R+NDUIALA PARASTASULUI I

toate le chivernise[ti [i ceea ce este de folos tuturor le d\−

ruie[ti, Unule Ziditorule, odihne[te, Doamne, sufletele robilor
T\i, c\ spre Tine n\dejdea [i−au pus, spre F\c\torul [i Zi−
ditorul [i Dumnezeul nostru. (de dou\ ori)
Slav\... {i acum...
Pre tine zid [i liman te avem [i rug\toare bine primit\ c\−
tre Dumnezeu pre Care L−ai n\scut, N\sc\toare de Dumne−
zeu, ceea ce e[ti nenuntit\, a credincio[ilor mântuire.
Apoi se cite[te Catisma 17, ;n dou\ st\ri. La prima stare>
$ Ferici]i cei f\r\ prihan\ ;n cale, care umbl\ ;n legea
Domnului.

F
Pripeal\> Pomene[te, Doamne, sufletele robilor T\i.

erici]i cei ce cearc\ m\rturiile Lui, cu toat\ inima :l

vor c\uta pre Dânsul. C\ nu cei ce lucreaz\ f\r\delegea, ;n
c\ile Lui au umblat. Tu ai poruncit poruncile Tale, ca s\ le
p\zeasc\ foarte. O, de s−ar ;ndrepta c\ile mele, s\ p\zeasc\
;ndrept\rile Tale! Atuncea nu m\ voi ru[ina, când voi c\u−
ta spre toate poruncile Tale. M\rturisi−m\−voi }ie ;ntru
;ndreptarea inimii, ca s\ m\ ;nv\] judec\]ile drept\]ii Tale.
Îndrept\rile Tale voi p\zi, nu m\ p\r\si pân\ ;n sfâr[it.
Întru ce−[i va ;ndrepta tân\rul calea sa? Când va p\zi
cuvintele Tale. Cu toat\ inima mea Te−am c\utat pre Tine,
s\ nu m\ lepezi de la poruncile Tale. Întru inima mea am
ascuns cuvintele Tale ca s\ nu gre[esc }ie. Bine e[ti cu−
vântat, Doamne, ;nva]\−m\ ;ndrept\rile Tale. Cu buzele
mele am vestit toate judec\]ile gurii Tale. În calea m\rtu−
riilor Tale m−am desf\tat ca ;ntru toat\ bog\]ia. Întru
poruncile Tale m\ voi deprinde [i voi cunoa[te c\ile tale.
Întru ;ndrept\rile tale voi cugeta, nu voi uita cuvintele
Tale. R\spl\te[te robului T\u, viaz\−m\ [i voi p\zi cuvin−
tele Tale. Descoper\ ochii mei [i voi cunoa[te minunile din
 II R+NDUIALA PARASTASULUI
legea Ta. Nemernic sunt eu pre p\mânt, s\ nu ascunzi de
la mine poruncile Tale. Iubit−a sufletul meu ca s\ doreasc\
de judec\]ile Tale ;n toat\ vremea. Certat−ai pre cei mân−
dri< blestema]i cei ce se abat de la poruncile Tale. Ia de la
mine ocara [i def\imarea, c\ m\rturiile Tale am c\utat.
Pentru c\ au [ezut boierii [i asupra mea cleveteau, iar
robul T\u se ;nv\]a ;ntru ;ndrept\rile Tale. C\ m\rturiile
Tale cugetarea mea sunt [i sfaturile mele, ;ndrept\rile
Tale. Lipitu−s−a de p\mânt sufletul meu, viaz\−m\ dup\
cuvântul T\u. C\ile mele le−am m\rturisit [i m−ai auzit,
;nva]\−m\ ;ndrept\rile Tale. Calea ;ndrept\rilor Tale f\ s\
o ;n]eleg [i m\ voi deprinde ;ntru minunile Tale. Dormitat−a
sufletul meu de trând\vie, ;nt\re[te−m\ ;ntru cuvintele
Tale. Calea nedrept\]ii dep\rteaz\−o de la mine [i cu legea
Ta m\ miluie[te. Calea adev\rului am ales [i judec\]ile
Tale n−am uitat. Lipitu−m−am de m\rturiile Tale, Doamne,
nu m\ ru[ina. Pre calea poruncilor Tale am alergat, când
ai desf\tat inima mea. Lege pune−mi mie, Doamne, ;n calea
;ndrept\rilor Tale, [i o voi c\uta pre dânsa totdeauna.
În]elep]e[te−m\ [i voi c\uta legea Ta, [i o voi p\zi pre ea cu
toat\ inima mea. Pov\]uie[te−m\ ;n c\rarea poruncilor
Tale, c\ aceea am voit. Pleac\ inima mea la m\rturiile Tale
[i nu la l\comie. Întoarce ochii mei s\ nu vad\ de[ert\−
ciunea, ;n calea Ta m\ viaz\. Pune robului T\u cuvântul
T\u ;ntru frica Ta. {terge ocara mea de care ;mi pare r\u,
c\ judec\]ile Tale sunt bune. Iat\, am dorit de poruncile
Tale, ;ntru dreptatea Ta m\ viaz\. {i s\ vin\ preste mine
mila Ta, Doamne, mântuirea Ta dup\ cuvântul T\u. {i voi
r\spunde cuvânt celor ce m\ oc\r\sc, c\ am n\d\jduit
;ntru cuvintele Tale. {i s\ nu iei din gura mea cuvântul
adev\rului pân\ ;n sfâr[it, c\ ;ntru judec\]ile Tale am
n\d\jduit. {i voi p\zi legea Ta pururea, ;n veac [i ;n veacul
 R+NDUIALA PARASTASULUI III

veacului. {i am umblat ;ntru l\rgime, c\ poruncile Tale am

c\utat. {i am gr\it ;ntru m\rturiile Tale ;naintea ;mp\−
ra]ilor [i nu m−am ru[inat. {i am cugetat la poruncile Tale
care le−am iubit foarte. {i am ridicat mâinile mele spre
poruncile Tale care le−am iubit [i m−am deprins ;ntru
;ndrept\rile Tale. Pomene[te cuvintele Tale robului T\u,
de care mi−ai dat n\dejde. Aceasta m−a mângâiat ;ntru
smerenia mea, c\ci cuvântul T\u m−a viat. Cei mândri au
f\cut c\lcare de lege foarte, iar eu de la legea Ta nu m−am
ab\tut. Adusu−mi−am aminte de judec\]ile Tale cele din
veac, Doamne, [i m−am mângâiat. Mâhnire m−a cuprins
des−pre cei p\c\to[i care p\r\sesc legea Ta. L\udate erau
de mine ;ndrept\rile Tale, ;n locul nemerniciei mele.
Adusu−mi−am aminte noaptea de numele T\u, Doamne, [i
am p\zit legea Ta. Aceasta s−a f\cut mie, c\ ;ndrept\rile
Tale am c\utat. Partea mea e[ti, Doamne, zis−am s\ p\zesc
legea Ta. Rugatu−m−am fe]ei Tale cu toat\ ini−ma mea,
miluie[te−m\ dup\ cuvântul T\u. Cugetat−am la c\ile Tale
[i am ;ntors picioarele mele la m\rturiile Tale. G\titu−m−
am [i nu m−am tulburat a p\zi poruncile Tale. Funiile
p\c\to[ilor s−au ;nf\[urat ;mprejurul meu, [i legea Ta n−
am uitat. În miezul nop]ii m−am sculat s\ m\ m\rturisesc
}ie, spre judec\]ile drept\]ii Tale. P\rta[ sunt eu tuturor
celor ce se tem de Tine [i celor ce p\zesc poruncile Tale. De
mila Ta, Doamne, este plin p\mântul, ;ndrept\rile Tale m\
;nva]\. Bun\tate ai f\cut Tu cu robul T\u, Doamne, dup\
cuvântul T\u. Bun\tate [i ;nv\]\tur\, [i cuno[tin]\ m\
;nva]\, c\ poruncile Tale am crezut. Mai ;nainte de ce m−am
smerit eu am gre[it, pentru aceasta cuvântul T\u am p\zit.
Bun e[ti Tu, Doamne, [i ;ntru bun\tatea Ta m\ ;nva]\
;ndrept\rile Tale. Înmul]itu−s−a asupra mea nedreptatea
mândrilor, iar eu cu toat\ inima voi cerca poruncile Tale.
 IV R+NDUIALA PARASTASULUI
Închegatu−s−a ca laptele inima lor, iar eu la legea Ta am
cugetat. Bine este mie c\ m−ai smerit, ca s\ m\ ;nv\] ;n−
drept\rile Tale.
Sf=r[im cu stihul acesta>
$ Bun\ este mie legea gurii Tale, mai vârtos decât mii de
aur [i de argint.
Pripeal\> Pomene[te, Doamne, sufletele robilor T\i.

{i ;ncepem ;ndat\>
$ Mâinile Tale m−au f\cut [i m−au zidit, ;n]elep]e[te−
m\ [i m\ voi ;nv\]a poruncile Tale.

C
Pripeal\> Pomene[te, Doamne, sufletele robilor T\i.

ei ce se tem de Tine m\ vor vedea [i se vor veseli, c\

;ntru cuvintele Tale am n\d\jduit. Cunoscut−am, Doamne,
c\ drepte sunt judec\]ile Tale, [i ;ntru adev\r m−ai smerit.
Fac\−se, dar, mila Ta ca s\ m\ mângâie, dup\ cuvântul
T\u robului T\u. S\−mi vie mie ;ndur\rile Tale [i voi fi viu,
c\ legea Ta cugetarea mea este. S\ se ru[ineze cei mândri,
c\ci cu nedreptate au f\cut f\r\delege asupra mea< iar eu
m\ voi ;nv\]a ;ntru poruncile Tale. S\ m\ ;ntoarc\ pre
mine cei ce se tem de Tine [i cei ce cunosc m\rturiile Tale.
Fie inima mea f\r\ prihan\ ;ntru ;ndrept\rile Tale, ca s\
nu m\ ru[inez. Stinge−se spre mântuirea Ta sufletul meu,
;ntru cuvintele Tale am n\d\jduit. Sfâr[itu−s−au ochii mei
;ntru cuvântul T\u, zicând> %Când m\ vei mângâia?^ C\
m−am f\cut ca un foale ;n brum\, ;ndrept\rile Tale nu le−
am uitat. Câte sunt zilele robului T\u, când vei face mie
judecat\ de c\tre cei ce m\ gonesc? Spusu−mi−au mie c\l−
c\torii de lege bârfele, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne.
Toate poruncile Tale sunt adev\rul< f\r\ dreptate m−au
gonit, ajut\−mi. Pu]in de nu m−au sfâr[it pre mine pre
 R+NDUIALA PARASTASULUI V

p\mânt, iar eu n−am p\r\sit poruncile Tale. Dup\ mila Ta

viaz\−m\, [i voi p\zi m\rturiile gurii Tale. În veac, Doam−
ne, cuvântul T\u r\mâne ;n cer. În neam [i ;n neam ade−
v\rul T\u, ;ntemeiat−ai p\mântul [i r\mâne. Cu rânduiala
Ta r\mâne ziua, c\ toate sunt slujitoare }ie.
Sf=r[im cu stihul acesta>
$ C\ de n−ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci a[ fi
pierit ;ntru smerenia mea. În veac nu voi uita ;ndrept\rile
Tale, c\ ;ntr−;nsele m−ai viat.
{i acest stih se zice de 3 ori ;ntru am=ndou\ stranele, cu pripeala>
Pomene[te, Doamne, sufletele robilor T\i.
Apoi preotul zice ectenia mic\>

Iar\ [i iar\ cu pace Domnului s\ ne rug\m.

Doamne miluie[te (o dat\)
Înc\ ne rug\m pentru odihna sufletelor adormi]ilor ro−
bilor lui Dumnezeu (N), [i pentru ca s\ li se ierte lor toat\
gre[eala cea de voie [i cea f\r\ de voie.
Doamne miluie[te (o dat\)
Ca Domnul Dumnezeu s\ a[eze sufletele lor unde to]i
drep]ii se odihnesc.
Doamne miluie[te (o dat\)
Mila lui Dumnezeu, împ\r\]ia cerurilor [i iertarea p\−
catelor lor, de la Hristos, Împ\ratul Cel f\r\ de moarte [i Dum−
nezeul nostru, s\ cerem< Domnului s\ ne rug\m.
D\ Doamne< Doamne miluie[te.
Apoi rug\ciunea aceasta>

Dumnezeul duhurilor....
Domnului s\ ne rug\m. Doamne miluie[te
Ecfonis> C\ tu e[ti învierea, via]a....
Strana> Amin.
VI R+NDUIALA PARASTASULUI
La a doua stare>

Strana ajut\toare ;ncepe cu stihul acesta>

$ Al T\u sunt eu, mântuie[te−m\, c\ îndrept\rile Tale am
c\utat.

P
Pripeal\> Odihne[te, Doamne, sufletele robilor T\i.

re mine m−au a[teptat p\c\to[ii s\ m\ piard\,

m\rturiile Tale am cunoscut. A tot sfâr[itul am v\zut
sfâr[it, desf\tat\ este porunca Ta foarte. Cât am iubit
legea Ta, Doamne, toat\ ziua gândirea mea este. Mai mult
decât pre vr\jma[ii mei m−ai ;n]elep]it cu porunca Ta, c\
;n veac a mea este. Mai mult decât to]i cei ce m\ ;nva]\ am
;n]eles, c\ m\rturiile Tale gândirea mea este. Mai mult
decât cei b\trâni am priceput, c\ poruncile Tale am c\utat.
Despre toat\ calea rea am oprit picioarele mele, ca s\
p\zesc cuvintele Tale. De la judec\]ile Tale nu m−am ab\−
tut, c\ Tu ai pus lege mie. Cât sunt de dulci gâtlejului meu
cuvintele Tale, mai mult decât mierea gurii mele. Din
poruncile Tale am cunoscut, pentru aceasta am urât toat\
calea nedrept\]ii. F\clie picioarelor mele este legea Ta [i
lumin\ c\r\rilor mele. Juratu−m−am [i am pus ca s\ p\zesc
judec\]ile drept\]ii Tale. Smeritu−m−am pân\ ;n sfâr[it,
Doamne, viaz\−m\ dup\ cuvântul T\u. Cele de bun\voie
ale gurii mele bine le voie[te, Doamne, [i judec\]ile Tale
m\ ;nva]\. Sufletul meu ;n mâinile Tale este pururea [i
legea Ta n−am uitat. Pus−au p\c\to[ii curs\ mie, [i de la
poruncile Tale n−am r\t\cit. Mo[tenit−am m\rturiile Tale
;n veac, c\ bucurie inimii mele sunt. Plecat−am inima mea
ca s\ fac\ ;ndrept\rile Tale ;n veac, pentru r\spl\tire. Pre
c\lc\torii de lege i−am urât [i legea Ta am iubit. Ajutorul
meu [i sprijinitorul meu e[ti Tu, ;ntru cuvintele Tale am
 R+NDUIALA PARASTASULUIEZ VII

n\d\jduit. Dep\rta]i−v\ de la mine cei ce vicleni]i, [i voi

cerca poruncile Dumnezeului meu. Ap\r\−m\ dup\ cu−
vântul T\u [i m\ viaz\, [i nu m\ ru[ina pre mine de la
a[teptarea mea. Ajut\−mi [i m\ voi mântui, [i voi cugeta
;ntru ;ndrept\rile Tale pururea. Def\imat−ai pre to]i cei ce
se dep\rteaz\ de la ;ndrept\rile Tale, c\ nedrept este
gândul lor. C\lc\tori de lege am socotit pre to]i p\c\to[ii
p\mântului, pentru aceasta am iubit m\rturiile Tale.
P\trunde cu frica Ta c\rnurile mele, c\ de judec\]ile Tale
m−am temut. F\cut−am judecat\ [i dreptate, nu m\ da pre
mine celor ce−mi fac strâmb\tate. Prime[te pre robul T\u
;ntru bun\tate, ca s\ nu m\ cleveteasc\ cei mândri. Ochii
mei s−au stins spre mântuirea Ta [i spre cuvântul drept\]ii
Tale. F\ cu robul T\u dup\ mila Ta [i ;ntru ;ndrept\rile
Tale m\ ;nva]\. Robul T\u sunt eu, ;n]elep]e[te−m\, [i voi
cunoa[te m\rturiile Tale. Vreme este a face Domnului,
stricat−au legea Ta. Pentru aceasta am iubit poruncile Tale
mai mult decât aurul [i topazia. Pentru aceasta spre toate
poruncile Tale m−am ;ndreptat, toat\ calea nedreapt\ am
urât. Minunate sunt m\rturiile Tale, pentru aceasta le−a
cercat pre ele sufletul meu. Ar\tarea cuvintelor Tale
lumineaz\ [i ;n]elep]e[te pre prunci.
$ Gura mea am deschis [i am tras duh, c\ de poruncile
Tale am dorit.
Pripeal\> Odihne[te, Doamne, sufletele robilor T\i.
$ Caut\ spre mine [i m\ miluie[te, dup\ judecata celor
ce iubesc numele T\u.

P
Pripeal\> Odihne[te, Doamne, sufletele robilor T\i.

a[ii mei ;ndrepteaz\−i dup\ cuvântul T\u [i s\ nu m\

st\pâneasc\ toat\ f\r\delegea. Izb\ve[te−m\ de clevetirea
oamenilor [i voi p\zi poruncile Tale. Fa]a Ta arat−o preste
VIII R+NDUIALA PARASTASULUI
robul T\u [i m\ ;nva]\ ;ndrept\rile Tale. Izvoare de ape au
izvorât ochii mei, pentru c\ n−am p\zit legea Ta. Drept e[ti,
Doamne, [i drepte sunt judec\]ile Tale. Poruncit−ai drep−
tate a fi m\rturiile Tale [i adev\rul foarte. Topitu−m−a râv−
nirea Ta, c\ au uitat cuvintele Tale vr\jma[ii mei. Cu foc
l\murit este cuvântul T\u foarte [i robul T\u l−a iubit pre
el. Mai tân\r sunt eu [i def\imat, ;ndrept\rile Tale nu le−
am uitat. Dreptatea Ta este dreptate ;n veac, [i legea Ta
adev\rul. Necazuri [i nevoi m−au aflat, poruncile Tale sunt
gândirea mea. Dreptate sunt m\rturiile Tale ;n veac, ;n]e−
lep]e[te−m\ [i voi fi viu. Strigat−am cu toat\ inima mea>
Auzi−m\, Doamne, ;ndrept\rile Tale voi c\uta. Strigat−am
c\tre Tine> mântuie[te−m\ [i voi p\zi m\rturiile Tale.
Apucat−am ;nainte f\r\ de vreme [i am strigat, ;ntru cu−
vintele Tale am n\d\jduit. Întâmpinat−au ochii mei c\tre
diminea]\, ca s\ cuget la cuvintele Tale. Glasul meu auzi−l,
Doamne, dup\ mila Ta, dup\ judecata Ta m\ viaz\. Apro−
piatu−s−au cei ce m\ goneau f\r\ de lege, [i de la legea Ta
s−au dep\rtat. Aproape e[ti Tu, Doamne, [i toate c\ile Tale
sunt adev\rul. Din ;nceput am cunoscut dintru m\rturiile
Tale, c\ ;n veac le−ai ;ntemeiat pre ele. Vezi smerenia mea
[i m\ scoate, c\ legea Ta n−am uitat. Judec\ judecata mea
[i m\ izb\ve[te, pentru cuvântul T\u m\ viaz\. Departe
este de la p\c\to[i mântuirea, c\ ;ndrept\rile Tale n−au
c\utat. Îndur\rile Tale multe sunt, Doamne, dup\ ju−
decata Ta m\ viaz\. Mul]i sunt cei ce m\ gonesc [i m\
nec\jesc, de la m\rturiile Tale nu m−am ab\tut. V\zut−am
pre cei ne;n]eleg\tori [i m\ topeam, c\ci cuvintele Tale nu
le−au p\zit. Vezi c\ poruncile Tale am iubit, Doamne, ;ntru
mila Ta m\ viaz\. Încep\tura cuvintelor Tale este ade−
v\rul, [i ;n veac toate judec\]ile drept\]ii tale. Boierii m−au
gonit ;n zadar [i de cuvintele Tale s−a ;nfrico[at inima mea.
 R+NDUIALA SF+NTULUI BOTEZ IX
Bucura−m\−voi eu de cuvintele Tale, ca cel ce afl\ dobânzi
multe. Nedreptatea am urât [i m−am scârbit, iar legea Ta
am iubit. De [apte ori ;n zi Te−am l\udat, pentru judec\]ile
drept\]ii Tale. Pace este mult\ celor ce iubesc legea Ta, [i
nu este lor sminteal\. A[teptat−am mântuirea Ta, Doamne,
[i poruncile Tale am iubit. P\zit−a sufletul meu m\rturiile
Tale [i le−am iubit foarte. P\zit−am poruncile Tale [i m\r−
turiile Tale, c\ toate c\ile mele ;naintea Ta sunt, Doamne.
S\ se apropie rug\ciunea mea ;naintea Ta, Doamne, dup\
cuvântul T\u m\ ;n]elep]e[te. S\ intre cererea mea ;na−
intea Ta, Doamne, dup\ cuvântul T\u m\ izb\ve[te. R\s−
punde−vor buzele mele laud\, când m\ vei ;nv\]a
;ndrept\rile Tale. Spune−va limba mea cuvintele Tale, c\
toate poruncile Tale sunt dreptate. Fie mâna Ta s\ m\
mântuiasc\, c\ poruncile Tale am voit. Dorit−am de mân−
tuirea Ta, Doamne, [i legea Ta cugetarea mea este.
Stihul acesta se zice de trei ori>
$ Viu va fi sufletul meu [i Te va l\uda, [i judec\]ile Tale
vor ajuta mie. R\t\cit−am ca o oaie pierdut\, caut\ pre
robul T\u, c\ poruncile Tale nu le−am uitat (3 ori).

Cu pripeala>
Odihne[te, Doamne, sufletele robilor T\i.
Viu va sufletul meu [i te va l\uda [i judec\]ile Tale vor
ajuta mie. R\t\cit−am ca o oaie pierdut\< caut\ pre robul
T\u, c\ poruncile Tale nu le−am uitat. Odihne[te, Doamne,
sufletele robilor T\i. (de 3 ori)
{i îndat\ se cânt\ acestea pre glasul al 5−lea>
Bine e[ti cuvântat, Doamne, înva]\−ne pre noi îndrept\rile Tale.
Ceata sfin]ilor a aflat izvorul vie]ii [i u[a raiului< s\ aflu [i