R+NDUIALA :NMORM+NT|RII MIRENILOR 83

ÎNV|}|TUR| CUM SE FACE ÎNMORMÂNTAREA LA SFINTELE PA{TI {I PRESTE TOAT|

S|PT|MÂNA CEA LUMINAT|

Deci venind preotul cu clericii în casa în care zace trupul mortului, î[i pune

H
epitrahilul [i felonul [i c\dind ca totdeauna, începe>
Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., [i preotul cânt\ troparul, glasul al 5−lea>

ristos au înviat din mor]i, cu moartea pre moarte c\l−

când [i celor din mormânturi via]\ d\ruindu−le. (de trei ori)
Apoi zice stihurile acestea>

S\ învie Dumnezeu [i s\ se risipeasc\ vr\jma[ii Lui, [i s\

fug\ de la fa]a Lui cei ce−L ur\sc pre Dânsul.
Iar cânt\re]ii cânt\ dup\ fiecare stih> Hristos au înviat din mor]i...

Stihul al 2−lea>

Precum se stinge fumul s\ se sting\< precum se tope[te

ceara de la fa]a focului.
Stihul al 3−lea>

A[a s\ piar\ p\c\to[ii de la fa]a lui Dumnezeu, iar drep]ii

s\ se veseleasc\.
Stihul al 4−lea>

Aceasta este ziua pre care a f\cut−o Domnul, s\ ne bucur\m

[i s\ ne veselim într−însa.
Slav\... Hristos au înviat...
{i acum... Hristos au înviat...

Î
Apoi ectenia pentru mor]i> Iar\ [i iar\... cu rug\ciunea> Dumnezeul
duhurilor... [i cu ecfonisul C\ Tu e[ti :nvierea [i via]a... (vezi pag. 53). Iar dup\
ecfonis>

nvierea lui Hristos v\zând, s\ ne ;nchin\m Sfântului

Domnului Iisus, Unuia Celui f\r\ de p\cat. Crucii Tale ne ;n−
chin\m, Hristoase, [i sfânt\ Învierea Ta o l\ud\m [i o sl\−
vim, c\ Tu e[ti Dumnezeul nostru, afar\ de Tine pre altul
84 R+NDUIALA :NMORM+NT|RII MIRENILOR
nu [tim, numele T\u numim. Veni]i to]i credincio[ii s\ ne
;nchin\m sfintei Învierii lui Hristos< c\ iat\, a venit prin
Cruce bucurie la toat\ lumea. Totdeauna binecuvântând pre
Domnul, l\ud\m Învierea Lui, c\ r\stignire r\bdând pen−
tru noi, cu moartea pre moarte a stricat.
Dup\ aceea ridicând sicriul cu mortul, pornesc spre biseric\, mergând înainte
preo]ii cu diaconii, iar dup\ dân[ii c=nt\re]ii [i tot norodul, cântând Canonul
Pa[tilor> Ziua Învierii, s\ ne lumin\m, noroade... pân\ când ajung la Biseric\. Iar
dup\ ce intr\ în Biseric\ [i pun sicriul jos, preotul c\de[te dup\ datin\, începând
Canonul de la ;nceput, pre 8.
Peasna 1, glasul 1, Irmos>

%Ziua Învierii, s\ ne lumin\m, noroade! Pa[tile Domnu−

lui, Pa[tile< c\ din moarte la via]\ [i de pre p\mânt la cer,
Hristos Dumnezeu ne−a trecut pre noi, cei ce cânt\m cân−
tare de biruin]\^.
S\ ne cur\]im sim]irile [i s\ vedem pre Hristos str\lucind
cu neapropiat\ lumin\ a Învierii [i bucura]i−v\, zicând> lu−
minat s\−L auzim< cântându−I cântare de biruin]\.
Cerurile dup\ cuviin]\ s\ se veseleasc\ [i p\mântul s\ se
bucure [i s\ pr\znuiasc\ toat\ lumea cea v\zut\ [i cea
nev\zut\< c\ Hristos S−a sculat, veselia cea ve[nic\.
Apoi ectenia cea mic\ [i ecfonis>
C\ a Ta este st\p=nirea [i a Ta este :mp\r\]ia [i puterea [i
slava, a Tat\lui [i a Fiului [i a Sf=ntului Duh, acum [i pu−
rurea [i ;n vecii vecilor. Amin.
Peasna a 3−a, Irmos>

%Veni]i s\ bem b\utur\ nou\, nu din piatr\ stearp\ f\−

cut\ cu minune, ci din izvorul nestric\ciunii, din Hristos,
Cel ce a izvorât din morm=nt, întru care ne înt\rim^.
Acum toate s−au umplut de lumin\> [i cerul [i p\mântul,
[i cele de dedesubt. Deci, s\ pr\znuiasc\ toat\ f\ptura În−
vierea lui Hristos, întru care s−a înt\rit.
 R+NDUIALA :NMORM+NT|RII MIRENILOR 85
Ieri m−am îngropat împreun\ cu Tine, Hristoase, ast\zi
m\ scol împreun\ cu Tine, înviind Tu< r\stignitu−m−am ieri
împreun\ cu Tine, :nsu]i ;mpreun\ m\ preasl\ve[te, Mân−
tuitorule, întru Împ\r\]ia Ta.
Apoi ectenia pentru mor]i> Iar\ [i iar\... cu rug\ciunea> Dumnezeul
duhurilor... [i cu ecfonisul C\ Tu e[ti :nvierea [i via]a... (vezi pag. 53).
Apoi Ipacoi, glasul al 4−lea>

Venit−au mai înainte de diminea]\ cele ce au fost cu Maria

[i aflând piatra r\sturnat\ de pre mormânt, auzit−au de la
înger> Pre Cel ce este întru lumina cea pururea fiitoare, cu
mor]ii pentru ce :l c\uta]i ca pre un om? Vede]i înf\[ur\−
turile cele de îngropare< alerga]i [i lumii propov\dui]i c\ S−a
sculat Domnul, omorând moartea, c\ este Fiul lui Dumne−
zeu, Cel ce a mântuit neamul omenesc.
Peasna a 4−a, Irmos>

%La dumnezeiasca straj\, de Dumnezeu gr\itorul Ava−

cum s\ stea împreun\ cu noi [i s\ arate pre îngerul cel pur−
t\tor de lumin\, care a gr\it luminat> Ast\zi este mântuirea
lumii, c\ a înviat Hristos, ca Cel Atotputernic.^
Parte b\rb\teasc\, ca Cel ;nt=i n\scut din Fecioara, fost−a
Hristos< iar ca un om, Mielu[el S−a chemat [i f\r\ prihan\<
ca cel ce n−a gustat spurc\ciune, Pa[tile noastre, [i ca un
Dumnezeu adev\rat des\vâr[it S−a numit.
Ca un Mielu[el de un an, cununa cea binecuvântat\ de
noi, cununa Hristos, de voie pentru to]i S−a jertfit, Pa[tile cele
cur\]itoare< [i iar\[i frumos din mormânt, Soarele drept\]ii
nou\ ne−a str\lucit.
Al lui Dumneze p\rinte David înaintea chivotului umbrei
a s\ltat jucând< iar noi, norodul cel sfânt al lui Dumnezeu,
plinirea închipuirilor v\zând, s\ ne veselim dumnezeie[te c\
a înviat Hristos, ca Cel Atotputernic.
 86 R+NDUIALA :NMORM+NT|RII MIRENILOR
C\ bun [i iubitor de oameni Dumnezeu e[ti [i }ie
Ecfonis>
slav\ ;n\l]\m> Tat\lui [i Fiului [i Sf=ntului Duh, acum [i
pururea [i ;n vecii vecilor. Amin.

Peasna a 5−a, Irmos>

%S\ mânec\m cu mânecare adânc\ [i în loc de mir cân−

tare s\ aducem St\pânului [i s\ vedem pre Hristos, Soarele
drept\]ii, tuturor via]\ r\s\rind^.
Milostivirea Ta cea nem\surat\, cei ]inu]i întru leg\turile
iadului v\zând−o, la lumin\ au mers, Hristoase, cu picioare
vesele, l\udând Pa[tile cele ve[nice.
S\ ne apropiem, purt\tori de lumin\, la Hristos Cel ce a
ie[it din mormânt ca un Mire, [i s\ pr\znuim împreun\ cu
cetele cele iubitoare de praznice, Pa[tile lui Dumnezeu cele
mântuitoare.
C\ s−a sfin]it [i s−a prosl\vit prea cinstitul [i de
Apoi ecfonis >
mare cuviin]\ numele T\u> al Tat\lui [i al Fiului [i al Sf=n−
tului Duh, acum [i pururea [i ;n vecii vecilor. Amin.
Peasna a 6−a, Irmos>

%Pogorâtu−Te−ai în cele mai de jos ale p\mântului [i ai

sf\râmat încuietorile cele ve[nice care ]ineau pre cei lega]i,
Hristoase, [i a treia zi, precum Iona din chit, ai înviat din
mormânt^.
P\zind pece]ile întregi, Hristoase, ai înviat din mormânt,
Cel ce nu ai stricat cheile Fecioarei ;ntru a Ta Na[tere [i ne−ai
deschis nou\ u[ile Raiului.
Mântuitorul meu, vie [i nejertfit\ jertf\ ca un Dumnezeu,
pre Tine :nsu]i de voie aducându−Te Tat\lui, ai înviat pre
Adam împreun\ cu tot neamul, sculându−Te din mormânt.
Apoi ectenia pentru mor]i> Iar\ [i iar\... cu rug\ciunea> Dumnezeul
duhurilor... [i cu ecfonisul C\ Tu e[ti :nvierea [i via]a... (vezi pag. 53). Dup\
 R+NDUIALA :NMORM+NT|RII MIRENILOR 87
care, condacul>
Cu sfin]ii odihne[te, Hristoase, sufletul adormitului ro−
bului T\u, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin,
ci via]\ f\r\ de sfâr[it.
Icos>

Tu :nsu]i e[ti f\r\ de moarte, Cel ce ai f\cut [i ai zidit pre

om< iar noi p\mântenii din p\mânt suntem zidi]i [i întru
acela[i p\mânt vom merge, precum ai poruncit, Cel ce m−ai
zidit [i mi−ai zis> c\ p\mânt e[ti [i iar\[i în p\mânt te vei în−
toarce, unde to]i p\mântenii mergem, tânguindu−ne dea−
supra gropii [i cântând cântare> Aliluia, Aliluia, Aliluia.
Cu sfin]ii odihne[te, Hristoase... Iar în loc de> Sfinte Dumnezeule... cânt\m>
Câ]i în Hristos v−a]i botezat, în Hristos v−a]i îmbr\cat (de
trei ori).
Dup\ aceea Apostolul din cartea Faptelor al zilei din care se face
înmormântarea< iar de nu se va afla Apostolul, se zice cel de la înmormântarea cea

I
de ob[te. Apoi cânt\m> Aliluia, glasul al 8−lea [i>
Evanghelia Învierii, de la Matei (I)
(28> 16−20)
n vremea aceea, cei unsprezece Ucenici au mers în
Galileea, în muntele unde le−a poruncit lor Iisus. {i v\zân−
du−L pre el, s−au închinat Lui, iar unii s−au îndoit. {i apro−
piindu−Se, Iisus le−a gr\it lor, zicând> datu−Mi−s−a toat\ pu−
terea în cer [i pre p\mânt< drept aceea mergând înv\]a]i
toate neamurile, botezându−i pre ei în numele Tat\lui, [i al
Fiului, [i al Sfântului Duh, ;nv\]ându−i pre dân[ii s\ p\zeasc\
toate câte am poruncit vou\< [i iat\ Eu cu voi sunt în toate
zilele, pân\ la sfâr[itul veacului< Amin.
Dup\ aceea zicem>

Învierea lui Hristos v\zând, s\ ne ;nchin\m Sfântului

Domnului Iisus, Unuia Celui f\r\ de p\cat. Crucii Tale ne
;nchin\m, Hristoase, [i sfânt\ Învierea Ta o l\ud\m [i o
88 R+NDUIALA :NMORM+NT|RII MIRENILOR

sl\vim, c\ Tu e[ti Dumnezeul nostru, afar\ de Tine pre

altul nu [tim, numele T\u numim. Veni]i to]i credincio[ii s\
ne ;nchin\m sfintei Învierii lui Hristos, c\ iat\ a venit prin
Cruce bucurie la toat\ lumea. Totdeauna binecuvântând
pre Domnul, l\ud\m Învierea Lui, c\ R\stignire r\bdând
pentru noi, cu moartea pre moarte a stricat.
{i Stihira, glasul al 6−lea>

Înviind Iisus din mormânt, precum a zis mai înainte, a

d\ruit nou\ via]\ ve[nic\ [i mare mil\. (de trei ori)
Peasna a 7−a, Irmos>

%Cel ce a izb\vit pre tineri din cuptor, f\cându−Se Om,

p\time[te ca un muritor [i prin patim\ pre cel muritor îl
îmbrac\ cu podoaba nestric\ciunii< Cel ce singur este
binecuvântat, Dumnezeul p\rin]ilor [i prea prosl\vit^.
Femeile cele gânditoare de Dumnezeu, cu miruri în urma
Ta au alergat [i pre Care ca pre un mort cu lacrimi Te
c\utau, bucurându−se s−au închinat }ie, Dumnezeului
Celui viu [i Pa[tile cele de tain\, ucenicilor T\i, Hristoase,
bine le−au vestit.
Pr\znuim omorârea mor]ii, sf\râmarea iadului [i
încep\tura altei vie]i ve[nice [i, s\ltând, l\ud\m pre Prici−
nuitorul, pre Unul Cel binecuvântat, Dumnezeul p\rin]ilor
[i prea prosl\vit.
Cât este de sfin]it\ cu adev\rat [i mult pr\znuit\ aceast\
noapte de mântuire [i str\lucit\ a zilei celei purt\toare de
lumin\ a Învierii, mai înainte vestitoare fiind, întru care
Lumina cea f\r\ de ani din mormânt trupe[te tuturor a
str\lucit.
Peasna a 8−a, Irmos>

%Aceast\ numit\ [i sfânt\ zi, una a Sâmbetelor,

 R+NDUIALA :NMORM+NT|RII MIRENILOR 89

Împ\r\teas\ [i Doamn\, al praznicelor praznic [i s\rb\−

toare este s\rb\torilor, întru care binecuvânt\m pre Hristos
în veci^.
Veni]i cu rodul vie]ii cel nou, al dumnezeie[tii veselii, în
ziua cea vestit\ a Învierii, ;mp\r\]iei lui Hristos s\ ne împ\r−
t\[im, l\udându−L pre Dânsul ca pre un Dumnezeu în veci.
Ridic\ împrejur ochii T\i, Sioane, [i vezi c\ iat\ au venit la
Tine, ca ni[te f\clii de Dumnezeu luminate, de la apus [i de
la miaz\noapte, [i de la mare, [i de la r\s\rit fiii T\i, întru
Tine binecuvântând pre Hristos în veci.
P\rinte Atot]iitorule [i Cuvinte [i Duhule, fire ceea ce e[ti
una în trei Ipostasuri, cea mai presus de fiin]\ [i de dumne−
zeire, întru Tine ne−am botezat [i pre Tine bine Te cuvânt\m
întru to]i vecii.
Peasna a 9−a, pripeal\>

%Îngerul a strigat celei pline de dar> Curat\ Fecioar\, bucu−

r\−te! {i iar\[i zic, bucur\−te. C\ Fiul t\u a înviat a treia zi
din mormânt [i pre mor]i i−a ridicat, noroade, bucura]i−v\^.
Irmosul>

Lumineaz\−te, lumineaz\−te, noule Ierusalime, c\ slava Dom−

nului preste tine a r\s\rit< salt\ acum [i te bucur\, Sioane,
iar tu, curat\, N\sc\toare de Dumnezeu, vesele[te−te întru
învierea Celui N\scut al t\u.
Pripeal\>
Hristos, Pa[tile cele noi, jertfa cea vie jertfit\, Mielu[elul lui Dumnezeu, Cel ce
ridic\ p\catul lumii.
O, dumnezeiescul, o, iubitul, o, preadulcele T\u glas! C\ci
cu noi cu adev\rat Te−ai f\g\duit s\ fii pân\ la sfâr[itul vea−
cului, Hristoase, pre Care înt\rire de n\dejde credincio[ii
avându−Te, ne bucur\m.
90 R+NDUIALA :NMORM+NT|RII MIRENILOR
Pripeal\>
Femeile au alergat s\ spun\ apostolilor> îndr\zni]i, dar< îndr\zni]i [i striga]i> c\
Hristos a înviat!
O, Pa[tile cele mari [i preasfin]ite, Hristoase! O, :n]e−
lepciunea [i Cuvântul lui Dumnezeu [i Puterea! D\−ne nou\
s\ ne împ\rt\[im cu Tine mai adev\rat, în ziua cea neînse−
rat\ a :mp\r\]iei Tale.
Ecfonis> C\ pre Tine Te laud\ toate puterile cere[ti [i }ie
slav\ în\l]\m, Tat\lui [i Fiului [i Sfântului Duh, acum [i
pururea [i în vecii vecilor. Amin.
Apoi svetilna, se c=nt\ de trei ori>

Cu trupul adormind ca un muritor, Împ\rate [i Doamne, a

treia zi ai înviat< pre Adam din stric\ciune ridicând [i moar−
tea pierz=nd, Pa[tile nestric\ciunii, lumii de mântuire.
Apoi troparele Învierii, glasul al 5−lea>
Bine e[ti cuvântat, Doamne, înva]\−ne pre noi îndrept\rile Tale.
Soborul ;ngeresc s−a mirat v\zându−Te pre Tine ;ntru cei
mor]i socotit fiind [i puterea mor]ii, Mântuitorule, stricând,
[i ;mpreun\ cu Tine pre Adam sculând, [i din iad pre to]i
slobozindu−i.
Bine e[ti cuvântat, Doamne...
Pentru ce miruri, prin milostivire, cu lacrimi o, uceni]e
amesteca]i? Îngerul cel ce a str\lucit ;n mormânt, a zis
Mironosi]elor> Vede]i voi groapa [i în]elege]i c\ Mântui−
torul a înviat din mormânt.
Bine e[ti cuvântat, Doamne...
Foarte de diminea]\, Mironosi]ele au alergat la groapa
Ta tânguindu−se, ci înaintea lor a st\tut îngerul [i a zis>
Vremea t=nguirii a încetat, nu mai plânge]i, ci :nvierea,
 R+NDUIALA :NMORM+NT|RII MIRENILOR 91

apostolilor spune]i.
Bine e[ti cuvântat, Doamne...
Mironosi]ele femei, cu miruri venind la groapa Ta, Mân−
tuitorule, au plâns, iar îngerul c\tre dânsele a gr\it, zicând>
Pentru ce, cu cei mor]i, pre Cel viu socoti]i, c\ci ca un Dum−
nezeu a înviat din mormânt.
Slav\... a Treimii>
Închin\mu−ne Tat\lui [i Fiului [i Sfântului Duh, Sfintei
Treimi întru o fiin]\, cu Serafimii strigând> Sfânt, Sfânt,
Sfânt e[ti Doamne.
{i acum... a N\sc\toarei de Dumnezeu>

Pre D\t\torul de via]\ n\scându−L, Fecioar\, de p\cat

pre Adam l−ai izb\vit [i bucurie Evei în locul întrist\rii ai
d\ruit< [i pre cei c\zu]i din via]\ i−a îndreptat la aceea[i, Cel
ce S−a întrupat din tine, Dumnezeu [i Om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Slav\ }ie, Dumnezeule!
{i dup\ tropare, îndat\ stihirile Pa[tilor>

Stih> S\ învie Dumnezeu [i s\ se risipeasc\ vr\jma[ii Lui [i s\ fug\ de la fa]a

Lui cei ce−L ur\sc pre dânsul.

Pa[tile cele sfinte, ast\zi nou\ s−au ar\tat< Pa[tile cele noi
[i sfinte< Pa[tile cele de tain\< Pa[tile cele preacinstite< Pa[−
tile, Hristos Izb\vitorul< Pa[tile cele f\r\ de prihan\, Pa[tile
cele mari, Pa[tile credincio[ilor, Pa[tile care au deschis nou\
u[ile Raiului, Pa[tile cele ce sfin]esc pre to]i credincio[ii.
Stih> Precum se stinge fumul s\ se sting\< precum se tope[te ceara de la fa]a
focului.

Veni]i de la vedere, femei binevestitoare [i zice]i Sionului>

prime[te de la noi bunele vestiri de bucurie ale Învierii lui
 92 R+NDUIALA :NMORM+NT|RII MIRENILOR

Hristos. Vesele[te−te, salt\ [i te bucur\, Ierusalime, pre Împ\−

ratul Hristos v\zându−L din mormânt, ca pre un Mire ie[ind.

Stih> A[a s\ piar\ p\c\to[ii de la fa]a lui Dumnezeu, iar drep]ii s\ se veseleasc\.
Mironosi]ele femei, foarte de diminea]\, stând înaintea mor−
mântului D\t\torului de via]\, aflat−au înger pre piatr\ [e−
zând< [i acela, gr\ind c\tre dânsele, a[a a zis> Ce c\uta]i pre
Cel viu cu cei mor]i? Ce plânge]i pre Cel nestricat, ca [i cum
ar fi întru stric\ciune? Mergând, propov\dui]i ucenicilor Lui.

Stih> Aceasta este ziua pre care a f\cut−o Domnul, s\ ne bucur\m [i s\ ne

veselim într−însa.
Pa[tile cele frumoase, Pa[tile Domnului, Pa[tile! Pa[tile
cele preacinstite, nou\ ne−au r\s\rit< Pa[tile, cu bucurie
unul cu altul s\ ne îmbr\]i[\m! O, Pa[tile, izb\virea de în−
tristare, c\ ast\zi din mormânt ca dintr−o c\mar\ str\−
lucind Hristos, pre femei de bucurie le−a umplut, zicând>
Propov\dui]i apostolilor.
Slav\... {i acum... glasul al 5−lea>
Ziua Învierii [i s\ ne lumin\m cu pr\znuirea [i unul pre
altul s\ îmbr\]i[\m. S\ zicem fra]ilor [i celor ce ne ur\sc pre
noi< s\ iert\m toate pentru Înviere. {i a[a s\ strig\m> Hris−
tos a înviat din mor]i, cu moartea pre moarte c\lcând [i ce−
lor din mormânturi, via]\ d\ruindu−le.
Hristos a înviat din mor]i... (de trei ori).
{i în vremea ce cânt\m stihirile de mai sus, facem s\rutare mortului, zicând>
Hristos a înviat... Iar dup\ stihiri diaconul zice ectenia pentru mor]i iar arhiereul
sau preotul cite[te rug\ciunea de dezlegare cu celelalte c=nt\ri [i r=nduieli. Dup\
care se face otpusul>
Hristos a înviat din mor]i, cu moartea pre moarte c\lcând
[i celor din mormânturi, via]\ d\ruindu−le, adev\ratul Dum−
nezeul nostru, pentru rug\ciunile Preacuratei Maicii Sale, ...
 R+NDUIALA :NMORM+NT|RII MIRENILOR 93
Ve[nica pomenire... [i celelalte. {i a[a, ie[ind, ducem mortul la mormânt,
cântând> Hristos a înviat... {i−l înmormânt\m cu mul]umit\ [i cu bucurie, zicând
toate cele scrise la rânduiala înmormânt\rii mirenilor.