar acum M-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine
şi pe Tatăl Meu. Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea
lor: "M-au urât pe nedrept". Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi
trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede,
Acela va mărturisi despre Mine. Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început
sunteţi cu Mine. Acestea vi le-am spus, ca să nu vă smintiţi. Vă vor scoate pe
voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că
aduce închinare lui Dumnezeu.”

Evanghelia la marele şi groaznicul cutremur din Constantinopol -

Matei VIII, 23-27

„În vremea aceea, intrând Iisus în corabie, ucenicii Lui L-au urmat. Şi, iată,
furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El
dormea. Şi venind ucenicii la El, L-au deşteptat zicând: Doamne,
mântuieşte-ne, că pierim. Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor?
S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină. Iar
oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de
El?”

Psalmul 131, 14-19

„Căci a ales Domnul Sionul, osebi spre lăcaş Lui. "Aceasta este odihna
Mea în veacul veacului, aici voi locui, că l-am ales pe el. Vânatul lui
blagoslovind voi blagoslovi; pe săracii lui sătura-i-voi de pâine. Pe preoţii
lui îmbrăca-i-voi cu mântuire, şi curaţii lui cu bucurie se vor bucura.
Acolo voi răsări puterea lui David, gătit-am luminătorul unsului Meu. Pe
vrăjmaşii lui îmbrăca-i-voi cu ruşine, şi peste dânsul va înflori sfinţenia
Mea".” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

477
 Sâmbătă 27 octombrie (în calendarul civil 9 noiembrie)

†) Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou de la Bucureşti (Basarabov)

Sfântul Mucenic Nestor
Sfintele Muceniţe Capitolina şi Erotiida din Capadocia
Sfântul Ierarh Chiriac, patriarhul Constantinopolului
Sfânta Procla, soţia lui Pilat din Pont

La Liturghie:

Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna a 21-a după Pogorârea Sfântului Duh -

2 Corinteni III, 12-18

„Fraţilor, având o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală, şi nu

ca Moise, care îşi punea un văl pe faţa sa, ca fiii lui Israel să nu privească
sfârşitul a ceea ce era trecător. Dar minţile lor s-au învârtoşat, căci până în
ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, rămâne acelaşi văl, neridicându-se,
478
căci el se desfiinţează prin Hristos; ci până astăzi, când se citeşte Moise, stă un
văl pe inima lor; iar când se vor întoarce către Domnul, vălul se va ridica.
Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. Iar noi
toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în
acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului.

Apostolul la Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou (Basarabov) - Efeseni IV, 7-13

„Fraţilor, fiecăruia dintre noi i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos.
Pentru aceea zice: "Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri
oamenilor". Iar aceea că "S-a suit" – ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile
cele mai de jos ale pământului? Cel Care S-a pogorât, Acela este Care S-a suit
mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple. Şi El a dat pe unii
apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi
învăţători, spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea
trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a
cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la
măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.”

Apostolul la Sfântul Mucenic Nestor - Fapte XII, 1-11

„În vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mâna pe unii din Biserică, ca
să-i piardă. Şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Şi văzând că este pe
placul iudeilor, a mai luat şi pe Petru, (şi erau zilele Azimelor) pe care şi
prinzându-l l-a băgat în temniţă, dându-l la patru străji de câte patru ostaşi, ca
să-l păzească, vrând să-l scoată la popor după Paşti. Deci Petru era păzit în
temniţă şi se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el, de către
Biserică. Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea, Petru dormea
între doi ostaşi, legat cu două lanţuri, iar înaintea uşii paznicii păzeau temniţa.
Şi iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină.
Şi lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Şi
lanţurile i-au căzut de la mâini. Şi a zis îngerul către el: Încinge-te şi încalţă-te
cu sandalele. Şi el a făcut aşa. Şi i-a zis lui: Pune haina pe tine şi vino după
mine. Şi, ieşind, mergea după înger, dar nu ştia că ceea ce s-a făcut prin înger
este adevărat, ci i se părea că vede vedenie. Şi trecând de straja întâi şi de a
doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce în cetate, şi poarta s-a deschis
singură. Şi ieşind, au trecut o uliţă şi îndată îngerul s-a depărtat de la el. Şi
Petru, venindu-şi în sine, a zis: Acum ştiu cu adevărat că Domnul a trimis pe
îngerul Său şi m-a scos din mâna lui Irod şi din toate câte aştepta poporul
iudeilor.”

Evanghelia de Sâmbătă din Săptămâna a 21-a după Pogorârea Sfântului Duh

- Luca VI, 1-10

„În vremea aceea, mergea Iisus prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau
spice, le frecau cu mâinile şi mâncau. Dar unii dintre farisei au zis: De ce faceţi
ce nu se cade a face sâmbăta? Şi Iisus, răspunzând, a zis către ei: Oare n-aţi
citit ce a făcut David, când a flămânzit el şi cei ce erau cu el? Cum a intrat în
casa lui Dumnezeu şi a luat pâinile punerii înainte şi a mâncat şi a dat şi
însoţitorilor săi, din ele, pe care nu se cuvine să le mănânce decât numai
preoţii? Şi le zicea: Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei. Iar în altă sâmbătă, a
intrat El în sinagogă şi învăţa. Şi era acolo un om a cărui mână dreaptă era
479
uscată. Dar cărturarii şi fariseii Îl pândeau de-l va vindeca sâmbăta, ca să-I
găsească vină. Însă El ştia gândurile lor şi a zis omului care avea mâna uscată:
Scoală-te şi stai la mijloc. El s-a sculat şi a stat. Atunci Iisus a zis către ei: Vă
întreb pe voi, ce se cade sâmbăta: a face bine sau a face rău? A scăpa un suflet
sau a-l pierde? Şi privind împrejur pe toţi aceştia, i-a zis: Întinde mâna ta. Iar el
a făcut aşa şi mâna lui s-a făcut sănătoasă, ca şi cealaltă.”

Evanghelia la Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou (Basarabov) - Matei XI, 27-30

„Zis-a Domnul: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu
cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni,
decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere. Veniţi la Mine toţi
cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra
voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi
odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.”

Evanghelia la Sfântul Mucenic Nestor – Matei X, 16-22

„Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în

mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii.
Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriştilor şi în sinagogile
lor vă vor bate cu biciul. La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine, spre
mărturie lor şi păgânilor. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiţi
cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi; fiindcă
nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este Care grăieşte întru voi.
Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula copiii
împotriva părinţilor şi-i vor ucide. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele
Meu; iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui.”

Psalmul 136

„La râurile Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, pomenind noi

Sionul. La sălcii, în mijlocul lor, am spânzurat uneltele noastre, căci
acolo ne-au întrebat pe noi cei care ne-au robit pe noi cuvinte de cântări,
şi cei care ne-au adus pe noi laudă: "Cântaţi-ne nouă din cântările
Sionului!" Cum vom cânta cântarea Domnului în pământ străin? De te voi
uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de
gâtlejul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi rândui întâi
Ierusalimul, ca începătură a veseliei mele! Adu-ţi aminte, Doamne, de fiii
Edomului, în ziua dărâmării Ierusalimului, cei care ziceau: "Pustiiţi-l,
pustiiţi până la temeliile lui!" Fata Babilonului cea ticăloasă! Fericit este
cel ce-ţi va răsplăti ţie fapta ta pe care ai făcut-o nouă. Fericit cine va
prinde şi va trânti pruncii tăi către piatră. Slavă.” (Psaltirea după Biblia de
la 1688)

480
 Duminică 28 octombrie (în calendarul civil 10 noiembrie)

Duminica a 24-a după Pogorârea Sfântului Duh

Sfinţii Mucenici Terentie, Neonila, soţia lui, şi cei 7 copii ai lor

Sfântul Cuvios Ştefan Savaitul din Damasc
Sfântul Ierarh Firmilian, episcopul Cezareii Capadociei, şi Sfântul Cuvios
Melhion preotul din Antiohia, cei care l-au caterisit pe ereticul Pavel de
Samosata
Sfinţii Mucenici Chiriac, descoperitorul Sfintei Cruci, şi mama sa Ana
Sfânta Cuvioasă Fevronia, fiica împăratului Heraclie
Sfântul Ierarh Atanasie, patriarhul Constantinopolului
†) Sfântul Ierarh Iachint, mitropolitul Ţării Româneşti

Glasul al 4-lea; Voscreasna a 10-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 24-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Efeseni II, 14-22

„Fraţilor, El este pacea noastră, El Care a făcut din cele două lumi – una,
surpând peretele din mijloc al despărţiturii, desfiinţând vrăjmăşia în trupul
481
Său, legea poruncilor şi învăţăturile ei, ca, întru Sine, pe cei doi să-i zidească
într-un singur om nou şi să întemeieze pacea, şi să-i împace cu Dumnezeu pe
amândoi, uniţi într-un trup, prin cruce, omorând prin ea vrăjmăşia. Şi, venind,
a binevestit pace vouă celor de departe şi pace celor de aproape; că prin El
avem şi unii şi alţii apropierea către Tatăl, într-un Duh. Deci, dar, nu mai
sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi
casnici ai lui Dumnezeu, zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a prorocilor, piatra
cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos. Întru El, orice zidire bine
alcătuită creşte ca să ajungă un locaş Sfânt în Domnul, în Care voi împreună
sunteţi zidiţi, spre a fi locaş al lui Dumnezeu în Duh.”

Apostolul la Sfântul Ierarh Iachint, mitropolitul Ţării Româneşti -

1 Corinteni XII, 7-11

„Fraţilor, fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos. Că unuia i se dă prin

Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh, cuvântul
cunoştinţei. Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile
vindecărilor, întru acelaşi Duh; unuia faceri de minuni, iar altuia prorocie;
unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea
limbilor. Şi toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia
deosebi, după cum voieşte.”

Evanghelia la Duminica a 24-a după Pogorârea Sfântului Duh (Învierea fiicei lui
Iair) – Luca VIII, 41-56

„În vremea aceea, a venit la Iisus un bărbat, al cărui nume era Iair şi care
era mai-marele sinagogii. Şi căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să intre în
casa Lui, căci avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, şi ea era pe moarte. Şi,
482
pe când se ducea El, mulţimile Îl împresurau. Şi o femeie, care de doisprezece
ani avea scurgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea ei, şi de nici
unul nu putuse să fie vindecată, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala
hainei Lui şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Şi a zis Iisus: Cine este cel ce
s-a atins de Mine? Dar toţi tăgăduind, Petru şi ceilalţi care erau cu El, au zis:
Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu zici: Cine este cel
ce s-a atins de mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Căci am simţit o
putere care a ieşit din Mine. Şi, femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând
şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce cauză s-a atins de
El şi cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a
mântuit. Mergi în pace. Şi încă vorbind El, a venit cineva de la mai-marele
sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învăţătorul. Dar Iisus,
auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi. Şi venind în casă
n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov şi
pe tatăl copilei şi pe mamă. Şi toţi plângeau şi se tânguiau pentru ea. Iar El a
zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme. Şi râdeau de El, ştiind că a murit. Iar El,
scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te!
Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit El să i se dea să mănânce.
Şi au rămas uimiţi părinţii ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a
întâmplat.”

Evanghelia la Sfântul Ierarh Iachint, mitropolitul Ţării Româneşti -

Ioan X, 9-16

„Zis-a Domnul: Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi

va intra şi va ieşi şi păşune va afla. Furul nu vine decât ca să fure şi să junghie
şi să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă. Eu sunt
păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale. Iar cel
plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind
şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte. Dar cel plătit fuge, pentru
că este plătit şi nu are grijă de oi. Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc oile Mele
şi ele Mă cunosc pe Mine. Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl. Şi
sufletul Îmi pun pentru oi. Am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe
acelea trebuie să le aduc, şi vor auzi glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor.”

Psalmul 137

„Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea, şi înaintea îngerilor

cânta-voi Ţie, căci ai auzit toate graiurile gurii mele. Închina-mă-voi către
Biserica Ta Cea sfântă şi mă voi mărturisi numelui Tău, spre mila Ta şi
adevărul Tău; că ai mărit peste tot numele cel sfânt al Tău. În care zi Te
voi chema, de sârg ascultă-mă! Înmulţi-mă-vei în sufletul meu cu puterea Ta.
Mărturisească-se Ţie, Doamne, toţi împăraţii pământului, căci au auzit toate
graiurile gurii Tale, şi să cânte în cântările Domnului, căci mare este slava
Domnului, căci înalt e Domnul, şi spre cele smerite priveşte şi pe cele înalte de
departe le cunoaşte. De voi merge în mijlocul necazului, via-mă-vei! Peste
urgia vrăjmaşilor mei întinseşi mâna Ta şi mă mântui dreapta Ta.
Domnul le va răsplăti pentru mine. Doamne, mila Ta este în veac; faptele
mâinilor Tale să nu le treci cu vederea.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

483
 Luni 29 octombrie (în calendarul civil 11 noiembrie)

Sfânta Muceniţă Anastasia Romana (în icoană)

Sfântul Cuvios Avramie din Edesa şi Maria, nepoata lui
Sfântul Mucenic Chiril din Roma
Sfinţii Mucenici Min şi Mineu
Sfântul Mucenic Sava Stratilatul
Sfânta Cuvioasă Ana numită şi Eufimian monahul
Sfânta Muceniţă Melitina din Marcianopolis
Sfântul Sfinţit Nou Mucenic Atanasie din Sparta

La Liturghie:
Apostolul: - de Luni din Săptămâna a 22-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Coloseni II, 13-20
- la Sfânta Muceniţă Anastasia Romana - Galateni III, 23 - IV, 5
Evanghelia: - de Luni din Săptămâna a 22-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca IX, 18-22
- la Sfânta Muceniţă Anastasia Romana - Matei XI, 27-30

Psalmul 138, 20-23

„Oare, nu pe cei care Te-au urât, Doamne, am urât şi din cauza

vrăjmaşilor Tăi mă sfârşeam? Cu deplină ură îi uram pe ei, îndată duşmani
mi se făcură. Ispiteşte-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; cearcă-mă şi
cunoaşte cărările mele şi vezi de este calea fărădelegii în mine şi mă
povăţuieşte în calea cea veşnică.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
484
 Marţi 30 octombrie (în calendarul civil 12 noiembrie)

Sfântul Sfinţit Mucenic Zenovie, episcopul Ciliciei, şi Sfânta Muceniţă Zenovia,

sora lui (în icoană)
Sfântul Sfinţit Mucenic Marcian, episcopul Siracuzei, şi Sfânta Muceniţă
Melitina
Sfinţii Mucenici Alexandru, Cronion, Iulian, Macarie şi alţi 13 Sfinţi Mucenici
Sfânta Muceniţă Eutropia din Alexandria
Sfântul Apostol Cleopa dintre cei 70
Sfântul Ierarh Iosif I, patriarhul Constantinopolului
Sfinţii Mucenici fraţi Claudie, Artemie, Neon şi Neonila
Sfinţii Apostoli Terţie, Marcu, Iust şi Artema dintre cei 70
Sfinţii Mucenici Manuil şi Dometie din Frigia

La Liturghie:
Apostolul de Marţi din Săptămâna a 22-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Coloseni II, 20 - III, 3
Evanghelia de Marţi din Săptămâna a 22-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca IX, 23-27

Din Apostolul de Marţi din Săptămâna a 22-a după Pogorârea Sfântului

Duh - Coloseni III, 1-3

„Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, căutaţi cele de sus, unde
se află Hristos, şezând de-a dreapta lui Dumnezeu; cugetaţi cele de sus,
nu cele de pe pământ; căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu
Hristos întru Dumnezeu.”
485
 Miercuri 31 octombrie (în calendarul civil 13 noiembrie)

Sfinţii Apostoli Apelie, Stahie, Amplie, Urban, Aristobul şi Narcis dintre cei 70
Sfântul Ierarh Iacob, episcopul Migdoniei
Sfântul Mucenic Epimah din Egipt
Sfinţii Mucenici Ştefan, Barnaba, Trofim şi cei împreună cu dânşii
Sfântul Mucenic Pes
12 Sfinte Muceniţe săvârşite prin spânzurare
Sfinţii Mucenici Seleuc şi Stratonica, soţia sa
Sfinţii Mucenici Epimah Romanul şi Gordian
Sfântul Nou Mucenic Nicolae din Chios
Sfântul Sfinţit Mucenic Ioan Kochurov, primul preot rus martirizat de bolşevici
(în icoană)

La Liturghie:
Apostolul de Miercuri din Săptămâna a 22-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Coloseni III, 17 - IV, 2
Evanghelia de Miercuri din Săptămâna a 22-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca IX, 44-50

Din Apostolul de Miercuri din Săptămâna a 22-a după Pogorârea Sfântului

Duh - Coloseni III, 23-25

„Orice aţi face, lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca

pentru oameni, bine ştiind că de la Domnul veţi primi răsplata
moştenirii; căci Domnului Hristos slujiţi. Iar cel ce face nedreptate îşi va
lua plata nedreptăţii, întrucât la Dumnezeu nu este părtinire.”
486
Noiembrie

487
 Joi 1 noiembrie (în calendarul civil 14 noiembrie)

Sfinţii Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian din Asia (în icoană)
Sfintele Muceniţe Chiriena şi Iuliana
Sfinţii Mucenici Chesarie, Dasie şi alţi 5 împreună cu dânşii
Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Ioan episcopul şi Iacob preotul din Persia
Sfântul Mucenic Erminingheld, fiul împăratului goţilor
Sfinţii Mucenici Ciprian şi Iuliani
Sfinţii Noi Mucenici Iacov diaconul şi Dionisie monahul de la Mănăstirea Iviron

La Liturghie:
Apostolul: - de Joi din Săptămâna a 22-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Coloseni IV, 2-9
- la Sfinţii Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian -
1 Corinteni XII, 27 - XIII, 8
Evanghelia: - de Joi din Săptămâna a 22-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca IX, 49-56
- la Sfinţii Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian - Matei X,1; 5-8

Din Apostolul de Joi din Săptămâna a 22-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Coloseni IV, 2-6

„Fraţilor, stăruiţi în rugăciune, priveghind în ea cu mulţumire, rugându-vă

totodată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă uşa cuvântului, spre a
vesti taina lui Hristos, pentru care mă şi găsesc în lanţuri, ca să o arăt aşa cum
se cuvine să grăiesc. Umblaţi cu înţelepciune faţă de cei ce sunt afară (de
Biserică), preţuind vremea. Vorba voastră să fie totdeauna plăcută,
dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.”
488
 Vineri 2 noiembrie (în calendarul civil 15 noiembrie)

Sfinţii Mucenici Achindin, Pigasie (în icoana din stânga), Aftonie, Elpidifor,
Anempodist (în icoana din stânga) şi cei din adunarea sfatului
împărătesc din Persia
Sfinţii Mucenici Eudoxie şi Agapie şi alţi 8
Sfintele Muceniţe Chiriachi, Domnina şi Domna
Sfântul Cuvios Marcian din Cir în Siria

La Liturghie:
Apostolul: - de Vineri din Săptămâna a 22-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Coloseni IV, 10-18
- la Sfinţii Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor şi
Anempodist - Evrei XII, 1-10
Evanghelia: - de Vineri din Săptămâna a 22-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca X, 1-15
- la Sfinţii Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor şi
Anempodist - Matei X, 16-22

Evanghelia la Sfinţii Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor şi

Anempodist - Matei X, 16-22

„Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în

mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii.
Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriştilor şi în sinagogile
lor vă vor bate cu biciul. La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine, spre
mărturie lor şi păgânilor. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă
îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să
vorbiţi; fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care
grăieşte întru voi. Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor
scula copiii împotriva părinţilor şi-i vor ucide. Şi veţi fi urâţi de toţi
pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va
mântui.”

489
 Sâmbătă 3 noiembrie (în calendarul civil 16 noiembrie)

Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Achepsima episcopul din Persia, Iosif preotul şi Aitala
diaconul (în icoană)
Aşezarea moaştelor Sfântului Mare Mucenic Gheorghe în biserica din Lida
Sfântul Cuvios Achepsima Persul
Sfântul Sfinţit Mucenic Teodor, episcopul Arghirei şi Sfinţii Mucenici Sever,
Androna, Teodot şi Teodota
Sfântul Cuvios Ilie din Egipt
Sfântul Cuvios Ahemenid Persul

(Pomenirea morţilor. Moşii de toamnă)

La Liturghie:
Apostolul: - de Sâmbătă din Săptămâna a 22-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Corinteni V, 1-10
- la Sfinţii Mucenici Achepsima, Iosif şi Aitala - Efeseni II, 4-10
Evanghelia: - de Sâmbătă din Săptămâna a 22-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Luca VII, 1-10
- la Sfinţii Mucenici Achepsima, Iosif şi Aitala - Luca XXI, 12-19

Din Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna a 22-a după Pogorârea Sfântului

Duh - 2 Corinteni V, 6-10

„Îndrăznind deci totdeauna şi ştiind că, petrecând în trup, suntem

departe de Domnul, căci umblăm prin credinţă, nu prin vedere, avem
încredere şi voim mai bine să plecăm din trup şi să petrecem la Domnul.
De aceea ne şi străduim ca, fie că petrecem în trup, fie că plecăm din el, să fim
bineplăcuţi Lui. Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea
scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut
prin trup, ori bine, ori rău.”
490
 Duminică 4 noiembrie (în calendarul civil 17 noiembrie)

Duminica a 22-a după Pogorârea Sfântului Duh

Sfântul Cuvios Ioanichie cel Mare de la Olimpul Bitiniei

Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Nicandru, episcopul Mirelor şi Ermeu preotul
Sfântul Mucenic Porfirie
Sfântul Împărat Ioan Duca Vatates Milostivul (în icoană)

Glasul al 5-lea; Voscreasna a 11-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 22-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Galateni VI, 11-18

„Fraţilor, vedeţi cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea. Câţi vor să
placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu fie prigoniţi
pentru crucea lui Hristos. Căci nici ei singuri, cei ce se taie împrejur, nu păzesc
Legea, ci voiesc să vă tăiaţi voi împrejur, ca să se laude ei în trupul vostru. Iar
mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru
491
Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru
lume! Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici
netăierea împrejur, ci făptura cea nouă. Şi câţi vor umbla după dreptarul
acesta, – pace şi milă asupra lor şi asupra Israelului lui Dumnezeu! De acum
înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port în trupul meu,
semnele Domnului Iisus. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul
vostru, fraţilor! Amin.”

Apostolul la Sfântul Cuvios Ioanichie cel Mare - 2 Corinteni IX, 6-11

„Fraţilor, cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce

seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera. Fiecare să dea cum socoteşte cu
inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel care
dă cu voie bună. Şi Dumnezeu poate să înmulţească tot harul la voi, ca, având
totdeauna toată îndestularea în toate, să prisosiţi spre tot lucrul bun, precum
este scris: "Împărţit-a, dat-a săracilor; dreptatea Lui rămâne în veac". Iar Cel ce
dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare, vă va da şi va înmulţi
sămânţa voastră şi va face să crească roadele dreptăţii voastre, ca întru toate
să vă îmbogăţiţi, spre toată dărnicia care aduce prin noi mulţumire lui
Dumnezeu.”

Evanghelia la Duminica a 22-a după Pogorârea Sfântului Duh

(Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr) - Luca XVI, 19-31

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi

în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume
492
Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce
cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. Şi a murit
săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a
fost înmormântat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de
departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el, strigând, a zis: Părinte
Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă
şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. Dar Avraam a
zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr,
asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste
toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să
treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis:
Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, să le
spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: Au
pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam,
ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis
Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de proroci, nu vor crede nici dacă
ar învia cineva dintre morţi.”

Evanghelia la Sfântul Cuvios Ioanichie cel Mare - Matei IV, 25 - V, 13

„În vremea aceea, mulţimi multe mergeau după Iisus, din Galileea, din
Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan. Văzând mulţimile,
Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii Lui au venit la El. Şi
deschizându-Şi gura, îi învăţa zicând: Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este
împărăţia cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiţi cei
blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de
dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii
de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru
dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi voi când vă vor
ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră,
minţind din pricina Mea. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră
multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe prorocii cei dinainte de voi. Voi
sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De
nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de
oameni.”

Psalmul 139, 1-6

„Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean; de omul nedrept

mântuieşte-mă, de cei care au gândit nedreptate în inimă, care toată
ziua îmi duceau război. Ascuţiră limba lor ca a şarpelui; venin de aspidă sub
buzele lor. (Strigare) Păzeşte-mă, Doamne, din mâna păcătosului; scoate-
mă de la oamenii nedrepţi, care au gândit să împiedice paşii mei.
Ascunseră cei mândri cursă mie. Şi cu funii au întins cursă picioarelor mele;
ţinându-se de cărare, piedici îmi puseră mie.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

493
 Luni 5 noiembrie (în calendarul civil 18 noiembrie)

Sfinţii Mucenici Galaction şi Epistimia (în icoană)

Sfinţii Apostoli Ermeu, Lin, Gaie, Filolog şi Patrova dintre cei 70
Sfinţii Mucenici Domnin, Timotei, Teofil, Teotim, Dorotei preotul, Eupsihie,
Carterie, Siluan şi Pamfil
Sfântul Ierarh Grigorie Mărturisitorul, arhiepiscopul Alexandriei
Sfinţii Mucenici Castor şi Agatanghel

La Liturghie:
Apostolul de Luni din Săptămâna a 23-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Tesaloniceni I, 1-5
Evanghelia de Luni din Săptămâna a 23-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca X, 22-24

Evanghelia de Luni din Săptămâna a 23-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Luca X, 22-24

„Zis-a Domnul: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu
cunoaşte cine este Fiul, decât numai Tatăl, şi cine este Tatăl, decât
numai Fiul şi căruia voieşte Fiul să-i descopere. Şi întorcându-Se către
ucenici, de o parte, a zis: Fericiţi sunt ochii care văd cele ce vedeţi voi! Căci zic
vouă: Mulţi proroci şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi
să audă ceea ce auziţi, dar n-au auzit.”
494
 Marţi 6 noiembrie (în calendarul civil 19 noiembrie)

Sfântul Sfinţit Mucenic Pavel Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului

Sfântul Cuvios Luca din Sicilia
Sfântul Mucenic Nicandru
Sfântul Cuvios Pavel cel nebun pentru Hristos

La Liturghie:
Apostolul: - de Marţi din Săptămâna a 23-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Tesaloniceni I, 6-10
- la Sfântul Sfinţit Mucenic Pavel Mărturisitorul, patriarhul
Constantinopolului - Evrei VIII, 1-6
Evanghelia: - de Marţi din Săptămâna a 23-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca XI,1-10
- la Sfântul Sfinţit Mucenic Pavel Mărturisitorul, patriarhul
Constantinopolului - Luca XII, 8-12

Apostolul de Marţi din Săptămâna a 23-a după Pogorârea Sfântului Duh -

1 Tesaloniceni I, 6-10

„Fraţilor, voi v-aţi făcut următori ai noştri şi ai Domnului, primind

cuvântul cu bucuria Duhului Sfânt, deşi aţi avut multe necazuri. Aşa
încât v-aţi făcut pildă tuturor celor ce cred din Macedonia şi din Ahaia,
căci, de la voi, cuvântul Domnului a răsunat nu numai în Macedonia şi în
Ahaia, ci credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit în tot locul, astfel
că nu e nevoie să mai spunem noi ceva. Căci ei înşişi istorisesc despre noi cum
am fost primiţi la voi şi cum v-aţi întors la Dumnezeu, de la idoli, ca să slujiţi
Dumnezeului celui viu şi adevărat, şi să aşteptaţi pe Fiul Său din ceruri, pe
Care L-a înviat din morţi, pe Iisus, Cel ce ne izbăveşte de mânia cea viitoare.”
495
 Miercuri 7 noiembrie (în calendarul civil 20 noiembrie)

Sfântul Mucenic Ieron din Melitina (în icoană în stânga) şi cei 33 de Sfinţi
Mucenici împreună cu dânsul
Sfântul Cuvios Lazăr din Muntele Galisiei (în icoană la mijloc)
Sfinţii Mucenici Melasip, Casina şi Antonie, fiul lor
Sfinţii Mucenici Auct, Tavrion şi Tesalonica (în icoană în dreapta)
Sfântul Mucenic Atinodor
Sfântul Cuvios Grigorie
Sfântul Mucenic Alexandru din Tesalonic

La Liturghie:
Apostolul: - de Miercuri din Săptămâna a 23-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Tesaloniceni II, 1-8
- la Sfinţii 33 de Mucenici din Melitina - Evrei XII, 1-10
Evanghelia: - de Miercuri din Săptămâna a 23-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Luca XI, 9-13
- la Sfinţii 33 de Mucenici din Melitina - Matei IV, 25 - V, 13

Evanghelia de Miercuri din Săptămâna a 23-a după Pogorârea Sfântului

Duh - Luca XI, 9-13

„Zis-a Domnul: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se

va deschide. Că oricine cere ia; şi cel ce caută găseşte, şi celui ce bate i
se va deschide. Şi care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul pâine, oare, îi va da
piatră? Sau dacă îi va cere peşte, oare îi va da, în loc de peşte, şarpe? Sau
dacă-i va cere un ou, îi va da scorpie? Deci dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi
fiilor voştri daruri bune, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va
da Duh Sfânt celor care îl cer de la El!”
496
 Joi 8 noiembrie (în calendarul civil 21 noiembrie)

†) Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi al tuturor cereştilor

puteri

Sfântul Filaret de New York, întâistătătorul Bisericii Ruse din afara Graniţelor,
apărător al Ortodoxiei în lupta împotriva ereziei ecumeniste

La Liturghie:

Apostolul de Joi din Săptămâna a 23-a după Pogorârea Sfântului Duh -

1 Tesaloniceni II, 9-16

„Fraţilor, vă aduceţi aminte de osteneala şi de truda noastră; lucrând zi şi

noapte, ca să nu fim povară nici unuia din voi, aşa v-am propovăduit
Evanghelia lui Dumnezeu. Voi sunteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea, cât
497
de sfânt şi cât de drept şi fără de prihană ne-am purtat între voi credincioşii; ca
un părinte pe copiii săi, precum ştiţi, aşa v-am rugat şi v-am mângâiat. Şi v-am
rugat cu stăruinţă să umblaţi cum se cuvine înaintea lui Dumnezeu, Celui ce
vă cheamă la împărăţia şi la slava Sa. De aceea şi noi mulţumim lui Dumnezeu
neîncetat, că luând voi cuvântul ascultării de Dumnezeu de la noi, nu l-aţi
primit ca pe un cuvânt al oamenilor, ci, aşa precum este într-adevăr, ca pe un
cuvânt al lui Dumnezeu, care şi lucrează întru voi cei ce credeţi. Căci voi,
fraţilor, v-aţi făcut următori ai Bisericilor lui Dumnezeu, care sunt în
Iudeea, întru Hristos Iisus, pentru că aţi suferit şi voi aceleaşi de la cei
de un neam cu voi, după cum şi ele de la iudei, care şi pe Domnul Iisus
L-au omorât ca şi pe prorocii lor; şi pe noi ne-au prigonit şi sunt
neplăcuţi lui Dumnezeu şi tuturor oamenilor sunt potrivnici, fiindcă ne
opresc să vorbim neamurilor, ca să se mântuiască, spre a se împlini
pururea măsura păcatelor lor.”

Apostolul la Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil -

Evrei II, 2-10

„Fraţilor, dacă s-a adeverit cuvântul grăit prin îngeri şi orice călcare de
poruncă şi orice neascultare şi-a primit dreapta răsplătire, cum vom scăpa
noi, dacă vom fi nepăsători la astfel de mântuire care, luând obârşie din
propovăduirea Domnului, ne-a fost adeverită de cei ce au ascultat-o,
împreună mărturisind şi Dumnezeu cu semne şi cu minuni şi cu multe
feluri de puteri şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după a Sa voinţă?
Pentru că nu îngerilor a supus Dumnezeu lumea viitoare, despre care vorbim.
Iar cineva a mărturisit undeva, zicând: "Ce este omul, că-l pomeneşti pe el, sau
fiul omului, că-l cercetezi pe el? L-ai micşorat pe el cu puţin faţă de îngeri; şi cu
mărire şi cu cinste l-ai încununat şi l-ai pus peste lucrurile mâinilor Tale. Toate
le-ai supus sub picioarele lui". Dar prin faptul că a supus lui toate (înţelegem)
că nimic nu i-a lăsat nesupus. Acum însă, încă nu vedem cum toate i-au fost
supuse. Ci pe Cel micşorat cu puţin faţă de îngeri, pe Iisus, Îl vedem încununat
cu slavă şi cu cinste, din pricina morţii pe care a suferit-o, astfel că, prin harul
lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru fiecare om. Căci ducând pe mulţi fii
la mărire, I se cădea Aceluia, pentru Care sunt toate şi prin Care sunt toate, ca
să desăvârşească prin pătimire pe Începătorul mântuirii lor.”

Evanghelia de Joi din Săptămâna a 23-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Luca XI, 14-23

„În vremea aceea, Iisus a scos un demon, şi acela era mut. Şi când a ieşit
demonul, mutul a vorbit, iar mulţimile s-au minunat. Iar unii dintre ei au zis:
Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, scoate pe demoni. Iar alţii, ispitindu-L,
cereau de la El semn din cer. Dar El, cunoscând gândurile lor, le-a zis: Orice
împărăţie, dezbinându-se în sine, se pustieşte şi casă peste casă cade. Şi dacă
satana s-a dezbinat în sine, cum va mai sta împărăţia lui? Fiindcă ziceţi că Eu
scot pe demoni cu Beelzebul. Iar dacă Eu scot demonii cu Beelzebul, fiii voştri
cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători. Iar dacă Eu, cu degetul lui
Dumnezeu, scot pe demoni, iată a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu. Când
cel tare şi înarmat fiind îşi păzeşte curtea, avuţiile lui sunt în pace. Dar când
unul mai tare decât el vine asupra lui şi-l înfrânge, îi ia toate armele pe care se
bizuia, iar prăzile de la el le împarte. Cel ce nu este cu Mine este împotriva
Mea; şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte.”
498
 Evanghelia la Soborul Sfinţilor Arhanghel Mihail şi Gavriil -
Luca X, 16-21

„Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Cel care vă ascultă pe voi, pe Mine Mă

ascultă, şi cel care se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se
leapădă de Mine se leapădă de Cel Care M-a trimis pe Mine. Şi s-au întors
cei şaptezeci (şi doi) cu bucurie, zicând: Doamne, şi demonii ni se supun în
numele Tău. Şi le-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer. Iată,
v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată
puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma. Dar nu vă bucuraţi de
aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt
scrise în ceruri. În acest ceas, El S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: Te
slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns
acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Aşa,
Părinte, căci aşa a fost înaintea Ta, bunăvoinţa Ta.”

Citate din Întâia Epistolă îndurerată a Sfântului Filaret de New York,

întâistătătorul ROCOR, din 14/27 iulie 1969, adresată întâistătătorilor
tuturor Bisericilor Ortodoxe

„Remarcăm totuşi că nimeni dintr-o poziţie mai înaltă decât a

noastră nu îşi ridică vocea; şi acest fapt ne constrânge să vorbim
deschis, ca nu cumva la Judecata de Apoi să ni se impute că am văzut
499
primejdia Ecumenismului ameninţând Biserica şi totuşi nu i-am avertizat
pe Episcopii ei.”

„Păstrând credinţa în Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică

Biserică, Sinodul Episcopilor mărturiseşte că Biserica nu a fost
niciodată scindată. Întrebarea este numai cine se află în ea şi cine nu.”

„Statutul de membri organici al Creştinilor Ortodocşi într-o organizaţie

cu eretici moderni nu-i va sfinţi pe aceştia din urmă, ci îi înstrăinează pe
Ortodocşii aceia de unitatea Sobornicească Ortodoxă.”

«Ecumenismul face din Consiliul Mondial al Bisericilor o asociaţie în

care fiecare membru, cu nepăsare Laodiceeană, recunoaşte despre sine şi
despre alţii că se află în rătăcire, şi este preocupat numai de găsirea
vorbelor care să exprime acea rătăcire în termeni acceptabili de către
toţi. Încape cumva aici vreun loc de „membru organic“ pentru Biserica
Cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, Cea Care întotdeauna a
mărturisit despre Sine că este slăvită şi fără pată fiindcă Hristos Însuşi
este Capul Ei? (Efeseni 5, 27)»

„Otrava ereziei nu este prea periculoasă când este predicată numai din afara
Bisericii. Cu mult mai primejdioasă este acea otravă când este introdusă
treptat în organism în doze din ce în ce mai mari de către cei care, în
virtutea poziţiei lor, nu ar trebui să fie ucigaşi, ci tămăduitori de suflete.
Este oare posibil ca Episcopatul Ortodox să rămână nepăsător la această
primejdie? Nu va fi oare prea târziu să ne apărăm turma duhovnicească
atunci când lupii vor devora oile sub ochii păstorilor lor, chiar în însuşi
interiorul staulului?”

Citate din a 2-a Epistolă îndurerată a Sfântului Filaret de New York,

întâistătătorul ROCOR, adresată întâistătătorilor tuturor Bisericilor
Ortodoxe în Duminica Ortodoxiei din anul 1972

„(…) adoptarea Calendarului Vestic a fost o încălcare a unui principiu ferm în

Sfintele Canoane, în care există obiectivul de a îngrădi duhovniceşte pe
Credincioşi de cei care învaţă contrar Bisericii Ortodoxe, şi de a nu încuraja
apropierea de aceştia în viaţa noastră de rugăciune. (Tit 3,10; Canoanele
Apostolice: al 10-lea, al 45-lea şi al 65-lea; Canoanele din Laodiceea: al 32-lea,
al 33-lea, şi al 37-lea, etc.). Urmarea nefericită a acestei reforme a fost
stricarea unităţii vieţii de rugăciune a Creştinilor Ortodocşi din diferite
ţări. În timp ce unii dintre ei sărbătoreau Crăciunul împreună cu ereticii,
alţii încă posteau. Uneori o astfel de împărţire a avut loc în aceeaşi
Biserică locală, şi uneori Paştile au fost sărbătorite conform calculului
Pascaliei Vestice. Aşadar, de dragul de a fi mai aproape de eretici, este
încălcat acel principiu, expus de Primul Sinod Ecumenic, ca toţi Creştinii
Ortodocşi, în acelaşi timp, cu o singură gură şi o singură inimă, să se
bucure şi să slăvească Învierea lui Hristos peste tot în lume.”

„Nu poate scăpa conştiinţelor sensibile ale multor fii ai Bisericii faptul că, în
cadrul reformei calendarului, s-a pus deja temelia pentru o revizuire a
întregii ordini a vieţii Bisericii Ortodoxe care a fost sfinţită de Tradiţia
multi-seculară şi adeverită de hotărârile Sinoadelor Ecumenice.”
500
 „Puterea Ortodoxiei a stat întotdeauna în faptul că Ea a păstrat
principiile Tradiţiei Bisericeşti. Cu toate acestea, există unii care
încearcă să includă pe ordinea de zi a unui viitor Mare Sinod nu
discutarea celor mai bune căi de a garanta aceste principii, ci
dimpotrivă, modalităţi de a înfăptui o revizuire radicală a întregului
mod de viaţă din Biserică, începând cu desfiinţarea posturilor, căsătoria
a doua a clericilor etc., astfel încât modul Ei de viaţă să se apropie de
cel al comunităţilor eretice.”

„Vai nouă! În ultima vreme vedem semnele unei dezvoltări atât de

puternice a ecumenismului cu participarea Ortodocşilor, încât a devenit
o ameninţare gravă, conducând la distrugerea completă a Bisericii
Ortodoxe prin dizolvarea Ei într-un ocean de comunităţi eretice.”

„Ecumenişti de formaţie Ortodoxă şi ecumenişti de formaţie

Protestanto-Romano-Catolică ajung la unanimitate de păreri în aceeaşi
erezie.”

«(…) ecumeniştii conduşi de Patriarhul Atenagoras nu cred în Biserica

aşa cum a fost Ea întemeiată de Mântuitor. Contrar Cuvântului Lui (Matei
16, 18), acea Biserică nu mai există pentru ei, iar Papa şi Patriarhul
împreună vor face „vizibilă şi vădită“ o nouă biserică ce va cuprinde
întreaga omenire. Nu e îngrozitor să auzi aceste cuvinte, „vizibilă şi
vădită“, din gura unui Patriarh Ortodox? Nu cumva este o renunţare la
Biserica existentă a lui Hristos? Este oare posibil să faci o nouă biserică
vizibilă fără să renunţi mai întâi la Însăşi Biserica ce a fost creată de
Domnul? Dar pentru cei care îi aparţin Ei şi cred în Ea, nu este nevoie să
fie făcută vizibilă şi vădită nici o Biserică nouă. Încă şi „vechea“ Biserică
a Sfinţilor Apostoli şi Părinţi este prezentată de către Papă şi Patriarh
într-o manieră deformată, astfel încât să creeze în mintea cititorului
iluzia că Ea este cumva conectată cu noua biserică pe care ei doresc s-o
creeze. În acest scop ei încearcă să prezinte separarea dintre Ortodoxie
şi Romano-Catolicism ca şi cum n-ar fi existat niciodată.»

„Dar chiar dacă Papa şi Patriarhul au declarat nule şi neavenite

Anatemele care au existat vreme de nouă secole, înseamnă oare aceasta
că motivele pentru pronunţarea lor, care sunt cunoscute tuturor, au
încetat să mai existe? Înseamnă oare aceasta că nu mai există rătăcirile
Latinilor, de care li se cerea să se lepede pentru a intra în Biserică?
Biserica Romano-Catolică, cu care Patriarhul Atenagoras doreşte
neapărat să stabilească comuniunea liturgică, şi cu care, prin acţiunile
Mitropolitului Nicodim al Leningradului şi ale altora, Patriarhia
Moscovei a intrat deja în comuniune, nu este nici măcar aceeaşi biserică
cu care Biserica Ortodoxă condusă de Sfântul Marcu al Efesului a
refuzat să intre în uniune.”

„În mai multe hotărâri ale Bisericii Ortodoxe, Romano-Catolicii au fost

socotiţi eretici. Chiar dacă, din când în când, ei erau primiţi în sânul
Bisericii într-un mod asemănător celui aplicat Arienilor, trebuie să
menţionăm că vreme de multe secole, şi chiar în zilele noastre, Bisericile
Greceşti i-au primit prin Botez.”

501
 «De aceea, declaraţia că, de-a lungul acelor secole, „noi n-am încetat
să recunoaştem, fiecare în celălalt, validitatea preoţiei apostolice şi
validitatea tainei Dumnezeieştii Împărtăşanii“ este absolut
incompatibilă cu faptul istoric. Separarea dintre noi şi Roma a existat şi
există; mai mult, ea nu e iluzorie, ci reală.»

„Ecumenişti de formaţie Ortodoxă vor să submineze chiar şi

autoritatea Sinoadelor Ecumenice pentru a realiza comuniunea cu
ereticii.”

„Aici vedem din nou în practică conceptul Protestant al ecleziologiei,

în care excomunicarea cuiva pentru rătăcire dogmatică nu împiedică
ereticii să aparţină Bisericii.”

«Conform ecumeniştilor, toate acestea pot fi îndeplinite printr-un

Sinod special, care în ochii lor ar fi cu adevărat „ecumenic“, fiindcă ei
nu recunosc Sinoadele Ecumenice istorice ca fiind într-adevăr aşa.»

„În nici un fel nu suntem asiguraţi în Scriptură de triumful

adevărului pe pământ înainte de sfârşitul lumii. Nu există nici o
făgăduinţă că lumea va fi transformată într-o biserică unind întreaga
omenire, cum cred ecumeniştii înfocaţi, ci mai degrabă există
avertizarea că în zilele din urmă religia va lipsi şi Creştinii vor suferi
mare asuprire şi ură din partea tuturor neamurilor pentru numele
Mântuitorului nostru ( Matei 24, 9-12).”

«Trebuie înţeles faptul că împrejurarea care L-a făcut pe Mântuitorul

nostru să Se întrebe dacă la A Doua Sa Venire va mai găsi încă Credinţă
pe pământ este cauzată nu numai de propagarea directă a ateismului, ci
şi de răspândirea ecumenismului.
Istoria Bisericii dă mărturie că Creştinismul nu a fost răspândit prin
compromisuri şi dialoguri între Creştini şi necredincioşi, ci prin
mărturisirea adevărului şi respingerea fiecărei minciuni şi fiecărei
rătăciri. Trebuie remarcat că, în general, nici o religie nu a fost vreodată
răspândită de aceia care se îndoiau de adevărul ei deplin. Noua, atot-
cuprinzătoarea “biserică“ ce este înălţată de către ecumenişti este de
tipul acelei Biserici din Laodiceea prezentate în Apocalipsă: ea este
căldicică, nici caldă nici rece faţă de Adevăr, şi acestei noi “biserici“ îi
pot fi aplicate acum cuvintele adresate Îngerului Bisericii din Laodiceea
din vechime: „Astfel fiindcă eşti căldicel – nici fierbinte, nici rece – am să
te vărs din gura Mea“ (Apocalipsa 3,16). Astfel, pentru că ei n-au primit
„dragostea ca să poată fi mântuiţi“, în locul unei renaşteri a religiei,
această “biserică“ arată lucrul despre care am fost avertizaţi de către
Apostol: „Şi de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să
creadă minciuni; ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci
le-a plăcut nedreptatea“ (2 Tesaloniceni 2, 11-12).»

Cele două Epistole îndurerate ale Sfântului Filaret, împreună cu alte

Epistole ale sale împotriva ereziei ecumeniste, precum şi viaţa sa descrisă în
cartea lui Vladimir Moss, Lanţul de aur, se află traduse din limba engleză pe
Portalul Ortodox Glasul Strămoşesc.

502
 Vineri 9 noiembrie (în calendarul civil 22 noiembrie)

Sfinţii Mucenici Onisifor şi Porfirie din Efes

Sfânta Cuvioasă Matroana din Perga Pamfiliei
Sfânta Cuvioasă Teoctista din Lesbos (în icoana din stânga)
Sfântul Cuvios Simeon Metafrast, aghiograful
Sfintele Cuvioase Eustolia şi Sopatra
Sfântul Mucenic Antonie din Siria
Sfinţii Mucenici Hristofor şi Mavra din Constantinopol
Sfântul Cuvios Ioan Colovul din Egipt
Sfântul Cuvios Eladie
Sfinţii Mucenici Narsi şi Alexandru
Sfinţii Cuvioşi Eftimie şi Neofit, ctitorii Mănăstirii Dochiaru din Athos
Sfinţii Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat
Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina (în icoana din dreapta)

La Liturghie:
Apostolul: - de Vineri din Săptămâna a 23-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Tesaloniceni II, 14-20
Evanghelia: - de Vineri din Săptămâna a 23-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca XI, 23-26

503
 Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina

«Aşa cum iubirea dumnezeiască

de oameni este nesfârşită şi
harul îmbelşugat pentru
mântuirea omului, la fel, nu
mai puţin, mântuirea omului
este cu neputinţă fără
dispoziţia şi conlucrarea lui.
Trebuie mai întâi să conştientizeze
că el a păcătuit, să se pocăiască,
să dorească să caute propria
mântuire şi astfel harul să
încununeze mântuirea, fiindcă atât
conştientizarea, cât şi pocăinţa,
setea pentru mântuire şi căutarea
acesteia sunt dovada întoarcerii
către Dumnezeu, sunt semnul
întoarcerii de la păcat şi al
dispoziţiei pentru lucrarea virtuţii,
sunt într-un anume mod epicleza
(n.t. chemarea, invocarea Duhului
Sfânt) milei dumnezeieşti, care se
grăbeşte să îl miluiască pe cel
căzut. Astfel încât se cuvine să
voim să ne mântuim, pentru ca
harul să ne mântuiască pe noi.
Acelaşi adevăr îl mărturisesc şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii. Dumnezeiescul Ioan
Gură de Aur zice: „Harul, oricât ar fi de har, îi mântuieşte numai pe cei ce
voiesc.” De asemenea, şi Sfântul Grigorie Teologul zice: „Faptul de a se mântui
trebuie să vină şi de la noi, şi de la Dumnezeu.” Şi Sfântul Iustin Martirul zice
că „Dumnezeu, Care singur l-a creat pe om, nu îl poate mântui pe om fără om.”
Cei ce cugetă că omul poate să fie mântuit numai prin harul lui Dumnezeu
sau numai prin propria lui voinţă, fără dumnezeiescul har, se înşeală, fiindcă
harul, după cum am arătat, nu mântuieşte decât pe cei care se pocăiesc şi se
întorc la Domnul. Or, voinţa fără har este insuficientă pentru mântuire, fiindcă
nu poate omul să se îndrepte pe sine către Dumnezeu. Dar neputinţa acestuia
se vădeşte deja din multele veacuri ale robiei lui faţă de păcat şi din stăpânirea
diavolului asupra lui, în care a rămas supus fără de voie, şi din pricina căreia
până astăzi suspină şi din care nu a putut să-l elibereze nici dezvoltarea sau
evoluţia lui, nici înţelepciunea, nici orice altceva. În puterea voinţei omeneşti ca
singură potrivită pentru mântuire a crezut mai întâi Pelaghie, la începuturile
secolului al V-lea, şi cei care i-au urmat lui, pelaghienii. Iar în puterea
dumnezeiescului har ca singura care îl poate mântui pe om au crezut doi
însemnaţi părinţi ai Bisericii Apusene, Fericitul Augustin şi Fericitul Ieronim
care, căutând contrazicerea învăţăturii eretice a lui Pelaghie, au căzut în
extrema opusă. Dar Biserica sobornicească, alegând calea de mijloc, a
combătut ambele erezii şi a statornicit prin dogmă că „mântuirea se
săvârşeşte atât prin dumnezeiescul har cât şi prin conlucrarea omului”.
(Sfântul Nectarie de la Eghina, Despre îngrijirea sufletului, Ed. Sofia,
Bucureşti, 2009, p. 63-65)

504
 Sâmbătă 10 noiembrie (în calendarul civil 23 noiembrie)

Sfinţii Apostoli Olimp, Rodion, Erast, Sosipatru, Cvart şi Tertie dintre cei 70
Sfântul Mucenic Orest doctorul
Sfântul Ierarh Non, episcopul Edesei, cel care a botezat-o pe Sfânta Pelaghia
Sfântul Cuvios Teostirict din Simvola
Sfântul Sfinţit Mucenic Mil, episcopul Telepolisului din Persia, şi ucenicii lui
Sfinţii Mucenici Caliopie, Nir şi Orion
Sfântul Cuvios Arsenie Capadocianul (în icoană)

La Liturghie:
Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna a 23-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Corinteni VIII, 1-5
Evanghelia de Sâmbătă din Săptămâna a 23-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca VIII, 16-21

Din Evanghelia de Sâmbătă din Săptămâna a 23-a după Pogorârea

Sfântului Duh - Luca VIII, 16-18

„Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Nimeni, aprinzând făclia, n-o ascunde sub
un vas, sau n-o pune sub pat, ci o aşează în sfeşnic, pentru ca cei ce
intră să vadă lumina. Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe
faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu vină la arătare.
Luaţi seama deci cum auziţi: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, şi ce
i se pare că are se va lua de la el.”
505
 Duminică 11 noiembrie (în calendarul civil 24 noiembrie)

Duminica a 25-a după Pogorârea Sfântului Duh

† Sfântul Mare Mucenic Mina (în icoană)

Sfinţii Mucenici Victor şi Ştefanida din Italia
Sfântul Mucenic Vichentie diaconul din Spania
Sfântul Cuvios Teodor Studitul, scriitor bisericesc şi apărător al Sfintelor Icoane

Glasul al 6-lea; Voscreasna întâia

La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 25-a după Pogorârea Sfântului Duh - Efeseni IV, 1-7

„Fraţilor, eu cel întemniţat pentru Domnul, vă îndemn să umblaţi cu

vrednicie, după chemarea cu care aţi fost chemaţi, cu toată smerenia şi
blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire,
silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii. Este un trup
şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării
voastre; este un Domn, o credinţă, un botez, un Dumnezeu şi Tatăl
tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi. Iar fiecăruia dintre
noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos.”
506
 Apostolul la Sfântul Mare Mucenic Mina - Evrei XII, 1-10

„Fraţilor, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice

povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta
care ne stă înainte. Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul
credinţei, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama
de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu. Luaţi aminte, dar,
la Cel Care a răbdat de la păcătoşi, asupra Sa, o atât de mare
împotrivire, ca să nu vă lăsaţi osteniţi, slăbind în sufletele voastre. În
lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge. Şi aţi
uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: "Fiul meu, nu dispreţui certarea
Domnului, nici nu te descuraja, când eşti mustrat de El. Căci pe cine îl iubeşte
Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte". Răbdaţi spre
înţelepţire, Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe care
tatăl său nu-l pedepseşte? Iar dacă sunteţi fără de certare, de care toţi au
parte, atunci sunteţi fii nelegitimi şi nu fii adevăraţi. Apoi, dacă am avut pe
părinţii noştri după trup, care să ne certe, şi ne sfiam de ei, oare nu ne vom
supune cu atât mai vârtos Tatălui duhurilor, ca să avem viaţă? Pentru că ei,
precum găseau cu cale, ne pedepseau pentru puţine zile, iar Acesta, spre
folosul nostru, ca să ne împărtăşim de sfinţenia Lui.”

Apostolul la Sfântul Cuvios Teodor Studitul - Efeseni IV, 7-13

„Fraţilor, fiecăruia dintre noi i s-a dat harul după măsura darului lui
Hristos. Pentru aceea zice: "Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat
daruri oamenilor". Iar aceea că "S-a suit" – ce înseamnă decât că S-a pogorât în
părţile cele mai de jos ale pământului? Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a
suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple. Şi El a dat pe unii
apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, spre
desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos, până vom
ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la
starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.”

Evanghelia la Duminica a 25-a după Pogorârea Sfântului Duh

(Pilda samarineanului milostiv) - Luca X, 25-37

„În vremea aceea, a venit la Iisus un învăţător de lege ispitindu-L şi zicând:

Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Iisus a zis către el: Ce
507
este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul
Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta
şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar El i-a zis: Drept
ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi. Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis
către Iisus: Şi cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om
cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au
dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Din întâmplare un
preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi
un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean,
mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă, şi, apropiindu-se,
i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul
său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând
doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când
mă voi întoarce, îţi voi da. Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui
căzut între tâlhari? Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi
şi fă şi tu asemenea.”

Evanghelia la Sfântul Mare Mucenic Mina - Matei X, 32-36 - XI, 1

„Zis-a Domnul: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor,

mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.
Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda
de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Nu socotiţi că am venit să
aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să
despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi
duşmanii omului (vor fi) casnicii lui.
Sfârşind Iisus de dat aceste învăţături celor doisprezece ucenici ai Săi, a
trecut de acolo ca să înveţe şi să propovăduiască mai departe prin cetăţile lor.”

Evanghelia la Sfântul Cuvios Teodor Studitul - Matei IV, 25 - V, 13

„În vremea aceea, mulţimi multe mergeau după Iisus, din Galileea, din
Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan. Văzând mulţimile,
Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii Lui au venit la El. Şi
deschizându-Şi gura, îi învăţa zicând: Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este
împărăţia cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiţi cei
blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de
dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii
de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru
dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi voi când vă vor
ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră,
minţind din pricina Mea. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră
multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe prorocii cei dinainte de voi. Voi
sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De
nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de
oameni.”

508
 Citate din Scrisorile Sfântului Teodor Studitul

„(...) despre preotul ortodox, dar care pomeneşte, din frica de prigoană,
pe episcopul eretic, ţi s-a răspuns mai înainte, dar [îţi răspund] iarăşi: dacă
nu va liturghisi împreună cu un eretic şi nu se va împărtăşi cu unii ca
aceştia, trebuie primit unul ca acesta când e vorba de mâncat împreună
şi de psalmodiere şi de binecuvântarea bucatelor (şi aceasta prin
iconomie), dar nu la dumnezeiasca împărtăşanie.” (Scrisoarea 40 – Fiului
Naucratie, p. 49)

„Dacă un preot a subscris la necredinţa [eretică], dator este să se

pocăiască şi să plângă cu căldură ca să-i fie iertată necredinţa, dar să
liturghisească, nicidecum – chiar dacă nu pomeneşte nici un
necredincios -, ci să se oprească de la lucrarea sfinţită până va da
Domnul şi va rândui vremea unui sinod ortodox în care fiecare va lua
cele vrednice după judecata lui Dumnezeu. Iar eu te sfătuiesc, dacă a avut
parte prin împărtăşanie de părtăşia cu cei necredincioşi, să se ţină
departe de Sfintele Taine până la unul sau doi ani. Căci s-a scris că nu
puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor, nici nu puteţi să vă
împărtăşiţi de masa Domnului şi de masa dracilor.” (Scrisoarea 294 – Lui
Macarie egumenul, p. 91-92)

„Împărtăşania de la eretici nu e simplă pâine, ci otravă care vatămă

nu trupul, ci înnegreşte şi întunecă sufletul.” (Scrisoarea 308 – Fiului
Ignatie, p. 93)

„Dacă ar da cineva toţi banii lumii şi are părtăşie cu erezia, nu este

prieten al lui Dumnezeu, ci vrăjmaş. Dar ce zic părtăşie? Chiar dacă ar

509
face compromis cu ereticii în mâncare şi băutură şi prietenie, este
vinovat. Hotărârea este a lui Gură de Aur, însă este şi a fiecărui sfânt. Şi cum
este [faptă] fără de voie, iar nu lucru [de voie], ca cel ce pare că cugetă
ortodox să se împărtăşească deopotrivă cu erezia?” (Scrisoarea 340 – Fiului
Taleleu, p. 97)

„Dar [să revenim] cu cuvântul la întrebările puse.

1. Unii s-au plecat [ereziei] de bună voie, fără să-i silească cineva [sau ceva].
2. Alţii în urma bătăilor.
3. Alţii numai prin ameninţare.
4. Alţii fără ameninţare şi chinuri, ci doar din frică.
5. Alţii ca să nu cadă din ale lor.
6. Unii din neştiinţă.
- [Deci] cum trebuie primiţi aceştia dacă se întorc?
- E limpede că dacă arată toate roadele vrednice de pocăinţă. Şi care sunt
aceste [roade]? Depărtarea de Sfintele Taine împreunată cu plângerea şi
rugăciunea ostenitoare. Pentru cei din prima categorie, timpul e de trei
ani, pentru cei din a doua, doi ani, pentru cei din a treia, a patra şi a
cincea, ca şi pentru cei din prima, iar pentru cei din a şasea, un an.
- Dar după plinirea [timpului de pocăinţă], care trebuie să fie statutul lor?
- Dacă e din catalogul preoţesc şi nu a subscris [ereziei] şi nici nu se mai
împărtăşeşte de împărtăşania necredincioşilor, să fie [restabilit] în
tagma clericală în care a fost rânduit. Dar dacă a subscris, să fie oprit
de la slujirea celor sfinte până la un sinod ortodox, împărtăşindu-se însă
[până atunci] cu Sfintele Taine.” (Scrisoarea 393 – Către sfinţii părinţi
duhovniceşti alungaţi pentru Domnul, p. 121)

„- Sunt unii mireni, sau şi monahi, care detestă foarte şi deplâng

necredinţa [erezia], dar din cauza ameninţărilor necredincioşilor se
apropie de împărtăşania lor, crezând că ea este vătămătoare. Ei ne cer să
facem rugăciuni pentru ei. Este îngăduit să le dăm împărtăşirea Sfintelor
Taine?
- Rugăciune este îngăduit să facem, dar a-i împărtăşi nu, indiferent ce ar
zice sau ar face.” (Idem, p. 123)

„Aşadar, după cum dumnezeiasca pâine cu care se împărtăşesc ortodocşii îi

face pe toţi cei ce se împărtăşesc de ea un singur trup, tot aşa şi pâinea
ereticească îi face părtaşi unii cu alţii pe cei ce se împărtăşesc de ea şi îi
înfăţişează un singur trup potrivnic lui Hristos.(...)
Deja şi numai acordul sau dezacordul [lăuntric] în ceea ce priveşte
mărturisirea şi lepădarea [de credinţă] se socoteşte de ei [de sfinţi] ca
împlinire a faptei şi la ei nu ţine ca dovadă făţărnicia că numai se
atinge de jertfă [cu gura, iar cu mintea petrece nedespărţit de Hristos] –
şi nu [zic] [jertfă] idolească, ci nici când e vorba de jertfa propriu-zisă [a lui Hristos
săvârşită de eretici]. Şi exemplele sunt nepotrivite.(...)
Aşa stând lucrurile, oare nu tot cel ce are părtăşie, adică se
împărtăşeşte de pâinea otrăvitoare se leapădă de Hristos, fiind departe
[de El] şi necuvios, afară numai dacă şi-a revenit cumva prin pocăinţă?”
(Scrisoarea 452 – Lui Nichita egumenul, p. 133-135)

(în Dreapta credinţă în scrierile Sfinţilor Părinţi, vol. 1, Ed. Sofia, Bucureşti,
2006)
510
 Luni 12 noiembrie (în calendarul civil 25 noiembrie)

Sfântul Ierarh Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei (în icoana din stânga)
Sfântul Cuvios Nil pustnicul din Sinai
Sfântul Ierarh Martin, episcopul Franciei
Sfântul Proroc Ahia
Sfântul Mucenic Antonie din Cezareea Palestinei şi cei împreună cu dânsul
Sfântul Cuvios Nil Atonitul
Sfântul Ierarh Leon, patriarhul Constantinopolului
†) Sfinţii Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu,
Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra şi Vasile din Telciu

La Liturghie:
Apostolul: - de Luni din Săptămâna a 24-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Tesaloniceni II, 20 - III, 8
- la Sfântul Ierarh Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei -
2 Corinteni IX, 6-11
Evanghelia: - de Luni din Săptămâna a 24-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca XI, 29-33
- la Sfântul Ierarh Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei - Luca VI,17-23

Sfântul Nil Atonitul

„Când se va înmulţi fărădelegea se vor aduna toate prihănirile şi necurăţiile lumii şi se

vor învistieri într-o necurată fiică a desfrânării, care va fi locaş al preadesfrânării. (…)
La această necurată se vor aduna toate fărădelegile şi o să nască pe fiul pierzării. Şi
din pricina lipsirii Darului Sfântului Duh la oameni, pentru păcatele şi fărădelegile lor,
atunci se vor aduna şi vor învia toate fărădelegile oamenilor în pântecele ei. Şi după
naşterea fiului păcatului o să vină toată lipsa la oameni.
Întâi se vor lipsi de dragoste, de unire, de curăţenie. Apoi, în tot locul şi
oraşul se vor lipsi de păstori temători de Dumnezeu şi de proiestoşi credincioşi;
al treilea, bisericile lui Dumnezeu se vor lipsi de arhierei, de duhovnici şi de
preoţi evlavioşi, precum de pe acum au început a se lipsi. (Cuviosul Nil Atonitul,
Învăţături şi prorocii, Ed. Pelerinul, Iaşi, 1997, p. 62)

511
 Marţi 13 noiembrie (în calendarul civil 26 noiembrie)

†) Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, patriarhul Constantinopolului (în icoană),

şi Sfânta Antuza, mama sa
Sfântul Nou Mucenic Damaschin din Constantinopol

La Liturghie:
Apostolul: - de Marţi din Săptămâna a 24-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Tesaloniceni III, 8-13
- la Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur - Evrei VII, 26 - VIII, 2
Evanghelia: - de Marţi din Săptămâna a 24-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca XI, 34-41
- la Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur - Ioan X, 9-16

512
 Sfântul Ioan Gură de Aur

«Unde e Marcion, unde Valent, unde Mani, unde Vasilide, unde Nero, unde
Iulian, unde Arie, unde Nestorie, unde toţi cei ce s-au împotrivit adevărului,
despre care Biserica a strigat: „Înconjuratu-m-au câini mulţi” (Psalmul 21, 17)?
Nu au pierit toţi? Căci au fost risipiţi din pricina hulei lor şi au fost alungaţi ca
nişte lupi. [Şi aceasta] pentru că au găsit ca luptători împotriva lor şi războinici
curajoşi, şi păstori adevăraţi pe fericiţii bărbaţi care atunci stăteau în fruntea
Bisericilor. Însă multă deosebire văd între păstorii de atunci şi cei de
acum. Aceia erau războinici, aceştia dau bir cu fugiţii. Aceia se
împodobeau cu cărţi şi dogme, aceştia cu haine şi lucruri de nimic.
Aceştia lasă oile ca nişte simbriaşi şi fug, aceia îşi puneau sufletul lor
pentru oi, urmând Păstorul cel bun.» (Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt
despre prorocii mincinoşi şi dascălii mincinoşi şi lipsiţii de Dumnezeu eretici şi
despre semnele sfârşitului veacului acestuia, p. 175-176)

„Şi aşa, dacă vreunul din ereticii cei fără de Dumnezeu, cugetând în chip rău,
grăieşte cele strâmbe, nu este nimeni care să-i grăiască împotrivă şi nimeni să
ducă război cu el. Atunci toţi sunt săraci, toţi tac, toţi fug.” (Idem, p. 177)

«De aceea, adesea v-am pomenit de lipsiţii de Dumnezeu eretici şi vă rog

şi acum, să nu le faceţi vreun pogorământ în vreun lucru, nici în
mâncăruri, sau în băutură, sau în prietenie, sau prin legături cu ei, sau
prin dragoste, sau prin împăciuire. Căci cel înşelat în acestea şi care
face pogorământ faţă de ei se face pe sine străin de Biserica
sobornicească. Iar ucenicul cel adevărat şi lipsit de vicleşug al lui Dumnezeu
strigă cu îndrăznire: „Dacă cineva vă binevesteşte altceva decât aţi primit, să fie
anatema” (Galateni 1, 9). Şi psălmuieşte cele ale lui David: „Doamne, nu pe cei
ce te urăsc am urât şi asupra vrăjmaşilor Tăi m-am topit? Cu ură desăvârşită
i-am urât pe ei” (Psalmul 138, 21-22). Înfricoşaţi-vă şi tremuraţi, cei care
faceţi agape cu ei şi îndreptaţi-vă, ca să nu pieriţi prin necredinţa lor.»
(Idem, p. 184-185)

„Multă răutate, multă viclenie, multe poticneli s-au revărsat pe

pământ. Vezi să nu fii şi tu înşelat. Nu te pleca nici la dreapta nici la
stânga, ci mergi pe calea împărătească. Ai mulţi credincioşi, iubitule. Şi
dacă nu îi ai pe pământ, însă îi ai în cer. Străduieşte-te să fii pururea
împreună cu ei. Ai acolo adunările îngerilor, ai pe patriarhi, pe proroci,
pe apostoli, pe evanghelişti. Ai pe mucenici, pe cuvioşii mărturisitori şi
pe cei care au petrecut în vieţuire monahicească – mulţime mare -, ale
căror nume sunt în cartea vieţii. Pe aceştia doreşte-i, pe aceştia
urmează-i, de aceştia nu te despărţi, pomenirea acestora ţine-o ziua şi
noaptea în inima ta; având pururea în mâinile tale cărţile acestora,
citeşte-le, ca să afli mult folos.” (Idem, p. 184-185)

(în Dreapta credinţă în scrierile Sfinţilor Părinţi, vol. 1, Ed. Sofia, Bucureşti,
2006)

513
 Miercuri 14 noiembrie (în calendarul civil 27 noiembrie)

† Sfântul Apostol Filip unul dintre cei 12 Apostoli (în icoana din stânga)
Sfântul Ierarh Grigorie Palama, (în icoana din dreapta)

(Dezlegare la peşte. Lăsatul secului pentru Postul Naşterii Domnului)

La Liturghie:
Apostolul: - de Miercuri din Săptămâna a 24-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Tesaloniceni IV, 1-12
- la Sfântul Apostol Filip - 1 Corinteni IV, 9-16
Evanghelia: - de Miercuri din Săptămâna a 24-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Luca XI, 42-46
- la Sfântul Apostol Filip - Ioan I, 43-51

Sfântul Ierarh Grigorie Palama

„Dar eu socotesc şi sfânta noastră credinţă, ca fiind un alt fel de

vedere, a inimii mai presus de toate simţurile şi de toate înţelegerile, ca
una ce întrece toate puterile înţelegătoare ale sufletului nostru. Şi
numesc credinţă nu mărturisirea binecredincioasă, ci întemeierea neclintită pe
ea şi pe cele făgăduite de Dumnezeu. Căci, cum vedem prin ea cele făgăduite în
veacul viitor fără sfârşit? Prin simţuri? Dar credinţa este ipostasul «celor
nădăjduite», iar simţul n-ar putea vedea prin nici un meşteşug viitorul şi ceea
ce se nădăjduieşte. De aceea şi apostolul a adăugat: «dovedirea lucrurilor care
nu se văd» (Evrei XI, 1) Aşadar, vede oare vreo putere a minţii cele nădăjduite?
Dar cum să le vadă pe cele ce nu s-au suit nicidecum la inima omului? Deci ce
urmează? Nu vedem prin credinţă cele făgăduite nouă de Dumnezeu,
odată ce întrec toate lucrările simţurilor şi ale minţii? (Sfântul Grigorie
Palama, Despre Sfânta Lumină, Filocalia, vol. 7, Ed. IBMBOR, 1977, p. 316)
514
 Joi 15 noiembrie (în calendarul civil 28 noiembrie)

Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori Gurie, Samona şi Aviv diaconul din Edesa

Sfântul Ierarh Chintion, episcopul Seleuciei
Sfinţii Împăraţi Iustin şi Teodora din Bizanţ
Sfinţii Mucenici Elpidie, Marcel şi Eustochie
Sfântul Mucenic Dimitrie din Tracia
†) Sfântul Cuvios Paisie Velicicovschi de la Neamţ

(Începutul Postului Naşterii Domnului)

La Liturghie:
Apostolul: - de Joi din Săptămâna a 24-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Tesaloniceni IV, 18 – V, 10
- la Sfinţii Mucenici Gurie, Samona şi Aviv - Efeseni VI, 10-17
Evanghelia: - de Joi din Săptămâna a 24-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca XI, 47 - XII, 1
- la Sfinţii Mucenici Gurie, Samona şi Aviv - Luca XII, 8-12

515
Din Apostolul de Joi din Săptămâna a 24-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Tesaloniceni V, 1-10

„Iar despre ani şi despre vremuri, fraţilor, nu aveţi nevoie să vă scriem, căci
voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului vine aşa, ca un fur noaptea. Atunci
când vor zice: pace şi linişte, atunci, fără de veste, va veni peste ei
pieirea, ca şi durerile peste cea însărcinată, şi scăpare nu vor avea. Voi
însă, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, ca să vă apuce ziua aceea ca un fur. Căci
voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei; nu suntem ai nopţii, nici ai
întunericului. De aceea să nu dormim ca şi ceilalţi, ci să priveghem şi să
fim treji. Fiindcă cei ce dorm, noaptea dorm; şi cei ce se îmbată, noaptea se
îmbată. Dar noi, fiind ai zilei, să fim treji, îmbrăcându-ne în platoşa
credinţei şi a dragostei şi punând coiful nădejdii de mântuire; că
Dumnezeu nu ne-a rânduit spre mânie, ci spre dobândirea mântuirii, prin
Domnul nostru Iisus Hristos, Care a murit pentru noi, pentru ca noi, fie
că veghem, fie că dormim, cu El împreună să vieţuim.”

Sfântul Paisie de la Neamţ

«După ce am şezut eu în Sfântul Munte câţiva ani la linişte, au început a

năzui la mine unii dintre fraţi, care veneau din ţările acestea la Sfântul Munte
pentru călugărie (fiindcă mai înainte de ducerea mea la Sfântul Munte, şezând
câţiva ani în ţările acestea, m-am deprins ceva la limba moldovenească), şi mă
rugau cu multă osârdie ca să-i primesc sub ocârmuirea mea, aprinzându-se cu
mare dragoste de învăţăturile Sfinţilor Părinţi, pe care le citeam lor pe înţeles de
pe cărţile cele sloveneşti. Însă cunoscându-mi întru toate neajungerea mea de
acest lucru înfricoşat al povăţuirii sufletelor, de care şi sfinţii fugeau, şi
spăimântându-mă să nu se plinească şi la mine cuvântul Domnului ce zice:
„Orb pe orb de va povăţui, amândoi într-o groapă vor cădea”, nicidecum nu mă
plecam să-i primesc nici măcar pe unul dintre aceia. Iar după câţiva ani,
dacă i-am văzut pe fraţii aceia mai cu mare osârdie şi cu multe lacrimi
rugându-se ca să-i primesc şi mai vârtos văzând râvna şi dragostea ce
aveau către ascultarea cuvântului lui Dumnezeu şi învăţătura Sfinţilor
Părinţi, mi s-a înfrânt inima şi n-am putut mai mult a mă apăra ca să
nu-i primesc.
Ci aruncând toată nădejdea mea la mila şi ajutorul lui Dumnezeu şi
punând ca pe o temelie tare şi neclintită vieţii mele şi a fraţilor celor cu
mine, şi ca povăţuitor drept şi neabătut de la calea mântuirii
Dumnezeiasca Scriptură, poruncile lui Dumnezeu, canoanele Sfinţilor
Apostoli şi ale Sfintelor Soboare, învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi
învăţători a toată lumea, hotărârile şi aşezămintele vieţii celei de obşte
ale Sfântului Vasile cel Mare, învăţăturile Sfinţilor Părinţi, dascălilor şi
învăţătorilor vieţii celei călugăreşti, am început a-i primi, după
hotărârile Sfântului Vasile cel Mare.» (Paisie de la Neamţ, Autobiografia şi
Vieţile unui stareţ urmate de Aşezăminte şi alte texte, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,
p. 458-459)

516
 Vineri 16 noiembrie (în calendarul civil 29 noiembrie)

† Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei

(Dezlegare la untdelemn şi vin)

La Liturghie:
Apostolul: - de Vineri din Săptămâna a 24-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Tesaloniceni V, 9-13; 24-28
- la Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei - 1 Corinteni IV, 9-16
Evanghelia: - de Vineri din Săptămâna a 24-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca XII, 2-12
- la Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei - Matei IX, 9-13

Matei VII, 13-23

„Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce
la pieire şi mulţi sunt cei care o află. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este
calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află. Feriţi-vă de prorocii mincinoşi,
care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi
veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pom
bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune. Iar orice pom care nu face
roadă bună se taie şi se aruncă în foc. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte. Nu
oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia
Tatălui Meu Celui din ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au
nu în numele Tău am prorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în
numele Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu
v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.”
517
 Sâmbătă 17 noiembrie (în calendarul civil 30 noiembrie)

Sfântul Ierarh Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareii

Sfântul Cuvios Mărturisitor Lazăr Zugravul
Sfinţii Cuvioşi Zaharia Ciobotarul şi Ioan
Sfântul Cuvios Longhin din Egipt
Sfântul Ierarh Ghenadie, patriarhul Constantinopolului
Sfântul Ierarh Maxim, patriarhul Constantinopolului
Sfântul Cuvios Iustin pustnicul

(Dezlegare la peşte)

La Liturghie:
Apostolul: - de Sâmbătă din Săptămâna a 24-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Corinteni XI, 1-6
- la Sfântul Ierarh Grigorie Taumaturgul - 1 Corinteni XII, 7-11
Evanghelia: - de Sâmbătă din Săptămâna a 24-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Luca IX, 1-6
- la Sfântul Ierarh Grigorie Taumaturgul - Matei X 1; 5-8

Sfântul Grigorie Taumaturgul

„(Există) o Treime desăvârşită, Care nu se desparte, nici nu se

deosebeşte prin slavă, veşnicie şi putere.
Pentru că în Treime nu este nimic creat, nici inferior, nici nu este
adăugat ceva care mai înainte n-a existat şi s-a introdus ulterior.
Fiul n-a fost lipsit vreodată de Tatăl, nici Duhul Sfânt de Fiul, ci
totdeauna Treimea a fost aceeaşi şi neschimbată.” (Sfântul Grigorie
Taumaturgul, Expunere de credinţă, PSB, vol. 10, Ed. IBMBOR, 1984, p. 38)
518
 Duminică 18 noiembrie (în calendarul civil 1 decembrie)

Duminica a 26-a după Pogorârea Sfântului Duh

Sfântul Mucenic Platon din Ancira (în icoană)

Sfinţii Mucenici Roman şi Varula pruncul
Sfântul Mucenic Roman diaconul din Cezareea Palestinei
Sfinţii Mucenici Zaheu diaconul şi Alfeu citeţul
Sfinţii Noi Mucenici Anastasie şi Daniil

(Tedeum)

(Dezlegare la peşte)

Glasul al 7-lea; Voscreasna a 2-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 26-a după Pogorârea Sfântului Duh - Efeseni V, 8-19

„Fraţilor, ca fii ai luminii să umblaţi, pentru că roada luminii e în orice

bunătate, dreptate şi adevăr. Încercând ce este bineplăcut Domnului. Şi nu fiţi
părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă,
519
osândiţi-le pe faţă. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le
şi grăi. Iar tot ce este pe faţă, se descoperă prin lumină, căci tot ceea ce
este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: "Deşteaptă-te cel ce dormi şi
te scoală din morţi şi te va lumina Hristos". Deci luaţi seama cu grijă cum
umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând
vremea, căci zilele rele sunt. Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci
înţelegeţi care este voia Domnului. Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este
pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în
cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului în inimile voastre.”

Evanghelia la Duminica a 26-a după Pogorârea Sfântului Duh

(Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina) - Luca XII, 16-21

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el
cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Şi a
zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge
acolo tot grâul şi bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe
bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Iar
Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul
tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi
adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.”

La Tedeum:

Apostolul la Tedeumul sărbătoririi Marii Uniri - Romani XIII, 1-8

„Fraţilor, tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire

decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Pentru
aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu.

520
Iar cei ce se împotrivesc îşi vor lua osândă. Căci dregătorii nu sunt frică pentru
fapta bună, ci pentru cea rea. Voieşti, deci, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă
binele şi vei avea laudă de la ea. Căci ea este slujitoare a lui Dumnezeu spre
binele tău. Iar dacă faci rău, teme-te; căci nu în zadar poartă sabia; pentru că
ea este slujitoare a lui Dumnezeu şi răzbunătoare a mâniei Lui, asupra celui ce
săvârşeşte răul. De aceea este nevoie să vă supuneţi, nu numai pentru mânie,
ci şi pentru conştiinţă. Că pentru aceasta plătiţi şi dări. Căci (dregătorii) sunt
slujitorii lui Dumnezeu, stăruind în această slujire neîncetat. Daţi deci tuturor
cele ce sunteţi datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vamă; celui cu
teama, teamă; celui cu cinstea, cinste. Nimănui cu nimic nu fiţi datori, decât cu
iubirea unuia faţă de altul; că cel care iubeşte pe aproapele a împlinit legea.”

Evanghelia la Tedeumul sărbătoririi Marii Uniri - Matei XXII, 15-22

„În vremea aceea au ţinut sfat fariseii ca să-L prindă pe Iisus în cuvânt. Şi
au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii, zicând: Învăţătorule, ştim
că eşti omul adevărului şi întru adevăr înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-Ţi pasă
de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor. Spune-ne deci nouă: Ce Ţi se
pare? Se cuvine să dăm dajdie Cezarului sau nu? Iar Iisus, cunoscând viclenia
lor, le-a răspuns: Ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătaţi-Mi banul de dajdie. Iar ei
I-au adus un dinar. Iisus le-a zis: Al cui e chipul acesta şi inscripţia de pe el?
Răspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis lor: Daţi deci Cezarului cele ce sunt
ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Auzind aceasta,
s-au minunat şi, lăsându-L, s-au dus.”

Psalmul 139, 7-14

„(Strigare) Zis-am Domnului: "Dumnezeul meu eşti, auzi, Doamne, glasul

rugii mele". Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele, umbrişi peste capul
meu în zi de război. Să nu mă dai pe mine, Doamne, din pricina poftei
mele, celui păcătos; vicleniră asupra mea; să nu mă părăseşti, ca să nu
se trufească. (Strigare) Vârful cursei lor, truda buzelor lor, îi va acoperi pe
dânşii! Cădea-vor peste ei cărbuni; cu foc îi vei doborî pe ei, cu necazuri,
şi nu le vor răbda. Omul limbut nu se va îndrepta pe pământ, pe bărbatul
nedrept relele-l vor vâna spre stricăciuni. Cunoscui că va face Domnul judecata
săracilor şi dreptatea sărmanilor; iar drepţii vor mărturisi numele Tău şi vor
locui cei drepţi împreună cu faţa Ta. Slavă.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

521
 Luni 19 noiembrie (în calendarul civil 2 decembrie)

Sfântul Proroc Avdie (în icoană)

Sfântul Mucenic Varlaam Bătrânul
Sfinţii Mucenici Azi, 150 de ostaşi şi soţia şi fiica eparhului săvârşiţi prin sabie
Sfântul Mucenic Agapie din Palestina
Sfântul Mucenic Eliodor din Maghido
Sfinţii Mucenici Antim, Talaleu, Hristofor şi Eufimia cu fiii lor, şi Panharie

La Liturghie:
Apostolul de Luni din Săptămâna a 25-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Tesaloniceni I, 1-10
Evanghelia de Luni din Săptămâna a 25-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca XII, 13-15; 22-31

Din Apostolul de Luni din Săptămâna a 25-a după Pogorârea Sfântului Duh
- 2 Tesaloniceni I, 7-10

„Noi înşine ne lăudăm cu voi, în Bisericile lui Dumnezeu, pentru

statornicia şi credinţa voastră, în toate prigonirile voastre şi în
strâmtorările pe care le suferiţi. Ele sunt o dovadă a dreptei judecăţi a lui
Dumnezeu, ca să vă învredniciţi de împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi
pătimiţi, de vreme ce drept este înaintea lui Dumnezeu să răsplătească cu
necaz celor ce vă necăjesc pe voi, iar vouă celor necăjiţi, să vă dea odihnă,
împreună cu noi, la arătarea Domnului Iisus din cer, cu îngerii puterii Sale, în
văpaie de foc, osândind pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu se
supun Evangheliei Domnului nostru Iisus. Ei vor lua ca pedeapsă pieirea
veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui, când va veni să se
preamărească întru sfinţii Săi şi să fie privit cu uimire de către toţi cei ce au
crezut, pentru că mărturia noastră către voi a găsit crezare în ziua aceea.”
522
 Marţi 20 noiembrie (în calendarul civil 3 decembrie)

Înainte-prăznuirea Intrării în biserică a Maicii Domnului

†) Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul

Sfântul Ierarh Proclu, patriarhul Constantinopolului
Sfântul Mucenic Dasie din Durostor
Sfântul Sfinţit Mucenic Nirsa episcopul din Persia şi cei împreună cu dânsul
Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Isachie, Ioan şi Savorie, episcopi în Persia
Sfântul Mucenic Gheitazet împreună cu alţi 3 Sfinţi Mucenici
Sfintele Muceniţe Tecla, Vauhta şi Denahida din Persia
Sfinţii Mucenici Eustatie, Tespesie şi Anatolie
Sfântul Cuvios Mărturisitor Teoctist patricianul

La Liturghie:
Apostolul: - de Marţi din Săptămâna a 25-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Tesaloniceni I, 10 - II, 2
- la Sfântul Ierarh Proclu - Evrei VII, 26 - VIII, 2
- la Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul - Efeseni VI, 10-17
Evanghelia: - de Marţi din Săptămâna a 25-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca XII, 42-48
- la Sfântul Ierarh Proclu - Ioan X, 9-16
- la Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul - Matei XI, 27-30

Din Apostolul de Marţi din Săptămâna a 25-a după Pogorârea Sfântului

Duh - 2 Tesaloniceni I, 11-12

„Pentru aceasta, ne şi rugăm pururea pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă

facă vrednici de chemarea Sa şi să împlinească cu putere toată pornirea
voastră spre bunătate şi orice lucrare a credinţei voastre, ca să se
preaslăvească în voi numele Domnului nostru Iisus şi voi întru El, prin harul
Dumnezeului nostru şi al Domnului Iisus Hristos.”
523
 Miercuri 21 noiembrie (în calendarul civil 4 decembrie)

†) Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

(Dezlegare la peşte)

524
 La Liturghie:

Apostolul de Miercuri din Săptămâna a 25-a după Pogorârea Sfântului Duh -

2 Tesaloniceni II, 1-12

„Fraţilor, în privinţa venirii Domnului nostru Iisus Hristos şi a adunării

noastre împreună cu El, vă rugăm, fraţilor, să nu vă clintiţi degrabă cu mintea,
nici să vă spăimântaţi – nici de vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo
scrisoare ca pornită de la noi, cum că ziua Domnului a şi sosit. Să nu vă
amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce
mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul
nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce
se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se
aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu. Nu
vă aduceţi aminte că, pe când eram încă la voi, vă spuneam aceste lucruri? Şi
acum ştiţi ce-l opreşte, ca să nu se arate decât la vremea lui. Pentru că taina
fărădelegii se şi lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o
parte. Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu
suflarea gurii Sale şi-l va nimici cu strălucirea venirii Sale. Iar venirea aceluia
va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi
de minuni mincinoase, şi de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării,
fiindcă ei n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască. Şi de
aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă
minciuni, ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut
nedreptatea.”

Apostolul la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului - Evrei IX, 1-7

„Fraţilor, adevărat este că şi Vechiul Testament avea orânduieli pentru

slujba dumnezeiască şi un altar pământesc, căci s-a pregătit cortul mărturiei.
În el se aflau, mai întâi, sfeşnicul şi masa şi pâinile punerii înainte; partea
aceasta se numeşte Sfânta. Apoi, după catapeteasma a doua, era cortul numit
Sfânta Sfintelor, având altarul tămâierii de aur şi chivotul Aşezământului
ferecat peste tot cu aur, în care era năstrapa de aur, care avea mana, era
toiagul lui Aaron ce odrăslise şi tablele Legii. Deasupra chivotului erau
heruvimii slavei, care umbreau altarul împăcării; despre acestea nu putem
acum să vorbim cu de-amănuntul. Astfel fiind întocmite aceste încăperi, preoţii
intrau totdeauna în cortul cel dintâi, săvârşind slujbele dumnezeieşti; în cel
de-al doilea însă numai arhiereul, o dată pe an, şi nu fără de sânge, pe care îl
aducea pentru sine însuşi şi pentru greşealele poporului.”

Evanghelia de Miercuri din Săptămâna a 25-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Luca XII, 42-59

„Zis-a Domnul: Cine este iconomul credincios şi înţelept pe care stăpânul

îl va pune peste slugile sale, ca să le dea, la vreme, partea lor de grâu? Fericită
este sluga aceea pe care, venind stăpânul, o va găsi făcând aşa. Adevărat vă
spun că o va pune peste toate avuţiile sale. Iar de va zice sluga aceea în inima
sa: Stăpânul meu zăboveşte să vină, şi va începe să bată pe slugi şi pe slujnice,
şi să mănânce, şi să bea şi să se îmbete, veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua
în care ea nu se aşteaptă şi în ceasul în care ea nu ştie şi o va tăia în două, iar
partea ei va pune-o cu cei necredincioşi. Iar sluga aceea care a ştiut voia
525
stăpânului şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută
mult. Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi
bătută puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat
mult, mai mult i se va cere. Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să
fie acum aprins! Şi cu botez am a Mă boteza, şi câtă nerăbdare am până ce se
va îndeplini! Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci
dezbinare. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei
împotriva a doi şi doi împotriva a trei. Dezbinaţi vor fi: tatăl împotriva fiului şi
fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra
împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei. Şi zicea mulţimilor: Când vedeţi
un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceţi că vine ploaie mare; şi aşa este.
Iar când suflă vântul de la miazăzi, ziceţi că va fi arşiţă, şi aşa este.
Făţarnicilor! Faţa pământului şi a cerului ştiţi să o deosebiţi, dar vremea
aceasta cum de nu o deosebiţi? De ce, dar, de la voi înşivă nu judecaţi ce este
drept? Şi când mergi cu pârâşul tău la dregător, dă-ţi silinţa să te scapi de el pe
cale, ca nu cumva să te târască la judecător, şi judecătorul să te dea în mâna
temnicerului, iar temnicerul să te arunce în temniţă. Zic ţie: Nu vei ieşi de
acolo, până ce nu vei plăti şi cel din urmă ban.”

Evanghelia la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului –

Luca X, 38-42; XI, 27-28

„În vremea aceea, a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta,
L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la
picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire
şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură
să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto,
Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti; dar un lucru trebuie: căci Maria
partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea. Şi când zicea El acestea, o
femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a
purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi
sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc.”

Psalmul 140, 1-5

„Doamne, strigai către Tine, ascultă-mă; ia aminte la glasul rugii mele, când
strig către Tine! Îndrepteze-se ruga mea ca tămâia înaintea Ta, ridicarea
mâinilor mele, jertfă de seară. Pune Doamne, strajă gurii mele şi uşă de
îngrădire împrejurul buzelor mele. Să nu abaţi inima mea la cuvinte de
vicleşug, ca să învinuiesc cu vini în păcate. Cu oamenii care lucrează
fărădelegea, nu mă voi însoţi cu aleşii lor.” (Psaltirea după Biblia de la
1688)

526
 Joi 22 noiembrie (în calendarul civil 5 decembrie)

Sfinţii Apostoli Filimon, Onisim, Arhip şi soţia sa Apfia dintre cei 70

Sfânta Muceniţă Cecilia din Roma (în icoană) şi Sfinţii Mucenici Valerian, soţul
ei, Tiburtie, fratele lui, şi Maxim, temnicerul ei
Sfinţii Mucenici Marcu, Ştefan şi Marcu din Antiohia Pisidei
Sfântul Mucenic Procopie din Palestina
Sfântul Ierarh Calist Xantopulos, patriarhul Constantinopolului
Sfântul Mucenic Tadeu
Sfântul Sfinţit Mucenic Sisinie şi Sfinţii Mucenici Agapion şi Agapie
Sfântul Ierarh Clement de Ohrida, arhiepiscopul Bulgariei

La Liturghie:
Apostolul: - de Joi din Săptămâna a 25-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Tesaloniceni II, 13 - III, 5
- la Sfinţii Apostoli Filimon, Onisim, Arhip şi soţia sa Apfia -
Filimon I, 1-25
Evanghelia: - de Joi din Săptămâna a 25-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca XIII, 1-9
- la Sfinţii Apostoli Filimon, Onisim, Arhip şi soţia sa Apfia -
Luca X, 1-15

527
 Apostolul de Joi din Săptămâna a 25-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Tesaloniceni II, 13 – III, 5

„Fraţilor, iubiţi de Domnul, datori suntem totdeauna să mulţumim lui

Dumnezeu pentru voi, că v-a ales Dumnezeu dintru început, spre mântuire,
întru sfinţirea duhului şi întru credinţa adevărului, la care v-a chemat
prin Evanghelia noastră, spre dobândirea slavei Domnului nostru Iisus
Hristos. Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi
învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră. Însuşi Domnul nostru
Iisus Hristos şi Dumnezeu Tatăl nostru, Care ne-a iubit pe noi şi ne-a dat, prin
har, veşnică mângâiere şi bună nădejde, să mângâie inimile voastre şi să vă
întărească, la tot lucrul şi cuvântul bun. În sfârşit, fraţilor, rugaţi-vă pentru
noi, ca cuvântul Domnului să se răspândească şi să se preamărească, ca
şi la voi, şi ca să ne izbăvim de oamenii cei nesocotiţi şi vicleni. Căci
credinţa nu este a tuturor; dar credincios este Domnul, Care vă va întări
şi vă va păzi de cel viclean. Despre voi, încredinţaţi suntem în Domnul, că
cele ce vă poruncim, voi le faceţi şi le veţi face. Iar Domnul să îndrepteze inimile
voastre spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!”

Sfântul Calist Xantopulos

„b) Credinţa e îndoită. – Însemnează-ţi însă că credinţa, după cuvintele

predate de Dumnezeu, este îndoită. Una e, îndeobşte, cea a tuturor
creştinilor ortodocşi, iar alta a unora puţini care prin împlinirea tuturor
poruncilor îndumnezeitoare s-au reîntors la chip şi asemănare şi, astfel,
s-au îmbogăţit cu lumina dumnezeiască a harului şi şi-au răzimat toată
nădejdea în Domnul (Ps. 72, 27). Şi aceasta, în aşa măsură, - o, minune! - că,
după cuvântul Domnului, ei nu mai deosebesc nimic (nu mai au nici o
îndoială) în vremea rugăciunii, în cererile ce le îndreaptă spre
Dumnezeu, ci cer cu credinţă şi de aceea primesc îndată cele ce le sunt
de folos. Astfel, aceşti fericiţi au dobândit, din faptele sincere, credinţa
sigură, ca unii ce au aruncat de la ei toată cunoştinţa, deosebirea,
îndoiala şi grija şi s-au botezat (s-au scufundat) cu totul întregi în beţia
dumnezeiască a credinţei, a nădejdii şi a iubirii faţă de Dumnezeu şi s-au
schimbat cu schimbarea mai înaltă şi fericită a dreptei Celui Preaînalt, după
prorocul David (Ps. 76, 10).
Despre credinţa dintâi, nu-i acum timpul potrivit să vorbim pe larg. Dar e
foarte potrivit să vorbim despre a doua. Ea răsare şi se câştigă ca un fel de
rod din cea dintâi. Căci credinţa este ca o rădăcină şi ca un început al
liniştii îndumnezeitoare. «Dacă nu crezi, zice Sfântul Ioan Scărarul, cum te
vei linişti?». De aceea, zice prorocul David: «Crezut-am, de aceea am grăit» (Ps.
115, 1). Iar Marele Apostol Pavel zice: «Credinţa este temelia celor nădăjduite,
dovada lucrurilor nevăzute» (Evr. 11, 1) şi «Dreptul din credinţă va fi viu» (Rom.
1, 17) ş.a. Însuşi Mântuitorul zice către ucenicii care cereau să le mărească
credinţa: «Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice
smochinului acesta: Scoate-ţi rădăcina şi te sădeşte în mare, şi v-ar asculta. Şi,
dacă aţi avea credinţă şi nu aţi deosebi (nu v-aţi îndoi), nu numai cu smochinul
aţi face aşa, ci şi dacă aţi zice muntelui acesta: Ridică-te şi te aruncă în mare,
s-ar face. Şi toate câte aţi cere în rugăciune, crezând, aţi primi» (Matei 21, 22)
ş.a. şi apoi: «Credinţa ta te-a mântuit» (Matei 9, 22).” (Metoda lui Calist şi Ignatie
Xantopulos, Filocalia, vol. 8, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1979, p. 45-47)

528
 Vineri 23 noiembrie (în calendarul civil 6 decembrie)

Sfântul Ierarh Amfilohie, episcopul Iconiei (în icoana din stânga)

Sfântul Ierarh Grigorie, episcop de Agrigento în Sicilia
Sfântul Cuvios Sisinie Mărturisitorul
Sfântul Ierarh Isihiron
†) Sfântul Cuvios Antonie de la Iezeru-Vâlcea (în icoana din dreapta)

La Liturghie:
Apostolul: - de Vineri din Săptămâna a 25-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Tesaloniceni III, 6-18
- la Sfinţii Ierarhi Amfilohie şi Grigorie - Evrei XIII, 7-16
Evanghelia: - de Vineri din Săptămâna a 25-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca XIII, 31-35
- la Sfinţii Ierarhi Amfilohie şi Grigorie - Ioan XV, 17 - XVI, 2

Sfântul Amfilohie de Iconiu

„Şi de aceea Domnul a primit iconomia întrupării pentru neamul oamenilor:

ca să nimicească rătăcirea cea cu mulţi dumnezei şi să-i întoarcă prin baia
naşterii din nou la închinarea adevăratului Dumnezeu şi să adune toată
omenirea împrăştiată în Biserică – pe Care a numit-o trupul Său – şi să se
plinească cuvântul Său că va fi ‘o turmă şi un păstor’. Dar iarăşi diavolul cel
pizmaş nu încetează cu răutatea sa şi cu vechea sa meşteşugire să-i amăgească
pe cei neîntăriţi. Căci după cum mai înainte i-a rătăcit pe oameni de la
adevăratul Dumnezeu, numindu-i pe idoli dumnezei, aşa şi acum, numind
multe biserici, sau mai degrabă, ridicând idoli de biserici, [îi trage] prin
lepădarea de Hristos pe cei ce se încred în el, ca, după cum odinioară i-a
despărţit [pe oameni] de Dumnezeu prin cei numiţi dumnezei, aşa şi
acum să-i atragă de la Biserica adevărată prin cele numite de el
biserici.” (Sfântul Amfilohie de Iconiu, Împotriva apotactiţilor sau ghemeliţilor, în
Dreapta credinţă în scrierile Sfinţilor Părinţi, vol. 1, Ed. Sofia, Bucureşti, 2006,
p. 217-218)
529
 Sâmbătă 24 noiembrie (în calendarul civil 7 decembrie)

(Dezlegare la peşte)

Sfântul Sfinţit Mucenic Clement, episcopul Romei (în icoana din stânga)
Sfântul Sfinţit Mucenic Petru, episcopul Alexandriei (în icoana din dreapta)
Sfântul Cuvios Malh monahul din Siria
Sfântul Ierarh Ermoghen, episcop de Agrigento în Sicilia
Sfinţii Mucenici Filumen, Hristofor, Evghenie şi Procopie
Sfântul Mucenic Alexandru din Corint
Sfântul Cuvios Grigorie, pustnicul de la Piatra de Aur din Asia
Sfântul Mucenic Teodor din Antiohia
Sfântul Mucenic Hrisogon
Sfântul Cuvios Marcu Trigleanul din Olimpul Bitiniei

La Liturghie:
Apostolul: - de Sâmbătă din Săptămâna a 25-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Galateni I, 3-10
- la Sfinţii Clement al Romei şi Petru al Alexandriei -
Filipeni III, 20- IV, 3
Evanghelia: - de Sâmbătă din Săptămâna a 25-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Luca IX, 37-43
- la Sfinţii Clement al Romei şi Petru al Alexandriei- Matei V, 14-19

Din Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna a 25-a după Pogorârea Sfântului

Duh - Galateni I, 6-9

„Mă mir că aşa degrabă treceţi de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui
Hristos, la altă Evanghelie, care nu este alta, decât că sunt unii care vă
tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi
sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am
vestit-o - să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun
iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit - să fie
anatema!”
530
 Duminică 25 noiembrie (în calendarul civil 8 decembrie)

Duminica a 30-a după Pogorârea Sfântului Duh

† Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina (în icoana din stânga)

Sfinţii 150 de Mucenici ritori care au crezut în Hristos prin Sfânta Ecaterina,
împreună cu Sfântul Mucenic Procopie Stratilatul şi cei 200 de ostaşi ai săi
Sfântul Mare Mucenic Mercurie din Cezareea Capadociei (în icoana din dreapta)
Sfântul Cuvios Petru pustnicul din Galatia
Sfinţii 670 de Mucenici săvârşiţi prin sabie

(Dezlegare la peşte)

Glasul al 8-lea; Voscreasna a 3-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 30-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Coloseni III, 12-16

„Fraţilor, îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu

milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-
răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo
plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi
voi. Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura
desăvârşirii. Şi pacea lui Hristos, întru care aţi fost chemaţi, ca să fiţi un
singur trup, să stăpânească în inimile voastre; şi fiţi mulţumitori. Cuvântul lui
531
Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie. Învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voi, cu
toată înţelepciunea. Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I, în
psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti.”

Apostolul la Sfânta Muceniţă Ecaterina - Galateni III, 23 - IV, 5

„Fraţilor, mai înainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub Lege,
fiind închişi pentru credinţa care avea să se descopere. Astfel că Legea
ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credinţă.
Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză. Căci toţi sunteţi
fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus. Căci, câţi în Hristos
v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai
este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască,
pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus. Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos,
sunteţi deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă. Zic însă: Câtă
vreme moştenitorul este copil, nu se deosebeşte cu nimic de rob, deşi este
stăpân peste toate; ci este sub epitropi şi iconomi, până la vremea rânduită de
tatăl său. Tot aşa şi noi, când eram copii, eram robi înţelesurilor celor slabe ale
lumii; iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut
din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să
dobândim înfierea.”

Evanghelia la Duminica a 30-a după Pogorârea Sfântului Duh

(Dregătorul bogat - Păzirea poruncilor) - Luca XVIII, 18-27

„În vremea aceea, un dregător L-a întrebat pe Iisus, zicând: Bunule

Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă
numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât Unul Dumnezeu. Ştii poruncile: Să nu
săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte
pe tatăl tău şi pe mama ta. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile
mele. Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte
532
săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie. Iar el, auzind
acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Şi văzându-l întristat, Iisus a zis:
Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu! Că mai lesne
este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia lui
Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască? Iar El a zis:
Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.”

Evanghelia la Sfânta Muceniţă Ecaterina – Luca XXI, 12-19

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Păziţi-vă de oameni, pentru că îşi vor pune
mâinile pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi şi în temniţe, ducându-vă
la împăraţi şi la dregători, pentru numele Meu. Şi va fi vouă spre mărturie.
Puneţi deci în inimile voastre să nu gândiţi de mai înainte ce veţi
răspunde; căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea
sta împotrivă, nici să-i răspundă toţi potrivnicii voştri. Şi veţi fi daţi şi de
părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi. Şi veţi fi
urâţi de toţi pentru numele Meu. Şi păr din capul vostru nu va pieri. Prin
răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre.”

Psalmul 140, 6-11

„Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, şi untdelemnul păcătosului

să nu ungă capul meu; căci încă şi ruga mea este întru bune-vrerile lor. Se
prăbuşiră lângă stâncă judecătorii lor. Auzi-vor graiurile mele, căci se îndulciră;
ca o brazdă de pământ se rupseră pe pământ, se risipiră oasele lor lângă iad.
Căci către Tine-s, Doamne, Doamne, ochii mei; spre Tine am nădăjduit, să nu
iei sufletul meu. Păzeşte-mă de cursa pe care mi-au întins-o mie şi de
piedicile celor care-mi fac fărădelegea. Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii,
ferit sunt eu până ce voi trece.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

533
 Luni 26 noiembrie (în calendarul civil 9 decembrie)

Odovania Praznicului Intrării în Biserică a Maicii Domnului

Sfântul Cuvios Alipie Stâlpnicul (în icoana din stânga)

Sfântul Cuvios Nicon numit şi „Pocăiţi-vă”
Sfântul Cuvios Stelian Paflagonul, ocrotitorul copiilor (în icoana din dreapta)
Sfântul Cuvios Iacov pustnicul din Antiohia
Sfântul Ierarh Sila, episcopul Corintului din Persia

La Liturghie:
Apostolul: - la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului - Evrei IX, 1-7
- de Luni din Săptămâna a 26-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Timotei I, 1-7
Evanghelia: - la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului- Luca X,38-42; XI,27-28
- de Luni din Săptămâna a 26-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca XIV, 1; 12-15

Din Apostolul de Luni din Săptămâna a 26-a după Pogorârea Sfântului Duh
- 1 Timotei I, 3-7

„Când am plecat în Macedonia, te-am îndemnat să rămâi în Efes, ca să

porunceşti unora să nu înveţe o altă învăţătură, nici să ia aminte la
basme şi la nesfârşite înşirări de neamuri, care aduc mai degrabă
certuri, decât lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu, cea întru credinţă;
iar ţinta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun şi din
credinţă nefăţarnică, de la care unii rătăcind s-au întors spre deşartă
vorbire, voind să fie învăţători ai Legii, dar neînţelegând nici cele ce spun,
nici cele pentru care dau adeverire.”
534
 Marţi 27 noiembrie (în calendarul civil 10 decembrie)

Sfântul Mare Mucenic Iacob Persul (în icoană)

Sfântul Cuvios Pinufrie din Egipt
Sfântul Cuvios Grigorie Sinaitul

La Liturghie:
Apostolul: - de Marţi din Săptămâna a 26-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Timotei I, 8-14
- la Sfântul Mare Mucenic Iacob Persul - 2 Timotei I, 8-18
Evanghelia: - de Marţi din Săptămâna a 26-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca XIV, 25-35
- la Sfântul Mare Mucenic Iacob Persul - Ioan XV, 1-7

Apostolul de Marţi din Săptămâna a 26-a după Pogorârea Sfântului Duh -

1 Timotei I, 8-14

„Noi ştim că legea este bună, dacă se foloseşte cineva de ea potrivit legii;
ştiind aceasta, că legea nu este pusă pentru cel drept, ci pentru cei fără de lege
şi răzvrătiţi, pentru necredincioşi şi păcătoşi, pentru necuvioşi şi spurcaţi,
pentru ucigaşii de tată şi ucigaşii de mamă, pentru omorâtorii de oameni,
pentru desfrânaţi, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru
mincinoşi, pentru cei care jură strâmb şi pentru tot ce stă împotriva învăţăturii
sănătoase după Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu, cea încredinţată mie.
Mulţumesc Celui ce m-a întărit, lui Hristos Iisus, Domnul nostru, că m-a
socotit credincios şi m-a pus să-I slujesc, pe mine, care mai înainte huleam,
prigoneam şi batjocoream. Totuşi am fost miluit, căci în necredinţa mea,
am lucrat din neştiinţă. Şi a prisosit foarte harul Domnului nostru,
împreună cu credinţa şi cu dragostea cea întru Hristos Iisus.”
535
 Miercuri 28 noiembrie (în calendarul civil 11 decembrie)

Sfântul Mucenic Ştefan cel Nou din Constantinopol, împreună cu Sfânta

Muceniţă Ana, Sfinţii Mucenici Andrei şi Petru, şi ceilalţi Sfinţi
Mucenici pătimitori împreună cu dânsul pentru Sfintele Icoane
Sfântul Mucenic Irinarh şi 7 Sfinte Muceniţe împreună cu dânsul
Sfinţii Sfinţiţi Mucenici din Cilicia: Timotei şi Teodor, episcopii, Petru, Ioan,
Serghie şi Teodor, preoţii, Vasile şi Toma, diaconii, şi Sfinţii Mucenici
Matei, Daniil, Hariton, Socrat, Comasie şi Eusebie, monahii, şi Etimasie

La Liturghie:
Apostolul: - de Miercuri din Săptămâna a 26-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Timotei I, 18-20; II, 8-15
- la Sfântul Mucenic Ştefan cel Nou - 2 Timotei II, 1-10
Evanghelia: - de Miercuri din Săptămâna a 26-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Luca XV, 1-10
- la Sfântul Mucenic Ştefan cel Nou - Matei X, 23-31

Din Apostolul de Miercuri din Săptămâna a 26-a după Pogorârea Sfântului

Duh - 1 Timotei I, 18-20

„Această poruncă îţi încredinţez, fiule Timotei, ca potrivit prorociilor făcute

mai înainte asupra ta, să te lupţi lupta cea bună, după cuvântul lor,
având credinţă şi cuget bun, pe care unii, lepădându-le, au căzut din
credinţă; dintre aceştia sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat satanei, ca
să se înveţe să nu hulească.”
536
 Joi 29 noiembrie (în calendarul civil 12 decembrie)

Sfântul Mucenic Paramon şi 370 de Sfinţi Mucenici din Nicomidia

Sfinţii Mucenici Filumen din Licaonia, Valerian şi Fedru
Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Tesalonicului
Sfântul Sfinţit Mucenic Ioan, episcop din Persia
Sfântul Ierarh Urban, episcopul Macedoniei
Sfântul Sfinţit Mucenic Dionisie, episcopul Corintului

La Liturghie:
Apostolul de Joi din Săptămâna a 26-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Timotei III, 1-13
Evanghelia de Joi din Săptămâna a 26-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca XVI, 1-9

Din Apostolul de Joi din Săptămâna a 26-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Timotei III, 1-7

„Vrednic de crezare este cuvântul: de pofteşte cineva episcopie, bun lucru

doreşte. Se cuvine, dar, ca episcopul să fie fără de prihană, bărbat al
unei singure femei, veghetor, înţelept, cuviincios, iubitor de străini,
destoinic să înveţe pe alţii, nebeţiv, nedeprins să bată, neagonisitor de câştig
urât, ci blând, paşnic, neiubitor de argint, bine chivernisind casa lui, având
copii ascultători, cu toată bună-cuviinţa; căci dacă nu ştie cineva să-şi
rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui
Dumnezeu? Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva,
trufindu-se, să cadă în osânda diavolului. Dar el trebuie să aibă şi mărturie
bună de la cei din afară, ca să nu cadă în ocară şi în cursa diavolului.”
537
 Vineri 30 noiembrie (în calendarul civil 13 decembrie)

†) Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat, ocrotitorul României

†) Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, mitropolitul Transilvaniei
Sfântul Ierarh Frumentie, episcopul Etiopiei
538
 (Dezlegare la peşte)

La Liturghie:

Apostolul de Vineri din Săptămâna a 26-a după Pogorârea Sfântului Duh -

1 Timotei IV, 4-8; 16

„Fiule Timotei, orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de
lepădat, dacă se ia cu mulţumire; căci se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu
şi prin rugăciune. Punându-le înaintea fraţilor acestea, vei fi bun slujitor al
lui Hristos Iisus, hrănindu-te cu cuvintele credinţei şi ale bunei
învăţături căreia ai urmat; iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti,
fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă. Căci deprinderea trupească
la puţin foloseşte, dar dreapta credinţă spre toate este de folos, având
făgăduinţa vieţii de acum şi a celei ce va să vină. Ia aminte la tine însuţi şi
la învăţătură; stăruie în acestea, căci, făcând aceasta, şi pe tine te vei mântui şi
pe cei care te ascultă.”

Apostolul la Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat -

1 Corinteni IV, 9-16

„Fraţilor, socotesc că Dumnezeu, pe noi, apostolii, ne-a arătat ca pe cei din

urmă oameni, ca pe nişte osândiţi la moarte, fiindcă ne-am făcut privelişte
lumii şi îngerilor şi oamenilor. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă
înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteţi tari. Voi sunteţi întru
slavă, iar noi suntem întru necinste! Până în ceasul de acum flămânzim şi
însetăm; suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim, şi ne ostenim, lucrând cu
mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm. Huliţi
fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până
astăzi. Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc, ca pe nişte
copii ai mei iubiţi. Căci de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu
aveţi mulţi părinţi. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos. Deci,
vă rog, să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos.”

Evanghelia de Vineri din Săptămâna a 26-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Luca XVI, 15-18; XVII, 1-4

„Zis-a Domnul: Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi drepţi înaintea oamenilor,
dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt,
urâciune este înaintea lui Dumnezeu. Legea şi prorocii au fost până la Ioan; de
atunci împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea. Dar
mai lesne e să treacă cerul şi pământul, decât să cadă din Lege un corn de
literă. Oricine-şi lasă femeia sa şi ia pe alta săvârşeşte adulter; şi cel ce ia pe
cea lăsată de bărbat săvârşeşte adulter. Cu neputinţă este să nu vină
smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin! Mai de folos i-ar fi dacă i
s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să
smintească pe unul din aceştia mici. Luaţi aminte la voi înşivă. De-ţi va
greşi fratele tău, dojeneşte-l şi dacă se va pocăi, iartă-l. Şi chiar dacă îţi va greşi
de şapte ori într-o zi şi de şapte ori se va întoarce către tine, zicând: Mă căiesc,
iartă-l.”

539
 Evanghelia la Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat – Ioan I, 35-51

„În vremea aceea, stătea Ioan şi doi dintre ucenicii lui. Şi privind pe Iisus,
Care trecea, a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu! Şi cei doi ucenici l-au auzit când a
spus aceasta şi au mers după Iisus. Iar Iisus, întorcându-Se şi văzându-i că
merg după El, le-a zis: Ce căutaţi? Iar ei I-au zis: Rabi (care se tâlcuieşte:
Învăţătorule), unde locuieşti? El le-a zis: Veniţi şi veţi vedea. Au mers deci şi au
văzut unde locuia; şi au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea.
Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan şi veniseră după Iisus era Andrei,
fratele lui Simon Petru. Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, şi i-a zis: am
găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte: Hristos). Şi l-a adus la Iisus. Iisus, privind la
el, i-a zis: Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chifa (ce se tâlcuieşte:
Petru). A doua zi voia să plece în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis Iisus:
Urmează-Mi. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru.
Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise
în Lege şi prorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Şi i-a zis Natanael: Din
Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi. Iisus a văzut pe Natanael
venind către El şi a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este
vicleşug. Natanael I-a zis: De unde mă cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a zis: Mai
înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin. Răspunsu-I-a
Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel. Răspuns-a
Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai
mari decât acestea vei vedea. Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum
veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi
coborându-se peste Fiul Omului.”

Psalmul 141, 1-6

„Cu glasul meu către Domnul strigai, cu glasul meu către Domnul mă rugai.
Vărsa-voi înaintea Lui ruga mea, necazul meu înaintea Lui voi vesti. Când
lipsea dintru mine duhul meu, Tu cunoscuşi cărările mele. În calea aceasta
în care mergeam, ascunseră cursă mie. Luat-am seama de-a dreapta şi
priveam, şi nu era cel care să mă cunoască. Pieri fuga de la mine şi nu este
cel care caută sufletul meu. Strigai către Tine, Doamne, zisei: "Tu eşti nădejdea
mea, partea mea eşti în pământul celor vii". Ia aminte către ruga mea, că mă
smerii foarte. Mântuieşte-mă de cei care mă prigonesc, că se întăriră peste
mine. Scoate din temniţă sufletul meu, ca să se mărturisească numelui
Tău. Pe mine mă vor aşteapta drepţii, până ce-mi vei răsplăti.” (Psaltirea după
Biblia de la 1688)

540
Decembrie

541
 Sâmbătă 1 decembrie (în calendarul civil 14 decembrie)

Sfântul Proroc Naum (în icoana din stânga)

Sfântul Cuvios Filaret Milostivul din Paflagonia (în icoana din dreapta)
Sfântul Mucenic Anania Persul
Sfântul Cuvios Antonie cel Nou din Palestina
Sfinţii Ierarhi Onisim, Anania şi Solomon, arhiepiscopii Efesului

La Liturghie:
Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna a 26-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Galateni III, 8-12
Evanghelia de Sâmbătă din Săptămâna a 26-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca IX, 57-62

Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna a 26-a după Pogorârea Sfântului Duh

- Galateni III, 8-12

„Fraţilor, Scriptura, văzând dinainte că Dumnezeu îndreptează neamurile

din credinţă, dinainte a binevestit lui Avraam: "Că se vor binecuvânta în tine
toate neamurile". Deci cei ce sunt din credinţă se binecuvintează împreună
cu credinciosul Avraam. Căci toţi câţi sunt din faptele Legii sub blestem sunt,
că scris este: "Blestemat este oricine nu stăruie întru toate cele scrise în cartea
Legii, ca să le facă". Iar acum că, prin Lege, nu se îndreptează nimeni înaintea
lui Dumnezeu este lucru lămurit, deoarece "dreptul din credinţă va fi viu".
Legea însă nu este din credinţă, dar cel care va face acestea, va fi viu prin ele.”

542
 Duminică 2 decembrie (în calendarul civil 15 decembrie)

Duminica a 31-a după Pogorârea Sfântului Duh

Sfântul Proroc Avacum (în icoană)

Sfinţii Cuvioşi sihaştri din Egipt: Ioan, Iraclemon, Andrei şi Teofil
Sfânta Muceniţă Miropi
Sfântul Ierarh Solomon, arhiepiscopul Efesului
Sfântul Mucenic Aviv cel Nou
Sfântul Cuvios Chiril Filoteul

(Dezlegare la peşte)

Glasul al 8-lea; Voscreasna a 3-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 31-a după Pogorârea Sfântului Duh –

1 Timotei I, 15-17

„Fraţilor, vrednic de credinţă şi de toată primirea e cuvântul că Iisus Hristos

a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi
sunt eu. Şi tocmai pentru aceea am fost miluit, ca Iisus Hristos să arate
mai întâi în mine toată îndelunga Sa răbdare, ca pildă celor ce vor crede
în El, spre viaţa veşnică. Iar Împăratului veacurilor, Celui nestricăcios,
nevăzutului, singurului Dumnezeu fie cinste şi slavă în vecii vecilor. Amin!”
543
 Evanghelia la Duminica a 31-a după Pogorârea Sfântului Duh
(Vindecarea orbului din Ierihon) – Luca XVIII, 35-43

„În vremea aceea, când S-a apropiat Iisus de Ierihon, un orb şedea lângă
drum, cerşind. Şi, auzind el mulţimea care trecea, întreba ce e aceasta. Şi i-au
spus că trece Iisus Nazarineanul. Şi el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David,
fie-Ţi milă de mine! Şi cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, iar el cu
mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-Ţi milă de mine! Şi oprindu-Se,
Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi apropiindu-se, l-a întrebat: Ce voieşti să-ţi
fac? Iar el a zis: Doamne, să văd! Şi Iisus i-a zis: Vezi! Credinţa ta te-a
mântuit. Şi îndată a văzut şi mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Şi
tot poporul, care văzuse, a dat laudă lui Dumnezeu.”

Avacum II, 1-5

„Voi sta de strajă şi mă voi aşeza în turnul cel de veghe ca să priveghez şi să

văd ce-mi va grăi mie şi ce-mi va răspunde la tânguirea mea. Şi Domnul mi-a
răspuns şi mi-a zis: "Scrie vedenia şi o sapă cu slove pe table, ca să se
poată citi uşor; căci este o vedenie pentru un timp hotărât; ea se va
împlini la vreme şi nu va fi vedenie mincinoasă. Dacă întârzie, aşteapt-o,
căci ea va veni sigur, fără greş. Iată că va pieri acela al cărui suflet nu este
pe calea cea dreaptă, iar dreptul din credinţă va fi viu! Cât de mult va fi
copleşit vrăjmaşul, omul cel trufaş, şi nu va rămâne cu viaţă el, care ţine
gura lui căscată ca locuinţa morţilor şi nu se satură ca moartea; el, care
adună toate neamurile şi cuprinde în el toate popoarele!”
544
 Luni 3 decembrie (în calendarul civil 16 decembrie)

Sfântul Proroc Sofonie (în icoana din stânga)

Sfântul Ierarh Ioan Tăcutul, episcopul Coloniei
Sfântul Sfinţit Mucenic Teodor, arhiepiscopul Alexandriei
Sfântul Cuvios Teodul Stâlpnicul
Sfinţii Mucenici Agapie, Seleuc şi Mamas
Sfântul Cuvios Teodul Cipriotul cel nebun pentru Hristos
Sfântul Sfinţit Mucenic Gavriil, episcopul Ganului în Prusia
†) Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica şi Căldăruşani

La Liturghie:
Apostolul de Luni din Săptămâna a 27-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Timotei V, 1-10
Evanghelia de Luni din Săptămâna a 27-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca XVII, 20-25

Sofonie II, 1-3; III, 1-5

„Umblă după lege şi fii cu rânduială, neam fără ruşine, până a nu vă toca mânia
mărunt ca paiele, până să nu ajungă la voi aprinderea mâniei Domnului, până să nu
vină la voi ziua întărâtării Domnului. Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară,
care săvârşiţi faptele legii Domnului; căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia;
poate veţi fi feriţi de ziua mâniei Domnului. Vai de cetatea răzvrătită şi
pângărită, cetatea asupririi! N-a luat aminte la nici un semn, şi n-a primit nici
o dojană; în Domnul nu şi-a pus nădejdea şi nici nu s-a apropiat de Dumnezeul
ei. Căpeteniile ei sunt, în mijlocul ei, lei care răcnesc; judecătorii ei, lupi de seară care
nu păstrează nimic pentru a doua zi; prorocii sunt oameni uşuratici, vicleni;
preoţii pângăresc cele sfinte şi calcă legea. Domnul este drept în mijlocul ei şi
nu face nici o strâmbătate; în fiecare dimineaţă El dă la lumină dreptatea; El
nu lipseşte niciodată şi nici nu cunoaşte nedreptatea.”
545
 Marţi 4 decembrie (în calendarul civil 17 decembrie)

† Sfânta Mare Muceniţă Varvara (în icoana din stânga)

Sfântul Cuvios Ioan Damaschin (în icoana din dreapta)
Sfântul Ierarh Ioan, episcopul Polivatului
Sfânta Muceniţă Iuliana
Sfinţii Mucenici Hristodul şi Hristodula
Sfântul Sfinţit Mucenic Serafim, episcopul Fanarului

(Dezlegare la untdelemn şi vin pentru monahi şi la peşte pentru mireni)

La Liturghie:
Apostolul: - de Marţi din Săptămâna a 27-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Timotei V, 11-21
- la Sfânta Mare Muceniţă Varvara - Galateni III, 23 - IV, 5
Evanghelia: - de Marţi din Săptămâna a 27-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca XVII, 26-37
- la Sfânta Mare Muceniţă Varvara - Marcu V, 24-34

Evanghelia de Marţi din Săptămâna a 27-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Luca XVII, 26-37

„Şi precum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului
Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau până în ziua când a intrat
Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi. Tot aşa precum a
fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, şi

546
zideau, iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma a plouat din cer foc şi
pucioasă şi i-a nimicit pe toţi, la fel va fi în ziua în care se va arăta Fiul
Omului. În ziua aceea, cel care va fi pe acoperişul casei, şi lucrurile lui
în casă, să nu se coboare ca să le ia; de asemenea, cel ce va fi în ţarină
să nu se întoarcă înapoi. Aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot. Cine va căuta
să-şi scape sufletul, îl va pierde; iar cine îl va pierde, acela îl va dobândi.
Zic vouă: În noaptea aceea vor fi doi într-un pat; unul va fi luat, iar celălalt va fi
lăsat. Două vor măcina împreună; una va fi luată şi alta va fi lăsată. Doi vor fi
în ogor; unul se va lua şi altul se va lăsa. Şi răspunzând, ucenicii I-au zis:
Unde, Doamne? Iar El le-a zis: Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.”

Sfântul Ioan Damaschin

«Credinţa este dublă: una, „credinţa din auzite”. Auzind

dumnezeieştile Scripturi credem în învăţătura Duhului Sfânt. Ea se
desăvârşeşte prin toate cele legiuite de Hristos, este învederată prin fapte, este
cucernică şi îndeplineşte poruncile Aceluia Care ne-a reînnoit. Necredincios
este acela care nu crede potrivit predaniei Bisericii sobornice sau acela
care are părtăşanie cu diavolul prin fapte urâte.
„Credinţa este iarăşi încredinţarea despre cele nădăjduite, dovedirea
lucrurilor nevăzute”, sau o nădejde neîndoielnică şi oarbă în cele făgăduite
nouă de Dumnezeu şi a dobândirii cererilor noastre. Prima credinţă aparţine
sufletului nostru, cea de-a doua harurilor Duhului.
(…) dacă cineva condus prin credinţă va socoti că fiinţa dumnezeiască
este bună, atotputernică, adevărată, înţeleaptă şi dreaptă, va găsi pe
toate lucioase şi netede şi cale dreaptă. Este cu neputinţă să te mântui
fără credinţă, căci prin credinţă se menţin toate, atât cele omeneşti, cât
şi cele duhovniceşti. Nici plugarul nu taie brazda pământului fără credinţă,
nici negustorul nu-şi încredinţează unui mic lemn sufletul lui noianului
înfuriat al mării, nici nu se fac nunţi, nici altceva din cele ce sunt în viaţă. Prin
credinţă înţelegem că toate s-au adus prin puterea lui Dumnezeu de la
neexistenţă la existenţă şi prin credinţă izbândim toate, atât pe cele
dumnezeieşti, cât şi pe cele omeneşti. Credinţa este un asentiment care
nu iscodeşte lucrurile.»
(Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, Ed. Scripta, Bucureşti, 1993,
p. 158-159)

547
 Miercuri 5 decembrie (în calendarul civil 18 decembrie)

† Sfântul Cuvios Sava cel Sfinţit, autorul Tipicului Mare (în icoana din stânga)
Sfântul Mucenic Anastasie
Sfântul Cuvios Nectarie Atonitul
Sfântul Cuvios Filotei Kareotul
Sfinţii Mucenici atoniţi ucişi de latino-cugetători în vremea patriarhului Ioan Vecos

(Dezlegare la untdelemn şi vin)

La Liturghie:
Apostolul: - de Miercuri din Săptămâna a 27-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Timotei V, 22 - VI, 11
- la Sfântul Cuvios Sava cel Sfinţit - Galateni V, 22 - VI, 2
Evanghelia: - de Miercuri din Săptămâna a 27-a după Sfântului Duh -
Luca XVIII, 15-17; 26-30
- la Sfântul Cuvios Sava cel Sfinţit - Matei XI, 27-30

Din Apostolul de Miercuri din Săptămâna a 27-a după Pogorârea Sfântului Duh -
1 Timotei VI, 3-6; 10-11

„Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase

ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă,
acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a
certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli
viclene, gâlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr,
care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca
aceştia. Şi, în adevăr, evlavia este mare câştig, dar atunci când ea se îndestulează cu
ce are. Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu
înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri. Dar tu, o,
omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea şi urmează dreptatea, evlavia, credinţa,
dragostea, răbdarea, blândeţea.”
548
 Joi 6 decembrie (în calendarul civil 19 decembrie)

†) Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei (în icoană)

Sfântul Nou Mucenic Nicolae Caraman din Smirna

(Dezlegare la untdelemn şi vin pentru monahi şi la peşte pentru mireni)

La Liturghie:

Apostolul de Joi din Săptămâna a 27-a după Pogorârea Sfântului Duh -

1 Timotei VI, 17-21

„Fiule Timotei, celor bogaţi în veacul de acum porunceşte-le să nu se

semeţească, nici să-şi pună nădejdea în bogăţia cea nestatornică, ci în
Dumnezeul cel viu, Care ne dă cu belşug toate, spre îndulcirea noastră, să facă
ce e bine, să se înavuţească în fapte bune, să fie darnici, să fie cu inimă largă,
agonisindu-şi lor bună temelie în veacul viitor, ca să dobândească, cu adevărat,
viaţa veşnică. O, Timotei, păzeşte comoara ce ţi s-a încredinţat,
depărtându-te de vorbirile deşarte şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei
mincinoase, pe care unii, mărturisind-o, au rătăcit de la credinţă. Harul
fie cu tine! Amin.”
549
 Apostolul la Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei -
Evrei XIII, 17-21

„Fraţilor, ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei

priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă, ca să facă
aceasta cu bucurie şi nu suspinând, căci aceasta nu v-ar fi de folos. Rugaţi-vă
pentru noi; căci suntem încredinţaţi că avem un cuget bun, dorind ca întru
toate cu cinste să trăim. Şi mai mult vă rog să faceţi aceasta, ca să vă fiu dat
înapoi mai curând. Iar Dumnezeul păcii, Cel ce, prin sângele unui testament
veşnic, a sculat din morţi pe Păstorul cel mare al oilor, pe Domnul nostru Iisus,
să vă întărească în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui, şi să lucreze în noi
ceea ce este bine plăcut în faţa Lui, prin Iisus Hristos, Căruia fie slava în vecii
vecilor. Amin!”

Evanghelia de Joi din Săptămâna a 27-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Luca XVIII, 31-34

„În vremea aceea, luând la Sine Iisus pe cei doisprezece, a zis către ei: Iată
ne suim la Ierusalim şi se vor împlini toate cele scrise prin proroci despre Fiul
Omului. Căci va fi dat păgânilor şi va fi batjocorit şi va fi ocărât şi scuipat. Şi,
după ce Îl vor biciui, Îl vor ucide; iar a treia zi va învia. Şi ei n-au înţeles nimic
din acestea, căci cuvântul acesta era ascuns pentru ei şi nu înţelegeau cele
spuse.”

Evanghelia la Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei -

Luca VI, 17-23

„În vremea aceea, a stat Iisus în loc şes, El şi mulţime multă de ucenici ai
Săi şi mulţime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe ţărmul
Tirului şi al Sidonului, care veniseră ca să-L asculte şi să se vindece de bolile
lor. Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau. Şi toată mulţimea căuta să
se atingă de El, că putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi. Şi El, ridicându-Şi
ochii spre ucenicii Săi, zicea: Fericiţi voi cei săraci, că a voastră este împărăţia
lui Dumnezeu. Fericiţi voi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce
plângeţi acum, că veţi râde. Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi
vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele voastre ca
pe un rău din pricina Fiului Omului. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi vă
veseliţi, că, iată, plata voastră multă este în cer.”

Psalmul 142, 1-6

„Doamne, ascultă ruga mea, auzi rugăciunea mea, întru adevărul Tău,
ascultă-mă, întru dreptatea Ta! Şi să nu intri la judecată cu robul Tău, căci nu
se va îndrepta înaintea Ta nimeni dintre cei vii. Căci a prigonit vrăjmaşul
sufletul meu, smeri la pământ viaţa mea; aşezatu-m-a întru întunecări ca
pe morţii veacului şi se obidi întru mine duhul meu. Întru mine se tulbură
inima mea; îmi adusei aminte de zilele cele de-nceput, mă învăţai întru toate
lucrurile Tale, în faptele mâinilor Tale mă învăţam. Întins-am către Tine mâinile
mele; sufletul meu ca pământul fără de apă e Ţie.” (Psaltirea după Biblia de la
1688)

550
 Vineri 7 decembrie (în calendarul civil 20 decembrie)

†) Sfânta Muceniţă Filofteia

Sfântul Ierarh Ambrozie, episcopul Milanului (în icoana din dreapta)
Sfântul Mucenic Atinodor din Mesopotamia
Sfinţii Mucenici Neofit şi Dometie
Sfinţii Mucenici Isidor, Achepsima şi Leon
Sfinţii Mucenici Prisc, Martin şi Nicolae
Sfântul Cuvios Grigorie Atonitul

(Dezlegare la untdelemn şi vin)

La Liturghie:
Apostolul: - de Vineri din Săptămâna a 27-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Timotei I, 1-2; 8-10
- la Sfânta Muceniţă Filofteia - Galateni III, 23 - IV, 5
Evanghelia: - de Vineri din Săptămâna a 27-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca XIX, 12-28
- la Sfânta Muceniţă Filofteia - Matei V, 14-19

Din Apostolul de Vineri din Săptămâna a 27-a după Pogorârea Sfântului

Duh - 2 Timotei I, 8-10

„Deci, nu te ruşina de a mărturisi pe Domnul nostru, nici de mine, cel pus în

lanţuri pentru El, ci pătimeşte împreună cu mine pentru Evanghelie după
puterea de la Dumnezeu. El ne-a mântuit şi ne-a chemat cu chemare
sfântă, nu după faptele noastre, ci după a Sa hotărâre şi după harul ce
ne-a fost dat în Hristos Iisus, mai înainte de începutul veacurilor, iar
acum s-a dat pe faţă prin arătarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce a
nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi nemurirea, prin Evanghelie.”

551
 Sâmbătă 8 decembrie (în calendarul civil 21 decembrie)

Sfinţii Apostoli Sosten, Apolo, Chifa, Tihic, Epafrodit, Cezar şi Onisifor, dintre
cei 70
Sfântul Cuvios Patapie din Teba (în icoană)
Sfântul Ierarh Sofronie, episcopul Ciprului

(Dezlegare la peşte)

La Liturghie:
Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna a 27-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Galateni V, 22 - VI, 2
Evanghelia de Sâmbătă din Săptămâna a 27-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca X, 19-21

Din Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna a 27-a după Pogorârea Sfântului

Duh - Galateni V, 22-26

„Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-

răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea,
curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui
Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Dacă
trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm. Să nu fim iubitori de mărire
deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.”
552
 Duminică 9 decembrie (în calendarul civil 22 decembrie)

Duminica a 27-a după Pogorârea Sfântului Duh

† Zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana (în icoană)

Sfânta Prorociţă Ana, mama Sfântului Proroc Samuel
Sfântul Cuvios Ştefan cel Strălucit din Constantinopol
Sfinţii Mucenici Sositeu, Narsi şi Isaac din Persia

(Dezlegare la peşte)

Glasul al 2-lea; Voscreasna a 5-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica a 27-a după Pogorârea Sfântului Duh - Efeseni VI, 10-17

„Fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu

toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.
553
Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva
începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului
acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh. Pentru aceea,
luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea
rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. Staţi deci tari, având
mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,
şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În
toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile
cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului,
care este cuvântul lui Dumnezeu.”

Apostolul la Zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana -

Galateni IV, 22-27

„Fraţilor, scris este că Avraam a avut doi fii: unul din femeia roabă şi altul
din femeia liberă. Dar cel din roabă s-a născut după trup, iar cel din cea liberă
s-a născut după făgăduinţă. Unele ca acestea au altă însemnare, căci acestea
(femei) sunt două testamente: Unul de la Muntele Sinai, care naşte spre robie şi
care este Agar, fiindcă Agar este Muntele Sinai, în Arabia, şi răspunde
Ierusalimului de acum, care zace în robie cu copiii lui; iar cea liberă este
Ierusalimul cel de sus, care este mama noastră. Căci scris este: "Veseleşte-te,
tu, cea stearpă, care nu naşti! Izbucneşte de bucurie şi strigă, tu care nu ai
durerile naşterii, căci mulţi sunt copiii celei părăsite, mai mulţi decât ai celei
care are bărbat".”

Evanghelia la Duminica a 27-a după Pogorârea Sfântului Duh (Tămăduirea

femeii gârbove) - Luca XIII, 10-17

„În vremea aceea, învăţa Iisus într-una din sinagogi sâmbăta. Şi iată o femeie
care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, de nu
554
putea să se ridice în sus nicidecum; iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis:
Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Şi Şi-a pus mâinile asupra ei, şi ea
îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. Iar mai-marele sinagogii,
mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulţimii: Şase
zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă,
dar nu în ziua sâmbetei! Iar Domnul i-a răspuns şi a zis: Făţarnicilor! Fiecare
dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l
duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana,
iată, de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura
aceasta, în ziua sâmbetei? Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi care erau
împotriva Lui, şi toată mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârşite de El.”

Evanghelia la Zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana -

Luca VIII, 16-21

„Zis-a Domnul: Nimeni, aprinzând făclia, n-o ascunde sub un vas, sau
n-o pune sub pat, ci o aşează în sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă
lumina. Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă şi nimic
tainic, care să nu se cunoască şi să nu vină la arătare. Luaţi seama deci
cum auziţi: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, şi ce i se pare că are
se va lua de la el. Şi au venit la El mama Lui şi fraţii; dar nu puteau să se
apropie de El din pricina mulţimii. Şi I s-a vestit: Mama Ta şi fraţii Tăi stau
afară şi voiesc să Te vadă. Iar El, răspunzând, a zis către ei: Mama mea şi fraţii
Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l îndeplinesc.”

Psalmul 142, 7-12

„(Strigare) De sârg ascultă-mă, Doamne! Se sfârşi duhul meu. Să nu întorci

faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se pogoară la groapă. Auzită
fă mie dimineaţa mila Ta, căci spre Tine am nădăjduit. Arată-mi, Doamne,
calea întru care voi merge, căci către Tine ridicai sufletul meu. Scoate-mă de
la vrăjmaşii mei, Doamne, căci către Tine fugii. Învaţă-mă să fac voia Ta,
căci Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va povăţui în pământul
dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, mă vei via, în dreptatea Ta. Scoate din
necaz sufletul meu. Şi întru mila Ta vei pierde de tot pe pizmaşii mei, şi
vei pierde pe toţi cei care necăjesc sufletul meu, căci eu robul Tău sunt.”
(Psaltirea după Biblia de la 1688)

555
 Luni 10 decembrie (în calendarul civil 23 decembrie)

Sfinţii Mucenici Mina Calicheladul (în icoană), Ermogen şi Evgraf

Sfântul Mucenic Ghemel din Paflagonia
Sfântul Cuvios Toma Defurchinul din Muntele Chimina din Bitinia
Sfântul Sfinţit Mucenic Teotechie
Sfântul Mucenic Marin
Sfântul Mucenic Evghenie
La Liturghie:
Apostolul de Luni din Săptămâna a 28-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Timotei II, 20-26
Evanghelia de Luni din Săptămâna a 28-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca XIX, 37-44

Apostolul de Luni din Săptămâna a 28-a după Pogorârea Sfântului Duh -

2 Timotei II, 20-26

„Fiule Timotei, într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi
de lemn şi de lut; şi unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste. Deci, de se
va curăţi cineva pe sine de acestea, va fi vas de cinste, sfinţit, de bună
trebuinţă stăpânului, potrivit pentru tot lucrul bun. Fugi de poftele
tinereţilor şi urmează dreptatea, credinţa, dragostea, pacea cu cei ce
cheamă pe Domnul din inimă curată. Fereşte-te de întrebările nebuneşti,
ştiind că dau prilej de ceartă. Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe,
ci să fie blând faţă cu toţi, destoinic să dea învăţătură, îngăduitor,
certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu
pocăinţă spre cunoaşterea adevărului, şi ei să scape din cursa
diavolului, de care sunt prinşi, pentru a-i face voia.”

556
 Marţi 11 decembrie (în calendarul civil 24 decembrie)

Sfântul Cuvios Daniil Stâlpnicul (în icoană)

Sfântul Cuvios Luca Stâlpnicul cel Nou din Olimpul Bitiniei
Sfântul Sfinţit Mucenic Varsava din Persia şi cei împreună cu dânsul
Sfinţii Mucenici Terentie, Vichentie, Emilian şi Veveea

La Liturghie:
Apostolul de Marţi din Săptămâna a 28-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Timotei III, 16 - IV, 4
Evanghelia de Marţi din Săptămâna a 28-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca XIX, 45-48

Apostolul de Marţi din Săptămâna a 28-a după Pogorârea Sfântului Duh -

2 Timotei III, 16 – IV, 4

„Fiule Timotei, toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos

spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea
întru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine
pregătit pentru orice lucru bun. Eu te îndemn deci stăruitor în faţa lui
Dumnezeu şi a lui Hristos Iisus, Care va să judece viii şi morţii, la arătarea Lui
şi în împărăţia Lui; propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără de timp,
mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelunga-răbdare şi învăţătura. Căci va
veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci - dornici
să-şi desfăteze auzul - îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, şi îşi
vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme.”
557
 Miercuri 12 decembrie (în calendarul civil 25 decembrie)

† Sfântul Ierarh Spiridon episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni (în icoană)

Sfântul Mucenic Sinet din Roma
Sfântul Sfinţit Mucenic Alexandru, arhiepiscopul Ierusalimului

(Dezlegare la untdelemn şi vin)

La Liturghie:
Apostolul: - de Miercuri din Săptămâna a 28-a după Pogorârea Sfântului Duh -
2 Timotei IV, 9-22
- la Sfântul Ierarh Spiridon - Efeseni V, 8-19
Evanghelia: - de Miercuri din Săptămâna a 28-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Luca XX, 1-8
- la Sfântul Ierarh Spiridon - Luca VI, 17-23

Din Apostolul la Sfântul Ierarh Spiridon - Efeseni V, 8-16

„Fraţilor, altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul;
umblaţi ca fii ai luminii! Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi
adevăr, încercând ce este bineplăcut Domnului. Şi nu fiţi părtaşi la faptele
cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă.
Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi. Iar tot ce
este pe faţă, se descoperă prin lumină, căci tot ceea ce este descoperit,
lumină este. Pentru aceea zice: "Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din
morţi şi te va lumina Hristos". Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca
nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt.
Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului.”
558
 Joi 13 decembrie (în calendarul civil 26 decembrie)

† Sfinţii Mari Mucenici din Sevastia: Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie şi

Orest (în icoana din stânga)
Sfânta Muceniţă Lucia din Siracuza
Sfântul Cuvios Arsenie din Latro
Sfântul Cuvios Aris din Egipt
Sfântul Sfinţit Mucenic Gavriil, arhiepiscopul Serbiei
†) Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei

(Dezlegare la untdelemn şi vin pentru monahi şi la peşte pentru mireni)

La Liturghie:
Apostolul: - de Joi din Săptămâna a 28-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Tit I, 5-14
- la Sfinţii Mari Mucenici Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie şi
Orest - Efeseni VI, 10-17
Evanghelia: - de Joi din Săptămâna a 28-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca XX, 9-18
- la Sfinţii Mari Mucenici Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie
şi Orest - Luca XX, 46 - XXI, 4

Sfântul Ierarh Dosoftei - Psalmul 143 în versuri

Bună cuvântare îţ voi zâce

S-aibi, Dumnezău svinte, cu ferice,
Că mi-ai datu-mi mânulor la luptă
’Nvăţătură spre vârtute multă.
Degetelor mi-ai datu-mi pre armă,

559
De-s la război ager fără samă.
Şi la grije m-eşti razăm şi vântă
Cu pavăţa ta, Doamne, cea svântă,
De-ai supusu-mi oamenii supt mine
Prin nedejde ce-am, Doamne, spre tine.
Dară omul ce este pre lume,
De ţ-ai spusu-ţ lui svântul tău nume,
Băgându-l în samă de de-a hirea
Fiiul de om ce-i trece mărirea?
Că omul, cât de de-a hirea-n ţară,
Zâlele-i trec ca o umbră rară.
Ce te pogori din ceri cu oşti multe,
De te-atinge de vârvuri de munte,
Să s-aprinză să le margă para,
Să lăţască fum pre toată ţara.
Să dai groază cu fulgere-n oaste,
Să-i săgeţ cu trăsnete din coaste.
De deasupra să-ţ slobozăşti mâna,
Pre pizmaşii să-i mesteci cu tina.
Şi să mă scoţ, Doamne, din tot toiul
Şi de ape ce vin cu pohoiul,
Şi de ceia ce mă-nstreinează,
De-ş pun mâna cu rău să mă piarză,
Carii grăiesc cu gură deşartă
Şi li-i strâmbă mâna cea direaptă.
Cântec nou îţ voi zâce-n năroade,
În psăltire, Doamne,-n zece coarde,
De izbândă ce dai s-aibă craiul,
De-l izbăveşti şi-i delúngez traiul.
Pre David, ce-ţ este a ta slugă,
De nu laş cu spata să-l agiungă,
Izbăveşte şi mă ia de mână
De la fiii a limbă streină,
Ce li-i gura-n voroavă deşartă
Şi li-i strâmbă mâna cea direaptă,
Ce li-s feţii ca neşte mlădiţă
Ultuită, de dau cuviinţă,
Şi fetele le sunt cu podoabă,
Ca beserica la zî de hoarbă,
Şi lăzâle le sunt îndesate,
De izbucnesc dentr-unele-ntr-alte.
Oile lor le sunt plodicioase,
Cu prăsâlă ieşind şi lânoase,
Boii le sunt graş ca neşte tauri,
Ocoalele-ntregi, fără de gauri.
În uliţele lor nu văz tângă,
Nice este-ntr-înş nime să plângă.
Acestora oameni le vor zâce
Că să ţâne de dânşii ferice,
Iară mai ferice-i de tot omul
Ce le este lor Dumnezău Domnul.
(Dosoftei, Psaltirea în versuri, Ed. Litera, Chişinău, 1989, p. 313-315)
560
 Vineri 14 decembrie (în calendarul civil 27 decembrie)

Sfinţii Mucenici Tirs, Levchie şi Calinic

Sfinţii Mucenici Filimon (în icoană), Apolonie, Arian şi Teotih şi cei împreună cu
dânşii
La Liturghie:
Apostolul de Vineri din Săptămâna a 28-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Tit I, 15 - II, 10
Evanghelia de Vineri din Săptămâna a 28-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca XX, 19-26

Din Apostolul de Vineri din Săptămâna a 28-a după Pogorârea Sfântului

Duh - Tit I, 15-16; II, 7-8

„Toate sunt curate pentru cei curaţi; iar pentru cei întinaţi şi
necredincioşi nimeni nu este curat, ci li s-au întinat lor şi mintea şi
cugetul. Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl
tăgăduiesc, urâcioşi fiind, nesupuşi, şi la orice lucru bun, netrebnici.
Întru toate arată-te pe tine pildă de fapte bune, dovedind în învăţătură
neschimbare, cuviinţă, cuvânt sănătos şi fără prihană, pentru ca cel
potrivnic să se ruşineze, neavând de zis nimic rău despre noi.”
561
 Sâmbătă 15 decembrie (în calendarul civil 28 decembrie)

Sfântul Sfinţit Mucenic Elefterie, episcopul Iliricului, Sfânta Muceniţă Antia,

mama sa (ambii în icoană), şi Sfântul Mucenic Coremon eparhul
Sfântul Cuvios Pavel cel Nou din Latro
Sfânta Muceniţă Suzana din Palestina
Sfântul Mucenic Elefterie Cubicularul din Constantinopol
Sfântul Mucenic Vah cel Nou de la Mănăstirea Sfântul Sava

(Dezlegare la peşte)

La Liturghie:
Apostolul de Sâmbătă din Săptămâna a 28-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Efeseni I, 16-23
Evanghelia de Sâmbătă din Săptămâna a 28-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca XII, 32-40

Evanghelia de Sâmbătă din Săptămâna a 28-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Luca XII, 32-40

„Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a
binevoit să vă dea vouă împărăţia. Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie;
faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ceruri, unde fur
nu se apropie, nici molie nu o strică. Căci unde este comoara voastră, acolo este
inima voastră. Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse. Şi voi
fiţi asemenea oamenilor care aşteaptă pe stăpânul lor când se întoarce de la nuntă, ca,
venind, şi bătând, îndată să-i deschidă. Fericite sunt slugile acelea pe care, venind,
stăpânul le va afla priveghind. Adevărat zic vouă că se va încinge şi le va pune
la masă şi, apropiindu-se le va sluji. Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la
straja a treia, şi le va găsi aşa, fericite sunt acelea. Iar aceasta să ştiţi că, de ar şti
stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. Deci
şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.”
562
 Duminică 16 decembrie (în calendarul civil 29 decembrie)

Duminica a 28-a după Pogorârea Sfântului Duh (a Sfinţilor Strămoşi)

Sfântul Proroc Agheu (în icoana din stânga)

Sfântul Mucenic Marin din Roma
Sfinţii Mucenici Prov şi Ilarion
Sfânta Teofana împărăteasa, soţia împăratului Leon cel Înţelept
Sfântul Ierarh Memnon, arhiepiscopul Efesului, participant la Sinodul al IV-lea
Ecumenic

(Dezlegare la peşte)

Glasul al 3-lea; Voscreasna a 6-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica Sfinţilor Strămoşi - Coloseni III, 4-11

„Fraţilor, când Se va arăta Hristos, Care este viaţa voastră, atunci şi voi,
împreună cu El, vă veţi arăta întru slavă. Drept aceea, omorâţi mădularele
voastre cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia,
care este închinare la idoli, pentru care vine mânia lui Dumnezeu peste fiii
neascultării, în care păcate aţi umblat şi voi odinioară, pe când trăiaţi în ele.
Acum deci lepădaţi şi voi toate acestea: mânia, iuţimea, răutatea, defăimarea,
cuvântul de ruşine din gura voastră. Nu vă minţiţi unul pe altul, fiindcă v-aţi
dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu cel
nou, care se înnoieşte, spre deplină cunoştinţă, după chipul Celui Ce l-a zidit,

563
unde nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar,
scit, rob ori liber, ci toate şi întru toţi Hristos.”

Evanghelia la Duminica Sfinţilor Strămoşi

(Pilda celor poftiţi la cină) - Luca XIV, 16-24

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat

pe mulţi; şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi:
Veniţi, că iată toate sunt gata. Şi au început unul câte unul, să-şi ceară iertare.
Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog
iartă-mă. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc;
te rog iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni. Şi
întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se,
stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe
neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici. Şi a zis sluga: Doamne, s-a
făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc. Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la
drumuri şi la garduri şi sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa. Căci zic vouă:
Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.”

Agheu II, 10-14

„În ziua a douăzeci şi patra a lunii a noua, în anul al doilea al lui Darius, a
fost cuvântul Domnului prin gura lui Agheu prorocul, zicând: "Aşa zice Domnul
Savaot: Cere, deci, preoţilor o hotărâre la aceasta: Dacă cineva ia carne
sfinţită în poala hainei lui şi se atinge cu poala de pâine sau de bucate
fierte, de vin, de untdelemn şi de orice mâncare, oare se vor sfinţi
acelea?" Şi au răspuns preoţii şi au zis: "Nu!" Şi a zis Agheu: "Dacă cineva
spurcat, prin atingerea de un mort, se atinge de vreunul din lucrurile
acestea, oare ele se spurcă?" Şi au răspuns preoţii şi au zis: "Se spurcă!"
Şi a răspuns Agheu şi a zis: "Aşa este poporul acesta şi aşa este neamul
acesta înaintea Mea, zice Domnul şi tot aşa este şi cu lucrul mâinilor lor:
tot ceea ce ei aduc jertfă este spurcat.”
564
 Luni 17 decembrie (în calendarul civil 30 decembrie)

Sfântul Proroc Daniel şi Sfinţii 3 tineri din Babilon: Anania, Azaria şi Misail
Sfinţii Mucenici Patermutie, Coprie şi Alexandru din Egipt
Sfântul Cuvios Ştefan din Spania, mărturisitor în Egipt
Sfântul Mucenic Iahu
Sfântul Ierarh Dionisie cel Nou, arhiepiscopul Eghinei
Sfântul Nou Mucenic Nichita din Nyssa

(Dezlegare la peşte)
565
 La Liturghie:
Apostolul de Luni din Săptămâna a 29-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Evrei III, 5-11; 17-19
Evanghelia: - de Luni din Săptămâna a 29-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca XX, 27-44
- la Sfântul Proroc Daniel - Luca XI, 47 - XII, 1

Apostolul de Luni din Săptămâna a 29-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Evrei III, 5-11; 17-19

„Fraţilor, Moise a fost credincios în toată casa Domnului, ca o slugă,

spre mărturia celor ce erau să fie descoperite în viitor, iar Hristos a fost
credincios ca Fiu peste casa Sa. Şi casa Lui suntem noi, numai dacă
ţinem până la sfârşit, cu neclintire, îndrăzneala mărturisirii şi lauda
nădejdii noastre. De aceea, precum zice Duhul Sfânt: "Dacă veţi auzi astăzi
glasul Lui, nu vă învârtoşaţi inimile voastre, ca la răzvrătire în ziua ispitirii din
pustie, unde M-au ispitit părinţii voştri, M-au încercat, şi au văzut faptele Mele,
timp de patruzeci de ani. De aceea M-am mâniat pe neamul acesta şi am zis:
Pururea ei rătăcesc cu inima şi căile Mele nu le-au cunoscut, că M-am jurat în
mânia Mea: "Nu vor intra întru odihna Mea!".
Şi împotriva cui a ţinut mânie timp de patruzeci de ani? Au nu împotriva
celor ce au păcătuit, ale căror oase au căzut în pustie? Şi cui S-a jurat că nu
vor intra întru odihna Sa, decât numai celor ce au fost neascultători? Vedem
dar că n-au putut să intre, din pricina necredinţei lor.”

Daniel VII, 2-12

„Daniel a început a grăi, zicând: "Văzut-am în vedenia mea din timpul nopţii
cum cele patru vânturi ale cerului au sfredelit marea cea necuprinsă. Şi patru
fiare uriaşe au ieşit din mare, una mai deosebită decât alta. Cea dintâi
semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până ce aripile i-au
fost smulse şi a fost ridicată de pe pământ şi pusă pe picioare ca un om şi i s-a
dat inimă de an. Şi iată o a doua fiară, cu înfăţişare de urs, stând într-o
rână, cu trei coaste în gură, între dinţi, şi aşa i s-a poruncit: "Scoală-te!
Mănâncă multă carne!" Apoi m-am uitat din nou şi iată o altă fiară,
asemenea unui leopard, având pe spate patru aripi de pasăre; şi fiara avea
patru capete, şi i s-a dat putere. În urmă am privit în vedeniile mele de noapte
şi iată o a patra fiară înspăimântătoare şi înfricoşătoare şi nespus de
puternică. Ea avea dinţi mari de fier şi gheare de aramă; mânca şi
sfărâma, iar rămăşiţa o călca în picioare. Ea se deosebea de toate celelalte
fiare de mai înainte şi avea zece coarne. M-am uitat cu luare aminte la coarne,
şi iată un alt corn mic creştea între ele, şi trei din coarnele cele dintâi au fost
smulse de el. Şi iată că acest corn avea ochi ca ochii de om şi gură care grăia
lucruri mari. Am privit până când au fost aşezate scaune, şi S-a aşezat Cel
vechi de zile; îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Său
curat ca lâna; tronul Său, flăcări de foc; roţile lui, foc arzător. Un râu de foc se
vărsa şi ieşea din el; mii de mii Îi slujeau şi miriade de miriade stăteau înaintea
Lui! Judecătorul S-a aşezat şi cărţile au fost deschise. Eu mă uitam mereu, din
pricina multelor vorbe pe care cornul cel mare le grăia. Am privit până când
fiara a fost omorâtă şi trupul ei nimicit şi dat focului. Dar şi celorlalte
fiare li s-a luat stăpânirea, şi lungimea vieţii lor a fost hotărâtă până la
o vreme şi un anumit timp.”
566
 Daniel VIII, 8-14; 23-26

„Şi ţapul a crescut foarte şi când a ajuns puternic, cornul cel mare s-a
sfărâmat şi am zărit patru coarne crescând în locul lor, spre cele patru vânturi
ale cerului. Şi din unul dintre ele a ieşit un corn mic, care a crescut afară din
cale, către miazăzi, către răsărit şi către ţara strălucirii. Şi el s-a înălţat până
către oştirea cerească şi a doborât la pământ din oştire şi din stele şi le-a călcat
în picioare. Şi a mai crescut până la mai-marele oştirii şi i-a luat jertfa de
fiecare zi şi i-a răsturnat locul templului său. Şi peste jertfa de fiecare zi
el a pus nelegiuirea şi a aruncat adevărul la pământ, şi el a făcut şi a
izbutit. Şi am auzit un sfânt care grăia, şi un alt sfânt a zis către cel ce grăia:
"Până când va dura vedenia şi jertfa de fiecare zi nu se va mai aduce şi
un păcat al pustiirii va fi pus în loc şi templul şi oştirea vor fi călcate în
picioare?" Atunci el i-a răspuns: "Până la două mii trei sute de seri şi de
dimineţi; după aceasta templul îşi va avea din nou rostul lui". (…) la
vremea covârşirii păcatelor lor, se va ridica un rege cu chip semeţ şi isteţ
în lucrurile ascunse. Şi stăpânirea lui va creşte în putere – dar nu prin
puterea lui însuşi – şi va face pustiiri uriaşe şi în orice lucru va izbuti şi
va prăbuşi pe cei tari şi pe poporul sfinţilor. Din pricina isteţimii lui, va
izbuti înşelăciunea în mâna lui şi se va semeţi în inima sa şi în plină vreme de
pace va doborî pe mulţi. Şi se va ridica împotriva Regelui regilor, dar va fi
aruncat la pământ nu de mână omenească. Iar vedenia despre seri şi
despre dimineţi, care a fost spusă, este adevărată; tu însă pecetluieşte
vedenia, că se va întâmpla după multe zile".”

Daniel XII, 1-12

„Şi în vremea aceea se va scula Mihail, marele voievod care ocroteşte pe fiii
poporului tău, şi va fi vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt
popoarele şi până în vremea de acum. Dar în vremea aceea, poporul tău
va fi mântuit şi anume oricine va fi găsit scris în carte. Şi mulţi dintre cei
care dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii la viaţă veşnică, iar alţii
spre ocară şi ruşine veşnică. Şi cei înţelepţi vor lumina ca strălucirea
cerului şi cei care vor fi îndrumat pe mulţi pe calea dreptăţii vor fi ca
stelele în vecii vecilor. Iar tu, Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte
cartea până la sfârşitul vremii. Mulţi vor cerceta-o cu de-amănuntul şi va creşte
ştiinţa. Şi eu, Daniel, m-am uitat, şi iată alţi doi bărbaţi stând în picioare, unul
pe un mal al fluviului, iar altul pe celălalt mal al fluviului. Şi unul a zis celui ce
era îmbrăcat în veşminte de in şi stătea deasupra apelor fluviului: "Pe când se
vor sfârşi aceste fapte minunate?" Şi am ascultat pe bărbatul cel îmbrăcat în
veşminte de in care stătea deasupra apelor fluviului şi el şi-a ridicat dreapta şi
stânga lui către ceruri şi a jurat pe Cel ce este viu în veci: "Va mai ţine o
vreme; vremuri şi jumătate de vreme, iar când se va isprăvi de sfărâmat
puterea poporului celui sfânt, atunci vor lua sfârşit toate acestea". Şi eu
am auzit, dar nu am înţeles şi am zis: "Stăpâne, care va fi sfârşitul
acestora?" Şi mi-a răspuns: "Du-te, Daniele, că sunt închise şi pecetluite
cuvintele acestea până la sfârşit! Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi, iar cei
nelegiuiţi se vor purta ca cei nelegiuiţi; toţi cei fără de lege nu vor pricepe, ci
numai cei înţelepţi vor înţelege. Şi din vremea când va înceta jertfa cea
de-a pururi şi va începe urâciunea pustiirii vor fi o mie două sute
nouăzeci de zile. Fericit va fi cel ce va aştepta şi va ajunge la o mie trei
sute treizeci şi cinci de zile.”
567
 Marţi 18 decembrie (în calendarul civil 31 decembrie)

Sfântul Mare Mucenic Sebastian, Sfânta Muceniţă Zoe şi cei împreună cu ei

Sfântul Mucenic Eviot din Bitinia
Sfântul Ierarh Flor, episcopul Aminsului din Spania
Sfinţii Mucenici Ermil şi Foca
Sfinţii Mucenici Zaheu diaconul şi Alfeu citeţul din Cezareea
Sfânta Cuvioasă Sofia, făcătoarea de minuni
Sfântul Cuvios Mărturisitor Mihai Singhelul din Ierusalim
Sfântul Ierarh Modest, arhiepiscopul Ierusalimului, ocrotitorul animalelor
†) Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul

La Liturghie:
Apostolul de Marţi din Săptămâna a 29-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Evrei IV, 1-13
Evanghelia de Marţi din Săptămâna a 29-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca XXI, 12-19

Evanghelia de Marţi din Săptămâna a 29-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Luca XXI, 12-19

„Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Dar, mai înainte de toate acestea, îşi vor
pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi şi în temniţe,
ducându-vă la împăraţi şi la dregători, pentru numele Meu. Şi va fi vouă
spre mărturie. Puneţi deci în inimile voastre să nu gândiţi de mai înainte ce veţi
răspunde; căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea sta
împotrivă, nici să-i răspundă toţi potrivnicii voştri. Şi veţi fi daţi şi de
părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi. Şi veţi fi
urâţi de toţi pentru numele Meu. Şi păr din capul vostru nu va pieri. Prin
răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre.”
568
 Miercuri 19 decembrie (în calendarul civil 1 ianuarie 2020)

Sfântul Mucenic Bonifatie şi Sfânta Aglaia (în icoană)

Sfinţii Mucenici Ilie, Prov şi Ares din Egipt
Sfinţii Mucenici Timotei şi Polieuct
Sfântul Ierarh Grigore (Grighentie), episcop de Safar în Etiopia
Sfântul Mucenic Trifon, cel spânzurat de o salcie

La Liturghie:
Apostolul de Miercuri din Săptămâna a 29-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Evrei V, 11 - VI, 8
Evanghelia de Miercuri din Săptămâna a 29-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca XXI, 5-8; 10-11; 20-24

Din Apostolul de Miercuri din Săptămâna a 29-a după Pogorârea Sfântului

Duh - Evrei VI, 4-8

„(…) este cu neputinţă pentru cei care s-au luminat odată şi au gustat
darul cel ceresc şi părtaşi s-au făcut Duhului Sfânt, şi au gustat
cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor, cu neputinţă
este pentru ei, dacă au căzut, să se înnoiască iarăşi spre pocăinţă,
fiindcă ei răstignesc loruşi, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de
batjocură. Ţarina, când absoarbe ploaia ce se coboară adeseori asupra ei şi
rodeşte iarba folositoare celor pentru care a fost muncită, primeşte
binecuvântarea de la Dumnezeu; dar dacă aduce spini şi ciulini, se face
netrebnică şi blestemul îi stă aproape, iar la urmă focul o aşteaptă.”
569
 Joi 20 decembrie (în calendarul civil 2 ianuarie 2020)

Înainte-prăznuirea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos

Sfântul Sfinţit Mucenic Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei (în icoană)

Sfântul Ierarh Filogonie, patriarhul Antiohiei
Sfântul Nou Mucenic Ioan din Tasos

(Dezlegare la peşte)

La Liturghie:
Apostolul: - de Joi din Săptămâna a 29-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Evrei VII, 1-6
- la Înainte-prăznuirea Naşterii Domnului şi la Sfântul Sfinţit
Mucenic Ignatie Teoforul - Evrei X, 32-38
Evanghelia: - de Joi din Săptămâna a 29-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca XXI, 28-33
- la Înainte-prăznuirea Naşterii Domnului şi la Sfântul Sfinţit
Mucenic Ignatie Teoforul - Marcu IX, 33-41

Din Apostolul la Înainte-prăznuirea Naşterii Domnului şi la Sfântul Sfinţit

Mucenic Ignatie Teoforul – Evrei X, 35-38 şi Evrei X, 39 (Evrei X, 35-39)

„Nu lepădaţi dar încrederea voastră, care are mare răsplătire. Căci
aveţi nevoie de răbdare ca, făcând voia lui Dumnezeu, să dobândiţi
făgăduinţa. "Căci mai este puţin timp, prea puţin, şi Cel ce e să vină, va veni
şi nu va întârzia; iar dreptul din credinţă va fi viu; şi de se va îndoi
cineva, nu va binevoi sufletul Meu întru el". Noi nu suntem (fii) ai îndoielii
spre pieire, ci ai credinţei spre dobândirea sufletului.”

570
 Din Epistola către Efeseni a Sfântului Ignatie Teoforul

„Capitolul VII

Sunt unii oameni care obişnuiesc să poarte numele (n.m. de creştin) cu

viclenie condamnabilă, făcând şi alte fapte nevrednice de Dumnezeu; de
aceştia trebuie să fugiţi ca de fiare, pentru că sunt câini turbaţi, care
muşcă pe furiş; trebuie să vă feriţi de ei, că muşcăturile lor sunt greu de
vindecat. Un singur doctor este, trupesc şi duhovnicesc, născut şi nenăscut,
Dumnezeu în trup, în moarte viaţă adevărată, din Maria şi din Dumnezeu, mai
întâi pătimitor şi apoi nepătimitor, Iisus Hristos, Domnul nostru.” (p. 191)

„Capitolul VIII

Să nu vă înşele cineva - după cum nici nu vă lăsaţi înşelaţi -, pentru

că toţi sunteţi ai lui Dumnezeu. «Lepădătura» voastră sunt eu şi mă curăţesc
pentru voi cei din Efes, Biserica cea vestită în veci. Cei trupeşti nu pot face
cele duhovniceşti, nici cei duhovniceşti cele trupeşti, după cum nici
credinţa nu poate săvârşi faptele necredinţei, nici necredinţa faptele
credinţei. Dar chiar acelea pe care le faceţi voi după trup, şi acelea sunt
duhovniceşti, că voi pe toate le faceţi în Iisus Hristos.” (p. 191-192)

„Capitolul XIV

Nimic din acestea nu vă este necunoscut, dacă aveţi în chip

desăvârşit, în Iisus Hristos, credinţa şi dragostea, care sunt început şi
sfârşit vieţii; început este credinţa; sfârşit, dragostea. Când aceste două
sunt unite, este Dumnezeu, iar toate celelalte virtuţi, care decurg din ele,
duc la frumuseţea morală. Nici un om care mărturiseşte credinţa nu
păcătuieşte şi nici cel care are dragoste nu urăşte. «Se cunoaşte pomul
după roada lui»; tot aşa cei care mărturisesc că sunt ai lui Hristos se vor arăta
prin cele ce fac. Că acum nu-i vorba de o simplă mărturisire a credinţei, ci
de a fi găsit până la sfârşit cu credinţă puternică.” (p. 194)

(în Scrierile Părinţilor Apostolici, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1995)

571
 Vineri 21 decembrie (în calendarul civil 3 ianuarie 2020)

Sfânta Muceniţă Iuliana din Nicomidia (în icoană) şi cei 500 de Sfinţii şi 130 de
Sfinte Muceniţe împreună cu dânsa
Sfântul Mucenic Temistocle din Mira Lichiei

(Zi aliturgică)

Psalmul 143

„Bine e cuvântat Domnul Dumnezeul meu, Cel Care învaţă mâinile mele la
rânduială, degetele mele la război. Mila mea şi Scăparea mea, Sprijinitorul meu
şi Mântuitorul meu, Apărătorul meu, şi în El am nădăjduit, Cel Care supune
poporul meu sub mine! Doamne, ce este omul, că Te-ai făcut cunoscut lui, sau
fiul omului căci îl socoteşti pe el? Omul întru deşertăciune se aseamănă, zilele
lui ca umbra trec. Doamne, pleacă cerurile şi Te pogoară, atinge-Te de munţi şi
vor fumega! Fulgeră fulger, şi-i vei risipi pe dânşii! Trimite săgeţile Tale şi-i vei
tulbura pe ei! Trimite mâna Ta dintru înălţime, scoate-mă şi mă
mântuieşte din ape multe, din mâna fiilor celor străini, a căror gură a
grăit în deşert şi dreapta lor e dreapta strâmbătăţii. Dumnezeule, cântare
nouă Îţi voi cânta Ţie; cu psaltire cu zece strune Îţi voi cânta Ţie, Celui Care dă
mântuire împăraţilor, Celui Care îl mântuieşte pe David, robul Său, din sabia
cea rea. Mântuieşte-mă şi mă scoate din mâna fiilor celor străini, a căror
gură a grăit deşertăciune şi dreapta lor e dreapta strâmbătăţii! Ai căror
fii sunt ca nişte tinere răsădituri, întărite întru tinereţile lor; fetele lor,
înfrumuseţate şi împodobite, sunt ca asemănarea bisericii; cămările lor sunt
pline, vărsându-se din una în alta; oile lor sunt mult fătătoare, umplând
târgurile lor; boii lor sunt graşi ; nu este căzătură de gard, nici spărtură, nici
strigare în uliţele lor! Au fericit poporul la care sunt acestea, dar fericit este
poporul căruia Domnul îi este Dumnezeul lui!”(Psaltirea după Biblia de la 1688)
572
 Sâmbătă 22 decembrie (în calendarul civil 4 ianuarie 2020)

Sfânta Mare Muceniţă Anastasia din Roma, izbăvitoarea de otravă, şi cei

împreună cu dânsa, Sfinţii Mucenici Hrisogon şi Zoil
Sfânta Muceniţă Teodota din Niceea Bitiniei, săvârşită în foc împreună cu
pruncii ei
†) Sfântul Ierarh Petru Movilă, mitropolitul Kievului

La Liturghie:
Apostolul: - de Sâmbătă înaintea Naşterii Domnului - Galateni III, 8-12
- de Sâmbătă din Săptămâna a 29-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Efeseni II, 11-13
Evanghelia: - de Sâmbătă înaintea Naşterii Domnului - Luca XIII, 19-29
- de Sâmbătă din Săptămâna a 29-a după Pogorârea Sfântului Duh
- Luca XIII, 19-29

Psalmul 144, 18-21

„Drept este Domnul întru toate căile Lui şi curat întru toate lucrurile
Lui. Aproape este Domnul de toţi cei care-L cheamă pe El, de toţi cei care-L
cheamă pe El cu adevăr. Voia celor care se tem de El o va face şi ruga lor o va
asculta şi-i va mântui pe dânşii. Păzeşte Domnul pe toţi cei care-L iubesc pe
El, şi pe toţi păcătoşii îi va pierde de tot.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)
573
 Duminică 23 decembrie (în calendarul civil 5 ianuarie 2020)

Duminica înaintea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos (a Sfinţilor Părinţi

după trup ai Domnului)

Sfinţii 10 Mucenici din Creta săvârşiţi prin sabie

Sfântul Ierarh Pavel, arhiepiscopul Neocezareei
Sfântul Cuvios Naum de Ohrida, luminătorul bulgarilor
Sfântul Mucenic Schinon
Sfântul Ierarh Nifon, episcopul Constanţianei (în icoană)

Glasul al 4-lea; Voscreasna a 7-a

La Liturghie:

Apostolul de Duminica dinaintea Naşterii Domnului -

Evrei XI, 9-10; 32-40

„Fraţilor, Avraam, prin credinţă, a locuit vremelnic în pământul făgăduinţei,

ca într-un pământ străin, locuind în corturi cu Isaac şi cu Iacov, cei dimpreună
moştenitori ai aceleiaşi făgăduinţe; căci aştepta cetatea cu temelii puternice, al
cărei meşter şi lucrător este Dumnezeu. Şi ce voi mai zice? Căci timpul nu-mi
va ajunge, ca să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David,
de Samuel şi de proroci, care prin credinţă au biruit împărăţii, au făcut
dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor, au stins puterea
574
focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au
făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă; unele femei şi-au
luat pe morţii lor înviaţi. Iar alţii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea, ca să
dobândească mai bună înviere; alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri
şi închisoare; au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu
fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de
capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au
rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului. Şi toţi
aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa, pentru
că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi
desăvârşirea.”

Evanghelia la Duminica înaintea Naşterii Domnului

(Genealogia Mântuitorului) - Matei I, 1-25

„Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a
născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi fraţii lui;
575
Iuda a născut pe Fares şi pe Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom
a născut pe Aram; Aram a născut pe Aminadav; Aminadav a născut pe Naason;
Naason a născut pe Salmon; Salmon a născut pe Booz, din Rahav; Booz a
născut pe Iobed, din Rut; Iobed a născut pe Iesei; Iesei a născut pe David
regele; David a născut pe Solomon din femeia lui Urie; Solomon a născut pe
Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa; Asa a născut pe
Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia; Ozia a născut pe
Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Iezechia; Iezechia a născut
pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia; Iosia a născut
pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon; După strămutarea în
Babilon, Iehonia a născut pe Salatiel; Salatiel a născut pe Zorobabel; Zorobabel
a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor;
Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud;
Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe
Iacov; Iacov a născut pe Iosif, logodnicul Mariei, din care S-a născut Iisus, Care
se cheamă Hristos. Aşadar, toate neamurile de la Avraam până la David sunt
paisprezece; şi de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece; şi
de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri. Iar
naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif,
fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt.
Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în
ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind:
Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit
într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus,
căci El va mântui poporul Său de păcatele lor. Acestea toate s-au făcut ca să se
împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin prorocul care zice: "Iată, Fecioara
va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se
tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu". Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut
aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa. Şi fără
să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut,
Căruia I-a pus numele Iisus.”

Psalmul 145

„Laudă, suflete al meu, pe Domnul! Lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea,

cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi! Nu nădăjduiţi spre căpetenii, în fiii
oamenilor, la care nu este mântuire. Ieşi-va duhul lui şi se va întoarce la
pământul lui; în ziua aceea vor pieri toate gândurile lui. Fericit cel căruia
Dumnezeul lui Iacov îi este ajutorul lui, nădejdea lui în Domnul Dumnezeul lui,
în Cel Care a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele care sunt întru
dânsele, în Cel Care păzeşte adevărul în veac, făcând judecată celor năpăstuiţi,
dănd hrană celor flămânzi. Domnul dezleagă pe cei care sunt în obezi, Domnul
înţelepţeşte orbii. Domnul îndreptează pe cei dărâmaţi. Domnul iubeşte pe cei
drepţi. Domnul păzeşte pe cei pribegi; pe sărac şi pe văduvă va ajuta, şi
calea păcătoşilor o va stinge. Împărăţi-va Domnul în veac; Dumnezeul tău,
Sioane, în neam şi în neam.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

576
 Luni 24 decembrie (în calendarul civil 6 ianuarie 2020)

Sfânta Mare Muceniţă Eugenia (în icoană), prietena ei Vasilisa, tatăl ei, Filip, şi
slujitorii ei, Protas şi Iachint
Sfântul Cuvios Nicolae Monahul din Bulgaria
Sfântul Mucenic Ahaic
Sfântul Cuvios Antioh din Ancira
Sfântul Cuvios Vitimion din Egipt
Sfântul Cuvios Afrodisie din Palestina
Sfântul Cuvios Grat
Sfântul Nou Mucenic Ahmed Caligraful

(Ajunul Naşterii Domnului. Dezlegare la untdelemn şi vin)

(Liturghia Sfântului Vasile cel Mare)

La Liturghie:
Apostolul: - din Ajunul Naşterii Domnului - Evrei I, 1-12
- de Luni din Săptămâna a 30-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Evrei VIII, 7-13
Evanghelia: - din Ajunul Naşterii Domnului - Luca II, 1-20
- de Luni din Săptămâna a 30-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Marcu VIII, 11-21
577
 Evanghelia din Ajunul Naşterii Domnului – Luca II, 1-20

„În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată

lumea. Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria. Şi se
duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea,
din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeşte Betleem,
pentru că el era din casa şi din neamul lui David. Ca să se înscrie împreună cu
Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. Dar pe când erau ei acolo, s-
au împlinit zilele ca ea să nască, şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a
înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei. Şi în
ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea
împrejurul turmei lor. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava
Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare.
Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie
mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care
este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va fi semnul: Veţi
găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle. Şi deodată s-a văzut, împreună cu
îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni
bunăvoire! Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii
către alţii: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a
făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut. Şi, grăbindu-se, au venit şi au
aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle. Şi văzându-L, au
vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil. Şi toţi câţi auzeau se mirau
de cele spuse lor de către păstori. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte,
punându-le în inima sa. Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe
Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese.”
578
 Marţi 25 decembrie (în calendarul civil 7 ianuarie 2020)

(†) Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos

La Liturghie:

Apostolul la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos -

Galateni IV, 4-7

„Fraţilor, când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său,

născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca
să dobândim înfierea. Şi pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul
Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Avva, Părinte! Astfel dar, nu mai eşti
rob, ci fiu; iar de eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos.”

Evanghelia la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos -

Matei II, 1-12

„Dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii
de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce
S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm
Lui. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Şi
adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde
579
este să Se nască Hristos? Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de
prorocul: "Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic
între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe
poporul Meu Israel". Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei
lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis:
Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla,
vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe rege,
au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până
ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi văzând ei steaua, s-au
bucurat cu bucurie mare foarte. Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc
împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi
deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Iar luând
înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.”

Psalmul 150

„Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L pe Dânsul întru

întărirea puterii Lui! Lăudaţi-L întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după
mulţimea slavei Lui! Lăudaţi-L pe Dânsul cu glas de trâmbiţă; lăudaţi-L pe El
cu psaltire şi alăută. Lăudaţi-L pe El cu timpană şi dănţuire, lăudaţi-L pe El cu
strune şi organe! Lăudaţi-L pe El cu ţimbale bine răsunătoare, lăudaţi-L pe El
în ţimbale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul!” (Psaltirea după
Biblia de la 1688)
580
 Miercuri 26 decembrie (în calendarul civil 8 ianuarie 2020)

(†) Soborul Maicii Domnului

†) Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfinţit de la Tismana

Sfântul Ierarh Eftimie Mărturisitorul, episcopul Sardei
Sfântul Cuvios Constantin, făcătorul de minuni din Palestina
Sfântul Cuvios Evarest din Galatia
Sfântul Nou Mucenic Constantin Rusul

(Harţi)
581
 La Liturghie:

Apostolul de Miercuri din Săptămâna a 30-a după Pogorârea

Sfântului Duh - Evrei X, 1-18

„Fraţilor, Legea având umbra bunătăţilor viitoare, iar nu însuşi chipul

lucrurilor, nu poate niciodată - cu aceleaşi jertfe, aduse neîncetat în fiecare an -
să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie. Altfel, n-ar fi încetat oare jertfele aduse,
dacă cei ce săvârşesc slujba dumnezeiască, fiind o dată curăţiţi, n-ar mai avea
nici o conştiinţă a păcatelor? Ci prin ele, an de an, se face amintirea păcatelor.
Pentru că este cu neputinţă ca sângele de tauri şi de ţapi să înlăture păcatele.
Drept aceea, intrând în lume, zice: "Jertfă şi prinos n-ai voit, dar mi-ai întocmit
trup. Arderi de tot şi jertfe pentru păcat nu ţi-au plăcut; atunci am zis: Iată vin,
în sulul cărţii este scris despre mine, să fac voia Ta, Dumnezeule". Zicând mai
sus că: "Jertfă şi prinoase şi arderile de tot şi jertfele pentru păcat n-ai voit, nici
nu Ţi-au plăcut", care se aduc după Lege, atunci a zis: "Iată vin ca să fac voia
Ta, Dumnezeule". El desfiinţează deci pe cei dintâi ca să statornicească pe al
doilea. Întru această voinţă suntem sfinţiţi, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos,
o dată pentru totdeauna. Şi orice preot stă şi slujeşte în fiecare zi şi aceleaşi
jertfe aduce de multe ori, ca unele care niciodată nu pot să înlăture păcatele.
Acesta dimpotrivă, aducând o singură jertfă pentru păcate, a şezut în vecii
vecilor de-a dreapta lui Dumnezeu, şi aşteaptă până ce vrăjmaşii Lui vor fi puşi
aşternut picioarelor Lui. Căci printr-o singură jertfă adusă, a adus la
veşnică desăvârşire pe cei ce se sfinţesc; dar şi Duhul cel Sfânt ne
mărturiseşte aceasta, fiindcă după ce a zis: "Acesta este aşezământul pe
care Îl voi întocmi cu ei, după acele zile – zice Domnul: Da-voi legile Mele
în inimile lor şi le voi scrie în cugetele lor". Şi adaugă: "Iar de păcatele
lor şi de fărădelegile lor nu-Mi voi mai aduce aminte". Unde este dar
iertarea acestora, nu mai este jertfă pentru păcate.”

Apostolul la Soborul Maicii Domnului - Evrei II, 11-18

„Fraţilor, Cel Ce sfinţeşte şi cei ce se sfinţesc, dintr-Unul sunt toţi; de aceea

nu se ruşinează să-i numească pe ei fraţi, zicând: "Spune-voi fraţilor Mei
numele Tău. În mijlocul Bisericii Te voi lăuda". Şi iarăşi: "Eu voi fi încrezător în
El"; şi iarăşi: "Iată Eu şi pruncii pe care Mi i-a dat Dumnezeu". Deci, de vreme
ce pruncii s-au făcut părtaşi sângelui şi trupului, în acelaşi fel şi El S-a
împărtăşit de acestea, ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea
morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe acei pe care frica morţii îi ţinea în
robie toată viaţa. Căci, într-adevăr, nu a luat firea îngerilor, ci sămânţa lui
Avraam a luat. Pentru aceea, dator era întru toate să Se asemene
fraţilor, ca să fie milostiv şi credincios arhiereu în cele către Dumnezeu,
pentru curăţirea păcatelor poporului. Căci prin ceea ce a pătimit, fiind
El însuşi ispitit, poate şi celor ce se ispitesc să le ajute.”

Evanghelia de Miercuri din Săptămâna a 30-a după Pogorârea

Sfântului Duh - Marcu VIII, 30-34

„În vremea aceea, Iisus a dat poruncă ucenicilor Săi să nu spună nimănui
despre El. Şi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe
şi să fie defăimat de bătrâni, de arhierei şi de cărturari şi să fie omorât, iar
după trei zile să învieze. Şi spunea acest cuvânt pe faţă. Şi luându-L Petru de o
582
parte, a început să-L dojenească. Dar El, întorcându-Se şi uitându-Se la
ucenicii Săi, a certat pe Petru şi i-a zis: Mergi, înapoia mea, satano! Căci tu nu
cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Şi chemând la Sine
mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine,
să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.”

Evanghelia la Soborul Maicii Domnului - Matei II, 13-23

„Iar după plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif,
zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până
ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă. Şi sculându-se,
a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt. Şi au stat acolo
până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin
prorocul: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu". Iar când Irod a văzut că a fost
amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând, a ucis pe toţi pruncii care erau
în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl
aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia prorocul:
"Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi
nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt". După moartea lui Irod, iată că
îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif în Egipt, şi i-a zis: Scoală-te, ia
Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce
căutau să ia sufletul Pruncului. Iosif, sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama
Lui şi a venit în pământul lui Israel. Şi auzind că domneşte Arhelau în Iudeea,
în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi, luând poruncă, în vis,
s-a dus în părţile Galileii. Şi venind a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se
împlinească ceea ce s-a spus prin proroci, că Nazarinean Se va chema.”

Psalmul 148

„Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cele înalte! Lăudaţi-L

pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui! Lăudaţi-L pe El soarele
şi luna, lăudaţi-L pe El toate stelele şi lumina! Lăudaţi-L pe El cerurile cerurilor
şi apa cea de deasupra cerurilor să laude numele Domnului! Căci El a zis şi
s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit, pusu-le-a pe ele în veac şi în veacul
veacului, poruncă le-a pus şi nu va trece. Lăudaţi pe Domnul, din pământ,
balauri şi toate beznele; foc, grindină, zăpadă, gheaţă, vânt de vifor, acelea ce
fac cuvântul Lui; munţii şi toate dealurile, pomii roditori şi toţi cedrii; fiarele şi
toate dobitoacele târâtoare şi păsări zburătoare; împăraţii pământului şi toate
popoarele, căpetenii şi toţi judecătorii pământului; tinerii şi fecioare, bătrâni, cu
cei mai tineri, să laude numele Domnului! Căci se înălţă numele Lui singur:
Mărturisirea Lui pe pământ şi în cer. Şi va înălţa fruntea poporului Lui:
Laudă tuturor celor curaţi ai Lui, fiilor lui Israil, poporului ce se apropie
de El!” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

583
 Joi 27 decembrie (în calendarul civil 9 ianuarie 2020)

†) Sfântul Apostol şi Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan (în icoană)

Sfântul Cuvios Teodor Mărturisitorul
Sfântul Ierarh Teodor, arhiepiscopul Constantinopolului
Sfântul Cuvios Luca Triglinul din Olimpul Bitiniei

La Liturghie:

Apostolul de Joi din Săptămâna a 30-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Evrei X, 35 - XI, 7

„Nu lepădaţi dar încrederea voastră, care are mare răsplătire. Căci
aveţi nevoie de răbdare ca, făcând voia lui Dumnezeu, să dobândiţi făgăduinţa.
"Căci mai este puţin timp, prea puţin, şi Cel ce e să vină, va veni şi nu va
întârzia; iar dreptul din credinţă va fi viu; şi de se va îndoi cineva, nu va
binevoi sufletul Meu întru el". Noi nu suntem (fii) ai îndoielii spre pieire,
584
ci ai credinţei spre dobândirea sufletului. Iar credinţa este încredinţarea
celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute. Prin ea, cei din
vechime au dat buna lor mărturie. Prin credinţă înţelegem că s-au întemeiat
veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic cele ce se văd.
Prin credinţă, Abel a adus lui Dumnezeu mai bună jertfă decât Cain, pentru
care a luat mărturie că este drept, mărturisind Dumnezeu despre darurile lui;
şi prin credinţă grăieşte şi azi, deşi a murit. Prin credinţă, Enoh a fost luat de
pe pământ ca să nu vadă moartea, şi nu s-a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl
strămutase, căci mai înainte de a-l strămuta, el a avut mărturie că a
bineplăcut lui Dumnezeu. Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim
plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să
creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută. Prin
credinţă, luând Noe înştiinţare de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau
încă, a gătit, cu evlavie, o corabie spre mântuirea casei sale; prin credinţă el a
osândit lumea şi dreptăţii celei din credinţă s-a făcut moştenitor.”

Apostolul la Sfântul Apostol şi Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan - Fapte VI,

8-15; VII, 1-5; 47-60

„În zilele acelea, Ştefan, plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari
în popor. Şi s-au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a libertinilor şi a
cirenenilor şi a alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi din Asia, sfădindu-se cu
Ştefan. Şi nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi a Duhului cu care el
vorbea. Atunci au pus pe nişte bărbaţi să zică: L-am auzit spunând cuvinte de
hulă împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu. Şi au întărâtat poporul şi pe
bătrâni şi pe cărturari şi, năvălind asupră-i, l-au răpit şi l-au dus în sinedriu.
Şi au pus martori mincinoşi, care ziceau: Acest om nu încetează a vorbi cuvinte
de hulă împotriva acestui loc Sfânt şi a Legii. Că l-au auzit zicând că Acest Iisus
Nazarineanul va strica locul acesta şi va schimba datinile pe care ni le-a lăsat
nouă Moise. Şi aţintindu-şi ochii asupra lui, toţi cei ce şedeau în sinedriu au
văzut faţa lui ca o faţă de înger. Şi a zis arhiereul: Adevărate sunt acestea? Iar
el a zis: Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui
nostru Avraam, când era în Mesopotamia, mai înainte de a locui în Haran, şi a
zis către el: Ieşi din pământul tău şi din rudenia ta şi vino în pământul pe care
ţi-l voi arăta. Atunci, ieşind din pământul caldeilor, a locuit în Haran. Iar de
acolo, după moartea tatălui său, l-a strămutat în această ţară, în care locuiţi
voi acum, şi nu i-a dat moştenire în ea nici o palmă de pământ, ci i-a făgăduit
că i-o va da lui spre stăpânire şi urmaşilor lui după el, neavând el copil. Iar
Solomon I-a zidit Lui casă, dar Cel Preaînalt nu locuieşte în temple făcute de
mâini, precum zice prorocul: "Cerul este tronul Meu şi pământul aşternut
picioarelor Mele. Ce casă Îmi veţi zidi Mie? – zice Domnul – sau care este locul
odihnei Mele? Nu mâna Mea a făcut toate acestea?" Voi cei tari în cerbice şi
netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea staţi împotriva Duhului
Sfânt; precum şi părinţii voştri, aşa şi voi! Pe care dintre proroci nu l-au
prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui
Drept, ai Cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum, voi, care aţi primit
Legea întru rânduieli de îngeri şi n-aţi păzit-o! Iar ei, auzind acestea, fremătau
de furie în inimile lor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. Iar Ştefan, fiind plin
de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând
de-a dreapta lui Dumnezeu. Şi a zis: Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul
Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu! Iar ei, strigând cu glas mare, şi-au
astupat urechile şi au năvălit asupra lui. Şi scoţându-l afară din cetate, îl
585
băteau cu pietre. Iar martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit
Saul. Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne, Iisuse,
primeşte duhul meu! Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le
socoti lor păcatul acesta! Şi zicând acestea, a murit.”

Evanghelia de Joi din Săptămâna a 30-a după Sfântului Duh - Marcu IX, 10-15

„În vremea aceea, ucenicii au păstrat cuvântul lui Iisus, întrebându-se între
ei: Ce înseamnă a învia din morţi? Şi L-au întrebat pe El, zicând: Pentru ce zic
fariseii şi cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie? Iar El le-a răspuns: Ilie,
venind întâi, va aşeza iarăşi toate. Şi cum este scris despre Fiul Omului că va
să pătimească multe şi să fie defăimat? Dar vă zic vouă că Ilie a şi venit şi i-au
făcut toate câte au voit, precum s-a scris despre el. Şi venind la ucenici, a văzut
mulţime mare împrejurul lor şi pe cărturari sfădindu-se între ei. Şi îndată toată
mulţimea, văzându-L, s-a spăimântat şi, alergând, I se închina.”

Evanghelia la Sfântul Apostol şi Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan -

Matei XXI, 33-44

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a
sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o
lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe
slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele. Dar lucrătorii, punând mâna pe
slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre.
Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot
aşa. La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul meu. Iar
lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi
să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui. Şi, punând mâna pe el, l-au scos
afară din vie şi l-au ucis. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor
lucrători? I-au răspuns: Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor
lucrători, care vor da roadele la timpul lor. Zis-a lor Iisus: Au n-aţi citit
niciodată în Scripturi: "Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a
ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru
minunat în ochii noştri"? De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se
va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei. Cine va
cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi.”

Psalmul 146

„Lăudaţi pe Domnul, căci e bun psalmul; Dumnezeului nostru îndulcească-se

lauda! Când va zidi Ierusalimul, Domnul pe risipiţii ai lui Israil îi va aduna, Cel
Care vindecă pe cei zdrobiţi la inimă legând rănile lor, Cel Care numără
mulţimea stelelor, pe toate pe numele lor chemând. Mare este Domnul nostru şi
mare este vârtutea Lui şi priceperii Lui nu-i este hotar. Domnul ia la Sine pe
cei blânzi şi smereşte pe cei păcătoşi până la pământ. Începeţi Domnului
cu mărturisire, cântaţi Dumnezeului nostru cu alăută, Celui Care înveleşte
cerul cu nori, Celui Care găteşte pământului ploaie, Celui Care răsare în munţi
iarbă şi pajişte la lucrul oamenilor, dând dobitoacelor hrana lor şi puilor de
corb, care Îl cheamă pe El! Nu întru puterea calului va voi, nici în pulpele
omului nu binevoieşte. Binevoieşte Domnul întru cei care se tem de Dânsul
şi întru cei care nădăjduiesc în mila Lui. Aliluia.” (Psaltirea după Biblia de
la 1688)
586
 Vineri 28 decembrie (în calendarul civil 10 ianuarie 2020)

Sfinţii 20.000 de Mucenici arşi în Biserica din Nicomidia

Sfânta Muceniţă Domna din Nicomidia
Sfântul Apostol Nicanor
Sfântul Mucenic Secund din Italia
Sfântul Cuvios Vavila din Tars
Sfântul Cuvios Simeon, izvorâtorul de mir, ctitorul Mănăstirii Simonopetra (în icoană)

(Harţi)

La Liturghie:
Apostolul: - de Vineri, Săptămâna a 30-a după Pogorârea Sfântului Duh- Evrei XI,8-16
- la Sfinţii 20.000 de Mucenici din Nicomidia - Romani VIII, 2-13
Evanghelia: - de Vineri din Săptămâna a 30-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Marcu IX, 33-41
- la Sfinţii 20.000 de Mucenici din Nicomidia - Luca XIV, 25-35

Din Apostolul de Vineri din Săptămâna a 30-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Evrei XI, 8-13

„Fraţilor, prin credinţă, Avraam, când a fost chemat, a ascultat şi a ieşit la locul
pe care era să-l ia spre moştenire şi a ieşit neştiind încotro merge. Prin credinţă, a
locuit vremelnic în pământul făgăduinţei, ca într-un pământ străin, locuind în
corturi cu Isaac şi cu Iacov, cei dimpreună moştenitori ai aceleiaşi făgăduinţe; căci
aştepta cetatea cu temelii puternice, al cărei meşter şi lucrător este Dumnezeu. Prin
credinţă, şi Sara însăşi a primit putere să zămislească fiu, deşi trecuse de vârsta
cuvenită, pentru că ea L-a socotit credincios pe Cel ce făgăduise. Pentru aceea,
dintr-un singur om, şi acela ca şi mort, s-au născut atâţia urmaşi – mulţi "ca stelele
cerului şi ca nisipul cel fără de număr de pe ţărmul mării". Toţi aceştia au murit
întru credinţă, fără să primească făgăduinţele, ci văzându-le de departe şi
iubindu-le cu dor şi mărturisind că pe pământ ei sunt străini şi călători.”
587
 Sâmbătă 29 decembrie (în calendarul civil 11 ianuarie 2020)

Sfinţii 14.000 de prunci ucişi din porunca lui Irod în Betleem

Sfântul Cuvios Marcel, egumenul Mănăstirii Neadormiţilor din Apamia Siriei
Sfântul Cuvios Tadeu Mărturisitorul pentru Sfintele Icoane, din Mănăstirea Studion

La Liturghie:
Apostolul: - de Sâmbătă după Naşterea Domnului - 2 Timotei III, 1-9
- de Sâmbătă din Săptămâna a 30-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Efeseni V, 1-8
- la Sfinţii 14.000 de prunci ucişi în Betleem - Evrei II, 11-18
Evanghelia: - de Sâmbătă după Naşterea Domnului - Matei XII, 15-21
- de Sâmbătă din Săptămâna a 30-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Luca XIV, 1-11
- la Sfinţii 14.000 de prunci ucişi în Betleem - Matei II, 13-23

Apostolul de Sâmbătă după Naşterea Domnului - 2 Timotei III, 1-9

„Fiule Timotei, aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele; că
vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori,
neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, lipsiţi de dragoste,
neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine, trădători,
necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu,
având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te
şi de aceştia. Căci dintre aceştia sunt cei ce se vâră prin case şi robesc femeiuşti
împovărate de păcate şi purtate de multe feluri de pofte, mereu învăţând şi neputând
niciodată să ajungă la cunoaşterea adevărului. După cum Iannes şi Iambres s-au
împotrivit lui Moise, aşa şi aceştia stau împotriva adevărului, oameni stricaţi la
minte şi netrebnici pentru credinţă. Dar nu vor merge mai departe, pentru că
nebunia lor va fi vădită tuturor, precum a fost şi a acelora.”
588
 Duminică 30 decembrie (în calendarul civil 12 ianuarie 2020)

Duminica înaintea Botezului Domnului nostru Iisus Hristos

Sfânta Muceniţă Anisia din Tesalonic (în icoană)

Sfânta Cuvioasă Teodora din Cezareea Capadociei
Sfântul Cuvios Leon
Sfântul Mucenic Fileter din Nicomidia
Sfântul Apostol Timon dintre cei 70

La Liturghie:

Glasul al 5-lea; Voscreasna a 8-a

La Liturghie:

Apostolul la Duminica după Naşterea Domnului - Galateni I, 11-19

„Fraţilor, vă fac cunoscut că Evanghelia cea binevestită de mine nu este

după om; pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învăţat-o, ci prin
descoperirea lui Iisus Hristos. Căci aţi auzit despre purtarea mea de altădată
întru iudaism, că prigoneam peste măsură Biserica lui Dumnezeu şi o pustiam.
Şi spoream în iudaism mai mult decât mulţi dintre cei care erau de vârsta mea
în neamul meu, fiind mult râvnitor al datinilor mele părinteşti. Dar când a
binevoit Dumnezeu Care m-a ales din pântecele mamei mele şi m-a chemat
prin harul Său, să descopere pe Fiul Său întru mine, pentru ca să-L
binevestesc la neamuri, îndată nu am primit sfat de la trup şi de la sânge, nici
nu m-am suit la Ierusalim, la Apostolii cei dinainte de mine, ci m-am dus în
Arabia şi m-am întors iarăşi la Damasc. Apoi, după trei ani, m-am suit la
589
Ierusalim, ca să-l cunosc pe Chefa şi am rămas la el cincisprezece zile. Iar pe
altul din apostoli n-am văzut decât numai pe Iacov, fratele Domnului.”

Apostolul la Sfânta Muceniţă Anisia din Tesalonic - Galateni III, 23-29

„Fraţilor, mai înainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub Lege, fiind
închişi pentru credinţa care avea să se descopere. Astfel că Legea ne-a fost
călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credinţă. Iar dacă a
venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză. Căci toţi sunteţi fii ai lui
Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus. Căci, câţi în Hristos v-aţi
botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este
nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că
voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus. Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi
deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă.”

Evanghelia la Duminica după Naşterea Domnului (Fuga în Egipt) -

Matei II, 13-23

„În vremea aceea, după plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în
vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai
acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă. Şi
sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt. Şi au
stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de
Domnul, prin prorocul: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu". Iar când Irod a
văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi
pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după
timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin
Ieremia prorocul: "Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela
îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt". După
moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif în Egipt, şi
i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul lui Israel,
căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului. Iosif, sculându-se, a luat
Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în pământul lui Israel. Şi auzind că domneşte
Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi,
luând poruncă, în vis, s-a dus în părţile Galileii. Şi venind a locuit în oraşul

590
numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proroci, că
Nazarinean Se va chema.”

Evanghelia la Sfânta Muceniţă Anisia din Tesalonic - Luca XIII, 10-17

„În vremea aceea, învăţa Iisus într-una din sinagogi sâmbăta. Şi iată o femeie
care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, de nu
putea să se ridice în sus nicidecum; iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis:
Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Şi Şi-a pus mâinile asupra ei, şi ea
îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. Iar mai-marele sinagogii,
mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulţimii: Şase
zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă,
dar nu în ziua sâmbetei! Iar Domnul i-a răspuns şi a zis: Făţarnicilor! Fiecare
dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l
duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana,
iată de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura
aceasta, în ziua sâmbetei? Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi care erau
împotriva Lui, şi toată mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârşite de El.”

Psalmul 149

„Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în biserica cuvioşilor!

Veselească-se Israil de Cel Care l-a făcut pe el şi fiii Sionului să se bucure de
Împăratul lor! Să laude numele Lui cu dănţuire, cu timpană şi cu psaltire să-I
cânte Lui! Căci va binevoi Domnul întru poporul Lui şi-i va înălţa pe cei blânzi
cu mântuire. Fălise-vor cei curaţi cu mărire şi se vor bucura în aşternuturile
lor! Laudele Domnului în gura lor şi săbii de amândouă părţile ascuţite
în mâinile lor, ca să facă izbândă întru neamuri, mustrări întru noroade;
ca să lege pe împăraţii lor cu obezi şi pe slăviţii lor în cătuşe de fier, ca
să facă întru ei judecată scrisă! Mărirea aceasta fi-va la toţi cei curaţi ai
Lui.” (Psaltirea după Biblia de la 1688)

Notă: Apostolul şi Evanghelia cele de dinaintea Botezului Domnului se citesc în

data de 1 ianuarie 2020.

591
 Luni 31 decembrie (în calendarul civil 13 ianuarie 2020)

Odovania praznicului Naşterii Domnului

Sfinţii Iosif Logodnicul (icoana din stânga sus), David Prorocul (icoana din
stânga jos) şi Iacob, ruda Domnului (icoana din dreapta sus)
Sfânta Cuvioasă Melania Romana (icoana din dreapta jos)
Sfântul Mucenic Zotic, hrănitorul de săraci
Sfântul Cuvios Ghelasie din Palestina
10 Sfinte Muceniţe din Nicomidia
Sfânta Muceniţă Olimpiodora
† Sfântul Mucenic Hermes din Bononia
592
 La Liturghie:
Apostolul: - la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos - Galateni IV, 4-7
- de Luni din Săptămâna a 31-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Evrei XI, 17-31
Evanghelia: - la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos - Matei II, 1-12
- de Luni din Săptămâna a 31-a după Pogorârea Sfântului Duh -
Marcu IX, 42 - X, 1

Apostolul de Luni din Săptămâna a 31-a după Pogorârea Sfântului Duh -

Evrei XI, 17-31

„Fraţilor, prin credinţă, Avraam, când a fost încercat, a adus pe Isaac

(jertfă). Cel ce primise făgăduinţele aducea jertfă pe fiul său unul născut! Către
el grăise Dumnezeu: "Că în Isaac ţi se va chema ţie urmaş". Dar Avraam a
socotit că Dumnezeu este puternic să-l învieze şi din morţi; drept aceea l-a
dobândit înapoi ca un fel de pildă (a învierii) Lui. Prin credinţa despre cele
viitoare a binecuvântat Isaac pe Iacov şi pe Esau. Prin credinţă Iacov, când a
fost să moară, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi s-a închinat,
rezemându-se pe vârful toiagului său. Prin credinţă Iosif, la sfârşitul vieţii, a
pomenit despre ieşirea fiilor lui Israel şi a dat porunci cu privire la oasele sale.
Prin credinţă, când s-a născut Moise, a fost ascuns de părinţii lui trei luni,
căci l-au văzut prunc frumos şi nu s-au temut de porunca regelui. Prin
credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui
Faraon, ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să
aibă dulceaţa cea trecătoare a păcatului, socotind că batjocorirea pentru
Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la
răsplătire. Prin credinţă, a părăsit Egiptul, fără să se teamă de urgia regelui,
căci a rămas neclintit, ca cel care vede pe Cel nevăzut. Prin credinţă, a rânduit
Paştile şi stropirea cu sânge, ca îngerul nimicitor să nu se atingă de cei întâi-
născuţi ai lor. Prin credinţă au trecut israeliţii Marea Roşie, ca pe uscat, pe
care egiptenii, încercând şi ei s-o treacă, s-au înecat. Prin credinţă, zidurile
Ierihonului au căzut, după ce au fost înconjurate şapte zile. Prin credinţă
Rahav, desfrânata, fiindcă primise cu pace iscoadele, n-a pierit împreună cu cei
neascultători.”

Din Evanghelia de Luni din Săptămâna a 31-a după Pogorârea Sfântului

Duh - Marcu IX, 42-50

„Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Cine va sminti pe unul din aceştia mici,
care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă şi-ar lega de gât o piatră de
moară şi să fie aruncat în mare. Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai
bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să
te duci în gheena, în focul cel nestins. Unde viermele lor nu moare şi
focul nu se stinge. Şi de te sminteşte piciorul tău, taie-l, că mai bine îţi
este ţie să intri fără un picior în viaţă, decât având amândouă picioarele
să fii azvârlit în gheena, în focul cel nestins, unde viermele lor nu moare
şi focul nu se stinge. Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine
îţi este ţie cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având
amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. Unde viermele lor nu
moare şi focul nu se stinge. Căci fiecare (om) va fi sărat cu foc, după cum
orice jertfă va fi sărată cu sare. Bună este sarea; dacă însă sarea îşi pierde
puterea, cu ce o veţi drege? Aveţi sare întru voi şi trăiţi în pace unii cu alţii.”

593
 RÂNDUIELI BISERICEŞTI ÎN ANUL 2019

ZILE DE POST ŞI POSTURI DE PESTE AN

Miercurile şi vinerile de peste an, în afară de cele cu dezlegare, însemnate cu harţi

Ajunul Bobotezei (5 ianuarie)
Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august)
Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie)
Postul Sfintelor Paşti (26 februarie - 14 aprile)
Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (11 iunie - 28 iunie)
Postul Adormirii Maicii Domnului (1 august - 14 august)
Postul Naşterii Domnului (15 noiembrie - 24 decembrie)

ZILE ALITURGICE ŞI ZILE CU LITURGHIE DIFERITĂ

Zile aliturgice (în care nu se săvârşeşte nicio Sfântă Liturghie):

Miercuri şi Vineri în Săptămâna Lăsatului sec de brânză

Luni şi marţi în prima săptămână a Postului Sfintelor Paşti
În Sfânta şi Marea Vineri
Vineri înaintea Naşterii Domnului

Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se săvârşeşte de 10 ori în acest an:

- la 1 ianuarie, de praznicul Sfântului Vasile cel Mare

- la 5 ianuarie în ajunul Bobotezei
- în primele 5 Duminici din postul Sfintelor Paşti
- în Sfânta şi Marea Joi
- în Sfânta şi Marea Sâmbătă
- la 24 decembrie, în ajunul praznicului Naşterii Domnului

Liturghia Darurilor înainte-sfinţite se săvârşeşte în zilele de rând din Postul Sfintelor

Paşti (luni-vineri), până în Sfânta şi Marea Miercuri inclusiv, cu excepţia Praznicului
Bunei Vestiri (25 martie)

Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur se săvârşeşte în toate celelalte zile

ZILE ÎN CARE NU SE SĂVÂRŞESC PARASTASE

În toate duminicile de peste an

La Praznicele Împărăteşti
În zilele de rând (luni-vineri) ale Postului Sfintelor Paşti
În zilele aliturgice
În perioada de la Duminica Floriilor până la Duminica Sfântului Apostol Toma
(8 aprilie - 22 aprilie)
În perioada de la Crăciun până la Bobotează (25 decembrie - 6 ianuarie)

NU SE FAC NUNŢI

În toate zilele de post şi în posturile de peste an

În ajunul şi în zilele Praznicelor Împărăteşti
De luni după lăsatul secului de carne pentru Postul Sfintelor Paşti până la Duminica
Sfântului Apostol Toma (19 februarie - 22 aprilie)
În perioada de la Crăciun până la Bobotează (25 decembrie - 6 ianuarie)

594
 Cuprins cu Duminicile şi Praznicele Împărăteşti şi Mari
din anul 2019

Cuvânt înainte......................................................................p. 3
Ianuarie.................................................................................p. 15
Tăierea-împrejur după trup a Domnului nostru Iisus Hristos
şi Sfântul Ierarh Vasile cel Mare.............................p. 16
Botezul Domnului nostru Iisus Hristos................................p. 26
Duminica după Botezul Domnului nostru Iisus Hristos
şi Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul......p. 29
Duminica vindecării celor zece leproşi………………………….p. 38
Duminica lui Zaheu vameşul………………………………………..p. 49
Duminica femeii cananeence……………………………………….p. 60
Sfinţii Trei Ierarhi.................................................................p. 65
Februarie............................................................................... p. 69
Întâmpinarea Domnului nostru Iisus Hristos.......................p. 71
Duminica Vameşului şi a Fariseului………………………………p. 75
Duminica întoarcerii Fiului Risipitor…………………………….p. 85
Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi………………………………..p. 94
Duminica izgonirii lui Adam din Rai……………………………..p. 102
Martie....................................................................................p. 107
Duminica Ortodoxiei………………………………………………….p. 111
Duminica Sfântului Grigorie Palama……………………………..p. 119
Duminica Sfintei Cruci……………………………………………….p. 128
Duminica Sfântului Ioan Scărarul şi Buna Vestire...............p. 136
Aprilie....................................................................................p. 146
Duminica Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca…………………p. 147
Duminica Floriilor……………………………………………………..p. 156
Învierea Domnului nostru Iisus Hristos - Sfintele Paşti…..p. 168
Sfintele Paşti - a 2-a zi..........................................................p. 170
Sfintele Paşti - a 3-a zi..........................................................p. 172
Izvorul Tămăduirii................................................................p. 176
Duminica Sfântului Apostol Toma………………………………..p. 179
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe…………………………………..p. 182
Duminica Sfintelor Femei Mironosiţe……………………………p. 191
Mai.........................................................................................p. 194
Duminica vindecării slăbănogului de la scăldătoarea
Vitezda……………………………………………………...p. 200
Duminica Samarinencii………………………………………………p. 211
Duminica vindecării orbului din naştere……………………….p. 220
Sfinţii Mari Împăraţi Constantin şi Elena……………………...p. 223
Înălţarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos…………….p. 230
Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul Întâi Ecumenic
de la Niceea………………………………………………..p. 236

595
Iunie.....................................................................................p. 243
Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea)……………………….p. 247
Sfânta Treime.......................................................................p. 250
Duminica tuturor Sfinţilor………………………………………….p. 258
Duminica Sfinţilor Români…………………………………………p. 267
Duminica învăţăturii despre grijile vieţii şi Naşterea
Sfântului Proroc Ioan Botezătorul......................p. 277
Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel..............................................p. 285
Iulie.......................................................................................p. 290
Duminica vindecării slugii sutaşului…………………………….p. 291
Duminica vindecării celor doi demonizaţi din Gadara……..p. 300
Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul al IV-lea Ecumenic
de la Calcedon…………………………………………….p. 311
Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul.............................................p. 320
Duminica vindecării a doi orbi şi a unui mut din
Capernaum…………………………………………………p. 325
Duminica înmulţirii pâinilor………………………………………..p. 335
August....................................................................................p. 339
Duminica umblării pe mare a Domnului Iisus Hristos……...p. 344
Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos……….p. 347
Duminica vindecării lunaticului…………………………………..p. 354
Adormirea Maicii Domnului..................................................p. 359
Duminica pildei datornicului nemilostiv……………………….p. 365
Duminica tânărului bogat……………………………………………p. 377
Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul..............p. 381
Septembrie............................................................................p. 386
Duminica pildei lucrătorilor celor răi……………………………p. 388
Naşterea Maicii Domnului nostru Iisus Hristos...................p. 396
Duminica înainte de Înălţarea Sfintei Cruci…………………..p. 398
Înălţarea Sfintei Cruci..........................................................p. 413
Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci………………………….p. 417
Duminica pescuirii minunate………………………………………p. 425
Duminica predicării iubirii vrăjmaşilor…………………………p. 436
Octombrie.............................................................................p. 439
Duminica învierii fiului văduvei din Nain………………………p. 446
Duminica pildei semănătorului şi Sfânta Cuvioasă
Parascheva de la Iaşi........................................... p. 455
Duminica vindecării demonizatului din ţinutul
Gherghesenilor……………………………………………p. 467
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir.............p. 475
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou de la Bucureşti..................p. 478
Duminica învierii fiicei lui Iair.…………………………………...p. 481

596
Noiembrie..............................................................................p. 487
Duminica pildei bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr..p. 491
Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil......................p. 497
Duminica pildei samarineanului milostiv………………………p. 506
Duminica pildei bogatului căruia i-a rodit ţarina................p. 519
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului................................p. 524
Duminica dregătorului bogat................................................p. 531
Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat, ocrotitorul
României....................................................................p. 538
Decembrie..............................................................................p. 541
Duminica vindecării orbului din Ierihon………………………..p. 543
Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei..........p. 549
Duminica tămăduiri femeii gârbove………………………………p. 553
Duminica Sfinţilor Strămoşi………………………………………..p. 563
Duminica înaintea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos,
a Sfinţilor Părinţi după trup ai Domnului………..p. 574
Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos………………………..p. 579
Soborul Maicii Domnului......................................................p. 581
Sfântul Apostol şi Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan…..p. 584
Duminica înaintea Botezului Domnului nostru Iisus
Hristos………………………………………………………p. 589
Rânduieli Bisericeşti………………………………………………….p. 594

597
 Sfântul Sfinţit Mărturisitor Adrian Făgeţeanu:

„(…)erezia Patriarhului Daniel ne duce pe toţi la dezastru (…). Dacă ascultăm

de el, nimeni nu se va mântui. Aţi înţeles? De toate păcatele te poţi pocăi, de
erezie nu.
(…) Eu vă dau următorul sfat: să nu bravaţi! Ce înseamnă „a brava”? Să spui ca
Apostolul Petru „Doamne, dacă toţi Te vor părăsi, eu nu”, Dumnezeu ce i-a răspuns:
„Nu va cânta cocoşul a doua oară şi te vei lepăda de mine de trei ori”. Ci să spui cu
smerenie: (…) Binecuvântate Doamne, învaţă-mă; Stăpâne, înţelepţeşte-mă să
înţeleg; Binecuvântate Sfinte, luminează-mă! Doamne Dumnezeul nostru, Tu
învaţă-mă, înţelepţeşte-mă, întăreşte-mă să nu Te părăsesc şi să rămân cu Tine
şi cu Biserica strămoşească, Biserica Ortodoxă, să nu trec la erezia Patriarhului.
(…) Deci, să nu bravezi ca Petru „Doamne, dacă toţi Te vor părăsi, eu nu”, ci „Doamne,
Tu învaţă-mă, înţelepţeşte-mă, luminează-mă şi întăreşte-mă, ajută-mă, să nu
Te părăsesc, să rămân în Ortodoxie, să nu mă las păcălit de acest diavol care e
Patriarhul ecumenismului.”

Sfântul Sfinţit Mărturisitor Iustin Pârvu:

„(…) ierarhii noştri ortodocşi nu fac altceva decât să joace un teatru care dă
bine şi pe care sunt obligaţi să îl dea cât mai bine, la ordinele stăpânilor
lumii. De altfel în adâncul lor nici ei nu au o convingere solidă despre acest ecumenism,
dar nu au curajul să se opună acestui curent, să se opună masoneriei care le impune
acest ecumenism şi nivelare a credinţelor. Sunt nişte păpuşi care însă au pierdut
harul adevărului, care doar mimează Adevărul. Dar nu îl mai deţin. Se sărută
cu ereticii, dar duc pe umerii lor răspunderea căderii unui neam, a unei Biserici
în apostazie.(…)
Acum acest curent te învaţă o falsă iubire şi prin asta ei urmăresc nu numai să
te dezmoştenească de Ortodoxie, dar să schimbe şi structura Ortodoxiei. Asta
urmăresc ei acum, să schimbe structura Ortodoxiei şi structura firii umane.”

Sfântul Mitropolit Filaret al New York-ului:

„Ecumenişti de formaţie Ortodoxă vor să submineze chiar şi autoritatea

Sinoadelor Ecumenice pentru a realiza comuniunea cu ereticii. (…)
Aici vedem din nou în practică conceptul Protestant al ecleziologiei,
în care excomunicarea cuiva pentru rătăcire dogmatică nu împiedică ereticii
să aparţină Bisericii.”

Sfântul Ciprian al Cartaginei:

„Iar mulţimea să nu se mângâie cu gândul, că ar putea rămâne neatinsă de

molima păcatului, fiind în comuniune cu un episcop păcătos şi dându-şi
încuviinţarea pentru slujirea nedreaptă şi nelegluită ca episcop a
întâistătătorului ei, de vreme ce prin profetul Osea (Osea IX, 4), asprimea lui
Dumnezeu ameninţă şi spune:
Jertfele lor ca o pâine de jale; toţi cei ce mănâncă din ea se vor molipsi,
învăţând de bună seamă, şi arătând că sunt cu totul prinşi de păcat toţi cei
care se vor fi molipsit de ofranda unui episcop profan şi nelegiuit.”