Ioanichie Balan - Patericul Romanesc PDF Si FULL TEXT (2005)

Arhimandrit IOANIGHIE
BLAN
#2%
PATERICUL
ROMNESC
"
i
M/
S>
Arhimandrit IOANICHIE
BLAN
PATERICUL
ROMNESC
CE CUPRINDE VIAA I CUVINTELE UNOR SFINI I CUVIOI PRINI CE S-AU NEVOIT N MNSTIRILE ROMNETI
(SECOLELE
III -
XX)
TIPRIT CU BINECUVNTAREA NALT PREA SFINITULUI
DANIEL
MITROPOLITUL MOLDOVEI
Ediia
a
BUCOVINEI
V-a
EDITURA
MNSTIREA SIHSTRIA
-
2005
PREFA
la a
IV-a ediie
Cu
intr-o
ajutorul
Domnului nostru
Iisus Hristos,
Mntuitorul lumii,
ani.
cu
rugciunile Preacuratei Sale Maici, se tiprete astzi Patericul Romnesc

ediie definitiv,
ntruct
la care s-a lucrat peste
30 de
a treia
ediie a Patericului Romnesc a aprut nainte de
plecarea la cele cereti a printelui nostru duhovnicesc, Arhimandritul Cleopa
mai reprezentativ chip de clugr mbuntit i duhovnic iscusit din a doua jumtate a secolului XX, am socotit de cuviin s reeditm integral
Ilie,
cel
Patericul
Romnesc nvturile cuvioiei
ntr-o
sale.
ediie
mbogit,
care
cuprinde
parte
din
Alturi de Arhimandritul Cleopa Ilie am adugat n Pateric i ali doi mari nevoitori de tain, monahul Marcu cel mult ptimi tor, care a suferit
muli
Ia
ani calvarul nchisorilor ateiste,
duhovnic
precum i Ieroschimonahul Onufrie pdurile din preajma Sihstriei -, amndoi mutndu-se sihastru n
ca
Domnul
n ultimii doi ani.
Sperm
trire
i neprihnit i
aceti
trei
cuvioi prini
ne
fie tuturor
modele
vii
de
de rbdare n Iisus Hristos.
Prin aceast reeditare

bunilor
turile a
ndjduim s punem la ndemna monahilor i a cretini aceast comoar duhovniceasc, nsumnd vieile i nvpeste 380 de cuvioi i sfini autohtoni din nceputuri pn la sfritul
mileniului doi.
Fie ca Bunul nostru Mntuitor, cu rugciunile Prea Curatei Maicii Sale,
binecuvinteze
a patra ediie a Patericului Romnesc, spre slava Prea
Sfintei Treimi, spre zidirea
duhovniceasc a neamului nostru
spre folosul de
obte
al
celor ce vor
s se mntuiasc.
Arhimandrit Ioanichie
Blan
Sfnta
Mnstire
Sihstria
nvierea
Domnului
15 Aprilie 2001
PREFA
(la
ediia
nti)
Cartea de
loanichie
fa este rodul unor ndelungate osteneli ale printelui ieromonah

i
osteneala i-a fost
Blan. Stpnit de o neistovit cutare manifestat ca o vocaie, Cuvioia Sa a colindat prin toate laturile pmntului binecuvntat al rii spre a-i
descoperi comori duhovniceti.
rspltit
din belug.
cercetat i a adunat numeroase mrgritare de mult pre", chipuri i cuvinte de aleas povuire duhovniceasc ale unui mare numr de clugri i ierarhi romni mbuntii, tritori de-a lungul secolelor pe toate plaiurile patriei, evideniind i pe aceast cale unitatea spiritual a neamului nostru. Toate acestea
le-a cuprins sub titlul
de Patericul romnesc", pateric ce va sta cu cinste alturi
de alte
cri
de acest gen ale altor popoare ortodoxe.

majoritate a persoanelor cuprinse aici s-au nvrednicit de o nalt
Marea
trire n Hristos, adevrate ntruchipri ale unei nespuse iubiri de Dumnezeu
de oameni. mplinind Evanghelia
mai muli
obte,
alii,
forme de vieuire duhovniceasc, cei potrivit unei chemri tainice, pentru o vreme ca sihastri,
n diverse
ns
lui
fr
unit
a se
izola spiritual
de semeni.
pilduitor slbiciunile
i patimile firii,
rugciunea cu ascultarea, povuit, au scris, au edificat aezminte care ne stau mrturii strlucite pn azi; s-au depit nencetat printr-un duh de excepional putere de jertf, artndu-se, aa cum se vede din acest pateric, adevrate modele duhovniceti pentru toate timpurile. Esenial, mbinarea n acest admirabil echilibru a celor
a
Depind cu jertfelnicie i n mod precum i ispitele diavolului, fiecare n felul cele dou aripi ale sporirii duhovniceti, au
Dumnezeu i de om - slujire n duhul Evangheliei, caracterizeaz toate aceste viei i arat ntr-un mod viu ce a nsemnat sfinenia pentru ei i ce a nsemnat aceast sfinenie a lor n mijlocul poporului dreptcredincios. E de ajuns citm n acest sens una din povuirile marelui
dimensiuni
-
dou
iubirea de
mitropolit Veniamin Costache:
Dac fiecare
iubirii,
din noi va face tot ceea ce poate n
binele Bisericii, patriei
omenirii,
larg deschidere i exprimare a

carte.
nu va pieri cetatea noastr". In acest spirit de sfineniei i slujirii, este alctuit aceast
PREFAA
Totodat, lucrarea de
risipeasc prerea rspndit
n
LA EDIIA INTAI
o a doua nsemntate. Ea este menit lumea de peste hotare, potrivit creia n poporul nostru n-a existat o spiritualitate trit cu total druire de sine i n sfinenie. Adeseori, strinii se ntreab: Ce a dat poporul romn pe terenul activrii
practice,
al
fa are i
cretinismului n general
al
Ortodoxiei n special?
tim
c
la
Ortodoxia s-a activat ntr-o spiritualitate remarcabil la poporul grec,
popoarele slave,
dar nu cunoatem ceva asemntor
n istoria poporului
romn.
Xu
se
cunoate o
lui
".
via
spiritual deosebit a poporului romn, cu att mai
puin
specific
este
Avnd n vedere aceast cunoatere a Ortodoxiei romneti, cartea de menit fie i pentru strintate o carte de recomandare a spiritualitii
s
i
fa
remarcabile
intens
unice a Ortodoxiei romneti, manifestat ntr-un. mod superior,
pe terenul preocuprii de desvrire personal, ct i pe terenul practic, de mare folos pentru nevoile poporului. Din ea se va putea convinge oricine poporul romn a dat dovad i pe planul tririi religioase de i impresionant for spiritual, att n realizarea unor chipuri de mare o mare
nentrerupt, att
i n practicarea unei pilduitoare iubiri de oameni. Se va putea i n poporul nostru dreptcredincios, Evanghelia s-a manifestat n mod impresionant, n cele dou mari direcii ale ei: iubirea curat de Dumnezeu, manifestat prin rugciune i sfinenie, i iubirea de oameni, - crescute amndou din iubirea Tatlui care a trimis pe Fiul Su n lume ca om, i din jertfa Fiului Su pentru noi, pentru mntuirea noastr din pcat, din suferinele i
sfinenie,
ct
constata
moartea produs de
Patericul de
el.
fa
fapte
de
spiritualitate
numeroi a dreptcredincioilor Bisericii
o carte de aleas trire duhovniceasc, dovedit cu slujitori ai Ortodoxiei romneti, care reflect nalta
este
noastre.
Preot
dr.
acad.
DUMITRU STNJLOAE
Anul mntuirii 1980
INTRODUCERE
la
ediia a IlI-a
Patericele
sunt
crile
duhovniceti
cele
mai
reprezentative
ale
monahilor
pe
scurt,
credincioilor,
dup
Sfnta Scriptur
Vieile Sfinilor.
ei,
n general fiecare Biseric
Ortodox i
are Patericul
care cuprinde,
i nvturile (apoftegmele) marilor Prini duhovniceti din primele secole pn astzi. Astfel, prin cuvntul Pateric nelegem cartea cu viaa, nevoinele i cuvintele de folos ale prinilor alei ai fiecrei ri
viaa
ortodoxe.
Cel mai vechi pateric, unic n toat lumea cretin, este, ns, Patericul
leagnul ntregului monahism cretin. Dup modelul Patericului egiptean, toate rile, pe msur ce se cretinau i i organizau monahismul local, cu timpul i nsemnau nevoinele monahilor lor i i scriau patericul autohton. Pe lng Patericul egiptean, ntre secolele V-XI s-au scris i alte cri similare x cu fapte, minuni i cuvinte duhovniceti deosebite ale cuvioilor Prini din acea epoc, precum: Istoria monahilor n Egipt, anonim (tradus
egiptean, scris n secolele
s-a
IV-V, care
nscut
Egipt, patria
la sfritul secolului
IV, n limba latin, de episcopul Rufin); Lavsaiconul
(Istoria
lausiac)
scris
de
fericitul
episcop Paladie, n anul 420; Istoria

siriac),
iubitoare de
Dumnezeu
(patericul
scris de
fericitul
Teodorit
al
Cirului, n anul 440; Matericonul (patericul cuvioaselor monahii din Egipt),

scris scris
de Avva Isaia Pustnicul; Limonariul (patericul sfinilor din Palestina),

de Sfntul Sofronie
al
Ierusalimului
Ioan
Moshu
limba
(secolul VI); i,
ultimele, cele patru
cri
ale Cuviosului Pavel Everghetinos (secolul XI).
Majoritatea acestor paterice au fost traduse
romn nc
din
secolele XVII-XVIII, dovedind prin aceasta interesul deosebit al monahilor
Prini. ca Bulgaria, Serbia, rilor slave, Dup rspndirea monahismului n aceste ri, la nceputul secolului
romni pentru marea
spiritualitate a Sfinilor
cretinarea
i
al
Rusia,
i
s-a
XH-lea
scris Patericul
Mnstirii Pecersca, de Cuviosul Nestor
Cronicarul, pateric
completat n secolele urmtoare. Tot n Rusia ortodox s-a mai scris
INTRODUCERE
Patericul
Mnstirii Solov, prin
secolele
XVII-XVIII, precum
alte
paterice locale,
nc
necunoscute.
n a doua jumtate a secolului

scris
XX
a aprut
Patericul Muntelui Athos,
de monahul Andrei.
n
mod
firesc,
ne ntrebm de ce nu s-a
scris
pn acum i un
pateric
a existat un pateric romnesc? Din unele nseninri i mrturii se constat al cuvioilor moldoveni, scris probabil de mitropolitul crturar Varlaam al Moldovei (1632-1657), care a circulat n manuscris prin mnstiri, dar care extrase din el au fost interpolate n cu timpul s-a pierdut. Se pare ns partea a doua a Patericului egiptean, tiprit la Bucureti, n anul 1828, de mitropolitul Grigorie Dasclul, care, n prefaa acestei cri, spune: ...Care
cuvinte, cte au fost cu

Patericul cel grecesc
1
nume,
dup
alfa-vita, s-au
tlmcit de iznoav
2
.
din
de cel ntru fericit pomenire dasclul Pafnutie Iar de nume, unele s-au pus din aezate n deosebite pricini Patericul cel rumnesc, dup cum s-au gsit scrise cu mna. Iar altele iari de iznoav s-au tlmcit din cel grecesc, aezndu-se fietecare pricin la
cte sunt
fr
locul ei n capete,
dup cum se vd".
mrturiile de mai sus, se constat, n mod sigur, a existat romnesc un pateric autohton, manuscris, care circula prin au circulat, nc din secolele mnstiri i schituri. Trebuie remarcat faptul XIV -XV, mai multe variante de paterice, traduse din limba greac i slavon, numite, dup titlul slavon, Otnice (Crile Prinilor), care se ntlnesc astzi n numr impresionant la Biblioteca Academiei Romne, pe care le citeau monahii prin mnstiri, att la chilii, ct i la trapez. n anul 1888 s-a aflat un mic pateric romnesc ce cuprinde ntru sine cuvinte folositoare i vreo cteva istorisiri ale vieii unor sfini carii s-au nevoit n pmntul Moldo-Romniei", luat dup mitropolitul Veniamin 3 nsemntate deosebit. Din aceasta deducem i Costachi, ns
Deci,
dup
n spaiul
fr
Veniamin Costachi avea intenia ntocmirii unui pateric autohton. mai sus se constat ca Biserica Ortodox Romn nu a avut Din pn n ultimele decenii un pateric romnesc, care s cuprind toate mnstirile din ara noastr. Eram, pn nu demult, ara cu cele mai avem un pateric pe numeroase mnstiri, precum i astzi, dar fr oglindeasc marea spiritualitate milenar a monahismului msur, care
mitropolitul
cele de
Adic scris n
Uimi
limba greac.
2
2
dintre marii crturari
i traductori
ai
Mnstirii Neam, ucenic
al Sfntului Paisie.
Preot Dr. Liviu Stan
Sfinii romni, Sibiu, 1945, pag. 37.
10
PATERICUL ROMNESC
i
a poporului romn ortodox. Este destul
nostru
amintim
aici cuvintele
marelui crturar Dimitrie Cantemir, care,

statistic
la nceputul secolului
XVIII,
do
sumar
Moldovei:
sute,
le
Mnstiri mai
mult de patru;
mnstirilor moldovene, n cartea sa, Descrierea mari, conduse de un arhimandrit, nu se afl mai mai mici ns, care ascult de egumen, sunt mai mult de dou
a
i pe lng acestea
Ne ntrebm
aproape
4
.
tot attea
metocuri, pe care aceste
mnstiri
nevoit pe
au prin diferite locuri"
oare ci sihastri
i clugri
sfini
s-or
fi
pmntul
nostru strbun, de-a lungul a peste 1600 de ani? Or, majoritatea
acestor sfini, sihastri, monahi,
pentru totdeauna, pentru
c
din
egumeni i ierarhi autohtoni au fost uitai nimeni nu a consemnat numele i faptele lor.
romnesc,
anul
la
ncercnd
bimilenar
Justinian,
al
s salvm i s reconstituim ceea ce se mai poate din trecutul

monahismului
nceput
cu
binecuvntarea
date,
patriarhului
am
1970
adun
biografii
fapte
duhovniceti deosebite de
cei
mai alei
sihastri,
monahi, duhovnici,
egumeni
ierarhi, n
vederea ntocmirii unui pateric romnesc autentic, pe
msura
n anul
spiritualitii neamului nostru.

ani de cercetri prin arhive
editat
Dup zece
mnstireti, eparhiale i de
tiraj
stat,
1980 s-a
tiprit, la Tipografia Institutului Biblic - Bucureti,
prima ediie a Patericului Romnesc, ntr-un

-
de 6.000 exemplare.
Aceast ediie cuprinde secolele XIV XX, n care a fost nserat un numr de 362 de cuvioi prini autohtoni. n anul 1990, Patericul Romnesc a fost reeditat la Arhiepiscopia Dunrii de Jos, ntr-un tiraj de 20.000 de exemplare, cuprinznd cuvioi romni i strromni, din secolele IV-XX. ntruct n ultimii douzeci de ani s-au mutat la cele cereti numeroi prini duhovniceti, vrednici de a fi introdui n aceast lucrare, i totodat
s-au descoperit noi lucrri
ale
manuscrise inedite cu fapte
cuvinte minunate
cuvioilor romni, se impunea o

Astfel,
nou ediie
a Patericului Romnesc.
Sfinitului
episcopii,
Dumnezeu i cu binecuvntarea Prea Casian, Episcopul Dunrii de Jos, apare, n editura acestei a treia ediie, ntr-o form ct mai complet i ntr-un tiraj de
cu
ajutorul
bunului
3.000 de exemplare.
Descrierea Moldovei, Bucureti, 1973, pag. 359
INTRODUCERE
Menionm c
Patericul
11
Romnesc a fost tradus i peste hotare n cteva limbi, i anume: n limba greac - anul 1985; n limba italian i n francez (ntr-o form prescurtat) - anul 1987; i, n limba englez, ediie complet n dou volume - anii 1997 - 1998, la mnstirea ortodox Sfntul Paisie,
din California.
nainte de a ncheia,
mulumesc
Preamilostivului
ct
Dumnezeu
m-au
nvrednicit
realizez ntr-o
form
mai complet
a treia ediie a
Romnesc. Doresc ca, att Patericul i Vetrele de sihstrie, ct i Convorbirile Duhovniceti, formeze o adevrat trilogie a spiritualitii romneti
Patericului
bimilenare
un imn de laud nchinat Mntuitorului nostru Iisus Hristos, Preacuratei Sale Maici i tuturor sfinilor Lui. Doresc ca aceast jertf fie un smerit prinos de recunotin bunilor mei prini i frai n Hristos i
credincioilor
rii
noastre, n mijlocul
crora m-am nscut i pe care
iubesc att de mult.
Cerndu-mi iertare pentru eventualele greeli de text i redactare, mulumesc din toat inima i Prea Sfinitului Casian, Episcopul Dunrii de
Jos, pentru ncrederea
i bunvoina artat
i
care o doresc
acestei lucrri.
De asemenea,
la
mulumesc
tuturor colaboratorilor
rugtorilor mei, care m-au ajutat
realizarea acestei
cri, pe
s fie
spre lauda Preasfintei Treimi,
spre folosul Neamului
mntuirea noastr, a tuturor.
Arhimandrit Ioanichie
Blan
Intrarea Maicii
Domnului
Biseric
21 noiembrie, 1998
SFINI
I CUVIOI
din secolele III-VI
SFANUL IERARH EVANGHELICUS

episcop al Tonusului (290 - 300)
1
Acest
cunoscut
fericit
urma
al
Sfntului Apostol Andrei este cel dinti episcop
al Eparhiei Tomisului (Constana de azi), din Dacia Pontic (Scythia Minor-Dobrogea). Episcopul Evanghelicus a pstorit pe cretinii autohtoni geto-daco-romani de la Gurile Dunrii i din toat Dacia Pontic n ultimul
deceniu
al secolului III.
Episcopia Tomisului exista, desigur, cu mult nainte
de aceast dat, ntruct cretinismul a fost
de Sfntul Apostol Andrei, cel nti chemat,

nti,
semnat pe teritoriul rii noastre nc de la jumtatea secolului

sa,
cum spune Eusebiu

III,
1.
de Cezareea (f 340) n cartea
Istoria Bise-
riceasc",
Hristos pe
Episcopul Evanghelicus, originar din Tracia, a convertit la credina n
muli
locuitori din Sciia

el se
Mic,
ce
rmseser nc
al
n ntunericul
pgnismului. Despre
preotul
(azi
face amintire n actul martiric
Sfinilor Epictet
i Astion monahul, care au fost martirizai pentru Dunav), cetate antic greceasc, situat pe braul
precis
Hristos la Halmyris
de sud
al
ntr-o zi de 8 iulie", n timpul persecuiei lui Diocleian. n acest

se
Dunrii, document
afirm
prea fericitul Evanghelicus era episcopul

biserici din
ntistttorul
sfintelor lui
Dumnezeu
martiric
aceast provincie", adic din Sciia
Mic
(Dobrogea).
prinii Sfntului Mucenic Astion, originari din Asia Mic, venii la Tomis n cutarea fiului lor, au fost convertii la cretinism de ctre preotul Bonosus i apoi botezai de episcopul
n
actul
se
spune
Evanghelicus
Epictet
la
Halmyris, n a paisprezecea
zi
de
la
martiriul
Sfinilor
Astion.
Se crede
Hristos.
nsui Sfntul Evanghelicus a primit cununa muceniciei
prin acelai mprat, pentru
marea
lui
dragoste
i rvn
ce o avea ctre
Pr. prof.
I.
Rmureanu, Eusebiu de Cezareea,
Istoria bisericeasc, P.S.B. nr. 13, 1987, 1988;
Actele martirice,
Tomis-Constana, n rev. B. O. R., Mare, Buc. 1979; De la Dunre la Mare, mrturii istorice i monumente de art cretin, Arhiepiscopia Tomisului i Dunrii de Jos, 1977, p. 28-29; Pr. prof. dr. Mircea Pcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, voi. I, 1980, p. 74-81; Pr. prof. I. G. Coman, Scriitori bisericeti din epoca strromn, 1979. Acestea sunt izvoarele de baz pentru secolele III-X.
martiri la
1982, p. 329-331; idem, Sfini

Sf.
(1974), nr. 7-8, p. 975-980;
Vasile cel
16
PATERICUL ROMNESC
SFINII MUCENICI EPICTET PREOTUL I ASTION MONAHUL

(t
290)
Aceti doi
sfini martiri erau originari din Asia
Mic,
a
probabil dintr-un
carte,
ora
al Frigiei.
Epictet s-a
nscut din prini cretini i

cunoaterea
a
Frigiei.
nvat de mic
si i
s-a
fiind foarte rvnitor pentru
Sfintei Evanghelii.
Apoi, dorind
slujeasc toat viaa
lui
Hristos,
prsit
casa prinilor
fcut,
clugr
preoiei
la
una din mnstirile

a devenit
Pentru sfinenia vieii sale, fericitul Epictet s-a nvrednicit de darul
un neobosit propovduitor
al
Evangheliei
lui
Hristos n
patria sa, convertind la cretinism
boteznd n numele Preasfintei Treimi
muli
locuitori frigieni. Printre cei convertii a fost
i un tnr
al lui
ales,
anume
Astion, fiul unui magistrat numit Alexandru.
Urmnd dasclului i
Hristos,
printelui
su
duhovnicesc, fericitul Astion a luat jugul cel bun
fcndu-se
probabil, n aceeai mnstire, aa cum mrturisesc actele martirice. Datorit persecuiei lui Diocleian (284-305), n jurul anului 290, fericiii Epictet preotul i Astion monahul i-au prsit patria lor i, rvnind mrturiseasc pe Hristos, s-au stabilit n Sciia Mic (Dobrogea), n oraul Halmyris (Almiridensis), numit i Salmorus, situat pe braul de sud al
clugr,
la
Dunrii. Aici au propovduit cu mult curaj Evanghelia lui Hristos, convertind cretinism un mare numr de pgni. nchid n Auzind de aceasta, guvernatorul Latronianus a dat porunc temni la Halmyris pe fericiii mrturisitori Epictet preotul i Astion monahul, chinuindu-i cumplit pentru a se lepda de Hristos. Vznd ns brbia i tria credinei lor, guvernatorul a poruncit li se taie capetele de ctre Vigilantius, unul din judectorii celor doi martiri. Martiriul Sfinilor Epictet i Astion a avut loc la Halmyris, ntr-o zi de 8 iulie, cnd li se face pomenirea n ntreaga Biseric cretin n fiecare an. n Acta Sanctorum
Julii",
t.
II
(29), Parisiis et
Romae, 1867,
p.
540-551, ca
n celelalte acte
martirice,
sunt
numii De
Sanctis Epicteto presbytero et Astione
monacho
martyribus Almiridensibus (Halmyris) in Scythia"
Prinii tnrului mucenic Astion monahul, Alexandru i Marcelina, pornind n cutarea fiului lor, au ajuns pn la Halmyris. Aici, auzind de
mucenicia
2
Sfntului
Astion,
au fost convertii
la
credina n adevratul
Pr. prof.
I.
Rmureanu,
la
Actele martirice, 1982, p. 330-331; idem. n rev. B.O.R., (1974), nr.

la
7-8, p. 975-980;
De
Dunre
Mare, 1977,
p.
47-48.
IOAN
Sfintul
/*\S\Csssfan
exifttfi
"^ _
<! -^V^..
>
^^,, J.
Sfntul loan
Cassian
+ 435)
Cuviosul Dionisie Exiguul (-f-540)
Sfntul
Grigorie Decapolitul
+ 842)
CTH JWMK1 XfCTO
\uAHkbimescv\m-
Sf.
Mucenic loan
cel
Nou de
la
Suceava (+1330)
Sfnta
Cuvioasa Parascheva de (+secolul XI)
la
lai
Sfniul Dimrtrie cel
{secolele
Nou de Ia Bucureti XIII XIV)
Sfrtta
Muc en i
FHofteia
de
la
Arge
Sfntul
Mucenic loan Valahul
(sec. XIII)
(secolele
XVXVI)
Cuviosul loan Pustnicul

(secolele
de
la
Prislop
XV XVI)
S*
ICR.
qne&asioUBIiAKfpT
<s.<yv
prislop
Sfntul
Ierarh Ghelasie
de
la
Rmef (secolul XIV)
Sfnia
Mnstire
Tis mana (secolul
XIV)
SfntuJ
Ierarh Nifort
(+1508)
Sfntul
Nrcodim de
la
Tismana (-f 1406)
Sfnta
Mn tire
Neamf
{secolul
XIV)
Sfnta
Mn tire
Bistrifa-Neam (secolul XIV)
Sfnta
MTnslire Voronef (secolul XV)
Mm
Sfntul
Daniil
Sihastru
(secolul
XV)
Mitropolitul
(secolul
Moldovei Grgorie Roea XVI)
Sfnta
Mnsfire Cozia (1386)
Sfnta
Mnstire Putna (1466)
Sfnta Sfnta
Mn tire Rmef (secolul XIV) Mn tire Bistrifa-Vlcea (1498)
SFINI I CUVIOI DIN SECOLELE

Dumnezeu de
III-
VI
17
preotul Bonosus, fiind botezai de episcopul de Tomis, Evan-
ghelicus, n a paisprezecea zi de la mucenicia Sfinilor Epictet
Astion.
SFANUL SFINIT MUCENIC EFREM,

episcop
al
Tonusului
(secolul IV) 3
Al doilea episcop cunoscut
scaunul de pstor
al
al
Eparhiei Tonusului, care a ocupat un timp
Daciei Pontice,
dup
s-a
atestarea sinaxarelor greceti
latine, a fost Sfntul
Mucenic Efrem. El
a
cretini, care l-au crescut de mic n fric de

la
Sfintele Locuri,
rmas
aici
a fost
nscut n sudul Dunrii din prini Dumnezeu. Mergnd s se nchine fcut preot i slujitor Ia una din
biserici.
latin, sirian,
vremea aceea n Imperiul Roman se slujea n limbile greac, i trac (bes). Ajungnd apoi ucenic al patriarhului Hermon al Ierusalimului (300n
la
314), a fost pregtit din tineree
popoarele barbare" de
Negre).
propovduiasc Evanghelia lui Hristos la Gurile Dunrii i din jurul Pontului Euxin (Mrii
La nceputul secolului IV a fost trimis de patriarhul Hermon s pstoreasc pe credincioii daco-romani din Episcopia Tomisului, convertind la cretinism numeroi daci, romani, goi i scii i rscumprnd de la moarte muli sclavi, pe care apoi i cretina.
n timpul pstoriei acestui fericit episcop, au fost martirizai pentru
credina n Hristos zeci de cretini daco-romani, scii, besi,

capadocieni surghiunii n Dacia Pontic, ale cror sfinte
traci,
greci
moate
episcopul
Efrem
le
rscumpra,
le
ngropa n locuri tinuite,
nla
biserici
de lemn sau
de piatr peste ele
rnduia preoi
s slujeasc noaptea Sfnta Liturghie.
n marea persecuie a lui Diocleian din anii 304-305, fericitul episcop
Efrem a fost prins, ntemniat i chinuit cumplit la Herson (Crimeea), pentru a se lepda de adevratul Dumnezeu i a se nchina idolilor. ns, mrturisind este gata s-i dea viaa pentru lisus Hristos, Mntuitorul lumii, s-a tiat
capul n anul 304
se face
pomenirea
Ia
7 martie.
,
n Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae"
col. 517, la
7 martie,
episcopul
cnd se srbtorete Sfntul Mucenic

7
martie.
episcop Efrem, se spun urmtoarele:
timpul
mpriei
lui
Diocleian,
Hermon,
iar la
Ierusalimului, a trimis episcopi n Scythia pe Efrem,

3
Chersones pe
Pr. prof.
I.
Rmureanu,
la
Sfini
martiri la Tomis-Constana, n rev. B.O.R., 1974, nr. 7-8. p.
980-981;
De
la
Dunre
Mare, op.
cit., p.
29 i
39.
18
PATERICUL ROMNESC
Dei
sunt preri
Vasile".
Efrem
ar
fi
fost episcop n
Sciia Mare, ele nu
sunt ntemeiate,
cci
Viaa
Sfinilor Epictet
Astion se
menioneaz
la
Tomis,
Sciia
Mic, un
episcop Efrem.
SFINII MUCENICI TIT
GORDIAN,
episcopi ai Tonusului 4 (secolul IV)

Aceti doi episcopi tomitani erau, probabil, originari din Capadocia (Asia Mic), pstorind turma lui Hristos din Dacia Pontic (Dobrogea) n primele dou decenii ale secolului IV, pn la ultima i marea persecuie a lui
Liciniu din anii 320-323.
episcopal
moartea martiric a episcopului Efrem, a urmat pe scaunul Tomisului episcopul Tit (Titus, Filius), care a propovduit i aprat credina ortodox n Dacia Pontic mai mult de zece ani, catehiznd i
al
Dup
i mai ales barbari", goi, huni i besi, care locuiau pe teritoriul dintre Dunre i Marea Neagr. Episcopul Tit a fost protector i printe sufletesc al multor sfini martiri autohtoni i din ntreg Imperiul Roman, exilai la Gurile Dunrii i apoi martirizai aici de ctre mpraii Diocleian, Galeriu i Liciniu, pn n anul
boteznd nu puini daco-romani
323. Prt fiind la mpratul Liciniu, nsui fericitul episcop Tit a fost prins,
chinuit
Sfintele
necat n
Marea Neagr
la 3 ianuarie,
cnd
se face
pomenirea.
sale
moate
au fost luate
ngropate de ucenici la Tomis.

la
Un
fragment de piatr funerar a fost descoperit recent

despre care se crede
Constana (Tomis),
pe care
scrie:
este a episcopului Tit (Titus, Filius),

lui
Aici odihnete martirul
Hristos
la
episcopul
...".
Urmndu-i pe scaunul de
cu
Tomis episcopul Gordian, acesta
a continuat
i mai mult rvn i
curaj opera apostolic de convertire, catehizare
i
iar
botezare a daco-romanilor din Dacia Pontic

n timpul sngeroaselor persecuii
i Goia
1-a
(Dacia de
la
nordul
Dunrii). Auzind de aceasta, tiranul mprat Liciniu

de
la
aruncat n
temni,
i
Gurile Dunrii, din anii 320-323,
s-a
de 15 septembrie", mpreun cu ali cinci martiri Macrobiu, Helia, Zotic, Lucian i Valerian. Sinaxarele greceti i crile de slujb romneti pomenesc pe Sfntul Mucenic Gordian la 13 septembrie, iar
tiat fericitul cap ntr-o
zi
De
la
Dunre
la
Mare, op.
cit., p.
29, 36; Istoria Bisericii Ortodoxe
Romne,
voi.
I,
op.
cit., p.
77.
SFINI
actele
I CUVIOI
DIN SECOLELE
Roman
III-VI
l
19
martirice
din Martirologiul
(Acta Sanctorum)
pomenesc
mpreun cu Macrobiu i
Gordian episcop".
Valerian, la 15 septembrie, numindu-1 pe Sfntul
SFINII MUCENICI ZOTIC, ATAL, CAMASIE, FILIP I ALI 31 DE LA NICULIEL

(secolul IV - 4 iunie) 5
Mic, adic Dobrogea de astzi, acum dou milenii fcea Roman i era destinat, n timpul marilor persecuii cretine din secolele HV dup Hristos, pentru surghiunirea i martirizarea cretinilor care refuzau s se nchine idolilor pgni i s le aduc jertfa. Acest teritoriu de la periferia de nord-est a imperiului, plasat ntre Dunre i Marea Neagr, mai ales Delta Dunrii i codrii seculari dintre Macin, Isaccea, Niculiel i Babadag, ca i zona de sud a Dobrogei dintre Cernavod, Adamclisi, Mangalia i Constana (Tomis) erau cele mai potrivite pentru acest scop.
ntreaga Sciie
parte din Imperiul
Dintre cele zece persecuii romane mpotriva cretinilor desfurate ntre

anii
64
324, care au umplut cerul de sfini
au sfinit
pmntul cu
sngele
a peste zece milioane
de martiri,
trei
lui
din ele au fost cele mai sngeroase:
persecuia
lui
lui
Deciu (249-251), a
Diocleian
i Maximian
(284-305)
Liciniu (308-324), n
Rsrit, care au
dat cei
mai muli mucenici. n
timpul acestor persecuii au fost surghiunii n Sciia

ostai, dregtori, clerici
Mic
mii de cretini,
Unii dintre
care le
ei
i ceteni romani de toate vrstele i strile sociale. mureau aici de foame i de frig, sau din cauza btilor pe
ca nite sfini mrturisitori
ai Sfintei
rbdau cu brbie,
Evanghelii.
Alii reueau
se repatrieze
dup
terminarea surghiunului sau
dup
moartea
mprailor i guvernatorilor persecutori. Iar alii, poate sute dintre ei, fiind mai tari n credin i mai rvnitori pentru Hristos, erau greu chinuii i apoi martirizai aici, ntre Dunre i Marea Neagr, prin decapitare. Trupurile lor, devenite sfinte moate, erau luate n grab de cretini i ngropate provizoriu n locuri de tain, cunoscute numai de ei. Noaptea mergeau la mormintele lor, le tmiau, se rugau i aprindeau lumnri. Ei pstrau pe ascuns evlavia sfintelor moate i scriau scurte biografii cu viaa i ptimirea sfinilor mucenici. Aa luau natere actele martirice, iar martirii intrau n memoria
cretinilor, n cultul Bisericii lui Hristos
n sinaxarele ei.
'
Sfini romni
i aprtori ai
legii
strmoeti,
1987, p. 173.
20
PATERICUL ROMNESC
Aa au fost
i
peste o
stingea
salvai de uitare zeci de mii de mucenici din Imperiul
Roman
sut din Dobrogea. Mai trziu, cnd focul persecuiilor strine se fcea iari pace n impenu, cretinii scoteau din pduri i din morminte moatele ascunse ale sfinilor mucenici i le aezau cu cinste n cripte, anume zidite de ei, numite martir io ane " peste care zideau biserici (bazilici) de piatr i crmid, ale cror numeroase ruine se vd i astzi n
se
toat Dobrogea. Unele din aceste martirioane

secole cretine
s-au
ruinat de-a lungul
(cripte martirice) din primele
vremii.
Altele
au fost distruse
profanate de popoarele barbare, care

altele
nvleau mereu
au
rmas pn
astzi ascunse n
peste rile cretine. Iar pmnt, pentru nevrednicia cretinilor,
ca nite
mrgritare de mult pre. Cu rnduiala lui Dumnezeu,
n anul
1971,
luna septembrie,
prul
satului Niculiel-Tulcea,
venind mare, a descoperit, sub oseaua ce trece prin
mijlocul localitii, cel mai vechi

ntreaga
Peninsul Balcanic
mai bine pstrat martirion" cretin din printre cele mai rare i preioase din lume.
crmid, cu dimensiunile de 3,70x3,50x2,30 m, este mprit n dou mici ncperi supraetajate. n ncperea de sus s-au gsit patru moate ntregi de martiri, aezate ntr-o racl comun, de lemn, dup tradiia ortodox cunoscut, cu minile pe piept i cu
Cripta martiric de la Niculiel, construit din
capul spre apus.
Toi
martirii aveau capetele tiate, din care trei erau
aezate
la locul lor, iar al patrulea se afla
intrrii
se
afl
spat
pe pieptul martirului. Pe peretele din stnga n mortar urmtoarea inscripie n limba greac:
Zoticos, Attalos,
Martirii lui Hristos", iar pe peretele din dreapta scrie:
Kamasis, Filippos", avnd deasupra crucea

n ncperea de jos,
monogramat
(Hr).
mprit i
ea n mici seciuni, s-au gsit aproape o
sut de buci de oase sfinte, care aparineau altor doi martiri necunoscui, care, probabil, ptimiser odat cu ceilali patru n localitatea roman din apropiere, numit Noviodunum, astzi Isaccea. Pe o lespede de calcar este scris
aceast
mic
inscripie: Aici
Martirologiul siriac
i acolo (se afl) sngele (vlaga) martirilor". i mai ales Martirologiul ieronimian fixeaz data
ca:
ptimirii acestor sfini martiri la 4 iunie i, alturi de cei patru amintii mai
sus,
Fortunio
nir i ali i ali 25

Deasupra
martiri,
Eutihie,
Quirinus, Iulia, Saturninus, Ninita,
ostai
ai lui
Hristos, ale
cror nume nu
sunt scrise n aceste
sinaxare (viei de sfini).
de la Niculiel s-a construit o bazilic din piatr i destul de mare, care a servit, probabil, ca lca de cult al unei strvechi mnstiri, n secolele IV- VII. n anul 602, datorit invaziei
criptei martirice
crmid
slavilor
bulgarilor, care traverseaz
Dobrogea spre sudul Dunrii, majori-
SFINI
tatea
I CUVIOI
DIN SECOLELE
III-VI
21
bazilicilor
devastate
i a centrelor i rmn n ruina.
cretine organizate din Dacia Pontic suni
Sfinii Mucenici de la Niculiel, Zotic, Atal, Camasie
Filip,
mpreun
romani,
fie n
cu ceilali 31 de martiri, cu
traci,
nume i
n
fr
anii
nume, de origine
303-304,
fie
greci,
daci
capadocieni, au ptimit pentru Hristos prin tierea capului,

lui
timpul persecuiei
Diocleian,
lor
timpul ultimei
persecuii sngeroase din timpul mpratului Liciniu, n anii 319-324.
Dup
discrete de
ce
moatele
au fost aezate provizoriu n morminte simple

sub
frica
ostailor romani,
mpria
ajutai
Sfntului
Constantin cel
Constantinopol,
la
Mare,
dup
anul 324, cnd capitala imperiului este
mutat
la
cretinii
din
Sciia
Mic
nou
n
(Dobrogea),
de episcopii de
Tomis,
comuna Niculiel i nal biseric mare deasupra, unde aaza definitiv moatele martirilor amintii. Aa a binecuvntat Dumnezeu pmntul nostru strbun cu numeroi
construiesc o cript
martiri cretini,
nc
din primele secole
i pn
n zilele noastre.
Aa
ne-a
descoperit Mntuitorul
moatele
jertfa
Filip,
ntregi ale celor patru martiri, care au sfinit
pmntul neamului cu
Zotic, Atal,
sngele lor.
Jertfa Sfinilor
Mucenicilor
pentru
Camasie i
este
mpreun cu
dintre
cele
a celorlali 31 de mucenici, de la
jertfe
Isaccea-Niculiel,
Hristos,
una
mai mari
fi
martirice
din ara noastr. Numai
jertfa marelui
Brncoveanu, cu a celor patru

de la Niculiel
fii ai
si, poate
domn i martir Constantin pe msura sfinilor mucenici
sfinte moate ntregi, unele dintre cele mai i mai bine pstrate moate cretine din lume, formeaz o minune a lui Dumnezeu svrit cu noi i un semn al milei Tatlui ceresc cu poporul romn, credincios i att de mult ncercat. Ele sunt o dovad c Mntuitorul nc ne iubete, c nu ne-a prsit pentru pcatele noastre i c ne cheam i
Descoperirea acestor patru
vechi
pe noi,
dragostea
prin rugciunile
la
sfinilor
ct
mucenici,
credin i
via cretin
tiind
mai curat,
la pocin, la smerenie, la pn la jertfa suprem pentru
lui Hristos,
c fr jertf cretin nu este mntuire.
Din toamna anului 1971, moatele celor patru sfini martiri de la au fost depuse n biserica Mnstirii Coco, spre nchinarea credincioilor iubitori de mucenici. Ele formeaz cea mai mare cunun a Bisericii lui Hristos din Romnia, pentru care ludm pe Tatl, pe Fiul i pe Sfntul Duh, Treimea cea deofiin i nedesprit. Pomenirea Sfinilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie i Filip i a celor
Niculiel
mpreun cu dnii
Domnului
se face la 4 iunie.
Sfinilor Mucenici, care bine v-ai nevoit
v-ai ncununat, rugai-v
s mntuiasc
sufletele noastre!
22
PATERICUL ROMNESC
UN EPISCOP NECUNOSCUT
al
Tomisului
(secolul IV) 6
n timpul Sfntului Constantin cel Mare, procesul de cretinare n Dacia
Pontic (Dobrogea) i Dacia propriu-zis, care formeaz actualul spaiu romnesc carpato-dunrean, se desfura deschis, fr nici o rezisten din interior i fr nici o ngrdire din afar. Pe scaunul Episcopiei Tomisului, n locul episcopilor martiri, se aaz de acum episcopi teologi i apologei, profund cunosctori ai Sfintei Scripturi, capabili s apere credina ortodox n
Iisus Hristos, att
cu cuvntul vorbit
scris, ct
cu exemplul vieii
lor.
Numele episcopului tomitan din timpul
Sfntului Constantin cel
Mare
Din mrturiile pe care le un mare aprtor al Ortodoxiei, apreciat de mprat i de numeroi ierarhi ai timpului su. Episcopul Eusebiu de Cezareea, n lucrarea sa Viaa fericitului mprat Constantin", nirnd pe episcopii prezeni la
323), din nefericire, nu ne este cunoscut.
el
(dup
avem,
era
marele Sinod de
la
Niceea (325), pe lng
cei doi episcopi din
Dacia
din
Bosporus",
Teofil al Goiei,
afirm
nici
schitanul nu lipsea din
ceat".
la
acesta era, desigur, episcopul Tomisului, care a luat parte activ

I
Sinodul
ecumenic
lui.
a luptat
cu trie mpotriva ereziei
lui
Arie, cernd
condamnarea
Pontic de convertire
sa
Acest episcop tomitan a depus o intens activitate misionar n Dacia la cretinism i de aprare a dreptei credine n eparhia
fa
de eresul
ca:
lui
Arie.
zidit,
desigur, bazilici n oraele

Histria
(Istria),
ceti mai
(Mangalia),
importante Axiopolis
Tomis
(Constana),
Calatis
(Cernavod), Adamclisi, Halmyris, Niculiel i Noviodunum (Isaccea) i a dat amploare vieii monahale n eparhia sa. Tot acum ia fiin viaa ascetic n peteri i n codrii seculari din podiul Dobrogei i Munii Mcinului, unde mai trziu aveau se formeze marii teologi daco-romani, Ioan Casian, Dionisie cel Mic i Ioan Maxeniu, renumii n tot imperiul, sau acei vestii clugri scii", cunoscui pn la Roma i n eparhiile Africii. O grij deosebit avea episcopul Tomisului, n aceast epoc nfloritoare, de moatele sfinilor ucii n Dacia Pontic pentru dragostea lui
Hristos. El
adun
unele din aceste
moate
n cripte martirice, peste care
nal
Eusebiu de Cezareea, Viaa fericitului mprat Constantin,

9-16, 29; Istoria Bisericii Ortodoxe Romne,
voi.
III,
p. 7; Pr. prof.
I.
Rmureanu,
la
Sfini
martiri la Tomis - Constana, n rev. B.O.R., 1974, nr.7-8, p. 985;

I,
De
la
Dunre
Mare, op.
cit., p.
op.
cit., p.
133.

biserici
lor.
III-
VI
13
rotonde sau adevrate bazilici i rnduiete preoi pentru pomenirea asemenea cript martiric zidit, probabil, la porunca lui este i cea de la Niculiel, descoperit n anul 1971, unica n Romnia, unde s-au aezat, moatele Sfinilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie i Filip, astzi pstrate n
biserica
Mnstirii Coco
- Tulcea.
SFANUL MARE MUCENIC SAVA

(t
12 aprilie, 372) 7
cinstit sfnt
Cel mai vechi
i mai
mucenic, cunoscut
martirizat pe
pmntul rii
de neam
sat
noastre n secolul IV, este Sfntul
Mare Mucenic Sava, numit

martiric,
uneori Gotul" (Geto-Dacul), iar alteori Romanul". Acest mucenic era got
tria n Goia",
de pe valea rului
Fericitul
cum se spune n actul su Buzu, din prini cretini alei,
nscut
ntr-un
care i-au dat o cretere
duhovniceasc.
Sava a
fost crescut
de mic n dragoste de Dumnezeu, n post, n

la
rugciune
feciorie,
ajungnd
tineree
cntre
sufletesc.
la biserica
preotul Sansala, bunul
su
pstor
printe
unde slujea Putem crede tnrul
Sava s-a fcut clugr, probabil, n comunitatea monahal din Munii Buzului, ntemeiat pe la mijlocul secolului IV de clugri venii din Eparhia Tomisului, de teama barbarilor" care migrau prin Dobrogea spre vestul Europei. Att preotul Sansala, ct i fericitul Sava erau clugri misionari n inutul Buzului unde, probabil, era i o episcopie i converteau la cretinism numeroi daco-romani, goi i barbari" nchintori de idoli. ntre anii 370-372, regele goilor, Athanaric, stabilit n Dacia norddunrean, a ridicat rzboi mpotriva mpratului romano-bizantin Valens, i a pornit o puternic persecuie mpotriva cretinilor. Atunci muli cretini au fost prini, btui, necai i ari de vii n Dacia Traian. Alii, de fric, se refugiau n sudul Dunrii, n Moesia i Dacia Pontic. n n actul martiric al Sfntului Mare Mucenic Sava, se spune primvara anului 372, a treia zi de Pati, noaptea, ostaii lui Athanaric, sub conducerea unui dregtor, Atarid, au prins, att pe preotul Sansala, ct i pe se fericitul Sava, i-au legat i i-au btut, fcndu-le multe rni pe trup, ca
Pr. prof.
I.
Rmureanu,
Actele martirice, 1982, p. 311-324; idem., Sfntul Vasile cel
Mare i
Minor i Dacia nord-dunrean, n voi. Sfntul Vasile cel Mare, Bucureti, 1979. p. 385-393; Dicionar aghiografic, de episcopul Gherasim Timus, op. cit., p. 740-742; Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, voi. I, op. cit., p. 98-102; Pr. prof. I.G. Coman, Izvoarele Ortodoxiei romneti, n
cretinii din Scythia
rev. Ortodoxia, nr.
3/1981, op.
cit., p.
340, Sfini romni..., op.
cit., p.
194
24
PATERICUL ROMNESC
i
nchine idolilor
mnnce
la
cele jertfite lor. Sfntul Sava, nfruntndu-i cu
brbie,
gt, l-au
moarte prin necare. Legndu-i un lemn greu de (Mousaios). Ostaii voind s-1 elibereze, el le-a rspuns: mplinii porunca ce vi s-a dat. Eu vd dincolo de ru ceea ce voi nu putei vedea. ia sufletul meu i s-1 duc n pe cei care ateapt
a fost
condamnat
aruncat n rul
Buzu
Vd
lcaul
minile
slavei lui s-a
Aa
dup
cretini
Dumnezeu. svrit Sfntul Mucenic Sava, dndu-i
fericitul
su
suflet n
lui
Hristos. Martiriul
su
i
a avut loc la 12 aprilie, 372, a cincea zi

ani.
Sfintele Pati, fiind n
vrst de 38 de
ascunse.
Moatele
sale au fost luate
de
Apoi, de frica goilor, au fost trecute din ara barbar n Romnia", adic n Imperiul Roman, la episcopul
de preotul Sansala
Ascholius
al
Tesalonicului, de origine din Capadocia.
Mare ctre dregtorul rud, de a-i trimite 8 moate de sfini" prezbiterii din Dacia au trimis moatele Sfntului Mucenic Sava la Cezareea Capadociei, nsoite de o lung i frumoas scrisoare. Scrisoarea, ntocmit de un preot nvat din Dacia sau, poate, de Sfntul Bretanion de la Tomis, poart titlul Epistol a Bisericii lui Dumnezeu din Goia (Dacia) ctre Biserica lui Dumnezeu ce se gsete n Capadocia i ctre toate Bisericile locale ale Sfintei Biserici universale". Ea a fost adresat, deci, tuturor Bisericilor locale, nu numai celei din Capadocia, dndu-i-se un i n Dacia caracter ecumenic, universal, cutnd s fac cunoscut tuturor
Prin anii 373-374, la cererea Sfntului Vasile cel
Sciiei Mici, Iunius Soranus, capadocian
,
el,
care
era
Carpatic curgea snge de martiri pentru Evanghelia lui Hristos. Scrisoarea este redactat n limba greac i este prima lucrare cunoscut pn astzi,
scris pe
teritoriul
rii
noastre.
Marele
164
ierarh
al
Cezareei
Capadociei,
drept
rspuns,
al
i-a
adresat
episcopului Ascholius al Tesalonicului
dou
scrisori
de mulumire (Epistolele
lui Hristos",
165), prin care

al
numete pe
Sfntul Sava atlet
un
martir
primit cu
luat cununa dreptii". Apoi adaug: Noi l-am mare bucurie i am dat mrire lui Dumnezeu". Iar ctre episcopul amintit scrie: Tu ai cinstit pmntul patriei tale (Capadocia) cu un martir
adevrului care a
care a nflorit de curnd pe vostru".
pmntul barbar (Goia),
care este nvecinat cu
al
Pomenirea Sfntului Mare Mucenic Sava

bisericile cretine din
se face la 12 aprilie n toate
Rsrit i Apus i
n chip deosebit n Biserica
Ortodox
Romn.
Sfinte
8
Mare Mucenice Sava, roag-te
lui
Dumnezeu pentru
noi!
Epistola 165
SFINI
I CUVIOI
DIN SECOLELE
III-VI
25
SFNTUL MUCENIC NICHITA (ROMANUL)

(t
372) 9
Al doilea mucenic, cu numele Nichita, adic Biruitorul", care a ptimit martiriul de la goi n anul 372 pe pmntul rii noastre, dup Sfntul Mucenic Sava, este Sfntul Mare Mucenic Nichita, numit uneori Romanul", alteori Daco-romanul". Acest venerabil mucenic era de neam grec dup prini, din aceeai patrie cu Sfntul Apostol Pavel, adic Cilicia din Asia
colonizai n Dacia, dup anul 258. Fericitul Nichita s-a nscut ntr-un sat din Cmpia Dunrii (poate Valea Argeului), la nceputul secolului IV i a nvat tainele credinei n Hristos de la episcopul Teofil al Sciiei i Goiei (Daciei). Clugrindu-se la una din
Mic. Prinii si
au fost adui de goi
mnstirile din sudul Dunrii sau poate n Munii Buzului, unde era o mic aezare monahal cunoscut, tnrul osta al lui Hristos, Nichita, a fost
hirotonit
catehiznd
asupra pgnilor i pornindu-se marea persecuie a lui Athanaric mpotriva cretinilor, din anul 372, fericitul Nichita a fost prins de ostai n biseric, pe cnd slujea, i ars de viu n faa sfntului altar, dup obiceiul goilor, n ziua de 15 septembrie.
de acelai Teofil i ajunge prezbiter i boteznd muli daco-romani i goi. Vznd mai-marii goilor credina i biruina lui
preot
misionar prin sate,
Vina
care
lui
l
era
ndemna pe cretini
nu jertfeasc unui idol
al
goilor, pe
purtau ntr-o
crua,
prin sate.
Sfintele sale
cretini
cinstite
moate, cte au mai rmas din foc, au fost adunate de cu mare evlavie. Apoi n anul 451 au fost duse n patria sa
i aezate ntr-o biseric din oraul Mopsuestia, cinstindu-se ca mare mucenic" n toat Biserica cretin.
Cilicia,
strbun,
PREOTUL SANSALA
(secolul IV) 10
Prezbiterul Sansala era
teritoriul
un
vestit preot got din secolul IV,
cunoscut pe
al Sfntului Mucenic Sava. Sansala preotul s-a nscut, probabil, n inutul Buzului, din prini goi, convertii la cretinism de misionari capadocieni sau scii" venii din Dacia
9
Daciei Carpatice, amintit n actul martiric
Mineiul
lunii
Septembrie n 15
zile;
Actele martirice, 1982, p. 312-313; Dicionarul aghiografic,

I,
op.
cit., p.
10
609; Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, voi.

I.
op.
cit., p.
99
Pr. prof.
Rmureanu,
Actele martirice, 1982, p. 312-313
26
PATERICUL ROMNESC
al
Pontic. Din tineree, nvrednicindu-se de darul preoiei, a ajuns pstor

slujitor
Evangheliei
lui
Hristos
(Mousaios),
fcnd muli
cretini
dintre
apropiat ucenic
fiu sufletesc al
su
un sat de pe valea pgni, ndeosebi goi. Cel mai era un tnr de neam capadocian, anume
la
rului
i Buzu
Sava Gotul, care l ajuta la slujbele din biseric, cntnd psalmi. Despre preotul Sansala, despre evlavia, rvna i curajul cu care mrturisea el pe Hristos n inutul Buzului se vorbete pe larg n Scrisoarea Bisericii lui Dumnezeu din Goia (Dacia) ctre Biserica lui Dumnezeu care se
Capadocia i ctre toate Bisericile locale ale Sfintei Biserici universale". Aceast epistol a nsoit moatele Sfntului Mucenic Sava din Dacia n Capadocia, la cererea Sfntului Vasile cel Mare, prin anii 373-374. n timpul persecuiei regelui got Athanaric din anul 372, au fost prini i
gsete
chinuii pentru Hristos, att preotul Sansala, ct

Sava. Apoi, preotul fiind eliberat, iar
372,
printele
iar
su
duhovnicesc
Capadocia.
i-a
i cntreul bisericii sale, Sava necat n rul Buzu, la 12 aprilie, luat sfintele sale moate i, cu sfatul
prezbiterilor din Dacia, le-a trimis pe ascuns la episcopul Ascholius, n sudul
Dunrii,
de
aici n
Slujind Biserica lui Hristos
nc muli
ani
convertind la cretinism mai
muli daco-romani i goi,

sfritul secolului IV.
fericitul preot
Sansala s-a mutat la cele venice spre
CUVIOSUL EUTIHIE PREOTUL

(secolul IV) 11
Despre numele, viaa
dragostea
lui
rvna cuviosului prezbiter Eutihie, ca
despre
pentru Hristos,
misiunea sa evanghelic n Dacia carpato-
dunrean, ne vorbete pe
cele relatate de
el,
scurt Sfntul Vasile cel
Mare
n epistola 164.
Din
din preotul Eutihie era nelegem oraul Cezareea, contemporan cu Sfntul Vasile cel Mare, cruia i era bine cunoscut. El a fost ndrumat de Duhul Sfnt s vin n Dacia Carpatic i s-1 mrturiseasc pe Hristos la pgni. Aici, Eutihie, ca preot misionar, propovduiete Evanghelia, probabil, n inutul Buzu - Vrancea, unde desfoar o activitate intens de catehizare, convertire i botezare a numeroi geto-daco-romani, goi i alte neamuri barbare", care migrau prin centrul Daciei. Dup anul 348, cnd episcopul Ulfila se retrage la sudul Dunrii din
11
capadocian de neam
Pr. prof.
I.
Rmureanu,
p.
Sfntul Vasile cel
Mare i cretinismul nord-dunrean,
n voi. Sfntul
Vasile cel
Mare, 1980,
378-393

cauza prigoanei regelui Athanaric,
III-VI
2"
fericitul Eutihie devine cel mai aprig propovduitor al Evangheliei lui Hristos n centrul Daciei secolului IV. Auzind de aceasta, Sfntul Vasile cel Mare l luda pentru succesele sale
printre barbari", pe care
mblnzea prin puterea Sfntului

darul
facerii
Duh i
ascet
al
prin
lucrarea harismelor sale. Fericitul Eutihie era, ntr-adevr,

nvrednicise de la
un mare
se
Dumnezeu de
de minuni
vindecrii
bolilor. Sfntul Vasile
spune urmtoarele despre Eutihie n epistola sa adresat ai amintit i de fericitul brbat episcopului Tesalonicului: Pentru faptul
preamrit patria noastr (Cezareea Capadociei), ca una care a crescut seminele credinei, ne-ai bucurat de amintirea celor trecute, dar ne-ai ntristat de cele ce vedem. Cci nimeni dintre ai notri nu se aseamn cu Eutihie. Noi suntem att de departe de a mblnzi pe barbari prin puterea
Eutihie
ai
Duhului Sfnt
lucrarea darurilor Sale, nct
cei ce sunt blnzi (dintre ei)
se nriesc din pricina
mulimii pcatelor noastre. Ne

ntinderii
pcatelor noastre cauza
mari a stpnirii
imputm nou nine i ereticilor. Cci aproape nici

Numele
lui
o parte a pmntului n-a scpat de aprinderea ereziei...".
Aa
al
luda marele
ierarh pe fericitul Eutihie.
st alturi de
preotului Sansala
ale Sfinilor
Mucenici Nichita
majoritatea
Sava, ca
ale attor
preoi i episcopi mrturisit pe Hristos i au semnat credina ortodox
clugri,
misionari,
capadocieni,
n -Dacia
care
au
carpato-
dunrean,
ale
cror nume i
fapte sunt scrise n ceruri.
SFNTUL IERARH VETRANION

episcop
al
(Bretanion),
Tomisului
12
(secolul IV)
Acest venerabil episcop tomitan era de origine capadocian. El a ocupat

scaunul Episcopiei Tomisului probabil prin anul 360, dovedindu-se un devotat
pstor al turmei lui Hristos i aprig aprtor al credinei ortodoxe niceene. Ducea o viaa ascetic de sfinenie i se mpotrivea cu drzenie sa nu ptrund arianismul n hotarele eparhiei sale, care se ntindea ntre Dunre i Marea
Neagr.
Despre acest episcop sfnt au scris doi scriitori bisericeti vestii Sozomen i Teodoret al Cirului. Astfel, Sozomen vorbete de vizita mpra12
De
la
Dunre
la
I.
Mare, op.
cit., p.
29, 50-51; Istoria Bisericii Ortodoxe

si
Romne,
cit.,
voi.
I,
op.
cit.,
p.
133-134; Pr. prof.
Rmureanu,
Sfini
martiri la Tomis -
Constana, n B.O.R., an XCII, 1974,

p.
nr.
7-8, p. 1001-1006; idem., Actele martirice, 1982, p. 335-341; Sfini romni..., op.
160
28
tului arian
PATERICUL ROMNESC
Valens (364-378)
la
Tomis, n anul 369, pe cnd se ntorcea dintro expediie mpotriva goilor. Autorul spune n Istoria bisericeasc" a sa, mpratul a intrat n biserica episcopal i a cerut episcopului Vetranion
intre n
ei.
c
s
comuniune cu arienii, pe care i simpatiza, i slujeasc mpreun cu Marele episcop a aprat dreapta credin i a vorbit mpratului cu ndrzneal despre hotrrile celor 318 Sfini Prini de la Sinodul I de la Niceea (325) mpotriva lui Arie, pe care nu le putea clca". Apoi, bunul pstor al turmei lui Hristos s-a retras cu credincioii si ntr-o alt biseric din Tomis, lsnd pe mprat singur. mpratul, mniinduse, a ncercat s-1 exileze, dar ndat a revenit, de team nu se rscoale sciii" din Dacia Pontic. Aceeai nfruntare avea s-o ptimeasc Valens dup civa ani n Cezareea Capadociei, din partea Sfntului Vasile cel Mare (f 379), care era bun prieten i, probabil, printe duhovnicesc al Sfntului
Vetranion.
Sozomen i
ncheie relatarea sa cu urmtoarele cuvinte: Iat n ce chip
a nfruntat Vetranion zelul mpratului, el fiind, de altfel,
brbat
nii".
destoinic
renumit prin viaa sa virtuoas, precum mrturisesc

Teodoret, episcopul Cirului, spune
sciii
el:
Iar Vetranion, fiind mpodobit
cu tot felul de virtui i ncredinndu-i-se sarcina de arhiereu peste cetile din toat Sciia (Dacia Pontic), i-a nflcrat cugetarea cu rvn i a nfruntat stricarea nvturilor dreptei credine i frdelegile comise de Valens
mpotriva dreptcredincioilor.
.
"
Fericitul episcop Vetranion a ncurajat mult

sihastrilor
viaa ascetic
i nevoina
de prin peteri
mici bisericue rupestre,

n copilrie, spre
dup
obiceiul sihastrilor
nevoina monahal, pe tnrul Ioan Casian cu prietenul su Gherman i tot el, probabil, a nlat o bazilic pe cripta cu moatele celor patru martiri de la Niculiel, ale crei ruine,
din Capadocia. El a
cluzit
mpreun cu
pstoriei
sale
martirionul",
existau
n
au fost descoperite n anul

cteva
1971.
In timpul
Eparhia Tomisului
aezri monahale de
renume, cu clugri crturari i teologi. Sfntul Vetranion este considerat de unii teologi autorul Scrisorii Bisericii Goiei (Daciei Traiane) ctre Biserica din Capadocia...", care a nsoit moatele Sfntului Sava Gotul, martirizat de goi la 12 aprilie, 372,
cerute de Sfntul Vasile cel
Mare
n patria sa
de origine. El a contribuit
mpreun cu
guvernatorul Daciei Pontice, Iunius Soranus, la transportarea
moatelor Sfntului Mucenic Sava Gotul din Dacia la Cezareea Capadociei. Cu puin nainte de anul 381, Sfntul Episcop Vetranion i-a dat sufletul n minile Domnului, i este cinstit de Biserica Ortodox, ca sfnt, la 25
ianuarie.
III-
VI
29
SFNTUL IERARH GHERONTIE

episcop
(c.
(Terentie)
Tonusului 380-390) 13
al
Dup
Sfntul Vetranion, scaunul Episcopiei Tomisului a fost ocupat de
un alt ierarh devotat pentru Hristos, de aceeai rvn i sfinenie cu naintaul su. Actele Sinodului II ecumenic (381) i istoricul episcopul Gherontie (Terentius), dup o list bisericesc Sozomen atest
episcopul Gherontie,
sinodal siriac, a participat

partea
la
Sinodul ecumenic de
a
la
Constantinopol din
Episcopiei
Tomisului,
lui
semnat actele
sinodului
osndit
la 31 iulie, 381, Macedonie. Tot Sozomen spune dup sinod, mpratul Teodosie cel Mare (379-395) 1-a mputernicit pe episcopul Gherontie de a veghea la pstrarea curat a Ortodoxiei n oraele
nvtura
eretic a
din Scythia Minor".
Acest
de Nazianz
bazilici
fericit
urma
al
Sfinilor Apostoli era cunoscut Sfntului Grigorie
multor ierarhi vestii din imperiu. El a continuat
s zideasc
noi
meninut viaa mnstireasc din Dacia Pontic la un nalt nivel de trire ascetic, fiind n strns legtur cu monahismul capadocian, palestinian
egiptean, unde se nevoiau
Deci, bine
ceretile
i clugri daco-romani. svrindu-i cltoria acestei viei, s-a strmutat cu pace lcauri, numrndu-se n ceata sfinilor ierarhi ai lui Hristos.
la
SFNTUL IERARH TEOTIM

episcop
al
SCITUL"
Tomisului
(secolele
Fericitul episcop
IV-V) 14
neam daco-roman, autohton
din Dacia
Teotim
era de
Pontic. El este considerat cel dinti dascl i printe duhovnicesc al Sfinilor Ioan Casian i Gherman, cu care era contemporan, format n tineree n
aceeai mnstire din hotarele Casienilor

tire,
ale Peterilor".
Aceast
mns-
care a dat
clugri crturari i
Rmureanu,
la
sporii n fapte bune, era o
adevrat vatr
13
Pr. prof.
I.
Sinodul al II-lea ecumenic de la Constantinopol, n Ortodoxia, 1981.

la
nr. 3, p.
285-336;
134
I.
De
Dunre
Mare, op.
cit., p.
29; Istoria Bisericii Ortodoxe
Romne,
op.
cit.,
voi.
I,
p.
14
Pr. prof.
Rmureanu,
Actele martirice, 1982, p. 342-351;
De
la
Dunre
la
Mare, op.
cit.,
cit., p.
30, 50-51; Istoria Bisericii Ortodoxe
Romne,
voi.
I,
op.
cit., p.
134-135; Sfini romni..., op.
p.
166
30
PATERICUL ROMNESC
sfinenie, de cultur
monahal de
sfini
i profund
-
teologie din Eparhia Tomisului,
confirmat de
supranumit de
naltul nivel spiritual, teologic
i i
literar la care
au ajuns cei
trei
I,
daco-romani
contemporani
Ioan Casian,
Gherman i Teotim
la anii
al
istoricii
paleocretini Scitul"
Filosoful".
Acest episcop
urc
pe scaunul Eparhiei Tomisului, pe

a episcopului Gherontie.
385-390,
dup
mutarea din
via
Ca episcop
Tomisului este
amintit pentru prima

sa lucrare
dat
n anul 392, de Fericitul Ieronim (t 420), n celebra
De
viris illustribus"
(Despre
era
pstor
strlucit,
cu mare dragoste
brbai ilutri), despre care spune c de Dumnezeu i de oameni, teolog

El
nvat i
(cri) sub
scriitor talentat
neobosit.
stilul
afirm
a scris scurte tratate
form
de dialoguri, n
vasta sa cultur n retorica
filosofia antic,
Ieronim ncheie cu aceste cuvinte

lucrri".
dovedete greac i latin. Apoi, fericitul despre Teotim: Aud ca scrie i alte
vechii elocine", ceea ce
Unele fragmente din

Sfntului Ioan
scrierile Sfntului
Teotim
se
pstreaz
n lucrarea
Damaschin
(t 749),
Paralele sfinte", din care reiese

.
scris omilii la unele texte
Evanghelice"
Istoricul
i
Sozomen
scrie despre el
era scit" (daco-roman) de neam,
c traiul
era modest"
ca era taumaturg
(vindector de
episcop
boli).
I
Iar Socrate, alt istoric paleocretin,
spune
fericitul
Teotim
era
cunoscut de toi
mprai,
episcopi,
clugri,
credincioi
barbari - pentru evlavia
corectitudinea vieii sale". Prin
scrierile sale patristice, Sfntul
Teotim
este considerat creatorul Filocaliei
romneti". n gndirea sa a fost, desigur, influenat de Sfntul Ioan Gur de Aur i de prinii capadocieni. Teotim I vorbete foarte frumos despre linitea minii i a inimii. Sub pstoria lui Teotim I, mnstirile i sihstriile din Dobrogea secolului IV, renumite prin ascez i isihie (linite), au trit o epoc de aur, devenind n
secolele
V-VI
att
cunoscute n ntreg imperiul prin vestiii

la
clugri
scii",
nord de Dunre pn n Carpai, ct i la sud pn la Ierusalim, Constantinopol, Roma i Africa. Bazilicile nlate de el, ale cror ruine i astzi se vd, erau mari i frumos ornamentate cu mozaicuri, ceea ce dovedete numrul impresionant de credincioi, precum i frumuseea cultului i arhitecturii secolelor IV-V. Ca misionar, Sfntul Teotim I era tot att de rvnitor pentru Hristos ca i
rspndii,
naintaii si. El avea mult de suferit din partea barbarilor" migratori, pe
care
reuea s-i mblnzeasc cu greu
prin daruri, prin rugciuni

l
prin
sfinenia vieii sale. Din aceast pricin, pgnii
numeau
zeul romanilor".

Sfntul
III-
VI
31
Teotim Scitul" era bine cunoscut mpratului Arcadie i mai ales Gura de Aur, cruia i era prieten devotat. n anul 399, marele patriarh i-a trimis fericitului Teotim clugri misionari pentru nomazii scii de la Istru", adic pentru huni. n anul 400, Sfntul Teotim I ia parte la un sinod local n Constantinopol, convocat de Sfntul Ioan Gura de Aur, mpotriva nvturii eretice a episcopului Antonin al Efesului. n anul 403, episcopul Teotim I este din nou n Constantinopol i ia aprarea marelui patriarh i dascl a toata lumea, mpotriva acuzaiilor aduse de Sfntul Epifanie al Ciprului, dovedind prin aceasta adnca legtur duhovniceasc dintre episcopul strromn Teotim I i Sfntul Ioan Gur de Aur. Pe la sfritul primului deceniu al secolului V, fericitul episcop Teotim I s-a strmutat cu pace din viaa aceasta, la ceretile lcauri. Pentru viaa sa curat, pentru opera sa misionar i pentru credina sa dreapt cu care a
Sfntului Ioan
mrturisit pe Hristos, Biserica
Ortodox
1-a trecut n
rndul sfinilor
se face
pomenirea lui la 20 aprilie. n Acta Sanctorum" se spun urmtoarele despre Sfntul Teotim I: La Tomis, n Scythia, se face pomenirea Sfntului Teotim (Theotimas) episcopul, pe care l-au cinstit chiar barbarii necredincioi, pentru
sfinenia
minunile lui".
Griete Sozomen
despre virtutea
romanilor",
sa,
att
de nalt idee
le
dduse
de
barbarilor
a-1
i pgnilor
nct devenise
obinuin
ntre ei
numi dumnezeul
muli dintre rugciune ctre Mntuitorul i pomenind numele Cuviosului Teotim. ntr-o zi, cltorind el aproape de latura n care se aezaser barbarii, Iat cei care erau mpreun cu dnsul vzur o ceat mare de pgni venind n fuga cailor spre Tomis, i se speriar tare, plngnd amarnic pentru vieile lor, cci au crezut sunt pierdui. Dar Sfntul Teotim, cunoscnd marea mil a lui Dumnezeu pentru zidirea Sa, se pogor de pe cal i se aez la rugciune ntinznd minile ctre cer, rugndu-se pentru el i cei dimpreun cu dnsul. i, o, marea milostivire i ndurare a lui Dumnezeu! Cci nu numai pe el, ci i pe toi cei mpreun cu dnsul i fcu nevzui ochilor pgneti, cci barbarii trecur printre dnii tar s-i vad. n zilele acelea erau dese nvlirile strinilor de Hristos; ns acest fericit i mare ntru sfini, la muli le domolise iuimea i setea de snge i de prdciuni prin blndeea chipului su i desvrita buntate a sa, cci i prin cuvinte dulci
tcnd de temut Evanghelia lui Hristos i pe mplinitorii ei, cci cretini, cznd n minile barbarilor, se izbveau ndat aducnd
prin daruri le nmuiase inimile cele mpietrite de rutate,
prin dulceaa
nc i prin cinstea ce le-o arta stnd cu ei la mas frdelegi a acestora. Pentru aceea se dusese vestea ntre barbari despre nemsuratele sale virtui, i muli veneau la el s-1 vad cu ochii lor.
graiului
a cuvintelor;
potolise setea de
32
PATERICUL ROMNESC
Iat ca
ntr-o zi, unul din ei, nchipuindu-i
c Sfntul
a-i
avea multe averi
dorind a se
prizonier.
mbogi,
el
neamul su, cu cele materialnice,

sprijinindu-se n scutul
lui,
cut
a-1
face
i pentru aceasta se apropie i,

dumanii
su dup cum i i rmase

i i
era obiceiul cnd vorbea cu
ridic braul spre
arunca fericitului o
frnghie peste gt
a-1 tr
spre sine.
Ins braul nepeni
prin minune
nemicat
ochi
pn
ce tovarii lui se dezmeticir

Iar
alergar smerii
cu lacrimi n
mijloceasc pentru dnsul.

n Hristos, ceea ce ei
Cuviosul Teotim, cerndu-le ndreptare
credin
fgduir, rug pe Dumnezeu

i
pentru iertarea
alte
barbarului,
i ndat
i dobndi cererea, apoi
slobozi.
Multe
minuni
n
semne a fcut acest dumnezeiesc printe Teotim n pmntul Sciiei, vieii sale, aducnd binecuvntarea lui Dumnezeu peste neamul su.
vremea
Din
nvturile
nsi
Sfntului Ierarh Teotim

fi
15
1. Faptele trupului pot
curmate de multe piedici, dar cel ce
pctuiete
cu gndul, prin
2.
3.
iueala gndului, faptuiete pcatul desvrit.

este
Lucru cu greutate nu
s suferi mult,
ci
s suferi pe nedrept.
A-i aminti de Dumnezeu nseamn a-i aminti de via, iar a-L uita nseamn a muri. 4. Nu este fericire mai mare pentru un cretin dect cunoaterea lui Dumnezeu. 5. n mintea tulburat i plin de griji nu se afl nici un gnd frumos i nu se revars peste ea harul lui Dumnezeu. A ajunge la desvrirea sufletului nseamn a-1 elibera de griji, cci datorit grijilor se nimicete. De aceea se este, ntr-adevr, ca un crin n mijlocul spune despre sufletul desvrit spinilor. Cci crinul din Evanghelie nseamn sufletul lipsit de griji, care nici nu se ostenete, nici nu toarce, i totui s-a mbrcat mai frumos dect slava
lui
Solomon. (Matei
6,
28-29)
poart grij numai de cele trupeti, Scriptura spune: 6. Despre Toat viaa celui nelegiuit este plin de griji (Iov 25, 20). Este, ntr-adevr, lucru necuvios s pori grij toat viaa de cele trupeti i s nu te ngrijeti
cei ce
deloc de cele viitoare.

fost crescui n
7.
De aceea zice Ieremia n Plngerile" purpur stau trntii n gunoaie (Plngerea lui
sale
c cei ce au
5).
Ieremia 4,
Cnd struim cu adevrat n gnduri strlucitoare i nflcrate, suntem mbrcai n purpur; dar cnd suntem atrai de cele trectoare,
ne acoperim de gunoaie.
15
atunci
atunci
Prof.
I.
Rmureanu,
Text extras din lucrarea Sfntului Ioan Damaschin, intitulat Paralele sfinte, tradus de Preot n volumul Actele Martirice n colecia P.S.B. 11, p. 345-346
SFINI
8.
I CUVIOI
DIN SECOLELE
III-VI
33
Cel ce merge pe patru picioare este cu totul necurat. Iar pe patru
picioare
ia
merge
cel ce se ncrede n cele pieritoare
i, din grija
sufletul.
aminte pe de-a-ntregul ctre partea conductoare,
fa de ele, nu Dup cum cei

nu reuesc
legai cu lanuri merg cu greutate, tot
aa
cei legai de
aceast
via
s duc pn
la
capt
calea virtuii.
SFNTUL IOAN CASIAN

(c.
360-435) 16
Acest mare ascet, teolog, organizator de mnstiri, dascl, apologet

scriitor bisericesc
IV- V, era de neam daco-roman. El s-a nscut pe la anul 360 d. Hr. n Dacia Pontic (Scythia Minor - Dobrogea de azi), anume n Eparhia Tomisului, la 40 km nord-vest de oraul Constana, n hotarele Casienilor i al (districtului)
al Bisericii lui
de renume
Hristos, din secolele
Peterilor".
Prinii si, cretini evlavioi i cu stare, i-au dat fiului lor Ioan Casian (adic din prile Casienilor") o educaie cretineasc aleas, deprinzndu-1 de mic cu citirea Sfintei Scripturi i practicarea unei nalte triri duhovniceti,
rugciune, ascez, feciorie i rvn pentru cele dumnezeieti. Fiind nsetat pentru nvtura crii, a fost dat din copilrie la una din colile timpului su, ce funcionau la Tomis, Histria, Axiopolis sau la una din mnstirile
n
apropiate. Aici a studiat operele marilor clasici
filosofi greci
latini, iar
mai
trziu
scrierile patristice din secolele II-IV, care circulau n nord-estul
Imperiului
Roman.
evoc cu duioie casa printeasc, mnstirile i frumuseea locurilor natale din Dacia Pontic (Dobrogea secolului al IV-lea). Iat ce ne spune el: Ctre acest avv Avraam zilnic eram am ntors asaltul gndurilor noastre, mrturisind tulburtor mpini de cugetul de a ne ntoarce n provincia noastr i de a ne revedea prinii. Pentru ne reaminteam prinii notri erau nzestrai cu aa de mare credin i pietate, ni s-a nscut dorina puternic i presupunerea ei nu vor mpiedica planul nostru. Ne gndim din rvna lor noi aveam de
n una din Convorbirile" sale, Sfntul Ioan Casian
Dicionar aghiografic, de episcopul Gherasim Timus, 1898, p. 158; Pr. prof. dr. I. G. Coman, epoca strromn, 1979, p. 217-250; idem., Patrologia, 1956, p. 246-249; De ia Dunre la Mart, Monografia Arhiepiscopiei Tomisului i Dunrii de Jos, 1977, p. 65-70; idem., Literatura patristic de la Dunrea de Jos din sec. IV- VI, ca genez a literaturii i culturii dacoromne i romne..., n rev. B. O. R., an IC, nr. 7-8, 1981, p. 776
Scriitori bisericeti din
16
34
PATERICUL ROMNESC
n
nu trebuia ne ocupm noi de procurarea celor necesare trupului, nici de hran, pentru ei mplineau cu bucurie i din plin toate cele de trebuin nevoilor noastre. Pe deasupra, ne hrneam sufletul cu sperana bucuriilor dearte i cu credina vom recolta road bogat din convertirea multora care trebuiau ndrumai pe calea mntuirii, prin exemplul i ndemnul nostru. n afar de aezarea locului, unde se afla o proprietate motenit de la strmoii notri, mi se zugrvea naintea ochilor farmecul plcut al acestei regiuni, care se ntindea graios n spaiile singurtii, n aa fel nct ascunziurile codrilor nu numai puteau desfta un monah, dar erau n
ctigat,
sensul
msur s ofere i maximum de provizie pentru hran" (Convorbirea 24, 1-3). Dup propria sa mrturie, Sfntul Ioan Casian nc din copilrie (a
pueritia nostra) a trit printre
clugri,
ale
cror ndemnuri
le
auzea
ale
cror exemple
le
vedea". In codrii seculari din mijlocul ca
din nordul
Dobrogei secolului IV exista un puternic centru monahal cu mai multe mnstiri i cu zeci sau, poate, sute de clugri scii" i sihastri iubitori de Hristos n snul crora au nflorit regula clugreasc, deprinderea de a tri n feciorie i o ascez deosebit de sever... al cror fel de via este cu totul vrednic de admiraie", cum afirm Sfntul Epifanie al Ciprului (340-403) n cartea sa mpotriva a optzeci de erezii", referindu-se la clugrii audieni din Dacia Pontic. Vznd sfinenia, rvna pentru Hristos i nevoina clugrilor scii" din ia jugul cel bun patria sa, Sfntul Ioan Casian se hotr din fraged tineree
clugrindu-se ntr-una din mnstirile Eparhiei Tomisului, unde deja se nevoia Cuviosul Gherman, rudenia i prietenul su de toat viaa. Bunul su nume, viaa sa aleas, rvna pentru Dumnezeu, ca i cultura vast ce i-o agonisi, l fcur pe tnrul clugr Ioan Casian (de la localitatea Casian) prieten al marilor episcopi de Tomis - Sfinii Vetranion (a doua jumtate a sec. IV) i Teotim I Scitul" (c. 392-403). Dorind s se nchine la Sfintele Locuri i mai ales la Mormntul dttor via de al lui Hristos, n anul 380, cnd avea doar 20 de ani, Cuviosul Ioan Casian a plecat la Ierusalim mpreun cu sora sa i cu Cuviosul Gherman, ruda i prietenul su. Aici, cei doi clugri s-au stabilit la o mnstire din Betleem, aproape de petera unde s-a nscut Hristos. Dup mai bine de cinci ani de ascez i nevoina duhovniceasc la Betleem, Sfntul Ioan Casian, mpreun cu prietenul su Gherman, au fost viziteze mnstirile i sihstriile din Egipt, cluzii de harul Duhului Sfnt patria monahismului cretin.
al
lui
Hristos,

Timp de mai bine de apte
Dunrii au
pustiului
ani, cei doi
III-
VI
35
la gurile
ai
clugri daco-romani de
cercetat pe cuvioii
clugri, egumeni, anahorei i dascli

la
egiptean,
nvnd
de
toi
meteugul nevoinei duhovniceti,
iesvrindu-se
n sfinenie, n
scrie Cuviosul Ioan
Casian celebra sa
rugciune i smerenie. Tot aici a nceput s oper literar n 24 de cri, numit
cuvinte de anahorei ce se nevoiau pe Valea Nilului, n Schiteea, Teba, Muntele Nitriei, n Rait i Muntele Sinai. Bunii ostai ai lui Hristos poposeau din loc n loc, de la un sihastru la altul, adunnd de la fiecare, ca
.Convorbiri cu Prinii" (Collationes), cernd
primind sfaturi
nvtur
de
la marii
oite albine, nectarul nelepciunii Duhului Sfnt.
Dup
l
scurt revenire
la
Betleem,
cei
doi
sihastri
daco-romani se
rentorc n Egipt
i zbovesc
aici
pn
n anul 399.
Apoi, ivindu-se unele
rdlburri n mnstirile de pe Valea Nilului provocate de arhiepiscopul Teofil

Alexandriei, Sfntul Ioan Casian,
la
l
mpreun cu
prietenul
su Gherman,
i
se
duc
care
Constantinopol, la Sfntul Ioan
Gur
de Aur, despre care auziser
pe
iubeau att de mult. Marele patriarh
sfinenia vieii Cuviosului Ioan Casian,

I-a hirotonit
diacon
1-a
i dascl a toat lumea, vznd precum i adnca sa cultur teologic, fcut ucenic al su. Cinci ani de zile a trit Sfntul
Ioan Casian n preajma Sfntului Ioan

fapte
Gur
de Aur,
nvnd
de
la el
multe
cuvinte de folos.
silit
Surghiunirea din scaun a marelui patriarh, n anul 404, a

Ioan
pe Cuviosul
nedesprit Gherman, pentru a lua aprarea Sfntului Ioan Gur de Aur n faa Papei Inoceniu I. Apoi, auzind de moartea n exil a bunului lor printe i pstor, care a avut loc la Cucuso- Armenia, n anul 407, Sfntul Ioan Casian, scrbindu-se de aa de mare nedreptate a mpratului Arcadie, nu s-a mai ntors n Rsrit, nici n patria sa de la Gurile Dunrii, ci s-a stabilit definitiv n sudul Galiei, la Marsilia. Aici a ntemeiat dou mnstiri, una de clugri,
Casian
plece
la
Roma,
mpreun cu
prietenul
su
nchinat Sfntului Victor,
alta
Pahomie i monahismul
Ioan
Sfntului
n
Vasile
cel
de clugrie, dup modelul Cuviosului Mare, organiznd astfel, cel dinti,
Apus,
dup
regulile vieii
monahale aduse din Rsrit.
Hirotonindu-se preot
duhovnici, rnduial de
nchinat anii
Casian a adunat n jurul
al celor dou mnstiri, Sfntul su numeroi ucenici crora le-a aezat nevoin i via monahal ca n Rsrit, iar el i-a
ajungnd egumen
btrneii ndeosebi
scrisului.
Opera
sa,
pstrat i cunoscut
pn
astzi, cuprinde trei lucrri:

1.
Despre aezmintele mnstirilor de obte i despre tmduirea celor opi pcate principale, lucrare scris n anul 420 n dousprezece cri, la
36
PATERICUL ROMNESC
patru
rugmintea episcopului Castor de la Apta Iulia, din sudul Galiei. n primele cri, Sfntul Ioan Casian vorbete despre mbrcmintea monahilor din
Palestina
Egipt, despre rugciunile
psalmii de noapte, despre slujbele
zilnice
despre condiiile de primire n
mnstire
ale noilor nceptori. n
celelalte opt
cri,
Sfntul Ioan Casian

el
moarte, numite de
(trufia)
gnduri ale rutii",
vorbete despre cele opt pcate de i anume: lcomia pntecelui,
desfrnarea, iubirea de argint, mnia, ntristarea, lenea (acedia), slava
deart
mndria.
2.
Convorbiri cu Prinii (Collationes Patrum), n douzeci
patru de
cri
sau convorbiri, care
la Sfntul
Ioan Casian.
formeaz cea mai de seam oper literar rmas de Lucrarea este mprit n trei pri. Partea nti, n
zece cri,
cuprinde primele zece convorbiri avute cu prinii din pustia schetic n a doua sa cltorie prin Egipt (393-399), dedicat episcopului
Leontie, un frate al episcopului Castor. Partea a doua cuprinde
a treia, ultimele
apte cri,
convorbirile 11-17, pe care le-a avut cu prinii din inutul Panephisis. Partea
inutul Diolcos.
3.
tot n
apte cri, cuprinde convorbirile 18-24 avute cu prinii din Aceast oper a fost scris ntre anii 420-429.
lui Nestorie, n
Despre ntruparea Domnului, contra
apte cri, scris
sudul Galiei, ntre anii 429-430.
Aceast ultim
lucrare a Sfntului Ioan
Casian are un profund caracter dogmatic i apologetic i combate erezia lui Nestorie, care nu voia numeasc pe Fecioara Mria Nsctoare de
Dumnezeu
(Theotocos), ci numai
Nsctoare de
Hristos (Hristotocos).
n primele
dou
opere, Sfntul Ioan Casian prezint cretinismului din
Apus, pentru prima dat, regulile vieii monahale din Rsrit, fcnd astfel o statornic punte de legtur ntre rile cretine din Orient cu cele din Occident. Iar prin a treia sa lucrare, teologul daco-roman face cel dinti
cunoscut
Apus doctrina eretic, antiortodox
a lui Nestorie. Astfel, Sfntul

al
Ioan Casian devine primul organizator
ntemeietor
monahismului
patristic
apusul Europei, unde face cunoscut pentru prima
mistic, precum
Egipt, Sinai experiena duhovniceasc a i Palestina. Totodat, Sfntul Ioan Casian este considerat i un mare apologet al credinei apostolice i profund cunosctor al dogmelor ortodoxe, luptnd cu toat puterea mpotriva nestorianismului, a pelagianismului i supremaiei
harului.
dat gndirea marilor Prini din
Dup
monahal,
nevoin
ascetic
statornic de peste 60 de
ani
viaa
n
Sfntul Ioan Casian s-a
svrit cu pace
la
mnstirea
afl
ntr-o
sa din
Marsilia, n anul 435,
dndu-i
sufletul
su
n minile lui Hristos
i lsnd
urm
cteva
sute
de ucenici.
Sfintele
sale
moate
se
capel
III-VI
37
subteran din Mnstirea Sfntul Victor, la Marsilia, iar capul i mna dreapt >e afl expuse n biseric spre nchinare. El a fost considerat sfnt nc din via. Pomenirea lui se face la 29 februarie.
SFANUL GHERMAN DACOROMNUL

(secolele
Cuviosul
Casian,
Casienilor
IV-V) 17
al
Gherman era rud i prieten din copilrie nscut pe la jumtatea secolului IV, probabil,
Sfntului Ioan
n
tot
hotarele
ale Peterilor", din
Eparhia Tomisului. Fiind mai vrstnic dect
su, Gherman a intrat din tineree n nevoina clugreasc la una din mnstirile existente n Tomis, Histria, Callatis sau Axiopolis. ntruct muli ascei scii" se ne voiau n peteri, cum atest numeroasele toponime paleocretine de Petera", Peteri", Bisericua", Biserica Omului" etc, se crede i Cuviosul Gherman s-a nevoit la nceput ntr-una din aceste
compatriotul
peteri.
Casian
Acest ascet tomitan a fost primul printe duhovnicesc al Sfntului Ioan i cel dinti dascl al su, care 1-a iniiat pe calea mntuirii spre
Hristos. Dup o scurt nevoina mpreun cu prietenul su la una din mnstirile din Dacia Pontic, Cuviosul Gherman se nevoiete un timp cu Sfntul Ioan Casian la Betleem (380-385), aproape de Petera Naterii Domnului. Apoi pleac mpreun cu prietenul su n Egipt i viziteaz toate marile mnstiri, sihstriile de pe Valea Nilului i pe sfinii clugri anahorei din Muntele Nitriei i din Sinai. n anul 399, Cuviosul Gherman se stabilete
cu Sfntul Ioan Casian la Constantinopol, n preajma Sfntului Ioan
Gur
de
Aur, pe care
iubeau
att
de mult.
n anul 404, Sfntul Ioan Gura de
Aur
fiind exilat
depus din scaun de
mpratul Arcadie, Cuviosul Gherman mpreun cu Sfntul Ioan Casian se duc la Roma, spre a mijloci n favoarea marelui patriarh i dascl al lumii cretine, n faa Papei Inoceniu I. De aici nu se tie unde s-a retras la btrnee Cuviosul Gherman. El s-a svrit, fie la mnstirea ntemeiat de
Sfntul Ioan Casian la Marsilia, fie s-a rentors la
mnstirea
din patria sa, n
decenii ale secolului V.
Dacia Pontic, unde se crede ca i-a svrit cltoria acestei viei n primele dou Pomenirea lui se face la 29 februarie, fiind canonizat de Sfntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne, la 20-21 iunie, 1992.
17
Scriitori bisericeti n
epoca strromn, op.
cit., p.
217-250
38
PATERICUL ROMNESC
SFNTUL IERARH TIMOTEI

episcop al Tomisului (prima jumtate a secolului V) 18
era nscut cunoate originea acestui episcop tomitan. Se crede la sudul Dunrii, clugrit i format duhovnicete la una din mnstirile din Capadocia, unde, datorit Sfntului Vasile cel Mare, viaa monahal devenise foarte nfloritoare n secolele V-VI. Ca i naintaii si, episcopul Timotei era un bun teolog ortodox, profund cunosctor al dogmelor stabilite de Sfinii Prini, precum i al disputelor teologice ale timpului su, care
se
Nu
tulburau ntreg Imperiul Bizantin. In eparhia sa, fericitul episcop Timotei era
la fel
de activ ca
naintaii si, Vetranion, Gherontie
i Teotim
I.
zidit
i nnoit mai multe bazilici i mnstiri, protejnd mult monahismul autohton daco-roman i catehiznd pe nomazii scii" (goi i huni), nc neconvertii
la
cretinism.
Episcopul Timotei a pstorit Eparhia Tomisului n prima jumtate a
secolului
V i
a participat activ la
al treilea
Sinod Ecumenic de
scii"
la Efes, din
anul 431, care
apr
cultul Maicii
Domnului mpotriva
ereticului Nestorie,
fiind nsoit, probabil,
de civa egumeni
i clugri
al
nvai.
de
al
Aici a
semnat cele 12 anatematisme" ale Sfntului Chirii hotrrea de condamnare a ereticului Nestorie,
semnatar.
Alexandriei,
cel
precum i
170-lea
fiind
Dup
o pstorire rodnic de peste zece

lui
ani, fericitul
Timotei, pstorul cel
bun al turmei numrndu-se
Hristos de la Tomis, s-a strmutat cu pace la cele venice,
n ceata cuvioilor
prini.
CUVIOSUL IERARH IOAN

episcop
Tomisului (secolul V) 19
al
Dup
alt
episcopul Timotei, scaunul episcopal din Tomis a fost ocupat de un

al
mare teolog
secolului
Vi
aprig
aprtor
al
Ortodoxiei n Dacia Pontic,
anume
18
Sfntul episcop Ioan.
De
la
Dunre
p.
la
Mare, op.
cit., p.
Romne,
voi.
I,
op.
cit.,
p. 135
19
Ibidem
35

Acest episcop a luat permanent parte
Sinodului
III-VI
39
la disputele teologice
din preajma
IV
ecumenic
de
la
Calcedon
(451),
fiind
prezent
adesea
Constantinopol. El poseda o
multe
scrieri
vast cultur latin i greac, traducnd mai bisericeti din limba greac n cea latin. Scriitorul latin
contemporan Marius Mercator scrie despre episcopul tomitan Ioan unul din cei mai buni teologi ai timpului" i unul din cei mai
adversari
du-se, ca
ai
era
aprigi
nestorianismului
eutihianismului" (monofizismului), dovedin-
toi ierarhii tomitani, un devotat
aprtor
el.
al
nvturii ortodoxe,
la
cum
reiese din puinele fragmente pstrate de la
nainte de anul 449, episcopul Ioan s-a
svrit cu pace
Tomis i
s-a
adugat naintailor si.
SFANUL IERARH ALEXANDRU

episcop
Tomisului (secolul V) 20
al
Acest ierarh tomitan a ocupat scaunul Eparhiei Tomisului pe la jumtatea

secolului V, n timpul marilor
ereticul Eutihie.
frmntri
hristologice monofizite, create de
Noul pstor
al
Daciei Pontice era un bun teolog, capabil sa

n ntreg Imperiul Bizantin.
apere Ortodoxia, att de
ameninat
Episcopul Alexandru a luat parte la Sinodul din anul 449, convocat de mpratul Teodosie II i patriarhul Flavian la Constantinopol, sinod care a
rennoit
hotrrile luate n anul
448,
Eutihie.
de respingere a nvturii
Episcopul Alexandru
eretice
al
monofizite
i condamnare
a lui
semneaz
aptelea actele sinodului: Alexander reverendissimus episcopus Tomitanorum civitatis provinciae Scythiae" La marele Sinod ecumenic de la Calcedon, inut
.
n anul 451, episcopul
hunilor nomazi" n
a
daco-roman n-a mai putut lua parte din cauza nvlirii eparhia sa, dar a semnat ulterior actele sinodului. El ns
rmas
credincios Evangheliei lui Hristos
hotrrilor luate de sinoadele

drzenie dreapta
n
ecumenice,
pn
la sfritul vieii sale,
aprnd cu
credin
la
Gurile Dunrii, zidind noi biserici
i mnstiri
Dobrogea i continund
procesul de cretinare n Dacia Pontic, prin clugrii misionari daco-romani.
Dup
i-a dat
o pstorie rodnic de peste un deceniu, fericitul episcop Alexandru
sufletul n minile lui
Dumnezeu.
20
De
la
Dunre
la
Mare, op.
cit., p.
Romne,
voi.
I,
op.
cit.,
p.
136
40
PATERICUL ROMNESC
CUVIOSUL DIONISIE CEL MIC SCITUL"

(c.
470-545) 21
scrieri patristice
Al doilea mare teolog, cunoscut traductor de

plin de dragostea lui Hristos, pe care ni 1-a dat
i clugr
Sfntul
Dacia Pontic,
dup
Ioan Casian, a fost Cuviosul Dionisie cel Mic, adic Smeritul",
iar n
limba
n
latin Exiguul". Acest venerabil slujitor
al Bisericii lui
Hristos s-a
la
nscut
Sciia
Mic
pe
la anul
470 i
s-a
clugrit din tineree
una din renumitele
mnstiri clugri
ale Eparhiei Tomisului,
care au dat n secolele IV-VII
scii", cunoscui n ntreg imperiul ca teologi,
numeroi ascei i aprtori ai
Ortodoxiei.
Unul din dasclii si de tineree, pe care avea s-1 evoce mai trziu n Prefaa scrisorii sinodale a Sfntului Chirii al Alexandriei ctre Nestorie",
tradus
un anume Petru, ajuns la btrnee episcop. Acesta fusese, probabil, egumenul mnstirii dobrogene, unde s-a clugrit Cuviosul Dionisie, cruia i-a fost printe sufletesc i care 1-a deprins cu nevoina duhovniceasc i frica de Dumnezeu. Iat cu ce cuvinte pline de recunotin,
n latin, a fost
de
smerenie
duioie,
caliti
specifice
sufletului
nostru
adreseaz
fericitul Dionisie cel
Smerit dasclului su:
romnesc, se Mi-aduc aminte de

a
binefacerile Voastre, Cuvioase Printe
i podoab
aleas
nvtorilor
lui
Hristos, i am mereu naintea ochilor minii rvna sfnt pentru hrana duhovniceasc pe care o cheltuiai cu mine cnd eram copil, rvn pe care nici rog primii o mulumire pe care tiu spaiul, nici timpul n-o pot uita.
nu pot
v-o dau
la
nlimea cuvenit"
Din Dobrogea, fericitul Dionisie, supranumit i Romanul", se duce n Orient, la Mormntul Domnului i n Asia Mic, apoi se stabilete la o mnstire din Constantinopol Era un teolog ortodox desvrit i cunotea se trimite un perfect limbile greac i latin. La cererea Papei Ghelasie de a i ecumenice Sinoadelor canoanele n Apus clugr nvat spre a-i traduce
.
unele opere patristice, Dionisie este trimis n
Italia.
Roma. Aici intr n Mnstirea Sfnta Anastasia i ajunge traductor renumit din greac n latin i pred
n anul 496, Cuviosul Dionisie ajunge la
la Mare, op. cit., p. 70-72; Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, voi. I, op. cit., p. G. Coman, Izvoarele Ortodoxiei romneti i cretinismul daco-roman, p. 344, n revista Ortodoxia", an XXXIII, nr. 3/1981; idem, Scriitori bisericeti din epoca strromii, 1979, p.
71
De
la
Dunre
I.
141-142; Pr. prof.
268-280; Sfini romni..., op.
cit., p.
234

muli
ani dialectica cu prietenul
III-VI
41
su
Casiodor
la
Universitatea Vivarium din
sudul Italiei - Calabria.
Biograful
prietenul
su
al
Casiodor spune despre

Sfintei
fericitul Dionisie
la
c era
ambele
de
_de
neam
scit,
dar de obiceiuri ntru totul romane, foarte priceput

Scripturi
limbi,
cunosctor perfect
al
dogmaticii".
Era,
asemenea, nelept
simplu,
nvat i
smerit, cu
vorb puin,
feciorelnic,
blnd, plngnd cnd auzea vorbe de veselie nepotrivite, postitor,
fr s
osndeasc pe cei care mncau". La Roma, Cuviosul Dionisie

papi, de la Anastasie II
cel
Mic
(Exiguul) a trit
a scris sub zece
pn
la Vigiliu. Fiind rugat, att
de pstorii Romei,
care doreau
cunoasc mai bine scrierile Prinilor din Rsrit, ct i de compatrioii si, clugrii scii, fericitul Dionisie cel Mic a tradus din greac
n
latin scrieri ale Sfinilor Grigorie de Nyssa, Chirii
al
Alexandriei
i
ca:
Proclu. Apoi traduce canoanele primelor patru Sinoade ecumenice, n

ediii;
dou
a
editeaz
Decretele
pontificale"
traduce
viei
de
sfini
Descoperirea capului Sfntului Ioan Boteztorul",

Sfintei Taisia"
Pocina minunat
al
i Viaa
Sfntului Pahomie".
Cuviosul Dionisie cel Mic era

ce o
era
i un bun cunosctor
astronomiei,
tiin
nvase la Alexandria, centrul astronomiei antice. Astfel, el a ntemeiat cretin dionisiac, n locul erei pgne, ncepnd calendarul i numrtoarea anilor De la ntruparea Domnului nostru Iisus Hristos, iar nu
de
la
mpratul Diocleian, ca
pn
atunci, pentru ca astfel
fie tuturor
mai
cunoscut nceputul ndejdii noastre

scris n acest
i pentru ca rscumprrii neamului omenesc, adic Patimile

scop
apar mai clar cauza
Mntuitorului nostru".
dou
lucrri: Carte despre Sfintele
Pati" i Argumente
Smerit a intrat n
Pascale". Era
cretin ntemeiat de
n anul 527,
iar
fericitul Dionisie cel
vigoare la
Roma
pn
la nceputul mileniului al doilea a fost
adoptat n toat lumea cretin. A mai scris i un florilegiu de texte patristice dogmatice, extrase de la mai muli Sfini Prini din Rsrit, Apus i Africa, intitulat Exempla Sanctorum Patrum". Att prin originea i formarea sa daco-roman, ct i
prin scrierile
a ntins o
i traducerile sale din greac n latin, fericitul Dionisie cel Mic adevrat punte de legtur ntre Rsrit i Apus, punnd ntr-un
contact mai apropiat cele
dou romaniti
cretine".
La btrnee,
patria sa
Romanul" i aducea aminte din Italia, Dobrogea, patria sa natal, i de compatrioii si blnzi, adoptiv, de
fericitul Dionisie
dreptcredincioi
smerii,
despre care
scrie
aceste
Prefaa ctre venerabilii domni
frai preaiubii, Ioan
frumoase cuvinte n i Leoniu": Poate
42
PATERICUL ROMNESC
pare lucru nou celor netiutori
c Scythia,
artat
care se arat ngrozitoare prin frig
n acelai timp prin barbari, a crescut
prin blndeea purtrii.
lucrul
1-a
brbai plini de cldur i minunai st aa, eu l tiu nu numai printr-o'
i experiena. Se cunoate ca acolo (n Scythia Minor), ntr-o comunitate pmnteasc deschis, am fost renscut cu harul lui Dumnezeu prin Taina Botezului i am fost nvrednicit s vd viaa
cunoatere din natere,
ci
mi
cereasc
n trup fragil a preafericiilor
Prini cu
care acea regiune se
slvete
ca de o rodire duhovniceasc deosebit.
via i
legtura cu fapta bun era pentru toi pild de nu erau prini n mreaja nici unei griji lumeti i puteau spune cu Apostolul: Cetatea noastr este n ceruri (Filipeni 3, 20). Ei (dacoromnii) au inut cu trie nenfricat totdeauna dogmele credinei ortodoxe, cci, dei erau simpli n cuvnt, n tiin nu erau nepricepui...".
Credina
lor strlucind prin
sinceritate. Ei
Pentru
sfinenia
vieii
lui,
pentru
gndirea
scrierile
sale
profund
erei
ortodoxe, Cuviosul Dionisie cel Mic, numit
i Romanul",
este cinstit, att n
Rsrit,
viaa
sa:
ct
Apus, ca un
clugr desvrit, i
filolog
i
de
ctitor
al
cretine, ascet
teolog de renume. Trei mari virtui l-au mpodobit n toat
credina ortodox, smerenia inimii
dragostea
fa
este
Dumnezeu i
i-a dat
n ceata
de oameni, caliti specifice milenare ale ntregului popor romn.
Svrindu-i cltoria
sufletul cu
acestei viei, Cuviosul Dionisie cel Smerit

lui
pace n minile
Hristos prin anul 545
numrat
Cuvioilor Prini.
CUVIOSUL IERARH TEOTIM

episcop
(a ai
II
22
Tonusului
a secolului V)
458
doua jumtate
avea
n
Eparhia
Tomisului
II.
anul
un pstor nou,
persoana
episcopului Teotim
El era de
neam
trac, poate chiar din
Dacia Pontic.
inima Daciei
Acest ierarh tomitan a continuat
s-i extind
de
la
jurisdicia eparhiei sale, prin
clugri i preoi
ct
misionari
trimii
Tomis,
pn
Carpatice, pe o arie ce cuprindea, att
sudul Moldovei.
Cmpia Dunrii i Aceast aciune de cretinare a Daciei
zona subcarpatic,
era deja nceput
nc
din secolele II III, n Banat, Oltenia
Transilvania,
prin colonitii
21
De
la
Dunre
la
Mare, op.
cit., p.
Romne,
voi.
I,
op.
cit.,
p.
136
SFINI
romani,
iar
I CUVIOI
DIN SECOLELE
III-
VI
43
Brgan i Moldova de sud, n clugrii i preoii misionari daco-romani, venii din Eparhia Torni sului. Activitatea misionar de vestire a Evangheliei lui Hristos la sudul si nordul Dunrii era destul de puternic sub episcopul Teotim II. Pe lng lucrarea sa misionar, episcopul Teotim II era i un devotat leolog i aprtor al Ortodoxiei Sfinilor Prini. El a fcut dovada aceasta n rspunsul cerut de mpratul Leon I Tracul (457-474), n legtur cu hotrrile Sinodului IV ecumenic de la Calcedon i cu alegerea patriarhului monofizit Timotei Allurus la Alexandria. Episcopul Teotim II scria primete ntru totul hotrrile Sinodului de la Calcedon i cere depunerea ierarhului monofizit de la Alexandria. Rspunsul su n limba latin, foarte
n
Munii Buzului, Vrancea,
secolul IV, prin
ortodox
categoric, se distinge prin simplitatea
claritatea lui".
fericitul episcop Teotim II a avut o pstorire lung la Tomis, Se pare ncununat de mult izbnd, prin continuarea procesului de cretinare a
nomazilor scii" (huni), ale cror migraii

cretinilor autohtoni.
incursiuni
fceau multe tulburri
Dup
mutarea sa
Jertfa lor
la cele
venice, n ultimele decenii ale
secolului V, scaunul Episcopiei Tomisului a fost ocupat de ierarhi ale
cror
col
nume ne rmn necunoscute.

de
ns nu
rmas zadarnic
n acest
pmnt
daco-roman.
CUVIOSUL IOAN MAXENIU

(secolele
V-VI) 23
clugr
scit"
la
Acest cuvios printe era cel mai nvat

V. El s-a clugrit
contemporan cu
secolului
Cuviosul Dionisie cel Mic, nscut n Dacia Pontic, pe
jumtatea
nvat adncul
a
teologiei din anii tinereii, la

la
una din
mnstirile Eparhiei Tomisului,
cltorit
mai multe mnstiri din Rsrit
a locuit uneori n preajma Constantinopolului.

Fericitul
clugr
Ioan
Maxeniu
a scris opt
cri
libelli", care
trateaz
probleme hristologice i antropologice i combate cu trie nestorianismul i monofizismul lui Eutihie. Iat cteva titluri din scrierile sale: Libellus fidei, Capitole doctrinare, Mrturisire de credin ortodox, Unirea
diferite
Cuvntului
lui
Dumnezeu cu propriul
Su
op.
trup,
Rspuns
contra achefalilor.
Contra Nestorienilor,
23
Rspuns
la Epistola
Papei Hormisda.
142; Pr. prof.
nr. 3,
Istoria Bisericii
Ortodoxe Romne,
cit., p.
voi.
I.
cit.,
p.
I.
G. Coman, Izvoarele
Ortodoxiei romneti, op.
344-345, n revista Ortodoxia",
1981
44
PATERICUL ROMNESC
mpreun
cu ali patru
clugri
scii,
Petru,
Ioan,
Leoniu i
formula
Ioan,
Cuviosul Ioan
pilor
africani,
Maxeniu
Datin
a scris
Epistola
n
clugrilor
se
scii,
Fortunat,
care
susine
adresat episcoteologic
theopashita"
c unul din Treime a ptimit cu trupul"

i
ascez, de aprare a dreptei
lui
Dup
Maxeniu
o ndelungat osteneal, prin scris
credine ortodoxe
s-a
de mrturisire a Evangheliei
Hristos, ntr-o
epoc
att
de frmntat de dezbinri
erezii,
fericitul
clugr daco-roman
Ioan
strmutat cu pace
la cele
venice.
CUVIOSUL IERARH PATERNUS

mitropolit
al
Tomisului
(prima jumtate a secolului VI) 24

Venerabilul
latin,
mitropolit tomitan Paternus
era, dup nume, de origine clugrit i format teologic i
adic daco-roman
n
autohton, probabil,
spiritual
una din
vestitele
pstor
al
Daciei Pontice,
atestare
dup
mnstiri ale Eparhiei Tomisului. El a ajuns lung perioad de circa 60 de ani (460-520),
cult din
pentru care nu se cunoate
Prima
argint
nc numele nici unui episcop tomitan. documentar este inscripia latin de pe un vas de
n
aurit,
descoperit
anul
1912 (astzi
fcut de Paternus la episcopus din Tomis, unde donatorul este intitulat mitropolitan mitropolitanus". Dup aceast nsemnare i alte cteva de mai trziu se atest Episcopia Tomisului a fost ridicat la nceputul secolului VI la rang de avea sub jurisdicia sa un numr de 14 episcopii sufragane, mitropolie i existente n toate oraele mari ale Daciei Pontice. ntr-o List" a tuturor scaunelor mitropolitane i episcopale din Patriarhia ecumenic, existente la
Petersburg),
Muzeul Ermitaj - Sanktnceputul secolului VI pentru Catedrala

la
nceputul secolului VI, publicate n anul 1891 de bizantinologul Cari de Boor,

sunt trecute sub jurisdicia denumirea de Notitia Episcopatuum" Axiopolis episcopale: urmtoarele 14 scaune Tomisului Mitropoliei (Cernavod, jud. Constana), Capidava (Capidava, jud. Constana), Carsium Constantiana (jud. (Mangalia), Callatis Constana), (Hrova, jud. Constana), Histria (Istria, jud. Constana), Tropaeum Traiani (Adamclisi,
sub
jud. Constana), Troesmis (Iglia, jud.
Tulcea),
Noviodunum
(Isaccea, jud.
24
De
I.
la
I.
Dunre
la
Mare, op.
cit.,
p. 30; Istoria Bisericii
Ortodoxe Romne voi.
I,
op.
cit.,
p.
136-137;
Georgescu, Viaa cretin
n vechiul
Tomis, n rev. Mitropolia Moldovei
Sucevei, nr.
1-2, 1962, p. 15-32

7-icea), Aegyssus (jud. Tulcea), Salsovia
III-VI
45
(Mahmudia,
(jud. Tulcea),
jud. Tulcea), Halmyris
Dunavul
in fiecare
de Jos, jud. Tulcea), Zaldapa

- polis" - din Sciia
Dionysopolis (Balcio.
Toate aceste scaune episcopale au fost nfiinate la nceputul secolului VI,
ora
Mic i
din ntreg Imperiul Bizantin, sub

legi a naintaului
impratul Anastasie (491-518), n urma unei
Zenon (474-491), ca
:eritoriu.
fiecare
ora
aib un
episcop
al
su, mpratul su i un anume
Sub mitropolitul Paternus, Eparhia Tomisului a ajuns poate la cea mai mare nflorire duhovniceasc i organizatoric. Numrul mare al episcopiilor
sufragane dovedete
n
bun
parte
ncheierea procesului
de cretinare a
poporului romn din Dacia Pontic, care avea n secolul VI peste 100 de
bazilici
(biserici)
bisericue, cu
numeroi preoi
sihastri,
(prezbiteri)
i mnstiri
bine organizate,
cu sute de clugri,
teologi
tot.
cavioi (tritori n peteri)
misionari
cu
de
nalt cultur
vestiii
clasic
mistic-dogmatic,
recunoscut peste
arhiepiscopul
Astfel,
Paternus,
clugri scii", contemporani cu erau preocupai de dogma Sfintei Treimi, crend
formula teologic
n trup"
numit theopashit",
unul din Sfnta Treime a ptimit
(unus de Sancta Trinitate passus in corpus).
Fericitul mitropolit Paternus,
refuznd
accepte ca
formul dogmatic, clugrii

(518-527)
scii se duc, n anul 519, la
cer recunoaterea
nvturii
lor.
De
aici
ortodox aceast mpratul Justin I merg la Roma i cer
Papei Hormisda acelai lucru. Aceasta dovedete preocuprile hristologice ale
clugrilor daco-romani din Dobrogea secolului VI, renumele lor n ntreg Imperiul Romano-Bizantin, precum i grija dintotdeauna a episcopilor din Dacia Pontic de a apra cu statornicie Ortodoxia la Gurile Dunrii.
n anul 520, mitropolitul Paternus, fiind la Constantinopol, a participat cu
ali 20 de ierarhi la alegerea noului patriarh ecumenic, Epifanie. In scrisoarea
adresat Papei Hormisda cu acest

titlul:
prilej,
Paternus
semneaz
al
aptelea sub
Paternus, misericordia Dei, episcopus provinciae Scythiae metropolitanus".
n cadrul arhiepiscopiei sale, mitropolitul Paternus
pregtete clugri i
n
preoi misionari, pe care

ajungnd
trimite la nord de
Dunre,
Dacia JCarpatic,
n
vile Oltului Argeului, Cmpia Brganului, Codrii Vlsiei, inutul Buzului, ara
organizeze parohii
mici
aezri monahale pn
Vrancei
sudul Moldovei.
Aa
triumful
ostenindu-se mai mult de un deceniu, pentru lauda lui
Dumnezeu i
mitropolit
cretinismului
pe
pmntul rii
noastre,
venerabilul
Paternus i~a dat sufletul cu pace n minile
lui Hristos.
46
PATERICUL ROMNESC
CUVIOSUL IERARH VALENTINIAN

mitropolit al Tonusului (secolul VI) 25
Ultimul ierarh
nainte de
fost
i pstor
duhovnicesc cunoscut
avarilor, slavilor
al
Mitropoliei Tonusului,
marea migraie a
bulgarilor din anul 602, a
arhiepiscopul Valentinian.
Dup
i
nume
era latin,
adic daco-roman,
probabil,
nscut i format
n Eparhia Tomisului, la conducerea
pe
la mijlocul secolului VI.
Prima afirmare despre

Justinian,
el
creia ajunge dateaz din anul 595

i
ntr-o scrisoare a diaconilor Rusticus
Sebastianus, care
n
relateaz despre
condamnarea de ctre mpratul

capitole",
anul
adic
scrierilor
episcopilor Teodor de
544, a Celor trei Mopsuestia (f 428),
Teodorei al Cirului (458) Arhiepiscopul Valentinian
i
i
Ibas de Edessa (f 457), considerate eretice. scrie Papei Vigiliu, care i rspunde la 18
martie, 550, adresndu-i-se: Dilectissimo fratri Valentiniano, episcopo de
Tomis, provinciae Scythiae" (Preaalesului frate Valentinian, episcopul nu a scris nimic Tomisului din provincia Sciia-Dobrogea), asigurndu-1 l invit la Constantinopol mpotriva celor patru Sinoade ecumenice i se conving de aceasta. Din motive necunoscute, arhiepiscopul Valentinian nu rspunde la invitaie i nu ia parte nici la cel de al cincilea Sinod
ecumenic de la 5 mai, 553. Sub venerabilul mitropolit Valentinian, Biserica lui Hristos din Dacia Pontic (Dobrogea) triete, probabil, epoca sa cea mai nfloritoare din perioada de formare a poporului romn, cu biserici i preoi n fiecare sat, cu vestite aezri monahale, cu preoi i clugri misionari rspndii pe o larg arie n Dacia de la nordul Dunrii. nsui procesul de cretinare a populaiei autohtone este aproape ncheiat n Dacia Pontic. Iar peste Dunre existau n secolul VI mai multe comuniti monahale n zona subcarpatic, din care cele mai puternice erau n Munii Buzului i ai Vrancei. Se presupune chiar existena unei episcopii n ara Vrancei, care va deveni mai trziu Episcopia
Milcovia.
La
sfritul deceniului
al
aselea,
dup
o rodnic activitate evanghelic,
mitropolitul Valentinian se
mut
la cele venice.
25
Pr. prof.
la
I.
Pulpea, Episcopul Valentinian de Tomis..., B.O.R., 1947, nr. 4-9, p. 200-212;

cit., p.
De
la
Dunre
Mare, op.
30; Istoria Bisericii
Ortodoxe Romne, voi.
I,
op.
cit., p.
138-139
SFINI
I CUVIOI
din secolele VII-XIII
SFNTUL GRIGORIE DECAPOLITUL

de
Bistria - Vlcea (secolele VIII-IX)

la
1
a.
Viaa
ale
crui moate se pstreaz ntregi la Mnstirea nscut n jurul anului 780, n Isauria - Asia Mic, din prini ortodoci devotai, anume Serghie i Mria, i a copilrit n una din cele zece ceti ale Isauriei, Irinopolis, din care cauz se numete pn
Sfntul Grigorie,
Bistria, din judeul Vlcea, s-a
astzi Decapolitul".
Bizanul
du-se
postul
fiind lovit atunci
de eresul iconoclast,
fericitul Grigorie,
dup
n
terminarea studiilor,
renun
la
nunt i intr
Ortodoxiei
nevoina monahal, osteninsfintelor
mult
pentru
aprarea
cinstirea
icoane
la Roma i n Macedonia. Nevoindu-se mult cu rugciunea, a biruit toate cursele nevzuilor diavoli i s-a nvrednicit de darul facerii de minuni i al nainte vederii. n ultimii ani ai vieii s-a ostenit n Mnstirea Sfntul Mina, aproape de Tesalonic, nvrednicindu-se de harul preoiei. aici a fcut multe minuni i
Constantinopol, n Asia
Mic,
vindecri de
sfinenia vieii
boli,
vestind cele
lui, la
de hidropic
se
viitoare. Renumit n tot Bizanul pentru btrnee, Sfntul Grigorie Decapolitul se mbolnvete mut la Hristos, la 20 noiembrie, anul 842, fiind
nmormntat la o mnstire din Constantinopol. Acest mare cuvios i mrturisitor al lui Hristos era cinstit ca sfnt i fctor de minuni nc din via. Dar i dup moarte se vindecau bolnavii la mormntul lui. Vznd aceasta, monahii acelei mnstiri i-au scos sfintele sale moate din pmnt i le-au pus n biseric spre nchinare i ajutorul tuturor. n anul 1453, cznd Bizanul sub turci, moatele Sfntului Grigorie sunt duse n prile Dunrii, ajungnd n minile unui dregtor turc. Auzind de
minunile
ce
se
fceau
la
aceste
moate, banul
rii
Romneti, Barbu
Craiovescu, le cumpr cu muli bani, prin anul 1498, i le duce la Mnstirea Bistria - Rmni cu- Vlcea, ctitoria sa, unde se afl i astzi. Racla de argint,
n care se
pstreaz cu
sfinenie acest odor de mare pre, a fost lucrat la
Braov,
n anul 1656.
Sfntul Grigorie Decapolitul se

1
prznuiete
n fiecare
an
la
20 noiembrie.
de episcopul Gherasim Timus, op.
Episcopul Damaschin Severineanul n Sfini romni..., op. cit., p. 248; Dicionar aghiografic, cit., p. 339; Mineiul pe luna noiembrie, n 20 zile.
50
PATERICUL ROMNESC
b.
Fapte
i
cuvinte de
nvtur
Dumnezeu
1. Sfntul
Grigorie Decapolitul a fost ales de
s mrturiseasc
odihn
n
pe Hristos
lui
dreapta
credin pe pmnt nc
aceea,
din pntecele maicii sale. Inima
era
rnit
din pruncie pentru cele cereti, iar sufletul lui nu avea
vltoarea grijilor
pmnteti. De
renunnd
la
csnicie, s-a logodit cu
Hristos pentru a tri n veci cu El.

2.
Intrnd n nevoina vieii monahale,
Sfntul Grigorie rvnea
dou
lucruri,
un cretin nu se poate mntui. Mai nti cuta se dezbrace de cugetele rele i se ndumnezeiasc prin rugciune, prin post i
de care
nici
fr
priveghere, prin citirea Sfintei Scripturi, prin smerenie
iubire.
Apoi dorea
s mrturiseasc dogmele
eresuri care loveau n
dreptei credine
apere Ortodoxia de tot felul de
vremea sa Biserica lui Hristos. Ajutat de harul Duhului Sfnt, n puin vreme a biruit ispitele tinereii i toate cursele vrjmaului diavol. Apoi, Sfnta Evanghelie i nvturile dumnezeietilor Prini i-au ntrit credina i l-au pregtit, ca pe un bun osta al lui Hristos, intre n lupta cea duhovniceasc mpotriva hulitorilor iconoclati care distrugeau
moate i sfintele icoane, numindu-le idoli. 3. Cu atta trie se mpotrivea pe fa lupttorilor de icoane, aprndu-le, nct mergea din loc n loc, din mnstire n mnstire, de la Constantinopol n Asia Mic, de la Decapole n Tesalonic, apoi la Roma, n Sicilia i din nou la Tesalonic. Peste tot apra cultul ortodox al sfintelor icoane, nvnd, mbrbtnd, mustrnd i uneori rbdnd bti, prigoniri i ameninri cu
sfintele
moartea pentru cinstea sfintelor icoane. Dar bunul osta al lui Hristos nu temea de cei care ucid trupul, nici nu asculta hulele ereticilor, ci pe toi
se
i
nva
cinstea pe care o
dm
i
sfintelor
icoane se ridic la chipul cel

cel
dinti",
dup nvtura
la
Sfntului
Vasile
Mare.
Adic,
cinstind
nchinndu-ne
icoane,
cinstim
ne nchinm Mntuitorului
sfinilor
pictai pe ele. Apoi
nva cel care a fcut prima icoan este nsui Tatl Care a nscut pe Fiul mai nainte de toi vecii", cci Fiul lui Dumnezeu este
icoana Tatlui. El
nva
i omul
creat de
Dumnezeu
1
este chipul,
adic
icoana Preasfintei Treimi,
dup
cuvntul de la Facere
cu 26: Sa facem
om
dup
dm
Fiului se nal noastr. Cinstea pe care o deopotriv i celorlalte persoane ale Preasfintei Treimi, iar cinstea pe care o icoanelor se nal nsui Mntuitorului i sfinilor pictai pe ele.
chipul
i asemnarea
dm
4.
Pe
msur
Sfntul
ce
se
ostenea pentru
Decapolitul
aprarea icoanelor i dogmelor

ducea,
ortodoxe,
Grigorie
totodat,
nalt
via
duhovniceasc. Pentru aceasta, ajungnd vas
ales al Sfntului
Duh, a primit
SFINI
I CUVIOI
i
al
DIN SECOLELE VII-XIII
51
darul facerii de minuni
cunoaterii celor viitoare. Amintim cteva din
numeroasele sale minuni svrite n timpul vieii. ntr-o noapte,
fcnd
rugciune din inima ctre Dumnezeu, a czut n uimire i a vzut strlucind din cer o lumin ca soarele, nconjurnd petera i locul din jur, urmat de o bun mireasm care a umplut chilia i inima cuviosului. Lumina i mireasma cereasc au inut mai multe zile.
5.
Ajungnd
la
msura
desvririi, Dumnezeu nu a lsat aceast fclie
sub obroc.
voieti
Odat, pe cnd
se ruga, a auzit acest glas
de
sus: Grigorie,
ajungi la desvrire, iei din pmntul tu i de la rudele tale nstrineaz pentru folosul tu i al celor ce au nevoie de nvtura ta". Din ceasul acela, Cuviosul Grigorie a prsit linitea pustiei i ajuta lumea pe
calea mntuirii.
6.
dac i te
Odat
cci
dorea sa
se
mearg
de
cu corabia n
Atunci
Italia,
dar stpnul
sfntul
nici
ei
nu voia
plece,
temea
tlhari.
zis
ctre
corbieri:
va pzi ndrznii, cci Dumnezeu ntr-adevr, au cltorit bine,

era cu Sfntul Grigorie.
7.
nu vei ptimi
fr
nici o primejdie,
un ru". cci mna Domnului
Muli oameni stpnii de

lui.
duhuri rele erau vindecai cu rugciunea
duh necurat, a fost izbvit numai demon cumplit a fost tmduit cu prin cuvntul rugciunile sfntului. Altdat, vznd sfntul un om chinuit de diavol, s-a rugat pentru el, zicnd: Doamne, miluiete zidirea Ta i n-o lsa s fie
Sfntului Grigorie. Astfel, o femeie, avnd
Un om
cuprins de un
stpnit de diavolul".
Dar,
acela.
Dup
aceste cuvinte,
l
ndat a
fugit
duhul
ru
din om.
vznd
cuviosul
caut i
laud oamenii, ndat
a fugit din locul
de
el.
Altdat, un om diabolizat a srit n Dar fericitul, rugndu-se din inim, a
spatele cuviosului
i btea joc
izgonit diavolul din acel
om.
8.
femeie
Sfntul Grigorie ca
- Femeie,
ajutor!
srac i vduv, stricndu-i-se casa, s-i zideasc alta, iar el i-a spus: du- te i ncepe lucrul, i Dumnezeul
a cerut milostenie de la
sracilor i va trimite
Punnd
9.
temelie,
terminat casa
vduva a gsit n pmnt smoal, pe care vnznd-o, i-a i-a cumprat cele de nevoie vieii.
sihastru din apropiere, cu minile lucra
Un monah
cu buzele se
apropiat
ruga. Iar Sfntul Grigorie, cunoscnd
i-a sosit sfritul vieii, i-a zis:
- Frate,
sfritul
i s-a las lucrul minilor i te ngrijete de suflet, i vei cltori pe cale strin, pe care niciodat n-ai cltorit!
acel sihastru
Dup cteva zile,
i-a dat
sufletul n minile
Domnului.
52
10.
PATERICUL ROMNESC
Un
ieromonah, Teodu, a venit
la cuviosul
pentru cuvnt de folos. La
plecare, Sfntul Grigorie i-a spus:
- Mergi cu pace
spune printelui
tu
duhovnicesc
s-i pregteasc
mormntul, cci n curnd va pleca la Domnul! Dup puine zile, btrnul acela a adormit cu pace.
11.
Altdat, un monah numit Petru

el, s-a
a fost
mucat de dou
cel
vipere i, fiind
vipere
foarte aproape de moarte,
a alergat la ajutorul Cuviosului Grigorie, care,
milostivindu-se spre
s-a
rugat lui
Dumnezeu i ndat
mucat de
fcut sntos.
12.
Un om
bolnav de friguri de muli ani a venit pe ascuns
la chilia
Sfntului Grigorie
s-a
mbrcat cu
rasa lui, pe cnd
scuturau frigurile,
i
el
ndat
s-a
fcut sntos.
alt
13.
Un
om
cuprins de
rceal
se ruga cuviosului
s-1 vindece, ns
nu
voia.
Atunci, bolnavul s-a culcat pe ascuns, cu mare credin, n patul
Sfntului Grigorie.
acolo.
nu
Gsindu-1 n aternutul lui, cuviosul i-a zis s plece de Dar btrnul i-a rspuns: Nu voi scula din patul tu, printe, pn voi face sntos!" Atunci, cuviosul, atingndu-se de acel bolnav, 1-a
vindecat, 14.
s-a ridicat
sntos
din patul
lui.
de mai multe ori vorbind ucenicul cu dasclul su, a vzut ieind foc din gura Cuviosului Grigorie, care i lumina faa cu raze ca de soare. Deci, cznd ucenicul la picioarele sfntului, 1-a rugat s-i descopere
acea tain minunat. Cuviosul a zis ctre dnsul: - Aceasta o pricinuiete credina ta, fiule,
O dat i
pctos. ns, de
sufletului
se va curai
tiu pe mine cci eu omul pe dnsul de patimile trupului i
om
ale
se
va face curat
vrednic de primirea Duhului Sfnt, atunci,
precum a zis Hristos, Tatl i Atunci, nu mai griete omul,

fiule,
Fiul
r Sfntul
Duh
vin
se
slluiesc
n el.
ci Dumnezeu, Care locuiete n el. Deci i tu, dac te vei nevoi a te curai pe tine de patimile trupului i ale sufletului i dac vei tia cu sabia Duhului spinii patimilor i dac te vei ruga cu struin lui Dumnezeu, ca El nsui s ard cu focul cel dumnezeiesc materia patimilor i s nmuleasc n sufletul tu roadele faptelor bune, atunci te vei face lca curat i sfnt al lui Dumnezeu, iar cuvintele tale vor strluci de puterea i lumina Duhului Sfnt. 15. Dup mutarea la cer a Sfntului Grigorie Decapolitul i dup cderea
Bizanului n minile turcilor, au ajuns
cinstitele lui
moate
n minile unui
dregtor
aceste
turc. Evlaviosul
moate i
ban al Craiovei, Barbu Craiovescu, auzind despre de nenumratele minuni care se fceau aici, a cheltuit mari
SFINI
sume de bani i,
la
I CUVIOI

moatele
53
n anul 1498, a adus
Sfntului Grigorie Decapolitul
Mnstirea
Bistria - Vlcea, ctitoria sa, spre mngierea tuturor.
In tradiie se spune
turcul a vndut sfintele
moate pe
bani de aur,
punndu-se
la cntar.
Dar, cu rugciunile sfntului, moatele sale au devenit
uoare
la cntar
turcul n-a primit
muli
bani,
aa cum
dorea.
Mai
trziu
turcul, vzndu-se amgit de cretini, a venit la Mnstirea Bistria s ia moatele napoi sau s i se dea mai muli bani. Atunci, fericitul ctitor, clugrit aici cu numele de Schimonahul Pahomie, auzind de venirea turcului, a ascuns sfintele moate ntr-o peter din muntele apropiat, unde s-a ridicat i un mic paraclis n cinstea Sfntului Grigorie. Aa au scpat sfintele moate din mna pgnilor. Apoi turcul, mniindu-se, a jefuit mnstirea i, dndu-i foc, s-a dus n ara lui. Ctitorul a zidit mnstirea din nou i a adus din peter sfintele moate, care se pstreaz n biserica mare pn astzi, ca un odor de mare pre. Numai n vremuri de mare primejdie se ascund n peter.
De-a lungul celor cinci secole de existen a moatelor Sfntului Grigorie Decapolitul pe pmntul rii noastre, s-au fcut multe i nenumrate minuni i vindecri de boli, care s-au uitat cu vremea. Dintre cele puine care s-au scris, amintim cteva minuni svrite, mai ales, n zilele noastre.
16.
Dup
o veche tradiie ortodox, n vremuri de primejdie
de mare
secet, se fceau procesiuni prin orae, prin sate

Sfntului Grigorie Decapolitul
pe cmp cu moatele
cu icoane miraculoase. Moatele se scoteau
de obicei vara, n
ara Romneasc i
mai
ales n Oltenia,
pe timp de secet,
Domnul pe pmnt ploaie timpurie i trzie. Cea mai veche procesiune pentru ploaie cu moatele Sfntului Grigorie, cunoscut n ara Romneasc, a avut loc n vara anului 1765.
i, cu rugciunile cuviosului, trimitea
Recoltele lovite de secet au fost salvate
poporul cel binecredincios a fost
izbvit de moarte.
17. n vara anului 1913, de hramul
Mnstirii
Bistria, a fost
adus
i,
la
moatele
trei
Sfntului Grigorie o femeie
tnr, paralizat de ambele

fcut Sfntul Maslu de
picioarele
sale,
trei ori
picioare.
Fiind atins de sfintele
moate,
la
s-a
dup
sptmni,
venit
mnstire pe
mulumeasc
sfntului pentru vindecarea ei.
18. n anul 1920, unei femei
numit Mria
din satul Cacova - Vlcea,
cznd dintr-un prun, i-a paralizat tot corpul i a fost adus dup cteva zile n mnstire, la Sfntul Grigorie. Fcndu-i-se Sfntul Maslu, bolnava a deschis
ochii mari, i- a venit n simire
ntors la casa ei
a cerut
s fie
ridicat n picioare. Apoi s-a
vindecat, cu rugciunile Sfntului Grigorie fctorul de
minuni.
54
PATERICUL ROMNESC
19. n vara anului 1925, a fost adus la moatele Sfntului Grigorie un tnr din comuna Sirineasa - Vlcea, stpnit de un duh ru. Fiind atins de sfnta racl i fcndu-i-se Sfntul Maslu n fiecare zi, dup apte zile a plecat acas sntos. La fel a fost vindecat o tnr din satul Vaideeni, care i pierduse mintea. Dup apte zile de rugciuni i Sfntul Maslu lng sfintele moate, s-a ntors sntoas n familie.
20. In vara anului 1927, fiind secet, s-a scos sfnta racl n procesiune
prin sate. Proprietarul fabricii de cherestea din Brezoi -
un boier necredincios s lase oamenii lui la rugciune. ns s-au fcut rugciuni de ploaie i, cu mijlocirea cuviosului, a dat Dumnezeu o ploaie bun pe toat
- nu a vrut
Valea Oltului. Dar, n aceeai

necredincios,
zi,
1-a
pedepsit
Domnul pe
boierul
ru i
i-a luat foc fabrica
a ars toat
pn
n temelii.
21. Fiind secet, n vara anului 1935, se purta sfnta racl n procesiune
de ploaie prin satele Bbeni, Ioneti, Orleti. n dreptul unei fntni, racla
Sfntului Grigorie s-a oprit brusc. Atunci, preoii au spus
se cerceteze ce
n
poate
fi
n acea
fntn. Scond oamenii toat apa, au

de o femeie uciga.
aflat
un prunc mic
ea. Era, probabil, aruncat
Dup
ce oamenii au ngropat
pruncul, imediat au plecat cu sfintele
moate mai
sat
departe.
22. n satul Bileti - Dolj, n anul 1932, era o cretin, Elena, paralizat
din tineree.
ploaie, a vrut
Auzind ca
se
aduc n
moatele
Sfntului Grigorie pentru
fie
dus i
ea la Biseric
se nchine.
Dup
ce a fost atins
de sfnta
sfintele
racl a cuviosului, a cerut moate. Timp de trei ore ct
fie
aezat
sub masa pe care stteau
a durat slujba n biseric, cretina
Elena
s-a rugat n
tain, cernd, cu multe lacrimi, sntate
iertare.
Dup
ce preoii
credincioii au plecat n procesiune pe cmp cu moatele Sfntului Grigorie, femeia bolnav s-a vindecat definitiv de paralizie, s-a ntors acas i a mai
trit
nc 20 de
ani.
23. n vara secetoas a anului
1934 se fceau rugciuni

satului
procesiune
pentru ploaie cu moatele Sfntului Grigorie de

Vlcea.
la Bistria, n satul
Cnd procesiunea
trecea prin mijlocul
Lungeti i ranii, cu fclii
aprinse n mini, aruncau buchete de flori naintea sfntului, a venit o
mam
cu o feti de 4 ani, bolnav de epilepsie. ndat ce femeia i-a atins copila cu fruntea de sfintele moate, s-a fcut sntoas. Copila a crescut, a devenit i o bun cretin. Ea se numea Elena Splatei.
mam
24. Sofia Patrichi, o pensionar din Bucureti, n 1957 s-a mbolnvit de
o infecie la
fa, suspect
de cancer, ce nu se mai vindeca. Auzind de

la Bistria, a alergat la
minunile Sfntului Grigorie de
moatele
lui,
s-a atins

cu
VII-XIII
55
credin i
zi,
doua
fa i
lacrimi de sfnta racl i s-a rugat mult, cerndu-i sntate. A cnd s-a deteptat din somn, nu mai avea nici o urm de infecie pe 2 se vindecase i de cataracta de la ochi
.
Sfinte Preacuvioase
Printe Grigorie, roaga-te
lui
Dumnezeu pentru
noi!
CUVIOII DAMIAN I IOSIF Aezmntul monahal de la Basarabi - Constana

(secolele
IX-X) 3
cret din comuna Basarabi, judeul Constana, un ansamblu monahal de sihastri, din epoca daco-roman i
n anul 1957 s-a descoperit ntr-un deal de
IV-XI), format din ase bisericue rupestre, unice pn n prezent n ara noastr. Desigur, au fost mult mai multe bisericue i, probabil, peteri pustniceti, unele deja distruse de vreme, altele nc
medieval
(sec.
nedescoperite, care formau o

ntruct ansamblul
adevrat
locul de
lavra a peterilor" n Dacia Pontic.
monahal de
la
Basarabi este aproape de hotarele
Casienilor
i
n
ale Peterilor",
natere
n
al
Sfntului Ioan Casian,

dintre
se
deduce
Eparhia Tomisului,
adic
Cernavod
- Medgidia
pustnicesc din Sciia

teologie, care au dat
organizate cu coli de pe vestiii clugri scii n secolele IV-VI, existau zeci de
i Histria, era cel Mic. Pe lng marile mnstiri
Constana mai puternic centru monahal i

perimetrul
peteri
i bisericue rupestre, astzi disprute, n care se nevoiau marii sihastri daco-romani iubitori de linite. Asemenea sihstriilor de pe valea Nilului care erau conduse nu de egumeni, ci de prezbiteri", adic de ieromonahii i ansamblul pustnicesc duhovnici care slujeau cele sfinte pentru ei, credem
de
la Basarabi era povuit duhovnicete de asemenea duhovnici. Doi dintre aceti prini sufleteti ai sihastrilor de la Basarabi,
recent
descoperii, au fost
Damian preotul" i Iosif preotul". Numele lor sunt ncrustate pe pereii bisericuei B4. Iat cteva dintre aceste inscripii n limba slav veche: (Eu) Dimian (Damian) preotul merg pe drum, pun lumnri pentru pcatele mele ... omule, n aceast biseric, iar Dumnezeu s miluiasc cu Sfinii Prini. Amin. Dimian (luna) mai". Alt nsemnare: A
Aceste vindecri
fapte minunate,
Mnstirea
acestei
3
Bistria, au fost adunate ntr-un mic
svrite la moatele Sfntului Grigorie Decapolitul din volum de monahia Olga Gologan (tl972), starea
Bucureti, 1981,
p.
mnstiri.
Barnea, Arta cretin
n
Romnia,
t. II,
46-90;
cit., p.
De
la
Dunre
la
Mare,
op. cit., p. 134-140; Istoria Bisericii Ortodoxe
Romne,
voi.
I,
op.
153-156.
56
PATERICUL ROMNESC
...
venit printele aici, n acest loc

scris...
luna octombrie, 4.
venit la noi...
am
numele Tatlui i al Fiului i al Sfntului Duh, s-a nchinat nevrednicul rob Simeon prima dat n biseric, n luna august, 31". Probabil era un dregtor local sau un clugr venit se nchine aici. n limba greac scrie: Doamne, ajut pe robul tu Iosif (preotul)". i alta: Luna martie, indictionul 10" (anul 982). Celelalte cinci bisericue sunt mult mai mici, de form dreptunghiular, cu dimensiunile de circa 6x2x2 metri, spate n stnc de cret, apropiate una de alta i unele cu mici ncperi anexate, pentru clugrii nevoitori. Pe pereii lor se afl numeroase inscripii runice, multe nedescifrate, cruci, simboluri paleocretine, figuri dacice tradiionale. n bisericua Bl scrie n caractere vechi slave: Anul 650" (992).
luna ianuarie".
Alt
inscripie: n
Cuvioii Damian preotul" i Iosif preotul" au fost doi ieromonahi din mai distini, care au condus comunitatea sihastrilor de la Basarabi, fi fost Damian, apoi Iosif. probabil n secolele IX-X. Cel dinti pare Amndoi erau preoi slujitori i prini duhovniceti ai acestei aezri pustniceti. Ei svreau cele sfinte, primeau i formau pe clugri, spovedeau, mprteau pe fiecare cu Trupul i Sngele Domnului i i
cei
cercetau la peterile
chiliile lor.
Pentru sfinenia vieii lor
pentru cinstea
de care se bucurau, ucenicii lor le-au spat numele pe pereii bisericuei din mijloc, care, probabil, era centrul duhovnicesc al acestei sihstrii din
Dobrogea.
Doamne,
numr
n ceata cuvioilor
prini pe toi clugrii
care au
sihstrit n aceste locuri sfinte.
SFNTA PARASCHEVA DE LA IAI

(secolul XI)
a.
4
Viaa
numit
cea
Preacuvioasa maica noastr Parascheva,

a Moldovei lumintoare"
secolului al Xl-lea, din
Nou",
s-a
de
la
Iai,
satul
lauda ntregii Ortodoxii,
nscut
Epivat din Tracia rsritean, nu departe de Constantinopol, pe
la nceputul
prini binecredincioi i de bun neam.
Cei doi copii, Eftimie
Parascheva, au primit n familie o aleas cretere
Mineiul pe luna octombrie n 14
zile;
Dicionar aghiografic, de episcopul Gherasim Timus,

cit. p.
op.
cit., p.
642; Pr. Scarlat Porcescu, Sfini romni..., op.
258.
SFINI
i educaie
naintea ei n
I CUVIOI
57
religioas. Astfel, Eftimie, fratele mai mare al cuvioasei, a intrat
nevoina monahal. Apoi, pentru sfinenia vieii lui, ajunge episcop al Matidiei i pstorete bine Biserica lui Hristos pn la sfritul vieii. La fel i fericita Parascheva, iubind mai mult dect orice pe Hristos, la vrsta de aproape 15 ani, a intrat ntr-o mnstire de fecioare din oraul Ieraclia Pontului. Dup cinci ani se nchin la Mormntul Domnului i se nevoiete mai muli ani ntr-o mic mnstire de clugrie pustnice de pe
Valea Iordanului.
La
Pe
Ia
vrsta de 25 de ani,
rentors n patrie
s-a nevoit
porunc de la ngerul Domnului, s-a nc doi ani lng biserica satului natal, Epivat.
lund
jumtatea secolului XI, anul 1050, la vrsta de 27 de ani, Cuvioasa Parascheva i-a dat sufletul n minile Domnului i a fost nmormntat aproape de malul mrii. Mai trziu, n urma unor minuni la mormntul ei, moatele Cuvioasei Parascheva au fost aflate ntregi n pmnt i s-au pus n
biserica Sfinilor Apostoli din satul Epivat, spre cinstire
stat sfintele ei
nchinare. Aici au
moate
aproape 175 de
ani.
al II-lea (1218-1241) a strmutat moatele Sfintei Parascheva la Trnovo, capitala Bulgariei, fiind depuse n catedrala cu hramul Adormirea Maicii Domnului". Mai trziu, fericitul patriarh Eftimie al Bulgariei scrie Viaa Cuvioasei Parascheva" i o trece n sinaxarul Bisericii cu zi de prznuire la 14 octombrie. Din a doua jumtate a secolului XIV, cultul Sfintei Parascheva trece i la nordul Dunrii,
n anul
1223, arul romno-bulgar Ioan Asan
n cele trei
ri
romne.
stat
La Trnovo au
moatele Preacuvioasei Parascheva 160 de
ani.
n anul
1393, cznd Bulgaria sub ocupaia turcilor, sfintele ei moate au fost druite pentru puin timp lui Mircea cel Btrn, domnul rii Romneti. Dup trei
ani,
turcii
le-au
dat
cneghinei
Anghelina a Serbiei,
Serbia
care le
strmut
la
Belgrad, unde
rmn
125 de
ani.
n anul 1521, turcii

Sfintei Parascheva,
ocup i
le
iau din
nou
ostatice
moatele
duc n palatul sultanului din Constantinopol la turci de ctre Patriarhia Ecumenic cu 12.000 de ducai de aur i rmn n Catedrala patriarhal din Fanar timp de 120 de ani. n anul 1641, ns, ajungnd Patriarhia de Constantinopol datoare la Poarta otoman cu sume mari de bani, ce reprezentau birul anual impus asupra Bisericii, patriarhul Partenie a druit moatele Cuvioasei Parascheva, drept recunotin, domnului Moldovei, Vasile Lupu, care a achitat turcilor toate datoriile patriarhilor de Constantinopol i Ierusalim pe mai muli ani.
pe care
Apoi, sfintele
ei
moate
sunt
rscumprate de
58
PATERICUL ROMNESC
n anul 1641, la 13 iunie,
moatele Preacuvioasei maicii noastre Paras-
cheva au ajuns n Iai
frumoasa biseric atunci zidit, a Mnstirii Sfinilor Trei Ierarhi. Aici au stat pn la 26 decembrie, 1888, cnd au fost scpate prin minune de un incendiu. Apoi au fost transferate n noua Catedral mitropolitan din Iai unde se afl i astzi. Sfnta Parascheva de la Iai se prznuiete la 14 octombrie, cnd se face mare pelerinaj din toat ara.
cinste n
au fost aezate cu
mult
b.
1.
Fapte
cuvinte de
noastre
nvtur
i viaa
Sfintei
la
Trei au fost marile virtui care au mpodobit sufletul

maicii
Preacuvioasei
milostenia,
Parascheva de
Iai.
ngereasca
feciorie,
adic lepdarea de cele pmnteti, i dumnezeiasca rugciune, maica tuturor faptelor bune. Pe aceste trei virtui le-a iubit fericita din copilrie i prin acestea, n chip deosebit, s-a dezbrcat de orice cuget pmntesc, a biruit pe diavoli i s-a numrat n ceata Sfinilor Prini purttori de Dumnezeu.
2.
Fiind odrasl de bun
neam i avnd sdit
inima
ei
frica
de
Dumnezeu, fericita Parascheva a nceput urcuul cel duhovnicesc pe scara virtuilor ctre Hristos, Mirele ei, mai nti prin sfnta rugciune, care este nceputul tuturor buntilor. Din pruncie, cuvioasa mergea la biserica satului Epivat, fiind nelipsit de la sfintele slujbe. Dar i n casa prinilor ei se ruga
mult ziua
noaptea, imitnd pe sfinii ngeri.
nu poate ajunge la Dumnezeu, Care este iubire, fericita Parascheva a adugat la rugciunile ei aripi rugciunii i o nc dou fapte bune: postul i milostenia. Cci postul nal la cer, iar milostenia, fiica cea dinti a iubirii, duce rugciunea naintea tronului Preasfintei Treimi. Astfel, mireasa lui Hristos nu gusta nimic pn seara, n zilele de post; iar n srbtori, cnd se ntorcea de la biseric, i schimba de multe ori hainele ei bune i de pre, date de prini, cu hainele rele
3. Dar, ntruct
rugciunea
fr
iubire de aproapele
rupte ale copiilor sraci, care cereau milostenie la
ua
bisericii.
ei,
Pentru
aceasta, cuvioasa primea multe
mustrri
i bti
de
la
mama
cnd o vedea
mbrcat
n haine urte
srace.
- Spune, Parascheva, cui ai dat hainele tale cele
scumpe i frumoase cu
care te-am mbrcat? o ntreba mama ei suprat. - Le-am druit lui Hristos prin minile copiilor sraci!
rspundea
fericita,
cu chip luminat.
4.
Odat,
ascultnd slujba n biseric, a auzit citindu-se acest cuvnt din
Sfnta Evanghelie: Oricine voiete
vin dup Mine,
se lepede de sine,
"
SFINI
s'i
ia
I CUVIOI

8, 34). Deci,
59
rnindu-se la suflet ndat a prsit grijile vieii pmnteti i, plecnd pe ascuns din casa printeasc la vrsta de numai 15 ani, a intrat n sfnta nevoin a vieii clugreti. Dup ce mai nti s-a nchinat n biserica Vlahernei (a vlahilor), precum i la toate mnstirile i
crucea
;a de o
i s-Mi
urmeze Mie (Marcu

al lui
sgeat
de acest cuvnt
Hristos,
sfintele moate din mnstire de fecioare
Constantinopol,
s-a
tinuit
apoi
ca
strin
ntr-o
din Ieraclia Pontului.
5. Cinci ani s-a nevoit aici fericita Parascheva,
desvrindu-se
lacrimi,
n toate
faptele
bune
mai
ales n nencetata
rugciune cu multe
cu posturi
aspre
privegheri de noapte. Aici a strbtut ea calea cea grea a desptimirii
a nceput
urcuul duhovnicesc
nelepciunea
ei
al
desvririi, unindu-se tainic cu Mirele
Hristos prin umbrirea Duhului Sfnt. Toate surorile din
mnstire
se
uimeau
de viaa
Doamne, i-ai fcut vas preamreti ntre cei blnzi

6.
la
i ludau pe Dumnezeu, zicnd: Slav ie, ales i sfnt pe Cuvioasa fecioar Parascheva i Te i smerii cu inima!
pmnteti, Cuvioasa Parascheva
Sfntul
s-a dus
Curindu-se pe
sine de cele
Ierusalim i,
dup
ce se nchin
i mbrieaz
Mormnt cu multe
de fecioare. Aici
lacrimi, se retrage pe Valea Iordanului la o

s-a nevoit cu
mic mnstire
mai aspre osteneli aproape zece ani, biruind pe diavoli

ei cele
bune cu care biruia pe cel nevzut i se unea negrit cu Hristos erau: desvrita curie a minii i a inimii de gnduri i imaginaii ptimae, nencetata rugciune cu lacrimi de bucurie, postul i privegherea de toat noaptea i neadormita dorire a Mirelui preaiubit. Toate acestea au ncununat pe Sfnta Parascheva cu cununa desvririi n Hristos, nct strlucea ca o fclie aprins n mijlocul celorlalte clugrie
rugndu-se pentru lume. Faptele
nevoitoare.
Ajungnd cuvioasa ruga, un nger al Domnului

7.
la vrsta
i-a spus:
de 25 de ani, ntr-o noapte, pe cnd se
Las
pustia
i lcaul
acesta
te ntoarce la Epivat,
n patria ta,
acolo se cade
s lai trupul pmntului i s treci din aceast lume ctre Dumnezeu, pe Care L-ai iubit! Deci, srutnd Sfnta Parascheva pe toate surorile din acea mnstire, s-a nchinat la Mormntul Domnului din Ierusalim i, lund o corabie, a ajuns la Constantinopol. Aici iari s-a nchinat cu lacrimi n biserica Maicii Domnului
Preasfnt Stpn, nu
din Vlaherne, zicnd:
am alt ndejde i acopermnt pe pmnt dect pe tine. Tu s-mi fii ndrepttoare i folositoare spre Hristos. Ct m-am nevoit n pustie, pe tine te-am avut ajutor i mngiere, iar acum, dac m-am ntors
60
n lume, te rog
PATERICUL ROMNESC
dup
ndrepteaz-m Dumnezeu!"
n
pn
la sfritul vieii
mele,
nu
am
alt
ndejde
8.
Ostenindu-se Sfnta Parascheva

Epivat,
nc
doi ani deplini
lng
biserica
satului
ascunse
nevoine duhovniceti
obtescul sfrit, a ngenuncheat naintea icoanei Mntuitorului

rostit
i simindu-i i cu
aproape
lacrimi a
aceast sfnt rugciune:
Doamne,
nici
nu lsa, pentru numele cltorit n toat viaa mea. i, acum, cel blnd sa ia cu pace sufletul meu!" In timp ce se ruga, Preacuvioasa Parascheva i-a dat sfntul ei suflet n minile Domnului, iar mult ostenitul ei trup a fost nmormntat de cretini
Iisuse Hristoase,
caut din
Tu
i nu prsi, cel sfnt am lsat toate i dup Tine am ndur-Te, Doamne, i spune ngerului
sfnt
lcaul
Tu
Tu
ntr-un
9.
mormnt nou, aproape de
rmul
mrii.
Dup
voia lui
muli ani, moatele Cuvioasei Parascheva au fost descoperite cu Dumnezeu ntregi n mormnt i scoase la lumin spre mngierea
credincioilor ntr-un chip ca acesta. Murind, un corbier a fost aruncat pe
mal de valurile mrii. Atunci, un cretin milostiv cu numele Gheorghe, mpreun cu alii, au spat un mormnt aproape i au dat de trupul neputred i
plin de
mireasm
al Sfintei
Parascheva. Dar, netiind cine este, a ngropat

al
alturi trupul
ru
mirositor
corbierului. Noaptea, ns, a
vzut
n vis o
i
mprteas eznd
zise:
pe scaun luminat, nconjurat de ngeri. Unul
dintre ei
- Gheorghe, pentru ce n-ai luat n
seam
a iubit
trupul Sfintei Parascheva
aa? Nu tii preamreasc pe pmnt?

l-ai uitat
Dumnezeu
sfnt
frumuseea
ei
a voit s-o
Apoi
-
acea
mprteas
luai trupul
i-a zis:
Degrab
meu
din
mormnt i s-1 punei
la loc
de cinste,
n biserica satului
meu, Epivat!
despre aceast minune, ndat au mers
la
ei
Auzind
clericii
mormntul
Cuvioasei Parascheva cu lumnri
i tmie i
unde au
au dus sfintele
stat
biserica Sfinilor Apostoli din Epivat,
175 de ani
moate n i au fcut
nenumrate minuni i vindecri de

10.
boli.
Rspndindu-se
la
n toate
rile din
jur vestea despre
viaa
ei
Cuvioasei Parascheva de
la Epivat, n anul
1235, sfintele
i minunile moate au fost

unde,
de
la
strmutate
Belgrad, iar
Trnovo,
capitala
Imperiului
Romno-Bulgar,
asemenea, au fcut multe minuni.
Dup
160 de ani au fost strmutate
dup nc
125 de ani le-au luat turcii n robie
le-au vndut din
SFINI
"ou
Patriarhiei
I CUVIOI
DIN SECOLELE VII-X1II

fiind
cinstite
61
de
Constantinopol,
cu
mult
evlavie
de
credincioi.
11. n anul 1639,
domnul Moldovei, Vasile Lupu, terminnd de

din
Iai,
construit
frumoasa biseric a Mnstirii Sfinii Trei Ierarhi,

nzestreze ctitoria
cuta s-i
Deci,
rugndu-se
Parascheva.
sfini fctori de minuni. moatele renumite ale Sfintei cum milostivul domn moldovean pltise turcilor o mare parte
capitala
lui
rii cu moatele unor

a
Dumnezeu,
auzit de
din datoriile Patriarhiei, n vara anului 1641, patriarhul Partenie i-a druit
mai de pre odor pe care l avea - moatele Cuvioasei Parascheva. Pn la Galai au fost aduse cu corabia, iar de aici au fost nsoite pn la Iai de numeroi clerici, monahi i credincioi cu fclii aprinse n
drept
cel
recunotin
mini.
cu
Aproape de Iai le-au ntmpinat Vasile Lupu i mitropolitul Varlaam clerul i divanul rii i le-au aezat cu mare cinste n biserica Mnstirii Sfinii Trei Ierarhi, la 13 iunie, 1641, n sunetul clopotelor i n armonia frumoaselor cntri duhovniceti.
tot
12.
Nenumrate
sunt
minunile
vindecrile
de boli
la
ce
s-au
fcut
Sfintei
credincioilor,
care au alergat cu rugciuni
lacrimi
moatele
Preacuvioasei maicii noastre Parascheva de la Iai, de-a lungul a 350 de ani de
cnd ocrotete Moldova
i ara noastr. amintim doar cteva dintre ele. Cea mai mare minune a Sfintei Parascheva este nsi preamrirea i
al
trupului ei cu darul neputrezirii, al vindecrii de boli
izbvirii de multe
toate
nevoi
primejdii.
ortodoxe din Balcani.

cretinilor care
13.
i
Din cauza aceasta a fost luat ca protectoare n Ba i turcii se cucereau de minunile ce
se
rile fceau
cereau ajutor cu
a fost izbvirea alt minune care a vtmare a moatelor Sfintei Parascheva din incendiul izbucnit n noaptea de 26 spre 27 decembrie, anul 1888, n paraclisul Mnstirii Sfinii
credin i evlavie. uimit Moldova i ara noastr
fr
nici
Cci, aprinzndu-se de la un sfenic catafalcul cuvioasei, s-a topit argintul care mbrca racla, dar lemnul i sfintele ei moate, dei erau nvluite n jratic, au rmas ntregi i nevtmate, spre ntrirea
Trei Ierarhi din Iai.
credincioilor
14.
uimirea celor ndoielnici.
Spre sfritul secolului XIX, soia preotului Gheorghe Late, din

suferea la cap de o
comuna Rdeni-Suceava,
Alergnd
ajutor.
la
boal grea i
incurabil.
Sfnta Parascheva, se ruga cu lacrimi la moatele sfintei i-i cerea

i
Apoi
s-a
fcut Sfntul Maslu i
s-a rentors
acas. Noaptea
se
art
aievea Sfnta Parascheva, n haine albe strlucitoare

-
spuse:
Nu mai
plnge,
c de acum te faci sntoas!
62
PATERICUL ROMNESC
A
doua
zi,
femeia s-a sculat
sntoas i luda pe
au alergat
la Sfnta
binefctoarea
Parascheva
ei
5
.
15. In anul 1950, o
tnr
ei
din Iai s-a mbolnvit de leucemie. Atunci,
bolnava mpreun cu prinii

lacrimi
i
cu multe
cereau ajutor
i sntate. Dup dou
luni de
Sfntul Maslu,
studiile.
tnra
s-a vindecat
de aceast boal
fr
rugciuni struitoare i leac i i-a continuat
16.
femeie dintr-un
sat
aproape de Iai era greu bolnav de stomac.

s-a
Fiind internat pentru operaie,
rugat mai nti la Sfnta Parascheva,
cerndu-i cu
internare
i
credin i cu
fcut
lacrimi ajutor
vindecare.
Timp de
trei zile
dup
s-au
toate analizele.
La
urm i-au
spus medicii:
- Femeie, du-te
acas
c nu
ai
nimic!
17. n anul 1968, de hramul Cuvioasei Parascheva, o
cretin
din Iai
pregtea conserve pentru iarn. Mama ei o ndemna: - Fat, nu faci una ca aceasta, cci astzi este ziua Sfintei Parascheva! - Mam, a rspuns fiica, n fiecare zi este cte un sfnt, dar eu n-am timp s-i prznuiesc pe toi! Dup o or, femeia i-a trimis copila n ora s cumpere ceva. Pe strad a
fost
lovit grav de o
main i
apoi internat la spital.
Mama
copilei a alergat
a doua zi la Sfnta Parascheva i,

lacrimi iertare
dup
ce i-a recunoscut pcatul, a cerut cu
salvarea fiicei ei accidentate.
Dup
trei zile,
copila s-a ntors
sntoas
18.
acas.
n spital la
operaie.
Un inginer bolnav de plmni a fost internat Mama sa a mers atunci la moatele Cuvioasei
fiului ei.
Iai pentru
Parascheva
i-a cerut
cu credin sntate
operaia. Apoi, s-a observat

-
Timp de dou sptmni doctorii au amnat afeciunea pulmonar s-a vindecat n chip
miraculos. Atunci au zis bolnavului:
Domnule
Unui
inginer, ai
Este cineva care se

19.
roag
lui
scpat de operaie. ntoarcei-v sntos acas. Dumnezeu pentru dumneavoastr!
copil de trei ani
i jumtate
s-a oprit brusc graiul.
Atunci,
mama
-
a luat copilul n
brae
a venit
s cear ajutorul
strigat:
Sfintei Parascheva.
Pe
cnd se ruga ea cu lacrimi, deodat copilul a
Mam, mam!
din
Aici este
Doamne, Doamne?
Mulumind
copilul
inim
Preacuvioasei Parascheva,
mama
s-a ntors
acas cu
sntos.
Roman
Despre aceast vindecare
scrie
pe larg episcopul Melchisedec de
n cartea sa:
Viaa
minunile Cuvioasei maicii noastre Parascheva,
Buc,
1889, precum
n Mineiul pe
octombrie
n 14 zile.
SFINI
I CUVIOI

i
63
20. n anul 1955, doi soi din Iai nu aveau nelegere n cas. nir-c
sear, femeia disperat a prsit cminul. Zadarnic au cutat-o soul

Apoi, copila s-a culcat,
bate cineva n
iar
fiica.
tatl ei a alergat la Sfnta Parascheva
s-a rugat
cu lacrimi s-i ntoarc soia cu bine napoi. Ajungnd soul acas,
dup
or
u.
Unde
ai
Era soia! Avea chipul palid i ngndurat. fost, femeie? Ce i s-a ntmplat? a ntrebat-o soul.
- Diavolul mi-a dat n gnd
s m sinucid.
Dar
la
trenului, aproape de gara Nicolina.
pe linia orele 8 seara, pe cnd venea un

aceea
De
m-am aezat
tren cu vitez, fiica noastr,
mbrcat n alb, vine la mine, apuc repede i arunc afar de pe linie. Aa am scpat de moarte i de osnda iadului! Dup ce m-am ntrit puin, am mulumit lui Dumnezeu c m-a izbvit de acest cumplit pcat i m-am ntors acas.
- Femeie, n seara aceasta la ora 8, fiica noastr era culcat, iar eu
rugam
la
Cuvioasa Parascheva pentru
tine.
Aceea care
te-a salvat
noastr,
ci
nsi
aceast cumplit
De
cretin.
atunci
Sfnta Parascheva! S-i mulumim ei, i dubl moarte, trupeasc i sufleteasc. este mult armonie i bucurie duhovniceasc
nu era fiica cci ea te-a scpat de

n
aceast familie
21. Pe timpul celor dou rzboaie mondiale, oraul Iai a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala mitropolitan, unde se pstreaz cinstitele moate ale Sfintei Parascheva, nu a fost atins de nici un obuz. Cci, de 350 de ani, cuvioasa ocrotete Moldova i oraul acesta binecuvntat. Btrnii ostaii vedeau noaptea, n timpul rzboiului, o femeie uria spun mbrcat n alb deasupra Iailor, ocrotindu-1 de ocupaie i bombardamente.
Aa
credina
tie
ajute
Preacuvioasa Parascheva patria
ei
adoptiv, pentru
fiilor ei!
22. n timpul marii secete din vara anului 1947, cnd
mureau oamenii i
animalele de foame, s-au scos moatele Sfintei Parascheva n procesiune prin

satele
Moldovei.
Credincioii
le
ateptau
le
ntmpinau cu lacrimi de
bucurie
cu fclii n mini. n
urm
veneau nori de ploaie bogat
pmntul. Drept mulumire, credincioii se rugau i nlau cte aducerea moatelor Sfintei Parascheva n satele lor.
23. Cel mai mult alearg
bolnavii,
i adpau o troi cu
cer ajutorul Sfintei maicii noastre Parascheva
ranii, clugrii
iubite
studenii.
Mai
ales n lunile
de examene, racla
cuvioasei este
alb de cri, de
caiete de
coal i
pomelnice. Putem spune
moatele cele mai ndoial, moatele

folositoare".
de credincioi din ara noastr
din afar sunt,
rar
mult
Sfintei Parascheva,
numit
cea grabnic ajuttoare
64
PATERICUL ROMNESC
24. Mrturisesc prinii btrni, care au fost martori oculari, despre o minune petrecut la racla sfintei, la 14 octombrie, 1952. De hram, pe cnd
oamenii ateptau
la
rnd
se nchine la racla Cuvioasei Parascheva, au venit

zis
se nchine
preotului de
i dou cretine btrne din Focani. Vznd lume mult, au gard, Arhimandritul Cleopa Ilie:
d-ne
voie
- Printe,
s ne nchinm la Cuvioasa Parascheva, fr s mai
suntem bolnave, i s-i punem sub cap aceast pern, pe care i-am adus-o de acas drept mulumire pentru ajutorul ce ni 1-a dat. - Dumnezeu binecuvinteze, a zis Printele Cleopa. Mergei i
la rnd,
stm
sv
v
i
nchinai!
n clipa aceea, preoii
credincioii au
vzut un
iar
lucru cu totul sfnt
minunat. Cuvioasa
i -a
ridicat
singur capul,
dup
ce femeile i-au pus
iari capul pe cpti ca mai nainte. Iat ct de mult iubete Preacuvioasa pe cei ce se roag lui Dumnezeu i sfinilor Lui cu smerenie i credin! 25. Sfnta Parascheva de la Iai se bucur n ar de un cult deosebit, mai mult dect toi ceilali sfini locali care au moate n Romnia. n fiecare zi, la Catedrala mitropolitan din Iai, de diminea pn seara, trziu, se face un mic pelerinaj local continuu, cu credincioi de toate vrstele i din toate locurile, venii la rugciune. n mod deosebit n srbtori, n posturi i n
perna
s-au nchinat,
adus i
Sfnta Parascheva i-a lsat
fiecare
vineri,
considerat
Ziua
Sfintei
Vineri",
la
adic
Cuvioasei
Parascheva, vin muli credincioi

flori,
se
nchin
racl cu credin, aducnd
daruri
dobndi ajutor, sntate
i mbrcminte pe care le i binecuvntare.

zi
ating de racla cuvioasei pentru a
Dar cea mai mare
de prznuire din
la care
tot anul este ziua
de 14 octombrie,
patronul Sfintei Parascheva, cnd are loc unul din cele mai mari pelerinaje
ortodoxe din ara noastr,

toate
particip nchintorii de la sate

este
orae, din
pelerinaj
colurile
rii.
Aceast
zi
considerat
un
adevrat
zile
bisericesc naional, care dureaz

catedralei
pn
la 3 zile.
nc
din ajun se scot n faa
moatele
Sfintei
Parascheva i, timp de
dou
i dou
nopi,
credincioii stau la rnd pentru nchinare.
de 14 octombrie, praznicul cuvioasei se ncheie cu o procesiune n jurul catedralei, avnd n frunte pe mitropolitul Moldovei, care. mpreun cu clericii i credincioii, cu lumnri n mini, poart racla cu moatele sfintei, n sunetul clopotelor i al frumoaselor cntri bisericeti.
n seara
zilei
Dup
aceea, se
aaz
moatele
n biseric la locul lor, se
cnt
paraclisul
Sfintei Parascheva,
praznic n suflet
Sfnt Preacuvioas
apoi fiecare se ntoarce la ale sale cu bucuria marelui cu mngierea Duhului Sfnt n inim. Maic Parascheva, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
SFINI
I CUVIOI
65
SFNTUL DIMITRIE CEL NOU

de la
Bucureti
6 (secolele XII-XIII)
a.
Viaa
Nou
de
la
Preacuviosul Printele nostru Dimitrie cel
Bucureti, numit
Basarabov", s-a nscut n timpul mprailor romno-bulgari Petru i Ioni Asan (secolele XII-XIII), la civa kilometri de oraul Rusciuc, ntr-un sat
locuit de vlahi,
anume Basarabov, pe
a fost
valea rului Lomul, din
prini ortodoci
iubitori de Hristos.
Mai
nti
nevoina monahal,
s-a
pstor de vite fcut clugr
n satul natal.
la
Apoi, iubind linitea

ntre
lui
mnstire de pe
valea Lomului, nu
departe de Basarabov.
Dup
aspr nevoina pustniceasc
dou
pietre
din malul rului Lomul, Cuviosul Dimitrie i-a dat sufletul

acel loc
rmas
necunoscut de nimeni.
Dup
muli
ani, rul
Dumnezeu n Lomul venind
pietre n ap mpreun cu moatele ntregi ale Nou. Mai trziu, descoperindu-se sfintele lui moate prin pronia lui Dumnezeu, au fost duse la biserica satului Basarabov. Auzind de minunile ce se fceau aici, domnii rii Romneti doreau s-i aduc moatele la Trgovite, spre mngierea credincioilor. ns, Sfntul Dimitrie nevrnd s- i prseasc satul, domnii munteni au zidit o biseric nou n Basarabov, unde i-au fost adpostite moatele mai mult de doua
mare a
risipit
cele
dou
Sfntului Dimitrie cel
secole.
n timpul rzboiului ruso-turc din Balcani (1769-1774), generalul rus
Petru Salticov a luat sfintele moate s le duc n Rusia. Dar la struina unui bun cretin romn, Hagi Dimitrie, moatele Sfntului Dimitrie au fost druite rii Romneti i aezate cu mare cinste n Catedrala mitropolitan din Bucureti, unde se afl i astzi. Sfntul Dimitrie cel Nou se prznuiete la data de 27 octombrie.
b.
Fapte
cuvinte de
nvtur
1. nc de cnd era mic la prini, fericitul Dimitrie era foarte rvnitor la rugciune, iubind mai ales biserica, postul, tcerea, smerenia i viaa pustniceasc. Odat, pe cnd ptea vitele satului Basarabov, a clcat cu ficiorul
Timus, op.
Mineiul pe luna octombrie, n 27 zile; Dicionarul aghiografic, de episcopul Gherasim cit., p. 209; Arhim. Chesarie Gheorghescu, Sfini romni..., op. cit., p. 272.
66
ntr-un cuib de
PATERICUL ROMNESC
pasre i din greeal
a
el
i-a pedepsit piciorul vinovat i nu 1-a descul var i iarn, rbdnd cu brbie gerul
2. n
omort puiorii. Mustrat de contiin, mai nclat trei ani de zile, umblnd cu
iernii
loviturile pietrelor.
obtea mnstirii de pe valea Lomului, fericitul Dimitrie ntrecea pe toi cu rugciunea curat a inimii i cu darul lacrimilor. Cci nu era altul mai iubitor de Dumnezeu i de nevoin duhovniceasc dect el n aceast sihstrie. Mnca o dat la dou sau trei zile, dormea noaptea foarte puin; nu avea nici un fel de avere pmnteasc, dect trupul obosit de post i metanii, dou haine vechi clugreti i Psaltirea. Pentru o nevoin aspr ca aceasta, toi se foloseau de viaa lui i se sileau s-i urmeze exemplul.
3.
Temndu-se de prpastia
slavei
dearte i dorind
sihastri din pustie,
Cuviosul Dimitrie, lund binecuvntare de
ieit noaptea din obte i s-a tinuit pe valea stncoas a peter mic i umed. Acolo s-a nevoit fericitul muli ani n netiute osteneli pustniceti, n foame, n lipsuri, n sete i chin, rbdnd grele ispite de la diavoli. Apoi, simindu-i sfritul aproape, s-a retras ntre doua pietre mari i
urmeze marilor la egumen, a rului Lomul, ntr-o
acolo rugndu-se, s-a mutat cu pace la ceretile lcauri,

ceata Cuvioilor
4.
numrndu-se
Prini.
Uitat de fraii
si
din
mnstire,
pietrele
trupul Cuviosului Dimitrie a fost
tinuit
rul
mult vreme
ntre cele
dup
n
pietre de pe malul Lomului. Apoi, venind
mare, au czut n
ap
cu moatele ntregi
nestricate
ale
sfntului.
Moatele au zcut
afla
ap i
prundi muli
i
ani de zile,
pn
cnd
Dumnezeu
necurat
n vis
le-a descoperit ntr-un chip ca acesta.
Era o copil stpnit de duh

s-a
i nu
sntate
nicieri. ntr-o noapte
artat Sfntul Dimitrie

voi
i-a zis:
- Copil, de
vor scoate prinii ti din ap, eu

vis, clericii
te
tmdui
pe
tine!
Auzind de acest
sfntul,
poporul au mers la locul unde se nevoise
cu fcliile aprinse n mini,
au scos din
ap
odorul cel de mult pre,
Nou, pe care le-au aezat cu cinste n biserica satului Basarabov. Din ziua aceea alergau, cu credin, muli bolnavi la moatele Sfntului Dimitrie cel Nou i primeau sntate i mngiere. Cea dinti care s-a vindecat de duh necurat a fost nsi copila care 1-a visat cu o zi nainte pe doctorul ei minunat.
Sfntului Dimitrie cel
5.
adic moatele
Auzind domnii
rii Romneti
i
boieri
de minunile Sfntului Dimitrie de
la
Basarabov, au trimis preoi
aduc
sfintele lui
moate
pmntul
rii, dar n-au putut, cci sfntul nu voia prseasc pmntul natal. Atunci vad unde dorete au njugat la car doi juncani nenvai i i-au lsat liberi,
Sfntul Dimitrie
mearg.
Astfel, juncanii s-au ntors repede la Basarabov,

unde au rmas moatele nc dou secole, vindecnd alinnd multe suferine omeneti.
6.
VII-XIII
67
nenumrai
la
bolnavi
Iat cteva din

surori,
faptele
minunate
svrite
moatele
Sfntului
Dimitrie, n satul Basarabov.
Aspra i Ecaterina, din satul Cernavod, nchinndu-se la moatele cuviosului, au luat n tain o prticic din ele, cu scopul o duc n biserica lor. Dar, urcndu-se n cru, caii n-au putut porneasc pn cnd cele dou surori n-au dus prticica la loc i i-au cerut iertare cu lacrimi de la
Dou
Sfntul Dimitrie.
Altdat un monah
prticic din mna
cu numele de Lavrentie, nchinndu-se, a rupt o
sfntului
a fost pedepsit pe loc,
rmnnd
cu gura
cscat i
iertat
pierzndu-i graiul. Numai
dup
multe rugciuni cu lacrimi a fost
i Un
vindecat.
episcop evlavios, paralizat, numit Ioanichie, a fost adus la Basarabov

racla cuviosului.
i aezat lng
i
a dat
7.
Dup
svrirea
Sfintei Liturghii
mai
multor rugciuni de sntate, episcopul Ioanichie s-a sculat desvrit
sntos
laud binefctorului su. n timpul Rzboiului de Independen,

rugat cu lacrimi la
din anul 1877, un colonel btrn
din Bucureti avea apte feciori care au fost

lor, fiind credincios, s-a
dui pe cmpul de lupt. Tatl

moatele
Sfntului Dimitrie s-i
scape feciorii cu
via
din rzboi. Apoi a scris pe o hrtie numele lor
aezat-o n tain sub capul sfntului. Dup terminarea rzboiului, cu rugciunile fctorului de minuni Dimitrie, toi cei apte feciori s-au ntors
sntoi
cu o
la casele lor.
8. In timpul
ocupaiei germane din primul rzboi mondial, civa bulgari
main
au furat moatele Sfntului Dimitrie din Catedrala Mitropoliei din
Bucureti, cu scopul
s le duc peste
Dunre,
ara
lor.
Dar
sfntul n-a voit
s
s
prseasc
Romnia. De aceea, toat noaptea
bulgarii, prin
la
minune, au
Giurgiu, ca
nconjurat strzile capitalei, dar n-au nimerit
oseaua care duce

iar sfintele
treac Dunrea.
Diminea
au fost prini,
moate
au fost aduse
n catedral.
9. n anul 1955, o
femeie din jurul Bucuretilor avea soul paralizat
bolnav de nervi. Nemaiputnd ea suferi, a venit la Sfntul Dimitrie

sfatul
a cerut
unui preot. El
la sfnta
i-a dat
s citeasc
acatistul cuviosului
se nchine cu
credin
racl. Femeia s-a ntors acas. Pe la miezul nopii a strigat-o
soul bolnav
i-a zis:
- Ai chemat vreun doctor din Bucureti la mine? - Nu! i-a
rspuns femeia.
68
PATERICUL ROMANESC
-
Cum
nu? a
zis
soul.
Acum
cteva clipe a fost la mine doctorul
consultat.
De
ce n-ai venit
s-i plteti? S-a urcat ntr-o
trsur
cu cai albi
i m-a i a
plecat spre Bucureti.
i te-a consultat? ntreb femeia.
M-a uns cu untdelemn sfinit pe mn i pe piciorul paralizat i mi-a vindec. Te rog, iart-m, poruncit s nu te mai ocrsc, nici s mai njur, c Mrie, c de acum nainte nu te mai supr! Dar nu uita, du-te diminea i
pltete-i doctorului,
c tu
l-ai
chemat
tii
unde locuiete!
Diminea,
plngnd
la
bolnavul s-a sculat din pat complet

Sfntului
sntos,
iar
soia a mers
moatele
ei.
Dimitrie
cu multe lacrimi a mulumit
binefctorului
10.
vreme de secet, la cererea credincioilor se scoteau moatele cuviosului, se fcea un popas de o zi-dou n fiecare sat, se svrea Sfntul Maslu pe cmp, srutau cu toii sfnta racl, se rostea predica, mncau cu toii pe iarb i porneau n procesiune spre satele vecine. In fruntea procesiunii mergea un tnr purtnd Sfnta Cruce. Apoi, doi tineri purtau drapelul
n
naional,
lat ct
oseaua. n
iar
urm,
btrnii purtau prapuri, cruci
steaguri,
urmai de sfintele moate; n mini lumnri aprinse, busuioc i
masa credincioilor,
flori.
n sunetul clopotelor, purta
Dup
terminarea slujbei de ploaie,
alteori
n timpul
ei,
cu voia
lovit
lui
Dumnezeu, venea ploaie puternic i adpa brazdele pmntului secet pentru pcatele noastre.
Sfinte Preacuvioase
de
Printe Dimitrie, roag-te
lui
Dumnezeu pentru
noi!
SFNTA
MUCENI
de la Curtea de
FILOTEIA Arge
7
(secolele XII-XIII)
Aceast sfnt fecioar i mieluea iubit

romno-bulgar, nscndu-se pe
a lui
Hristos era de
neam
oraul
iar
la nceputul secolului XIII (c. 1206), n
Trnovo, vechea capital a Bulgariei. Tatl mama sa, de origine valah, era casnic.
su
era lucrtor de
pmnt,
Dup
7
ce
ddu
fiicei
sale o
inima de dragostea
lui Hristos,
mama
aleas cretere duhovniceasc i o leg cu se mut la viaa venic, lsnd copila
Mineiul pe luna decembrie, n 7 zile; Dicionarul aghiografic, de episcopul Gherasim Timus, op. cit., p. 297; Episcopul Gherasim de Rm. Vlcea, n Sfini romni..., op. cit., p. 281

orfan
n
VII-XIII
69
n grija tatlui
ei.
Apoi
el,
recstorindu-se, a lsat pe
pe motiv
fericita Filoteia
grija
mamei
vitrege.
Dar, ca de obicei, copila era adeseori asuprit,

la tatl ei,
pedepsit
Ia
chiar
prt
c n-o ascult,
ci
merge prea des
biseric
risipete averea casei, dnd-o milostenie la copiii orfani

ei.
sraci. Pentru aceasta era certat de tatl
Ins fecioara Filoteia nu se tulbura, nici nu punea la inim aceste ispite ce le fcea satana prin invidia mamei vitrege, pentru a o ndeprta de la faptele cele bune, pe care le nvase de la buna ei mam. Ci, dimpotriv, pe msur
i
ce cretea, Filoteia
mergea continuu
la slujbele bisericii,
mprea
acas
hainele ei
se
bune
postea mereu.
i mncarea la copiii sraci care i ieeau n Cci trei erau faptele ei bune care fecioria i milostenia.
Cnd avea numai 12
ani,
cale, iar
ruga
o ncununau: rugciunea,
a binevoit
Dumnezeu
s-o
nvredniceasc pe
cereti, ntr-un
fericita Filoteia
de cununa muceniciei
de bucuria
mpriei
chip ca acesta. Fiind

zilnic
toamn i
tatl ei lucrnd la cmp, Filoteia era trimis
de mama vitreg s-i duc de mncare pe ogor. Dar fericita obinuia s mpart cte puin din mncare la copiii sraci, care i ieeau n cale. mncarea nu-i ajunge, i-a certat femeia pentru aceasta, Observnd tatl ei
iar
ea
i-a zis:
- ntreab pe fiica ta ce face cu mncarea,

la
c eu i trimit mncare destul
cmp!
Atunci, ticlosul tat, mniindu-se pe fericita Filoteia, i-a pus n minte s-o
pndeasc pe cale i s afle ce face cu mncarea de nu-i ajunge. ntr-o zi, la amiaz, pe cnd el o pndea dintr-un desi, a vzut pe Filoteia cum mparte mncarea la copiii sraci care i ieeau nainte. Atunci, pornindu-se cu mnie
de fiar, din ndemnul diavolului, a aruncat cu barda ce o purta
Sfintei Filoteia
la
bru asupra
fericita
ei
i, tind-o
la picior, n
puin
ei
ei
vreme, din cauza rnii,

pentru credin,
i-a dat sufletul n minile preadulcelui
mire, Iisus Hristos. Astfel, tatl
dup
trup a devenit prigonitorul
ucigaul
dup
cuvntul
Evangheliei, care zice:

10, 21).
va da frate pe frate la moarte
tat pe fiu (Matei

ei trup,
Cuprins de fric
dar n-a putut,
ingreuiase
mustrare, a ncercat
ridice
de jos sfntul
cci
trupul Sfintei Filoteia, devenind
fctor de
cele
minuni, se
ca o piatr.
Atunci nefericitul tat a alergat la arhiepiscopul
Trnovei
i,
mrturisindu-i
tot clerul
pcatul,
i-a
spus
toate
ntmplate.
Arhiepiscopul cu
i mulime
de popor au ieit afar din ora, cu
lmie i lumnri
n mini,
ridice trupul cel proslvit al Sfintei
Mucenie
70
Filoteia
PATERICUL ROMNESC
i
s-1
duc
n catedrala din cetate.

la
Dar cu rnduial divin,
trupul
ei
nu se lsa nicidecum ridicat de Vznd nu este voia
pmnt.
Filoteia
Sfintei
s rmn
n patria ei,
arhi-
si au fcut multe rugciuni ctre Dumnezeu i ctre biserici i catedrale din sudul i nordul Dunrii, s vad unde anume dorete s rmn sfintele ei moate. Dar trupul ei nu se uura. La urm au numit i Mnstirea Curtea de Arge i. prin minune dumnezeiasc, moatele Sfintei Filoteia s-au uurat i au putut fi
episcopul cu slujitorii
muceni, numind numeroase mnstiri,
ridicate
i aezate
la
n sicriu spre nchinare.
nelegnd
Sfnta
Muceni
Filoteia
dorete
fie
dus
ara
Romneasc, Radu Negru
Curtea de Arge, arhiepiscopul a scris voievodului primeasc acest sfnt i nepreuit odor pentru ocrotirea i mngierea poporului romn binecredincios. Astfel, clericii Trnovei au nsoit n procesiune sfintele moate pn la Dunre, iar de aici le-au
Mnstirea
ntmpinat clericii, monahii
credincioii romni n frunte cu mitropolitul
domnul rii i le-au dus cu alai domnesc la Mnstirea Curtea de Arge, unde le-au aezat n biseric. Aa au ajuns moatele Sfintei Mucenie Filoteia n ara noastr. Ele se bucur de mare cinste n Biserica Ortodox Romn, alturi de ale celorlali sfini care au moate pe pmnt romnesc. Dar mai ales n judeele Arge,
Dmbovia i Prahova,
pelerinaje locale la
Sfnta
ei
Filoteia
este
cinstit
mod
la
deosebit cu
moatele
la
cu rugciuni pentru cei bolnavi, dintre care
muli
capt sntate i
ajutor.
Cel mai mare pelerinaj
moatele
ei
Sfintei
Filoteia se face, ns,
7 decembrie, cnd are loc prznuirea
anual.
se
Atunci iau parte numeroi credincioi din multe zone ale

procesiune n curtea mnstirii cu sfintele
rii i
face
ei moate. procesiuni pentru ploaie prin fceau vara, pe timp secet, n trecut se de satele Munteniei, iar Dumnezeu, cu rugciunile ei, binecuvnta pmntul cu ploaie i mngiere. Procesiunea se fcea astfel: preoii i enoriaii satelor i
trimiteau cte o delegaie de

solicita
rani
la
Mnstirea
Curtea de
Arge
pentru a
la
moatele
Sfintei
Mucenie
Filoteia n satele lor.
Dup ce
obineau de
episcop
ce
stare cuvenita binecuvntare, se stabilea ziua procesiunii

fie
traseul
urma
parcurs. Apoi se amenaja o

al
main
Pn
special pentru transportul
sfintei racle
preoilor
clugri
cai albi.
delegai.
nu demult,
sfintele
moate
se transportau n
trsur cu
Credincioii, n port naional,

Sfnta Evanghelie, ateptau sfintele
mpreun cu preotul, n veminte i cu moate la hotarul satului, avnd n mini
SFINI
flori,
I CUVIOI
aprinse.

De
aici, n
71
busuioc
i lumnri
sunetul clopotelor, procesiunea
se ndrepta spre biserica din centrul satului. In fruntea procesiunii
mergeau
btrnii purtnd n mini cruci, prapuri, felinare

se
steagul tricolor.
Dup
ce
rcea slujb
n biseric
se cnta acatistul Sfintei
Mucenie
Filoteia, toi
vduvele, bolnavii, mamele i copiii se nchinau i srutau moate. Apoi, procesiunea se continua pe cmp, n vatra satului, unde se tceau rugciuni struitoare pentru ploaie, cu toi credincioii n genunchi. Dup slujb, sfintele moate erau duse mai departe n satele vecine. Cu rugciunile Sfintei Filoteia, Dumnezeu trimitea ploaie peste cmpul nsetat
stenii, btrnii,
sfintele ei
i ntrea credina i sperana Sfnta Mucenia Filoteia
n inimile credincioilor.
se
prznuiete
n ziua de 7 decembrie.
MITROPOLITUL TEODOR DE VICINA

(a
doua jumtate
a secolului XIII)
atestat
Acest mitropolit este primul ierarh

duhovnicesc
al
documentar ca pstor
i printe
Mitropoliei de la Vicina, care a ocupat scaunul acestei eparhii
n anul 1283, sub
mpratul Andronic
II
Paleologul (1282-1328). Vicina era
un ora-cetate, de prin secolul IX, situat n nordul Dobrogei, la Gurile Dunrii i identificat de cei mai muli istorici cu oraul Noviodunum (Isaccea de azi), dar atestat documentar abia la nceputul secolului XII, n scrierea numit Alexiada" a Anei Comnena, fiica mpratului bizantin Alexie I Comnenul
(1081-1118).
Mitropolitul Teodor de Vicina era, probabil, grec, nscut, fie la Bizan,
fie
Dacia
Pontic,
care,
dup
anul
971,
se
chema
Paristrion
sau
Paradunavon
migratori,
el
avea capitala la Dorostolon, vechiul
Durostorum sau
Silistra
de astzi. Nordul Dobrogei (Gurile Dunrii) nu a fost niciodat ocupat de
formnd
pn
la
cderea Constantinopolului un mic Bizan
provincial", cu scaun episcopal, cu
aezri greceti i romneti, cu
cteva
mnstiri i
sihstrii de
cultural asupra provinciilor din sudul Moldovei

Fericitul mitropolit
renume i cu o puternic influen religioas i estul rii Romneti.

a participat n anul
Teodor
1285
la
Sinodul Patriarhiei
de Constantinopol, inut n biserica Vlaherne (adic a vlahilor"), semnnd n

acte
Smeritul
8
prea
cinstitul
mitropolit
al
de Dumnezeu pzitei ceti

pstrarea Ortodoxiei
n inuturile
Pr. prof.
I.
Rmureanu,
Mitropolia Vicinei
i
p.
rolul ei n
romneti, n
De
la
Dunre
la
Mare, Buc, 1979,
146-169.
72
PATERICUL ROMANESC
Vicina". In anul 1292, mitropolitul Teodor vine din nou n Constantinopol, unde semneaz Tomul sinodic contra latinilor". El a pstorit turma lui Hristos la Gurile Dunrii pn la sfritul secolului XIII, fiind n bune relaii
cu mitropoliii din jurul su.
purtat grij de credincioii
de
la
nordul
Dunrii, trimindu-le preoi

Atanasie cel
i clugri
misionari hirotonii la Vicina.

sa,
susinut mult aezrile monahale din eparhia
Mare de
la
la
Niculiel
sihstriile
precum Mnstirea Sfntul Chilia i Sfntul Gheorghe din
Delta Dunrii, pe atunci destul de vestite.
Ajungnd
secolului XIII.
adnci btrnei, s-a mutat la cele venice spre sfritul
SFINI
I CUVIOI
XIV-XV
din secolele
(HttKIMI
HHtHMWM^mi
SFNTUL MUCENIC IOAN CEL NOU DE LA SUCEAVA

(H330)
a.
1
Viaa
Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, ale crui moate se afl de ara noastr, s-a nscut n oraul Trapezunt, n jurul anului
foarte iubitori de Hristos. Fiind negustor
Sfntul
ase
sute de ani n
1300, din
prini binecredincioi i
de mrfuri, ca
spre Cetatea
i tatl su, evlaviosul Ioan a plecat cu corabia din oraul natal Alb de la gurile Nistrului, aflat pe atunci n stpnirea ttarilor
idoli.
Pe Marea Neagr a avut mai multe discuii de credin cu un negustor veneian, anume Reiz, Dar, vzndu-se biruit n cuvinte de fericitul Ioan, care mrturisea i apra cu zel dreapta credin ortodox, veneianul a hotrt se rzbune asupra lui. Sosind n Cetatea Alb, Reiz 1-a prt pe Ioan la mai-marele cetii, cum ar dori se lepede de credina ortodox i s se nchine soarelui i idolilor pgneti. Dar Ioan, mrturisind pe Hristos cu mare trie i curaj, a fost dat la grele chinuri i bti, pentru a se lepda de adevratul Dumnezeu. Apoi, vzndu-1 statornic n dreapta credin i gata s-i dea viaa pentru Sfnta Evanghelie, a fost i mai mult btut i trt pe uliele Cetii Albe, legat de coada unui cal nenvat, pn cnd un iudeu fanatic i-a tiat capul cu sabia, fiind n vrst de numai 30 de ani. Noaptea, vzndu-se cor de ngeri i fclii
nchintori de
aprinse n jurul trupului sau, sfintele lui
aezate n biserica ortodox din Cetatea multe minuni i vindecri de boli.

n anul 1402, la 2 iunie,
moate au fost luate cu cinste i Alb. Aici au stat 70 de ani, fcnd

Sfntului
moatele
Mucenic Ioan, numit
cel
Nou", au fost aduse cu mare cinste din Cetatea Alb Alexandru cel Bun i au fost aezate n biserica Miruilor" din Suceava, vechea capital a Moldovei, devenind astfel cel dinti sfnt ocrotitor i grabnic ajuttor al moldovenilor. n anul 1589, moatele Sfntului Ioan de la Suceava" au fost strmutate din vechea biseric domneasc n noua catedral
de trimiii voievodului
zidit de Bogdan
al III-lea,
unde se afl
pn
astzi.
zi:
p.
Mineiul pe luna iunie, n dou zile; Dicionarul aghiografic, de Episcopul Gherasim Timus, op. 435; Episcopul Pimen Suceveanul, Sfini romni..., op. cit., p. 291
76
PATERICUL ROMNESC
Dup
ce au
stat
un timp
n Mitropolia din Iai, n anul

lui
1686 moatele
Ioan Sobieski,
Sfntului Ioan cel
Nou
au fost luate de oastea polonez a
mpreun cu evlaviosul mitropolit Dosoftei i cu o mare parte din tezaurul rii, i duse lng Liov. Dup 97 de ani de nstrinare, la 13 septembrie, 1783, sfintele sale moate au fost readuse cu mare cinste la Suceava i s-au aezat n vechea biseric domneasc, unde se afl i astzi. Pomenirea lui se face n Biserica Ortodox Romn la 2 i la 24 iunie.
b.
Fapte
cuvinte de
nvtur
pgn
al
1. Fiind adus fericitul Ioan n faa eparhului ndemnat de diavolul i de slugile lui, i-a zis:
Cetii Albe,
acesta,
M-am ntiinat despre tine ca eti om nelept, c ai iubit credina mahomedan i c voieti s te apropii de ea. Pentru aceasta, o, prietene, nu mai zbovi; ci leapd credina cretineasc defimat de toi, blestem legea i biserica voastr n faa poporului adunat aici i vino s stai mpreun cu noi s preamrim soarele, luna i stelele.
-
noastr
Iar viteazul
osta
al lui
Eu niciodat nu
Hristos i-a rspuns:

voi
lepda de adevratul Dumnezeu, ca
s
a
nchin oamenilor necredincioi, soarelui
celor create.
S nu-mi
fie
mie
m m
lepda de tine, Hristoase, Mntuitorul meu, Care eti Dumnezeu preamrit mpreun cu Tatl i cu Duhul Sfnt!
Atunci, mniindu-se, eparhul 1-a pedepsit cu
bti
cumplite i, legndu-1
de coada unui
cal, l-au trt ostaii
pe uliele pietruite ale Cetii Albe,
pn
cnd
s-a tiat capul
cu sabia de ctre un evreu.
Auzind negustorul veneian de mucenicia Sfntului Ioan, a cugetat s-i fure trupul noaptea din mormnt. Dar, pe cnd i spa mormntul, mucenicul
2.
lui
Hristos s-a artat n vis preotului ortodox

-
i-a zis:
Scoal i alearg
mormnt!
la
biseric ndat,
c vnztorul
moate i
meu
vrea
s-mi
fure
trupul din
Venind, preotul a salvat sfintele sale

aproape de Sfnta Masa.
le-a ngropat
n altar
3. Auzind mitropolitul Moldovei, Iosif I Muat, de moatele Sfntului Mucenic Ioan cel Nou din Cetatea Alb i de minunile ce se fceau aici, a
aduc acest nepreuit odor ndemnat pe evlaviosul domn Alexandru cel Bun n capitala rii, ca fie de cluz, mngiere i ajutor poporului Moldovei, att de iubitor de Dumnezeu i de sfini. Astfel, bunul voievod a trimis o solie
de dregtori,
clerici
ostai, cu caret
domneasc
i,
rscumprnd
sfintele
SFINI I CUVIOI DIN SECOLELE XIV-XV

moate,
e-a
77
adus
la
Suceava. Cnd se apropiau de cetate, au ieit nainte
mitropolitul
voievodul, cu tot clerul, cu poporul

n genunchi, s-au nchinat
boierii si,
avnd fclii
aprinse n mini.
Deci,
cznd
au srutat cu lacrimi fierbini
moatele mucenicului lui Hristos, Ioan cel Nou. Apoi le-au dus cu mare cinste in biserica Miruilor, n care a fost uns domn Alexandru cel Bun, i le-a
srutat timp de
trei zile tot
poporul credincios care venise de prin

atingndu-se cu
lor.
sate.
nc i
soia
n
unii bolnavi care erau
de
fa,
credin de moatele
Printre acestea
Sfntului
Ioan cel Nou, s-au vindecat de suferinele

chip minunat
i Ana,
voievodului, fiind de multa vreme suferind de o
boal
grea, s-a vindecat n
mai trit nc 17
minuni fcute
ani.
i
cum
au fost depuse sfintele
moate
cetatea Sucevei la 2 iunie, n anul mntuirii 1402.

4. Dintre multele
la
moatele
Sfntului Ioan cel
Suceava, se cuvine
s amintim mai
De
nti
a izbvit
Nou de la marele mucenic poporul
capitala
n luna mai,
Moldovei de nvlirea ttarilor jefuitori i ucigai de oameni. 1622, mii de ostai ttari invadaser Moldova, jefuind
Dar,
la
dnd foc satelor din calea lor.

pduri,
fric, locuitorii se ascundeau, o parte prin
iar alta n cetatea Sucevei.
vznd
cu groaz
c ttarii se apropie
ajutorul Sfntului
jefuiasc oraul, au alergat cu toii

n noaptea de
1
Mitropolie sa
cear
Ioan.
spre 2 iunie, mitropolitul Anastasie
Crimca a fcut
cu Sfintele
a nconjurat
priveghere de toat noaptea cu poporul, a
mprtit mulimea
Taine
i~a
ndemnat
s se roage lui
s le
moate
Dumnezeu cu credin. Apoi
catedrala de trei ori cu Evanghelia

ntr-un car cu boi
cu moatele Sfntului Ioan, le-a aezat

n cetatea Sucevei.
au pornit
ascund
La ieire,
sfintele
s-au lsat att de grele, nct carul nu se putea
Mucenic nu vrea s lase cetii cu moatele lui i ateptau s se fac ziu. Diminea, iari fcnd tot poporul rugciuni cu lacrimi, a trimis Dumnezeu, la mijlocirea mucenicului Su, o ploaie mare n-au putut ttarii cu vnt i tunete, nct a venit aa de mare rul Sucevei, s-1 treac i s intre n cetate. Atunci pgnii, nfricondu-se, au fugit ruinai peste Nistru.
mica
din loc. Atunci, nelegnd toi
Sfntul
cetatea
cad
n minile pgnilor, au nconjurat zidurile
Aa a
5.
izbvit Sfntul Ioan cetatea Sucevei de ucidere

cretinilor.
la
jaf, spre
lauda
lui
Dumnezeu i bucuria
Din anul 1686, moatele Sfntului Ioan de
Suceava
fiind
duse n
Polonia, la Zolkiev, mpreun cu Mitropolitul Dosoftei, au fcut i acolo nenumrate minuni i vindecri de boli timp de 97 de ani, nct alergau la moatele marelui mucenic tot felul de credincioi ortodoci i catolici, i
78
PATERICUL ROMNESC
lui
primeau ajutorul
dup
credina
evlavia fiecruia. Astfel, prin sfintele

ntre
lui
moate
6.
s-a
fcut o adevrat mpcare
ortodoci
catolici.
Dar
readucerea moatelor Sfntului Ioan cel
Nou
din Polonia n
mnstirea
sa din Suceava,
considerat o mare minune. nimeni nu mai spera, dup un secol, se aduc din nou n pmntul Moldovei cel mai iubit i mai vechi ocrotitor i
care a avut loc la
13
septembrie,
1783, este
rugtor
nti
al
rii i
poporului romnesc,
att
de greu ncercat de-a lungul
veacurilor, dar att de credincios
iubitor de sfini. Aceasta o
rvna
i struina
episcopului Dosoftei de
Rdui,
cruia
dovedete mai se datoreaz

i
mai mult readucerea moatelor Sfntului Ioan la Suceava. Apoi, numrul mare de clerici i ortodoci credincioi care au ntmpinat cu flori i lumnri aprinse racla cu sfintele moate, la trecerea lor din Polonia n Moldova. Cine ar putea spune bucuria general a moldovenilor la trecerea sfintelor moate
cel
prin satele lor?
peste tot sunau clopotele bisericilor, se cnta din buciume,
salve de tun, iar stenii ieeau cu toii n calea lor, n frunte cu preoii veminte, cu copiii i bolnavii satelor, mbrcai n haine naionale de srbtoare, cu fclii i flori n mini. n aceast atmosfer de bucurie n Hristos i frie duhovniceasc, au strbtut moatele Sfntului Ioan Moldova de nord, timp de aproape trei luni, pn au fost aezate din nou n catedrala vechii mitropolii din Suceava.
n
rsunau
La hramul Sfntului Ioan din 24 iunie, 1898, au participat mii de pelerini din Moldova i din provinciile vecine. Toat Suceava era plin de
7.
credincioi.
Cu
acest prilej a venit
i soia
unui boier moldovean. Aceasta,
dup
ce ascult slujba, se nchin la sfintele
moate,
se
urc
trsura cu
i ddu porunc vizitiului trsura nu se mica din loc, nct

patru cai
ajutor.
plece spre cas.
femeia a fost
Dar orict lovea caii, cuprins de fric. Apoi a
cobort din trsur, a spus episcopului
preoilor ntmplarea
le
cerea
Episcopul
i-a zis:
ai fcut vreun pcat azi, de nu poi pleca acas! nchite vei ntoarce mrturisete-i pcatele la un preot i cred
Doamna, poate
n biseric,
n-te
cu bine.
La spovedanie, femeia
Atunci preotul
i-a dat
a mrturisit cu lacrimi n ochi
a rupt o
bucat
ajutor.
din degetul Sfntului Ioan, ca s-o
duc acas
de binecuvntare
canon
de
la Sfntul
putea pleca.
Cum
Mucenic Ioan a fcut ceea ce
s aduc napoi prticica luat, s-i cear iertare i s fac rugciuni i metanii, cci numai aa va
i-a
poruncit preotul, femeia a plecat cu bine
i bucuroas
la casa ei.

8. In
79
1964 a
ce
treia
fost
i
adus
la Sfntul Ioan,
trei
pentru rugciune, un
Sfntul Maslu,
om
bolnav de
minte.
Dup
s-a
zi
fcut de
ori
bolnavul s-a fcut
sntos. A Dumnezeu.
9. n
a venit la
mnstire
vindecat
a dat
mulumire
lui
toamna anului 1969, un om din prile Sucevei a devenit mut din Rudele l-au adus la moatele Sfntului Ioan pentru rugciune. Prinii i-au fcut Sfntul Maslu, i-au citit molitfele Sfntului
lucrarea
diavolului.
Vasile
l-au
pus
citeasc acatistul Sfntului Ioan cel

a dormit la
Nou lng
sfintele
moate. Noaptea, bolnavul
mnstire,
iar
dimineaa
s-a sculat
sntos i s-a dus acas, dnd laud i mulumire Hristos i Sfntului Mucenic Ioan.
10. n anul 1960, o
Mntuitorului nostru Iisus
copil din comuna Putna-Suceava i-a pierdut vederea din cauza unei boli. O cretin evlavioas din sat a adus copila la Sfntul Ioan de la Suceava. Aici s-au rugat amndou, apoi preoii i-au fcut Sfntul Maslu i au miruit-o la ochi cu untdelemn sfinit. La urm, cnd btrna conducea copila s ias din biseric, plin de uimire i cu lacrimi n ochi, fetia a strigat: vd, nu mai ine de mna! Sfinte Mare Mucenice Ioane, vindec-mi ochii i durerea inimii mele! Dnd laud lui Dumnezeu pentru aceast minune, s-au ntors amndou
Mtu,
acas sntoase i cu mare

11.
n
bucurie.
anul
ochi,
1969,
o cretin,
Mria,
din
satul
Ciumuleti-Suceava,
bolnav de
Ioan, a fost
nu vedea aproape deloc. Dar, auzind de minunile Sfntului

sfintele
adus la Suceava. Aici s-a nchinat la i mprtit cu Trupul i Sngele lui Hristos i
ei
s-a
moate, s-a spovedit fcut de trei ori Sfntul

complet i, mulumind
Maslu. Pentru multa

marelui mucenic
,
credin, femeia
vindecat
la
s-a vindecat
ei
s-a ntors
casa
12. n acelai an,
feti de zece
i
Botoani, n urma unei spaime,

Sfntul Ioan din Suceava,
s-au
numit Ana, din satul Cornii-a pierdut graiul. Fiind adus la Mnstirea fcut rugciuni i Sfntul Maslu de trei ori i
ani
pe loc s-a vindecat, nct se mirau toi de darul tmduirii ce izvorte din
aceste sfinte
13.
moate.
tehnician care lucra la
un laborator universitar a fost iradiat i paralizat, nct nu putea nici mcar a se hrni singur. Auzind de Sfntul Ioan, a venit aici cu mare credin i speran n ajutorul lui Dumnezeu. Cznd n
Un
genunchi, s-a rugat mult cu lacrimi, zicnd:

- Sfinte Mare Mucenic Ioane, tiu Dumnezeu cu boala aceasta. Dar tiu
c pentru pcatele mele m-a c Domnul este milostiv
pedepsit
cu noi,
80
PATERICUL ROMNESC
pctoii, iar tu vindeci pe cei suferinzi care vin cu credin la tine. Vindec, rog, i minile mele bolnave, ca s pot nchina lui Dumnezeu, s pot hrni singur i s nu fiu povar altora. Ajut-m, Sfinte Mucenice Ioane,
ajut-m i-mi vindec minile, c mi pare ru de pcatele mele i hotrsc s urmez de acum lui Hristos! n clipa cnd se ruga din inim i vrsa lacrimi, mrturisete bolnavul, a simit deodat o cldur strin n minile sale i o furnicare a nervilor de la vrful degetelor pn la umeri. Apoi a nceput s simt i s mite singur degetele, palmele i braele pn sus. Contient c n clipa aceea Dumnezeu,
cu rugciunile Sfntului Mucenic Ioan de
paralizate, a
la
m m
Suceava,
i-a
vindecat minile
czut din nou
la
rugciune, mulumind Domnului
plcutului
Su
cu lacrimi de bucurie.
a plecat fericit la casa sa,
La urm s-a ridicat i fcut Domnul mil cu el

14.
mrturisind tuturor cum
Srbtoarea hramului
Sfntului
Mucenic Ioan
cel
Nou
de
la
Suceava -
care are loc, prin tradiie, la 24 iunie, de Snziene - are dimensiuni bisericeti
i un profund caracter autohton ortodox. Cu acest prilej se adun muli credincioi din Moldova i Transilvania - n special bucovineni i maramureeni - n frumosul port naional, cu daruri tradiionale n mini, ca: flori de cmp, spice de gru, crengi de tei i brad i cu numeroi copii dup ei. Feele tuturor sunt luminate de o profund bucurie duhovniceasc. Odat cu darurile pe care le depun deasupra sfintelor moate, credincioii aduc cu ei
deosebite
pentru binecuvntare haine pe care

Pelerinajul se ncepe din
le ating
de capul sfntului. de 23 iunie, cnd se scot

sfintele
dimineaa
zilei
moate
n procesiune, purtate pe minile pelerinilor

teii
apoi se
aaz
ntr-un
mic baldachin sub

zone
alii
din mijlocul curii. n seara de ajun se face slujba
privegherii n aer liber
pn
spre miezul nopii. Apoi, credincioii, grupai pe
i sate, stau de veghe pe iarb pn diminea. Unii se roag n biseric, nconjoar catedrala n genunchi sau cntnd, alii cnt ncet melodii se nchine la religioase compuse de ei, iar majoritatea ateapt la rnd moatele Sfntului Ioan cel Nou. n dimineaa hramului se sfinete agheasm i se face Sfntul Maslu pentru bolnavi. Apoi se svrete Sfnta Liturghie arhiereasc pe un podium
mare, n curte, n prezena mulimii de nchintori. Ochii tuturor privesc spre slujitori n mijlocul crora se afl mitropolitul Moldovei. Cntrile corului i
predica
doresc
mic s se
inimile
scot lacrimi.
La
sfritul slujbei,
slujitori
muli credincioi
ales
ating de vemintele preoilor
i mai
de ale
arhiereilor.

Ultimul
81
moment cu
care se ncheie slujba hramului este aducerea sfintelor
moate
n biseric, la orele 4
dupa-amiaz. Prin tradiie, racla
este
purtat pe
mini numai de maramureeni, care, timp de 24 ore,
stau
de veghe n
rugciune
la aezarea moatelor n biseric. Apoi pe strzi ctre gar i sate, unde sunt ateptai de membrii familiei cu daruri de la Sfntul Ioan, ca: icoane,
i nu mnnc
nimic
pn
valul de pelerini se
roag
n linite
cruciulie,
sfintele
agheasm, untdelemn sfinit, moate. Hramul Sfntului Ioan cel Nou de

la
flori
haine binecuvntate, atinse de
la
Suceava,
mpreun cu
al
Cuvioasei
mai reprezentative srbtori religioase i cu o veche tradiie ortodox naional, care contribuie mult la unitatea noastr n Hristos. Sfinte Mucenice Ioane, mult ptimitorule, roag-te lui Dumnezeu pentru
Parascheva de
Iai, se
printre cele
noi!
numr
MITROPOLITUL MACARIE DE VICINA

(c.
1337-1347) 2
Teodor a urmat Luca, iar n anul 1337 ajunge pstor al Dunrii fericitul mitropolit Macarie, care povuiete turma lui Hristos din Dobrogea (Paristrion) mai mult de zece ani. Dei n anul 1341 Dobrogea este ocupat de ttari, noul ierarh face
mitropolitul
Dup
Arhiepiscopiei de Vicina de la Gurile
eforturi deosebite pentru a

ntre anii
menine calmul i
unitatea credincioilor si.

al
1341-1347, mitropolitul Macarie

la Patriarhia
Vicinei
ia
parte la mai
.
multe sinoade locale care au avut loc
de Constantinopol
In cele
i 1343, care discut i iau aprarea Sfntului Grigorie Palama, privind nvtura isihast atonit de iluminare duhovniceasc prin practicarea rugciunii lui Iisus i nvtura despre energiile necreate ale
sinoade din anii 1341
dou
Duhului Sfnt, mitropolitul Macarie

Ioan
al
al Vicinei, alturi de patriarhul ecumenic, XlV-lea Caleca, aprob aceste nvturi palamite de iluminare i
sporire duhovniceasc, ca fiind ntru totul adevrate

sinod, arhiepiscopul Macarie, el nsui
isihaste,
ortodoxe.
La primul
rugciunii
al
un clugr
atonit
adept
al
semneaz
al
optulea, iar la sinodul
urmtor semneaz
al 13-lea.
Mitropolitul Macarie, de formaie isihast atonit, era

Sfntului Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului,
2
bun prieten
al
Sfntului Grigorie
op.
De
la
Dunre
la
Mare, op.
cit., p.
157-160; Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, voi.
I,
cit.,
p.
222
82
PATERICUL ROMNESC
Sinaitul, ntemeietorul Mnstirii Paroria, vestit centru isihast din Munii Balcani pe la jumtatea secolului XIV, unde se nevoiau i numeroi clugri vlahi" din ara Romneasc i Dobrogea. Mitropolitul Vicinei cu
apr
statornicie Ortodoxia la Gurile

cel
Dunrii, susine Mnstirea Sfntul Atanasie
Mare de
la
Niculiel
pentru
micile sihstrii din partea locului, intr n

I
legtur
cu
voievodul
Alexandru
Basarab
la
hirotonete
El
preoi
pentru
ara
al
Romneasc i
romnilor de
sudul
Moldovei.
era printe
sufletesc,
att
la sudul, ct
de
nordul Dunrii.
In anul 1347, fericitul ierarh Macarie se
mut
cu pace
la
ceretile lcauri.
MITROPOLITUL IACHINT DE VICINA

primul mitropolit
(f
Ultimul mitropolit
din
al
al
rii
3
Romneti
al Bisericii lui
1372)
Vicinei
cel dinti
pstor
Hristos
Dobrogea i
ara Romneasc,
reunit sub conducerea unui singur

iar
voievod, este arhiepiscopul Iachint. El a pstorit doar civa ani la Vicina,

n anul 1359 i-a mutat scaunul la Curtea de
Arge,
la
cererea marelui voievod
Alexandru
sediu
Basarab, ntemeietorul
n
rii
Romneti, care dorea

Iachint
aib un
pstor
mitropolitan
al
ara
sa.
Mitropolitul
devine
astfel
duhovnicesc
vlahilor"
tuturor romnilor din
Dobrogea i
ara Romneasc.
El sfinea
biserici, hirotonea
al
preoi,
mprea
binecuvntare poporului att de credincios

al
era sfetnic apropiat
marelui domn.
ia
Astfel, Eparhia Vicina dispare
fiin o
nou
mitropolie romneasc,
Patriarhia
I.
cunoscut sub numele de Mitropolia Ungrovlahiei", dependent de
Ecumenic de
Constantinopol,
condus
al
pe atunci de patriarhul Calist

tuturor
Ca pstor i printe
satele,
sufletesc
Carpai, mitropolitul Iachint a avut grij
romnilor dintre Dunre i hirotoneasc preoi pentru toate
zideasc
biserici
mnstireti i s in n Romneti cu Patriarhia de

ndeosebi din Transilvania,
orae i sate, s ntemeieze noi aezri strns legtur duhovniceasc Biserica rii
la
Constantinopol.
mitropolitul Iachint purta grij
Iar ca exarh al plaiurilor", de credincioii ortodoci din prile vecine,

le trimitea
crora
Acest ierarh, ajutat de domnul rii, Vladislav
preoi i clugri misionari. I (1364-1377), a ncurajat

se
susinut mult monahismul romnesc,

3
al
crui nceput
urc pn
n secolul
247-
De
la
Dunre
la
Mare, op.
cit., p.
160-164; Istoria Bisericii Ortodoxe Romne,
voi.
I,
p.
248

IV, prin centrul
Sfntul
83
monahal pustnicesc din Munii Buzului. El a adus n ar pe Nicodim de la Tismana, care venea din Muntele Athos, pentru a organiza cteva mnastiri-lavre dup model atonit. El a trimis numeroi clugri vlahi" la Mnstirea Cutlumu- Athos, unde au ajuns clugri vestii. Iar n ara a organizat mai multe mnstiri la Tismana, Curtea de Arge, Cmpulung-Muscel, Cozia, Snagov, Trgovite, Bolintinul din Deal i din Vale, Tnganu, Cotmeana i altele. Dup o pstorire att de rodnic, s-a svrit cu pace n anul 1372.
CUVIOSUL GHERMAN IEROSCHIMONAHUL

Primul egumen al Mnstirii (1320-1362)
4
Neam
formau duhovnicete, att n micile sihstrii existente de-a lungul Carpailor, ct i n Muntele Athos. Unii se svreau acolo n deplin jertfa i plcere de Dumnezeu. Alii
nainte de ntemeierea
se
se ntorceau
in
rilor Romne, clugrii
ntemeiau noi schituri
sihstrii n locuri de linite sau chiar
preajma
satelor.
sihastri
Unul din aceti
autohtoni a fost
Cuviosul Gherman de
la
Neam,
care s-a nevoit n tineree la Muntele Athos. Apoi, ntorcndu-se n

aflnd loc retras de lume n
pmntul prinilor si cu civa ucenici i Neamului, a fost cluzit de Duhul Sfnt

Ia
Munii
sihstreasc aici. El a ntemeiat nceputul secolului XIV o vestit sihstrie pe locul actualei Mnstiri
Duhovnicul Gherman a adunat n jurul su mai muli ucenici i a nlat n mic biseric de lemn cu hramul Sfntul Ioan Teologul. In anul
Neam.
poian o
:n
1320, ucenicii l-au ales
desvrit
o voie.
egumen i printe duhovnicesc, nevoindu-se mpreun i ndejde, avnd toi un cuget Deci, auzindu-se prin sate de sihastrii de la Neam, li s-au adugat
dragoste de Hristos, n rugciune
:- timpul
ali iubitori de linite,
numrnd pe
la
jumtatea
secolului
XIV
7n
40 de clugri. lui Gherman, numit i Sihstria Sfntului Ioan Teologul, a fost iznoit mai trziu de Bogdan I, ntemeietorul Moldovei (1359-1365) i de rmaii lui, devenind cea dinti mnstire voievodal muatina.
la
Sihstria
'
Diacon Ioan Ivan
pr. Scarlat Porcescu,
~::r.cesc al
Mnstirii Neam; N. Creulescu,
Inscripiile
Mnstirea Neam, 1981, p. 281-283; Pomelnicul Mnstirii Neam, 1905, ms. 171, fila 346
84
PATERICUL ROMNESC
Cuviosul Gherman ieroschimonahul a
povuit obtea
sa
pn
n anul
al clugrilor i lucrtor al rugciunii lui Iisus, aceast dumnezeiasc lucrare. El a ntemeiat n inutul Neam cea dinti mnstire i prima vatr isihast, ai crei ucenici s-au rspndit apoi de-a lungul Carpailor Rsriteni. Ajungnd la adnci btrnei i bineplcnd lui Dumnezeu, Cuviosul Gherman, cel dinti stare al Mnstirii Neam, s-a svrit cu pace i a fost
1362, devenind vestit duhovnic

sihastri
nvnd pe
numrat
n ceata cuvioilor
prini.
CUVIOSUL CIPRIAN IEROSCHIMONAHUL

Al doilea
egumen
(t
al
Mnstirii Neam
al
1373) 5
stareului
Gherman i mpreun nevoitor cu dnsul n Muntele Athos i la Neam. Apoi, rposnd printele su duhovnicesc, Cuviosul Ciprian a ajuns ntistattor al Mnstirii Neam, povuind aceast sfinit obte mai bine de zece ani. Ca egumen, Cuviosul Ciprian a crescut numeroi fii duhovniceti, deprinzndu-i pe toi cu smerenia, rugciunea i desvrita dragoste n Iisus Hristos. Sub egumenia sa, numrul monahilor din Mnstirea Neam ajunsese la peste 80. Unul din ei a fost i vestitul ieroschimonah Iosif Muat, rudenia domnilor muatini, pe care l tunse n monahism i l lsa egumen n locul su.
Acest ieroschimonah a fost cel dinti ucenic
Egumenul Ciprian
a fost
i un
iscusit
duhovnic
i dascl
al
rugciunii. In
timpul egumeniei sale s-a dezvoltat mult viaa isihast n jurul lavrei. Sihastrii
nemeni
se
nevoiau singuri sau cte
doi-trei,
n mici bordeie
chilii
de
pmnt i
lemn. Hrana lor o formau fructele de pdure i pinea pe care o primeau sptmnal din obtea Cuviosului Ciprian. n posturi, sihastrii nu coborau deloc n lavr, iar n celelalte zile veneau numai n srbtori i se
mprteau
cu Trupul
Sngele Domnului. Sfetnicul lor cel mai bun era
nsui egumenul Mnstirii
Neam. i bineplcnd
obtea
lui
Aa
Iosif
nevoindu-se Cuviosul Ciprian
Dumnezeu,
s-a
svrit cu pace
n anul 1373, ncredinnd
n minile arhimandritului
Muat
(1373-1386).
Diacon Ioan Ivan i
pr. Scarlat
Porcescu, op.
cit., p.
282-283
SFINI
I CUVIOI
DIN SECOLELE XIV-XV
85
CUVIOSUL AGATON SIHASTRUL

Munii Buzului
(secolul
Acest vestit sihastru s-a nevoit n
secolului
XIV) 6
Munii Buzului n prima jumtate a peter sub muntele lui Martirie,
XIV. Mai
nti s-a ostenit ntr-o
aparinnd de sihstria Fundtura. Apoi, ajungnd sihastru iscusit n lupta cea duhovniceasc i dascl al vieii pustniceti, s-a nvrednicit de darul preoiei, adunnd mai muli ucenici n jurul su, cci cuviosul era povuitor de suflete i printe duhovnicesc pentru muli, hrnindu-i cu alese cuvinte din Sfnta Scriptur. Cunotea nc i operele Sfinilor Prini i biruia cu mult
pricepere ispitele
n a doua
ucenici
ceas de
stnc, Alturi
vrjmaului diavol. jumtate a secolului XIV, Cuviosul Agaton s-a stabilit cu civa pe culmea muntoas numit Crucea Sptarului, cale de o jumtate de Sihstria Fundtura. Aici i-a spat cu minile sale o mic biseric n cu hramul Sfntul Ioan Hrisostom, pentru care avea mare evlavie. de biseric, cuviosul i-a fcut o mic chilie, unde se nevoia ziua i
noaptea n post
rugciune. Ucenicii si, n
numr
isihast din partea locului, i-au spat
ei chilii n
de 12, dup tradiia piatr pe acelai munte, n
preajma Cuviosului Agaton. Aceasta este sihstria lui Agaton, numrat printre primele sihstrii cunoscute n Munii Buzului i una din cele mai alese. Aici s-au nevoit timp de trei secole peste o sut de sihastri purttori de Hristos, dintre care muli au ajuns la msura sfineniei. ntre acetia, ns, a strlucit Cuviosul Agaton, ca o fclie aprins pe vrful muntelui, devenind vas al Duhului Sfnt i printe
cu muli
chilii
fii
duhovniceti. Iar nevoina sa
a ucenicilor
si
era aceasta:
noaptea se adunau n biseric
cu citirea Psaltirii, iar seara se adunau la cu postul, cu metaniile trapez, mncnd la aceeai mas comuna fcut dintr-un trunchi de copac cu 12 locuri. Mncarea era i ea pustniceasc: pesmei de pine i legume fierte, rar untdelemn. n srbtori, Cuviosul Agaton svrea Sfnta Liturghie i mprtea pe toi cu Trupul i Sngele Domnului. La nceputul secolului XVI, domnul Tarii Romneti, Neagoe Basarab (1512-1521), auzind de sihstria lui Agaton, a fcut unele danii i a mrit biserica din peter, cum scrie n pomelnicul spat pe peretele altarului, care
se
i i
cntau slujba Utreniei, ziua se nevoiau n
pstreaz pn astzi
6
P.
Iânichie
Chihaia, De la Negru Vod la Neagoe Basarab, Bucureti, 1976, Blan, Vetre de sihstrie romneasc, Bucureti, 1982, p. 187-188
p.
241-243; Ierom.
86
PATERICUL ROMNESC
Vestea
despre
nevoina ieroschimonahului
Agaton ajunsese
pn
la
domn Neagoe Basarab, el nsui fiind cunosctor al vieii isihaste din ara Romneasc i susintor al cuvioilor sihastri. Neagoe mpreun cu episcopul de atunci al Buzului i cu o oarecare monahie Teodora au fcut
evlaviosul
unele danii Sihstriei

bisericii,
lui
Agaton, fapt pentru care au fost scrii n pomelnicul

altarului
spat
n peretele
de ambele
pri
ale
ferestrei
de
est.
Pomelnicul se pstreaz destul de bine

Vlad, Vintil
astzi. Ulterior au fost

lui
adugai i
ca:
ali voievozi, care au miluit pe clugrii din Sihstria
Agaton,
Moise,
soia
lui,
Rada.
hotarnic dat de la Afumai. n a doua jumtate a secolului, nmulindu-se numrul sihastrilor mai mult de 12, Sihstria lui Agaton devine mnstire cu rnduial de chinovie. Un hrisov din anul 1587 amintete pentru prima dat de mnstirea lui Agaton". La nceputul secolului XVII, mnstirea ajunge n paragin. n anul 1733 este
n anul 1524, Schitul lui Agaton este
menionat
ntr-o
rennoit de ali
Astzi
vede absida
se
ctitori, dup care mai dinuie puin i apoi este definitiv prsit. mai pstreaz doar o parte din biserica de piatr, n care se
altarului,
niele pentru proscomidie
diaconicon, pomelnicul
ale naosului
ctitoricesc incrustat n perete, o fereastr
cteva
urme
chiliei
marelui sihastru.
CUVIOSUL DIONISIE SIHASTRUL

Munii Buzului
(secolul
XIV) 7
sihastrii cei mai renumii de la jumtate a secolului XIV. Prin aici El nevoit n a doua Fundtura. sihstria s-a tradiie i se spunea Torctorul", deoarece se ocupa cu torsul lnii, din care i ctiga existena, ndeletnicire obinuit celor mai muli sihastri din Munii Buzului. Ajungnd cu darul lui Hristos la msura neptimirii, i-a spat o peter ntr-o stnc greu accesibil, la 4 metri deasupra pmntului. In peter, cuviosul i-a fcut un mic paraclis de rugciune, unde nencetat ddea laud lui Dumnezeu. Aici s-a nevoit Cuviosul Dionisie Sihastrul mai mult de 30 de ani, rbdnd cu brbie frigul iernii, umezeala, foamea i mai ales cumplitele
Cuviosul Dionisie Sihastrul a fost unul din
ispite
de
P.
la diavoli.
era
aa
de sporit printre
sihastrii
din partea locului,
Chihaia, De la Negru Vod la Neagoe Basarab, Bucureti, 1976, Ioanichie Blan, Vetre de sihstrie romneasc, Bucureti, 1982, p. 190
7
p.
241-243; Ierom.
SFINI
I CUVIOI
DIN SECOLELE XIV-XV

i cunotea
87
izgonea duhurile necurate din oameni
cele viitoare. Pentru aceea
muli l cinsteau i-i cereau cuvnt de folos. Nevoina' Cuviosului Dionisie Sihastrul era aceasta: toat sptmna se ostenea singur n peter, petrecnd n neadormit rugciune, n post, n pzirea minii i n cugetarea celor viitoare. Hrana i-o ctiga torcnd ln,
pe care i-o aducea ucenicul de prin
sate.
O dat
i
pe
sptmn,
lui
spre Duminici,
cobora din
peter i
se
mprtea
cu Trupul
Sngele
Hristos la biserica
din Sihstria Fundtura. Apoi iar urca n
peter, trgnd
scara n chilie
i aa
i
lui
ii continua sfnta nevoina. Locul unde i sprijinea scara se cunoate

astzi. Marele sihastru Dionisie Torctorul a crescut mai
muli
ucenici, care
au ajuns
poate
fi
ei sihastri vestii
i-au
urmat ntru
totul
nevoina. Astfel, chilia
considerat ca o
mic
sihstrie pustniceasc, care a contribuit mult la
dezvoltarea vieii isihaste n
Munii Buzului.
CUVIOSUL IOSIF SIHASTRUL

Munii Buzului
(secolul
XIV)
piatr care a avut un rol deosebit n dezvoltarea vieii isihaste din Munii Buzului este Petera lui Iosif, situat pe Valea Bordeiului, aproape de satul Nucu, comuna Bozioru. Ferestrele bisericii n arc frnt par dateze petera din secolul XIII, dar prezena petelui ca simbol paleocretin
alt bisericu
s s
deasupra intrrii peterii
lui Iosif, al
fi
crui contur nc
se distinge,
ne face
considerm
ca
c ea ar putea
din secolele IV sau V, fiind folosit de cretini,
alte
peteri din Munii Buzului, pe timpul persecuiilor.
Cuviosul Iosif este

secolului
numrat
n
printre cei
mai vestii
sihastri nevoitori din

iar la nceputul
alte
partea locului. Mai nti s-a nevoit n Sihstria Fundtura,
XV
s-a
aezat
petera care
poart numele, aproape de
peteri pustniceti, pe care o
mrete
i-i
adaug doua
ferestre.
In aceast
peter s-a nevoit Cuviosul Iosif zeci de ani, ajungnd mare dascl al linitii, preot i povuitor de suflete. Numele lui era cunoscut pn departe i muli
bolnavi se vindecau cu rugciunile
lui.
Adunnd mai muli
sihastri n jurul lui,
Cuviosul Iosif a fcuniin petera
sa o adevrat sihstrie pe Valea Bordeiului i pe munii Martirie, Cecilia i Crucea Sptarului din apropiere. Muli din ucenicii si se nevoiau n mici
8
P.
jianichie
Chihaia, De la Negru Vod la Neagoe Basarab, Bucureti, 1976, Blan, Vetre de sihstrie romneasc, Bucureti, 1982, p. 191-192
p.
241-243; Ierom.
88
PATERICUL ROMNESC
i pmnt
risipite
bordeie de lemn
sihastri
pe toat valea din apropiere.
De
la
aceti
se
numete pn astzi
sihastri
locul acesta Valea Bordeiului"
Prul
vieii de
Bordeiului". Apoi, mutndu-se n ceata cuvioilor prini, petera lui Iosif a

fost
locuit de ali
cu
via
aleas, care au continuat
firul
sihstrie n aceeai smerenie

faptele tuturor,
rvna pentru dragostea
lui Hristos.
Numele i
dei
s-au uitat de oameni, sunt scrise n cartea vieii.
UN
SFAN ROMAN ANONIM

din
Mnstirea Neam
(secolul
XIV) 9
organizat n vatra Mnstirii Neam a avut loc la nceputul secolului XIV, datorit ntiului egumen cunoscut al lavrei, anume ieroschimonahul Gherman (1320-1362), care adun pe sihastrii
Prima nchegare de
via monahal
nevoitori aici ntr-o
obte de
sine- stttoare. nainte
de
el,
sihastrii
nemeni
duceau
via pustniceasc
jumtate a
idioritmic, despre care se tie foarte puin.
secolului XIV, viaa duhovniceasc din Mnstirea mult amploare mai mare, nct primii domni muatini sunt Neam ia o zideasc aici o biseric de piatr, cu hramul nlarea Domnului. ndemnai Numrul mare de morminte monahale, majoritatea din secolul XIV, situate n jurul primei biserici muatine, ca de altfel n toat incinta Mnstirii Neam, dovedete cu prisosin ct de intens era viaa clugreasc n aceast vatr
n a doua
morminte se afl chiar sub temeliile bisericii voievodale zidit de tefan cel Mare, n anul 1497. Altele sunt sub chiliile din incint, iar altele, ceea ce este i mai concludent, se afl sub pavajul ce duce mormintele sunt la ua bisericii voievodale din 1497. Aceasta dovedete mai vechi dect biserica. ntruct multe dintre osemintele monahilor din incint nu posed se tradiionalele crmizi cu numele i data morii lor, este dificil stabileasc precis identitatea i frecvena vieii monahale aici, pe epoci. Unul Dumnezeu tie cte moate sfinte de cuvioi monahi nemeni se afl n acest cimitir clugresc, unic de altfel n ara noastr.
dintre aceste
strbun. Unele
smbt, 24 mai, 1986. Ele 26 mai, cnd s-a hotrt de stareul Mnstirii Neam, arhim. Efrem Chicariu. se sape sub pavaj. Dup depunerea moatelor n biseric s-a ntocmit un act oficial n legtur cu aceast minune, care se pstreaz n arhiva mnstirii. Dup dou zile, autoritile locale au oprit pelerinajul de la Neam i au turnat beton peste mormntul sfntului necunoscut.
9
Primele semne miraculoase de ridicare a pavajului s-au observat
s-au
repetat
pn
luni,
89
Sfinenia vieii clugrilor nemen din secolul XIV o dovedete cu prisosin recenta descoperire prin minune dumnezeiasc a moatelor unui sihastru sfnt din aceast epoc, aflate chiar sub pavajul central ce duce la biseric. Acest fapt s-a petrecut n zilele de 24-26 mai, 1986, cnd s-a observat la jumtatea distanei dintre clopotni i biseric, pavajul gros de piatr i ciment s-a ridicat circa 30 cm pe dimensiunea unui mormnt, n chip miraculos. Spndu-se cu atenie la 1,5 metri, s-a aflat trupul proslvit i nmiresmat al unui clugr cu via sfnt din secolul XIV, aezat aici nainte de zidirea
bisericii
voievodale
a pavajului.
Osemintele, galbene
binemirositoare,
erau
nc
legate ntre ele
prezentau toate condiiile cerute moatelor de ctre
canoanele Bisericii Ortodoxe.
Dup deshumare,
n biseric de
osemintele aflate s-au aezat ntr-un sicriu

n
s-au depus
obtea clugrilor nemeni,
sunetul clopotelor,
cu toat
evlavia
rnduiala cuvenit.
Vestea descoperirii acestor sfinte

ara.
moate
s-a
rspndit imediat n toat
nc
din seara zilei de luni, 26 mai, noaptea,
i mai
ales
n zilele
urmtoare veneau sute de pelerini, rani, oreni i intelectuali s se nchine la sfintele moate. Mai nti aprindeau lumnri n jurul mormntului i fceau metanii cu lacrimi de bucurie, ne-a descoperit Dumnezeu un sfnt nou rugtor al neamului nostru. Apoi intrau n biseric i se rugau cu mare credin i emoie la sfintele moate i la icoana fctoare de minuni a Maicii Domnului, cerndu-le ajutor ceresc i dnd slav lui Dumnezeu pentru toate, cci au vzut o aa de mare minune n Romnia de astzi. Pn acum nu se
tie numele cuviosului
aflat la
Mnstirea Neam.
sfnt al
Iat ci sfini necunoscui ascunde nc pmntul
rii
noastre!
CUVIOII SOFRONIE, PIMEN Mnstirea Neam

(secolele
SILUAN
XIV-XV)
Aceti trei cuvioi erau de loc din ara Moldovei, iar cu metania din Muntele Athos. Cci, fiind chemai de Hristos, s-au fcut clugri din tineree i au ajuns sihastri vestii ntr-una din sihstriile Athosului. Apoi, auzind de Cuviosul Nicodim cel Sfinit, i s-au fcut ucenici, ostenindu-se mpreun civa ani la Mnstirea Hilandar. Prin anul 1365, venind Cuviosul Nicodim n ara Romneasc, au venit i Cuvioii Sofronie, Pimen i Siluan n Moldova i au intrat n obtea
Mnstirii Neam, sub
ascultarea
stareului Ciprian.
erau toi
clugri
90
PATERICUL ROMANESC
iubitori
desvrii i duhovnici
de Hristos,
sihstrind mai
muli
ani
pdurile seculare din jurul marii lavre

Pentru sfinenia vieii
lor,
i formnd numeroi
ucenici.
fi
aceti cuvioi prini s-au nvrednicit a
egumeni
Mnstirii Neam, spre sfritul secolului al XlV-lea. Astfel, Cuviosul Sofronie a pstorit obtea Mnstirii Neam ntre anii 1392-1393, sub domnia lui Roman I Muat, considerat de unele pomelnice ctitoreti ca primul stare al Mnstirii Neam". Ieroschimonahul Pimen a condus aceast lavr ntre anii 1393-1400, contribuind mult la nnoirea mnstirii. Iar Cuviosul Siluan a fost egumen la Neam ntre 1400-1402, continund activitatea duhovniceasc a naintailor si. Cuvioii Sofronie, Pimen i Siluan 10 svrind bine cltoria acestei viei i lsnd n urm peste o sut de ucenici, s-au strmutat la cele venice,
ai
,
dndu-i
sufletele n minile
Domnului.
SFANUL NICODIM DE LA TISMANA

(1-1406) 11
a.
Viaa
nscut
la
Cuviosul Nicodim cel Sfinit era de neam macedo-romn,

Prilep, n sudul Serbiei, prin anul
1320, fiind nrudit cu familia despotului
domnului rii Romneti, Nicolae Alexandru-Basarab. Dup ce nva carte, se duce din tineree n Muntele Athos i se clugrete n Mnstirea Hilandar, unde mai trziu ajunge egumen i chiar protoepistat n conducerea Sfntului Munte. Dup anul 1365 vine n ara Romneasc i ntemeiaz, cu ajutorul lui
Lazr i
Vlaicu
Vod
(1364-1377)
1377).
i Radu
(1377-1383), Mnstirile
la
Vodia
(1369)
Tismana
(ante
Mai ntemeiaz
n
monahale, Vratna
i Mnstiria;
Dunrii dou mici aezri Oltenia - Gura Motrului i Viina, iar n

sudul
(la
ara Haegului
unde a
scris
ntemeiaz Mnstirea Prislop

l
sfritul secolului XIV),
i un
Evangheliar slavon (1404-1405).
Biserica
Ortodox
prznuiete
la
26 decembrie, ziua mutrii
sale la cele
venice.
10
Diac. Ioan Ivan

Prof. C.
pr.
Scarlat Porcescu, op.
cit.,
p.
281; Pomelnicul ctitoresc al
Mnstirii
Neam;
Tomescu, Scurt povestire istoric despre Sfnta Mnstire Neam, 1942, p. 9-10 11 tefan Ieromonahul, Viaa Sfntului Nicodim, Craiova, 1935; Vieile Sfinilor - luna decembrie, de Iorgu Dumitrescu, Bucureti, 1904, p. 1340-1344; Istoria Bisericii Ortodoxe Romne,
voi.
I,
1957, p. 200-207; Mineiul pe luna decembrie, n 26 zile

b.
1.
91
Fapte
Ajungnd mai nti
i
la
cuvinte de
nvtur
Athos, n Muntele Maicii Domnului, Cuviosul Nicodim s-a
nevoit
obte, apoi singur ntr-o peter n preajma Mnstirii Hilandar, rbdnd grele ispite de la diavoli. ns, fiind umbrit de darul lui Hristos, n puin vreme s-a curit de patimi, a deprins lucrarea cea dumnezeiasc a sfintei rugciuni i s-a nvrednicit de darul mai naintevederii i al facerii de minuni, ajungnd vestit n tot muntele.
n
2.
Ca egumen
sa
al
marii lavre Hilandar, Cuviosul Nicodim a adunat n

atonii, greci, srbi, macedoneni, romni
obtea
pn
la o
sut de clugri
bulgari,
deprinzndu-i pe toi cu frica de

Sfintei Scripturi, fiind
Dumnezeu i hrnindu-i cu
rugciunii
lui Iisus,
nvturile
teolog
dascl
iscusit al
adnc
de chinovii
i printe duhovnicesc luminat. Pentru aceea nu puini sihastri, clugri i egumeni veneau la el pentru sfat i cuvnt de folos.
3. Pentru cinstea de care se bucura peste tot, la rugmintea cneazului Lazr, Cuviosul Nicodim a mijlocit la Constantinopol, mpreun cu ucenicii si, Isaia i Partenie, mpcarea Bisericii Ortodoxe Srbe cu Patriarhia Ecumenic. Deci, vznd patriarhul i mpratul smerenia i nelepciunea cuviosului i cucerindu-se de sfinenia vieii sale, ndat a ridicat anatema dat
asupra Bisericii Srbe,
spre lauda lui Hristos
bucuria cretinilor.
Aa
nelegea
el
s mplineasc Evanghelia i s ajute la mntuirea semenilor

Dunrii,
se
n
si.
4. Fiind n sudul
urma unei
descoperiri dumnezeieti, vine n
ara Romneasc i
aaz
clugri
sihstrie ntemeiat de
pe valea rului Vodia, unde exista o mic vlahi. Aici, Cuviosul Nicodim, cu ajutorul
al sihastrilor
domnitorului Vladislav-Vlaicu
chilii
Vod i
din partea locului, zidete
i biseric de piatr cu hramul Sfntul Antonie cel Mare", pe care o sfinete n anul 1369. Mnstirea Vodia a fost nzestrat apoi cu danii i nu fie ntrit prin hrisov domnesc ca dup moartea lui chir Nicodim volnic a pune n locul acela stare nici domnul, nici arhiereul, nici alt careva;
ci
acolo
cum va i ei
5.
zice chir
singuri
Nicodim i cum va aeza,

stare".
aa
s in
clugrii care
sunt
s-i pun
Pe valea prului Tismana, unde se nevoiau nc de la nceputul XIV mai muli sihastri n jurul unei mici biserici de lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului", Cuviosul Nicodim a nlat, de asemenea, la locul numit Cascade", Mnstirea voievodal Tismana, cu acelai hram, cu ajutorul domnitorului arii Romneti i al cneazului Lazr. Marele stare formeaz aici o obte renumit de clugri, ajuta la meninerea n continuare a vieii isihaste i pune rnduial clugreasc de chinovie, dup tradiia
secolului
Muntelui Athos.
92
PATERICUL ROMNESC
6. Adunnd n jurul su civa clugri luminai, a ntemeiat la MnstiTismana o vestit coal de caligrafi i copiti de cri bisericeti, renumit n toat Peninsula Balcanic. De aici, Cuviosul Nicodim conducea duhovnicete toate mnstirile organizate de el i ntreinea coresponden cu egumeni i ucenici din Athos, din Serbia i din ara Romneasc, precum i cu patriarhul Eftimie al Trnovei, dovedindu-se un mare teolog i printe duhovnicesc.
rea
La btrnee, Cuviosul Nicodim ncredineaz grija celor Mnstiri, Vodia i Tismana, ucenicului su, ieromonahul Agaton, iar
7.
dou
el se
retrage n petera de deasupra mnstirii, ce se
pstreaz pn
astzi. Acolo
petrecea
cuviosul
iar
rugciune, vindeca pe
cei
toat sptmna n post, n priveghere i nencetat Duminica cobora n mnstire, svrea Sfnta Liturghie i bolnavi. Apoi mnca la trapez cu prinii, mngia pe toi cu
cuvinte de folos
iar se
urca la peter.
8. Pentru sfinenia vieii sale,
Cuviosul Nicodim se nvrednicise de
la
Dumnezeu de darul izgonirii duhurilor necurate i al vindecrii suferinelor omeneti. De aceea, numele lui se fcuse cunoscut pn dincolo de hotarele arii Romneti i muli alergau la ajutorul lui. Se spune n tradiia mnstirii
c unii bolnavi
cu rugciunea
lui.
se vindecau
numai
ct ajungeau la
Tismana. Alii se
tmduiau
regelui
binecuvntarea cuviosului, sau numai ct se atingeau de rasa
Printre
cei
vindecai de Sfntul Nicodim se
numr i
de
fiica
Sigismund, care era bolnav de epilepsie.

9.
Ajungnd
la
btrnee, Cuviosul Nicodim
cel Sfinit
la
Tismana,
binecuvntndu-i ucenicii, i-a dat sufletul n minile lui Hristos, la 26 decembrie, 1406, iar sfintele sale moate au fost aezate n mormntul pregtit
de
el n
biseric. Datorit vitregiei vremurilor, mai trziu moatele sale au
fost
aezate
degetul
la un loc tinuit. O mic parte din ele s-au dus n Macedonia, iar arttor de la mna dreapt se pstreaz n biserica Mnstirii Tismana.
Sfinte Preacuvioase
Printe Nicodim, roag-te
lui
Dumnezeu pentru
noi!
CUVIOSUL PAHOMIE IEROMONAHUL

egumen
al
Mnstirii
Peri
(secolele
Acest venerabil egumen
era originar din
al
XIV-XV)
Maramureului, Drago Vod, primul desclector al
Peri, din nordul
Mnstirii
ara Oaului, rud a lui Moldovei. Intrnd de tnr n nevoina
clugreasc
la
unul din schiturile

existente n partea locului, s-a nvrednicit n
93
era plin de
rvn
pentru mrturisirea
lui
Hristos
puin vreme de darul preoiei i i pentru aprarea credinei
ortodoxe
12
.
Ajungnd cunoscut n toate satele din Maramure, Cuviosul Pahomie devine sfetnic i printe duhovnicesc al romnilor maramureeni, pe care i
cerceta
povuia
pe calea mntuirii.
secolului
XIV, cnd fiii lui Sas Vod, Bali i Drag, ntemeiaz mnstirea din Peri cu hramul Sfntul Arhanghel Mihail, cuviosul Pahomie este numit egumen al acestei mnstiri. Iar n anul 1391, cnd Mnstirea Peri devine stavropighie 15 atunci egumenul Pahomie este numit de
n a doua
jumtate a
patriarhul Antonie al Constantinopolului, exarh patriarhal peste toate satele
ortodoxe romneti din nordul Transilvaniei. n aceast
calitate,
egumenul
Pahomie avea dreptul

Bistrei.
supravegheze pe preoii
credincioii ortodoci din

Ciceu,
Maramure, Ugocea, Brcu, Arva, Slaj, Alma,

Astfel,
Ungura i Valea
Cuviosul Pahomie umbla din
sat
sat,
sfinea biserici noi,
mbrbta pe rani, nva i De asemenea, conducea duhovnicete i Mnstirile Ieud, Brsana i Peri din Maramure, n care se nevoiau zeci de clugri, buni slujitori ai Bisericii lui Hristos, duhovnici pentru credincioi, mrturisitori i
rnduia preoi, judeca nenelegerile bisericeti, dreapta credin.
apra
aprtori ai credinei ortodoxe. Cuviosul Pahomie de la Peri face, astfel, din clugri prini i apologei ai Ortodoxiei noastre strbune, iar din mnstirile Maramureului face adevrate ceti ortodoxe de rezisten i aprare n nordul Transilvaniei mereu lovit de prozelitismul catolic. n cursul primelor decenii ale secolului XV, Cuviosul Pahomie de la Peri, printele romnilor ortodoci din Maramure, s-a svrit cu pace, lsnd n urm numeroi clugri i preoi slujitori prin sate.
MITROPOLITUL IOSIF
MUAT
fost,
Primul ierarh al Moldovei (1402-1415?)

Cel dinti mitropolit cunoscut
Iosif
al
Moldovei a
desigur, mitropolitul
Muat.
El era din familia domnilor muatini,
rud
apropiat a
lui
Petru
Muat
n
13
(1375-1391)
Istoria Bisericii
Alexandru
cel
Bun (1400-1432).
I,
Ortodoxe Romne,
voi.
Bucureti, 1957, p. 190-199
Dependent de
Patriarhia de Constantinopol
94
PATERICUL ROMNESC
Din tineree i-a nchinat viaa
lui
Hristos n
obtea Mnstirii Neam,

a vieii duhovniceti de la
unde a deprins
cuvioii
frica
de
Dumnezeu i buna nevoin
clugri de
aici.
Apoi, fcndu-se preot, a ajuns egumen la
Neam.
La propunerea domnului Petru

mitropolit
al
de mitropolitul Haliciului, Antonie.

ivindu-se
a fost hirotonit episcop al Cetii Albe ns nu st mult aici i este chemat ca Moldovei. Dar Patriarhia Ecumenic refuznd s-1 recunoasc i
n Biseric, smeritul mitropolit Iosif s-a retras din
Muat
mare tulburare
Mnstirea Neam i apoi la Bistria. Mai pe urm se stabilete la o mnstire, la Boitea, lng Trgu Neam, unde a fost chilia vldici Iosif i unde sunt clugrie". De aici, neleptul mitropolit povuia cu curaj Biserica Moldovei greu ncercat, nva i apra dreapta credin mpotriva prozelitismului catolic, hirotonea preoi, sftuia pe domn i era tuturor printe sufletesc. Se spune despre dnsul c a luat parte chiar la ungerea ca domn n
scaun
la
cetatea Sucevei a lui Alexandru cel Bun, n anul 1400.
La 26
Alexandru
iulie,
I
1401, cu vrerea
lui
Dumnezeu i cu struina bunului domn
Muat,
mitropolitul Iosif a fost recunoscut de Patriarhia din
Constantinopol ca printe
ntistttor pe scaunul Mitropoliei Moldovei.
Timp de aproape
cele duhovniceti
15 ani a pstorit n
tihn turma
lui Hristos,
rnduind bine
ca un bun
chivernisind cu pricepere cele bisericeti,
econom al casei lui Dumnezeu. Cea dinti grij a sa a fost s sftuiasc pe Alexandru cel Bun, nepotul su, s aduc de la Cetatea Alb la Suceava moatele Sfntului Mucenic Ioan cel Nou, ca protector al rii i mngiere a poporului binecredincios. Apoi,
nsui mitropolitul a mers cu mare alai, cu preoi i cu mult popor, n frunte cu nsui voievodul, de au ntmpinat sfintele moate mai jos de Iai, la locul numit Poiana Vldici" i le-au aezat cu mare cinste n biserica Miruilor
din capitala Moldovei.
Tot n aceti ani, evlaviosul mitropolit Iosif a rennoit aproape n ntregime ctitoria prinilor si din Mnstirea Neam, creia i-a nchinat cel mai de pre odor, icoana Maicii Domnului fctoare de minuni, pe care o zideasc din nou primise n dar din Bizan. De asemenea, a sftuit pe domn dou frumoase mnstiri, Bistria (1402) i Moldovia, ca lca de rug i de
venic odihn. La
Mnstiri
ucenicul
7 ianuarie,
1407,
mitropolitul
Iosif
unete
cele
dou
voievodale,
Neam i
Bistria,
i numete egumen
peste ele pe
fie aceste mnstiri nedesprite 14 Tot la ndemnul sunt amndou ale vldiciei mele" una de alta, pentru su, egumenul Dometian a scris vestitul Pomelnic al Mnstirii Bistria, care
su, arhimandritul Dometian, ca
14
Documente privind
Istoria
Romniei - A, Moldova, veacul XIV-XV,
voi.
I,
1954, p. 15-16
SFINI
se
I CUVIOI
,
DIN SECOLELE XIV-XV
95
pstreaz pn astzi 15 i primete n dar icoana Sfintei Ana de la Manuel Paleologu. Asemenea i la celelalte Mnstiri, Probota, Bogdana i Moldovia, rnduiete starei buni i poart grij de toi - de clugri, de sihastri, de preoi, de popor i de tot sfatul rii - ca un adevrat printe al
mruror ce era.
n anul 1415, ajungnd la adnci btrnei, evlaviosul mitropolit Iosif, cel
dinti
printe
al
Moldovei, i-a dat

n
sufletul n minile
gropat la
perit
Mnstirea
Bistria, n partea de sud a pronaosului,
Domnului i a fost nunde i s-a desco16

.
mormntul n anul 1975,
urma lucrrilor de
restaurare a bisericii
Mare egumen
CUVIOSUL DOMETIAN ARHIMANDRITUL al Mnstirilor Neam( i Bistria

(1407
-
c.1415) 17
printre cei
Arhimandritul Dometian este
numrat
Acest
mai de
Mnstirilor
Neam i
Bistria.
cuvios
era
seam starei rud i ucenic
ai
al
mitropolitului Iosif
marele ierarh era
Muat, lund jugul egumen al Mnstirii
lui Hristos
din tinereile sale, pe cnd
Neam
(1373-1386).
Muli
ani,
Cuviosul Dometian s-a nevoit n obte, mplinind cu dragoste

de la cei mai sporii
cele sfinte cu
sfnta ascultare i nvnd meteugul rugciunii i al de cinstea preoiei, svrea
clugri cunotina crii i
luptei celei duhovniceti. Apoi, nvrednicindu-se
ajungnd iscusit
att
de
soborul
i fric de Dumnezeu, duhovnic i pstor de suflete. Fiind clugr nvat i iubit, prinilor, ct i de marele domn Alexandru cel Bun,
mult
evlavie
arhimandritul
Dometian a fost numit la, 7 ianuarie, 1407, stare al Mnstirilor Neam i Bistria, ca s fie aceste mnstiri nedesprite una de alta". Din acest moment au fost unite ambele mnstiri sub aceeai conducere
mai bine de 20 de
n
ani.
Mnstirea Neam, Cuviosul Dometian a nnoit n ajutorul voievodului i al mitropolitului Iosif, att biserica i
15
ntregime,
chiliile,
cu
ct
Biblioteca Academiei
Istoria Bisericii
Romne, cota 78 voi. p.
n original
I,
16
Ortodoxe Romne,
1957, p.
158; Pr. prof.
M. Pcurariu,
Istoria
Bisericii
Ortodoxe Romne, Sibiu, 1972,

Zaharia,
Iosif I
61-65; Pr. Scarlat Porcescu, Iosif cel dinti mitropolit
runoscut al Moldovei, n revista Mitropolia Moldovei",

Ciprian
17
XL
(1964), nr. 3-4, p.
126-139; Arhim.
1988;
Muat,
ntiul
Costchescu, Documente moldoveneti, voi.
mare ierarh romn, I, Iai, 1935, p, 219
Episcopia
Romanului,
M.
C. Tomescu, Scurt povestire istoric despre Sfnta
Mnstire Neam,
1942, p. 11-12; Diac.
I:\an
Ivan
pr.
p.
Scarlat Porcescu, op.
cit,;
Damian
P. Bogdan,
Pomelnicul Mnstirii Bistria,

p.
Bucureti, 1940,
86-87;
pr.
M. Pcurariu,
Istoria Bisericii
Ortodoxe Romne, Sibiu, 1972,
64-65
96
PATERICUL ROMNESC
viaa duhovniceasc, mrind soborul lavrei la peste 150 de clugri. Dintre ei a ridicat apoi duhovnici i egumeni iscusii, dascli i neadormii rugtori pentru toat lumea. Tot la Mnstirea Neam, stareul Dometian a ntemeiat o vestit coal de caligrafi i miniaturiti din rile romne, nentrecut de nici o alt coal mnstireasc, condus de ucenicul su, venerabilul clugr caligraf Gavriil Uric. A ntemeiat, de asemenea, o bogat bibliotec cu numeroase opere patristice, dintre care multe erau copiate n lavr. n Mnstirea Bistria, stareul Dometian a mrit, la fel, numrul clugrilor la peste 50 de nevoitori i a rnduit aezmnt de via duhovniceasc ntocmai ca la Neam. Apoi a rnduit duhovnici i slujitori alei, spre slava lui Dumnezeu i cinstea ctitorului fondator, Alexandru cel Bun, care adesea zbovea aici. Cei mai alei dintre ucenicii si de la Bistria
au
fost:
arhimandriii Grigorie
Eutimie, ieromonahii Ioasaf, Ioan, Cornelie

fiul
su, Gavriil Uric i numeroi alii. Tot la Mnstirea Bistria, Cuviosul Dometian a format o coal de grmtici, unde muli tineri nvau carte de la clugrii cei mai luminai i de unde ieeau preoi de sate, dascli, catehei, grmtici i copiti. La porunca marelui stare, s-a scris la Bistria de ctre clugri prima cronic moldoveneasc i s-au copiat mai multe scrieri din Sfinii Prini. Iar n anul 1407 s-a scris vestitul pomelnic al Mnstirii Bistria, n care voievodul Alexandru cel Bun este numit adevratul ctitor al sfnt lcaului acestuia", iar arhimandritul Dionisie, adic Dometian, conductorul acestui
Timotei, duhovnicul Daniil, monahii Paisie Uric,
sfnt
lca".
aceste frumoase nvturi: Dometian izbveasc de cderea n pcatul de voie sau fr de curee. Prin cin i mrturisire adevrat i milostenie se cur
n prefaa pomelnicului, stareul
Oricine voiete
voie,
se
se
pcatele,
cei doritori a se nvrednici de fericirea
i
ca
cu fric de Dumnezeu ctre sfnta
soborniceasca
venic s vie cu ruinare i apostoleasca Biseric,
s-i mrturiseasc
cel
pcatele..."
18
.
Cuviosul arhimandrit Dometian era, de asemenea, duhovnicul marelui
domn Alexandru
numeroase
timpul
biserici
Bun i sfetnicul su de tain, la al crui ndemn s-au zidit i s-au fcut multe lucruri bune n ara Moldovei". n
Mnstirile
streiei
sale,
Neam i
Bistria
au cunoscut o mare
dezvoltare duhovniceasc
deosebit amploare a luat isihasmul moldovean n jurul ambelor mnstiri, fiind mult susinut de acest mare stare. n timpul streiei sale apar n inutul Neam cteva mici sihstrii noi, precum sihstria din Hang", sub Ceahlu,
18
i i
cultural, nemaicunoscut
pn
atunci.
Aceeai
Ibidem, p. 85, Manuscris original
la
Romne, manuscrise
slave, cota
78

sihstria de la Topolia
sihstria Tazluui
97
i Boitea
- Trgu
Neam,
al
sihstria Nechidului'%
i
al
altele.
Acest stare s-a dovedit

nentrecut
i un bun
chivernisitor
averilor
mnstireti i
Dumnezeu. Pentru toate acestea arhimandritul Dometian este numrat printre cei mai de seam starei din secolul XV ai monahismului moldovean. Ajungnd la adncul btrneilor i simindu-se chemat de Hristos, Cuviosul Dometian a dat ucenicilor si srutarea cea mai de pe urm i s-a strmutat la ceretile lcauri, n anul mntuirii 1415.
iconom
casei lui
CUVIOSUL GAVRIIL IEROMONAHUL

Primul egumen
al
(secolele
Mnstirii Cozia XIV-XV)
Dup
Ieromonahul Gavriil era unul din ucenicii Sfntului Nicodim cel Sfinit. ce mai nti se nevoi ca sihastru pe Valea Oltului, intr n obtea Mnstirii Tismana, unde deprinse meteugul vieii duhovniceti. i era vestit
n anul 1388, cnd Mircea cel
n partea locului pentru sfinenia vieii lui.
Btrn termin de
zidit
Mnstirea Cozia
i
n locul unei vechi sihstrii din poiana Nucet, Cuviosul Gavriil a fost rnduit
egumen i printe duhovnicesc al ctitoriei marelui domn. Tot lui s-a ncredinat i Mnstirea Cotmeana cu toate sihstriile de pe Valea Oltului. Cuviosul Gavriil a adunat n ambele mnstiri pn la 40 de clugri. Apoi a dat aezmnt de via duhovniceasc pentru obtea Mnstirilor Cozia i Cotmeana, care se respecta cu mare sfinenie, precum reiese din actul de
cel dinti
danie
sa fie
al ctitorului
fondator: ...Iar pentru vieuirea acestui
lca,
ntr-acest fel
va aeza i va ntemeia; i nimeni nu fie slobod a scdea sau a aduga mcar ct de puin. nc i dup moartea popei Gavriil pun egumen. numai nu aib nimeni voie ca fraii pe care l vor alege dintre dnii, dup aezmntul popei Gavriil...". Acest cuvios egumen a rnduit via de obte n ambele mnstiri, cu Sfnta Liturghie zilnic i cu spovedania sptmnal. n srbtori se adunau la Cozia i sihastrii de pe Valea Oltului i primeau Trupul lui Hristos. Astfel, toi petreceau n ascultare, n rugciune, n dragoste i n ateptarea buntilor viitoare. i era egumenul Gavriil iscusit printe duhovnicesc al clugrilor i sihastrilor din ara Oltului i printre cei dinti sfetnici ai lui Mircea cel Btrn, care de multe ori l cerceta i i urma sfatul. Era nc printele sufletesc i mngietor al stenilor de sub munte, att de dincoace,
popei Gavriil, oricte
el
dup aezmntul
fr
98
ct
PATERICUL ROMNESC
i
de dincolo de Carpai,
i muli
credincioi
n cele
cutau pentru binecuvntare

mnstiri
cuvnt de folos.
Astfel, ntrind
viaa clugreasc
dou
n
ajungnd
la
adnc btrnee, i-a
dat sufletul cu pace,
lsnd
urm muli ucenici.
SFANUL LEONTIE DE LA
(secolele
Sfntul Ierarh Leontie este
i-a
RDUI Mnstirea Bogdana

XIV-XV)
19
odrslit
numrat printre cei dinti sfini romni pe care pmntul Moldovei i adevratul printe duhovnicesc al Cuviosului
Daniil Sihastrul.
Dup
tradiie era de loc din oraul
Rdui.
Apoi, rvnind
lui Hristos,
Sfinilor
Prini de odinioar i arznd cu inima dup
dragostea
spre sfritul secolului al XlV-lea s-a fcut sihastru n pdurile seculare din
partea locului.
Deci, clugarindu-se cu numele de Lavrentie, s-a nvrednicit mai trziu
de darul preoiei. Apoi, mpreun cu civa ucenici, a ntemeiat o vestit sihstrie de clugri n codrii Rduilor, ce se chema, dup numele su
Schitul Laura" (Lavra) sau
Cuviosul Lavrentie a
Mnstirea Sfntului Lavrentie" 20 n obtea format muli ucenici cu via aleas, printre care
.
sa,
se
numra i
s-a nevoit
Sfntul Daniil Sihastrul. n Schitul Laura, nsui Cuviosul Lavrentie
a avut o trire
aa
de darul facerii de minuni.
C pe muli bolnavi
i
ocrotitor.
de nalt, nct s-a nvrednicit de la Dumnezeu i vindeca cu rugciunea sa i de
era tuturor printe, sfetnic, dascl
Dup
Alexandru pstorit cu
ntemeierea
cel
Episcopiei
Rdui,
auzind
al
domnul Moldovei,
acestui scaun.
Bun, de nevoina
sa, 1-a
rnduit episcop
mult nelepciune turma lui Hristos civa ani de zile, nvnd pe toi dreapta credin i fcndu-se tuturor pild de sfinenie. Apoi, rvnind iari vieii sihstreti, s-a retras din scaun i s-a fcut schimonah cu numele de Leontie, ajungnd cel mai vestit sihastru i printe duhovnicesc din nordul Moldovei. Deci, mai trind puin i uimind pe toi cu smerenia, cu nevoina i cu
darul minunilor pe care le fcea, i-a dat sufletul cu pace n minile Domnului.
Mai
trziu,
proslvindu-se prin oarecare minuni
cu trupul ntreg
19
nestricat,
s-a
aezat cu
cinste n
gsit n mormnt biserica episcopal din

fiind
Pr. dr. Liviu Stan, Sfini romni, Sibiu, 1945, p. 14-20; Pr. dr. Petru
n rev.
Rezu,
Sfntul Leontie
de
la
Rdui,
Mitropolia Moldovei",
op.
fost
cit., p.
XL
(1964), nr. 5-6, p. 282-289; Ierom. Ioanichie
Blan, Sfini romni..., 20 Pe locul unde a
331
lui
Sihstria
Lavrentie se afl satul Laura-Suceava.
SFINI
I CUVIOI
DIN SECOLELE XIV-XV
99
Rdui
spre nchinarea tuturor, unde

la sfintele sale
mngiere Moldovei.
muli credincioi primeau sntate i moate, ajungnd vestit pn dincolo de hotarele

au disprut
1783,
n anul
1639, prdndu-se biserica,
i moatele
Sfntului
Leontie din
fost
Rdui.
Unii cred
au fost luate
de nvlitori. Alii spun ca au
ngropate de
clugri
n biseric,
n anul
odat cu desfiinarea
mnstirii. ns, locul unde se afl astzi, singur Dumnezeu l tie. n anii 1621-1622 un vestit teolog ucrainean, ieromonahul Zaharia Kopystenski din
Kiev, scria despre
el:
Rdui,
.
n episcopie, Sfntul Leontie
fctorul de
noi!
minuni zace cu trupul
ntreg.
21
.
Sfinte Preacuvioase
Printe Leontie, roag-te
lui
Dumnezeu pentru
CUVIOSUL MACARIE IEROMONAHUL Ctitorul Mnstirii Boitea-Neam

(secolele
XIV-XV)
22
Acest cuvios printe era cu metania din

mitropolitului Iosif
Mnstirea Neam i
egumen
n
ucenic
al
Muat, pe cnd
acesta era
lavr (1373-1386).
Hristos
Apoi, primind darul preoiei, a ajuns slujitor credincios
al Bisericii lui
i duhovnic
iscusit.
Egumenul Dometian (1407-1415), cunoscnd buna ne voin a ieromonahului Macarie, i-a ncredinat metocul de la Grai-Trgu Neam, unde iernau vitele Mnstirii Neam. Aceast ascultare a dus-o cuviosul muli ani de zile, avnd sub povuirea sa 20 de clugri i frai. Cu toii triau n desvrit dragoste, mplinind ascultarea cu sfinenie i ludnd pe Dumnezeu ziua i
noaptea.
Numele
mprejurimi
acestui
mare duhovnic
credincioi
l
s-a
i muli
aveau
fcut cunoscut de printe

n anul
n toate
satele din
sufletesc.
Vznd
ntemeiat
ieromonahul Macarie
c s-au nmulit ucenicii si,

.
1449
(?) a
un
de
lca
21
de rugciune n codrii din apropiere de Trgu

23
Neam, anume
sihstria
fost
clugrie Boitea
Biserica cu hramul
Naterea Maicii Domnului" a
Pr. prof. Liviu Stan, op. cit., p. 17

I.
22
Grigora,
I.
Caprou,
p.
Biserici din
Moldova,
p. 60;
N. Stoicescu, Repertoriu bibliografic -
Moldova, Bucureti, 1974,

23
98
148
dou secole, fiind tot timpul locuit de clugrie. nume alturi de mnstire, biserica a devenit parohie, iar maicile s-au retras la Mnstirea Topolia-Neam, lund cu ele i icoana Maicii Domnului de provenien bizantin, druit dup tradiie de mitropolitul Iosif Muat. De la Topolia, icoana a ajuns la Schitul
Mnstirea Boitea
a funcionat aproape
Apoi, ntemeindu-se satul cu acelai
100
la
PATERICUL ROMNESC
mnstirii, ieromonahul Macarie,
din inutul
iar
nceput din lemn, apoi s-a zidit din piatr. Primul duhovnic a fost nsui
ctitorul
primele vieuitoare au fost 30 de
clugrie
Neam.
Intemeindu-se acest
aezmnt clugresc
cu
vreme Mnstirea Boitea ajunsese o vestit sihstrie de clugrie din partea locului, avnd aceeai rnduial duhovniceasc de nevoin ca i marea lavra, al crei metoc era. Numele i faptele Cuviosului Macarie se rspndiser peste tot, ajungnd pn la voievodul tefan cel Mare, care face unele danii pentru ctitoria sa. i era cuviosul blnd, smerit i foarte sporit n rugciune. Avea nc i darul
de obte, n
izgonirii duhurilor necurate
iscusit
via
puin
i muli
al
se vindecau cu
rugciunile
lui,
fiind
povuitor de
suflete
i dascl
lsnd
rugciunii.
Aa nevoindu-se
cu pace n braele
Cuviosul Macarie mai mult de 60 de ani, i-a dat sufletul

n
lui Hristos,
mnstirea
sa peste 50 de
clugrie.
CUVIOSUL IOV SIHASTRUL Mnstirea Bogdneti

(secolele
Sihastrul Iov era cu metania din
s-a nevoit
XIV-XV)
Mnstirea Bogdneti-Suceava, unde
la sfritul secolului XIV. Apoi, dorind s slveasc Dumnezeu, s-a retras n pdurile seculare de sub Muntele Pleu, unde a sihstrit n aspr nevoin peste 40 de ani, rbdnd grele ispite de la diavolul. Vestea acestui mare ascet se fcuse ndat cunoscut peste tot, cci avea darul Sfntului Duh i era fctor de minuni. Apoi izgonea cu rugciunea
civa ani
nencetat pe
duhurile rele din oameni
prevestea cele viitoare.
mai mult de 15 clugri, a ntemeiat n pdure o mic sihstrie, cunoscut mult vreme sub numele de Sihstria lui Iov", iar mai trziu Poiana Iova". Aceasta era sihstria clugrilor din Mnstirea
Adunnd
n jurul
su
Bogdneti-Rca.
aici sihastri
Secole de-a rndul,
pn
ai
spre zilele noastre, s-au nevoit
cuvioi, neadormii rugtori
neamului.
iar n
Chiliile ucenicilor se aflau n apropierea chiliei Cuviosului Iov,
se nla o mic biseric de lemn, unde fceau zilnic cuvenita rugciune. n srbtori svreau Sfnta Liturghie i primeau Sfintele Taine, era renumit duhovnic i dascl al n tradiie se spune despre Cuviosul Iov rugciunii. La el veneau muli clugri i mireni pentru rugciune i cuvnt de
mijloc
Grcina-Neam,
afl i astzi.
iar
din anul 1803 a fost transferat cu
obtea clugrielor
la
Mnstirea Agapia unde
se
SFINI
folos.
I CUVIOI
DIN SECOLELE XIV-XV
101
Dup
o astfel de
nevoin pustniceasc, Cuviosul Iov Sihastrul i-a 24 Hristos i s-a adugat n ceata cuvioilor prini
.
dat
Cuvioase printe Iov, roag-te
lui
Dumnezeu pentru
noi!
CUVIOSUL SILVESTRU SIHASTRUL

Schitul Silvestru-Ceahlu (secolul XV)
Ieroschimonahul Silvestru, unul din cei mai vechi
sihastri ai
Muntelui
Ceahlu, era cu metania din Mnstirea Neam, unde

ajunsese duhovnic
iscusit.
se nevoise din tineree
Apoi,
auzind de cuvioii sihastri din Muntele
Ceahlu i de
Bistriei
sihstrit
locurile singuratice de aici, s-a retras cu
civa ucenici pe Valea

Prul
Schitului",
a
i,
urcnd pe prul
care
azi
se
numete
lng Ceahlu muli
ani netiut de nimeni.

n
Mai trziu, adunndu-se i ali sihastri mprejurul lui, a ntemeiat poian un mic schit i biseric de lemn cu hramul Pogorrea Sfntului Duh,
timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Acest sfnt
lca
i
Sihstria
lui Silvestru", apoi Schitul lui Silvestru"
numit la nceput este cea dinti sihstrie

s-a Iar
i aezare monahal cunoscut lng

este cel dinti sihastru
Muntele Ceahlu.
Cuviosul Silvestru
lui
pomenit
n tradiia locului.
schitul peste
Cuviosul Silvestru a
povuit
20 de
ani,
adunnd n jurul
mai muli
sihastri
rnduind aleas
via
de obte. ndeletnicirea lor era
Dumnezeu i mntuirea oamenilor. Acest egumen era i duhovnic a numeroi sihastri care pustniceau pe Muntele Ceahlu. Spre srbtori coborau la schit muli dintre ei, primeau dumnenencetata rugciune, spre lauda lui
zeietile Taine
se urcau din
nou
la
bordeiele lor. n posturi se retrgeau n
munte
i clugrii
din schit
se
nevoiau singuri
dup
putere,
apoi
se
ntorceau la ale lor.
Ajungnd sihastru vestit i printe duhovnicesc al sihastrilor de la Ceahlu, pe la jumtatea secolului XV, Cuviosul Silvestru i-a dat sufletul n minile Domnului, lsnd n urm numeroi ucenici. Mai trziu, schitul su, rennoindu-se, s-a numit Schitul Hangu", iar din secolul XVII, Mnstirea Pionul, dup numele sihastrului Peon, care s-a nevoit mai muli ani pe Ceahlu. Cuvioase printe Silvestre, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
24
Arhiereul
Narcis
Creulescu, Istoria
Sfintei
Mnstiri Raca,
Flticeni,
1901,
p.
24;
Pomelnicul ctitoricesc al Mnstirii
Raca
102
PATERICUL ROMNESC
SFNTUL VASILE DE LA MOLDOVIA

(secolul
XV) 25
i buna
rnduial din
Sfntul Vasile ieromonahul era de loc din nordul Moldovei, fiu de

iubitori
de Dumnezeu. Auzind de viaa aleas
rani Mnstirea
(sec. XIV) i fiind chemat de Hristos, s-a fcut clugr iscusit n aceast chinovie voievodal, ntrecnd pe muli cu smerenia, cu rugciunea i cu nelepciunea cea duhovniceasc. Vznd mitropolitul Iosif Muat nevoina i sfinenia vieii lui, 1-a hirotonit preot i 1-a numit egumen al Mnstirii Moldovia, povauind cu mult nelepciune obtea ncredinat lui, nct era cinstit i cutat, att de clugri, ct i de muli credincioi 26 Vestea numelui su ajunsese pn la domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, i la sfetnicii si. Cci primise de la Dumnezeu darul facerii de minuni i al naintevederii i nu puini bolnavi vindeca i cele viitoare mai nainte le
Moldovia
cunotea. Era nc sfetnic
i printe
duhovnicesc
al
marelui
domn i
al
multor
cuvioi i sihastri, i toi se foloseau de cuvintele lui. Acest sfnt egumen avea ucenici n Muntele Athos i la Mnstirea Studion din Bizan, de unde a adus zeci de manuscrise bisericeti la mnstirea sa. El a ntemeiat la Moldovia i o vestit coal de monahi catehei i
caligrafi, pentru nevoile bisericilor
de
n
la sate.
lui
Astfel,
bine cltorind
mplinind Evanghelia
Hristos,
Cuviosul
Vasile s-a
svrit cu pace, lsnd
urm
peste o
sut de
ucenici
obte
cu totul aleas. Dovedindu-se i dup moarte fctor de minuni, iar trupul su gsindu-se nestricat, a fost aezat n biseric i cinstit de toi ca un adevrat
sfnt.
n anii
1621-1622, teologul ucrainean, ieromonahul Zaharia Kopy-
stenski, scria despre el: In
Moldovia,
mnstire,
Sfntul Vasile
fctorul
de minuni".
Mai trziu, biserica veche risipindu-se i alta nou ridicndu-se (1535), moatele Cuviosului Vasile au stat peste o sut de ani n noua biseric. Apoi, din cauza vitregiei vremurilor, au fost aezate n biseric la un loc tinuit, unde se afl i astzi.
25
Diacon
I.
Ivan, Cuviosul Vasile de la

cit., p.
Moldovia,
n Sfini romni..., op. cit., p. 306; Pr. prof.
Liviu Stan, Sfini romni..., op.

26
45-47
lui
Cuviosul Vasile figureaz ca egumen n Pomelnicul Mnstirii Moldovia. Numele

al lui
mai
figureaz ntr-un document de danie
Alexandru
cel
Bun
din 14 aprilie, 1415.
SFINI
I CUVIOI
DIN SECOLELE XIV-XV
103
CUVIOSUL AGAPIE SIHASTRUL

Ctitorul
Mnstirii Agapia Veche

(secolul
XV) 27
munii poart numele, i adevratul ctitor al sihstriei Agapia Veche. Acest cuvios a trit mai nti n obtea Mnstirii Neam, la nceputul secolului al XV-lea, unde s-a nvrednicit de darul preoiei. Apoi, iubind rugciunea i
Pustnicul Agapie este cel dinti sihastru cunoscut, ce s-a nevoit n
i
care
viaa pustniceasc,
de
s-a retras la linite n
muntele ce desparte
Mnstirea Secu
Mnstirea
Agapia.
n acest munte se
gseau
poieni singuratice
locuri foarte prielnice vieii
muli ani de zile, n post rugciune, slvind pe Dumnezeu ziua i noaptea i rbdnd multe ispite de la diavoli. Apoi, numele lui fcndu-se cunoscut, i s-au alturat civa ucenici din obtea Mnstirii Neam, care i-au construit chilii din lemn n apropierea dasclului lor. Astfel s-a nchegat aici prima i cea mai vestit sihstrie din jurul Mnstirii Neam. Inmulindu-se numrul pustnicilor, se simea nevoia unei biserici pentru slujbe n zile de srbtori. Atunci Cuviosul Agapie a construit, mpreun cu ucenicii si, o mica biseric de lemn, n poiana care i poart numele, cu hramul Schimbarea Domnului la Fa". a luat natere pe la jumtatea secolului al XV-lea Sihstria lui Agapie", sub povuirea
pustniceti. Aici s-a nevoit Cuviosul Agapie singur,
Aa
acestui
mare
de
sihastru.
vestit ajunsese
Aa
numele
lui,
c muli clugri
cereau cuvnt de folos
doreau s-i devin ucenici.
i Cci
mireni
se
cutau,
lui.
cucereau toi de
petrecerea Cuviosului Agapie
de buna rnduial din sihstria
Toat
sptmna
n schit,
ucenicii lui se nevoiau singuri n munte, iar spre srbtori coborau fceau priveghere de toat noaptea, svreau Sfnta Liturghie i se
a vorbi nencetat cu
mprteau, Apoi se retrgeau din nou la linite, pentru Dumnezeu i a se hrni din dumnezeiasca dragoste.
Ajungnd
la vrsta
vestit de Duhul Sfnt, prin gura proorocului David,
Cuviosul Agapie Sihastrul s-a strmutat cu pace

n ceata cuvioilor
cuvios i-au luat
la cele venice, numrndu-se prini, i a fost nmormntat lng biseric. De la acest numele cele dou Mnstiri, Agapia Veche i Agapia Nou,
Poiana
lui
Agapie, muntele
n
prul lui Agapie.
Doamne, odihnete
mpria Ta
i
pe Cuviosul Agapie cu ucenicii si,

lor!
care au sfinit aceste locuri prin jertfa

27
dragostea
Pr.
N.
Drng,
Istoricul
Mnstirii Agapia, Tg. Frumos,
1908, p. 40
104
PATERICUL ROMNESC
MONAHUL FILOTEI IMNOGRAFUL

Mnstirea
(secolele
Acest monah iubitor de Hristos se
Cozia
XIV-XV)
numr
printre cei dinti imnografi
cunoscui din mnstirile romneti. Mai nti a fost mare logoft al rii Romneti n timpul domniei lui Mircea cel Btrn, cunoscut sub numele de Filos, fiind foarte nvat i cunosctor al limbilor greac i slavon. n anul 1392, renunnd la dregtorie i la toate cele pmnteti, lu Crucea lui Hristos i se fcu clugr n Mnstirea Cozia, prin mna egumenului Gavriil. Apoi, deprinznd buna ne voin i rnduiala slujbelor bisericeti, ajunse vestit protopsalt i cel dinti dascl i caligraf n obtea Mnstirilor Cozia i Cotmeana. Monahul Filotei ntemeiaz astfel prima coal de caligrafi i copiti la Cozia i ajunge dascl al clugrilor de pe Valea Oltului. Singura oper scris de el, ajuns pn astzi, poart numele de Pripeale" (mrimuri), adic imne
de
laud
cinstea marilor
sfini,
care
se
cnt
la
slujba privegherii
mnstiri. Fiind
prin secolele spre lauda
iscusit protopsalt
imnograf, pripealele" sale s-au rspndit
XV-XVIII n lui Dumnezeu i
toate Bisericile
Ortodoxe din Peninsula Balcanic,

.
a sfinilor
Si
28
Ajungnd la vrsta proorocit de psalmistul David i lsnd n urm civa buni ucenici, Cuviosul Filotei s-a mutat la cele cereti pentru a luda nencetat cu ngerii pe Tatl, pe Fiul i pe Duhul Sfnt.
CUVIOSUL GAVRIIL URIC (Scriitorul) Mnstirea Neam

(secolele
Vrednicul de pomenire
cei dinti copiti
XIV-XV)
29
monah
Gavriil Scriitorul" este
numrat
printre
de opere filocalice din ara noastr i unul din cei mai iscusii dascli, miniaturiti i caligrafi ai monahismului romnesc. Acest clugr nvat era fiul grmticului Petru Uric, scriitor de acte
(urice)
28
domneti de
Istoria Bisericii
voi.
I,
la curtea lui
Roman Muat i Alexandru

voi.
I,
cel
Bun.
Dup
ce
romne,
29
1970,
p.
Ortodoxe Romne, 14-15
op.
cit.,
p.
216; Al. Piru, Istoria literaturii
Pomelnicul Mnstirii Bistria, 1407, mss. slave,
nr. 78, Biblioteca
Academiei Romne,
fila
r;
C. Tomescu, Scurt povestire istoric despre Sfnta
Mnstire Neam,
1942, p. 13
SFINI
nva
scriitor
la
I CUVIOI
la cancelaria
DIN SECOLELE XIV-XV

la
105
coala de grmtici de
Mnstirea
Bistria,
ajunge cel dinti

racndu-se
i grmtic
n
Moldovei. Apoi, tatl
su
cu numele de Paisie Uricul" la

Gavriil,
Mnstirea
loc
ntre
Bistria, s-a
sa
monah clugrit i fiul su,
obtea Mnstirii Neam, dorind

lor
Hristos.
Clugria
avut
anii
slujeasc din tineree lui 1407-1415, sub egumenul
Dometian, cnd s-a scris i pomelnicul de la Mnstirea Bistria. Pe fila 6 r, ..zceai a 20" a pomelnicului ctitoricesc, scrie urmtoarele: Pomenete,
Doamne, sufletul robilor Ti..., monahul Gavriil Scriitorul".

Smeritul
al
monahului Paisie Uricul
al fiului
su,
monah
Gavriil,
socotindu-se nevrednic de sfnta preoie, i-a
nchinat anii vieii copierii de

ct
nvturi i scrieri patristice, att aghiografice, Cci era nzestrat de Dumnezeu cu mult tiin de carte, cu o frumoas scriere i cunotea bine limbile greac i slavon i mpodobea
filocalice.
crile sale cu miniaturi din cele mai alese. Timp de aproape 40 de ani, monahul Gavriil Uric a copiat i a mpodobit n Mnstirea Neam zeci de manuscrise. Dintre acestea se mai pstreaz astzi doar cteva: Evangheliarul
(1429) cu text slavon
grecesc
cu neegalate miniaturi; Scara Sfntului Ioan
Scrarul,
Mrgritarul
sufletul
Sfntului
Ioan
Gur
i
de
Aur,
patru
volume
de
Sbornice" cu extrase de
nvturi
patristice
viei de sfini
altele, care
cluzesc
pe calea mntuirii.
Monahul
Gavriil Uric este considerat cel dinti dascl, caligraf
scriitor
de opere filocalice din Moldova.
Mnstirea Moldovia, aduse de (Mnstirea Studion), el ntemeiaz

caligrafi
Cercetnd manuscrisele bizantine de la Alexandru cel Bun din Constantinopol

la
Neam i
Bistria o vestit
coal
de de
miniaturiti, formnd
numeroi dascli, grmtici i
scriitori
cri
patristice
de
cult.
Prin acest dascl a ptruns duhul Sfinilor
Prini i
mnstirile din Moldova. Ucenicii lui s-au rspndit, mai ales sub domnia lui tefan cel Mare, n toate mnstirile din Moldova, ca: Bistria, Putna, Moldovia, Vorone, Probota, Tazlu i la cancelariile domneti.
tradiia bizantin n
Aa
cuvintelor
socotit
smeritul
monah
Biserica
Gavriil
Scriitorul
s
ajute
slveasc pe
la mntuirea Dumnezeu, s mbogeasc sufletelor omeneti. Scriitor i mpreun lucrtor, dascl i mplinitor al
Moldovei
Sfintei
Evanghelii,
Cuviosul
Gavriil
este
chipul
desvrit care
fapta
a mbinat
pe deplin ascultarea cu rugciunea

n
monahului nvtura cu
ucenici,
lui
bun, n dragoste i smerenie. Svrindu-i cltoria vieii i lsnd

ctre jumtatea secolului XV.
Moldova numeroi
Cuviosul Gavriil Scriitorul (Uric) i-a dat sufletul cu pace n braele

Hristos,
106
PATERICUL ROMNESC
CUVIOSUL SILUAN IEROSCHIMONAHUL

Mare egumen
al
Mnstirii Neam
(t
1448) 30
Egumenul Siluan era ucenic al mitropolitului Iosif Muat i al egumenului Dometian (1407-1415), crescut i format n obtea Mnstirii Neam. Aici a nvat carte mult n coala de grmtici a mnstirii de la marele dascl i monah Gavriil Uric, ajungnd apoi ieromonah i duhovnic iscusit. n anul 1422, rposnd egumenul Pimen, a fost rnduit de Dumnezeu egumen al Mnstirii Neam Cuviosul ieroschimonah Siluan. Acest mare stare a condus obtea mnstirii cu deosebit druire i pricepere duhovniceasc mai mult de 25 ani. El a continuat i a desvrit opera duhovniceasc i cultural nceput de egumenul Dometian n ambele lavre - Neam i Bistria. n Mnstirea Neam, egumenul Siluan a mrit mult numrul monahilor, dintre care nu puini sihstreau n pdurile seculare din jurul ei. Dintre acetia a ridicat duhovnici i egumeni cuvioi, cunoscui n toat Moldova. La biseric a ntrit buna rnduiala a slujbelor, nct nicieri nu se svreau mai frumos ca aici. Vestiii protopsali de la Neam, rivalizau cu cei de la Muntele
Athos
din
Bizan i nsui domnul cu toi dregtorii rii veneau s-i
asculte
la slujbe.
Un
jurul
ai
avnt necunoscut
pn
atunci n
Moldova
a luat
i viaa
isihast din
Mnstirilor
Neam i
Bistria, unde strluceau mari sihastri
lucrtori
rugciunii
lui Iisus.
Cel mai vestit sihastru din timpul egumenului Siluan
era Cuviosul Iosif, ce se nevoia cu 17 ucenici n Muntele Bisericanilor.
Luminatul egumen Siluan a dezvoltat la Neam coala de grmtici, condus de monahul Gavriil Uric, ajungnd cel mai vestit centru duhovnicesc din Moldova, de cultur patristic, de iconografie i aghiografie, de copiere i
ornamentare a crilor de
mireni,
cult.
Aici
nvau
carte
muli grmtici, monahi i
dintre care unii au ieit iscusii caligrafi, copiti
miniaturiti la
mnstirile moldovene. Sub ndrumarea egumenului Siluan s-au copiat la Neam mai multe opere patristice cu coninut filocalic, precum Scara Sfntului Ioan Scrarul, Mrgritarul Sfntului Ioan Gur de Aur, Adunri de Cuvinte (Sbornice), Viei de sfini i altele.
Tot prin
Neam
30
egumenului Siluan s-a brodat cu fir de aur Epitaful de la (1437), renumit n toat ara, care i poart numele; s-au zidit chilii noi
grija
Arhiereul Narcis Creulescu, Inscripiile
Mnstirii Neam, 1905, mss.,

12-13
nr.
171.
f.
340,
Biblioteca
Mnstirii Neam; C. Tomescu,
op.
cit., p.
SFINI
i
s-au
I CUVIOI
nnoiri
al
DIN SECOLELE XIV-XV

danii. Iar ca sfetnic al evlaviosului
la
107
fcut numeroase
domn
toate
Alexandru cel Bun

bucuriile
fiilor
si, Cuviosul Siluan a luat parte
ncercrile vremii din ara Moldovei. El a participat la prohodirea
voievodului Alexandru cel Bun, n anul 1432,

nenelegerile dintre urmaii
tot el a
cutat
mpace
si
la
domnie, cci era
iubit
respectat de toi ca
un vrednic printe duhovnicesc. Dup o ndelungat nevoin duhovniceasc, n post i rugciune, n rbdare i jertfire de sine pentru mntuirea multora, cuviosul egumen Siluan i-a dat sufletul cu pace n minile lui Dumnezeu, n anul 1448, lsnd n
urm numeroi ucenici.
CUVIOSUL IOSIF DE LA BISERICANI

Sihstria Bisericani-Neam (secolul XV)
31
Ieroschimonahul losif Sihastrul era cu metania din

Iordanului, nct
Mnstirea
Bistria.
Apoi, ducndu-se la Mormntul Domnului, s-a fcut pustnic vestit n pustiul
numele
lui se
fcuse cunoscut
n tot inutul Iudeii.
Auzind
al
clugrii
romni
din partea locului, s-au adunat n jurul

doi greci.
su
17 sihastri, dintre care 15

al sihastrilor
era Cuviosul losif duhovnic
i dascl
l
pustnicilor.
Nevoin
lor era nencetata
rugciune,
iar
adpostul
lor
formau
peterile de pe malul Iordanului.
Sfnt, Cuviosul losif i-a luat ucenicii i a venit n Moldova, la Mnstirea Bistria. Dar n-a stat mult aici, cci, iubind linitea, s-a retras ntr-un munte nalt din apropiere, numit de atunci Muntele lui losif", iar mai trziu, Muntele Bisericanilor". Aici toi se nevoiau n
Odat, nvlind
arabii n
ara
peteri de piatr
n bordeie de
lemn i pmnt,
iar slujba o
fceau
ntr-o
crei urme se cunosc pn astzi. att de mult a sporit fcuse fctor de minuni. Vznd ca se nmulesc ucenicii lui pe munte, a nlat o mic biseric de lemn cu hramul Buna- Vestire, a fcut chilii de jur-mprejur i a adunat aici o parte din clugri. Schitul acesta s-a numit mult vreme Schitul lui losif i era una din cele mai vestite sihstrii din Moldova. Cuviosul losif a aezat cu legmnt n schitul su rnduial neadormit de slujb, numit achimit", dup modelul Mnstirii Studion din Constantinopol Astfel, a mprit pe
peter mare,
Cuviosul
ale
losif, nct se
31
Ierom. Ioanichie Blan, Sfini romni..., op.
cit., p.
311; Pomelnicul
Mnstirii
Bisericani
108
PATERICUL ROMNESC
n trei cete,
clugri
biseric
fiecare
ceat slvea pe Dumnezeu
n biseric cte opt
ore. Iar rnduiaia obtii Cuviosului Iosif era aceasta: nencetata
rugciune
la chilii,
cntarea psalmilor lui David, postul, desvrita ascultare

lui Iosif
dragostea ntre frai. Schitul
era singura
aezare mnstireasc cu
aceasta, Cuviosul
fiind
rnduial achimit din ara noastr. Pentru o

Iosif a fost cinstit de credincioi ca sfnt
nevoin ca nc din via,
pomenit n
partea locului
pn
n zilele noastre.
Mai trziu, Schitul lui Iosif s-a numit de credincioi Schitul Bisericani", adic al evlavioilor", pentru c monahii se rugau nencetat cu post i lacrimi i muli se vindecau de boli cu binecuvntarea cuviosului. Deci, mult
nevoindu-se Sfntul Iosif
sufletul
cu pace n minile
msura prinilor de demult, i-a Domnului i a fost numrat n ceata sfinilor.

ajungnd
la
dat
Sfinte Preacuvioase
Printe
Iosif,
roag-te
lui
Dumnezeu pentru
noi!
CUVIOII SIMON, METODIE, VARNAVA, PETRU, AVERCHIE, GHERMAN, PIR I GRECU

(secolul
(?)
XV) 32
nou
sihastri, ale
Aceti cuvioi prini mpreun cu ali

uitat,
cror nume
s-au
au fost ucenicii Cuviosului Iosif din pustiul Iordanului. Dintre acetia, cincisprezece erau romni, iar schimonahii Pir i Grecu (?) erau din Palestina.
Urmnd pe dasclul
lor,
toi aceti
prini au
venit n
sa.
Moldova i au
monahul avnd fiecare petera Simon a sihstrit pe un munte nalt numit pn azi Muntele lui Simon", iar ceilali s-au nevoit n alte culmi de munte, nu departe de petera Cuviosului
sihstrit pe Muntele Bisericani,
Astfel,
Iosif, care
de atunci
iar
aspr nevoin,
poart numele. Ei se rugau toat sptmna srbtori se adunau n petera cuviosului

Schitului
lui
singuri n
i fceau
s-au
priveghere de toat noaptea.
Dup
i
lucrtori
ntemeierea
Iosif",
unii
din aceti
sihastri
cobort n obte, iar Cuvioii Simon, Metodie, Varnava, Averchie, Pir i erau toi iubitori de Hristos Grecu au rmas n pustie pn la sfritul vieii.
ai
rugciunii
inimii, mijlocind nencetat pentru mntuirea lumii
strlucind pe munte ca nite fclii duhovniceti.
Ctre
sfritul
secolului
Bisericani s-au strmutat la

32
cuvioi sihastri de pe Muntele ceretile lcauri, iar moatele lor s-au aezat n
cei
XV,
17
Pr. C.
Matas,
op.
cit., p.
79-80; Pr. Liviu Stan, op.
cit., p.
54; N. Stoicescu, op.
cit., p.
72, 145
SFINI
I CUVIOI
DIN SECOLELE XIV-XV
109
peterile n care s-au svrit. n toponimia locului se
pstreaz pn astzi
urmtoarele denumiri: Muntele Simon", Muntele Averchie", Muntele lui Metodie", Muntele lui Varnava", Muntele Pir" i Muntele Grecu", iar din 33 secolul XVII, Muntele Chiriac" i La Chilii"
.
MITROPOLITUL TEOCTIST al Moldovei i Sucevei

(1452
-
1477) 34
Venerabilul mitropolit Teoctist I a fost 25 de ani printele Moldovei" i mai de aproape rugtor i sfetnic al voievodului tefan cel Mare. Dup tradiie se trgea din familia Muatinilor. Din tineree, lund jugul lui Hristos, s-a fcut clugr n Mnstirea Neam, cea mai renumit vatr monahal de formare duhovniceasc din secolele XV-XIX. Apoi, nvnd de la monahi iscusii frica de Dumnezeu i dogmele credinei, s-a nvrednicit de
cel
un timp egumen al marii lavre. Vznd Petru Aron nelepciunea i sfinenia vieii egumenului Teoctist, cu sfat de obte l-au ales mitropolit al Moldovei n anul 1452. Iar n primvara anului 1457, cnd tefan cel Mare ajunge pe tronul Moldovei, mitropolitul Teoctist a fost rnduit de Dumnezeu s ung domn pe cel mai mare voievod al neamului romnesc. Cci, adunndu-se cu tot clerul i poporul la locul numit Direptate, cu voia tuturor l-au ridicat Domn i l-au pomzuit Teoctist mitropolitul", n numele Preasfintei Treimi. Apoi s-a rugat pentru el cu tot
darul preoiei
a fost
poporul
fie
domn
al
mrturisitor
al lui
Hristos
dreptii, viteaz ntru rzboaie, aprtor i printe adevrat al Moldovei.

al
al
credinei,
Acest nelept mitropolit era cel dinti sfetnic
lui
tefan
Cnd ara
era
ameninat de rzboaie, cu
el se
sftuia
nti. Iar
cel Mare. cnd domnul
pleca la lupt, mitropolitul punea la priveghere de toat noaptea cu post
i
De
la
l
rugciune pe toi monahii din mnstiri i pe toi
sihastrii din
muni, pe preoi
pe credincioi,
pn
ce voievodul se ntorcea biruitor la Suceava.
asemenea, cnd tefan, cu ngduina lui Dumnezeu, se ntorcea nvins de lupt, precum a fost la Rzboieni (1476), mitropolitul Teoctist cu clerul su
mbrbta
cel dinti, se
ruga pentru
el
ndemna
este acela care 1-a sftuit pe
tefan
cel
Mare
s nu nchine ara. Tot el s nale dup fiecare rzboi cte

65
1957, p. 233-238; Pr. prof.
33
Ierom. Ioanichie Blan, Vetre de sihstrie, op.

Istoria Bisericii
cit., p.
34
I,
Bucureti,
p. 82;
M.
Pcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, Sibiu, 1972,
Cronica
lui
Grigore Ureche
110
PATERICUL ROMNESC
n
mnstire,
semn de mulumire adus
lui
Dumnezeu. Cu ndemnul
lui,
marele
la 3
domn
a zidit
septembrie,
Mnstirea Putna 1470. Cu ndemnul
(1466-1470), pe care nsui a sfinit-o

lui
refcut n ntregime
Mnstirea
Zografu (1466-1475) i a dat multe ajutoare mnstirilor din Athos. Sub pstoria acestui evlavios mitropolit a nflorit mult viaa duhovniceasc n mnstirile Moldovei i s-au ntemeiat numeroase schituri i sihstrii de-a lungul Carpailor, precum Sihstria Putnei, Sihstria Voroneului,
a Bisericanilor, a Tazlului
altele.
n toate aceste
clugri alei, dintre care unii ajunseser fctori de egal n popor ca sfini. Viaa isihast n acest timp a cunoscut o nflorire Moldova. De asemenea, mitropolitul Teoctist a crescut numeroi ucenici,
aezri monahale triau minuni i erau cinstii de
fr
dintre care unii au ajuns ierarhi alei, alii starei iscusii, ca

la
Simeon i Siluan
Fevronia
la
Mnstirea Neam,
Ioasaf, cel dinti

la
egumen
la Putna, Evstatie la Bistria, la
Silvestru
Teoctist
Moldovia,
Gherontie
Probota,
Humor,
mnstirea de clugrie
Icani, Antonia la Horodnic
Neam,
Putna, Moldovia,
Humor i
i alii. In Mnstirile odat cu viaa duhovniceasc,

caligrafie,
mitropolitul
Teoctist a dezvoltat
sculptur, de pictur, de miniatur
i colile de i de muzic.
de broderie, de
Aa
fiind
a fost pstoria bunului mitropolit Teoctist timp de 25 de ani. Apoi,

la
chemat
venica odihn, i-a

tot
dat sufletul n minile
noiembrie, 1477, fiind plns de

Putna.
poporul
ngropat n pridvorul
Domnului la 18 Mnstirii
SFNTUL DANUL SIHASTRUL Mnstirea Vorone

(secolul
a.
XV) 35
Viaa
Cuviosul Printele nostru Daniil Sihastrul a fost unul din cei mai mari
pe care i-a odrslit pmntul Moldovei, mare dascl al pustiei i povuitor al clugrilor. Acest sfnt al neamului nostru s-a nscut ntr-o familie de oameni sraci
sfini
de pe
moia Mnstirii
la
Sfntul Nicolae din
Rdui,
la nceputul secolului al
XV-lea, primind
35
botez numele de Dumitru. Cnd avea 16 ani, s-a fcut
Pr. prof. Liviu Stan, Sfini romni, p. 29-43; Pr. prof. Petru Rezu, Viaa i faptele Sfntului Daniil Sihastrul, n Studii Teologice", 1956, nr. 3-4, p. 227-240; Arhim. Nestor Vornicescu, tefan
cel
Mare i Daniil
Sihastrul, n rev. Mitropolia
Moldovei", 1966,
nr. 7-8, p.
566-573
SFINI
I CUVIOI
DIN SECOLELE XIV-XV
111
clugr n aceeai mnstire, cu numele de monahul David. Dup civa ani de aspr nevoin se nvrednicete de harul preoiei i se retrage la Mnstirea
Sfntul Lavrentie din
comuna Vicovul de Sus 36 Apoi,

.
fiind
chemat de Duhul
nti n
Sfnt la viaa pustniceasc, s-a racut schimonah cu numele de Daniil, nainte
de anul 1450,
Putna, ntr-o
s-a nevoit singur n
netiute osteneli duhovniceti, mai
preajma Mnstirii
Neam,
pe valea prului Secu, apoi pe valea prului

n piatr.
mic
chilie
spat
sfinirea Mnstirii Putna (1470), Cuviosul Daniil Sihastrul s-a preajma Mnstirii Vorone, unde i-a spat chilie n piatr, sub stnca oimului. Aici se nevoiete singur nc 20 de ani n plcere de Dumnezeu, crescnd numeroi ucenici i fcnd multe minuni de vindecare.
retras n
Dup
odat cu zidirea bisericii Mnstirii Vorone, Sfntul Daniil coboar n obte, avnd peste 80 de ani, i ajunge egumen al acestei mnstiri. Mai trind nc puin i fiind cinstit de popor ca sfnt i fctor de minuni, Cuviosul Daniil i-a dat sufletul n minile lui Dumnezeu prin anul 1496 i a fost aezat n biseric, unde se afl pn astzi.
In anul 1488,
Sihastrul se
b.
Fapte
cuvinte de
nvtur
de Dumnezeu din snul maicii sale
1. Sfntul Daniil Sihastrul, fiind ales
pentru viaa cea ngereasc a pustnicilor, s-a dovedit din pruncie purttor de
Hristos.
C niciodat nu
i
Nicolae din
nu cuta odihn
2.
lipsea de la biseric, nici se juca cu ceilali copii, nici mncare. Ci, mereu se ruga i ntru toate asculta de prini.
Cnd avea
vrsta ca de 10 ani, fiind dat
nvee carte n Mnstirea
Sfntului
Rdui,
dovedit btrn cu nelegerea.

Psaltirea pe de rost,
copilul Dumitru,
n
dei tnr cu
a deprins
vrsta,
s-a
puin vreme
se foloseau
Ceaslovul
precum i nevoin cea duhovniceasc. Pentru

l
aceasta,
cuvioii clugri foarte mult

lui,
iubeau
de blndeea
priceperea
c era ntotdeauna umbrit de darul Duhului Sfnt.

3.
Dup
i
cinci
ani de ucenicie,
tnrul osta
al
lui
Hristos s-a fcut
clugr, primind numele marelui prooroc i mprat David.

asculttor cuvioilor prini, avnd ca dascl
nevoitorul
4.
era ntru toate
printe duhovnicesc pe mult Sfntul purttorul de Dumnezeu Ierarh Leontie de Rdui.

foarte
Acest tnr monah David era

la asfinitul soarelui, iar
rvni tor
nevoin
trei
vieii
clugreti. Cel mai mult iubea

nimic
linitea, postul
rugciunea. Zilnic nu gusta
pn
i
uneori postea desvrit cte
chiar
cinci zile
se
hrnea numai cu legume i

aici satul
ierburi. n ascultare era tcut,
blnd
36
Astzi
se
afl
Laura, derivat de
la
Lavrentie" sau de
la
lavra".
112
PATERICUL ROMNESC
nc i
la cele
tuturor supus, iar la biseric

la chilie
nestins.
cugetnd
zbovea ziua i noaptea ca o candel mereu dormea puin pe un mic scunel, mereu veghind i dumnezeieti. Iar dintre cri, cel mai mult iubea Psaltirea pe
care o tia pe de rost

5.
o repeta
zilnic.
nevoindu-se civa ani de zile, Cuviosul David s-a fcut vas al Duh, nvrednicindu-se de darul preoiei i al facerii de minuni. Muli bolnavi, auzind de minunile ce se fceau prin rugciunile lui, alergau la smeritul ieromonah David i se vindecau de suferinele lor. Alii veneau sa-i cear sfat, era foarte nelept n cuvnt i nainte vztor, iar alii veneau s-i mrturiseasc pcatele, ajunsese cuviosul vestit duhovnic n prile de
Sfntului
Aa
nord ale Moldovei.

6.
Vznd
linite la
ieromonahul David este nconjurat de lume i nu mai are rugciune, temndu-se de duhul slavei dearte, a luat binecuvntare
de la episcopul de i s-a retras la Mnstirea Sfntul Lavrentie (Laureniu). Dar i acolo l cutau credincioii, precum i cei bolnavi de duhuri necurate. Cuviosul David, ns, ziua fcea ascultare i sttea ntre
oameni, obte.
7.
iar
Rdui
noaptea priveghea, se ruga
mpletea couri de nuiele pentru
Aa i
Odat
omora cuviosul
1-a trimis
ispitele tinereii
cugetul slavei dearte.

n
egumenul cu oarecare ascultare

zi,
oraul iret. Acolo,

la
nconjurndu-1 credincioii, a zbovit cuviosul o
neputnd a se ntoarce
timp n mnstire. Atunci, egumenul
i-a dat
canon
s nu mai
ias o vreme din
lavr. Deci, smerindu-se ieromonahul David, i-a mplinit cu bucurie canonul,
dnd slav
lui
Dumnezeu
pentru toate.
8. Trecnd civa ani i Cuviosul David sporind mult n nevoina duhovniceasc, se simea chemat de Duhul Sfnt la viaa pustniceasc. Sufletul su era rnit de dragostea lui Hristos i dorea s-L slveasc nencetat cu
ngerii
cu
sihastrii
din codrii Carpailor.
Deci, primind binecuvntare de la egumenul

a
Mnstirii
Sfntul Lavrentie,
mbrcat mai nti marele i ngerescul chip al schimniciei, schimbndu-i numele din David n Daniil. Apoi, tainuindu-se de lume, s-a retras singur n adncul codrilor pe valea prului Secu-Neam, cu puin nainte de anul 1450, unde s-a nevoit 14 ani n aspre osteneli clugreti. Apoi, vzndu-se nconjurat de lume, s-a retras n nordul Moldovei, aproape de sihstria Putna.
9.
Cluzit de Dumnezeu, Cuviosul
Daniil i-a fcut mai nti o colib de
lemn pe valea prului Vieul. Apoi, aflnd o stnc mare n apropiere, i-a spat cu dalta o mic chilioar n peretele stncii, ct s poat ncpea. Alturi
i-a scobit o alt ncpere, drept paraclis de rugciune,
cum
se
vede
pn
SFINI
I CUVIOI
DIN SECOLELE XIV-XV
113
astzi. n aceast stnc mai mult de 20 de ani.
s-a nevoit Cuviosul Daniil n
plcere de Dumnezeu
10. Nevon|a Preacuviosului Printelui nostru Daniil Sihastrul n chilia de

la
Putna era aceasta:
Ziua i noaptea priveghea cu nencetat rugciune i cugetare la cele dumnezeieti, postind pn la asfinitul soarelui. Din chilie nu ieea deloc toat sptmna. Mncarea lui era format din pesmei de pine, rdcini i ierburi, iar lucrul minilor sale era mpletirea courilor de nuiele. Duminica
svrea
Sfnta Liturghie
se
mprtea
el
cu Trupul
Sngele
lui Hristos,
apoi primea pe cei ce veneau la

folos. n posturi postea cte trei
al
pentru vindecare de boli

uneori cinci zile
pentru cuvnt de
avea darul rugciunii
lacrimilor.
11.
sale,
pentru postul cel ndelungat
pentru
privegherile cele de toata noaptea cu rugciuni

Sihastrul a fost
cu lacrimi, Cuviosul Daniil
mult vreme
ispitit
de satana, cutnd s-1 alunge din pustie

al
i
le
s-1 arunce n pcatul cel cumplit

ajutorul lui Hristos
slavei
dearte. Dar cuviosul, cernd
cu puterea Sfintei Cruci, toate cursele diavolului
biruia. Pentru aceea, n
puin
vreme
s-a nvrednicit
de
la
Dumnezeu de
darul
lacrimilor, al
mai naintevederii
al
vindecrii de boli.
Cci
izgonea duhurile
necurate din oameni numai cu cuvntul

plin de darul
i
(
vindeca
tot felul
de bolnavi. Apoi
cunotea cugetele cele ascunse i spunea multora

Duhului Sfnt.
12. Pentru nite daruri ca acestea,
tainele cele viitoare,
cci
era
numele cuviosului se fcuse cunoscut n toat ara Moldovei, iar poporul, de la mic pn la mare, 1-a numrat din tineree n ceata sfinilor. Cei mai muli l numeau Sfntul Daniil, Sihastrul cel Btrn", cci era printe i povuitor al tuturor sihastrilor din nordul Moldovei. Alii, ndeosebi clugrii, l numeau Sfntul Daniil Schimonahul" Iar dup mutarea sa din trup, era numit n popor Sfntul Daniil cel Nou", ca s-1 deosebeasc de ali cuvioi cu acelai nume.
13. n anul 1451, ntmplndu-se
Voievod,
fiul
su
tefan cu greu
grabnic moarte domnului rii, Bogdan scpat de primejdie. Deci, auzind de
nevoina
fost
minunile Sfntului Daniil Sihastrul

Sfnt la chilia
lui.
fiind n grea strmtoare, a
cluzit de Duhul
Aici, poposind cteva zile,

la el
i-a
1-a
al
mrturisit cugetele naintea cuviosului, a primit de

binecuvntat, s-a rugat pentru dnsul, i-a proorocit
dezlegare de
pcate i
multe cuvinte de mngiere. Apoi, linitindu-i sufletul, marele sihastru
c n curnd va
fi
domn
Moldovei
1-a liberat
cu pace.
114
PATERICUL ROMNESC
14. n primvara anului 1457, tefan cel Mare, ajungnd pe scaunul Moldovei, s-a ncredinat de mplinirea proorociei Sfntului Daniil Sihastrul i de darul lui Dumnezeu care era ntru dnsul. Din anul acela, cuviosul i-a fost
marelui
domn
cel
dinti
sfetnic,
duhovnic
i rugtor ctre Dumnezeu.

i
Adeseori, voievodul poposea
la chilia lui,
i mrturisea pcatele,
cerea
Iar
cuvnt de folos
cuviosul
l
i nimic nu fcea fr rugciunea i binecuvntarea mbrbta i l ndemna s apere ara i cretintatea de

c,
de va zidi
lui.
minile
pgnilor, ncredinndu-1
lauda
lui Hristos, n toate
dup
birui.
fiecare
lupt
cte o biseric spre
rzboaiele va
tefan cel Mare a aprat cu mult vitejie Biserica lui i ara Moldovei dup cderea Bizanului, aproape o jumtate de secol, ctignd 47 de rzboaie i nlnd 48 de biserici. n felul acesta, Cuviosul Daniil Sihastrul s-a dovedit un mare aprtor al Ortodoxiei romneti i ctitor
Astfel, ascultndu-1,
Hristos
duhovnicesc
15.
al
mnstirilor nlate
la
ndemnul su.
n
chilia
Odat, poposind domnul Moldovei
cuviosului,
fost
ndemnat de marele sihastru zideasc n apropiere de chilia sa o mnstire de clugri, ntru pomenirea Adormirii Maicii Domnului, ctre care avea mare evlavie. Deci, ascultndu-1 tefan Voievod i mpreun alegnd locul, cu
binecuvntarea
lui s-a
nceput n anul 1466 zidirea
Mnstirii
Putna. Iar n
anul 1470, cnd s-a sfinit acest dumnezeiesc

parte, fiind cinstit de toi ca
lca, nsui
Sfntul Daniil a luat
un
al
doilea ctitor.
16. Se mai spunea despre dnsul c, voind tefan Vod s-i ncredineze mnstirea, de multe ori 1-a rugat s fie egumen i printe duhovnicesc al Putnei. Dar cuviosul, socotindu-se nevrednic de o cinste ca aceasta, a rmas mai departe la mica lui chilie din peter.
17. Pentru sfinenia vieii sale, Cuviosul Daniil Sihastrul s-a dovedit din
A.
tineree purttor de Hristos

timpul vieii sale nu era n
i mare dascl
alt
al linitii
rugciunii
lui Iisus.
In
Moldova
sihastru
duhovnic mai
vestit, nici alt
lucrtor
i dascl
al
rugciunii mai
iscusit dect el.
De
aceea, toi egumenii

l
duhovnicii din nordul Moldovei, ca
dregtorii din sfatul rii,
aveau de
printe duhovnicesc.
18.
Urmnd exemplul
vieii sale,
numeroi clugri
lui Iisus.
iubitori
de linite din
chinovii se retrgeau n pustie cu binecuvntarea Cuviosului Daniil

sihastri
i deveneau
ascet al
lucrtori sporii
ai
rugciunii
Astfel, acest
mare
Moldovei avea prin mnstiri

prin codri avea peste o
Dumnezeu, dup sfatul mare micare isihast, aproape
i sate numeroi fii duhovniceti, iar prin muni i sut de ucenici sihastri care se nevoiau n plcere de su. Aa a creat Sfntul Daniil Sihastrul n Moldova o
fr
egal, nnoind astfel, pentru multa
vreme,

viaa duhovniceasc prin mnstiri sihastri i rugtori ai neamului.
19.
115
schituri
ridicnd o ntreag generaie de
vznd cuviosul la Putna nu mai are linite din mulimii credincioilor, a prsit chilia n care se nevoise peste douzeci de ani i s-a retras n tain n codrii seculari din jurul Mnstirii Vorone. Aici se nevoiau ca la cincizeci de clugri sub povauirea ieroschimo nanului Misail, vrednic ucenic al Sfntului Daniil. Deci, aflnd un loc retras n preajma mnstirii, i-a fcut o mic chilie deasupra stncii numit oimul" i aici se ostenea cuviosul n desvrit linite i plcere de Dumnezeu. Ins n-a trecut mult vreme i ndat numele lui s-a fcut cunoscut n toate satele din partea locului, nct veneau la el tot felul de bolnavi, paralizai, oameni stpnii de duhuri necurate i se vindecau. Credincioii,
anul 1470,
Dup
cauza mnstirii
neputnd ajunge
noaptea,
se
la chilia lui,
ruga
pentru
ei,
ateptau jos n mnstire, iar cuviosul cobora le spunea pricina suferinei, i sftuia, i
la casele lor.
binecuvnta
trimitea
sntoi
20. In vara anului 1476,

n
tefan
cel
Mare, pierznd lupta de

n
la
Rzboieni
printe
s-i
faa
turcilor, s-a
la
dus
la chilia Sfntului Daniil Sihastrul,
bunul
su
duhovnicesc de
descuie, a
Vorone. Deci, btnd tefan Vod rspuns sihastrul s atepte tefan Vod afar
i-a terminat sihastrul ruga,
1-a
ua
sihastrului
pn
va termina ruga.
i dup ce
mai
face,
chemat
n chilie
pe tefan
Vod.
s-a spovedit
tefan
Vod la dnsul. i
a ntrebat
tefan
Vod pe
sihastru ce va
nu poate
nu? Iar sihastrul

va izbvi,
s se mai bat cu turcii. nchina-voi ara la turci sau a zis s nu o nchine, c rzboiul este al lui, numai dup ce
n
s fac o mnstire acolo,

lund de
turci
la el
numele Sfntului Gheorghe" 37
Deci, creznd domnul Moldovei n proorocia Sfntului Daniil
c va birui
i
a
pe turci
rugciune
binecuvntare, ndat a adunat oaste

cuviosul cu rugciuni
fierbini
izgonit pe
din
ar.
Aa
i
ajuta
ctre
Dumnezeu
21.
s se izbveasc Moldova i rile cretine de robia pgnilor.

mitropolitul Teoctist, n
episcopii
Rposnd
Mare
s-a sftuit
cu clerul
rii
la
Moldovei pe Sfntul Daniil Sihastrul de

aceasta, s-a rugat cu lacrimi lui
toamna anului 1477, tefan cel s aleag pstor i printe al Vorone. Dar cuviosul, auzind de
Dumnezeu i voievodului
l-au
nu-1 lipseasc
pn
la
moarte de
lui,
fericita lui linite. Deci, cucerindu-se toi
de smerenia
sfinenia
i-au cerut
iertare
lsat n pustie
slveasc
nencetat pe
Dumnezeu.
'
Ion Neculce,
O sam de
cuvinte, p. 107
H6
22.
aici
PATERICUL ROMNESC
o
nou
Timp de 20 de ani ct a sihstrit la Vorone, Cuviosul Daniil a creat vatr isihast, tot att de important ca i cea de la Putna. Cci n
s-au adunat n jurul
puin vreme
su
alii, care se osteneau, fie n codrii
zeci de sihastri, unii mai nevoitori dect Voroneului, fie n Munii Rarului, fie
de-a lungul Carpailor Rsriteni. Cei mai

postul
muli
practicau rugciunea lui Iisus,
tcerea. Alii citeau zilnic Psaltirea, alii fceau mii de metanii
mpleteau couri, iar alii, fiind buni caligrafi, scriau

biserici
cri
de slujb pentru
i mnstiri.
Cei mai alei ucenici
ai
Cuviosului Daniil Sihastrul au
fost: mitropolitul
Misail
Roea, monahul caligraf Ioan, precum i egumenii i Efrem, toi din Mnstirea Vorone. Apoi Cuviosul Pahomie
Grigorie
i egumenul Nil din Mnstirea Slatina; egumenul Paisie, Paladie Sihastrul i Anastasie Sihastrul de la Mnstirea Neam; Isaia Pustnicul de la Mnstirea Moldovia, egumenul Gherontie de la Humor i muli alii. 23. Aducndu-i aminte tefan cel Mare de fgduina dat lui Dumnezeu i Sfntului Daniil Sihastrul, n vara anului 1488 a zidit din temelie, la
Sihastrul
Mnstirea Vorone,
Mucenic Gheorghe,
fericiilor ei ctitori,
o frumoas biseric din piatr nchinat Sfntului Mare

n locul vechii biserici de lemn.
acelai an, biserica a fost sfinit de mitropolitul
La 14 septembrie, n Gheorghe, n prezena
tefan Voievod i Cuviosul Daniil Sihastrul, i a zeci de mii de credincioi, clugri, clerici i dregtori de ar. n aceast zi, cu sfat de obte, Sfntul Daniil, dei btrn, a fost numit egumen al Mnstirii Vorone.
Timp de aproape 10 ani, Sfntul Daniil a povuit obtea Mnstirii Vorone, ca un mare printe duhovnicesc al clugrilor, al sihastrilor i al ntregii Moldove. Cci, dei petrecea mai mult la chilia sa de pe stnca
24.
oimului,
soborul,
fiind foarte iubitor
de linite, adeseori cobora n obte, mrturisea

se
tmduia
se
Apoi,
iari
pe cei bolnavi ce retrgea la chilia sa. egumeniei
adunau de prin
sate
sftuia pe toi.
25.
In timpul
sale,
Mnstirea Vorone
istoria sa, fiind
trit
cea mai
nfloritoare
perioad duhovniceasc din
socotit
lavra isihasmului din Moldova.
Toi monahii
n
din obte, care
aizeci de nevoitori, practicau rugciunea

duhovnici, alii erau dascli
lui Iisus.
Unii erau
mult vreme numrau peste vestii pstori i
coala mnstirii i neobosii caligrafi, iar cei mai muli erau clugri de rugciune, care slveau pe Dumnezeu nencetat i se rugau pentru toat lumea. La Vorone au nvat carte i au deprins nevoina duhovniceasc numeroi
nvai
preoi de parohie, egumeni, episcopi, monahi,

codrii seculari din
sihastri
munii Voroneului,
ai
Rarului
i i
dregtori de
ar.
Iar n
Stnioarei, se nevoiau
pentru dragostea
lui
Hristos ali peste cincizeci de sihastri, ucenici ai Sfntului
SFINI
Daniil.
I CUVIOI
i
DIN SECOLELE XIV-XV

calea cea
117
Pe toi acetia
supraveghea
cerurilor
marele egumen
i i povuia pe i povuitor de suflete,

al
bun
mpriei
Cuviosul Printele nostru
Daniil, Sihastrul cel
Btrn".
Duhului Sfnt, plin de
tot felul
26. Ajungnd vas ales
de
bunti i
nouzeci de ani, Sfntul Daniil marele sihastru al Moldovei, dasclul pustiei i fctorul de minuni, i-a dat sufletul n braele lui Hristos la sfritul secolului al XV-lea (1496). Mulimea ucenicilor lui impreun cu mitropolitul i domnul rii l-au plns ndeajuns i l-au ngropat in pronaosul bisericii Mnstirii Vorone, punnd deasupra o piatr cu inscripia: Acesta este mormntul printelui nostru David, schimonahul Daniil". Apoi, mprind credincioilor multe milostenii i srutnd sfintele lui moate, s-a ntors fiecare la ale sale.
trecnd de vrsta de
27.
Dup
i
svrirea
sa,
vznd
ucenicii
credincioii
se fac oarecare
minuni
vindecri de boli
la
moatele
cuviosului, l-au trecut n ceata sfinilor,
numindu-1 Sfntul Stare Daniil", Sfntul Daniil Sihastrul", sau mai ales
Dumnezeu rugtorul Printele nostru Daniil cel Nou" 38 Obtea Mnstirii Vorone, mpreun cu mitropolitul Grigorie Roea, ucenicul su, au pus acestei lavre, dup hramul Sfntului Mare Mucenic Gheorghe, al doilea hram n cinstea Sfntului Daniil cel Nou", pomenindu-1 n rndul fericiilor ctitori. Totodat i-au rnduit zi de prznuire peste an, anume dup
Prea Cuviosul de
.
pomenirea Sfntului Daniil Stlpnicul, a treia zi. Astfel, n Moldova, pomenirea Cuviosului Daniil Sihastrul s-a fcut, secole de-a rndul, la 23 aprilie, hramul
Mnstirii Vorone, i
la
14 decembrie, a treia
zi
dup
ziua Sfntului Daniil
Stlpnicul (11 decembrie).
Ca
sfnt cu
aureol
a fost pictat pentru
prima dat n anul 1547, de
acelai mitropolit, pe peretele de sud al bisericii Mnstirii Vorone, n stnga uii de intrare n pridvor, cum se vede pn astzi, innd n mna sa un sul ascultai. Va voi nva frica desfcut pe care scrie: Venii, frailor, de Domnului Cine este omul
m
s
28.
Rvna credincioilor
ndemnat pe clugrii
XVII-lea,
Sihastrul
de
la
Mnstirea
Vorone, la nceputul secolului al fctoare de minuni ale Sfntului Daniil

sicriu
scoat din mormnt moatele
s le
pn
aeze
la
n biseric, n
frumos mpodobit, pentru nchinare. Pe acestea nsui mitropolitul

Kiev, n Polonia,
Dosoftei le-a srutat. Vestea minunilor lui ajunsese

n Transilvania, n Sfntul
toi
Munte, de unde veneau credincioi numeau Sfntul Daniil cel Nou, fctorul de minuni".
se nchine
'
Pr. prof. Petru
Rezu,
op.
cit., p.
235.
Dup
tradiie, Sfntul Daniil a murit la 14 decembrie.
118
PATERICUL ROMNESC
29. n anul 1749, egumenul Mnstirii Vorone, anume Ghedeon, a dat Mnstirii Putna degetul arttor al Sfntului Daniil ferecat n argint, unde se pstreaz pn astzi. Moatele poart inscripia: Aceste relicve le-am ferecat eu, Ghedeon, egumen de la Vorone, cu toat cheltuiala mea, n anul 1749, decembrie 4". n anul 1775, Moldova de nord ajungnd sub ocupaia Austriei, moatele Sfntului Daniil Sihastrul au fost aezate din nou n mormntul su, 39 unde se pstreaz pn astzi Sfinte Preacuvioase Printe i fctorule de minuni Daniile, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
.
CUVIOSUL MISAIL IEROSCHIMONAHUL

Egumen
al
Mnstirii Vorone
XV)
40
(secolul
Ieroschimonahul Misail era ucenic apropiat al Sfntului Daniil Sihastrul, nc din anii 1450-1460, pe cnd se nevoia n chilia de la Putna. Urmnd dasclului su, s-a nevoit i el un timp la linite, sihstrind pe valea Putnei.
Apoi, cu binecuvntarea Cuviosului Daniil, s-a
stabilit
cu mai muli ucenici n
Mnstirea Vorone i
acolo se smerea n faa tuturor n
ndejde i
ascultare.
nvrednicindu-se de darul preoiei, Cuviosul Misail a fost ales
egumen de
iubit de toi pentru blndeea i ctre Hristos. n anul 1471, vznd Sfntul Daniil Sihastrul este nconjurat de prea mult lume egumenul Misail i nu mai are linite la Putna, 1-a adus n tain la Mnstirea Vorone. Apoi i-a fcut o chilie de piatr pe stnca Corbului din apropiere, dup dorina cuviosului. Deci, rnduindu-i ucenici, purta mare grij de dnsul i niciodat
obtea mnstirii, prin anul 1470, i era

nelepciunea cu care
povuia
sufletele
nu ieea din cuvntul su.

mult de zece ani, egumenul Misail a mai vestit sihstrie din Moldova. Numeroi monahi i petreac alturi de Sfntul schimonahi iubitori de linite, care doreau Daniil, se stabileau n obtea de la Vorone, sub ascultarea Cuviosului Misail. ntre anii 1470-1480 se nevoiau n aceast sihstrie peste 60 de monahi, la care se mai adugau ali 50 de sihastri ce triau n pdurile seculare din munii
Povuind Mnstirea Vorone mai

sa cea
fcut din obtea
39
Ultima dat au
fost scoase din
1962, cu
40
prilejul lucrrilor
de restaurare de
lui
mormnt moatele la Vorone.

cel
Sfntului Daniil Sihastrul n vara anului
I.
Bogdan, Documentele
tefan
Mare,
...,
voi.
I,
Bucureti, 1913,
p.
166; Arhim. Nestor
Vornicescu, tefan cel
Mare i
Daniil Sihastrul
op.
cit., p.
43
SFINI
binecuvntarea
I CUVIOI
i
DIN SECOLELE XIV-XV
119
Voroneului. Pe toi acetia

Sfntului
supraveghea egumenul Misail, cu rugciunea

Unii
dintre
ei
i
ai
Daniil.
erau
alei
lucrtori
rugciunii
buni
lui Iisus, alii
erau
desvrii
asculttori
postitori, iar alii erau
dascli n coala mnstirii i smerii slujitori n obte, odihnind cu dragoste pe credincioii care veneau la Sfntul Daniil.
caligrafi,
anul 1480, primind schima monahal, Cuviosul Misail s-a retras la ludnd pe Dumnezeu ziua i noaptea. Apoi, mai trind puin, s-a svrit cu pace i s-a numrat n ceata cuvioilor prini.
linite,
Dup
CUVIOSUL IOASAF ARHIMANDRITUL

Primul egumen al Mnstirii Putna (1470-1484)
Arhimandritul Ioasaf a fost cel dinti egumen
ctitor
duhovnicesc
al
Mnstirii Putna. Chemat de Hristos mai nti n obtea Mnstirii Neam, unde a primit tunderea monahal, s-a format duhovnicete pe lng cei mai alei prini ai marii lavre. Tot aici a nvat carte Cuviosul Ioasaf de la
ucenicii
vestitului
dascl Gavriil Uric, deprinznd bine limbile greac

copierii de
slavon, precum
i meteugul
cri
bisericeti.
lui.
i
i
era cinstit de tot
soborul monahilor pentru nelepciunea

n anul 1440,
iscusit n
ascultarea
monahul Ioasaf a
fost hirotonit preot
a ajuns
duhovnic
lui
Mnstirea Neam, povuind ctre
Hristos multe suflete.
Numele
se
fcuse cunoscut
pn
la
mitropolitul
Iui,
Moldovei,
Teoctist,
chiar
la
dregtorii rii. Pentru sfinenia vieii
a fost ales de sobor
egumen i
printe duhovnicesc al Mnstirii Neam, fcnd unele mbuntiri la biseric i ntrind mult dragostea i armonia ntre frai. Egumenul Ioasaf a dat o mare
dezvoltare colii de caligrafi
vieii duhovniceti de la
Neam. Obtea
sa
numra
peste 200 de
clugri, din care mai mult de 30 erau vestii dascli,

se nevoiau, de asemenea,
psali, caligrafi
zeci de sihastri
i duhovnici. n jurul marii lavre i lucrtori ai rugciunii lui Iisus.

lui,
Auzind de nevoina
Astfel,
n anul
1468, tefan cel
binecuvntarea mitropolitului Teoctist,

arhimandritul
Ioasaf,
fie
egumen
ca la
lund cu
sine
Mare 1-a chemat, cu al Mnstirii Putna. 25 de clugri alei,
ieromonahi, duhovnici
domn
al
i civa caligrafi, a purces la Putna, ctitoria marelui Moldovei, care atunci se zidea. Apoi, mnstirea svrindu-se, la 3
1470, s-a sfinit cu mare
alai,
septembrie,
prezena
ctitorului ei,
tefan
Vod, i
a zeci
de mii de moldoveni.
120
PATERICUL ROMNESC
Din aceast
zi,
egumenul Ioasaf a devenit

al
sfetnic
de tain
al
voievodului
Mnstirii Putna, timp de 15 ani. Avnd o nevoin cu totul deosebit i fiind nzestrat de Dumnezeu cu mult putere n fapt i cuvnt, a reuit n puin vreme s ntemeieze la Putna o obte cu peste 60 de clugri, vestit n toat ara Moldovei. Slujbele i toat rnduiala se fceau ca la Mnstirea Neam. Clugrii, rugtorii" marelui ctitor, aveau o singur datorie: s slveasc nencetat pe Hristos i s se roage pentru ar i biruina
duhovnicesc
i printe
domnului n rzboaie,
iar
n timpul liber
copieze
cri
de slujb
de
nvtur.
Cuviosul egumen Ioasaf a ntemeiat la Putna, din porunca lui tefan cel Mare, o vestit coal de clugri caligrafi, pe msura celei de la Neam, unde se scriau numeroase cri de slujb i de nvtur duhovniceasc. A mai format i o alt coal de dascli i catehei, pentru nvtura i luminarea
poporului,
ridicat
precum i o renumit egumeni i ierarhi iscusii

vestii
coal
n
de
muzic
bisericeasc.
De
aici s-au
povuirea
sufletelor
protopsali
pn
bine,
la
Constantinopol,
care
omeneti, dascli" mpodobeau slujbele

s-a
mnstireti, mai
ales la praznice.
Svrind
toate
Cuviosul
s-a
Ioasaf
Arhimandritul
retras
Iosif.
din
egumenie n anul 1476 i bineplcnd lui Dumnezeu, 41 de 19 octombrie, 1484

.
s-a fcut schimonah, cu numele de
Apoi,
strmutat cu pace
la
ceretile lcauri, n ziua
CUVIOSUL CASIAN MONAHUL Mnstirea Putna

(secolul
XV)
mpodobitori de
Acest printe vrednic de pomenire a fost unul din cei mai vestii caligrafi cri bisericeti de la Mnstirea Putna. Era cu metania din
ascultare. Aici, n
la cei
Mnstirea Neam, unde

smerit
Casian de
s-a nevoit muli ani n plcere de Dumnezeu i coala de grmtici a marii lavre, a nvat monahul
mai iscusii dascli i miniaturiti, att limbile greac i slavon, ct i copierea i mpodobirea cu miniaturi a crilor de slujb. Astfel, n puin vreme a devenit un renumit clugr caligraf n Mnstirea Neam, scriind cu rbdare i migal numeroase manuscrise. Numele su devenise cunoscut n mnstirile din Moldova.
41
Prof. Dimitrie
ctitoricesc al
Dan, Mnstirea i comuna Putna, Bucureti, 1905; Arhiva i pomelnicul mnstirii Putna; M. Costchescu, Documentele moldoveneti, voi. I II, 1935

Auzind de aceasta voievodul tefan
ctitoria sa
121
cel
Mare i dorind s-i
nzestreze
de la Putna, care atunci se zidea, cu cri de slujb, a poruncit monahului Casian s-i scrie mai nti mineiul pe luna august, cu slujba hramului mnstirii, Adormirea Maicii Domnului. Pe fila 44 se gsete urmtoarea nsemnare: Acest minei pe august 1-a scris tefan Voievod, domnul rii Moldovei, cu mna pctosului Casian". Mineiul a fost terminat de scris, probabil, n anul 1466. Un an mai trziu, adic n 1467, monahul Casian termina de scris i mpodobit, la cererea marelui voievod, al doilea minei, pe luna noiembrie. Venind la Putna cu egumenul Ioasaf, monahul Casian a fost printre cei dinti dascli i miniaturiti care au ntemeiat vestita coal de caligrafi din aceast mnstire. Aici a mai scris i alte cri bisericeti i a format mai muli ucenici, care i-au continuat aceast duhovniceasc ndeletnicire. nevoindu-se Cuviosul Casian ca la 50 de ani, mereu rugndu-se i mpodobind cri bisericeti spre slava lui Dumnezeu, ctre sfritul secolului XV a adormit cu pace n obtea Mnstirii Putna42
Aa
CUVIOSUL VASILE MONAHUL Mnstirea Putna

(secolul
Printre cei cinci
XV)
clugri
caligrafi
Neam
la Putna, se
numr i
acest
adui n anul 1470 de la Mnstirea smerit dascl i monah Vasile. El cunotea

scrierile filocalice care circulau n
bine scrierile Sfinilor Prini, mai ales ale marilor cuvioi sinaii, ncepnd cu
Scara Sfntului Ioan Scrarul.
Cunotea
mnstirile din Athos i din fostul Bizan i tia ct folos duhovnicesc au ele pentru clugrii din Moldova, el nsui fiind un profund isihast. Astfel, monahul Vasile este numrat printre cei mai buni dascli isihati ai colii de caligrafi din Mnstirea Neam. El a copiat mai multe cri filocalice pentru folosul sufletesc al clugrilor din obte i din sihstrii, fiind unul din ctitorii Filocaliei n spaiul romnesc. Totodat era i un iscusit lucrtor al rugciunii lui Iisus i bun caligraf. Ajungnd la Mnstirea Putna i fiind cunoscut marelui domn, tefan
Vod
Moldovei, Cuviosul Vasile a luat porunc sa scrie, pentru ctitoria sa, Scara Sfntului Ioan Scrarul, pentru a nu fi lipsii rugtorii" si de un dar
al
42
Prof.
Dimitrie Dan,
op.
cit.,
p.
69-81; Victor Brtulescu, Miniaturi
manuscrise din
Mnstirea
Putna, n rev. Mitropolia Moldovei", XLII (1966), nr. 7-8, p. 474-475
122
PATERICUL ROMNESC
mnstire ortodox s nu aib Cuvintele" Sfntului egumenul Muntelui Sinai, oper filocalic cu cea mai larg rspndire.
ca acesta.
Ioan,
Cci nu
exista
Monahul Vasile, mplinind porunca, adug pe fila 269 aceast nsemnaDin porunca dreptmritorului domnului nostru Io tefan Voievod, domnul rii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, s-a scris aceast scara (leastvi) pentru mnstirea sa din Putna, n aceast mnstire, n timpul arhimandritului chir Ioasaf, cu mna mult pctosului monah Vasile, n anul 1472". Legtura crii uzndu-se cu timpul, fiind mult citit de clugri, n anul 1646 a fost legat din nou de ieromonahul Antonie, precum singur scrie pe aceeai pagin: Iat eu, robul Domnului Iisus Hristos, mult pctosul i nevrednicul ieromonah Antonie, am legat i am nnoit aceast scar
re:
(leastvi"),
fcnd
ascultare, n anul 1674, luna august, n 13 zile".

ai
Cuviosul Vasile a fost printre cei dinti dascli
colii de caligrafi din
Mnstirea
Putna, scriind
alte
cri
filocalice
de folos sufletesc
s-a mutat
crescnd
mai muli ucenici. Apoi, bineplcnd lui Dumnezeu, 43 ceata cuvioilor prini, ctre sfritul secolului XV
.
cu pace n
CUVIOSUL NICODIM IEROMONAHUL Mnstirea Putna

(secolul
XV)
Mnstirea Neam. nvnd de Uric meteugul miniaturii i al
Ieromonahul Nicodim era cu metania din

la ucenicii vestitului
dascl i
caligraf Gavriil
copierii
de
cri
ct
bisericeti,
Cuviosul Nicodim a ajuns unul din iscusiii
caligrafi miniaturiti din
clugreti,
marea lavr. El se ndeletnicea, att cu nevoina vieii rugciunea i copierea de cri duhovniceti de nvtur. n acea vreme triau n Mnstirea Neam cei mai vestii clugri dascli i caligrafi, care copiau pentru obte nvturile Sfinilor Prini, ce formau hrana duhovniceasc a monahilor i credincioilor. Acest cuvios ieromonah era, de asemenea, i un iscusit printe
cu
duhovnicesc pentru clugri

mntuirea multor
suflete.
mireni, vorbind tuturor de Hristos
ajutnd la
n anul 1470, mergnd la Putna cu egumenul Ioasaf, a luat
porunc de
la
tefan cel Mare s scrie un Tetraevanghel pentru Mnstirea Humor, pe care 17 iunie, 1473. Frumoasele miniaturi, icoane, ornamente i l termin la
43 Prof. Dimitrie Dan, op. cit., p. 76-77; Prof. V. Brtulescu, pomelnicul ctitoricesc al Mnstirii Putna
art. cit., p.
460-510; Arhiva

ntreaga caligrafie fac din acest manuscris cel
123
pstreaz astzi
evangheliti, ca
fi
mai preios Tetraevanghel ce se ara noastr. Icoana Maicii Domnului i a celor patru portretul lui tefan cel Mare, de o mare valoare, nu puteau
lucrate
aa
de frumos, dect de mna binecuvntat a unui
clugr
cuvios.
Nicodim de la Putna. Aa nevoindu-se ieromonahul Nicodim Dasclul i bineplcnd lui Dumnezeu, s-a strmutat cu pace la cele venice ctre sfritul secolului XV, lsnd 44 n urm cteva manuscrise frumos mpodobite i mai muli fii duhovniceti
acesta a fost Cuviosul
.
CUVIOSUL CHIRIAC SCHIMONAHUL Mnstirea Putna

(secolul
XV)
Schimonahul Chiriac s-a nevoit mai nti muli ani n Mnstirea Neam, ndeletnicindu-se, att cu rugciunea ct i cu scrierea crilor patristice. Cunotea bine limbile greac i slavon i iubea mult linitea i singurtatea. EI fcea parte din coala de caligrafi a marii lavre, fiind unul din ucenicii monahului Gavriil Uric. n anul 1470, ducndu-se la Mnstirea Putna cu egumenul Ioasaf, scrie pentru ctitoria Cuviosul Chiriac a luat porunc de la domnul Moldovei sa Cuvntrile Sfntului Ioan Gur de Aur", pe care le termin n cteva
luni.
Cartea se
pstreaz pn astzi
la
Mnstirea
Putna.
Ea
se citea, att la
biseric, pentru mngierea frailor, ct
la chilii.
Pe ultima fil
se
afl
aceast nsemnare: Eu, mult pctosul Chiriac, am scris acest Zlatoust (Gur de Aur) pentru dreptmritorul domn a toat ara Moldovei, Io tefan Voievod, la mnstirea zidit de el cu numele Putna, n anul 1470 i s-a sfrit
n luna ianuarie 30".
Schimonahul Chiriac a scris i alte cri filocalice cu nvturi folositoare de suflet de la Sfinii Prini, fiind printre cei dinti dascli ai colii de grmtici i caligrafi de la Mnstirea Putna. mpreun cu ceilali clugri venii de la Neam, a ntemeiat o aleas via duhovniceasc la Putna, formnd numeroi ucenici iubitori de Hristos i luminai n Sfintele Scripturi. nevoindu-se peste 60 de ani, n smerenie i ascultare, i mult
Aa
ostenindu-se pentru folosul

44
I.
mntuirea tuturor, Cuviosul Chiriac i-a dat

sfritul secolului
din 1473
Dumnezeu, spre
la
XV 45
Bogdan, Evangheliile de
p.
Humor i Vorone,
art. cit., p,
1550, Analele Academiei
Romne, 1907,
647; Prof. V. Brtulescu,
460-510
124
PATERICUL ROMNESC
CUVIOSUL STAHIE ARHIMANDRITUL

Egumen
al
Mnstirii Probota
XV)
al lui
(secolul
Arhimandritul Stahie, sfetnic de tain
tefan
cel
Mare, a
fost cel
mai
Mnstirii Probota din secolul XV. Fiind clugr sporit n iscusit n povuirea sufletelor omeneti, n anul 1460 a fost ales egumen al Mnstirii Probota, veche ctitorie muatin de pa valea iretului, pe care o conduce cu mult fric de Dumnezeu mai bine de zece ani. Adunnd n jurul su peste 60 de monahi, pe toi i-a deprins smerenia,
ales
egumen
al
fapte
bune i duhovnic
ascultarea
dragostea de Hristos. Iar pentru luminarea minii, a ntemeiat
la
Probota o vestit
nvai, egumeni,
coal mnstireasc n caligrafi i mai ales preoi

cel
care s-au format
muli dascli
pentru sate.
n
Vznd tefan
apropiere o
Mare
c biserica prinilor si este gata s se risipeasc

la
din cauza terenului
alunecos,
ndemnul egumenului Stahie, a
zidit
cu biseric i chilii pentru clugri. Biserica, nchinat Sfntului Ierarh Nicolae, destinat drept necropol voievodal, a fost
nou mnstire
sfinit n prezena domnului, nainte de anul 1465.
simindu-i sfritul aproape, a fost de Cuviosul Stahie cu numele de monahia Mria. Apoi, rposnd n acelai an, a fost ngropat n cripta bisericii de soborul prinilor. La slujba prohodului au luat parte nsui marele domn, mitropolitul Teoctist i toi dregtorii Moldovei. Dup un an a rposat i soia voievodului,
n anul
1465,
mama clugrit
voievodului,
doamna
Oltea,
Evdochia,
a fost
aezat
de arhimandritul Stahie n aceeai cript.
Aa
s-a nevoit
egumenul Stahie
pn
n anul 1472, nnoind n ntregime
Mnstirea Probota i
printe duhovnicesc,
ntrind n obte dragostea
Apoi, lsnd egumen n locul
su
i rvna celor dumnezeieti. pe unul din ucenici, a fost mai muli ani
povuind pe
Cci
era duhovnic vestit n

sate.
numeroi clugri i mireni. toat Moldova i avea muli ucenici prin mnstiri,
calea mntuirii vieii
sale,
ceti i
Deci,
ajungnd
la
sfritul
Cuviosul Stahie a dat tuturor
srutarea cea mai de pe

lui Hristos.
urm,
apoi i-a ncredinat sufletul cu pace n braele
45
Arhiva
pomelnicul ctitoricesc al Mnstirii Putna; Prof. V. Brtulescu,
art.
cit., p.
460-
510; Pr. Dimitrie Dan,
Mnstirea i comuna
Putna, Bucureti, 1905, p. 77-78
125
CUVIOSUL IACOB IEROMONAHUL Mnstirea Putna

(secolul
XV)
i
dascli
ai
Cuviosul ieromonah Iacob face parte dintre vestiii duhovnici
Mnstirii
Neam
din secolul
XV, unde
Uric. n
se nevoise n anii tinereii ca ucenic al
marea lavr, el a scris cteva cri patristice drept mngiere i hran duhovniceasc pentru clugri. Venind la Mnstirea Putna, n anul 1470, ca dascl i duhovnic al ntregii obti, ieromonahul Iacob a continuat aceeai sfnt ascultare, formnd duhovnicete zeci de clugri tineri. Dndu-se pe sine pild tuturor, i deprindea mai ales smerenia, ascultarea i rugciunea, hrnindu-i cu cuvintele cele mai dulci dect mierea ale Sfinilor Prini. Cci ieromonahul Iacob era
renumitului dascl Gavriil
nvat
tefan
n scrierile filocalice
devenise iscusit caligraf.
Cunoscndu-1 de aproape
cel
cinstindu-1 pentru
nevoina
sa,
voievodul
martiri pe
Mare
i-a cerut
s-i scrie un sbornic cu viei de sfini
lunile aprilie-iunie pentru
obtea Mnstirii Putna, pe care ndat

scria:
lui
1-a
svrit.
Pe una din paginile crii, ieromonahul Iacob Hristos iubitorul Io tefan Voievod, din mila Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a poruncit
Drept mritorul
al
de
Dumnezeu Domn
rii
mna
s se
scrie acest sbornic pentru
mnstirea
sa din Putna, n timpul arhimandritului Ioasaf egumenul, cu

.
46 mult pctosului ieromonah Iacob, n anul 1474, mai 20"
Acest cuvios duhovnic a ajutat mult
la
ntemeierea obtii
colii de la Deci,
Mnstirea
scriind
Putna, fiind unul din cei mai alei dascli cteva
caligrafi.
alte
cri i lsnd
urm
mai muli ucenici, i-a dat
sufletul
n minile
Domnului ctre
sfritul secolului
XV.
CUVIOSUL GHERONTIE IEROSCHIMONAHUL

Egumen
Mnstirea Humor,
fost secole de-a rndul,
al
Mnstirii Humor
XV)
lui
(secolul
zidit la nceputul domniei

alturi de celelalte
Alexandru
cel
Bun, a
mnstiri romneti, o aleas vatr
de trire duhovniceasc n Moldova de Nord.
Mss.
nr.
31/571/551,
fila
30
v., Biblioteca
Mnstirii Putna
126
PATERICUL ROMNESC
In timpul domniei lui tefan cel Mare,
Mnstirea Humor
ajunsese renu-
mit mai
egumenul Gherontie. Acest cuvios printe se numra printre sfetnicii de tain ai marelui domn. n tinereile sale a fost ucenic al Cuviosului Daniil Sihastrul, pe cnd acesta se nevoia n Schitul Laura- Rdui. Apoi, nvrednicindu-se de darul preoiei i nevoindu-se mai muli ani n Mnstirea
ales sub
Humor, a ajuns egumen al acestui sfnt lca, Egumenul Gherontie, devenind duhovnic
nainte de anul 1470.

vestit n partea locului,
atrgea la mnstirea sa nu puini credincioi, preoi i clugri, pe care i ntrea n dreapta credin i i povuia pe calea mntuirii. Unii din fiii si duhovniceti au ajuns mai trziu preoi buni, sihastri i clugri iscusii. Sub egumenia acestui cuvios printe, Mnstirea Humor a trit o epoc de aleas nflorire spiritual. Obtea sa numra peste 40 de monahi, dintre care unii erau buni nevoitori, duhovnici, dascli i caligrafi. In coala acestei mnstiri se pregteau, de asemenea, tineri pentru preoi i cntrei la sate. Domnul Moldovei, vznd viaa egumenului Gherontie, adeseori l
cerceta
cerea sfatul. Apoi,
vznd
biserica lipsit de unele lucruri, a
nzestrat acest
Domnului cu multe danii i mare dar fcut de tefan cel Mare Mnstirii Humor a fost vestitul Tetraevanghel scris, la porunca sa, de ieromonahul Nicodim din Mnstirea Putna, la 17 iunie, 1473, pe care domnul 1-a dat n minile Cuviosului Gherontie. Pe coperta acestei cri, caligraful a pictat pe tefan Voievod n genunchi, oferind Maicii Domnului dania sa. Acest Tetraevanghel a fost pstrat de egumenul Gherontie i de urmaii si cu mare sfinenie pn n zilele noastre, ca un odor din cele mai de pre pe care l-au creat i adpostit evlavioii clugri din mnstirile romneti. Spre sfritul secolului XV, Cuviosul Gherontie, egumenul Mnstirii Humor, i-a svrit cltoria acestei viei, dndu-i sufletul cu pace n braele
nchinat Adormirii Maicii
lca
obiecte de cult. Cel mai
Mntuitorului nostru Iisus Hristos.
CUVIOSUL ANASTASIE DASCLUL Mnstirea Moldovia

(tl490)
Cuviosul ieroschimonah Anastasie a fost cel mai vestit egumen, dascl printe duhovnicesc al Mnstirii Moldovia, din a doua jumtate a
secolului
XV.
SFINI
Originar
I CUVIOI
Sucevei,
DIN SECOLELE XIV-XV

a
luat
127
din inutul
din
tineree jugul
lui
Hristos,
clugrindu-se n Mnstirea Moldovia. Aici a nvat de la cuvioii clugri i dascli ai mnstirii, att cunotina crii i scrierea de manuscrise, ct mai ales buna nevoina, postul, privegherea de noapte, cugetarea la cele dumnezeieti i nencetata rugciune. Apoi, nvrednicindu-se de darul preoiei, a ajuns printe sufletesc al multor clugri i credincioi din partea locului.
1462-1490, Cuviosul Anastasie a fost egumen al Mnstirii Moldovia, renumit ctitorie a lui Alexandru cel Bun din anul 1402. era aa
ntre anii
de iscusit
povuitor al clugrilor, muli sihastri i tineri de prin sate s-au adunat n jurul su. Unii deprindeau de la el meteugul rugciunii lui Iisus, al
tcerii
al
smeritei cugetri. Alii

limbile
nvau
scrierile Sfinilor
Prini,
iar alii
invau
traduc din
spre lauda Mntuitorului nostru Iisus Hristos.
ajunsese cunoscut
pn
i
la
greac i slavon i s copieze cri de slujba, Numele egumenului Anastasie marele domn tefan Vod al Moldovei. Acesta l
ai
avea printre cei dinti rugtori

pentru ntreinerea
si, nvrednicindu-1 de numeroase danii

iscusit caligraf,
hrana smeriilor clugri.
Cuviosul Anastasie era
i un
cel
mai vechi cunoscut
pn acum
la
Mnstirea Moldovia". A
format, de asemenea, mai

dintre cele
muli
ucenici caligrafi, organiznd la
de caligrafi din Moldova, alturi de
Moldovia una Mnstirile
mai renumite coli
Neam i
i
Putna.
Aa nevoindu-se
lui
Cuviosul Anastasie, dasclul
egumenul,
i bineplcnd
lsnd
la
Dumnezeu, s-a strmutat la ceretile lcauri Moldovia o obte cu numeroi clugri 47

.
n anul mntuirii 1490,
SIHASTRII DE PE VALEA SUCEVIEI
Mnstirea Sucevia
(secolul
XV)
nevoit cuvioi sihastri
Pe valea prului Sucevia, ce izvorte din Muntele Obcina Mare, s-au nc din secolul XIV. n tradiia locului se spune c, pe Ia mijlocul secolului XV, se osteneau n pdurile neumblate ale Suceviei civa sihastri iubitori de Hristos. Drept chilii aveau mici bordeie din :runchiuri de copaci acoperite cu pmnt. De asemenea, i biserica n care se
rugau era
""
tot
din lemn.
Ioan Iufu,
Mnstirea Moldovia
- centru cultural important din perioada culturii romne, n
._~ba slavon (secolele XV-XVIII), n rev. Mitropolia Moldovei", nr. 7-8, 1963, p. 428-455; t.
=.i-v
C. Nicolescu,
Mnstirea Moldovia,
monografie, Bucureti, 1958
128
PATERICUL ROMNESC
Apoi, nmulindu-se
numrul
sihastrilor, s-a vestit peste tot sfinenia vieii
Auzind de aceasta o femeie credincioas din partea locului i dorind s-i mplineasc un canon al tinereii sale, s-a obligat naintea cuvioilor sihastri care piatr cu crua pentru zidirea unei biserici mari, n locul celei de lemn. Astfel, timp de 30 de ani, smerita femeie a crat singur tot materialul necesar pentru zidirea unei mnstiri din piatr. Pe cnd biserica era deja zidit,
lor.
fericita aceasta s-a
mutat
la Hristos, iar
cuvioii
clugri
s-au ndatorat
pomeneasc
nencetat la sfintele lor rugciuni.
Aceasta a fost cea dinti sihstrie pe valea prului Sucevia, nlat n a doua jumtate a secolului XV, iar sihastrii de sub Obcina Mare au fost primii
nevoitori din schit. n acest sfnt
lca
au trit sihastri alei, mpodobii cu
multe fapte bune, precum smerenia, tcerea

lor uitate
nencetata rugciune.
Numele
de oameni au
rmas
scrise n cartea veniciei.
mprejurul acestei
sihstrii se ne voiau pustnici anahorei foarte sporii n cuvioie. Ei coborau n

schit
numai Duminica, pentru a primi

lor.
Sfintele Taine, apoi se urcau din
nou
la Ia
bordeiele
Mai
trziu,
risipindu-se
aceast sihstrie,
48
.
s-a
rennoit
nceputul secolului
XVI,
prin Cuviosul Calistrat Sihastrul
Dimitrie Dan,
Mnstirea
Sucevia, Bucureti, 1923,
p.
6-8
SFINI
I CUVIOI
XV-XVI
din secolele
CUVIOSUL SIMEON SIHASTRUL ntemeietorul Mnstirii Pngrai

(secolul
XV)
Acest renumit sihastru s-a nevoit mai
nti n
obtea Mnstirii
ai
Bistria.
Apoi, auzind despre Cuviosul Iosif cu cei 17 ucenici
si, care se nevoiau n
desvrit ascez pe Muntele
Bisericanilor din apropiere
dorind
le
urmeze viaa, s-a retras cu doi ucenici pe valea prului Pngrai, ntr-o mica poian lng Muntele Pru. Acolo i-a fcut chilie de lemn i pmnt i a sihstrit n aspr nevoin i iubire de Dumnezeu 29 de ani, agonisind multe
fapte
bune
i mai
ales
rugciunea, lacrimile
darul naintevederii
Astfel,
numele
i nsui
rugtor
marelui
i faptele Cuviosului Simeon s-au fcut cunoscute tuturor domn tefan al Moldovei, care l cinstea ca pe un mare
al
rii, alturi de Sfntul Daniil Sihastrul. n anul 1461, venind tefan Voievod la Mnstirea Bistria i auzind fericitul Simeon, rugtorul su, nu are biseric se roage lui Dumnezeu cu ucenicii si, a trimis pe prclabul de la Trgu Pietrei cu meteri i bani i a nlat n Poiana lui Simeon o biseric de lemn cu hramul Sfntului Mare Mucenic Dimitrie, alturi de chilia cuviosului. Mult vreme, acest schit s-a numit Schitul lui Simeon", iar mai trziu, Mnstirea Pngrai". n aceast sihstrie s-a nevoit Cuviosul Simeon pn n anul 1476,
al
su i
ludnd
nencetat pe
Dumnezeu, rugndu-se pentru domn i
ar i
nvnd
pe
credincioi calea mntuirii. Iar n acest an, datorit luptelor de la Rzboieni,

cu turcii,
muli oameni, fugind n pduri de frica pgnilor, erau odihnii osptai de Cuviosul Simeon n schitul su. Dar, vznd marele sihastru
ard
turcii
jefuiesc satele
mnstirile, a prsit
schitul
su
i, lundu-i
din
s-a
ucenicii, a trecut n Transilvania
s-a stabilit la
Mnstirea Caiva
lui
Gurghiului.
Mai trind puin vreme i bineplcnd
Dumnezeu,
Munii svrit
cu pace acolo, la adncul btrneilor
a fost ngropat cu cinste de ucenici.
Auzind de adormirea Cuviosului Simeon n Transilvania, tefan cel Mare mult pentru el, cci l iubea ca pe un adevrat sfnt i rugtor al su. Deci dup ce s-au ntors turcii i s-a potolit vrajba robiei i s-a fcut pace, atunci a trimis tefan Voievod i i~au adus sfintele lui moate ntr-o
s-a ntristat
1
Pomelnicul citoricesc al Mnstirii Pngrai; Carte cu multe adunturi din scripturi, mss.
1808, scris
cit., p.
nr.
:'.
9i din biblioteca Mitropoliei Olteniei, anul
la
Mnstirea Agapia Veche de monahul
Mr'iodie; Ierom. Ioanichie
Blan,
Sfini romni..., op.
315
132
PATERICUL ROMNESC
le
racl cinstit i
Apoi,
inea
cu
n vistieria sa cu cinste (n cetatea de scaun a Sucevei).
lund
parte
din
sfintele
lui
moate,
le-a
poprit
(oprit)
le
pentru
blagoslovenie,
aromate cu bune miresme
cu tmie
tmia
i buna ntrire a blagocestiei (evlaviei) domniei sale; mai vrtos pentru dragostea i cldura duhovniceasc ce o avea mai nainte ctre dnsul. Iar sfintelor lui moate, cu cuviin sfinit i cu cinste,
totdeauna, spre credina
iar
rmia
le-a ngropat n cetatea Sucevei...".
Aceasta este pe scurt viaa
i nevoina
venerate ca
Cuviosului Simeon Sihastrul, ale
crui moate au
n primejdii,
fost
mult vreme
fctoare de minuni i ajuttoare

ct
att
pentru domnii Moldpvei,
pentru binecredincioii
cretini.
Preacuvioase Printe Simeon, roag-te
lui
Dumnezeu pentru
noi!
ARHIMANDRITUL GRIGORIE Mnstirea Bistria - Neam

(1490-1500) 2
Arhimandritul Grigorie a fost unul din marii egumeni Bistria. El a crescut de mic n obtea acestei lavre, ca ucenic
ai
al
Mnstirii
egumenului
Eustatie (1455-1460), de la care a nvat frica de Dumnezeu i buna nevoina. nvtura crii precum i limbile greac i slavon le-a nvat la coala de grmtici care funciona aici, ajungnd dascl priceput i duhovnic
al
mnstirii.
Pentru sfinenia vieii sale, Cuviosul Grigorie a fost ales n anul 1490
al
egumen
cinstit
Mnstirii
Bistria, pe care o
la
i cutat
de toi, fiind nelept

iscusit
duhovnic n lavr mai

sfetnicii
ca
povuiete duhovnicete 10 ani. Era i blnd la suflet i nu era alt dnsul. Pentru aceea era numrat ntre
cuvnt
de tain
ai
lui
tefan
la
voievodul nmormnteaz
Mare. La ndemnul acestui egumen, Bistria pe fiul su, Alexandrei (1493), i tot la
cel
clopotni (1498), doneaz dou clopote i ndemnul lui zidete aici o rugtorilor si. face numeroase danii n timpul egumeniei sale, viaa duhovniceasc din mnstire s-a rennoit mult. Dintre ucenicii si a ridicat dascli nvai, egumeni i duhovnici buni, cutai, att de clugri, ct i de mireni. A ncurajat mult viaa isihast din partea locului, ajutnd la nchegarea sihstriei Cuviosului Iosif de pe Muntele
mrea
Istoria Bisericii
Ortodoxe Romne,
I,
op.
cit., p.
274
SFINI
Bisericanilor
I CUVIOI
DIN SECOLELE XV-XVI
133
i
la
a sihstriei Cuviosului
de asemenea,
ntemeierea
Simeon de la Pngrati. A dat ajutor, Mnstirii Tazlu, trimind acolo civa clugri
Cuviosul egumen Grigorie a primit ngerescul
duhovnici alei.
Ajungnd
la sfritul vieii,
chip al schimniciei
s-a
svrit cu pace
XVI.
CUVIOSUL EFREM IEROSCHIMONAHUL

Egumen
Mnstirii Vorone (secolele XV-XVI)

al
3
Ieroschimonahul Efrem era unul din ucenicii apropiai

Sihastrul. El s-a format
ai
Sfntului Daniil
duhovnicete lng
chilia acestui cuvios de la Putna,
preajma cruia s-a nevoit n anii tinereii. Apoi, stabilindu-se n sihstria Voroneului, a primit darul preoiei i slujea cu credin i osrdie Biserica lui Hristos. In obte era iubit de toi, mai ales pentru smerenia i ascultarea lui fa de Sfntul Daniil, niciodat nu ieea din cuvntul btrnului i toate le
fcea cu binecuvntare.
Dup anul 1480, egumenul Misail, retrgndu-se la linite, a ncredinat obtea Mnstirii Vorone ieroschimonahului Efrem. Timp de aproape zece ani, noul egumen a povuit cu mult pricepere aceast aleas sihstrie, ndemnnd, sftuind i fcndu-se tuturor pild de rbdare i statornicie. A dezvoltat nc coala de caligrafi din mnstire i a purtat o deosebit grij de Sfntul Daniil ce sihstrea alturi de mnstire. Acest cuvios egumen fcea parte dintre sfetnicii lui tefan cel Mare i era multora dascl i printe duhovnicesc. Tot el s-a nvrednicit, n anul 1488, s
vad
la
Sfntului
Vorone o nou biseric de Mare Mucenic Gheorghe.

sfat
piatr,
nlat
de marele
domn
al
n cinstea
Apoi, cu
mutat
de obte numindu-se Cuviosul Daniil stare
Mnstirii
Vorone, egumenul Efrem i era ntru toate asculttor, pn ce cuviosul s-a Ia ceretile lcauri. Deci, mai trind civa ani dup mutarea lui i bineplacnd lui Dumnezeu, n primii ani ai secolului al XVI-lea s-a svrit cu pace i Cuviosul Efrem ieroschimonahul, lsnd n Vorone peste 60 de
monahi.
1.
Bogdan, Documentele
lui
tefan
cel
Mare,
voi,
I,
Bucureti, 1913; Pr. prof. Peiru Re
an.
cit., loc. cit., p.
227-240
134
PATERICUL ROMNESC
CUVIOSUL PALADIE TAHIGRAFUL Mnstirea Putna

(secolele
Acest
XV-XVI)
un mare caligraf format n coala Dup ce deprinse bine nevoina cea duhovniceasc, arhimandritul Ioasaf, egumenul Putnei, 1-a dat s nvee meteugul caligrafiei i al mpodobirii crilor bisericeti de la vestiii dascli adui din Mnstirea Neam: Nicodim ieromonahul, Casian monahul, Chiriac i alii. Astfel, n
iubitor de Hristos a fost
clugr
Mnstirii Putna 4
puin
era n vreme, smeritul monah Paladie a ajuns scriitor i pictor vestit. toate nelept, cuvios i iubitor de Dumnezeu. Cunotea bine nvturile Sfinilor Prini i era bun povuitor n obte i iubit de toi. Iar pentru
i frumos, i se spunea tahigraf", adic iute scriitor". Cunoscndu-1 bine tefan cel Mare, ctitorul mnstirii, i auzind despre nevoina lui, n anul 1488 i-a poruncit s-i scrie un Tetraevanghel pentru Mnstirea Putna. Iar Cuviosul Paladie, ndat scriindu-1, 1-a mpodobit cu
scria foarte repede
alese miniaturi
icoane, spre slava lui Hristos
bucuria marelui domn. La
monahul Paladie face aceast nsemnare: Dreptmritorul tefan Voievod, Domn a toat ara Moldovei, a fcut, a scris i a ferecat acest Tetraevanghel Mnstirii sale din Putna n al 32-lea an al domniei sale, fiind arhimandrit Paisie Scurtul, prin mna mult pctosului
sfritul
crii,
Domn
Io
tahigraf Paladie, n anul

5 sfrit n martie 23"
.
1488.
s-a nceput n luna septembrie 3,
s-a
Scriind
alte
cri
ale
dumnezeietilor Prini cu nvturi filocalice
svrind
bine cltoria acestei viei, Cuviosul Paladie s-a strmutat cu pace la
ceretile lcauri, ctre nceputul secolului XVI.
CUVIOSUL SPIRIDON MONAHUL Mnstirea Putna

(secolele
XV-XVI)
Monahul Spiridon a fost unul din caligrafii iscusii, formai n coala Mnstirii Putna. Dasclul su a fost nsui arhimandritul Paisie egumenul, vestit tahigraf i miniaturist. De la el a nvat, att nevoina cea duhovni4
5
Ibidem
Pr. Dimitrie
Dan, op.
cit. p.
70-71
SFINI
ceac,
n smerenie, copierii de
I CUVIOI
n trezvie
DIN SECOLELE XV-XVI

n
135
plcere de Hristos,
ct
i meteugul
cri.
era Cuviosul Spiridon foarte osrdnic la cele sufleteti, la
rugciune i post, la tcere i ascultare, iar n caligrafie era nentrecut. Auzind de aceasta, btrnul i fericitul ctitor tefan cel Mare a poruncit cuviosului Spiridon, n ultimul an al domniei sale - 1504 -, s-i scrie un Tetraevanghel pentru Mnstirea Putna. Dar, rposnd dup cteva luni tefan Voievod, cartea a fost terminat n anul 1506 i apoi ferecat n argint de fiul su, Bogdan Voievod, i dat Mnstirii Putna n anul 1507. La sfritul Evangheliei lui Ioan, Cuviosul Spiridon scrie aceast frumoas nsemnare: Cu bunvoina Tatlui i ajutorul Fiului i svrirea Sfntului Duh, dreptmritorul i de Hristos iubitorul Domn Io tefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al rii Moldovei, care, aprins fiind de dorul dumnezeiesc i fiind iubitor de cuvintele lui Hristos, a nceput bucuros acest Tetraevanghel Mnstirii sale din Putna, unde este hramul Adormirii Preasfintei Nsctoarei de Dumnezeu, i ntr-acesta 1-a gsit moartea i n-a apucat s o sfreasc. Deci dar fiul sau, Bogdan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domnul rii Moldovei, a ferecat-o i sfrind-o pentru sufletul ntru sfinenie rposatului su printe tefan Voievod i pentru sntatea i 6 mntuirea sa. (1507, mai 5)" Acest smerit nevoitor i caligraf a fost dascl n coala Mnstirii Putna, formnd mai muli ucenici i scriind i alte cteva cri, care s-au nstrinat n curgerea anilor. Deci, mult ostenindu-se i svrind cltoria acestei viei,
.
Cuviosul Spiridon s-a mutat cu pace la cele venice, n primele decenii ale
secolului
XVI.
CUVIOSUL IOAN MONAHUL Mnstirea Vorone

(secolele
XV-XVI)
mnstire,
era unul din ucenicii
Smeritul nevoitor Ioan, venind de mic n
de chilie
ascultare
ai
Sfntului Daniil
Sihastrul,
ani.
mplinind cu mare osrdie aceast

El
mai mult de cincisprezece
povuia
pe credincioi
la chilia
marelui sihastru, ajuta pe cei bolnavi care veneau pentru vindecare, aducea
cele de nevoie pentru
tuturor iubit
hran, iar pentru blndeea lui.
la
timpul cuvenit mergea la biseric
era
'Arhiva
Pomelnicul ctitoricesc
al
Mnstirii
Putna-, Pr. Dimitrie
Dan, op.
cit., p.
69-81
136
PATERICUL ROMNESC
Ajungnd la vrsta de 18 ani, a fost fcut clugr, lund jugul lui Hristos cu ndemnul i cu rugciunile sfnt printelui nostru Daniil cel Nou...". Cci, fiind iubit foarte cuviosului, nencetat se ruga pentru dnsul i l
povuia
caligraf.
pe calea mntuirii.
Rposnd dasclul i
printele
su
duhovnicesc,
monahul Ioan
se ndeletnicea cu scrierea
Mai
trziu s-a
crilor bisericeti, cci era un bun nevoit un timp la Mnstirea Probota, apoi a fcut
1570), cu care a
carte cu coninut
civa
fost
ani ascultare pe lng mitropolitul Grigorie Roea (f dimpreun ucenic al Sfntului Daniil. Dintre crile copiate de monahul Ioan, se numr i o
patristic,
Cuvintele Sfntului Efrem irul", pe care smeritul caligraf o scrie
prin anul 1550 pentru

...cu
mnstirea de
metanie. n nsemnarea de pe carte scrie:
mitropolitului Grigorie... am dorit din inim i am dat din mea agonisit i am fcut aceast carte, numit a Sfntului Efrem, i unde din fraged tineree i din am dat-o la Mnstirea Voroneumi copilrie m-am fgduit lui Dumnezeu, cu rugciunile sfnt printelui nostru 7 Daniil cel Nou i unde am primit mntuitorul i ngerescul cin ..."
nvtura
dreapta
Deci, retrgndu-se la metanie
i mai
trind puini
ani, s-a
strmutat cu
pace
la
ceretile lcauri.
CUVIOSUL CALISTRAT SIHASTRUL Mnstirea Sucevia

(secolele
XV-XVI)
Ieroschimonahul Calistrat era unul din ucenicii Sfntului Daniil Sihastrul pe cnd acesta se nevoia la Mnstirea Vorone. Deci, dup ce deprinse de la dasclul su meteugul luptei duhovniceti, ieroschimonahul Calistrat se
retrage pe valea prului Sucevia, unde se nevoiau civa
lume,
aici a sihstrit cuviosul n
clugri retrai de plcere de Dumnezeu muli ani de zile.
Rspndindu-se vestea despre acest fericit sihastru, s-au adunat n jurul su mai muli clugri iubitori de linite. ns nu aveau biseric s svreasc cele sfinte, cci erau sraci i deprtai de sate. Dar, cu rugciunile Cuviosului Calistrat, s-a fcut o minune ca aceasta: n toate Duminicile la vremea Utreniei, adic la miezul nopii, se vedeau fclii multe aprinse, preoi i diaconi preaminunai care cntau canonul nvierii lui Hristos deasupra unei
Ibidem,
p.
235
cit., p.
Dimitrie Dan, op.
8-9 i 101
SFINI I CUVIOI DIN SECOLELE XV-XVI

poienie". Atunci, cuviosul a fcut n acea
137
poian o
mic
biseric de lemn cu
hramul
nvierii
Domnului i, adunnd pe toi

al
sihastrii
din partea locului, a
ntemeiat Schitul Sucevia, spre sfritul secolului
XV.
sihstrii
a
fost
Acesta este
Sihstria
lui
doilea schit de pe valea prului Sucevia, numit la nceput
Calistrat".
ei,
Primul egumen
al
acestei
nsui
n
ntemeietorul
ieroschimonahul Calistrat,
sihastru
i duhovnic
al
vestit
nordul Moldovei. Fericitul Calistrat avea

vederii
nc
darul rugciunii,
nainte -
al izgonirii
duhurilor necurate din oameni, fiind cinstit de toi ca
fctor de
de clugri.
minuni. Apoi,
svrindu-i cltoria
la
acestei viei,
s-a mutat cu
pace n ceata cuvioilor prini, lsnd
Sucevia o obte aleas cu peste 30
Mai
vede
trziu, zidindu-se din
Cuviosul Calistrat a fost pictat
nou biserica Mnstirii Sucevia (1583-1586), pe peretele de apus al pridvorului, precum se
astzi.
CUVIOSUL PAISIE ARHIMANDRITUL

Al doilea egumen al Mnstirii Putna (fl502) 9
Acest arhimandrit, numit Paisie cel Scurt", a fost al doilea egumen al Mnstirii Putna. El i avea metania tot la Mnstirea Neam. Apoi, venind la ctitoria lui tefan cel Mare n anul 1470, odat cu egumenul Ioasaf, dup moartea acestuia a fost ales de sobor printe duhovnicesc n locul su. i a
povuit Mnstirea Putna cu mult nelepciune timp de 26 de

din vara anului 1476.
ani,
ncepnd
Egumenul duhovniceasc
Paisie
continuat
ntru
toate
a naintaului su. Sub egumenia lui s-a aceeai nalt trire evanghelic n Hristos, n dragoste i ascultare. De asemenea, s-au dezvoltat aici, n chip deosebit, colile de caligrafi, de grmtici i de muzic bisericeasc, fcnd din Mnstirea Putna una din cele
lui
desvrit opera meninut n obte
mai vestite lcauri mnstireti de laud

din Moldova, alturi de
Dumnezeu i de cultur teologic

Moldovia. Aici
se copiau
Neam,
a
Bistria
mpodobeau, de mna smeriilor clugri, numeroase
cri
scris
de slujb de
i i
se
de
nvtur
9
patristic,
cum
fost
Tetraevanghelul
ieromonahul
Dimitrie Dan, Mnstirea i comuna Putna, Bucureti, 1905; Arhiva i Pomelnicul Mnstirii Putna, M. Costchescu, op. cit., prof. Victor Brtulescu, art. cit., loc. cit., p. -V-510; Prof. Petru Rezu, colile de la Mnstirea Putna.,,, p. 511-582
Prof. .:::oncesc al
138
PATERICUL ROMNESC
Nicodim (1473), Tetraevanghelul scris de monahul Paladie (1489), Mineiele mna pctosului Casian" monahul (1467), Scara Sfntului Ioan Scrarul, de monahul Vasile (1471-1472), Predicile Sfntului Ioan Gur de Aur, scrise de monahul Chiriac (1470) i multe altele care s-au pierdut i
copiate cu
nstrinat.
Aici a cntat i a compus marele protopsalt Eustatie monahul acele frumoase manuscrise de muzic psaltic, sub ndrumarea egumenului Paisie. In coala de grmtici, care funciona aici, s-au scris de clugri, la porunca lui tefan cel Mare, Cronica i Analele Putnene. Tot n aceast coal nvau, de Ia dasclii mnstirii, candidaii de preoi din toate satele Moldovei de Nord, deprinznd, pe lng cunotinele teologice i cntarea bisericeasc, i o aleas formare duhovniceasc necesar unor buni pstori de suflete.
Aceast intens lucrare duhovniceasc i cultural de la Putna se desfura sub povuirea i supravegherea^ permanent a cuviosului egumen Paisie, ajutat de duhovnicii, dasclii i toi clugrii din obtea sa. Sub egumenia lui, Mnstirea Putna a trit epoca cea mai luminoas i mai rodnic din toat istoria ei. Acum se aflau la Putna, pe lng dascli de teologie, caligrafi i protopsali, i renumii duhovnici, care nvau poporul dreapta credin i frica de Dumnezeu. La duhovnicii Mnstirii Putna se spovedeau, att episcopii, preoii i credincioii de la sate, ct i dregtorii din sfatul rii i nsui marele domn tefan cel Bun i Sfnt". Negreit, arhimandritul
Paisie,
egumenul Putnei,
i-a fost
mult vreme duhovnic i

Vorone. Pe lng
sfetnic
de tain,
alturi de Cuviosul Daniil Sihastrul de la
acestea, slujbele
de
la
Putna, cu sobor de zeci de preoi
cu nentrecui protopsali, unde
asistau adesea domnul
rii cu
sfetnicii
si, fceau din aceast
mnstire un
al ctitoriei
mic Bizan
lui
Moldova de Nord.
Cuviosul Paisie, egumenul, s-a dovedit
i un
vrednic nnoitor
n
tefan
cel
Mare.
C,
i
arznd
a
mnstirea
alte
de istov",
anul
1484,
arhimandritul Paisie, ajutat de nsui domnul Moldovei, a rennoit acoperiul

bisericii, a zidit noi chilii
adugat i
mbuntiri, devenind
astfel
un
adevrat
ani,
ctitor al acestui sfnt
lca.
de peste 26 de
Putna, i-a dat
i nevoin duhovniceasc, timp Dup o neobosit Cuviosul Paisie, Arhimandritul i egumenul Mnstirii
jertfa
Dumnezeu,
la
15 februarie,
1502, lsnd n
urm
obte
numeroas de clugri cu
rnduial monahal
din
cele
mai
nfloritoare.
SFINI
I CUVIOI
DIN SECOLELE XV-XVI
139
CUVIOSUL EUSTATIE PROTOPSALTUL Mnstirea Putna

(secolele
XV-XVI)
Se
crede
10
Cuviosul monah Eustatie a fost cel mai mare protopsalt

cunoscut
n
al
secolului
XVI,
mnstirile din Moldova.

la
era
cu metania din
ctitor, a
Mnstirea Neam. Apoi, venind

celor 64 de slujitori
Putna cu arhimandritul oasaf, a cntat
slujba sfinirii bisericii, la 3 septembrie, 1470, n
prezena marelui
a zeci de mii de credincioi. ducea o nevoin cu totul aleas, n post, n rugciune i in negrit bucurie a Duhului Sfnt. Din aceast duhovniceasc bucurie a inimii sale izvorau acele cuvioase cntri bisericeti de laud lui Dumnezeu, care au mngiat inimile clugrilor i au mpodobit slujbele din biserica Mnstirii Putna aproape o jumtate de secol. Acest vestit protopsalt avea i mult nvtur de carte. Cunotea bine limbile greac i slavon i tia toate cntrile compuse de marii sfini i protopsali bizantini i atonii, ca: Ioan Damaschin, Roman Melodul, Ioan Cucuzel i muli alii. El nu numai executa frumos cntrile bisericeti pe muzic psaltic, dar i compunea personal pe note unele stihuri, mrimuri, heruvice i axioane. Era nc i iscusit caligraf, copiind mai multe cri de psaltichie pe care apoi le
Fericitul Eustatie
mpodobea cu alese miniaturi.

Dintre toate acestea se mai
Putna,
pstreaz
astzi,
biblioteca
un singur Irmologhion copiat de minile sale la sfritul Unele din cntri, care sunt compoziii personale, poart titlul Facerea lui Eustatie". Celelalte cri copiate de el au ajuns n posesia ucenicilor si i s-au
Mnstirii secolului XV.
pierdut cu timpul.
Protopsaltul Eustatie a fost unul din cei dinti dascli ai colii de gramatic" din Mnstirea Putna, ntemeiat dup anul 1470 din porunca lui tefan cel Mare. El preda clugrilor gramatica muzicii psaltice i cntrile pe cele opt glasuri, fiind numit de ucenicii si ritor, domesticus, dascl i protopsalt". Numele su se fcuse cunoscut n toate mnstirile din Moldova i la curtea marelui voievod, care l preuia n chip deosebit i adeseori venea la Putna s-1 asculte cum laud pe Dumnezeu. Era cunoscut, de asemenea, n mnstirile din Athos i era numrat printre cei mai vestii protopsali ai Patriarhiei de Constantinopol, cu numele de Eustatie de la Putna".
10
Arhiva
.Mitropolia Moldovei", p. 460-510; Pr. Prof. Petru

-r.
Pomelnicul ctitoricesc al Mnstirii Putna; Prof. V. Brtulescu, art. cit., Rezu, colile de la Mnstirea Putna, n
7-8, p. 511-522
M. M., 1966,
nr.
140
PATERICUL ROMNESC
Timp de
peste 40 de ani ct s-a nevoit la
Mnstirea
Putna, Cuviosul
Eustatie a crescut duhovnicete ca la o suta de ucenici

sate, dintre care cei
monahi i preoi de mai muli au ajuns vestii protopsali n mnstirile din
nordul Moldovei,
la
Episcopia
Rduilor i
la
Mitropolia din Suceava. Acest

ucenicii si,
preacuvios printe s-a nvrednicit
cnte,
mpreun cu
slujba
nmormntrii marelui ctitor tefan Vod al Moldovei, la 2 iulie, 1504. Deci, mai trind puin i bineplcnd Mntuitorului nostru Iisus Hristos, s-a strmutat la cele venice, pentru a cnta nencetat cu ngerii mririle lui Dumnezeu.
CUVIOSUL PALADIE SIHASTRUL Mnstirea Putna

(secolele
Schimonahul Paladie a
XV-XVI)
11
fost n tineree ucenic al Sfntului Daniil Sihastrul.
1460, pe cnd Cuviosul Daniil sihstrea n petera din apropierea Mnstirii Putna, avea n jurul su civa ucenici pe care i nva
Mai
nainte de anul
aspra ne voin pustniceasc
dragostea de Dumnezeu. Unul dintre acetia era
schimonahul Paladie.
Mai
trziu,
strmutndu~se Cuviosul Daniil
la
Vorone,
s-a
dus
acest
ucenic cu dnsul. Apoi, ntemeindu-se
Mnstirea
Putna, schimonahul Paladie
i-a fcut o colib de lemn i pmnt pe valea prului Putna i sihstrea aici i rugciune, slvind pe Hristos ziua i noaptea. mpreun cu el se nevoiau i ali sihastri din Mnstirea Putna. Dup orele de rugciune, Cuviosul Paladie se ndeletnicea cu scrierea de cri bisericeti. Din acestea i mrturisete pe Hristos. ctiga, att hrana i mbrcmintea, ct i bucuria Cci era bun caligraf i vestit sihastru n partea locului, cunoscut i cinstit de nsui voievodul tefan cel Mare. Din crile scrise de el, se mai pstreaz la
n post
Mnstirea Putna un
marelui
Putna".
Deci,
ucenici,
ctitor.
singur ceaslov copiat n anul
1493, poate la cererea
Pe
fila
181 scrie:
Aceast
carte a fcut-o Paladie Sihastrul de
bineplcnd
lui
Dumnezeu i crescnd duhovnicete mai muli

la
Cuviosul Paladie Sihastrul de

n primele decenii ale secolului
Putna s-a strmutat
la
ceretile
lcauri
XVI.
11
Arhiva
Pomelnicul ctitoricesc al Mnstirii Putna
SFINI
I CUVIOI
DIN SECOLELE XV-XVI
141
CUVIOSUL CHIRIAC SIHASTRUL Mnstirea Neamf

(secolele
n pdurile seculare din jurul
XV-XVI)
Neam
s-au nevoit sihastri sfini
Mnstirii
mai vestii sihastri crui nume a ajuns pn astzi, a fost Cuviosul Chiriac Ieroschimonahul, contemporan cu Sfntul Daniil Sihastrul. Acest smerit nevoitor a trit mai nti n obtea Mnstirii Neam, ca duhovnic i dascl al rugciunii lui Iisus, fiind iubit i cutat de muli. Apoi, retrgndu-se la linite n muntele dinspre apus, care de atunci i poart numele, i-a fcut acolo o colib de lemn i pmnt i se nevoia singur n post
dinainte de ntemeierea ei (secolul XIV). Unul din cei
al
nc
nemeni,
i rugciune,
trziu,
n frig
osteneal, suferind multe ispite de
la
diavoli.
Mai
adunnd civa ucenici n jurul su, a construit o mic biseric de lemn i acolo slujeau, se mprteau i slveau mpreun pe Hristos. Aceast aezare pustniceasc s-a numit Sihstria lui Chiriac", iar muntele n care s-a nevoit cuviosul cu ucenicii si se cheam pn astzi Muntele lui Chiriac",
popular Chiriacu".
Aa
s-a ostenit
Cuviosul Chiriac n acest munte peste 30 de ani, ajungnd
fctor de minuni i nainte vztor. La btrneile sale se adunaser muli clugri n jurul sau. Ei se nevoiau n bordeie i chilii pustniceti, risipite n tot muntele. Numai n srbtori, la sunetul unui clopot, se adunau prinii la chilia btrnului i cntau mpreun Utrenia i Sfnta Liturghie.
minile
XVI, Cuviosul Chiriac Sihastrul i-a dat sufletul n Domnului i a fost ngropat pe munte. Ucenicii si s-au nevoit fr ntrerupere n aceast sihstrie, dup aceeai rnduial, pn la ntemeierea
La
nceputul secolului
Schitului
Pocrov (1714).
CUVIOSUL EUFROSIN SIHASTRUL

Sihstria Agapia Veche
(secolele
Puin mai
XV-XVI)
afl o alt poian tot aa de linitit, nconjurat de pduri seculare i strbtut de un mic pria. Aceasta se numete Poiana lui Eufrosin". Aici s-a nevoit muli ani de zile un
sus de poiana lui Agapie se
sihastru vestit, pustnicul Eufrosin, ucenicul Cuviosului Agapie. Petrecerea lui
142
PATERICUL ROMNESC
i
a dasclului
era la fel de aleas ca
su,
iar
numele
lui se
fcuse cunoscut
multor
clugri
iubitori
de linite, care apoi i-au
fost ucenici.
i chiliile Mnstirii Agapia urma unei alunecri de teren, pustnicul Eufrosin cu ucenicii si au construit o alt biseric de lemn cu hramul Minunea din Colose a Arhanghelului Mihail". Aceast sihstrie era cunoscut i cu numele
n timpul acestui cuvios, biserica cea dinti
n
Veche ruinndu-se
de
Mnstirea lui Eufrosin" sau Mnstirea Sfntului Mihail". Primul egumen al noii sihstrii a fost nsui pustnicul Eufrosin, care pstra ntru totul rnduiala lsat de Cuviosul Agapie. Peste sptmn, i mai ales n posturi,
clugrii srbtori
se se
retrgeau n munte, unde se nevoiau n post i rugciune. Iar n adunau cu toii la biseric, ddeau laud lui Dumnezeu i primeau
Sfintele Taine.
Sub egumenia Cuviosului Eufrosin, sihstria zis a lui Agapie" s-a dezvoltat i mai mult, ajungnd cunoscut pn la mitropolie i la domnul Moldovei, mai ales pentru sfinirea vieii de aici. Cci n obtea sa nu era nici
vorb deart,
rugciune,
nici tulburare,
tcere,
paz
Toi
grij de cele pmnteti, ci permanent gndurilor, linite duhovniceasc, bucurie i

nici
desvrit
dragoste.
practicau rugciunea lui Iisus
se
hrneau
din
lucrul minilor lor.
Simindu-i
sfritul
aproape,
Cuviosul Eufrosin a dat ucenicilor si

nceputul secolului XVI.
urm i
de
el
s-a odihnit cu pace n ceretile
lcauri,
la
Iar trupul
su
ngropat n livada
acest loc s-au
sdit
i
.
de obtea
aezat secole de-a rndul

din mprejurimi
12
bun mireasm numit Livada Prinilor". In nenumrai sihastri iubitori de Hristos

purttor de
sa,
a fost
din Agapia
SFNTUL IERARH NIFON

Mitropolitul
(f
a.
rii
Romneti
13
1508)
Viaa
fericit
Acest
anii
prea nelept ierarh
al Bisericii lui
Hristos s-a
nscut prin
1435-1440
carte,
n Peloponez-Grecia,
din
prini binecredincioi.
la
Dup
ce
nva
se
face
clugr i
se
retrage
linite
Muntele Athos,
nevoindu-se n Mnstirile Cutlumu, Marea

12 13
Lavr i
Dionisiu. n anul 1483 a
Istoria
Mnstirii Agapia, op. cit., p. 16-19; Pomelnicul ctitoricesc al Mnstirii Agapia Vieile Sfinilor pe luna august n 11 zile; Sfini romni..., op. cit., p. 338

fost ales mitropolit al Tesalonicului, pentru sfinenia vieii lui,
iscusit
143
ca cel mai
Aici
clugr
atonit
i pstor
devotat de
suflete
din acea vreme.
pstorete bine turma cea cuvnttoare trei ani de zile, nvnd pe toi frica de Dumnezeu i dreapta credin. n anul 1486 este numit patriarh al Constantinopolului, cea mai nalt treapt ierarhic n Biserica Ortodox. Dup ce ndreapt pe calea cea bun pe muli cretini, monahi, preoi i dregtori i ndeprteaz unele sminteli din Biserica lui Hristos, dup doi ani este schimbat din scaunul patriarhal i se nevoiete n post i rugciune la un
schit ntemeiat
de
el.
n jurul anului 1500, Sfntul Ierarh Nifon este adus
i numit
Sfintei
mitropolit
al
rii Romneti
ostenit
de ctre domnul muntean Radu cel Mare. Timp de cinci ani s-a
mult
cluzeasc
poporul
dup nvtura
Evanghelii,
sftuind, ndemnnd, mustrnd

la
zidind duhovnicete pe toi, de la
domn pn
episcopii
credincioii de rnd. Apoi a hotrt n sinod ntemeierea a
dou
noi n oraele
Rmnicu- Vlcea i
Buzu i
a rnduit peste tot pstori buni,
temtori de Dumnezeu
cu
n anul 1505, ivindu-se
mult grij pentru turm. o grav nenelegere ntre marele
ierarh
i domnul
muntean, din cauza unei cstorii nelegitime, Sfntul Nifon s-a retras din scaun i a plecat din nou n Muntele Athos, la Mnstirea Vatopedu.
Simindu-i aproape sfritul, s-a dus cu ucenicul su la Mnstirea Dionisiu, ca un necunoscut, i, dup puin timp, a adormit n Domnul, la anul 1508, 11 august, cnd se prznuiete n calendar. ntre anii 1515-1517, moatele Sfntului Nifon au fost aduse n ara
Mnstirea Dealu, iar la 16 august, 1517, Sfntul Mnstirea Curtea de Arge de ctre Teolipt I, patriarhul Constantinopolului, mpreun cu Sinodul rii Romneti i cu toi egumenii Muntelui Athos, care au luat parte la sfinirea frumoasei mnstiri
Romneasc i
au
stat la
Ierarh Nifon a fost canonizat la
de la
Arge.
moatele
Sfntului Nifon au fost restituite
n acelai an, 1517,
Mnstirii
Nifon
Dionisiu, restaurat integral de Vasile
Lupu, Neagoe Basarab
Petru Rare.
Drept recunotin, atoniii druiesc capul

lui
i mna dreapt
a Sfntului
Neagoe Basarab, care

b.
1.
le
depune
la ctitoria sa.
Fapte
cuvinte de
Nifon
ntia
nvtur
darul cuvntului
Fiind foarte
nvat i mpodobit cu
al
smereniei,
cnd a
-a zis:
intrat fericitul
oar
i clugrii cu mult
dragoste, iar
Muntele Athos, l-au ntmpinat fraii arhimandritul Daniil, mai-marele Muntelui,

n
144
PATERICUL ROMNESC
- O, printe Nifon,
m-am ntiinat de la muli despre tine i m-am rugat nvredniceasc a te vedea mai nainte de moartea mea. Iat, a auzit preabunul Dumnezeu rugciunea mea. Te rugm, deci, nvei cele de folos pe fraii adunai aici.
lui
Dumnezeu
Preacuvioi prini, a rspuns

nici doctorilor iscusii,
el,
sntoi,
la ei.
cci mai
dau doctorii celor nu sunt vrednic ales eu am trebuin de vindecare de
Printe Nifon, i-au rspuns atoniii, nu se cade dumnezeietile cuvinte numai pentru tine, ci le mprteti i ne folosim cu toii.
pstrezi
altora, ca
Nifon i-a plecat capul n jos i a nceput a le gri cuvinte de mntuire, nct toi se minunau. Cci era att de dulce i nelept la vorbire, nct cei ce ascultau nu se puteau despri de el i uitau de hrana cea trupeasc.
Cernd
iertare de la ei, fericitul
2. n anul 1483,
monahii au ales
murind mitropolitul Tesalonicului, toi episcopii, clericii pstor n loc pe fericitul Nifon de la Dionisiu. Deci, au
trimis doi episcopi cu scrisori la

Iar el le-a zis:
Mnstirea
Dionisiu s-1
ia
pe Sfntul Nifon.
i pctosul, s primesc pe grumazul meu cu totul rnit un jug aa de greu? Eu am venit n locul acesta s linitesc i s sfresc: Deci, cum pot s fug de calea pocinei i s iau asupra mea grija attor suflete, cnd abia mi pot mntui sufletul meu cel pctos?
- Cine sunt eu, leneul
- Printe, au
rspuns
tesalonicenii,
hotrri,
c toi de obte,
i
ntr-un glas, te
nu te mpotriveti dumnezeietii cer pe tine a le fi pstor.
I-a spus
i egumenul mnstirii:
- Du-te, cinstite printe,

talantul
aa
este voia lui

tine,
se
mntuiasc muli prin

calea
ta!
Dumnezeu sa nmuleti cci Domnul mi-a poruncit n
noaptea aceasta
s nu-i mpiedic
La urm, supunndu-se poruncii ascultrii, a rspuns Sfntul Nifon: - Prinilor i fraii mei, fie voia Domnului, precum hotri, ns mare primejdie mi va urma de pretutindeni. De aceea, rugai-v Domnului pentru
mine!
3.
Dup
trei ani
de pstorie a Mitropoliei Tesalonicului
apoi, ali patru
Ecumenice a Constantinopolului, Sfntul Ierarh Nifon a fost chemat de Radu cel Mare, domnul rii Romneti, s pstoreasc mitropolia
ani, a Patriarhiei
de
la
Curtea de Arge, care
i-a zis:
rog arhieriei tale
vii n
Muntenia,
s ne
nvei pe noi,
suntem
cu
totul lipsii
de
nvtur
duhovniceasc, de pstori
i nvtori.
Aici te vei
SFINI
odihni
I CUVIOI
DIN SECOLELE XV-XVI

De astzi
te
145
toi
te
vom
primi cu bucurie.
pstorul nostru, ca
s ne nvei calea mntuirii i s se

bun;
dar
face
avem povuitorul i fac orice vei porunci!

dea Dumnezeu s-o ii
s-o
Sfntul Nifon a rspuns:

- Fiule Radu, i laud socoteala cea
pn
la
sfrit.
Orice voi
spre
ndreptarea voastr,
mulumire. Chiar tu, de vei grei, primeti duhovnicescul meu atunci cnd domnul rii va clca legea i va defima sfintele canoane, se face mare cdere multora, pentru oamenii se pleac lesne spre lucrul cel ru. La urm i-a adugat:
primii cu sfat, cci,
Tu, care
ai
stpnirea n minile
tale, se
cade
ti
la
mic
s pedepseti pe cei fr rnduial. S nu caui la fa i s faci judecat dreapt, care este de la Dumnezeu.
Pstorind Biserica
s
al
sftuieti pe toi supuii

nici la
mare,
nici
4.
poporul binecredincios
rii Romneti
timp de
cinci ani, n anul
1505, Sfntul Ierarh Nifon a plecat din nou la iubita lui
linite
smerenie din Muntele Athos, din cauza frdelegii fcute de domnul

lui
muntean, cstorind pe sora

copiii. nainte
cu un boier moldovean ce-i lsase femeia
de plecare a zis cu
amrciune ctre domnul
muntean:
tii
toat puterea mea
este legea Bisericii, pentru care
Domnul
preasfntul Su snge, ca s-o curee de tot pcatul i s-o sfineasc. Ea va fi curat i sfnt prin lucrarea dumnezeietilor porunci, pe care doresc le pzesc pn la sfritul vieii mele. Nu voiesc pentru nevoile
meu i-a vrsat
mele
nu cer de la tine. Eu am fost fiu prta la a ta rnduit de Domnul ca s cert pe cei frdelege i nu vreau voi duce unde va las. Eu frdelege, pentru nici o lege nu ndrepta Domnul, ns voi vei muri n frdelege. Multe necazuri i dureri i vei mai vei cuta, dar nu nenumrate rele vor veni peste voi. Atunci gsi n via! Iar ctre fiul su duhovnicesc, Neagoe Basarab, pe care l iubea foarte
nici bani, nici haine, nici vreo cinste
mult, a zis:
primejdie
tot
Vd, fiul meu, c mare pedeaps va veni peste locul acesta i vei fi n i tu cu tot neamul tu. Dar Preamilostivul Dumnezeu te va pzi de
pzi
poruncile pe care
ci
rul, de vei
i le-am
dat.
de orice primejdie,
n toate
la
mare
cinste te vei ridica
eu, de voi avea
prile. Dar s-i aduci aminte de mine, ndrzneal ctre iubitorul de oameni Dumnezeu,
1-a
Nu numai c te vei izbvi i se va vesti numele tu printele tu duhovnicesc. Iar

l
voi ruga
pentru tine.
Apoi
binecuvntat
1-a srutat.
La
fel a
fcut cu
tot clerul
poporul
iubitor de Hristos.
Cci
i-a
adunat pe toi n biseric, le-a dat cel de pe
urm
146
PATERICUL ROMNESC
nvtur, i-a binecuvntat cu lacrimi n i Ioasaf, a plecat spre Sfntul Munte.
duhovnicesc,
ochi i, lundu-i ucenicii
cuvnt de
si, Macarie
5. Fiind rnduit
cu paza Mnstirii Dionisiu, Sfntul Nifon a mers cu un
clugr btrn i
anume
Petronie,
n afara
zidurilor
ei.
La
nu departe de el, a vzut pe Sfntul Nifon stnd la rugciune cu ochii i minile nlate la cer, nvluit ntr-o lumin divin care se ridica pn sus i strlucea n jurul lui. Btrnul Petronie a czut de spaim la pmnt, iar dimineaa s-a dus n tain la mnstire i i-a spus egumenului. Acesta i-a rspuns: - Printe Petronie, aceasta dovedete curenia desvrit a brbatului i ne arat prin el se vor lumina muli. Pzete-te nu spui aceast vedenie nimnui, ca nu aud el i se duc de la noi, fugind de laud, cci ne vom pgubi de un om ca acesta pe care ni 1-a druit Dumnezeu.
miezul nopii s-a deteptat btrnul
s se roage i,
cunotea cu duhul ucenicul su Macarie dorea s mrturiseasc pe Hristos i s ia cununa muceniciei. De aceea, tiind aceasta este dup voia lui Dumnezeu, i-a zis
6.
Fiind n
Mnstirea Vatopedu,
Sfntul Nifon
ucenicului:
- Mergi, fiule, n calea mrturisirii,
c dup dorina
ta te vei nvrednici
primeti cununa muceniciei

Apoi,
te
vei
bucura mpreun cu mucenicii
i
1-a
cuvioii!
petrecndu-1 pe cale,
1-a
binecuvntat cu Sfnta Cruce
ndrzneal pe Hristos ocupaser oraul i toate rile din Balcani i, dup ce a fost nchis i btut, s-a tiat capul. Cunoscnd cu duhul ziua cnd ucenicul i -a dat viaa pentru Hristos, Sfntul Nifon a zis ctre ucenicul su Ioasaf: tii, fiule, astzi s-a svrit prin mucenicie fratele tu, Macarie, i merge s se bucure n ceruri!
srutat. Ajungnd Macarie n Tesalonic, a mrturisit cu
n
faa
turcilor ce
i
7.
Dup
i
puin timp,
la
Sfntul Nifon Patriarhul i-a luat ucenicul

la
i
a
au
fi
plecat n
tain de
Vatopedu
Dionisiu,
mnstirea
sa din tineree,
fr
cunoscut
a spune cuiva cine este.

venit trebuia
Dup
obiceiul acestei
mnstiri,
fiecare
monah nou
fac un timp
ascultare la catri
aduc
cu
ei
lemne din pdure. Sfntul Nifon a fcut aceast ascultare cu smerenie dragoste pn cnd 1-a descoperit Dumnezeu ntregii obti n chip minunat.
Noaptea
tirii
i
s-a artat n vedenie Sfntul Ioan Boteztorul, patronul
Mnsc-i
Dionisiu, egumenului acestei obti

-
i-a poruncit:
Adun toat frimea i
ieii
ntru ntmpinarea patriarhului Nifon,
ajunge atta smerenie ce a artat-o ca un simplu monah, ca
nu
v pgubii
mai mult!

Deteptndu-se, egumenul a btut toaca, a adunat toat obtea
tuturor
147
le-a spus
monahul necunoscut care face ascultare

cu
catrii
la catri este Sfntul
Nifon,
Patriarhul Constantinopolului. Apoi, cnd patriarhul se ntorcea de la
pdure ca
faa porilor de intrare, clopotele mnstirii au nceput s sune singure, iar prinii toi l-au ntmpinat cu mare cinste, cu fclii i cu tmieri. Dup ce toi i-au fcut metanii i i-au srutat sfintele lui mini, egumenul i-a zis: - O, lumintorule al lumii, ajunge atta rbdare din partea sfiniei tale; ajunge suferina desvrit pe care ai ndurat-o de bunvoie; ajunge atta
argat,
un
ncrcai cu lemne de
foc,
smerenie care
-
ai
artat-o, netiindu-te noi, nepricepuii!
Iar Sfntul Nifon,
cu multe lacrimi, le-a

ai
zis:
Prini i
frai
mei, pentru aceasta m-a ascuns pe mine
acest loc mntuitor de suflet, ca eu
am
cerut de la El
lumii
sa fiu miluit n ziua cea
de prini, de frai, de rudenii
mare a judecii. dac nu ne vom lepda de toat mndria acestei lumi, dup cum ne-a
s m izbvesc cu
Domnul
grijile
poruncit Hristos, nu suntem vrednici s-I

8.
urmm Lui.
Odat, venind corabia mnstirii cu hran, iar marea fiind cuprins de furtun, Sfntul Nifon a intrat n corabie i odat a ncetat furtuna. Alt dat, fraii i-au cerut s se roage pentru ei ca s cltoreasc fr primejdie pe mare i s aduc cele de nevoie mnstirii. Iar el le-a zis:
grai
Dac nu vei lenevi de rnduiala i rugciunea voastr i dac nu vei deertciuni i cuvinte necuviincioase, atunci va ajuta Domnul i va feri de toat ntmplarea cea rea. Apoi, rugndu-se n genunchi pe un fier din corabie, le-a spus monahilor: - Frailor, punei acest fier la loc curat i cnd vei fi n primejdie de necare, s atrnai acest fier n mare i vei cltori primejdie.
-
fr
Ajungnd Sfntul Nifon la vrsta de 90 de ani i simindu-i aproape sfritul, a adunat toat obtea, a cerut iertare de la ei i le-a poruncit pzeasc cu mare grij rnduielile vieii monahiceti, nevoindu-se cu toat silina pentru dobndirea mpriei cereti. Apoi le-a zis: - Fraii mei, cerei de la smerenia mea orice cerere duhovniceasc voii, mai nainte de a- mi da duhul n minile Domnului! Iar monahii i-au rspuns:
9.
- Voim ne dai n scris dumnezeietile tale rugciuni, ca sa se citeasc ia dezlegare de pcate. Atunci mormntul fiecrui frate cnd va muri, ca Ie-a lsat o rugciune pentru dezlegarea celor adormii. Apoi, trimind pe
la
su Ioasaf la Constantinopol ca s-1 mrturiseasc pe Hristos i ia cununa muceniciei, Sfntul Ierarh Nifon i-a dat sufletul n minile lui Dumnezeu, la 11 august, 1508, fiind plns de toi clugrii Muntelui Athos.
ucenicul
,
148
PATERICUL ROMNESC
ce au fcut la Dionisiu priveghere de toata noaptea, a doua
sale
zi
Dup
toi
au srutat
sfintele
moate i
le-au ngropat cu
mare
14
,
cinste
plngere n
cimitirul
mnstirii
10.
ntrebat oarecare frate pe Fericitul
Nifon
- Spune-mi, printe, cuvnt de folos,

stareul, zicnd:
cum
s m mntuiesc? i
zicnd:
rspuns
Dac voieti,
fiule, n mijlocul
oamenilor a locui, aceasta eti dator a pzi:
a nu prihni nicidecum pe cineva, a nu osndi, a nu ocri, a nu te ntrta, a nu
defima,
te
nici a te socoti
pe sinei ca
i cum
vreun lucru bun
ai
fcut cndva,
,
pzi de
a zice: Cutare bine petrece, iar cutare ntru nenfrnare"
c aceasta
adic nu judecai"; ci pe toi cu deopotriv ochi, cu o punere nainte, cu un gnd i cu proast inim vezi-i; i-i primete pe toi ca pe Hristos. nu pui urechea ta lng omul ce clevetete, nici s te ndulceti cu unul ca acesta, ci cu tcere mult ine-i gura ta, zbavnic fiind la grire i grabnic la rugciune, i s nu prihneti cndva pe cel ce clevetete, nici pe altul oarecare ce lucreaz frdelege, ci de-a pururea caut la ale tale greeli, i prihnete-te pe
este aceea,
sinei
defaim-te n fiecare
zi.
- Aceasta, printe, a nevoitorilor celor

zis fericitul:
desvrii
este! a zis fratele.
- Fiule, tinereea,
dac
are smerenie, destul este
ei.
C nimic nu
tu, fiule, fii
cere
Dumnezeu de
la
tnr,
fr numai
i
curie i
smerenie. Deci
blnd
adevr slluindu-te cu Dumnezeu; i ne voiete -te i de a nu nluci cu mintea cum ai ajuns la msurile cutrui sfnt, ci griete-i ie ntru pcate am covrit i pe nsui de-a pururea aa: Suflete, cunoti draci, iar vreun lucru bun nc n-am fcut pentru Dumnezeu; i vai noua,
vei
fi
i i
panic, ndurat
ntru
milostiv,
ine-te pe sinei dedesubtul tuturor oamenilor
smeritule, ce
vom
face n ziua Judecii?

ta, fiule,
fie -i
rugciunea
toat vremea vieii
tale
ca a unui
pctos,
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, miluiete-m; i aceea, adic: Doamne, curete-m pe mine, pctosul. Zi i graiul acesta totdeauna: Doamne, de cele ascunse ale mele curete-m i de
zicnd n fiecare clip:
cele strine ferete
pe robul Tu.
aceasta,
cele
mulumeti cu lucrurile nu tii de sunt plcute lui Dumnezeu sau neplcute. Pentru aceasta, cuteaz mai vrtos spre Dumnezeu nefolositoare socotindu-te pe sinei, i de i spre puterea Lui, ca nite
Cunoate nc i
bune
niciodat
nu
te
ale tale, nici a cuteza spre dnsele,
rn
aici este
ndreptarea"
f
'
Urmtoarele 4 capete sunt extrase din mss. rom. 3723,
344-346, (B.A.R.)

11. Zis- a iari fratele: - Printe, cum poate omul
la
149
s biruiasc toata ispita ce-i

i
vine lui asupra de
vrjmaul? Rspuns-a
smerenia
stareul:
- Fiule, orice fel de ispit de i-ar veni ie asupra, tcerea este biruina ei
a zice: Blagoslovete, Printe;
toate lucrurile celui smerit
cugettor cunoscute sunt la Dumnezeu i ludate de ngerii Lui, iar tuturor dracilor de spaim i nfricoate. Deci tu, fiule, fa-te smerit cu inima i zdrobit foarte, ca doreasc Duhul Sfnt a Se sllui ntru tine, i s-i dea ie putere de a goni de la tine toata grija lumeasc.
12. Intrebat-a -
iari: Oare precum acum s-au nmulit

Fiule,
sfinii ntru
toat lumea,
prooroc
aa i
la
sfritul veacului? Zis-a lui fericitul:

-
pn
i
la
sfritul
veacului
nu va
lipsi
Domnului
apoi,
Dumnezeu; aijderea
ntru
nici satanei slujitor.
ns
n zilele cele
mai de
se vor ascunde pe sinei cu bun dnii de a svri semne i minuni precum n zilele de acum, ci pe cale lucrtoare i msurat vor cltori cu smerenie, i mai mari dect Prinii cei purttori de semne se vor afla ntru mpria lui Dumnezeu. Pentru atunci nimeni nu va fi n ochii lor ca fac semne, ca dintr-o pricin ca aceasta, de a doua oar aintindu-se oamenii foarte cu osrdie se duc ctre nevoin. vor fi cei ce mpodobesc scaunele preoiei ntru toat lumea cu totul neiscusii, netiind tiin de fapt bun; aijderea nc i cei mai mari ai monahilor vor fi, cci se vor birui cu totul de lcomie de pntece toi, i de mrirea deart, i vor fi mai vrtos sminteal oamenilor, i nu pild. Pentru aceasta mai vrtos va fi nebgat n seam fapta bun, cci atunci iubirea de argini va mprai. vai monahilor celor ce sunt bogai cu aur! ocar vor fi acetia lui Dumnezeu, i nu vor vedea faa Domnului Celui Viu. aurul su cu dobnd, de nu se va deprta Monahul sau mireanul care i nu vrea sa le de o lcomie ca aceasta, ntru adncul tartarului se va afunda, aduc pe dnsele road lui Dumnezeu prin facerea de bine a sracilor. Pentru aceasta, fiule, precum mai-nainte am zis, de necunotin inui fiind, cei mai muli se vor prpstui ntru limea cii late i largi, rtcindu-se.
adevr vor
sluji lui
Dumnezeu,
ntru
ci isteime
despre oameni,
nu va
fi
13. ntrebat-a
iari
ntru
fratele:
- Spune-mi mie, printe,

patimile
mprtesc
cum unii i necjesc trupurile lor prin nfrnare, i dnii - mnia, vrajba, pomenirea de ru, zavistia, i,
nemilostivirea
nici
zis:
cea
mai rea dect
toate,
i
un
zgrcenia
-,
iar
alii
din
cei
mbuntii, i mnnc, i beau vin, i dnii? Ce oare este aceasta? Cuviosul a
lucru al pcatului nu se
afl
ntru
150
PATERICUL ROMNESC
- Precum mi se pare,
fiule,
cei ce postesc
mult
nu se ndrepteaz,
din gura lor ptimesc;
c cel
s nu
ce nu are pzire gurii sale totdeauna,
mcar
tot
anul de ar posti, nimic nu se folosete. Pentru
c, dac
patima.
diavolul te
zdrte
pe
te
tine spre
iuime,
tu
grieti,
ai biruit
Iari
spre zavistie de
duce pe tine vrjmaul, tu
s nu
cleveteti,
cu
totul ai biruit
pe vicleanul,
ta
c rodul zavistiei clevetirea este.

Dac
biruit
te
va nfoca pe tine bntuitorul spre curvie,
nu deschizi gura
spre vorbire de muiere, nici la mncare
la
butur
prea mult
s intri,
l
i i
l-ai
pe dnsul; i, lund vreun lemn mic, bate-te pe sinei,
rzboiul.
tot trupul
C de
durerea gonete
pierzi,
folos i este
ie ca unul din mdularele

gheenei.
tale
nu
s se arunce n focul
Dac
vierul
porcul slbatic vor porni

lor.
pofta spre bucate de mult pre,
mergnd
la ieitoare,
nva-te putoarea
Dac te va ocr pe tine cineva sau te va osndi sau te va jigni, i tu smerete-i gndul tu i osndete-te pe sinei ca pe un pctos. i adu-i aminte Hristos, Fiul lui Dumnezeu, scuipat a fost, batjocorit de oameni
pctoi, i
cu
trestia capul
I-a
fost
btut;
atunci socotete -te pe sinei
nevrednic de a
trai.
aceia ce mnnc i beau, cunoate, fiule, acum sunt domni i clcat capetele pcatului; mai nti stpnitori, fiindc au luat darurile neptimirii de la Dumnezeu, nfrnndu-se i nevoindu-se au dobndit scopul pe care l doreau. ns sunt i cei ce fac pe aceasta, iar apoi, iari linitindu-se, pe cele ale nfrnarii le lucreaz, mplinind pe urm n chilie prin nemncare pe acele ce au lipsit
Iar pentru cei
viteji
mbuntii
ostai
sunt, care au
naintea oamenilor.
Neagoe Basarab, ucenicul su, moatele Sfntului Nifon au ajunge domn rii Romneti, fost aduse n Muntenia, la Mnstirea Dealu, unde au stat doi ani de zile i au
14. n anul 1512, potrivit proorociei sale,
al
n anul 1515,
aezate de evlaviosul domn ntr-un chivot de argint mare, donat de el. In anul 1517, la 16 august, Sfntul Nifon a fost canonizat ca sfnt la Mnstirea Curtea de Arge de patriarhul ecumenic Teolipt cu tot sinodul. Aceasta a fost prima canonizare de sfini cunoscut n ara noastr. Apoi, sfintele sale moate au fost trimise cu mare cinste la Mnstirea Dionisiu, unde se afl i astzi. Drept recunotin, obtea de la Dionisiu a dat n dar voievodului Neagoe Basarab capul i mna dreapt a Sfntului Ierarh Nifon, care au stat la Mnstirea Curtea de Arge, iar din anul 1949 se pstreaz n Catedrala
fost
Mitropoliei din Craiova.

Sfinte Ierarhe Nifon, roag-te lui
Dumnezeu
pentru noi!
SFINI
I CUVIOI
DIN SECOLELE XV-XVI
151
SFNTUL IOAN DE LA PRISLOP

(secolele
ntre sfinii
XV-XVI)
15
romni canonizai recent se numr i Cuviosul Ioan din Mnstirea Prislop-Hunedoara. Aceast mnstire, aezat ntr-o zon linitit de munte aproape de Haeg, a fost la nceput o mic sihstrie de rugciune pentru clugrii iubitori de Hristos. La nceputul secolului XV, Sfntul Nicodim de la Tismana ntemeiaz aici mnstire cu via de obte, numit mult vreme Mnstirea Silvaul, dup satul cu acelai nume din apropiere. Aici s-au nevoit de-a lungul secolelor XV-XVIII muli clugri cu via sfnt din Transilvania i de peste Carpai. Unul dintre marii sihastri de la Prislop, care a rmas n evlavia credincioilor din ara Haegului i din ntreaga noastr ar, este i Cuviosul Ioan de la Prislop, cinstit n tradiia local cu numele de Sfntul Ioan de la Silva". Amintirea lui se pstreaz pe scurt, att n tradiia oral legat de Mnstirea Prislop, ct i ntr-o cronic anonim n versuri compus de
localnici,
intitulat
Plngerea Sfintei
n secolele
Mnstiri
a Sil vasului,
din eparhia
Haegului din Prislop", scris
XVII-XVIII.
Cuviosul Ioan era localnic din satul
Dup
aceste izvoare orale

fiu
scrise,
Silvaul de Sus,
marea sa dragoste pentru Hristos,
de prini foarte credincioi. Renunnd la cstorie din fericitul Ioan intr n obtea Mnstirii
Prislop (Silvaul) pe la sfritul secolului
XV
sau nceputul celui urmtor.
Nevoindu-se aici muli ani n aspre osteneli, precum: post ndelungat, rugciuni nencetate, lacrimi, privegheri i ascultare i sporind mult n sfinenie, Cuviosul Ioan s-a retras n munte la desvrita linite, pe valea prului Silvu. Aici, la un kilometru mai sus de mnstire, n malul stncos i adnc al prului, marele sihastru i-a spat singur cu dalta o mic chilie ce se pstreaz i astzi i este cunoscut n partea locului cu numele de chilia" sau
casa sfntului". Credincioii aveau mare evlavie ctre
rugciunile
lui,
nct
cinsteau ca sfnt
nc
din
i mult ncredere via i veneau adesea

el lui,
n
la
peter s-i spun

n aceast
i s-i cear sfatul. peter, spat cu atta osteneal

necazurile
de minile
s-a nevoit
Cuviosul Ioan muli ani, luptndu-se cu brbie cu ispitele diavolilor. Cci. uneori l luptau cu somnul, alteori, cu dureri n trup i nluciri de tot felul;
alteori,
cu duhul desfrnrii
chinuiau, iar alteori, cu
prerea de
op.
sine
cu
Pr. prof.
M. Pcurariu, Cuviosul Ioan de
la Prislop, n Sfini
romni
...,
cit., p.
350
152
PATERICUL ROMNESC
l
ameninau. ns, fericitul sihastru, ntrindu-se cu la rugciune cu minile nlate la cer i nu se ridica pn nu-i alunga pe demoni. Dar ci ani s-a nevoit aici n casa sfntului", pe ci a vindecat cu rugciunile sale i care erau ostenelile cele de tain numai singur Dumnezeu le tie! Vznd diavolul este mereu biruit prin rugciunile Cuviosului Ioan, a reuit s-1 ucid ntr-un chip ca acesta. Pe cnd Cuviosul Ioan i sapa cu dalta o fereastr n peretele chiliei, un om narmat de pe malul cellalt al prului, este o fiind la vntoare, 1-a mpucat cu ngduina lui Dumnezeu, creznd fiar. Astfel i-a dat duhul n minile Mntuitorului nostru Iisus Hristos, ca un mare sihastru martir i rugtor neadormit al neamului nostru. Apoi, rudele i-au ridicat sfintele moate din peter i le-au depus n biserica satului. Auzind despre ele, civa clugri din ara Romneasc au cerut moatele Cuviosului Ioan de la Prislop, pe care, primindu-le n dar, le-au dus peste Carpai, la mnstirea lor. Probabil, au fost duse la Tismana, la
duhul slavei dearte
semnul Sfintei Cruci,
cdea
Bistria Oltean, la Curtea de
de legate de credincioii
Arge sau Cozia, care au fost dintotdeauna att i mnstirile Transilvaniei. Sufletul lui ns este numrat n ceata sfinilor i se roag pentru mntuirea tuturor. Sfntul Ioan de la Prislop a fost canonizat la 20-21 iunie, 1992, i se
prznuiete
la 13
septembrie.
MITROPOLITUL GHEORGHE al Moldovei i Sucevei

(1477-1508) 16
Mitropolitul Gheorghe
Teoctist
I.
a fost cel mai ales ucenic al marelui ierarh

ani,
Moldova timp de 34 de continund cu aceeai nelepciune duhovniceasc opera dasclului su.

El a pstorit Biserica lui Hristos din
Acest
mitropolit
n
vrednic
de
laud
mna
din tineree
fost
nchinat
lui
Dumnezeu
Mnstirea Neam",
deprinznd de
la
n a doua
jumtate
a secolului
XV.
I,
Aici i-a
tuns perii capului n anul 1468, prin
mitropolitului Teoctist
printele
su
sufletesc,
cuvioii btrni tainele vieii duhovniceti.
Aici, n cea
mai vestit vatr a Ortodoxiei din Moldova, a nvat mitropolitul Teoctist mult carte - limbile greac i slavon, dogmele credinei ortodoxe i
tlcul Sfintelor Scripturi.
16 Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, voi. I, Bucureti, 1957, p. 234-238; Pr. N. M. Popescu, Gheorghe-David, mitropolitul Moldovei (f 1508, aprilie 1), n rev. B.O.R.", 1936, p. 56; Cronica lui Grigore Ureche
153
Dup
ce deprinde bine cunotinele duhovniceti ce se puteau
nva
din
belug n lavr, ajunge mai nti duhovnic iscusit. Apoi, pentru petrecerea sa cuvioas, obtea Mnstirii Neam 1-a ales egumen al marii lavre, povuind cu pricepere sufletele monahilor pe calea mntuirii, pe care o pstorete cu printeasc dragoste i nelepciune 17 ani de zile. Obtea sa numra prin 1475 peste 200 de clugri. n timpul streiei sale, marea avr numra pn la 200 de clugri, din
care unii erau vestii duhovnici, alii, iscusii traductori
iar
scriitori
de cri,
alii,
smerii asculttori
nevoiau,
ale
slujitori
ai
celor sfinte.
sihastri
n jurul
Mnstirii
Neam
se
de asemenea,
numeroi
iubitori
de linite
rugciune,
cror nume
sunt scrise n cartea vieii.
n anul 1477, stareul Gheorghe este ales de tot sfatul
rii
mitropolit al
Moldovei, n locul btrnului Teoctist, mutat la cele venice. Mitropolitul Gheorghe, fiind cu metania din Mnstirea Neam, s-a numit mai trziu Nemeanul". Prima sa grij a fost ndemne i susin pe tefan cel Mare la zidirea de noi lcauri de rugciune, spre lauda lui Dumnezeu i
mngierea poporului.
Astfel, cu sfatul
binecuvntarea sa, marele voievod a zidit
rezidit
din temelie numeroase

Ilie,
mnstiri,
ca:
Sfntul Ilie-Suceava (1479); Sfntul
(1480); Ptrui-Suceava (1487); Vorone (1488); Gheorghe-Hrlu (1492); biserica Sfntul Nicolae-ai (1491-1493); Borzeti-Bacu (1493-1494); Sfinii Arhangheli, ScnteiaVaslui (1494); Probota (1495); Rzboieni (1496); Tazlu-Neam (1497); biserica Mnstirii Neam (1497); clopotnia Mnstirii Bistria (1498) i
Floreti-Vaslui
Sfntul
biserica
Mnstirea Dobrov-Iai
biserici
(1503). S-au mai zidit cu sfatul
su
peste 35 de
din piatr la curile domneti precum
Moldova. Pe toate aceste biserici le-a prezena voievodului i a numeroilor credincioi, rnduind peste i starei din cei mai alei.
Evlaviosul ierarh
al
numeroase sate din sfinit mitropolitul Gheorghe, n

n
tot
clugri
Bisericii lui Hristos iubea
pe toi, ca un adevrat
printe
pe
al
Moldovei,
era iubit de tot poporul, de la

cel
l
domn pn
la cel
mai de
urm ran.
tefan
sfetnic al
su, pe care
sa,
Mare l avea de printe duhovnicesc i cel dinti numea rugtorul i printele nostru chir Gheorghe,
n
mitropolitul Sucevei".
la
Sub pstoria cea mai nalt
care unii
Sihastru,
mnstirile din Moldova ajunsese nflorire. Sihstriile i codrii foneau de pustnici", dintre erau naintevzatori i fctori de minuni, precum: Cuviosul Daniil Sfntul Vasile de la Moldovia, Epifanie de la Vorone, Inochentie
viaa duhovniceasc
154
PATERICUL ROMNESC
la
i numeroi alii. Avea, de asemenea, duhovnici vestii, lucrtori i starei cu totul cuvioi. La ndemnul su, n marile Mnstiri Neam, Putna, Bistria, Probota i Moldovia, funcionau vestite coli de monahi caligrafi, pictori, miniaturiti, traductori i dascli nvai, care creteau ucenici i aprau credina ortodox. Tot n aceste coli mnstireti se pregteau tineri pentru preoi de mir la sate i orae.
de
ai
Probota
rugciunii
lui Iisus
Marele mitropolit Gheorghe, cel dinti rugtor ctre Dumnezeu al Moldovei, era el nsui un exemplu viu de sfinenie, de cuvioie, de smerenie i de iubire ctre toi. Purta mare grij de copiii orfani i de vduvele de rzboi, care erau att de numeroase n vremea sa. O grij deosebit avea i pentru zecile de mii de oteni czui n desele rzboaie. La porunca sa/ osemintele lor erau adunate la mnstiri i biserici, iar numele lor erau scrise n marile pomelnice ctitoreti. n .anumite zile de peste an i mai ales la hramuri, se fceau n toat Moldova liturghii, parastase i praznice de obte
pentru odihna sufletelor fericiilor ctitori
eroi ai neamului.
n vara anului 1504, cnd marele voievod tefan Vod al Moldovei s-a strmutat la venica odihn, bunul mitropolit Gheorghe, nsoit de sute de clerici, de mii de clugri i zeci de mii de credincioi, 1-a condus la locul cel de veci din Mnstirea Putna. Apoi, cu sfat de obte, i-a pus minile pe cretetul fiului su Bogdan, ungndu-1 domn al Moldovei (1504-1517). s-a nevoit bunul pstor i printe sufletesc al Moldovei, mitropolitul
Aa
Gheorghe, timp de 34 de
adnci btrnei
ani,
pn
primvara
anului 1511. Ajungnd la
aproape obtescul sfrit, a luat marele i ngerescul chip al schimniciei cu numele de David i, binecuvntnd pe toi, i-a dat sufletul cu pace n braele Marelui Arhiereu Iisus Hristos.
i simindu-i
MITROPOLITUL TEOCTIST al Moldovei i Sucevei

(f
II
1528)
17
Acest preacuvios stare Teoctist mpreun cu mitropolitul Gheorghe al Moldovei (1477-1508) au ndemnat pe marele domn tefan Vod al Moldovei s zideasc la Neam o biseric nou n cinstea nlrii Domnului. Iar la 14 noiembrie, 1497, terminndu-se biserica, au sfinit-o n prezena domnului i a zeci de mii de credincioi, clerici i monahi din toat ara Moldovei.
17
Istoria Bisericii
Istoria Bisericii
Moldovei
Ortodoxe Romne, voi. I, Bucureti, 1957, p. 306; Pr. Mircea Pcurariu. Ortodoxe Romne, Sibiu, 1972, p. 104; Idem, Contribuii la istoria Mitropoliei secolul XVI, rev. Mitropolia Moldovei", LI (1975), nr. 3-4, p. 221
SFINI
n anul
I CUVIOI
rposnd
la
DIN SECOLELE XV-XVI

Romanului,
Vasile,
155
1500,
episcopul
cuviosul
al
arhimandrit Teoctist de
de Jos, lsnd la
opt ani de zile la
Neam
a fost ales n locul
su
mitropolit"
rii
o obte nfloritoare. i a pstorit episcopul Teoctist Roman, povuind turma lui Hristos cu mult blndee i hrnind-o din nvturile Sfintei Evanghelii. Iar n anul 1508, retrgndu-se din scaun mitropolitul Gheorghe, cu sfat de obte a fost ales episcopul Teoctist n locul su. Aa a ajuns acest cuvios mitropolit printele i nvtorul Moldovei", sfetnicul domnilor i mngietorul poporului, cci era brbat nvat ca nimeni altul" i slujea cu mare credin Biserica lui Hristos. Timp de 20 de ani, ct a fost mitropolit al Moldovei, a rnduit preoi la sate i starei pricepui prin mnstiri, ncurajnd mult viaa duhovniceasc, nvtura, scrierea de cri, zidirea i pictarea sfintelor biserici. De
Neam
asemenea, n anul 1522 a terminat de zidit i a sfinit noua Catedral a Mitropoliei din Suceava, aeznd n ea moatele Sfntului Mucenic Ioan cel
Nou. Tot
Petru
el a
uns ca domni
n
Rare,
Moldovei pe tefania Vod, n anul 1517, i pe anul 1527, racndu-se la amndoi cel dinti sfetnic, printe i
ai
duhovnic.
Simindu-i aproape obtescul

scaun
la
sfrit, mitropolitul Teoctist se retrage din
Apoi, binecuvntnd pe
mnstirea de metanie i se face schimonah, cu numele de Teodor. fiii si duhovniceti, a adormit cu pace la 15 ianuarie, 1528 i a fost nmormntat n pridvorul bisericii din Mnstirea Neam.
SFNTUL INOCHENTIE DE LA PROBOTA

(secolele
n vechea
secolul
XV-XVI)
18
Mnstire
Probota de pe Valea iretului au trit,
nc
din
XIV, clugri iubitori de Hristos i mpodobii cu multe daruri i fapte bune. Dintre toate, precum nsui numele mnstirii o dovedete, cea mai aleas virtute din aceast obte era dumnezeiasca dragoste. Unul dintre marii nevoitori ai Mnstirii Probota de la sfritul secolului XV i ucenic al fericitului egumen Stahie a fost i Cuviosul Inochentie
schimonahul.
crucea
Dup
tradiie, era fiu de
ran
din partea locului. Apoi, lund
lui Hristos, s-a
ascultare, prin
sa.
Ziua
18
fcut clugr iscusit n viaa de obte, prin desvrit rugciune i iubire de frai i era tuturor iubit pentru blndeea noaptea slvea pe Dumnezeu cu neadormite rugciuni, cu post
cit.,
Mitropolitul Dosoftei, op.

cit.
fila
151-152; Pr. prof. Liviu Stan, op.
cit.,
p.
56; Vetre de
r.hstrie..., op.
156
PATERICUL ROMNESC
i
cu multe lacrimi care spal orice pcat
cuviosul acesta, nct
ndelungat
ndumnezeiesc pe om.
att a sporit
i fctor
aceea tuturor le era iubit

nevoit mai
i muli
bolnavi se
de minuni s-a fcut. Pentru vindecau cu rugciunile lui. Apoi s-a
muli
ani singur ntr-o chilie
pustniceasc din pdurile apropiate,
suferind multe ispite de la diavoli
Aa
nceputul
i ajungnd la msura desvririi. nevoindu-se n toi anii vieii sale i bineplacnd lui Dumnezeu, ctre
secolului
XVI, Cuviosul Inochentie i-a dat sufletul n minile Domnului, lsnd n Probota mai muli ucenici. Pentru nalta sa trire duhovniceasc a fost cinstit n Moldova ca un adevrat sfnt i rugtor.
Sfinte Preacuvioase
Printe Inochentie, roag-te
lui
Dumnezeu pentru
noi!
CUVIOSUL PAHOMIE SCHIMONAHUL

Ctitorul
Mnstirii Bistria
(t
Vlcea
1520)
al
Barbu Craiovescu, mpreun cu fraii si au ntemeiat Mnstirea Bistria de sub Muntele Parng, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, nzestrnd-o cu odoare i toate cele de nevoie. Apoi, evlaviosul ctitor a adus din Serbia la mnstirea sa cu mare cheltuial moatele Sfntului Grigorie Decapolitul, fctorul de minuni, ca fie spre mngierea clugrilor i a poporului binecredincios. n tradiie se spune sicriul cu sfintele moate a fost cumprat cu bani, dup greutate. Dar Cuviosul Grigorie, lsndu-se uor la
Spre sfritul secolului
binecredinciosul ban
XV,
Craiovei,
cntar, 1-a costat
puin pe
al
fericitul ctitor.
Mnstirii Bistria a rennoit ctitoria sa drmat de Mihnea Vod, adugnd chilii pentru clugri i o mic biseric pictat pentru bolni, cum se vede pn astzi. Apoi fericitul ctitor, renunnd la toate pentru dragostea lui Hristos, s-a fcut schimonah n Mnstirea Bistria cu numele de Pahomie, ntrecnd pe muli cu nevoina sa. cci era foarte rvnitor la cele sfinte, milostiv i tuturor plecat. Se mai spune
n primul deceniu
secolului
XVI,
ctitorul
despre dnsul
luat sicriul
c, nvlind
se
turcii
s fure odoarele mnstirii,

i
1-a
cuviosul singur a
cu moatele Sfntului Grigorie
ascuns ntr-o
peter
din
munte, ca
s nu
lipseasc
ara Romneasc
i i-a
de un dar ca acesta.
ani n
Dup
Hristos,
ce Cuviosul Pahomie s-a ostenit
muli
plcere de Dumnezeu,
lui
i-a cunoscut dinainte sfritul
dat sufletul cu pace n minile

zeci de
lsnd
urm o mnstire binecuvntat cu
clugri.
SFINI
I CUVIOI
DIN SECOLELE XV-XVI
157
CUVIOSUL PEON SIHASTRUL

Muntele Ceahlu
(secolele
XV-XVI)
Marele sihastru ieroschimonahul Peon era cu metania din Schitul lui nord de Muntele Ceahlu. Umplndu-se de rvn pentru dragostea lui Hristos, a sihstrii muli ani pe culmea unui deal din apropiere, devenind iscusit lucrtor al rugciunii i naintevztor. Locul n care s-a nevoit se cheam pn astzi Dealul lui Peon" Apoi, dorind urmeze marilor pustnici egipteni i sinaii, i-a fcut o colib pe vrful Muntelui Ceahlu i a sihstrit acolo mai mult de zece ani, slvind nencetat pe Dumnezeu, rugndu-se pentru lume i rbdnd cu brbie
Silvestru, situat la
frigul iernii, vnturile cele iui
ispitele diavolului.
al
adunat
nc i civa
din
jurul
ucenici
ajuns
printe
duhovnicesc
tuturor
sihastrilor
Ceahlului. Deci, vznd cuviosul rvna lor, a aezat un clopot i o toac de lemn pe vrful muntelui i a rnduit se sune n fiecare zi i miez de noapte
pentru deteptarea la rugciune a clugrilor ce se ne voiau n jurul muntelui.
Dup
i
august,
numele cuviosului, Ceahlul

iar cele
el a
s-a
numit sute de ani Muntele

se
lui
Peon", popular Pionul",

Panaghia". Tot
dou vrfuri
zi
numesc
pn
astzi Toaca"
rnduit
de hram pentru Muntele Ceahlu, la 6
deasupra muntelui o
Schimbarea Domnului la Fa, asemenea Muntelui Athos, nlnd mic biseric de lemn, unde se fcea Sfnta Liturghie. Cuviosul Peon a rnduit ca la hramul muntelui se adune pe Ceahlu, o
dat pe
Sngele
an, toi sihastrii
de toat noaptea,
lui
i credincioii din mprejurimi. Aici fceau priveghere svreau Sfnta Liturghie, se mprteau cu Trupul i
mncau mpreun,
apoi, dnd laud lui Dumnezeu, mare printe a fcut din Ceahlu un
Hristos,
cobora fiecare
la chilia sa. Astfel, acest
pstreaz pn
Athos romnesc, crend n Moldova o puternic tradiie autohton, care se n zilele noastre, Ceahlul fiind singurul munte din Carpai i
zi de hram, ca i Muntele Athos. Spre btrnee, Cuviosul Peon s-a stabilit n sihstria
Balcani care are
lui
Silvestru,
la
poala muntelui, nnoind n ntregime schitul
adunnd n obtea sa
se
pn
la
30
de
clugri.
De
la
el,
sihstria
lui
Silvestru
numete pn
a fost
astzi
Mnstirea
Pionul" (Peon). Deci, ajungnd la vrsta de peste optzeci de ani
cuvioilor
simindu-se chemat de Hristos, a adormit cu pace prini romni.

Preacuvioase Printe Peon, roag- te
lui
numrat
n ceata
Dumnezeu
pentru noi!
158
PATERICUL ROMNESC
SFNTUL IERARH GHELASIE

Mare egumen
Mnstirii Rme (secolele XV-XVI)

al
Alba
Mnstirea Rme din Munii Apuseni, una din cele mai vechi mnstiri romneti, a fost ntemeiat pe la nceputul secolului XIII de vestiii eremii ce se nevoiau n peteri pe valea prului cu acelai nume. n secolele urmtoare,
Mnstirea Rme avea o obte destul de numeroas i egumeni devotai, care aprau cu mult putere credina ortodox n satele romneti transilvnene.
Cuviosul Ghelasie ieroschimonahul a fost cel mai
al
vestit
egumen cunoscut
din partea locului.
Mnstirii Rme, cinstit ca sfnt n satele din Munii Apuseni. Era originar Lund din tineree jugul lui Hristos, mai nti s-a nevoit ca
sihastru pe valea prului
Rme,
deprinznd de
la cei
mai iscusii eremii
meteugul luptei duhovniceti. Apoi, curindu-i mintea de cugetele cele rele i nvrednicindu-se de darul facerii de minuni, a cobort n obte i a ajuns vestit egumen al Mnstirii Rme.
n tradiia locului se spune
Sfntul Ghelasie avea doisprezece ucenici,
cu care
osrdie
mpreun se ruga i mpreun postea, svrind sfnta slujb cu mare i fric de Dumnezeu. n toat sptmna, egumenul Ghelasie nu
primea mncare, ndestulndu-se numai cu Preacuratele Taine. Ziua mergea cu

ucenicii la ascultare, iar noaptea
fcea priveghere i svrea Sfnta Liturghie. Numai smbta i Duminica mnca mpreun cu clugrii la trapeza mnstirii. Acest cuvios egumen era, de asemenea, mare printe duhovnicesc ai
sihastrilor din
Muntele
Rme i
al
stenilor din
cerceta pe toi sihastrii ce se nevoiau n peteri
ara Moilor. i el nsui se
n posturi
ostenea
la
rugciune mpreun cu dnii. Apoi cobora n mnstire unde l ateptau credincioii i mocanii de prin muni. La fericitul Ghelasie veneau i muli bolnavi, mai ales cei stpnii de duhuri rele, i cu rugciunea lui se vindecau, cci avea mare dar de la Dumnezeu. Odat, fiind cu ucenicii la adunat fn n poiana mnstirii numit Hopai i fiind mare ari, nct toi sufereau de sete, Cuviosul Ghelasie a czut la rugciune i ndat au aflat un izvor cu ap. Acest izvor de ap rece se vede
pn
n zilele noastre
se
cheam
Izvorul Cuviosului Ghelasie".
Muli
steni iau
ap din acest izvor pentru

cuviosul n Deci,
sfritul.
Alt dat, urcnd

cunoscut dinainte
poruncindu-le
sntate i poian cu
binecuvntare.
asinul
su
rugndu-se
mult,
la adunat fn, i-a i-a chemat ucenicii
triasc
desvrit
dragoste,
iubeasc biserica
SFINI
fug
de beie
lui
I CUVIOI
DIN SECOLELE XV-XVI
159
braele
sate
Apoi, srutndu-i pe toi, i-a dat sufletul n Hristos. In tradiia mnstirii se spune c, n ceasul cnd cobora
desfrnare.
asinul de
pe munte cu trupul Sfntului Ghelasie, au nceput clopotele de prin sune singure. Apoi, fiind plns de ucenici, a fost ngropat lng zidul
bisericii
i muli
bolnavi se vindecau la mormntul
lui. Potrivit
unei nsemnri
de pe vechea fresc din biseric, Cuviosul Ghelasie a fost hirotonit episcop

a pstorit, att
i
a
obtea monahilor de
la
Rme,
ct
Arhiepiscopia
Ortodox
romnilor din Transilvania.

In vara anului 1924, venind prul mare, a dus n vale multe oase din
cimitirul
mnstirii.
Atunci
craniul
Sfntului
Ghelasie,
se
fiind
scos
din
mormnt,
n ceata
s-a oprit n fereastra bisericii vechi
pstreaz cu
cinste n
sfntul altar, spre
mngierea credincioilor. Sufletul
su
n cer este
numrat
Cuvioilor Prini.
Pentru sfinenia vieii lui, Sfntul Ierarh Ghelasie a fost canonizat de Sfntul Sinod la 20-21 iunie, 1992, fiind prznuit la 30 iunie.
MITROPOLITUL TEOFAN al Moldovei i Sucevei

(t
Mitropolitul Teofan
fost
1546)
19
I, cel mai apropiat colaborator i sfetnic al lui Petru i pstor duhovnicesc al Moldovei timp de 12 ani. Era cu metania din Mnstirea Vorone, fiind unul din cei dinti ucenici ai Sfntului Daniil Sihastrul. Primind o aleasa cretere i formare duhovniceasc de la dasclul su i avnd mult cunotin de carte n coala de la Vorone, n anul
Rare, a
printe
1522 s-a nvrednicit a fi ales episcop al Eparhiei Rdui. Timp de peste 10 de zile, episcopul Teofan a pstorit bine turma lui Hristos, aprnd dreapta credin, fcnd mil cu cei sraci i ctignd pe toi cu blndeea i
ani
dragostea
sa.
n anul 1534,
rmnnd
vacant scaunul Sucevei, voievodul Petru Rare,
cu sfat de obte, rii. Astfel, timp de nc 12 ani, acest blnd pstor a povuit poporul Moldovei pe calea mntuirii, fcndu-se tuturor pild de smerenie, de rbdare i de statornicie duhovniceasc. Ca mitropolit lua aprarea celor asuprii i era nelipsit de la sfintele slujbe i din
1-a ales mitropolit al
sfatul
rii unde
era ntotdeauna ascultat.
19
Istoria Bisericii
Ortodoxe Romne,
voi.
I,
Bucureti,
1957;
Pr.
prof.
M. Pcurariu,
Contribuii la istoria Mitropoliei Moldovei n secolul XVI, n rev.

'1975), nr. 3-4, p.
Mitropolia Moldovei", LI
224-225
160
PATERICUL ROMNESC
Acest mitropolit a format n Moldova, la mitropolia din Suceaya, cea mai vestit coal de pictori n fresc, printre care strluceau meterul Drago
Coman i zugravul Toma din Suceava. Tot la ndemnul lui, voievodul Petru Rare a zidit din nou i a rennoit mai multe biserici i mnstiri, ca: Mnstirea Humor (1530), Mnstirea Moldo vita (1532), Catedrala Episcopiei din Roman (1542), biserica Sfntul Dumitru din Suceava (1535), Mnstirea Probota (1527), Mnstirea Bistria (1541-1546) i altele. De asemenea, a rnduit starei din cei mai alei n mnstiri i a dezvoltat colile de copiti i caligrafi de la Putna, Neam, Bistria, Probota i Moldovia. n aceste lcauri de rugciune i de nalt trire duhovniceasc ale Moldovei s-au copiat i s-au tradus, cu binecuvntarea mitropolitului Teofan I, numeroase cri de cult i
scrieri
ale
Sfinilor Prini. Tot aici erau vestite coli de psaltichie

la sate.
de
formare a tinerilor pentru preoi
Cu porunca i
cheltuiala acestui evlavios mitropolit s-a pictat n

la
fresc
pronaosul bisericii de
Vorone, dup cum
arata inscripia din interior:
Aceast tind a nfrumuseat-o i aurit-o Teofan, arhiepiscop al Moldovei n 20 Iar n anul 1543 doneaz anul 1540, luna iulie, 12. Venica lui pomenire" Mnstirii Vorone un Praxiu" (Faptele Apostolilor), scris pe pergament de
.
diaconul Mihail.
Astfel, bine
povuind turma
biserica
lui
Hristos
I
nnoind multe sfinte altare, n

la cele
vara anului 1546, mitropolitul Teofan
s-a
mutat
venice i a
Sfntul
fost
nmormntat
printele
Mnstirii Vorone,
alturi
de
Daniil,
su
duhovnicesc.
EPISCOPUL MACARIE AL ROMANULUI

(t!558)
Acest venerabil ierarh
al
21
al Bisericii lui Hristos a fost cel mai ales i nvat Romanului din secolul XVI. Era cu metania din Mnstirea Neam, unde din copilrie se ne voise dup voia lui Dumnezeu, ca ucenic al
episcop
mitropolitului Teoctist
II
(1510-1528).
lui
Vzndu-1 arznd pentru dragostea

nelepciune, printele
Hristos
plin
al
de
ntreaga
su
duhovnicesc, pe atunci egumen
marii lavre, 1-a
20
Istoria Bisericii

n secolul
I,
Bucureti, 1957; Pr. prof.
M. Pcurariu,
nr.
Contribuii
la istoria Mitropoliei
Moldovei
XVI, n rev. Mitr. Moldovei", 1975,
3-4, p. 226-231
21 Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, voi. I, Bucureti, 1957, p. 346-347; Pr. prof. Mircea Pcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, Sibiu, 1972, p. 107-108

ncredinat celor mai buni dascli
161
muli
ani,
i duhovnici nemeni. monahul Macarie a deprins bine cunotina
Astfel, timp de
Sfintei
mai
Scripturi
frica
i
de
greac i slavon. Iar de la cuvioii clugri a deprins Dumnezeu i rvna de a sluji Biserica pn la jertf.
limbile
nvrednicindu-se
de darul preoiei,
arhimandritul
Macarie a devenit
egumen
de
ani,
al
Mnstirii
Neam
<,
n anul 1508, n locul printelui
su
Teoctist,
ales episcop al
Romanului.
povuit
cuviosul lavra
Neamului timp de 23
fcndu-se tuturor pild de ascultare, blndee, nelepciune i mare dezvoltare colii catehetice i de gramatic din mnstire, n care s-au format zeci de duhovnici, egumeni, episcopi, dascli i cuvioi sihastri. Muli dintre ei se ndeletniceau cu rugciunea lui Iisus, alii cu copierea crilor de cult, precum era monahul Teodor Mriescul, iar alii traduceau operele Sfinilor Prini, fiind buni cunosctori ai scrierilor
statornicie. El a dat o
patristice.
Vestea despre petrecerea i nelepciunea Cuviosului egumen Macarie se rspndise n toat Moldova i muli l aveau de sfetnic i printe duhovnicesc. Auzind de aceasta Petru Rare, n primvara anului 1531, 1-a ales episcop al Romanului i printe sufletesc al familiei sale. Apoi 1-a rugat scrie Cronica Moldovei ntre anii 1504-1541, pe care a scris-o cu mult iscusin, cci nu era alt ierarh mai nvat n pe acea vreme. Episcopul Macarie ducea o via cu totul aleas, n rugciune, n post i milostenie, purtnd mare grij pentru mntuirea sufletelor omeneti. La episcopie a nfiinat o coal de catehei pentru preoi de mir i a nnoit multe biserici prin sate. Apoi cerceta printete pe credincioi, sftuind i mngind pe toi. Pentru nite fapte bune ca acestea, ucenicul su Eftimie, egumen de Neam, l numea preacuratul arhiereu i dascl al Moldovei", iar alii i ziceau preanvatul episcop Macarie Cronicarul". Vznd Schitul Bogdneti-Flticeni aproape n paragin, episcopul Macarie a zidit din temelie, cu ajutorul lui Petru Rare, Mnstirea Raca, ntre anii 1542-1550. Biserica nchinat Sfntului Ierarh Nicolae a fost apoi mpodobit cu fresc n interior i exterior, cu chilii i coal mnstireasc. Acest mare ierarh a fcut din ctitoria sa o vestit obte isihast cu peste 60 de monahi, toi lucrtori ai rugciunii lui Iisus, din care unii au ajuns fie numrai printre sfini. Cel mai cuvios ucenic al episcopului Macarie a fost desigur Ioan de Raca, arhiepiscopul cel sfnt i minunat". A doua ctitorie a episcopului Macarie a fost Catedrala episcopal din Roman, pe care domnul Moldovei o rezidete din temelie, la ndemnul su, ntre anii 1542-1550. Tot cu sfatul lui s-a pictat catedrala, s-a format o
ar
162
PATERICUL ROMNESC
s-au copiat de
frumoas bibliotec episcopal i

opere ale Sfinilor Prini.
ctre ucenicii si mai multe
de peste 60 de ani, din care 27 de ani ca Mitropoliei rii de Jos", evlaviosul episcop Macarie i-a dat sufletul n minile Marelui Arhiereu Iisus Hristos, n toamna anului 1558, i a fost nmormntat la Mnstirea Raca. Mult vreme, ucenicii si i-au
o
strlucit
Dup
nevoin duhovniceasc
al
pstor
continuat, n
Moldova i
Transilvania,
nevoin i
opera
sa.
IEROMONAHUL AMFILOHIE
Primul egumen
al
Mnstirii Pngrai
(tl570)
Rmnnd Schitul Cuviosului Simeon de la Pngrai mult vreme egumen, n anul 1514, a venit de la Mnstirea Moldovia un ieromonah i dascl nvat, anume Amfilohie. Acesta a povuit Sihstria lui Simeon timp de 52 de ani, mrind numrul clugrilor la 40 de rugtori i fcndu-se tuturor printe i dascl luminat i sfnt. ns, neavnd schitul biseric ncptoare, s-a rugat Cuviosul Amfilohie mult vreme Sfntului Mucenic Dimitrie s-i trimit un om milostiv pentru a-1 ajuta s zideasc o biseric nou din piatr. Pe la anul 1560, spune tradiia, zbovind domnitorul Alexandru Lpuneanu la Piatra Neam, i s-a artat marele mucenic n vis i i-a poruncit zideasc o biseric de piatr la Schitul lui Simeon. Aa s-a nnoit aceast sihstrie sub egumenia lui Amfilohie, lund denumirea de Mnstirea Pngrai.
fr
Apoi,
ieromonahul
al
Amfilohie,
ntemeind
s-a
aici
obte cu nalt
la
via
primit
duhovniceasc i lsnd
ngerescul chip
bun
rnduial,
retras
metanie,
schimnic iei cu numele de Enoh i, mai trind 4 ani, a

7,
adormit cu pace n anul 1570, septembrie
cunoscndu-i dinainte sfritul.
ieromonahul Anastasie, egumenul Mnstirii Moldovia, despre sfritul minunat al Cuviosului Amfilohie: ...Acestea toate mi le-au spus mie printele Amfilohie, stare de la Sfnta Mnstire Pngrai, mie, smeritului ieromonah Anastasie de la
Iat ce
scrie
Mnstirea Moldovia,
a luat
mare dar mult pctosului i ntru tot netrebnicului, vremea i ziua mutrii btrnul Amfilohie mai nainte de mutarea sa, nu fie necredincios ca sale au spus mie, smeritului Anastasie, i nimenea ntru adevr toate acestea adevrate sunt. Acestea toate nu cad n ispit, nu se uite mai pre urm, n urma acestui neam, i le-am scris pentru ca
oricine vor vrea,
s s rvneasc acestor Sfini Prini.
SFINI
Pentru aceasta
nvrednici
I CUVIOI
DIN SECOLELE XV-XVI
163
rog,
prini i
frai, celor btrni, ca prinilor; celor

fiilor.
de mijloc, ca frailor,
celor tineri, ca
Din
toate,
precum ne va
Duhul
Sfnt, ca
s ne
nevoim
ntru
pocin i
ntru mrturisire
s
n
petrecem totdeauna, ziua i noaptea, pn la sfritul nostru. mintea noastr aceste trei porunci: cum va vrea sufletul nostru de trup, i cum va vrea ntmpine pe Hristos n vzduh, i
i sa s se
avem
despart
rspuns pentru pcatele noastre. Dumnezeu credina dreapt de
i
la
iar
(alte) trei
porunci:
suflet,
curia
vor
fi
trupului;
c acolo faptele se vor

lui
i adevrul din ntreba i gndurile se

toate vor
fi
cum vom da cum va s cerce (de pe) limb i

vor
ispiti,
c nu
este nimic
neartat naintea
Dumnezeu. Ci
de
fa,
toate goale
faptele noastre naintea noastr.
au vieuit stareul Amfilohie, care din schimnicie s-au numit Enoh, 56

la
de ani (n clugrie), dar

luat chipul ngeresc.
mnstirea noastr Moldovia, 4

anii lui
ani,
de unde au
de toi
au avut 83
...
sfritul vieii sale bine
lung a prinilor, lundu-i plata ostenelilor sale de la dreptul Judector, i cu cinste s-au ngropat de ucenicii si. i, prin rugciunile acestui sfnt printe, sa acopere Domnul pe toi ortodocii domni ai Moldovei, cei ce s-au nvrednicit a domni ntru acest pmnt, i ntru toat lumea dreptcredincioi domni, cei ce
au sfrit.
Ca au
dat
rna rnei i
s-au dus n calea cea
vieuiesc ntru dreapt credin.
tuturor ortodocilor cretini, care sunt
turma lui Dumnezeu, care ne-au rscumprat cu cinstit sngele Su, de blestemul legii i din mna diavolului ne-au izbvit. pentru Hristos ne Pentru aceasta s nu ne ruinm de marele nume, numim cretini, precum au zis Sfntul Grigorie Teologul. Dup sfinte poruncile Lui totdeauna a umbla, s ne nevoim pn la ieirea noastr, dup
cum ne nva
Numai mila
acopere pre noi
Sfnta Evanghelie,
El ne va judeca n ziua cea de apoi.
lui
Dumnezeu i acopermntul
Preacuratei Maicii Lui
ne
pctoii pn
la sfritul veacului,
dup fgduina
Lui cea
nemincinoas. Acest sfnt stare al acelui loc, Amfilohie, i n schim, Enoh, s-au mutat la venicele lcauri la leat 7079 (1570), septembrie 7, n zilele lui Bogdan voievod, la apte ceasuri din noapte, dup cum singur i-au artat mutarea. Iar se fac n ziua Naterii Nsctoarei de pomenirea lui s-au aezat Dumnezeu, septembrie 8, n toi anii pn va fi sfnta mnstire (Pngrai) iar nameastnic (egumen) n locul lui s-au pus preotul Teodor de la Mnstirea
Bistria"
22
.
22
Extras din manuscrisul nr. 30 (9)

n
intitulat
Carte cu multe adunturi din Scripturi copiat
la
Mnstirea Agapia Veche
1808,
de monahul Metodie,
dup
biografia
original a egumenului
164
PATERICUL ROMNESC
MITROPOLITUL GRIGORIE ROCA al Moldovei i Sucevei

(tl570) 23
Acest ierarh iubitor de Hristos a fost unul dintre cei mai apropiai ucenici Cuviosului Daniil Sihastrul, din neamul cruia se trgea. Era originar din
ai
Ctre sfritul secolului XV (1490) a fost adus n obtea Mnstirii Vorone de ctre Cuviosul Daniil egumenul. Despre acesta nsui mitropolitul Grigorie scria mai trziu, pe o Evanghelie druit Voro neului, c din fraged copilrie m-am fgduit lui Dumnezeu, cu rugciunile Sfntului
nordul Moldovei.
Printelui nostru Daniil cel Nou".
Ca ucenic
tnrul Grigorie
al
celui
nva
mai mare duhovnic, sihastru i sfnt moldovean, din copilrie de la dasclul su nevoina duhovniceas-
c,
smerenia, ascultarea, ntreaga nelepciune, cunotina Sfintelor Scripturi
dragostea de oameni.
deprins, de asemenea, rnduiala slujbelor, rugciu-
nea
i buna
chivernisire a casei Domnului.
Pentru viaa sa mbuntit, n anul 1523 a fost numit egumen al Mnstirii Probota, pe care o conduce cu mult rvn i pricepere timp de 23 de ani (1523-1546). Fiind rud cu voievodul Petru Rare, la ndemnul su, domnul Moldovei nnoiete n ntregime biserica i chiliile mnstirii,
alegndu-i
o
n
aici locul
de
venic odihn.
epoc
Sub egumenia ieromonahului Grigorie Roea, Mnstirea Probota a trit de mare nflorire duhovniceasc i cultural. n timpul su au strlucit Probota doi mari cuvioi prini purttori de Dumnezeu, anume Sfinii
Inochentie
Eustatie.
Obtea numra aproape 100 de monahi,
din care unii
erau duhovnici renumii, alii rugtori iscusii, iar alii, zugravi de biserici,
dascli de limbi strine, traductori i buni caligrafi. Tot prin grija sa, biserica Mnstirii Probota este pictat n ntregime, att n interior, ct i pe dinafar. Acest egumen a contribuit cel mai mult la formarea unei vestite coli de zugravi moldoveni, cum nu mai fusese pn atunci n Moldova. Unii dintre
aceti zugravi anonimi erau monahi
ucenici ai marelui stare.
Moldovei, Ilia Rare (1546-1551) petrecerea egumenului Grigorie, n anul 1546 l alege, cu sfat de obte, mitropolit al Moldovei. Timp de 6 ani, ct a pstorit turma lui Hristos, neobositul ierarh a nviorat
1570
Vznd domnul
Anastasie,
23
scris n anul
la
Mitropoliei Olteniei - Craiova.
se vedea
Mnstirea Moldovia. Manuscrisul se afl astzi n i Pomelnicul ctitoricesc al Mnstirii Pngrai.
biblioteca
Ibidem

viaa
sate
165
clugreasc n mnstiri, a i a povuit cu pricepere

sfnta
rnduit starei vrednici, a zidit biserici prin

oile
cele cuvnttoare pe calea mntuirii,
aprnd cu toat puterea
credin ortodox.
ns, nestatornicia vremurilor
desele schimbri de domni, au
silit
pe
marele mitropolit, n anul 1551, se retrag din scaun la mnstirea de metanie, Vorone. Timp de nc 19 ani de zile, mitropolitul Grigorie a fost
i candel nestins n aceast obte i n toat Moldova de nord, pe toi nvnd i folosind cu cuvntul i cu fapta, cu smerenia, cu brbia, cu ndemnul i cu multa sa nelepciune. Cci era printe sufletesc al multor egumeni i duhovnici, sihastri, oameni de rnd i dregtori de ar. n aceast vreme i viaa isihast a luat o mare amploare, ndeosebi n jurul Voroneului, al Mnstirilor Slatina i Agapia i n Munii Raru i Ceahlu.
fclie
Faima acestui mitropolit Vorone, dintre care unii erau
a atras
numeroi monahi
iscusii cronicari, cunosctori ai limbilor
obtea Mnstirii greac
slavon, traductori n grai romnesc

la
pricepui n Sfnta Scriptur.
Mitropolitul Grigorie este considerat chiar fondatorul unei coli de copiti
traductori
Vorone, unde
se traduceau
Prini, unde
la
formarea limbii
se studiau textele biblice i scrierile Sfinilor cri n limba romneasc i unde se lucra struitor naionale i la introducerea ei n cultul nostru ortodox.
la
Monahii
ajungeau
de
n
Vorone,
cu
n
binecuvntarea
mitropolitului
Grigorie,
toat Transilvania, ducnd i aducnd manuscrise dintr-o parte n alta. Datorit acestui ierarh i ucenicilor lui, s-au pstrat i copiat aici dou din cele mai vechi manuscrise romneti, Codicele Voroneian" i Psaltirea Voroneian". Tot la porunca lui s-a copiat pentru
pn
Maramure i
Mnstirea Vorone un
arhiepiscopului
Grigorie,
Tetraevangheliar
mitropolitul
anul
1551
cu
cheltuiala
Sucevei,
cu mna mult pctosului
diacon Mihail".
De asemenea, neobositul ierarh a adugat un pridvor nou la biserica Mnstirii Vorone i a pus pe cei mai vestii zugravi ai Moldovei s-o mpodobeasc cu fresc exterioar, cum nu este alta mai frumoas n ara. Iar
la intrare
a poruncit
se picteze alturi de portretul
su
chipul Cuviosului
aureol de sfnt. Tot el a pus i o frumoas piatr de mormnt deasupra moatelor marelui su dascl i printe sufletesc. Astfel^ mitropolitul Grigorie Roea este considerat al treilea ctitor al Mnstirii Vorone, dup tefan cel Mare i Sfntul Daniil Sihastrul, rudenia sa. Ajungnd Ia adnci btrnei i pregtindu-i singur mormntul, la 5 februarie, 1570, vrednicul ierarh i printe al Moldovei, Grigorie Roea, s-a strmutat la venicele lcauri n vrst de peste 90 de ani i a fost
Daniil Sihastrul, cu
nmormntat n pridvorul
bisericii nnoite
de
el.
166
PATERICUL ROMNESC
SIHASTRII DIN
MUNTELE SCAUNELOR
XV-XVI)
i
Eufrosin erau unii att de rvnitori

(secolele
Printre ucenicii Cuvioilor Agapie nevoina pustniceasc, nct doreau
urmeze marilor ascei din
pustiul
pn astzi Scaunele", situat pe obcin, un kilometru mai sus de Agapia Veche. Nevoina sihastrilor din Muntele Scaunele era aceasta: toat ziua lucrau cu minile i rosteau rugciunea lui Iisus, n deplin linite i tcere; la asfinitul soarelui mnca fiecare puini pesmei i legume; iar noaptea se aezau pe un fel de scaune sau lavie de lemn fixate n trunchiuri de brad i mpleteau couri din nuiele de alun; dup miezul nopii aipeau cteva ore pe
Egiptului. Ei sihstreau n muntele numit
scaune, apoi n zori de ziu iari se deteptau, ddeau laud lui Dumnezeu i i continuau nevoina. De la scaunele acestor sihastri s-a numit i locul La Scaune" sau Muntele Scaunele". Nevoina aceasta a fost continuat pn la sfritul secolului XVIII i este unic n isihasmul romnesc.
aceste
Spre srbtori, pustnicii coborau
la biserica schitului
din poian, unde
fceau priveghere de toat noaptea, ascultau Sfnta Liturghie, se mprteau i iari se retrgeau n pdure. Aceti sihastri lucrau de obicei couri din alun, metanii de lemn, cruci i alte rucodelii clugreti, pe care apoi le trimiteau spre vnzare la Trgu Neam. Din banii obinui, ucenicii le
cumprau
pine, verdeuri, iacuri pentru haine
cele strict necesare vieii.
Nevoina
acestor
cuvioi
prini
era
tcerea
desvrit,
linitea,
privegherea de toat noaptea, osteneala trupului

pustnicii din Sihstria Agapiei
mai vestii nevoitori din Munii Neamului. Despre aceti cuvioi se spune n tradiia locului c, pe la nceputul secolului XVI, i-au ntlnit ntr-o zi civa boieri din sfatul rii, care erau la vntoare. Deci, vznd asprimea vieii lor, le-au zis: - Prinilor, noi nu avem vreme suntem ne rugm lui Dumnezeu, nvluii de grijile acestei lumi. Rugai-v sfiniile voastre pentru noi i nu mai trudii att cu lucrul minilor, iar noi vom trimite ntotdeauna cele de
lucrtori
ai
rugciunii
lui
i mai Iisus i
ales cei din
nencetata rugciune. Cci Muntele Scaunele erau mari
cei
nevoie vieii!
Auzind domnul Moldovei, Petru Rare, despre aceti cuvioi sihastri de la Agapia Veche, nsui a binevoit, n prima sa domnie (1527-1538), zideasc o biseric nou cu hramul Schimbarea la Faa, n locul celei vechi,
SFINI
risipite
I CUVIOI
i
s-au
DIN SECOLELE XV-XVI

sihastrii
167
prin alunecarea terenului. Astfel, ncetul cu ncetul,
s-au
cobort din munte
aezat
n Schitul
24
.
Agapia Veche, formnd o obte
clugreasc
vestit n toat Moldova
SFANUL EUSTATIE DE LA PROBOTA

(secolul
XVI) 25
cinstit
Un
alt
cuvios
monah
din obtea
Mnstirii Probota,
de popor
trecut de mitropolitul Dosoftei n rndul sfinilor romni,
a fost Cuviosul
Eustatie schimonahul. Era originar din satele de pe Valea iretului.
Acesta, auzind de petrecerea monahilor din chinovia Probotei
de nevoina Cuviosului Inochentie, a lsat toate
s-a
i mai ales fcut ucenic. i era

ani
ntr-o
chilie
ani, a
desvrit urmtor
al
faptelor
ai
lui,
ostenindu-se
muli
pustniceasc din codrii seculari

multe osteneli clugreti,
mnstirii. Astfel, n puini

de
la
strbtut
ntrecnd
nvnd
toi frica de
Dumnezeu i
pe muli cu smerenia, cu rugciunea
cu nemuritoarea dragoste. Pentru o
nevoina ca aceasta se nvrednicise de darul facerii de minuni i era iubit, att de Dumnezeu, ct i de oameni. Cci fiecare se folosea de rugciunea i
sfinenia vieii
lui.
Apoi,
svrind
n
bine cuvntul Evangheliei
lui
Hristos
ajungnd
la
msura
s-a
dasclului su,
ceata
Cuviosul Eustatie s-a strmutat la ceretile

Sfinilor
lcauri i
numrat
Prini.
Desigur,
mitropolitul
Eustatie,
el
Dosoftei s-a nchinat la moatele ambilor sfini, Inochentie
nsui fiind cu metania de
la Probota.
CUVIOSUL ANTONIE PROTOPSALTUL Mnstirea Putna

(secolul XVI)
vestitului dascl i Lund de tnr jugul lui Hristos n obtea Mnstirii Putna i nvnd carte n coala de gramatic i de psaltichie de aici, a ajuns n puin vreme clugr sporit i cntre iscusit. Cunotea bine
Ieromonahul Antonie Protopsaltul era unul din ucenicii
protopsalt Eustatie de la Putna.
24
Pr.
N.
din
Drng,
op.
cit.,
p.
16-19;
p.
Ierom.
loanichie
Blan,
Chipuri
de
clugri
mbuntii
25
mnstirile nemene, mss.,

,
Mitropolitul Dosoftei
op. cit., fila
46 151-152; Pr. prof. Liviu Stan, op.
cit., p.
56
168
PATERICUL ROMNESC
greac i slavon i copia cu ndemnare cri de
trecerea din
folos sufletesc
limbile
de
cntri pentru stran.
Dup
locul lui,
via
a ieromonahului Eustatie, dasclul
su, monahul
protopsalt n
Antonie, s-a nvrednicit de darul preoiei, ajungnd dascl

la
coala de muzic psaltic de la Putna. i era vestit n toate mnstirile din Moldova de nord, nct muli clugri i tineri de prin sate nvau de la dnsul a citi, a scrie i a luda pe Dumnezeu. Era nc preot i
duhovnic
praznice
iscusit,
povuind
multe suflete
la
limanul mntuirii. Iar la marile
hramul mnstirii, Cuviosul Antonie mpodobea biserica cu cele mai frumoase cntri, ca n vremea Bizanului de altdat. ntre anii 1546-1547, Cuviosul Antonie Protopsaltul de la Putna a scris o carte cu alese cntri bisericeti, dup care se nva i se cnta la coala de psaltichie de aici. Deci, bine nevoindu-se i ludnd pe Dumnezeu ziua i noaptea mai mult de 50 de ani, ieromonahul Antonie Protopsaltul s-a svrit cu pace, adugndu-se n ceata fericiilor prini.
la
CUVIOSUL PAISIE IEROMONAHUL

Egumen
al
Mnstirii Humor
XVI) 26
(secolul
Ieromonahul Paisie a fost egumen i printe duhovnicesc al Mnstirii Humor n timpul domniei lui Petru Rare. El se nevoia din tineree n aceast mnstire, ostenindu-se ziua i noaptea cu postul, cu rugciunea i cu smerita ascultare. Era nc duhovnic iscusit, dascl i bun caligraf. Pentru o ne voin ca aceasta, obtea Mnstirii Humor 1-a ales egumen n anul 1528. Auzind de petrecerea egumenului Paisie, Petru Rare, domnul Moldovei (1527-1538;
1541-1546),
1-a ales
de sfetnic
printe duhovnicesc
lui.
asculta sfaturile lui
multe lucruri fcea cu binecuvntarea
Vznd
cuviosul
obtea
sa
se
mrete,
iar
biserica
veche
este
nencptoare, a hotrt s zideasc o nou biseric n cinstea Sfntului Mare Mucenic Gheorghe, prin voina i cu ajutorul dreptcredinciosului domn Petru (Rare) Voievod" i cu cheltuiala logoftului Teodor Bubuiog. Zidirea bisericii a nceput n anul 1530, sub supravegherea egumenului Paisie, i s-a sfrit n acelai an, la praznicul Adormirii Maicii Domnului. n jurul bisericii noi s-au zidit chilii de piatr unde se nevoiau peste 40 de cuvioi clugri. Tot
26
Prof.
V. Brtulescu,
art.
cit,,
p.
biblioteca
Mnstirii Putna;
Istoria Bisericii
463-466; Tetraevanghelul de la Humor, mss. I, Bucureti, 1957
nr.
576,

aici,
169
egumenul Paisie a ntemeiat o
coal mnstireasc
pentru
clugri i
preoi de mir, cu dascli de greac i slavonie i cu iscusii caligrafi. Cuviosul Paisie, fiind el nsui bun pictor miniaturist, a cutat mpodobeasc cu fresc noua biseric, att pe dinuntru, ct i pe dinafar", prin mna celui mai bun pictor ce se gsea atunci n Moldova. Astfel, n anul 1535, zugravul Toma din Suceava mplinete dorina egumenului Paisie, mpodobind biserica cu fresc de o rar valoare duhovniceasc i iconografic.
jefuite,
1538, Petru Rare fiind izgonit la Ciceu i mnstirile fiind egumenul Paisie a ascuns n pdure odoarele bisericii, iar vestitul Tetraevanghel donat de tefan cel Mare (1473) 1-a trimis prin doi clugri la Ciceu, ca s fie spre ajutor i mngiere voievodului pribeag. Dup patru ani, lund din nou scaunul Moldovei, Petru Rare ncredineaz acest Tetraevanghel n minile egumenului Paisie 27
In anul
.
Astfel, mult nevoindu-se
i rbdnd
numeroi
cu
brbie
lui
necazurile acestei viei,
Cuviosul Paisie i-a dat sufletul n minile

secolului
Dumnezeu ctre jumtatea
XVI, lsnd
urm
ucenici.
CUVIOSUL PAHOMIE SIHASTRUL

ntemeietorul
Mnstirii
XVI,
Slatina
(secolul XVI) 28
n prima
jumtate
a secolului
s-a nevoit
Mic, comuna
Slatina-Suceava, un sihastru sfnt
i fctor
pe valea prului Suha de minuni, ce se

1-a
chema Pahomie. El i avea chilia ntr-o poian mare, linitit, situat de actuala mnstire, numit pn astzi Poiana lui Pahomie".
27
nord
Iat mai jos nsemnarea de pe acest Tetraevanghel: n anul al patruzeci i aselea peste apte s se ridice mpratul turcesc cu toat ara sa, cu prile de rsrit i cu cele ttreti i a Moldovei, n zilele domnului Petru Voievod. i s-a cu cele munteneti asupra acestei biete nspimntat toat ara, iar noi, clugrii din Humor, din cauza groazei ce cuprinsese ara, am trimis acest Tetraevanghel n ara ungureasc la Cetatea Ciceului. i cnd s-a ntmplat domnului Petru Voievod s ias din domnie, el trecu n ara ungureasc i ajunsese la Cetatea sa Ciceul i a gsit acest
mii s-a ntmplat
ri
Cetatea Ciceului.
i n minile sale, l inu la el atta timp ct a fost n cnd s-a dus n ara turceasc 1-a luat pre acesta iari cu sine la arigrad i 1-a inut i acolo n minile sale. Trecnd nu mult vreme n ara turceasc, s-a milostivit Dumnezeu i Preacurata lui Maic i a druit lui coroana domniei, ca fie iari domn al rii Moldovei i al cretinilor i a venit cu turcii i a luat sceptrul, adic steagul rii Moldovei i a venit cu bine la preaslvita cetate de scaun Suceava. a dat iari acest Tetraevanghel Sfintei Mnstiri a Humorului pentru sufletul su i pentru sufletul printelui su, tefan Voievod cel Btrn, egumen fiind pe atunci Paisie ieromonahul cel care 1-a trimis la Ciceu". (Extras din rev. M.M.S.", nr. 7-8/1966, p. 463-466)
Sfnt Tetraevanghel acolo i, lundu-1 cu sine
28
I.
Neculce, Cronica
Slatina
rii
Moldovei, 1975, p. 17; tradiia local; Pomelnicul ctitoricesc al
Mnstirii
170
PATERICUL ROMNESC
Cuviosul Pahomie,
dup
tradiie, era cu metania din
Mnstirea Vorone,
ai Sfntului
la
20 de
km
mai sus de
Slatina, fiind unul din cei
mai alei ucenici
Daniil Sihastrul. Apoi, iubind viaa pustniceasc, s-a retras la linite n codrii
de pe valea prului Suha. Aici, deja exista o mic sihstrie, nc din timpul domniei lui tefan cel Mare, care mai trziu a disprut. Ne voina Cuviosului Pahomie era aa de nalt, nct i darul facerii de minuni i al naintevederii s-a nvrednicit a-1 primi de la Dumnezeu. Ziua i
noaptea petrecea n post
iar
rugciune,
la
cu minile o
zi
mintea nlate
se
la
Dumnezeu. Mncare nu primea, dect

inima
lui
sau
dou, dup
cci
apusul soarelui,
permanent ardea de dragostea
lui Hristos,
odihnea n
el
harul Duhului Sfnt.
Deci, biruind cuviosul cursele vrjmaului, nlucirile

ani de
lui
cele de noapte, foamea, frigul
ajunsese
la
i toat nevoia firii, dup muli mare odihn duhovniceasc. Astfel, bineplcnd
i
sate.
nevoin
Dumnezeu,
vindeca bolile
izgonea duhurile necurate cu rugciunile sale, fiind cutat de
muli credincioi de prin

n anul 1553, voind
Domnul
s ntemeieze o
mnstire
A.
n aceste locuri, a
descoperit Cuviosul Pahomie o minune ca aceasta:
In fiecare noapte spre
Duminici
i srbtori,
cnd se fac slujbe n
biserici,
lumini aprinse ntr-un paltin mare, jos n poian, iar

ngeresc, cntnd troparul
vedea cuviosul multe deasupra lui auzea cor
Schimbrii Domnului la Fa. Deci, rugndu-se cu se duc la lacrimi, i s-a artat Maica Domnului n vis i i-a poruncit zideasc n locul acesta voievodul Alexandru Lpuneanu i s-1 ndemne mnstire de clugri. Domnul Moldovei, ascultnd ndemnul Cuviosului Pahomie, a zidit aici o frumoas mnstire, ntre anii 1553-1559, aeznd altarul pe locul unde se afla acel paltin. Aa a luat fiin Mnstirea Slatina. Astfel, Sfntul Pahomie Sihastrul, mai trind puin, s-a strmutat n ceata sfinilor, la ceretile lcauri, iar trupul su a fost aezat lng biserica de curnd zidit. De asemenea i Izvorul Cuviosului Pahomie", care nu seac
niciodat, a fost adus n
mnstire
spre mngierea frailor.
CUVIOSUL IOAN SIHASTRUL

Valea Sihstriei (secolul XVI)
Pustnicul Ioan este considerat printre cei dinti clugri care au sihstrit n pdurile seculare de pe valea Sihstriei. El venea, desigur, din obtea Mnstirii Neam, ca, de altfel, aproape toi sihastrii din Munii Neam. Deci,
SFINI
iubind
I CUVIOI
DIN SECOLELE XV-XVI
171
desvrita linite i arznd pentru dragostea lui Hristos, s-a retras n munte, la izvoarele prului Sc" i acolo i-a fcut chilie ntr-o poian singuratic, ce i poart numele pn astzi. Iar ostenelile, rugciunile i ispitele de la diavoli, pe care le-a rbdat Cuviosul Ioan Sihastrul n locul acesta, numai singur Dumnezeu le tie. n pustnicul Ioan a trit muli ani n aceast poian, tradiia locului se spune era mare duhovnic, dascl al linitii i al rugciunii i era plin de dragostea lui Hristos. Astfel, numele lui ajunsese cunoscut peste tot i muli clugri
iubitori
de linite i-au devenit ucenici. Poate tocmai de
la acest pustnic s-a iar
numit
nti locul acesta
Valea Sihastrului", apoi Valea Sihastrilor",
din
secolul XVII, Valea Sihstriei".
Ajungnd
minile lui
la
adnci btrnei, Cuviosul Ioan Sihastrul i-a dat sufletul n

a fost ngropat de ucenici n acea
Dumnezeu i
poian 29
CUVIOSUL IACOB CEL VREDNIC

Primul egumen
al
Mnstirii
XVI)
30
Slatina
(secolul
egumen
Acest preacuvios printe, precum nsui numele l arat, a fost cel dinti al Mnstirii Slatina. Cci, ndat ce voievodul Alexandru Lpu-
zideasc acest dumnezeiesc lca n cinstea neanu (1553-1564) ncepu Schimbrii Domnului la Fa, la ndemnul Cuviosului Pahomie Sihastrul, el ncredina aceast lucrare ieromonahului Iacob, vrednic slujitor al lui Hristos
din
Mnstirea Neam.
Egumenul Iacob era duhovnic renumit n marea lavr a Moldovei. Apoi, ajungnd printe sufletesc al Mnstirii Slatina n anul 1558, a supravegheat i a condus cu mult pricepere zidirea acestei ctitorii voievodale. La 3 septembrie, 1559, cnd s-a sfinit biserica n prezena ctitorului i a zeci de mii de credincioi, Cuviosul Iacob devine sfetnic de tain i duhovnic al
familiei voievodului.
Timp de
format
aici
15 ani, ct a condus
obte de
peste 60 de
Mnstirea Slatina, egumenul Iacob a clugri cu o aleas via duhovniceasc.
Unii dintre ei erau schimonahi
iscusii lucrtori ai rugciunii lui Hristos.
29 Cea mai veche nsemnare care vorbete de Poiana lui Ioan" este o hotarnic din prima jumtate a secolului XVI, care stabilea terenurile Mnstirilor Neam i Agapia Veche. 30 Arhiva i Pomelnicul ctitoricesc al Mnstirii Slatina; Protos. Hrisostom Asavei, Monografia Mnstirii Slatina, mss. 1948, p. 41-42; N. lorga, Studii i documente cu privire la Istoria romnilor,
voi. VII,
Bucureti, 1904, p. 101
172
PATERICUL ROMNESC
Alii, vestii duhovnici

alii,
i povuitori de
greac i
suflete pentru
clugri
i mireni,
far
slavon, buni cunosctori ai Sfinilor Prini, Sub supravegherea acestui neobosit egumen s-au copiat la Mnstirea Slatina de ctre ucenicii si numeroase cri filocalice i de cult, s-au scris pagini importante din cronica Moldovei i s-au pregtit sute de tineri pentru preoi la sate. nc i viaa isihast a luat o mare dezvoltare n jurul mnstirii. Cci se nevoiau n partea locului zeci de ucenici ai Cuviosului Pahomie, din care unii erau mari ascei i lucrtori ai rugciunii. Pe toi acetia i ajuta marele egumen. De asemenea, ieromonahul Iacob a mpodobit biserica cu alese odoare
n
dascli
nvai
cronicari
caligrafi ndemnatici.
voievodale, a zidit din temelie chilii pentru
clugri i
Alexandru
a nzestrat
mnstirea
n rndul
cu numeroase danii, sitund
astfel ctitoria lui
Lpuneanu
celor mai renumite ctitorii voievodale din Moldova.
Pentru toate acestea,
egumenul Mnstirii Slatina a
fost
cci
era plin de nelepciune
numit de tot poporul Iacob cel Vrednic", fric de Dumnezeu i niciodat nu ddea napoi
din faa primejdiei.
Un mare merit a avut Cuviosul Iacob ndemnnd pe domnul Moldovei zideasc i alte lcauri sfinte, att n ar, ct i n Muntele Athos. Cu sfatul su s-au nnoit mnstirile Bistria, Tazlu, Bogdana-Rdui, Sfntul Dumitru-Suceava etc, cum i mai multe lcauri atonite, n frunte cu
Mnstirea
La
Dochiaru, pe care o reface n ntregime.
apropiat
toate acestea,
egumenul Iacob adaug nc o neleapt fapt bun. voievodului, precum i numrul mare al al potrivnicilor si i dorind mntuirea marelui domn, 1-a sftuit s primeasc schima monahal. Astfel, n anul 1568, Cuviosul Iacob cel Vrednic a svrit la Slatina tunderea monahal a lui Alexandru Lpuneanu, punndu-i numele zideasc de Pahomie, dup numele marelui sihastru care 1-a sftuit mnstirea. Puin mai trziu, trecnd la cele venice, att monahul Pahomie, ct i doamna Ruxandra cu fiii lor, au fost nmormntai de egumen n biserica nlat de ei. n anul 1572, egumenul Iacob s-a mutat la cele venice.
Vznd'
sfritul
CUVIOSUL ZOSIMA IEROSCHIMONAHUL

ntemeietorul
Mnstirii Secu
XVI)
(secolul
Ieroschimonahul Zosima este ntemeietorul celei dinti sihstrii pe valea

prului Secu, n a doua jumtate a secolului XVI, n tinereile sale, Zosima
SFINI
(Zosin) era
I CUVIOI
DIN SECOLELE XV-XVI
173
un mic dregtor
(vistiernicel) la curtea
domnului Moldovei. Apoi,
auzind de petrecerea unor sihastri
mbuntii
pe valea prului Secu, aproape
Mnstirea Neam, precum: Prohor, Veniamin, Chiriac, Visarion, tefan, i alii, a fost ndemnat de Duhul Sfnt s intre i el n nevoina clugreasc 31 Deci, mult folosindu-se de sfinenia vieii acestor cuvioi prini i vznd c nu au n apropiere nici o biseric n care s slveasc pe Hristos, i-a vndut toate averile sale ce le avea i a ntemeiat pe valea Secului primul schit
de
Spiridon, Atanasie
.
numit
Schitul
lui
Zosima", cu hramul Tierea Capului Sfntului Ioan

al
Boteztorul". In acest schit a primit ngerescul chip

ctitor Zosin,
schimniciei
fericitul
primind numele de Zosima. Mai
trziu, hirotonindu-se, a ajuns
cel dinti
egumen al acestei smerite sihstrii. Nevoina Cuviosului Zosima i a ucenicilor si ajungnd cunoscut
pn
la
voievodul Moldovei, Alexandru

danii
Lpuneanu,
anii
acesta a nzestrat schitul cu
Astfel, bineplcnd lui aceast sihstrie peste 20 de ani, a adunat n jurul su o obte de 30 de sihastri care slveau pe Hristos ziua i noaptea. Unii dintre acetia erau luminai cu mult nvtur duhovniceasc, precum ieroschimonahul Dosoftei, devenind renumii dascli i povuitori de suflete. Ajungnd la adnci btrnei i lsnd pe Dosoftei egumen n locul su, Cuviosul Zosima s-a svrit cu pace i a fost aezat lng biserica zidit de el.
cteva
hotarnice,
ntre
1555-1568.
Dumnezeu i povuind
CUVIOII SIHASTRI MOISE, PROHOR, VENIAMIN, SPIRIDON, CHIRIAC, VISARION, TEFAN I ATANASIE
de pe valea Secului (secolul XVI) 32
n cteva documente de danie ctre
Mnstirea
Secu, din secolul
XVI i
nceputul secolului XVII, sunt amintii opt sihastri din cei mai vestii care se
nevoiesc n codrii seculari de pe valea Secului: Moise, Prohor, Veniamin,
Pomelnicul ctitoricesc al Mnstirii Secu; Duhovnicul Andronic, Istoria Mnstirii Secu, Rm. Vlcea; Nestor Severineanul, Un manuscris necunoscut al duhovnicului Andronic - Istoria Mnstirii Secu, n rev. Mitropolia Moldovei", 1974, nr. 3-4, p. 180-196
mss. nr. 53, Arhivele Statului din
32
31
Documente privind
Severineanul,
Istoria
Romniei
A, Moldova, Veacul XVI,
voi. III, p. 267;
Episcop
Neqr
Un manuscris
necunoscut..., p. 180-196
174
PATERICUL ROMNESC
tefan i Atanasie.
lui
Spiridon, Chiriac, Visarion,

Chiliile lui
lui
Astfel, se face
lui
Moise", Chiliile
Prohor", Chiliile
pomenire de Veniamin" i Chiliile

Deci,
Spiridon
Chiriac", din afara zidurilor

sihastri
Mnstirii Secu.
Aceti cuvioi
erau cu metania din
Mnstirea Neam.
dorind fericita linite
fiind
umbrii de harul Sfntului Duh, s-au fcut
pustnici vestii pe valea Prului
Sc",
nainte de ntemeierea Schitului lui

cei dinti sihastri
Zosin"
(a
doua jumtate a secolului XVI). Ei sunt printre
cunoscui pe valea Secului, amintii n actele vremii. Nevoina lor a fost aa de aleas, nct numele i faptele lor au ajuns pn la domnul rii i nu puini clugri li s-au fcut ucenici. n documentele amintite se spune fiecare dintre ei avea chilii", adic mici comuniti de 3-4 sihastri, din care btrnii
Toi acetia la un loc, mpreun cu ali nenumii, au format prima sihstrie pe valea prului Secu. Desigur, primii vieuitori ai Schitului Zosin, n frunte cu egumenul Dosoftei, fceau i
erau socotii superiorii acestor chilii".
sihastri
ei
parte din comunitatea acestor cuvioi sihastri. Apoi,
odat cu
ntemeierea
schitului (1564), o parte dintre ei au intrat n
obte, sub ascultarea egumenului
Dosoftei, iar ceilali au
rmas mai
departe la chilii" n pdure.
Cuvioii prini Moise, Prohor, Veniamin, Spiridon, Chiriac, Visarion, tefan i Atanasie s-au nevoit toat viaa la linite, n post, n rugciune i n cugetarea celor dumnezeieti. Numai la srbtori se adunau la Schitul lui Zosin, ascultau slujba, se mprteau cu Sfintele Taine, luau pesmei pentru hran i se ntorceau din nou la pustie. Dup muli ani de aspr nevoina, cei opt sihastri iubitori de Hristos s-au svrit cu pace ctre sfritul secolului XVI, lsnd n urm numeroi ucenici i o profund tradiie isihast, care a durat pn n zilele noastre.
CUVIOSUL IOV SIHASTRUL Mnstirea Raca

33
(secolul
Pustnicul Iov era cu metania din
XVI)
al
Mnstirea Raca, dascl i povauitor
arhiepiscopului Ioan cel Sfnt (1550-1598). Cuviosul acesta s-a nevoit mai
obte, ntrecnd pe toi cu ascultarea i osrdia lui. Apoi s-a tcut ucenic unui sihastru vestit ce tria n Muntele Pleu din apropiere, ostenindu-se n pustie ca la 30 de ani.
nti n
33
Arhiereul Narcis Creulescu, op.
cit., p.
24; Pomelnicul
Mnstirii Raca;
tradiia local
SFINI
Acolo, n
din jurul
I CUVIOI
DIN SECOLELE XV-XVI

lui
175
puin
vreme, a ajuns cu darul

al
Hristos cel mai vestit sihastru
Mnstirii Raca. Dascl

risipirea
rugciunii, povuitor de suflete
printe
el a prevestit mai nainte pustiirea clugrilor, care s-a petrecut la anul 1574. n acest an, prdnd turcii mnstirile i satele Moldovei, au jefuit i odoarele Mnstirii Raca. Atunci, toi clugrii i nsui Cuviosul Ioan de la Raca s-au retras n munte la pustnicul Iov i acolo s-au nevoit mpreun civa ani, rbdnd multe primejdii pn ce iari s-a linitit ara. La acest fericit sihastru venea adesea arhiepiscopul Ioan cel Sfnt" de la Raca, pentru cuvnt de
al
multor sihastri iubitori de linite,
Mnstirii Raca i
folos
multe fcea
dup
sfatul lui.
Aa
petrecnd, cuviosul Iov Pustnicul s-a mutat la venica

fiind ngropat
lui
odihn
spre
sfritul secolului XVI,
de ucenici n pustie. Locul acela se
cheam pn
azi
Poiana
Iov", popular Iova".
CUVIOSUL SILVAN IEROMONAHUL Primul egumen al Mnstirii Raca

(tl579) 34
Ieromonahul Silvan era cu metania din Mnstirea Bogdneti-Suceava, ucenic al episcopului Macarie de Roman. Risipindu-se acest lca clugresc i nlndu-se n apropiere o nou mnstire de ctre Bogdan cel Orb (15121517), cuvioii
prini
s-au strmutat aici.
Atunci s-a aezat
ieromonahul Silvan n noua
ctitorie
voievodal,
dumnezeieti. Era dovedindu-se ntru toate asculttor i nc iubitor de linite i adeseori se retrgea n pdurile de sub muni, unde
foarte rvnitor la cele
sihstreau
numeroi
pustnici.
n anii 1540-1542, nnoindu-se ntreaga
de episcopul Macarie de
rnduit
Roman cu numele
Silvan,
mnstire de ctre Petru Rare i de Mnstirea Raca", a fost
egumen Cuviosul
cci
era duhovnic vestit
sporit n fapte
bune.
Pn
i
n vara
anului
1542, egumenul Silvan s-a ngrijit de zidirea
bisericilor
a chiliilor. Apoi, adunnd n jurul
su
peste 30 de
clugri,
ntemeiat o aleas
obte monahal cu duhovnici buni i cu clugri caligrafi adui din Mnstirea Neam. Rnduiala mnstirii era aceeai ca i n celelalte mnstiri din Moldova. Utrenia la miezul nopii, Sfnta Liturghie zilnic,
spovedania
34
i mprtirea
cu Trupul
cu Sngele
lui
Hristos
la
trei
Idem.; Istoria Sfintei
Mnstiri Raca,
p.
Flticeni, 1901, p. 74; N. Stoicescu, Repertoriu
bibliografic,
Moldova, Bucureti, 1974,
711
176
PATERICUL ROMNESC
zi,
afar de zilele de srbtoare, i ascultare n desvrit dragoste, cu rugciunea lui Iisus. Cuviosul Silvan ncuraja, de asemenea, viaa pustniceasc din munii Rci, unde, cu secole n urm, se nevoiser sihastri sfini. El trimitea cele
sptmni, masa o dat pe
de nevoie cuvioilor din pustie

linite
i
cerceta duhovnicete, iar pe cei iubitori de
lsa
s se retrag n singurtate.
Aa nevoindu-se Cuviosul Silvan, n anul 1548 s-a retras din egumenie i fcut schimonah. Apoi, mai trind pn n anul 1579 i bineplcnd lui Dumnezeu, s-a mutat la cele venice, lsnd n urm numeroi fii duhovniceti.
s-a
EPISCOPUL ISAIA DE
(tl592)
Acest ierarh iubitor de Hristos
a
35
RDUI
cel
fost
mai renumit episcop
al
Rduilor din secolul XVI. Era cu metania nva din tineree asprimea vieii clugreti i
oameni.
din
dragostea de
Mnstirea Slatina. Aici Dumnezeu i de

de carte, ntrecnd
sufletelor
Tot n coala mnstirii se

pe toi dasclii si.
Sfinilor
lumin cu mult
cunotina
nvtur
i
n
Cci
era iscusit n
Sfintei Scripturi, n scrierile
Prini,
n lucrarea rugciunii lui Iisus
povuirea
omeneti pe calea mntuirii. Cunotea bine istoria Bizan i era bun cronicar, caligraf i vorbitor
Moldovei
n
limbi.
a ntregului
Pe cnd era
ieromonah, nainte de anul 1561, Cuviosul Isaia a copiat un hronograf bizantin i dou cronici, una srbeasc i alta bulgreasc, iar ntre anii 1561-1564, a
scris
o cronic putnean prescurtat.
Auzind de nelepciunea
l
i nevoina
lui,
voievodul Alexandru
Lpuneanu
rnduiete episcop
la
Rdui
n anul 1564, eparhie pe care o
pstorete cu
aleas pricepere i blndee timp de 14 ani. Ca pstor de suflete s-a ostenit s pun preoi buni la sate i egumeni duhovniceti i nvai prin mnstiri. De
pe credincioi, dezvolta mult colile mnstireti i ncuraja viaa isihast n nordul Moldovei. Iar ca sfetnic de tain al voievodului, mijlocea adesea ntre el i supuii si, struind mereu pentru bun nelegere i mpcare. A mplinit i cteva misiuni de pace peste
hotare, n Transilvania, Polonia
asemenea, cerceta adesea pe clugri
Rusia.
35 Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, voi. I, Bucureti, 1957, p. 351; Pr. prof. Mircea Pcurariu, Listele cronologice ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Romne, n rev. B.O.R.", XCIII (1975), nr. 3-4, p. 322-355

n anul 1577, bunul pstor
al
177
turmei
lui Hristos, se retrage
din scaun
la
Mnstirea Agapia Veche, unde mbrac
ngerescul chip
al
schimniciei. n
aceast vestit vatr isihast, el ntrecu pe muli sihastri, devenind iscusit lucrtor al rugciunii lui Iisus, dascl i printe al prinilor. Dup mai muli ani de adnc smerenie i nencetat rugciune, episcopul Isaia i sufletul n minile Domnului, n anul 1592 i este ngropat alturi de biseric.
Mitropolia Moldovei (tl598)
MITROPOLITUL TEOFAN II i Sucevei
Al doilea mitropolit, Teofan, era ucenicul nvatului episcop Macarie de fiind cu metania din Mnstirea Raca. Aici a crescut duhovnicete, nvnd de la dasclul su frica de Dumnezeu, cunoaterea Sfintei Evanghelii i scrierea n limba greac.
la
Roman, amndoi
lui Dumnezeu, n anul 1564 a fost ales Moldovei de ctre Alexandru Lpuneanu. i era tuturor iubit pentru smerenia i buntatea inimii lui. Acest pstor sufletesc cerceta adesea satele i sfintele mnstiri i ajuta mult pe clugrii care sihstreau prin pduri i prin muni. Avea nc deosebit grij de monahii romni ce se nevoiau n Muntele Athos, unde a fost trimis de voievod duc bani pentru nnoirea din temelie a Mnstirii Dochiaru (1564-1568). El a supravegheat aceste lucrri, a ajutat se picteze biserica i a luat parte la sfinirea ei, devenind una din cele mai frumoase mnstiri atoni te. n anul 1568, mitropolitul Teofan 1-a clugrit pe Alexandru Lpuneanu, punndu-i numele de Pahomie i tot el 1-a ngropat n biserica Mnstirii Slatina. Mai trziu, sub domnia lui Ioan Vod cel Viteaz, fiind izgonit din
Avnd o trire aleas, cu voia

al
mitropolit
scaun, a sihstrit cu trei ucenici ai
fcndu-i
la
chilii
nevoit n post
si n munii din preajma Rarului. Aici, pe obcina numit pn astzi Piciorul Mitropolitului", s-au rugciune civa ani de zile. n anul 1577 a fost iari chemat
scaunul
su
de voievodul Petru chiopul, pstorind Biserica Moldovei
nc
patru ani de zile.

mitropolitul
n anul 1581, din cauza deselor schimbri de domni, Teofan se refugiaz n Polonia. Dup un an este chemat din nou la scaunul su, pentru a treia oar, rmnnd la crma Bisericii nc cinci ani de zile, cci n acele vremuri tulburi nu era n Moldova alt pstor mai bun ca
mitropolitul Teofan.
178
PATERICUL ROMNESC
Deci,
ani de
povuind corabia Bisericii lui Hristos zile i rbdnd cu brbie multe necazuri,
II
prin grele valuri timp de 17

izgoniri
primejdii, n anul
bunvoie din scaun i se duce la Mnstirea Dochiaru n Athos. Aici petrece ca un mare sihastru nc 12 ani, ntrecnd pe muli clugri cu aspra sa nevoin, fiind cunoscut i cinstit n tot Muntele Athos. Evlaviosul mitropolit Teofan era primul ierarh romn care se fcuse sihastru atonit i era vestit povuitor i printe duhovnicesc, att
1587, mitropolitul Teofan
se retrage de
monahilor romni, ct
multor monahi din Athos.

marilor
sihastri
Ajungnd
n pridvorul
la
msura
din
atonii,
anul
1598,
fericitul
mitropolit Teofan i-a dat sufletul n minile lui Hristos

bisericii
aici
i i
a fost nmormntat
Mnstirea
Dochiaru,
cum
lui
se vede
l
pn
astzi.
Monahii de
l-au trecut n rndul marilor ctitori
numr
Movil
n ceata
a druit civa ani, soia bani i se pun piatr de mormnt, deasupra creia st scris aceast frumoas inscripie: O, mormntule, pentru Dumnezeu, ce mort ai? Spune-mi repede mie, celui ce te ntreab, pe cine ai? O, strine, (l am) pe Teofan, cel drag tuturor, pe slvitul arhiereu al Moldovlahiei, al crui strlucit sicriu, Elisabeta, soia prea luminatului Ieremia, fiind fericit c-i este rud, l mpodobete dup cuviin, de departe, spre amintire i ca aib rsplat. Cerul cu slava lui s-i dea via ndelungat i strlucit fericire, n anul
cuvioilor prini atonii.
Dup
Ieremia
1598".
Pe portretul frumos
cuvinte: Strlucitul
pictat
al
pstor
de pe perete stau scrise, de asemenea, aceste Moldovlahiei, Teofan".
SFINI
I CUVIOI
XVI-XVII
din secolele
SFANUL IOAN ARHIEPISCOPUL

Mnstirea Raca
(secolele
a.
XVI-XVII)
Viaa
al Bisericii
Ortodoxe Romne era de loc din inutul Sucevei. Prinii si se numeau Gheorghe i Anastasia. Prin anul 1560 a intrat, ca fiu duhovnicesc al episcopului Macarie de Roman, n obtea Mnstirii Raca, ajungnd mai trziu egumen i duhovnic. ntre anii 15981605 a fost episcop de Hui; apoi episcop de Rdui, ntre anii 1605-1608, cnd este ales mitropolit al Moldovei. El ns, renunnd la scaun, se retrage la mnstirea de metanie i dup puin timp se mut la cele venice. Viaa sa, att de sfnt, ne rmne n mare parte necunoscut, fiind ascuns n Hristos. Cel dinti care 1-a fcut cunoscut i 1-a cinstit ca sfnt a fost evlaviosul mitropolit Dosoftei al Moldovei.
Acest ierarh sfnt
b.
1.
Fapte
cuvinte de
fost
nvtur
i
minunat",
Cuviosul Ioan de la Raca, arhiepiscopul cel sfnt
cum
la
1-a
numit mitropolitul Dosoftei, a
chemat de Hristos din tineree
viaa
clugreasc, avnd ca dascl i povuitor pe episcopul Macarie de Roman, care i-a fost egumen i duhovnic. De la el a nvat cunotina crii, iar de la cuvioii duhovnici i sihastri din muni a nvat lucrarea cea ngereasc a
rugciunii inimii
diavoli.
i
n
paza minii de gndurile cele dearte, care vin de
la la
msura
2.
vreme, a mplinit ani ndelungai, ajungnd desvrit. brbatului

Astfel,
puin
al
Acest vas ales
Duhului Sfnt avea, ndeosebi,
dou
mari fapte bune:
rugciunea curat nsoit de lacrimi

pentru oameni. Prin aceste
negrit
dragoste pentru Hristos
i i
dou bunti
a biruit toate ispitele
vrjmailor i,
curindu-i mintea i
Era nc mare lucrtor
inima, a ajuns purttor de Hristos, plin de blndee

el n
smerenie. n acea vreme nu era altul mai sporit ca
mnstirile Moldovei.
i dascl
n
al
rugciunii inimii.
3. nvrednicindu-se de darul preoiei, Cuviosul Ioan s-a
fcut egumen
i
i
i
mare printe duhovnicesc

1
Mnstirea Raca, cci pe

f.
toi
miluia
Mitropolitul Dosoftei, Vieile Sfinilor, Iai, 1686, voi. IV,

f.
152; Pr. Liviu Stan, Sfitiui
romni..., Sibiu, 1945,
54-55; Arhiereul Narcis Creulescu, op.
cit., p.
76-79
182
PATERICUL ROMNESC
cuvinte
mngia cu alese
duhovnicesc prin
duhovniceti
povauia spre urcuul
cel
nsi pilda vieii sale. Acest egumen a adunat n jurul su numeroi clugri i a desvrit lucrarea duhovniceasc nceput de episcopul Macarie la Raca. Cerceta, de asemenea, pe sihastrii din munii Rci, le aducea Preacuratele Taine i zbovea la chiliile lor, mai ales n sfintele posturi, cci n sufletul lui se odihnea Hristos. Sub povuirea acestui sfnt egumen, Mnstirea Raca ajunsese la cea mai nalt nflorire duhovniceasc. 4. Pentru o nevoin aleas ca aceasta, Cuviosul Ioan s-a nvrednicit de
darul
facerii
de minuni
al
naintevederii.
la chilia lui,
i
Din aceast pricin, muli

cereau sfintele rugciuni, i
sufletesc al tuturor
credincioi de prin sate alergau
mrturiseau pcatele i primeau sntate, cci era printe toi l cinsteau ca pe un sfnt brbat i plin de har.
5. n anul 1574,
nvlind pgnii,
au prdat numeroase sate
i mnstiri
muli oameni au scpat de moarte cu rugciunea Cci, adunndu-se mii de steni n curtea mnstirii de frica turcilor, blndul egumen i-a adpostit, i-a hrnit i i-a mngiat pe toi cu ndejdea milei lui Dumnezeu. Apoi, cunoscnd cu duhul
din centrul Moldovei. Atunci,
milostenia Cuviosului Ioan.
i Mnstirea Raca
va
fi
jefuit de turci, a fcut cuviosul priveghere de

tot
toat noaptea mpreun cu
soborul,
svrit Sfnta Liturghie i

lui
mprtit
poporul cu Trupul
binecuvntndu-i, le-a dat

a nu
i hran i
Sngele
Hristos.
Iar
zorii
zilei,
i-a trimis sa se
ascund
marele stare a luat clopotele ctitoreti

le
le-a aruncat n iazul
muni. n urm, mnstirii pentru

a luat icoana
topi
pgnii.
Asemenea i odoarele ngropndu-le,

patronul acestui sfnt
Sfntului
Ierarh Nicolae,
lca
i,
ngenunchind, a
unii cu alii, s-au
trei ani,
nconjurat biserica
risipit n
mpreun cu prinii. Apoi, srutndu-se
muni,
la chiliile fericiilor sihastri
acolo au zbovit ca la
pn
s-a linitit 6.
ara.
mitropolitul
Moldovei nevoin Cuviosului egumen Ioan, n anul 1598 l-au ales episcop de Hui, mpotriva voii sale, pstorind bine turma lui Hristos timp de 7 ani, cci ducea aceeai petrecere ca la mnstire i era mereu nconjurat de popor. A pstorit i Episcopia Rduilor nc trei ani. Apoi, fiind ales mitropolit al Moldovei i iubind mai mult
Vznd
i domnul
linitea
i rugciunea
dect cinstea cea trectoare, Cuviosul Arhiepiscop Ioan,
cerndu-i
iertare, s-a retras la fericita linite
de
la
Raca.
Aici,
mai trind
Marelui
puin
rugciune i smerenie, i-a dat
sfntul
su
suflet n minile
Arhiereu Iisus Hristos.

Sfinte Ierarhe Ioane,
roag- te
lui
Dumnezeu pentru
noi,
pctoii!
SFINI
I CUVIOI
DIN SECOLELE XVI-XVII
183
CUVIOSUL IOAN SIHASTRUL Mnstirea Raca

(secolele
XVI-XVII)
Ieroschimonahul Ioan era unul din ucenicii Sfntului Arhiepiscop Ioan de

s-a nevoit mai nti n mnstirea de metanie, pn ce marele su printe duhovnicesc s-a mutat din viaa aceasta. Apoi, dorind via pustniceasc, s-a retras n munte, pe valea prului Rcua, i acolo a sihstrit n cuvioie i plcere de Dumnezeu mai mult de 30 de ani. Acest sihastru a fost un vestit lucrtor al rugciunii lui Iisus i un mare rugtor al neamului romnesc. Att de mult sporise n ascez i n cugetarea celor dumnezeieti, n timpul rugciunii faa lui se lumina de darul Duhului
la
Raca. El
dascl
Sfnt
i cunotea
cele viitoare. Chilia lui din
lemn
i pmnt
se afla ntr-o
retras de lume, la 3 km mai sus de mnstire, numit pn azi Poiana lui Ioan". Aici avea cuviosul civa ucenici, un mic paraclis pentru rugciune i o mic grdin de legume. In aceast poian au sihstrit ntotdeauna pustnici alei, fiind loc de linite pentru clugrii din Mnstirea Raca. Se crede tot aici s-a retras fericitul Arhiepiscop Ioan cu obtea sa, de frica turcilor, pe cnd era egumen la Raca. Deci, mult nevoindu-se i rbdnd nu puine ispite de la vicleanul diavol, Cuviosul Ioan Sihastrul i-a dat sufletul n braele lui Hristos i a fost numrat
mic poian
n ceata cuvioilor
prini.
CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL Mnstirea Moldovia

(secolele
n jurul
XVI-XVII)
lume.
Unii
Mnstirii Moldovia
(ante 1402), ca de altfel pretutindeni, se
nc din secolele XIII-XIV civa sihastri uitai de rmneau necunoscui pn la moarte; alii triau un timp ca
nevoiau
poienile codrilor, apoi din
pustnici n
nou se retrgeau n mnstire. Unul dintre aceti sihastri a fost i Cuviosul schimonah Isaia. El s-a nevoit mai nti n Mnstirea Moldovia, n a doua jumtate a secolului XVI, nvee mai ajungnd monah foarte sporit n cele duhovniceti. Apoi, dorind mult carte, a fost trimis de egumenul su la vestita coal duhovniceasc din Mnstirea Putna. Aici strluceau n acea vreme doi mari dascli putneni,
184
PATERICUL ROMNESC
i i
arhimandritul
Filotei.
cntarea psaltic, iar de la prealuminatul" dascl nvat, pe lng limbile greac i slavon, cunotina Sfintei Scripturi i operele cele mai alese ale Sfinilor Prini. Tot la Putna a deprins meteugul caligrafiei i mpodobirii cu picturi a crilor bisericeti. Rentors la Moldovia, Cuviosul Isaia a petrecut un timp n obte, ca protopsalt i dascl n coala mnstirii. Apoi, rvnind marilor sihastri de demult, s-a retras la linite n pdurile din jurul mnstirii. Acolo, facndu-i o colib, se nevoia ziua i noaptea n post, n rugciune i n luare-aminte de sine. Preacuratele Taine le primea din mnstire, unde cobora la marile srbtori, iar hrana i mbrcmintea i le agonisea din lucrul minilor sale. Cci, fiind bun caligraf, copia cri de slujb pentru biserici i primea cele
Filotei
Antonie Protopsaltul Cuviosul Isaia tipicul

a
De
la
cel
dinti
nvat
necesare.
Cel mai de pre manuscris copiat de Cuviosul Isaia, pe cnd era pustnic,
un frumos Tetraevanghel scris la cererea egumenului din Mnstirea Moldovia, n timpul domniei lui Ieremia Movil (1595-1606). Pe fila 257 se afl aceast nsemnare: Eu mult pctosul pustnic Isaia m-am trudit i am scris". Iar pe prima fil se afl dedicaia pustnicului Isaia adresat, n semn de recunotin, Atotluminatului i prea sfinitului i de Dumnezeu alesului i dasclului nostru, chir ieromonah arhimandrit Filotei din Putna". Tot pe prima fil, jos, noteaz schimonahul Isaia i aceast nsemnare: Eremia
este
Voievod, din mila lui Dumnezeu domn (al) rii Moldovei, scrie rugminte egumenului nostru din Moldovia i ntregului sobor" 2 Este vorba fie pomenit de clugri la de o scrisoare a voievodului prin care cere
Movil
sfintele lor
rugciuni.
muli ani de via pustniceasc, Cuviosul Isaia s-a rentors n obtea Mnstirii Moldovia. Apoi, mai trind puin i bineplcnd lui Dumnezeu, s-a strmutat la ceretile lcauri n primele decenii ale secolului XVII.
Dup
CUVIOSUL FILOTEI DASCLUL Mnstirea Putna

(secolele
XVI-XVII)
Cuviosul arhimandrit Filotei a fost unul din cei mai nvai dascli ai colii duhovniceti din Mnstirea Putna, unde a deprins din tineree frica de
2 Pomelnicul Mnstirii Moldovia, Tetraevanghelul se pstreaz n biblioteca Mnstiru Dragomirna.
SFINI
Dumnezeu i
ct
I CUVIOI
i
185
osteneala faptelor bune.
Bogatele sale cunotine teologice,
patristice, catehetice
chiar filozofice, le-a primit, att n

ani.
Mnstirea
Putna.
Muntele Athos, unde s-a nevoit civa
cea
De la marii dascli adnc a nvturii
atonii a deprins cuviosul ieromonah Filotei
cunotina
ortodoxe, dogmele, morala, asceza, retorica, filocalia
Prini. Apoi, luminndu-se ndeajuns i cunoscnd bine limbile greac i slavon, s-a ntors la Mnstirea Putna. Acest cuvios era i un iscusit lucrtor al rugciunii, duhovnic, dascl de limb romn i bun
scrierile Sfinilor
caligraf.
Deci, lund sub conducerea sa coala

sporit att de
Mnstirii Putna,
alta
mult faima
ei,
nct
nu era
mai vestit
puin vreme a ara Moldovei.
Cci
Iar
Putna, Moldovia,
nvee carte de la arhimandritul Filotei zeci de clugri din Humor, Suceava i numeroi tineri, pentru preoi la sate. bunul dascl i slujitor al lui Hristos, ajutat de un alt iscusit dascl,
veneau
att de mult s-a ostenit cu ucenicii si, muli greac i slavon. Alii au nvat meteugul au ajuns vestii protopsali prin mnstiri, iscusii
.
Antonie protopsaltul" (1589),

dintre ei au deprins limbile
rugciunii
lui Iisus, iar alii
caligrafi, scriitori
cri bisericeti 3 Unul dintre ucenicii si a fost i mult pctosul pustnic Isaia" din Mnstirea Moldovia. Acesta, dup ce nva carte la Putna, ajunge pustnic i
mpodobitori de
scrie
un Tetraevanghel (sfritul secolului XVI) pentru Moldovia. Pe prima urmtoarea dedicaie, n semn de recunotin: Atotluminatului i preasfinitului i de Dumnezeu alesului i dasclului nostru chir ieromonah
fil scrie
arhimandrit Filotei din Putna"
4
.
monahismului i teologiei romneti din secolul XVI a fcut din coala mnstireasc de la Putna o adevrat academie teologic. Refuznd urce treapta arhieriei, a rmas n smerenia vieii clugreti pn la sfritul vieii sale. Dar prin nelepciunea i trirea sa, pe muli i-a luminat i i-a zidit sufletete, pentru care era numit de toi: Prealuminatul i presfinitul i de Dumnezeu alesul i dasclul nostru". Numele su era cunoscut pn la Pecersca, n Athos i chiar la Patriarhia din Constantinopol i se cucereau toi de nevoina i smerenia lui. Aa s-a nevoit acest mare dascl, duhovnic i slujitor al Bisericii lui Hristos, ca la 50 de ani, mrturisind dreapta credin, nvnd pe clugri i preoi cunotina Sfintei Evanghelii, deprinznd pe muli lucrarea cea de tain a rugciunii i nscnd numeroi fii duhovniceti. Apoi, simindu-se chemat la
Acest dascl
al
Arhiva
Pomelnicul Mnstirii Putna
Tetraevanghelul se
pstreaz
n biblioteca
Mnstirii Dragomirna, sub
nr.
1776/687.
186
PATERICUL ROMNESC
si srutarea cea mai de pe
cele venice, a dat ucenicilor
urm i
a adormit cu
pace n
Mnstirea
Putna, la nceputul secolului XVII.
EVLOGHIE, PIMEN, MISAIL, VASILE I PAISIE

(secolele
Intre
CUVIOII
PRINI
XVI-XVII)
lui
Muntele Scaunele"
Poiana
Eufrosin" este o
mic poian
cu
arbori btrni
Schitul
se
roditori", plantai de cei dinti
prini
care au ntemeiat
Agapia Veche
bisericua de lemn pe temelie de piatr. Locul acesta
cheam pn
astzi Livada Prinilor".
n aceast livad exista, prin secolele
XVI-XVII, un
Agapie", ct
cimitir n care se
ngropau, att clugrii din
Mnstirea
lui
sihastrii care se
ne voiau singuri prin pdurile
i munii
din mprejurimi. Aici, n Livada
Prinilor", s-au gsit n morminte, prin spturi ocazionale, sicrie fcute din butuci de stejar tiai pe lungimea mortului i apoi scobii nuntru ca o racl, iar morii din ele erau nfurai i cu o crmid sub cap. La unii era i cte o
cruce de plumb legat de gt, cu numele mortului scris pe o latur, ori pe o
muchie...".
In tradiia locului se spune
ales de la
ale
printre
numeroii
sihastri
din
Munii Neamului, mai brbai cu viaa sfnt,

vreme constatndu-se de
ca: Rusia, Grecia...".
Agapia Veche, se aflau
ntre ei
mulp
cror
trupuri, ngropndu-se acolo
i dup mult
prin alte
sfinte,
au fost scoase
duse ca
moate
ri.
Agapia Veche, ale cror cinstite moate se odihnesc n cimitirul vechi din Livada Prinilor", s-au identificat n anul 1838 cinci nume de schimonahi i ieroschimonahi, anume: Evloghie, Pimen. Misail, Vasile i Paisie. Trupurile acestor cuvioi prini erau aezate n sicrie
ntre cuvioii sihastri de la
din trunchiuri groase de stejar,
cu cruci grele de plumb pe piept
cu
osemintele galbene
bine mirositoare. Ei s-au nevoit la Agapia Veche, att n
obte, ct i n munii din mprejurimi, pn la jumtatea secolului XVIII, poarte cruci grele de plumb pe piept i se cnd schimonahii obinuiau n tulpin de stejar. Pe unii dintre acetia i-a ngropau n sicrie scobite cunoscut nc din via mitropolitul Dosoftei, iar despre alii numai a auzit.
SFINI
I CUVIOI
187
precum singur mrturisete: nc i din romni muli sunt crora le-am vzut 5 viaa i traiul lor, dar n-au fost cutai" Chipul n care s-au nevoit aceti sfini sihastri i faptele bune ce le-au svrit n via, singur Dumnezeu Ie tie, Care cerceteaz inimile i rrunchii oamenilor. ns crucile grele de plumb i sicriile n care se ngropau dovedesc
.
Cci toi erau mari lucrtori ai rugciunii Iui Iisus i triau n desvrit linite i bucurie dumnezeiasc, pzindu-i mintea curat de gnduri i ostenindu-i trupul cu nfrnarea i privegherea. Astzi, trupurile acestor cuvioi prini i rugtori ai neamului nostru se
nevoina aspr pe care o duceau.
odihnesc, uitate, n Livada Prinilor" de
la
Agapia Veche,
iar sufletele lor
cnt
nencetat cu ngerii n ceruri mririle lui
Dumnezeu.
CUVIOSUL DOSOFTEI DASCLUL

Egumen
n Schitul lui
Zosima-Secu
(1582-1606) 6
Prima aezare monahal atestat documentar pe valea Secului din inutul a fost o mic sihstrie din timpul lui Alexandru Lpuneanu, ntemeiat de civa clugri pustnici din Mnstirea Neam. Iar cel dinti ctitor care zidete aici lca de rugciune i chilii, n a doua jumtate a secolului XVI, a fost vistiernicul Zosin (schimonahul Zosima). Printre cei dinti egumeni ai acestui schit retras de lume a fost i ieroschimonahul Dosoftei, mare dascl i povuitor de suflete, cu metania din Mnstirea Neam. Timp de 40 de ani, ct a dinuit Schitul lui Zosima, Cuviosul Dosoftei a stat ca un adevrat stlp i printe duhovnicesc n fruntea obtii sale, format din peste 50 de sihastri. El nva pe toi frica de Dumnezeu, ascultarea, smerenia i meteugul nevoinei clugreti, cci era iscusit n tlcuirea Sfintelor Scripturi i vestit pentru nelepciunea sa n toat Moldova, pn la nsui domnul rii. Se spunea despre dnsul era, de asemenea, bun cunosctor al limbilor greac i slavon i tia, ca puini alii, dogmele Bisericii Ortodoxe. A ntemeiat nc i coal mnstireasc de nvtur n obtea sa, unde nvau clugri iubitori de carte. Pentru aceea i dascl sau nastavnic" era numit de cei din vremea sa.
Neam
5 6
cit.,
f.
152
Alexandru I. Gona, Un aezmnt de cultur de la Alexandru Lpuneanu pe Valea Secului, nainte de ctitoria lui Nestor Ureche - Schitul lui Zosin, n rev. Mitropolia Moldovei". 1962, nr. 9-12, p. 694-712
188
PATERICUL ROMNESC
Unul din cei mai vestii ucenici ai egumenului Dosoftei a fost nsui marele mitropolit Varlaam Motoc, care a vieuit n Schitul lui Zosima mai mult de 25 de ani. nelepciunea duhovniceasc i teologic a ucenicului arat msura nevoinei i cunotinelor pe care le stpnea dasclul su.
Cuviosul Dosoftei era
zidirea din
nc
iscusit
povuitor i duhovnic
al
sihastrilor
la
care se nevoiau n codrii de pe valea Secului. Totodat, el a ajutat mult
nou
a ctitoriei lui Nestor

al
Zosima, fiind cel dinti stare
Mnstirii Secu,
Ureche (1602), alturi de Schitul lui ntre anii 1602-1606. Acest
egumen face din obtea sa o adevrat lavr, vestit n toat ara Moldovei. La 21 august, 1606, Cuviosul Dosoftei Dasclul las egumen n locul su pe ieroschimonahul Andrei, unul din fiii si duhovniceti, iar el se mut n odihna lui Hristos, plns de toi ucenicii i sihastrii de pe valea prului Sc".
CUVIOII VUCOL, GHEDEON

Sihastri de pe Muntele
(secolele
I GHERMAN
i
Ceahlu
XVI-XVII)
cu metania din sihstria Ceahlului
din
Aceti
trei
cuvioi
sihastri erau
Mnstirea
Pionul, situate n apropierea acestui sfnt
ce mai nti s-au deprins n ngerescul chip

al
munte romnesc. Dup osteneala vieii clugreti i au mbrcat obte cu
schimniciei, s-au retras la linite n adncul codrilor seculari
unde se nevoiau muli sihastri purttori de Hristos. Apoi i-au spat trei peteri aproape una de alta, n stncile de piatr de sub vrful Ceahlului i acolo se nevoiau n post, n rugciune i n dorire
de pe valea prului Durau,
de Dumnezeu.
Nevoina lor era aceasta: ziua i noaptea i aveau mintea nlat la Dumnezeu, prin nencetat rugciune i ndejdea buntilor celor viitoare. Toat sptmna petreceau singuri n munte, nevznd fa de om, i mncau o dat pe zi, dup apusul soarelui. n srbtori se adunau la chilia unui duhovnic sihastru i acolo svreau Sfnta Liturghie i primeau Trupul i
Sngele Domnului. Iar cele de nevoie vieii
le
primeau prin ucenicii
lor de la
mnstirea de
metanie.
Aa
s-au nevoit Cuvioii Vucol,

trei
Ghedeon i Gherman timp de 30 de

nencetat rugndu-se pentru
la vrsta
ani.
ei
strlucind ca
fclii pe Muntele
Ceahlu i
i
lui
pentru mntuirea lumii. Apoi, ajungnd
btrneii
i bineplcnd
Dumnezeu,
s-au
svrit cu pace
n primele trei decenii ale secolului
XVII :
SFINI I CUVIOI DIN SECOLELE XVI-XVII

s-au
189
numrat
n ceata
cuvioilor prini 7
8
.
Peterile lor se vad
pn
astzi
le
poart numele peste veacuri

iescul dor!"
Ceata pustnicilor fericit
este,
a celor ce se ntraripeaz cu
dumneze-
CUVIOSUL PANGRATIE ARHIMANDRITUL Mnstirea Sucevia

(secolele
XVI-XVII)
al
Acest cuvios iubitor de Hristos era ucenic
mitropolitului
Gheorghe
Movil, pe cnd
rvnind vieii
egumen n Mnstirea Sucevia (15647-1579). Apoi, pustniceti, s-a fcut sihastru, cu binecuvntarea dasclului su,
era
pe un deal din apropierea mnstirii, numit pn astzi Dealul lui Pangratie". Aici, tacndu-i un bordei n mijlocul pdurii, s-a nevoit Cuviosul Pangratie
peste 20 de ani n nencetat rugciune, n post
n priveghere,
rbdnd
multe ispite de
valea Suceviei
la diavolul.
Numele
lui
l
devenise cunoscut n toate satele de pe
i muli
credincioi
cuvnt de folos. Avea

al
nc i
darul vindecrii bolilor,
cutau pentru binecuvntare i pentru cci se tcuse vas curat
Duhului Sfnt.
n anul 1610, Cuviosul Pangratie a fost ales
egumen i printe duhovni-
cesc
ani.
al Mnstirii Sucevia, pe care o povuiete cu mult nelepciune 15 Ca egumen, a nmulit numrul monahilor la peste 50 de rugtori, dintre
care o parte
triau n obte,
i
iar
ceilali
sihstreau n pdurile din jurul
Suceviei. Pe toi
frica
avea sub ascultare arhimandritul Pangratie, deprinzndu-i
de Dumnezeu, smerenia
bune.
nnoind
chiliile
nencetata rugciune, care este maica tuturor

s-a
ngrijit
faptelor
Cuviosul Pangratie
de buna chivernisire a
foarte
mnstirii,
monahilor
ale
sihastrilor
milostenii la stenii din valea Suceviei. Era
nc
i fcnd multe cinstit i cutat de
credincioi, avnd
mult
trecere n poporul de la sate".

acestei viei,
Svrind,
s-a
astfel,
cltoria
dup
cuvntul Sfintei Evanghelii,
mutat
la
ceretile
lcauri
n primele decenii ale secolului
XVII 9
Pr. C. Matas, Cluza judeului Neam, Bucureti, 1939, p. 104; Idem, Palatul Cnejilor, Bucureti, 1935, p. 1-46 8 La civa km mai sus de Mnstirea Durau, unde a fost i un mic schit de sihastri, se gsesc mai multe peteri i urme de chilii sub stncile Ceahlului, printre care i Petera Iui Vucol", Petera lui
7
Ghedeon" i Petera iui Gherman". 9 Dimitrie Dan, Mnstirea Sucevia, Bucureti, 1923,
p.
45, 102
190
PATERICUL ROMNESC
EPISCOPUL EFREM AL RDUILOR Mnstirea Moldovia

(f
1626)
cu
locul
Evlaviosul episcop Efrem era cu metania din Mnstirea Moldovia, iar naterii din prile Sucevei. Deci, auzind de buna nevoin a
aici,
monahilor de
eclesiarh
s-a
nvrednicindu-se n
puin
i duhovnic al i zidind sufletete pe toi cu smerenia, cu blndeea i cu nelepciunea lui. Cci era deprins din copilrie cu citirea i nelegerea Sfintei Scripturi i cu nvtura Sfinilor Prini, pe care o deprinsese n coala mnstirii de la
dascli iscusii.
Spre sfritul secolului XVI, Cuviosul Efrem a fost ales egumen
al
fcut clugr n a doua jumtate a secolului XVI. vreme de darul preoiei. Apoi a fost mai muli ani obtii din Moldovia, crescnd muli fii duhovniceti
Mnstirii Moldovia, povuind duhovnicete aceast obte ntre anii 15951607 i adunnd n jurul su pn la 60 de clugri. n aceast vreme, Mnstirea Moldovia a cunoscut o epoc de aleas nflorire duhovniceasc i
cultural. Aici se formau duhovnici
i egumeni
iscusii n
povuirea
sufletelor
biserici,
omeneti, precum
printre care era
buni caligrafi care scriau
cri
de slujb pentru
Cuviosul Isaia pustnicul. n jurul Mnstirii Moldovia se
nevoiau, de asemenea,
numeroi sihastri care se bucurau de ajutorul lui. Numele egumenului Efrem era cunoscut domnului Moldovei, Ieremia Movil, care i acord unele ajutoare pentru mnstire i scrie rugminte egumenului din Moldovia i ntregului sobor". Pentru nelepciunea vieii sale, Cuviosul Efrem a fost chemat de Dumnezeu la treapta arhieriei, fiind hirotonit episcop al Huilor n anul 1607.
Dup puin
vreme ajunge pe scaunul Episcopiei Rduilor, bine pstorind turma lui Hristos 15 ani (1608-1614 i 1616-1623). Prima lui grij a fost s zideasc biserici n toate satele i s hirotoneasc preoi buni i tiutori de
carte,
ca
poat povui poporul pe
calea
mntuirii.
Se
ngrijea,
de
asemenea, pentru ntrirea vieii duhovniceti n mnstirile eparhia sa, rnduind egumeni luminai i sporii n fapte bune.
i
n
schiturile din
La mnstirea de metanie, episcopul Efrem
zidit
anul
1612 o
frumoas clisiarni", care se pstreaz pn astzi. A mai dat mnstirii sale i anume un cteva cri de slujb, caligrafiate cu propriile sale mini,
Pe acest Evangheliar (1613), o Psaltire (1614) i un Anghelis" (Octoih). Fiului manuscris se afl urmtoarea nsemnare: Cu voia Tatlui i cu ajutorul
SFINI
i
I CUVIOI
s
191
cu svrirea Sfntului Duh, iat eu robul Domnului Dumnezeului meu. Efrem, episcop de Rdui, am binevoit i am dorit din toat inima i am dat
din agoniseala
mea dreapt,
ca
se scrie sfntul Anghelis care
st de
fa
celor ce-1 privesc, ca

Sfintei
rugciune a mea pentru mine
i prinii
mei
l-am dat
Mnstiri Moldo via...". 10

nevoindu-se smeritul episcop Efrem
la
Aa
mult ostenindu-se pentru

metanie. Apoi,
mntuirea turmei sale, n anul 1623 s-a retras
mnstirea de
pregtindu-i dinainte mormntul, i-a dat sufletul n minile lui Dumnezeu, n anul 1626. Mormntul se afl n gropnia Mnstirii Moldovia i poart urmtoarea inscripie: Acesta este mormntul presfinitului nostru printe Kir Efrem, episcop al Rduiului (unde) este i nmormntat, unde s-a fgduit
lui
Dumnezeu i
Preacuratei Sale Maici, din tineree.
Venica
lui
pomenire, n
anul 1626".
MITROPOLITUL ANASTASIE CRIMCA al Moldovei i Sucevei

(f
a.
1631)
11
Viaa
al
Acest mare mitropolit
Moldovei
s-a
nscut
n Suceava,
pe
la
jumtatea
Cristina.
XVI, din prini Din botez se chema Ilie.

secolului
fost diac
foarte iubitori de Hristos,
anume Ioan i
chiopul (1582-1591), tnrul Ilie Crimca a la cele pmnteti, s-a fcut clugr la Mnstirea Putna. Dup puin vreme a ajuns egumen la Mnstirea Galata din Iai. n anul 1600 a fost ales episcop la Rdui. Dar n acelai an se retrage la Dragomirna unde zidete o mic biseric de piatr i ntemeiaz schit de clugri. n anul 1606 este ales episcop la Roman, iar n decembrie 1607 este ales mitropolit al Moldovei i Sucevei, pn n anul 1617, cnd se retrage din
n timpul domniei lui Petru
de cancelarie
osta. Apoi, renunnd
la Mnstirea Dragomirna, ctitorit de el n anul 1609. ntre anii 16191629 pstorete din nou Biserica Moldovei. Apoi, se retrage la ctitoria sa i trece la cele venice, la 19 ianuarie, 1631.
scaun
10
Prof.
I.
Zugrav, Trei manuscrise liturgice de

(1963), nr. 7-8, p. 456-472
la episcopul
Efrem al
Rduilor,
n rev.
M.M.",
11
XXXIX
Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, voi. I, Bucureti, 1957, p. 343-345; Pr. prof. Mircea Pcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, Sibiu, 1972, p. 105-107
192
PATERICUL ROMANESC
b.
Fapte
cuvinte de
nvtur
Dumnezeu
din braele maicii sale
Hristos.
1. Mitropolitul
Anastasie a fost ales de

al Bisericii lui
Prinii si, Ioan i Cristina. l-au crescut de mic n fric de Dumnezeu, ca pe un odor de mare pre, dndu-i o educaie cretineasc cu totul aleas. Astfel, tatl su 1-a nvat brbia i
duhovnicesc
tria sufleteasc, care
l
s fie pstor
fac pe
iar
om
statornic
ndelung
rbdtor
n ncercrile
de multe feluri ale vieii;

oameni.
2.
buna sa
mam 1-a nvat s fie

n
smerit, cu sufletul
deschis spre dumnezeietile frumusei, fierbinte n rugciuni
iubitor de
n tinereile sale, fiind
osta
armata Moldovei, se spune despre

cu cazacii, care
dnsul
satele
fcea adevrate
vitejii n luptele
prdau
adesea
fiind
i mnstirile. ndemnatic i plin de

toate acestea a fost
Ca,
ntrindu-se
cu
crucea
lui
Hristos
curaj, biruia cu multa uurin pe nvlitori. Pentru rspltit de domnul Moldovei cu o mare ntindere de pmnt, unde mai trziu a zidit frumoasa Mnstire Dragomirna.
3.
Rmnnd
n oaste
civa
ani,
tnrul
Duhul Sfnt
se
pmnteti,
Anastasie.
a intrat
fac osta al lui n obtea Mnstirii
Crimca a fost ndemnat de Deci, renunnd la cele Putna, clugrindu-se cu numele de

Ilie
Hristos.
Aici a deprins monahul Anastasie meteugul cel cu mult iscusin al picturii n miniatur i scrierea de cri. Aici, n coala Mnstirii Putna, a nvat ostaul lui Hristos meteugul luptei duhovniceti i buna nevoin clugreasc.
4.
Vznd prinii
smerenia
i,
la
isteimea minii monahului Anastasie,
ndat
l-au hirotonit preot
cererea voievodului, l-au trimis
egumen
la
Mnstirea lca, nct
Galata de curnd zidit.

toi
l
att
de frumos a
l
povuit
acest sfnt
iubeau
la
Dup
ce a format
aveau de printe duhovnicesc. Galata o obte bine organizat cu ucenici buni, n anul
credincioi
i muli
1600, arhimandritul Anastasie a fost hirotonit episcop de

5.
Rdui.
datorit vitregiilor vremii, episcopul metocul su, Dragomirna. Aici a zidit o mic biseric, a adunat n jurul su civa ucenici i se ndeletnicea cu citirea sfintelor cri, cu zugrvirea de icoane i cu scrierea de manuscrise, povuind multe suflete ctre Hristos.
din Anastasie a sihstrit 6 ani de zile
la
Retrgndu-se
scaun
6.
Pentru nelepciunea
smerenia
sa, n
anul 1607, episcopul Anastasie
a fost ales mitropolit al Moldovei, pstorind Biserica lui Hristos timp de

ani.
Cea
dinti grija a sa a fost ntrirea vieii
20 de duhovniceti prin mnstiri i
sate
zidirea de noi biserici.
SFINI
n toate marile
fapte
I CUVIOI
193
mnstiri a rnduit egumeni din cei mai alei, sporii in bune i cunosctori de limbi strine. Cel mai vestit dintre toi a fost egumenul Mnstirii Secu, arhimandritul Varlaam. Prin orae i sate a conduc poporul pe calea hirotonit preoi tiutori de carte, n stare
Evangheliei
lui Hristos. Astfel,
sub lunga pstorie a mitropolitului Anastasie,
mnstirile i schiturile din Moldova au trit o epoc de aleas nflorire duhovniceasc. De asemenea, n sihstriile retrase din Carpai s-a nmulit
numrul sihastrilor, din care sfini i fctori de minuni.

7.
unii erau cinstii de popor,
nc
din
via,
ca
anul
1609, mitropolitul Anastasie nal,
spre
slava Preasfintei
Treimi
frumoasa Mnstire Dragomirna, cu hramul altar de rugciune Pogorrea Duhului Sfnt. Este, cu adevrat, cel mai i de mngiere pe care 1-a ridicat vreun ierarh pe pmntul romnesc. n
cinstea
neamului,
mre
aceast mnstire a rnduit mitropolitul egumeni buni i clugri cu obte, unde niciodat n-a ncetat dumnezeiasca Liturghie.
8. Biserica
via
de
Mnstirii Dragomirna, pe
ct este de
mpodobit cu
sculpturi
de piatr n exterior, pe att este de frumos pictat
n interior.
Cci
acelai an, mitropolitul
ctitor a rnduit patru
clugri zugravi
din
mnstire,
anume: Popa Crciun,

bolta
Ignatie,
Mtie i
Grigorie", care au pictat altarul,
naosul bisericii.
Mai
trziu,
domnul Moldovei, Miron Barnovschi,
rudenia mitropolitului, a construit zidul de cetate
cele patru turnuri de
aprare. Apoi, bunul pstor Anastasie a lsat legmnt ca nimeni nu nchine ctitoria sa altor mnstiri din afara rii.
niciodat
s
i
9.
Acest
fericit
printe
al
Moldovei, fiind din tineree nentrecut caligraf

a donat ctitoriei sale 11
pictor de icoane, a scris
manuscrise mpodobite
alese
cu frumoase miniaturi,
cum nu
sunt altele n
ara noastr. Cele mai
manuscrise ale mitropolitului Anastasie druite Mnstirii Dragomirna sunt: Un Evangheliar cu multe miniaturi din anul 1610, pe care ctitorul
doneaz mnstirii
alt
spre pomenirea sa
prinilor si, Ioan
Cristina";
un
Evangheliar din anul 1614;
dou
Liturghiere, din care unul este scris n
anul 1609
altul n
anul 1610; un Apostol, din anul 1610 (n prezent se
pstreaz
la
Viena); o Psaltire din anul 1614
alte
cteva cri. Mitropolitul a
mai druit Mnstirii Dragomirna dou epitafe lucrate de el n anii 1612 i 1626, o cruce mare mbrcat n metal preios, vase sfinite i alte obiecte de
cult.
10.
nc
din primii ani, mitropolitul Anastasie a ntemeiat la ctitoria sa o
vestit
coal de monahi caligrafi, zugravi i miniaturiti, renumit n toat Moldova. n aceast coal s-au format caligrafi renumii, cum au fost: Popa
194
PATERICUL ROMNESC
Mtie,
lucrri
Grigorie, diaconul Dimitrie
s-au
Crciun, Ignatie, cror frumoase
rspndit
Dumitracu i alii, ale celelalte mnstiri, pentru
mpodobirea sfintelor
11. Pentru a da
biserici.
mnstirilor i parohiilor din Moldova o rnduial de
via
nou
ct
anul 1626,
mai aleas i unitar, mitropolitul Anastasie a adunat la Suceava, n un sinod cu toi episcopii i egumenii de mnstiri i a ntocmit un
bisericesc. Prin aceasta, el
aezmnt
12.
cuta
nlture orice neornduieli
din Biserica Moldovei
s ntreasc Ortodoxia.
pe care o avea pentru mpodobirea bisericilor
ngrijit
Pe lng
grija
mntuirea sufletelor, mitropolitul Anastasie s-a
de alinarea bolilor
la
suferinelor trupeti. Astfel, n anul 1610 a nfiinat o
bolni
i i Mnstirea
Dragomirna, unde se ngrijeau, att clugri, ct i mireni. Iar n anul 1619 a nfiinat un adevrat spital n oraul Suceava, unde se vindecau numeroi suferinzi. Urmnd exemplul Sfntului Vasile cel Mare, mitropolitul Anastasie este fondatorul celui dinti spital public din ara noastr.
13.
La Mnstirea
Sfntul Ioan cel
Anastasie a zidit un paraclis
Nou de de iarn, adugnd i
la
Suceava, mitropolitul
su
ardea pentru rvna casei Domnului. Aici se
alte nnoiri, cci sufletul fceau frumoase slujbe i
procesiuni cu
zeci de mii de pelerini din

zile
Nou, mai ales vara, cnd se adunau Moldova i Transilvania. Erau cele mai importante de rugciune, de nlare duhovniceasc, de unitate i nfrire n Hristos
Sfntului Ioan cel
moatele
a tuturor romnilor ortodoci de dincoace
de dincolo de Carpai.
var, mai ales la hramuri, romnii din Transilvania fceau pelerinaje la toate mnstirile din Moldova, ntrindu-se astfel n dreapta credin, n iubire i n pstrarea graiului romnesc. La ntoarcere duceau peste muni cri bisericeti copiate de clugri, icoane, cruci sculptate i alte daruri mnstireti. Unii dintre ei cereau de la mitropolitul Anastasie clugri i egumeni pentru mnstirile i schiturile din Ardeal i Maramure. Iar bunul pstor mplinea ntotdeauna cererea romnilor ortodoci, ajuni sub ocupaie strin. Pentru aceea, tiind ce mare rol au mnstirile n viaa neamului,
14. n fiecare mitropolitul Anastasie s-a mpotrivit
aceste
pn
la
moarte obiceiului de a se nchina
lcauri mnstirilor din
afara rii.
ttarii asupra Sucevei, mitropolitul Anastasie a
15. n anul 1621,
nvlind
luat noaptea moatele Sfntului Ioan cel Nou i a cutat s fug n muni cu numeroi credincioi. Dar, vznd Dumnezeu lacrimile poporului, prin negrit minune, moatele s-au fcut att de grele, nct carul cu boi nu se
putea
mica
din loc. Atunci marele ierarh a fcut
litie
priveghere de toat
SFINI
noaptea,
I CUVIOI
195
a nconjurat cetatea cu racla Sfntului
Mucenic Ioan, protectorul
Moldovei,
16.
i ndat
au fugit pgnii ruinai din
ar.
grij deosebit avea mitropolitul Anastasie i pentru mnstirea de Aici se nevoiau pn la o sut de maici i funciona, nc de pe vremea lui tefan cel Mare, o bolni ntreinut din vistieria rii. Purtnd o mare grij de bolnavi, adeseori i cerceta i i mngia ca un bun pstor al Bisericii lui Hristos. n aceast mnstire a adus mitropolitul i pe mama sa, Cristina, pe care apoi a druit-o lui Hristos, tunznd-o n cinul
clugrie Ptrui.
monahal.
17.
Ajungnd
la vrsta
brbatului desvrit, proorocit de Duhul Sfnt
toat averea la sraci i bolnavi, Moldovei a adormit cu pace la 19 ianuarie, 1629, dndu-i sufletul n minile lui Dumnezeu. Osemintele sale se odihnesc, pn la nvierea cea de obte, n pronaosul bisericii din Mnstirea Dragomirna.
prin gura mpratului David,
i mprind
milostivul mitropolit Anastasie al
Doamne,
numr n ceata sfinilor Ti ierarhi pe mitropolitul Anastasie!
TESTAMENTUL MITROPOLITULUI ANASTASIE CRIMCA

scris pe Apostolul" de Ia
n numele Tatlui
Viena
Troi
Sfnt, singur
Crimca,
al
Fiului
al
Sfntului
Duh.
i nedesprit. Noi
Mntuitorul
mitropolitul
Stroici, Ioan
robii
Domnului nostru
Sfintei
Iisus Hristos,
Domnul Dumnezeu i
Anastasie
nostru,
nchintorii
Troie:
Kir
Stroici
rii
Moldovei, marele
ctitor
Lupu
fiul
su
Ionacu
Crimca
Cristina
este
toi
ctitorii sfintei
mnstiri
din nou zidit
numit Dragomirna, unde
hramul Pogorrii Sfntului Duh, mrturisim cu aceast scrisoare a noastr dac se va ntmpla cu moartea noastr, n oricare timpuri, vreo nevoie sfintei mnstiri, pe oricine va alege Dumnezeu fie stpnul rii Moldovei, dac s-ar atinge careva dintre domnitori, ctitori, boieri sau din neamul nostru, nchine Sfntului Munte sau Ierusalimului sau schimbe pe clugrii rii Moldovei sau pun egumeni
dintr-o
toate
mnstire strin; sa avei, cum am n pace i netulburat n veci. Iar cel

noastr,
acela
spus mai sus, sfnta
mnstire
ce va strica scrisoarea noastr

triclet,
i
de
Io
alctuirea
fie
proclet
anatema,
maranata,
Domnul Dumnezeu i de toi

Constantin
sfinii,
fiul
lui
amin.
zilele
fericitului
domn
Moghil Voievod,
Io Ieremia
Moghil Voievod,
n anul
7118 (1610) luna martie n 16
zile".
196
PATERICUL ROMANESC
CUVIOSUL IOANICHIE SCHIMONAHUL

Sihstria Valea Chiliilor-Muscel
(fl638)
Pe Valea Dmboviei, ntre Trgovite i Cmpulung, se afl un deal nalt numit Dealul Cetuia" sau Dealul lui Negru Vod". Prima aezare monahal cunoscut pe aceast colin dateaz de la nceputul secolului XIV, cnd domnul rii Romneti ntemeiaz un schit cunoscut pn azi cu numele de Schitul Negru Vod" (Cetuia). Pe versantul abrupt al dealului, n partea de sud-est, ca i pe valea prului Cetuia, a existat una din cele mai vechi vetre isihaste romneti,
ntre secolele XIII
XVIII,
aici s-au nevoit
muli
sihastri
cu
via
sfnt, ale
mai cunosc. Valea aceasta se numete de sute de ani Valea numrului mare de sihastri tritori aici. Unul din cei mai renumii sihastri ce s-a nevoit pe Valea Chiliilor n primele decenii ale secolului XVII, a fost Cuviosul schimonah Ioanichie. Se crede era cu metania din Schitul Negru Vod de alturi, unde s-a nevoit la sfritul secolului XVI. Apoi, rvnind fericitei viei pustniceti i arznd
cror nume nu
se
Chiliilor", din cauza
pentru dragostea
peretele muntelui
ani.
lui Hristos, s-a nchis
de
bun
o
voie ntr-o
peter spat
acolo s-a nevoit, netiut de oameni, mai mult de 30 de
Numai
ucenicul
la
i
su
aducea pine
i ap
dat pe sptmn, pe
care o
cobora
pn
gura peterii cu o frnghie, din cauza locului foarte abrupt.

le
Sfintele Taine
aducea din timp n timp egumenul schitului.

schimonahul Ioanichie, cte
ispite a
Cum
s-a nevoit acolo
rbdat i
la
ce
msur
att
duhovniceasc
sfritul,
a ajuns, singur
Dumnezeu
la
tie.
ns,
fundul
de aspr, cuviosul acesta, ajungnd
msura
sfineniei
n
dup o nevoin i cunoscndu-i

peterii.
dinainte
i-a spat singur mormntul
Apoi,
culcndu-se n mormnt, i-a dat sufletul n minile Domnului.
Cu prsit
trecerea anilor, numele Cuviosului Ioanichie s-a uitat, iar petera lui s-a
din
cauza muntelui abrupt.
n primele
decenii
n
ale
secolului
a
XX,
coborndu-se
egumenul
schitului
cu o
frnghie
peter,
descoperit
n fundul
osemintele ntregi ale acestui mare sihastru, aezate cu

peterii. Erau galbene, binemirositoare
acoperite
buncuviin cu o pnz de
pianjen.
Deasupra mormntului erau spate n piatr aceste cuvinte: Schimonah, 1638". Preacuvioase Printe Ioanichie, roag-te lui Dumnezeu pentru
Ioanichie
noi!
SFINI
I CUVIOI
197
SFANUL IERARH PETRU MOVILA

Mitropolitul Kievului, Galiiei (f 1646)
Sfntul ierarh Petru s-a
toat Rusia
nscut
la
21 decembrie 1596, la Suceava, n
domneasc a Moviletilor. Tatl su, Simeon, era fratele domnitorului Ieremia Movil i a fost i el domnitor al Munteniei (1601) i al Moldovei (1607). Movileti au ctitorit Mnstirea Sucevia i muli din familie au mbriat viaa monahal, mitropolitul Gheorghe Movil al Moldovei fiind frate cu tatl su. Tot ei au ajutat mult i Fria Ortodox"
evlavioasa familie
din Lvov, n Polonia, unde Petru cu familia sa au fost nevoii
n 1601.
se refugieze
Aici i-a continuat studiile ncepute
la
Suceava,
nvnd mai
multe
limbi strine: slavon, polonez, ucrainean, lituanian, francez,

latina,
iar prin cursurile
greac i
fcute mai trziu la Sorbona, n Paris, el a devenit unul dintre cei mai nvai oameni ai vremii sale. Ca fiu de domn, a intrat apoi n armata polonez, luptnd cu turcii la uora-Iai (1620) i Hotin (1621). n 1621, dup ncheierea pcii, regele polon recomanda sultanului pe tnrul Petru pentru domnia Moldovei, dar el s-a retras la moia sa de lng Kiev, unde a petrecut cinci ani n rugciune i lecturi duhovniceti. n 1627 s-a clugrit n marea lavr Pecerska din Kiev, iar dup cteva luni a fost numit egumen. Aici a nceput el nevoina care o va duce pn la sfritul vieii: fcea multe metanii cu lacrimi i purta pe sub haine o de pr aspru i un bru cu dini de fier, care i provocau rni i umflturi. n acei ani, asupra ortodocilor ucraineni erau mari prigoane din partea polonezilor ocupani, care-i sileau treac la uniaie. Cel care a fost chemat i nzestrat de Dumnezeu pentru salvarea ortodocilor din Ucraina a fost marele
cma
Petru
Movil,
care n 1633 a fost hirotonit mitropolit al Kievului, Galiiei
toat Rusia. El i-a pus toata tiina i puterea n slujba aprrii Ortodoxiei ameninate: a nfiinat vestita Academie Duhovniceasc de la Kiev, a scris i
tiprit multe
cri
de ntrire a poporului n dreapta

-, a
credin
- printre care
vestita Mrturisire de credin Ortodox (1642) obinut recunoaterea de ctre polonezi a drepturilor ortodocilor. Dup 14 ani de rodnic pstorie, la 22 decembrie 1646, se mut la Domnul. Timp de trei luni, trupul su a trebuit
s rmn
uniailor,
n catedrala Sfnta Sofia din Kiev, pentru a o
dup
care a fost nmormntat la 9 martie 1647,
apra de preteniile rar a fi atins de

zi
stricciune. Canonizarea Sfntului Ierarh Petru
decembrie, a fost proclamat de Biserica

Sfinte Ierarhe Petru,
roag-te
lui
Movil, cu Ortodox Romn Dumnezeu pentru noi!
de prznuire 22
n anul 2002.
198
PATERICUL ROMNESC
CUVIOII SIHASTRI DANUL

ntemeietorii
(secolul
MISAIL
Mnstirii Turnu
XVII)
Aceti doi cuvioi

secolului XVII.
sihastrilor
sihastri,
Daniil duhovnicul"
ucenicul sau, Misail
nacealnicul" (egumen), s-au nevoit mai nti n
Mnstirea
Cozia,
la
nceputul
al
i
al
era Daniil duhovnicul cel dinti al lavrei

Iar Misail era ucenicul
tuturor
de pe Valea Oltului.
poruncilor
su
de chilie
mpreun-lucrtor
lui Hristos.
Apoi, dorind
urmeze
sfinilor
de demult, s-au retras peste Olt, sub Muntele Cozia, i, spndu-i alturi
dou
mici peteri n stnc, s-au nchis n ele
acolo s-au nevoit

se
dup
voia
lui
Dumnezeu mai mult de 20 de ani. Aceste peteri Mnstirii Turnu i sunt bine pstrate.
Pe
lor,
vd pn
astzi n curtea
sihastri n jurul
la
jumtatea secolului XVII, adunndu-se mai muli
mic biseric de lemn cu hramul Domnului", ntemeind astfel Sihstria lui Daniil i Misail". Apoi, Cuviosul Daniil duhovnicul rposnd, ucenicul su Misail a devenit nacealnic" i printe duhovnicesc al smeriilor sihastri. Dup puin vreme, mutndu-se i egumenul Misail Ia cele venice, Varlaam, mitropolitul rii Romneti, a nlat la Turnu o mic biseric de piatr n anul 1676, aeznd sub temelie moatele celor doi cuvioi. Deasupra sunt aezate aceste inscripii: Daniil duhovnicul" i Misail nacealnicul". Minunat este Dumnezeu ntru sfinii Si, Dumnezeul lui Israel!
ieroschimonahul Misail a ridicat alturi o
Intrarea n Biseric a Maicii
CUVIOSUL NEOFIT SIHASTRUL

Sihstria Stnioara-Arge (secolul XVII)
Se spune n tradiia locului
linite
ase clugri
din
c, la nceputul secolului XVII, au plecat la Mnstirea Cozia. Doi dintre ei, Daniil duhovnicul i
Misail ucenicul, s-au nevoit la poala Muntelui Cozia, iar patru dintre ei s-au
nevoit n peteri, pe Muntele Stnioara.
Cel mai vestit dintre
sihastrii
de
la
Acest cuvios i-a spat o

de ani.
peter
postea
n partea
Stnioara a fost schimonahul Neofit. de apus a Muntelui Slbaticul" i

n
acolo s-a nevoit singur n aspre osteneli
Toat sptmna
se
neadormit rugciune timp de 30 ruga n peter, iar Duminica cobora la
SFINI
sihstria lui Daniil
I CUVIOI
i
Misail de
la

Turnu, asculta Sfnta Liturghie
199
primea
Trupul
Sngele
lui Hristos.
Astfel,
al
rbdnd
grele ispite de la diavolul
dobndind darul lacrimilor

ani,
vindecrii suferinelor omeneti, i-a dat sufletul n minile Domnului acolo,
peter, netiut de nimeni.
Dup
mai muli
ce
osemintele Cuviosului
mnstirii, pe care, aducndu-le la Cozia, le-a ngropat egumenul alturi de biseric. Noaptea ns, artndu-se cuviosul n vis egumenului, i-a poruncit s-i duc oasele
vitele
Neofit au fost descoperite de un
clugr
ptea
napoi n
peter.
osemintele Cuviosului Neofit n petera
sa.
Aa au ajuns
despre aceasta,
necazurile lor.
Apoi, auzindu-se
ajutor
n
muli credincioi veneau
la
peter i primeau
Cu
timpul, osemintele lui au fost
astzi se mai
pstreaz doar numele i petera
acestui
mprite peste tot, nct mare sihastru romn 12

.
CUVIOSUL MELETIE SIHASTRUL

Sihstria Stnioara-Arge 13 (secolul XVII)
Cuviosul
Meletie
era
unul
din
cei
ase
sihastri
plecai
din
obtea
Mnstirii Cozia. El i-a fcut peter

la 1
n partea
de sud a Muntelui Slbaticul,
nencetat pe
Mnstirea Stnioara, i aici s-a ostenit peste 40 de ani, slvind Dumnezeu i pzindu-i mintea curat de cugetele cele rele. Nevoina schimonahului Meletie era aceeai ca i a pustnicului Neofit. ase
de
zile se
km
nevoia n peter,
iar
Duminica mergea
la
Cuviosul Daniil duhovnicul

ca
de
la
Turnu i primea
Trupul Domnului.
Se spunea despre dnsul
c zilnic i aducea ap cu ulciorul de departe,

lui
se
osteneasc. La btrnee, nemaiputnd cobor, s-a rugat
Dumnezeu i
a izvort
un puternic izvor de
lui
ap
naintea peterii lui, ce se
cheam pn
astzi Izvorul
Meletie".
Ajungnd la adncul btrneii, i-a dat sufletul cu pace n minile Domnului i a fost numrat n ceata cuvioilor prini. Osemintele sale au fost mai trziu mprite de credincioi, iar petera se pstreaz pn astzi. Aici
vin credincioii
aprind candele
lumnri.
Viaa
dor!
pustnicilor fericit este, a celor ce se ntraripeaz cu dumnezeiescul
n Arhim. Grigore Uriescu, Mnstirea Stnioara, Bucureti, 1943, "Ibidem,p. 14-15
p.
9-12
200
PATERICUL ROMANESC
SFNTUL IERARH IOREST MRTURISITORUL

Mitropolit al Ardealului 14 (fl657)
Sfntul
Ierarh
Iorest
era
fiu
de
n
rani
din Transilvania.
Iubind din
obtea Mnstirii Putna, schimbndu-i numele din Ilie n Iorest. Apoi, urmnd coala duhovniceasc din aceast lavr, a ajuns monah iscusit, bun caligraf i zugrav de icoane. Era nc foarte rvnitor la slujba Bisericii i la pzirea sfintei credine ortodoxe. Pentru curia inimii sale, egumenul mnstirii 1-a fcut ieromonah, i era Cuviosul Iorest ca o fclie aprins n obtea prinilor, svrind cele sfinte cu fric de Dumnezeu i mngind poporul cu alese nvturi cretineti. Vestea despre aezarea lui duhovniceasc a ajuns pn la domnul Moldovei, Vasile Lupu. Deci, rposnd mitropolitul Ghenadie al Ardealului n toamna anului 1640, cu voia lui Dumnezeu, a fost ales printe i ntistttor
copilrie pe Hristos, s-a tcut
al Bisericii
clugr
Transilvaniei Cuviosul Iorest de la Putna.
Dup
ce primi hirotonia
n arhiereu
de
la
mitropolitul
rii
Romneti,
n anul 1641, blndul ierarh

la
Iorest
urc
pe scaunul Mitropoliei Ardealului de
Alba
Iulia.
Timp de trei ani, ct a pstorit Biserica lui Hristos, Sfntul Ierarh Iorest s-a ostenit, ca un adevrat mrturisitor s apere dreapta credin ortodox de nvturile strine calvineti i de toate viclenele curse ale diavolului. Peste
tot
rnduia preoi rvnitori, sfinea biserici
i mergea
prin sate, mngind
nvnd pe
credincioi ca un bun pstor
al
turmei
lui Hristos.
n anul 1643, blndul ierarh Iorest a fost aruncat n
temni
pentru rvna
dreptei credine,
ptimind multe
necinstiri,
bti i
ocri. Iar sfntul
rbda
mucenicete,
fiind gata
s-i
dea
i viaa
pentru aprarea credinei ortodoxe
mntuirea turmei sale. Dup nou luni de zile, pstorul cel adevrat este scos dea o sum de bani. Ajungnd din nou n Moldova, din temni i obligat ntre anii 1656-1657 a fost episcop la Hui, pstorind bine Biserica lui Hristos i lucrnd la mntuirea fiilor si duhovniceti. Apoi i-a dat sufletul cu pace n braele Marelui Arhiereu Iisus Hristos, fiind numrat n ceata sfinilor mrturisitori. Biserica Ortodox Romn 1-a canonizat n anul 1955 i se face
pomenirea
lui la
24
aprilie.
Sfinte Ierarhe Iorest,
roag-te
lui
Dumnezeu pentru
noi!
14
Pr. prof.
M. Pcurariu,
Sfntul Ierarh Ilie Iorest, n Sfini romni..., op.
cit., p.
385
SFINI
I CUVIOI
201
SFNTUL EPIFANIE DE LA
(secolul
VORONE
XVII) 15
n obtea ntemeiat de Cuviosul Daniil de la Vorone s-au nevoit muli clugri cu viaa sfnt. Unii triau n chinovie, alii se retrgeau la linite n preajma mnstirii, iar alii ajungeau sihastri desvrii n adncul codrilor de sub Munii Rarului. n prima jumtate a secolului XVII a trit n Mnstirea Vorone un schimonah foarte mbuntit, anume Cuviosul Epifanie. Era originar din prile Sucevei. Acest iubitor de Hristos se silea n toate s urmeze nevoina
marelui stare, Sfntul Daniil Sihastrul. Dar ntruct ostenelile cele ascunse
ale
sfinilor
singur
Dumnezeu
le
tie,
tot
aa i
faptele
cele
bune
ale
Cuviosului Epifanie ne-au

era foarte asculttor
rmas
necunoscute. n tradiia locului se spune
c
n
blnd,
avea darul lacrimilor
era
desvrit
dragoste. Iar n Patericul Sfinilor din

a trit prin anii 1660,
Moldo-Romnia", f. 14 b. se spune desvrit pre toate cetele vrjmailor celor nevzui prin adnca smerenia sa". Era nc mare dascl al rugciunii i iscusit povuitor de suflete, cci vedea aezarea inimii fiecruia i cu numele lui Hristos izgonea duhurile rele dintre oameni. Pentru aceasta muli credincioi l cutau i era ca un Avraam cu muli fii duhovniceti.
biruind
Deci, bine
svrind
alergarea vieii
pmnteti i
lui
Hristos ntru toate
plcnd, s-a strmutat cu pace la cele venice, cinstindu-se de toi ca un adevrat sfnt i de minuni fctor. Sfinte Preacuvioase Printe Epifanie, roag-te Iui Dumnezeu pentru noi!
IOSIF
SFANUL IERARH CEL NOU DE LA PARTO
Mitropolit al Timioarei 16 (1656)

Acest ierarh sfnt
s-a
purttor de Dumnezeu, Iosif cel
Nou
de
la
Parto,
sa
nscut pe
la
anul 1568, n oraul Raguza Dalmaiei, dintr-o familie de
cretini valahi. Din botez se

15
numea
Iacob.
Rmnnd
orfan de mic,
mama
Pr. Prof. Liviu Stan, op. cit., p. 37, 76; Mitropolitul Dosoftei, op. cit., fila
151-152
16
Mnstirea Parto, Timioara,
1971, p. 21-34; Pr. Ioan B. Mureianu,

al
Mnstiri
362
din
Banat, 1976, p. 104-108; Episcop Timotei
Aradului, n Sfini Romni..., op.
cit., p.
202
i-a dat
PATERICUL ROMANESC
o cretere aleas, iar
carte.
la vrsta
de 12 ani a fost trimis
la
Ohrida
sa
nvee
Cnd avea 15 ani, tnrul Iacob este chemat de Hristos la sfnta nevoin clugreasc, n Mnstirea Maicii Domnului din localitate. Dup cinci ani se duce la Muntele Athos i intr n obtea Mnstirii Pantocrator. Aici, dup aspre osteneli duhovniceti, mbrac schima marelui i ngerescului chip cu
numele de Iosif. La Pantocrator, Cuviosul schimonah de zile mpreun cu numeroi ali monahi
Iosif Valahul" s-a nevoit
muli
ani
romni i macedoneni. Acolo a deprins meteugul luptei duhovniceti, postul desvrit, privegherea de toat noaptea, ascultarea i smerenia. Apoi, fcndu-se sihastru n pdurile din mprejurimi i mult ostenindu-se, a ajuns la msura desvririi, nvrednicindu-se de la Dumnezeu de darul lacrimilor i al rugciunii neadormite care se lucreaz cu mintea n inim. Pentru sfinenia vieii sale avea nc i darul facerii de minuni, vindecnd multe boli, ndeosebi pe cei ologi. Pentru aceasta era chemat n multe mnstiri atonite i vindeca pe clugri de grele suferine
greci,
trupeti.
Vzndu-1 umbrit de
din Muntele Athos.
vestit
harul Duhului Sfnt, prinii au chemat n

al
obte pe
Cuviosul Iosif Valahul i, facndu-1 preot, l-au rnduit duhovnic
clugrilor
era att de iscusit
povuitor de
suflete, nct ajunsese
pn
la
la
patriarhul de la Constantinopol. Pentru aceea a fost rnduit
egumen
Mnstirea
Sfntul
tefan din Adrianopol, pe care o conduce cu
ase ani. Apoi este numit egumen n Mnstirea Cutlumu din Athos, renumit ctitorie a domnilor rii Romneti, unde se nevoiau muli clugri romni i macedoneni. Dup ce formeaz numeroi fii duhovniceti, se retrage la linite n preajma Mnstirii Vatopedu. Dar, rposnd mitropolitul Timioarei, romnii
mult
nelepciune
din Banat,
cluzii de Duhul
din
Sfnt, au ales
pstor
n locul lui
pe Cuviosul
cinstit
Iosif Valahul,
ca sfnt
nc
dei avea 80 de via.
ani, fiind vestit n toate
rile balcanice i
n anul 1650 este hirotonit arhiereu
i aezat
n scaunul de mitropolit
al
Timioarei.
Aici,
bunul pstor s-a dovedit mare
aprtor
al
Ortodoxiei,
mngind i povauind ctre Hristos timp de trei ani de zile Biserica Banatului. Cci era tare n credin, nelept la cuvnt, blnd la inim i neadormit n rugciune. A fcut i unele minuni, spre lauda lui Dumnezeu i alinarea suferinelor unor credincioi, punnd minile pe capul lor i rugndu-se pentru ei. De asemenea, a stins cu rugciunea sa focul ce cuprinsese partea de apus a Timioarei. Cci, ieind din biseric cu Sfintele Taine n minile sale :
SFINI
focul.
I CUVIOI

i
203
s-a stins
rugndu-se cu lacrimi, ndat a trimis Dumnezeu o ploaie puternic

n anul 1653, Sfntul Ierarh Iosif cel
Aici,
Nou
se retrage la
Mnstirea Parto.
sufletul n minile toamna anului 1656 i Marelui Arhiereu Iisus Hristos, fiind n vrst de peste 85 de ani. Biserica Ortodox Romn 1-a canonizat la 7 octombrie, 1956, i se face pomenirea lui
trei ani, n
la
mai trind nc
15 septembrie.
Minunat
este
Dumnezeu
ntru sfinii
Si, Dumnezeul prinilor notri!
SFANUL MUCENIC IOAN VALAHUL

(Romnul)
(fl662)
Acest binecuvntat vlstar
al
17
rii
noastre s-a
lui
rani
mic
evlavioi din Oltenia, pe timpul domniei
nscut ntr-o familie de Matei Basarab. Crescut de
credin, iubea mult pe Dumnezeu, biserica, rugciunea i prini. Pe cnd avea doar 15 ani, fericitul tnr Ioan a fost ales i ntrit de harul Duhului Sfnt sa fie mucenic al lui Hristos ntr-un chip ca acesta. n toamna anului 1659, nvlind o ceat de turci pe Valea Oltului dinspre Ardeal, au fcut mari jafuri prin sate n drum spre Dunre i au luat n robie muli tineri nevinovai. Printre cei robii a fost i fericitul Ioan. Trecnd Dunrea, turcii i-au mprit robii, lund fiecare dup voie i plcere pe cine voia. Aa a ajuns nevinovatul Ioan n stpnirea unui osta turc ru i desfrnat. Pe lng drumul greu, pe lng foame i osteneal, srmanii cretini luai n robie trebuiau s sufere i sete i bti i umiline de tot felul, iar la urm s fie silii spre necuratele pofte ale desfrnrii de ctre stpnii
n dreapta
ascultarea de
lor
pgni i tirani. Vzndu-se ntr-o

1-a
zi silit spre
necurata
patim de ctre un
este cretin
turc, fericitul
Ioan
refuzat cu scrb, mrturisind
i urte
necuratele
s-1 sileasc, dar tnrul cretin, ntrit de rvna credinei n Hristos, 1-a lovit pe tiran, care ndat a murit. Ceilali ostai l-au legat n lanuri i aa, dup cteva luni de chinuri i de mers pe jos, turcii au ajuns la Constantinopol, iar fericitul i nentinatul Ioan a fost dat ostatic femeii turcului ucis de el pe cale, drept pedeaps, ca s-i fie slug pn la moarte. Acea femeie, rnindu-se de frumuseea lui Ioan,
patimi
tiranul voia
17
pgneti. Atunci, mniindu-se,
Arhim. Bartolomeu V. Anania, Sfntul Mucenic Ioan Valahul,
n Sfini romni..., p.
399
204
PATERICUL ROMANESC
silindu-1
trgea spre necurata desfrnare i spre legea mahomedan,

Atunci
fericitul Ioan,
se
lepede de credina cea dreapt n Hristos.
rugndu-se mult
lui
s-1 ntreasc n mrturisirea dreptei credine

rstignit pe cruce pentru noi,
Hristos, dect
Astfel,
Dumnezeu i Maicii Domnului i s-1 izbveasc de ispita

Dumnezeu, Care S-a
pentru
desfrnrii, a spus cu ndrzneal: Cred n adevratul
turcesc
s m nsoesc cu tine!"
i
tare ca
doresc cu bucurie
s-mi dau viaa
mrturisitorul Ioan a fost aruncat n
temni i
un diamant,
apoi zdrobit cu
a fost
cumplite chinuri.
Rmnnd
neschimbat
condamlui
nat la moarte prin spnzurare,
i aa i-a
dat sfntul
su
suflet n
braele
Hristos, la 12 mai, 1662, iar trupul

Sfinte
su
lui
a fost aruncat la loc necurat.
Mucenice Ioan, roag-te
Dumnezeu pentru
noi!
MITROPOLITUL VARLAAM al Moldovei i Sucevei

(f
1653)
18
a.
Viaa
Varlaam Motoc a fost unul din cei mai mari ierarhi ai Ortodoxe Romne, din ntreaga sa istorie. S-a nscut n judeul Vrancea, n anul 1580, dintr-o familie de rani rzei foarte iubitori de Hristos. Din botez se chema Vasile. Deci, fiind chemat slujeasc Biserica lui Hristos i primind o educaie aleas, din copilrie a intrat n obtea Mnstirii Neam. Apoi, auzind de vestitul egumen Dosoftei de la Schitul lui Zosima i de petrecerea sihastrilor de pe valea prului Secu, tnrul Vasile Motoc s-a stabilit aici prin anii 1590-1592. Timp de peste cincisprezece ani a fost ntru toate asculttor dasclului su, egumenul Dosoftei, deprinznd de la
Mitropolitul
Bisericii
el
dragostea de
Dumnezeu i mult cunotin de
carte.
egumenul Dosoftei se mut din viaa aceasta, iar n anul 1608, ieromonahul Varlaam este ales egumen al Mnstirii Secu. n toamna anului 1632, arhimandritul Varlaam este ales, hirotonit i aezat mitropolit al Moldovei n locul naintaului su Atanasie, atunci rposat, pstorind Biserica
n anul 1606,
lui
Hristos timp de 21 de ani.

18
Istoria Bisericii
Istoria Bisericii
Ortodoxe Romne, voi. Ortodoxe Romne, Sibiu, 1972,
II,
1958, p. 18-24; Pr. Prof. Mircea Pcurariu.
p.
139-147; Episcop vicar Nestor Severineanul.

n rev.
Un manuscris necunoscut al duhovnicului Andronic: Istoria Mnstirii Secu, Moldovei", 1974, nr. 3-4, p. 180-196
Mitropolia

Apsat de btrnee,
decembrie, se
n anul
205
1653 se retrage
la
metanie, iar n 1657,
la
19
mut
din viaa aceasta
este
nmormntat alturi de biseric.
b.
1.
Fapte
cuvinte de
al lui
nvtur
i rvn
spre cele dumnezeieti.
al
Acest vas ales
Hristos a fost din pruncie umbrit de darul Duhului
Sfnt
nzestrat cu multa nelepciune
Cci
neavnd prini bogai i nvai, s-a fcut printe luminat nvnd pe toi frica de Dumnezeu i dreapta credin ortodox.
2. n Schitul lui
Moldovei,
Zosima, tnrul Varlaam ntrecea pe ceilali prini cu i cu sfinenia vieii lui, nct de toi era iubit i cinstit ca un adevrat clugr i printe duhovnicesc. Se mai spunea despre dnsul mereu cerceta pe marii sihastri ce se nevoiau atunci pe valea Secului, anume: Moise, Prohor, Veniamin, Spiridon i Chiriac, ca i pe cei
blndeea, cu ascultarea
din
munii rugciunea
3.
nvnd de la fiecare dragostea de Dumnezeu, lui Iisus, bunacredin i svrirea a toat fapta buna. Dogmele credinei ortodoxe, nvturile Sfinilor Prini i adncul
Sihlei
Agapiei,
teologiei,
Dosoftei,
ieromonahul Varlaam le-a deprins de la dasclul su, egumenul de la episcopul de Roman, Mitrofan, cu metania din Secu. De la
luat binecuvntare
dnii a nvat nc limbile greac i slavon i a traduc i scrie cri n limba noastr romneasc.
Mnstirii Secu, arhimandritul Varlaam a povuit cu mult nelepciune duhovniceasc aceast obte timp de 24 de ani, reuind s creasc muli fii sufleteti i sa formeze pe valea Secului o adevrat lavr monahal, vestit n toat Moldova, Mnstirea Secu devenind o vatr isihast
4.
al
Ca egumen
de
rugciune,
de
se
gndire
de
trire
ortodox.
Prin
anii
1625-1630,
Mnstirea Secu
5.
numra
sa,
alturi de marile mnstiri:
Neam,
Slatina, Putna,
Bistria, Agapia, Probota,
Moldovia i Dragomirna.
ntru
totul
obtea
egumenul Varlaam respecta
aezmntul
ctitorului fondator,
Athos.
Dup
Nestor Ureche, care era foarte apropiat de tipicul Muntelui slujbele bisericeti, monahii se ndeletniceau cu ascultarea n
obte i cu
lui Iisus
lucrul minilor la chilii. Iar citirea Sfinilor

fiii
Prini i rugciunea
traducerea
operelor
erau obligatorii pentru toi
si duhovniceti.
era
6.
Sfinilor
Una din ndeletnicirile marelui stare Prini din limbile greac i slavon n
grai romnesc, ca
fie
pe
nelesul tuturor. Astfel, arhimandritul Varlaam traduce din slavon,
mpreun
cu civa ucenici, Scara" Sfntului Ioan Scrarul, precum

se citeau zilnic
la
alte scrieri, ce
biseric, la trapez
la chilii.
Prin aceasta, egumenul
206
PATERICUL ROMANESC
n
Varlaam fcea
slavona,
Moldova primii pai de
nlocuire a limbilor strine, greaca
Scrarul
romn
cu limba vorbit a poporului. Leastvia (Scara) Sfntului Ioan printre primele opere patristice filocalice traduse n limba i dovedete preocuparea duhovniceasc a monahilor notri pentru
este
cunoaterea
n
la
imitarea Sfinilor Prini.
7. Acest smerit egumen ducea o via duhovniceasc att de aleas, nct puini ani se fcuse cunoscut peste tot, prin mnstiri, prin sate i trguri, dregtori, la episcopi i chiar la nsui domnul rii, Miron Barnovschi
l
(1626-1629), care
avea de duhovnic. Zilnic alergau
la el
rani,
iscusit
sihastri,
egumeni
de toi.
boieri pentru sfat
spovedanie,
cci
era
povuitor
cutat
De asemenea, veneau
i
milostenie, iar el
ospta
la
la chilia lui sraci i vduve de prin sate pentru trapez cu multa dragoste, i mngia printete
libera cu pace.
8.
sihastri
Aceeai grij printeasc avea egumenul Varlaam i de numeroii ce se nevoiau n Munii Neamului i mai ales pe valea Secului, la
la
Sihla
Sihstria.
Cci
prin aceste locuri strluceau pustnici mari
foarte
sporii n bunti, cum erau Cuvioii Rafail i Partenie de la Agapia, Pahomie, Serghie i Ioan, Visarion i tefan, pustnici din Poiana Trapezei i mai ales vestitul duhovnic Atanasie de pe Valea Sihastrilor". Pe toi acetia i cerceta egumenul Varlaam, le ducea cele de nevoie i cerea de la ei binecuvntare i cuvnt de folos.
9.
Vestea nelepciunii sale atrgea

ei
la
Mnstirea Secu numeroi
ucenici.
Unii dintre
Hristos,
duhovnici
au ajuns mai trziu clugri iscusii, buni slujitori cutai de mult lume, traductori de
ai Bisericii lui
cri
n
grai
romnesc,
egumeni
nceptori de obte
fi
chiar
episcopi
eparhiile
Moldovei.
episcop la
Dintre acetia pot
amintii:
mitropolitul
al
Hui,
ntre anii
1645-1653, apoi mitropolit
Ghedeon, mai nti Moldovei, ntre anii
1653-1659
Roman,
ntre anii
1664-1671, i mitropolitul Sava, 1653-1660, apoi mitropolit,

ai
fost episcop la
ntre anii
Hui,
Rdui i
Iar dintre
1660-1664.
egumeni, ucenici
stareului Varlaam,
se pot aminti ieromonahii Efrem.
Ghedeon, Teodorit,
Paisie,
Gheorghe, Ghenadie
alii.
10. Pentru sfinenia vieii sale
pentru nelepciunea cu care era nzestrat
de Dumnezeu, arhimandritul Varlaam, egumenul Mnstirii Secu, a fost ales

de
tot
poporul mitropolit
i pstor
duhovnicesc
al
Moldovei, n toamna anului
1632. La 23 septembrie acelai an a fost hirotonit arhiereu

Bisericii n
Iai, n frunte cu
prezena a mii de credincioi, domnul i toi arhiereii.
i aezat la crma clugri, egumeni i dregtori de la
a fost
mare bucuria
atunci peste
SFINI
toat
I CUVIOI

i
207
Moldovei, cci toi se foloseau de blndeea, de smerenia cuvintele lui cele pline de nelepciune.
11.
ara
de
Cea
la
dinti
grij a marelui ierarh a
fost
s-i hrneasc
poporul cu
a
cri
de slujb
de
nvtur
cretineasc
n limba
romneasc. De aceea
trei
ntemeiat
Mnstirea
Sfinii Trei Ierarhi din Iai prima tipografie din

n
Moldova. Aici a tiprit mitropolitul Varlaam, mai importante pentru acele timpuri, scrise de i anume:
romnete,
cri
din cele
el n cinstea Preasfintei
Treimi,
- Explicarea Evangheliilor la Duminici,
la
praznice
mprteti i
la
sfinii mari de pe tot anul, tiprit n anul 1643 cu numele de Carte romneasc de nvtur". n popor a fost numit cel mai obinuit Cazania lui Varlaam", cu 75 de predici n 500 de file; - apte Taine ale Bisericii, tiprit la Iai n anul 1644, cu 339 file; - Rspunsul la Catehismul calvinesc, tiprit tot la Iai, n anul 1647. Prin aceste trei cri, mitropolitul Varlaam s-a dovedit a fi, pentru toi credincioii romni, un bun cunosctor i exeget al Sfintei Scripturi, un adevrat dascl de moral i profund catehet i un mare ierarh aprtor al Ortodoxiei romneti, renumit pn n zilele noastre.
12.
Bisericii
Vznd
fcute
pe
pstorul
nelesul
se
cel
bun
al lui
Hristos
c turma sa nu nelege slujbele

frumoas
n limbi strine, s-a nevoit
s tlmceasc toate evangheliile de

ntr-o
peste
an,
credincioilor,
la
romneasc.
din
Cci
gndea nu numai
credincioii din Moldova,
i curat limb ci i la cei
la credina ortodox i la limba strmoilor Tocmai de aceea, neleptul ierarh i-a intitulat Cazania Carte romneasc de nvtur", cci era adresat la toat seminia romneasc" cu scopul de a-i uni pe toi sub aceeai credin i limb printeasc.
ara Romneasc i mai ales strin i mereu silii sa renune

notri.
din Transilvania, care erau de secole sub jug
Varlaam este cea mai important carte veche duhovniceasc, alturi de Biblia lui erban din anul 1688. Datorit limbii sale att de curgtoare i nvturii ei dttoare de via, aceast carte a avut cea mai larg rspndire pe pmntul rii noastre, mai ales n Transilvania, unde se mai pstreaz astzi peste 350 de exemplare n manuscris. Setea de Hristos ca i unitatea de credin, de limb i de simire au tcut pe muli credincioi din Transilvania s o scrie cu mna, pentru a circula mai uor i a fi citit din cas n cas. Cazania de la Iai a fost mult vreme pentru romni cea dinti carte de religie, de citire, de nvtur i de mngiere duhovniceasc, pe limba i nelesul tuturor.
13. Cazania mitropolitului
de
nvtur
208
14.
PATERICUL ROMANESC
Auzind marele ierarh n Transilvania se rspndea calvinismul, i nu mrturisea cele apte Taine i schimba credinei ortodoxe care dogmele nelegnd unii romni ardeleni sunt atrai la calvinism, a scris o carte de nvtur ortodox intitulat apte Taine ale Bisericii". Prin aceast carte, mitropolitul Varlaam explica pe nelesul poporului cele apte Taine ntemeiate
c
i
de Hristos
lsate Bisericii Sale. Totodat, apra sfinenia
rolul Bisericii
ndemna pe toi la pocin, binetiind de la faptele bune duce la pierderea mntuirii

15.
ndeprtarea de la dreapta
i credin i
la
dezbinarea neamului.
Ajungnd mitropolitul Varlaam cu solie de pace n ara Romneasc la Alba Iulia se tiprise n anul 1640 un catehism calvinesc plin de otrav de moarte sufleteasc", s-a aprins cu mare rvn pentru aprarea credinei ortodoxe. Deci, ntorcndu-se n Moldova, a scris o carte de aprare a Ortodoxiei intitulat Rspunsul la Catehismul calvinesc". Apoi a adunat la Iai, n anul 1645, sinod de ierarhi romni din ambele ri, care au aprobat Rspunsul" scris de mitropolitul Varlaam i au condamnat Catehismul calvinesc, declarndu-1 plin de otrav de moarte sufleteasc". Astfel, mitropolitul Varlaam s-a dovedit primul apologet al Bisericii Ortodoxe Romne i cel dinti ierarh, care convoac un sinod local pe
aflnd
pmntul rii
16. n
noastre.
la
Rspunsul
Catehismul calvinesc", marele ierarh
combtea
se
cu
mult ndrzneal nvturile

n Biserica s-a
reformatorului Calvin, nlocuindu-le cu dogmele
credinei ortodoxe, dovedind din Sfintele Scripturi
adevrul
Ortodox ntemeiat de
tacndu-se
Hristos. Prin aceasta, mitropolitul

al
artat un
protestante,
mare teolog ortodox i un bun cunosctor vestit, att n rile Romne, ct
afl numai Varlaam nvturii

ntreaga
Ortodoxie.
17. Acest
al tuturor
mare mitropolit era numit pe drept cuvnt printe duhovnicesc romnilor, cci era iubit de toi i se ngrijea, dup a sa putere,
pentru mntuirea
Hristos
unirea lor prin mrturisirea aceleiai credine n Iisus

trei
pstrarea fiinei noastre strbune. Cele
cri
ale sale au fost
i rspndit cel mai mult. Mitropolitul Varlaam s-a dovedit, astfel, cel dinti ierarh care a luptat pentru unitatea rilor romne i unul din principalii furitori ai limbii scrise romneti.
scrise ndeosebi pentru romnii din Transilvania,
unde s-au
rugmintea mitropolitului Petru Movil al Kievului, a organizat la Iai, n trapeza Mnstirii Sfinii Trei Ierarhi, n anul 1642, un sinod al Bisericilor Ortodoxe greac, rus i romn, n vederea aprobrii Mrturisirii Ortodoxe. Timp de 43 de zile, membrii celor
18.
neleptul pstor
al
Moldovei,
la
SFINI
trei
I CUVIOI
i
au
209
Biserici,
sub conducerea mitropolitului Varlaam, au discutat punct cu

aprobat
punct,
au
ndreptat
Mrturisirea
Astfel,
istorie
de
Credin
scris
de
al
mitropolitul
moldovean Petru Movil.

noastre.
prin grija bunului pstor
Moldovei, a avut loc pentru prima dat n
un sinod inter-ortodox pe
pmntul rii
19.
La ndemnul
mitropolitului Varlaam, Vasile
din cele mai frumoase biserici din
ar,
biserica
pe care o sfinete cu muli clerici n ziua nevoiau ca la o sut de monahi din cei mai
rugciunii,
slujitori,
Lupu a zidit n Iai una Mnstirii Sfinii Trei Ierarhi, de 6 mai, 1639. n aceast obte se
alei tritori
nvai i
lucrtori
ai
duhovnici, catehei, psali, tipografi
traductori de cri.
prima tipografie din Moldova, precum i o mitropolitului Petru Movil, unde se ajutorul vestit coal duhovniceasc, cu tceau cursuri n greac, slavon i latin. Aceast coal a funcionat 20 de ani.
Aici, marele mitropolit a nfiinat
20. Pltindu-se din vistieria

pol ctre turci, patriarhul
rii
toate datoriile Bisericii din Constantino-
sinodul druiesc Moldovei
moatele Cuvioasei
Parascheva, spre mngierea poporului binecredincios. Sfintele
aduse n
ar cu mult alai,
nsoite de
mare mulime de
clerici,
moate au clugri i
fost
zeci
la
de mii de credincioi cu fclii aprinse n mini. n ntmpinarea lor au ieit

locul numit Valea
suita
Vldici" nsui domnul i
mitropolitul
Varlaam cu toat
rii. Iar n ziua de 13 iunie, 1641, au intrat n Iai cu mult popor, n sunet de clopote i le-au aezat cu mare cinste n biserica Mnstirii Sfinii Trei Ierarhi. De atunci se face n fiecare an pelerinaj la moatele Cuvioasei
Parascheva, n ziua de 14 octombrie.
Lupu zideasc i alte precum: Mnstirea Agapia Nou (1644), prin dania hatmanului Gavril, fratele domnului; Mnstirea Hlincea-Iai, Mnstirea Golia-Iai, biserica Sfntul Ioan Boteztorul din Iai, biserica Sfntul Atanasie
21. Mitropolitul Varlaam 1-a ndemnat pe Vasile
biserici,
mnstiri i
din
Copou-Iai,
biserica
Trgovite, biserica Sfnta
erbeti-Neam, biserica Parascheva din Liov i numeroase danii

din
satul
Stelea
din
la celelalte
mnstiri. Pe
toate aceste
lcauri
le-a sfinit
bunul pstor
al
Moldovei
le-a
mpodobit cu clugri
cu aleas
via
duhovniceasc.
22. Sub pstoria acestui mare ierarh, mnstirile din
Moldova au
trit o
epoc
egumeni numrul monahilor n viaa de obte, ca i al sihastrilor din schituri i pduri. Mnstirile cu cea mai nalt via duhovniceasc, sub mitropolitul Varlaam, erau: Sfinii Trei Ierarhi, Putna, Slatina, Moldovia, Vorone, Dragomirna, Neam, Secu, Agapia, Probota, Tazlu i mai ales Bisericani, singura mnstire din ar cu regul de
tot a rnduit
de mare pace i nflorire duhovniceasc. Peste luminai i duhovnici buni, fcnd astfel sporeasc
210
PATERICUL ROMANESC
achimit
(neadormit),
via
dup
i
modelul
Mnstirii
Studion
din
Constantinopol. n toate mnstirile funcionau adevrate coli duhovniceti de

caligrafi, traductori, miniaturiti
zugravi de icoane. Iar munii foneau de
pustnici", n
vremea
sa.
Auzindu-se pn la Constantinopol de petrecerea i nelepciunea mitropolitului Varlaam, precum i de nflorirea Bisericii din Moldova sub pstoria sa, Sinodul Marii Biserici 1-a propus, n anul 1639, printre cei trei candidai, de patriarh ecumenic, fiind ales apoi Partenie. Este pentru prima i ultima dat cnd un ierarh romn candideaz la scaunul de patriarh ecumenic.
23.
24. Acest venerabil pstor duhovnicesc
al
Moldovei
s-a dovedit a
fi,
de
asemenea,
i un
9).
iscusit
fctor
de pace,
dup
cuvntul Mntuitorului Hristos.
Care
zice: Fericii
(Matei 5,
nc pe cnd
fctorii de pace, aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema era egumen la Secu, a fost trimis de Miron
Crimca
la
Barnovschi
Rusiei
mitropolitul Anastasie
fruntea unei solii la arul

la
la mitropolitul
moldovean Petru Movil de
Kiev. n anul 1632 s-a
iari n fruntea unei solii de pace domn pmntean pe scaunul Moldovei.

dus
la
Constantinopol, mijlocind pentru un
n anul 1644 este trimis de Vasile Lupu, n fruntea unei alte solii de pace.
domnul muntean Matei Basarab, cu care era de mult
n nenelegere. Astfel,
blndul mitropolit Varlaam a reuit
domni i
Bisericile
Ortodoxe
surori,
mpace pentru totdeauna pe cei doi aducnd n mijloc numele lui Iisus
Hristos, Care se
de o credin, de o
numete Domn al pcii i amintind c i unii i alii sunt frai limb i de un neam. Ca semn al mpcrii, mitropolitul
Varlaam a ndemnat pe Vasile Lupu s zideasc biserica Stelea din Trgovite. iar pe Matei Basarab, s zideasc biserica Mnstirii Soveja n inutul Vrancei, numit mult vreme Mnstirea Dobromira", adic Bun pace".
25. Grija marelui ierarh pentru mntuirea turmei sale era tot
aa
de mare
ca
i grija pentru luminarea seminiei romneti" cu cri de nvtur cretineasc pe limba poporului, n cei 21 de ani de rodnic pstorie s-a strduit, dup a sa putere, s zideasc numeroase biserici prin sate i orae i s fac tot felul de danii i nzestrri la schituri i mnstiri. n cele trei scaune episcopale a pus episcopi dintre cei mai evlavioi, iar la parohii a hirotonit preoi nvai, plini de frica de Dumnezeu, care n fiecare srbtoare citeau predica zilei din cazanie, pe nelesul credincioilor. n felul acesta, clugrii, preoii i ierarhii aprau dreapta credin, nvau poporul duc o viai moral i-1 ineau unit i strns legat de Hristos, de Biseric i de prini.
26.
ani,
Aa
a pstorit mitropolitul
jertfindu-se,
dup
sa
Varlaam Biserica Moldovei timp de 21 de putere, pentru ntrirea i aprarea credine:
SFINI
i pentru
unitatea
I CUVIOI
i

lui
211
ortodoxe n rile romne, pentru mntuirea turmei ncredinate
de Hristos
limpede
sa.
luminarea poporului prin

la
cri
scrise n grai
romnesc. Apoi, ajungnd
btrnee i dorind
s se pregteasc de obtescul
Secu, metania
mitropolitul
sfrit, n anul 1653 s-a retras din scaun la
Mnstirea
Varlaam a avut unde a crescut i orice agonisit dobndea, o druia Mnstirii s-a format duhovnicete. Secu". A mai druit obtii de aici un frumos sacos arhieresc n fir de argint,
27.
Vechile
documente mrturisesc
ntotdeauna o deosebit grij de
mnstirea
sa de metanie,
cri
de
Ecaterina, fratele
Putnei,
La fel i sora sa dup trup, su, preotul Ursul din satul Cofeteti, inutul au fcut preioase danii Mnstirii Secu, ntru pomenirea lor i a
cult,
vase
alte obiecte bisericeti.
su i
nepotul
marelui mitropolit.
28. n tradiia locului se spune
mitropolitul Varlaam, ct a trit la

se
mergea la biseric, citea, traducea i scria cri ziditoare de suflet. ntruct cunotea pe muli sihastri i clugri cu via mbuntit, se spune n tradiie mitropolitul a scris i un pateric cu numeroase viei de cuvioi prini, tritori n codrii i mnstirile Moldovei. Acest pateric al mitropolitului Varlaam s-a pstrat un timp n manuscris n biblioteca Mnstirii Secu. Mai trziu, un clugr aghiorit 1-a nstrinat, ducndu-1 n Muntele Athos, unde apoi s-a pierdut.
Secu,
nu sttea
fr
lucru,
ci
mereu
ruga,
toamna anului 1657, marele ierarh i printe al Moldovei, simindu-i aproape obtescul sfrit, a mprit toat averea sa, a chemat la sine pe duhovnicul Dosoftei, egumenul Mnstirii Neam, i a primit Preacuratele Taine. Apoi, dnd tuturor srutarea cea mai de pe urm, i-a dat sufletul n braele Marelui Arhiereu Iisus Hristos, mpcat cu sine, cu Biserica i cu neamul su. Aa a trit i aa s-a nevoit pentru mntuirea
29.
n mitropolitul Varlaam,
turmei sale mitropolitul Varlaam!
Doamne,
Varlaam!
numr
n ceata Sfinilor Ierarhi
pe bunul pstor
al
Moldovei,
CUVIOSUL ATANASIE IEROSCHIMONAHUL Mnstirea Sihstria

(secolul XVII)
In poiana
jumtate
Atanasie.
secolului
unde se afl astzi Mnstirea Sihstria s-a nevoit, n prima XVII, un sihastru vestit, anume ieroschimonahul
Era cu metania din Mnstirea
Neam.
Dup
mai muli
ani
de
212
PATERICUL ROMANESC
Mnstirea
Secu, pentru a vorbi nencetat cu Dumnezeu. n aceast
ascultare n obte, s-a retras cu totul departe de lume, la civa kilometri mai
sus de
epoca, valea Sihstriei,
munii i pdurile
seculare din mprejurimi formau una
din cele mai vestite vetre isihaste din Moldova.
o colib din lemn i pmnt, Cuviosul Atanasie s-a nevoit aceast poian, ajungnd duhovnic al tuturor sihastrilor din mprejurimi i dascl iscusit al rugciunii lui Iisus. Vestea numelui su s-a rspndit peste tot n centrul Moldovei, ajungnd cunoscut mitropolitului Varlaam i chiar domnului rii. Prin anul 1650, marele sihastru Atanasie ieroschimonahul s-a mutat la ceretile lcauri, lsnd n urm numeroi ucenici. Locul n care s-a nevoit se numete pn astzi Poiana Sihastrului" sau Poiana lui Aftnas". n aceast poian au ntemeiat ucenicii si mai trziu Schitul Sihstria 19
Fcndu-i
ani
n
muli
SIHASTRII IOSIF, PARTENIE

cu ucenicii lor
ntemeietorii
PAVEL
Mnstirii Sihstria
(1655)
Pe
la
mijlocul secolului
XVII
se ne voiau
numeroi
sihastri n
pdurile
cu
totul
seculare de pe valea Sihstriei
Munii
Sihlei. Dintre ei, unii erau
sporii n post, n rugciune
n bucuria
Duhului Sfnt. Singura
lor ntristare
era lipsa unui schit n apropiere, unde
asculte Sfnta Liturghie
se
mprteasc
n anul
cu Trupul
Sngele
lui
Hristos.
1655, apte ieroschimonahi btrni cu metania din Mnstirea
Neam,
ucenici ai Cuviosului Atanasie Sihastrul, care se nevoiau n apropiere,
s-au sftuit
ntemeieze un schit de lemn n Poiana
lui
Aftnas",
n cinstea
Maicii Domnului, spre mngierea tuturor sihastrilor.
fcnd priveghere de toat noaptea i alegnd locul pentru biseric, au pus icoana Maicii Domnului ntr-un brad i, ngenunchind n faa ei, i-au
Deci,
cerut ajutor
i
fie
binecuvntare de nceperea lucrului. Apoi s-au rugat Preasfintei

ocrotitoarea acestui sfnt
Fecioare
lca i
a tuturor sihastrilor ce se vor

ei
nevoi
aici n
plcere de Dumnezeu, izbvindu-i cu rugciunile
de foc, de
cei ce vor
primejdie, de dezbinare
de toate
La
urm
au pus acest
legmnt:
nu ngduie Maica Domnului n locul acesta pe
19
Ierom. Ioanichie Blan, Vetre de sihstrie..., p. 112; Pomelnicul
Mnstirii Sihstria
SFINI
svri pcate
ndrzni
I CUVIOI
DIN SECOLELE XVI-XVII pung

osebit
213
trupeti, pe cei ce vor avea
pe cei ce vor
s mnnce carne n acest schit"

a fost ntrit n acelai an de episcopul
aici
Legmntul celor apte sihastri Ghedeon de Roman, care a nlat

Naterii Maicii Domnului".
acestei
vestite
mic
biseric de lemn cu hramul

n mijlocul
Aa a luat fiin Mnstirea Sihstria

ca o
vetre
isihaste,
adevrat oaz duhovniceasc.

sihastri
Primii
vieuitori n acest schit au fost
Partenie
Pavel.
Mai
trziu
nii cei apte s-au adugat i ali

n
cu ucenicii
lor: Iosif,
iubitori
de linite.
n schit se ducea o
desvrit via de obte,
cu pravil
dup
rnduiala
Sfntului Munte.
Duminica
srbtori
se
fcea priveghere de toat noaptea

adunau
sihastri din
se
svrea dumnezeiasca
Liturghie. Atunci se
partea locului, pentru a se
mprti
cu Preacuratele Taine.
Dup
ce luau
toat masa
mpreun, primeau pine pentru o

lor.
sptmn i
i
le
iari
se ntorceau la bordeiele
Sihastrii
prinii din
desvrii i cei obte i cercetau la
bolnavi coborau mai rar n schit. Pe acetia,

chilii
i
duceau Sfnta
mprtanie i
cele
de nevoie. Iar pe cei neputincioi
aduceau n obte
ngrijeau cu dragoste
pn
la obtescul sfrit. Toi petreceau n linite, n tcere i n nencetat rugciune. Aceasta era rnduiala lsat de cei apte ieroschimonahi, cu ucenicii lor, sihstriei ntemeiate de ei. Dup mai muli ani de nevoin n smerenie i n plcere de Dumnezeu, aceti fericii sihastri s-au strmutat la ceretile lcauri i au fost nmormntai lng altarul bisericii ntemeiate de ei.
SFANUL RAFAIL DE LA AGAPIA

(secolele
XVI-XVII) 20
Unul dintre cei mai cinstii cuvioi romni, care au strlucit pe pmntul Moldovei n secolul XVI, este Sfntul Rafail de la Mnstirea Agapia Veche.
Fiind
cele
nscut
n inutul
Neam i
auzind de marele sihastru Eufrosin, a
prsit
pmnteti i, urcndu-se
prin minile
lui, att
munte,
s-a
clugr
de mult a sporit
fcut ucenic. Deci, facndu-se Cuviosul Rafail n rugciune i
post, nct a ajuns pe
dasclul su. ani de via pustniceasc pe Muntele Scaunele, s-a cobort apoi n schitul ntemeiat de Cuviosul Eufrosin. Aici, sporind i mai mult n dragostea lui Hristos, n privegheri de toat noaptea i n rugciuni cu
Dup
mai muli
20
Pr. Liviu Stan, Sfini romni. Sibiu, 1945, p. 48; Pr.
N.
Drng,
Istoria
Mnstirii Agapia.
Iai, 1908, p. 22-41; Diac. Ioan Ivan Sfini romni..., op.
cit., p.
357
214
lacrimi,
PATERICUL ROMANESC
smerindu-se naintea tuturor prin ascultare,
darul preoiei
s-a
nvrednicit de
li
Dumnezeu de
necurate,
al
facerii
de minuni.
Cci
izgonea duhurile
cunotea gndurile oamenilor i vedea dinainte cele viitoare. Era dascl al rugciunii lui Iisus i printe duhovnicesc al tuturor cuvioilor sihastri. Deci, svrind ngerete cltoria acestei viei i lsnd in urm muli ucenici, i-a dat sufletul n minile Domnului. Apoi, facndu-se unele minuni la mormntul su i ncredinndu-se prinii 1-a proslvii Dumnezeu, i-au scos din sicriu trupul ntreg i plin de bun mireasm i l-au aezat n biseric, spre nchinarea tuturor. Auzind de aceasta marele mitropolit al Moldovei, Dosoftei, a venit cu to: clerul su i s-a nchinat la moatele Cuviosului Rafail de la Agapia. Iar ir
nc
nentrecut
anul 1686, cnd a tiprit Vieile Sfinilor la Iai, nsui a mrturisit despre
zicnd:
el.
Dar tocmai i din rumni muli sunt (sfini) care am vzut viaa : traiul lor, dar nu s-au cutat, tar numai Daniil de la Vorone i Rafail de li Agapia (i) am srutat i sfintele (lor) motii..." 21
.
Mai
Rafail la
trziu,
datorit vitregiei vremurilor, s-au ngropat moatele Sfntului
un
loc tinuit
i nu
s-au mai aflat
pn
lui
n ziua de astzi.
noi!
Prea Cuvioase Printe Rafail, roag-te
Dumnezeu pentru
SFANUL PARTENIE DE LA AGAPIA

(fl660)
22
Acest cuvios vrednic de laud era ucenic

lui
al
marilor sihastri din Muntek-
Lund din tineree jugul lui Hristos, s-a fcut clugr iz Mnstirea Agapia Veche, la nceputul secolului XVII. Apoi, deprinznd fnci de Dumnezeu i rugciunea cea din inim, s-a retras la linite n Munteie
Agapie.
Scaunele.
Acolo, mult nevoindu-se cu postul

biruind cumplitele ispite ale
cu privegherea de toat noaptea

a primi de
a.
Dumnezeu
Apoi,
darul
vrjmaului diavol, s-a nvrednicit tmduirii i al izgonirii duhurilor necurate.

lui
i
i
bolnavi de prin sate alergau la chilia
i primeau
mngiere
nu puia sntate.
Mnstirea Agapia rmnnd
fr povuitor,
al
Cuviosul Partenie a primit
darul preoiei
a ajuns vestit
egumen
sihastrilor din obte. Astfel, pe ton
pstorea cu smerenie
celor din schit, ct
21
cu nelepciune, fcndu-se pe sine pild tuturor, ark
celor din pustie.
cit., f.
152
f.
22
Pr. prof. Liviu Stan, op. cit., p. 54; Mitropolitul Dosoftei, op. cit.,
152
SFINI
lcauri,
iar trupul
I CUVIOI
su

Agapia
s-a
215
n anul 1660, Cuviosul Partenie de la
strmutat
la
ceretile
trziu,
a fost ngropat n Livada Prinilor".
Mai
de prini n ceata cuvioilor i fcndu-se unele minuni la mormntul su, moatele lui s-au aezat n biseric spre nchinare, pe care le-a srutat i nsui mitropolitul Dosoftei. Apoi, nvlind turcii peste ara Moldovei, moatele Cuviosului Partenie au fost ascunse n munte i au rmas acolo, netiute de nimeni pn n zilele noastre. Sfinte Prea Cuvioase Printe Partenie, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
cinstindu-se
SFANUL CHIRIAC DE LA
(U660)
23
BISERICANI
numrat
Preacuviosul Printele nostru Chiriac de

cei
la
Bisericani este
printre
mai mari ascei

secolului
i cuvioi
ai Bisericii
Ortodoxe Romne. El
s-a nevoit la
atunci peste 100 de
XVII n obtea Mnstirii Bisericani, care numra pe clugri. Apoi, aprinzndu-se de dumnezeiescul dor, s-a retras la pustie ntr-o peter din Muntele lui Simon i acolo s-a nevoit singur n cea mai aspr osteneal zeci de ani. Iar nevoina lui era aceasta: var i iarn petrecea pe munte cu trupul gol, n rugciune curat, slvind nencetat
nceputul
pe
Dumnezeu i
biruind desvrit, cu darul
lui Hristos,
neputinele
cunoscut
firii
Pe acest mare sihastru
purttor de Dumnezeu
1-a
nc
din
cruia mai trziu i-a srutat i sfintele moate, precum nsui scrie: Apucat-am n zilele noastre prini nali la bunti i podvig (nevoina) i plecai la smerenie adnc: pe printele Chiriac de Bisericani, gol (petrecnd) i ticloit n munte 60 de ani...". Despre acest sfnt se scriu urmtoarele n Patericul sfinilor din MoldoRomnia: n anul 1660, Preacuviosul Printele nostru Chiriac, din tnr vrst mbrind viaa monahiceasc n Sfnta Mnstire Bisericani i sporind ntru adnc smerenie i ntru ndelung rbdare i iubind srcia lui Hristos de bunvoie, s-au ndeprtat cu totul de petrecerea cea mpreun cu
mitropolitul Dosoftei,
via
oamenii
s-au
slluit
prin
muni i
prin stncile cele nfricoate de pe
lng
rul Bistria
acolo, cu trupul gol, s-au nevoit n singurtate, n ger
i
la
arderea soarelui, asezeci de ani
pn
la sfritul
su...
se
serbeaz
31
decembrie".
23
Pr.
prof.
Liviu Stan, op.
cit.,
p.
54;
Pr.
N.
Drng,
op.
cit.,
p.
41;
Mitropolitul
Dosoftei, op.
cit., f.
152
216
PATERICUL ROMANESC
Sfntul Chiriac de la Bisericani a ajuns cu
nevoina pe marii
sihastri din
pustiul Egiptului
ostenit s-o
n special pe Cuviosul Onufrie, a crui petrecere s-a
urmeze. Trupul
su
gol a fost mpodobit de
Dumnezeu cu
frigul, nici
peri de
sus
pn
jos
umbrit de darul Duhului Sfnt, nct nici
foamea,
nici diavolii nu-1
vtmau.
El este unul din cei mai mari sihastri din Carpai.
care aduce la noi o asemenea ngereasc nevoina:
trirea n
desvrit
lepdare de sine, n goltate i n nencetat rugciune. Ajungnd la msura desvririi, Cuviosul Chiriac Sihastrul i-a dat sufletul su n braele lui Hristos i a fost numrat n ceata sfinilor romni, fiind canonizat de popor. Moatele lui au fost aezate n petera n care a trit, ce se pstreaz pn astzi i n care s-a fcut mai trziu un mic paraclis pictat
n
cinstea
lui.
Apoi, din cauza deselor tulburri din

ntre ei.
ar,
credincioii au
mprit moatele
SFNTUL CHIRIAC DE LA
(U660)
24
TAZLU
Cuviosul Chiriac Sihastrul. Acest brbat purttor de Hristos era

din partea locului. Apoi, intrnd n obtea
ceilali
Cel mai mare pustnic, care s-a nevoit n jurul Mnstirii Tazlu, a fost fiu de rani
Mnstirii Tazlu, a ntrecut pe clugri cu smerenia, cu rugciunea i cu sfinenia vieii. Pentru aceasta, dei nu voia s primeasc darul preoiei, s-a fcut multora dascl i povuitor ctre Hristos. Deci, dorind s ajung la msura desvririi, s-a retras la linite pe Muntele numit Mgura Tazlului" i acolo, mpreun cu ali sihastri, s-a nevoit zeci de ani n plcere de Dumnezeu i petrecere ngereasc. Acest
cuvios n
puin vreme
Cci lacrimi i
se
a sporit att de mult,
ajunsese
la
msura
marilor
prini
isihati.
se ruga nencetat
cu priveghere de toat noaptea

fructe de
cu
izvoare de
hrnea doar cu pesmei i cu
pdure. Pentru
aceea, din tineree se odihnea ntru el darul Sfntului
Duh i
se nvrednicise a
cunoate
cele viitoare
a izgoni duhurile cele rele din oameni.
Vzndu-se
noaptea
nconjurat de
sa,
muli
fiii
ucenici,
Cuviosul Chiriac a nlat pe

att clugrii, ct tactor de minuni
munte, alturi de chilia

credincioii,
24
un mic
pe
din
altar
de rugciune, n care se ruga ziua
i unde mrturisea
l
si duhovniceti. Cci,
cinsteau
nc
via
ca pe un sfnt
i i i

cit., p.
cit.,
f.
152; Diac.
I.
Ivan, Cuviosul Chiriac de la Tazlu, n
Sfini romni..., op.
394

alergau
217
cu
evlavie
la
chilia
lui.
Cuviosul
acesta
contribuit
mult
la
dezvoltarea isihasmului
Nechitului
linitii.
i a vieii de linite n Moldova. Munii Tazlului, Tarcului adposteau nu puini ucenici ai acestui mare dascl
vieuind
ai al
Astfel, ngerete
ajungnd
lui
la
adnci btrnei, Sfntul Chiriac
Sihastrul
i-a dat
sufletul n
braele
duhovniceti. Cinstitele sale
moate
s-au
Hristos, lsnd n urm muli fii aezat de ucenici ntr-o peter pe

ele.
Mgura
Tazlului
multe minuni de vindecare se tceau prin

din
cuvios 1-a cunoscut
nc
via i
smeritul mitropolit Dosoftei
Pe acest i-a srutat
moatele, precum nsui mrturisete: Apucat- am n zilele noastre prini nali la podvig (nevoin) i plecai la smerenie adnc: pe printele Chiriac de la Bisericani i pe Chiriac de la Tazlu". Iar n Patericul Sfinilor moldoromni, din anul 1888, se scrie despre acest cuvios: Asemenea, tot ntru aceast vreme, n anii 1660 s-a nevoit sihstrete i alt preacuvios printe Chiriac, de la Schitul Tazlul, i tare mult s-a luptat mpotriva vrjmailor celor nevzui i desvrit i~a biruit i se prznuiete (la) decembrie 31 de
zile".
primejdii
secolului XVII, abtndu-se asupra Moldovei grele pdurile umplndu-se de oameni n bejenie, moatele Sfntului Chiriac s-au mprit ntre credincioi, dup tradiie, pentru a nu fi profanate de pgni. Astfel, petera de pe Muntele Mgura s-a lipsit de un odor sfnt ca
Spre
sfritul
acesta.
Sfinte Preacuvioase
Printe Chiriac, roag- te
lui
Dumnezeu
pentru noi!
CUVIOSUL ONUFRIE PUSTNICUL

Sihstria Mnstirii Tazlu 25 (secolul XVII)
Perioada de aur a vieii isihaste din jurul Mnstirii
culminat cu secolul XVII. Unul din cei mai vestii sihastri
din acest secol a fost
n
ai
Tazlu-Neam
Mnstirii Tazlu
Cuviosul Onufrie Sihastrul. Acesta,
dup
ce deprinde
obte meteugul nevoinei duhovniceti, devine ucenic al Sfntului Chiriac la Tazlu, slujindu-1 cu mult credin pn la obtescul sfrit. Apoi, nvrednicindu-se de darul preoiei, se retrage la pustnicie aspr pe o obcin de
de
munte, mai sus de lavr, numit
pn
astzi Dealul
lui
Onufrie".
25
Pr.
Gh. Vrtola, Istoricul parohiei Tazlu, mss.
218
PATERICUL ROMANESC
Aici s-a nevoit Cuviosul Onufrie peste 30 de ani, sporind mult n post, in rugciune i smerenie, ajungnd naintevztor i fctor de minuni. Cci. pentru sfinenia vieii lui, cunotea gndurile oamenilor i spunea cele viitoare. Era nc iscusit printe duhovnicesc, cu muli fii i ucenici i nu era altul mai vestit n vremea aceea n Munii Tazlaului ca pustnicul Onufrie. La el se mrturiseau toi sihastrii din partea locului, clugri din obte i credincioi de prin sate, cci era vestit dascl al rugciunii i era umbrit de darul Duhului Sfnt. Veneau la el i bolnavi de prin sate i se vindecau cu rugciunea i binecuvntarea lui. Aa nevoindu-se Cuviosul Onufrie i lsnd n urm muli sihastri i fii duhovniceti, s-a mutat cu pace la ceretile lcauri, numrndu-se n ceata
cuvioilor prini 26
CUVIOII SILVESTRU, IOV
I AGATON
Sihstria Mnstirii Tazlu (secolul XVII)

Pustnicii Silvestru, Iov
i Agaton
nti n
erau ucenici ai Sfntului Chiriac de
la
Tazlu. Ei s-au nevoit mai

frica
lui
lavr, smerindu-se tuturor
deprinznd
de
Dumnezeu i
darul rugciunii. Apoi,
rnindu-i
inimile cu dragostea
Hristos,
s-au retras la pustie n adncul muntelui, la locul numit
pn
astzi
Mgura
fiind
Tazlaului". Aici au trit sihastri

prielnic vieii pustniceti.
numeroi nc
din secolul
XIV,
un loc foarte
Urme
de
chilii se ntlnesc
pn
azi n partea locului.
i Agaton i-au fcut chilii din i lemn i s-au nevoit mai mult de 30 de ani, rbdnd grele ispite de la diavoli. Cci i frigul i supra, i foamea i chinuia, i duhurile rele prin gnduri i nluciri i luptau. ns, bunii ostai ai lui Hristos le rbdau pe toate cu brbie, n ndejdea vieii de veci, fiind narmai cu sabia nencetatei
n acest munte, Cuvioii Silvestru, Iov
piatr
rugciuni.
Iar
cnd slbeau n lupta cea duhovniceasc, chemau ajutorul

zicnd:
Sfntului Chiriac,
Doamne,
Iisuse Hristoase,
Fiul lui
Dumnezeu,
pentru rugciunile Cuviosului Printelui nostru Chiriac, miluiete-ne pe noi"
Apoi ndat i cerceta bucuria Duhului Sfnt. Aceti cuvioi, ca i ceilali sihastri din Munii Tazlaului, coborau
noaptea
26
la
Utrenie n
mnstire cu
fclii n
mn,
apoi iar se urcau

sihastri
la chiliile
ntr-un hrisov
printre care
domnesc din anul 1617 sunt amintii mai muli

Cuviosul Onufrie.
din Mnstirei
Tazlu,
SFINI
lor.
i
I CUVIOI
mcar
sa se
219
La btrnee
s-au nvrednicit de darul izgonirii duhurilor necurate
i muli
Cuvioii
n ceata
cercetau
doreau
ating de hainele
ajungnd
lor.
Deci,
bine
nevoindu-se
purttori
de
Hristos,
Silvestru, Iov
i Agaton
s-au strmutat la cele
venice
s-au
numrat
cuvioilor prini.
SFNTUL IERARH SAVA MRTURISITORUL

Mitropolit al Ardealului
(U683)
Sfntul
27
Ierarh
Sava
s-a
nscut
localitatea
Inu
din
prini
binecredincioi, Ioan
i Mria,
primind din botez numele de Simeon.
Dup
ce
Mnstirea Comana, ajunge protopop i slujitor al Bisericii lui Hristos n satul natal, svrind cele sfinte cu mare rvn i fric de Dumnezeu. Apoi, rmnnd vduv, iar mama sa
carte
nva
deprinde rnduiala slujbelor n
mbrcnd haina monahal,
n anul 1656, fericitul
i pstor
sufletesc al Ardealului. Deci,
mai
nti s-a
Trgovite, cu numele de Sava. Apoi, fiind cinste pe scaunul de mitropolit din Alba
Simeon este ales mitropolit clugrit la Mitropolia din hirotonit arhiereu, a fost aezat cu
Iulia,
n locul
rposatului ierarh
Simeon tefan. Ca pstor i printe duhovnicesc al romnilor din Transilvania, fericitul mitropolit Sava Brancovici s-a dovedit un mare aprtor al credinei ortodoxe i un devotat ierarh al Bisericii lui Hristos. Timp de 24 de ani, ct a fost mitropolit, Sfntul Sava a mrturisit cu mult curaj dreapta credin, a combtut nvturile greite calvineti, a ntrit unitatea romnilor n jurul Bisericii Ortodoxe, a nlat numeroase lcauri prin sate i orae, a rnduit peste tot preoi devotai i a mngiat pe ranii ardeleni, ntrindu-i n credin i ndejde. De asemenea, a rennoit mitropolia i bisericile jefuite i stricate de rufctori. Vznd craiul Ardealului nu poate ntoarce poporul de la credina ortodox din cauza Sfntului Ierarh Sava, ndat a semnat vrajb i rzbunare
mpotriva pstorului cel bun. Deci, aruncnd mrturii nedrepte asupra

anul 1680 1-a scos din scaun. Apoi, aruncndu-1 n
zile a fost persecutat,
lui, n
temni, timp de
chinuit ca
trei ani
de
btut cu
toiege, batjocorit
un martir pentru
27
Pr. prof.
M. Pcurariu,
Sfntul Sava, Mitropolitul Transilvaniei, n Sfini romni... op.
cit., p.
406
220
PATERICUL ROMANESC
silit
dreapta credin, fiind
la
calvinism. Fericitul Sava
ns
a mrturisit cu
trie pe Hristos, aprnd dogmele
tradiia Bisericii Ortodoxe.
Dup
Biserica
grele suferine, n anul
1683 a fost scos din
temni,
dar, fiind
slbit de chinuri, ndat i-a dat sfntul sau suflet n braele

sfinenia vieii
lui,
lui Hristos.
Pentru
credincioii l-au
numrat nc
se face
din
via
lui la
n ceata sfinilor.
Ortodox
Romn
1-a
canonizat pe Sfntul Ierarh Sava n anul 1955.
ca mrturisitor
al dreptei
credine
i
lui
pomenirea
24
aprilie.
Sfinte Ierarhe Sava,
roag-te
Dumnezeu pentru
noi!
FERICITUL MITROPOLIT DOSOFTEI al Moldovei i Sucevei

(1624-1693) 28
a.
Viaa
i
vrednicul de pomenire mitropolit Dosoftei (Baril) este
ierarhi
Preanvatul
numrat printre cei mai alei Ortodox Romn.

Acest blnd
pe care
i-a
avut vreodat Biserica
prile Sucevei din prini foarte credincioi. De mic a fost dat la nvtura crii la cei mai buni dascli ce se aflau atunci n Moldova. Apoi s-a dus la coala Friei Ortodoxe din Liov, unde a nvat limbile greac, latin, slavon i polon, precum i
cuvios mitropolit s-a nscut n
teologia
ortodox. n anul 1649 a primit tunderea monahal n Mnstirea Probota. n anul 1658 a fost ales episcop de Hui, fiind n vrst de 34 de ani. ntre anii 16601671 a fost episcop de Roman, iar ntre anii 1671-1686 a fost mitropolit al Moldovei. n anul 1686 s-a refugiat n Polonia, la Zolkiev. Dup 7 ani de
pribegie a murit acolo, n anul 1693.
b.
1.
Fapte
Blndul
cuvinte de
nvtur
Dumnezeu
din
copilrie cu
din afar
n
nelepciune i rvn dumnezeiasc. Pe lng nvtura cea adunat de la muli dascli, nvtura cea duhovniceasc a deprins-o coala Mnstirii Probota. Aici a deprins rugciunea, blndeea, ascultarea.
i mult
smeritul mitropolit Dosoftei a fost druit de
Ortodoxe Romne, voi. I, Bucureti, 1957, p. 74-84; Mitropolitul Dosofir. natere, edit. de Mitropolia Olteniei - Craiova, 1974; Dosoftei - Psaltirea ir versuri - editat de Mitropolia Moldovei i Sucevei, Iai, 1974
Istoria Bisericii
la
28
350 de ani de
SFINI
smerenia
I CUVIOI

vznd prinii
din
221
osrdia spre cele cereti. Astfel,
mnstire
nevoina
lui, l-au
fcut clugr
n anul 1649.
2. n
puin
rugciune, de la Probota. Timp de mai muli ani, nvatul egumen a cluzit pe monahi ctre Hristos, ntrindu-i n buna nevoina i n cunoaterea Sfintei Scripturi. De asemenea, a dezvoltat mult coala Mnstirii Probota i a crescut muli ucenici luminai, aducnd n obtea sa o adevrat nnoire duhovniceasc.
nct s-a nvrednicit a
3.
vreme, Cuviosul Dosoftei a sporit aa de mult n dragoste i fi printe duhovnicesc i nceptor al obtii
Ca episcop
la
Hui i
la
Roman, blndul pstor
al
turmei
lui
Hristos a
i a nnoit numeroase biserici i mnstiri, zidind duhovnicete pe fiecare prin smerenia i buntatea lui. nu era preot i i mai dnsul n mai rbdtor, mai blnd milostiv ca toat eparhia. egumen
rnduit peste tot preoi buni
Ajungnd printe duhovnicesc i pstor al ntregii Moldove, marele ierarh uimea pe toi cu blndeea, cu smerenia i cu nelepciunea sa, precum l nfieaz nsui cronicarul Ion Neculce: Acest Dosofteiu, mitropolit, nu era om prost (simplu) de felul lui. i era neam de mazil, preanvat; multe limbi tia: elinete, latinete, slavonete i alt adnc carte i-nvtur, deplin clugr i cucernic i blnd ca un miel. n ara noastr pe-ceast vreme nu este om ca acela... Cantemir-Vod s mniase pe (a)cel mitropolit i-i fcus afurisnie de la patrierhi. Dar nemic de dnsul nu s-a atins, zic 29 oamenii c-i sfnt"
4.
5.
Primele
cri
tiprite de mitropolitul Dosoftei au fost Psaltirea n
versuri
Acatistul
Nsctoarei de Dumnezeu (Uniev
- 1673), cele mai alese
cri
poporul iubete mai de rugciuni preuite de romni. Deci, tiind el mult rugciunea rimat dect cea obinuit, a versificat Psaltirea, fcnd din
ea cea dinti carte
romneasc cu imne de laud

versuri
secole,
nchinate lui
Dumnezeu.
al
Astfel, blndul mitropolit s-a dovedit primul poet
imnograf
neamului
nostru.
Psaltirea
mitropolitului
Dosoftei a circulat n
Romne
unii
peste
dou
i
mngind
alinnd inimile
i
rile credincioilor. Cci

iar alii
i
tiau psalmii versificai pe de

prin biserici.
rost, alii
copiau pe manuscrise,
cntau prin case

6.
fcut mitropolitul Dosoftei a fost tiprirea crilor de slujb i nvtur pe nelesul tuturor, n limba romneasc. n aceast tipografie, marele ierarh a tiprit ase cri. Prin aceste cri, mitropolitul Dosoftei devine ctitorul limbii romneti n cultul Bisericii din Moldova. El traduce
cel dinti
ns
lucru pe care 1-a

la
ntemeierea
unei
tipografii
Iai,
pentru
29
Ion Neculce, Letopiseul rii Moldovei, Ed. Minerva, Bucureti, 1975, p. 89
222
PATERICUL ROMNESC
Psaltirea
pentru prima data Liturghierul,

cultului ortodox,
n
Octoihul,
limba noastr strbun, renunnd

n
la
crile de baz ale limbile greac i
slavon considerate
slujbe.
trecut
sacre,
pentru a nelege toi dumnezeietile
7.
Acest evlavios ierarh moldovean a tradus
pentru prima
dat
de asemenea, n grai romnesc, o alt carte foarte preuit la romni.

tiprit,
tot
Vieile Sfinilor pe
anul" (1682-1686). Redactat n patru volume n
form
prescurtat, aceast
oper aghiografic conine i
vieile unor sfini
personal
romni nevoitori n mnstirile din Moldova, dintre care pe unii i-a cunoscut i le-a srutat sfintele moate, precum singur mrturisete: ...Dar tocmai i din rumni muli sunt (sfini) care am vzut viaa i traiul lor, dar nu s-au cutat, Iar numai Daniil de la Vorone i Rafail de la Agapia (i) am
srutat
ostenit
sfintele (lor) motii...".
Astfel,
mitropolitul
Dosoftei este cel dinti aghiograf
hrneasc
sufletele credincioilor cu
cri
de laud
lui
romn care s-a Dumnezeu i

era destul de
cu viei de sfini.
8. n timpul pstoriei sale,
viaa duhovniceasc
mnstiri
i sihstriile erau pline de sihastri. nsui mitropolitul Dosoftei, vestit ascet i lucrtor al rugciunii, vizita mnstirile i sihstriile din eparhia sa i cerceta pe cuvioii prini din pustie, folosindu-se mult de smerenia, de rbdarea i sfinenia vieii lor. nc sruta cu evlavie cinstitele lor fee i le trimitea cele de nevoie la chiliile unde se osteneau. Despre
nalt,
iar
pdurile
aceasta nsui spunea: Apucat-am n zilele noastre
prini
nali la
bunti i
podvig (nevoina)
9.
plecai
la
smerenie adnc"
al
30
.
Cel mai de pre odor
Moldovei,
la
care mitropolitul Dosoftei inea
foarte mult, erau
moatele
Sfntului Ioan cel

la
mutndu-le n catedrala de
Iai,
Nou de la Suceava. Pe acestea, bunul pstor le pzea cu mare sfinenie i la
vreme de primejdie fcea cu ele litanie prin ar i multe minuni i semne se fceau spre mngierea poporului binecredincios. n anii 1686-1687, fiind mare tulburare i neaezare n ar, mitropolitul a luat sicriul cu sfintele
moate i
si apte ndejdea
Sfntului
s-a
dus cu ele n Polonia,
la
Zolkiev.
10. Acolo, n
ar
strin,
a stat Cuviosul mitropolit Dosoftei
cu ucenicii
ani de straj
ntoarcerii n
lng sfintele moate, rugndu-se ziua i noaptea cu pmntul strbun. i venea mult lume la moatele
Mucenic Ioan
nu puini se vindecau
se foloseau de sfaturile
blndului ierarh.
nc
scria
i cri
de folos
i fcea
multe fapte bune.
30
Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, Vieile Sfinilor, Iai, 1686, voi. IV,
f.
152
223
ostenindu-se acest mare pstor, aghiograf i imnograf al Bisericii Ortodoxe Romne, la sfritul anului 1693 s-a svrit cu pace, departe de ar, dndu-i sufletul n minile marelui Arhiereu Iisus Hristos.
Aa
SFANUL IERARH MUCENIC TEODOSIE

Mnstirea
(t c.
Brazi 1694) 31
al
Acest sfnt ierarh s-a nscut n prima jumtate a veacului

localitate
XVII-lea, ntr-o
vrncean de pe apa Zbruiului,
n mprejurimile Panciului.
Din
tineree a luat asupra sa chipul vieii monahiceti, iar mai apoi a fost ales
al
Mnstirii Bogdana de lng Oneti, pe care Brldeanu o ctitorise la ndemnul su n jurul anului 1660. De aici a fost chemat s pstoreasc Episcopia Rduilor n anul 1669. n 1671, episcopul Dosoftei al Romanului fiind pus n fruntea Mitropoliei Moldovei, Sfntului Teodosie i se ncredineaz scaunul vldicesc de la Roman. Aici st vreme de trei ani, pn n
1674, cnd,
egumen marele logoft Solomon
dup
refugierea mitropolitului Dosoftei n Polonia, a fost ridicat la
crma mitropoliei
Cantacuzino.
fr s
vrea, mai mult
silit,
de ctre domnitorul Dumitracu
Erau vremuri foarte nestatornice, cu multe schimbri de domnii

jafuri
i
n
cu multe
scrie
din partea otirilor
strine care bntuiau prin
ar.
Dup
cum
cronicarul Ion Neculce, nsui domnitorul

sa pe ttari, care au lsat poporul
Dumitracu
sufletele,
Vod
chemase
aprarea
numai cu
btui i
zdruncinai,
era mai
ru i
mai amar, cum nu
se poate nici a scrie, nici a povesti caznele
cum i
ndrzneal mpotriva acestor nedrepti ce aveau loc n ar, mitropolitul Teodosie a avut de suferit din partea lui Dumitracu Vod, astfel nct nu a rmas mult timp n scaunul mitropolitan, ci dup numai un an de pstorie a fost ndeprtat de acelai domnitor. S-a retras atunci n locurile natale, vieuind att n mnstirea Bogdana, unde era al doilea
ucisurile lor, ce au avut". Deci, ridicndu-se cu
ctitor, ct
mnstirea
Sfntului Ioan din Focani.
Aici a fost cunoscut de tot poporul ca

rvnitor pentru cele sfinte.
31
un
om
al
lui
Dumnezeu,
l
foarte
Au rmas i
multe documente care
atest ca un
Pr. Grigore Popescu i Gion D. Ionescu, Contribuii la Istoria Bisericii Ortodoxe Romne. Date noi despre mitropolitul Teodosie al II-lea al Moldovei, n rev. B.O.R.", nr. 5-6, 1986, p. 94-101; Tomosul Sinodal de canonizare. Viaa i Slujbele Sfntului Ierarh Mucenic Teodosie de la Mnstirea Brazi, Editura Episcopiei Buzului i Vrancei, 2003; Ene Ionel, Teodosie al II-lea, un mitropolit martir al Moldovei (secolul al XVII-lea), n Studia historica et theologica. Omagiu Profesorului Emilian Popescu", Ed. Trinitas, Iai, 2003, p. 671-683.
224
PATERICUL ROMANESC
printe duhovnicesc de ncredere, a crui autoritate era nendoielnic n mijlocii

credincioilor, astfel nct cteodat judeca felurite pricini ntre acetia, iar alteoo
semntura
lui
ntrea nvoielile dintre

n
ei.
nu a mai vrut s-i recapete vreme de aproape dou decenii i-a ndreptat toat osrdia numai spre ctitorirea de noi lcauri sfinte spre slava lui Dumnezeu, dup cum scrie i n diata sa din 1691: Facem tire tuturor cui se cuvine a ti, pentru ornduiala vieii noastre, am avut noi mare rvn ctre
Revenind
obtea
sa
de
la
Bogdana,
el
vredniciile arhiereti din care fusese ndeprtat, ci
zidirea sfintelor biserici
pe unde,
cum i
ce
am
putut zidi,
Dumnezeu
tie"
nc de pe cnd
s-a ngrijit
Roman, acest ierarh iubitor de via clugreasc ndeaproape de mnstirile din ara de Jos: Soveja, Mera, Lepsaera episcop la
numele su este legat es din aceast zon: Brazi, Trotuanu, mai multor mnstiri certitudine de nfiinarea Muinoaiele, Bogdana, pe care le-a ctitorit sau care au fost ctitorite la ndemnui sau, sau crora le-a fcut felurite danii. Mnstirea Brazi - numit i de la Cruce" -, de lng oraul Panciu, a fost cea mai iubit ctitorie a sa. Aici s-a ostenit cel mai mult, ajutat fiind i de ucenicul su, Lavrentie, episcopul Rduilor, i aici a avut de nfruntat i multe
Buluc, Scnteia.
ntoarcerea sa n locurile natale,
opreliti.. n
Dup
1688 a
fost
fost
rpit de trimiii
Iui
erban Cantacuzino i dus
ara
Romneasc, unde
ndelungat a
biserica care voia
a fost nchis
vreme de 10 sptmni. nc vreme mpiedicat cu silnicie de un fost postelnic sa construiasc o fac pentru mnstire, dar, fiind acela apoi lovit de o boal
chinuit
nemiloas, a recunoscut a prigonit pe nedrept pe cuviosul ierarh i i-a lsar a prin testament toate moiile sale ctitoriei Sfntului Teodosie. Iar acesta,
ine minte rul, a primit ca

o
fostul postelnic
lui.
fr s fie ngropat n curtea bisericii i s-a
rugat pentru iertarea pcatelor
Deci, trecnd peste toate ncercrile, a ridicat
un egumen care vieuise n Muntele Athos. Dar rvna fostului mitropolit nu s-a oprit aici, cci voia s mai ridice i alte lcauri sfinte. ns Dumnezeu, care cunoate adncurile inimilor oamenilor i
biseric
chilii
nou
a rnduit
ceea ce este de folos fiecruia, a rnduit pe de o parte ca sfritul Sfntului
Teodosie
fie
ncununat prin mucenicie,

lui fierbinte
iar
vederea nici dorina
de a ridica
i
alte biserici.
pe de alt parte n-a trecut cu Deci 1-a ntiinat din
vreme pe robul
vor
care
Su despre
i
sfritul ce
se apropia
i-a
artat
calea pe care se
svri
i
ctitoriile sale.
Aadar,
Sfntul Teodosie a ngropat ntr-o
pdure
banii
pregtise, lsnd
o nsemnare
cine va gsi aceti bani este ndatorat
s zideasc din ei o mnstire i trei schituri"

din
c la terminarea de zidit a celui

32
.
urm,
Viaa
al treilea schit,
va
afla
i moatele
mele"
Sfntului Antipa
Romnul
(Athonitul), Editura Episcopiei
Romanului, 1998,
p.
Sfnta
Mns+ire Moldovifa (secolul XV)

(secolul
Simt Mnstire Probota
XV)
Sfnta
Mnstire
Slatina (secolul
XVI)
Sfnta
(secolul
Mnstire Rca XVI)
Sfnta
Mnstire Sucevifa (secolul XVI)
Sfnta Mnstire Dragomirna (secolele XVI
XVI
Sfnta
Mnstire Secu (secolele
XVI XVII)
Mitropolitul
Moldovei Varlaam (+1657)
.1*
y:VMi;-&
Sfnia
Mnstire Cldrusani
(secolul XVII)
Sfnta
Mnstire Govora (secolul XVII)
Mitropolitul
Moldovei Dosoftei
-*1
Sfnta
Mnstire Hureii
(secolul
XVII)
Sfnta
Mnstjre Brncoveanu-Fgra (secolul XVII)
Sfnta
Mnstire Agapia din Vale (1644)
Sfnta
Mnstire Sihstria (secolul XVII)
^^VS
*-di.i,Bsr:-?:;
SFINI
Nu
nevrnd
I CUVIOI
aceasta, o

a venit la
225
mult
dup
ceat de ttari
Mnstirea
Brazi
1-a
chinuit pe
spun unde i are ascuns avutul. Iar sfntul btrnul Teodosie ca destainuie unde era zestrea sfintelor lcae pe care voia s le
mnstirea de
pustiit
la
construiasc, ttarii i-au tiat capul. Astfel, rvnitorul mitropolit s-a nvrednicit a
dobndi cununa de mucenic n

noaptea de nite ucenici n
la
Cruce"
a fost ngropat
lcaul
de nvlitori.
aceste ntmplri,
Dup mai
lucrarea
mult de o sut de ani de
un pustnic din Munii
Buzului, cluzit de Dumnezeu, descoperea vasul cu bani ascuns n pdure de mitropolitul Teodosie i nsemnarea pe care acesta o lsase. Minunndu-se de
dumnezeiasc svrit
prin aceast descoperire, pustnicul Dimitrie s-a
apucat de lucru cu toat rvna
Teodosie. El a reconstruit
trei schituri,
i a dus la bun sfrit dorina mitropolitului Mnstirea Brazi, unde a i fost pus egumen, i nc dup porunca lsat de sfntul mucenic. La sfrit, n anul 1842, n
aflat
timp ce i pregtea propriul mormnt n curtea bisericii ultimului schit, a
moatele Sfntului Teodosie, dup cum scria chiar el mai trziu: La sfrit, am vrut s-mi fac mormntul meu n intirim la Brazi tocmai n locul unde a fost biserica veche. i spnd adnc de ase palme, am gsit locul unde la picioarele rposatului mitropolit Teodosie, ctitorul Mnstirii Brazi, se gsea capul mormntului meu. i, spnd n sus, am gsit tot trupul deplin, nirate oasele, iar capul l-am gsit cu gura n jos, precum este tiut a fost tiat de ttari i
ngropat noaptea"
Toate acestea sunt descrise n viaa Sfntului Antipa de

auzind de faima arhimandritului Dimitrie
ndreptat spre Brazi, ca
la
Calapodeti, care,
lui, s-a
de minunatele descoperiri ale

la
primeasc
sfat
duhovnicesc de
cele duhovniceti ca acesta. Aici s-a nchinat el nsui la
un btrn iscusit n moatele Sfntului Ierarh
spunea mai trziu ucenicilor si: M-am nvrednicit srut aceste moate din care ieea un parfum foarte mirositor". n prezena acestor sfinte moate a fost clugrit Sfntul Antipa de stareul Dimitrie, care 1-a binecuvntat s plece la Athos, pe drumul la captul cruia i noul monah se va nvrednici sa fie numrat n ceata sfinilor. Descoperirea minunat a moatelor Sfntului Teodosie st mrturie a locului pe care el 1-a dobndit n rndul sfinilor i a nlimii duhovniceti la care
Mucenic Teodosie,
dup cum
i
eu nsumi
s vd
ajunsese,
cci
el a
proorocit cu peste o
se
sut de
ani nainte rnduiala
dumnezeiasc
prin care avea
s-i dea viaa dect destinuiasc locul unde se aflau acestea i le dea n minile necredincioilor. Aceast jertfa i viaa sa curat i sfnt au tcut ca el s fie cinstit de credincioi nc de la
Bisericii, prefernd
lcauri i aprnd bunurile
mplineasc visul su de a se construi cele patru sfinte cum aveau fie gsite osemintele sale. El a luat cununa muceniceasc
aflarea sfintelor sale
moate.
n anul 2003, Sfntul Sinod al Bisericii Ortodoxe
226
PATERICUL ROMANESC
la la
Romne a hotrt canonizarea Sfntului Ierarh Mucenic Teodosie de Mnstirea Brazi, ziua sa de praznuire fiind 22 septembrie, dat la care a trecut cele venice. Sfinte Ierarhe Teodosie, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
CUVIOSUL
LAZR
SIHASTRUL
Schitul Sihstria Putnei

(secolele
XVII-XVIII)
Acest cuvios era originar din Transilvania. n tinereile sale a fost ucenic
asculttor
al
blndului mitropolit Dosoftei, care
preot. Apoi, plecnd mitropolitul n pribegie n
1-a clugrit i 1-a hirotonit ara Poloniei (1686), ucenicul
su, ieromonahul Lazr,

pustiu
s-a
fcut pustnic
la
Sihstria Putnei.
Gsind
schitul
i biserica risipit, i-a fcut acolo o chilie de lemn i se nevoia singur n post i rugciune, ludnd nencetat pe Dumnezeu. Dup civa ani s-au adunat n jurul su civa sihastri iubitori de linite, dar nu aveau biseric unde s aduc jertfa cea fr de snge. Deci, auzind egumenul Lazr c vistiernicul Ilie Cantacuzino de la Iai este milostiv, 1-a
rugat sa nnoiasc biserica schitului, ceea ce cu
bisericii
cu hramul Buna- Vestire, cei
mare bucurie a fcut. n jurul civa sihastri i-au fcut chilii de lemn
iubire, sub
petreceau acolo
mpreun
desvrit
Lazr, rugndu-se ziua puine lipsuri i ispite de la diavolul. Dup o nevoina duhovniceasc de
sihastri sporii n fapte
.
noaptea pentru mntuirea oamenilor
povuirea egumenului i rbdnd nu
peste 20 de ani, Cuviosul
Lazr
i-a
Domnului, prin anul 1710, lsnd n urma sa civa bune 33
CUVIOASA CASIANA SCHIMONAHIA

Schitul
Casiana-Ceahlu
XVII) 34
Mnstirea Topolia-Trgu
(secolul
Aceast schimonahie
era
cu
metania din
Neam.
mai
Deci, retrgndu-se pe Valea Bistriei cu cteva ucenice, a sihstrit
nti n
pdurile Hangului. Apoi, adunnd mai multe
clugrie
n jurul ei,
33
Egumenul
Sila, Istoricul
Sihstriei din secolul XVIII, editat de Teodor
Blan, Cernui, 1936;
Arhiva
i Pomelnicul ctioricesc al Mnstirii Putna 34 Pr. C. Matas, Cluza judeului Neam,

Bucureti, 1935,
p.
Bucureti, 1929, p. 99-104; Idem, Palatul
cnejilor,
39
SFINI
I CUVIOI
227
>chimonahia Casiana a ntemeiat un mic schit de lemn pe valea prului Buhalnia, numit Schitul Casiana", pe care 1-a povuit duhovnicete pn la
Nevointa maicilor din aceast sihstrie era aceeai ca n roate sihstriile din jurul Ceahlului. Zilnic cntau cele apte laude, n chilii citeau Psaltirea, mncau o data pe zi i petreceau permanent n tcere i smerenie. Numele acestei schimonahii era cunoscut n toate satele de pe Valea Bistriei, cci era o vestit maic duhovniceasc i rugtoare pentru toi i fiecare se folosea de nevointa ei. Ctre jumtatea secolului XVII, Cuvioasa Casiana egumena s-a mutat n odihna lui Hristos, lsnd n urm numeroase ucenice.
obtescul
ei sfrit.
CUVIOASA SOFIA SCHIMONAHIA

Schitul
Sofia-Ceahlu
XVII)
(secolul
Schimonahia Sofia a fost crescut duhovnicete n obtea Mnstirii Topolia-Trgu Neam. Apoi, retrgndu-se pe valea rului Bistria, a sihastrit muli ani cu ucenicele ei n partea de rsrit a Muntelui Ceahlu, deasupra
Rpciune. Vzndu-se nconjurat de numeroase ucenice, a fost ndemnat de Dumnezeu ntemeieze un schit de clugrie, cci erau multe maici care sihstreau n pdurile de sub Ceahlu, dar nu aveau nici o mnstire unde s slveasc pe Hristos. Astfel, Cuvioasa Sofia a nlat aici o mic biseric de lemn cu hramul Sfntul Ioan Teologul, a fcut chilii de jur-mprejur, a adunat
satului
peste 20 de
clugrie i
a pus rnduial de nevointa pustniceasc.
s-a numit Schitul Sofia" i a dinuit n Ceahlu Schimonahia Sofia a fost maic duhovniceasc n aceast sihstrie peste 30 de ani, crescnd multe clugrie alese. Unele dintre ele se retrgeau cu timpul n pustie i acolo se jertfeau pn la moarte n post i rugciune. Altele se nevoiau la linite numai n sfintele posturi, apoi iar coborau n schit. Cuvioasa aceasta era cinstit n partea locului pentru sfinenia vieii ei, att de mireni, ct i de clugri, cci era umbrit de darul lui Dumnezeu i era plina de nelepciune duhovniceasc. Ctre sfritul secolului XVII, schimonahia Sofia s-a mutat cu pace la ceretile lcauri, lsnd n urm o vestit sihstrie de clugrie. La nceputul secolului XIX, Schitul Sofia rmnnd aproape pustiu, biserica de lemn a fost mutat la Mnstirea Durau 35
Acest sfnt
lca
aproape
dou
secole.
'Pr. C.
Matas,
Cluza jud.
Neam.,.,
p.
104-105
228
PATERICUL ROMNESC
CUVIOASA MELANIA SCHIMONAHIA Sihstria Duru-Ceahlu

(secolul XVII) Pe lng Schiturile Casiana i Sofia, a mai existat la vest de Muntele Ceahlu nc o sihstrie de clugrie, numit Sihstria Melaniei" sau
Sihstria Durau",
dup
pustnicesc a fost ntemeiat n prima
numele prului ce curge din munte. Acest schit jumtate a secolului XVII de Cuvioasa
Melania schimonahia, care a sihstrii muli ani n acest loc. n tradiie se spune Melania, numit din botez Mariana, era fiic de domn din Iai. Deci, dorind se fac mireas a lui Hristos, a plecat pe
ascuns din casa printeasc cu

singure sub vrful Muntelui
dou
slujitoare credincioase
s-au tinuit
Ceahlu, mai sus de actuala Mnstire Durau. Aici, fericita Melania s-a fcut schimonahie i a sihstrit cu ucenicele ei muli ani, netiut de nimeni. Apoi, mai adunndu-se i alte clugrie ce se nevoiau n partea locului, au ntemeiat un mic schit i biseric de lemn, cu hramul
Buna-Vestire, denumit Sihstria Melaniei".
Aceasta a fost cea mai aspr sihstrie de

n jurul
sihstrii,
egumenei Melania s-au adunat ca la formnd o vestit aezare isihast de femei din Moldova. Unele se nevoiau n obte, iar altele se liniteau singure n bordeie de lemn n preajma schitului. Numai biserica o aveau n comun. Pn astzi se pstreaz aici dou denumiri de la smeritele rugtoare ale Ceahlului de altdat: Piciorul Maicilor" i ipotul Maicii". Schimonahia Melania era vestit maic duhovniceasc n Muntele Ceahlu
clugrie din Muntele Ceahlu, 30 de clugrie din mnstiri i
lucrtoare a rugciunii
lui Iisus.
Ea
a crescut multe ucenice n dragoste de
mngindu-le n vreme de ispite desvririi. Apoi, ajungnd la msura marilor

Hristos,
i povuindu-le
sihastri,
36
.
pe
calea
a dat ucenicelor ei
urm i
a adormit cu pace n Hristos
Viaa
dor!
pustnicilor fericit este, a celor ce se ntraripeaz cu dumnezeiescul
Dup adormirea Cuvioasei Melania, sihstria ei s-a numit Sihstria Durau". In anul 1779-1780, stareul Paisie a adunat aici toate clugriele i pustnicele din partea locului, sub egumenia schimonahiei Nazaria i a Cuviosului Iosif pustnicul. Din anul 1830, Schitul Durau s-a
36
transformat n
mnstire de clugri.
SFINI
I CUVIOI
din secolele XVII-XVIII
CUVIOSUL PAVEL SIHASTRUL

Duhovnicul Sfintei Teodora de la Sihla (a doua jumtate a secolului XVII)
1
Acest printe minunat i sfnt a fost duhovnic de tain al Cuvioasei Teodora de la Sihla. El s-a nevoit mai nti n ohtea Schitului Sihstria, n a doua jumtate a secolului XVII, i era tuturor sihastrilor sfetnic i printe duhovnicesc. Apoi, sosind n schit fericita Teodora i dorind via pustniceasc, Cuviosul Pavel a dus-o, cu porunca egumenului, n Munii Sihlei i a aezat-o ntr-o colib prsita. Acolo o mprtea btrnul n tain cu Trupul i Sngele lui Hristos i i aducea pesmei pentru hran. Mai trziu, rvnind vieii marilor prini, ieroschimonahul Pavel s-a retras i el la pustie, n pdurile seculare dintre Sihla i Rpa lui Coroi. Aici este un loc tinuit i binecuvntat de Dumnezeu, unde s-au nevoit cei mai mari sihastri din Munii Sihlei. i nimeni, afar de cei alei i iubii de Duhul vad pe aceti cuvioi, nici le descopere bordeiele lor. Sfnt, nu putea n acest loc pustnicesc s-a nevoit Cuviosul Pavel mai mult de zece ani, n
netiute osteneli
sihastri iubitori
bucurii duhovniceti.
n jurul
su
se
nevoiau zeci de
de Hristos
i
la
toi
de darul Duhului Sfnt, nelept n cuvnt

lui
aveau de printe duhovnicesc, cci era plin i naintevztor. Apoi, bineplcnd

de demult, i-a dat sufletul n
Dumnezeu i ajungnd
msura prinilor
zcut
minile Domnului, pe cnd sttea la rugciune sub o stnc.
Timp de
peste
dou
secole, osemintele sale au
acolo, neaflate de nimeni. Iar n vara

s-au descoperit prin
anului 1930, la 20 iulie, sfintele sale
moate
minune unui
ierodiacon iubitor de Hristos,

Frasinei, ce se linitea n
schit
anume
Cristofor, cu metania din

Sihla.
Mnstirea
la
pdurile Schitului
adormind puin pe cale, i s-a artat n vis n ras de iac, cu barba alb, cu prul lung i cu faa luminat. Apoi, cu voce blnd, i-a zis: Printe Cristofor, mergi la dreapta o sut de pai i vei gsi acolo, sub
stnc, alturi de tulpina unui brad, trupul
ieroschimonahul, care
Cci, ntorcndu-se de Cuviosul Pavel, mbrcat
meu
nengropat,
al
smeritului Pavel
m-am
nevoit cndva n pdurile acestea.

iar craniul
mele
s le ngropi
acolo sub
pmnt,
Osemintele s-1 pori de binecuvntare cu
sfinia ta n toat viaa!"
Ierom. Ioanichie Blan, Vetre de sihstrie romneasc, op.
cit., p.
112
232
PATERICUL ROMNESC
Apoi,
cuviosul
facndu-se
nevzut,
ierodiaconul
la locul
Cristofor
i-a
afla:
cinstitele
moate
sub o
pnz
de pianjen
1-a luat
artat.
rspndeau
ngropat acolo, iar sfntul
bun mireasm. Deci, su cap
sarutndu-le
Erau galbene fcnd rugciuni, le-*
cu sine
la chilie.
l
Mai
trziu i
cobort cu acest preios odor n
Mnstirea
Sihstria.
purta ntr-o traisi

taina, 1-a
nsemnat cu chipul
n altar
Sfintei Cruci. Deci,
spunnd egumenului
aezat
ioc
\t
pe Sfnta
1-a
Mas i
al
a slujit trei zile Sfnta Liturghie. Apoi, srutnd
soborul acel sfnt cap

pustie
Cuviosului Pavel, ierodiaconul Cristofor s-a ntors
mai ntlnit nimeni pn astzi. Ct de minunat este Dumnezeu ntru sfinii Si, Dumnezeul Prinilor
i nu
notri!"
CUVIOSUL VARSANUFIE SIHASTRUL

Egumen
Acest cuvios egumen a
sfritul secolului
al
Schitului Sihstria
(secolele
XVII-XVIII) 2
Schitului
povuit obtea
de prinii
din
XVII i
att
le
nceputul secolului XVIII.

schit,
Sihstria-Neam Avea o via cu
sprr
tonii
aleas
era
cinstit,
ct
de
sihastrii
din
mprejurimi. Tuturor
era
egumen i printe duhovnicesc.

ca s-o aeze
sihastrii din
Egumenul Varsanufie
Sihlei.
a primit n schit pe fericita Teodora, pe care apoi a

la
ncredinat-o ieroschimonahului Pavel,
pustie
n pdurile
le
Tot
el
odihnea n obtea sa pe
pdure, crora
i
ddea
duci
Trupul
Sngele Domnului, precum
cele de nevoie. Alteori

cei bolnavi
cerceta la
colibele lor
trimitea frai din schit
s ngrijeasc pe
s le
de mncare.
XVIII, uitndu-se cu totul numele Cuvioase: egumenul Varsanufie a fost singurul ales de Dumnezeu ca descopere petera ei. Vznd psrile cerului ducnd frmituri de pine de la trapez ctre Sihla, a trimis doi frai mearg dup psri, pn an aflat pe plcuta lui Dumnezeu, Cuvioasa Teodora. Apoi, ndat a rnduit un duhovnic ca s-o mprteasc i s-o ngroape la Sihla, n peter. Sub povuirea acestui fericit egumen, Schitul Sihstria a trit cea mai aleas epoca
La nceputul
secolului
Teodora de
la Sihla,
de nflorire duhovniceasc din istoria

sihstrii din
Moldova,
ca: Pocrovul,
sa, fiind numrat alturi de marile Vorona, Agapia Veche, Rarul, Sihstria
Ceahlului
2
altele.
La
nceputul secolului XVIII, Schitul Sihstria

cit., p.
numra
Ierom. loanichie Blan, Vetre de sihstrie romneasc, op.
22
SFINI
iseultare
I CUVIOI
DIN SECOLELE XVII-XVIII
233
peste 20 de sihastri.
Toi duceau desvrit via de obte,

lui
n post, tcere,
nencetat rugciune.
Deci,
bineplcnd
Varsanufie s-a svrit cu pace
Dumnezeu i crescnd muli ucenici, Cuviosul i a fost ngropat lng biseric.
SFNTA TEODORA DE LA SIHLA

(secolele
a.
XVII-XVIII)
Viaa
la Sihla este
Cuvioasa Teodora de
cea mai aleas
clugri
sfnt pe care
nscut n satul Vntori-Neam, n prima jumtate a secolului XVII. Tatl ei, tefan Joldea, era arma al cetii Neamului. Dup moartea surorii sale Maghia (Marghiolita?), Teodora a fost cstorit cu un tnr din Ismail. Dar, neavnd copii, s-au dus amndoi la mnstire. Fericita Teodora a mbrcat haina clugreasc la Schitul Yrzreti-Rmnicu Srat, iar soul ei s-a clugrit la Schitul Poiana Mrului,
au odrslit-o mnstirile romneti. S-a
cu numele de Elefterie.
Risipindu-se schitul de ctre turci, Teodora s-a fcut pustnic n
Munii
Buzului. Apoi, retrgndu-se n inutul Neam, a sihstrit singur ca la 30 de peter din Munii Sihlei, asemenea Cuvioasei Mria Egipteanca. Deci, bineplcnd lui Dumnezeu, s-a mutat din viaa aceasta n primele decenii ale secolului XVIII i a fost ngropat n peter. n primele decenii ale secolului XIX, moatele Cuvioasei Teodora de la Sihla au fost luate de familia boierilor Sturza, ctitori ai acestui schit, i duse la biserica zidit de ei n satul Miclueni-Iai. Iar n anul 1856 au fost date Mnstirii Pecersca din Kiev, unde se afl i astzi, n schimbul mai multor rnduri de veminte de fir.
ani ntr-o
b.
1.
Fapte
Acest
cuvinte de folos
vlstar
al
monahismului romnesc a fost din pruncie ales i sdit n casa lui Dumnezeu. Cci, fiind nsoit cu brbat, fericita Teodora nu a gsit odihn sufletului ei pn nu s-a fcut mireas lui Hristos. Astfel, neavnd ea copii, a prsit cele trectoare i a mbrcat haina pocinei n
fericit
Schitul
3
Vrzreti
din inutul
Buzu.
Sihla, mss. de la nceputul secolului
Viaa
posesia fam.
i petrecerea Cuvioasei Teodora de la Frcanu, Tg. Neam; Pr. Liviu Stan,
XIX,
Sfini romni..,, Sibiu, 1945, p. 76; Pr. prof.

cit., p.
C. Galeriu, Cuvioasa Teodora de la Sihla, n Sfini romni..., op.
432
234
PATERICUL ROMNESC
2. Aici a sporit att
de mult
fericita
Teodora, n tcere, n rugciune

ispitelor
ascultare,
se
c n puini
inim i
ani a ajuns la
msura
celor btrni, nvrednicindu-se a
ruga din
a cunoate
mulimea
toate maicile o iubeau

3.
se foloseau de smerenia, de
vrjmaului. Pentru aceea, nevoina i de rvna ei.

lor,
Nvlind
turcii
pe Valea Buzului
arznd schitul
Cuvioasa
Teodora s-a ascuns n muni cu maica ei duhovniceasc, schimonahia Paisia. Acolo s-au nevoit n post i priveghere civa ani, rbdnd brbtete foamea, frigul i alte negrite ispite de la diavoli. Cci, ntrarmndu-se fericita cu rugciunea cea de foc a inimii, pe toate le rbda i se mprtea de mngierile cele de tain ale Duhului Sfnt.
duhovniceasc, prin anii 1670-1675. Cuvioasa Teodora a fost cluzit de Dumnezeu ctre Munii Neam, n patria ei. Aici, nchinndu-se la icoana fctoare de minuni a Maicii Domnului din Mnstirea Neam, a fost trimis pentru sfat la egumenul Schitului Sihstria, ieroschimonahul Varsanufie. Acesta, nelegnd dorete via pustniceasc i cunoscnd cu duhul virtutea ei, a mprtit-o cu Trupul i Sngele lui Hristos. Apoi, dndu-i cluza pe duhovnicul Pavel, i-a spus: - Du-te la pustie pentru un an de zile, n pdurile din Munii Sihlei. De
4.
n
ei
Rposnd
munte maica
i ispitele cele cumplite ale rmi acolo pn la moarte. Iar de nu vei putea rbda, retrage-te la o mnstire de clugrie i-i lucreaz n smerenie mntuirea sufletului tu. 5. Cutnd Cuviosul Pavel o chilie pustniceasc prsit pentru fericita Teodora i negsind, a ntlnit un sihastru btrn, ce se nevoia sub stncile Sihlei. Acesta, fiind vztor cu duhul, a zis: - Nevoiete-te, maic Teodora, n chilia mea, cci eu duc n al:
vei putea suferi, cu darul lui Hristos, greutatea
pustiei,
bordei pustnicesc. Deci,

n
aeznd ieroschimonahul Pavel pe Cuvioasa Teodora

la schit.
Munii
6. n
Sihlei
binecuvntnd-o, s-a ntors din nou
aceast chilie pustniceasc s-a nevoit Sfnta Teodora aproape 30 de slvind nencetat pe Dumnezeu i biruind prin rbdare, rugciune : smerenie toate cursele vrjmaului. Cci, fiind ntrit cu putere de sus, n-& mai cobort din munte, nici ajutor omenesc de la nimeni n-a mai primit.
ani,
Numai
singur fericitul Pavel,
duhovnicul
ei,
urca uneori
la
chilia
ei
cu
pmnteti. n aceast ngereasc nevoina att de mult a sporit cuvioasa, nct fcea priveghere de toat noaptea cu minile nlate la cer, pn se revrsau zorile i se lumina la fa cu
Preacuratele Taine
cele de nevoie vieii
lumin de
sus, apoi se odihnea

zile,
dou
ore
iar ncepea.
Hran
primea nunu:
dup dou
Mcriul
Sfintei
puini pesmei cu ierburi de pdure, ferig i mcri, num:: Teodora". Iar ap aduna din ploi, ntr-o scobitur deasupra
SFINI
_nei stnci,
I CUVIOI
azi
235
numit pn
Fntna Sfintei Teodora". i,
adevrat minune,
ci apa din stnc nu seca niciodat.
Mai
gnia
lui
rposnd Cuviosul Dumnezeu.

trziu,
turcii
Pavel, fericita Teodora a
rmas numai
7.
Odat, nvlind
asupra satelor
i mnstirilor
din inutul
s-au umplut codrii de steni

Ia chilia
de clugri. Atunci au ajuns cteva

zis fericita:
alt
Neam, clugrie i
Din ceasul
Cuvioasei Teodora. Deci, le-a

voi n chilia mea,
Rmnei
cci eu am
loc de adpost.
acela s-a dus ntr-o
peter mic
din apropiere
acolo se nevoia singur,
netiut de nimeni,
vede
iar
noaptea se odihnea puin pe lespedea de piatr care se
pn
8.
astzi n fundul peterii.

turci prin
Odat, rtcind o ceat de
Munii
Sihlei,
din lucrarea
ei
petera Cuvioasei Teodora. Deci, nvlind asupra ucid, sfnta a czut n genunchi i, nlndu-i minile ctre cer, a
satanei, au dat de
ca s-o
strigat:
prin
n
Izbvete-m, Doamne,
de minile ucigailor! n clipa aceea s-a deschis

iar
minune peretele din fundul peterii, pdure, s-a izbvit de moarte.

9. Fiind
mireasa
lui Hristos,
ascunzndu-se
cu totul uitat de oameni
neavnd pe nimeni
la
btrneile
ei,
i-a pus toat ndejdea numai n Dumnezeu. Astfel, prsind chilia, Sfnta Teodora se nevoia n peter ca un nger n trup. Acum, nici frigul, nici foamea nu le mai simea, nici diavolul n-o mai chinuia. Ci se ruga nencetat lui Dumnezeu cu minile nlate la cer, pn se rpea cu mintea la cele cereti, iar cu trupul se ridica deasupra pmntului. Atunci i se lumina faa prin harul Duhului Sfnt, iar din gura ei se nla n sus rugciunea ca o ajunsese fericita Teodora la vpaie de foc, asemenea marilor sfini. rugciunea cea mai nalt, n extaz, i se ndulcea n chip negrit de cele dumnezeieti.
10. Hainele Sfintei
Teodora ajunseser acum nite zdrene, care cu greu

de
acopereau trupul
slbit
psrile
lume
cerului, la
aspr nevoin. nc i hrana terminndu-se, porunca Ziditorului, i aduceau zilnic frmi turi i coji de
pine de la trapeza Schitului Sihstria. Iar fericita se ruga nencetat pentru

se bucura de apropierea mutrii din trup. ns, timp de 40 de zile de obtescul sfrit s-a rugat lui Dumnezeu sa-i trimit un preot, ca s-i aduc Preacuratele Taine. Iar Domnul nu a trecut cu vederea dorina
nainte
sufletului ei
11. Odat, a observat egumenul Sihstriei, Varsanufie, ducnd ctre Sihla frmituri n cioc. Deci, cugetnd n sine
stoluri
de
psri
c triete acolo
236
PATERICUL ROMNESC
sfnt, a trimis doi frai
ei,
vreun sihastru
Astfel
s vad
unde
se opresc acele
psri.
mergnd
i-a
cuprins noaptea i,
rtcind
prin pdure, se rugau
i
la
ateptau
se
fac ziu.
Apoi, observnd naintea lor o
raz
de
lumin
ce se
ridica la cer, s-au apropiat i au vzut o femeie luminat la chip, nlat de pmnt i rugndu-se cu minile n sus. Era Sfnta Teodora. - Mulumesc ie, Doamne, c m-ai ascultat!, a zis fericita. Apoi
adugat ctre
nti
cei doi frai:
Nu
v temei,
frailor,
aruncai-mi o hain
s m mbrac, c sunt cu trupul

i
cci
sunt o
smerit roab a
lui Hristos!
Dar mai
gol!
Apoi, chemndu-i, le-a spus viaa

zicnd:
sfritul ei apropiat
le-a poruncit,
trimit pe duhovnicul spunei egumenului Trupul i Sngele lui Hristos. Antonie pe ierodiaconul Lavrentie la mine cu - Cum ajungem la schit noaptea, au rspuns fraii, cci nu cunoatem drumul? - Mergei dup lumina care se vede naintea voastr i numaidect vei
la
Cobori
schit
ajunge!
12.
Auzind egumenul de Sfnta Teodora,
n zorii zilei a trimis la Sihla
pe duhovnicul Antonie cu ierodiaconul
cu cei doi frai
au
aflat
pe Sfnta
rugciune pe cetin de brad dinaintea peterii. Deci, mai nti cuvioasa i-a mrturisit taina vieii ei i a primit dezlegare de la duhovnic. Apoi a rostit Crezul, a primit dumnezeietile Taine i, cernd binecuvntare
Teodora
la
de
la preot, a zis:
- Slava
ie, Doamne, pentru

braele
toate! n clipa aceea, Sfnta
Teodora i-a dat
fericitul ei suflet n
lui Hristos, iar trupul ei
purttor de
bun mireasm
la
a fost prohodit
aezat cu cinste de prini
petera
n care s-a nevoit.
13.
Vestea despre viaa

ei.
mutarea Sfintei
Teodora de
Sihla
s-a
Moldova i chiar dincolo de clugri i credincioi peter alergau la moatele de prin sate i mai ales cei bolnavi, i se vindecau de suferin. Cci trupul ei preamrit cu neputrezirea era izvortor de bun mireasm i fcea minuni.
rspndit repede n toate mnstirile
satele din
ei
hotarele
De aceea
din
Unii srutau sfintele
ei
moate,
ei
alii i atingeau bolnavii de sicriu, iar alii se
splau cu
tean", a
ap
din fntna
i primeau
peter
ajutor
mngiere.
la Sihla,
14. Sfntul trup al Cuvioasei

stat
Teodora de
peste o
numit i Pmnbucurndu-se de o
la
Sihla n
sut de
ani,
profund
ei
venerare, mai mult dect toi ceilali sfini romni.
De
la
adormirea
pn
astzi,
merg
n pelerinaj la Schitul Sihla, anual, mii de credincioi i-i
cer ajutorul.
SFINI I CUVIOI DIN SECOLELE XVII-XVIII

Prin anii
237
1830-1835,
moatele
Sfintei
Teodora au
intrat
posesia
aezat n sicriu de argint i le-a dus n biserica din 1856 au fost druite Mnstirii Pecersca din veminte de fir i depuse n catacombele ei, unde se Kiev, n schimbul unor afl i astzi, cu numele Sfnta Teodora din Carpai", iar n rusete Sveti Teodora Carpatina". Sufletul ei ns se roag nencetat naintea Preasfintei Treimi pentru noi i pentru toat lumea. Sfnt Preacuvioas Maic Teodora, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
familiei Sturza, care le-a
satul
Miclueni-Iai.
Iar n anul
CUVIOSUL ELEFTERIE SIHASTRUL

Schitul Sihla 4 (secolele XVII-XVIII)
Cuviosul Elefterie era de loc din Ismail. n tineree a fost soul Cuvioasei Teodora de la Sihla, cu care a trit n legiuit csnicie civa ani.
Apoi, neavnd copii
plecndu-i soia n viaa
clugreasc
la
Mnstirea
Vrzreti i de acolo retrgndu-se la pustie n Munii Buzului, el s-a fcut clugr la un schit din inutul Buzului. Acolo, deprinznd bine meteugul
ne voinei duhovniceti de
la
marii isihati din aceast vestit sihstrie, Cuviosul
Elefterie s-a nvrednicit de darul preoiei
slujea ziua
fi
noaptea n biseric.
Mai
trziu,
nelegnd
c fericita Teodora s-ar
Neam,
ieroschimonahuJ Elefterie a fost ndemnat de
urmele ei. Deci, ajungnd la Schitul nevoiau n Munii Sihlei, a dat i de petera Cuvioasei Teodora, care nu de mult se mutase la iubitul su Mire, Iisus Hristos. Astfel, mult suspinnd fericitul Elefterie dup sfnta lui soie, nu s-a mai
Munii Dumnezeu s mearg pe Sihstria i rtcind pe la pustnicii ce se

retras la pustie n
mic chilie sub stncile aproape de petera Cuvioasei Teodora, a ajuns sihastru vestit n prile acestea. Ziua i noaptea priveghea n rugciune cu post i lacrimi fierbini,
ntors la
Sihlei,
mnstirea de
metanie. Ci, construindu-i o
svrind dumnezeiasca
Dumnezeu,
s-a
Liturghie,
atepta slobozirea de legturile trupului.
Deci, nevoindu-se n aceast pustie ca la zece ani
svrit cu pace
n primele decenii ale
i bineplcnd lui secolului XVIII i a fost
Dup puini ani, familia boierilor Cantacuzino a nlat un schit de lemn pe mormntul Cuviosului Elefterie, n cinstea naterii Sfntului Ioan Boteztorul.
ngropat n cimitirul sihastrilor din poian.
Aa a luat fiin Schitul

1
Sihla, nainte de anul 1741.

tradiia local
Pomelnicul Schitului Sihla
238
PATERICUL ROMNESC
EPISCOPUL MITROFAN DE
(tl702)
nvatul episcop Mitrofan era de
5
BUZU
Neam, iar cu metania de cultur duhovniceasc din Moldova. Dup ce nva de la dasclii mnstirii limbile greac i slavon, precum i adncul Sfintei Scripturi, monahul Mitrofan se nvrednicete de
loc din inutul
la
Mnstirea
Bisericani, vestit vatra de trire
darul preoiei
Dosoftei.
ntre
anii
devine ucenic apropiat
tipograf
al
marelui mitropolit
1673-1683,
Dosoftei,
ieroschimonahul
la
Mitrofan
Sfinii
conduce
Ierarhi
tipografia
mitropolitului
de
Mnstirea
Trei
din
Iai,
contribuind mult la traducerea
tiprirea crilor de slujb n limba
romn
ale marelui ierarh, printre care se
numr i Vieile
lui
Sfinilor (1682-1686).
nzestrat de
Pentru nelepciunea i aezarea Dumnezeu, ieromonahul Mitrofan a
duhovniceasc cu care era
fost ales
hirotonit episcop de
Hui,
anul 1683, de blndul mitropolit al Moldovei. Timp de patru ani ct a pstorit turma lui Hristos la Hui s-a dovedit ntru toate blnd, nelept, iubitor de oameni i mplinitor al dumnezeietilor porunci. Apoi, surghiunindu-se mitropolitul Dosoftei n Polonia, a prsit i episcopul Mitrofan scaunul su, ajungnd conductorul tipografiei mitropolitane din Bucureti. n aceast
ascultare a stat episcopul Mitrofan aproape cinci ani de zile, fiind cel mai
formnd numeroi meteri tipografi, printre care i pe nvatul mitropolit Antim Ivireanul. Totodat, a contribuit mult la traducerea Bibliei din 1688 i mai ales la tiprirea ei, care a fost ncredinat ntru totul n minile sale. n anul 1691, episcopul Mitrofan este aezat pe scaunul vacant de la Buzu, eparhie pe care o pstorete 11 ani de zile cu mult rvn i fric de Dumnezeu. Pe lng grija Bisericii i a turmei ncredinate, nvatul ierarh a ntemeiat la Buzu o nou tipografie, unde tiprete numeroase cri de slujb,
iscusit tipograf al
rii Romneti i
ca:
Mineiele
pe
tot
anul
(1698),
Molitfelnicul
(1699),
Triodul
(1700),
Octoihul (1700), Penticostarul (1701)
Liturghierul (1702).
lui
Aa
ostenindu-se episcopul Mitrofan pentru lauda Bisericii

sale,
Hristos
mntuirea turmei
n vara anului
1702 s-a mutat cu pace
la
ceretile
lcauri, lsnd
urm
muli
ucenici.
'
Istoria Bisericii
Ortodoxe Romne,
voi.
II,
1957, Bucureti, p. 113-114
SFINI
I CUVIOI
239
CUVIOSUL SIMEON SIHASTRUL i ucenicii si

Schitul Sihstria Ceahlului (tl704)
Una
din cele mai vechi
aezri monahale de pe Valea
Bistriei a fost
Sihstria Ceahlului, schit situat aproape de vrful muntelui, ntemeiat

tradiie de primul desclecat -
dup
Drago Vod.
n acest schit de lemn, cu hramul
Schimbarea Domnului la Fa, s-au nevoit sute de ani cei mai alei sihastri ai Ceahlului, ale cror nume sunt scrise n cartea vieii. Intre anii 1650-1704, a vieuit n aceast mic sihstrie un cuvios renumit ntre sihastrii Ceahlului, anume ieroschimonahul Simeon. Acesta a fost la nceput pustnic sub vrful muntelui, rbdnd acolo multe ispite pentru dragostea lui Hristos i ajungnd lucrtor vestit al rugciunii lui Iisus. Apoi a fost ales de clugri egumen al Schitului Sihstria Ceahlului, pe care l povuiete cu duhovniceasc nelepciune mai mult de 30 de ani. Cuviosul Simeon a rennoit biserica de lemn i adun n jurul su 20 de ucenici. Rnduiala schitului era aceasta: n fiecare zi se cntau cele 7 laude,
cu Utrenia
la
miezul nopii,
iar n
srbtori
se
veneau
ceilali sihastri din munte. Spovedania

iar
svrea Sfnta Liturghie, cnd i mprtania se fceau
sptmnal,
masa
la bordeiele lor din
se ddea o dat pe zi. n posturi, clugrii se retrgeau munte, unde se nevoiau singuri, dup voia lui Dumnezeu,
pn
la marile praznice. Apoi coborau iari n schit. Clugrii iubeau cel mai mult tcerea, smerita cugetare, postul i nencetata rugciune. Sufletul acestei
sihstrii era, desigur, Cuviosul Simeon, vestit dascl al rugciunii i printe duhovnicesc pentru toi. Mai presus de orice el nva pe ucenicii si se iubeasc unii pe alii i se roage pentru mntuirea oamenilor.
egumenul Simeon cu ucenicii si i ajungnd la vrsta Dumnezeu un sfrit mucenicesc ca acesta: n primvara anului 1704, chiar n noaptea de nviere, pe cnd toi prinii erau la biseric, s-a pornit de pe Ceahlu o mare avalan de zpad asupra schitului. Atunci unul dintre ei cu via aleas a strigat: - Prinilor, lum repede icoana Maicii Domnului i fugim pe obcin, vine muntele peste noi! Ceilali, creznd aiureaz, nu l-au ascultat. Atunci, smeritul sihastru a luat singur icoana Maicii Domnului i a fugit din biseric. ndat, avalana de zpad a acoperit schitul, biserica î prinii, dup ce Cuviosul Simeon a citit
Astfel nevoindu-se
ani,
i-a
de 90 de
rnduit
240
PATERICUL ROMNESC
lui
Evanghelia Sfintelor Pati, dndu-i cu toii duhul n minile

Celui ce a nviat din mori.
Dumnezeu
Aa
sa n
la piept
s-a
mutat Cuviosul Simeon din viaa aceasta cu toat sinodia (obtea)

lui Hristos.
lumina
Domnului.
doua
zi
scpat cu via numai acel clugr cu icoana Maicii a fost gsit egumenul sub zpad, adormit cu Evanghelia
cu toi ucenicii lng
el
6
.
Doamne,
numr n ceata sfinilor pe Cuviosul Simeon cu ucenicii
si!
CUVIOII PATAPIE
NICANDRU
Sihastri din Muntele Ceahlu (secolele XVII-XVIII)

Aceti doi
sihastri s-au nevoit n partea
de nord- vest a Muntelui Ceahlu,
ajungnd vestii n satele de pe Valea Bistriei. Schimonahul Patapie era cu ieroschimonahul Nicandru din metania din Mnstirea Cerebuc, iar
Mnstirea
ntrii cu
Pionul.
Deci, rvnind fericiilor sihastri ce se liniteau n jurul muntelui
fiind
Ceahlului.
unui pru
Dumnezeu
citirea
darul lui Hristos, s-au retras n pdurile neptrunse din jurul Cuviosul Patapie i-a fcut un mic bordei de lemn pe marginea i acolo s-a nevoit cu ucenicul su peste 20 de ani, ludnd pe ziua i noaptea. Nevoina lui era foarte aspr: post ndelungat,
Psaltirii,
zilnic a
metanii
priveghere de noapte. Pentru smerenia

cei suferinzi, dintre care
inimii lui ajunsese vestit
rugtor pentru
nu puini
se
vindecau cu rugciunile
lui.
poian, puin mai sus de Mnstirea Durau, unde s-a nevoit singur muli ani de zile. Apoi a ajuns vestit taumaturg pentru cei bolnavi de prin sate, nct muli urcau n munte la chilia lui i se vindecau. Cci i punea s posteasc desvrit pn la trei zile, i
Cuviosul Nicandru i-a avut chilia ntr-o
mrturisea,
le citea molitfele Sfntului Vasile cel
mic
Mare i, cu
darul lui Hristos.

vestit pentru
lui.
se ntorceau
sihastrii
sntoi
la casele lor.
Acest cuvios era
duhovnic
din Muntele
Ceahlu i
pentru toi care ajungeau la chilia

lui.
nsui
Cuviosul Patapie era unul din ucenicii
Aa
nevoindu-se ieroschimonahul Nicandru
schimonahul Patapie
mult sporind n dragostea

sfritul secolului
Dumnezeu, XVIII. Numele lor sunt

lui
s-au mutat la cele

legate
venice spre
pn
astzi de toponimia
'
Pr. C.
Matas,
op. cit., p.
90-106 i tradiia local
SFINI
I CUVIOI
Padina
lui

7
.
241
jxului: Prul lui Patapie", Prul lui Nicandru", Poiana lui Nicandru"
mi., in grai popular,
Nicandru"
MITROPOLITUL TEODOSIE
al
rii
Romneti
(c.
1620-1708)
Acest mitropolit era fiu de

jugul lui Hristos, s-a
Mnstirea Curtea de
Hristos, cuvios, blnd
rani din judeul Arge. Lund din tineree clugrit n Mnstirea Cozia, apoi a ajuns egumen la Arge, pe care o povuiete cu duhovniceasc nelepal Bisericii lui
ciune peste zece ani. Aici s-a dovedit tuturor un vrednic slujitor
i bun cunosctor
al
al Sfintei Scripturi.
Pentru nite daruri ca acestea, n anul 1668, arhimandritul Teodosie este
Romneti, n locul rposatului mitropolit tefan. Deci, ajutndu-1 Dumnezeu, a pstorit Biserica Ungrovlahiei timp de aproape 40 de ani, silindu-se ntru toate s mrturiseasc dreapta credin, s tmduiasc neputinele poporului, sa zideasc noi lcauri de rugciune, s tipreasc i cri bisericeti pe limb romneasc i s mngie
ales mitropolit
printe duhovnicesc
rii
pe orfani. Pentru toate acestea era iubit, att de domnii rii Romneti, erban Cantacuzino i Constantin Brncoveanu, al cror sfetnic i
pe sraci
duhovnic era, ct
de
tot
poporul ortodox.
Din crile tiprite cu binecuvntarea mitropolitului Teodosie, cea mai important este Biblia de la Bucureti, din anul 1688. Printre cei dinti ctitori ai primei Biblii romneti este numrat i acest venerabil pstor al rii Romneti. De asemenea, a mai tiprit un Liturghier slavo-romn (1680), Evanghelia (1682) i Apostolul (1683), ambele m limba romneasc, spre mngierea poporului binecredincios. Pe lng grija Bisericii din ara
Romneasc,
mitropolitul Teodosie se ngrijea
de Biserica
Ortodox
ai
din
Transilvania, hirotonind n timpul pstoriei sale cinci mitropolii
Ardealului
acordnd numeroase ajutoare bisericilor de peste Carpai.
Ajungnd
i-a dat
la vrsta
de aproape 90 de ani, evlaviosul mitropolit Teodosie

la
sufletul
minile Domnului,
27 ianuarie,
1708,
8
.
fost
nmormntat lng
altarul Catedralei mitropolitane din
Bucureti
Pr. G.
Pr. prof.
Matas, Cluza judeului Neam..., p. 104; Idem, Palatul cnejilor, p. 1-46 M. Pcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, voi. II, 1980, p. 60-64
242
PATERICUL ROMNESC
SFNTUL IERARH ANTIM IVIREANUL

(c.
1650-1716) 9
a.
Viaa
Iviria.
Venerabilul mitropolit Antim Ivireanul era de loc din
Prinii si.
Ioan
i Mria,
i-au pus din botez
numele de Andrei. Ajungnd din tineree rob
la turci, a stat
nvnd limbile greaca, araba i turc, precum i meteugul sculpturii, al picturii i al broderiei. Prin anul 1690 este adus n ara Romneasc de voievodul martir Constantin Brncoveanu. Aici nva meteugul tiparului de la episcopul Mitrofan, iar dup civa ani se clugrete i este hirotonit preot. ntre anii 1691-1694 conduce tipografia domneasc de la Bucureti i
muli
ani n Constantinopol,
tiprete
trei
cri.
ntre
anii
Mnstirea Snagov.
ntre anii
1694-1696 ntemeiaz o nou tipografie la 1696-1701 este egumen al acestei mnstiri
tiprind 14 cri, dintre care patru n limba
romn,
iar celelalte n limbile
greac, slavon i arab. ntre anii 1701-1705 a condus din nou tipografia domneasc din Bucureti, tiprind 15 cri, ndeosebi cri de slujb. ntre anii 1705-1708 a fost episcop la Rmnicu-Vlcea, ntemeind aici prima tipografie. Timp de trei ani a tiprit la Rmnic 10 cri, dintre care 7 n romnete. ntre anii 1708-1716 a fost mitropolit al rii Romneti, ntemeind noi tipografii i tiprind nc 19 cri, dintre care 12 cri n romnete. n toamna anului 1716 a fost nchis, la porunca turcilor, caterisit i trimis n surghiun la Mnstirea Sfnta Ecaterina din Muntele Sinai. Pe cale a fost
martirizat de ostai
aruncat n rul Tungia,
lng Adrianopol.
n prezent se
crede
c ar
fi
fost necat n lacul
Snagov.
b.
1.
Fapte
Acest
cuvinte de folos
ierarh
al
fericit
Bisericii
Ortodoxe Romne,
fiind
de mic
pmntul prinilor si i dup ce suferi grele ispite ntre pgni, a fost cluzit de Hristos n pmntul romnesc. Astfel, aici i-a gsit a doua patrie, cu prini i frai i toat mngierea Duhului Sfnt. 2. Lund jugul lui Hristos la Mnstirea Snagov, ieromonahul Antim a ajuns clugr iscusit i tipograf nentrecut n ara Romneasc. Timp de 15
nstrinat din
ani,
pn
a fost
fcut episcop,
a ntemeiat
dou
tipografii
a tiprit zeci de
cel
cri
9
bisericeti n limbile
romn, greac, arab i slavon, dovedindu-se

G. trempel, Antim Romne, Sibiu, 1972,
Ivireanul,
p.
Pr. Prof. Ionlonescu, Sfini romni..., op. cit., p. 640;
Buc.
1972; Pr. prof. Mircea Pcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe
193-201
SFINI
mai mare tipograf
I CUVIOI
al

XVII i XVIII. Crile
243
lui s-au
rii
noastre n secolele
rspndit n toate provinciile romneti, ajungnd

Constantinopol, Ierusalim
slujitor al lui
pn
n Athos, n Grecia, la
Sinai,
n Siria
Iviria,
cci
era un devotat
Hristos
i aprtor
al Bisericii
Ortodoxe.
3. Pentru sfinenia vieii sale,

al
Rmnicului
apoi mitropolit
al tuturor,
al
egumenul Antim Ivireanul a ajuns episcop rii Romneti. Ca pstor de suflete i
printe duhovnicesc
:oi, de la
Sfnt, statornic n
marele ierarh a fost o fclie n sfenic pentru
plin
4.
la credincios. Era brbat nelept, insuflat de Duhul credin, tare n ndejde, iscusit n cuvnt, smerit la inim de dumnezeiasc dragoste.
domn pn
Dorind mntuirea oamenilor i svrirea slujbelor n limba romn, Antim a nmulit numrul tipografiilor, traducnd i tiprind n grai strmoesc principalele cri de cult, ncepnd cu Ceaslovul i Liturghierul. Din cele 64 de cri tiprite de el i de ucenicii lui, 24 s-au tiprit n limba romn.
mitropolitul
Astfel,
mitropolitul
Antim rmne
ctitorul
limbii liturgice n Biserica
Ortodox Romn. De la dnsul, serviciul divin a nceput ara numai n limba romn, spre mngierea i pe nelesul
5.
a se face n toat
tuturor.
Bunul pstor
al Bisericii lui
Hristos,
dup
ce mpodobi slujbele cu
cri
sate
adug i alte nnoiri. Astfel, a zidit din nou biserici la orae, a fondat din temelie Mnstirea Tuturor Sfinilor" din Bucureti (1713-1715), astzi numit Antim", fcnd i alte danii i nnoiri
limba poporului,
mnstireti.
celor sraci
ridicat
mai muli ucenici

carte.
tipografi
a dat multe milostenii

dreptei credine a
iubitori
de
Pentru
nvtura i aprarea
i ierarh i
scris
tiprit numeroase predici,
numite Didahii", fiind iscusit teolog,
propovduitor
al Sfintei
Evanghelii.
6.
Iat cteva din multele
ntresc Biserica: credina n

7.
lui?
sale nvturi: Aceste dou virtui ntemeiaz i Dumnezeu i buna ascultare de pstorii Bisericii.
Ce
lucru este mai iubit robului, spunea bunul pstor, dect slobozirea
ce este mai drag strinului, dect ntoarcerea la patria sa?
8. Cuvine-se
omului
s se
bucure de buntatea cea mare a
lui
Dumnezeu
se
team
cu cutremur de mrirea Lui.
nc
cear
ajutorul
mila Lui
cea bogat. Ca,
fr
de mila Lui, nu
vom
putea face nimic spre mntuirea
sufletelor noastre.
9.
Fr aceste
nici
trei
bunti
- credina, ndejdea
dragostea - nu este cu
acestea sunt temeliile
putin cu
un mijloc
s se mntuiasc cretinul,
cci
cretintii.
244
PATERICUL ROMNESC
10. Zicea iari fericitul mitropolit Antim: - Precum nu este cu putin a tri cineva pe
pmnt
trupeasc,
trei
fr
mbrcminte i
este o
fr
somn,
aa
nu poate tri
fr de nici fr
hran
aceste
bunti,
11.
care sunt credina,
ndejdea i dragostea.
n inima
Ndejdea
ndrzneal adevrat ctre Dumnezeu, dat
omului din dumnezeiasca strlucire, ca

darul lui
Dumnezeu,
ci
fie
ncredinat
nu se dezndjduiasc niciodat de va lua, prin pocin, iertarea
pcatelor
venic. adaug i acestea: - Ndejdea este de dou feluri: una bun i alta rea. Bun este aceea cnd ndjduiete cineva la Dumnezeu s se mntuiasc, sau alt bine ce voiete si fac, cum zice David: cel ce ndjduiete spre Dumnezeu, mila l va nconjura (Ps. 31, 11). Ndejdea este rea cnd ndjduiete cineva n om s-i fac vreun
orice alt cerere trectoare sau 12. Apoi
este
bine sau vreo ndemnare la lucrurile cele trectoare ale lumii.
mincinoas i deart, cum
zice
Aceast ndejde iari David: Nu va ndjduii spre

este mntuire (Ps. 145, 3).
boieri, spre fiii oamenilor, ntru care
nu
13. Dragostea este o unire a multora ntr-aceeai cale
vrf
al
tuturor
buntilor. Aceasta
este de trei feluri:
ctre Dumnezeu i una dumnezeiasc, alta
fireasc
14.
alta
ptima i rea.
smerindu-se, mitropolitul Antim zicea:
Alt dat,
- Fiind orbii de deertciunile cele lumeti, nu ne
rar numai de
toii spre
toate
lucrurile ntunericului veacului acestuia.
ruti,
ca o roat cnd
scap
la vale
nu
se trag din alta,
fr
numai din
C suntem pornii cu i nu i necredina noastr. C

se poate opri.
bucurm
de altceva
acestea
ni
s-au
mpietrit inimile ntru
(slbatici),
fr
de
ruti asemenea lui faraon i umblm ca nite cai sirepi zbal i fr de ruine, pn vom cdea n vreo prpastie
mei, i v nv cu v sunt, s v venii n
frica
fire
i vom
pieri.
Deci
sufletesc
v
i
zic, iubiii
pstor ce
de Dumnezeu, ca un printe cii de lucrurile cele
sv
Dumnezeu este milostiv i, dac va vedea ntoarcerea noastri bun, ne va ierta. zice prin gura Proorocului Isaia: Intoarcei-v ctre Mine i voi ntoarce i Eu ctre voi (Isaia 45, 22). 15. Apoi aduga i acestea: Precum nu pot fi oile fr de pstor, aa nici poporul fr de arhiereu i oricine se va ngriji de cele sufleteti s alerge la mine ca la un printe, c l voi vindeca cu ajutorul lui Hristos. n seama mea v-a dat stpnul Hristo* i de gtul meu spnzuri cuvnttoare s va pasc sufletete, ca pe nite oi
necuvioase,
i pocina
cea
SFINI I CUVIOI DIN SECOLELE XVII-XVI1I

sretele voastre
245
de
la
mine o
s v cear pe toi, pn cnd v voi

la noi,
fi
pstor,
ar nu de
16.
la alii.
Precum cere mpratul djdii de

fapte bune.
lui
credin i
zezarului
17.
aa
ne cere
i Dumnezeu
zice Hristos n Evanghelie:
Dai
noi,
cezarului cele ale
Dumnezeu
cele ale lui

i
Dumnezeu (Marcu
lui
12, 17).
S nu socotii c
i
va
fi
mil
avem nevoi, dac nu vom face imnca de unde nu vom putea s mai ieim. Ci
obiceiurile cele necuvioase,
Dumnezeu de s ne ierte pentru ne va dup putin i poruncile Lui,
s lsm nravurile cele

pe
fiii
rele
c doar s-ar milostivi Dumnezeu asupra noastr sa

aa nva
si duhovniceti:
fiecare
ne ierte
18.
sa ne chiverniseasc cu mila Lui cea bogat.
La nceputul Postului Mare,
De pcatele
fi
ce se fac cu pricepere (cu

l
tiin i voin),
fereasc,
alta,
c n ce zi
va face, cu moarte va muri.
C mai
se
rea moarte nu este

zice Ioan: Cel ce
(I
dect a
cineva desprit de
Dumnezeu
grdina
prin pcat,
c
s
face pcatul, de la diavolul este,
c din nceput diavolul pctuiete

anului, fiecare
Ioan 3,8).
cele ce
19. In toate zilele ce sunt n
mnnce
sunt rnduite spre hrana trupului, cu socoteal

cel
fr
de vicleug. Iar postul
hotrt pentru folosul sufletesc, care cu priceperea noastr l putem face ru, nimeni nu-1 strice, n ce zi l va strica, cu moarte va muri, cci calc porunca lui Dumnezeu. i mai rea moarte dect a clca cineva porunca lui Dumnezeu, nu este alta. va fi izgonit de Dnsul din grdina
bine sau
Bisericii, ca
i Adam
din
a
rai.
noastre, trebuie
aceast cltorie asupra vrjmaului sufletelor lucruri, ne fie ca merinde la vreme de primejdie. Aceste lucruri sunt: spovedania, rugciunea, postul,
20.
Vrnd noi
face
s lum mpreun cu noi cinci

splm
pcatele cu
milostenia
dragostea.
21.
ne
spovedania,
mrturisindu-ne naintea
duhovnicilor notri cu fric

naintea lui
cu
inim
nfrnt, prndu-ne pe noi nine, ca
Dumnezeu. nu pricina pe alii, sau s zicem de nevoie sau din neputin am fcut pcatul, ca nu ne vom folosi nimic, precum nu s-a
folosit nici
dm
Adam.
C vrnd Dumnezeu s-1 aduc

el
la
pocin,
n loc de a-i
cunoate greeala i a-i mrturisi pcatul,

i-a dat
fcea pe Dumnezeu vinovat
femeie.
22.
fie
spovedania noastr cu ndejde
bun, cum
ne va ierta
este
Dumnezeu,
nu cu dezndejde, precum a fcut Cain, zicnd: Mai mare vina mea dect a mi se ierta mie (Fac. 4, 13). Asemenea i Iuda, mcar
iar
c s-a
246
PATERICUL ROMNESC
mrturisit naintea arhiereilor
c a vndut snge nevinovat, dar nu

s nu mai greim de
greit-am Domnului (le.
i-a folosit la
nimic acea spovedanie,
c era cu dezndejde.
aici nainte.
c nu gndea a se prsi de ruti. Pentru aceea a i Iar noi s avem ndejde bun, c de ne vom spovedi cu inim curat i cu gnd s
folosit nimic,
pierit.
23. Spovedania sa o facem cu gndul ca

faraon,
dei
s-a mrturisit zicnd
10, 16), dar n-a
nu mai greim, ne va ierta Dumnezeu i pcatul tu, nu vei muri (II Regi 12, 13).
24.
vom
auzi ca David:
Domnul a mutat
c ne-o va da,
Cu rugciunea s cerem de la Dumnezeu mntuire sufletelor noastre, dup cum singur Hristos zice: Cerei i se va da (Matei 1,1). rugciunea ce se face cu cldur, din inim, ptrunde cerurile i intr n
Dumnezeu.
postul
urechile lui
25.
Cu
bucurm
sufletul,
ca
s ne uurm trupul, s ne limpezim mintea i s ne s vin darul lui Dumnezeu asupra noastr. Iar postul
C,
precum nu sunt
dulci bucatele
trebuie s-1
fr sare,
26.
aa
facem cu rugciuni amestecat. nici postul rar rugciune.
Precum
sunt pzitori sfinii ngeri celor ce postesc

celor ce nu
feresc de toate
i
primejdiile,
aa i
postesc sunt pzitori dracii
ndeamn
multe pcate.
s-a
S ne ostenim,
deci, ca
s nu avem prtie cu diavolul.

cei ce s-au ndestulat
C nu
la
fcut nimeni ucenic buntilor, din

Nici din cei ce iubeau
cu mncri,
dup
pofta lor.
rsfrile nu
s-a
fcut (nimeni) prta
mpriei cerurilor. 27. Cu milostenia
s mblnzim pe
Dumnezeu, dnd cu dragoste din mil

sracilor, strinilor, bolnavilor
agonisitele noastre cele drepte lipsiilor,
celor ce sunt n nchisori. Atunci
cum vom
zice la cele zece fericiri. Iar
vom fi i noi de vom da mil
miluii de Dumnezeu,
din jafuri, mai
dup
mult osnd
ctiga.
28.
Cu
dragoste
s ne
ncredinm,
c de vom iubi pe vecinii notri, dup
porunca lui Dumnezeu, ca pe noi nine i le vom face bine, vom fi i noi dragostea este asemenea Lui i ai Celui de sus, dup cum zice David.
Dumnezeu i cel ce rmne n dragoste, n Dumnezeu rmne i Dumnezeu ntr-nsul (I Ioan 4, 16). 29. Ce folos este ca trupul s fie deert de bucate, iar sufletul a-1 umplea de pcate? Ce folos este a fi galbeni i ofilii de post, iar de pizm i ur s fim aprini? Ce folos este a nu bea vin i a fi bei de veninul mniei? Ce folos este a nu mnca cineva carne i cu hulele a rupe carnea frailor notri? Ce
singur
folos este a ne opri de cele ce sunt uneori slobode
a face cele ce nu
sum
SFINI
niciodat slobode?
I CUVIOI

aceia
i
247
C Dumnezeu pe
i
iubete
cinstete, care se
feresc de cele oprite.
30.
nti
Cnd intrm
n sfnta biseric, zicea marele ierarh,
ne
curim
de pcatele noastre
de cugetele cele viclene
ntreag
ne facem vase alese, ca
i apoi cu contiin primim, prin darul Duhului Sfnt,
cuvntul lui
31.
Dumnezeu
n inimile noastre.
Alt dat, iari spunea: buntile cele sufleteti: vitejia (brbia), nelepciunea, dreptatea i curenia. Patru sunt i buntile cele trupeti: tria, ntregimea, frumuseea i sntatea. Dintre aceste bunti, ale sufletului i ale trupului, se nasc alte patru bunti de obte: credina, ndejdea, dragostea i smerenia. 32. de credin nu este cu putin s ne mntuim. Locaul ei este inima omului i viaa ei sunt faptele cele bune, dup cum zice Apostolul
- Patru sunt
Fr
Iacob:
C precum
trupul omului este mort (Iacob 2, 26).
fr de
suflet,
aa i
credina este
moart fr de fapte bune

ar
33. Smerenia este sfritul, legtura

face
pecetea tuturor
buntilor,
c de
cineva toate
buntile
lumii
smerenie nu ar avea, toate sunt
pierdute, toate sunt stricate, toate sunt de nimic
osteneala lor este n deert,
pentru
c smerenia este maica tuturor buntilor.

Precum maica pune mult nevoin, din fireasc dragoste ce are, de copiii si ca s-i creasc i i ferete de toate, ca s nu li se ntmple
34.
hrnete
ca
vreo primejdie
sa-i
piard,
aa i
smerenia
hrnete buntile
(faptele bune)
s creasc i le ferete de toate primejdiile ca s nu piar.

i
mai mare dect
satana.
Pentru
c pcatul
i
n
ei
cel dinti
toate pcatele este mndria, pe care a izvodit-o
nscut-o singur
35. Pcatul se
aseamn
este.
pietrei
care
se
i
caut
mearg
la
maica
pmnt, de unde i
mearg
36.
(totdeauna) sus,
buntatea n vzduh, unde

Iar
aseamn
focului care
caut
este matca,
c Dumnezeu este foc

Ilie.
i
mistuitor
i par
de foc subire, precum
1-a
vzut Proorocul
Precum un
din cas pune lact pgubeasc, aa i smerenia
om are n casa lui aur, argint, unelte i haine i cnd iese i ncuie, ca s nu mearg vreun ho s le fure i s se
ncuie ca
un lact
i
toate
mearg houl
cel
de obte, diavolul,
le fure,
se
buntile, ca s nu va pgubi de osteneala
pe care a fcut-o.
37. Zicea iari: Credina, rezemndu-se pe dragoste, crete, se
face toate roadele
mrete i
buntilor,
c pmntul credinei este dragostea.
248 38.
PATERICUL ROMNESC
De
ar
fi
ascultat
Adam
porunca
lui
Dumnezeu, n-ar
fi
venit ntru atta
osnd neamul omenesc.

attea scrbe
i noi,
acum, de
am
asculta pe Hristos,
n-am
fi
ntru
nevoi.
39. Iar ctre cei ce nu iart pe semenii lor, zicea mitropolitul Antim: - Tu, cel ce urti pe fratele tu att ct nici n ochi nu vrei s-1 vezi, ci
pori pizm i l zavistuieti pe la unii i pe la alii, ca s-i faci pagub i s-1 supui i s-1 srceti, tu, cu adevrat, nu eti cretin, nici om pe pmnt, ci eti singur satana, care a prt pe Dumnezeu la Adam.
i
40. Apoi
tine, cel ce
iari aduga: Care
preot este acela ce te spovedete
te
las pe
prati pe fratele tu,
te
cumineci? Acela cu adevrat nu este

Hristos
preot, ci este singur Iuda

nici aceluia,
i vnztor
al lui
mcar
de ar face oricte
12, 7).
alte
bunti.
i nu
se va ierta nici popei,
zice Hristos:
Mil
voiesc,
iar
nu jertf (Matei
41.
S alergm
i
la sfintele biserici,
dac nu
n toate zilele, pentru multe
neputine
nevoi ale noastre, ce ne vin ntotdeauna din valurile lumii,
mcar
i srbtorile. Cci, pentru aceasta s-au rnduit aceste sfinte zile. Una, pentru ca ne odihnim i noi i dobitoacele noastre de trudele i de ostenelile ce le facem peste toat sptmna. A doua, pentru ca mulumim
Duminicile
s dm slav lui
ctre noi
Dumnezeu
le
pentru multele
nespusele faceri de bine ce

milostiv.
le-
a artat
arat ntotdeauna ca un
treia,
ca
auzim
cntrile
42.
slujbele ce se fac pentru folosul sufletului,
Precum nu poate tri trupul omului rar de hran simitoare, aa nici nu poate tri fr de hrana cea duhovniceasc, care este cuvntul lui Dumnezeu, dup cum zice Hristos n Evanghelie: Nu numai cu pine va tri omul, ci cu tot cuvntul care iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4, 4; Luca 4, 4).
sufletul
43.
ariciul.
C, dup
i
puilor.
Cnd ieim de la biseric, ce merge la vie,
nti se
facem cum face nu ieim deeri; ci satur el de struguri, apoi scutur

fiecare,
via de cad boabele jos i
se rostogolete
duce
44.
Aa s ducem i noi,
atunci este
pe dnsele de se nfig n ghimpii lui pe la casele noastre, copiilor i
celor ce n-au
mers
la biseric, din cuvintele ce
am
auzit din Sfnta Evanghelie!

sa,
lui,
Pocina
un
fel
pocin,
cnd merge cineva de bunvoia

se
fr
cu
de
nici
de pricin (sil),
spovedeasc
la
duhovnicul
umilin, cu nfrngere de inim, cu
lacrimi fierbini
cu gnd desvrit, ca
s se prseasc de pcate.
Cci
acestea sunt temeliile pocinei.
45. Taina pocinei este ntocmai n cinste i n lucrare cu Sfntul Botez. Cci, precum acesta spal pcatul strmoesc i face pe om fericit, sfnt, desvrit i fiu al lui Dumnezeu dup har, aa i sfnta pocin face pe om
SFINI
din mort viu,
I CUVIOI
aflat,

din necinstit cinstit
249
din pierdut
sfnt
i,
din
fiul
neascultrii, fiul lui
Dumnezeu.
46.
mrturiseasc, ci mai vrtos i noi, cei bisericeti, adic diaconii, preoii, clugrii i arhiereii. noi suntem pctoi i greim naintea lui Dumnezeu, mai mult dect cei simpli. Iar greelile ce le facem, mai mult prin tiin le facem, i, de nu ne vom poci, vom avea mai mult osnd dect cei ce greesc prin netiin, dup cum zice la Sfnta Evanghelie c, cel ce cunoate mult, mult se va pedepsi i celui ce i
se
Alt dat zicea iari: Nu numai mirenii se cade
s-a dat mult, mult
se va cere (Luca 12, 48).
47.
Nu
este cu
putin
s ajung cineva la linitea mntuirii
- zicea bunul
pstor
-,
de nu va trece
nti prin
cereasca cetate a
fericirii,
ua rbdrii. Nu este cu putin de nu va intra prin calea smereniei.

nu se va smeri cu duhul
se suie la
este cu
Nu
putin
48.
se nale n ceata sfinilor, de
aici, jos, n
cetatea celor
pmnteti.
este cu
Nu
putin
s mprteasc cineva mpreun cu

lui
Hristos la cer,
de nu va urma aici pe urmele
Hristos cu crucea.
Nu
este
cu
putin
a-i
rmnea
cuiva
nume
vestit n
lume, cu fapte rele
necuvioase.
49. n trei chipuri

(voia) cea rea.
greete omul:
din slbiciune,
netiin
sau din firea
Pcatul din slbiciune este mpotriva lui Dumnezeu Tatl, cci Tatl se cheam atotputernic. Pcatul din netiin este mpotriva Fiului, Fiul lui Dumnezeu se cheam nelepciune. Pcatul din voia cea rea este Duhul Sfnt se cheam bun. mpotriva Duhului Sfnt,
omul care va grei din slbiciune sau din netiin l va ierta Domnul mai lesne, de se va poci. aa zice David: Pcatele tinereii i ale netiinei mele, Doamne, nu le pomeni (Ps. 24, 7). Iar cine greete din firea
50. Pe
(voia) cea rea mpotriva Duhului Sfnt, acelui
pcatul.
C aa
om
nu-i iart
Dumnezeu
lesne
zice
Domnul: Tot pcatul
hula se vor ierta oamenilor, iar
hula care este mpotriva Duhului Sfnt nu se va ierta (Marcu 3, 28-29).

51. Se cade omului celui sufletesc,
adic
bisericesc,
s fie mai
cu omenie
dect mireanul, pentru ca

faptele lui cele bune.
nu se mnie Dumnezeu atta pe omul cel prost (simplu) cnd face pcat, ct se mnie pe omul cel bisericesc i pe omul cel de cinste. Pentru aceea i se cade fie numai cu omenie, iar nu fac pcat.
ia
pild i
nvtur
fiecare de la el,
vznd
52. Sunt
muli
lume ce
se
numesc pe
sine pstori
zic
cum
c poart
grij de
cerul de
oi.
Ei zic, ticloii, numai cu cuvntul, iar cu fapta sunt departe ct e

folosul oilor, ci se nevoiesc
pmnt. Cci nu poart grij pentru
25<>
PATERICUL ROMNESC
numai pentru folosul lor, crora nu se cuvine nimii, sau, mai vrtos s zic, furi i tlhari,
lupii
le
zic cineva pstori,

lor
ci
c las oile
s
fure
ei sar
pe aiurea n turmele cele strine,
mnnc i s junghie i s
de
le
piard.
53. Pstorului celui bun i se cuvine aib trei lucruri: una, credina curat; a doua, nelepciune ntreag; i a treia, aib toiag n mn.
Cu credina cea curat s caute pururea binele i folosul oilor lui, nu numai al celor sntoase i zdravene, ci i al celor bolnave i zdruncinate. Cu
pstoreasc pe oameni, dnd nvtur fiecruia dup vrsta lui. Iar cu toiagul ce ine n mn, adic cu stpnirea i cu darul Duhului Sfnt, s pedepseasc (mustre), att pe oi, ct i pe lupii cei de gnd i pe fiarele cele slbatice, ce vin asupra oilor. Cci, cu adevrat, cu ct rmn oile nepedepsite, cu att cad n mai multe i nenumrate patimi. Asemenea i lupii, cnd nu vd toiag n mna pstorului, rpesc oile fr de
nelepciunea
rnduiala
nici
o fric i le mnnc. Pentru acest toiag zice David n psalm: Toiagul varga Ta, acestea m-au mngiat (Ps. 22, 5).
54.
Tu
un
Precum
sunt boli de multe feluri n trup
i nu
se pot vindeca cu
singur
fel
de doctorii,
aa
nici
nu poate odihni,
brbatului
nici ndrepta toate firile
pstorul cel bun cu un singur fel de nvtur omeneti. Ca alt nvtur trebuie
trebuie btrnului
lt femeii:
alt ndreptare
alta
tnrului;
alt povuire trebuie bogatului i alta sracului; alt mngiere trebuie celui vesel i alta celui trist; alt vindecare trebuie celui sntos i alta celui bolnav; alt nfruntare trebuie stpnului i alta slugii; alt ndemnare trebuie celui ndrzne i alta celui fricos; alt mbunare trebuie celui blnd i alta celui mnios; alt vorb trebuie celui nvat i alta celui nenvat.
55. Pstorul care va voi
s pstoreasc dup lege
i dup
dreptate, trebuie
s in toiagul n mn, adic dojana i nfruntarea, i dup vremi s pedepseasc pe oi i s izgoneasc fiarele. Cci acesta este sfritul cel bun pstoriei sale, ca s in oile i s le pzeasc cu sntate duhovniceasc, adic
pururea
al
cu
nvtur.
56.
Lazr, nti a poruncit s ridice piatra de pe mormnt, apoi 1-a nviat. Pentru ca s neleag pctoii c, de nu vor ridica de deasupra lor piatra obiceiului celui ru, prin a lor voie, cu neputin este s nvieze i s se ciasc. 57. Cine are ascultare, acela are mpreun toate darurile i toate buntile. Acela este ntreg la minte, acela este rbdtor, acela este smerit,
Cnd
a nviat Hristos pe
acela este blnd, acela este ierttor, acela este iubitor de strini, cucernic,
panic i,
n scurt, acela este
lcaul
tuturor
buntilor.
SFINI
I CUVIOI
251
58. Dumnezeu este Tat de obte al tuturor. Pe toi ne iubete ca pe nite adevrai fii ai Lui i nu poate rbda milostivirea Lui cea iubitoare de oameni sa ne aflm pururea n ticloii i n nevoi, ci numai ateapt rugciunea noastr. Ia aminte s aud glasurile noastre, st pururea cu urechile deschise ca s ne asculte ndat ce vom chema numele Lui cel sfnt. 59. Care este tatl acela ce
d pine feciorilor
s
poftim
ne ajute Dumnezeu
trufa
C nu poate rbda Dumnezeu

nenorocii, apoi se
l-a urt sufletul
Meu,
zice
nici
ne fac mil, Domnul prin neleptul
fr a-i cere? Aa i noi ns fr a-L ruga. Sracul

lui
Sirah (Sirah 25, 4).
cu un mijloc pe cei ce sunt lipsii, ticloi
nal i
stau ngmfai ntru ale lor
i nu
vor
s arate
cum
au trebuin.
cine socotii
fie
acetia? Noi suntem cu toii, care

n
ptimim
nu ne
attea scrbe nesuferite
i stm
cumpn
(ndoial). Pierim de
nevoi, de nenorociri i, cu toate acestea,
plecm
Cnd
cerbicea de trufia
cu lacrimi
60.
s cerem ajutor de la
este
nu ne smerim naintea lui Dumnezeu, cea mult ce avem i nu alergm cu suspine i Dumnezeu.
rutatea
pedeapsa de obte, se cuvine
s fie i rugciunea
i Apostolii gur i cu o
de obte.
Toi
s ne
rugm,
toi
cerem
ajutor,
precum au fcut
au strigat toi cu o cnd era nvluit de valuri, se inim: Doamne, mntuiete-ne, pierim! (Marcu 4, 38). Iar nu unul rd; unul se roage i altul nici plng i altul gndeasc; unul ntristeze i altul se bucure. Atunci, cu adevrat, nu ne ascult Dumnezeu.
n corabie,
s s
61.
n acele
poftesc,
fiii
mei,
sv
rugai pururea
vremi cnd se nmulesc nevoile
mai ales pe toi dimpreun ne nconjoar

toi deodat.
din toate
prile nenorocirile, necazurile i scrbele. Ne va asculta pururea Dumnezeu, cnd toi cu inim curat l vom ruga i ne va mntui de toate
primejdiile
din toate nevoile.
zice David: Voia celor ce se
tem de El va
face
rugciunea
lor va auzi i-i va mntui
pe dnii
(Ps. 144, 19).
eram nconjurai de cinci vrjmai nebiruii, care stteau de-a pururea mpotriv i ne aduceau la mare i nevindecat stricciune: pcatul, moartea, iadul, diavolul i trupul. Pcatul l-a stins prin vrsarea preascumpului Su snge i nu poate nimic s ne strice de nu ne va stpni vreo rutate. Moartea, care s-a nscut din
62.
nainte de patima lui Hristos noi
Mai
pcat, cu moartea Lui a omort-o. Iadul, care este plata cea desvrit a pcatului, prin pogorrea Lui ntr-nsul l-a deertat i l-a sfrmat. Pe
diavolul,
ca pe un nceptor
al
tuturor pcatelor
muncitor
al
sufletelor
noastre, l-a legat
l-a
aruncat n prpstiile cele mai adnci ale iadului. Iar
trupul, prin patimile Sale
prin rstignirea cea de pe cruce, de patimi l-a
domolit
l-a
curit.
252
PATERICUL ROMANESC
63.
Precum
este
mai
fericit
corbierul acela, pe care vntul cel tare
aduce cu
vnt,
grab
mai
la linite,
dect acela ce
cltorete cu mare
linite
aa
fericit este acela ce,
fr vreme,
de moarte grabnic se
i rara mut la
linitea dumnezeietii fericiri.

64.
La
toate simurile a
ptimit Domnul:
la vedere, la auz, la miros, la
pipit
la gust.
Tot aa,
al
la toate
simurile, este cu dreptate
s ptimeasc cine
este cretin
i urmtor
Mntuitorului.
s verse lacrimi, pentru ca s-i plng pcatele. Urechile lui rbdare n toate zilele citirile, cntrile i slujbele bisericeti. Cu mirosul s nu miroase alta, rara numai mirosul cel duhovnicesc ce iese
Ochii
lui
asculte cu
din sfintele cuvinte
din darul Duhului Sfnt.
Gustul
pzeasc
post
desvrit i inere cu pine i cu ap, numai

cu bucatele cele de multe
pentru
feluri
mplineasc trebuina,
se cuvine
nu
cu buturile cele multe. Pipirea, iari,
c este dect celelalte simuri mai vinovat,

Mare
este cu
se
smereasc
cu cte
mai mult dect celelalte cu neodihna, cu metanii se nfrneaz trupul.

65.
cu
alte osteneli,
adevrat darul pocinei, din care poate cunoate fiecare mai ales dragostea cea mult ce arat Dumnezeu spre noi, cretinii, i dorina ce are ne vad mntuii; de vreme ce numai pentru noi a rnduit-o, numai fie pocin n lume. pentru noi a dat-o, numai pentru noi, oamenii, a vrut
66.
Dup
ce face omul pcatul,
rmne
mort. Mort, pentru
pierde
darul cel dumnezeiesc; mort, pentru
se desparte de
Dumnezeu
l
care este
viaa cea adevrat. Iar patimile i poftele trupului su afar de cetate, afar de pmntul cel fericit al raiului,
munci.
duc s-1 ngroape

venicelor
n groapa
67. Mare este puterea pocinei, de vreme ce nviaz sufletul cel mort al pctosului, i iari podoaba dumnezeiescului dar ce 1-a pierdut, i deschide uile cerului, pe care i le-a nchis pcatul, l face soie fericiilor
ngeri,
face
motean,
lca
al lui
Dumnezeu i prta
al slavei
Lui celei
dumnezeieti.
68. Pentru ca
pocina
poat svri
aceste lucruri preaslvite, se
pocin adevrat, iar nu mincinoas; pocin curat, iar nu viclean; pocin a inimii, iar nu a gurii. Ca, precum este aur adevrat i aur mincinos, aa este i pocin adevrat i pocin mincinoas. C pocina lui David era pocin adevrat, cu duh umilit i inim nfrnt i
cuvine
fie
smerit, iar pocina nu i din inim.
lui
Saul era
mincinoas i viclean, numai din gur,
iar

i
din
253
69. Fiecare cretin are trei nateri. Prima natere este trupeasc, din tat
mam. A
doua natere
este sufleteasc
(duhovniceasc)
nu este
la
toi
oamenii, ci numai la cei ce s-au nscut duhovnicete din baia Sfntului Botez.
Iar a treia
natere, a morii, este mntuitoare,

cel drept
fr greeal
omului de
fr
de primej-
die la
omul
credincios,
c nu poate s mai pctuiasc dup moarte.

s-a dat
la
70.
Mare dar i milostiv vindecare
Dumnezeu
ca
s
nu
moar,
s se
strice acest trup al
alt trup duhovnicesc, omului moartea, zice Sfntul Grigorie Teologul, rmn rutatea nemuritoare.
fr
pcatului i nvieze stricciune i rar moarte.
C mare dobnd aduce

pcatul, ca
la nvierea
cea de obte
se taie
71. n predoslovia
Aezmntului su lsat Mnstirii
tuturor Sfinilor,
zidit de el n Bucureti, marele ierarh Antim spunea: - Nici un lucru nu este att de primit naintea lui
bine ce se fac la sraci
Dumnezeu
ca facerile de
la sfintele biserici.
Pentru aceasta vedem n Sfnta
Domnul nostru Iisus Hristos nu face pe alii motenitori ai ceretii Sale mprii, fr numai pe acei ce au fcut faceri de bine ntru aceast lume. Adic, pe cei ce au miluit pe cei sraci, au sturat pe cei flmnzi, au adpat pe cei nsetai, au mbrcat pe cei goi, au mngiat pe cei
Evanghelie
strini
au cutat pe cei bolnavi

In
nchii.
72.
venitul
Aezmntul su,
mitropolitul
Antim a
rnduit
s
se
se
fac
din
mnstirii
multe milostenii cu cei sraci
anume:
nvee
carte
mori, care sunt lipsii, s fie ngropai gratuit i fie pomenii la slujbe timp de 40 de zile; n cele 52 de smbete de peste an s se dea milostenie la cei nchii cte 20 de bani, iar Duminica s se mpart la sraci cte 13 bani; n Joia Mare se mbrace trei copii i trei fete srace; n fiecare an, la 27 octombrie, se dea unei fete srace ajutor pentru mritat, ct va avea nevoie, precum i alte milostenii.
gratuit trei copii, timp de patru ani; cei
73.
De asemenea,
a hotrt evlaviosul
pstor
al Bisericii lui
Hristos
se
fac
cuvenite rugciuni, n anumite zile de peste an, pentru domn, pentru
binefctori, pentru egumeni i pentru fericiii ctitori i miluitori. Iar n luna noiembrie a poruncit se fac liturghie de o sptmn, precum singur zice
Aezmntul su:
- Luni, pentru toi dasclii
i nvtorii mei i
se
mpart
la
sraci 40
de bani. - Mari, pentru toi duhovnicii mei ci m-au nduhovnicit n
via.
S se
pentru
dea
la
sraci 40 de bani.
- Miercuri, pentru toi ci mi-au fost cunoscui n aceast lume toi prietenii
i fctorii mei
de bine.
S se dea i
la
sraci 40 de bani.
254
PATERICUL ROMNESC
Joi,
pentru toate slugile cte m-au
slujit n
via,
att mireni,
ct
i
fi
clugri. Sa se dea
la
sraci 40 de bani.
- Vineri, pentru toi cei ce i-am
amrt
sau i-am necjit, sau
voi
npstuit, sau i voi fi grit de ru. i Aceast slujb i aceast milostenie

n toi anii, ct va sta biserica.
s se mpart i la sraci 40 de bani. las cu legmnt s se fac necontenit

sale
74.
Aa
s-a ostenit pentru mntuirea turmei

al
acest sfnt
prea
nelept printe
rii
Romneti, nvnd, mustrnd
timp de 26 de
ani.
Apoi, fiind rnduit de

necat de turci,
Dumnezeu
i mngind pe toi, moar pentru adevr, a

lui Hristos.
fost greu chinuit
dndu-i
sufletul n
braele
Pentru viaa sa aleas
faptele sale deosebite, ct
pentru sfritul
su
cu
mucenicesc, Sfntul Sinod

Mitropolit
zi
al Bisericii
Ortodoxe Romne
1-a trecut
pe
fericitul
Antim Ivireanu
la
n rndul sfinilor, fiind canonizat la
20
iunie, 1992,
de prznuire
27 septembrie.
roag-te
lui
Sfinte Ierarhe Antim,
Dumnezeu pentru
noi!
EPISCOPUL PAHOMIE AL ROMANULUI

(1671-1724)
a.
Viaa
fiul
Episcopul Pahomie (Penciu) era
preotului Eftimie
al
prezbiterei
Ana
anii
din satul Gledin, judeul Bistria-Nsud. Din botez se
anul 1697 a primit tunderea
monahal
chema Petru. n obtea Mnstirii Neam, iar ntre
1702-1704 a
fost stare al marii lavre.
Dup
ce viziteaz
vului, se ntoarce la
Mnstirea metanie i se
Pecersca
pe Sfntul Dimitrie al Rostoface sihastru n Muntele Chiriacu. La 15
ianuarie, 1707, este ales episcop de Roman, iar dup apte ani se retrage din nou n pustie i ntemeiaz Schitul Pocrov, cu hramul Acopermnul Maicii Domnului". Din cauza vitregiei vremurilor, n anul 1717 pribegete n Transilvania,
apoi
se
stabilete
la
Mnstirea
Pecersca.
Moare
anul
1724
este
nmormntat n paraclisul Sfntul tefan din aceast lavr.
b.
1.
Fapte
cuvinte de
nvtur
fost
Marele episcop Pahomie a
crescut din copilrie
Dumnezeu i
n dragoste pentru Sfnta Biseric, fiind
n fric de hrnit permanent din
SFINI
Sfintele
I CUVIOI
i

Pentru aceasta,
255
Scripturi
din nvturile Sfinilor Prini.
din
tineree i-a ales nevoina vieii clugreti.

2.
Lund jugul
sfatul marilor
lui
Hristos,
monahul Pahomie
s-a
silit
ntru toate
urmeze
ajuns la
msura
puini ani a dasclilor si. Apoi, nvrednicindu-se de darul preoiei i

duhovnici din
nct n
vestit, a fost ales
Mnstirea Neam,
al
ajungnd duhovnic
stare
marii lavre.
3. Ca stare, arhimandritul Pahomie a creat un curent de rennoire duhovniceasc n obtea Mnstirii Neam. Astfel, a adunat pe toi clugrii risipii pe la metoace i prin pduri din cauza deselor rzboaie i a pustiirii mnstirilor, formnd o obte de peste 300 de clugri. Apoi a rnduit
duhovnici buni, spovedania
sptmnal i
slujbele
dup
rnduial.
rnduit
traduc din operele Sfinilor Prini pentru hrana duhovniceasc a soborului i a ncurajat foarte mult viaa isihast n jurul Mnstirii Neam, n acele timpuri de nelinite se nevoiau mai muli clugri n sihstrii i prin pduri dect prin mnstiri.
clugri luminai
4.
Vznd
s-a
cuviosul
retras
deertciunea
la
acestei
viei
iubind mult
viaa
pustniceasc,
cu darul
linite n pdurile
seculare din jurul Muntelui
Chiriacu, unde a sihstrit doi ani n post

lui Hristos,
c tia cele viitoare

al
Era nc mare lucrtor

5. n
toamna anului
i rugciune. i att de mult a sporit i nelegea adncul Sfintei Scripturi. rugciunii lui Iisus i ales povuitor de suflete. 1706, au poposit la Mnstirea Neam civa boieri
din sfatul rii, rude ale domnului Moldovei, Dimitrie Cantemir.
doua
zi,
umblnd prin pduri
dup vnat, au rtcit i au dat de chilia Cuviosului Pahomie. Deci, rmnnd peste noapte la chilia lui, s-au rugat mpreun i au vorbit multe cuvinte despre credin din Sfintele Scripturi, nct s-au uimit
de nelepciunea
boierii
sfinenia vieii
lui.
- Se cuvenea, printe,
fii
episcop
Apoi i-au adugat: pstor de suflete, iar nu
s stai ca
cinste, a
o fclie ascuns n pustia aceasta! - Ei, frailor, eu sunt om pctos
nu sunt vrednic de asemenea

binecuvntat
rspuns sihastrul. A doua zi, petrecndu-i, cuviosul

vnat!
6.
i-a
le-a zis:
Mergei
nainte cu Hristos
i cu adevrat,
Rmnnd
au
aflat
numaidect n poian vei afla destul vnat din belug.
vacant scaunul Episcopiei de Roman, se sftuia mitropolitul
cu domnul Moldovei pe cine anume
s pun
episcop,
c nu gseau un printe
Mnstirea
vrednic de o cinste ca aceasta. Atunci, boierii care fuseser la
Neam
au spus:
256
- Noi
a
fi
PATERICUL ROMNESC
episcop, dar
pentru
veni.
tim un sihastru sfnt ce se nevoiete n Munii Neam, vrednic de cum s-1 aducem aici, c fuge de orice dregtorie? Mergei, a zis mitropolitul, i-1 ndemnai s vin la Iai, spunnd c oarecare ntrebri de dogme este chemat i credem n Dumnezeu va
Aducndu-1 boierii
1707,
la mitropolie
pe Cuviosul Pahomie,
la nceputul anului
dup
Boboteaz, ndat
pe sihastru
mitropolitul,
adunnd pe
sfetnicii
si,
1-a
chemat
-
la sine
i-a zis:
Te-am chemat, printe,
s ne ajui la aprarea dreptei
credine,
c avem
pe oarecare ce
nva
greit dogmele Bisericii Ortodoxe. Spune-ne, aadar,
cum
neleas dogma Sfintei Treimi? Dar dogma ntruprii Domnului din Sfnta Fecioar? i prin ce mijloace lucreaz harul la mntuirea omului?
trebuie
Deci, punndu-i mitropolitul i alte multe ntrebri din Sfintele Scripturi uimind pe toi cu rspunsurile lui, ndat au ieit de sub perdea sfetnicii domnului care erau tinuii i au strigat: - Cuviosul Pahomie sa fie episcop la Roman! ntr-un glas toi au rspuns: Amin!" Atunci, arhimandritul Pahomie, nemaiputnd scpa, ndat a fost hirotonit episcop i aezat n scaunul vacant de la Roman.
Timp de 7 ani, ct a pstorit turma lui Hristos, episcopul Pahomie s-a dovedit un mare pstor de suflete. Cci hirotonea numai preoi cu via aleas, cunosctori ai Sfintei Scripturi, iar prin mnstiri i schituri rnduia egumeni i duhovnici iscusii, spre lauda lui Dumnezeu i mngierea credincioilor. Apoi scria i cri de nvtur, cerceta pe toi, fcea milostenii la sraci i se
7.
nevoia mult cu cele duhovniceti.
Pahomie, simindu-se bolnav i rvnind viaa duhovniceasc de altdat, s-a retras din scaun la iubita linite, n Muntele Chiriacu, unde se nevoiau muli sihastri alei. Acolo, rugndu-se Mntuitorului Hristos i fcnd priveghere de toat noaptea, a nlat n poian o biseric de lemn cu hramul Acopermntul Maicii Domnului", a fcut chilii i a adunat n jurul su peste 30 de sihastri. Apoi a rnduit aezmnt de via pustniceasc, mai aspr ca n toate celelalte mnstiri i schituri din Moldova, lsnd cu legmnt arhieresc ca Mnstirea Neam nu se amestece cu nimic n treburile Schitului Pocrov.
8. n anul 1714, episcopul
9. Aezmntul episcopului Pahomie de la Schitul Pocrov cerea nevoin sihstreasc cu desvrire, n permanent tcere, n post i nencetat rugciune. Cinci zile pe sptmn se mnca o dat pe zi, tar vin i ulei, iar smbta i Duminica se dezlega la vin, ulei, brnz, ou i lapte. n timpul
SFINI
Postului
I CUVIOI
peste
257
Mare i
sptmn,
clugrii, ndeosebi schimonahii, aveau

pentru a se ruga lui
voie
s se retrag n pdure,
i
la colibele lor,
Dumnezeu
singurtate. In fiecare miez de noapte, clugrii se adunau n biseric la

sunetul clopotului, iar n Duminici se
mprteau
toi
luau
masa
n trapez.
Cei btrni
iscusii n lupta
duhovniceasc coborau
sihastrilor
la
sptmn,
n
iar noii
nceptori se nevoiau un timp n

suna
numai o dat pe obte, apoi se retrgeau

n schit
pdure. Pentru deteptarea

l
la Utrenie,
se afla
un clopot pe
Muntele Chiriacu, pe care
vreme un clugr.
Aceast
rnduiala s-a pzit cu sfinenie aproape
un
secol, nencercnd nici
Cuviosul Paisie o schimbe, cci nu era alta mai pustniceasc n toat Moldova. Apoi, ajungnd Schitul Pocrov sub conducerea Mnstirii Neam, 10 s-a pus aceeai rnduiala ca n lavr
.
Pahomie devenise n puin vreme cea mai vestit din Moldova. In schit, ca i n Muntele Chiriacu, se nevoiau muli cuvioi sihastri, dintre care unii erau renumii postitori, exorciti i
10. Sihstria fericitului episcop
taumaturgi; alii erau duhovnici buni, lucrtori
nvai;
iar alii
aveau darul lacrimilor
smerenie, necobornd niciodat din cuvioi alergau numeroi bolnavi de prin
ai rugciunii lui Iisus i dascli i petreceau toat viaa n tcere i schit, pn la obtescul sfrit. La aceti
sate i,
cu darul
lui
Hristos,
se
fceau sntoi.
CUVIOASA MAVRA DE LA
CEAHLU
11
(secolele XVII-XVIII)
Aceast fiica duhovniceasc a Bisericii Ortodoxe Romne i odrasl dup neam a pmntului romnesc, sfinit prin jertfa i rugciunile attor sfini i
de pe Valea Bistriei, nu departe de Muntele Ceahlu. Prinii ei au crescut-o de mic n fric de Dumnezeu, deprinznd-o cu rugciunea, cu postul i prezena regulat la slujbele bisericii. Vara, mai ales, o duceau prinii n pelerinaj pe la marile
cuvioi
iubitori
de Hristos, era de loc dintr-un
sat
mnstiri din inutul Neam,

de maici din jurul
srbtori o lsau s se nchine la schiturile Ceahlului, precum Casiana, Sofia, Schitul lui Silvestru, zis
iar n
10
C. Voicescu, Viaa
nr.
activitatea episcopului
XC,
1972,
5-6, p. 611; idem., Schitul Pocrov

n sec. XVIII, n rev.
bisericeasc din Moldova

romni..., op.
11
Pahomie al Romanului, n rev. B.O.R.", i importana lui pentru viaa i cultura B.O.R.", XC, 1972, nr. 7-8, p. 832; idem. Sfini
416
cit., p.
663
n Sfini romni..., op, cit., p.
Diacon Ioan Ivan, Cuvioasa Mavra,
258
PATERICUL ROMNESC
i
mai
ales la
Schitior",
vestit sihstrie de
clugrie
Durau, care n secolul XVIII ajunge cea mai din Moldova.
Ajungnd ca de 20 de ani i rnindu-i-se inima pentru dragostea lui Hristos, a renunat la cele trectoare i, prsind casa printeasc, a ales pe cele venice, adic viaa smerit clugreasc, de rugciune i desptimire, care ajut cel mai mult la mntuirea sufletului. Mai nti s-a nevoit n obtea de maici a Schitului Silvestru, numit i Schitior", unde se osteneau cteva suflete iubitoare de Hristos, sub povuirea unei egumene blnde i smerite. Dup civa ani a luat schima monahal, primind numele de Mavra, n locul celui de botez, Mria. i era maica Mavra foarte nevoitoare, blnd i smerit, iubind cel mai mult tcerea, biserica i nencetata rugciune. Dormea cteva ore pe scaun, fcea sute de metanii, mnca o dat pe zi, seara, i se mulumea cu civa pesmei muiai n ap i cu puine legume. Dorind mai mult linite, fericita Mavra i-a fcut n apropiere o mic chilie din lemn i pmnt. Ziua lua parte la biseric i fcea ascultare n schit,
iar
noaptea se nevoia
att
aici
cu netiute osteneli duhovniceti.

n acest rai
al
a sporit
nct
Cuvioasa Mavra
de mult
rugciunii
linitii,
psrile
cerului i animalele pdurii o iubeau i se mblnzeau n faa ei. Cel fericita mai mult o cinsteau cprioarele. Spun btrnii din jurul Ceahlului Mavra mergea totdeauna pe cale, pe potecile muntelui i chiar prin sate, cu o
cprioar dup
romni cunoscui, Cuvioasa Mavra este singura creia i slujeau animalele slbatice, ca i Sfnta Teodora de la Sihla, creia i aduceau de mncare psrile cerului. Vznd clugriele de la Ceahlu nevoina Cuvioasei Mavra, s-au adunat mai multe suflete lng bordeiul ei i au rugat-o le fie povuitoare spre
ea.
ntre
sihastrii
Hristos
lor era
mam duhovniceasc. i
i
erau toate un suflet
i un
zi,
cuget.
Nevoina
aceasta:
nencetat rugciune n dragoste

citirea Psaltirii
smerenie,
seara;
desvrit
ndelungat
ascultare n bucuria Duhului Sfnt,
mncare o dat pe
priveghere de noapte
a altor
cri
sfinte.
Cuvioasa Mavra s-a retras la i mai aspr nevoina, ntr-o poian sub vrful Ceahlului, numit Ponoare. Aici era singur cu Dumnezeu. Numai iubita ei cprioar, ca o ucenic vrednic ce-i se nevoia era, o nsoea, iar mna Domnului o acoperea de tot rul. fericita, ca o adevrat mireas a lui Hristos, pe Muntele Ceahlu, rbdnd cu
De
la Schitul lui Silvestru,
zpezile mari, ca i focul ispitelor de tot felul, cci aici se lupta fa n fa cu diavolul, cu gndurile i cu neputinele firii. Ucenicele ei, cutnd-o peste tot, au aflat-o pe munte i s-au adunat una cte una n jurul Cuvioasei Mavra. Apoi, rugndu-se i plngnd mpreun, cu
trie frigul
iute, vnturile
SFINI
ajutorul
I CUVIOI
259
credincioilor de prin sate,
pustniceti
mic
au fcut n poian mai multe chilii biseric de lemn cu hramul Taborului - Schimbarea la
Fa. De
aceast
vieii,
la ele,
poiana aceasta se
numete pn astzi Poiana

s-a nevoit Cuvioasa
Maicilor". n
oaz
de linite
rugciune
v
rbdnd necazurile cu bucurie i mulumind lui Ddea nc i sfaturi nelepte ucenicelor i credincioilor care urcau pe munte s le cear cuvinte de mntuire i s le aduc hran i cele de nevoie. Simindu-i aproape obtescul sfrit, a cerut Preacuratele Taine, apoi,
chemnd
n jurul ei toate ucenicele, le-a dat multe sfaturi duhovniceti
Mavra pn la sfritul Dumnezeu pentru toate.
srutarea cea mai de pe urm, vrsnd multe lacrimi. Dup puin timp au aflat-o n chilie adormit n Domnul i, plngnd-o
clugriele de sub Ceahlu, au ngropat-o n Poiana de la Ponoare. Moatele ei, ca i ale attor nevoitoare, se afl tinuite aici n Poiana Maicilor" pn la sfritul veacurilor, iar sufletul ei se desfteaz cu ceata
toate
sfinilor n cer.
SFANUL ANTONIE SIHASTRUL

Schitul Iezerul-Vlcea
(secolele
Unul dintre marii
Schitul
sihastri ai
XVII-XVIII)
12
Iezerul
Carpailor a fost i Cuviosul Antonie de la (Cheia)-Vlcea, numit de credincioii din partea locului
Sfntul Antonie Sihastrul".

Sfntul Antonie era de loc din satele subcarpatice ale judeului Vlcea. Crescnd de mic n iubire de Hristos i cunoscnd civa sihastri tritori la linite, la vrst potrivit s-a tuns n monahism la Schitul Iezerul, unde s-a nevoit n anii tinereii. Apoi, sporind n rugciune i smerenie, cu binecuvntarea egumenului, s-a retras la via pustniceasc n Muntele Iezerul din apropiere, prin jurul anului 1690. Acolo se ostenea singur ntr-o mic peter de piatr, ludnd pe Dumnezeu ziua i noaptea i luptndu-se nencetat cu duhurile rele i cu neputinele firii. Cci nimeni, afar de sihastri, nu tie ct de mari sunt ispitele i ncercrile celor ce se nevoiesc n viaa
pustniceasc.
Neavnd un
binecuvntare
lca
a
zile.
propriu
de
iar
rugciune,
sale
Cuviosul
Antonie
luat
spat singur cu minile

Ziua lucra,
un mic
paraclis n stnc,
se ruga cu minile
lucrnd trei ani de

12
noaptea priveghea
496
Ierom. Ioanichie
Blan, Sfini
romni..., p.
260
PATERICUL ROMNESC
la cer,
nlate
Vlcea
Aici
vrsnd multe
lacrimi.
Apoi episcopul Ilarion de
la
Rmnicu-
1-a sfinit.
n acest mic paraclis se ruga nencetat Cuviosul Antonie.

sute de metanii, aici citea rnduiala slujbelor zilnice
fcea ziua i noaptea
Utrenia de la miezul nopii. n srbtori mari
n posturi
venea din timp n
timp cte un ieromonah din schit

Sfinilor
i svrea
Sfnta Liturghie. Astfel, linitea,
singurtatea, chilia n piatr, biserica, nencetata rugciune, citirea scrierilor
Prini i
cugetarea la cele dumnezeieti formau raiul
pmntesc
al
Cuviosului sihastru Antonie. Aici se

cele
curea
se
pe sine de mndrie
zi
de dulceile
trectoare ale
firii
de
aici
pregtea
de
zi
pentru bucuriile
nemuritoare ale vieii cereti.
Auzindu-se peste
poteci de
tot
despre viaa sfnt a Cuviosului Antonie, veneau pe

ucenici,
sfaturi
munte numeroi
el,
i
clugri, preoi i credincioi
se roage
i
mpreun cu
cu dragoste,
munte.
s-i ceara
i
rugciuni. Iar
fericitul sihastru
primea
odihnea,
pace, crend astfel o
hrnea cu cuvintele cele dumnezeieti i i libera cu adevrat rennoire duhovniceasc n Oltenia de sub
nevoin i sihstrie, Sfntul Antonie i-a dat Domnului, prin anul 1714, fiind plns mult de ucenici i ngropat lng micul su paraclis, cum se vede pn astzi. Credincioii urc vara pn aici, aprind lumnri, fac rugciuni i se nchin n Petera
25 de ani de aspr
sufletul n minile
Dup
Sfntului Antonie", cerndu-i binecuvntare
ajutor.
PUSTNICII DIN POIANA TRAPEZEI

Valea Sihstriei
(secolele
n vatra isihast din jurul
trecute
XVII-XVIII)
s-au nevoit n secolele
Mnstirii Sihstria
muli cuvioi prini
iubitori
de linite. Pe poteca ce duce din Sihstria
peste Muntele Agapia, la
cunoscut
pn
numai 1 km n pdure, se afl o 13 astzi cu numele de Poiana Trapezei"

.
mic
poian,
Aici s-au nevoit pentru dragostea
lui Hristos,
pn
la mijlocul secolului
XIX, generaii
ntregi
de clugri isihati. Iar
nevoin
acestor sihastri era
toat sptmna, n rugciune, n post i n cugetarea celor dumnezeieti. Duminica i n srbtori se adunau cu toii, mpreun cu printele lor duhovnicesc, la priveghere de toat noaptea n
aceasta: fiecare se ostenea n chilia sa
paraclisul
13
de lemn de alturi.
(gr.)
Dup
cntarea Utreniei se
svrea
Sfnta
Trapez
= mas
SFINI
Liturghie
I CUVIOI
261
i se mprteau cu Trupul i Sngele Domnului. Apoi sihastrii mncau mpreun aa-numita mas a dragostei, la un loc anume pregtit n mijlocul poienii. La urm luau binecuvntare de la printele lor duhovnicesc i
se
retrgeau
la chilii.
n acest loc s-au nevoit ntotdeauna duhovnicii iscusii n rugciune
i i i
nelepi n cuvnt,
la
la care alergau
numeroi
sihastri din partea locului.
era
tradiia ca la praznicele
Pogorrea Sfntului
la
mprteti i mai Duh s se adune

slujb
lui
ales la
Crciun,
la Sfintele
Pati
toi sihastrii din
Munii
Sihlei
Agapiei la prinii din Poiana Trapezei. Aici i mrturiseau gndurile la
btrnul, privegheau
mprteau
se
la
cu Trupul
Hristos
pn dimineaa, dnd lauda lui Dumnezeu, se i luau masa mpreun dup tradiie. Apoi
lor.
srutau duhovnicete
plecau linitii la colibele
aceti sihastri erau odihnii
osptai, de unde
a iubirii"
14
.
Toi cei care veneau numele locului Poiana

poian urme
Trapezei",
adic Poiana ospului i

civa pomi
fructiferi.
Ca o mrturie
de
chilii
a trecutului, se mai
vd pn
astzi n aceast
CUVIOSUL IOAN ARHIMANDRITUL

Primul egumen
al
Mnstirii Horezu
15
(tl726)
Acest egumen iubitor de Hristos era din inutul Argeului. Intrnd n
Mnstirea Negru Vod din Cmpulung, se face clugr i n puin vreme ajunge preot i egumen. Cci era iscusit printe duhovnicesc al clugrilor i credincioilor i bun iconom al casei lui Dumnezeu, vestit n toate satele din
mprejurimi.
Auzind evlaviosul domn Constantin Brncoveanu de egumenul loan

iubindu-1 mult pentru nelepciunea
lui,
i
a
n anul 1692
numete egumen i
ispravnic al renumitei sale ctitorii de la Horezu, care atunci se zidea.
povuit
cuviosul arhimandrit loan 33 de ani marea
lavr de
la
Horezu, fiind
ntru toate rvnitor la cele sfinte,
celor din afar,
asemenea Mriei, i prea iscusit iconom al asemenea Martei. Arhimandritul loan a condus mai nti lucrrile de zidire ale Mnstirii Horezu (1692-1697). Apoi a mpodobit-o cu aleas pictur, nvrednicmdu-se
14
15
Ierom. Ioanichie Blan, Vetre de sihstrie romneasc, op.

T. G. Bulat, loan Arhimandritul, ntiul
cit., p.
56
n rev.
egumen
al
Mnstirii Hurezi,
Mitropolia
Olteniei, 1966, nr. 5-6, p.
432-448
262
PATERICUL ROMNESC
fie
el
zugrvit alturi de familia marelui
ctitor.
condus, de asemenea,
Schitului
lucrrile de zidire ale bolniei (1696)

prin dania soiei evlaviosului domn.
ale paraclisului ctitoricesc din incint,

ajutat personal la zidirea
Sfntul tefan, peste apa Horezului, ctitorit de tefan, fiul lui Constantin
Brncoveanu (1698),
iar
n partea de nord a
l
Schitul Sfinii Apostoli (1700), pe care apoi
mnstirii a nchin lavrei.
ctitorit
personal
Cuviosul egumen Ioan a condus lucrrile de zidire
nnoire
la alte
mnstiri, precum: Polovragi (1703); Surpatele, ctitorit de doamna Mria (1706); paraclisul Mnstirii Cozia (1710) i altele, fiind considerat n vremea sa cel mai iscusit ispravnic" de biserici i mnstiri din ara Romneasc. Iar clugrilor ce se nevoiau n bisericile zidite de el le cerea numai s-1 rog pomeneasc la rugciunile lor, precum singur spune: Cu plecciune ca n toate joile de peste an, ntr-o sptmn o dat, s nu lipseasc Sfnta Liturghie, ca s se bucure i sufletul meu de acea rugciune a sfiniilor voastre, i s aib ticlosul meu suflet ndejde ntru slava lui Dumnezeu...". Cuviosul Ioan arhimandritul era, totodat, cel mai apropiat sfetnic de
tain,
colaborator
i duhovnic
al
familiei
domnitorului martir Constantin

mngietor,
copii.
Brncoveanu. Iar
soiei fericitului
dup
mucenicia sa
a celor patru copii la Constantinopol
(1714), egumenul Ioan era singurul printe

ctitor,
dup
Dumnezeu,
al
rmas vduv cu
apte
Svrind
sufletul
bine cltoria acestei viei,
Cuviosul egumen Ioan i-a dat

fiind
n minile n
obtea mnstirii
Domnului, n vara anului 1726, biserica voievodal.
nmormntat de
SFNTUL VISARION MRTURISITORUL

(1714
Acest mare
origine srb,
- c.
1745)
16
aprtor
luptat mpotriva unirii
al credinei ortodoxe n Banat i Transilvania, care a cu fora a credincioilor ortodoci cu Roma, era de
nscut
n Bosnia, n anul 1714. Fiind foarte evlavios
rvnitor
pentru viaa pustniceasc, n anul 1738 este tuns n monahism la

Sfntul Sava din
ntr-o
facerii
Mnstirea
ara
Sfnt.
Dup
ce revine n Serbia, se nevoiete civa ani
peter
ca sihastru, unde, pentru sfinenia vieii sale, dobndete darul
de minuni. Auzind patriarhul ortodox Arsenie de la Carlowitz de viaa i nevoina lui fiind atunci mare tulburare n Banat i Transilvania, prin trecerea forat la
'
Pr.
IonB. Mureianu, Sfini romni
...,
op. cit., p.
466
SFINI
hirotonit preot
I CUVIOI
s
i

la
263
1-a
uniaie a romnilor ortodoci, a chemat
sine pe Cuviosul Visarion,
1-a trimis
apere dreapta
credin
i
n nord-vestul Carpailor.
n ianuarie, 1744, rvnitorul Visarion
pleac spre Banat
ca un adevrat sfnt. Sute
mii de credincioi
n snul Bisericii Ortodoxe. Peste tot
de popor ascult i revin nu prndeamn poporul ortodox

este primit
l
ies nainte,
seasc legea strbun" i s rmn statornic n staulul Bisericii apostolice. Din Timioara merge la Lipova-Arad unde este ascultat de o mare mulime de credincioi. Aici aaz o cruce de lemn n mijlocul satului, unde se fac adevrate pelerinaje de ctre ortodoci, reuind s-i uneasc aproape pe toi sub braele crucii lui Hristos. Apoi i-a continuat misiunea ortodox de
catehizare a credincioilor care veneau cu miile s-1 asculte
ca:
n alte localiti,
Deva,
Ortie i Slitea
aprilie, 1744, n
Sibiului.
La 26
drum
spre Sibiu, este arestat de armata austriac
Viena unde este judecat i aruncat n cumplita temni de la Kufstein, din porunca mprtesei Mria Tereza. Aici a suferit grele torturi pentru mrturisirea dreptei credine. Dup aproape un an de chinuri i de legturi n lanuri, i sfntul su suflet n minile Mntuitorului nostru Iisus Hristos, fiind numrat n ceata cuvioilor prini i aprtori ai
dus sub
paz
la
Ortodoxiei, alturi de ceilali sfini martiri
Cuviosul Visarion a fost un mare lupttor

Biserica
i mrturisitori din Transilvania. i apostol al unitii ortodoxe,

al Bisericii
mpotriva dezbinrii uniate din ara noastr, ntorcnd zeci de sate ortodoxe la
mam.
lui n
Pentru aceasta, Sfntul Sinod

ziua de 21 octombrie.
Ortodoxe Romne
1-a canonizat n februarie, 1950, declarndu-1 sfnt mrturisitor",
se face
pomenirea
Sfinte Preacuvioase
Printe Visarion, roag-te
lui
Dumnezeu
pentru noi!
CUVIOSUL SCHIMONAH PROTERIE

Schitul Trestieni-Buzu (c. 1750)
Acest cuvios
i mbuntit
iar n
sihastru era din Ucraina, din inutul Poltavei,

argintar. Deci,
oraul Reetilovschi,
de lume
lume fusese cu meteugul
lepdndu-se
sihastru la
de cele din lume, a venit n Moldova prin anul 1720 i s-a fcut mare Schitul Trestieni - Rmnicu-Srat, urmnd Cuviosului Vasile de la
i
povuitor i printe duhovnicesc. Deci, s-a fcut monah iscusit i petrecea la linite, dup voia lui Dumnezeu, ntre prinii Schitului Trestieni, n ara Romneasc, i, lucrnd rucodelie linguri foarte frumoase, le
Poiana Mrului, care
era
264
PATERICUL ROMNESC
druia cu mare dragoste clugrilor strini, pe care i odihnea i i ospta. i din multa lui milostivire ce o avea ctre toat zidirea lui Dumnezeu, pe multe feluri de psri ce zboar n vzduh le hrnea la vremea potrivit. Iar fiindc de acum nvaser obiceiul, n fiecare zi se aduna mulime mare de psri, ateptnd vremea rnduit. i cnd venea vremea aceea, el deschidea fereastra chiliei sale i zburau psrile n chilia lui fr de fric i umblau prin chilie adunndu-i ceea ce li se ddea i prindea el dintr-nsele pe care voia i o mngia i o dezmierda i o netezea cu minile sale i apoi o slobozea i ele nicidecum nu se temeau de
dnsul, iar
Iar
dup ce
se saturau, zburau
el sa
iari afar.
cnd voia
mearg
la
biseric, ieea din chilie, se
aezau psrile
unele pe
pe umeri, iar altele mprejurul lui zburnd i cu multe feluri de glasuri cntnd, i cnd voia intre n biseric, ele toate zburau i se puneau pe biseric, ateptnd ieirea lui. dup ce ieea din biseric
mn,
altele
ndat, zburnd
dup
acelai chip,
fceau
alai
pn
i
fiind
la chilie.
Ajungnd
n ceata
Cuviosul Proterie la
msura desvririi
n Hristos
mpodobit cu multe
fapte bune, i-a dat sufletul cu pace
dup
anul 1750, fiind
numrat
cuvioilor prini.
CUVIOSUL AGAFTON SIHASTRUL Mnstirea Agafton - Botoani

(secolul XVIII)
17
Ieromonahul Agaton (popular Agafton) era cu metania din Mnstirea Doamnei, ctitorit de Elena Rare n anul 1552. Dup mai muli ani de ne voin a fost chemat de Dumnezeu la viaa pustniceasc. Deci, lund cu sine doi ucenici, s-a retras n pdurile din apropiere, unde se nevoiau civa clugri, i acolo a sihstrit zece ani n post i n nencetat rugciune, ajungnd sihastru i duhovnic vestit n inutul Botoanilor. n anul 1729, Cuviosul Agafton Sihastrul, vznd se adun fraii n jurul lui, au mers n codrul ce este pe locul domnesc la ocolul Botoanilor i au curat pdurea i au fcut mnstioar i i-au pus pomei pe lng chilii". Aceast mic aezare pustniceasc, cu hramul Sfinilor Arhangheli, s-a numit la nceput Sihstria lui Agafton". Aici a adunat cuviosul ca la 20 de sihastri i mpreun s-au nevoit n plcere de Dumnezeu pn la jumtatea secolului XVIII. Rnduiala sihastrilor era aceasta: nencetat rugciune ziua i noaptea,
Pr. Ai. Simionescu, Istoria
Mnstirii Agafton, Botoani,
1929, p. 5-6
SFINI
citirea
Psaltirii
la
I CUVIOI
chilii,
265
masa
dup
asfinitul
soarelui;
Duminica, Sfnta
Liturghie
i mprtirea
de obte.
Acest
sihastrilor
fericit sihastru era
mare dascl
al linitii
rugciunii, nct nimeni

iscusit
din ucenici nu ajunsese la
msura
lui.
Era, totodat,
duhovnic
al
mirenilor
izgonitor de duhuri necurate, jertfindu-se pentru
mntuirea tuturor.
Cci
era cu adevrat
om
al
dragostei,
i nu
era sihastru
egumen mai cunoscut

odihna
lui Hristos.
n partea locului dect dnsul.
Simindu-i
s-a mutat
sfritul
aproape, Cuviosul Agafton i-a binecuvntat ucenicii
cu pace n
CUVIOSUL IOAN PUSTNICUL

Schitul Trestieni-Buzu (c. 1760)
Cuviosul
18
mult nevoitorul Ioan Pustnicul era din Rusia
petrecea la
Schitul Trestieni n mari nevoine, fiind unul din ucenicii Cuviosului Vasile de la Poiana Mrului. Iar nevoina lui era aceasta: de multe ori punea mas la toi
dreapt osteneala sa, iar mai nainte de mas umbla pe la fiecare din prini, pe la chilii, cu un vas cu ap, i le spla picioarele cu ndemnare i le sruta cu dragoste, ca un alt Avraam. mpreun cu ceilali
fraii schitului aceluia, din
pustnici de la
Dlhui,
Trestieni
Crnu,
acest pustnic s-a aflat
muli
ani
al
sub
povuirea Cuviosului
Vasile de la Poiana Mrului, marele dascl

lui
rugciunii nencetate. Apoi, bineplcnd
Dumnezeu,
s-a
svrit
n pace.
CUVIOSUL ISACHIE SIHASTRUL Mnstirea Sucevia

(secolul XVIII) 19
Ieroschimonahul Isachie s-a nevoit mai
sub egumenii Iorest (1725)
pustnici, s-a retras
obtea Mnstirii Sucevia, Teofan (1732). Apoi, dorind s urmeze fericiilor

nti n
pe culmea unui deal
nalt
din apropierea mnstirii, numit
-Dealul Furcoiului",
acolo a sihstrit mai mult de 30 de ani.
18
Dup autobiografia Cuviosului Paisie de la

Dimitrie Dan,
Neam.
19
'-'.aia
Sucevia, Bucureti, 1923, p. 33, 103; Pr. prof. Petru Rezu, i faptele Sfntului Daniil Sihastrul, n rev. Studii teologice", VII, 1956, nr. 3-4, p. 238
Mnstirea
266
PATERICUL ROMNESC
Acest cuvios s-a nevoit la nceput singur n pdure, fcnd multe osteneli clugreti i rbdnd grele ispite de la diavolul. Dar, prin darul Sfntului Duh biruind ispitele, s-a nvrednicit de la Dumnezeu sa izgoneasc necuratele duhuri din oameni, nct numele lui era cunoscut peste tot. Numeroi bolnavi
urcau
la chilia lui
se vindecau.
n anul 1760, Cuviosul Isachie a adunat civa ucenici n jurul su, a nlat o mic biseric de lemn cu hramul Schimbarea la Fa" i a ntemeiat un schit de sihastri pe Dealul Furcoiului. Aceast mic sihstrie a durat peste 20 de ani, ca loc de linite i de rugciune pentru clugrii din Mnstirea
Sucevia,
iar
pentru
credincioii
din
mprejurimi,
loc
de
mngiere
duhovniceasc. Cci ajunsese Cuviosul Isachie duhovnic foarte iscusit, taumaturg i nainte vztor, vestit n toat Moldova de Nord. Viaa lui strlucea pe munte ca o fclie n sfenic, cluzind ctre Hristos, att pe
pe mireni. n anul 1780, Cuviosul Isachie a cobort n Mnstirea Sucevia i, dup puin vreme, i-a dat sufletul cu pace n minile Domnului. Sihstria sa, mai dinuind pn n anul 1785, a rmas n paragin, mpreun cu toate schiturile de sub ocupaia austriac.
ct
clugri,
CUVIOSUL SEBASTIAN SIHASTRUL

ntemeietorul Schitului Sihastru-Tecuci (secolul XVIII)
Pustnicul Sebastian era cu metania din
Mnstirea Bogdana-Trgu Ocna,
unde
s-a nevoit n primii ani ai secolului XVIII. Apoi, dorind
se
retrag
la
fericita linite,
s-a
fcut
sihastru n
lui
pdurile seculare
ale Tecuciului, peste
Valea iretului. Iar nevoina

priveghere
era aceasta: noaptea se ruga n chilie cu
metanii,
boli
iar
ziua lucra n
iar
grdin i
aduna ierburi
lui
flori
tmduitoare de
din pdure,
cu mintea se ruga nencetat.
Apoi
mprea
n dar la bolnavi aceste plante
cu rugciunile
muli
se vindecau.
s-a fcut vestit schimonahul Sebastian n toate satele din partea locului i nu puini suferinzi veneau la bordeiul lui i se vindecau. Cci se nvrednicise cuviosul de la Dumnezeu de darul tmduirii bolilor. Dup o nevoina ca aceasta, prin anul 1740, s-a ntmplat o lupt grea n aceste pduri ntre moldoveni i ttari, i muli din ambele pri au czut. Atunci i hatmanul Sandu endrea a fost greu rnit la picior. Retrgndu-se oastea, hatmanul a fost gsit de sihastru n pdure, chinuit de durere, i 1-a dus
Aa
SFINI
ia chilia lui sa-1
I CUVIOI
de aceast
267
de
ngrijeasc. Deci, i-a zis cu lacrimi hatmanul: Sfinte printe,
vei
tmdui
acest loc
voi face aici
ngrijindu-1 cu
ran i voi scpa cu via, voi nla o biseric n mnstire de clugri, spre lauda lui Dumnezeu" mult dragoste Cuviosul Sebastian, n cteva luni de zile
cu rugciunea
lui
s-a vindecat bolnavul
cu plantele
zidit
lui.
Atunci, hatmanul Sandu
endrea, drept
mulumit
Dumnezeu, a
s-a
o biseric
cteva chilii din
averile sale, alturi de bordeiul sihastrului,
n cinstea Sfntului
Marelui
Mucenic Dimitrie. Acest

devenit cel dinti ctitor
lca
numit Schitul Sihastru",
dup
numele
cuviosului, iar schimonahul Sebastian, nvrednicindu-se de darul preoiei, a
i egumen
al acestui schit.
n anul 1748, biserica a fost
sfinit de episcopul Ioanichie de
Roman
lui
(1747-1769).
Aa
pentru
a ajuns Cuviosul Sebastian nceptor de frai
muli credincioi. Numele
era cunoscut
i printe duhovnicesc pn la domnul Moldovei,

el.
toi se foloseau de nelepciunea
de darul care era n
Deci, mai trind
peste zece ani
lsnd n schit muli ucenici, s-a mutat cu pace n ceata
cuvioilor prini.
EPISCOPUL IOANICHIE AL ROMANULUI

Ctitorul Schitului
Vovidenia-Neam
Neam,
iar
(secolul XVIII) 20
Acest evlavios episcop era de loc din inutul
Schitul
cu metania din
Sltiorul
(astzi,
clugreasc,
Apoi,
a avut
mai
nvnd
carte
de tnr n nevoina Intrnd povuitori pe cuvioii sihastri de la Pocrov. deprinznd frica de Dumnezeu, s-a fcut clugr i
Vovidenia).
nti
preot ales n schit.
n anul 1746, ieromonahul Ioanichie a fost rnduit stare al
Neam, creia
episcop
plin de
al
face unele adugiri. Iar n toamna anului
Mnstirii urmtor este ales
Eparhiei
Romanului,
pe care o pstorete cu duhovniceasc
i iconom al Tainelor lui Dumnezeu era blndee i de smerenie. Inima i chilia lui erau deschise pentru toi, cu aceeai statornic dragoste mngind i alinnd suferinele omeneti i vorbind tuturor de Hristos. Pentru aceea, credincioii l cutau i -l iubeau ca pe un adevrat printe i pstor duhovnicesc.
nelepciune 22 de ani. Acest episcop
20
Sinodul Sfintei
C.
Mnstiri Neam,
cit.,
anul 1873, mss. nr.
195,
f.
13, biblioteca
Mnstirii
biblioteca
Neam;
Tomescu, op.
p.
125-128; Pomelnicul ctitoricesc,
mss.
nr.
172,
Mnstirii
Neam
268
PATERICUL ROMANESC
n timpul pstoriei
sale,
episcopul Ioanichie a ctitorit
nnoit multe
schituri
i mnstiri
Buluc,
din eparhie, precum: Bogdana,
Cain i
Soveja; Schiturile
Lepa, Savu i altele. n oraul Roman, a ntemeiat la Mnstirea Precista Mare primul spital public, ntreinut din veniturile bisericii. De asemenea i n oraul Focani a ntemeiat, n incinta Mnstirii
Sihastru,
Sfntul
spitale,
Prooroc Samuil", un
episcopul Ioanichie
slujitori
spital
public cu acelai patron.
La ambele
rcea
vizite canonice,
ddea
ajutoare
rnduia
ieromonahi
i clugrie
care
l
surori de caritate.
alt
ctitorie a episcopului Ioanichie este Schitul
Vovidenia de lng
Mnstirea Neam, pe bisericii vechi, el nal
nnoiete din temelie n anul 1749. n locul
o alt biseric de lemn cu hramul Intrarea n Biseric
a Maicii Domnului", face chilii, trapez
clopote noi
i schimb
numele
schitului din Sltioru" n Vovidenia". Apoi aduna peste 60 de clugri i nchin schitul Mnstirii Neam. Timp de aproape dou secole, Schitul Vovidenia i Schitul Pocrov au fost locuri de retragere i linite ale monahilor din marea lavr. Aici se nevoiau duhovnici din cei mai buni i schimonahi rvnitori n post i rugciune. sufletul n La nceputul anului 1769, smeritul episcop Ioanichie i braele lui Hristos i este nmormntat n pridvorul bisericii din Mnstirea
Neam.
SFNTUL CUVIOS VASILE DE LA POIANA MRULUI

(fl767) 21
a.
Viaa
al ai
Paisie de la
lui Iisus
Cuviosul ieroschimonah Vasile a fost printele duhovnicesc Neam i unul din cei mai vestii dascli i lucrtori
din secolul XVIII. El era,
stareului
rugciunii
dup
tradiie, din
prile
Poltavei
s-a
nscut spre sfritul secolului XVII. Lund din tineree crucea lui
Hristos,
s-a
fcut schimonah
n Schitul
Dlhui-Focani, prin anii 1705-1706, unde s-a nevoit ca sihastru cu mare osrdie i fric de Dumnezeu. Aici a deprins adncul Sfintei Scripturi i a citit
multe scrieri ale Sfinilor Prini. Apoi, cu darul lui Hristos, a ajuns mare lucrtor al sfintei rugciuni i sfetnic duhovnicesc al prinilor din obte.
Dlhui i
21
Primind hirotonia n preot, n anul 1715 ajunge egumen al Mnstirii vestit povuitor de suflete, nct numele lui se fcuse cunoscut
Pr. Gabriel
Cocora, Cuviosul Vasile de

cit., p.
la
Poiana Mrului,
n Sfini
romni
...,
op.
cit., p.
422; Vetre de sihstrie, op.
427; n rev. Glasul Bisericii", XXIII, 1964, nr. 5-6, p. 466-500
SFINI
peste tot,
I CUVIOI
domnul
269
pn
la
rii
la
Romneti, Constantin Mavrocordat. Timp de

Cuviosul Vasile
pe care
i
20 de ani, ct a fost stare

smerenia, tcerea
Vasile face din
Dlhui,
sihastri,
adun
n jurul
su
obte de peste 40 de clugri
deprinde cu ascultarea,
lucrarea cea de tain a rugciunii lui Iisus. Astfel, stareul

sa o
adevrat coal duhovniceasc de trire isihast, dup nvtura Sfinilor Prini, renumit n ara Romneasc. Ucenicii si, munteni, moldoveni, ardeleni i rui, triau n desvrit dragoste i bun
obtea
rnduial. Apoi, nemaincpnd
(Vrancea)
la
Dlhui,
se stabilesc,
o parte,
la Schiturile
din jur: Trestieni, Ciolanu, Crnu,
Rteti, Rogoz, Bonati, Valea Neagr
altele.
Prin anii 1730-1733, stareul Vasile rennoiete Schitul Poiana

se
Mrului i
mut
aici
cu 12 ucenici. Ca stare
la
Poiana Mrului, Cuviosul Vasile
conduce duhovnicete toate schiturile din Munii Buzului, pe care le cerceteaz regulat, fie personal, fie prin scrisori. Unul din ucenicii si a fost i Cuviosul Paisie, pe care l primete n Schitul Trestieni pentru civa ani, iar n anul 1750 l clugrete n Muntele Athos.
Rnduial stareului Vasile

citirea
lui
era aceasta:
trirea n
desvrit
zi
armonie,
zilnic a Sfintei Scripturi
a Sfinilor
Prini, practicarea rugciunii
Iisus,
pzirea curat a minii, mncarea o dat pe

al
i mprtirea
sptmnal.
Ca dascl
rugciunii, marele stare a scris
cteva Cuvinte" despre
paza minii, despre rugciune
cretere duhovniceasc, care sunt scurte
introduceri la scrierile filocalice ale Sfinilor Nil de Sorska, Filotei, Isihie
Grigorie Sinaitul. Cuvintele sale introductive sunt adevrate pagini de filocalie
cluz
spre Hristos prin sfnta rugciune.
Ajungnd la msura marilor sihastri, Cuviosul Vasile i-a dat sufletul n minile Domnului n anul 1767, lsnd n urm numeroi ucenici. n anul 2003, Sfntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne a hotrt canonizarea Sfntului Cuvios Vasile de la Poiana Mrului, cu zi de prznuire la 25 aprilie.
b.
1.
Fapte
cuvinte de
la
nvtur
ci
Cuviosul Vasile de
al altor
Poiana Mrului a fost nu numai ctitorul unei
mari sihstrii romneti, renumit chiar peste hotarele rii,
printele
duhovnicesc
Buzu, pe
unsprezece schituri i mnstiri din judeele Vrancea i organizeaz personal dup rnduial isihast fixat de el i le populeaz cu numeroi ucenici formai de el. Prelund micarea isihast de la Schitul Pocrov iniiat de Cuviosul Episcop Pahomie al Romanului (f 1726), fericitul stare Vasile era foarte iscusit n viaa de rugciune, n cunoaterea
care
le
270
Sfintei Scripturi
PATERICUL ROMNESC
i
a Sfinilor
Prini
n
filocalici.
Punnd accent mai
ales
pe
ascultare,
pe lectur
i rugciune
la
mnstirile
secolului
sihstriile din centrul
rii
al
noastre,
reuete
creeze un adevrat curent de nnoire duhovniceasc n

mijlocul
monahismul romnesc
doilea ca
XVIII. Acest mare curent,

iniiat de Sfinii
mrime dup
cel din secolul
XV,
Nicodim de
la
i Daniil Sihastrul, va fi desvrit i (t 1406), Leontie de la rspndit n toate rile ortodoxe la sfritul secolului XVIII i nceputul celui
Tismana
Rdui
urmtor, prin marii starei

Cernica (t 1806)
Paisie de la
Neam
(f
1794),
Gheorghe de
la
Sfntul Calinic de la Cernica (t 1868).
2. Datorit aezrii rii noastre la rscrucea dintre Peninsula Balcanic ortodox, n care strlucea Muntele Athos, i Rusia ortodox, cu avntul ei isihast, Cuviosul Vasile de la Poiana Mrului a gsit aici locul cel mai potrivit pentru o via monahal nnoit, att prin rugciune, ct i printr-o trire duhovniceasc mprteasc. Acest iscusit dascl al rugciunii a reuit s mbine att de armonios n sihstriile din inutul Buzului i Vrancei asprimea ascetic a vieii clugreti din Sinai i Athos, cu experiena mistic a monahismului slav i cu tradiia isihast de sihstrie din sutele de schituri i mnstiri, n care monahismul romnesc, att de msurat i aezat, i ducea viaa duhovniceasc ntrerupere nc din secolul IV. Astfel, stareul Vasile rennoiete viaa monahal din schituri i sihstrii prin mbinarea acestor trei experiene: greac, rus i romn; iar marii starei Paisie de la Neam i Gheorghe de la Cernica, urmai de Sfntul Calinic, vor rennoi viaa duhovniceasc din marile lavre i chinovii romneti.
fr
3.
Rennoirea vieii monahale de
la
Poiana Mrului
din celelalte
schituri din
Vrancea
i Buzu
s-a nceput
i desvrit
printr-o
profund
via
de rugciune, supravegheat permanent aproape o jumtate de secol, de ctre marele stare Vasile. El cerea ucenicilor si practice nencetat rugciunea
inimii,
chiar nainte de desptimire,
triasc
desvrit
dragoste
ascultare,
iubeasc tcerea, smerenia, postul
i srcia
la
celor materiale.
Toate acestea,
mpreun cu
stricta respectare a slujbelor bisericeti la care
luau parte toi clugrii,
au contribuit cel mai mult
curentul monahal
nnoitor care a odrslit n Schitul Poiana

4.
Mrului.
Despre rugciunea inimii
astfel
nva
Cuviosul Vasile de
la
Poiana
Mrului: - Muli,
lucrare a fost
citind cartea Sfntului Grigorie Sinaitul
lucrrii minii, greesc n nelegerea cea dreapt a
ei,
dat numai brbailor
celor sfini
fr
i
neavnd ncercarea aceast patim. De aceea, de

socotind
inndu-se de obiceiul de acum, adic numai de
citirea
cntarea psalmilor, a
SFINI
troparelor
I CUVIOI
271
neleg
vreme,
svresc numai rugciunea cea din afar. Ei nu rugciune cntat ne-au dat-o prinii numai pn la o pentru neputina i pruncia minii noastre. Aceasta pentru ca,
a canoanelor,
acest fel de
citire
deprinzndu-ne prin
mintea, nu
cntare,
s urcm
la treapta lucrrii
celei
cu
s petrecem pn la
sfrit n aceasta. Pentru

la
c,
citind
cntnd
numai cu buzele rugciunea cea din afar, rmnem noi nine, socotind facem un lucru mare.
o prere bucuroas de
Repetnd nvturile Sfntului Grigorie Sinaitul, aa i nva ucenicii Cuviosul Vasile de la Poiana Mrului: - Cntarea noastr se cade fie ngereasc, dup cum ne este i
5.
vieuirea, iar nu trupeasc.
Cci
cntarea cu glas
cu strigare a fost
la
dat
pentru lenevirea
nepriceperea noastr, ca
ne ridice
rugciunea cea
adevrat
din inim.
6. n continuare
- Nu-i este cu
citit, din
aduga Cuviosul Vasile, putin celui ce se lupt
citnd pe marele sinait:

n acest fel,
adic cu rugciune
afar,
s dobndeasc cndva pace duhovniceasc sau s ia cununile

la ei,
biruinei.
glasurile
Cci
unul ca acesta este asemenea celui ce lupt noaptea, care aude

dar nu poate vedea limpede cine
dumanilor i primete rni de

de unde vin sau
sunt
ei,
cum
lovesc
pentru ce,
cci
ntunericul
orbete
mintea. Cel ce se lupt astfel, cu rugciunea exterioar, nu va putea

fie
scpa
s
n
nu zdrobit de
Iar pentru
cei de alt
neam. Osteneala o suport, dar de plat este
oagubit.
7.
curirea minii de gnduri i coborrea
ei
inim
<*mea rugciunii,
aa nva
Cuviosul Vasile:
la
Dac
simurile din afar nu pot opri mintea de

din simuri, n vremea rugciunii, n
la toate gndurile.
gnduri, trebuie ca
inimii
mintea
acolo
fug
cmara
stea
surd i
ei,
mut
aa
Cci, precum
cu ascuiul
ei
sabia cea cu
dou
tiuri,
ori n ce parte o vei ntoarce,
taie
cele ce se nimeresc n
preajma
tot
lucreaz
ntoars spre gndurile cele rele

aducerea aminte de moarte
8.
i rugciunea lui Iisus, i spre patimi, iar

de muncile cele venice.
ca o sabie, uneori fiind

alteori spre
pcat, spre
cea citit
Artnd
valoarea att de mare a rugciunii din inim,
fa de
cntat, spunea stareul Vasile

-
aceasta:
De va
voi
cineva,
fr
aceast rugciune din inim,
numai cu
rugciunea rostit
i cu simurile i mpotrivirea surpe atacurile vrjmailor i s se mpotriveasc oricrei viclean, acela va fi biruit degrab i de multe ori de vicleanul
cntat
cea din afar
patimi sau gnd

diavol, facndu-1
272
PATERICUL ROMNESC
se
aplece
spre
slava
deart i
spre
neatenie,
socotindu-se pstor
nvtor
9.
al oilor
celor cuvnttoare.
Iar despre
importana rugciunii
a cntrilor din biseric
i cum
trebuie
s fie fcute ele,
aa nva
Cuviosul Vasile pe ucenicii si:
nu socoteti, binecredinciosule cititor, c, lundu-ne pe noi Sfinii Prini, de la multa cntare din afar i poruncindu-ne s ne deprindem cu lucrarea, adic cu rugciunea minii, nesocotesc psalmii i canoanele. nu fie aceasta. Cci acestea sunt date de Duhul Sfnt Bisericii lui Hristos, ntru care se svrete toat lucrarea de sfinire prin hirotonie i toat taina iconomiei lui Dumnezeu-Cuvntul, pn la a doua venire a Lui, n care se cuprinde i nvierea noastr. nu este ceva omenesc n rnduiala bisericeasc, ci toate sunt ale darului lui Dumnezeu, neprimind nici un adaos de la vrednicia noastr i nici o mpuinare pentru pcatele noastre.
-
10.
Cugetnd
Ia cuvintele Sfntului
Apostol Pavel:
(I
Voiesc a zice cinci
cuvinte cu mintea mea, dect zeci de mii cu limba
Cor. 14, 10), Cuviosul
pe ucenici cteva cuvinte cu atenia minii cu limba,

zicnd:
stare Vasile
nva
fr
atenie
mai mare folos avem rostind la rugciune i simirea inimii, dect mii de cuvinte numai simire. Astfel, marele dascl al rugciunii nva,
- Se cade mai nti a ne deprinde mintea

acest fel,
inima cu cinci cuvinte de

Iisuse Hristoase,
zicnd din adncul inimii:

.
Doamne,
Fiul lui
miluiete-m" Dup ce ne vom curai mintea cu aceast rugciune, se cuvine a ne urca la cntarea nelegtoare, adic la cntarea i rugciunea din biseric, deoarece oricare nceptor, i nc ptima, poate svri cu nelegere aceast rugciune ntru pzirea inimii. Iar cntarea bisericeasc nicidecum nu o poate face, pn nu-i va curai mai nti mintea cu aceast rugciune. Sfntul Simeon, arhiepiscopul Salonicului, avnd acelai duh i dar, poruncete arhiereilor, preoilor, clugrilor i tuturor mirenilor, sftuindu-i uneasc cu rsuflarea n toat vremea i n tot ceasul zic i aceast sfinit rugciune. El zice mpreun cu Apostolul Pavel: Nu este alt arm mai tare nici n cer, nici pe pmnt, ca numele lui Iisus Hristos".
Dumnezeu,
11. Zicea
iari:
- Cel c% vieuiete drept
fr
prihan, ferindu-se de plcerea sa
de
nlarea minii, de
ispite,
s-ar ridica toate taberele diavoleti asupra lui
mii de
proprie
rmne nevtmat, spun Prinii. Dar cel ce umbl dup rnduiala i dup sfatul su, adic n neascultare i n voile sale, acela cade n nelciune. Cci sunt dou pricini ale nelciunii, adic ale cderii din
va
rugciunea cea curat
a inimii: lucrarea faptelor
bune
dup
voie proprie,
adic
SFINI
I CUVIOI
sfatuire,
273
fr
ascultare
a doua este
nlarea minii, adic mndria
cugetului, care este mpotriva smeritei cugetri.
12. Cuviosul Vasile, ntr-un glas cu toi Sfinii

pricini
Prini, spune
lucrarea
c din
trei
unii
din
clugri i din
cretini
prsesc
cea sfinit a
ei las aceast lucrare numai sfinilor brbai tar patim, socotind numai acelora li se potrivete, nu i celor ptimai". A doua pricin a prsirii rugciunii inimii este mpuinarea aproape total a nvtorilor la acest fel de vieuire"; iar a treia pricin este nelciunea care se ivete n aceast lucrare", adic ispita mndriei i a voii proprii. Or, pentru mpuinarea patimilor la clugrii nceptori, este nevoie de atenia minii i paza inimii, adic de rugciunea minii. Iar dac lipsesc dasclii rugciunii, avem scrierile sfinilor ca nvtor". Ct pentru piedicile de care se tem unii, ei se fac siei piedic, cci nu trebuie sa te fereti mergi n pdure numai de trebuie lup. Pentru Dumnezeu te temi, din teama de s s fugi din
rugciunii inimii. Unii din
fric sau
13.
s te lepezi de El".
Ct pentru importana postului
la
deprinderea rugciunii inimii,
stareul Vasile de la Poiana

cel
Mrului aduce
n mijloc cuvntul Sfntului Vasile
Mare, care zice: Infrnarea se rnduiete potrivit puterii trupeti a Apoi adaug: - Cu adevrat i de aceasta se cuvine s se in seama, ca nu cumva, se fac trupul zdrobind cu nfrnarea cea peste msur puterea trupeasc, Pentru duhovniceasc. de sleit i neputincios spre sporirea c, ar fi fost bine s slbim cu trupurile i s zcem abia vii, negreit, aa ne-ar fi fcut Domnul de la nceput. Dar de vreme ce ne-a fcut aa cum ne-a fcut, greesc cei ce nu pzesc precum este ceea ce a fost fcut. Pentru aceea zice Sfntul Maxim: trupului cele dup putere i ntoarce toat nevoina ta spre lucrarea minii". Iar Sfntul Diadoh zice: Postul are laud n sine, dar nu la Dumnezeu". Deci, nu se cade nevoitorilor binecredincioi a se trufi pentru el, ci s vad inta cugetrii noastre n credina n Dumnezeu.
fiecruia"
.
14.
Cuviosul Vasile de la Poiana
Mrului spunea
ucenicilor
viaa
cale
monahal
are trei ci: viaa de obte, vieuirea n doi sau trei,
numit i
de mijloc sau
comun, iar a treia este pustnicia, cea mai nalt, pe care o duc numai cei sfini i desvrii, dup ce mai nti au parcurs primele dou ci. Dar unii monahi, zicea el, i aleg i o alt cale, n afara de orice ascultare i binecuvntare. Acetia i fac chilia unde vor i triesc singuri, ngrijindu-se mai mult de cele ale trupului. - Schimnicia nainte de vreme, zice Cuviosul Vasile, este pricin de mndrie i iubire de sine; pe cnd trirea mpreun cu alii i descoper
toate n
mprteasc, avnd
274
slbiciunile, te
PATERICUL ROMNESC
apr
de
ispite
te
poate curai zilnic, prin harul lui Hristos,
lucrnd din dragoste pentru Domnul.

15. Iar pentru citirea Sfintei Scripturi,
nva
cuviosul:
fi
om, citirea Scripturilor este tmduire cu mult meteug i mntuitoare. Ins, mare ntrire este a nu grei nelegerea citirii Scripturilor i mare surpare i om,
te vei face
- Ia aminte la citirea Scripturilor i, de nu vei
prpastie
adnc este nenelegerea Scripturilor. De aceea trebuie s cunoatem i scrierile Sfinilor Prini i ale altor nevoitori care ne ajut pe
calea mntuirii.
SCRISOARE CTRE PREACUVIOSUL I DUHOVNICESCUL MEU FIU NTRU HRISTOS, IEROSCHIMONAHUL KIR ALEXIE 22
Ateptnd cu mare dor ntoarcerea ta, ca iari s ne vedem cu bucurie fa ctre fa, i trimit ie, prea iubitul meu fiu i prieten, mbriarea mea clduroas i i amintesc de nelegerea i legmntul nostru de a vieui n pacea Domnului: De vei ierta oamenilor greelile lor i Tatl vostru cel va ierta greelile voastre, iar de nu vei ierta oamenilor greelile ceresc va ierta greelile voastre i Cele ce voii lor, nici Tatl vostru nu fac vou oamenii, facei i voi lor asemenea. (Matei 6, 14-15; Luca 6, 31). Eu, o, prietene, fiind om neputincios, cnd greesc fa de cineva, voiesc
sv
se
ca acela
m
s
ierte.
greelile lui fa de mine. Pn cnd iert ns? Nu de apte ori, zice Domnul, ci de aptezeci de ori cte apte, dac ne va grei i-i va prea ru, s-i iertm lui. Aceasta este pravila i dreptarul nostru, pe care dac le-am pzi, nimeni nu ne-ar strica dragostea dintre noi i mpreun-vieuirea noastr. Dar adesea, nclinarea noastr de a ne acoperi greelile i a ne ne dezvinovi - pe care cineva a numit-o unealt a diavolului - nu ne las ndeamn o punem n ci ne vinovia, cum ne este porunca, lum asupr-ne ne socotim nevinovai, ceea ce vdit este sarcina fratelui nostru, iar pe noi nu am m-a suprat, iar eu am pctuit o minciun. Fratele este vinovat totui aruncm vina rbdat. Amndoi am greit n faa poruncilor lui Hristos i unul asupra celuilalt, ca i Adam asupra Evei i Eva asupra arpelui. i astfel
mpotrivete,
De asemenea, i eu fratelui meu
silesc,
chiar
dac
inima
mea
22
Aceast
scrisoare s-a tradus de Antim, Arhiepiscopul Tomisului
i Dunrii
de Jos, din mss.
slavone nr. 397

nr.
al
577 - Biblioteca Academiei Romne acestei eparhii, pe anul 1986, p. 44-46.
-,
s-a publicat n
ndrumtorul bisericesc
SFINI
I CUVIOI
275
ne pierdem sufletele i ne osndim ca i aceia, numai pentru umblm a ne dezvinovi, i nu pentru pcat, cci nu este n lumea aceasta om fr pcat, chiar de ar fi sfnt i de ar vieui numai o zi pe pmnt. Deci este lucru lmurit nu numai pentru pcate vom fi osndii, toi cei care ne mpotrivim v poruncilor lui Hristos, ci i pentru aceea ca vrem ne ascundem vinovia. zic lovete cineva peste obraz, iar eu, nevoind s sufr una ca aceasta, arunc toat rspunderea asupra lui, care nendoielnic are partea lui de vin, i-1 nfiez ca pe un defimtor al poruncilor lui Hristos, iar pe mine nsumi nu nvinuiesc de nerbdare. Se nelege att cel care m-a lovit trebuie s fie judecat, ct i eu, care n-am avut destul rbdare, trebuie s pociesc i iau asupra-mi vina de a fi clcat porunca rbdrii. De aceea i Bogoslovul spunea: Dac zicem pcat nu avem, ne amgim pe noi nine i adevrul nu este ntru noi". Iar dac vrem, o, prietene, ca adevrul s se slluiasc ntru noi, atunci s fugim de apuctura de a ne dezvinovi i s ne nsuim greelile, i atunci adevrul se va arta pe fa, de la sine sau prin uile pocinei. Descoperirea de la sine a adevrului st n voia Domnului, iar aflarea lui pe calea pocinei atrn de slabele noastre puteri omeneti. Din acestea, dar, se poate vedea lupta noastr nu este mpotriva
m
s
trupului
a sngelui,
ci
asupra duhurilor ntunericului, a nceptoriilor
ne mpreun-nevoitor i mpreun-lupttor mpotriva duhurilor rutii de sub cer, cu care nu se poate duce lupta, chiar de s-ar cobor raiul pe pmnt, dect n chipul acesta. Bunoar ne suim amndoi ntr-o luntre i pornim cu ea, ca i cum am avea o trebuin oarecare, n sus pe apa Niprului pn la Kiev. Ct vreme vom mpinge cu lopeile, luntrea noastr va nainta n susul apei, iar dac ncetm vslitul, atunci ne mai ostenim noi, apa de la sine ne va duce la vale pn la Oceacov sau pn la Kinburn. Aceasta o spun ca toate suiurile duhovniceti se ctig cu anevoie i cu nelegi sudoare mult. Ct vreme omul se ne voiete i vegheaz, el urc, ca i luntrea n susul apei. Iar cnd vrea sa se mai odihneasc i nceteaz truda, el ndat coboar la vale, ca i luntrea mnat de apele Niprului pn n Crimeea, cci, slbindu-ne puterile, patimile i ispitele lucreaz atunci n voie. Aceasta este calea cea ngust, care duce la mntuire, i calea cea larg, care duce la pierzanie, cum zice Domnul. Gel ce rabd necazul i suprarea, svrete n sufletul su mare nevoin i trud, ca i cel care vslete luntrea mpotriva cursului apei. Pe cnd omul care se mnie i ine minte rul i mai ales dac i caut se dezvinoveasc, acela i slbete i i seac puterile sufleteti, nct ispitele ptrund n sufletul lui nici o greutate i-i duc
fii
stpniilor de sub cer! (Efeseni 6, 12). Vin dar la noi, vino grabnic, prietene, precum ni te-ai fgduit, ca
fr s
fr
276
PATERICUL ROMANESC
i
tot felul de plceri i patimi, precum i apa duce luntrea spre Crimeea. se ntmpl cu oricine se las cuprins de poftele i desftrile trupeti i de patimi. De aceea zice apostolul trupul se lupt asupra duhului, iar duhul asupra trupului. Cu alte cuvinte, dac trupul nostru las vslele i vrea adoarm n luntre, atunci apa de la sine l duce, mpreun cu luntrea, la vale spre inutul ttarilor, pe cnd duhul sau cugetul mping din rsputeri luntrea curat ndeamn i silete trupul vsleasc i
mintea spre
Oceacov
Aa
la deal
mpotriva apei,
pn
la Kiev.
Urmnd aceast pild, vino la urc cu noi n luntre sau mai bine
lopeile, vslete
noi, o, prietene
zis n
prea iubite
fiule,
te
corabia noastr i, lund n mini

susul apei
mpreun cu
noi, ca
s mnm corabia n
i
zi
nu
scpm
la vale,
spre lucrarea poftelor
a patimilor. Iar
dac
din pricina
slbiciunii noastre nu
corabia, atunci
vom
putea nentrerupt,
noapte,
naintm cu
mcar
s nu o lsm dus de ap la vale i s o inem pe loc cu
adic cu mpotrivirea noastr fa de lucrarea patimilor. n acest chip odihnindu-ne puin, iari vom lua lopeile i vom mna corabia la deal, adic luptnd mpotriva poftelor i nclinrilor noastre rele. de nu vei ine-te dar, o, prietene, de fgduina dat la plecarea ta, putea afla, la vreun schit sau pe lng printele Paisie, viaa pe care o doreti,
ajutorul ancorei,
apoi - cu cuvintele tale ai spus: atunci mi voi smeri gndurile mele

voi ntoarce napoi".
Scumpul meu
fi
fiu
duhovnicesc, ieroschimonah Kir Alexie!
Pn
cnd vei
purtat de gndurile tale, ca
un
al
doilea Moise, legnat de valurile apelor, n
coul
su
de
trestie?
maicii tale, care te-a
Pornete-te la drum i drumul te va aduce la braele nscut duhovnicete, precum i pe acel prunc 1-a adus
ca s-1 creasc.
te
fiica faraonului, maicii sale
Fii
sntos
Domnul i
roag
pentru mine pctosul".

stareul de la Poiana Mrului, 1766.
VASILE,
CUVIOSUL RAFAIL CALIGRAFUL Mnstirea Horezu

(secolul XVIII) 23
mai vestii scriitori de XVIII. Era fiul preotului opere patristice din Dumitru din satul Stnceti-Prahova, numit din botez Radu. Deprinznd din
Rafail Caligraful este
cei
1
Monahul
numrat printre ara Romneasc, al secolului
G. trempel, Copiti de manuscrise romneti, Bucureti, 1959,
p.
196-201
SFINI
copilrie frica de
I CUVIOI
277
prini, a numai 10
mnstirii.
fost
ani.
Dumnezeu i lucrarea faptelor bune i rmnnd orfan de cluzit de Hristos n obtea Mnstirii Horezu, la vrsta de i era iubit de egumen i de toi prinii pentru curia i
sfinenia vieii sale.
Cci
era strin,
asculttor
cel
mai mic din
fraii
Egumenul Dionisie 1-a ncredinat celor mai buni dascli din obte, de la care a nvat, n puin vreme, limbile greac i slavon precum i frumoasa scriere. La vrsta de 14 ani, tnrul osta al lui Hristos copia deja cu mult ndemnare cri de nvtur duhovniceasc, pe paginile crora aduga de
obicei
aceast nsemnare: S-au

sn(fiul)
scris
de mult pctosul robul

lui
lui
Dumnezeu
ot (de
Radul Copilul,
ia)
rposatului robul
n sfnta
Dumnezeu popa Dumitru

Hurezi...".
Stnceti sud Proa(h)uva,
Mnstire
n anul 1754, la 2 aprilie, n smbta Patilor, precum singur scrie, Radu copilul" s-a clugrit cu numele de Rafail monahul", rmnnd toat viaa simplu clugr n obtea Mnstirii Horezu, avnd o singur ascultare: cntarea la stran i copierea de scrieri ale Sfinilor Prini. Timp de peste
30 de ani, Cuviosul monah Rafail a copiat zeci de

pentru
cri
patristice
de slujb
15
mnstiri i
monah
biserici.
Dintre
acestea
se
mai pstreaz astzi
manuscrise.
Acest
revenind
la
Cuviosului Paisie,
la
mult osteneal a trit un an de zile i n obtea Mnstirea Dragomirna, dup cum singur scrie. Apoi, metanie i continundu-i sfnta ascultare nc 20 de ani, s-a mutat
iubitor de
la
ceretile
lcauri
spre
sfritul
secolului
XVIII, adugndu-se n ceata
cuvioilor prini.
SFNTUL SOFRONIE MRTURISITORUL Mnstirea Cioara- Sebe

(secolul XVIII) 24
Sfntul Sofronie era de loc din satul Cioara-Sebe, judeul Alba. Fiind de mic foarte iubitor de Dumnezeu, a primit schima monahal la una din rii Romneti, ajungnd vestit sihastru i mplinitor al sihstriile
Evangheliei lui Hristos.

n anul 1756, ntorcndu-se n satul natal, a ntemeiat o
mic
sihstrie n
pdurile din mprejurimi, cunoscut cu numele de Schitul Cioara", adunnd acolo i civa ucenici. Apoi, vznd asuprirea i nedreptatea la care erau
24
Pr. prof. T.
Bodogae, Cuviosul Sofronie de
la Cioara, n Sfini
romni
...,
op.
cit., p.
458
278
PATERICUL ROMNESC
i
arznd de
supui romnii ardeleni ortodoci
rvn
pentru Hristos, a umblat
pzeasc cu ndemnnd pe credincioi sfinenie credin ortodox. Pentru aceasta, la porunca craiului Ardealului, a fost aruncat n temni i btut cumplit pentru rvna i ndrzneala lui.
ani de zile prin satele din Ardeal,
Fiind scos din nchisoare, a nceput

satele din
iari
mrturisi dreapta credin n
Munii Apuseni. Apoi
a fost din nou ntemniat
i
la
chinuit pentru
Hristos.
Dar, cu rugciunile credincioilor fiind eliberat,
14 februarie,
n
1761, a adunat
drepturi poporului
un mare sobor" n oraul Alba lulia, cernd egalitate romn i episcop ortodox pentru credincioii din Ardeal.
n acelai an,
vzndu-i dorina
mplinit, s-a retras la
Mnstirea
Curtea
de Arge, unde, mai trind puin, s-a svrit cu pace, dndu-i sufletul n
minile lui Hristos. Biserica
Ortodox
Romn
i
1-a
canonizat n anul 1955,
numrndu-1
octombrie.
n ceata sfinilor mrturisitori
se face
pomenirea
lui la
21
Sfinte Preacuvioase
Printe Sofronie, roag-te
lui
Dumnezeu pentru
noi!
MITROPOLITUL IACOB PUTNEANUL al Moldovei i Sucevei

(1719-1778) 25
a.
Viaa
i
sufletesc al
Venerabilul mitropolit Iacob Putneanul a fost cel mai distins ierarn
pstor
Moldovei din secolul XVIII. S-a nscut

la
la
Rdui
n anul
1719, din
intrat n
prini binecredincioi
care i-au dat o cretere aleas. n anul 1731 a
nevoina monahal
al Putnei.
Mnstirea
Putna, unde i tunde perii capului

iar n anul
nva
carte. n anul
1736 este hirotonit ieromonah,
1744 ajunge
egumen
1745-1750 este episcop de Rdui, iar ntre anii 1750-1760 pstorete Biserica Moldovei. Apoi, retrgndu-se din scaun la Mnstirea Putna, mai triete 18 ani i moare n primvara anului 1778.
ntre anii
b.
1.
Fapte
cuvinte de
nvtur
s
slujeasc Acest ierarh iubitor de Dumnezeu a fost ales din copilrie n monahal tunderea primit Biserica lui Hristos. La vrsta de numai 12 ani a
2S
Istoria Bisericii
Ortodoxe Romne,
voi.
colectiv,
Bucureti,
p.
263-265; Teoctist,
Mitropolitul Moldovei
Sucevei, Mitropolitul Iacob Putneanul,
Mnstirea Neam, 1978
SFINI
dritul
I CUVIOI
su
279
Mnstirea Putna i
blndeea
2.
lui.
a deprins repede osteneala faptelor bune de la arhimansufletesc, nct toi se foloseau
Antonie, printele
de nelepciunea
Iacob n coala duhovniceasc a

limbile
Cunotina crii i adncul Sfintelor Scripturi le-a nvat tnrul Mnstirii Putna. Aici a deprins mai nti greac i slavon, apoi tlcuirea Vechiului i Noului Testament,
dogmele
i canoanele Bisericii Ortodoxe, muzica psaltic, tipicul i nvaturile cele mai alese ale Sfinilor Prini. n puin vreme a svrit bine
coala mnstirii,
nct
pe toi
ntrecea.
3. Ajungnd preot, duhovnic i egumen n obtea Mnstirii Putna, bunul pstor de suflete a crescut muli fii duhovniceti, att mireni, ct i clugri. Cci era blnd i adnc n cuvnt, nct se fcuse vestit n nordul Moldovei i muli l aveau de printe sufletesc.
4.
Egumenul Iacob
mrit numrul prinilor

elevi
din obte, a dezvoltat mult
coala Mnstirii Putna, aducnd alei duhovnici i preoi de mir,

tradus
dascli din cei mai buni, a format caligrafi i dascli de greac i slavon, a
cri de cult pe limba i nelesul poporului i a nnoit rnduiala mnstirii. n timpul su, obtea i coala duhovniceasc de la Putna erau vestite pn dincolo de hotarele Moldovei. Aici veneau nvee carte clugri i tineri, nu numai din partea locului, ci i din Maramure, din prile Nasaudului, din Galiia i chiar din Grecia.
5.
Pentru o
nevoin
ca aceasta, arhimandritul Iacob s-a nvrednicit de
cinstea arhieriei, ajungnd episcop de
Rdui
i pstor
iscusit al turmei lui
Hristos. n puinii ani ct a fost episcop a pus rnduiala
duhovniceasc
n toate
mnstirile din eparhia
sa, a ales
i
din lavre, iar pe preoii de mir
egumeni cuvioi i a ntrit colile bisericeti trimitea nvee mai nti carte n mnstiri
i
Ia
apoi
6.
hirotonea.
mitropolit
Ca
printe
al
Moldovei, mitropolitul Iacob s-a dovedit de
brbat nelept, pstor foarte milostiv i iubitor de turm, slujitor plin de rvn, dascl nvat, ierarh adevrat, druit cu mult curaj, gata s-i dea i viaa pentru mntuirea i alinarea poporului su. Pe drept cuvnt se poate spune de mult vreme nu mai avusese ara Moldovei un asemenea
nceput
pstor.
7.
Cel dinti lucru pe care
limba romneasc a luminare a copiilor netiutori de carte.
fcut mitropolitul Iacob a fost tiprirea n crilor de cult, de nvtur duhovniceasc i de

1-a
Timp de
10, ani ct a pstorit Biserica
Moldovei, a tradus
tiprit n tipografia de la Iai peste 15
cri
de cult
de
nvtur n limba romn.
280
8.
PATERICUL ROMNESC
Avnd mare
iubire de
cultur teologhiceasc"
pe lng tiprirea de
cri
coala duhovniceasc de la Mnstirea Putna, rnduind dascli din monahii cei mai luminai. n aceast coal - adevrat academie teologic - a rnduit pstorul cel bun al Moldovei nvee carte toi tinerii candidai la preoie. Cci hirotonea numai pe cei ce aveau atestat de coal de la egumenii mnstirilor i care duceau o via cu totul moral.
n limba neamului, mitropolitul Iacob Putneanul a dezvoltat mult
9.
Pentru credincioii de
ia sate, mitropolitul
Iacob a tiprit alese
cri
de
rugciuni i de nvtur cretin, care se mpreau gratuit de ctre preoi i egumeni. Iar pentru copiii iubitori de carte, marele pstor a tiprit cel dinti Bucvar" (abecedar) ce cuprindea rugciunile, poruncile i tainele Bisericii, ntemeind coli n chiliile bisericilor de la sate i orae. De asemenea, a rnduit dascli i preoi alei care nvau pe copii scrisul, cititul, cunotinele
religioase
i ndemnau
pe credincioi
al
s-i
dea
copiii la
coal.
10.
ngrijit,
Ca un adevrat pstor
att
turmei
lui Hristos,
venerabilul mitropolit s-a
pentru mntuirea
luminarea poporului, ct
pentru alinarea
suferinelor
pmnteti.
Astfel, a nmulit
numrul
bolnielor prin
n
orae i a
ntemeiat cel dinti spital public n chiliile
mnstiri i Mnstirii Sfntului
Spiridon din Iai.
aprat, de asemenea, pe
rani
faa domnului de drile
se jertfeasc pentru grele care li se impuneau, fiind ntotdeauna gata dragostea lui Hristos, pentru binele Bisericii, pentru folosul cretinilor i
pentru cinstea lor".

11.
Pe prini
ndemna
s-i creasc
cretini
copiii n frica
de Dumnezeu,
zicnd:
- Cade-se
vou, dreptmritorilor
cei ce
avei nume printesc
peste copiii cei mici,
s avei purtare de grija pentru nvtura copiilor votri,

.
ca
s
-
suntei datori s-i
nu se lipseasc de hrana cea sufleteasc prin povuirea cea bun, care nvai pe dnii 26
12. Zicea iari:
nvtura
(crii) este asemenea cu
florile cele mirositoare,
care cu
este
mirosul
cele ce
nvturii tmduiesc
toate rnile cele trupeti, iar cel
nenvat
asemenea copacului celui uscat. odrslete pmntul, (tot) spre toat cunotina.
13. Spunea,
precum
soarele
nclzete
crete
toate
aa i nvtura
(crii)
d pricepere omului
iari, mitropolitul Iacob:
Prefa
la
Bucvar, Iai, 1755,
fila 1 v.
SFINI
stricciune
aceasta
I CUVIOI
s v

(la carte),
281
- Vedei, prinilor, care
v lsai copiii votri nepedepsii

nvtur, i
ct
i pagub
ndemn ca
pricinuiete feciorilor votri lipsa nvturii. Pentru
deteptai inimile voastre la buntile cele dai copiii la nvtur ca nite desvrii prini i purttori de grij pentru cele de folos feciorilor votri. Urmnd poruncii i nvturii noastre, vei avea ndejde a bucura i a veseli de fiii votri ca de nite nelepii de Dumnezeu i ei vor pomeni pe voi 27
sufleteti, care curg din sfnta
sv
14. Iar pe cuvioii
Cu
cea printeasc
cele preadulci
prini din Mnstirea Putna i sftuia, zicnd: umilin ndemnm ca s lucrai cu toat
silina
nencetat grij cele ce vi s-au dat
vou
- talantul cel bisericesc.
Adic
adpai cu
i adptoare
ape ale vredniciei preoeti turma cea
cuvnttoare.
acestea sunt nencetata
sufletelor celor cuvnttoare, care se
svrete
rugciune pentru mntuirea i iertarea prin pomenirea la cea fr de
snge aductoare jertf.

15.
Apoi aduga
cu
aceasta: voi,
Rogu-v
umilin pe
pe toi, ca
nu
lenevii pentru
mntuirea voastr
celor fericii.
a tuturor sufletelor, ci
lucrai
fr
de lene
cu toat
osrdia la via cea de tain, ca
s ctigai dimpreun cu
cei iubii,
Lsai,
fraii
mei
dnii cununa i slava deertciunile lumeti i robii inima
voastr la buntile cele nespuse ale mpriei cereti, smerii-v ntru Domnul, pentru ca slveasc n veci. Pomenii pe cei rposai prini i frai ai notri n toat vremea, ca pomeneasc i pe voi Domnul, la venirea cea de a doua. Mic este osteneala, dar odihna este nesfrit. Puin este truda, dar ctigul este nenumrat. Puin este tnguirea pe pmnt, iar 28 veselia nesfrit
sv
sv
16.
Alt
data
nva,
zicnd:
socoti
sine,
Dumnezeu
ne-a zidit pe noi ca
s ne bucurm de
nu
Dnsul. Iar care nu va

se
c este fcut pentru Dumnezeu,

si
i pierde fericirea sa
ca cel ce-i nchide ochii
vad
lumina
pgubete pe mpiedic i pierde

se
calea
ctig
lui pierzare.
17. Zicea,
iari, pstorul
cel bun:
al
Nu
te
bucura de nimic ntru acest veac
plngerii
trector, de vreme
ce toate sunt ntru dnsul nestttoare
mincinoase
27
i farnice, toate sunt ntru dnsul schimbtoare. Ci, de voieti a te mngia, numai ntru Domnul
mitropolitului Iacob Putneanul, cap. 60:
Din Adunarea de multe nvturi", Iai, 1755, a
.Pentru ca
28
s-i
dea fietecare
om
feciorii lui la carte".
Din Pomelnicul Mnstirii Putna,
inv. nr. 9
282
te
PATERICUL ROMNESC
te bucura,
iar
mngie; de voieti a trupeasc degrab piere,

18. Apoi
numai ntru Domnul te bucur; ca bucuria bucuria Domnului rmne n veci.
aduga i aceasta: - Bucur- te ntru Domnul i (i) Lui mulumit, c toate pentru tine le-au aezat drepte i milostive i nencetat poart grij pentru sufletul tu. Te folosete, te apr, te acoper i ntrete sufletul tu, dndu-i trie, sntate i via; te nelepete i te lumineaz spre tot lucrul bun. Toate le lucreaz
pentru tine drepte

19.
milostive.
Dup zece
silit
ani de
duhovniceasc pstorie
a Bisericii
Moldovei, marele
ierarh, fiind
de domnul rii
aprobe mrirea drilor pentru popor
nevoind, s-a retras din scaun, zicnd:

lumi,
Iat m-am lepdat i de mitropolie i de cinste i de toate ale acestei numai focul jurmntului nu-1 iau n cap i n suflet i socotii suntem musafiri ai acestei lumi i n cealalt lume avem a tri i a rspunde de
-
toate faptele noastre.
Retrgndu-se la Mnstirea Putna, a mai trit nc 18 ani n smerenie i n aleas nevoin. n acest timp a fcut multe danii i nnoiri la mnstire, a dezvoltat mult coala duhovniceasc i a crescut numeroi ucenici. Apoi, clugrindu-i prinii, cu cteva zile nainte de obtescul sfrit, a mbrcat marea schima, cu numele de Eftimie, i astfel i-a dat
20.
sufletul
cu pace n braele Mntuitorului Hristos.
CUVIOSUL VARTOLOMEU MAZAREANUL Mnstirea Putna

(1710-1780)
Cuviosul arhimandrit Vartolomeu
litate
duhovniceasc a XVIII 29 Se trgea din oraul Cmpulung-Moldovenesc, nscut ntr-o familie care a odrslit alese figuri de preoi i clugri. Astfel, moul su, anume Ioanichie, a fost clugr la Mnstirea Putna; tatl su, la ndemnul fiului, ajunge tot aici ieromonah cu numele de Ghenadie; sora sa, Elena, mbrac i
bisericesc din secolul
.
Mzreanul a fost o mare personamonahismului romnesc" i cel mai prolific scriitor
29
Prof.
I.
8,
p.
543-549;
Mnstirea i
D. Ludat, despre Vartolomeu Mzreanul, n rev. M.M.", XLII (1966), nr. 7Pr. Dimitrie Nan, Arhim. Vartolomeu Mzreanul, Bucureti, 1911; Idem, comuna Putna, Bucureti 1905; Arhiva i Pomelnicul ctitoricesc al Mnstirii Putna
I
SFINI
ea schima
I CUVIOI
iar fraii

i
Nicolae,
283
la
monahal,
si, Teodor
urmeaz coala de
Puma i devin preoi de parohie. Tnrul Vasile a fost chemat de Hristos din copilrie la nevoina duhovniceasc, n obtea Mnstirii Putna. Cunotea din familie limba slavon i iubea mult linitea, biserica i citirea crilor sfinte. Aici devine ucenic i nvcel al ieromonahului Antonie, un vestit dascl i povuitor de suflete.
Acesta
l
nva buna nevoina
duhovniceasc, smerenia, rbdarea, rugciunea

mntuirii.
n
Iar
coala cea mic", care exista n na de clugrie monahului Yartolomeu, tunzndu-1 de tnr n schima monahal. Apoi, fiind hirotonit preot, n puin timp a devenit un ales povuitor de suflete i dascl preanvat n coala de la Putna. ntre anii 1740-1757, el a fost sufletul acestei coli, pregtind sute de tineri, att pentru clugrie, ct i pentru
i ascultarea, care formeaz temelia nvtura Sfinilor Prini le deprinde

Ieromonahul
Antonie
i-a
adncul
teologiei
mnstire.
fost
preoie
la sate.
n anul 1750, Protosinghelul Vartolomeu ajunge egumen, arhimandrit
Mnstirii Putna, pe care o povuiete cu mult pricepere pn n anul 1763. Acum, viaa duhovniceasc din Putna capt un nou avnt. El mrete numrul clugrilor i al duhovnicilor, rnduind bine
printe duhovnicesc
al
slujbele bisericii,
scrie
traduce numeroase
cri
bisericeti,
biserica
mbogete
biblioteca
voievodal cu catapeteasm i icoane noi i o nou amploare Sihstriei de pe valea Putnei. Astfel, sub egumenia sa, Mnstirea Putna deteapt multe suflete pe calea mntuirii i creeaz o atmosfer de nnoire duhovniceasc n Moldova de Nord. n anul 1757 face un scurt pelerinaj la mnstirile din Rusia i devine membru onorific al Academiei Teologice din Kiev. ntre anii 1774-1776 cerceteaz colile mnstireti de la Moldovia, Vorone, Humor, Neam i Mitropolia din Iai. Apoi, ntors din nou la Mnstirea Putna, ntemeiaz, pe ng vechea coal zis cea mic", aa-numita coala cea mare", un fel de academie teologic romneasc, rar egal la acea vreme n Moldova. Aici nvau numeroi tineri, att dogmele credinei ortodoxe, ct i nevoina vieii monahale, psaltichia, retorica i o limb strin. n acest timp, arhimandritul Vartolomeu este numit ndrepttor al coalelor domneti, episcopeti i mnstireti" din Moldova. Adic un fel de printe duhovnicesc i supraveghetor al nvmntului bisericesc i mnstiresc, cci era unul din cei mai nvai clugri ai timpului su i un cuvios povuitor de suflete. Nu
cu manuscrise de valoare,
mpodobete
puini duhovnici, egumeni, ierarhi

duhovnic.
dregtori de
ar
aveau de sfetnic
284
PATERICUL ROMNESC
Arhimandritul Vartolomeu
Mzreanul
n
a fost
i un
la
nentrecut scriitor
traductor de
Sfntului
cri
patristice
bisericeti. Dintre traduceri se amintesc: Scara
Ioan Scrarul,
la
tradus
anul
1766
cererea
ieromonahului
Varlaam de
Mnstirea
Bisericani;
nvtura
dulce sau Livada nflorit, la
Mnstirea
Solea, n anul 1770;
nvturile Cuvioilor Dorotei
i Efrem
irul;
numeroase viei de sfini,
dup
Sfntul Dimitrie al Rostovului; Apoftegmata,

Iar dintre
fel
adic scurte cuvinte retorice i morale (1755) i altele. compuse de el, amintim: Letopiseul de la zidirea lumii (un
Letopiseul Moldovei (1769),
crile
(1775),
Ilie
de Hronograf),
Condica
sfintei
Mnstiri Voroneul
Roman, Uricul
lui
Condica
sfintei
Mnstiri Humor
(1776), Condica Mnstirii Sfntul
de
cel
lng Suceava, Condica Mnstirii Mare din 16 martie, 1490 etc.
Precista din
tefan
Aa
i
s-a nevoit
s-a jertfit pentru folosul
mntuirea multora Cuviosul
neobositul arhimandrit Vartolomeu de la Putna. Apoi, mai trind puin, a
adormit cu ndejdea nvierii n anul 1780
a fost nmormntat la
mnstirea
de metanie.
CUVIOSUL SILA IEROSCHIMONAHUL

Egumen
al
Schitului Sihstria Putnei (fl781)

al
Ieroschimonahul Sila a fost cel mai renumit egumen
Sihstriei Putnei.
Era originar din judeul Botoani. Primii ani de ucenicie i-a fcut la Schitul Orani din apropiere. Apoi, rvnind o via duhovniceasc mai nalt, n anul
1712, a fost
Dup
cluzit de Duhul Sfnt s mearg la Schitul Sihstria Putnei. mai muli ani de ascultare i nevoin, tnrul osta al lui Hristos
n
primete tunderea
clugrie, iar n anul 1728 este hirotonit preot i tuns schimonah. Ca ucenic al egumenului Dosoftei, schimonahul Sila se ostenea mult, att cu slujba bisericii i cu mplinirea rnduielii sihstreti, ct i cu aprovizionarea schitului cu hran i cele de nevoie. Timp de 30 de ani, acest neobosit sihastru a fost iconom al Sihstriei Putnei, mplinind cu frica de neavnd schitul nici un fel de avere, se Dumnezeu aceast ascultare. ntreinea numai din mila credincioilor. ranii de la cmp trimiteau alimente, mbrcminte, vin, cear i untdelemn pentru biseric, prin minile Cuviosului Sila, iar smeriii sihastri din munte se rugau pentru ei i pentru
ar,
ziua
noaptea.
SFINI
I CUVIOI
al
285
Rposnd egumenul
printe duhovnicesc
pivnie,
Dosoftei n anul 1753, Cuviosul Sila a fost ales
Sihstriei Putnei. El a nnoit n ntregime acest schit,
zidind din piatr o biseric
nou, n locul bisericuei de lemn, chilii, trapez, cimea de ap, livad de meri i zid de jur-mprejur. De asemenea, a
mpodobit biserica cu catapeteasm, cu icoane

trebuinele ce
i
cu toate podoabele
se cuvin casei lui

fost
Dumnezeu". n anul 1758, noua biseric cu

n Sihstria Putnei,
hramul Buna- Vestire" a
sfinit de mitropolitul Moldovei, Iacob Putneanul.
Egumenul
dragostei.
Sila
a nnoit viaa duhovniceasc

sihastri
ei
nmulind
iar alii,
numrul smeriilor
harnici caligrafi
i desvrind
ai
ntre
toi legtura nemuritoare a

lui
Unii dintre
erau lucrtori
rugciunii
Hristos,
scriitori
de cri. Dintre acetia se amintete ieroschicu binecuvntarea egumenului

(1768),
mo nanul
ctitorilor
Natan,
sfintei
care
scris
Pomelnicul
Sihstrii a Putnei"
(1770).
precum
o lucrare original
intitulat
Clugria"
1
Un
alt
sihastru a scris Scara Sfntului Ioan din
Sinai", la
martie, 1770, iar smeritul ntre ieromonahi Natanail Dreteanul,

la
duhovnicul de
Pacani", care
se nevoia n
aceast sihstrie, a copiat din nou
Pomelnicul Mnstirii Putna, n anul 1756.

Cuviosul Sila era
sate,
i un
vestit
duhovnic cutat de muli credincioi de prin
precum
de monahi,
calea
sihastri,
egumeni
arhierei.
Pe toi
povuia
cu
nelepciune
mntuirii, nici descurajndu-i, nici n nepsarea din ucenicii si, ieromonahul Dosoftei Herescu, a Unul sufleteasc lsndu-i. ajuns n 1747 egumen al Mnstirii Putna, iar ntre anii 1750-1789 a fost
pe
episcop de
Rdui
1776,
mitropolit al Bucovinei, cel ce a reuit
aduc
din
Polonia la Suceava, n anul 1783, moatele Sfntului Mucenic Ioan cel Nou.
dup ocuparea Moldovei de Nord de ctre austrieci, supus la bir i nu mai avea voie s aduc ajutoare din ar, fiind ameninat cu pustiirea. Atunci btrnul egumen a fcut o plngere ctre mprat, cernd scutire de dri i aprnd vechile drepturi ale schitului.
n anul
Sihstria Putnei era
Pentru toate acestea, ieroschimonahul Sila este considerat un mare ctitor

Sihstriei Putnei
30
.
al
Dup
70 de
ani de
nevoin duhovniceasc
n locul
n Schitul Sihstria Putnei,

iar el
Cuviosul Sila a pus
egumen
su
pe ieroschimonahul Natan,
i-a
Domnului, n anul 1781.
Pr. Dimitrie Nan, Mnstirea si comuna Putna, Bucureti, 1905; Pr. Simion Reli, Din Bucovina vremurilor grele - Cei din urm sihastri ai Bucovinei, Cernui, 1926; Egumenul Sila, op. cit.; Arhiva i Pomelnicul schitului Sihstria Putnei
30
286
PATERICUL ROMNESC
IEROSCHIMONAHUL NATAN
Schitul Sihstria Putnei (tl783)
Dup
retragerea Cuviosului Sila din egumenia Schitului Sihstria Putnei,
din 10 martie, 1781, ucenicul

acestei sihstrii.
su, ieroschimonahul Natan,
a luat conducerea
Mica obte
a Schitului Sihstria Putnei era
format din civa
clugri btrni, i anume: ieroschimonahul Natan, egumen; duhovnicul Paisie, schimonahul Avramie, ieromonahul Silvestru i monahii Arsenie i
Teofan.
Ocuparea Bucovinei de ctre Imperiul Austro-Ungar a dus, n puin vreme, la desfiinarea aproape n ntregime a mnstirilor i schiturilor din
partea de nord a Moldovei. Printre acestea se
Putnei. Lipsit de personal
la sfritul secolului al
numra i
Schitul Sihstria
XVIII-lea ultimii ani.
de cele necesare vieii, aceast sihstrie i tria De aceea, Cuviosul Natan, care
egumenia schitului dup Cuviosul Sila, nu a putut rennoi mai mult aceast sihstrie. ns, sfintele slujbe de zi i de noapte se svreau regulat i
a urmat la
necontenit.
Fiind
dat
btrn i bolnav, Cuviosul Natan,

n
dup
trei ani
de egumenie, i-a
1783,
sufletul
minile
Domnului,
la
26
decembrie,
sunt
i
de
fost
nmormntat lng
Sfintele
sale
altarul bisericii.
moate, descoperite mireasm duhovniceasc, iar capul su, semn al sfineniei i binecuvntrii.
recent,
mpodobite
bun
n chip minunat,
poart o
cruce, ca
CUVIOSUL ONUFRIE PUSTNICUL

Schitul Sihstria Voronei (tl789)
a.
Viaa
mpreun
nevoitor
Acest mare sihastru era

la
sfetnic al stareului Paisie de
Neam,
fiind
de o
msur i
de o vrst cu dnsul. nainte de a intra n

al
nevoina monahal, a fost guvernator anului 1749. La nceput s-a nevoit

retrgndu-se
sihastru
la linite n codrii
unei provincii din Rusia, n jurul

Schitul
Poiana
Voronei.
Apoi,
din jurul Schitului Sihstria Voronei, a ajuns
desvrit i
s-a odihnit cu
pace n vara anului 1789.
SFINI
b.
1.
I CUVIOI
287
Fapte
i
cuvinte de
nvtur
sihastri moldoveni din Poiana i chemat de Hristos, a intrat n obtea acestui schit, unde 5-a nevoit, dup voia lui Dumnezeu, mai mult de 25 de ani. Iar ne voina lui era desvrita ascultare, n tcere i nencetat rugciune. Mncare primea dup apusul soarelui, iar noaptea aipea pe scaun pn la dou sau trei ore. i att de mult a crescut n viaa duhovniceasc, nct toi se foloseau de trirea
Cuviosul Onufrie, auzind de marii

fiind
codrii
Voronei
lui
cereau
s se roage pentru
ei.
2. Cea mai aleas fapt bun a Cuviosului Onufrie era nencetata rugciune, pe care n puin vreme o deprinsese n chip desvrit. n obtea schitului din Poiana Voronei nu era n acea vreme un lucrtor al rugciunii lui Iisus mai iscusit ca smeritul schimonah Onufrie. Dobndise nc i darul lacrimilor i, cu harul lui Hristos, avea mare bucurie i mngiere duhovni-
ceasc. Ins despre toate acestea nu vorbea niciodat nimnui.

de darul preoiei, Cuviosul Onufrie era slujitor ales al era nelept duhovnic al multor sihastri din pdurile Voronei. in cuvnt, blnd i cunotea mai mult dect toi ispitele vrjmaului. Astfel, numele lui se fcuse cunoscut peste tot i nsui stareul Paisie l cerceta din :imp n timp, pentru cuvnt de folos.
3. Invrednicindu-se
celor sfinte
4.
Fiind ncredinat prin oarecare semne dumnezeieti, n anul

la pustie n codrii seculari ai
1764,
Cuviosul Onufrie s-a retras

osteneli
Sihstriei Voronei.
Acolo, fcndu-i chilie din lemn
i pmnt,
ani,
s-a nevoit singur n netiute
duhovniceti timp de 25 de
fericitul
chilie, n la
ajungnd
fctor de minuni i
nainte-
vztor. Apoi, svrind cltoria

mutrii sale, i-a dat nmormntat alturi de
5.
larii,
acestei viei
suflet
su
cunoscnd dinainte ceasul n braele lui Hristos i a fost
livad sub un
mr.
sfatul
Odat, mergnd
Onufrie.
vntoare n pdurile Voronei, un boier din

epilepsie, a ajuns
care avea o fiic
bolnav de
fiindu-i
pn
la chilia
marelui
mere czute jos pe mormntul cuviosului. Din acestea mncnd acas copila bolnav, ndat s-a vindecat de boal. Asemenea i ali bolnavi, care veneau la mormntul lui, se rceau sntoi. Din aceast pricin, credincioii din partea locului l cinsteau ca pe un sfnt pe pustnicul Onufrie.
sihastru
Deci,
sete,
luat
cteva
6.
Auzindu-se
pn
i
Onufrie, n anul 1846
cinste n altarul bisericii

-i
i la domnul rii despre Cuviosul mormnt moatele i s-au aezat cu din Mnstirea Vorona. Iar din anul 1856, moatele
la
mitropolit
s-au scos din
au fost aezate n altarul bisericii din Sihstria Voronei. Despre acestea se
scriu
urmtoarele pe sicriaul
n care se
pstreaz:
288
PATERICUL ROMNESC
1846, mai 9. n vremea egumeniei printelui Rafail, arhimandrit i stare Mnstirii Vorona, pe moia acestei mnstiri, n fundul moiei, spre hotar n pdure, se gsete o sihstrie de o sum de bani nsemnat, unde s-au nevoit muli din prinii clugri, din care cel mai nsemnat s-a aflat printele nostru, Onufrie. n anul 1846, cnd au venit nlimea sa Mihail, domnitorul
al
arii, la noi la
mnstire
ci
aici,
aceasta nu ne este cunoscut
cum
s-au neles
sfinia
sa
Rafael
stareul
cu domnitorul
din
pricina
dezgroprii
Irinarh
oaselor
Cuviosului Onufrie,
deodat m-am pomenit cu o porunc
n care
mi
se
poruncea
c eu dimpreun cu prinii duhovnici Gavriil,
Onisifor
un vtaf btrn
s ajungem pe tain la numita Sihstrie mai
din sus. Mergnd,

aflat oasele.
am
nceput a
Toate erau
spa mormntul i la o adncime de patru palme am nvluite cu muchi de pmnt i, scondu-le afar, la
la
cap
am
aflat
o lespegioara de piatr, n care arta de cnd a rposat cuviosul: 57 de ani n
mormnt. i, aducndu-le
mnstire,
ni
s-a poruncit
facem panihid
pentru cuvios n fiina domnitorului,
aceste oase de atunci stau nengropate
pn acum" 31
7.
n zilele noastre,
un ierodiacon
a adus
nchine la Schitul Sihstria Voronei. Deci, voind
se mai muli credincioi s arate moatele Cuviosului
Onufrie i, apucndu-le rar evlavie, ndat s-a spart sicriul

altar,
au czut jos n
c nu era niciodat voia cuviosului s

nimeni nu a mai ndrznit
fie
ludat
i vzut
de oameni.
De
atunci,
s le scoat din sfntul altar.
EPISCOPUL DOSOFTEI HERESCU

Episcopia Rduilor (1710-1789)
Episcopul Dosoftei Herescu, de loc din Bucovina, nscut n 1710, era
ucenicul Cuviosului Sila, vestitul
egumen
al
Schitului Sihstria Putnei, care 1-a
clugrit i 1-a fcut preot. n anul 1747, ieromonahul Dosoftei este numit egumen al Mnstirii Putna, iar la 13 noiembrie, 1750, a fost ales episcop al Rduilor, eparhie pe care o pstorete cu mult fric de Dumnezeu i
nelepciune.
n anul 1781 i-a mutat scaunul la
Cernui,
tot
iar la
iulie,
1783, este
numit episcop
al
Bucovinei, fiind foarte iubit de preoi
de popor. Dar
ntristat
neleptul episcop Dosoftei,
mpreun cu
poporul Moldovei, era
Pr. Al. Simionescu, Istoricul
Mnstirii Vorona, Botoani, 1922,
p.
24-25
289
moatele Sfntului Ioan cel Nou de la Suceava stteau n surghiun de 97 de ani, n Galiia polonez, la Zolkiev (Jolcova), fiind luate, mpreun cu
mitropolitul Dosoftei al Moldovei, de armatele lui Ioan Sobieski, n anul 1686.
Cu
sfintelor
voia
lui
Dumnezeu, trecnd
episcopul de
Rdui,
mpratul Austriei, prin Suceava, Dosoftei Herescu, i-a cerut aprobarea de rentoarcere a
Iosif,
moate din Polonia n catedrala mpratului i avnd tot sprijinul mprtesc,

delegaie
la
Sucevei.
Obinnd
nvoirea
episcopul Dosoftei a trimis o
Zolkiev (Jolcova) i, lund sfintele moate, le-a aezat ntr-o caret nsoit de gard militar i aa au fost aduse din sat n sat pn la
Cernui, unde au stat pn la 8 septembrie. Iar n aceast zi le-au adus n localitatea Icani, lng Suceava. De aici au fost duse n Catedrala mitropolitan din Suceava, cu mult
popor, cu preoi
Sfintele
episcopi, cu fclii aprinse

al
n sunetul clopotelor din tot
oraul, avnd n frunte pe episcopul Dosoftei
Cernuilor.
la
moate
au sosit n cetatea Sucevei
praznicul
nlrii
Sfintei
Cruci, n ziua de 14 septembrie, anul mntuirii 1783. astzi,
moatele Sfntului Ioan cel Nou strjuiesc cetatea Moldovei de primejdii, de boli, de secet i de vzui i nevzui vrjmai.
Se cuvine, deci,
surghiun a sfintelor
la
Din ziua aceea pn Sucevei i pzesc ara
Dumnezeu pentru aducerea din moate fctoare de minuni ale Sfntului Ioan cel Nou de
bunului
mulumim
nu uitm cel mai mult, prin credina

Suceava. Dar
c fericitul episcop Dosoftei Herescu a contribuit
i curajul su, la rentoarcerea acestui odor de mare pre n pmntul rii noastre. Ajungnd la adnci btrnei, mpcat cu sine i cu Dumnezeu, evlaviosul episcop Dosoftei al Cernuilor i Bucovinei i-a dat sufletul cu pace n minile marelui Arhiereu Iisus Hristos, la data de 22 ianuarie, 1789, fiind nmormntat la Horecea-Cernui.
IEROSCHIMONAHUL PAISIE
Schitul Sihstria Putnei (tl790)
Acest ieroschimonah a fost ultimul egumen
aceluiai egumen, Sila, Cuviosul Paisie a
1790,
al
povuit
Sihstriei Putnei. Ucenic al acest schit ntre anii 1783 din
rmas pustiu i ruinat aproape dou secole, i a vremurilor vitrege din zilele noastre. Evlaviosul egumen Paisie avea o via sfnt, ca i naintaii petrecnd anii vieii sale numai n rugciune, n post i n cugetarea la
care schitul a
dup
cauza ocupaiei austro-ungare
si,
cele
290
PATERICUL ROMNESC
i
desfiinnd majoritatea mnstirilor din aceast parte,
eforturi
catolicii
dumnezeieti. Ajungnd Bucovina ortodox din Moldova de Nord sub ocupaie

catolic
fceau mari
converteasc
la catolicism satele
i oraele
ortodoxe
romneti. De aceea, Cuviosul Paisie a depus mari eforturi de aprare a Ortodoxiei n Bucovina de Nord, n faa prigoanei catolice. Umblnd din loc n loc, ieroschimonahul Paisie ndemna poporul ortodox nu se team a mrturisi pe s-i pstreze cu sfinenie dreapta credin i
Hristos cu cuvntul
cu
fapta.
Ajungnd la sfritul zilelor sale, i-a dat sufletul cu pace n minile Domnului, fiind nmormntat lng naos, pe a crui piatr de mormnt scrie: Aici odihnesc oasele robului lui Dumnezeu, Paisie ieroschimonahul, i au rposat la vleatul 1790". Sfintele sale moate sunt galbene i binemirositoare,
cu o putere harica deosebit,
se
pstreaz
n altarul bisericii rennoite n
ntregime n ultimii ani, fiind sfinit la 29 septembrie, 1996.
Doamne,
Iisuse Hristoase, Fiul lui

Sila,
Dumnezeu,
numr
n ceata sfinilor
Ti pe
cuvioii prini
Natan
Paisie,
mpreun cu toi cuvioii i drepii
neamului romnesc.
SFNTUL PAISIE DE LA
Mare stare
a.
al
Mnstirii Neam
NEAM
(1722-1794) 32
Viaa
Neam
a fost unul dintre cei mai mari starei pe care
Cuviosul Paisie de la
i-a
avut monahismul nostru romnesc.
El s-a nscut
evlavioi.
la
21
era
al
decembrie,
preot
la
1722,
Poltava,
din
In
prini
aceast
din
foarte
Tatl
su
catedrala
oraului.
poate
cas
binecuvntat, Petru era

toate
unsprezecelea copil din cei doisprezece frai.
Dup
probabilitile
era
de
origine
moldovean,
chiar
neamul
bunicii
Cantemiretilor, dar, din pricina deselor nvliri otomane
i ttreti,
si
s-au strmutat
i
i
stabilit n
oraul Poltava din Malorusia.
din:
nvtur ale Cuviosului Paisie de la Neam au fost extrase nevoinele fericitului Printele nostru Paisie, ed. Mnstirea Neam, 1836 (reeditat n 1935); S. Cetvericov, Paisie, stareul Mnstirii Neam, ed. Mnstirea Neam, 1940; Diac. P. I. David, Cuviosul Paisie cel Mare, un desvrit monah romn, n rev. B.O.R.", an XCIII, 1975, nr.1-2, p. 162-191; D. Ioan Ivan i Pr. prof. Se. Porcescu, Mnstirea Neam,
32
Viaa,
faptele
cuvintele de
Schim. Platon, Viaa
1981
SFINI
Rmnnd
I CUVIOI
DIN SECOLELE XVII-XVIII mama

sa la studii,
la
291
orfan de tat, este dat de
Movilean din Kiev, n anul 1735. Dup patru ani de studii, sufletul gsea odihn n lume. El se simea chemat la nevoina clugreasc.
n
Academia sau nu-i
In toamna anului 1739, cnd avea doar aptesprezece ani, Petru pornete
cutarea unei mnstiri i a unui duhovnic bun, att de necesar pentru su. Timp de 7 ani rtcete n mai multe schituri i mnstiri, printre care i Lavra Pecersca. n Mnstirea Medvedeschi este fcut rasofor cu numele de Platon, Negsind odihn i linite duhovniceasc n mnstirile ucrainene, rasoforul Platon, ndemnat de Duhul Sfnt, trece n Moldova n anul 1745. Aici se nevoiau nu puini clugri malorui. Platon se stabilete la Schitul Trestieni - Rmnicu-Sarat. Apoi se mut la Schitul Crnul, pe apa Buzului, unde se afla i pustnicul Onufrie. n vara anului 1746, pleac la Athos i triete un timp n singurtate, n preajma Mnstirii Pantocrator. n anul 1750, stareul Vasile l clugrete pe pustnicul Platon, dndu-i numele de Paisie. Din acest an, smeritul Paisie ncepe s primeasc ucenici, i se Schitul Sfntul Prooroc Ilie, accept preoia i petrece n Athos n total aptesprezece ani. n vara anului 1763, stareul Paisie vine n Moldova cu cei 64 de ucenici ai si, de frica turcilor, care stpneau Athosul i rile balcanice. Aici i se ncredineaz Mnstirea Dragomirna, unde se nevoiete 12 ani, pn la 14 octombrie, 1775, formnd o obte de 350 de clugri. n toamna anului 1775, datorit ocuprii Bucovinei de austro-ungari, Cuviosul Paisie las 150 de clugri la Dragomirna i vine la Mnstirea Secu, nsoit de 200 de clugri, n vara anului 1779 se strmut pentru ultima dat n marea lavr a Moldovei,
sufletul
Mnstirea Neam. n Mnstirea Neam,

cei
Cuviosul Paisie petrece ultimii cincisprezece ani
mai rodnici din toat viaa sa. Aici face numeroase traduceri din operele obtea dup rnduiala Sfntului Munte, formeaz un sobor foarte numeros de aproape 700 de clugri, deprinde pe muli ucenici sa practice rugciunea Iui Iisus i ntreine relaii duhovniceti cu multe mnstiri, starei, duhovnici, pustnici, episcopi i dregtori.
Sfinilor Prini, organizeaz
La 15 noiembrie, 1794, ntr-o zi de miercuri, la Vecernie, marele stare Mnstirii Neam, Cuviosul Paisie - numit n slavon Velicikovschi - se mut la odihna cea venic, n vrst de 72 de ani, i este nmormntat n
al
gropnia
lui,
bisericii voievodale,
cum
se
vede
trecut
pn
astzi. Pentru sfinenia vieii

sfinilor
Biserica
Ortodox
Romn
1-a
n rndul
se
face
pomenirea
la 15
noiembrie, n fiecare an.
292
PATERICUL ROMNESC
b.
1.
Fapte
la
cuvinte de
el, fiind
nvtur
fost rnduit
Nevoindu-se rasoforul Platon n Schitul Trestieni, a
de
egumen
buctrie. Dar
nenvat
a face
mncare
firav
cu trupul,
ntr-o zi n-a fiert bucatele ndeajuns; iar
cnd
dea vasele jos de pe foc, a
vrsat din greeal mncarea toat, pentru care a plns mult, cerndu-i iertare. In alt zi a fost rnduit fac pine la brutrie. ns i aici a ptimit aceeai ispit. Cci, netiind cum prepare aluatul i neavnd putere s-1
frmnte
ajutor, 1-a
ct trebuie,
aluatul n-a
mai
dospit.
Apoi, venindu-i un frate n
frmntat din nou; dar
n cuptor, netiind
s potriveasc focul,
toat
pinea a ars pe vatr. Atunci, rasoforul Platon, cerndu-i n genunchi iertare
de
la
prini, a plns de mhnire
toat ziua aceea.
2.
Mai
trziu,
dup
ce Cuviosul Paisie ajunge stare la
Mnstirea Neam,
vzndu-i
spunea ucenicilor si:

- Fiilor, cei ce vin n
obtea noastr
nu
ei
se descurajeze
fel.
nepriceperea lor n unele ascultri,
c i eu am fost la
Ci,
c, cu
3.
ajutorul lui
Dumnezeu i cu srguin,
vor ajunge
s aib rbdare s izbuteasc n
orice lucru.
Un
zile
schimonah, anume Dosoftei, a spus rasoforului Platon

va veni marele stare Vasile de
la la
peste
puine
Poiana Mrului n Schitul

minte,
l
Trestieni i,
dac
va vedea
aa tnr i
la
ager
va
sili
s primeasc
preoia. Atunci Platon, mulumindu-i,

- Printe Dosoftei, eu
i-a zis:
pn
moarte
dori
rmn
simplu monah,
cci nu sunt vrednic de o treapt aa de mare. - Dumnezeu s-i ajute, frate!, i-a adugat btrnul.
4. ntr-o
via,
toamn, egumenul
schitului 1-a rnduit
pe Platon
s
ca
pzeasc
nu se mbolnveasc de stomac. Dar ucenicul, biruindu-se de lcomie, toat ziua mnca struguri, iar la mas nu mai gusta nimic. De aceea, mult slbind ca dup o boal, a fost certat de egumen. Atunci, Platon, ruinndu-se, i-a mrturisit greeala neascultrii, cerndu-i cu lacrimi iertare.
poruncindu-i
nu
mnnce
struguri dect
dup mas,
5.
Spuneau prinii din
schit despre Platon
ntr-o noapte, spre
clopotul de Utrenie.
Duminic, Platon a Cnd s-a deteptat,
i acest lucru vrednic de adormit aa de tare, c nu a mai
tiut:
auzit
slujba era pe la jumtate. Atunci, de
mare mhnire, a nceput a plnge i s-a ntors la chilie. Iar a doua zi s-a ruinat s mai mearg la Sfnta Liturghie i la trapez cu fraii, ci edea n chilie plngnd, att era de ptruns de frica de Dumnezeu. Din ziua aceea,
SFINI
mult vreme,
scunel, ca
6.
I CUVIOI

dormea
culcat pe pat, ci
293
rasoforul Platon nu mai
eznd pe un
s se poat detepta la Utrenie.

la Schitul
Nevoindu-se smeritul Platon
Crnul, se ducea adesea n
pustie, la Cuviosul Onufrie,
brbat
i-a
ales
plin de dar, pentru a-i cere cuvnt
de folos.
sufleteti
acestea:
Odat,
btrnul despre patimile trupeti i despre luptele cele cu vicleug ale diavolilor, a adugat la urm i
ce
vorbit
dup
sfini.
Dac n-ar
Dar
cel ce
apra
cade
i
lacrimi,
fierbinte
aceluia
se
Su, nu s-ar fi mntuit nici unul din ctre Hristos cu credin i cu dragoste, cu smerenie i dau mngieri i negrite bucurii, pace i dragoste
Hristos pe poporul
ctre Dumnezeu. Mrturii ale acestui lucru sunt lacrimile nefarnice marea dragoste, zdrobirea inimii i smerenie necontenit pentru Hristos. Cci, din dragoste ctre Dumnezeu, omul devine nesimitor ctre
izvorte din
bunurile lumii acesteia.

7.
Dup
patru ani de
nevoin duhovniceasc
Moldova, rasoforul
Platon a plecat la Sfntul Munte, ca
scape de hirotonie,
dup cum
singur
mrturisea mai
trziu,
ca nu cumva prinii moldoveni s-1 sileasc
s
i
primeasc preoia".
8.
Sosind Platon n Muntele Athos,
umbl
prin toate mnstirile
sihstriile
s-i gseasc un
lui,
iscusit
povauitor. Dar, negsind un duhovnic
dup
mult
dorina
nevoie
s-a retras n pustie, nevoindu-se singur patru ani
de
zile n
osteneal, n rugciune
noaptea.
fericitului
citirea Sfinilor
Prini,
n lacrimi
priveghere ziua
9.
i Nevoin
Platon
singurtate
era
destul
de
grea
anevoioas. Nencetat se ndeletnicea cu

psalmilor.
citirea Sfintei Scripturi

zile
cntarea
Mncare primea o dat
la
dou
atunci
numai pesmei
i ap,
afar de smbete, Duminici i praznice. Iar srcia lui era covritoare. Tria numai din poman. Avea doar o dulam i o ras, i acelea foarte vechi. De multe ori, din pricina lipsei, umbla descul chiar i iarna i fr pe el. Dar smeritul Platon se bucura de srcia lui, precum .se bucur bogatul de bogia lui. Nici ua chiliei sale nu o ncuia vreodat cnd pleca undeva, cci nu avea nimic ntr-nsa, fr numai cuvintele Sfinilor Prini pe care le mprumuta de la mnstiri.
cma
Dumnezeu, a venit n Sfntul Munte marele stare Vasile de la Poiana Mrului i a zbovit cteva zile la chilia fericitului Platon. Iar la rugmintea lui, stareul Vasile 1-a clugrit pe
10. n acea vreme, cu purtarea de grij a lui
294
Platon, punndu-i
PATERICUL ROMNESC
numele de
Paisie.
Apoi btrnul 1-a sftuit pe ucenicul su lase ne voina pustniceasc i s-i aleag calea mprteasc, zicnd: - Toata viaa monahiceasc se mparte n trei pri: nti viaa de obte; al
doilea petrecerea n doi sau n trei,
numit i
calea
mprteasc
sau de
mijloc, avnd toate n
comun; al treilea este nevoina de unul singur n pustie, potrivit numai brbailor sfini i desvrii. n timpul de fa ns, unii clugri i-au nscocit al patrulea fel de rnduial monahiceasc. Fiecare i face chilie unde i place, triete singur i se conduce singur dup voia sa. Acetia nu sunt adevrai pustnici, ci nite samavolnici, pentru i-au ales un chip de via care nu este dup msura puterilor lor, lepdnd ascultarea obteasc. Unii dintre acetia zic: Eu de aceea triesc singur, ca nu supr pe feresc de grirea fratele meu, nici eu nu fiu suprat de altul. Apoi, ca s aceste vorbe ale deart i de osndirea altuia". Dar tii tu, prietene, oare i Prinii Bisericii tale mai mult te ruineaz dect te ndreptesc? Pentru au spus celor tineri le este de folos s se plece, iar mndria, prerea de sine, viclenia i altele asemenea ngmf i fac pe om trufa.
11.
Iari
ta,
zicea Cuviosul Vasile ctre ucenicul

este
te
su,
Paisie:
Mai bine
trieti mpreun cu un
frate,
s-i cunoti
slbiciunea
i msura
le
cieti,
s te
rogi naintea
Domnului
ziua, prin harul lui Hristos, dect
s pori n tine trufia
i s te curei n toat i prerea de sinei, s
i s te hrneti cu aduce nu puin vtmare celui ptima. 12. Iari adaug stareul Vasile:
ascunzi cu viclenie
- Schimnicia nainte de
Sfntului Varsanufie. Deci,
traiul singuratic.
traiul singuratic
vreme
este
pricin de mndrie,
dup
cuvntul
l duce la mndrie, Nu este singuratic? aceast lupt la mai bine oare a pstra tcerea n doi sau n trei pe drumul mprtesc?
dac
pe
cel slab schimnicia
atunci n ce se bizuie cel ce
ndrznete
13. Petrecerea n viaa de obte,

stare, da monahului
rvn
la tot
porunca Domnului, spunea marele lucrul, dei i se mpotrivete satana. Aici nu
dup
au loc iubirea de sine

n singurtate.
prtinirea, care, de obicei, stpnesc pe cei ce triesc
14. Celor ce au trit la nceput n
viaa de
sine,
li
se pare grea
viaa de
obte.
De
aceea, unii din ei zic:
munca pentru
noi nine ne
hrnicie; iar cnd

15.
lucrm
pentru frai, se ivesc numaidect
ddea rvn i lenea i crtirea.
Spunea iari stareul Vasile:
SFINI
Iar
I CUVIOI
295
- Cel ce triete singuratic lucreaz numai pentru sine, din iubire de sine.
cel
ce triete n
obte lucreaz numai pentru Domnul, din

noi,
iubire de
De aceea, se cuvine ca mprteasc, petrecnd mai muli la un

Dumnezeu.
birui
neputincioii,
inem
calea
loc. n felul acesta
de pcatul
iubirii
de sine ne
vom
izbvi.
Aa
i ispitele le vom nva Cuviosul Vasile
dup clugrie
dup
pe Cuviosul Paisie.
16. ncepnd fericitul Paisie

sfatul stareului Vasile,
lacrimi n ochi pe Paisie
primeasc n jurul su mai muli frai, duceau mare lips de preot. Deci, l rugau cu primeasc preoia, dar el nu voia, socotindu-se
nevrednic.
Atunci, unii din btrnii Muntelui Athos au zis cuviosului: - Cum poi tu nvei pe frai asculte i s-i taie voia, cnd tu nu
respingi lacrimile attor oameni? Vdit lucru este tu iubeti minii tale mai mult dect vorbelor celor mai btrni cu anii i cu mintea. Oare, tu nu tii unde duce neascultarea? Auzind aceste cuvinte, Paisie s-a supus voii prinilor i a primit preoia.
faci ascultare
voia ta
crezi
17. Se spunea despre
obtea Cuviosului
Paisie de la Schitul Sfntul Ilie ca
n mare lips material, dar n desvrit armonie i rvn duhovniceasc. Pe lng participarea zilnic la slujbele bisericeti, frimea se ndeletnicea i cu lucrul minilor, n deplin dragoste, smerenie i tcere.
petrecea
18. Se spunea despre fericitul stare
facerea de linguri,
iar
noaptea, la citirea
i el nsui se ostenea, ziua la i transcrierea crilor Sfinilor

sa,
Prini, sacrificnd pentru somn

19.
pn
lui
la trei ceasuri.
Spuneau iari ucenicii
c n toat viaa
Cuviosul Paisie vrsa
multe lacrimi cnd

dragoste.
svrea
Sfnta Liturghie, fiind ptruns de dumnezeiasca
20. Patriarhul Serafim, care petrecea n
Mnstirea
Pantocrator,
sluji
chema
pe stareul Paisie n lavra de cteva ori pe an pentru a
Sfnta Liturghie.
se foloseau toi
spus
ce
evlavie, cu
vznd pe Paisie slujind n limba greac, fr grab, cu nefaa stropit de lacrimi i absorbit cu totul de sfnta slujb.
l
21. Stareul Paisie iubea foarte mult citirea operelor Sfinilor Prini. Iat
rspunde
-
el
stareului Atanasie, care

zici,
nvinuia de oarecare lucruri:
nu
printe Atanasie,
ajung una sau
dou cri
pentru
adun miere dintr-o singur floare, crile Sfinilor Prini. Una l nva dreapta credin; alta i vorbete de tcere i rugciune; alta i spune de ascultare, de smerenie i rbdare, iar alta l ndeamn ctre iubirea de
mntuirea sufletului. Doar nici albina nu
ci
din multe.
Aa
este
cel ce citete
296
PATERICUL ROMNESC
din multe
Dumnezeu i de aproapele. Aadar, triasc dup Evanghelie.

22. Zicea Cuviosul Paisie:
cri
patristice
nva omul
- Cel ce nu vrea
n mndria, sa
s ptimeasc cu Hristos
s se ridice deodat pe crucea lui Hristos,
pustie nainte de vreme, el
viaa de obte i ndrznete alegndu-i viaa de devine un rzvrtit, iar nu pustnic.

n
23. Zicea iari:
- Viaa de obte i sfnta ascultare din ea, care este rdcina vieii clugreti, a aezat-o pe pmnt nsui Hristos Mntuitorul, dnd pild
oamenilor petrecerea Sa
totul
a celor doisprezece Apostoli, care s-au supus ntru
dumnezeietilor Lui porunci.

24. Nici o alt vieuire,
spunea cuviosul, nu aduce clugrului atta

patimile trupeti
sporire
nu-1
izbvete aa curnd de
sufleteti, ca
viaa
de obte prin fericita ascultare.

ascultare.
i aceasta,
datorit smereniei care se nate din
25. Iar despre dragostea cea duhovniceasc
iari
spunea:
deosebire de neam,
obte a frailor adunai n numele lui Hristos, fr unete aa de mult prin dragoste, nct toi devin un singur trup, avnd un singur cap ~ pe Hristos -, un singur suflet, o singur voie i un singur scop - pzirea poruncilor lui Dumnezeu -, ndemnndu-se
- Petrecerea n viaa de
i
f
I
unul pe
altul la lupta
cea
bun, supunndu-se
ucenic unul
altuia.
unul altuia, purtnd sarcinile
unul altuia, fiind printe

26.
strns
Iari
zicea stareul:
Dumnezeiasca ascultare, fiind rdcina i temelia vieii clugreti, una legat de viaa de obte, cum este legat sufletul de trup.
este
fr alta
al
nu poate
personal,
exista.
27. n
obtea noastr, spunea

toi sunt ncredinai
fericitul Paisie,
nimeni nu are nimic
su
!
lcomia
este calea lui Iuda vnztorul.
Cel ce vine n
lucru, s-o
la
mnstire
este dator ca
pun
la picioarele stareului,
toat averea sa, pn la cel mai mic druindu-se pe sine lui Dumnezeu pn
moarte, cu trupul
28.
-
i sufletul su. Apoi adug i acestea:

toi n obtea noastr au ajuns deopotriv
Cu adevrat, nu
msura
mai muli i-au lepdat cu totul voia i cugetul lor, i rbdnd cu mare bucurie ocrile i ispitele. Ei necontenit sunt stpnii de mustrarea de sine i se socotesc mai nevrednici
vrstei duhovniceti. Cei
supunndu-se n toate frailor
dect toi.

Alii,
297
nc nu puini, cad i iari se scoal; greesc i din nou se pociesc; cu greu rabd mustrrile i ispitele, dar nu rmn ca cei dinti, ci se roag cu cldur lui Dumnezeu s le trimit ajutor. Sunt puini ns i de aceia
care nu pot deloc
rabde ispitele
mustrrile. Acetia au nevoie
fie
hrnii cu
Ia
laptele milei, al iubirii
de oameni
al
ngduinei,
pn
vor ajunge
cuvenita vrst duhovniceasc.

29.
-
Ctre
unul din prietenii
si
zicea Cuviosul Paisie cuvintele acestea:
Am
o necontenit
ntristare
durere n inima mea. Oare cu ce obraz
voi
nfia
suflete ale frailor
stare
s
30.
dau rspuns de attea mei care s-au predat n ascultarea mea, cnd eu nu sunt n dau seama de ticlosul meu suflet? Dar, dei sunt nevrednic, am
eu naintea nfricoatului Judector, ca
ndejde de mntuire prin rugciunile frailor ce vieuiesc mpreun cu mine.
Dup
Mnstirea Dragomirna,
vei, Gavriil,
mutarea stareului Paisie cu soborul su, din Muntele Athos la a rnduit, cu binecuvntarea mitropolitului Moldo-
urmtoarea regul de via clugreasc: un frate din obte s nu aib vreun fel de avere proprie, mictoare i nemictoare. Stareul mnstirii va avea grij s-i dea fiecruia cele de
- Nici
nevoie,
-
dup
ascultarea
lui.
Fiecare frate
se
sileasc a dobndi desvrita ascultare,
prin
prsirea cu
-
totul a voii, a
cugetrii
libertii sale.
cunoasc bine Sfnta Scriptur i nvturile Sfinilor Prini, pentru a ti cum s povuiasca pe clugri dup voia lui Dumnezeu. - Slujbele bisericeti i toat pravila obteasc s se respecte ntocmai dup tipicul Sfntului Munte Athos. - Egumenul i toi fraii sunt datori a lua parte zilnic la slujbele bisericeti n ras i camilafc. Numai cei bolnavi sau trimii n ascultri pot
Stareul
lipsi
de la biseric.
-
La trapez
Munte.
se
Sfntului
Nimnui
din
serveasc masa dup nu-i este ngduit

frate.
tipicul bisericesc
egumen
mncare
::ce
pn
la cel
urm
Numai
cei
i rnduiala mnnce pe la chilii, de la bolnavi i btrni pot primi

nevoin,
la chilie.
chilii, fraii
La
sunt datori, mai mult dect orice alt
s praci
Apoi :Inile Sfinilor Prini. Nimeni

lui Iisus.
rugciunea
cnte psalmi,
citeasc Sfnta Scriptur
nu
stea
tar de ocupaie
cu alii
la
n chilie. Iar de
ieirea
-
deas
din chilie
se
de starea de
vorb
s fug ca de otrav.
toate
Egumenul
cuvine
rnduiasc pe frai
ascultrile din
rrnstire, pentru a-i deprinde smerenia
tierea
voii.
298
-
PATERICUL ROMNESC
Egumenul
trebuie
aceeai purtare de grij i aceeai dragoste. La fel ei dragoste curat i nefaarnic. - Se cuvine egumenului rabde cu blndee toate slbiciunile fiilor si duhovniceti, cu ndejdea ndreptrii lor. Iar pe cei ce triesc de capul lor i leapd jugul ascultrii, dup destul sftuire, s-i ndeprteze din mnstire. - Pentru buna chivernisire a averilor, a frailor i a treburilor mnstireti, egumenul este dator aib un clugr iscusit care poat crmui bine toate.
fraii
aib ctre toi i fraii s aib ntre
- Fraii care vin la
clugrie
fie
inui
n haine mireneti, spre ispitire
canonic, de
rasofori sau
ase clugri
la
luni
pn
Ia trei ani.
Apoi s-i tund
n mantie. Iar pe cel care
dup
trei
monahism, ca ani nu a deprins

n
ascultarea
tierea voii, s-1 trimit din nou n lume.
- n
mnstire
fie
un mic
spital -
bolni
- pentru
ei
clugrii care
se
mbolnvesc
i un
frate iscusit care
ngrijeasc de
cu deosebit hran,
butur i
- n
linite.
mnstire s fie diferite ateliere pentru trebuinele obteti, n care s lucreze clugri pricepui, ca s nu fie nevoie s se duc clugrii la mireni. se fac dou case de oaspei: una nuntrul mnstirii pentru mirenii evlavioi care vin spre nchinare; i alta n afar de mnstire pentru cei care
vin cu
-
cruele. Egumenul
s rnduiasc clugri
Pe
cei
iscusii, ca
slujeasc cu dragoste pe
cei ce vin spre nchinare.
sraci
bolnavi, care n-au unde sa-i plece
capul, s-i
duc,
fie la
casa de oaspei, fie la
bolni i
fie ngrijii
cu
bunvoin. - n mnstire s fie interzis intrarea femeilor, afar de cazuri de mare nevoie, cum ar fi n timp de rzboi i de bejenie. - Egumenul s se aleag de soborul clugrilor i numai din snul mnstirii. El s tie bine Sfnta Scriptur i nvaturile Sfinilor Prini i s fie pild tuturor de ascultare, dragoste, blndee i nelepciune. - Mnstirea Dragomirna s nu fie niciodat i nicieri nchinat, precum a lsat cu greu legmnt i prea fericitul ei ctitor, mitropolitul Anastasie
Crimca.
31. Cuviosul Paisie poruncea frailor
s
i
svreasc
ascultarea rnduit
cu mare dragoste, n permanent tcere
cu rugciunea tainic n inim.
Adeseori ieea
stareul cu fraii la lucru, dndu-le tuturor pild n toate.
32. Vara, cnd prinii plecau
s lucreze la cmp,
i
mergea
i un
duhovnic
cu dnii pentru pravila bisericeasc

nimeni nu era
scutit.
pentru spovedania zilnic, de care

33.
299
Cnd stareul
de
Paisie
le
nu putea
trimitea
s-i
o
cerceteze fraii la cmp, fiind

scrisoare,
departe
mnstire,
cte
plin
de
sfaturi
duhovniceti. lata
- Fiilor,
cum
nva
pe frai n una din aceste
scrieri:
pziide zavistie! Unde este zavistie, acolo nu este Duhul lui Dumnezeu. Stpnii-v limba, ca s nu griasc cuvinte dearte. Cine i stpnete limba, i pzete sufletul de ntristare. De la limb vine viaa i
avei smerenie, buntate i dragoste. ntriicu i a venicelor munci. Rugciunea Iui Iisus o repetai necontenit. Aducei lui Dumnezeu jertf curat, neprihnit, cu bun mireasm, dup cretineasca voastr fgduin. Aducei osteneala i sudorile voastre de snge ca o ardere de tot. Zduful i aria zilei
moartea! ntru toate
lemerea de Dumnezeu, cu amintirea morii
fie
pentru voi ca rbdarea mucenicilor...
34.
La
chilii,
stareul Paisie cerea clugrilor
fac
trei
lucruri:
citeasc cuvintele Sfinilor Prini,

putere,
s practice s fac adesea metanii cu lacrimi.

vieii
rugciunea minii i,
dup
35. Mrturisirea gndurilor ctre duhovnici o considera marele stare

temelia
duhovniceti
i ndejdea
mntuirii
pentru
toi.
De
aceea
poruncea frailor, mai ales celor nceptori, sa se mrturiseasc n fiecare

seara la duhovnicii lor.
pe
Dac vreunul din clugri, fratele su pn seara, stareul

36.
din lucrarea vrjmaului, nu voia s-1 ierte
ndeprta din sobor,
oprea sa zic Tatl
nostru
nu-1
lsa
nici
pe pragul
bisericii
s peasc,
se
pn
nu se smerea i-i
cerea iertare.
37.
Dac la
svrirea vreunui lucru
clca vreo porunc dumnezeiasc,
stareul poruncea
se
prseasc
lucrul acela, dect
supere cu ceva pe
Dumnezeu.
38. Se spunea despre stareul Paisie
c permanent era ocupat cu

seara. Unii
frimea
ieeau
i uile
chiliei lui
alii intrau.
Pe unii
nu se nchideau pn la ceasul nou i mngia, iar cu alii se bucura.
39. Spunea unul din ucenicii si, zicnd:
Treizeci de ani
am
trit pe
lng dnsul i nu l-am vzut niciodat

El
ntristndu-se pentru nevoile materiale.
numai atunci se ntrista tare, cnd vedea clcndu-se vreo porunc dumnezeiasc, i mai ales de bunvoie. sufletul su i-1 punea pentru cea mai mic porunc a Stpnului". De multe ori zicea stareul: piar toate ale noastre, piar i trupul nostru, dar pzim
poruncile lui
Dumnezeu i cu
dnsele, sufletele noastre!
300
40.
PATERICUL ROMNESC
Timp de doisprezece
ani,
ct a trit n Mnstirea Dragomirna, lng grija conducerii soborului, i cu traducerea crilor patristice. Aceast trud o svrea cuviosul mai ales n nopile de iarn, iar din roadele ei mprtea cu bucurie toat frimea din mnstire.
stareul Paisie se ndeletnicea, pe
cnd toat frimea se aduna n mnstire de la ascultri, n fiecare sear, n afar de srbtori, citea din cuvintele Sfinilor Prini. Fraii se adunau la trapez, se aprindeau lumnri, apoi venea stareul, se aeza la locul su i citea cuvnt de nvtur. La
c iarna,
urm explica cuvntul
citit
pe nelesul tuturor.
42. Se mai spunea pentru dnsul
avea n Dragomirna
n limba
clugri de
trei
neamuri: moldoveni, slavi

n limba
citiri
greci.
De
aceea era nevoit
romn,
iar n seara
din tezaurul patristic se

Sfntului
urmtoare fceau de la
ncetau.
s citeasc ntr-o sear slav sau greac. Aceste

pn
nceputul Postului Crciunului
Smbta
Lazr, cnd
43. Adeseori, stareul statuia pe
clugri, zicnd:
apropiai de Domnul cu vou lepdai hotrt de toate plcerile cu iubire fierbinte fii sraci veacului acestuia, de voina voastr, de cugetul inimii voastre i cu duhul i cu trupul. Numai atunci, prin harul lui Hristos, se va aprinde n
- Frailor, mai nti de toate se cuvine
tare
credin
s v
sv
voi sfnta rvn.

44.
-
Alt dat, iari
zicea cuviosul:
voastre, cu timpul
Dup msura ostenelilor

poruncile Domnului
iar
vei dobndi lacrimi

voi
plns
cu ndejde, spre mngierea sufletului. Se va
ivi n
rvn
fierbinte
de a
tri
dup
i vei
ctre toi,
-
mai
ales
ctre
cei
ctiga smerenie i rbdare, nedreptii, bolnavi i btrni.
mil i
iubire
45. Apoi
aduga i aceste cuvinte: Frailor, pe lng toate acestea,
se cuvine
s rbdai brbatete
astfel
tot felul
de neputine trupeti: slbiciuni, boli grele

pentru mntuirea
suferine trectoare, care sunt
venic
a sufletelor voastre.
Numai
vei ajunge brbai
desvrii,
ct
dup msura
vrstei lui Hristos.
46. Zis-a
iari marele stare
ucenicilor si:
De vei rmne
tari n ostenelile
clugreti, va dura i obtea voastr

la
va binevoi Dumnezeu. Iar

la citirea
dac
v vei abate de
luarea-aminte de sine
de
crilor Sfinilor Prini, atunci vei cdea din pacea
lui Hristos,
din iubirea Lui
din mplinirea poruncilor Lui. Atunci se vor ncuiba ntre
voi neornduiala, deertciunea, dezordinea, tulburarea sufleteasc, ndoiala,
SFINI
I CUVIOI
i
301
dezndejdea, crtirea
nvinuirea unuia asupra altuia. Atunci se va
destrma
soborul vostru, mai nti sufletete

47.
apoi
trupete.
Spuneau ucenicii Cuviosului Paisie avea att de mare dar de a convinge, nct i pe cel mai trist l putea mngia i liniti cu cuvintele sale, >i pe cel descurajat l putea mbrbta i ntri. Iar unde trebuia, mustra, ruga, ndeprta, ndelung rbda i cnd nu izbutea, alunga de la sine. Numai pe cei mai nrii i ndrtnici i certa, ameninndu-i cu mnia Iui Dumnezeu. Faa de unul ca acesta se arta judector aspru i mnios, pn cnd se smerea i se pocia. Apoi l mngia, dojenindu-1 cu dragoste i cu
lacrimi pentru a lui ndreptare.
48.
Odat
faa
unul din frai
i-a spus:
- Printe, cugetul mi spune
c m urti,
deoarece adeseori
ceri cu
mnie
iubim
fiii
frailor.
- Iubite frate, i-a rspuns cuviosul,
pe vrjmaii notri
mei duhovniceti? Iar eu sunt nevoit a sta mpotriva firii fiecruia. mpotriva unora, adic a arta mniindu-m, naintea altora trebuie plng, ca i prin una i prin alta aduc vou folos.
acest fel de mnie!
dac Sfnta Evanghelie poruncete sa i s le facem bine, atunci cum pot eu s ursc pe dac v mustru cu mnie, s v dea Domnul i vou
sv
si aceste cuvinte: - Frailor, nu voiesc s temei de mine ca de un stpn nfricoat, ci s iubii ca pe un printe, precum i eu iubesc pe voi ca pe nite fii ai mei
49. Uneori
gria ctre
ucenicii
duhovniceti.
50.
Iari
se spunea despre marele stare Paisie
c,
de se ntmpla n
sobor tulburare
necazul,
fratelui
i scrb
vreunui frate
acela venea la cuviosul s-i
spun
rgaz
ndat stareul l binecuvnta i-1 lua nainte cu cuvntul, nelasnd s vorbeasc. Astfel, prin cuvintele sale cele dulci i
mngietoare, ducea mintea fratelui departe de ntristare.

vorbirea sa inea seama de firea
De asemenea,
i aezarea
sufleteasc a fiecruia. Celui mai
nelept
aducea cuvnt mai adnc din dumnezeiasca Scriptur, potrivit cu
mai simplu i aducea cuvnt, fie din iscusina sa, fie din cnd fratele uita de tulburare i ieea de la stare bucurndu-se i mulumind lui Dumnezeu.
starea lui. Iar celui
sfnta
ascultare,
pn
51. Alteori -
Cnd
vd
gria stareul i acestea: pe fiii mei duhovniceti nevoindu-se

ascultare
silindu-se a
pzi
de
poruncile lui
Dumnezeu cu
smerenie,
am
n sufletul
meu
att
mare bucurie duhovniceasc,
nct nici n
mpria
cerurilor nu doresc
am
302
PATERICUL ROMNESC
bucurie mai mare ca aceasta. Iar cnd
pe unii negrijind de poruncile iui Dumnezeu, innd la voia lor, trecnd cu vederea sfnta ascultare, crtind p petrecnd n lenevire i iubire de sine, atunci atta ntristare cuprinde sufletul
vd
meu, mai mare dect aceasta nu poate pocindu-se cu adevrat.

52. Se spunea despre stareul Paisie detepta spre mai mare osrdie, zicnd:
fi,
pn
cnd nu
voi vedea
nencetat
nva
pe frai
fi
- Fiilor, nu lsai fcnd negutorie duhovniceasc! Cci acum vreme bine primit, acum este ziua mntuirii, spune Sfntul Pavel. 53.
este
Odat a venit la stare un frate i i-a spus: - Printe, sunt tare luptat de gnduri! Iar stareul i-a rspuns, zmbind: - De ce suntei voi aa de copilroi? Facei i voi cum fac eu. Eu toati
ziua vorbesc cu voi; cu unii plng, cu alii
bucur. Iar
dup
ce plecai top
din chilie,
carte
odat cu
voi alung de la mine toate gndurile. Apoi iau n mini o
nu mai aud nimic. Parc
a
n
fi
n pustiul Iordanului!
54. Despre creterea vieii duhovniceti a obtii Cuviosului Paisie, scria
mai trziu ucenicul

Puteai
su
vezi
Platon aceste cuvinte:

atunci
ca o minune nou. oamenii, vii fiind pentru dragostea lui Dumnezeu, erau mori de bun voia lor pentru cele pmnteti. i cum voi putea vorbi cu nelegere dect numai din parte, despre tainica lor lucrare, adic: nfrngerea inimii, smerenia adnc, frica de Dumnezeu, luarea aminte de sine, tcerea gndurilor i rugciunea inimii pururea sltnd, cu nespus i multora dintr-nii aprins dragoste ctre Hristos i ctre aproapele. nencetat le curgeau lacrimile; nu numai n chilie, ci i n biseric, i n vremea ascultrii, i n timpul citirii i al vorbirii duhovniceti, ca o road a
clugreasc
Mnstirea Dragomirna
nflorind
viaa
Duhului Sfnt.
irul,
care
Cu cuviin
dar, aici se mplineau cuvintele Sfntului Isaac este
griete:
Adunarea celor smerii
iubit
lui
Dumnezeu,
precum adunarea
55.
serafimilor".
Ct pentru
aprarea rugciunii
lui
Iisus,
pe care toi ucenicii

n
stareului Paisie o practicau, cuviosul a scris o

capitole, mpotriva acelora care o
frumoas epistol
ase
defimau. Iat nceputul
epistolei sale:
ajuns
pn
la noi vestea
oarecare persoane din snul clugresc,
numai pe nisipul nelepciunii lor, ndrznesc huleasc dumnezeiasca rugciune a lui Iisus, care svrete sfnta slujb prin minte n inim. La aceasta i narmeaz vrjmaul ca, prin limbile lor, ca i cu nite arme, zdrniceasc aceast lucrare dumnezeiasc i prin orbirea minii s ntunece inima lor.
bizuindu-se
SFINI
56.
I CUVIOI
303
Mai
departe,
- Cunoscut
adaug: fie aceast dumnezeiasc
lucrare a fost ndeletnicirea
necontenit a purttorilor de Dumnezeu prinilor notri celor de demult
n mnstirile cu via de obte: n Muntele Muntele Nitriei, n Ierusalim, n Sfntul Munte Aos i n tot Rsritul. Prin aceast lucrare a minii, muli dintre purttorii ie Dumnezeu prinii notri, aprinzndu-se cu focul serafimic al dragostei de Dumnezeu i de aproapele, s-au fcut cei mai zeloi pzitori ai poruncilor lui IXimnezeu i s-au nvrednicit devin vase alese ale Sfntului Duh.
Krlucit n multe locuri pustii
Sinai, n Schiteea Egiptului, n
57. n continuare, spunea stareul Paisie: - Asupra acestei dumnezeieti lucrri a minii
a pstrrii raiului inimii,

ci
rumeni dintre ortodoci n-a ndrznit cndva

ndreptat
rosteasc hul,
toi s-au
ctre ea cu mare respect i
evlavie, ca pentru
un lucru
plin de
mare
folos duhovnicesc.
ctre mpotrivitorii si, cuviosul adreseaz aceste cuvinte: o, prieteni, care ndrznii s hulii rugciunea minii? Nu devenii voi oare prtai ereticului Varlaam de Calabria i ucenicilor lui? Nu cutremurai oare cu sufletul vei cdea, asemenea lor, sub anatema Bisericii i vei fi deprtai de Dumnezeu? Vi se pare oare nefolositor chemai numele lui lisus? Dar nici de mntuit nu putei mntui prin nimeni altul dect n numele Domnului nostru lisus Hristos!
58. Iar
- Vedei,
59.
Dac
Apoi adaug, zicnd: chemarea numelui
lui lisus este lui
mntuitoare, iar mintea

atunci care este
inima
cere
omului sunt fpturi ale minii

care din adncul inimii
Dumnezeu,
pcatul omului
nal cu mintea rugciunea
preadulcelui lisus
de
la
El
mil? Ctre
cei ce voiau
60.
deprind rugciunea
lui lisus,
stareul Paisie
spunea:
s fac aceast rugciune de capul lui, nu dup rnduiala Sfinilor Prini, fr ntrebarea i sfatul celor iscusii, fiind nc mndru, ptima i neputincios, trind fr ascultare i supunere, ba nc
-
Dac
cineva ar ndrzni
ducnd
i via
singuratic n pustie, acela cu adevrat,
eu
zic,
uôr va
cdea
-
n toate cursele diavolului!
61. Apoi spunea
acestea cuviosul:
Sfinii Prini aceast dumnezeiasc rugciune, pentru nu o pot nva oamenii singuri, un dascl, aa nu este cu putin deprinderea rugciunii lui lisus, un iscusit povuitor.
Art numesc
arta
precum
fr
fr
304
PATERICUL ROMNESC
62. Iar pentru cei ce nu
-
gsesc povuitori
iscusii, zicea marele stare:
Dac
cineva va tri sub ascultare,
dar n-ar
gsi
n printele
su
povuitor iscusit cu dumnezeiasc lucrare, cci n timpul de

duhovnicesc
iscusii n
un
rugciunea
Sfinilor
lui Iisus,
experiena n aceast azi este mare lips de povuitori nu cad n dezndejde. Ci, continund s
fapta
rmn
63.
-
sub
ascultare,
locul
printelui
su
duhovnicesc,
alerge
la
nvtura
Prini i de iari spunea: Numai acela nu va simi
la ei
s nvee aceast rugciune.

ptimae
pentru viaa aceasta
iubirea fierbinte pentru deprinderea rugciunii
minii, care este cuprins de cugete

legturile
grijii
legat cu
lui
de
trup,
care
ndeprteaz pe muli
de
mpria
Dumnezeu.
64.
Apoi adaug i
acestea:
toate frumuseile
fie unit prin dragoste cu preadulcele Iisus, lepdnd desftrile lumii, ca i odihna trupeasc, nu va mai dori s aib n viaa aceasta nimic altceva, dect se ndeletniceasc necontenit cu facerea acestei rugciuni din paradis.
- Cine voiete
65. Stareul Paisie era foarte milostiv. n timpul invadrii Bucovinei de
ctre armatele strine, mii de familii de rani se refugiau n pdurile din jurul Mnstirii Dragomirna. Iarna, cuviosul a mutat pe clugri ntr-o jumtate de mnstire, iar cealalt jumtate a pus-o la dispoziia mirenilor sraci, btrni i a mamelor cu copii. Trapeza cea mare i cald o ddu, de asemenea, poporului nfrigurat. Apoi ddu porunc chelarului, brutarului i buctarilor dea de mncare la toi ci cereau. Se fcea mncare i se cocea pine nentrerupt. Astfel, stareul Paisie s-a fcut printele tuturor, salvnd muli oameni de la moarte.
66.
Dup
fiii
strmutarea stareului Paisie
la
Mnstirea
n
Secu, cuviosul scria
adesea cuvinte de sftuia pe

- Totdeauna
nvtur
ucenicilor
si
rmai
Dragomirna. Iat
cum
si duhovniceti:
s fii treji
care
de grirea
deart
i permanent omoar sufletul;
s punei nceput de pocin.

nu umblai din
Fugii
chilie n chilie
fr
nvoirea duhovnicilor; mrturisii-
regulat cugetele, prin care se risipete
toat
ispita diavolului. Apoi, citii scrierile Sfinilor Prini, prin care se lumineaz mintea omului i crete rvna pentru poruncile Domnului. numai prin credin fr fapte, nu este cu putin mntuirea. nu se fac Fiecare dup putere s ia parte la lucru n viaa de obte. adunri pe la poarta mnstirii, pentru a gri deertciuni. Unde este srguin, acolo strlucete lumina, acolo se arat pacea, acolo satana nu-i
SFINI
ssete
loc,
I CUVIOI
305
de acolo fug patimile. Iar unde nu este srguin, acolo toate sunt inpotriv. n loc de bine, este ru; n loc de lumin, este ntuneric; n locul
jh Hristos, intr diavolul.

Jt orice
c zilnic primea la chilie pe clugri,

duhovniceti
or, s-i descopere nevoile

le zicea:
lor
trupeti.
Cu
acest
nlej, stareul
-
Dac
i
cineva din voi are vreo nevoie sufleteasc sau trupeasc
aceasta crtete
se
aevoia
scrba
lui
necjete, dar la mine nu vine vesteasc, eu pentru nu am rspundere naintea lui Dumnezeu.
sm
pentru
68.
ocupaiile
Se spunea iari despre marele stare c, n Mnstirea Neam, sale crturreti ajunseser la cea mai mare nflorire. Aici
ntemeiaz o ntreag
cni.
coal
pentru formarea de corectori
traductori de
umplu biblioteca Mnstirii Neam i se rspndesc prin numeroase mnstiri din ar i de peste hotare. Astfel, Neamu devine centrul i fclia monahismului ortodox i coala vieii
Manuscrisele
patristice
sihstreti
69.
a culturii duhovniceti pentru tot Orientul ortodox"
O
i
grij deosebit avea cuviosul
pentru cei bolnavi. n
Mnstirea
bolnicerul
Neam
btrni
zidi spital pentru bolnavi
case de oaspei. Stareul rnduia pe cei

fratelui
bolnavi
la
spital,
ncredinndu-i
Onosie,
slujeasc bolnavilor ca lui Dumnezeu, mnstirii. El cerea ngrijitorilor le le dea mncare ct mai bun, pine alb i vin, s-i spele sptmnal i menin curenie exemplar n bolni. Stareul primea la spital i brbai mireni care sufereau de diferite boli i care nu aveau unde s-i plece capul. Acetia erau aezai n chilii aparte, hrnii din masa comun i triau acolo
pn la moarte". 70. Odat stareul vzu mergnd prin mnstire un frate, dnd din mini i privind ncoace i ncolo. Atunci cuviosul chem la sine pe duhovnicul lui i
ct voiau, unii chiar
ii
zise:
Aa
povuieti
tu
pe ucenicii ti?
iat,
umbl
fac
fr
rnduial
smintesc pe frai! Apoi le
trapez, ca toi
amndoi canon se nvee din greeala lor.

la
ddu
trei zile
metanii n
71. Spuneau ucenicii lui
adeseori vedeau pe Cuviosul Paisie stnd
aproape toat noaptea cu durere de
inim lng
n
patul celor foarte bolnavi,
mpreun
suferea
suspina cu
ei,
mngindu-i cu ndejdea vindecrii
mntuirii, dndu-le
nu
puin uurare
pn
la
amara
lor durere.
72. Se spunea
iari
despre stareul Paisie
c o dat pe an, de la praznicul

la
Adormirii Maicii Domnului
30 august, mergea
Mnstirea
Secu,
306
PATERICUL ROMNESC
la o
unde se nevoiau ca
sut de clugri. Acolo
petrecea
iar
cuvnt de folos n biseric, mngia pe frai,
dou sptmni, inea dup hramul mnstirii
Tierea Capului Sfntului Ioan Boteztorul", cuviosul i binecuvnta pe toi i. n sunetul clopotelor se ntorcea din nou la Neam, unde l atepta tot soborul.
73. Iat cum descrie viaa duhovniceasc din Mnstirea Neam ue clugr cltor, anume Teofan: - Srcia lor de bunvoie era desvrit. Prin chilii, n afar de icoane, cri i unelte pentru lucru manual, nu mai era nimic. Clugrii se distingeau mai ales prin smerenie, iar de mndrie cu totul fugeau. De ur i de zavistie
nu tiau. Dac se supra pe cineva, se grbea numaidect se mpace. Cel ce nu voia ierte pe fratele care i-a greit, era alungat din mnstire. Mersul clugrilor era modest. La ntlnire, fiecare se silea fac el nainte nchinciune. n biseric fiecare sttea la locul ce i se hotrse. Vorbria deart era cu desvrire oprit, att n biseric i n chilii, ct i n afar.
74. Acelai Teofan scrie
despre ascultrile clugrilor din
Mnstirea
Neam.
obtea Cuviosului Paisie triau 800 de clugri i, cnd se adunau la ascultare, cte o sut sau o sut cincizeci de frai, atunci unul din ei citea cuvnt de folos din vreo carte sau vorbea cuvnt ziditor de suflet. Daca cineva ncepea s vorbeasc lucruri dearte, ndat era oprit.
- n
75. Iar despre petrecerea clugrilor n
- Prin chilii unii scriau
chilii,
acelai Teofan
scrie:
coseau camilafce
mantii,
potcapuri,
cri, alii mpleteau, alii torceau ln, alii fceau metanii, eseau stofe pentru rase i
ocupau cu
cele
alte lucruri
fceau
ori
cruci
linguri sau se
la
manuale.
Toi
erau
sub supravegherea duhovnicilor,
care-i mrturiseau pcatele
gndurile
de
dou
pe
zi:
dimineaa spuneau pe
fcute noaptea,
iar seara
pe cele
fcute
ziua.
Fr
binecuvntarea duhovnicului, nimeni nu ndrznea
fac
ceva, nici
mcar
s mnnce un fruct.
Mnstirii Neam, nlarea Domnului", s se adune mult lume din Moldova, Valahia i din alte ri. Atunci Cuviosul Paisie nu avea odihn deloc, timp de patru zile. De dimineaa pn seara uile
76. Era obicei ca la hramul
i
erau deschise tuturor:
bogatului
al
sracului. Pe toi ci veneau se silea
a-i
odihni cu iubire de strini, ca
doilea
Avraam,
heretisindu-i cu dragoste
mulumindu-le pentru rbdarea ostenelilor drumului. Apoi, fgduindu-le de la Domnul i Maica Domnului mil sufleteasc i trupeasc, i binecuvnta i-i
trimitea la casa de oaspei.
SFINI
I CUVIOI
307
77. Se spunea despre Cuviosul Paisie
se ostenea foarte mult pentru
tlmcirea printetilor cri din limba veche greceasc n limbile slavon i romn, ca s fie spre folosul i mntuirea celor ce vor voi a rvni i a lua aminte la nvturile purttorilor de Dumnezeu prinilor notri.
78. Zicea ucenicul
scrie
attea
cri!
su
Platon: Se cuvine a ne
era cu totul neputincios cu trupul
dreapt avea rni. i pe patul lexicoane, Biblia greceasc i cea slavoneasca, gramatici greceti
cartea din care
minuna cum se putea s i pe toata partea unde dormea era mpresurat de cri: cteva
slavoneti,
fcea tlmcirea i,
n mijloc, lumnarea. Iar

scria,
el,
ca
un prunc
mic,
edea
plecat
grelele sale dureri
i toat noaptea i osteneli.
uitnd de neputina trupului, de
79. Apoi
- O,
adaug ucenicul su: neptima i sfnt brbat! O,

era
lipit
suflet curat totul
cu Dumnezeu mpreunat!
Cu
totul
de Dumnezeu, cu
se
revrsa ctre aproapele cu
dragoste. Pentru aceasta
cuvntul lui era puternic, lucrtor
plin de dar,
dezrdcinnd patimile i rsdind buntile credin i cu dragoste.

80.
n sufletele celor ce-1 ascultau cu
el a tradus din slavon n Spuneau ucenicii stareului Paisie romnete puine cri, precum Cuvintele Sfntului Nil de la Sorska", ntruct erau mai muli clugri moldoveni care traduceau din limba greac dect slavoni. Din limba slav traduceau numai Cuviosul Paisie mpreun cu
ieromonahul Dorotei, ucenicul sau

n limba
33
.
romn
traduceau cei mai renumii eleniti moldoveni, precum:
arhimandritul Macarie, mare protopsalt, a tradus Omiliile Sfntului Macarie,
ieromonahul Ilarion a tlmcit Hexaimeronul Sfntului Vasile cel Mare i altele; Cuviosul monah Gherontie, mare elenist, a tradus cinci cri: Prvlioara cea mic; Kiriacodromionul, Cazania la toate Duminicile, tiprit in Bucureti; Tlcuire la Evanghelii a Fericitului Teofilact, tiprit la Iai; Teologhiconul (Dogmatica) Sfntului Ioan Damaschin, tiprit la Iai;
Cuvintele
Sfntului
altele;
haac irul i
Cuvintele Sfntului
Calist
Catafigiotul,
Kecagrarion,
al Fericitului
Augustin, tiprit la
Mnstirea Neam i
anii
altele.
Cuviosul ierodiacon tefan a

limba slavon, tiprite
la
1807-1815. Cuviosul schimonah Isaac Dasclul a tradus din limba greac Scara Sfntului Ioan Scrarul i Bogorodicina (Octoihul) Maicii Domnului, care s-au tiprit la
33
tlmcit Vieile Mnstirea Neam ntre
Sfinilor pe tot anul, din
Stareul Paisie a tradus personal 44 de manuscrise patristice n limba slavon
o vast
coresponden. Cea mai preioas traducere a

j:
sa este: Cuvintele ascetice ale Sfntului Isaac irul"
1787.
308
PATERICUL ROMNESC
Iar
Mnstirea Neam.
din limba
slavon
tlmcit
Tipiconul
(Tipicul
Sfntului Sava), care s-a tiprit la Iai n anul 1816. Mitropolitul Grigorie
Dasclul, alt ucenic al stareului Paisie din Mnstirea Neam, a tlmcit i el numeroase cri din limba greac, precum Patericul i altele pe care le tiprete la Bucureti, dup ce ajunge mitropolit al rii Romneti (18231834)
34
.
81.
Un
pelerin grec, Constantin Caragea, ajungnd la
Mnstirea Neam,
descrie astfel chipul plin de
Duhul Sfnt
lui,
al
marelui stare Paisie:
- Pentru prima
neprefcut. Pe mine o barb mare i alb,

sale
a chiliei.
cu ochii mei sfinenia ntrupat i luminoas i palid, fara pic de snge, lucitoare ca argintul, i curenia neobinuit a hainelor Vorbirea lui era blnd i cu totul sincer. Mi se prea este
dat
via am vzut
uimi faa
un
om cu
totul desprins
de
trup!
82. Ucenicul
su, Platon, spunea urmtoarele despre Cuviosul
Paisie:
- Era n el dragoste nfocat, cu care din tinereile sale a iubit pe
cu
tot sufletul sau.
C pe toi
Domnul
iubea,
fiii
Pentru fiecare simea durere. Iar pe
nclzea cu dragostea i rvna sa. si duhovniceti i mbria mai mult

i
dect pe sufletul su. Pe tot omul ce venea la dnsul, pentru
mil
sufleteasc
sau trupeasc, nu-1 ntorcea deert. Niciodat nu se ntrista asupra cuiva,
mcar
-
de
l-ar fi
suprat cu ceva.
Acelai ucenic continu: Erau ntr-nsul mpreunate ndelunga-rbdare i blndeea, iar tulburarea i mnia nu s-au vzut la el, fr numai pentru clcarea poruncii lui Dumnezeu. Mustra i certa cu blndee, dojenea i nva cu dragoste. Miluia i ndelung rbda, cu ndejde de ndreptare.
83.
C faa
i
84.
Asemenea i
n cele fireti era preampodobit,
continu ucenicul su.
lui era alb ca a ngerului lui Dumnezeu, privirea lin, cuvntul smerit strin de ndrzneal, fiind cu totul revrsat spre milostivire, cci, prin
i
dragostea sa, pe toi
atrgea
la sine.
Mintea
lui
era totdeauna
unit cu
Dumnezeu
85.
prin dragoste, mrturie fiind lacrimile.
dobndise darul Spunea unul din ucenicii Cuviosului Paisie rugciunii adevrate, nct faa lui se lumina i ochii vrsau multe lacrimi de
focul care ardea n inima sa.
eram noi n Dragomirna, am venit la printele stare i vznd ua deschis, am btut i am intrat. Era nainte de Vecernie. Printele era culcat. Faa lui era aprins ca de foc. Am zis
-
Odat, adaug
ucenicul, pe cnd
34
Din Viaa
n scurt
a Cuviosului Printelui nostru
Paisie,
M-rea Neam, 1817,
filele
16
17
SFINI
I CUVIOI
309
repetat a
rugciunea: Binecuvnteaz, printe!", dar nu mi-a rspuns.
doua oar. Nici un rspuns.

!n
Am
cuprinse frica. Atunci
rugciune. Mai zbovind puin, nimic de cele vzute.

86. Cuviosul Paisie avea
am
ieit din chilie
am neles c era rpit i n-am spus nimnui

De multe ori pr, deasupra
multe
zile,
oarecare dar naintevztor.

fir
vedea n vis o sabie spnzurnd, numai de un singur

capului voievodului
rurcii i-au
de
moldovean Grigore Ghica. Apoi, nu
dup
tiat capul, din porunca sultanului.
mult a plns stareul pentru
aceasta.
87. Se spunea
din
iari
c adeseori suspina i plngea stareul pentru un frate

dup
1-a rugat
obtea
88.
sa,
sftuindu-1 pentru ndreptare. Dar fratele nu asculta. Apoi,

acela s-a necat.
trei zile, fratele
Pe
alt frate
i
iari
mult stareul
s nu plece din mnstire.

vei vedea locul acela
- Frate,
zicea cuviosul,
ascult-m, fiindc nu
nu
unde vrei tu
s te
duci. ntr-adevr, fratele
1-a ascultat
i dup
patru zile de
drum
a murit.
Numeroase i pline de nelepciune duhovniceasc au fost i scrisorile stareului Paisie ctre diferii prieteni i ucenici ai si, mireni, preoi, clugri i egumeni. Iat ce scrie ctre clugrii din Schitul Robaia- Arge, care i cereau un preot: - La cererea voastr de-a trimite un preot s organizeze viaa de obte, nici nu tim ce s rspundem. i noi nine suntem la nceput i pot spune c, dup regulile Sfinilor avem nevoie de povee. Numai att Prini, ai putea singuri s organizai viaa duhovniceasc. nti se cere ca egumenul s cunoasc Sfintele Scripturi, ca s tie a nva i pe ucenicii si. aib ctre toi iubire adevrat i nefarnic, s fie blnd, smerit, rbdtor, liber de mnie, de iubirea de argint, de mndrie, de lcomie i toate
89.
celelalte patimi. Iar ucenicii
olarului.
S nu fac nimic rar binecuvntare, s nu aib ceva

patul
fie n
minile egumenului ca lutul n minile

al lor, ci toate,
i crile i
vostru,
i
si
celelalte
afla,
s
nu
fie fie
date cu voia egumenului. Apoi, schitul
oriunde s-ar
fraii
sa
supus
altei
mnstiri,
ci
singur
se
conduc, ca Domnul.
90. -
se
mntuiasc prin egumenul. lor,

scria:
iar
egumenul prin
Asemenea ctre clugrii din Poiana Mrului
Nu
tulburai pentru nerutatea
smerenia printelui Alexie, noul
vostru egumen.
smerit, blnd,
C, dup
Sfinii
Prini, egumenul trebuie
fie
ctre frai
fr
rutate, panic, n stare
sufere orice ispit, ca
poat
310
PATERICUL ROMNESC
Nu duhul i
da frailor pild de rbdare.
tulburat
el este slab
cu trupul, ci
este sntos cu ntreg la duhovniceasca cugetare. Ci voi. cunoscnd slbiciunea firii lui, nu cerei de la el osteneli trupeti mai presus de puterile lui, ci cruai-1 nu-i piard nainte de vreme puterile, spre
vreme
paguba frailor. Ajunge pentru el mai mult la chilie, pzindu-i sntatea, citeasc cri folositoare pentru suflet i s fie gata la vreme de nevoie dea frailor sfaturi folositoare pentru mntuire. smerii unul
s ad
fa
de
altul
ntre voi
91.
i s v supunei unul altuia, ca s avei dragostea lui Dumnezeu i s fie la voi un suflet i o inim prin harul lui Hristos. Un preot oarecare 1-a ntrebat pe Cuviosul Paisie:
Sv
- Poate preotul
s dezlege
trupeasc
are
pe cel ce se pociete i, pentru neputina
sa.
s-i dea,
-
fr canon,
boala
lui
Sfintele Taine, sau
nu poate?
este n aa fel, a rspuns cuviosul, nct el se vreme s fac canon, atunci chiar de-ar avea ei pcate mari, dar de se ciete, preotul s-1 dezlege a se mprti cu Sfintele Taine. Dac ns poate face canon, preotul nu-1 dezlege pn nu-i face canonul, cci canonul este a treia parte a pocinei.
Dac
apropie de moarte
i nu
92. Apoi a
cutat cu rvn, de nu cumva ndeprtarea de la mprtirea gsesc oarecare epitimii cu Sfintele Taine, dar n-am putut gsi. ns este grozav de nfricoat i mprtnspimnttoare certarea pus asupra preoilor care ndrznesc
aceasta,
sfintele
V spun i
s
pe
adugat i
aceste cuvinte:
c eu n toate
canoane
am
fr
easc
cei oprii
de
sfintele canoane.
Pe amndoi, Biserica
aseamn
cu
Iuda vnztorul.
93. Zicea -
opunei pn la snge patimii mniei i avei pace cu toi. Aceasta este aa de trebuincioas, nct nsui Hristos zicea ucenicilor Si: Pace vou!, Pacea Mea dau vou! Unde este pacea lui Hristos, acolo petrece i Hristos. Iar n sufletul n care nu este pacea lui Hristos, nu este nici Hristos.
iari marele stare: Urmnd blndeii lui Hristos,
s v
iari zicea: Rbdarea este i ea att de trebuincioas pentru mntuire, nct Hristos zice: Intru rbdarea voastr vei dobndi sufletele voastre. Iar ctigarea sufletului nu este altceva dect mntuirea sufletului. Rbdare ns trebuie s avei nu numai pentru un timp oarecare, ci pn la moarte, cci cel ce va
94.
rbda pn
la sfrit, acela se va mntui.
95. Iar despre smerenie zicea Cuviosul Paisie:
SFINI
I CUVIOI

Ea
311
- Smerenia este temelia tuturor virtuilor evanghelice.
este att de
trebuincioas pentru mntuire,

sfinii prin diferite
cum
este respiraia pentru
viaa omului. Toi
ci
s-au mntuit, dar
fr
smerenie, nimeni nu s-a mntuit
se mntuiasc. De aceea, tot cel ce vrea se mntuiasc nu poate naintea lui Dumnezeu ca cel mai de trebuie se socoteasc din toat inima pe urm ntre oameni i pentru orice pcat s se condamne pe sine, iar nu pe
nici
alii.
Sfinte Preacuvioase
Printe
Paisie,
roag- te
lui
Dumnezeu pentru
noi!
DESPRE SFRITUL SFANULUI PAISIE DE LA NEAM

extras din Manuscrisul romnesc nr. 1860 35 de la Biblioteca Academiei Romne
n anii de la Hr. 1794, n luna lui octombrie 4
zile,
au sosit
la noi la
Mnstirea Neamului
Miercuri
Preasfinia Sa Episcopul de
Hui
Kiro Kir Viniamin.
la nou ceasuri din zi am ieit ntru ntmpinare cu Evanghelie i cu i doi diaconi cdind i clisiarii clopotele trgnd i psalii Axionului cntnd aa am intrat cu Arhiereul n biseric i, nchinndu-se pe la sfintele icoane, ne-au blagoslovit pre toi de obte i au ieit la gazd, fiindc era vremea Vecerniei i n-au fost vreme ca fiete carele osbit s iei blagoslovenie, ca apoi i-ar fi apucat i vremea Pavecerniii, i Vecernia era neracut.
sfenice
i ndat cum au ieit Arhiereul,

bolnav.
au tocat de Vecernie...
Luni, 30 de zile s-au bolnvit Printele Stareul, mari, miercuri au fost
Iar
joi s-au
mai
s-au
ridicat.
Noemvri 2 i
vineri au
fcut
mulmit
fost
biseric, pentru
c
la
Duminic
care era
luni,
au mers
nsntoit Printele i smbt au biseric, iar mai spre sar au blagoslovit

Agapia, cu bucurie
sntos.
zile,
pre prini(i)
mearg
la praznic la
vesl. Noemvri 5
rul i au fost bolnav, mari, miercuri, joi, vineri, mari. Iar miercuri n-au vorbit nimica, ci numai cuta frumos. Iar n vremea Vicerniei au nceput a se nchedeca n grumazi i a sufla mai rar i ndat au chiemat duhovnici i au nceput printele tefan a ceti canon de ieirea sufletului. Iar eu nu tiam nimica ticlosul, de unele ca acestea, ci, cnd am ieit de la vicernie, am vzut mulime de prini la fereastra Printelui i prin ograd tiji, i unii plngea, iar mie tot mi prea
iari
l-au ntors
smbt, Duminic,
luni,
35
Manuscrisul s-a publicat n rev. B.O.R.",
nr.
3-4, 1987, p. 113-116
312
PATERICUL ROMNESC
Iar mai eznd puin
la
lucru cu ndoire.
duhovnicii plngnd nuntru
clopotile sus
fereastr, numai ce am auzit trgnd, fiindc ieis oarecine
pe den dos
mersese la clopote. O, vai mie, de ar fi fost cineva deoparte, ca priveasc, nu ar putea povesteasc cu limb omeneasc, ci plngere s-au pornit ntru acel ceas,
s
ci
jale, ci tnguire ntre
prini,
ct
aa
era a se
atta
s adunas mulime de
dar mai bine
prini
ct
s
i
prea c lumea prea c norii i-au
se
prpdete.
adus.
nvlind
cinstitul trup,
zic sfnt
prea mare sfnt, a prea cuviosului
printe
prosai.
i lsnd mna
cea dreapt dezvlit pre piept

tnguire,
i mbrcndu-s
duhovnici, preoi
diaconi, au ieit cu obicinuit cntare ci
cnte la cei
Iar cu mai mult plngere i

pre
c ce
cntare va
fie
aceea
cnd cineva spre plngere
iaste pornit.
puind
sf(i)ntele (ters) (cinstitele)
moate
nslie au mers
n biseric preoii cntnd.
Iar
cellalt sobor cu
amar
plngere, lacrimi vrsnd.
puind
nslia
n mijlocul bisericei,
aa
cu
mare plngere fiete carele au

Cuviosul
sfintelor
luat blagoslovenie.
Noemvri 15 au adormit prea

arhimandrit
Printele
nostru
ieroschimonahul
Paisie,
starei
Mnstiri Neamului i Scu,

ceti
rcorindu-se prinii dimprejurul
nsliei, au nceput preoii a
Iar
la Utrenie,
ai(j)direa
s
se
otpustul Sf. Liturghii,
iari
pn la vremea Utrenii. ceteasc evanghelie pn la cesuri i fcnd ncepe obicinuita cetire la evanghelie, pn la
evanghelie nencetat
zile
Vecernie.
i aa
a
s-au inut 4
sf(i)ntele
(ters)
(cinstitele)
moate
biseric, fiindc atepta
Iar
doua
zi
i rspuns de la dup rpusare, joi,

i
Mitropolitul.
au nceput a
spa
groapa n pomelnic,
de-a dreapta, cu mare jale
suspinuri
zidind-o cu
crmizi,
sta
ca un
sfenic naurit ateptnd
s se puie fclia cea prea luminat ntr-nsul
fcut racla i au mbrcat-o i au mpodobit-o mrgritarul sau mai bine s zic diamantul cel de mult pre. Vineri spre smbt la 7 ceasuri din noapte s-au mbrcat preoii i diaconii i au cldit sf(i)ntele (ters) (cinstitele) moate i le-am pus n racl
a tria zi, vineri, au
Oar
fiindc era
s
i
se puie ntr-nsa
cu lacrimi
cu suspinuri
cetind evanghelie nencetat. Iar
smbt dup
Sf(n)ta Liturghie s-au
mbrcat 30 de preoi i
innd
n mini au ridicat
nslie
n biseric
nu era cu putin(a) a
la
13 diaconi i lumnri aprinse moate i au ieit afar, fiindc ncpea de mulimea prinilor i a (s)treinilor
cu sf(i)ntele
i aa
s-au nceput prohodul
dup
obiceiu, cu lumini
aprins
la tot
soborul
prinilor
adunarea mirenilor. Iar cnd au fost

ceti acest cuvnt:
dup
s
evanghelie, ndat
la prea
au nceput printele Isaac a
Cuvnt de ngropare
stareul
Cuviosul printele nostru Paisie, arhimandrit
Mnstiri Neamului
Secul.
SFINI
Bucuriile
I CUVIOI
veseliile

lucrurile
313
toate
ceaste
din lumea aceasta ori

toate
u>h(o)vniceti
ar
zice
cineva ori
nestatornice
trupeti
(...)
lumeti
cu adevrat
iremelnice, trectoa(re)
Rmia
sarea cea
aste,
*ecilor amin.
ceastlalt a vieii noastre este

nostru,
ta,
mpreun cu Printele
i dup voia Ta s dobndim dup cum i legtura i fgduina ne

totdeauna
slvind buntatea
milostivirea
acum i pururea i
prohod
n vecii
Iar
dup
cuvnt,
au
svrit preoii
obicinuitul
au
luat
etecare osbit iertciune i blagoslovenia cea mai de pre urm. i aa era o Imbulzal ntre prini i ntre norod cnd lua iertciune, nct de nu ar fi inut
alta, apoi ndat ar fi rsturnat-o. i nesfrinnslia, nu era cu putin a mai atepta, fiindc zioa i vremea s turbura de ploaie. i ;ra norod mult i spre sar s plecas ntficnd preoii nslia i clopotile trgnd i psalii cntnd i soborul cellalt plngnd, aa am intrat n biseric la mormnt i numai preoii au intrat n
rreoii racla de o parte
de
iu-se toi, au ridicat preoii
pomelnic
au nchis
ua
pentru mbulzala prinilor
a streinilor.
puind
mormnt, au pardosit prinii mormntul rj crmizi. Iar luni dup Utrenie, nc noapte fiind, noemvri 20 de zile, au sosit i trimiii de la Iai, adec printele Sava i printele Liontie, dimpreun
sfintele (ters) (cinstitele)
moate
r_ Preao sfinia Sa pentru
n-au apucat ca
ngroape pe Printele.
ngropare
i
i
^cndu-se zio
Printelui,
i dup
sfritul Sf. Liturghii, au slujit Preaosfinia Sa panahida
dimpreun cu
sobor, de-a tria zi
dup
au
cetit
nolifta Preaosfinia Sa, n genunchie, deasupra mormntului.
cnd au ezut prinii la mas au sosit i dumnealui Logoftul al petreac pre rilea dila D(o)mnie, fiind trimis dimpreun cu Arhiereul ca iaie n scris cele ce vor afla la mnstire, Printele stareul la groap i ca
Iar
muctoare sau nemictoare, ca

locul Printelui stareului.
s s fie
paz
cnd s-ar
fi
pus povuitoriu n
Luni
dup
Vicernie au intrat n chilia Printelui Arhiereul cu Logoftul
ni domnesc i oarecari din duhovnici i au nceput a cuta izvoadele pn ce ji venit vremea ca s toace la priveghere, fiindc a doao zi, mari, 21 zile era rraznicul Intrrii n Biseric i au mers la Arhiereul dimpreun cu boierul i k; ezut toat privegherea. Iar a doao zi au slujit Ar(h)iereul. Iar dup
r.anghelie au cetit printele Isaac acest cuvnt:
Cuvnt de ntmpinare la Preaosfinitul Printe Kiriu Kir Viniamin, Episcopul Huului". Preaosfinite Stpne, Omule al lui D(u)mnezeu i credincioas slug i ispravnice al Tainelqr lui Dfu)mnezeu i brbatul doririlor Duhului, Noule
314
Daniile,
PATERICUL ROMNESC
bucuratu-ne-au foarte venirea Preaosfinitei Tale
ai
pre norii cei

i-au gonit
prentunecai
mhniciunii cari pre inima noastr
s puss cu totul
i-n lturi i-au dat. Boldurile cele prea ascuite ale scrbei care necurmat mpungea i adnc s nfingea ntru inima noastr i tare o rnea, cu totul i tmpi. i iari sninul bucuriei ne fcu, iar soarele de veselie se ivi i lacrimile cele ce necontenit vars le opri i nu numai, ci i cu mhrama
bucuriei de pre feele noastre le terse, n att ct nici de
am
avut sau
am
ptimit vreo pagub, mhniciune sau ntristare nu simim. Bine ne-au bucurat i pre toat mhniciunea ne-au gonit, artat iaste mi mrturisesc mie i sngure feele a tot soborul, nu nc posomorte, nu nc triste s
arat, ce vesele lumin.
Dar oare ce iaste pricina unei veniri a Preaosfiniei Tale att de grabnic i de srguin plin, ct nici de greutatea cii, nici de vremea cea umizicioas, nici de iarna cea acum ateptat s nu te temi, ci pre toate greotile, pre toate nelesnirile, pre toate mpedicrile, pre toat osteneala deraimnd-o, preste attea maidanuri s sai i s vii la Mnstirea Neamului; au doar ai mai uitat ceva din danturile acelea lungile i horile acelea largile i de duhovniceasc bucurie pricinuitoarele nesvrite i acum, aducndu-i
aminte
norilor
ai venit
o mplineti? Ci nceptoriul
svri(toriul) danturilor
nu nc iaste de fa. Au doar privelitile acelea duhovnicetile ce le le mai nnoieti? Ci puitorul niscareva mai daunzi ai venit porunci domneti sau stpneti sau politiceti sau cu niscareva sftuiri duhovniceti, pentru care i dumnealui boieriul Mrii Sale mpreun s-au ostenit? Ci sftuitoriul i rspunztoriul nu nc mai iaste ntru cei vii. Au poate nelegnd de aceasta i de mhniciunea cea pricinuit noao, din dragostea cea mult i fierbinte ce ai ctre D(u)mnezeu i ctre aproapele, silit fiind pre sine i atta osteneal o ai trecut cu vederea i cu atta vrednicie, cu
ntindeai mult
alt Iosif, te-ai suit
ngropi pre tatl
su i
plngerea la Ariiat
mhniciunea robilor Preaosfiniei Tale

zile ale purcederii
o risipeti.
s-i
faci
i
de
iat, nu
dup
i
multe
el
Preaosfiniei Tale ctre turma cea cuvnttoare

se
cltoria cea fireasc a
gti au nceput pre care acum iat o au
svrit,
dup
ce au isprvit toate acelea ce au voit
au
dorit.
Cu poft am
cea de
poftit,
au zis D(u)mnezeu
Omul
Iisus
mergnd spre moartea
bun
voie,
mnnc
cu voi aceste Pati mai nainte de patima Mea.
prea cuviosul printele nostru, urmtoriu adevrat acelui, nu de
mult vreme
zis nsui ctre cel ce cetete proastele aceste cuvinte: Am dorit a vedea nite priveliti ca acestea d(u)hovniceti mai nainte de moartea mea i iat singur D(u)mnezeu aduse pre D(u)mnezeu mi-au mplinit dorirea. Cunosc
au
SFINI
lucrurilor, care
I CUVIOI
acum

va
fi
315
Preaosfinia Sa, cunosc
d oarecare dovad de mai nainte cunotin d prealuminat.

mare
iaste
c aproape mi
sfritul". O, ce semuire a
Cu toat
plata,
acestea,
rvna ctre lucrurile cele bune, mare iaste
milostivirea cea
ctr
i
aproapele, mare i iaste
osteneala,
mult i
se cade
nemsurat
rspltirea, necovrit cinstea, lauda de mintea noastr

iaste ndestulat
ajuns, cuvntul nu
cea din cuvinte
ctre
aceasta.
Mulmirea
neputincioas
cea din lucruri,
gurile
noastre ale tuturor slabe
spre
mulmirea facerilor de bine. Ce vom face? De ar fi fost cu noi cel puternic n fapt i n cuvnt, ar fi rspltit poate dupre vrednicie, dar de vreme ce s-au dus la Cel ce pre toate le covrete cu bogia i cu buntatea i cu
milostivirea,
sunte(m) bine ncredinai
c
i
va mijloci n locul nostru ctre Tale
D(o)mnul
Preaosf.
ca
rsplteasc
Preaosfiniei
cu
daruri
vecinice
i
al
nestriccioas, cu caftanuri ngereti se va mbrca prea sf(i)nitul trup

Sale,
nestriccioas va ncorona prea sf(i)nit al Preaosf. Tale cu slav d(u)mnezeiasc va mpodobi prea sf(i)nit Preaosf. Tale cu ngerii te va ncei, cu Patriarii te va rndui, cu Arhierei te va nsoi, ntru mpria Sa te va odihni, de privirea feei Sale te va ndulci ntru Hristos Iisus D(o)mnul nostru, cruia slava n veci, amin. Iar cnd au venit prinii cu icoana la mas, au venit i Arhiereul i au
cu coroane nevetejite
masa i apoi au ezut de o parte pre scaun dimpreun cu boiariul domnesc i au ascultat cum s cetea Cuvnt pentru Intrarea n Biseric. i viind vremea strngerii sfermeturilor, au blagoslovit Arhiereul adunarea sfermeturilor i svrind mulmita mesei, aa au ieit n cerdac i au ezut Arhiereul n jili pn cnd au ieit toi prinii din trapez i sculndu-s
blagoslovit
cel
buctarii au luat fietecare

biseric.
osbit
blago(slovenie)
i aa
s-au dus cntnd n
Iar
dup
vicernie au
fcut paraclis cu sobor mare.
vineri au
mers
Preao sfinenia Sa
la
Sacul
la
Shstrie i
Sa anafura
smbt
n
s-au ntors la
priceasnii.
Neamul.
Iar Duminic au
dat Preaosfinia
vremea
i
a-i
sftuindu-se duhovnicii cu Arhiereul, au ales pe printele Sofronie spre
ncredina pstoria n locul Printelui.
fcnd
scrisori, le-au trimis la

la Mitropolitul,
Iai
anii
i
de
viind de la Iai alte scrisori, de la

la
domnie
de
aa
utrinie a
liturghie,
HS-1794 n luna lui dechemvrie n 13 zile, mari dimineaa dup clugrit pre printele Sofronie n schim nsui Arhiereul. Iar dup
n
vremea
36
.
priceasnii,
adunai
fiind
prinii toi, au
Pafnutie trimiterea Printelui Stareului cea ctre Preaosf.
cetit printele Sa Mitropolitul
Kiriu Kir Gavriil

36
voi.
I,
Aceast scrisoare Chiinu, 1998
este
tiprit
n cartea Stareului Paisie Cuvinte
scrisori duhovniceti,
316
PATERICUL ROMNESC
ARHIMANDRITUL LAZAR URSU Mnstirea Neam

(secolul XVIII)
A.
Acest cuvios printe era originar din Bistria-Nsud. Inchinndu-i viaa
obtea Mnstirii Neam la nceputul secolului XVIII, unde se nevoiau numeroi monahi din Transilvania. Aici a deprins meteugul nevoinei duhovniceti, precum i cunotina crii de la
lui
Hristos din tinereile sale, a intrat n
duhovnicii marii lavre. Apoi, clugrindu-se, s-a nvrednicit de darul preoiei,
ajungnd ales povuitor de
suflete.
Arhimandritul
Lazr Ursu
a fost cel dinti
printe duhovnicesc
al
mitropolitului Iacob Stamati.
El 1-a adus de mic la
mnstire,
1-a
deprins frica de
Dumnezeu i
n anul
1-a dat la
Fiind nelept
ales stare al
rvnitor la cele dumnezeieti, duhovnicul
nvtura crii. Lazr
a fost
Mnstirii
Neam
nti stttor al obtii,
arhimandritul
Lazr
mrit numrul clugrilor,

pe toi fraii
iscusii.
a reorganizat
Timp de trei ani, ct a fost aezmntul mnstirii, a monahal din lavr, oblignd coala
1742.
a nnoit
fie
cunosctori de carte,
Spovedania soborului
Sfnta
i a rnduit duhovnici din cei mai mprtanie se fceau sptmnal. La
coal
se
Vechiul
nvau i Noul
scrisul, cititul, ceaslovul, tipicul, apoi religia
Testament)
caligrafia.
(cunotine de muzica psaltic. Se mai predau nc limbile
greac i slavon i
Retrgndu-se din egumenie, arhimandritul Lazr a fost nc 20 de ani eclesiarh i duhovnic al mnstirii, crescnd i formnd muli fii duhovniceti.
ocrotit, de asemenea, sihstria Pocrovului i pe sihastrii ce se nevoiau n Muntele Chiriacu, al cror duhovnic era. Pentru o nevoin ca aceasta,
Cuviosul
Lazr
a fost propus, n anul 1750, candidat la scaunul episcopal de
Rdui.
El ns, smerindu-se, s-a socotit nevrednic de o cinste ca aceasta,

n mijlocul fiilor
rmnnd toat viaa
si duhovniceti.
mult de 50 de
ani, s-a
Aa
ostenindu-se arhimandritul
Lazr mai
mutat
la
odihna cea de sus n a doua jumtate a secolului XVIII.
SFINI
I CUVIOI
jumtate
din prima
a
secolului
XIX
MITROPOLITUL IACOB STAMATI al Moldovei i Sucevei

(1749-1803)
Acest ierarh
al
1
Moldovei era de loc din Bistria-Nsud, nepot al episcopului Pahomie de Roman (t 1724). Intrnd de mic n obtea Mnstirii Neam, a fost crescut duhovnicete de egumenii Lazr i Ioasaf i nchinat lui Hristos prin clugrie n anul 1764. A nvat nc i limbile greac i slavon
de
la
printele
su
duhovnicesc, care tia
mult
n
carte.
nvrednicindu-se
de darul
preoiei,
anul
1774
ajunge
slujitor
la
Mitropolia Moldovei, iar n anul 1782 este hirotonit episcop de

10 ani, ct a pstorit turma lui Hristos la
schituri, a nfiinat o
Hui. Timp de
coal
Hui, a nnoit mai multe biserici i episcopal pentru luminarea preoilor i a adugat
si duhovniceti.
mult
nc
osrdie pentru mntuirea fiilor
n anul 1792 este ales mitropolit
11 ani a pstorit mitropolitul Iacob Biserica

slujitor
printe sufletesc al Moldovei. Timp de Moldovei, dovedindu-se un
Dumnezeu. n aceti ani a zidit mai fcut danii de nnoire la mnstiri i schituri, a reorganizat bolniele i a deschis o farmacie public aproape de catedral, pentru alinarea suferinelor omeneti. Iar pentru luminarea minii i mntuirea sufletelor, mitropolitul Iacob II Nemeanul" reorganizeaz i dezvolt colile bisericeti din Moldova, fcnd un mare pas spre nnoirea nvmntului. De asemenea, dezvolt Academia din Iai, dnd burse i cri
adevrat
casei lui
sate,
multe biserici n Iai
i iconom al i prin
de
coal
celor sraci.
Mitropolitul Iacob Stamati este considerat ierarhul cel mai iubitor de carte
din secolul XVIII n Moldova. ntemeind la Iai o
bun
tipografie, a tiprit
numeroase
cri
bisericeti pentru
cult,
cri
apologetice
pentru aprarea
tiprit
Iar din
credinei ortodoxe
Evanghelia, Liturghierul
i cri didactice pentru coli publice. Astfel a i Psaltirea (1794), Apostolul (1795) i altele.
copii,
crile
didactice
pentru
tiprit
Gramatica
(1795?),
teologhiceasc"
-Geografia moldoveneasc"
episcop Amfilohie Hotiniu.
Aritmetica"
traduse de nvatul
Pentru sporirea duhovniceasc a cretinilor, marele pstor

cerea
1
al
Moldovei
ndeosebi
Diac. dr. Al.
participarea
regulat
la
slujbele
bisericii,
milostenia,
I.
Ciurea, Figuri de ierarhi moldoveni - Iacob al II-lea Stamati, Iai, 1946; Istoria
II,
Bisericii
colectiv, p.
267-269
320
PATERICUL ROMNESC
i mai
ales Sfnta Spovedanie. El
respectarea cu strictee a posturilor
spunea
ca nite
c nimeni nu poate spori pe calea duhovniceasc a mntuirii, fr aceste fapte

bune. Iar acei care refuz sa se spovedeasc, spunea
strini de lege
el,
s rmn
de Dumnezeu"
Mitropolitul Iacob
importan
pravil,
duhovnicului,
fr
de care
Nemeanul ddea mare nimeni nu poate sa se mntuiasc. De

II
aceea, cu greu hirotonea pe cineva duhovnic,
dup
ce mai nti cerceta
dup
dac tia Sfintele Scripturi i canoanele nsui avea o via aleas. Preoi tineri nu fcea niciodat duhovnici. Iar preoilor duhovnici le cerea list anual a celor spovedii i i oprea sa ia bani". In anul 1799, tipri la Iai, pentru folosul de obte al
Bisericii
dac avea i dac el
peste 40 de ani,
tuturor, Pravila Sfinilor
Prini"
la
(Sfintele Canoane).
Aa
i fcnd
nevoindu-se mitropolitul Iacob pentru mntuirea sufletelor omeneti
multe milostenii
sraci, n primvara anului 1803 i-a dat sufletul
cu pace n braele
lui Hristos.
CUVIOSUL ARHIMANDRIT GHEORGHE

Mare stare
a.
al
Mnstirii Cernica
(1730-1806) 2
Viaa
Cuviosul stare Gheorghe s-a nscut n Slitea Sibiului, n anul 1730, din
prini binecredincioi. Dorind s slujeasc lui Hristos din tinereile sale, i caut adpost sufletului su n mnstirile Transilvaniei. Dar, neputnd rbda
persecuiile religioase care sileau poporul la uniaie, tnrul Gheorghe a trecut
Carpaii n
n
ara Romneasc.
spre Muntele Athos, devine temporar ucenic al unui arhiereu
drum
grec care locuia n Bucureti.
Dup
i
ce este fcut rasofor
diacon, pornesc
secolului
al
mpreun
spre Constantinopol
Sfntul Munte, pe la
jumtatea
XVIII. Murind acolo dasclul su, ierodiaconul Gheorghe devine ucenic

stareului Paisie n Schitul Sfntul
Paisie
l
Ilie
l
clugrete,
iar n anul
1754
din Athos. n anul 1752, Cuviosul hirotonete preot pentru obtea sa. n
acest schit s-a nevoit ieroschimonahul
1763 se
Paisie
2
strmut
cei
n Moldova, la 64 de ucenici ai si.
Gheorghe timp de zece ani. In anul Mnstirea Dragomirna, mpreun cu stareul
Monahul Casian Cernicanul, Viaa, faptele i cuvintele stareului Gheorghe, n Istoriile sfintelor i Cldoroani, Bucureti, 1870, p. 1-84; Arhim. Chesarie Gheorghescu, Cuviosul stare Gheorghe de la Cernica, n Sfini romni..., op. cit., p. 500
monastiri Cernica
CUVIOI DIN PRIMA JUMTATE
A SECOLULUI
XIX
321
La Dragomirna, Cuviosul Gheorghe petrece nc doisprezece ani ca preot, duhovnic i econom peste cei 350 de clugri i frai. Apoi se strmut la Mnstirea Secu, n anul 1775, mpreun cu 200 de clugri. Aici triete numai doi ani pe lng Cuviosul Paisie i se duce din nou la Schitul Sfntul
Ilie
din Athos.
n
primvara
anului 1781 vine n
Moldova s-i
vad
stareul
fraii din
Mnstirea Neam. La
al
rentoarcere, ns, este numit de mitropolitul Grigorie

al
Timp de patru
rmas de muli ani n prsire. i adun 54 de ucenici n jurul su. Apoi, mbolnvindu-se, ls aezmnt scris, diat", ucenicilor si, cum s-i petreac mai departe viaa n Cernica. Aezmntul su are o mare
Ungrovlahiei egumen
ani
Schitului Cernica,
schitul
organizeaz bine
importan duhovniceasc. In acelai sntos i a mai trit nc 22 de ani.

nmulindu-se
conducerea
sa,
an,
stareul Gheorghe s-a fcut
iari
sub
fraii
n jurul
su,
mitropolitul
Grigorie
i-a
dat
din anul 1793,
dou mnstiri, Cernica in dou pri, punnd n

la
i Mnstirea Cldruani. Ca stare al celor i Cldruani, Cuviosul Gheorghe a mprit soborul

mnstire
cte
fiecare
un egumen
destoinic.
rnduit
biseric pravil zilnic, spovedanie deas, ascultare
i mas
de obte,
dup
tradiia AthoSului
potrivit
aezmntului su.
Gheorghe se mut la venica odihn, plns de numeroii si ucenici din ambele mnstiri. Pentru nelepciunea cu care a condus i organizat, timp de 25 de ani, cele dou mari obti clugreti cu aproape 200 de monahi, stareul Gheorghe este considerat un mare printe duhovnicesc i nnoitor al monahismului romnesc, iar pentru viaa sa aleas
La
3 decembrie, 1806, marele stare
este
numrat
b.
1.
n rndul cuvioilor romni.
Fapte
i
i
cuvinte de
nvtur
rii
Romneti,
zile, s-a rugat
Oprit fiind n
ar fr
voia sa de ctre mitropolitul
Cuviosul Gheorghe era n mare mhnire. Deci, postind cteva

Maicii
Domnului
Sfntului Ierarh Nicolae s-1

i
povuiasc
ce trebuie
s
i
rac. Apoi, adormind puin de osteneal,

:-a
s-a
artat n vis Sfntul Nicolae
poruncit, zicnd:
-
Rmi aici i mi curete lcaul meu de fiarele slbatice! Deteptndu-se plin de bucurie, a pornit n cutarea lcaului Sfntului Ierarh Nicolae i a aflat biserica lui din ostrovul Cernici, pustie i plin de erpi. Din ceasul acela a rmas n Schitul Cernica mpreun cu doi ucenici ai
si. Atanasie
Serafim, din
Mnstirea Neam.
322
2.
PATERICUL ROMNESC
Spuneau ucenicii Cuviosului Gheorghe
dup
ce au ajuns nti pe
ostrov
s-au nchinat n biseric, au
vzut
n sfntul altar
un arpe uria.
Atunci stareul, nsemnndu-se cu semnul crucii, i-a zis cu glas blnd: - Ganul (dragul) tatei, pn acum ai locuit tu aici. Acum sa te duci din
locul acesta, ca
s locuim noi!
stareului, arpele s-a supus poruncii
La cuvntul
din biseric
3.
ndat
a ieit
afar
au
din ostrov, disprnd n pdurile din mprejurimi.
Mrturiseau ucenicii cuviosului

n ostrovul
c la nceput mult
prsit
i
toate
nevoie
i lips
rbdat
Cernici. Biserica era
de muli ani, lipsit de ui,
drmate, iar ostrovul acoperit n ntregime de pdure, de rugi i de spini. Stareul Gheorghe ns nu deschid poiana. se descuraj. Ziua tiau cu topoarele copacii i spinii, ca Seara se adunau cu toii ntr-o pivni ruinat, mncau pesmei de pine cu ceva legume i dormeau pe pmnt cteva ore. La miezul nopii se sculau i fceau Utrenia, dnd laud lui Dumnezeu. Apoi stareul mngia ucenicii cu frumoase cuvinte de nvtur. La urm aipeau iari pn n zori, cnd se sculau, fceau cuvenita rugciune i plecau la tiat pdurea.
de ferestre
de cele necesare. Chiliile erau vechi
4. Vestea despre sfinenia vieii Cuviosului
Gheorghe
s-a
rspndit repede
prile i veneau muli s petreac lng el, iar alii i aduceau ajutoare s refac biserica i chiliile. n primele ase luni s-au adunat n jurul stareului ase frai. Dup nc un an au mai venit 16 frai. n trei ani, numrul ucenicilor a sporit la 33. n anul urmtor erau 54 de suflete n ostrov, iar n anul 1786, obtea Schitului Cernica crescuse Ia 103 frai.
n toate
5. n
primvara
anului 1784, stareul Gheorghe voia
fac clugri pe
ei.
cei 33 de ucenici ai si, dar
nu avea haine
cele necesare pentru
Auzind
fraii
de aceasta, civa credincioi din Bucureti au
cumprat haine pentru toi
le-au dus la cuviosul. Iar n
clugrit pe
toi, slvind pe
sptmna Sfintelor Patimi, stareul Gheorghe i-a Dumnezeu i mulumind Sfntului Ierarh Nicolae.
6. n anul 1788, stareul
mic, nchinat Sfntului

chilii
Gheorghe a fcut o mic biseric pe ostrovul Mare Mucenic Gheorghe. Alturi a fcut mai multe
de
pmnt i
n acestea trimitea ucenicii
si pe rnd
se liniteasc.
mic toat sptmna, iar smbta veneau n ostrovul mare. Aici se mrturiseau, primeau Sfintele Taine, petreceau n obte Duminica, ascultau nvturile mai dulci dect mierea ale bunului stare, apoi
Prinii
se nevoiau pe ostrovul
iari
se ntorceau la linite n ostrovul mic.
7.
Mrturiseau ucenicii Cuviosului Gheorghe

la biserica Sfntului
odoare noi
Nicolae din ostrov. Apoi a hirotonit
btrnul a fcut multe trei preoi
CUVIQI DIN PRIMA JUMTATE

i
trei
SECOLULUI XIX
323
diaconi
Laude. Pravila
i a rnduit s se fac zilnic Sfnta Liturghie i cele apte i canoanele bisericii le-a aezat ntocmai dup tipicul Sfntului
pmntului, mai nainte de dnsul nu erau rii, ci urma care cum vrea".
Sava
potrivite cu obiceiul
statornicite nici ntr-o parte a
8. Iari spuneau aceiai ucenici c, pn la venirea acestui cuvios, se pierduser chinoviile i rnduiala lor din aceast ar, dup mrturia mai multor hrisoave domneti, care zic: Noi singuri am vzut viaa fericiilor pustnici din Cernica i ne bucurm, avnd n a noastr stpnire o asemenea
mnstire cu via dup Dumnezeu.

mereu pe ucenicii si s triasc n desvrit dragoste unul cu altul. Dar la nceputul anului 1785 s-a mbolnvit va pleca din lumea aceasta. Deci, a poruncit s trag greu, nct socotea
9.
Stareul
Gheorghe
sftuia
clopotul mare, a adunat pe toi fraii n biseric, le-a
citit
molitfa de iertare,
apoi le-a spus, lcrimnd:
- Copiii
tatei,
dragoste
avei
ntre voi,
Dumnezeu tie de ne vom

pat,
mai vedea!
10.
Adunndu-se fraii
n jurul Cuviosului
Gheorghe, cnd zcea n
au nceput a-1 ruga cu lacrimi - O, printe preadulce, mcar prin viu grai f-ne
s auzim toi,
pe cine
avem ndrepttor i ce rnduiala s inem dup moartea ta? Cci noi pn astzi, cznd i sculndu-ne, numai pe tine te-am avut purttor de grij pentru Dumnezeu, nefarnic nceptor, neviclean ntru petrecere, nemomelnic
ntru pogorri
i neposomort
o,
fiii
spre cei mult greii.
11.
Vznd
stareul Gheorghe ntristarea ucenicilor si, i-a sftuit zicnd:
Prsii,
fie
mei, gndul de a cerca judecile
lui
Dumnezeu
cele
necuprinse!
Prsii
legiuirea
amgitoare
ntre voi,
vrnd
sv
tii cine anume

care socotii
nceptor!
Prsii
gndul
voi,
acetia mai
tineri,
c
toi
mea va fi pricin de risipirea obtii sau de nesporirea voastr. Ci, dimpreun cu mine s zicei aa: Nu nou, Doamne, nu nou, ci numelui
lipsirea
Tu
se cuvine
slav!
(Ps.
113, 9). Deci, ascultai-L pe Hristos, mplinindu-I toate
poruncile,
toate celelalte, negreit, se vor
aduga vou.
si un aezmnt
statornic
12. Astfel, blndul stare a lsat ucenicilor
s fie ndreptarea smeritei obtimi" de la Cernica dup moartea sa, adugndu-le i aceste cuvinte: - Dei nu presupun vei cdea n cursa neascultrii sau vei cuta cele mai presus de a voastr msur, totui, cu dreapt credin, ndemn s rmnei supui ntru aceast printeasc hotrre.
cum
324
PATERICUL ROMNESC
13. Zicea stareul ucenicilor si: - Foarte strin lucru este clugrilor ieromonahi ca
s-i hotrasc
singuri
loc cinstit pentru ngropare.
mai
ales celor ngreuiai
cu duhovnicia.
S-i
hotrasc numai prohodul i parastasele cele obinuite, care scot ptimaul suflet. Acestea chiar i de la tot cretinul s nu rmn.
14. ntrebat fiind cuviosul unde s-i ngroape ucenicii trupul
el le-a
din iad pe
dup
moarte,
rspuns: - Ct despre viermnosul meu trup, cutare pgubitoare de smerenie nu-i trebuiete. Ci mai ales milostivii a-1 scoate nc i din ostrov afar, spre mncarea fiarelor, doar se va micora i mulimea pcatelor mele. Iar dac nu voii a pleca poruncii ticloiei mele, apoi mcar s-1 punei dup ua pridvorului, unde se face i litie la cei rposai, ca, vzndu-m fraii intrnd i ieind, toi se umileasc, zicnd: Odihnete, Doamne, cu drepii pe
sv
adormitul robul
Tu", fcnd pn
adugat i
la patruzeci
de
zile
cte
dousprezece
nchinciuni.
15.
Apoi
le-a
aceste cuvinte:
- Fiilor, de cugetai
argint, apoi
voii a
strjer,
v rog s nu v pngrii cumva mintea cu asemenea gnduri; i de faa neadormitului mult taina lucrului. Ci, s v care m ntrete a v ncredina, prin adevr, scriind pe toate cte
ispiti
va
rmn
de
la
mine
dup
moarte ceva aur sau

nici
sfiii
le
izvorte inima mea.

16.
- Fiii mei,
Spunea stareul Gheorghe: nu poftii a schimba harul cuvioiei voastre pe unele
lucruri
pmnteti i
curge, 17. Zicea
striccioase,
dup
cuvntul psalmistului ce zice:
Bogia
de ar
s nu v lipii inima de ea (Ps.

iari
ucenicilor si:
6vl, 10).
pild m-am fcut ntre voi prin rodul dragostei, iubindu-v pe toi deopotriv. ntru numele Fiului, m-am supus de bunvoie sub picioarele tuturor, ca s pot vna prin rbdare i sufletele voastre. ntru numele Duhului Sfnt, n-am lsat pe simiri a zbura peste hotarele firii, ntruct i de voi mi s-a fcut mil, nclzindu-v pe lng
- Frailor, ntru numele Tatlui,
bucuria inimii
18.
ndreptndu-v ctre limanul mntuirii.

le-a zis:
fiii
Apoi iari
Cu
voi griesc, o,
mei
cei
trebuiesc avuii nevremelnice, ca
sraci cu duhul, i pe pmnt dobndii cu preul acestora nebiruite

cu ntrarmaii (diavoli)
cei
arme, vrnd a
lupta,
ca nite buni ostai,
nevzui
ai iadului
ptimi
pn
la snge pentru Iisus Hristos Cel rstignit.

19.
A SECOLULUI X IX
325
Iari, cu duhul blndeilor - zicea btrnul - adaug porunci celor purttori de cruce fii ai mei sufleteti, n ce chip s fii ca nite ngeri n trup, neplecndu-v la deertciuni mincinoase, nici la rsfri neastmprate sau la plimbri nepotrivite darului vostru, dup cuvntul cel zis de vasul alegerii:
Toate mi sunt slobode, dar nu toate mi sunt de folos
20. Zicea
(I
Cor. 6, 12).
iari ctre
ucenicii si:
- Bunul vostru obicei
i podoaba
chipului
fie
ntocmite
dup
urmarea
cea dreapt,
asemnndu-v
celor tineri preacuvioi sfini, care au fost de o
vrst cu voi ntru firea omeneasc. Deci, pild de fericit rbdare luai de la Acachie cel ntocmai cu mucenicii. Pild de curat supunere luai de la de rutate. Iar pild de smerit nelepciune Dositei cel cu totul luai de la Zaharia cel mult ptimitor.
fr
21.
Iari nva pe
fiii
si:
C de vei
-
- Fiilor, slujii
Domnului cu fric
v bucurai Lui cu cutremur (Ps. 2,

se
9).
petrece zilele vieii voastre
cu luare-aminte de sine, iar nu ntru va atinge de voi nici o
nebgare de seam, atunci cu adevrat nu meteugire diavoleasc.

22. Uneori spunea ucenicilor si:
tii,
fiii
mei,
zavistia, pizmuirea,
lcomia, vicleugul, mnia,

cinsteasc pe cea
pomenirea de
ru i
trufia,
acestea nu tiu
Dumnezeu
nfipte ntru
sporire
duhovniceasc.
al
Patimile acestea
rmn
ca
plcut lui nite sgei
acelai blestem
neascultrii
strmoeti.
23. Alteori
aduga
stareul
acestea:
- ntru nevoinele voastre, frailor, se va proslvi iubitorul de oameni
Dumnezeu i vei moteni

cei
pacea, care ntoarce
ce se afl cu mintea ntreag,
iari la cea dup fire laud, pe fcndu-v multora oglind vieii spre
vii.
ndreptare
i bucurndu-v
ntru
lumina celor
24. Zicea
- Fiii mei,
iari stareul Gheorghe: ct vreme am trit mpreun cu
dect
cum
strintatea,
s v apr de tot felul de vtmri, i s v detept a rmne mereu sporii.

altul.
alt grij nu am avut, ca pe nite prunci nfurai cu

voi,
25. Fiilor, spunea cuviosul, cea mai cuprinztoare
porunc,
ntru care se
reazem
nceputul mntuirii monahilor, este ca ntocmai cu suflarea
s cinstii
supunerea unul ctre
ns,
nu cu ceva interes nebinecuvntat de
Dumnezeu,
ci
pentru singur folosul aproapelui, ca
hotrt
nu vei
din lege. Iar eu, nevrednicul,
s mplinii i dragostea cea martor sunt pentru voi, mei, cum c

fiii
fi
ntrebai la ziua judecii, nici vei
rmne tar
cercetare de sus. Iar
326
PATERICUL ROMANESC
de vei amari sufletul mai-marelui vostru cu neascultarea, atunci va gat\p toarte mu(t de raspunsuf cef pornii cu dreapta manie peste tui' neascuftani', care lucru nu Fwl
26. Apoi
- Nici
nici
adug i
aceste cuvinte:
sv
moartea mea nu ndrznii a iei de sub jugul Domnului, ntindei, cercnd alte viei; ci mulumii cu acest ncredinat
dup
sv
povar), ntru care suntei bine deprini i chemai de nsui Duhul Sfnt, avnd spre neruinat pild pe cei 24 de ani ai supunerii mele, cnd am fost sub ocrmuirea dreptului btrn Kir Paisie, stareul meu cel din
podvig
(jug,
chinovie.
27. Pentru fraii cei de curnd venii zicea:
de curnd venii la clugrie a tulburndu-v prin lumeti obiceiuri i dnd sminteal la tot soborul, fcndu-se iubitori de sine cu tovarii, mnctori pe ascuns, farnici ntru spovedanie, robi patimilor ntru nenfrnat lcomie i, n scurt, batjocoritori de chipul ngeresc, acestora nti le gtii merinde pentru cltorie la drum. Apoi, de nici o cercetare cu epitimie (canon), s-i lsai a se duce unde vor vrea, dup cuvntul Domnului: muli sunt chemai, dar puini alei (Matei 20, 16). Dar, ntorcndu-se ei cu pocin
s-ar ntmpla vreunii din fraii cei
De
face glcevi,
fr
adevrat iari
28.
n cinstea lor cea dinti,
fie
primii, nimic mustrndu-i
pentru cele trecute.
Monahilor i clericilor nvrjbitori, nestatornici i de-a pururea marele stare le poruncea s-i aleag una din aceste trei: - Sau, cunoscndu-v neputinele, ndat punei artai cucernicie i nceput bun; sau, lund binecuvntare de la povuitorul obtii, cutai alt lca, dup rvna inimii voastre, unde mntuii mai cu puin osteneal; sau, i mai bine, facei plngere ctre stpnescul scaun (ctre
crtitori,
s sv
s v
chiriarhul)
29. Spunea cuviosul
adic,
nti s fac toate s in msura dreptei socoteli
clugrii cu aceste patru arme, cu binecuvntare; apoi s se spovedeasc adesea; apoi

se vor ntrarma
c, de
s aib smerita nelepciune,

inimii
atunci vor putea
omori toate patimile
limbii,
ale
ale
simurilor,
fcndu-se de-a
pururea vrednici mprtirii dumnezeietilor Taine.

30. Despre cea dinti
porunc spunea
stareul ucenicilor si:
- Nicidecum,
rar binecuvntarea povuitorului obtii

lucru,
nu cutezai
primite
face nici ct de mic

ostenelile voastre
s treac
dup cum legiuiesc Sfinii Prini. prin tirea lui i atunci cu adevrat vor fi
Ci toate
la
CUVIOÎ DIN PRIMA

Dumnezeu.
va
Iar
JUMTATE
SECOLULUI
XIX
327
rmne
de vei schimba porunca, apoi tii i folosul odihnei nu ntru voi. Pentru altfel, orice sfat vei sftui, risipi-l-va Domnul
<Isaia8, 10).
31. Despre Taina Spovedaniei, spunea fiilor si: - Vi se nnoiete aceast tare porunc, ca pn Ia unul
ori
mergei de
trei
fi
pe
sptmn
ctre duhovnicii
cei
alei de sobor. Fiecare, unde va

toate ascunsele cugete
rnduit de ntistttorul, la acela
s-i mrturiseasc
cerndu-i iertare, socotind a fi de cunosctorul de inimi Dumnezeu. Iar nefacnd aa, apoi singuri nu ateptai. groaznice cderi i nici o sporire n suflet
greeli, suspinnd din adnc
fa
nsui
v pricinuii
32. Despre a treia
porunc
fi
a dreptei socoteli, sftuia pe ucenicii si:

ori n ce lucru dracul cel
mai buni la Dumnezeu dect alii, sau mai sfini alergai schimbe din la egumen, rugndu-1 s i cuvioi, ndat ascultrile cele de cinste n altele cu totul proaste, pn vei scpa de robia cugetului mndriei i vei ctiga dreapta socoteal. Iar nefacnd aa, apoi negreit vei pierde i road dreptii.
voi
De vei simi doar ai optindu-v

-
cv
supr
de amiaz-zi,
avei strjuire pzii capul credinei prin smerita nelepciune, pentru a nu fi cum zdrobii de cel mai necurat duh al blestematei huliri, care pe muli din clugri, ce se ineau a fi prea istei, i-au aruncat n dezndejde i le-au zdrobit oasele de pe faa pmntului. Unul ca acesta, de voiete n grab a ruina pe trag pe inim a se apropia i el cu fraii la anafura, la acel drac, cu sila srutat icoanele i la orice l va pune egumenul. Iar nefacnd aa, apoi pn la groap l va petrece acel duh ru, vrnd s-1 ctige prin dezndejde.
33. Iar despre smerita nelepciune poruncea, zicnd: dau aceast porunc mai rvnitoare, ca mptrit
s v
34.
Pentru Sfnta
mprtanie
astfel
ndemna Cuviosul Gheorghe pe

nici o
ucenicii si:
ndemn ca nu treac dumnezeietile Taine. Ci, toi de obte
- Printete
lun, nefiind
mprtii
cu
sv
ndeletnicii a
dousprezece ori pe an, afar de alte neocolite pricini. Eu sftuiesc, iubiii mei fii, nu abatei alegnd ceva din cele peste msura voastr, nici a socoti cu cei de-a pururea vrednici mprtirii. Ci, precum de multe ori v-am zis, pzii calea de mijloc, mplinind dup puterea voastr pe cele cuviincioase pregtiri. Mcar trei zile de rnd postindu-v, ndrznii a lua cu cucernicie de la sfinitorul preot pe cele curitoare Taine.
cumineca de
35. Zicea
iari Cuviosul Gheorghe:
328
PATERICUL ROMANESC
- Ferii-va, o,
fiii
mei,
s nu v nelai grbindu-v a primi lupi cuvnt-
pe aceste cinci firi de oameni ce sunt ncurcai pe clugrul venit de aiurea, ce este numai rasofor; pe schimnic, care este mai presus de cinul vostru; pe cel ce este de neam mare; pe cel foarte nvat i nesupus; i pe cel ce este peste fire lipsit de minte. ale acestora nepotrivite aezri nu sunt de folos a rmne cu
tori ntru
smerita turma.
Adic
cu strine
aezri
sufleteti:
ns, iari, prin duhul blndeilor poruncesc ca, vzndu-i plecai cu adevrat umilin, s-i numrai a fi bine primii cu cei dinti, dup cuvntul Domnului ce zice: Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afar. 36. Marele stare, arhimandritul Gheorghe, considera mntuirea clugrilor din viaa de obte atrn de pzirea statornic a urmtoarelor cinci porunci aezate n chipul crucii:
voi.
spre
cin
Toate cu binecuvntare
1)
IIS
HS
3)
Dreapl:a
5)
De
a se
12 ori pe an
socoteala
mprti
4) Smerita nelepciune
NI
KA
2 ) Toate :u s povedan ie
(

37. Spunea stareul
-
A SECOLULUI
XIX
329
aceste cuvinte:
Clugrul
cel
de bun neam
cinstit,
mult,
puin
ce a adus cu sine,
s le
pun
la
mijloc spre mngierea tuturor din obte, mprumutnd cu acestea pe

Ierarh Nicolae.
Sfntul
C, dimpreun
cu prsirea de
toate,
i-a
primit
Dumnezeu i pocina.
38. Iar despre tierea voii zicea:
clugrul cel de bun neam numai aceast mic slujb i se cere, ca s nu cread minii sale mai mult dect celui ce l povuiete pe el. Ci, precum deodat a prsit lumea, n acest chip s-i taie i voia sa. i cu
-
De
la
aceasta a mplinit
toat dreptatea.
vei
Ctre iconomul obtii acestea poruncea marele stare: meu iconoame, ntru cele mai uoare iconomii fireti svri ndreptri de slujb dup cum Sfntul Nicolae i va povui
39.
- O, prea iubite fiul
mintea. Iar ntru ascultrile mai grele, cu nedumeriri de taina,

hotarul, ci
nu
calci
s ntrebi
pe duhovnici,
c atunci mai puin vei grei.

risipire
40. Zicea iari:
La toate ascultrile s ai grij a nu se face ceva pagub, nici rar de rnduial sau vtmare celor rnduii de tine n ascultare. fiecare slujb s aezi cte trei oameni, ajutndu-se unul cu altul.
-
Ci,
la
S-i posomori i
41. 42.
fie
tire
aceasta,
fiule
zicea btrnul -,
ca pe cei
fricoi la lupt, niciodat
nu-i pui la slujbe grele, pentru
c,
negreit, te vor ruina.
Apoi adug stareul Gheorghe iconomul mnstirii:

- Fiule iconoame, prea cu
le
aceste
cuvinte printeti ctre
judeca numai cu asprime,
iun.
bun paz s cumpneti greelile frailor, a nu dup trup, ci mai ales cu mult milostivire, dup
nu jertf (Matei
9, 13).
zice Hristos:
Mil
voiesc, iar
43. Zicea
-
acestea:
Dei
multe cderi vor ptimi fraii, ca nite oameni cu neputine,

i vor pricinui, tu, fiul
felurite
scrbe cu
n-
nemulumire
osndeti
dup
obicei, ca
s
i
nu cazi
meu, nu-i mustra cu patim, nici tu din bunti i mai trziu vei
rmne
44.
cu mntuirea mai prejos dect cei ce de-a pururea cad
se scoal.
Iari
zicea iconomului:
foarte mult vei
fi
- Arat-te vesel spre frai
iubit
de toi.
i chiar de vei
pzi cu
cinste
3itimi ntocmai ca dreptul Iov,
zinind asupra Ziditorului a toate.

ie
nu
te aluneci
dnd vin asupra frailor sau
destul i este folosul a te
pcat i
a mngia sufletele lor.
330
PATERICUL ROMNESC
45.
Altdat iari nva pe iconom, zicnd: tii, fiul meu prea iubite, c i rnduiala
un dar
foarte
iconomiei celei dinluntru!
scump i nu lesne de aflat, care ntrece cu preui toat agonisita cea trupeasc. Deci, s nu se vatme fraii, apropiindu-se de tine ca s ia folos. i nici tu s nu simi durere cnd te vor necji ntru ceva.
sufletului este
Numai
prin harul acesta, ce este tinuit de furii cugetelor,
degrab
vei umple
jitniele faptelor bune, saturnd din destul adunarea obtii.
46.
La
urm adaug i
aceste cuvinte:
fii
- F-te ca un tat iubitor de

i vor purta neputinele tale.
te
bucur de
sporirea lor, ca atunci
ei
47. Spunea stareul ucenicilor si:
- Fiilor, deprindei-v cu rnduiala printelui meu, Kir Paisie, care poate
n zilele noastre mult a ne folosi,

stlpi
fiindc pravila acestui drept brbat
este
ntemeiat pe apte
noastre, Biserica.
necltii
i ntrit
pe cele apte Laude ale Maicii
48. Zicea iari:
- Se cuvine a nu tinui
vou,
n
buntii
aici,
stareului meu,
mi
se pare
mei, c mai ales c nu vei putea degrab a

fiilor
trei le
odrasle ale
vedea rodind
lui Iisus.
nici a le
ctiga
aa uor
scurt vreme.
Adic rugciunea
povuirea de clugri muli i mpciuirea monahilor de multe neamuri. 49. Cea dinti odrasl este lucrarea minii, adic fclia cea nestins
ndreptrii sufletului, care
povuiete pe
ca noi.
smeritul
om
ctre
raiul cel gnditor
face n stare
s ajung la msura vrstei lui Iisus Hristos.

ptimai
lucrri,
Aceast
lucrare
departe se afl de nite

50. Frailor,
adug
btrnul, nu
v slobozesc a lua cuit spre junghiere.

ce
cercnd
taina
ei.
fi
acestei
pn
meteugul
Pentru
nefiind bine iscusii,
vei agonisi cri spre ajutor la nu vi se ntmple ceva mai
ru i
de rs vrjmailor draci. Cci foarte cu anevoie nimeresc calea nedezbrcai peste tot de materiile trupului, dup cuvntul ce zice: Nu va locui Duhul lui Dumnezeu n oamenii acetia, de vreme ce nc trup sunt i numai cele pmnteti caut"
vei
aceasta cei
51. Cea de a doua odrasl, continua stareul, este ca nicidecum na primii n obte mai mult dect 103 frai. Mcar de ar veni la voi orice fa.
aducndu-v
toate
buntile pmntului,
hotrte,
c atunci se vor nate ntre voi urte prigoniri

i numrul.
ispite i nu vei fi ctre Domnul, s mplinii locul
nu clcai aezmntul ce vi se i vei cdea n grele mngiai de nimeni. Ci, numai dup ce se vor muta uie

52.
A SECOLULUI XIX
331
Cea de a treia odrasl, frailor, este ca din clugri sau din fraii cei primii n obte ce
bine este ca fiecare
nu caute
ntietate cineva
sunt de alte neamuri.
C mai
se ntrebe
pe sinei
cum
s-a
fgduit
naintea Sfntului
fi cinstit
Nicolae
oare la ce a venit la mnstire, ndestulndu-se a
cu cei de
mijloc fericii asculttori 53. Zicea
i numrat
cu cei nenstrinai de mila
lui
Dumnezeu.
i
al
acestea marele stare:

trei
- Harul acestor
bunti, adic
struin pe
al
lucrrii minii,
al
povuirii de
popor mult
mpciuirii limbilor, nu multora s-a dat de la Dumnezeu.

ucenici:
54. Alteori, sftuia cu
- Printete
v rog, pentru numele Preasfintei Treimi, s nu facei supus

s
aceast smerit obte (Cernica) altor neamuri mai sporite, ct timp va locui mcar un singur suflet de romn ntr-nsa. Ci, ori greci, ori de alt limb, nu ndrzneasc a peste soarta romnilor, nici ine nceptoria nluntrul fie ca o bisericii sau n iconomia de afar. Numai cu nvoire de obte pot
pi
mn dreapt romnilor
55. Iar pe
statornici, spre ajutor la greutatea vieii.

astfel
i
clugrii cernicani
sftuia btrnul:
nu facei prigoniri, aflndu-v mai buni certai, zicnd: eu sunt pmntean, iar acela este dect alii i nu felul limbii romneti moldovean i acesta transilvnean. Pentru judecm, ci mai degrab faptele credinei cercm. Iar de nu vei ine seam de cuvntul ce v-am rugat, apoi tii, fiii mei, mult plngere vei moteni, nu clcai hotarul, cci toi n curnd vom muri n loc de pace. Drept aceea, i vom stpni numai mormntul.
- Nici ntre voi, romnii,
s v
s s
56. Pentru privegherile cele de peste an,

fiii
aa nva
Cuviosul Gheorghe pe
si: - Iubiilor,
punei-v
la
rbdare
cu dragoste
s nchinai
Iui
Dumnezeu
n cursul
aici, n
unui an cte o priveghere de om,
dup numrul
ce suntei adunai
aceast vreme.
57. Zicea iari:
- n tot lucrul bine este a

alinarea mririi
pzi
fiecare
msura
de mijloc,
att pentru
de omortorul pcat ce se nate nu se ngreuieze inima voastr cu nenelegerea, cci i psalmistul zice: Adormit-au cu somnul lor i n-au aflat nimic". hrnii sufletul cu rugciunea cea de-a pururea Ci, curgtoare a strjuirii nopii, ca dobndii har cu prea bogat mil de sus.
dearte,
ct
a fugi
clugrului din trndvie. Deci,
58.
Apoi continu stareul:
332
PATERICUL ROMANESC
- Privegherile
le
facei
dup
rnduiala aceasta: 40 de privegheri
la
sfinii cei alei de peste an, punndu-le slujba
dup
nvoire
freasc i fcnd
osteneal cinci ceasuri din noapte; 7 privegheri de cte apte ceasuri s-i
nchinm cu cuget smerit Maicii Domnului, la toate praznicele ei, ntru cinstea i mrirea pururea Fecioarei Mria; 12 privegheri la praznicele mprteti ale nsui Ziditorului a toat fptura i Mntuitorului nostru, fcnd osteneal cte nou ceasuri din noapte, dup numrul celor nou cete de ngeri care l
slvesc nencetat; 3 privegheri de toat noaptea, de cte dousprezece ceasuri,
din care: una la nti septembrie pentru biruina
nostru
ntemeierea prea nlatului
domn;
a doua, la nti martie, pentru fericita
sntate i buna
6 decembrie,
sporire a
preasfinitului
nostru
mitropolit;
iar
treia,
la
spre
ziua
hramului, ntru cinstea

59.
pomenirea Sfntului Ierarh Nicolae.
La urm, adug stareul i aceste cuvinte: - Svrii-le pe toate cu bun rnduiala, o, fiii mei. Purtai grij a nu fi lipsit cineva de harul privegherilor, nici s rmnei btnd afar la ua milostivirii lui Dumnezeu. Ci mai ales voi, clericii, cu foarte mare paz s scris umblai, nesocotind a fi mic pagub a scdea mcar o cirt din lege, este: Cel ce nu se ostenete dup lege, nu se ncununeaz (II Timotei 2, 5).
60. Pentru canonul
pravila de la chilii, astfel
nva
Cuviosul Gheorghe
pe
fiii
si duhovniceti:
Am
rnduit
facei
ceva canon pe
a-1
la chilii,
care este
dup msur
cumpnit i cu putin fiecruia
avei unii spre alii pomenire de ru, ca voastr (Efeseni 4, 26).

61. Apoi zicea: - Cei ce tii carte, vrnd de cu
acestea
svri. Socotii, fiii mei, mai nti s nu nu apun soarele ntru mnia
s
a
sear
v odihni,
alegei a
citi
una din
dou:
sau molitfele spre
somn
sau Canonul ngerului. Iar deteptndu-v
din somn,
s citii iari sau icoasele Maicii Domnului sau molitfele dimineii.

iari
stareul:
62. Zicea -
La nchinciuni voie, sau 300 de cele mai mici s facei, sau 100 de metanii pn la pmnt. Asemenea pogorm hotarul milei i ctre cei cu
totul slabi ce
dm
nu sunt crturari.
S fac deci,
pn
la
sau 700 nchinciuni mici, sau
300 metanii mari, pzind ntocmai

de smbete, de Duminici
se fac.
moarte aceast legtur, afar doar
praznice cu dezlegare,
atunci metanii mari nu
63.
De
zile,
se
afl cineva
toi,
rvnitor, iubind a le
svri pe
toate cele rnduite
fiecrei
acesta despre noi
s fie
slobod
binecuvntat.
ns i
stihul cel
rnduit clugrului,
de obte,
s-1 avei ntru pomenire.
Adic
de-a
CUVOI DIN PRIMA JUMTATE
SECOLULUI X IX
333
rurea culcndu-v i sculndu-v s zicei aa: Doamne, Fiul lui Dumnezeu, miluiete-m pe mine, pctosul".
64.
Iisuse Hristoase,
La
urm adug
un mare
stareul
acestea:
- Zis-a
filosof
cum
c celor nelepi puine le trebuiesc.

s
Astfel
*oi. fiii mei, citind multe scripturi, mcar numai fii cucernici. Mcar nu pizmuii celor mplinitori de porunci, ca nu rmnei i nelucrtori din rea oire; ci, ct avei nc vreme, srguii-v fiecare ct poate.
65. Iar pentru

- Fiilor,
i sufletului,
msura
somnului, spunea marele stare:
s v art puine
ca s-i tii
este
alctuit lumea de
i pentru greutatea somnului, numit i moarte msura i sorocul odihnei. Precum din patru stihii Dumnezeu, ntr-acest chip se cuvine i somnului s-i
desprim vremea
patra parte de
i, drept cumpnindu-1, s-i

iarna
lsm
daraua numai ntru a
msur. Adic
s v
odihnii dormind noaptea

ceasuri ziua.
ase
ceasuri. Iar vara, patru ceasuri noaptea

Iar
i dou
nu ajung dramurile firii unora din slbnogi, nceptorul obtii (egumenul) a le mai face ceva adaos, pe ct va
66. Zicea
-
dac nc
i numai att. apoi lsm voie la

socoti.
iari
fiilor
si:
a
Precum v-am spus
pzi
rnduiala privegherilor, n acelai chip se

nici
cuvine
n toate zilele a
nu
lipsi
un
frate
zice:
de
Bisericii,
dup
Tine,
hotrrea marelui psalmist ce
apte laude ale De apte ori pe zi Te-am

la cele
ludat pe
Doamne
(Ps. 118, 164).
67. Sosind vremea cntrii de noapte, strjerul cel rnduit

din pridvor, ci cu
intrat. Iar
s nu
lipseasc
ia n scris pe toi fraii, cine la ce vreme a mrturia la egumen, ca pe cei ntrziai de la rugciune s-i rnduiasc sub duhovniceasc epitimie. Adic, sau plecndu-i va face metanii, sau oprindu-i a nu mnca ntr-acea zi.
bun paz s
dup
sfrit,
duc
68.
-
La
S nu va obinuii,
de folos
altul
adugat cuviosul i acestea: frailor, a umbla din Ioc n loc, btnd vnturi rar i rezemndu-v de umbra necuratelor preri. Ci ntrii unul pe
urm a
facei roduri vrednice de
pocin.
Iar
prsind
voi
lcaul
acesta,
vei
cdea sub
grea epitimie (canon), ca nite netrebnici nsoirii celor alei.
69. n anul 1806, la 3 decembrie, mbolnvindu-se de moarte, Cuviosul
Gheorghe a chemat
bine
la sine
pe toi
i
iar
le-a zis:
- Copiii tatei, dragoste
s avei ntre voi!

de
aici
S tii c
la
Cernica va merge
pn
la al patrulea stare,
Dumnezeu
tie. Apoi,
dndu-i
duhul n minile Domnului, a fost ngropat n pridvorul bisericii Sfntul
Gheorghe din insula mic.
334
PATERICUL ROMANESC
MONAHUL GHERONTIE DASCLUL Mnstirea Neam

(t
1812)
Cuviosul Gherontie era unul din ucenicii stareului Paisie i cel dinti printe duhovnicesc al mitropolitului Grigorie Dasclul (1823-1834). Originar din Moldova, el a intrat ca vieuitor n Mnstirea Neam cu puin nainte de
venirea stareului Paisie (1779). Apoi, fiind iscusit la minte, a fost trimis
mpreun cu monahul
a deprinde limba
Doroftei la Colegiul Sfntul Sava din Bucureti, pentru
greac. Aici a cunoscut pe tnrul Gheorghe Miculescu. mai trziu al arii Romneti, pe care 1-a adus la Mnstirea Neam i 1-a clugrit cu numele de Grigorie. Dup terminarea colii, monahul Gherontie a devenit un iscusit traductor al Sfinilor Prini de limb greac. mpreun cu fiul su duhovnicesc, ierodiaconul Grigorie, au tradus la Mnstirea Neam numeroase cri patristice, din care cele mai multe au fost tiprite. Vestea despre aceti doi clugri iscusii n cele duhovniceti i pricepui la tlmcirea crilor bisericeti se rspndise n tot pmntul romnesc. Erau cunoscui att mitropoliilor Veniamin Costachi i Dionisie Lupu, ct i episcopilor de la Buzu, Rmnicu- Vlcea i Arge. n anul 1812, monahul Gherontie mpreun cu ierodiaconul Grigorie se se duc n Muntele Athos, s se nchine sfintelor mnstiri celor de acolo i ntlneasc cu prinii cei cuvioi, pentru folosul sufletului". La ntoarcere, ns, cad ntre tlhari la Filipopoli, peste Dunre, unde Cuviosul Gherontie moare ca un adevrat martir. Ucenicul su l ngroap la Mnstirea Anarghiri din apropiere i se ntoarce la Neam. Dup apte ani i aduce osemintele i le depune n gropnia mnstirii de metanie.
mitropolitul de
CUVIOSUL SISOE SIHASTRUL Ctitor i egumen al Schitului Raru

(secolele
Acest cuvios printe sihstrea n
XVIII. Numele
3
XVIII-XIX)
Munii Rarului, pe
la sfritul secolului
su
era cunoscut n toate satele din mprejurimi. Sihastrii din

voi.
II,
Istoria Bisericii
Ortodoxe Romne,
colectiv,
Bucureti, 1958; C. Tomescu, Scurt
povestire istoric despre Sfnta
Mnstire Neamu, Mnstirea Neam,
1942
CUVIOI IMN PRIMA JUMTATE

codri
l
SECOLULUI XIX
i
lucrtor
al
335
lui
aveau de povuitor, fiind

credincioii de prin sate
l
vestit ascet
rugciunii
Iisus, iar
aveau de printe duhovnicesc
mijlocitor
clugrii din Schitul Raru l-au ales egumen i ntistttor al obtii lor. i era egumenul Sisoe ca o lumnare n sfenic pentru toi, adunnd n schit mai muli ucenici i povauind pe toi pe calea
lui,
ctre Dumnezeu. Auzind de nevoina
mntuirii. Dar,
vznd
cuviosul
c bisericile ortodoxe, mnastirile i schiturile

s
din nordul Moldovei erau persecutate de autoritile catolice austriece, a socotit
s mute Schitul
Moldova. treac cordonul (frontiera) austriac. Deci, adunnd n schit 30 de rani cu cai de munte, a aezat pe ei catapeteasma bisericii, odoarele, crile de cult i puina avere a schitului. Apoi, fcnd rugciune la Maica Domnului i srutndu-i sfnta icoan, mpreun cu tot soborul, au trecut noaptea frontiera, s fie observai de austrieci. Egumenul nsui mergea nainte cu icoana Maicii fie izbvii de tot rul. Domnului fctoare de minuni i se ruga cu lacrimi
n partea de sud a muntelui, care aparinea de
Raru
n vara anului
1800, egumenul Sisoe s-a pregtit
fr
In zorii zilei au poposit ntr-o

trunchi de brad
frumoas poian de munte, aproape de

aezat icoana Maicii Domnului ntr-un
liturghie de
locul numit Piatra Zimbrului". Aici au
au fcut priveghere
mulumire
Apoi au construit o biseric de lemn cu hramul Domnului", cum se vede pn astzi, n care au aezat catapeteasma i sfnta icoan, protectoarea schitului. Alturi au construit chilii pentru clugri i cele de nevoie. Aa a rennoit Cuviosul Sisoe Schitul Raru, scondu-1 de sub ocupaie strin. Adunnd n jurul su peste 20 de clugri i nvndu-i pe toi dragostea de Dumnezeu, dup civa ani s-a strmutat la ceretile lcauri.
Dumnezeu. Adormirea Maicii

lui
SCHIMONAHIA NAZARIA Mnstirea Vratec

(f
1814) 4
fost din nceput
nti a fost
Viaa schimonahiei Nazaria a ispite. Era de loc din Braov. Mai

Apoi, murindu-i soul, a
voia lui
4
nconjurat de necazuri
rmas
din tineree
Dumnezeu,
i-au murit
copiii.
cstorit i a nscut doi copii. vduv. Nu dup muli ani, cu Rmnnd singur i dorind s
Monahia Zenaida Racle
Arhim. Evghenie Ungureanu, Istoria Mnstirii Vratec, Mnstirea
Neam, 1923
336
PATERICUL ROMANESC
lui
nevoina vieii clugreti. Mai nti a petrecui n Schitul Scnteia din Vrancea, unde a fost fcut rasofor cu numele de Natalia. Apoi se mut la Schitul Boneti. Aici primi marele i ngerescul chip sub numele de Nazaria. Dorind o nevoina duhovniceasc mai nalt, schimonahia Nazaria a venit
slujeasc
Hristos, a intrat n
n inutul
Neam,
la Schitul Prul
Carpenului-Pipirig. Aici a cunoscut pe

aici la Schitul
marele duhovnic Iosif Pustnicul, care a strmutat obtea de
Durau,
sub
Muntele
Ceahlu,
unde
lu fiin
egumen
renumit sihstrie de
zile, n
clugrie. La Durau
n post, n
s-a nevoit
schimonahia Nazaria 14 ani de
tcere,
rugciune i
ascultare, devenind
a acelei alese sihstrii.
era
aa
de blnd, smerit
1788,
neleapt, nct o iubeau toate ca pe o adevrat
mam duhovniceasc.
Mnstirii Vratec, Cuviosul Iosif Pustnicul a adus pe schimonahia Nazaria de la Durau i a pus-o stare n Vratec. Astfel, smerita mireas a lui Hristos, prsind linitea, se face nceptoare unei obti noi, devenind prima stare a Mnstirii Vratec. i a condus cu mult nelepciune duhovniceasc soborul mnstirii, din anul 1788 pn n anul 1814. La aceasta a fost ajutat nu puin de Cuviosul Iosif i mai ales de Preasfnta Nsctoare de Dumnezeu, protectoarea mnstirii. Dup ce form o frumoas obte de clugrie cu peste o sut de surori i
In anul
dup
ntemeierea
rndui toate bine, schimonahia Nazaria s-a mutat din viaa aceasta, pentru a
lua plata ostenelilor sale.
ARHIMANDRITUL TIMOTEI
Stare
al
Mnstirii Cernica
(t
1816) 5
Acest cuvios printe era pmntean de neam din Cmpia Brganului. Auzind de Schitul Cernica i de stareul Gheorghe, a prsit din tineree grijile lumii i a venit s slujeasc lui Hristos. i era unul din cei mai iubii ucenici
ai
marelui stare.
n anul 1784, tnrul Timotei a fost
n anul 1793 a fost hirotonit
clugrit mpreun cu ali 32 de frai, preot i numit egumen al Mnstirii Cernica.

duce
o
parte
dup
ce
Cuviosul
Gheorghe
din
clugri
la
Mnstirea
Cldruani.
'
Astfel, ieromonahul Timotei devine cel
mai apropiat colaborator
Monah Casian
Cernicanul, Istoriile sfintelor
mnstiri Cernica
i Cldoroani,
Bucureti, 1870

al
SECOLULUI
i
iubit
X IX
337
stareului
su,
fiind blnd,
smerit, asculttor n toate
de ntreaga
obte.
moartea stareului Gheorghe, obtea Mnstirii Cernica a ales stare, la 5 aprilie, 1807, pe printele Timotei ieromonahul. a povuit bine sfnta mnstire 9 ani de zile, fcnd multe i nsemnate mbuntiri i pzind
Dup
cu sfinenie
vieuitorii
aezmntul
naintaului su. In toamna anului 1807 a primit ntre

frate Constantin,
la Cernica.
mnstirii pe tnrul
de
care avea
devin mai
trziu Sfntul Ierarh Calinic
n anul 1809, stareul Timotei
ncepe construcia unei mari biserici pe insula Sfntul Nicolae, n locul vechii
biserici distruse
Mnstirea
de cutremur. n anul 1813, arhimandritul Timotei fondeaz de maici Pasrea, n pdurile din apropiere, unde mai trziu s-au
ngrijit
nevoit multe din rudele prinilor de la Cernica.
Pe lng aceste nnoiri, stareul Timotei s-a meninerea vieii duhovniceti n obtea format cu
Gheorghe.
unitatea
atta
nu puin i de trud de Cuviosul
A mrit numrul
frailor din obte, a continuat tipicul slujbelor

ales, a
ascultrilor rnduite n
aezmntul lsat mnstirii i, mai

lui
meninut
dragostea ntre frai. Pentru viaa
aleas, pentru nelepciunea

iubit
blndeea cu care pstorea turma lui Hristos, stareul era toi, ca un adevrat printe duhovnicesc.
respectat de
La
3 martie, 1816, arhimandritul Timotei s-a mutat la
Domnul, lsndu-i
ucenicii lipsii de mngierea sa
printeasc.
EPISCOPUL IOSIF DE
(t
ARGE
ai
1820)
Acest episcop este vrednic de pomenit ntre cei mai alei ierarhi
Bisericii noastre din secolul
XIX,
att
pentru buna chivernisire a Eparhiei
Argeului, ct
bisericeti.
pentru rvna cu care struia la traducerea
tiprirea crilor
S-a nscut n satul Malaia de pe rul Lotru-Craiova, n jurul anului 1750.
Tatl su,
fiind
preot,
1-a
Mnstirea
egumen
la
Cozia, unde se
nvat carte din clugrete. Mai
copilrie.
Apoi
se
retrage la
trziu este hirotonit
numit
Mnstirea
Sfntul
Dumitru din Craiova.
n anul
1792 este
hirotonit arhiereu cu titlul de episcop al Sevastiei". Iar la sfritul anului
1793 este numit episcop
al
Eparhiei Argeului, abia renfiinat, pe care o
pstorete cu duhovniceasc rvn

6
nelepciune timp de 27 de
255-263
ani.
Istoria Bisericii
Ortodoxe Romne,
voi. II, colectiv, 1958, p.
338
PATERICUL ROMNESC
Ca un
iscusit slujitor al Bisericii lui Hristos, s-a strduit
s nnoiasc mai
1797Curtea de
multe biserici, mnstiri
schituri din eparhia sa. Astfel, ntre anii
1800 a construit noi
chilii
i un
paraclis de
iarn
la
Mnstirea
Arge i
a rennoit catedrala voievodal, mpodobind-o cu picturi
odoare.
Pentru moatele Sfintei Mucenice Filofteia a fcut o racl

clopot mare cu a sa cheltuial.
nou i
a turnat
un
reparat, de asemenea,
Mnstirile
Stni-
oara- Arge i Antim din Bucureti. Fiind un bun crturar i statornic aprtor al Ortodoxiei romneti, s-a ostenit toat viaa s traduc i s tipreasc cri de slujb i de aprare a dreptei credine n Hristos. Din crile traduse de episcopul Iosif din limba greaca se pot aminti: Octoihul - 1774 i 1794; Urmarea lui Hristos - 1792 i Comoara dreptei credine - 1793. Iar dintre crile traduse la cererea lui,
ndreptate
tiprite cu a sa cheltuial, amintim: cele 12 Mineie tiprite la
Buda n anii 1804-1805; Slujba Sfntului Nifon - 1806; Octoihul, tradus de monahul Gherontie i ierodiaconul Grigorie din Mnstirea Neam - 1811; Adunarea pe scurt a dumnezeietilor dogme, mpotriva uniaiei din Transilvania, tradus de ierodiaconul Grigorie i tiprit la Mnstirea Neam n anul 1816; Tlcuire pe scurt la Antifoanele celor 8 glasuri, tradus de acelai monah Gherontie la cererea sa i tiprit la Mnstirea Neam n 1817, precum i altele. Episcopul Iosif mrturisea dreapta credin i prin exemplul vieii sale, fiind un bun slujitor al Bisericii i un adevrat pstor al turmei lui Hristos. n anul 1808 avea n eparhia sa 114 biserici de zid, 250 biserici de lemn, 699 preoi de mir, 30 ieromonahi, 445 diaconi, 3 ierodiaconi i 24 mnstiri i
schituri.
Ajungnd la adnci btrnei, s-a svrit din via toamna anului 1820 i a fost ngropat lng biseric.
la
Mnstirea Antim,
CUVIOII
Se cuvine
ierodiaconi
PRINI
DIN
MNSTIREA
SECU
(Ucii de turci
n septembrie, 1821)
facem pomenire aici i de cuvioii prini - clugri, ieromonahi - ucii de turci n luptele date la Mnstirea Secu n
toamna anului 1821, mpotriva eteritilor greci. Odat cu ocuparea mnstirii de ctre eteriti, au fost reinui nuntru i civa mireni dimpreun cu treizeci de clugri. Turcii, cutnd s izgoneasc pe rsculai, au asediat mnstirea. Apoi, dup dou luni de rezisten i de
CUVIOI DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI

zzm
sacrificii,
XIX
339
mnstirea
a fost incendiat
rsculaii au deschis porile. n
murind de Dumnezeu, n acel zicel au fost ucii cu sabia 28 de clugri nevinovai din obtea Mnstirii S^cu i apoi ngropai n aceleai gropi comune din apropiere 7 Uciderea acestor cuvioi clugri n propria lor mnstire este un fapt jmc n istoria monahismului nostru. Aceasta ne amintete de Cuvioii Prini
:âsul acela s-a
dezlnuit un cumplit
atac n curte
n biseric,
izbele
pri
multe de fiine omeneti.
Cu ngduina
lui
jcii de beduini n Sinai, n Rait

IV- VI.
la
Mnstirea
Sfntul Sava, n secolele
Martor
al acestui
mcel
a fost Cuviosul Zosima, un mare sihastru de
Pocrov, care a scris n nsemnrile sale cteva pagini zguduitoare.

dar, ne amintim cu recunotin de aceti clugri, martiri nume, care i-au vrsat sngele nevinovat pentru dragostea lui Hristos. Se
Se cuvine,
!2r
spune din btrni
c pn
n zilele noastre apar
pe
pmnt
pete roii de snge,
re locul unde au fost tiai cu sabia cuvioii martiri romni.
ARHIMANDRITUL ILARIE Stare al Mnstirii Neam

(1818-1823)
8
Arhimandritul Ilarie era originar din Bucovina, fiind unul din duhovnicii
ie frunte
ai
Mnstirii
Neam i
ucenic
al
stareului Paisie.
Despre acest
era drept moldovean, cuvios stare scrie n arhiva mnstirii ;u multe fapte bune, pricopsit (mbogit) n cele duhovniceti
viteaz n toate scrbele
om mpodobit i politiceti,
ntmplrile ce-i veneau".

fost
meninerea vieii duhovniceti n marea lavr ale sale. Pe atunci, Mnstirile Neam i Secu ?i n cele patru schituri numrau peste 500 de clugri n viaa de obte i aproape 100 de sihastri n pdurile din mprejurimi, mai ales n jurul Schiturilor Pocrov, Sihstria i pstreze unitatea deplin ntre monahi, Sihla. Stareul Ilarie se strduia
Cea
dinti
grij a sa a
rvna pentru biseric, pentru rugciune, pentru ascultare

citirea scrierilor Sfinilor
desvrit i
pentru
Prini. Sub ndrumarea
lui
s-au tiprit n tipografia
Mnstirii
"
Neam i
cteva
cri
bisericeti de
mare importan, precum:

ale arhiereului Narcis
Dup
afirmaiile pustnicului Zosima de
la
Schitul
Pocrov
Creulescu din
Minstirea
5
Neam.
Arhiereul Narcis Creulescu, Istoria Mnstirilor Neam i Secu cu ale lor schituri, mss. f-wl-5696/BAR; C. Tomescu, Scurt povestire istoric despre Sfnta Mnstire Neam, 1942, p.
-2^3
340
PATERICUL ROMNESC
Cuvintele Sfntului Isaac irul (1819), Sfnta Evanghelie (1821), n cea- mai aleas ediie; Carte pentru pravil (1823) i Psaltirea (1823-1824).
Sub stareul Ilarie au venit grele ncercare peste mnstirile din inutul Neam, i anume, luptele dintre turci i eteritii greci, incendierea Mnstirii Secu i a Schitului Sihstria, risipirea clugrilor prin sate i pduri i jefuirea sfintelor lcauri. Stareul Ilarie, fiind insuflat de Dumnezeu, a ascuns n muni icoana fctoare de minuni a Maicii Domnului, precum i tipografia.
Apoi, pltind o
sum
de bani, a izbvit
Mnstirea Neam
el
de foc
pustiire.
n anul 1822, cnd s-a linitit Moldova, stareul a trimis trei
au adus icoana Macii Domnului din munte. Iar
clugri i mpreun cu toat obtea au
ntmpinat-o cu lacrimi, au aezat-o din nou n biseric
au fcut rugciuni
de mulumire
se
priveghere de toat noaptea. n locul unde a fost ascuns
icoana, stareul a ntemeiat Schitul Icoana, n cinstea Maicii Domnului,
cum
vede
pn
astzi.
ani de
Dup
ase
povuire
a marii lavre, cnd
obtea
se ntemeiase din
nou, Cuviosul Ilarie s-a simit chemat de Hristos
a adormit cu pace n
toamna anului 1823,
fiind plns
de
tot soborul.
CUVIOSUL IOSIF PUSTNICUL

Mare duhovnic
a.
al
Mnstirii Vratec
1828) 9
(t
Viaa
Cci
Ieroschimo nanul Iosif Pustnicul" a strlucit n monahismul nostru ca o fclie de mult pre, din a doua jumtate a secolului XVIII, pn la nceputul
secolului trecut.
era sihastru
i dascl
iscusit al
rugciunii
lui Iisus,
preot
duhovnic renumit,
organizator de
mnstiri. Iat
printe adevrat pentru mireni faptele cele mai importante
i clugri i bun
ale Cuviosului Iosif,
numit de toi Pustnicul". Acest mare duhovnic era de loc din inutul
Neam.
Iubind pe Hristos, a
clugreasc. Mai nti s-a nevoit n obtea Mnstirii Neam, ntrecnd pe muli cu smerenia i ascultarea. Vznd aceasta, stareul lavrei 1-a fcut clugr i ieromonah. Mai trziu, rvnind
din tineree viaa
mbriat
marilor prini, ieroschimonahul Iosif s-a retras la singurtate, n pdurile

seculare din apropierea Schitului Sihla. Acolo s-a nevoit
9
muli
ani n post
Monahia Zenaida Racle i Arhim. Evghenie Ungureanu,
Istoria
Mnstirii Vratec, Mnstirea
Neam, 1923

rugciune, mpreun cu doi ucenici mimele de Chiliile lui Iosif".
ai
SECOLULUI XIX
astzi, locul acela
341
si.
Pn
poart
o
La rugmintea stareului
Khstrie de
se
Paisie, Cuviosul Iosif ajunge
duhovnic
la
mic
aici
clugrie
de
la
la
Prul Carpenului-Pipirig, n anul 1780.

Schitul de maici Durau,
De
mut
cu toat obtea
lng Ceahlu. Acolo
n partea locului. n 1785 se pdurile Vratec, ajutnd la ntemeierea mnstirii si acelai nume, mpreun cu schimonahiile Olimpiada i Nazaria. Dup ce formeaz o obte de peste 200 de clugrie, pe care le rovruiete duhovnicete mai bine de 30 de ani, Cuviosul Iosif Pustnicul se mur n odihna lui Hristos, n anul 1828, i este nmormntat n biserica mare
r^ganizeaz o sihstrie
clugreasc renumit
retrage
iari
la linite n
ctitorit de
el.
b.
Fapte
cuvinte de
nvtur
c
att de mult sporise n viaa 1. Se spunea despre Cuviosul Iosif C-hovniceasc, nct ajunsese unul din cei mai renumii sihastri din Munii Sihlei. Se nvrednicise nc i de darul facerii de minuni i al izgonirii duhurilor necurate, cum puini erau n vremea sa.
avea doi ucenici din Mnstirea Neam, pe Se mai spunea despre el ^himonahii Gherontie i Gherman. Toi trei mpreun se rugau, pri vegheau mplineasc poruncile lui Hristos i cnte ziua i noaptea i se sileau
2.
mririle
3.
lui
Dumnezeu.
Locuina Cuviosului Iosif i a ucenicilor si era format din trei chilii ie lemn i pmnt, aezate ntr-o poian, alturi de un mic paraclis. Btrnul :obora din pustie foarte rar. Hrana i-o procurau din fructele de pdure i din
legumele cultivate n jurul
-Chiliilor lui Iosif", prul
fructiferi.
chiliilor.
astzi se mai
i
vd
poian urmele
poiana care
poart numele i civa pomi

clugrii din inutul
4. Ieroschimonahul Iosif era cunoscut de
Neam
ca
i mare dascl al rugciunii lui Iisus. De aceea, *eneau la el pentru cuvnt de folos i spovedanie numeroi sihastri din Munii Sihlei i din pdurile Agapiei, clugri i egumeni din Schiturile Sihstria, Sihla, Pocrov i Mnstirea Neam. Iar btrnul i primea pe toi cu dragoste, ti asculta, i nva tainica lucrare a rugciunii lui Iisus, i mrturisea i, dup
_3 foarte iscusit duhovnic
;s
i
ospta cu mncare pustniceasc,

5.
libera cu pace la chiliile lor.
Cuviosul Iosif Pustnicul a fost
i un
vestit organizator
de sihstrii n de maici
prinul
Neam. Cci,
fiind rnduit
printe duhovnicesc
la Schiturile
342
PATERICUL ROMNESC
i Mnstirea Vratec, pe toate Ie-a mpodobit cu viaa de obte, cu slujbe alese i cu clugrie rvnitoare pentru Hristos, care triau n mult dragoste, n ascultare i necontenit rugciune. 6. Despre acest mare sihastru se spune c avea aa de mare rvn la
Prul Carpenului, Durau
lcauri, singur ajuta pe lucrtori. ntre anii 1790-1800, cnd s-a construit biserica Mnstirii Vratec cu hramul Adormirea Maicii Domnului", duhovnicul Iosif cra cu minile sale piatr, var, nisip i ap i le urca pe schel. Iar pentru lucru aduna bani de la cei avui i cu dare de mn
zidirea sfintelor
pltea lucrtorii. Astfel, Cuviosul duhovnic al Mnstirii Vratec.

7.
Iosif este cinstit ca cel dinti ctitor
Dei
petrecea n obte, btrnul ducea
via
duhovniceasc
ascez i
necontenit rugciune. Iar pentru sfinenia vieii sale a fost binecuvntat de Dumnezeu cu darul vindecrii i al mngierii oamenilor. Zilnic veneau la el mireni i clugri pentru cuvnt de folos. Veneau oameni bolnavi de duhuri
necurate
8.
se ntorceau napoi
mngiai
vindecai.
Fiind naintevztor, Cuviosul Iosif, numai ct privea pe cineva n
nelegea de ce patimi i gnduri era luptat sau de ce boal suferea. De aceea, cunoscnd pricina, vindeca pe toi cu rugciunile sale, cci era unul din cei mai renumii duhovnici i dascli ai rugciunii din inutul Neam.
fa,
9.
Mai
nainte de obtescul
su
sfrit, Cuviosul Iosif a prevestit
c vor
veni tulburri mari i rzmerie peste ara Moldovei. Satele i mnstirile vor fi jefuite, Mnstirea Neam va rmne un timp pustie, iar celelalte - Agapia, Secu, Sihstria i Vratec - vor fi arse de foc. Aceast profeie a ieroschimonahului Iosif Pustnicul s-a mplinit n toamna anului 1821, n
timpul rscoalei eteriste.
CUVIOSUL PIMEN IEROSCHIMONAHUL

Duhovnicul Sfntului Calinic de
la
Cernica
(1762-1831)
a.
10
Viaa
i
duhovnic
al
Acest cuvios printe a fost un mare nevoitor
Mnstirii
Cernica. S-a nscut n Bucureti, n anul 1762. n 1784 a intrat n viaa monahal, ca ucenic al stareului Gheorghe. Dup trei ani a fost clugrit, iar
puin mai
10
trziu a fost hirotonit diacon
preot.
Monahul Casian Cernicanul, op.
cit,, p.
86-110
A SECOLULUI XIX
343
Ieroschimonahul Pimen s-a nevoit n Mnstirea Cernica pn dup moartea stareului Gheorghe. n anul 1812 se duce la Sfntul Munte, iar n anul 1818 arhimandritul Dorotei, stareul Cernici, l cheam la metanie, unde
rmne
ca printe duhovnicesc
al
obtii
pn
la sfritul vieii sale.
La 29 august, 1831, i-a

ngropat
Domnului
a fost
lng
biserica veche a Sfntului
Gheorghe din insula mic.
b.
1.
Fapte
cuvinte de
lng
nvtur
iubit
Ieroschimonahul Pimen a fost cel mai

care a crescut
apropiat ucenic
al
marelui stare Gheorghe, pe
timp de 22 de ani.
inima
De
la el a deprins sa fie iubitor
s-a format duhovnicete de linite, blnd, smerit cu
nvat s svreasc cele sfinte cu fric i s iubeasc oamenii. De la stareul Gheorghe a nvat Cuviosul Pimen meteugul Sfintei Spovedanii i
foarte
rvnitor
pentru
Domnului. cu cutremur" i
casa
De
la
el
lucrarea cea de
tain a rugciunii
lui Iisus.
2. Acest cuvios printe a fost rnduit de Dumnezeu fie povuitor i printe duhovnicesc al fericitului Calinic. n anul 1807 cnd acesta vine la Cernica, stareul Timotei l ncredineaz ca pe un odor de mare pre duhov-
Pimen, fiindc era un btrn iscusit n clugrie i cel dinti ucenic al stareului Gheorghe, om cu via nalt, dup cum mai muli ucenici ai lui mrturisesc".
nicului
3.
Printele Pimen a
i-a fost
povuit duhovnicete pe
fericitul Calinic din anul
Munte. Iar dup ntoarcerea btrnul se mut la cele venice. i a povuit cu atta nelepciune pe Cuviosul Calinic prin rugciune, prin cuvnt i prin exemplu, nct n puini ani ucenicul i-a ntrecut dasclul su.
1807
n anul 1812, cnd se duce la Sfntul
n
pn
ar,
duhovnic
pn
n anul 1831, cnd
4.
muli
ani acolo n
Retrgndu-se Cuviosul Pimen la linite tcere i rugciune. Ascultarea
n insula
lui
mic,
s-a nevoit
cea mai aleas, rnduit
de Sfntul Calinic, a fost aceea de a spovedi

vieii lui ajunsese peste tot
se
i mngia
pe oameni. Faima
ci
alergau la
el
nu numai clugri,
mireni, de
mrturiseau
5.
cereau cuvnt de
nvtur.
Dorind
prinii atonii, Damaschin. Acolo s-a nevoit ase ani la linite, ntr-un loc pustiu, n priveghere, n rugciune i cugetare la cele dumnezeieti, biruind ispitele vrjmaului.
deprind mai bine lucrarea minii i s se foloseasc de n anul 1812 a plecat la Sfntul Munte cu ucenicul su,
344
6.
PATERICUL ROMNESC
Dup
ntoarcerea btrnului din Athos, prinii din Cernica nu se
mpcau
le fie
stare Cuviosul Pimen, pentru
el
voia
fac
chinovie
chiar ca la Sfntul Munte,
i prinii
de
aici, fiind
neobinuii cu acea
ucenicul
via
iar
aspr, nu voiau
s strice legile stareului Gheorghe,

era
nceptorul acestei obti".
clugrii au ales stare pe fericitul printele Pimen a rmas duhovnicul obtii pn la

aceea,
7.
De
Calinic,
su,
sfritul vieii sale.
Acest
mbuntit btrn
la
un clugr de
linite
de rugciune. Ziua
noaptea era nelipsit de
biseric
sculpta cruci
le
mprea
la frai.
i de la ascultare, iar n timpul liber Permanent lucra cu minile, iar cu mintea
zicea
rugciunea
lui Iisus.
8. Se spunea despre acest cuvios era foarte nelept i iscusit nsui Sfntul Calinic, n vremuri de primejdie i nedumerire, venea printele sau duhovnicesc i niciodat nu ieea din cuvntul lui.
la cuvnt,
la el
ca
la
9. n anul 1829, ntr-o noapte
de
iulie, Sfntul Calinic a
avut o nfricoat
vedenie. Atunci, ndat lundu-i rasa, a alergat la printele
Pimen
n insula
mic
i, intrnd n chilie,
i-a
spus vedenia. Iar btrnul i-a rspuns:
Nu
este,
fiule,
nlucire
diavoleasc,
ci
este
adevrat vedenie
dumnezeiasc, pentru i mie mi s-a artat de trei ori n aceast noapte aceeai vedenie. Dup ce mi-am fcut canonul, m-am aezat pe acest scaun odihnesc puin pn va toca de Utrenie, i m-a furat somnul. Odat am vzut se deschide ua chiliei i a intrat printele stare Gheorghe i cu dnsul ali doi. Unul era mbrcat arhierete i altul ostete, pe care i asemnm cu Sfntul Nicolae i Sfntul Gheorghe. A zis arhiereul ctre stare: Cum se nevoiete fiul Pimen n podvigul (cinul) clugresc?" Stareul i-a rspuns: Bine petrece pn acum, cu rugciunile preasfiniei tale". i ntorcndu-se Sfntul Nicolae ctre mine, mi-a zis: - Fiule Pimen, zideasc n ostrovul te duci s spui fiului Calinic acesta o biseric n numele Sfntului Gheorghe, ca s nu fie clugrii
amestecai cu mirenii,
Iar Sfntul
c se va defima chipul monahicesc.

vom
zis:
Gheorghe mi-a adugat:

trimite!
i tot ce-i va trebui noi

Gheorghe mi-a
Iar stareul
- Fiule Pimen,
fii
ndemnator
la acest lucru!
la
urm
iar
a zis:
Vino
la
biseric! n clipa aceea
m-am
deteptat.
cei
La biseric, trei brbai.
vremea canoanelor, am adormit puin i

Utrenie
mi s-au artat
acest scaun,
Dup
am
am
venit la chilie i,
eznd pe
fiind foarte ostenit,
adormit puin
a venit iar stareul
cu acei doi
i m-au
mpins cu mna, zicndu-mi:

-
SECOLULUI
XIX
345
Scoal- te de spune fiului Calinic nu mai zboveasc! Auzind toate acestea Sfntul Calinic i fiind ndemnat de Cuviosul Pimen, Hlat a nceput sa zideasc pe insula mic o frumoas biseric n cinstea Sfntului Marelui Mucenic Gheorghe, cum se vede pn astzi.
10. Acest preacuvios printe a avut
>a
fost
viaa.
Dup
de minunat precum mrturia Sfntului Ierarh Calinic, moartea Cuviosului
un sfrit
tot att
?unen
a fost
aa:
pe un scaun
n anul 1831, de ziua Sfntului Prooroc Iezechiel, a slujit liturghia i,

fiind foarte ostenit, a stat
>-a
s se
odihneasc
a adormit
puin.
artat n vedenie
c era ntr-un cmp
frumos,
acolo, ntr-acel cmp, era
mprteas
strlucind ca soarele,
btrni foarte luminoi care Sfntul Nicolae i stareul Gheorghe, eznd amndoi pe dou scaune. Deci s-a sculat stareul i i-a zis: - Fiule Pimen, vino aproape de mine! i, apropiindu-se, i-a pus o cruce :>e piept i, dndu-i o hrtie n mn, i-a zis: Pn la 40 de zile vei veni la
ioi
r:oi,
eznd pe un prea sunt
scaun. Alturi,
lng
dnsa,
mpreun cu cei ce sunt scrii aici n aceast hrtie. Desfacnd acea hrtie citit-o i, la urma tuturor, a vzut ca era i stareul Calinic. Cum 1-a vzut i neles c are s moar, Cuviosul Pimen a ngenuncheat naintea mprtesei
a zis:
fiindc are
mprteasa ngerilor i a lumii, s fac ceva bun, iar n locul
rog
mai
lui ia
pe
altul!
rmn acesta acum, i aa s-a scris altul,
anume Nectarie schimonahul.
Dup
aceasta s-a deteptat i, nelegnd
scrii n acea hrtie, Cuviosul
au s moara toi acei ce erau Pimen numaidect i-a luat pe ucenicul su
Damaschin, a mers aproape de biseric i a nceput s-i sape mormntul. Apoi, n toate nopile mergea de-i fcea canonul lng mormnt.
11.
Cnd
s-au mplinit 40 de zile, n seara de
Tierea Capului
Sfntului
Ioan Boteztorul, fiind slujba la canoane, l-au apucat nite clduri i, venind
Damaschin cheme pe printele stare Calinic. gsit eznd pe un scaun i i-a zis: - Fiule Calinic, acum nu te scrbeti eu am duc la Ierusalim i rugciunile stareului nostru Gheorghe vor fi cu tine. Eu, dei voi despri cu trupul, cu duhul voi fi cu tine, iar rugciunile stareului Gheorghe :e vor ntri n suprrile ce te vor ntmpina. Te rog, iubite fiule, dup ducerea mea de aici pui trupul n mormntul cel spat de mine i mntuiete-te n Domnul. Cum vorbeau ei ntre dnii, 1-a vzut a plecat capul pe scaunul ce edea i i-a dat duhul. Era anul 1831, august 29. Deci, adunndu-se prinii,
ia chilie,
a trimis pe printele
1-a
Venind stareul,
au fcut gtire de ngropare
l-au pus n
mormntul
cel
spat de dnsul.
346
12.
PATERICUL ROMNESC
A
doua
zi,
dup
adormirea Cuviosului Pimen, Sfntul Calinic a
scris
aceste rnduri n condica
Mnstirii Cernica:
rposat printele Pimen, ieroschimonah, duhovnic,
1831, august 30.
om
cuvios, de vrst ca la 55 de ani sau 60, de patruzeci de ani n obte, cu
neamul pmntean, la statul trupului de mijloc, cam oache, barba nspicat, mai mult alb i scurt. Sfritul i-a fost foarte minunat, dup ce i-a spat groapa singur cu 40 de zile nainte nefiind cu nimic bolnav, smbt, august 29, a slujit Sfnta Liturghie. Duminic, 30 (august) a nceput slujba mnecrii i ieind din biseric, a trimis ucenicul de m-a chemat i venind la sfinia sa, mi-a spus cte ceva
de-ale duhovniciei
i -mi
zice
i-a sosit
sfritul.
Eu n-am
crezut
i aa
stnd de
cuvnt de pe
vorb amndoi, stnd n pat rezemat de pretele chiliei, mi-a zis acest urm: S nu te mhneti! i i-a plecat capul i i-a dat Duhul. Dumnezeu s-1 odihneasc i pe noi s ne ierte i s ne miluiasc" 11
.
Calinic, arhim.
Stare - Cernica.
SCHIMONAHII GHERONTIE
Pustnici n
(secolele
I GHERMAN
Munii
Sihlei
XVIII-XIX)
Aceti doi clugri sihastri au fost mai nti vieuitori n Mnstirea Neam, n a doua jumtate a secolului XVIII. Mai trziu, iubind viaa de linite i auzind muli clugri sihstreau n Munii Neam, s-au retras amndoi n pdurile din prile Sihstriei i ale Sihlei. Aici se nevoiau nu
puini pustnici, printre care i ieroschimonahul Iosif. Deci, au devenit ucenici i fii duhovniceti ai acestui mare sihastru i au petrecut mpreun muli ani n pustie. Cuviosul Iosif le-a fcut chilii n aceeai poian, alturi de chilia sa. Apoi le-a rnduit rugciune, ascultare i nevoin cu msur, iar ei petreceau n mare dragoste duhovniceasc, nct se foloseau toi de ucenicii Cuviosului Iosif. Pentru hran, prinii Gherontie i Gherman semnau n jurul chiliilor cartofi i legume. Iar din livada pus de Cuviosul Iosif adunau toamna prune i mere pe care le uscau pentru iarn. Din pdure adunau lemne de foc, burei
mnstirile dimprejur. Aceasta era viaa sihastrilor Gherontie i Gherman. Ziua i noaptea pri vegheau i slveau pe Hristos, fceau ascultare btrnului, lucrau n
alune, iar pine primeau din
11
Condica veche cu nsemnri, de
la
muzeul Mnstirii Cernica.
A SECOLULUI XIX
347
grdin i pregteau seara de mncare. Toate le fceau cu bucurie i neadormit rugciune. Duminica i n srbtori se adunau muli sihastri la
Iosif. Atunci, btrnul svrea Sfnta Liturghie, iar ucenicii cntau stran i se mprteau. La urm gustau cu toii din masa dragostei i, srutndu-se n Domnul, se despreau. Aceti doi sihastri aveau i alt porunc de la stareul lor. ngrijeasc de clugrii bolnavi din pustie, iar pe cei greu suferinzi s-i coboare n Schitul Sihstria sau s-i duc la bolnia Mnstirii Neam. Dup mai muli ani de nevoin, Cuviosul Iosif s-a dus cu ucenicii si la Mormntul Domnului, dorind pustniceasc n Valea Iordanului. Dar, vznd la Locurile Sfinte sunt tulburri i rzboaie, s-au ntors cu toii la iubita lor pustie din Munii Sihlei. Mai trziu, btrnul a fost trimis duhovnic la maici, iar ucenicii si au rmas singuri la pustie. Deci, primind i ei
Cuviosul
la
ucenici,
au petrecut n Poiana
la
lui
Iosif"
pn
la
moarte.
Apoi,
dup
i
adormirea Cuviosului Iosif

ucenicii si, Gherontie
Mnstirea Vratec,
s-au mutat la Hristos
i Gherman, i
au fost ngropai n aceeai poian.
CUVIOSUL ZOSIMA PUSTNICUL

Schitul
Pocrov-Neam
XVIII-XIX)
Neam. Aici s-a meteugul vieii
(secolele
Schimonahul Zosima era cu metania din Mnstirea

nevoit
pn
spre
sfritul
secolului
XVIII,
deprinznd
duhovniceti de
la cei
fiind nzestrat
de Dumnezeu cu darul frumoasei cntri, a avut

auzind de pustnicii din munii Pocrovului
mai alei clugri. Apoi, primind marele chip ngeresc mult vreme
ascultarea de protopsalt.
Mai
trziu,
de rnduiala
ascetic a acestei sihstrii, schimonahul Zosima se retrage la Schitul Pocrov.

Aici, dup tradiia locului, devine pustnic n Muntele Chiriacu din apropiere, unde se ne voiau muli sihastri renumii. Fiecare se ostenea n chilia sa toat sptmna. Iar Duminica se adunau cu toii la Sfnta Liturghie n schit, se mprteau cu Trupul i Sngele Domnului, apoi pleca fiecare la ale sale. Astfel a sihstrit Cuviosul Zosima muli ani n pdurile Pocrovului, n post, n priveghere i n neadormit cntare i rugciune. ndeletnicirea sa era scrierea de manuscrise. Btrnul copia cuvintele Sfinilor Prini i diverse cntri bisericeti, pe care apoi le dona la schituri i la sihastri. Avea nc
348
darul de a
chiliei sale.
PATERICUL ROMNESC
compune
stihuri
duhovniceti, pe care
le cnta singur n linitea
In anul 1821 au venit ncercri grele peste mnstiri i peste ara Moldovei, care au tulburat mult sufletul Cuviosului Zosima. Iat ce scrie el despre ele n nsemnrile sale:
mplinindu-se anul de la Hristos 1821, eznd eu, monahul Zosima, la obinuita mea linite n pustiul Pocrovului a Sfintei Mnstiri Neamului i ieind dup obiceiul meu la Sfnta Liturghie, i dup ce m-am ntmpinat cu
prinii
-
schitului au nceput a
ntreba:
- tii, frate, ce s-a ntmplat n
sptmna
aceasta n
Moldova?
Ba
nu,
am rspuns. Ce
s tiu eu?
cum i
primejdia
ce
Atunci, prinii mi-au povestit pe rnd tulburrile ce s-au pornit peste
ara Romneasc i
Mnstiri "
Moldova,
amenina
a
Sfintele
ntr-adevr, din cauza rscoalei eteriste,
Mnstirea Neam
rmas
pustie
clugrii s-au risipit prin schituri i pduri. Asemenea au ptimit i Mnstirile Agapia, Vratec, Bistria i Sihstria. Toate au fost
un an de
jefuite
zile,
iar
unele
Secu.
incendiate
de
turci.
ns,
cel
mai mult a
fost
distrus
Mnstirea
mnstirea este asediat de turci, Auzind aici se dau lupte grele i Cuviosul Zosima, ndemnat de Duhul Sfnt, a venit noaptea n preajma mnstirii s dea o mn de ajutor srmanilor clugri nchii ntre ziduri i
ameninai cu moartea. De asemenea, prin codri i muni rtceau sute de clugri i mii de rani fr hran i adpost, izgonii din slaurile lor. Privind btrnul de pe culmea dealului, plngea de jalea sfintei mnstiri. Apoi, aflnd tezaurul, icoanele cele de mult pre i sfintele vase ale Mnstirilor Secu i Agapia sunt tinuite sub zidurile ei, s-a furiat noaptea, a
spart zidul, a scos odoarele
ngropate timp de un an
i le-a ascuns n Muntele Vasanu, unde au stat i jumtate. Dup ce s-a linitit rscoala i clugrii
Zosima a adus tezaurul din nou la mnstire. Astfel a salvat pustnicul Zosima de la foc i jaf icoanele i odoarele Mnstirilor Secu i Agapia. Apoi, ntorcndu-se la chilia sa n pdurile
s-au ntors la ale lor, Cuviosul
Pocrovului, a scris toate acestea, spre
Cuviosul Zosima a mai alctuit

adresate
mireni.
tiin celor ce vor urma. i cteva Plngeri" frumos
versificate,
clugri i Mnstirii Vratec, Plngerea Mnstirii Secu, Plngerea Mnstirii Agapia, Plngerea Mnstirii Slatina, Plngerea Mnstirii laului i altele.
mnstirilor
jefuite
profanate, care apoi se cntau de
Astfel,
a scris Plngerea
SECOLULUI XIX
pn schit i
la
349
Aa
s-a nevoit Cuviosul
Zosima
pdurile Pocrovului
adnci
btrnei. Apoi, simindu-i sfritul aproape, s-a cobort n cu pace ctre Domnul.
s-a
mutat
ARHIMANDRITUL DOMETIAN Stare al Mnstirii Neam

(1823-1834) 12
Dup
Neam
sfritul
mutarea din
via
a stareului Ilarie (f
1823),
obtea Mnstirii
a ales ntistttor,
povuitor i duhovnic pe arhimandritul Dometian.

lui
Acest venerabil stare era transilvnean, din inutul Braovului. Ctre

secolului
XVIII i-a nchinat viaa

nelept
Hristos
marea lavr,
devenind un
clugr
asculttor. n acea vreme,
Mnstirea Neam
era vestit n ntreaga
Peninsul Balcanic
n toate
marelui stare Paisie, ca

din toate colurile
a vieii duhovniceti de aici, atrgea
rile ortodoxe. Faima clugri alei
rilor romne, ca i din Rusia, Grecia, Serbia i Bulgaria. Din ar, la Neam, cei mai numeroi erau clugrii moldoveni (circa 80%), apoi transilvneni (5-10%) i puini vlahi" din ara Romneasc. Iar de
peste hotare veneau, ndeosebi,

greci,
clugri
din Ucraina
Rusia; apoi
clugri
macedoneni i srbi din Muntele Athos. Monahul Dometian a fcut ascultare mai nti la buctrie, la vite i la biseric. Apoi a lucrat n tipografie, ajutnd la legatul crilor i la rspndirea lor, mai ales n Transilvania. Invrednicindu-se de harul preoiei, a ajuns n puin vreme duhovnic iscusit. Iar n anul 1823, vzndu-1 prinii
_foarte iscusit la minte
vrednic de a
povui",
l-au ales stare.

fi
De
la nceput,
arhimandritul Dometian s-a dovedit a
un bun printe
duhovnicesc, rvnitor la cele dumnezeieti, chivernisitor n cele mnstireti,

iubitor de frai
de
nvtur,
nnoitor de biserici
milostiv cu cei sraci.
El a continuat opera de nnoire a vieii duhovniceti din
marea lavr, nceput
de stareul Ilarie
dup
cumplita
rscoal
din anii 1821-1822.
Mai
nti
adunat n
turcilor.
mnstire pe
toi clugrii risipii prin pduri
Apoi a rnduit duhovnici alei, spovedanie regulat la biseric i ascultare n tcere i rugciune. Sub stareul Dometian, obtea Mnstirii Neam cu toate schiturile ei numra pn la 600 de clugri. In aceeai msur s-a ngrijit i de nnoirea mnstirii i a schiturilor jefuite i arse de turci. Astfel, a restaurat biserica voievodal din incint
12
i metoace de frica sptmnal, prezen
Arhivele Statului - Filiala
Neam, Fond Mnstirea Neam, pe
anii
1800-1834.
350
ctitorit de
PATERICUL ROMNESC
tefan cel Mare (1497) i a zidit alturi a doua biseric nchinat Sfntului Mare Mucenic Gheorghe. A refcut chiliile din partea de sud a incintei, precum i Mnstirea Secu, aproape n ntregime mistuit de foc, iar la Schitul Sihstria a zidit din nou biserica de piatr i dou corpuri de chilii. Stareul Dometian a dezvoltat, de asemenea, i tipografia Mnstirii Neam. Era singura tipografie bisericeasc din Moldova i se cereau cri de cult i de folos sufletesc peste tot la bisericile i mnstirile din ar, ca i la
parohiile ortodoxe din Transilvania, ncepnd de la
la Sibiu,
Braov i ara
Aceste
Brsei
pn
Nsud, Munii
Apuseni
i Maramure.
cri
se distribuiau
mnstiri, schituri i la bisericile srace. O bun parte din cri se transportau de clugri, cu porunca stareului, peste Carpai, la fraii romni din Transilvania. Aceasta a fost dintotdeauna o datorie cretineasc de onoare pentru obtea Mnstirii Neam. Povauind marea lavr cu mult nelepciune timp de 11 ani i bineplcnd lui Dumnezeu, stareul Dometian s-a strmutat la cele venice n toamna anului 1834.
gratuit la
MITROPOLITUL GRIGORIE DASCLUL

al
rii
Romneti
13
(1765-1834)
a.
Viaa
i
ierarh al Bisericii lui Hristos a fost cel
mai de XIX. S-a nscut n Bucureti, n anul 1765, din prini iubitori de Dumnezeu. Din botez se chema Gheorghe Miculescu. La vrsta de apte ani, a fost dat nvee carte la coala elineasc de la Mnstirea Sfntul Sava. Aici se mprietenete cu monahul Gherontie de la Mnstirea Neam, cruia i devine ucenic. Dorind s slujeasc toat viaa lui Hristos, dup terminarea studiilor, tnrul ucenic prsete casa printeasc i se duce cu monahul Gherontie la Mnstirea Neam. Aici cunoate pe marele stare Paisie i gust din frumuseea vieii duhovniceti. Prin anul 1790 este clugrit i hirotonit diacon de Cuviosul Paisie, primind numele marelui ierarh Grigorie Teologul. Apoi este rnduit, mpreun cu duhovnicescul su printe Gherontie, la traducerea operelor Sfinilor
Acest luminat dascl
mitropolit al
seam
rii
Romneti din
secolul
13
Pr.
N.
M.
Popescu, Viaa
i faptele printelui
Grigorie Dasclul, Mitropolitul rii Romneti,

II
Bucureti, 1943; Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, voi.

Prefeele crilor mitropolitului Grigorie Dasclul tiprite n
colectiv,
Bucureti,
ntre
1958, p. 403-415;
ara Romneasc,
1823-1834.
:UVIOI DIN PRIMA JUMTATE
SECOLULUI
XIX
351
Prini din limba greac n limba romn. In anul 1812 cltoresc amndoi la Srlntul Munte. La ntoarcere, monahul Gherontie este ucis de tlhari aproape ie Dunre, iar ierodiaconul Grigorie se ntoarce singur la metanie. n anul 1820, ierodiaconul Grigorie prsete pmntul Moldovei i se stabilete la Mnstirea Caldruani. Iar la 10 ianuarie, 1823, este hirotonit episcop i ales mitropolit al rii Romneti, pstorind Biserica lui Hristos cu
nalt
*:
dragoste
nelepciune timp de 11
ani.
iunie, 1834, mitropolitul Grigorie, supranumit Dasclul", moare nmormntat lng zidul catedralei n partea de nord. Dup apte ani, osemintele sale s-au strmutat n gropnia Mnstirii Caldruani, iar n
este
La 22
prezent sunt aezate n pridvorul bisericii.
b.
1.
Fapte
cuvinte de
nvtur
la
Se spunea despre mitropolitul Grigorie c, pe cnd era elev
coala
elmeasca din
toi cei
in post, n
Mnstirea Sfntul Sava, era cel mai silitor la nvtur dintre 75 de elevi. De asemenea, i petrecea tinereea cu mult nelepciune,
rugciune
i
la
n citirea Sfinilor
Prini.
venirea printelui Gherontie de
2.
Ia
Se mai spunea despre dnsul
c, dup
lui,
Mnstirea Neam
Colegiul Sfntul Sava, att de mult s-a folosit tnrul
Gheorghe de smerenia
racut
blndeea inimii
c, dup
terminarea colii, s-a
el
clugr.
3.
Se spunea iari,
c att de mare era legtura dragostei
ntre printele
Gherontie
oameni
su, Gheorghe, c, pn la moarte, nimeni dintre i-ar fi putut despri pe unul de altul. Prin ei -mpreun petreceau clugria i crturria, smerenia i nelepciunea, dorul
ucenicul
nimic pmntesc nu
de Hristos cu dorul de cunoatere, blndeea cu ascultarea".
4. Vznd stareul Paisie pe acest tnr btrn intrnd n ne voina va fi vas ales al Bisericii lui Hristos, duhovniceasc i cunoscnd ntru sine indat 1-a tuns n schima monahal i 1-a fcut diacon. i era printele Grigorie foarte smerit i asculttor ctre toi.
5.
La traducerea crilor din limba greac, mpreun lucrau i
se ajutau
ierodiaconul Grigorie cu printele
su
duhovnicesc Gherontie. Tot ce
tlmcea
unul, ndrepta cellalt. Ei au tradus

tiprit la
mpreun multe cri, precum:
Patericul,
Bucureti n anul 1828; Octoihul, tiprit la Rmnic i Buda n anul 1811; Adunarea pe scurt a dumnezeietilor dogme, tiprit la Mnstirea Neam n anul 1816; Tlcuire pe scurt la antifoanele celor 8 glasuri, tiprit tot la Mnstirea Neam, 1817; cele 12 mineie, tiprite la Buda n anii 18041805; Vieile Sfinilor, tiprite la Mnstirea Neam, ntre anii 1807-1815 i la
352
PATERICUL ROMANESC
Bucureti, ntre anii 1834-1836; Tlcul Evangheliei, rmas n manuscris; Cri de nvtur, pentru Seminarul de la Socola i altele.
Cernd mitropolitul Dositei al rii Romneti de la Veniamin Costachi, printele Moldovei, s-i trimit doi monahi tlmcitori din limba greac, acesta i trimite pe smeriii clugri Gherontie i Grigorie din Mnstirea Neam. Cei doi monahi renfiineaz tipografia Mitropoliei din Bucureti, tipresc cri de slujb i nvtur, pun n rnduial biblioteca, apoi se ntorc iari n Moldova, la metania lor.
6. 7.
Se spunea pentru ierodiaconul Grigorie
c mare i nemngiat durere

la
a avut cnd a
vzut pe printele
su
duhovnicesc Gherontie ucis de tlhari
ntoarcere din Muntele Athos. Deci, ngropndu-1 acolo, peste
Dunre,
la o
mnstire i plngnd mult

apte
ani ucenicul
i
pentru
el,
s-a ntors la
fericitului
Mnstirea Neam.
stare
Dup
n
aduce osemintele
su
le
ngroap
pmntul rii. 8. Cluzit de
harul Duhului Sfnt, smeritul ierodiacon Grigorie
prsete
Mnstirea Neam, prin anul 1820, i se stabilete la Cldruani, ntr-o chilie foarte srac, afara de zidul mnstirii. Singura lui avere era o desag cu cri i o rogojin pe pat. Aici petrecea ziua i noaptea n post i rugciune, tlmcind cri din porunca mitropolitului i necutnd nici o dregtorie
bisericeasc. Era
priveghea.
9.
aa
de nevoitor
zilei
i
la cele
duhovniceti, nct toat noaptea
Numai lumina
stingea lumnarea n chilie".

venit la chilia lui o solie de la
La nceputul anului 1823 a
Bucureti
i-a spus:
Domnul rii vrea
al
C mria
lui
s te fac mitropolit i te cheam!
sa,
Vod,
m cheam,
voi veni, a zis
el,
dar ca
turmei
Hristos eu, nevrednicul, numai de gndul acesta

zi a plecat
fiu
pstor
cutremur.
A
i
zi,
doua
pe jos spre Bucureti.
10.
Cum
trecea noaptea prin satul Tunari, preotul 1-a
vzut ru mbrcat
1-a nchis n
coteul porcilor, creznd
o slug
i-a dat
mitropolit
i
te
s-a
este vreun clugr hoinar. A doua drumul pe ascuns. Dup puin timp, preotul 1-a vzut nfricoat. Iar blndul pstor, zmbind, i-a zis:
Nu
teme, printe,
trei zile,
c porcii sfiniei tale s-au purtat bine cu mine!

s
fie
11.
lui
Dup
ierodiaconul Grigorie a primit
pstor
i-a
al
turmei
Hristos. Apoi, hirotonindu-se, domnitorul Grigorie Ghica
nmnat crja
1-a
i-a zis:
- Nici celui care a alergat, nici celui ce s-a rugat, ci celui pe care
binevoit
Dumnezeu!
Sfinii Ierarhi Mie lorest
(+1657)
i Sava Brancovici (+1683)
Schitu! Sihla-Neamf (secolul XVIII)
Bisericua Drrtr-un brad de Sihla (1763)
la
Sfnta
Teodora de
la
Sihla
{secolele
XVII XVIII)
Sfntul Ierarh
losif cel
Nou de (+1656)
la
Parto
Mitropolitul Martir Antim Ivireanul (+1716)
Sfnta
Mnstire Pasrea (secolul XIX)
Sfnta
Mnstire Cernica (1608)

la
Cuviosul Staref Gheorghe de Cernica (+1806)
Sfntul
Ierarh Calinic
la
de
Cernica (+1868)
Cuviosul Vasite de la Poiana Mirului (+1767)
Cuviosul Paisie ce
Neam
Mare de t+1794)
la
^rooiitul Grigorie Dasclul (+1834)
Mitropolitul Moldovei Veniamn Costachi
(+1846)
Arhimandritul
Neam
Cuviosul
Neon Buzil de (+1853)

ii
la
Arhimandrit
la
Irinarh
Rose ti
de
Horaifa
(+1859)
Ieromonahul Macarie Dasclul (+1836)
Sfnta
Mnstire Vratec (secolul XVIII)
Cuviosul
losif
Pustnicul
''*--
de
'
la
Vratec (+1828)
Monahul Procopie (Picu) Ptru (+1872)
OF
'.":
'-'.
.-.'.'
':
''.:-.
''.*
.-:
//.'
'''
''
>.
Schitul
Romnesc Prodromul-Munteie Athos
(secolul XIX)
I
Cuviosul
Schimonah Neclari e Protopsaltul (+1898),

ProdromuJ-Athos
Cuviosui lonescu
eroschi monah
Nifon
Schitul
Schitului
ctitorul (+1901), Prodromul-Athos
*7

12.
A SECOLULUI
XIX
353
Ca printe duhovnicesc
trei
al
rii
Romneti,
mitropolitul Grigorie era
pentru toi exemplu de sfinenie, de
mntuirea turmei. In cele

episcopi noi pe care
i
srcie desvrit i de dragoste eparhii - Buzu, Rmnic i Arge cerceteze regulat turma,
pentru
a pus
sftuia
ndreptarea Bisericii
i s nu
stea la sfaturi
pricini
osteneasc la dearte". Apoi a cerut

se
-s
nu se mai fac hirotonii necanonice".

13. Acest
mare mitropolit purta mult grij pentru ntemeierea de coli
spre luminarea poporului, fiind numit de
domn
efor
al
tuturor colilor din
ar. La
Colegiul Sfntul Sava" se ngrijea personal
aib
profesori buni
evlavioi; lua parte la examene

-
i ddea i
apoi
ajutor copiilor silitori

lor, le
i srmani.
Iar
cnd profesorii aveau purtri nepotrivite cu chemarea
spunea:
Sv
ndreptai cu toii
cei
bune, apoi
s nvai
devenind
de nravuri.
S fii
dobndii nravuri cu toii sfini sau aproape de sfini,

ndreptai;
se nfiineze seminarii n fiecare
precum erau dasclii

eparhie,
mai dinainte
ntr-acest loc.
14. Mitropolitul Grigorie a struit

astfel
Romneasc. S-a ngrijit s romni n mnstirile nchinate i oprind o parte din venituri pentru repararea lor, cci multe din ele ajunseser n stare de paragin.
15.
adevratul ctitor al seminariilor din ara fac rnduial prin mnstiri, punnd starei
Dar
petrecerea sa duhovniceasc este vrednic de amintit. Noaptea
dormea foarte puin, cci se ndeletnicea cu rugciunea i cu traducerea de cri. Apoi mnca, o dat pe zi, puine legume i poame. Purta haine simple de iac clugresc i nu fcea niciodat plimbri. Era nc foarte bun chivernisitor, ns darnic cu sracii i vduvele. Iar cnd era vorba de tiprit cri i de dat ajutoare la elevi, nu precupeea banii.
16. Acest nelept mitropolit ntrecea pe toi din
cunoaterea
Prini. Ptrundea i i a Sfintei Scripturi, pentru care i se spunea dogmelor a teologul Grigorie, nalt n tiine i n nelepciune, adnc n noima i smerit cugettor n isprvi i n lucrare". Iar dregtorii rii i poporul l numeau Mitropolitul Grigorie Dasclul", precum se numete pn astzi.
Sfinilor
vremea sa cu rvna i stpnea cu mult pricepere
nvtura ortodox
din fire, dar
acest mare ierarh c neamul nostru romnesc este evlavios srac de armele credinei, s-a aprins cu rvna pentru luminarea lui" prin traducerea i tiprirea lucrrilor Sfinilor Prini. Ct a fost mitropolit pe scaunul rii Romneti a tradus i tiprit, att la Bucureti, ct i la Buzu i Cldruani, urmtoarele cri:
17.
Vznd
354
PATERICUL ROMNESC
Cuvintele despre purcederea Sfntului
Duh
ale lui Iosif Vrienie,
mprire
de gru
surghiunie
i Puul Sfntului Ioan Gur de Aur, toate trei traduse i tiprite la Buzu, ntre anii 1832-1833; Epistolele
ct a stat n
de obte ale
Patriarhului Fotie, rmase n manuscris; cuvinte doveditoare pentru purcederea Sfntului Duh ale Sfntului Grigorie Palama; Despre cele opt gnduri ale Sfntului Casian Romnul; Viaa Cuviosului Paisie de la
Dou
Mnstirea Neam; Din nvturile

Atanasie
cel
Sfinilor
Trei
Ierarhi,
ale
Sfinilor
Fericitul
Simeon Noul Teolog, Augustin, Teodorit, Teofilact al Ohridei, Atanasie de Pros i alii.
Mare,
Pentru
tiprirea
attor
alta la
Ioan Damaschin
cri
nfiinat
dou
tipografii
noi,
una
la
Episcopia Buzului
el le
mprea
18.
n dar la biserici
Mnstirea Cldruani. Toate crile i n popor.

i
tiprite de
Pe cnd era
n surghiun (1829-1833),
s-a cerut demisia.

lui,
Iar el,
dorind foarte mult s-i conduc turma ncredinat a rspuns: - Dumnezeu mi-a dat suflet i eparhie i, cnd mi va iei sufletul, atunci
voi
lsa
19.
eparhia.
Cci
acestea sunt lucruri care privesc mntuirea sufletelor.
Pe fiii si duhovniceti i nva, zicnd: - Ct avem vreme, vieuim dup cum zice lucrm cele bune. dup ce ne vom Apostolul, cu nfrnare, cu dreptate i cu bun-credin. duce de aici, nici un cuvnt de ndreptare nu ne va fi nou ctre Cel ce ne va lua seama. Precum nici crmaciului, dup ce se va neca corabia, nici doctorului, dup ce va muri bolnavul.
20. Apoi
aduga: Ce vom face dar, va

lor,
zice cineva?
S chemm doctori iscusii i care nu

lor,
mint numele, pe Sfinii Prini.
auzind sfaturile
ne
plecm
lor
primind plasturii
s
i
le
punem
la
rnile noastre. Mai ales
reetele se
dau n limba noastr

tradus
n dar.
21. Iar despre cuvintele Sfntului Ioan
Gur
de Aur, pe care nsui
le-a
i le-a tiprit, spunea: - Ct este de dulce vorba sfntului

ce
le
ct folos poate
cititorilor, singuri cei
vor
citi
vor mrturisi.
C eu nu ndrznesc
lor sau a dulceii
pricinuiasc
a zice
ceva, ca sa nu
folosului. Iar
micorez cu gngvia mea fiina
dac Dumnezeu
sau a
va ine
sntos
n surghiun, ajutnd El, cu
rugciunile sfntului voi mai

22.
scrie.
s silesc spre folosul neamului, dup cum mrturisesc crile cele tiprite, aa i dup ce m-am suit, aa i dup ce m-am dus n surghiun. Aa, cu
Altdat iari spunea: Precum nu am ncetat, mai
nainte de a
sui
pe scaunul mitropoliei,
SECOLULUI
XIX
35$
Ikimnezeu
voi
se zic,
aici, n
Sfnta
la
sili
ca
se
mai dea
Dumnezeu i
Pravoslaviei
folosul frailor.
C numai
Mnstire a Cldruanilor fiind oprit, lumin acest fel de cri, spre slava lui
att voiesc
triesc, ct
s
a
ajutorez
Snilor
23.
i neamului i frailor, ca s poat s dobndeasc buntile cele venice.

Intorcndu-se din surghiun n
cu nlesnire prin nvturile

anului
primvara
1834,
nceput
reparaia catedralei mitropolitane. Dar cei din jurul su, vzndu-1 slab
airn, l-au ntrebat:

- nalt Preasfinite, dar cnd o - mi ajunge
s vezi catedrala terminat?

rspuns
el.
ncep lucrarea - a
Cred
c urmaii
Dasclul
neaprat
Tsr sfri-o.
24. Dintre toate crile, socotea mitropolitul Grigorie
cele
cai potrivite vremii

oceput traducerea
patrioilor de rnd" sunt Vieile Sfinilor.
De
aceea a
tiprirea lor.
ns
n-a apucat
tipreasc dect
dou
volume i s-a dus la Hristos. Cu cteva ceasuri nainte de obtescul sfrit a spus ctre un episcop al su: nu se sminteasc din tiprire Vieile Sfinilor i tipografiile nencetat lucreze, tiprind cri folositoare de suflet! Apoi i-a dat sufletul n minile $ Domnului, la 22 iunie, 1834.
25. Spuneau ucenicii
nu
s-a
gsit
nici o avere n chilia acestui cuvios
mtropolit, dect
ale au fost
cri
rnduite
se dea n dar. catedralei.
Deci, fiind plns de tot
toporul, a fost ngropat sub
streain
Dup
su
apte
ani,
osemintele
strmutate
al
la
Cldruani. Pe
craniul
stau scrise
pn
astzi
aceste cuvinte:
Acest cap este

ieatu
preasfinitului nostru mitropolit Grigorie
al III-lea.
La
1829 din porunca Rusiei s-au dus n Basarabia, iar dup slobozenie s-au imors n Bucureti, la scaunul su i au rposat n Domnul cu pace la leatu
1834".
SCHIMONAHIA FILOTEIA Mnstirea Pasrea-Ilfov

(secolele
XVIII-XIX)
14
la
Vrednica de pomenire schimonahia Filoteia - mama Sfntului Calinic de Cernica - era de loc din Bucureti, fiic de prini credincioi. Din botez se
chema Floarea.
Viaa
Sfntului Calinic
de
la Cernica,
Bucureti, 1956, p. 1-2
356
PATERICUL ROMNESC
Cstorindu-se cu un tnr
plin de frica lui
Dumnezeu, anume Antonie,

s-a
din cartierul Sfntul Visarion, au dat natere la patru copii. Cel mai mare a
ajuns preot de mir. Apoi s-a retras ntr-o
mnstire i
clugrit cu numele
de Acachie.
Copilul cel mai mic, numit din botez Constantin, a fost dat la
nvtur
pentru a deveni
intrat n
tot preot.
Dar, cu rnduiala
lui
Dumnezeu,
Mnstirea
Cernica.
Mai
trziu a devenit stare
1807 a episcop de Rmnic.

n anul
Apoi, Sfntul Ierarh Calinic de
la Cernica.
Vduva
ca
Floarea,
rmas fr
so i
fr copii,
cu
sfatul fiului ei, a intrat
sor n Mnstirea Pasrea de lng Bucureti. Aici a fost dat n grija unor maici btrne de la care a deprins nevoina vieii clugreti. Apoi, cu binecuvntarea stareului de atunci al Cernici, arhimandritul Calinic, sora
Floarea a fost tuns n schima monahal, cu numele de schimonahia Filoteia. Mai trind civa ani la Mnstirea Pasrea i nevoindu-se mult n rugciune
ascultare, schimonahia Filoteia s-a mutat la
anul 1840.
Rmiele
sale
pmnteti
se odihnesc n cimitirul
venica odihn, nainte de mnstirii.
IEROMONAHUL MACARIE PROTOPSALTUL

nnoitorul muzicii psaltice romneti (1770-1836) 15
Smeritul ieromonah Macarie, protopsaltul Mitropoliei din Bucureti, a
fost cel
mai
vestit
dascl de musichie",
la
nceputul secolului trecut
i un
mare
ctitor al muzicii noastre bisericeti.
Era originar din satul Periei, Ialomia, nscut n jurul anului 1770. Fiind nzestrat de Dumnezeu cu dragoste de biseric i cu darul cntrii, a deprins muzica psaltic din mica sa copilrie". Apoi, mpreun cu sora sa, au intrat n nevoina clugreasc. El s-a clugrit la Mnstirea Cldruani, iar sora sa, Iustina, la Mnstirea Viforta. Auzind de numele i talentul su,
mitropolitul Dositei Filitti (1793-1810) 1-a adus la mitropolie
1-a dat
nvee carte
era
la Colegiul Sfntul
Sava din Bucureti. Apoi
1-a hirotonit preot.
n anul 1820, mitropolitul Dionisie Lupu,
vznd
c ieromonahul Macarie
cntre desvrit i cunosctor profund al sistemelor de psaltichie veche i nou", 1-a numit director (epistat) al colii de muzic bisericeasc, nfiinat
15
Pr. N.
M.
Popescu, Viaa
activitatea
1908; Idem, Macarie Psaltul la 100 de ani de la moartea

vicarul Sfintei Mitropolii a Bucuretilor, Carte de
dasclului de cntri Macarie Ieromonahul, Bucureti, lui, Bucureti, 1936; Nifon M. Ploeteanu,
muzic
bisericeasc, Bucureti, 1902

de el la mitropolie. n aceast
SECOLULUI XIX
i
smerit
357
la
coal
se
pregteau grmticii
candidaii
orator.
preoie. Cuviosul Macarie era totodat un
clugr
Hristos
sporit n cele
duhovniceti,
;Antarea, ct
?:
bun
slujitor
al
Bisericii
lui
distins
Att
predica ieromonahului Macarie erau inspirate de Duhul Sfnt

evlavia
se
svreau cu toat
La porunca
dreapta socoteal".
mitropolitului Dionisie, ieromonahul Macarie a nceput opera
ie traducere din limba
greac
a cntrilor bisericeti n grai curat romnesc,
sufletul i cntarea poporului nostru. Renunnd la sistema i greoaie, el transcrie muzica psaltic pe notaie nou, n graiul patriei, uor de nvat pentru toi. n acest scop a tiprit la Viena, ntre anii 1822-1823, trei cri de cntri bisericeti dup noua sistem" i anume: Teoreticonul, Anastasimatarul, dedicat mitropolitului Veniamin Costachi, i Irmologhionul, Dup ntoarcerea sa n ar, ca un apostol rvnitor" ce era, s-a ostenit s rspndeasc peste
icomodndu-le cu
veche"
noua cntare bisericeasc, mergnd din loc n loc, prin orae, prin biserici Pn n anul 1829, toate oraele din judeele rii Romneti iveau coli de muzic n limba poporului, dup metoda ieromonahului Macarie; iar crile sale au ajuns la toate seminariile i mnstirile vremii, din Moldova, Transilvania i Banat. nsui mitropolitul Grigorie al Ungrovlahiei, protectorul su, l numete dasclul coalelor romneti de musichie". Cuviosul Macarie Ieromonahul era i un bun compozitor de cntri bisericeti i un patriot rvnitor". El este cel dinti compozitor de imnuri colare romneti. Sunt vestite catavasiile sale de Florii, cntrile Sfintei Liturghii i ndeosebi axioanele nchinate Maicii Domnului. Melodia cntrilor Iui este linitit, nesilit i potrivit. Ea curge lin, ca un izvor curat de ap. Pentru toate acestea, ieromonahul Macarie este considerat ntemeietorul" : fondatorul muzicii psaltice romneti. El a naionalizat" muzica psaltic, rlr a se deprta de textul original. Adic a curat-o de influenele strine, orientale, i i-a dat vemnt nou, autohton. N-a sacrificat nici melodia primit, nici limba romneasc. n anul 1829, o dat cu surghiunia mitropolitului Grigorie Dasclul, a fost nvoit i ieromonahul Macarie plece din Bucureti. Poposind n Moldova, zâi nti ajunge egumen la Mnstirea Brnova. Apoi se duce la Mnstirea Neam, unde, timp de trei ani de zile, nva pe clugri noua cntare risericeasc. n anul 1833, ieromonahul Macarie Dasclul se ntoarce n ara Romneasc la Mnstirea Cldruani. Apoi, mbolnvindu-se, este luat n ngrijire de sora sa, Iustina, starea Mnstirii Viforta. n toamna anului IS36, Cuviosul Macarie Ieromonahul se strmut din viaa aceasta la ceretile ^cauri, pentru a cnta nencetat cu ngerii mririle lui Dumnezeu.
:oi
i mnstiri.
358
PATERICUL ROMNESC
CUVIOASA XENIA SCHIMONAHIA Mnstirea Agapia

16
(secolele
n prima
XVIII-XIX)
XIX
s-a nevoit la
jumtate a
secolului
Mnstirea Agapia
smerit i mult sporit clugri, cu numele de schimonahia Xenia. Aceast cuvioas era de loc din inutul Iailor, iar dup neam se trgea dintr-o familie de oameni foarte credincioi. Prinii, crescnd-o n fric de Dumnezeu, au dat-o la nvtur. Apoi, voind s o cstoreasc, fecioara a renunat la cele pmnteti i, intrnd n viaa clugreasc, s-a fcut mireas lui Hristos. Mai nti s-a nevoit civa ani la Mnstirea Socola-Iai, sub povuirea egumenei Elisabeta Costachi. Apoi, prefacndu-se Agapia n mnstire de maici i mutndu-se obtea de la Socola aici, a venit i tnra
nevoitoare, schimonahia Xenia.
n noua
mnstire, Cuvioasa Xenia

ej
se
nevoia mai ales cu slujba
la
biseric, cu privegherea de noapte, cu citirea sfintelor

lui Iisus.
cri i
cu rugciunea
Ascultarea
era cntarea la stran, ngrijirea bisericii, iar n timpul
liber facerea
de
stihuri versificate
spre lauda lui
Dumnezeu i mngierea
sufletului".
Cci, ducnd o
via
cu
totul
aleas, n post, n smerenie
rugciune i fiind luminat cu mult nvtur de carte, schimonahia Xenia se nvrednicise de la Dumnezeu de darul facerii de versuri era renumit aceast cuvioas n Mnstirea Agapia i n tot duhovniceti. inutul Neam pentru sfinenia vieii ei i pentru alesele stihuri bisericeti pe
neadormit
care le scria.
Din aceast pricin

sale
se spunea
fctoarea de
lui
stihuri".
Versurile
sunt
versuri de
laud
le
Dumnezeu i de mngiere
n mici
duhovniceasc, precum singur autoarea

sau stihuri",
numete, mprite
grupe
dup numrul
praznicelor
mprteti i aezate
n ordinea
Sinaxarului de peste an. Cartea de versuri bisericeti a schimonahiei Xenia a fost terminat n anul 1826. Ea conine 186 de foi cu peste dou mii de
versuri,
nsoite de o
frumoas prefa.
Versurile sale,
adevrate imne
cntri de bucurie, sunt izvorte dintr-un suflet curat i mpcat cu Dumnezeu. mrturiseasc minunile laude pe Domnul i Ele cheam toat suflarea dinti poet n trecutul Lui. Astfel, smerita schimonahie Xenia este cea neamului nostru, iar stihurile" ei formeaz prima carte de imne romneti.
16
Dup
documentele Mnstirii Agapia, de
la
Arhivele Statului - Bucureti,
pL. anii
1800 - 1845
nsemnrile de pe manuscrisul nr. 4720, pstrat n original la Biblioteca Academiei
Romne.
A SECOLULUI
XIX
359
Aa nevoindu-se Cuvioasa Xenia peste

n
bucurie
la
pace
50 de ani, n nencetat rugciune, bineplcnd mirelui ei, Iisus Hristos, s-a strmutat cu ceretile lcauri pe la jumtatea secolului trecut.
cntare
SCHIMONAHUL ISAAC DASCLUL

Mnstirea Neam{
(t
1817)
17
Cuviosul Isaac schimonahul a fost unul dintre cei mai mari dascli de
Limb greac i slavon

intrat
din
Mnstirea Neam.
Originar din partea locului, a

la cei
din tineree n marea lavr, deprinznd de
mai
nvai clugri
buna
in
nevoin
n Hristos
n pomelnicul ctitoresc
ambele limbi, nct
Sfinilor Prini. era att de iscusit Mnstirii Neam se spune i elineasc a tlmcit cri a nvat pe prini limba
al
i nvturile
multe din limba elineasc". Schimonahul Isaac a creat o
adevrat coal de
greac la Neam, reuind s nvee pe unii clugri limba n care s-au scris cele mai multe opere ale Sfinilor Prini. n timpul streiei Cuviosului
Paisie,
schimonahul Isaac se
numra
printre cei dinti dascli de elinie",
ilturi de arhimandritul Macarie, ieromonahul Ilarion, ierodiaconii
tefan
Grigorie Dasclul, monahul Gherontie
alii,
toi romni de neam.
Din limba greac, schimonahul Isaac a tradus cu iscusin multe

patristice,
c*pera
cri
Ioan (1787), Simeon Noul crile Sfntului Efrem irul, a Sfntului Teolog, integral
ndeosebi filocalica: Cartea Sfinilor Varsanufie
Oaoihul Maicii Domnului, cu cele 56 de canoane ce se citesc la Pavecerni 1816) i altele. Toate aceste cri dovedesc marea evlavie pe care o avea Cuviosul Isaac ctre Preasfnta Nsctoare de Dumnezeu i ctre nvturile cele mai nalte ale Sfinilor Prini. De asemenea, graiul att de dulce, de clar si curgtor al traducerilor sale dovedete ct de iscusit crturar i cunosctor aJ limbilor literare greceasc i romneasc era schimonahul Isaac Dasclul. Din limba slavon, schimonahul Isaac a tlmcit Tipicul Mare, zis al Sfntului Sava", tiprit la Iai n anul 1816, artnd i n aceast limb aceeai pricepere i ndemnare. Dup anul 1800, printele Isaac Dasclul s-a nevoit civa ani n obtea Schitului Prodromul - Athos. Aici a continuat traduc nai multe cri care, netiprindu-se, au circulat n manuscris prin mnstiri,
din care multe s-au pierdut.

17
Pomelnicul ctitoresc al
82
v; Cetfericov, Paisie,
Sfintei
:9C.
f.
stareul
Mnstiri Neam, 1846, Biblioteca Mnstirii Neam, Mnstirii Neam, 1940, p. 359
mss. nr.
360
PATERICUL ROMANESC
ntorcndu-se la metanie, schimonahul Isaac Dasclul scrie, la rugmintea
clugrilor din mnstire, Viaa pe larg a stareului Paisie cri 18 Pe lng ascultarea sa de dascl, traductor i
.
traduce
alte
scriitor
de
cri
patristice, prin care
cuta slvirea
lui
Dumnezeu
n graiul
neamului
folosul
sufletesc al tuturor romnilor, Cuviosul Isaac din
Mnstirea Neam
avea o
nevoin
tcerea,
noapte.
cu cu
totul
aleas. ndeosebi se nevoia cu postul, cu rugciunea, cu
citirea
dumnezeietilor Scripturi"
socotindu-se
Apoi avea cuget smerit,

sfinte.
i cu privegherea cea de mai pctos dect toi i

i
nevrednic de cele
Aa
bine
petrecnd bunul osta
al lui Hristos,
schimonahul Isaac Dasclul,

n minile
svrindu-i cltoria, i-a dat sufletul adugat prinilor si din Mnstirea Neam.
Domnului
a fost
IEROSCHIMONAHUL
(t
PROTOPSALTUL Mnstirea Neam

IOSIF
1840?)
muzic
psaltic
al
Acest cuvios printe a fost cel mai mare dascl de Mnstirii Neam din prima jumtate a secolului XIX.
Originar din partea locului, ieroschimonahul Iosif
Nemeanu", cum
a
se
spunea n
anii
mnstire,
a luat jugul lui Hristos n
marea lavr
Moldovei, prin
1790. Fiind nzestrat de

aici
frumoasei cntri,
Dumnezeu cu mult nelepciune i cu darul nvat de la dascli btrni cunotinele cele
duhovniceti
i meteugul
muzicii bisericeti.
psaltic, nct, n puini ani, pe toi marii psali
i att de bine a deprins muzica nemeni i-a ntrecut. i att de
frumos cnta la biseric, nct muli veneau s-1 asculte, cci cnta lui Dumnezeu cu mare evlavie, ca o adevrat alut duhovniceasc, iar glasul sau umplea biserica, detepta inimile i scotea lacrimi. nvrednicindu-se de darul preoiei, ieroschimonahul Iosif a fost timp de peste 20 de ani mare duhovnic i protopsalt i cel dinti dascl de psaltichie nemean, care ntemeiaz o coal de muzic bisericeasc tradiional n
Mnstirea Neam. Sub

note liniare,
stareul Paisie, n biseric se cnta la strana dreapt pe

iar la
dup
obiceiul bisericilor slave,
stnga se cnta
muzic
psaltic veche.
Deci,
vznd dasclul
Iosif
se
bizantin veche, sistematizat de Sfntul

18
ndeprteaz clugrii de muzica Ioan Damaschin (secolul VIII), a

1863, mss. nr. 161,
f.
Andronic Duhovnicul, Istoria Mnstirii
Neam, M-rea Neam,
29 v

cutat
glasuri.
A SECOLULUI
XIX
361
mpodobeasc din nou Biserica cu cntrile Cci rile romne au folosit din nceput n
direct
psaltice pe cele opt

cult
muzica psaltic,
prin
adus,
fie
din
Bizan,
fie
din
Muntele
Athos,
intermediul
clugrilor.
Cuviosul Iosif a scris i a compus cntri pe melodie psaltic i a format ucenici vestii de muzic veche n mnstirile nemene. coala ntemeiat de el
a strlucit la
Neam pn
de
spre sfritul secolului
dascl
nnoitor
muzic veche
XIX, Moldova;
fiind socotit ca
un mare
fost
al
premergtorul
ieromonahului Macarie Protopsaltul, adevratul nnoitor
muzicii psaltice
romneti.
n Istoria
Mnstirilor Neamu
n vremea streiei
lui
i
19
.
Cuviosul
Iosif:
urmat
dup
Ilarie
(1818-1823), foarte
se
Secu se scriu urmtoarele despre Dometian stareul (1823-1834), care a mult era mpodobit aceast monastire
Iar n
cu printele dasclul Iosif ieromonah"
Pomelnicul ctitoresc al
el:
Sfintei
Monasteri
tirea
Neam,
tiina
nsemneaz urmtoarele despre
A adus
Mnsi
Neam
i nvtura
musichiei vechi a cntrilor bisericeti, pe

.
care le-a paradoxit (predat) la
muli prini" 20
Deci, mpodobind Biserica lui Hristos cu alese cntri duhovniceti
svrind cltoria vieii, s-a strmutat lsnd n urm numeroi ucenici.

bine
la ceretile
lcauri
n anul 1840,
SCHIMONAHIA OLIMPIADA
Fondatoarea Mnstirii Vratec
(1757-1842)
Aceast
rvnitoare
clugri
era fiic de preot din oraul Iai.

ei,
La
vrsta
legiuit s-a cstorit. Dar,
rposnd soul
numele
de
prsit
grijile lumii
slujeasc
lui
Hristos n
Mnstirea Topolia
din inutul
fcut
rasofor,
primind
Olimpiada,
i s-a dus Neam. Acolo a fost n de Blaa. loc
Nempcndu-se cu rnduiala mnstirii, a venit la Stareul Paisie, care i-a poruncit, n urma unei descoperiri avute, s caute, mpreun cu Schimonahia Nazaria, un loc de mnstire, unde s se nevoiasc n tcere, n rugciune i n tierea voii. De aceea, lund binecuvntare, a plecat s caute un loc potrivit
retras
de lume.
aflnd loc de linite n pdurile Vratecului, cu sfatul
Cuviosului Iosif Pustnicul, a nceput construcia unei biserici din lemn, n anul
19
Arhiereul Narcis Creulescu, mss.
nr.
164-1907; Biblioteca Mnstirii
Neam,
p.
103
20
Mss.
nr.
190 din anul 1846,
f.
82
v. Biblioteca
Mnstirii
Neam
362
PATERICUL ROMNESC
1785. a luat natere Schitul de maici Vratec. n anul 1787 au fost strmutate aici i clugriele din Mnstirea Topolia, sub egumenia schimonahiei Nazaria de la Durau. Acum primete tunderea n marea schima i rasofora Olimpiada.
Aa
Vznd soborul maicilor se mrete, iar biserica de lemn este nencptoare, schimonahia Olimpiada a adunat fonduri de la oameni iubitori de Hristos i a nceput zidirea unei biserici mult mai mari. n anul 1808, biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului" a fost terminat. Tot prin osrdia maicii Olimpiada s-a construit n anul 18H o biseric de lemn la cimitir, n cinstea Sfntului Ioan Boteztorul, zidul de incint i chilii pentru
clugrie.
Cu
nici dinti,
toate
schimonahia Olimpiada era Marta" mnstirii, ea nu
uita
de cele duhovniceti. La slujbele

iar
bisericii era nelipsit; la ascultare, cea
pravila
canonul
le
fcea
noaptea, cu citirea Sfintei Scripturi
Se ndeletnicea, mai ales cu scrierea cuvintelor Sfinilor Prini,

regulat.
pentru ea
pentru ucenicele
ei.
i cu smerita cugetare. De mai stare, ea n-a primit, socotindu-se nevrednic. fie stare i maic duhovniceasc soborului, Totui, n anul 1822 a primit care numra peste 300 de clugrie, i a povuit cu mult nelepciune sfnta mnstire timp de ase ani de zile. Apoi, mutndu-se Cuviosul Iosif din viaa aceasta, s-a retras i maica Olimpiada din streie. n anul 1834 este aleas pentru a doua oar stare a Mnstirii Vratec, pe care o conduce duhovnicete pn n anul 1842, cnd se mut la venica odihn n vrst de 85 de ani 21 Aceasta a fost viaa i ostenelile schimonahiei
Sufletul maicii Olimpiada era mpodobit
multe ori fiind rugat
fie
Olimpiada.
SCHIMONAHUL NICANOR
Mnstirea Sihstria-Neam
(t
1844)
Acest schimonah era de loc din Botoani,
rud
a stareului Ilarie din
Mnstirea Neam. Toat viaa

mnstiri, cci
pietrari".
21
sa a construit biserici prin sate, prin orae i Moldova meterul Nicolae Cerneschi era vestit calf de
Neam,
Monahia Zenaida Racle i Arhim. Evghenie Ungureanu, Istoria Mnstirii Vratec, Mnstirea 1923; Monumente istorice bisericeti din Mitropolia Moldovei, Iai, 1975, p. 342-353

ntre anii
A SECOLULUI
XIX
chilii,
363
n
1821-1822 a
zidit n
Mnstirea Neam un
corp de
1823-1824 a zidit din nou cu a sa cheltuial" biserica Mnstirii Sihstria. ntre anii 1826-1840 a zidit biserica
partea de sud a. incintei.
ntre anii
Sfntul Ioan Teologul de la cimitirul
mai
zidit
un corp de
chilii
Secu,
inscripii, cele
un corp de chilii mai multe
Mnstirii Neam i Agheasmatarul. A i biserica Sfntul Ioan Teologul la Mnstirea la Mnstirea Agapia i altele. Precum reiese din biserici au fost construite gratuit, prin osrdia i cu
jupan Nicolae Cerneschi". 1841-1842, acest pururea pomenit ctitor de biserici se druiete pe sine cu totul lui Hristos, retrgndu-se la Schitul Sihstria. Aici este tuns n schima monahal de egumenul Valerian, dndu-i numele de Nicanor. n vara anului 1844 i-a svrit cltoria acestei viei i a fost nmormntat lng
ajutorul iubitorului de Hristos,
ntre anii
biserica ctitorit de el.
Spun prinii btrni crucea de pe turn a czut i
n anul
1941, cnd a ars acoperiul bisericii,
s-a nfipt chiar
pe mormntul
ctitorului.
Apoi,
spnd puin,
s-au aflat oasele lui
rspndind
bun mireasm.
Aa binecuvnteaz Dumnezeu pe cei ce iubesc podoaba casei Sale
CUVIOSUL IUSTIN IEROSCHIMONAHUL

Primul ctitor
al
Schitului Prodromul-Athos
(1770-1845)
Cuviosul Iustin Sihastrul era de loc din Moldova, iar cu metania din Mnstirea Neam, clugrit de marele stare Paisie. Prin anul 1800 ajunge
duhovnic
i povuiete
multe suflete pe calea mntuirii.
petreac restul vieii n Grdina Maicii Domnului", pleac n Dorind anul 1810 la Muntele Athos cu ucenicii si, Patapie i Grigorie. Acolo
cumpr
avea
de
o
la
Mnstirea Marea Lavr
chilia
numit
Vigla Ianicopoli", care
Boteztorul".
mic biseric cu hramul Lng biseric, duhovnicul
Tierea
Capului
Sfntului
Ioan
Iustin a zidit apoi
prini, arhondaric, buctrie, trapez, bolni
50 de chilii pentru egumenie. Auzind de aceasta
monahii romni, care se nevoiau prin mnstiri i peteri, s-au adunat ca la treizeci de vieuitori n obtea Cuviosului Iustin. Dup civa ani, Marea
Lavr
i-a
recunoscut dreptul de a se numi Schitul Romnesc Prodromul".

schit
romnesc n Muntele Athos. Clugrii ns duceau mare lips de ap, pentru ei i pentru grdin. Cernd de la Mnstirea Lavra nvoirea de a canaliza pentru schit Izvorul lui Isaia", nu li
Aa a luat natere primul
364
PATERICUL ROMANESC
s-a ncuviinat. ns Dumnezeu, vznd rbdarea smeriilor clugri, a trimis un nor de lcuste asupra culturilor de pe moia Lavrei. Zadarnic se rugau clugrii lavrioi i stropeau grdinile cu agheasm. Lcustele distrugeau totul.
Atunci unul dintre
ei a zis:
- Prinilor, ceea ce
vedem
este
mnia
lui
Dumnezeu, Care ne pedepsete
nu
dm
ap
printelui Iustin duhovnicul, care este
duhovnicul nostru,
cci
mare nevoie de apa n schitul su. Auzind aceasta, stareul Lavrei a chemat pe printele Iustin s se roage i, tcnd aghiasm, cu rugciunea lui au fugit toate lcustele. Prinii lavrioi, vznd aceast minune, au zis:
are -
Cu adevrat,
printele Iustin Vlahul este cuvios
Din ziua aceea, prinii au primit voie

numit Chir Isaia".
s
i
i sfnt! aduc ap n schit

vzndu-i lsat egumen n
de
la izvorul
Dup
peste
anul
1820,
Cuviosul Iustin egumenul,
schitul
bine
ntemeiat, s-a retras ntr-o
peter
la
linite
locul
su
pe
ieromonahul Patapie. Acolo, n singurtate, s-a nevoit ieroschimonahul Iustin
douzeci de ani, n aspr nevoin, n post, n priveghere i n nencetat rugciune, asemenea cuvioilor de demult. Pentru sfinenia vieii lui, muli clugri greci i romni l cinsteau i-1 aveau de printe duhovnicesc. s-a nevoit Cuviosul Iustin pn n anul 1845. Apoi, dnd ucenicilor si srutarea cea mai de pe urma, a adormit n pace n vrst de 75 de ani 22
Aa
MITROPOLITUL YENIAMIN COSTACHI al Moldovei i Sucevei

(1768-1846) 23
a.
Viaa
Marele mitropolit Veniamin Costachi a fost unul din cei mai venerabili ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romne. El a pstorit eparhiile din Moldova cu o rar druire de sine, timp de o jumtate de secol (1792-1842). Mare crturar, ierarh plin de curaj, neobosit traductor de cri, ctitor de coli i biserici,
Pr. V. Nicolau, O cltorie la Constantinopol i la Sfntul Munte, Ploieti, 1907; Arhiereul Veniamin Pocitan, Sfntul Munte al Athosului, cu prilejul unei cltorii n Rsrit, Bucureti, 1949 23 Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, voi. II colectiv, Bucureti, 1958, p. 383-387; Pr. prof. M. Pcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, Sibiu, 1972, p. 280-288; Pr. prof. Ilie Gheorghi, Un veac de la moartea mitropolitului Veniamin Costachi, M-rea Neam, 1941; Prefeele crilor traduse i tiprite sub pstoria mitropolitului Veniamin Costachi (1807-1846).
22

printe sufletesc
sfetnic
al
SECOLULUI XIX
Bisericii lui Hristos,
365
Moldovei, ales
t
slujitor
al
dascl,
i clugr
devotat.
20 decembrie, 1768, n satul Roieti-Flciu, din prini credincioi de bun neam - Grigorie Costachi i Mria Cantacuzino. Din cei cinci frai, patru au mbriat viaa clugreasc. Cel dinti, Matei, a fost mare postelnic. Al doilea frate, Constantin, s-a fcut clugr, primind numele de Chesarie. Al treilea copil, Vasile, a ajuns vestit zntropolit al Moldovei. Al patrulea, schimonahia Elisabeta, a fost stare n Mnstirea Agapia 32 de ani. Ultimul frate, erban, a fost consilier al mitropolitului Veniamin, clugrindu-se cu numele de Sofronie. nvee carte la coala general de la De mic, copilul Vasile a fost dat
Mitropolitul
s-a
la
Veniamin
nscut
Mnstirea
este
-uat
Sfinii Trei Ierarhi din Iai.
La
vrsta de
15 ani este luat de
episcopul Iacob Stamati ca ucenic la Episcopia Huilor.
Dup un
an, n 1784,
clugrit cu numele de Veniamin. n anul 1788

ca slujitor la Catedrala mitropolitan din Iai.
este hirotonit diacon
Dup
i
nc un an
este
fcut
rreot
-urnit
i numit
egumen
eclesiarh mare.
la
Avea numai 20 de
Veniamin
ani. In
acelai an, 1789, este

hirotonit episcop la
Mnstirea
Sfntul Spiridon din Iai.

este ales
n anul 1793, arhimandritul
Hui
de printele sau duhovnicesc, mitropolitul Iacob Stamati.
Dei
avea
sumai 24 de ani cnd a urcat treapta arhieriei, totui de la nceput s-a dovedit an bun crturar i un adevrat pstor al turmei lui Hristos. n noiembrie, I"94, este trimis ca delegat al mitropolitului la nmormntarea Cuviosului
Paisie de la
Mnstirea Neam.
La 1 iunie, 1796, dup patru ani de pstorie la Hui, tnrul vldic Veniamin trece ca episcop la Roman, unde pstorete nc apte ani. Aici fondeaz un spital, o farmacie i pltete din fondurile episcopiei un ioctor pentru bolnavi. Totodat, face deosebit ordine n rndul clerului
bisericesc.
La 10 martie, 1803, mitropolitul Iacob Stamati, venerabilul

duhovnicesc, se
su
printe
mut
la cele
venice.
Dup
cteva
zile,
episcopul Veniamin
al Moldovei. Multe i grele au fost necazurile ibtute asupra marelui mitropolit, dar mult mai numeroase i vrednice de pomenit au fost realizrile sale, att pe trm duhovnicesc i eclesiastic, ct i
Costachi este ales mitropolit
pe
trm
n
cultural, social
patriotic.
toamna anului 1803 nfiineaz Seminarul de la Mnstirea Socola, jrimul seminar de preoi din ara noastr. Tot atunci trimite doi fii de preot, Petru i Gheorghe Asachi, la studii peste hotare; organizeaz numeroase minstiri i schituri din eparhie; susine zidirea din nou a zeci de biserici la
366
PATERICUL ROMNESC
sate;
orae i
d noi aezminte pentru marile Mnstiri:

n eparhie
i
se
Vratec; hirotonete
fac
botezul copiilor
Neam, Secu, Agapia numai preoi cu seminar i statornicete s prin scufundare, iar nu prin turnare, cum greit se
pri.
fcea
Iai.
pn
atunci n unele
In anul 1833, ncepe construcia monumentalei catedrale mitropolitane din
Totodat contribuie direct la nfiinarea Academiei Mihilene din capitala Moldovei i a mai multor coli publice cu predarea n limba romn. Face numeroase vizite canonice la biserici, mnstiri, coli i mai ales la seminar. Dar activitatea cea mai vrednic de pomenit a mitropolitului Veniamin
Costachi a fost cea de traductor
ritual.
tipritor a numeroase
cri
patristice
de
n aceast
tipografii,
privin rmne
fr egal n istoria Bisericii moldovene.

Mnstirea Neam i Mnstirea
Cele
dou
ntemeiate de el la
Sfinii
Trei Ierarhi din Iai,

cincizeci de titluri de
cu greu reuesc
originale
la
tipreasc
cele
aproape o sut
cri
traduceri din limbile
greac i slavon,
fcute de Moldovei
el
de dasclii" de
Neamu. Pe lng
grija ntregii Eparhii a
Sucevei, mitropolitul Veniamin a scris apte lucrri originale
tradus personal 32 de
cri
de mare
importan dogmatic, moral,
liturgic,
aghiografic
ntre
istoric.
anii
1808-1812, mitropolitul Veniamin se retrage din scaun

traduce
la
Mnstirea Neam, unde ce iari la pstoriii si.

timp
la
i tiprete
Vieile Sfinilor. Apoi se rentoar1842,
triete un 50 de ani de rodnic slujire arhiereasc, se retrage definitiv la Mnstirea Slatina, unde i continu viaa de rugciune i vasta activitate de traductor, pentru hrana duhovniceasc a poporului nostru binecredincios. La 18 decembrie, 1846, mitropolitul Veniamin Costachi se mut din viaa
n anul 1821, din cauza rscoalei eteriste,
Prut.
Iar n ianuarie,
Colincui, peste
dup
nmormntat ca simplu monah la Mnstirea Slatina. Dup nc patruzeci de ani, la 30 decembrie, 1886, osemintele marelui ierarh s-au strmutat la Iai i s-au aezat n catedrala
aceasta n vrst de 78 de ani
este
ctitorit de el
terminat de mitropolitul
Iosif Naniescu.
b.
1.
la
Fapte
cuvinte de
nvtur
dup
ce ajunge episcop
Prima grij a mitropolitului Veniamin Costachi
Roman moral a preoilor din eparhia sa. preoi, compus din opt puncte,
credincioilor.
viaa o Carte Pastoral ctre n acest scop, prin care cere deplin dragoste fa de Hristos, srguin pentru cele bisericeti i mult grij pentru mntuirea
(1796) a fost aceea de a ntri disciplina n parohii
a ridica

2.
A SECOLULUI XIX
367
Ajungnd mitropolit
la
Iai (1803), prima grij a marelui ierarh a fost
aceea de a nfiina un seminar pentru formarea unui cler luminat n Moldova.

Astfel, n acelai an, a fondat primul seminar din
ar,
n chiliile
Mnstirii
Socola din marginea oraului, seminar care a dat generaii ntregi de preoi
nvai, dascli i
3.
ierarhi alei.
Dragostea
1-a
mitropolitului
Veniamin
Costachi
pentru
luminarea
poporului
coli n oraele Moldovei, precum n limba romn. Cele mai importante tipografii pentru tiprirea crilor
ndemnat
nfiineze
alte
coli nfiinate din ndemnul
i cu ajutorul lui au fost: - Seminarul de la Mnstirea Socola, n anul 1803; - coala de cntri bisericeti de la Iai, n anul 1805;
-
coala pentru maici din Mnstirea Agapia, n 1805; coal nceptoare, coal normal i gimnaziu la Mnstirea
Sfinii
Trei Ierarhi din Iai, n anul 1828;
Academia Mihilean din Iai, n anul 1834; coala public pentru fetele orenilor din Iai, n 1834; - coli publice n toate oraele din Moldova, dup 1834; - Prima coal de arte i meserii din Moldova, n anul 1841.
-
4. n lunga sa pstorie, mitropolitul Veniamin ctitorete din nou i sfinete zeci de biserici mnstireti i numeroase biserici parohiale la sate i orae. Dintre bisericile mnstireti ctitorite cu ajutorul lui se pot aminti: biserica Mnstirii Vratec, biserica Mnstirii Sihstria, biserica Mnstirii Vorona, Mnstirea Horaia, Schitul Durau, Raru i altele. ns, cea mai mare ctitorie a sa, pe lng cele amintite, a fost Catedrala mitropolitan din Iai, fondat n 1833, dar rmas neterminat n timpul vieii sale. 5. Pentru ntrirea disciplinei n
mnstiri,
mitropolitul
Veniamin
de
a dat
noi
la
aezminte mnstireti,
el
a rnduit starei din cei mai duhovniceti, a adus
colile nfiinate de
dascli buni
la
mrit
cele
dou
tipografii
la
Iai
i Mnstirea Neam.
luminarea poporului,
treizeci
n aceste
dou
tiparnie s-au tiprit pentru folosul
pn
cri
de
titluri
de
mutarea din bisericeti i de

mitropolitul
i via a mitropolitului, peste o sut nvtur duhovniceasc. Prefeele
acestor
cri
sunt adevrate epistole ziditoare de suflet.
6. Astfel,
aa nva
Veniamin despre importana Vieilor
Sfinilor" pentru mntuirea sufletului: - Nu ar grei cineva, nici ar fi departe de adevr,
dac
ar
numi crile ce
rai
cuprind Vieile Sfinilor, pe cele dousprezece luni ale anului,
mpodobit
cu cu
tot felul tot felul
de pomi, cu frumoase i dulci i de via fctoare roade, grdin de ierburi mirositoare i de toat boala i neputina tmduitoare.
368
7.
PATERICUL ROMNESC
Zicea iari:
-
ochii,
Precum pomii i desfteaz gustul,

l
ierburile mirositoare ndulcesc
simurile, veselesc
Vieile Sfinilor
cel
i
pctos
aa i crile cu mbrbteaz pe cel dezndjduit, mngie pe cel necjit, pe ntoarce la pocin, pe cel mpietrit la inim l moaie i umilin
fac vesel sufletul privitorului, tot
l
druiesc; pe cel rtcit
ntoarce,
pe
cel
neplecat
sufletului cele pline
de
amrciunea pcatului
le ndulcesc,
pleac, simirile iar pe om, din

l
l
l fac nou, din mort, viu; din somnul nesimirii i al lenevirii deteapt; ctre lucrarea faptelor bune l pornesc; ctre urmarea sfinilor aprind i ctre calea ce duce la mpria cerurilor l povuiesc.
vechi
i acestea marele ierarh: - Vieile i laudele sfinilor se aseamn strlucirii stelelor. C, precum stelele sunt aezate i ntrite pe cer i lumineaz toate cele de sub cer 8.
Zicea
pmntul
strlucesc, marea o lumineaz, pe cei ce noat cu corbiile

al
ndrepteaz -
cror nume dei

lor
nu-1
tim
n
pentru
mulimea
lor,
ns de
frumuseea
aezare
9.
strlucirii
ne
l
minunm,
acelai chip este
strlucirea
vieilor sfinilor. Pe suflet
strlucesc, pe minte o lumineaz, iar pe trup cu
bun i
linitit
ntocmesc.
Spunea iari mitropolitul Veniamin: - Precum stea de stea se deosebete n slav", tot aa i vieile sfinilor, una pe alta ntrece cu strlucirea i cu slava, cu frumuseea, cu starea i cu
deosebirea.
mpotriva celor ce nu citesc sfintele cri, dup cuvntul Simeon Metafrast, zicea: - Deopotriv este rul i a gri cele necuviincioase i a tcea pe cele ce sunt cinstite i folositoare. C, precum cele necinstite i cele greite vatm minile asculttorilor, tot aa, cel ce tace lucrurile cele bune ale sfinilor,
10.
Iar
Fericitului
lipsete pe cretini de folos.
Apoi aduga i aceste cuvinte: scumpii la cele ce sunt pentru folosul sufletului, pentru mbrcmintea, pentru podoaba i pentru hrana lui. C, precum se hrnete trupul
11.
Nu
acesta strictor
muritor din bucatele cele striccioase,
aa
se
hrnete i
o vreme
sufletul cu cuvntul lui
Dumnezeu, cu
istoriile cele sfinte
cu vieile sfinilor.
12.
Precum
trupul,
nemncnd bucatele
cele potrivite lui,
dup
nu mai poate fi viu, ci moare, aa i sufletul care nu se hrnete cu citirea dumnezeietilor Scripturi, cu vieile sfinilor i cu cuvntul lui Dumnezeu, nu poate fi viu nicidecum, ci este mort.

13. Alteori,
A SECOLULUI
XIX
369
iari nva
poporul, zicnd:
- O, omule, cnd tu nu pofteti, nici i este drag
s citeti
cuvintele cele
invtoare de fapte bune, sufletul tu nu se smerete, nu se umilete, nu se ciete de pcatele sale. Cnd tu nu te prseti de ruti, cnd nu cercetezi
bolnavii,
nu miluieti pe sracul cu ce-i

ci
pe sinei,
zavistuieti sporirea lui
nu iubeti pe aproapele ca i, n loc de mil, rpeti cele ale
d mna,
sracului, atunci sufletul

citirea
mort cu totul despre faptele bune, care prin dumnezeietilor Scripturi se lucreaz i cresc i se adaug.
este
tu
14. Iar pe cei lenei la citirea sfintelor
cri
ndemna, zicnd:
- Pentru aceasta
le citii;
v rugm i v ndemnm,
de
nu o dat,
nici
dou
ori, ci
de multe
mbriai Vieile Sfinilor i ori. Nu zicei c le-am citit o
dat
sau de
dou
ori
ne este destul,
mntuirea sufletului este ntru mult
sfat", zice Ecleziastul.
15.
Apoi
zicea:
evlavie
Dac
i
vei citi de multe ori Vieile Sfinilor cu dreapt credin, cu cu luare-aminte, sufletul vostru se va detepta ctre urmarea celor
bune, mintea se va lumina, iar ochii se vor face

de lacrimi. Atunci vei cunoate milostivirea lui de bine ctre aproapele. Atunci vei cunoate
dou
ruri sau
dou
izvoare
Dumnezeu, buntatea, facerea
ct dragoste au artat
sfinii
ctre Dumnezeu, Ziditorul nostru, nct unii i trupurile lor i le-au dat spre munci pentru dragostea Lui, iar alii cu post i cu toat ptimirea i le-au
topit.
16. Mitropolitul
Veniamin
i
adug i
ru
aceste cuvinte:
- Banii pe care
lucruri nefolositoare
cheltuii
la jocul
de cri,
la petreceri
la alte
fi
de suflet pierztoare - pentru care, o, ce greu vei
ntrebai n ziua judecii! - dai-i la

a
Dumnezeu i laud
c nu i-ai
cumprarea crilor i vei avea plat de cheltuit ru. Iar vremea pe care o cheltuii la
jocul de
deertciuni, cheltuii-o ntru fapta cea bun a citirii i vei scpa de mulimea vorbelor dearte pe care le vorbii, pentru care mult osnd vei avea naintea nfricoatului Judector,
cri i
la alte
crilor Sfinilor Prini

care zice
pentru
tot
cuvntul deert vor da oamenii socoteal n ziua
judecii.
continu mitropolitul Veniamin rugm i poftim i ndemnm ca, prsindu-v de nite lucruri nefolositoare i de suflet pierztoare ca acestea, prin citirea Vieilor Sfinilor s apucai de lucrarea faptelor bune i ctre rvna i urmarea sfinilor ntindei, ca mpreun cu dnii slluii ntru mpria cerurilor.
17. Pentru aceasta -
sv
sv
370
18. Zicea
PATERICUL ROMNESC
iari ctre
fiii
si duhovniceti:
i ajut ctre luminarea, ctre deteptarea i ndemnarea spre lucrarea faptelor bune, prin care se pricinuiete omului mntuirea i suirea privirii spre cele nalte, mai de nevoie este citirea dumne- Dect toate cte se cuvin
zeietilor Scripturi cele de
19. Zise
Dumnezeu
insuflate, o, prea iubite cititorule.
acestea:
- Cuvintele
Domnului sunt cuvinte
curate, argint cu foc lmurit, haine
aurite, care din lna cea prea
alb
a Mielului lui
Dumnezeu Celui
ce ridic
pcatele lumii s-au esut; piei gndite ale cortului mrturiei, care nsufleesc firea noastr cea omort prin clcarea dumnezeietilor porunci, care ne zidesc, ne mbrac i ne mpodobesc ca pe un cort sfnt i biseric sfinit,
spre
slluirea
20.
Iar
al
n noi a nemrginitului
Dumnezeu.
despre greutatea rspunderii arhiereti, acestea zicea smeritul

lui Hristos:
pstor
nice,
turmei
- Deci,
am
cunoscut
cum
c vremurile de acum sunt iui,

i
tartarul
att
lucrurile potriv-
viaa omului scurt, pcatele multe, moartea

gheenei arztor
acestea,
se apropie, funia vieii din
zi n zi se tot
strnge la stejar, muncile iadului multe
groaznice
nesfrite,
se
focul
cumplit,
cutremur de
dnsul, muncitorii nemilostivi
de rece, ct i diavolul Judectorul prea drept.
aducndu-mi aminte cum nici ca Iacov acela nu sunt puternic a prvli piatra de pe gura fntnii i a-mi adpa oile turmei mele celei cuvnttoare; nici ca lui Moise nu mi s-a prefcut toiagul n arpe; nici apa n snge nu am prefcut-o, spre ncredinarea trimiterii pentru a scoate pe noul Israel din pcat i ctre mpria cerurilor a-1 povui; ci aa prost, vai de minte, am ndrznit a lua mie, cu care suflet i cu care inim, eu, cel
Lng
fr
asupra
mea slujba aceasta, pe care o am primit? 21. Altdat iari se mrturisea mitropolitul Veniamin: - Vai mie, cum am ndrznit eu ndrzneul i m-am mpovrat cu
att
sarcin
de grea? Dar, oare,
luat-
am i
eu vreo descoperire ca
s primesc
asupr-mi o slujb ca aceasta att de mare? Auzit- am i eu ca Moise: Vino i pe tinel (Ieire, 3, 10). Socotitu-mi-am mai nti nevrednicia mea? Zis-am sunt amorit la glas i zbavnic la limb pentru prostimea i nenvtura mea? Zis-am: Nu sunt vrednic, Doamne, ca Moise, atunci? Rugatu-m-am ca acela: Rogu-m ie, Doamne, pune pe altul care va fi
te voi trimite
Ah, foarte am greit, ticlosul, i m-am amgit i am urmat sfaturilor omeneti i nu mi-am deschis ochiul minii ca s vd i s-mi msor neputina mea!
vrednic a fi trimii (le. 4,
13).
22.
La
urm aduga i
acestea:
SECOLULUI XIX
371
- Arhieria Legii Noi este mai presus dect porunca Legii Vechi.
acolo
era ieirea cea din Egipt, aici fagirea de pcat; acolo izbvirea de tirania lui
Faraon, aici izbvirea sufletelor de silnicia diavolului.

23.
Att
de mult preuia marele mitropolit cuvintele Sfntului Ioan

bucate, mai de nevoie trupului,
Scrarul, nct
-
le recomanda tuturor zicnd: Precum pinea este, dect toate celelalte
este i cartea aceasta a Sfntului Ioan Sinaitul, celui ce poftete mntuirea precum luna pe stele, mai de nevoie dect toate celelalte cri printeti. aa i aceasta pe celelalte le covrete. i precum dect celelalte simuri ale omului vederea este mai lucrtoare, aa i cartea asta este mai lucrtoare dect acelea la mntuirea omului. Fiindc aceasta spune toate preasfintele voi ale lui Dumnezeu, dect altele mult mai minunate i mai luminate.
sa,
aa
24. Scara Sfntului Ioan, continu bunul pstor, este nu numai monahilor,
ci
mirenilor preabun ndreptar
canon, care
povuiete pe
ei cele
toi cu de-a-
mnuntul ctre
cele cuviincioase. Prin
nvturile
nelepte, ea aduce
pe cei ce o citesc pe dnsa ctre

intinciunile cele trupeti
umilin i ctre plnsul cel curitor de toate i sufleteti. Nu este cu putin a povesti limba
ale acestei
omeneasc, dup vrednicie, darurile cele minunate rspltete pe cititorii i ndrgitorii ei.
25. Apoi
cri, cu care
aduga i
c,
cuvintele acestea:
cititori,
- Primii cartea aceasta cu dragoste, o, iubii

-uare-aminte,
citii-o des
cu
negreit, ea este oarecare toiag
al lui
Moise, prin care vei putea

a patimilor celor nvifocel gndit,
desface marea vieii acesteia celei mult nvluite
rtoare,
fr
de primejdie o vei
l
trece,
iar
pe faraon
Israel cel
adic pe
diavolul, ntru dnsa
vei vedea cufundat, ca
de demult pe egipteni.
26.
-
Iari
zicea:
Cartea aceasta este
man
care ndulcete
simurile sufletului celui
unrt de patimile i de valurile vieii acesteia. Este liman care izbvete pe cei ce scap la citirea ei, i slobozete de cufundarea n pcatele cele mult nconjurtoare i i face pe dnii s noate tar de primejdie prin apele vieii
acesteia celei mult tulburate.
27. Zicea iari:

- Scara Sfntului Ioan Sinaitul este scara aceea pe care a
cel
vzut-o Iacov
este
de demult,
al
crei capt ajunge

ngerii se
pn
la cer
- ntru care
Dumnezeu
ntrit "or
i pe care moteneasc
pogoar ca nite duhuri

ntru
slujitoare pentru cei ce
mntuirea, iar sufletele cele ce se mntuiesc printr-nsa, se
sue
i Dumnezeu
le
primete i
mpria
Sa
le
slluiete.
372
28.
PATERICUL ROMNESC
La urm, aduga
mitropolitul Veniamin:
- Cel ce nseteaz de mntuirea sa,
alerge la rul acesta prea dulce
cu adevrat se va prea ndulci i prea se va veseli. pornirile rului acestuia cu adevrat veselesc cetatea lui Dumnezeu, adic pe sufletele credincioilor, i luminat strig, chemndu-i pe dnii: Venii, apropiaitoi cei ce dorii
v v sturai din roadele Mele cele pricinuitoare de via venic"

29. Iar despre rnduiala slujbelor bisericeti, astfel
fiii
nva
mitropolitul
Veniamin pe
si duhovniceti:
silit
- n tot chipul ne-am
a le
tlmci
bine
i dup
firea limbii noastre,
spre mai lesne-nelegerea cititorului, tiind
unii din cititorii cei de
pe
la
ar
se
afl cam
slabi spre citire
i cam
grei la nelegere.
Ca nu
din pricina
aceasta, a nenelegerii,
s rmn ceva din cele cuviincioase ale slujbei necitit

naintea lui
i s greeasc Nsctoare de Dumnezeu sau

sau necntat
Dumnezeu
cruia
sau naintea Preasfintei

i
naintea sfntului
cnt
slujba
n loc
de binecuvntare
s-i
de iertarea pcatelor pentru osteneal, urgie trag asupra sa pentru netiin i greeal.
blestem
30. Zicea
iari bunul pstor: - Pe ct de cu osrdie, cu dragoste
cu evlavie cnt cineva
lui
Dumnezeu sau Nsctoarei de Dumnezeu sau sfntului, cu nelegere i cu dreapt credin, pe att se mulumete i Dumnezeu i Preasfnta Nsctoare i sfinii care se roag i milostivesc pe Dumnezeu asupra lui s-i druiasc
iertare
pcatelor.
31. Apoi
aduga i
acestea;
Iui
Ceea ce place
Dumnezeu, place
Preasfintei
Nsctoare
de
Dumnezeu i sfinilor Lui. Iar ceea ce place sfinilor Nsctoare de Dumnezeu, place i lui Dumnezeu.
32. Iar pentru folosul tipicului zicea:
- Tipicul
Lui, place
Preasfintei
umbletul
vi-1
pun
buna rnduiala, cum

evlavie,
Biserica lui
sfinte,
Dumnezeu cu
cucernicie
cum
sv
umblai
purtai ntru cele
cum
citii
cu luare-aminte
cu osrdie cuvintele Sfinilor
Prini
urechile asculttorilor, ca
pe sinev
sv
folosii
pe asculttori pe calea
mntuirii s-i
povuii.
33. Tipicul, spunea mitropolitul Veniamin,
v aflai ctre
Dumnezeu i
v va nva cu ct osrdie s
ale Preasfintei
sfintele slujbe ale lui
Dumnezeu,
ale sfinilor Lui,
pe care se cade
s
fi
mai mult preoii i diaconii care sunt datori a pild de fapte bune enoriailor lor!
Nsctoare de aib fiecare cretin. Cu ct lumin i a se face model i

34.
SECOLULUI
mitropolitul,
XIX
citi
373
Dac aa
lui a le
vei obinui ntru vei deprinde i lui i slujbele sfinilor bine le vei orndui, dac vei fi srguincioi ctre cele dumnezeieti i vei fi iubitori de bunele rnduieli ale
nvturile nvturile
slujbelor
vei srgui, cunoate, dac
aduga
tipicul
sfinilor,
ale
ceremoniilor bisericeti
cerurilor
motenitori
mpriei
vei
face.
vieuirii
celei
plcute,
scopul
acesta
este
tlmcirii
-
tipicului.
citirii
35. Pentru folosul
Sfintelor Scripturi,
aa nva
marele mitropolit:
Ce este mai dulce sau ce este mai veselitor n via, dect a se apropia omul cu mintea de Dumnezeu i a vorbi mpreun cu El, printr-o aleas i
netulburat cugetare
Proorocul
Tale,
dumnezeietilor cuvinte? Acestea tiindu-le mpratul David, zicea: Ct sunt de dulci limbii mele cuvintele
la
citirea
mai dulci dect mierea ifagurul
(Ps. 18, 11
118, 103).
36. Alteori ndemna printete pe toi, zicnd:
- ndeletnicii-v ziua
noaptea ntru citirea Sfintelor Scripturi
i vei
fi
cu adevrat ca sadul
lng izvoarele apelor, aducnd la bun vreme rodul vieii i frunzele mbuntitelor voastre fapte nu vor cdea (Ps. 1,3). 37. Iar despre importana Ceaslovului nva, zicnd: - Nu ar fi greit cineva, nici departe de adevr ar fi stat, de ar fi numit
cartea
aceasta
sfenic de aur cu apte fclii,
dup
vedenia Proorocului
Zaharia,
inchipuiete, nici de ar
stele
pe cele apte Laude ale Sfintei noastre Biserici Ortodoxe le fi numit-o cer. C, precum cerul cuprinde n sine pe
mulimea
-
pe cele apte planete, tot aa Ceaslovul, pe cele apte Laude sfinilor ce se cuprind n cele dousprezece luni.
pe
38. Zicea
iari
neleptul printe
al
Moldovei:
suflet
Cuprindei laudele acestea cu
voios,
iubitorilor
de Hristos
cretini,
patimile
rar de lene dndu-Ie lui Dumnezeu n toate zilele, gndind la Domnului care se cuprind ntr-nsele, ateptnd cu bun ndejde ziua
la
venirii lui Hristos
judecat.
rsplteasc fiecruia dup

plata ostenelilor voastre.
faptele lui.
va veni avnd plata Sa cu Sine, ca credei, tar ndoial, vei lua
39. Pentru folosul
nvturii iari
zicea:
- Pe ct
nvtura nal i preamrete pe om,

Veniamin i
acestea:
talentul
cu
att
nenvtura
njosete
nimicete mai mult dect necuvnttoarele vieti.
40. Spunea mitropolitul
- Omul, fiind nzestrat de

cu minte primitoare de
Dumnezeu cu
de fiin cuvnttoare,
tiin i
nendeletnicindu-se n
nvtura
nici unui fel
374
PATERICUL ROMNESC
tiin
sau
de
meteug, nu
se poate socoti vrednic de
slug viclean i lene. Nici de alt rspltire

ntunericul cel
mai dinafar, unde
este
venic
alt numire, dect de vrednic, dect a se arunca n plngere i scrnirea dinilor
(Matei 25, 30).

41. Iar pentru prinii care nu-i dau copiii la nvtur, zicea: - Ucigai de fii, cu adevrat, se pot socoti prinii cei ce nu se ngrijesc
nvtur fiilor lor. Ba nc i mai ri dect aceia, dup cum adeverete Sfntul Ioan Gur de Aur, zicnd: C ucigaii de fii numai trupul despart de suflet, iar cei ce nu dau bun cretere i nvtur fiilor
un
fel
s dea nici
l
de
lor,
pe trup
despart de suflet,
n
pe
suflet
de Dumnezeu". Vai, deci,
amar vou, prinilor,
lumea aceasta, dar mai vai
i mai amar
n ceea ce va
s fie!
42. Fiecare
tiin
Aceasta ntocmai
meteug se ctig prin teorie i praxis urmeaz i la nvtura cretineasc. Ca s

sau
trebuie
(practic).
fie
cineva
desvrit cretin
credinei,
43.
mai
nti
aib
sa
teoria credinei,
dumnezeiasca Scriptur
i nvtur. Apoi
aceste cuvinte:
aib
praxis,
adic s tie adic s aib faptele
cci credina
apoi
fr fapte este moart (Iacob 2, 20).

nvtura
Aduga
- Biserica, n veacurile de mai nainte, att se ngrijea pentru
credinei, nct, de la treapta arhiereilor, tot clerul,
pn i
se
anagnotii, se
ce se
nsrcinau
catehizeze poporul.
Aveau nc i diaconie
rnduite pentru
La nceput i slujba Liturghiei propovduia ndelung poporului nvtura credinei.

catehizarea femeilor.
svrea dup
44. n zilele de acum, continua mitropolitul Veniamin, mpuinndu-se
mpuineze i credina. Deci, mpuinndu-se credina, neaprat s-au mpuinat i semnele ei, nct mrturiile Sfintelor Scripturi pentru semnele i minunile ce se fceau mai nainte, ca nite basme se par astzi celor ce umbl ntru ntunericul netiinei i a necunotinei dumnezeietilor Scripturi. Iar cele puine i foarte rare minuni, care nc urmeaz acum, le socotesc ca de la ntmplare.
nvtura
credinei, prea lesne a putut
se
45. Apoi se ntreb cu
amrciune
venerabilul mitropolit:
- Cine n ziua de astzi se ndeletnicete cu citirea Sfintelor Scripturi, ca
poat cunoate
ce este
Dumnezeu, ce
este
fiilor
lumea
ce este omul? Care
printe se srguiete a ntemeia n inima
si cunotina de Dumnezeu,
i, adevrul grind, mai
tot
nvtura dogmelor credinei i poruncile Legii? Cu adevrat foarte puini sunt unii ca acetia
tineretul veacului acestuia, lipsit
de toat tiina cretinetilor nvturi, s-a

abtut
la
A SECOLULUI XIX
375
netrebnice ndeletniciri, la basme
care izvorsc
ndeletniciri
toat clcarea de lege

ca acestea prea
i la tot felul de zdrnicii, din i nebgarea de seam a poruncilor. Nite lesne au putut rsturna, n multe pri ale
aezat pe
nu
fundamentul
Europei, turnul credinei, a crui temelie n-a fost
dogmelor ortodoxe.
46.
Dar
pricinuiesc.
ortodocilor,
adug
mitropolitul,
puin
rtcire
prin acestea, mndrindu-se fiecare a se socoti pe sine filosof
i
l
nvat, nu ngduie mai mult a fi povuit de frul credinei, pentru oprete de a-i svri voile inimii sale. Ci i nlucete lui singur de la drepti i legi.
47. Zis-a
sine
- Socotind eu nevrednicul
acesteia,
iari bunul pstor: c,
de nu
lund pe umeri sarcina arhipstoriei
voi srgui a ndeprta pe cuvnttoarea
nite cderi ca acestea, mai nfricoat

aceasta, dect pentru nsei
rii mea turm" de la
va mustra Dreptul Judector pentru
pcatele mele,
m-am
srguit,
prin ndemnare,
i prin nsi a mea osteneal i cheltuial, de am tlmcit i am tiprit cri cu tot felul de nvturi povuitoare la adevrata cunotin i dttoare
dar
de mult folos sufletesc.

48. Iar pentru folosul crilor, zicea marele ierarh:
-
Ndejdea pe
care o
am hrnit i
o hrnesc n sufletul
meu
este
c,
nu eu, urmaii mei se vor nvrednici a se folosi de cler nvat i ncuviinat pentru a ctiga popor luminat n nvturi cretineti. Aceast ndejde m-a fcut neadormit i
inmulindu-se crile
tiinele n limba patriei,
neobosit n
nenlesnire.
dac
tlmcirea
sfintelor
cri, din care multe
stau netiprite pentru
49. Apoi ndemna pe cititori, zicnd:

- Fii,
iubiilor,
cu luare-aminte
la citirea acestei
cri 24
ca nu toat
trecnd-o cu ochii, n minte

citit.
s nu rmn nimic
mare
sau foarte
Pe aceast
carte de
folos pricinuitoare
puin din cele ce ai v-o pun astzi nainte,
iubiilor patrioi,
v rog s o primii ca pe o mplinire a unora din datoriile

cum
trebuie
mele ctre cuvnttoarea mea turm.

50. Iar despre felul - Mintea este ntocmai ca
nemistuire,
iar
dup
i
o vreme
s se citeasc sfintele cri, astfel nva: i dup cum multa mncare aduce ajunge stomacul s nu poat mistui nimic,
stomacul.
citire,
asemenea este
^
mintea.
Cnd cineva o ncarc cu mult
ndat ce
Istoria Scripturii Vechiului Testament
376
PATEKICUL ROMNESC
citit.
nchis cartea, a uitat tot ce a
Iar
dup
o vreme ajunge mintea cu totul
nelucrtoare
i uit i
cel ce
cele ce a tiut
mai
citi
nainte.
Aadar,
voiete a
se folosi din citire trebuie
neaprat
urmeze
o
dieta aceasta.
Adic,
dup
ce
va
n linite,
cu
bun
luare-aminte,
ncheiere a unei pricini,
nchid cartea
toate acelea repetndu-le n gndul
su,
pe sine ce a citit. i urmeze iari nainte, ct va socoti

se ntrebe
poate mistui mintea. n acest chip se folosete cu adevrat,
c,
toate
rnduial n mintea sa, oricnd poate mprti i pe alii din cunotinele sale. Apoi i mintea sa se face bine lucrtoare, innd n bun stare pe toate cte a auzit sau a citit.
aternndu-se cu
51. Zicea mitropolitul Veniamin ctre pstorii si:
- Fiilor,
folosul
bun
rugai-v i pentru mine, ca cel ce totdeauna mai mult cinstesc pe toate puterile trupeti de obte dect rsuflarea ce-mi ine viaa.
duhovniceti n armonie, ca pe nite strune,
le
am
ntinse,
pe care oricnd
le
vor
mica
52.
degetele obtii sunt gata a face sunetul glasului ce este plcut
dragostei tuturor.
Altdat iari
ndemna:
- Primii cu dragoste osrdia mea, iubiilor,
dimpreun cu
citirea acestei
crticele,
care la vedere
ei cele nalte,
noimelor
toat inima
naintea lui
se
dei se arat mic, dar lund aminte nelegerile dimpreun urmai i pocinei celui smerit, care cu pociete i cu amar plnge i se ciete de pcatele sale
Dumnezeu.
53. Zicea iari:
- Batei nencetat la
se
ua
milostivirii lui
Dumnezeu,
pn
ce
v va milui i
va nchipui Hristos cu sfintele Lui patimi n inimile voastre. Nu pierdei spre pocin, ateptnd vremea n zadar, pe care Dumnezeu v-o ntoarcerea voastr. Pentru ca nu cumva, dup cea prea mult i ndelung
rbdare
-
a Lui,
s soseasc i judecata,
i
i nu
va
fi
atunci Cel ce
izbvete.
54. Apoi
aduga i aceasta: Lepdai tot vicleugul, pizma i rutatea

zavistia
din inimile voastre
i toat
necuria,
hula din sufletele voastre
v va primi Dumnezeu ntru
pocin.
Fii blnzi, cucernici, cu evlavie ctre cele sfinte, iubitori de iubitori de frai i vei petrece ntru aceast via zile fericite, iar la sfritul vieii voastre vei merge acolo cu bune ndejdi de mntuire. Iubiilor, fii osrduitori spre toat fapta bun ntru aceast puin via i
Dumnezeu,
pentru mine
rugai,
sunt al dragostei voastre de
amndou
fericirile
rugtor.

55. Zicea
A SECOLULUI XIX
377
acestea:
- Sfinitele Scripturi
nu
v rmn a
le citi
totdeauna. Ci, mai ales
ii ndemnai unii pe alii spre tot lucrul folositor.
Mai
mult, pe
fii
pe toat
cele
anerimea s-i
povuii
spre toat fapta
bun,
spre toate
nvturile
sntoase, de Dumnezeu plcute i folositoare, dup datoria pe care o avei, c pentru aceti tineri avei s dai seam naintea lui Dumnezeu.
56.
ateptnd cu bun ndejde ziua venirii ini Hristos la judecat. va veni, avnd plata Sa cu Sine, ca rsplteasc 5ecruia dup lucrurile lui, precum nsui fgduiete.
- Stai ntru
Apoi adaug, zicnd: toat fapta bun
fii
din
svrirea slujbelor n limba romneasc zicea: mirai de negrita nelepciune a Ziditorului ntregii fpturi, cum nimic pe toate le-a adus ntru a fi. Precum i pe a noastr limb, att de
57. Despre
Sv
mpresurat de multe altele, a ridicat-o la atta nlime i vrednicie, nct Dinevoiasc a ne nvrednici s-i aducem printr-nsa doxologii, cereri mulumiri, nchinndu-ne Sfintei Treimi ntru o fiin, Printelui i Fiului Sfntului Duh.
58.
s
i i
n prefaa
Penticostarului"
spunea mitropolitul Veniamin aceste
cuvinte pline de bucurie duhovniceasc:
- O, carte aurit! Tu, ivindu-te, risipeti toat ntristarea sufletelor

Biserica lui
Dumnezeu
se
umple de lumin i de strlucire. Tu, artndu-te,

de amrciune. Tu pe toi credincioii
le
i
izgoneti toat posomorrea feelor ce se pricinuiete din ntristarea inimilor

celor
apsate de lacrimi
chemi, ca
ie
obte
se
veseleasc. Tu, de obte, tuturor
dai
bune ndejdi de
mntuire.
postit
Tu chemi i pe drepi i pe
cei ce s-au lenevit
pctoi i
postit, ca
i pe
nu au
toi
pe cei ce s-au nfrnat i au mpreun se bucure i
> se
veseleasc.
59.
Spunea pstorul cel bun i aceste - Venii ne bucurm de Domnul, :oate buntile i rabd toate pcatele i robitor de oameni nu ne pedepsete. Ci,
ndemnuri printeti:
pocina sa ne ierte, ;: i mpriei Sale.

60. Zicea iari: -
ne
mbrieze i
Care ne ine i ne hrnete i ne frdelegile noastre, i ca un bun i totdeauna ndelung rabd, ateptnd ne fac prtai nu numai nvierii,
S nu ne lenevim, trecndu-ne vremea n zadar, pe care Dumnezeu ne-o

Ci n tot minutul
i spre pocin.
cea mare
s fim cu
grij
c vine,
vine ziua Domnului
nfricoat, cnd fiecare va primi plata sa precum a lucrat n via.
378
PATERICUL ROMNESC
61. Ceaslovul, zicea mitropolitul Veniamin, este cartea rugciunilor celor
sufletul cu cele mai mngietoare i pline de rugciuni, cu care sufletele cele evlavioase, ncet aprinzndu-se
mai trebuincioase, care hrnesc
umilin
sfinte
ctre Dumnezeu, strig cu Proorocul:

cuvintele Tale,
Ct sunt de dulci gtlejului meu
Doamne!
62. n prefaa Hronografului zicea iari bunul pstor al Moldovei: - Avnd eu sarcina arhipstoriei i a purtrii de grij pentru punea oilor
celor cuvnttoare,
am
pus
tot felul
de silin,
tlmci
cuvntul
lui
Dumnezeu din
al
felurite limbi
noastr, dreptmritoarea Biseric a

binecredinciosului popor
63. Zicea iari:
-
i nsumi, i prin alii, a se i cri mbriate de maica Rsritului, spre folosul i mntuirea
neamului romnesc.
De dou
ajutoare morale
mai
nti
avem trebuin,
spre a putea ajunge
ctre mntuire.
prin fapte bune,
Adic
cci
de
cunotin i
altfel este
de credin. i precum credina nvie moart, de asemenea, cunotina, care nate pe
credin,
se
Pentru aceasta
Mergnd, botezai (Marcu

-
capt i se desvrete prin nvtura dumnezeietilor Scripturi. i Mntuitorul, trimind pe apostolii Si n lume, le-a zis: nvai toate neamurile, predicndu-le Evanghelia Mea i apoi
16, 15).
64. n prefaa Istoriei bisericeti", zicea marele ierarh:
Numai
Biserica a putut face din fiare

al
fii
ai lui Israel,
popor
ales
bineplcut, srguincios lucrtor
pmntului, supus credincios domnitorului,
printe duios
65.
al familiei,
mdular
rvnitor al statului i, cu
un cuvnt, cetean
folositor al societii.
Apoi continua, zicnd:
- Citind Istoria bisericeasc, va vedea fiecare

literaturii
azilul
tiinelor
al
n timpul prigonirilor barbare a fost Biserica.
i, ca
zic
aa,
Iar
ai
lumina nelepciunii s-a pstrat cu sfinenie n focul tainelor

pzitorii preiosului depozit
moralei.
66. Zicea iari:
al
altarului.
culturii
au fost
clericii,
nvtorii
fireti
patriei
Dac
i
al
fiecare din noi va face tot ceea ce poate n binele Bisericii,
al
omenirii, nu va pieri cetatea noastr.
Altdat zicea cu durere mitropolitul Veniamin: - De vom alerga cu Ieremia pe cile Ierusalimului cutnd, nu vom afla pe acela care s fac judecat i s cerce credina. Pentru c, de la cel mai mic
67.
pn
la cel
mare, toi au fcut frdelegi; de
la
preot
i pn
la profetul

zicnd: Pace! cnd pacea
i
SECOLULUI XIX
lui.
379
mincinos, care voiete a vindeca sfrmarea poporului cu graiuri mincinoase,
lipsete cu totul, chiar din inima
Ce vom
zice
pentru astfel de paravai (trdtori) ai lui
Dumnezeu i
ai
oamenilor, care au
prsit
nu in? -
izvorul apei celei vii
i-au spat
lor fntni necurate, ce se
surp i
Fiii
veacului acestuia,
temndu-se de moarte, doresc viaa, ca
mbrieze lumea pierzrii i s noate n oceanul patimilor lor. Dar cine va da capului meu ap i ochilor mei izvoare de lacrimi - zice Ieremia Proorocul ca s plng poporul acesta i pe cei rnii ai si, ziua i noaptea? (Ier. 1, 16).
68. Spunea marele ierarh
acestea:
poate
Numai un numi via.

fi
trai
ce ar
urmri
scopuri cretineti, folositoare lumii, se
Altfel trupul nostru, n care
st ngrmdit spuza
patimilor,
lui
nu poate
cele
pentru
om
dect o nchisoare n
al
crei ntuneric stau harurile
dumnezeieti.
69. Zise
iari
mitropolitul Veniamin:
fii
- Iubiii mei
frai!
numai
n virtute, apoi pentru a

ei,
peste eonii (mai marii)
adevrata glorie, adevrata mrire st brbai mari i pentru a mprai peste lume nu avem trebuin de tronuri, nu avem nevoie de
fi
Dac
diademe, nu
avem lips de
a
sceptre,
fr
numai a lucra
n via
Domnului
buntatea
face
dreptate.
jmblm
70.
ntr-un gnd n casa lui
Apoi, unii prin dragostea evanghelic, Dumnezeu, cugetnd ziua i noaptea la Legea
Domnului.
zice
Apoi continua, zicnd: Legea Domnului s punem voia noastr, ca, aa cu Iezechiel: Adu-i aminte de noi, o, Dumnezeule,
- n
n nevoie,
s putem
Ti
ori
c am umblat naintea
bune
ntru ochii
Ta ntru
adevr i
1).
cu inima binevoitoare
am fcut
cele
Plngeri 5,
in
Iat mijlocul prin care ce poziie i stare ne-am

71. Zicea
s putem vieui,
afla.
nu ndelung, dar cu nemurire,
iari:
- Nimic nu este, iubiilor, mai mare, mai puternic, mai strlucit, mai
folositor sub soare
totodat mai uor de dobndit dect bunurile virtuii. Pnn virtute i prin credin, nu prin arme i putere lumeasc, sfinii toi au foruit cumplitele mprii ale ntunericului i au ntemeiat mpria
Evangheliei.
72.
Dup
n
cincizeci de ani de jertfa, de osteneal
de rodnic
slujire
arhiereasc
Biserica
lui
Hristos
(1792-1842),
mitropolitul
Veniamin
ani ca
Costachi s-a retras la
Mnstirea
Slatina,
unde a mai trit nc patru
380
PATERICUL ROMNESC
cri
folositoare de suflet din limba
simplu monah, traducnd n continuare
greac veche, pentru luminarea poporului nostru ortodox. 73. Micat de harul Duhului Sfnt, smeritul printe duhovnicesc
Moldovei", nainte de obtescul
agoniseala sa la
cuvinte de
al
su
sfrit, i mparte prin testament toat
mnstire i La sraci, adresnd obteasc iertare i binecuvntare:
tuturor cele
mai de pe
urm
- Las, iert
binecuvintez din toat inima
mei cretini
ori
pe nii cei ce
m ursc i
din tot sufletul pe toi fraii
ce au ntins curse n calea
mea i
chiar pe cei ce mi-au
pe cei ce m-au nedreptit i pe cei fcut vreun ru vzui

ci
cu ndurarea Sa s-i
nevzut, rugnd pe milostivul Dumnezeu s nu judece faptele acelora, ierte pe toi, dup cum i-am iertat i eu.
74. Iar pentru nmormntarea sa, marele ierarh
Veniamin Costachi
scrie
n acelai testament:
nsrcinez pe fiul meu Meletie ca, pentru dragostea Domnului, nmormntarea mi se fac dup povuirea ce i-am dat, numai cu prinii arhierei, simplu i fr din mnstire, din afar de sfnta biseric,
-
fr
zadarnice
pompe i
cheltuieli...
25
.
DAT
CARTE PASTORAL N EPARHIA ROMANULUI
(Probabil, la anul 1796)

Veniamin, cu mila lui Dumnezeu, 26 Smerit Episcop Romanului
De cnd
Dumnezeiasca
Pronie
au
binevoit
de
ne-au
ncredinat
dregtoria pstoriei celei duhovniceti, scopul nostru au fost i este buna chivernisire a Bisericilor, mntuirea oilor celor cuvnttoare i rvna pentru
cuviincioasa petrecere a preoilor Domnului.
Drept aceasta, iat, preote, i-am pus nainte aceste ponturi cum i se cade le citeti adeseori, i ceea ce te nva s pre care te ndatoresc pzeti ntocmai neaprat.
s petreci,
a.
Dator eti,
te-ai
o, preote, ca
unul ce
ai
primit asupra ta Darul Preasfntului
Duh i
25
pus
nvtor
norodului,
s nu-i fie petrecerea
ca celor de obte,
Toate cuvintele duhovniceti de mai sus s-au extras din prefeele crilor tiprite de mitropolitul
Veniamin Costachi.
26
Un veac
de
la
moartea mitropolitului Veniamin Costachi, op.
cit., p.
238-250.

ci
SECOLULUI XIX
i defimare
381
fii
ferit
pzit de toat prihana care aduce scandal
cinului
(adic) de beie, care este nceptura tuturor rutilor, de zavistie, de mndrie, de glcevi, de judeci, de sudlmi, de cuvinte dearte, de jurmnturi drepte ori nedrepte i de a iei martor mpotriva cuiva. fii
Liu,
is
curat att la cele din
luntru
ale tale,
i pieptnat,
ane,
b.
ca,
cu toate faptele
cum i pe dinafar, grijit la haine, splat i urmrile tale, s fii pild celor ce privesc la
lor. la
c obiceiu au supuii a urma ntru toate povuitorul
S
fie
aibi purtare
de grij pentru Biserica
care eti ornduit slujitoriu,
ca
grijit
i mpodobit
cu cele trebuincioase, att nuntru, cri,
veminte, icoane, sfinte vase, cristelni pentru Sfntul Botez, n care se poat afunda pruncul cu lesnire n trei afundri, iar nu n turnri sau n alt chip cum i pe dinafar iari sa fie bine acoperit i ngrdit mprejur; iar cnd va fi lipsit de ceva, o dat i de doua ori, ndemni pe ctitori sau pe
poporani ca
ari
mai
ca
la
mplineasc cele trebuincioase. Iar, neurmnd sfatul tu, s protopopul inutului, ca dup nvtura ce va lua de la noi urmeze.
c.
Cnd
vei avea
slujeti dumnezeiasca Liturghie,

grijile
posteti cu o
zi
nainte,
te
dezbraci de toate
ta
lumeti, ntru acea vreme

Jertfa cea
te
mpaci cu toi din toat inima
i aa
svreti
fr
de snge,
s fie bine primit n sfntul jertfelnic cel mai presus de ceruri. d. Sfntul Agne vreau s-1 pzeti i s-1 grijeti ca s nu umezeasc i sa
la
mucezeasc, cerndu-1
vreme
uscndu-1 cu mare rnduial,
cum i
potrivirea Sfintelor Taine prea cu luare aminte
fie,
ca nu fietecum
se
svreasc i
e.
s rmie ct de puin cusur,
cu neornduial.
Pe poporanii ti s-i sftuieti cele duhovniceti i s-i ndemni ca s mearg la Biseric n toate Duminicile i srbtorile i se spovedeasc fiete care de patru ori pe an sau mcar o dat i care vor fi vrednici se i mprteasc. Aijderea i pe casnicii ti s-i nvei frica lui Dumnezeu, cu ndeletnicire la rugciuni, a pzi curenia, a fi cinstii i asculttori, ferindu-se de adunri necuviincioase, ca ia i alii pild bun n casa ta.
f.
te sileti n tot chipul
ca
dejghini (ndeprtezi) dintre poporani
i altele asemenea acestora, care le mai muli prin casele lor, cci aceste sunt lucruri pgneti i neplcute lui Dumnezeu. Ci de va fi bolnav cineva dintre poporani, s cheme preotul s se roage pentru dnsul, dup nvtura Apostolului ce zice: rugciunea credinei va mntui pre cel bolnav (Iac. 5, 15). nu fii volnic a cununa, ori slobod, ori rob, fr de pecetluit cu g. pecetea noastr, nici a te ridica din satul acela unde te afli i a merge aiurea,
vrjile, farmecile, descntecele, bierile
fac cei
382
PATERICUL ROMNESC
sau a sluji la alt Biseric

vei
fi
fr
se
tirea
blagoslovenia noastr,
cci ndrznind
ci
supus supt grele canoane.
h.
la
De
te
va supra cineva,
s nu-i rspunzi cu sudlmi i ocri,
s arai
protopopul inutului
va nlepi suprtorul tu. Sau cnd vei avea
pricin de glceava, nu eti slobod a merge la judecat politiceasc, cci dregtorii politiceti nu pot te judece pre tine, fiind preot. Ci, cnd vei avea vreo suprare de judecat, tot la protopopul vei merge
de-i vei cere dreptate.

nceptorul
preote,
pricinii,
cnd protopopul nu
te
ndatorit a veni la noi, ca
te
fi
punem
la cale.
ns
va putea odihni, te ferete nu
s
fii
fii
tu
c apoi vei
supus^canonisirii.
o,
Aceste mai sus artate, ce i s-au pus ca o oglind nainte, privete-le,
de vei pzi ntocmai neaprat, bine
tii
c vei ctiga dragoste i

Arhiereul se va
evlavie de la oameni, cinstea
ajutorul lor vei dobndi.
bucura de tine i te va iubi ca pre un mpreun slujitor al Tainelor lui Dumnezeu, carele, aa s te ntreasc Domnul Dumnezeu, a le pzi neaprat,
cu iubirea
lui
de oameni n veci. Amin".
PUSTNICUL
de la
Petera
XIX
Mic
SFAN
a
Ialomicioarei
(secolul
La nceputul
secolului
XIX) 27
se nevoia n Schitul
clugr
seam,
tia
smerit
foarte iubitor de
Dumnezeu.
Dup
Petera Ialomicioarei un civa ani, dorind s se

o
roage n pustie, a plecat din schit

n desiul codrilor,
i-a gsit
sla
peter nebgat
lui
numit pn astzi Petera Mic".

un
urs. Dar,
Pustnicul nu
Dumnezeu, s-au mprietenit unul cu altul, nct noaptea locuiau mpreun n aceeai peter, iar ziua ursul pleca n pdure, iar sihastrul se ruga lui Dumnezeu. Acolo s-a nevoit muli ani pustnicul n post, n rugciune i n alte netiute osteneli. n tradiia locului se spune pustnicul nu primea nici un fel de mncare de la nimeni, ci singur i-o agonisea din pdure. Numai ursul, ca
acolo i avea adpost
cu rnduiala
ucenic credincios,
aducea vara n
Se mai spune din btrni
peter rugi de zmeur i mure. c, odat, doi vntori au pndit
ursul n
zmeuri ca s-1 mpute. Apoi
s-au luat
dup
el
pn
s-a ascuns n le-a zis:
peter.
cum pndeau
27
ei
n apropiere, a ieit pustnicul
afar i
Numele
lui s-a uitat
o dat cu pierderea arhivei
schitului.

-
SECOLULUI XIX
Urmrim un
Vei gsi
urs.
383
Ce cutai,
frailor, n pustiul acesta?
ne iertai, printe, suntem vntori.
Parc
pdure
s-a
ascuns aici n peter. - Dar v-a fcut vreun

animale!
ru? Lsai
ursul n pace!
alte
- Iart-ne, printe - au zis vntorii -
i te roag pentru noi! Dumnezeu s binecuvinteze, frailor. Mergei n pace. Printe, avem ceva de mncare la noi, am vrea s-o lsm
sfiniei tale.
Vrei s-o primeti? - Lsai-o acolo, pe piatr.
La
urm
iari
l-au ntrebat pe pustnic:
- Printe,
vom mai
veni prin locurile acestea. Vrei
s-i aducem ceva de
mncare?
-
Cum v
este voia, frailor.
Dup cteva sptmni au urcat din nou vntorii pe Valea Ialomicioarei s duc de mncare cuviosului. Cnd au ajuns Ia gura peterii, au vzut un
lucru nfricoat.
alturi, pe piatr,
Pustnicul
mpreun cu
ursul erau plecai din

ei
peter,
fi
iar
mncarea lsat mai nainte de Din ziua aceea, nimeni nu tie unde s-a dus
i
era neatins.
sihastrul,
unde o
rposat
care
era numele. Singura binecuvntare
rmas
se
de la
el este
un mic
din
izvor de
ap, ce curge
credincioii
n fundul peterii pentru mngierea trectorilor.
Pn
astzi,
intr n Petera
Mic",
Pustnicului". ns, orict
ap ar
lua, izvorul
roag i iau ap nu se mpuineaz
Izvorul
niciodat.
Minunat
este
Dumnezeu
ntru Sfinii
Si, Dumnezeul Prinilor notri!
EPISCOPUL CHESARIE AL BUZULUI

(1784-1846)
din rndul marilor ierarhi romni ai Bucureti din prini sraci, prin anul 1784, cu numele de Constantin La vrsta de 13 ani (1797) a fost ncredinat episcopului Iosif al Argeului, care l nvee carte la coala greceasc de la Biserica Domnia Blaa. Apoi l clugrete la Mnstirea Antim cu numele de Chesarie i l hirotonete diacon. n anul 1820, ucenicul episcopului Iosif ajunge iconom al Mnstirii Antim i mai trziu al Mitropoliei din Bucureti. Fiind druit de Dumnezeu cu mult ascultare, smerenie i pricepere, n anul 1825 este hirotonit episcop la
Episcopul
Chesarie
face
parte
secolului trecut. El s-a
nscut
Cpn.
ds
384
PATERICUL ROMNESC
de mitropolitul Grigorie Dasclul, pstorind turma ncredinat de
Buzu
Hristos cu
zeci de
nempuinat dragoste i
osrdie, timp de 21 de ani.
Gsind Eparhia Buzului

lcauri
mare
al
cu multe lipsuri
- mnstiri, schituri, metoace
i i
cu biserici ruinate, a rennoii

biserici -,
devenind
astfel
ctitor al acestei eparhii. Iar
pentru luminarea copiilor
folosul de
un obte
neamului, a ntemeiat mai multe coli, precum: Seminarul eparhial, nfiinai
n anul 1836;
coala de muzic bisericeasc, n anul 1830; coala de

n anul 1833
picturi
bisericeasc, sub conducerea pictorului Nicolae Teodorescu, n anul 1831:
coala de sculptur bisericeasc,

dascli din
altele. In aceste
coli
ctitorite
de episcopul Chesarie au fost adui cei mai buni profesori, duhovnici
ara Romneasc,
din care au ieit episcopi, preoi
dascli alei,
precum i pictori renumii. Elevilor li se cerea cel dinti credin tare in Dumnezeu, rugciune i via moral desvrit. Pentru tiprirea crilor de slujb i nvtur duhovniceasc, episcopul Chesarie a renfiinat n anul 1833 o tipografie eparhial, unde s-au tiprit, cu
binecuvntarea
cheltuiala sa, zeci de
cri
patristice
de
cult,
rspndite
cea mai mare parte gratuit.

Dintre crile de nvtur tiprite sub pstoria sa se amintesc; Despre purcederea Sfntului Duh, mprire de gru i Puul Sfntului Ioan Gur de
Aur
(1833); Sfuire
la cei
pe
scurt
ctre
cel ce se
pociete
(1834); Cazanii (1834):
o sut cincizeci de psalmi (1840); nvtur ctre preoi i diaconi (1835); Alctuire aurit (1837); Carte foarte folositoare de suflet: Cinci cuvinte ale Sfntului Grigorie de Nyssa (1838); Chiriacodromion (1839) i altele. Iar dintre crile de slujb a tiprit: Evanghelia (1834); Molitfelnic
Tlmcire
bogat,
(1836); (1841);
Sfintele
Liturghii
Psaltirea
(1835);
Sfintele
Ceaslovul bogat,
Liturghii
Acatistier
Octoih
Catavasier (1839);
(1840);
Psaltirea
Agheasmatar (1845) i altele. Acest neobosit episcop i credincios pstor

fiii
al Bisericii lui
Hristos a purtat
permanent grij de
buni,
si duhovniceti,
al
zidindu-le lcauri, dndu-le preoi
cercetndu-i personal
printeti. Iar ca ucenic

el
i hrnindu-i cu cri de nvtur i cuvinte unui mare episcop - Iosif al Argeului - a ridicat i
sufleteti,
mai renumit a fost Moldovei de mai trziu. n anul 1846, la 30 noiembrie, episcopul Chesarie, pstorul cel bun i credincios al Eparhiei Buzului, a rposat cu pace, plns de toi credincioii
nu puini ucenici
fii
dintre care cel

al
ierodiaconul Iosif Naniescu, venerabilul mitropolit
si i a fost ngropat lng biseric, spre neuitat pomenire. Piatra lui de mormnt poart aceast frumoas inscripie: Oprete-i, trectorule, pasul n respect lng pacinicul lca al Colosalei umbre - sacrul mormnt. Aici

ierarhul Chesarie trupul i
A SECOLULUI XIX
385
odihnete de multele, n puin timp, jertfiri spre 28 gloria Domnului, a Patriei i eternei sale memorii. (Noiemvrie 30, 1846)"
.
CUVIOSUL CALINIC PUSTNICUL Mnstirea Horaia-Neam

(secolul
XIX)
XIX
ntr-o
Acest cuvios s-a nevoit n prima jumtate a secolului
mic
era preot, s-a poian, sub vrful Muntelui Horiciorul. Btrnii spun nevoit aici 40 de ani, ducea o via sfnt i avea darul facerii de minuni. Veneau la el oameni bolnavi de prin sate, iar printele i vindeca cu post i cu rugciune. Cuviosul Calinic avea, de asemenea, mare evlavie la Maica Domnului, cu a crei icoan izgonea duhurile rele din oameni, alunga fiarele slbatice din grdina sa, biruia patimile i gndurile viclene din cugetul su. Oriunde se ducea, purta cu sine icoana Maicii Domnului i era izbvit de tot rul. Nevoina pustnicului Calinic era aceasta: mnca o dat pe zi dup apusul soarelui, svrea nencetat rugciunea lui Iisus i priveghea noaptea cu cntri de psalmi i metanii. Iar ndeletnicirea lui cea mai iubit era plantarea
Toat poiana din jurul chiliei sale a plantat-o cu meri, pruni i nuci. Ba mergea i la Schitul Horicioara sau cobora jos n Mnstirea Horaia de planta i altoia pomi de tot felul. Iar toamna aduna cu bucurie roadele ostenelilor sale i le mprea n dar la trectori, n numele
altoirea de
pomi
fructiferi.
Maicii Domnului!"
Aceasta era viaa

adnci btrnei, a
i-au zis:
i nevoina
Cuviosului Calinic pustnicul. Ajungnd
la
czut bolnav
la pat.
Atunci au venit clugrii din schit
- Printe Calinic,
-
am
venit
s te coborm de vale, s mori la mnstire.

a
Cu
ajutorul Maicii
Domnului,
rspuns btrnul,
s-a
cobor singur!
ndat,
lund icoana Preasfintei Fecioare,
cobort naintea tuturor n
Mnstirea Horaia. Apoi

adormit cu pace
astzi Poiana
28
s-a nchinat n biseric, s-a mrturisit la duhovnic, a
cerut Preacuratele Taine i,
dnd tuturor srutarea cea mai de pe

suflet.
urm,
cu bucurie n
Locul unde s-a nevoit se
numete
lui Calinic".
Bucureti, 1958, p. 419-422; D. Furtun, Viaa i activitatea lui Chesarie, tez de
Istoria Bisericii
Ortodoxe Romne,
voi. II colectiv,
Chesarie, episcopul Buzului, Bucureti, 1913; G. Voiculescu,
^:em,
Bucureti, 1897,
p.
57
SFINI
I CUVIOI
jumtate
din a doua
a
secolului
XIX
ARHIMANDRITUL NEONIL BUZILA Mare stare al Mnstirii Neam

(1789-1853)
a.
Viaa
al
Arhimandritul Neonil Buzil a fost cel mai renumit stare
Mnstirii
Neam
din secolul XIX. Personalitatea sa se impune n istoria monahismului
nostru, att prin nalta sa trire
duhovniceasc
prin nelepciunea cu care a
crescut attea suflete n dragostea de Hristos, ct

s-a
prin devotamentul cu care

a neamului
pus pe sine
ntreaga
mnstire
n slujba Bisericii,
aproapelui.
Stareul Neonil s-a nscut n satul Valea Seac-Suceava, n anul 1789.
Prinii si, dei sraci, numai 12 ani, a intrat

arhimandritul Ilarie, din
i-au dat o cretere aleas. In anul
1802, cnd avea
viaa monahal,
fiind ncredinat unchiului
su,
Mnstirea Neam.
n anul 1808 a fost clugrit, iar
mai
trziu, hirotonit diacon
preot.
1827-1832 a fost preot slujitor i duhovnic la Catedrala mitropolitan din capitala Moldovei, fiind preuit i cutat de toi locuitorii oraului, cci era dulce la cuvnt i la toi primit i iubit". ntre anii 1832ntre
anii
1834, ca stare
sfnt
al
Mnstirii Brboi
din Iai, s-a ngrijit de rennoirea acestui
lca,
al
fiind cinstit
cu treapta de arhimandrit.
Dup
stare
moartea stareului Dometian (1834), arhimandritul Neonil este ales
Mnstirii Neam, pe care o conduce cu nelepciune timp de doi ani <1834~1835). n urma unor intrigi din afar, este schimbat din streie, apoi
reales ntre anii
surghiunit la
oar i Mnstirile i Vorona, datorit caracterului su devotat i statornic. n anul 1843, arhimandritul Neonil este ales pentru a treia oar stare al Mnstirilor Neam i Secu, pe care le pstorete cu o neegalat
1838-1839.
doi ani este nlocuit pentru a doua
Slatina
Dup
pricepere timp de
nc
n
reuete
cultural.
aduc
zece ani. n aceast scurt perioad, dei suferind, marea lavr un viu suflu de nnoire duhovniceasc i
Stare
l
duhovnic
al
ales,
clugr nvat i
al
scriitor iscusit,
casei lui
Dumnezeu i printe
sracilor, slujitor
iconom devotat adevrat al Bisericii i
nu credincios
neamului, iat pe scurt marile virtui ale stareului Neonil,
specifice, de altfel, Ortodoxiei
romneti.
390
PATERICUL ROMNESC
suferin, marele stare Neonil Buzil, mpcat cu sine, mut n odihna lui Hristos, plns de tot soborul, la 16 octombrie, 1853, i este nmormntat n pridvorul bisericii ctitorite de tefan cel Mare, precum se vede pn astzi.
ani de
Dup
apte
cu oamenii
cu Dumnezeu, se
b.
1.
Fapte
i
cuvinte de
nvtur
lui Hristos.
Stareul Neonil i-a nchinat din copilrie viaa

Iosif
nvtura
ai
de carte
adncul Sfintelor Scripturi le-a deprins de la renumii dascli
Mnstirii Neam, ieromonahul

ne voinei* clugreti
duhovnicii
1-a
schimonahul Platon,
iar
ai
meteugul
nvat de
la cei
mai buni duhovnici

1-a adeverit,
soborului. Se
spunea despre dnsul, precum nsui lucrul
c pe
toi dasclii
si
i-a ntrecut.
2. Arhimandritul Neonil, n
toat viaa
rnduit
sa, a fost foarte rvnitor
pentru
casa Domnului. n anul 1821, cnd multe biserici

distruse
odoare erau jefuite
de
rsculai,
el
fost
de
stareul
Mnstirii
i Neam,
arhimandritul Ilarie,
s ascund
pdure
icoana
fctoare de minuni
a fost trimis
a Maicii
Domnului. Dup aproape doi ani de zile, tot sfinia sa din nou icoana Maicii Domnului n mnstire.
3. n acelai
aduc
an (1821), cnd Mnstirea Secu era incendiat de turci i tezaurul zidit ntr-o taini, printele Neonil, lund porunc de la stare, s-a furiat noaptea sub ziduri mpreun cu pustnicul Zosima, a spart peretele i a
ascuns tezaurul cu toate sfintele vase n pdure, salvndu-le astfel de foc
profanare.
4.
de
Blndeea
inimii sale
iscusina n Sfintele Scripturi au fcut din

n
toat Moldova. Mai ales la Iai, ct a fost preot la catedral, ajunsese duhovnic i sfetnic de tain, att' domnitorului i mitropolitului, ct i la o mare parte din locuitorii oraului. Bogai i sraci, mireni i clugri, nvai i oameni
arhimandritul Neonil
n
un duhovnic renumit
Mnstirea Neam i
simpli,
sale,
rani i oreni,
la
toi
cutau i i hrneau
la
sufletul din
nvturile
care
cci era dulce

5.
cuvnt
toi primit
iubit".
Odat
lui.
a alergat la arhimandritul Neonil
un datornic din ora
datora Mitropoliei
iertarea
suma de 40.000
lei,
rugndu-1
mijloceasc pentru
a
mijlocit
la
Deci,
vznd
printele
srcia
datoria.
datornicului,
mitropolitul
Veniamin
i-a iertat
toat
6. Fiind nzestrat
dritul
de Dumnezeu cu multe daruri duhovniceti, arhimanla
Neonil a fost stare
Mnstirea Neam timp de
treisprezece ani. Deci,

a ntocmit
vznd
c viaa duhovniceasc n Mnstirea Neam era n scdere,
CUVIOI DIN
pentru obtea sa
DOUA JUMTATE
A SECOLULUI XIX
391
un nou aezmnt clugresc prin care
a mbinat n chip
armonios rugciunea
nevoina, lucrul minilor i slujirea. Cele mai importante reguli de sporire duhovniceasc, fixate de stareul
Neonil, erau acestea: - mrturisirea zilnic a soborului;
- participarea obligatorie a fiecrui

ndeosebi la Utrenie
clugr i
frate la pravila bisericii,
la Sfnta Liturghie;
- ndeletnicirea la chilii cu pravila, cu

scrierilor Sfinilor
rugciunea lui Iisus Prini; - interzicerea cu desvrire a oricrui fel de adunri la chilii; - svrirea ascultrii n mnstire cu dragoste i fr crtire;
- petrecerea soborului n
citirea
desvrit
armonie, unitate
smerenie;
- interzicerea mncrii de carne n obte; - servirea mesei numai la trapez. Nimeni nu avea voie
chilie,
mnnce
afar de
cei bolnavi.
7,
Pentru buna chivernisire a bunurilor
folosul tuturor, stareul Neonil a rnduit n
mnstireti i punerea lor aezmntul su urmtoarele:
- ncetarea oricrui amestec din
afar
n treburile mnstirii. Averile ei
voia soborului; nu pot fi nsuite sau nstrinate de nimeni, - veniturile mnstirii vor fi folosite, att pentru ntreinerea soborului
refacerea chiliilor, ct
fr
pentru opere de binefacere i milostenie, ca: zidirea nzestrarea unor lcauri noi cu cri i obiecte srace, de biserici noi n satele de cult, zidirea de spitale i coli publice, nfiinarea unor spierii" (farmacii)
pentru clugri i mireni, i altele: - zidirea unei bolnie noi n Mnstirea
Neam,
att
pentru clugrii din
lavr i
schituri, ct
pentru cei din pustie;
- deschiderea unei coli monahale n
mnstire
pentru fraii nceptori;
- tipografia
legtoria de
Aici se vor tipri tot

veniturile
mnstirii, care
cri s fie mult mrite. felul de cri bisericeti de slujb i nvtur, din apoi se vor mpri gratuit la mnstiri i biserici de
mir. Toate acestea au fost n ntregime realizate.

8.
Stareul Neonil a rnduit ca spovedania soborului
se
fac
zilnic, n
fiecare
sear,
iar
mprtirea
se
fac sptmnal. De asemenea,
partici-
parea zilnic la Utrenie
Sfnta Liturghie era obligatorie. Cei care lipseau
rar
pricini binecuvntate erau pedepsii.
Pentru abateri mici se

abateri
ddea
cte o zi de post
metanii. Iar pentru
mai grave, vinovatul era oprit un timp de la Sfnta mprtanie sau era trimis de canon la alt mnstire. Prin aceasta, viaa duhovniceasc i
392
PATERICUL ROMNESC
Mnstirea Neam,
iar
unitatea soborului au sporit mult n
dezbinarea dintre
frai a fost nlturat.

9. n timpul
streiei
sale, arhimandritul Neonil, cuprins

zidit
de
rvn
pentru
Biserica lui Hristos
mntuirea neamului, a
a nzestrat din venitul
mnstirii numeroase lcauri de rugciune, printre care se pot aminti: clopotnia Mnstirii Neam, cu paraclisul Buna-Vestire, trapeza i aripa de sud a incintei; biserica Sfntul Ioan Teologul i gropnia din cimitirul mnstirii; biserica Schitului Vovidenia din apropiere; biserica satului Topolia-Neam i biserica satului Preuteti-Neam, ambele nzestrate de
stare personal; paraclisul Sfntul Ioan cel
Nou
mnstirii; paraclisul Sfntul Lazr de la Mnstirii Secu, de dou ori mistuit de foc, i
10. Marele stare, fiind foarte milostiv
Suceava din bolnia Spitalul Trgu Neam; incinta

de
la
altele.
iubitor de oameni, a purtat grij
dup
putere
de cei bolnavi. Astfel, a zidit n
Mnstirea Neam
bolni
ncptoare,
n locul celei arse n 1841, pentru
clugrii btrni
bolnavi din
lavr, pentru cei ce se ne voiau n schiturile i pdurile dimprejur i chiar pentru mireni. Alturi a amenajat o farmacie i a rnduit civa clugri
bolniceri"
i un
medic. Iar
la
Trgu
Neam
zidete, n anul 1852, un spital
mare cu etaj pentru 200 un duhovnic clugr. Mai zidete o farmacie mare cum nu era alta n Moldova", cu medic pltit de mnstire. n aceste dou spitale, multe
de bolnavi, cu paraclis la mijloc, n care slujea zilnic
suferine se alinau
toi bolnavii primeau tratament gratuit.
Spitalul
farmacia erau ntreinute de mnstire.

11. Stareul Neonil, fiind totodat foarte iubitor de carte
dorind
s ajute
oraul Trgu Neam o coal la luminarea clugrilor i public cu 4 sli de clas pentru 200 de copii. A mai construit n satul Vntori-Neam o alt coal public cu dou sli de clas, nzestrndu-le pe amndou cu mobilierul necesar i cu biblioteci renumite. In ambele coli, copiii nvau gratuit, pe cheltuiala mnstirii. Iar pentru clugri, a ntemeiat
a poporului, a zidit n
n
mnstire
coal monahal
n aripa de
sud a incintei, ncredinnd-o
nvatului arhimandrit Filaret Scriban. Aici se nvau: Vechiul i Noul Testament, Regulile vieii monahale, Muzica psaltica, Tipicul, Gramatica,
Istoria
limbile
greac i slavon
pune
la
1
.
12. Pentru a
ndemna clugrilor nvturile Sfinilor Prini,

biblioteca
stareul Neonil a
mbogit mult
Mnstirii
Neam
cu
tot felul
de
Toate
ctitoriile stareului
Neonil -
chilii,
biserici,
spitale
coli - se pstreaz n stare de
funcionare
pn
astzi.
CUVIOI DIN
manuscrise
DOUA JUMTATE
i
de
cult,
A SECOLULUI XIX
era
393
n
i cri
patristice
cum nu
alt bibliotec
Moldova
2
.
citeasc zilnic
Pe lng crile care se citeau la chilii, stareul a rnduit la biseric i la trapez din cuvintele Sfinilor Prini.
se
13. Cea mai mare oper cultural a stareului Neonil a fost ns tiprirea cri. Pentru a satisface setea de cunoatere duhovniceasc a tuturor i pentru a nzestra bisericile i mnstirile cu crile necesare de cult, el a mrit mult tipografia mnstirii i a nlocuit vechile teascuri de lemn cu altele metalice. Activitatea tipografic era susinut de peste 60 de clugri i frai. Unii traduceau din limba greac, iar alii turnau litere, culegeau textul, fceau
de
cerneluri naturale, lucrau la teascuri, corectau paginile tiprite, legau

piele
cri
de miel sau sculptau chenare

14. Dragostea pentru Biseric
ornamente n lemn de mslin
de pr.
la alte
opere de binefacere.
din Moldova,
n
i neam Vznd lipsa

tot
a stareului Neonil 1-a ndemnat

n care se aflau unele schituri
i i
biserici
trimitea peste
cri
n
n
de slujb
de
nvtur
pn
i
de
ajungnd,
ortodox
att n
mod
gratuit.
Milostenia
rvna marelui stare au trecut
dincolo de hotarele Moldovei,
crile tiprite
Mnstirea Neam
ara Romneasc i
auzit
Transilvania, ct
Muntele Athos, Basarabia
Balcani.
ndat ce a
sute de biserici din Ardeal sunt jefuite
lipsite
cri
n
de
cult, a trimis
de mai multe ori peste Carpai
clugri cu cri ncrcate
care cu boi, la episcopul Andrei
aguna.
orict ar
Astfel, milostenia
i buntatea
grijile
stareului Neonil se
fcuser
cunoscute tuturor.
15. Se spunea despre dnsul

felul n
c,
fi
fost
de ocupat cu
zi.
de tot
la
mnstire, nu-i lsa niciodat
pravila
canonul clugresc. Iar de
Utrenie, Vecernie
Sfnta Liturghie nu lipsea n nici o

chilii,
Ba nc
cerceta pe
clugri i
frai la
la
ascultare, la
Mergea uneori
Pocrov, Icoana ajungea
s
i
i
cerceteze
bolni, la tipografie, la trapez. pe clugrii din Secu, din Sihstria, Sihla,
din celelalte schituri care erau sub
povuirea
sa.
Peste tot
pe toi
mngia cu cuvintele
sale pline
de nelepciune
blndee.
holer cumplit a bntuit ara Moldovei, secernd pe cei lipsii de ajutor. Atunci muli se izbveau de moarte fugind prin mnstiri. La Mnstirea Neam, stareul Neonil a adpostit n anul acela numeroase familii de oreni din Iai, dndu-le mncare i chilii. Spun toi nici unul din clugri i mireni n-a murit de holer. Cum se mbolnvea cineva, stareul l trimitea s se nchine la icoana fctoare de minuni a Maicii Domnului, i se
16. n anul 1847, o
vindeca.
mare
parte din aceast bibliotec a fost mistuit n incendiul din noiembrie 1862.
394
17. Se
PATERICUL ROMNESC
mai spune despre acest mare stare
n anul 1846,
mbolnvinnevoit si
du-se de picioare
stea n chilie
de acolo, de pe patul suferinei, se strduia conduc obtea mnstirii, cu toate schiturile i metoacele sale, care numra pn la 600 de clugri. Zilnic veneau la el prinii din consiliu, egumenii, duhovnicii i fraii s-i cear sfat. i nimeni nu ieea din cuvntul lui
dup netiutele judeci ale lui Dumnezeu i fiind pn la moarte, niciodat n-a crtit ntru inima sa. Ci
18.
De pe
patul suferinei, stareul Neonil nu nceta a sftui
nva
pe
toi calea mntuirii, att prin viu grai, ct
i
a
prin scris.
Cci
de
era nzestrat de
Dumnezeu cu mult
-
putere n cuvnt.
el,
Frailor,
zicea
nu pregetai
v
i
ndulci
mireasma cea
nelegtor,
duhovniceasc ce
iese din florile cele mirositoare ale raiului celui
adic din
chinurile
durerile sfinilor mucenici

lui
din ostenelile
nevoinele
cuvioilor prini. Pe acestea, Mireasa
Hristos cea
tar prihan, adic
sfnta noastr maic, Biserica Rsritului, le-a sdit i le-a crescut prin bunacredin, spre a le aduce lui Hristos, Mirelui su cel adevrat, miros de bun mireasm, pe a cror bun mirosire El foarte mult o iubete dup cea zis: La mireasma mirurilor Tale vom alerga (Cntarea cntrilor, 1,7).
19. Zicea
-
iari:
duhovniceti, adic pe sfinii cei cuprini n mineiele
cinstim ca pe prietenii lui
Sfnta
Pe
florile acestea
Bisericii,
cu dragoste
adevrat s-i
osebire
dintre
toi,
mai
cu
pe
Dumnezeu. Iar Stpna noastr de Dumnezeu

bucurie
Nsctoarea i pururea Fecioar Mria, cu credin i cu
negrit
so
la
ludm,
ca pe ceea ce negrit, prin cuvntul arhanghelului, a zmislit de
Duhul Sfnt pe Fiul

20. Zicea iari:
Cuvntul Tatlui Celui
fr
de nceput
L-a nscut cu
trup spre mntuirea noastr, a oamenilor.
- Frailor, primii,
rog, cu
cretineasc dragoste
i
ei
rvna rugciunile
sunt mijlocitorii
sfinilor ce se cinstesc n Biserica dreptmritoare,
mntuirii noastre ntru
mpria
Tatlui Celui venic.

noi
21.
Alt dat iari nva,
zicnd:
- Frailor, datorie
avem ca i
ne aducem aminte de nnoirile

din zi n
zi, ct
duhovniceti
spre mai bine
ne
schimbm
ne
aflm
ntre
aceast
via prea
scurt.
22. Zicea stareul Neonil i acestea: ne nnoim, frailor, dezbrcndu-ne,
dup
cuvntul Apostolului, de
omul
cel vechi prin
pocin i
prin mrturisirea curat,
sa ne
mbrcm
ia
CUVIOI DIN
cel
DOUA JUMTATE
ca,
SECOLULUI XIX
ce
395
nou prin lucrarea faptelor bune,
ieind din viaa aceasta ndreptai
gtii,
dup
ce se vor strica corturile noastre
i dup
iari
se vor ridica
prin glasul
trmbiei celei de apoi,
ostenelilor noastre, praznuind
colibe striccioase ca evreii,
ne nvrednicim a primi rodurile nu o dat n an, ci ncetare. Nu n corturi i ci n lcaurile cele nefcute de mn ale celor
fr
inti-nscui.
23. Apoi
aduga:
tot sufletul
fi
S cinstim din
ne
pe sfinii cei din fiecare
zi
i mai
ales
ne
srguim, pe ct ne va
aceasta,
vom
iari
nvrednici
cu putin, spre urmarea petrecerii lor. C, fcnd a fi motenitori desftrii celei venice i
mpriei
al
cereti n Hristos,
Domnul
nostru.
24. Zis-a
stareul Neonil:
S cinstim cu adevrat credin pe adevratul

s-I aducem, nu
flori
nostru, Iisus Hristos. Lui
Dumnezeu i Mntuitor pmnteti i striccioase ce

sfinii mucenici care s-au
se vetejesc, ci
nestriccioase
cereti.
Adic, pe
nroit n sngele lor ca nite trandafiri prea frumoi.
nc i pe preacuvioii
prini,
cei ce prin sudorile
nevoinele lor i-au nlat sufletele mai mult
dect crinii cei binemirositori.
25. n toamna anului
1852, marele stare Neonil, simindu-i aproape
obtescul sfrit, a ncredinat mitropolitului Sofronie Miclescu testamentul
su, nsoit de aceste ultime cuvinte: am Eu mor suprat pe sinemi
purtat cu nevrednicie
dintre Apostolii cei mici ai
Domnului. Sfrind dar pn la Domnului toat voroava cu nalt preasfinia voastr i cu tot omul, ntreind i mptrind lcrimioara i nevrednica mea rugciune ca s nu uitai de mine i de frimea aceasta. Binecuvntai aceast cltorie venic a mea, iertai-m, dezlegai-m i Dumnezeu s ne nvredniceasc ca s ne vedem cu toii ntru mpria Tatlui Celui venic, ntru bucuria Domnului i Mntuitorului nostru Iisus Hristos i ntru luminarea darului Preasfntului i de via fctorului Duh Sfnt. Amin". NEONIL, Arhimandrit i stare Sfintelor Monastiri
numele unuia a doua venire a
Neamu i
Sacul, 1853, octombrie, 13.
Dup
urm,
trei
zile,
stareul Neonil, dnd tuturor srutarea cea mai de pe
a trecut cu pace la
venica odihn,
fiind
nmormntat n pridvorul
bisericii mari.
396
PATERICUL ROMNESC
CUVIOSUL PAHOMIE PUSTNICUL

Schitul
Petera Ialomicioarei
(secolul
XIX)
i
renumit n partea locului.
Cuviosul Pahomie a fost un sihastru mare
Dup
tradiie era din
ara Fgraului.
anii
Deci, iubind pe Hristos, a intrat n
Schitul
n schit
Petera Ialomicioarei, prin
1815-1820.
Dup
clugrie
s-a nevoit
nc puin vreme. Apoi,
lund binecuvntare de
la vestitul
egumen
al
Ialomicioarei, ieroschimonahul
n
Gherasim Popescu, s-a retras mai sus de schit, Muntele Btrna. Acolo i-a fcut o colib din lemn i pmnt i s-a nevoit
singur n
aspr
petrecere,
pn
la
obtescul sfrit.
Toat sptmna
se
i rugciune, iar Duminica venea la schit, asculta mrturisea gndurile la stareul su, primea Trupul i Sngele lui Hristos i urca din nou pe munte. La chilie se hrnea numai cu urzici, cu cartofi i pesmei. Pentru multa lui osteneal, schimonahul Pahomie primise de la Dumnezeu
ostenea pe munte n post
slujba, i
darul nainte vederii

jur.
i al vindecrii bolilor, ajungnd renumit prin satele din ns nu primea pe nimeni la chilia sa, nici daruri de la oameni nu lua. Primea numai rugciunile celor bolnavi, i, cum se ruga pentru cineva, ndat
i
se mplinea cererea.
Ajungnd
la
morii. Deci, se
btrnee i mbolnvindu-se, s-a vestit de sus ziua i ceasul ruga lui Dumnezeu s-i descopere stareului aceasta ca s-i
i
aduc
egumenul Peterii, a auzit un glas: Du-te la munte i mprtete pe Pahomie!" A doua zi a urcat muntele la chilia Cuviosului Pahomie, 1-a mprtit i ndat a rposat. Deci, prohodindu-1, 1-a ngropat acolo i s-a ntors la schit, ludnd pe Dumnezeu.
Preacuratele Taine.
Noaptea,
ieroschimonahul Gherasim,
SCHIMONAHIA SAFTA BRANCOVEANU

Mnstirea Vratec
(1776-1857)
n mnstirile noastre prin daniile ei, era Teodor Bal din Iai, caimacamul Moldovei. De mic a fost dat la nvtur, deprinznd bine limba greac, iar n cas a fost crescut de mama sa, Elisabeta, n fric de Dumnezeu i respect pentru sfintele biserici.
fiica lui
Aceast schimonahie, vestit
CUVIOI DIN
n anul 1793 se
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XIX
rele ptimiri,
397
al
cstori cu banul Grigore Brncoveanu, mare dregtor
Trii Romneti, dar nu avu copii.

r. se
Dup multe primejdii i

vduva
soul
mut
din viaa aceasta n anul 1832, iar
Safta se ntoarse la Iai,
In
casa printeasc.
Apoi, n acelai an, a intrat n ne voina

Elisabeta, la
clugreasc
mpreun cu mama
ei,
Mnstirea Vratec. Acolo i-a mngiat
ntristarea inimii prin
rugciuni
lacrimi. Apoi, logodindu-se cu Hristos
primind schima monahal, a uitat de necazurile lumii
Cea mai mare

Fiind din
Ii
virtute a schimonahiei Safta
i de durerea vduviei. Brncoveanu a fost milostenia.
sraci, la biserici
neam de domn i avnd multe odoare i averi, pe toate le-a mprit i mnstiri, urmnd exemplul naintailor ei. nc pe
ei,
~nd tria n Bucureti cu soul
fcut numeroase donaii de bani,

ctitorite
veminte, cri, icoane
sfinte
vase la mnstirile Olteniei,
de
Constantin Brncoveanu, precum
la biserica
Sfntul
Nicolae din cheii
Braovului. n Bucureti, de asemenea, a restaurat biserica Domnia Blaa, zidit de fiica marelui voeivod. Iar dup ce mbria cinul monahal, continu
fac i mai multe
danii la sfintele biserici.
Cele mai multe donaii le-a fcut Mnstirii Vratec. Odoarele de argint
Ie-a topit
fcut din
ele ferecaturi
de Evanghelii,
la altar.
mbrcminte
Tot
fir,
la icoane,
candele, sfinte vase
postamente de cruci
la
Vratec
de cult
a donat
schimonahia Safta veminte preoeti, acoperminte de

iltele.
cri
multe
iin inutul
De asemenea, a druit Neam. Iar n anul 1851
veminte, cri i
a donat
icoane
la celelalte
mnstiri
fir
un rnd de veminte arhiereti de
Sfntului Ierarh Calinic, cu care
mai
trziu a
fost
nmormntat.
Deci, ajungnd la adnci btrnei, schimonahia Safta Brncoveanu s-a
mutat la venicele lcauri n ziua de 8 august, 1857,

alturi de mormntul
a fost
nmormntat
mamei
sale,
schimonahia Elisabeta Bal.
ARHIMANDRITUL IRINARH ROSETI

Mnstirea Horaia i Muntele Tabor
(1771-1859) 3
a.
Viaa
i
sihastru a fost unul din
ai
Acest cuvios arhimandrit, stare, duhovnic

marii
clugri
monahismului romnesc din secolul XIX.
ifc..
in
B.O.R.",
Arhim. Nectarie Banul, Viaa unui mbuntit clugr romn, Irinarh Roseti scris de ucenicul nr. 7, 1898, p. 603-632, 770-791. Idem, Istoricul M-rii Horaia, Buc, 1898
398
PATERICUL ROMNESC
Cuviosul Irinarh s-a nscut n anul 1771 n oraul Focani, din vestita familie de dregtori moldoveni, numit Roseti. Prinii si, Nicolae i
Dumnezeu i l-au dat s nvee carte romneasc i elineasc, dup obiceiul vremii. La vrsta de douzeci de ani, prinii voiau s-1 cstoreasc; dar el, pe ascuns, s-a dus la Mnstirea Neam s se fac monah. Dup trei ani de ascultare este clugrit i apoi
Pelaghia,
l-au
crescut n fric de
rnduit ca ucenic la tipografia mnstirii, de curnd nfiinat. Aici ajunge
lucreaz la tiprirea Vieilor Sfinilor. Dorind sa sporeasc n nevoina clugreasc i s urmeze printelui su duhovnicesc, ieroschimonahul Iosif Pustnicul de la Vratec, a plecat din Mnstirea Neam i s-a fcut sihastru n pdurile din jurul Schitului Nechit, inutul Neam. Aici petrece n linite 12 ani de zile, ajungnd un mare lucrtor al rugciunii lui Iisus. n anul 1823 pleac spre Sfntul Munte, dar este oprit la Bucureti de prietenul su, mitropolitul Grigorie, ca s-i organizeze
tipograf iscusit
tipografia.
Dup trei
ani de ascultare la Mitropolia Ungrovlahiei, n anul 1826
pleac
la
Muntele Athos, unde st numai doi ani din cauza rscoalelor
balcanice.
Moldova i ajunge pustnic n Muntele Horaia. fcut preot i arhimandrit la Iai, de mitropolitul Veniamin Costachi. n anul 1831 ntemeiaz Mnstirea Horaia i devine primul ei stare, pstorind aceast mnstire pn n anul 1843 i formnd un sobor de peste 70 de clugri. Apoi, lsnd stare pe unul din ucenici, pleac
n anul 1829 se ntoarce n
n
anul
urmtor
este
la
Locurile Sfinte cu ierodiaconul Nectarie Banul
se stabilesc
pe Muntele
mpreun 16 ani de zile n desvrit sihstrie i dorire de Dumnezeu, rbdnd multe ispite de la oameni i de la diavoli. In anul 1859
Tabor. Acolo petrec
ncepe construcia unei mari biserici de piatr pe Tabor, n cinstea Schimbrii
Domnului la Fa, dar nu reuete s-o termine. La 26 decembrie, 1859, cuviosul arhimandrit, stare i duhovnic Irinarh se mut la cele venice, regretat de fiii si duhovniceti, i este nmormntat n biserica nceput de el i terminat de ucenicul su. Dup civa ani, osemintele sale au fost strmutate n partea de miazzi, alturi de ctitoria sa.
b.
1.
Fapte
ns
cuvinte de
nvtur
s
slujeasc
lui
Arhimandritul Irinarh Roseti dorea din copilrie

era ntristat
Hristos,
c nu-i ddeau
voie prinii. ntr-o noapte, pe cnd
erau cu toii la nunt, tnrul Ioan, dezgustat de cele
pmnteti,
a ieit afar,
i-a schimbat haina cu a unui prieten credincios i, nsemnndu-se cu Sfnta Cruce, a pornit spre Mnstirea Neam.
CUVIOI DIN
2.
DOUA JUMTATE
ziu
A SECOLULUI XIX
a adormit
399
Mergnd pe
jos toat noaptea, spre
puin
n marginea
i-a zis:
izei
pduri.
- Vrei -
i iat, un tnr frumos mbrcat s-a apropiat de el s te faci monah?

o vrea
Aa, dac
Dumnezeu, a rspuns
Ioan. Atunci tnrul acela i-a
icxhipuit
Muntele Tabor
i-a zis:
- Vezi muntele acesta?
H?ai nici la dreapta,
Deteptndu-se,
Taborului.
s te sui. S nu te nici la stnga, ci drept n vrful muntelui s te sui! Ioan a neles c trebuie s se nevoiasc pe Muntele
Dac vrei s
te faci
monah,
aici
cutat prinii peste tot, dar nu l-au sit. Atunci au trimis oameni s-1 caute pe la toate mnstirile, pn i la Sfntul Munte. Abia dup doi ani de zile, unul din casnicii tatlui su, care i schimbase hainele la plecare, 1-a gsit la Mnstirea Neam. Deci, ntorcn3.
Dup plecarea
sa la
mnstire,
l-au
iu-se, le-a spus:
Mnstirea Neam. Dar acum nu avei ce s-i facei c s-a fcut monah. Iar prinii s-au bucurat c l-au aflat sntos i c i-a ales partea cea bun. Apoi au mulumit lui Dumnezeu c a binevoit s
vostru Ioan la
Am aflat pe fiul
primeasc jertf din

4.
ostenelile lor.
Spunea ucenicilor si arhimandritul Irinarh c,
dup
ce a fost primit n
mai de jos ascultri, Mnstirea Neam, trei ani de mplinete cu cercndu-1 de rbdare i smerenie. Apoi, vzndu-1 stareul
zile a fost rnduit la cele
srguin
5.
toate
poruncile,
1-a
mbrcat
4
.
chipul
clugresc i
1-a
dat la
tipografie, ca ajutor primului tipograf
nvnd meteugul
tipografiei, printele Irinarh a ajuns tipograf vestit
a lucrat patru ani de zile la tiprirea sfintelor
cri,
ajutat
monahi", cci avea mare slujb i de nvtur.

6.
rvn
pentru mpodobirea bisericilor cu
de nc 30 de cri de
Printele Irinarh tipograful era
nc
foarte
lepdat de cele pmnteti,
iubind
toat viaa srcia
lui
Hristos,
El se ndestula numai cu hrana
mbrcmintea de la obte. Murind tatl su, a venit un om de ncredere din partea rudelor cu o cutie pecetluit cu 200 lire de aur. Aceast sum era dreptul su de motenire trimis de mama sa. Dar smeritul nevoitor, n acelai ceas a ncredinat motenirea n minile stareului spre trebuinele mnstirii.
s-a
Aprins de dorul vieii pustniceti, printele Irinarh a ieit din obte i retras n Munii Nechitului, nu departe de schitul cu acelai nume. Aici s-a
7.
Aceasta s-a petrecut n anul 1807, cnd s-a ntemeiat prima tipografie n
Mnstirea Neam.
400
PATERICUL ROMNESC
i rugciune, mncnd o dat pe zi pine i smbta i Duminica gustnd bucate cu untdelemn.
nevoit singur 12 ani n post
ap la
apusul soarelui, iar

8.
Dorind
sporeasc
mai mult n nevoina pustniceasc, Cuviosul
Irinarh a plecat din pdurile Nechitului la Muntele Athos. n Bucureti, ns, a

fost
oprit
de mitropolitul Grigorie s-i ntemeieze
o tipografie pentru
zbovit trei ani ncheiai la Bucureti, pn a organizat tipografia i a nvat pe civa clugri meteugul tipririi crilor. Apoi a plecat la Sfntul Munte.
nevoile Bisericii.
a
9.
Spunea ucenicul
su
doi ani de zile a petrecut Cuviosul Irinarh n
post
i rugciune
aici
sub vrful Atonului. Apoi, din cauza deselor tulburri, s-a

s-a stabilit la Schitul
rentors n
Moldova i
Horicioara-Neam. Dar, vznd
c monahii de
10.
nu au biseric ncptoare i schitul este lovit de vnturi furtuni, a hotrt s zideasc jos, lng Muntele Horaia, o nou biseric chilii pentru clugri, cu banii adunai de la credincioi.
i i
Spunea acelai ucenic c,
Irinarh la Iai
mpreun cu
nceperea lucrului.
primvara anului 1830, a mers printele cear binecuvntarea mitropolitului pentru Dar, auzind mitropolitul Veniamin este de neam mare i
n
el,
vazndu-1 cuvios
nelept, 1-a oprit la sine cteva zile
1-a
fcut, mpotriva
voinei
sale,
1-a
preot
arhimandrit. Apoi, dndu-i binecuvntare
zideasc
biserica,
slobozit
cu pace, trimindu-i ase care cu alimente pentru
lucrtori.
loc
La nceputul Postului Mare s-au cobort amndoi din munte s caute de mnstire. Deci, cntnd paraclisul Maicii Domnului i adugnd i alte
11.
rugciuni, au nsemnat civa brazi cu chipul crucii, drept loc pentru altar. Seara au fcut foc i au rmas acolo. Cuviosul Irinarh s-a rugat toat noaptea ndat a vzut o s-i descopere Dumnezeu unde anume zideasc biserica.
lumin, ca o vpaie de foc, deasupra unui brad. Atunci i-a deteptat ucenicul, au luat vemintele i, apropiindu-se, au cntat mpreun paraclisul Maicii Domnului. Apoi, gsind bradul, a zis:
- Aici va
fi
altarul!
zile
Dup
cteva
nceput
construcia
bisericii.
Aa
luat
fiin
Mnstirea Horaia.
12. Terminndu-se biserica cu hramul Botezul
chilii,
Domnului" i mai multe

lui, n
arhimandritul Irinarh a fost numit stare.
s-au adunat n jurul
civa ani, cntrei i
70 de monahi, dintre care 12 erau preoi, 4 diaconi, 4 restul asculttori. Astfel, btrnul a povuit bine mnstirea i soborul, ca un adevrat printe, pn n anul 1843. Apoi, lsnd pe arhimandritul Ermoghen Buhu egumen n locul su, a plecat la Ierusalim.
la
pn
CUVIOI DIN
13.
DOUA JUMTATE
A SECOLULUI XIX
401
Dup
Nectarie Banul,
cinci ani n
i ucenicul su, ierodiaconul Mormntul Domnului, au plecat spre Galileea i au zbovit Nazaret, pn au deprins limba arab. Apoi a zis btrnul ctre
ce s-au nchinat Cuviosul Irinarh
la
ucenic:
cu doi asini, pune bagajul deasupra i n Muntele Taborului, unde mi-a poruncit Domnul prin ngerul
- Fiule, tocmete un
om
s mergem Su, ca s
i
fiare
edem
acolo n pustie. - Printe, a zis ucenicul, Muntele Tabor este plin de tlhari
slbatice.
Ducem
l
bagajul n minile tlharilor,
s ni-1 ia i s ne lase goi?

Daca va
voi Hristos
altul
- Fiule, acest bagaj eu l-am druit Muntelui Tabor.
s-1
pzeasc,
cci
va pzi. Iar de-1 va lsa n minile tlharilor, El ne va da
n loc,
este bogat. Atunci,
fiind acoperii cu darul lui
tcnd ucenicul, s-au urcat amndoi pe Tabor, Dumnezeu i izbvii de tlharii vzui i de cei
a sihstrit
nevzui.
14.
Spunea ucenicul
mpreun cu duhovnicescul su printe
pdurile de pe vrful Muntelui Tabor, rbdnd multe ispite, fric de la oameni i de la fiarele slbatice, foame, sete, lips i repare trei chilii ari. Primii ani au locuit n peteri. Apoi au nceput vechi, ruinate. Apoi au adunat piatr de zidrie, au pregtit var, au strns ap de ploaie n bazine de piatr i au colectat ajutoare de la cretini. Iar n vara anului 1859 au nceput construcia unei noi biserici n cinstea Schimbrii Domnului la Fa, pe ruinele vechii biserici ortodoxe, distrus n secolul XIII. Era prima biseric romneasc la Locurile Sfinte.
16 ani de zile n peterile
locuitorii din Spunea iari ierodiaconul Nectarie, ucenicul su, prile Nazaretului, din Cana Galileii, din Ptolemaida i din tot inutul preuiau foarte mult pe Cuviosul Irinarh. Toi alergau la el pentru sfat, pentru edea n citit i spovedanie, cci aveau pe stare la mare evlavie, pentru pustie. nc i dduse Dumnezeu dar c, dac citea la vreun bolnav, se fcea sntos; iar cei ce nu nteau copii veneau la sfinia sa cu credin i le citea
15.
rugciuni,
se
binecuvnta
Ie zicea:
fiilor,
credina voastr, mplinea dorina lor.

16.
Dup
s v asculte Dumnezeu
cererea!
ndat
zidar
odat a venit la btrnul, pe Tabor, un meter Mai spunea ucenicul din Nazaret, anume Iosif, cu soia, care, dup opt ani de csnicie, nu
i-a
aveau copii. Atunci s-a rugat cuviosul pentru ei, i-a binecuvntat i slobozit la casa lor. Dup aproape un an de zile, cei doi soi au venit
printele Irinarh cu primul copil n brae
17. Printele Nectarie spunea
la
l-au botezat.
acestea:
402
PATERICUL ROMANESC
- ntr-o
zi,
o femeie
mahomedan
din satul Daburia, de la marginea

i-a
muntelui, a urcat cu copilul n brae pe Tabor i, apropiindu-se de btrnul,

spus, plngnd:
F mila cu mine,
ce
vii la
printe,
citete copilului meu,
este bolnav de
moarte!
-
De
mine,
la
i-a zis el,
preot cretin fiind eu? Du-te la popa vostru
la doctori.
Nu
m duc
vei
nimeni
altul.
Eu am
ei,
venit la
Dumnezeu i
la sfinia ta
cred
c, de
citi fiului
meu, se va face sntos.

a binecuvntat
1-a
Iar printele,
vznd credina
a sfinit apa, apoi a
stropit copilul, i-a citit cteva
rugciuni,
nsemnat cu semnul Sfintei Cruci

cu pace,
a zis:
- Crede n Dumnezeu, femeie,
i mergi
fiul
tu
se face
sntos.
ntr-adevr,
cum
a ajuns
acas, copilul
tot satul.
s-a
fcut sntos. De bucurie,

sat
femeia a spus minunea aceasta n

18.
Spunea iari ucenicul c,
auzind
hogea din
de vindecarea
copilului, s-a mniat
a zis
brbatului acelei femei:

voastre de se duc la ghiaurul acela din
De
ce
lsai femeile
munte
citeasc copiilor votri?

Atunci, omul, mniindu-se, a zis: - Mine diminea duc s-1 mpuc.
Deci, urcnd pe Tabor, a intrat n chilia Cuviosului Irinarh,
cutnd s-1
ucid. Dar btrnul se ruga n pdure. Atunci cu voia lui Dumnezeu a orbit arabul i, ieind afar, nu gsea crarea sa coboare. ntlnindu-1, printele 1-a
ntrebat:
De unde
copilul
eti, omule,
?
pe cine caui?
i-ai
- Iart-ma
printe, ca i-am greit. Eu sunt brbatul femeii creia

al lui
fcut
sntos. i mulumesc, omule
Dumnezeu. Dar m-au ocrt
mai-marii satului
eu
am
venit
te ucid.
ns, Dumnezeu n-a voit
s-i
nu
fac
ie ru celui ce mi-ai fcut bine i, m-a pedepsit, c, iat, pe unde s merg.

Atunci cuviosul, milostivindu-se spre
el, 1-a luat
am
orbit
vd
de
mn i
i-a zis:
Vino sa-i art eu crarea c, de acum, cu darul lui Dumnezeu, vei vedea, te ierte, mergi n pace. cunoscut greeala i te-ai pocit. Dumnezeu i Din clipa aceea arabul a vzut i a cobort sntos la casa lui.
-ai
19.
Alt dat, mai muli steni
au urcat pe Tabor
dup
lemne. Iar unul
din
ei,
intrnd n chilia cuviosului cnd el nu era acolo, i-a furat
un mic vas cu
CUVIOI DIN
untdelemn
vasul
DOUA JUMTATE
lui.
SECOLULUI XIX
su,
403
I-a
dus ncasa
s-a
Dar ndat ce La
untdelemnul.
turnat n vasul
s-a spart
fr veste i
vrsat
tot
20. n alta zi au venit pe munte nite
rani
arabi din satul
Nain
taie
lemne. Deci,
i-au zis:
vznd lng
chilia Cuviosului Irinarh
un copac drept
frumos,
s tiem copacul acesta, c ne este de trebuin. Toat pdurea este a voastr, a rspuns printele, iar acesta mi-1 lsai mie ca s ed la umbr, c este lng biserica noastr. - Ce s ascultm noi pe ghiaur!, au zis ei, i cereau copacul. Atunci
- Btrnule, las-ne -
printele le-a
acesta!
zis:
- Tiai-1, dar nu facei bine,
tii
nu
vei bucura de copacul
Deci, tind copacul, pe cnd l coborau de pe munte, au czut cu el i puin de n-au murit. Apoi l-au pus pod la cas, dar ndat s-a risipit podul i pe toi i-a rnit. Atunci au scos copacul acela, l-au aruncat afar din sat i nimeni nu mai ndrznea s-1 ridice de jos.
21.
Mai spunea printele

peter,
Iar
Nectarie
c ntr-o
vreme
se ascunsese
un balaur
a fluiera
nfricoat n peterile de pe Muntele Tabor. Din ntmplare, intrnd Cuviosul

rinarh n
a dat peste
el.
Atunci fiara a nceput a sufla
amenintor.
btrnul i-a zis: - Taci, taci, nu te mnia, n-am venit s-i fac vreun ru. i s-a potolit fiara. Dar pe btrn 1-a durut inima rei zile de suflarea cea veninata. Auzind de balaur, cretinii din Nazaret au venit la btrnul pe Tabor i
i-au zis:
- Spune-ne, printe,
unde
ai
vzut
balaurul,
c am venit s-1 mpucm,

c
- Ba nu, fiilor, a rspuns cuviosul, sa nuri facei nici un ru, eu am fcut pace cu el. Eu m-am fgduit s nuri fac nici un ru, precum nici el nu mi-a fcut mie, nici altuia vreun ru. Dac voi da voie s-1 ucidei, greesc naintea lui Dumnezeu, fac mincinos i clctor de pace. Apoi, nu cumva, mniindu-se, s ucid pe careva dintre voi i s fac eu vinovat de aceasta. Ci lsai-1, i el este zidirea lui Dumnezeu, i 1-a trimis la mine mndresc ed pe Tabor. Atunci s-au s-mi dea o spaim bun, ca s nu
linitit
oamenii i, ascultnd
sfatul cuviosului, s-au ntors la Nazaret.
22.
Mrturisea ucenicul i
acest lucru de taina,
cum
stareul su,
lui
arhimandritul Irinarh, dobndise darul preasfintei rugciuni a
lisus.
Pe
cnd sttea la singurtate n pdurile Nechitului, se nevoia mult cu post i cu rugciuni, cu privegheri i cu lacrimi ctre Dumnezeu i ctre Preacurata Lui Maic, cerndu-i darul rugciunii minii. Iar Dumnezeu i-a ascultat cererea i
404
i-a
PATERICUL ROMNESC
druit rugciunea care se lucra n inima lui nencetat. Printele ns se pzea foarte mult nu tie nimeni, fugea de slava oamenilor, ca s nu cada n mndrie. Numai duhovnicul lui, Cuviosul Iosif Pustnicul de la Mnstirea Vratec, tia taina
23. Spunea
iari printele
Nectarie
c, pe cnd sihstreau amndoi pe
Muntele Tabor,
ntrebat:
s-a apropiat de duhovnicescul
su
printe i, ndrznind,
1-a
- Cinstite printe, mi-a spus btrnul Gherasim, sihastrul de la
Dlhui,
ca sfinia ta
ai
rugciunea minii.
adevrat
Iar Cuviosul Irinarh i-a zis:
- Fiule, cu
am
avut-o
12 ani,
cnd
edeam
la
n pustie, acei
m rugam
Iisuse
puin
vreme, dar
lui
am
lsat-o.
Cci
pe
Dumnezeu i
Preacuratei
Maicii Lui ca
s-mi druiasc i mie

miezul nopii, de
tare:
acel sfnt dar.
eznd eu
ardea;
ntr-o noapte la
rugciune,
nprasn
s-a luminat chilia
mpresurat mprejur cu o vpaie de foc, dar nu
unde
edeam i m-a i am nceput n

lui
inima mea a striga
Doamne,
Hristoase,
Fiul
Dumnezeu,
miluiete-ma pe mine, pctosul! Iar eu m-am nspimntat i m-am temut ca fie nelciune drceasca. A doua zi m-am dus la duhovnicul nu cumva meu, printele Iosif5 care avea rugciunea minii i a fcut i cteva minuni, i m-am mrturisit. Iar el mi-a dat canon nu dorm culcat pe pat, ci, eznd n scaun, s dorm numai un ceas n 24 de ceasuri. Intorcndu-m la chilia mea, m-am ispitit ca s urmez dup porunca duhovnicului, dar nu am putut. Atunci, vznd nu pot, m-am lsat de rugciune.
mai trziu pe Cuviosul Irinarh: - Cinstite printe, dac dobndete cineva rugciunea minii i. apoi o iari? las, iar mai pe urma ar dori-o i ar cere-o de la Dumnezeu, nu i-o - Ba i-o iari, a rspuns btrnul, numai sa voiasc o cear.
24.
ntrebat ucenicul
25. Spunea ucenicul i aceste cuvinte despre lucrarea printelui Irinarh: - II vedeam de multe ori cu ochii plini de lacrimi, dar se stpnea ca
nu curg din ochi

buzele,
iar
lui
dac simea
aa
cuvntul
neleag oamenii. Alteori l vedeam micndu-i uit la el, ndat nceta din buze. Ins din i din vederea mea am cunoscut el avea rugciunea i o lucra.
nu-1
Dar mi-a spus mie

la ali
acoperit, ca
s rmn eu la ndoial
la
s nu mai spun i
oameni.
Cuviosul printe Irinarh Roseti primise de
,
26.
nainte vederii
5
nc pe cnd
se nevoia n pustiul Nechit, din
Dumnezeu i darul Munii Neamului.

p.
Cuviosul Iosif Pustnicul, duhovnicul Mnstirii Vratec (f 1828); vezi mai sus
340.
ttinte
mrturia ucenicului su, ierodiaconul Nectarie Banul, cu trei ani mitropolitul Veniamin va lsa scaunul i
el
a prezis
ma
la
i
se
va liniti
L^rstire,
ruril,
dup cum
l
s-a mplinit. El a prezis pentru patriarhul Ierusalimului
vor scoate clugrii din scaun
s-a mplinit ntocmai.
se va fa mai nainte i pentri .rurarea ce s-a fcut n Munii Liban i n Damasc, care, de asemenea, s-i mplinit. Cu patru ani nainte a vzut biserica romneasc de pe Tabo :ermmata, iar cu doi ani nainte de a se svri a prevestit ucenicul su v :ermina biserica nceput de el, va fi fcut arhimandrit i stare n locul si $i i va scrie viaa.
critean,
mai prezis pentru un monah
anume Nifon,
hiereu n Nazaret
s-a mplinit. El a spus cu trei ani
Toate aceste prevestiri ale Cuviosului Irinarh s-au mplinit ntocmai :emea lor.
27.
!
1.
ncepnd
construcia
bisericii
pe
Muntele
Tabor,
arhimandriii
Irinarh Roseti n-a avut bucuria s-o
vad
terminat. n toamna anului 1859
cnd zidria era pe

:;nnan de
la
Bot atunci a venit ordin de la autoriti
jumtate, s-au isprvit banii adunai i piatra pentru zid opreasc lucrarea, pn va obin Constantinopol. Astfel, btrnul, simindu-i sfritul apropiat
la
itepta cu bucurie slobozirea din legturile trupului.

28. Pe cnd Cuviosul Irinarh era bolnav, s-a apropiat ucenicul de el
irurebat,
1-;
plngnd:
- Cinstite printe, putea
dac
te vei
duce din viaa aceasta, ce sa fac eu?
Nu
vo
fr de sfinia ta n pustia aceasta. - Dar ce socoteti s faci? i-a zis btrnul.

edea
singur
- Socotesc sa
m
a
duc
la Sfntul
Munte
sau n patria noastr, la
mnstire
nu lai acest Sfnt Munte, ca nsui Hristos 1-; sfinit, artndu-i din parte puterea i lumina dumnezeirii Sale. ni socoteti am venit noi de voia noastr aici. Ci El ne-a trimis i pe mine
- Fiule, eu te sftuiesc
re
tine,
aa
binevoit
ca prin noi,
strinii
sracii,
s-i
arat)
dumnezeiasca Sa putere,
j:
zideasc sfnta Sa biseric i mnstire pe Tabo
sa le
aduc
la starea lor
cea dinti.
- Cinstite printe, eu nu
-i
am
darul sfiniei tale. Sfinia ta ai avut dar

iar arabii se
le
d<
se
Dumnezeu, te iubeau i te respectau cretinii, temeau s-i fac ru, vznd minunile pe care
ta.
nfricoau
prii
fcea Dumnezeu
::nia
- Fiule, minunile le- a
fcut Dumnezeu nu pentru mine,

al
eu sunt on
;tos,
ci
pentru acest loc sfnt
Su,
ca
astupe gurile pgnilor
i s-
ricoeze
s nu ne
supere, ci
s ne lase n pace s lucrm n via Lui.
406
PATERICUL ROMNESC
Dup
la
aceste scurte cuvinte, limba Cuviosului Irinarh a ncetat

ceasuri, i-a dat sufletul n minile lui
mai
griasc. Mai trind puine

26 decembrie, 1859.
Dumnezeu.
29. Spunea ierodiaconul Nectarie
c, ndat
ce a rposat stareul, s-a auzit
vestea aceasta peste
tot,
Atunci credincioii din Nazaret
i Cana
Galileii,
fiii
si duhovniceti de prin sate, brbai i femei, alergau pe Muntele Tabor srute moatele Cuviosului Irinarh i sa ia ultima binecuvntare.
30,
Spunea iari
la
prohodirea
arhimandritului
Irinarh
venii
mitropolitul Nazaretului cu preoi
ngroape, unii rupeau, din evlavie,
i mult popor din Galileea. Iar cnd s-1 buci mici din rasa bunului lor sfetnic.
el.
stare
printe. Apoi a fost ngropat n biserica ctitorit de

este
Aceasta
viaa
acestea
sunt
cteva
din
faptele
Cuviosului
Arhimandrit Irinarh Roseti din Muntele Tabor.

Preacuvioase Printe Irinarh, roag-te
lui
Dumnezeu pentru
noi!
IEROSCHIMONAHUL VALERIAN
Mnstirea Sihstria-Neam
(1790 c.
1860)
Acest printe era de loc din Transilvania. Dorind

a plecat din casa
slujeasc
lui Hristos.
printeasc
la vrsta
de cincisprezece ani. Apoi, trecnd
Carpaii, s-a
stabilit la Schitul
Sihstria n anul 1805, n acea vreme, viata
duhovniceasc din Schiturile Pocrov, Sihstria i Sihla era renumit n Moldova, i atrgea nu puini iubitori de linite din toate prile rii. Dup cinci ani de ucenicie, a primit schima monahal n 1810, fiind clugrit de nsui stareul Mnstirii Neam, arhimandritul Silvestru.
n anul 1821, cnd Schitul Sihstria a fost ars
pustiit
de turci n luptele
n
cu
eteritii
greci,
printele
Valerian
s-a
fcut
la
sihastru
pdurile din
mprejurimi. Apoi, revenind n schit, a ajutat
nnoirea chiliilor, a bisericii
a vieii duhovniceti din Sihstria. Mitropolitul
Veniamin Costachi,
1-a hirotonit
vzn
s:
rvna schimonahului Valerian pentru casa Domnului,

preot
diacon
1-a
numit egumen
al
Schitului Sihstria.
Timp de aproape douzeci de ani, ieroschimonahul Valerian a povuit c_ mult nelepciune pe fiii si duhovniceti, care slujeau lui Hristos ziua .
noaptea.
nc
purta grij
de ceilali
sihastri care
se nevoiau n
pdurile
Sngele
seculare din preajma schitului, dndu-le
hran i nsui Trupul i
Domnului. n acea vreme triau
n partea locului zeci de pustnici alei.
CUVIOI DIN
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XIX
407
Pe lng viaa duhovniceasca, egumenul Valerian se ngrijea i de buna chivernisire a schitului. In anul 1837 a construit un paraclis din lemn cu hramul Sfinii Prini loachim i Ana, iar alturi, un corp de chilii. In anul 1842 a construit o cimea cu ap de but i a fcut i alte mbuntiri. Astfel, ieroschimonahul Valerian a fost unul din cei mai alei egumeni ai Schitului Sihstria din cursul secolului XIX. Sub conducerea sa, schitul a trit o epoc de mare nflorire duhovniceasc. Ajungnd n vrst de aproape 70 ani, Cuviosul Valerian ieroschimonahul a adormit cu pace i a fost nmormntat lng biseric.
ARHIMANDRITUL VISARION
Ctitorul
FGRANUL
Mnstirii Coco
(1779-1862) 6
ara Fgraului. In anul 1796 a duhovnicete i este tuns formeaz Neam, unde Mnstirii se intrat n obtea n monahism. Timp de aproape 20 de ani, monahul Visarion a avut ascultarea de tipograf, scond cu migal numeroase cri de cult i de nvtur
Arhimandritul Visarion era originar din
cretineasc de sub
dus
la
teascurile marii lavre.
nvrednicindu-se de darul preoiei, n anul 1826 ieromonahul Visarion s-a
Muntele Athos, mpreun cu ucenicii nevoit 7 ani de zile n viaa sihstreasc, cu sporind mult n lucrarea faptelor bune i ntemeieze n Athos diavoli. Apoi, dorind
si, Gherontie
post
Isaia. Aici s-au
i rugciune
ziua
noaptea,
rbdnd nu puine
un
schit pentru
ispite
de
la
monahii romni
se neavnd posibiliti, Cuviosul Visarion a fost ndemnat de Dumnezeu ntoarc n cu ucenicii si. Deci, auzind de locurile pustniceti din nordul Dobrogei i de slaele sihastrilor de la Niculiel, Taia, Celicul Mare, Celicul Mic i de sub dealul Cocoului, s-au stabilit aici. n aceast parte a Dobrogei a existat, de altfel, cea mai veche vatr isihast din ara noastr, datnd din secolele IV- VI. Aici au fost vestitele ceti cretine Dinogeia, Noviodunum (Isaccea) i cetatea Vicina. Aici au fost martirizai pentru Hristos numeroi cretini daco-romani n secolele III i IV, iar n comuna Niculiel a existat unul din cele mai vechi centre mnstireti
ar
din
rile Romne,
6
nainte de secolele
IX-XIL
Galai, 1977, p. 184-202; Arhim. Roman Sorescu, din Transilvania n secolele
De
la
Dunre
la
mare, mrturii
istorice,
Mnstirile dobrogene, Bucureti, 1914; tefan Mete, Emigrri romneti XII-XX, p. 175, 253-255
408
PATERICUL ROMNESC
Cluzit de mna lui Dumnezeu, Cuviosul Visarion s-a stabilit cu ucenicii si tocmai n aceste locuri, pentru a rennoi viaa mnstireasc rmas n paragin din cauza ocupaiei strine. El venea din marea lavr a Neamului, care a fost sute de ani cea mai nalt coal romneasc de formare i trire
duhovniceasc.
In anul
1833, ieromonahul Visarion a ntemeiat

n
Mnstirea Coco,
Moldova i
cu
hramul Intrarea adunnd n jurul
Biseric a Maicii Domnului", aproape de comuna Niculiel,

din partea locului, din
din
su numeroi clugri
Transilvania. El a fost
timp de 30 de ani,
egumen i printe duhovnicesc al nvnd, sftuind i povuind pe calea
acestui sfnt
lca
l
mntuirii
numeroi
clugri,
sihastri,
preoi de mir
credincioi din satele dobrogene.

l
Toi
socoteau printele lor duhovnicesc,
preuiau
i urmau
sfatul Iui,
cci avea
mult
l
putere n cuvnt
ducea o
via
aleas. Credincioii din partea locului

cei bolnavi
socoteau sfnt
nc
din
via, cci vindeca pe
cu rugciunea
dobndea multe
suflete pentru
mpria
lui
Dumnezeu.
nsi Mnstirea Coco,

pelerini din toate
cu rnduial de
din Ardeal.
via
atonit, era pentru romnii
dobrogeni un adevrat liman duhovnicesc, cci vestea marelui stare atrgea
prile,
pn i
Dup
nevoin
sute de
fii
ca aceasta, n
vara anului 1862, Cuviosul Visarion arhimandritul s-a mutat la ceretile lcauri, lsnd n urma sa un sobor numeros de
clugri i
duhovniceti.
PUSTNICUL GHERASIM CEL NEBUN PENTRU HRISTOS Mnstirea Neam

(secolul
XIX)
doua jumtate ascultrile cele mai de jos
n a
Acest cuvios printe a trit n obtea Mnstirii

a secolului trecut.
ale
Neam
Dup
ce s-a ostenit
a
muli
ani n
mnstirii, a nceput
se preface
este nebun,
pentru dragostea
lui
Hristos. Se
toate acestea le
mbrca ru, vorbea fr rnduial, umbla fr nclminte. fcea pentru a-i ascunde petrecerea sa cea de tain. nainte
a
zis
i
de
sfritul
su,
unui printe aceast proorocie:
n vremea de
apoi
Mnstirea Neam
se va pustii,
Agapia se va scufunda
i Vratecul
va arde".
mnstirii i-a rnduit s locuiasc ntr-o chilie pdurii, mai sus de Schitul Vovidenia, Acolo a petrecut monahul Gherasim singur, mai mult de 20 de ani, n lipsa, n smerenie i n
Vznd viaa lui, prsit din marginea
stareul
Viaa
pustnicului
Gherasim
a fost istorisit de Arhimandritul
Cleopa
Ilie.
CUVIOI DIN
ascunsa
DOUA JUMTATE
A SECOLULUI XIX
409
nevoin duhovniceasc. Ziua citea la Psaltire n chilie, iar noaptea se ducea n pdure i acolo se ruga cu lacrimi i rugciuni fierbini ctre Dumnezeu, In zorii zilei se ntorcea la chilie i dormea puin, apoi iar i continua nevoin sa. Mncarea o primea de la obte. Zilnic venea cu o cof de lemn la trapez, i lua hrana pe o zi i se ntorcea.
egumenul printele Gherasim de la Vovidenia n-a venit s-i ia de mncare. La fel, nici n ziua urmtoare. Atunci s-au dus doi clugri la el i, intrnd pe fereastr nuntru, cci ua era ncuiat, au gsit este nebun, adormit n mijlocul pe pustnicul Gherasim, care se prefcea chiliei. Apoi, cutnd s-1 ridice de jos, au observat ca avea o hrtie n mna sa. Pe hrtie erau scrise cu creionul aceste cuvinte: Iertai-m, prinilor i frailor, pe mine pctosul pentru toate sminten-am putut i ruga pentru mine lile pe care vi le-am fcut i nu ncetai a lui Hristos plac, i pe oameni sa nu-i smintesc. Gherasim pctosul". Auzind toate acestea, stareul mnstirii a zis: Slav ie, Doamne, ne-ai descoperit taina vieii printelui Gherasim!" Atunci au neles cu toii ca pustnicul Gherasim s-a prefcut bolnav de minte, pentru a fi defimat de oameni i a slavi mai mult pe Dumnezeu. Deci, fiind petrecut de tot soborul, a fost ngropat cu cinste n cimitirul mnstirii.
ntr-o zi a observat
CUVIOSUL PAHOMIE PUSTNICUL

Schitul
Pocrov-Neam
XIX)
(secolul
ISTORIE FOARTE DE FOLOS

Cuviosul Pahomie ieroschimonahul a fost un sihastru renumit, care s-a
nevoit n pdurile Pocrovului, n a doua jumtate a secolului
XIX.
Dup
ce
mai
nti
se
ostenete n
Mnstirea Neam i
la sfritul vieii.
se
nvrednicete de darul
preoiei, apoi se retrage n Muntele Chiriacu din apropiere,

locului,
dup
obiceiul
unde sihstrete
pn
Toat sptmna
linite, iar
vestit
o petrecea printele Pahomie n post, n rugciune

n Schitul
Pocrov pentru Sfnta Liturghie. i era cuviosul prin sate i mnstiri pentru nevoin lui duhovniceasc, cci se
Duminica venea
nvrednicise
primeasc de
la
duhurilor necurate din oameni.

mirenii pentru vindecarea bolilor.
Dumnezeu Clugrii
darul nelepciunii
l
al
izgonirii
iar
cutau pentru spovedanie,
410
PATERICUL ROMNESC
Spre sfritul secolului trecut s-a petrecut
la
Schitul
Pocrov un lucru
nfricoat ca acesta:
Un om
necurat.
ca de 40 de ani din satul Pipirig s-a mbolnvit cumplit de duh

era
mare durere n casa aceea. Bolnavul rcnea, lovea i fugea ca un ieit din mini, iar femeia i copiii plngeau, netiind ce s fac. Atunci
oamenii din sat au pus bolnavul n i au zis: - S-1 ducem la pustnicul Pahomie de la Pocrov i se va vindeca! La schit, egumenul a nchis pe bolnav ntr-o chilie. Apoi a chemat pe Cuviosul Pahomie din pdure s-i citeasc molitfele Sfntului Vasile cel Mare.
Deci, venind btrnul n schit, a hotrt
bolnav, iar
el
i
cru
posteasc
trei
zile
toi pentru
citea n fiecare
miez de noapte, cu lacrimi
n ochi,
rugciuni
de izgonire a duhurilor necurate.

n prima noapte, apropiindu-se Cuviosul
n genunchi i, rugndu-se, a zis:
Pahomie de
cel bolnav, a
czut
Te
leg pe tine,
ngerilor Lui, iei
te
duh necurat, cu Dumnezeu Savaot i cu toat oastea ndeprteaz de la robul lui Dumnezeu acesta! Iar
duhul cel
-
ru
Nu
rspunse prin gura bolnavului: frige, cine, numai unul mai
este ca tine!
Apoi
la
s-a ntors
btrnul
la pustie
n noaptea
urmtoare iari
a cobort
bolnav i, rugndu-se, a zis: - Teme-te, fugi, pleac, deprteaz- te, diavol necurat, de Dumnezeu acesta! Iar duhul ru a strigat cu glas tare: - Nu frige, cine, ca numai unul mai este ca tine!
la robul lui
In
-
treia
noapte,
iari
s-a
rugat
cuviosul;
iar
diavolul,
silit
de
rugciunile
Nu
lui, a zis:
frige, cine,
nu sunt eu de vin! Varvara
i Casandra m-au
trimis aici!
Deci, nelegnd btrnul femeile acelea erau vrjitoare, a rspuns: - Du-te napoi la acelea care te-au trimis!
Din clipa aceea, duhul cel ru a fugit, iar bolnavul a czut jos ca un mort! Apoi i-a venit n simire, s-a spovedit, i s-a fcut Sfntul Maslu, s-a mprtit, s-a ntrit cu puin mncare i s-a ntors sntos acas. Dar n ceasul cnd
bolnavul s-a vindecat, duhul
att le-a
ru a intrat n cele dou vrjitoare din Pipirig i pn cnd le-a omort. Dup mai multe zile, stenii le-au gsit moarte n Muntele Haluca i le-au ngropat acolo. Petrecnd Cuviosul Pahomie n Muntele Chiriacu pn la adnci btrnei
alungat prin pduri,
lui
i bineplcnd
Dumnezeu,
s-a
svrit cu pace i a
fost ngropat
lng
biserica Schitului Pocrov.
CUVIOI DIN
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XIX
411
SFNTUL IERARH CLINIC DE LA CERNICA

(1787-1868) 8
a.
Viaa
Sfntul Ierarh Calinic de la Cernica sa nscut la 7 octombrie, 1787, n Bucureti, aproape de biserica Sfntul Visarion. Din Sfntul Botez a primit
numele de Constantin, Prinii si se numeau Antonie i Floarea i erau foarte evlavioi. Cel mai mare dintre copiii lor a fost n tineree preot de mir; apoi, intrnd n viaa monahal, s-a clugrit cu numele de Acachie. De asemenea, i mama Sfntului Calinic, fericita Floarea, dup ce i-a crescut copiii, s-a retras n Mnstirea Pasrea, primind marele i ngerescul chip, cu numele de schimonahia Filoteia. Tnrul Constantin, cel mai mic dintre copii, a primit de mic o educaie religioas aleas, nvnd carte n Bucureti, la colile care funcionau n acea vreme pe lng biserici. n anul 1807 a intrat n nevoina clugreasca la Mnstirea Cernica, sub
ascultarea cuviosului stare, arhimandritul Timotei.
fost fost
La 12 noiembrie, 1808, a tuns n schima monahal cu numele de Calinic. La 3 decembrie, 1808, a hirotonit ierodiacon. La 13 februarie, 1813, a fost hirotonit ieromonah,
20 septembrie, 1815, a
fost hirotesit
iar la
duhovnic de nsui mitropolitul
rii
Romneti, Nectarie. Tot atunci primete i ascultarea de eclesiarh al Mnstirii Cernica. n vara anului 1812 a cltorit n Moldova dup ajutoare, mpreun cu duhovnicul su, ieroschimonahul Pimen, iar n anul 1817 a
cltorit
la Sfntul
Munte.
este ales stare n
Mnstirea Cernica. Nu avea atunci dect 31 de ani. Pentru sfinenia vieii lui i buna chivernisire a mnstirii, la 9 aprilie, 1820, este hirotesit arhimandrit i conduce Mnstirea Cernica timp de 32 de ani, formnd o aleas obte
La 14 decembrie, 1818, Cuviosul Calinic
monahal. La 14 septembrie, 1850, este ales episcop pentru Eparhia RmniculuiNoului Severin, pe care o pstorete timp de 17 ani. La 24 mai, 1867, se retrage din scaun la mnstirea de metanie, iar la 11 aprilie, 1868, se mut. la ceretile lcauri.
s
Monahul Casian Cernicanul,

Baldovin, Istoria
Istoriile
Sfintelor Monasiri Cernica
i Clruani,
Bucureti,
1870; Arhim. A.
nevoinele D.D. Calinic, 1893; 1870;
Mnstirii Cernica, n B.O.R.", nr. 12/1898; Idem, Viaa Viaa i faptele Sfntului Ierarh Calinic, Buc, 1995, ed. a Ii-a
412
PATERICUL ROMNESC
Canonizarea Sfntului Ierarh Calinic de iar prznuirea lui se face la 11
b.
1.
la
Cernica
s-a
fcut
la
21
octombrie, 1955,
aprilie.
Fapte
Cuviosul
cuvinte de
nvtur
era
Calinic,
nc pe cnd
Cernica, postea foarte mult, i mplinea regulat canonul

osrdie
clugr tnr n Mnstirea i pravila cu multa

trei
se lupta mpotriva somnului.
Dormea numai
al
ceasuri pe noapte,
ns nu
ntins
pe
pat, ci
pe un scunel ntr-un col.
chiliei,
dup
btrnului Hariton,
grele ale mnstirii.
2.
iar ziua lucra
mpreun cu prinii
Munte
a
la ascultrile cele
mrturia mai
printe,
Dup
plecarea
la
Sfntul
duhovnicescului
su
ieroschimonahul Pimen, Cuviosul Calinic i-a pus aceast aspr rnduial, ca
s nu mnnce bucate fierte la foc, fr numai pine cu ap dup apusul soarelui, iar smbta i Duminica s mearg la trapez mpreun cu prinii i s se mngie cu nfrnare.
n
toat
sptmna
Mrturisesc prinii care l-au cunoscut pe Sfntul Calinic faa i era mereu palida de multa postire i ochii adncii n orbite din pricina multei
3.
privegheri
la sfnta
a attor lacrimi,
cci dobndise de
la
Dumnezeu
darul lacrimilor
rugciune.
1813,
murind de boala ciumei muli preoi clugri din Mnstirea Cernica, stareul Timotei struia mereu s fac preot pe smeritul ierodiacon Calinic. El ns se lepda de un dar mare ca acesta, socotindu-se pe sine cu totul nevrednic. Fiind ns foarte asculttor i lsndu-se n voia lui Dumnezeu, a primit Taina Sfintei Preoii, svrind cele sfinte n toat viaa
4.
n anul
sa cu lacrimi
5.
cu
mult
evlavie.
Dup
i
primirea darului preoiei, Sfntul Calinic a nceput
se nevoi
a sluji cu osrdie tuturor.
i mai
mult
era plin de dumnezeiasca dragoste
ctre toi,
i
dup
cuvntul ce zice:
Dac
i
vrei
te
iubeasc toi, iubete

pe
pe sraci mereu
i
tu
pe toi". De vedea pe cineva

cerceta
scrbit,
mpreun cu
mngia,
iar
el se ntrista;
cei bolnavi
i dup
ale sale puteri

l
miluia.
i
Pentru aceasta toi
iubeau ca pe un adevrat tat
printe duhovnicesc.
6. Sfntul Calinic era att
de smerit,
ca,
pe ct se
nla
cu cinstea
cu
darul de ctre toi,
cu
Domnului, Care
zice:
att mai mult se smerea ctre toi, Care dintre voi va vrea fie mai mare,
dup
cuvntul
s
al
s v fie vou
slug (Matei
7.
20, 26).
Ajungnd Cuviosul Calinic duhovnic toi prinii i fraii din obte se mrturiseau
Mnstirii Cernica, aproape

pentru ca toi se
la sfinia sa,
CUVIOI DIN
:ucereau de nevoina
A
lui
DOUA JUMTATE
i
i fceau adpostire
SECOLULUI XIX
41
Era att de iscusit duhovnic,
c veneau la spovedanie
ori
l
mngiere suprrilor lor nu numai monahii, ci
mult lume
rine; iar
din afar
i
l
chiar mitropolitul.
8. Fericitul
printe Calinic,
de cte ori era ocrt de cineva, gria

miluia
d<
pe
cel care
nedreptea ndat
ajuta cu tot ce putea
Ins
la 9.
dnsul n chilie altceva nu se gsea,
fr numai un ulcior cu
de
ap.
Spuneau prinii
ui
n chilia sa, cuviosul era att
linitit, nct nic
ucenicii
nu-I
auzeau ce face, cnd,
adic, se odihnea
cnd era h
rugciune.
10.
Dup
i
svrea
precum
11.
n timp
mrturia mai multor duhovnici din vremea sa, Cuviosul Calinic de 24 de ore dou mii de nchinciuni i 300 de metanii mari, pravila cea rnduit fiecrui clugr la chilie.
ai
Aceiai duhovnici
Mnstirii Cernica adevereau
c Sfntul Calinic,
nc din anii tinereii, primise darul nencetatei rugciuni a ui lisus, prin care se fcuse cas a Duhului Sfnt i vas al alegerii. IZ. fn primvara anului iSIT, Cuviosul Calinic mpreun cu fgnatie duhovnicul i cu un alt clugr s-au sftuit s posteasc desvrit tot Postul
Mare, pn la Sfintele Pati. Deci, lund binecuvntare de la stareul mnstirii, Dorotei, au nceput aceast aspr i mai presus de putere nevoina. Dar, din lipsa dreptei socoteli, satana le-a fcut ia toi o grea ispit. Clugrul posteasc deloc. Ieroschimonahul Ignatie a postit cteva n-a putut sptmni, apoi, slbind foarte tare, -a mbolnvit i cu greu s-a vindecat. Iar 9 cnd a Cuviosul Calinic a postit desvrit pn n joia Canonului Mare
mplineasc cele 40 de zile de mncat o jumtate de prescur. Dar, voind post, asemenea Mntuitorului i sfinilor de demult, s-a mbolnvit de o cumplit ameeal de cap i slbire a firii, nct n-a mai tiut nimic de sine pn n Duminica Tomei. Pentru aceasta, stareul Dorotei era foarte mhnit, nu va mai scpa cu via. creznd ns, cu darul lui Dumnezeu, Cuviosul Calinic i-a venit din nou n simire, spre bucuria stareului i a tot soborul. Din ceasul acela, printele
se toat viaa calea cea mprteasc. Adic mprteasc zilnic din masa cea de obte la trapez. Deci, fcnd ascultare, printele Calinic mnca zilnic cu fraii la mas, fr s mai aib nimic de
Dorotei i-a rnduit
s in
mncare
la chilie
sau
guste ceva
fr
binecuvntare.
Cu
toate acestea, din

5
Dostirea cea de 40 de zile, cuviosul a

care a simit-o
rmas
cu o permanent durere de cap pe
pn
la
obtescul sau sfrit.
'
Adic pn
in joia din
sptmna
a cincea a Postului
Mare.
414
PATERICUL ROMNESC
13. In vara aceluiai an, Sfntul Calinic n-a
mncat pine deloc, timp de

seara,
40 de
zile,
nici
legume
fierte
la
foc.
Numai
dup
apusul soarelui,
mnca
firii
cte o felie de pepene
fructe crude, ca
s-i
potoleasc slbiciunea
s nu calce porunca stareului.

Ucenicul su, arhimandritul Anastasie Baldovin, mrturisea ca n
sa cuviosul
14.
toat viaa
scaun,
nu dormea
ntins
mbrcat i
ncins cu o curea
pe pat, ci aipea cteva ceasuri pe un lat de piele. Era ca o adevrat santinel,
gata oricnd
de lupt, veghind nencetat asupra nevzuilor

fie
vrjmai
care
ncercau s-1 ispiteasc,

15.
prin trup, fie prin gnduri.
Acelai ucenic zicea
vreo
minciun
16.
naintea Sfntului Calinic, pentru
c nimeni nu putea s ascund ceva sau s spun c era naintevztor i ndat

urmau
descoperea adevrul
cele ce
s se ntmple n viitor.
l
iubit al Sfntului Calinic spunea c dasclul su i smerit cu inima, nct oricine socotea c are n faa sa un cinsteau i l aveau nger, iar nu un om pmntesc. De aceea toi l iubeau, ca pe un adevrat sfnt, att clugrii i mirenii, ct i episcopii i dregtorii
Acelai ucenic prea
era att de blnd
rii.
numai cu viaa sa, ci i cu alese sfaturi duhovniceti, s ndrepteze pe clugrii lenei i tulburtori din mnstire. i pe muli i ndrepta pe calea cea bun, iar pe cei rzvrtii i neasculttori i scotea afar din obte, dup porunca apostolului, ca s nu vatme i pe alii.
17.
Dup
ce a fost rnduit stare, cuviosul se silea, nu
ascultarea este cea mai mare virtute pentru 18. Sfntul Calinic socotea monahi i temelia vieii clugreti. Astfel, nva pe fiii si duhovniceti viaa de obte, n sfnta ascultare, a ntemeiat-o nsui Domnul nostru Iisus Hristos, prin pilda vieii Sale pmnteti".
19.
Spuneau prinii i aceasta, marele stare nu ngduia deloc viaa clugreasc. Cci o socotea moartea sufletului". In locul multei vorbiri, el sftuia pe ucenici practice nencetat tcerea i rugciunea
clevetirea n
lui Iisus.
20.
de stare cu mare anevoios este
Aceiai prini spuneau de Cuviosul Calinic rvn i fric de Dumnezeu, tiind
c i mplinea chemarea c lucrul cel mai greu i

caut i
i
meteugul cluzirii
ctre ucenici:
sufletelor
pe calea mntuirii".
cer
21. Uneori zicea

-
Stareul este inima tuturor inimilor care
sfat
mngiere. El este calea spre desvrire a tuturor sufletelor credincioase din

jurul
su.
CUVIOI DIN
22. Cuviosul
.ir
DOUA JUMTATE A SECOLULUI XIX
415
pescuiasc la lacul din jurul mnstirii, petele pe care l prindea l ddea la obte pentru hrana prinilor. ntr-o un clugr tnr, curaind de solzi o caracud mic, a nceput a crti i, md-o cu cuitul, zicea: Na, nai De ce n-ai adus pe tat-tu, pe mama-ta, pe -iu-ni, pe strmou-tu, care aveau solzi mai mari, nu necjeam
:
obinuia adesea
r-i;al"
Apoi
tot el
rspundea:
i-au luat
Am
venit
cu
tata,
cu mama,
cu
strmoul, dar
prinii duhovnici
cei din comitet
i cu moul, i printele
l&ref. Aceste cuvinte au ajuns la urechile Cuviosului stare Calinic. Atunci el, r.ir.d puin pe gnduri, pentru a nltura orice pricin de sminteal din minstire, a zis: - De azi nainte nu voi mai pune pete n gura mea! i ntr-adevr, pn
.1
sfritul vieii sale nu a
Egduina dat lui Dumnezeu. re zi, cu mult nfrnare.

idpostit la
Sfntului
mai mncat niciodat pete, pzind cu sfinenie Se hrnea numai cu verdeuri, i acelea o dat
23. n timpul rscoalei din anul 1821,
muli
iar
locuitori din
Bucureti s-au
mutat n insula
Mnstirea
In
Cernica. Bunul stare i-a gzduit pe toi n insula
Sfntului Nicolae, prin chiliile
clugrilor,
zile
pe
clugri
i-a
Gheorghe.
aflat
i
acele
de
grea
ncercare
pentru
mngiere au
locuitorii
capitalei
de
la
Sfntul Calinic.
ar, mult
pe toi
i
mbrbta,
24.
odihnea
hrnea
mod
gratuit din alimentele mnstirii.

turcii
In
primvara aceluiai
an,
auzind
de
mulimea
mirenilor
adpostii n insula Cernicai i socotind ar fi dintre rsculai, au nconjurat mnstirea cu tunuri i stteau gata s-o distrug, iar pe cei aflai n ambele insule s-i ucid cu sabia. Atunci Sfntul Calinic a adunat tot poporul i pe clugri n biseric, le-a inut cuvnt de mbrbtare i au fcut mpreun priveghere de toat noaptea. Iar a doua zi a trimis un clugr cu jalb la maimarele turcilor din tabra alturat. i astfel, cu rugciunile Sfntului Calinic,
;u lacrimile poporului
cu mijlocirea Sfntului Nicolae, s-au linitit turcii
s-au izbvit cu toii de la moarte.
25. Terminndu-se hrana n Mnstirea Cernica, clugrii i mirenii erau ameninai de cumplit foamete. Deci, cznd Sfntul Calinic la rugciune cu multe lacrimi n faa icoanei Maicii Domnului i a Sfntului Nicolae i cern-
ndat a fost ascultat. Cum s-a ridicat marele stare de la ragciune, au intrat pe poarta mnstirii cinci care trase de cte doi boi, pline cu pesmei de pine, trimise de paa, mai-marele turcilor din tabra apropiat.
du-le grabnic ajutor,
26.
Tot
anul
1821,
un
alt
pa,
care
avea tabra
satul
Pantelimon, a rpit o
clugria
din
Mnstirea Pasrea,
drept ostatic. Dar
416
Sfntul Calinic,
PATERICUL ROMNESC
nerbdnd
fie
mireasa
lui
Hristos n minile pgnilor.
fcut jalb Ia stpnire i a izbvit clugria din minile turcului. Dec: suprndu-se cumplit, paa a hotrt s porneasc noaptea cu armele asurn mnstirii, ca s-o prade i ucid pe stare. Atunci Sfntul Calinic, auzind de rzbunarea turcului, a fcut priveghere tt toat noaptea, cernd ajutorul lui Dumnezeu. i iari prin minune a fost izb" de, primejdie. Cci, chiar n noaptea aceea, pe cnd paa lua cafeaua, ca apoi si nvleasc asupra mnstirii, o slug a sa a ncercat s-1 omoare cu arma. Dar glontele oprindu-se n punga cu galbeni, turcul a scpat cu via. Cutremurat ce aceast minune, a doua zi paa a trimis acei galbeni la Mnstirea Cernica, din care, dup porunca cuviosului, s-a fcut la intrare o fntn, cunoscut pn astzi cu numele de Fntna turcului".
27.
Pe lng nnoirea vieii duhovniceti

s-a ngrijit
Cernici
de cele
a
obtea sa, marele stare al necesare vieii pmnteti, dup exemplul

n
naintailor
si.
Astfel,
terminat de pictat biserica din insula Sfntului
Nicolae, iar cu banii donai de arhiereul Ioanichie Stratonichias din Bucureti

a zidit o
biseric mare cu cetate n insula Sfntului Gheorghe, pentru

ntr-o
nu
mai ncpeau clugrii
singur biseric.
i
Mai
Deci,
nainte
Ierarh Nicolae, Sfntul
ns de nceperea bisericii, s-au artat noaptea n vis Sfntul Mare Mucenic Gheorghe i fericitul stare Gheorghe.
Scoal-te
Sfntul Nicolae a zis Cuviosului Calinic:
zideti n
ostrovul cel mic o biseric n numele Sfntului
Mucenic
trebui". Iar stareul
adugat, apoi, aceste cuvinte: Gheorghe i-a zis: S nu ai nici o ndoial n inima ta". Aceast vedenie artndu-se deodat i Cuviosului Pimen duhovnicul, I-a ncredinat pe Sfntul Calinic s nceap lucrul. In anul 1832 a nceput noua biseric. n anul 1838 s-a drmat de un puternic cutremur, iar dup patru an: a fost zidit din nou, aa cum se vede pn astzi. A mai zidit din anul 1846
i-a
Mucenic Gheorghe...". Marele Noi i vom trimite tot ce-i va
biserica
Mnstirii Pasrea i
alte
cteva biserici parohiale.
28. Sfntul Calinic a fost, de asemenea,
Cernica
al celorlalte
Mnstiri
i un bun iconom al Mnstiri: Pasrea, Snagov, Cldruani, Ciorogrla

sa.
Poiana Mrului - care erau sub administraia
Cnd
a intrat stare,
Cernica avea doar o telegua cu un bou ce se conducea de un

uliele Bucuretilor,
clugr
pe
popor arunca cte o pine n acea ntorcea la mnstire i mprea acea pine pe la clugri. apoi se telegua; Iar pentru mbrcmintea clugrilor se trimitea de la domnie i de la ali bum
oricine voia din
cretini"
CUVIOS] DIN A DOUA

Or, venerabilul stare n
:l;u:
JUMTATE
a
SECOLULUI XIX
417
puina vreme
tot
un mare metoc
vite,
n satul Bueti-Ilfov, a ridicat case
umeni i
ie vite
29.
a cultivat
pmntul cu
refcut iconomia mnstirii, a i adposturi pentru felul de cereale, a plantat vii i
pliuri, nct se mirau toi de priceperea lui.
i turme
de
oi
pentru hrana
Acolo cretea mnstirea cirezi mbrcmintea clugrilor din avra.

ori
Fiind chemat
propus de cteva
lui
fie
Mitropolit
al
rii
om
Romneti, Sfntul Cal inie, din marea
smerenie, nu a primit. Dar un

i-a dat
vrjma
_-
din preajma sa, ndemnat de zavistnici,
otrav. Pe cnd marele
lirei zcea pe patul de moarte, s-a rugat lui Dumnezeu, zicnd: Doamne, Dumnezeul mntuirii mele, nu credeam i nu doream sa mor otrvit". Atunci, b umbra nopii, un glas de tain i-a rspuns; Nu vei muri de otrav. Scoal-te nu dup mult timp vei fi episcop la Rmnicu- Vlcea, unde : fii sntos,
vei ndrepta Biserica
clerul care este n
In ceasul acela, cuviosul s-a sculat
sczmnt" sntos din pat i
s-a dus la Utrenie,
c era miezul nopii.

30. Pentru blndeea
sfinenia vieii sale att de
muli clugri
s-au
strns n jurul Sfntului Calinic, nct
nu mai ncpeau n
amndou
a
insulele,
anul
1850,
cnd
plecat
ca
episcop la Rmnicu- Vlcea,
lsat
Mnstirea Cernica
peste 350 de
clugri cu via aleas.
31. Pe cnd era stare, a venit pitarul mnstirii la Cuviosul Calinic
1-a
ntiinat ca s-a isprvit faina. ar

-
el
rspuns:
la Sfntul Ierarh
avem ndejde
lipsi.
la
Maica Domnului i
Nicolae
nimic nu ne va
Apoi, intrnd n
chilie, a
czut
al
la
rugciune
naintea icoanei protectorului
su,
zicnd:
Sfinte
arhiereule
lui
Hristos,
Nicolae,
mngietorule
vino
al
sracilor
cald-folositorule al celor ce te
roag cu credin,
i acum i
ajut smeritei turmei tale erau sa se nece n mare,

de tine.,.". Apoi,
Sfntului Nicolae.
Astfel,
ne
scap de foamete, precum ai mntuit pe cei ce nu avem alt ajutor dup Maica Domnului, afar
dup
Vecernie, a pus sa se citeasc n biseric paraclisul

ascultnd rugciunea plcutului
ceasul
acela
Sfntul Ierarh Nicolae,

n
su,
sosit
a
la
venit
imediat
ajutorul
Mnstirii Cernica. n
car cu boi ncrcat cu
a
doi
arhondaricul
mnstirii un
fin. Erau
lor,
oameni
ce au
necunoscui, trimii cu aceast milostenie de stpnul
care,
dup
descrcat povara, ndat au plecat. Drept recunotin, marele stare a adunat soborul
biseric i,
dup
Pavecerni, au cntat
a
acatistul Sfntului Nicolae.
Apoi, binecuvntnd taina,
pus
se
fac
pine n noaptea aceea pentru mngierea prinilor
frailor.
418
PATERICUL ROMNESC
32. In alt
zi,
pe cnd vorbea cu printele Pimen, duhovnicul sau, a venit
la Sfntul
ceas a
sa
om cerndu-i milostenie. Iar el i-a dat 50 de lei. Dup un venit un tnr i a spus stareului: Printe, tatl meu a murit i a lsat
Cal inie un
la
aduc
mnstire
o mie de
lei.
Iat
aici cinci sute
restul
voi aduce mai
pe
urm,
-
nu
am acum". Apoi
a plecat.
Atunci btrnul duhovnic a
ntrebat pe cuviosul:
printe Calinic, cnd ai dat milostenie acelui om? Iar blndul stare i-a rspuns: fi vrut s-i dau o suta de lei, dar n-am avut. I-am dat numai
cugetai,
Ce
cincizeci
i am
primit cinci sute.

iulie,
33. In anul 1829, luna
dimineaa unei
zile
de praznic, sttea
Cuviosul Calinic n chilia sa din insula mare, aproape de arhondaric. Deci,

privind pe fereastr, a
bieii
-
vzut mulime de
la
musafiri care atunci veniser, iar pe

n toate
clugri, asculttorii din arhondrie", cum alergau

Ah, Dumnezeule, cum are mpreun cu mirenii! i tare oftnd, a nceput
prile ca
slujeasc musafirilor. Deci, cutnd

petrecerea
dnii cu durere de inima, a zis n sine: se defaime chipul monahicesc prin
citeasc icoasele
Sfntului Ierarh Nicolae.
34. Spuneau ucenicii Sfntului Calinic

graiul gurii
faptele
nici
erau ntocmai
dup
i nu
putea nimeni s-i
nva, aa i
este da, da;
lucra.
gseasc
un cusur.
C, dup cum
zice
Mntuitorul: Ci cuvntul vostru
s fie:
Ceea ce
a
ceea ce este nu, nu (Matei 5, 37).
35. Aceiai ucenici mrturiseau
Sfntul Calinic cu
mult mhnire
primit alegerea de episcop, la 14 septembrie, 1850, fiindc n-a putut strica

hatrul iubitului
su
fiu duhovnicesc,
Romneti
-
s-a supus la
Barbu Dimitrie tirbei - domnul voia obtetii Adunri...".

fiii
rii
36. Spunea Sfntul Calinic n ceasul despririi de
si duhovniceti:
tot
Clugrul, oriunde va merge i

lui
orict bine va
gsi,
nu
este ca
unde
i-a pus metania, fiindc inima

37.
nu este n pace.
Alt dat iari
le
spunea:
- Iubiii mei frai i fii, trebuie avem mare grij cnd intrm n Sfnta Biseric sau n Sfntul Altar, acolo este nsui Domnul nostru Iisus Hristos
de
fa n Sfintele Taine.
38.
Spunea ucenicul su, Anastasie, c, ndat dup aezarea sa n scaunul episcopiei de la Rmnicu- Vlcea, a i nceput a da porunci la protopopi, ca unde s-ar afla vreun om necununat s-1 cunune i s-1 cerceteze pentru ce nu se cunun i sade cu posadnic".
CUVIOI DIN
[
DOUA JUMTATE
SECOLU LUI XIX
419
39.
:
.avie
-.
Spunea iari acelai ucenic Sfntul Ierarh Calinic avea mare ctre Sfntul Ierarh Nicolae, al crui acatist l citea zilnic. Cu ajutorul
al
Dumnezeu i
marelui ierarh, protectorul su, a rezidit din temelie
?i:edrala episcopal din

:re anii
Rmnicu- Vlcea,
casele
episcopale
seminarul,
1854-1856, care fuseser distruse de incendiul din 1847.
Odat
cu
-serica, blndul episcop a redeschis

-
^rrmic, n care a tiprit tot felul de
;^re apoi le trimitea gratuit la
preoi
i vestita tipografie a cri de slujb i de zidire i credincioi.
Episcopiei din
sufleteasc, pe
40. Spunea
- esc
:
iari
arhimandritul Anastasie Baldovin despre dasclul
su,
reasfinitul Calinic:
M minunam
un
sfnt viu.
ct putea
de
aa via
aceea
mai presus de
fire,
pentru
vedeam
De
ndrzneam de multe
el
ori
i i
ntrebam cte ceva
despre tainele dumnezeieti

J
mi descoperea ceea ce cunotea
c-mi
este de
:los
ncap
n mintea
mea
cea slab
ntunecat. Iar
dac
_"aintam cu ntrebrile mai departe, mi zicea:
Nu
este
acum timpul pentru
jHemenea ntrebri".
41.
-
Acelai ucenic spunea:

obicei fericitul
Avea
::easfinia sa mai mult timp,
c, dup rugciunea de sear, povauindu-m n credin i la
inea lng datoriile mele
monahale
multe lucruri de tain mi descoperea.
42. Adeseori mi zicea fericitul:
meu, muli sunt din clugri i mireni numai cu numele cretini, :ar cu viaa i cu faptele sunt departe de adevrul cretintii. De aceea, la le ari ceea ce ai vzut la mine. Iar la cei pe care unii ca acetia nu ai voie ti vei cunoate ca sunt cretini buni i cred n darul i puterea lui Dumnezeu, ii voie de la mine sa le arai i s le scrii, numai dup ce voi duce din aceasta lume trectoare.
- Fiul
43. n vara anului 1854,
de ucenicul
su
mergnd Sfntul Calinic spre Trgu-Jiu, nsoit i mai muli slujitori, la rugmintea credincioilor a poposit
peste noapte ntr-un sat din cale.
iat,
fiii
unui
ani,
om
nstrit au mrturisit
bunului pstor
in
c tatl lor a murit de mai muli

trei
dar trupul lui n-a putrezit
pmnt. L-au dezgropat de
ori,
i-au
fcut parastas cu arhierei
cu
rreoi, dar trupul sau tot ntreg l-au scos din groapa.
Deci, l-au rugat pe Sfntul Calinic
Ie
dea voie s-1 dezgroape a patra

la
oar pe
tatl lor, iar
dup
ce fericitul va termina liturghia arhiereasc, s-i
citeasc rugciunile de dezlegarea pcatelor

milostivindu-se de
la
mormnt.
bunul pstor,
ei, i-a ascultat.
Dup
terminarea liturghiei au mers cu toii
mormnt. Trupul rposatului, ntreg
i nevtmat,
era rezemat de zidul
420
bisericii.
PATERICUL ROMNESC
iat, o, minune preaslvit! In timp ce Sfntul Calinic citea rugciunile de dezlegarea pcatelor, trupul cel neputred a nceput a se preface n rn, de la picioare spre cap. La sfritul rugciunilor, ntreg trupul su
se
prefcuse
ntr-o
grmjoar
lui
de
rn
Schitul
amestecat cu oase
albe.
Uimii toi
de aceasta, au dat slav
Dumnezeu.
44. Spunea printele Anastasie, ucenicul Sfntului Calinic,
c au poposii
unde era egumen marele Irodion lonescu, renumit pentru viaa sa n toate hotarele Olteniei i dincolo de Carpai. Apoi, pornind pe poteci de munte spre Rmni cu- Vlcea, au poposit puin ntr-o poian. i, plecnd nsoitorii si
zile
la
mpreun timp de trei duhovnic i arhimandrit
Lainici,
nainte, Sfntul Calinic
sttea jos
plngea.
.
De
ce plngi, Preasfinite?
fiul
meu, stare schimbndu-se

Deci,
- Nu,
rspuns
el.
La ntrebat ucenicul Te doare stomacul? Dar nu credeam s mai triesc, s vd

acela,
a
alt
n Cernica.
Nicandru, stareul Cernicai, a murit!...

plecat
ucenicul
la
nsemnnd ziua i ceasul

Cernica
chiar n ziua
dup dou
sptmni
se
Mnstirea
Domnul
mutase
45.
la
i s-a ncredinat c arhimandritul Nicandru i ceasul n care a plns Sfntul Calinic.

slujitori, a fost
Odat, pe cnd
Sfntul Calinic slujea Sfnta Liturghie n paraclisul
Episcopiei Rmnicului cu mai
muli
adus
la
biseric o femeie
sfritul
slujbei,
legat
lanuri, cumplit chinuit de un duh necurat.
La
protoiereul oraului a rugat pe bunul
pstor de
i-a
suflete
s-i citeasc o rugciune
de vindecare. Arhimandritul Anastasie
pregtit molitfelnicul.
Dup
trei
citirea
ori n
rugciunii, Sfntul Calinic a binecuvntat pe femeia
bolnav de
numele Preasfintei Treimi i a zis: - In numele Domnului nostru lisus Hristos, scoal-te! n clipa aceea, bolnava s-a vindecat cu darul lui Dumnezeu. Deci, sculndu-se sntoas de jos, sruta cu lacrimi sfintele icoane, mulumind binefctorului ei. Apoi.
intrnd Sfntul Calinic n chilia sa, a nceput a plnge cu multe lacrimi.
-
De ce plngi, Preasfinite? Nu am nimic, fiul meu,

a
1-a ntrebat ucenicul.
dar
vd c
pedepsete Dumnezeu. Spunei la toi
Dumnezeu aceast minune de
tmdui
pentru multele mele pcate nu pentru mine pctosul a fcut pe femeia bolnav.
46. Spunea acelai ucenic despre Sfntul Calinic; - Era att de milostiv, nct, cnd nu avea ce dea milostenie, i
ddea
hainele de pe Preasfinia sa i, plngnd, se ruga de mine nevrednicul ca

caut bani de
unde voi
ti, ca
aib
dea
la fraii lui Hristos",
cci aa
numea
fericitul
pe sraci
neputincioi.
CUVIOI DIN
47.
DOUA JUMTATE
Sfntul Calinic
SECOLULUI XIX
Ia
421
Odat, pe cnd
i-a
ieea de
Iar n
slujb, la o biseric din
Craiova, epitropul
dat
ase
galbeni.
ograda episcopiei, o femeie

ei.
:r:ndu-i milostenie, a scos acei galbeni
i-a
pus n minile
Dup
zicnd:
trei zile,
aceeai femeie
a venit iar la
ua
Sfntului Calinic
i-a
cear
milostenie. Deci,
chemnd pe printele Anastasie, ucenicul su,
poruncit
milostenie femeii de afar.
- Preasfinite, a
rspuns
el,
aceast femeie a primit ase galbeni cnd
nc-am
-
ntors de la biseric.
ea
pstor i-a zis cu asprime: Dar cuvioia ta, dac ai mncat ieri, astzi nu mai mnnci? O fi fost i datoare la cineva i de aceea mai cere. Du-te i d-i milostenie! Din clipa aceea pn la sfritul vieii Sfntului Calinic, n-a mai ndrznit
Iar blndul
ucenicul sa-i
fac vreo observaie
n privina milosteniilor.
48. Spunea -
iari ucenicul despre Sfntul Cnd hirotonea preoi, nu numai c nu

pe
alii a le lua ceva. Iar
Calinic:
lua nimic pentru osteneala sa, ci
la bisericile lor,
i
oprea
cnd plecau preoii pe
chema naintea sa i i povuia cum s se poarte n societate i cu enoriaii lor. Apoi le ddea bani de cheltuial pe drum, cri de preoie i alte cri de
,
nvtur.
49. n timpul domniei lui
- s-a sa,
Cuza
Vod
- spunea ucenicul Sfntului Calinic
ntmplat o tulburare n Seminarul Episcopiei de
Rmnic i Preasfinia
i cu blndeea sa, a potolit acea tulburare. Aflnd de aceasta, Nifon i ministrul de Culte, Scarlat Creulescu, au trimis de la mitropolitul
cu darul
Bucureti un funcionar n anchet, - Nu mai este nevoie ca faci dumneata cercetare - a - pentru eu, ca episcop, i-am linitit i mulumit pe toi.
zis Sfntul Calinic
S spui
la cei
care
;e-au trimis
sunt n
netiin de
i-a spus:
aceasta.
s-a
Auzind de cuvintele Sfntului Calinic, ministrul
suprat i, intrnd
-udien
I
la
domnitor,
Ta,
Mria
s isclii
iar
decretul de suspendare a episcopului de

nu,
Rmnic i
darea lui
-
n judecat,
dac
s-mi primii
demisia.
Demisia dumitale pot s o primesc, dar decretul contra episcopului de Rmnic niciodat nu-1 voi semna, a zis domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Apoi, cu voce nalt a strigat: - Mai Scarlat, acela, episcopul Rmnicului, Calinic, este adevratul i sfntul clugr al lui Dumnezeu i ca el altul nu mai este n toat lumea.
422
PATERICUL ROMNESC
50. Sfntul Calinic, avnd darul naintevederii, ntr-una din zile a spus
ucenicului sau, Anastasie:

- Sa tii, fiul meu, c la 1866, Cuza nu mai ese domn al rii i au s se mai tii c la 1877 are s vina n ar mpratul Rusiei fac mari schimbri. cu familia i cu otirile sale i are sa treac Dunrea, sa se bat cu turcii, dar
ruii au
fie
nvini de
turci.
Dup
aceea, ruii au sa
sa
cheme
n ajutorul lor
victorii,
otirea
romn
are
i, cu ajutorul
lui
Dumnezeu, au
fac romnii mari
nct s-i laude
s-i admire toate continentele lumii.
Dup
acest
rzboi
sngeros,
aceasta are
fie
ferice de cei
vin un rzboi aa care vor scpa dup

mergnd
de
la
un rzboi cu condeiul, adic cu diplomaia. i dup de mare, cum nu a fost de cnd pmntul, i acest mare rzboi.
Sfntul Calinic n vizit
Schitul
Frasinei.
51. Adeseori
canonic prin eparhie,
i-a aici
plcut
locul
linitit
De
aceea a voit
fac
a
mnstire
s-a zidit
de chinovie ca
la Cernica, Deci,
numaidect, n anul 1863
pus de
n
biseric frumoas
chilii
pentru
prini i
aezat reguli ca
Cernica, unde s-au adunat vreo civa clugri. Ins, pentru asprimea locului,
n-au putut
52.
se
adune prea muli prini.
Dup
zidirea
Mnstirii
intre
Frasinei, a voit Sfntul Calinic ca n acest
lca
sihstresc
nu
niciodat parte femeiasca.
De
aceea, nainte de
retragerea sa din scaun, a fixat la
un kilometru mai
al
jos de Frasinei o piatr pe
care scrie urmtoarele:

Calinic, cu mila lui
Dumnezeu Episcop
Rmnicului Noului Severin.

spre a
fi
Acest
monahi.
acest loc
lca
s-a cldit din temelie de noi,
chinovie de
prini
scandal
la
i s
fiindc prin partea femeiasca putea
se
aduc vreun
monahilor vieuitori acolea, de aceea, sub grea legtur s-au oprit ca de
nu mai treac nainte, sub nici un chip, parte femeiasca. Iar cele fie asupra ce vor ndrzni a trece fie sub blestem i toate nenorocirile lor, precum: srcia, gubavia i tot felul de pedepse. i iari, cele ce vor aib blagoslovenia lui Dumnezeu i a smereniei pzi aceast hotrre vie asupra lor tot fericitul bine. Amin. Calinic, Rmnic, 1867. noastre i
ianuarie, 17".
copil din satul Muereasca, care ptea vitele aproape de hotarul mnstirii, alergnd dup vite, a trecut din greeal mai sus de piatra cu legmntul pus de Sfntul Calinic. n ceasul acela, copila s-a mbolnvit de epilepsie. La rugmintea prinilor ei, preotul din sat a spus despre aceasta Sfntului Calinic, rugndu-l s-o ierte i s-i citeasc rugciuni de vindecare.
53. n vara aceluiai an,
'
dup
nnoirea
Mnstirii
Frasinei, o
CUVIOI DIN
-.z7.su
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XIX
423
Ce trist ntmplare,
dnsa.
a venit
a zis blndul episcop.
S
a
mergem
ne rugam
Deci,
r ;pila
anume
n satul
Muereasca i
intrat
n casa bolnavei.
zar
M
l
zcea
n pat n grea
suferin.
Iar
cunoti? a ntrebat-o Sfntul Calinic. cunoate. Apoi, mngind-o, i-a zis:
bolnava a fcut semn din
- Ai
Si ne
:
s te
faci
sntoas;
da, da, ai
te ierte
s te
i
El.
faci
sntoas. Eu
agheasm pe
te-am
iertat!
rugm
lui
Dumnezeu
ai
Apoi i-a pus omoforul peste

cu
frunte
?Inava, i-a citit
rugciunea de
iertare, a stropit-o
-a
zis
din nou: Da, da,
s te
faci
sntoas!"
a plecat.
Dup
zi,
copila s-a sculat
sntoas
l
din pat. Vestea acestei minuni s-a
-Ispndit n toate
prile, cci toi
cinsteau pe marele episcop Calinic ca pe
_n adevrat sfnt
i fctor
de minuni.
i despre alt minune: meterului Costache, care zidise Catedrala episcopal din Rmnicu-Vlcea i Mnstirea Frsinei, s-a mbolnvit de epilepsie. Boala l chinuia tot mai cumplit. Btrnul meter a alergat la Sfntul Calinic, cerndu-i cu lacrimi rugciuni de vindecare pentru fiul su. - Du-te acas, metere Costache, i-a zis Preasfinitul, i te roag Maicii
54. Spunea arhimandritul Anastasie Fiul
Domnului.
cas, tatl i-a gsit feciorul sntos, rugndu-se n faa Domnului. - Rugai- va i voi Maicii Domnului, a zis copilul. Nu vedei cum se roag Preasfinitul Episcop? De acum nainte nu mai mbolnvesc! n acelai ceas a venit i printele Anastasie cu moatele Sf. Mercurie, le srute copilul, dup porunca Preasfinitului Calinic.
a intrat n
.,oanei Maicii
Cum
Spunea iari ucenicul su c, din anul 1820 i pn cnd s-a mutat din viaa aceasta, pete n-a mncat, numai verdeuri, i acelea untdelemn, o dat pe zi. Iar unt, ou, brnz i lapte numai smbta gusta cte
55.
fr
fr
Duin, ca
56.
s biruiasc mndria.
Acelai arhimandrit spunea
cnd a fost ales episcop, i pn n anul 1868, cnd a decedat, nu i-a schimbat ntru nimic paza datoriilor sale monahale, ci mai mult se nevoia ntru toate faptele cele bune. Chiar i hainele ce le purta ca episcop nu erau mai luxoase ca cele pe
din anul
1850,
care le purta
cnd era stare
Mnstirea
Cernica.
57. Pe cnd era episcop de Rmnic, Sfntul Calinic

cartea n
toat ziua edea cu
mn i
citea.
ei,
Pentru ca
mintea de la lucrarea
obinuia
s nu-1 cuprind somnul sau s-i risipeasc s pun pe carte o greutate metalic rotund,
424
iar jos, n dreptul
PATERICUL ROMNESC
crii, un lighean de tabl gol. ndat ce Sfntul Calinic s ngreuia de somn i i pierdea echilibrul, greutatea metalic cdea n lighean i l detepta din nou la rugciune i la citit. Astfel, cuviosul era permanen
stpn pe voina i pe
trupul
su.
58. Se mai spunea despre dnsul un fapt vrednic de tiut. ntruct ui mnca niciodat carne, dup rnduiala vieii monahale, dduse porunc prinilor de la episcopie nu mnnce nici ei carne. ntr-o zi, stnd n cerdacul casei episcopale, i-a venit de departe un miros de carne fript. Atunci a pornit
ncet
intrat
dup
miros
nuntru.
i a ajuns la chilia unui clugr. Dup ce a btut la u, t Clugrul tocmai frigea o bucat de carne. Deci, mniindu-se
Preasfinitul de aceasta, a nceput s-1 mustre cu asprime, zicnd: - Hoitarule! Nu te-ai mai sturat de hoit? Nu vezi faci mncare
viermilor
putoare?
ntr-adevr, Sfntul Calinic inea ca ucenicii si

fapta,
fie
clugri i
cu
nu numai cu cuvntul.
la
59. Dup aptesprezece ani de rodnic pstorie a turmei lui Hristos, adic 24 mai, 1867, Sfntul Ierarh Calinic s-a retras din nou la metania sa. Mnstirea Cernica, unde dorea s-i dea obtescul sfrit. A doua zi. de nlarea Domnului, a venit la biseric, a stat la liturghie i la urm a dat anafor prinilor, srutndu-i toi mna. Pe urm a mers n chilia sa, cea mai
dinainte
gtit
pentru sine,
slbise cu totul de btrnee

-
i de aici n-a mai i de mult post.

Baldovini,
ieit
pn
la sfritul
su, fiindc
Calinic:
60. Spunea mitropolitul Nifon
ctre Anastasie, ucenicul Sfntului

ai
servit
tiu
voi,
fraii
episcopul vostru.
pe mine ca sa
m mrturisesc
aceast
Te
rog, cnd vei vedea

lui,
c este greu bolnav, s m vesteti i

trebuie
cu fric de
Dumnezeu
pe
art
ct este n
via
i
cci am multe cuvinte care i s-mi cer iertciune. Dup ce

toat viaa
lui.
le
mitropolitul a
intrat la Sfntul Calinic
s-a mrturisit lui, a ieit de la el
aa
de vesel i
luminat la chip,
cum nu mai
fusese n
61. Plecnd mitropolitul Nifon, a
zis Sfntul Calinic,
care
zcea
n pat,
ctre
lui.
iubitul
su
la
ucenic, Anastasie:
- Fiul meu, Nifon mi-a spus totul
S tii c
Aceast
62.
apte
ani cnd
cred
este
speran
de mntuirea
va dezgropa pe mine, va intra mitropolitul
mormnt.
prevestire s-a mplinit ntocmai.
n Joia cea Mare,
anul
1868,
spre sfritul lunii martie.

slujit
Sfntul
Calinic a chemat la chilia sa

otpust, le-a zis Preasfinitul:
apte preoi de au
Sfntul Masu.
Dup
rCUVIOI
ae
DIN A
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XIX
425
- Prinilor, rugai-
lui
Dumnezeu pentru mine,
c poate
zilele acestea
vom despri!
63.
La rugmintea
Sfntului Calinic, n fiecare
scenicul
l::se
ruli de
::: felul
su
iubit,
Cuviosul Anastasie,
citea
sear venea n chilia sa toat pravila, cci acum
i nu mai putea sa i-o fac singur. vorb cu printele Anastasie i cu

de sfaturi folositoare de
suflet,
Dup
terminarea rugciunii sttea
ceilali
prini apropiai, dndu-le
64.
Spunea printele Anastasie
c ntr-una din aceste seri de rugciune

n anul 1852 la Craiova,
priveghere, i-a zis Sfntul Calimc:

-
Adu-i aminte ceea ce i-am spus
de atunci
:^
-
s-mi nchidei ducei la groap. Aa c acum mai am 14 zile i :;hii i s duc din _:east lume. Ai grij s mbraci la moarte cu vemintele ce i-am spus ca
acum,
voi, fraii Baldovini, Anastasie
Orest, avei
int trimise
de
clugria Brncoveanca
din
Moldova 10
ntr-o
65.
Spunea iari printele Anastasie c,
sear, Preasfinia Sa,

eu, tiind
minznd cu mine vorba despre mai multe

Sfntului
nvturi i
zis:
darul
Duh
este
cu desvrire n
el,
i-am
- Preasfinite Stpne, tii
c mult-puin,
ct te-am servit, te- am servit cu
edin i
rine
dragoste.
Pentru aceasta nu cer
altceva
dect
sa
te
rogi
lui
Dumnezeu ca s-mi
ierte
pcatele mele pe aceast lume.
Atunci Preasfinia Sa a nceput sa

-
plng amarnic,
nct
m-a fcut i pe
pctosul s plng. Dup ce s-a linitit, a nceput a-mi zice: Ftul meu, eu v-am primit n Mnstirea Cernica, eu v-am clugrit i -am luat din mnstire i ai urmat mie. tiu c nu v-ai pzit datoriile i silii a le pzi de aici nainte i :*Igduinele clugriei, ns sa :"lgaduiesc c, dac voi afla har naintea Iui Dumnezeu, am s rog pentru
v
se
ai
pentru toi
ai
mei"
66. Dorind Sfntul Calinic
asculte ultima liturghie pe
pmnt i
rucure de praznicul nvierii
lui
Hristos, n ziua de Pati a slujit
un preot
Sfnta Liturghie n paraclisul chiliei unde
edea i
aprilie,
s-a
mprtit
pentru ultima
dat cu
67.
Preacuratele Taine. Era n ziua de 7 aprilie, 1868.

n Joia
luminat, adic
la
11
se
mplineau cele
el
14 zile
stareul
i-a
prevestite de Sfntul Calinic.
Cu
cteva zile mai
nainte a venit Ia
nstirii,
arhimandritul tefan,
pe care
iubea foarte mult
dat
10
Este vorba de Safta Brncoveanu din

n anul 1852,
Mnstirea Vratec,
care a donat Sfntului Calinic un rnd
:i
veminte
426
PATERICUL ROMNESC
lucruri duhovniceti, vorbind
testamentul pentru nmormntare scris cu
nvat i ceva
Calinic
ctva vreme nainte. Apoi amndoi multe ceasuri".
1-a
ma:
68. In noaptea de 10 spre 11 aprilie a venit printele Anastasie la Sfntul
i-a citit Utrenia.
Dup
sa.
otpust au stat
pentru mntuire
alte lucruri folositoare.
Cnd
se
amndoi de vorb, vorbinc lumina de ziu, printele
Anastasie s-a retras n chilia
La
orele 5 dimineaa, Sfntul Calinic a chemat pe ucenicul
Ghermano
le
ca
s-1 mbrace n
cma
singur
haine de ngropare. Pe toate celelalte

sculat,
dduse
de
j
poman. Apoi
s-a
s-a
splat pe
fa,
s-a
pieptnat i
binecuvntat pe toi ci erau n cas. Spunea ucenicilor
au venit nite
n mna.
oameni mari n cas
vor s-1 ia cu dnii".
Cum
sttea
aa
n picioare, a cerut o cruce. Apoi,
innd crucea
s-a nchinat ei, a srutat-o
a zis:
!
ctre ucenici a zis: din cealalt lume! i, rezemndu-i capul pe pieptul adnc i i-a dat duhul n minile Domnului.
Iar
- Sfnt Cruce, ajut-mi
S ne vedem n
lui
fericirea
Ghermano,
a rsufla:
69.
La nmormntarea
nct nu
Sfntului Calinic, de
smbt,
13 aprilie, a veni;
zeci de mii de
mitropolitul Nifon cu patru episcopi, mai
muli egumeni i
credincioi,
sileau s-i
mai ncpeau
amndou
ostroavele".
Cu
toii se
cum
srute minile. Trupul su era mbrcat n veminte arhiereti, aa el, i era aezat pe scaun, cu crja i Evanghelia pe bra. Slujba prohodului s-a fcut n biserica cea mare din ostrovul Sfntului Nicolae. Apoi, patru preoi l-au purtat pe brae, mpreun cu arhiereii i zec: de preoi i diaconi, i l-au nmormntat aezat pe scaun, n partea de nord a
poruncise
pridvorului bisericii Sfntul Gheorghe, ctitorit de
70.
el.
nmormntarea Sfntului Ierarh Calinic, a venit comisia de la cerceteze pentru stare - avere personal - i a aflat bani o rila i guvern ca o jumtate de napoleon i multe adeverine ntrite cu isclituri, de pe la toate locurile pe unde dduse milostenie, att de aici, din Romnia, ct i din Orient, Ierusalim, Sfetagora (Sfntul Munte) i alte locuri de prin Turcia, care
Dup
hrtii s-au luat
de minister".
71. Despre marele episcop Sfntul Calinic spunea ucenicul
su,
cuviosul
Anastasie Baldovin, aceste cuvinte: - Acest sfnt episcop i arhiereu
al
Bisericii noastre
Ortodoxe a svrit
multe fapte mari

72. Spunea
biserici
folositoare pentru
el
aceast
ar
Biserica
Romna.
a
iari despre
n timpul ct a trit n
fii
via
fcut apte
mari
trei paraclise
a crescut mii de
duhovniceti.
cuvroi din
re
doua jumtate a secolului xix

su formeaz
o
427
73. Ultimele cuvinte ale ucenicului
solemn mrturisire
pctosul i cum a ieit din
.
credincioi:
- Declar pe
contiin, ca arhimandrit i duhovnic
ce sunt eu
numele adevrului adevrat,

pntecele maicii sale, tot
c acest Sfnt Episcop Calinic,

pmntului 11
.
aa
a intrat n pntecele
74. Plngerea smeritului Calinic Ieromonah, stareul
Cernici n
tiu nceputul meu
i i
eu vieuiesc ca un
c are sfrit, fr de sfrit,
Avnd mintea
nalta cugettoare,
viaa-mi merge spre scurtare, Ziua, noaptea, cugetnd cele dearte i eu m-am apropiat de moarte. Cu ct vd se apropie moartea de mine, silesc a o scoate din pomenire, Cu att dac nu este cu putin a scpa de moarte cu Eu silesc a scpa de ea cu gndul.
lucrul,
Oh i
vai,
cum m-am
mpietrit]
la
nfiete care zi petrecnd frai i cu nimic nu m-am umilit, Nici cu inima suspinnd,
mormnt
S plec ochii pmnt, Sm mormnt, S vd podoaba mea strlucind

la
uit n
oase nirate,
Pline de putoare
de viermi mncate!
mine,
Ah,
cum strig mormntul ctre
Zicnd: aicea vei
te
slluieti
astzi,
tu
mine.
Abaie-te spre mine
mcar
Scondu-i mintea din lume, Ca nu de veste dea moartea peste pe lume ci o au iubit
C
Ci
fr
i
tine,
Goi l-au trimis
mormnt,
s-au mbogit,
Rznd
batjocorind pe cele ce aicea le-au agonisit,
Iar nu n
Dumnezeu
venic munc
o au motenit
In tartarul cel nesfrit.
11
Capetele
sunt
luate
din Istoriile
Sfintelor Monastiri
Cernica.
i Cldruani,
de
Casian
Cernicanui, Bucureti,
1870, din
Viaa
nevoinele cele monahale ale Prea Cuviosului Episcop al
Rmnicului- Noul Severin, D.D. Calinic, de Arhim. Anastasie Baldovin, Biserica

1898, p. 1015-1034, din
12
Ortodox Romn",
Viaa
i faptele
Sfntului Ierarh Calinic de la Cernica, Bucureti, 1955.
Extras din
Istoria
Mnstirii
Cernica, op. cit, p. 1043-1044.
428
PATERICUL ROMNESC
a mea ticloire, nu-mi viu ntru simire, S plng cu necontenire,
Vai, vai de
Cum
Venica mea
osndire.
Vino, ticloase suflete al meu,
cdem cu plngere la Dumnezeu, Rugndu-ne i Prea Curatei Fecioare A mele bune chezsuiware, Ca s fac milostiv pe Fiul su, isus Hrisos Dumnezeu,
Sfinilor toi,
C cunoscnd am rugai-v pentru mine, C singur m-am

greit.
lipsit
Ca
s m izbveasc de focul cel nesfrit,

de-al vostru bine,
Mcar
is
credin, Ca s ctig vrednica odihn. Amin.

n
m svresc
de
acum
nainte sa petrec cu
pocin.
CALINIC,
stareul Cernici, 1822, August
1.
CUVNT DE
al
NVTUR
n septembrie, 1850,
Ia
Sfntului Ierarh Calinic,
rostit
ctre
tot soborul
Mnstirii Cernica,
cnd a plecat ca episcop
Rmnicu- Vlcea
Frailor
Prinilor,
ca astzi
Dumnezeu aa binevoiete
dar cu duhul cred
viei, ca eu
s ne desprim trupete unii
de alii,
c vom fi mpreun pn la sfritul acestei vremelnice aa m-am rugat lui Dumnezeu, ca, unde mi s-au topit tinereile, nici acolo s mi se i sfreasc i aceast via, i cred c se va adeveri. un lucru nu este mai dulce dect creterea n cminul printesc, dup cum
adesea se ntmpl
la
noi clugrii, iar
mai vrtos neleg cuvntul meu

orict bine va gsi, tot
cei ce
au gustat din acest pahar.
nu este ca unde i-a pus metania; fiindc inima lui nu este n pace. Aa i eu, ca un clugr ce sunt, am petrecut aici ntre aceste ostroave 43 de ani. Gndii-va cu cuprinde, care singuri o vedei pe faa ce mhnire le las acum i ce jale
Cci, clugrul, oriunde va merge i
spun tot ce am n m-au cuprins, nu pot s pzii, ca de la un i rog s le puine nvturi numai aceste inim, duhovnicesc printe al vostru i ascultai, iubiilor, cu luare-aminte.
mea c, pentru
lacrimile ce
fr
CUVIOI DIN
Frailor
DOUA JUMTATE
a zis
SECOLULUI XIX
429
Prinilor,
Domnul
nostru Iisus Hristos
ctre
iudei:
rugciune se va chema
la toate limbile,
iar voi o
Casa Mea, cas de ai fcut peter de tlhari
Matei 21, 12). Ca nu ptimim, sau sa auzim i noi una ca aceasta, iubiii mei frai i fii, trebuie dar avem mare grij cnd intrm in sfnta biseric
sau n sfntul altar,
c acolo este nsui Domnul nostru Iisus Hristos de fa n

iertat,
Sfmtele Taine.
fr de mare trebuin a intra n sfntul altar. Iar intrm cu mare sfial i fric, dup cum zice Proorocul David: Slujii Domnului cu fric... (Ps. 2, 9), i s intrm cu nvtur, ca nu iin netiin s greim i s mniem pe Domnul i s pierim din calea cea v'eap. De aceasta noi cu mare evlavie s cinstim cele sfinte. Cnd este
Nu
este
nimenea
silii,
;nd suntem
facem 3 nchinciuni naintea uii i intrnd facem alte 3 nchinciuni nuntru. Cei hirotonisii srut sfnta mas, iar monahii nu se ating de dnsa. i ct vreme vom fi n rintul altar, s stm cu mare fric i evlavie, ca naintea lui Hristos. i fiind vremea pomenitului la Proscomidie, tot cu capul gol sa pomenim, dup cum brbatul rugndu-se sau proorocind cu capul zice Pavel Apostolul zioperit, ruineaz pe capul su, Hristos. Iar fiind cineva bolnav sau frig iare poate a-i acoperi capul, ca Dumnezeu cunosctor de inimi este, tie rndul nostru pentru care i ne va da plat, Aa suntem datori a urma. Iar n vremea Sfintei Liturghii nu este slobod nimnui a intra n Sfntul Al.ar, numai preoii, diaconii i paraclisierii cei slujitori i acetia cu evlavie ;u linite umble. Iar ceilali toi suntem datori a sta n sfnta biseric cu fric, nici fcnd vreo neornduial sau vorbind, sau cu ochii evlavie i mare
trebuin
intram,
iescoperim capul. Apoi
Liitndu-ne n vreo parte sau n alta, nici
ieim pn
la sfritul slujbei, ca
Soboare ale Sfinilor Prini, care afurisesc pe cei ce fug mai nainte de otpust. Iar avnd ascultare sau neputin, s mearg ia anafura i aa ias. Ins se cerce fiecare ._ preot, s-i srute mna, nu cumva fie ispit diavoleasc, sau lenevie, sau nebgare de pe sine,
n blestemul Sfintelor
s nu cdem
rim,
s s s ca s nu cad n blestemul
lui
cel proorocesc,
c zice;
Blestemat tot cel ce
face lucrul
Dumnezeu cu
lenevire sau
nebgare de seam.
lui
cinstii
S cinstim cele sfinte ca i noi s fim s-L mniem ca fiii lui Aaron i s pierim. Acestea v sftuiesc i v nv, iubiilor, ca toi s ne mntuim, cu darul dei vom fi departe cu trupurile, dar cu Domnului nostru Iisus Hristos. rugndu-ne i ajutndu-ne unii cu alii, dup cuvnnedesprii, fi vom duhul
rugciune,
iar
Aa,
frailor,
petrecem n casa
iar
Dumnezeu,
este
cas
de
nu cort de comedii. nu
de Dumnezeu,
ral
ce zice:
c frate cu frate ajutorndu-se,
se vor face ca o cetate nebiruit.
430
PATERICUL ROMANESC
Aa
duhovnic,
voi,
sv
acum
cnd va vei face rugciunile cele ornduite I aducei aminte i de mine, printele vostru, care mult gri
fiilor,
.
am
purtat pentru fiecare din voi, din ziua n care

fiecare
v-am iconomisit pe
astzi.
dup
v-am primit n mnstire, putina voastr i am ngrijit de voi pa:
dau n mna Sfntului Ierarh Nicolae, mngietor ngrijeasc de mntuirea voastr. dup dnsul ncredinez n ngrijirea cuviosului i al meu iubitor chir Nicandru, pe care mica copilrie l-am primit n mnstire i este sporit i vrednic de a povr
neputinelor mele, ca
suflete la mntuire.
Apoi, ntorcndu-se ctre cuviosul stare, printele Nicandru, a nceput

dulci
jalnice cuvinte a-i zice
aa;
Iubite fiule Nicandru,
Dumnezeu aa binevoete,
turmuli, ce de 32 de
trude
ca
te las n locul
meu
pstoreti
aceas:
ani prin multe osteneli o am ngrijit i multe necazuri locuorul acesta, numai i numai s-1 vd mpodobit adunare de ucenici ai lui Hristos. i iat, fiule, i-i ncredinez astzi, numr 354 afar de frai, i te rog pori grij de mntuirea tuturor, ca k
am
tras pentru
i cuvioia
i
ne
ta plat de pstor adevrat. acum, cu darul lui Dumnezeu, sa ne mntuim toi
peste
puin iar
vom
vedea.
Apoi, asezndu-se n stran cu ochii plini de lacrimi, i-au srutat
mna
prinii, plngnd
dup
dnsul; iar cntreii cntau cntri de desprire.
i du
otpust au ieit toi din biseric n sunetul clopotelor, care
fcea pe
tot
muritorul
scoat lacrimi chiar din inim de piatr. i petrecandu-i pn la un loc, i-a luat ziua bun i s-a urcat n a plecat, lund cu sine vreo civa din prini, ca s-i fie de slujb n eparhie.
cru
EPISTOLA
Sfntului Ierarh Cainic de
la
Rmnicul Vlcei
adresat soborului
Mnstirii Cernica
Frailor
dar
Prinilor,
Vin cu duhul cercetndu-v, ca

cu
mcar
voi.
duhul
sunt
mpreun cu
petrecere,
Pentru
c m-am deprtat de voi cu trupul, c v doresc sporirea cea

n
sufleteasc
i buna
ca
sporii n cele duhovniceti fapte:
dragoste, unire, ascultare
ntru supunerea
ctre mai marele vostru i ctre
CUVIOI DIN
lot:
DOUA JUMTATE
cum ne-am fgduit
A SECOLULUI XIX
431
cei n Hristos frai,

al
naintea Sfntului Jertfelnic, la
clugriei cu umilin. rog, frailor, umblai cu bun rnduial ntre cei ir afara, ca vznd faptele voastre cele bune slveasc pe Tatl vostru cel r .? esc, iar nu s se defaime numele lui Dumnezeu prin voi. Iat cum vei putea pzi cinstea lui Dumnezeu i a voastr, prin paza rcruncilor i a fgduinelor clugreti: - a pzi mai nti pravila bisericeasc cu mare luare-aminte i umilin, iar nu cu mpratieri de gnduri i cu vorbe dearte. dac Domnul zicea ca ir.tru tot cuvntul desert vom da seama n ziua Judecii, cu ct mai vrtos (cei ce vorbesc n vremea sfintei slujbe? - a pzi masa de obte; - a pzi de adunri la mncri, la buturi, la vorbe dearte. Cci acestea duc la mare pierzanie pe clugri; a nu iei din mnstire fr binecuvntare; - a nu merge n capital sau prin sate, netrimis de ascultare sau pentru vreo mare nevoie a sa. Clugrul care se zbovete afar din chilie, fr a fi
primirea sfntului chip
n locul lui Hristos,
I-
ic ascultare, se
impute ca petele scos din apa; - a nu avea prieteuguri osebite;

- a nu avea
V
roate
rog,
lenevirea,
pung osebit, ca Iuda. pzii-v i de cele trei arme ale diavolului, adic acestea: uitarea i necredina, prin care satana robete lumea n pierzare.
rog,
Aa v
czeasc
ntreasc
pe voi.
frailor,
pzii
poruncile
tui
lui
Dumnezeu
ca
El
sa va
rog, rugai-
pcatele
Iar pentru
pzeasc
de
Dumnezeu i pentru mine ca s-mi ierte vzuii i nevzuii vrjmai, s
n lupta care
mi-a pus-o nainte

osteni ntru
rugciune, att pentru voi, ct i pentru .ci mpreun cu mine, fraii votri cei duhovniceti, i ei din osteneala lor vor nu slbii ntru rugciune i trimite vou ajutor trupului, ca nu-i avei i noi nc nu lesprii de aceast sfnt adunare; uitm n sfintele rugciuni. Iar dac vreunii din voi nu voiesc a ne pomeni, fie-le lor asemenea. se va afla vreun necredincios ca uite dragostea noastr cu Ins nu cred
c v vei
ca
s am bun sfrit cretinesc.

s
v-am iubit i iubim. De vei petrece ntru poruncile lui Iisus Hristos i El va fi cu voi mpreun. El a zis: cel ce iubete pe Mine, poruncile Mele le pzete, voi arta lui (Ioan 14, 21). :: Eu l voi iubi pe el i rog, iubiii mei frai i fii, pzii rnduielile care v-am aezat, Aa cup Canoanele Sfinilor Prini, pe care i eu le-am pzit, dup cum m-a
tare
vzut, fiind ntre voi.
432
PATERICUL ROMANESC
Iar eu sunt al cuvioiei voastre
ctre Dumnezeu smerit rugtor i de
to:
.
binele voitor.
Spunei
tuturor celor ce ne iubesc nchinciunile cu
mna mea 13
(CALINIC) Rmnic, 1851,
Aprilie 11
DIATA
n numele Tatlui,
al
14
Prea Fericitului Episcop Calinic

Fiului
al
Sfntului Duh.
Amin.
glasul
Eu smerit arhiereu Calinic, Episcopul Rmnicului Noului Severin, auzim Domnului ce zice n Sfnta Evanghelie: Fii gata n ceasul n care
nu gndii, Fiul Omului va

cocoilor,
veni. Seara,
sau la miezul nopii, sau la
cntar:,
sau dimineaa,
12, 40),
Ca nu cumva venind
fr
de veste
s v
dup
afle
dormind (Luca
fiind cu totul cuprins
Dumnezeu auzind i temndu-m. de neputine i btrnee i din zi n zi slbind cu trupul,

acest glas al lui
zis
ateptnd n toat vremea acel ceas

nainte
scriu
de Domnul, ceasul morii,
putere
gsindu-m spre ieirea dintru aceast vremelnic via, am gndit fac cunosc _: aceast duhovniceasc a mea ntiinare i diat, ca cerce averile chiliei mele. Ca ac;;" fiecruia ce ar voi, dup sfritul meu, nu se osteneasc n zadar, nici s cerceteze pe cei ce au slujit mie pentr. Dumnezeu, ca afle bogia mea sau comoara pe care din tineree o
^
'
adunat.
Pentru
noiembrie,
de cnd
am mbrcat
al
sfntul
ngerescul monahicesc cin

al
Sfnta Monastire Cernica, la anul
nousprezecelea
vieii mele - 180
12 -
i m-am tgduit
la
Dumnezeu
ca
am
vieuirea cea
bunvoie, dintru acea vreme pn Ia apropiere de mormnt, n-am ctig averi sau mielii, numai sfinte cri. N-am adunat aur i argint; n-am voit am nici haine de prisos, nici orice fel de lucruri, ci numai cele singure
nevoie trupului.
srguit
a
C nectigarea cea clugreasc cu duhul i cu

pzi,
nengrijind
lucrul
dup putin
m-,
purtarea de grij a lui

cele
de sinemi, ci puindu-mi toat ndejdea Dumnezeu, Care niciodat nu m-a lsat. Iar dar
la
fctorii mei de bine i veniturile cele de dregtorii, pe acelea le-am cheltuit la ale mele nevoi i ale monast
ce
le
primeam de
trebuine, ct
am
fost arhimandrit.
13
Extras din
Istoria
Mnstirii
op.
Cernica, B.O.R.", an XII (1898), de Arhimandrit
Ans
Baldovin, p, 1044-1045.
14
Monahul Casian Cernicanul,
cit., p.
133-135
CUVIOI DIN
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XIX
433
Aijderea i arhiereu fiind, n-am adunat veniturile; ci le-am cheltuit la trebuinele mele i nevoile celor lipsii frai n Hristos i unde Dumnezeu mi-au
poruncit
la nnoirea Episcopiei, fiind
Drept aceea, nimenea

iscodind orice
fel
nu se cercnd sau de adunare a chiliei mele, ca eu nici de ngropare, nici de

Ci cu
drpnare. osteneasc dup moartea mea

cu totul n
cea
pomenire nu
s
va
clugreasc, mai mult la sfrit, ca Dumnezeu cred. mai primit i va fi lui Dumnezeu de nu rmnea dup moartea mea nici un ban, dect de s-ar mpri cea mai mult
las ceva.
srcia
se arate ca lui
strnsoare
m
s
dup
mine.
i dac
n-ar voi nimeni ca pe mine cel att de
dea obinuitei ngropri, apoi

lor,
srac
sa
rog acelora care i aduc aminte de

trup la oricare biseric
moartea
acolo
s-mi trasc pctosul meu
srac i
lng
trupuri s-1 ngroape. Iar
ngroape
dup
sa
ngroape n Episcopie, lng biserica cea din nou ngroape n Sfnta svrirea afar de eparhie, s Monastire Cernica, lng biserica cea nou de noi zidit, unde ne-am clugrit i mult ne-am ostenit din tineree la btrnee. Deci, dac cel ce va voi ca fr de bani s-mi pomeneasc pctosul meu suflet la rugciunile sale, pentru Dumnezeu, unul ca acela i singur s fie pomenit ntru mpria cerului- Iar cel ce va avea trebuin de plat pentru pomenire, rog s nu pomeneasc pe mine, cel atta de srac, cel ce nimic nu mi -am lsat de pomenire. Iar milostivul Dumnezeu sa fie milostiv tuturor i mie pctosul, n veci. Amin. Aceasta este diata i duhovniceasc a mea scrisoare, aceasta este
fiind n eparhie,
obicei,
apoi
dac
voirea stpnitorilor ar porunci ca
rog iubitorilor de Hristos ngroptori,
fcut.
Iar fiindu-mi
ntiinarea de averea mea. Iar necreznd cineva aceasta

iscodire a cerca
ar
ncepe cu
dup
mine aur i
argint,
mcar i
Anul 1860,
mult de s-ar osteni, nimic
nu va
afla. Iar milostivul
Dumnezeu va judeca. Amin,

s-a scris de noi smeriii] Arhiereu
CAL1NIC, Episcopul Rmnicului, Noul Severin
IEROSCHIMONAHUL IONA
Egumen
n prima
Sihla,
al
Schitului
(secolul
Sihla-Neam
XIX)
a fost
jumtate
a secolului
.
XIX
un egumen
vestit la Schitul
numit Iona ieroschimonahul
Acest egumen era foarte nevoitor n post,
434
n
PATERICUL ROMANESC
rugciune, n blndee
celelalte osteneli
clugreti. Dar
cel
mai mult
dect toate era milostiv
iubitor de strini.
Spuneau btrnii odat s-a dus egumenul cu ucenicul sa taie lemne de foc n pdure. i pe cnd tiau un fag uscat, au aflat un burduf plin cu galbeni
ascuns n tulpina
banilor.
lui.
Atunci au cobort n schit

a nceput
au spus tuturor de aflarea
fac multe nnoiri n Schitul Sihla: reparaii la biseric, chilii noi, veminte, hran i mbrcminte pentru clugri. Pe lng acestea, s-a mrit i obtea, ajungnd pn la 20 de prini i frai. Din aceti bani, printele Iona fcea i multe milostenii, nct ajunsese renumit n tot inutul Neam. Cum auzea c se face o biseric nou, ndat trimitea un clugr cu bani i alte daruri. De asemenea, daca auzea de familii cu muli copii, de vduve i orfani, n aceeai zi trimitea ucenici cu bani, cu
Din ziua aceea, egumenul Iona
haine
i mncare
la casele lor.
Uneori, printele Iona cobora din munte
mergea la Trgu Neam pentru nevoile schitului. Cum auzeau oamenii, ndat i ieeau pe cale; unii pentru binecuvntare, iar alii pentru milostenii, cci era vestit peste tot numele lui. Aa a petrecut Cuviosul Iona toat viaa sa, bineplacnd lui Dumnezeu i iubind pe sraci. Apoi, ajungnd la adnci btrnei, s-a mutat cu pace n
odihna
lui Hristos, iar trupul
su
a fost ngropat alturi
de biseric.
CUVIOSUL PROCOPIE
(PICU) Slite-Sibiu
(1818-1872)
15
PTRU
i
crturar
Acest
monah
n
vrednic de pomenire a fost un deosebit misionar
transilvnean autodidact din secolul XIX.

deprins frica lui
Slitea Sibiului, n 1818, din prini oieri binecredincioi, el a Dumnezeu nc de mic, n casa printeasc. Scrisul i cititul [e-a nvat n coala din sat, iar cntarea bisericeasc, de la preotul bisericii mari din Slite, unde a intrat nc de la vrsta de 11 ani ca ajutor de
crsnic"
(paracliser).
Nscut
Puternic atras
de viaa religioas
%$&.
Ptru din Slite,
de exemplele
ûvioilor
ale mucenicilor, el s-a
adpat cu o rar
safcil
evlavie din
crile
sfinte,
aflate n bisericile
prin casele ditv
13
Onisifor Ghibu, Scriitorul - ascet Picu Procopie
n Telegraful
Romn",
nr.
80, 82, 83, 86/1905; idem,
XlX-lea, n
Art i
reprezentant rustic al spiritualitii romneti de la mijlocul secolului al tehnic grafic" caiet 11/1940; Octavian O. Ghibu, Bibliografia operei lui Picu
Un
Ptru din Slitea
Sibiului, n
B.O.R/%
nr.
3-4/1976
CUVIOI DIN
Din tineree
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XIX
43<
a nceput
scrie,
primul sau manuscris fiind datat n 1837.

prin oierii
Cutnd continuu s-i desvreasc cunotinele, i procur,
:ranshumani din Slite, toate scrierile bisericeti i morale mai importante din timpul sau, devenind un remarcabil autodidact. Adnc ptruns de credina ;ea dreapt i avnd o rar vocaie de misionar, el descrie, n versuri care se :ntau i pe care i le-a caligrafiat i ilustrat el nsui n volume manuscrise, vieile celor mai de seam sfini i mucenici, precum i nsemntatea i
nvmintele
tuturor praznicelor Bisericii Ortodoxe.
Rvnind tot mai mult pentru dragostea lui Hristos, tnrul Oprea s-a clugrit n anul 1849 la Schitul Cheia (Vlcea), lund numele de Procopie. Apoi, ntorcndu-se n satul natal, a dus o exemplar viaa duhovniceasc de paracliser i bun misionar printre semenii si, n rndul crora a propovduit neobosit dreapta credin i via moral, pn cnd i-a dat obtescul sfrit.
Grija lui cea
grai,
:
mai mare a
fost
aceea de a vorbi tuturor despre Hristos, prin viu
prin cntri, prin miniaturile cu care i mpodobise scrierile sale

ct
i de
l auzi
mai multe
suflete
pe calea mntuirii.
ci
El nu tria prin biseric,

ale ei,
pentru biseric
pentru idealurile morale
nchinndu-i fiecare clip a vieii sale
slujirii
Domnului prin
cntare,
r:in alctuire de versuri, prin

:;sericeti, religioase
5
zugrvire de
lucruri sfinte, prin citire de
cri
teologice
prin opere de dragoste faa de aproapele
romneasc cred c n-a avut niciodat un mai t/mcitor i urmtor ca pe monahul Procopie (Picu)-Ptru". Un iievrat ascet n mijlocul lumii, struitor ziua i noaptea n rugciune i pilde,
au.
Literatura bisericeasc
etos cititor,
;urat la suflet, senin la
fa
la
foarte iubitor de osteneal. Serile, de obicei, le

el
petrecea printre cretinii din sat, care veneau la
pentru
a-i asculta
poveele
deprinde cntrile de
stran.
misionar, Cuviosul Procopie a dup el peste 40 de berari manuscrise, care cuprind opera sa poetic, dramatica, de imnograf i
activitatea sa duhovniceasca
Pe lng
iesfaurat o vast activitate cultural-religioas, lsnd
unnolog, de caligraf
7 reluat
copist bisericesc,
oper
n parte original, n parte
de
la ali creatori. n sute
de cntri, imnuri
el
irroape 3.000 de miniaturi n culori,

.r.; publicarea.
ne-a lsat o
i poeme, oper care
ilustrate
cu
i ateapt
.-.ui
-
form de imne i psalmi, ale mare i bun, de om sfnt. Alctuite ntr-o uoar limb popular i fericeasc, cu miresme arhaice i nsoite de melodii religioase, potrivite de
Versurile sale sunt izbucnirile spontane, n
suflet
trai
nsui, versurile monahului Procopie au fost
mbriate
de popor cu
r:Dus iubire".
436
PATERICUL ROMANESC
n afara operei sale originale, monahul Procopie a transcris, pentru sine
sau pentru apropiaii si, lucrri ale altor autori sau lucrri ale sale, n noi
ediii sau n copii selective, cele mai multe fiind mpodobite la rndul lor cu
ilustraii n culori.
Dup
i
copist,
o att de intens
via
duhovniceasc,
dup
43 de ani de
slujire a
Bisericii lui Hristos
de luminare a poporului din care fcea parte, Cuviosul
monah Procopie
(Picu)
Ptru,
poet, miniaturist, imnograf, imnolog, caligraf
i-a dat n braele lui Hristos n septembrie, 1872, Mormntul su se afl n cimitirul bisericii mari din Salitea Sibiului, alturi de al fratelui su mai mic, Nicolae Ptru. n anul 1948, Cuviosul monah Procopie Ptru a fost propus pentru
sufletul
canonizare, ca sfnt naional.

i
ARHIMANDRITUL ERMOGHEN
al
BUHU
.)
doilea ctitor al
Mnstirii Horaia-Neam
1872?)
36
(f
Acest cuvios printe a fost cel dinti ucenic

Roseti.
al
marelui stare Irinarh
Era de loc din oraul Bufmi-Bacu, nscut la nceputul secolului XIX. Dorind slujeasc lui Hristos, a prsit casa printeasc i a intrat n
obtea Mnstirii Neam.

n anul 1829, cunoscnd pe Cuviosul Irinarh pustnicul, a plecat la Schitul
Horicioara i s-a fcut cel dinti ucenic al lui. Apoi, mpreun cu dasclul sau, au cutat loc de sihstrie i au zidit prima biseric a Mnstirii Horaia, Dup anul 1830, rasoforul Ioan a fost fcut clugr de stareul su, primind numele de Ermoghen.
n anul 1843, cnd arhimandritul Irinarh Roseti pleac la Ierusalim, monahul Ermoghen Buhu este hirotonit preot, apoi este fcut arhimandrit i numit stare al Mnstirii Horaia, n locul printelui su. El a pstorit cu multa nelepciune obtea acestei mnstiri, mai mult de treizeci de ani, pstrnd ntru totul rnduielile lsate de Cuviosul Irinarh i meninnd aceeai unitate i trire duhovniceasc n sobor. n timpul su, numeroi clugri din Mnstirea Horaia s-au dus s se nevoiasc n Muntele Athos, iar alii au sihstrit n Munii Neam. Dintre acetia, unii au ajuns sihastri iscusii, cci
stareul
!
Ermoghen
ajuta pe toi
ntrea n dragostea
lui Hristos.
"
Arhimandrit Nectarie Banul,
Tipografia
Crilor
Bisericeti,
Viaa i petrecerea Cuviosului Arhimandrit Irinarh Buc, 1898; idem. Istoria Mnstirii Horaia, Bucureti, 1898
Roseti,
CUVIOI DIN
DOUA JUMTATE
Ermoghen
a se vede
SECOLULUI XIX
437
I
.
ntre anii 1865-1867, stareul

n
nlat o
mrea
mutat
la
biseric de
odihna cea
o
Mnstirea Horaia, cum

n
pn
astzi, n locul celei dinti care
nencptoare.
Iar n anul 1872, nevoitorul stare s-a
rnc, lsnd
urm
o obte
clugreasc
bine organizat
frumoas
:ieric nchinat Preasfintei Treimi.
ARHIMANDRITUL VARNAVA Stare al Mnstirii Pngrai-Neam

(f
1872)
Despre arhimandritul Varnava, stareul Mnstirii Pngrai, vorbesc i s rzi cu respect i recunotin locuitorii din satele de pe Valea Bistriei. Unii nva pe copii carte i i recomanda de preoi la sate. Alii spun ?pun era renumit n partea locului ca mare duhovnic i printe al tuturor. Iar alii mrturisesc printele Varnava le-a fcut biseric n sat i multe nnoiri la
tnastirea
Pngrai. Arhimandritul Varnava era de

pentru a
loc de pe Valea Bistriei. Intrnd de copil
Mnstirea Pngrai
nva
carte,
nu
s-a
mai
ntors la casa
printeasc.
Dup
ce deprinde
cititul,
scrisul, tipicul
psaltichia, este
fcut
o
clugr,
apoi diacon
preot.
Fiind iubitor de Hristos

al
rvnitor la cele
duhovniceti, n anul 1833 a fost ales stare
Mnstirii Pngrai, pe care
conduce cu pricepere
pn
n anul 1857.
nou suflu de via Mnstirii meninut cu sfinenie slujba bisericeasc de zi i de noapte, a mpodobit stranele cu cntrei din cei mai buni i, mai ales, a crescut numeroi fii sufleteti. Ca printe duhovnicesc al clugrilor i mirenilor, arhimandritul Varnava a devenit n puina vreme un vestit duhovnic i sfetnic preios, cutat, att de unii, ct i de ceilali. Ca iconom al casei lui Dumnezeu, s-a ngrijit de buna chivernisire a mnstirii, construind noi chilii pentru clugri, un puternic zid de incint i canalizare de apa. De asemenea, a fcut reparaii la biseric i
Ca
stare, arhimandritul Varnava a dat un
Pngrai.
clopotni,
fondurile
Pngrai a construit mnstirii. Ca dascl i catehet,

iar n satul
o biseric parohial de piatr din

a
nvat
sute de copii carte n
coala mnstireasc din Pngrai. Pe cei mai buni i trimitea cu atestat la Mitropolia Moldovei pentru a fi hirotonii preoi la sate, pe ceilali i fcea dascli pentru copii i cntrei la parohii, iar pe cei mai rvnitori i fcea
clugri
mnstire.
438
PATERICUL ROMNESC
Aa s-a nevoit
Cuviosul arhimandrit Varnava
pn
toamna anului 1849,
cnd s-a mbolnvit greu, nct nu mai avea ndejde de via. Dar, avnd mare credin n Dumnezeu, a cerut ucenicilor s-1 duc la icoana fctoare de
minuni a Sfintei Ana, din Mnstirea Bistria. Aici, rugndu-se cu lacrimi, s-a vindecat desvrit, prin minune, la 14 decembrie, 1849, i s-a ntors sntos
la
mnstirea sa 17 Drept mulumit,

.
mpodobit icoana Sfintei Ana cu o stran noua,
precum
se vede pn astzi. Iar pe reversul ei a scris urmtoarele: Aceast stran pentru sfnta icoan fctoare de minuni s-a fcut cu toat cheltuiala cuvioiei sale Arhimandrit Barnaba, egumenul Mnstirii Pngrai, carele mbolnvindu-se cumplit la 1849, decembrie 14, i fiind la ceasul de pe urm, cu mare laud Sfnta Icoan ndat 1-a fcut sntos. Anul 1853, Ghenarie, 24". Dup vindecare i continu activitatea de stare i dascl pn n anul 1857. Apoi se retrage i triete n Mnstirea Pngrai ca duhovnic pn dup anul 1872, cnd se mut la cele venice.
SCHIMONAHUL GORDIE PUSTNICUL Mnstirea Neam

(t
1870)
mnstirilor din nordul Moldove:
ai
Cuviosul Gordie Schimonahul a fost unul din marii sihastri

noastre din a doua
jumtate
lui
a secolului
Chemat
sa
slujeasc
Hristos,
a intrat n
ani
XIX. Era de loc obtea Mnstirii

ascultare,
fiind
Neam
sub
stareul Dometian.* Aici a fcut

mplinirea
muli fgduinelor clugreti.
rvnitor pentru
Stareul Neonil (1843-1853), vzndu-1 dornic de linite,

Schitul Icoana Veche,
1-a trimis
la
civa kilometri mai sus de lavr. Acolo, schimonahu, de Gordie a dat dulceaa linitii i a rugciunii. Apoi, cu binecuvntarea printelui su duhovnicesc, s-a retras din schit n pdurile seculare din mprejurimi, unde s-a nevoit singur 22 de ani, rbdnd toate ispitele pustiei
frigul,
foamea,
lipsa,
boala
luptele de la diavoli.
Arhiereul Narcis
Neam,
care l-au
Creulescu (t 1913) i ali btrni din Mnstirea pustnicul Gordie avea o nevoin cunoscut, mrturiseau
ascetic asemenea sihastrilor de demult. Repeta Psaltirea pe de rost zilnic i
mnca o singur dat pe

17
zi,
dup
asfinitul soarelui, coji de pine muiate b
Ieromonah
Ilarie
Iai, 1933, p. 208-240.
se vedea nsemnarea de pe icoana Sfintei
Lupescu, Scurt istoric al Mnstirii Pngrai, n rev. Viaa Monahal" Ana - Mnstirea Bistria-Neam.
CUVIOI DIN
pru,
Chilia lui era
DOUA JUMTATE
A SECOLULUI XIX
439
rar alt hran; dormea cteva ore pe noapte i nu avea locuin stabil. un mic bordei spat n pmnt i acoperit cu lemne, n care sttea mai ales iarna. Vara umbla prin pdure din loc n loc, descul, mbrcat cu o hain veche i se ruga nencetat. Unde l ajungea noaptea, acolo dormea
puin, apoi
iar se
detepta
la
rugciune.
Spun prinii ca pustnicul Gordie purta ntotdeauna pe trupul su o ras veche i rupt de iac. Aceasta era singura lui mbrcminte de var i de iarn. Cu aceasta se mbrca ziua i se nvelea noaptea. Pentru o via aspr ca aceasta, numele pustnicului Gordie se fcuse cunoscut tuturor, cci avea
multa putere n cuvnt
n rugciune.
Iar sfritul vieii lui a fost
aa:
Umblnd odat mai muli

ascuni
unde sunt
tlharii,
militari prin
pdure,
s prind o
ceat de
tlhari
n partea locului, au dat de Cuviosul Gordie. Astfel, socotind
tie
dar nu voiete s-i dea n minile lor, l-au dus la Piatra
Neam
pentru anchet. Acolo ns, fiind slbit

sufletul n minile
btrn, a rposat cu pace,
dndu-i
Domnului.
pustnicul Gordie, ntrecnd cu ne voina pe
Aa
a trit
i aa
s-a
sa.
svrit
toi ceilali din vremea
MITROPOLITUL ARDEALULUI ANDREI

(1808-1873) 18
a.
AGUNA
Viaa
Andrei
Mitropolitul
aguna
fost
cel
mai mare ierarh
al
Bisericii
Ortodoxe Romne din Transilvania, n decursul secolului XIX. Acest ierarh s-a nscut la Micol, la 20 decembrie, 1808, din prini macedo-romni, anume Naum i Anastasia. Dup ce termin coala greco-
valah din oraul

Budapesta
natal,
urmeaz
gimnaziul,
apoi
dreptul
filosofia
la
n cele din
urm
studiaz teologia ortodox n oraul

la
Vre
din
Banatul srbesc.
n anul 1833 este tuns n
monahism
Mitropolia din Carlovi, cu numele
de Andrei, fiind hirotonit apoi diacon
preot. Astfel, din tineree i
nchin
viaa
lui
Hristos. n anul 1842 ajunge profesor la Seminarul Teologic din
Vre,
18
apoi devine
egumen
la
mnstirile srbeti Hopovo i Covil. n anul

Andrei
Viaa i
Sibiu,
activitatea mitropolitului
aguna
este
extras din Istoria Bisericii Ortodoxe

II,
Romne,
colectiv.
1972, de Pr, prof. Mircea Pcurariu; Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, voi.
I.
Bucureti, 1957;
Lupa,
Mitropolitul Andrei
aguna, monografie istoric
Sibiu, 1911
440
PATERICUL ROMNESC
al
1846 este numit vicar general

ales
Episcopiei Sibiului, iar n aprilie, 1848, este
hirotonit episcop al Ardealului,
Dup
16 ani de rodnic activitate
bisericeasc, cultural
ajunge mitropolit
al
i naional, n anul 1864, episcopul Andrei aguna Ardealului i printe duhovnicesc al tuturor romnilor de
i
peste Carpai, pe care n anul 1873 i

biserica din
pstorete nc
nou
ani de zile,
sufletul n minile
Domnului i
este ngropat
lng
comuna Rinari-Sibiu.
b.
1.
Fapte
nc
cuvinte de
nvtur
aguna i-a
nceput
pe cnd era vicar, arhimandritul Andrei
activitatea
de pstor, ndemnnd preoii

lui
aib via moral i s pstoreasc

sfaturi
bine
turma
Hristos,
Iat primele
n
sale
adresate
preoilor
a
din
Transilvania:
- Fiecare preot
s umble
reverend, nu numai cnd are
svri
vreo
slujb, ci i cnd va veni la cetate sau va merge la mai-marii lui; - Nici un preot nu ndrzneasc a-i rade barba, iar prul
>l
pieptene napoi;
-
De
la
cercetarea jocurilor
crciumilor
i de
la
orice
vorbe
vtmtoare
-
cinului
preoesc
s se
conteneasc;
Negustorie a face sau a umbla n persoan

tot;
dup
alte
ctiguri
nceteze de
- Pentru ca fiecare preot

tot insul
dup cuviin s-i poat

rost i,
mplini datoriile sale,
i a Sfinilor Prini. ctigndu-i folositoare cunotine, fie n stare a cuvnta din timp ctre popor cu spor i cu folos i a-i putea arta calea ctre fapte bune, spre care sfrit se cuvine aib o via neprihnit, purtare bun ntru toate i n tot locul, ca o trmbi bine rsuntoare, detepte pe toi spre cucernicia cea adevrat cretin i spre
se ndeletniceasc n citirea Sfintei Scripturi
citeasc
nvee catehismul pe de
frica lui
Dumnezeu.
de
2. n Epistolia
nvtur
n post,
ctre parohialnica preoime iari nva,
zicnd:
rele,
se sileasc fiecare preot a
povui
se lase
poporul
s
3.
nu fac nunt
de cstoriile ntre rudenii
s prseasc deprinderile i s se
i butur
ce au
fereasc de
cheltuielile
zadarnice,
de risipa de mncare
obiceiul a face cu prilejul nunilor.
Apoi zicea i acestea: - Sa nu lipseasc preotul a
cea ce nu are
putin
nva, nu numai tinerimea colar, ci i pe umbla la coal, credina, frica lui Dumnezeu i
CUVIOI DIN
nceputul nelepciunii.
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XIX
441
Prin toate purtrile sale, preotul
dea pilde bune
poporului. Sa-i chiverniseasc bine nu numai casa proprie, ci
toate ce
in
de biseric. Iar de cercetarea crciumilor, de jocuri
i glume
se fereasc,
precum cer canoanele Sfinilor Prini.

4.
La
urm adug
i
aceste sfaturi:
s poarte mbrcminte preoeasc, din cele de afar se aezarea cea dinluntru a inimii. fie cu blndee i cuget curat n adunrile i sftuirile bisericeti, nu rosteasc dect vorbe frumoase i mpciuitoare; s se poarte cu toat cuviina fa de stpnirile i domniile" crora le datorez cinstire i ascultare. fie cu de poporani dragoste, ndelung rbdare i smerenie. Pentru slujbe s nu ia dect simbria legiuit, la ctig urt s nu rvneasc, iar la cei sraci slujeasc gratuit, pentru aceast osteneal mare plat vor avea n ceruri.
-
Preoii
chibzuiete
Fa
5.
n ziua hirotoniei sale n arhiereu, episcopul Andrei
aguna
a rostit
aceste cuvinte:
-
va
fi.
Cea mai mare parte a vieii mele pururea n osteneal mi-a fost i mi Dar i cea mai mare bucurie mi-a fost i mi va fi i n viitor a nvinge
piedicile.
toate
Cred, cu trie c,
ndeplini
fiind
umbrit de puternicul scut
al
lui
Dumnezeu, voi putea

ardeleni din adncul lor
scopul vieii mele ntregi,
ca pe romnii
somn s-i detept i cu
voia s-i trag ctre tot ce este
adevrat, sfnt
6.
bun.
Episcopul Andrei
al
aguna
s-a dovedit
de
la
nceput a
fi
un adevrat
Ortodoxiei
Sfnt,
printe
romnilor din Transilvania, un
aprtor nflcrat
apostol luminat de
al
dreptmritoare, dar, n acelai timp,

ura,
i un
Cu
Duhul
care punea mai presus de toate dragostea n Hristos
unirea
naional
dect
lui
vrajba
el
dezbinarea confesional.
nelepciunea
cu sufletul
panic,
a contribuit cel
mai mult
la
marea adunare de
unitate
romneasc
din mai, 1848, de pe
Cmpia Libertii.
de jertf pentru cauza Bisericii
7. Fiind oricnd gata
a nfririi tuturor
zile la
romnilor din Transilvania, marele ierarh a zbovit 7 luni de
Viena,
struind
zi
de
zi
pentru independena
naional i religioas
a Transilvaniei
nu
s-a ntors
pn
nu s-au uurat suferinele poporului nedreptit.

1848-1849, episcopul Andrei
8.
Dup ncetarea revoluiei din anii

n civa
ani,
aguna
i
a nceput, cu grele sacrificii,
opera de restaurare, nfrumuseare
zidire din
nou a zeci de
mpodobite
biserici ortodoxe, n locul celor jefuite
i i
distruse prin satele
oraele ardelene.
toate
bisericile
din eparhie
erau nnoite,
cu
cri
de
cult,
cu icoane, cu veminte
cu slujbe alese.
442
PATERICUL ROMNESC
La acestea au contribuit, alturi de credincioii ardeleni, i cei dij Moldova i ara Romneasc, cu care se simeau dintotdeauna frai. Un ajute
deosebit a dat
alte daruri la
i Mnstirea Neam,
Ortodox
care trimitea cu carele
cri
de slujb
Episcopia
din Sibiu.
9.
Pentru aprarea Ortodoxiei
ntrirea vieii duhovniceti
culturale
n Transilvania, episcopul Andrei
aguna
a nfiinat, n anul 1850, o vesti:
tipografie eparhial la Sibiu,
care a fost ca o binecuvntare dumnezeiasc
pentru toi. Despre ea vorbea marele ierarh mai trziu:

-
Aceast
tipografie,
care
pn
la
moartea mea o
am
grijit
o
fai
administrat,
numai Dumnezeu tie cu
cte
greuti o am aprat i susinut
de dumanii Bisericii
ai
naiunii noastre romne.

la rul
mprejurrile acestea?
ce era
fac
ed
Babilonului
plng? Nu! Ci
s
lucruri
socotesc despre modul
cum
s-ar putea
li
preoime
poporul nostru
alte
cunotinele sistematice
bisericeti.
temeinice despre Biseric
despre
10.
Sub
ngrijirea episcopului
Andrei s-au tiprit,
n decurs
de 11 ani, 35
de
cri
bisericeti, dintre care se pot aminti:
Elementele dreptului canonic (1854); Kiriacodromionul (1855); istoria Bisericii Ortodoxe rsritene universale (1860), n dou volume; Ceaslovul
Octoihul, Psaltirea, Penticostarul
Triodul.
Apoi cele dousprezece Mineit
dup originalul ndreptat al Preasfinitului episcop 1 (1853-1856), Argeului, Kir Iosif"; Biblia ilustrat (1856-1858), dup originalul celor 72
de tlmcitori din Alexandria"
altele.
Numai
3.000 de
la
un an de
la
nfiinarea tipografiei, se tipriser la Sibiu 5.000 de
Catehisme, 5.000 de Abecedare, 700 de Ceasloave, 3.000 Istorii Biblice.
cri
despre Datoriile supuilor
1.500 Apostoli.
11. n prefaa Bibliei ilustrate (1858) scrie episcopul Andrei aguna: - Cele dou traduceri ale Bibliei (1648 i 1688) sunt uile prin care s-a nvrednicit i poporul romnesc a intra n cmpul cel ceresc al dumnezeietilo:
nv|turi, care, n mijlocul vijeliilor i valurilor lumii, rmn necltite : adevrate din veac n veac. Ele sunt izvoarele care au izvort ntia dat ap:
venice pentru neamul acesta, n toate prile prin care este rspndit. Deteptarea poporului romnesc din barbaria veacurilor, mprietenirea lui mai departe cu legea lui Dumnezeu, pirea lui ctre lumina cea blnd : civilizaiei i a culturii, nfrirea neamului nostru romnesc, pe care mr^ proniei 1-a semnat prin attea ri deosebite i printre attea neamuri strine, rmnerea n via a limbii sale naionale - toate aceste binecuvntr.
vieii
neasemnate avem
le
mulumi
acestor ediii vechi ale Sfintei
Scriptur:
CUVIOI DIN
^:estor
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XIX
i
443
monumente
nepieritoare ale limbii, moralitii
peste tot ale vieii
i bisericeti. 12. Apoi adaug i aceste cuvinte: - Mare, ntr-adevr, i adnc trebuie s fie mulumit noastr ctre pomeniii brbai mari ai poporului, care n vremi att de grele i cu mijloace puteri aa smerite, au -fcut lucruri att de mree. nalt trebuie s fi fost .ugetarea, adnc mintea, fierbinte credina, adevrat iubirea lor ctre Dumnezeu i naiune, cnd au druit ei naiei lor un astfel de odor Sntoas
noastre naionale
;
coapt a
fost
contiina ce au avut-o
carte.
ei
despre lipsa poporului romnesc
ie
aceast sfnt
Pentru
aceea
au
i mbrcat
traducerea
lor
emntul limbii aceleia, care sa fie neleas de toi romnii de pretutindeni. Limba acestei cri nu e fcut, ci luat chiar din gura poporului. i aa --aductorul nu e dect un rsunet, nu numai al limbii, ci i al simirii i, peste
'.::,
al
chipului cugetrii poporului.

tot dreptul
Cu
dar se pot numi aceste ediii, cea dinti Biblie - nu a
romnilor din Ardeal, ori din

Biblie a poporului
^cest
ara Romneasc,
ori
de aiurea -
ci
cea dinti
se
romnesc ntreg, cel dinti glas obtesc cu care popor Printelui din ceruri. Nici unul din traductorii de mai
fi
roag
nu
trziu
roate
prta
laudei ce se cuvine acelora care au altoit ntia
dat
cuvntul
Sfintei Scripturi n
pom
romnesc!
II, p.
13. Iar n Istoria bisericeasc, volumul

-
122-124, zice:
Pe
ct aristocraia
ctre Biserica
i naia
sa
romn din Transilvania n-a avut nici o predilecie i era redus de o idee deart, pe atta, s zicem,
exemplar
religie
rreoimea
mijlocul
cretinii
n fruntea lor arhiereii au artat o trie
n
n
nenumratelor prigoniri
aceasta sufleteasc a fost
au
rmas
necltii
al acelei
naionalitate,
Tria
un produs viu
convingeri morale,
dac
se vor lsa de una, numaidect se vor

religia
lipsi
de cealalt.
fiindc
romnul nu-i poate nchipui

pomenit ca romn
-i
fr
naia
aceea, ca sa asigure existena sa
naional, a
vijelii.
i rmas
naionalitatea sa, pentru

n acea religie n care s-a
despre care e convins

lui
este scutul cel
mai puternic de
apra
naionalitatea
de orice
14. n tipografia
ie
diecezan din
si
Sibiu, mitropolitul Andrei tiprea
i cri
coal: abecedare,
catehisme, bucoavne,
cri
de muzic, de aritmetic, de
gramatic, de istorie
gimnazii
i mai
ales,
steti - parohiale, pentru pentru Seminarul Teologic din Sibiu. Se mai tipreau:
geografie, pentru colile
Telegraful romn, din 1852, Calendarul diecezan, Anuarul Gimnaziului din
444
PATERICUL ROMNESC
folositoare de
Braov, precum i numeroase brouri i lucrri bisericeti i

suflet.
Astfel nelegea marele ierarh
slujeasc Biserica
putere
la
lui
Hristos
si
poporul
la
pe
care
pstorea,
contribuind
dup
lui.
aprarea Ortodoxiei,
luminarea, la unitatea
la
mntuirea
15. Mitropolitul Andrei
aguna rmne
n istoria neamului ctitorul cel
mai mare
al
colii
culturii ardelene.
Odat
cu organizarea tipografiei, n anul 1850 a nfiinat n Sibiu un
institut teologic
pedagogic cu durata de unu
pn
la trei ani,
pentru forma-
rea de preoi buni, luminai
devotai Evangheliei
ajutoare, burse
lui
Hristos, acordnd celor

gratuite.
sraci
iubitori
de
nvtur
i cri
Pentru lumina-
rea copiilor din eparhia sa, a nfiinat, pe
primare-confesionale, cu predarea n
lng fiecare parohie, sute de coli limba romn. In ele se nvau, att
cunotinele religioase, ct i cele de cultur general. colile erau organizate i ntreinute de Biseric. Preoii parohiei erau directori, iar protopopii, inspectori colari. Profesorii erau pregtii, fie n Institutul Pedagogic din Sibiu, fie la
Gimnaziul din Braov, ambele nfiinate
Sibiu.
ntreinute de Episcopia
Ortodox
din
n anul
1873 existau
fesionale, din care
n Transilvania peste 800 de coli primare-conmai mult de jumtate erau nfiinate de marele mitropolit.
16. Prin aceste trei mijloace - prin
confesionale
prin
cri
tiprite n
preoi vrednici i biserici, prin coli grai romnesc - mitropolitul Andrei
aguna
a ntrit peste
Carpai unitatea credinei ortodoxe, unitatea etnic
naional i
eparhia sa
unitatea de gndire
17. Acest neobosit ierarh
i i
aciune, mpotriva attor influene strine.

slujitor al Bisericii lui Hristos a realizat n
alte
nfptuiri vrednice de amintit. El inea mult la demnitatea
viaa moral a preoilor. De aceea, mereu le ddea sfaturi de bun comportare, le adresa frumoase pastorale, le dona cri de slujb i ajutoare pentru biseric, le fcea vizite canonice, umblnd din sat n sat, mngind i sftuind pe toi ca un bun printe al tuturor.
18.
Odat
scria mitropolitul
Andrei
aguna ctre
preoii din eparhia
sa:
greutatea chemrii mele arhiereti, pre chemrii mele. Ins numai pentru una doare inima, i adic pentru aceea, nu iart mprejurrile i puterile mele ca
att
Pre ct simt
cunosc
fac
mrimea i
strduiesc
fa
sa fac atta ct
dori
s fac pentru clerul

i
nensemnate ca
le
c ostenelile mele,
ajutorul lui
mici
i poporul i smna
nostru.
Ndjduiesc ns
mutarului, vor spori cu
Dumnezeu, dac
vom
ngriji
cu suflet curat".
ri'VIOI DIN A DOUA

19. Alteori,
JUMTATE
tot preot
A SECOLULUI XIX
445
iari
zicea:
De dou
ori
dac m-a
nate,
slujitor al Bisericii lui Hristos
-s face!
20. Mitropolitul Andrei purta

.
mare grij pentru bunul mers

ales pentru Institutul
al
tuturor
\.:z
steti nfiinate de
l
el
i mai
Teologic din Sibiu,
:ire adeseori
"-^r.silvama
::popi,
ena.
Tria n deplin armonie cu celelalte culte din coresponden cu numeroi episcopi, starei, deputai, oameni de cultur, minitri i chiar cu mpratul de la
cerceta".
ntreinea o vasta
respectau
Cci
toi
erau cucerii de chipul

a
nelepciunea
lui.
21.
alt
mare
realizare
mitropolitului
Andrei
aguna
fost
ifinarea vechii Mitropolii Ortodoxe din Transilvania, desfiinat n anul

~I1.
La 24 decembrie, 1864, episcopia din Sibiu
este ridicat la rang
de
din
'_:ropolie,
rlovitz.
cu autonomie proprie, desprinzndu-se de Mitropolia
srb
:rapolit
m
cei
Pentru buna organizare a Bisericii Ortodoxe din Transilvania, marele

a dat, n anul 1868,
un renumit
Statut Organic, care avea Ia

fi
baz
unul
deplina colaborare sinodal ntre clerici
mireni. Astfel s-a dovedit a
mat mari
legiuitori bisericeti.
22.
Aa
a trit
i aa
s-a jertfit acest
mare
ierarh
al Bisericii lui
Hristos.
Rolul su a fost, pe drept cuvnt, providenial i avea un suflet devotat de ievrat pstor, plin de nelepciune i curaj. La 28 iunie, 1873, mitropolitul Andrei aguna s-a strmutat la cele venice i a fost nmormntat ca un simplu clugr n curtea bisericii din
RiSinari-Sibiu.
IEROSCRIMONAKUL OREST BALDOVIN

Chilia Sfntul Ipatie - Vatopedu - Muntele Athos 19 (t 1878)
-
Acest printe vrednic de pomenire,

fost
mpreun cu
fratele
su, Anastasie, au
cei
mai apropiai ucenici
ai
Sfntului Ierarh Calinic.
-prejurimile oraului Bucureti.

Irrnica,
n anul
al
unde primete ngerescul chip
Era de loc din 1830 intr n obtea Mnstirii clugriei, prin minile marelui
Bare.
19
Dup
arhiva Chiliei Sfntul Ipatie, Vatopedu
Muntee Athos
mrturiile Arhimandritului
anaetie Trifeenea, superiorul acestei chilii.
446
PATERICUL ROMNESC
Fiind foarte asculttor, ajunge ucenic de chilie
al
Cuviosului Calinic.
mpreun cu fratele su, Anastasie. i att de mult i iubea cuviosul, c adeseori i chema la sine i i hrnea cu multe sfaturi i cuvinte de folos
Uneori le poruncea mpart milostenie la sraci, alteori le prevestea lucruri de tain, care se mplineau ntocmai. Pentru smerenia i blndeea lui, Sfntul
monahul Orest de darul preoiei i acesta slujea cele sfinte cu mult rvna n Biserica Domnului. Dorind se retrag la linite, cu puin nainte de anul 1850, ieroschiOrest Baldovin se duce la Mnstirea Cheia. Dar, negsind destul monahul odihn, dup civa ani se duce la Muntele Athos, cu binecuvntarea
Calinic 1-a nvrednicit pe
stareului,
locul
chilia
mpreun cu ucenicii si, monahii Ipatie i Ilie. Deci, plcndu-It i linitea, au cumprat de la Mnstirea Vatopedu, cu 7.000 de lei.
cu hramul Sfntul Ierarh
i Mucenic
Ipatie", situat la doi kilometri
mai sus de Marea Lavr.

Aici, bunul nevoitor nnoiete n ntregime chilia Sfntul Ipatie planteazl
mslini i vi-de-vie i primete numeroi ucenici din ara. Spun prin;: ieroschimonahul Orest era romni din Muntele Athos care l-au cunoscut pentru blndeea i iubirea Iu: sfinenia sale, muntele pentru vieii vestit n tot de strini. era dulce i nelept la cuvnt, slujea cele sfinte cu mare evlavie, avea darul rugciunii i odihnea pe toi ca un alt Avraam. Din cei 700 de clugri romni ce se nevoiau pe atunci n Athos, muli poposeau la chilia printelui Orest pentru spovedanie i cuvnt de folos. l cutau nc numer;
pelerini din
ar,
sihastri
nevoitori greci, rui, bulgari

al
srbi, deoarece
ieroschimonahul Orest ajunsese un iscusit duhovnic

Pentru mai
Muntelui Athos.
n
mult
linite, printele Orest
i-a fcut
la
pdure dou
colibe
unde
se nevoia singur,
mai
ales n
vremea
- Binecuvntai, prinilor, sa
postului.
Odat
le-a spus ucenicilc:
duc
colib! Ajungnd aproape zt

el
colib, deodat s-a repezit asupra

metaniile n faa arpelui i a zis: - Nu-i fac nici un ru, nici tu
lui
o viper ca s-1 omoare. Iar

faci mie!
a r.
s nu-mi
Apoi, cernd ajutorul Sfntului Ipatie, ndat s-a mblnzit arpele
ruinndu-se, s-a retras n pdure.

Cuviosul Orest,
cu
vznd
biserica veche a Sfntului Ipatie n parte ruinai
mult trud
a rennoit-o n anul 1873,
primind mult ajutor din

11
,
ar.
ca o
Astfdj
faci:-
printele Orest Baldovin a condus muli ani aceast chilie
aprins n sfenic, cu iubire printeasc, cu post, cu rugciune i adnc smerenie, fcndu-se n toate pild vie ucenicilor si. Apoi, ajungnd adnci btrnei, a chemat la sine pe ucenici i le-a spus:
zt
\i
CUVIOI DIN
- Fiilor, de
i zis:
DOUA JUMTATE
pmnt
te vei
SECOLULUI XIX
acum eu merg pe drumul pe

eti
care
m-a chemat Dumnezeu, Cel
Pmnt
ntoarce (Fac. 3, 19).
Iar ucenicii, ntristndu-se, l-au ntrebat;
- Preacuvioase printe, ce
vom
face
dup
trecerea sfiniei tale din
via?
Imbrbtndu-i, btrnul le-a rspuns: - Fiii mei iubii, sa avei ndejde n Dumnezeu,
irmului
.
cerei ajutorul Maicii
al
Sfntului Ipatie
s pzii
cu sfinenie rnduiala rugciunii
inonului clugresc.
::
Aa
de vei tri, vei petrece viaa cu pace, ca
i i cum
mpreuna,
Imare. mplinii acestea
Zicnd
jL:::mi
rr.e.
i Dumnezeu va pzi lcaul acesta i pe voi rar nici o i v vei mntui! acestea, s-a retras n chilia sa i s-a rugat singur cu post i cu
trei zile.
timp de
Iar la Praznicul
nlrii
Sfintei Cruci,
14 septem-
1878, a
-
slujit
Sfnta Liturghie, apoi a zis ctre ucenici:
Iertai-m, frailor, i Dumnezeu ierte! ndat sufletul minile idat Domnului. i a n
sv
SFANUL ANTIPA ATONITUL

Mnstirea Valaam
(1816-1882) 20
Cuviosul Antipa a fost un mare tritor duhovnicesc
lire 1-a odraslit
i un clugr
al lui
sfnt pe
pmntul Moldovei
n secolul
XIX. Acest osta
Hristos,
tamit din botez Alexandru Luchian, s-a nscut n anul 1816, ntr-o familie de irani credincioi din satul Calapodeti-Bacu. La vrsta de 20 de ani a fost
:Ouzit de Duhul Sfnt
s intre n nevoina clugreasc.

fost
Mai
nti
s-a ostenit doi
z:=zi-Vrancea,
rednicit de la
unde a
ani de zile (1836-1837) n obtea Schitului clugrit sub numele de Alimpie. Aici s-a
Dumnezeu de
darul lacrimilor
al
nencetatei rugciuni,
Ipoi s-a dus la Muntele Athos
levoiau peste
80 de sihastri
la cei
lui.
romnesc Lacu, unde se romni. Aici a deprins meteugul nevoinei

s-a stabilit la Schitul
vestit n schit pentru
nhovniceti de
pzsrul
mai alei clugri atonii, ajungnd
osteneala
Dup aproape cincisprezece ani de sihstrie n Schitul Lacu, bunul cvotor a trit nc patru ani de zile n Mnstirea Esfigmenu. Aici primete irele i ngerescul chip al chimniciei, primind numele de Antipa, i este
rotonit diacon;
:o
apoi
pleac
la pustie,
unde
sta patru ani.
Astfel,
nmulind
cit., p.
Arhim. Ieronim M., Cuviosul Ieroschimonah Antipa Atonitul, n Sfinii romani..., op.
543
448
PATERICUL ROMNESC
clugreti i
privegherile de toat noaptea,
ostenelile
cinstit n tot
muntele ca mare sihastru
lucrtor
al
Cuviosul Antipa en rugciunii lui lisus.

|
nvrednicise
Schitul
nc i de
darul vindecrii bolilor
ai
nainte vederii.
Apoi
Prodromul a fost hirotonit preot. Iubind mai mult singurtatea i smerenia, dect cinstea i lauda, n 1860, Cuviosul Antipa a prsit Muntele Athos i s-a rentors n Moldova, mnstirile din preajma Iailor. Dar, vazndu-se mpresurat de muli credincioi, cci numele lui se vestise n toat ara, dup trei ani a plecat s i nchine la moatele cuvioilor prini de la Pecersca. Apoi a ajuns la mnstirile din nord, uimind pe toi cu sfinenia vieii lui. De aici, auzind de ves:::_ Mnstire ortodox Valaam, situat pe o insul din lacul Ladoga, aproape de
hotarele Careliei, Cuviosul Antipa, iubind fericita linite
strintate, n anul
1865 s-a aezat ntr-un schit al acestei mnstiri. Aici triau clugri foarte sporii, lucrtori nentrecui i dascli iscusii ai rugciunii lui lisus. La Mnstirea Valaam s-a nevoit Cuviosul Antipa nc 17 ani de zile.
artnd fapte minunate de trire duhovniceasc, n post, n rugciune i r. desvrit srcie". Cea mai mare nevoin a lui era rugciunea cea de foc a inimii, prin care nencetat slvea pe Dumnezeu, izgonea duhurile cele necurate i gusta din bucuriile cele negrite ale Duhului Sfnt. La aceasta aduga posi ndelungat, privegheri de toat noaptea, lacrimi, metanii i alte netiute osteneli duhovniceti. Svrea nc adesea dumnezeiasca Liturghie i se ruga mult pentru lume i pentru ara n care s-a nscut. Pentru o petrecere aleas ca aceasta, Cuviosul ieroschimonah Antipa Luchian dobndise de la Dumnezeu darul facerii de minuni i al naintevederii, cci cunotea gndurile cele ascunse ale oamenilor i pe muli povuia pe calea mntuirii. Era, de asemenea, i un mare printe duhovnicesc i dascl iscusit al rugciunii inimii. Pentru aceea numele lui ajunsese cunoscut, att n Carelia, ct i n Rusia de nord i muli monahi i credincios: iubitori de Dumnezeu l cutau i i urmau nvturile. Avea i n Mnstire^ Valaam civa ucenici alei, dintre care cel mai sporit era Ieromonahul Pimez brbat cuvios i foarte nvat. Dup o nevoin binecuvntat ca aceasta, Cuviosul Antipa Atonitul i-:
:.
dat sufletul cu pace n braele Mntuitorului Hristos, la 10 ianuarie, 1882,

fost
nmormntat n biserica schitului unde s-a nevoit. Este singurul calus:' romn care s-a nevoit n aceast vestit mnstire isihast din nordul Europei Ier o schi monahn anul 1883, vznd prinii Mnstirii Valaam
Antipa Luchian este venerat de ucenici

i
de credincioi ca sfnt, au rnduit
ii
se scrie viaa pe scurt, spre lauda lui Dumnezeu i folosul sufletesc. Astfel, ieromonahul Pimen, ucenicul su de chilie, scrie n acelai an nevoinii
CUVIOI DIN
printelui
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XIX
via dou
i
449
su
duhovnicesc, intitulat Vrednica de pomenire
a ieroschi-
monahului Antipa".
Viaa
1883
Cuviosului. Antipa a fost tiprit la Petersburg de
ori, n anii
1893, rspndindu-se, att n Rusia

Iar
Finlanda, ct
n Muntele
Athos.
canonizarea
trecerea sa n rndul
sfinilor a fost
fcut
Muntele Athos, n anul 1906, dup 24 de ani de la mutarea sa din via. n mineiul pe ianuarie, n zece zile, tiprit n limba rus la Mnstirea Pantelimon din Athos, la pagina 46 figureaz i Cuviosul ieroschimonah Antipa Atonitul", cu viaa sa pe scurt. Numele su este cinstit mai ales n mnstirile din Sfntul Munte, fiind singurul clugr atonit romn trecut n 21 rndul sfinilor i numrat printre cei din urm cuvioi prini ai Atonului sa nevoit i s-a svrit n plcere de Dumnezeu, departe de ara, un mare cuvios romn, dascl al linitii i al nencetatei rugciuni!
.
Aa
ARHIMANDRITUL TEOFAN CRISTEA Mnstirea Noul Neam

(1810-1883) 22
Era originar din Transilvania, anume din judeul Harghita, unchi al al Romniei, Miron Cristea. Lund jugul lui Hristos din vrsta tinereii, s-a fcut clugr n Mnstirea Neam, sub marele stare Neonil. Apoi, nvnd de la cei mai alei duhovnici nevoina vieii clugreti
primului patriarh
deprinznd bine ascultarea
ntreaga
nelepciune,
s-a
nvrednicit
de
clugr iscusit, statornic, hotrt i foarte nvat. Cunotea patru limbi strine, citea zilnic scrierile Sfinilor Prini i mngia pe toi cu cuvinte alese din Sfnta Evanghelie, n mnstire avea
ucenici buni
dumnezeiasca preoie. Ieromonahul Teofan era un
i muli l cutau pentru cuvnt de folos. Cea mai important ascultare a sa a fost supravegherea metoacelor Mnstirii Neam, precum i a cldirilor de binefacere fcute de mnstire.
Ieromonahul Teofan a condus lucrrile de construcie a spitalului, a bolniei, a colilor i farmaciei din mnstire i din Trgu Neam. El se ngrijea de bolnavi, de doctori, de medicamente, de ntreinerea cldirilor i a oamenilor,
21
Pr, prof. Lyiu Stan, op. cit., p,
73-75
Scurt povestire istoric despre Sfnta Mnstire Neam, 1942, p. 60; Istoria Mnstirii Noul Neam, de Andronic duhovnic, mss. nr. 185, biblioteca Mnstirii Neam; Arhiereul Narcis Creulescu, Istoria Mnstirii Noul Neam, mss. nr. 64, biblioteca Mnstirii Neam
C. Tomescu,
22
450
PATERICUL ROMNESC
care se plteau din fondurile mnstirii.
era cu fiecare drept
milostiv
Nimeni nu ieea de
Pentru aceea
copiii
l
ia el neascultat, neajutat
iubeau toi bolnavii
locuitorii din
i fr un cuvnt de mngier: i l cinsteau ca pe un printe sufleta Trgu Neam i de prin sate, cci era bun i cu fric
a fost
i-:
Dumnezeu
n toate.
fapt bun a ieromonahului Teofan duhovniceasc pe care o inea ntre Mnstirea
alt
strnsa
leg;
Neam i
bisericile
.-
Transilvania. n fiecare an organiza mici pelerinaje de credincioi ardelen:
mai
ali
ales la
hramuri
trimitea napoi
i srbtori mari, mngiai i ntrii n

iubitori
pe care
odihnea n
mnstire i
dreapta credin.
Asemenea fceau
clugri nemeni,
anual
de Hristos
misionari
de neam. Ieromonahul Teofa
Cristea trimitea
clugri
bisericeti, pentru a le
mpri
gratuit la preoii
Carpai. ndat ce ieea de sub teascuri o

desagii sau chiar cu carele cu
Mnstirea Neam cu cni i bisericile ortodoxe de peste carte nou, porneau clugrii
din
cri
spre Transilvania.
dimpreun cu duhovnicul Andronic j metocul Mnstirii Neam, nurru: Iar n judeul Tighina. Chicani, din anul 1864, cu ajutorul marii lavre i -^ credincioilor, au fondat o vestit mnstire numit Noul Neam", adunnc n jurul lor pn la o sut de clugri. Primul stare a fost nsui ieromonahul
n anul 1863, ieromonahul Teofan,
cu mai muli ucenici, s-au
stabilit definitiv la
Teofan, devenit mat trziu arhimandrit.
att
de bine a organizat aces:
mnstirea, n puin vreme cu via de obte din Moldova.

cuvios
a devenit
una din cele mai mari chinovii
Aa
s-a nevoit
arhimandritul Teofan, ctitorul
Mnstirii Noul Nearnj

si
Apoi, simjindu-se chemat de Hristos la odihna cea de sus, a dat ucenicilor
urm
adormit cu pace n anul 1883.
DUHOVNICUL IOASAF APOSTOLIU

rVTnsti'rea rVeafii^
(T764-1883)
23
Acest preacuvios printe a fost unul din cei mai vestii duhovnici
ai
Mnstirii
Neam
n
din secolul trecut.

foarte
iubitori
Nscut
comuna Cal ixieti -Botoani din prini

nevoina clugreasc
n
de
UCStOS^ a intrat n
duhovniceasc
21
Mnstirea Neam,
n anul 1785. n acea vreme, viaa sub povuirea Biarete stete^ ?a\sVe.
pe
Arhivele Statului - Fiiala
Neam, Fond Mnstirea Neam,
anii
1800-1883
CUVIOI DIN
at
DOUA JUMTATE
i
A SECOLULUI XIX
prini
451
nsese la culmea
nfloririi.
Fiind ncredinat unor
alei, tnrul Ioan
carte, a deprins rnduiala bisericii
a gustat din
dulceaa rugciunii
iar
nevoinei duhovniceti.
Dup
.
clugria
sa,
marele stare Paisie a rposat (1794),
tnrul
"ah a trecut prin toate ascultrile mnstireti,
pn
Apoi, prinii vznd aezarea i nelepciunea lui, l-au hirotonit preot i fcut duhovnic. i era ieroschimonahul Ioasaf numrat n ceata celor 24 duhovnici rnduii cu spovedania soborului i cu formarea noilor ncep-
tori.
Mai
trziu,
mutndu-se din
al
via
duhovnicii btrni, Cuviosul Ioasaf a
devenit cel dinti duhovnic
era
Mnstirii Neam. Despre acest printe vrednic de laud se spune n ntru toate msurat i cu dreapt socoteal. Nici cu
innd mnia asupra cuiva,
cuvintele
sale
nici
tradiia
mnstirii
totul aspru, nici
uor
ierttor; nici
prea blnd cu fiecare; nici multe
::J.md, nici n zadar vorbind. Ci
fiecruia.
Iar
vorbea puin, pe neles i potrivit cu rana printeti, ca nite sgei duhovniceti alinau
iurerea, potoleau ispita,
izgoneau patima
i rneau
inima cu dragostea
lui
Hristos,
cci
era ntrit de darul Duhului Sfnt.
Duhovnicul Ioasaf ducea el nsui o via ascetic de mare sihastru i rugtor pentru oameni. Hrana lui era o dat n zi, dup asfinitul soarelui. Chilia lui era biseric de tain. Aici se ruga cu netiute lacrimi i fcea multe metanii n fiecare noapte. De la biseric era nelipsit, iar dup slujba cerceta prinii bolnavi la bolni i la chilii, sftuia pe frai i mngia cu dragoste pe credincioi. Pe toi i spovedea, i asculta, i binecuvnta i nelegea, prin darul lui Dumnezeu, aezarea fiecruia. Pentru aceea era
cutat
marii
:
iubit
de toi.
peste 70 de ani, Cuviosul Ioasaf a fost duhovnicul cel dinti
al
Timp de
lavre.
La
el
veneau
fii
stareii,
episcopii,
egumenii
schimonahii,
Slugrii, mirenii
toi sihastrii din inutul
Neam.
El a crescut
clugrit
n viaa sa peste 500 de
duhovniceti, din care unii au ajuns pustnici, starei

Ioasaf duhovnicul" i-a dat sufletul
ierarhi alei.
Dup
o astfel de
nevoin, Cuviosul
in minile lui Hristos la
4 mai, 1883, fiind plns de tot soborul mnstirii. Despre dnsul scria unul din ucenicii si, n Registrul cu cei nmormntai.,, n cimitirul Mnstirii Neam: Ioasaf Apostoliu Duhovnicul,
la
ieroschimonah, nscut
comuna Clineti, 1764,

au trit 119 ani.
ianuarie
(i) mort la 1883,
mai 4; brbat sfnt,

din
ctitor,
.
Mo
lui
Vldica Narcis Cretulescu
Mnstirea Neam" 24
24
Arhiereul Narcis Cretulescu, Biblioteca
Mnstirii Neam, mss.
nr. 139,
1901, p. 37
452
PATERICUL ROMNESC
SCHIMONAHIA TAVEFTA URSACHE

Mnstirea Agapia
(f
1883)
Aceast schimonahie vrednic de pomenit a fost cea mai aleas stare Mnstirii Agapia din secolul XIX. Nscut n oraul Vaslui din prini credincioi, a fost adus de mic I mnstire de rudele ei i crescut cu grij, n frica de Dumnezeu. Ape: deprinznd smerenia i ascultarea de la maicile ei duhovniceti, a fost tuns f schima monahal i s-a fcut mireas lui Hristos. La 20 ianuarie, 1858, maica Tavefta Ursache este aleas stare di ntregul sobor al Mnstirii Agapia, pe care o conduce cu mult chibzuin pricepere timp de 26 de ani, ca o adevrat mama duhovniceasc. Purta deosebit grij pentru ndeplinirea datoriilor clugreti i mpodobire slujbelor bisericeti, pentru meninerea vieii morale n mnstire, pri
spovedanie
i mprtanie deas,
ntregii
prin ascultare
slujbe.
fr
crtire
participar
regulat
obti
la
sfintele
Toate acestea au fcut
ntreasc legtura dragostei n mnstire i s sporeasc numrul slujitoarele lui Hristos pn la 500 de suflete. Aceeai grij deosebit a avut schimonahia Tavefta i pentru rennoire cea din afar a Mnstirii Agapia. Intre anii 1858-1862 a restaurat ntregime biserica mare i a adus pe cel mai bun pictor al vremii, Nicola Grigorescu, care a mpodobit-o frumos, precum se vede pn astzi. refcut, de asemenea, chiliile din incint i biserica Mnstirii Agapia Veche
.-
organizat ateliere de covoare
broderii,
iar
pentru surorile tinere.

scrisul, religia,
istorii
deschis
tipicul
coal de patru clase, i muzica psaltic.

anul
unde
nvau
a
citirea,
mbrcat n argint icoanele d:: catapeteasm, precum i icoana Maicii Domnului fctoare de minuni. Iar di averea prinilor ei a donat bisericii mai multe odoare de pre, cruci, icoane veminte. Pentru blndeea i nelepciunea ei, mitropolitul Moldovei a fcutn
1873,
starea
Tavefta
i arhimandrit. Aceasta a fost viaa plin de druire i roade duhovniceti a starezt Tavefta Ursache. mplinind vrsta profeit de psalmistul David, schimonar..
stavrofor
Tavefta s-a strmutat
la
venicele lcauri
la
26 ianuarie, 1883, plns
regretat de obtea celor
dou
Agapii.
CUVIOI DIN
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XIX
453
ARHIMANDRITUL GHERMAN IONESCU

Mnstirea Tazlu-Neam
(t
1885) 25
cu metania din
Arhimandritul
Gherman
era
Mnstirea Neam.. Un
al
:lugr
rvni tor, crturar iscusit
devotat slujitor
Biserici lui Hristos.
Cunotea limba slavon i n Mnstirii Agapia pe scurt i

n
parte limba greac. n anul 1857 a scris istoricul

alte
nsemnri duhovniceti, care s-au
pierdut.
anul
1867,
arhimandritul
Gherman Ionescu
este
numit
stare
al
Mnstirii Tazlu-Neam, pe care o gsete aproape n paragin. Era imediat lup secularizare. Aducndu-i aminte de faima de altdat a acestei mnstiri, de Cuvioii Chir iac, Onufrie i de atia alii care s-au nevoit aici n secolul XVII, stareul Gherman a ncercat, dup putere, sa renvie viaa duhovniceasc din aceast vestit vatr monahal din Moldova. Mai nti a adunat n jurul su civa clugri, cci nu avea cu cine face slujb. Apoi a Transcris cu mna sa pomelnicul ctitoresc, precum se vede pn astzi, i a reaezat tipicul slujbelor n limba romneasc. De asemenea, a lurnat din nou un clopot mare i a mpodobit biserica cu cri, cu veminte, cu
candele
care
cu cele de nevoie. n anul 1867,

firul slujbelor zilnice,
Mnstirea Tazlu avea
10
clugri
menineau
Vecernia, Utrenia, Sfnta Liturghie

se duce ca duhovnic la
parastasul ctitorilor.

cuvinte de
Gherman
altele,
Mnstirea
Agapia. n testamentul sau, printre
ucenicilor
si
aceste frumoase
nvtur:
fi
Noi, frailor, ca cei ce de bunvoia noastr ne-am angajat a

sfinenie a datoriei noastre
rugtori
ai
poporului ctre Dumnezeu, nu trebuie sa ne descurajm ntru ndeplinirea cu
clugreti, ci cu fermitate constant s ne fixm privirea spiritului la Dumnezeu, unicul centru al stabilitii i al adevrului, cruia ne-am fcut de aproape servitori. ne fereasc de lenevie i nebgare zice la dade seama nfricoatele cuvinte ale dumnezeiescului Gura de Aur, "oriile preoilor: Mi se pare c din cei hirotonii puini se vor mntui. La fel i groaznicele ameninri ale Sfntului Duh, rostite prin profetul Ieremia: Blestemat tot cel ce face lucrul Domnului cu nebgare de seam! (Ieremia 40, 10), ^
n blestemul acesta pot
cdea mai cu
lesnire preoii care,
din neluarea
aminte sau
din mndrie, crezndu-se nelepi, ndrznesc a face reforme n
Pr.
Gh. Vrtolas, Monografia Parohiei Tazlu, mss. 1970
454
PATERICUL ROMANESC
slujbe.
aezmntul dumnezeietilor
Bisericii.
Ba
chiar
lsa
cte ceva,
mai cu seaml
pomenirile pentru cei adormii, care sunt canonisite
prescrise n tipie _
Ct pentru pomenirile celor adormii - adaug stareul -, am vie speram: contiina friilor voastre, dac nu le vei face mai bine, cel puin s le scdei, tiind i Dumnezeu jertf pentru acest scop se aduce n toaie zilele. ncheind dar cu nsei cuvintele Domnului nostru lisus Hristos: Precum voii fac vou oamenii, facei i voi lor asemenea (Matei 7, 12), ml recomand al dragostei voastre n Hristos frate Gherman Ionescu - Arhim." 26 La Mnstirea Agapia, arhimandritul Gherman tiprete n anul 1880 un aezmnt" al mnstirilor din inutul Neam, precum i alte cuvime
n
sv
folositoare de suflet. Iar n anul 1885 se retrage la
mnstirea de metanie i
d sufletul cu pace n minile Domnului.

IEROSCHIMONAHUL NEOFIT ELIADE Mnstirea Neam
(t
1886)
Cuviosul Neofit Ieroschimonahul a fost un printe cu nalt via:! duhovniceasc n obtea Mnstirii Neam, cum puini se aflau la msura lu pe la jumtatea secolului XIX. Fiu de rani rzei din judeul Vrancea, tnrul Nicolae a fost dat de mic nvee carte. Apoi, iubind mai mult pe Hristos dect cele din lume, a intrai n obtea Mnstirii Neam. Aici a nvat desvrit limba greac, scrierii Sfinilor Prini i Sfnta Scriptur de la dascli iscusii, ajungnd n puirl vreme s-i ntreac pe toi cu rvna, cu nevoina i cu nelepciunea. Stareul Neonil, vznd osrdia lui, ndat 1-a fcut clugr i 1-a trirms un timp la Schitul Pocrov. Aici, bunul osta al lui Hristos a primit ngeresc, chip al schimniciei i s-a fcut pustnic i ascet vestit. Cci era obicei la NeaJ se retrag la Pocrov, unde triser cnd-, ca monahii cei mai nevoitori muli sihastri cu via sfnt. Aici se ostenea cuviosul mai ales cu postul, ca rugciunea lui lisus, cu privegherea i cu citirea Sfintei Scripturi. Mn; numai o data pe zi, seara, i dormea cteva ore pe noapte. Fiind chemat n lavr, a fost hirotonit preot i rnduit duhovnic i dascL de limba greac n coala monahal din mnstire, organizat la ndemnul Iu. unde nvau aproape o sut de frai. Acest preacuvios printe era un mar
26
Arhiva Parohiei Tazlu, jud.
Neam
CUVIOI DIN
elenist
DOUA JUMTATE A SECOLULUI XIX
455
i dascl al rugciunii lui Iisus. Timp de aproape trei decenii a crescut muli ucenici i a adus un curent de nnoire duhovniceasc n Mnstirile Neam i Secu cu schiturile lor.
Tot
la
Trgu
Neam,
ndemnul printelui Neofit Eliade, ntre anii 1850-1856, un mare

al tuturor.
Mnstirea Neam
spital,
a construit la
o farmacie (spierie)
lui,
coal
pentru folosul de obte
S-au mai fcut, cu sfatul
i o coal
alte
n satul
Vntori, farmacie
spital
de alienai n
mnstire i multe
lucruri bune".
1870-1877, Cuviosul Neofit a fost egumen la Mnstirea Secu, i nnoind viaa duhovniceasc n obte. Pe toi i cucerea cu cuvntul su blnd i nelept, iar mai ales i zidea sufletete cu pilda vieii fie pe msura lui. sale, nu era altul n aceste pri care Pentru o via aleas ca aceasta, clugrii Mnstirii Neam l-au rugat le fie stare i printe duhovnicesc. El ns s-a lepdat de o cinste ca aceasta, socotindu-se nevrednic. nc i domnul rii cu ceilali ierarhi l-au propus de devenise cunoscut peste tot. mitropolit i printe al Moldovei, n anul 1860,
ntre anii
:1cnd multe donaii
mai mult linitea i rugciunea dect uulburarea lumii. Nici cri din limba greac nu a tradus, dect una singur, socotea mai de folos Cntare de laud sioniceasc, tiprit n anul 1871. s zideasc pe oameni cu fapta dect cu cuvntul. n anul 1877 a renunat la egumenia Mnstirii Secu i s-a retras la metanie. Apoi, mai trind puin i bineplcnd lui Dumnezeu, a adormit n pace n anul 1886, adugndu-se la ceata cuvioilor prini din Mnstirea Neam.
El
ns
a fugit
la
pustie,
iubind
Iat cum
..Neofit
descrie arhiereul Narcis Creulescu, unul din ucenicii si:
Eliade,
brbat
erudit,
elenist,
mare ieroschimonah,
anii
pustnic,
ascet
mare
la
la Schitul
Pocrov, fost igumen Mnstirii Secu ntre

pentru a
1870-1886.
fost capabil, a dat sfat
face spitalu(l),
alte
coala i spieria (farmacia)
treburi mari au fcut. n nu are Romnia astfel de brbat; s-au lepdat de streie ca i ie Mitropolia Moldovei. Cine n-a vzut pe acest printe Neofit n rugciunile 1886 n lui acela n-a vzut sfinenia ntrupat. A murit la 3 februarie, Mnstirea Neam, unde se retrsese din igumenia Mnstirii Secu". ar n Registru cu cei nmormntai n cimitirul Mnstirii Neam, acelai ucenic scrie despre dasclul su: Ieroschimonahul Neofit Eliade este cel mai mare brbat aschet din zilele noastre, elenist profund, ctitor mare..., btrne
Trgu
Neam,
bolniele din
mnstire i
secolul nostru
rar..."
21
27
.
Arhiereul Narcis Creulescu, Note
inscripii de la
Biblioteca
Mnstirii Neam,
p. 142;
mss. nr. 139 din anul 1901,
Mnstirea Neam, 1905, filele 52 i 52 v
mss.
nr.
171 din
PATERICUL ROMANESC
ARHIMANDRITUL TIMOTEI IONESCU Stare al Mnstirii Neam

(1806-1887) 28
Arhimandritul
Timotei
Ionescu
fost
cel
mai
venerabil
stare
a.
Mnstirii Neam din a doua jumtate a secolului XIX (1860-1887), nscut n satul Bolbocii-Soroca, n anul 1806. Tatl su, fiind preot, i-a
din copilrie o cretere aleas.
S-i dat
1833 prsete casa printeasc i vine la Mnstirea Neam. civa ani de ucenicie pe lng cei mai alei duhovnici, este tuns n schima monahal de stareul Neonil. Apoi, timp de peste 25 de ani este rnduit la toate ascultrile mnstireti, de la cele mai de jos pn la slujitor al sfntului altar. Dar, pentru blndeea i smerenia sa, toate ascultrile le svrea cu bucurie i era iubit de toat obtea. n anul 1860, stareul Gherasim retrgndu-se de la conducerea mnstirii, nimeni nu voia primeasc aceast grea ascultare. Atunci, unul din duhovnici a zis ctre ceilali: - Doar n-o fie stare printele Timotei de la oi! Cnd au auzit prini: din consiliu de numele lui, au strigat ndemnai de Duhul Sfnt: - Printele Timotei de la oi sa ne fie stare! Din ziua aceea, monahul Timotei Ionescu a fost chemat de la stn, a fost fcut preot i arhimandrit i numit stare al Mnstirii Neam cu toate
In anul
Aici,
dup
schiturile sale.
In acest timp,
din
istoria
ei:
Mnstirea Neam
trecea printr-o
epoc
de grea ncercare
lipsa
secularizarea
averilor,
nchiderea
tipografiei,
celor
bolni i spitalul de alienai, care adposteau pn la 100 de bolnavi. Apoi, lipsa de hran i cele de nevoie pentru Seminarul monahal i pentru ntreaga obte care numra, mpreun cu schiturile sale, aproape 4C~
necesare pentru
de clugri;
iar
mai presus de
acestea,
slbirea vieii
duhovniceti din
mnstire.
Toate acestea ateptau o nnoire salvatoare din partea noului stare Incendiul din 25 noiembrie, 1862, care mistui aproape ntreaga incint,
bisericile,
clopotele
biblioteca,
aduse ntr-o
stare
i mai
grea obtea
Mnstirii Neam. n faa acestor

ndoit de mila lui
grele ncercri, stareul Timotei nu s-a descurajat, nici
sJ
Dumnezeu.
Ci, ntrindu-se cu darul lui Hristos
lur.:
Dup arhiva veche a Mnstirii Neam.
CUVIOI DIN
*
.
DOUA JUMTATE
fctoare de minuni
Biseric
SECOLULUI XIX
la
457
^.ecuvntare de la icoana
a Maicii Domnului, a nceput
idune ajutoare de
refacerea
sericii
la
de
la
stat,
de
clugri i credincioi
-T.v.ru
:
incintei mistuite de foc. Mai nti nnoiete acoperiul mari a nlrii Domnului i o paveaz pe jos cu marmur. Apoi
-t_-:aureaz biserica Sfntul Gheorghe, clopotnia, paraclisele

:_ etaj
i zidete
chilii
de jur-mprejurul
din
incintei.
Retoarn
clopotul
mare
distrus de incendiu,
n-c
incint
spitalul
de
alienai,
nnoiete
agheasmatarul
i repar
;:nductele de
ap.
nti a organizat
grij deosebit a avut arhimandritul Timotei pentru refacerea vieii

din nou
:l::urreti din mnstire. Mai
a pus n stare de
funcionare tipografia.
Timp de
dou
decenii
(1863-1883), n
Mnstirea
n zeci de
eam
::
s-au tiprit
retiprit numeroase
cri
religioase
de exemplare, care apoi se distribuiau la biserici
i de cult i mnstiri.
Stareul Timotei a amenajat, de asemenea,

:::
biblioteca,
adunnd de peste
cri
valoroase, n manuscris sau tiprite, n
numr
de peste 20.000, n
::ul celor mistuite de foc.
Totodat
s-a strduit
s poarte
grij deosebit
fa
i bolnia mnstirii, ct i de cei din spitalul public Trgu Neam, administrat de mnstire, unde se tratau bolnavii gratuit. Aceeai grij a purtat stareul Timotei i pentru ncurajarea nvmntului, meninnd un timp seminarul din mnstire i dnd subvenii din veniturile ei pentru colile publice din Trgu Neam i satul Vntori.
de cei bolnavi din spitalul
ie la
Un
deosebit
efort
depus
marele
stare
pentru
nnoirea
vieii
uhovniceti din mnstire i de la schituri. i aceasta a nceput-o nti cu prezena regulat a obtii la slujbele bisericeti, de la care stareul nu lipsea dciodat. Apoi a rnduit duhovnici buni pentru clugri i mireni i a obligat se mprteasc mai des. A introdus ordine i ubtea sa se mrturiseasc i
disciplin la biseric, la trapez, la ascultri,
la chilii,
peste tot.
La
fel
rrocedat
Ia
Mnstirea
Secu,
precum i
Ia
schituri,
ntrind legtura
iragostei ntre toi.
In anul 1873, stareul Timotei avea n Mnstirea Neam un sobor de 360 clugri, format din 6 arhimandrii, 30 duhovnici i ieromonahi, 18 ierodiaconi i 306 monahi. n Mnstirea Secu avea 89 de clugri, n Schitul Vovidenia 50 de clugri, n Schitul Pocrov 16 clugri, n Schitul Sihstria 1 clugri i n Schitul Sihla 9 clugri. ntre acetia se nevoiau, alturi de
:e
1
"oldoveni,
28 clugri ardeleni,
din alte
toate
n
Muntenia
i>cultau
i civa
n
25 clugri basarabeni, 7 clugri din ri. Toi triau n deosebit armonie unii cu alii i nvturile blndului stare. Dac cineva fcea vreo
l
sminteal
grav
obte, stareul
trimitea de canon la unul din schiturile
458
PATERICUL ROMANESC
dependente de mnstire.
Dup
mplinirea canonului hotrt,
clugrul pute^
a
s se
dat
ntoarc
la
metanie.
In timpul Rzboiului de
Independen din
anul 1877, stareul Timotei
dovad de mult patriotism i mil fa de cei rnii, adunnd bneti pentru ar i trimind clugri la ambulanele de pe front.
Astfel,
subvenp.
marele
stare,
prezent: la biseric, la
cluzit de darul Duhului Sfnt, bolni, la arhondaric, la bibliotec, la

la
toate
eri
li
tipografie,
primirea
strinilor
i
i
scaunul
nelepciune, pe toi
mbria
de spovedanie. Toate cu dragoste, pentru fiecare
le
conducea
clugr i
mireaz
avea un cuvnt duhovnicesc de mngiere
i mbrbtare. Dup 27 de ani de smerit nevoin clugreasc i nc ali 27 de ani de] rodnic povauire duhovniceasc a Mnstirii Neam, cuviosul arhimandn:
Timotei Ionescu i
petrecut la
d sufletul n minile
lui Hristos, la
10 iunie, 1887, fir
mormnt de aproape 500 de clugri i plns de clopotele celor 1C| mnstiri i schituri nemene. La cimitir, ucenicul su a citit din testamentul marelui stare aces:t
cuvinte folositoare de suflet:
rog, iubiilor, nu uitai sfaturile mele, ale smeritului Timotei.

dat la taina sfintei
Na
clugrii. Nu uitai numele ce uitai fgduinele ce ai purtai i numele mnstirii noastre n care trii. Silii-v a o cinsti prii: faptele voastre. Fcei-v vrednici de dnsa.
Iubii legea Domnului,
pzii
Biserica
sfintele
aezminte mnstireti
inei
bune ce ai apucat fiecare de la cuvioii votri prini cei del lsai a cdea n cursele mai nainte. Urmai pe calea cea sfnt i nu ademenirilor lumeti. Amintii-v de prinii notri de demult i, urmndu-le credina, s-i avei ajutor n calea mntuirii. nnobila sufletul i a perfeciona Silii-v din toate puterile a dumnezeieti, pzind pururea poruncile gndurile cu citirea Sfintelor Scripturi Domnului i nvturile Dasclilor Bisericii. lubii-v i ajutai-v ntre voi unul pe altui, cu dragoste sfnt ntru Domnul, ca, mntuindu-va pe vo: niv, s mntuii i pe alii. Silii-v, iubiilor, a rscumpra vremea c putei via plngei pe mine, ci plngei-v pe voi, ca zilele rele sunt. Nu
obiceiurile
Domnului!
Eu, Timotei, mort,
testament de zestre ca
vieii!...
"29
duc cu ndejde
la
prinii mei i
las
vou
purtai fiecare cu sfinenie
clugria pn
la sfritul
29
Arhiereul Narcis Creulescu, Cuvnt improvizat la nmormntarea stareului Timotei Ionescu
din
Mnstirea Neam, Mnstirea Neam,
1887
CUVIOI DIN
DOUA JUMTATE
A SECOLULUI XIX
459
MONAHIA EUFROSINA LAZU

Mnstirea Vratec
(1797-1888)
Aceast clugri iubitoare de Hristos era fiica postelnicului Constantin Lizu din comun Drgueni-Suceava. Renunnd la averea prinilor ei, a
mbriat
muli
iles
din tineree smerita petrecere
clugreasc
Mnstirea Vratec,
a fost
n anul 1814 a primit schima

ani
monahal, sub numele de Eufrosina, i

Olimpiada
sub
ascultarea
stareei
marelui
duhovnic Iosif
Pustnicul.
De
la ei a
nvat a-i mpodobi
sufletul
cu toat fapta
bun i
mai
cu nelepciunea cea duhovniceasc.
uuaic duhovniceasc.
moartea stareei Olimpiada, n anul 1844, soborul mnstirii o alege i a povuit aceast obte cu mult pricepere i druire np de 44 de ani. Adunnd n jurul ei peste 500 de maici i surori, starea Eufrosina s-a ngrijit, att de nevoile lor cele sufleteti, ct i de cele pmnteti.
Astfel,
Dup
a zidit bisericile
Sfntul Ioan Boteztorul"
Schimbarea
la
Ha*
si
a adus n
mnstire
ca
preofi buni care
menineau cu scumptate
Iosif.
slujbele
::sericeti
fetelor din
tradiia duhovniceasc
lsat
de Cuviosul
Pentru luminarea
Eufrosina a
mnstire,
a celor din satele nvecinate, starea
1860 prima coal primar din Vratec n chiliile bisericii .Sfntul Ioan Boteztorul", rnduind ca profesoare clugrie din cele mai uminate. A fcut, de asemenea, unele nnoiri n incint i a organizat ateliere \4c covoare n mnstire.
::ndat n anul
In anul 1888, monahia Eufrosina Lazu s-a mutat la
venica odihn
krst de 91 de
ani,
lsnd
urm
obte clugreasc
bine format, ntrit
re temelia dragostei.
CUVIOSUL AVXENTIE SIHASTRUL

Mare nevoitor
(f
Muntele Athos
1890?) 30
Cuviosul schimonah Avxentie a fost un mare sihastru romn din Muntele

uios.
Era de loc din Moldova. Prin anul 1850
se
duce
la
Athos
i primete
r.derea
monahal,
la
una din
chiliile
din preajma Atonului. Apoi, fiind foarte
30
Dup
mrturiile monahilor romni atonii.
mmm
460
PATERICUL ROMANESC
i
arznd de dragostea
lui
rvnitor pentru viaa pustniceasc

la
Hristos, s-a retras
una din peterile nelocuite de sub vrful Muntelui Athos.
att s-a nevoit
acolo singur, n post, n rugciune
lacrimi, nct ajunsese la
duhovniceasc.
Cci
dobndise de
la
Dumnezeu
mare msur chip desvrit darul
lacrimilor, al naintevederii
al
rugciunii inimii.
la
Acest cuvios sihastru romn ajunsese cu ne voina

demult, ostenindu-se toat
msura prinilor
toat noaptea,
de
n
l
via
singur,
n privegheri de
la diavoli.
foame i
acoperea
sete, n frig
cumplite ispite de
ns, mna Domnului

lui.
darul Duhului Sfnt se odihnea n sufletul
Nimeni din clugri
nu tia viaa
n
nevoina
ducea
lui,
cci petrecea mai mult
n munte.
Numai
din cnd
cnd se cobora
la Schitul
Prodromul, se mrturisea, primea Preacuratele
Taine
iar se
la pustie.
Aa
locului
l
a trit Cuviosul Avxentie sihastrul, ca o
candel nestins sub
vrful
Atonului, timp de aproape 40 de ani,
slvind nencetat pe Dumnezeu i
rugndu-se ziua
noaptea pentru lume
pentru
ar. Clugrii
sfnt.
din partea
sa
cinsteau pe printele Avxentie ca pe
un adevrat
Viaa
ns
era
ascuns n Hristos. Odat, mergnd doi clugri din Mnstirea Lavra
n vizit la peterile
sihastrilor
de sub vrful Muntelui Athos, au gsit pe Cuviosul Avxentie
adormit n Domnul, stnd n genunchi

Atunci, ndat l-au cobort n
cu minile ridicate la rugciune.
Lavr i
l-au ngropat n cimitirul
mnstirii.
Doamne, odihnete cu
sfinii pe Cuviosul
Printele nostru Avxentie!
ARHIMANDRITUL ANDRONIC POPOVICI Mnstirea Noul Neam

(1820-1893)
Era
la vrsta
fiul preotului
Ioan Popovici din comuna Lungani-Iai. Fiind chemat
de Hristos, a intrat n obtea Mnstirii
Neam, dup cum

tipicul,
singur mrturisete,
de numai 11 ani (1831). Timp de 5 ani de
zile,
tnrul Andrei
nvat
carte n
mnstire, deprinznd bine
muzica psaltic, legtoria

15 ani de ascultare este
al
de cri, trecnd prin toate ascultrile mnstireti.

In anul 1836 este tuns n monahism.
hirotonit preot
Dup
nc
numit eclesiarh
al
bisericii
duhovnic
la
obtii,
cci
ieromonahul Andronic era foarte blnd, tcut, rvnitor
biseric, asculttor
CUVI01 DIN
in toate
DOUA JUMTATE
iscusit
31
.
SECOLULUI XIX
un
461
iubitor de osteneala. Pentru aceea era cinstit de sobor ca
clugr
smerit, cuvios
duhovnic
n arhiva
Mnstirii Neam, pe anul 1855,
scrie
urmtoarele despre acest
duhovnic:
Andronic duhovnic, de 36 ani; de 25 de ani n mnstire; de 17 ani clugrit n Neam, eclesiarh al mnstirii, la legtorie i a mai fost la iihondaricul maicilor; la mitocul Ocea 10 ani, la vcarie, la tlplane, la prescurrie, la chelria de vin, buctar, ucenic la btrnii Serafim, Nichifor i Narcis; la Secu, 13 ani i 6 luni, cntre, eclesiarh i tipicar". Acest mare duhovnic avea coala ascultrii i a smereniei, care formeaz [emelia vieii duhovniceti. Fcea tot ce i se poruncea i niciodat nu crtea, ci :u bucurie i tia voia sa. De mai multe ori a fost trimis cu unchiul su, transporte cri tiprite n mnstire, peste muni, la monahul Lavrentie, fraii romni transilvneni, ca i n Moldova la biserici i schituri. n anul 1861 este numit egumen la Schitul Sihstria, apoi la Mnstirea Secu. Aici a fcut cteva nnoiri i a format mai muli ucenici. A scris nc i Istoria Mnstirilor Neamul i Secul n dou tomuri, la sfritul creia face aceast nsemnare: Prinilor sfini i frai, cu smerit metanie ... rog iragostea voastr, primii i mica aceast adunare de flori a rodului minii i inimii mele ... Cel mai nevrednic i mai pctos Andronic ieroschimonah i
duhovnic din sfintele monastiri
Neamul i
Secul
..."
32
.
Dup
Mnstirii
doi ani (1863), ieroschimonahul Andronic
mpreun cu
ieroschi-
zionahul Teofan Cristea se duc la metocul lavrei din Tighina, numit Chiteam,
unde ntemeiaz o vestit mnstire, anume Noul

ajungea din
Neam". Aceast
fiic a
vreme aa de mare i organizat, nct aceast mnstire a fost stare civa ani i arhimandritul Andronic, fondatorul ei, fiind foarte iubit i cutat de clugri i
a devenit n
Neam urm
puin
In
pe
mama
ei.
ie credincioi.
nrm
_
62 de ani de slujire pn la jertf a Bisericii lui Hristos, lsnd n fii duhovniceti i cteva mnstiri i schituri nnoite de el, marele duhovnic i arhimandrit Andronic Popovici a adormit cu pace n anul ; 93 i a fost nmormntat la Mnstirea Noul Neam, fondat de el.
sute de
Dup
31
Arhimandritul Andronic Popovici avea n
lavrentie, vestit iegtor de

T-nsilvania.
32
cri. Acesta
transporta
Mnstirea Neam i un frate al tatlui su, monahul cri din tipografia mnstirii ta credincioii din
se
Mss. din anul 1862, B.A.R., cota 1269.

necunoscut
nr.
vedea
la
Episcop-vicar Nestor Severineanul,

Secu,
n
Un
wzniuscris
al
p.
duhovnicului
Andronic;
Istoria
Mnstirii
rev.
Mitropolia
Moldovei",
3-4/1974,
180-196
462
PATERICUL ROMANESC
EPISCOPUL MELCHISEDEC
TEFNESCU
Episcopia Romanului (1823-1892) 33

Venerabilul episcop Melchisedec
al Romanului a fost unul din cei Ortodoxe Romne din a doua jumtate a secd
luminai ierarhi XIX.
ai Bisericii
Originar din
numele
de botez - era cel dinti
Petrache
ai
comuna Grcina, judeul Neam, tnrul Mihail nscut din cei unsprezece copii ai preal prezbiterei Anastasia tefanescu. Tatl su a fost un bun pr
pstorit parohia Grciru
virtuilor
Iar
un adevrat
de 50 de
slujitor al Bisericii lui Hristos. El a

ani.
mama
ei
sa
a fost model
femeii de ari
deosebire, a soiei preotului de
aleas, cinci dintre
au
ar". Dnd copiilor lor mbriat viaa clugreasc.
o educaie cret
Cel dinti chemat de Hristos a fost Mihail. ntre anii 1834-1838 un
Seminarul de
istorie
la
Socola-Iai.
Dup
ce
st patru
ani de zile ca
nvtor
zt
reia cursurile,
n anul
geografie, la
1843 este numit profesor de retoric, pastei seminar dovedindu-se un talentat dascl i catehet
acelai an primete tunderea
monahal cu numele de Melchisedec,
iar iz
urmtor
este hirotonit ierodiacon.
Fiind druit de Dumnezeu cu mult nelepciune i cu c duhovniceasc exemplar, ntre anii 1848- 1851, ierodiaconul Melchisece-: continu studiile la Academia Teologic de la Kiev, nfiinat de mitreo Petru Movil. Apoi este hirotonit ieromonah i numit profesor de patn.s drept canonic, liturgic i teologie comparat la Socola, unde funcioa pn n anul 1856. Pe drept cuvnt, arhimandritul Melchisedec tefanrv: fost un eminent profesor al Seminarului de la Socola, un devotat slujita Bisericii lui Hristos i un neegalat pedagog i printe duhovnicesc al viio? candidai de preoie. Numeroi elevi formai de dnsul au ajuns buni rr: egumeni, profesori i ierarhi alei n Moldova.
Arhimandritul
Melchisedec,
prin
personalitatea
cultura
sa,
Seminarul de la Socola - cel dinti seminar teologic din
ara noastr
(1SI!
prima
coal
gimnazial din Principate cu predarea
n limba
romn
I
Episcopul Gherontie al Constanei, Episcopul Melchisedec, zugrvit de civa dinin si, Buc, 1939; Episcopul Melchisedec ca membru al Sfntului Sinod, de episcopul Veniam:Ploieteanul, Bucureti, 1939; Pr. prof. Mircea Pcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Rom?.-:
1972. p. 329-334; Melchisedec, episcopul Romanului, deP.S. Eftimie
al
33
Romanului i Huilor.
CUVIOI DIN
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XIX
i
463
tr
: ...
unei adevrate academii teologice romneti. Aici au crescut

slujitori ai sfintelor altare.
s-au
pnnat mii de
.1
Melchisedec este numit rector
al
Seminarului
Hui, reuind
la Iai-,
civa
ani sa-1 reorganizeze n ntregime, pe
msura
tu: de
fcistos,
cu local propriu, cu profesori buni
la
un
nivel duhovnicesc
isractor. Aici s-au format peste o mie de preoi buni pentru Biserica lui
pregtii cu printeasc grija de acest mare pedagog. 1857-1859, arhimandritul Melchisedec a struit cu timp i dp ia unirea Principatelor Romne, folosind cu mult nelepciune, att aiedra, ct i amvonul. El lua ca temelie a unirii romnilor cuvintele Hir.tui torului, Care zice: Precum Tu, Printe, intru Mine i Eu ntru Tine, ltj i acetia ntru Noi una fie (Ioan 17, 21). El dovedea prin cuvnt i unirea frailor romni, de acelai neam i limb, de aceeai credin i bpt ri.re cretin, este o datorie evanghelic sfnt, dup modelul unitii rrimice i a sfinilor din ceruri. Unitatea romnilor, spunea el, va duce nu Sumai la ntrirea naional i la risipirea vrajbei dintre frai, dar n aceeai clura i la ntrirea Ortodoxiei romneti, pentru a putea rezista
ntre anii
fr
zelitismului
religios
strin,
care
cuta
dezbine
Neamul i
Biserica
loastr apostolic.
sfritul anului 1862, Arhimandritul Melchisedec este hirotonit LLa i numit locotenent de episcop Hui. n ianuarie, 1865, este
la
arhie-
numit
:::scop
al
Dunrii de
Jos,
eparhie pe care
o pstorete
cu aleas grij
:_hovniceasc timp de cincisprezece ani. Cea dinti preocupare a sa, ca :::scop, a fost zideasc biserici prin sate i sa numeasc preoi luminai i r_ fric de Dumnezeu n toate parohiile din eparhie. Episcopul Melchisedec l;ea regulat vizite canonice pe la sate i orae, sfinea noi lcauri, nva pe
::edincioi
pstreze cu sfinenie dreapta credin i duc o via petineasc, plin de dragoste i de fapte bune. O deosebit grij purta noul
:::scop pentru
vduve, pentru
i
orfani
pentru
ranii sraci, pe care

fiind
miuia
al
kp
putere
mngia cu cuvinte printeti. Fiind profund cunosctor
Sfintei
Scripturi
al
nvturii Sfinilor Prini i
nzestrat
de
Dumnezeu cu darul frumoasei vorbiri, episcopul Melchisedec s-a dovedit n rcarhia sa un neobosit predicator i apostol al lui Hristos. Acelai lucru l .r:ea i de la preoi: via moral exemplar, slujb religioas dup rnduial predicarea neobosit a cuvntului lui Dumnezeu. f: 1879, episcopul Melchisedec este chemat s In primvara anului
rlstoreasc Eparhia Romanului, pe care o conduce cu aceeai demnitate
-:elepciune
duhovniceasc timp de peste treisprezece
ani.
464
PATERICUL ROMANESC
Ca mare
organizator
al
treburilor
bisericeti
luminat
la
pedagog,
El voia
fi
episcopul Melchisedec
d o mare
amploare Seminarului de
la
Roman.
ca preoii
fie
ct
mai luminai
minte
cu
via
ct
aleas, pentru a
credincioilor, att apostoli
i prini duhovniceti,
i nvtori
de carte.
Pe
iar
elevii
pe alii
sraci i silitori la carte, episcopul i ntreinea personal la seminar, i primea ca bursieri. Muli din ucenicii si care au fcut seminarul
au ajuns renumii preoi,
sa,
la
Roman
misionari,
profesori
episcopi.
De
asemenea, cu binecuvntarea
sate,
se construiesc
numeroase
biserici noi prin
pe care
Bogdana, Sihastru
altele
sfinete personal, se nnoiesc unele mnstiri i schituri ca: i Mgura din judeul Bacu; sau Buluc, Tarnia, Lepa i din judeul Vrancea. Ajut personal la ridicarea unor coli pentru
le
luminarea poporului,
iar la Spitalul din
Roman, pe lng obinuitele
vizite
duhovniceti, acorda subvenii pentru ajutorarea bolnavilor sraci.

Fiind unul din cei mai
nvai
ierarhi ai timpului
su i un
profund
biserici
teolog, episcopul Melchisedec a avut

Bisericii
un
rol
duhovnicesc important n viaa

la
romneti. Astfel,
el a contribuit
mult
unirea celor
dou
al
locale din
Moldova i
la
ara Romneasc,
ajungnd ca n anul 1865
se
ntruneasc
Bucureti, pentru prima dat, un Sinod general
Bisericii
Ortodoxe Romne, De asemenea, a contribuit personal la ntocmirea unor regulamente pentru disciplina monahal i bisericeasc, pentru nvmntul
teologic,
pentru alegerea arhiereilor,
pentru revizuirea
editarea
crilor
noastre,
bisericeti, ca
pentru aprarea credinei ortodoxe pe
pmntul rii
singura
i adevrata credin
apostolic.
contribuie important a avut episcopul Melchisedec
la
ntocmirea
al
Legii Organice din 1872, prin care s-a constituit Sfntul Sinod
Biserici;
Ortodoxe Romne. Tot la struina sa i n urma memoriului compus de el ctre Patriarhia Ecumenic din Constantinopol, s-a sfinit pentru prima dat n ara noastr Sfntul i Marele Mir, n anul 1882. Aceeai deosebit contribuie
a avut
marele ierarh
la
dobndirea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romne.

n
Ca urmare a Actului Sinodal ntocmit de el cu mult nelepciune, primvara anului 1885 se recunoate autocefalia Bisericii noastre.
Episcopul Melchisedec a
teologic, pastoral,
Tipicul,
sfintele
scris,
de asemenea, numeroase
cri
cu coninu:
apologetic
istoric.
Dintre acestea amintim: Liturgica
Dogmatica,
Introducerea
tiinele
teologice,
Introducerea
cri
ale Vechiului
pastoral, Cronica
Episcopiei,
voi.
i Noului Aezmnt (2 tomuri) (1860J; Teologia Huilor i a Episcopiei (1869); Cronica Romanului i z (1874-1875); Papismul i starea actual a Biseric.
n
Ortodoxe din Romnia (1883); Biserica Ortodox
lupt cu
protestantism:-
CUVOI DIN
"883);
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XIX
465
(1890); Despre icoanele miraculoase de la Athos de
provenien romneasc
Notie istorice i arheologice de pe la 48 de mnstiri i biserici antice din Moldova (1885); Viaa i scrierile lui Grigore amblac (1883); Viaa mitropolitului Antim vireanul (1886) i altele. Dup o viaa plin de osteneli i ispite, de bucurii duhovniceti i nu puine ncercri pentru cinstea Bisericii Ortodoxe i folosul credincioilor, la 16 mai, 1892, episcopul Melchisedec i-a dat duhul n minile marelui Arhiereu isus Hristos. Din donaia lsat de el, s-au construit n anii urmtori, dup dorina sa, o grdini de copii i o coal de cntrei ::sericeti, alturi de Episcopie, n care se primeau numai copii orfani, cu
r.i'einere gratuit.
SOFIA
Aceste
SCHIMONAHIILE FEVRONIA (f 1895), (f 1897) I OLIMPIADA (f 1902) Mnstirea Agafton-Botoani

trei
clugrie
erau
surori
dup
trup
cu
mama
poetului
Minai
n
Eminescu din familia Iuracu. Prinii lor din

._:e le-au crescut n
satul Ipoteti
au avut cinci fete pe
fric de Dumnezeu. Trei dintre ele s-au fcut

iar
clugrie
Vinstirea Agafton,
nti a venit la
.
dou
s-au
cstorit
n satul natal.
mnstire
n anul 1850
maica Fevronia.
doi ani,
Dup
doi ani a adus
pe sora ei mijlocie, maica Sofia.
Dup
i
nc
amndou
au adus pe sora cu
::
mai mic, Olimpiada,

Maicile Fevronia
Sofia erau schimnice
se nevoiau
mai mult
la chilii
tirea zilnic a
>e
Psaltirii,
cu postul
cu metaniile. Maica Olimpiada se ngrijea,
lng
cele duhovniceti, cu lucrul la
grdin, cu
ascultarea la obte, cu facerea
fcncrii
cu primirea nchintorilor. Spuneau ucenicele lor

n
aceste
trei
rlugrie erau modei
Mnstirea
Agafton, pentru celelalte 150 de monahii,

la
i rult smerenie i
:ci
se
rugau
posteau mpreun, mergeau

dragoste.
biseric
mpreun i triau
Prin anul 1880, maicile Fevronia

le a lor,
Sofia au adus la
mnstire nc
o nepoat
pe
fiica
unei surori din Ipoteti,
numit
Safta Veiisarie. Aceasta a ajuns

34
.
r.i trziu
clugri vestit,
Al Simionescu,
sub numele de Xenia
j4
Pr.
Istoricul
Mnstirii Agafton, Botoani, 1929; Mrturiile monahiei
Agafiei
loisa,
-zi
ucenica acestor maici, n prezent vieuitoare n
Mnstirea
Slatina-Suceava, n vrst de 96 ani.
pag. 512)
466
PATERICUL ROMANESC
Pe lng rugciune
lucrul minilor, cele trei
clugrie
la
se ndeletniceau
ele
cu scrierea
i
le
citirea
sfintelor
cri 35
Iar
cnd veneau
clugrie
din
mnstire
ucenice
sau femei de prin sate, maicile Fevronia
Sofia puneau pe una din
citeasc cuvnt de folos din Sfnta Scriptur, din Pateric sau din
Vieile Sfinilor.
trei
Dup
i
ce le mngiau sufletete,
le
slobozeau cu pace. Aceste
clugrie
au dat o educaie deosebit nepotului lor Minai, care poposea

se ndeletnicea
adesea
la chiliile lor
cu scrisul
cititul.
n anul 1895, schimonahia Fevronia s-a mutat la cee venice.
Dup
doi ani,
s-a mutat la odihn i sora ei, schimonahia Sofia. Iar n anul 1898, soborul Mnstirii Agafton alege ca stare pe smerita clugri Olimpiada Iuracu, care conduce obtea cu mult blndee i nelepciune timp de cinci ani de zile. n anul 1902, monahia Olimpiada se mut cu pace din viaa aceasta i este ngropat lng surorile ei.
35
La
Romne
se
Mnstirea Neam
poetului
n 1742, ajuns n posesia preotului Vasile din
afl un pateric miscelaneu manuscris, cota 1064, scris Botoani, n anul 1844, iar mai trzr.
fila
posesia maicilor Fevronia, Sofia
Olimpiada Iuracu. Pe
92 jos
se
afl o nsemnare
aut0gr2.fi
p,
M. Eminescu,
nepotul maicilor. Vezi catalogul voi
IV manuscrise romneti, B.A.R.,
2C
SFINI
I CUVIOI
jumtate
din prima
a
secolului
XX
IEROSCHIMONAHUL NECTARIE
al doilea ctitor al
Schitului Prodromu!
- c,
Muntele Athos
(1800
1900) i
colaborator a
Cuviosul Nectarie a fost cel mai de aproape ucenic

loc din
stareului Nifon Ionescu, la fondarea Schitului Prodromul din Athos. Era de
comuna Bursucani-Brlad. Auzind de Mnstirea Horaia i de marele
stare Irinarh Roseti, a venit aici

1830. Apoi, cu binecuvntarea
lui,
s-a
fcut
clugr
de dnsul, prin anu
n anul
1840, a plecat la Sfntul Munte
mpreun cu povuitorul su, monahul NatanaiL Acolo mpreun s-au nevoit mpreun au rbdat lipsurile, mpreun au cumprat chilia Vigla Ianicopoli de sub vrful Atonului, mpreun s-au fcut schimonahi, mpreun au adunai ajutoare din ar i au fondat Schitul Romnesc Prodromul.
eroschimonahul Nifon, fiind stare, se ngrijea mai mult de cele duhovniceti ale obtii, iar printele Nectarie, fiind iconom
al schitului,
se ngrijea
mai mult de cele ale Manei. Aduna bani din

zidirea bisericii
ar,
aducea materiale pentn
a chiliilor, transporta alimente
cu corabia
i odihnea pe
ai
toi.
trup
n anul 1852, Cuviosul Nectarie a adus n Athos trei frai
si
dup
i-a
fcut schimonahi-
Iar
dup
anuL 1870, cnd stareul Nifon se retrage dir
Prodromul
la linite, se retrage
ieroschimonahul Nectarie lng fraii si,
Schitul Sfnta
Ana. Acolo
al
s-a nevoit peste
douzeci de
ani n post
rugciune
Apoi,
printele Nectarie,
doilea ctitor al schitului romnesc din Athos.
bineplcnd
lui
Dumnezeu,
a adormit cu pace, spre sfritul secolului trecut.
ARHIMANDRITUL NECTARIE BANUL

Muntele Tabor
(1818
Acest
cuvios
- c.
1900)
cel
printe
fost
ucenicul
mai
a
apropiat
biograful
arhimandritului Irinarh Roseti. Era fiul preotului Alexandru Banul din satul
Clineti-Roman, nscut
n anul
1818.
De mic
rmas
lui.
orfan de prini. Iu
la
anul 1834, cnd era de 15 ani, auzind de marele stare Irinarh Roseti de
Mnstirea Horaia,
a intrat ca vieuitor n sihstria
Mai pe urm,
p.
stareul
Viaa unui mbuntit
clugr
romn, Irinarh Roseti,
n rev.
B.O.R.", 1898,
603-632
470
PATERICUL ROMNESC
fcut clugr i diacon, dndu-i numele de Nectarie. Tot atunci se sora lui, Mersonia, la Mnstirea de maici Giurgeni-Roman.
face
1-a
clugri i
ucenic
n anul 1843, cnd arhimandritul Irinarh a plecat la Ierusalim, a luat ci
pe ierodiaconul Nectarie pentru ascultarea
i blndeea
lui.
Acol:
s-au nevoit
necazurile
mpreun aproape 20 de
ani,
mprind
unul cu altul toate
ispitele.
bucuriile vieii pustniceti.
Apoi s-au urcat pe Muntele Tabor i acolo au devenit sihastri renumii n toat Galileea pentru viaa lor aleas, pentru rbdarea i smerenia lor. n toat viaa sa, Cuviosul Nectarie a
nti s-au nevoit cinci ani n Nazaret.
Mai
cu mult credin i dragoste pe printele su duhovnicesc, neiei': niciodat din cuvntul lui. In anul 1859, arhimandritul Irinarh s-a mutat d;r
slujit
viaa aceasta,
pe Tabor
dup
ce mai nti a prevestit ucenicului sau

el.
va
rmne
stare
va termina biserica nceput de
Dup
moartea stareului su, Cuviosul Nectarie a
fost
fcut preot
s.
arhimandrit, n anul 1862, de patriarhul Ierusalimului, Chirii. Apoi s-a

nevoit singur pe Tabor
patriarhului,
slujind
mi
nc ali 20 de
ani pentru
ci
Domnul i pentru
hatr-
nu numai Sfnta Liturghie,
Ia
toate slujbele ce!;
trebuincioase mnstirii". Biserica a terminat-o n anul 1862
a sfinit-o
acelai an,
chilii
la
praznicul Schimbrii
Domnului
Ia
Fa.
Mai
trziu a zidit cte-
btrn i bolna". s-a retras n Mnstirea Sfntul Sava de lng Betleem, unde mai triete pai la sfritul secolului trecut. n anul 1898, btrnul a scris Viaa arhir, driului Irinarh Roseti, precum nsui i prezisese pe cnd tria, i o trimite
zidul de jur -mprejur. Iar n anul 1892, simindu-se
Mitropolia din Bucureti
s fie publicat.
Iat ce spune arhimandritul Nectarie n prefaa ei: Tocmai acum la btrnee, cnd sunt de 80 de ani i mi tremur mna mi-au slbit vederile, am scris-o cu mult osteneal. Dar cunosc eu bine multe greeli am fcut i n tlcuire i n scriere. Ci rog cu mult smerenie dasclii cei nvai i iscusii, partea duhovniceasc i mireneasc, ndrepteze greelile mele cu duhul blndeilor i s ierte pe mine prostul nu am putut a tlcui i a scrie mai bine dect aceste care le pun nainte, mcar dei sunt feciorul preotului Alexandru din satul Clineti, care aproape de oraul Roman ca dou sau trei ceasuri, dar am rmas srman dea la nvtur, numai prini de mic copil i nu am avut om ca s darul lui Dumnezeu m-am nvat puin oarece de un frate. Apoi ajungnd vrst de 15 ani, m-am dus la Mnstirea Horaia i m-am fcut monah printele Irinarh, ca doar a putea a-mi mntui mcar sufletul meu, dac sunt vrednic s mai povuiesc i pe alii spre mntuire.,.".

Dup
I
tat
SECOLULUI XX
471
patruzeci de ani de
la
Banul se muta
aspr nevoin pe Tabor, arhimandritul Nectarie venica odihn n Mnstirea Sfntul Sava i este nmormn-
alturi de ceilali
clugri romni
iubitori
de Hristos.
CUVIOSUL ARHIMANDRIT IRODION IONESCU

Duhovnicul Sfntului Caliuic
Schitul Lainici-Gorj 2 (f 1900)
Acest
cuvios
care
a
printe
fost
unul
din marii
Olteniei,
starei
n
a
ai
romnesc,
strlucit n
mnstirile
monahismului doua jumtate a
secolului trecut.
Era de loc din judeul Vlcea. Intrnd de mic n ne voina clugreasc la Cernica, n puin vreme a deprins bine meteugul luptei duhovniceti, nct pe muli ntrecea cu rugciunea, cu smerenia i ascultarea. Apoi a primit marele i ngerescul chip al schimniciei cu numele de Irodion. Sfntul Ierarh Calinic, pe cnd pstorea Eparhia Rmnicului, cunoscnd petrecerea Cuviosului schimonah Irodion, n vara anului 1853 1-a hirotonit diacon i preot i l-a numit egumen la Schitul Lainici de pe Valea Jiului. Apoi 1-a fcut arhimandrit i l avea de sfetnic i duhovnic. i att de mult l iubea adeseori l vizita la schit, numindu-1 i se cucerea de sfinenia vieii Iui, luceafrul de la Lainici!". Numele acesta a rmas n graiul poporului pn astzi. De la Cuviosul Irodion se ntorcea Sfntul Calinic peste muni spre Rmnicu- Vlcea, n vara anului 1854, cnd i s-a descoperit de la Dumnezeu 3 moartea arhimandritului Nicandru, stareul Cernici Pentru multa lui smerenie, arhimandritul Irodion s-a nvrednicit de la Hristos de darul preasfintei rugciuni i al izgonirii duhurilor necurate. De aceea, nu puini bolnavi i neputincioi de prin satele Olteniei i Transilvaniei alergau la el i se vindecau, nct numele su se fcuse cunoscut peste tot. multora le Acest mare stare se nvrednicise i de darul mai naintevederii spunea gndurile cele de tain i le vestea cele viitoare. Odat, o femeie i-a adus, dup obicei, un vas cu lapte de la capra ei. Iar
Mnstirea
cuviosul
-
i-a
rspuns:
este.
primesc laptele, ca nu este de la capra ta! - Ba nu, printe - a zis femeia -, de la capra mea
2
Nu
Datele sunt adunate de
Ia
egumenii Schitului Lainici - Protos. Visarion Toia
Calinic Caraman,
precum
3
din tradiia locului.

Sfntului Ierarh Calinic de la Cernica, ediia Institutului Biblic, Bucureti, 1955
Viaa
472
-
PATERICUL ROMANESC
Dar
n-ai dat-o ieri diavolului?
fiind femeia,
Deci,
vdit
Cum primesc, nu mai este capra ta! i-a mrturisit pcatul i, lund binecuvntare, din
ziua aceea n-a
mai drcuit.
mngind, vindecnd
Aa
a trit Cuviosul arhimandrit Irodion, totdeauna arznd pentru dragos-
tea lui Hristos, ca o fclie n sfenic,
i folosind duhovnicete, att pe mireni, ct i pe clugri. i a fost duhovnic i egumen vestit la Schitul Lainici peste 35 de ani, adunnd n jurul su cam la 30 de ucenici.
Deci,
sfritul,
ajungnd n vrst de peste 90 de ani

a
i simindu-i
aproape
chemat
la sine
pe toi
le-a dat binecuvntarea cea
mai de pe
urm,
muli
zicnd:
- Fiii mei,
tii
puin
dup
ducerea mea, schitul acesta va
ani pustiu.
Voi, ns, ngropai

ce le-ai dat
lng
altar
trupul
rmne meu i nu uitai
fgduinele clugreti
Apoi
In
pata ostenelilor sale.
lui Hristos!
s-a mutat la cele
venice, n primvara anului 1900, pentru a lua

s-a mplinit prezicerea
C
cai.
toamna anului 1916
Cuviosului Irodion lonescu.
fiind lupte grele
pe Valea
1929,
Jiului, Schitul Lainici a
rmas
pustiu 13 ani.
n grajd pentru
Chiliile au fost arse, odoarele jefuite, iar biserica
transformat
din nou
Abia
anul
Schitul
Lainici
luat
fiin
prin grija
Protosinghelului Visarion Toia.
Noul stare, auzind de viaa i

dezgropat n toamna aceluiai an
ntreg
faptele Cuviosului Irodion lonescu,
1-a
trupul
sfnt!
i nevtmat
ca pe un adevrat
slvit minune! 1-a gsit Deci, lund porunc de la episcosu,

o!
pul Rmnicului, 1-a ngropat din nou n mormntul sau, unde se afl
i
lor
astzi.
chipul
Credincioii
de prin sate pstreaz cu

i
evlavie
casele
stareului Irodion, iar cnd au unele necazuri, vin la Schitul Lainici, se roag,
i ating hainele de mormntul cuviosului,

la
srut
crucea
i pleac mngiai
cminele
lor.
IEROSCHIMONAHUL NIFON IONESCU

Adevratul ctitor al Schitului Romnesc Prodromul-Muntele Athos
(1807-1901)
Cuviosul Nifon ieroschimonahul este Romnesc Prodromul din Athos.
S-a
cel
dinti
i adevratul
ctitor
a".
Schitului
nscut
n judeul Vaslui din

al
prini sraci i
foarte credincioi. Auzinc
de vestitul stare
Mnstirii Horaia, arhimandritul
Irinarh Roseti, n anul
CUVTOI DIN PRIMA JUMTATE

1S26 a
intrat
SECOLULUI XX
473
Natanail.
tcut clugr de dnsul, cu numele de mpreun cu monahul Nectarie din aceeai mnstire. Mai nti s-au nevoit n Mnstirea Cutlumu.
n
obtea
1840
lui
s-a
In anul
plecat la Muntele Athos
-upoi
au
cumprat o
chilie n Schitul Sfnta
Ana. Aici printele Natanail se

din care o parte erau din
face schimonah, cu
numele de Nifon.
n jurul sau,
Adunndu-i clugri muli
Mnstirea Horaia, schimonahul Nifon, ajutat de prietenul sau iubit Nectarie, a cumprat o chilie mai ncptoare lng mare, la locul numit
Cuirasa, pe
moia Mnstirii
ajutorul
Lavra, unde se muta cu ucenicii si.
n anul 1850,
prinii Nifon
Nectarie vin n Moldova, sunt hirotonii
::eoi
cer
mitropolitului
Sofronie
Miclescu
domnitorului
Grigore Ghica de la Iai, pentru zidirea unui schit romnesc n Athos. n
urma
i a interveniei ctre Mnstirea conducerea acesteia recunoate chilia Vigla lanicopoli drept schit romnesc. Aici mai fuseser egumeni, Cuviosul Iustin duhovnicul i Patapie ucenicul lui, ntre anii 1810-1825, dar chiliile zidite de dnii ajunseser n
ajutorului primit de 3.500 de galbeni
lavra,
ruin.
i Nectarie au pus temelia bisericii Prodromul, Schitului cu hramul Botezul Domnului. Opt ani mai trziu, n ".S60, biserica era deja pictat. n acelai an, arhiereul Isaia Vicol (ajuns episcop la Roman ntre anii 1868-1878), nsoit de civa clerici i dou sute ce pelerini din ar, sfinete noua biseric i numete pe ieroschimonahul Nifon Ionescu stare al Schitului Prodromul, nmulindu-se clugrii romni
n anul 1852, ieroschimonahii Nifon
in schit,
prinii Nifon
Nectarie au adunat noi ajutoare din
ar
i
au zidit
Schitului
sa.
c:u
corpuri de chilii cu cte
dou
etaje
pe
laturile
de nord-vest
est.
Pe
lng
grija
de
organizare,
Cuviosul
buni
Nifon,
fondatorul
Prodromul, s-a
it
ngrijit
a adunat n jurul
i de ntrirea su pe cei mai
vieii duhovniceti din
obtea
Mai
clugri romni
ce se nevoiau pe
itunci n Sfntul Munte, n frunte cu vestitul protopsalt Nectarie schimonahul. Apoi a rnduit la biseric Liturghia zilnic i pravila ca la marile mnstiri uuuite. De asemenea, ascultrile, masa i ntreinerea erau ntru totul de obte.
Spovedania obtii, care

regulat
numra pn
iar
la
100 de prini
frai, se
fcea
fiecare
sptmn,
Sfnta
mprtanie
clugri
pentru
btrni
ichimonahi se fcea sptmnal,

:
iar
pentru ceilali la
dou sptmni.
Pentru
unavi, stareul a zidit
bolni i
a rnduit
ngrijitori, iar
pentru cei
tineri
cu talent a format
coal
de
muzic
psaltic, vestit n tot Muntele

protopsalt
-u.uos,
sub
conducerea marelui dascl

Astfel, sub
romn,
schimonahul
Kectarie
Creu.
streia ieroschimonahului Nifon Ionescu, Schitul
474
PATERICUL ROMNESC
Prodromul i tria cea mai linitit epoc de armonie i nflorire duhovniceasc din toat istoria sa. n anul 1870, ns, printele Nifon se retrage din streie i revine i ar. Aici ntemeiaz Schitul Bucium de la Iai, ca metoc al Prodomulm. Dup civa ani se rentoarce n Sfntul Munte i se retrage la linite c. ucenicul su ntr-o peter de lng mare, la 20 de minute deprtare dej schitul ntemeiat de el. Alturi avea i un mic paraclis cu hramul Naterei Maicii Domnului", unde svrea pravila zilnic i Liturghia n srbtori. Acolo, n peter, ntre munte i mare, s-a nevoit Cuviosul Nifon ii post i rugciune nc 20 de ani, slvind pe Dumnezeu ziua i noaptea. Iar I anul 1901 i-a dat sufletul n minile Domnului, n vrst de 94 de an; Petera lui se cheam pn astzi Petera Printelui Nifon", iar trupul su i fost ngropat de ucenici alturi, ntr-un loc tinuit, dup dorina sa. Doamne, numr n ceata sfinilor pe Cuviosul Nifon pustnicul!
MITROPOLITUL IOSIF NANIESCU al Moldovei i Sucevei

(1818-1902)
a.
Viaja
al
Moldovei - Iosif al II-lea, Naniescu - numit cr sfnt i milostiv", a fost cel mai strlucit ierarh al Bisericii Ortodoxe Romna din a doua jumtate a secolului XIX, dup Sfntul Calinic de la Cernica. Era fiul preotului Anania (Nane) Mihalache i al prezbiterei Teodosia, satul Razli-Bli, nscut la 15 iulie, 1818. Dup doi ani, tatl su moare,
Acest mare mitropolit
mama
sa
rmne
vduv
cu doi copii,
Ioan
la
Ieremia.
In
anul
1851
ierodiaconul Teofilact, unchiul
su, aduce
Mnstirea
Sfntul Spiridon cu
Iai pe copilul Ioan, pentru a
nva
carte. Aici deprinde scrisul, cititul, tip::,
i muzica psaltic. n anul 1834, ierodiaconul Teofilact este numit egumen \ Mnstirea Sfntul Prooroc Samuil din Focani, unde aduce i pe nepotul s_
In anul 1835, ierodiaconul Teofilact ajunge eclesiarh la Episcopia
Buzului
_
sub vestitul episcop Chesarie,
mpreun cu tnrul
doua
zi
Ioan.
La 23
catedrala
ianuarie, 1835, rasoforul Ioan este
episcopal,
Chesarie,
iar
este
hirotonit
clugrit cu numele de Iosif. diacon. Ca ucenic

Iosif
episcopului
anul
1836,
ierodiaconul
Naniescu intr
n::
Seminarul din
anii
Buzu, atunci nfiinat, pe care i termin n 1840. Apoi, 1840-1847, urmeaz Colegiul Sfntul Sava din Bucureti.
CUVIOS! DIN PRIMA

n anul 1849 este numit
7.
JUMTATE
la
SECOLULUI XX
n
47i
egumen
Mnstirea erbanetii MorunglavuluiBucureti.
imnicu- Vlcea,
iar la
29 august, 1850, este hirotonit preot

la
In noiembrie, 1852, este
fcut protosinghel de Sfntul Calmic, episcopu
Rmnicului. n 1857 este numit egumen
Mnstirea Gienii-Dmbovia
.n
.
dup
4 ani este fcut arhimandrit de mitropolitul primat Nifon

la
:63
egumen
Mnstirea Srindar
din Bucureti. ntre anii
numit r 1864-1870,
irhimandritul Iosif Naniescu a activat ca profesor de religie la Gimnaziu:
jheorghe
Lazr i la Liceul Matei Basarab din Capital, iar ali doi an: 1370-1871) a fost director la Seminarul Central. La 23 aprilie, 1872, arhimandritul Iosif Naniescu este hirotonit arhiereu,
ianuarie,
_ir n
1873, este numit episcop de
Arge. La
10 iunie,
1875, este
ales mitropolit al
Moldovei,
iar la 6 iulie
acelai an este instalat
la Iai.
Timp
de 27 de ani, venerabilul mitropolit Iosif Naniescu pstorete cu o rara
blndee
ctivitate
nelepciune Mitropolia Moldovei. Aici a depus cea mai bogate
rmnnd
duhovniceasc, teologica, pastoral i social din toat viaa sa. pentru urmai un exemplu viu i greu de imitat. La 26 ianuarie, 1902, mitropolitul Iosif Naniescu cel sfnt i milostiv' rrsete pe fiii si duhovniceti i se strmut la ceretile lcauri, pentru i sta n faa marelui Arhiereu Iisus Hristos. Mormntul su se afl n partea de
;
sud a Catedralei mitropolitane terminat de
el.
b.
1.
Fapte
cuvinte de
nvtur
i-i
n ziua clugriei rasoforului Ioan Naniescu, episcopul Chesarie
inut o scurt cuvntare, zicndu-i:

-
i-am
ai
dat numele de Iosif, numele stareului meu.
De
vei
fi
om
de
::eab,
s ajungi ca el!
su.
Iosif
ntr-adevr, cuvintele marelui episcop s-au mplinit cu prisosin n via

ucenicului
2.
Se spunea despre mitropolitul
c, pe cnd
i
era elev la Seminarul
din
_.eas
ct
Buzu i la Colegiul Sfntul Sava, avea o comportare duhovniceasc foarte i nva aa de bine, c pe toi colegii si ntrecea, att cu nvtura, i cu trirea. Pentru aceea era iubit i de elevi i de profesori. 3. La nmormntarea episcopului Chesarie, printele su duhovnicesc, dir
30 noiembrie, 1846, tnrul ierodiacon Iosif rVaniescu a rostit un cuvnt de recunotin i apreciere aa de ales, nct toi cei de fa l-au srutat cu lacrimi.
4.
Se mai spunea despre dnsul

nentrecut. Psaltichia
o.
era
un evlavios
la
slujitor al Bisericii
cntre
nvase de
marele dascl
protopsalt
476
PATERICUL ROMANESC
la
Macarie ieromonahul. Cnd cnta
stran, vocea
lui
duioas umplea
al
biseric
mica
5.
inimile
scotea lacrimi.
Acest smerit
vrednic de pomenire slujitor
Bisericii lui Hris:
avea
nc mare
osrdie pentru cele sfinte. Dumnezeiasca Liturghie o savr
ntotdeauna cu bucurie
nentrecut
predicator
i i
cu ochii umezii de lacrimi. Era, de asemenea, duhovnic iscusit, cutat de mult lume per
Ct a
fost
blndeea
6.
cuvintele
lui.
stare de
mnstiri
a crescut
numeroi
duhovniceti,
att mireni, ct
i clugri.
Timp de opt ani de zile ct a fost profesor de religie, arhimandrit: Naniescu era ce mai iubit dintre profesori. Elevii mergeau dup el i preuiau ca pe un adevrat printe duhovnicesc. Cunotea bine Sfnta Scripturi
Iosif
era
desvrit dascl i
Pe lng
catehet. Cuvintele sale se lipeau de inimile tuturor.
7.
celelalte
daruri,
mitropolitul
Iosif
avea
darul
sfinte:
smerenii
al
ascultrii.
n fiecare
om
el
primea ca din mna Lui. La 10 iunie, mitropolit a Moldovei, a spus printre altele aceste cuvinte: - Datoriile naltei poziii eclesiastice, la care dumnezeiasca providen prin votul domniilor voastre, cheam astzi, cunosc i mrturisesc cu toatl
vedea pe Dumnezeu i toate le 1875, cnd a fost ales n sinod
umilina
8.
sunt mai presus de puterile mele.

ce a fost ales printe
Dup
i pstor
al
Moldovei, mitropolitul
Iosif
Naniescu a plecat cu trenul din Bucureti spre Iai, pentru instalare. En n noaptea de 6 iulie, 1875. n vagon a adormit puin i a visat r: marele mitropolit Veniamin Costachi, care, apropiindu-se, i ddea sfaturi si
smbt,
termine catedrala din Iai nceput de
el.
Acelai
vis 1-a avut n
noaptea aceea
duhovnicul Mitropoliei din Iai, arhimandritul Ierotei Maximescu.
spunea el, am vzut cum n jurul bisericii mari a lui plimbau se doi clugri cu brbile ce strluceau ca argintul ce", sclipitor. i, apropiindu-ma de ei, vada observ unul din ei era nsui mitropolitul Veniamin, pe care l-am recunoscut dup fa, dar pe cellalt nu l-am cunoscut. i mitropolitul Veniamin spunea cu sfieri de
Departe
fiind,
Veniamin
fr s
dureri n glas, celuilalt nsoitor
al lui,
cum aceast biseric nceput de
el
rmas
vnd
neterminat, acum urmaii vor
o scoat
la
mezat.
S drme i s
Veniamin
ceea ce
am
zidit
i cumprat
ce,
eu".
lacrimile mitropolitului
n-au contenit
curg pn
terminnd de nconjurat biserica, a disprut.
Sosind dimineaa, duhovnicul era frmntat de acest vis
dorea
afle
numele acelui clugr ce nsoea pe Veniamin. Dar mare i-a fost bucuria aceeai zi 1-a recunoscut n persoana mitropolitului Iosif Naniescu. El
c n
era
CUVI01 DIN PRIMA JUMTATE

icela
SECOLULUI XX
nimic
la
ce
se
plimba ngndurat
i nu rspundea
toate
tnguir
mitropolitului Veniamin.
Prima grij a noului printe al Moldovei a fost terminarea catedra nceput n anul 1833 de naintaul su, mitropolitul Veniamin Costachi. D pregtindu-se ara pentru Rzboiul de Independen, blndul arhiepiscop amnat nceperea lucrului. Timp de doi ani s-a strduit s mbrbteze credincioi i ntregul cler n lupta dreapt pentru neatrnare naional bisericeasc. Astfel, a fcut apel la toate mnstirile i la preoi adu ajutoare pentru armat, iar pe cei care doreau, i trimitea n ambulane pen ngrijirea rniilor. La apelul mitropolitului Iosif au contribuit cu ajuto toate mnstirile i multe parohii, iar pentru ngrijirea rniilor au plecat Moldova peste o sut de preoi, clugri i maici.
9.
10. n anul 1879,
dup
terminarea rzboiului, mitropolitul Iosif s-a dus
audien
la
primul ministru
s cear ajutor pentru construcia catedralei.

dumneavoastr, dar foarte mare
ani
De
peni
intrnd nuntru, a zis:
- Vin cu o rugminte
noi.
mic pentru
i
-
anume,
ne dai fonduri pentru terminarea Catedralei mitropolita
din Iai,
care zace n
ruin de 40 de
n care
dorm noaptea
vit<
oamenilor.
Nu avem acum
fonduri pentru aceasta! a
rspuns
casierul trezorer
naionale.
-
Dac
ara nu
are bani
construiasc o catedral, a rspuns
hot
mitropolitul, atunci eu mi dau demisia din mitropolie. Poftii crja!
Vznd
catedralei.
rvna marelui ierarh pentru casa Domnului, membrii guvernu

zi
au aprobat n aceeai
fonduri
bneti
cu care s-a
nceput construc
11.
fost
Cea
dinti
grij a mitropolitului
ei
Iosif,
dup
terminarea catedralei,
strmutarea osemintelor primului
Mnstirea
Hristos.
Slatina la ctitoria sa din Iai, n

s-a
ctitor, Veniamin Costachi, de semn de recunotin i dragoste
Aceast strmutare
La 23
aprilie, 1887,
fcut
la
30 decembrie, 1886.
<
12.
sfinit
de ziua Sfntului Marelui Mucenic Gheorghe,
noua Catedral mitropolitan din Iai de ctre 12 arhierei, n prezeni de mii de credincioi. In aceast srbtoare, mitropolitul Iosif a trit c mai fericit zi din viaa lui i a rostit n biseric un cuvnt printesc, inspi:
zeci
de Duhul Sfnt, care a

13.
Iosif,
micat
inimile tuturor fiilor
si duhovniceti.
doua mare
ctitorie a naintaului
a fost Seminarul
su, pe care a salvat-o mitropoli Veniamin Costachi de la Socola. Neavnd un lo<
propriu, funciona cu chirie prin casele negustorilor.
Vznd
aceasta,
bm
478
PATERICUL ROMANESC
cumprat
palatul fostului
el.
mitropolit a
domnitor Mihail Sturza din Iai,
I-
reparat
mutat seminarul n
lui
La inaugurarea noului
local
a vorbi
mitropolitul aceste cuvinte, vrednice de pomenit:
Copilul
Biseric!
n palatul
Ruine
Veniamin a ajuns prin uile oamenilor! Ruine pentr ar! Veniamine, te-am rzbunat! Astzi te- am instala aceluia care te-a amrt i te-a fcut s pleci la mnstire!
pentru
acestui
14.
Sub pstoria
ctitorii
devotat
mitropolit
s-au
restaurat
nc dou
biseric
renumite
din Iai: biserica Sfntul Nicolae
Domnesc i
lui,
biserica Sfin;
Trei Ierarhi.
parohiale,
S-au nnoit, de asemenea cu ajutorul
numeroase
schituri
i mnstiri, cutnd
Iosif
ntru toate
imite pe marele
nainta, Veniamin Costachi.

15.
Mitropolitul
avea din copilrie o deosebit evlavie pentr
moatele Cuvioasei Parascheva din Iai. Ele se pstrau n paraclisul Mnstir: Sfinii Trei Ierarhi. Dar n noaptea de 27 decembrie, 1888, aprinzndu-s. paraclisul, au fost cuprinse de flcri i sfintele moate. Deci, auzir mitropolitul, a venit noaptea acolo descul i, vznd cum arde n foc cel ms de pre odor al Moldovei, plngea ca un copil nemngiat. Dar, potolindu-s focul, prin minune au fost gsite moatele Cuvioasei Parascheva ntregi [ nevtmate. Numai mbrcmintea de argint se topise. Atunci bunul pstor fcut alt sicriu de argint pentru sfintele moate i le-a strmutat n nou catedral, precum se vd pn astzi.
16.
Acest
venerabil
mitropolit
era
un
.
mare
iubitor
de
cntar:
\
bisericeasc. Ei a mpodobit sfintele altare cu cei mai evlavioi

stranele bisericilor cu cei
slujitori,
mai buni protopsalt! El este
cel dinti ierarh roma:
care a binecuvntat organizarea corului vocal n biseric
a ngduit femeile
s cnte
la cor.
mpotriva celor care se opuneau la aceasta,
- Evlavioilor!
el rspundea: La mormntul Mntuitorului au rmas numai femeile, cac
brbaii fugiser
17. Cele
toi! Femeile, cele dinti, au vestit nvierea

ale mitropolitului Iosif erau
Domnului!
mai alese virtui
ns
aceste
dou
sfinenia vieii sale

ierarhii
vremii
sale,
mari virtui a ntrecut pe to a cucerit inimile cele mai mpietrite, a ctigat respect
milostenia.
Cu
aceste
dou
celor mari, a ridicat de jos pe
muli dezndjduii,
a adunat n jurul
su
pe ce
pilej
sraci
i nebgai
seam i
a tras spre Hristos pe
muli cretini cu
vieii sale.
Se spunea despre dnsul era foarte cumptat i cu drear-J socoteal n toate. Dormea noaptea puin i se ruga mult. n fiecare dimineai
18.
la
orele cinci, cnd suna clopotul de Utrenie, el se detepta cel dinti. clopotului din turn,
Apa
numra btile
dac sun
de
trei
ori cte patruzeci
CUVIOI DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI XX

lovituri.
479
Dup
rugciune
citea
viaa sfntului din ziua respectiv, apoi i lua
rasa
venea
la biseric,
Spuneau prinii de la Mitropolie, care i-au fost ucenici, ca mitropolitul Iosif venea zilnic la Sfnta Liturghie, la Vecernie i la Utrenie. Numai dac era plecat undeva sau era greu bolnav, nu venea. Prinii auzeau mai
19.
nti toaca,
apoi
btile
ritmice ale crjei mitropolitului pe mozaicul bisericii.
20. Spuneau
Psaltirii
iari despre
altele,
dnsul
plcea
asculte n biseric citirea

stihiri,
cntarea la stran, n zilele de lucru cnta cu cntreii
rropare, laudri
pe care
le
nvaser i
mirenii.
Dar
cel
mai mult
le
plcea
iraia
cnte fericirile
cntrile Sfintei Liturghii, cci mitropolitul Iosif
bucuria Sfintei Liturghii.

21. Adeseori, bunul pastor
canonice la mnstiri, la schituri inea predici alese i ddea sfaturi duhovniceti, dar niciodat nu aducea la Iai daruri de Ia credincioi, ci, pe
vizite
fcea
parohii.
Sfinea
la
biserici
preoi,
toate le
mprea
vduve i
la orfani.
Nou
Un
ne-a dat
Dumnezeu
din belug, zicea
el.
S dm
Sfintei
la cei lipsii!
22.
loc iubit de linite al blndului ierarh era Schitul Sihla. Aici venea
n fiecare
var
cu diaconii si, se urcau
la
petera
Teodora, fceau
Vecernia, apoi poruncea unui diacon
cnte ectenia ntreit
slavoslovia
mare deasupra stncilor. La urm cntau cu toii le...", apoi coborau spre Mnstirea Neam.
23. Despre acest evlavios
Cmara
Ta, Mntuitoru-
pstor de
suflete
spunea unul din ucenicii si:
- Mitropolitul Iosif avea caliti mari,

zilnic
putea zice apostolice, pentru
cugeta numai
la
ndeplinirea datoriilor sale pastorale.

l
iare
n Hristos
Domnul. Ea
ntrea n luptele vieii,
Credina sa era ea l ndemna la
svrirea
faptelor sale mari
virtuoase. Totdeauna l-am gsit citind Sfnta
Scriptur i mi spunea: - De aici eu nv toate, ntocmai ca

alt carte dect cerul
marele ascet Antonie, care n-avea
i pmntul, contemplndu-le. 24. Cea mai mare fapt bun a mitropolitului Iosif Nanescu, prin care se fcuse tuturor cunoscut i iubit, era milostenia, marea sa oper de caritate cretin. El avea ua i mna deschise pentru mil. Pe lng ceretorii din
ora,
el ajuta
mai
ales pe elevii
i
la
studenii sraci. n fiecare an
mbrca
urmat
zeci
de elevi
studeni i-i
hrnea
buctria
au
Mitropoliei.
Alte sute dintre ei

a fost
primeau bani pentru

ceilali
slujitori
ai
cri i
taxe colare. Exemplul
su
de
catedralei,
precum
fost
arhidiaconul Varlaam Arghirescu, arhimandritul Ioanichie
monahul Ilarion Radu, Grdinaru i alii.
480
PATERICUL ROMNESC
25. Zicea unul din ucenicii si:
- Mila
n
fa
Moldova i
de sraci a mitropolitului Iosif Naniescu a ajuns proverbial n toat ara. Zilnic veneau zeci de nevoiai pentru a prirr_.
mil
din minile
mijlocul celor
mprea
bani.
La nceput singur se cobora din chilie jos pe trepte, o suta de sraci. i mngia cu vorba, i binecuvnta i Niciodat nu ddea sracului mai puin de o pine. B
lui.
pentru o pine!" acesta era principiul
lui.
i
Dac
slab,
termina banii
mruni,
scote
de prin buzunare bani mari
pe toi
alina.
rugciune
de
citire.
Cnd era btrn i

ucenic:
Apoi urca sus n chilia lui nu mai cobora, ci arunca mii
sa sracilor din balconul casei.
26. Spunea
iari acelai
- Aceasta era milostenia lui n zilele de lucru. Duminica, mitropoli
mprea
astfel mila:
ddea punga
cu bani anume destinai printelui Visaric

slujb, iconomul se
Boboc, iconomul mitropoliei.

printele lor duhovnicesc.
Dup
aeza
n portia
d
ia
dos a mitropoliei. Pe acolo treceau toi sracii
i primeau ajutor de
Aa mprea zilnic mitropolitul

27. Spunea ucenicul
-
Iosif leafa sa la sraci.
acestea:
Lunar venea
la el
pentru
mil i Barbu Lutaru,

Venea
vestitul
cntre
du:
Iai,
primea mil. La
Postul Mare:
Nu
urm,
mitropolitul Iosif cerea s~i cnte stihira c:i
pedepsi, Stpne...".
evreul
Rubenaft
regula;
vinerea, pentru
mil. Cu
ajutorul mitropolitului
alt
doctor
el,
s-a cretinat.
Un
i-a nvat fiul carte, a aju^; evreu din Iai venea din trei n trei ani, numai Vel la
pentru ajutor. Cu ajutorul mitropolitului Iosif - zise
urm
- mi-ar-
putut
mrita
cele trei fete". Prin aceasta, pstorul cel
bun imita pe Sfnt.
Ierarh Nicolae.
28. ntr-o srbtoare, spunea ucenicul, ieind mitropolitul din biseric,

boierii
oraului n jurul
le
lui,
l-au nconjurat sracii. Iar el, ca

le
s-i
ascund
fapta
bun,
La
arunca mila
zicea cu asprime:
boieri, la boieri, care
au luat zestrea
Bisericii, zestrea voastr...! C:
venii
la noi?
29. n tot timpul anului, mitropolitul Iosif ajuta elevi

vrstele,
studeni de
le
to
b;
fr
alegere.
Le ddea hran,
Ie
pltea taxele colare,
ddea
de cheltuial, susinea studeni din salariul
mese de lng buctria

cei ce se distingeau la
mitropolitului era
sfritul anului ns, fiecare era dator
n ar i peste hotare. Sala adevrat cantin de coal. s-i nfieze situaia colar. Peni:
su
nvtur,
trimitea pe
moul
Alexandru
s le
cumpe:

cate
SECOLULUI XX
rmai
481
un rnd de haine bune
i cri,
drept premiu. Iar pentru cei
repe-
:eni,
ddea ordin iconomului s le pun o pine n traist i 30. Odat a venit la mitropolit un student i La zis:
- Suntem
trei
s-i trimit acas.
studeni de
la
ar i stm
toi cu chirie ntr-o
cu un singur pat. Suntem nevoii sa dormim cte unul pe rnd.

bani sa
pltim taxa
Mitropolitul,
coal i gazd. dup ce i-a dat de

la
camer mic Acum nu avem
rog, dai-ne
un mic
ajutor.
mncare,
a trimis
pe diaconul su,
Varlaam,
s vad care
este
adevrul. Apoi
1-a trimis
din nou cu bani pentru
un
an de
zile.
- Iat, a spus diaconul,

fiecare,
v trimite mitropolitul Iosif cte 300 de
lei
pentru
s putei continua studiile.
Altdat a venit la el o femeie de la ar, plngnd. De ce plngi, femeie? a ntrebat el. - Mi-a murit vaca i am apte copii. - Iat, mam, ai bani s-i cumperi alt vac. 32. Spuneau preoii catedralei c, uneori, mitropolitul Iosif
31.
-
termina banii
nu avea ce da
la
sraci. Atunci mprumuta bani de la duhovnicul
su,
arhimandritul
salariul, nti
Ierotei,
i mngia
el
pe toi. La sfritul pe
lunii,
cnd primea
i achita
datoriile, apoi miluia
cei care veneau.
33. ntr-o zi a venit la
un
om
plngnd,
s se mrturiseasc.
Ce pcate
ai
De
ce plngi, fiule? 1-a ntrebat mitropolitul.
fcut?
- nalt Preasfiuite,
spovedit,
am
ngropat,
fcut
cel
mai greu
1-a
am slujit ca preot, fr s fiu preot. Am botezat, am am slujit Sfnta Liturghie, am mprtit oameni. Am pcat! Eu cred c nu mai iart Dumnezeu i mi-am
pierdut sufletul.
Dup ce
-
spovedit mitropolitul, s-a gndit puin, apoi i-a spus:
Pregtete-te
vino
Duminic
s te hirotonesc diacon i preot.

mntuiasc un
suflet
Aa
a judecat bunul
pstor ca
de
la
moarte
nu sminteasc poporul
cel binecredincios.
34. Acest venerabil mitropolit era foarte
ajungeau banii pentru haine.

:rimis n loc de salariu,
Iosif,
srac i modest mbrcat, nu-i poart ras veche, i-au un rnd de haine noi, clugreti. Dar mitropolitul
Vznd
unii din minitri
iubind
srcia
lui Hristos, a
vndut hainele
mprit
La
banii la sraci.
mergea la sinod. n oarecare i, vzndu-1 simplu mbrcat, 1-a ntrebat:

35.
mitropolitul
-
Odat
tren
ntlnit
un preot
Unde mergi, printe?
duc
eu ncolo, devale!
482
PATERICUL ROMANESC
crja
Aproape de coborre, mitropolitul i-a luat rasa, potcapul, engolpionul i i se apropia de ieire. Cnd a observat preotul este arhiereu i i-au ieit ali episcopi n ntmpinare, ruinndu-se, ndat s-a fcut nevzut.
36. Altdau,
"
venit la el
un boier care
nu-1
vzuse de
n
mult:
- Ei, cucoane, unde aici
ai fost
vara aceasta?
Apoi,
nalt
Preasfiuite stpne,
se face asta,
am
fost
strintate s-mi caut

pierdei sntatea pe
sntatea.
rog,
cum
dumneavoastr
i cutai
apoi s-o
gsii tocmai
n strintate?
37. Se mai spunea despre dnsul

n toate era foarte
c se
ruga
i
l
citea mult,
mnca puin i
folosea
dup
preuia cel mai mult i 9 un program destul de riguros. Oriunde mergea, purta cu sine un
modest
i cumptat.
Iar timpul
ceas de
mas
cu sonerie
icoana Mntuitorului nostru Iisus Hristos.
38. Blndeea, nelepciunea

l-au
milostenia mitropolitului Iosif Naniescu
fcut cunoscut
i
i
iubit tuturor. In sinod, la guvern, n eparhie, n Iai.
peste tot era cinstit

ascultau sfatul.
respectat.
Toi
ateptau,
rugau
vorbeasc i n
Cuvntul
su
atrna cel mai greu n toate convorbirile.
39. Cea mai mare avere a mitropolitului Iosif era o
bogat
bibliotec, pe
care mai trziu a donat-o personal Academiei

l-au nsoit
Romne. Singurele cri care
pn
la
moarte erau Sfnta Scriptur, Ceaslovul
Vieile Sfinilor.
40.
La 26
ianuarie, 1902, marele mitropolit Iosif Naniescu, acest loan cel
Milostiv
al Bisericii
Ortodoxe Romne,
s-a
mutat
la
Hristos, n ceata sfinilor
ierarhi, plns
de toi sracii
elevii din
lui
credincioii din Moldova. In chilia
oraul Iai, de toi preoii, clugrii i nu s-au gsit dect doi lei!
canonizat
Drept
recunotin,
cel Sfnt".
poporul
1-a
numindu-1
Mitropolitul
Moldovei, Iosif
CUVIOSUL NECTARIE PROTOPSALTUL

Schitul
Romnesc Prodromul-Muntele Athos

(1808-1903)
a.
Viaa
Schimonahul Nectarie Creu a fost unul din cei mai mbuntii clugr: romni care s-au nevoit de-a lungul secolelor n Muntele Athos. S-a nscut n oraul Hui, dintr-o familie de rani credincioi cu mai muli copii. Din botez

se
SECOLULUI XX
era deja
483
numea
ntre
Nicolae.
Fratele
sau mai mare, Alexandru,

4
.
clugr
la
Mnstirea Ciolanu-Buzu,
anii
cu numele de Atanasie 1840-1842, episcopul Sofronie Miclescu
luat
pe tnrul
Nicolae
zipicul
Creu
la Episcopia Huilor, mpreun cu ali muzica bisericeasc. la
tineri,
unde a nvat
este luat de
Apoi ajunge cntre

fratele
o biseric din Galai.
Dup puin timp

De
aici,
amndoi fraii fac o cltorie Ia Muntele Athos i Ierusalim i se rentorc n Moldova, la Mnstirea Neam. Aici, stareul Neonil 1-a tuns n schima monahal cu numele de Nectarie.
la
su
Mnstirea
Ciolanu
i mbrcat
rasofor.
1845, schimonahii Nectarie i Atanasie se duc definitiv la Munte, unde i cumpr o chilie mic lng mare, n partea de rsrit a Athosului, la locul numit Vigla. n aceast colib pustniceasc s-a nevoit Cuviosul Nectarie mpreun cu fratele su 16 ani, ajungnd cel mai mare cntre i protopsalt ai Muntelui Athos din a doua jumtate a secolului XIX.
Prin anul
Sfntul
n anul
1862,
dup
sfinirea bisericii din Schitul Prodromul,
prinii
ali
Nectarie prsesc viaa de pustie clugri romni, unde rmn pn Ia moarte.
Atanasie
vin n schit,
mpreun cu
n anul
1903, Cuviosul Nectarie s-a mutat din viaa aceasta

fratele
a fost
ngropat
la
Prodromul, alturi de
su
Atanasie.
b.
1.
Fapte
cuvinte de
fiind
nvtur
Hui
ca
Tnrul Nicolae,
mpodobit de Dumnezeu cu darul frumoasei
cntri, a fost luat de mic Ia Episcopia din

Astfel, n
nvee muzica psaltic.

cntrii bisericeti,
puin
vreme a deprins
aa
de bine
meteugul
c pe toi protopsalii episcopiei

2.
i-a ntrecut.
Pe cnd era cntre
la biserica
Adormirea Maicii Domnului" din
Galai, a auzit despre aceasta fratele su, Atanasie, din

Deci, ca nu
a
Mnstirea
Ciolanu.
cumva tnrul
nevoitor
apuce vreun drum ru, ndat Atanasie
nclecat pe cal, a venit la Galai i a zis fratelui su: - Nu eti dumneata Nicolae Creu din Hui? - Ba da, i rspunse tnrul.
-
Apoi eu sunt fratele tu, Atanasie. Am auzit i eu am un frate clugr, dar nu-1 cunoteam.
Prof. C. Erbiceanu,
p.
rev.
B.O.R." 1889,
Viaa printelui Schimonah Nectarie Protopsaltul, Sfntul Munte Athos, 410-414; Pr. V. Nicolau, O cltorie la Constantinopol i Sfntul Munte,
Ploieti,
1907; Arhiereul Veniamn Pocitae, Sfntul
Munte
al Athosului,
cu prilejul unei cltorii n
Rsrit, Bucureti, 1939
484
-
PATERICUL ROMNESC
Eu
sunt, i-a
ndat au plecat
3.
rspuns printele Atanasie. Vino cu mine amndoi la Mnstirea Ciolanu.

stareul
la
mnstire!
Vznd
mnstirii smerenia tnrului Nicolae i frumuseea
cntrii sale, 1-a mbrcat n
ras i
1-a
pus
cnte la biseric. Apoi, sos:r_:
hramul Mnstirii Cldruani, a
fost invitat
rasoforul Nicolae cu fratele

.
su
Atanasie de
la
Ciolanu.
Deci,
meteugul
cntrii,
ieromonahul
fratele
Macarie,
ia
Mitropolia din Bucureti, a voit s-1
uimind pe toi cu glasul su i dasclul de psaltichie de cu sine i s-1 fac dascl i protopsal:
Dar printele Atanasie i

lumi, au lsat toate
4.
su
Nicolae, neiubind cinstea
slava aces:t
s-au dus la Sfntul Munte.
Rasoforul Nicolae, fiind ns prea tnr, n-a fost primit n Mumele Athos. Deci, a plecat cu fratele su se nchine la Mormntul Domnului
Moldova, la Mnstirea Neam. Aici, auzind stare; _ frumuseea cntrilor lui i vzndu-i rvna pentru sfintele slujbe, ndat 1-a fcut clugr. Apoi, mai zbovind puin, prinii Atanasie i Nectarie au slobozii se ntoarc iari n Muntele Athos.
apoi
s-au
ntors
n
:'-
5.
La
chilia Vigla de sub vrful Athosului, a petrecut
printele Nectar;
siha
cu fratele
atonii.
iar
su
16 ani de zile n
aspr nevoin, asemenea marilor
Toat sptmna o petrecea cuviosul n rugciune, neieind din ci i srbtori venea la Schitul Prodromul, care pe atunci zidea, i cnta la biseric ca un nger n trup". 6. Se spunea iari despre dnsul c, de la nceputul Postului Mare.
n
Duminici
mai ieea din pustie pn la nvierea Domnului, ci sttea la chilie n posi rugciune, hrnindu-se numai cu bob muiat n aceste 40 de zile". Iar Sfintele Pati veneau amndoi fraii la Schitul Prodromul i se mprteau Trupul i Sngele Domnului nostru Iisus Hristos.
7.
Spuneau ucenicii
la
lui
ca printele Nectarie,
ct a stat
n pusri
i
dobndit de
Dumnezeu
darul lacrimilor
Iisus, care se
svrete
nencetat cu
i mintea i
al
preasfintei
rugciuni
cu inima. Dar despre
aces
tainic lucrare btrnul niciodat nu vorbea.

8.
meteugul
cntase
a
alt
Tot acolo n pustie a deprins Cuviosul Nectarie n chip desv cntrii bisericeti pe psaltichie. Fiind nzestrat de Dumneze_
glas ngeresc
i nvnd bine limba greac, cnta aa de minunat, cum nu clugr n tot Sfntul Munte. De aceea, clugrii atonii l m
i
doilea Cucuzel"; alii

l
spuneau Privighetoarea Sfntului Munte*

Nectarie, carul
l
clugrii romni
9.
numeau Privighetoarea Moldovei". Vestindu-se n Muntele Athos c un valah, anume

altul
de bme, nct nu se afl
asemenea
lui",
prinii greci
chemau

mnstirile
cntrei.
10.
lor sa cnte la praznicele
Iar
SECOLULUI XX
4S5
printele Nectarie,
mprteti i i fceau loc ntre cei dinti mpreun cu fratele sau Atanasie, se duceau
cu dragoste
s slveasc pe Hristos.
.
a fost chemat la hramul Mnstirii Iviru, Acolo a cntat att de frumos, nct toi se cucereau de darul ce i-1 dduse Dumnezeu. Auzind de aceasta, clugrii lavrioi l-au chemat i la hramul Mnstirii Lavra, de ziua Sfntului Atanasie cnte n limba greac o cntare al Atonului. Iar la slujba iitiei, i-au dat frumoas ce se numete Matima". i a cntat printele Nectarie cu aa bun toi alergau vad cine cnt" i l ntocmire i cu dulce i minunat glas,
Odat, Cuviosul Nectarie
Adormirea Maicii Domnului"
numeau Noul Cucuzel".

Altdat, prinii Nectarie i Atanasie au plecat de Sfintele Pati la s se nchine la Mormntul Domnului. Atunci a rugat printele Atanasie pe proiestoii greci s-1 primeasc i pe fratele sau sa cnte ia Sfntul Mormnt. Ei ns nu l-au primit, socotind nu tie s cnte. La urm i-au
11.
Ierusalim,
dat voie.
pelerinii
cnd
a nceput
Cuviosul Nectarie a cnta
a slvi pe Hristos,
i slujitorii se urcau pe strane i prin galerii mai auziser vreodat o cntare aa de minunat.
12.
s vad cine
cnt,
c nu
Vznd
proiestoii atonii ca numele printelui Nectarie se fcuse

ei
cunoscut n tot Muntele Athos, unii dintre

lui.
s-au umplut de zavistie asupra

Iviru,
Deci, fiind chemat
odat
la
hramul Mnstirii
au venit
i civa
Cucuzel
protopsalt! de la Constantinopol
s vad cine
s
este acel
aa
de
vestit
Valahul".
cnta Cuviosul Nectarie la strana stnga,
iar
grecii Ia strana
dreapt. Iar la sfritul privegherii de toat noaptea, pe cnd se cnta slavoslovia, protops alii greci n-au mai putut cnte de oboseal i au ieit din biseri-
c. Printele Nectarie ns,
fiind ntrit de
Maica Domnului,
a cntat
pn
dimi-
nea
din
|
la,
sfritul Liturghiei, nct pelerinii venii la
hram
se urcau pe ferestre
afar s-1 asculte i s-1 vad cntnd. La urma toi proiestoii au zis: - Cu adevrat nu este altul mai desvrit ca Nectarie Valahul. El protopsalt i dascl al Sfntului Munte!
este
13. Pentru darul lui Dumnezeu care era n Cuviosul Nectarie, l aveau la mare evlavie toi proiestoii i clugrii din Sfntul Munte i l numeau *NouI Cucuzel", protopsalt", dascl" i musico-loghiotatos", adic preanvat n muzic, n tot Sfntul Munte. i nimeni nu ndrznea a se numi cntre desvrit pn nu venea la printele Nectarie s-1 cerceteze. Dac compunea
cineva o cntare
i, de zicea
sale
nou,
apoi nti o aducea la printele Nectarie ca sa o

o tiprea, iar de nu, o lepda.
vad,
c este bun,
Pn
la sfritul vieii
veneau oamenii din toate prile, numai ca s-1
aud
cntnd.
486
14.
PATERICUL ROMANESC
Aa
a petrecut Cuviosul Nectarie n chilia Vigla,
cu fratele
su
i n mngierea Duhului Sfnt, pn n anul 1862, cnd s-a sfinit biserica de la Schitul Romnesc Prodromul. Apoi s-au aezat amndoi n schit. i a rmas schimonahul
Atanasie, n nencetat rugciune, n cntri dumnezeieti
Nectarie n Prodromul
cu
nc 40 de ani, pn la sfritul mult smerenie mpreun cu toi fraii i prinii.

15. Spuneau ucenicii Cuviosului Nectarie
-
vieii,
fcnd
ascultare
aceste cuvinte despre dnsul:
adpai n De multe
sfnta
Niciodat nu l-am vzut rznd sau glumind, ci ochii n jos avndu-i lacrimi, gndind la nfricoata judecat a lui Dumnezeu ce va sa fie.
ori ofta cu
greu
slobozea lacrimi din ochii

sculptor foarte
lui.
Avea
nencetat
rugciune
gur. Era
bun de cruci de lemn; tia i
mreji a mpleti
16.
ibriin a toarce.
lui
Spuneau iari ucenicii
printele Nectarie avea mare evlavie
ctre Preasfnta Nsctoare de Dumnezeu. Cci, cu ajutorul ei a dobndit darul rugciunii lui lisus i a nvat n chip desvrit cntarea bisericeasc. Tot cu puterea ei a fost izbvit de otrvire i de zavistia oamenilor i a viclenilor diavoli. Pentru aceasta a compus n cinstea Maicii Domnului cele mai alese axioane, iar la praznicele ei cnta ca un nger de frumos".
Cnd a venit Cuviosul Nectarie la Schitul Prodromul n-a aflat nici o cntare n romnete", dup cum se cnt n Sfntul Munte, i ndat s-a pus cu multa silin i a tradus toate cntrile din grecete n romnete, iar pe unele le-a compus din nou. Dup ce intra n chilia lui, se apuca de scris i de tradus cntri bisericeti care i se preau mai frumoase, pentru a mpodobi Biserica lui Hristos ca pe o adevrat mireas".
17.
Ct a trit Cuviosul Nectarie Protopsaltul

Doxastarul
Penticostar.
la
la Schitul
Prodromul, a
scris
toi sfinii de peste an care au privegheri, precum
la
Triod
mai
scris stihiri la toi sfinii,
precum i
polielee, heruvice,
axioane
chinonice.
scris
nc
la
anixandarele mari
mici
pus Prohodul
ale
Domnului pe
18.
psaltichie.
Acestea sunt cele mai importante contribuii
schimonahului Nectarie
Creu
mbogirea
Cuviosul
muzicii psaltice romneti.

Nectarie
a
La
Schitul
Prodromul,
format o
coal
de
psaltichie pentru
prodromii
duhovnicesc
c
al
avea
clugri, renumit n tot Muntele Athos. Spuneau clugrii pn la 70 de ucenici pe care-i nva meteugul
cntrii bisericeti.
Clugrii romni,
greci,
rui,
bulgari,
la
macedoneni i srbi, toi ci voiau s devin psali desvrii, veneau Prodromul i luau lecii de la vestitul dascl Nectarie.
Dintre ucenicii si, care au ieit psali vestii n
tiu numai civa: Cosma,
ntiul proiestos la
mnstiri e atonite, Mnstirea Iviru; Maxim,

1
se
la

Mnstirea Esfigmenu;
Metodie,
la Schitul
SECOLULUI XX
48:
ieromonahul Damaschin
i Dorotei, la Mnstirea Dionisiu; i monahii Teofil, Antonie, Ilie, Hrisant, Serafim : Sfnta Ana. Muli ns dintre ei au fost uitai. n Schitu
Paisie ieromonahul
Prodromul, cei mai alei cntrei romni formai de printele Nectarie au fosi ieromonahii Calinic i Gherontie i monahii Calistrat, Isihie, Climent, Iacob,
Nazarie, Grigorie
din Bucureti.
19. Cei care l-au cunoscut personal spuneau i aceasta despre el: - Printele Nectarie protopsaltul este de statur nalt, om frumos i
Daniil, care
mai
trziu ajunge protopsalt la Mitropolia
plcut
lina.
la
fa, btrn
peste 70 de ani (n 1889).

nici o
Vocea
sa este
sonor, dulce i
Cntnd, nu se observ
el cel
nu este
de
are
care cnt. Toate cntrile
micare pe figura lui, aa s-ar prea ca compuse de el sunt line i fr figuri,
dar ntrunesc seriozitatea

a-1
plcutul.
De
aceea, asculttorii nu se pot dezlipi
auzi cntnd.
Modulaia
vocii este
aa
de
desvrit
la el, nct,
dei
un volum de voce puternic, nu ntrebuineaz

20. Spuneau
n cntrile bisericeti decl
att ct este
necesar n deteptarea simului religios prin cntare.
clugrii din
cu gndul
Schitul
Prodromul
c schimonahul
Nectarie nu
cu
lipsea
niciodat de
la slujbele bisericeti. la cele
Tot timpul sttea
la locul lui,
privirea n jos
de sus; ori cnta, ori
svrea
tain
rugciunea minii.
21. Spuneau
despre cele
chilie
iari pmnteti
printele Nectarie era foarte blnd
tcut,
iar
la
era cu totul indiferent.
nu vorbea, deloc, amesteca niciodat ntre

ei,
fr
La ascultare, la biseric, numai de mare nevoie. De asemenea, nu
se
cei care
ci
tcnd
se ruga pentru toi.

lui
fceau tulburare n obte i se dezbinau ntre Prinii numai ct l vedeau, se cucereau de

ani,
i-a
blndeea feei
22.
se
mpcau
unii cu alii.
Cnd printele Nectarie avea 90 de

zi,
rnduit
stareul pe
monahul Arcadie s-1 ngrijeasc.

ntr-o
fiindu-i
ucenicul
la
compunea o stihir
intrat la el n chip
n cinstea Maicii
de
om
nfricoat
ascultare, btrnul sttea n chilie i Domnului. Deodat, vrjmaul diavol a apucndu-1 cu minile de haine 1-a trt
afar pe pietre, ca la 2 km, pn la malul mrii, vrnd s-1 nece n valuri. Dar cuviosul cernd cu lacrimi ajutorul Maicii Domnului, ndat i-a aprut la liman Preasfnta Fecioar Mria n chipul icoanei fctoare de minuni numit Prodromia". Atunci diavolul 1-a lsat i s-a fcut nevzut. Dup un ceas, 1-a gsit ucenicul zcnd la pmnt, zdrobit i abia viu. Apoi, ridicndu-1, La dus la chilie i 1-a ngrijit pn s-a fcut sntos.
488
PATERICUL ROMNESC
23. n vara anului 1903, Cuviosul Nectarie Protopsaltul s-a strmutat la
fiind n vrsta de
venicele lcauri,
95 de
se
ani,
din care 15 de ani de nevoina

n
clugreasc.
Prodromu,
Astzi
osemintele
sale
odihnesc
cimitirul
lui
Schitului
iar sufletul
su cnt
n cer
cu sfinii mririle
Dumnezeu.
IEROSCHIMONAHUL VASIAN PANAITE

Egumen
al
Schitului
Poerov-Neam
timp de 52 de ani, un mare
(1821-1903)
Cuviosul ieroschimonah Vasian a
fost,
egumen i duhovnic
n
al
Schitului Pocrov. S-a
nscut
n satul
anul
1821,
din
prini sraci i
lui
credincioi.
Filioara-Neam, Cunoscnd mnstirile
dimprejur, de mic cretea n inima

doi ani este tuns n schima
dragostea de Hristos.
In anul 1840 a intrat n nevoina
clugreasc
la
Mnstirea Neam.
iar
Dup
i
monahal
cu numele de Vasian,
din anul 1843
devine ucenic
al
marelui stare Neonil,
mpreun cu monahii
Neofit Eliade
Teofan Cristea. Murind stareul n toamna anului 1853, printele Vasian a fost hirotonit preot i numit egumen la Schitul Pocrov. n aceast renumit sihstrie s-a nevoit ieromonahul Vasian, ca egumen, duhovnic, preot slujitor i sfetnic pentru toi, timp de 50 de ani.
Dup
de monahi
ce rennoi biserica
chiliile,
adun
n jurul
schimonahi, din cei mai iubitori de

si,
su o obte de peste 20 linite i nevoina. mpreun
cu ucenicii
egumenul Vasian
a
s-a
strduit
mplineasc
ntru
totul
aezmntul
episcopului de
Roman, Pahomie,
iasat
cu testament
ctitoriei sale,
adic pzirea cu sfinenie
slujbelor bisericeti,
petrecerea clugrilor n
desvrit via de obte, mncarea de smbta i Duminica dezlegare la brnz i

iaz pentru
post cinci zile pe

lapte.
sptmn,
iar
Pentru nevoile schitului, printele Vasian a plantat livad de meri, a spat
pete
si
format o vestit prisac cu 200 de

arhondaric
stupi.
Iar pentru
nou, unde adpostea i ospta gratuit pe toi cei care ajungeau la schit. Aceeai grij avea printele Vasian i pentru cei civa pustnici care se nevoiau n pdurile din jurul Pocrovului, dndu-le hran i cele de trebuin. Viaa duhovniceasc de rugciune i de linite din aceast sihstrie, ca i blndeea i buntatea stareului Vasian, s-au fcut repede cunoscute peste tot. Clugri i starei din mnstiri, episcopi i sihastri, preoi i credincioi, rani i oreni, oameni simpli i nvai gseau n printele Vasian de la
primirea nchintorilor a fcut
CUVOT DIN PRIMA JUMTATE

Pocrov un adevrat
slujitor
al
SECOLULUI XX
i un
48
iscusit
lui Hristos,
un
sfetnic nelept
rrinte duhovnicesc. Timp de 50 de ani, acest smerit egumen a stat neobosit, ziua i noaptea, naintea Domnului i a oamenilor, rugndu-se pentru toi,
sftuind, spovedind
n
i hrnindu-i
cu minile
sale.
primvara
anului 1903, Cuviosul Vasian s-a fcut schimonah, iar ctre

5
.
:oamn
s-a dus la Hristos, pentru a lua plata ostenelilor sale
IEROSCHIMONAHUL SAVA POPESCU

Mnstirea Stnioara-Arge
(1830-1904) 6
Acest cuvios printe a fost un vas ales pe muli cu nevoina, cu tcerea, cu linitea Printele Sava era fiul cel mai mare
satul
al
monahismului nostru, ntrecnd

cu lucrarea minii.
preotului Nicolae Popescu, din
i
al
Buceneti-Arge,
plaiul
Lovitea. Tatl
su
1-a
dat la Seminarul din

sau.
Rmnicu-Vlcea cu gndul s-1 fac preot i s-1 lase urma n locul :nrul tefan, fiind chemat de Dumnezeu la nevoina clugreasc,
ani a
Dar
doi
dup
prsit
seminarul
s-a dus la
Mnstirea
Stnioara. In secolul XIX,
aceast mnstire era cea mai vestit sihstrie din. ara Romneasc. Loc ci de acces, cu rnduil de via atom't, unde nu mtra retras de lume, parte femeiasc. Pentru linitea i rnduiala acestei mnstiri, nu puini
fr
clugri
iubitori de Hristos se nevoiau aici.
n aceast sihstrie a intrat
tnrul tefan, prin anul 1850.
Dup
trei
ani de ascultare a fost clugrit, primind numele Sfntului Sava cel Sfinit.
Mai
trziu,
vznd
diacon
stareul buna lui aezare n
rvn
pentru cele duhovniceti,
Mnstirii Stnioara. Ziua i noaptea zbovea n biseric, slujea cu evlavie cele sfinte, cnta frumos, vorbea puin cu oamenii i permanent cu Dumnezeu. In chilia lui nu primea niciodat pe nimeni. Acolo, ca ntr-o biseric de tain, se ruga nencetat, vrsa netiute lacrimi, aduga multe metanii i privegheri de toat noaptea i se mprtea
1-a hirotonit
preot n obtea
din bucuriile Duhului Sfnt.
Auzind de petrecerea fiului su, preotul Nicolae Popescu s-a dus i el la s-a clugrit cu numele de ieromonahul Nifon. Apoi i fiul cel mai mic, lsnd seminarul, s-a clugrit tot la Stnioara, cu numele de
mnstire i
1946, p.
5
Arhm. V. Vasilache, Vasian de la Pocrov, 52-64
n Prinos nchinat Patriarhului
Mcodim, Bucureti,
Dup mrturiile
ucenicului
su, Arhim. Grigore Uriescu, stareul
Schitului Trivale-Piteti.
490
PATERICUL ROMNESC
mpreun, printele Nifon cu
Atanasie. Acolo s-au nevoit
Atanasie, mai bine de 30 de ani, slvind pe
Dumnezeu i
si, Sava : rugndu-se pentru

fiii
oameni
La cererea
1863
Sfntului Ierarh Calinic, ieroschimonahul Sava s~a dus n anul
ajute la organizarea
Mnstirii Frsinei. Ca printe duhovnicesc m
20 de ucenic:, a ntemeiat viaj de obte, a rnduit slujbe dup tipicul Muntelui Athos, ape: s-a ntors iari la metanie. Dup civa ani, ieroschimonahul Sava a Iod rnduit stare la Mnstirea Turnu, pe care o povuiete cu aceeai blndee nelepciune timp de aproape patru ani de zile. Apoi, lsnd alt stare n locul lui, se retrage din nou la fericita linite de la Stnioara. n anul 1890, ieromonahul Nifon se mut la cele venice n vrst de 9.
acestei sihstrii, timp de patru ani a adunat n jurul
la
su pn
de
ani, iar n anul
1895, Cuviosul Sava este rnduit stare n
mnstirea
a renunat
de
'.i
metanie. Dar, fiind smerit
iubitor de linite,
dup puin
i
l
vreme
aceast blndeea
cinste,
alegndu-i tcerea
lui, tot
i
l
nencetata
i nevoina
soborul
iubea
rugciune. ns, pentr. avea de duhovnic. La fel
cutau i mirenii pentru sfat i mngiere. Ajungnd la btrnee, printele Sava a petrecut ultimii ani numai n i rugciune, fiind ngrijit de fratele su, Atanasie. Iar cnd i-a sir
aproape, a primit Preacuratele Taine, apoi a chemat pe stare mnstirii i i-a spus: - Printe stare, sfritul meu s-a apropiat. Iertai-m pe mine pcate binecuvntai, cci astzi trebuie s stau la judec de tot ce v-am greit i
sfritul
naintea lui Hristos!
Nu
m m
uitai la sfintele rugciuni.
zis
Apoi, dndu-i ultima srutare i plngnd unul pe grumajii celuilalt, ctre fratele su: - Printe Atanasie, duc la Domnul s dau socoteal de faptele mek Pomenete-m permanent la biseric, iar trupul meu ngroap-1 alturi de tat
nostru, ca
fim
dincolo
mpreun cum am
fost
pe pmnt. Aprin:
lumnarea n sfenic
du-te la chilie
s te rogi pentru mine!

:
schimonahul Atanasie 1-a gsit Cuviosul Sava adormit n Domnul, cu lumnarea lng el. Apoi, fcnd slujbi prohodului dup rnduial, 1-a ngropat lng altarul Bisericii, alturi
cteva clipe,
ntorcndu-se,
Dup
ieromonahul Nifon.
SECOLULUI XX
491
CUVIOSUL DOMETIE MONAHUL Mnstirea Neam

(t
1905)
Spun prinii c n obtea Mnstirii Neam se nevoia, n a doua jumtate XIX, un clugr foarte evlavios i nebgat n seam, cu numele Dometie, De 60 de ani fcea ascultare la vitele mnstirii, crnd resturi de mncare de la buctrie i zicnd nencetat rugciunea lui lisus, n deplin tcere i mulumire duhovniceasc. La chilie nu avea dect rasa, Ceaslovul i Psaltirea. Iar pentru nu auzea, prinii i spuneau Dometie cel surd de la vcrie", ca s-1 deosebeasc de ceilali clugri cu acelai nume. n anul 1905, ntr-o zi de toamn, a zis eclesiarhul mnstirii ctre toi: - Prinilor, a murit Dometie cel surd de la vcrie. L-am gsit n chilie,
a secolului
cu Psaltirea
Psaltire
n
lng
el
i l-am aezat
n pridvorul bisericii.
Care voii
este
citii la
la
noaptea aceasta
lng printele Dometie, cum
obiceiul
clugri?
Ii citesc eu la Psaltire! a rspuns ieromonahul Ioanichie Moroi. La miezul nopii, cnd au venit clugrii la Utrenie, toat biserica era plin de bun mireasm. - De unde este aceast mireasm duhovniceasc n sfnta biseric?
ntrebau pe ieromonahul Ioanichie.
ieit din sicriul printelui Dometie! rspundea
el.
Atunci clugrii, nelegnd

- Cuvioase
c 1-a proslvit
lui
Dumnezeu
ca pe
un
sfnt,
au
nceput a face nchinciuni mprejurul sicriului, zicnd:
printe Dometie, roag-te
Dumnezeu pentru
noi!
Apoi,
aducndu-i
Psaltirile, s-au rugat
s-au adunat att de muli, nct
toat noaptea pentru odihna sufletului su. i nu mai ncpeau n pridvor i n naos. De
aceea unii citeau ia Psaltire n jurul bisericii.
n timpul nmormntrii, trupul monahului Dometie a rspndit din nou
bun mireasm.
Atunci arhiereul Narcis Creulescu, stareul mnstirii, a
rostit aceste cuvinte:
- Vedei, prinilor,
care nu caut rsplat de la oameni, ci de la singur lisus Hristos? Printele Dometie cel srac acum s-a mbogit! Printele Dometie, pe care nimeni nu-1 bga n seam, acum se roag n cer pentru noi. Cci aa proslvete Dumnezeu pe
crtire?
cel ce se
fr
Vedei pe
cum proslvete Dumnezeu pe cel ce roag nencetat, cu rbdare i
face ascultare
clugrii
cei
smerii
asculttori!
492
PATERICUL ROMNESC
SCHIMONAHUL ATANASIE POPESCU

Mnstirea Stnioara-Arge
(t
1907)
mai mic al preotului Nicolae Popescu. bun cu iero schimonahul Sava din Mnstirea Stnioara. Tatl su, dup ce 1-a dat la Seminarul din Rmn^cuVlcea, s-a clugrit la Stnioara cu numele de Nifon i se nevoia acolc mpreun cu fiul cel mai mare. Dar nici copilul cel mic n-a voit rmn n lume, c, dup ce 4 clase de seminar i deprinse bine psaltichia, se duse i el la Mnstirea Stnioara, pentru a cnta toat viaa lui Hristos. Acolo i ntrecea pe toi cu frumuseea cntrii, cu rvna pentru cele sfinte i cu ascultarea- Tatl su ;
din
Schimonahul Atanasie era fiul comuna Bucene ti- Arge i
cel
frate
nv
zicea la nceput
1-a lsat.
Stareul,
fac preot, dar el vznd nevoina lui,

se
a dorit
se
1-a tuns n
clugreasc. Atunci tat". schima monahal cu numele
de Atanasie.
ntr-un cuget,
un lucru minunat a vedea pe tata cu cei doi fii slujind ziua i noaptea, lui Dumnezeu. ns printele Atanasie ntrecea
era
la
pe ceilali cu osrdia
n
rugciune, cu smerenia
cu tcerea.
mnstire
era iubit de toi, mai ales pentru
dou
daruri duhovniceti.
de
Citea la stran foarte clar
frumos,
fr nici
tipicar,
citit
greeal, i cnta ngerete,
mica
inimile tuturor. Era
nc bun
ascultare pe care a dus-o toat

lui
viaa. Cincizeci de ani a cntat
printele Atanasie n Biserica
Dumnezeu,
Sfnt.
fr
a iei
a dobndit de la
vreodat din mnstire. Iar pentru smerenia inimii lui. Hristos darul nencetatei rugciuni i mngierea Duhulu:
Iat ce spunea despre el arhimandritul Grigorie Uriescu: - Pe printele Atanasie l-am cunoscut i am trit cu dnsul la Mnstirea Stnioara, prin anii 1900-1905. Era foarte corect. Nu se amesteca l treburile altora. n afar de mnstire, la sat sau ora n-a mers niciodat Pzea orele de slujb i totdeauna, mpreun cu fratele su, Sava, erau ce;
dinti la biseric.
Locul
lui
era n strana stng. Citea canoanele
cnta, dar
nu greea cu nimic la citit, nici altora nu le fcea observaie dac greeau. La ascultare nu deschidea nici o vorb cu alii. Rspundea numai dac era ntrebat. Iar n chilia sa, vecin cu a fratelui su, nu primea pe nimeni.
iar trupul lui a fost
toamna anului 1907, Cuviosul schimonah Atanasie s-a dus la Hristos. ngropat alturi de tatl i de fratele su. Odihnete, Doamne, cu drepii pe adormiii robii ti, Cuvioii Nifor.
n
Sava
Atanasie!
A SECOLULUI XX
493
ARHIMANDRITUL CHIRIAC NICOLAU Mnstirea Neam

(1839-1907)
Acest cuvios printe arhimandrit din
Mnstirea Neam
rmas
memoria urmailor si, mai ales prin faptele sale de binefacere i milostenie cretin ce se cuvin a fi pomenite. Era de loc din satul Humuleti. In Rzboiul de Independen din anul 1877 a fost pe cmpul de lupt, ca ordonan a unui general. Apoi, mbolnvindu-se generalul i simindu-se aproape de moarte, a ncredinat ordonanei sale o suma de bani, cu obligaia de a-i folosi n opere
de binefacere cretineasc.
Dup
frate
n
rzboi, sergentul Constantin Chiriac se ntoarse acas
i intr
ca
obtea Mnstirii Neam. Stareul Timotei, vznd ascultarea i osrdia sa la cele duhovniceti, 1-a fcut clugr, apoi diacon i preot. Cutnd s mplineasc cu neptat contiin rugmintea generalului mort
departe de
ar,
ieromonahul Chiriac Nicolau a
folosit banii
ncredinai pentru
alinarea bolnavilor
luminarea copiilor netiutori de

se
carte.
n anul
1895 a construit o
Vntori-Neam, precum
bibliotec de sute de
vede
coal primar pn astzi, i
cu 4 sli de clas n satul

a nzestrat-o
cu o preioas
cri
ieite din vechile noastre tiparnie bisericeti.
asemenea, a donat o alt
sum
de bani
la Spitalul public
din Trgu
Banii
De Neam,
i-a
pentru mngierea bolnavilor
efectuarea unor nnoiri.
rmai
mprit
la
mnstiri i
1890,
biserici pentru odihna sufletului celui rposat.

fost
n anul
ieromonahul Chiriac Nicolau a
fcut duhovnic i
Mnstirii Neam i civa ani arhimandrit de scaun al i Dunrii de Jos. Timp de aproape 20 de ani, ct a mai trit, a svrit cu mult evlavie cele sfinte, fiind nelipsit de la biseric i ndeletnicindu-se cu sftuirea i mrturisirea credincioilor i a clugrilor,
arhimandrit n obtea
Episcopiei Ismailului
care
aveau ca pe un bun printe duhovnicesc. n anul 1907, arhimandritul Chiriac s-a dus la Hristos, primeasc plata ostenelilor sale.
l
IEROSCHIMONAHUL NECTARIE Mnstirea Alma-Neam

(1835-1912)
Printele Nectarie a fost un mare duhovnic
Trotuului.
isihast.
Era de loc de pe Valea
Dup
armat
s-a
fcut clugr
la
Mnstirea Bogdana-Trgu
494
PATERICUL ROMNESC
Ocna. Dar, fiind foarte rvnitor pentru neprihnita linite, s-a retras n Munii Cainului i acolo s-a fcut sihastru renumit. Mai mult de 20 de ani s-a liniti: schimonahul Nectarie n pdurile seculare din Munii Cainului, unde se
nevoiau
In
ali
clugri
iubitori
de Hristos. Acolo a gustat Cuviosul Nectarie
din dulceaa linitii

anul
a deprins lucrarea cea de tain a rugciunii lui lisus.
1882,
starea Mnstirii
Alma-Neam,
i-a
tefnescu,
chemat
1-a
rmnnd
fr
ei
preot,
cerut
episcopului
schimonahia Suzana de Roman.
Melchisedec, - fratele
la sine
un duhovnic bun. Atunci episcopul j pe printele Nectarie din Muntele Cain, 1-a hirotonit preot : trimis duhovnic la Mnstirea Alma.
- s-i dea
Timp de 30 de
printe
duhovnicesc
Iar
ani, acest smerit isihast a fost singur slujitor,

al
sfetnic
la
i
de
Mnstirii Alma,
care
numra pn
40
clugrie.
nevoina duhovnicului Nectarie era aceasta: Sfnta Liturghie i toat rnduiala cu mare evlavie. Restul timpului l petrecea singur, n cugetri dumnezeieti i n lucrarea rugciunii lui lisus. n chilie nu primea niciodat pe nimeni. Spovedania soborului o fcea sptmnal n biseric. Nimeni rjtu-I vedea vreodat rznd sau vorbind cuvinte de prisos. vorbea foarte puin i cu mult nelepciune. Mncare primea o singur dat pe zi, iar de avea ceva de prisos, mprea la sraci i la maicile btrne. Noaptea o petrecea n rugciune i n citirea Sfintelor Scripturi. Spre ziu adormea dou-trei ore, apoi venea la biseric. Pentru sfinenia vieii lui, printele Nectarie era foarte iubit i cutat de credincioi. Pe unii i spovedea, pe alii i sftuia, celor bolnavi le citea i, dup mrturia ucenicilor lui, muli se vindecau de suferinele lor. n anul 1910, iero schimonahul Nectarie s-a mbolnvit de picioare. Zi i noapte se ruga n chilie, nu mai putea merge la biseric. Iar n ultima noapte a vieii lui a zbovit multe ore n genunchi, vorbind cu cineva nevzut. Dimineaa, maicile l-au ntrebat: - Cu cine ai vorbit ast noapte, printe Nectarie, toat noaptea vorbeai
Zilnic
svrea
singur?
am vzut, pe un cmp ntins, o mulime de oameni pe care i-am spovedit n via, dar care nu i-au fcut canonul, ci au murit sub canon. Toi rugau s-i dezleg de canon, ca se nvredniceasc de cunun. Cu dnii am vorbit toat noaptea aceasta! Dup un ceas, Cuviosul Nectarie Ieroschimonahul i-a dat duhul n minile Domnului i a fost
- n noaptea aceasta
goi,
nmormntat alturi de biseric. Era n vara anului 1912.
A SECOLULUI
XX
MOUL GHEORGHE LAZR

Mnstirea Vratec
(1846-1916) 7
a.
Viaa
Lazr
este modelul adevratului pelerin
el
Credinciosul Gheorghe
Prin trirea
sa
rou
formeaz un exemplu unic n v Bisericii noastre din ultima sut de ani. duhovniceasc a Moul Gheorghe Lazr, cum se spune pn astzi, s-a nscut n corn ugag, judeul Alba, n anul 1846. Cnd avea vrsta de 24 de ani, prinii
cu
totul
aleas,
l-au
sa,
cstorit
l-au lsat
motenitor
averii lor.
a trit n nsoire cu
ferr.
Pelaghia, aproape 20 de ani, fiind binecuvntat de
Dumnezeu cu
ci
copii.
Ducea o
via
cretineasc aleas,
muma
cinstit, n rugciune,
post
milostenie. ndeletnicirea lui era creterea vitelor.
Mormntul Domnului i a rmas mnstirile din pustiul Iordanului i al Snciiului peste un an de zile. Apoi nevoit un an i jumtate n Muntele Athos i s-a ntors n ar. A mai tr civa ani n familie, i-a pus copiii n rndmal, iar n anul 1890 s-a retras pelerin spre mnstirile Moldovei. Dup ce se nchin la toate sfintele lcauri, Moul Gheorghe Lazr stabilete definitiv n oraul Piatra Neam i se nevoiete ca un adev: sihastru n clopotnia lui tefan cel Mare din mijlocul oraului timp de 26 ani, pn la obtescul su sfrit. Aici se ostenea singur, n post i rugciur
n anul 1884, s-a dus sa se nchine la
var i iarn,
fr foc, fr pat, fr dou haine, fr nclminte
n picioai
trind din darul lui Dumnezeu i din mila oamenilor. Astfel, binepicnd lui Dumnezeu i cunoscndu-i sfritul, s-a svr cu pace n chilia lui, la 15 august, 1916, i a fost nmormntat n cimitii oraului. n vara anului 1934, osemintele sale au fost aezate n gropni Mnstirii Vratec.
b.
Fapte
cuvinte de
nvtur
(
Gheorghe Lazr a fost n viaa sa un om al rugciun: nc de mic o purta cu sine i, pscnd vite prinilor si pe munte, citea mereu psalmii lui David, pn i-a deprins pe
1. Credinciosul
Cel mai mult citea Psaltirea.

rost.
Dup mrturiile ucenicilor si, Arhim.
Mina Prodan
si
Pmtns
rhHJtacrhfa
n; n w.,-
496
2.
PATERICUL ROMNESC
Dorind foarte mult se nchine la Mormntul Domnului, n primvara anului 1884 i-a pus Evanghelia i Psaltirea n traist, i-a lsat casa n
rnduial, a luat toiagul n
mna i
a plecat la Ierusalim.
Pn
la
Constana
cnd
mers pe
toi.
jos, apoi cu vaporul, rostind nencetat psalmii lui David. Iar
ajuns la Sfntul
Mormnt, s-a rugat cu atta credin i zbovit n Ierusalim 40 de zile.
lacrimi,
c a uimit pe
3. Spunea mai trziu ucenicilor si c, rvnind clugrilor din ara Sfnt, s-a dus s se nchine prin
pustiul Iudeii
la
din Valea Iordanului.
Mai
nti a ajuns
cunoasc nevoina mnstirile din cu mai muli pelerin:

toate
Sihastrul
i
un
sihastru vestit ce se nevoia n
petera Sfntului Xenofont.

prin tlmaci:
fie
tocmai atunci
ddea mncare
pe nume pe
unui leu n gura peterii. Apoi, slobozind leul
pustie, a strigat
- Frate Gheorghe,
lui
Moul Gheorghe, zicndu-i vino i nu te teme. Pomenit s

fie
credina
ta naintea
Hristos
i auzit s-i
rugciunea
de a-I
n urechile
Domnului Savaot! tiu
dragostea ta
rvna inimii
tale
sluji
Lui toat viaa. Deci,

iar
zbovete
vreme Duhul
4.
la
mnstirile
din Palestina n post
i rugciune,
cnd i va porunc:
Sfnt,
s vii iari la mine.

acestui sihastru a petrecut
Cu binecuvntarea
Moul
Gheorghe un
zile.
ar.
de zile prin mnstirile Palestinei. n fiecare lavr sttea o
lun de
Ziua
zicea
ajuta la udatul grdinilor, iar noaptea citea la Psaltire n biseric
rugciunea
lui Iisus.
Apoi pleca
bunul
la
alt mnstire.
Aa
Apoi
5.
s-a nevoit btrnul, n post, n
s-a dus
iari
la
su
rugciune dascl din pustie.
tcere, netiut de nimeni.
Primindu-1 cu dragoste, pustnicul 1-a ntrebat:
- Frate Gheorghe, cum se simte duhul tu? - Bine, cu rugciunile sfiniei tale, printe. -
tii,
frate,
tu
nu eti chemat
fii
clugr, dar
vei duce
nevoina mai grea dect a unui clugr. Ca vei tri mergnd din loc n loc, n rugciune, n post i n mult lips. Dar, de vei avea nencetat mintea la Dumnezeu, darul Lui va fi cu tine i vei birui toate ispitele vrjmaului. Avere pe pmnt sa nu- aduni; pe clugri i pe preoi s-i cinsteti, pe mireni sa-: sftuieti, pe sraci ct poi s-i ajui, n biserici ziua i noaptea te rogi, :
aa
te vei
mntui.
Iar
Dar cum voi putea mplini toate acestea, sunt slab i neputincios? unde nu este fa de om, i postete patruzeci de zile. pentru slbiciunea firii s iei cu tine puin pine i ap. ns, fii cu luare- Du-te la pustie,
aminte,
multe
ispite
nluciri diavoleti vei ptimi.
De
vei sfri aceste

zile
SECOLULUI XX
497
cu bine, vei primi mare dar de
la
Dumnezeu i
vei birui toate cursele
vicleanului diavol.
6. Trecnd bunul nevoitor Iordanul, numai cu Evanghelia i Psaltirea n desag, a postit 40 de zile n pustie, rugndu-se nencetat i ntrindu-se din cnd n cnd cu puin hran. Dar n aceste zile multe ispite a ptimit- Ca uneori l speria vrjmaul cu nluciri de fiare i erpi veninoi, alteori l chinuia cu foamea, cu setea, cu aria i mai ales cu narii i cu tot felul de insecte. El ns, cu ajutorul lui Dumnezeu, de toate s-a izbvit. 7. ntr-o z, vrjmaul i-a aruncat cciula, ca s-1 tulbure de la rugciune. Atunci el s-a tgduit Domnului ca sa umble pn la moarte cu capul descoperit. n alta zi i-a aruncat bocancii i nu i-a mai gsit. De atunci, bunul nevoitor a nceput s umble toat viaa descul. Iar n alt zi s-a artat
i
vrjmaul
-
n chipul unui
om
ce ara
i-a zis:
Mo Gheorghe,
vd,
a
vezi brazda aceasta?
- Da, o - Iat,
rspuns btrnul.
Aa c este dreapt?
aa
ctre Dumnezeu! adaug vrjmaul, vrnd pcatul mndriei. Dar Moul Gheorghe, nsemnndu-se cu
este
- Da, este dreapt.
credina
ta
s-1 arunce n
Sfnta Cruce, a izgonit pe diavolul de la

8.
el.
mplinindu-se cele 40 de
zile,
Moul
pe
Gheorghe
s-a
dus
iari
la
sihastrul din pustie. Iar pustnicul, srutndu-1, i-a zis:
- Frate Gheorghe, pentru
ai biruit
vrjmaul i nu
te-ai
lsat nelat
de cursele
lui,
iat, i-a dat
Dumnezeu
duhovniceasc n nevoina ta. acopermnt pe capul tu, dar nici
darul rugciunii celei curate
putere
toata
frigul, nici
viaa vei umbla descul i cldura, nici boala nu te vor
fr
vtma.
Apoi btrnul, fcnd metanie dasclului su, s-a ntors Ia Ierusalim, s-a Mormntul Domnului, a primit Preacuratele Taine i a plecat spre Muntele Athos. Aici a zbovit nc un an i jumtate, nchinndu-se pe la
nchinat la
lcauri i cercetnd pe cuvioii clugri din mnstiri i peteri. Apoi, lund de la toi binecuvntare, s-a ntors iari n snul familiei. 9. Spuneau ucenicii si Moul Gheorghe n-a stat mult n ugag. Ci, punndu-i n rnduial casa i copiii, a plecat nchintor pe la mnstiri i schituri. mbrcat cu cojoc, descul, cu capul descoperit, cu Psaltirea sub bra
toate sfintele
i
n
cu toiagul n
mn,
bunul pelerin mergea pe jos din
sat n sat,
din
mnstire
mnstire,
rostind
rugciunea
lui Iisus
psalmii lui David. Ziua cltorea,
iar
seara poposea prin sate, ct mai aproape de biserici.
Dup
ce se odihnea
498
PATERICUL ROMNESC
i
se ruga acolo, singur, cu
cteva ceasuri, intra n biseric
rugciuni de tain.
zile,
pn
Aa
dimineaa. Apoi pleca mai departe. is-a nevoit btrnul Gheorghe
Lazr
trei
Transilvania
Muntenia, rugndu-se prin biserici
strbtnd i mnstiri, ca un adevrai

ani
de
pelerin al Bisericii noastre Ortodoxe.

10. n anul 1890,
Moul
Gheorghe Lazr
n
mers
se nchine
s-a
prim
mnstirile Moldovei,
definitiv
la
zbovind
fiecare
sfnt
lca. Apoi
stabilit
biserica Sfntul Ioan Boteztorul
voievodul tefan cel Mare,

n
zidit de a locuit n clopotnia bisericii timp de 26 de ani

din Piatra
Neam,
aspr nevoin,
de toi
11.
ca un adevrat stlpnic
sihastru n mijlocul lumii, fiind
iubit
rugndu-se pentru toi.
mrturia ucenicilor si. arhimandritul Mina Prodan i protosinghelul Damaschin Trofin din Mnstirea
Nevoin
btrnului Gheorghe Lazr,
dup
Neam,
familii
era aceasta:
- Dimineaa pleca, cu toiagul n

care
mn i
sracilor
cu Psaltirea sub bra,
la
unele
unde era chemat sau pe strada, zicnd pe de rost psalmii. Din banii pe primea milostenie, cumpra mai multe pini calde de la brutrie i, la
se ntorcea, le
amiaz cnd
ateptau
n
mprea
ceretorilor din
ora
care
faa clopotniei. Unora le ddea pine, altora le ddea bani i tot ce primea de la credincioi. Apoi urca n turn singur numai cu Psaltirea sub bra. Acolo zbovea n rugciuni de tain pn ctre sear. Dup asfinitul soarelui mnca legume fierte i ndat se culca. La ora 11 noaptea, btrnul cobora din turn, se nchidea n biseric i se ruga acolo singur, netiut de nimeni, pn dimineaa. n zorii zilei ieea din cumpere pine pentru sraci. biseric i pleca
12. Psaltirea era cartea de
rugciuni cea mai iubit n viaa btrnului

din tinereea sa
Gheorghe Lazr. O tia pe de rost zi. Pe strad, ns, btrnul rostea - Acum s ncepem drguele Dup ce termina, aduga: - Acum s ncepem drguele
o rostea regulat n fiecare
psalmii n ison, cu glas tare
rar, zicnd;
de rugciuni ale catismei
nti!
de rugciuni ale catismei a doua!
Aa
13.
continua
pn
termina Psaltirea. Apoi
mprea
milostenie
se urca
din nou n turn.
oamenii din ora i din mprejurimi. Spuneau ucenicii btrnului foloseau mult de viaa lui aleas. Tineri i btrni, steni toi l cunoteau i se i oreni, sraci i bogai, cu toii l numeau de obte Mou Gheorghe". Iar cnd trecea prin sate sau pe strad, unii i srutau Psaltirea pe care o purta permanent sub bra, alii i ddeau milostenie ca s se roage pentru ei, copiii

se
SECOLULUI XX
499
opreau din joac, vitele pe cmp stteau o clipa din pscut, iar cinii niciodat nu ltrau dup el. Muli credincioi l petreceau, mergnd cu evlavie n urma lui i ascultnd psalmii pe care i rostea n auz.
14.
Spuneau aceiai ucenici
c cea mai
la
nalt rugciune a btrnului era

peste 30 de ani nu a lipsit
cea de noapte, pe care o
fcea
n biseric.
Timp de
niciodat noaptea de
la
biseric. Intra
ora 11 nainte de miezul nopii
ieea dimineaa, ntre orele patru-cinci. Oriunde nnopta, n orae, prin sate sau pe la mnstiri, pstra cu sfinenie aceast rnduial. Aceasta era rugciunea de foc a btrnului Gheorghe Lazr, pe care o svrea n tain,
netiut de oameni.
15.
Ucenicul
su,
Protosinghelul
Damaschin Trofin din Mnstirea

adesea n casa
Neam,
spunea urmtoarele:
- Fiind eu de loc din Piatra
Neam, Moul Gheorghe venea

ani, a zis
noastr. ntr-o
-
zi,
pe cnd aveam 15
copilul
btrnul ctre
tata:
Drgu,
las
desear
s se roage cu mine la biseric!
-- II las,
Mo Gheorghe. i am plecat mpreun spre biserica Sfntul Ioan

s
Domnesc.
la ora 11, a deschis biserica i ne-am ncuiat nuntru. Pe mine stran citesc ncet din Ceaslov, iar el a rmas n pronaos. i a stat acolo nemicat, descul pe piatr, cu minile n sus la rugciune dou vd cum se roag, dar nu nelegeam ce uitam pe furi la el, ceasuri. Eu zice. Apoi a zis cteva catisme din Psaltire. Apoi a lsat Psaltirea i zicea
Noaptea,
m-a
trimis la
ctre fiecare sfnt din calendar aceast scurt rugciune: - Sfinte preacuvioase printe (N), roag-te lui Dumnezeu pentru
noi,
pctoii!
Pe
urm
a nceput
milostenie n ziua
s pomeneasc pe de rost pe toi oamenii care trecut, fr a uita vreun nume. Pentru fiecare
i-au dat
fcea o
nchinciune
-
zicea aceast rugciune:
Preasfnt Treime, miluiete pe cutare care m-a miluit pe mine pctosul! Apoi i-a pus cojocul, Psaltirea i toiagul n stran i a nceput fac metanii cu rugciunea lui Iisus, mai mult de un ceas. Iar cnd a observat se lumineaz de ziu, s-a apropiat de mine i mi-a zis: - De acum, hai sa mergem, drgu!
16.
Gheorghe Lazr avea i o mare nevoin trupeasc, prin care ntrecea pe toi. Var i iarn umbla descul i descoperit, orict de cald sau de ger ar fi fost. Iarna ieeau aburi de se topeau sub tlpi, nct toi se pe cretetul su, iar zpada i gheaa minunau de aceasta i slveau pe Dumnezeu. Spuneau prinii care l-au
Pe lng rugciune
milostenie,
Moul
500
PATERICUL ROMNESC
i
btrnii oraului
cunoscut
Moul
Gheorghe nu
a fost
niciodat bolnav.
cci darul Domnului era cu

17.
la Schitul
dnsul.
Pe cnd tria nc n Transilvania, s-a dus iarna descul peste Carpai. Petera Ialomicioarei. Acolo, vznd biserica nu are sob, a zis
egumenului:
-
Cum
stai n biseric
fr foc?
a
Nu avem bani s cumprm o sob, cumprat o sob de teracot din Sinaia i

18.
rspuns. Atunci
Moul
Gheorghe
oameni:
a dus -o la schit.
Trecnd odat printr-un
sat n
timp de iarn
i vzndu-1
descul, i-au zis: Gheorghe, vrei
Mo
s-i
cumprm noi
nite opinci?
Las drgu,
rspuns btrnul,
c picioarele
s
mele sunt mai calde ca
ale voastre!
mearg spre nchinare pe la Uneori obinuia acest minunat btrn sfintele mnstiri, era cunoscut prinilor i toi l primeau cu dragoste. : sttea pn la o sptmn n fiecare lca, pzind neschimbat buna lui
19.
cele
rnduial mai
Agapia,
i zbovind n vorbiri duhovniceti cu prinii clugri. Mnstirile iubite Moului Gheorghe eraii: Bistria, Neam, Sihstria, Sihla. Vratec i Nechit.
cear cuvnt de
folos.
20. Vestea nevoinei sale ajunsese departe, dincolo de hotarele Moldovei.
De
aceea veneau muli s-i

ei.
Unii veneau
s
i
se roage
la
pentru
grai,
Alii
cereau milostenie. Iar btrnul, fiind blnd la chip, dulce
nelept la cuvnt
smerit la inim, pe toi
mngia
zide^
sufletete.
Moldova. care doreau slujeasc lui Hristos. Iar el, avnd darul naintevederii, pe unii i trimitea la mnstirile din Moldova sau la Sfntul Munte, iar pe alii i ntorcea la cminele lor. Cei mai muli ucenici avea Ia Mnstirea Neam, iar dintre maici, la Agapia i Vratec. ns, toi ucenicii lui au ajuns clugr;
21.
la
Veneau nc
Moul
Gheorghe
tineri din Transilvania
desvrii.
22.
Odat
1-a ntrebat
un tnr din Zrneti:
Mo Gheorghe,
Ascult,
ispite!
vreau
drgu. Dac
1-a ntrebat
s m fac clugr. La ce mnstire s m duc? vrei s te mntuieti, du-te acolo unde sunt mai
ucenicul
multe
-
23.
Mo Gheorghe, m-ara hotrt s m duc
Altdat
su, Dumitru Trofin, din

la Sfntul
Piatra
sfat
Neam:
mi dai?
Munte. Ce

-
SECOLULUI XX
501
duce la Sfntul Munte. Poi fi i aici clugr bun. Du-te Schitul Sihstria. Acolo este un egumen ales i are mare nevoie de frai. Deci, ascultndu-l, ucenicul a ajuns duhovnic iscusit.
te
Drgua, nu
24. Ali doi ucenici ai btrnului, anume Ioan i Constantin Pvluc, mocani vestii din comuna Brecu-Covasna, l-au ntrebat: Gheorghe, vrem ne facem amndoi clugri. Donm mnstirii i averea noastr format din 500 de oi. La care mnstire sa mergem? - Drgu, mergei la Mnstirea Neam. Acolo este mntuirea voastr!
Mo
25. Uneori btrnul se retrgea la
Mnstirea
i
Sihstria, al crei egumen,
Protosinghelul Ioanichie Moroi,

obicei n biserica,
iar ziua
era cel dinti ucenic. Noaptea se ruga

citea Psaltirea la
dup
se ruga
un
loc tinuit pe
Muntele Tciunele.
26.
Odat
s-a urcat
Mo
Gheorghe
la Schitul Sihla
cu mai muli prini

lui Iisus.
din Sihstria. Btrnul mergea nainte, rostind n tain rugciunea
Apoi, deodat s-a mpiedicat i era gata s cada jos. Atunci s-a ntors ctre prini i le-a zis: - Vedei ce mi s-a ntmplat? Numai puin am prsit rugciunea i ndat m-a prsit darul lui Dumnezeu, Cum rmam pogort cu mintea jos, m-am i mpiedicat sa cad, cci, mintea trebuie sa fie ntotdeauna nlat la Dumnezeu.
27.
Acest minunat btrn dobndise de
la
Dumnezeu
darul preasfintei
rugciuni a lui Iisus, pe care o zicea n tain cu mintea i cu inima. Dar despre aceast minunat lucrare nu vorbea niciodat cu nimeni. Numai pe fiica sa cea mai mare, Ana, o nvase rugciunea lui Iisus, nc pe cnd tria n familie. Despre aceasta spunea copila; - Repetam mereu rugciunea Doamne Iisuse", aa cum sftuise tata, dar nu puteam s-o zic cu atenie. Mintea mea se rspndea mereu, dei
rugam
toata ziua.
Mi
se
prea
atenia
Pentru aceasta eram tare ntristat

rugciunii.
m rugam
mea
este n faa, iar

lui
nu n inim. Dumnezeu s-mi dea darul
Odat, trecnd pe lng o troi de la rscrucea unui drum, m-am nchinat mult credin. n clipa aceea am simit ca o putere a intrat n inima mea. De atunci, mintea mi se pogoar n inim i rog totdeauna cu nespus bucurie i cldur.
naintea ei cu
28.
obicei n biseric,
-
Spuneau ucenicii Moului Gheorghe odat, pe cnd se rugau i s-a artat vrjmaul n faa i 1-a ntrebat cu mnie:
faci aici?
dup
Ce
rog
lui
Dumnezeu!
rspuns btrnul cu ndrzneal.
502
PATERICUL ROMNESC
- Bine faci! a zis 29.
vrjmaul, i
a disprut.
Altdat
zicea btrnul ucenicilor si:

la
- ntr-o
satului
Duminic, pe cnd veneam de

la
biseric,
am vzut
la
crciuma
muli oameni
alt parte.
but,
iar printre ei
mulime de
diavoli,
cum n-am mai
vzut
c daca
ddea
i
cineva milostenie mai mult
de un leu, nu voia - Drgu, d-i

31.
s primeasc,
la
ci
cu blndee
zicea:
sraci,
c aa ne poruncete Dumnezeu!
spus, plngnd:
cinci copii la
Odat
a venit o femeie
nici
Mo
De
Gheorghe, sunt
srac la el i i-a femeie vduv, am
coal i
n-am
un ban.
ct ai nevoie? o
ntreb btrnul.
lei.
- mi trebuie o
sut de
Atunci
32.
el i-a dat tot
ce primise milostenie de la oameni n ziua aceea.
Alt dat
mo
Gheorghe
s-a urcat n tren la

i-a spus:
Pacani
sa
mearg
la
Roman, dar nu avea - Moule, dac Btrnul rostea
bilet.
Controlorul
prima staie te dai jos din tren! n tain Psaltirea pe care o tia din tineree pe de rost. Iar oamenii din tren rugau pe controlor s-1 lase, este om cu via sfnt. Ins, la prima staie, 1-a cobort din tren, iar btrnul a plecat pe jos pe
n-ai bilet, la
lng
-
calea ferat, zicnd:
Drgu, rmnei aici cu Dumnezeu i cu micua Domnului! Dup puin timp, mecanicii au vzut c trenul nu mai pornete, i
de ce!
nu tiau
Atunci oamenii au neles
c din cauza btrnului,

la
care a fost dat jos, nu
mai pornete
urcat n tren
trenul.
Auzind controlorul, imediat
a plecat
pe jos
dup
el,
1-a
a pornit locomotiva.
33.
Moul
Gheorghe avea
din Transilvania, cu numele Veniamin,
Mnstirea Neam trei monahi, Pamvo i cu Damaschin.

vad.
ucenici ai
lui
Odat btrnul
-
a venit la ei s-i
Iar ei, fiind tulburai, i-au spus:
Mo Gheorghe, noi plecm din mnstirea asta, c ne-am smintit!

f f
Dar de ce, drgu? Nu mai este mntuire aici! Atunci btrnul, dei era foarte blnd,
-
Nu
tu!
Nu
fa tu!
Nu
tu!...
a strigat tare de trei ori:

fiecare va
rspunde pentru
ale sale
pcate.
34.
Moul
Spuneau btrnii din Piatra Neam iarna, orict de ger ar fi fost. Gheorghe mergea ncet pe strad, prin viscol i troiene, zicnd
CUVIO DIN PRIMA JUMTATE

Psaltirea pe de rost. Iar cnd trecea pe
cte
SECOLULUI XX
i
dintre degete.
503
lng
i
brutrii, intra nuntru
un
picior pe vatra cu jratic
pn
cdea gheaa
punea Apoi
pleca, rugndu-se
mai departe.
ntrebau ucenicii;
35. Uneori
- Cnd o mori, Gheorghe? - Drgua, tii cnd? Cnd s-or tulbura popoarele
Mo
la
moartea mea va
fi
srbtoare mare i vor suna

clopotarul bisericii Sfntul
toate clopotele din
ar!
36. n ziua de 15 august, 1916, la Adormirea Maicii Domnului, pe cnd
Domnesc
din Piatra
Neam
se urca n turn
sune
clopotele de mobilizare general,
Moul
Gheorghe Lazr zcea jos
n chilie,
cu Psaltirea
lng
el.
n clipa aceea venerabilul pelerin i
ddea
duhul n
minile lui Hristos

I
Dumnezeu
a
fost
Petrecut de mii de credincioi,
ngropat n cimitirul oraului,
mbrcat
n cojocul
su, cu
Psaltirea
toiagul alturi.
37. Iar strmutarea osemintelor sale de la Piatra
Neam
la
Mnstirea
fiind stare
Vr atee
la
a fost
aa:
n anul 1934, Protosinghelul
Damaschin Trofin, ucenicul su,
Mnstirea Rca-Suceava, a voit s duc osemintele Moului Gheorghe Lazr la Raca. Deci, aezndu-le ntr-un sicriu, le-a pus n cru i a pornit spre Trgu Neam. La drumul spre Vratec, ns, caii s-au oprit i n-au voit
nicidecum
mearg mai
loc.
departe. Zadarnic ncerca printele

caii
porneasc din
s-au oprit dect n
Apoi fr veste, faa mnstirii.
au pornit n
Damaschin s-i galop spre Vratec i nu
nelegnd stareul ca aceasta este voia fericitului btrn Gheorghe Lazr, fcut i-a prohodul n biseric, mpreun cu tot soborul maicilor, iar osemintele le-a aezat n gropni, sub altar, unde se afl pn astzi. Fericii sunt, Doamne, cei pe care i-ai primit i i-ai ales!
MONAHUL SILVESTRU
(t
AILINCAI
Mnstirea Duru-Neam{
1919)
satul
Printele Silvestru era de loc din
i a avut copii. Mnstirea Durau, i era att de smerit i asculttor, nct toi se foloseau de blndeea i nevoina lui. Nu tia carte, ns se ruga ziua i noaptea, fcea
cstorit
Buhalnia-Neam. n tineree a fost Apoi, renunnd ia toate, s-a fcut clugr n
504
metanii, lucra la
PATERICUL ROMANESC
grdin i era nelipsit de la biseric. Avea nc mare evlavie ctre Maica Domnului. La icoana ei se ruga mereu, zicnd: - Maica Domnului, ajut-mi mie, pctosului. Maica Domnului, d-mi sfritul cel bun! Apoi sruta icoana i se ducea la ascultare cu ochii n
lacrimi.
Odat
1-a ntrebat ucenicul:
- Printe Silvestru, pentru ce faci attea metanii? - Pentru pcatele mele fac metanii, tare multe mai am! Fac metanii
i
i
pentru cele apte laude, pentru copiii
nu tiu carte
s
ei
le citesc la chilie.
Fac metanii
mei
pentru toi oamenii, ca
n-au vreme
tot,
s se roage.
I
De
ani.
la o la
vreme, printele Silvestru surzise de

lipsea.
cci avea peste 90 de
Dar
-
biseric nu
te
ntr-o zi l-au ntrebat prinii:
Cum
scoli
noaptea
la
Utrenie,
printe Silvestru,
dac nu
auzii
clopotul?
-
Are Maica Domnului mil de mine, pctosul. Cnd culc zic; Maica Domnului, scoal-m la sfnta rugciune!" Iar la miezul nopii, cnd toac de Utrenie, cineva atinge puin i ndat scol. Uneori zicea ctre prini: - Oare de ce nu mai vine la mine moartea asta? Se vede c-s om pctos i nc nu m-a iertat Dumnezeu! Prinilor, rugaipentru mine! aduga btrnul lcrimnd. j Aa s-a nevoit printele Silvestru la Mnstirea Durau mai mult de 20 de ani. i l iubeau toi pentru era sporit i iar nici o rutate. Deci, precum
i-a fost
viaa,
aa
i-a
fost sfritul,
n toamna anului 1919, pe cnd erau cu toii la Utrenie

ce eti mai cinstit dect Heruvimii...", printele Silvestru
obicei la icoana Maicii Domnului.
se cnta
Ceea
fcea metanii
slujbei
dup
l-au
Apoi
furat
rmas
n genunchi, cu fruntea la
pmnt. Prinii credeau

deteptat, zicnd:
-
1-a
somnul.
La
sfritul
Scoal, printe Silvestru, s-a terminat Utrenia! Dar, o, slvit minune! Printele Silvestru i dduse duhul naintea icoanei Preasfintei
Fecioare!
Atunci prinii l-au nfurat n mantie, l-au aezat n mijlocul bisericii

a treia zi l-au petrecut pe
drumul
cel de veci.
CUVOI DIN PRIMA JUMTATE
A SECOLULUI XX
50:
SCHIMONAHUL IRINARH
(1845-1920)
8
IMAN
Schitul Prodromul-Muntele Athos
Acest schimonah iubitor de osteneal s-a nscut n comuna Mileti

udetul Dolj, n anul 1845. Ajungnd n vrst i reuind nvee mult carte cci tia patru limbi strine, la urm s-a rnit cu inima spre dragostea Iu
Hristos.
Deci, renunnd la toate
ascultnd glasul Evangheliei, n anul 1884
s-<
dus n Muntele Athos
s-a
era foarte osrduitor la
fcut schimonah n Schitul Romnesc Prodromul nevoina clugreasc, tcut, smerit i rbdtor
Protopsaltul, de la dnsul a
Avnd ca dascl pe Cuviosul Nectarie

lucrarea cea de
nva
tain a rugciunii
la
lui lisus, care este sfritul a
Ziua lucra cu minile

biseric, citea sfintele
grdin i cu mintea se cri i se linitea n chilie,
ruga, iar
toat filosof ia noaptea mergea h
ateptnd cu bucurie venire;
Domnului.
n anul 1898, Cuviosul
scrie
pe larg
istoria
schimonah Irinarh a fost ndemnat de Duhul Sfn monahismului din Muntele Athos, dup multe izvoan
ce se afl n bibliotecile atonite. Deci, lund binecuvntare de la icoanj fctoare de minuni a Maicii Domnului numit Prodromia i de la Cuviosu Ghedeon Georgescu, egumenul schitului, ndat a nceput lucrul. Opera sa se numete Istoria Sfntului Munte i este format din 20 d<
tomuri, cu peste zece mii de pagini.

istoria celor
Primele 17 tomuri trateaz pe lar 20 de mnstiri mari, ncepnd din secolul I pn la nceputu secolului XX. Tomul 18 trateaz despre icoanele fctoare de minuni dir Muntele Athos, cu numeroase minuni ale Maicii Domnului, n 150 d<
capete.
Tomul
19 conine
plane cu mnstirile
Sfntului
Munte",
Crini:
r
Raiului", Floarea Darului", Sfinii Atonului" etc. Iar tomul 20 trateaz,
prima parte,
1916,
istoria
monahismului romnesc
atonit din nceput
pn
anu
:
cu cele peste o
statistice.
sut de
preioase date
romni Ultima parte a tomului 20 conine

chilii
locuite de
n timpul
su
Istoria. Schitului
Froaromuf^
Cuviosul Irinarh i ncepe opera sa
multe osteneli
spune, o
monumental
n anul
1898 i,
dup
grele ispite de la oameni

la 6
de
la diavolul,
precum singur
termin
septembrie,
1916. Prima
pagin
o ncepe cu aceast
Dup arhiva Schitului
Prodromul
506
PATERICUL ROMNESC
rugciune: Doamne,,- Dumnezeul meu, ajut-mi n aceast lucrare, pentru se proslveasc numele cel sfnt n veci, amin. cu darul te se isprvesc cu pace, Cel ce eti nceputul i sfritul, iar tar darul nimic nu se isprvete".
Tu
Tu
Mrturisete schimonahul Irinarh n anul 1905, pe cnd minunile Maicii Domnului i ale icoanelor ei din Muntele Athos, deoda:! czut din lucrarea vrjmaului o piatr mare n fereastra lui, ia spart gear i lampa i 1-a lovit peste mna cu care scria. Dar el, cernd ajute:
Preacuratei Fecioare,
a
continuat
scrie
mai departe. Uneori nu
sl\
cerneal
hrtie, iar alteori, fraii din schit se
suprau pe
el
crteau
c
fac
iese la ascultare.
Dar btrnul pe
toate le
rbda i
cu blndeea sa
ntotdeauna pace.
Lucrarea monografic a nvatului schimonah Irinarh are o valoare

unicat, att din punct de vedere istoric
Opera
scris
sa este cea
dup
i literar, ct mai ales duhovnicesc mai bogat monografie istoric a monahismului atonit, ce s-i anul 1850. Schimonahul Irinarh iman rmne primul istoriograf
romn
atonit
unul din cei mai buni pe care
i-a dat
Acest smerit nevoitor era totodat un mare rugtor

miniaturist,
vreodat Muntele Athos i un talentat caligraf $
copiindu-i opera ntr-o frumoas caligrafie, cu alese chenare.

icoane n miniatur, lucrate de
ai
ornamente
n post, n
mna
lui.
Ultimii ani
vieii sale, Cuviosul schimonah Irinarh i-a petrecut numai

n cugetarea celor
rugciune i
dumnezeieti. Apoi, simindu-s;
aproape sfritul, a primit Preacuratele Taine

minile
lui Hristos.
i i-a
dat sufletul cu pace n
MONAHIA MRIA STURZA

Mnstirea Agapia
(t
1920)
n tineree
Aceast
clugri
vrednic de pomenit fusese
soia prinului
Grigorie Mihail Sturza, din satul Miclueni-Iai,
Dei
era din familie de
domnitori moldoveni, din copilrie iubea pe Hristos, citea Sfintele Scripturi
mpodobea
bisericile cu
veminte i
broderii cusute cu
migal de
minile
ei.
Rposnd soul ei, Raluca Sturza mpri cea mai mare parte de avere pmnt, bani, cri i odoare - la biserici, la mnstiri i la oameni sraci. Apoi, renunnd la toate, mbria viaa monahal la Mnstirea Agapia. Era spre sfritul secolului XIX. Dup civa ani de rugciune i smerenie, sora

Raluca Sturza se
milostiv.
SECOLULUI XX
507
C pe
i
o
clugri cu numele de Mria.

toate le ajuta, cu toate vorbea
era foarte blnd, duioas i duhovnicete i pentru fiecare

ei.
avea un cuvnt bun, o carte, un mic dar lucrat de minile

iot
De
aceea o iubea
soborul
numea buna noastr

n
fir
mam"
cri
alese,
Cunotea i coas veminte
limbi strine, citea multe
tia
brodeze
s
i
de aur, scria foarte frumos
i fcea
ornamente
Dar mai presus de toate, rabde, sa cunotea bine Sfnta Evanghelie i se silea s o mplineasc. tia iac, se smereasc i mai ales s se roage. Pentru aceea, toate se foloseau de ne voina i smerenia ei i o cinsteau ca pe o adevrat duhovniceasc. Dup arderea Mnstirii Agapia din anul 1903, maica Mria Sturza s-a
miniaturi n culori naturale de flori, ca nimeni alta.
mam
dovedit cea dinti
cea mai mare donatoare. Adunnd ajutoare de la rudele
ei
i de
la alte familii
de credincioi, a ncurajat soborul mnstirii, a refcut
paraclisul cu
chiliilor
hramul Naterea Maicii Domnului"
a contribuit la nnoirea
din incint.
a trit
Aa
Mria
soborul.
i aa
s-a jertfit pentru dragostea lui Hristos

la
aleas din pmntul Moldovei. Deci, ajungnd
adnci btrnei,
aceast floare maica

tot
Sturza s-a mutat la odihna cea de sus n anul 1920, plns de
ARHIMANDRITUL VISARION IONESCU

Stare
al
Mnstirii Cernica
(1847-1921)
Acest preacuvios arhimandrit a fost un venerabil stare al Mnstirii Cernica din secolul XX. Era originar din Trgovite. La vrsta de 13 ani
obtea Mnstirii Cernica, nvrednicindu-se de binecuvntarea i sfaturile Sfntului Ierarh Calini c. Lund asupra sa jugul lui Hristos i sporind mult n ascultare, n blndee i smerenie, s-a nvrednicit din tineree de harul preoiei. Apoi a ajuns duhovnic ales n obtea Cernici, crescnd duhovnicete numeroi frai de mnstire i mireni din mprejurimi. In anul 1872, ieromonahul Visarion este numit iconom al mnstirii, ascultare pe care o duce cu o rar pricepere, cu blndee i dreptate timp de 25 de ani. n acest timp a nnoit mai multe corpuri de chilii, a fcut drumuri
(1860) intr n
de acces
a pus
bun rnduiala n
averea mnstirii.
508
PATERICUL ROMNESC
In vara anului 1896, ieromonahul Visarion Ionescu este ales de sobor
al
Mnstirii Cernica. Timp de nc 25 de ani a povuit Cuviosul i blndul stare Visarion obtea Cernicai, care numra peste 100 de clugri. Prima sa grij a fost sa mpodobeasc biserica cu slujbe alese, cu preoi i
stare
cntrei din cei mai buni. Tot soborul era dator s ia parte la slujbele bisericii, afar doar de cei bolnavi i din ascultri. Spovedania se fcea pentru frai sptmnal, iar Sfnta mprtanie, o dat pe lun. La ascultrile de obte, arhimandritul Visarion mergea n fruntea tuturor fcndu-se fiecruia pild de rugciune, de smerenie i de bucurie duhovniceasc. Pentru nelepciunea i blndeea lui, stareul Visarion era iubit i respectat de toi, att de clugri, ct i de mireni, cci el cuta folosul sufletesc al celorlali i
abia la
urm
se ngrijea de sine.
Aa
Sfnta
s-a nevoit Cuviosul arhimandrit Visarion Ionescu peste
60 de ani
tuturor
Mnstire
Cernica,
arznd ca o fclie curat n
jertfindu-se pentru slava lui Hristos
mntuirea
fiilor
i si duhovniceti. Apoi,
vzul
pace,
simindu-i aproape obtescul sfrit, a cerut iertare de la toi i a adormit cu lsnd n urm o obte aleas cu peste 120 de prini i frai.
ARHIMANDRITUL CALIST GHEORGHIU Mnstirea Neam

(1853-1923)
Mnstirii Neam era de loc din comuna Moca, ani, a mbrcat haina monahal n obtea marii lavre, sub povuirea evlaviosului stare Timotei Ionescu. Dup mai muli ani de ascultare, se nvrednici de darul preoiei, ajungnd un bun slujitor al
Acest iscusit duhovnic
al
judeul Iai. Cnd avea 20 de
Bisericii lui Hristos.
Intre anii
1890-1895, ieromonahul Calist a vieuit

la metanie, este
la
Mnstirea
Secu.
Apoi, revenind
fcut arhimandrit
ajunge cel mai renumit
Mnstirii Neam. Timp de 30 de ani, printele Calist s-a jertfit pentru mntuirea altora. La el se spovedeau episcopi, starei, duhovnici, clugri din obte, sihastri, preoi de mir i un mare numr de credincioi. Dup mrturia btrnilor care l pomenesc i astzi, arhimandritul Calist era un printe al dragostei. Doua mari fapte bune se vedeau la el: blndeea i
duhovnic
al
milostenia. Primea pe toi cu aceeai dragoste,
spovedea
le
dup
pravil,
mbrbta i
sftuia pe calea mntuirii. Nimeni nu pleca de la chilia

le
nemngiat. Apoi, darurile ce
primea de
la
credincioi,
mprea
imedia: lia
CUVIO DIN PRIMA JUMTATE

la
SECOLULUI XX
sate,
509
clugri i
unde
o
Ia
sraci.
Numele
lui era
cunoscut n multe
dar mai ales n

alimente
Pipirig,
se
ducea personal
i mprea
la cei lipsii haine,
bani.
Dup
Gheorghiu
nevoin
mutat
la
ca aceasta, n vara anului 1923, arhimandritul Calist
s-a
venica odihn, petrecut cu lacrimi de numeroii si
fii
duhovniceti.
PUSTNICUL GHERASIM GREERU Munii Cain-Bacu

(t
1925)
ai
Cuviosul Gherasim Schimonahul a fost unul din marii sihastri

hismului nostru din acest secol.
monaa
De
loc era din
judeul Botoani.
Mai
nti s-a
nevoit n Schitul Cozancea-Botoani, unde s-a
clugrit i
duhovniceasc. Apoi, arznd cu duhul pentru fericita mpreun cu stareul su, ieromonahul Silvestru, de la Cozancea la Schitul Tarnia-Vrancea. Ieromonahul Silvestru a rmas stare n noul schit, iar schimonahul Gherasim i-a ales viaa pustniceasc, :etrgndu-se n pdurile seculare din Mgura Odobetilor. Acolo se nevoia singur pentru dragostea lui Hristos i nu primea pe nimeni la bordeiul su. Toat sptmna se ruga pe munte, iar cu minile sale lucra linguri, couri i
racut multa osteneal
linite, n anul 1899, a plecat
covei. Apoi le cobora n Schitul Tarnia
i primea
vestit
schimb alimente nceput
pesmei,
cartofi
la
sare.
lui
De
un timp, numele
s-a
fcut
i au
s-1 caute
credincioii la bordei, pentru sfat
i rugciune.
Atunci pustnicul Gherasim a
prsit Mgura Odobetilor i s-a mutat m Munii Cain, din judeul Bacu. Aici i continu aceeai aspr nevoin de rugciune i isihie, ajungnd vestit muli l suprau la bordei, s-a mutat n Munii n toate satele. Vznd Cainului, din jurul Mnstirii Bogdana-Trgu Ocna. Pentru viaa sa aleas, Cuviosul Gherasim s-a nvrednicit de la Dumnezeu
de darul facerii de minuni
al nainte vederii.
Odat
trecea printr-un sat de
munte i, vznd
Iui
n curtea unui
om un
bou bolnav, ndat a fcut cruce asupra
s-a vindecat.
Altdat
s-a aprins
pdurea i toi credeau

la
va arde
bordeiul sihastrului.
s-a stins
Dar cuviosul, ridicndu-i minile

a cobort btrnul n
rugciune, ndat
i,
pdurea.
ntr-o
Duminic
Mnstirea Bogdana
vznd
doi
frai, a zis celui dinti:
510
PATERICUL ROMNESC
- Frate Nicolae,
fria
ai
ta n-ai
s rmi n mnstire!
ai
Iar celuilalt frate i-a zis:
- Frate Costache,
s rmi n mnstire i
sa
s te faci clugr i preot!
Aceast
prezicere a btrnului
s-a nevoit Cuviosul
mplinit ntocmai.
Gherasim pn n anul 1925. Apoi, chemnd un duhovnic din Mnstirea Bogdana, a primit Preacuratele Taine i, rugndu-se, i-a dat sufletul n minile Domnului. Prinii l-au ngropat n pdure, alturi de bordei, iar crucea lui se mai vede i astzi.
Aa
MONAHIA ELISABETA VLAHUA

Mnstirea Agapia
(1850-1925) 9
Era de loc din
satul
Pleeti-Brlad. Prinii
lui Hristos.
ei
mai
nti
au cstorit-o cu
un judector.
Dup
doi ani, murindu-i soul, s-a retras la
Mnstirea
Agapia,
nchinndu-i restul vieii
n anul 1880 a primit schima
monahal i
ani.
s-a smerit
pe sine n nevoina
clugreasc
la cele
aproape cincizeci de
era maica Elisabeta foarte rvnitoare
duhovniceti, iubitoare de biseric

cinci
primitoare de strini.
se
Cu
minile
lucra asemenea Martei, iar cu mintea
mereu
ruga
mpreun cu Mria. Avea

n
nc
n chilia ei
fiice
duhovniceti, pe care le-a crescut de mici
dragoste de
Dumnezeu, ca o adevrat
mam,
mereu hrnindu-le din
cuvintele
Sfinilor Prini.
Cci
era vestit maica Elisabeta
Vlahu
Mnstirea
Agapia
la
toi se foloseau de nelepciunea
n anul 1890 au luat jugul lui Hristos
i de smerenia ei. i prinii ei trupeti,
calugrindu-se
cu numele de Elisabeta i Nectarie. Mai trziu, s-a mai mic, cu numele de Mardarie. i era minunat lucru a vedea o ntreag familie nchinat lui Hristos, unul pe altul ndemnndu-se la rugciune i la fapta bun. Aa s-a ostenit maica Elisabeta Vlahu n mijlocul ucenicelor ei, mereu slvind pe Dumnezeu i slujind oamenilor. Apoi prinii ei - monahul Nectarie i monahia Elisabeta - s-au mutat la cele venice i s-au ngropat n cimitirul mnstirii. Iar n vara anului 1925 s-a svrit i maica Elisabeta cea iubitoare de mult osteneal i s-a aezat lng mormntul prinilor ei, ca sa se veseleasc mpreun n lumina lui Hristos.
Mnstirea Agapia
clugrit
fratele ei
SECOLULUI XX
511
SCHIMONAHIA SUZANA TEFANESCU

Mnstirea Rzboieni-NeamJ
(1830-1925)
Era fiica cea mai mic a venerabilului preot Petru tefanescu din comuna 3rcina-Neam i sora episcopului de Roman, Melchisedec. Dorind s slujeasc lui Hristos, din fraged copilrie s-a dus la Mnstirea Vratec, mpreun cu sora ei Elena. Acolo a nvat carte la
7
coala mnstirii din

deprins a cnta
jertfi
chiliile
bisericii
Sfntul
loan Boteztorul.
Acolo a
Domnului ziua i noaptea,
a se ruga, a face ascultare
a se
pentru toi.
Dup
n
primirea schimei monahale, schimonahia Suzana a mai

a fost se
stat
un timp
Mnstirea Vratec. Apoi
Schitul
Alma-Neam, unde
familie
numit egumen i maic duhovniceasc la nevoiau peste 20 de clugrie. In acest schit a
racut multe nnoiri, reparnd biserica
chiliile
i formnd
din ucenicele sale o
adevrat
clugreasc.
numit stare la Mnstirea Rzboieni-Neam, vestit ctitorie a voievodului tefan cel Mare (1496). Aici a continuat aceeai activitate duhovniceasc nc 20 de ani, meninnd firul slujbelor clugreti i rugndu-se lui Dumnezeu pentru toat lumea i pentru
n anul 1906, schimonahia Suzana a fost
eroii
martiri
ai
Moldovei, care s-au
jertfit
pe acest
pmnt
pentru aprarea
cretintii
biserica
i a neamului. Cci, maica i sfnta rugciune. mpcat cu sine i cu Dumnezeu, n

odihn n vrst de 95 de 50 de clugrie.
Suzana iubea mai mult ca orice

anul 1925, schimonahia Suzana s-a
ani,
mutat la venica
o
lsnd
Mnstirea Rzboieni
obte de peste
PROTOSINGHELUL GHEDEON GEORGESCU

Egumen
Acest devotat
al
Schitului Prodromul-Athos
(1840-1925)
clugr i rugtor romn
din Muntele Athos era de loc din
judeul Prahova. Auzind de numeroii clugri vlahi" care sihstreau n

Athos, n anul 1865, s-a dus la Schitul Prodromul
a intrat sub ascultarea
egumenului Nifon Ionescu.
512
PATERICUL ROMANESC
Fiind smerit
asculttor, a primit tunderea
monahal i
la cuvnt,
s-a nvrednicit de
darul preoiei.
era Cuviosul
Ghedeon blnd
nelept
panic.
Zilnic slujea la biseric,
fcea
Sfetnicul lui cel
mai
iubit era
ascultare n tcere i pe nimeni nu judeca. marele protopsalt Nectarie Creu, de la care
deprinsese, att cntarea bisericeasc, ct
lucrarea rugciunii lui Iisus.

n anul
Pentru buntatea
sfinenia vieii
lui,
1-a ales egumen i Ghedeon era un adevrat model de clugr
Prodromul
printe duhovnicesc.
obtea Schitului Ca egumen, protosinghelul

1891,
duhovnic, unul din cei mai
cuvioi starei
ai
Schitului Prodromul. n toate era smerit, blnd
milostiv.
Mergea cu toi la grdin, la ascultare, la biseric i la mas. Iar cnd i cerea un frate ceva, o hain, un ban, o cma, i ddea i rasa de pe el, numai s fie toi mulumii. Sub streia protosingheluui Ghedeon Georgescu, Schitul
Prodromul a trit o epoc nfloritoare din trecutul sau. Obtea numra 150 de clugri romni i avea coal de muzic psaltic, renumit n tot Athosul,
duhovnici alei
tot
muntele s-1
n
incinta
i slujbe bisericeti care cucereau pe toi. Veneau clugri aud cntnd pe schimonahul Nectarie i pe ucenicii lui. anul 1900, printele Ghedeon, s-a retras, att din egumenie, ct i schitului, i s-a aezat ntr-o chilie mic, pe malul marii. Acolo
lui
din
din
s-a
nevoit n smerenie
rugciunea
Iisus
nc 25 de ani, singur cu Dumnezeu, cu Psaltirea, cu i cu mngierea Duhului Sfnt. C, vznd oarecare
dezbinare n obte, n-a voit
s renune la dulceaa linitii.

la
Apoi, simindu-i aproape sfritul, i-a ndemnat pe toi unire i s-a mutat cu pace n odihna lui Hristos.
dragoste
MONAHIA XENIA VELISARIE

Mnstirea
Agafton (1852-1926) 10
Maica Xenia Velisarie a fost o floare binecuvntat n obtea Mnstirii comuna Ipoteti. Mama ei era sor cu mama poetului maicile Fevronia, Sofia i Olimpiada Iuracu din Emmescu i cu Mihai
Agafton. S-a nscut n Agafton. Pe cnd copila avea zece ani, a venit schimonahia Fevronia din
mnstire i
a zis
mamei
sale:
ai
- Sor, tu eti
srac i
copii muli.
lui
D-ne nou
o fat s-o cretem, s-o

voi
facem clugri, ca s se roage motenitoarea noastr n mnstire.

1
Dumnezeu pentru
sa
fie
Dup
mrturiile maicilor Agafia Moisa
Eufrosina Bunazelea din
Mnstirea
Slatina^Suceava.

-
SECOLULUI XX
513
fAa
-
maic Fevronie. i dau pe asta mai mare! mnstire maica Xenia. Aici a fost crescut cu mult grij nvnd de mic ascultarea, smerenia, cntarea n casa mtuilor ei, bisericeasc i sfnta rugciune. Ajungnd n vrst, s-a fcut mireas lui Hristos i luda pe Dumnezeu ziua i noaptea. Ucenicele ei spun c maica Xenia era din copilrie o fiic tcut, retras i iubitoare de linite; se ruga mult, postea mereu i avea darul lacrimilor.
Cu
bucurie,
a ajuns n
De
ce plngi, maica Xenia? o ntrebau ucenicele.
- Plng pentru
vrul meu
c a avut o via zbuciumat i a murit de tnr!
Venea mereu pe la noi. Ne citea din crile lui, iar noi i vorbeam de Dumnezeu i l ndemnam s se roage. De atunci i fac regulat parastas la biseric. Aa s-a nevoit maica Xenia 60 de ani n Mnstirea Agafton, slvind pe
Dumnezeu i rugndu-se
pace
pentru oameni. n vara anului 1926 a adormit cu

n cimitirul
a fost
nmormntat
mnstirii.
MONAHIA EPRAXIA DEMI

Mnstirea Agapia
(1832-1926)
Aceast vrednic stare
Tighinei. Venind de copil
n
a Mnstirii Agapia era de loc din prile mnstire, a fost crescut n dragoste de Hristos duhovniceti. Apoi, primind tunderea monahal, se nevoi
i rvn
pentru cele
deplin smerenie, n ascultare i rugciune. n anul 1904, maica Epraxia este aleasa stare n Mnstirea Agapia, pe care o conduce cu mult blndee i nelepciune timp de patru ani de zile. Prin osrdia ei s-au refcut n ntregime biserica i incinta, distruse n incendiul din 1903. Din anul 1912, maica Epraxia Demi este aleas stare pentru a doua oar i conduce Mnstirea Agapia cu o deosebit nelepciune nc 14 ani de zile, nnoind viaa duhovniceasc i sporind numrul soborului pn la 500 de clugrie. Cel mai mult punea pre pe rugciune i pe viaa moral. Niciodat nu ngduia maicilor sa primeasc mireni n chilie sau s umble prin incint fr ras i inut cuviincioas. Dar nici n haine scumpe nu le lsa s se mbrace, ca s nu sminteasc pe cineva.
zeci de ani n
Odat
vzut
clugri
zis:
venind
la
biseric
mbrcat
n haine
scumpe.
Deci, chemnd-o la sine, i-a

- Spune-mi,
maic, pentru
care sfnt te-ai
mbrcat aa? Nu
tii ct de
mare
este
pcatul smintelii?
514
PATERICUL ROMNESC
Deci, mult nevoindu-se pentru mntuirea tuturor, n anul 1926, maica Epraxia s-a retras din streie. Apoi, mai trind puin, a adormit cu pace.
PROTOSINGHELUL PORFIRIE BUCURESCU

Mnstirea Frsinei-Vlcea
(1862-1927)
Acest stare ales
al
Mnstirii Frsinei
ani,
s-a
Arge. Cnd era de 12 muli copii, i-a ntrebat:

-
a trecut prin sat
nscut n comuna Domneti un ieromonah i, vznd mai
- Care din voi ar vrea
Eu vreau
s mearg la mnstire?
clugri
a
fac
rspuns unul din

dus
la
copii cu
numele Petru.
Era
viitorul stare Porfirie.
Dup
cteva
zile, copilul a fost
unui dascl iscusit, ieromonahul Lavrentie. Acesta
Mnstirea Frsinei i ncredinat 1-a nvat carte i toat
buna rnduiala, iar la vrsta de 20 de ani 1-a tuns n cinul clugresc cu numele de Porfirie. i era printele Porfirie foarte blnd la cuvnt i smerit cu
inima.
Deci,
anul
1-a
vznd
1905,
ales
ani,
stareul
ascultarea lui,
1-a
hirotonit preot
1-a
pus
eclesiarh.
stareul
Silvestru
mutndu-se
Porfirie.
la
cele
venice,
obtea
mnstirii
stare pe printele
povuit Mnstirea
pstrnd cu sfinenie aezmntul lsat aici de Sfntul Calinic. Sub stareul Porfirie, Mnstirea Frsinei ajunsese cea mai renumit
Frsinei 22 de
sihstrie din
sihstrii
ar, numrnd pn
aceasta:
era
fcea n Masa era de obte. Fiecare servea cu nfrnare ct i trebuia. Chiliile, buctria i biserica nu se ncuiau. Prinii se sileau s citeasc sfintele cri, s-i fac regulat pravila i canonul de chilie, s posteasc i s se roage ct
Ascultarea se
la 60 de prini i frai. Rnduiala acestei clugrii luau parte la toate slujbele din biseric. deplin tcere, unit permanent cu rugciunea lui Iisus.
mai mult.
ntr-o zi, stareul Porfirie a
ntrebat:
vzut pe un
frate cu sufletul tulburat
-a
fcut canonul i pravila azi diminea? Nu, printe stare. N-am avut vreme le fac. - Din cauza aceasta eti tulburat! Las ascultarea i du-te la chilie. Dup ce-i vei termina pravila i canonul, vii din nou la ascultare. Dup un ceas, fratele s-a ntors de la chilie cu faa vesel i plin de pace.
- Frate, i-ai -

l
Un
alt frate
SECOLULUI XX
515
era nestatornic.
Mereu venea i pleca din mnstire. Odat
B-a ntrebat pe stare: - Oare de ce nu pot

- Pentru
Iat,
sta n
mnstire?
nu
te-ai
spovedit niciodat
cum
trebuie! i-a
rspuns
stareul.
timp de
trei
zile
eti
scutit
de orice ascultare.
Pregtete-te
te
spovedete curat de toate gndurile tale
te vei liniti.
ntr-adevr,
dup
spovedanie s-a izbvit de patima nestatorniciei.
se nevoiasc retrag singuri la pustie. Intr-o zi, un frate i-a cerut voie se nevoiasc n pdure. Iar stareul i-a zis: - Frate Ioane, nu-i dau binecuvntare te duci la pustie. Acolo sunt ispite multe. Rmi n obte, aici este locul tu. Fratele ns a plecat pe ascuns. Dup cteva luni, terminnd mncarea, se coboare n mnstire. Dar, fiind iarn, cum mergea pe marginea voia unei vi, a alunecat n prpastie i acolo a rposat. Iat unde duce
De asemenea,
stareul Porfirie nu ngduia clugrilor
peste puterile lor sau
s se
neascultarea!
Stareul Porfme, mceti, toamna ami\\n 1927 v pe toi i a rposat cu pace.
o^M^^
tksiW.
fcto
simtindu-sj.
m^tartfc S&Sft $\ &J&HMstareul U^m^fetev
^m^,
ARHIEREUL VALERIAN TEFANESCU

Episcopia Romanului (1825-1928)
11
tefnescu a fost un venerabil ierarh al XX. Era unul din fiii preotului Petru Bisericii Ortodoxe Romne tefnescu i ai prezbiterei Anastasia, din comuna Grcina- Neam. O cas binecuvntat de Dumnezeu cu muli copii, din care cinci au luat jugul vieii monahale i au ajuns clugri sporii n fapte bune.
Smeritul
arhiereu
Valerian
din secolul
Cel dinti a fost episcopul Melchisedec (1822-1892), mare crturar i vrednic ierarh al Episcopiei Romanului. Al doilea a fost Arhiereul Valerian
(1825-1928). Al treilea frate a fost arhimandritul Ieronim (1832-1906), mare
eclesiarh la Episcopia Romanului. Iar din surori au fost:
monahia Evghenia
(1821-1889),
(1830-1925),
eclesiarh mare n
stare
Mnstirea Vratec i monahia Suzana Mnstirea Rzboieni -Neam. La btrnee nsui

Mnstirea
Cernica, 1939
11
Episcopui Gherontie Nicolau, lucrarea Melchisedec,
516
PATERICUL ROMNESC
fcut
preotul Petru tefanescu s-a
clugr
Mnstirea
Bisericani cu numele
de Pahomie.
Arhiereul Valerian, numit din botez Vasile, a urmat n tineree Seminarul
de
la
Socola-Iai. n anul 1850 a fost hirotonit preot de mir
a funcionat ca
protopop
viaa monahal, iar n anul 1879 este hirotonit arhiereu vicar pentru Rmnicu- Vlcea. Dup ce conduce un timp Tipografia Crilor Bisericeti, n anul 1890 se retrage la Episcopia Romanului ca arhiereu vicar, unde rmne pn la sfritul vieii.
Acest blnd arhiereu a fost un adevrat pstor
devotat slujitor
al
Bacu i la Roman timp de 19 ani. Kmnnd vduv, n anul 1875 mbrieaz

la
al
turmei lui Hristos
i un
sfntului
altar.
ncununat au fost acestea: desvrita smerenie, neagoniseala

dragoste pentru biserica, pentru sfintele slujbe, pentru oameni.
Cele mai alese fapte bune cu care era i o profund
Permanent purta haine i veminte din cele mai simple, nct nu se deosebea de ceilali. Era dulce la cuvnt i blnd la inim, vorbea cu fiecare i mpca pe toi, iar de la slujbele bisericii era nelipsit ziua i noaptea. De asemenea, tot ce dobndea la sfiniri de biserici, la slujbe i chiar pensia sa
mprea
diaconul
cu dragoste la vduve Se spunea despre dnsul
la sraci.
dup
noi, luni
primul rzboi mondial mergea cu

n locul celor distruse,
judeele
su la sfiniri de biserici Bacu i Vrancea, Zbovea

i
de
zile,
mai ales n umblnd pe jos din sat n sat.
mngind poporul descurajat, sfinind

darurile ce
la
sfintele altare
cercetnd pe preoi. Iar
se aduceau, pe toate le
episcopie numai cu toiagul n
mprea mn.
la orfani
de rzboi
se ntorcea
Se cuvine sa amintim
mici.
de grija ce o purta pentru luminarea copiilor

Melchisedec, a
Din fondurile
sale
ale episcopului
cumprat
alturi de
episcopie o
grdin i
a zidit n mijloc o
coal
cu
dou
sli pentru educarea
prima grdini de copii din oraul Roman, ntreinut de cei doi ctitori. O grij deosebit avea arhiereul Vaier ian i pentru Seminarul din Roman. Zilnic veneau la el elevi pentru sfat i pentru ajutor, iar bunul pstor i primea pe toi i-i ajuta cu dragoste. Acest pururea pomenit arhiereu iubea Biserica, ca pe nsi mireasa lui Hristos. n fiecare zi era nelipsit de la Sfnta Liturghie, de la Vecernie i Utrenie. Noaptea se detepta naintea tuturor, i lua toiagul i zbovea n faa catedralei, pn venea paracliserul descuie ua. Dac trecea ora i slujitorii
copiilor. Aceasta a fost
ntrziau,
arhiereul
Valerian
ddea
binecuvntare
ncepea
pe
eu
de
rost
Miezonoptica. Iar
bisericii!
dup
ce se descuia biserica, zicea btrnul:
Citii de la psalmii Utreniei,
ca Miezonoptica
am
zis-o
la
ua
CUVIO1 DIN PRIMA JUMTATE

Dar misiunea cea mai sfnt pe care o avea
:_::ea
SECOLULUI XX
517
arhiereul Valerian era hiroto-
candidailor de preoie
i
i
pregtirea lor pentru pastoraie.
Sptmnal
zile.
hirotonea preoi noi, pe care
nva
rnduiala slujbelor timp de 40 de
Iu o buntate
sfintelor
ndemnare
rar ntlnit, blndul arhiereu
forma pe
slujitorii
altare,
deprinzndu-i mai ales frica de Dumnezeu,
dragostea de
:;seric
mila de oameni.
Aa
ini,
s-a nevoit
i aa i
a trit venerabilul arhiereu Valerian
fiind cinstit de copii,
de
tineri
btrni, de
printe al tuturor. El a vntare pentru Episcopia Romanului, pentru ierarhia Romne.

mireni, ca
un patriarh
tefnescu 103 preoi, de clugri i de fost o adevrat binecuBisericii
Ortodoxe
In
primvara
anului 1928, arhiereul Valerian a adormit cu pace,
sufletul n minile
marelui Arhiereu
mijlocul
Ii
sus Hristos. Trupul i-a fost
dndu-i aezat ntr-un

episcopul
mic
paraclis
din
grdinii,
copii
alturi
de
el.
fratele
su,
Melchisedec,
lng grdinia de
fondat de
Deasupra mormntului
sunt scrise aceste cuvinte:
Sub aceast piatr odihnete smeritul rob

Valerian tefanescu-Craioveanul.
peste una
al lui
Dumnezeu
1928,
- Arhiereul
Mort
n 8 martie,
dup
lui
via
de
sut
ani,
rodnic
n fapte bune.
Venica
pomenire!"
IEROSCHIMONAHUL
Mare duhovnic
al
ILIE
VULPE
prinilor atonii
(1851-1928)
Acest cuvios printe era de loc din judeul Orhei. Prinii si,
Ilie
Melania, i-au dat o cretere cu totul aleas. n anul 1879 s-a dus la Sfntul
Munte i
cele sfinte
s-a
clugrit
lui,
la
Schitul romnesc Lacu.
nelepciunea
chilia Sfntul
n anul
1881 -au nvrednicit de
Vznd prinii rvna i darul preoiei i svrea

moia Mnstirii
cu mare credin
fric de Dumnezeu. n anul 1894, a cumprat

la locul
loan Boteztorul,
numit Colciu, pe
Vatopedu,
Deci, rennoind chilia, a adunat n jurul
Eftimie,
Andrei,
Paisie,
Gherasim
loan
su cinci ucenici alei, anume: Guu ieromonahul, formnd
mpreun o vestit familie duhovniceasca. Iar nevoina printelui Ilie ieroschimonahul era tcerea i nencetata rugciune, fiind un vestit lucrtor al rugciunii inimii. Apoi svrea cu mult evlavie pravila bisericii i Sfnta
518
PATERICUL ROMNESC
prescura, neprimind mncare dect
mulumea numai cu Sfnta mprtanie i cu smbta i Duminica. Cnd nu svrea cele sfinte, primea hran o dat pe zi, afar de miercuri i vineri cnd nu mnca nimic. Apoi dormea foarte puin i citea zilnic Sfnta Scriptur i
Liturghie, iar cnd slujea, se
cuvintele Sfinilor
Pentru smerenia
Prini. i nevoina
lui,
s-au odihnit din
belug
al
n inima acestui
printe darul Duhului Sfnt i dumnezeiasca ieroschimonahul Ilie Vulpe era printele dragostei
dragoste.
Cu
adevrat,
blndeii, vestit n tot
Muntele Athos.
nelept
Cci
era foarte primitor, milostiv,
fr
rutate, ca un copil,
la cuvnt.
Timp de
duhovnici
fii
peste 30 de ani, printele
Ilie
a fost unul din cei
mai iscusii
de
se
l
ai
Muntelui Athos, formnd

Iar
duhovniceti, romni, greci, rui,

lui.
i povuind pe calea mntuirii sute bulgari i srbi. Toi l cutau i
foloseau de cuvintele
daca vedea pe vreunul ruinndu-se, ndat
mbrbta,
zicnd:
- ndrznete, fiule,
calea mntuirii.
c i eu sunt pctos!
c
suntem
Astfel ctiga multe suflete pe
Adeseori sftuia pe ucenici, zicnd:

- Fiilor,
nu uitm
n Sfntul
Munte, unde ne-a chemat

nencetat lui
Maica Domnului
Alteori
s
s
lucrm
fapta
pentru mntuirea lumii
a ntregului
bun. ne rugm neam cretinesc.
Dumnezeu
iari
le zicea:
nu uitam cuvntul din Pateric pe care 1-a zis Ava losif ctre Ava Lot: Nu te poi face clugr, de nu te vei face ca focul!" Deci s ard inima noastr pentru dragostea lui Hristos. Odat a venit la el un clugr pentru spovedanie i i-a zis: - Printe, d-mi binecuvntare fac nebun pentru Hristos! Iar btrnul i-a rspuns, zmbind: - Nu-i ajunge ct eti de nebun? Vrei sa te mai faci? Deci, ruinndu-se clugrul, i-a pus metanie pn la pmnt i i-a zis:
- Prinilor,
sm
pace.
Jart-m,
cinstite
printe,
c am greit!
i
Iar el, srutndu-3, 1-a liberat cu
Aa
niceti.
s-a nevoit
Cuviosul ieroschimonah
sfritul
apropiat,
Ilie
Vulpe 50 de ani
crescnd muli
n Sfntul
fii
Munte, slvind pe Dumnezeu ziua

Apoi,
noaptea
i
i-a
duhov-
vzndu-i
la 8
binecuvntat pe toi
adormit cu pace
decembrie, 1928, fiind plns
petrecut la
mormnt
de
numeroi clugri
atonii.
A SECOLULUI XX
519
IERODIACONUL CRISTOFOR SIHASTRUL

Schitul Sihla (1930)
POVESTIRE FOARTE DE FOLOS
ntre anii
1930-1933 se linitea
aceste
locuri,
ierodiacon strin de
numit Cristofor.
pdurile din jurul Schitului Sihla un Era cu metania din
Mnstirea
Sihla
Frsinei. Fiind student
se nevoia singur n
kilometru deprtare de schit.
la teologie, n fiecare vacan se retrgea Ia munte, ntr-un mic bordei din pdure, la un Pe atunci se aflau mai muli clugri sihastri n
Munii
Sihlei.
Odat Mnstirea
treceau
cu
oile
prin
aceste
pduri neumblate
Ilie.
doi
frai
ei
din
Sihstria, Vasile
Constantin (Cleopa)
ncet:
Unul din
observ
ua unui
bordei pustnicesc
i btu
- Binecuvinteaz, printe!
Dar nimeni
nu-i rspunse. Atunci
observ
c ua
i ua
era ncuiat cu
se deschise.
un
ratez
de care atrna o sfoar. Trase

alturi,
uor
de sfoar
nuntru, o
ncpere mic sub o stnc de gresie. Pe jos, cetin de brad i burei, iar un fel de masa cu un ceaslov pe ea i o bucat de hrtie pe care scria: Aici locuiete jivina pmntului, D.C.", Atunci a zis unul din frai: - Ci robi ascuni are Hristos n pdurile acestea! Dac am ti cine este, i-am aduce mncare de la stn.
Apoi, nchiznd ua, au plecat
dup
sear
oi.
Dup
Era
cteva
zile,
sosi ntr-o
la
stna
mnstirii un printe strin.
slab, nalt
i purta ceva n spate. - Frailor, a zis el, cunosc de cnd ai fost la chilia
mea cu
oile.
V-am
vzut
din desiul pdurii. Eu sunt jivina pmntului, ierodiaconul Cristofor!" - Dar ce avei n aceast traist cu semnul crucii pe ea? l-au ntrebat
- Este craniul unui
fraii.
sfnt
pe care l-am
aflat
pdure.
Ducei-m
mnstire,
la
printele egumen, s-i descopr taina aceasta.

la
Deci, ducadu-1
-
Protosinghelul Ioanichie Moroi, egumenul Sihstriei,
ierodiaconul Cristofor i-a spus urmtoarele:

n
vara aceasta,
Liturghie la Sihla,
obosit,
de ziua Sfntului
la bordeiul
Ilie,
dup
ce
am
slujit
Sfnta
ntorceam
meu
din pdure. Pe cale, fiind
am
adormit puin ntr-o poian. Deodat, ns, o
mn
nevzuta m-a
520
PATERICUL ROMNESC
unde mi erau
picioarele.
Socoteam este o nlucire diavoleasc. M-am nchinat i am adormit din nou. Apoi, iari, aceeai mni m-a deteptat. n clipa aceea am vzut la nlimea brazilor un clugr foarte cuvios. Era mbrcat n ras de iac, cu capul descoperit, cu prul alb pe
ntors cu capul n locul spate,
cu barba potrivit, cu faa luminat, purtnd metanii de lemn

al lui
mn
i
Deci, mi-a zis cu glas linitit: - Nu te teme, printe Cristofor. Sunt un smerit rob
Hristos, care
arr.
m-am. nevoit de mult

adormit
aici.
n locul acesta
muli
ani de zile, netiut de nimeni,
Oasele mele, ns, au
rmas pn acum
nengropate.
Deci.
scoal-te,
zi
mrturisirea de
sa-1
credin
- Crezul, apoi fa la dreapta o
sut
de
pai i
capul
vei
gsi lng o stnc osemintele mele.
meu i
mare
sub
ajutor. Iar
iei de binecuvntare numa: i va fi de pori cu tine toat viaa, oriunde vei merge, oasele mele sa nu ndrzneti a le lua, ci s le ngropi acolc
pmnt!
Dup
numrat
nchinat,
ce a disprut acel cuvios din ochii mei,
continu ierodiaconm
Cristofor, nti
m-am
rugat
s nu
fie
o mare bucurie duhovniceasc n

o
vrjmaul. Apoi am simi: inima mea. Apoi am zis crezul i am

nlucire de
la
sut de pai
trei
Ia dreapta.
Deodat am
aplecat
aflat,
sub o stnc scobit,

binemirositoare.
osemintele acelui mare cuvios. Erau galbene ca ceara
M-am
ns
am fcut
ispitea
metanii
i m-am
mplinesc porunca. Gndul

rasa jos, dar, o minune
iau toate oasele. Deci,

ele se
am aternut
Cum ma
atingeam de oase,
frigeau la degete.
iertare sfntului
mna mea, nct Apoi unul cte unul dispreau n pmnt. Atunci, cernc am clcat porunca, am luat cu mine numai craniul i am
fceau
fierbini n
m
cu
venit la bordei.
Din ziua aceea port cu mine capul cuviosului oriunde merg

rugciunile
-
lui sunt izbvit de orice ispit i primejdie. Printe Cristofor, 1-a ntrebat egumenul, tii cumva numele acestui
cuvios?
-
Mult vreme n-am
tiut numele
lui.
Deci,
m-am
rugat lui
lacrimi
s-mi descopere numele
cuviosului. Iar ntr-o noapte,
pe cnd
Dumnezeu cu fceam
mi zice;
Utrenia n bordei, deodat mi apare nainte acel cuvios minunat

-
numesc nu tii Printe Cristofor, nu te necji pomeneti la sfintele rugciuni! i ndat s-a ieroschimonahul Pavel. Sa fcut nevzut. - Da, acesta era duhovnicul Sfintei Teodora de la Sihla, a spus egumenul Sihstriei. El a trit n Schitul Sihstria pe la sfritul secolului XVII. Apoi
cum
m cheam. M
s-a retras la pustie
a rposat acolo.

Deci, a zbovit ierodiaconul Cristofor
A SECOLULUI XX
Mnstirea
521
trei zile n
Sihstria,
ujind
zilnic Sfnta Liturghie
mpreun cu
Protosinghelul Ioaniche Moroi. n
pe Sfnta duhovniceasc. Apoi, srutnd prinii acel sfnt cap, Ierodiaconul Cristofor 1-a pus din nou n ::aist, ce purta pe ea semnul Sfintei Cruci, i a plecat spre Schitul Sihla. Din z:ua aceea nimeni nu 1-a mai ntlnit pe Ierodiaconul Cristofor. Se crede i-a retras n adncul codrilor din Munii Sihlei i acolo s-a svrit, slvind pe Dumnezeu. Zadarnic au ncercat prinii din Sihstria s-i gseasc mcar bordeiul. Nimeni nu 1-a mai aflat. Se vorbete n tradiia locului ntre Schitul Sihla i Rpa lui Coroi din apropiere este un loc tinuit de Dumnezeu pe care nimeni nu-1 poate descoperi. Acolo s-au nevoit de-a lungul veacurilor muli sihastri
las, de unde rspndea n biseric o
iceste zile, capul Cuviosului Pavel eioschimonahul a stat tot timpul
bun mireasm
sfini.
Poate acolo
fi
adormit
printele Cristofor cu craniul Cuviosului
Pavel n braele sale!
RASOFORUL VASILE
Mnstirea
a.
ILIE Sihstria
(1902-1931)
Viaa
Acest smerit rasofor a fost un nevoitor nentrecut n obtea Mnstirii

Sihstria. Nscut ntr-o familie binecuvntat cu muli copii, din comuna Sulia-Botoani, de mic a fost chemat slujeasc lui Hristos. Prinii lui, Alexandru i Ana Ilie, se ocupau cu creterea vitelor. Din cei zece copii, cinci
i-au ales viaa clugreasc.

Rasoforul
Vasile
Ilie
a
ai
venit
la
Mnstirea
Sihstria n anul
1929,
mpreun cu
trei ani,
ali doi frai
si mai
mici,
ct a trit, a fost
pstor
1931
la oile
Gheorghe i Constantin. Timp de mnstirii, fiind pentru toi exemplu de

la
dragoste, de
rugciune
ascultare.
s-a
primvara
anului
mutat din viaa aceasta
odihna cea
nenserat.
b.
1.
Fapte
cuvinte de
un timp
nvtur
oi.
Rasoforul Vasile era din copilrie pstor de

s-a nevoit
la Schitul
nainte de a veni la
al
Sihstria,
Cozancea-Botoani, ca ucenic
Schimonahului Paisie Olaru. Acolo avea aceeai ascultare. ns, pentru viaa
522
lui
PATERICUL ROMNESC
aleas,
vrjmaul
fcea multe
ispite.
ntr-o
Psaltire, diavolul s-a
artat n chipul unei

ucidea.
psri,
a intrat n foc
sear, pe cnd citea la i cu mare

turma
focul rugciuni:
zgomot
lui.
a risipit jraticul, nct s-au aprins stna
oile. Alteori speria
sau intra n cini
Ca nu putea rbda vrjmaul
mintea
Ins tnrul osta nu se temea de cursele diavolului i niciodat nu lsa s se rspndeasc n vremea rugciunii. 2. Cnd a venit rasoforul Vasile Ilie la Mnstirea Sihstria, cu fraii sa Gheorghe i Constantin, nti au fost pui de egumen la ncercare. Timp de
i
trei zile
au fost inui
lor.
la
poarta mnstirii, n post

ziua loveau cu
tria credinei
Toat
bul
n trunchiul unui
rugciune, pentru a copac
ispii:
nu
vorbeau cu nimeni. Seara venea iconomul i-i ntreba:

- Spunei, frailor, a zis ceva copacul? - Nu, rspundeau ei.
- Nu-i este -
foame copacului?
rabde
Nu! ziceau fraii.
tar
aa trebuie s s le dea de mncare.

- Iat,
clugrul n mnstire! Apoi iconomul Asemenea a fcut i n seara urmtoare.

nou iconomul,
a luat
pleca.
treia zi a venit din
pe cei
trei
frai
i-a
dus n
biseric.
Dup
ce s-au nchinat, egumenul i-a binecuvntat, i-a spovedit din
copilrie, le-a dat mncare la trapez
Sngele Domnului. Apoi le~a dat

3.
chilii
i a doua zi i-a nvrednicit de Trupul i i le~a rnduit ascultri deosebite.

l
Timp de
trei ani
de
zile,
rasoforul Vasile Ilie a trit la stna mnstirii.
era
aa
de blnd
plin de dragoste, ca
iubeau toi,
pn i
psrile
cerului. Iar
nevoina
lui era aceasta:
n fiecare zi
i mnca o singur
oile, cinii
dat, dup-amiaza,
apte laude pe de rost, pe care le zicea zilnic mergnd dup oi cu capul descoperit. Noaptea fcea cinci sute de metanii i citea Vieile Sfinilor, cugetnd mereu la judecile Domnului.
la ora trei.
tia
Psaltirea
cele
4.
alt nevoina a acestui
suflet iubitor
de Hristos era purtarea de grij
pentru pustnicii din pdure. Pe atunci se nevoiau n jurul
Mnstirii Sihstria
Ilie
al
Schitului Sihla peste 30 de pustnici,
clugri i
maici. Fratele Vasile
era prietenul pustnicilor.

nu-1
Cnd
ntlnea vreunul prin
muni i pduri,
chiar de
cunotea, i fcea metanie i i zicea: - Binecuvinteaz, printe, i te roag pentru mine, pctosul! Avei nevoie de ceva mncare de la stn? Daca pustnicul ncuviina, fratele Vasile i aducea a doua zi brnz, avea numeroi sihastri pe care i cunotea i cartofi, legume, sare i fina.
cerceta
la'
chiliile lor.

5.
SECOLULUI XX
523
Odat
a ntrebat pe
Isu
Printe, ce
s fac ca s m mntuiesc?
roag-te mereu,
un
sihastru:
- Frate, a zis btrnul,
f
te
ascultare cu dragoste
ai
smerenie.
6.
De
vei
pzi
aceste trei, cu
siguran
mntuieti.
oile
n toamna anului 1930, rasoforul Vasile
ptea
mpreun cu
fratele
Constantin, pe obcina
sfnt
Munilor
Sihlei. In ceasul acela
au trecut pe acolo
un pustnic
:nr.
minunat, arhiereul Ioan, cu diaconul sau.
Dup
ce i-a
binecuvntat pe amndoi, episcopul, fiind naintevztor, a zis ctre cel mai

- Frate Constantin, spune-i fratelui Vasile
nainte,
se
pregteasc i
mearg
c are de fcut o cale lung!

dup ase
Vasile
s-a
Fraii n-au neles atunci cuvintele acelui sfnt sihastru, ns

luni,
fratele
dus ctre Hristos pe calea cea
lung i
s-a
fr
de
ntoarcere.
7. In fost
primvara anului 1931, acest smerit asculttor adus n mnstire. Odat, pe cnd se ruga n faa
mbolnvit
bisericii,
a avut o
vedenie nfricoat.
-
De fric a nceput a plnge i striga cu glas tare: Preasfnt Nsctoare de Dumnezeu, miluiete-m! Iar ctre prinii
lui
care s-au adunat n jurul
a zis:
- nchinai-v, prinilor, nchinai-v

aici!
c,
iat,
Stpna noastr
a venit
Maica Domnului nostru
este
de
fa,
cu Mntuitorul n brae! lat-o
deasupra noastr! - Frate Vasile, de ce

- Prinilor, pe cnd
ai strigat
m rugam
aa de
n
tare? l-au ntrebat

bisericii,
clugrii.
a
faa
deodat
te-ai
aprut o ceat
de diavoli foarte fioroi cu toiege de foc n mini, care au nceput a

cumplit
nostru,
a striga:
n zadar te mai rogi,
bate
al
nu
mntuit.
Tu eti
c eti pctos!"
am
nceput a striga cu
ndejde ctre Maica Domnului. In clipa aceea s-a cobort din cer un nor alb, plin de lumin, pn deasupra bisericii. Iar n nor am vzut pe Maica Domnului cu Mntuitorul n brae, zicnd ctre
Atunci
mine: -
Nu
te
teme,
c de acum mai
i
ei!
ai trei zile
vii la noi!
Apoi Mntuitorul
ne-a binecuvntat pe toi
s-a ridicat la cer...
Prinilor, mare putere
ndrzneal
8.
are
Maica Domnului
i-a zis
naintea Mntuitorului nostru lisus Hristos
i i
foarte mult ascult rugciunile
La
urm
egumenul:
- Frate Vasile,
mintea,
nu
te
nele vrjmaul. Ia aminte de sine i-i

lui.
pzete
c multe sunt cursele
Apoi a
zis
ctre
ceilali frai:
524
PATERICUL ROMNESC
- Daca
dup
i
trei zile fratele
Maica Domnului
s-a artat. Iar
Dup
sufletului
trei zile,
exact la
Vasile se va duce dintre noi, ntr-adevr, daca nu, atunci a fost nelat de diavolul. aceeai or, rasoforul Vasile Ilie a adormit n
pace, cu rugciunea pe buze.
Cine tie ci pustnici sfini se rugau n clipa aceea pentru odihna
su!
MONAHUL GHERASIM
Mnstirea
a.
ILIE Sihstria
(1904-1933) 12
Viaa
Era frate cu rasoforul Vasile Ilie, pe care 1-a odrslit aceeai familie aleas din comuna Sulia-Botoani. Arznd pentru dragostea lui Hristos, n anul 1926 a intrat n nevoina clugreasc la Schitul Cozancea-Botoani. Acolo a fost doi ani ucenic al unui mbuntit sihastru - schimonahul Paisie
Olani.
n anul 1929 a venit la Mnstirea Sihstria, unde s~a nevoit nc 5 ani n desvrit ascultare, n rugciune i n cugetare la cele venice. Ascultarea lui, ca i a frailor si, a fost pstoritul oilor mnstirii.
Dup
ascultrii
nevoina
al
rar
ntlnit,
monahul Gherasim
Ilie
acest
fiu
al
neadormitei rugciuni - i-a dat sufletul n minile Domnului,
n vara anului 1933.
b.
1.
Fapte
cuvinte de
la
nvtur
s
Schimonahul Paisie n Schitul Cozancea, 1-a trimis btrnul la o ascultare. Fratele Gheorghe, ns, umblnd dup sfatul minii sale, a intrat n chilie i a lsat. pe mas aceast scrisoare: Iart-m, printe Paisie, eu am plecat n pdure pentru cinci zile, pociesc". Mai trziu, citind btrnul scrisoarea, zise; Acest lucru este din ispita diavolului
Pe cnd era ucenic
nu-i va
fi
de folos,
c este fr binecuvntare!"
n
La miezul nopii btu cineva
ua
i
chiliei
- Binecuvinteaz, printe Paisie, - Cine eti? ntreb btrnul. - Fratele Gheorghe, pctosul.
iart pe mine, pctosul!
12
Rasoforul Vasile
i monahul Gherasim
erau frai mai mari
dup
trup
ai
Arhim. Cleopa
Ilie.

r:
SECOLULU XX
pdure
525
Cum
se
poate asta? Fratele Gheorghe este plecat n

cinci zile!
se
ciasc, pentru
-
- larta-m, printe,
c am greit!
Intr
n chilie
Dumnezeu
te ierte, frate.
spune-mi ce i s-a ntmDeci,
groap. Acolo am nceput a face metanii i a ruga cu lacrimi. Pe la miezul nopii aud lng mine un glas nfiortor: Ce ntorc i vd un arap uria cu chip nfricoat. Era vrjmaul. taci aici?"
i ntr-o
De mult voiam s m-am ascuns n pdure,

-
rog singur, cteva
zile.
am
luat Ceaslovul
anei, cuprins
de fric,
am
luat ceaslovul
i am
fugit la chilie.
Din ceasul
2.
acela, ucenicul
nu mai fcea nimic
fr binecuvntare.
Dup
primirea schimei monahale, printele Gherasim i-a nmulit
apte laude pe care Ie tia pe de rost, :ir noaptea fcea sute de metanii cu rugciunea lui lisus. Era un suflet foarte nevoitor, tainic i avea mare evlavie ctre Maica Domnului. Vorbea puin i
nevoina. Repeta zilnic Psaltirea
cele
ea
darul lacrimilor,
3.
Printele Gherasim purta cu sine ntotdeauna icoana Maicii Domnului.
nvelea ntr-un ervet curat, o punea n traist, alturi de Vieile Sfinilor

pleca cu oile la pscut. n
acatistul
Bunei Vestiri
pdure, aga icoana fcea metanii.
n trunchiul unui fag, citea
Odat, pe cnd
4.
se ruga, a nceput a plnge cu voce tare naintea icoanei
Maicii Domnului. Trecnd pe acolo, un
Ce i
Las,
s-a ntmplat, printe, de plngi

lovit la
frate,
pdurar 1-a aa?
ntrebat:
M-am
un
picior.
s-i treac! dea Dumnezeu s-mi treac!

ca o
al
alt nevoin de tain. Totdeauna cugeta la moarte i la ceasul nfricoatei judeci. Cnd auzea ca vreun printe este greu bolnav, se ducea lng el, l mngia, se ruga pentru
Acest tnr osta
lui
Hristos avea
dnsul,
citea din sfintele
cri, apoi ncepea

l
s verse lacrimi.
morii,
iar
De
ce plngi, printe Gherasim?
ntreba bolnavul.
- Plng pentru
pregtit!
5.
mi
se apropie ceasul
eu
nc nu m-am
Monahul Gherasim
se
ducea uneori noaptea n cimitir
acolo se ruga
i plngea
singur. Iar n chilie i fcuse, n loc de pat,
un
sicriu n care se
odihnea cteva ceasuri.

ntr-o zi i-a zis
un printe:
- Cte sicrie de acestea o
s putrezeasc pn vei muri
sfinia
ta!
526 -
PATERICUL ROMNESC
Eu cred
n
bunul
Dumnezeu
- a
rspuns
el
acesta mi va
fi
mie
casa de veci!
Dup puin vreme

6. n
cuvntul lui s-a mplinit.
primvara anului 1933, egumenul mnstirii a cumprat cteva' hectare de teren lng Trgu Neam, pentru nevoile obtii. Auzind de aceasta,
monahul Gherasim a
din
oftat
adnc
a zis
ctre toi:
- Prinilor, de acum mnstirea noastr!
s-a dus linitea
pacea duhovniceasc a clugrilor
Un an mai trziu cu toii ziceau: - Ct dreptate a avut printele Gherasim. 7. Odat s-a mbolnvit printele Gherasim i - S-i aducem un doctor, s te faci sntos?
Iar el i-a
i-a zis
egumenul:
rspuns cu
lacrimi:
- Iertai-m, prinilor, eu m-am rugat lui Dumnezeu s-mi dea necaz i mntuiesc. Deci, dac Dumnezeu a fcut mil cu mine, eu boal, numai s boala este mpotrivesc? Lsai-m n mna i n voia lui Dumnezeu, s
spre mntuirea mea.

8. Fiind bolnav, la Sfnta Liturghie
printele Gherasim nu mai putea
sluji la
biseric. Dar de
nu
lipsea. Sttea, fie n stran, fie jos,

i
rezemaf de o perna.
- Printe Gherasim,
spuneau ceilali, de ce nu
stai la chilie
pn
te faci
mai bine?
mai ascult o iertai-m pe mine, pctosul, am venit nici o slujb nu-i Sfnt Liturghie. Poate aceasta este ultima din viaa mea. mai de nevoie pentru mntuirea noastr dect dumnezeiasca Liturghie.
- Prinilor,
9. nr-o zi a murit
un clugr btrn. Atunci printele Gherasim
a zis
ctre toi cu lacrimi: - Sa tii, prinilor, c, plec din viaa aceasta.

Ilie
dup
printele Vasile, mie mi vine rndul sa
- ntr-adevr, n ziua de 14 septembrie, 1933, mult
rbdtorul Gherasim
pe care singur i-1
fratelui
i-a dat
sufletul n minile lui Hristos, culcat n sicriul
fcuse. Sub care avea
cpti
fie
gsit aceast scrisoare, adresat arhimandritul Cleopa de mai trziu:

i
s-a
su
mai mic,
Iubitul
meu
frate Constantin,
S
va
tii
pe fria
Deci, te rog sa nu
ta te
va ine
Dumnezeu mai mult

la sfintele
aceast via.
uii pe mine, pctosul,

rugat lui
rugciuni.
Cci i
eu,
cu multe lacrimi,
m-am
Dumnezeu pentru
tine
pentru toi fraii,
aduc Domnul
pe calea mntuirii!"
SECOLULUI XX
S27
MONAHUL ILARION IONIC

Mnstirea
(f
a.
Sihstria
1934)
Viaa
clugr foarte iubitor de Dumnezeu, Domnului, Era de loc din comuna Racovacstorit i a avut copii. Apoi, trecnd printr-o grea
a venit la
Printele Ilarion Ionic a fost un

nchinat din copilrie Maicii
Bacu. In tineree
a fost
Egumenul Ioanichie Moroi 1-a clugrit i La rnduit iconom i povuitor peste frai. Dup douzeci de ani de desvrit ascultare i smerenie, s-a mutat ctre Domnul
ncercare, a lsat totul
Mnstirea
Sihstria.
in
vrst de 80 de
ani.
b.
1.
Fapte
cuvinte de
nvtur
apra de
ei.
iarn, pe cnd se ntorcea
Printele Ilarion a fost n lume pluta pe rul Bistria. ntr-o noapte de acas de la lucru, l-au atacat lupii pe cale. Dup
Deci,
dou
ore de lupt, nu se mai putea
cznd
n genunchi, s-a
rugat, zicnd:
- Maica Domnului, dac clugr.
scapi de aici cu
via,
las toate
fac
In clipa aceea s-au auzit glasuri de oameni

rugit, iar el, fiind salvat, a fost
la
o sanie cu clopoei. Lupii au

luni de zile s-a dus
dus n familie.
lui Hristos,
Dup cteva
Mnstirea
2.
Sihstria
s s
slujeasc
zile,
Trecnd un an de
diavolul i-a
fcut o grea ispit.
cuprinsese o
mare
mnstire. ntr-o noapte, mergnd la din icoana Maicii Domnuriseric, se ruga n urm i plngea. Apoi a vzut _u: a ieit o femeie cuviincios mbrcat, care, apropiindu-se de el, 1-a ntrebat:
ntristare
voia
plece la alt
De De
ce plngi
- Mi-i urt aici

-
ce i-i
i eti tulburat, frate Ioane? i a vrea s plec din mnstirea urt n casa mea? Fii linitit i fa
aceasta!
toate
cu dragoste,
de
_;um nu-i va mai fi urt niciodat! Apoi acea femeie minunat s-a ntors ir ai spre icoan i s-a fcut nevzut. Era Maica Domnului. Din ceasul acela, fratele loan s-a izbvit de aceast ispit. Mai trziu, ûgrindu-se, a ajuns un monah desvrit.
.
3.
.
-ustria.
Timp de 20 de ani, printele Ilarion Dimineaa mergea la chilia fiecruia i
fost
iconomul Mnstirii
zicea:
528
-
PATERICUL ROMANESC
Haidei,
dragii
tatei,
Apoi pleca nainte cr_ rugciunea pe buze i lucra cu fraii toat ziua, facndu-se pild tuturor de smerenie, de blndee i de nemuritoare dragoste. Seara, cnd se ntorcea la chilie, btrnul tcea metanie tuturor, zicnd: - Iertai-m, prinilor, ca poate v-am suprat cu ceva! Apoi se ducea la chilie i citea acatistul i paraclisul Maicii Domnului,
venii
la
-A
ascultare!
4.
primvara
anului 1933, printele Ilarion s-a dus n

picior.
pdure dup
lemne
i-a rupt un
Mai
trziu,
cangrenndu-se rana, btrnul se ruga
cu lacrimi, zicnd:
- Maica Domnului, nu
lsa,
c greu m doare piciorul!

o femeie cuviincioas, n
1-a ntrebat:
Noaptea, pe cnd se ruga, a

chipul unei doctorie din Trgu
intrat n chilia lui
Neam i
De
ce plngi, printe Ilarion?
doare cumplit. Simt voi doctori, mi-am rupt piciorul i muri i plng ca nu m-am pocit. Apoi doamna aceea s-a uitat la piciorul lui, 1-a atins cu mna i i-a zis: - Nu mai plnge, printe Ilarion. De acum te vindeci la picior i vei mai tri nc un an de zile. Dup aceea te vei odihni. Apoi a ieit doctoria i btrnul a adormit. Era Maica 'Domnului. Dimineaa s-a sculat sntos, a venit la biseric i a spus tuturor minunea
Maicii Domnului.
Deci, mai trind exact un an, n aceeai
zi,
Doamn
la
Duminica
izgonirii lui
Adam
de toi
din Rai, i-a dat sufletul n braele Maicii Domnului

la cimitirul
a fost petrecut
mnstirii
IEROSCHIMONAHUL VARLAAM VANTU

Muntele Athos
(1833-1934) 13
Acest printe a fost un ales nevoitor atonit
fecior de
i un
duhovnic renumit. Era
rani
acolo,
credincioi, de loc din

lui
s-i nchine viaa
Hristos,
clugrit
Ia
o chilie
comuna Buimaceni-Botoani. Dorind tnr n Sfntul Munte i s-i romneasc. Dup mai muli ani de nevoin
a plecat de
printele Varlaam se ntoarce n

Aici este hirotonit
ar
i rmne
la Schitul
Cozancea-Botoani.
i numit egumen
n anul 1899.
Dup
mrturiile Arhimandritului Cleopa
Ilie,
rudenia sa.
SECOLULUI XX
529
Timp de 12 ani a condus ieroschimonahul Varlaam Schitul Cozancea. Ca dnhovnic iscusit ce era, a crescut muli ucenici n fric de Dumnezeu,
irrr:azndu-i ascultarea, rugciunea
Z:
milostenia.
Sub conducerea
lui,
Schitul
nucea
a trit o
epoc
nfloritoare.
In anul 1912,
btrnul egumen se ntoarce din nou n Athos, s- i dea
acoio obtescul sfrit. Spun prinii romni atonii

_u ieroschimonah moldovean, anume Nicolae,
.:'i,
c tocmai atunci
se nevoia
la chilia Sfntul
Nicolae din
pe terenul Mnstirii Pantocrator. Printele Nicolae era tare btrn
a ucenici. El ncepuse zidirea unei biserici n cinstea marelui ierarh, dar
nu nu
cu ce s-o termine. ntristat de aceasta, a pus icoana Sfntului Nicolae

r-un copac
i
Tu
se ruga, zicnd:
btrn i nu mai pot. Iat, biserica ta rmne i pe mare i pe uscat. Tu ai dat trei pungi cu Ibeni la cele trei fete, d-mi i mie ajutor ca sa termin biserica ta! Pe cnd se ruga btrnul cu lacrimi, a sosit i printele Varlaam n Athos. :i, rmnnd acolo, a terminat biserica Sfntul Nicolae i a adunat civa
- Sfinte Nicolae, eu sunt
faci
srminat.
minuni
:enici buni. n anul 1934,
ieroschimonahul Varlaam s-a svrit din viaa cu
sufletul
mpcat i
a fost ngropat
lng biseric, alturi de printele
su
duhovnicesc.
MONAHIA MATRONA DOMNARU

Mnstirea Horezu
(1852-1935)
Era
fiica
unui
mocan
din
prile
Sibiului.
Tatl
su
s-a
fcut mai
trziu
clugr n Muntele Athos, cu numele de Nicodim, iar copila a fost crescut la Mnstirea Srcineti- Vlcea de la vrsta de 5 ani. n anul 1868 a fost clugrit i trimis de ascultare la Mnstirea Horezu. Acolo i-a continuat nevoina maica Matrona, n rugciune i
smerenie,
pn
n anul 1922,
cnd
a fost
mnstirii timp de patru
ani de
-zile,
aleas stare. Ea a povuit obtea fcndu-se tuturor exemplu de buntate
duhovniceasc. In anul 1926 s-a mbolnvit greu. Deci, rugndu-se cu lacrimi Maicii Domnului, a fost vindecat n chip minunat i a mai trit nc nou ani. Spuneau maicile era nelipsit ziua i noaptea de la biseric. Cu chipul senin, cu rugciunea pe buze i cu toiagul n mn, mergea cea dinti la slujb
se ntorcea cea
mai de pe
urm.
530
PATERICUL ROMANESC
n vara anului 1935, simindu-i aproape sfritul, i-a chemat ucenicele
le-a spus:
Maic Olimpiada i maic Gherasima, peste trei zile eu plec din aceast cheam Domnul i Maica Domnului. lume. rog s trii n iubire, n smerenie i n ascultare. Niciodat s nu lipsii de la biseric. S nu adunai
-
avere pe
pmnt,
nici bani, nici haine,
acestea ne despart de dragostea
lui
m
i
Hristos.
Rmnei
lui
voi ruga
mnstire pn la moarte, oricte ispite vei avea. Dumnezeu pentru mnstire i pentru sfiniile voastre.
n
Iar eu
doua
zi s-a
deteptat de diminea, s-a mbrcat n hainele de clugrie
a zis ucenicei: - Citete-mi acatistul Bunei- Vestiri.
La
sfrit,
maica Matrona a
rostit
aceste cuvinte de
laud
n cinstea Maicii
Domnului:
- Bucur-te, Mireas, pururea Fecioar!

n clipa aceea i-a dat duhul.
CUVIOSUL GHELASIE MALOVICEANU Mnstirea Cernica

(1858-1936)
Cuviosul ieroscliimonah Ghelasie a fost cel mai mare duhovnic
sihastru
Mnstirii Mehedini i a mbriat viaa clugreasc

al
Cernica din secolul nostru.
S-a nscut n
n
comuna Malov-
obtea
Sfntului Ierarh Calinic,
la anul 1888. Dup doi ani a primit schima monahal, iar dup ali cinci ani de ascultare s-a nvrednicit de darul preoiei. Printele Ghelasie a slujit Sfnta Liturghie cu mult credin i cu lacrimi timp de 20 de ani.
Urmnd
chilie,
ne voina clugrilor isihati, i-a ales

la
s petreac
mare
restul vieii n
pn
moarte.
Timp de nc 20 de
ani, acest
iubitor de linite
s-a rugat ziua i noaptea n chilie i n inima sa, netiut de nimeni. Aici primea Preacuratele Taine i hrana cea de toate zilele, aici se ostenea cu
postul,
aici
cugeta
la
Dumnezeu cu
lacrimi, aici se
mprtea
i pe
din bucuria
Duhului Sfnt
tot aici
spovedea obtea monahilor

la
credincioi. Pentru
multa sa osteneal s-a nvrednicit de

toi monahii, elevii seminarului,
mngierii, ajungnd cel mai iscusit duhovnic
Dumnezeu de darul cuvntului i a al Mnstirii Cernica. Aproape ca i numeroi credincioi din Capital l
contiine apsate
a
aveau pe Cuviosul Ghelasie de printe duhovnicesc. Singur Mntuitorul tie

cte inimi zdrobite a mngiat, cte
uurat, cte lacrimi i

mai face pcatul.
In
-
SECOLULUI XX
dac omul
531
dureri a alinat. Printele Ghelasie nu era aspru la canon,
nceta a
mearg
primvara anului 1936, o fiic duhovniceasc a cerut binecuvntare s la Mormntul Domnului. Te binecuvintez - a zis btrnul - s mergi la Ierusalim i s te rogi i
pentru mine!
pe mine nu
S tii c acolo
vei
te vei
clugri, dar cnd
te vei ntoarce n
ar,
al
mai
afla n
via.
Cuviosul Ghelasie - marele duhovnic
ntr-adevr,
la
7 mai,
1936,
Mnstirii Cernica - a adormit cu pace, fiind plns de soborul prinilor i de numeroii si fii duhovniceti. Doamne, odihnete cu sfinii pe printele Ghelasie!
MONAHUL MINA DIACONESCU

Mnstirea Turnu
(1856-1936)
Acest cuvios
fost
clugr
era din
comuna Berislveti- Vlcea.
n tineree a
cstorit i a avut
copii.
Apoi, rnduindu-i
la casele lor, s-a
clugrit
Mnstirea Turnu.
Aici, fiind luminat de
cntarea bisericeasc, ajungnd
Timp de 25 de
sfintele slujbe
ani,
Dumnezeu, a deprins bine tipicul i cntre vestit n Mnstirea Turnu. printele Mina a mpodobit Biserica Domnului i
cu cntrile
cu dragostea
sa.
Cci
era nelipsit ziua
noaptea
de la stran
ascultare la
mplinea cu sfinenie datoriile clugreti. n timpul liber
fcea
Mina
dea de mncare
moara mnstirii n tcere i rugciune. Obinuia nc printele la psrile cerului. Zilnic scotea pe cerdacul chiliei
resturi
psri
adunau n jurul lui tot felul de lui. Printele Mina era foarte iubit de oameni i de psri pentru buntatea lui. n anul 1936, la 'praznicul Floriilor, a intrat btrnul n trapez i, ngenunchind n faa stareului, a zis cu lacrimi: ~ Prinilor, iertai-ma de tot ce v-am greit eu de acum duc.
de pine
de
la
i boabe
moar i
se
din pdure. Unele
mncau
chiar din minile
:heam Dumnezeu!
Ba nu, printe Mina, - Nu, printe stare,
-
vi-m pe mine,
m cheam Dumnezeu. Nu mai pctosul, i nu m

dup
ai
s mai trieti s cni axionul Sfintei nvieri!

pot
rmne!
Ierta-
uitai la Sfnta Liturghie,
o zi, printele Mina a adormit n pace cu rugciunea pe buze. Apoi, timp de cteva sptmni, psrile din pdure se
Deci, plecnd la chilie,
532
PATERICUL ROMANESC
la
adunau pe cerdacul chiliei i ciripeau cu tristee. De aici zburau n stol mormntul btrnului i iari ciripeau. Apoi se odihneau pe braele crucii se ntorceau n pdure.
SCHIMONAHIA ISIDORA PUSTNICA

Schitul Sihla-Neamf 14 (f 1937)
Aceast
din
locul numit
rvnitoare
clugri
era de loc din judeul
Neam,
iar
cu metania
Sihlei, la
Mnstirea Vratec.
Rpa
lui
n anul 1900
se retrage la linite n
Munii
Coroi", vestit pentru viaa pustniceasc. Acolo, sub un

chilie
zid nalt de piatr, i-a

legat de stnci
Isidora.
fcut o mic o toac i un clopot.
i un
paraclis de lemn. Iar alturi a
era foarte iubitoare de osteneal maica
Toat
ziua citea la Psaltire, iar la miezul nopii toca,
trgea clopotul
cnta Utrenia.
Timp de 37 de ani, cu regularitate, a sunat clopotul maica Isidora n Munii Sihlei, sculnd la rugciune clugrii i pustnicii din partea locului. Iar
prinii,
Isidora!
cum
auzeau clopotul, i ziceau unii
altora:
- Vino, frate, la Utrenie. Este miezul nopii. Se aude clopotul maicii
Spun prinii btrni

ispite
ei
de
la viclenii diavoli.
C nu puteau rbda
n
schimonahia Isidora a ptimit n pustie multe

postul,
rugciunea
osteneala
pentru Hristos. La nceput o nfricoau cu nluciri de noapte, cu strigte
glasuri.
Apoi
bteau
tria
ei, se
apropiau de chilie
i
ai
strigau cu
- Isidora
locul acesta,
nebun, de
ce
vremea rugciunii. Iar mai mare mnie: venit aici unde este locul nostru? Du-te din
trziu,
i vznd
dac
vrei sa scapi de noi!
ns maica Isidora i alunga cu numele lui Hristos i nu se temea de glasurile lor, cci era plin de mult ndrzneal i brbie duhovniceasc. Iar pentru curia vieii ei, dobndise de la Dumnezeu darul cuvntului i al mngierii. Muli pustnici, clugri, maici i mireni urcau muntele i cereau de la maica Isidora sfat i cuvnt de folos, c toi o aveau ca pe o adevrat
maic
i,
duhovniceasc.
a trecut cu oile pe
Odat, un frate din Mnstirea Sihstria vznd-o n prag, i-a zis:
lng
chilia ei
Dup mrturia Arhimandritului
Cleopa
Ilie
a altor
prini btrni din Mnstirea
Sihstria.

- Binecuvinteaz,
Iar
A SECOLULUI XX
533
maic
Isidor!
btrna, srutndu-1 pe frunte,

chilie, i-a dat
Dumnezeu
chemndu-1 n
gndu-i
s te ntreasc s s mnnce
1-a liberat
rspuns: slujeti Domnului

i-a
pn
la
mormnt! Apoi,
pine cu fructe de
pdure i, adu-
alte
nvturi,
cu pace.
Aa
ceasc.
a trit schimonahia Isidora aproape 40 de ani n
nevoin
pustnila
simindu-i aproape sfritul, n anul 1937 s-a Mnstirea Vratec i acolo i~a dat sufletul n minile Domnului,
Apoi,
retras
MONAHIA DOMNICA DUMITRESCU

Mnstirea
Nmeti-
Muscel
(1858-1938)
Maica Domnica Dumitrescu este pomenit de ucenice ca o vrednic stare a Mnstirii Nmeti. Era de Ioc din Trgovite i a intrat de mic n
nevoin clugreasc.
Timp de 30 de ani a fost ucenic la btrna stare, monahia Glafira Amoniu, dnd dovad de mult ascultare i blndee. n anul 1907, rposnd starea, a fost aleas n locul ei maica Domnica Dumitrescu. Ea a condus
Mnstirea Nmeti 31 de ani, ostenindu-se ziua i noaptea pentru folosul de obte i mntuirea fiicelor sale duhovniceti. Maica Domnica s-a nevoit mult i pentru refacerea bisericii i a chiliilor arse n timpul primului rzboi mondial. Apoi a adunat mai multe ucenice pe care le-a crescut i le-a nvat
frica
a
Domnului, cci era plin de nelepciune. n anul 1938, starea Domnica

ani.
i
adormit cu pace, n vrst de 80 de
Dac
mai
vreuna dintre
- Soro, cnd faci
ptimea vreo ispit, ndat vreun pcat, ocrte-te pe tine,

ele
zicea:
iar
nu pe
altul,
ca
s ai
mult linite. Alt dat zicea:

- Prin
pcat
se
se
ndeprteaz
harul,
ndeprteaz harul lui Dumnezeu. nu te las s sporeti duhovnicete.
Iar glumele,
dei nu
Dac
ntmpla vreo nenelegere ntre ucenicele
ei,
le
sftuia pe
fiecare, zicnd:
- Silete-te,
:a
s nu urti pe nimeni,
:nd
s gseti vina n inima ta, Ca pe cel ce urte, Evanghelia l pune n cu ucigaii de oameni. Ferete-ne, Doamne, de aceast osnd!
maic, din
toate puterile sufletului
niciodat.
534
PATERICUL ROMNESC
MONAHUL ILARION RADU

Catedrala mitropolitan- Iai (1871-1938)
Printele Ilarion Radu a ajuns renumit n toat Moldova pentru marea sa Era de loc din comuna Dobreni-Neam, iar cu metania din
roage,
milostenie.
Mnstirea Neam. Aici a nvat s se slujeasc cu credin Biserica lui Hristos.
iubeasc pe oameni i
n anul 1901 a primit ascultarea de paracliser la Catedrala mitropolitana
din Iai. Era cea mai sfnt ascultare pentru printele Ilarion. El nu tia
cnte,
nu nvase
mult
pe o mireas. tia
de straj
n catedral.
la
s s mpodobeasc Biserica Domnului ca s aprind candelele, s pun flori la sfintele icoane, s stea
carte.
Dar tia
lng moatele Cuvioasei Parascheva,

tia mai bine ca toi
sa
menin
ordinea
i curenia
s toace
sune clopotele, chemnd lumea
biseric. Treizeci
cinci de ani a mplinit printele Ilarion
aceast ascultare
cu
desvrit
dragoste, nct era cunoscut tuturor.
doua mare fapt bun a acestui printe era milostenia. Fiind foarte de cltori i de copii orfani, printele Ilarion i-a pus sufletul, chilia, pinea zilnic i salariul spre folosul i mngierea oamenilor.
iubitor de sraci,
Sfinia sa
socotea pe toi copiii
lui
Hristos
frai
ai
si.
sufletesc
al
Timp de 35 de
multor elevi
bani pentru
folos, le
ani, acest smerit
clugr
a fost
gazd i printe
studeni sraci din Iai. Zi de zi i an de an, printele Ilarion gratuit n chilia sa pn la 10-20 de elevi i studeni, care nu aveau odihnea
gazd.
ospta cu mare dragoste,

i
le
fcea
patul,
sftuia cele de
detepta dimineaa, i punea la rugciune i i trimitea la coal. Sute de elevi i studeni au nvat carte i au ajuns medici, profesori i ingineri, cu ajutorul milostivului printe Ilarion. Pentru
aceasta era cel
ddea
bani pentru cri,
mai
iubit
cutat dintre prinii
catedralei.
n anul 1936, printele Ilarion Radu, tatl sracilor

se retrage
la
al
elevilor orfani,
bolnia Mnstirii
Neam.
la
Dup
doi ani se
mut
n odihna lui
Hristos, pentru a-i primi plata ostenelilor sale. Drept
recunotin,
profesorii
intelectualii,
ntreinui de dnsul
coal,
i-au
.
pus o placa comemorativ
n peretele chiliei, care se
pstreaz pn astzi 15
Fericii cei milostivi,
c aceia se vor milui (Matei, 5,7).

Monahul Ilarion
- un binefctor,
IJ
Protos. Vasile Vasilache,
Mnstirea Neam, 1938
536
PATERICUL ROMNESC
MONAHUL TEFAN SIHASTRUL

Mnstirea
Sfntul Sava-Betleem (f 1939)
Coco, iar Mnstirea
Printele tefan era din Dobrogea. n tineree s-a nevoit la Mnstirea n anul 1920 s-a dus la Mormntul Domnului i a rmas la
Sfntul Sava.
Acolo s-a ostenit mult i a petrecut sub ascultare 20 de ani, pn s-a mutat din viaa aceasta. Ani de zile a fost portar, apoi buctar, apoi iconom. Toat ziua lucra n tcere, cu rugciunea lui lisus n inima i n mintea sa. Spuneau prinii care l-au cunoscut ase ani de zile n-a ieit niciodat n afar de zidurile mnstirii. La btrnee, cnd l cuprindea dorul de ar, se urca la turnul mnstirii, cale de 1 km, unde poposeau pelerinii. Dup ce vorbea cu nchintorii romni, i sruta pe frunte, se ntorcea la chilie i i continua rugciunea. In vara anului 1939, printele tefan, mbolnvindu-se, a primit Preacuratele Taine, apoi i-a dat sufletul n minile Domnului.
PUSTNICII PARTENIE
GHERASIM
Mnstirea
(t
Sihstria
1940)
Aceti
sihastri
erau cu metania din
naterii, ieromonahul Partenie era din judeul Iai
Mnstirea Neam, iar cu locul i monahul Gherasim din
judeul Botoani.
mpreun cu ucenicul Mnstirii Sihstria. Acolo i-au racut dou chilii i un mic paraclis ntr-o poian care se numete pn astzi Poiana lui Partenie". Pdurile i culmile din jurul Mnstirilor Agapia, Secu.
acestui secol, ieromonahul Partenie
La nceputul
su
s-au retras la linite n pdurile din jurul
Sihstria
Sihla au
fost
renumite n ultimele patru secole pentru viaa
pustniceasc. Sute de pustnici vestii s-au nevoit n aceast vatr isihast.
Osemintele unora dintre

partea locului
ei
i urmele
chiliilor se
astzi. Iar numele lor au
rmas
mai ntlnesc n pdurile din n memoria urmailor, ca
toponime legate de poieni, de obcine i de praie. n aceast mic poian, care le poart numele, s-au ostenit 30 de ani prinii Partenie i Gherasim, rugndu-se lui Dumnezeu ziua i noaptea pentru

ei
?:
A SECOLULUI XX
537
pentru lume. Ei iubeau mai ales postul, metaniile, privegherea de noapte
Psaltirea,
pe care o citeau necontenit. n srbtori

se
Liturghie
sihastri
mprteau
din mprejurimi.
svreau dumnezeiasca cu Trupul i Sngele Domnului, mpreun cu ali Hrana i-o agoniseau din aceeai poian pe care o
adunau burei din pdure.
din
Iar pinea o
cultivau cu cartofi
fin
i legume i
un
frate
primeau
Mnstirea
Sihstria.
ntr-o zi a venit
Mnstirea
Sihstria
la chilia
printelui
Partenie, s-i ceara cuvnt de folos. Iar btrnul I-a ntrebat:
- Frate, tii Psaltirea pe de rost?

-
Nu, a rspuns
fratele.
- Atunci pentru ce stai n
mnstire, dac nu
citeti
mereu psalmii
lui
David?
Din ziua aceea
nvat
fratele
zi,
toat Psaltirea pe de
rost
nu mnca
pn
n-o termina de rostit n fiecare

n anul 1932, Cuvioii
prini
Partenie
i Gherasim
s-au dus
se nchine
la Mormntul Domnului i au rmas acolo, la una din mnstiri. Deci, bineplcnd lui Dumnezeu, dup civa ani s-au svrit la Mnstirea Sfntul Sava, mutndu-se la ceretile lcauri.
ARHIMANDRITUL GRIGORIE GEORGESCU

Mnstirea Cheia-Prahova
(1861-1940)
Vrednicul de pomenire arhimandritul Grigorie Georgescu a fost cel mai
ales
stare
din
loc
Mnstirii Cheia, dup comuna Sacele-Braov, la

al
anul 1900. Fiu de

vrsta
prini credincioi, de
trece
de
ani
Carpaii
se
stabilete n
Mnstirea Ciolanu-Buzau.
desvri
n
pentru a
se
tunderea
monahal
n anul 1882 se duce la Sfntul Munte nevoina duhovniceasc, n anul 1886 primete Schitul Romnesc Prodromul, unde rmne sub
ascultare opt ani de zile.
mpodobit cu multe fapte bune,

ntoarce de la Athos
anul
1890,
monahul Grigorie
se
se stabilete definitiv ia
Mnstirea
Cheia. Aici s-a
nvrednicit de harul preoiei, ajungnd

Altar.
un bun duhovnic
i
a
slujitor al Sfntului
slujit
ntre
anii
1894-1909,
ieromonahul Grigorie
Cheia, ct
fii
ca preot
duhovnic, att la
Mnstirea
la
mnstirea de
maici Suzana,
svrind
cele sfinte
crescnd muli
duhovniceti.
538
PATERICUL ROMNESC
In anul 1909, printele Grigorie a fost ales stare
al
Mnstirii Cheia, pe
ani. Slujea
care a condus-o cu
mult
demnitate
nelepciune timp de 25 de
evlavie cele sfinte, predica frumos, mngia oamenii, mbrbta pe clugri, ajuta copiii sraci la coal, meninea o deplin ordine i disciplin n mnstire. A ajutat, de asemenea, la construcia unor biserici noi prin sate, precum i la nlarea unei coli primare n comuna Izvoarele-Prahova. Numele printelui Grigorie era renumit pe Valea Teleajenului. Un duhovnic model pentru mireni i clugri. Veneau la el credincioi din ara Brsei, din prile Braovului, din inutul Prahovei i de pe Valea Buzului i
cu
gseau pe printele
plin de dragoste
aprins ca o candel.
Aa
veci, n
a luminat btrnul, ca o fclie ntre oameni, o
jumtate de
la
secol. n
anul 1934 se retrage din streie, iar n anul 1940 se
mut
odihna cea de
lumina
lui Hristos.
CUVIOSUL IOIL MONAHUL

Schitul
(f
>
1940)
rugciunii
Printele
Ioil a fost
un clugr
al
al
ascultrii.
a venit
Era de loc din

slujeasc
lui
comuna Avrig-Sibiu. Spre
sfritul secolului
XIX
Hristos n Schitul Petera Ialomicioarei.
Cea mai aleas nevoin a printelui Ioil era rugciunea ntrit prin post. Toat viaa mnca o dat pe zi, legume i verdeuri fierte. Iar dac vrjmaul l ispitea s mnnce nainte de vreme, el se ocra pe sine, zicnd: - Mai rabd, ticlosule, dac vrei s mi te faci clugr, c nu este acum
vremea mncrii,
ci
a rugciunii!
schit,
Ziua fcea ascultare n

noaptea priveghea, citind
culca,
zicnd n tain rugciunea
lui
lisus,
iar
la Psaltire
tot
i fcnd
metanii. Apoi,
i
ndat ce
se
vrjmaul
supra cu
iei afar
felul
de nluciri. Uneori
btea
u,
zicnd
- Printe
Ioil,
te
cheam
stareul! Alteori intra n chilie n
chip de femeie i-i zicea: - Printe Ioil, am venit

Iar
s te vd.
cunoti?
l
bunul nevoitor, nelegnd cursele vicleanului diavol,
alunga cu
aceast rugciune:
nvie Dumnezeu i se risipeasc vrjmaii Lui... Apoi aduga: - Piei, satano, din chilia mea, loveasc-te Sfnta Cruce! aa se izbvea.

Btrnul a
fost
SECOLULUI XX
539
un timp iconom
la Schitul
_~tate, de smerenie
I
de ascultare. Pentru viaa
_mnezeu darul
-
naintevederii.
el,
l
C vedea pe
Petera i era tuturor pild de lui aleas a primit de la
fiecare de ce
patim
era stpnit,
Tind se apropia cineva de

Frate,
sftuia, zicnd:
las-te de pcatul cutare,
ca
am vzut i
se
pe diavolul
cum
te
:pnea!
Astfel,
muli
la
ascultau de sfatul btrnului
Aa
s-a nevoit printele Ioil n Schitul Petera,
pociau. mai bine de 40 de
ani.
Apoi s-a mutat
Domnul,
fiind
gsit n
chilie
cu Psaltirea
lng
el.
IEROMONAHUL IGNATIE RADULESCU

Mnstirea
Sfntul Sava-Betleem (t 1940)
Acest printe iubitor de Hristos era de loc din judeul Prahova, iar cu metania din Mnstirea Sinaia. Aici a stat sub ascultare peste 20 de ani, petrecnd n plcere de Dumnezeu i nvrednicindu-se de darul preoiei.
Apoi, dorind
Sfintele
se nchine la
Mormntul Domnului,
n anul
1925 a plecat
la
Locuri
rmas
Acolo se nevoiau nc doi

strintatea.
Mnstirea Sfntul Sava din pustiul Iudeii. clugri romni, rabdnd mpreun lipsa, aria i
n
pustie,
Mai trziu, aflnd svrind apte

lacrimile
n apropiere ani deplini n
o peter, printele Ignatie s-a retras
la
ina,
ispitele
de
la
aspr osteneal pustniceasc. Iar nevodiavoli pe care le-a rbdat acolo, singur
Dumnezeu zcut cinci
le tie.
Deci, ntorcndu-se din nou n lavr, s-a mbolnvit
ani n chilie, fiind ngrijit de ierodiaconul
Veniamin Trifan,
fost
vieuitor n Schitul Buluc din judeul Vrancea.
turnul din afar,
Spuneau prinii uneori ieea btrnul n ua chiliei i privea spre unde poposeau pelerinii, dorind vad vreun romn din ar. Dar pentru dragostea lui Hristos rbda brbatete, att boala, ct i
strintatea.
ntr-o zi a
chemat
la sine
pe ucenicul
su i
i-a zis:
- Printe Veniamin,
fii
binecuvntat de
Dumnezeu i de mine! Domnul
s-i rsplteasc
Apoi
dragostea cu care m-ai
ngrijit!
s-a luminat
s-a veselit la
fa i ndat i-a dat duhul.
540
PATERICUL ROMANESC
MONAHUL IOV BURLACU Mnstirea Neam

(1S74-1941)
a.
Viaa
Cuviosul Iov monahul a fost unul din cei mai duhovniceti clugri din obtea Mnstirii Neam: mare nevoitor, vestit farmacist i cunosctor de plante medicinale i un mare iubitor de sraci. S-a nscut n comuna Boroaia-Suceava. n anul 1906, lundu-i crucea, a
urmat
lui Hristos,
facndu-se
clugr
Mnstirea Neam.
Aici s-a nevoi;

al
timp de 35 de ani, avnd aceeai ascultare de farmacist

ngrijitor al
mnstirii ;
prinilor btrni
bolnavi de la bolni.
In toamna anului 1941, Cuviosul Iov monahul a adormit cu pace
a fost
nmormntat n cimitirul mnstirii.
b.
1.
trei
Fapte
cuvinte de
nvtur
mnstire cu
aceste
Printele Iov ntrecea pe toi ceilali clugri din
fapte bune: cu postul, cu nencetata rugciune i cu trezvia minii. Permanent avea privirea n jos i cugeta la moarte. Mintea lui era plin de ntreaga nelepciune, faa senin i inima mereu deschis pentru toi.
2.
Spunea ucenicul
cuvinte
lui
c niciodat n-a vzut pe printele Iov rznd

Vorbirea
lui
sau
scurt i cuvintele ptrundeau ca nite sgei n inima fiecruia. Mnca o dat pe zi seara i dormea cteva ore pe noapte pe o banc, avnd sub cap un bolovan de piatr nvelit cu ziar.
vorbind
de
prisos.
era
foarte
3.
Uneori zicea btrnul:
- Frailor, fiecare
fie
gata de drum,
nimeni nu este venic pe

sta n
pmnt.
-
dac
se
nu
vom
avea ce arta
lui Hristos,
cum vom
faa Lui?
de
lipit
4. Alteori
Cum
iari zicea printele Iov: neal omul de dulceile vieii
acesteia! Ba, ajunge att
de materie, nct refuz bucuriile vieii venice.

face totul ca
De
aceea, un astfel de
om
s nu mai moar. Iar cnd vine moartea, l afl nepregtit i dezndjduit. Cel nepregtit moare de moarte grea. Iar cel pregtit ateapt cu bucurie ceasul morii la care a cugetat toat viaa. Sfritul lui este plin de pace i ndejde, cci se duce la Hristos.
CUVI01 DIN PRIMA JUMTATE

5.
SECOLULUI XX
medicinale
541
Printele Iov era un mare cunosctor
al plantelor
i un
renumit farmacist. Singur aduna plantele, vara, din poieni i pduri, le conserva i fcea din ele siropuri i alifii, pe care apoi le distribuia gratuit la
botnia Mnstirii
clugrii i mirenii bolnavi. Timp de 30 de ani a fost farmacist i infirmier la Neam. Numele lui era cunoscut peste tot. Cci veneau la el clugri i mireni bolnavi din toate mnstirile i satele din mprejurimi, iar printele Iov i primea cu dragoste, i consulta i le ddea medicamente preparate de el i muli se vindecau.
de Dumnezeu ngrijea cu mare dragoste pe bolni. Acolo i avea chilia i farmacia. Acolo zbovea ziua i noaptea lng cptiul bolnavilor, mngind i legnd rnile, primenind paturile sau mprind mncarea adus de la trapez. Pentru aceasta toi l iubeau pe printele Iov i l numeau printele nostru". Aceast
6. Acest printe clugrii suferinzi de
iubitor
la
ascultare a dus-o cu bucurie

7.
pn
la sfritul vieii.
Spunea ucenicul lui printele Iov era, mai ales noaptea, nelipsit de la biseric. Tot timpul sttea n picioare n urma tuturor, cu privirea n jos i eu rugciunea pe buze. Apoi se ntorcea la chilie i citea acatistul i paraclisul Maicii Domnului, ctre care avea mare evlavie.
8.
Bunul nevoitor
era, de
veneau
la el copii orfani, bolnavi,

i
milostenie. Iar printele Iov
asemenea, foarte milostiv cu cei sraci. Zilnic oameni sraci din satul Pipirig i-i cereau ospta pe toi cu mncare de la bolni. Apoi le
ddea
9.
cte
un ban,
lor.
iar celor
bolnavi le
mprea medicamente i
l
trimitea cu
pace la casele
Spunea ucenicul
su
ca pe fiecare
aeza
la
mas
cu dragoste
ntreba:
Cum
pe
vrei
altul
s fie ciorba,
l
mai cald sau mai rece?
Iar
ntreba:
- Vrei ceai amar pentru stomac sau o baie
cald
la picioare?
Cum
10.
dorea fiecare,
aa
servea,
cu o dragoste rar ntlnit,
cci
dea
printele Iov era ntrit
umbrit de darul Duhului Sfnt.
Odat
1-a
ntrebat
un printe dac monahul
este
dator
milostenie la sraci. Iar btrnul a rspuns: ai, trebuie dai! Numai dac nu ai nimic, nu eti dator sa dai
Dac
milostenie.
~
Dar clugrii nu
sunt scutii de milostenie?
Eu cred
numai mirenii
sunt datori
so
fac.
rspuns btrnul, clugrii adevrai sunt scutii de milostenie, Dar eti clugr? Clugrii nu trebuie aib nimic, fie lipsii de orice
- Da, a
42
PATERICUL ROMANESC
i aceea veche. ns, dac ai i nu poi s scapi de mustrarea oamenilor, dar de mustrarea Dumnezeu nu poi scpa.
naterie,
poarte o singur hain,
dai
lui
nilostenie,
11. ntr-o zi, printele Iov a

le lei.
cumprat o icoan frumoas cu suma de 70C

este
Mai trziu, un credincios 1-a ntrebat: Nu-mi vinzi mie icoana aceasta? Tare
frumoas!
vnd.
- Ct
s-i dau pe
lei.
dnsa, printe?
- Trei sute de
d
Auzind aceasta, ucenicul
1-a ntrebat:
De
ce
ai
vndut icoana cu jumtate de pre?
Dac
ddeam
bani,
ddeam
12.
fr
cu ct
biruia gndul mndriei. In felul acesta
am cumprat-o, nu mai aveam poman. Iar dac am fcut i
milostenie,
i am scpat i
printe
i-a dat
de mndrie.
Un
btrnului o hain groas de iarn,
c era srac.
Iar
zi
printele Iov,
-
L-a ntrebat cel ce-i
vznd un om lipsit dduse haina:
care avea 7 copii, i-a dat lui haina. ntr-o
Unde
este haina
pe care i-am dat-o, printe Iov?
Nu cumva
i-a furat-o
cu muli
cineva? - Iart-m, printe, a rspuns btrnul, a venit la mine un

copii
om
i~am dat-o
lui,
c eu am de toate,
slava
Domnului!
ARHIMANDRITUL ANTIPA DINESCU

Schitul Prodromul-Athos
(1859-1942) 16
Acest venerabil duhovnic i arhimandrit a fost cel mai vrednic stare al Schitului Prodromul, dup anul 1900. S-a nscut n judeul Prahova, din
prini iubitori de Dumnezeu. Fiind chemat de Duhul Sfnt la viaa clugreasc, n anul 1880 s-a dus la Schitul Romnesc Prodromul din Muntele Athos. Acolo s-a clugrit i a nvat ascultarea, smerenia i cntarea bisericeasc de la cei mai buni clugri romni, printre care se
distingea Schimonahul Nectarie protopsaltul.
n anul 1890 s-a nvrednicit de darul preoiei,
svrind
Schitului
cele sfinte cu
deosebit
16
evlavie.
Apoi
fost
numit superior
al
Darvari
din
Dup
mrturiile Arhim, Hrisostom Postolache, stareul Schitului Bucium-Iai, ucenicul Arhim.

p.
Antipa Dinescu; V. Romanescu, Mitropolitul Atanasie Mronesai, Bucureti, 1942,
199.

:
SECOLULUI XX
543
un duhovnic iscusit. n 1900 a fost ales de toi stare al Schitului Prodromul, pe care 1-a condus ._ o rar blndee i nelepciune timp de 14 ani. Era duhovnic ales, preot abitor de cele sfinte, clugr cu bun chip, stare i printe cu muli fii i-rleteti. Iat darurile stareului Antipa Dinescu. Sub egumenia lui, Schitul Prodromul a trit o epoc de nflorire, avnd o obte de peste 100 de clugri. n anul 1914, Cuviosul Arhimandrit Antipa vine n cu civa ucenici ajunge stare a Mnstirii Cldruani, pe care o povauiete cu o rar ::icepere 20 de ani. Pe lng buna chivernisire a mnstirii, printele Antipa devine mare duhovnic al clugrilor i al mirenilor, cutat i preuit de toi. Retrgndu-se din nou n Athos, s~a nevoit 8 ani mpreun cu ucenicul su, ntr-o chilie pe malul mrii, ajungnd duhovnic vestit n tot muntele. Svrindu-i cltoria, n anul 1942 i-a dat sufletul n minile Domnului i a
cureti, metocul Schitului Prodromul, dovedindu~se
ml
ar
5".
fost ngropat acolo,
lng mare.
ARHIDIACONUL VARLAAM ARGHIRESCU Mitropolia Moldovei i Sucevei

(1863-1942)
a.
Viaa
clugr
renumit n mnstirile
Printele Varlaam Arghirescu a fost un
Moldovei i un devotat slujitor al Bisericii lui Hristos. Era de loc din comuna Hangu, judeul Neam. La vrsta de 18 ani a intrat n Mnstirea Neam. Dup civa ani de ucenicie a fost fcut clugr i apoi hirotonit diacon de stareul Timotei. n anul 1892 a fost trimis ca slujitor la Catedrala Mitropoliei din Iai. Aici a fcut desvrit ascultare timp de 50 de ani. In vara anului 1942 a adormit cu pace i a fost nmormntat la Mnstirea
Cetuia.
b.
1.
Fapte
i
cnta
lui,
cuvinte de
nvtur
Neam
cu mare
Auzindu-1
Arhimandritul Varlaam slujea n biserica Mnstirii
evlavie
ngerete de
frumos.
odat cntnd i tiind
petrecerea
mitropolitul Iosif Naniescu 1-a luat la catedrala din Iai, unde a
rmas pn
2.
la sfritul vieii.
Spuneau btrnii
c printele Varlaam iubea aa mult biserica,
precum
iubea pe Hristos.
candelele,
Toat ziua zbovea n catedral, aeza vemintele, potrivea mtura p&J&, $Mm yggM }sg &&$$ &?&&&l pf-
544
PATERICUL ROMNESC
Iar
scheva.
cnd
slujea,
mica
l
toate
inimile
tot
scotea multe lacrimi prin
frumuseea cntrii. De aceea nevoina lui.

3.
cunotea
oraul
fiecare se folosea de
Acest vrednic
slujitor al Bisericii lui Hristos a fost cincizeci
de ani
paracliser
Spuneau prinii despre el se ncuia singur n biseric i niciodat nu ieea afar pn nu se termina slujba i curenia. Apoi fcea trei metanii la moatele Cuvioasei Parascheva i venea
la catedral.
la chilie. 4. Spuneau ucenicii lui printele Varlaam nu ngduia nimnui s vorbeasc n biseric. Dac auzea pe cineva vorbind, se oprea s mai citeasc sau s cnte la stran. Apoi iari continua. Cnd intra el n biseric, ceilali
i vemntar
i ziceau: - Tcei, ca vine printele Varlaam
Spuneau iari despre dnsul nu ngduia s se citeasc repede la stran. Dac vreun cntre citea neclar i n grab, btrnul l oprea i ncepea el citeasc rar i s cnte din nou, zicnd: Graiurile mele ascult-le,
5.
Doamne, nelege
6.
strigarea
mea
(Ps. 5,1).
alt fapt a printelui Varlaam era milostenia. Urmnd exemplul

Iosif,
el
marelui mitropolit
milostenie o
Salariul nu-i ajungea niciodat.
btrnul, ca
-
la
fcea ns cu un adevrat printe duhovnicesc,

Iar
mprea totul la sraci, la vduve i la elevi. De aceea mereu se mprumuta. Cea mai mare elevii i studenii sraci din Iai. Zilnic veneau la
i-i cereau bani pentru tax,
ntreba:
pentru cri, pentru gazd.
printele
mngia cu cuvntul i-i
o sut de lei. - Iat banii. D-mi chitan. - Printe Varlaam, cnd i-i dau napoi? - Las, cnd am nevoie, i-i cer eu. Bine
De De
ct ai nevoie?
c am chitana!
se
ns btrnul nu
la chilia lui
mai cerea niciodat banii

7.
napoi.
lui
Spuneau ucenicii
elevi
c n ziua cnd lua salariul,

Cci
se
adunau
numeroi
copii sraci.
anunau
unii pe alii, zicnd:
- Haidei la Mitropolie,
c astzi printele Varlaam i ia salariul!

nvai, cu
banii
puini dintre Varlaam.

8.
Nu
ei
au ajuns oameni
dai de printele
Odat
a venit la el o femeie de la ara, plngnd:
- Printe, sunt o
lapte
vduv
cu 7 copii. Zilele acestea mi-a murit vaca cu
i n-am
Las,
cu ce
cumpra
alta.
mam,
nu mai plnge. Ct cost o
vac
cu lapte?

-
SECOLULUI XX
545
Cost
o mie de
ai
lei.
- Iat,
Cuvioasei Parascheva
Aa
-
mine dou mii de lei pentru dou vaci. Mulumete nu spune la nimeni. nelegea printele Varlaam s mplineasc Evanghelia lui Hristos.
de
la
un om din Dorohoi i-a zis: Printe Varlaam, mprumut-mi o mie de lei s-mi cumpr ceva din Iai. Cum ajung acas, i trimit imediat banii. - Bine, frate, poftii o mie de lei. Dup cinci ani, s-a dus ucenicul la Dorohoi i i-a spus btrnul, zmbind: - Frate, dac te ntlneti cu cutare om, ntre-ab-1, a mai ajuns acas de
9. ntr-o zi,
cinci ani de zile?
10.
slujit la
chilie
Spuneau ucenicii arhidiaconului Varlaam ca timp de 50 de ani, ct a Mitropolie, nu a lipsit nici o dat de la biseric, iarna nu fcea foc n nici nu a fost vreodat bolnav, cci darul lui Dumnezeu era cu dnsul.
11. n vara anului 1942, printele

in
Varlaam a
fost
Domnul,
culcat pe
mas,
i
cu cheile catedralei sub
gsit dimineaa adormit cpti. Nu s-a gsit n

veac.
chilia lui nici

la elevi
un
fel
de avere, dect o
lad plin
cu mii de chitane adunate de
studeni pe care
ajutase timp de o
jumtate de
Aceasta era cea mai mare avere a printelui Varlaam!
MITROPOLITUL GURIE GROSU

Mitropolia Basarabiei (1918-1938) (1877-1943)
Odat
sediul
la
Chiinu,
cu ntregirea Romniei, n anul 1918, Mitropolia Basarabiei, cu a trecut sub conducerea Sfntului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Romne.
Primul mitropolit al Basarabiei a fost arhiepiscopul Gurie Grosu, nscut :n judeul Tighina, n anul 1877. Era un ierarh foarte evlavios i rvnitor pentru sfintele slujbe, pentru dreapta credin i pentru mrturisirea lui
Hristos.
De
aceea poporul
la
iubea foarte mult. Apoi era foarte milostiv, iar n

asin,
srbtori venea
Ierusalim.
catedral pe un
precum i
Hristos, cnd a intrat n
Sfintele slujbe se
fceau
ddea
cuvnt de
nvtur
cu
mult
catedral cu mult fast i ntotdeauna nelepciune. Pentru toate acestea, blndul

n
mitropolit Gurie era iubit de tot poporul.
treapt de regele Carol
ns, n toamna anului 1938, prin lucrarea diavolului, a fost depus din al Il-lea. Iat cum s-a petrecut aceasta. n vara anului
546
PATERICUL ROMNESC
regele
1938,
i-
izgonit soia
la
tria n desfrnare, smintind toat ara.

a dorit
Venind n vizit oficial

cu
fiul
Chiinu,
asiste
ntr-o
Duminic
la
Sfnta Liturghie din Catedrala mitropolitan. Apoi, intrnd regele n biseric
su, s-a aezat n jilul regal, dup tradiie. n momentul acela, neleptul mitropolit Gurie a ieit din sfntul altar, mbrcat n veminte arhiereti, i i-a spus cu glas tare i cu ndrzneal regelui: Mria ta, nu i se cuvine s ezi n strana regal! Unde i este regina?" n clipa aceea, regele a ieit din stran, mpreun cu. fiul su, Minai,
iar mitropolitul a dat
binecuvntare de Sfnta Liturghie.
La
sfritul slujbei, regele cu suita sa a plecat n Capital i,

a
sptmn,
fiind silit
dup o depus din scaun, prin decret regal, pe blndul mitropolit Gurie, se retrag la Mnstirea Cernica.
continundu-i aceeai
Aici
i-a petrecut ultimii cinci ani de viaa,

din tineree, ostenindu-se ziua
nevoin
noaptea cu rugciunea, cu postul, cu
tcerea, cu smerenia
cugetarea la cele cereti.

dar iubit de Hristos, s-a
la
Prsit de oameni,
i-a dat
sufletul cu
mprtit
cu Sfintele Taine
pace n braele Domnului,
14 noiembrie, 1943.
MONAHUL IOANICHIE STURZU

Mnstirea
Printele Ioanichie Sturzu a fost
ajutorul plantelor medicinale. S-a
vestit
Secu (1880-1943)
alintor
al
suferinelor
omeneti cu
Hristos n
milostiv.
att
nscut
pstor de
oi.
Apoi, iubind viaa
n comuna clugreasc, a
Pipirig
a fost n tineree
lui
luat jugul
Mnstirea Secu i
Milostenia
era n toate foarte asculttor, blnd la cuvnt
ctre
aproapele
svrea
la
printele
Ioanichie,
ca
arhondar, prin primirea credincioilor
arhondaric (camere de oaspei), ct
mai ales prin ngrijirea bolnavilor de reumatism cu propriile sale mini. Fiind un bun cunosctor al plantelor medicinale, printele Ioanichie e aduna din
le foloseasc. Nu departe de chilia lui avea o le prepara i atepta cu patru ncperi, un fel de bolni cu paturi i czi pentru baie. Aici primea gratuit oameni din sate, bolnavi de reumatism, pe care i inea pn se
vreme,
cas
simeau mai
Iar
bine.
l
tratamentul
fcea
astfel:
mai
nti
cerea
bolnavilor
se
mrturiseasc de pcatele lor; apoi i pomenea la biseric i la Sfntul Maslu; le pregtea zilnic bai calde din plante, pe care le prepara cu minile sale. La

amiaz aducea
bolnavilor mncare de la trapez
zile.
A SECOLULUI
XX
54'
i aa
continua bunul nevoitoi
timp de 15-20 de
lor, iar unii
Mrturiseau btrnii care
l-au cunoscut pe printele
Ioanichie, ca bolnavii care se tratau la el se ntorceau
dintre ei se vindecau definitiv cu
mai sntoi la casek rugciunea i cu tratamentul su.
Pentru o
nevoin
tot.
ca aceasta, numele
milostenia printelui Ioanichie erau
cunoscute peste
ca
Aceasta a fost osteneala sa timp de 25 de
ani.
Apoi, mbolnvindu-se
el
un muritor,
n anul 1943 s-a mutat la cele venice,
unde nu
este durere,
nici ntristare, nici suspin.
MONAHIA EPIHARIA MOISESCU

Mnstirea
Aceast
Bistria-Vlcea (1870-1943)
de Hristos este renumit n monahismul nostru mai ales pentru faptele sale de binefacere. Era. de ioc din ScefeBraov. Din tineree a intrat n Mnstirea Suzana unde a primit tunderea monahal. n anul 1900 a fost numit educatoare la Leagnul de Copii Sfnta
iubitoare
clugri
Ecaterina"
din Bucureti.
fete din
Aici
activeaz zece
alte
ani,
crescnd n fric de
fost
Dumnezeu mii de
orfelinat
copii orfani. ntre anii
1910-1916 a
conductoarea unui
de
Bucureti, fiind ajutat de

s-a
dou clugrie.
strmutat definitiv la Mnstirea Bistria-Vlcea, unde a funcionat nentrerupt timp de 40 de ani. Pe lng orfelinat, s-au
Apoi
orfelinatul
nfiinat aici o
grdini
de copii, o
coal
elementar de patru
clase,
un
clugrie i mai trziu un liceu de fete orfane, cu ateliere Toate aceste coli din cadrul Mnstirii Bistria au format aa numita Asociaia Acopermntul Maicii Domnului", organizaie monahal filantropic unica n monahismul romnesc.
seminar monahal de
felul.
de tot
Sufletul acestui
aezmnt
a fost venerabila
clugri
Epiharia, direc-
toarea asociaiei, ajutata de maicile Olga

ani de zile,
i Teodosia Gologanu. Timp de nou maica Epiharia mpreun cu ucenicele ei au crescut i au educat prini, nvndu-i carte, o meserie i picurndu-le n nenumrai copii suflet credina n Dumnezeu i dragostea de oameni, ca nite adevrate mame duhovniceti. Astfel, monahismul nostru i recapt din nou rolul spiritual
fr
din trecut.
n anul 1925, maica Epiharia a fost
numit stare
la
Mnstirea Horezu,
lsnd
n locul
su
pe ucenica
ei
cea mai apropiat - monahia Olga Gologanu.
548
PATERICUL ROMNESC
opt ani de
Dup
de
la
bun
organizare a
Mnstirii Horezu, maica Epiharia Moi-
sescu se rentoarce la Bistria n mijlocul sutelor de orfani. Apoi, cerndu-i
toi iertare, i-a dat sufletul n minile Domnului
a fost
nmormntat
la Schitul
Ppua din apropiere.
PROTOSINGHELUL IOANICHIE MOROI

Mnstirea
a.
Sihstria (1859-1944) 17
Viaa
al
Acest cuvios printe a fost n secolul nostru cel mai vestit stare
Mnstirii
Sihstria.
Nscut
oraul Zarneti-Braov, mai
nti s-a
cstorit
i a avut doi copii. Apoi, dorind sa urmeze lui Hristos, a intrat n nevoina clugreasc mpreun cu soia i copiii si. Intre anii 1890-1900 s-a nevoit la un schit romnesc din Muntele Athos. Apoi s-a rentors n ar i a petrecut la
Mnstirea Neam
timp de
nou
ani.
n anul 1909 a fost numit
egumen
al
Mnstirii Sihstria,
ascultare pe
care o duce cu demnitate timp de 35 de ani.
Dup
mut
ce reorganizeaz n ntregin jurul

la
me viaa monahal
anului 1944,
din aceast sihstrie
i aduna
se
su
peste
n
ucenici, Protosinghelul Ioanichie
Moroi
cele
venice
40 de toamna
b.
1.
Fapte
cuvinte de
ia
nvtur
Dorind s- i
Moroi
a cerut sfatul marelui pelerin
asupr-i jugul nevoinei clugreti, tnrul loar. Gheorghe Lazr, al crui ucenic era. Iar
la Schitul
acesta i-a spus:
- Stai
un an de
poi
zile
sub ascultare
zi.
citete
te va
cte o Psaltire n fiecare
De
vei
rbda
ispitele
vrjmaului i nu
amgi,
atunci
s te
i
faci
clugr.
zile,
Deci, a petrecut n schit cteva luni de
ziua
fcnd
ascultare, iar
n
noaptea priveghind
-
citind la Psaltire.
ntr-o noapte,
pe cnd se ruga
i-a zis:
coliba sa din marginea pdurii, a venit
un clugr strin i
te
Ce
faci aici, frate Ioane,
- Printe, vreau
s m fac clugr.
Mnstirea
de ce
chinuieti
aa?
17
Viaa i
faptele Protosingheului Ioanichie
Moroi sunt
luate
de
la ucenicii
si: Arhira. Cleopa.
Ilie
Protos. loil Gheorghiu din
Sihstria.

-
A
n
SECOLULUI XX
mnstire. Iat, femeia
549
ta
Ru
te-ai nelat.
Nu
vei putea
rmne
acas triete cu
-
ali
brbai i-i
risipete toat averea,
De unde tii sfinia ta Eu am trit 40 de ani
aceasta? 1-a ntrebat tnrul tulburat.

n pustiul Iordanului
i am
primit de la
Dumnezeu
darul naintevederii, nct tiu
gndurile omului.
- Deci, ce
- Du-te
s fac,
printe, acum?
acas i fii stpn pe soie i pe avere. Apoi clugrul acela s-a apropiat de foc i, srind
nevzut. Era diavolul.
vpaie,
s-a
fcut
Cuprins de gnduri, tnrul Ioan Moroi a plecat spre casa n ceasul acela,
ptimind multe
i-a spus:
ispite
pe
cale.
Mai
trziu,
vzndu-1 btrnul Gheorghe Lazr,
Nu poi
duce acum jugul clugriei. Mai
rmi un
timp n familie.
2. n anul 1890, tnrul Ioan Moroi s-a dus cu ali pelerini s se nchine Mormntul Domnului. Apoi, ajungnd la petera Cuviosului Xenofont, a la ntlnit un pustnic sfnt care i-a spus: - Frate Ioane, ai venit aici sa caui oameni sfini? Niciodat n via sa nu astzi te foloseti de el, iar te iei dup om, orict de sfnt i s-ar prea. ai cluz n via? Citete Sfnta Scriptur i mine te poi sminti. Voieti de ei nvturile Sfinilor Prini i urmeaz pe ct poi cuvintele lor, niciodat nu te vei sminti. tii te vei face clugr n Sfntul Munte, dar dup civa ani te vei ntoarce n ara ta i vei ajunge preot i nceptor de frai, iar la sfritul vieii
c
i
vei
le
avea mari
ispite.
te vei
ns, de vei avea rbdare, cu ajutorul

ncununa.
s-a
Iui
Hristos pe toate
vei birui
Aceast
prevestire
mplinit
ntocmai
viaa
Protosinghelului
Ioanichie Moroi.
3. n anul
1909, nvrednicindu-se de darul preoiei, printele Ioanichie a

la Schitul
fost
lui
numit egumen 35 de ani a
Sihstria, care era n paragin. Spuneau ucenicii
suferit n schit tot felul

la
de
ispite,
lipsuri,
asupriri de la
diavoli,
ameninri de
oameni, boli
alte nevoi.
rbdarea iui, cu ajutorul Maicii Domnului, mai aleas sihstrie din ara romneasc.
4.
ns, pentru credina i fcut dintr-un schit pustiu cea
din prima zi a introdus n biseric liturghia zilnic Spuneau prinii apte laude, dup rnduiala Mnstirii Neam. Ins niciodat nu ddea binecuvntare de nceperea slujbei pn nu erau toi fraii adunai.
cele
5.
Spuneau iari despre dnsul
ntotdeauna
ales n Postul
svrea
cele sfinte cu
mult post, cu
credin i
cu lacrimi.
Mai
Mare, nu primea hran
550
PATERICUL ROMNESC
smbta i Duminica.
n celelalte zile se ntrea numai cu Preacuratele
dect
Taine.
6.
Se mai spunea despre acest stare

n schit.
c timp
sub
de 20 de ani a
slujit zilnic
Sfnta Liturghie cu aceeai dragoste pentru Hristos, deoarece era singur preot
duhovnic
7.
Rnduiala Mnstirii
Sihstria,
stareul
Ioanichie
Moroi,
era
aceasta:
- participarea ntregii obti la Utrenie
Sfnta Liturghie; cel care nu
venea
-
la
biseric din lenevie era pus a doua
zi la
post
pn
o
seara;
- spovedania
general a clugrilor
pentru
n fiecare vineri;
mprtania
schimonahi
bolnavi
dat pe sptmn,
smbta, iar pentru ceilali la trei sptmni; - viaa era ntru totul de obte; nimeni nu avea voie s aib ceva personal; mbrcmintea, chilia i cele de nevoie se ddeau de mnstire; - masa se servea lunea, miercurea i vinerea o dat pe zi, la orele 3 dup-amiaza, iar n celelalte zile de dou ori, dup tipicul Sfntului Sava; nimnui nu-i era ngduit s mnnce la chilie, afar de cei bolnavi; - la ascultare mergeau cu toii, mpreun cu egumenul mnstirii, i fiecare era dator s lucreze n tcere, pentru a putea rosti rugciunea iui Iisus; - la chilie clugrii citeau mai ales Psaltirea, Patericul i Vieile Sfinilor, iar cele apte laude i canonul nu le rmneau niciodat nefcute.
8.
n anul 1925,
dup
ndreptarea calendarului, Protosinghelul Ioanichie
mare ndoial. Nu tia dac este bun sau nu stilul nou. Deci, s-a nchis n chilie i a nceput s posteasc i s se roage pn ce Dumnezeu i va da un in. semn cum Dup aproape 20 de zile de post, btrnul a fost gsit n chilie foarte
era n
slbit. Apoi, ntrindu-se cu Preacuratele Taine

zi a
cu
puin
mncare, a doua
spus - Multe ispite

fiilor
si duhovniceti:
ameninau o ceat de
- Hai
s m omoare.
am ptimit
n aceste zile de la diavoli.
Alteori
m bteau
uneori
cu toiege de
foc.
Odat am vzut
Apoi au
strigat
diavoli, zicnd:
s tiem pe btrnul
acesta,
c vrea s se fac sfnt!
cu mnie asupra mea: - Cine i-a spus ie astzi se mai fac sfini? - Dar vou cine v-a spus nu se mai fac? le-am rspuns. In alta
zi
mi-au
spus cu mnie:
- Degeaba mai posteti,
tot n
minile noastre o
vii!
Iar
eu le-am

-
A SECOLULUI XX
551
Eu am ndejde
n mila Ini
Dumnezeu,
voi izbvi de minile
voastre!
Dup mai multe

mbrcai arhierete
zis
zile
de post,
am vzut
care
semnau
deasupra mea n vzduh trei sfini cu Sfinii Trei Ierarhi. Cel din mijloc mi-a
cu glas ca de trmbi:
- loaniclvte, de c& te
mteii i
nu
ascultatei
SM J)wj m^re e&fj&rify? Ztec-J,

tu
&&?&/ <fe
<?<?/
mi mari,
Nu
c&
tii ca ascultarea
cia rec
cspamfe
de ndreptarea calendarului. Apoi, binecuvntndu-m toi
trei
deodat, s-au
urcat spre cer
i nu i-am mai vzut. Din ziua aceea, btrnul nu s-a mai

var
a secat apa n
ndoit de ndreptarea calendarului.

secetei.
9. Intr-o
fntn din cauza
Atunci egumenul a
spus n biseric: - Prinilor, pentru pcatele noastre ne-a luat
Dumnezeu apa
Deci,
s postim i s ne rugm trei

ap
n
zile
trei
nopi,
a
iari
fntn. Toate ascultrile din

pentru
mnstire
din fntn. va da Dumnezeu nceteaz.
pn ne
Intr-adevar,
rugciunile prinilor,
treia
zi
fntna
era pe
secat
jumtate cu ap. Din ziua

niciodat apa din fntn.
10.
aceea, cu binecuvntarea stareului, n-a
mai
la viaa clugreasc i punea de duhovniceasc, pentru a face din ei clugri buni i devotai lui Hristos. Pe unii i inea la poart trei zile i trei nopi, n post i rugciune. Pe alii i punea adeseori la canon i metanii, ca s-i nvee smereias din mnstire i-i ndemna nu adune bani, nici nia. Pe toi i sftuia
Spuneau ucenicii
c pe cei ce veneau
la nceput la
aspr
ispitire
s s se roage nencetat cu rugciunea Iui

11. Zicea uneori
Ii sus.
ctre ucenicii si:
- Frailor, aceste
voii
dou
lucruri
i pzirea
binecuvntrii.
cine
inei n toata viaa voastr: tierea calc aceste porunci nu poate fi clugr
le
fii
niciodat nu-i merge bine. Ca noi suntem
ai
binecuvntrii, iar nu
ai
blestemului.
12.
Spuneau prinii
ori
de cte
ori
cineva clca cuvntul stareului
ptimea multe ispite. Cci el cerea ca toate s se fac cu binecuvntare. Odat, doi frai s-au sftuit s posteasc i s se roage ntr-un beci, netiui de nimeni. Dup o sptmn au venit la egumen i i-au zis: - Printe, rugm s ne spovedii, c mine vrem s ne mprtim.
Dar unde ai
Am postit i
fost pn acum? ne-am rugat n beci.
- Cine v-a dat binecuvntare

-
s facei
aceasta?
Dar pentru post i rugciune mai
trebuie binecuvntare?
PATERICUL ROMNESC
-
Eu nu
mrturisesc
pn
nu va cii de neascultarea voastr, a
zis
btrnul.
doua zi, fraii s-au mbolnvit amndoi. Atunci stareul a pus obtea la post rugciune pentru ei, li s-a fcut Sfntul Maslu i s-au vindecat. Aa s-au izbvit cei doi frai de neascultare.
13.
A i
Alt dat, un
frate din
mnstire
cerea
l
fie
fcut clugr. Dar

zi, fratele
stareul loanichie, cunoscndu-i inima, mereu
amna. ntr-o
a zis
ctre stare:
-
duc
la
Trgu
Neam
sa
cumpr
timbre
hrtie pentru cererea
mea
de clugrie. - Nu te duce
Fratele
nainte
acum
ca este Postul
Mare i nu
a
se cade
s umblm prin lume.
ns
a plecat.
Dar nu
apte duhuri
rele n chip de
mers dect un kilometru i i-au ieit oameni nfricoai, care au nceput s-1
bat cu
toiege, zicnd;
- Hai s-1
prindem pe acesta
c a plecat din mnstire fr binecuvntarea

mnstire,
mine!
la o chilie
stareului!
strignd:
De
fric, fratele a fugit n pdure. Apoi s-a ntors la
Nu
lsai, apte fug

citit
dup
Prinii, vzndu-1 stpnit de duh necurat, l-au dus

stareului. Iar btrnul i-a
au spus
moliftele Sfntului Vasile
a zis:
- Dezlegai-I
-
dai-i drumul.
Dac
Nu
fuge iar?
temei.
acea,
Dac
1-a
dezlegat
Dumnezeu,
nu-1
mai stpnete
vrjmaul. Aa Din ceasul

doua
zi
s-a vindecat fratele.
nimeni nu mai clca binecuvntarea stareului.
14. ntr-o iarn,
un
frate a uitat beciul deschis
au ngheat
cartofii.
a ntrebat stareul la trapez:

II
- Cine a lsat beciul deschis?

public.
rog
s-i mrturiseasc greeala
aici, n
Dar nimeni nu recunotea. Atunci btrnul a zis: cel vinovat nu spune, o s-1 certe Dumnezeu. n cipa aceea, unul din frai a czut Ia pmnt cuprins de duh necurat. Era tocmai cel vinovat. Deci, ndat a fost dus n biseric, i s-a fcut Sfntul Maslu i s-a vindecat, cci Protosinghelul loanichie primise de la Dumnezeu
-
Dac
darul izgonirii duhurilor necurate din oameni.

15.
Odat, btrnul
ptimit o oarecare ispit din lucrarea vrjmaului.

zi
Deci, mustrndu-se pe sine, a doua - Prinilor, de acum nu pot
a spus n biseric:
fiu
s v mai
Cutai
cci am greit
naintea Domnului.
alt
egumen i printe duhovnicesc, povuitor n locul meu.

prinii i-au zis cu lacrimi: - Printe stare, nu ne lsa srmani,
Iar :alea mntuirii.
SECOLULUI XX
553
S rmn
ne povauiasc pe pcatul asupra noastr, numai sa nu ne lai singuri.

n-are cine
mai departe egumen, a spus btrnul, numai dac mi fgduii s mplinii cuvntul meu. - Facem orice ne vei spune, printe. Atunci s-a aezat stareul cu faa n jos pe pragul bisericii i a zis: - Nu are parte de Hristos cel care nu va clca peste mine! Deci au trecut :oi, clcnd pe trupul lui. a rmas stareul mai departe la conducerea mnstirii, iar prinii i fraii s-au folosit mult de smerenia btrnului.
-
Rmn
Aa
16.
sihastru
Pentru smerenia
i nevoina
lui,
Protosinghelul Ioanichie a ajuns
duhovnic renumit
n partea locului.
spovedanie numeroi
mireni.
pustnici din mprejurimi,
La el veneau pentru sfat i clugri, starei, episcopi i
Dei
era foarte canonic
autoritar, totui pentru fiecare
gsea
el
cuvinte
de mngiere
i mbrbtare.
btrnul
Cel mai obinuit canon pentru
era postul
ndelungat, rugciunea, ndeosebi Psaltirea,
ascultarea
desvrit.
ei,
Veneau
ntorceau
17.
la
i
la
bolnavi pentru Sfntul Maslu, iar dintre
unii se
acas sntoi.
Uneori venea
btrnul cte un
frate
suprat de
ispite,
iar el
nva,
-
zicnd:
C mintea tulburat nu poate niciodat s judece i s

lui
Nu
ai
binecuvntare sa pleci nicieri din mnstire, cnd eti tulburat.

ia
o hotrre
dup
voia
Dumnezeu.
18. Iar
pe
fiii
si duhovniceti
sftuia adeseori, zicnd:

lui
- Prinilor,
Dumnezeu,
s nu uitai niciodat aceste trei lucruri: s avei frica s v pzii mintea curat i s nu uitai pe Doamne Iisuse!"
abtut multe
ispite
19. ncepnd din anul 1941, s-au
necazuri asupra
Mnstirii Sihstria. Mai nti a ars biserica mpreun cu toat incinta. Apoi tlharii au jefuit de mai multe ori acest sfnt lca, btnd i orbind pe stare. Din aceste pricini, o parte din clugri s-au risipit pe Ia alte mnstiri. Atunci printele Ioanichie i-a adus aminte de cuvintele marelui btrn Gheorghe Lazr, spuse cu 30 de ani mai nainte:
-
Nu
te fericesc
ai venit n locul acesta,
la sfritul
vieii o
ai
multe
ispite.
20.
Spunea btrnul ucenicilor si

el,
c ntr-o noapte,
cu
pe cnd zcea bolnav

i, apropiin-
n pat, a intrat n chilia lui o femeie
mbrcat
bun cuviin
du-se de
a zis:
554
PATERICUL ROMNESC
-
Nu te ntrista, printe Ioanichie. De acum ne vom ngriji noi de acest sfnt lca! Era Preasfnta Nsctoare de Dumnezeu, protectoarea acestui smerit aezmnt clugresc. ntr-adevr, din anul 1942 s-au simit permanent acopermntul i binecuvntarea Maicii Domnului peste Mnstirea Sihstria. 21. Odat s-a adunat n chilia stareului toat obtea mnstirii, pentru binecuvntare i cuvnt de folos. Iar btrnul a zis ctre toi:
- Prinilor
noastre a ars
toate ispitele
,
s
nu
nu va descurajai
c a ars mnstirea.
ctitorii.
C pentru pcatele
rbdai
i i
pentru ca
se
rennoiasc
Sfiniile voastre
prsii
l
locul acesta sfinit prin rugciunile
lacrimile
naintailor notri.
Numai
s inei
cu trie rnduiala acestei mnstiri.

aici.
cine
nu ine rnduiala locului,

n anul
izgonete locul de
1909, cnd
din
clugr btrn
am fost hirotonit preot, Mnstirea Neam i mi-a spus:
s-a apropiat
de mine un
tii,
printe Ioanichie,
numai aceia pot sta la Schitul Sihstria, care vor schimniceasc de acolo. Adic nimeni s nu aib ceva al su,
pzi
ci toate
rnduiala
s fie de
s nu se svreasc pcate trupeti i s nu se mnnce carne n mnstire. De nu va pzi cineva rnduiala, nu va putea tri n locul acela. locul acela este legat cu neschimbat legmnt de apte clugri sihastri din
obte;
C
zi
Mnstirea Neam,
22. -
care au ntemeiat Sihstria n anul 1655".
La
urm
adugat stareul i
la
aceste cuvinte:
inei
cu trie
rnduielile
clugreti i nu lsai
nici
ntr-o
nesvrite dumnezeiasca Liturghie i cele apte laude. de vei face aa i Maica vei duce via curat i vei avea dragoste ntre voi, s tii Domnului va ridica din cenu acest sfnt lca i vei avea pace i mntuire n locul acesta. Iar de nu vei pzi cu sfinenie pravila, postul i datoriile voastre clugreti, s tii se va pustii iari locul acesta. lui Dumnezeu mai mult i place un loc pustiu i curat, dect un loc cu clugri muli i
dezbinai.
23.
Dup
doi ani de suferin, stareul Ioanichie a zis ntr-o seara ctre

Ioil:
ucenicul su, ieromonahul

-
Mari
duc
la
Tata!
Mari
m duc
la Tata!
ntr-adevr, mari, 5 septembrie, 1944, Protosinghelul Ioanichie Moroi
i-a dat
sufletul n minile
Domnului, lsnd
s-a
urm
obte aleas de 40 de
al
clugri.
Aa
romnesc.
s-a
nevoit
i aa
svrit un mare stare
monahismului
SECOLULUI XX
5S5
PROTOSINGHELUL IOSIF CRCIUN Mnstirea Neam

(1864-1944)
Acest cuvios printe a fost un mare sihastru, duhovnic i exorcist din obtea Mnstirii Neam. S-a nscut n comuna Grcina, judeul Neam. n tineree a fost cstorit. Apoi, murindu-i soia n anul 1911, cu sfatul vestitului pelerin Gheorghe Lazr al crui ucenic era, a luat jugul vieii clugreti n obtea Mnstirii Neam. Dup doi ani de rugciune i ascultare a primit schima monahal i s-a nevoit civa ani n Schitul Vovidenia din apropiere. Apoi, cu binecuvntarea stareului, schimonahul Iosif Crciun s-a retras la linite n pdurile seculare de lng Schitul Icoana, unde s-a nevoit aproape zece ani n pustie, singur cu Dumnezeu, rbdnd tot felul de ispite de la diavoli, de la trup i de la oameni. Cea mai mare nevoin a lui era postul ndelungat, unit cu privegherea de noapte i citirea Psaltirii. Cu aceste trei arme izgonea de la sine toate ispitele trupeti i diavoleti, ajungnd cunoscut n tot inutul Neam, Pentru rbdarea
smerenia
lui,
printele Iosif s-a nvrednicit de
la
Dumnezeu de
i
darul
izgonirii duhurilor rele din oameni.

epileptici
De
aceea alergau la chilia
lui tot felul
de
oameni bolnavi,
lipsii
de mngiere. Iar btrnul
primea pe toi
i se ruga pentru sntatea lor pn se vindecau. Iat cum se ruga printele Iosif pentru bolnavi: Mai nti trimitea bolnavul n mnstire s-i mrturiseasc pcatele i s-i fac preoii Sfntul Maslu. Apoi se ntorcea bolnavul la chilia lui din pdure, unde era pus la post i rugciune trei zile i trei nopi. mpreun cu el posteau
cu dragoste
toate rudele bolnavului
nsui sihastrul Iosif
citeau la Psaltire ziua
mai muli bolnavi se vindecau. Cei care nu se nu poate vindecau repetau aceeai nevoin pn se izbveau de diavolul, rbda vrjmaul rugciunea i postul celor smerii.
noaptea.
treia
zi,
cei
Pentru
nite
la
vindecri
Icoana".
ca
acestea
pentru
sfaturile
sale
pline
de
nelepciune, printele Iosif ajunsese vestit n tot centrul Moldovei, cu numele
de Pustnicul de
fost hirotonit
n anul 1926, schimonahul Iosif a fost chemat n
obte i
dup
doi ani a
diacon
preot. Astfel, pustnicul Iosif a devenit. cel
duhovnic
exorcist al
credincioii
la chilia lui:
clugri i
mireni,
Mnstirii Neam, ntre rani i oreni, sntoi i bolnavi, tineri i btrni, ceretori i avui. Toi cutau pe printele Iosif. Dei era
mai cutat 1928-1944. Zilnic veneau
556
PATERICUL ROMNESC
aspru la canon, ei doreau
se
mrturiseasc
la el,
se
fac sntoi, s-i
cear un
sfat.
Pentru primirea
ngrijirea bolnavilor, printele Iosif avea o
cas dat
de
mnstire, afar de incint. Era o adevrat bolni. Acolo primea btrnul pe

toi, iar el sttea n mijlocul lor ziua
epitrahirul
noaptea, cu crucea n
mn i
cu
pe
piept. Astfel,
muli din
cei bolnavi se vindecau, iar ceilali se

la casele lor.
ntorceau
uurai
de pcate
i mngiai
Mijloacele de vindecare
pentru toi erau aceleai: ct mai
moliftele Sfntului Vasile, Sfnta
mult rugciune, Spovedania, Sfntul Maslu, mprtanie i, neaprat, trei zile de post.
alt
nevoin
lui
rugciunii
marelui duhovnic Iosif a fost lucrarea cea de tain a Iisus, prin care vorbea nencetat cu Hristos, precum i
a
milostenia la cei lipsii.
Aceasta a fost petrecerea Cuviosului Iosif Crciun, duhovnicul Mnstirii
Neam,
Apoi, chemndu-1 Dumnezeu, n primvara anului 1944
sa mutat
la
ceretile lcauri, fiind pomenit
pn
astzi de numeroii si
fii
duhovniceti.
SCHIMONAHUL GRIGORIE BICA

Mnstirea Ciolanu-Buzu
(t
1945)
Printele Grigorie Bica a fost un
clugr
foarte nevoitor din
Mnstirea
s-a
Ciolanu. Era de loc din Transilvania. Deci,
Mnstirea Ciolanu i a dou ascultri eclesiarh la biseric i grdinar. i att a sporit n rugciune, n post i n smerenie, c toi se foloseau de nevoin lui. La grdin avea doi ucenici pe
schimonah
n
urmnd lui avut toat viaa
Hristos,
fcut
care
cretea n fric de Dumnezeu. Uneori
le
spunea:
- Frailor,
lucrai
la
grdin
la
cu dragoste
fr
crtire,
din truda
voastr
se
hrnete
n dar atta lume.
Vara, btrnul
zbovea
udat grdina
pn
trziu,
iar
cnd venea
la
mas, buctarul i spunea: - Nu mai este mncare, printe Grigorie. Pentru ce ntrzii i nu vii timp, cnd sun masa? Dar btrnul nu se supra, ci i cerea iertare i
ntorcea linitit la
la
se
grdin.
cel dinti,
stran
La biseric era nelipsit n fiecare noapte. Venea i zicea rugciunea lui Iisus. Odat 1-a ntrebat un clugr:
se
aeza

-
A SECOLULUI XX
557
grdin?
mai poi veni la biseric, printe Grigorie, eti obosit de la btrnul i-a rspuns: - Biserica este o corabie ce noat pe mare. Dac lipsesc de la biseric,
Iar
Cum
corabia merge nainte biseric.
eu
rmn
departe de Hristos.
De
aceea vin regulat la
Altdat a spus - Toat viaa

pot, cu ajutorul lui
unui ucenic:
lupt cu trupul - cu calul acesta
Dumnezeu,
sa
nu
nrva
fac tot ce
doboare.
Un
frate i-a zis:
- Printe Grigorie,
d-mi un
cel
cuvnt de folos. Iar btrnul
i-a
- Dintre toate patimile,
mai mult
iubirea de sine, din care se nasc celelalte toate.
lupt pe
l
clugr
rspuns: trndvia
crue
trupul,
s mnnce bine, s nu vina la biseric,

dac
biruiete
ndeamn vrjmaul s-i s nu mai fac metanii i
doarm
mult. Iar
clugrul
iubirea de sine,
uor
biruiete
toate patimile.
Sfritul printelui Grigorie a fost tot
aa
de minunat, precum
i-a fost
viaa. ntr-o noapte, pe cnd

cal,
se ruga,
s-a artat un tnr frumos, clare pe
i-a spus:
- Pregtete-te,
c peste
trei zile
vin
te iau.
Voi veni cnd va
lovi n
toac.
- Dar tu cine eti? 1-a ntrebat. - Eu sunt Mucenicul Gheorghe, patronul acestei biserici,
spun.
i am
venit s-Ji
Atunci printele Grigorie i-a cerut iertare de

primit Preacuratele Taine, iar a treia
zi
la toi,
s-a mrturisit, a
diminea, pe cnd
lui,
toca la biseric,
i-a dat duhul n minile Domnului, Osemintele se pstreaz n gropnia mnstirii.
galbene
binecuvntate,
PROTOSINGHELUL VICHENTIE MALAU

Mnstirea
a.
Secu (1887-1945) 18
Viaa
care
a
Acest mare duhovnic,

noastre, s-a
strlucit
ca
nscut
n anul 1887, n satul Ghidion,
un luceafr n mnstirile comuna Stnia, judeul
Neam,
s
,Dup
mrturiile duhovnicilor din Mnstirile Secu, Sihstria
Agapia i
ale ucenicilor si.
558
PATERICUL ROMNESC
n anul 1894, cnd avea numai 7 ani, prinii
si au
intrat n
viaa mona-
hal, mpreun cu
Secu, iar
ortodox,
cei trei copii.
Tatl cu
fiul
Vasile s-au dus la
Mnstirea
mama
au
cu
dou
fete s-au dus la

la
Mnstirea Vratec,
unsprezece
ani,
n anul 1895,
tatl cu feciorul
pleac
cei
Sfntul Munte.
Acolo, n coala monahismului
petrecut
aspra
nevoin
formndu-se
duhovnicete lng
mai buni clugri atonii.
n anul 1906 se rentorc la Mnstirea Secu, iar n anul 1912 depun amndoi jurmntul clugresc. Tatl primete numele de Dometian, iar fiul numele de Vichentie. La fel i mama se clugrete cu numele de Migalua, iar sora cea mai mare, cu numele de Epraxia. n anul 1915, monahul Vichentie este hirotonit preot i numit eclesiarh i duhovnic n Mnstirea Secu. ntre anii 1916-1918 este trimis ca preot sanitar la spitalele de rnii.
Mai
anii
trziu (1927-1928), ajunge stare n n
1928-1940 activeaz ca preot slujitor mai renumit duhovnic din Moldova.

n anul
mnstirea de metanie. Iar ntre Mnstirea Agapia, devenind cel

la
1940 este transferat ca preot misionar

la
Mnstirea Vasiovan vara anului 1945,
Banat, unde continu aceeai activitate apostolic,
pn
cnd se
astzi.
mut
sale sunt aduse
i depuse
Domnul, plns de mult lume. n februarie, 1953, osemintele n gropnia Mnstirii Secu, unde se pstreaz pn
b.
Fapte
duc meu.
eu
la
cuvinte de
nvtur
sa:
1. ntr-o zi a zis
tatl printelui Vichentie ctre soia
mnstire s-mi
i-i
plng pcatele,
n-am fcut nimic pentru

trei copii?
sufletul
Dar de mine nu
mil?
a spus femeia.
lai singur cu
Doar
- Atunci
am suflet. mergem
amndoi. Eu iau cu mine copilul
tu, fetele.
Din ziua aceea

prinii, ct
2.
s-au dus cu toii
slujeasc
lui Hristos,
ajungnd,
att
copiii
clugri desvrii.
Cnd
era n Sfntul Munte, a ntrebat printele Vichentie pe duhovni-
s fac ca s m mntuiesc? dac doreti s te mntuieti: s te rogi nencetat cu lacrimi, rostind rugciunea lui Iisus; s mnnci o dat n fiecare zi, s priveghezi mereu i s faci ziua i noaptea nchinciuni i metanii. Tot ce faci s fie cu porunc i binecuvntare; Sfnta Liturghie i cele apte laude s nu-i
- Spune-mi, printe, ce - Aceasta faci, fiule,
cul
su:

rmn
fugi
3.
SECOLULUI XX
i
559
niciodat,
la
iar
de pcatele trupeti, de zavistie

ucenicul su:
de iubirea de argint
pn
-
moarte.
Zicea
iari duhovnicul ctre

fiule,
nu vei rmne multa vreme n Sfntul Munte. In : urnd te vei ntoarce cu tatl tu n ar. Acolo te vei clugri, vei primi darul preoiei i vei povui pe muli pe calea mntuirii. Nu dup mult timp s-a mplinit prevestirea acelui duhovnic. Printele
tii,
Vichentie s-a ntors n

4.
ar i
a ajuns
mare povuitor de
suflete.
Spunea despre dnsul ucenicul su, Protosinghelul Eftimie Tnase: am fost grav rnit pe front. La spital, un preot clugr ngrijea de bolnavi. Era ieromonahul Vichentie Mal au. Nu-1 cunoteam, nainte de operaie m-am spovedit la el i, plngnd, l-am ntrebat: - Preacuvioase printe, voi mai scpa cu via din aceast operaie? - Ascult mata, frate Ioane, mi-a zis el. Sa ai credin n Hristos te vei n curnd vei veni la Mnstirea Secu i acolo te vei face tace sntos i
- In vara anului 1917
clugr i
preot.
Aceast
anului 1918.
5.
prevestire a printelui Vichentie s-a mplinit ntocmai n
toamna
Ajungnd stare n Mnstirea Secu, adesea nva pe clugri, zicnd: - Frailor, s facem lucrul Domnului fr lenevire, suntem nimii lucratori n via Lui i fiecare, cum va lucra, aa plat va lua. Nimic s nu facem din sil, nimic pentru bani, nimic fr binecuvntare sau cu crtire, ca cine face ascultare cu dragoste, s nu pierdem plata n ziua judecii.
liturghie
6.
svrete" Altdat iari

ale
- Toate
si duhovniceti: clugrului sunt sfinte, cci clugrul

zicea fiilor
lucrul
este
afierosit
lui
Dumnezeu. De aceea,
nelept
su
fie
lui,
dres cu sare; rugciunea
fcut cu binecuvntare; cuvntul lui, curat ca ceara i fierbinte ca focul;
chilia lui,
7.
simpl ca o peter,
dar sfnt ca o biseric.
Protosinghelul Vichentie oprea pe
clugri
s pescuiasc.
Odat
i-a zis
ucenicul su: - Printe stare,
d-mi
voie
s prind pete din iaz. i
De
ce
s omori petele pentru lcomia ta?

lui.
- Dar ucenicii lui Hristos cum prindeau pete din Marea Galileei? - Dar tu eti ucenicul iui Hristos? i-a rspuns stareul. s-a ruinat
fratele de cuvintele
8.
Mrturiseau ucenicii
lui
c printele
Vichentie nu judeca niciodat pe
nimeni, orice
pcat har
fi
vzut fcnd.
Ci ndat se ruga
i plngea
pentru
el.
560
9.
PATERICUL ROMNESC
-
Odat a venit la el un clugr i i-a zis; Printe stare, am vzut pe cineva mncnd de dulce n
Nu
judeca!
zi
de post.
i-a
Nu
judeca,
frate!,
i-a
rspuns btrnul. Poate
luat
Dumnezeu
-
mintea, de aceea a mncat!
10. ntr-o zi a
vzut
stareul doi frai vorbind la stran
le-a zis:
aici,
Nu
vorbii, frailor, n biseric! Nici ngerii
nu vorbesc
iar voi
vorbii?
11.
chiliile altora,
nu ngduia clugrilor s mearg la umble prin mnstire fr rost sau s vin la biseric tara
cineva lipsea de la slujb
camiafc. Iar
dac
fr
pricin binecuvntat,
punea
la
canon.
Spun ucenicii Iui ntotdeauna intra cel dinti n biseric i ieea cel mai de pe urm. Cnd intra mergea repede, ca i cum l-ar fi ateptat cineva. Iar cnd ieea din biseric, mergea ncet, avnd faa vesel i luminat.
12. 13. Mrturisesc, de asemenea, ucenicii lui printele Vichentie niciodat nu primea slujbe de la oameni, cnd svrea Sfnta Liturghie, nici
nu vorbea cu cineva, ca poat vorbi numai cu Dumnezeu. Era att de ntotdeauna vrsa lacrimi cnd ptruns de frica lui Dumnezeu i de bucurie,
slujea.
14.
Cnd
se apropia miezul nopii, stareul
btea
la
regulat n
ua
cci
ucenicului
i-i zicea;
Scoal, frate Gheorghe, dousprezece. Apoi cnta o slav

Utrenie.
15.
s
pn
mergem
se
biseric,
este
ora
detepta ucenicul
i ndat
ora 5
fix,
plecau la
Spunea iari ucenicul c,
n fiecare
diminea,
la
printele
Vichentie suna clopotul de deteptare. - De ce suni clopotul aa de diminea, preacuvioase?

-
ntrebau unii.
Ca
se scoale prinii
fraii la
rugciune din timp,
s-i fac
pravila
canonul clugresc.
suna clopotul, btea n ua ucenicului, zicnd: - Scoal, frate Gheorghe, la rugciune! Hai, dragul tatei, Domnul. Iat, psrile cnt afar i ne fac de rs!
Dup ce
Iar
s ludm
pe
dac ucenicul se ngreuia de somn, i zicea: - Du-te la fntn i-mi ad o cldare de ap,
c n-am cu ce m spla.
dup
obicei o slav.
T>upa c&-\ termina pravila, printele Vicnentie cnta Apoi i lua rasa i pleca la biseric.
16.
Odat

-
SECOLULUI XX
561
De
ce nu dormi noaptea, printe Vichentie?
Dac
vine Mirele n miezul nopii?

se folosea ucenicul de
S m gseasc dormind? rspundea

lui,
btrnul.
17.
ntreba:
nevoina
Dup
i
se
Utrenie, printele Vichentie se oprea n mijlocul bisericii
Ce
sfnt
avem astzi? Ai
citit
viaa sfntului de astzi? Uite,

uite,
aa
posteau
rugau sfinii de demult,

zilei,
aa rbdau
mucenicii! Iar noi,
prinilor,
Dup
dormim! ce explica viaa sfntului
mncm i
aduga:
la chilii,
- Iat, este ora 2,30.
De acum mergei
facei paraclisul Maicii
Domnului i
18.
v culcai.
s
Uneori spunea ucenicului sau: - Frate Gheorghe, venii desear cu toii a mine! Seara vorbea cu fraii cuvnt de folos din Sfnta Scriptur, din nvturile Sfinilor Prini i din viaa clugrilor alei, pn la miezul nopii. Ii nva
vrjmaului, i mngia duhovnicete, i deprindea s picteze i s cnte pe note. La urm cnta singur o podobie cu glas lin i duios i cu ochii nlcrimai zicea:
rugciunea
lui lisus,
i
sftuia
cum
s fug din cursele
- Frailor, sa
19.
mergem Ia biseric. Se aude clopotul de Utrenie! Spunea iari ucenicul lui c, de vedea vreun printe sau frate
l
trist
abtut, ndat
-
ntreba cu blndee:
De
ce eti suprat, mata, frate? Ai nevoie de ceva?

slujba,
Apoi lsa
chema pe
l
frate la chilia lui
ddea un
cuvnt de
ca
mngiere, o carte
bun,
bani pentru haine, ceva de mncare sau din darurile
aduse de la biseric
libera cu pace.
ns
vin nu
ddea nimnui
la chilie,
s nu-1 duc n ispit.

20.
Odat
s-a dus ucenicul la adunat fn pe munte. n
urm,
de
printele
Vichentie i-a fcut
curenie
n chilie, a
splat duumeaua,
cnd
a scuturat praful, a
la ascultare,
vruit soba
i-a zis
i-a aprins candela. Seara,
s-a ntors fratele
printele:
- Uite,
21.
aa
trebuie
s fie chilia unui clugr.

sfinia ta o
Simpl i curat
duhovnicesc:
ca o biseric!
Altdat
a zis ucenicul ctre printele
su
- Preacuvioase,
f-i i
merit
hain mai bun,
eti stare i
te
vede lumea! - Nu merit!
Nu
alta, frate
Gheorghe! De
m-a
izbvi
n aceasta de
pcate!
22.
Spunea ucenicul despre stareul su:
562
PATERICUL ROMNESC
- Printele Vichentie era foarte nevoitor.
De multe
ori
sau cu picioarele goale n bocanci.
La
chilie
avea numai o
umbla vara descul: singur hain bun.
rz
pe care o lua
curate.
la
biseric. Celelalte haine erau vechi
crpite, dar totdeauna
23. Spunea
-
nc ucenicul i acestea: N-am vzut n chilia printelui
Vichentie nici pat, nici pern, nici
nvelitoare, nici haine de prisos, dect
aprins, crucea
nici
epitrahirul cu care spovedea.

l
numai cteva cri, o mas, candela Nu tiu unde i cum dormea.
cum
24.
se ruga n chilie, dar ntotdeauna
gseam
iubea
treaz
senin la
fa.
lui
Protosinghelul
Vichentie
Mlu
att
de mult Biserica
ei ziua i noaptea. Singur tcea curenie. mpodobea altarul, tergea icoanele, vopsea stranele, cura pictura i vruia pereii bisericii pe dinafar. Chipul sau era ntotdeauna blnd
Hristos, nct
zbovea nluntrul
spla pe
jos,
plin de bucurie.
25. Spunea unul din ucenici ca odat a venit la mnstire prefectul cu civa profesori. Printele Vichentie, mbrcat ntr-o hain rea, vruia biserica: - Unde este stareul mnstirii? l-au ntrebat ei. Am vrea vorbim cu
dnsul.
M
Cu
duc s-1 caut - a
zis la
printele Vichentie. Ateptai puin!

alii
Dar ei, nelegnd de mbrcat, ndat au plecat.

26. Uneori l
el
este stareul
i vzndu-1 aa ru
ntrebau oamenii:
- Printe stare, cu ce-ai
fcut
attea reparaii la biseric
la chilii?
mila
lui
Dumnezeu i
cu ajutorul oamenilor,
rspundea printele.
mii.
Dac cheltuiam azi o mie de lei, mine veneau n loc dou azi dou mii din cas, a doua zi gseam patru mii n loc.
Dac
scoteam
n noaptea de
11
noiembrie priveghea
singur pn dimineaa n Sfntul Altar, n rugciune i lacrimi, spre pomenirea Sfinilor Mucenici Mina, Victor i Vichentie. Asemenea fcea i n
alte
nopi de peste
an.
n ziua nti de Pati, cnd veneau cu toii la 28. Se spunea iari trapez cu icoana nvierii i mesele erau pline de daruri, printele Vichentie se aeza n capul mesei, gusta de cteva ori, apoi vorbea cuvnt de folos timp de dou ceasuri. Vorbirea lui era aa de dulce i vie, nct prinii lsau
mncarea i -l ascultau cu
lacrimi.
oule 29. Spunea nc printele Vichentie celor ce l ntrebau, cum roii nchipuiesc lacrimile Maicii Domnului, pe care le-a vrsat pe Golgota, cnd Fiul ei era rstignit pe cruce.

>
30.
SECOLULUI XX
Ia
563
Cnd veneau credincioii
la
mnstire, bteau
ua
printelui
Vichentie i-1 ntrebau:
- Printe,
am
venit la
mnstire
facem Sfntul Maslu, sa
dm slujbe,
spovedim. La cine ne ducem? Eu mrturisesc, fraii mei - rspundea btrnul cu dragoste. Apoi zbovea cu ei toat noaptea. Le asculta necazurile, i mrturisea, le rnduia
-
s ne
canon,
li
mngia cu alese cuvinte duhovniceti

trapez,
la
i
odihnea.
doua
zi
iari
i
ducea
la
servea singur cu mncare, le

i
ddea
pine pentru drum,
petrecea
31.
pn
poart i, binecuvntndu-i,
a adus
libera cu pace.
Odat, un preot
pasc
n sfntul altar.
Atunci btrnul
i-a zis:
- Printe, nu tii
:n sfntul altar?
permit
dup tipic nu-i voie s se aduc pasc, brnz i ou Se cdea faci 200 de metanii pentru aceasta. Dar nu-mi dau canon la preoi. De aceea, voi face eu canonul acesta.
Spuneau btrnii care l-au cunoscut printele Vichentie nva aa de frumos pe oameni, toi care l ascultau plngeau. - Dragii mei - zicea el -, ai venit de departe, cu desagii n spate, nchinai la sfintele desculi peste dealuri, trudii i flmnzi, ca s mnstiri! Bine ai venit, frailor! Dumnezeu sa numere paii... La plecare, iari le zicea: - Srutai, frailor, pmntul acesta, este loc sfnt. Aici au trit atia cuvioi, pe care numai Dumnezeu i tie! Iar credincioii, nchinndu-se, plecau mai departe.
32.
33.
Un frate
curnd clugrit a ntrebat pe printele Vichentie:
^cte
Preacuvioase, ce
mntui.
s fac s
mntuiesc?
- Ascult, mata, frate, siete-te

te vei
mplineti
tot
ce
ai
fgduit i
cu
siguran
- Vai, printe, nfricoez de jurmntul clugresc! - Nu te teme, frate! Ai ndejde ai primit Duh Sfnt. ncepe a lucra
puin, pn vei deprinde fapta bun. Caut mai nti ai contiin curat, nu te mustre de nimic la apusul soarelui. Apoi, pzete-i mintea de gnduri rele, f cu dragoste orice ascultare i zi mereu Doamne Iisuse",
Aa,
dragul
tatei,
ascult mata de mine
i nu
vei grei.
Aa
se
lucreaz
ogorul sufletului.
34. Alt fiu duhovnicesc 1-a ntrebat:
l
r
mntuiesc? Printe Vichentie, ce fac sa btrnul i-a dat o hrtie pe care scria: - Mrturiseste-i ct mai des pcatele tale; f-i canonul i pravila de chilie; zi nencetat rugciunea lui Iisus; f ascultare la toate i tuturor; iubete
Iar
564
PATERICUL ROMANESC
singurtatea ca
Silete-te
fii
scutit
de a auzi, de a vedea, de a pofti

ta,
de a
critica,
pe
drept sau pe nedrept; n
faa
toi sa
fie
socotii ca sfini.
faci acestea
cu dragoste
vei
fi
viu. Iar
nefcnd
acestea,
pentru ce
ai jurat, nesilit 'fiind?
Ce nebunie
fr
leac este a jura
fr
a-i da
seama pentru ce
35.
juri!
Spuneau ucenicii lui ca printele Vichentie nu se atingea niciodat de de mare nevoie; iar deasupra nu ngduia s se pun nimic. afar de cele sfinte. Cnd svrea dumnezeiasca Liturghie, sttea departe de jertfelnic i se ruga cu minile aezate cruci pe piept, iar cnd pomenea
Sfnta
Mas, afar
pomelnicele se aeza n genunchi lng Sfnta

lacrimi.
Mas i
era
se
ruga pentru toi cu
36.
La spovedanie, printele Vichentie
foarte
blnd
iscusii,
ntotdeauna i ddea ndrzneal omului i ndejde n mila lui Dumnezeu. - Ascult, mata, - spunea btrnul - mrturisete, aici, n faa
Hristos, tot ce
ai
lui
pe
suflet.
Nu
eu sunt
spune
om i
nu
am
voie
ascunde nimic, nici nu

smintesc de pcatele
iar
te
ruina de mine,
ci
tatei,
tale.
Aa,
te
dragul
tot ce ai
greit
te
caiete ca un om,
Dumnezeu
va ierta prin
mine, pctosul,
La
37.
urm
mare mila Lui. Numai s prseti pcatul! ddea i puin canon - metanii, post i milostenie.
dup
Spunea ucenicul
su
printele Vichentie primea foarte greu la
spovedanie preoi de mir
duhovnici.
- Ascult, mata, printe, zicea btrnul - du-te la printele
Ambrozie din
Mnstirea Neam. El este duhovnicul preoilor. - De ce nu spovedeti preoi? 1-a ntrebat ucenicul.
- Ei, frate, cel mai greu este
mrturiseti preoi
toi:
duhovnici! Ei au o
mare rspundere
naintea lui Hristos.
38. ntr-o zi a spus btrnul
ctre
- Prinilor, iat, vin de departe mireni la

daruri. Iar noi le
mnstire, cu
traistele pline de
deeri. Nimic nu le napoi. Cci, cine dintre noi se roag cu post i cu lacrimi pentru ei? Sau cine le sfaturi i cuvinte de mngiere? Cine mai face metanii pentru mireni? Vai de noi, prinilor! tii o s ne dea Dumnezeu n judecat!
primim
darurile i-i
lsam
s plece
dm
39. n anul 1927, la hramul
Mnstirii Secu
i-a
a venit
lume mult. Printele

aceasta, casierul
Vichentie i-a primit pe toi cu dragoste,
odihnit
la
osptat; ia din darurile
aduse a
mprit
Ia slujitori, la
clugri i
sraci.
Vznd
cu ce mai
mnstirii i-a zis; - Printe stare, dar

cheltuit atia bani cu
totul
mprii? Mnstirea
rmne,
c s-au
hramul?

1
f
SECOLULUI XX
Sfntului Ioan
565
torul.
Las, printe Eftimie. Astzi am prznuit ziua La hram, mnstirea nu trebuie sa ctige, ci milostenie a toi. Acesta este un hram adevrat!
-
Botez-
se roage
fac
40. Spunea ucenicul
c ntr-o
fi
zi
de
An Nou
s
I
ureze printelui Vichentie

le-a zis:
sntate i
cuvenit
s-a adunat obtea la streie primeasc binecuvntare. ar
btrnul
vin,
Prinilor
i
ci
frailor, s-ar
s va
servesc cu cte un pahar de
dup
obicei,
dar nu am. Eu, ns, nu
omoar sufletul, Nu ateptai de

ajute
dau
vin,
care de multe ori
dau cuvinte de folos de la Sfinii Prini, care dau

nalte,
via.
la
mine cuvinte
ca cele nalte sunt sus. Acolo
ne
Dumnezeu
s ne mplinim cu toii.
i nvturile
Sfntului Vasile, a ncheiat,
Dup
zicnd:
ce le-a vorbit din viaa
nu ne dezndjduim, prinilor, chiar prsim pcatul i avem ndejde. bun, mereu ne ateapt cu braele deschise.
-
mrturisim,
C Dumnezeu,
i
dac greim,
ci
ne
ca un
Tat
41.
venit la printele Vichentie
un stare renumit
au vorbit mult
mpreuna despre mntuirea sufletului. La urm i-a zis btrnul: - Printe stare, sfinia ta obligi pe clugri sa posteasc cte dou, trei zile, chiar dac unii nu pot. Nu este mai bine s-i lai dup puterea i voina lor? Eu nu fac aa. Le dau post, dar cu pinea pe mas. Cred mai mare vor plat avea. Ii nv posteasc cu pinea dinainte. pe dttorul de bun voie l iubete Dumnezeu".
42.
Spunea ucenicul
c printele Vichentie
s
mergea uneori
la
buctrie i
zicea buctarului:
f mncare destul, pentru toat lumea; pune fie bun, ca nu crteasc, nici untdelemn ct trebuie i o fierbe bine, se mbolnveasc prinii.
- Ascult, mata, printe,
43.
Spunea iari ucenicul
btrnul venea regulat
la
mas
i
cu prinii,
dar el nu mnca.
Numai
sfinia
seara gusta puin. Servea la
mas,
citea cuvnt de
nvtur i
I
privea cu dragoste
ta,
cum
mnnc
fiecare.
Uneori
ziceau ceilali:
Mnnc i
Iertai-m, prinilor,
printe stare. am mncat la streie cu cineva i nu mai pot
mnca. Vai,
44. Se
aa m-am
sturat!
mai spunea despre dnsul c,

stai
dac
observa
la
mas
pe cineva
c nu
mnnc,
I
se apropia de el i-i zicea:
De
ce
mata i nu mnnci?
Ia, frate,
i mnnc.
lart-m, preacuvioase, m-am
sturat.
66
PATERICUL ROMNESC
-
Aa,
frate,
mnnci
>ost
s v nfrnai cu mncarea dinainte. Cel mai bun post es; fr s te saturi. Iar dac posteti de frica stareului, acela
e
de sil,
iar
nu din dragoste,
45. Spuneau ucenicii lui cea mai mare fapt bun a stareului era acei nu judeca niciodat pe nimeni, ci ntotdeauna lua aminte de sine. Lucrnd ntr-o zi cu fraii la grdin i observnd pe unii rd i vorbesc de ru, a uspinat n sine i-a zis: - Ei, frailor, mi-aduc aminte ce zicea Sfntul Pavel: Niciodat nu am cos cuvnt deert din gura mea". Iar eu, ticlosul, ntotdeauna clevetesc, :rtesc, vorbesc de ru pe fratele meu i rd, n loc sa plng pentru pcatele uele. Vai mie, frailor, se apropie ceasul morii mele i nu tiu ce rspuns voi
La
naintea lui Hristos!

Iar fraii, auzind acestea,
tceau i
se
ruinau de vorbele
lui.
46. Spuneau
iari
fiii
si duhovniceti
printele Vichentie priveghea

iarna n chilie.
tproape n fiecare noapte. Vara se nevoia n

>e
pdure i
De cum
lsa
ntunericul, i lua Psaltirea n traist,
lumnri i
chibrituri,
se
uri
;e
pdure. Acolo
se ruga singur
i fcea
la
mii de metanii. Iar n zorii
zilei
ntorcea la chilie neobservat
suna clopotul de deteptare.
47.
Odat
a venit n vizit
canonic
mnstire
folos la
mitropolitul
Pimen de
1:
ai.
Dup
ce s-a nchinat n biseric, i-a zis stareul:
- nalt Preasfinite, spunei - Bine, printe Vichentie,

ui
un cuvnt de
iat
le
prini.
spun: Preacuvioi prini, cu rnduiaU
Dumnezeu i cu rugciunile
Moldova.
48.
Sfntului Ioan Boteztorul, patronul acestei
nnstiri, avei un stare cu

lin
via
aleas,
rog s-1 ascultai n toate
cum nu am n nici o alt mnstire i s-i urmai viaa i cred c cu
larul lui Hristos,
cu toii
v vei mntui!
Vichentie ctre duhovnicii mnstirii:
zis
odat printele
mare
- Prinilor,
este taina preoiei
ierde sufletele ncredinate de Hristos.
a duhovniciei
pentru fiecare
û cred
dintr-o
Sfntul Ioan
Gur
mie de duhovnici, puini se vor duhovnicia este cea mai grea misiune pe pmnt! de Aur,
i vai nou de vom vom da socoteal, mntui, cum ne nva i
49. Spunea ucenicul
su
printele Vichentie nu primea niciodat bani

Totul
Hristos: n
uentru spovedanie sau pentru orice fel de slujbe.
;redin i din
iai (Matei 10,
ii
dragoste,
8).
precum poruncete
fcea gratuit, din dar ai luat, n dar
De asemenea, nu primea
la chilie bani
pentru pomelnice,
ci
trimitea la biseric.
La acest mare printe veneau zilnic muli sraci Cum btea cineva n u, ndat deschidea i zicea:
50.
sa
cear
milostenie.

- Vai, a btut Hristos
la
A SECOLULUI XX
567
ua
chiliei
mele
i nu am
ce s-i dau milostenie!
ndat lua ce gsea
n cale
i mprea.
Ori un prosop din cui, ori o pereche
de ciorapi, ori ceva bani, ori o bucat de pine. Iar
dac
nu avea nimic
la
ndemn, spunea sracului: - Ateapt mata puin afara!

sau i scotea bocancii
Iar el intra n chilie, se
dezbrca de
cma
- Primete, frate,
i i ddea sracului, zicnd: mcar att, c n-am altceva pe

la
ziua de astzi!
La urma aduga: - Vino s mnnci
trapez.
Nu cumva
l
s pleci
pn
flmnd!
la ieire. ci
servea cu minile sale. Apoi
petrecea
51. Se spunea despre el
vechi, dar ntotdeauna curate.
totul
ddea
la
lung
pn
52.
cma de De bru, ca s nu-1 vad cineva c nu are cma pe

Nu
avea uneori nici
milostenie.
niciodat nu purta haine noi,
numai haine
schimb, pentru
aceea purta permanent la gt un fular negru,

el.
Cnd printele Vichentie mergea Ia Trgu Neam s fac cumprturi mnstire, se adunau n jurul lui toi sracii de pe ulie, copii orfani, vduve, chiopi, orbi, ceretori. Iar sfinia sa le ddea milostenie cea mai mare parte din bani. Din banii rmai fcea cumprturi i se ntorcea napoi.
pentru
53.
Spuneau ucenicii
lui
c n vara anului
lui.
1928, cnd a fost numit duhovtraista n spate, n care
nic la
Mnstirea
Agapia, a trecut muntele numai cu
avea Sfnta Evanghelie, crucea, molitfelnicul, epitrahirul

buri.
i un
rnd de schim-
Aceasta era toat averea

54.
Spuneau iari printele Vichentie era chemat uneori la praznic n mnstire, iar el venea cu dragoste. Dup ce binecuvnta, gusta din mncare de trei ori, iar paharul cu vin numai l atingea de buzele sale, apoi zicea:
- Bogdaproste! -
Mai
stai, printe,
Ce bine am mncat! Dumnezeu s ierte pe rposatul! i mncai cu noi. Nu sculai flmnd de la mas,
struiau maicile.
-
Am
mncat. Iertai-m.
duc,
m ateapt
Hristos la chilie!
ndat
pleca.
55.
Odat
a venit
- Printe,
un credincios la btrnul i i-a zis: cutare om mi-a fcut multe necazuri. Nu mai pot rbda.
Spune-mi ce fac? - Ascult, mata, dragul meu. Nu te tulbura pe fratele n zadar, ci diavolul este de vin. Deci, nu rupe legtura dragostei care este mai
dect orice pe lume.
56.
c nu
el,
scump
Altdat
au venit civa
clugri
la el
i-au zis:
568
PATERICUL ROMNESC
- Printe Vichentie, spune-ne un cuvnt de folos. - Prinilor, - zise btrnul - de nimic nu ne va ntreba Hristos
la
judecat, dect numai

mei, silii-v
lucra nimic.
la
att:
Pentru ce nu ne-am pocit? Pentru ce nu ne-am

cu candelele stinse? Deci, silii-v, dragii
iat, vine noaptea, cnd nimeni nu mai poate
veste
plns pcatele? Pentru ce
am rmas
pocin. C,
prinilor,
57.
Vine moartea fim gata de drum!
fr
ne
gsete
pcate. Sa fim
gata,
venit
odat
clugri
rud
la
printele Vichentie
- Preacuvioase, a venit o -
la noi.
Avem
voie
i 1-a ntrebat: s~o gzduim n chilie?
nu gzduieti pe mireni n chilie, chilia clugrului este biseric, este cmar de ci numai la arhondaric. tain i loc de nevoin. Iar vorbirea cu mireni alung plnsul clugrului, stinge candela rugciunii i deprteaz pe Hristos din inima lui.
mata. Nici un ceas
Maic, ascult
58.
zicea:
Daca observa vreun mirean

Mata
face sminteal n
mnstire, ndat
- Ascult, mata, frate.
trebuie
s pleci din mnstire

metaniile
mai nainte de
nici
apusul soarelui,
aici este foc.
Aici este loc sfnt, unde sute de suflete se
roag
ncet,
lui
Hristos.
Aici
rugciunile
nu mai
nceteaz,
sfial,
candelele maicilor nu se sting.
De
aceea se cuvine
s intri cu
i
ai
privirea n jos, sa nu ii pe nimeni de vorba
sa te rogi,
s mergi c
mnstirea
este loc sfnt.
59. ntr-o zi l-au ntrebat
civa credincioi:
pcat a mnca de dulce n zile de post? dezmiard trupul este pcat. Cnd Biserica ne oprete s mncm de dulce, suntem datori s postim. Eu nu pot dezlega s mncai. Iar cnd Biserica dezleag la toate, eu nu pot lega s nu mncai.
- Ascultai, frailor. Tot ce
- Printe Vichentie, oare este
Deci
s facem aa
60.
ct
cum
ne
nva
lui
Biserica.
Spuneau ucenicii
Protosinghelul Vichentie
mnca
foarte puin,
numai
jurul lui, iar
s-i menin viaa. Tot ce cpta de mncare mprea la cei din dac i mai rmnea ceva, ctre sear se ducea la maicile srace
trimis Hristos la sfinia ta cu ceva de mncare.
le zicea:
Maic, m-a
n
Te rog
s~o
primeti
61.
numele Domnului!
Ctre maicile mai ndestulate din mnstire zicea btrnul uneori: - Auzii ce spune Hristos: Fericii cei milostivi, aceia se vor milui.
vom face milostenie. Clugrul trebuie s mnnce un singur fel de mncare i acela cu mult nfrnare. La fel i haine s aib numai dou, una de lucru i alta de biseric, i acelea s fie simple.
Deci, mare
osnd vom
lua de nu

62.
A SECOLULUI XX
la
569
Cnd venea vreun srac

cu glas rugtor:
la el
nu avea ce s-i dea, se ducea
maici
le zicea
Maic, a venit Hristos la mine i nu am ce s-i dau milostenie! Te imprumut-mi 100 de lei i, cnd voi avea, i-i voi da napoi. Iar maicile, vznd dragostea lui pentru sraci, i rspundeau:
- Poftii, printe, 100 de
lei
rog,
nu
ni-i
mai da napoi,
vrem i
noi
s
i-a
miluim pe Hristos.
Aa silea bunul pstor i pe alii s fac milostenie.

63.
zis:
Altdat
a venit
un clugr s-i cear cuvnt de
folos, iar
btrnul
- Ascult, mata, printe. Ai primit ceva astzi? Astzi
s mpri la toi.
haine.
s nu ii pentru a doua Nici bani, grij Hristos s te hrneasc i mine.

Nimic
zi.
nici pine, nici
dou
are
iarn i-a cusut monahia Migalua - mama sa - un rnd de haine noi clugreti, din ln tigaie. Dar, nainte de a le mbrca, a venit la cuviosul un om srac cu soia s cear milostenie. Aveau acas 10 copii i
64. ntr-o
duceau lips de
toate. Deci, le-a zis printele:
- Poftii hainele acestea de iac. Sunt preoeti, dar putei

n haine pentru copii.
ie
prefacei
Iarna
in
foarte cald
sunt noi. Tot stteau la
mine
degeaba. Noi avem de toate. - Bogdaproste, printe, au spus oamenii

Deci, auzind,
au plecat.
mama
Iui a zis,
suspinnd:
acelea noi,
sa se
Cum
a dat printele de
poman hainele
aa
de bune?
Cu
ce o
mbrace n iarna asta?

plnge, au mngiat-o celelalte.
Las, maic Migalua, nu mai Dumnezeu grij de printele Vichentie!

65. -
Are
Spunea maica Laurenia, ucenica

dus
la
lui:
Odat m-am
rufele.
printele Vichentie pentru mrturisire
splndu-i
- Iart -m,
maic,
Era mbrcat cu dulam, rar vezi aa. mi spl
cma pe
l-am gsit
altele
el.
cmile i
nu
am
de
schimb. - D-mi binecuvntare, printe,

- Ei, 66.
s le
spl
eu.
maic, dar popa ce s fac? Zicea iari ucenica lui:
- Printele Vichentie locuia n casa preoilor, alturi de ucenicul su,

Protosinghelul Eftimie.
venea
la el
mult lume
pentru spovedanie
sfat.
Dar, pentru ca
nu mhneasc pe ucenicul
su
este trecut cu vederea,
zicea credincioilor:
570
PATERICUL ROMNESC
- Frailor,
mergei o
parte
la
printele de alturi. Este un duhovnic
foarte
bun
iscusit.
Spunea maica Laurenia despre acest mare duhovnic c, cu mul: meteug, reuea trag la spovedanie pe maicile care se temeau de canon aspru. Cum vedea vreuna descurajat, chema la sine o sor i-i zicea: - Ia, mata, untdelemnul i fina aceasta i le du la maica cutare, din partea mea, este lipsit. - Pentru ce faci aceasta, printe Vichentie, - ntreba maica Laurenia doar are cu ce tri? - Ca s-i ridic moralul i si dau ndrzneal duhovniceasc. Dup o zi sau dou, cnd o ntlnea n biseric, o chema la sine i-:
67.
zicea:
ani,
ai
Maic,
sfinia ta eti o
clugri bun.
Ai venit
la
mnstire de
atia
crescut ucenice, ai
fcut
ascultare, la biseric vii regulat, la strana
te descurajezi. Aceasta este lucrarea vrjmaului. cni frumos. Nu trebuie Ai ndejde n mila iui Dumnezeu i vin pe la popa. O s-i citesc o rugciune, o sa te spovedesc i vei vedea pe urm ce mulumit te vei simi. ctiga printele Vichentie sufletele tuturor.
Aa
i darul mai naintevederii. Cnd venea un frate tnr la mnstire, el simea cu duhul dac va fi sau nu clugr bun. Pe unii din frai i chema la sine i le zicea: - Dumnezeu i Maica Domnului binecuvinteze, frailor, ajungei clugri buni i preoi ai Bisericii lui Hristos. Iar pe alii, chemndu-i, le
68. Acest preacuvios printe avea
cte
sv
spunea: - Frailor, n-o
putei
sta n
mnstire.
Aici este greu. Poftii bani de

frica
drum i ducei acas. Ascultai de prini, nvai o meserie i avei lui Dumnezeu. i toi urmau sfatul lui.
69.
Spunea maica Laurenia

i-a zis:
c a venit o copil
A
doua
zi,
la
bunica
ei,
clugri n
la
Mnstirea Vichentie i
acas.
Agapia, ca s-o vad.
btrna
s-a dus
printele
- Binecuvinteaz, preacuvioase printe, pe nepoata
mea
se ntoarce
Dumnezeu i Maica Domnului mnstire i clugri s te faci!

-
te binecuvinteze,
sor,
rmi
la
Din ceasul
70.
acela, copila a
rmas
la
Agapia
a ajuns
clugri bun.
i
La printele Vichentie veneau muli bolnavi pentru rugciune. Unii

Btrnul
i
din
ei
se vindecau.
primea pe toi cu dragoste,
mrturisea
le
fcea
Sfntul Maslu. El
ns simea cu duhul dac bolnavul
se va vindeca sau

nu.
A SECOLULUI XX
De aceea nu voia schimbe hotrrea lui Dumnezeu. La plecai mngia pe cel suferind i-i ddea a nelege ce va urma. - Ct dm, printe, pentru Sfntul Maslu? ntreba bolnavul. - Ei, las, dac te vindeci, ne tocmim noi! i nu lua niciodat bani de
sv
nimeni.
mbolnvit printele Vichentie i nu avea unde se culc nu avea pat n chilie. Atunci maica Laurenia i- adus un pat cu perna aternuturi i a zcut btrnul cteva zile pe el. Dup ce s-a ridicat din boal zis ctre maici: - Va mulumesc pentru pat, pentru pern, pentru toate, Luai-le de acui popa s-a fcut sntos. De ce s doarm altul pe duumea din cauza mea? - Ba nu, preacuvioase, vi l-am druit de tot. inei-1 n chilie.
71.
s-a
Odat
Dac-1 in
n chilie, iar
ntoarce boala!
Dup
72.
cteva zile a ntlnit un srac
i-a dat patul
cu
tot
ce era pe
el, I
atunci printele n-a
mai
fost bolnav
niciodat ct a
stat la
Mnstirea
Agapia,
Spunea odat btrnul ctre Protosinghelul Eftimie, ucenicul su: noapte, dup ce am fcut cteva ae de metanii, m-am aezat pu cineva mi-a smu odihnesc. Dup cteva minute am simit pe scaun cu mnie metaniile din mn i le-a aruncat. Cnd am deschis ochii, am vz n chilie o ceata de diavoli negri, care sltau i jucau. Dar ndat ce a nceput s strig ctre Hristos cu lacrimi, diavolii s-au fcut nevzui.
-
Ast
sm
73. Zicea
- Bine este
mcar
la
Vichentie ctre ucenicul su: clugrului s fie strin toat viaa. Dac nu, sa se nstrine; aa a fgduit btrnee, ca s moara strin, iar nu ntre ai si.
iari printele
li
Hristos.
vorbeasc ctre fiecare cuvnt de folos. Cum 74. Obinuia printele aducea aminte de vreun cuvnt ziditor de suflet, ndat l spunea la cea dint
clugri pe
-
care o ntlnea,
Maic
Evsevie, auzi mata?

te
Mi-am adus aminte de un

el.
cuvnt.
spun acum, poate nu
mai ntlneti cu
La
urm ncheia,
zicnd:
- Acesta este, poate, ultimul
meu
cuvnt, ultima binecuvntare. Cine ti
dac mai ajungem pn

75. ntr-o zi
mine!
ha ntrebat unul din ucenici: - Cum simii la Mnstirea Agapia, printe Vichentie? - Slav lui Dumnezeu pentru toate! tii ce ine aici? Liturghia
zilnic
Sfnta
mprtanie!
Altfel
m-ar nconjura
ispitele din toate
prile.
s-a folosit
mult ucenicul de cuvintele btrnului.
572
PATERICUL ROMNESC
76. Zicea printele Vichentie:
caut a se ndulci de frumusei trupeti este vinovat ca i curvarul, nu pune hotar, nu se poate mprti. Ba i anafura o ia spre pcat. Vai, i ce muli mai sunt din cei care cred a pofti nu este nimic! Dar Hristos spune hotrt; Dac ai poftit, iat ai i curvit n inima ta (Matei 5, 28).
- Cine i,
pn
77. Zicea
iari:
- Cea mai sigur curs a diavolului pentru om este amnarea. Ai vreme te nchini, - zice el posteti mai pe urm, desear, mine!" tot te
amn pn
este vina?
mori. Iat,
aa
se pierde
omul
singur, cu voia lui, nepocit.
cui
78. Alteori spunea ucenicilor:

- Frailor, n zadar
v spovedii, dac nu punei hotar greelilor.

fiii
79. Zicea btrnul ctre

- O, ce nebunie
si duhovniceti:
faa altarului lui Hristos i n faa numai n ascultare desvrit, n
fr leac
este a jura n
a toat lumea, vei tri toat viaa ta rbdare, n nfrnare de buturi i de orice pofte i ndulciri trupeti. i vai! n urma jurmntului din aceeai zi, ncepi a cuta refuzi supunerea, s calci n picioare jurmntul sfnt i te ntorci cu ndrzneal la cele dinti. Nu uita, ns, jurmntul acesta n ziua judecii i va fi cel mai cumplit pr. nu numai pentru tine vei rspunde, ci i pentru toi acei ce s-au ine seama smintit de tine, precum nsui Hristos zice: Vai de cel prin care vine sminteala
c c
(Matei 18, 7).

80. Zicea printele Vichentie -
acestea:
Pe Mntuitorul Hristos nimeni nu L-a vzut niciodat rznd, dar plngnd L-au vzut toi adeseori. Nu pentru El plngea, ci pentru lumea rtcit n pustietile pcatelor, unde locuiesc vrjmaii omenirii, stnd la pnd neadormii i cutnd ca fiarele slbatice rup i s nghit pe toi cei
rtcii
n acele pustieti.
81. Pentru cei ce vorbesc n biseric, spunea:

- Vorbirea, glumele
rsul n biseric sunt
pcate contra Sfntului Duh,
adic contra
bisericii
puterii dumnezeieti,
cci
prin acestea se dispreuiete sfinenia
de sminteal publicului. Ba, ceva mai mult, aceste urciuni au devenit astzi un obicei nedesprit de biseric i de credincioii si.
se
prilej
Vai, ce dureros lucru este cnd singuri noi dispreuim ce

- Biserica - pe care o
avem mai
sfnt
avem motenire de
Domnul
spune:
Casa mea,
neamurile, iar voi ai fcut-o
cas peter
la Hristos! Despre aceasta nsui de rugciune se va chema pentru toate
de tlhari (Matei 21,
13).
CUVIOl DIN PRIMA JUMTATE

82. Iar despre post -
SECOLULUI XX
i
573
aa nva
pe ucenici: de la gnduri
la mncare, de la butur fapte rele nimeni dintre muritori nu poate fi n stare
Fr post - adic nfrnare de

singuratic, n
monahal
contiinei-
s triasc viaa curenie trupeasc absolut i cu deplin pace a

i
odihnit
Un
trup
hrnit
nvinge
neaprat duhul,
ntunec
contiina
cade victim a multe feluri de pcate.
83. Alteori
iari nva
zicnd:
- Frailor, vorbirea
84.
glumele n biseric se
aseamn
cu rs
la
mormnt!
Iari
zicea printele Vichentie:
- Este
lega
adevrat ca Mntuitorul a dat Sfinilor Si Apostoli puterea de a dezlega pcatele - i prin ei arhiereilor i preoilor -, dar cu condiia
ca acestea
s fie ispite prin post,
rugciune, canon, lacrimi
hotar.
muli caut duhovnici dintre cei mai lesne ierttori i nc i roag s nu le dea canon mult. Ba nc ar mai cere graiere definitiv. Unii nu uit sa ceara imediat i voie de mprtanie, indiferent de greutatea pcatelor. Aceasta, ca s-i cread lumea vrednici. O, ce nebunie fr leacl
Ei bine, astzi
Canoanele sunt fcute de Apostoli
de ali sfini
trebuie aplicate tuturor,
dup
rugat
om,
dup
timp
mprejurri. nsui Hristos S-a ostenit, a postit, S-a
a plns pentru noi.
O, oameni mpietrii
nevrednici!
orbi, Sfnta
mprtanie
este foc ce arde
pe
cei
85. Iar pentru cei cu totul mpietrii la spovedanie, zicea: - Vai

le fura
iar vai celor plini
de pcate care caut duhovnici lesne ierttori
binecuvntarea
singuri
cu obrznicie ndrznesc a se sunt nevrednici. Acelora mai bine le-ar fi fost
mprti,
tiindu-se
s se
fi
nscut mori,
cci, hotrt, iertare nu mai pot avea

86. Alteori
partea lor va
fi
n veci cu Iuda.
nva
marele duhovnic:
la
- nainte de a
merge
spovedanie, cerceteaz-i contiina mult timp
i
nu
vezi
c sunt greeli mici,
care de multe ori pot deveni mai

ai
vtmtoare
ca cele
mari. Apoi scrie pe hrtie tot ce

lesne ierttor.
greit
i caut un
duhovnic
iscusit, iar
Sfinilor Prini.
ceasul morii.
nici un duhovnic nelept nu poate nesocoti canoanele Cci, Hristos i Sfinii Si, ieri, azi i n veci, aceiai sunt!
Deci, mrturisindu-te, cere singur canonul cuvenit
f-1 ndat,
c nu-i
tii
Dac
arde.
d voie duhovnicul s
Vichentie:
foc este
Ci, cerceteaz-i mult
mprteti, nc nu te grbi, contiina i apoi cu mare fric,

te
mprtete-te.
87. Zicea
iari printele
574
- Spovedania 88. Zicea
PATERICUL ROMANESC
deas slbete
puterea diavolilor.
acestea:
- Cei ce se supun pcatelor
patimilor trupeti, aceia, acolo, nicidecum
nu vor avea
89.
iertare.
Odat, vznd btrnul unele
surori crtind n
- Facei ascultare, maicilor, fr crtire, ca lui ctiga clugria. Dac nu, rde diavolul de voi i
mnstire, le-a zis: Dumnezeu. Aceasta
este
el.
Altdat, vznd o clugri vorbind de ru pe stare, i-a zis: Tu cine eti, care judeci pe slujitoarea lui Dumnezeu? Ea, Domnului st puternic este Dumnezeu s o sprijineasc. Se cade ns sau cade. i va sta, i slujitoarei Domnului - stareei - a fi mpodobit cu toate virtuile
90. -
evanghelice,
zidite
ndelung rbdare, ca
voia
pe temelia smereniei, judecnd cu neprtinire ia plata chemrii de sus".
cu
91. Zicea printele Vichentie
ctre o
clugri
nvtura
nu-l
din Agapia Veche care

Sfintei Evanghelii, care
aduc pe oameni cu sila la pocin: - Maica Evsevie, pentru ce nu te ii de

la
spune aa: Nimeni nu poate veni

44)? Deci, pe fiecare om,
mpietrit ca Faraon,
Mine de
nu-l va trage
pe
el
Tatl (Ioan
6,
dac
nu-l trage
mic Duhul
Sfnt, el
rmne
minuni prin
fiecare
el,
se
cruia Dumnezeu anume i-a proslveasc prin mpietrirea

cnd vrei
tu, ci
om. Nu-l
lui
cheam
fac lui. Aa face Dumnezeu cu cnd vrea El. Degeaba te frmni,

mpietrit inima ca
Dumnezeu nu sunt ca ale noastre. 92. Zicea iari ctre aceeai clugri: - Ai jurat rbdare? Rabd! Nu cuta ce fac alii, Dumnezeu voiete sa caui de sinei. Ce vrei? mntuieti cu fora pe om? Ai uitat ce i~au fcut clugrii Sfntului Simeon Noul Teolog? Cum l-au dat afar din mnstire? Rabd, deci, i nu te pune mpotriva lui Dumnezeu. 93. Altdat iari i~a zis btrnul: - Cutnd la ceea ce fac alii, greeti. Nu te rtci, vrnd s ndreptezi pe alii. Ci vezi de tine, c pentru tine ai jurai. Are Dumnezeu grij de fiecare. 94. Zicea iari aceleiai clugrie:
cci gndurile
- Nicieri nu vei putea sta, nici vei avea pace
tcea ca mortul
alii, te
nu vei rbda
pn
la snge.
C,
de
s te mntuieti, de nu vei te ocupi s mntuieti pe
uii pe
tine.
iari printele Vichentie: - De cte ori prti pe fratele tu, de arat pe Domnul rstignit.
95. Zicea
attea ori calci Evanghelia care i

96. Zicea
SECOLULUI XX
575
ctre aceeai clugri: Dac toat viaa sfiniei tale nu te vei hotr ca pe toi i pe toate s-i crezi sfini i sfinte, nu te poi mntui i degeaba mai stai n clugrie. Eu cred din inim toi sunt sfini i sfinte i Dumnezeu i mntuiete i i sfinete aa cum eu nu pot pricepe, nici sfinia ta!
-
97. Zicea printele Vichentie
att
V ncredinez c
condamn
Nu exist
la
acestea:
cel ce
urte,
fi
chiar motivat, pe aproapele
su,
se face
Iar
de vinovat, nct merit a
tras la cea
mai
nalta
instan de judecat.
cel ce
defima i ponegrete pe
iari:
aproapele, se
aseamn
cu ucigaii de oameni
care se
cea mai grea pedeaps.
98. Zicea
citi,
sub soare un lucru mai dureros, dect un cretin care tie a
dar nu are n casa sa Biblia,
i nu
citete n ea zilnic, ca
s ia dar i putere.
99. nainte de plecarea sa n Banat, au venit la btrnul doi ucenici -
Cleopa - i cu multe lacrimi i-au zis: - Preacuvioase printe, n curnd vei pleca de la noi i nu ne vom mai vedea n viaa aceasta. Spune-ne ultimul cuvnt de folos.
ieromonahul Climent
i monahul
Iar
printele Vichentie, punndu-i mna pe grumazul printelui Cleopa
:u cealalt lovind
uor
mas,
a zis:
- Ascult, mata, printe Cleopa, ascult ce-i spune popa. Iat ultimul
meu
cuvnt: rbdare, rbdare, rbdare!
cnd i se va
prea
matale
ai
gtit-o, ia-o din
nou de la capt: rbdare, rbdare, rbdare! - Dar pn cnd, printe Vichentie? - Pn la ua mormntului! Apoi, dragii mei, vom merge noi acolo n
raiului.
grdina
fructe
acolo
de aur!
pajiti care
cnt psri aa de minunat! i sunt copaci cu flori i venic nfloresc. i sunt izvoare cu ape limpezi!
Acolo
vom
vedea cetele sfinilor. Acolo
vom
auzi cntrile ngerilor.
Acolo
vom
la
petrece n veci cu Domnul. Deci, fraii mei, acolo n rai

100. Mrturisesc ucenicii
s ne ntlnim!
svrea
si c,
n timp ce printele Vichentie

s-a
Mnstirea Agapia
ultima Liturghie,
vzut de ctre toi un porumbel
deasupra Sfintei Mese. Apoi a zburat afar. - n ce parte a zburat porumbelul? ntreb printele la sfritul slujbei.
-
zburat ctre apus - i-au
rspuns
maicile.
eu!
- Deci,
ctre apus trebuie
s plec
101.
La 26
martie, 1940, printele Vichentie
mpreun cu
ucenicul
su,
.eromonahul Eftimie Tnase,

Popotelor,
au plecat ca
misionari n Banat.
n sunetul
obtea Mnstirii Agapia
i-a petrecut
plngnd
pn
devale. Apoi,
rtrnul, ntorcndu-se spre ele, a
zis:
576
PATERICUL ROMNESC
- Maicilor, de-ajuns!
V mulumesc
si
pentru atta dragoste. ntoarcei-v
la
mnstire i nu
lui Hristos.
fgduinele clugreti de care vom da seam naintea Iertai-mal Apoi, fcnd metanie unii altora, le-a binecuvntat i
uitai
au plecat.
102. Spuneau
iari
ucenicii
c n Mnstirea Vasiova,
n
Protos ngheul
Vichentie
Mlu
se nevoia
mai mult ca
Moldova.
Toat
ziua era n biseric

i
la chilie nconjurat
i
alii
de sute, uneori mii de oameni. Pe unii mngia, pe toi i sftuia i pentru toi se ruga.
la
spovedea, pe
Apoi, odat cu seara, se retrgea n pdure,

cruce mare. Acolo se ruga cu lacrimi
zilei,
un
loc tinuit,
unde avea o
n zorii
i fcea
mii de metanii
pn
cnd se ntorcea
la chilie.
103.
n vara anului
1945, marele duhovnic, Protosinghelul Vichentie
Mlu, dup
Pn
o scurt suferin, i-a dat sufletul n braele Mntuitorului
fost petrecut Ia
mormnt de
peste zece mii de credincioi.
Toi
l-au plns
l-au acoperit cu
rn cu propriile lor mini.

rani
din Banat - ortodoci
astzi vin
catolici - n pelerinaj, la
lui, se
Mnstirea
Vasiova. Pun lumnri

i
flori
pe mormntul
roag, plng,
fac metanii, apoi
srut
crucea
se ntorc la casele lor.
Dup
care a
apte
ani de zile, osemintele acestui preacuvios printe, pline de
bun mireasm,
au fost strmutate
la
Mnstirea
Secu. Iar minile sale, cu
svrit cele sfinte i a nevtmate, ca semn Hristos
miluit pe cei sraci, au fost gsite ntregi

1-a
numrat
n ceata
cuvioilor prini, pentru
i desvrita lui milostenie. 19 104. Maic Eufrosina, suflet drept i sfnt Toate scrisorile le-am primit i v rog mult, nu v suprai, cci eu nu rspund nimnui pn nu sunt mpins i ndemnat de Duhul Domnului, cci n mine triete Hristos, nu eu. El poruncete i eu, slug, execut. Aa s trii viaa n duh i adevr i, dac Duhul Domnului v ndeamn s scriei mai
sfinenia vieii
.
des, scriei
nchis.
c m bucur.
i i
La ceea ce m-ai
ntrebat, o
s v rspund eu n plic
i
suflet.
105. Suflet curat
drept,
Am
fie
primit
v mulumesc
fi
mult pentru ceea ce avei n gnd

lut nu-i
ns, toate
se fac cu voia lui
Dumnezeu, Omului de
rmne
dect
supus hotrrii dumnezeieti.

ct
Aa fiind, s mulumim lui Dumnezeu

vom
afla stnd
i s-L
ludm
pe pmnt, oriunde ne n chipul cum omul niciodat n-are Duhul Sfnt,

vii
vom
purtai de
s priceap.
Mnstirea
Agapia, n anul 1945.
19
Trei scrisori scrise din Banat ctre fiicele sale duhovniceti din

Va pomenesc cu credin i
Fii sntoase. Mai scriei.
A SECOLULUI XX
577
trimit binecuvntarea
Domnului, amin.
V mulumesc,
trebuie
106. Suflet drept
credincios,
am fcut i
scrisoare.
i la toate surorile din cas, cinci la numr. Tot ce mereu rugciuni i cereri, dup cum m-ai rugat prin Deci, luai aminte de sinev numai, trii numai nluntrul vostru i
matale
fac
smerenia cu supunerea Dumnezeu trind. Amin.
nu n afar,
fie
hrana zilnic.
Rmnei
cu
Cuvnt despre Sfnta Rugciune 20

trupeasc i sufleteasc pe pmnt i pregtitoare pentru viaa de dincolo de mormnt. Iubite, adncete-i cugetarea la Marta care primete pe Domnul i la Mria care cade la picioarele Sale. Amndou surorile au mare osrdie n lucru, ns sunt cu totul deosebite Marta slujea, gtind hrana pmnteasc, trupeasc, lucrrile lor.
Mntuitorul S-a ntrupat ca
ne
fie
nou
spre model de
via
Domnului; iar Mria, eznd lng picioarele Lui, asculta cuvintele Lui. Una era cu adevrat i odihnea pe Cel vzut, iar cealalt slujea Celui nevzut, om i Dumnezeu, Cel de fa. Acelai Stpn, osrdia amnduror femeilor a primit-o. Dar Marta, de osteneal obosit, cerea mijlocitor pe Domnul ctre slujeasc ie cu mine". Mria, o ajute: zi-i ei ca sculndu-se Iar Domnul i rspunde: Marto, Marto, te grijeti i spre multe te sileti, n-am iar Mria partea cea bun i-a ales-o, care nu se va lua de la dnsa". venit pe lume ca s stm pe aternuturi moi i pntecele sa-1 hrnim, ci am hrnesc cu cuvntul adevrului i cu vederea tainelor. venit ca pe voi i-a Pe una dar n-a oprit-o de la cele ce lucra, iar pe cealalt a ludat-o
sv
bun. Amndou femeile lucrau cu osrdie, ns partea sufleteasc era mai de valoare, cci era o privire tainic. Tu, suflete, alege ce voieti. De voieti, slujete n numele lui Hristos, ca Marta cele pmnteti. Domnul i voie, ca zice: ntruct ai fcut unuia ori de primeti strini, ori din aceti frai ai Mei prea mici, Mie ai fcut".
ales
partea
cea
afl n dureri, n nevoi, n primejdie, ori de slujeti bolnavi, toate asupra Sa le primete Hristos. Iar de vrei s rvneti Mriei care a lsat slujba trupului i i-a adncit svreti lucrul. Prsete trupul, las inima spre cele sufleteti, apoi curat
odihneti sraci,
ori
de
te pleci
ctre
cei ce se
20
Copiat
dup
un manuscris
original al Protosinghelului Vichentie
Mlu,
pstrat n
Mnstirea
Agapia Veche.
578
lucrarea de
PATERICUL ROMNESC
pmnt i
facerea de bucate
celelalte (n timpul rugciunii)
ezi lng picioarele Domnului i ascult cuvintele Domnului ntresc nevoile trupului.
Deci,
ai
Lui.
Cci, nvturile
fii
luat,
iubite,
pildele
dovada. Alege ce vrei. Sau slujitor
sracilor, sau ndrgitor dogmelor lui Hristos. Iar de

lua.
poi pe ambele, plat

voieti
vei
Domnul preuiete mai mult
partea Mriei.
De
iubeti cu
adevrat pe Hristos, trebuie sa uii de nsui trupul tu. rugndu-te, vezi nu ceri n loc de altele, altele. Nu bani, nu slav omeneasc. Caut mpria lui Dumnezeu mai nti i toate celelalte se vor aduga ie. Iar ale rugciunii dou sunt chipurile: unul al slavosloviei, cu smerenia
minii, iar
al doilea, al cererii.
ta,
Rugndu-te, nu veni ndat spre cerere, cci i
prti voirea prsete-te pe
dovedeti
te
rogi
silit.
ncepnd dar
rugciunea,
i ale tale nevoi. Las pmntul i te nal spre ceruri. i cnd te rogi, nu rtci mintea ncoace i colo, ci recunoate-i micimea i slbiciunea ta i ngustimea ta de pricepere. C Tu ne-ai zidit pe noi, i nu noi. Tu eti Dumnezeul nostru". Zi c tu eti un om pctos. Dei nu te simi,
sinei
numai Dumnezeu". Pentru aceasta zice Apostolul: Nimic nu tiu n mine ru". Dar aceasta nu-mi dreptul cred drept. Cci Proorocul David zice:
totui trebuie
Vezi, nimenea nu este
tara
s zici aceasta:
fr de pcat,
Greelile cine
zi:
le
va pricepe?
i
cci
iari
Apostolul zice:
Slugi netrebnice suntem,
cele ce
iari
socotete-te
trebuie cu smerenie
am fost mult sa-1
Cnd toate le vei face, datori de fcut am fcut. i

crezi
pe
altul a
fi
mai de
cinste dect tine.
Domnul
te-a zidit
Cci nu i
tii pe care-1 iubete
Dumnezeu mai
mult.
se ngrijete de a ta mntuire
tie pentru fiecare
dac
cere
este de folos, ori

lui
mpria
s fie sntos, ori bolnav, Dumnezeu, cci restul vine de

te descuraja.
ori bogat, ori

la sine.
miezul nopii
cine din voi are prieten i va merge la va zice: prietene, d-mi mprumut trei pini, mi-a venit un prieten din deprtare i nu am ce s-i pun dinainte. acela va rspunde: nu-mi face osteneal cci e trziu, m-am culcat cu copiii i-i noapte, dac pentru prietenie nu-i va da lui, apoi mcar pentru nu pot s-i dau. struin i va da lui. Pild ne fim tari n credin i struitori. Domnul ca aude Dumnezeu. ndrznete, dup nu zici pctos sunt i nu
struie mult
i nu
srac. Ci, tu cnd ceri ceva,
la el
rugciune,
mcar
orict
timp lung
ar
trece,
nu dispera,
s~a
ci
ateapt,
c
s-a
Dumnezeu
i va da cererea
s ceri
se
mereu, lucrnd binele. Cci, de slbete

pierdut
rugciunea i peste tinerei prefcut omul. C, dac omul
toarn butura,
curia i
nu-i ajut.
se
d prad poftelor,
Dumnezeu

De
stai
SECOLULUI XX
loc, ca
579
cu nepsare
s primeti urgia i
nva-te
asirienilor
tale
rugciune, fugi de ndat de acel pedeapsa lui Dumnezeu, n loc de plat.

la
C
i
nu cumva zice Domnul:
Tot cel ce va cere va lua, cel ce
caut va
afla
celui ce bate
se va deschide
(Matei 7,7). Cci, ce altceva voieti

a
i-a
s capei dect mntuirea ta?

i
el
rbda. Vezi pe Avraam cum l-au chemat din pmntul tgduit Palestinei: ie-i voi da pmntul acesta i seminiei
n-a crtit
...pe care o voi nmuli ca stelele cerului (Fac. 15, 18).
btrn i nu i se mplinise fgduina de fiu i de nmulirea seminiei sale. Ci a rmas mereu tare n credina sa. nevasta mbtrnea, iar cu credina ntinerea. Dumnezeu toate le face i le preface precum voiete. Cnd n Avraam murea firea de btrnee, a nviat fgduina lui Dumnezeu. Urmeaz credinei lui Avraam. Dar noi un an ne rugm i apoi ne deprtm. Doi ani postim, apoi ncetam. Deci s nu slbim, cci Cel ce S-a fgduit lui Avraam i nou s-a fgduit. Venii ctre Mine toi cei ostenii i mpovrai i Eu voi odihni pe voi (Matei 9, 28). El deci ne fgduiete mil. Pentru tine
ajunsese
pe pmnt i tu nu-L crezi pe El pe cuvnt? Noi ne sfiim s ridicm jugul Lui i prin ua cea strmt sa intrm. Preferm marea pcatelor. Tu, cnd ai cerut, nu ai avut credin, sau n-ai cerut ceea ce era de folos scris este: ntru rbdarea voastr vei sufletului tu sau n-ai struit.
a venit
dobndi sufletele voastre

mntui (Matei 24,
13).
Cel ce va
rbda pn
la sfrit,
acela se va
tie Dumnezeu inima celor ce se roag. mare Dumnezeu nevoie de cererea noastr. bun fiind, plou peste cei drepi i peste cei nedrepi... Dar mpria lui Dumnezeu fr fapte i struina nu o
Vei
zice
ns:
vei lua.
Cci
trebuie
mai
nti
doreti cele ce vrei
credin, cu rbdare i cu osteneal.

pstrezi cu atenie,
s
ai
iei
ceri cu
l
tot lucrul
ctigat cu osteneal
ostenit pentru
nu-1 pierzi,
tii ct de
mult
el.
Solomon ce a folosit dac a luat darul n dar, fr osteneal? L-a pierdut! Deci, nu te mpuina cnd nu iei degrab cererea ta. dac cel ce a luat talantul i l-a ngropat ntreg, s-a osndit numai pentru nu l-a negutorit, apoi cel ce l-a pierdut nu se va osndi? ne este de folos. Numai noi s cerem cu Dumnezeu face tot ce tie struin. Vezi pilda cu vduva i judectorul cel nedrept, care pentru struina ei l-a mblnzit? Aa i noi sa struim mereu. Amin.
Mnstirea Agapia
k
Protosinghel
VICHENTIE
MLU
1938
580
PATERICUL ROMNESC
PROTOSINGHELUL GHEDEON VERENCITJC

Schitul Sihstria Voronei-Botoani
(1891-1945) 21
Printele Ghedeon Verenciuc s-a nscut n comuna Oneaga-Botoani. In
anul 1914 a primit schima
monahal
n Schitul Sihstria
Voronei.
n partea
Acest
practicau
schit a fost, n secolele
XVIII-XIX, o renumit sihstrie
de nord-est a Moldovei. Aici au trit
clugri
ei se
isihati cu
via
sfnt, care
rugciunea
lui Iisus,
Unii din
nevoiau n Schitul din poiana
Voronei" - actuala mnstire cu acelai nume de astzi. Alii se nevoiau n Schitul Sihstria Voronei, dintre care cel mai renumit a fost Cuviosul Onufrie (secolul XVIII). Cei mai evlavioi se nevoiau n pdurile seculare din mprejurimi. Muli din aceti sihastri au rmas necunoscui. Spre sfritul secolului XIX, numrul clugrilor din Schitul Sihstria Voronei a sczut.
Abia
se
meninea
firul
slujbelor.
Tradiia isihast din aceast vestit vatr
clugreasc
a fost aproape complet ntrerupt. ajunseser n paragin.
nsi
biserica
chiliile
Aceasta era starea duhovniceasc a Schitului Sihstria Voronei n anul 1914, cnd a venit aici monahul Ghedeon Verenciuc. Prinii, vznd
ascultarea, rvna
priceperea
lui,
dup
civa
ani l-au
fcut
preot.
Apoi,
mutndu-se egumenul din viaa aceasta, n anul 1925 a fost numit egumen al Schitului Sihstria Voronei Protosinghelul Ghedeon. El a condus schitul mai
mult de 20 de
chiliile
ani, ridicndu-1 la
nou
stare de nflorire.
rennoit biserica,
i viaa duhovniceasc i a fric de Dumnezeu i rvn pentru

lui,
format peste 20 de ucenici, crescndu-i n

biseric. Auzindu-se de numele
i nevoina
foarte
vestit
muli
credincioi din partea locului alergau la Schitul Sihstria Voronei.
Unii veneau
asculte slujba,
frumos. Iar alii veneau
se
cci printele Ghedeon slujea i cnta mrturiseasc i s cear sfat, cci era
duhovnic mare
nevoitor.
Acest egumen vrednic de pomenire era

bisericeasc. El aduna n jurul
care
i
i un
priceput dascl de
tineri
muzic
sate,
lui
pn
la
20 de ucenici,
ei
de prin
pe
nva
i
religia
cntarea psaltic. Unii dintre
au ieit buni cntrei

iscusii. Att
de parohie, iar alii au

unii, ct
rmas
mnstire, ajungnd clugri
ceilali,
pomenesc cu dragoste
i recunotin
pe bunul lor dascl
printe duhovnicesc.
11
Dup
mrturiile duhovnicilor din
Mnstirea Vorona.
SECOLULUI XX
581
Aa s-a nevoit Protosinghelul

1945, slvind pe Hristos,
ucenici
Ghedeon Verenciuc pn la nceputul anului slujind Biserica, mngind oamenii, nvnd pe
struind ziua
noaptea n rugciune
post. Apoi,
fiii
mbolnvindu-se,
i-a dat sufletul n minile

n cimitirul schitului.
Domnului i
a fost ngropat de
si duhovniceti
CUVIOSUL VITALIE MONAHUL

Sfntul Munte Athos (1891-1945) 22
Acest cuvios printe a fost un mare
tinuit sihastru romn din Muntele
Athos. Era de loc din judeul Botoani, iar cu metania din
Mnstirea Neam.
cu
postul,
Fiind chemat de Hristos la viaa duhovniceasc, monahul Vitalie a luat din
tineree
jugul
nevoinei
clugreti,
ntrecnd
pe
muli
cu
rugciunea cea de tain, cu lacrimile i cu privegherea. Rvnind nevoinei celei mai nalte, n anul 1938 s-a dus la Sfntul Munte i acolo, fcndu-i un mic bordei, sihstrea singur n pdurile din jurul Mnstirii Caracalu, ctitorit de Petru Rare. Dar osteneala printelui Vitalie era cu totul ascuns n Hristos. Nimeni nu tia unde anume se slluiete, cum se roag i la ce msur duhovniceasc a ajuns. Nu-1 vedea nimeni, uneori luni de zile. Numai vara lucra la Mnstirea Caracalu, de unde i primea puin hran pentru ntreinere. Apoi iar se retrgea la mult dorita linite. Spun prinii atonii, care l-au cunoscut, printele Vitalie era ntotdeauna senin i luminat la chip, pzea cu desvrire tcerea, nu vorbea niciodat despre cineva, se socotea pe sine cel mai pctos om de pe era mare lucrtor al rugciunii lui lisus. pmnt i
Uneori, cuprins de lacrimi

cuvinte:
de bucuria Duhului Sfnt, zicea aceste
Slav ie, slav ie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, m-ai chemat pe mine nevrednicul la viaa monahal i m-ai adus aici, n grdina Maicii Tale, s
pot ruga n linite pentru toat lumea!" Acest printe iubitor de Dumnezeu, cunoscndu-i mai dinainte ceasul
sfritului
su,
a spus prinilor:
- Peste
trei zile, la
praznicul
nlrii
Sfintei Cruci,
duc
la
Dumnezeu!
Apoi
s-a mrturisit, a primit Preacuratele
Taine
la 14 septembrie, 1945, s-a
'
Dup
mrturiile monahilor romni din Muntele Athos.
582
PATERICUL ROMNESC
cu
pace,
odihnit
dndu-i
sufletul
minile
Domnului 23
Vitalie!
Prinii
l-au
nmormntat n cimitirul Mnstirii Caracalu. Doamne, odihnete cu sfinii pe printele nostru
MONAHUL GALACTION
Mnstirea
a.
ILIE
Sihstria (1882-1946) 24
Viaa
clugr mbuntit
s-a
comuna Pipirig-Neam, din prini sraci, n tineree a fost cioban la oile satului. Apoi, dorind s urmeze lui Hristos, n anul 1918 a intrat n nevoina clugreasc la Mnstirea Sihstria,
Acest
nscut
n anul 1925 a primit tunderea
monahal de
la
stareul Ioanichie.
Aici a avut aceeai ascultare binecuvntat.

oile
Timp de 25 de
la cele
ani a pstorit
sufletul
mnstirii. n toamna anului 1946 s-a mutat mpodobit de multe fapte bune.
b.
1.
venice cu
Fapte
cuvinte de
nvtur
pn
Spunea ucenicul
su
printele Galaction nu mnca niciodat
nu-i fcea obinuitul canon clugresc. Cnd l chemau fraii la mas, btrnul rspundea: - Iertai-m, frailor, eu nu mi-am fcut pe astzi datoria ctre Dumnezeu. Deci, cum s mnnc dac nu mi-am fcut datoria? Apoi printele se retrgea n pdure i termina rugciunile i metaniile i
aa
mas. 2. Spunea iari ucenicul sau c btrnul nu mnca miercurea i vinerea pn seara, dup ce rsreau stelele. Atunci, printele i fcea semnul crucii, cerea iertare de la toi, lua anafura i apoi mnca linitit. Odat 1-a ntrebat
sttea
la
ucenicul:
- Printe Galaction, ziua este

fi
mare
sfinia ta eti slab
btrn.
Nu
ar
bine
s dezlegi
cu masa mai devreme?

sfnt a
- Frate Costache, ascult ce mi-a spus printele Atanasie din Mnstirea
Neam. Odat, un
23
vzut ducnd un mort

mor
n ziua
la
groap,
iar naintea
n Athos este tradiia
c monahii
care
de 14 septembrie - nlarea
Sfintei
Cruci -
sunt cei mai

24
plcui
lui
Dumnezeu.
Ilie.
Dup
mrturiile Arhim. Cleopa Uie, din M-rea Sihstria, ucenicul monahului Galaction

urma
sicriului
SECOLULUI XX
583
frumoi. Atunci sfntul i-a ntrebat: Cine numesc Miercurea i eu Vinerea! suntei voi?" Iar ngerii au rspuns: Eu Am venit aici cu porunca Domnului ajutm acest suflet, care n toat viaa a postit miercurea i vinerea n cinstea patimilor lui Hristos" De cnd mi-a spus printele Atanasie istoria aceasta, n-am mai mncat nimic n aceste zile, ca s-mi ajute i mie Sfnta Miercuri i Sfnta Vineri n ceasul morii.
ngeri
mergeau doi
3.
Acest smerit printe,
dac
vedea pe cineva trecnd pe lng stn,
ndat zicea ucenicului su:
C
s
- Du-te, frate Costache,

aici la
cte ceva,
i cheam pe omul acela s stea la masa cu noi. oi este izvor i dac nu dai deloc din el, izvorul seac. Iar dac dai Dumnezeu ine oile sntoase i nu se cunoate de unde dai, c este
ucenicii lui
binecuvntarea Domnului peste noi,

4.
Mai spuneau
singur
c n-au vzut niciodat pe printele Galaction

Dac
la
mnnce
sau
pe
ascuns.
mnstire, nu gusta nimic
pn
nu venea
primea ceva de mncare din stn. Aici i chema pe toi i

l
mprea egal la fiecare. - De ce nu mnnci

Iar el le
niciodat singur, printe Galaction?
ntrebau fraii.
rspundea:
Mare primejdie este pentru clugr s mnnce pe ascuns! Apoi, cu inima plin de pace, aduga: - Ei, frailor, dragostea i cu fria mult ntrece bogia! 5. Printele Galaction era cel mai srac clugr din mnstire. Avea un
singur
rnd de haine,
un cojoc i cteva schimburi.

sfinia ta nite haine bune,
Odat
1-a
ntrebat
ucenicul:
De
ce nu-i faci
cum
au ceilali
prini?
Iar
btrnul
i-a zis:
- Frate Costache, eu
m-am
dat
spovedit la un pustnic pe care l-am ntlnit
umblnd cu
avere ct
oile prin
munte. Acela mi-a spus: Printe Galaction,

n spate,
ai atta
o poi duce o
cnd
te
mui
dintr-un loc n altul".
Apoi mi-a adugat: nencetat rugciunea

soarelui.
6.
nu-i
lui Iisus
rmn niciodat s te mpaci cu
canonul de metanii,
zici
toi mai nainte de asfinitul
De vei pzi toate acestea, Dumnezeu i va face parte de mntuire". Altdat a ntlnit btrnul n pdure un pustnic sfnt i 1-a ntrebat:
fi
- Spune-mi, printe, cnd va
sfritul lumii?
Iar cuviosul sihastru, suspinnd, i-a rspuns: - tii cnd va fi sfritul lumii? Cnd nu va mai
fi
crare de
la
vecin la
vecini
adic va
lipsi
dragostea ntre oameni.
i84
PATERICUL ROMNESC
Apoi, srutndu-se unul pe
7.
altul,
s-au desprit.
citit,
Seara, obinuia printele Galaction
din Sfnta Scriptur,
s pun pe frai la din Pateric c foarte mult dorea s asculte cuvntul Domnului.
su:
mai citete
n Sfnta
Odat
ui Iov.
a zis ucenicului
- Frate Costache, te rog
Scriptur despre rbdarea
Ct timp fratele
- lata,
citea,
printele Galaction lcrima. Apoi a adugat:
acesta a fost
un om mare pe lume,
n-a crtit naintea
lui
Dumnezeu cnd i-a luat attea oi, attea vite i copii. Dar eu, pctosul, ct iunt de slab n credin, dac se mbolnvete sau piere vreo oaie, nici nu )ot mnca n ziua aceea. - De ce nu mnnci atunci, printe? l ntreb ucenicul. - Apoi, mai am curaj s mnnc, cnd vd Dumnezeu pedepsete urma pentru pcatele mele?
8. n
3alaction i-a rupt

luzit
c
-
toamna anului 1946, dup aproape 30 de ani de ascultare, printele un picior. Pe cnd zcea n pat i i atepta sfritul, a a murit un clugr, anume Nazarie. Deci a spus stareului cu lacrimi:
rog, printe stare,
nu-1 ngropai pe printele Nazarie

la
û facei cheltuial de dou ori. Mine sear, riaa aceasta. A doua zi, la ora prevestit, bunul osta al lui Hristos i-a dat iuhul n minile Domnului. In ziua aceea mplinea 64 de ani.
ora 6,
voi duce
fr
i
mine.
eu din
Aa s-a svrit
acest fiu al ascultrii!
MONAHIA MAGDALENA TOFAN

Mnstirea Agapia
(t
1947)
la
Ne
povestesc maicile btrne de
Mnstirea Agapia
din Vale
un lucru
n
nfricoat
minunat ca acesta:
Prin anii 1946-1947, triau n aceast

:ele
mnstire dou clugrie srace

ei,
pmnteti, dar bogate
bunti
duhovniceti. Una, maica Cleomida
[ordache, era
sa
btrn. Cealalt, maica Magdalena Tofan, ucenica

erau de loc din Piatra
50 de ani. Amndou Nimeni nu tia nevoina lor la chilie, la biseric i la sfnta ascultare. Dar la sfnta rugciune erau nelipsite, la post i metanii, cele dinti, i foarte
oimului, judeul
avea i Neam.
silitoare n cele
duhovniceti.

n luna februarie,
SECOLULUI XX
585
1947, maica Cleomida s-a dus la Domnul. Atunci, ca s-i arate Domnul, cumva, unde
ucenica s-a hotrt

este sufletul maicii
s posteasc 40 de zile,
Cleomida, adic dac s-a mntuit sau nu, cci avea mare ndrzneal n sfnta rugciune. n ziua de 25 martie, 1947, la praznicul Bunei- Vestiri, s-au mplinit cele
40 de
zile
de post. Maica Magdalena s-a dus
la
slujb
la
Mnstirea Agapia
Veche, unde a primit

- Venii,
Preacuratele Taine.
Ctre sear,
dup
ce a vorbit cu
maicile vecine, a intrat n chilia
a murit
ei i a adormit n Domnul. maica Magdalena!, strigau uimite maicile.
s-au
adunat
cam
10 maici, au pregtit-o
dup
rnduial, au nfaurat-o n mantie,

mprejurul rposatei.
au aezat-o pe pat
au nceput
s citeasc la Psaltire,
Ctre miezul nopii, cnd tot soborul mnstiresc era la slujba Utreniei n biseric, deodat maica Magdalena a ntors capul ntr-o parte i a spus cu glas
tare
ctre cele ce citeau

-
la Psaltire:
Chemai repede pe
a primit
printele Antim duhovnicul

asta,
pn
la
mine.
Cum
duhovnicul vestea
luat
repede sfnta cruce
epitrahilul s-a dus la chilia maicii Magdalena. Toate celelalte clugrie erau uimite i cuprinse de spaim. Dar cea deteptat din mori nu le vorbea nimic. Atepta duhovnicul. Cnd a venit printele Antim, duhovnicul, a zis:
am puin treab cu maica Magdalena! zbovit cu epitrahilul pe piept i cu crucea n mn cam jumtate de ceas n chilie, primind o oarecare nfricoat mrturisire de tain, din gura maicii nviate. Dar nimeni pn astzi nu tie ce tain anume a mrturisit a mrturisit oarecare maica Magdalena duhovnicului ei. Unele socotesc pcate nespovedite ale btrnei clugrie, Cleomida Iordache, pe al crei
- Ieii voi afar din chilie,
a
suflet, probabil,
vzuse ucenica
chinuindu-se n iad. Alte maici socotesc
rposata i-a mrturisit i anumite pcate ale tinereii sale, pe care maica a povestit printelui Magdalena ar fi uitat s le mrturiseasc. Altele cred Antim despre muncile iadului i fericirea raiului, precum i despre sufletele
multor maici din Agapia, pe care le-a vzut acolo.
Dup
Cnd
terminarea spovedaniei, cnd printele Antim ieea pe
u,
a zis
maicilor uimite de pe sal: Ei,
acum
intrai, sfiniile voastre!
au intrat repede la ea s-o dezlege din mantie, maica Magdalena deja
adormise din nou. Zadarnic o strigau maicile:

Sufletul ei plecase deja la cer.
Maic Magdalena,
cu lacrimi
fi
scoal-te!"
treia zi, tot soborul maicilor a petrecut-o
evlavie ca pe o
cuvioas,
pn
la cimitir.
dac
cineva dintre ele ar

i
ntrebat
Antim despre
taina aceasta,
btrnul
rspundea numai
att:
pe printele fost o minune!
586
PATERICUL ROMNESC
MONAHUL GHERVASIE GAPAR

Mnstirea Sihstria
(1925-1948) 25
Era de loc din judeul Iai. Dup ce a nvat cteva clase secundare, a urmat coala de cntrei bisericeti din Mnstirea Neam} i a mbriat viaa
monahal. Avea
Sihstria.
suflet curat
cnta ngerete.
In toamna anului 1947, fratele Gheorghe
Gapar
a venit la
Mnstirea
blndeea i smerenia lui. Mai trziu, mbolnvindu-se, a fcut ascultare un an de zile la oile mnstirii. Acolo a citit cuvintele Sfinilor Prini i a nceput a nva rugciunea lui Iisus. La stran
Toi
iubeau
pentru
aa de frumos,, ca scotea lacrimi. Iar cnd nu cnta, se ruga n tain. Inima sa era cuprins de o mare pace duhovniceasc. Iubea linitea i tcerea.
cnta
Intr-o zi a zis
- Doresc
ctre stare:
fac
clugr! Vreau
fiu
l
clugrilor! Prinii l-au clugrit. Simeau ca
n biseric sttea nemicat cte patru ore rugciunii interioare, nct nu observa cnd se termina slujba. Uneori
fraii:
i eu dincolo numrat n ceata cheam Dumnezeu. Era suferind. i era aa de ptruns de dulceaa
l
ntrebau
Cum
sfinii
te
simi
n biseric,
simt ca n cer! rspundea
printe Ghervasie? el. Prinii mi se par ca nite ngeri,
iar
de pe icoane plutesc n vzduh!
Astfel, toi s-au folosit de cuvintele
de aezarea
lui.
l
La
-
sfritul slujbei
parc
era rpit. Unul dintre
prini
detepta,
zicnd":
Printe Ghervasie, hai la chilie s-a terminat privegherea! a zis ctre un frate: - mi pare ru duc din trup i n-am nvat mai bine rugciunea lui Iisus! n toate necazurile mele numai cu aceasta m-am mngiat. La 5 octombrie, 1948, bunul nevoitor a cerut Preacuratele Taine. Prinii
Odat
cm
l-au dus la
biseric
l-au
- Printe Ghervasie,
mprtit. Apoi, i-au zis: cnt un axion la Maica Domnului, aa cum
cntai
odat!
Iar el a cntat cu glas ngeresc, plin de bucurie, axionul Vrednic eti cu adevrat". Apoi, srutnd icoana Maicii Domnului i cerndu-i iertare de h toi, s-a dus la chilie. Dup trei ore i-a dat sufletul n minile Mntuitorului
nostru Iisus Hristos.

]
Dup
mrturiile Arhim, Cleopa
Ilie, fost
stare n
Mnstirea
Sihstria, ntre anii 1945-1949.
SFINI
din
a a
I CUVIOI
XX
doua jumtate
secolului
SFANUL IOAN EPISCOPUL CEL MINUNAT

Schitul Sihla (1918 - c. 1951)
Cu adevrat minunat i sfnt
cel
n
a fost viaa
i nevoina
episcopului Ioan
purttor de Dumnezeu, care s-a nevoit ca un nger n trup n Munii Sihlei, prima jumtate a secolului XX. ns foarte puini cunosc viaa i aspra osteneal duhovniceasc a acestui ierarh purttor de Dumnezeu. Fericitul episcop Ioan era rus de origine, pentru viaa sa aleas a fost hirotonit episcop vicar al Mitropoliei Kievului, prin anu 1915. Apoi, venind peste Rusia ortodox cumplita prigoan ateist, n anii 1917-1918, i pornindu-se rzhoi mpotriva Bisericii, fiecare se ascundea din faa primejdiei.
Vznd
n haine
aceasta, episcopul Ioan a
prsit pe
ascuns Kievul, s-a mbrcat
civile
s-a refugiat,
netiut de nimeni, n Romnia, traversnd
noaptea Nistrul pe o scndur. Apoi s-a dus n prile Olteniei

frate
a intrat ca
nceptor la Schitul Crasna, judeul Gorj, prin anul 1920, spunnd egumenului Dionisie Lungu a rmas n cu rzboiul. Egumenul i-a
ar
rnduit
s pasc
i
vitele.
Dup
vitele
trei ani i-a
spus stareul fericitului episcop Ioan: Frate Ioane,
las
n noaptea aceasta te facem clugr!" Dar el, pregtete-te tinuindu-se, a disprut din schit n noaptea aceea i, netiut de nimeni, a venit n prile Moldovei i s-a fcut mare sihastru n Munii Sihlei, din judeul Neam. Cum a ajuns aici i n ce loc se nevoia, nimeni nu a aflat vreodat. Spun
btrnii locului ca avea un bordei tinuit n

Schitul Sihla
pmnt,
pdurea deas
dintre
lungul secolelor
i Rpa lui Coroi, n adncul nenumrai sihastri sfini,

aici
muntelui, unde s-au nevoit de-a

printre care cea
mai vestit era
Sfnta Teodora de la Sihla. Mai spun btrnii de

locul
un pdurar din satul Vratec-Neam tia ducea cele de nevoie din cnd n cnd. Primul clugr care 1-a cunoscut pe episcop la Schitul Sihla a fost Protosinghelul Vasian Scripca, cu metania din Mnstirea Secu, care era pustnic sub stncile Sihlei. Prinii btrni spun ca el i-a fost muli ani duhovnic sfntului episcop Ioan. n anul 1931 a fost ntlnit pe obcina Sihlei de ctre Arhimandritul
taina acestui sfnt
Cleopa
Sihla
Ilie,
pe
atunci
fratele
Constantin,
Sihstria,
mpreun cu fratele su, Vasile. urma lui mergea un ierodiacon basarabean,
Mnstirii Episcopul mergea pe potec spre

care
oile
ptea
care
era ucenic.
590
PATERICUL ROMNESC
Episcopul s-a oprit o clip
i-a
spus ucenicului
su
n limba rusa
Spune-i fratelui Vasile
se
pregteasc,
are de mers o cale lung!
Diaconul a spus aceast profeie frailor Vasile i Constantin. Apoi episcopii; a plecat cu ucenicul la Sihla la pustnicul Vasian. Dup ase luni, profeia sfntului episcop Ioan s-a mplinit, cci fratele Vasile s-a mutat la Domnul n
luna mai, 1931.
Timp de
15 ani, nimeni n-a mai vorbit nimic de acest sihastru sfnt. Dar,
al
dup
anul 1940, cnd Protosmghelul Teodul Varzare a ajuns preot slujitor

1-a
Mnstirii Agapia, Dumnezeu iari

acest duhovnic.
fcut cunoscut pe episcopul Ioan prin
printele
Trecnd anii grei ai rzboiului, 1941-1945, prin rnduial divin, Teodul avea duhovnic pe arhimandritul Cleopa Ilie, stareul
Mnstirii Sihstria. Odat, n vara anului
1945, Printele Teodul i lu toiagul i, trecnd muntele Agapiei, mergea spre Sihstria. Ajungnd la o mica poian numit Poiana Trapezei", 1-a ntlnit pe fericitul episcop Ioan, care-1 atepta. Era
mic de statur, cu capul descoperit, cu prul crunt i era mbrcat cu o hain lung de ln, descul i ncins cu o frnghie de cnep. Nu avea nici toiag, de metanii fcut de el. nici traist, ci numai o Vznd pe duhovnic, 1-a binecuvntat cu amndou minile i i-a zis cu glas profetic: Printe Teodul, te duci la Sihstria, la Printele Cleopa? De multe ori duc i eu la Mnstirea Sihstria i stau la slujb n biseric, sfinia ta vrei te vede nimeni. tiu ns, cu darul lui Dumnezeu, nu nu te duci. Rmi acolo i f retragi din Agapia la Sihstria, dar ascultare, nu degeaba te-a trimis Dumnezeu la Agapia. Acolo este
mntuirea sfiniei taie!"

ce i-a spus taina vieii sale, nainte de desprire i-a zis: Printe Teodul, te rog s-mi cumperi un pachet cu hrtie de scris i cerneal. mi
Dup
s scriu ceva!" S cumpr i condei, preasfinjite?" Nu, a zis el, numai nite penie". Apoi, artnd cu mna spre crengile brazilor, a zis: adu Ia uit-te cte condeie mi-a dat Dumnezeu!" Apoi 1-a ntrebat duhovnicul: aduc hrtia?" Iar fericitul episcop i-a rspuns: Nu te Unde i cnd ngriji de aceasta, are grij Domnul de toate!" i iari 1-a ntrebat: Vrei aduc ceva pesmei de mncare!" Nu-mi trebuie nimic, a rspuns episcopul, cci, din mila lui Dumnezeu, am de toate!" Binecuvinteaz-m, iart!" Apoi te binecuvinteze, printe, i preasfinite!" Domnul ndat a disprut sfntul episcop Ioan n desiul pdurii. Dup o luna de zile, cumprnd hrtia i cerneala, printele Teodul i-a luat toiagul i desaga i, rugndu-se s-1 ntlneasc iari pe episcopul Ioan, a
trebuie
sv
s v
CUVIOI DIN
::ecut peste
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XX
591
munte spre Mnstirea Sihstria. Ajungnd n Poiana Trapezei, l atepta, rar s observe din ce parte vine. Avea chipul ab, uminat i rspndea o bucurie cereasc, strin oamenilor de rnd. n mna stng inea metaniile, iar dreapta era aezat pe piept ca pentru rugciune.
episcopul deja
iari cu ambele mini, 1-a srutat pe frunte i i-a zis: ..Printe Teodul, te duci la Sihstria? Mai bine ntoarce-te napoi la Agapia, c printele Cleopa lipsete azi din Sihstria, cci este chemat la Mnstirea Neam!" Apoi duhovnicul i-a spus: Preasfinite, v-am adus hrtie, cerneal i cteva penie, cum ai cerut". Iar fericitul Ioan episcopul a zis: i
Binecuvntndu-1
mulumesc, printe Teodul. tiam vei gsi!" Dup aceea le-a pus n desaga pe care o avea n spate. V-am adus i ceva de mncare: pine, fructe i puin vin". Dumnezeu s-i plteasc dragostea, printe Teodul, dar nu am nevoie de nimic. Are Domnul grij de mine!" Apoi a zis fericitul episcop Ioan: Printe Teodul, de mare folos este postul pentru clugr. tii c apte sunt treptele postului, adic sunt apte feluri de hran pentru om, i anume: a* Carnivorii, care mnnc ntotdeauna carne. Acetia sunt n treapta cea
mai de jos a postului i, chiar daca pot spori niciodat n rugciune.

b* Lactovegetarienii, care nu
se
nfrneaz uneori de
la
mncare,
ei
nu
mnnc
niciodat carne,
n
brnz,
c.
ou i
tot felul
de legume
obicei
postului, pe care o
in de
fierte. Acetia sunt clugrii din mnstiri i
numai lapte, treapta a doua a

ci
foarte rar, mirenii.
Vegetarienii care
mnnc
de obicei,
numai zarzavaturi
treia a
aici
nefierte.
cei
Rnduiala aceasta formeaz treapta a
i legume fierte sau postului i o in clugrii
mai rvnitori din mnstiri. De

pe care
ncolo ncep treptele postului cele mai

sihastri
aspre,
pesc,
clugrii
pustnicii
cei
mai
a
nevoitori.
d. Fructiferii, care
mnnc
trupul
dat pe
zi
pine
fructe nefierte,
fr
gusta
vreodat
altfel
de hran. Cine a ajuns
la
aceast treapt
a postului, acela
poate stpni cu
uurin
gndurile
poate spori repede pe calea
rugciunii.
e.
Cerealierii
formeaz
treapta a cincea a postului.
La aceast treapt
ajung clugrii, mai ales cei din sihstrii i pustnicii, care mnnc o dat pe zi numai pine neagr de cereale i boabe muiate de gru, porumb, mei, linte, bob,
mazre
f.
etc.
obicei
Hrana uscat este a asea treapt a postului clugresc, la care ajung de pustnicii cei mai rvnitori. Cei care petrec n aceast nevoin mnnc
"
592
PATERICUL ROMANESC
n
numai pesmei de pine muiai
msur.
g.
Aa se ne voiau
sihastrii
ap, cu sare sau puin oet, o dat pe de pe Valea Nilului.

este ultima
zi
cu
Hrana sau mana dumnezeiasc postului clugresc, la care ajung
cea mai nalt treapt a
foarte puini dintre ascei, dup o ndelungat nevoin, ntrii fiind cu darul Sfntului Duh. Acetia se ndestuleaz numai cu Preacuratele Taine, adic cu Trupul i Sngele lui Hristos, pe care le primesc o dat sau de dou ori pe sptmn, a mai gusta ceva dect numai ap. Dup grele ispite i nevoine am ajuns, cu darul lui Dumnezeu, mulumesc numai cu Preacuratele Taine, i nu mai sim: foame, nici trebuin de pine i legume..."
fr
sm
locuii,
Apoi 1-a ntrebat printele Teodul: Preasfinite, acolo n pdure, unde nu este frig iarna?" Printe Teodul, eu sunt ceteanul Munilor Carpai i Domnul are grij de mine, c, oriunde aflu, nu duc lipsa de
nimic.
nici
Nu
simt nici frigul iernii, nici
aria
soarelui, nici foamea, nici setea,
alta
nevoie
retrage la
pmnteasc!" Preasfinite, a zis duhovnicul, tare m-a Mnstirea Sihstria, lng clugri! Acolo a avea mai multa linite
de rugciune".
Iar
el
i vreme
lui
mi-a rspuns:
Dac
ai
fost
rnduit de
Mitropolie la Agapia,
ascultare,
ai fost trimis
acolo cu voia
porunca
Dumnezeu!"
Apoi, fcndu-i metanie
srutndu-i mna,
zis:
i-a cerut
plecare,
iar
sfntul
binecuvinteze
Ioan
i-a
Domnul
nostru
Iisus
binecuvntare de Hristos te
iart!"
ndat cuviosul a disprut.
desprit printele Teodul pentru a doua oara de acest sfnt al zilelor noastre, care se numea i ceteanul Munilor Carpai!" A mai trecut un an de zile fr a se ti nimic de episcopul Ioan. n primvara anului 1946, Protosinghelul Teodul i-a luat toiagul i, rugndu-se n tain, a trecut muntele spre Sihstria. Ajungnd n Poiana Trapezei, aceeai minune s-a svrit pentru a treia i ultima dat. n marginea poienii, sfntul episcop Ioan l atepta cu aceeai fa luminat i cu aceeai bucurie i pace
s-a
Aa
duhovniceasc.
Fcndu-i cuvenita metanie, cuviosul episcop Ioan

ntorc napoi n patria
mea natal,
ca
m svresc
a zis:
vrea
s
la
m
noi
acolo! Sunt
pduri
destule...". Iar printele
Teodul
1-a ntrebat:
cnd Rusia este condus de atei i Biserica nu Ioan a zis: Cred lui Dumnezeu va acoperi. Dumnezeu
mergei acum. este aa de prigonit?" Dar sfntul va vedea nimeni, cci mna lui
Cum
Auzind acestea, duhovnicul Teodul s-a ntristat mult i a lcrimat. Iar aib grija de minunatul episcop Ioan 1-a ntrit n ndejde i 1-a sftuit
CUVIOJ DIN
sufletele
DOUA JUMTATE
A SECOLULUI XX
593
mntuirea
lui din Mnstirea Agapia, zicndu-i acolo este Apoi, fcndu-i metanie, i-a cerut ultima binecuvntare i aa s-au desprit. Episcopul Ioan s-a dus ctre Sihla, iar printele Teodul i-a
ncredinate
lui.
Mnstirea Sihstria. Din ziua aceea nu 1-a mai vzut Numai Dumnezeu tia unde se adpostete robul su. Dup cinci ani de zile, adic n primvara anului 1951, Dumnezeu 1-a descoperit iari pe sfntul episcop Ioan ntr-un chip ca acesta: Fratele tefan Juncu, pscnd oile Mnstirii Sihstria prin pdure, deodat a observat un
continuat drumul la
niciodat.
lucru minunat. Cinii s-au oprit din ltrat, iar oile s-au strns n jurul unui
btrn pustnic necunoscut. Era cuviosul episcop

sihastru vorbind:
Ioan.
lui
Apoi
fratele 1-a auzit
pe
Oare ce
am
greit eu astzi
Dumnezeu, de m-a artat
oamenilor!" Apoi
i-a zis fratelui care
ptea
oile:
Frate tefan,
Ioil,
vin
rog
ncoace
nu
te
teme!
tiu
te
spovedeti
la
printele stare
dar
te
nu-i
spui la spovedanie,
nici la altcineva,
te-ai
ntlnit
cu mine astzi!"
ndat
disprut n pdure. Fratele tefan a inut taina aceasta doar o sptmn, cci la spovedanie i-a spus stareului Ioil cum s-a ntlnit cu acel sihastru sfnt. Auzind aceasta stareul, a plecat ndat cu egumenul Sihlei, Visarion, i o sptmna ntreag au strbtut potecile pdurilor i locurile pustii, dorind ntlneasc pe
>
sfntul Ioan a
sfntul episcop.
Dup
nc
lun
de
zile,
fericitul
episcop Ioan
1-a ntlnit
pe
fratele
tefan cu oile prin pdure i i-a zis: Frate tefan, te-am rugat un lucru cnd vei pleca n curnd la tii ne-am ntlnit n pdure i nu l-ai mplinit! armat i napoi nu te vei mai ntoarce!" Aceast profeie a sfntului Ioan s-a mplinit ntocmai, cci, dup ce a fcut armata, s-a cstorit i a rmas n
lume.
Din anul 1951 nu s-a mai aflat nimic despre acest mare i sfnt episcop Ioan i nu putem ti daca s-a rentors n patria sa, precum dorea, sau s-a svrit n pdurile din Munii Sihlei, unde, de-a lungul secolelor, s-au nevoit i s-au sfinit sute de cuvioi i cuvioase, printre care cea mai cunoscut rmne Cuvioasa Teodora de la Sihla.
IEROMONAHUL VARNAVA LASCONI

Mnstirea
Printele Varnava Lasconi mnstirilor olteneti din secolul
Bistria-Vlcea (1884-1953)
a
fost
unul
dintre
marii
duhovnici
ai
nostru. Sihastru
ascet nentrecut,
clugr
594
foarte
Iisus
PATERICUL ROMNESC
mbuntit, asculttor desvrit, lucrtor de tain
vrednic slujitor
al Bisericii lui Hristos.
al
rugciunii
lui
S-a nscut n
Haeg,
din
prini sraci i
credincioi. n 1908 a intrat n
nevoina clugreasc la Episcopia din Rmnicu- Vlcea, ntrecnd pe toi cu blndeea, cu rbdarea i cu ascultarea, n anul 1911 a fost clugrit. Timp de 20 de ani a fost grdinarul episcopiei. Ziua lucra i uda grdina, iar noaptea se ruga i se odihnea cteva ore pe un scunel, dup obiceiul Sfntului Ierarh
Calinic.
Episcopul Vartolomeu, cucerindu-se de viaa

preot
lui, n
anul 1935 1-a fcut

ctitorit
cele
1-a
numit duhovnic
Aici s-a nevoit
la
Mnstirea
18
ani de
Bistria,
zile,
de Barbu
sfinte
Craiovescu.
nc
svrind
mngind pe oameni, Apoi s-a retras n pdure, la petera unde au fost ascunse moatele Sfntului Grigorie Decapolitul. Acolo s-a nevoit civa ani
n
desvrit
linite
i rugciune.
Numele lui se fcuse cunoscut peste tot n partea locului, cci primise de Dumnezeu darul izgonirii duhurilor necurate. nsui spunea c multe ispite a rbdat de la diavoli n pustie. Odat vrjmaul i s-a artat n chip vzut i, apucndu-1 de hain, 1-a aruncat n prpastie. Dar mna Domnului 1-a scpat prin minune, c, agndu-i-se rasa ntr-o creang, s-a izbvit de moarte. ntre anii 1950-1953, printele Varnava a slujit ca preot i duhovnic la Mnstirea
la
Surpatele,
fiind
ndemnnd multe
n
suflete
un exemplu pentru toi cu urmeze lui Hristos.
faptele
pilda
vieii
sale,
primvara
anului 1953, Cuviosul Varnava, multnevoitorul, s-a
svrit
cu pace
a fost nmormntat la Schitul
Ppua
din apropiere.
IEROMONAHUL COSMA POPA

Mnstirea Coco-T ulcea
(1868-1954)
Acest printe iubitor de Hristos s-a nscut dup trup n comuna Bujor, judeul Galai, iar dup duh s-a nscut n Mnstirea Coco. n anul 1920 a intrat n nevoina clugreasc, iar dup civa ani s-a nvrednicit de darul sfintei preoii. Printele Cosma era un adevrat clugr, preot i doctor de, suflete, fiind blnd i iscusit. Cel mai mult iubea
postul i neagoniseala. Pentru osrdia i darul rugciunii lui Iisus, cu care se Dumnezeu smerenia lui ndeletnicea ziua i noaptea. Dintre cri, dup Sfnta Scriptur, citea cel mai mult vieile i nevoinele sfinilor. Timp de 30 de ani a citit zilnic Vieile
rugciunea,
slujba
la
biseric,
la
dobndise de
CUVIOI DIN
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XX
595
Sfinilor la trapez, pentru a mngia i folosi pe toi. n vara anului 1954 a chemat duhovnicul i i-a spus: - Peste doua zile, la Vecernie, duc la Hristos. Apoi s-a mrturisit din copilrie i a primit dumnezeietile Taine. - Printe Cosma, d-ne un cuvnt de folos mai nainte de a ne despri -,
a zis ucenicul,
avei mai presus de toate rbdare, posibil viaa clugreasc. fii osrduitori la biseric pravila i canonul de chilie.
- Frailor,
fr
i
de care nu este
nu
v rmn
n ultima zi n-a mai vorbit.
Tcea i
zicea n tain rugciunea lui lisus. n
stnga inea sfnta cruce
cu dreapta se nsemna mereu. Cnd a nceput

s-a luminat mult.
Apoi a zis: - S-a svrit! Pentru^ rugciunile Sfinilor Prinilor notri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiete-ne pe noi! n clipa aceea printele Cosma i-a dat duhul.
Vecernia,
deodat faa printelui Cosma
MONAHUL EVGHENIE DUMITRESCU

Schitul Brazi-Vrancea
(1880-1954)
a.
Viaa
,
din
comuna Segarcea-Dolj
n Schitul
Printele Evghenie Dumitrescu a fost desvrit clugr atonit. Originar n anul 1903 se duce la Muntele Athos i se face
clugr
n
Prodromul.
Dup nou
ani de
smerit ascultare
este trimis
ar la
Schitul Darvari din Bucureti. Iar n anul 1917 este trimis la metocui
Schitului
pricepere aproape patruzeci de ani,

ucenici.
Prodromul din comuna ifeti- Vrancea, pe care l conduce cu mult adunnd n jurul lui mai mult de 12
n toamna anului 1954 s-a mutat din viaa aceasta

Schitul Brazi din apropiere.
a fost
nmormntat
la
b.
1.
Fapte
Cnd a
la
cuvinte de
nvtur
ajuns printele Evghenie superior la metocui Schitului ifeti, era o mare foamete. Muli oameni de prin sate copii, tineri i btrni - erau ameninai s moar de foame. Atunci el, gsind destule alimente la metoc, a chemat stenii din ifeti i le-a mprit gratuit gru, porumb, cartofi i fasole.
Prodromul de
596
PATERICUL ROMNESC
Aa a
nct unii,
scpat de
la
moarte sute de oameni.

att
2. Acest
mare nevoitor era

cele trectoare
de blnd
nelept n cuvnt
n fapt.
tot.
nct toi se foloseau de exemplul lui.
Numele
lui se
fcuse cunoscut peste

ajungeau
lsnd
dup
sfatul lui",
clugri
slujit
iscusii
n aceti ani s-au adunat n jurul
su
12 ucenici, care i-au
cu
pn
la
sfritul
vieii,
trind
n cea
mai deplin armonie
ascultare
neieind niciodat din cuvntul btrnului. mpreun se rugau, mncau, mpreun lucrau i niciodat nu scoteau cuvnt deert din gurile lor. Cu minile lucrau, iar cu mintea rosteau rugciunea lui Iisus. Apoi, dei lucrau n vie, nu gustau nici o bobit de struguri pn la vremea mesei. cutnd urmeze ntru totul dasclului lor. Iar la mas, numai dup ce gusta
credin i mpreun
btrnul, ncepeau
3.
fraii
s mnnce.
Spuneau ucenicii
printele Evghenie nu ncuia niciodat

dar
chilia,
alimentele
vasele
lui.
cu vin,
nimeni nu
ndrznea
ia
ceva
,
fr
binecuvntarea
Uneori zicea ucenicilor si:

- Prinilor, beciul este deschis. Cine vrea poate
vin.
s serveasc un pahar de
capete.
Dar nu uitai
furtunul de deasupra este
un arpe cu doua
veste n chilia lui
De
orice
capt
te atingi, te
poate
muca.
noaptea
4.
Odat, un
frate a intrat
fr de
1-a
vzui
la
cu minile n sus, rugndu-se cu lacrimi i zicnd; - Doamne, caut cu mil spre zidirea Ta i nu
m lepda
pe mine de
faa ochilor Ti!

5.
lui,
uneori
ruga episcopul
primeasc
preoia, iar btrnul se smerea, zicnd:

-
Preoia
este
un har
al lui
Dumnezeu
ce se cuvine sfinilor, iar nu celor
pctoi.
6. ntr-o zi, un om beat 1-a defimat n public pe printele Evghenie. Iar btrnul nimic nu zicea. Atunci ucenicii l-au ntrebat: - Cum ai putut rbda, printe, ocara aceasta? Nu vrei s-1 reclamm la
poliie?
-
Nu
este bine
s-1 reclamm,
ci
s rbdm, c
suntem clugri.
nimeni nu mi-a vorbit

pentru
aa
de frumos ca fratele acesta! Cuvntul de
laud
clugr
este bucuria diavolilor, iar cuvntul de
batjocur
este bucuria
ngerilor.
7. Spuneau ucenicii ca, adeseori, un stean lsa mnstirii. Deci, i-au zis fraii: oile
pasc
n via
CUVIOI DIN
-
DOUA JUMTATE A SECOLULUI XX
597
sa le
D-ne
Nu
voie, printe,
scoatem
oile din vie
spunem omului
pzeasc.
este bine, frailor! a zis btrnul.
De
ce
s ntristm sau s
sa le
smintim
pe mirean? El nu vede
oile sunt n vie?
Las
scoat
el,
ca
nu -l
suprm,
8. Uneori venea la printele Evghenie cte un stean nevoia i-i cerea mprumut alimente, vase sau unelte de lucru. Iar btrnul i zicea cu blndee; - Du-te, frate, n magazie i ia ce -i trebuie. Iar cnd vei termina treaba, adu lucrul napoi i-1 pune de unde l-ai luat. El niciodat nu urmrea pe datornici, nici nu le cerea mprumutul napoi.
9. Cea mai obinuit ascultare a printelui Evghenie era munca la buctrie. n timp ce fraii lucrau la vie, el fcea focul, fierbea mncarea, frmnta pinea, aducea ap, spla vasele i zicea n tain rugciunea lui lisus. La amiaz, cnd toate erau gata, zicea:
- Prinilor, poftii la
mas!
Aa
slujind
s-a nevoit
printele Evghenie aproape 40 de ani, slvind pe Hristos
cu dragoste pe oameni. Apoi i-a dat sufletul n minile Domnului,
fiind ngropat
de ucenici lng biserica Schitului Brazi.
MONAHUL ATANASIE PAVALUCA Mnstirea Neam

(1877-1955)
a.
Viaa
Pvluc
a fost unul din cei
Printele Atanasie
mai
rvnitori ucenici ai
marelui pelerin Gheorghe
Lazr i
era originar din
comuna Brecu, judeul

la
Covasna;
sat
de mocani vestii n Transilvania.
n anul 1900, tnrul loan a intrat n nevoina
clugreasc
Mnstirea
Constantin. Dup un an de zile s-au faa icoanei Maicii Domnului. loan a primit numele de Atanasie i Constantin a primit numele de Chirii. Printele Atanasie s-a nevoit pscnd oile Mnstirii Neam toata viaa sa. Iar fratele su, Chirii, a primit darul preoiei, s-a dus n Muntele Athos.i acolo bine s-a nevoit n deplin sihstrie 30 de ani. Apoi s-a svrit cu pace n mijlocul ucenicilor si. n toamna anului 1955 s-a mutat din viaa aceasta i monahul Atanasie Pvluc i a fost ngropat n cimitirul mnstirii.
Neam, mpreun
cu fratele su,
clugrit mpreun
598
PATERICUL ROMNESC
b.
1.
Fapte
i
i
cuvinte de
Constantin
nvtur
dorind
Fraii loan
Pvluc,
slujeasc toat viaa
lui
Hristos, au zis tatlui lor:
- Tat,
la
d-ne
partea de motenire ce ni se cuvine,
c noi plecm amndoi

oi albe.
mnstire
Deci le-au dat prinii drept motenire 500 de
primvara anului 1900, cei doi frai au venit la Mnstirea druit lui Dumnezeu, mpreun cu oile i toata averea lor.
2.
Neam i
s-au
Printele Atanasie a pstorit oile Mnstirii
Neam
aproape 50 de
ani,
muli clugri cu ascultarea, cu rbdarea i cu rugciunea. Permanent mergea dup oi cu capul descoperit i cu Psaltirea n desag,
ntrecnd pe
zicnd pe de rost psalmii
lui
David,
lui
Lazr, dasclul
3.
sau.
Singura
exemplul btrnului Gheorghe avere erau cteva cri, pe care le purta
dup
ntotdeauna cu dnsul pe munte.
Odat
- Printe Atanasie, de ce iubeti aa de mult Psaltirea? - Cine nu tie pe de rost Psaltirea, acela nu este clugr, a rspuns
btrnul.
Dar de cnd o tii pe de rost? Cnd aveam 20 de ani i umblam cu oile pe muni, am nvat Psaltirea pe de rost, cu porunca lui Moul Gheorghe i de atunci o zic necontenit.
4.
Alt dat iari 1-a ntrebat ucenicul: - Printe Atanasie, i-a rmas vreodat Psaltirea necitit? - Cu mila lui Dumnezeu, de cnd m-am fcut clugr nu-mi aduc aminte
-
mncat vreodat nainte de a-mi fi terminat Psaltirea de citit. Dar de ce cni psalmii, printe Atanasie? - Apoi nu auzi pe Proorocul David, zicnd: Ludai-L pe El n Psaltire i laude pe Domnul (Ps. 150, 3-5)? Deci, cum a n alut. Toat suflarea tac, cnd toat zidirea l laud pe Domnul? putea eu
fi
5. ntr-o zi 1-a ntrebat
un
frate:
- Printe Atanasie, unde ai gsit scris
s
ai
umble clugrul permanent cu

gsit
scris
capul descoperit?
-
i a rspuns btrnul:
i
eu un cuvnt.
te ntreb
Unde
Hristos a purtat
vreodat cciul pe cap?

6.
i ndat fratele,
cerndu-i
iertare, a
tcut.
noaptea dormea foarte puin pe un mic Se spunea despre dnsul scunel, dup exemplul dasclului su. Iar pentru spovedanie i alegea pe cei
mai aspri duhovnici din Mnstirile Neam, Secu, Sihstria.
CUVIOI DIN
7.
DOUA JUMTATE
ptea
SECOLULUI XX
599
Odat
De
ce
1-a
vzut
ucenicul cu care
oile,
a srit cu picioarele
goale n spini
i-a zis:
ai
srit cu picioarele n spini, printe Atanasie?

frate, a
Iart-m,
rspuns btrnul. n
clipa aceea uitasem de muncile
iadului!
8*
Zicea ucenicul ctre dasclul su:
Printe Atanasie, ce fapt
bun
trebuie
fac eu ca
monah, ca
mntuiesc?
-
Toat viaa
ta
ai
pe Hristos n minte
te
mntuieti! a rspuns
btrnul. - Dar
-
cum pot avea pe Hristos n minte? Ca s-L putem avea pe Hristos n
minte
nici
rugciune i paza minii de gndurile Iisus, fugi de oameni i nu te nvoi cu mintea la acestea, Hristos va fi permanent cu tine.
nencetata
9. Alt ucenic a zis btrnului:
rele. Zi
inim, ne trebuie mereu rugciunea lui un lucru ru. De vei face

n
- Printe Atanasie, ce ai jurat cu gura
d-mi un
sfat
pentru folosul sufletului meu.

ai
- Ascult, frate. Adu-i mereu aminte ce

ta,
fgduit
la
clugrie.
C ceea
vreun
pentru aceea vei da socoteal.
10. A zis iari ucenicul su: - Printe Atanasie, ct ai umblat cu oile prin muni,
ai
ntlnit
pustnic? - Da,
am
Eram cu
prevestit:
fratele
la noi n Covasna, un sihastru sfnt. meu. Dup ce i-am fcut metanie, ne-a binecuvntat i ne-a tii voi amndoi clugri o s murii!"
ntlnit ntr-un brlog,
mereu Sfnta Scriptur Prini. ntr-o zi a ntrebat pe ucenicul su: - Citit-ai pe Sfntul Damaschin? - Nu, printe, nici n-am auzit de crile lui.
11. Printele Atanasie citea
cuvintele Sfinilor
Nu
tii nimic! Acolo, frate, este fundamentul credinei noastre. Deci,
scond din traist Dogmatica Sfntului loan Damaschin, a zis: - Primete, frate, cartea aceasta. Aici se afla miezul credinei noastre
ortodoxe.
12.
zis
iari printele Atanasie

Mare?
ucenicului
su:
- Citit-ai Pravila -
N-am citit-o, printe. Nu cunoti legile Bisericii!
600
-
PATERICUL ROMANESC
Dar unde a putea-o gsi? Atunci btrnul a scos din traist Pidalionul
1-a
dat ucenicului s-1
citeasc.
13. ntr-o zi i-a zis ucenicul:
- Printe Atanasie, de ce nu-ji faci

toate
sfinia ta o
hain mai bun c,
iat.
i
-
s-au rupt. Iar btrnul a rspuns:
Aceea nu-i clugrie, frate, cu haine bune, cu mncare mult, cu vin i fie mai srac i mai ru mbrcat dect orice cu odihn. Clugrul trebuie om.
14. L-a ntrebat ucenicul iari:
De
ce nu-ji
iei
o chilie n mnstire, printe Atanasie?
Mcar
pe timp
de iarn. - Ce- aceea chilie n

simt ca n
15.
mnstire? Acolo
este ca la spital! Iar aici n munte,
grdina
raiului!
A zis ctre btrn unul din frai: Ce s fac, printe Atanasie, tare lupt gndurile cele necurate? - Lupt, frate, i nu slbi! Pzete-i mintea, ochii i trupul curat. Clugrul, dac a pierdut fecioria, a pierdut tot. Pzete-i fecioria, frate, c fecioria este mare dar. ii la ea pn la moarte, ca s ai ndrzneal la
-
sfnta rugciune. Iar

a sfinilor ngeri.
dac
o pierzi,
te
ruinezi cnd
stai n
faa
lui
Hristos
- Dar ce
-
s fac,
printe, ca
s scap de rzboi?
rzboi nu
mare
a
Nu
te
descuraja, frate,
c fr
este
cunun,
nici mntuire.
Intarete-te
spovedanie.
cu postul,
cu nencetata rugciune,
aceasta este lupta cea mai
cu Psaltirea clugrului.
cu deasa
16. Uneori zicea btrnul ucenicilor si:
- Frailor, nu
lupii
iadului.
pzii numai oile. Ci, pazii-v i gndurile s nu Facei-v pravila, spovedii-v regulat i nu uitai de
l-a ntrebat
le fure
ceasul
morii.
17.
Odat
un cretin:
este
- Printe Atanasie,
-
cum
mai bine sa in? Pe
stil
vechi sau pe
stil
nou?
Ce-i acela
stil
vechi sau nou? Faptele bune sunt totul.
Ascult de
Biseric
niciodat nu vei grei!
toamna anului 1955, printele Atanasie s-a mbolnvit. Deci, fiind adus de la stn la bolnia mnstirii," a primit Preacuratele Taine i s-a svrit cu pace n adnc smerenie, cu Psaltirea lng el i cu sufletul plin de
18. In
bucuria Duhului Sfnt!
CUVIOI DIN
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XX
601
SCHIMONAHUL IONA
(1885-1955)
BLESCU
1
Sihstria Cavsocalivia-Muntele Athos
Cuviosul schimonah Iona s-a nscut n comuna Bileti-Gorj n anul

1885.
Dup
ce
termin o
i-a
coal
de meserii,
la vrsta
de 18
ani, s-a
dus n
Sfntul
Munte
s slujeasc lui Hristos.

petrecut la chilia
a
Anii de ucenicie
tunderea n
cei
romneasc
Colciu. Aici a primit

la
monahism i
nvat meteugul ne voinei duhovniceti de

la
mai alei duhovnici romni. A mai sihstrit nc trei ani
o alt chilie
romneasc din apropierea
Mnstirii Pantocrator.
Athos.
Iar n anul
1911 se stabilete definitiv la Schitul
Sfntului Vasile din Sihstria Cavsocalivia, n partea de sud-est a Muntelui
Aici se nevoiau clugrii atonii cei mai iubitori de linite
de
osteneal. Printre acetia erau nu puini sihastri romni. Ei triau numai din
lucrul minilor
din mila mnstirilor de obte. Hrana o aduceau cu barca
din cauza locului foarte stncos
adunau iarna din ploi. Printele Iona s-a nevoit aici mai mult de 40 de ani, la o mica chilie romneasc cu hramul Sfntului Macarie. Deci, primind ngerescul chip al schimniciei i adunnd n jurul su patru ucenici, toi cu numele de Macarie,
pustiu, iar
se
ap
osteneau
mpreun
neadormit rugciune,
n priveghere
n netiute
bucurii ale Duhului Sfnt.
Mai
trziu,
deprinznd bine limba greac, schimonahul Iona a dorit
mbogeasc
Prini. Una
Hristoitia,
literatura patristic
romneasc cu
traduceri
la
cteva opere ale Sfinilor

ale
din cele mai
importante
Cuviosului Iona este

n anul 1937.
pe care reuete
so
tipreasc
Bucureti
Dei
este
singura
lui
traducere care vede lumina tiparului, folosul duhovnicesc
al acestei
cri
este foarte mare. Prin jertfa sa, smeritul atonit
romn pune
care
la
ndemna
credincioilor
un preios
tratat
de
moral practic ortodox,
cluzete i
astzi multe suflete ctre Hristos.
Aa
s-a ostenit
Cuviosul Iona schimonahul n Muntele Athos timp de 52
de ani, n lipsa, n smerenie, n post
n nencetat
rugciune. n vara anului

ai
1955, fiind chemat de Hristos la ceretile lcauri, a dat celor patru ucenici
si srutarea cea mai de pe
urm i
a adormit cu pace. Osemintele sale se
odihnesc astzi la Schitul Sfntul Vasile, aproape de
rmul Mrii
Egee.
Dup
mrturiile ucenicilor si din Muntele Athos,
602
PATERICUL ROMANESC
ARHIMANDRITUL SAYA CIMPOCA

Schitul Sfntul Ioan Boteztorul-Alba Iulia
(1888-1955) 2
a.
Viaa
iubitor
suflete. S-a
Acest printe
povuitor de
binecredincioi. Era cel
de Dumnezeu a fost un iscusit nevoitor i nscut n comuna Sadu, judeul Sibiu, din prini mai mare dintre cei cinci copii. Mai trziu, att
prinii, ct i copiii, au mbriat viaa monahal i au ajuns clugri buni. Printele Sava a luat cel dinti jugul lui Hristos. n anul 1904 a intrat n obtea Mnstirii Cldruani, iar dup patru ani a primit schima monahal. Mai trziu i-au urmat tatl cu al doilea frate, care s-a clugrit, primind
numele de Elisei. Iar mama cu trei fete s-au clugrit n Mnstirea igneti. Era un lucru minunat a vedea pe tata cu fiii i pe mama cu fiicele, mpreun ostenindu-se pentru Hristos i unii pe alii ndemnndu-se la rugciune, la
smerenie
ntre anii
ascultare.
Mnstirea Tismana. 1918-1946 a fost, pe rnd, preot i duhovnic n mai multe mnstiri, iar n anul 1946 a fost numit egumen la Schitul Sfntul Ioan Boteztorul din Alba Iulia. Dup o aleas activitate duhovniceasc, n toamna anului 1955, arhimandritul Sava Cimpoca s-a mutat cu pace la ceretile lcauri.
n anul 1914, printele Sava a fost hirotonit preot la
b.
1.
Fapte
cuvinte de
nvtur
Acest printe vrednic de pomenire ntrecea pe muli clugri cu postul, cu privegherea, cu brbia i cu rvna pentru mplinirea faptelor bune. Cel mai mult se jertfea cu svrirea Liturghiei zilnice i cu spovedania
credincioilor.
Dei
era aspru la canon
hotrt
n cuvnt,
totui muli
cutau i
2.
aveau de printe duhovnic.

lui
Mrturisesc ucenicii
lui
printele Sava primise de la Dumnezeu,

la el
pentru viaa
aleas, darul izgonirii duhurilor necurate. Zilnic veneau
oameni bolnavi, pe care printele i fcea sntoi cu postul sale. Din aceast pricin multe ispite ptimea de la diavoli.
3.
cu rugciunile
Odat
1-a ntrebat
un episcop:
te
- Printe Sava, de ce
chinuieti
aa
de mult cu postul, cu privegherea
cu rugciunea?
1
Dup
mrturiile surorii sale - monahia Vitalia Cimpoca - din
Mnstirea igneti.
CUVIOI DIN
- Preasfinite,
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XX
603
Domnul
nostru Iisus Hristos a suferit pentru noi toi, iar eu
sufr numai pentru pcatele mele!

Printele Sava slujea ntotdeauna cele sfinte cu mult evlavie i mei o grab. ntr-o zi ns, cntreul cnta repede la stran. Atunci btrnul a
4.
zis
fr
ucenicului
su:
- Spune-i cntreului
5. ntr-o zi
c eu nu m grbesc!
la
nu avea cine face mncare
dup
ce
-
termin
slujba, a tiat lemne, a pregtit
obte. Atunci printele Sava, mncarea, a sunat clopotul i
a servit
pe toi la mas. La urm a nceput spele vasele. Las, printe stare, ca splm noi vasele - au zis ucenicii. - Nu. Astzi fac eu tot. Mine, dac vei vrea, vei face sfiniile voastre. Din ziua aceea, toi se sileau urmeze nevoina stareului.
6.
venit
odat
la schit
sora stareului - maica Vitalia din
Mnstirea
igneti-Ilfov. Dar btrnul n-a primit-o n chilie. - De ce n-ai primit pe maica n chilie, printe stare? l-au ntrebat ucenicii. - Dar oamenii tiu este sora mea? a rspuns btrnul cu asprime.
7. n
alt
zi a venit
o femeie plngnd la schit:
- Printe,
rugai-v pentru soul meu. Trebuie s-i fac operaie i nu tiu
dac mai scap. - Nu mai plnge, sor.
S ne rugm Domnului
sntos i
la spitalul
trei zile
cu post pentru
el.
Dup trei
zile,
bolnavul s-a fcut
n-a mai fost operat.
8. n timpul
rzboiului trecut,
din Ploieti erau
muli bolnavi
de tifos exantematic, care mureau
nemprtii i nu
avea cine s-i ngroape.
Atunci printele Sava a zis ctre stareul Mnstirii Ghighiu: - Daca mi dai voie, duc mprtesc bolnavii.
Eu nu
m tem c
i
voi
mbolnvi.
alinat, dar,
Astfel, doi ani de zile, printele Sava a fost duhovnicul bolnavilor
multe inimi zdrobite a
cu darul
lui
Hristos,. a fost
Apoi, stabilindu-se la Schitul Sfntul Ioan Boteztorul- Alba
pzit nevtmat. Iul ia, a fcut
mult misiune evanghelic
ntre
credincioi
s-a
svrit cu
pace.
PROTOSINGHELUL VASIAN SCRIPCA Mnstirea Secu

(1887-1956)
Cuviosul Vasian, care a fost muli ani stare
n anul
al
Mnstirii Secu,
ales
s-a
nscut
1887, n
comuna Fntna Mare-Suceava. Fiind
de Dumnezeu
604
PATERICUL ROMANESC
Mnstirii Raca i
pentru o viaa duhovniceasc mai nalt, a intrat n obtea

a fost tuns n
monahism
n anul
pentru Hristos, ducea o
via
1915. Apoi, nevoindu-se cu aspr, cu rugciune, post, tcere
mult rvn i smerenie,
lucrndu-i n tain mntuirea sufletului su.
Dorind o
petera
Sihlei,
nevoin duhovniceasc mai
nalt, s-a fcut sihastru la Schitul
Sihla, ostenindu-se zece ani ntr-un bordei pustnicesc sub stnci, aproape de
Sfintei
Teodora. Prinii btrni spun

scrie n
pustnicul Vasian se ntlnea
uneori cu sfntul episcop Ioan, care, deasemeni, se nevoia
el n
Munii
dup cum
al
viaa
lui.
n anul 1934, fiind hirotonit preot, iar
un an mai
trziu
numit stare
duhovnic
Mnstirii
Secu, Ieroschimo nanul Vasian s-a nvrednicit

fericit
s fie un
timp duhovnicul acestui
i mare
pustnic Ioan.
ns printele Vasian
lsnd
totul n grija
niciodat nu spunea nimic despre aceast tain a vieii
lor,
n voia lui
Dumnezeu.
Acest cuvios stare iubea foarte mult linitea, rugciunea

de noapte.
privegherea
De
aceea mai puin se ngrijea de cele ale Martei, cci gustase din
dulceaa
linitii
a nencetatei
rugciuni.
din streie,
In anul
1950 s-a
retras
petrecnd ultimii ani numai n
rugciune, n cugetare la cele cereti i pregtire pentru nfricoatul ceas al morii. n toamna anului 1956, simindu-i sfritul aproape, i-a cerut iertare de
la toi,
s-a mrturisit la duhovnicul lui
a primit Preacuratele Taine.

lui
Apoi,
binecuvntnd pe toi, i-a dat sufletul cu pace n minile

cu
Hristos,
lsnd
limb
de moarte
fie
nmormntat tar
sicriu,
dup
tradiia Muntelui
Athos
MONAHIA AGATONICA BORDACEL

Mnstirea
Dintr-un (1886-1956)
Lemn
Maica Agatonica a fost o clugri aleas n obtea Mnstirii Dintr-un Lemn. Era de loc din satul Romani-Gorj. Iubind pe Hristos, a intrat de mic n mnstire, nvnd de la fiecare smerenia, tcerea i rugciunea. Cea mai mare virtute a maicii Agatonica era sfnta ascultare. Toat viaa a ngrijit de vitele mnstirii, cu o dragoste i rbdare rar ntlnite. Ptea oile, aducea lemne din pdure, mulgea vacile, hrnea psrile, fcea curenie
tot ce
se poruncea. Tot timpul tcea, lucra, se ruga
era fericit. Pentru
CUVlOl DIN
blndeea inimii
vitele, copiii satului
DOUA JUM TATE

ales oile
SECOLULUI XX
605
toat obtea clugrielor. O iubeau psrile, mnstirii, pe care le-a pstorit 30 de ani. Noaptea se ruga mult i dormea puin. Iar cnd celelalte surori o mustrau nu pot dormi din cauza ei, maica Agatonica le rspundea: - Scoal, sor, i bag n traist, rmne traista goal! ce strngi
sale o iubea
i mai
aici,
aceea vei
gsi
dincolo!
dinti
La biseric venea cea
aducea regulat
pe
mama
ei,
dare era
btrn i oarb.
-
Uneori
ziceau celelalte:
Maic Agatonica, de ce chinuieti pe btrna, c este bolnav? - Las s se mntuiasc i ea! S o gseasc Hristos n biseric. Eu tot am timp s vin regulat la biseric. Mcar ea s se roage pentru mine. La btrnee nu mai ptea oile. Dar spunea celorlalte: - Dai-mi i mie s fac ceva, c mnnc degeaba! i o trimiteau sa dea
mncare
la
nu
de
psri.
Alteori o ntrebau maicile:

te grbeti aa, maic Agatonica? duc la printele mprtesc. tiu eu, mai ajung pn mine? In toamna anului 1956, maica Agatonica a adormit cu pace, dndu-i sufletul n minile Domnului.
Unde
sm
PROTOSINGHELUL MIHAIL
Schitul
BDIL
(1880-1957)
a.
Viaa
al Schitului
Cuviosul protosinghef Afihaif a fost un stare renumit
Petera
Ialomicioarei. Era de loc din comuna Moeciu-Braov. n anul 1900
a intrat n
nevoina clugreasc la Schitul Petera. Fiind foarte asculttor, blnd i iubitor de Dumnezeu, prinii schitului l-au fcut clugr. Dup zece ani l-au
hirotonit diacon
preot, ajungnd duhovnic iscusit n partea locului.
anul
1925,
al
ieromonahul Mihail
fost
duhovnicesc
iar
Schitului Petera, pe care 1-a

ani.
numit egumen i printe povuit cu mult smerenie i
blndee 27 de
n anul 1952, egumenul Mihail
Bdil
s-a retras la linite,
dup
b.
cinci ani s-a mutat cu pace la odihna cea de sus.
Fapte
cuvinte de
nvtur
606
PATERICUL ROMNESC
1.
Cea mai aleas fapt buna

bisericii.
a printelui Mihail era rvna lui pen::
rugciune, pentru slujba
Timp de
peste 50 de ani a fost nelipsit de

citea, ori cnta la
lui Iisus.
toate slujbele bisericeti de zi
de noapte. Ori
stran,
c:
slujea cele sfinte, ori se ruga n

2.
tain cu rugciunea
pentru
Spuneau ucenicii btrnului c,

la
buntatea
evlavia
Iu:
dobndise de
Dumnezeu
darul rugciunii
al
nelepciunii duhovniceti
sihastri
Pentru aceea ajunsese duhovnic renumit
i muli clugri,
mireni
cutau i i deschideau inima sub

3. Intr-o noapte de
epitrahilul lui.
iarn,
dup
Pe
Utrenie, stareul a plecat de la schit pes:e
munte,
la
Mnstirea
Sinaia.
cale i-au ieit
civa
lupi nainte.
Btrnul
ns nu s-a nfricoat. Ci, fcndu-i semnul crucii, a zis: - Doamne, fac- se voia Ta! Apoi, ntorcndu-se ctre lupi, a adugat: - Dac avei porunc de la Dumnezeu sa mncai, iata-m, sunt naintea voastr. Iar dac nu avei porunc s mncai, atunci ducei-v n
drumul vostru.
n clipa aceea, lupii i-au plecat capetele n jos
i au disprut
pdure.
4. n alta iarn, mergnd spre Sinaia, pe vrful muntelui 1-a cuprins o furtun cu viscol cumplit. Atunci printele Mihail, tiind ca numai Dumnezeu
l
poate
scpa de
la
moarte, a czut n genunchi i,
nlndu-i minile
spre
cer, s-a rugat
cu lacrimi, zicnd: - Doamne, fac-se voia Ta!
n ceasul acela s-a izbvit de moarte n chip minunat, cci s-a vzut mergnd pe oseaua ce duce spre oraul Buteni. Deci, dnd slav Iui Dumnezeu, a doua zi s-a ntors cu pace la schit.
Spuneau ucenicii stareului Mihail i acest lucru cu totul minunat: n vara anului 1938. ntr-o noapte, pe cnd btrnul aipise n chilie, deodat auzi un glas poruncitor, care se repet de dou ori: - Du-te i ia pe pustnicul din poiana Obrie! Pn la ziu btrnul s-a rugat. Apoi, lund pe duhovnicul su, Ieromonahul Antonie, au urcat muntele spre poiana Obrie. Nimeni nu tia se nevoiasc vreun pustnic n partea aceea. i, iat, n poian au aflat un mic bordei pustnicesc i n faa lui, un clugr care sttea pe un trunchi de butean.
5.
Era
- Binecuvineaz, printe! a zis stareul.

n clipa aceea, ns, au observat
c
Ci
sihastrul acela
necunoscut
sfnt se
mutase din viaa
aceasta.
Atunci prinii
l-au cobort de
pe munte
l-au
ngropat n schit, alturi de biseric.
pustnici sfini s-au nevoit
netiui de
oameni n adncul Munilor Carp ai!
CUVIOI DIN
6. n
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XX
607
primvara anului 1950, noaptea, pe cnd printele Mihail se ruga n chilie, deodat s-a prbuit un bolovan mare de stnc peste chilia lui. Dar, la porunca lui Dumnezeu, bolovanul s-a oprit n pod, deasupra capului su. Astfel, bunul nevoitor a fost izbvit i de data aceasta de cursele vrjmaului,
7. Spre sfritul anului 1957, stareul Mihail a zis
- Printe Pimen, ct mai este - Mai sunt trei sptmni. -
pn
la
ctre ucenicul su: Sfntul Mucenic Ignatie?
S tii c n ziua Sfntului Ignatie m duc din viaa aceasta!

i
citea din Sfnta
n seara aceea, btrnul sttea pe marginea patului
Scriptur. Apoi a zis ucenicului; - Du-te la chilie i te odihnete,
c eti obosit.
Dup un ceas,
ucenicul 1-a gsit adormit n Domnul, cu Biblia pe brae.
Aa
s-a
svrit Cuviosul stare Mihail!
SCHIMONAHUL GHERASIM CRJA Mnstirea Neam

(1877-1957)
a.
Viaa
S-a
Printele Gherasim
Neam.
nscut
Crj a fost o floare de mult pre n obtea Mnstirii comuna Agapia-Neam i a primit din copilrie o
intrat n
cretere aleas. In anul 1907 a
nevoina clugreasc
cu
la
Mnstirea
Neam.
Dar, socotindu-se nevrednic de treapta preoiei, a fost toat viaa
paracliser
i vemntar,
slujind Biserica lui Hristos
desvrit credin i
dragoste.
La
nceputul anului 1957, schimonahul Gherasim s-a strmutat la ceretile

n
lcauri,
b.
1.
vrst de 80
ani.
Fapte
cuvinte de
nvtur
noastre a ntrecut pe
Acest mare nevoitor
Mnstirea Neam cu
aceste trei fapte bune: ascultarea
cinsteau
2.
dumnezeiasca dragoste. i se foloseau de pilda vieii

Cincizeci
muli prini din desvrit, rugciunea Pentru buntatea i blndeea lui, toi clugrii l
al zilelor lui.
de ani a fcut printele Gherasim aceeai ascultare de cu
paracliser
i vemntar,
la
mult
dragoste pentru casa Domnului, nelipsind
niciodat de
slujbele
bisericii.
Era candel mereu aprins n obtea
Mnstirii Neam.
608
3.
PATERICUL ROMANESC
Spun btrnii care l-au cunoscut printele Gherasim tia s mpodobeasc biserica, mai ales spre srbtori, ca pe o adevrat mireas a lui Hristos. Punea perdele noi la icoana Maicii Domnului, scotea veminte luminate, aternea covoare de ln, potrivea candelele, aprindea lumnri de cear i folosea tmie de la Sfntul Mormnt, pstrat anume pentru marile
srbtori.
4.
Printele Gherasim avea mare evlavie ctre icoana Maicii Domnului,

zilnic acatistul
creia i citea vorbeasc n biseric.

naintea
paraclisul. El
nu ngduia nimnui
Dac
auzea pe cineva vorbind, ndat zicea cu glas
rugtor:
rog, nu vorbii n biseric. Este pcat! Ne vede Maica Domnului! Apoi aduga: Iertai -m pe mine, pctosul!
Astfel, toi se zideau sufletete de cuvintele lui i, cnd treceau pe
el,
lng
i ziceau unii
5.
altora:
S tcem, c ne aude printele Gherasim!

Spun
ucenicii lui
permanent mintea la cele dumnezeieti, iar pe limba sa purta ntotdeauna numele prea dulce al lui Hristos. Nimeni nu 1-a vzut vreodat rznd sau vorbind cuvinte de prisos. In biseric nu se aeza niciodat n stran, orict de obosit ar fi fost, iar cnd se termina slujba, mergea la chilie cu faa senin i cu rugciunea n inima.
acest smerit nevoitor avea
6.
altar
Spun iari
ucenicii lui
chilia printelui
Gherasim era un adevrat
de biseric.
Aceleai icoane frumos mpodobite, aceeai candel nestins, aceleai lumnri de cear i mireasm de tmie. Iar btrnul, ca un sfenic de veghe, ceasuri n ir citea la Psaltire, fcea metanii, slvea pe Dumnezeu i se ruga pentru toat lumea.
alt ne voin a printelui Gherasim era permanenta lui grija pentru cei rposai. Timp de aproape o jumtate de secol aducea zilnic la biseric vin i coliv pentru parastas i aprindea candele i lumnri la mormintele celor
7.
adormii.
8.
Dup
ce
fcea
cte trei nchinciuni
i tmia
printe!
fiecare cruce, zicea:
Dumnezeu
s te odihneasc cu drepii,
In noaptea Sfintelor Pati, printele
Gherasim mergea
cel
dinti la
i aprindea sute de lumnri. Apoi cobora n gropni, candela, fcea trei nchinciuni i zicea ctre cei rposai:
cimitir
aprindea
- Hristos a nviat, preacuvioi
Spun prinii
zicnd:
odat
i-a
prini! rspuns la
salut
un
glas dintre cei adormii,
CUViOI DIN
9.
609
Adevrat
a nviat
Domnul, printe Gherasim
Se spunea despre printele Gherasim
aproape zilnic veneau
la el
i
sraci, infirmi, copii orfani de prin sate i-i cereau milostenie. Iar btrnul
punea
la mas pe cerdacul chiliei i le mprea tot ce gsea la ndemn. Avea nc i acest obicei. Cnd auzea se zidete vreo biseric nou, aduna bani de la clugri i de la rude, apoi cumpra icoane, evanghelii, sfinte vase i veminte i le druia personal la bisericile noi.
10. Cu puin nainte de obtescul sfrit i-a zis ucenicul: - Printe Gherasim, d-mi sfatul cel mai de pe urm!
rspuns: toat viaa, pzeti pravila bisericii, vei cdea n mari

Iar
i-a
btrnul
Pzete
biserica n
biserica te va
pzi!
Iar
dac
nu
ispite
primejdii.
stat
11. Ultimele
la
dou sptmni,
lui
schimonahul Gherasim Crj a

Hristos.
numai
cu
chilie,
ateptarea venirii
mbrcat cu ras
crucea
metaniile n
nici
mn,
atepta pe marginea patului.
i mantie, Nu voia nici
mnnce, - De
-
se
odihneasc. Tot timpul se ruga.

l
ce nu te culci, printe Gherasim?
ntrebau ucenicii,
Nu
pot dormi. Sunt n ateptare!...
Nu
tiu n care ceas va veni Mirele,
n dimineaa zilei de 16 ianuarie,
1957, cnd mplinea 50 de ani de
ne voin
clugreasc, bunul osta i-a

mnstirii.
dat sufletul n minile lui Hristos
fost ngropat n cimitirul
SFNTUL IOAN IACOB HOZEVITUL DE LA NEAM

(1913-1960) 3
a.
Viaa
Mnstirea Neam,
a fost
Cuviosul Ioan lacob, cu metania din

sfnt al zilelor noastre care s-a nevoit
un
sihastru
24 de ani n
ara
Sfnt,
att
pe Valea
s-a
Iordanului,
ct
n pustiul
Hozeva. Acest
fericit
purttor de Hristos
comuna Pltini-Botoani, la 23 iulie, 1913, ntr-o familie de rani credincioi, anume Maxim i Ecaterina, fiind singur la prini. Din botez s-a chemat Ilie, iar n familie i se spunea liu". La ase
n satul Criniceni, luni
nscut
dup
3
natere,
mama
sa,
mbolnvindu-se, a decedat,
iar copilul a
rmas
P.S. Lucian Tomitanul, Cuviosul Ioan lacob de la
Neamu
(Hozevitul), in Sfinii romni..., op.
cJL, p. 550; Vetre de sihstrie..,, op. cit
610
grija bunicii sale
PATERICUL ROMNESC
dup
i
i
tat,
Mria
Iacob, care
ngrijete ca o
adevrat
mam timp de zece ani.

n anul 1916, cnd copilul Ilie avea trei ani, tatl
su
a decedat pe front.
n anul 1923 a decedat
bunica,
lsnd pe micul
Ilie
cu
totul orfan
lipsit
de
mngierea prinilor
tnrul
a bunicilor.
De acum,
acas ase
copilul
este luat
grija
unchiului su, Alecu Iacob, care avea
copii. ntre anii
1926-1932,
Ilie urmeaz Gimnaziul Mihail Koglniceanu" Cantemir" din Cozmeni-Cernaui.
Liceul Dimitrie
obtea Mnstirii Neam. La 8 monahism, primind numele de Ioan, iar n noiembrie acelai an se duce, cu ali doi clugri din marea lavr, se nchine la Mormntul Domnului. Apoi rmne definitiv n ara Sfnt, unde se nevoiefe n obtea Mnstirii Sfntul Sava de lng Betleem, La 14 septembrie, 1947, este hirotonit preot n Biserica Sfntului Mormnt de ctre mitropolitul Irinarh i apoi numit egumen la Schitul romnesc Sfntul Ioan Boteztorul de la Iordan. Dup cinci ani de ascultare se retrage cu ucenicul su, monahul Ioanichie Prial, n pustiul Hozeva, aproape de Ierihon. Aici se nevoiesc mpreun opt ani de zile, n petera Sfnta Ana, pe
n vara anului 1933 a intrat ca vieuitor n
aprilie,
1936,
este
tuns
valea prului Horat.
La
ani,
la
5 august, 1960, cnd avea 47 de ani, Cuviosul Ioan Iacob se
mut
la
ceretile
lcauri i
8
este nmormntat n petera n care s-a nevoit. Dup 20 de august, 1980, s-a aflat ntreg n mormnt, fiind preamrit de
Dumnezeu
ca sfnt.
La 15 august, acelai an, moatele sale au fost duse la Mnstirea Sfntul Gheorghe Hozevitul din apropiere, cu binecuvntarea Patriarhului Benedict al Ierusalimului, i se pstreaz n biseric alturi de celelalte sfinte moate.
b.
1.
Fapte
cuvinte de
nvtur
mpria
cerurilor din
se vedea umbrit
Acest cuvios a fost ales de Dumnezeu pentru
pntecele maicii sale,

fiind ntru toate
cci din pruncie

dinuntru
de darul Duhului Sfnt,
blnd ca un miel, smerit, tcut, rvnitor pentru cele sfinte
rbdtor
n ispitele cele
din afar. Apoi rugciunea cu lacrimi,

sa.
nc i mama sa Ecaterina a fost rnduit de Hristos s duc via nentinat pn la nunt i s nasc pe pmnt un singur fiu, cci ndat dup natere se strmut la ceretile lcauri. 2. Fericitul Ilie, rmas orfan din pruncie de ambii prini trupeti, avea tat n cer pe Dumnezeu, iar mam duhovniceasc avea Biserica i pe smerita
nencetat se lucra n mintea
inima
CUVIOI DIN
sa
DOUA JUMTATE
care 1-a crescut
A
1-a
SECOLULUI XX
ocrotit
611
bunic Mria, vduv,

ei
cu rugciunea
i
i-1
dragostea
pn
la vrsta
de zece
ani.
Spun btrnii din satul su natal bunica i ducea alpteze mamele tinere din apropiere i sttea lng
noaptea,
zilnic
el
nepoelul
de veghe ziua
i
n
pn
ce copilul a nceput sa vorbeasc. Iar vara, cnd pleca la lucrul

i
cmpului, punea copilul ntr-o traist, nct numai capul

spate, se
se vedea,
aeza
nsemna cu Sfnta Cruce i se ducea la munc cu rugciunea pe buze i cu lacrimile n ochi. Acolo l adpostea la umbra unui copac, pn la apusul soarelui. Apoi l aeza n traist i-1 aducea acas. Dup ce l hrnea, l culca lng sfintele icoane, iar ea se ostenea cu rugciuni i metanii pn noaptea trziu, dup tradiia sfnt strbun.
bucurie bunicii sale.
nva bine la coal i rcea mare btrna l nva pe de rost sfintele rugciuni, l ducea regulat la biseric i l punea s citeasc la Psaltire, cci ea nu tia carte. Alteori i spunea s citeasc patimile Domnului, iar ea plngea i fcea
3.
Fiind luminat la minte, copilul
Mai
trziu,
metanii. Uneori copilul o ntreba:
de ce plngi aa tare cnd citesc patimile Domnului? btrna i rspundea, suspinnd: - Dragul meu, tu nu tii durerea din casa noastr. Nu sunt eu mama ta! Ea a decedat cnd tu aveai numai ase luni, iar tatl tu a murit n rzboi,
Iar
Mam,
cnd erai de
Fiind
trei ani.
Eu
voiam sa prini, am renunat ca
vduv,
sunt bunica
ta, iar
bunicul
dar,
tu
s-a dus la cer de mult.
duc
la
mnstire,
vznd
ai
rmas
ai
orfan de
te
cresc pe tine.
De
aceea plng,
c sunt btrn
s
credin
i
n
dup
De
moartea mea vei
rmne
singur
orfan pe lume. Dar
Dumnezeu,
vei
s te rogi
aa,
te
Lui mereu,
s fugi
de pcat
sa-i aduci aminte de noi.
face
va acoperi Maica Domnului
vei
scpa de multe
ajungi preot
primejdii.
Eu nu-i
doresc altceva mai bun n
via
i
dect
slveti pe Hristos!
4.
La
vrsta de 20 de ani, terminnd liceul
fiind luminat la minte cu
darul lui Hristos, prietenii
i rudele l ndemnau s urmeze teologia i s se ns contiina i cugetul inimii sale i spuneau: Nu, eu vreau s fac clugr!" Odat, pe cnd lucra la cmp, fiind n ndoial, se ruga lui Dumnezeu s-i descopere ce s fac. Apoi a auzit o voce tare de sus:
fac
preot.
Mnstirea". Din
ndemna
5. In
clipa
aceea nu mai avea odihn,
cci Duhul Sfnt

tinerii
s plece ct mai repede la mnstire i s-i nchine viaa lui Hristos.

vara anului 1933, ntr-o
veselie la
zi
de Duminic, pe cnd
din sat se
nunt, alesul Domnului, Ilie, s-a nchinat cu lacrimi n adunau cu biserica din Criniceni, i-a srutat crucile prinilor din cimitir i, lundu-i
612
PATERICUL ROMNESC
ai
rmas bun de la Mnstirii Neam.

6.
si,
a plecat
se
logodeasc cu Hristos
obtea
Vzndu-1 episcopul Nicodim, stareul lavrei, 1-a ntrebat: De ce ai venit, frate Ilie, la mnstire? Printe stare, doresc s fac clugr, s-mi plng pcatele
mele, sa
rog pentru prinii care m-au nscut i sa laud nencetat pe Dumnezeu. - Bun lucru i-ai ales, frate Ilie. De vei avea smerenie i ascultare i vei iubi rugciunea, pe toate cele bune le vei svri, vei birui cu uurin ispitele
acestei viei
cu sfinii n cer
te vei
numra.
Aa s-mi ajute Bunul Dumnezeu, preasfinf ite printe stare! - Numai s ai rbdare n toate, s te hrneti din nvturile Sfintei Scripturi i ale Sfinilor Prini i s urmezi viaa i sfaturile cuvioilor duhovnici i nevoitori din obtea Mnstirii Neam, Vino s te nchini la
-
icoana
acestui
fctoare de minuni a Maicii Domnului apoi te ncredinez sub sfnt lca,
din biseric,
ascultarea
ocrotitoarea
Iov,
printelui
farmacistul mnstirii, cel mai duhovnicesc
clugr
din obtea noastr. S-i

la slujbele bisericii
urmezi
dup
putere viaa
sfatul, sa
nu lipseti de
sa
faci ascultare la biblioteca 7. Trei ani a
mnstirii.
Ilie Cuviosului printe Iov Burlacu, s-i urmeze nevoina aspr, postul, tcerea, smerenia, srcia i nencetata rugciune. Iar la bibliotec a pus n rnduial toate crile, a citit multe din nvturile Sfinilor Prini i ddea bune sfaturi frailor tineri,
fcut ucenicie rasoforul
silindu-se
nct se foloseau toi
de rvna, de nelepciunea
osteneala lui
era iubit de
toi n obtea marii lavre.

8.
Vznd
stareul
duhovnicii rvna
a
lui
pentru Hristos, la 8 aprilie,
1936, n Miercurea
Mare
Ilie
Sfintelor Patimi,
cnd Domnul a fost vndut

Boteztorul.
pentru noi, rasoforul

zece
frai,
lacob a fost tuns n cinul monahal

Sfntului
primind
numele
fie
Ioan
mpreun cu ali Amndoi marii
prooroci,
Ilie
Ioan, nceptori ai vieii pustniceti din Vechiul
i Noul
lui
Testament,
fecioria
aveau
s-i
l
dascli,
prini
le
i rugtori
ai
nevoinei
clugreti. Amndoi
ndemnau
s
i
urmeze viaa,
postul,
rugciunea i
i
i
aminteau de
ara Sfnt i
ddea
de marii sihastri de pe Valea
Iordanului. Sfntul Ilie Tesviteanul
rvna pentru mrturisirea dreptei
ndemna spre urcuul duhovnicesc al Carmeluui i Sinaiuiui. Iar l chema spre mnstirile din ara Sfnt i-1 sftuia toi pocin ndemne pe la i s mustre cu ndrzneal pcatul. Aceasta a facut-o n toat viaa sa prin frumoasele sale versuri i cuvinte de nvtur ce
credine
l
Sfntul Ioan Boteztorul
ni le-a
lsat
pn
astzi.
CUVIO DIN
9. Fiind
DOUA JUMTATE
A SECOLULUI XX
613
din Ierusalim
rnit de dragostea lui Hristos pentru Mormntul dttor de via i pentru viaa pustniceasc de acolo, smeritul monah Ioan lacob s-a mprtit cu dumnezeietile Taine, a srutat icoana Maicii Domnului din biseric, i-a cerut iertare i binecuvntare de la stare i de la toi i a plecat
definitiv spre
ara Sfnt
i
toamna anului 1936,
fiind acoperit n toate
de
darul Duhului Sfnt care

10. Primul popas n
aprindea inima de dumnezeiescul dor.
ara Sfnt a fost nchinarea pe Golgota i srutarea Mormnt. Dup ce s-a mprtit cu Trupul i Sngele lui Hristos, fericitul osta al lui Hristos a strbtut toat ara Sfnt i a pit pe urmele Domnului i ale Sfinilor si ocrotitori, Ilie Tesviteanul i Ioan Boteztorul. Dup ce s-a nevoit mai nti singur ntr-o peter din pustiul Iordanului, s-a retras apoi n obtea Mnstirii Sfntul Sava de pe Valea Cedrilor, unde se osteneau i ali civa sihastri romni. n aceast strveche lavr s-a jertfit
Sfntului
Cuviosul Ioan
11.
pn
a
n vara anului 1947.

lui
Aici
dobndit ostaul
Hristos,
Ioan,
darul
lacrimilor
al
rugciunii inimii. Aici a rbdat grele lupte

puteau suferi duhurile rele
Aici a primit tunderea n
ncercri de
se roage nencetat
tot aici
marea schim i
cci nu-1 i s laude pe Dumnezeu. a biruit el pe vrjmaii cei

la diavoli,
nevzui
cu postul aspru
ndelungat, cu privegherile obositoare de noapte,
cu sabia biruitoare a rugciunii desptimit, nct

zidirea
cu scutul smereniei. Astfel, ajunsese

diavoli, de
att
de
rbda
ocara
toate cu bucurie, avea
mare mil pentru toat
nu se temea niciodat de
boal i de moarte.
la chilie
12.
Cuviosul Ioan lacob avea n obtea Sfntului Sava ascultarea de
bibliotecar
ngrijea
de infirmier. Noaptea lua parte la biseric, se ruga

a
i
de
le
marea bibliotec
mnstirii,
iar ziua era infirmier
ngrijitor
bolnavi la bolnia din incint.
Cerceta pe clugrii
sihastrii
bolnavi,
ducea de mncare, spla rnile rniilor de rzboi adui aici de pe front alina pe toi cu dragoste, iar cu inima nencetat se ruga i simea pe Hristos.
13.
Cu
sfatul
arhimandritului Victorin Ursache,
superiorul
Cminului
romnesc din Ierusalim, Cuviosul Ioan lacob a primit hirotonia n preot i a stat egumen cinci ani la Schitul Sfntul Ioan Boteztorul de la Iordan, nfiinat de Patriarhia Romn. Aici a adugat noi osteneli pustniceti i a suferit nu puine ispite de la diavoli. Iar nevoina lui era aceasta: ziua nu mnca nimic pn la apusul soarelui i rostea nencetat rugciunea din inim, iar cu minile
lucra la
grdin,
la
ntreinerea schitului
odihnea cu dragoste pelerinii
Noaptea fcea slujbele rnduite n biseric, spovedea nchintorii i se retrgea cteva ore la linite ntr-o peter de pe malul Iordanului, iar dimineaa se ntorcea la schit cu chipul luminat.
romtni
strini
care
poposeau
aici.
614
14.
PATERICUL ROMNESC
Arznd cu inima mai mult pentru Hristos i iubind desvrit linitea fericitul stare oan s-a retras n toamna anului 1952 n pustiul Hozeva, din apropierea Mnstirii Sfntul Gheorghe Hozevitul, mpreun cu ucenicul su, monahul Ioanichie. Dup ce s-a nevoit cteva luni n obte, s-a aezat apoi definitiv n petera Sfnta Ana, de pe valea prului Horat, unde se nevoiau i ali sihastri, pentru a tri ultimii ani ai vieii numai n rugciune i n convorbire cu Hristos. i s-a nevoit aici peste apte ani, ns nimeni, nici chiar ucenicul sau Ioanichie nu tia toate nevoinele sale, fiind ascunse n Dumnezeu i n taina inimii sale. Cci ucenicul vedea numai ostenelile cele din afar, precum: privegherile de toat noaptea, citirea celor apte Laude, osrdia la sfintele slujbe pe care le fcea n paraclisul din peter, citirea crilor sfinte, traducerea din nvturile Sfinilor Prini i compunerea de versuri religioase pentru pelerinii care
i rugciunea,
cercetau la
peter.
sale cele din
Dar nevoinele
inim, lacrimile de tain

la cele
lupta cu gndurile
cu duhurile rele, cugetrile duhovniceti
de sus
i cldura
Duhului
i aprindea inima pentru Hristos, singur Dumnezeu le vedea i le primea ca o ardere de tot a Cuviosului Ioan Sihastrul, netiute de nici un
Sfnt care
muritor.
15. Despre ne voina acestui sfnt sihastru, iat ce spunea ucenicul
su:
toate cu
- Ct a fost bolnav, niciodat nu a oftat sau a suspinat,
ci
rbda
i bucurie. Apoi tcea mult, nu rdea niciodat, se ruga nencetat cu inima i rbda cu mult trie bolile i necazurile vieii. inea regim sever i post, primind foarte puin mncare i butur, ct s-i in zilele; iubea mult linitea i singurtatea, inea cu trie la dreapta credin, la Tradiie i Sfintele Canoane i avea mintea totdeauna aintit la Iisus Hristos rstignit pe Golgota.
senintate
Nimic din cele pmnteti nu cugeta,

mintea
prin
nici
nu voia
tie. Astfel, trupul
inima erau desptimite, dematerializate
unite tainic cu
su, Dumnezeu
rugciune
16.
i prin darul Duhului Sfnt. Spunea i acestea printele Ioanichie,
ucenicul sau:
Cuviosul Ioan tia mai dinainte data sfritului su, pe care i-a nsemnat-o pe peretele peterii. ndat dup ce s-a svrit, l-am mbrcat cu
-
aezat schima mare, cci era schimnic din Mnstirea Sfntul Sava, i l-am culcat pe rogojin. Apoi i-am aprins trei lumnri de cear i candela i am anunat pe stareul Mnstirii Sfntul Gheorghe Hozevitul, arhimandritul Amfilohie, cu care era foarte apropiat. La porunca lui i s-au tras trei zile clopotele mnstirii i s-a fcut trisaghion la
rasa, i-am
i-am pus epitrahilul pe piept
peter.
CUVIOI DIN
17. Pentru
atunci,
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XX
615
nmormntarea Sfntului Ioan Iacob i pentru minunea care s-a spune ucenicul su urmtoarele: - In ziua stabilit pentru nmormntare a venit stareul mnstirii, Amfilohie, cu civa clugri i cu pustnicii care sihstreau n peterile din
svrit
pustia
peter i la orele 10, smbt, 7 august, stareul a nceput slujba prohodului. Deodat ns, petera s-a umplut de nenumrate psrele de pustie, crora Cuviosul Ioan le ddea
Ruva din
apropiere. S-au urcat pe scar, sus, n
zilnic
pesmei
s mnnce.
Acum, ns, nu veniser
s primeasc
hran,
ci
fost trimise
de Dumnezeu, spre cinstirea Sfntului Ioan, ca s-1 jeleasc
au s-1
petreac spre mormnt. Despre aceasta, stareul Amfilohie spunea: - Psrile ne incomodau n timpul slujbei, zburau pe capetele noastre, ne-au stins lumnrile, ne-au nchis crile, bteau din aripi deasupra trupului cuviosului, se aezau i pe el, pe cap, pe piept, pe picioare i fiecare glsuia dup felul ei. Ele nu voiau mncare, ci pe printele lor, pe binefctorul lor pe care l pierduser. Dup svrirea slujbei, spune stareul, l-am pus n mormntul care era n peter i n care mai fuseser ngropai i ali sihastri, iar deasupra am pus un capac de scnduri. Abia atunci au plecat psrile i sau mprtiat. Apoi am adus pmnt, am fcut mortar i am lipit cu el scndurile de pe mormnt, unde cuviosul a rmas pn n august, 1980..
Din ziua adormirii sale, mormntul Cuviosului Ioan Iacob a rmas aproape uitat n petera Sfnta Ana timp de 20 de ani. nsui ucenicul su, Ioanichie, s-a mutat n lavra Sfntului Gheorghe Hozevitul. Numai n anumite zile sau cnd veneau pelerini romni, urcau pe scar la peter condui de ucenic, i aprindeau lumnri i candela Ia mormnt, tmiau, fceau Vecernia
18.
n
peter, cntau
viaa
trisaghionul morilor, cereau ajutorul marelui sihastru, ascullui
tau pe scurt
ochii n lacrimi
ziceau:
povestit de ucenic, sunau toaca i coborau din peter cu Ce mare a fost nevoina Cuviosului Ioan Iacob!"
19. In vara anului 1980, la 8 august,

frunte
un grup de
pelerini
cu un
arhimandrit
grec,
fost
sihastru
aproape
de
ortodoci n Cuviosul Ioan
Hozevitul, au urcat n petera Sfnta Ana, au racut o rugciune
i-au srutat
mormntul. Apoi
-
a spus acel arhimandrit:
M-am
nevoit aici aproape de petera aceasta

care
ani,
iubeam foarte mult pe
Printele Ioan Iacob,
mi
era duhovnic.
Apoi, plecnd misionar n
America de peste 20 de
l-am visat
pustiul
mi-a spus:
atunci
Hozeva i vei vedea!" Este o lun de zile de cnd l-am visat i de nu mai am odihn. De aceea am venit ca s vorbesc cu Printele Ioan,
Dac
nu mai tiam nimic despre el. Dar ntr-o noapte vezi, vino la petera Sfintei Ana din vrei s
616
PATERICUL ROMANESC
prietenul meu. Eu ns nu tiam s-a mutat la Domnul. Acum, mormntul ca s-i srut are pace pn nu i voi deschide nu meu
duhovnicul
sufletul
cinstitul
su
trup att de nevoitor!
20.
Stareul lavrei,
Amfilohie,
cu greu
dat
binecuvntarea
se
deschid mormntul Cuviosului Ioan din peter. ns cum l-au deschis, a ieit un miros de bun mireasm care a umplut petera i inimile tuturor. Iar trupul cuviosului i hainele erau ntregi i nevtmate i rspndeau o arom cereasc
de sfinenie.
Parc
era de curnd adormit. Atunci toi pelerinii au ngenun-
cheat i, cu lacrimi de emoie i evlavie, au strigat: - Slav ie, Doamne, pentru aceast mare
minune!
Cuviosul
Ioan
Romnul este sfnt! Apoi au srutat

lund crucea
trector;
ci
ai
sfintele lui
moate,
le-au tmiat, au aprins
lumnri
au
cntat troparul: ntru tine, printe, cu osrdie s-a mntuit cel
dup
chip,
c,
este
urmat
lui
Hristos
i nvnd
nu se
uite la trup,
cci
poarte grija de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta
mpreun cu
rinii
ngerii se
bucur, Preacuvioase Printe Ioane, duhul tu!"
Deci, primind o
bucica
din hainele cuviosului de binecuvntare, pelelui
s-au dus cu pace, iar
moatele
au
rmas
peter pn
la 15 august.
21.
Spunea printele Ioanichie, ucenicul

ali preoi a
sau,
n ajunul praznicului
Adormirii Maicii Domnului, stareul lavrei a urcat un sicriu de lemn n
peter
i mpreun cu ntreg i uor i
aezat
sfntul
su
trup n sicriu, fiind cu totul
l-au tmiat. Iar la 15 august, fiind
Gheorghe Hozevitul, au venit civa arhierei, preoi
i clugri
hramul Mnstirii Sfntul romni i greci
i numeroi pelerini ortodoci. Apoi, n sunetul clopotelor, au cobort din peter sfintele moate i le-au dus cu procesiune n biserica marii lavre unde
le-au
aezat alturi de
alte sfinte
moate. Apoi au fcut 40 de

sale.
Sfinte Liturghii,
ca
Dumnezeu
a
descopere sfinenia moatelor

aceea ntreg
Deci,
vznd
trupul
su
rmas i dup
nealterat, l-au
numrat i
l-au cinstit cu
prini. civa credincioi iubitori de Hristos i-au fcut un sicriu nou Mai trziu, din abanos i au aezat n el odorul cel de mult pre, cum se vede. Din vara anului 1980 pn astzi, vin muli pelerini ortodoci romni, greci, ciprioi,
toii n ceata sfinilor
srbi
din alte
ri s
acestei viei de la
Bisericii
se nchine i s cear binecuvntare i ajutor n lupta moatele preamrite de Dumnezeu ale celui mai nou sfnt al
sau Cuviosul Ioan Iacob de la

versurile
Ortodoxe, cunoscut cu numele de Cuviosul Ioan cel Nou Hozevitul" Neam (Romnul)". Multe din scrisorile i
sale
duhovniceti se ndemnndu-i pe calea mntuirii.
citesc
cu
evlavie
astzi
de
credincioi,
CUVIOI DIN
DOUA JUMTATE
Printe Ioane, roag-te
SECOLULUI XX
617
Sfinte Preacuvioase
pentru neamul din care te-ai nscut, pentru
lui Dumnezeu pentru lume, mnstiri i credincioi, pentru
mntuirea tuturor celor ce cred
i caut
pe Domnul!
IEROSCHIMONAHUL DANUL TUDOR

Schitul
Raru-Suceava
Tudor
(1896-1962)
Viaa i nevoina duhovniceasc a Ieroschimonahului mai puin cunoscut celor muli. S-a nscut n Bucureti
1896, ntr-o familie de oameni
Sofia,
Daniil
la
este
22 decembrie,
nvai i
iubitori
de Hristos, Alexandru
dobndind din tineree o aleas cultur i educaie religioas. Avea nc i darul scrisului, compunnd imne ctre Maica Domnului i Sfnta Treime, dintre care cel mai iubit de credincioi este Acatistul Rugului Aprins", plin de dulcea duhovniceasc. In anul 1945 a ntemeiat un aezmnt de nnoire filocalic la Mnstirea Antim-Bucureti, intitulat Rugul Aprins", care a adunat n jurul su numeroi teologi, scriitori, clugri i iubitori de Hristos. n anul 1948 a intrat n viaa monahal la Schitul Crasna-Gorj, primind la clugrie numele de Agaton. Apoi a fost hirotonit ieromonah de ctre mitropolitul Firmilian al Olteniei. ntre anii 1949-1952, s-a nevoit n obtea Mnstirii Antim-Bucureti. ntre anii 1952-1953, s-a nchinoviat la Mnstirea Sihstria, mbrcnd marele i ngerescul chip al schimniciei, primind numele de DaniiL Era un mare lucrtor i dascl al rugciunii lui Iisus, ndemnnd pe muli, clugri i mireni, sa nvee aceast nalt rugciune duhovniceasc. Apoi intr n obtea Mnstirii Slatina-Suceava, povuit de Arhimandritul Cleopa Ilie, i este numit egumen al Schitului Raru, care aparinea de aceast mnstire voievodal. Timp de patru ani, ct a fost egumen, a nflorit duhovnicete acest schit, mngind i nvnd, att pe clugri, ct i pe credincioii care ajungeau pn aici. n anul 1958 este arestat i nchis la Aiud, cea mai grea nchisoare din Romnia, unde sufereau mii de preoi, clugri, cretini, tineri, btrni i intelectuali de toate vrstele. Aici a suferit i leroschimonahul Daniil patru ani de zile, rbdnd multe bti, suferine, foame i umiline de tot felul. ns, fiind ntrit cu nencetata rugciune a inimii, pe care o practica de muli ani, i cugetnd la Crucea lui Hristos i la ptimirea sfinilor Lui, rbda toate cu
618
PATERICUL ROMNESC
ndejdea
mntuirii,
brbie i
suferin.
ndemnnd i mngind pe fraii si de
nchisoarea a fost, pentru Ieroschimonahul Daniil

sufereau n numele
lui
pentru toi cei ce
Hristos, cea
lor.
mai nalt
coal
de
pocin i
de cretere
duhovniceasc din viaa

n luna noiembrie,
1962, Cuviosul Daniil, fiind bolnav
aproape obtescul sfrit, s-a mrturisit n tain la un preot, cu Trupul i Sngele Domnului, aduse prin minune dumnezeiasc de unul din gardieni, i aa i-a dat duhul cu pace n minile lui Hristos, n adnc de
smerenie
alte zeci
i simindu-i apoi s-a mprtit
cu chip luminat.
Trupul
su
a fost ngropat n cimitirul

la
comun
al nchisorii,
mpreun
cu
de mii de cretini condamnai

lui.
moarte,
iar
se tie
pn
astzi
unde se afl mormntul
Doamne,
numr
n ceata sfinilor
Ti
pe Ieroschimonahul Daniil
pe
toi mrturisitorii ortodoci, care au ptimit pentru numele
Tu!
MONAHUL DAMIAN
(1892-1964)
a.
4
ARU
Mnstirea Secu-Neam
Viaa
ru
a fost
Monahul Damian
zilelor noastre.
un mare
nevoitor,
un nentrecut
isihast al
S-a nscut la Trgu
Ocna-Bacu,
dintr-o familie de
rani
credincioi.
Dup
terminarea colii primare este dat ca ucenic la un atelier de tmplrie
din localitate. ns, fiind ales de Duhul Sfnt, n anul 1915 intr n viaa
monahal. Mai
trimite la
nti
se
duce
la
Mnstirea
st
Frsinei, pentru a
fi
ct
mai
l
nstrinat de lume.
n anul 1930,
Dup
zece ani de ascultare, aceeai

Aici nu
dect patru ani.
dorin
de linite
Mnstirea Turnu.
i
n
se stabilete la Schitul
cluzit de pronia lui Dumnezeu, se rentoarce n Moldova ibucani-Neam. ntre timp i sora sa dup trup intr viaa monahal. n anul 1935 este clugrit cu numele de Damian. Iar n
anul 1940 se retrage la
Mnstirea Secu unde rmne pn
la
moarte. Aici
printele Damian ru ajunge la o mare sporire duhovniceasc, ntrecnd pe toi ceilali din mnstire cu ascultarea, cu rugciunea i cu smerenia.
Dup mrturiile ucenicului
su, monahul Nicodim Costachi, vieuitor
Mnstirea
Sihstria.
CUVOI DIN
.

se
619
cimitirul
La 20 ianuarie, 1964, Mnstirii Secu.

b.
1.
mut
din viaa aceasta
este
nmormntat n
Fapte
cuvinte de
nvtur
s
slujeasc
lui Hristos.
Printele Damian dorea din copilrie
Spunea
ucenicului
su c,
Mama
pe cnd era mic, se furia din casa printeasc
se ncuia
singur n biserica satului. Acolo petrecea toat noaptea, rugndu-se

sfintele
citind
cri
cu lumnarea n
lui,
mn,
l
iar
cnd se lumina de ziu, se ntorcea din

noaptea. Dar
nou acas.
el
nu o dat,
n
btea s-i spun unde doarme

1-a ntrebat
rbda
2.
toate pentru dragostea lui Hristos.
Pe cnd petrecea
Mnstirea Turnu,
odat
stareul:
- Frate Dumitre, cnd vrei - Printe stare, a zis el,

venit la
clugresc cu numele, ci cu faptele. Cnd voi face mnstire sa clugr, atunci voi depune i jurmntul. 3. n Schitul ibucani-Neam, printele Damian s-a nevoit civa ani, avnd ascultarea de tmplar. Dei lucra cu mult ndemnare, nu primea
fapte de
s te clugreti? a vrea s rmn frate pn la
moarte.
C n-am
niciodat
ntrista
ludat. Daca zicea cineva lucrul acesta este foarte bun", se mult n inima sa. Iar dac zicea lucrul acesta nu este bine fcut",
fie
atunci se bucura
4.
i i mulumea,
la
Mutndu-se
Mnstirea Secu
pentru mai
mult
linite, a zis
odat
ucenicului
-
su, singura persoan cu care vorbea: Pariate r^cmrmr, ca n-am venit aici' pentru
Coroi. Acolo, n adncul codrilor,
Rpa
lui
fi
vrut
fa
Ins
de om,
vorbesc numai cu
Dumnezeu i
pustie.
Dar pentru
silesc
c nu am
sm m hrnesc
am
ivranasurea Secu,
ci
pentru
ascund, sa nu
vd
cu ierburile din
ajuns la
msura
aceasta,
ales
viaa de obte.
fac aici ceea ce trebuia
s fac
acolo.
iari zicea ucenicului su: - Printele meu, eu rni-a zidi definitiv

5. Alteori
ua
chiliei.
Mi-a lsa
doar o
mic
ferestruie, prin care
s vorbesc cu un singur om pn la moarte.

ucenicul su:
6.
Cu cine s vorbeti, printe Damian? Numai cu duhovnicul.
zis
iari btrnul ctre

ani
Muli
am cutat
peste tot
Atunci
ceea ce
7.
am
nceput
s citesc
sfintele
Sfnta Scriptur
cutam. Cu
Zicea iari:
cri
un povauitor duhovnicesc, dar n-am gsit. i pe Sfinii Prini. Aici am gsit mngi toat viaa.
620
PATERICUL ROMNESC
- Nu-i destul pentru
clugri
s rmn
Trebuie
s citeasc mereu Sfnta Scriptur i s tie cum s se nevoiasc pentru mntuirea lor.
8.
numai la Ceaslov i la Psaltire. nvturile Sfinilor Prini, ca
Printele
Damian
Sfntului Isaac irul

la
citea foarte mult noaptea. Pe lng cuvintele Ioan Scararul, citea Vieile Sfinilor i toate crile de
stran, ca: Mineiele, Triodul, Penticostarul, Octoihul
altele. ntr-o
sear
a spus ucenicului
su:
- Printe Nicodim,
sfintelor
mult dulcea i
cri.
Acum
chiar de
a vrea,
su:
nu
m mai
nelepciune
pot
am
gustat din citirea

ele.
despri de
9. Alta
dat a zis Rugciunea i

citit
ucenicului
seara de
culc.
i cnd
Deodat
10.
fereastr, observ
c rsare soarele. Spunea ucenicul su c printele Damian nu mnca niciodat stnd pe

eznd
n picioare. Uneori,
citirea sunt singura
mea mngiere. Uneori
adncesc n
citire, uit
m s mai mnnc i s m mai

apuc
la
ntreb:
de ce nu mai lumineaz lampa? Cnd privesc pe
scaun,
-
ci
cnd
aducea mncare de
trapez,
zicea btrnul:
Nu mai
ncetezi cu
mncarea
asta?
- Ia, printe -
i mnnc!
la
Este
cald
ndemna ucenicul.
n-are nici
Dup
bun.
ce
gusta puin, n atelierul de tmplrie, rspundea;
Parc
lipsete ceva
spre
mncarea
asta,
un
gust.
Pune-o
colo n dulap.
Mai
sear nu tiu
cine o drege acolo, ca tare este
Seara, ns, printele uita

napoi.
mai
mnnce i
ucenicul ducea mncarea
11. Chilia printelui
Damian
se afla n livada
mnstirii.
spun toi
el
niciodat nu ieea prin livad

1-a
vzut vreodat
lui.
cineva
vad pomii nflorii sau psrile cerului, nici guste mcar un mr, cci bucuria Duhului Sfnt
era n inima
12.
Odat
a fost rnduit btrnul
ngrijeasc de stupina mnstirii.
Timp de
att era
cinci ani, ct a avut
aceast
sine.
ascultare, n-a gustat mierea de albine,
de nfrnat
i stpn
pe
13.
Spunea ucenicul
la
su
n ultimii
douzeci de
ani
n-a
voit
primeasc de
nimeni
nici
un ban,
nct nici
vreun mirean ncerca s-i plteasc pentru rspundea cu asprime:

- Du-te cu acetia din chilia mea.
a-i lucra
nu tia cum arat. Iar dac ceva n atelier, btrnul i
14. Uneori,
zicea:
vzndu-1 ucenicul
ostenit de atta ascultare
priveghere,
CUVIOI DIN
DOUA JUMTATE
A SECOLULUI XX
tot.
621
- Printe Damian, mai culc-te puin,
c eti btrn i slbit de

c
- Nu mai pot dormi, printe Nicodim. A fugit somnul de la mine. Abia scol, mi fac rugciunea, citesc i dac dorm dou-trei ore pe noapte. Apoi
ncep
lucrez n atelier.
att
ndeletnicesc cu lucrul,
nu tiu cnd
trece ziua.
15.
Nu
Spunea iari ucenicul su: l-am vzut niciodat pe printele
Damian
stnd
culcat
sau
odihnindu-se pe scaun. Ci, ori lucra n atelier cu rugciunea pe buze

inima, ori citea
cte ceva - o
i n i scria n chilie. El obinuia s fac la toi prinii i fraii mas, un scaun, un cuier -, dar de la nimeni nu primea nimic.
clugri erau
ngrijorai.
16. n timpul rzboiului, unii
Se gndeau unde
i cum s-i
salveze viaa. Deci
ntreb ucenicul:
- Printe Damian, te-ai pregtit? Unde mergem? - Eu m-am pregtit merg pn la marginea pmntului!
continua lucrul n atelier
s fr
Apoi i
nici o grij, nct toi se
mirau
se foloseau de
credina
17.
i ndejdea
pe care o avea n Dumnezeu.
Spunea ucenicul
zi,
su
printele Damian lucra n atelier cte zece-
cincisprezece ore pe
fr
se
ntrerupere.
Tot timpul tcea, lucra
zicea
rugciunea
18.
lui lisus.
Apoi
retrgea n
chilie.
Odat
a venit
un clugr din alt mnstire s-1

ta
vad
pe acest cuvios
monah. Deci, intrnd n atelier, i-a zis: - Printe Damian, am auzit de sfinia
Iar
i am
venit
s te vd.
faa
lui,
btrnul, slab
firav la trup, s-a nvrtit ncet mprejur n
apoi i-a rspuns:

- Iat, m-ai
vzut i, tcnd,
s-a apucat
iari de
lucru.
19. ntr-o zi i-a spus stareul
mnstirii:
chilii,
- Printe Damian, toi clugrii mai ies afar din
se recreeaz,
admir frumuseea naturii, ascult cntecul psrilor din pdure, stau de vorb unii cu alii. Numai sfinia ta nu iei deloc din chilie. Stai tot timpul cu ochii
n jos
fugi de oameni.
Printe stare, eu am ogorul pltesc datoriile, mi achit hrana i

achit
meu
de prit.
chiria.
Eu
din el triesc, din el mi
pentru asta
am
venit aici,
s-mi
toat
20.
datoria. Deci,
cum
sa ies afar,
dac nu mi-am
terminat ogorul de
lucrat!
Alt dat spunea ucenicului su: Dac eti sntos i nu te osteneti,
cu siguran
c eti i pctos.
21. Zicea ucenicul ctre btrn:
620
PATERICUL ROMNESC
- Nu-i destul pentru
Trebuie
sa tie
8.
cum
rmn numai la Ceaslov i la Psaltire. citeasc mereu Sfnta Scriptur i nvturile Sfinilor Prini, ca se nevoiasc pentru mntuirea lor.
clugri
Sfntului Isaac irul

la
citea foarte mult noaptea. Pe lng cuvintele Ioan Scrarul, citea Vieile Sfinilor i toate crile de stran, ca: Mineiele, Triodul, Penticostarul, Octoihul i altele. ntr-o sear
Printele
Damian
a spus ucenicului
su:
- Printe
sfintelor
Nicodim,
mult dulcea i
cri. Acum chiar de

citirea
a vrea,
nu
m mai
nelepciune
pot
am
gustat din citirea

ele.
despri de
9.
Alt dat a zis Rugciunea i

citit
ucenicului su:
seara de
culc.
Deodat
10.
fereastr, observ
c rsare soarele. Spunea ucenicul su c printele Damian nu mnca niciodat stnd pe

eznd
n picioare. Uneori,
cnd
sunt singura
mea mngiere. Uneori
adncesc n
citire, uit sa
m mai mnnc i s m
la
apuc
mai
ntreb:
de ce nu mai lumineaz lampa? Cnd privesc pe
scaun, ci
cnd
aducea mncare de
trapez,
zicea btrnul:
ncetezi cu mncarea asta? printe i mnnc! Este cald! - l ndemna ucenicul. Dup ce gusta puin, n atelierul de tmpi arie, rspundea: - Parc i lipsete ceva la mncarea asta, n-are nici un gust. Pune-o
Nu mai
Ia,
colo n dulap.
Mai
spre
sear nu tiu
cine o drege acolo,
c tare este bun.

.
Seara, ns, printele uita

napoi.
mai mnnce i
ucenicul ducea mncarea
11. Chilia printelui
Damian
se aria n livada
niciodat nu ieea prin livad

1-a
s vad
spun toi mnstirii pomii nflorii sau psrile cerului,
el
nici
vzut vreodat cineva

Iui.
guste
mcar un mr, cci
bucuria Duhului Sfnt
era n inima
12.
Odat
a fost rnduit btrnul
Timp de
att era
cinci ani, ct a avut
ngrijeasc de stupina mnstirii. aceast ascultare, n-a gustat mierea de albine,

sine.
de nfrnat
i stpn
pe
13. Spunea ucenicul su n ultimii douzeci de ani n-a voit s primeasc de la nimeni nici un ban, nct nici nu tia cum arat, iar dac vreun mirean ncerca s-i plteasc pentru a-i lucra ceva n atelier, btrnul i
rspundea cu asprime:
- Du-te cu acetia din chilia mea.
14. Uneori,
zicea:
vzndu-1 ucenicul
ostenit de atta ascultare
priveghere,
CUVIOI DIN
-
DOUA JUMTATE
A
SECOLULUI XX
tot.
621
dac
ncep
Printe Damian, mai culc-te puin, Nu mai pot dormi, printe Nicodim. dorm dou-trei ore pe noapte. Apoi
c eti btrn i slbit de

fugit
lucrez n atelier.
att
somnul de la mine. Abia scol, mi fac rugciunea, citesc i ndeletnicesc cu lucrul, nu tiu cnd
irece ziua.
15.
Spunea iari ucenicul su:
Nu
l-am
vzut niciodat pe printele Damian
stnd
culcat
sau
odihnindu-se pe scaun. Ci, ori lucra n atelier cu rugciunea pe buze
mim,
ori citea
cte ceva - o
i scria n chilie. El obinuia s fac la toi prinii i fraii mas, un scaun, un cuier -, dar de la nimeni nu primea nimic.
clugri erau
ngrijorai. Se
16. n timpul rzboiului, unii
gndeau unde
i cum s-i salveze viaa. Deci

-
ntreb ucenicul:
- Printe Damian, te-ai pregtit?
Unde mergem?
Eu m-am pregtit
continua lucrul n atelier
s merg fr nici o
su
tar
se
marginea pmntului! Apoi i grij, nct toi se mirau i se foloseau de

la
pn
credina
17.
i ndejdea
pe care o avea n Dumnezeu.
Spunea ucenicul
zi,
printele Damian lucra n atelier cte zece-
cincisprezece ore pe
ntrerupere.
Tot timpul tcea, lucra
zicea
rugciunea
lui Iisus.
Apoi
retrgea n
chilie.
18. Odat a venit un clugr din alt mnstire s-1 vad pe acest cuvios monah. Deci, intrnd n atelier, i-a zis: - Printe Damian, am auzit de sfinia ta i am venit s te vd.
Iar
btrnul, slab
firav la trup, s-a nvrtit ncet mprejur n
faa
lui,
apoi i-a rspuns:
- Iat, m-ai vzut! i, tcnd, s-a apucat

19. ntr-o zi i-a spus stareul mnstirii:
iari de
lucru.
- Printe Damian, toi clugrii mai ies afar din
chilii,
se
recreeaz,
unii
admir frumuseea naturii, ascult cntecul psrilor din pdure, stau de vorb cu alii. Numai sfinia ta nu iei deloc din chilie. Stai tot timpul cu ochii
in jos
fugi de oameni.
Printe stare, eu am ogorul meu de prit. Eu din
pltesc datoriile, mi achit hrana

achit
chiria.
C pentru
dac
el
triesc, din el mi
venit aici,
asta
am
s-mi
toat
20.
-
datoria. Deci,
cum
ies afara,
nu mi-am terminat ogorul de
lucrat!
Alt dat spunea ucenicului su: Dac eti sntos i nu te osteneti, cu siguran
c eti i pctos..
21. Zicea ucenicul ctre btrn:
622
PATERICUL ROMANESC
- Printe Damian, ce-ai zice sfinia
ta
dac
ar veni unii din
mnstire i
te-ar
sili
s te faci preot?
din chilie.
faci,
Cu vorba asta i-a scoate afar 22. Alt dat iari 1-a ntrebat:
-
i-a
Ce mai
printe Damian? Iar btrnul, oprindu-se puin din lucru,

ntru
lui
rspuns: - Printe Nicodim,
necaz
m-am desftat
(Ps.
117, 5).
Daca avem
necazuri
pace
bucurie cu darul
Dumnezeu,
n orice fel de ispite
ndrznim,
-
c nu ne vom ruina.
s
23. Alta dat, fiind suferind de reumatism, i-a zis ucenicul:
Printe Damian, nu voieti faci nite bi, tare eti bolnav? - Ei, printe Nicodim! Boala vine pentru pcatele mele. Dac vreau s scap de boal, rmn cu pcatul. Deci, mai bine primesc cu rbdare tot ce-mi Dumnezeu.
24. ntr-o
nici n-a
var, btrnul
a fost tare bolnav paisprezece zile. In acest timp
mncat,
nici n-a dormit, nici n-a vorbit, nici
pe pat nu s-a aezat. Ci
sttea rezemat de perete

-
se ruga.
mai simi, printe Damian? 1-a ntrebat ucenicul. - Printe Nicodim, ast noapte am fost ispitit de diavoli!
btrnul ucenicului su: Printe Nicodim, n noaptea asta, pe cnd citeam la Psaltire, l-am auzit rog cu pe diavol rznd cu hohote n chilia mea. Atunci am nceput lacrimi i nu l-am mai auzit.
25.
a spus
Cum te
Alt dat
26.
Un clugr
i-a
cerut ntr-o zi cuvnt de folos, iar btrnul a zis:
ddea evreilor tot mai mult de lucru, ca s nu-i mai aminte de i s se roage. Acum este un faraon nevzut care Dumnezeu aduc ndeamn pe clugri s-i nmuleasc averile, grijile i lucrul, ca s nu mai aib timp s se roage lui Dumnezeu ziua i noaptea, aa cum au fgduit! 27. Odat a venit la btrn un frate din mnstire i i-a zis: - Printe Damian, s-au nmulit ispitele asupra mea i nu le mai pot
- Cndva, faraon
rbda. Ce
s fac s scap de ele?

dac
fugi de ispite, fugi de mntuire.
ne mai degrab necazul rbdare lucreaz... (Rom. 5, 3), dup gndim n vremea ispitelor toate Sfntului Deci, sa ne rugm mai mult i trece ispita. cuvntul Pavel,
- Frate,
Ci,
sunt pentru mntuirea noastr.
28. n alt zi i-a zis un frate:
- Printe Damian, ce
s fac,
biruiesc ispitele?
CUVIO DIN
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XX
623
r/i
Btrnul 1-a mngiat, zicnd: - Nu lsa rugciunea, frate. Avem nevoie de rugciune ca de aer. Nimeni poate tri fr ea. Roag-te cum poi, chiar dac eti tulburat, i ndat
29. Alt frate -a zis:
ruge ispita.
- Printe Damian, ce sa fac,
c mi
se
rspndete mintea
la
rugciune
i i
au simt nici o
h
dulcea?
- Deprinde-te cu rugciuni scurte, mai ales cu rugciunea lui Iisus
numaidect i se
l
adun
mintea.
frate:
30.
Odat
i-a zis
un
- Printe, sunt tulburat. -
D-mi un
cuvnt de folos.
a luat din chilie Patericul
P
I
Iar btrnul, nelegnd durerea
lui,
i-a zis:
Primete aceast carte sfnt i o citete cu atenie. Vei medicamente pentru sufletul tu.
31. n alt
s-a
zi a ntlnit
afla n ea
multe
btrnul un
pe
o"
clugr
ntristat.
Deci, aflnd pricina,
dus
-
la
chilie,
scris
foaie
de hrtie cteva versete din Sfnta
Scriptur
cteva cuvinte de la Sfinii Prini, apoi, ntlnindu-1, i-a zis:
Primete, printe, aceast

folos.
mic reet
duhovniceasc,
i va
fi
de
mare
I
32.
zis
btrnul ctre ucenicul su:
- Printe Nicodim, asta-noapte

i, adormind puin,
am
citit
viaa Cuvioasei
Mria
Egipteanca
m-am
trezit
plngnd n hohote.
33.
b
cnd
mai
fi
A zis iari ucenicului su: suprau gndurile trupeti. Iar ntr-o noapte, pe Cnd eram tnr, rugam cu lacrimi, am aipit puin i am auzit un glas: de acum nu vei luptat de asemenea gnduri. Din ceasul acela, cu darul lui Hristos, am
odihn.
34.
Ne spunea
printele Nicodim
- Printele
aproapele.
Damian nu suferea Dac venea un frate la
lsa capul n jos, se oprea din ruina de cuvintele sale i i cerea

35.
i acestea despre dasclul su: aud pe cineva crtind sau osndind pe el i ncepea a crti i a osndi, btrnul lucru i ofta. Atunci fratele, vznd aceasta, se
iertare.
Un
ieromonah din alt mnstire a venit

folos.
ta
s cunoasc pe btrn
el.
sa-i
cear cuvnt de
-
Sfinia
eti printele Damian? ntreb
Doream
te
cunosc.
Spune-mi, printe,
cum
a putea s nv i
eu rugciunea
lui Iisus?
624
PATERICUL ROMNESC
Btrnul ns nu
i-a dat nici
un rspuns. Ci sttea cu privirea

chilia lui.
n jos.
rezemat de
mas.
l
Mai
-
trziu
Atunci preotul strin a ieit scrbit din ntreb ucenicul:
De
ce nu i-ai dat nici
un rspuns printelui, cci

a intrat la
lui
a plecat ntristat de la
sfinia ta?
-
Printe Nicodim, de cum
mine
a nceput
la
simit
tcut.
c duhul
m
De
laude,
lui
ndeprteaz duhul
Dumnezeu de
mine.
aceea
am am
36.
Spunea iari ucenicul

la slavoslovie,
su
printele Damian sttea
la
biseric
jos.
ntotdeauna n picioare, cu rugciunea
lui lisus
pe buze
cu privirea n
Uneori, mai ales
lcrima.
n timpul sinaxarului
i cnd
se citea
cuvnt de folos n biseric, btrnul se apropia de stran. - Printe Damian, ai venit sa cni cu noi? l ntrebau ceilali. - Iertai-m, frailor. N-am venit sa cnt, nici citesc, ci numai
cuvntul,
foarte
mult
aud
ndulcesc de ptimirea sfinilor mucenici
cuvioi.
38. ntr-o zi 1-a ntrebat ucenicul:
te
Printe Damian, tiu
c nainte te
este
mprteai mai
mprteti sptmnal. Cum

n fiecare zi.
mai bine
s ne
Acum mprtim?
rar.
observ
-,
Daca prinii din mnstire nu

Ins,
s-ar sminti - a
rspuns btrnul
mprti
am
ales calea
de mijloc, o dat pe
Cnd eram mai tnr, eram n lupt i nu ndrzneam s unesc cu Hristos n i bucurie duhovmai des. Acum, la btrnee, simt inima mea o mare pace
niceasc.
m-a sptmn.
De
aceea doresc
unesc ct mai des cu Trupul
Sngele
Domnului.
39.
Alt data 1-a ntrebat ucenicul: Ce mai faci, printe Damian?
Printe Nicodim, cuget la moarte. Gndul morii mult. ns ntristez nu sunt pregtit.
m stpnete
tot
mai
btrnul ajunsese n ultimii ani la o mare 40. Spunea ucenicul su neptimire duhovniceasc. Inima i era curat ca de copil, faa iradia o bucurie negrit, trupul su ostenit de nevoin nu mai dorea nimic. Nici odihn, nici mncare, nici hain. Cnd i se aducea mncarea, rspundea: - Printe, dar n-am mncat? Pn cnd trebuie s mnnc? De peste aptezeci de ani mi s-au tocit dinii de atta mncare.
41.
Cu puin
nainte de obtescul sfrit, 1-a ntrebat ucenicul:
CUVIO DIN
-
DOUA JUMTATE
A SECOLULUI XX
625
Cum te mai simi, printe Damian? - Printe Nicodim, atept vin moartea din tinereile mele. Dar nu tiu
de ce ntrzie
-
att!
Ba
nu, printe Damian, eu
- Ei, printe, ce
mare dar
este
Dumnezeu s mai trieti. moartea! i ce pedeaps ar fi pentru om

rog
lui
dac
su:
n-ar muri.
Pmntul
ar deveni o
temni
pentru
el.
42.
Dup
mutarea sa din viaa aceasta, spunea ucenicul despre dasclul
- Dac m-am folosit n via de cineva, m-am folosit de printele Damian. ntream sufletete numai ct l vedeam. Nencetat se ruga, permanent lucra cu minile, ntotdeauna tcea. Cele mai alese fapte bune pe care le-am vzut la el erau acestea: neagonisirea, tcerea, linitea, rugciunea
nencetat, postul, citirea sfintelor
cri, privegherea, rbdarea
boal i
desvrita smerenie.
SCHIMONAHIA VALENTINA NEACU

Pustnic din Munjii
(1886-1964)
Aceast smerit nevoitoare Munii Neamului, n
a lui Hristos a fost ultima
secolul acesta.
Sihlei
clugri
care a
sihstrit n
Era de loc din judeul Vaslui. n tineree a fost cstorit i a avut doi copii. Apoi, murindu-i soul n rzboi, n anul 1920 i-a luat fiica i s-au dus amndou n Mnstirea Giurgeni-Roman. Acolo au fcut ascultare zece ani. Ali cincisprezece ani au fcut ascultare n Mnstirea Alma-Neam. Iar n anul 1945, iubind foarte mult linitea, s-au retras mpreun n Munii Sihlei. Aici, gsind un bordei pustnicesc, cu binecuvntarea stareului Cleopa din
Mnstirea
Sihstria,
lui
au
rmas
ntr-nsul.
s-au nevoit
la
mama i
cu fiica
pentru dragostea
naintea celeilalte
Hristos
douzeci de
ani,
linite,
smerindu-se una
pentru oameni.
rugndu-se ziua
noaptea pentru ele
Maica Valentina era curat la suflet, blnd la cuvnt, luminat la chip i plina de dumnezeiasc dragoste. Toat sptmna o petrecea n pustie, iar n zile de srbtori i ma toiagul i fiica i coborau amndou la Schitul Sihla
sau n
Mnstirea
Sihstria,
Dup
la
ce primeau Preacuratele Taine, se ntreau
cu
puin hran i
urcau iari
munte.
Aa
s-a nevoit
schimonahia Valentina
a zis ctre fiic:
pn
la sfritul anului 1964,
Apoi,
lund crucea n
mn,
626
PATERICUL ROMNESC
-
duc la Tata! i-a dat duhul n minile Domnului. Prinii au cobort-o de pe munte pe crengi de brad i au ngropat-o n mnstire. Asemenea i fiica ei, schimonahia Emiliana, a rposat n primvara duc
la Tata
anului 1979, a doua zi dup Duminica pdure, alturi de bordei.
Floriilor,
a fost
nmormntat
PROTOSINGHELUL IOSIF RUSU Mnstirea Dintr-un Lemn

(1883-1966)
a.
Viaa
Rusu
a fost
Protosinghelul Iosif
un
iscusit
duhovnic
al
Mnstirii Dintr-un
de Dumnezeu,
iar
Lemn i un clugr
S-a nscut n
cu
via
sfnt.
din
comuna Icueti-Neam,
prini
iubitori
n anul 1908, tnrul loan a intrat ca frate n
Mnstirea Bogdana-Bacu,
diacon
dup
lui
doi ani a luat jugul lui Hristos, primind tunderea

n
monahal. Pentru viaa
aleas,
anul
1911
fost
hirotonit
preot
de
episcopul
Romanului, Gherasim Safirin. n anul 1914, ieromonahul Iosif Rusu s-a dus la Sfntul Munte, unde s-a nevoit mult cu postul i cu rugciunea opt ani de zile. Apoi, ntorcndu-se n ar, a slujit ca preot paroh zece ani de zile n satul Brncoveanu-Dolj povuind pe muli credincioi la calea mntuirii. ntre anii 1933-1940 a fost egumen la Mnstirea Calui-Dolj, iar din anul 1940 a fost numit duhovnic la
Mnstirea
Dintr-un
Lemn- Vlcea.
nevoin,
fii
Dup
Cuviosul
locuitorii
58 de ani de aleas
Iosif,
milostenie
total jertfire de
sine,
printele sracilor", i-a dat obtescul sfrit

n
la nceputul
anului 1966,
lsnd
urm
numeroi
a
fost
duhovniceti. Petrecut de maici

ntre
stejarii
de din
satului
Dezrobii,
nmormntat
seculari
cimitirul
mnstirii.
b.
1.
Fapte
cuvinte de
nvtur
Iosif era
Fiind la parohie n
comuna Brncoveni, printele

toi
l
aa
de blnd
milostiv cu oamenii,
iubeau i-1 cutau. Numele

el
lui
se
fcuse
cunoscut prin sate

2.
i muli
bolnavi veneau la
se vindecau.
Printele Iosif iubea
pn
la
jertf pe
Dumnezeu i pe oameni,
biserica
sracii. Iar dintre faptele bune, cel mai mult iubea rugciunea
milostenia.
CUVIOI DIN
ziua
DOUA JUMTATE
n biseric
SECOLULUI XX
De
627
3. Pentru acest cuvios printe, biserica era
nsui Dumnezeu.
aceea,
i
-
noaptea
zbovea
l
i svrea
cele sfinte cu bucurie
cu
lacrimi.
I
ntrebau fiii si duhovniceti: Unde mergi, printe Iosif? - Tat, duc la Dumnezeu! rspundea btrnul
Uneori
plin de buntate.
Apoi
intra n biseric.
I
4.
sa:
ndat ce auzea toaca sau
clopotul, printele Iosif zicea
ctre ucenica
- Achilino
mam,
hai la
calea mntuirii. Aceasta este calea

biserica ct
ne
numr
5.
mai departe, ca paii spre biseric.

participare
sm
Dumnezeu! Ne cheam clopotul. Aceasta este ctre mpria cerurilor. Eu a vrea s fie ostenesc mai mult, ngerii lui Dumnezeu
Acest minunat duhovnic punea toat ndejdea mntuirii clugrului n
ascultare
permanent
la
slujbele
bisericii.
De
aceea mereu
sftuia pe fiii si duhovniceti: - Venii, tat, ct mai muli la biseric.
cel bogat,
cel
srac,
cel
flmnd,
6.
cel stul, cu toii
vin
la
Dumnezeu!
Iosif a slujit zilnic Sfnta Liturghie la
Timp de 26 de ani, printele Mnstirea Dintr-un Lemn, cci era

citea la bolnavi,
singur preot
spovedea obtea, sftuia
i duhovnic. Dup slujb i mngia pe credincioi, mprea

la biseric.
milostenie la sraci, se ruga
i iari
venea
Aa
I
s-a nevoit
btrnul
pn
i-a dat duhul.

l
7.
ispite.
uneori i ieea aievea n fa. Alteori venea n chipul unui cine apuca de ras i l trgea n alta parte, nu nimereasc ua bisericii. i cum btrnul era grbov, uneori ajungea la poart, alteori la grajd, pn l gseau maicile i l aduceau la biseric. Deci, zicea btrnul:
negru,
l
Pentru o petrecere ca aceasta, satana mult
zavistuia
fcea mereu
Vrjmaul,
tat, mi-a fcut ispit!

trei
Apoi, cu chip luminat intra n biseric, fcea
metanii la icoana Maicii
Domnului
8.
i ddea
binecuvntare de Utrenie.
Odat
a zis btrnul
ctre ucenica
sa:
Cnd merg
negru,
tat!
m apuc
te
la biseric sau vin la mnios de ras i nu
m las s merg
chilie, mi iese
uneori nainte un cine

la
slujb. Este diavolul,
Sfintei
Dar nu
temi de
De
ce
s
i
Cruci
zic:
el, printe Iosif? tem? Mntuitorul este cu noi. Atunci ndat fac semnul duc la sfnta biseric!" Piei din faa mea, satan,
sm
repede dispare.
628
9. Ori
PATERICUL ROMNESC
de cte ori vrjmaul l supra cu vreo ispit, btrnul - Ei, iar ai venit? Degeaba te-ai ostenit! La Iosif nu ai nimic!
10. Uneori
n
i
zicea:
btea
vrjmaul
nu-1
lsa noaptea
sa
doarm. Cum aipea puin,
i-i zicea;
Iosif, hai la
- Printe
maicilor:
biseric!
la
Atunci btrnul repede se scula, se ducea

-
ua
bisericii,
apoi spunea
Nu tragei clopotul de Utrenie? - Preacuvioase, mai este o or pn la miezul nopii! - Dar n-ai btut voi n ua mea?
- Nu, printe, nu v-am sculat noi.
- Ei, tot
11.
si duhovniceti nu tia cum se nevoiete n chilie. Dar oricnd bteau la ua lui, l gseau deteptat la rugciune. Iar cnd l chemau la biseric, btrnul rspundea cu bucurie: - Gata, tat, vin! Hai la Dumnezeu!
din
fiii
vrjmaul mi-a fcut ispit! Spun maicile din mnstire c nimeni
12.
Spuneau ucenicii printelui
Iosif
ntr-o
iarn
a alunecat pe
zile
ghea
din ispita
Iar
vrjmaului i
s-a lovit. Astfel, a stat
mai multe
bolnav
la chilie.
cnd s-a fcut puin mai bine, a zis ctre maici: - Haidei, copiii tatei, mergem la biseric. M-am fcut sntos. Mine slujim Sfnta Liturghie! i era bucuros i luminat la fa ca un copil.
13.
evlavie.
Avea obicei printele Iosif Niciodat nu se grbea. Mai

Iar
svrea
slujbele foarte linitit
cu
ales la
proscomidie pomenea cu mare

fiecare
grij pe toi.
-
cnd
ntreba cineva, btrnul
Tat,
trebuie sa
pomenesc
sa scot
rspundea: prticic pentru
nume, cci
am
primit banul sracului
al
vduvei i
voi da socoteal de aceasta n ziua
judecii!
14.
deosebit grij avea printele
Iosif
parastasul. Apoi obinuia s svrea pentru ei Sfnta Liturghie trapez mas pentru toi i ddea multe milostenii la sraci. La aceasta ndemna i pe maici, zicnd: - Dai i sfiniile voastre, maicilor, pentru mori. facem o mas mpreun, toi au parte de rugciunea i de mila lui Dumnezeu. Cci suntem datori s-i ajutm pe cei adormii. Unii sunt n iad i ateapt s-i
40 de
zile
i i
pentru cei rposai.
Timp
de
fac
la
scoatem cu Sfnta Liturghie

15. Acest
Iar dintre ei
cu milostenia.
mare printe duhovnicesc iubea fr deosebire pe toi oamenii. purta o mare grij pentru sraci, pentru copii i vduve. Pe toi i
CUVIOI DIN
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XX
629
ajuta cu rugciunea i cu milostenia. Zeci de sraci Dezrobii, din apropierea mnstirii, primeau bani, hran
i orfani din satul i mbrcminte din

numeau printele
lipsii
la
minile printelui Iosif. Pentru aceea, toi

sracilor".
16,
iubeau
Spun maicile
.
zilnic
veneau copii,
vduve i
chilia
printelui Iosif Iar btrnul le zicea: - Venii, tat, venii la printele
s v
dea,
ca are de unde. I-a dat
Dumnezeu! Apoi i aeza la mas i le mprea tot ce avea, pine, bani mbrcminte. Iar dup ce plecau sracii, zicea ctre maici: - Acetia sunt avocaii mei, tat, care o s apere n faa lui Hristos!
17. Darurile pe care printele Iosif le primea de la credincioi le

n trei
mprea
pri. Partea cea mai mare o ddea mnstirii pentru trebuinele obtii. doua parte o mprea sracilor i vduvelor din satul Dezrobii, iar a treia parte o pstra la sine pentru clugrie, pentru copiii orfani i pentru pomenirea morilor.
18,
Odat
au
rmas
n sat trei copii orfani de ambii
prini, pe care
nimeni nu4 ajuta. Atunci btrnul i-a chemat la chilia sa i le-a zis: - Copii, venii la tata n fiecare zi, la amiaz, tata are cu ce
v ajuta
i hrni.
le
s-au deprins copiii
veneau
zilnic la
printele
Iosif, Iar el singur
fierbea mncare, le
-
cumpra
pine
Mncai, tat,
bani
c este de unde.
muli
i servea la mas. Apoi i ndemna: Ne-a dat Dumnezeu din belug. La urm
\t
mprea
haine de mbrcat.
copii
Aa
ajungeau
19.
crescut btrnul
orfani
din satul
Dezrobii,
pn
s-i
ctige pinea cea de toate

a auzit btrnul
nici
zilele.
Alt dat
este o
vduv
n sat,
anume Mria, cu
a
;ase copii, care
nu aveau
cas,
nici
hran,
nici bani.
Pe aceasta
chemat-o
printele Iosif la sine i i-a zis: - Mrie, iat, i-a trimis Domnul bani pentru o
:rebuie
cas nou.
Cumpr tot ce
ncepe lucrul.
Eu
voi plti
meterii. Dar nu spune la nimeni, tat!
Dup
ce casa a fost gata, btrnul a zis femeii:
^-
- Mrie, vina la mine cu copiii. - Acetia sunt copiii mei, printe. Dumnezeu s va binecuvinteze, tat!
Ori de cte ori venea
-
vduva
aceasta pe la
mnstire, btrnul spunea
cenicei sale:
Maic
Achilina,
dai
Mriei
din toate celea,
mnnce
ea
copiii
630
PATERICUL ROMNESC
nici
sale:
20. Cnd nu-i venea Ctre sear zicea ucenicei
un srac, printele
Iosif era
mhnit toata ziua.
- Achilino tat, astzi n-a venit nici

ta
de gust ceva. Mai
cheam i
alta
un avocat la mine. Vin mcar sfinia maic. am ceva dat i pe ziua de astzi.
21. Obinuia acest printe s fac praznic mare pentru mnstirii i pentru sracii satului Dezrobii, de dou ori pe
Sfntului Vlasie - 11 februarie -
tot
soborul
an.
De
ziua
iulie.
de ziua Sfntului Atinoghen - 16
Atunci printele osif

maici
cumpra
din vreme alimente
i mbrcminte
pentru
sraci. Iar n ziua rnduit
svrea
Sfnta Liturghie cu tot soborul
fcea
parastas pentru cei
rposai. Apoi
zicea:
- Venii, tat, cu toii la trapez,
s mncm
n cinstea Sfntului Vlasie.
Nimeni nu rmn astzi flmnd. Aceasta este ziua mea! Mi~au ajutat i mie Sfinii Vlasie i Atinoghen, de aceea fac pomenire n cinstea lor. La urm printele Iosif mprea la toi pachete cu mncare i
mbrcminte
22.
pentru maici.
la
Odat, pe cnd btrnul mergea
biseric, s-a oprit n prag i,
oftnd uor, a zis ctre maici:

- Vai, tat, ce o
s
ai
facem noi
la
judecat? Acolo toate faptele noastre ne

lacrimi
vor iei nainte!
De
nu
aceea
metanii.
te rogi,
avem nevoie de rugciune, de smerenie, de tat, s te nchini lui Dumnezeu, s ndemni,

ce da,
l
milostenie.
Dac
mcar un
cuvnt bun
dai sracului,
s faci s nu
puterii
plece nemiluit, ca
23.
Dumnezeu
trimite spre mntuirea noastr.

Iosif avea
i
La spovedanie, printele
muli
sfat
fii
duhovniceti, cci era
blnd
lui,
si
nelept la cuvnt. Fiecruia
ddea
i canon
pe
msura
v dau canon, dar s-1 putei face. C dac v dau canon greu i nu-1 putei face, eu rspund de De aceea v dau canon uor, c muncii destul.
-
Uneori i spuneau maicile: - Printe Iosif, dai-ne canon mai aspru rspundea:
la
spovedanie. Iar btrnul
le
Eu
el.
Noi suntem clugri, tat,

24.
Veneau
tata,
la
i facem canon toat viaa! btrnul clugr i oameni cu multe

sunt bune
necazuri. Iar el
mngia, zicnd:
-
Las,
necazurile. Ai
rbdare
toate trec. Iat,

este cu noi.
printele Iosif se
roag
pentru mata.
Nu
te ntrista,
Domnul
Astfel, toi se ntorceau linitii la casele lor.
25. Pentru sfinenia vieii sale, printele Iosif dobndise de la
darul rugciunii
toate
al
vindecrii de
lui
boli.
C veneau
Dumnezeu
Ia el
muli
suferinzi din
prile i cu rugciunea
cptau sntate i
i dobndeau cererea.
CUVIOI DIN
26. ntr-o
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XX
631
zi, a venit la el o femeie plngnd: - Printe, mi-a plecat nora i a rmas feciorul cu trei copii. - Las, mam, a zis btrnul, peste trei zile va veni acas.
i cuvntul
27.
lui s-a mplinit
ntocmai.
Alt dat
i-a zis
un tnr:
soia. Iar btrnul i-a rspuns:
- Printe,
- Ioane,
m-a lsat
ntoarce-te napoi
ai
credin
vei
gsi soia acas, cci
Maica Domnului face minuni cu
fiecare.
MONAHIA EPRAXIA MALAU

Mnstirea Vratec
(1890-1967)
Aceast smerit clugri, de
marelui duhovnic Vichentie
loc din
comuna Stnia-Neam, era
sora
Mlu din Mnstirea Secu.
ani, a venit mpreun cu sora i cu mama ei s Mnstirea Vratec. Aici a crescut, aici a nvat carte, aici a deprins frica de Dumnezeu de la cele mai alese clugrie. n anul 1912 a primit tunderea monahal. Apoi, timp de 55 de ani, a purtat cu desvrit
Cnd avea numai patru

lui
slujeasc
Hristos la
smerenie crucea
de ascultare
Iar
lui Hristos,
fcndu-se tuturor pild de tcere, de rugciune,
blndee.
nevoina maicii Epraxia era aceasta: Nu ieea niciodat din mnstire, nici la alte maici nu se ducea. Iubea cel mai mult biserica, chilia i linitea. La slujb mergea totdeauna, la chilie se
ostenea mult cu postul
cu citirea
guste din dulceaa linitii.
ducea adesea Permanent tcea, cugeta cele dumnezeieti i rostea

Psaltirii, iar n
pdure
se
rugciunea
Iar n anul
lui Iisus.
n anul 1938 a murit Ia
Mnstirea Agapia mama
ei,
monahia Migalua.
1945 s-a odihnit cu pace n Banat i fratele ei, Protosinghelul Vichentie. De acum, maica Epraxia a nceput o nevoina i mai mare. S-a unit duhovnicete cu o alt clugri de acelai cuget, anume Lavrentia Beu. Deci,
petreceau
trup,
amndou
sub acelai acopermnt, ca
du-se.
mpreun rugndu-se, C, dei triau n mare lips
dou mpreun bucurndu-se i
suflete ntr-un singur
una pe
alta
mngin-
de cele pmnteti, simeau totdeauna
dulceaa celor cereti

nevoina:
slveau nencetat pe Dumnezeu.
n anul 1967, la sfritul lunii mai, a zis maica Lavrentia ctre sora ei de
632
PATERICUL ROMNESC
-
Iart-m, maic Epraxia, eu Dumnezeu sa te ierte, maic

la
duc nainte
a
la
Hristos!
Lavrentia.
Dup
apte
zile
vin
eu.
ntr-adevr,
iunie,
1967,
adormit n pace
maica Epraxia,
mutndu-se mpreun n lumina
lui Hristos!
PROTOSINGHELUL DANUL PRICOP Mnstirea Slatina-Suceava

(1878-1968)
5
Printele Daniil, duhovnicul Mnstirii Slatina, era din comuna

- Suceava. n anul 1923 a venit
fost
Gineti
a
slujeasc
lui Hristos.
Un
an mai trziu
i asculttor clugr din pe toi i iubea, de toi asculta i nu avea nici un vicleug n inim. Oriunde intra printele Daniil, intra i pacea Duhului Sfnt.
clugrit;
era printele Daniil cel mai blnd
Mnstirea
Slatina.
n anul 1935 a fost hirotonit preot

satele din mprejurimi. Tineri
btrni,
i a ajuns sntoi i
lui.
duhovnic
vestit n toate
bolnavi, toi ntrebau de
printele Daniil
gere biserica
se foloseau
de blndeea inimii
n vara anului 1944, Protosinghelul Daniil Pricop a scpat de la distru-
Mnstirii
Slatina, zidit
de voievodul Alexandru Lapuneanu.

asupra
a
C,
n
fiind singur n
bisericii,
au minat-o
mnstire i nvlind un grup de soldai strini i voiau s-o arunce n aer. Atunci bunul nevoitor
bisericii
czut
genunchi lng zidul
se
ruga cu lacrimi
sa-i
mblnzeasc
Dumnezeu. Deci, vznd printele Daniil
soldaii nu se linitesc, a ntins
minile n sus n chipul crucii i a zis: - Dac voii distrugei biserica, ucidei-ma
pe mine,
eu nu
m
au
duc de
aici!
n clipa aceea,
fugit din
Dumnezeu
a trimis peste ei un duh de fric
i ndat
mnstire.
spovedea, citea
la
n ultimii 24 de ani, printele Daniil era nelipsit de la biseric. Slujea

cele sfinte,
bolnavi
mngia pe toi.
Odat
l-au
vzut
prinii plngnd
-
n pragul bisericii
l-au ntrebat:
De
ce plngi, printe Daniil?
- Mi-i
mil
de oameni, a zis btrnul,

venit la el o femeie din
plng
c nu pot
face att bine,
ct dragoste am. Alt dat a

btrnul
''
Gineti cu
copilul bolnav.
Iar
i-a spus:
Dup mrturiile ucenicului
su, Protosinghelul Emilian Olaru, duhovnic renumit
al
mnstirii.
CUVIOI DIN
-
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XX
633
Las,
i-a citit
mam,
de
trei
Apoi
pace.
nu mai plnge, i vindec Maica Domnului copilul. ori rugciuni de vindecare, 1-a mprtit i 1-a liberat cu
femeia i a zis: - Printe, s-a vindecat copilul! slav lui Dumnezeu i mulumete Maicii Domnului,
trei zile s-a ntors
Dup
Fiind plin de
mil i
dragoste, veneau la btrnul

frate
frai din
mnstire
ispite. Iar
i-i cereau cuvnt de folos. Odat a venit la el un btrnul Daniil i-a zis; - Ai rbdare, frate. Nu pune toate la inim.
ispite,
nvluit de
este
Aa
viaa aceasta cu
ascultare,
suferin. Altfel nu ne putem mntui. Fria ta f biseric, spovedete-te mai des, iart pe toi i vei avea mult linite n mnstire. Apoi, binecuvntndu-1, i-a adugat: - Aa, frate, ascult pe btrnul i nu vei grei! ntr-o var, un frate a plecat la alt mnstire. Zadarnic a ncercat printele Daniil sa-1 liniteasc. A doua zi l-au vzut prinii n grdin, stnd
cu necazuri
nu
lipsi
de
la
pe o piatr i plngnd. - De ce plngi, printe Daniil? i-au zis

- Zice Sfntul
ei.
Iar
Duh: Cel ce va face din
ru
bun, ca gura
btrnul a rspuns: Mea va
fi", iar
eu nu
am
putut
fac acest lucru cu fratele
meu
care a plecat din
mnstire!
n noaptea nvierii din anul 1968, printele Daniil a chemat pe duhovnicul
su i
i-a spus:
duc la El. mprtete-m cu Preacuratele Taine i ai grij de sufletul meu. Deci, srutndu-se cu toi, a doua zi de Sfintele Pati i-a dat sufletul n minile Domnului, fiind n vrst de 90 de ani.
- Printe Emilian,
m cheam mpratul
SCHIMONAHUL IUVENALIE BRSAN

Mnstirea
a.
Slatina
(1890-1968)
Viaa
nevoin
era din
Acest printe iubitor de

1923, lund jugul
comuna Mlini-Suceava.
Slatina.
In anul
lui Hristos, a intrat n
Mnstirea
Dup
doi ani s-a
clugrit
a ajuns
un clugr
foarte sporit. n anul
ngerescul chip al schimniciei, iar
1949 a primit marele n anul 1968 s-a svrit cu pace.
634
1.
PATERICUL ROMANESC
Nevoina printelui
Iuvenalie era aceasta:
Toat ziua tcea i zicea rugciunea lui Iisus, fcea ascultare cu mult dragoste i mnca o dat pe zi, dup ce termina de citit Psaltirea. Noaptea dormea cteva ore pe o lavi i fcea sute de metanii, iar de la biserica era
nelipsit.
2.
Odat
1-a ntrebat stareul:
- Printe Iuvenalie, de ce te
M ateapt
De
ce eti
grbeti aa
las
spre chilie? Iar btrnul a rspuns:
Psaltirea
nu pot s-o
singur!
3. n alta zi
iari
1-a ntrebat:
ntristat,
printe Iuvenalie?
- Pentru
c a trecut ziua
i n-am
terminat Psaltirea de
citit,
rspuns
el.
Dar nu
mnnc pn
n-o citesc.
frai stnd de
4. ntr-o zi, a
vzut btrnul civa
vorb pe
cerdac. Deci,
trecnd pe
lng ei, a zis cu glas tare: Doamne, Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiete-m pe mine, pctosul!" Cum au auzit fraii cuvintele acestea, ndat s-au ruinat i, lsnd vorba, au plecat la chilii.
5.
Alt dat
i-au zis fraii:
- Printe Iuvenalie, d-ne un cuvnt de folos. - Iertai-m, frailor, a rspuns btrnul, sunt
om pctos.
ntrebai pe
prinii duhovnici.
6.
Timp de 40 de
ani,
printele Iuvenalie a avut n
mnstire aceeai
sfnt ascultare de paracliser i clopotar. i suna clopotele cu aa ndemnare, toate formau o adevrat simfonie, slvind pe Dumnezeu i repetnd mereu numele ctitorului fondator: A-le-xan-dru L-pu-nea-nu!
7.
Odat
1-a ntrebat stareul:
- Printe Iuvenalie, ce -
zgomot
se
aude noaptea
Iart-m, printe
Psaltirea
stare,
cnd
n chilia sfiniei tale?
ngreunez de
somn,
atunci
las
apuc de pisat gru pentru coliv. Apoi

ia Y-û \&2b9X lx^\\\
iar citesc la Psaltire
fac metanii.
%
-
\x\
alt
- Printe Iuvenalie, de ce fugi
aa
de noi? Iar btrnul le-a rspuns:
Dar nu tii
schimnicul nu are voie
vorbeasc mai mult de apte
cuvinte pe zi? Apoi ndat a intrat n chilie.

9.
Pentru multa
lui
osteneal, printele Iuvenalie ajunsese un.

Diavolul
clugr
ns
l
sporit
plin
zavistuia
fcea multe
de dragoste pentru Dumnezeu i oameni. ispite ca s-1 tulbure la rugciune.
ntr-o zi l-au ntrebat prinii:
CUVIOI DIN
-
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XX
635
Cu
cine vorbeai
- Ei,
m sfdeam
:andela, alteori
ipa sau mi
ast noapte, printe Iuvenalie? Iar btrnul a rspuns: mereu viziteaz! Uneori mi stinge mi nchide Psaltirea, mi rstoarn scaunul, mi vars oala cu
cu vrjmaul,
ascunde metaniile, ca sa
ndeprteze de
la
rugciune.
10. In vara anului 1968, pe cnd printele Iuvenalie citea la Psaltire, ieodat s-a luminat la fa i i-a dat sufletul n minile lui Dumnezeu! Unii Drini au vzut o lumina cereasc la fereastra chiliei lui i, intrnd nuntru, .-au gsit adormit n genunchi cu capul sprijinit pe Psaltire. Aa s-a nevoit i aa s-a mutat la cele venice schimonahul Iuvenalie!
MONAHIA AGAFIA ILIE Mnstirea Agapia Veche

(1876-1968)
Monahia Agafia Ilie, mama Arhimandritului Cleopa Ilie, era din comuna Sulia-Botoani. Din cstorie ea a avut zece copii. Dintre acetia, cinci copii iu intrat n nevoina clugreasc i cinci au rmas acas. Apoi, dup netiute udeci ale lui Dumnezeu, unul cte unul, i-au murit nou copii. La urm i-a
murit
i soul. Rmnnd
singur,
aceast
venerabil
mam
intrat
nevoina
a primit
ei.
;lugreasc a Mnstirea Agapia Veche, n anul 1946. Dup un an runderea monahal i s-a lipit cu inima de obtea maicilor ca de copiii
ti
Ziua
la biseric, ajuta la buctrie, aduna lemne din singur cu multe lacrimi. Dup o nevoina de peste 20 de ani n viaa mnstireasc, maica Agafia - aceast smerit clugri cu inim de - i-a dat sufletul n minile lui Dumnezeu la 15 septembrie, 1968.
noaptea era nelipsit de

se ruga
:dure i
mam
SCHIMONAHIA MELANIA MINCU

Schitul romnesc
Sfntul Ioan Boteztorul" -Iordan (1893-1969)

Aceast
:pt ani
floare
aleas a monahismului nostru era de
loc
din
comuna
a stat
Chiajna-Prahova. Cnd avea 12 ani, a venit
de
zile
sub ascultarea unei
la Mnstirea igneti i clugrie btrne.
636
PATERICUL ROMNESC
In anul 1913 a primit schima monahal. Apoi s-a smerit n mnstire nc 35 de ani, fiind foarte iubitoare de biseric i rvnind pentru fericita linite. n
1925-1935 s-a nvrednicit se nchine de dou ori la Mormntul Domnului, iar n anul 1947 a fost trimis ca vieuitoare la Schitul romnesc Sfntul loan Boteztorul" de pe malul rului Iordan, Timp de 22 de ani s-a nevoit schimonahia Melania cu nc dou suflete n
anii
pustiul Iordanului,
rbdnd brbtete
lipsa,
aria
soarelui
strintatea.
urmeze Cuvioasei Mria Egipteanca i mai ales Sfntului loan Boteztorul, maica Melania se hrnea numai cu pesmei i legume. Toat ziua tcea, cra ap din Iordan, uda grdina, lucra la facerea chiliilor i zicea rugciunea lui Iisus. Seara fcea Vecernia n biseric i dormea cteva ore. Apoi se detepta, fcea Utrenia, citea la Psaltire i sttea de veghe pn ctre ziu. La toate aceste osteneli era nsoit de maica Natalia, ucenica ei, cu metania din aceeai mnstire, iar duhovnicul lor era Cuviosul loan Iacob, egumenul mnstirii. In primvara anului 1969, maica Melania Mincu s-a mbolnvit i s~a
Cutnd
mutat
la
odihna cea de veci, trupul
ei fiind ngropat acolo,
alturi de biseric.
IEROMONAHUL DAMIAN STOG

Schitul romnesc Sfntul loan Boteztorul"-Iordan (1914-1970)
Printele Damian era de loc din judeul Soroca. Fiind chemat de Hristos, 1937 s-a fcut clugr n Mnstirea Noul Neam. ntre anii 1940-
n anul
1943 s-a nevoit n

cu smerenia.
Mnstirea Caldruani,
ntrecnd pe
muli cu
ascultarea
la slujba nvierii Domnului, a ntrebat episcopul: Pe cine propunei s-1 facem preot? Iar prinii au rspuns: - Dar este altul mai bun ca printele Damian? Deci a fost hirotonit diacon i preot la Mnstirea Antim. i a fcut aici desvrit ascultare 20 de ani ca paracliser, preot slujitor i duhovnic renumit. Era cunoscut tuturor printele Damian, pentru dragostea cu care primea i odihnea pe frai. n aceti ani a crescut muli fii duhovniceti, nvndu-i pe toi smerenia i blndeea lui Hristos. n primvara anului 1970, ieromonahul Damian a fost trimis ca preot i egumen la Schitul romnesc Sfntul loan Boteztorul", de pe malul
Odat,
-
CUVIOI DIN
aproape de
637
mare bucurie n ara Sfnt, se nevoia acolo Mormntul Domnului, Iar n vara aceluiai an 1-a chemat Dumnezeu la venica odihn i a fost ngropat la biserica lui Zaheu din
Iordanului. Deci, plecnd cu
Draul Ierihon.
PROTOSINGHELUL EFTIMIE TNASE Mnstirea Agapia Veche

(1884-1970)
Printele Eftimie a fost cel dinti ucenic
al
Protosinghelului Vichentie
n
Mlu
renumit duhovnic
al
Mnstirii Agapia. S-a nscut

cstorit i a avut doi
copii.
comuna Valea
Seac-Bacu,
In tineree a fost
Apoi, plecnd la
rzboi, a fost grav rnit, dar printele

Ai credin, frate Ioane,
te vei
su
duhovnicesc
i-a prevestit, zicnd:
c te vei face sntos,
vei veni la
mnstire i
preot
face!"
n anul 1918, printele Eftimie s-a clugrit n

sa,
Mnstirea
Secu, iar soia
n Schitul de maici Buciumeni-Galai. n anul 1923 s-a nvrednicit de harul
preoiei.
a slujit cele sfinte cu
mult credin i
silindu-se n toate
urmeze marelui
su
dragoste aproape 50 de ani, dascl - Protosinghelul Vichentie

Eftimie
Mlu.
ntre
anii
1923-1940,
Protosinghelul
fost
duhovnic
lui
la
Mnstirea Agapia, ctignd
C era
n
multe suflete pentru
mpria
foarte rvnitor la slujbele bisericii

cei ce
la citirea sfintelor
Dumnezeu. cri, din care
nu puin hrnea pe
ntre anii
veneau
la dnsul. Iar Psaltirii.
noaptea se nevoia n tain cu

Apoi, ntorcndu-se
privegherea, cu metaniile
cu citirea
1940-1945 a
ani a fost
fost preot misionar n Banat.
Moldova,
s-a stabilit definitiv ca
duhovnic
la
Mnstirea Agapia Veche.
Timp de 25 de
un sfenic
sfinte
aprins n aceast sihstrie, luminnd
mngind pe toi, slujind cele
i slvind
pe Hristos.
Spre sfritul anului 1970, printele Eftimie a spus ucenicei sale: - Peste dou zile duc din viaa aceasta. Apoi, cernd crucea, a
una n veminte albe ntunecate, luptndu-se pentru sufletul meu. Nu vor s

adugat: Iat,
cete de ngeri,
vd dou
alta n
veminte
intru n
lase
cmar!...
mbrcndu-se n hainele binecuvntarea cea mai de pe urm, sufletul n minile Domnului!
Deci,
sale
de
clugrie i dnd
tuturor
a adormit
cu pace, ncredinndu-i
638
PATERICUL ROMNESC
MONAHUL
PAISIE NICHITENCU
(1892-1970)
Mnstirea Sihstria
Acest cuvios
zilele noastre.
clugr
a fost
un mare lucrtor
al
rugciunii
iar
lui Iisus
din
Era de loc din nordul Bucovinei.

la
n anul 1933 a intrat n nevoina
tunderea
monahal
un
schit
clugreasc, aproape de Cernui.

nici o rutate,
dup
un an
a primit
era plin de dragoste

copil.
printele Paisie, asculttor
fr
asemenea unui
Toat
mnstire cea mai grea Permanent tcea, cu minile lucra, iar cu mintea i cu inima se ruga nencetat. Dobndise nc de la Dumnezeu darul sfintelor lacrimi i cu acelea se mngia ziua i noaptea la chilie, la biseric i la ascultare. Era aa de blnd i luminat la fa, numai vederea chipului su te
viaa
sa,
aproape o jumtate de secol, a fcut n
ascultare, aceea de buctar.
linitea
te
cucerea.
al lui Hristos nu s-a dus niciodat din mnstire s- i printeasc. vad rudele i casa n anul 1950, ns, 1-a nvoit stareul s mearg pentru cteva zile n satul natal. Cum atepta trenul n gara Suceava, a venit un frate din mnstire i i-a spus: - Printele stare te cheam napoi, nu are pe nimeni la buctrie! Atunci printele Paisie, acest mare fiu al ascultrii, tindu-i voia, i-a nsemnat faa cu semnul crucii, s-a ntors la mnstire i n-a cerut niciodat s mai mearg undeva. Dup 28 ani de muceniceasc ascultare la Dragomirna, n anul 1960 a fost transferat la Mnstirea Sihstria. Aici a continuat aceeai nevoin i ascultare nc ase ani de zile. Toi se foloseau de trirea lui i doreau mcar chipul feei s i-1 vad. Btrnul ns vorbea foarte puin. Cte zece ore sttea n buctrie, cura cartofi, tia legume, fcea focul i se ruga n tain cu rugciunea lui Iisus, iar din ochii lui mereu picurau lacrimi. Ca nu fie observat, purta n sn un prosop alb, cu care i tergea adesea faa i nu privea niciodat n ochii cuiva. Numai dac l ntlnea cineva n curte i-i cerea binecuvntare, btrnul i fcea nchinciune pn la pmnt, i cuprindea mna n palmele sale, l privea nevinovat n fa cu ochii umezi de
Acest smerit osta
lacrimi, apoi
zicea:
- Binecuvinteaz~m, printe!
La biseric, btrnul sttea nemicat

iar la chilie citea
n picioare
pn
se termina slujba,
mai
ales Psaltirea
paraclisul Maicii
Domnului.
CUVIOI DIN
sptmnal
La
numele
lui

dou
ori
639
Ultimii ani i-a petrecut printele Paisie numai n rugciune. i mrturisea
gndurile
primea de
pe
lun
Preacuratele Taine,
sfritul anului
1970, Cuviosul Paisie s-a
svrit cu pace, avnd
Hristos n
al
inim i pe
buzele sale. El este considerat cel mai
renumit lucrtor
rugciunii inimii din a doua jumtate a secolului nostru.
MONAHUL GUDIIL
Mnstirea Neam
(1892-1971)
AVCRIEI
Acest printe vrednic de pomenire, cu nume de arhanghel, a fost toat
viaa portarul Mnstirii Neam. Era din comuna Vntori- Neam. n anul 1925 a intrat n nevoina clugreasc i a sporit mult n ascultare i smerenie, nct toi se foloseau de viaa lui. Ascultarea printelui Gudiil era aceasta; ziua tia lemne la buctrie,
fcea curenie
n curte
i hrnea
animalele, iar noaptea sttea de straj la
poarta mnstirii.
a mplinit cu sfinenie aceast ascultare,
fr
fr
mpotrivire. Se ducea oriunde era trimis, asculta ca

toate cu bucurie
un
copil de fiecare
fcea
binecuvntare. Pentru aceea
iubeau toi
i i prinii i
crtire
se foloseau de
smerenia
lui.
Aproape o jumtate de secol a stat de veghe printele Gudiil n poarta Mnstirii Neam, ca o candel nestins. Seara nchidea porile grele de stejar, ducea nchintorii la arhondaric i suna clopotul de odihn. La miezul nopii suna clopotul de Utrenie i chema prinii la rugciune, iar n zorii zilei, iari deschidea porile mnstirii, trgea clopotul de deteptare i mergea la
biseric.
Printele Gudiil era nc foarte milostiv i primitor de strini. Seara aduna nchintori i sraci la el, i hrnea cu mncare de la trapez i i odihnea. Iar el aipea pe o lavi afar lng poart. Dimineaa i detepta i i libera cu pace. Dac l ntreba cineva cum l cheam, btrnul rspundea:
Gudiil
-
monahul
portarul!
zis smeritul asculttor ctre unul din clerici: Printe Ioane, n curnd duc din viaa aceasta. Te rog s vorbeti ceva la ngroparea mea. - Despre ce vorbesc, printe Gudiil? - Eu toat viaa am fcut ascultare i am fost ntotdeauna mulumit. Dup dou zile, printele Gudiil i-a dat sufletul n minile Domnului. Aa s-a svrit un mare clugr al Mnstirii Neam
Spre sfritul anului 1971 a
640
PATERICUL ROMNESC
PROTOSINGHELUL GHERVASIE HULUBARIU Mnstirea Agapia Veche

(1888-1973)
a.
Viaa
vrsta de 16 ani a intrat n
Protosinghelul Ghervasie s-a nscut n anul 1888, n
Neam. La clugrit i
comuna Rzboieniobtea Mnstirii Neam> unde s-a

fost
a fost hirotonit diacon de arhiereul Narcis, stareul marii lavre. n
anul 1911 a intrat n

preot slujitor la
obtea Mnstirii Secu, i din anul 1928 a

Agapia.
numit
Mnstirea
Era un mare cntre i svrea cele sfinte cu mare evlavie i fric de Dumnezeu. De asemenea, era un bun pictor bisericesc, reuind s picteze mai multe biserici n fresc i tempera. Totodat era i un iscusit sfetnic duhovnicesc, cci cunotea bine Sfnta Scriptur i nvturile Sfinilor Prini. Ajungnd la vrsta proorocit de psalmistul David, i-a dat sufletul cu pace n minile Domnului n vara anului 1973, fiind n vrst de 85 de ani.
b.
Fapte
cuvinte de
nvtur
s
1. Ce sfaturi ddea duhovnicul Veniamin din Agapia, cnd erai mai tnr? a ntrebat un printe. - Btrnul ne sftuia zicnd: Roag-te nencetat cu rugciunea lui Iisus,
chiar
i cnd
te
ndeamn i
te biruie satana la
mergi
s
i
faci
pcatul roag-te, strig

ne
vreun pcat. Chiar i cnd Hristos, nsemneaz-te cu Sfnta

faci
Cruce
2.
te
va izbvi Domnul de pcat n chip minunat.
nu te mndreti n cugetul tu, zicnd: Eu sunt feciorelnic, aa cum m-a fcut mama! Eu nu sunt ca alii!" mai plcut este lui Dumnezeu desfrnatul smerit dect tine! i dac te birui de slava deart, te slobozete Dumnezeu cazi i tu mai ru dect cel pe care l-ai judecat.
-
Cum s
luptm cu
duhul mndriei?
3.
Dac
Spunei-ne ceva despre Sfnta Liturghie. eti preot sau ieromonah, niciodat
s
am
nu
te
lai de Sfnta
Liturghie, mare nu m-am deprtat,
ajutor vei lua.

nici
De
aceea
eu, ct
putut, de sfntul altar
nu
m-am
lenevit.
Ct vrednic, ct nevrednic,
am
slujit,
i Dumnezeu
4.
mi-a
ajutat...
Spunei-ne ceva despre vedenia de
la
Agapia Veche.
Sfnta
Mnstire Coco-Tulcea (secolul XVIII)
Sfnta
Mnstire Vorona-Botoani
(secolul XVIII)
Sfnta
Mnsfire Frsinei (secolul XVIII)
Arhimandrit Irodion Cuviosul lonescu (+1900), Duhovnicul Sfntului Calinic de la Cernica
Protosinghelul Porfirie Bucurescu 1927), (
Mnstirea Frsinei
:::
'
::: :':
:,:
.:.,.:':=':,.'.
,
Îfiiiiiiipf
Mitropolitul
Moldovei losif Naniescu (+19Q2)

ieroschimonah Varlaam Vntu (+1934), Muntele A+hos
Protosinghelul loanichie Moroi (+1945), Mnstirea Sihstria
leroschimonahul Vasian Panaite
(+1903), Schitul Pocrov-Neam
Protosinghelul Mihail
Bdil
(+1957),
Protosinghelul Daniil Pricop
Schitul
Petera
lalomicioarei
(+1970) Mnstirea
Slatina
Moul Gheorghe
Lazr
(
+ 1916),
Mnstirea Vratec
"
Protosinghelul Calistrat Bobu (+1975), Protosinghelul Vichentie
Mlu
Mnstirea Va si ova
(+1945), Mnstirea Secu
Protosinghelul loachim Spataru
(+1976), Mnstirea
Neam
Monahul
Veniamin lorga (+1976), Mnstirea Sihstria
mii"
llllIIIBi
Illllb
Hi'
Protosinghelul
losif Rusu (+1966), Mnstrea Dintr-un Lemn
Arhimandritul
Georges Grigorie (+1940), Mnstirea Cheia
Arhimandritul
Dometie Manolach = (+1975), Mnstirea Rimei
Monahul
(+1954),
Evghenie
Schitul
Dumitrescu Brazi-Vrancea
Cuviosul loan lacob de (a Neam Hozevitui) (+1960), mare sihastru din
Arhimandritul Hrisostom Postofa-
ara Sfnt
Protosinghelu! Damian Stog (+1970), Schitul Romnesc de la Iordan
:
cne (-[-1979),
Schitul
Bucium-lai
i fm$
Sf "
W^:
;;!
MW
C L' 111 ^chjmonahia Melania Mi ncu (+1969),

i
Schitul
Romnesc de
la
Iordan
Protosinghelul
Nicodim Mndit (+197: Mnstirea Agapia
Protosinghelul Antim
Gin
(+1974),
Mnstirea Secu
Monahul
(+1970),
Paisie Nichttencu
Mnstirea
Sihstria
Arhidiaconul Varlaam Arghirescu ]-1942) Catedrala Mitropolitan-! =i

r
m< '
wmmmm
;,:.
:,f,^. :,%;:.
:..
mggm IRiP
WSmm
CUVIOI DIN
- Printele
DOUA JUMTATE
la
aici, n
A SECOLULUI XX
641
Veniamin de
rugau cu minile nlate la cer

zicnd:
aici
Agapia a vzut nite pustnici sfini, care se poian, i a auzit din gura lor un glas,
lui
zideti o biseric spre slava
Hristos, n acest loc sfnt,
sa fie
iari adunare de clugri!" 5. Mai sunt clugri sporii n - Or mai fi, dar nu trebuie
zilele noastre?
poraneitii.
pe noi
lauzi pe oamenii care aparin contems-i laude urmaii. Noi s-i ludm pe naintaii notri, iar ne laude urmaii, dac vom fi vrednici. Mai mult, Hristos ne va
Las
judeca pe toi,
aa cum
tie
EL Nu-i
bine, prinilor,
apreciezi pe
om
mai
mult dect este sau
te lauzi tu
cu faptele altora. Sa ne
ludm
cu vieile
sfinilor care au fcut crare pn la noi. Iar noi, care mergem pe drumul btut de ei, de ce laud suntem vrednici? Multe a avea de spus despre btrneile mele. ns poate este mai bine s tac. Unii spun este bine s-i aminteti la btrnee de faptele tale. ns eu i acum tem pot arunca n patimi ori n mndrie ori n dezndejde. Aa ca este mai bine parc s tac. Omul este ca i copacul. Primvara, seva se urc din tulpin, cnd pomul nfrunzete i face roade. Iar toamna, seva se las n pmnt, frunzele nglbenesc i cad, roadele se culeg i iarna vine peste copac, ca i moartea peste om.
c cm
6.
Cum
trebuie
s rbdm boala,
Ea
este
printe?
jug pentru btrni.
Mulumesc Domnului
pentru ct mi -a dat! Suferina (boala) este foarte
bun
pentru clugri.
ham i
de
la
o vreme te
deprinzi cu ea,
aa cum
se
nva
boul cu jugul
singur ntinde gtul
ia.
Boala ne
scap de multe pcate! 7. Cum putem mpac i mulumi pe toi care vin la noi? - Prinilor, sa-i primim pe toi cu inim bun, fr deosebire. le dm vorb bun, un sfat, o binecuvntare i, dac putem, ceva de mncare. Cci,
atunci cnd vor pleca, vor zice ntre
ei:
Ce oameni
calea asta. Iar
buni!
primit!"
se va
preamri Dumnezeu i pe
Ce bine ne-au dac nu-i primim cu
dragoste, se vor sminti de noi
se
va huli
Dumnezeu
prin
trebuie
ei
prin noi.
noi prin
oameni,
prin
cretini,
ne
ridicm
tot
ne
coborm.
Mediul
alii.
nconjurtor ne pune nota, nici ntr-un caz nu pot trai

8. Este sub
bun
sau rea.
Nu
fr noi,
tar preoi.
S ne sprijinim unii pe
c
s fugim de mireni, c ei
osnd clugrul
care nu
- Glasul mulimii este glasul lui

care este
primete preoia? Dumnezeu. Vezi ce spune lumea, vezi
prin mulime griete prerea celor muli i ascult de ei, Dumnezeu. Este bine s te smereti un timp, dar de la o vreme trebuie s
primeti preoia,
dac
d dezlegare duhovnicul.
642
9. Este bine
PATERICUL ROMNESC
- Este foarte bine, dar niciodat
S combai pcatul,
fii
s inem predic pentru mireni? s nu nfruni pe omul pctos n public.

dar nu pe omul
pctos,
iar
ca
foarte atent la cuvnt, ca
s zideti,
nu
vorbi
mult,
pentru mndrie.
s sminteti.
nu se deznadjduiasc. Apoi te pzeti a
vorbeasc mai mult
faptele
noastre.
degeaba vorbim
10. Printe,
scriem,
dac
noi nu facem sau ne biruim de slava
deart.
mustra cugetul,
c nu pot face canonul ca n tineree.

i
la
- Ei, nu mai ine atta la liter
form Caut mai
nti slava lui
Dumnezeu i
folosul aproapelui,
ai
ndejde.
lata,
acum
nici
eu nu mai pot
face aproape nimic.
De
aceea, este bine ca orice
clugr s-i fac pravil i

nu mai poate face.
canon mai mult
la tineree,
11. mi zice gndul sa ntorc la metanie. Ce zicei fac? - Este i asta o ispit din iubirea de sine. Fiecare vrea se mntuiasc
c la btrnee, orict ar vrea,

adevrat nelare
pe
el
i uit
stai,
de aproapele. Este o
te
sa zici
n cutare
mnstire nu
unde
ascultare
mntuieti,
c
lui
oamenii sunt ri,
acolo este
i Dumnezeu
cu
tine.
Cci
nu te simi bine. Acolo acolo unde te rogi, unde faci

este
mplineti voia
astfel.
Dumnezeu, acolo
mntuire. Deci, este
pcat
s cugeti
Cum
i
12.
se mntuiesc
clugrii care nu au linite i nu

satului.
se pot ruga n
tulburare
-
zgomot, fiind aproape de sate?

este
Mai mare
mare rzboi satana clugrului prin imaginaie i caut s-i pun tronul n mintea i inima omului. Iar noi trebuie s-1 alungm prin post i rugciune i s aezm n noi tronul Etimasiei, al Mielului lui Dumnezeu i al Sfntului Duh.
temi mai mult.
gnduri. Satana ntotdeauna
zgomotul minii dect zgomotul
De
acela sa te
Ce trebuie s fac s mntuiesc? Ce cuvnt s-i dau eu, pctosul! caui pacea tuturor i s nu ii mai mult la rugciune, la pravil, dect la aproapele! Cnd cineva i bate n u, las-i pravila, deschide-i ua, d-i un ban, o hain, un sfat, o vorb bun; d-i
13.
dragostea
ta,
mulumit i
folosit.
buntatea inimii tale, tot ce ai mai de pre, ca mai mare este dragostea dect pravila!
el
s
iar
plece
dac-i
rmne
fratele
pravila,
poi termina pe urm,
dup
ta,
ce
pleac
fratele;
dac
nu tii dac l mai ntlneti n via, ca s-1 ajui. aa, rugciunea ta nu mai ajunge la Dumnezeu. mulumesc, printe Ghervasie, pentru aceste frumoase sfaturi
pleac
scrbit sau smintit de la
ua
duhovniceti.
-
De
ce
plteasc n Dumnezeu sa s-mi mulumii? Doar nu

n dar:
ceruri!
doare gura
limba,
vorbesc!
toate
le-am primit
ochii,
urechile,
mintea. Se cade ca pe
jjnjeêAiii ap
auiAna
adB^
{9 3p
*q
fJOa
uniisuoo
Boiiasiq ap
unjBB iBdcuSm isoj B i mtnumoQ 9n u T? m u niaTjns lEp e-is" b^ i^s jojioiouipajo auBpnoBS lUpooi^ nuijpuBUiiiyB 'i$i 'anqtuaiou
tb
ouuHd
xoiy
orapjs xxqm
|tubs
xbiu
pa soj
buou Bouasiq o aiauiax

_
mp
-jbibu
-diioubo adajp
pudsig b
I
X6I 096l H ub 3J iu I piu puiuos i sojspH in] uojftis ap ntn nazauujnQ ap eouj ut puBasaio 'aiy ap Bauu3
ux
iBuoxsuad bo
sbjpj b-s
s"
bjbjoxu ap aoiSoToaj tJjbo a^nui
B9JpSBUBJ^ 'BSOB^-TlOmUI^ *BOTl3Q :B3 'XIIBUUUaS ajjntu ibiu B jopajip i aosajcad '3oBpad jditiajûxau jsoj b 06I I ni ^ G o|09i xuamuia un puxSunfe 'psamong mp axSooax ap Ba^BjnaB^ nmuiiuoo
BAOXBJQ
iUIB3JSl
iody
B90jBA^noxuuiB^j uxp iniBuuuas jBimn b 06I _ Z6I ]T u ^ 3J WJ 'rjBSnyp ijisnosi

1BUIIOJ B-S
iS
IBUI 190
Bmj 9130TUAOqnp
BTBUBUOUI EUIXUOS JXUIIid b
oooy
*puisBJj[ B3JUSBUBPV B| UxqBis B-s
xun basxbo BdnQ bouiso unsBUîAi B9isqo
ui bjui v \Z61 njnuB buuibo ut 'nazauxunci ap Jouqn suboj 1U0S9J0 }SOJ B 'EUIBUI BIBJ DUj 9p SBUIB^ UOimOUB UUBd
punj
"apni ap
Up
'nBOBJ-TUOA
nBâ Bunmoo
ap oiuAoqnp
x
'xiaiBpiBj^ tuibs ut
'06T
'auquxaidas 8 v\ xuosbu b-s

'3JJSB0U -IOJ9JZ JB JBUIUI9S
oBpad uisoa un
jsoj b
amauaBS
uupootjvj
aajuugd
(L6X-Z06l)
3I^ViaH3YS IMiaODIM inXIHQMVHIHliV

J3UBOUI 3p BIBS mSB30 lO UI U1TJ BS 3Uq9ja OjSj jUUUUIOQ BXOA 9S-B0EJ 'gjBp o ui3p3A ibui ba nu BUBd 'xou amup ilBOSd nu BS UIB^ni b^ '3i9Pyns
XBOBdmj
ba bo mBinonq au xou IBiziA iB-TU bo jnonq E]^ -nu^JiBq 'autiu sp iujs !o: ap 'ynnuxuoQ bdbpv 3p 'nszauuina 3p iûBAncomq iy b^ UIBOgd BS '9XSBAJ9q9 91UUBd 9SB0XAU0B3jd '9U-BXUBAU09UIg i
aimnimm
'Bûips-io ui 9jbi uiisb
jUiBJxsed 3| bs
xurjs
U|nqnQ sutuBp
iuBgpBo bs
tso
'jfnui ujxuaaso
au bs
ainqai:} iou
'U323umna
jdsjp aisg
sp 103 jxp
'smuep
BoxpB 'xxûBB
x
BosBsxajns 3Jipxz aids
so;sxjh
jb BjiuBqndau jo bbxa mnuQC uBamud lejuxp po xiuijs bo ni babjs aids mxsoioj ay bs ajBc:
et?9
xx
immoDHs
v HiviviAinr
vnoa
v Nia ioiAno
644
PATERICUL ROMANESC
1.
Spun
ucenicii
si
c printele Nicodim era un clugr foarte nevoitor

Iar ca
via,
crescut
romneasc.
Evanghelia
cei
Era
Mnstirea Frsinei, cea mai vestit sihstrie nc un mare teolog al Bisericii noastre, care tria
format n
lui Hristos.
duhovnic
i dascl
de teologie, era unul din
mai apreciai pedagogi de seminar.
2. Spun iari ucenicii si arhimandritul Nicodim Sachelarie era un printe duhovnicesc cu mult nelegere i dreapt socoteal, unind cu pricepere blndeea cu mustrarea. Nici nu ierta tot, nici nu pedepsea pe msura greelilor. Purta ntotdeauna haine simple, vorbea ca un printe cu fiecare, mnca la un loc cu elevii, se ruga mpreun cu ei i era un exemplu
pentru toi.
De
aceea
iubeau, att elevii, ct

lui.
profesorii,
se foloseau de
smerenia
3.
nelepciunea
ucenicii
Spun nc
si
printele Nicodim era un nevoitor smerit
i postea mereu. Ca profesor i pedagog era foarte practic, cu mult logic i legat de realitile vieii. Vorbei convingtor, pe nelesul tuturor, dar ca un profund teolog. De obicei preci dogmatica, morala i dreptul canonic.
ascuns. Se ruga mult, mai ales noaptea, citea
4.
Acest smerit dascl
rugciune
5.
pe trirea moral, care duc adevratei preoii cretine.
duhovnic de seminar punea mare accent re la mntuire i stau la temeli.
Printele Nicodim considera spovedania

le
sfatul personal
ca un mijlo<
deosebit de important pentru formarea duhovniceasc a viitorului preot.
De
aceea spovedea adeseori pe eevi,
ddea
sfaturi, Ie citea cuvinte
de
la
Sfini
Prini i
6.
le
rnduia
citeasc cele mai bune cri,
att teologice, ct
cultur general.
Duhovnicul, zicea printele Nicodim, trebuie
nct
tie bine funcia:
puterilor sufleteti,
dup
un contact
l
suficient
cu penitentul,
pos
cunoate care
sunt lipsurile care
pcat
trupul, pe altul
simul
afectiv,
mping la pcat. Pe unul l mpinge iar pe altul lipsa ptrunderii intelectua
sau unele obstacole care apar n viaa sa.

7. Iar
despre duhovnicii neiscusii spunea:
- Ei nii nu sunt n stare, uneori, se neleag pe sine. Dar cunoasc pe alii! Insuficiena cunoaterii i tririi Sfintei Evangheli natere la o convinge-: asociindu-se cu o credin sentimental ovielnic,
nedeplin
religioas
Tainelor
astfel
voina
lor
nu mai poate
realizeze
o personalii!:
care
poat corespunde cu
nalta
demnitate
de ispravnic
lui
Dumnezeu.
CUVIOI DIN
8. Zicea
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XX
645
iari: Apa nu se poate ridica singur mai presus de nivelul izvorului su, omul nu poate da ceea ce nu are, iar un duhovnic nu poate povuiasc pe
-
nalta scara a vieii
cretine pe altcineva,
dac
nu s-a urcat
el
nsui mai
nti
pe treptele perfeciunii duhovniceti.
Apoi aduga i aceste cuvinte: un duhovnic, orict de inferior ar fi el, este cu mult mai n msur povuiasc pe cineva la calea mntuirii dect un credincios cu adevrat evlavios, dar lipsit de harul Sfntului Duh, care vindec pe cele neputincioase i ntrete pe cele slabe.
9.
- In virtutea asistenei harice,
10. Zicea
acestea:
nduhovnicete mai mult, cu att trebuie se lupte i mai mult, cci binele pe care l ctig nu este din lumea aceasta. Pentru
-
Cu
ct cineva se
aceasta este
11.
dumnit, innd seama de
punctul diferit de plecare
al
fiecruia
la
de greutatea
urcuului duhovnicesc, precum

slabului
de sublima
int
final
care este menit
omul, cluzirea duhovniceasc este cea mai grea sarcin pusa pe umerii
om!
Printele
12.
Nicodim
lui
mprea
Dumnezeu
pe
credincioi
trei
categorii:
credincioii care fac voia

puini;
din iubire - dintre acetia sunt foarte
credincioii care mplinesc poruncile din frica de Dumnezeu,

le
credincioii care
mplinesc din constrngere, silii de necazurile vieii,
acetia
formeaz
majoritatea fiilor Bisericii.
13.
Spunea printele Nicodim
aceste cuvinte:
prima i din a doua categorie de credincioi, este n stare s se neleag, att pe sine, ct i pe alii, cluzind cu folos pe toi care i cer ajutorul. Cel din ultima categorie abia se conduce pe sine, dar s mai conduc i pe alii! Totui, prin harul preoiei, ajut la
- Duhovnicul, care se recruteaz din
mntuirea oamenilor.
14. Zicea
iari:
lui, dar este moral din motive i face slujba de ochii lumii, Dumnezeu folosindu-se de el ca de
- Preotul care nu este sincer n contiina

sociale, acela
Valaam vrjitorul. Dar

sale.
la
nfricoata judecat se va odihni, potrivit cu faptele
15. Spunea nc printele Nicodim: - Duhovnicul este dator sa primeasc pe toi

alegere,
la
spovedanie,
tar
nici o
numai sa
fie
ortodoci. Ceea ce este spitalul pentru boala trupeasc,
646
PATERICUL ROMANESC
lips a
acelai lucru este Taina Spovedaniei pentru boala sufleteasc. Boala trupeas:!
este o
sntii.
Pcatul, boala sufleteasc, este o lips a sfineniei, cc:
sfnt este tot cel ce are
ndejdea
mntuirii.
cinstit
16.
Spunea iari
cel
mai
canon material
fiii
la
spovedanie
es;e
milostenia ctre cei sraci. Iar cel mai
uor canon i mai

si
de valoare este sfma

sufleteti
rugciune. Duhovnicul trebuie s-i oblige pe mcar ct de puin6

.
se roage
17. n anul 1960, printele

chilie
Nicodim
s-a retras n satul natal,
aproape de oiseric
zile. ntre anii
s-a nevoit acolo singur, ca
i-a fcut un adevrat sihastru.

:
:
14 ani de
1966-1973 a
construit,
cu ajutorul credincioilor,
biseric
nou
n cinstea
Nsctoarei de Dumnezeu i mult
a mngiat pe top
iar
cu cuvintele
faptele sale. Ziua lucra la biseric
vorbea cu oamenii,
zidire
noaptea se ruga n chilie
scria cuvinte de
nvtur i
cretineasc
Crile
-
scrise
de
el
n satul
Mldreti
sunt Pravila bisericeasc (o ediie
nou
600 pagini)
18, n
Comentarii
la Sfintele Evanghelii.
primvara
termine
anului 1970, printele
Nicodim
lui
s-a
mbolnvit. Deci.
dorind
-
biserica
din
sat,
s-a
rugat
Dumnezeu asemenea
mpratului Iezechia, zicnd:

dat-o, dar niciodat
Doamne, Doamne, Tu tii ca mi-a fost drag viaa pe care Tu mi-a n-am preuit-o n lungimea sau scurtimea ei, dect n cadrul voii Tale proniatorii. Tu faci toate cte voieti n cer i pe pmn: Dar, ntruct marea Ta buntate a chemat la colaborare voina liber a fiinelor raionale, ntre care este i nevrednica mea via, fii, Doamne,
milostiv
mi prelungete viaa, ca
s pot duce la sfrit

adunai
m-ai ajutat
lucrul bisericii Tale.

attea zile
spre slava
Ta i
spre mplinirea misiunii mele.
Rogu-m ie, d-mi

i
eu
cte sunt necesare pentru depunerea banilor
n zidurile bisericii Tale.
Apoi, fac- se voia Ta!
acum
Tale.
ncolo
smerenia ca
s m lupt
zi,
Pn acum Tu
spre a mplini cu
ncredinez aceluiai ajutor providenial
m-am i
luptat.
de
ofer cu toat
inim curat toat
poruncile dragostei
Amin, A doua
printele Nicodim s-a sculat sntos, a mai trit
nc
trei ani
terminat biserica de lucrat.

19, Spunea btrnul
nc
din copilrie
mintea de
la
i aceste cuvinte, ntr-una din nsemnrile sale: m-am rugat Domnului nostru Iisus Hristos s-mi dea btrnee, ca sa pot face nceputuri bune i pe temelia lor s-mi
legile
urzesc viaa
6
dup
voinei Tatlui ceresc.
Domnul m-a
I,
ascultat.
Dac
Capetele 7-16 sunt extrase din Pravila bisericeasc, partea

Cernica, 1940.
de Arhim. Nicodim Sachelarie.
Mnstirea
CUVIOI DIN
m-a nate
DOUA JUMTATE
A SECOLULUI XX
647
a doua oara, a face tot ceea ce am fcut pn acum. Cci n aceast lume, care venic se schimb, nimic nu este mai dect a sluji lui Dumnezeu ntru stpnire de sine, ntru sfnt druire, avnd credin
mre
statornic n pronia cea de sus.

20, Spre sfritul anului 1973, cnd construcia bisericii din
era terminat, printele
spital, iar el le-a zis:
Nicodim
s-a
mbolnvit. Ucenicii voiau
Mldreti s-1 duc la
Lsai,
frailor. Ajunge! Att a fost de la
Dumnezeu!
Apoi, lsnd testament de nmormntare, a primit Preacuratele Taine i la 24 noiembrie, n ziua plecrii sale la mnstire, i-a dat duhul n minile Domnului cu aceast rugciune pe buzele sale:
-
Slav
lui
Dumnezeu
pentru toate!
PROTOSINGHELUL ANTIM GINA Mnstirea Secu

(1894-1974)
a.
Viaa
Printele Antim a fost un clugr cu adnca trire duhovniceasc i unul din cei mai alei ucenici ai marelui duhovnic Vichentie Mlu. S-a nscut n comuna Priscani-Iai i a mbriat din tineree viaa
clugreasc, mpreun cu tatl i cu bunicul su. In anul 1920 a primit schima monahal n Mnstirea Secu, iar dup un an s-a nvrednicit de treapta preoiei. ntre anii 1921-1928 a fost preot i duhovnic n mnstirea de
metanie. Apoi, timp de
ntre anii
trei ani,
a fost preot paroh n satul Pluton-Pipirig. Iar

la
1934 -1956 a fost duhovnic

la
Mnstirea
Agapia,
Retrgndu-se din nou
metanie, n anul 1974 s-a

sine.
svrit cu pace
adnc smerenie i lepdare de

b.
1.
Fapte
Spun
cuvinte de
nvtur
s
se
ucenicii lui
printele Antim dorea mult
nevoiasc
Muntele Athos. Deci, a

-
zis
duc la Sfntul Munte. Printe Vichentie, - Nu-i dau binecuvntare, a rspuns btrnul,
Apoi, mult rugndu-se, 1-a lsat zicnd:
- Bine, du-te.
duhovnicului sau:
nu vei putea tri acolo.

iar la ntoarcere
Dar
tii
c nu vei sta mult n Athos,
va
trece trenul peste sfinia ta.
648
PATERICUL ROMNESC
Dup
a
cteva luni de
zile,
printele Antim s-a ntors n
ar.
Iar la
Turnu-
Severin, cnd traversa linia ferat,
1-a ajuns un tren i, culcndu-se scpat cu via, prin rugciunile printelui su.
ntre linii,
2. n anul 1928, printele
Antim
a fost trimis preot
misionar n comuna
Pipirig pentru ndreptarea credincioilor stiliti care refuzau
asculte de
Biseric. La nceput printele nu primea. Apoi, cu sfatul duhovnicului su, a
civa ani a nnoit desvrit viaa duhovniceasc n satul Pluton, i, vznd oamenii blndeea i sfinenia vieii lui, s-au ntors n snul Bisericii lui Hristos. n sat a introdus o atmosfer cretineasc de armonie i unire, rar ntlnit n alt parte. Apoi, pe muli i-a deprins cu postul, cu milostenia i cu lucrarea cea de tain a rugciunii lui Iisus. i astzi mai sunt btrni care triesc aceast via de rugciune i bucurie de
primit ascultarea
n
tain.
3. La Mnstirea Agapia a fost, de asemenea, preot ptruns de frica lui Dumnezeu i un duhovnic cutat de muli credincioi. Mereu se socotea
nevrednic de Taina Preoiei
se cutremura de
Cnd
slujea la biseric, petrecea
numai
n post
i rugciune i
dumnezeiasca Liturghie. nu sttea de
vorb
4.
cu nimeni.
Ca duhovnic, printele Antim primea
la
spovedanie numai pe cei care

la
doreau cu adevrat
s se mntuiasc.
iubeasc mai
Era foarte atent

la
gnduri
si duhovniceti
Iisus.
ales tcerea,
ascultarea
i cerea fiilor i rugciunea lui
Pentru aceasta ucenicii
si erau puini
numr,
dar cu aezarea cea din
afar
cu lucrarea cea dinluntru erau mai sporii ca ceilali.
5.
Spun
ucenicii lui
printele Antim ndeprta de
la sine
pe
cei care
n aceleai pcate i care nu-i mplineau canonul de la spovedanie. Unul din fiii si duhovniceti vorbea mult. Btrnul i-a dat canon s nu-1 ascult, la a treia spovedanie vorbeasc puin i s se roage. Vznd
zboveau
i-a zis:
- Frate,
acum vorbeti mai mult
ca nainte!
De
aceea nu
te
mai primesc
la
mrturisire.
6. Se mai spunea despre dnsul daca i cerea cineva cuvnt de folos, se gndea mult i cu greu rspundea. Uneori amna rspunsul pentru a doua zi i ntrea cuvntul su cu texte din Sfnta Scriptur i de la Sfinii Prini. 7.
Acest printe era foarte lepdat de sine

nici
la
i
de orice
fel
de materii. El nu
primea
cale
un dar de mbrcminte. Tot ce
credincioi n chilia
sa.
Nici bani, nici mncare, nici

la
se
aducea
tot
ddea
ce
la
obte i
sraci. Uneori alerga pe
dup
sraci
le
mprea
gsea de
prisos n chilie.
CUVIOI DIN
8.
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XX
649
Spun prinii
el
de ucenic. Nici
btrnul nu primea pe nimeni n chilie, afar de stare nu voia intre n chilia altuia. Ci btea la i atepta
afar. Iar cuvntul

9.
su
era ntotdeauna nelept, scurt

n
La biseric, printele Antim sttea
i foarte blnd. urm i niciodat nu se aeza

rugciunea
lui Iisus n
stran.
inea permanent
privirea n jos
rostea
adnc. Iar n nent cu faa spre sfntul

linite
10. Printele
sfntul altar intra

jertfelnic.
numai cnd
al
slujea
tcere sttea permalui
Antim
era
un profund lucrtor
rugciunii
Iisus.
El
purta n suflet bucurii de tain, strine celor muli.
De
era
aceea nu-1 ispiteau cu
nimic cele din afar. Nici

Hristos.
florile, nici
cntrile, nici hainele, nici mncarea,
nici odihna, nici laudele oamenilor.
Cci
inima
lui
rnit
de dragostea
lui
11. Acest smerit printe nu privea niciodat pe om n fa, nici nu osndea pe cineva, nici nu ngduia cuiva vorbeasc de ru pe aproapele. Numai cnd i mustra ucenicii, i privea o clip n fa, apoi i libera.
12. Spun ucenicii lui btrnul nu intra n chilie cnd era tulburat sau cnd avea cineva suprare asupra lui. Cci sufletul su nu avea odihn i nu se putea ruga. Ci, mai nti nconjura chilia de cteva ori, apoi i cerea iertare de la cel pe care l suprase. Iar dup ce intra n chilie, se pedepsea pe sine cu
post
i rugciune
trei zile,
pn
i linitea contiina.
13. Mai spun ucenicii lui printele Antim era foarte nevoitor. Mnca numai legume, o dat pe zi, cu mult nfrnare. Iar vin, brnz i lapte gusta de cteva ori pe an. Purta haine vechi i srccioase, nu fcea foc n chilie i nu avea nici o avere, dect un cojoc i trei cri: Ceaslovul, Psaltirea i
Patericul,
alt nevoin a printelui Antim era privegherea de toat noaptea. Spun prinii btrnul nu dormea niciodat pe pat. Dup ce-i termina rugciunea de seara, fcea sute de metanii, apoi aipea un ceas, dou, n genunchi, sub icoane. Cnd se detepta, i continua rugciunea de miezul nopii i iar aipea un ceas sub icoane.
14.
su
15. Odat a rmas peste noapte n Trgu Neam la un fiu duhovnicesc al pe care l iubea foarte mult. Deci, dup ce i-a mngiat pe toi cu alese cuvinte de la Sfinii Prini, gazda i-a pregtit patul i 1-a lsat singur n camer. A doua zi diminea, patul era cu totul neatins. Printele Antim
priveghease toat noaptea naintea sfintelor icoane.
Spun iari clugrii c, noaptea, chilia printelui Antim era permanent luminat i la orice or l gseai la rugciune. Uneori, cnd se ngreuia de somn, ieea afar, nconjura chilia de cteva ori i iar intra nuntru.
16.
650
PATERICUL ROMNESC
17. In ultimii zece ani,
btrnul nu mai slujea Sfnta Liturghie, dar
lipsea niciodat de Ia biseric.
Odat
1-a ntrebat
unul din ucenici:
- Printe Antim,
i-a
d-mi
ultimul sfat nainte de a ne despri. Iar btrnu!
rspuns:
-
S nu pierzi niciodat slujba

Ajungnd
la vrsta
bisericii!
mbolnvindu-se, printele Antim i-a dat obtescul sfrit la 29 august, cnd se prznuia hramul mnstiri: chiar n timpul Sfintei Liturghii. Alturi a lsat o foaie cu mrturisirea sa
18.
de 80 de ani
cernd de
la
toi iertare
rugciune.
Doamne, odihnete cu drepii pe printele Antim!
PROTOSINGHELUL CALISTRAT BOBU Mnstirea Vasiova-Banat

(1900-1975)
Protosinghelul Calistrat a fost un vestit preot misionar n Banat. Era de
loc din Burdujeni-Suceava, iar cu metania din
Mnstirea
Sihstria. n anul
1925 a luat jugul

preoii.
lui Hristos, iar
n anul 1931 s-a nvrednicit de darul sfinte:
svrit
cele sfinte n
ani.
Mnstirea
Sihstria cu
mult
osrdie
fric de Dumnezeu timp de 12
n anul 1942 este trimis preot misionar n Banat. Aici a nfiinat o nou
aezare clugreasc - Mnstirea de maici Timieni (1945) i a nnoit viaa duhovniceasc n Mnstirile Sraca, Parto i Vasiova. Timp de 33 de ani, printele Calistrat a fost o fclie mereu aprins pentru clugrii i credincioii din Banat. Un adevrat pstor, duhovnic i printe pentru toi. Cel mai mult iubea biserica i rugciunea. Ziua i noaptea zbovea n faa sfntului altar. Svrea dumnezeiasca Liturghie cu bucurie i cutremur, spovedea i mngia pe oameni, mrturisea i apra dreapta
credin i
vindecrii
se ruga pentru toi.
Pentru smerenia
i blndeea
inimii lui a primit de la
al izgonirii
duhurilor necurate dintre oameni.
C nu puini din
Dumnezeu
darul
cei
care alergau la el primeau
din partea locului

Banatului.
sntate i mngiere. Pentru aceea, credincioii cinsteau ca pe un adevrat printe duhovnicesc al

svrit cu pace Mnstirii Vasiova.
n
primvara
anului 1975, Protosinghelul Calistrat s-a
ziua Sfintelor Pati
a fost ngropat alturi de biserica
CUVIOI DIN
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XX
651
PROTOSINGHELUL NICODIM Mnstirea Agapia

(1889-1975)
a.
7
MNDI
aprtor
al
Viaa
Mndia
n
Protosinghelul Nicodim
a fost
un
iscusit
Ortodoxiei
un
clugr
misionar
fr
egal
monahismul nostru contemporan. Acest
preacuvios printe s-a nscut n satul Buneti, judeul

anul 1920 a intrat n nevoina
Arge, din prini

n vara
-
credincioi. ntre anii 1916-1918 a luat parte la primul rzboi mondial, iar n
monahal
la Schitul
Mgura-Bacu.
aceluiai an s-a nvrednicit de darul preoiei.

Intre anii
1921-1923 a
fost preot misionar n satul Schitul
Frumoasa
Bacu. Apoi nc doi ani a fost duhovnic la Mnstirea de maici GiurgeniRoman. ntre anii 1925-1935 a slujit ca preot misionar n Transilvania, n
satele
ani,
Pclia-Alba, Hrmaul Ciceului i Leurda Grbouluf-Cluj. ntre anii 1935-1945 a fost duhovnic la Mnstirea Agapia, apoi nc 17 duhovnic la Mnstirea Vratec. Ultimii ani, 1962-1975, i-a petrecut la
n linite
Agapia b.
i rugciune, svrindu-se
cu pace n vrst de S6
ani.
Fapte
cuvinte de
nvtur
cel
1. Acest cuvios printe avea de mic o aleas trire duhovniceasc, iubind mai mult rugciunea, postul i citirea sfintelor cri. Pentru aceea toi se
lui.
foloseau de nelepciunea
2.
Cnd
lui,
intrat
1-a
ascultarea
ndat
Mgura-Trgu Ocna, stareul, vznd tcut clugr. Apoi, vzndu-1 blnd i priceput n
Schitul
Sfnta Scriptur, 1-a fcut preot
pstor de
suflete.
pe credincioi, nct veneau de departe s-1 cuvnt de mngiere.

3.
i nva aa de frumos vad i s primeasc de la el

sat
Satul Schitu
Frumoasa-Moineti
era
un
mic,
aici,
lipsit
de preoi
dezbinat de secte.
Timp de
trei ani, ct a fost
paroh
printele Nicodim a
nti a ntors la
schimbat profund viaa duhovniceasc a credincioilor. Mai
Ortodoxie pe toi cei dezbinai. Apoi a combtut cu multa putere imoralitatea, beia i certurile n familie, desfiinnd crciumile i ntrind unitatea, buna
credin i omenia
7
ntre toi.
i acestea toate le-a svrit prin trei ci:

Mndi s-au luat din crile scrise de
el
printr-o
nvturile Protosinghelului Nicodim
i de
la ucenicii
si
in
via.
652
PATERICUL ROMNESC
,
viaa personal exemplar prin slujbe frumoase vie i permanent a cuvntului lui Dumnezeu.
4.
la
biseric
prin predicarea
Spun
fiii
si duhovniceti
printele Nicodim era plin de dragoste

foarte rvnitor la
pentru
Dumnezeu i pentru oameni i
svrirea
celor sfinte.
Iubea
pn
la
jertf Biserica
slujbele
dreapta
credin apostolic i cunotea
bine
Sfnta Scriptur,
nvaturile Sfinilor Prini. Pentru aceea era
permanent cutat de credincioi i temut celor rucredincioi. oricine asculta cuvintele lui se lumina la suflet i se ntorcea cu bucurie la Hristos.
5.
Spun iari
Zilnic
ucenicii lui
citea
c se
ruga mult la chilie

la
nimic nu fcea
psalmii
fr
alte
rugciune.
cele
apte Laude
sttea de
vremea
lor,
i i
rugciuni de tain. Apoi

sfntului respectiv.
citea cteva capitole din Biblie,
precum i viaa
scria
La
urm
vorb
cu oamenii, spovedea
cuvinte de folos.
6.
Zece ani printele Nicodim
a fost preot misionar n Transilvania.
Spun
prinii care l-au cunoscut

snul Bisericii noastre. In
s~a dovedit
un mare aprtor
al
Ortodoxiei
i
n
unitii romneti. Cel mai mult
se ostenea pentru ntoarcerea celor
rtcii
puin
vreme
a realizat o unitate religioas
deplin,
ntrind
nlturnd
cu
pricepere
dezbinrile
confesionale,
imoralitatea
dreapta credin.
7.
Vznd
acest cuvios printe
numai cu cuvntul vorbit nu
se pot
apra credina i morala ortodox, cu binecuvntarea Patriarhiei Ortodoxe Romne i a episcopului de Cluj, a scris i a tiprit sute de brouri cu coninut
moral profund ortodox, mpodobite cu imagini pe nelesul credincioilor, pe care apoi le mprea gratuit. Opera sa literar-duhovniceasc nsumeaz peste
40 de volume a peste 400 pagini

manuscris.
fiecare, plus alte peste zece mii de pagini n
Prin aceasta s-a dovedit un bun pedagog

n
i un
preot misionar rar ntlnit
monahismul nostru.
8.
n satul
Leurda Grboului a
zidit
din
temelie o biseric
att
nou i
a nzestrat-o cu tot felul de obiecte de cult, donate,
de credincioi ardeleni, ct
de moldoveni.
Dup
patru ani de preoie n
acest sat, s-a ntors din

9.
nou
Moldova.
n parohia lui nu puteau Se mai spunea despre printele Nicodim i crciumarii. Sectanii fanatici plecau n alte sate, pentru nu nu venea nimeni puteau face nici un prozelit, iar crciumarii plecau pentru le cumpere buturile. Ei erau singurii oameni care nu-1 iubeau pe acest
locui sectanii
slujitor al lui Hristos.
CUVIOI DIN
10.
DOUA JUMTATE
cum
A SECOLULUI XX
653
Odat
l-au reclamat unii la episcop
ar
fi
preot eretic. Deci,
chemndu-1 episcopul
cercetndu-1, i-a zis:
- Du-te, printe Nicodim, napoi la parohie
i nva pe
mi
credincioi ca
pn
acum,
11.
c nu sfinia
se ruga
ta, ci cei
care te-au reclamat
se pare
c sunt
eretici.
La Mnstirile Agapia i Vratec, printele Nicodim

activitate
a continuat
aceeai
tiprea
de duhovnic
preot misionar. Slujea cele sfinte cu fric de

la chilie,
Dumnezeu,
citea
mult
spovedea,
nva
pe oameni
cri
bisericeti.
Dup
anul
1940 ajunsese cel mai
iscusit
duhovnic
pentru mireni
i clugri
din partea locului.

cel dinti
12. Printele
Nicodim considera spovedania
cel
mai necesar
mijloc de cunoatere, de formare duhovniceasc
de ndreptare a cretinului.
De
aici
ncepea urcuul duhovnicesc. Iar spovedania o

nti
fcea
astfel:
Mai
roage,
cerea credinciosului
citeasc pravila bisericeasc,
sa
se
l
s-i
cerceteze contiina
i s-i
noteze pe hrtie toate pcatele. Apoi
spovedea
fr grab,
i
din copilrie,
lsnd pe
putere
om s-i spun
i ndat
i
liber
pcatele. La
urm aduga i
de iertare,
dezlegare.
cteva ntrebri, apoi rupea hrtia n faa penitentului, ca
rnduia canon
dup
citea
semn rugciunea de
Dac cineva
spovedanie
avea pe contiin pcate grele, l lsa pe penitent s-i cerceteze contiina, apoi l dezlega. un ceas-dou nc
dup
13. Acest duhovnic iscusit nu
ddea
la
spovedanie canon aspru niciodat.
Mai
nti
cerea cretinului
nceteze pcatul, apoi
se roage.
cerea
s
de
citeasc zilnic cele apte Laude,
citeasc Sfnta Scriptur,
nvtura
credin, Vieile Sfinilor i alte cri de folos sufletesc. El punea accent ndeosebi pe cunoaterea dreptei credine i pe sfnta rugciune. - Cine nu citete, zicea el, nu cunoate. i cine nu cunoate Sfnta Scriptur i credina ortodox, acela uor cade n pcate de moarte i este
prins n mreaja sectelor.
14.
Odat
spunea unuia din ucenici:

eu nu-i dau post
tot urs
- Printe,
metanii multe.
ursul
i arpele
amndoi
Deci,
postesc.
Dar ursul
rmne i
arpele
tot
arpe. Cnd
muc,
omoar!
iar
Aa
i
te
omul, postete uneori mult, dar n

la
inim
este plin
de rutate,
cnd dezleag
mncare
i butur
mai
cade n pcatul lcomiei.

nti citete Sfnta
postete
Sfinii
roag dup
putere, dar
te vei
Scriptur
pe
Prini. Atunci singur

de ce
nva
ce trebuie
s faci,
cum
s te
rogi
s posteti,
s te fereti
i cum
s te mntuieti.
15. Altui ucenic pe care 1-a spovedit i-a zis:
654
PATERICUL ROMANESC
- Frate, nu-i dau
alt
canon dect citeti Noul Testament de cinci ori. De patru ori ca s-i fie ca patru perei de cas, iar a cincea oar ca s-i fie de acopermnt pentru casa sufletului tu.
16.
O btrn
care nu tia carte 1-a ntrebat:
- Printe,
cum
citesc n
Noul Testament,
nu tiu carte?
te
Iar el i-a
rspuns:
-
Dar cnd primeti o
scrisoare de la feciorul
tu, nu
duci la
un vecin
i-o citeasc?
din
Aa
el
s-i citeasc
17. Se spunea
fa i cu Noul Testament. Roag pe i amndoi v vei folosi. ntreba cineva despre dnsul c dac
l
cei ce
au dragoste
ceva, btrnul nu-i
rspundea imediat
canoane
direct la ntrebare, ci
trimitea la Sfnta Scriptur, la
la Sfinii
Prini, ca singur
citeasc,
se
nvee
afle
rspunsul
dorit.
18. Se spuneau
la
acestea despre dnsul,
c niciodat nu chema pe nimeni
spovedanie, ca
fiii
despre
lucreze
s nu vin cineva din sil. Nici nu se interesa de la alii si duhovniceti, ci lsa pe fiecare ca n mod liber i contient s
caute pe Hristos.
i s-L
si duhovniceti: - Frailor, pe lng citirea sfintelor cri, dau i acest canon, ca unul ndemnai la biseric, la spovedanie, la milostenie i la citirea pe altul sa vei ajuta pe calea mntuirii, vei da socoteal n Sfintei Scripturi. de nu faa lui Hristos de cei care se pierd. Nu vedei pe sectani cum se silesc s
19. Uneori spunea fiilor
amgeasc
pe ortodoci?
printele Nicodim nu primea la spovedanie pe 20. Spun ucenicii lui clugrii i mirenii care aveau ali duhovnici, fr binecuvntarea acelora. Nici el nu ddea voie fiilor si duhovniceti s mearg de la un duhovnic 1= altul fr motive ntemeiate. Pe mireni ns i sftuia s se mrturiseasc la preoii lor, iar pe clugri la duhovnicii din mnstirile lor.
21. Uneori
nva pe clugri,
i
zicnd:
- Cnd mergi la cineva dornic de
nvtur i
lipsit,
bun
de
citit,
du-i
vreo pine sau altceva de mncare.
vine la
undia goal?
ta,
Nu
s-i duci vreo car:; vezi ca petele r_

la
trebuie
s ntrebuinm tot ce ne
lui
putem ctiga
dragostea
suflete pentru
mpria
ndemn ca s Dumnezeu. Astfel, vznd fratele

st
va primi cu bucurie cuvntul vieii.
22. Alteori spunea la spovedanie:
- Frailor,
Dumnezeu.
C de v vei lumina mintea cu
am
socotit
s v dau de ascultare
i canon
lui
citirea cuvntului Iu:
cuvntul
Dumnezeu,
atunci vep
CUVIOI DIN
fi
DOUA JUMTATE
plin de
fapte
A SECOLULUI XX
655
capabili
ducei o
via
bune
folositoare.
De
dau
postii mult
facei metanii, nu
milostenie, nu
cunosc puterea.
De
cunosc starea material.

l
dac
nu
v
s
dau
facei
nti
miluii mai
sufletul vostru, ci
De
23.
aceea,
lsai flmnd, ce folos mai are milostenia? nti luminai-v mintea cu rugciunea i cu cuvntul
lui
Dumnezeu i
apoi postii
facei milostenie.
Acest cuvios printe era n toate foarte chibzuit
socoteal. La mncare
la post,
la
rugciune i
cuvnt, la chilie sau la slujb. Toate le
fcea
cu dreapt tcere sau la tcere, cu blndee i cu mult

la citire, la
fric de Dumnezeu.
Spun clugrii care l-au cunoscut el niciodat nu amintea lucruri Cnd vorbea, rostea fiecare cuvnt cu atenie s nu greeasc sau s sminteasc pe cineva cu ceva. Niciodat n-a fost auzit s osndeasc, s se certe sau s vorbeasc de ru. Nici pe altul nu-1 ngduia s prasc sau s
24.
din trecut.
cleveteasc pe aproapele n chilia - Nu uitai, zicea btrnul,

ziua
lui.
c pentru iot cuvntul deert vom da seama n

-
judecii
lui
Hristos
(Matei
12,
36).
Alteori
psalmistului: Pune,
Doamne,
3).
paz
gurii
lui
mele
le amintea cuvntul de ngrdire mprejurul
buzelor mele (Ps. 140,
Cuvntul
era nelept, linitit, dres cu sare.
25. Mai spun prinii ca el nu primea slujbe, nic nu se ruga pentru cei ce nu citeau cuvntul lui Dumnezeu. De asemenea, nu primea la spovedanie pe cei ce nu veneau la biseric i refuzau citirea sfintelor cri.
26. Printele
risipea n zadar.
Nicodim preuia
el, este
foarte mult timpul
i mei un minut
nu-1
- Timpul, zicea
sufletul!
nimic n-a
Ca eu dac n-a fi fi fcut n via.
Ai pierdut timpul, ai pierdut economisit bine timpul i n-a fi trit cu program,

sufletul.
scump ca i
27. Btrnul cerea ucenicilor lui
s fac toate cu rugciune
cu
sfat;
s-i
fac
dinainte canonul
i rugciunea
pentru timpul ct lipsea din
mnstire.
28. Uneori
nva
Dac
plngi numai
fim cu grij,
pe maici, zicnd: i nu pui nceput bun, nu te foloseti. De aceea nu ne gseasc moartea dormind. Vai de noi de ne va afla
moartea dormind.
ce ne va
gsi
aceea ne va judeca (Romani
2, 6).
29. Zicea printele Nicodim:

- Patru sunt felurile de vieuire n lume:
a.
Vieuire diavoleasc, a celor ce se ridic mpotriva
lui
Dumnezeu,
Bisericii
a oamenilor.
Adic
a celor ce hulesc mpotriva
Duhului Sfnt
fac
ru
binefctorilor
lor.
656
b.
PATERICUL ROMNESC
Vieuire dobitoceasc, a celor ce se rzbun pe semenii lor, care rspltesc ru pentru ru, care nu iart i nu rabd nedreptatea, precum i a
celor ce triesc n beii
c.
desfrnri.
pe cei ce
d.
lor.
Vieuire omeneasc, a celor ce rspltesc cu bine pentru bine i iubesc i iubesc; a celor ce cad i iari se ridic din pcate. Vieuire duhovniceasc, a celor ce se ostenesc a face bine vrjmailor
pe cei ce
i
Adic a celor ce iart, miluiesc i vorbesc de bine precum i a celor ce pururea cuget la legea Domnului.
30. Zicea iari:
ursc,
- Cretinul are patru feluri de prini:
prini trupeti, care ne-au nscut dup legile firii; prini sufleteti, naii de la botez, de la cununie sau clugrie; c. prini duhovniceti, adic preoii i duhovnicii, i d. Tatl nostru Cel ceresc, Care ne-a creat i ne poart n toate de grij. Pe prinii notri cei pmnteti se cuvine s-i cinstim i s-i ascultm, iar pe Dumnezeu se cade nencetat s-L slvim i s-L ludm.
a.
b.
iari printele Nicodim: mprtiri: a. prin svrirea a toat fapta bun, dup cuvntul Domnului, Care zice: Cine face poruncile Mele acela iubete pe Mine (Io an 14, 21); b. prin ascultarea cu atenie a cuvntului lui Dumnezeu, adic prin citirea sfintelor cri, prin slujbe i cntri duhovniceti, dup cuvntul care zice: Nu
31. Zicea
- Sunt patru feluri de
M
ci
numai cu pine va tri omul,
cu
tot
cuvntul care iese din gura
lui
Dumnezeu (Matei
c.
4, 4);
rugciune fcut cu smerenie i luare-aminte, i mprtirea cu Trupul i Sngele Domnului nostru Iisus Hristos; aceasta este mprtirea cea mai nalt, fr de care nimeni nu se poate mntui. 32. Spuneau maicile din Mnstirile Vratec i Agapia c printele
prin sfnta
d. prin
Nicodim era un
cer, se
om
de rugciune. Se ruga n chilie cu minile nlate spre
ruga n biseric, se ruga pe cale, se ruga n pdure, permanent slvea
pe Dumnezeu.
ce-i termina rugciunea, deschidea ua chiliei i vorbea cu oamenii, spovedind i mngind pe toi. Uneori faa lui era luminat de darul rugciunii i de bucuria Duhului Sfnt.
33. Acest renumit duhovnic era foarte rvnitor pentru mntuirea celor ce
Dup
veneau
la el.
Pe toi
primea cu dragoste,
cu nelepciune, cci era statornic

schimba.
i hotrt
mrturisea cu atenie i i sftuia n cuvnt i niciodat nu se
Fcea
totul sa salveze sufletul
omului.
CUVIOI DIN
34.
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XX
657
Odat a venit Ia printele un om tulburat i i-a spus: - Printe, au venit peste mine multe necazuri i nu Ie mai pot rbda. D-mi un cuvnt de folos.
;,
Nu
te tulbura, frate, a zis
pit
Hristos.
Pe
aici
btrnul. Vezi scrbele acestea? Iat, pe aici au trecut Sfntul Ioan Boteztorul, Sfinii Apostoli,
cade trecem i noi, cei care nu este alta cale de mntuire. Nu putem dobndi nu gustm mai nti din paharul suferinei i al
aici se
sfinii mucenici
toi prinii. Pe
urmm
lui Hristos.
bucuria mntuirii,
necazurilor vieii.
pn
35. Intr-o zi a venit la printele Nicodim o femeie

el i-a spus:
se
spovedeasc,
iar
noteaz pcatele pe care le-ai fcut, apoi stai n genunchi naintea sfintelor icoane i le repet de apte ori cu cin i cu lacrimi. Dup aceea, vino s te mrturisesc. precum Neeman Sirianul s-a afundat de apte ori n apa Iordanului (IV Regi 5, 10) i s-a curat de lepr, aa i noi se cade sa ne cim din inim, ca s ne spele Dumnezeu de
- Citete cu atenie aceast carte,
lepra pcatelor.
36. Iar pentru sfnta
- Frailor,
rugciune nva:
nencetat cu luare-aminte
n timpul rugciunii.
ne
rugm
lsm
mintea
hoinreasc
i
la
cu atenie.
nu
ce te gndeti, la
aceea te
nchini
i rugciunea
se preface n
pcat,
c te nchini idolilor din
minte, iar nu lui Hristos. Deci,
Dumnezeu, ca s ne putem ruga cum trebuie. Iar dac gndurile noastre fug, s le ntoarcem napoi, precum i ntoarce ciobanul oile ce fug din turm.
cerem
ajutorul lui
37.
Odat
i-au zis ucenicii:
- Printe, da-ne
un cuvnt de
folos. Iar
btrnul
le-a
rspuns:
- Frailor,
El ntr-o clip.
avei credin n Dumnezeu c, ce nu pot face oamenii, face De nimic s nu va temei dect de Dumnezeu. De aceea pzii
poruncile Lui ca lumina ochilor,

38. Printele
c a Lui este slava n vecii vecilor.
Amin!
i-a
Nicodim avea mare evlavie ctre Maica Domnului, creia nchinat multe rugciuni i pagini frumoase. Iar n faa sectanilor a aprat
de
mult putere cinstirea Preasfintei Fecioare, mrturisind-o Nsctoare Dumnezeu cu adevrat i mijlocitoarea mntuirii noastre. El nu ngduia pun cineva podoabe i obiecte de mult pre la icoana Maicii Domnului.
cu
39. Acest neobosit duhovnic purta
mare grij pentru mntuirea
tuturor.
fac ascultare rar crtire i s se roage nencetat. Pe mireni i statuia s munceasc cu demnitate pentru pinea cea de toate zilele i s vin nentrerupt la biseric. Pe cei cstorii i sftuia s nasc copii i s-i
Pe clugri
i
sftuia
658
PATERICUL ROMANESC
creasc n fric de Dumnezeu, combtnd cu mult putere divorul i avortul. se fereasc de asculte de prini, s nvee carte, pe tineri i ndemna beie i desfrnare, ca s fie folositori societii n care triesc. Pe toi i mbrbta ca un printe, i nva ca un duhovnic i i mngia cu dragoste de mam. nc i pe cei bolnavi i vindeca cu rugciunea, cci era
Iar
ntrit cu darul Duhului Sfnt.

40.
-
Un clugr
iubitor de linite 1-a ntrebat:
stea la Printe Nicodim, ce este mai de folos astzi pentru clugri? se roage sau ajute la mntuirea altora? linite i le fac pe amndou: nti rugciunea i viaa ckt mai sfnt i apoi misiunea care este dragoste i milostenie duhovniceasc. Cnd vezi casa
vecinului n flcri,
poi
stai la
linite
s te
rogi,
pn
nu arunci pe foc o
al
gleat
de
pcatului.
S ajutm i
ap? Lumea
noi,
de astzi este aprins de focul urii, al desfrului i clugrii, dup putere la mntuirea oamenilor.
41. Spunea printele Nicodim ucenicilor si: - Cnd am fost hirotonit preot, m-am rugat n tain lui
cerut
Dumnezeu i
I-an:
s-mi dea
darul cuvntului, al nelepciunii duhovniceti
sufletelor
pe calea mntuirii, ca
cerurilor.
pot
cluzi
ct
i al povuir.: mai muli cretini la

slujbele
mpria
religioase.
Am
gndit atunci
nu primesc bani pentru
Dar,
vznd
prin aceasta aduc sminteal altora
se
credincioii ca le refuz darul,

cele ce-mi
am hotrt
naintea lui
Dumnezeu
mhnesc prime s:
dau credincioii la biseric; ns, o parte de bani s-i dau la sraci, iar alt parte s-i folosesc pentru tiprirea i cumprarea de cri sfinte, pe le mpart gratuit celor ce au nevoie. am fcut toat viaa mea care apoi
s
i
Aa
de preot
multe suflete s-au

al sfatului
folosit
s-au ntors la Hristos cu ajutorul
rugciunilor,
bun i
al
crilor
sfinte.
42. Unui ucenic, care se certa cu cei din jur, i-a zis:
Nu este bine i cretinete s-i ceart i dezbinare. Acela este biruitor

este biruit, dar
pierzi timpul n discuii care duc la n discuii care la nceput se pare
pn
la
urm
reuete
s rmn n pace
dragoste cu acela cu
care nu se potrivete n idei.

43. Uneori zicea btrnul ctre ucenicii si: - Poporul nostru cretin este foarte iubitor de Dumnezeu, de adevr, de
numai buzunarul. Rar s-a gsit cte unul icicolo ca s-1 ajute, s-1 cluzeasc i s-i ndemne cu adevrat la cele bune, la doare inima nu pot face mai mult pentru acest popor, cci i mntuire.
dreptate,
ns
fiecare i-a pipit
eu sunt os din oasele
lui,
carne din carnea
lui.
cas
cas
stau de
vorb
cu credincioii
Dac a putea, m-a notri, s-i nv dreapta
duce din
credin,
CUVIOI DIN

pentru
citit,
659
n
le las
vreo carte
necazuri
s m bucur mpreun cu
bun
fac rugciuni cu ei, s-i
mngi
ei,
ca sa nu se
simt
singuri
i prsii
Nicodim punea mare accent pe rspndirea crilor bune, fiii si duhovniceti: - O carte bun, cretineasc, este un nger al lui Dumnezeu, cci te nva s-L cunoti i s-L iubeti, s descoperi frumuseea vieii n Hristos, sa iubeti pe oameni, s te fereti de pcat i s te ngrijeti de mntuirea sufletului. Daca n via agoniseti cri sfinte n locul banilor, urmaii s-ar folosi de pe urma lor; iar dac le-ar vinde, tu nu vei pierde folosul lor i i se oriunde vor ajunge crile va socoti ca o milostenie sufleteasc, pentru la cunotina de Dumnezeu. sufletele rspndi lumin i vor aduce vor sfinte, Iar dac vor rmne dup tine bani sau averi i urmaii le vor cheltui n pcate, nu numai nu te vei folosi cu ceva, ci vei fi gsit vinovat c, prin zgrcenia i lcomia ta, ai dat urmailor prilej de pcate.
44. Printele
ortodoxe, n rndul credincioilor. Uneori zicea ctre
45.
cei
Dac
faci praznic
mare, nct
faci chiar
hrneti
tot satul;
dac
nu
de
lui
mbraci pe
sraci cu haine noi,
dac
biserici din temelie,
se
supr
att
de mult
vrjmaul,
ca atunci cnd dai cuiva o carte
bun
citit,
o carte
poat vedea, ca cretineasc n care decdere moral i de pctoenie.

46.
ntr-o
oglind, starea
sufleteasc de
Un
credincios 1-a ntrebat pe printele Nicodim:
- Cuvioase printe, locuiesc ntr-o
cas motenit
ei?
de la o
mtua
de-a
mea. Oare ce
-
a putea face eu mai bun pentru sufletul

ai
mai mult ndejde pentru mntuirea ei, a rspuns btrnul, i capei i o pace luntric, este bine ca din ce economiseti, dup putere, cumperi cri cretineti i le dai celor dornici drept milostenie, s le citeasc i s cunoasc voia lui Dumnezeu. Cci, pe lng sfintele slujbe pentru cei rposai, mare folos i agonisesc cretinii care dau cri bune n
Ca
dar celor ce doresc mntuirea sufletului.

47. Iar pentru Sfnta Spovedanie spunea ucenicilor si:
-
Avei grij de
la ochi, ci
cei
care
ei
oamenii pe drumuri,
oamenii
sufletele
lor.
dac
aducei nu sunt hotri

i
spunei-le clar
s se mrturiseasc. Nu purtai s prseasc pcatele. Nu legai desluit s tie ce au de fcut pentru

beiile,
Dac
nu vor
s prseasc
i
i
desfrnrile,
judecile,
lor.
certurile, lenea Iar
i toat
rutatea, lsai-i pe unii ca acetia n voia inimii
dac
vor ncoli frica de Dumnezeu
gndul morii n inimile

robesc,
lor,
dac
se
vor hotr sa
prseasc
pcatele care
s duc
la
lupta cea
bun
fac i s
cretineasc,
milostenie,
s se roage, s posteasc, s mearg regulat s se mpace cu semenii lor, s nu mai njure
biseric,
de cele sfinte
660
PATERICUL ROMANESC
asculte de pstorii Bisericii, atunci da|i-le
citeasc
cri
ziditoare de suflet
ajutai-i
se
pregteasc pentru
Sfnta Spovedanie.
tot,
Dup
i
le
ce se vor pregti bine de
s-i
noteze pcatele din copilrie,
s
de
citeasc cu
cina
naintea sfintelor icoane cu candela
aprins i cu o
zi
post,
se
aa
trebuie
hotrasc a le prsi, a face canon i a pune nceput bun. Numai s vin credincioii notri la Taina Spovedaniei, Iar dac vin n
de a
grab,
fr hotrre
i
spre
n inimile lor
osnd
chiar
prsi pcatele i nu fac nici canon, pcatele rmn se mprtesc cu Sfintele Taine ale lui Hristos.
48. Odat., printele Nicodirn a spus unui grup de credincioi:

- Dragii mei,
dac
ai
fi
nebotezai, cnd este vorba
suferii
pentru dreapta
credin
celui ce
sau pentru sfintele
cri, acea suferin

Cel ce
are putere sa
curee pcatele
sufer rar
crtire.
ptimete
pentru dreapta
lui
credin i
Hristos.
pentru crile sfinte, acela este
numrat cu
mucenicii Bisericii
mai mult vrjmaul, ca pentru o carte dat Prin crile sfinte ce le citim, folositoare de credincioilor. suflet, bun, se stric toate planurile vrjmaului diavol. Dac faci praznic cu sracii, el nu se supra att de mult. Dac te faci ctitor la biseric, el nu-i are grija. Dac posteti i te rogi, el se supr mult, dar nu ca atunci cnd dai cuiva pentru citit o carte bun, ziditoare de suflet. Prin asemenea cri ortodoxe, multe
Pentru nimic nu se
suflete se trezesc din robia patimilor care
i
supr
stpnesc, ca dintr-o beie.
49.
Un
fiu
duhovnicesc
1-a ntrebat
pe printele Nicodirn:
- Cretinul care are
rvn
pentru faptele bune
citete crile sfinte, dar
nu
se
mrturisete regulat
nu
urmeaz
sfatul
duhovnicului
su
se poate
mntui?
cri sfinte i se va sili la mplinirea poruncilor lui Dumnezeu tar spovedanie i fr ascultare faa de un duhovnic iscusit, nu se poate mntui. Acela este asemenea unui om bolnav
-
De va
avea cineva, a rspuns btrnul, multe
cumpere medicamente dintr-o farmacie, dar lipsete farmacistul. sa-i dea medicamentele necesare, bolnavul nu se va vindeca. Duhovnicul este, pentru fiii si duhovniceti, doctor, dascl i printe, model de trire n Hristos, rugtor, povuitor, garant naintea Preasfintei Treimi, mijlocitor naintea Fiului i izvor prin care se revars harul Duhului Sfnt asupra ucenicilor si. Prin minile lui i se dezleag pcatele, prin cuvintele lui se nva cele sfinte i prin rugciunea lui se coboar peste el harul mntuirii. Mare rol are duhovnicul bun n viaa cretinului!
ce intra
Fr cel ce poate
Mai zicea Printele Nicodirn: - Fraii mei, iubim cartea sfnt, ncepnd cu Sfnta Scriptur, Vieile
50.
Sfinilor
i crile
de rugciune
le
dm
cu
inim deschis i
altora spre
CUVIOI DIN
folos
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XX
bineplcut
661
iui
mntuire. Banii dai pe o carte sfnt sunt o jertfa
Dumnezeu. Noi ne vom duce de aici mai devreme sau mai "trziu, dar, dac reuim s lsm urmailor ct mai multe cri sfinte, le lsm o zestre de mare valoare pentru ei i pentru cei care vor urma dup ei. Dup 55 de ani de aleas slujire n Biserica lui Hristos, cunoscndu-i dinainte sfritul, printele Nicodim i-a dat sufletul n minile Domnului, Duminic, 6 iulie, n anul mntuirii 1975. Obtea maicilor din Agapia i Vratec i-a aezat trupul, pn la a doua venire, lng altarul bisericii pe care cu demnitate a slujit-o peste o jumtate de secol.
ARHIMANDRITUL DOMETIE MANOLACHE Mnstirea Rme-Alba

(1924-1975)
a.
Viaa
iscusit
Cuviosul arhimandrit Dometie a fost un
duhovnic
al
Mnstirii
Rme i
S-a
un preot misionar de mare pre al monahismului romnesc. nscut n comuna Blaneti-Buzau, Dorind sa slujeasc toat viaa Biserica lui Hristos, a urmat Seminarul Teologic din Buzu. Intre anii 19451949 a urmat teologia i s-a fcut clugr la Mnstirea Prislop-Haeg. Apoi,
primind preoia, a fost stare
i mnstiri
din Ardeal,
ca:
Prislop
preot misionar timp de zece ani n cteva sate i Afteea-Haeg, Piatra Fntnele -
Nsaud, Dragomireti-Maramure i Ciolanu-Buzu. n anul 1959 s-a stabilit ca duhovnic la Mnstirea Rme, misionar n satele mocanilor din Munii Apuseni. Dup 26 de
druire
la
fiind
preot
ani de total
s-a
slujire a
monahismului
Bisericii, arhimandritul
Dometie
mutat
odihna cea de veci, n vara anului 1975.
b.
1.
Fapte
cuvinte de
nvtur
al
Acest neobosit
clugr i
vestit
preot
Bisericii lui Hristos a trit o
aleas
Evanghelia celor care n-o nelegeau i s-a jertfit mntuirea altora. Timp de 20 de ani a mrturisit i a cu trup i suflet pentru aprat cu mult zel credina ortodox n Transilvania lovit de secte, ca un
via
duhovniceasc, a
adevrat apostol
2.
al zilelor
noastre.
Spun
ucenicii
si
c
lui
s-a nevoit
aduce n staulul Bisericii
mult n satele n care a slujit, pentru a toi Hristos pe cretinii dezbinai, nvndu-i
662
PATERICUL ROMNESC
n Hristos
suntem una
lui
c avem o credin,
al
un botez i o
fii
patrie -
mpria
ci
Dumnezeu.
3.
Astfel a ntors la Biserica
mam pe muli
de
zi
rtcii.
fapta.
C era un adevrat ucenic

peste tot bucurie, unitate
Printele Dometie mrturisea Ortodoxia nu numai cu cuvntul,

lui Hristos.
cu
La cuvintele
sale
printeti
aduga mult milostenie, rugciuni cu lacrimi rbdare, adnc smerenie i total dragoste.
inimile credincioilor, ctiga pe cei slabi n
de noapte, buntate,
Prin acestea toate covrea
credin, ruina pe hulitori i i ndejde de mntuire. 4. Cuviosul Dometie era i un neostenit slujitor al sfntului altar. Permanent zbovea n biseric, svrea cele sfinte cu mare credin, predica cu timp i fr timp, mustra i mngia pe toi, nu lipsea niciodat de la Sfnta Liturghie i ieea de la slujb iluminat la fa. 5. Spun iari ucenicii si c printele Dometie era un duhovnic foarte cutat i un iscusit povuitor de suflete. Avea peste tot fii duhovniceti care l ascultau i triau dup sfaturile lui. Mai ales n posturi i srbtori veneau la mnstire, se spovedeau, primeau Sfintele Taine, cereau binecuvntare i se
semna
ntorceau mngiai la casele lor.
Dometie preot misionar i stare n Transilvania a nnoit viaa duhovniceasc n fiecare lca, bine chivernisind casa lui Dumnezeu. n orice mnstire n care slujea, lsa n urm biserici frumos mpodobite, slujbe dup rnduial, chilii noi, numeroi fii duhovniceti
6.
Ct
timp
fost
printele
i mult
dragoste
armonie.
sufletul printelui
7. Ceea ce a ncununat duhovniceasc, dus pn la
Dometie a
fost activitatea sa
jertfa
al
de
sine, n
Mnstirea Rme
strbun. n cele
din
Munii
decenii
Apuseni. El este un mare ctitor
acestui
lca
dou
de
nevoin i rbdare,
de smerenie
druire, de bucurii
lacrimi la
printele Dometie a lsat monahismului romnesc o obte cu 40 de

bine organizat, ntemeiat pe ascultare
8.
Rme, clugrie
dragoste.
Spun
fiii
si duhovniceti
c printele
Dometie era
sufletul
Mnstirii
Rme.
Zilnic
era nconjurat
svrea Sfnta Liturghie, la care lua parte toat obtea. Zilnic de clugri i mireni, de sntoi i de bolnavi, de tot felul de
jertfea pentru fiecare,
vad i si vorbeasc. Iar el cu mare dragoste se mngind, odihnind i hrnind pe toi. Apoi mprea tuturor cu bunvoin ultima bucat de pine, ultimul loc de dormit, ultima din chilie. Iar printele, cu cugetul mpcat, aipea cteva ceasuri n biseric sau afar pe coridoare.
oameni care doreau s-1
cma
9.
Printele Dometie
n
duhovniceasc, dar
lumea i pe clugrie cu mult acelai timp cu blndee i nelepciune.
nva
autoritate
CUVIOI DIN
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XX
multe cuvinte.
663
Odat zicea ctre maici: - Nu este lucru mare a face coal i a spune cere de la noi fapte bune i inim curat. 10. Alt dat iari spunea ctre clugrie:
- Maicilor,
Dumnezeu
rupem legtura cu plcerile pctoase i s ne vedem de sfnta noastr clugrie. cine pune mna pe coarnele plugului i se uit napoi nu este vrednic de Mine - zice Mntuitorul (Luca 9, 62). se contopeasc inima noastr cu inima lui Iisus Hristos. ardem pentru dragostea de Dumnezeu, cum arde o lumnare n sfenic. Apoi ncheia cu va mistui (loan 2, 17) i ndat aceste cuvinte: Rvna casei Tale, Doamne,
ncepea a lcrima.
11. Zicea
-
odat ctre
ucenicii si:
este
Nimic
via
clugrului nu
mai de
cinste
i mai
odihnitor, dect
tie a face orice ascultare,

-
S m credei c sunt
Dac a
fr
cea mai
mic
crtire.
Apoi ncheia, zicnd:
fericit!
12.
Alt dat iari zicea: putea s-mi revd
tot scrisul
fraz: Crede, ndjduiete, smerete-te

acestor cuvinte
13.
meu, l-a rezuma la o singur iubete pe Iisus Hristos! n puterea
st toat taina mntuirii i Pe clugriele din mnstire aa
fericirii noastre.
Ie
nva:
viaa noastr trebuie fie o continu rugciune. Sunt nemulumit de sfiniile voastre nu slujii i nu cntai lui Dumnezeu cu mai mult rvn. noi trebuie ardem pentru dragostea Lui. Nu suntem pentru rugciuni lungi i cu mintea mprtiat. Ci s facem rugciuni scurte. Dar n acele momente, fiina noastr, mintea, inima i voina s fie unite cu
surorilor,
- Maicilor
Dumnezeu prin dragoste. 14. Iari le zicea:

- Cine crede
acela
vine la
mnstire
ca
greete, netiind ancoreaz viaa la cer.

15. -
scripturile vieii
s triasc mai comod i fr griji, clugreti, nici taina cea mare ce

tot
Apoi aduga: Nimbul de lumin
n care se
prezint
cadrul vieii
clugreti
la sfrit,
este
dumnezeiesc,
nici
fericii sunt cei ce
rmn
n acest cadru
pn
fr
un compromis. Fericii sunt de trei ori s-au fcut vrednici de cununa cea nevetejit a slavei i n-au trit degeaba pe pmnt. Ei sunt ca pomii rsdii la marginea apelor. Pentru aceia se va odihni cu adevrat Duhul lui Dumnezeu i ntreaga Sfnt Treime i va face lca n sufletele lor.
664
16. Zicea
PATERICUL ROMANESC
iari printele Dometie:
a unora ca acestora le este
Numai
viaa fericit, care din pruncii

al
clugreasc
s-au ntraripat cu dumnezeiescul dar
curiei
sufleteti. Pentru ei nimic
nu este greu
c pentru
cci
17.
fost
cei
curai toate sunt curate
i nimic i sfinte.
necurat.
totale trupeti
zice Sfntul Pave^
Pentru
ei.
ei
nimic nu este greu.
toate le pot n Iisus Hristos care este
venic cu
Domnul ne vrea
fim ntregi ai Lui. ntregi la minte
ntregi la trup.
Dup
nevoin i
o druire total ca aceasta, printele Dometie a
chemat la odihna cea de veci. Deci, svrind dumnezeiasca Liturghie i dnd tuturor nvtura cea mai de pe urm, pe cnd aducea alimente n spate peste munte nsoit de obte, s-a aezat jos cu ochii ctre cer i i-a dat sufletul n minile lui Hristos. Era Duminic, 6 iulie, 1975. Aa a trit i aa s-a jertfit printele Dometie, duhovnicul moilor din
Munii Apuseni! 8
EPISCOPUL CHESARIE PAUNESCU

al
Dunrii
de Jos
(1888-1975)
a.
Viaa
episcop
Evlaviosul
Chesarie
Punescu,
care
pstorit
Episcopia
Constanei i Dunrii de Jos timp de 29 de ani, a fost una dintre cele mai luminoase figuri de ierarhi romni din a doua jumtate a secolului nostru. Fin de prini credincioi, Toma, nvtor, i lordana - din satul Dobroteti, comuna Amrtii de Sus-Dolj a fost ales i chemat de mic slujeasc Biserica lui Hristos. Dup ce urmeaz seminariile Sfntul NicolaeRmnicu- Vlcea i Central din Bucureti i apoi Facultatea de Teologie, devine liceniat n anul 1911 i i nchin viaa cu totul lui Dumnezeu. Cluzit de Duhul Sfnt, renun la cele trectoare i intr n cinul monahal n anul 1914, fiind tuns n monahism la Episcopia Huilor, pe seama
3
Mnstirii Dobrov. Apoi devine arhimandrit de scaun i venerabil slujitor al Catedralei episcopale din Hui, pn n vara anului 1929. Mrturisesc cei care arhimandritul Chesarie era un clugr l-au cunoscut, precum i ucenicii si,
foarte distins, corect, smerit, iubitor de
rugciune i
nelipsit
de
la slujbele
plecare timpurie, n Telegraful Romn",
nr.
35/36, Sibiu,
1975;
mrturiile
fiilor
si
duhovniceti
corespondena personal
CUVIOI DIN
bisericii.
DOUA JUMTATE
A SECOLULUI XX
665
Respecta cu sfinenie porunca ascultrii, programul slujbelor i i sfaturile duhovnicului su, el nsui fiind un duhovnic iscusit. Slujea cu mult evlavie cele sfinte i avea darul duhovniciei, nct muli veneau la el s-i mrturiseasc pcatele.
rnduiala pravilei de chilie, ca
n anul 1929, arhimandritul Chesarie este numit director
al
Seminarului
Monahal de
ani a crescut
la
Cernica, apoi
a format sute
mnstiri. Timp de peste zece seminariti, de monahi din toate mnstirile rii,
stare
al acestei
dintre care unii au ajuns apoi ierarhi distini, starei, duhovnici
slujitori
al
buni
Ia centrele
eparhiale
prin mnstiri. n anul 1942 este numit director
Seminarului Central din Bucureti. Aici, ca

tineri, viitori
la
Cernica,
formeaz numeroi
preoi
slujitori ai Bisericii lui Hristos,
facndu~i ntru toate

fost ales de
datoria de preot, profesor
pedagog duhovnicesc.
La nceputul anului 1944, arhimandritul Chesarie Punescu a

Sfntul Sinod
al Bisericii
Ortodoxe Romne i hirotonit episcop al Constanei ascultare pe care o duce cu mare demnitate i druire pentru Biserica lui Hristos. Peste un sfert de veac a pstorit bunul pstor turma cea cuvnttoare, a hirotonit sute de preoi, a restaurat i nnoit
apoi
al
Dunrii de
Jos,
zeci
de
biserici,
fcut
vizite
canonice prin orae
parohii de
ar
mngiat multe suflete zdrobite.

Virtuile care au
ncununat cretetul
sufletul
venerabilului
episcop
sfintelor
Chesarie au fost acestea:

slujbe bisericeti,
lipsii,
mult
evlavie
corectitudine la
svrirea
milostenie deosebit
fa
de sraci,
de rani, de elevii
de toi cei n nevoi
i
n
suferine.
rugciunea individual, pentru

srace, pentru oricine
Ultimii doi ani
i
btea
Mult grij duhovniceasc pentru clugri i preoi lipsii, pentru bisericile i i cerea ajutor material sau moral.
episcopul Chesarie a trit la Episcopia
n
ai
vieii sale,
Dunrii de Jos ca un adevrat

la
sihastru,
total retragere,
smerenie, n rugciune, post, milostenie

cele venice.
ateptare cu ndejde a
la
tcere i mutrii sale
ncrcat de
zile
mpodobit cu multe fapte bune,
30 octombrie, 1975,
evlaviosul episcop Chesarie
Punescu i-a
marelui Arhiereu Iisus Hristos, fiind nmormntat alturi de catedral.
b.
1.
Fapte
ia
cuvinte de
al
nvtur
Jos a fost ales de
Episcopul Chesarie
jugul cel bun
pastor
al
Dunrii de
Hristos
Dumnezeu
din
pruncie sa
arhiereu
al lui
mplineasc
al
nalta
misiune de
de
suflete.
Ca iconom
harului
Sfntului
Duh i
ntistttor
acestei sfinte eparhii, blndul episcop se caracteriza ndeosebi
666
printr-o
PATERICUL ROMNESC
duhovniceasc exemplar, prin modestie i desvrit lepdare pmnteti.
via
de cele
2. Dintre celelalte virtui, episcopul Chesarie iubea cel mai mult rugciunea, pe care o fcea dup rnduial clugreasc la chilie, fiind totodat nelipsit de la slujbele bisericii. Apoi postea foarte mult, tiind rugciunea tar post nu ajunge cu uurin la tronul Preasfiniei Treimi.
Vorbea puin, citea mult, ddea sfaturi printeti tuturor cu dragoste i miluia cu bucurie pe fiecare. Purta haine simple i nu cuta laud i cinste de la nimeni. tia s vorbeasc scurt i nelept, tia s mngie pe cei lovii de
necazuri
s rabde
cu
brbie
toate. Astfel
mplinea cu faptele sale cuvintele
Domnului, Care zice: Cuvntul vostru fie dres cu sare (Matei 5, 13), ca i cuvntul rostit de Sfntul Ciprian al Cartaginei: Noi nu vorbim frumos, dar
trim frumos".
3.
Cnd
era chemat la sfiniri de biserici n eparhie,
mergea cu mult
bucurie i-i slta inima vzndu-se^ ntmpinat de mulimea credincioilor cu

flori
cu lumnri aprinse n mini.
Sfnta Liturghie, rostea cuvnt de

alte biserici,
unde era
l
enoriaii
-
invitau
i i pleca Ia ateptat, fr a primi ceva de la nimeni. Iar dac preotul la masa de obte, bunul pstor le mulumea din inim
ce
Dup
svrea
slujba sfinirii, ca
nvtur,
binecuvnta poporul
pentru dragoste
i aduga:
Dumnezeu
s v
binecuvinteze credina, rugciunea
dragostea dumneavoastr,
jertfa.
Vznd
mai
simt hrnit
ndestulat.
Nu
vreau
sv
supr i cu hrana
4.
cea trupeasc!
Preasfiniei Sale ndemna pe credincioi mai nti
n predicile
rmn
Ortodoxe ntemeiate de Hristos, care, de aproape 2.000 de ani conduce poporul nostru pe calea mntuirii. Apoi i nu lipseasc de la ndemna se roage lui Dumnezeu ct mai mult i triasc n iubire slujbele bisericii, s-i creasc copiii n frica Domnului, asculte de pstorii lor duhovniceti i s-i mrturiseasc cu semenii lor, regulat pcatele, pentru a se nvrednici de Sfnta mprtanie.
statornici n staulul Bisericii
Uneori ndemna astfel pe credincioi: - Sfntul Apostol Pavel consider viaa noastr pmnteasc ca o ntrecere i alergare pe stadion, pentru a ctiga cununa biruinei (I Cor. 9, 24-25). Aceast cunun pentru noi este mntuirea sufletului. Ea nu ne vine de
5.
la
sine,
ci
se
dobndete cu truda
premiu nu vine pe nemuncite. Aa cei ce se silesc, aceea o rpesc (Matei l, 12), Ea nu st n vorbe, ci n fapte, sprijinit pe dragoste ctre toi oamenii. Deci i noi trebuie s ne supunem
i cu srguin, cci nici o cunun sau i mpria lui Dumnezeu se ia cu sila i
CUVIOI DIN
Evangheliei
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XX
667
rnduielilor vieii duhovniceti cu bucurie, iar nu suspinnd.
S pzim
duhul
s-1 trim aa cum ne-a nvat bunul nostru Mntuitor, Care i-a dat chiar viaa Sa pentru mntuirea noastr i pentru a ne sluji ca exemplu de
urmat.
6. Alteori
spunea n predicile Preasfiniei Sale:
Dumnezeu ne-a druit ce a fost mai de pre, mntuirea. Deci i noi s-I iubim pe rspundem cu ce avem mai de pre - iubirea curat a sufletului. El este Tatl nostru al Dumnezeu din toat inima i din tot sufletul, pentru
-
i prin El suntem ceea ce suntem. El ne-a chemat la via i ne-a nfrumuseat mai mult dect orice, cnd a sdit n noi chipul slvit i asemnarea Sa i ne-a fcut stpni peste tot ce exist pe pmnt. De iubim i pe semenii notri n aceeai msur n care ne asemenea, se cuvine
tuturor
iubim pe noi nine, cci toi suntem

7.
fii ai
lui
Dumnezeu i
frai ntre noi.
Cu
alt prilej
spunea
fiilor
si duhovniceti:
fi
- Pentru noi nu
parte.
mai poate
nici o
nedumerire, nici o cutare n alt
Drumul vieii noastre este nsemnat de nsui Dumnezeu. El este unul singur i anume Acela care slujete Evanghelia, Biserica i binele, nfrit pentru totdeauna n voina noastr comun. De aceea, ca printe duhovnicesc ndemn, iubiilor, s mergei cu ncredere pe acest drum i al vostru,
niciodat nu vei
8.
rtci Alt dat iari
calea ctre fericire
mntuirea voastr.
spunea:
- Fericirea
Tot
aa i
personal a noastr depinde ntotdeauna de fericirea general. mntuirea noastr depinde totdeauna de raportul dintre noi i
semenii notri, de ct bine le-am fcut, ct dragoste le-am artat.

9. ntr-una din pastorale
nva
pe
fiii
si
sufleteti:
totdeauna ndemn
i nvierea Domnului nostru lisus Hristos rmn pentru i luare aminte de felul cum trebuie s mergem pe crarea vieii, care ne este deschis fiecruia, dup cum voim noi, spre moarte sau spre via. Via este toat fapta bun care tinde spre binele obtesc i spre
-
Moartea
desvrirea noastr cretin. Iar moarte nu este numai aceea cu care se sfrete viaa noastr pmnteasc; ci moarte este i vieuirea n pcate, viaa nici o preocupare folositoare trit n ntunericul necunotinei, viaa duhovniceasc. Cci viaa omeneasc, dac nu are un scop folositor spre care s tinda, un ideal pe care s-I urmreasc zi de zi, chiar cu sacrificii la nevoie, nu are pre. Oricine nu face asemenea nseamn e pom neroditor i i triete moartea nc din via.
fr
10. Pentru creterea copiilor
nva
pe credincioi;
668
PATERICUL ROMANESC
-
De
la
Pruncul lisus
ne ntoarcem
lui
la
pruncii notri. Ei sunt sperana
noastr,
sunt binecuvntarea
Dumnezeu pentru
ntrirea familiei
viitorului lumii. Hristos locuiete n fiecare copil

el.
ne cere
avem grij de
De
aceea, ca familia sfnt, ca pstorii, ca magii

sprijin,
ca cei care i-au fost
Lui de
sa
purtm grij
de copiii notri. Ei au nevoie de dragostea
noastr, a prinilor, de munca
de jertfa noastr, spre
via,
ca sa fie buni cretini
folositori societii, iar
pregti pentru noi sa le servim drept

a-i
exemplu de trire.
MONAHUL VENIAMIN IORGA

Mnstirea Sihstria
(1891-1976)
a.
Viaa
clugr
nevoitor
n
Acest
prile
Brladului.
anul
lucrtor al rugciunii lui isus era de loc din 1924 s-a clugrit n Schitul Muunoaiele -
Vrancea.
nevoit la
Evghenie Dumitrescu de
Sihstria, unde s-a
civa ani a intrat sub povuirea unui mare clugr, anume la metocul ifeti- Vrancea. ntre anii 1957-1966 s-a Schitul Bucium-Iai, iar ultimii zece ani a trit n obtea Mnstirii
Dup
i svrit.
cuvinte de
b.
Fapte
nvtur
1. Spunea printele Veniamin c, dup ndreptarea calendarului, s-a rzvrtit n sufletul sau i, clcnd porunca ascultrii, s-a fcut sihastru n Munii Vrancei. Trei ani s-a ostenit acolo singur, dar nu avea pace duhovniceasc pentru se desprise de Biseric. Atunci a venit la printele Evghenie i 1-a ntrebat: - Ce s fac, printe, sunt tulburat? - Dac vrei s te mntuieti, i-a rspuns btrnul, intr din nou sub ascultarea Bisericii i a unui stare; altfel, i pierzi sufletul, cci eti nelat de
vrjmaul.
-
primeti n obtea sfiniei

n
tale?
Vin, printe,
Dar de
crua
ascultrii.
avea mai multe ispite dect n pustie.

altuia. suflet.
C
i
Numai
vii
s
la
iei
aminte,
aici
la
poi
voia
de
voia sfiniei tale

afla
vei face ascultare n
tcere
rugciune, vei
mult
linite n
CUVTOI DIN
2.

i
cu paza minii, a ajuns
669
mplinind printele Veniamin cu sfinenie porunca ascultrii
ostenindu-se cu postul, cu rugciunea
i mult clugr sporit

le
plin de frica lui
Dumnezeu. Ca
se ruga nencetat
toate
fcea cu
binecuvntare.
3.
Odat
a zis
ctre unul din prini:
Dac
Dac
ne-ar judeca
s-ar mntui. 4.
C rzboiul
Dumnezeu dup
gndurilor nu ne
gnduri, cred
c
la
aproape nimeni nu
slbete
pn
moarte.
1-a ntrebat un alt printe: nu svrim pcatul cu fapta, oare vom dobndi mil n ceasul judecii? Iar btrnul La rspuns: - Mintea este totul, printe. Aici se rzboiul. De rzboiul minii
Alt dat
depinde mntuirea sau osnda noastr.
diavolii nici o
clip nu ne slbesc.
Dac
ne
nu reuesc
s
este
ne biruiasc cu fapta, atunci ne lupt prin gnduri
imaginaii.
Mare
rugm
5.
nencetat. O,
rzboiul minii! Mai ales la clugri. De aceea trebuie ne scape Dumnezeu de osnda cea de veci! ndat
a nceput a plnge.
Apoi iari
a zis:
oameni i aleag pe sfini. lupt i pe mine mereu. dac nu ne-ar lupta, nu ne-am ncununa. slbesc, ncep Vrea trag de partea lui. Iar eu, cnd vd strig din lsa? Maica Domnului, care ai adncul inimii: Iisuse preadulce, nu nscut pe Soarele Hristos, nu lsa!" Apoi btrnul din nou ncepu a
- Diavolul este
acum ngduit
lupte pe
sm
M
c
plnge.
6.
zis
odat ctre unul

fii
din prini:
Mare
lucru este clugria!

ai
S dm slav mpratului
veniciei.
tot
ne-au fcut
luminii
ai
i mprtesei
Ei,
c
s
acesta este scopul nostru,
dobndim pe Domnul. Aceasta este mare dar este fericirea cea de veci!
7.
ce dorim pe
pmnt.
prinilor, ce
Zicea
- Cincizeci de ani
iari printele Veniamin: m-am luptat cu gndurile mele i m-am
Pentru aceasta
biruit
de
ele!
ntreb, oare voi
vedea eu faa
lui
Hristos? Oare voi dobndi
ngeri buni n ceasul
morii? Oare voi ctiga atunci pe dulcele Iisus?

cuget
trebuie
8.
s dau rspuns de fiecare

Odat La
Ce
folos
ntrebat
cuvnt.
un
frate:
te
- Printe Veniamin,
-
cum
simi
n chilie? Iar
btrnul
i-a
am
linite n chilie,
gndurilor nu ne slbete,
pn
ce ne
dac am tulburare vom muta din cortul
n cap!
acesta.
rspuns: rzboiul
670
9.
PATERICUL ROMNESC
Alt dat
zicea btrnul:
coliba Sfntului Ioan Colibaul dect chilia mea.
-
m amgesc
c
Mai de pre era
C ea
C
de gnduri, de mncare i de somn. De aceea zic Sfinii Prim: somnul mult este icoana morii". Ne trebuie mult smerenie, printe. dac cel dinuntru nu este clugr, toate sunt n zadar!
10. ntr-o zi 1-a ntrebat
un
frate:
- Printe Veniamin, mai ai rude acas? - De cnd am venit slujesc lui Hristos, a rspuns btrnul, n-am mai
fost prin sat, nici
n-am
scris cuiva, ci
pe toate le-am lsat pentru mila Lui cea

lui.
mare.
s-a folosit fratele de
nevoina
iari: Printe Veniamin, d-ne cuvnt de folos. - Ei, prinilor, a rspuns el, mare dar este clugria! slvim pe Hristos mpratul i pe Maica Luminii, alt ndejde nu avem. ne pzim mintea curat i ne izbveasc Dumnezeu de desfrnare. acesta este cel mai greu rzboi al clugrului. Iar pentru gnduri s ne pocim cu lacrimi ntotdeauna.
11. I-au zis fraii
-
c
s
S S
12.
n anul
1966, dorind
se
retrag
la
la linite,
nu-i
ddea
stareul
binecuvntare.
- Printe Veniamin, zicea

noi pentru
el,
rmi
Bucium, c, iat,
am fcut
chilii
clugri. - Printe stare, acestea sunt pentru generaiile
viitoare. Iar mie,
dai-mi
Mnstirea Sihstria, c acolo vreau s mor! 13. Odat i-a cerut stareul cuvnt de folos, iar btrnul a rspuns: conduci mnstirea cum te va lumina Dumnezeu, dar s ai mult dragoste i rbdare.
voie la
14. Uneori zicea cu lacrimi
- Mntuirea, frate, mntuirea s-o 15.
ctre ucenicul su: ctigm! Oare puin lucru
este aceasta?
Acelai ucenic
i-a cerut
- Frate,
sa primeti,
caut pe
altul
odat cuvnt de folos. Iar btrnul i-a zis: mai nvat s-i dea cuvnt de folos. Iar dac vrei
pzete
ai
aceste trei lucruri:
s nu
te
mprieteneti cu femei,
s nu
bei vin
i s 16. De
smerenie adnc.
ziua Sfntului Gheorghe, stareul a servit pe
prini cu pine i
Hristos, iar noi
l
vin. Iar printele
Veniamin,
cu plcinte!
vznd
aceasta, a zis, suspinnd:
- Astzi Sfntul Mucenic a fost tras pe
roat pentru
serbm
17. -
cu vin
Un
duhovnic
1-a ntrebat
pe btrnul:
De
cte ori te
mprteti, printe Veniamin?
CUVIOI DIN
O dat pe luna mnnc o data pe zi^
-

citesc la Psaltire
671
m mprtesc,
sptmna
cci aa obinuiesc. Trei sptmni
iau parte la toate slujbele, a patra
zic
rugciunea
vinerea. Iar
lui Iisus.
In
nu
mnnc
nimic miercurea
i
cel
smbta primesc cu mare bucurie pe

ndat ochii btrnului s-au umplut de
Hristos,
lacrimi.
mrgritarul
nepreuit.
18. ntr-o zi, un printe i-a dat un pahar cu must din miere de albine. Iar btrnul, gustnd puin i mulumind, a zis: - Nu vreau beau mai mult, c-mi obosesc mintea i pe urm ncep
gndurile rele.
19.
Spun prinii despre dnsul
c veneau uneori clugri

i
se
i-i cereau binecuvntare. Iar btrnul, plin de bucurie
i chiar mireni cu ochii n lacrimi,
rspundea:
Dumnezeu i
tot
mele cele de pe urm: ne arunce pe toi n raiul desftrii neamul ce ne aparine!

- Acestea sunt zisele
S
i
milostiveasc bunul n venicele bunti cu
20. ntr-o
-
zi,
printele Veniamin se ruga afar culcat pe pern,

zis:
era
bolnav. Apoi, plngnd cu braele ntinse spre cer, a
bun!
C vrjmaul m biruiete cu gndul

c
Alt dat Lau
ntrebat prinii:
Doamne, aproape 60 de
ani
am
clugrie i nc nu am pus nceput

slavei dearte,
21. In alt zi 1-a ntrebat ucenicul: - Printe Veniamin, eti bolnav n-ai venit azi la biseric? - Eu sunt ntotdeauna n biseric! a rspuns btrnul.
22.
-
mai simi, printe Veniamin? Iar el a zis: - Suflet mort n trup viu! Trupul acesta nu vrea s se lase strbtut condus de minte. i dac i mai dai mncare mult i vin, te ucide cu totul.
23. L-a ntrebat duhovnicul ntr-o zi: - Printe Veniamin, de ci ani n-ai mai
Cum te
but
vin?
De
treizeci
patru de ani.
- Pentru
c te-ai
l
mprtit
iau.
astzi, bea acest pahar cu vin.
rspuns
btrnul:
-
De
ascultare
Dar dac
m
c
sileti
mai beau unul, nu mai fac
ascultare.
24. Printele Veniamin avea
mare evlavie ctre Maica Domnului, pe care
luda
-
ziua
noaptea. Uneori zicea ctre prini:
fie Maica ne-a dat pe Maica Sa O, buntate a mpratului, noastr! mprteas, Stpn, Doamn, prea scump i prea dulce. O,
Mam
buntate a mpratului Hristos!
672
25.
PATERICUL ROMANESC
Un printe i-a cerut cuvnt de folos. Iar btrnul a zis: - S mulumeti Maicii Domnului care a fcut cu noi negrit mil. ne-a scos din lume i ne-a adus n sfnta mnstire!
26.
Acelai printe 1-a ntrebat: Ce este mai de nevoie cretinului spre
a se
mntui? Iar btrnul a
rspuns:
-
Dac nu
avem smerenie nu ne putem mntui!
27. ntr-o zi 1-a ntrebat unul din prini:

-
M
S
cunoti, printe Veniamin?

te
cunoasc Dumnezeu! a rspuns el. - Roag-te pentru mine, printe Veniamin.

- Du-te la altul
mai vrednic, a
zis
btrnul cu glas smerit.

la
28.
Cu dou
zile nainte
de obtescul sfrit, a venit
printele Veniamin
un doctor i
i-a zis:
- Sunt doctor. Cu ce i-a putea fi de folos? Iar btrnul i-a rspuns: - Da, eti doctor. Dar eu duc la Doctorul Cel de sus, care vindec
trupul
sufletul.
29. Fiind aproape de ceasul cel mai de pe urm, a zis ctre toi: - Durerile morii m-au nconjurat (Ps. 17, 5). Apoi a adugat:
duc!
Mine
m
zi
Mine
duc!
Dup
sale
i-a dat
sufletul cu
pace n minile Domnului, avnd pe buzele
rugciunea
lui Iisus.
PROTOSINGHELUL IOACHIM SPTARII Mnstirea Neam

(1896-1976)
Printele loachim a fost un duhovnic
din ultimele decenii. Era din
vestit n
obtea Mnstirii
Neam
comuna Beiceti-Iai.
n anul 1921 a intrat n
viaa monahal, deprinznd buna nevoin

duhovnici din lavr.
ascultarea de la cei
mai alei
de darul preoiei, a ajuns egumen la Schitul duhovnic renumit pentru clugri i mireni. Cci poposeau la schit numeroi steni i sraci din Pipirig, unii pentru slujb i alii pentru
trziu, nvrednicindu-se
Mai
Pocrov
milostenie. Iar printele loachim sttea cu

naintea
tuturor,
al
mngind,
spovedind
faa senin i cu inima deschis osptnd pe fiecare. El era un
duhovnic
blndeii. Prin aceasta ctiga multe suflete pentru
mpria
lui
CUVIOI DIN
Dumnezeu.
paraclis
DOUA JUMTATE
lui
SECOLULUI XX
673
Dup
ce a cobort de la Pocrov n lavr, a continuat aceeai
ascultare de preot
duhovnic. Chilia
din lavra mnstirii era
un adevrat
i cas de oaspei pentru credincioi. Cci era cunoscut i cutat de mult lume de la munte i de la es, din Bucovina i ara de Jos. Toi tiau
se foloseau de cuvintele lui
buntatea btrnului,
chiliei sale.
i bteau
cu ncredere n
ua
Cincizeci de ani a
bisericii
slujit
printele loachim Sfnta Liturghie la altarul

cele
sfinte
din
Mnstirea Neam, svrind

tot
cu
mult rvn i
dragoste.
i
i
atia ani a dezlegat sufletele oamenilor de legtura pcatelor,

fii
povauind
mergea
la
crescnd muli
duhovniceti.
1976, pe cnd
Deci,
Miercuri, n
sptmna
Sfintelor Patimi, anul mntuirii
biseric, printele loachim s-a simit chemat la Hristos.
nsemnndu-se cu Sfnta Cruce, n clipa aceea i-a dat Domnului. s-a svrit un mare duhovnic al Mnstirii
sufletul n minile
Aa
Neam.
ARHIMANDRITUL HRISOSTOM POSTOLACHE

Schitul
Bucium-Iai
(1884-1979)
Cuviosul arhimandrit Hrisostom Postolache era din comuna Probota-Iai.
1908 ajunge vieuitor n Schitul Prodromul din Muntele Athos, primind tunderea monahal de la arhimandritul Antipa Dinescu, egumenul schitului. Apoi, sporind n lucrarea faptelor bune,
s-a nvrednicit
Povuit de
darul Duhului Sfnt, n anul
de harul preoiei,
svrind cu
evlavie cele sfinte n
obtea
romneasc din grdina Maicii Domnului i rugndu-se ziua i noaptea pentru toat lumea. Era nc foarte iubitor de linite, ntrecnd pe muli cu blndeea
ascultarea
lui
cercetnd adesea pe sihastrii de sub vrful Atonului.
1919-1921, arhimandritul Hrisostom a fost egumen al Schitului Romnesc Prodromul, adunnd n jurul sau o obte de 80 de clugri din toate colurile rii. era ntre ei ca o lumnare aprins i ca o mama cu muli fii, mngind pe fiecare i povuindu-i ctre Hristos,
ntre anii
n anul
1921 revine n ara, ca preot slujitor
la
Schitul
Darvari din
Bucureti,
ani.
iar n anul
1937 este numit egumen
la Schitul
ascultare pe care o duce cu
mult
demnitate
Bucium de lng Iai, aezare duhovniceasc 42 de

timp de 60 de
ani,
Clugr mbuntit,
fii
slujitor neobosit al Sfintei Biserici
duhovnic cu muli
dritului
sufleteti, chip luminat, suflet blnd
stare venerabil,
renumit n toata ara, iat cteva din nsuirile duhovniceti ale Arhiman-
Hrisostom Postolache.
674
PATERICUL ROMNESC
Ca egumen
al
Schitului Bucium, el a adunat n jurul
ucenici,
deprinzndu-i mai ales smerenia i ascultarea zilnic dumnezeiasca Liturghie, Datorit acestui cuvios egumen, la Schitul Bucium s-a meninut netirbit tipicul slujbelor ca la Muntele Athos. n vara anului 1979, simindu-se chemat de Hristos la ceretile lcauri, a chemat ucenicii la el i le-a spus: - Prinilor, a zis btrnul, silii-v toat viaa slujii Biserica, cci are
su pn la i svrind
20 de
nevoie de sfiniile voastre.

ascultarea este
S
zice
facei ascultare, orice vi s-ar porunci.
via,
iar neascultarea
moarte lucreaz. Mai ales cnd
este
porunc. Cci ai
auzit ce
Proorocul David: Iar pe cei ce lucreaz
ndrtnicii, duce-i-va
Domnul
cu cei ce lucreaz
frdelege
lui
(Ps.
124, 5).
fiind n
Apoi, srutndu-i pe toi, i-a dat sufletul n minile
Dumnezeu,
vrst de 95 de
ani.
n vara anului 1979,
dup
de
el
este dus de ucenici la spitalul din Iai. Fiind noapte
42 de ani de streie, btrnul se mbolnvete i aipind pe un scaun, a
trei brbai sfini, mbrcai n veminte artnd spre btrnul bolnav, a ntrebat pe altul mai mare dintre ei: Ce porunceti cu btrnul?" Spune-i printelui se pregteasc. cheme pe printele Cleopa, duhovnicul lui, s Hrisostom se spovedeasc i s se mprteasc. Acum eu duc i cnd voi
vzut
se
apropiau
strlucitoare.
Unul
dintre ei,
ntoarce,
s fie s
gata,
cci
a plecat dintre cei trei, iar
curnd voi veni s-1 iau!" Apoi, ndat, acel btrnul s-a deteptat.
lui,
sfnt
Chemnd pe
schit
ucenicul
i-a
poruncit ca atunci, noaptea, sa-1
duc
la
trimit o
main
la
Mnstirea
Ilie,
Sihstria s-i
aduc
duhovnicul
la
pentru spovedanie
Schitul
pentru ultima binecuvntare. n zorii zilei a sosit

1-a
Bucium arhimandritul Cleopa

1-a
spovedit pe btrnul stare

lui Hristos,
altul,
Hrisostom,
mprtit
pentru ultima
dat cu Trupul i Sngele
s-au sftuit mult duhovnicete, s-au s-au desprit.
mbriat
i, srutndu-se unul cu
Dup
stare,
opt zile de la acel vis, exact la aceeai
or,
venerabilul
blndul
arhimandritul Hrisostom Postolache, i-a dat sufletul n minile lui
Hristos, fiind plns de toi ucenicii
fiii
afl sub un brad, lng
altarul bisericii n care a slujit lui
si duhovniceti. Mormntul su se Dumnezeu zi i
noapte, timp de peste cincizeci de ani.
Apoi, srutndu-i pe toi, i-a dat sufletul n minile lui Dumnezeu, fiind vrst de 95 de ani. Doamne, odihnete cu drepii sufletul Printelui nostru, Arhimandritul
Hrisostom!
CUVIO DIN
DOUA JUMTATE
A SECOLULUI XX
675
SCHIMONAHIA ACACHIA MAIOR Mnstirea Eleon-Ierusalim

(1890-1980)
a.
Viaa
Schimonahia Acachia s-a nscut n Sighioara i a intrat de tnra n obtea Mnstirii igneti mpreun cu sora sa, Filonida, unde a primit tunderea monahal. n anul 1932 a fost trimis mpreun cu alt maic la Cminul Romnesc din Ierusalim, ca vieuitoare.
Dup
ani, n
civa
ani
fost
trimis
la
Schitul
Boteztorul de
la Iordan, care s-a nfiinat n anii
romnesc Sfntul loan 1936-1937 de Ieromonahul
Luca, cu metania din
Mnstirea
Secu, Acolo s-a nevoit maica Acachia
nencetat rugciune, n smerenie, ascultare
lacrimi, ca
muli ucenic a
Sfntului loan Iacob, care a fost

ntre anii
egumen
n
la schitul
romnesc de
de
la Iordan,
1947-1952.
s-a
La btrnee
nchinoviat
Mnstirea Eleon
pe
Muntele
Mslinilor, unde s-a nevoit
pn
la
sfritul vieii.
b.
1.
Fapte
cuvinte de
nvtur
i
i-a cerut
Unui clugr, care era
n pelerinaj
cuvnt de folos,
i-a
spus: -
S-i
faci pravila
clugreasc,
se simte n
rabzi n
mnstire
toate
s
ar,
fii
via
asculttor.
2. Fiind
ntrebat
cum
Mnstirea
Eleon, departe de
ea a
rspuns:
- n
Sfinii
este
strini are doua cununi! Una cununa ostenelilor clugreti, pe care le face n via; iar a doua este cea este strin". pe care i-o pregtesc cei din jurul lui, prin defimri i dispre
mpac aa ca Mnstirea Eleon Prini? Clugrul care triete printre
printre strini.
tii
ce spun
Aa ptimim i noi aici!

3.
Apoi Maica Acachia a adugat:
De vom
crede cu trie n
spre Hristos Cel
nlat
la cer,
Dumnezeu i vom privi cu ochii sufletului avem ndejde c nu va pieri lumea i ara
noastr!
676
PATERICUL ROMNESC
PROTOSINGHELUL TEODUL VARZ Mnstirea Agapia

(1899-1981)
Acest mare duhovnic
din
preot slujitor din
prini smerii i
iubitori de Hristos, n
Mnstirea Agapia s-a nscut comuna Meeni-Orhei. De mic
iubea biserica, sfintele slujbe, cntrile de la stran

n casa
i viaa duhovniceasc.
n anul 1918, ncepnd persecuia ateist n Rusia, printele Teodul, fiind
printeasc i ajungnd la Odesa, a vzut cu ochii cum ateii ucideau obtea unei mnstiri de maici din apropiere, aruncndu-le cte una din cafas pe marmura bisericii. Adnc micat de aceasta, s-a stabilit la Iai, unde a fcut coala de cntrei bisericeti. Apoi, fcnd armata, a fost clugrit de episcopul
Teodosie Atanasiu
ajuns
cntre i diacon
ani.
la
Catedrala Episcopiei
moartea episcopului su, slujete ca diacon nc 10 ani la Mitropolia Moldovei, iar n vara anului 1939 este hirotonit preot i apoi numit duhovnic Ia Mnstirea Agapia, care n acea vreme avea o obte de 400 de maici. Aici s-a nevoit peste 40 de ani ca preot slujitor i duhovnic iscusit al
Romanului, unde se nevoiete 10
Dup
acestei vestite
mnstiri. Rvna
sa pentru Hristos
pentru sfintele slujbe,
i mngietor, ca i buntatea miestria cu care cnta n biseric, l-au fcut pe printele Teodul cel mai cutat duhovnic i povuitor sufletesc, att pentru maici, ct i pentru credincioi, avnd muli fii sufleteti. Prin anul 1946, Protosinghelul Teodul voia s intre n obtea Mnstirii Sihstria, povuit pe atunci de Arhimandritul Cleopa Ilie. Astfel, trecnd odat peste munte spre Sihstria, a ntlnit, cu voia lui Dumnezeu, un episcop sfnt, care i-a ieit n cale, i-a spus pe nume i i-a povestit pe scurt viaa sa, l cheam Ioan i a fost episcop vorbindu-i n limba rus. Apoi i-a spus vicar la Mitropolia Kievului i, fiind izgonit de atei, a venit n Romnia, stabilindu-se ca frate nceptor n Schitul Crasna-Gorj. Apoi i-a spus cele ce le avea n cuget, adic s nu se duc la Sihstria, ci s rmn duhovnic pn i
milostenia sa
fa
de toi, cuvntul sau blnd
la sfritul vieii n
Mnstirea
Agapia,
acolo este mntuirea sfiniei sale!"
Adnc micat de sfinenia
Munii
sfat
Sihlei,
acestui episcop sihastru, tinuit pe atunci n Cuviosul Teodul venea adeseori peste munte la Sihstria pentru spovedanie. Iat ce mare misiune duhovniceasc a ndeplinit
Protosinghelul Teodul n
Mnstirea
Agapia, fiind singurul printe care s-a
CUVIOI DIN
nvrednicit
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XX
677
s ne
s-a nevoit n
descopere cteva momente din viaa unui episcop ara noastr peste 30 de ani.
sfnt, care
n ultimii ani, printele Teodul se
nevoiaa
chilie,
fiind bolnav. Iar n
toamna anului 1981,

minile
dup
primirea Preacuratelor Taine, i-a dat sufletul n
lui Hristos, fiind
plns de toat
obtea Mnstirii Agapia.
SCHIMONAHIA PELAGHIA AMILCAR Mnstirea Vratec

(1885-1981)
Cuvioasa schimonahie Pelaghia era
fiica preotului Vasile
Amilcar, din
mic o bun educaie duhovniceasc, a rnduit de Dumnezeu intre n nevoina monahal la Mnstirea Vratec, chiar de la vrsta de 5 ani, cum era obiceiul n acea vreme. Maica ei duhovniceasc, Meropia Vasian, a crescut-o n mare fric de Dumnezeu, a dat-o la coal i a deprins-o lucrarea tuturor faptelor bune, fcnd-o mireas smerit a lui Hristos. La vrsta de 18 ani, a primit tunderea monahal, lund marele i ngerescul chip al schimniciei, prin vestitul Ieroschimonah Ioanichie Moroi, egumenul Mnstirii Sihstria, care i era duhovnic.
Humuleti-Trgu Neam. Primind de
fost
Fiind foarte asculttoare, muli ani a fost eclesiarh mare, ngrijind cu toat evlavia de casa Domnului. Venea cea dinti la biseric, avea grij de buna rnduial a sfintelor slujbe, pstra cu sfinenie vemintele, curenia i tipicul bisericii i se ntorcea la chilie cea mai de pe urm. Niciodat nu lipsea de la sfintele slujbe, afar de mare nevoie. Iar la chilie i fcea zilnic canonul de schimnic, adic 600 de metanii i 1.200 de nchinciuni, citea la Psaltire, postea dup rnduial i slvea nencetat pe Dumnezeu prin rugciunea inimii. Chipul ei senin odihnea pe toi, cci purta
n
inim pacea Duhului

Pentru viaa
ei
Sfnt
bucuria mntuirii.
a fost
duhovniceasc,
stare
a
Mnstirii Vratec
ntre
mai mari mnstiri de clugrie din Romnia, care numra pe atunci peste 500 de maici i surori. Din anul 1954 pn n anul 1972, a fost pentru a doua oara stare i duhovniceasc a acestei sfinte mnstiri, crescnd i povauind sufletete pentru Hristos peste o mie de clugrie. Dar, ntre anii 1959-1961, cnd au fost scoi din mnstiri cteva mii de clugri tineri, ca urmare a decretului ateist de atunci, schimonahia Pelaghia, starea mnstirii, cu greu a
anii
1942-1946,
devenind
povuitoare
celei
mam
678
PATERICUL ROMNESC
reuit
se
din sfintele
mngie i aline ntristarea fiicelor sale duhovniceti, izgonite lcauri, ns, cu mila Domnului, dup civa ani, toate s-au ntors
la chiliile lor.
Ajungnd la vrsta de 87 de ani, schimonahia Pelaghia sa retras din streie i, nmulind rugciunea i nevoina de zi i de noapte, i-a petrecut
ultimii ani n
la cele cereti.
adnca smerenie, osteneal
lacrimi, cugetnd ziua
noaptea
Simindu-i aproape obtescul

sufleteti,
s-a
sfrit,
i-a cerat
a
iertare
de
la fiicele sale
mrturisit
din
copilrie,
sufletul
primit
Preacuratele
Taine
i,
srutndu-le pe toate,
Mntuitorul lumii.
i-a dat
cu pace n minile
lui
Hristos,
ARHIMANDRITUL GHERONTIE GHENOIU

Catedrala Patriarhal-Bucureti (1910-1984)
a.
Viaa
Cuviosul Arhimandrit Gherontie, duhovnicul Catedralei Patriarhale din Bucureti s-a nscut la 21 iulie, 1910, n comuna Goleti- Arge. Rmnnd de mic orfan de mam, a fost chemat de Hristos la viaja monahal. Astfel, n anul 1928 a intrat n obtea Mnstirii Frsinei, sub povuirea unui duhovnic Apoi a plecat la Schitul Lainici, judeul Gorj, mpreun cu iscusit. Ieromonahul Visarion Toia i ali civa frai, pentru redeschiderea acestui
schit, care era
prsit de aproape 30 de
ani.
termin Seminarul Monahal de la Mnstirea Cernica, urmeaz Facultatea de Teologie, pe care o termin n 1943, avnd ca tez de licen
ce
lucrarea Disciplina interioar sau formarea omului duhovnicesc".
Dup
A
fost hirotonit
preot n anul
1941, iar ntre anii
1954-1958
a fost
director la seminariile teologice din Bucureti
Curtea de Arge. ncepnd
din anul 1950

slujitor
pn

al
Arhimandritul Gherontie a fost preot
duhovnic
Catedralei Patriarhale din Bucureti, fiind cel
mai cutat
printe sufletesc de ctre credincioi. ntre anii 1980-1984, a contribuit personal la restaurarea i nnoirea duhovniceasc a Schitului Sfntul Nicolae Sitaru, Ilfov.
primvara
anului
1984
sufletul
el,
n minile
nmormntat duhovniceti.
la Schitul Sitaru, nnoit
de
fiind
Domnului i este plns de numeroii si fii
CUVOI DIN
b.
1.
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XX
679
Fapte
Una
cuvinte de
Zilnic
nvtur
mergea pe
la
din cele mai mari fapte bune ale printelui Gherontie era iubirea
de aproapele
milostenia.
bolnavi din Capital, unde spovedea,
fcea
Sfntul
i la credincioii Maslu i mprtea pe cei

spitale
la
din suferin. Apoi
mprea
bani
la
sraci
i chema
i
mas
n chilia sa,
preoi,
clugri i
diferii credincioi, pe care
slujea personal.
Alt dat
trimitea ajutoare la biserici

2.
srace
la cei
nevoiai.
Odat povestea ucenicilor despre mnstirea sa de metanie: Mnstirea Frsinei a fost ntemeiat n anul 1863 de Sfntul
avnd rnduial de slujbe ca
Calinic,
pe
atunci episcop la Rmnicu-Vlcea,
la Sfntul
Munte, de unde a fost adus

obte. Fiecare frate
binecuvntare
primul stare. Aici toate ascultrile erau de
i printe
tria sub ascultare

cauza aceasta era
nimeni nu fcea ceva

linite
fr
lui
i porunc. Din
mult
armonie n
obte. La ascultare fiecare pstra tcerea

Iisus.
se ruga n
gnd cu rugciunea
Cnd mai muli din obte cltoreau mpreun, unul

tare,
dintre ei rostea cu
voce
pe de
rost, psalmi, acatiste, paraclisul

le
Maicii Domnului, Pavecerci
nia i alte rugciuni. Distanele nu mers cale de o Pavecerni".

3.
socoteau n kilometri,
spuneau
au
Despre spovedania din mnstire spunea: Toat obtea mnstirii era datoare s se mrturiseasc o dat pe sptmn, vinerea. La fel i Sfnta mprtanie se ddea sptmnal la schimnici, btrni i bolnavi; iar ceilali se mprteau cu Sfintele Taine la dou-trei sptmni, cum le rnduia duhovnicul. Cel mai vestit duhovnic din
-
vremea aceea
4.
la
Frsinei era Ieroschimonahul Silvestru Florescu.

sfintele slujbe zicea:
Iari
La ora
despre
1
noaptea suna clopotul de deteptare. Timp de o or, fiecare i
fcea canonul la chilie, dup rnduiaa Muntelui Athos. ntre orele 2 i 5 dimineaa se fceau Miezonoptica i Utrenia, la care lua parte obligatoriu ntreaga obte, n frunte cu stareul mnstirii. Apoi se odihneau dou ore la chilii, iar dimineaa, ntre 7 i 9,30, se fceau acatistul, ceasurile i Sfnta Liturghie. Vecernia se fcea la ora 16, iar dup masa de sear se citea n biseric Pavecernia mic cu bogorodicina glasului de rnd, la care lua parte toat obtea. La ieire, fraii luau binecuvntare de la printele stare i mergeau la chilii se odihneasc.
Spunea iari despre naintaii si: - Mi-amintesc de monahul Pimen, cu care fceam ascultare. El ptea vacile, avea faa luminat, vesel i mereu rostea rugciunea lui Iisus. Printele
5.
680
PATERICUL ROMANESC
,
Climent, schimnic
era foarte
tcut
se
ruga mult. Monahul
toat ziua
la
grdin i mbrbta
pe frai
cele duhovniceti,
Monahul Nicanor era
Lazr se ostenea aib rbdare i sa se nevoiasc n brutar i tipicar. El mnca numai o
dat
n zi
citea zilnic din Psaltire,
pe care o purta n
n
rmsese dect cotorul, dar o tia pe de rost. sporit, ptea caprele mnstirii pe munte i purta
cu care se ruga.
6.
Din ea nu mai Schimonahul Trifon, un clugr

san.
mn zi i
noapte metaniile
zis
iari
despre legmntul Sfntului Calinic:
- Pentru
c nu
intr femei n
Mnstirea
Frsinei, clugrii au un mare
cci sunt scutii de multe primejdii i ispite ale desfrnrii, cci prin femei se fac multe sminteli prin mnstiri. Alt folos mare este linitea duhovniceasc ce domnete n mnstire, nstrinarea de lume i
folos duhovnicesc,
cugetarea la cele dumnezeieti, mai ales n

noapte.
7. Iar despre Schitul Lainici spunea:
chilii
la sfintele slujbe
de
zi
- Cel mai mare duhovnic

Ionescu, care era
stare
al
schitului a fost Cuviosul Irodion

la Cernica. El
la
duhovnicul Sfntului Calinic de
avea o
via
la
sfnt
pustiu
8.
se
numea de credincioi luceafrul de
Lainici".
S-a mutat
Hristos n anul 1900
a profeit nainte
de moarte
Schitul Lainici va
rmne
muli
ani.
Aceast profeie
a lui s-a mplinit ntocmai.
Apoi a
spus;
Dup
primul rzboi mondial, credincioii de pe Valea Jiului au observat

lui.
oarecare semne dumnezeieti la mormntul

ntreg,
Cnd
l-au dezgropat, l-au aflat
neputred
cu
bun mireasm.
Era prin anul
1935.
Dar episcopul
Vartolomeu Stnescu de la Rmnicu-Vlcea nu le-a dat binecuvntare s-i scoat moatele din mormnt. i astzi la mormntul lui arde zi i noapte o candel, iar credincioii i aprind lumnri i se roag.
9.
Alt dat
zicea despre pcate:
- Cel dinti
pcat de moarte cu
lipsei
care ne
luptm
este
mndria
apoi
netiina, din cauza
de
cunotin duhovniceasc. Din

toate.
aceste
dou
copii
pcate
se nasc celelalte: beia, desfrul,
lcomia, divorul, uciderea de
minciuna, care Ie
mbrac pe
10. Pe un preot 1-a povuit: - Beia, desfrul, divorul
uciderea de prunci, se pot combate prin

n
biserici,
al
predici
bune,
rostite
de preoi
cu
orice
ocazii.
spovedanie, rugciune,
sfinte.
exemplul personal
preotului
citirea
Apoi prin crilor
CUVIOI DIN
11.
DOUA JUMTATE
A SECOLULUI XX
681
Despre lupta cu ereziile i sectele de tot felul a zis: nti este buna comportare a pstorilor de suflete. Apoi slujbele frumoase fcute cu evlavie, milostenia la sraci i vduve, predica vie de bun
-
Mai
calitate, catehizarea
credincioilor, religia n toate colile, inclusiv n faculti,

la domiciliu,
deasa spovedanie, vizitarea credincioilor

ortodoxe, sfnta rugciune
12.
cunoaterea credinei
altele,
Apoi a adugat:
i astzi, un rol aprarea credinei ortodoxe. Unitatea naional, ca i unitatea credinei, le-au fcut i le-au aparat, prin ierarhi, preoi, clugri i credincioi. Catolicii, ca s poat ocupa Transilvania i trag pe ortodoci la uniaie, au distrus cu tunurile toate mnstirile i schiturile, cci mnstirile i clugrii menineau unitatea i Ortodoxia peste Carpai i i ntreau pe credincioi.
- Sfintele
mnstiri au
avut ntotdeauna, n trecut, ca
nsemnat n viaa poporului romn
13.
Alt dat
a zis:
Cea mai mare fapt
bun
pentru mntuirea noastr, a tuturor, este
milostenia. Mila
fa
de semenii notri este cea mai necesar
fapt
jertf.
bun
De
pentru mntuirea noastr.
aici
vedem
c mila este mai mare i dect rugciunea,

uurin,
zice
Domnul:
i mai preioas Mil voiesc, iar nu

cci
este fiica
dragostei, iar dragostea este nsui

toate faptele
lui.
bune cu
Dumnezeu. Cretinul milostiv svrete Dumnezeul dragostei se odihnete n inima
14. Despre preoie a spus:

-
Preoia
este lucru nfricotor.
Ea
se
cuvenea ngerilor, ns Dumnezeu a
ncredinat-o oamenilor.
ngerii sunt
Puterea preotului este mai mare dect a ngerilor,

n slujba oamenilor,
pui de Dumnezeu
iat
Maica Domnului
puterile cereti.
Sfntul Ioan Boteztorul, au ajuns
oamenii, precum mai presus dect toate
15. Ucenicilor lui le-a lsat acest din
S respectai cu sfinenie voturile monahale,

i
dragoste
urm
cuvnt:
blndee
fa
de Dumnezeu,
fa
de sfini
mbrcndu-le n smerenie, i fa de oameni.
respectai, sa mplinii
noastre Biserici.
i s nvai i pe alii nvturile de credin ale Sfintei Clugrii, preoii i credincioii s fie pentru toi exemple
vrednice de urmat!
682
PATERICUL ROMNESC
SCHIMONHUL MARCU DANCILA

Mnstirea Putna
(1900-1986)
Cuviosul Marcu a fost un mare
loc din
clugr
isihast al zilelor noastre.
judeul Botoani. Prinii si, Gheorghe
cretere duhovniceasc.
cadrul ei peste 20 de ani.
Intre anii
Dup
ce
termin
liceul,
Era de Catinca, i-au dat o aleas face armata i slujete n

la
1944-1948, din motive binecuvntate, se retrage
linite ntr-o
ncpere de tain din Bucureti, unde se nevoiete n post i rugciune i dobndete dumnezeiasca rugciune a minii i a inimii, ajungnd la o nalt msur duhovniceasc. n anul 1950 este primit n obtea Mnstirii Slatina-Suceava, povuit de Arhimandritul Cleopa Ilie. Aici primete tunderea n monahism. Dup civa ani intr n obtea Mnstirii Putna, fiind fcut schimonah cu numele de Marcu. Nevoina Cuviosului Marcu era cu totul ascuns n Hristos. Nimeni nu tia cum se roag i ce bucurii duhovniceti are i nici unul nu ndrznea sa-1 ntrebe cum ar putea dobndi i el aceast rugciune haric. Pentru aceea toi prinii din obte l iubeau n tain, l respectau pentru nevoina lui i se bucurau de smerenia i blndeea lui, care i mica pe toi, nct, att clugrii, ct i credincioii, se foloseau de buntatea i pacea inimii lui. Singurul om cu care vorbea era duhovnicul su, printele Cleopa Ilie. La
biseric venea regulat
ntotdeauna, vara
lui
iarna, era cu capul descoperit,
fr s-i
fie frig, iar
faa
rspndea lumin, bucurie i pace duhovniceasc.
De asemenea, niciodat nu vorbea nentrebat, nu-1 interesa nimic din cele omeneti i nu cerea nimic de la nimeni, cci ajunsese la nalta rugciune a inimii i avea darul tcerii. El gusta cele cereti nc fiind n trup.
Spuneau prinii
la
c nu avea dect un singur drum,

Ani de
zile
care ducea de la chilie

incinta
biseric
la ascultare.
nu ieea afara din
mnstirii i
l
nu avea dect un dor:
vorbeasc
nencetat cu Hristos, pe Care
purta n
inim
iar
din tineree!
n biseric sttea n picioare nemicat la locul su,
pn
l
la sfritul slujbei;
uneori nu tia cnd se termina, nct unii din

i~i spuneau: Printe Marcu, hai la chilie,
se pleca smerit
clugri
atingeau
puin de
Atunci
mn
el
c s-a terminat slujba!"
ndat
se ntorcea luminat la chilia sa.
CUVIOI DIN
30 de
ani. Iar n
DOUA JUMTATE
zilei
A SECOLULUI XX
683
Aa s-a nevoit acest preacuvios

noaptea
se ruga n chilie,
printe n obtea Mnstirii Putna timp de de 19 septembrie, anul mntuirii 1986, pe cnd n genunchi, a adormit cu pace n Domnul, Prinii l-au gsit
ngenuncheat n faa sfintelor icoane, unde ntotdeauna avea obiceiul
se
roage noaptea.
Aa a trit i aa s-a svrit acest mare printe isihast al zilelor noastre. Doamne, numr n ceata cuvioilor pe fericitul Marcu cel smerit!
PROTOSINGHELUL IOIL GHEORGHIU Mnstirea Sihstria

(1908-1986)
a.
Viaa
Protosinghelul Ioil Gheorghiu s-a nscut n anul 1908, n satul Cut, comuna Dumbrava Roie-Neam, primind din botez numele de Ioan. Prinii si erau foarte evlavioi. Tatl lui a murit n primul rzboi mondial, iar mama sa, Ecaterina, a dus vduvia n fric de Dumnezeu pana la adnci btrnei,
dnd o aleas educaie cretineasc celor patru fii ai si. n anul 1932, la 24 de ani, printr-o chemare luntric, Ioan a intrat n viaa monahal la Mnstirea Sihstria, devenind ucenic de chilie al vestitului egumen, Protosinghelul Ioanichie Moroi, de la care a deprins marea nevoin a vieii
duhovniceti.
Mama, dei vduv,
a fost
ea
bucuroas
aib un
fecior la
mnstire.
1936 a fost tuns n marea schim monahal, dup tradiia Muntelui Athos, primind numele de Ioil. Apoi a fost hirotonit diacon i preot i a slujit cele sfinte cu mult evlavie i credin, pn la btrnee, fiind
n
anul
nelipsit
de
la sfintele slujbe, ziua
noaptea. Iar n anul 1949, la
septembrie,
a fost numit stare al

transferat la
Mnstirii Sihstria
1959 a
natal, fost
n locul Arhimandritului
Cleopa
trimis
Ilie,
Mnstirea
n
Slatina-Suceava, cu 30 de clugri.
primvara
forat
anului
satul
schimbat din streie

mii
cu
domiciliul
mpreun cu
de
clugri,
datorit
persecuiei ateiste din anii 1959-1964. n anul 1964 a fost primit ca vieuitor
Mnstirea Horaia-Neam, iar n anul 1968 revine la Sihstria, mnstirea de metanie. Din anul 1978 i pn la sfritul vieii sale a fost bolnav. Iar la
n
12 iunie, 1986, n
sfrit,
dimineaa praznicului nlrii Domnului, i-a dat obtescul

la cele cereti.
strmutndu-se cu pace
684
PATERICUL ROMANESC
b.
1.
Fapte
Printele
cuvinte de
nvtur
si:
Ioil zicea ucenicilor
mai inem umbra pmntului i ct ne ngduie Mntuitorul mai venii s ne sftuim duh o vni ceste. zice Sfnta Scriptur: Mntuirea st ntru mult sftuire! i iari: Cei ce nu se sftuiesc, cad ca frunzele (Pilde 11,14). Dup ce voi pleca din trup, nimeni nu va mai deschide
- Ct timp
n trup,
trim
ua
chiliei
mele.
2. Povestea fiilor
si duhovniceti despre ucenicia sa: Viaa duhovniceasc n Mnstirea Sihstria acum 60 de

datorit egumenului de atunci,
ani era foarte
aspr,
Protosinghelul Ioanichie Moroi,
care
venise din Sfntul Munte. Rnduiala vieii de
obte
se respecta
cu strictee. La
biseric nu se
ddea
binecuvntare de slujb
dac
lipsea cineva,
la
bolnavi sau plecai n ascultare. Cel care nu venea noaptea
Utrenie,
afar de cei nu mnca

afara de
doua zi. Masa se ddea o data pe zi, de post, la ora smbta i Duminica. Chiliile erau foarte simple i nu
a
dup-amiaz,
suflet.
se ncuiau niciodat,
c
alt
nu era cine
avea voie
cuget
ce lua din ele.
Toat
grija era numai pentru
aib
bani, avere sau ceva de
mncare pe
toi
la
la chilii.
Nimeni nu Toi aveam un
i un
suflet,
toi eram
la ascultare,
biseric, toi la
mas. Era
duh de pace pe vremea aceea i toi eram mulumii!

despre duhovnicul su zicea: - Printele Ioanichie Moroi era aspru cu sine
3. Iar
iubitor de osteneal.
i se ruga mult, mai ales citea Psaltirea. La biseric era nelipsit, avea mare dragoste spre toi i ne citea zilnic cuvnt de nvtur ia trapez, cnd era singurul preot. mneam. El a slujit 20 de ani Sfnta Liturghie, zilnic, n cele patru posturi nu mnca dect numai smbta i Duminica, fiindc l i-am fost ucenic ntrea darul lui Dumnezeu. Eu tiu cel mai bine viaa lui,
Postea
de chilie chiar din prima
zi
cnd
am
venit,
pn
n anul 1945,
cnd s-a dus
la
Domnul. La chilie fcea sute de metanii pe noapte, inea mereu tcere i zicea permanent rugciunea inimii, adic Doamne, Iisuse...". Purta nclmintea ciorapi, var i iarn, i ddea mncare la toi nchintorii care veneau la
fr
mnstire.
Apoi a adugat: avem fric de mai mult ne sftuia pzim aceste trei lucruri: nu Dumnezeu, ne pzim mintea curat de gnduri i imaginaii rele i ne uitm rugciunea Doamne, Iisuse...". Apoi ne ndemna pe fiecare
4.
- Cel
s s
ne ferim de vorbirea cu femei, de vin facem pravila i canonul la chilie, mult i de agonisirea de bani i avere.
CUVIOS! DIN A DOUA

5.
JUMTATE
SECOLULUI XX
685
Spunea iari Printele
Ioil:
Odat am intrat n chilie la printele pe cnd se ruga i, cnd m-a vzut, mi-a spus: Inchin-te i f metanii c, iat, Maica Domnului este aici de fa i mi-a spus de azi nainte ia n grija ei mnstirea noastr!" Iar cnd eram obosit i suprat de ispite, btrnul mngia cu aceste cuvinte: Drgu, ai rbdare, fii n pace i nu mai bga toate n seam!" Cnd ntorceam de la ascultare, mbrbta cu aceste cuvinte: Frate Ioane, i-o fi foame, i-o fi sete, eti obosit! Ai ndejde, ne ntrete Maica Domnului! Roag-te puin i culc-te, ca s putem merge la Utrenie!" Iar cnd greeam
-
cte
ceva,
mi zicea cu glas blnd:
Drgu,
mi dai voie
te
ocrsc
puin!" Era foarte apropiat de noi toi. De aceea, n orice clip i deschidea ua i inima sa i puteai s-i spui totul, fric. Aa era printele loanichie! A murit n mare lips de cele pmnteti i de mai nainte i-a cunoscut ceasul
fr
sfritului.
6.
Printele
Ioil le-a zis ucenicilor:
Cea mai mare bucurie duhovniceasc din anii tinereii a fost cnd m-a am fost ucenic adus Maica Domnului din lume n acest loc binecuvntat i de chilie printelui i stareului meu, loanichie Moroi. De la el am putut lua pild de o adevrat via clugreasc. Multe lucruri bune m-a nvat i
-
multe
am vzut i am
auzit de la dnsul.
7.
Pentru Sfnta Liturghie,
aa nva
pe preoi:
- Se cuvine preotului
se
lui
mrturiseasc
la
duhovnicul
pregteasc dup tipic. Mai nti trebuie s se i s fie mpcat cu toat lumea. Apoi, s-i
fac
rnduiala de rugciune
canonul,
dup
tipic,
cu toat evlavia
cu mare
permanent fric de Dumnezeu, Cnd slujete la biseric, preotul trebuie nu vorbeasc cu nimeni, st aib lacrimi n ochi i n rugciune, lumea roag pentru toat i se se altar, naintea Domnului. Preotul, n sfntul
fie
afl naintea
trebuie
Preasfintei Treimi! Sfntul loan
Gur
de Aur zice
preotul
se
jertfeasc, iar nu numai
jertfeasc". Iar psalmistul zice:
bucurai Lui cu cutremur! Este oprit cu Slujii Domnului cu fric i desvrire s slujeasc cele sfinte preotul care este nempcat cu aproapele i
nespovedit ia duhovnic.
8. Iar credincioilor le spunea:
La Sfnta Liturghie
trebuie
stm
ca naintea tronului Preasfintei
Treimi.
Cu
atenie, cu mintea curat de grijile lumii
cu mare fric de
Hristos
Dumnezeu, pentru
timpul
Sfintei
Liturghii
se
jertfete
pe
Jertfelnic pentru mntuirea noastr!
Mi-aduc aminte de un frate al printelui Cleopa, anume monahul Gherasim, cu via foarte aleas, c, fiind bolnav,
"
686
PATERICUL ROMNESC
s-1
cerea
Liturghie.
aduc Odat
fraii
cu targa
la
biseric,
numai
sufletesc i,
i-am dat printelui Gherasim cnd mi-a adus-o napoi, mi-a zis: Cuvintele acestei
nu piard Sfnta citeasc o carte de folos
cri
vor
judeca!
Despre viaa duhovniceasc sub streia Printelui Cleopa spunea: - n timpul streiei printelui Cleopa Ilie (1945-1949), Mnstirea Sihstria a progresat foarte mult duhovnicete. Obtea a crescut pn la 80 de prini i frai, iar la biseric se rceau slujbele dup rnduial, cu toat evlavia, cu cntri frumoase i cu predic n fiecare srbtoare. Predicile Printelui Cleopa au umplut mnstirea de frai i de credincioi. El a introdus citirea permanent la Psaltire, n biseric, de ctre toat obtea, n frunte cu stareul. Fiecare era rnduit s citeasc cte dou ore, zi i noapte, afar de orele de
9.
slujb.
mprteti, ca la Sfntul Munte. Printele Cleopa este un om cu darul lui Dumnezeu. El vorbete frumos i singur mplinete cu fapta ceea ce nva pe alii. La toate
Tot
el
a introdus privegherile de toata noaptea la praznicele
este nti.
la
rugciune,
la
biseric,
la
nvtur, i
la post,
milostenie.
Pentru aceasta este iubit
ascultat de toi,
vorbete
i i
la
cu
cuvntul
cu fapta. n timpul streiei sale a fost
mult pace i
linite n
mnstirea noastr.
10.
Apoi a mai
zis:
mai sporit i mai nalta dect n zilele noastre. Atunci fiecare venea la mnstire numai cu gndul s-i plng pcatele sale i s slujeasc cu credin lui Dumnezeu, n smerenie i supunere. Toi fceau ascultare cu dragoste, se supuneau rnduielilor mnstirii i nimeni nu dorea nimic pentru sine, dect s-i mntuiasc sufletul. In zilele noastre, rvna, evlavia, credina i ascultarea au slbit. De aceea vin mai puini la mnstire i nu au multa smerenie i rbdare, ns, cu darul iui Dumnezeu i cu rugciunile Maicii Domnului, avem ndejde.
-
Viaa duhovniceasc
mnstiri acum 40 de
ani era mult
11.
Vorbind
Ia
despre
cei
doi
mari
starei
ai
Mnstirii
Ilie,
Sihstria,
Protosinghelul Ioanichie Moroi
Arhimandritul Cleopa
sa,
spunea:
De
printele Ioanichie Moroi, stareul nostru
al
tuturor, a
rmas
Sihstria viaa de obte ntemeiat de sfinia
dup
exemplul
su
personal.
La aceasta
Psaltirii
a ajutat foarte mult
pentru tot soborul.

mntuirii
De
la
viaa sa curat, de ascet, plina de dragoste printele Cleopa Ilie a rmas citirea nentrerupt a
n biseric,
cuvntul
su
nelept cu care ne
nva
pe toi calea
dragostea sfiniei sale, care a cucerit toate sufletele.
Dac
avem
pe sfinia sa n mijlocul nostru, nu trebuie
mai avem noi grij de altceva,
CUVIOI DIN
dect
DOUA JUMTATE
nva. Dumnezeu
este
A SECOLULUI XX
cu
el
687
s facem
i
cele ce ne
noi
vedem i simim
acest lucru!
12. apoi a adugat: - Ct timp am fost stare n Mnstirii Sihstria,
m-am
strduit din toat
m-au format i m-au ndemnat la lucruri bune. mi ddeam silina s pstrez rar tirbire tot ceea ce am motenit de la cei doi mari starei. Cu ajutorul lui Dumnezeu i cu sfaturile prinilor am dus zece ani aceast grea ascultare. n acest timp, obtea s-a mrit din nou pn la 70 de vieuitori, slujbele se menineau ntocmai, ca i citirea Psaltirii, ascultrile, posturile, masa de obte i celelalte. Nimeni nu-i ncuia chilia i era mare ncredere ntre noi. Atunci eram i eu mai tnr, aveam mare rvn i putere de lucru i slujeam mnstirea cu toat inima. Nu aveam nimic de ascuns i fiecare fcea toate cu rugciune, cu sfat i binecuvntare. De aceea, n aceti
puterea
urmez pe
naintaii mei,
care
ani,
Sihstria a progresat
att
duhovnicete, ct
material.
13. Monahilor, care veneau pe la el, le zicea: - Principala virtute care a slbit astzi prin
care sunt cuprinse toate faptele

ales prin
mnstiri este dragostea, n bune. Dragostea n mnstiri se ntrete mai

btrnilor. Nu-i destul
exemplul personal
al
s
fii
se
spun
tinerilor
cuvinte de folos. Ei trebuie
s-i poat urma. n mnstire trebuie cu mult dragoste i supunere. Apoi, poarte grij de pace. Duhovnicii
s vad prini mbuntii cu fapte bune, pe care s te straduieti s faci toate din inim, s ieri totul, ca s iertat i tu i s ai
cei
tineri
s-i sftuiasc cu duhul

n
blndeii,
cu
mult rbdare i
buntate.
mnstirile
buni
care
se
gsesc
duhovnici buni, acolo vin tineri mai muli
i mai
duhovniceasc mai nalt. Stareii i duhovnicii din pild pentru toi prin viaa lor. Numai aa se poate ndrepta viaa duhovniceasc.
14. Altor
- Cel
bucur de o via mnstiri trebuie s fie
se
poate spori
prini
le
spunea:
spori duhovnicete,
numai prin biseric i prin mnstiri! Este corabia mntuirii noastre. i, precum omul inim moare, tot aa clugrii i credincioii, biseric, participarea la sfintele slujbe mor, se rcesc n credin i sunt robii de patimi. Mergerea la biseric, participarea la cele apte Laude i mai ales la Sfnta Liturghie, zilnic, este izvorul tuturor faptelor bune. Eu, ct puteam, niciodat nu lipseam de la biseric, ziua i noaptea. Mergeam pe drumuri pentru folosul mnstirii, mai ales ca stare, dar unde ajungeam sau cnd ntorceam, nti intram n biseric s ascult slujba, apoi duceam la chilie. i mi-a ajutat ntotdeauna Dumnezeu!
mai mult putem
sfnta rugciune. Biserica este inima
sufletul unei
fr
fr
fr
688
PATERICUL ROMANESC
15. Iar despre Sfnta Spovedanie i Sfnta mprtanie zicea: - Aceste dou Sfinte Taine formeaz piatra fundamental, temelia vieii
duhovniceti
mnstiri.
Fr
duhovnici buni
fr
spovedanie
deas
ntregului sobor, chiar
sptmnal,
se
nici fraii, nici
clugrii din mnstiri nu
pot spori, nu se pot forma duhovnicete. Prin deasa spovedanie a gndurilor
lupt asupra noastr, i pcatul nu poate prinde rdcin. Iar Sfnta mprtanie, primit cu mult pregtire, cu post i rugciune, dup sfatul duhovnicului, aduce omului iertare de pcate, harul mntuirii, bucurie i mult ndejde. La noi la Sihstria, pe timpul stareului nostru Ioanichie, ne spovedeam n fiecare zi, seara. Sau, cel mai rar, la cteva zile. n timpul printelui Cleopa, spovedania se fcea, ca i acum, o dat pe sptmn, vinerea. Sfnta
se stric cuibul
vrjmaului, care
dat pe sptmn, pentru schimnici i bolnavi; iar pentru ceilali, la trei sptmni sau, cel mai rar, o dat pe lun, dup sfatul Sfntului Ioan Gur de Aur din Mrgritare i din mprire de gru". Prin Sfnta mprtanie primim pe Domnul nostru Iisus Hristos n sufletul nostru.
mprtanie
se
ddea
dorim, deci, din toat inima, Preacuratele Taine,
ce binefacere mai
mare, care dar mai preios

aceste dumnezeieti daruri?
ce dragoste mai fierbinte s-ar putea
asemna
cu
16. Apoi a continuat:
Unitatea este rod
al
dragostei,
iar
dragostea
i armonia
se ntresc
mnstire
acum, adic prin participarea regulat la slujbele zilnice ale bisericii, prin deasa spovedanie i Sfnta mprtanie. Apoi nimeni nu in minte rul i fiecare se considere mai mic dect fratele su.
prin cele ce
am
spus
pn
Ava Dorotei spune

bnuielile
c atta vreme ct avem ncredere unii n alii i se pstreaz

i
armonie n obte;
iar
dragostea, exist unitate
cnd nu este ncredere, ncep
tulburrile n
mnstire.
17. n
mnstiri,
al ispitelor
fraii se
bucur
c au fost chemai de Hristos din noianul

mpreun cu
Hristos
pcatelor,
pot
al tuturor
influenelor rele ce vin de la diavoli. Aici
au ajuns la limanul mntuirii. Aici se afl n corabie

cel
mai uor creasc i se desvreasc pe calea mntuirii. Rugciunea permanent, postul, spovedania, Sfnta mprtanie, smerenia, citirea crilor sfinte, ascultarea necondiionat i rbdarea sunt cele mai importante fapte bune care i ajuta s urce spre Hristos. ns exemplul se lupte i personal al stareului i al duhovnicilor i ndeamn cel mai mult s-i ajung din urm.
CUVIOI DIN
Am
a.
DOUA JUMTATE
A SECOLULUI XX
689
citit
ntr-un manuscris vechi
Sfinii
Prini recomandau dousprea se mntui.
zece porunci frailor pe rnd:
i clugrilor
din
mnstiri pentru
le citesc
b.
c.
Nu avea prietenie cu femeie, ca s nu arzi de focul ei; Nu avea dragoste spre copii tineri, ca sa nu cazi n laul diavolului; Nu avea prietenie cu mai-marele tu, ci te supune i ascult porunca
lui, iar
dup
Nu
faptele lui rele
nu face;
zici n tine
d.
iei adeseori n lume, nici sa

l
ca ai ochiul sufletului
curat,
e.
c foarte curnd
Nu
Nu mnca
rzboi
ce
vei face pe el necurat;
bea vin cu dulcea ntru beie, ca

de
trei ori
nu cazi n urciunea
lui
Dumnezeu;
f.
pe
zi,
ca
nu
se
ntreasc trupul tu
se va
scula cu
g.
tare asupra ta;
ua ta, ca nu-i nchid i Dumnezeu ie ua vei msura, vi se va msura vou, zice Domnul; h. Cerceteaz pe cel bolnav i neputincios, ca te cerceteze i pe tine Dumnezeu cu darul i cu mila Sa; poi scpa i. Nu dormi mult, ci fii treaz i te roag lui Dumnezeu, ca
Nu
nchide celui strin
Sa,
cci cu
msur
de laurile vrjmaului;
j.
cel ce
k.
M preamrete
Pzete
n
Slujbele sfintei biserici
pzete -le
cu mare osrdie,
c zice Domnul:
Pe
pe Mine
lua;
i Eu
voi
preamri pe
el;
ntru
curie i
ai
sfinenie trupul
tu i
orice vei cere de la
Dumnezeu
1.
curnd vei
Nu
cerca
ceva mai mult dect i trebuie,

.
ci
toate
s-i
fie
msurate cu
msur, dup trebuin9

le
Aceste porunci de
vom pzi,
prinilor, ne
vom
mntui n Domnul!
18. Spunea odat un mare Ierarh ortodox: Dai-mi duhovnici buni i voi schimba faa lumii!*' Duhovnicul este sufletul unei mnstiri. Un duhovnic bun se formeaz dup mult nevoin i osteneal i este un vas ales al Duhului Sfnt. n el se odihnete harul lui Dumnezeu mai mult ca n ceilali fie cretini. Duhovnicul trebuie se roage mai mult ca ceilali clugri, nti la biseric, la ascultare, la post, la milostenie i la toat fapta bun. El cunoasc foarte bine Sfnta Scriptur, Sfintele Canoane i trebuie poat nva i vindeca pe oricine vine la nvturile Sfinilor Prini, ca uneasc cu multa nelepciune i dreapt socoteal dnsul. El trebuie
scumpatatea cu iconomia, asprimea cu blndeea, canonul cu iertarea. Altfel, ori se osndete pe sine, ori arunc n osnd pe fiii si duhovniceti.
9
Pateric, mss. nr.
1, fila
268, Biblioteca Episcopiei Romanului
690
PATERICUL ROMNESC
Duhovnicia
este
un mare dar
al
lui
Dumnezeu. Eu ntotdeauna m-am
temut de duhovnicie mai mult dect de Sfnta Liturghie i cu mare grij am primit la spovedanie. Dar, dac suntem sub ascultare i ne rugm mai mult, avem ndejde.
19. Zicea
- Astzi nu mai
odat Printele Ioil ctre ucenicul sau: avem duhovnici devotai i iluminai de Duhul
Sfnt,
pentru
c a slbit credina i dragostea noastr ctre Dumnezeu. i acolo unde

i
dragoste fierbinte pentru Hristos, nu poate exista
nu
se
nici
afl credin mult via duhovniceasc.

20. Zicea btrnul
- Stareul unei
aceasta:
l
mnstiri
reprezint pe Hristos, El lucreaz n numele
Hristos i al ierarhului respectiv. Deci, cum a lucrat Domnul pe pmnt, aa trebuie s lucreze i stareul. Adic s fie om al rugciunii, s iubeasc pn la jertfa pe Hristos, Biserica, pe fiii si duhovniceti, pe sraci i pe toi
lui
oamenii.
iubeasc
al
postul,
tcerea,
citirea
sfintelor
cri,
slujbele
din
biseric, ascultarea, spovedania
sa fie smerit.
Ca nceptor
nici
obtii,
stareul trebuie
fie
un exemplu viu pentru
ceilali. Nici prea aspru, nici
prea ierttor, nici prea legat de cele pmnteti,
nepstor; ci sa mpace, dup Sfnta Evanghelie, pe Marta cu Mria. Clugrii sunt datori sa se roage permanent pentru stareul lor, ca s-1 lumineze Dumnezeu i atunci toate vor fi bune i n pace.
21. Pentru nnoirea vieii duhovniceti, spunea:
Viaa duhovniceasc nu se poate rennoi dect prin mult rugciune, prsirea grijilor pmnteti i prin mare nevoina pentru cele duhovniceti, cernd harul i mila lui Dumnezeu. ns acolo unde stpnesc patimi ca: mndria, dezbinarea, grija vieii pmnteti, traiul bun i
-
prin duhovnici buni, prin
odihna, nimic nu se poate nnoi,

se poate rennoi
inim i
pn nu se taie rdcinile pcatelor. Apoi, nu viaa duhovniceasc ias din cuvnt de nvtur, care mearg la inim. Dar avem ndejde, prinilor.
fr
22. Zis-a iari:
rbdare i struin, m-a scos afar din rai". Ne-am amgit cu grijile cele trectoare i cu lcomia de a aduna mult, de a mnca mult, de a tri dup trup i nu mai avem rbdare la rugciune, pentru ni s-au stins duhul i cldura inimii i suntem foarte risipii i mprtiai cu mintea la cele pmnteti. uitm de Apoi nu ne mai rugm cu struin i cu lacrimi, pentru ceasul morii i al judecii, uitm de cele ce am fgduit la clugrie i la
- Oamenii n ziua de azi nu se mai pot ruga cu
pentru
zice o cntare bisericeasc: grija vieii
CUVIOI DIN
botez.
DOUA JUMTATE
i
SECOLULUI XX
i
691
Uitm nc
de cei bolnavi, care zac

nostru
n grele suferine.
Ct n-ar dori
aceia
fie
s fie n locul
sntoi!
S ne rugm mai mult,
se roage cu lacrimi ziua

fie
noaptea, numai
din sil, pentru
Duhul Sfnt ne
nclzete inima.
23. Apoi a mai adugat:
mereu Ia moarte i la judecat, dac cercetm pe cei bolnavi, dac citim mai mult pe Sfinii Prini i Sfnta Scriptur, atunci ncepem s ne rugm mai mult, ne ndulcim de darul rugciunii, ne cerceteaz darul lacrimilor i sporesc n noi credina i rvna rugciunii. Apoi s nu neglijm puterea postului, c, fr post, nu ne putem ruga, i s nu lipsim de la slujbele bisericii, mai ales de la Sfnta Liturghie, afar de boal sau
ascultare.
Dac cugetm
Eu am fost foarte legat de slujbele bisericii. Acestea m-au inut aproape de Dumnezeu cel mai mult. Cnd eram la ascultri sau pe drum, ziceam mereu rugciunea Doamne, lisuse...", iar la chilie cel mai mult am citit Psaltirea i Ceaslovul. Fiecare s citeasc acele cri care l hrnesc i l folosesc mai mult. Fiecare s se roage cum l ndeamn cugetul i duhovnicul,
dar slujbele din biseric
psalmistului, care zice:
nu
le
lase niciodat.
ne gndim
la
cuvntul
putem ruga mai mult,

bolnavi,
nu ne facem metanii, s citim ceva de folos, cercetm pe odihnim pe frai, facem milostenie i vom avea aceeai plat.
arznd,
slujind!" Iar cnd
Cu duhul
Domnului
24. Zicea printele ctre
fiii
si duhovniceti:
numai prin deasa spovedanie, prin post i rugciune. Nu este alt cale. Apoi s ocolim locul i persoanele care ne smintesc, s fugim de vin i odihn i s nu osndim pe nimeni. Aa sa facem n toate necazurile vieii. ne rugam mai mult, mai ales noaptea, cu post i metanii, s cerem sfatul duhovnicului, s citim cri sfinte i ne uurm. Numai s nu ntreinem n noi rzboiul prin gnduri i imaginaii necurate.
-
De
ispitele
trupeti
scpm
25. Citim la neleptul Solomon;
Omul nelept
se ferete de primejdie, iar
nebunul cade ntr-nsa. Iar Sfntul Ioan Scrarul zice: Prinul iadului este Lucifer, iar prinul patimilor este lcomia pntecelui". Rugciunea i postul
sunt cele
struitoare
dou arme prin care scpm de desfrnare. Pocina, rugciunea i mila lui Dumnezeu alung de la om patima desfrnrii i ne
citesc aici
ntresc n lupta cea duhovniceasc.
Sv
se
un
scurt cuvnt
al
Sfntului Ioan
Gur
de Aur, gsit
ntr-un manuscris vechi: Fericit este cetatea care de
mprai
dreptcredincioi
mprtete, i mnstirea
care de cei nfrnai
iscusii se rnduiete,
corabia care de cei iscusii se crmuiete! Vai cetii, care de
mprai pgni
692
se
PATERICUL ROMANESC
mprtete i mnstirii,
care de cei lacomi
i mndri se rnduiete, i corbiei, care de cei neiscusii se crmuiete. cetatea i rile se prad, i mnstirea se pustiete, i corabia se sfrm! Vai iubitorilor de argint i beivilor i desfrnailor i celor ce osndesc pe alii. Vai pierztorilor i
ucigailor
celor ce nvrjbesc. Vai tuturor celor ce de poruncile
nu se ngrijesc s-a zis ca mai bine ar fi fost lor

ntrebat de
i nu bag seam
de a lor mntuire.
Domnului
pentru unii ca acetia
dac
nu s-ar fi nscut!" 10
26. Ucenicilor mei le amintesc sfatul btrnului din Pateric, care a fost
mntuiasc. Btrnul i-a rspuns: S faci n fiecare zi ceea ce ai fcut n prima zi cnd ai venit n mnstire!" ndemn apoi urmeze pe ucenicii mei sa aib mult rbdare, sa fie asculttori i supui, biseric, se nu lipseasc de la exemplul i sfaturile btrnilor, mrturiseasc ct mai curat i des, s-i fac canonul i rugciunile rnduite la se hrneasc cu citirea fuga de vin mult i de prietenia cu femei i chilie,
un
clugr cum
se
sfintelor
mei duhovniceti din sate i orae, le doresc mai mult nu rvn la biseric, la rugciune, la milostenie, Ia toat fapta cea bun. asculte de duhovnici i de maiuite ca n fiecare post sa se spovedeasc, marii lor i s fug ca de moarte de beie i desfrnare, de uciderea de copii i
27.
fiilor
cri. La fel i
S
s
de secte.
De
i eu cu rugciunile lor. mntuiasc i ei 28. Iar pentru adevrata pocin, zicea: - S ne spovedim pcatele, s nu le mai svrim i s ne cim toat viaa pentru ele. Aceasta este adevrata pocin. n manuscrisul de care am amintit aici, am gsit c pocina are apte trepte, i anume: Printr-aceste lucruri se
mntuiesc
face iertare pcatelor celui ce se
ism
vor asculta
vor urma
lui
Hristos,
ndjduiesc
se
pociete: nti este pocina, ca sa nu mai greeasc de atunci. A doua este a plnge pentru pcate cu lacrimi, iar nu pentru pmnteti.
lucruri
A A
iart-1
treia este milostenia,
adic
da sracilor n tain,
fr mrire deart i
cu dragoste.
patra este a ierta greelile celor ce au greit.
De-i va grei ie cineva,
nu da
ru
pentru ru.
A
ctre
cincea este a avea dragoste pentru toi, ctre cei mici
i ctre
cei mari,
cei ce te iubesc
i ctre
cei ce te
ocrsc.
A
10
asea
este smerenia,
aceasta iart tot pcatul.
Pateric, mss.
.,
op,
cit., p.
68-70
CUVIOI DIN
A
aptea
este a
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XX
693
nu osndi pe nimeni".
29.
Iari
- Sectele sunt un
adugat despre secte: semn apocaliptic vzut, din

care
zilele noastre.
Un semn
ai
i amgete pe muli. Sectele snt vremea noastr. Noi, clugrii, nu putem face altceva dect s ne rugm lui Dumnezeu pentru aprarea dreptei credine i dovedim cu viaa i faptele noastre noi suntem fiii Bisericii lui Hristos, care pzim adevrata credin. Apoi suntem datori cunoatem bine dogmele ortodoxe i Sfnta Scriptur, ca s putem lmuri i sftui la adevrata
neascultrii
mndriei,
ucide
smintelile Bisericii lui Hristos din
credin pe
cei ce vin
s ne ntrebe.
su:
30. I-a spus ucenicului

- Printe,
fi
facem tot ce putem ca s nu ne pierdem sufletul, atunci Facei tot ce putei, tot ce credei este bun, spre slava lui Dumnezeu i folosul oamenilor, mai trziu nu vei mai putea. Apoi s ateptm mila lui Dumnezeu i nu ne pierdem ndejdea. Sunt atia credincioi care se roag lui Dumnezeu pentru noi i cred ne va milui
toate vor
n zadar.
c s
s
Hristos pentru rugciunile lor.
Dumnezeu i Maica Domnului

acesta
ne binecuvnteze pe toi,
n veacul
n cel ce va
fie!
ARHIMANDRITUL DOMETIE TRIHENEA

Chilia Sfntul Ipatie-Muntele Athos
(1909-1986)
a.
Viaa
Acest preacuvios printe era de loc din comuna Tilica-Sibiu, nscut din
prini binecredincioi, vestii cresctori de oi. Fiind druit de mama sa Iui Dumnezeu i Maicii Domnului, n anul 1922, cnd avea numai 13 ani, s-a dus mpreun cu alt tnr n Muntele Athos i s-au aezat la chilia romneasc
Sfntul ipatie.
Rvna
fierbinte pentru Hristos
i buna rnduial
atonit de
aici,
cu prini
romni foarte nevoitori, l-au ndemnat pe tnrul Dumitru sa rmn definitiv n Sfntul Munte. Nu dup mult timp a deprins rnduial sfintelor slujbe, muzica psaltica, tierea voii i celelalte fapte bune, plcute lui Hristos. Rposnd btrnii de la chilia Sfntul Ipatie, monahul Dometie a fost hirotonit preot n anul 1937, apoi a fost numit superior la aceast chilie,
continund aceeai
bun
rnduial
i nevoin
a naintailor si.
694
PATERICUL ROMNESC
n anul 1965 este fcut arhimandrit
numit stare
zidit de tefan cel
Mare i
ei.
Sfnt,
pe care a
Mnstirii Zografu, povuit-o aproape 10 ani,

al
contribuind mult la nnoirea
Retrgndu-se iari la chilia Sfntul Ipatie, Arhimandritul Dometie s-a nevoit nc 10 ani n rugciune i osteneal. Apoi, mprtindu-se cu Trupul i Sngele Domnului, i-a dat sufletul cu pace n minile lui Hristos, n anul
1986.
b.
1.
Fapte
cuvinte de
nvtur
Povestea Printe Dometie:
Acum
abia
Astzi
2.
60 de ani se nevoiau n Muntele Athos 700 de clugri romni. mai vieuiesc n Athos 60-70 de clugri, din care o bun parte
zicea:
sunt btrni.
Iari
laude
Muntele Athos n-am avut o mnstire a noastr n care se clugrii romni sunt considerai pe drept cuvnt dintre cei mai evlavioi, mai smerii i iubitori de linite i nevoin. Iat civa dintre monahii romni atonii mbuntii: Ieroschimonahul Nifon Ionescu, ctitorul Schitului Romnesc Prodromul (f 1901); Schimonahul Nectarie Creu (t 1898), cel mai mare protopsalt atonit din secolul
aici n
Dei
Dumnezeu
n grai romnesc, totui
trecut,
numit i privighetoarea Athosului" sau al doilea Cucuzel"; Cuviosul Avxentie (sec. XIX), mare sihastru sub vrful Atonului, i monahul Vitalie
(f 1945).
Dintre duhovnicii romni atonii,
amintesc pe Ieromonahii
Gherasim
Iar
Sperchez,
Isaia
Ilie
Vulpe, Antipa Dinescu, Macarie Untan
alii.
dintre
clugrii romni mai sporii, amintesc doar
pe: Ignatie de la Schitul Ivim;

la
Teofilact de la Cherasa;
Ghenadie de
chilia
Vigla-Prodromul;
la
Visarion
Gherasim de Xeropotamu i alii.

3. Pentru
la Sfntul Ipatie; Ilarion
de la Calimia; Arsenie de
slbirea vieii duhovniceti, a
zis:
odat cu schimbarea lumii, n viaa i duhovniceasc din mnstiri, s-au mpuinat i clugrii, a slbit credina n Dumnezeu, dragostea, viaa de rugciune i rvna pentru jertfa. Cci clugria este mai nti o jertfa total de au slbit credina i jertfa. sine. Astzi sunt puini eroi, puini sfini, pentru Apoi trebuie recunoatem ca i aici, n Athos, nu se pogoar nimeni din cer; ci toi vin din nvlmeala lumii i nu are cine s-i creasc, s-i
din veacul
- Suntem
clugri
XX
i,
general, s-au schimbat toate, a slbit
CUVIOI DIN
DOUA JUMTATE
A SECOLULUI XX
695
formeze duhovnicete, ca se ridice la msura prinilor notri, pentru nu mai sunt duhovnici iscusii nicieri. Pe clugrii buni i dau duhovnicii buni!
Despre nnoirea duhovniceasc a monahismului a zis: i mai ales cel atonit, a mai fost n decdere, dar niciodat ca acum. In trecut, slbirea monahismului venea din motive din afar, precum rzboaie, ocupaii strine, prigoane, erezii i altele. Acum, ns, slbirea monahismului vine dinuntru, din pricina slbirii credinei, a dragostei i rvnei noastre pentru Hristos, ceea ce este mult mai
4.
- Monahismul ortodox, n general,
greu
i
5.
cu anevoie de vindecat.
Apoi a adugat:
- n Athos ar fi fost cu putin sa se menin i sa se nnoiasc viaa duhovniceasc, dac nu s-ar fi stricat legea i vechea rnduial a Sfntului Munte. nainte Sfntul Munte era autonom, se conducea singur din interior i nici un stat de pe glob nu se putea atinge de el. Dar acum este condus de legile
civile din
afar
i nu
la
mai are independen,

puterile
nici
nu mai poate
l
intra oricine aici.

la
De
aceea,
ncet-ncet,
ntunericului
vor reduce
tcere
la
nimicire.
cele din
6.
tiu i
ce
numr
de vieuitori va ajunge n viitor Sfntul Munte. n

dar vor
fi
urm vor rmne foarte puini monahi,

a spus:
ca sarea n bucate.
i iari
ndreptarea
rennoirea monahismului ncep tot din interior.
Dac
dac
monahii vor
prsi
pricinile care i-au adus n
aceast
stare
de decaden;
mnstirile vor avea din nou duhovnici buni; dac ne vom ntoarce iari la cele duhovniceti, adic la biseric i rugciune ct mai multa, la dragoste i ascultare, la srcie i via ct mai curat i daca vom prsi grijile lumeti, materia, traiul bun i voile noastre, atunci monahismul va fi din nou salvat, viaa duhovniceasc se va nnoi i noi vom fi iari ca nite fclii n sfenic pentru toat lumea!
7.
Zicea
aceasta:
Dac
se vor pleca sub ascultare cu smerenie

la
duhovniceti de
Zice
duhovnici
i brbai
ncercai, pot
i vor avea ndemnuri aduc road mult prin
temerea de Dumnezeu.
8.
Domnul
de frica
la
nostru Iisus Hristos: ntru aceasta vor cunoate oamenii
suntei ucenicii Mei, de vei avea dragoste ntre voi (Ioan 13, 35).
De
dragoste
lui
Dumnezeu
este nevoie
mai
nti,
prin care oricine se
ndeprteaz de
9.
ru.
Despre Schitul Romnesc Prodromul, spunea: Prodromul are nevoie mai nti de unitate duhovniceasc, n simplitate i dragoste de obte. Apoi sa in bun rnduial cu Sfnta Lavr de
- Schitul
<3
o O
| a
)0S
EL)
+-*i
1
03
tu
13
fi
V
09 pq
ti -S
S
|
Z
<<
O
-t-f
2 O
O
J
J-l
H
"a
W 1 co
__.
<u
I
p o
I I
>*
Ti
i
I
>
1 O
Wi
-
<T
S~<
w <
o
)P3
.8
-?"-1
<
*
pi fl
rH
</>n
..--1
lH
.5-(
DQn
ied bX)
1
cd
J=!
tu
,3
XJ
.
T-H
T3
^3
KJ
3
13
U o
Tc3
13
05
rtl,
CUVIOI DIN
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XX
697
PROTOSINGHELUL EMILIAN OLARU Mnstirea Slatina

(1912-1987)
Evlaviosul Protosinghel Emilian Olaru s-a nscut n judeul Botoani,
ntr-o familie de
rani
credincioi, care l-au crescut n frica de Dumnezeu.
Dorind din tineree s-i nchine viaa lui Hristos, a intrat n obtea Mnstirii Slatina-Suceava, cnd avea peste 20 de ani, unde a fost i tuns n cinul monahal. Fiind foarte smerit, blnd i asculttor, dup civa ani de nevoin a fost hirotonit diacon i mai pe urm preot i svrea zilnic Sfnta i dumnezeiasca Liturghie, mpreun cu cele apte Laude. Apoi a devenit duhovnic al obtii Mnstirii Slatina, mrturisind, att clugri, ct i credincioi. n anul 1949, Arhimandritul Cleopa Ilie cu 30 de clugri, fiind trimis de la Mnstirea Sihstria la Mnstirea Slatina, s-a creat o obte nou de peste 80 de clugri tineri, ntre care se numra i Protosinghelul Emilian. Ajungnd duhovnic iscusit, printele Emilian era nconjurat de muli fii duhovniceti, pe care i povuia cu toat evlavia pe calea mntuirii. Apoi a fost civa ani stare, dup plecarea Arhimandritului Cleopa.
n
anul
1959,
transformndu-se
Slatina
mnstire
de
clugrie,
Protosinghelul Emilian a
sale.
rmas
o
duhovnicul ntregii obti
pn
la sfritul vieii
Nevoin
la
sa^ pe
care
svrea
tain era ndeosebi nencetata

blndeea,
milostenia,
rugciune,
care
aduga desvrita
ascultare,
neosndirea, buntatea, tcerea
rvna sa mare pentru sfintele slujbe.
de 75 ani binecuvntat ucenicii, apoi i-a dat

la vrsta
Ajungnd
fiind pregtit pentru cele
sufletul n minile
venice, i-a Domnului, fiind mult
vreme plns de
fiii
si
sufleteti.
IEROMONAHUL DAMASCHIN SCHIPOR

Mnstirea
Putna (1908-1988)
Acest smerit ieromonah era din satul Laura, Vicovul de Sus-Suceava, fiind crescut n fric de Dumnezeu. La vrsta de 28 de ani intr n obtea Mnstirii Putna i n anul 1939 este tuns n monahism, primind numele de Damaschin. n
anul 1948 este hirotonit ieromonah
biserica acestei
slujete Sfnta Liturghie aproape zilnic n

ani.
mnstiri, timp de 40 de
698
PATERICUL ROMNESC
lipsea
cel
Niciodat nu Domnului i ieea
de la sfintele slujbe,
ci
venea cel dinti n casa
mai de pe urm. Avea chipul blnd, senin i era foarte milostiv. Citea Psaltirea n fiecare zi, pe care o tia pe de rost, i svrea n tain rugciunea inimii. Ii iubea pe toi i era iubit de toi: de clugri,
credincioi, copii
animale.
linitit,
l
Era ntotdeauna
blnd, smerit,
mpcat cu
sine,
cu lumea
zi
cu
Dumnezeu. De aceea
dimineaa,
la 11
cutau
adeseori credincioii
cereau cuvnt de folos.
Sosindu-i ceasul morii,
sa svrit
cu pace ntr-o
de
Duminic
septembrie, 1988.
SCHIMONAHIA VERA PREOTU Mnstirea Eleon-Ierusalim

(1876-1988)
a.
Viaa
a fost
Maica Vera Preotu
una
dintre cele
care s-au nevoit de-a lungul secolelor n
mai vrednice clugrie romnce ara Sfnt. Era fiic de preot din
oraul Chiinu-Basarabia, nscut n anul 1876. Cnd avea 16 ani, s-a dus s se nchine la Mormntul Domnului cu mai muli credincioi. Apoi a rmas acolo i a intrat n obtea unei mnstiri ruseti de clugrie, din localitatea Ain Karem, unde s-a nscut Sfntul Ioan
Boteztorul.
Aici a primit tunderea
ascultare
rugndu-se
lui
monahal i s-a Dumnezeu ziua i
nevoit peste 60 de ani,
fcnd
natala,
noaptea, departe de
ara
dar aproape de Hristos, Mntuitorul lumii.

se scula, fcea cinci cruci i cinci nchinciuni, Domnului - dou pentru sfintele Lui mini, dou pentru sfintele picioare, una pentru sfnta coast - i zicea aceast rugciune: Preasfnt Treime, ai mil de mine, pctoasa! Preasfnt Treime, ajut-mi!"
n fiecare
diminea cnd
5
numele celor
rni
ale
ia ajutat
Dumnezeu
ntotdeauna!
Ajungnd la vrsta de peste 78 de ani, s-a stabilit n Mnstirea Eleon, de pe Muntele Mslinilor, unde se nevoia n plcere de Dumnezeu mpreun cu alte zece clugrie romnce din ara Sfnt, participnd regulat n srbtori la Sfnta Liturghie, care se svrea noaptea la Mormntul Domnului. De asemenea mergea regulat n toate nopile spre duminici i srbtori sa privegheze de seara pn dimineaa n rsritul soarelui, cnd o nsoea dou
clugrie mai
tinere.
CUVOI DIN
DOUA JUMTATE
A SECOLULUI XX
699
In anul 1972, mbolnvindu-se de ochi, a fost
dus
la spital.
Atunci maica
Vera s-a rugat Mntuitorului, promind c, de o va vindeca de boala, va merge regulat Duminica la Mormntul Domnului, s privegheze toat noaptea. Fiind vindecat n chip minunat i redobndind vederea ochilor, ani de zile era adus smbt seara s privegheze pn dimineaa lng Mormntul dttor
de
via
al
Mntuitorului Hristos. Apoi, ajungnd

la
la vrsta
de peste 100 de ani
Mormntul Domnului, se ruga ziua i noaptea la bolnia Mnstirii Eleon, fiind ngrijit de clugriele romnce din aceast mnstire. n primvara anului 1988, cnd maica Vera mplinise 112 ani de via i 96 de ani de nevoin duhovniceasc n ara Sfnt, lisus Hristos, Mntuitorul
nemaiputnd veni
lumii, a dezlegat-o cu pace de legaturile fireti ale trupului
a aezat-o la loc
de odihn, n ceata sfintelor femei purttoare de mir.
Cuvioasa maica noastr Vera a fost cu adevrat o mironosi i rugtoare a neamului romnesc, care s-a rugat pentru noi, ca o fclie nestinsa, aproape
un
secol, mijlocind la Hristos Cel nviat pentru mntuirea lumii,
b.
1.
Fapte
i
am
cuvinte de
nvtur
Eleon, n 1875; Damianos, Timotei
Spunea ctre civa prini:

apucat patru patriarhi la Ierusalim: Gherasim, care a dat
- Prinilor,
binecuvntarea de s-a fcut

Benedict, actualul patriarh.
2.
Mnstirea
Altdat vorbea
despre viaa duhovniceasc de
la
Mormntul Domnului
slujbe
despre mnstirile din

- nainte n
ara ara Sfnt
Sfnt:
erau
clugri muli, duhovnici renumii,
foarte frumoase, pustnici mari pe Valea Iordanului
prin peteri, pelerini
nenumrai
3.
din toate
rile cretine i mult bucurie sufleteasc!

tot
Apoi a adugat: -Astzi au rmas peste

are cine sluji
puini clugri
preoi. Aproape nici nu mai
cnta! Se apropie sfritul lumii!
Acum,
eul"
banii".
Acum
4.
stpnesc mndria
iubirea de argint, prinilor!
Unui printe
i-a spus:
- Printe,
s ii
Cnd
sfnta
te
credin cu
trie,
aa cum
ai
apucat-o de la prini,
rogi
te
rogi,
scoli
cnd
te culci,
te
aa, de
trei
ori:
Preasfnt Treime, ie i dau sufletul i trupul meu. numai mntuieti!" Eu aa ma rog ntotdeauna, ziua multe cuvinte, i Dumnezeu are mil i de mine, pctoasa!
F, Tu, cum tii, i noaptea. Nu zic
5.
La
urm
a zis:
700
-
PATERICUL ROMNESC
Acum, printe, nu mai
ai
de
la
cine
cere
sfat,
ca nu mai
sunt
povuitori, cum erau pe vremuri. Acum, fiecare ne rugm lui Dumnezeu cum putem, s citim Sfnta Scriptur i pe Sfinii Prini i facem cum mai plcut credem este Lui, s-a apropiat vremea de pe urm. De aceea, fiecare sa ia aminte de sine s nu cad, nu are cine-1 mai scula!
IEROSCHIMONAHUL PAISIE OLARU

Mnstirea Sihstria
(1897-1990)
a.
Viaa
i
smeritul duhovnic,
Blndul
Ieroschimonahul Paisie Olani, printele

al
clugri comuna Lunca, judeul Botoani, primind la botez numele de Petru. Prinii si, loan i Ecaterina, erau oameni sraci, dar cu mult evlavie i fric de Dumnezeu, dnd celor cinci copii ai lor o bun cretere duhovniceasc. Tatl su era pdurar, iar mama sa casnic. Dup ce face coala primar, merge la armat i ia parte la primul rzboi mondial. Fiind de mic ales de Dumnezeu pentru viaa monahal, n anul 1921 a intrat n obtea Schitului Cozancea-Botoani, unde se nevoiete ca un adevrat sihastru aproape 30 de ani. n anul 1922, la 9 iunie, a fost tuns n monahism
nostru duhovnicesc
ales
povuitor ctre Hristos

20
iunie,
multor suflete -
mireni -, s-a nscut
la
1897, n satul Stroieti,
ca schimonah, primind numele de Paisie.
Dup
ani,
civa ani de ascultare,
se retrage la linite n
pdurea de
alturi.
Aici i face o
mic
chilie cu paraclis
de lemn
crescnd civa ucenici alei, printre care

lui.
i duce via pustniceasc muli i pe Arhimandritul Cleopa Ilie,

rugciunea lui Iisus, iar prinii bolnavi
cu toi fraii
Nevoina
lui era aceasta; practica
noaptea citea
din
la Psaltire;
postea zilnic
pn
seara, ngrijea de
mnstire i nu
lipsea niciodat de la slujbele bisericii.
n anul 194-3, la 14 octombrie, a fost hirotonit diacon, iar la 4 aprilie,
1947, a fost hirotonit preot

care 1-a condus aproape
la
apoi numit
zile.
egumen
al
Schitului Cozancea, pe
un an de
se
Iubind linitea, n anul 1948 s-a retras
Mnstirea Sihastria-Neam,
ntre
anii
ca duhovnic.
1949-1953
duhovnic, stare fiind Arhimandritul Cleopa

revine la
nevoiete n Mnstirea Slatina-Suceava, ca Ilie. Din primvara anului 1954

este
Mnstirea
Sihstria
duhovnic
al
ntregii
obti
a mii de
credincioi din toat ara, timp de peste 30 de ani,
pn
la sfritul vieii sale.
CUVIOI DIN
DOUA JUMTATE
i
SECOLULUI XX
ntre anii
701
Fiind foarte iubitor de singurtate
de linite,
1972-1984
s-a
nevoit la Schitul Sihla, ca sihastru desvrit, avndu-i chilia aproape de
petera Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Teodora. Aici se ndeletnicea numai cu rugciunea, cu postul i cu spovedania zilnic a clugrilor i mirenilor, ajungnd cel mai renumit i cutat duhovnic din toate colturile rii. Revenind din nou n obtea Mnstirii Sihstria, dup doi ani, adic n toamna anului 1986, i fractureaz piciorul drept i rmne imobilizat la pat n chilia sa pn la sfritul vieii. Pe lng aceasta, se mbolnvete de cataract la ambii ochi i i pierde n bun parte i auzul. Cu toate acestea, btrnul nu-i pierde ndejdea n mila lui Dumnezeu i continu s-i mrturiseasc fiii si
duhovniceti
s dea sfaturi pn n ultimele zile ale vieii.

18
In noaptea de
octombrie,
1990,
la
orele 4 dimineaa,
venerabilul
lui Hristos,
duhovnic, Ieroschimonahul Paisie Olaru, i

n
d sufletul n minile
vrst de peste 93 de ani, nconjurat de ucenicii si apropiai. Aa s-a mutat la lcaurile cereti un mare duhovnic al monahismului romnesc, fiind nsoit pe ultimul drum de numeroi fii sufleteti - clugri, ieromonahi, preoi de mir, ierarhi i credincioi venii din toat ara.
b.
Fapte
cuvinte de
nvtur
btrnul
le-a
1. Doi ucenici rspuns:
i-au cerut printelui Paisie cuvnt de folos. Iar
Acum
noi, btrnii,
nu mai avem cuvinte de folos cum aveau prinii

darul
notri. Ne-a luat
Dumnezeu
puterea cuvntului, pentru
nici noi,
nici cei ce ni-1 cer nu-1 mplinesc cu fapta.
Spunem
noi cte
un cuvnt de
n practic,
sftuire celor ce vin
pn
aici,
dar cnd aud
c trebuie
s-1
pun
adic s se roage mai mult, s posteasc, s ierte pe aproapele lor, se ntorc abtui acas. Le spun unora de zece ori s nu mai fac cutare pcat, s lase beia i desfrnarea, ca s nu-i piard sufletul, dar ei, dei fgduiesc, l fac mai departe. Am, ns, i suflete care ne ntrec pe noi. Numai ct deschid gura, ei i ncep a face cu fapta lucrul lui Dumnezeu.
2.
Iari
l-au ntrebat: Cine v-a ndemnat
s intrai n viaa monahal?

ai avut
la
- Vieile Sfinilor m-au ndemnat la
clugrie i dragostea mea pentru

duhovniceti
Schitul
Domnul!
Apoi l-au Cozancea?
3.
ntrebat:
Ce
bucurii
Am avut
cnd
mai
ales
m *ugam
destule bucurii ct
noaptea
am stat la linite n chilia mea din poieni, i foloseam sufletete pe alii. Dar cele mai
sfinte bucurii
duhovniceti le-am simit n biseric, n timpul Sfintei Liturghii.
702
4. Iar
PATERICUL ROMNESC
despre ascultarea de duhovnic, a spus;
- Duhovnicia este cea
mai grea ascultare din viaa de mnstire. De duhovnic depinde mntuirea sau osnda fiecrui suflet care i este ncredinat.
De el depinde clugria frailor de mnstire. Cu dezlegarea lui se mprtesc i clugrii i mirenii i tot cu dezlegarea i pe garania lui se hirotonesc candidaii la preoie. Mare rspundere are un duhovnic i de aceea el se
mntuiete mult mai greu dect un clugr sau un mirean. Ca duhovnic al Mnstirii Sihstria, am avut multe bucurii duhovniceti, dar i ispite i, uneori, dezamgiri. Am avut la spovedanie majoritatea prinilor i frailor din obte. Cei mai muli i mai rvnitori m-au ascultat, au
i i-au predat sufletul n Acetia m-au bucurat cel mai mult. Iar eu i-am primit ca pe copiii mei sufleteti, i-am mngiat, i-am mpcat cnd erau n ispit i i-am nvat s iubeasc cel mai mult ascultarea, slujba bisericii, tcerea, smerenia i rugciunea la chilii. Unii dintre frai ns veneau rar la
inut cont de binecuvntare, s-au spovedit sincer
mna
stareului
a duhovnicului.
spovedanie, iertau mai greu pe ceilali, crteau n ascultare
erau uneori
nemulumii. Cu acetia aveam mai mult de lucru. mi trebuia mai mult rbdare i meteug ca s-i ctig duhovnicete. Uneori duceam eu pe la chiliile lor. Alteori le ddeam canon mai uor, i ncurajam mai mult i rugam pentru ei. Pe unii din ei i-am folosit, iar pe alii mcar i-am meninut s nu cad mai ru i s rmn n mnstire. Ct am reuit, pe ci am dobndit sau pe ci i-am pierdut, tie numai singur Dumnezeu. Un lucru numai tiu: pentru toi pe care i-am avut la mrturisire i i-am povuit, voi da socoteal n faa judecii lui Hristos.
5.
Altdat
a vorbit ucenicilor despre
mai greu.
La clugrie, mai ales, este bine Numai la scaunul de mrturisire
clugrie i preoie, zicnd: s ndemnm, dar la preoie este mult

se
poate
constata
are
dac
fiul
duhovnicesc are nclinaie spre bine sau spre ru,
dac
voin
se
p-
zeasc i pe viitor de pcat i dac iubete viaa curat. Totui, este bine s-i mai amnm un timp de la clugrie, ca nu ndat s se hotrasc i apoi s-i schimbe hotrrea. La preoie noi ndemnm i recomandm numai pe cei ce au via curat i nu sunt oprii de Sfintele Canoane. Altfel, nu.
6.
Iari
a zis:
Dac
cineva
el
se
abate
de
la
datoria
duhovnicului,
este dator
singur va
rspunde
naintea lui
ascult de sfatul Dumnezeu. Duhovnicul, ns,

lui
i nu
s se roage lui Dumnezeu pentru ntoarcerea lui
s-1
ierte.
7. Fiind ntrebat despre datoriile
clugrilor, btrnul a rspuns:
CUVIOI DIN
-
DOUA JUMTATE
A SECOLULUI XX
703
s-i pzeasc fgduina pe care au fcut-o la clugrie, naintea lui Hristos i a Sfntului Altar, adic ascultarea necondiionat, srcia de bunvoie i fecioria sau curia. Pe lng acestea, s fie smerii, s se roage nencetat pentru ei i pentru toata lumea i s aib sfnta dragoste, de care atrn toat fapta bun i care le rabd pe toate.
Clugrii
sunt datori
8.
L-au ntrebat iari ucenicii despre

Toate patimile clugrilor
ispitele
monahilor.
nasc din
ispitele
se
dou
pcate: din
i din lenevirea la rugciune. Cnd cdem din sfnta ascultare i fugim de biseric, de rugciune, de metanii i de post, cdem uor n toate ispitele i patimile omortoare de suflet i ne pierdem mntuirea. Neascultarea i lenevirea la rugciune, ca i toate celelalte patimi, se vindec prin mrturisire curat la duhovnic, prin canon i prin plantarea faptelor bune n locul pcatelor care ne stpnesc. De mare ajutor pe calea mntuirii ne sunt smerita cugetare i smerenia, care spal pcatele i biruiesc pe diavoli.
neascultare
9.
Unor credincioi
le-a zis:
Dup
cum
se tie,
dou
sunt cele mai grele patimi care stpnesc astzi
n rndul mirenilor:
nenumrate
mrturisesc
10.
suflete
la
beia i desfrnarea. Acestea stric multe familii omeneti. Ins, dac se ciesc de aceste pcate, preoi i le prsesc, se vindec prin canon.
la
i ucid dac le
Apoi a adugat:
cap se stric!" spun btrnii, ca cea mai mare
- Petele de
vin
poart pstorii de
11. Unii
suflete.
Dac am
fi
noi mai buni, s-ar schimba
cretinii!
prini
l-au ntrebat
pe btrnul: Din ce motive a slbit rvna
pentru rugciune
- Pentru
pentru toat fapta
bun?
toat lumea. Astzi fiecare cretin i
a slbit credina n
clugr mrturisete
ca nu se mai poate ruga n prezent,

unii
Numai cu mare sil i osteneal,
cum se ruga n trecut. clugri buni i cretini i menin
rugciunea curat de zi i de noapte. Ceilali suntem mereu nvluii de griji, de oameni i de neputine; iar cnd ne rugm, mintea ne este plin de gnduri
rspndire.
Avnd
Ispitirii,
n vedere cele trei atacuri prin care a trecut Mntuitorul

ispitit
pe Muntele
cnd L-a
satana, nti cu
lcomia,
al
doilea cu mndria
al
treilea
cu necredina, biruirea oricrui atac este ca Domnului Dumnezeu

slujim".
s ne
nchinm i numai Lui s-I

12.
Astzi este mare ceart ntre cele dou surori ale i-a ales partea cea bun. n mnstiri, ca peste tot, Marta asuprete pe Mria i n-o las s se roage mai mult, iar Mria plnge nemngiat! Dac vom pune nti biserica i lauda lui Dumnezeu,
Iari
a zis btrnul:
lui
Lazar, Marta
i Mria,
care
704
PTERTCUL ROMANESC
apoi ascultarea
adic pe Mria, i toate mnstirile i
lucrul minilor,
adic pe Marta,
fi
atunci
bisericile noastre ar nflori,
diavolul ar
la
izgonit dintre
oameni. Iar sporirea duhovniceasc a fiecruia ncepe de
aceste cuvinte:
Doamne
13.
satele
d s-mi vd pcatele mele i s nu osndesc pe

ntrebat de ce se
fratele meu...".
Aceiai prini au
oraele noastre.
nmulesc
aa
de tare sectele n
- Sectele se
nmulesc mai
nti
din cauza preoilor care nu au grij de
turma
Unde preoii i fac datoria de pstori i triesc precum nva pe oameni, acolo nu ptrund sectele. Mai mult dect cunoaterea Sfintei
lui Hristos.
Scripturi
dect teologia
predica este viaa preotului.
Aceasta este
trebuie
14.
s fie cea mai puternic predic a preotului de la ar i ora.

Iari
l-au ntrebat:
Cum pot
dou:
ajuta
mnstirile
la
combaterea sectelor?
rugciune. Cu ct se va duce o via mai nalt prin mnstiri, n rugciune, n post, n smerenie i iubire fa de Dumnezeu i de oameni, cu att se vor ntri credina i viaa
- Pot ajuta prin acestea
prin lucrare
duhovniceasc
prin
15.
n rndul mirenilor.
S nu uitm cum
ei
se
nevoiau prinii notri
mnstiri i
Apoi
se
le
urmm.
clugrilor:
lumea,
le-a vorbit despre datoriile principale ale
roage nencetat pentru
sa mngie pe credincioi. n permanent pe Dumnezeu, apoi s nvee triasc n mnstiri, Marta trebuie s asculte de Mria, iar nu invers, i armonie una cu alta. De vom face aa nimeni nu va strica cetatea noastr!"
i i
pentru toat
laude
16.
Apoi iari a zis Printele Paisie: Clugrii trebuie s triasc mai
ales
dragoste.
Cci
spune
Mntuitorul: Prin aceasta vor cunoate oamenii
suntei ucenicii Mei, de

datoria n direcia
vei avea dragoste

lui,
ntre voi (Ioan 13, 35). Fiecare
s-i fac
adic unde
zice:
este rnduit, cu bucurie

alii, dar
fr de crtire.
mpria
i
de cuvntul proorocului
S nvm i pe
Care
cerurilor (Matei
5,
ne aducem aminte de cuvntul Domnului,
Cel ce va face
19).
va nva, acela mare se va chema ntru
ne aducem aminte
David, care zice: Slujii Domnului cu fric

(Psalmi
fie
bucurai Lui cu cutremur

lauda lui
2, 9).
i,
n sfrit, orice
facem
fie spre
Dumnezeu i
fcut cu smerenie, precum ne
nva
Hristos:
Cnd vei
mplini toate
c am fost datori s facem, acestea, s zicei c aceea am fcut (Luca 17, 10). Att clugrii, ct i mirenii, dac au pace ntre ei, adic pacea Domnului, a contiinei, i dac au dragoste, se pot mntui.
slugi netrebnice suntem,
ce
CUVIOI DIN
17. Altdat l-au clugri i mireni. - Eu m-am folosit
DOUA JUMTATE
prinii,
ce
A SECOLULUI
sfinte
XX
705
ntrebat
cri
recomand
pentru
cel
Dar de mare
18.
folos sunt
i nvturile i
mai mult de Vieile Sfinilor, de pilda vieii lor. Sfinilor Prini i, mai ales, Sfnta
lor.
Scriptur. Toate sunt de folos la timpul
Aceiai
l-au ntrebat
despre cugetarea morii

n minile
i judecata
de apoi.
Dumnezeului celui viu! De la o nchisoare te mai scoate un avocat. Dar cnd se va umple cupa mniei lui Dumnezeu, unde ne vom ascunde de la faa Lui? ne aducem mereu aminte de pcatele noastre i de ceasul judecii viitoare i n veac nu vom mai grei.
care va
- Vai de acel
om
cdea
19. iari au porunca dragostei? -
zis:
cum
s ne purtm cu aproapele nostru,

noi; sa-i
i
ca
s mplinim
sfat, n
S socotim pe aproapele nostru mai bun dect dm s completm Facei aceasta i v mntuii!
loc
cerem
s-i
noi,
iar lipsurile lui
le
cu dragostea noastr.
20.
Altdat
i
a spus ucenicilor si:
- Iat ce, prinilor. Fiecare i
su. Daca
pune
la toi.
se pare prea dulce,
pregtete mncarea dup gustul i o mai acrete; dac i se pare nesrat,
placul
i
mai
puin
sare
verdeuri
o face
cum
place;
i dac
el,
place
lui,
place
Eu aa
cred. Tot
aa
se
ntmpl
i
cu viaa noastr duhovniceasc.

crede
Fiecare dintre noi i pregtete mntuirea

poate,
cum
cum voiete i cum
Dumnezeu. Spun btrnii dup i foamea este cel mai bun buctar, iar srcia cel mai bun gospodar. Tot aa i cu mntuirea sufletului nostru. Rvna, rugciunea i smerenia ajut cel mai
rvna
harul pe care
le-au dat
mult pe calea mntuirii.

21.
ntr-o
zi,
singuratici de la Sihla, a zis
tem
nu
rmnem
zi,
admirnd btrnul frumuseile munilor i ale codrilor ctre ucenicii si, suspinnd din inim: Tare numai cu raiul acesta de aici i s-1 pierdem pe cellalt,
btrnul
Vecernie, fiind singur n sfntul altar
m
i
din pricina lenevirii noastre!

22. n alt
slujind
la
auzind citindu-se despre judecata de apoi, a oftat adnc i a zis n tain: - Vai! Vai! Vai! Ce nfricoat va fi judecata lui Dumnezeu cea de pe
urm!
a nceput a plnge.
..
l-au ntrebat ucenicii despre rai, iar el le-a rspuns: nici nu iscodim cu mintea unde este raiul i unde este iadul, Sfinii Prini nu ne dau voie la aceasta. Mntuitorul att numai ne-a spus: duc gtesc loc, ca unde voi fi Eu i voi fii (loan 14, 3). Aa ne
23. -
Altdat
s v
706
PATERICUL ROMNESC
Gur
nu ne trebuie mai mult! Noi zicem mereu rugciunea de Aur: Doamne, nu lipsi pe mine de binele Tu cel
nva Domnul i
Sfntului Ioan
ceresc;
Doamne, izbvete-m de muncile
cele de veci!"
24.
Civa credincioi
i-au
cerut
cuvnt de
flori
folos
duhovnicesc.
le-a spus:
Iar
printele Paisie, artnd pajitea plin de
i mireasm,
facei nite albinue harnice, care adun nectar i miere din florile mai curate i binemirositoare, iar nu nite grguni i bondari, care adun hran din blegar i din toate buruienile. Rvnii la faptele bune cele mai de pre i mai uor de dobndit, precum dragostea, rugciunea, mila i smerenia. Din acestea sa hrnii i am ndejde c, cu acestea, vom vedea pe Hristos,
cele
Sv
Mntuitorul lumii!
adugat btrnul i aceste cuvinte: - Cel mai bine este ca s fie omul oal de lut, care este bun pentru toate i se folosete de toi n fiecare zi, i pentru mncare i pentru ap i pentru orice lucru. Pe cnd vasul de aur se pune pe polie, se ncuie n dulapuri, este rvnit de hoi i se folosete numai la zile mari sau o dat pe an. Oala de lut este vasul trebuinelor zilnice, cci toi o caut i se folosesc de ea. Aa i omul smerit, care nu caut cinste i dregtorie. El rmne nebgat n seam ntre cei de jos, dar pe toi i folosete, i ndeamn, i ajut, i odihnete i toi l caut i se bucur de el. Mare dar este smerenia pentru clugri i
25.
La
urm
cretini!
26. Prinii l-au ntrebat ce este contiina.
- Contiina este ngerul
lui
Dumnezeu
ceart
care
pzete
pe om. Cnd ea
te
mustr, nseamn
uitrii. Trebuie
trebuie te bucuri nu te las noastr pcatele noastre, ca ne plmuiasc contiina prin mustrare, s dobndim lacrimi la rugciune i nu mai greim. i lui Pavel i-a dat Dumnezeu un nger ru, ca sa-i loveasc peste obraz, pentru a nu se nla cu mintea. Contiina pomenete pcatele noastre i, pomenindu-le, ne smerete. Hristos a venit pentru mntuirea pctoilor. Deci, nu mai greim, avem ndejde i curaj, facem milostenie, s ne rugm dup putere i aa ne mntuim cu darul lui Dumnezeu.
c Dumnezeu te
avem pururea
naintea
s s
27.
femeie, care nu voia

Iar el i-a
s aib copii
muli,
i-a cerut
btrnului
sfat
ce
anume
-
s fac.
rspuns:
Dac fugi
i
de copii, fugi de mntuire.
S nu rmi
pe acela. Mai sntoi sunt copiii Iar unde exist numai unul sau doi, de obicei i aceia sunt ri sau bolnvicioi. Aici se mplinete cuvntul Sfntului Pavel, care zice; Cine seamn cu binecuvnnu-1 pierzi
un singur muli n cas.

la
copil, ca
CUVIOI DIN
tare,

i
secera,
iar
707
cu binecuvntare va
cine
seamn
cu zgrcenie,
cu
zgrcenie va
28.
secera
(II
Corinteni 9, 6),
Apoi iari a
zis
btrnul:
venit la
mine o femeie
zece triesc
btrn
la
spovedanie
i am
ntrebat-o:
luat
Sor,
ci copii ai?" Printe, optsprezece copii

mici,
am
avut!
Opt
i-a
Dumnezeu de
sunt primii
gospodari n sat!"
A venit alt femeie de departe i am cretin?" Nici unul, printe!" Dar, cte avorturi ai?" Patruzeci de avorturi!" Du-te, femeie, la un episcop i te mrturisete i te pociete ct mai ai vreme, este nfricoat judecata lui Dumnezeu!" Dup lepdarea de credin, cel mai mare pcat care se face n lume este uciderea de prunci. Aceste dou pcate atrag grabnic mnie i pedeapsa lui
29.
Iari
a zis Printele Paisie:
ntrebat-o:
Ci
copii
ai,
Dumnezeu peste oameni. 30. Civa clugri tineri

el le-a
i-au cerut printelui Paisie cuvnt
de folos,
iar
spus:
De
trei lucruri trebuie
se
pzeasc mai
mult clugrul: de beie, de
iubirea de argint
31.
i-a
Un
alt
i de vorbirea clugr a cerut
cu femei.
btrnului cuvnt de folos. Iar printele Paisie
rspuns: - Las-te ntotdeauna n voia lui Dumnezeu i vei avea pace n sufletul sfiniei tale. ce i se poruncete, nu lucra nimic tar binecuvntare; cnd nu tii, ntreab; iar cnd nu ai pe cine ntreba, roag-te i Dumnezeu i va arta
calea cea
bun.
Dar cnd sunt lsat s aleg singur i nu tiu care este voia Iui Dumnezeu, ce sa fac? - Roag-te struitor cu post i metanii, mcar trei zile i ascult de glasul contiinei. Cum te ndeamn ea mai mult, aceea este i voia lui Dumnezeu.
32. O femeie bolnav s-a mrturisit la btrnul i a cerut canon. Iar el i-a rspuns: - Canonul bolnavului este patul. Patul suferinei! rabzi boala cu mulumire i te mntuieti. Ct mai poi, zi Tatl nostru", rugciunea Doamne lisuse", Sfinte Dumnezeule", Crezul", Doamne ajut" i, dac nu crteti n boala i te spovedeti regulat, dobndeti viaa venic naintea multora.
33. Fraii l-au ntrebat: Care este cel mai greu

- Cel mai greu
pcat
lume?
pcat
care
stpnete
lume astzi este necredina n

nici
Dumnezeu, crede i nu
c
se
de aici se nasc toate pcatele pe
teme de Dumnezeu, nu mai are
pmnt. Ca, daca omul nu un sprijin, nici o iTdejde,
708
nici o bucurie, nici
PATERICUL ROMNESC
un scop pe pmnt i cade
n toate relele
n prpastia
dezndejdii, de care
34.
s ne
izbveasc
Hristos
i Maica Domnului.
la
Odat
au venit civa preoi duhovnici
printele Paisie
l-au
ntrebat despre
Taina Sfintei Spovedanii. Iar btrnul, suspinnd, le-a zis: - Ei, prinilor, duhovnicia este tare grea! Mai ales n zilele noastre!
Pcate multe, credin puin, rugciune din fug, vremuri de pe urm... Numai mila lui Dumnezeu ne poate mntui!
35.
Un clugr
1-a ntrebat:
Cum
pot
scpa de prerea de
sine
de
gndurile cele necurate?

- Prin aducerea aminte de ceasul morii.
nu uitm ce
fi
de a
fi,
ce
dup
natere, ce suntem astzi
ce
vom
mine,
am fost nainte i s le atribuim
toate lui
Dumnezeu.
36.
Iari
1-a
ntrebat:
Care
este
folosul rugciunii,
n general,
al
rugciunii inimii, n special?

- Folosul rugciunii este mplinirea scopului
ei,
adic
iertarea
pcatelor
i
se
mntuirea sufletului, indiferent

cu inima. Fiecare
roage.
c o facem cu gura, prin cuvnt,

cugetul, duhul
cu mintea sau
cum
ndeamn
duhovnicul,
aa
Numai s nu piard mntuirea. Acea rugciune este mai de folos, care izvorte lacrimi de umilin, care ne ajut s prsim pcatele i s cretem n dragoste, n smerenie i n credin. Fiecare s se roage cu rugciunea care
l
ajut
s sporeasc mai mult n fapte bune i pocin.

cerem i, atunci ne rugm cu gura sau cu inima, ele sunt bune i mult sunt de la Domnul i merg la Domnul. Numai s nu ne nu pierdem lacrimile.
ci
37. L-au ntrebat ucenicii despre lacrimile de la sfnta rugciune. - Lacrimile sunt de mai multe feluri, dar cele duhovniceti nu se dau, nici
nu
se
mprumut,
fie
sunt
un dar de
la
Domnul. Deci,
le
cnd vin,
folositoare,
mndrim,
-
c ca s
38. Aceiai ucenici l-au ntrebat despre folosul psalmilor.
rugciune permanent. Ba unii o tiau pe de rost i o spuneau n oapt la ascultare sau mergnd pe cale. noi nu mai Credincioii, puini mai tiu astzi doar Psalmul 50. Este pcat cunoatem puterea Psaltirii, frumuseea duhovniceasc a psalmilor. Cndva o rosteau n ison sau o cntau, imitnd pe sfinii ngeri. Dar s nu uitm
Prinii notri
citeau zilnic Psaltirea, ca o
cititul
psalmilor este trupul rugciunii, iar nelesul adnc
al
psalmilor este
sufletul rugciunii.
Trupul
fr
suflet este mort.
Adic
citirea psalmilor
rar
cugetare
atenie aduce puin folos.
CUVIOI DIN
De
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XX
709
39. Unii credincioi nu citesc Psaltirea, pentru
le face
diavolul ispite.
ce se tem diavolii de psalmi?
roag cu psalmi i arde ca i cu o Mare putere are Psaltirea asupra duhurilor rele! Cu aceasta prinii de demult fceau minuni i alungau duhurile rele din oameni. Iar dac
- Se tem de psalmi, pentru ca cine se
sabie de foc.
unii
nu
citesc Psaltirea pentru
c se tem de
ispite,
acetia sunt cretini fricoi,
care vor
s ias la lupt
cu diavolii
fr arme.
Or,
dac nu avem arme bune
la
noi, ndat diavolul ne dezarmeaz i ne ia prizonieri, adic ne face robi ai pcatelor spre osnd. Psaltirea unit cu postul i smerenia sunt cele mai puternice arme mpotriva diavolilor. Cu aceasta sfinii izgoneau diavolii din cine citete psalmi imit pe ngeri i lume i coborau ngerii pe pmnt.
cnt mpreun cu
40.
-
ei.
Odat, vorbind cu ucenicii, le-a spus: Monahismul de astzi este cu coal mult, dar cu practic putin! Grija vieii pmnteti, uitarea fgduinelor clugreti, lcomia i slava deart sunt bolile principale care bntuie acum. n capul obtii trebuie oameni mai ales cu via, nu numai cu coal. ns, dac ne vom sili s mergem pe urmele prinilor notri, ne vom mntui.
41. Despre tcere spunea btrnul:
aducem aminte de cuvntul Mntuitorului, Care zice: Pentru tot cuvntul deert vom da seam n ziua judecii; iar un sfnt printe zice de cte ori am vorbit, ra-am cit". Mare este darul tcerii! Prin tcere scpm de osnd, de clevetire, de vorb deart i nvm a ne ruga. Prinii notri vorbeau apte vorbe pe zi", cum se spune, dar cu inima i cu buzele se
pune naintea noastr pcatele noastre, ceasul morii i ziua judecii, ncet-ncet dobndim darul tcerii i al rugciunii. Sa ne rugm lui Dumnezeu cu cuvintele psalmistului David: Pune, Doamne, paz
rugau nencetat.
gurii
- Sa ne
Dac vom
mele
-
de ngrdire mprejurul buzelor mele. (Psalm 140,3).
42. Iar despre sfnta rugciune spunea
iari Printele
pacea
Paisie:
Primul
folos
al
rugciunii
este
sufletului
i mulumirea
duhovniceasc. Oriunde eti, eti linitit; orice faci, eti mulumit, tiind toate sunt rnduite de la Domnul. Cnd este cineva n pace, vorbete blnd, nelept i linitit, iar cnd nu are pace n suflet, este tulburat, cu chipul agitat cugetare i cu pcat. Mare dar este pacea i mulumirea i vorbete le cerem permanent de la Dumnezeu n rugciunile noastre. sufleteasc!
fr
43.
Semnul
sporirii
duhovniceti,
cel
spunea btrnul,
sunt
lacrimile
la
rugciune, cugetul
iubire
c eti
mai pctos, o mare bucurie
n inima
i mult
i mil fa
de toat zidirea.
710
PATERICUL ROMANESC
44.
Altdat
fost
ntrebat
cum
se
poate
rennoi
duhovnicete
ales
monahismul pe
Sfnt.
viitor?
Nu depinde Cci Duhul
de noi rennoirea monahismului,

Sfnt alege oameni sfini, pstori
ci
mai
de Duhul
starei luminai
de rugciune, de nevoin i smerenie. Cu aceste virtui ntotdeauna se nnoiesc monahismul, acestea, niciodat. Dac stareii i duhovnicii vor viaa duhovniceasc, iar fi ca fcliile n sfenic i vor merge ca Pstorul cel bun naintea turmei, atunci mnstirile vor nflori vznd cu ochii i clugrii vor luda pe Dumnezeu
iubitori
duhovnici buni, care pot forma clugri mbuntii,
fr
mpreun cu ngerii. 45. Iari a fost
Iar
dac
nu, nicidecum!
ntrebat:
Cum putem birui

ptimae
cugetul desfrnrii?
- Respingerea gndurilor
nainte de a intra n
imaginaia minii
i pzirea
patimi.
ochilor de
la privirea
cea rea sunt cele dinti arme mpotriva acestei
S
s
privim femeile btrne ca pe nite
tinere, ca pe surorile
fiicele noastre.
Apoi,
mame ale noastre, iar pe cele s nu judecm pe aproapele i s
ne nfrnm de
acestea
Sfnt,
la
mncruri
alese
ne rugam mai mult, ca
de la vin, care aprind firea. Peste toate ne acopere Dumnezeu cu darul Duhului
birui.
c, tar
ajutor de sus, nimeni
nu poate
46. Doi tineri au ntrebat ce -
Amndou
drum
aleag: Cstoria sau viaa monahal? cile sunt binecuvntate, dar depinde de voina lor. Mai
ispitele,
nti
trebuie
s cunoasc bine
greutile
Apoi sa se roage hotr. mult nainte de a se posteasc 40 de zile, s se mrturiseasc la duhovnicii lor i s cear sfaturi de la cei mai iscusii duhovnici. Dup 40 de zile de rugciune i post, Dumnezeu le va descoperi, prin contiin i duhovnic, pe ce cale s apuce. Dac iubesc fecioria, linitea, tcerea i rugciunea, calea cea mai bun este clugria. Iar dac iubesc viaa de familie mai mult, adic copiii, lucrul minilor i toate grijile acestei viei, intre n viaa de familie. Amndou cile duc la mntuire, daca sunt respectate datoriile cretineti obligatorii. Domnul a binecuvntat amndou cile, dar nu putem noi hotr ce cale aleag fiecare. Numai Dumnezeu i omul singur hotrsc. Btrnii notri aveau aceast vorb neleapt: La clugrie i la cstorie s nu sileti pe nimeni!"
fiecare
are crucea lui, ncercrile
i i
obligaiile ambelor
bucuriile lui.
ci
de
via,
47.
Un
frate
nceptor
a ntrebat
cum
poate ti
dac
are sau nu chemare
pentru viaa monahal.

- Bine faci, frate,
ntrebi;
eu
am
ntrebat
acum 66 de
dorete
ani,
cnd
de
am
Cozancea n mnstire! Mai nti, mnstire, trebuie s se pregteasc de acas.

intrat la
fratele care
S mearg regulat
via
Ia biseric,
CUVIOI DIN
se roage mult, sa
DOUA JUMTATE
cri
sfinte,
SECOLULUI XX
711
citeasc
iubeasc
la
fecioria, tcerea, postul
prinilor btrni, s singurtatea. El trebuie s tie de ce vine
cear
sfatul
mnstire, cu ce scop i ce datorii are clugrul naintea lui Dumnezeu. Apoi s vad cum se face o clugrie i ce fgduin face noul clugrit. i eu m-am ndrgostit de mnstire nc din coal, citind viaa Sfntului Sava cel Sfinit i ceream la mnstire la Cozancea, n apropiere. Dar mamuca m-a oprit, zicnd: Dragul mmuci, s nu te duci la clugrie, acolo este canon mare de rugciune, post i metanii; am vzut cum a fost fcut un clugr i era tare slab i se ruga aa: Doamne, dac mai am zile de trit i
mi sunt spre mntuire,
Aa c
am
ascultat pe
las-m s mai triesc; iar dac mmuca. M-am dus la armat
nu,
ia-m
la
Tine!"
i,
dup
terminarea
rzboiului,
anul 1921,
copilriei mele
Sfntului Sava i de dragostea i am intrat n viaa monahal la Schitul Cozancea-Botoani, n i am trecut prin toate ascultrile mnstireti. Dar, ca s nu
mi-am adus aminte de viaa
laud, ntrebai pe printele Cleopa,
Unii vin
sau din
la
mnstire
n
srcie
c m cunoate de cnd era copil mic. c vd slujbe frumoase, sau ndemnul unor rude, familie, sau c sunt puin bolnavi, sau c nu se neleg n
el
la
cas, sau ca
prin glasul
se
din alte pricini.
pociasc de pcatele tinereii, sau ca s ajung preoi, sau Ins cel mai bine este cnd vine omul chemat de Dumnezeu,
al
struitor
contiinei
cu binecuvntarea duhovnicului su.

la
Aceasta este cea mai frumoas chemare de sus

48.
viaa ngereasc!
Odat
a fost ntrebat btrnul,
cum
poate
clugrul
devin un bun
osta
-
al lui
Hristos.
Dac
monahul
este
om
i
oamenii, cu
se
Dumnezeu i cu
Hristos,
sine;
de rugciune nencetat, om de pace cu toi dac are inim nfrnt i smerit; dac nu
teme de ceasul morii

al lui
este dezlipit de cele
pmnteti, deja
este
osta
deplin
cum spune i
.
Sfntul Apostol Pavel: ntrarmai-v ca
nite buni ostai
ai lui Hristos.
Credina tare, rugciunea i smerenia sunt cele dinti i cele mai puternice arme ale clugrului i cretinului. Iar ultima i cea mai mare virtute a celor ce cred n Hristos, Cel nviat din mori, este dragostea cretin, adic deosebire pe toi oamenii i toat zidirea creat de Dumnezeu. s iubeasc
fr
49. Doi
clugri Clugria, a
fi
l-au ntrebat despre harul preoiei n
mnstire.
spus Printele Paisie,
se
cere de fiecare candidat,
nimeni nu poate
de
la
clugrit,
dac
el
singur nu o cere; iar preoia se
druiete
Dumnezeu, prin voia
dup
trebuie
mai mari ai notri. Preoia este o tain i se mult nevoin i verificare, numai celor vrednici. Clugrul nu cear i sa doreasc preoia i duhovnicia. Dar, dac este silit de
celor
712
PATERICUL ROMNESC
si i
este nevoie, s-o
pstorii
primeasc spre
att
slava lui
Dumnezeu i mntuirea
multora. Vai
lui
nou, daca recomandm candidai

vor da greu rspuns,
nevrednici de preoie. n faa
Hristos
candidatul
duhovnicul
care
1-a
recomandat, ct
50.
ierarhul care 1-a hirotonit cu grele

zis:
impedimente canonice.
al
Aceiai prini au
al
Care este
cel dinti
cuvnt
ucenicului ctre
duhovnic? Dar
printe,
ucenic:
51.
duhovnicului ctre ucenic?

al
- Cel dinti cuvnt
i nu
-
ucenicului ctre duhovnicul

sfnta
lui
este:
uita
la
rugciune";
iar
duhovnicul
la rai!"
Iart-m, zic ctre
Dumnezeu
s te ierte,
fiule,
sa ne
vedem
Printe Paisie, ce sfaturi duhovniceti dai ucenicilor sfiniei voastre, care v-au urmat sfaturile i binecuvntarea? pomeneasc la sfnta rugciune ct vor fi n aceast viaa trectoare i creasc i ei ucenici duhovniceti. Ce au vzut bun la mine s urmeze i ei; iar ce au vzut ru, ierte, ca s fie i ei iertai de Dumnezeu
sm
n cer!
52.
ngrijesc
Aceiai prini n suferin?
l-au
ntrebat:
Ce
sfaturi
dai ucenicilor care
S poarte
i
neputinele mele trupeti, precum le-am purtat

In tinereea
eu pe ale
uneori
ngrijit i eu de un printe btrn i supram. Apoi ndat i ceream iertare i rugam pentru el la Dumnezeu i ziceam: Doamne, nu cer s-mi rsplteti aici, ci dincolo!" Aa i spun i ucenicului de chilie, dincolo i va rsplti Domnul dragostea i osteneala pe care o face cu mine, pctosul.
lor, cele sufleteti.
mea am
fceam nemulumiri i
dac se teme de ceasul morii, s tem, dac sunt om pctos! Cci i Mntuitorul, cnd se ruga n Grdina Ghetsimani, zicea: ntristat este sufletul Meu pn la moarte. In viaa mea am vzut sfritul multor prini i credincioi, dar nu am vzut
Ali prini - Cum nu
53.
l-au ntrebat,
.pe
nimeni rznd n clipa morii, ca atunci e atunci!

54. Ucenicii
iari
l-au ntrebat:
Care sunt ultimele cuvinte pe care ai

cea mai de pe
dori s le rostii n clipa plecrii la Hristos? - n ceasul acela a dori s repet rugciunea
urm
Sfntului Apostol
Arhidiacon tefan: Doamne,
Iisuse,
primete duhul meu!

ne
(Fapte 7, 59).
55. Ucenicii de chilie l-au ntrebat:
Ce cuvnt de
nvtur
lsai
ca
testament, pentru a merge pe calea mntuirii? pe alii, facem i noi ceea ce
nvm
tot
ce facem n
via
fie
spre slava lui
Dumnezeu i
spre folosul aproapelui,
dragostea
acoper
CUVIOI DIN
testamentul dragostei.

testament
713
mulime de pcate. Acest

56.
las
tuturor
ucenicilor mei,
adic
La a spus Printele Paisie ucenicului su apropiat: - Printe Ioanichie, este timpul pui n practic ceea ce
urm
ai scris
ai
nvat pe
va
alii;
c nu cel ce nva este mare la Dumnezeu,

ntru
ci cel
ce va face
nva, acela mare se va chema Doamne, numr n ceata
mpria
lui
Dumnezeu! Amin.
printelui
nostru
Paisie
sfinilor
sufletul
Duhovnicul!
ARHIMANDRITUL SERAFIM POPESCU Mnstirea Brncoveanu

(1912-1990)
a.
Viaa
Iulia.
Cuviosul Arhimandrit Serafim Popescu s-a nscut n anul 1912, ntr-un

sat
aproape de Alba
Prinii si,
fiind
foarte
evlavioi,
i-au dat o
educaie religioas deosebit. Avnd chemare pentru viaa monahal, mai nti a studiat Academia Teologic din Sibiu, ntre anii 1932-1936, apoi i-a luat doctoratul la Facultatea de Teologie din Cernui, ntre ani 1936-1938. A mai studiat un an la Facultatea de Teologie din Atena, apoi nc un an s-a nevoit la Schitul Romnesc din Muntele Athos. n anul 1941 a primit tunderea n monahism la Mnstirea Brncoveanu, iar n anul 1943 a fost hirotonit preot i apoi numit stare al acestei mnstiri, pe care a povuit-o duhovnicete mai muli ani de zile, reuind sa formeze o obte bine nchegat. Retrgndu-se din streie, ultimii ani ai vieii sale i-a pus n slujba lui Dumnezeu i a credincioilor, devenind duhovnicul monahilor i al tuturor bunilor cretini care veneau aici n numr destul de mare. Ajungnd la vrsta de aproape 80 de ani, blndul Arhimandrit Serafim, printele duhovnicesc al multor pelerini i credincioi, i-a dat sufletul cu pace
n minile lui Hristos, n anul mntuirii 1990.
b.
1.
Fapte
cuvinte de
nvtur
s mergem mpreun cu Hristos
noi n
spre
Arhimandritul Serafim zicea ctre ucenicii si:
Mulumim
cel
Domnului. Ne strduim
Emausul
de sus!
Dumnezeu rmne cu
via,
ct timp
facem voia
714
Lui.
PATERICUL ROMNESC
Cnd nu-L ascultm, ne mai ias i
2.
singuri, ca
vedem
ct este de greu
fr El!
-
Rvna i
L-au ntrebat prinii: Ce v-a plcut mai mult n Sfntul Munte Athos? disciplina clugrilor atonii, punctualitatea lor pentru sfintele
slujbe, respectarea cu sfinenie a rnduielilor canonice
osrdia lor pentru aprarea Ortodoxiei
i tipiconale, precum i nvturii Sfinilor Prini, chiar i

mai mult sufletete. De aceea, eu n monahism, dup cum
sfaturile
cu preul vieii. Aceasta m-a micat
i m-a
zidit
m-am ntors am i fcut.

3.
din Athos n
ar
l-au
hotrt
intru
Aceiai
prini
ntrebat
despre
duhovniceti
de
ale
btrnilor. - Prinii mei duhovniceti

slujbe
m ndemnau
S
la noi. ar
fi
fiu
nelipsit
la sfintele
sa iubesc cu total
fapte bune le iubesc
i acum cel
druire pe Dumnezeu i pe oameni. Aceste dou mai mult. slujesc n biseric i sftuiesc
duhovnicete pe credincioii care vin

4.
L-au ntrebat iari, care

preotului.
cele
mai necesare virtui care trebuie

fie
mpodobeasc viaa
- n toata
credin
smerenie
viaa puternic
sa, preotul trebuie
cluzit de
spre
aceste fapte bune:
Dumnezeu,
dragoste
oameni,
buncuviin,
prezena
lui
i rvn luntric
pentru Hristos. Apoi
aib
nainte
Hristos n toate privinele

Iisus n locul lui. Hristos noi.
s
l
fac
cu credincioii care vin la el ce ar face
poart poverile necazurilor
Aa
5.
i
l
preotul. Hristos Se face

l
nelege,
mngie,
ridic,
noastre, Se face una cu una cu sufletul adus naintea Lui, l ncurajeaz i Se face tuturor toate.
Iari
l-au ntrebat,
cum
trebuie
mpcat
asprimea sfintelor canoane
dreptatea lui
Dumnezeu cu
dragostea
mila pentru oameni.
- Totul depinde de starea sufleteasc a penitentului. Acesta este cel
bun
de
indiciu pentru duhovnic. Nici asprime prea

sufletului
apstoare,
iertare prea
uoar. Starea vechimea ei i de starea

6. Ucenicii
arat
msura
fi
mai mngiere i cuvenit. Depinde de rana,

nici
de ndreptare a penitentului.
si
l-au ntrebat:
Cnd putem
vrednici de Trupul
Sngele
Domnului?
Cnd ai ajuns la rugciune i mpcare cu

7.
starea de
sine,
curie trupeasc i
sufleteasc, prin post,
cu semenii
cu Dumnezeu.
Iari
l-au ntrebat despre rolul
mnstirilor
al
monahilor n aprarea
credinei ortodoxe i a unitii noastre spirituale i naionale. - Mnstirile noastre ortodoxe au fost din totdeauna
lcauri i coli
virtui
duhovniceti ale evlaviei
sfineniei,
n care
s-au cultivat marile
CUVIOI DIN
evanghelice
DOUA JUMTATE
sunt
SECOLULUI XX
pn
715
i s-au desvrit sufletele asemnarea cu Dumnezeu. Mnstirile

ale tradiiei, ale moralei
8. Iar despre
iubitoare de Hristos,
au ajuns la
adevrate ceti
ale Ortodoxiei,
rnduielii Bisericii noastre Ortodoxe.
clugri
a zis:
Clugrii
trebuie
predice oamenilor pe Hristos, nu att prin cuvnt,

prin
ct prin
moral i prin exemplul vieii lor. Este o predic tcut, exemplul personal, i o predic artat, vzut, prin inuta lui moral. Este
inuta lor
bine
nceap fiecare clugr s predice pe Hristos prin viaa lui. Aceasta este cea mai puternic predic. Preoii clugri, ns, sunt datori predice i cu cuvntul, mai ales acum, cnd este atta sete de cunoatere i de cuvnt. dea permanent sfat la cei care cer, s ndemne la via moral, sa dea ajutor material, dup posibiliti, celor sraci, s foloseasc pe toi prin viaa i
exemplul lor
9.
s se roage pentru lume.

bun
lui
Unii din prini l-au ntrebat: Care este cea mai important fapt
a monahilor? -
Rugciunea de laud
sa.
Dumnezeu, rugciunea pentru oameni i pentru

nti
mntuirea
10.
Clugrul
este
mai
om
al
rugciunii
apoi
al
cuvntului.
Printe Serafim le-a dat un ultim cuvnt de folos: - Sa nchidem ochii cu pace la picioarele Crucii lui Hristos!
La
urm
ARHIMANDRITUL ELEFTERIE MIHALE

Mnstirea
Dervent (1900-1990)
prini
Evlaviosul Arhimandrit Elefterie s-a nscut n sudul Dobrogei, din
macedoneni binecredincioi. La vrsta cuvenit s-a cstorit. Dar, murindu-i soia de tnr, a prsit cele pmnteti
n
s-a nchinoviat
obtea Mnstirii Balaciu-Ialomia. n anul 1933 a primit tunderea monahal, lund numele de
Elefterie.
Apoi
i preot n anul 1938 i este numit stare la Mnstirea Dervent-Constana, pe care o povuiete cu mult nelepciune peste 20 de ani, crescnd mai muli ucenici. ntre anii 1959-1969 a fost scos din viaa monahal de regimul ateist. n
a fost hirotonit diacon
toamna anului 1969
este
numit preot
slujitor
duhovnic
la
Mnstirea Agapia
Veche. Fiind foarte rvnitor pentru Hristos, ntrecea pe toi cu postul, cu nfrnarea, cu nevoina, cu rnduiala de chilie, cu smerenia i cu milostenia.
716
PATERICUL ROMANESC
Timp de
16 ani de zile a
svrit Sfnta Liturghie i
toate
slujbele
aproape
zilnic, iar n
timpul liber mrturisea, sftuia
i ndruma
pe
clugrie
i pe credincioi s fac ntru toate voia lui Dumnezeu. Toate le fcea cu mult dragoste de Dumnezeu i de oameni, nelund nimic de la nimeni. Iar dac era silit s primeasc ceva, mprea n aceeai zi la cei sraci. Aa a
ajuns duhovnic vestit n partea locului, avnd
muli
fii
sufleteti.
Fiind mare postitor
i rugtor
pentru lume, se
pustniceasc
cu nevoina
i
sa.
se nevoia
pe ascuns, ntrecnd Puini ali duhovnici din vremea
hrnea numai cu mncare pe muli clugri i duhovnici

sa
aveau rvna
bucuria
Sfintei Liturghii zilnice
avea
darul vindecrii bolilor trupeti,
precum avea Protosinghelul Elefterie. De asemenea, motenit din tineree, reuind s

postul
vindece
muli bolnavi cu rugciunea, cu

la Sfnta Liturghie
cu plante,
fr medicamente.
i
Dar, pentru toi bolnavii care veneau la
el, nti le
fcea
Sfntul Maslu, apoi
pomenea
recomanda tratament natural. In anul 1985 se retrage n obtea Mnstirii Secu, unde continu aceeai nevoina din tineree. Apoi, simindu-i aproape sfritul vieii, se rentoarce la Mnstirea Dervent i la 10 mai, 1990, i sufletul cu pace n minile lui
aceea
le
i dup
Hristos.
Odihnete, Doamne,
Elefterie!
pace pe adormitul robul
Tu,
Arhimandritul
ARHIMANDRITUL BENEDICT GHIU Mnstirea Cernica

(1904-1990)
Fericitul
blndul Arhimandrit Benedict s-a
Vrancea, n anul 1904. Fiind ales de

face
seminarul,
apoi
Facultatea
nscut n comuna DomnetiDumnezeu pentru viaa duhovniceasc, de Teologie la Cernui i i termin
doctoratul n Frana.
In anul 1934 este tuns n monahism la Mnstirea Noul Neam-Basarabia, unde mai trziu avea s fie propus episcop de Bli. Dar el, renunnd, este hirotonit preot i ajunge slujitor i duhovnic la Catedrala Patriarhal din Bucureti, devenind un mare povuitor, mai ales pentru studeni i intelectuali. Avnd suflet rvnitor pentru Hristos, a practicat rugciunea inimii i a ndemnat pe muli la o trire nalt duhovniceasc. ntre anii 1949-1954, a fost profesor la Seminarul Monahal de la Mnstirea Neam, crescnd duhovnicete muli clugri i preoi. ntre anii
CUVIOI DIN
1954-1958,
a
cei
fost
DOUA JUMTATE
pentru
Hristos
SECOLULUI XX
din motive din tar,
717
nchis
de
atei
religioase,
toate
mpreun eu
cu
mai buni preoi, profesori
i clugri
rbdnd
mult brbie.
Din anul 1958
pn
n anul 1978, este din
nou preot
slujitor
duhovnic
la
Catedrala Patriarhal, de unde apoi se retrage n obtea
Mnstirii Cernica.
sa duhovniceasc de tain, n rugciune, n adnc de smerenie. Tot aici lucreaz mai muli ani la diortosirea celor patru volume de Proloage, tiprite la Mnstirea Neam n anii 18541856, care, peste civa ani, aveau vad lumina tiparului. Ajuns la vrsta de 86 de ani i fiind bolnav, i sufletul n minile lui Hristos n acelai adnc de smerenie, mpcat cu sine, cu toi oamenii i cu
Aici i
continu mai departe viaa
liturghie
nsui Dumnezeu, Cruia I-a
slujit
cu atta bucurie, druire
blndee.
Doamne,
numr
n ceata drepilor Tai
pe
fericitul
robul
Tu, Arhiman-
dritul Benedict!
PROTOSINGHELUL VITIMION NIOIU Mnstirea Slnic-Arge

(1906-1990)
Cuviosul Protosinghel Vitimion s-a nscut n comuna Zvoieni, judeul Vlcea, n anul 1906. Dup ce termin liceul i face armata, n anul 1937 intr n viaa monahal la Mnstirea Ghighiu-Ploieti. Dup trei ani primete
tunderea n monahism,
iar n anul
1943 este fcut preot
duhovnic, devenind
egumenia schiturile: Ceteni-Dmbovia, Ciocanu-Arge i Slnic-Arge. Ca stare al Schitului Slnic, a povuit obtea acestui schit din anul
1944
pn
i
n 1978, construind
mai multe
chilii
i nmulind numrul
frailor
la peste 20.
n aceti 34 de ani, cuviosul
egumen Vitimion
a crescut peste zece ucenici
buni
iubitori
de Dumnezeu, care,
dup
retragerea sa, au continuat
au
meninut viaa duhovniceasc, Sfnta Liturghie zilnic, rnduiala slujbelor, dup tradiia mnstirilor noastre. La btrnee spovedea obtea i pe credincioi, ndemnndu-i s" urmeze cu toat evlavia pe calea pocinei, iar la srbtori svrea Sfnta Liturghie. La biseric era nelipsit de la sfintele slujbe de zi i noapte. Sttea de vorb cu
credincioii,
i
ntrea sufletete prin rugciuni
cuvinte de mngiere, apoi
invita pe toi la
mas.
Sfinia sa era un
darul cuvntului
om
al
rugciunii nencetate
al postului.
al
lacrimilor
pe toi
zidea i-i
Avea nc i mpca sufletete. Avea
718
PATERICUL ROMNESC
i
n fiecare
mare evlavie ctre Maica Domnului

acatistul
diminea
la
ora cinci citea
Bunei- Vestiri.
Iat
cteva din sfaturile duhovniceti ale printelui Vitimion:

le
Tuturor ucenicilor si
zicea adeseori:
Frailor, iubii pe
Dumnezeu
i din toat inima voastr". Alteori i ndemna iubeasc pe Dumnezeu mai presus de orice, apoi biserica, slujbele, postul i milostenia i sa nu fie clugrii numai purttori de haine negre. Dac se ntmpla ca ntr-o zi sa nu vin vreun srac la el, ieea pe cerdacul chiliei i zicea: Astzi nu m-a cercetat Domnul, cci nu mi-a venit nici un srac. Ei sunt avocaii mei la judecat". Cnd pleca undeva, pentru nevoile schitului, mai nti se ruga n biseric, cernd ajutorul lui Dumnezeu, i aa pleca la drum. Iar seara, cnd se
din tot sufletul, din tot cugetul
ntorcea,
urm
la drum, dar pe ucenici nu-i oprea. De asemenea, avea privirea mereu plecat n jos i niciodat nu privea n faa omului. Aceasta ndemna i pe ucenicii lui. Apoi, tot ce avea n plus ddea
Dumnezeu mnca. Niciodat nu mnca

lui
mulumea
n biseric, se nchina, lua anafura
pe
milostenie,
lsnd numai
strictul necesar.
l
Fiind pe patul de suferin,
rugau ucenicii
rspundea: S-a terminat ca aa de pe mosor.

fiu
s
la
duc
mnnce. Domnul i
Iar
el
le
trebuie
cu stomacul gol".
n anul 1990, la praznicul Bunei- Vestiri, a spus tuturor frailor:
ntre orele 10,30
27 martie,
11,00,
voi duce la
Preacuratele Taine. Iar n ziua de 27 martie, la
Mari, Domnul!" Apoi a primit ora prezis dinainte, a zis:
Acum
Tu, Stpne... Maica Domnului, primete-m la tine!"

slobozete pe robul
Ultimele cuvinte au fost acestea:

n clipa aceea
a dat duhul n
minile Domnului, fiind plns cu multe lacrimi de ucenicii si.
ARHIMANDRITUL DOSOFTEI MORARIU Mnstirea Slatina-Suceava

(1913-1990)
Acest rvnitor arhimandrit, mare teolog
i
n
preot misionar vestit n
ara
noastr, era cu metania din obtea Mnstirii Sihstria.
Nscut
satul
Stuceni-Botoani,
anul
1913,
din
prini
binecredincioi, s-a format duhovnicete de ctre Ieroschimonahul Ioanichie,
egumenul Sihstriei,
Dosoftei.
ntre anii
1932-1934, primind
la
clugrie numele de
CUVIOI DIN
Dup
i
a
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XX
la
719
terminarea seminarului, continu studiile teologice
Academia
Teologic Andrei aguna" din

Ucraina, n timpul celui de
al
Sibiu, bucurndu-se de iubirea tuturor. Apoi,
rvnind pentru Hristos, a fost trimis ca diacon

doilea
preot misionar n Basarabia

stat
rzboi mondial. Acolo a
civa ani
fcut mult misiune ortodox, slujind Sfnta Liturghie, boteznd mii de copii i oameni de toate vrstele rmai nebotezai i mngind pe cei din suferin.
Aceasta a fost cea mai mare misiune evanghelic a Arhimandritului Dosoftei Murariu, pe care a mplinit-o cu mult bucurie i rvn apostoleasc.
ntorcndu-se n
ar, termin
Teologia
la
Sibiu
susine ca tez de
licen
muli
celui
lucrarea
Viaa
Sfntului Serafim de Sarov", n traducere

n
carte care a avut
un mare ecou duhovnicesc

rugciunii
lui Iisus
la practicarea
la
Prin Arhimandritul Dosoftei ptrunde la noi,
romneasc, ara noastr, ndemnnd pe o profund trire cretineasc. att trirea mistic n Hristos a
mai popular sfnt rus din secolul al XlX-lea, ct i rvna nencetatei rugciuni n mnstiri i n rndul credincioilor. ntre anii 1954-1958 a fost nchis n temni pentru credina n Hristos, ptimind multe bti i prigoniri. La ntoarcere, a fost civa ani preot
slujitor la
Catedrala Patriarhal, apoi preot misionar peste zece ani n cteva

se
la
sate din Ardeal.
La btrnee
stabilete definitiv
n
retrage
la
Mnstirea
Sihstria,
metania
sa,
apoi
se
Mnstirea
Slatina-Suceava, unde i
obtescul sfrit
primvara
anului 1990.
PROTOSINGHELUL CALINIC CARAVAN Mnstirea Lainici

(1906-1991)
a.
Viaa
nevoina monahal
la
Cuviosul duhovnic Calinic s-a nscut n comuna Vladimir, judeul Gorj,
a intrat n
Mnstirea
Frsinei, n anul 1925, unde a
Mnstirea Lainici, n anul 1935 a fost hirotonit preot i aici a slvit pe Dumnezeu ziua i noaptea, svrind sfintele slujbe cu toat evlavia i povuind pe clugri i mireni pe calea pocinei i a smereniei. Era un printe cuvios, tcut, blnd i smerit i dobndise din tineree rugciunea inimii, pe care o lucra nencetat. nc ndemna i pe ucenicii si s
primit
tunderea monahal. n anul 1930 a fost trimis la
deprind aceast dumnezeiasc
lucrare.
720
PATERICUL ROMANESC
n anul 1952, murind egumenul Visarion Toia, Protosinghelul Calinic a
fost
numit stare n locul
lui,
povuind
soborul acestui sfnt
lca
fii
timp de 22
de ani,
nnoit
pn
n anul 1974. In acest timp a crescut
numeroi
sufleteti
duhovnicete Mnstirea Lainici. Cea mai nsemnat fapt bun a Protosinghelului Calinic era nencetata rugciune a inimii, pe care o dobndise cu darul Duhului Sfnt i care i
aducea mult pace i bucurie n suflet. mplinind vrsta profeit de proorocul David i ajungnd la 85 de ani i-a binecuvntat ucenicii i s-a mutat cu pace n odihna lui Hristos, b.
1.
Fapte
cuvinte de
nvtur
el le-a zis:
Ucenicii Printelui Calinic i-au cerut cuvnt de folos. Iar
S tcei mereu, s v rugai mult, ct mai mult, s nu adunai averi pe

s iubii biserica
i
pe oameni i
pmnt,
2.
s avei
mintea
la
Dumnezeu!
Apoi l-au ntrebat de rnduiala rugciunii monahilor. citii Psaltirea, un nu lipsii de la slujbele Bisericii, la chilie acatist i Paraclisul Maicii Domnului, iar rugciunea minii i a inimii s o zicei mereu ziua i noaptea. i, dac vei tri n dragoste i vei face vei mntui. ascultare, cred cei smerii, blnzi i asculttori se mntuiesc sigur i cel mai uor!
-
c v
3.
Iari
l-au ntrebat:
Cum
se pot mntui
clugrii
mirenii n zilele
noastre?
- La temelia mntuirii noastre, a clugrilor, st ascultarea; iar la mireni st milostenia i naterea de copii. Dar la ascultare trebuie s adugm, att
rugciunea nencetat, nu se poate mntui.

4.
ct
smerenia,
c fr c
aceste trei fapte bune, nimeni
viaa monahal. Nu sunt mulumit de mine, pentru mi-am cheltuit viaa mai mult cum am vrut, dect cum ar fi trebuit i am fgduit. De acum nu mai doresc altceva dect triesc cu Dumnezeu n inima mea, pn mi voi da sufletul n minile Lui, mai mare bogie ca aceasta nu este alta pe pmnt. Grija Martei s rmn celor mai tineri, iar eu vreau s urmez lui Hristos ca Mria.
L-au ntrebat prinii
este
dac
mulumit
s c
5.
Iari
l-au ntrebat:
Cum pot
ajuta
clugrii pe mireni
la
mntuire?
- Cel
milostenie
mai mult i pot ajuta prin rugciune, prin sfaturi duhovniceti, prin prin viaa lor curat. degeaba sftuim cu limba, dac smintim
cu faptele noastre pe mireni!

6.
fost
iari
ntrebat
dac
se
teme de ceasul morii
al
judecii.
CUVIOI DIN
-
DOUA JUMTATE
A SECOLULUI
XX
721
tem, pentru nu am fcut binele care trebuia s-1 fac naintea lui Dumnezeu. ns, un lucru tiu, m-am luptat din rsputeri s mplinesc datoriile clugreti, cu ajutorul lui Hristos. Dar nu orice lupt este ncununat i rspltit.
7. Ucenicii
si
l-au ntrebat despre bucuriile
duhovniceti pe care le~a
avut n
-
via.
Cele mai mari bucurii mi-au dat n mnstire viaa de linite i rugciunea struitoare. Donna mea cea mai mare a fost s deprind rugciunea inimii Dar pe aceasta numai darul lui Dumnezeu o d. Cnd eram stare, eram foarte rspndit cu grijile mnstirii, nct nu aveam timp nici rog i s merg regulat la biseric. Dar odat m-am retras singur ntr-o chilie la metocul
sm
nostru
acolo
am
nceput
s postesc
i
mult,
dorm
ziua
foarte
puin i
s m rog
cu
silin,
cu
osteneal
metanii,
rostind
Doamne, ap.
lisuse...".
Numai
seara trziu gustam
i puin
noaptea
pine
rugciunea un pahar cu
zi a
Dup
doua
zile,
nc nu simeam dulceaa
rugciunii. Dar a treia
avut
Dumnezeu mil de mine. cereasc, care a nvlit

ntrerupere
revenit
Am
n
simit deodat o mare bucurie,

sufletul
o bucurie
meu.
Lacrimile
mi
curgeau
fr
o pace sfnt mi stpnea ntreaga fiin.
Dup
un timp mi-am
abia atunci
am
neles
aceasta este adevrata cale ce duce la
rugciunea cea de foc, despre care spun Sfinii Prini. Deci, rugciune, rugciune mult i iar rugciune! De cnd am gustat dulceaa rugciunii lui Iisus, n-am mai lsat-o. Prin rugciune am biruit toate greutile vieii. Prin rugciune am ctigat rbdare, blndee i linitea
sufletului, care este
aa
de
scump!
MONAHIA EUSTOHIA CIUCANU

Mnstirea Agapia
(1929-1991)
Monahia Eustohia a fost cea mai vrednic stare a Mnstirii Agapia, din doua jumtate a secolului XX. S-a nscut n anul 1929, n comuna Ceahlu-Neam, ntr-o familie de
oameni credincioi, primind o aleas educaie cretineasc. In anul 1944 a intrat n obtea Mnstirii Agapia, avnd ca maic duhovniceasc pe monahia Haritina Gavril. n anul 1952 a primit tunderea n cinul monahal, dup care a
urmat Seminarul Monahal
Facultatea de Teologie.
p B
suboueo E3pBp nu bs biuijs "siBinosB B i aqfns apjmjs bt. 'sisobj 'ouojouis v\ 'ounpBSni B iBisoupu oj-npuBuuispui 'osuub^ bsiijsbiibj^ mp
'iibui
i
ioins
oIubSuibo op ura b eosBaoUAOunp boibuijoj
ei
iBuosjad jitiqjjnoo b
uii<i
0IU11B3 tipiuisojoid; 'bs
BomBunq
sJBpqBi Bfunppux 'BoopuBjq
BS TUB
O-imjBAOd B 3IB3 3d 'UUSBUBUI piSSOB [B BABO III BO tl3Z3iruiUQ JIUpUBi B I '33BIEy\ B3J;SBUB]Al
TUUB UI IEI
'UIB3|s[
(
ap 5 sisod ssoiuAOqnp OIUAOirUp JSTIOSI BIII pO BUIA9p

B[ JOU[h[S
ub
}03ld
UOOBp IUOÔJIl 3}S3 6 TUBUlU3S BZBSUJin lOdy

IUB 9t 3p B}SJBA
p3Jn0tig
B]
3lo]03X 3p BOlBJUOBj
UI
3JBXJ
I nire
IIJIISBUB]^
E31SqO
BO
BJJUT
B^ 'iSopUipOJO UBIBf Op
OllUIEJ O-ilUI '9061
Ul
'fl B
FO
-iU3nBjQ buuuioo ui hiosbu b-s njBoasiij
oniTO pquiscnojj
insoiAn^
(Z66X-906I) 33BJB^V B8JISBUfpV[
*BidBy upsBUBj^ jSaoa; E3is"qo 3p Bsued punj 'uBinosB piEOiunuiou b boii, o eo 'soisijh npij\[ aippsui ut jnpyjns i-npUBuxp3JOUi '1661 'suBtuqaj ui 'iSibjs jnosoqo ojooe }Bp b-i 'siqjBUBj
B}BUI3ip pUIIJ
'3B3
'OIBUTIOSE UI 10} EEIA B1SB30B
Up
E3SB3JBABS 3S BS
nozoiunnQ iinpUBJ e-i 'Epupojns punj 'jbq "soisuh m| BSiisumiBiu ui spip sinra ad puB33jui 'Eununo Biopux inoduii nB-i p BBqjBq i nifBiiio
BidBv
3J3U SUlfEUGUI 3JB03S B 3p 1$ 39ZmU UI 3[BpOA3IOA 3[IIISBUBIU BiujojsuBii b 3p niB b 3}si3iB ipoonpuoo iio oinui ibuj 3p sndo b-s Biqoisng BuiBuoui 'jopiUAoqnp njEjs puEunn nszsuuinQ n niBq 3p BjBinfv 'SOISUH IU BBIA IBUiqOUI UE-l 3JB0 'UUBUOra 3p 3UTLS IJBStlBO
BQJIJSBUBJA] Uip
3a33iuAoqnp xnos3J3 b 'iubjs inqna sp BiznBBS 'Biqoisng biitbuoui 'BXOpo;JO BSUint Up I BIBJ Up UIISBUBUI IJBUI IBUJ ppo B BfSJB^S BQ
s"
n3Z3uuuiQ 3d aBpoupu
B3SB3AB|S BS
I ifOJ
3d 33BdlUI BS pUBltlB3 '3BIJ3BUJ JOpO B 3JISIUJ3AiqO BUtiq

IS
U3 BOSB33IUAOqtip BBIA
3qfn|S 3piUIJS B3IpB 'piJBJy^ B"[B3U3]S0

(
T13
pIBJAJ
uj
buabj 3unpd3pui Binui no iBuiqun b Biqoisn^ biubuoui ub j3cb
ioi
3i3Tjns 3p 00? îssd 00 B 3 P ôuoins i jopiiBgnBO niBuinu punBiu *ire*3p zt 3 P duip sunpdspui B^nui no 3i3inBAod 'sips^ BidBy no Bunoidtui '3ibo 3d 'BidBv IPP S ^?]AI b bsjbis Bjumu isoj b 0961 uj
W&
3S3MVWOI inORHXVd
ZZL
CUVIOI DIN
pe
DOUA JUMTATE
Ias
la
A SECOLULUI XX
723
msura i
puterea fiecruia.
cerea de la fiicele sale duhovniceti mai

Liturghie
citirea
ales
participarea
regulat
Sfnta
la
Utrenie,
mplinirea
canonului rnduit la chilie, milostenia
crilor
din
sfinte.
Celor bolnave
i btrne,
citirea
care nu puteau veni la biseric, le cerea pravila
de
chilie,
adic
Psaltirii,
canoanelor
Ceaslov,
metanii
nchinciuni
dup
putere
i rugciunea Doamne,
Iisuse...".
Dar mai mult
dect toate le cerea
moarte
care
spovedeasc regulat nu uite niciodat. Ajungnd la vrsta de 86 de
triasc unele cu altele n permanent iubire, s se i s fac ascultare duhovniceasc fr crtire, iar de
ani, a
binecuvntat toate maicile
surorile
erau
fiice
duhovniceti, cerndu-le
se roage pentru el. Apoi,
primind
Preacuratele Taine, i-a dat sufletul cu pace n minile lui Hristos.
b.
1.
Fapte i cuvinte de nvtur Odat spunea ucenicilor si cum a venit la mnstire:

Cred
rugciunile mele ctre Maica Domnului
i renumele mare
la
pe
cae
avea pe atunci
Mnstirea Neam
toat ara m-au adus

aici.
mnstire.
Apoi, sfintele slujbe

nostru credincios
2.
aa
de frumoase care se fceau
numea marea lavr de la Neam Ca duhovnic la Mnstirea Vratec am cunoscut clugrie cu trire duhovniceasc. Unele posteau toat viaa, mncnd o dat pe zi,
degeaba poporul Ierusalimul Moldovei".

nalta
Nu
seara,
dup
ce
terminau
inimii,
Psaltirea
de
citit.
Altele
ineau desvrit tcere cu
rugciunea
chilie, care
cum
erau maicile Epraxia

seara,
Mlu
Lavrentia, sora ei de
mncau numai legume,
pri vegheau
noaptea n rugciuni
le
metanii. Altele erau vestite
mame
duhovniceti, cu multe ucenice, pe care
creteau cu rbdare, n smerenie i iubire de Dumnezeu. Dintre acestea, amintesc pe maicile Glicheria Chiril i Agafia Glbeaz. Altele practicau rugciunea inimii i erau nelipsite de la biseric ziua i noaptea. Altele sftuiau mult pe mireni, mpreau cri sfinte prin sate, formau ucenice bune, nvau pe cele tinere muzica psaltic, coseau veminte preoeti i fceau broderii renumite pentru sfintele biserici. Toate se osteneau
s devin
i
mirese ale
lui
Hristos
mplineau poruncile Domnului
dup rvn
putere, cu binecuvntarea duhovnicului lor. Dintre acestea amintesc doar
cteva maici:
Agripina Maxim, Agafia Roea, Evstatia Mnu, Veniamina
Rdeanu i maica Irina, eclesiarha mnstirii. Pe toate acestea le-am avut foloseam de nevoina i ascultarea, lor. mult vreme fiice duhovniceti i
Am
constatat
la
c toate
aceste fiice ale Ierusalimului" veneau din familii

n
sntoase de
ar,
cu prini foarte credincioi. Sentimentul religios sdit
724
inimile lor de
PATERICUL ROMNESC
prini acas a crescut i a dat roade nsutit prin venirea lor la mnstire, Iat de ce este aa de strns legtura sufleteasc ntre mnstiri i
sate, ntre clugri, mai ales duhovnici, i credincioi. Roadele lor binefctoare se vd i astzi, unii se ntresc i se mntuiesc prin ceilali, cci toi suntem frai ntru Hristos.
3. Ucenicii l-au ntrebat ce bucurii
duhovniceti deosebite a avut n viaa
de mnstire.
- Cele mai mari bucurii mi le-au dat biserica, sfintele slujbe
Sfnta Liturghie, pe care o
atunci degeaba
i mai
ales
svresc cu
nevrednicie de 50 de ani.
ne sunt dragi rugciunea, biserica
Sfnta Liturghie,
Ca dac nu nu putem fi clugri i
am
venit la
mnstire.
am
doua mare bucurie n viaa mea de preot i duhovnic las lumea i vin la mnstire vzut suflete tinere
am
avut-o cnd
s
i
slujeasc
lui
Hristos. Toate surorile noi venite Ia
A treia mare bucurie progreseaz mereu n rugciune,

buna. Maicile
iar
mnstire mi-au adus bucurie n suflet. am trit-o cnd am vzut la spovedanie c maicile
n smerenie, n ascultare
toat
fapta
surorile rvnitoare pentru Hristos ntotdeauna
m-au
bucurat,
nehotrte i stpnite de gnduri pmnteti m-au duhovnicului depinde de fiii si sufleteti. mntuirea ntristat, tiind bucur ntotdeauna cnd fac clugrii, cnd vd n obte De asemenea, dragoste, bucurie i rvn pentru mntuire, i cnd se svresc slujbe frumoase n biseric, mai ales la hramuri i srbtori. Acestea sunt marile
cele
ndoielnice,
mele bucurii duhovniceti n viaa mea de preot i din acestea m-am hrnit. ajung i la cea mai mare Sper ca, prin rugciunile fiilor mei sufleteti, bucurie pe care o dorim cu toii, adic mntuirea sufletului.
4.
fost ntrebat
iari:
Cum
putem noi lauda mai mult pe Dumnezeu?
mult rugciune la chilie, la biseric i la ascultare, ncepem cu cantitatea i terminm cu calitatea. Apoi l ludm pe Dumnezeu prin viaa noastr duhovniceasc. Cci, dac l ludm numai cu gura, iar cu inima i cu viaa nu, atunci nu suntem clugri, ci numai purttori de haine
- Prin ct mai
negre!
5.
Aceiai prini
trei lucruri
l-au ntrebat:
Cum
pot ajuta duhovni ceste clugrii pe
mireni? - Prin
mai ales
folosim pe mireni. Prin rugciune ct mai
mult pentru lume, printr-o via clugreasc model i prin mult dragoste. De vor vedea Ia noi aceste fapte bune, se vor ntoarce mulumii i zidii
sufletete la casele lor.
6.
Despre viaa duhovniceasc
Mnstirea Vratec
zicea:
CUVIOI DIN
- n general
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XX
725
este bun, mulumitoare. Sunt maici de rugciune, nelipsite de la biseric; fac milostenie, postesc mult, citesc la Psaltire, practic rugciunea minii, se spovedesc mai des i au grija de suflet. Ins, majoritatea au o via duhovniceasc ascuns. Chiar acum, nu de mult, s-au svrit n chip minunat dou maici surori dup trup i dup duh, anume Epraxia i Olimpiada Maxim. Erau din judeul Suceava, venite din copilrie Ia
viaa duhovniceasc
mnstire. Prima avea 88 de

post
ani, iar a doua, 87, nencetat rugciune. Fiecare din ele dorea
duceau o
via
sfnt de
naintea
zi,
s plece la Domnul
sicrie,
celeilalte,
dar
Dumnezeu
le-a luat
pe
amndou
din trup n aceeai
la
cteva ore una
dup
alta.
Au
fost
puse n
dou
prohodite
odat i
ngropate n acelai mormnt.

cer!
Cum
au fost unite pe pmnt,
aa
s-au dus
la
Un
caz unic
aici, la
Mnstirea Vratec.
CUVIOSUL IUVENALIE STRINUL Mnstirea Sfnta Ecaterina-Sinai

(1902-1992)
Cuviosul Ieromonah Iuvenalie Strinul s-a nscut n anul 1902, n oraul
Moineti-Bacu, din prini temtori de Dumnezeu. Dorind s-i nchine viaa lui Hristos, n anul 1927 a intrat n obtea Mnstirii Duru-Neam. Dup doi ani se duce la Mnstirea Frsinei, unde primete tunderea monahal, iar n anul 1931 pleac definitiv din ar i se nchinoviaz n Schitul Romnesc
Prodromul din Muntele Athos. Aici s-a nevoit apte ani de zile ca sihastru la mai multe chilii, fiind foarte iubitor de singurtate i linite i lucrnd rugciunea lui Ii sus. n anul 1938 s-a dus n ara Sfnt, unde a cunoscut pe Cuviosul Ioan
Mnstirea Sfntul Sava, nevoindu-se mpreun pn n anul 1947. nfiinndu-se Mnstirea romneasc Sfntul Ioan Boteztorul" de la Iordan, monahul Iuvenalie s-a stabilit mpreun cu Cuviosul Ioan Iacob, stareul schitului, n acest sfnt lca.
Iacob, la
n anul 1953, Cuviosul Ioan, retrgndu-se la pustie n Petera Sfintei Ana, a rmas egumen monahul Iuvenalie, care a fost hirotonit ieromonah de ctre Patriarhul Justinian, n anul 1965. n anul 1970 pleac la Muntele Sinai i se nevoiete 20 de ani la
Mnstirile Sfnta Ecaterina i Rait, n aspr nevoin pustniceasc. Ajungnd la adnci btrnei, i-a dat sufletul cu pace n minile
Domnului, pe Care L-a slvit 90 de
ani.
726
PATERICUL ROMNESC
MONAHUL DAMIAN GUEA

Mnstirea
a.
Cernica (1905-1993)
Viaa
Printele Damian Guea, din obtea Mnstirii Cernica, s-a nscut n anul 1905, la Blejeti-Teleorman. Fiind chemat de Dumnezeu, a intrat n obtea
Mnstirii Cernica,
Duhovnicul
n anul
1926, primind la
su
era Ieroschimonahul Ghelasie,
clugrie numele de Damian. un mare isihast i un printe

fost
duhovnicesc foarte sporit n ascez
rugciune, de loc din judeul Mehedini.
Refuznd
biseric
hirotonia,
monahul
Damian
arhondarul
Mnstirii
la
Cernica peste 15 de ani, primind pe toi cu
mult
dragoste
i cluzindu-i
foarte rvnitor, isihast, tcut i ascet, se silea mearg pe urmele duhovnicului su. Nu-1 interesa nimic din cele pmnteti, se ruga
nencetat, era nelipsit de la slujbele bisericii
i la Clugr
duhovnicii mnstirii.
ngrijea de
al
btrni
bolnavi.
Printele Damian avea

ascultarea
doilea
cci svrea cu mult smerenie i nu pleca niciodat din mnstire. Dup al

darul
statorniciei,
rbdrii i
rzboi mondial, n-a plecat din mnstire niciodat, timp de aproape 50 mcar pn la poarta mnstirii. i avea chilia pe insula Sfntul Nicolae, aproape de cimitirul mnstirii. n timpul su liber zbovea numai n cimitir, aprinznd candelele celor rposai i cugetnd nencetat la ceasul
de ani, nici
morii.
La
Ajungnd la vrsta de 88 de ani, s-a mutat cu pace la Hristos, pe Care iubit toat viaa, pentru a-L slvi n veci cu sfinii ngeri.
b.
1,
Fapte
cuvinte de
duhovnici
nvtur
foarte
Zicea Printele Damian ucenicilor si;
nevoina clugreasc; printele Ieroschimonah Ghelasie, un schimnic desvrit, i printele Antipa. Primul a murit n 1937 i al doilea, mai ncoace. Erau foarte cutai de
-
Am
apucat doi
vestii
clugri i
2.
mireni.
L-au rugat ucenicii
Ce
sv
aceia au fost
spun nu vei putea face ce au fcut ei. Pot sfini nc din via, aa trire duhovniceasc au avut! Azi nu mai
spun?
tot
s le
spun
ceva despre aceti duhovnici.
c
s
avem duhovnici
din aceia.
Nou
ne place
s mncm
bine,
avem
bani,
CUVIOI DIN
lum
salariu pentru
DOUA JUMTATE
n
A SECOLULUI
mult,
XX
vin,
727
stm
mnstire,
dormim
bem
rdem,
3.
s fim ca i mirenii.
L-au ntrebat iari: Ce fapt buna iubeau mai mult aceti doi duhovnici? post nu poi face nimic. Din mncare mult i vin se
- Postul,
c fr
n
ngroa
omul
se
mintea, se
rcete
moleete trupul, vine somnul, se trezesc patimile, iar credin i se deprteaz de Dumnezeu. Iar dac posteti,
somnul, mai puin; rugciunea, curat;
atunci mintea este
uoar;
gndurile
trupeti se risipesc.
A doua fapt bun este rugciunea. Prinii acetia se rugau permanent. Printele Ghelasie era un mare sihastru i schimnic. Zeci de ani nu ieea deloc din chilie dect noaptea, cnd se nchina n biseric. La
i fcea pravila, acolo postea, acolo spovedea lumea, acolo practica
lui Iisus.
chilie
rugciunea
4.
Printele Ghelasie
povuia
pe clugri
dup
nvturile Sfinilor
Prini. Odat, spunea Printele Damian,

era greu
nu bei deloc! Aceasta te va scpa de multe ispite. Iar dac vei clca porunca mea i vei bea vin, vei aluneca n mari primejdii." i l-am ascultat. Am inut cu sfinenie porunca lui i m-a scpat Dumnezeu de cderi, de boli i
dar vin
plec de la arhondaric, am vrut sminteam. Iar duhovnicul mi-a poruncit: Du-te la arhondaric,
de moarte.
5.
Avnd multe
ispite, 1-a ntrebat
pe duhovnic ce
s fac.
i te va pzi Domnul de orice pcat. Dar un lucru s faci mai nti: roag-te i s nu bei vin, i vei birui toate ispitele! L-am ascultat. ntr-adevr, mare lucru este sa asculi pn la
- Du-te napoi, fa ascultare la arhondaric
moarte de duhovnic.
6. Iar despre gnduri i-a spus:
ar
fi
Nu
mai vorbi cu
i-a
ele,
c de aceea cazi
1
.
ele, ci
alunga-le cu rugciunea lui Iisus
Nu te ndulci de i cu paza minii.
gnduri, oricare
7.
Odat
nu
te
spus
c vrea s schimbe ascultarea, iar duhovnicul

fost ntrebat
i-a spus:
Rabd, nu
lsa
fugi de ispite,
biruit.
c ispitele mai mult te ntresc n via.

dac
este
Lupta-te
cu
ele,
8.
Printe Damian a
pcat pentru un clugr
refuze darul preoiei. fie pcat? a zis btrnul. Dimpotriv, este o fapt
bun. Las pcatul
asupra mea! Ci sfini nu au fugit de preoie? Oare s-au osndit? mai mult noi, pctoii? Apoi, dect s cazi n vreun pcat dup hirotonie, mai bine nu primi preoia. Mai bine s fii un clugr bun, dect un preot ru!
acesta
s fie
Cu
att
728
9.
PATERICUL ROMNESC
L-au ntrebat ucenicii cum trebuie fie un adevrat clugr. Dup aproape 60 de ani de clugrie, de abia acum mi dau seama cum trebuie sa triesc n mnstire. Clugrul trebuie fie ct mai singur, ct mai pe strin pmnt i foarte tcut. El nu trebuie vorbeasc cu oamenii, ci numai cu Dumnezeu. vorbirea cu mirenii, spun Sfinii Prini, te despartede vorbirea cu Dumnezeu i de sfnta rugciune. Postul i rugciunea, acestea sunt lucrurile clugrului!
-
Apoi a adugat: - Daca vom face trei fapte bune, Dumnezeu ne mplinete toate cele de folos. Adic: ne rugm struitor i cu credin, postim dup putere i pzim cu sfinenie fecioria (curia). Cu rugciunea, cu postul i cu viaa
10.
curat biruim orice ispit i ne Dumnezeu tot ce cerem de folos. Numai cu rugciunea singur, mai greu ne aude Dumnezeu. Dar rugciunea, ajutat de post i de via curat, face adevrate minuni.
11. Fiind ntrebat
dac
a lipsit
vreodat de
la slujbele bisericii,
printe
Damian a rspuns: - Nu-mi aduc aminte! Numai cnd am fost la spital. Slujbele bisericii m-au hrnit pe mine. Dup rugciune, postul este de mare folos la clugri. Ba i la mireni. Dac posteti, mintea i se limpezete, se uureaz de gnduri i poi s-o nali la rugciune. Iar daca nu posteti, mintea se ngroa, nu mai judec curat, nu se mai poate ruga i omul cade n pcate grele.
venit
la
mine o
btrn
credincioas,
care
mi
spunea:
Printe
Damian, eu in totdeauna
sfintele posturi, pentru ca
am
observat ca postul mi
mult
ai
dragoste de Dumnezeu!" Femeia aceea avea dreptate. Postul crete
de Dumnezeu. Iar cnd eti cu stomacul plin, nu ndrzneal i nu poi s te rogi. Lcomia pntecelui rcete credina i mpietrete inima. Mai ales vinul. Este mai bine s mnnci carne, dect s bei vin. Vinul aprinde trupul spre desfrnare i ntunec cel mai mult mintea.
n sufletul nostru dragostea
mai
Ce alte fapte bune sunt mai necesare monahilor? mnstire. Clugrul nu trebuie s ias, dac se poate, niciodat din mnstire; iar dac iese, numai la mare nevoie i pentru un ceas, dou. Apoi, repede s se ntoarc la mnstire. Pentru i se rcete sufletul, i slbete credina, i rmne rugciunea i canonul, i i pierde linitea. Iat de ce nu m-am silit s merg la Ierusalim. Trebuia s pierd o lun de zile pe drumuri, fr Sfnta Liturghie, rar rugciune i canon. Aici, ns,
12. L-au ntrebat fraii:
- nti, neieirea din
Ia
Sfnta Liturghie, este tot Ierusalimul,
dac
asculi slujba cu toat frica de
Dumnezeu, cu credin
cu dragoste.
CUVIOI DIN
O
dac
DOUA JUMTATE
A SECOLULUI XX
729
alt fapt bun, foarte necesar clugrului, este tcerea. Am vzut vorbeti, de cele mai multe ori, greeti, judeci, spui minciuni, cleveteti, te lauzi, rzi de alii i nu mai ai ndrzneal Ia rugciune. Iar dac taci, mare odihn sufleteasc i ndrzneala ai la Dumnezeu. Apoi, fuga de oameni. Trebuie fugi de oameni, de tot felul de oameni. Atunci ai mare odihn i gndul i este numai la Dumnezeu. nu vorbeti cu nimeni, dac se poate, s nu primeti mireni n chilie, nici te duci n casele lor. Ca nici tu nu-i foloseti pe ei; nici ei, pe tine. Clugrul nu trebuie vorbeasc cu oamenii, ci cu Dumnezeu. Pentru aceasta a venit la mnstire, ca s se roage permanent pentru el i pentru lume. Alt fapt bun a clugrului este srcia. Clugrul nu aib, dac se poate, nici o avere, mai ales bani. Iubirea de argint i robete inima i te lipeti de ei, nct nimic nu mai poi face din dragoste, ci numai pentru bani.
13.
L-au ntrebat prinii: Ce pcat ucide cele mai multe suflete
le
Necredina sau desfrnarea? - Nu, prinilor. Este mndria! Mndria omoar cei mai muli oameni! Orice cdere a omului este numai din mndrie! Din pricina ncrederii n sine, omul este lsat sa cad n necredin, n desfrnare i n dezndejde. Cu ct se ne fereasc mndrete omul, cu att cade mai repede i mai de sus! Dumnezeu de patima mndriei, c-i mai grea dect toate!
n pierzare?
arunc
PROTOSINGHELUL AMBROZIE DOGARU Mnstirea Sihstria

(1923-1996)
a.
Viaa
i un
fiu
Printele Ambrozie Dogaru a fost un mare duhovnic
devotat
al.
dumnezeietii ascultri. Nscut n satul Lunca, comuna Vntori-Neam, a fost crescut de mic n via curat, n fric de Dumnezeu i n bucuria Duhului Sfnt. n anul 1951 intr n viaa monahal ia Mnstirea Slatina-Suceava, ca fiu duhovnicesc al Arhimandritului Cleopa Ilie, care l tunde n cinul monahal n anul 1956. Dup zece ani de smerit ascultare a fost scos din mnstire n anul 1960 de regimul ateu de atunci, mpreun cu toi monahii tineri din aceast obte. Dup civa ani de prigoan a intrat n obtea Mnstirii Sihstria, unde se nevoiete pn la sfritul vieii sale. Pentru viaa sa aleas, n anul 1976 a fost hirotonit diacon i apoi preot, avnd ascultarea de eclesiarh, n puin
730
PATERICUL ROMANESC
printele
vreme,
ucenici,
clugri i
Ambrozie ajunge duhovnic iscusit, cutat de numeroi mireni, urmnd pilda marilor si prini duhovniceti din
Sihstria, Ieroschimonahul Paisie Olani
Ilie.
Printele Ambrozie nu fcea nimic

totul rnduiala sfintelor slujbe
fr
binecuvntare
respecta ntru
iar
cuvntul stareului
al
duhovnicului su,
canonul
rnduiala de chilie nu-i

la vrsta
rmneau
niciodat.
Ajungnd
de 73 de
n
ani, la nceputul Postului
Mare i-a cunoscut
de mai nainte sfritul vieii
sale,
spunnd prinilor: Sa tii

Sfintelor
la
c eu nu ajung
spovedit din
pn
la
Sfintele
la
Pati!"
sptmna
Patimi
s-a
svrit Sfnta i dumnezeiasca Liturghie n Joia Mare. Iar n Sfnta i Marea Smbt, diminea, a spus unui ucenic: Mine s-mi aprindei i mie candela la mormnt!" Dup dou ore a intrat n vemntrie i acolo a adormit cu pace. dndu-i sufletul n minile lui Hristos Dumnezeu.
copilrie
duhovnicul su, i-a cerut iertare de
prini i
b.
1.
Fapte
cuvinte de
nvtur
S
nu-i lai niciodat pravila
sa
Zicea Printele Ambrozie:

acestea ii legtura cu
canonul,
cci cu
2.
Dumnezeu". Sfinia
i fcea pravila
i
i
canonul dinainte, cnd avea de plecat undeva, ca sa nu-i
rmn nefcute,
Dac
vedea pe vreun
frate
c vorbete
i
sau pierde timpul n zadar,
zicea: Frate,
nu
sta
degeaba, mergi
fa-i pravila, canonul sau citete ceva
folositor
3.
de suflet"
a venit o femeie la sfinia sa la spovedanie.
Odat
se
canonice, printele a oprit-o de la Sfnta

parte
Avnd impedimente mprtanie. Dar ea s-a dus n alt

Sfintele Taine, a auzit o voce n
spatele
ei,
mprteasc. Dar cnd s ia zicnd: Foc iei!" Dei a ezitat,

meu, caut-i
alt
totui
pn
la
urm
s-a
mprtit.
Cnd
a revenit la Printele Ambrozie, acesta i-a spus:

ascultat de sfatul
Eu nu
te
mai primesc.
Dac n-ai
duhovnic!"
4. Printele
Ambrozie i sftuia
ucenicii
aib fric de Dumnezeu i
nu calce canoanele
5.
tipicul Bisericii
pentru a plcea oamenilor.
Cnd
era eclesiarh, i-a spus paraclisierului:

evlavie,
Umbl
n Sfntul Altar cu
mult fric i
tot
cci
tii
Hristos este de
fa
cu adevrat
vede
ce faci".
6.
Odat
lui:
i-a
spus unui frate, pe care-1 vedea
c se ostenete mai presus de

i
nu
puterea
7.
Nevoiete-te, dar vezi
s nu ajungi povar la alii!"

el,
Altdat
a venit o credincioas la
spunndu-i de binefacerile"
puterile" celor care folosesc bioenergia. Printele
Ambrozie
i-a zis
el
CUVIOI DIN
spus
Iui

i
el.
731
este de acord cu aceste practici
pentru a-i convinge ucenica de aceasta i-a
s cheme pe unul
rmas
lui Iisus.
din aceti oameni la
Venind
acesta, toate ncercrile
au
zadarnice, neputnd face nimic naintea printelui, care se ruga
cu rugciunea
Aa a trit
i aa
s-a
mutat
la
Domnul printele Ambrozie!
IEROMONAHUL
Mnstirea
a.
ILIE CIORUA Cernica
(1909-1997)
Viaa
satul
Acest cuvios ieromonah s-a nscut n

Tulcea, dintr-o familie cu zece copii.
Vasile Alecsandri, judeul
Rmnnd
cstorete,
orfan de prini,
teologia
la
face
urmeaz Seminarul la Constana, apoi se Bucureti i ajunge preot n judeul Ilfov,

o pastoraie misionar deosebit, cu mult
sfintele
pstorind mai multe

zel pentru Hristos,
sate. Aici face
neprimind plat pentru
slujbe
i fcnd mult
milostenie cu cei sraci

ntre anii
bolnavi.
fost nchis
1962-1964 a
de regimul ateu, pentru rvna cu care
slujea Biserica lui Hristos.
Murindu-i soia
i punndu-i
copii n rnduial n anul 1974,
ani de pastoraie, preotul Iorgu,
dup
numele de botez,
dup 50 de prsete lumea i

i
primete tunderea monahal n obtea Mnstirii Cernica, de lng Bucureti, cu numele de Ieromonahul Ilie.
Fiind plin de
rvn
pentru Hristos, n calitate de preot

evlavie, cu smerenie
duhovnic, a
svrit
cele sfinte cu
ani,
mare
total lepdare de sine,

fii
nc 22 de
duhovniceti.
slvind pe Dumnezeu ziua i noaptea i formnd numeroi fost ntotdeauna un om al dreptii, nesufernd nedreptatea.
Permanent era nconjurat de credincioi i de sraci. Postea regulat cte dou sau trei zile, negustnd nimic de joi pn smbt; sttea zilnic la moatele Sfntului Calinic, mrturisea lumea, mngia pe toi duhovnicete i
izgonea duhurile rele din oameni.
Cunoscndu-i dinainte ziua sfritului

nmormntat
n cimitir,
su i lsnd
testament scris
s
un
fie
fr
sicriu,
n rndul
oamenilor sraci, i-a cerut
iertare de la toi
a adormit cu pace la 8 ianuarie, 1997,
nelsnd
nici
fel
de avere n urma sa
fiind plns de
numeroii si
fii
duhovniceti.
Doamne,
smerit
numr
n ceata sfinilor
Ti, pe
fericitul
Ieromonah
Ilie cel
mult nevoitor!
732
PATERICUL ROMANESC
b.
1.
cuvinte de Spunea de multe ori: Cnd am
Fapte
nvtur
intrat n
mnstire, mi venea
pe toi care veneau
srut
i
pietrele de fericire".
2. Printele iubea foarte mult milostenia
i
i-a
la el
ndemna
la aceasta.
Avea un
carnet gros cu numele a mii de oameni care
pomenit toata viaa. Cnd parc am 20 de ani!" 3. Pe 1 ianuarie 1997 a scris un bilet pe care 1-a pus la vedere, s- vad ne mpcm", toi clugrii: Frailor, eu mor, venii
milostenie la biserici
fcuser
pe acetia
ucenicii
fceau
milostenie, le spunea:
M-ai
ntinerit,
PROTOSINGHELUL INOCHENTIE Mnstirea Robaia- Arge

(1901-1997)
HI
n
Acest cuvios printe s-a nscut n comuna uteti, judeul Vlcea, n anul 1901, din prini smerii i credincioi. In anul 1929 intr n viaa monahala la
Mnstirea
Bistria
Oltean
este
tuns n
monahism
1931.
Apoi
este
hirotonit diacon, iar n anul 1941 este hirotonit
ieromonah
trimis ca preot
misionar n Transilvania. Din 1947 pn n 1955
a fost preot slujitor
i duhovnic
la
mnstirea
de
la
metanie, Bistria, transformat n
mnstire de
maici. Iar din 1955 este numit
duhovnic
la
Mnstirea
de maici Robaia- Arge, unde se nevoiete
pn
sfritul vieii.
mai mare, din clipa hirotoniei pn n ceasul morii, a fost svrirea dumnezeietii Liturghii aproape zilnic, timp de peste 60 de ani! De asemenea, era foarte smerit, blnd, iubitor de osteneal, mpciuitor cu toi i ntotdeauna mpcat cu sine, cu oamenii i cu Dumnezeu. A contribuit mult i la nnoirea duhovniceasc i material a Mnstirii Robaia, construind chilii, lucrnd la grdin, spovedind credincioi, cci, adeseori, rostea aceste cuvinte: Dect s stau degeaba, mai bine s lucrez degeaba!" Viaa Protosinghelului Inochentie a fost ca o permanent liturghie. Toate le fcea cu pace, cu smerenie i bucurie. Dup o scurt suferin, printele Inochentie s-a mutat la odihna cea de
Jertfa lui cea
sus, la 14 octombrie, 1997, pentru a svri cereasca liturghie cu ngerii toi sfinii, ntru slava Preasfintei Treimi.
cu
Doamne, odihnete
n ceata
Cuvioilor Prini pe printele Inochentie
pe
toi prinii purttori de Dumnezeu, ntru slava Preasfintei Treimi!
Extrase din
Cioru, Ieromonah
Ilie,
Un om
al Altarului, Dervent, 1999.
CUVIOI DIN
DOUA JUMTATE
A SECOLULUI XX
733
MONAHUL GAMALIIL PVLOIU Mnstirea Neam

(1899-1998)
Cuviosul printe Gamalil
misionar renumit n toat ara.
S-a nscut n anul 1899, n judeul Vrancea, din
tuns n cinul monahal, primind numele de Gamaliil.
Pvloiu
a fost
un mare monah autodidact i
prini smerii i
iubitori
de Dumnezeu. In anul 1923 a intrat n obtea Mnstirii

In anul 1925 s-a
Neam i
i
apoi a fost
cumprat o
fiind
tipografie
nou
la
Mnstirea Neam,
al
unde,
printele
Gamaliil,
nzestrat
cu
de
la
darul
scrisului
nvturii
duhovniceti, a scris numeroase
cri
le
de
ani, acest cuvios
printe a tiprit
pe care
nvtur ortodox. Timp de peste 20 Neam sute de mii de cri i brouri

Mnstirii
religioase de tot felul,
difuza personal prin librria
Neam,
ajungnd cunoscut n toat ara.
Aceasta a fost cea mai important ascultare Gamaliil pn n anul 1960. Ziua corecta manuscrise
iar
i nevoin a monahului i difuza cri bisericeti,
noaptea participa
la sfintele slujbe n
biseric.
Desfiinndu-se tipografia, blndul printe Gamaliil i-a nchinat restul vieii sale numai ascultrii i slujbelor bisericeti de zi i de noapte, fiind
nelipsit de la
biseric
pn
la sfritul vieii.
n anul 1997, slbind de btrnee, a fost dus la bolnia mnstirii pentru

ngrijire, iar n
9 aprilie, 1998, i-a dat sufletul cu pace n minile

ani.
lui
Hristos,
fiind n
vrst de 99 de
Doamne, primete
n ceata drepilor sufletul smeritului
monah
Gamaliil!
ARHIMANDRITUL IACHINT UNCIULEAC

Mnstirea Putna
(1924-1998)
a.
Viaa
Cuviosul Arhimandrit Iachint Unciuleac s-a nscut n anul 1924, n comuna D^ga, satul Mnstirea, judeul Iai. Dup ce termin coala de Cntrei Bisericeti din oraul Roman, n anul 1951, mbrieaz viaa monahal, n obtea Mnstirii Sihstria. ntre anii
734
PATERICUL ROMANESC
Neam i
1951-1955 urmeaz cursurile Seminarului Monahal din Mnstirea

este hirotonit ierodiacon.
primvara
anului
1956,
un grup de 16 monahi din Mnstirea

sunt transferai la
Sihstria, n frunte cu Arhimandritul Dosoftei Murariu,
Mnstirea
era
Putna, pentru a rennoi viaa duhovniceasc de acolo. ntre acetia Cuviosul Ierodiacon Iachint.
panic, printele Iachint era iubit i cutat de toi, mai ales din anul 1959, cnd este hirotonit preot i ajunge duhovnicul Mnstirii Putna i al tuturor credincioilor din Nordul Moldovei. A fost muli ani i eclesiarh al bisericii, precum i ndrumtor la muzeul mnstirii, cci avea darul vorbirii i al sftuirii
Suflet foarte blnd, linitit,
temtor de Dumnezeu
duhovniceti.
n anul 1973, pe cnd
rnduit stare al
urma cursurile de teologie la Bucureti, a fost Mnstirii Putna, pe care a povuit-o 20 de ani, contribuind
mult
la
rennoirea ei general, att material, ct
duhovniceasc.
n anul 1992,
dinciosului
dup
i
canonizarea Sfntului Daniil Sihastrul

cel
a Binecre-
Voievod tefan
Mare i
Sfnt, Arhimandritul Iachint se retrage
din ascultarea de stare i,
pn
la sfritul vieii
pmnteti,
fiii
se ndeletnicete
numai cu duhovnicia
bolnav n ultimii
ani,
cu sfatuirea ucenicilor si apropiai.
Dei
era greu
nu nceta s-i spovedeasc
duhovniceti.
n dimineaa zilei de 23 iunie, 1998,
dup
ce a mrturisit civa ucenici, a
se ruga lui Dumnezeu. Ctre sear i-a dat duhul n minile lui Hristos, n acelai scaun de spovedanie tar s cad -, unde a mrturisit i a povuit multe mii de clugri i
rmas
singur n scaunul
su
de spovedanie
credincioi.
Pentru aceasta a fost plns de obtea Mnstirii Putna
duhovniceti,
iar la cimitir a fost acoperit
cu
rn,
cu
flori
i i
de toi
fiii
si
cu lacrimi, de
minile ucenicilor si, la ndemnul preoilor care ziceau:
acoperim cu
minile pe cel ce cu minile sale ne-a dezlegat de pcate!"
Aa
b.
1.
a lucrat
Dumnezeu
prin blndul Arhimandrit
stare Iachint de la
Putna, care s-a nevoit n acest sfnt
lca
42 de
2
ani!
Fapte
cuvinte de
nvtur
i
Printele Iachint punea ntotdeauna accentul pe trire:
vorbi despre virtui, despre
nvtura
Iui Hristos,
despre voia
este o
lui
Dumnezeu,
fr
a lucra virtuile
a le tri n fiecare clip,
mare
nebuie, este de rsul diavolilor.
Extrase din Printele Iachint al Putnei, Ed, Bizantin, 2000,
CUVIOI DIN
2.
DOUA JUMTATE
A SECOLULUI
XX
735
Despre nsemntatea printelui duhovnicesc, Printele Iachint spunea: Urcuul duhovnicesc nu poate fi nfptuit dect sub ndrumarea unui duhovnic iscusit. ndrumarea sufletelor spre mntuire, ridicarea din prpastia pcatelor, a patimilor, din dezndejde, este o art care nu se nva pe bncile colilor, ci numai n lupta cu viata. Aceast arta poate fi deprins numai la coala smereniei, a ascultrii, a lepdrii de sine, numai n lumina lui Hristos.
-
Omul
via
poate
nva
fi
orice singur,
dar tainele sufletului
ducerea
rzboiului nevzut nu pot

trecute,
3.
nfptuite dect sub
povuirea unui duhovnic
nelept. Mntuirea sufletului se pune n aceiai termeni ca
n veacurile
cci
Iisus Hristos, ieri
azi
n veci,
acelai
este.
Printele Iachint era preocupat de ctigarea definitiv a celor ce

calea pcatului, dar se ndoiesc ca
prsesc
Dumnezeu
i-a iertat.
lui
toat convingerea ca omul trebuie

Venii la Mine toi cei ostenii
11, 28); ...dar
s aib ncredere n cuvntul

33);
18).
Spunea cu Dumnezeu:
(Matei
i mpovrai i Eu
v voi odihni pe voi

De
ndrznii, Eu
voastre
cum
e crmzul, ca
am biruit lumea (Ioan 16, zpada le voi albi (Isaia 1,
vor fi pcatele
Venea totdeauna cu argumente

mila
lui
scripturistice pentru a spori ncrederea n
Dumnezeu
a celor ntori de la pcat.

le zicea:
4.
Celor ce se ndoiau n existena sufletului, Printele Iachint
- tii ce este sufletul? Este

vezi, dar
mai viu
nu
tii ce este n interiorul lui.
mai adevrat dect trupul. Trupul l Nu-i cunoti ntotdeauna structura,
suferinele
se
Pe cnd sufletul este ceva clar. Ai auzit spunndueste un om fr suflet? Vrea despre cineva este un mare suflet sau omul cu suflet este acela care emana buntate, dragoste fa de spun
cauzele lor.
semeni; care iubete pe sraci

greit, pe
pe orfani; care tie
sa-i ierte
pe cei care i-au
dumani; care rspltete rul cu bine, care nu ine minte rul; care are fric de i credin, care svrete roadele credinei. Un suflet mare este acela care se jertfete pentru binele altuia, care nu caut ale sale, ci pacea
Pe de alt parte omul cu
suflet
celorlali.
mic sau
fr
suflet este
omul
viclean, plin
de rutate, care nu are astmpr, nici odihn, nici mulumire; omul nemilostiv,
necinstit,
mincinos, care se
altora, care
bucur de rul
altuia;
omul care nu
este
micat de suferina
5.
i cldete fericirea pe slbiciunile celorlali.
Le mai spunea
ucenicilor:
s punem mare accent pe cunoaterea de sine, luptnd pentru cerem cu insisten n rugciuni, ca Dumnezeu s ne lumineze ntunericul sufletelor i s ne dea ajutor pentru a izgoni toat rutatea care i-a cunoaterea de sine i lupta fcut cuib n mintea i n inima noastr.
- Trebuie
aceasta,
Fr
736
PATERICUL ROMNESC
urcu
mpotriva rului, nu este posibil nici un
Dumnezeu
6.
ne ajute
descoperim
duhovnicesc. cerem lui nvingem toate cugetele viclene i
duplicitatea din noi.
cum poate omul sa se sileasc pe sine nsui la rugciune, Printele Iachint spunea: - ntr-adevr, nimic pe lume nu are dumani mai mari ca rugciunea. Este absolut necesar ca fiecare cretin s caute timp de rugciune, s-i fac un program de rugciune, aa cum i face program pentru treburile zilnice.
Apoi, fiind ntrebat
7.
rugciunea noastr nu este fierbinte, nu ne sufletul este risipit, totui s ne rugm, s ne rugm cum putem concentra, putem, cci vom ajunge s ne rugm cum trebuie. Sufletul se nclzete ncetul cu ncetul prin ederea ndelungat n faa lui Dumnezeu, prin cugetarea permanent la lucrarea lui Dumnezeu, la sfritul nostru, la minunile pe care Dumnezeu le face n fiecare clip cu noi. Cu timpul, sufletul va cpta deprindere, va dori rugciunea aa cum trupul are nevoie de aer i de ap. Astfel vom ajunge s zicem i noi cu mpratul David: In ce chip dorete cerbul izvoarele apelor, aa Te dorete pe Tine sufletul meu, Dumnezeule. Rugciunea va ncepe s curg cu vreme i fr vreme, devenind ca un
- Chiar
Mai spunea Printele dac simim
Iachint:
izvor pururea curgtor, nct ne

8.
vom
ruga oriunde
al
n orice condiii.
Printele Iachint era un bun cunosctor
mecanismelor de pervertire a
sufletului. El spunea:
- Poftele trupului apar ca urmare a ne satisfacerii unor cerine sufleteti.
Apare un gol
sufletului
n suflet care trebuie
umplut cu ceva. Astfel,

citirea
dac
dorina
de rugciune, de cugetare sfnt, de smerenie, de ascultare, de

sine
lepdare de
nu este satisfcut prin
de
cri
sfinte, prin
rugciune
nfrnare, prin
nevoin i
de
suflet.
ascultare, apar neliniti,
nemulumiri care sunt
preluate de trup
Astfel apare nevoia de a
mnca i de
a bea, n Ioc de a posti; de a cleveti a ne smeri;
a judeca pe alii, n loc de a ne ruga
slav deart,
n loc de a
pcatele noastre; iubire de avuii, de bunuri, n loc de blndee i buntate; cugetri dearte, n loc de cugetri sfinte. Pn nu ne trezim din rtcire, suntem asediai de fel de fel de patimi cu care vom avea de luptat dup ce vom afla calea de ntoarcere.
ne vedea neputinele
srcie; iuime,
n loc de
Odat, Printele Iachint le-a vorbit ucenicilor si i despre pofte, zicnd: tii nu orice pofta este viciu. Numai poftele repetate, ntreinute alimentate cu plceri, care se transform n obinuine, n deprinderi, care
9.
Protosinghelul Teodul Varzarie (t 1981)
Mnstirea Agapia
Arhimandritul Gherontie Ghenoiu (f 1984)
Catedrala Patriarhal
Protosinghelul
loil
Gheorghiu
Sihstria
(f 1986)
Mnstirea
mmmmmk
Protosinghelul Emilian Olaru (t 1987)
Mnstirea
Slatina
Arhimandritul Benedict
Ghiu
(t 1990)
Mnstirea
Cernica
leroschimonahul Paisie Olaru (t 1990)
Mnstirea
Sihstria
Arhimandritul Dosoftei Morariu (f 1990)
Arhimandritul Elefterie Mihaie (f 1990)
Mnstirea
Slatina
- Suceava
Mnstirea
Dervent
Monahia Eustohia Ciucanu (t 1991) Mnstirea Agapia
Mnstirea
Cuviosul luvenalie Strinul (t 1996) Sfnta Ecatehna - Sinai
Protosinghelul Ambrozie Dogaru (f 1996)
Protosinghelul Inochentie
Hi
(f 1997)
Mnstirea
Sihstria
Mnstirea Robaia -Arge
Ieromonahul
Cioru (t Mnstirea Cernica

llie
1997)
Monahul Gamaiiil Pvfoiu
(f 1998)
Mnstirea Neam
Arhimandritul lachint Unciuleac (t 1998)
Monahul Marcu Dumitrescu (t1999)
Mnstirea Putna
Mnstirea
Sihstria
leroschimonahul Onufrie Frunz (f2001) Mnstirea Sihstria
llie
(t 1998)
Mnstirea Sihstria
CUVIOI DIN
ne oblig
este
DOUA JUMTATE
astfel
SECOLULUI XX
vicii.
737
le
svrim, numai
de pofte devin
Orice poft,
dispare.
att
dac
uor
alungat
10.
i nu
este alimentat, cu timpul
slbete,
se
usuc i
Un
frate 1-a ntrebat pe
Printele Iachint: De ce facem
de
pcatul"? Iar printele i-a rspuns: - Pcatul presupune ntotdeauna o plcere aparent, apare ca un trandafir care ascunde muli ghimpi. Totul este iluzie, care mai apoi se transform n amar i plngere. Pe cnd urmarea virtuilor cere mult osteneal. Binele se face greu, pentru presupune mult nfrnare, abstinen, mergerea pe calea cea strmt, lacrimi, rbdare, suferin, renunare la propria voin.
11. Printele Iachint -
Satana iese
la
mai spunea: lupt deschis atunci cnd vede

suflet,
pcatul; arunc toat oastea iadului asupra bietului

- Sunt multe
omul prsete numai s-1 apuce.
12. Care sunt roadele ascultrii duhovniceti? 1-a ntrebat
un
ucenic.
mari roadele ascultrii cretine, n care intr i ascultarea din ascultare se nate smerenia, blndeea, rbdarea, fr-demonahal. grija vieii, ndejdea mntuirii, rugciunea cu lacrimi, netemerea de moarte, bucuria duhovniceasc i pacea inimii. Ce alte daruri mai mari ne dorim n via dect acestea, i cine este oare mai bogat sufletete dect cel ce iubete ascultarea de Hristos i de Biseric, de prini i de duhovnic? Cea mai uoar i sigur cale de mntuire este a celui ce triete toat viaa n ascultare, adic cea mai grea face toate cu sfat i binecuvntare, cu rugciune i ntrebare. mntuire este a celui ce triete pe pmnt de capul su, rar Biseric, cri sfinte, rugciune i bucurie duhovniduhovnic, prini, ceasc n inim. Viaa aceluia este nc de pe pmnt un iad.
fr
fr
fr
fr
13.
Printele Iachint ndemna permanent la prezena la biseric,

la ascultare:
la
trapez,
poate ca
Cine nu
pzete
lucrurile acestea n
viaa monahal nu
se ncuibeaz.
biruiasc,
ci este biruit
de patimi, care
uor-uor
Dar dac cineva pzete i are biserica, trapeza mult mai greu loc n viaa lui duhovniceasc".
ascultarea, patimile i fac
14. Printele Iachint insista foarte mult pe mrturisirea gndurilor, tiind
aceasta are un rol deosebit n viaa monahal. Dac nu-i mrturiseti sape la gndurile - zicea printele -, acestea rmn i nu fac altceva dect
temelia casei sufleteti".
punea foarte mult accentul pe sinceritatea fa de duhovnic: nu ascunzi nimic". S-i mrturiseti totul, s-i spui totul, Punea accent pe fidelitatea faa de mnstire: Sa iubeti locul unde ai mnstirea este ca o mireas pe care i-ai ales-o i fost chemat". Zicea el ii la ea ca la tovarul tu, ca la familia ta. Mai mult dect att: s-i trebuie iubeti trecutul, prezentul i viitorul acelei mnstiri, s-i iubeti pe prinii
Insista apoi
738
PATERICUL ROMANESC
mnstire, s-i pomeneti
ei
care au vieuit n
duh de comuniune cu
n rugciunile tale, s-i iubeti pe cei mpreun nevoitori.
te
simi n
nu accepta vrajba. inea foarte mult la lucrul acesta: nu fie dezbinare ntre frai sau ntre prini. Folosea orice mijloc pentru a reaeza n obte pacea, echilibrul. Apoi cerea nceptorului, pe lng deschiderea deplin de printele su duhovnicesc, s-i uite trecutul i s triasc prezentul, pentru viitor, pentru ntlnirea cu Hristos.
15. Printele Iachint
fa
16. Spunea Printele Iachint:
grbim, ci s ne oprim, s Dumnezeu, al Maicii Domnului, al sfntului nger pzitor, cerem sfat - sfatul printelui duhovnicesc".
17.
Cnd suntem la rscruce este bine s nu ne judecm, s ne rugm i s cerem ajutorul lui
al
sfinilor
Fiind ntrebat care trebuie
fie
virtuile unui
clugr, Printele
Iachint a zis:
ai
smerenie, ai temelia vieii duhovniceti.
- Smerenia. Smerenia este virtutea din care se nasc toate virtuile. Dac smerenie nu poi zideti.
Fr
aezat pe smerenie i izvorte Dar dac nu este aezat pe smerenie, dei te strduieti, rugciunea este ca o aram rsuntoare i ca un chimval rsuntor. Aa se face rugciunea pentru cel care nu se roag cu smerenie. Rmne numai la
Rugciunea,
curge,
dac
este
din smerenie, atunci
cnt
inima.
nivelul de jos,
nu
se
urc
spre nlimi.
ascultarea i tierea voii nasc La monahi aprecia tierea voii, cci tia smerenia cea mai adnc. Se necjea foarte mult cnd se fcea ceva binecuvntare. Se mhnea, dei nu certa mult, dar n cteva cuvinte spunea
fr
ceea ce trebuie
18. Printele Iachint
mai spunea:
- Mntuirea sufletului presupune angajare total
prsi
sa pcatul, atunci ispitele
pcatul. Cnd omul nu este ferm i hotrt i cderile sunt foarte lesnicioase.
i voin puternic de a i nu urte din toat fiina
19. Iar ucenicului su celui mai apropiat i spunea: - Citete, frate, citete cri sfinte, cci cine are o asemenea preocupare
sfrete prin a cdea la picioarele Crucii i de acolo nviaz cu lisus. Acesta este canonul pe care i-1 dau.
20.
se
ngroap cu
lisus
Dup ce
s-a retras din stareie,
Printele Iachint s-a rugat mai mult cu

al pravilei,
nu a fost un om care s ia recomanda i pe acestea, dar inea Le Psaltirea s la rugciunea nencetat ctre Dumnezeu. Cine se roag numai din Ceaslov
rugciunea
Nu Ceaslovul i i
lui lisus.
a fost
un
om
le citeasc.
sau din carte, acela nu se
roag"
- spunea
el.
Aa a trit
i aa
a murit marele stare
duhovnic, Printele Iachint.
CUVIOI DIN
DOUA JUMTATE
A SECOLULUI XX
739
MONAHUL NICODIM COSTACHI

Mnstirea Sihstria
(1912-1998)
monah Nicodim Costachi s-a nscut n anul 1912, n comuna Prjol-Bacu, din prini evlavioi. n anul 1944 a intrat n obtea Mnstirii Secu, clugrit cu numele de Nicodim, ajungnd ucenic al unui mare clugr isihast, Damian ru, despre care vorbea cu mare respect.
Smeritul
blndul
De
la
el
a deprins tainele vieii duhovniceti i, ndeosebi,

linitea.
smerenia,
ascultarea,
rugciunea i
Tot de
la
el
nvat
s
i
fug
de cele
pmnteti i
se
hrneasc
din citirea Vieilor Sfinilor
din cuvintele
mai mult. In anul 1948, Printele Nicodim se nchino viaz n obtea Mnstirii Sihstria, fiind atras de renumitul stare de atunci, Arhimandritul Cleopa Ilie, care i-a fost duhovnic pn la obtescul su sfrit. Aici a fcut ascultare zeci de ani la fierrie, iar noaptea i n srbtori mergea la biseric, cnta la stran i se linitea n chilie. Avea i doi ucenici, ns nici unul dintre ei nu cunotea nevoina i bucuriile duhovniceti ale printelui lor sufletesc. n ultimii douzeci de ani, printele Nicodim venea mai rar la biseric i la masa de obte. Se ruga mai ales la chilie i se hrnea cu ce i aducea ucenicul de la trapez. Viaa sa n Hristos nu o tia nimeni dect numai duhovnicul i Dumnezeu. Aezarea sa sufleteasc de acum era aceeai ca i n tineree. Totdeauna era blnd, tcut, smerit, linitit i mpcat cu toi. Apoi, permanent fugea de oameni pentru dragostea lui Hristos. Prinii btrni spun c, pe cnd era nc la Mnstirea Secu, a vrut stareul de atunci s-1 fac preot. Ins el nu voia. Sosise hramul mnstirii, venise i episcopul de la Iai, iar el se ruga n chilie s-i arate Domnul voia Sa. Apoi, lsnd ua chiliei deschis, se ruga n tain. Apropiindu-se vremea Sfintei Liturghii, episcopul a trimis doi prini s-1 cheme la hirotonie. Dar, vznd ua chiliei deschis, au crezut nu este nuntru i s-au ntors, aa voind Dumnezeu. Astfel, cu rnduial de sus, Printele Nicodim a rmas monah smerit i iubitor de linite n toata viaa sa. Spre sfritul vieii sale bunul printe Nicodim se ruga mult i vorbea puin, fiind ajutat n toate de ucenicul su, monahul Evghenie. Apoi, simind l cheam Dumnezeu, s-a mrturisit i a primit Preacuratele Taine. La urm s-a uitat ctre cer i a zis ucenicului su: Printe Evghenie, de acum trebuie s-mi dau sufletul n minile Domnului!" In clipa aceea, Printele Nicodim i-a dat duhul cu pace n minile lui Hristos, n ziua de 10 iulie, 1998,
Sfinilor Ioan Scrarul
Isaac irul, pe care le iubea cel
740
PATERICUL ROMANESC
ARHIMANDRITUL CLEOPA Mnstirea Sihstria

(1912-1998)
a.
ILIE
Viaa
Ilie
nscut n comuna Sulia, judeul Botoani, fiind al cincilea copil din cei zece frai. Prinii si, Alexandru i Ana, erau agricultori i duceau o via cretineasc aleas. Dup ce termin apte clase primare, Constantin, care avea s devin mai
Vrednicul de pomenire Arhimandritul Cleopa
s-a
trziu Arhimandritul Cleopa, se ndeletnicete cu pstoritul oilor,
mpreun cu preajma Schitului Cozancea din apropiere. Nu departe de acest schit se nevoia de mai muli ani i Cuviosul Paisie Pustnicul" din partea locului, care le-a devenit printe duhovnicesc. In anul 1929, cei trei frai, Vasile, Gheorghe i Constantin, au intrat n obtea Schitului Sihstria - Neam, care era povuit de vestitul egumen atonit, Ieroschimonahul Ioanichie Moroi. ntre anii 1931-1933, fraii mai mari
fraii
si mai mari, Vasile i Gheorghe,
ai
Printelui Cleopa s-au mutat

Constantin,
la
la
Domnul, rmnnd
la
Sihstria singur
ntre anii 1935-1936, Constantin i satisface serviciul Botoani. Apoi, la 2 august, 1937, este tuns n monahism de egumenul schitului, primind numele de monahul Cleopa. Aproape zece ani a pstorit oile schitului. Iar n vara anului 1942 a fost ales de obtea schitului lociitor al btrnului egumen, care era grav bolnav. Dup mutarea la Domnul a btrnului egumen, la 5 septembrie, 1944, Printele Cleopa este hirotonit diacon, la 27 decembrie, 1944, iar la 23 ianuarie, 1945 este hirotonit preot la Mnstirea Neam i numit egumen al Schitului Sihstria, pe care l povuiete cinci ani de zile. La 30 iunie 1947, Schitul Sihstria este ridicat la rang de mnstire prin decret patriarhal, avnd peste 70 de vieuitori, iar Protosinghelul Cleopa a fost
fratele
militar
hirotesit arhimandrit.
n anul 1948, Printele Cleopa se retrage la linite aproape

n
Munii Neamului;
Timp de
iar la
30 august 1949 este transferat cu 30 de

Slatina - Suceava, pe care o
un an de zile prini i
frai de la Sihstria la
n anul 1956.
Mnstirea
conduce
pn
peste doi ani de zile, ntre 1953-1954, Printele Cleopa
s-a nevoit ca pustnic n
Munii Rarului mpreun cu Ieromonahul Arsenie
Papacioc, fiind ndeprtai din obte de conducerea ateist de atunci.

n vara anului 1956, Arhimandritul Cleopa se rentoarce la metanie, n
obtea Mnstirii Sihstria, ca duhovnic. Dar

retrage n
dup
trei ani
de
zile, n
timpul
marii prigoane mpotriva monahismului romnesc din anii
1959-1964, se
Munii Neam.
CUVIOI DIN
Din toamna
slujit cele sfinte
DOUA JUMTATE
pn
A SECOLULUI XX
741
anului 1964
Printele Cleopa a
care
a fost duhovnicul principal al
Mnstirii Sihstria,
numra
lui
peste o sut de vieuitori. La 2 decembrie 1998, Arhimandritul Cleopa i-a dat sufletul n minile Hristos, fiind plns de ucenicii si i de numeroii credincioi care l-au
cunoscut.
b.
1.
Fapte
cuvinte de
nvtur
la
Dup
naterea pruncului Constantin,
10 aprilie 1912,
mama
sa a
vzut
nu
mnnc
nimic. Atunci s-a dus cu el la Schitul Cozancea din
apropiere, la vestitul duhovnic
Conon
Gavrilescu, ca s-i citeasc rugciuni de
sntate.
-
tem Ce sa fac, printe, cu copilul acesta? - tii ce sa faci? S-1 druieti Maicii Domnului! - Cum s-1 druiesc Maicii Domnului?
- Ia o lumnare
s nu moar!
i un prosop, aeaz pruncul naintea icoanei Maicii Domnului, f trei metanii i spune aa: Maica Domnului, i druiesc ie ce tii tu cu el!" copilul acesta al meu care este bolnav. fcut sntos i nu a mai fost bolnav de s-a De atunci pruncul Constantin
moarte niciodat.
Tnrul Constantin a fost ales de Dumnezeu din copilrie s-I slujeasc fiecare srbtoare mergea la biseric mpreun cu fraii si, fcea sute de metanii, postea mult i nvase pe de rost multe rugciuni i
2.
toat viaa. In
acatistul
Bunei Vestiri, pe care

oile
rostea zilnic n cinstea Maicii Domnului.
Vara,
ptea
mpreun cu
i
fraii
si
la
Schitul
Cozancea, aproape de
pustnicul Paisie, care

3. Cei trei frai,
sftuia i-i binecuvnta.
hotrndu-se
Schimonahul
i
plece la
mnstire
s-au
n Schitul Sihstria,
unde
se
nevoia
Cuviosul
la
egumen
Ioanichie,
dus
lor,
mai
nti
ia
binecuvntare de
Schitul Cozancea.
Paisie,
povuitorul
care se nevoia n
La ntoarcere prinii
de
ce
harul
rugau sa mai stea un timp acas. Dar

au
nceput
ei,
ntrii
Duhului
Sfnt,
cnte
ntr-un
glas
acatistul
Mntuitorului;
Aprtorul cel mai mare ne-am izbvit de moartea cea venic,

Atunci prinii,
i Doamne,
cele de
Biruitorul iadului, ca cei
vznd rvna
lor,
au
laud aducem ie...!" nceput s plng cu lacrimi i
i-au
lsat
s plece la mnstire.
4.
Mama
copiilor suspina
ei,
mnstire. Dar soul
mereu pentru cei trei fii ai si, plecai Alexandru, i zicea: Femeie hai, las-i se duc
la la
"
742
PATERICUL ROMNESC
avut noi mintea lor cnd
mnstire! De ce n-am
poimine
5. n
oi,
plecm i
noi la
Domnul i
Sihlei.
ce ne-a folosit
eram ca ei? Iat, mine, nou viaa aceasta?"

la
toamna anului 1930, fraii Vasile i Constantin, avnd ascultarea

prin
le
pteau
munii
ntr-o
dup amiaz
a trecut pe
poteca
muntelui un episcop sfnt

Rusia, prin anul 1920.
i fctor
de minuni, cu numele Ioan, refugiat din

fraii
Episcopul,
diaconului
-
poposind puin i binecuvntnd su, care tia limba romn: Spune-i fratelui Vasile s se pregteasc, cci
ce vrea
de
la
oi,
zis
are de
mers o
cale lunga!
i-a
Ins fratele Constantin, nenelegnd srutat mna i s-a dus dup oi. Dup ase
Vasile, s-a mutat la
6.
zile
spun
episcopul,
luni de zile, fratele

astfel
su
mai mare,
Domnul, mplinindu-se
fratelui Vasile,
profeia episcopului Ioan.

citit
Dup
moartea
zi,
Printele Cleopa a
lui.
timp de 40 de
s-au mplinit 40
o Psaltire pe
pentru a afla unde este sufletul
Cnd
de zile de la moartea fratelui su, printele a avut un
vis.
Se fcea
s-a deschis
mormntul
fratelui
su, care
se afla n partea
dreapt
izvor cu
a altarului bisericii, capacul de pe sicriu s-a dat la o parte, iar din
Sfntul Altar a nceput
ap
limpede ca de
s curg printr-o eava peste mormntul fratelui su un cristal. i cum curgea apa aceea, fratele Vasile se
i
albea din ce n ce mai tare, iar chipul
devenea
tot
deteptat ca din
zpada
La
somn i
a spus:
Mi,
frate,
spla-m-vei
mai strlucitor. Apoi s-a i mai vrtos dect

s-i
voi albi!
urm
Printele Cleopa a mers
la
egumenul
schitului,
spun
visul,
temndu-se sa nu
attea acatiste
fie nelciune diavoleasc. Printele Ioanichie i-a spus: Ai vzut, biete? S-au mplinit 40 de zile. Ce nevoin mare avea acela! tia
Psaltirea pe de rost.
murit martir n ascultare;
pn
la
ultima suflare s-a inut de oile mnstirii. Ai

izvorul?
Din Sfntul
Altar!
vzut de unde
ai
vine izbvirea
acea
ap
pe care
vazut-o
nchipuiete
liturghiile care s-au slujit
40 de
zile.
i prin liturghiile Bisericii

1-a albit.
cu ct a mai
la diavoli,
fcut
ci
el
fapte bune, 1-a splat
Dumnezeu i
N-a
fost vis
de
i-a artat
7.
Dumnezeu
mutarea
c rugciunile Bisericii i liturghiile l-au albit".

la
Dup
Domnul
a frailor si,
Printele Cleopa era foarte
ntristat
pentru sfritul lor att de timpuriu.

fraii si, Vasile
Dar
se
ruga cu lacrimi
lui
Dumnezeu s-i descopere unde anume

visat
sunt sufletele lor.
i,
ntr-o
sear, a
cu
c s-a ntlnit cu
Gherasim, mpreun cu surorile lor
Domnul, ntr-o grdin minunat plin de flori pomi ncrcai de roade, unde psri cereti cntau laude
plecate la
i bun mireasm,
lui
Dumnezeu. Toat
CUVIO DIN
noaptea
DOUA JUMTATE
i
SECOLULUI XX
cu
743
aceea
au petrecut-G piimbndu-se
cntnd
mult
bucurie
se vor
duhovniceasc n grdina Raiului! La urm fraii i-au luat rmas bun de

ruga pentru dnsul ca
la el
i, promindu-i
c
i
fie
cu toii mpreuna, l-au ndemnat

o vreme va
fi
fac
ascultare
i i
s
el
se roage nencetat, ca
dup
povuitor de
suflete
va veni
lng dnii. Apoi
s-au deprtat sltnd de bucurie, iar printele s-a
deteptat din somnul

8.
triei
su
adnc. Era ora 5 dimineaa.
zece ani de ascultare la oile schitului, prinii din obtea Sihsau urcat la stn pe munte, n vara anului 1942, i i-au zis monahului
Dup
Cleopa: - Printe Cleopa, iat schitul este ars de foc, stareul nostru este greu
la pat i nu are cine conduce schitul. Te rugm vino devale i rnduiete toate ascultrile din schit, te va ajuta Maica Domnului! Atunci Printele Cleopa le-a spus - Dac este voia Domnului, fac ascultare! Dar mai nti lsai-m sa cer
bolnav
sfatul printelui
meu, pustnicul Paisie de
la
Cozancea.
dac obtea te-a Dar nu te bucura cnd te-or pune stare i nu te ntrista cnd te-or scoate din streie! Roag-te mai mult i ias-te n voia Domnului". Aa a ajuns Printele Cleopa egumen la Schitul Sihstria, n anul 1942.
ce i-a scris, btrnul a rspuns: Printe Cleopa,
ales, fa ascultare!
Dup
9.
Mai
1-a
trziu,
mergnd Printele Cleopa cu
crua
la via schitului
de
la
Buhui,
ntmpinat o
cretin
din partea locului, cu
un rnd de veminte
preoeti, un Liturghier i un toiag i i-a zis: - Printe, au rmas n casa mea aceste veminte, cartea i toiagul, de la trebuie, un preot militar. rog luai-le dumneavoastr la mnstire, poate noi ne temem le inem n cas!
Le lum la mnstire! prinii din schit ca un semn ca monahul Cleopa va primi n curnd preoia, ca va povui bine obtea frailor i i va
- Bine, soro,
i-a zis
printele.
Aceste
trei
daruri le-au socotit
nva
pe toi calea mntuirii. ntr-adevr, dup trei luni de zile, Printele Cleopa diacon, la 27 decembrie, 1944; iar la 23 ianuarie, 1945,
a primit hirotonia n a fost hirotonit preot
duhovnic
tot
la
Mnstirea Neam, dup
care a fost numit
egumen
el
al
Schitului Sihstria.
10. n anul 1943, tatl Printelui
Cleopa a plecat
la
Domnul, dar
nu
sa
s-a
dus la nmormntare.
trziu.
De
ce n-ai venit la nmormntarea tatei? 1-a ntrebat
mama
mai
744
-
PATERICUL ROMANESC
mam. Tat am
pe
Eu am venit la mnstire i nu mai am tat i Dumnezeu i mam am pe Maica Domnului!

- Dar eu nu sunt
-
mama ta? a zis btrna plngnd. Vino la mnstire i atunci eti mama mea! a rspuns Printele Cleopa. Apoi btrna, rmnnd singur n sat, s-a hotrt s vin i ea la
mnstire i
n
s slujeasc lui Hristos.
toamna anului 1946, Printele Cleopa a dus-o pe mama sa la Mnstirea Agapia Veche, unde s-a clugrit, primind numele de Agafia, i s-a nevoit 22 de ani. Apoi, bineplcnd lui Dumnezeu, i-a dat sufletul n minile
lui Hristos, n
vara anului 1968.

la
11. n
toamna anului 1947, mergnd Printele Cleopa

vase
pentru
noul
paraclis,
Bucureti sa
cumpere
preoi
sfinte
fost
invitat
ntr-o
sear
la
profesorul universitar Alexandru Mironescu, unde se adunase
mult
lume,
i intelectuali, i fiecare rostea cte un cuvnt duhovnicesc. Cnd a nceput s vorbeasc Printele Cleopa, dup cteva minute, icoana Maicii Domnului din perete a nceput a se legna singur, scond un sunet ca de harp. A fost un moment foarte emoionant, nemaintlnit pn atunci, nct toi s-au minunat i au dat laud lui Dumnezeu i Maicii Domnului, spunnd cu lacrimi: O minune! O minune a Maicii Domnului!" Apoi ziceau: Printe Cleopa, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!"
12. Printele Cleopa
mpreun
cu civa sihastri din
Munii
Sihlei
Sihstriei, tiau
c n partea locului
anume episcopul
al
se nevoia, alturi de pustnicii notri,
i ai i un
mare
sihastru rus,
Ioan,
fctor
de minuni.
n
Acest sfnt rzboiului
zilelor
noastre
era
refugiat
aceast
terorii ateiste din
Rusia
i avea slaul n
Munii
zon datorit Neam din
mprejurimi. Dar nimeni nu tia viaa
bordeiul
lui.
era plin de harul
Duhului Sfnt, nct uneori se arata oamenilor la vedere, iar alteori, asemenea sfinilor de odinioar, nu-1 putea vedea nimeni, chiar dac trecea pe lng el. numai duhovnicului fericitul episcop su, spunea aceasta Despre Ieroschimonahul Vasian de la Sihla (f 1955), precum i duhovnicului Teodul Varzare de la Mnstirea Agapia (f 1981), care tia limba rus.
13. ntlnindu-se
odat
pdure cu duhovnicul Teodul,
la locul
numit
la
Poiana Trapezei, Sfntul Episcop Ioan i-a spus: - tiu te spovedeti la Printele Cleopa, dar astzi nu este te duci
Sihstria,
la
cci
este
Agapia i
-
vei veni n
chemat la Mnstirea alt zi!

Prea Sfinite?
ta,
Neam
la consiliu. ntoarce-te
napoi
- Dar cnd
s vin,
Nu
te ngriji
de aceasta sfinia
c are Dumnezeu grij de toate!
CUVIOI DIN
14.
DOUA JUMTATE
Printele Teodul
A SECOLULUI XX
la
745
spovedanie,
Altdat iari venea i ca prin minune,
fiind nainte -vztor, Sfntul
Printele Cleopa pentru Episcop Ioan l
atepta n marginea pdurii. Apoi i-a zis: - Acum Printele Cleopa este la mnstire i poi mergi la Sfnta Spovedanie. i eu duc adeseori la Sihstria la Sfnta Liturghie, dar nu vede nimeni, cu darul lui Hristos!
15.
multe tlhrii pe
nct
rzboi muli rufctori se adposteau prin pduri i fceau la mnstiri, prdnd de mai multe ori Mnstirea Sihstria, nu tia Printele Cleopa, stareul mnstirii, ce s mai fac. Atunci a
Dup
cerut sfatul Episcopului Valeriu de la

i-a spus:
Mnstirea Neam.
Iar blndul episcop
tii ce s facei? facei privegherea Acopermntului Maicii Domnului n fiecare mari seara i s citii nencetat la Psaltire cte dou ore, cnd nu este slujb, de la stare pn Ia ultimul frate! Dac vei face aa, Maica Domnului va ndeprta pe aceti rufctori, va pzi de tot rul i va binecuvnta cu tot ce avei trebuin, iar Mnstirea
-
Printe Cleopa,
Sihstria va
se
fi
pzit
de orice primejdie!
ntr-adevr, cum a nceput s se citeasc la Psaltire ziua i noaptea i sa fac privegherea Acopermntului Maicii Domnului, ndat hoii au disprut din pduri, fiind prini, iar Mnstirea Sihstria a fost izbvit de
primejdii, fiind acoperit cu omoforul Maicii Domnului.
16. Tot n vara anului 1947, din lucrarea

speriat ntr-o noapte
vrjmaului,
oile
o mare parte din ele s-au rtcit n
mnstirii s-au munii Sihlei.
nu le-au aflat. Zadarnic le-au cutat fraii, Dup zece zile, au spus de pierderea oilor Printelui Cleopa. Atunci
Maica Domnului pentru oile oile n muni. Apoi, cu mila lui Dumnezeu i cu rugciunile Maicii Domnului, le-au aflat pe toate, fr s se piard vreuna. Dup aceea, ntorcndu-se la mnstire, au mulumit Maicii Domnului au aflat oile pierdute, cu rugciunile Printelui Cleopa.
sfinia sa a mers cu fraii n biseric, s-au rugat la
pierdute, au
fcut
cte trei metanii
au plecat
s caute
1947 Printele Cleopa spovedea lumea ziua i mnnce. Iar ntr-o noapte a venit la ei o noaptea, nct nu avea timp nici femeie dezndjduit i i-a spus plngnd: - Printe, stau aici de ase ore i vreau spovedesc, am pcate
17.
n toamna anului
foarte mari pe suflet!
primeti acum la spovedanie, eu omor! Uite, am i o funie la mine! Am fcut pcate foarte mari nu mai pot rbda! muli copii. Primete-m
- Femeie, sunt obosit. - Printe, dac nu
m
c
Te rog
s vii diminea.
m duc s m
i am
avortat
746
PATERICUL ROMNESC
i-a dat
Atunci Printele Ceopa a primit-o la spovedanie, a ncurajat-o, ndejde de mntuire i a dezlegat-o de pcatele ei cele grele.
A
la
doua
ei.
zi,
femeia a luat
agheasm mare i
s-a ntors linitit
i mpcat
casa
18. n
primvara
anului 1948 Printele Cleopa a rostit o
frumoas predic
n cinstea Sfinilor
locale, care s-au
mprai
Constantin
Elena. Aceasta a suprat autoritile
hotrt s-1 nchid.
Dar
n acea noapte printele s-a retras n
Munii
Sihlei
s-a nevoit acolo
singur cu darul
la diavoli.
C
l
iar
alteori
Hristos, timp de ase luni de zile, ptimind multe ispite de uneori l ameninau cu nluciri, alteori I chinuiau cu tristeea, ispiteau cu fric i cu vise nfricoate. ns el, cu darul lui
lui
Hristos
19.
piept,
cu rugciunile Maicii Domnului, pe toate le-a

Sfintele
biruit.
le
Odat, terminnd
Preacuratele Taine, pe care

Liturghie,
la
purta la
se
s-a pregtit
svreasc Dumnezeiasca
ca
poat
a
mprti sptmnal.
rnduit
Dar, neavnd cine s-i cnte
Sfnta Liturghie,
Dumnezeu s-i cnte un stol de psrele, cum nu mai vzuse niciodat n via. i cntau aa de frumos acele psri, nct Printele Cleopa s-a uimit de glasul lor i a neles c Dumnezeu le-a trimis, ca mpreuna s-L slveasc
pe Hristos Dumnezeu.
Dup
20.
n
ce s-a
mprtit i
s-a
terminat Sfnta Liturghie,
acele
psri
strine au zburat n adncul munilor
i nu
le-a
mai vzut.
Cleopa s-a rentors din muni,
Dup
ase
luni de zile, Arhimandritul
toamna anului 1948.

ctitoria
lui
Iar n vara anului
1949, a fost trimis de patriarhul
Justinian cu treizeci de
Slatina,
clugri de la Sihstria rennoiasc Mnstirea Alexandru Lpuneanu, care era aproape pustie. ns
plecarea sa
i njumatairea obtii a adus Mnstirii Sihstria mult ntristare. Apoi, cu darul lui Hristos, n civa ani Mnstirea Slatina, avnd n fruntea ei pe Printele Cleopa, a ajuns cea mai organizat mnstire din Romnia.
21. n primvara anului 1951, Patriarhul Justinian voia transfere pe Printele Cleopa cu 40 de monahi la Mnstirea Neam, ca fac aici cea mai mare lavr a monahismului romnesc. ns Arhimandritul Cleopa iubea fac nimnui tulburare. De aceea mai mult linitea i rugciunea i nu voia
s s
tain n chilia sa, a postit o sptmn desvrit i se ruga cu lacrimi Maicii Domnului s-1 scape de aceast grea ncercare. Ascultnd Dumnezeu rugciunea lui, n noaptea cea de pe urm, pe cnd se ruga, i-a grit Maica Domnului din icoan, zicndu-i: Nu te ntrista pentru tulburrile de la Mnstirea Neam, ca le voi liniti eu! Dar s nu fii n ndoial!" Cci un gnd i spunea s se duc i alt gnd nu se duca la
s-a nchis n
Mnstirea Neam.
CUVIOI DIN
A
doua
zi,
747
dup
Sfnta Liturghie, Printele Cleopa a primit ntiinare de
la Patriarhie
s rmn pe loc.
autoritile de atunci
ucenicul
22.
Vznd
Mnstirea
Slatina
vin
muli
a
credincioi, ntr-o noapte au nchis pe civa monahi.
Atunci
Printele
Cleopa,
mpreun cu
su, Ieromonahul Arsenie, au
plecat n
muni
doua oar, aproape de Raru, unde s-au nevoit mpreun doi ani i patru luni, rbdnd multe necazuri, suferin, foame, prigoan i ispite de la diavoli. n vara anului 1954, Patriarhul Justinian a obinut de la autoriti, cu voia lui Dumnezeu, libertatea Prinilor Cleopa i Arsenie de a face misiune prin mnstiri, fapt care i-a bucurat pe toi.
23* n anul 1956, Printele Cleopa s-a rentors la metanie n
Sihstria
i fcea
multa misiune duhovniceasc cu rugciunea
Mnstirea i cu cuvntul,
mpreun cu marele duhovnic, Ieroschimonahul Paisie, Dar diavolul cuta prilej s tulbure din nou Biserica lui Hristos. Astfel, n primvara anului 1959, cnd a venit marea prigoana mpotriva Bisericii i mai ales a mnstirilor, peste 4000 de prini i frai au fost izgonii din mnstiri, rmnnd doar cei btrni. Atunci s-au vrsat multe lacrimi i muli credincioi adposteau pe prini
prin casele lor,
24.
pn s-au rentors a mnstirile de metanie. Vznd aceast mare prigoan asupra mnstirilor,
oar
n
Printele Cleopa
s-a nevoit
s-a retras ntr-o noapte pentru a treia
Munii Carpa. Acolo
peste cinci ani de zile n tcere, n linite
i rugciune.
la
Ultimii ani a stat
mpreun cu
25.
ucenicul
su, ieromonahul Varsanufie.
vi att de mult se bucurau
de dulceaa linitii, nct nu voiau
s se mai
i
rentoarc
mnstire.
Ne spunea
ucenicul
lui,
Protosinghelul Varsanufie,
a
odat mergea
un tnr
Printele Cleopa pe poteca unei pduri,

necunoscut. Atunci printele, nevrnd
vzut venind
spre el
fie cunoscut, s-a rugat lui
minune, tnrul a trecut Domnului. dar nu 1-a vzut, fiind acoperit de harul Aceste fapte s-au petrecut de mai multe ori, Printele Cleopa acoperit cu darul lui Hristos, i nimeni nu le tia dect el i ucenicul lui.
nu
fie
vzut de oameni.
Astfel, prin
Dumnezeu pe lng el,

fiind
26.
Avnd mult
linite la bordeiul
su
din pdure, Printele Cleopa i
mprea
preot
timpul n trei pri: rugciune, Cea mai mare parte a timpului
scriere de cuvinte
duhovniceti
i odihn.
se ruga,
facndu-i toat rnduiala de
pustnic n fiecare
zi,
pn
la
12-15 ore. Se ruga mult
inimii,
pe care o deprinsese din tineree, iar timpul liber
i cu rugciunea rmas l folosea la
scrierea
crilor
sfinte,
mai
ales predici.
748
PATERICUL ROMANESC
Din crile scrise de cuvioia sa n linitea munilor amintim: Predici duhovniceti (Urcu spre nviere), Predici la Duminici de peste an, Predici la praznice mprteti i la sfinii de peste an, Minunile lui Dumnezeu din zidiri,
precum i unele ndreptare de spovedanie pentru mir, monahi i credincioi.

27,
starei, ieromonahi,
preoi de
Odat
ne spunea Printele Cleopa ca ntr-o
smbt dup
amiaz,
s-a
s scrie un ndreptar de spovedanie pentru arhierei, cu binecuvntarea patriarhului Justinian. Pe cnd voia s nceap a scrie, a vzut n razele
pregtit
soarelui
un Arhiereu mbrcat
1-a
veminte, care strlucea de lumin
care 1-a
binecuvntat cu ambele mini pentru nceperea acestui lucru sfnt. Atunci a
neles
nsui Hristos care a svrit-o cu bine

28, n
n
binecuvntat
nceap aceast sfnt
lucrare, pe
n adncul
munilor!
toamna anului 1964, Printele Cleopa, cu darul lui Hristos, s-a obtea Mnstirii Sihstria, la 29 septembrie. A fost o mare bucurie duhovniceasc pentru clugri i credincioi. Din anul acela pn la sfritul vieii sale, adic timp de 34 de ani, cuvioia sa era cutat de toi:
rentors
clugri i mireni, rani i intelectuali, tineri i btrni, elevi i studeni, romni i strini. Toi l cutau, toi i cereau sfat duhovnicesc, toi se simeau bucuroi n chilia lui i aveau mare speran n rugciunile cuvioiei sale, fiind un mare duhovnic harismatic i cunosctor desvrit al Sfintei Scripturi i al
Sfinilor Prini.
29,
Ne spuneau
adeseori credincioii care veneau
binecuvntare,
sfaturi
c sunt fericii c
i
duhovniceti. Printele
regulat
la
cuvioia sa pentru l-au vzut pe Printele Cleopa i e-a dat se roage i ei, ndemna se spovedeasc,
la
mearg
sfnta
biseric
s i s
fac
fapte
bune.
i aa
li
se
mplineau cele de folos,

Astfel, ucenicii Printelui
rvnitori
i mai
smerii. Iar btrnul
Cleopa deveneau mai buni, mai milostivi, mai le amintea deseori cuvintele Psalmistului:
i m-am mntuit. Ctre clugri zicea uneori Printele Cleopa: Cnd ai intrat n mnstire, ai murit lumii! Nu mai ai mam, nu mai ai tat! Nu mai ai nimic cu
Smeritu-m-am
30,
prietenii,
cu neamurile, cu rudeniile. Vai de noi
dac ne-om
ntoarce cu
mai avem tat i mam, sor i frate, prieteni, i moie! O singur datorie mai au cei din mnstire fa cei de acas. S-i nvee cuvntul lui Dumnezeu i s se roage pentru mntuirea lor. Dar ca s se mai duc s-i ajute pe ei, sau s plece din
mintea napoi n lume,
neamuri
rudenii, casa
mnstire,
sau
s fure din avutul mnstirii s dea la ai si,

iar
acela este al doilea
Iuda, pentru
c s-a lepdat de lume numai cu gura,
cu inima este n lume".
CXJVIOI DIN A DOUA

31.
JUMTATE
SECOLULUI XX
749
De multe ori spunea sfinia sa ucenicilor: Contiina este glasul lui Dumnezeu n inima noastr. Prin toate ne mustr contiina cnd greim. Ea este glasul lui Dumnezeu care ne cheam la El: Omule, ai greit. Eu te iert,
dar
nu mai
faci.
al milostivirii!
Vino la Mine, cci la Mine este izvorul iertrii, al iubirii Pune nceput bun de azi nainte, nu mai pcatuieti",
32.
Altdat
zicea:
Fraii mei, cnd
vom
nelege
Dumnezeu ne
cheam
secet,
prin boli, prin suferine, prin pagube, prin necazuri, prin robie, prin
nu
stm
zicem: Iart-ne
mpietrii, ci s ne ntoarcem acas la Tatl ceresc i s nou, Doamne, pcatele i ne miruiete pe noi!. Atunci
ca
Bunul Dumnezeu ne iart, pentru nu ne pierdem"
c El
nu ne ceart din ur,
ci
din dragoste,
33.
Dup
zece ani de
n pelerinaj la
muni, Printele Cleopa a plecat Mormntul Domnului cu civa ucenici. Timp de 30 de zile s-a
la
revenirea sa din
nchinat la toate locurile din
ara
Sfnt, ncepnd de
la Ierusalim
i pn
la
Muntele
Golgota
Sinai. Peste tot s-a rugat, a slujit Sfnta Liturghie, a privegheat la
Ia Sfntul
Mormnt
a dat
slav
lui
Dumnezeu pentru
n anul
toate.
34. Dorind
sa a
se nchine
la
Sfntul
Munte Athos,
1977 cuvioia
mers
n pelerinaj n Grecia cu
la icoanele
sfintele
moate i
un grup de ucenici. Aici iari s-a rugat la fctoare de minuni, a svrit Sfnta Liturghie
mai multe mnstiri, a cercetat pe unii din pustnicii romni i a inut cteva mnstirile greceti i romneti. Apoi a ajuns cu ucenicii si pn la Atena i la Corint, dup care s-a nchinat la moatele Sfinilor Ierarhi Spiridon i Nicolae, la care avea mare evlavie. De aici a fcut un scurt popas la Arhimandritul Iustin Popovici din
predici duhovniceti la
Serbia
apoi s-a rentors n
ar.
35. n ultimii 20 de ani, Printele Cleopa n-a mai plecat nicieri. Iubea
mai mult linitea, tcerea i singurtatea. Mai ales noaptea, dup ce rmnea singur, se ducea n marginea pdurii i se ruga lui Dumnezeu pn dup tie miezul nopii, vrsnd multe lacrimi. Apoi se ntorcea la chilie, rar
nimeni nevoina sa de tain. Astfel, ziua o druia credincioilor care veneau

el, iar
la
noaptea o druia numai
lui
Hristos n taina inimii sale!
36. Dintre toate faptele sale bune, pe
lng rugciune,
post
linite,
Printele Cleopa iubea cel mai mult milostenia Printele Cleopa

ca sfinia sa,
fiind
cuvntul
duhovnicesc.
Nimeni din mnstire nu era mai blnd, mai milostiv i mai rugtor ca i nimeni nu mngia pe clugri, pe credincioi i pe sraci,
cci avea
darul cuvntului
sfaturile lui se lipeau
de inima
lor,
umbrit de harul Duhului Sfnt.
750
37.
PATERICUL ROMANESC
De
multe
ori, la
spovedanie, cnd fraii spuneau
lupt patimile
sicriul,
trupeti, Printele Cleopa le zicea:
Moartea, moartea, moartea...,
trncopul, hrleul! Gndete-te

cea mai
la
moarte
la
ct necurai e
iese chiar
din
frumoas femeie
la cteva zile
dup
moarte".
38. Alteori zicea: Cimitirul este facultatea facultilor
i coala
colilor.
auzi ce zice Sfntul Io an

este
Gur
de Aur: Mergi
sufletelor,
la cimitire, o, frate,
coala cea mai nalt a Dumnezeu!"

acolo
naintea lui
care
ne
vorbete despre
39. Spunea adeseori Printele Cleopa:
Dumnezeu, ne
trebuie
Dac vrem s mergem drept dou ziduri pn la moarte: unul de-a

de moarte".
dreapta
altul
de-a stnga. Care sunt acelea? Zidul din dreapta este frica de
Dumnezeu,
40.
iar zidul din stnga este frica
De asemenea, printele sftuia pe frai amintindu-le cuvintele marelui duhovnic Vichentie Malu: Rbdare, rbdare, rbdare... i cnd i se va prea c s-a sfrit, o iei de la capt: rbdare, rbdare, rbdare... Dar nu pn
la
prit,
41.
ci
pn
la sfrit"
trebuie s avem convingerea ca n Mai zicea Printele Cleopa clip greim i nu este nici un moment n care nu mniem pe Dumnezeu; de aceea nu este clip cnd nu avem nevoie de ajutorul Lui,
fiecare
42.
Cuvioia
zici la
nu
punea mare accent i pe osndirea de sine, cci spunea: este de vin cutare, sau spovedanie este vinovat diavolul,
sa
atunci rd diavolii de tine cu gura
pn
la urechi! Ci
spui: Printe, eu
sunt de vina, al
meu
este
pcatul,
la
mine
este rana.
43.
Printele
Cleopa,
se
cnd
ndemna pe cineva
fac spovedanie
general, sftuia
Pentru
foloseasc un ndreptar de spovedanie. Apoi zicea
c la
i
sfrit este bine ca penitentul
spun
c pe toate cele
scrise acolo e-a fcut.
c dac nu le-a fcut cu fapta, le-a fcut cu gndul.

Altdat spunea
tuturor
frailor: Izvorul a
44.
toat rutatea i
a tot
pcatul
de trup
neraional fa mai subire dintre toate patimile care robesc urmm Lui, a pus firea omeneasc. De aceea Mntuitorul, cnd a spus vin dup Mine, se lepede de sine... aceast condiie: Cine vrea Lepdarea de sine este cea mai mare virtute care-1 duce pe om la sfinenie i la
rdcina
rutilor
este iubirea de sine, care este iubire
este cea
mai grea
Rai.
45. Uneori spunea
i cum
lucreaz aceast patim a
iubirii
de sine, apoi
ce fiice izvorsc din ea, rostind din
memorie
sute de
sine,
Mila de
sine,
cruarea de
sine,
ndreptirea de
pcate mari i mulumirea de
mici:
sine,
CUVIOI DIN
trmbiarea de
sine,
DOUA JUMTATE
de
sine,
A SECOLULUI XX
sine,
751
lauda
plcerea de
prerea de
sine,
nchipuirea de sine, simirea de sine, ngmfarea de sine, cinstea de sine,
ncrederea n sine, rezemarea pe sine, bizuirea pe sine, nlarea de sine,
cutezana de sine i nesimirea, care-i moartea minii mai nainte de moartea trupului, i altele".
46.
omorrea
sufletului
Mai spunea tot din iubirea de sine se nasc i acestea: Mndria, semeia, ura, zavistia, pizma, invidia, rutatea, inerea de minte a rului, dorina de rzbunare, lcomia pntecelui, somn prea mult, ntunecarea minii. Apoi pcatele cu vederea, cu auzul, cu mirosul, cu gustul, cu pipirea,
trufia,
nchipuirea,
nfumurarea, duplicitatea,
rivalitatea,
ncpnarea, amrciuiubirea de
nea, ironia, ambiia, nelciunea, cruzimea, neomenia, blasfemia, nfurierea
npraznic, linguirea, mptimirea, obrznicia, neastmpr area,
stpnire, dorina de a porunci la alii, prefctoria, ngmfarea, neevlavia,
nepocina, neluarea aminte, pregetarea, pierderea vremii n deert, rtcirea gndului, rutatea, acedia, adic moeala voinei. i altele, precum: iubirea de bani, de plceri, de avere, de agoniseala, de slav" i alte multe pcate
care se nasc din iubirea de sine.
Deci, zicea totdeauna
el,
nu putem spune
la
mrturisire
greim
lui
Dumnezeu cu
iubirea de sine,
c n-am greit, pentru c c n multe feluri i chipuri

adic
slava
ne robete pe noi.
Iar vrfurile
cu fapta bun fcut n ascuns, iar pe mndrie o i mndria, le surpm atunci cnd punem toate isprvile noastre pe seama lui Dumnezeu" 47. Altdat spunea: Dac iubirea de sine este izvorul a toat rutatea, lepdarea de sine este rdcina tuturor virtuilor. Din lepdarea de sine izvorsc alte virtui care se mpotrivesc i omoar
iubirea
rutii alungm
care se nasc din iubirea de sine,
deart
de
sine,
ca
de pild:
tgduirea de
1
sine,
nsingurarea
de
sine,
de sine
cunotina de sine, desvrita nencredere i la urma dragostea i nfrnarea

'
n sine, mpotrivirea de sine, ura
48. Spunea
odat Printele Cleopa: Cnd nu avem simirea pcatului,
suntem n
nainte de
cel
mai greu pcat;
c atunci mintea
se
irea este moartea minii. Mintea nu simte pcatul
moartea trupului.
i nesimirea
Nu
nu este vreme n care nu avem ncrederea aceasta i tim, i chiar de n-am simit i n-am ajuns la trebuie sa ne mrturisim. Pentru ajungem de-acum. aceast convingere,
este
clip
noastr este oarb, iar nesimi omorrea sufletului, mai nate i ea tot din iubirea de sine. aflu mniind pe Dumnezeu.
S
i
Aa
ca
am
ajuns la convingerea asta, cu zeci de ani n
urm,
c nu
exist clip
mai puin dect aceasta, cnd nu ne aflam mniind pe Dumnezeu.
752
PATERICUL ROMNESC
Aceasta tii cnd o simi? Cnd ajunge omul n treptele cele mai nalte ale i cnd vine Duhul Sfnt n inima omului, cu darul lui Hristos,
rugciunii inimii
atunci abia vede el milioanele de neputine, care- robesc simitor
gnditor.
Vezi n camera asta ce curat este? Nu-i praf, nu-s gunoaie. Dac o raz a soarelui ar intra aici i noi am sta deoparte, am vedea milioane de fire de praf
care se nvrt.
Dar
pn
ce n-a intrat raza soarelui, nu vedeam.
Aa
este
cu
sufletul nostru".
49.
se
Iari
zicea printele Cleopa: n timpul rugciunii celei curate, cnd
scald inima noastr n lacrimi i fierbe n clocotul plnsului, dup ce au trecut momentele acelea, atunci o s vezi cte milioane de neputine zac n mintea i inima noastr. i acestea nu le simim. Petrecem n nesimire, n somn, n rspndire, n nvrtoare, n mpietrire. Ni se pare noi, Slava Domnului, n-am fcut cutare pcat! Dar noi le avem pe toate i suntem izvorul a tot pcatul i a toat frdelegea, n orice clip. De aceea, pentru ca n fiecare clip greim, n fiecare clip este nevoie de trezvie, de paza minii, de rugciune i de umilin n faa lui Dumnezeu. Asta
este ce spunea marele prooroc David:
frdelegea mea eu
o cunosc
pcatul meu
50.
Mai nti este rugciunea gurii. Apoi este rugciunea minii. Dar rugciunea minii nu este desvrit. Dumnezeietii Prini o numesc jumtate de rugciune, sau pasre cu o arip, sau rugciune cu un picior. Trebuie s ducem aceast rugciune de la nelegerea minii la simirea inimii. Iar cnd noi zicem o rugciune cu limba i o nelegem cu mintea i o simim cu inima, ea devine sferic, rotund, n micarea sufletului nostru. Aceast rugciune este mult mai desvrit i se numete rugciunea inimii. La rugciunea inimii, zice Sfntul
despre rugciune:
Isaac Sirianul, de abia ajunge unul din zece mii."
mea este pururea ". Zicea odat Printele Cleopa

naintea
51.
Altdat
spunea:
n
Dumnezeiescul Printe Isaac irul

tale
zice:
Omule,
pogoar-te cu mintea
aceea este
cmara inimii cmara cerului, a mpriei

este
atunci ai ajuns n cer.
cerului.
Dar cine ne-a spus
nou
noastr? Hristos. N-a spus El: mpria noi avem mpria cerului n cerului nluntrul vostru este? Deci, iat inima noastr. i. cnd ajungem cu mintea n inim, am ajuns la mpria
mpria
cerului
n inima
cerurilor".
52.
Alteori zicea Printele Cleopa:
Mintea trebuie
se
pogoare
inima este cmara minii. Aceasta-i cmara de care spune Hristos: inim, Tu, cnd te rogi, intr n cmara ta i ncuie ua ta i roag-te Tatlui tu ntru ascuns i Tatl tu, Care vede cele ntru ascuns, i va rsplti ie la
CUVIOI DIN
aa, o luai
Ori
DOUA JUMTATE
cmar,
A SECOLULUI XX
753
artare. Voi credei despre
ca este cea de lemn, casa?
Daca o luai
dup
liter.
dumnezeietii Prini neleg cu totul altfel: Trei ui ai de ncuiat cnd te rogi: ua cea de lemn, pentru oameni; ua buzelor, pentru cuvinte, ca nu grieti cu nimeni dect cu Dumnezeu; i ua inimii, pentru duhuri, ca
aici
sa te pogori cu mintea n
cmara
inimii.
C inima
este
cmara
minii".
53. Spunea odat printele: Prin rugciune trebuie s se uneasc mintea cu inima. Este o rugciune a minii n inim i este o rugciune a inimii curate. Dar tii mintea, pogorndu-se n inim, trece dou vmi sau
obstacole,
s c ca s se uneasc cu inima.
vama
nti este
vama
nchipuirii, a
imaginaiei
a doua este
raiunii de la poarta inimii.
Un om
nelept ntr-o clipeal
de vreme
le trece".
54. Despre vama imaginaiei zicea Printele Cleopa: Legea cea mai scurt a rugciunii este nu-i nchipui nimic cnd te rogi. imaginaiile sunt de trei feluri: rele, bune i sfinte. nu primeti nici un fel de dac te opreti la imaginaie, nu poi intra cu mintea n inim imaginaie. n vremea rugciunii. Aceasta este prima staie. Sfntul Nil Ascetul zice n Filocalie: Fericit
este mintea aceea care a ajuns
s
a
se roage lui Hristos,
tar imaginaie,
fr
form! Mintea Mntuitorului

Pentru
n-a avut imaginaie,
El era Noul
Adam i
spun toi sfinii teologi. venit sa restaureze pe vechiul Adam, exact
cum
a fost n rai.
Adam, cnd
ci vei fi
a czut, prin gndire a czut.
ca Dumnezeu, cunoscnd binele Dumnezeu, a czut prin imaginaie din darurile date i apoi a fost izgonit din rai. De aceea dumnezeietii prini numesc imaginaia pod al demonilor. Nici un pcat nu trece de la minte la simire (la inim), dac nu i-1 nchipuie nti omul cu mintea. Deci, n vremea rugciunii n-ai voie s-i nchipui nimic. Nici imaginaii
ca
Ce i-a zis satana? Nu vei muri, i rul. i, cum i-a nchipuit c va fi
pe Hristos pe Sfnta Cruce, nici pe scaunul Judecii. Nimic. toate imaginaiile sunt afara de inim i dac rmi te nchini la acestea, nu
sfinte, nici
te nchini lui Hristos.
55. Iar despre
poarta inimii,
nericului
vama raiunii spunea: Aici, la aceast vam, care este la o ntmpin pe mintea noastr alte duhuri rele, teologii ntudau minii raiuni duhovniceti.
Vasile,
filosofii iadului i-i
Cci
mintea
noastr,
dup
mrturia Sfntului
are nsuirea
gnduri, bune sau rele.
nu-i de
cei
moara macin. Noi suntem
vin ce izvorte. ce turnm ntr-nsa, care hotrm dac dm drumul la gnduri.
izvorasc venic
754
PATERICUL ROMNESC
n clipa rugciunii, numai ce vezi
apar cuvinte din Scriptur,
cum
a
te
i tot felul de raiuni adevrate i nalte n vremea rugciunii! Dar vrjmaul nu se supr de asta, cnd vede tu raionezi. El se bucur. Bine teologhiseti cnd te rogi! Frailor, n-au ce cuta astea n vremea rugciunii! Sfntul Ioan Gur de Aur spune: Tu, cnd te rogi, nu teologhisi, eti batjocorit de demoni!
pe Mntuitorul n muntele ispiteasc din Scriptura. ne vin

ispitit
Carantaniei,
cci
rolul
lor
este
Cnd te rogi trebuie s ai inima nfrnt i smerit, durerea inimii pentru pcate i smerenie. Taina asta este a lui Dumnezeu, Izvorul minilor raionale din cer i de pe pmnt. Tu te coboar n inim cu rugciunea de-un singur gnd; adic gndind numai la numele Domnului nostru Ii sus Hristos. Cu aceast raiune ne coborm n inim, zicnd aa: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiete-m pe mine, pctosul (sau pctoasa). Cu alt raiune n-ai ce caut. Dup cum v-am spus, la vama imaginaiei, nici o imaginaie, cat de sfnt ar fi, nu este n inim, ci afar de inim i trage mintea noastr din
inim
afar.
Aa i raiunile
acestea.
diavolul are scop s-i dea minii noastre de teologhisit
i aduce la
rugciune toat Scriptura,

l
dac
vrei,
numai
sa
nu
te rogi!
El tie
c rugciunea
arde.
cuvintele astea
Atunci tu capei o trufie duhovniceasc: De aceea mi vin mie acum eu aa de nalte, rog lui Dumnezeu! el rde cu gura
pn
la urechi!
Tu nu
te rogi atunci, ci teologhiseti. Mntuitorul i spune
te rogi:
Voi nu vorbii multe ca farnicii,
crora
li
se pare
ntru multe
vorbe
aude Dumnezeu!
de
la
Hristos cere
noi
cuvnt, de-un singur gnd. Ai

striga
rugciunea monologhie, adic de-un singur vzut pe canaaneanca? Mergea dup Hristos i
Fiul lui David,
cu cteva cuvinte: Iisuse,

zicea din
miluiete-m!
Fiul lui
David, miluiete-m! Dar striga din inim. Ea nu s-a rugat mult, s-a rugat cu
un singur cuvnt, dar
inim,
pn
a biruit
buntatea
lui
Dumnezeu
mare este credina ta! vremea rugciunii, mai ales a rugciunii inimii, cnd .vrem pogorm mintea n inim, aa sa ne rugm, cu un singur gnd. dac prseti teologia asta n vremea rugciunii, cu ajutorul lui Dumnezeu, ndat mintea intr n inim".
O, femeie,
Zar noi, n
s zic:
56.
Altdat
zicea:
ncepe ca un
cui de foc
ndat ce mintea a intrat n inim, ai un semn firesc, i se nclzete inima de la centru. Apoi se nclzete
Adic
sa cugeti la cuvintele Scripturii
CUVIOI DIN
toata,
DOUA JUMTATE
vrsa
SECOLULUI XX
i
755
pe
urm pieptul,
mare
umerii, coloana vertebral, tot corpul
ncep a curge
sudori cu
putere, iar ochii ncep a
lacrimi calde de
pocin
cu
mare
foc. Asta-i
rugciune de
l
foc!
Acum
s-a ntlnit Mirele cu mireasa. Hristos cu sufletul nostru.
Aceasta
unire duhovniceasc
face pe
om un
duh cu Dumnezeu. Este ceea ce spune
Apostolul: Cel ce se lipete de desfrnat, un trup este cu ea... Iar cel ce se
lipete de Domnul, un duh este cu
inim, prin
Iisus
Hristos,
EL Aceast unire i lipire de Dumnezeu n aduce mare dulcea duhovniceasc i mare
cldur".
57. Tot despre
nici
rugciunea inimii mai spunea: Dar nu-i temelia lucrrii,
dulceaa, nici cldura cea din inima. Temelia lucrrii este zdrobirea inimii, cina, durerea inimii pentru pcate i lacrimile de pocin care se
atunci. In starea aceasta sufletul nostru are atta fericire, atta
vars
atta
uurare,
cldur i
Ce minute
dulceaa duhovniceasc,
fericite, ce
nct,
dup
ce se trezete din starea
inim, el nu poate spune trei cuvinte. dulcea, ce bucurie a avut n inima sa! i dac n starea aceasta ar sta un lucrtor al rugciunii un ceas sau dou, cu mintea pogort n inim, adic s se uneasc mintea cu inima, cnd s-ar trezi, o sptmn sau dou n inima lui nu mai poate intra nici un gnd din lumea aceasta! Cerul inimii lui att se cur, nct rmne vzduhul inimii plin de lucrarea Duhului Sfnt. O inim fericit care s-a adpat cu lacrimi de pocin i cu mare dragoste din unirea cu Iisus Hristos. Dragoste duhovniceasc pe care nu o poate descrie limba!"
aceasta de unire cu Iisus Hristos n
58. Uneori printele ne spunea despre ntlniri pe care le avusese pe cnd

era n
pdure, cu btrni sporii n rugciunea duhovniceasc a acelor btrni. ns noi tiam ca de

acela, fugind de laudele
inimii,
despre trirea
ci
nu era vorba de alii, Printele Cleopa nsui, care smerea, nevrnd de se spun el era
fapt
i
O
slava
59.
Apoi
zicea:
omeneasc.
ntrebai:
Dar noi, printe, ce facem,

ne
majoritatea lumii,
care nu
tim aceast rugciune duhovniceasc? Noi
pierdem? NuS ns, fiindc a venit cuvntul despre rugciune, v-am artat rog, nici care este rugciunea cea adevrat. Nu nseamn c, dac eu nu nu spun la altul. Nici eu nu m-am rugat aa, de cnd sunt! Dar nu nseamn
tim. netiina este orbirea sufletului. Dar tii ce zice diavolul mndriei i al nesimirii, dac avem o lacrim rugciune? Acum te-ai rugat stranic! Ehei! i ct i de-acolo pn rugciunea cea curat! Ct i de departe cerul de pmnt! V-am spus rugciunea n creterea ei nu are limita. Pentru se unete cu Dumnezeu
s s nu
la la
c
i
de aceea nu are margine".
756
60.
PATERICUL ROMNESC
Mai
zicea Printele Cleopa:
treptele rugciunii.
Dumnezeu cum
Nu este n puterea omului a se sui pe omului este numai voina, voiasc sa se roage lui poate, iar a se nvrednici de rugciuni nalte este o lucrare
care depinde de darul lui
Dumnezeu"
61. Altdat ne spunea btrnul; Odat am fost arestat de securitate la Mnstirea Slatina i apoi dus la Flticeni. Aici am fost btut i bgat ntr-un beci n care ardeau o mulime de becuri. Toi care intrau acolo, ieeau aproape nebuni. M-au bgat i pe mine, ca sa-mi pierd minile. Nu mai vedeam cu ochii i nu mai puteam de cldur. Atunci mi-am cobort mintea n inim cu rugciunea lui lisus. Dup o ora m-au scos i s-au mirat toi c nc
mai vorbeam
62.
i mergeam
fr s m in nimeni".
printele: Cnd ne
rugm, zicem cum putem. tiu nu tii Sfntul Macarie ne povauiete: Omule, eu tu te rogi, dar i dau un sfat: Roag-te cum poi tu, dar roag-te adeseori!" Cci din deasa rugciune, omul ncepe a se nva rugciunea cea adevrat. Iar Sfntul Ioan Scrarul zice: Oare vom prsi rugciunea de cantitate? fim cu rugciunea de cantitate este cea pe care o facem mult, dar fim cu privirea minii la Dumnezeu. N-o prsim! mintea n inim i
Altdat spunea
fr s
fr s
Ca rugciunea
dinti este pricina celei de a doua. Cantitatea
nate
calitatea".
63. Printele spunea

sufletului este uitarea.
lui
primul pcat care vine din partea raional a
de binefacerile lui Dumnezeu, de prezena Dumnezeu, de frica de Dumnezeu... Apoi, din uitare vine rceala. Iar trezvia se nate din frica de Dumnezeu i frica de Dumnezeu se nate din credin. Pe urm zicea btrnul: n zadar faci mii de metanii i ii nu tiu cte zile de post, i alte nevoine mari, dac nu-i pzeti mintea. Cci zice Sfntul Isihie: Nu avem nevoie pentru a ne mntui dect de minte treaz. Iar paza minii const n trei lucruri: n a ne trezvi (a ne trezi cu mintea la cele ce gndim); a ne mpotrivi pcatului cu mintea; apoi a chema pe Doamne Iisuse prin rugciunea minii. Cci atta legtur are paza minii cu rugciunea inimii, ct are trupul i sufletul. Iar a pzi mintea nseamn a zdrobi capul
Adic uitm
arpelui".
fiu
Mai spunea Printele Cleopa: Fraii mei, trebuie s avem inim de ctre Dumnezeu, minte de judector ctre noi, iar ctre aproapele s avem
64.
inima de
mam"
ddea deseori la spovedanie i acest i cu Doamne Iisuse n minte i
Marta,
sfat frailor:
65. Printele
ascultare cu dragoste
Sa faci inim. Atunci ai i

iar
pe Marta
pe Mria.
adic
trupul,
lucreaz,
Mria st
la
CUVIOI DIN
picioarele Domnului.
lisuse liturghie
DOUA JUMTATE
cel ce face ascultare
SECOLULUI XX
i
cu
757
Cci
cu dragoste
svrete,
iar cel ce face ascultare
fr
Doamne rugciune, argie
mplinete".
66.
Odat
a spus Printele Cleopa unui frate: De-ai ti ct
m
al
rog eu
noaptea cu lacrimi
s avei dragoste ntre voiL.."
67. Zicea uneori printele: Sfntul Isaac irul spune
c semn
milei lui
Dumnezeu
ochii
sunt lacrimile la rugciune.

la
cu lacrimi multe
rugciune
este
Cnd vezi mila semn
c
lui
te
cerceteaz Dumnezeu
s-a atins de
Dumnezeu
ti i vrea, prin aceste lacrimi de pocin i de dragoste mare, te curee pe tine, te lumineze, sa te spele de pcate i s-i arate ie care este adevrata rugciune",
6$.
Altdat
spunea:
Nu
toate lacrimile sunt bune.
Pe lng lacrimile
bune, care vin din dragostea de Dumnezeu, sau din frica de Dumnezeu, sau
din frica de moarte sau de muncile iadului, sunt
rele.
lacrimi fireti
lacrimi
Lacrimile mijlocii, adic fireti, nu sunt nici bune, nici rele. Lacrimi
boal, din suferin i din tristee. Lacrimile rele i osnditoare sunt cele care se nasc din slav deart, sau din mnie, sau din
fireti sunt
cele din
dezmierdare, sau din pagube.

Iar noi, ca
lacrimile care ne vin, chiar
nite grdinari pricepui care-i ud ogorul lor, trebuie ca toate dac la nceput nu sunt dintre cele bune, le
ntoarcem n lacrimi bune".

69.
Printele
sftuia
oamenii
nu
cread
a
vise
vedenii,
ci
dimpotriv,
le
resping cu smerenie, pentru

Toate visele sunt de
sunt de la
nu
Despre moarte
vise, zicea:
la diavoli. te
i judecat
Dumnezeu. Dar daca

.
fi nelai de diavol. Doar cele care vestesc arunc n dezndejde, i
acelea sunt tot de la diavoli"
Uneori mrturisea celor prezeni
cum
fusese
i simea o mireasm de crini i de citeasc Acatistul Acopermntului Maicii Domnului. cnd voia primeasc aceasta, rugndu-se Maicii Domnului sa Dar printele n-a vrut ndeprteze de la el acea mireasm, ceea ce s-a i ntmplat dup 40 de zile.
sfinia sa ncercat, pe cnd era n pustie,
trandafiri
70. Despre nelciunile vrjmaului, mai zicea Printele Cleopa: S tii cele mai multe suflete de cretini le duce diavolul n iad cu amnarea te spovedeti? pocinei. La cei tineri le spune: Eti tnr. Acum vrei
Nu-i pierde timpul acum cu acestea. Triete-i viaa! Ai timp s te pocieti mai trziu. Celor maturi le spune: Acum ai de crescut copii, ai de lucru. Mnnc i bea ca s ai putere. Te vei ocupa de suflet la btrnee. Iar ctre cei btrni zice: Toata viaa te-ai
vrei
te rogi
Acum
sau sa posteti?
758
ostenit
PATERICUL ROMANESC
i
ai
muncit.
ai
Mai eti i bolnav i
neputincios.
poate nu mori chiar
amnnd pocina pe mine, pe poimine, Ia anul, la btrnee, ne neal vrjmaul mntuirii noastre cu; amnarea. Dar Dumnezeu spune: Astzi de vei auzi glasul Meu, nu va
acum.
Mai
timp.
acest chip,
nvrtoai inimile voastre".

71.
Pe cnd era
pustie,
fi
Printelui
vei
Cleopa
n
s-a
Iar
artat
demonul
zis:
desfrnrii
i-a spus:
Ce-ar
dac
cdea
pcat?"
printele a
Oricnd pot cdea,
Numai
Iar
harul lui
brbatul Dumnezeu ne ine."

tot
c ce-i
ce-i femeia? Putregai
putoare sunt!
72.
Altdat,
acest
pe cnd era
la pustie,
chinuia
iari duhul
desfrnrii.
Printele Cleopa a nceput
joace cu picioarele goale pe spini
i aa
scpat de
73.
demon
l
cumplit.
Cnd
ntrebau fraii din
mnstire
ce
mnca pe cnd
era la pustie,
printele spunea
aducea un pdurar cartofi i el fcea socoteala s-i ajung cam unul pe zi. Dar unui printe duhovnicesc apropiat, i-a spus a mai tie ceilali. mncat i pmnt, dar nu voia
i
74.
Odat, pe cnd Printele Cleopa

l
era retras n
muni mpreun
el,
cu
ucenicul sau, ieromonahul Arsenie Papacioc, s-a pornit o furtun n pdure.
Printele Arsenie
chema pe Printele Cleopa

Arsenie
vin lng
iar
Printele
Cleopa struia
vin Printele
Printele Arsenie a fcut ascultare
s-a
dus
lng sfinia sa. n lng Printele

lovit chiar
cele din
urm,
Cleopa. In acel
moment
s-a
produs un trsnet puternic care a
copacul sub care se
adpostise Printele Arsenie. Iat ce nseamn ascultarea!

75. Printele Cleopa era
i un om
dei
ei
al
dreptei socoteli.
De
obicei, nu era
pentru o ne voina exagerat,
sfinia sa se nevoia mult n tain.

plini
Dar
totdeauna sfinii sunt aspri cu
de dragoste
fa
de ceilali. Uneori
c pdurea nu se teme de cel ce ia multe lemne odat i ncarc prea crua. Cci tie c se va strica mai ncolo, fiind ncrcat prea tare. Pdurea se teme de cel ce ia cte un lemn, cte o mic sarcin. De acela se
spunea
tare
teme pdurea,
c tie c ncet,
ncet,
taie
pe toat.
76. Tot despre dreapta socoteal zicea printele:
Spun Sfinii Prini ca
mprteasa faptelor bune

potopul patimilor ca
este dreapta socoteal.
Muli
s-au
aruncat n
s scape pe alii de la moarte s
s-au necat pentru
c n-au
avut chibzuin i dreapt socoteal n via. Toate faptele bune trebuie fcute umblm pe calea mprteasc de cu msur i dreapt socoteal, adic mijloc, dup darul, firea i puterea fiecruia, ca s nu cdem ntr~o parte sau alta, extremele sunt ale diavolului, cum spun dumnezeietii Prini".
CUVIOI DIN
77. Pe
DOUA JUMTATE
Dup
cu
SECOLULUI XX
dou
zeci
ori,
759
lng
alte daruri,
Printele Cleopa a fost nzestrat de

ce citea o carte de
din
Dumnezeu i
cu o memorie rar ntlnit.
o putea spune
sute de citate
pe de
rost.
De
aceea
cita
uurin
memorie
patristice
tia Canoanele Bisericii pe dinafar istorioare frumoase i pline de dulcea.

biblice,
ne ncnta cu attea
78. Printele avea
mare evlavie
la
Maica Domnului
la
toi sfinii.
Ne
spunea un ucenic 1-a vzut pe Printele Cleopa, pe cnd era internat n 2 spital, cum citea Bogorodicina stnd culcat pe pat i avnd perfuzie la mna; i zicea: Nu pot lsa pe Maica Domnului, ea totdeauna m-a ajutat!" Iar la
Sfntul Maslu,
aceasta, tia
pomenea uneori
sute
sute de
nume de
sfini;
pe
lng
pe de rost numele celor mai muli sfini din calendar i sinaxar. De asemenea a scris versuri religioase i acatiste n cinstea Maicii Domnului
mai multor
79.
sfini.
Printele Cleopa a fost
alctuind
Hristos
ortodoxe.
cri foarte valoroase De asemenea prin predicile sfiniei sale, numeroi oameni, i chiar grupuri ntregi de
pre
i un mare aprtor al dreptei despre cunoaterea i aprarea

credincioi,
credine,
credinei
a readus la Biserica lui
rtcii
de
la
dreapta credin.
80. Zicea Printele Cleopa: Cel mai de
toate
aceast viaa este
lai
i s-i
plngi pcatele tale, pentru
cea mai
scump
pentru noi este
venicia. Deci, trebuie
s facem totul
ca
s n-o pierdem,
ca atunci degeaba
am
mai trit pe pmnt!
fcea Printele Cleopa erau mpodobite cu zicea: S nu spunem niciodat smerita cugetare. am pus nceput bun. Noi nici nu tim cum arat acel om care a pus nceput bun. Noi s ne rugm: Doamne, ajuta-mi ca s pun nceput bun!"
81- Toate lucrurile pe care le
completeaz fapta pe care nu ai racut-o. luam la De pild, tu faci metanii. Cum fceam eu cnd eram acas, ntrecere cu fraii mei, care face mai multe metanii ntr-o or. Eu fceam 500 de metanii ntr-o or, dar acum nu mai pot face nici una. Iar tu nu le faci cu nu pot face, i zic: mndrie, ci pentru pcatele tale. i mie mi pare ru Doamne, miluiete-m i pe mine, pctosul!. Iar Dumnezeu le primete pe
82.
zicea:
Altdat
Prerea de
ru
amndou la fel. 83. Odat s-a

rvn". Printele
postit, sau
dus un frate
i-a zis:
la
spovedanie
a spus:
Printe Cleopa, n-am
N-ai? Smerete-te! Nimeni nu s-a mntuit
c a fcut alt nevoin.
Ci spune: Smeritu-m-am
i m-am
mntuit"
Cartea ce cuprinde Canoanele Maicii Domnului
760 84.
PATERICUL ROMANESC
Altdat
1-a
rugat
rugciuni. Iar sfinia sa

se
i-a spus:
un ucenic pe printele s-1 pomeneasc la Rugciunea mea este ca fumul lui Cain. Aa
frate
trte pe pmnt!"
85. L-a ntrebat
citesc la Psaltire?
David, sau
S m gndesc cnd
c
odat un
pe Printele Cleopa: Printe,

citesc
cum
sa
c este scris ca pentru Proorocul

i-a
rspuns:
S te
i
scris pentru fiecare din noi, sau cum?" Printele gndeti eti pctos".
este
86. Spunea
aceea nu poate zice lart-m!.

iertare,
tu
odat Printele Cleopa: Diavolul a czut din mndrie i de Aa i noi. Cnd vei vedea ca cineva i cere nu zici: Dumnezeu s te ierte!, eti asemenea cu diavolul, care
ai
nu poate zice lart-m!. Sau dac nu zici lart-m!. asemeni cu el,
greit ceva,
nu
ceri
iertare,
te
s zic lart-m!". totdeauna s ne smerim"

Nu vreau
s-a furat calul.
l
De
ce
i chiar dac nu eti vinovat, sa nu spui: s zic? El este vinovat, nu eu!. De aceea
un credincios, plng ndu-se cci la ntoarcerea din cltorie
i
87. ntr-o zi a venit la Printele Cleopa
Printele
i-a
spus
s fie linitit,
va gsi n curte.
lui
Cum
a ajuns acas,
omul i-a gsit
calul n
ograd i
a dat
slav
Dumnezeu pentru
ajutorul primit.
la
88.
Odat
o cretin care avea un mare necaz, a dat un pomelnic
Printele Cleopa.
Dup
pentru ajutorul primit.
un timp femeia a revenit, spre a-i mulumi cu lacrimi nu-i mai amintete nimic, Dar sfinia sa i spunea
ns
ea struia, amintindu-i mprejurrile de atunci. Atunci, printele a cutat

a scos o hrtie boit, ntrebnd-o dac nu cumva acesta este Femeia recunoscnd pomelnicul, printele i-a spus: Vezi, eu de atunci de el. Dar credina ta a lucrat i Domnul te-a izbvit de
prin buzunare
pomelnicul
ei.
am i
uitat
necaz".
89.
Altdat
Cnd i-a Numai mam
Printele Cleopa. dat binecuvntare, necunoscnd-o mai dinainte, printele a spus:

a venit o femeie
fiul ei la
mpreun cu
nu
fii!"
Iar n predica din seara aceea a vorbit

l
mai mult
mpotriva desfrnrii
a beiei, patimi care

fiul
stpneau pe
fiul acelei
Apoi, ne-a mrturisit acea cretin, ca

a
su,
dup
plecarea de la
mame. mnstire,
prsit cu
90.
totul acele patimi,
cu rugciunile Printelui Cleopa,

este bine
spus
odat Printele Cleopa: Un adevrat clugr

aceasta este
se
mprteasc
cci nate. Cununa
smerenia,
sufletul
din toate faptele bune cte puin. Dar mai mult
prisoseasc
poart
a Cerului; iar smerenia din ascultare se
tuturor faptelor bune
rmne ns
dragostea.
Aceasta duce
de
la
poarta Cerului naintea tronului Preasfintei Treimi".
C'UVIOI DIN A DOUA
JUMTATE
A SECOLULUI XX
761
91. ntr-o zi, cnd un frate i-a artat biserica noua care se construia, ludndu-i frumuseea, printele i~a spus: Da, frate. Dar tii este mai greu faci un clugr adevrat, dect o catedral".
92. Printele Cleopa repeta mereu: Mine, poimine
duc
la Hristos!
Mine pleac Moul

cimitir!",
hrb legat
Mine nu vei mai vedea dect o cruce n Mine, poimine, venica pomenire Moului Putregai!", Ia, un duc la fraii mei. Ei strig la mine: Hai, cu srm!", Mine
Putregai!",
mi frate! Las vorba cu oamenii!".

93.
De
i
multe
ori
cnd cineva
ci:
oprea
lui
zicea:
Nu aa,
pomenire!" Sau zicea:
i cnta Muli ani triasc!", sfinia sa l Venica pomenire, venica pomenire, venica La muli ani, Moul Putregai!"
94. Inimile credincioilor se umpleau de bucurie, auzindu-i pe printele
spunnd: Mnca-v-ar Raiul!" sau
Mi, n-am
o traist mare,
s v duc pe toi la Rai!

95.
S nu rmn unul!"
sv
bag n ea
Odat m-am dus s-i cer sfaturi Printelui Cleopa. Iar sfinia sa mi-a Printe loanichie, am mbtrnit n zile rele! Ce sfaturi mai dau? ntotdeauna mi-am rnit tiina gndului, nvnd pe alii cele ce eu n-am lucrat. mi aduc aminte cteodat de marii nevoitori care au trit mai demult n aceast mnstire, care dormeau n sicrie i se sileau la plngere i lacrimi, dar eu stau ca o stnc cu totul n nesimire. Orice vorbesc pentru ndreptarea altora, mustr mai mult pe mine dect pe ei, nu fac cele ce zic, i zilele se scurteaz i vremea sfritului nemerniciei mele pe acest pmnt se niciodat nu voi putea spune ntunericul apropie. Nu mai nir multe,
spus:
rutilor mele.
ale Sfinilor
Iar sfinia ta, care ai Sfnta Evanghelie
izvoarele cele curate
Prini, nu cuta
te
adapi dintr-un pru sec
glodos. Ai
s-i rcoreasc setea cea duhovniceasc i s-i nvioreze sufletul spre a-1 face sa zboare la cer. De aceea zic: Fericii sunt cei ce tac i las sa vorbeasc mai nti faptele lor, apoi vorbesc i ei din trire proprie i din prisosina inimii lor. ne ajute mila Domnului nostru Iisus Hristos tuturor i mie pctosului, ca s nu fim mustrai n ziua cea mare a Judecii pentru cele ce am nvat pe
attea izvoare dumnezeieti, care pot
alii,
dar nu le-am fcut".

96. Printele Cleopa, avnd o
via
sfnt, s-a nvrednicit att de darul

tot
sfineniei,
ct
de darul nainte vederii, cci aproape
ce spunea cu
cuvntul se mplinea cu fapta,

din gura
fr
ca el sa tie aceasta.
De
aceea,
clugrii i
credincioii erau ateni ia tot ce spunea cuvioia sa
ascultau sfaturile lui ca

la
Domnului i
astfel se ntorceau
mulumii
sufletete
casele lor.
762
97.
rilor
PATERICUL ROMNESC
Duminic, 29 noiembrie, Printele Cleopa nu a mai rspuns ntrebucenicilor si i a rmas pe scaunul su de spovedanie nemicat, ca ntr-o
,
rpire, cu ochii ntredeschis! timp de mai bine de unsprezece ore. n seara zilei de I decembrie, 1998, fiind foarte slbit i obosit, Printele Cleopa a spus ctre un preot care i era foarte apropiat: Printe Mihail, iat
ultimul
meu
cuvnt: Privegheai
v rugai, c nu tii ziua nici

zis:
ceasul cnd
va veni Fiul Omului!" Apoi a mai
Rugai-v i
pentru mine! Ruga-
i-v!..."
Miercuri, 2 decembrie, la orele 2.20 dimineaa, Printele Cleopa i-a dat
duhul n minile Domnului, mpcat cu Hristos, cu lumea

plns de sute de
cu sine, fiind
clugri i mii de
credincioi.
98. Slujba nmormntrii a avut loc ntr-o
frumoas
zi
de iarn, cu soare,
n chip
dei
n zilele de dinainte fusese frig
nnorat,
vremea nclzindu-se
minunat.
Au
slujit
opt arhierei
i numeroi
preoi, participnd peste zece mii
de credincioi.
a venit att de
iar ei
Un
ierarh care a participat la nmormntarea printelui zicea
mult
lume, pentru
lui.
Printele Cleopa
i-a iubit
pe oameni,
ei
au simit dragostea
De
aceea au venit, ca s-1 ajute
acum pe
sfinia sa cu rugciunea.
Pati la Sihstria, dar n-a mai trecut pe la chilia printelui, gndindu-se ca nu mai are rost s treac pe acolo, de vreme ce a murit. Dar pe cnd se odihnea la arhondaric, nainte de slujba nvierii, a avut un vis. Se afla n faa chiliei
99.
a venit de Sfintele
credincioas apropiat Printelui Cleopa
Printelui Cleopa, gndindu-se
el a
murit
i deodat
printele a aprut n
pragul uii i i-a zis; - Hai nuntru. De ce nu intri?

-
Dar nu suntei mort, printe?
a ntrebat ea.
Tu nu
doua
i
vezi
zi,
c sunt viu?
a spus printele.
de nviere, femeia a mers la chilia Printelui Cleopa
s-a
nchinat la sfintele icoane, creznd cu trie ca el este viu
se
roag
pentru
toi care
cer ajutorul.
la
mormntul printelui din cimitirul mnstirii vin zilnic zeci i sute de pelerini din toat ara i de peste hotare, i se nchin cu evlavie, dobndindu-i fiecare cele de folos dup credina i dragostea fiecruia, uneori svrindu-se adevrate minuni.
Totodat i
muli credincioi romni, i chiar cutnduT ca pe un izvor de ap vie. Iar dup moartea printelui, n scurt timp viaa i nvturile lui s-au tiprit nu numai n Romnia, ci i n alte ri, precum Grecia, Iugoslavia,
100. n timpul vieii Printelui Cleopa,
din alte
ri, poposeau
la chilia sfiniei sale,
CUVIO'I DIN A DOUA

Statele Unite etc.
JUMTATE
A SECOLULUI XX
763
n acest fel printele i continu activitatea

Ia
dup
plecarea
sa
cele
cereti,
dovedindu-se a
fi
misionar i un adevrat printe

n ceata Sfinilor
duhovnicesc
stlp al Ortodoxiei.
Doamne,
lisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu,
numr
pe adormitul robul
calea mntuirii!
Tu,
Cleopa arhimandritul, care ne-a povuit pe toi pe
MONAHUL MARCU DUMITRESCU

Mnstirea Sihstria
(1910-1999)
a.
Viaa
Htcrau, judeul Prahova, i
dintr-o familie binecuvntat cu 11 copii, din botez fiind numit
Acest mare nevoitor era de loc din comuna

s-a
nscut
Constantin.
Murindu-i tatl n primul rzboi mondial,

copiii.
mama >a
la
crescut
singur toi
Mai
trziu,
Constantin,
lui
renunnd
cstorie,
i-a
pe
terminat coala
i-a nchinat viaa
Hristos, slvindu-L ziua
noaptea.
tineri
Fiind foarte rvnitor pentru dreapta
credin i cluzind muli
calea mntuirii, ndreptndu-i spre Hristos, a avut mult de suferit, fiind acuzat
aruncat n nchisori, unde a ptimit mult. Prin rbdarea sa
a fost
cluzit
la
viaa monahal
a intrat n
Suceava, n anul 1951 fiind mbrcat rasofor n

n anul
obtea Mnstirii aceast mnstire.

Sihstria
mila Domnului Slatina este
1968 se nchino viaz
la
Mnstirea
tuns n
monahism
numele de Monahul Marcu", gasindu-i aici linitea, n ascultare i n nencetat rugciune. n anul 1999, dup 30 de ani de ne voin i ascultare deplin, fericitul monah Marcu, cunoscndu-i dinainte sfritul, i-a dat sufletul cu pace n braele Domnului, pe care L-a iubit i L-a purtat toat viaa n inima sa.
n anul 1975, primind
Fapte i cuvinte de nvtur 1. Despre mama sa, pe nume Ana, Printele Marcu spunea; A avut o via de clugri. Dormea dou ore pe noapte. Dup ce i adormea toi copiii, mergea i se ruga ntr-o cmru alturat, n linite. A doua zi se scula prima i pregtea totul pentru fiecare, pentru c ncepea o nou zi". 2. Printele Marcu a fost un om de mare noblee sufleteasc. Pe cnd era
b.
n nchisoare, gardienii
orict de mari ar
fi l
numeau
fachirul", pentru
c niciodat nu plngea,
Harul
lui
fost chinurile la care era supus,.
Dumnezeu
764
PATERICUL ROMANESC
Odat ns
a izbucnit n
acoperea, dar temnicerii nu tiau de astfel de lucruri.

plns. Gata!
pe fachirul!" au strigat bucuroi anchetatorii. ns nu era nici pe departe aa. Printele Marcu plngea de mila celui ce era btut
biruit
L-am
lng
dnsul.
3.
Ne spunea
col
al
Printele Marcu: Fiind n nchisoare, eu
m retrgeam
am
obligaiile
ntr-un
celulei
mele de clugr i mi
4.
i le ziceam fceam acolo
celorlali:
ale mele".
Iertai-m, eu
Dar noi ce-o s facem, dac va veni vreo prigoan?" Printele a rspuns: Acolo, puterea harului i credina lui nvinge. Spun Sfinii Prini Dumnezeu este cel care te poate ntri. Nici eu nu puteam ajuta ncercrile prin care am trecut n atia ani, dac nu spuneam eu mie: i tu poi cdea daca nu te ajut harul".
Odat
l-au ntrebat ucenicii:
Printe Marcu,
pentru fiecare,
c numai harul lui s rezist prin toate

Dumnezeu. mi
Spunea odat Printele Marcu; Numai harul ne poate salva i ajuta. Eu am greit, ca toat lumea; mai mult sau mai puin. Dar mustra contiina foarte tare la un moment dat. Ce-i cu mine, mi ziceam? Am czut plngnd la Dumnezeu i la Maica Domnului: Doamne, ajut-ma ca ndreptez! i-atunci vine harul. Cum spun Sfinii Prini: S facem un pas ctre Dumnezeu, i El face doi ctre noi. Abia ateapt ne ntoarcem. i ne trezeasc contiina, s ne ajute vine i ne ajut; Vine harul, ne ndreptm i aa mai departe".
5.
6. Iar zicea printele:
fim ateni
la harul lui
Dumnezeu,
c numai
el
ne poate ndrepta, ne poate deschide ochii minii, ca s-nelegem lucrurile. aici atingem problema ochiului sufletului, sau al minii. Cu mintea poi
nelegi multe lucruri adnc, dar
dac
nu
se atinge
de inim... Deci cnd se
mpreun simirea inimii cu luminarea minii, atunci simi c lucreaz harul lui Dumnezeu prin toat fiina ta. Deci, s ne rugm mereu la Mntuitorul s nu
ne lase".
Tot despre luminarea venit de la Dumnezeu, ne-a spus: Am nceput lmuresc eu pe mine despre toate rugciunile pe care le fac. Att acum ct pot, cci cuvintele lui Dumnezeu sunt ca diamantul, care, dac-i arai o feioar ctre soare, toate celelalte fee ale lui se lumineaz. Deci fiecare
7.
Dumnezeu are multe nelesuri. i atunci mi pun ntrebarea, de mprate ceresc", Preasfnt Treime", Tatl nostru"... s dac nu te lumineaz lmuresc ct de ct. i-am ajuns tot la concluzia Duhul Sfnt, nu poi s nelegi".
cuvnt
al lui
ce zic eu:
lui
8. Zicea odat Printele Marcu: Avva Siluan Atonitul a fost un Dumnezeu i trebuia sa spun anumite lucruri. ntre altele i faptul
ales al
acesta:
CUVI01 DIN
Fii
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XX
765
cu mintea n iad
fel
mare lucru s o i trieti". Iar fratele cu care vorbea, 1-a ntrebat: Dar noi suntem ntr-o alt situaie, n alte mprejurri. crem noi atmosfera aceasta de iad?" Nu, a
tii. ntr-un
sau altui
i nu dezndjdui. i asta este am trit i eu starea asta.
esen i
este
pentru noi,
spus printele.
Dumnezeu Dumnezeu
Rugndu-te, Dumnezeu te nelege i tie i ce vei face. tie despre fiecare din noi mai mult dect tim noi despre noi. tie din venicie ce va fi cu noi, i de cnd ne-am nscut tie ce
vom
Dumnezeu tie de acum ncolo ce fac cu voia mea liber. i n raport cu ce tie fac eu cu voia mea libera, mi i un fel de via" sau program de via". Deci, eu nu tiu ce va fi cu mine n viitor. Pot s greesc Dar dac Dumnezeu tie c eu voi lupta pe ct depinde de mine ca om mpotriva celor
face cu voia noastr liber.
ce tiu
c nu-s bune,
vine harul Lui neaprat
m ajut s
le trec.
Chiar
dac
uneori te las...
Cci m-a
lsat
Dumnezeu
n multe mprejurri n
cnd trebuia mor. Dar n momentul acela, data era sa mor din cauza gerului, alt dat din cauza foamei. "
n ultima instana,
.
via pn m-a salvat. O
9.
Povestea
speciale,
exterminare, era
celule
Marcu c, pe cnd era la nchisoare pentru iarn un ger foarte puternic. i erau acolo nite pentru pedeaps. Era un turn de zid masiv, cu celulele
Printele
odat
ntr-o
7-8 metri, jur-mprejurul turnului. Celulele aveau sus nite fr geamuri, ca s fie i curent, nu numai ger. i l-au dus acolo pe printele. Cnd gardianul a deschis uile masive de fier, care fceau un zgomot asurzitor, i a vzut bezna complet dinuntru i a simit frigul acela care te nghea, a tresrit i a zis: Dar aici e ca-n iad! Altui deinut, ct fusese n acel loc, i degeraser i nasul, i obrajii i urechile, din cauza gerului. Acolo l-au ncuiat i pe Printele Marcu. Iar el - fiind i clugr - a nceput fac nchinciuni i metanii, apoi se mai mica ncoace
acestea, nalte de
ferestre mici, cu zbrele,
ncolo, iar
fcea nchinciuni i
zi
metanii...
i s
a rezistat
aa
trei zile
trei
nopi.
A
aceast
lui
treia
czut
jos,
nemaiputnd
el.
fac
nici
nchinciuni,
nici
rugciuni, nimic; aproape nu mai tia de

stare; dar
Printele n-a tiut ct a
stat n
cnd s-a
trezit, se
simea
odihnit,
refcut
fizic, iar n jurul
era o
1.0.
cldur
ca de soba.
anii
Tot din nchisoare, ne-a povestit i urmtoarea ntmplare: Era prin 1948-1950. Toi eram foarte slbii din cauza nemncrii i a hranei
Pe atunci ne mai scotea la lucru la ferme. Luau ei banii, iar tu munceti. i pentru nu aveau nici ei hran, ne ddeau de prima zeam de la fasole aceea care se arunc i este plin de mncare
foarte proaste.
trebuia
766
PATERICUL ROMANESC
murturi stricate, pe care nu le puteau mnca nici soldaii, i mlai stricat. Aceea era mncarea noastr. i odat, chiar n ajunul Sfintei Mrii, dup mult vreme petrecut cu astfel de mai puteam ridica nici n picioare, ci regim, eram att de slbit, ca nu puteam ntoarce pe pat. Nu eram bolnav, n-aveam nimic, numai cu greu eram cu totul slbit, fiind n pragul morii. i fiind aa ntins pe pat, numai am zis: Mi, frailor, eu sunt gata s mor. i m-am ntors cu faa la perete, plngnd. Iar un bun prieten, care era lng patul meu, a zis: nnoi-se-vor ca
toxine -, iar de pe la unitile militare luau
ale vulturului tinereile lui nea
Costic.
Aceea a fost o proorocie, aa s-a ntmplat. A doua zi diminea, fiind ziua de Sfnt Mria, s-a petrecut o minune: Am primit cu toii la mas fasole, mncare consistent; seara la fel. i nc cteva zile la rnd. Ce se ntmplase? Se primise la nchisoare de la direcia penitenciarelor un vagon plin cu fasole, pentru hrana deinuilor, cu specificaia de a se consuma
imediat.
Aa ca a nceput sa ne dea fasole,

a fost o
de
dou
ori
pe
zi,
pn
s-a terminat
minune a Maicii Domnului. Cci a gsit ea un vagonul. Aceasta cretin milostiv, care a cumprat un vagon cu fasole, a vorbit n tain cu cineva de Ia nchisoarea noastr, i l-au dat la deinui - ca din partea direciei
nchisorilor -, salvndu-le viaa".
Un
fasole
ucenic de chilie de-al printelui spunea ca, ori de cte ori
aducea
mnnce,
sfinia sa se bucura, zicnd: Ce-i la

l
mas?
Fasole? O, ce
bine!", amintindu-i de minunea care

11.
salvase de la moarte.
Alt ucenic
1-a
ntrebat
i-a
odat pe printele cum

nti capul sau,
nchisoare. Printele
Marcu
de
artat mai
viaa n pe care se vedeau

fusese
multe semne
M
se
luau de
ancheta
i urme pr i
lovituri.
Apoi
i-a spus:
Uite, vezi ce
fceau tia?
cel ce
izbeau cu capul de perei.
data,
pe cnd
alt
izbea ct putea cu capul de perete, a strigat
anchetator din
camera vecin, netiind ce face acesta cu mine: Ce

n perete? Vrei sa-1 spargi?".
faci acolo,
mi? Cu
ce dai
i dup
Un
toate acestea printele a rezistat (nct
mirau aceia
cum
de mai e sntos),
a ieit de acolo cu mintea limpede.
12. n nchisoare, Printelui
Marcu
i-au
czut
unghiile
dinii.
Dup
un
timp, unghiile i-au crescut la loc.

zis:
doctor de acolo care
1-a consultat, i-a
Dumneata
n-ai avut trup de carne, ci de fier".
13. Printele
Marcu
a lucrat ca
deinut
Ia Bicaz,
unde erau pui

la
n cele
mai periculoase
locuri.
Multora
le
era fric
sa
ias din lagr
munc.
Protestau, uneori chiar plngeau de fric. chiar avea curaj; aceasta de cnd avusese
trompa unui
elefant,
care
Dar printelui nu-i era team, ci sttea pe un vis, n care se fcea legna uor. Iar unii dintre deinui cereau s
CUVIOI DIN
lucreze n
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XX
767
echip cu
dnsul, zicnd:
Merg cu nea Costic, pentru
unde
este el, acolo este
i Dumnezeu!"
lucreze ct mai
14.
Muli
le
dintre cei nchii n
aflai la putere,
lagr ziceau trebuie s- saboteze pe cei puin etc. Printele Marcu nu era de acord
rog; voi facei ce vrei, eu
cu
ei
spunea: Iertai-m,
ns
consider
aceasta ca pe
un canon pentru pcatele mele"
15. L-a ntrebat odat un frate pe Printele Marcu despre perioada din nchisoare. Voi nu tii ce-a fost acolo, a rspuns printele. Crile care au
aprut
pn acum
i pot da doar o
vag
chiar
idee despre ce-a fost.
Cred
n
s-a
ntmplat ce
au spus Prinii,
(era
Mntuitorul.
tii
Patericul
Egiptean, printre altele, un frate a ntrebat pe printele su:
Printe, noi
trim aa cum trim

de dup noi Dar cei de
cam pe
timpul Sfntului Antonie cel Mare). Dar cei
cum
vor fi? Vor face
ei
cam jumtate
Cei de
ct noi, a zis btrnul.
dup ei nu vor face nimic din ce facem noi, dar vor avea ncercri aa de mari i de grozave, nct dac vor rezista lor, vor fi mai mari dect noi n mpria iui Dumnezeu. Ei, aa s-a ntmplat acolo. Au fost nite ncercri nemaipomenite. i nu numai chinurile i ncercrile, ci i ispitele; cci ispitele care vin de la vrjmaul i n mintea
ei?, a ntrebat fratele.
ta,
dup
n faptele tale, n vorbele tale,
nu sunt o grozvie?"
a zis ucenicul.
16.
zis
Printele Marcu unui ucenic: Ia spune, tii care-i diferena
ntre smerenie
i umilin?" Nu",
Eu am
aflat iar
de
la
cineva
este
din nchisoare,
smerenia este contiina nimicniciei,
umilina
contiina pctoeniei".
17.
ntr-un
odat,
fiind n timpul persecuiei, pe cnd se afla n
moment de tain, Printele Marcu a spus unui ucenic c Munii Caraiman, a vzut
Duhul
Sfnt, n chip de
n vedenie pe Preasfnta Treime, iar

intrat n
porumbel, a
inima
sa.
18.
Dup
Odat,
eliberarea
din
nchisoare,
printele
Cernica,
secetei.
fiind cu albinele
i-atunc a plns,
ploaie,
s-a rugat la
mnstirii n Brgan, Dumnezeu: Doamne, miluiete-ne cu
mers la Mnstirea ele mureau din cauza

zi a dat
puin
ploaie,
mor
albinele de foame!"
aceeai
Dumnezeu
toi cei din jur au mulumit Domnului. In anul acela s-a strns atta
s-au mirat toi cei din
miere,
stuparii din mprejurimi,
mnstire de mulimea ei. Se minunau i ziceau: Uite, mi, cum a venit clugrul sta n
Brgan,
a nceput
s plou!"
19. De la Mnstirea Cernica, Printele Marcu a fost transferat la Mnstirea Sihstria, dndu-i-se ascultarea tot la stupina. Odat a venit un frate t l-a ntrebat cum s se roage, fiindu-i ocupat mintea de ascultare.
768
PATERICUL ROMANESC
i-a zis:
Printele Marcu
mierea...
lucruri.
Frate,
aici
eu
trebuie s-i inspectez.
Aa s
mai pot ruga cu cuvinte. Trebuie fiu atent la aceste nu uitm suntem n mnstire i totul facem din ascultare. facem totul ca de la Dumnezeu. Apoi trebuie sa c, n primul rnd, tim totul facem pentru Dumnezeu. ne aflm n faa lui Dumnezeu i Deci: de la Dumnezeu, n faa lui Dumnezeu i pentru Dumnezeu. trebuie facem".
Nu
S vd cum este matca,

c
s
am
stupii n grija
mea,
cum
este puietul,
i cum
uneori
stau cu
Dar
Aa
20. n jurul anului 1980, fiind cu ascultarea la stupin, s-a urcat

ntr-un copac
odat
dup un
roi de albine.
Cnd
s-a ntins
dup
roi,
deodat
a venit
un vrtej strnit de diavolul. Printele s-a retras, apoi a ncercat din nou, dar iari a venit vrtejul. Aceasta s-a ntmplat de trei ori. Ultima
spre sfinia sa
dat
acel vrtej puternic 1-a aruncat din copac cu capul n jos.
Printele a
czut chiar n Dar dei

punctual
21.
la
cap,
n
din aceast
cauz
rmas
urma
acestei ispite diavoleti se
grbov toat viaa. mica greu, printele era
biseric, unde mergea zilnic, iarn
i var.
fi
n timpul vieii,
Printele Marcu, orict de trziu ar
terminat
ascultarea, i
l
fcea
ceai.
apoi toat pravila rnduit.
Mnca
foarte puin, iar vinul
amesteca cu
22.
Un
frate i-a spus:
Printe, nu
i-a zis:
pot smeri
nu-mi pot tia voia.
Ce
fac?". Printele
Marcu
Ei, vrnd, nevrnd, tot trebuie
te
smereti
23.
pn
la
urm!"
din lume: Cnd

Lui,
odat Printele Marcu ctre un frate care venise cu pcate grele Dumnezeu te prsete i tu simi aceast prsire din partea trieti o stare att de cumplit, nct nu poi s-o exprimi n cuvinte, dar
zis
atunci i se iart cel mai mult pcatele". 24.
Un
frate i-a spus printelui
uneori se simte tulburat n biseric.
Printele
ispite.
1-a ntrebat:
De
ce judeci pe frai?" Aceasta 1-a pus pe gnduri pe
acel frate, pentru
el nici
nu-i nchipuia care era de
fapt
rdcina
acelor
la Printele Marcu cu necazurile lor, dei clugr. El le ddea sfaturi i i ajuta cu rugciunea. Cteodat cnd era vreo problem mai deosebit, printele le ddea sfat, dar punea pe respectivul frate s- i ntrebe i duhovnicul (sau dac nu se putea,
25.
Muli
frai
i prini veneau
printele era un simplu
atunci
s ntrebe
alt
duhovnic
iscusit)
dac
de acord cu sfatul
su
sau nu. Iar
dac
se
duhovnicul nu aproba ceea ce spusese Printele Marcu, printele imediat,
smerea
i cuta
s-1 ajute
altfel
pe
frate, fie
i numai
cu rugciunea.
CUVOI DIN
26.
DOUA JUMTATE
SECOLULUI XX
769
Odat
1-a ntrebat
preot?" Printele a
27. Printele
un ucenic: Printe Marcu, de ce nu v-ai fcut rspuns: Aa a fost voia Iui Dumnezeu".
a avut o minte foarte
Marcu
ordonat i limpede. La vrsta
de 88 de ani, observa
corecta greeli din crile pe care le citea (care erau
greeli de tipar, dar schimbau

locul lui. Chiar
sensul frazei).
n chilie. Fiecare lucru avea
Apoi printele avea i o ordine desvrit
creionul;
dac
l
ucenicul
i
folosea
dar nu
la locul Iui,
printele
chema i
spunea
punea pe masa napoi, pun creionul la locul su.

l
28. ntotdeauna printele era foarte atent la fiecare cuvnt

Ia
nelesul
lui.
Odat
1-a
ndemnat pe un
a
frate
al rugciunii i nceptor sa spun zilnic
Rugciunea pentru mntuire". Apoi

parte,
tlmcit
nelesul fiecrui cuvnt n
29.
Ne spunea un
ca o
ucenic
n chilia lui, cugetnd la cuvintele:
c, puin nainte de moartea printelui, 1-a gsit Toat dreptatea noastr este n faa lui
Dumnezeu
dai seama, frate?
crp lepdat a unei femei desfrnate". i zicea btrnul: i Ca o crp lepdat. i nu numai att. Ci a unei femei
timp naintea morii, printele a visat
desfrnate!"
30.
Cu puin
c urca pe
c
o scara
mai avea foarte puine trepte de urcat. a avut un vis n Tot n acel timp, Printele Marcu a spus unui ucenic care se fcea era pe o cmpie foarte frumoas, i a venit un nger din urm i 1-a luat de mn, mergnd mult mpreun. Printele ar fi dorit s rmn mai atepte puin. i trebuie acolo pentru totdeauna, dar ngerul i-a spus atunci Printele Marcu s-a trezit. Aceste dou vise nsemnau apropiatul su sfrit, la odihna lui Hristos, dup o via ntreag de suferin.
31.
Cu
cteva luni nainte de a pleca Ia cele venice, Printele Marcu,

i-a
simindu-i sfritul aproape,

iertare
chemat pe
cei din
obte pentru a-i

al
cere
a se
mpca
cu toi.
printelui, 1-a
32.
Un
frate,
cu puin timp nainte de obtescul sfrit
btrn s se roage pentru el, i aici i dincolo, dac dobndete ndrzneal la Dumnezeu. Printele i-a rspuns: Frate, eu am acum nevoie de
rugat pe
rugciunile voastre, ale tuturor, pentru

cei
c m pregtesc
Mare
de plecare.
Roag
pe
pe care
tii
s se roage
pentru mine".
a anului 1999,
33. Vineri, n prima

sfritul
sptmn din Postul
simindu-i
aproape,
Printele Marcu s-a

sfinii
mprtit dimineaa
cu Trupul
Sngele Domnului, iar la orele 12 i-a dat duhul n minile
lui Hristos.
Doamne, odihnete cu
pe adormitul robul
Tu, monahul
Marcu!
770
PATERICUL ROMNESC
IEROSCHIMONAHUL ONUFRIE FRUfVZ

Mnstirea Sihstria
(1911-2001)
a
.
Viaa
^
nevoina, Ieroschimonahul Onufrie, era de loc din comuna Clrai - Botoani. S-a nscut la 17 februarie, 191 1 din prini evlavioi, Teodor i Profira, i a primit numele de Constantin. Dorind sa slujeasc lui
Fericitul ntru
Hristos, s-a nchinoviat n
Mnstirea
Sihstria n anul 1936.

se
Dup
doi ani
primete tunderea
multe ascultri.
n anul
monahism cu numele de Casian, i
nevoiete n mai
1946 se nvrednicete de harul preoiei, iar n anul 1949 se nchinoviaz n Mnstirea Slatina, pe care o povuia Arhimandritul Cleopa Ilie. Apoi, dup ce st civa ani egumen la Schitul Grai - Trgu Neam, n anul 1956 a fost numit egumen Ia Schitul Tarcu - Neam, iar mai trziu a fost numit egumen la Schitul Raru - Suceava. Fiind un suflet foarte blnd i nevoitor, la btrnee se rentoarce la mnstirea de metanie, i se retrage la linite cu binecuvntare, nevoindu-se n
la Sihla i la locul numit Piciorul Crucii", din apropierea mnstirii. In anul 1996 primete marele i ngerescul chip cu numele de Onufrie, continundu-i viaa de sihstrie. Smbt, la 6 ianuarie 2001, cnd se prznuiete Botezul Domnului, i-a dat sufletul n braele lui Hristos.
pustnicie
b.
1.
Fapte
cuvinte de
nvtur
c
Spunea Printele Onufrie despre plecarea sa ia mnstire: Cnd m-am hotrt s plec la clugrie, i-am spus mamei acest lucru i s-a bucurat. Cnd a auzit tata, a vrut s-mi sparg capul cu un ulcior, dar eu, voinic fiind, l-am dovedit i-am scpat. Dar aceea a fost o ispit, pentru dup civa ani am te-ai dus la mnstire, mers odat pe acas, iar tata mi-a zis: Bine de-acum tu ai fcut un lucru mare, dar eu nu am fcut nimic n via!"
pe cnd era cu vacile
i ascultare la vitele mnstirii. ntr-o zi, pscut, una din ele a rsturnat cu cornul o de fn. Economul a venit mnios la el, mustrndu-1 i zicndu-i: De ce-ai lsat strice cpia i n-ai grij de vaci?" Fratele Constantin s-a smerit i n-a zis nimic. Atunci economul s-a dus la Printele stare, i-a povestit ntmplarea, merit apoi i-a spus: Printe stare, pe fratele Constantin s-1 mbrcai,
2. Fiind frate
nceptor, a avut
la
cpi
fie
clugr".
CUVIOI DIN
3.
DOUA JUMTATE
A SECOLULUI XX
771
Ne spunea un ucenic:
Printele era foarte blnd.
Dac
cineva
ocra,
cnd
ndat i cerea iertare: larta-m, printe, ca am greea ucenicul, se ddea pe sine vinovat, zicnd:
cutare lucru",
4.
greit.
De multe Din cauza mea
ori,
ai stricat
Acelai ucenic ne-a spus: Printele era simplu n cuvnt i se pzea vorbeasc de lucruri mai presus de starea sa duhovniceasc. Cuta ca lucrurile pe care le vorbea s fie mai mici ca starea lui interioar. De aceea a fost trecut cu vederea. Ins blndeea, tcerea i smerenia lui, puini o pot
dobndi. El
cuta mult
simplitatea, fugea de
vorb mult i
fr
rost
se
ndeletnicea cu
rugciunea minii".
5. Altdat ne-a povestit acelai ucenic: Printele Onufrie ddea mare importan pzirii minii. Dar mai nainte de paza minii era foarte atent la
pzirea de
pricinile pcatului".
Deci nu lupta cu pcatul,
ci
cu pricinile
lui,
zicnd: Fugi de pricina ispitei.

6.
Un
ucenic de chilie
al
Printelui Onufrie ne-a spus: Odat, pe cnd
printele era retras cu sfinia

ca au
dar
i
la linite,
eram mpreun
le
pdure.
am
avut o discuie
sa, privitoare la cuvintele
Mntuitorului ctre farisei, care se

spusese
ludau
ei ucenici. Iar
Mntuitorul
ntr-adevr au
ei ucenici,
i-apoi i~am spus: Printe Onufrie, printele stare a facem facem cutare lucru. Daca a spus sa facem asta, trebuie spus ascultare. Atunci printele a zis: Da. Dar ce faci cu pravila? Unde i-e pravila? Dac nu-|i faci pravila, ce rspuns dai tu? Ce, Printele stare rspunde de tine? El te-a pus faci, dar dac tu nu i-ai fcut pravila, crezi rspunde el pentru tine? El zice: Eu i-am dat de lucru. Treaba lui ce face mai departe". Pe el nu-1 mai doare capul. Pe tine te privete. Tu vrei fii ludat, fcut mare isprav? Tu caui lauda oamenilor, nu caui ai
fac ndoit gheenei.
mntuirea!".
7. Acelai ucenic ne spunea: Fiind n singurtate, de multe ori i ziceam mai lucrm ceva, dar el rspundea: Uite. Este ora patru. Gata! De la ora
patru
aceea,
avem pravil: Ceasul nou, Vecernia, Pavecernia.

sttea
el
Obligatoriu.
Dup
dac mai este vreme, mai fac. Nu dac ar veni cineva sa-i cear socoteal
- Att.
-
s lucreze
noaptea... Zicea
fi
pentru ct a lucrat, ar
rspuns:
Cum? Numai att? Att am putut.
El era hotrt. Zicea: nti sa fac pravila, pe

ceva.
urm dac
mai pot face
Nu lsa
nici o zi
rar s-i fac
rnduiala de rugciune".
772
8.
PATERICUL ROMNESC
Mai
zicea Printele Onufrie
ani
abia
dup
20-30 de
Rugciunea minii ncepe s dea roade de mnstire, dac monahul a fost lucrtor. Dar
:
nu au toi aceeai putere. Dup 20 de ani ncep poi spune cuvinte de folos. nu te apuci s spui cuvinte de folos, daca n-ai pus n practic, cci rmi batjocorit de diavoli". Apoi sftuia pe ucenici cum trebuie s se fac rugciunea mintii, pentru
mintea nu ajuta pe fiecare,
sa
apar
roadele,
atunci
unii, fie din nalte
cauz
ei
despre
Ia rugciune, fie au avut gnduri nii, i-au ieit din mini. De aceea fiecare trebuie aib un
c s-au forat prea tare
povuitor duhovnicesc.
9.
Printele Onufrie ne sftuia
s rbdm
nti
necazurile.
zicea:
Sunt
necazuri exterioare
ocrt un
Iar
frate, te-a
necazuri interioare. Necazurile din afar sunt: fie te-a nedreptit, te-a defimat sau te-a lovit i aa mai departe.
necazurile
ura,
cele
dinuntru
sunt:
apare crtirea;
apoi
luntric,
dumnia,
invidia,
zavistia...
Cele
interioare
periculoase ca cele exterioare. Iar daca pe cele exterioare nu le
nerbdarea sunt mai putem rbda,

pe cele
cum
le
vom rbda
pe cele interioare?
nici
Cci dac
nu
le
rbdm
exterioare, nu le
putem rbda
pe cele interioare".
10. Printele nu
serii,
ddea
sfat
nimnui
lase rugciunile dimineii
ale
ocupe numai de Psaltire. In plus, spunea se citeasc Psaltirea nu numai psalmii; pentru trebuie aib mare lucrare duhovniceasc cineva ca sa citeasc numai psalmii, i totodat are mare lupt. Acele molitfe spunea sunt ca untdelemnul n mncare.
se
,
cu molitfe 3
s s
11
deii,
al
Un
ucenic zicea: Printele era omul rugciunii, al smereniei,
al
bln-
pcii
al
tcerii,
pe toate
le
nvingea prin smerenie
rbdare".
12. Alt ucenic ne spunea
aceasta fiind o
povar
c Printele Onufrie nu vorbea mult cu oamenii, pentru pentru c ntrerupea rugciunea. Numai
el,
i
cnd avea un ndemn interior vorbea. Scopul

13. Alt
lui
era
s nu fie cunoscut.
tia gndurile, pentru
printe povestea ca Printele Onufrie

la sfinia sa,
atunci cnd venea

le
primea rspunsuri
la
gndurile lui nainte de a
spune printelui.
14. Zicea
se
mnia,
ci
pe toate
mbrbta i
erau n ispit.
15.
m-a ajutat cu rugciunea i nu primea cu rbdare. Apoi totdeauna ncuraja, niciodat nu m-a respins". Asemenea fcea i cu ali frai care
un
ucenic: Printele tot timpul

le
Spunea Printele Onufrie unui
frate:
Dac
ai venit
s te
mntuieti,
atunci trebuie
3
s te smereti".
Rugciunile dintre catisme
CUVIOI DIN
16. Zicea
DOUA JUMTATE
Onufrie:
SECOLULUI XX
773
odat Printele
Eram
ntr-un an la Iai de hramul
Cnd duceau n biseric racla cu sfintele moate, o purtau patru preoi. i fiind i eu pe lng racl, unul dintre acei preoi mi-a zis: ine, printe, o scap! ine, printe! Ins cnd am pus eu mna, mi s-a prut aa de uoar, ca o pan! Cine tie ce pcat tcuse acel preot, de apsa aa de greu racla cu sfintele
Cuvioasei Paraschiva
s-a ntmplat
i mi
s vd
o minune.
moate
17.
asupra lui'\
Odat, Printele Onufrie
1-a visat
pe Printele Ioanichie Moroi,
1-a
ntrebat:
- Te-ai mntuit, Printe Ioanichie? - Cu mila lui Dumnezeu m-am mntuit, Printe Onufrie, dar greu! - Cum, printe? Sfinia ta, care ai postit att de mult i te- ai nevoit
abia te-ai mntuit?
- Da, pentru
att,
c eu am fost preot i duhovnic.

Printele Onufrie spunea
la
De asemenea,
fcut
btrnee
pare
ru
s-a
preot, sfinia sa primind preoia la insistenele Printelui Cleopa.
Apoi
zicea btrnul: Pe de-o parte, la spovedanie nu tii pe cine dezlegi
legi; unii nu se spovedesc curat i pe urm le dai voie se pe de alt parte, ca preot, poi greeti cu pcate de moarte Liturghie, chiar s-i dai seama. Mult mai linitit eram acum,
i pe cine mprteasc. ar
la
Sfnta
fr
dac
fi
fost
doar clugr!"
18.
dus stare la Tarcu, Unul dintre ei a venit la mine i s-a spovedit, dar cellalt nu. Noaptea am avut un vis: Se fcea eram lng o fntn plin cu ap curat i doi biei murdari pe obraji i pe
ne-a povestit printele: Cnd
Altdat
m-am
am
gsit acolo doi frai, care
czuser
n unele pcate.
haine se jucau mprejurul acelei fntni. Privind
la
ei,
dnii a czut n fntn. Eu l-am apucat repede

scos din
l-am scos.
vd c unul dintre Dup ce l-am

se nvrtea
ap, am vzut
La
Schitul
acesta era foarte curat,
iar cellalt
murdar mprejurul
19.
fntnii".
Raru
este o
icoan
a Maicii Domnului,
schit,
fctoare de
minuni, pe care a readus-o Printele Onufrie n
pe cnd era egumen.
Odat, fiind hram la Schitul Raru, nite hoi au vrut s prade noaptea mnstirea. Pe cnd se sftuiau ei cum s fac, fiind pe o punte deasupra unei ape, s-a rupt balustrada punii i au czut toi n ap, lovindu-se i ranindu-se. Apoi au mers toi la mnstire, spunnd egumenului, Onufrie, ce voiau s fac i ce au pit.
20. Ct a stat
egumen
la schitul
Raru, Printele Onufrie
n-a vrut
s trag
curent electric
nici
main
n-a vrut
s cumpere pentru
schit.
Aveau o
cru
774
PATERICUL ROMNESC
i
i aduceau cele de nevoie pentru
schit.
cu aceea se duceau n sat
Tot n
acea perioad, printele i fcuse un bordei nu departe de Utrenie mergea acolo i se ruga pn dimineaa.
schit,
iar
dup
21. Zicea Printele Onufrie ca, pe cnd era stare la Rarau, era o
troi pe
drumul spre mnstire. Primarul
scoat crucea de acolo, dar nimeni n-a vrut s fac aa ceva, dect numai un ofer de pe o main. i ntr-o diminea a legat crucea de main i a scos-o din pmnt. Seara acei ofer trebuia sa vina cu muncitorii. i nu departe de locul de unde scosese troia, s-a rsturnat maina. Toi au scpat nevtmai, numai oferul a fost prins sub cabin i a ars de viu acolo. Nimeni nu 1-a putut scoate.
a spus
22. Fiind egumen, citea Molitfele Sfntului Vasile la bolnavi. nainte
spovedea bolnavul i inea post i sfinia sa i cel suferind. Odat a vindecat un copil de 12 ani, paralizat. In timp ce i citea molitfele, pe la jumtate, copilul s-a ridicat n picioare i a nceput strige tat" i mam". Atunci
toi s-au minunat

23.
au nceput a plnge.
Dup ce a fost dat afar din mnstire, odat cu decretul, a stat patru pmntul unui credincios, ntr-un bordei. Avea opt stupi acolo pe care-i ngrijea; cu jumtate din ce lua de la stupi tria sfinia sa, iar cealalt jumtate
ani pe
ddea omului
citi la
pe
al
crui pmnt sttea.
i crucea, ca nu vreun credincios. Dar vznd Printele Onufrie se smerete, vine ca un simplu credincios la biseric, cnt Duminica la stran, nu caut bani i altele asemenea, pe urm i-a dat napoi i Molitfelnicul, i epitrahilul i crucea, i l lua peste tot cu el, la nmormntri, la botezuri i la toate
Preotul din acel sat i-a luat
Molitfelnicul, epitrahilul
poat
slujbele, dndu-i
cele de nevoie.
24.
Dei
a fost
muli
ani preot
niciodat,
dect numai cu fapta.
vorbeasc, i curgeau oamenii din biseric mpreun cu sfinia n-a mai ieit la predic.
ncepnd
25.
i egumen, Printele Onufrie nu a predicat O singur dat a ieit s predice, dar, lacrimile, neputndu-le opri. Plngeau i
sa.
din aceast pricin, de atunci
Odat, pe cnd
era retras la chilia de la Piciorul Crucii", Printele
Onufrie a venit
la Schitul Sihla
fr s fie
i-a
anunat de cineva,
ntruct,
i
inspirat de
Duhul
Sfnt, ntrebnd de unul din
fiii
si duhovniceti,
spus
de cteva
zile acel
ucenic se lovise la un ochi, care ncepuse
vad
cu
el.
Printele Onufrie
acum s se albeasc i s nu mai ce s fac i de a doua zi ochiul a

la chilia
nceput
s se
vindece. Apoi printele a plecat napoi la chilia sa.

zi,
26. Intr-o
venind ucenicul cu mncare
btrnului,
1-a
vzut pe
Printele Onufrie stnd n faa bordeiului, rugndu-se
i fcnd
nchinciuni.
CUVIOI DIN
dac ar fi fost ucenic, aa c acesta
dect
DOUA JUMTATE
aa
lng
SECOLULUI XX
775
Bordeiul era nconjurat de copaci,
nu-1 vedea nimeni de la
distan,
cineva chiar
bordei. Printele nu 1-a observat pe
a stat mult timp acolo, folosindu-se
nu puin de aceast
de
ani, se
minunat privelite, cum cuviosul su btrn, ruga i fcea sute de nchinciuni.
fiind Ia vrsta de 83
27. Printele Onufrie pstra dreapta credin cu mare sfinenie i nu vorbea niciodat cu cei de alta credin. Cci spunea: Dac vine la dreapta credin i se face ortodox, vorbesc i i spun. Dac nu vrea, nu discut cu el". 28. Printele Onufrie vorbea mult n pilde.
sa
Odat
1-a ntrebat
un
frate ce
l
fac, pentru
c nu
are smerenie
are o
azi
Printele
i-a zis:
Am vzut
aa
un arpe
mulime de gnduri diminea; era lung de

i
care
apas.
o jumtate de
metru. Era tnr, n cretere, dar
ma
sare pe cap,
omoar. Sunt i erpi
care au pui.
se
dac
n
nu, 29.
ei
nasc. Tot
Daca i omori cu puii ntmpl i cu gndurile".

a zis ca
n burta,
cu ghearele i-1 nu mai nasc;
Acelai ucenic
1-a ntrebat ce
s fac, pentru c vin n mnstiri femei

i cum
s-ar
fi
inut indecent i el se smintete. Printele sine nsui: Nu mai vd, nu mai aud...".
referit la
30. L-a ntrebat un frate: - Printe, ce fac dac vine vreo prigoan? Printele Cleopa a zis
sm
vii,
las n
voia Domnului.
te
- Ei,
ascunzi
la fel.
pn
trece.
Cnd mai slbete,

lui.
vii
napoi.
el:
Printele
Cleopa
fcut
Atunci fiecare pe contul
Fiecare pentru
mai
mai
pleci.
31. Unui frate nceptor
i-a zis:
Un
i-a
ucenic a ntlnit un btrn la cimitir
l-a ntrebat ce
fac. Btrnul
rspuns:
avut
Dac
i vei
pzi limba i
pntecele, vei ajunge sfnt".
un bun prieten care unsprezece ani nu a vorbit cu nimeni, pentru ca s vorbeasc cu Dumnezeu. Un singur lucru spunea: Mai zi Doamne Iisuse". Mai roag-te. Mai taci. Cnd am fost la chilia lui s-1 vd, nnebunise. M-am luptat cu el i dei era slab, abia
32.
a spus unui frate:
Altdat
Am
l-am putut
printele
birui.
L-am dus
la spital". la
Fratele a ntrebat:
i-a
Pn
s-a
urm
s-a
fcut bine?"
Dup
o scurt ezitare,
rspuns: Da,
n lume,
fcut bine".
Frate, tot e mai bine n
chiar
aici
33. Printele i-a spus unui frate nceptor:
mnstire, dect
34.
cci
mcar
ai biserica,
dac mai
rar".
Un
i
frate i-a spus:
smerenie, nici
de chilie
i-a
Printe Onufrie, n-am rvn, nici rbdare, nici alt fapta bun". Printele s-a ntors atunci ctre ucenicul su zis, ca i cnd n-ar fi auzit acea ntrebare: Printe, am auzit
776
PATERICUL ROMANESC
ca anul acesta au ieit cartofii tare mici.
tii de ce? Pentru
nu
i-a udat.
Trebuie udai ca
s creasc!".
35. Un frate i-a cerut sfat cum se pzeasc de gndurile spurcate. se roage din inim i Printele i-a zis se pregteasc de moarte. Alt ucenic a spus ca aproape de fiecare dat cnd pleca de la Printele Onufrie, btrnul i zicea: De-acum ne pregtim de moarte!". Cci printele avea
tot
timpul cugetarea la moarte.

36. Dintre sfaturile pe care le
ddea clugrilor,
ales a canonului
printele punea mare
accent pe mplinirea pravilei
i mai
clugresc.
ar
dac
vedea ca unii se ntristau, nemplinindu-i canonul, din diferite motive, printele spunea: De mi biete, mcar ne pzim de pcatele cele mari i avem ndejde la mila lui Dumnezeu".
La clugrie s nu chemi pe nimeni din familia ta. Las s fii tu singur cu Dumnezeu, ca s te iubeasc numai EI. fii numai tu i Hristos, ca te iubeasc numai El". Prin aceasta ne-a artat lepdarea de sine pe care trebuie sa o aib clugrul,
37=
Odat
a zis unui frate:
38,
Altdat
cele 7
a spus Printele Onufrie
unor frai
clugr,
Laude nu
la pustie,
i-au lipsit niciodat. Iar
n toat viaa lui de un ucenic de chilie pe care 1-a
pe lng cele 7 Laude, citea zilnic dimineaa dou acatiste, seara Canonul de pocin ctre Mntuitorul i Paraclisul Maicii Domnului i alte rugciuni. De asemenea citea mult din
avut cnd era
mrturisea
c printele,
Psaltire,
pn
la o Psaltire
pe
zi, iar
restul timpului practica

zi.
rugciunea
inimii.
Mnca
foarte puin, de obicei o
dat pe
39, In Postul Mare, Printele Onufrie citea Sfnta Evanghelie patimile Mntuitorului.
cugeta la
la
sfinia
le
sa.
Mare nite credincioi Printele le-a vorbit cteva cuvinte duhovniceti. Apoi, ncepnd
au venit n Postul
pornit a curge din ochii
Odat
s
si
vorbeasc despre patimile Mntuitorului, au
lacrimi ca
dou
mici priae, neputndu-le opri.

ali ucenici ne-au mrturisit
Toi
cei aflai n chilie erau
atunci cu lacrimi n ochi.
De asemenea i
plngea cu suspine
c pe cnd povestea printele

i
pe cnd era
la Sihla:
ceva despre Dumnezeu, sau despre sfini, uneori nu se mai putea stpni
lacrimi.
Odat
le-a spus frailor,
Mai biei, dac ai ti voi ci sfini au umblat pe

nceput a plnge cu lacrimi.
40, L-a ntrebat
locurile astea!",
ndat a
odat un ucenic pe printele dac are rugciunea inimii. El i-a rspuns n~o are, i chiar se roag la Dumnezeu s nu-i dea aceast rugciune, pe urm trebuie s aib multa grij s nu-1 cuprind demonul mndriei. ns la insistenele ucenicului, Printele Onufrie i-a spus: O
CUVIOI DIN
singur data
DOUA JUMTATE
A SECOLULUI XX
777
am
avut aceast rugciune, dar
nu prin rugciunea
lui Iisus, ci
rugndu-m cu rugciunea Maicii Domnului: Preasfnt Nsctoare de Dumnezeu, miluiete-m pe mine pctosul! necjeam eu s zic rugciunea i deodat s-a aprins ca un foc n inim, ca un jar, i ardea, i am nceput s transpir, i plngeam continuu i parc curgea ap de pe mine. Am dat hainele jos, c nu mai puteam suporta. Aceasta a durat cam jumtate de
or. Apoi niciodat n-am mai avut aceast rugciune".

41.
Odat
la
ne-a povestit Printele Onufrie
c, pe cnd
era n Sihstria,
avea un bordei n
venea napoi
de nimic.
pdure i se ducea noaptea mnstire. De cnd era tnr,

diminea, pe cnd
se roage acolo, iar
era foarte curajos
dimineaa nu se temea
mnstire, pe crare, 1-a ajuns o trsur. Vizitiul i-a zis: Printe, urc s te duc ia mnstire". Printele s-a urcat i a mers o bucat de drum. Mergnd aa, i-a adus aminte
ntr-o
se ntorcea la
c nu i-a fcut semnul Sfintei

s-a trezit ntr-o
Cruci cnd s-a urcat. Iar cnd i-a fcut cruce,
rp, disprnd i trsura
vizitiul.
Atunci i-a dat seama

a
c
n
acel vizitiu era diavolul, care voia s-1 piard.
umblat vreo
trei
zile,
rtcind
42.
prin pduri,
pn
a dat de
mnstire.
Ioanichie
ascultare.
Altdat Zpada
1-a
trimis
stareul
Moroi
la
mnstire,
era
pn
la
genunchi.
Cnd
a ajuns, era deja noapte.
Maica
stare
ntorc,
i-a zis:
Stai aici, la arhondaric,

i-a
pn
dimineaa, cci este periculos

lui
noaptea prin pdure". Printele
rspuns: Cu ajutorul
Dumnezeu
nu rmn eu la mnstire de maici noaptea". La ntoarcere ningea, era lun; i deodat i-au aprut n faa trei lupi. Printele a rmas nemicat; apoi i-a fcut Semnul sfintei Cruci, i 1-a luminat Dumnezeu de i-a luat traista, a nceput o nvrt deasupra capului i a nvlit el peste ei. Iar lupii s-au speriat i au fugit. Aa, cu ajutorul Domnului, printele a scpat i s-a ntors
nevtmat la 43. Un
Sihstria.
miez de noapte, pe cnd Printele Onufrie i fcea obinuita pravil, i s-a artat deodat n chilie o flacr, de culoare rou aprins, dndu-se drept lumin dumnezeiasc. Printele i-a dat este nelciune, i nsemnndu-se cu semnul Sfintei Cruci i seama
ucenic spunea
ntr-un
rugndu-se, acea
44.
lumin
a disprut.
Ne spunea acelai printe

gemuleul
Iisuse".
chiliei lui
c ntr-o noapte,
a nceput
a venit diavolul n chip
de
mgar
la
zbiere
loveasc
u.
Printele nu
i-a dat nici
o importan, citind n continuare

intra n chilie datorit
la Psaltire
spunnd
Doamne
Neputnd
rugciunilor printelui,
diavolul a stat
afar
pn
aproape de ivirea zorilor, plecnd apoi ruinat.
778
PATERICUL ROMNESC
45. ntr-o noapte a venit la chilia printelui ucenicul
chilie,
su, spunndu-i pe cnd se roag, nite avioane. Printele Onufrie a venit n chilia ucenicului, s-a rugat puin, apoi s-a auzit un zgomot ca de avioane care se prbuesc. Atunci Printele Onufrie 1-a ntrebat pe ucenic: Ai auzit ceva?
aude n
Ce
ai
auzit?" Acesta a zis:
Atunci printele a spus:

46.
Un zgomot ca de avioane Asta am auzit i eu".

n
ultimii
care se
prbuesc".
Spunea Printele Onufrie:

la
bisericeti - prohodul, axioane, heruvice... -, care

si
ani
auzeam nite cntri nsoeau cnd mergeam
veneam de
biseric, iar uneori
le
auzeam i
n chilie. Toate erau de la
Abia am scpat de ele, ncepuser s-mi i plac, pentru cel mai greu".
diavoli.
dup
ctva timp. Dar ce era mai
ru
era ca
c erau tare frumoase.

printele, pentru a
De
heruvic
am scpat
Ucenicul
su
ne-a spus
scpa de
aceste ispite, a
cerut sfatul btrnilor, apoi a fost
minuni, pe la sfinte
singur dat
n zi
puin
moate i pine muiat
pe la sfinte icoane fctoare de a inut mult timp post ulei, mncnd o

se nchine
fr
n ceai. Iar
dup
ctva timp, cntrile de
pn
atunci
nu
se
mai auzeau, n schimb printele auzea cocoi cntnd
alte
strigte, care veneau tot de la diavol;

toate au disprut.
ns cu
darul
lui
Hristos,
pn
la
urm
doi
Odat, printele mergea prin pdure cu prini de la Mnstirea Secu, aflai prin pdure,
47.
toiagul n
mn.
Iar
i-au cerut binecuvntare.
Printele, necunoscndu-i mai dinainte,
i-a
binecuvntat, zicnd unuia dintre
dnii: Printe,
s ai rbdare la Mnstirea Secu!"

Dup
ce a
48. Pe cnd printele era retras Ia Piciorul Crucii", s-a dus ntr-o noapte
un ucenic
btut n geam a doua oar, Printele Onufrie a rspuns, ntrebnd cine bate. Apoi a deschis ua, ntr-o mn innd o lantern, iar n cealalt avnd metaniile i crucea. Mai nti i-a dat ucenicului s srute sfnta cruce, 1-a binecuvntat pe cap, pe urm au intrat. i a zis printele; i-am deschis, pentru tu ai btut altfel. este o bucat de vreme de cnd vine un diavol n fiecare noapte, exact la aceeai or, i trezete la rugciune".
la el.
49. Printele Onufrie spunea ucenicului

diavolii,
su
despre luptele sfiniei sale cu

prin
c odat,
m-ai
dat!
la
btrnee,
a vrut
vrjmaul s-1 amgeasc
somn cu
ispite trupeti.
Te-am
dat n ispit! zicea diavolul.
Nu
spunea printele.
Te-am
dat n ispit! zicea iar

dat!
vrjmaul,
iar
Nu, diavole, nu m-ai
spunea
Printele Onufrie.
s-1
P O Sa P
CB fa
2
UJ
*
CL
*
o cp o s O
CD
Sa
Ui
cu
O
C
1
P CD 8 O P VCD
E,
a
cd CD
O Cu 3 < P P CP CP 3 O O Pu <
p>
*^
"p
fl
*e
Sat
P
=
*
CD
"t-*15
Sa
s p o p- ~ p p <O o a HJ. p p P_ p o'

CP o
H'
p o
o
1
P'
CC
n> sa
cr
p
CP
^J hj ^>
l-t
p S| O o*
pt
Ui
O a
O
a
PS
cd
cp
o
CD
8
ta
-^
}
a a N K O o m fd a 3 o'
_ S 23>.
G.
tir
a o s. p> K P o C 5 a P cp
p
pr
O O p
OQ
O-
ls? "
i_i.
o
P
i '
p< pt
g 3 s
00
P O pa
P O O P P 5 "*
P<
O P
pa
8-?
Sa
p
w
< p
g
PT
CP
pt^
"
j-1
'
CP
O
<: cd
sat
fu
^
^p
a *
'-
g o
$ *B
cT O o O.p ^p cd'
P p
^ P P
CD
-
pe
o
CD
CP
p p
cp CP
a.
-o P>
PC
00 px 2-
> o o d >
CD
^
n>
H
1 '
-1
CP
N
sa
O g
P*
g>
CE
p P_ o- o o p CL m> P s 5 ^ a P^ __ r- p< o P >

i-
O P
p
a ""
CD
_^
^ B. ^ o
CD
CP
O o
CD
p
^
PCD (TQ
^h
p3
< P P
><
a
S5
P>
i.
o s
CP
P P 7
o
CD
S9
>
-3 ca
S o "O p< a ^ ^ ci p p G
3|
-t
'
o-
2 o
CD
p "'
P> 2. p?
P
(
3 UO _, P 3 P ^ P p p P P * g P B Sa p P O
CD
)~i <:&
r-t-
-i
|o
I
5. fi o- a- >(
& ^
s P P p< â o p CD a p cr p( o P
t-s |-i
N O p P> o
oC^
> M n o r G
(
OCD
t'
^
CB
CD
Se
a
CP
pt
P
fac
S
n>
.
a
cp
p;
a p
^ p a cp
c
>-rt
< N
&l 3 P
CD
P Pf < n O' CD P P( P p o
2
I
I
p r*
O o p< o
P.
g B p
p
f,
CP
O O _
ta
X X
CP
io
^^ ^^ P
CD
B
o
P
780
PATERICUL
58.
ROMNESC
mare
sihastru al zilelor noastre,
un printe, inspirat de Duhul Sfnt, a spus: S-a dus un stlp al monahismului din Romnia". este, cci era un om de rugciune, de tcere i de smerenie. Un printe cu via sfnt, care ne-a zidit duhovnicete pe toi. Preamilostivul Dumnezeu s-1 odihneasc n ceata Sfinilor, i se roage
s-a
Cnd
svrit
din
via
acest
Aa
pentru sufletele noastre!
Sfrit
lui
Dumnezeu laud!
BIBLIOGRAFIE
Actele marlirice, Editura Institutului Biblic
de Misiune Ortodox, Bucureti, 1997
Antologie aghiografic romneasc, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1994
Mnstirii Iai (Fond. Mnstirea Neam) Arhivele eparhiale Bucureti, lai, Rmnicu-Vlcea etc. Arhivele mnstireti din Moldova i ara Romneasc Arta cretin n Romnia, voi. MI, Editura Institutului Biblic
Apetri, ierod. Partenie, Stareul Neonil, mss., biblioteca
Neam
Arhivele Statului, Filiala
Neam i
de Misiune Ortodox,
1893,
Bucureti, 1979-1981
Baldovin,
arhim.
Anastasie,
p.
Viaa
nevoinele D.D.
Calinic,
Bucureti,
n rev.
B.O.R.", 1898,
1015-1034
Banul, arhim. Nectarie,
Viaa unui mbuntit clugr romn -
Irinarh Rosei, n rev.
B.O.R.",
Idem, Istoricul
nr. 7,
1898
Mnstirii Horaia, Bucureti, 1898

de clugri
Blan,
ierod. Ioanichie, Chipuri
mbuntii
din
mnstirile nemene, 1965, mss.
Idem, Proosinghelul Vichentie
Mlu, mare printe

I,
duhovnicesc, n almanahul Altarul",
Londra, 1971
Idem, Convorbiri duhovniceti, voi.
1993; voi.
II,
ed. a Ii-a, Editura Episcopiei
Romanului
Huilor,
Editura Romanului
i Huilor,
1988
editat de Sfnta editat de Sfnta
Blan, arhim.
1994
Ioanichie, Printele Paisie duhovnicul. Editura Trinitas, Iai, 1993

I,
Idem, Trei mari duhovnici din mnstirile nemene,

Idem, Mari duhovnici din
Mnstire
Mnstire
ctitorului
Sihstria,
Mnstirea
Sihstria,
II,
Sihstria,
1994
Bnescu, pr. Marcu, nceputurile
Mnstirii
din Valea Godinovei
viaa
ei,
protos.
Macarie Guc, Caransebe, 1947 Idem, Stareul Neonil - corespondena sa cu
C.
Hurmuzachi
Andrei aguna, Vlenii de
Munte
Bogdan, P. Damian, Pomelnicul Mnstirii Bistria, Bucureti, 1941
Cernicanul,
monah
Casian,
Istoriile
sfintelor monastiri
Cernica
Cldruani, Editura
Arhiepiscopiei Bucuretilor, Bucureti, 1988

Cetfericov, S., Paisie, Stareul
Mnstirii Neam, Mnstirea Neam, 1940

f.a.
Cioru, erom.
Ilie,
Un om
al altarului, Dervent, 1999
Ciucanu, monahia Eustochia,
Mnstirea Agapia,
Ciurea, diac. dr. Alexandru, Iacob al II4ea Stamati, Iai, 1946
782
PATERICUL ROMANESC
pr. prof.
I.
Cocora, pr. Gabriel, Episcopia Buzului, Editura Episcopiei Buzului, 1986
Coman,
G., Scriitori bisericeti din epoca
strromn,
Editura Institutului Biblic
i
Coman, Coman,

pr. prof. pr.
I.
G., Izvoarele Ortodoxiei romneti, n rev. Ortodoxia", nr. 3/1981

I.
prof.
G., Literatura patristic de la
Dunrea
de Jos, sec. IV- V, n rev.
B.O.R.",nr. 7-8/1981
Costchescu, M., Documente moldoveneti nainte de tefan cel Mare, voi. I, Iai, 1931 Creulescu, arhier. Narcis, Cuvnt improvizat la nmormntarea stareului Timotei onescu
din
Idem, Istoria Idem,

Idem,
Mnstirea Neam, Mnstirea Neam, 1887 Sfintei Mnstiri Raca, Flticeni, 1901 Inscripiile Mnstirii Neam, mss. 171, biblioteca Mnstirii Neam Istoria mnstirilor Neam i Secu cu a schiturilor... mss., Mnstirea Neam, 1908
Idem, Istoricul mnstirilor Agapia din Vale, Agapia din Deal
Vratecului, mss., biblioteca
mnstirilor
Neam i Agapia,
Un
1910
Cristea, episcop Gherasim,
sfnt printre
oameni
(Sfntul Calinic
de
la Cernica), Editura
Episcopiei Rmnicului, Rmnicu- Vlcea, 1996
Dan,
pr. Dimitrie,
Mnstirea
Sucevia, Bucureti, 1923
David, diacon, Petre, Din istoria sfinilor poporului romn, Editura Rompit, Bucureti, 1992
Drng, pr. N., De la Dunre

Donat,
I.,
Mnstirii Agapia, Tg. Frumos, 1908 Mrturii istorice i monumente de art cretin, Arhiepiscopiei Tomisului i Dunrii de Jos, ed. a II-a, Galai, 1979
Istoricul
la
Mare.
Editura
Fundaiunile religioase ale Olteniei, Craiova, 1937

I,
Dosoftei, mitropolitul, Psaltirea n versuri, n Opere",
ed. critic de
N.A. Ursu, Editura
Minerva, Bucureti, 1978
Drgoi, pr. Eugen, Despre bazilica i sfinii martiri de la Niculiel, Date bibliografice, n ndrumtor bisericesc, misionar i patriotic", 3, Galai, 1987 Idem, Ierarhi i preoi de seam la Dunrea de Jos, Editura Episcopiei Dunrii de Jos,
Galai, 1989
Erbiceanu,
C, Viaa
printelui schimonah Nectarie Protopsaltul,
Sfi
Munte Athos,
rev.
B.O.R.", 1898, p. 1015-1034 Idem, Cuvnt la nmormntarea mitropolitului Iosif Naniescu, n rev. B.O.R.", 1902
Idem, Istoria Mnstirii Cernica, n rev. B.O.R.", 1898,
Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericeasc, n P.S.B.,
Biblic
p.
1008-1015
13, partea' 1, Editura Institutului
voi,

II,
Fones historiae Dacoromna, tom.
Bucureti, 1975
Furtun, Dumitru, Ckesarie, episcopul Buzului, Bucureti, 1913 Gheorghi, pr. prof. Ilie, Un veac de la moartea mitropolitului Mnstirea Neam, 1946
Veniamin
Costachi,
Grigora N. Caprou
s
I.,
Biserici
i mnstiri
aguna,
vechi din
Moldova pn
la mijlocul secolului al
XV-lea, Bucureti, 1967
Lupa, V. L,
Matas,
pr.
Mitropolitul Andrei
ed. a II-a, Sibiu, 1911
Manolache, pr. M.,
Mnstirea
Rme,
Bucureti, 1975
Bucureti, 1929
C, Cluza judeului Neam,
Idem, Palatul Cnejilor, Bucureti, 1935
BIBLIOGRAFIE
Mnstirea Vratec,
1992
Idem, Sfntul Antonie de la Iezerul, editat de Sfnta
Mitropolitul Dosoftei,
783
Editura Mitropoliei Moldovei
Sucevei, 1986
Miele, arhim. Veniamin, Sfntul Grigorie Decapolitul, editat de Sfnta
Mnstire
Bistria,
Mnstire
Bistria, 1994
350 de ani de
la
natere, Editura Mitropolia Olteniei, 1974

Moldovei, Bucureti, 1975
Monumente Monumente
istorice bisericeti din Mitropolia
istorice
izvoare cretine, Editura Arhiepiscopiei Tomisului
i Dunrii
de Jos,
Galai, 1987
Nicolau, pr, V.,
O cltorie la
Constantinopol
la Sf.
Munte, Ploieti, 1907
Nicolau, ep. Gherontie, Melchisedec, episcop de

Nicolescu,
Roman, Mnstirea Cernica, 1939
C,
Printele achint al Putnei, Bucureti, 2000
Norocel, episcop Epifanie, Pagini din istoria veche a cretinismului la romni, Editura
Episcopiei Buzului, 1986
Idem, Slujitori ai
Pcurariu,
pr.
legii
strmoeti,
Editura Episcopiei Buzului, 1991
prof.
Mircea, Istoria Bisericii
I-III,
Bucureti,
1992-1994
Idem, Sfini daco-romani
i romni,
Editura Trinitas, Iai, 1994
Idem, Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, ediia a IV-a, Editura Episcopiei Dunrii de Jos,
Galai, 1996
Idem, Dicionarul teologilor romni, Editura Univers enciclopedic, Bucureti, 1996
Pocitan, arhier. Veniamin, Sfntul
Munte
al Athosului.
Cu
prilejul unei
cltorii
Rsrit,
Bucureti, 1939
Pomelnicul cttoricesc al Mnstirii
Popescu, pr. M., Viaa
Neam,
mss.
i faptele i
printelui Grigorie Dasclul, mitropolitul
rii
Romneti,
Bucureti, 1943
Popescu, pr. N., Viaa
activitatea
dasclului de cntri, Macarie Ieromonahul, Bucureti,
1908
Porcescu, pr. Scarlat, Episcopia Romanului, Editura Episcopiei Romanului
Porcescu, pr. Scarlat,
Huilor, 1984
Moldovei,
Ivan, diacon, Ioan,

in sec.
Prefeele crilor bisericeti tiprite
Mnstirea Neam, Iai, 1981 XIX la Mnstirea Neam, Mitropolia
Mitropolia Bucuretilor, Episcopia Rmnicu-Vlcea
Ramureanu, 1974
pr. prof. Ioan, Sfini
martiri la Tomis - Constana, n rev. B.O.R.", nr. 7-8,
Idem, Sfntul Vasile cel

Scrisori personale,
Mare i
cretinii din Sciia
Minor
i Dacia
nord-dunrean,
n Sf.
Vasile cel Mare", Bucureti, 1979
nsemnri de pe
ai legii
cri
de
cult,
mrturii
i comunicri
ale celor mai alei
starei, duhovnici
i clugri din mnstirile
romneti
Institutului Biblic
Sfini
Romni
i aprtori
strmoeti, Editura
de Misiune
Ortodox, Bucureti, 1987 Sfntul Cuvios Gherman din Dobrogea, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, Constana, 1993 Simionescu, pr. AL, Istoricul Mnstirii Agafton, Botoani, 1929
Stan, pr, prof. Li viu, Sfini
Romni,
Sibiu, 1945
Stniloae, pr. prof. Dumitru, Despre Duhul Sfnt, n rev. Contacts", Paris, 1974
Idem, Besii
mnstirile din
Orient, n rev. B.O.R.", nr. 3-4/1976
784
Stoicescu,
PATERICUL ROMNESC
N.,
Bibliografia
localitilor
monumentelor feudale din Romnia -
ara
Romneasc, Bucureti, 1970

Idem, Repertoriul bibliografic al localitilor
monumentelor medievale din Moldova,
Bucureti, 1974
trempel, Gabrie, ntim Mreanul, Bucureti, 1972 Idem, Catalogul manuscriselor romneti, voi. I-IV, Bucureti, 1978-1992 tefan, Ierom,, Viaa Sfntului Nicodim de la Tismana, Bucureti, 1883
Tomescu,
prof.
Constantin,
Scurt povestire istoric despre Sfnta Mnstire Neamu,
Mnstirea Neam, 1942

Timus, episcop Gherasim, Dicionar aghiografic, Bucureti, 1898 Ungureanu, ariim. Evghenie i Racle, Zenaida, Istoria Mnstirii Vratec,
Mnstirea
Neam, 1942
Vasilache, arhim. Vasile, losif Naniescu
t
strlucit mitropolit al Moldovei,
Mnstirea Neam,
1940
Velicikovski, cuviosul Paisie de la
Neam,
Autobiografia unui stare, Editura Deisis, Sibiu,
1996
Viaa Viaa
i faptele
1955
Sfntului Ierarh Calinic de la Cernica, Editura Sfntului Sinod, Bucureti,
slujba sfinilor ierarhi
mrturisitori orest
Sava
a cuvioilor Visarion Srai
Sofronie de la Cioara cu Sfntul Mucenic Oprea Miclu, Editura Sfntului Sinod,
Bucureti, 1957
2:
o o
I
0\
.fa.
--
-P-
G\
-J
OJ ^
Ui
> r TI >
td
1
786
PATERICUL ROMANESC
pustnic,
CALINIC,
(sec.
Mnstirea Horaia
385
ierarh,
CUVIOII
PRINI
ucii de
turci n
XIX)
sfnt
Mnstirea Secu
(t 1821)
338
CALINIC,
Mnstirea
411
DAMASCHIN
Schipor,
ieromonah,
Cernica(t 1868)
Mnstirea Putna
(f 1988)
697
? 26
CALIST
tirea
Gheorghiu, duhovnic,
Mns508
DAMIAN
DAMIAN
650
Guea, monah, Mnstirea
Neam
(t 1923)
Cernica,
1993)
CALISTRAT
tirea
Bobu, duhovnic,
MnsSu136.
Stog,
egumen,
Schitul
Rom636
618
Vasiova (t 1975)
sihastru,
nesc din Valea Iordanului (t 1970)
CALISTRAT,
cevia
(sec,
Mnstirea XV-XVI)
DAMIAN ru,
Secu(t 1964)
monah, Mnstirea
CAMASIE, mucenic
(sec. IV)
de ia Niculiel
19
DAMIAN,
-
cuvios, ieromonah, Basarabi

(sec.
Constana
IX-X)
55
CASIAN, caligraf, Mnstirea Putna 120 (sec. XV) CASIANA, schimonahie, schitul Ca226 siana - Ceahlu (sec. XVII)
DANUL DANUL DANUL
Pricop, duhovnic,
Mnstirea
632
Slatina -
Suceava
(f 1968)
sfnt,
Sihastrul,
(sec.
Mnstirea
Vorone
tul
XV)
HO
617
CHESARIE Punescu,
nrii de Jos
(t
episcop
al
Du664
Tudor, ieroschimonah, Schi-
1975)
al
CHESARIE,
(t 1846)
episcop
Buzului
383
Raru (t 1962) DANUL, sihastru, duhovnic, Mnstirea
Turnu
(sec.
XVII)
sfnt,
198
CHIRIAC
nstirea
Nicolau
arhimandrit,
M493
123
DIMITRIE
DIONISIE
cel
Nou,
Bucureti
65
.
.
Neam
(t 1907)
(sec. XII-XIII)
CHIRIAC, caligraf, Mnstirea Putna (sec. XV) CHIRIAC, sfnt sihastru, Mnstirea
Bisericani (f c 1660)
cel
Mic, cuvios (t 545).
40
86
DIONISIE, sihastru, Munii Buzului (sec. XIV)
215
DOMETIAN,
nstirea
arhimandrit egumen,
M95
CHIRIAC, sfnt sihastru, Mnstirea 216 Tazlu (t c 1660)
CHIRIAC, sihastru, Mnstirea Neam (sec. XV-XVI) CHIRIAC,

(sec.
141
sihastru,
Valea
Secului
XVI)
173
Neam i Bistria (t c 1415) DOMETIAN, arhimandrit, egumen, Mnstirea Neam ( 1834) DOMETIE Manolache, duhovnic, Mnstirea Rme - Alba (f 1975). DOMETIE Trihenea, duhovnic, Chilia
. .
349
661
CIPRIAN, egumen, Mnstirea

(t 1373)
Neam
84
Sf. Ipatie -
Muntele Athos (f 1986)
693
DOMETIE, monah, Mnstirea Neam

(t 1905)
CLEOPA
(t 1998)
Ilie,
arhimandrit,
duhovnic,
Mnstirea
mare Sihstria
491
740
DOMNICA
(f 1938)
Dumitrescu, monahie,
sta-
re, Mnstirea
Nmeti
Muscel
533
COSMA
Coco
Popa, ieromonah,
(f 1954)
sihastru,
Mnstirea
594
ierodiacon,
DOSOFTEI
Dasclul,
ieroschimonav
-,
CRISTOFOR,
hul, Schitul lui
Zosima
1606)
187
Schitul Sihla (t c 1930)
519
INDICE
DOSOFTEI
DOSOFTEI
Herescu, episcop
al
ALFABETIC
EUSTOHIA
tirea
787
Rd28S
uilor (t 1789)
Ciucanu, stare, Agapia (t 1991)
Mns721
. .
Morariu, arhimandrit,
M718
220
EUTIHIE
(sec.
Preotul, cuvios (sec. IV)
26
15
nstirea Slatina, (f 1990)
EVANGHELICUS,
IV)
episcop de Tomis
DOSOFTEI,
(t 1693)
mitropolit
al
Moldovei
(f 1626)
EVGHENIE
EVLOGHIE,
Dumitrescu,
monah,
595
EFREM, EFREM,
episcopul
Rduilor
(sec.
190
Schitul Brazi (t 1954)

sihastru,
ieroschimonah, egumen,
M. .
Mnstirea A186
schimonahie,
nstirea
Vorone
XV-XVI)
133
gapia Veche (sec. XVI-XVII) ....
EFREM,
(sec.
mucenic, episcop de Tomis

IV)
duhovnic,
17
FEVRONIA
FILIP,
637
Iuracu,
Mnstirea Agafton
mucenic
de
(sec. IV)
1895) ....
la
465
19
EFTIMIE Tnase,
Mnsti-
Niculiel
rea Agapia Veche (f 1970)
ELEFTERIE
Miliale,
duhovnic,
M715
FILOTEI, imnograf, monah,

tirea
Mns104
nstirea Dervent (f 1990)
Cozia
(sec.
XIV-XV)
ELEFTERIE
Sihastrul, cuvios, Schitul
Sihla (sec. XVII-XVIII)
237
FILOTEI, dascl, arhimandrit, tirea Putna (sec. XVI-XVII)
Mns184
ELISABETA Vlahu,
monahie,
.
M51 697
nstirea Agapia (t 1925)
FILOTEI A, schimonahie, Mnstirea 355 Pasrea (sec. XVHI-XIX) ......

FILOTEIA, sfnt muceni, Curtea
de
EMILIAN
Olaru, duhovnic,
Mnstimucenic
16
rea Slatina (f 1987)
Arge
(sec. XII-XIII)
Ilie,
68
EPICTET
(t
Preotul,
sfinit
GALACTION
Sihstria
monah, Mnstirea
582
290)
sfnt,
1946)
EPIFANIE,
(sec.
Mnstirea Vorone
201
GAMALIIL Pvloiu, monah, Mnstirea
XVII)
Moisescu, monahie,
Neam
(sec.
(f 1998)
scriitor,
733
EPIHARIA
M547
513
nstirea Bistria - Vlcea (t 1943).
GAVRIIL Neam,
Uric,
Mnstirea
104
XV)
EPRAXIA
Agapia
Demi, monahie, Mnstirea

(|
1926)
GAVRIIL, ieromonah, egumen, Mnstirea Cozia (sec. XIV-XV). ...
97
EPRAXIA Mlu,
rea
monahie,
Mnsti631
GHEDEON
egumen,
Georgescu,
Schitul
duhovnic,
511
Vratec
Horaia
(t 1967)
Prodromul
ERMOGHEN
rea
Buhu,
(f
stare,
Mnsti436
Athos(t 1925)
1872?)
GHEDEON
GHEDEON,
lu
(sec.
Verenciuc, egumen, Schitul
EUFROSIN,
sihastru,
Sihstria
A141
Sihstria Voronei (t 1945)

sihastru,
580
gapia Veche (sec.
XV-XVI)
Muntele Ceah188
EUFROSINA
tirea
Lazu, monahie,
(f 1888)
Mns459
XVI-XVII)
Maloviceanu, ieroschimo-
Vratec
GHELASIE
(t
EUSTATIE
EUSTATIE,
(sec.
Protopsaltul,
(sec.
monah,
M139
167
nah duhovnic, Mnstirea Cernica

1936)
sfnt, ierarh,
nstirea Putna
XV-XVI) ....
Probota
530
sfnt,
Mnstirea
GHELASIE,
Mnstirea
158
XVI)
Rme
(sec.
XV-XVI)
788
PATERICUL ROMANESC
I,
GHEORGHE
(t 1511)
mitropolit al Moldovei
GHERVASIE
152
Hulubariu,
duhovnic,
(f 1973)
Mnstirea Agapia Veche
640
18
GHEORGHE
rea
Lazr, pustnic, Mnsti495 Vratec (t 1916)

cuvios,
(t
GORDIAN,
Tonusului
sfnt,
mucenic,
IV)
episcop
(sec.
GHEORGHE,
mare
1
stare,
GORDIE
320 607
Pustnicul,
schimonah,
1870)
M438
108
Mnstirea Cernica
806) ....
nstirea
Neam (
XV)
GHERASIM Crj, nstirea Neam (t

GHERASIM,
Mnstirea
schimonah,
1957)
M408
GRECU
(?),
sihastru, Sihstria Biseri-
cani (sec.
nebun pentru Hristos",
GRIGORIE
GRIGORIE
509
Bica, schimonah,
Mnsti556
al
Neam
(sec.
XIX)
rea Ciolanu (f 1945)
GHERASIM
Cain(t
Greeru,
1925)
Ilie,
pustnic,
Munii
Dasclul,
(t
mitropolit
rii Romneti
GRIGORIE
tirea Bistria
1834)
350
GHERASIM
GHERASIM,
monah, Mnstirea
524
Decapolitul, sfnt,
Mns49 537
Sihstria (f 1933)
sihastru,
- Vlcea (sec. VIII-IX)
Mnstirea
Si-
GRIGORIE
536
Georgescu, duhovnic,
MMol164
hstria (f 1940)
nstirea Cheia (f 1940)
GHERMAN
rea
Ionescu, stare,
(f 1885)
Mnsti453
GRIGORIE Roea,
dovei (f 1570)
mitropolit al
Tazlu
GHERMAN, primul egumen al Mnstirii Neam (| 1362) GHERMAN, schimonah, Munii Sihlei
(sec.
GRIGORIE,
83
arhimandrit, egumen,
-
M132
nstirea. Bistria
Neam
(t c 1500)
GUDIIL Avcriei, monah, Mnsti346

rea
XV11I-XIX)
sfnt,
Neam
(f 1971)
al
639
Basarabiei
GHERMAN,
brogea
daco-roman, Do37
GURIE
Grosu, mitropolit
(sec.
1V-V)
(t 1943)
545
Postolache, stare, Schi(f 1979)
GHERMAN,
lu
(sec.
sihastru,
Muntele Ceah1S8
Schitul Biseri-
HRISOSTOM
tul
XVI-XVH)
sihastru,
Bucium - Iai
673
GHERMAN,
cani (sec.
IACHINT
108
al
de Vicina, primul mitropolit

(t 1372)
XV)
(Terentie),
arii Romneti
Unciuleac,
82
GHERONTIE
Tomis
(sec,
episcop
de
IACHINT
29
duhovnic,
M733
al
IV)
nstirea Putna (t 1998)
GHERONTIE
duhovnic,
(t 1984)
Ghenoiu,
Catedrala
arhimandrit,
IACOB
678
cel Vrednic,
primul egumen
Patriarhal,
Mnstirii
Slatina (sec.
XVI) ....
al
171
IACOB IACOB
IACOB,
Putneanu, mitropolit
Mol278
GHERONTIE,
tirea
dascl, monah,
(f 1812)
Mns334
egu-
dovei (t 1778)
Stamati, mitropolit
al
Neamf
Moldo319
GHERONTIE, GHERONTIE,
(sec.
ieroschimonah,
(sec.
vei (t 1803)
men, Mnstirea Humor

sihastru,
XV)
Sihlei
125
caligraf,
ieromonah,
Mnsti125
Munii
rea Putna (sec.
XV)
ieromonah,
XVIII-XIX)
346
IGNATIE
(t 1940)
Rdulescu,
GHERVASIE Gapar,
tirea
monah,
Mns586
Mnstirea
Sfntul Sava - Betleem
Sihstria (t 1948)
539
INDICE
ILARIE, arhimandrit,
tirea
ALFABETIC
IOAN,
sihastru,
789
Valea
Sihstriei
stare,
Mns339 527
Neam
(t 1823)
(sec.
XVI)
duhovnic,
548
546
ILARION
Ionic, monah,
Mnstirea
IOANICHIE Moroi,
tirea
Mns-
Sihstria (f 1934)
Sihstria (f 1944)
Sturzu,
ILARION Radu, monah,

tropolitan
-
Catedrala mi-
IOANICHIE
534
monah, Mnsti-
Iai
(t 1938)
rea Secu (t 1943)
ILIE
Cioru, duhovnic, Mnstirea

731
-
IOANICHIE,
XVIII)
episcop de
Roman
(sec.
Cernica(t 1997)
ILIE Vulpe, duhovnic, Capsala Muntele Athos (f 1928)
267
sihastru,
IOANICHIE,
517
schimonah,
Valea Chiliilor (t 1638)
196
INOCHENTIE
Hi,
protosinghel,
M732
155 Pro-
IOASAF
tirea
Apostoliu, duhovnic,
(t 1883)
Mns450
nstirea Robaia -
Arge
(t
1997)
Neam
INOCHENTIE,
bota (sec.
sfnt,
Mnstirea
IOASAF,
al
arhimandrit, primul
(f 1484)
egumen
119
XV-XVI)
Mnstirii Putna
IOACHIM
tirea
Sptarii, duhovnic,
(t 1976)
Mns672
33
IOIL Gheorghiu, stare, protosinghel,
Neam
Mnstirea
Sihstria, (t 1986),
683 538
IOAN CASIAN,
Dobrogea,
sfnt
daco-roman,
IOIL, monah, Schitul Petera lalomicioarei (t 1940)
(t c 435)
IOAN
cel
Nou
de
la
Suceava, sfnt,
IONA Blescu,
75
sihastru,
Cavsocali-
mucenic
(f 1330)
via - Muntele Athos (f 1955). ...
601
IOAN
Iacob Hozevitul, sfnt,
Mns609
43
IONA,
ieroschimonahul, egumen, Schi-
tirea
Neam
V-VI)
(t 1960)
tul Sihla (sec.
XIX)
mrturisitor,
ierarh,
.
433
IOAN
Maxen|iu, cuvios, daco-roman
IOREST,
IOSIF
265
cel
sfnt,
(sec.
Mitropolia Ardealului (t 1657).
200
IOAN
(t c
Pustnicul,
Schitul
Trestieni,
Nou,
sfnt, ierarh
al
de
la Par-
1760)
to, mitropolit
Timioarei
(t 1656)
201
IOAN
(t
Valahul (Romnul), mucenic

1662)
arhimandrit,
IOSIF Crciun, duhovnic, Mnstirea

203
Neam (
1944)
mitropolit
al
^55
IOAN,
rea
egumen Mnsti261
,
Horezu
(t 1726)
.
.
IOSIF Muat, primul Moldovei (te 1415)

vei (f 1902)
93
al
IOAN,
episcop de Tomis (sec, V)

sfnt
38
IOSIF Naniescu, mitropolit IOSIF

Rusu,
duhovnic,
(|
Moldo474
IOAN, episcop
(t 1951)
Munii
Sihlei
589
Mnstirea
626
-
IOAN, monah, Mnstirea Vorone (sec. XV-XVI)

IOAN,
IOAN,
sfnt
(sec.
Dintr-un 135
Lemn
(sec.
1966)
IOSIF, cuvios, ieromonah, Basarabi
arhiepiscop,
Mnstirea
181
Constana
IX-X)
55
(t 1820).
Raca
XVI
- XVII)
IOSIF, episcop de
Arge
...
337
sfnt,
sihastru,
Mnstirea
151
IOSIF, protopsalt, ieroschimonah,

nstirea
M360
107
Prislop (sec.
XV-XVI)
Neam (f
la
1840?)
IOAN,
(sec,
sihastru,
Mnstirea
Raca
183
IOSIF, sfnt de
Bisericani (sec.
XVI-XVII) ........
XV)
790
IOSIF,
PATERICUL ROMANESC
sihastru,
(sec.
cuvios,
Munii Bu87
Sihstria
LEONTIE,
sfnt de
la
Rdui,
M.
zului
XIV)
nstirea Bogdana (sec. XIV-XV).
98
IOSIF, sihastru,
(1655)
Mnstirea
MAC ARIE
212
Protopsaltul,
Mitropolia
IOSIF, sihastru,
(t 1828)
Mnstirea Vratec
340
rii Romneti ( 1836) MACARIE de Ia Vicina, mitropolit

(te 1347)
356
81
IOV
IOV, IOV,
Buracu,
monah,
cuvios,
Mnstirea
540
MACARIE,
itea -
duhovnic,
Mnstirea BoXIV-XV). ...

al
Neam
Raca
(sec.
(f 1941)
sihastru,
(sec.
Mnstirea
174
Neam (sec. MACARIE, episcop

(t 1558)
99
160
Romanului
XVI)
sihastru,
Mnstirea Bogdaneti XIV-XV)

Mnstirea Tazlu
(sec.
MAGD ALENA
10
Tofan, monahie,
M584 682
nstirea Agapia (f 1947)
IOV.
sihastru,
MARCU
218
tirea
Dancil, schimonah,
MnsMns7 63
XVII)
Putna
1986)
IRINARH
Roseti, egumen Mnstirea Horaia i Mnstirea de pe Tabor

(t 1859)
MARCU
tirea
Dumitrescu, monah,
Sihstria (t 1999)
Sturza,
(t
397
schimonah, Schitul
(t 1920)
MRIA
monahie,
Mnstirea
506
IRINARH iman,
Agapia
505
1920)
Prodromul - Athos
MATRONA
MAVRA,
(sec.
Domnaru, monahie,
M529 257
IRODION
lonescu,
egumen,
Schitul
nstirea Horezu (t 1935)
Lainici - Gorj (t 1900)
471
sihastr,
Muntele Ceahlu
ISA AC Dasclul, schimonah, Mnstirea
XVII-XVIII)
Neam
(f 1817)
359
MELANIA
tul
Mincu, schimonahie, Schi635

schimonahie, Si(sec,
ISACHIE,
sihastru, cuvios,
(sec.
Mnstirea
265
Romnesc din Valea Iordanului

1969)
Sucevia
XVIII)
(t
ISAIA Pustnicul, cuvios, Mnstirea Moldovia (sec. XVI-XVII)

ISAIA, episcop de
MELANIA, egumen,
183
t
hstria Durau
Ceahlu
XVII)
228
462
Rdui (
1592).
76
MELCHISEDEC
al
tefnescu,- episcop
(t 1892)
ISIDORA, schimonahie,
(f
Schitul Sihla
Romanului
1937)
532
MELETIE,
sihastru,
(sec.
Sihstria Stni-
IUSTIN, ieroschimonah, primul egumen al Schitului Prodromul - Athos

(t 1845)
oara - Arge
XVII)
199
MELITINA
36 3
Beu, monahie,
(t 1938)
sihastru,
Mnstirea
535
Vratec
IUVENALIE IUVENALIE
Brsan, schimonah,
M633
la
METODIE,
cani (sec.
Sihstria Biseri108
nstirea Slatina (t 1968)

Strinul,
sihastru,
MIHAIL
725
XV) Bdil,
egumen,
Schitul
,
Sfintele Locuri (f 1992)
(t 1957)
605
LAZR
Neam
Ursu,
(sec.
egumen,
XVIII)
Mnstirea
316
Sihstria
MINA
rea
Diaconescu, monah,
Mnsti531
Turnu
(t 1936)
LAZR,
sihastru,
Schitul
MISAIL, ieroschimonah, egumen,

226
nstirea
M118
Putnei (sec. XVII)
Vorone
(sec.
XV)
INDICE
MISAIL,
Veche
sihastru,
(sec.
ALFABETIC
NICODIM
Sachelarie, duhovnic,
791
Mnstirea Agapia
186
M643
XVI-XVII)
nstirea Frsinei (f 1973)
MISAIL,
(sec.
sihastru,
Mnstirea Turnu
198
al
NICODIM,
caligraf,
ieromonah,
M122
XVII)
nstirea Putna (sec.
XV)
MITROFAN,
(t 1702)
episcop
Buzului
238
(sec.
NIFON
lonescu, egumen, ieroschimonah, ctitorul Schitului Prodromul -
MOISE,
XVI)
sihastru,
Valea Secului
Athos (t 1901)
173
472
NIFON,
sfnt, mitropolit al
rii
Ro142
NAT AN,
tul
ieroschimonah, stare, Schi-
mneti
286
335
tirea
(f 1508)
Sihstria Putnei (t 1783)
OLIMPIADA
OLIMPIADA,
nstirii
Iuracu, stare,
(f 1902)
Mns465
NAZARIA,
Vratec
tirea
(f
schimonahie,
(t
Mnstirea
Agafton
1814)
schimonahie, starea
M361
NECTARIE
1900)
Banul, duhovnic
Mns469
Vratec
1842)
Horaia i Muntele Tabor

ieroschimonah
Schitului
al
NECTARIE,
ctitor
al
doilea
ONUFRIE, sihastru, Mnstirea Taz217 lu (sec. XVII) ONUFRIE, sihastru, Schitul Sihstria
Voronei
(t 1789)
Prodromul
286
ieroschimonah,
.
Athos (f c 1900)
469
ONUFRIE
Frunz,
NECTARIE, ieroschimonah, duhovnic, Mnstirea Alma - Neam
Mnstirea
Sihstria (f 2001).
770
.
.
OREST
493
lia
Baldovin, ieroschimonah, Chi.
1912)
protopsalt,
Schitul
Sfntul Ipatie - Athos (f 1878)
445
NECTARIE,
Pro-
PAHOMIE,
482
(t 1724)
episcop
al
Romanului
254
dromul - Athos
(t 1903)
NEOFIT
NEOFIT,
-
Eliade,
ieroschimonah,
(t 1886)
M454
198
PAHOMIE,
al
exarh patriarhal
Peri (sec.
nstirea
Neam
(sec.
Mnstirii
i egumen XIV-XV).
.
92
sihastru, Sihstria
Stnioara
PAHOMIE,
schimonah,
ctitor al
Ml
Arge
XVII)
stare,
nstirii Bistria - Vlcea (f c 1520)
56
NEONIL
Buzil,
1853)
Mnstirea
389
PAHOMIE,
PAHOMIE,
240
na
(sec.
sihastru,
cuvios,
(sec.
Schitul
Neam (
NICANDRU,
lu
(sec.
sihastru,
XIX).
396
169
sihastru,
Muntele Ceah-
Mnstirea
Slati-
XVII-XVIII)
schimonah,
XVI)
sihastru, Schitul Pocrov -
NICANOR,
NICHITA
mucenic
Mnstirea
362
sfnt,
PAHOMIE,
Sihstria (t 1844)
Neam
PAISIE
(sec.
la
XIX)
409
sfnt,
Romanul,
(t c 372)
mare
25
de
Neam,
mare
290
sare, (| 1794)
NICODIM
Costachi, monah,
Mnsti739
PAISIE Nichitencu, monah, Mnstirea Sihstria (t 1970)
rea Sihstria (f 1998)
638
NICODIM
(f 1406)
de
la
Tismana, sfnt
90
duhovnic,
PAISIE Olaru, duhovnic, Mnstirea

Sihstria, (f 1990)
700
NICODIM Mndi,
tirea
Mns651
PAISIE, arhimandrit, egumen,

tirea
Mns13 7
Agapia (f 1975)
Putna (t 1502)
792
PATERICUL ROMANESC
(sec.
PAISIE, egumen, Mnstirea Humor

(sec.
XIV-XV)
sihastru,
(sec.
89
Sihstria
XVI)
168
PIMEN,
Veche
PIR,
Agapia
136
PAISIE, ieroschimonah, stare, Schitul

Sihstria Putnei (t 1790)
XVI-XVII)
Sihstria
Bisericani
289
186
sihastru,
PAISIE,
sihastru,
(sec,
Mnstirea Agapia
Schitul Sihstria
Veche
XVI-XVII)
XV) PORFIRIE Bucurescu,

(sec.
108
stare,
Mnsti514 434
Secului
PALADIE,
sihastru,
rea Frsinei (f 1927)
Putnei (sec.
XV-XVI)
140
PROCOPIE
(Picu)
Ptru, monah, S1S72)
PALADIE, tahigraf, cuvios, Mnstirea Puma (sec. XV-XVI)
litea Sibiului
134
PROHOR,
(sec.
sihastru,
Valea
PANGRATIE, arhimandrit, egumen, Mnstirea Sucevia (sec. XVIXVII)

189 sfnt, cuvioas de
la
XVI)
sihastru,
173
Schitul
Tresti-
PROTERIE,
eni,
(te 1750)
din
263
Poiana
(sec.
PARASCHEVA,
Iai
(sec. XI)
PUSTNICII
56
Trapezei,
Valea Sihstriei
XVII-XVIII)
Petera
260
PARTENIE,
Veche
sfnt,
Mnstirea Agapia
214
duhovnic,
PUSTNICUL
RAFAIL,
(sec.
sfnt de la
Mic
. .
,
(f 1660)
PARTENIE,
PARTENIE,
PATAPIE,
(sec.
sihastru,
M212
Si-
a Ialomicioarei (secolul
caligraf,
XIX)
382 276
nstirea Sihstria (t 1655)

sihastru,
Mnstirea Horezu
Mnstirea
XVIII)
sfnt,
hstria (| 1940)
sihastru,
536
RAFAIL,
(sec.
Mnstirea Agapia
213
schimonahie,
(f 1857)
Muntele Ceahlu
240
de
XVI-XVII)
Brncoveanu,
XVII-XVIII)
mitropolit
SAFTA
PATERNUS,
(sec.
Mnstirea Vratec
Tomis
44
....
396
25
VI)
sihastru, duhovnic,
PAVEL, PAVEL,
Mnsti212
SANSALA, preot (sec. IV) SA VA (Gotul), sfnt mare mucenic
rea Sihstria (t 1655)

sihastru,
372)
23
duhovnic, Muntele
SAVA
231
Cimpoca,
1955)
egumen,
Schitul
Sihla (sec. XVII)
Sfntul Ioan Boteztorul" - Alba

lulia (f
602
ieroschimonah,
PELAGHIA
Amilcar,
schimonahie,
.
677 Mnstirea Vratec, (t 1981) ... PEON, sihastru, Muntele Ceahlu 157 (sec. XV-XVI)
SAVA
SAVA,
al
Popescu,
M489 219
nstirea Stnioara (t 1904)

sfnt,
mrturisitor, mitropolit
PETRU Movil,
(t
Ardealului (t 1683)
sihastru,
sfnt,
mitropolit
a
al
Kievului, Galiiei
toat Rusia
193
SEBASTIAN,
tru -
Schitul Sihas-
1646)
sihastru, Sihstria Bisericani
Tecuci (sec. XVIII)
266
PETRU,
(sec.
SERAFIM
108
Popescu, arhimandrit,
M. .
.
XV)
duhovnic,
nstirea Brncoveanu, (t 1990)
713
PIMEN,
Mnstirea
Cernica
SIHASTRII
342
(sec.
de
pe
Valea
Suceviei
127
(f 1831)
XV)
PIMEN, egumen, Mnstirea Neam
INDICE ALFABETIC
SIHASTRII
XVI)
SILA, egumen, Schitul Sihstria Putnei
(t
793
din Muntele Scaunelor
SUZANA
166
tetanescu,
egumen,
M511
Sihstria Agapia Veche (sec.
XV-
nstirea Rzboieni (f 1925)
TEFAN,
tul
sihastru,
Mnstirea
Sfn-
Sava" - Betleem
sihastru,
1939) ....
(sec.
536
173
1781)
284
ieroschimonah,
(f 1448)
TEFAN,
XVI)
Valea Secului
SILUAN, egumen
nstirea
M16 89
Neam
TAVEFTA
rea
Ursache, stare,
Mnsti452 Moldovei
109
SILUAN, egumen, Mnstirea Neam (sec. XIV-XV) SILVAN, egumen, Mnstirea Raca
(t
Agapia
I,
1883)
al
TEOCTIST
,(,f
mitropolit
1477)
II,
1579)
Aiinci, monah,
(f 1919)
175
TEOCTIST
(t 1528)
SILVESTRU
tirea
Mns503
Taz.
154
de Vicina, mitropolit (sec.
71
Durau
TEODOR,
XIII)
SILVESTRU, cuvios, Mnstirea lu (sec. XVII)

.
218
TEODORA,
XVIII)
sfnt, Sihla (sec. XVII-
SILVESTRU,
Silvestru,
233
sfnt
sihastru,
Schitul
(sec.
Muntele Ceahlu
egumen,
TEODOSIE,
101
mitropolit al
mucenic,
fost
.
XV) SIMEON,
rea
Moldovei
(f c 1694).
223
241
sihastru,
Mnsti131
TEODOSIE,
neti
mitropolit al
rii Rom-
Pngrai
(sec.
XV)
Schitul
c 1708)
SIMEON,
SIMON,
(sec.
sihastru,
Sihstria
TEODUL
239
Varzare,
Mnstirea Agapia
676
al
.
Ceahlului
(t 1704)
(t 1981)
sihastru,
Sihstria Bisericani
108
TEOFAN
Cristea, duhovnic, ctitor
XV)
ieromonah,
(sec.
Mnstirii Noul
Neam
(f 1883).
449
159
SISOE
egumen,
Schitul
TEOFAN
334
I,
Raru
tirea
XVIII-XIX)
schimonahie,
(t 1546)
SOFIA Iuracu,
Agafton
Mns465
Schitul
TEOFAN
TEOTIM
227
I
II,
mitropolit
,
al
Moldovei
177
1897)
(t 1598)
(Scitul),
SOFIA, schimonahie egumen, Sofia - Ceahlu (sec. XVII)
sfnt,
episcop de
Tomis
(sec.
IV-V)
de Tomis (sec. V)
29 42
SOFRONIE,
egumen,
Mnstirea
89
Neam
tirea
(sec.
XIV-XV)
TEOTIM II, episcop TIMOTEI Ionescu,

tirea
duhovnic,
Mns.
SOFRONIE,
SPIRIDON,
tirea
sfnt, mrturisitor,
Mns.
Neam
(f
1887)
456 336
38
Cioara -
Sebe
(sec. XVIII).
277
134
TIMOTEI,
arhimandritul, stare,
M-
caligraf,
monah,
Valea
MnsSecului
nstirea Cernica (f 1816)
Putna (sec.
XV-XVI)
TIMOTEI,
Tomis
episcop de Tomis (sec. V)
SPIRIDON,
(sec.
sihastru,
TIT, sfnt sfinit mucenic, episcop de

173
(sec,
XVI)
arhimandrit,
IV)
al
1$
STAHIE,
egumen,
M124
UN
episcop necunoscut
(sec.
Tomisului
nstirea Probota (sec.
XV)
IV)
22
794
PATERICUL ROMANESC
sfnt
UN
romn anonim
din
Mns88
VASILE,
Veche
sihastru,
(sec.
Sihstria
Agapia
186
al
Neam (sec. XIV) VALENTINA Neacu, schimonahie,

tirea
XVI-XVII)
mitropolit
VENIAMIN
625
Costachi,
Munii
(sec.
Sihlei (t 1964)
Moldovei
Sucevei
1846). ...
364
668
VALENTINIAN,
VI)
mitropolit de
Tomis
46
VENIAMIN
VENIAMIN,
515
(sec.
Iorga,
monah, Mnstirea
Valea Secului
173
Sihstria (t 1976)
sihastru,
VALERIAN
VALERIAN,
Mnstirea
tefanescu,
arhiereu,
. .
.
Episcopia Romanului (t 1928)
XVI)
Preotu, schimonahie,
ieroschimonah egumen,
Sihstria (f c 1860) Arghirescu,
. . .
VERA
406
Mnsti. .
rea Eleon - Ierusalim, (t 1988)
698
VARLAAM
(t
arhidiacon,
VETRANION,
543
(Bretanion),
sfnt
ie. .
Mitropolia Moldovei
1942)
Sucevei
rarh, episcop de
Tomis
(sec.
IV)
27
VICHENTIE Mlu,
nstirea Secu
duhovnic,
M.
VARLAAM
VARLAAM,
(t
Vntu,
(t
ieroschimonah,
1934)
al
Muntele Athos
528
i Agapia (t 1945). VISARION Fgranul, arhimandrit,

stare, Mnstirea Coco (f 1862). VISARION lonescu, stare, Mnstirea
557
mitropolit
Moldovei
407 507
1653)
204
593
VARNAVA
(t 1953)
Lasconi, duhovnic, Mnstirea Bistria - Vlcea
Cernica(t 1921)
VISARION,
(t c 1745)
sfnt,
mrturisitor,
.....
arhimandrit, stare,
-
262
sihastru,
VARNAVA,
nstirea
M437
108
VISARION,
(sec.
Valea
Secului
Pngrai
Neam (f
1872)
XVI)
sihastru, Caracal u - Athos
173
VARNAVA,
cani (sec,
sihastru, Sihstria Biseri-
VITALIE,
XV) VARSANUFIE, egumen Mnstirea

Sihstria (sec.
(t 1945)
581
protosinghel,
VITIMION Nioiu,
232
nstirea Slnic -
M. .
XVIi-XVIII)
Arge
(t 1990)
717
188
VARTOLOMEU
nic,
Mireanul, duhov282 Mnstirea Putna (f 1780).

. .
VUCOL,
(sec.
sihastru,
Muntele Ceahlu
monahie,
1926)
XVI-XVII)
Velisarie,
VASIAN
Pocrov
Panaite,
egumen,
duhovnic,
(t 1956)
Schitul
XENIA
488
tirea
Mns512
358
1903)
stare,
Agafton
(t
VASIAN
VASILE
VASILE,
Putna
Scripc,
XENIA,
603
schimonahie,
(sec.
Mnstirea
Mnstirea Secu
Ilie,
Agapia
XVIII-XIX)
ieroschimonah,
rasofor,
Mnstirea
521
ZOSIMA,
sihastru,
(sec.
Sihstria (f 1931)
caligraf,
(sec.
Valea Secului
XVI)
172
monah, Mnstirea
121
ZOSIMA,
sihastru,
(sec.
Schitul Pocrov -
XV)
Schitul
Neam
ZOTIC,
(sec.
XVIII-XIX)
mucenic de
la
347
Niculiel
19
VASILE,
sfnt,
Poiana
M268
sfnt,
rului (t 1767)
IV)
VASILE, sfnt, Mnstirea Moldovia 102 (sec. XV)
CUPRINS
Cuvnt nainte
de Prea Sfinitul dr.
Casian Crciun,
5
7 9
Episcopul Dunrii de Jos
Prefaf
de Preot doctor academician

de Arhimandrit
Dumitru Stniloae
Introducere
Ioan ic h ie
Blan
SFINI
I CUVIOI
III-VI
15 16 17 18
DIN SECOLELE
Episcopul Evanghelicus
al
Tomisuui (290-300)
Sfinii Mucenici Epictet Preotul

Sfntul sfinitul
i
al
Astion Monahul (f 290)

Tomisuui
(sec.
Mucenic Efrem
IV)
Sfinii sfinii Mucenici Tit
Gordian, episcbpi de Tomis
Sfinii Mucenici Zotic, Atal, Camasie
Filip
ali 31 de la Niculiel (sec. IV) ...19
Un
episcop necunoscut
al
Tomisuui
(t 372)
(sec.
IV)
22
23
Sfntul Sfntul
Mare Mucenic Sava
Mucenic Nichita (Romanul)
(t c.372)
...25
Preotul Sansala (sec. IV)
25
,,...26
Cuviosul Eutihie Preotul, (sec. IV)

Sfntul Ierarh Vetranion (Bretanion), episcop al Tomisuui (sec. IV) Sfntul Ierarh Gherontie (Terentie) al Tomisuui (sec. IV)
Sfntul Ierarh
27 29
Teotim
I (Scitul),
episcop
al
Tomisuui
(sec.
IV-V)
29
33
Sfntul Ioan Casian Sfntul
(c,
360-435)
(sec.
Gherman Daco-Romanul
al
IV-V)
jumtate a
V)
secolului al V-lea)
37 38 38
Sfntul Ierarh Timotei al Tomisuui (prima
Episcopul Ioan
Sfntul Ierarh
Tomisuui
al
(sec.
V)
(sec.
Alexandru
Tomisuui
39
Cuviosul Dionisie cel

Episcopul Teotim
al
Mic
(Scitul) (c.
al
470-545)
al V-lea)
40 42
43
ILlea
Tomisuui (a doua jumtate a secolului
Cuviosul Ioan
Maxeniu
(sec.
V-VI)
796
Mitropolitul Paternus
PATERICUL ROMANESC
al
Toraisului (prima jumtate a secolului

al
al
V-lea)
44 46
Mitropolitul Valentinian
Tomisului
(sec. VI)
SFINI
I CUVIOI

Sfntul Grigorie Decapolitul de la Bistria - Vlcea (sec. VIII-IX)
a.
J
.49
Viaa
Fapte
49
b.
cuvinte de
,
nvtur
Constana
(sec.
50
Cuvioii Damian
Iosif Basarabi -
LX-X)
55
Sfnta Parascheva de la Iai (sec. XI)
56 56
a
b.
Viaa
Fapte
Sfntul Dimitrie cel

a
b.
i cuvinte de nvtur Nou de la Bucureti (sec. i

cuvinte de
58
XII-XIII)
65 65
Viaa
Fapte
nvtur
Arge
(sec.
65
XII-XIII)
....
Sfnta
Muceni
Filoteia
de
la
Curtea de
68
71
Mitropolitul
Teodor de
la
Vicina (din a doua jumtate a sec. XIII)
SFINI
I CUVIOI
(| 1330)
DIN SECOLELE XIV-XV

Sfntul
Mucenic loan
a.
cel
Nou
de
la
Suceava
75 75
Viaa
Fapte
b.
cuvinte de
nvtur
76
81
Mitropolitul
Macarie de Vicina (1337-1347)
Mitropolitul lachint de Vicina,
primul Mitropolit Cuviosul
al
rii Romneti
(1359-1372)
82
Gherman Ieroschimonahul,
al
primul egumen
Mnstirii
Neam (1320-1362) Neam (f

1373)
83
Cuviosul Ciprian Ieroschimonahul,

al
doilea
egumen
al
Mnstirii
84
85
Cuviosul Agaton Sihastrul, Munii Buzului (sec. XIV) Cuviosul Dionisie Sihastrul, Munii Buzului (sec. XIV)
86
CUPRINS
Munii Buzului (sec. XIV) Un sfnt romn anonim din Mnstirea Neam (sec. XIV) Cuvioii Sofronie, Pimen i Siluan, Mnstirea Neam (sec. XIV-XV) Sfntul Nicodim de la Tismana (f 1406) a. Viaa .]
Cuviosul Iosif Sihastrul,
b,
797
87 88 89 90
90
91
Fapte
cuvinte de
nvtur
Cuviosul
al
Pahomie Ieromonahul, exarh patriarhal i egumen Mnstirii Peri din Maramure (sec. XIV-XV)
92
93
Mitropolitul Iosif
Muat,
al
primul ierarh
al
Moldovei (1402-1415?)
Cuviosul Dometian Arhimandritul,
mare egumen
Mnstirilor
Neam i Bistria (1407-1415)

(sec.
95
Cuviosul Gavrnl Ieromonahul,
primul egumen
Sfntul Leontie de la
al
Mnstirii Cozia
XIV-XV)
(sec.
97
Rdui,
Mnstirea Bogdana
XIV-XV)
98
Cuviosul Macarie Ieromonahul,

ctitorul
Mnstirii Boitea -
Neam (sec. XIV-XV)

(sec.
99
100
Cuviosul Iov Sihastrul,
Mnstirea Bogdneti
(sec.
XIV-XV)
(sec.
Cuviosul Silvestru Sihastrul, Schitul Silvestru Sfntul Vasile de la
Ceahlu
XV) XV)
101
Moldovia
XV)
(sec.
102
103 104
Cuviosul Agapie Sihastrul, ctitorul Mnstirii Agapia Veche (sec.
Monahul
Filotei
Imnograml, Mnstirea Cozia
Cuviosul Gavriil Uric Scriitorul,
XIV-XV) Mnstirea Neam (sec. XIV-XV)
104
Cuviosul Siluan Ieroschimonahul,
mare egumen
Cuviosul
Neam (1422-1448) Iosif de Ia Bisericani - Neam (sec. XV)

al
Mnstirii
106
107
Cuvioii Simon, Metodie, Varnava, Petru, Averchie, Gherman,

Pir
i Grecu
(?),
ucenicii cuviosului Iosif de la Bisericani (sec.
XV)
108 109
Mitropolitul Teoctist I al Moldovei

Sfntul Danii! Sihastrul,
a.
i Sucevei (1452-1477)
(sec.
Mnstirea Vorone
de
XV)
110
Viaa
110
b. Fapte
i cuvinte
nvtur
al
11
Cuviosul Misail Ieroschimonahul, egumen
Mnstirii Vorone
(sec.
XV)
118
Cuviosul Ioasaf Arhimandritul, primul egumen

al
Mnstirii Puma (1470-1484)
119 120
121
Cuviosul Casian Monahul,

.
Cuviosul Vasile
Mnstirea Putna (sec. XV) Monahul, Mnstirea Putna (sec. XV)
798
PATERICUL ROMANESC
Mnstirea Putna (sec. XV) Mnstirea Putna (sec. XV) .,
al
Cuviosul Nicodim Ieromonahul, Cuviosul Chiriac Schimonahul,
122
123
(sec.
Cuviosul Stahie Arhimandritul, egumen
Mnstirii Probota
(sec.
al
XV)
(sec.
124
125
Cuviosul lacob Ieromonahul,
Mnstirea Putna
XV)
Cuviosul Gherontie Ieroschimonahul, egumen Cuviosul Anastasie Dasclul,

Sihastrii de
Mnstirii Humor
(t 1490)
(sec.
XV)
125 126 127
Mnstirea Moldovia
pe valea Suceviei, Mnstirea Sucevita
XV)

Cuviosul Shneon Sihastrul, ntemeietorul Mnstirii Pngrati (sec.
Arhimandritul Grigorie,
Bistria -
XV)
131
Mnstirea Neam (1490-1500) Efrem Ieroschimonahul, egumen al Mnstirii Vorone (sec. XV-XVI) Cuviosul Paladie Tahigraful, Mnstirea Putna (sec. XV-XVI) Cuviosul Spiridon Monahul, Mnstirea Putna (sec. XV-XVI) Cuviosul Ioan Monahul, Mnstirea Vorone (sec. XV-XVI) Cuviosul Calistrat Sihastrul, Mnstirea Sucevita (sec. XV-XVI) Cuviosul Paisie Arhimandritul, al doilea egumen al Mnstirii Putna Cuviosul Eustatie Protopsaltul, Mnstirea Putna (sec. XV-XVI) Cuviosul Paladie Sihastrul, Mnstirea Putna (sec. XV-XVI) Cuviosul Chiriac Sihastrul, Mnstirea Neam (sec. XV-XVI) Cuviosul Eufrosin Sihastrul, Sihstria Agapa Veche (sec XV-XVI) Sfntul Ierarh Nifon, mitropolitul rii Romneti (f 1508) a. Viaa
Cuviosul
t
132
133
1
34
134
135 136
(f 1502)... 137
139
140
141
141
142
142
143 151
b.
Fapte
cuvinte de
nvtur
XV-XVI)
Cuviosul Ioan de
Mitropolitul
la Prislop (sec.
I al
Gheorghe
Moldovei
Mitropolitul Teoctist II al Moldovei

Sfntul Inochentie de
la
i Sucevei (1477-1508) i Sucevei (1508-1528)

XV-XVI)
Mnstirii Bistria - Vlcea
(sec.
152 154 155

(f 1520)... 156
Probota
(sec.
Cuviosul Pahomie Schimonahul,
ctitorul
Cuviosul Peon Sihastrul, Muntele Ceahlu

Sfntul Ierarh Ghelasie,
XV-XVI) XV-XVI)
157
mare egumen
al
Mnstirii
Rme
- Alba (sec.
158
CUPRINS
Mitropolitul
799
Teofan
I al
al
Moldovei
Sucevei (1534-1546)
159 160
Episcopul Macarie
Romanului
(f 1558)
al
Ieromonahul Amflohie, primul egumen

Mitropolitul Grigorie
Mnstirii Pngrai
si
(f 1570)
162 164
Roea,
al
Moldovei
Sucevei (f 1570)
(sec,
Sihastri din
Muntele Scaunelor, Sihstria Agapia Veche
XV-XVI)
,
166
Sfntul Eustatie de la Probota (sec.
XVI)
(sec.
167
Cuviosul Antonie Protopsaltul,
Mnstirea Putna
al
XVI)
(sec.
167
168
Cuviosul Paisie Ieromonahul, egumen Cuviosul
Mnstirii Humor Mnstirii
XVI)
Pahomie
Sihastrul, ntemeietorul
Slatina (sec.
XVI)
XVI)
169 170
Cuviosul Ioan Sihastrul, Valea Sihstriei
(sec.
al
XVI)
Cuviosul lacob cel Vrednic, primul egumen
Mnstirii
Slatina (sec.
171
Cuviosul Zosima Ieroschimonahul, ntemeietorul Mnstirii Secu
(sec.
XVI)
172
Cuvioii
Sihastrii
Moise, Prohor, Veniamin, Spiridon, Chiriac, Visarion,

173
tefan i Atanasie, de pe Valea Secului (sec. XVI) Cuviosul Iov Sihastrul, Mnstirea Raca (sec. XVI)
Cuviosul Silvan Ieromonahul, primul egumen
Episcopul Isaia de
Mitropolitul
al
174
(f 1579)
Mnstirii Raca
175 176
Rdui (f
II al
1592)
Teofan
Moldovei
Sucevei (f 1598)
177

Sfntul Ioan Arhiepiscopul,
a.
Mnstirea Raca
(sec.
XVI-XVII)
181
Viaa
Fapte
181
b.
cuvinte de
nvtur
181
Cuviosul Ioan Sihastrul,
Cuviosul Isaia Pustnicul, Cuviosul Filotei
Mnstirea Raca (sec. XVI-XVII) Mnstirea Moldovia (sec. XVI-XVII) Dasclul, Mnstirea Putna (sec. XVI-XVII)
183
1
83
184
Cuvioii Prini Evloghie, Pimen, Misail, Vasile

Sihstria Agapia Veche (sec. XVI-XVII)
Paisie,
186
Cuviosul Dosoftei Dasclul,
egumen
sihastri
n Schitul lui
Zosima -Secu (1582-1606)
187
Cuvioii Vucol, Ghedeon
i Gherman,
Ceahlu
(sec.
de pe Muntele
XVI-XVII)
188 189
Cuviosul Pangratie Arhimandritul,

Episcopul
Efrem
al
Mnstirea Sucevia (sec. XVI-XVII) Rduilor, Mnstirea Moldovia (t 1626)

. ,
190
800
Mitropolitul Anastasie
a.
PATERICUL ROMANESC
Crimca
al
Moldovei
Sucevei (f
63 1 )
191
Viaa
Fapte
191
b.
cuvinte de
nvtur
192
Cuviosul loanicliie Schimonahul,

Sihstria Valea Chiliilor - Muscel (f 1638)
Sfntul Ierarh Petru
196
Movil,
Mitropolitul Kievului, Galiiei
a toat Rusia (f 1646)
197
Cuviosii Sihastri Daniil

ntemeietorii
Misail,
(sec.
Mnstirii Turnu
XVII)
198
Cuviosul Neofit Sihastrul, Sihstria Stnioara Cuviosul Meletie Sihastrul, Sihstria Stnioara
Arge (sec. XVII) - Arge (sec. XVII)

1
198
1
99
Sfntul Ierarh lorest Mrturisitorul, Mitropolitul Ardealului (t

Sfntul Epifanie de Ia
657)
200
201
Vorone
(sec.
XVII)
(f 1656)
Sfntul Ierarh Iosif cel Sfntul
Nou
al
de la Parto, Mitropolitul Timioarei

(t 1662)
201 203
Mucenic Ioan Valahul (Romnul)
Mitropolitul
Varlaam a. Viaa
b.
Moldovei
Sucevei (1632-1653)
204 204 205
Fapte
cuvinte de
nvtur
Mnstirea
lor,
Cuviosul Atanasie Ieroschimonahul,

Sihastrii Iosif,
Sihstria (sec. XVII)
211
Partenie
Pavel cu ucenicii
ntemeietorii
Sfntul
Mnstirii Sihstria (1655) Rafail de la Agapia (sec. XVI-XVII)

Agapia
(f 1660)
212
213
Sfntul Partenie de la
214
215
Sfntul Chiriac de la Bisericani (t 1660) Sfntul Chiriac de la
Tazlu
(f 1660)
216
Cuviosul Onufrie Pustnicul, Sihstria Mnstirii
Tazlu
(sec.
XVII)
217
Cuvioii Silvestru, Iov
i Agaton,
Tazlu
(sec.
Sihstria Mnstirii
Sfntul Ierarh
XVII)
al
218
Ardealului (f 1683)
Sava Mrturisitorul, Mitropolit

al
219
Mitropolitul Dosoftei
a.
Moldovei
cuvinte de
Sucevei (1624-1693)
220 220 220
Viaa
Fapte
b.
nvtur
a
Sfntul Ierarh
Mucenic Teodosie de
Mnstirea
Brazi (f
694)
223
Cuviosul
Lazr
Sihastrul, Schitul Sihstria Putnei (sec. XVII)

(sec.
226
XVII) XVII)
Cuvioasa Casiana Schimonahia, Schitul Casiana - Ceahlu

Cuvioasa Sofia Schimonahia, Schitul Sofia -
226
227 228
Ceahlu
(sec.
XVII)
(sec.
Cuvioasa Melania Schimonahia. Sihstria Durau - Ceahlu
CUPRINS
801

Cuviosul Pavel Sihastrul, duhovnicul Sfintei Teodora de
la Sihla
(adouajumtateasec. XVII)
Cuviosul Varsanufie Sihastrul,
....231
egumen al Schitului Sihstria (sec. XVII-XVIII) Sfnta Teodora de la Sihla (sec. XVII-XVIII) a. Viaa
b.
232
233
233 233
.......
Fapte
cuvinte de
nvtur
Cuviosul Elefterie Sihastrul, Schitul Sihla (sec. XVII-XVIII)
237 238
Buzu (t 1702) Cuviosul Simeon Sihastrul i ucenicii si, Cuvioii Patapie i Nicandru,
Episcopul Mitrofan de
Sihastrii din
Schitul Sihstria
Ceahlului
(t 1704)..
239
Muntele Ceahlu
(sec.
XVII-XVIII)
(c.
240
241
Mitropolitul Teodosie, al
Sfntul Ierarh
a.
rii
Romneti
(c.
1620 - 1708)
Antim Ivireanul Viaa

Fapte
1650-1716)
242 242 242 254 254

254 257
b.
cuvinte de
nvtur
...........
Episcopul Pahomie al Romanului (1671-1724) a. Viaa

b.
Fapte
cuvinte de
nvtur
XVII-XVIII)
Cuvioasa
Mavra
de
la
Ceahlu
(sec.
Sfntul Antonie Sihastrul, Schitul Iezerul - Vlcea (sec. XVII-XVIII)
259 260
261
Pustnicii din Poiana Trapezei, Valea Sihstriei (sec. XVII-XVIII)
Cuviosul Ioan Arhimandritul, primul egumen
al
Mnstirii Horezu
(f 1726)
....
Sfntul Visarion Mrturisitorul (1714 - c. 1745)
262
Cuviosul schimonah Proterie, Schitul Trestieni -
Buzu
(c.
(c.
1750)
(sec.
263
XVIII)
Cuviosul Agafton Sihastrul, Mnstirea Agafton - Botoani
264
265 265
Cuviosul Ioan Pustnicul, Schitul Trestieni Cuviosul Isachie Sihastrul,
Buzu
1760)
Mnstirea Sucevia
(sec.
XVIII)
Cuviosul Sebastian Sihastrul,

ntemeietorul Schitului Sihastru - Tecuci (sec. XVIII)
266 267
Episcopul loanichie
al
Romanului,
Vovidenia -
ctitorul Schitului
Neam (sec.
XVIII)
802
PATERICUL ROMNESC
stareul Schitului Poiana
a.
Sfntul Cuvios Yasile Ieroschimonahul,
Mrului
Buzu
(f 1767)
268 268
Viaa
b. Fapte
cuvinte de
nvtur
(sec.
269
276
XVIII)
Cuviosul Rafail Caligraful,

Sfntul
Mnstirea Horezu (sec. XVIII) Sofronie Mrturisitorul, Mnstirea Cioara - Sebe

Putneanul
al
277 278 278
Mitropolitul Iacob
a.
Moldovei
Sucevei (1719-1778)
Viaa
b. Fapte
cuvinte de
nvtur
Putna (1710-1780)
278
Arhimandritul Vartolomeu
Mzreanul, Mnstirea
282
Cuviosul Sila Ieroschimonahul,
egumen
al
Schitului Sihstria Putnei (1781)
284
286
Ieroschimonahul Natan, Schitul Sihstria Putnei (t 1783)

Cuviosul Onufrie Pustnicul, Schitul Sihstria Voronei (t 1789)
a.
286 286 287
Viaa
Fapte
b.
cuvinte de
,
nvtur
Rduilor
al
(1
Episcopul Dosoftei Herescu Episcopia
7 1 0- 1 789)
28 8
ieroschimonahul Paisie, Schitul Sihstria Putnei (t 1790)

Sfntul Paisie de Ia
a.
289
(1722-1794)
Neam,
mare stare
Mnstirii
Neam
290 290 292
Viaa
Fapte i cuvinte de nvtur Lazr Ursu, Mnstirea Neam
(sec
b.
Arhimandritul
XVIII)
316
SFINI
DIN PRIMA
Mitropolitul Iacob Stamati
al
I CUVIOI JUMTATE A SECOLULUI

Moldovei
XIX
319
Sucevei (1749-1803)
al
Cuviosul Arhimandrit Gheorghe, mare stare

a.
Mnstirii Cernica (1730-1806) .320

320
321
(t 1812)
Viaa
Fapte
b.
cuvinte de
Monahul Gherontie Dasclul,

Cuviosul Sisoe Sihastrul,
al
nvtur Mnstirea Neam

i egumen
(sec.
334
ctitor
Schitului
Raru
- Suceava
XVIII-XIX)
(f 1814)
334
335
Schimonahia Nazaria,
Mnstirea Vratec
al
Arhimandritul Timotei, stare
Mnstirii Cernica
(f 1816)
336
CUPRINS
Episcopul Iosif de
803
....337
Arge
(| 1820)
Cuvioii Prini din Mnstirea Secu

(ucii de turci n septembrie 1821)
338
Arhimandritul Ilarie, stare
al
Mnstirii
Neam (1818-1823)
al
339
(f 1828)
Cuviosul Iosif Pustnicul, mare duhovnic

a.
Mnstirii Vratec
340
Viaa
Fapte
340
b.
cuvinte de
nvtur
341
Cuviosul
Pimen Ieroschimonahul, duhovnicul

342
342
a.
Sfntului Calinic de la Cernica (1762-1831)
Viaa
Fapte
b.
cuvinte de
nvtur
XVIII-XX)
343
Schimonahii Gherontie
pustnici n
i Gherman,
Sihlei (sec.
Munii
346 347
1
Cuviosul Zosima Pustnicul,

Schitul
Pocrov -
Neam
(sec.
al
XVHI-XIX)
Arhimandritul Dometian, stare

Mitropolitul Grigorie
a.
Mnstirii
Neam (1823-
834)
349 350
Dasclul
al
rii Romneti
(1765-1834)
Viaa..,
350
351
Calinic,
i cuvinte de nvtur Schimonahia Filoteia, mama Sfntului Ierarh

b. Fapte
Mnstirea Pasrea
- Ilfov (sec. XVIII-XIX)
355
Ieromonahul Macarie Protopsaltul,

nnoitorul muzicii psaltice
romneti (1770-1836)
(sec,
356
Cuvioasa Xenia Schimonahia, Mnstirea Agapia
XVIII-XIX)
1840
358
359
Schimonahul Isaac Dasclul, Mnstirea

Ieroschimonahul Iosif Protopsaltul,
Neam (f 18 17) Mnstirea Neam (f
?)
360
361
Schimonahia Olimpiada, fondatoarea Mnstirii Vratec (1757-1842)
Schimonahul Nicanor Mnstirea Sihstria ,
Neam (t
1844)
362
363
Cuviosul Iustin Ieroschimonahul,
primul
Mitropolitul
ctitor al Schitului
Prodromul - Athos ( 1770-1845)

al
Veniamin Costachi,
a.
Moldovei
Sucevei (1768-1846)
364
Viaa
Fapte
la
364
b.
cuvinte de
nvtur
a Ialomicioarei (sec XIX)
.
366
Pustnicul Sfnt de
Petera
mic
382
.383
Episcopul Chesarie al
Cuviosul Calinic Pustnicul,
Buzului (1784-1846).... Mnstirea Horaia -
Neam
(sec.
XIX)
385
804
PATERICUL ROMANESC
DIN A
I CUVIOI DOUA JUMTATE A SECOLULUI

SFINI
al
XIX
389 389
390
.
Arhimandritul Neonil Buzil, mare stare

a.
Mnstirii
Neam (1789-1853)
Viaa
b. Fapte
cuvinte de
nvtur
.
,
,
Cuviosul Pahomie Pustnicul, Schitul Petera Ialomicioarei (sec. XIX)
396 396
.
Schimonahia Safta Brncoveanu, Mnstirea Vratec (1776-1857)

Arhimandritul Irinarh Roseti,
a.
Mnstirea Horaia, Muntele Tabor (1771-1859) 397

397
Viaa
b. Fapte
cuvinte de
nvtur
Sihstria ctitorul
398
Ieroschimonahul Valerian,
Arhimandritul Visarion
Pustnicul
Mnstirea
Neam (1790-c.
Coco
1860)
.....
....
406 407
Fgranul,
Mnstirii
(1779-1862)
(sec.
Gherasim
cel
nebun pentru Hristos, Mnstirea
Neam
XIX)
XIX)
408 409
411
411
Cuviosul Pahomie Pustnicul, Schitul Pocrov -
Neam
(sec.
Sfntul Ierarh Calinic de la Cernica (1787-1868)

a.
'.
Viaa
b. Fapte
cuvinte de
al
nvtur
Schitului Sihla -
412
Ieroschimonahul Iona, egumen

Cuviosul Procopie (Picu)
Arhimandritul
Neam (sec.
XIX)
;
433
Ptru, Slite Ermoghen Buhu,

al
- Sibiu (1818-1872)
434
436
1872)
al doilea ctitor al
Mnstirii Horaia -
Neam
(f
1872
?)
Arhimandritul Varnava, stare
Mnstirii Pngrai -
Neam (f
437
Schimonahul Gordie Pustnicul, Mnstirea

Mitropolitul Ardealului
a.
Neam (f
1870)
438 439
Andrei
aguna
de
(1808-1873)
Viaa
Fapte
439
b.
i cuvinte
nvtur
440
445
Ieroschimonahul Orest Baldovin,

Chilia Sfntul Ipatie-Vatopedu - Muntele Athos (f 1878)
Sfntul
Antipa Atonitul, Mnstirea Valaam (1816-1882)
447
449
Mnstirea Noul Neam (1810-1883) Mnstirea Neam ( 1764-1883) Schimonahia Tavefta Ursache, Mnstirea Agapia (f 1 883) Arhimandritul Gherman Ionescu, Mnstirea Tazlu - Neam (f 1885) Ieroschimonahul Neofit Eliade, Mnstirea Neam (f 1886)
Arhimandritul Teofan Cristea,
Duhovnicul loasaf Apostoliu,
450
452
453
454
CUPRINS
Arhimandritul Timotei Ionescu, stare
al
805
Mnstirii
Neam (1806-1887)
456
Monahia Eufrosina Lazu, Mnstirea Vratec (1797-1888)

Cuviosul Avxentie Sihastrul, mare nevoitor n Muntele Athos (f 1890)
Arhimandritul Andronic Popovici,
Episcopul Melchisedec tefnescu, Episcopia Dunrii de Jos
459
459
Mnstirea Noul Neam (1820-1893)

(1823-1892)
460
462
465
Schimonahiile Fevronia, Sofia
i Episcopia Romanului i Olimpiada Iuracu,
Mnstirea Agafton - Botoani
SFINI
DIN PRIMA
Ieroschimonahul Nectarie,
al Schitului
I CUVIOI
A SECOLULUI XX
JUMTATE
al doilea ctitor
- c.
Romnesc Prodromul - Muntele Athos (1800
1900)
469
.469
Arhimandritul Nectarie Banul,
Mnstirea Horaia,
Muntele Tabor (1818-c. 1900)..

Cuviosul Arhimandrit Irodion Ionescu,
duhovnicul Sfntului Calinic Schitul Lainici - Gorj
,
(f
900)
47
Ieroschimonahul Nifon Ionescu, adevratul

al Schitului
ctitor
Romnesc Prodromul - Muntele Athos (1807-1901)
472 474 474

475
Mitropolitul Iosif Naniescu, al Moldovei

a.
Sucevei (1818-1902)
Viaa
Fapte
b.
cuvinte de
nvtur
,
Cuviosul Nectarie Protopsaltul,

Schitul
Romnesc Prodromul - Muntele Athos (1808-1903)
482 482 483
a.
Viaa
Fapte
b.
cuvinte de
nvtur Neam (1821-1903)

(1830-1904)
Ieroschimonahul Vasian Panaite,
egumen
al Schitului
Pocrov -
.....488
Ieroschimonahul Sava Popescu,
Mnstirea Stnioara
Arge
.....489
Mnstirea Neam (t 1905) SchimonaM Atanasie Popescu, Mnstirea Stnioara - Arge (f 1907) Arhimandritul Chiriac Nicolau, Mnstirea Neam (1839-1907) Ieroschimonahul Nectarie, Mnstirea Alma - Neam (1835-1912)
Cuviosul Dometie Monahul,
491
492
493 493
806
PATERICUL ROMNESC
(1846-1916)
.
Moul Gheorghe Lazr, Mnstirea Vratec

a.
495 495 495
Viaa
b. Fapte
cuvinte de
nvtur
Neam
(f 1919)
Monahul Silvestru AiJinci, Mnstirea Durau Schimonahul Irinarh

Schitul
503
iman,
505
(f 1920)
Prodromul- Muntele Athos (1845-1920)
Monahia
Mria Sturza, Mnstirea Agapia

al
506
507 508
Arhimandritul Visarion lonescu, stare Arhimandritul Calist Gheorghiu,
Mnstirii Cernica (1847-1921)
Mnstirea Neam (1853-1923) Pustnicul Gherasim Greeru, Munii Cain - Bacu (t 1925) Monahia Elisabeta Vlahu, Mnstirea Agapia (1850-1925) Schimonahia Suzana tefnescu, Mnstirea Rzboieni - Neam (1830-1925).. Protosinghelul Ghedeon Georgescu,
egumen
al Schitului
509
510
511
Romnesc Prodromul - Athos (1840-1925)
511
Monahia Xenia
Velisarie,
Mnstirea Agafton (1852-1926)
512
513
Monahia Epraxia Denii, Mnstirea Agapia (1832-1926)

Protosinghelul Porfirie Bucurescu,
Mnstirea Frsinei- Vlcea (1862-1927)

Arhiereul Valerian
514
(1 825-1928)
tefnescu, Episcopia Romanului

Vulpe, mare duhovnic
al
515 517 519

521 521
Ieroschimonahul
Ilie
prinilor atonii (1851-1928)
Ierodiaconul Cristofor Sihastrul, Schitul Sihla (1930)
Rasoforul Vasile
a.
Ilie,
Mnstirea
Sihstria (1902-1931)
Viaa
Fapte
b.
i cuvinte
de
nvtur
521
Monahul Gherasim
a.
Ilie,
Mnstirea
de
524
Viaa
Fapte
524
b.
i cuvinte
nvtur
(f 1934)
524
Monahul Ilarion Ionic, Mnstirea Sihstria

a.
527
527
Viaa
Fapte
b.
cuvinte de
nvtur
527
528
Varlaam Vntu, Muntele Athos (1833-1934) Monahia Matrona Domnaru, Mnstirea Horezu ( 1852- 1935) Cuviosul Ghelasie Maloviceanu, Mnstirea Cernica (1858-1936)
Ieroschimonahul
529
530
Monahul Mina Diaconescu, Mnstirea Turnu (1856-1936)

Schimonahia Isidora Pustnica, Schitul Sihla -
531
Neam (f
1937)
532
CUPRINS
Monahia Domnica Dumitrescu, Mnstirea
807
Nmeti - Muscel
(1858-1938)
533
Monahul Ilarion Radu, Catedrala Mitropolitan - Iai (1871-1938)

Monahia Melitina Beu, Mnstirea Vratec (1860-1938)
534
535
Monahul tefan
Pustnicii
Mnstirea Sfntul Sava - Betleem Partenie i Gherasim, Mnstirea Sihstria (f 1940)

Sihastrul,
(f 1939)
536
536
Arhimandritul Grigorie Georgescu,
Mnstirea Cheia
- Prahova (1861-1940)
537
538
....
Cuviosul Ioil Monahul, Schitul Petera Ialomicioarei (f 1940) Ieromonahul Iguatie Rdulescu, Mnstirea Sfntul Sava - Betleem (f 1940)
539 540
Monahul Iov Burlacu, Mnstirea

a.
Neam (1874-1941)
.
Viaa
Fapte
540 540 542
b.
cuvinte de
nvtur
Arhimandritul Antipa Dinescu, Schitul Prodromul - Athos (1859-1942)

Arhidiaconul
Varlaam Arghirescu,
Mitropolia Moldovei
a.
Sucevei (1863-1942)
543 543
Viaa
Fapte
b.
cuvinte de
nvtur
-
543
Mitropolitul
Gurie Grosu, Mitropolia Basarabiei

(1
Chiinu
(1877-1943)
..........
545
Monahul loanichie Sturzu, Mnstirea Secu

Protosinghelul loanichie Moroi,
a.
880- 1943)
546 547 548

548
Monahia Epiharia Moisescu, Mnstirea Bistria - Vlcea (1870-1943)
Mnstirea
Viaa
Fapte
b.
cuvinte de
Protosinghelul Iosif
Crciun, Mnstirea
nvtur Neam (1864-1944)

Buzu
(f 1945)
548
555
Schimonahul Grigorie Bica, Mnstirea Ciolanu Protosinghelul Vichentie

a.
556 557 557
Mlu,
Mnstirea Secu ( 1 887- 1945)
Viaa
Fapte
b.
cuvinte de
nvtur
558
Protosinghelul
Ghedeon Verenciuc,
Botoani (1891-1945)
580
.....581
Schitul Sihstria Voronei -
Cuviosul Vitalie Monahul, Sfntul Munte Athos (1891-1945)
Monahul Galaction IHe, Mnstirea Sihstria (1882-1946)

a.
582 582 582
Viaa
Fapte
b.
cuvinte de
nvtur
(f 1947)
(1
Monahia Magdalena Tofan, Mnstirea Agapia
584 586
Monahul Ghervasie
Gapar Mnstirea
,
Sihstria
925-1948)
808
PATERICUL ROMANESC
SFINI
DIN A DOUA
I CUVIOI
A SECOLULUI XX
589
JUMTATE
Sfntul Ioan Episcopul cel minunat, Schitul Sihla (1918-1951)
Ieromonahul Varnava Lasconi,
Mnstirea Bistria -Vlcea (1884- 1953) Ieromonahul Cosma Popa, Mnstirea Coco - Tulcea (1868-1954)
Monahul Evghenie Dumitrescu,
a.
593
594
595
Schitul Brazi -
Vrancea (1880-1954)
Viaa
595
595
b. Fapte
Monahul Atanasie
a.
i cuvinte de nvtur Pvluc, Mnstirea Neam (1877-1955)

i
cuvinte de
597 597
Viaa
Fapte
b.
nvtur
598
Schimonahul lona
Blescu,
601
Sihstria Capsocalivia - Muntele Athos (1885-1955)
Arhimandritul Sava Cimpoca,

Schitul Sfntul Ioan Boteztorul a.
Alba
Iuiia
(1888-1955)
602 602
Viaa
Fapte
b.
cuvinte de
nvtur
602
603
604 605
605
Mnstirea Secu, (1887-1956) Monahia Agatonica Bordacel, Mnstirea Dintr-un Lemn (1886-1956)
Protosinghelul Vasian Scripc, Protosinghelul Mihail
a.
Bdil,
Schitul
Petera Ialomicioarei (1880-1957)
Viaa
..
b. Fapte
Schimonahul
nvtur Gherasim Crj, Mnstirea Neam (1877-1957)

i
cuvinte de
605
607 607
a.
Viaa
b. Fapte
cuvinte de
nvtur
607
609
.........609
Sfntul
Ioan Iacob Hozevitul

a.
de la Neam (1913-1960)
Viaa
b. Fapte
cuvinte de
,
nvtur
610
617 618
....618
Ieroschimonahul Danii! Tudor Schitul Raru - Suceava ( 1 896- 1 962) Monahul Damian ru, Mnstirea Secu - Neam (1892-1964)
a.
Viaa
Fapte
b.
cuvinte de
nvtur
619
625
Schimonahia Valentina Neacu, pustnic din Munii Sihlei (1886-1964)
CUPRINS
Protosinghelul Iosif Rusu,
a.
809
Mnstirea
Dirir-un
Lemn
(1883-1966)
626
Viaa...
626
cuvinte de
b. Fapte
nvtur
626
63
Monahia Epraxia
Mlu,
Protosinghelul Daniil Pricop,
Schimonahul Iuvenalie
a.
Mnstirea Vratec (1890-1967) Mnstirea Slatina - Suceava (1878-1968) Brsan, Mnstirea Slatina - Suceava (1890-1968)
cuvinte de
632
633 633
Viaa
b. Fapte
nvtur
633 635
Monahia Agafa
Ilie,
Mnstirea Agapia Veche (1876-1968)
Schimonahia Melania Mincu, Schitul Romnesc

Sfntul Ioan Boteztorul de la Iordan (1893-1969)
635
Ieromonahul
Damian
Stog, Schitul
Romnesc
636
637 638
Sfntul Ioan Boteztorul
-Iordan (1914-1970)
Tnase, Mnstirea Agapia Veche (1884-1970) Monahul Paisie Nichitencu, Mnstirea Sihstria (1892-1970) Monahul Gudiil Avcriei, Mnstirea Neam (1892-1971)
Protosinghelul Eftimie Protosinghelul Ghervasie Hulubariu,
639 640
....640
Mnstirea Agapia Veche a. Viaa

b.
(1888- 1973)
Arhimandritul
a.
i cuvinte de nvtur Nkodim Sachelarie, Mnstirea Frsinei

Fapte
640
(1902-1973)
643 643
Viaa
Fapte
b.
cuvinte de
nvtur
....643
Protosinghelul
a.
Antim Viaa
Fapte
Gin,
i
Mnstirea Secu (1894-1974)
.^.
. . .
647 647
b.
cuvinte de
nvtur
Vasiova - Banat (1900-1975)
(1 889- 1975)
647
Protosinghelul Calistrat Protosinghelul

a.
Bobu, Mnstirea
650
65
Nicodim
Mndi,
cuvinte de
Mnstirea Agapia
Viaa
651
b. Fapte
nvtur
Mnstirea Rme
- Alba (1924-1975)
......
651 661 661
Arhimandritul Dometie Manolache,

a.
Viaa
Fapte
b.
Episcopul Chesarie
a.
i cuvinte Punescu
,
de
al
nvtur
Dunrii de Jos
(1
661
888- 1 975)
664
Viaa
Fapte
664
b.
cuvinte de
nvtur
665
810
PATERICUL ROMANESC
668 668
Monahul Veniamin lor ga, Mnstirea Sihstria (1891-1976)

a.
Viaa
Fapte
b.
cuvinte de
nvtur
Neam
(1896-1976)
668
Protosinghelul Ioachim
Sptaru, Mnstirea
672
673 675
675
Arhimandritul Hrisostom Postolache, Schitul Bucium - Iai (1884-1979)
Schimonahia Acachia Maior, Mnstirea Eleon - Ierusalim (1890-1980)

a.
Viaa
Fapte
b.
cuvinte de
nvtur
(1899- 198 1)
675
Protosinghelul Teodul Varzare,

,
Mnstirea Agapia
676 677 678 678
Schimonahia Pelaghia Amilcar Mnstirea Vratec (1885-1981)

Arhimandritul Gherontie Ghenoiu, Catedrala Patriarhal (1910-1984)
a.
Viaa
Fapte
b.
cuvinte de
nvtur
679
Marcu Dncil, Mnstirea Putna ( 1 900- 1 986) Protosinghelul Ioil Gheorghiu, Mnstirea Sihstria (1908-1986) a. Viaa b. Fapte i cuvinte de nvtur
Schimonahul
Arhimandritul Dometie Trihenea,
Chilia Sfntul Ipatie - Muntele Athos (1909-1986)
a.
682
683 683
684
693
....693
Viaa
Fapte
b.
cuvinte de
nvtur
,
694
697
Mnstirea Slatina (1912-1987) Ieromonahul Damaschin Schipor Mnstirea Putna (1908-1988) Schimonahia Vera Preotu, Mnstirea Eleon - Ierusalim (1876-1988) a. Viaa
Protosinghelul Emilian Olani,
b.
697
698
698
Fapte
cuvinte de
nvtur
699 700
Ieroschimonahul Paisie Olaru,

a.
Mnstirea
Viaa
Fapte
700
b.
cuvinte de
nvtur
Mnstirea Brncoveanu
(1912-1990)
...
701
Arhimandritul Serafim Popescu,

a.
713 713 713
Viaa
Fapte
b.
cuvinte de
nvtur
Arhimandritul Elefterie Mttiale, Arhimandritul Benedict
Mnstirea Dervent (1900-1990) Ghiu, Mnstirea Cernica (1904-1990) Protosinghelul Vitimion Nioiu, Mnstirea Slnic - Arge ( 1906-1 990) Arhimandritul Dosoftei Morariu, Mnstirea Slatina - Suceava (1913-1990)
715
716
7 17
718
CUPRINS
Protosinghelul Calinic
a.
811
Car avan, Mnstirea

de
Lainici
1906- 199 1)
719
Viaa
Fapte
719
b.
i cuvinte
nvtur
,......,.
720
721
Monahia Eustohia Cnicanu, Mnstirea Agapia (1929-1991)

Protosinghelul Calinic Prisecaru,
a.
Mnstirea Vratec (1906-1992)
722
Viaa
Fapte
722
b.
cuvinte de
nvtur
723
Cuviosul Iuvenalie Strinul,
Mnstirea Sfnta Ecaterina - Sinai (1902-1992) Monahul Damian Guea, Mnstirea Cernica (1905-1993) a. Viaa
b.
725 726 726
Fapte
cuvinte de
nvtur
726
729
Protosinghelul
a.
Ambrozie Dogaru, Mnstirea Sihstria (1923- 1996)
Viaa
Fapte
729
.
b.
Ieromonahul
Ilie
a.
i cuvinte de nvtur Cioru, Mnstirea Cernica
730
(1909-1997)
731 731
Viaa
Fapte
b.
cuvinte de
nvtur
Robaia -
732
Protosinghelul Inochentie
Hi,
Mnstirea
Arge
(1901-1997)
732
733
Monahul Gamaliil Pvloiu, Mnstirea

Cuviosul arhimandrit lachint Unciuleac,
a.
Neam (1899-1998)
Mnstirea Putna (1924-1998)
733
733
Viaa
Fapte
b.
cuvinte de
nvtur
Mnstirea
734
739 740 740
Monahul Nicodim Costachi, Mnstirea Sihstria (1912-1998)

Cuviosul arhimandrit Cleopa
a.
IIie ?
Viaa..........
b. Fapte
cuvinte de
nvtur
( 910-1 999)
741 763
Monahul Marcu Dumitrescu, Mnstirea Sihstria

a.
Viaa
Fapte
763
b.
cuvinte de
nvtur
Sihstria (191 1-2001)
763
Ieroschimonahul Onufrie
a.
Frunz, Mnstirea
770 770 770

781
,
.
Viaa
Fapte
b.
cuvinte de
nvtura
Bibliografie
Indice alfabetic
785
PATERIC ROMANESC PARINTELE IOANICHIE BALAN

EPISCOPUL EVANGHELICUS al Tomisului (290 - 300) Acest fericit urmas al Sfantului Apostol Andrei este cel dintai episcop cunoscut al Eparhiei Tomisului (Constanta de azi), din Dacia Pontica (Scythia Minor-Dobrogea). Episcopul Evanghelicus a pastorit pe crestinii autohtoni geto-daco-romani de la Gurile Dunarii si din toata Dacia Pontica in ultimul deceniu al secolului III. Episcopia Tomisului exista, desigur, cu mult inainte de aceasta data, intrucat crestinismul a fost semanat pe teritoriul tarii noastre de Sfantul Apostol Andrei, cel intai chemat, inca de la jumatatea secolului intai, cum spune Eusebiu de Cezareea (+ 340) in cartea sa, "Istoria Bisericeasca", III. Episcopul Evanghelicus, originar din Tracia, a convertit la credinta in Hristos pe multi locuitori din Scitia Mica, ce ramasesera inca in intunericul paganismului. El este amintit in actul martiric al Sfintilor Epictet preotul si Astion monahul, care au fost martirizati pentru Hristos la Halmyris (azi Dunavat), cetate antica greceasca, situata pe bratul de sud al Dunarii, "intr-o zi de 8 iulie", in timpul persecutiei lui Diocletian. In acest document se afirma ca "prea fericitul Evanghelicus era episcopul si intaistatatorul sfintelor lui Dumnezeu biserici din aceasta provincie", adica din Scitia Mica (Dobrogea). In actul martiric se spune ca parintii Sfantului Mucenic Astion, originari din Asia Mica, veniti la Tomis in cautarea fiului lor, au fost convertiti la crestinism de catre preotul Bonosus si apoi botezati de episcopul Evanghelicus la Halmyris, in a paisprezecea zi de la martiriul Sfintilor Epictet si Astion. Se crede ca insusi Sfantul Evanghelicus a primit cununa muceniciei prin acelasi imparat, pentru marea lui dragoste si ravna ce o avea catre Hristos. SFINTII MUCENICI EPICTET PREOTUL SI ASTION MONAHUL (+290) Acesti doi sfinti martiri erau originari din Asia Mica, probabil dintr-un oras al Frigiei. Epictet s-a nascut din parinti crestini si a invatat de mic carte, fiind foarte ravnitor pentru cunoasterea Sfintei Evanghelii. Apoi, dorind sa slujeasca toata viata lui Hristos, a parasit casa parintilor sai si s-a facut calugar in una din manastirile Frigiei. Pentru sfintenia vietii sale, fericitul Epictet s-a invrednicit de darul preotiei si a devenit un neobosit propovaduitor al Evangheliei lui Hristos in patria sa, convertind la crestinism si botezand in numele Preasfintei Treimi multi locuitori frigieni. Printre cei convertiti a fost si un tanar ales, anume Astion, fiul unui magistrat numit Alexandru. Urmand dascalului si parintelui sau duhovnicesc, fericitul Astion a luat jugul cel bun al lui Hristos, facandu-se calugar, probabil, in aceeasi manastire, asa cum marturisesc actele martirice. Datorita persecutiei lui Diocletian (284-305), in jurul anului 290, fericitii Epictet preotul si Astion monahul si-au parasit patria lor si, ravnind sa marturiseasca pe Hristos, s-au stabilit in Scitia Mica (Dobrogea), in orasul Halmyris (Almiridensis), numit si Salmorus, situat pe bratul de sud al Dunarii. Aici au propovaduit cu mult curaj Evanghelia lui Hristos, convertind la crestinism un mare numar de pagani. Auzind de aceasta, guvernatorul Latronianus a dat porunca sa inchida in temnita la Halmyris pe fericitii marturisitori Epictet preotul si Astion monahul, chinuindu-i cumplit pentru a se lepada de Hristos. Vazand insa barbatia si taria credintei lor, guvernatorul a poruncit sa li se taie capetele de catre Vigilantius, unul din judecatorii celor doi martiri. Martiriul Sfintilor Epictet si Astion a avut loc la Halmyris, intr-o zi de 8 iulie, cand li se face pomenirea in intreaga Biserica crestina in fiecare an. In "Acta Sanctorum Julii", t. II (29), Parisiis et Romae, 1867, p. 540-551, ca si in celelalte acte martirice, sunt numiti "De Sanctis Epicteto presbytero et Astione monacho martyribus Almiridensibus (Halmyris) in Scythia". Parintii tanarului mucenic Astion monahul, Alexandru si Marcelina, pornind in cautarea fiului lor, au ajuns pana la Halmyris. Aici, auzind de mucenicia Sfantului Astion, au fost convertiti la credinta in adevaratul Dumnezeu de preotul Bonosus, fiind botezati de episcopul de Tomis, Evanghelicus, in a paisprezecea zi de la mucenicia Sfintilor Epictet si Astion. SFANTUL MUCENIC EFREM - episcop al Tomisului (secolul IV) Al doilea episcop cunoscut al Eparhiei Tomisului, care a ocupat un timp scaunul de pastor al Daciei Pontice, dupa atestarea sinaxarelor grecesti si latine, a fost Sfantul Mucenic Efrem. El s-a nascut in sudul Dunarii din parinti crestini, care l-au crescut de mic in frica de Dumnezeu. Mergand sa se inchine la Sfintele Locuri, a ramas aici si a fost facut preot si slujitor la una din biserici. La vremea aceea in Imperiul Roman se slujea in limbile greaca, latina, siriana, si traca (besa). Ajungand apoi ucenic al patriarhului Hermon al Ierusalimului (300- 314), a fost pregatit din tinerete sa propovaduiasca Evanghelia lui Hristos la popoarele "barbare" de la Gurile Dunarii si din jurul Pontului Euxin (Marii Negre). La inceputul secolului IV a fost trimis de patriarhul Hermon sa pastoreasca pe credinciosii daco-romani din Episcopia Tomisului, convertind la crestinism numerosi daci, romani, goti si sciti si rascumparand de la moarte multi sclavi, pe care apoi ii crestina. In timpul pastoriei acestui fericit episcop, au fost martirizati pentru credinta in Hristos zeci de crestini daco-romani, sciti, besi, traci, greci si capadocieni surghiuniti in Dacia Pontica, ale caror sfinte moaste episcopul Efrem le rascumpara, le ingropa in locuri tainuite, inalta biserici de lemn sau de piatra peste ele si randuia preoti sa slujeasca noaptea Sfanta Liturghie. In marea persecutie a lui Diocletian din anii 304-305, fericitul episcop Efrem a fost prins, intemnitat si chinuit cumplit la Herson (Crimeea), pentru a se lepada de adevaratul Dumnezeu si a se inchina idolilor. Insa, marturisind ca este gata sa-si dea viata pentru Iisus Hristos, Mantuitorul lumii, i s-a taiat capul in anul 304 si i se face pomenirea la 7 martie. In "Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae", col. 517, la 7 martie, cand se sarbatoreste Sfantul Mucenic si episcop Efrem, se spun urmatoarele: "7 martie, in timpul imparatiei lui Diocletian, Hermon, episcopul Ierusalimului, a trimis episcopi in Scythia pe Efrem, iar la Chersones pe Vasile". Desi sunt pareri ca Efrem ar fi fost episcop in Scitia Mare, ele nu sunt intemeiate, caci in Viata Sfintilor Epictet si Astion, se mentioneaza la Tomis, in Scitia Mica, un episcop Efrem. SFINTII MUCENICI TIT SI GORDIAN - episcopi ai Tomisului (secolul IV) Acesti doi episcopi tomitani erau, probabil, originari din Capadocia (Asia Mica), pastorind turma lui Hristos din Dacia Pontica (Dobrogea) in primele doua decenii ale secolului IV, pana la ultima si marea persecutie a lui Liciniu din anii 320-323. Dupa moartea martirica a episcopului Efrem, a urmat pe scaunul episcopal al Tomisului episcopul Tit (Titus, Filius), care a propovaduit si aparat credinta ortodoxa in Dacia Pontica mai mult de zece ani, catehizand si botezand nu putini daco-romani si mai ales "barbari", goti, huni si besi, care locuiau pe teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra. Episcopul Tit a fost protector si parinte sufletesc al multor sfinti martiri autohtoni si din intreg Imperiul Roman, exilati la Gurile Dunarii si apoi martirizati aici de catre imparatii Diocletian, Galeriu si Liciniu, pana in anul 323. Parat fiind la imparatul Liciniu, insusi fericitul
episcop Tit a fost prins, chinuit si inecat in Marea Neagra la 3 ianuarie, cand i se face si pomenirea. Sfintele sale moaste au fost luate si ingropate de ucenici la Tomis. Un fragment de piatra funerara a fost descoperit recent la Constanta (Tomis), despre care se crede ca este a episcopului Tit (Titus, Filius), pe care scrie: "Aici odihneste martirul lui Hristos si episcopul ...". Urmandu-i pe scaunul de la Tomis episcopul Gordian, acesta a continuat cu si mai multa ravna si curaj opera apostolica de convertire, catehizare si botezare a daco-romanilor din Dacia Pontica si Gotia (Dacia de la nordul Dunarii). Auzind de aceasta, tiranul imparat Liciniu l-a aruncat in temnita, iar in timpul sangeroaselor persecutii de la Gurile Dunarii, din anii 320-323, i s-a taiat fericitul cap "intr-o zi de 15 septembrie", impreuna cu alti cinci martiri - Macrobiu, Helia, Zotic, Lucian si Valerian. Sinaxarele grecesti si cartile de slujba romanesti pomenesc pe Sfantul Mucenic Gordian la 13 septembrie, iar actele martirice din Martirologiul Roman (Acta Sanctorum) il pomenesc impreuna cu Macrobiu si Valerian, la 15 septembrie, numindu-l pe Sfantul Gordian "episcop". SFINTII MUCENICI ZOTIC, ATAL, CAMASIE, FILIP SI ALTI 31 DE LA NICULITEL (secolul IV - 4 iunie) Intreaga Scitie Mica, adica Dobrogea de astazi, acum doua milenii facea parte din Imperiul Roman si era destinata, in timpul marilor persecutii crestine din secolele I-IV dupa Hristos, pentru surghiunirea si martirizarea crestinilor care refuzau sa se inchine idolilor pagani si sa le aduca jertfa. Acest teritoriu de la periferia de nord-est a imperiului, plasat intre Dunare si Marea Neagra, mai ales Delta Dunarii si codrii seculari dintre Macin, Isaccea, Niculitel si Babadag, ca si zona de sud a Dobrogei dintre Cernavoda, Adamclisi, Mangalia si Constanta (Tomis) erau cele mai potrivite pentru acest scop. Dintre cele zece persecutii romane impotriva crestinilor desfasurate intre anii 64 si 324, care au umplut cerul de sfinti si au sfintit pamantul cu sangele a peste zece milioane de martiri, trei din ele au fost cele mai sangeroase: persecutia lui Deciu (249-251), a lui Diocletian si Maximian (284-305) si a lui Liciniu (308-324), in Rasarit, care au dat cei mai multi mucenici. In timpul acestor persecutii au fost surghiuniti in Scitia Mica mii de crestini, ostasi, dregatori, clerici si cetateni romani de toate varstele si starile sociale. Unii dintre ei mureau aici de foame si de frig, sau din cauza batailor pe care le rabdau cu barbatie, ca niste sfinti marturisitori ai Sfintei Evanghelii. Altii reuseau sa se repatrieze dupa terminarea surghiunului sau dupa moartea imparatilor si guvernatorilor persecutori. Iar altii, poate sute dintre ei, fiind mai tari in credinta si mai ravnitori pentru Hristos, erau greu chinuiti si apoi martirizati aici, intre Dunare si Marea Neagra, prin decapitare. Trupurile lor, devenite sfinte moaste, erau luate in graba de crestini si ingropate provizoriu in locuri de taina, cunoscute numai de ei. Noaptea mergeau la mormintele lor, le tamaiau, se rugau si aprindeau lumanari. Ei pastrau pe ascuns evlavia sfintelor moaste si scriau scurte biografii cu viata si patimirea sfintilor mucenici. Asa luau nastere actele martirice, iar martirii intrau in memoria crestinilor, in cultul Bisericii lui Hristos si in sinaxarele ei. Asa au fost salvati de uitare zeci de mii de mucenici din Imperiul Roman si peste o suta din Dobrogea. Mai tarziu, cand focul persecutiilor straine se stingea si se facea iarasi pace in imperiu, crestinii scoteau din paduri si din morminte moastele ascunse ale sfintilor mucenici si le asezau cu cinste in cripte, anume zidite de ei, numite"martirioane", peste care zideau biserici (bazilici) de piatra si caramida, ale caror numeroase ruine se vad si astazi in toata Dobrogea. Unele din aceste martirioane (cripte martirice) din primele secole crestine s-au ruinat de-a lungul vremii. Altele au fost distruse si profanate de popoarele barbare, care navaleau mereu peste tarile crestine. Iar altele au ramas pana astazi ascunse in pamant, pentru nevrednicia crestinilor, ca niste margaritare de mult pret. Cu randuiala lui Dumnezeu, in anul 1971, luna septembrie, paraul satului Niculitel-Tulcea, venind mare, a descoperit, sub soseaua ce trece prin mijlocul localitatii, cel mai vechi si mai bine pastrat"martirion" crestin din intreaga Peninsula Balcanica si printre cele mai rare si pretioase din lume. Cripta martirica de la Niculitel, construita din caramida, cu dimensiunile de 3,70x3,50x2,30 m, este impartita in doua mici incaperi supraetajate. In incaperea de sus s-au gasit patru moaste intregi de martiri, asezate intr-o racla comuna, de lemn, dupa traditia ortodoxa cunoscuta, cu mainile pe piept si cu capul spre apus. Toti martirii aveau capetele taiate, din care trei erau asezate la locul lor, iar al patrulea se afla pe pieptul martirului. Pe peretele din stanga intrarii se afla sapata in mortar urmatoarea inscriptie in limba greaca:"Martirii lui Hristos", iar pe peretele din dreapta scrie:"Zoticos, Attalos, Kamasis, Filippos", avand deasupra crucea monogramata (Hr). In incaperea de jos, impartita si ea in mici sectiuni, s-au gasit aproape o suta de bucati de oase sfinte, care apartineau altor doi martiri necunoscuti, care, probabil, patimisera odata cu ceilalti patru in localitatea romana din apropiere, numita Noviodunum, astazi Isaccea. Pe o lespede de calcar este scrisa aceasta mica inscriptie:"Aici si acolo (se afla) sangele (vlaga) martirilor". Martirologiul siriac si mai ales Martirologiul ieronimian fixeaza data patimirii acestor sfinti martiri la 4 iunie si, alaturi de cei patru amintiti mai sus, insira si alti martiri, ca: Eutihie, Quirinus, Iulia, Saturninus, Ninita, Fortunio si alti 25 ostasi ai lui Hristos, ale caror nume nu sunt scrise in aceste sinaxare (vieti de sfinti). Deasupra criptei martirice de la Niculitel s-a construit o bazilica din piatra si caramida destul de mare, care a servit, probabil, ca lacas de cult al unei stravechi manastiri, in secolele IV-VII. In anul 602, datorita invaziei slavilor si bulgarilor, care traverseaza Dobrogea spre sudul Dunarii, majoritatea bazilicilor si a centrelor crestine organizate din Dacia Pontica sunt devastate si raman in ruina. Sfintii Mucenici de la Niculitel, Zotic, Atal, Camasie si Filip, impreuna cu ceilalti 31 de martiri, cu nume si fara nume, de origine greci, romani, traci, daci si capadocieni, au patimit pentru Hristos prin taierea capului, fie in timpul persecutiei lui Diocletian, in anii 303-304, fie in timpul ultimei persecutii sangeroase din timpul imparatului Liciniu, in anii 319-324. Dupa ce moastele lor au fost asezate provizoriu in morminte simple si discrete de frica ostasilor romani, sub imparatia Sfantului Constantin cel Mare, dupa anul 324, cand capitala imperiului este mutata la Constantinopol, crestinii din Scitia Mica (Dobrogea), ajutati de episcopii de la Tomis, construiesc o cripta noua in comuna Niculitel si inalta biserica mare deasupra, unde asaza definitiv moastele martirilor amintiti. Asa a binecuvantat Dumnezeu pamantul nostru strabun cu numerosi martiri crestini, inca din primele secole si pana in zilele noastre. Asa ne-a descoperit Mantuitorul moastele intregi ale celor patru martiri, care au sfintit pamantul neamului cu jertfa si sangele lor. Jertfa Sfintilor si Mucenicilor Zotic, Atal, Camasie si Filip, impreuna cu a celorlalti 31 de mucenici, de la Isaccea-Niculitel, este una dintre cele mai mari jertfe martirice pentru Hristos, din tara noastra. Numai jertfa marelui domn si martir Constantin Brancoveanu, cu a celor patru fii ai sai, poate fi pe masura sfintilor mucenici de la Niculitel. Descoperirea acestor patru sfinte moaste intregi, unele dintre cele mai vechi si mai bine pastrate moaste crestine din lume, formeaza o minune a lui Dumnezeu savarsita cu noi si un semn al milei Tatalui ceresc cu poporul roman, credincios si atat de mult incercat. Ele sunt o dovada ca Mantuitorul inca ne iubeste, ca nu ne-a parasit pentru pacatele noastre si ca ne cheama si pe noi, prin rugaciunile sfintilor mucenici, la pocainta, la smerenie, la credinta si la o viata crestina cat mai curata, pana la jertfa suprema pentru dragostea lui Hristos, stiind ca fara jertfa crestina nu este mantuire.
Din toamna anului 1971, moastele celor patru sfinti martiri de la Niculitel au fost depuse in biserica Manastirii Cocos, spre inchinarea credinciosilor iubitori de mucenici. Ele formeaza cea mai mare cununa a Bisericii lui Hristos din Romania, pentru care laudam pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita. Pomenirea Sfintilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie si Filip si a celor impreuna cu dansii se face la 4 iunie. Sfintilor Mucenici, care bine v-ati nevoit si v-ati incununat, rugati-va Domnului sa mantuiasca sufletele noastre! UN EPISCOP NECUNOSCUT AL TOMISULUI (secolul IV) In timpul Sfantului Constantin cel Mare, procesul de crestinare in Dacia Pontica (Dobrogea) si Dacia propriu-zisa, care formeaza actualul spatiu romanesc carpato-dunarean, se desfasura deschis, fara nici o rezistenta din interior si fara nici o ingradire din afara. Pe scaunul Episcopiei Tomisului, in locul episcopilor martiri, se asaza de acum episcopi teologi si apologeti, profund cunoscatori ai Sfintei Scripturi, capabili sa apere credinta ortodoxa in Iisus Hristos, atat cu cuvantul vorbit si scris, cat si cu exemplul vietii lor. Numele episcopului tomitan din timpul Sfantului Constantin cel Mare (dupa 323), din nefericire, nu ne este cunoscut. Din marturiile pe care le avem, el era un mare aparator al Ortodoxiei, apreciat de imparat si de numerosi ierarhi ai timpului sau. Episcopul Eusebiu de Cezareea, in lucrarea sa "Viata fericitului imparat Constantin", insirand pe episcopii prezenti la marele Sinod de la Niceea (325), pe langa cei doi episcopi din Dacia si din "Bosporus", si Teofil al Gotiei, afirma ca "nici schitanul nu lipsea din ceata". Si acesta era, desigur, episcopul Tomisului, care a luat parte activa la Sinodul I ecumenic si a luptat cu tarie impotriva ereziei lui Arie, cerand condamnarea lui. Acest episcop tomitan a depus o intensa activitate misionara in Dacia Pontica de convertire la crestinism si de aparare a dreptei credinte in eparhia sa fata de eresul lui Arie. A zidit, desigur, bazilici in orasele cetati mai importante ca: Tomis (Constanta), Histria (Istria), Calatis (Mangalia), Axiopolis (Cernavoda), Adamclisi, Halmyris, Niculitel si Noviodunum (Isaccea) si a dat amploare vietii monahale in eparhia sa. Tot acum ia fiinta viata ascetica in pesteri si in codrii seculari din podisul Dobrogei si Muntii Macinului, unde mai tarziu aveau sa se formeze marii teologi daco-romani, Ioan Casian, Dionisie cel Mic si Ioan Maxentiu, renumiti in tot imperiul, sau acei vestiti "calugari sciti", cunoscuti pana la Roma si in eparhiile Africii. O grija deosebita avea episcopul Tomisului, in aceasta epoca infloritoare, de moastele sfintilor ucisi in Dacia Pontica pentru dragostea lui Hristos. El aduna unele din aceste moaste in cripte martirice, peste care inalta biserici rotonde sau adevarate bazilici si randuieste preoti pentru pomenirea lor. O asemenea cripta martirica zidita, probabil, la porunca lui este si cea de la Niculitel, descoperita in anul 1971, unica in Romania, unde s-au asezat moastele Sfintilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie si Filip, astazi pastrate in biserica Manastirii Cocos - Tulcea. SFANTUL MARE MUCENIC SAVA(12 aprilie 372) Cel mai vechi si mai cinstit sfant mucenic, cunoscut si martirizat pe pamantul tarii noastre in secolul IV, este Sfantul Mare Mucenic Sava, numit uneori "Gotul" (Geto-Dacul), iar alteori "Romanul". Acest mucenic era "got de neam si traia in Gotia", cum se spune in actul sau martiric, nascut intr-un sat de pe valea raului Buzau, din parinti crestini alesi, care i-au dat o crestere duhovniceasca. Fericitul Sava a fost crescut de mic in dragoste de Dumnezeu, in post, in rugaciune si feciorie, ajungand la tinerete cantaret la biserica unde slujea preotul Sansala, bunul sau pastor si parinte sufletesc. Putem crede ca tanarul Sava s-a facut calugar, probabil, in comunitatea monahala din Muntii Buzaului, intemeiata pe la mijlocul secolului IV de calugari veniti din Eparhia Tomisului, de teama "barbarilor" care migrau prin Dobrogea spre vestul Europei. Atat preotul Sansala, cat si fericitul Sava erau calugari misionari in tinutul Buzaului unde, probabil, era si o episcopie si converteau la crestinism numerosi daco-romani, goti si "barbari" inchinatori de idoli. Intre anii 370-372, regele gotilor, Athanaric, stabilit in Dacia nord-dunareana, a ridicat razboi impotriva imparatului romano-bizantin Valens, si a pornit o puternica persecutie impotriva crestinilor. Atunci multi crestini au fost prinsi, batuti, inecati si arsi de vii in Dacia Traiana. Altii, de frica, se refugiau in sudul Dunarii, in Moesia si Dacia Pontica. In actul martiric al Sfantului Mare Mucenic Sava, se spune ca in primavara anului 372, a treia zi de Pasti, noaptea, ostasii lui Athanaric, sub conducerea unui dregator, Atarid, au prins, atat pe preotul Sansala, cat si pe fericitul Sava, i-au legat si i-au batut, facandu-le multe rani pe trup, ca sa se inchine idolilor si sa manance cele jertfite lor. Sfantul Sava, infruntandu-i cu barbatie, a fost condamnat la moarte prin inecare. Legandu-i un lemn greu de gat, l-au aruncat in raul Buzau (Mousaios). Ostasii voind sa-l elibereze, el le-a raspuns: "impliniti porunca ce vi s-a dat. Eu vad dincolo de rau ceea ce voi nu puteti vedea. Vad pe cei care asteapta sa ia sufletul meu si sa-l duca in lacasul slavei lui Dumnezeu...". Asa s-a savarsit Sfantul Mucenic Sava, dandu-si fericitul sau suflet in mainile lui Hristos. Martiriul sau a avut loc la 12 aprilie, 372, a cincea zi dupa Sfintele Pasti, fiind in varsta de 38 de ani. Moastele sale au fost luate de crestini si de preotul Sansala si ascunse. Apoi, de frica gotilor, "au fost trecute din tara barbara in Romania", adica in Imperiul Roman, la episcopul Ascholius al Tesalonicului, de origine din Capadocia. Prin anii 373-374, la cererea Sfantului Vasile cel Mare catre dregatorul Scitiei Mici, Iunius Soranus, capadocian si el, care ii era ruda, "de a-i trimite moaste de sfinti", prezbiterii din Dacia au trimis moastele Sfantului Mucenic Sava la Cezareea Capadociei, insotite de o lunga si frumoasa scrisoare. Scrisoarea, intocmita de un preot invatat din Dacia sau, poate, de Sfantul Bretanion de la Tomis, poarta titlul "Epistola a Bisericii lui Dumnezeu din Gotia (Dacia) catre Biserica lui Dumnezeu ce se gaseste in Capadocia si catre toate Bisericile locale ale Sfintei Biserici universale". Ea a fost adresata, deci, tuturor Bisericilor locale, nu numai celei din Capadocia, dandu-i-se un caracter ecumenic, universal, cautand sa faca cunoscut tuturor ca si in Dacia Carpatica curgea sange de martiri pentru Evanghelia lui Hristos. Scrisoarea este redactata in limba greaca si este prima lucrare cunoscuta pana astazi, scrisa pe teritoriul tarii noastre. Marele ierarh al Cezareei Capadociei, drept raspuns, i-a adresat episcopului Ascholius al Tesalonicului doua scrisori de multumire (Epistolele 164 si 165), prin care numeste pe Sfantul Sava "atlet al lui Hristos", "un martir al adevarului care a luat cununa dreptatii". Apoi adauga: "Noi l-am primit cu mare bucurie si am dat marire lui Dumnezeu". Iar catre episcopul amintit scrie: "Tu ai cinstit pamantul patriei tale (Capadocia) cu un martir care a inflorit de curand pe pamantul barbar (Gotia), care este invecinat cu al vostru". Pomenirea Sfantului Mare Mucenic Sava se face la 12 aprilie in toate bisericile crestine din Rasarit si Apus si in chip deosebit in Biserica Ortodoxa Romana. Sfinte Mare Mucenice Sava, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! SFANTUL MUCENIC NICHITA (ROMANUL) (+372) Al doilea mucenic, cu numele Nichita, adica "Biruitorul", care a patimit martiriul de la goti in anul 372 pe pamantul tarii noastre, dupa Sfantul Mucenic Sava, este Sfantul Mare Mucenic Nichita, numit uneori "Romanul", alteori "Daco-romanul". Acest venerabil mucenic
era de neam grec dupa parinti, din aceeasi patrie cu Sfantul Apostol Pavel, adica Cilicia din Asia Mica. Parintii sai au fost adusi de goti si colonizati in Dacia, dupa anul 258. Fericitul Nichita s-a nascut intr-un sat din Campia Dunarii (poate Valea Argesului), la inceputul secolului IV si a invatat tainele credintei in Hristos de la episcopul Teofil al Scitiei si Gotiei (Daciei). Calugarindu-se la una din manastirile din sudul Dunarii sau poate in Muntii Buzaului, unde era o mica asezare monahala cunoscuta, tanarul ostas al lui Hristos, Nichita, a fost hirotonit preot de acelasi Teofil si ajunge prezbiter misionar prin sate, catehizand si botezand multi daco-romani si goti. Vazand mai-marii gotilor credinta si biruinta lui asupra paganilor si pornindu-se marea persecutie a lui Athanaric impotriva crestinilor, din anul 372, fericitul Nichita a fost prins de ostasi in biserica, pe cand slujea, si ars de viu in fata sfantului altar, dupa obiceiul gotilor, in ziua de 15 septembrie. Vina lui era ca indemna pe crestini sa nu jertfeasca unui idol al gotilor, pe care il purtau intr-o caruta, prin sate. Sfintele sale moaste, cate au mai ramas din foc, au fost adunate de crestini si cinstite cu mare evlavie. Apoi in anul 451 au fost duse in patria sa strabuna, Cilicia, si asezate intr-o biserica din orasul Mopsuestia, cinstindu-se ca "mare mucenic" in toata Biserica crestina. PREOTUL SANSALA(secolul IV) Prezbiterul Sansala era un vestit preot got din secolul IV, cunoscut pe teritoriul Daciei Carpatice, amintit in actul martiric al Sfantului Mucenic Sava. Sansala preotul s-a nascut, probabil, in tinutul Buzaului, din parinti goti, convertiti la crestinism de misionari capadocieni sau "sciti" veniti din Dacia Pontica. Din tinerete, invrednicindu-se de darul preotiei, a ajuns pastor si slujitor al Evangheliei lui Hristos la un sat de pe valea raului Buzau (Mousaios), facand multi crestini dintre pagani, indeosebi goti. Cel mai apropiat ucenic si fiu sufletesc al sau era un tanar de neam capadocian, anume Sava Gotul, care il ajuta la slujbele din biserica, cantand psalmi. Despre preotul Sansala, despre evlavia, ravna si curajul cu care marturisea el pe Hristos in tinutul Buzaului se vorbeste pe larg in "Scrisoarea Bisericii lui Dumnezeu din Gotia (Dacia) catre Biserica lui Dumnezeu care se gaseste in Capadocia si catre toate Bisericile locale ale Sfintei Biserici universale". Aceasta epistola a insotit moastele Sfantului Mucenic Sava din Dacia in Capadocia, la cererea Sfantului Vasile cel Mare, prin anii 373-374. In timpul persecutiei regelui got Athanaric din anul 372, au fost prinsi si chinuiti pentru Hristos, atat preotul Sansala, cat si cantaretul bisericii sale, Sava. Apoi, preotul fiind eliberat, iar Sava inecat in raul Buzau, la 12 aprilie 372, parintele sau duhovnicesc i-a luat sfintele sale moaste si, cu sfatul prezbiterilor din Dacia, le-a trimis pe ascuns la episcopul Ascholius, in sudul Dunarii, iar de aici in Capadocia. Slujind Biserica lui Hristos inca multi ani si convertind la crestinism mai multi daco-romani si goti, fericitul preot Sansala s-a mutat la cele vesnice spre sfarsitul secolului IV. CUVIOSUL EUTIHIE PREOTUL (secolul IV) Despre numele, viata si ravna cuviosului prezbiter Eutihie, ca si despre dragostea lui pentru Hristos, si misiunea sa evanghelica in Dacia carpato-dunareana, ne vorbeste pe scurt Sfantul Vasile cel Mare in epistola 164. Din cele relatate de el, intelegem ca preotul Eutihie era capadocian de neam din orasul Cezareea, contemporan cu Sfantul Vasile cel Mare, caruia ii era bine cunoscut. El a fost indrumat de Duhul Sfant sa vina in Dacia Carpatica si sa-l marturiseasca pe Hristos la pagani. Aici Eutihie, ca preot misionar, propovaduieste Evanghelia, probabil in tinutul Buzau - Vrancea, unde desfasoara o activitate intensa de catehizare, convertire si botezare a numerosi geto-daco-romani, goti si alte neamuri "barbare", care migrau prin centrul Daciei. Dupa anul 348, cand episcopul Ulfila se retrage la sudul Dunarii din cauza prigoanei regelui Athanaric, fericitul Eutihie devine cel mai aprig propovaduitor al Evangheliei lui Hristos in centrul Daciei secolului IV. Auzind de aceasta, Sfantul Vasile cel Mare il lauda pentru succesele sale printre "barbari", pe care ii imblanzea prin puterea Sfantului Duh si prin lucrarea harismelor sale. Fericitul Eutihie era, intr-adevar, un mare ascet si se invrednicise de la Dumnezeu de darul facerii de minuni si al vindecarii bolilor. Sfantul Vasile spune urmatoarele despre Eutihie in epistola sa adresata episcopului Tesalonicului: "Pentru faptul ca ai amintit si de fericitul barbat Eutihie si ai preamarit patria noastra (Cezareea Capadociei), ca una care a crescut semintele credintei, ne-ai bucurat de amintirea celor trecute, dar ne-ai intristat de cele ce vedem. Caci nimeni dintre ai nostri nu se aseamana cu Eutihie. Noi suntem atat de departe de a imblanzi pe barbari prin puterea Duhului Sfant si lucrarea darurilor Sale, incat si cei ce sunt blanzi (dintre ei) se inraiesc din pricina multimii pacatelor noastre. Ne imputam noua insine si pacatelor noastre cauza intinderii mari a stapanirii ereticilor. Caci aproape nici o parte a pamantului n-a scapat de aprinderea ereziei...". Asa il lauda marele ierarh pe fericitul Eutihie. Numele lui sta alaturi de al preotului Sansala si ale Sfintilor Mucenici Nichita si Sava, ca si ale atator calugari, preoti si episcopi misionari, majoritatea capadocieni, care au marturisit pe Hristos si au semanat credinta ortodoxa in Dacia carpato- dunareana, ale caror nume si fapte sunt scrise in ceruri. SFANTUL IERARH VETRANION (Bretanion) - episcop al Tomisului (secolul IV) Acest venerabil episcop tomitan era de origine capadociana. El a ocupat scaunul Episcopiei Tomisului probabil prin anul 360, dovedindu-se un devotat pastor al turmei lui Hristos si aprig aparator al credintei ortodoxe niceene. Ducea o viata ascetica de sfintenie si se impotrivea cu darzenie sa nu patrunda arianismul in hotarele eparhiei sale, care se intindea intre Dunare si Marea Neagra. Despre acest episcop sfant au scris doi scriitori bisericesti vestiti - Sozomen si Teodoret al Cirului. Astfel, Sozomen vorbeste de vizita imparatului arian Valens (364-378) la Tomis, in anul 369, pe cand se intorcea dintr-o expeditie impotriva gotilor. Autorul spune in "Istoria bisericeasca" a sa, ca imparatul a intrat in biserica episcopala si a cerut episcopului Vetranion sa intre in comuniune cu arienii, pe care ii simpatiza, si sa slujeasca impreuna cu ei. Marele episcop a aparat dreapta credinta si "a vorbit imparatului cu indrazneala despre hotararile celor 318 Sfinti Parinti de la Sinodul I de la Niceea (325) impotriva lui Arie, pe care nu le putea calca". Apoi, bunul pastor al turmei lui Hristos s-a retras cu credinciosii sai intr-o alta biserica din Tomis, lasand pe imparat singur. Imparatul, maniindu-se, a incercat sa-l exileze, dar indata a revenit, de teama sa nu se rascoale "scitii" din Dacia Pontica. Aceeasi infruntare avea so patimeasca Valens dupa cativa ani in Cezareea Capadociei, din partea Sfantului Vasile cel Mare (f 379), care era bun prieten si, probabil, parinte duhovnicesc al Sfantului Vetranion. Sozomen isi incheie relatarea sa cu urmatoarele cuvinte: "Iata in ce chip a infruntat Vetranion zelul imparatului, el fiind, de altfel, barbat destoinic si renumit prin viata sa virtuoasa, precum marturisesc si scitii insisi". Teodoret, episcopul Cirului, spune si el: "Iar Vetranion, fiind impodobit cu tot felul de virtuti si incredintandu-i-se sarcina de arhiereu peste cetatile din toata Scitia (Dacia Pontica), si-a inflacarat cugetarea cu ravna si a infruntat stricarea invataturilor dreptei credinte si faradelegile comise de Valens impotriva dreptcredinciosilor...".
Fericitul episcop Vetranion a incurajat mult viata ascetica si nevointa sihastrilor de prin pesteri si mici bisericute rupestre, dupa obiceiul sihastrilor din Capadocia. El a calauzit in copilarie, spre nevointa monahala, pe tanarul Ioan Casian cu prietenul sau Gherman si tot el, probabil, a inaltat o bazilica pe cripta cu moastele celor patru martiri de la Niculitel, ale carei ruine, impreuna cu "martirionul", au fost descoperite in anul 1971. In timpul pastoriei sale existau in Eparhia Tomisului cateva asezari monahale de renume, cu calugari carturari si teologi. Sfantul Vetranion este considerat de unii teologi autorul "Scrisorii Bisericii Gotiei (Daciei Traiane) catre Biserica din Capadocia...", care a insotit moastele Sfantului Sava Gotul, martirizat de goti la 12 aprilie 372, cerute de Sfantul Vasile cel Mare in patria sa de origine. El a contribuit impreuna cu guvernatorul Daciei Pontice, Iunius Soranus, la transportarea moastelor Sfantului Mucenic Sava Gotul din Dacia la Cezareea Capadociei. Cu putin inainte de anul 381, Sfantul Episcop Vetranion si-a dat sufletul in mainile Domnului, si este cinstit de Biserica Ortodoxa, ca sfant, la 25 ianuarie. SFANTUL IERARH GHERONTIE (Terentie) - episcop al Tomisului (circa 380-390) Dupa Sfantul Vetranion, scaunul Episcopiei Tomisului a fost ocupat de episcopul Gherontie, un alt ierarh devotat pentru Hristos, de aceeasi ravna si sfintenie cu inaintasul sau. Actele Sinodului II ecumenic (381) si istoricul bisericesc Sozomen atesta ca episcopul Gherontie (Terentius), dupa o lista sinodala siriaca, a participat la Sinodul ecumenic de la Constantinopol din partea Episcopiei Tomisului, ca a semnat actele sinodului si a osandit invatatura eretica a lui Macedonie. Tot Sozomen spune ca la 31 iulie 381, dupa sinod, imparatul Teodosie cel Mare (379-395) l-a imputernicit pe episcopul Gherontie "de a veghea la pastrarea curata a Ortodoxiei in orasele din Scythia Minor". Acest fericit urmas al Sfintilor Apostoli era cunoscut Sfantului Grigorie de Nazianz si multor ierarhi vestiti din imperiu. El a continuat sa zideasca noi bazilici si a mentinut viata manastireasca din Dacia Pontica la un inalt nivel de traire ascetica, fiind in stransa legatura cu monahismul capadocian, palestinian si egiptean, unde se nevoiau si calugari daco-romani. Deci, bine savarsindu-si calatoria acestei vieti, s-a stramutat cu pace la cerestile lacasuri, numarandu-se in ceata sfintilor ierarhi ai lui Hristos. SFANTUL IERARH TEOTIM I " SCITUL" - episcop al Tomisului (secolele IV-V) Fericitul episcop Teotim I era de neam daco-roman, autohton din Dacia Pontica. El este considerat cel dintai dascal si parinte duhovnicesc al Sfintilor Ioan Casian si Gherman, cu care era contemporan, format in tinerete in aceeasi manastire din "hotarele Casienilor si ale Pesterilor". Aceasta manastire, care a dat calugari carturari si sporiti in fapte bune, era o adevarata vatra monahala de sfintenie, de cultura si profunda teologie din Eparhia Tomisului, confirmata de inaltul nivel spiritual, teologic si literar la care au ajuns cei trei sfinti daco-romani contemporani - Ioan Casian, Gherman si Teotim I, supranumit de istoricii paleocrestini "Scitul" si "Filosoful". Acest episcop urca pe scaunul Eparhiei Tomisului, pe la anii 385-390, dupa mutarea din viata a episcopului Gherontie. Ca episcop al Tomisului este amintit pentru prima data in anul 392, de Fericitul Ieronim (t 420), in celebra sa lucrare "De viris illustribus" (Despre barbati ilustri), despre care spune ca era pastor stralucit, cu mare dragoste de Dumnezeu si de oameni, teolog invatat si scriitor talentat si neobosit. El afirma ca "a scris scurte tratate (carti) sub forma de dialoguri, in stilul vechii elocinte", ceea ce dovedeste vasta sa cultura in retorica si filosofia antica, greaca si latina. Apoi, fericitul Ieronim incheie cu aceste cuvinte despre Teotim: "Aud ca scrie si alte lucrari". Unele fragmente din scrierile Sfantului Teotim se pastreaza in lucrarea Sfantului Ioan Damaschin (t 749), "Paralele sfinte", din care reiese "ca a scris omilii la unele texte Evanghelice". Istoricul Sozomen scrie despre el ca era "scit" (daco-roman) de neam, ca "traiul ii era modest" si ca era taumaturg (vindecator de boli). Iar Socrate, alt istoric paleocrestin, spune ca fericitul episcop Teotim I "era cunoscut de toti - imparati, episcopi, calugari, credinciosi si "barbari" - pentru evlavia si corectitudinea vietii sale". Prin scrierile sale patristice, Sfantul Teotim I este considerat "creatorul Filocaliei romanesti". In gandirea sa a fost, desigur, influentat de Sfantul Ioan Gura de Aur si de parintii capadocieni. Teotim I vorbeste foarte frumos despre linistea mintii si a inimii. Sub pastoria lui Teotim I, manastirile si sihastriile din Dobrogea secolului IV, renumite prin asceza si isihie (liniste), au trait o epoca de aur, devenind in secolele V-VI cunoscute in intreg imperiul prin vestitii "calugari sciti", raspanditi, atat la nord de Dunare pana in Carpati, cat si la sud pana la Ierusalim, Constantinopol, Roma si Africa. Bazilicile inaltate de el, ale caror ruine si astazi se vad, erau mari si frumos ornamentate cu mozaicuri, ceea ce dovedeste numarul impresionant de credinciosi, precum si frumusetea cultului si arhitecturii secolelor IV-V. Ca misionar, Sfantul Teotim I era tot atat de ravnitor pentru Hristos ca si inaintasii sai. El avea mult de suferit din partea "barbarilor" migratori, pe care reusea sa-i imblanzeasca cu greu prin daruri, prin rugaciuni si prin sfintenia vietii sale. Din aceasta pricina, paganii il numeau "zeul romanilor". Sfantul Teotim "Scitul" era bine cunoscut imparatului Arcadie si mai ales Sfantului Ioan Gura de Aur, caruia ii era prieten devotat. In anul 399, marele patriarh i-a trimis fericitului Teotim calugari misionari "pentru nomazii sciti de la Istm", adica pentru huni. In anul 400, Sfantul Teotim I ia parte la un sinod local in Constantinopol, convocat de Sfantul Ioan Gura de Aur, impotriva invataturii eretice a episcopului Antonin al Efesului. In anul 403, episcopul Teotim I este din nou in Constantinopol si ia apararea marelui patriarh si dascal a toata lumea, impotriva acuzatiilor aduse de Sfantul Epifanie al Ciprului, dovedind prin aceasta adanca legatura duhovniceasca dintre episcopul straroman Teotim I si Sfantul Ioan Gura de Aur. Pe la sfarsitul primului deceniu al secolului V, fericitul episcop Teotim I s-a stramutat cu pace din viata aceasta, la cerestile lacasuri. Pentru viata sa curata, pentru opera sa misionara si pentru credinta sa dreapta cu care a marturisit pe Hristos, Biserica Ortodoxa l-a trecut in randul sfintilor si se face pomenirea lui la 20 aprilie. In "Acta Sanctorum" se spun urmatoarele despre Sfantul Teotim I: "La Tomis, in Scythia, se face pomenirea Sfantului Teotim (Theotimas) episcopul, pe care l-au cinstit chiar barbarii necredinciosi, pentru sfintenia si minunile lui". SFANTUL IOAN CASIAN (circa 360-435) Acest mare ascet, teolog, organizator de manastiri, dascal, apologet si scriitor bisericesc de renume al Bisericii lui Hristos, din secolele IV-V, era de neam daco-roman. El s-a nascut pe la anul 360 d. Hr. in Dacia Pontica (Scythia Minor - Dobrogea de azi), anume in Eparhia Tomisului, la 40 km nord-vest de orasul Constanta, in "hotarele Casienilor si al (districtului) Pesterilor". Parintii sai, crestini evlaviosi si cu stare, i-au dat fiului lor Ioan Casian (adica "din partile Casienilor") o educatie crestineasca aleasa, deprinzandu-l de mic cu citirea Sfintei Scripturi si practicarea unei inalte trairi duhovnicesti, in rugaciune, asceza, feciorie si ravna pentru cele dumnezeiesti. Fiind insetat pentru invatatura cartii, a fost dat din copilarie la una din scolile timpului sau, ce functionau la Tomis,
Histria, Axiopolis sau la una din manastirile apropiate. Aici a studiat operele marilor clasici si filosofi greci si latini, iar mai tarziu si scrierile patristice din secolele II-IV, care circulau in nord-estul Imperiului Roman. In una din "Convorbirile" sale, Sfantul Ioan Casian evoca cu duiosie casa parinteasca, manastirile si frumusetea locurilor natale din Dacia Pontica (Dobrogea secolului al IV-lea). Iata ce ne spune el: "Catre acest avva Avraam am intors asaltul gandurilor noastre, marturisind tulburator ca zilnic eram impinsi de cugetul de a ne intoarce in provincia noastra si de a ne revedea parintii. Pentru ca ne reaminteam ca parintii nostri erau inzestrati cu asa de mare credinta si pietate, ni s-a nascut dorinta puternica si presupunerea ca ei nu vor impiedica planul nostru. Ne gandim ca din ravna lor noi aveam de castigat, in sensul ca nu trebuia sa ne ocupam noi de procurarea celor necesare trupului, nici de hrana, pentru ca ei implineau cu bucurie si din plin toate cele de trebuinta nevoilor noastre. Pe deasupra, ne hraneam sufletul cu speranta bucuriilor desarte si cu credinta ca vom recolta roada bogata din convertirea multora care trebuiau indrumati pe calea mantuirii, prin exemplul si indemnul nostru. In afara de asezarea locului, unde se afla o proprietate mostenita de la stramosii nostri, mi se zugravea inaintea ochilor farmecul placut al acestei regiuni, care se intindea gratios in spatiile singuratatii, in asa fel incat ascunzisurile codrilor nu numai ca puteau desfata un monah, dar erau in masura sa ofere si maximum de provizie pentru hrana" (Convorbirea 24, 1-3). Dupa propria sa marturie, Sfantul Ioan Casian "inca din copilarie (a pueritia nostra) a trait printre calugari, ale caror indemnuri le auzea si ale caror exemple le vedea". In codrii seculari din mijlocul ca si din nordul Dobrogei secolului IV exista un puternic centru monahal cu mai multe manastiri si cu zeci sau, poate, sute de calugari "sciti" si sihastri iubitori de Hristos "in sanul carora au inflorit regula calugareasca, deprinderea de a trai in feciorie si o asceza deosebit de severa... al caror fel de viata este cu totul vrednic de admiratie", cum afirma Sfantul Epifanie al Ciprului (340-403) in cartea sa "Impotriva a optzeci de erezii", referindu-se la calugarii audieni din Dacia Pontica. Vazand sfintenia, ravna pentru Hristos si nevointa "calugarilor sciti" din patria sa, Sfantul Ioan Casian se hotara din frageda tinerete sa ia jugul cel bun al lui Hristos, calugarindu-se intr-una din manastirile Eparhiei Tomisului, unde deja se nevoia Cuviosul Gherman, rudenia si prietenul sau de toata viata. Bunul sau nume, viata sa aleasa, ravna pentru Dumnezeu, ca si cultura vasta ce si-o agonisi, il facura pe tanarul calugar Ioan Casian (de la localitatea Casian) prieten al marilor episcopi de Tomis - Sfintii Vetranion (a doua jumatate a sec. IV) si Teotim I "Scitul" (c. 392-403). Dorind sa se inchine la Sfintele Locuri si mai ales la Mormantul datator de viata al lui Hristos, in anul 380, cand avea doar 20 de ani, Cuviosul Ioan Casian a plecat la Ierusalim impreuna cu sora sa si cu Cuviosul Gherman, ruda si prietenul sau. Aici, cei doi calugari s-au stabilit la o manastire din Betleem, aproape de pestera unde s-a nascut Hristos. Dupa mai bine de cinci ani de asceza si nevointa duhovniceasca la Betleem, Sfantul Ioan Casian, impreuna cu prietenul sau Gherman, au fost calauziti de harul Duhului Sfant sa viziteze manastirile si sihastriile din Egipt, patria monahismului crestin. Timp de mai bine de sapte ani, cei doi calugari daco-romani de la gurile Dunarii au cercetat pe cuviosii calugari, egumeni, anahoreti si dascali ai pustiului egiptean, invatand de la toti mestesugul nevointei duhovnicesti, desavarsindu-se in sfintenie, in rugaciune si smerenie. Tot aici a inceput sa scrie Cuviosul Ioan Casian celebra sa opera literara in 24 de carti, numita "Convorbiri cu Parintii" (Collationes), cerand si primind sfaturi si cuvinte de invatatura de la marii anahoreti ce se nevoiau pe Valea Nilului, in Schiteea, Teba, Muntele Nitriei, in Rait si Muntele Sinai. Bunii ostasi ai lui Hristos poposeau din loc in loc, de la un sihastru la altul, adunand de la fiecare, ca niste albine, nectarul intelepciunii Duhului Sfant. Dupa o scurta revenire la Betleem, cei doi sihastri daco-romani se reintorc in Egipt si zabovesc aici pana in anul 399. Apoi, ivindu-se unele tulburari in manastirile de pe Valea Nilului provocate de arhiepiscopul Teofil al Alexandriei, Sfantul Ioan Casian, impreuna cu prietenul sau Gherman, se duc la Constantinopol, la Sfantul Ioan Gura de Aur, despre care auzisera si pe care il iubeau atat de mult. Marele patriarh si dascal a toata lumea, vazand sfintenia vietii Cuviosului Ioan Casian, precum si adanca sa cultura teologica, l-a hirotonit diacon si l-a facut ucenic al sau. Cinci ani de zile a trait Sfantul Ioan Casian in preajma Sfantului Ioan Gura de Aur, invatand de la el multe fapte si cuvinte de folos. Surghiunirea din scaun a marelui patriarh, in anul 404, a silit pe Cuviosul Ioan Casian sa plece la Roma, impreuna cu prietenul sau nedespartit Gherman, pentru a lua apararea Sfantului Ioan Gura de Aur in fata Papei Inocentiu I. Apoi, auzind de moartea in exil a bunului lor parinte si pastor, care a avut loc la Cucuso-Armenia, in anul 407, Sfantul Ioan Casian, scarbindu-se de o asa mare nedreptate a imparatului Arcadie, nu s-a mai intors in Rasarit, nici in patria sa de la Gurile Dunarii, ci s-a stabilit definitiv in sudul Galiei, la Marsilia. Aici a intemeiat doua manastiri, una de calugari, inchinata Sfantului Victor, si alta de calugarite, dupa modelul Cuviosului Pahomie si Sfantului Vasile cel Mare, organizand astfel, cel dintai, monahismul in Apus, dupa regulile vietii monahale aduse din Rasarit. Hirotonindu-se preot si ajungand egumen al celor doua manastiri, Sfantul Ioan Casian a adunat in jurul sau numerosi ucenici carora le-a asezat duhovnici, randuiala de nevointa si viata monahala ca in Rasarit, iar el si-a inchinat anii batranetii indeosebi scrisului. Opera sa, pastrata si cunoscuta pana astazi, cuprinde trei lucrari: 1. Despre asezamintele manastirilor de obste si despre tamaduirea celor opt pacate principale, lucrare scrisa in anul 420 in douasprezece carti, la rugamintea episcopului Castor de la Apta Iulia, din sudul Galiei. In primele patru carti, Sfantul Ioan Casian vorbeste despre imbracamintea monahilor din Palestina si Egipt, despre rugaciunile si psalmii de noapte, despre slujbele zilnice si despre conditiile de primire in manastire ale noilor incepatori. In celelalte opt carti, Sfantul Ioan Casian vorbeste despre cele opt pacate de moarte, numite de el "ganduri ale rautatii", si anume: lacomia pantecelui, desfranarea, iubirea de argint, mania, intristarea, lenea (acedia), slava desarta (trufia) si mandria. 2. Convorbiri cu Parintii (Collationes Patrum), in douazeci si patru de carti sau convorbiri, care formeaza cea mai de seama opera literara ramasa de la Sfantul Ioan Casian. Lucrarea este impartita in trei parti. Partea intai, in zece carti, cuprinde primele zece convorbiri avute cu parintii din pustia schetica in a doua sa calatorie prin Egipt (393-399), dedicata episcopului Leontie, un frate al episcopului Castor. Partea a doua cuprinde sapte carti, convorbirile 11-17, pe care le-a avut cu parintii din tinutul Panephisis. Partea a treia, ultimele sapte carti, cuprinde convorbirile 18-24 avute cu parintii din tinutul Diolcos. Aceasta opera a fost scrisa intre anii 420-429. 3. Despre Intruparea Domnului, contra lui Nestorie, in sapte carti, scrisa tot in sudul Galiei, intre anii 429-430. Aceasta ultima lucrare a Sfantului Ioan Casian are un profund caracter dogmatic si apologetic si combate erezia lui Nestorie, care nu voia sa numeasca pe Fecioara Maria Nascatoare de Dumnezeu (Theotocos), ci numai Nascatoare de Hristos (Hristotocos). In primele doua opere, Sfantul Ioan Casian prezinta crestinismului din Apus, pentru prima data, regulile vietii monahale din Rasarit, facand astfel o statornica punte de legatura intre tarile crestine din Orient cu cele din Occident. Iar prin a treia sa lucrare, teologul daco-
roman face cel dintai cunoscuta in Apus doctrina eretica, antiortodoxa a lui Nestorie. Astfel, Sfantul Ioan Casian devine primul organizator si intemeietor al monahismului in apusul Europei, unde face cunoscuta pentru prima data gandirea patristica si mistica, precum si experienta duhovniceasca a marilor Parinti din Egipt, Sinai si Palestina. Totodata, Sfantul Ioan Casian este considerat si un mare apologet al credintei apostolice si profund cunoscator al dogmelor ortodoxe, luptand cu toata puterea impotriva nestorianismului, a pelagianismului si suprematiei harului. Dupa o nevointa ascetica si statornica de peste 60 de ani in viata monahala, Sfantul Ioan Casian s-a savarsit cu pace la manastirea sa din Marsilia, in anul 435, dandu-si sufletul sau in mainile lui Hristos si lasand in urma cateva sute de ucenici. Sfintele sale moaste se afla intr-o capela subterana din Manastirea Sfantul Victor, la Marsilia, iar capul si mana dreapta se afla expuse in biserica spre inchinare. El a fost considerat sfant inca din viata. Pomenirea lui se face la 29 februarie. Redam cateva texte in legatura cu cele opt pacate de moarte, numite "ganduri ale rautatii": Despre infranarea pantecelui "...Sfintii Parinti n-au lasat un singur canon de postire, nici un singur chip al impartasirii de bucate, nici aceeasi masura pentru toti. Fiindca nu toti au aceeasi tarie si aceeasi varsta; apoi si din pricina slabiciunii unora, sau a unei deprinderi mai gingase a trupului. Insa un lucru au randuit tuturor: sa fuga de imbuibare si de saturarea pantecelui. Iar postirea de fiecare zi au socotit ca este mai folositoare si mai ajutatoare spre curatie, decat cea de trei sau de patru zile, sau decat cea intinsa pana la o saptamana. Caci zic: cel ce peste masura intinde postirea, tot peste masura se foloseste adeseori si de hrana. Din pricina aceasta se intampla ca uneori, din covarsirea postirii, slabeste trupul si se face mai trandav spre slujbele cele duhovnicesti; iar alteori, din prisosul mancarii, se ingreuiaza si face sa se nasca in suflet nepasare si molesire..." Despre duhul desfranarii si al poftei trupesti "... de ne va veni in cuget amintirea vreunei femei, rasarita prin diavoleasca viclenie, bunaoara a maicii, sau a surorii, sau a altor femei cucernice, indata sa o alungam din inima noastra, ca nu cumva, zabovind mult la aceasta amintire, amagitorul celor neiscusiti sa rostogoleasca cugetul de la aceste fete la naluciri rusinoase si vatamatoare. De aceea si porunca data de Dumnezeu primului om ne cere sa pazim capul sarpelui, adica inceputul gandului vatamator prin care acela incearca sa se serpuiasca in sufletul nostru, ca nu cumva prin primirea capului, care este prima rasarire a gandului, sa primim si celalalt trup al sarpelui, adica invoirea cu placerea si prin aceasta sa duca apoi cugetul la fapta neingaduita..." Despre iubirea de argint "...Boala iubirii de argint venind dinafara, se poate taia mai usor, daca este silinta si luare aminte. Dar de nu e bagata in seama, se face mai pierzatoare decat celelalte patimi si mai cu anevoie de infrant. Caci e "radacina tuturor rautatilor", dupa Apostol...patima iubirii de argint nu-si are pricina in cele firesti, ci numai in voia libera cea foarte rea si stricata. Boala aceasta cand gaseste sufletul caldicel si necredincios, la inceputul lepadarii de lume, strecoara intr-insul niscai pricini indreptatite si la parere binecuvantate ca sa opreasca ceva din cele ce le are. Ea ii zugraveste monahului in cuget batranete lungi si slabiciune trupeasca si-i sopteste ca cele primite de la chinovie nu i-ar ajunge spre mangaiere, nu mai zic cand este bolnav, dar nici macar cand este sanatos; apoi ca nu se poarta acolo grija de bolnavi, ci sint foarte parasiti si ca de nu va avea ceva aur pus de o parte va muri in mizerie. Mai apoi ii strecoara in minte gandul ca nici nu va putea ramane multa vreme in manastire, din pricina greutatii indatoririlor si a supravegherii amanuntite a Parintelui. Dupa ce cu astfel de ganduri ii amageste mintea, ca sa-si opreasca macar un banisor, il indupleca vrajmasul sa invete si vreun lucru de mana de care sa nu stie Avva, din care isi va putea spori argintul pe care il ravneste. Pe urma il insala ticalosul cu nadejdi ascunse, zugravindu-i in minte castigul ce-l va avea din lucrul mainilor si apoi traiul fara griji. Si asa, dandu-se cu totul grijii castigului, nu mai ia aminte la nimic din cele potrivnice, nici chiar la intunerecul desnadejdii, care il cuprinde in caz ca nu are parte de castig; ci precum altora li se face dumnezeu stomacul, asa si acestuia aurul ... Banii cei pusi de o parte, dand ajutor socotintei acesteia stricate, il sustin ca niste aripi sa cugete la iesirea din manastire, sa raspunda aspru si cu mandrie la toate poruncile si sa se socoata pe sine ca pe un strain din afara. Orice ar vedea in manastire ca ar avea trebuinta de indreptare, nu baga in seama, ci trece cu vederea, daca nu defaima si huleste toate cate se fac. Cauta apoi pricini pentru care sa se poata mania sau intrista, ca sa nu para usuratic, iesind fara pricina din manastire. Iar daca poate scoate si pe altul din manastire, amagindu-l cu soapte si vorbe desarte, nu se da indarat sa o faca, vrand sa aiba un impreuna lucrator la fapta sa cea rea..." Despre manie "A patra lupta o avem impotriva duhului maniei. Si cata trebuinta este sa taiem, cu ajutorul lui Dumnezeu, veninul cel purtator de moarte al duhului acestuia, din adancul sufletului nostru ! Caci mocnind aceata tainuit in inima noastra si orbind cu tulburari intunecate ochii inimii, nu putem dobandi puterea de-a deosebi cele ce ne sunt de folos, nici patrunderea cunostintei duhovnicesti. De asemenea nu putem pazi desavir-sirea statului bun si nu ne putem face partasi vietii adevarate, iar mintea noastra nu va ajunge in stare sa priveasca lumina dumnezeiasca, "caci s-a tulburat, zice, de manie ochiul meu" ... Drept aceea cel ce vrea sa vie la desavarsire si pofteste sa lupte lupta cea duhovniceasca dupa lege, strain sa fie de toata mania si iutimea. Iata ce porunceste vasul alegerii: "Toata amaraciunea si iutimea si mania si strigarea si hula sa se ridice de la voi, dimpreuna cu toata rautatea". Iar cand a zis "toata", nu ne-a mai lasat nici o pricina pentru care mania sa fie trebuincioasa sau indreptatita. Deci cel ce vrea sa indrepte pe fratele sau cand greseste, sau sa-l certe, sa se sileasca a se pazi pe sine netulburat, ca nu cumva vrand pe altul sa tamaduiasca, sa atraga boala asupra sa si sa auda cuvantul Evangheliei: "Doctore, vindeca-te pe tine insuti". Despre intristare " ... Cand duhul acesta viclean tabaraste asupra sufletului si-l intuneca in intregime, nu-i mai ingaduie sa-si faca rugaciunile cu osardie, nici sa staruie cu folos pe langa sfintele citiri si nu rabda pe om sa fie bland si smerit fata de frati ... Scurt vorbind intristarea tulbura toate sfaturile mantuitoare ale sufletului si usca toata puterea si staruinta lui, facandu-l ca pe un iesit din minte si legandu-l de gandul desnadejdii. De aceea, daca avem de gand sa luptam lupta duhovniceasca si sa biruim cu Dumnezeu duhurile rautatii, sa pazim cu toata strajuirea inima noastra dinspre duhul intristarii. Caci precum molia roade haina si cariul lemnul, asa intristarea mananca sufletul omului. Ea il face sa ocoleasca toata intalnirea buna si nu-l lasa sa primeasca cuvant de sfat nici de la prietenii cei adevarati, precum nu-i ingaduie sa le dea raspuns bun si pasnic. Ci invaluind tot sufletul, il umple de amaraciune si de nepasare. In sfarsit, ii pune in minte gandul sa fuga de oameni, ca de unii ce i s-ar fi facut pricina de tulburare si nu-l lasa sa-si dea seama ca nu din afara vine boala, ci ea mocneste inauntru, facandu-se aratata cand vine vreo ispita care o da la iveala. Caci niciodata nu s-ar vatama omul de om, daca nu ar avea mocnind inauntru pricinile patimilor. De aceea Ziditorul a toate si Doctorul sufletelor, Dumnezeu, Cel ce singur stie ranele
sufletului cu de-amanuntul, nu porunceste sa lepadam petrecerea cu oamenii, ci sa taiem din noi pricinile pacatului si sa cunoastem, ca sanatatea sufletului se dobandeste nu despartindu-ne de oameni, ci petrecand cu ei." Despre trandavie A sasea lupta o avem impotriva duhului trandaviei, care e injugat cu duhul intristarii si lucreaza impreuna. Cumplit si apasator e acest drac si neincetat razboieste pe monahi. El cade pe la al saselea ceas peste monah, pricinuindu-i moleseala, intristare si scarba chiar si fata de locul unde se afla si de fratii cu care petrece, ba si fata de orice lucrare si de insasi citirea dumnezeiestilor Scripturi. Ii pune in minte si ganduri de mutare, soptindu-i ca de nu se va muta intr-alte locuri, desarta ii va fi toata vremea si osteneala ... Sa luam aminte cat de lamurit ne arata Apostolul pricinile trandaviei, cand numeste "fara de randuiala" pe cei ce nu lucreaza, dezvaluind prin acest singur cuvant multele lor pacate. Caci cel fara de randuiala este si fara de evlavie si obraznic in cuvinte si gata spre batjocura, de aceea si incapabil de liniste si rob trandaviei ..." Despre slava desarta " ... Patima aceasta este foarte felurita si foarte subtire si nu o baga de seama usor nici insusi cel ce patimeste de dansa. Atacurile celorlalte patimi sunt mai vadite si de aceea e mai usoara oarecum lupta cu dansele, caci sufletul cunoaste pe protivnicul sau si indata il rastoarna prin impotrivirea cu cuvantul si prin rugaciune. Dar pacatul slavei desarte, avand multe infatisari, precum s-a zis, este greu de biruit. El incearca sa sageteze pe ostasul lui Hristos prin orice indeletnicire, prin glas, prin cuvant, prin tacere, prin lucru, prin priveghere, postiri, rugaciune, citire, liniste, pana si prin indelunga rabdare. Pe cel ce nu izbuteste sa-l amageasca spre slava desarta prin scumpetea hainelor, incearca sa-l ispiteasca prin imbracamintea proasta si pe cel ce nu l-a putut face sa se ingamfe prin cinste, pe acela il duce la nebunie prin asa zisa rabdare a necinstei; iar pe cel ce nu l-a putut impinge la slava desarta pentru destoinicia in cuvant, il amageste prin tacere facandu-l sa-si inchipuie ca a dobandit linistea. Daca n-a putut molesi pe cineva prin belsugul bucatelor, il slabanogeste prin postul pe care il tine de dragul laudelor..." CUVIOSUL GHERMAN DACO-ROMANUL (secolele IV-V) Cuviosul Gherman era ruda si prieten din copilarie al Sfantului Ioan Casian, nascut pe la jumatatea secolului IV, probabil, tot in "hotarele Casienilor si ale Pesterilor", din Eparhia Tomisului. Fiind mai varstnic decat compatriotul sau, Gherman a intrat din tinerete in nevointa calugareasca la una din manastirile existente in Tomis, Histria, Callatis sau Axiopolis. Intrucat multi asceti "sciti" se nevoiau in pesteri, cum atesta numeroasele toponime paleocrestine de "Pestera", "Pesteri", "Bisericuta", "Biserica Omului" etc, se crede ca si Cuviosul Gherman s-a nevoit la inceput intr-una din aceste pesteri. Acest ascet tomitan a fost primul parinte duhovnicesc al Sfantului Ioan Casian si cel dintai dascal al sau, care l-a initiat pe calea mantuirii spre Hristos. Dupa o scurta nevointa impreuna cu prietenul sau la una din manastirile din Dacia Pontica, Cuviosul Gherman se nevoieste un timp cu Sfantul Ioan Casian la Betleem (380-385), aproape de Pestera Nasterii Domnului. Apoi pleaca impreuna cu prietenul sau in Egipt si viziteaza toate marile manastiri, sihastriile de pe Valea Nilului si pe sfintii calugari anahoreti din Muntele Nitriei si din Sinai. In anul 399, Cuviosul Gherman se stabileste cu Sfantul Ioan Casian la Constantinopol, in preajma Sfantului Ioan Gura de Aur, pe care il iubeau atat de mult. In anul 404, Sfantul Ioan Gura de Aur fiind exilat si depus din scaun de imparatul Arcadie, Cuviosul Gherman impreuna cu Sfantul Ioan Casian se duc la Roma, spre a mijloci in favoarea marelui patriarh si dascal al lumii crestine, in fata Papei Inocentiu I. De aici nu se stie unde s-a retras la batranete Cuviosul Gherman. El s-a savarsit, fie la manastirea intemeiata de Sfantul Ioan Casian la Marsilia, fie s-a reintors la manastirea din patria sa, in Dacia Pontica, unde se crede ca si-a savarsit calatoria acestei vieti in primele doua decenii ale secolului V. EPISCOPUL TIMOTEI al Tomisului (prima jumatate a secolului V) Nu se cunoaste originea acestui episcop tomitan. Se crede ca era nascut la sudul Dunarii, calugarit si format duhovniceste la una din manastirile din Capadocia, unde, datorita Sfantului Vasile cel Mare, viata monahala devenise foarte infloritoare in secolele V-VI. Ca si inaintasii sai, episcopul Timotei era un bun teolog ortodox, profund cunoscator al dogmelor stabilite de Sfintii Parinti, precum si al disputelor teologice ale timpului sau, care tulburau intreg Imperiul Bizantin. In eparhia sa, fericitul episcop Timotei era la fel de activ ca si inaintasii sai, Vetranion, Gherontie si Teotim I. A zidit si innoit mai multe bazilici si manastiri, protejand mult monahismul autohton daco-roman si catehizand pe "nomazii sciti" (goti si huni), inca neconvertiti la crestinism. Episcopul Timotei a pastorit Eparhia Tomisului in prima jumatate a secolului V si a participat activ la al treilea Sinod Ecumenic de la Efes, din anul 431, care apara cultul Maicii Domnului impotriva ereticului Nestorie, fiind insotit, probabil, de cativa egumeni si calugari "sciti" invatati. Aici a semnat cele "12 anatematisme" ale Sfantului Chirii al Alexandriei, precum si hotararea de condamnare a ereticului Nestorie, fiind cel de al 170-lea semnatar. Dupa o pastorire rodnica de peste zece ani, fericitul Timotei, pastorul cel bun al turmei lui Hristos de la Tomis, s-a stramutat cu pace la cele vesnice, numarandu-se in ceata cuviosilor parinti. EPISCOPUL IOAN al Tomisului (secolul V) Dupa episcopul Timotei, scaunul episcopal din Tomis a fost ocupat de un alt mare teolog al secolului V si aprig aparator al Ortodoxiei in Dacia Pontica, anume Sfantul episcop Ioan. Acest episcop a luat permanent parte la disputele teologice din preajma Sinodului IV ecumenic de la Calcedon (451), fiind prezent adesea in Constantinopol. El poseda o vasta cultura latina si greaca, traducand mai multe scrieri bisericesti din limba greaca in cea latina. Scriitorul latin contemporan Marius Mercator scrie despre episcopul tomitan Ioan ca era "unul din cei mai buni teologi ai timpului" si unul din "cei mai aprigi adversari ai nestorianismului si eutihianismului" (monofizismului), dovedindu-se, ca si toti ierarhii tomitani, un devotat aparator al invataturii ortodoxe, cum reiese din putinele fragmente pastrate de la el. Inainte de anul 449, episcopul Ioan s-a savarsit cu pace la Tomis si s-a adaugat inaintasilor sai. EPISCOPUL ALEXANDRU al Tomisului (secolul V) Acest ierarh tomitan a ocupat scaunul Eparhiei Tomisului pe la jumatatea secolului V, in timpul marilor framantari hristologice monofizite, create de ereticul Eutihie. Noul pastor al Daciei Pontice era un bun teolog, capabil sa apere Ortodoxia, atat de amenintata in intreg Imperiul Bizantin. Episcopul Alexandru a luat parte la Sinodul din anul 449, convocat de imparatul Teodosie II si patriarhul Flavian la Constantinopol, sinod care a reinnoit hotararile luate in anul 448, de respingere a invataturii eretice monofizite si condamnare a lui Eutihie. Episcopul Alexandru semneaza al saptelea actele sinodului: "Alexander reverendissimus episcopus Tomitanorum civitatis provinciae Scythiae". La
marele Sinod ecumenic de la Calcedon, tinut in anul 451, episcopul daco-roman n-a mai putut lua parte din cauza navalirii hunilor "nomazi" in eparhia sa, dar a semnat ulterior actele sinodului. El insa a ramas credincios Evangheliei lui Hristos si hotararilor luate de sinoadele ecumenice, pana la sfarsitul vietii sale, aparand cu darzenie dreapta credinta la Gurile Dunarii, zidind noi biserici si manastiri in Dobrogea si continuand procesul de crestinare in Dacia Pontica, prin calugarii misionari daco-romani. Dupa o pastorie rodnica de peste un deceniu, fericitul episcop Alexandru si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu. EPISCOPUL TEOTIM II al Tomisului(a doua jumatate a secolului V) Eparhia Tomisului avea in anul 458 un pastor nou, in persoana episcopului Teotim II. El era de neam trac, poate chiar din Dacia Pontica. Acest ierarh tomitan a continuat sa-si extinda jurisdictia eparhiei sale, prin calugari si preoti misionari trimisi de la Tomis, pana in inima Daciei Carpatice, pe o arie ce cuprindea, atat Campia Dunarii si zona subcarpatica, cat si sudul Moldovei. Aceasta actiune de crestinare a Daciei era deja inceputa inca din secolele II-III, in Banat, Oltenia si Transilvania, prin colonistii romani, iar in Muntii Buzaului, Vrancea, Baragan si Moldova de sud, in secolul IV, prin calugarii si preotii misionari daco-romani, veniti din Eparhia Tomisului. Activitatea misionara de vestire a Evangheliei lui Hristos la sudul si nordul Dunarii era destul de puternica sub episcopul Teotim II. Pe langa lucrarea sa misionara, episcopul Teotim II era si un devotat teolog si aparator al Ortodoxiei Sfintilor Parinti. El a facut dovada aceasta in raspunsul cerut de imparatul Leon I Tracul (457-474), in legatura cu hotararile Sinodului IV ecumenic de la Calcedon si cu alegerea patriarhului monofizit Timotei Allurus la Alexandria. Episcopul Teotim II scria ca primeste intru totul hotararile Sinodului de la Calcedon si cere depunerea ierarhului monofizit de la Alexandria. Raspunsul sau in limba latina, foarte ortodox si categoric, "se distinge prin simplitatea si claritatea lui". Se pare ca fericitul episcop Teotim II a avut o pastorire lunga la Tomis, incununata de multa izbanda, prin continuarea procesului de crestinare a "nomazilor sciti" (huni), ale caror migratii si incursiuni faceau multe tulburari crestinilor autohtoni. Dupa mutarea sa la cele vesnice, in ultimele decenii ale secolului V, scaunul Episcopiei Tomisului a fost ocupat de ierarhi ale caror nume ne raman necunoscute. Jertfa lor insa nu a ramas zadarnica in acest colt de pamant daco-roman. CUVIOSUL DIONISIE CEL MIC "ROMANUL" (circa 470-545) Al doilea mare teolog, cunoscut traducator de scrieri patristice si calugar plin de dragostea lui Hristos, pe care ni l-a dat Dacia Pontica, dupa Sfantul Ioan Casian, a fost Cuviosul Dionisie cel Mic, adica "Smeritul", iar in limba latina "Exiguul". Acest venerabil slujitor al Bisericii lui Hristos s-a nascut in Scitia Mica pe la anul 470 si s-a calugarit din tinerete la una din renumitele manastiri ale Eparhiei Tomisului, care au dat in secolele IV-VII numerosi "calugari sciti", cunoscuti in intreg imperiul ca teologi, asceti si aparatori ai Ortodoxiei. Unul din dascalii sai din tinerete, pe care avea sa-l evoce mai tarziu in "Prefata scrisorii sinodale a Sfantului Chirii al Alexandriei catre Nestorie", tradusa in latina, a fost un anume Petru, ajuns la batranete episcop. Acesta fusese, probabil, egumenul manastirii dobrogene, unde s-a calugarit Cuviosul Dionisie, caruia i-a fost parinte sufletesc si care l-a deprins cu nevointa duhovniceasca si frica de Dumnezeu. Iata cu ce cuvinte pline de recunostinta, de smerenie si duiosie, calitati specifice sufletului nostru romanesc, se adreseaza fericitul Dionisie cel Smerit dascalului sau: "Mi-aduc aminte de binefacerile Voastre, Cuvioase Parinte si podoaba aleasa a invatatorilor lui Hristos, si am mereu inaintea ochilor mintii ravna sfanta pentru hrana duhovniceasca pe care o cheltuiati cu mine cand eram copil, ravna pe care nici spatiul, nici timpul n-o pot uita. Va rog sa primiti o multumire pe care stiu ca nu pot sa v-o dau la inaltimea cuvenita". Din Dobrogea, fericitul Dionisie, supranumit si "Romanul", se duce in Orient, la Mormantul Domnului si in Asia Mica, apoi se stabileste la o manastire din Constantinopol. Era un teolog ortodox desavarsit si cunostea perfect limbile greaca si latina. La cererea Papei Ghelasie de a i se trimite un calugar invatat spre a-i traduce in Apus canoanele Sinoadelor ecumenice si unele opere patristice, Dionisie este trimis in Italia. In anul 496, Cuviosul Dionisie ajunge la Roma. Aici intra in Manastirea Sfanta Anastasia si ajunge traducator renumit din greaca in latina si preda multi ani dialectica cu prietenul sau Casiodor la Universitatea Vivarium din sudul Italiei - Calabria. Biograful si prietenul sau Casiodor spune despre fericitul Dionisie ca era "de neam scit, dar de obiceiuri intru totul romane, foarte priceput la ambele limbi, cunoscator perfect al Sfintei Scripturi si al dogmaticii". Era, de asemenea, "intelept si simplu, invatat si smerit, cu vorba putina, feciorelnic, bland, plangand cand auzea vorbe de veselie nepotrivite, postitor, fara sa osandeasca pe cei care mancau". La Roma, Cuviosul Dionisie cel Mic (Exiguul) a trait si a scris sub zece papi, de la Anastasie II pana la Vigiliu. Fiind rugat, atat de pastorii Romei, care doreau sa cunoasca mai bine scrierile Parintilor din Rasarit, cat si de compatriotii sai, calugarii sciti, fericitul Dionisie cel Mic a tradus din greaca in latina scrieri ale Sfintilor Grigorie de Nyssa, Chirii al Alexandriei si Proclu. Apoi traduce canoanele primelor patru Sinoade ecumenice, in doua editii; editeaza "Decretele pontificale" si traduce vieti de sfinti ca: "Descoperirea capului Sfantului Ioan Botezatorul", "Pocainta minunata a Sfintei Taisia" si "Viata Sfantului Pahomie". Cuviosul Dionisie cel Mic era si un bun cunoscator al astronomiei, stiinta ce o invatase la Alexandria, centrul astronomiei antice. Astfel, el a intemeiat era crestina dionisiaca, in locul erei pagane, incepand calendarul si numaratoarea anilor "De la intruparea Domnului nostru Iisus Hristos, iar nu de la imparatul Diocletian, ca pana atunci, pentru ca astfel sa fie tuturor mai cunoscut inceputul nadejdii noastre si pentru ca sa apara mai clara cauza rascumpararii neamului omenesc, adica Patimile Mantuitorului nostru". A scris in acest scop doua lucrari: "Carte despre Sfintele Pasti" si "Argumente Pascale". Era crestina intemeiata de fericitul Dionisie cel Smerit a intrat in vigoare la Roma in anul 527, iar pana la inceputul mileniului al doilea a fost adoptata in toata lumea crestina. A mai scris si un florilegiu de texte patristice dogmatice, extrase de la mai multi Sfinti Parinti din Rasarit, Apus si Africa, intitulat "Exempla Sanctorum Patrum". Atat prin originea si formarea sa daco-romana, cat si prin scrierile si traducerile sale din greaca in latina, fericitul Dionisie cel Mic "a intins o adevarata punte de legatura intre Rasarit si Apus, punand intr-un contact mai apropiat cele doua romanitati crestine". La batranete, fericitul Dionisie "Romanul" isi aducea aminte din Italia, patria sa adoptiva, de Dobrogea, patria sa natala, si de compatriotii sai blanzi, dreptcredinciosi si smeriti, despre care scrie aceste frumoase cuvinte in Prefata catre "venerabilii domni si frati preaiubiti, Ioan si Leontiu": "Poate pare lucru nou celor nestiutori ca Scythia, care se arata ingrozitoare prin frig si in acelasi timp prin barbari, a crescut barbati plini de caldura si minunati prin blandetea purtarii. Ca lucrul sta asa, eu il stiu nu numai printr-o cunoastere din nastere, ci mi l-a aratat si experienta. Se cunoaste ca acolo (in Scythia Minor), intr-o comunitate pamanteasca deschisa, am fost renascut cu harul lui Dumnezeu prin Taina Botezului si am fost invrednicit sa vad viata cereasca in trup fragil a preafericitilor Parinti cu care acea regiune se slaveste ca de o rodire duhovniceasca deosebita.
Credinta lor stralucind prin legatura cu fapta buna era pentru toti pilda de viata si sinceritate. Ei nu erau prinsi in mreaja nici unei griji lumesti si puteau spune cu Apostolul: Cetatea noastra este in ceruri (Filipeni 3, 20). Ei (daco-romanii) au tinut cu tarie neinfricata totdeauna dogmele credintei ortodoxe, caci, desi erau simpli in cuvant, in stiinta nu erau nepriceputi...". Pentru sfintenia vietii lui, pentru gandirea si scrierile sale profund ortodoxe, Cuviosul Dionisie cel Mic, numit si "Romanul", este cinstit, atat in Rasarit, cat si in Apus, ca un calugar desavarsit, filolog si ctitor al erei crestine, ascet si teolog de renume. Trei mari virtuti l-au impodobit in toata viata sa: credinta ortodoxa, smerenia inimii si dragostea fata de Dumnezeu si de oameni, calitati specifice milenare ale intregului popor roman. Savarsindu-si calatoria acestei vieti, Cuviosul Dionisie cel Smerit si-a dat sufletul cu pace in mainile lui Hristos prin anul 545 si este numarat in ceata Cuviosilor Parinti. CUVIOSUL IOAN MAXENTIU (secolele V-VI) Acest cuvios parinte era "cel mai invatat calugar scit" contemporan cu Cuviosul Dionisie cel Mic, nascut in Dacia Pontica, pe la jumatatea secolului V. El s-a calugarit si a invatat adancul teologiei din anii tineretii, la una din manastirile Eparhiei Tomisului, a calatorit la mai multe manastiri din Rasarit si a locuit uneori in preajma Constantinopolului. Fericitul calugar Ioan Maxentiu a scris opt carti "libelli", care trateaza diferite probleme hristologice si antropologice si combate cu tarie nestorianismul si monofizismul lui Eutihie. Iata cateva titluri din scrierile sale: Libellus fidel, Capitole doctrinare, Marturisire de credinta ortodoxa, Unirea Cuvantului lui Dumnezeu cu propriul Sau trup, Raspuns contra achefalilor..., Contra Nestorienilor, Raspuns la Epistola Papei Hormisda. Impreuna cu alti patru calugari sciti, Petru, Ioan, Leontiu si Ioan, Cuviosul Ioan Maxentiu a scris si Epistola calugarilor sciti, adresata episcopilor africani Datin si Fortunat, in care se sustine formula teologica "theopashita" ca "unul din Treime a patimit cu trupul". Dupa o indelungata osteneala, prin scris si asceza, de aparare a dreptei credinte ortodoxe si de marturisire a Evangheliei lui Hristos, intro epoca atat de framantata de dezbinari si erezii, fericitul calugar daco-roman Ioan Maxentiu s-a stramutat cu pace la cele vesnice. MITROPOLITUL PATERNUS al Tomisului (prima jumatate a secolului VI) Venerabilul mitropolit tomitan Paternus era, dupa nume, de origine latina, adica daco-roman autohton, probabil, calugarit si format teologic si spiritual in una din vestitele manastiri ale Eparhiei Tomisului. El a ajuns pastor al Daciei Pontice, dupa o lunga perioada de circa 60 de ani (460-520), pentru care nu se cunoaste inca numele nici unui episcop tomitan. Prima atestare documentara este inscriptia latina de pe un vas de cult din argint aurit, descoperit in anul 1912 (astazi la Muzeul Ermitaj Sankt- Petersburg), facut de Paternus la inceputul secolului VI pentru Catedrala mitropolitana din Tomis, unde donatorul este intitulat "episcopus mitropolitanus". Dupa aceasta insemnare si alte cateva de mai tarziu se atesta ca Episcopia Tomisului a fost ridicata la inceputul secolului VI la rang de mitropolie si ca avea sub jurisdictia sa un numar de 14 episcopii sufragane, existente in toate orasele mari ale Daciei Pontice. Intr-o "Lista" a tuturor scaunelor mitropolitane si episcopale din Patriarhia ecumenica, existente la inceputul secolului VI, publicate in anul 1891 de bizantinologul Cari de Boor, sub denumirea de "Notitia Episcopatuum", sunt trecute sub jurisdictia Mitropoliei Tomisului urmatoarele 14 scaune episcopale: Axiopolis (Cernavoda, jud. Constanta), Capidava (Capidava, jud. Constanta), Carsium (Harsova, jud. Constanta), Callatis (Mangalia), Constantiana (jud. Constanta), Histria (Istria, jud. Constanta), Tropaeum Traiani (Adamclisi, jud. Constanta), Troesmis (Iglita, jud. Tulcea), Noviodunum (Isaccea, jud. Tulcea), Aegyssus (jud. Tulcea), Salsovia (Mahmudia, jud. Tulcea), Halmyris (Dunavatul de Jos, jud. Tulcea), Zaldapa (jud. Tulcea), Dionysopolis (Balcic). Toate aceste scaune episcopale au fost infiintate la inceputul secolului VI, in fiecare oras - "polis" - din Scitia Mica si din intreg Imperiul Bizantin, sub imparatul Anastasie (491-518), in urma unei legi a inaintasului sau, imparatul Zenon (474-491), ca fiecare oras sa aiba un episcop al sau si un anume teritoriu. Sub mitropolitul Paternus, Eparhia Tomisului a ajuns poate la cea mai mare inflorire duhovniceasca si organizatorica. Numarul mare al episcopiilor sufragane dovedeste in buna parte incheierea procesului de crestinare a poporului roman din Dacia Pontica, care avea in secolul VI peste 100 de bazilici (biserici) si bisericute, cu numerosi preoti (prezbiteri) si manastiri bine organizate, cu sute de calugari, sihastri, cavioti (traitori in pesteri) misionari si cu teologi de o inalta cultura clasica si mistic-dogmatica, recunoscuta peste tot. Astfel, vestitii "calugari sciti", contemporani cu arhiepiscopul Paternus, erau preocupati de dogma Sfintei Treimi, creand formula teologica numita "theopashita", ca "unul din Sfanta Treime a patimit in trup" (unus de Sancta Trinitate passus in corpus). Fericitul mitropolit Paternus, refuzand sa accepte ca ortodoxa aceasta formula dogmatica, calugarii sciti se duc, in anul 519, la imparatul Justin I (518-527) si cer recunoasterea invataturii lor. De aici merg la Roma si cer Papei Hormisda acelasi lucru. Aceasta dovedeste preocuparile hristologice ale calugarilor daco-romani din Dobrogea secolului VI, renumele lor in intreg Imperiul Romano-Bizantin, precum si grija dintotdeauna a episcopilor din Dacia Pontica de a apara cu statornicie Ortodoxia la Gurile Dunarii. In anul 520, mitropolitul Paternus, fiind la Constantinopol, a participat cu alti 20 de ierarhi la alegerea noului patriarh ecumenic, Epifanie. In scrisoarea adresata Papei Hormisda cu acest prilej, Paternus semneaza al saptelea sub titlul: "Paternus, misericordia Dei, episcopus provinciae Scythiae metropolitanus". In cadrul arhiepiscopiei sale, mitropolitul Paternus pregateste calugari si preoti misionari, pe care ii trimite la nord de Dunare, in Dacia Carpatica, ajungand sa organizeze parohii si mici asezari monahale pana in vaile Oltului si Argesului, Campia Baraganului, Codrii Vlasiei, tinutul Buzaului, Tara Vrancei si sudul Moldovei. Asa ostenindu-se mai mult de un deceniu, pentru lauda lui Dumnezeu si triumful crestinismului pe pamantul tarii noastre, venerabilul mitropolit Paternus si-a dat sufletul cu pace in mainile lui Hristos. MITROPOLITUL VALENTINIAN al Tomisului (secolul al VI-lea) Ultimul ierarh si pastor duhovnicesc cunoscut al Mitropoliei Tomisului, inainte de marea migratie a avarilor, slavilor si bulgarilor din anul 602, a fost arhiepiscopul Valentinian. Dupa nume era latin, adica daco-roman, probabil, nascut si format in Eparhia Tomisului, la conducerea careia ajunge pe la mijlocul secolului VI. Prima afirmare despre el dateaza din anul 595 intr-o scrisoare a diaconilor Rusticus si Sebastianus, care ii relateaza despre condamnarea de catre imparatul Justinian, in anul 544, a "Celor trei capitole", adica a scrierilor episcopilor Teodor de Mopsuestia (+ 428), Teodoret al Cirului (458) si Ibas de Edessa (+ 457), considerate eretice. Arhiepiscopul Valentinian ii scrie Papei Vigiliu, care ii raspunde la 18 martie 550, adresandu-i-se: "Dilectissimo fratri Valentiniano, episcopo de Tomis, provinciae Scythiae" (Preaalesului frate Valentinian, episcopul Tomisului din provincia Scitia-Dobrogea), asigurandu-l ca nu a scris nimic impotriva celor patru Sinoade ecumenice si ca il invita la Constantinopol sa se convinga de aceasta. Din motive necunoscute, arhiepiscopul Valentinian nu raspunde la invitatie si nu ia parte nici la cel de al cincilea Sinod ecumenic de la 5 mai 553.
10
Sub venerabilul mitropolit Valentinian, Biserica lui Hristos din Dacia Pontica (Dobrogea) traieste, probabil, epoca sa cea mai infloritoare din perioada de formare a poporului roman, cu biserici si preoti in fiecare sat, cu vestite asezari monahale, cu preoti si calugari misionari raspanditi pe o larga arie in Dacia de la nordul Dunarii. Insusi procesul de crestinare a populatiei autohtone este aproape incheiat in Dacia Pontica. Iar peste Dunare existau in secolul VI mai multe comunitati monahale in zona subcarpatica, din care cele mai puternice erau in Muntii Buzaului si ai Vrancei. Se presupune chiar existenta unei episcopii in Tara Vrancei, care va deveni mai tarziu Episcopia Milcovia. La sfarsitul deceniului al saselea, dupa o rodnica activitate evanghelica, mitropolitul Valentinian se muta la cele vesnice. CUVIOSII DAMIAN SI IOSIF Asezamantul monahal de la Basarabi - Constanta (secolele IX-X) In anul 1957 s-a descoperit intr-un deal de creta din comuna Basarabi, judetul Constanta, un ansamblu monahal de sihastri, din epoca daco-romana si medievala (sec. IV-XI), format din sase bisericute rupestre, unice pana in prezent in tara noastra. Desigur, au fost mult mai multe bisericute si, probabil, pesteri pustnicesti, unele deja distruse de vreme, altele inca nedescoperite, care formau o adevarata "lavra a pesterilor" in Dacia Pontica. Intrucat ansamblul monahal de la Basarabi este aproape de "hotarele Casienilor si ale Pesterilor", locul de nastere al Sfantului Ioan Casian, se deduce ca in Eparhia Tomisului, adica in perimetrul dintre Constanta - Cernavoda - Medgidia si Histria, era cel mai puternic centru monahal si pustnicesc din Scitia Mica. Pe langa marile manastiri organizate cu scoli de teologie, care au dat pe vestitii calugari sciti in secolele IV-VI, existau zeci de pesteri si bisericute rupestre, astazi disparute, in care se nevoiau marii sihastri daco-romani iubitori de liniste. Asemenea sihastriilor de pe valea Nilului care erau conduse nu de egumeni, ci de "prezbiteri", adica de ieromonahii duhovnici care slujeau cele sfinte pentru ei, credem ca si ansamblul pustnicesc de la Basarabi era povatuit duhovniceste de asemenea duhovnici. Doi dintre acesti parinti sufletesti ai sihastrilor de la Basarabi, recent descoperiti, au fost "Damian preotul" si "Iosif preotul". Numele lor sunt incrustate pe peretii bisericutei B4. Iata cateva dintre aceste inscriptii in limba slava veche: "(Eu) Dimian (Damian) preotul merg pe drum, pun lumanari pentru pacatele mele ... omule, in aceasta biserica, iar Dumnezeu sa va miluiasca cu Sfintii Parinti. Amin. Dimian (luna) mai". Alta insemnare: "A venit parintele aici, in acest loc ... luna octombrie, 4. A venit la noi... am scris... luna ianuarie". Alta inscriptie: "in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, s-a inchinat nevrednicul rob Simeon prima data in biserica, in luna august, 31". Probabil era un dregator local sau un calugar venit sa se inchine aici. In limba greaca scrie: "Doamne, ajuta pe robul tau Iosif (preotul)". Si alta: "Luna martie, indictionul 10" (anul 982). Celelalte cinci bisericute sunt mult mai mici, de forma dreptunghiulara, cu dimensiunile de circa 6x2x2 metri, sapate in stanca de creta, apropiate una de alta si unele cu mici incaperi anexate, pentru calugarii nevoitori. Pe peretii lor se afla numeroase inscriptii runice, multe nedescifrate, cruci, simboluri paleocrestine, figuri dacice traditionale. In bisericuta B1 scrie in caractere vechi slave: "Anul 650" (992). Cuviosii "Damian preotul" si "Iosif preotul" au fost doi ieromonahi din cei mai distinsi, care au condus comunitatea sihastrilor de la Basarabi, probabil in secolele IX-X. Cel dintai pare sa fi fost Damian, apoi Iosif. Amandoi erau preoti slujitori si parinti duhovnicesti ai acestei asezari pustnicesti. Ei savarseau cele sfinte, primeau si formau pe calugari, spovedeau, impartaseau pe fiecare cu Trupul si Sangele Domnului si ii cercetau la pesterile si chiliile lor. Pentru sfintenia vietii lor si pentru cinstea de care se bucurau, ucenicii lor le-au sapat numele pe peretii bisericutei din mijloc, care, probabil, era centrul duhovnicesc al acestei sihastrii din Dobrogea. Doamne, numara in ceata cuviosilor parinti pe toti calugarii care au sihastrit in aceste locuri sfinte. SFANTUL GRIGORIE DECAPOLITUL de la Bistrita - Valcea (secolele VIII-IX) Viata Sfantul Grigorie, ale carui moaste se pastreaza intregi la Manastirea Bistrita, din judetul Valcea, s-a nascut in jurul anului 780, in Isauria - Asia Mica, din parinti ortodocsi devotati, anume Serghie si Maria, si a copilarit in una din cele zece cetati ale Isauriei, Irinopolis, din care cauza se numeste pana astazi "Decapolitul". Bizantul fiind lovit atunci de eresul iconoclast, fericitul Grigorie, dupa terminarea studiilor, renunta la nunta si intra in nevointa monahala, ostenindu-se mult pentru apararea Ortodoxiei si cinstirea sfintelor icoane in Constantinopol, in Asia Mica, la Roma si in Macedonia. Nevoindu-se mult cu postul si rugaciunea, a biruit toate cursele nevazutilor diavoli si s-a invrednicit de darul facerii de minuni si al inaintevederii. In ultimii ani ai vietii s-a ostenit in Manastirea Sfantul Mina, aproape de Tesalonic, invrednicindu-se de harul preotiei. Si aici a facut multe minuni si vindecari de boli, vestind cele viitoare. Renumit in tot Bizantul pentru sfintenia vietii lui, la batranete, Sfantul Grigorie Decapolitul se imbolnaveste de hidropica si se muta la Hristos, la 20 noiembrie, anul 842, fiind inmormantat la o manastire din Constantinopol. Acest mare cuvios si marturisitor al lui Hristos era cinstit ca sfant si facator de minuni inca din viata. Dar si dupa moarte se vindecau bolnavii la mormantul lui. Vazand aceasta, monahii acelei manastiri i-au scos sfintele sale moaste din pamant si le-au pus in biserica spre inchinare si ajutorul tuturor. In anul 1453, cazand Bizantul sub turci, moastele Sfantului Grigorie sunt duse in partile Dunarii, ajungand in mainile unui dregator turc. Auzind de minunile ce se faceau la aceste moaste, banul Tarii Romanesti, Barbu Craiovescu, le cumpara cu multi bani, prin anul 1498, si le duce la Manastirea Bistrita - Ramnicu-Valcea, ctitoria sa, unde se afla si astazi. Racla de argint, in care se pastreaza cu sfintenie acest odor de mare pret, a fost lucrata la Brasov, in anul 1656. Fapte si cuvinte de invatatura Sfantul Grigorie Decapolitul a fost ales de Dumnezeu sa marturiseasca pe Hristos si dreapta credinta pe pamant inca din pantecele maicii sale. Inima lui era ranita din pruncie pentru cele ceresti, iar sufletul lui nu avea odihna in valtoarea grijilor pamantesti. De aceea, renuntand la casnicie, s-a logodit cu Hristos pentru a trai in veci cu El. Intrand in nevointa vietii monahale, Sfantul Grigorie ravnea doua lucruri, fara de care nici un crestin nu se poate mantui. Mai intai cauta sa se dezbrace de cugetele rele si sa se indumnezeiasca prin rugaciune, prin post si priveghere, prin citirea Sfintei Scripturi, prin smerenie si iubire. Apoi dorea sa marturiseasca dogmele dreptei credinte si sa apere Ortodoxia de tot felul de eresuri care loveau in vremea sa Biserica lui Hristos. Ajutat de harul Duhului Sfant, in putina vreme a biruit ispitele tineretii si toate cursele vrajmasului diavol. Apoi, Sfanta Evanghelie si invataturile dumnezeiestilor Parinti i-au intarit credinta si l-au pregatit, ca pe un bun ostas al lui Hristos, sa intre in lupta cea duhovniceasca impotriva hulitorilor iconoclasti care distrugeau sfintele moaste si sfintele icoane, numindu-le idoli. Cu atata tarie se impotrivea pe fata luptatorilor de icoane, aparandu-le, incat mergea din loc in loc, din manastire in manastire, de la Constantinopol in Asia Mica, de la Decapole in Tesalonic, apoi la Roma, in Sicilia si din nou la Tesalonic. Peste tot apara cultul ortodox
11
al sfintelor icoane, invatand, imbarbatand, mustrand si uneori rabdand batai, prigoniri si amenintari cu moartea pentru cinstea sfintelor icoane. Dar bunul ostas al lui Hristos nu se temea de cei care ucid trupul, nici nu asculta hulele ereticilor, ci pe toti ii invata ca "cinstea pe care o dam sfintelor icoane se ridica la chipul cel dintai", dupa invatatura Sfantului Vasile cel Mare. Adica, cinstind si inchinandu-ne la icoane, cinstim si ne inchinam Mantuitorului si sfintilor pictati pe ele. Apoi invata ca cel care a facut prima icoana este insusi Tatal Care a nascut pe Fiul "mai inainte de toti vecii", caci Fiul lui Dumnezeu este icoana Tatalui. El invata ca si omul creat de Dumnezeu este chipul, adica icoana Preasfintei Treimi, dupa cuvantul de la Facere 1 cu 26: Sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra. Cinstea pe care o dam Fiului se inalta deopotriva si celorlalte persoane ale Preasfintei Treimi, iar cinstea pe care o dam icoanelor se inalta Insusi Mantuitorului si sfintilor pictati pe ele. Pe masura ce se ostenea pentru apararea icoanelor si dogmelor ortodoxe, Sfantul Grigorie Decapolitul ducea, totodata, o inalta viata duhovniceasca. Pentru aceasta, ajungand vas ales al Sfantului Duh, a primit darul facerii de minuni si al cunoasterii celor viitoare. Amintim cateva din numeroasele sale minuni savarsite in timpul vietii. Intr-o noapte, facand rugaciune din inima catre Dumnezeu, a cazut in uimire si a vazut stralucind din cer o lumina ca soarele, inconjurand pestera si locul din jur, urmata de o buna mireasma care a umplut chilia si inima cuviosului. Lumina si mireasma cereasca au tinut mai multe zile. Ajungand la masura desavarsirii, Dumnezeu nu a lasat aceasta faclie sub obroc. Odata, pe cand se ruga, a auzit acest glas de sus: "Grigorie, daca voiesti sa ajungi la desavarsire, iesi din pamantul tau si de la rudele tale si te instraineaza pentru folosul tau si al celor ce au nevoie de invatatura ta". Din ceasul acela, Cuviosul Grigorie a parasit linistea pustiei si ajuta lumea pe calea mantuirii. Odata dorea sa mearga cu corabia in Italia, dar stapanul ei nu voia sa plece, caci se temea de talhari. Atunci a zis sfantul catre corabieri: "Indrazniti, caci Dumnezeu va va pazi si nu veti patimi nici un rau". Intr-adevar, au calatorit bine, fara nici o primejdie, caci mana Domnului era cu Sfantul Grigorie. Multi oameni stapaniti de duhuri rele erau vindecati cu rugaciunea Sfantului Grigorie. Astfel, o femeie, avand duh necurat, a fost izbavita numai prin cuvantul lui. Un om cuprins de un demon cumplit a fost tamaduit cu rugaciunile sfantului. Altadata, vazand sfantul un om chinuit de diavol, s-a rugat pentru el, zicand: "Doamne, miluieste zidirea Ta si n-o lasa sa fie stapanita de diavolul". Dupa aceste cuvinte, indata a fugit duhul rau din om. Dar, vazand cuviosul ca il cauta si il lauda oamenii, indata a fugit din locul acela. Altadata, un om demonizat a sarit in spatele cuviosului si isi batea joc de el. Dar fericitul, rugandu-se din inima, a izgonit diavolul din acel om. O femeie saraca si vaduva, stricandu-i-se casa, a cerut milostenie de la Sfantul Grigorie ca sa-si zideasca alta, iar el i-a spus: - Femeie, du-te si incepe lucrul, si Dumnezeul saracilor iti va trimite ajutor! Punand temelie, vaduva a gasit in pamant smoala, pe care vanzand-o, si-a terminat casa si si-a cumparat cele de nevoie vietii. Un monah sihastru din apropiere, cu mainile lucra si cu buzele se ruga. Iar Sfantul Grigorie, cunoscand ca i-a sosit sfarsitul vietii, i-a zis: - Frate, lasa lucrul mainilor si te ingrijeste de suflet, ca ti s-a apropiat sfarsitul si vei calatori pe cale straina, pe care niciodata n-ai calatorit! Dupa cateva zile, acel sihastru si-a dat sufletul in mainile Domnului. Un ieromonah, Teodul, a venit la cuviosul pentru cuvant de folos. La plecare, Sfantul Grigorie i-a spus: - Mergi cu pace si spune parintelui tau duhovnicesc sa-si pregateasca mormantul, caci in curand va pleca la Domnul! Dupa putine zile, batranul acela a adormit cu pace. Altadata, un monah numit Petru a fost muscat de doua vipere si, fiind foarte aproape de moarte, a alergat la ajutorul Cuviosului Grigorie, care, milostivindu-se spre el, s-a rugat lui Dumnezeu si indata cel muscat de vipere s-a facut sanatos. Un om bolnav de friguri de multi ani a venit pe ascuns la chilia Sfantului Grigorie si s-a imbracat cu rasa lui, pe cand il scuturau frigurile, si indata s-a facut sanatos. Un alt om cuprins de raceala se ruga cuviosului sa-l vindece, insa el nu voia. Atunci, bolnavul s-a culcat pe ascuns, cu mare credinta, in patul Sfantului Grigorie. Gasindu-l in asternutul lui, cuviosul i-a zis sa plece de acolo. Dar batranul i-a raspuns: "Nu ma voi scula din patul tau, parinte, pana nu ma voi face sanatos!" Atunci, cuviosul, atingandu-se de acel bolnav, l-a vindecat, si s-a ridicat sanatos din patul lui. O data si de mai multe ori vorbind ucenicul cu dascalul sau, a vazut iesind foc din gura Cuviosului Grigorie, care ii lumina fata cu raze ca de soare. Deci, cazand ucenicul la picioarele sfantului, l-a rugat sa-i descopere acea taina minunata. Cuviosul a zis catre dansul: - Aceasta o pricinuieste credinta ta, fiule, caci eu ma stiu pe mine om pacatos. Insa, de se va curati omul pe dansul de patimile trupului si ale sufletului si se va face curat si vrednic de primirea Duhului Sfant, atunci, precum a zis Hristos, Tatal si Fiul si Sfantul Duh vin si se salasluiesc in el. Atunci, nu mai graieste omul, ci Dumnezeu, care locuieste in el. Deci si tu, fiule, daca te vei nevoi a te curati pe tine de patimile trupului si ale sufletului si daca vei taia cu sabia Duhului spinii patimilor si daca te vei ruga cu staruinta lui Dumnezeu, ca El Insusi sa arda cu focul cel dumnezeiesc materia patimilor si sa inmulteasca in sufletul tau roadele faptelor bune, atunci te vei face lacas curat si sfant al lui Dumnezeu, iar cuvintele tale vor straluci de puterea si lumina Duhului Sfant. Dupa mutarea la cer a Sfantului Grigorie Decapolitul si dupa caderea Bizantului in mainile turcilor, au ajuns cinstitele lui moaste in mainile unui dregator turc. Evlaviosul ban al Craiovei, Barbu Craiovescu, auzind despre aceste moaste si de nenumaratele minuni care se faceau aici, a cheltuit mari sume de bani si, in anul 1498, a adus moastele Sfantului Grigorie Decapolitul la Manastirea Bistrita - Valcea, ctitoria sa, spre mangaierea tuturor. In traditie se spune ca turcul a vandut sfintele moaste pe bani de aur, punandu-se la cantar. Dar, cu rugaciunile sfantului, moastele sale au devenit usoare la cantar si turcul n-a primit multi bani, asa cum dorea. Mai tarziu turcul, vazandu-se amagit de crestini, a venit la Manastirea Bistrita sa ia moastele inapoi sau sa i se dea mai multi bani. Atunci, fericitul ctitor, calugarit aici cu numele de Schimonahul Pahomie, auzind de venirea turcului, a ascuns sfintele moaste intr-o pestera din muntele apropiat, unde s-a ridicat si un mic paraclis in cinstea Sfantului Grigorie. Asa au scapat sfintele moaste din mana paganilor. Apoi turcul, maniindu-se, a jefuit manastirea si, dandu-i foc, s-a dus in tara lui. Ctitorul a zidit manastirea din nou si a adus din pestera sfintele moaste, care se pastreaza in biserica mare pana astazi, ca un odor de mare pret. Numai in vremuri de mare primejdie se ascund in pestera. De-a lungul celor cinci secole de existenta a moastelor Sfantului Grigorie Decapolitul pe pamantul tarii noastre, s-au facut multe si nenumarate minuni si vindecari de boli, care s-au uitat cu vremea. Dintre cele putine care s-au scris, amintim cateva minuni savarsite, mai ales, in zilele noastre. Dupa o veche traditie ortodoxa, in vremuri de primejdie si de mare seceta, se faceau procesiuni prin orase, prin sate si pe camp cu moastele Sfantului Grigorie Decapolitul si cu icoane miraculoase. Moastele se scoteau de obicei vara, in Tara Romaneasca si mai ales in Oltenia, pe timp de seceta, si, cu rugaciunile cuviosului, trimitea Domnul pe pamant ploaie timpurie si tarzie. Cea mai veche procesiune
12
pentru ploaie cu moastele Sfantului Grigorie, cunoscuta in Tara Romaneasca, a avut loc in vara anului 1765. Recoltele lovite de seceta au fost salvate si poporul cel binecredincios a fost izbavit de moarte. In vara anului 1913, de hramul Manastirii Bistrita, a fost adusa la moastele Sfantului Grigorie o femeie tanara, paralizata de ambele picioare. Fiind atinsa de sfintele moaste, i s-a facut Sfantul Maslu de trei ori si, dupa trei saptamani, a venit la manastire pe picioarele sale, sa multumeasca sfantului pentru vindecarea ei. In anul 1920, unei femei numita Maria din satul Cacova - Valcea, cazand dintr-un prun, i-a paralizat tot corpul si a fost adusa dupa cateva zile in manastire, la Sfantul Grigorie. Facandu-i-se Sfantul Maslu, bolnava a deschis ochii mari, si-a venit in simtire si a cerut sa fie ridicata in picioare. Apoi s-a intors la casa ei vindecata, cu rugaciunile Sfantului Grigorie facatorul de minuni. In vara anului 1925, a fost adus la moastele Sfantului Grigorie un tanar din comuna Sirineasa - Valcea, stapanit de un duh rau. Fiind atins de sfanta racla si facandu-i-se Sfantul Maslu in fiecare zi, dupa sapte zile a plecat acasa sanatos. La fel a fost vindecata o tanara din satul Vaideeni, care isi pierduse mintea. Dupa sapte zile de rugaciuni si Sfantul Maslu langa sfintele moaste, s-a intors sanatoasa in familie. In vara anului 1927, fiind seceta, s-a scos sfanta racla in procesiune prin sate. Proprietarul fabricii de cherestea din Brezoi - un boier necredincios - nu a vrut sa lase oamenii lui la rugaciune. Insa s-au facut rugaciuni de ploaie si, cu mijlocirea cuviosului, a dat Dumnezeu o ploaie buna pe toata Valea Oltului. Dar, in aceeasi zi, l-a pedepsit Domnul pe boierul rau si necredincios, ca i-a luat foc fabrica si a ars toata pana in temelii. Fiind seceta, in vara anului 1935, se purta sfanta racla in procesiune de ploaie prin satele Babeni, Ionesti, Orlesti. In dreptul unei fantani, racla Sfantului Grigorie s-a oprit brusc. Atunci, preotii au spus sa se cerceteze ce poate fi in acea fantana. Scotand oamenii toata apa, au aflat un prunc mic in ea. Era, probabil, aruncat de o femeie ucigasa. Dupa ce oamenii au ingropat pruncul, imediat au plecat cu sfintele moaste mai departe. In satul Bailesti - Dolj, in anul 1932, era o crestina, Elena, paralizata din tinerete. Auzind ca se aduc in sat moastele Sfantului Grigorie pentru ploaie, a vrut sa fie dusa si ea la Biserica sa se inchine. Dupa ce a fost atinsa de sfanta racla a cuviosului, a cerut sa fie asezata sub masa pe care stateau sfintele moaste. Timp de trei ore cat a durat slujba in biserica, crestina Elena s-a rugat in taina, cerand, cu multe lacrimi, sanatate si iertare. Dupa ce preotii si credinciosii au plecat in procesiune pe camp cu moastele Sfantului Grigorie, femeia bolnava s-a vindecat definitiv de paralizie, s-a intors acasa si a mai trait inca 20 de ani. In vara secetoasa a anului 1934 se faceau rugaciuni si procesiune pentru ploaie cu moastele Sfantului Grigorie de la Bistrita, in satul Lungesti - Valcea. Cand procesiunea trecea prin mijlocul satului si taranii, cu faclii aprinse in maini, aruncau buchete de flori inaintea sfantului, a venit o mama cu o fetita de 4 ani, bolnava de epilepsie. Indata ce femeia si-a atins copila cu fruntea de sfintele moaste, s-a facut sanatoasa. Copila a crescut, a devenit mama si o buna crestina. Ea se numea Elena Spalatei. Sofia Patrichi, o pensionara din Bucuresti, in 1957 s-a imbolnavit de o infectie la fata, suspecta de cancer, ce nu se mai vindeca. Auzind de minunile Sfantului Grigorie de la Bistrita, a alergat la moastele lui, s-a atins cu credinta si lacrimi de sfanta racla si s-a rugat mult, cerandu-i sanatate. A doua zi, cand s-a desteptat din somn, nu mai avea nici o urma de infectie pe fata si se vindecase si de cataracta de la ochi. Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! SFANTA PARASCHEVA DE LA IASI (secolul XI) Viata Preacuvioasa maica noastra Parascheva, numita "cea Noua", de la Iasi, "a Moldovei luminatoare" si lauda intregii Ortodoxii, s-a nascut in satul Epivat din Tracia rasariteana, nu departe de Constantinopol, pe la inceputul secolului al Xl-lea, din parinti binecredinciosi si de bun neam. Cei doi copii, Eftimie si Parascheva, au primit in familie o aleasa crestere si educatie religioasa. Astfel, Eftimie, fratele mai mare al cuvioasei, a intrat inaintea ei in nevointa monahala. Apoi, pentru sfintenia vietii lui, ajunge episcop al Matidiei si pastoreste bine Biserica lui Hristos pana la sfarsitul vietii. La fel si fericita Parascheva, iubind mai mult decat orice pe Hristos, la varsta de aproape 15 ani, a intrat intr-o manastire de fecioare din orasul Ieraclia Pontului. Dupa cinci ani se inchina la Mormantul Domnului si se nevoieste mai multi ani intr-o mica manastire de calugarite pustnice de pe Valea Iordanului. La varsta de 25 de ani, luand porunca de la ingerul Domnului, s-a reintors in patrie si s-a nevoit inca doi ani langa biserica satului natal, Epivat. Pe la jumatatea secolului XI, anul 1050, la varsta de 27 de ani, Cuvioasa Parascheva si-a dat sufletul in mainile Domnului si a fost inmormantata aproape de malul marii. Mai tarziu, in urma unor minuni la mormantul ei, moastele Cuvioasei Parascheva au fost aflate intregi in pamant si s-au pus in biserica Sfintilor Apostoli din satul Epivat, spre cinstire si inchinare. Aici au stat sfintele ei moaste aproape 175 de ani. In anul 1223, tarul romano-bulgar Ioan Asan al II-lea (1218-1241) a stramutat moastele Sfintei Parascheva la Tarnovo, capitala Bulgariei, fiind depuse in catedrala cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Mai tarziu, fericitul patriarh Eftimie al Bulgariei scrie "Viata Cuvioasei Parascheva" si o trece in sinaxarul Bisericii cu zi de praznuire la 14 octombrie. Din a doua jumatate a secolului XIV, cultul Sfintei Parascheva trece si la nordul Dunarii, in cele trei tari romane. La Tarnovo au stat moastele Preacuvioasei Parascheva 160 de ani. In anul 1393, cazand Bulgaria sub ocupatia turcilor, sfintele ei moaste au fost daruite pentru putin timp lui Mircea cel Batran, domnul Tarii Romanesti. Dupa trei ani, turcii le-au dat cneghinei Anghelina a Serbiei, care le stramuta la Belgrad, unde raman 125 de ani. In anul 1521, turcii ocupa si Serbia si iau din nou ostatice moastele Sfintei Parascheva, pe care le duc in palatul sultanului din Constantinopol. Apoi, sfintele ei moaste sunt rascumparate de la turci de catre Patriarhia Ecumenica cu 12.000 de ducati de aur si raman in Catedrala patriarhala din Fanar timp de 120 de ani. In anul 1641, insa, ajungand Patriarhia de Constantinopol datoare la Poarta otomana cu sume mari de bani, ce reprezentau birul anual impus asupra Bisericii, patriarhul Partenie a daruit moastele Cuvioasei Parascheva, drept recunostinta, domnului Moldovei, Vasile Lupu, care a achitat turcilor toate datoriile patriarhilor de Constantinopol si Ierusalim pe mai multi ani. In anul 1641, la 13 iunie, moastele Preacuvioasei maicii noastre Parascheva au ajuns in Iasi si au fost asezate cu multa cinste in frumoasa biserica atunci zidita, a Manastirii Sfintilor Trei Ierarhi. Aici au stat pana la 26 decembrie, 1888, cand au fost scapate prin minune de un incendiu. Apoi au fost transferate in noua Catedrala mitropolitana din Iasi unde se afla si astazi.
13
Fapte si cuvinte de invatatura Trei au fost marile virtuti care au impodobit sufletul si viata Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Parascheva de la Iasi. Ingereasca feciorie, milostenia, adica lepadarea de cele pamantesti, si dumnezeiasca rugaciune, maica tuturor faptelor bune. Pe aceste trei virtuti le-a iubit fericita din copilarie si prin acestea, in chip deosebit, s-a dezbracat de orice cuget pamantesc, a biruit pe diavoli si s-a numarat in ceata Sfintilor Parinti purtatori de Dumnezeu. Fiind odrasla de bun neam si avand sadita in inima ei frica de Dumnezeu, fericita Parascheva a inceput urcusul cel duhovnicesc pe scara virtutilor catre Hristos, Mirele ei, mai intai prin sfanta rugaciune, care este inceputul tuturor bunatatilor. Din pruncie, cuvioasa mergea la biserica satului Epivat, fiind nelipsita de la sfintele slujbe. Dar si in casa parintilor ei se ruga mult ziua si noaptea, imitand pe sfintii ingeri. Dar, intrucat rugaciunea fara iubire de aproapele nu poate ajunge la Dumnezeu, care este iubire, fericita Parascheva a adaugat la rugaciunile ei inca doua fapte bune: postul si milostenia. Caci postul da aripi rugaciunii si o inalta la cer, iar milostenia, fiica cea dintai a iubirii, duce rugaciunea inaintea tronului Preasfintei Treimi. Astfel, mireasa lui Hristos nu gusta nimic pana seara, in zilele de post, iar in sarbatori, cand se intorcea de la biserica, isi schimba de multe ori hainele ei bune si de pret, date de parinti, cu hainele rele si rupte ale copiilor saraci, care cereau milostenie la usa bisericii. Pentru aceasta, cuvioasa primea multe mustrari si batai de la mama ei, cand o vedea imbracata in haine urate si sarace. - Spune, Parascheva, cui ai dat hainele tale cele scumpe si frumoase cu care te-am imbracat? o intreba mama ei suparata. - Le-am daruit lui Hristos prin mainile copiilor saraci ! raspundea fericita, cu chip luminat. Odata, ascultand slujba in biserica, a auzit citindu-se acest cuvant din Sfanta Evanghelie: Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie (Marcu 8, 34). Deci, ranindu-se la suflet ca de o sageata de acest cuvant al lui Hristos, indata a parasit grijile vietii pamantesti si, plecand pe ascuns din casa parinteasca la varsta de numai 15 ani, a intrat in sfanta nevointa a vietii calugaresti. Dupa ce mai intai s-a inchinat in biserica Vlahernei (a vlahilor), precum si la toate manastirile si sfintele moaste din Constantinopol, s-a tainuit apoi ca o straina intr-o manastire de fecioare din Ieraclia Pontului. Cinci ani s-a nevoit aici fericita Parascheva, desavarsindu-se in toate faptele bune si mai ales in neincetata rugaciune cu multe lacrimi, cu posturi aspre si privegheri de noapte. Aici a strabatut ea calea cea grea a despatimirii si a inceput urcusul duhovnicesc al desavarsirii, unindu-se tainic cu Mirele Hristos prin umbrirea Duhului Sfant. Toate surorile din manastire se uimeau de viata si intelepciunea ei si laudau pe Dumnezeu, zicand: "Slava Tie, Doamne, ca Ti-ai facut vas ales si sfant pe Cuvioasa fecioara Parascheva si Te preamaresti intre cei blanzi si smeriti cu inima!" Curatindu-se pe sine de cele pamantesti, Cuvioasa Parascheva s-a dus la Ierusalim si, dupa ce se inchina si imbratiseaza Sfantul Mormant cu multe lacrimi, se retrage pe Valea Iordanului la o mica manastire de fecioare. Aici s-a nevoit cu si mai aspre osteneli aproape zece ani, biruind pe diavoli si rugandu-se pentru lume. Faptele ei cele bune cu care biruia pe cel nevazut si se unea negrait cu Hristos erau: desavarsita curatie a mintii si a inimii de ganduri si imaginatii patimase, neincetata rugaciune cu lacrimi de bucurie, postul si privegherea de toata noaptea si neadormita dorire a Mirelui preaiubit. Toate acestea au incununat pe Sfanta Parascheva cu cununa desavarsirii in Hristos, incat stralucea ca o faclie aprinsa in mijlocul celorlalte calugarite nevoitoare. Ajungand cuvioasa la varsta de 25 de ani, intr-o noapte, pe cand se ruga, un inger al Domnului i-a spus: - Lasa pustia si lacasul acesta si te intoarce la Epivat, in patria ta, ca acolo se cade sa lasi trupul pamantului si sa treci din aceasta lume catre Dumnezeu, pe Care L-ai iubit! Deci, sarutand Sfanta Parascheva pe toate surorile din acea manastire, s-a inchinat la Mormantul Domnului din Ierusalim si, luand o corabie, a ajuns la Constantinopol. Aici iarasi s-a inchinat cu lacrimi in biserica Maicii Domnului din Vlaherne, zicand: "Preasfanta Stapana, nu am alta nadejde si acoperamant pe pamant decat pe tine. Tu sa-mi fii indreptatoare si folositoare spre Hristos. Cat m-am nevoit in pustie, pe tine te-am avut ajutor si mangaiere, iar acum, daca m-am intors in lume, te rog indrepteaza-ma pana la sfarsitul vietii mele, ca nu am alta nadejde dupa Dumnezeu!" Ostenindu-se Sfanta Parascheva inca doi ani deplini langa biserica satului Epivat, in ascunse nevointe duhovnicesti si simtindu-si aproape obstescul sfarsit, a ingenuncheat inaintea icoanei Mantuitorului si cu lacrimi a rostit aceasta sfanta rugaciune: "Doamne, Iisuse Hristoase, cauta din sfant lacasul Tau si nu ma parasi, nici nu ma lasa, ca pentru numele Tau cel sfant am lasat toate si dupa Tine am calatorit in toata viata mea. Si, acum, indura-Te, Doamne, si spune ingerului Tau cel bland sa ia cu pace sufletul meu!" In timp ce se ruga, Preacuvioasa Parascheva si-a dat sfantul ei suflet in mainile Domnului, iar mult ostenitul ei trup a fost inmormantat de crestini intr-un mormant nou, aproape de tarmul marii. Dupa multi ani, moastele Cuvioasei Parascheva au fost descoperite cu voia lui Dumnezeu intregi in mormant si scoase la lumina spre mangaierea credinciosilor intr-un chip ca acesta. Murind, un corabier a fost aruncat pe mal de valurile marii. Atunci, un crestin milostiv cu numele Gheorghe, impreuna cu altii, au sapat un mormant aproape si au dat de trupul neputred si plin de mireasma al Sfintei Parascheva. Dar, nestiind cine este, a ingropat alaturi trupul rau mirositor al corabierului. Noaptea, insa, a vazut in vis o imparateasa sezand pe scaun luminat, inconjurata de ingeri. Unul dintre ei ii zise: - Gheorghe, pentru ce n-ati luat in seama trupul Sfintei Parascheva si l-ati uitat asa? Nu stiti ca Dumnezeu a iubit frumusetea ei si a voit s-o preamareasca pe pamant? Apoi si acea imparateasa sfanta i-a zis: - Degraba sa luati trupul meu din mormant si sa-l puneti la loc de cinste, in biserica satului meu, Epivat! Auzind clericii despre aceasta minune, indata au mers la mormantul Cuvioasei Parascheva cu lumanari si tamaie si au dus sfintele ei moaste in biserica Sfintilor Apostoli din Epivat, unde au stat 175 de ani si au facut nenumarate minuni si vindecari de boli. Raspandindu-se in toate tarile din jur vestea despre viata si minunile Cuvioasei Parascheva de la Epivat, in anul 1235, sfintele ei moaste au fost stramutate la Tarnovo, capitala Imperiului Romano-Bulgar, unde, de asemenea, au facut multe minuni. Dupa 160 de ani au fost stramutate la Belgrad, iar dupa inca 125 de ani le-au luat turcii in robie si le-au vandut din nou Patriarhiei de Constantinopol, fiind cinstite cu multa evlavie de credinciosi. In anul 1639, domnul Moldovei, Vasile Lupu, terminand de construit frumoasa biserica a Manastirii Sfintii Trei Ierarhi, din Iasi, cauta sa-si inzestreze ctitoria si capitala tarii cu moastele unor sfinti facatori de minuni. Deci, rugandu-se lui Dumnezeu, a auzit de moastele renumite ale Sfintei Parascheva. Si cum milostivul domn moldovean platise turcilor o mare parte din datoriile Patriarhiei, in vara anului 1641, patriarhul Partenie i-a daruit drept recunostinta cel mai de pret odor pe care il avea - moastele Cuvioasei Parascheva. Pana la Galati
14
au fost aduse cu corabia, iar de aici au fost insotite pana la Iasi de numerosi clerici, monahi si credinciosi cu faclii aprinse in maini. Aproape de Iasi le-au intampinat Vasile Lupu si mitropolitul Varlaam cu tot clerul si divanul tarii si le-au asezat cu mare cinste in biserica Manastirii Sfintii Trei Ierarhi, la 13 iunie, 1641, in sunetul clopotelor si in armonia frumoaselor cantari duhovnicesti. Nenumarate sunt minunile si vindecarile de boli ce s-au facut credinciosilor, care au alergat cu rugaciuni si lacrimi la moastele Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Parascheva de la Iasi, de-a lungul a 350 de ani de cand ocroteste Moldova si tara noastra. Sa amintim doar cateva dintre ele. Cea mai mare minune a Sfintei Parascheva este insasi preamarirea trupului ei cu darul neputrezirii, al vindecarii de boli si al izbavirii de multe nevoi si primejdii. Din cauza aceasta a fost luata ca protectoare in toate tarile ortodoxe din Balcani. Ba si turcii se cucereau de minunile ce se faceau crestinilor care ii cereau ajutor cu credinta si evlavie. O alta minune care a uimit Moldova si tara noastra a fost izbavirea fara nici o vatamare a moastelor Sfintei Parascheva din incendiul izbucnit in noaptea de 26 spre 27 decembrie, anul 1888, in paraclisul Manastirii Sfintii Trei Ierarhi din Iasi. Caci, aprinzandu-se de la un sfesnic catafalcul cuvioasei, s-a topit argintul care imbraca racla, dar lemnul si sfintele ei moaste, desi erau invaluite in jaratic, au ramas intregi si nevatamate, spre intarirea credinciosilor si uimirea celor indoielnici. Spre sfarsitul secolului XIX, sotia preotului Gheorghe Lates, din comuna Radaseni-Suceava, suferea la cap de o boala grea si incurabila. Alergand la Sfanta Parascheva, se ruga cu lacrimi la moastele sfintei si-i cerea ajutor. Apoi i s-a facut Sfantul Maslu si s-a reintors acasa. Noaptea i se arata aievea Sfanta Parascheva, in haine albe stralucitoare si ii spuse: - Nu mai plange, ca de acum te faci sanatoasa! A doua zi, femeia s-a sculat sanatoasa si lauda pe binefacatoarea ei. In anul 1950, o tanara din Iasi s-a imbolnavit de leucemie. Atunci, bolnava impreuna cu parintii ei au alergat la Sfanta Parascheva si cu multe lacrimi ii cereau ajutor si sanatate. Dupa doua luni de rugaciuni staruitoare si Sfantul Maslu, tanara s-a vindecat de aceasta boala fara leac si si-a continuat studiile. O femeie dintr-un sat aproape de Iasi era greu bolnava de stomac. Fiind internata pentru operatie, s-a rugat mai intai la Sfanta Parascheva, cerandu-i cu credinta si cu lacrimi ajutor si vindecare. Timp de trei zile dupa internare i s-au facut toate analizele. La urma iau spus medicii: - Femeie, du-te acasa ca nu ai nimic! In anul 1968, de hramul Cuvioasei Parascheva, o crestina din Iasi pregatea conserve pentru iarna. Mama ei o indemna: - Fata, sa nu faci una ca aceasta, caci astazi este ziua Sfintei Parascheva! - Mama, a raspuns fiica, in fiecare zi este cate un sfant, dar eu n-am timp sa-i praznuiesc pe toti! Dupa o ora, femeia si-a trimis copila in oras sa cumpere ceva. Pe strada a fost lovita grav de o masina si apoi internata la spital. Mama copilei a alergat a doua zi la Sfanta Parascheva si, dupa ce si-a recunoscut pacatul, a cerut cu lacrimi iertare si salvarea fiicei ei accidentate. Dupa trei zile, copila s-a intors sanatoasa acasa. Un inginer bolnav de plamani a fost internat in spital la Iasi pentru operatie. Mama sa a mers atunci la moastele Cuvioasei Parascheva si i-a cerut cu credinta sanatate fiului ei. Timp de doua saptamani doctorii au amanat operatia. Apoi, s-a observat ca afectiunea pulmonara s-a vindecat in chip miraculos. Atunci au zis bolnavului: - Domnule inginer, ati scapat de operatie. intoarceti-va sanatos acasa. Este cineva care se roaga lui Dumnezeu pentru dumneavoastra! Unui copil de trei ani si jumatate i s-a oprit brusc graiul. Atunci, mama a luat copilul in brate si a venit sa ceara ajutorul Sfintei Parascheva. Pe cand se ruga ea cu lacrimi, deodata copilul a strigat: - Mama, mama! Aici este Doamne-Doamne? Multumind din inima Preacuvioasei Parascheva, mama s-a intors acasa cu copilul sanatos. In anul 1955, doi soti din Iasi nu aveau intelegere in casa. Intr-o seara, femeia disperata a parasit caminul. Zadarnic au cautat-o sotul si fiica. Apoi copila s-a culcat, iar tatal ei a alergat la Sfanta Parascheva si s-a rugat cu lacrimi sa-i intoarca sotia cu bine inapoi. Ajungand sotul acasa, dupa o ora bate cineva in usa. Era sotia! Avea chipul palid si ingandurat. - Unde ai fost, femeie? Ce ti s-a intamplat? a intrebat-o sotul. - Diavolul mi-a dat in gand sa ma sinucid. De aceea m-am asezat pe linia trenului, aproape de gara Nicolina. Dar la orele 8 seara, pe cand venea un tren cu viteza, fiica noastra, imbracata in alb, vine la mine, ma apuca repede si ma arunca afara de pe linie. Asa am scapat de moarte si de osanda iadului! Dupa ce m-am intarit putin, am multumit lui Dumnezeu ca m-a izbavit de acest cumplit pacat si m-am intors acasa. - Femeie, in seara aceasta la ora 8, fiica noastra era culcata, iar eu ma rugam la Cuvioasa Parascheva pentru tine. Aceea care te-a salvat nu era fiica noastra, ci insasi Sfanta Parascheva! Sa-i multumim ei, caci ea te-a scapat de aceasta cumplita si dubla moarte, trupeasca si sufleteasca. De atunci este multa armonie si bucurie duhovniceasca in aceasta familie crestina. Pe timpul celor doua razboaie mondiale, orasul Iasi a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala mitropolitana, unde se pastreaza cinstitele moaste ale Sfintei Parascheva, nu a fost atinsa de nici un obuz. Caci, de 350 de ani, cuvioasa ocroteste Moldova si orasul acesta binecuvantat. Batranii spun ca ostasii vedeau noaptea, in timpul razboiului, o femeie uriasa imbracata in alb deasupra Iasilor, ocrotindu-l de ocupatie si bombardamente. Asa stie sa ajute Preacuvioasa Parascheva patria ei adoptiva, pentru credinta fiilor ei! In timpul marii secete din vara anului 1947, cand mureau oamenii si animalele de foame, s-au scos moastele Sfintei Parascheva in procesiune prin satele Moldovei. Credinciosii le asteptau si le intampinau cu lacrimi de bucurie si cu faclii in maini. In urma veneau nori de ploaie bogata si adapau pamantul. Drept multumire, credinciosii se rugau si inaltau cate o troita cu aducerea moastelor Sfintei Parascheva in satele lor. Cel mai mult alearga si cer ajutorul Sfintei maicii noastre Parascheva bolnavii, taranii, calugarii si studentii. Mai ales in lunile de examene, racla cuvioasei este alba de carti, de caiete de scoala si pomelnice. Putem spune ca moastele cele mai iubite de credinciosi din tara noastra si din afara sunt, fara indoiala, moastele Sfintei Parascheva, numita "cea grabnic ajutatoare si mult folositoare". Marturisesc parintii batrani, care au fost martori oculari, despre o minune petrecuta la racla sfintei, la 14 octombrie, 1952. De hram, pe cand oamenii asteptau la rand sa se inchine la racla Cuvioasei Parascheva, au venit sa se inchine si doua crestine batrane din Focsani. Vazand lume multa, au zis preotului de garda, Arhimandritul Cleopa Ilie:
15
- Parinte, da-ne voie sa ne inchinam la Cuvioasa Parascheva, fara sa mai stam la rand, ca suntem bolnave, si sa-i punem sub cap aceasta perna, pe care i-am adus-o de acasa drept multumire pentru ajutorul ce ni l-a dat. - Dumnezeu sa va binecuvinteze, a zis Parintele Cleopa. Mergeti si va inchinati! In clipa aceea, preotii si credinciosii au vazut un lucru cu totul sfant si minunat. Cuvioasa si-a ridicat singura capul, iar dupa ce femeile iau pus perna adusa si s-au inchinat, Sfanta Parascheva si-a lasat iarasi capul pe capatai ca mai inainte. Iata cat de mult iubeste Preacuvioasa pe cei ce se roaga lui Dumnezeu si sfintilor Lui cu smerenie si credinta! Sfanta Parascheva de la Iasi se bucura in tara de un cult deosebit, mai mult decat toti ceilalti sfinti locali care au moaste in Romania. In fiecare zi, la Catedrala mitropolitana din Iasi, de dimineata pana seara tarziu, se face un mic pelerinaj local continuu, cu credinciosi de toate varstele si din toate locurile, veniti la rugaciune. In mod deosebit in sarbatori, in posturi si in fiecare vineri, considerata "Ziua Sfintei Vineri", adica a Cuvioasei Parascheva, vin multi credinciosi si se inchina la racla cu credinta, aducand flori, daruri si imbracaminte pe care le ating de racla cuvioasei pentru a dobandi ajutor, sanatate si binecuvantare. Dar cea mai mare zi de praznuire din tot anul este ziua de 14 octombrie, patronul Sfintei Parascheva, cand are loc unul din cele mai mari pelerinaje ortodoxe din tara noastra, la care participa inchinatorii de la sate si orase, din toate colturile tarii. Aceasta zi este considerata un adevarat pelerinaj bisericesc national, care dureaza pana la 3 zile. Inca din ajun se scot in fata catedralei moastele Sfintei Parascheva si, timp de doua zile si doua nopti, credinciosii stau la rand pentru inchinare. In seara zilei de 14 octombrie, praznicul cuvioasei se incheie cu o procesiune in jurul catedralei, avand in frunte pe mitropolitul Moldovei, care, impreuna cu clericii si credinciosii, cu lumanari in maini, poarta racla cu moastele sfintei, in sunetul clopotelor si al frumoaselor cantari bisericesti. Dupa aceea, se asaza moastele in biserica la locul lor, se canta paraclisul Sfintei Parascheva, apoi fiecare se intoarce la ale sale cu bucuria marelui praznic in suflet si cu mangaierea Duhului Sfant in inima. Sfanta Preacuvioasa Maica Parascheva, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! SFANTUL DIMITRIE CEL NOU de la Bucuresti(secolele XII-XIII) Viata Preacuviosul Parintele nostru Dimitrie cel Nou de la Bucuresti, numit si "Basarabov", s-a nascut in timpul imparatilor romano-bulgari Petru si Ionita Asan (secolele XII-XIII), la cativa kilometri de orasul Rusciuc, intr-un sat locuit de vlahi, anume Basarabov, pe valea raului Lomul, din parinti ortodocsi si iubitori de Hristos. Mai intai a fost pastor de vite in satul natal. Apoi, iubind linistea si nevointa monahala, s-a facut calugar la o manastire de pe valea Lomului, nu departe de Basarabov. Dupa o aspra nevointa pustniceasca intre doua pietre din malul raului Lomul, Cuviosul Dimitrie si-a dat sufletul lui Dumnezeu in acel loc si a ramas necunoscut de nimeni. Dupa multi ani, raul Lomul venind mare a risipit cele doua pietre in apa impreuna cu moastele intregi ale Sfantului Dimitrie cel Nou. Mai tarziu, descoperindu-se sfintele lui moaste prin pronia lui Dumnezeu, au fost duse la biserica satului Basarabov. Auzind de minunile ce se faceau aici, domnii Tarii Romanesti doreau sa-i aduca moastele la Targoviste, spre mangaierea credinciosilor. Insa, Sfantul Dimitrie nevrand sa-si paraseasca satul, domnii munteni au zidit o biserica noua in Basarabov, unde i-au fost adapostite moastele mai mult de doua secole. In timpul razboiului ruso-turc din Balcani (1769-1774), generalul rus Petru Salticov a luat sfintele moaste sa le duca in Rusia. Dar la staruinta unui bun crestin roman, Hagi Dimitrie, moastele Sfantului Dimitrie au fost daruite Tarii Romanesti si asezate cu mare cinste in Catedrala mitropolitana din Bucuresti, unde se afla si astazi. Fapte si cuvinte de invatatura Inca de cand era mic la parinti, fericitul Dimitrie era foarte ravnitor la rugaciune, iubind mai ales biserica, postul, tacerea, smerenia si viata pustniceasca. Odata, pe cand pastea vitele satului Basarabov, a calcat cu piciorul intr-un cuib de pasare si din greseala a omorat puisorii. Mustrat de constiinta, si-a pedepsit piciorul vinovat si nu l-a mai incaltat trei ani de zile, umbland cu el descult vara si iarna, rabdand cu barbatie gerul iernii si loviturile pietrelor. In obstea manastirii de pe valea Lomului, fericitul Dimitrie intrecea pe toti cu rugaciunea curata a inimii si cu darul lacrimilor. Caci nu era altul mai iubitor de Dumnezeu si de nevointa duhovniceasca decat el in aceasta sihastrie. Manca o data la doua sau trei zile, dormea noaptea foarte putin; nu avea nici un fel de avere pamanteasca, decat trupul obosit de post si metanii, doua haine vechi calugaresti si Psaltirea. Pentru o nevointa aspra ca aceasta, toti se foloseau de viata lui si se sileau sa-i urmeze exemplul. Temandu-se de prapastia slavei desarte si dorind sa urmeze marilor sihastri din pustie, Cuviosul Dimitrie, luand binecuvantare de la egumen, a iesit noaptea din obste si s-a tainuit pe valea stancoasa a raului Lomul, intr-o pestera mica si umeda. Acolo s-a nevoit fericitul multi ani in nestiute osteneli pustnicesti, in foame, in lipsuri, in sete si chin, rabdand grele ispite de la diavoli. Apoi, simtindu-si sfarsitul aproape, s-a retras intre doua pietre mari si acolo rugandu-se, s-a mutat cu pace la cerestile lacasuri, numarandu-se in ceata Cuviosilor Parinti. Uitat de fratii sai din manastire, trupul Cuviosului Dimitrie a fost tainuit multa vreme intre cele dupa pietre de pe malul Lomului. Apoi, venind raul mare, au cazut in apa pietrele cu moastele intregi si nestricate ale sfantului. Moastele au zacut in apa si prundis multi ani de zile, pana cand Dumnezeu le-a descoperit intr-un chip ca acesta. Era o copila stapanita de duh necurat si nu afla sanatate nicaieri. intr-o noapte i s-a aratat Sfantul Dimitrie in vis si i-a zis: - Copila, de ma vor scoate parintii tai din apa, eu te voi tamadui pe tine! Auzind de acest vis, clericii si poporul au mers la locul unde se nevoise sfantul, cu facliile aprinse in maini, si au scos din apa odorul cel de mult pret, adica moastele Sfantului Dimitrie cel Nou, pe care le-au asezat cu cinste in biserica satului Basarabov. Din ziua aceea alergau, cu credinta, multi bolnavi la moastele Sfantului Dimitrie cel Nou si primeau sanatate si mangaiere. Cea dintai care s-a vindecat de duh necurat a fost insasi copila care l-a visat cu o zi inainte pe doctorul ei minunat. Auzind domnii Tarii Romanesti de minunile Sfantului Dimitrie de la Basarabov, au trimis preoti si boieri sa aduca sfintele lui moaste in pamantul tarii, dar n-au putut, caci sfantul nu voia sa paraseasca pamantul natal. Atunci au injugat la car doi juncani neinvatati si i-au lasat liberi, sa vada unde doreste Sfantul Dimitrie sa mearga. Astfel, juncanii s-au intors repede la Basarabov, unde au ramas moastele inca doua secole, vindecand nenumarati bolnavi si alinand multe suferinte omenesti. Iata cateva din faptele minunate savarsite la moastele Sfantului Dimitrie, in satul Basarabov.: Doua surori, Aspra si Ecaterina, din satul Cernavoda, inchinandu-se la moastele cuviosului, au luat in taina o particica din ele, cu scopul
16
sa o duca in biserica lor. Dar, urcandu-se in caruta, caii n-au putut sa porneasca pana cand cele doua surori n-au dus particica la loc si siau cerut iertare cu lacrimi de la Sfantul Dimitrie. Altadata un monah cu numele de Lavrentie, inchinandu-se, a rupt o particica din mana sfantului si a fost pedepsit pe loc, ramanand cu gura cascata si pierzandu-si graiul. Numai dupa multe rugaciuni cu lacrimi a fost iertat si vindecat. Un episcop evlavios, paralizat, numit Ioanichie, a fost adus la Basarabov si asezat langa racla cuviosului. Dupa savarsirea Sfintei Liturghii si a mai multor rugaciuni de sanatate, episcopul Ioanichie s-a sculat desavarsit sanatos si a dat lauda binefacatorului sau. In timpul Razboiului de Independenta, din anul 1877, un colonel batran din Bucuresti avea sapte feciori care au fost dusi pe campul de lupta. Tatal lor, fiind credincios, s-a rugat cu lacrimi la moastele Sfantului Dimitrie sa-i scape feciorii cu viata din razboi. Apoi a scris pe o hartie numele lor si a asezat-o in taina sub capul sfantului. Dupa terminarea razboiului, cu rugaciunile facatorului de minuni Dimitrie, toti cei sapte feciori s-au intors sanatosi la casele lor. In timpul ocupatiei germane din primul razboi mondial, cativa bulgari cu o masina au furat moastele Sfantului Dimitrie din Catedrala Mitropoliei din Bucuresti, cu scopul sa le duca peste Dunare, in tara lor. Dar sfantul n-a voit sa paraseasca Romania. De aceea, toata noaptea bulgarii, prin minune, au inconjurat strazile capitalei, dar n-au nimerit soseaua care duce la Giurgiu, ca sa treaca Dunarea. Dimineata au fost prinsi, iar sfintele moaste au fost aduse in catedrala. In anul 1955, o femeie din jurul Bucurestilor avea sotul paralizat si bolnav de nervi. Nemaiputand ea suferi, a venit la Sfantul Dimitrie si a cerut sfatul unui preot. El i-a dat sa citeasca acatistul cuviosului si sa se inchine cu credinta la sfanta racla. Femeia s-a intors acasa. Pe la miezul noptii a strigat-o sotul bolnav si i-a zis: - Ai chemat vreun doctor din Bucuresti la mine? - Nu! i-a raspuns femeia. - Cum nu? a zis sotul. Acum cateva clipe a fost la mine doctorul si m-a consultat. De ce n-ai venit sa-i platesti? S-a urcat intr-o trasura cu cai albi si a plecat spre Bucuresti. - Si te-a consultat? intreba femeia. - M-a uns cu untdelemn sfintit pe mana si pe piciorul paralizat si mi-a poruncit sa nu te mai ocarasc, nici sa mai injur, ca ma vindec. Te rog, iarta-ma, Marie, ca de acum inainte nu te mai supar! Dar nu uita, du-te dimineata si plateste-i doctorului, ca tu l-ai chemat si stii unde locuieste! Dimineata, bolnavul s-a sculat din pat complet sanatos, iar sotia a mers plangand la moastele Sfantului Dimitrie si cu multe lacrimi a multumit binefacatorului ei. In vreme de seceta, la cererea credinciosilor se scoteau moastele cuviosului, se facea un popas de o zi-doua in fiecare sat, se savarsea Sfantul Maslu pe camp, sarutau cu totii sfanta racla, se rostea predica, mancau cu totii pe iarba si porneau in procesiune spre satele vecine. In fruntea procesiunii mergea un tanar purtand Sfanta Cruce. Apoi, doi tineri purtau drapelul national, lat cat soseaua. In urma, batranii purtau prapuri, cruci si steaguri, urmati de sfintele moaste; iar masa credinciosilor, in sunetul clopotelor, purta in maini lumanari aprinse, busuioc si flori. Dupa terminarea slujbei de ploaie, alteori in timpul ei, cu voia lui Dumnezeu, venea ploaie puternica si adapa brazdele pamantului lovit de seceta pentru pacatele noastre. Sfinte Preacuvioase Parinte Dimitrie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! SFANTA MUCENITA FILOTEIA de la Curtea de Arges (secolele XII-XIII) Aceasta sfanta fecioara si mielusea iubita a lui Hristos era de neam romano-bulgar, nascandu-se pe la inceputul secolului XIII (circa 1206), in orasul Tarnovo, vechea capitala a Bulgariei. Tatal sau era lucrator de pamant, iar mama sa, de origine valaha, era casnica. Dupa ce dadu fiicei sale o aleasa crestere duhovniceasca si o lega cu inima de dragostea lui Hristos, mama se muta la viata vesnica, lasand copila orfana in grija tatalui ei. Apoi el, recasatorindu-se, a lasat pe fericita Filoteia in grija mamei vitrege. Dar, ca de obicei, copila era adeseori asuprita, pedepsita si chiar parata la tatal ei, pe motiv ca n-o asculta, ci merge prea des la biserica si ca risipeste averea casei, dand-o milostenie la copiii orfani si saraci. Pentru aceasta era certata de tatal ei. Insa fecioara Filoteia nu se tulbura, nici nu punea la inima aceste ispite ce i le facea satana prin invidia mamei vitrege, pentru a o indeparta de la faptele cele bune, pe care le invatase de la buna ei mama. Ci dimpotriva, pe masura ce crestea, Filoteia mergea continuu la slujbele bisericii, impartea hainele ei bune si mancarea la copiii saraci care ii ieseau in cale, iar acasa se ruga si postea mereu. Caci trei erau faptele ei bune care o incununau: rugaciunea, fecioria si milostenia. Cand avea numai 12 ani, a binevoit Dumnezeu s-o invredniceasca pe fericita Filoteia de cununa muceniciei si de bucuria imparatiei ceresti, intr-un chip ca acesta. Fiind toamna si tatal ei lucrand la camp, Filoteia era trimisa zilnic de mama vitrega sa-i duca de mancare pe ogor. Dar fericita obisnuia sa imparta cate putin din mancare la copiii saraci, care ii ieseau in cale. Observand tatal ei ca mancarea nui ajunge, si-a certat femeia pentru aceasta, iar ea i-a zis: - Intreaba pe fiica ta ce face cu mancarea, ca eu iti trimit mancare destula la camp! Atunci, ticalosul tata, maniindu-se pe fericita Filoteia, si-a pus in minte s-o pandeasca pe cale si sa afle ce face cu mancarea de nu-i ajunge. Intr-o zi, la amiaza, pe cand el o pandea dintr-un desis, a vazut pe Filoteia cum imparte mancarea la copiii saraci care ii ieseau inainte. Atunci, pornindu-se cu manie de fiara, din indemnul diavolului, a aruncat cu barda ce o purta la brau asupra Sfintei Filoteia si, taind-o la picior, in putina vreme, din cauza ranii, fericita si-a dat sufletul in mainile preadulcelui ei mire, Iisus Hristos. Astfel, tatal ei dupa trup a devenit prigonitorul si ucigasul ei pentru credinta, dupa cuvantul Evangheliei, care zice: "Si va da frate pe frate la moarte si tata pe fiu" (Matei 10,21). Cuprins de frica si mustrare, a incercat sa ridice de jos sfantul ei trup, dar n-a putut, caci trupul Sfintei Filoteia, devenind facator de minuni, se ingreuiase ca o piatra. Atunci nefericitul tata a alergat la arhiepiscopul Tarnovei si, marturisindu-si pacatul, i-a spus toate cele intamplate. Arhiepiscopul cu tot clerul si multime de popor au iesit afara din oras, cu tamaie si lumanari in maini, sa ridice trupul cel proslavit al Sfintei Mucenite Filoteia si sa-l duca in catedrala din cetate. Dar cu randuiala divina, trupul ei nu se lasa nicidecum ridicat de la pamant. Vazand ca nu este voia Sfintei Filoteia sa ramana in patria ei, arhiepiscopul cu slujitorii sai au facut multe rugaciuni catre Dumnezeu si catre mucenita, numind numeroase manastiri, biserici si catedrale din sudul si nordul Dunarii, sa vada unde anume doreste sa ramana sfintele ei moaste. Dar trupul ei nu se usura. La urma au numit si Manastirea Curtea de Arges si, prin minune dumnezeiasca, moastele Sfintei Filoteia s-au usurat si au putut fi ridicate si asezate in sicriu spre inchinare.
17
Intelegand ca Sfanta Mucenita Filoteia doreste sa fie dusa in Tara Romaneasca, la Manastirea Curtea de Arges, arhiepiscopul a scris voievodului Radu Negru sa primeasca acest sfant si nepretuit odor pentru ocrotirea si mangaierea poporului roman binecredincios. Astfel, clericii Tarnovei au insotit in procesiune sfintele moaste pana la Dunare, iar de aici le-au intampinat clericii, monahii si credinciosii romani in frunte cu mitropolitul si domnul tarii si le-au dus cu alai domnesc la Manastirea Curtea de Arges, unde le-au asezat in biserica. Asa au ajuns moastele Sfintei Mucenite Filoteia in tara noastra. Ele se bucura de mare cinste in Biserica Ortodoxa Romana, alaturi de ale celorlalti sfinti care au moaste pe pamant romanesc. Dar mai ales in judetele Arges, Dambovita si Prahova, Sfanta Filoteia este cinstita in mod deosebit cu pelerinaje locale la moastele ei si cu rugaciuni pentru cei bolnavi, dintre care multi capata sanatate si ajutor. Cel mai mare pelerinaj la moastele Sfintei Filoteia se face, insa, la 7 decembrie, cand are loc praznuirea ei anuala. Atunci iau parte numerosi credinciosi din multe zone ale tarii si se face procesiune in curtea manastirii cu sfintele ei moaste. In trecut se faceau vara, pe timp de seceta, procesiuni pentru ploaie prin satele Munteniei, iar Dumnezeu, cu rugaciunile ei, binecuvanta pamantul cu ploaie si mangaiere. Procesiunea se facea astfel: preotii si enoriasii satelor isi trimiteau cate o delegatie de tarani la Manastirea Curtea de Arges pentru a solicita moastele Sfintei Mucenite Filoteia in satele lor. Dupa ce obtineau de la episcop si staret cuvenita binecuvantare, se stabilea ziua procesiunii si traseul ce urma sa fie parcurs. Apoi se amenaja o masina speciala pentru transportul sfintei racle si al preotilor calugari delegati. Pana nu demult, sfintele moaste se transportau in trasura cu cai albi. Credinciosii, in port national, impreuna cu preotul, in vesminte si cu Sfanta Evanghelie, asteptau sfintele moaste la hotarul satului, avand in maini flori, busuioc si lumanari aprinse. De aici, in sunetul clopotelor, procesiunea se indrepta spre biserica din centrul satului. In fruntea procesiunii mergeau batranii purtand in maini cruci, prapuri, felinare si steagul tricolor. Dupa ce se facea slujba in biserica si se canta acatistul Sfintei Mucenite Filoteia, toti satenii, batranii, vaduvele, bolnavii, mamele si copiii se inchinau si sarutau sfintele ei moaste. Apoi, procesiunea se continua pe camp, in vatra satului, unde se faceau rugaciuni staruitoare pentru ploaie, cu toti credinciosii in genunchi. Dupa slujba, sfintele moaste erau duse mai departe in satele vecine. Cu rugaciunile Sfintei Filoteia, Dumnezeu trimitea ploaie peste campul insetat si intarea credinta si speranta in inimile credinciosilor. Sfanta Mucenita Filoteia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! MITROPOLITUL TEODOR DE VICINA (a doua jumatate a secolului XIII) Acest mitropolit este primul ierarh atestat documentar ca pastor si parinte duhovnicesc al Mitropoliei de la Vicina, care a ocupat scaunul acestei eparhii in anul 1283, sub imparatul Andronic II Paleologul (1282-1328). Vicina era un oras-cetate, de prin secolul IX, situat in nordul Dobrogei, la Gurile Dunarii si identificat de cei mai multi istorici cu orasul Noviodunum (Isaccea de azi), dar atestat documentar abia la inceputul secolului XII, in scrierea numita "Alexiada" a Anei Comnena, fiica imparatului bizantin Alexie I Comnenul (10811118). Mitropolitul Teodor de Vicina era, probabil, grec, nascut, fie la Bizant, fie in Dacia Pontica, care, dupa anul 971, se chema Paristrion sau Paradunavon si avea capitala la Dorostolon, vechiul Durostorum sau Silistra de astazi. Nordul Dobrogei (Gurile Dunarii) nu a fost niciodata ocupat de migratori, el formand pana la caderea Constantinopolului "un mic Bizant provincial", cu scaun episcopal, cu asezari grecesti si romanesti, cu cateva manastiri si sihastrii de renume si cu o puternica influenta religioasa si culturala asupra provinciilor din sudul Moldovei si estul Tarii Romanesti. Fericitul mitropolit Teodor a participat in anul 1285 la Sinodul Patriarhiei de Constantinopol, tinut in biserica Vlaherne (adica "a vlahilor"), semnand in acte "Smeritul si prea cinstitul mitropolit al de Dumnezeu pazitei cetati Vicina". In anul 1292, mitropolitul Teodor vine din nou in Constantinopol, unde semneaza "Tomul sinodic contra latinilor". El a pastorit turma lui Hristos la Gurile Dunarii pana la sfarsitul secolului XIII, fiind in bune relatii cu mitropolitii din jurul sau. A purtat grija de credinciosii de la nordul Dunarii, trimitandu-le preoti si calugari misionari hirotoniti la Vicina. A sustinut mult asezarile monahale din eparhia sa, precum Manastirea Sfantul Atanasie cel Mare de la Niculitel si sihastriile Chilia si Sfantul Gheorghe din Delta Dunarii, pe atunci destul de vestite. Ajungand la adanci batraneti, s-a mutat la cele vesnice spre sfarsitul secolului XIII. SFANTUL MUCENIC IOAN CEL NOU DE LA SUCEAVA (+ 1330) Viata Sfantul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, ale carui moaste se afla de sase sute de ani in tara noastra, s-a nascut in orasul Trapezunt, in jurul anului 1300, din parinti binecredinciosi si foarte iubitori de Hristos. Fiind negustor de marfuri, ca si tatal sau, evlaviosul Ioan a plecat cu corabia din orasul natal spre Cetatea Alba de la gurile Nistrului, aflata pe atunci in stapanirea tatarilor inchinatori de idoli. Pe Marea Neagra a avut mai multe discutii de credinta cu un negustor venetian, anume Reiz. Dar, vazandu-se biruit in cuvinte de fericitul Ioan, care marturisea si apara cu zel dreapta credinta ortodoxa, venetianul a hotarat sa se razbune asupra lui. Sosind in Cetatea Alba, Reiz l-a parat pe Ioan la mai-marele cetatii, cum ca ar dori sa se lepede de credinta ortodoxa si sa se inchine soarelui si idolilor paganesti. Dar Ioan, marturisind pe Hristos cu mare tarie si curaj, a fost dat la grele chinuri si batai, pentru a se lepada de adevaratul Dumnezeu. Apoi, vazandu-l statornic in dreapta credinta si gata sa-si dea viata pentru Sfanta Evanghelie, a fost si mai mult batut si tarat pe ulitele Cetatii Albe, legat de coada unui cal neinvatat, pana cand un iudeu fanatic i-a taiat capul cu sabia, fiind in varsta de numai 30 de ani. Noaptea, vazandu-se cor de ingeri si faclii aprinse in jurul trupului sau, sfintele lui moaste au fost luate cu cinste si asezate in biserica ortodoxa din Cetatea Alba. Aici au stat 70 de ani, facand multe minuni si vindecari de boli. In anul 1402, la 2 iunie, moastele Sfantului Mucenic Ioan, numit "cel Nou", au fost aduse cu mare cinste din Cetatea Alba de trimisii voievodului Alexandru cel Bun si au fost asezate in biserica "Mirautilor" din Suceava, vechea capitala a Moldovei, devenind astfel cel dintai sfant ocrotitor si grabnic ajutator al moldovenilor. In anul 1589, moastele Sfantului Ioan "de la Suceava" au fost stramutate din vechea biserica domneasca in noua catedrala zidita de Bogdan al III-lea, unde se afla pana astazi. Dupa ce au stat un timp in Mitropolia din Iasi, in anul 1686 moastele Sfantului Ioan cel Nou au fost luate de oastea poloneza a lui Ioan Sobieski, impreuna cu evlaviosul mitropolit Dosoftei si cu o mare parte din tezaurul tarii, si duse langa Liov. Dupa 97 de ani de instrainare, la 13 septembrie 1783, sfintele sale moaste au fost readuse cu mare cinste la Suceava si s-au asezat in vechea biserica domneasca, unde se afla si astazi. Fapte si cuvinte de invatatura Fiind adus fericitul Ioan in fata eparhului pagan al Cetatii Albe, acesta, indemnat de diavolul si de slugile lui, i-a zis: - M-am instiintat despre tine ca esti om intelept, ca ai iubit credinta noastra mahomedana si ca voiesti sa te apropii de ea. Pentru aceasta,
18
o, prietene, nu mai zabovi; ci leapada credinta crestineasca defaimata de toti, blestema legea si biserica voastra in fata poporului adunat aici si vino sa stai impreuna cu noi sa preamarim soarele, luna si stelele. Iar viteazul ostas al lui Hristos i-a raspuns: - Eu niciodata nu ma voi lepada de adevaratul Dumnezeu, ca sa ma inchin oamenilor necredinciosi, soarelui si celor create. Sa nu-mi fie mie a ma lepada de tine, Hristoase, Mantuitorul meu, Care esti Dumnezeu preamarit impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant! Atunci, maniindu-se, eparhul l-a pedepsit cu batai cumplite si, legandu-l de coada unui cal, l-au tarat ostasii pe ulitele pietruite ale Cetatii Albe, pana cand i s-a taiat capul cu sabia de catre un evreu. Auzind negustorul venetian de mucenicia Sfantului Ioan, a cugetat sa-i fure trupul noaptea din mormant. Dar, pe cand ii sapa mormantul, mucenicul lui Hristos s-a aratat in vis preotului ortodox si i-a zis: - Scoala si alearga la biserica indata, ca vanzatorul meu vrea sa-mi fure trupul din mormant! Venind, preotul a salvat sfintele sale moaste si le-a ingropat in altar aproape de Sfanta Masa. Auzind mitropolitul Moldovei, Iosif I Musat, de moastele Sfantului Mucenic Ioan cel Nou din Cetatea Alba si de minunile ce se faceau aici, a indemnat pe evlaviosul domn Alexandru cel Bun sa aduca acest nepretuit odor in capitala tarii, ca sa fie de calauza, mangaiere si ajutor poporului Moldovei, atat de iubitor de Dumnezeu si de sfinti. Astfel, bunul voievod a trimis o solie de dregatori, clerici si ostasi, cu careta domneasca si, rascumparand sfintele moaste, le-a adus la Suceava. Cand se apropiau de cetate, au iesit inainte mitropolitul si voievodul, cu tot clerul, cu poporul si boierii sai, avand faclii aprinse in maini. Deci, cazand in genunchi, s-au inchinat si au sarutat cu lacrimi fierbinti moastele mucenicului lui Hristos, Ioan cel Nou. Apoi le-au dus cu mare cinste in biserica Mirautilor, in care a fost uns domn Alexandru cel Bun, si le-a sarutat timp de trei zile tot poporul credincios care venise de prin sate. Inca si unii bolnavi care erau de fata, atingandu-se cu credinta de moastele Sfantului Ioan cel Nou, s-au vindecat de suferintele lor. Printre acestea si Ana, sotia voievodului, fiind de multa vreme suferinda de o boala grea, s-a vindecat in chip minunat si a mai trait inca 17 ani. Si au fost depuse sfintele moaste in cetatea Sucevei la 2 iunie, in anul mantuirii 1402. Dintre multele minuni facute la moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, se cuvine sa amintim mai intai cum a izbavit marele mucenic poporul si capitala Moldovei de navalirea tatarilor jefuitori si ucigasi de oameni. In luna mai 1622, mii de ostasi tatari invadasera Moldova, jefuind si dand foc satelor din calea lor. De frica, locuitorii se ascundeau, o parte prin paduri, iar alta in cetatea Sucevei. Dar, vazand cu groaza ca tatarii se apropie sa jefuiasca orasul, au alergat cu totii la Mitropolie sa ceara ajutorul Sfantului Ioan. In noaptea de 1 spre 2 iunie, mitropolitul Anastasie Crimca a facut priveghere de toata noaptea cu poporul, a impartasit multimea cu Sfintele Taine si i-a indemnat sa se roage lui Dumnezeu cu credinta. Apoi a inconjurat catedrala de trei ori cu Evanghelia si cu moastele Sfantului Ioan, le-a asezat intr-un car cu boi si au pornit sa le ascunda in cetatea Sucevei. La iesire, sfintele moaste s-au lasat atat de grele, incat carul nu se putea misca din loc. Atunci, intelegand toti ca Sfantul Mucenic nu vrea sa lase cetatea sa cada in mainile paganilor, au inconjurat zidurile cetatii cu moastele lui si asteptau sa se faca ziua. Dimineata, iarasi facand tot poporul rugaciuni cu lacrimi, a trimis Dumnezeu, la mijlocirea mucenicului Sau, o ploaie mare cu vant si tunete, incat a venit asa de mare raul Sucevei, ca n-au putut tatarii sa-l treaca si sa intre in cetate. Atunci paganii, infricosandu-se, au fugit rusinati peste Nistru. Asa a izbavit Sfantul Ioan cetatea Sucevei de ucidere si jaf, spre lauda lui Dumnezeu si bucuria crestinilor. Din anul 1686, moastele Sfantului Ioan de la Suceava fiind duse in Polonia, la Zolkiev, impreuna cu Mitropolitul Dosoftei, au facut si acolo nenumarate minuni si vindecari de boli timp de 97 de ani, incat alergau la moastele marelui mucenic tot felul de credinciosi ortodocsi si catolici, si primeau ajutorul lui dupa credinta si evlavia fiecaruia. Astfel, prin sfintele lui moaste s-a facut o adevarata impacare intre ortodocsi si catolici. Dar si readucerea moastelor Sfantului Ioan cel Nou din Polonia in manastirea sa din Suceava, care a avut loc la 13 septembrie 1783, este considerata o mare minune. Ca nimeni nu mai spera, dupa un secol, sa se aduca din nou in pamantul Moldovei cel mai iubit si mai vechi ocrotitor si rugator al tarii si poporului romanesc, atat de greu incercat de-a lungul veacurilor, dar atat de credincios si iubitor de sfinti. Aceasta o dovedeste mai intai ravna si staruinta episcopului Dosoftei de Radauti, caruia i se datoreaza cel mai mult readucerea moastelor Sfantului Ioan la Suceava. Apoi, numarul mare de clerici si ortodocsi credinciosi care au intampinat cu flori si lumanari aprinse racla cu sfintele moaste, la trecerea lor din Polonia in Moldova. Cine ar putea spune bucuria generala a moldovenilor la trecerea sfintelor moaste prin satele lor? Ca peste tot sunau clopotele bisericilor, se canta din buciume, rasunau salve de tun, iar satenii ieseau cu totii in calea lor, in frunte cu preotii in vesminte, cu copiii si bolnavii satelor, imbracati in haine nationale de sarbatoare, cu faclii si flori in maini. In aceasta atmosfera de bucurie in Hristos si fratie duhovniceasca, au strabatut moastele Sfantului Ioan Moldova de nord, timp de aproape trei luni, pana au fost asezate din nou in catedrala vechii mitropolii din Suceava. La hramul Sfantului Ioan din 24 iunie 1898, au participat mii de pelerini din Moldova si din provinciile vecine. Toata Suceava era plina de credinciosi. Cu acest prilej a venit si sotia unui boier moldovean. Aceasta, dupa ce asculta slujba, se inchina la sfintele moaste, se urca in trasura cu patru cai si dadu porunca vizitiului sa plece spre casa. Dar oricat lovea caii, trasura nu se misca din loc, incat femeia a fost cuprinsa de frica. Apoi a coborat din trasura, a spus episcopului si preotilor intamplarea si le cerea ajutor. Episcopul i-a zis: - Doamna, poate ai facut vreun pacat azi, de nu poti pleca acasa! Inchina-te in biserica, marturiseste-ti pacatele la un preot si cred ca te vei intoarce cu bine. La spovedanie, femeia a marturisit cu lacrimi in ochi ca a rupt o bucata din degetul Sfantului Ioan, ca s-o duca acasa de binecuvantare si ajutor. Atunci preotul i-a dat canon sa aduca inapoi particica luata, sa-si ceara iertare de la Sfantul Mucenic Ioan si sa faca rugaciuni si metanii, caci numai asa va putea pleca. Cum a facut ceea ce i-a poruncit preotul, femeia a plecat cu bine si bucuroasa la casa ei. In 1964 a fost adus la Sfantul Ioan, pentru rugaciune, un om bolnav de minte. Dupa ce i s-a facut de trei ori Sfantul Maslu, bolnavul s-a facut sanatos. A treia zi a venit la manastire vindecat si a dat multumire lui Dumnezeu. In toamna anului 1969, un om din partile Sucevei a devenit mut din lucrarea diavolului. Rudele l-au adus la moastele Sfantului Ioan pentru rugaciune. Parintii i-au facut Sfantul Maslu, i-au citit molitfele Sfantului Vasile si l-au pus sa citeasca acatistul Sfantului Ioan cel Nou langa sfintele moaste. Noaptea, bolnavul a dormit la manastire, iar dimineata s-a sculat sanatos si s-a dus acasa, dand lauda si multumire Mantuitorului nostru Iisus Hristos si Sfantului Mucenic Ioan.
19
In anul 1960, o copila din comuna Putna-Suceava si-a pierdut vederea din cauza unei boli. O crestina evlavioasa din sat a adus copila la Sfantul Ioan de la Suceava. Aici s-au rugat amandoua, apoi preotii i-au facut Sfantul Maslu si au miruit-o la ochi cu untdelemn sfintit. La urma, cand batrana conducea copila sa iasa din biserica, plina de uimire si cu lacrimi in ochi, fetita a strigat: - Matusa, vad, nu ma mai tine de mana ! Sfinte Mare Mucenice Ioane, vindeca-mi ochii si durerea inimii mele! Dand lauda lui Dumnezeu pentru aceasta minune, s-au intors amandoua acasa sanatoase si cu mare bucurie. In anul 1969, o crestina, Maria, din satul Ciumulesti-Suceava, bolnava de ochi, nu vedea aproape deloc. Dar, auzind de minunile Sfantului Ioan, a fost adusa la Suceava. Aici s-a inchinat la sfintele moaste, s-a spovedit si impartasit cu Trupul si Sangele lui Hristos si i s-a facut de trei ori Sfantul Maslu. Pentru multa ei credinta, femeia s-a vindecat complet si, multumind marelui mucenic, s-a intors vindecata la casa ei. In acelasi an, o fetita de zece ani numita Ana, din satul Corni- Botosani, in urma unei spaime, si-a pierdut graiul. Fiind adusa la Manastirea Sfantul Ioan din Suceava, i s-au facut rugaciuni si Sfantul Maslu de trei ori si pe loc s-a vindecat, incat se mirau toti de darul tamaduirii ce izvoraste din aceste sfinte moaste. Un tehnician care lucra la un laborator universitar a fost iradiat si paralizat, incat nu putea nici macar a se hrani singur. Auzind de Sfantul Ioan, a venit aici cu mare credinta si speranta in ajutorul lui Dumnezeu. Cazand in genunchi, s-a rugat mult cu lacrimi, zicand: - Sfinte Mare Mucenic Ioane, stiu ca pentru pacatele mele m-a pedepsit Dumnezeu cu boala aceasta. Dar stiu ca Domnul este milostiv cu noi, pacatosii, iar tu vindeci pe cei suferinzi care vin cu credinta la tine. Vindeca, ma rog, si mainile mele bolnave, ca sa ma pot inchina lui Dumnezeu, sa ma pot hrani singur si sa nu fiu povara altora. Ajuta-ma, Sfinte Mucenice Ioane, ajuta-ma si-mi vindeca mainile, ca imi pare rau de pacatele mele si ma hotarasc sa urmez de acum lui Hristos! In clipa cand se ruga din inima si varsa lacrimi, marturiseste bolnavul, a simtit deodata o caldura straina in mainile sale si o furnicare a nervilor de la varful degetelor pana la umeri. Apoi a inceput sa simta si sa miste singur degetele, palmele si bratele pana sus. Constient ca in clipa aceea Dumnezeu, cu rugaciunile Sfantului Mucenic Ioan de la Suceava, i-a vindecat mainile paralizate, a cazut din nou la rugaciune, multumind Domnului si placutului Sau cu lacrimi de bucurie. La urma s-a ridicat si a plecat fericit la casa sa, marturisind tuturor cum a facut Domnul mila cu el. Sarbatoarea hramului Sfantului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava - care are loc, prin traditie, la 24 iunie, de Sanziene - are dimensiuni bisericesti deosebite si un profund caracter autohton ortodox. Cu acest prilej se aduna multi credinciosi din Moldova si Transilvania - in special bucovineni si maramureseni - in frumosul port national, cu daruri traditionale in maini, ca: flori de camp, spice de grau, crengi de tei si brad si cu numerosi copii dupa ei. Fetele tuturor sunt luminate de o profunda bucurie duhovniceasca. Odata cu darurile pe care le depun deasupra sfintelor moaste, credinciosii aduc cu ei pentru binecuvantare haine pe care le ating de capul sfantului. Pelerinajul se incepe din dimineata zilei de 23 iunie, cand se scot sfintele moaste in procesiune, purtate pe mainile pelerinilor si apoi se asaza intr-un mic baldachin sub teii din mijlocul curtii. In seara de ajun se face slujba privegherii in aer liber pana spre miezul noptii. Apoi, credinciosii, grupati pe zone si sate, stau de veghe pe iarba pana dimineata. Unii se roaga in biserica, altii inconjoara catedrala in genunchi sau cantand, altii canta incet melodii religioase compuse de ei, iar majoritatea asteapta la rand sa se inchine la moastele Sfantului Ioan cel Nou. In dimineata hramului se sfinteste agheasma si se face Sfantul Maslu pentru bolnavi. Apoi se savarseste Sfanta Liturghie arhiereasca pe un podium mare, in curte, in prezenta multimii de inchinatori. Ochii tuturor privesc spre slujitori in mijlocul carora se afla mitropolitul Moldovei. Cantarile corului si predica misca inimile si scot lacrimi. La sfarsitul slujbei, multi credinciosi doresc sa se atinga de vesmintele preotilor slujitori si mai ales de ale arhiereilor. Ultimul moment cu care se incheie slujba hramului este aducerea sfintelor moaste in biserica, la orele 4 dupa-amiaza. Prin traditie, racla este purtata pe maini numai de maramureseni, care, timp de 24 ore, stau de veghe in rugaciune si nu mananca nimic pana la asezarea moastelor in biserica. Apoi valul de pelerini se roaga in liniste pe strazi catre gara si sate, unde sunt asteptati de membrii familiei cu daruri de la Sfantul Ioan, ca: icoane, cruciulite, agheasma, untdelemn sfintit, flori si haine binecuvantate, atinse de sfintele moaste. Hramul Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, impreuna cu al Cuvioasei Parascheva de la Iasi, se numara printre cele mai reprezentative sarbatori religioase si cu o veche traditie ortodoxa nationala, care contribuie mult la unitatea noastra in Hristos. Sfinte Mucenice Ioane, mult patimitorule, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! MITROPOLITUL MACARIE DE VICINA (circa 1337-1347) Dupa mitropolitul Teodor a urmat Luca, iar in anul 1337 ajunge pastor al Arhiepiscopiei de Vicina de la Gurile Dunarii fericitul mitropolit Macarie, care povatuieste turma lui Hristos din Dobrogea (Paristrion) mai mult de zece ani. Desi in anul 1341 Dobrogea este ocupata de tatari, noul ierarh face eforturi deosebite pentru a mentine calmul si unitatea credinciosilor sai. Intre anii 1341-1347, mitropolitul Macarie al Vicinei ia parte la mai multe sinoade locale care au avut loc la Patriarhia de Constantinopol. In cele doua sinoade din anii 1341 si 1343, care discuta si iau apararea Sfantului Grigorie Palama, privind invatatura isihasta atonita de iluminare duhovniceasca prin practicarea rugaciunii lui Iisus si invatatura despre energiile necreate ale Duhului Sfant, mitropolitul Macarie al Vicinei, alaturi de patriarhul ecumenic, Ioan al XlV-lea Caleca, aproba aceste invataturi palamite de iluminare si sporire duhovniceasca, ca fiind intru totul adevarate si ortodoxe. La primul sinod, arhiepiscopul Macarie, el insusi un calugar atonit si adept al rugaciunii isihaste, semneaza al optulea, iar la sinodul urmator semneaza al 13-lea. Mitropolitul Macarie, de formatie isihasta atonita, era bun prieten al Sfantului Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului, si al Sfantului Grigorie Sinaitul, intemeietorul Manastirii Paroria, vestit centru isihast din Muntii Balcani pe la jumatatea secolului al XIV-lea, unde se nevoiau si numerosi calugari "vlahi" din Tara Romaneasca si Dobrogea. Mitropolitul Vicinei apara cu statornicie Ortodoxia la Gurile Dunarii, sustine Manastirea Sfantul Atanasie cel Mare de la Niculitel si micile sihastrii din partea locului, intra in legatura cu voievodul Alexandru I Basarab si hirotoneste preoti pentru Tara Romaneasca si pentru sudul Moldovei. El era parinte sufletesc, atat al romanilor de la sudul, cat si de la nordul Dunarii. In anul 1347, fericitul ierarh Macarie se muta cu pace la cerestile lacasuri. MITROPOLITUL IACHINT DE VICINA Primul Mitropolit al Tarii Romanesti (+ 1372) Ultimul mitropolit al Vicinei si cel dintai pastor al Bisericii lui Hristos din Dobrogea si Tara Romaneasca, reunita sub conducerea unui singur voievod, este arhiepiscopul Iachint. El a pastorit doar cativa ani la Vicina, iar in anul 1359 si-a mutat scaunul la Curtea de Arges, la cererea marelui voievod Alexandru I Basarab, intemeietorul Tarii Romanesti, care dorea sa aiba un sediu mitropolitan in tara sa.
20
Mitropolitul Iachint devine astfel pastor duhovnicesc al tuturor romanilor din Dobrogea si Tara Romaneasca. El sfintea biserici, hirotonea preoti, impartea binecuvantare poporului atat de credincios al "vlahilor" si era sfetnic apropiat al marelui domn. Astfel, Eparhia Vicina dispare si ia fiinta o noua mitropolie romaneasca, cunoscuta sub numele de "Mitropolia Ungrovlahiei", dependenta de Patriarhia Ecumenica de Constantinopol, condusa pe atunci de patriarhul Calist I. Ca pastor si parinte sufletesc al tuturor romanilor dintre Dunare si Carpati, mitropolitul Iachint a avut grija sa hirotoneasca preoti pentru toate satele, sa zideasca biserici la orase si sate, sa intemeieze noi asezari manastiresti si sa tina in stransa legatura duhovniceasca Biserica Tarii Romanesti cu Patriarhia de Constantinopol. Iar ca "exarh al plaiurilor", mitropolitul Iachint purta grija si de credinciosii ortodocsi din partile vecine, indeosebi din Transilvania, carora le trimitea preoti si calugari misionari. Acest ierarh, ajutat de domnul tarii, Vladislav I (1364-1377), a incurajat si sustinut mult monahismul romanesc, al carui inceput se urca pana in secolul al IV-lea, prin centrul monahal pustnicesc din Muntii Buzaului. El a adus in tara pe Sfantul Nicodim de la Tismana, care venea din Muntele Athos, pentru a organiza cateva manastiri-lavre dupa model atonit. El a trimis numerosi calugari "vlahi" la Manastirea Cutlumus-Athos, unde au ajuns calugari vestiti. Iar in tara a organizat mai multe manastiri la Tismana, Curtea de Arges, CampulungMuscel, Cozia, Snagov, Targoviste, Bolintinul din Deal si din Vale, Tanganu, Cotmeana si altele. Dupa o pastorire atat de rodnica, s-a savarsit cu pace in anul 1372. CUVIOSUL GHERMAN IEROSCHIMONAHUL Primul egumen al Manastirii Neamt (1320-1362) Inainte de intemeierea Tarilor Romane, calugarii se formau duhovniceste, atat in micile sihastrii existente de-a lungul Carpatilor, cat si in Muntele Athos. Unii se savarseau acolo in deplina jertfa si placere de Dumnezeu. Altii se intorceau si intemeiau noi schituri si sihastrii in locuri de liniste sau chiar in preajma satelor. Unul din acesti sihastri autohtoni a fost si Cuviosul Gherman de la Neamt, care s-a nevoit in tinerete la Muntele Athos. Apoi, intorcanduse in pamantul parintilor sai cu cativa ucenici si afland loc retras de lume in Muntii Neamtului, a fost calauzit de Duhul Sfant sa sihastreasca aici. El a intemeiat la inceputul secolului al XIV-lea o vestita sihastrie pe locul actualei Manastiri Neamt. Duhovnicul Gherman a adunat in jurul sau mai multi ucenici si a inaltat in poiana o mica biserica de lemn cu hramul Sfantul Ioan Teologul. In anul 1320, ucenicii l-au ales egumen si parinte duhovnicesc, nevoindu-se impreuna in desavarsita dragoste de Hristos, in rugaciune si nadejde, avand toti un cuget si o voie. Deci, auzindu-se prin sate de sihastrii de la Neamt, li s-au adaugat cu timpul si alti iubitori de liniste, numarand pe la jumatatea secolului al XIV-lea pana la 40 de calugari. Sihastria lui Gherman, numita si Sihastria Sfantului Ioan Teologul, a fost innoita mai tarziu de Bogdan I, intemeietorul Moldovei (13591365) si de urmasii lui, devenind cea dintai manastire voievodala musatina. Cuviosul Gherman ieroschimonahul a povatuit obstea sa pana in anul 1362, devenind vestit duhovnic al calugarilor si lucrator al rugaciunii lui Iisus, invatand pe sihastri aceasta dumnezeiasca lucrare. El a intemeiat in tinutul Neamt cea dintai manastire si prima vatra isihasta, ai carei ucenici s-au raspandit apoi de-a lungul Carpatilor Rasariteni. Ajungand la adanci batraneti si bineplacand lui Dumnezeu, Cuviosul Gherman, cel dintai staret al Manastirii Neamt, s-a savarsit cu pace si a fost numarat in ceata cuviosilor parinti CUVIOSUL CIPRIAN IEROSCHIMONAHULAl doilea egumen al Manastirii Neamt (+ 1373) Acest ieroschimonah a fost cel dintai ucenic al staretului Gherman si impreuna nevoitor cu dansul in Muntele Athos si la Neamt. Apoi, raposand parintele sau duhovnicesc, Cuviosul Ciprian a ajuns intaistatator al Manastirii Neamt, povatuind aceasta sfintita obste mai bine de zece ani. Ca egumen, Cuviosul Ciprian a crescut numerosi fii duhovnicesti, deprinzandu-i pe toti cu smerenia, rugaciunea si desavarsita dragoste in Iisus Hristos. Sub egumenia sa, numarul monahilor din Manastirea Neamt ajunsese la peste 80. Unul din ei a fost si vestitul ieroschimonah Iosif Musat, rudenia domnilor musatini, pe care il tunse in monahism si il lasa egumen in locul sau. Egumenul Ciprian a fost si un iscusit duhovnic si dascal al rugaciunii. In timpul egumeniei sale s-a dezvoltat mult viata isihasta in jurul lavrei. Sihastrii nemteni se nevoiau singuri sau cate doi-trei, in mici bordeie si chilii de pamant si lemn. Hrana lor o formau fructele de padure si painea pe care o primeau saptamanal din obstea Cuviosului Ciprian. In posturi, sihastrii nu coborau deloc in lavra, iar in celelalte zile veneau numai in sarbatori si se impartaseau cu Trupul si Sangele Domnului. Sfetnicul lor cel mai bun era insusi egumenul Manastirii Neamt. Asa nevoindu-se Cuviosul Ciprian si bineplacand lui Dumnezeu, s-a savarsit cu pace in anul 1373, incredintand obstea in mainile arhimandritului Iosif Musat (1373-1386). CUVIOSUL AGATON SIHASTRUL Muntii Buzaului (secolul al XIV-lea) Acest vestit sihastru s-a nevoit in Muntii Buzaului in prima jumatate a secolului al XIV-lea. Mai intai s-a ostenit intr-o pestera sub muntele lui Martirie, apartinand de sihastria Fundatura. Apoi, ajungand sihastru iscusit in lupta cea duhovniceasca si dascal al vietii pustnicesti, s-a invrednicit de darul preotiei, adunand mai multi ucenici in jurul sau, caci cuviosul era povatuitor de suflete si parinte duhovnicesc pentru multi, hranindu-i cu alese cuvinte din Sfanta Scriptura. Cunostea inca si operele Sfintilor Parinti si biruia cu multa pricepere ispitele vrajmasului diavol. In a doua jumatate a secolului al XIV-lea, Cuviosul Agaton s-a stabilit cu cativa ucenici pe culmea muntoasa numita Crucea Spatarului, cale de o jumatate de ceas de Sihastria Fundatura. Aici si-a sapat cu mainile sale o mica biserica in stanca, cu hramul Sfantul Ioan Hrisostom, pentru care avea mare evlavie. Alaturi de biserica, cuviosul si-a facut o mica chilie, unde se nevoia ziua si noaptea in post si rugaciune. Ucenicii sai, in numar de 12, dupa traditia isihasta din partea locului, si-au sapat si ei chilii in piatra pe acelasi munte, in preajma Cuviosului Agaton. Aceasta este sihastria lui Agaton, numarata printre primele sihastrii cunoscute in Muntii Buzaului si una din cele mai alese. Aici s-au nevoit timp de trei secole peste o suta de sihastri purtatori de Hristos, dintre care multi au ajuns la masura sfinteniei. Intre acestia, insa, a stralucit Cuviosul Agaton, ca o faclie aprinsa pe varful muntelui, devenind vas al Duhului Sfant si parinte cu multi fii duhovnicesti. Iar nevointa sa si a ucenicilor sai era aceasta: noaptea se adunau in biserica si cantau slujba Utreniei, ziua se nevoiau in chilii cu postul, cu metaniile si cu citirea Psaltirii, iar seara se adunau la trapeza, mancand la aceeasi masa comuna facuta dintr-un trunchi de copac cu 12 locuri. Mancarea era si ea pustniceasca: pesmeti de paine si legume fierte, fara untdelemn. In sarbatori, Cuviosul Agaton savarsea Sfanta Liturghie si impartasea pe toti cu Trupul si Sangele Domnului. La inceputul secolului al XVI-lea, domnul Tarii Romanesti, Neagoe Basarab (1512-1521), auzind de sihastria lui Agaton, a facut unele danii si a marit biserica din pestera, cum scrie in pomelnicul sapat pe peretele altarului, care se pastreaza pana astazi.
21
Vestea despre nevointa ieroschimonahului Agaton ajunsese pana la evlaviosul domn Neagoe Basarab, el insusi fiind cunoscator al vietii isihaste din Tara Romaneasca si sustinator al cuviosilor sihastri. Neagoe impreuna cu episcopul de atunci al Buzaului si cu o oarecare monahie Teodora au facut unele danii Sihastriei lui Agaton, fapt pentru care au fost scrisi in pomelnicul bisericii, sapat in peretele altarului de ambele parti ale ferestrei de est. Pomelnicul se pastreaza destul de bine si astazi. Ulterior au fost adaugati si alti voievozi, care au miluit pe calugarii din Sihastria lui Agaton, ca: Moise, Vlad, Vintila si sotia lui, Rada. In anul 1524, Schitul lui Agaton este mentionat intr-o hotarnica data de la Afumati. In a doua jumatate a secolului, inmultindu-se numarul sihastrilor mai mult de 12, Sihastria lui Agaton devine manastire cu randuiala de chinovie. Un hrisov din anul 1587 aminteste pentru prima data de "manastirea lui Agaton". La inceputul secolului al XVII-lea, manastirea ajunge in paragina. In anul 1733 este reinnoita de alti ctitori, dupa care mai dainuie putin si apoi este definitiv parasita. Astazi se mai pastreaza doar o parte din biserica de piatra, in care se vede absida altarului, nisele pentru proscomidie si diaconicon, pomelnicul ctitoricesc incrustat in perete, o fereastra si cateva urme ale naosului si chiliei marelui sihastru. CUVIOSUL DIONISIE SIHASTRUL Muntii Buzaului (secolul al XIV-lea) Cuviosul Dionisie Sihastrul a fost unul din sihastrii cei mai renumiti de la sihastria Fundatura. El s-a nevoit aici in a doua jumatate a secolului al XIV-lea. Prin traditie i se spunea "Torcatorul", deoarece se ocupa cu torsul lanii, din care isi castiga existenta, indeletnicire obisnuita celor mai multi sihastri din Muntii Buzaului. Ajungand cu darul lui Hristos la masura nepatimirii, si-a sapat o pestera intr-o stanca greu accesibila, la 4 metri deasupra pamantului. In pestera, cuviosul si-a facut un mic paraclis de rugaciune, unde neincetat dadea lauda lui Dumnezeu. Aici s-a nevoit Cuviosul Dionisie Sihastrul mai mult de 30 de ani, rabdand cu barbatie frigul iernii, umezeala, foamea si mai ales cumplitele ispite de la diavoli. Si era asa de sporit printre sihastrii din partea locului, ca izgonea duhurile necurate din oameni si cunostea cele viitoare. Pentru aceea multi il cinsteau si-i cereau cuvant de folos. Nevointa Cuviosului Dionisie Sihastrul era aceasta: toata saptamana se ostenea singur in pestera, petrecand in neadormita rugaciune, in post, in pazirea mintii si in cugetarea celor viitoare. Hrana si-o castiga torcand lana, pe care i-o aducea ucenicul de prin sate. O data pe saptamana, spre Duminici, cobora din pestera si se impartasea cu Trupul si Sangele lui Hristos la biserica din Sihastria Fundatura. Apoi iar urca in pestera, tragand scara in chilie si asa isi continua sfanta nevointa. Locul unde isi sprijinea scara se cunoaste si astazi. Marele sihastru Dionisie Torcatorul a crescut mai multi ucenici, care au ajuns si ei sihastri vestiti si i-au urmat intru totul nevointa. Astfel, chilia lui poate fi considerata ca o mica sihastrie pustniceasca, care a contribuit mult la dezvoltarea vietii isihaste in Muntii Buzaului. CUVIOSUL IOSIF SIHASTRUL Muntii Buzaului (secolul al XIV-lea) O alta bisericuta in piatra care a avut un rol deosebit in dezvoltarea vietii isihaste din Muntii Buzaului este Pestera lui Iosif, situata pe Valea Bordeiului, aproape de satul Nucu, comuna Bozioru. Ferestrele bisericii in arc frant par sa dateze pestera din secolul al XIII-lea, dar prezenta pestelui ca simbol paleocrestin deasupra intrarii pesterii lui Iosif, al carui contur inca se distinge, ne face sa consideram ca ea ar putea fi din secolele al IV-lea sau al V-lea, fiind folosita de crestini, ca si alte pesteri din Muntii Buzaului, pe timpul persecutiilor. Cuviosul Iosif este numarat printre cei mai vestiti sihastri nevoitori din partea locului. Mai intai s-a nevoit in Sihastria Fundatura, iar la inceputul secolului al XV-lea s-a asezat in pestera care ii poarta numele, aproape de alte pesteri pustnicesti, pe care o mareste si-i adauga doua ferestre. In aceasta pestera s-a nevoit Cuviosul Iosif zeci de ani, ajungand mare dascal al linistii, preot si povatuitor de suflete. Numele lui era cunoscut pana departe si multi bolnavi se vindecau cu rugaciunile lui. Adunand mai multi sihastri in jurul lui, Cuviosul Iosif a facut din pestera sa o adevarata sihastrie pe Valea Bordeiului si pe muntii Martirie, Cecilia si Crucea Spatarului din apropiere. Multi din ucenicii sai se nevoiau in mici bordeie de lemn si pamant risipite pe toata valea din apropiere. De la acesti sihastri se numeste pana astazi locul acesta "Valea Bordeiului" si "Paraul Bordeiului". Apoi, mutandu-se in ceata cuviosilor parinti, pestera lui Iosif a fost locuita de alti sihastri cu viata aleasa, care au continuat firul vietii de sihastrie in aceeasi smerenie si ravna pentru dragostea lui Hristos. Numele si faptele tuturor, desi s-au uitat de oameni, sunt scrise in Cartea Vietii. UN SFANT ROMAN ANONIM din Manastirea Neamt (secolul al XIV-lea) Primele semne miraculoase de ridicare a pavajului s-au observat sambata, 24 mai 1986. Ele s-au repetat pana luni, 26 mai, cand s-a hotarat de staretul Manastirii Neamt, arhim. Efrem Chiscariu, sa se sape sub pavaj. Dupa depunerea moastelor in biserica s-a intocmit un act oficial in legatura cu aceasta minune, care se pastreaza in arhiva manastirii. Dupa doua zile, autoritatile locale au oprit pelerinajul de la Neamt si au turnat beton peste mormantul sfantului necunoscut. Prima inchegare de viata monahala organizata in vatra Manastirii Neamt a avut loc la inceputul secolului al XIV-lea, datorita intaiului egumen cunoscut al lavrei, anume ieroschimonahul Gherman (1320-1362), care aduna pe sihastrii nevoitori aici intr-o obste de sinestatatoare. Inainte de el, sihastrii nemteni duceau viata pustniceasca idioritmica, despre care se stie foarte putin. In a doua jumatate a secolului al XIV-lea, viata duhovniceasca din Manastirea Neamt ia o amploare mult mai mare, incat primii domni musatini sunt indemnati sa zideasca aici o biserica de piatra, cu hramul Inaltarea Domnului. Numarul mare de morminte monahale, majoritatea din secolul al XIV-lea, situate in jurul primei biserici musatine, ca de altfel in toata incinta Manastirii Neamt, dovedeste cu prisosinta cat de intensa era viata calugareasca in aceasta vatra strabuna. Unele dintre aceste morminte se afla chiar sub temeliile bisericii voievodale zidita de Stefan cel Mare, in anul 1497. Altele sunt sub chiliile din incinta, iar altele, ceea ce este si mai concludent, se afla sub pavajul ce duce la usa bisericii voievodale din 1497. Aceasta dovedeste ca mormintele sunt mai vechi decat biserica. Intrucat multe dintre osemintele monahilor din incinta nu poseda traditionalele caramizi cu numele si data mortii lor, este dificil sa se stabileasca precis identitatea si frecventa vietii monahale aici, pe epoci. Unul Dumnezeu stie cate moaste sfinte de cuviosi monahi nemteni se afla in acest cimitir calugaresc, unic de altfel in tara noastra. Sfintenia vietii calugarilor nemteni din secolul al XIV-lea o dovedeste cu prisosinta recenta descoperire prin minune dumnezeiasca a moastelor unui sihastru sfant din aceasta epoca, aflate chiar sub pavajul central ce duce la biserica. Acest fapt s-a petrecut in zilele de 2426 mai 1986, cand s-a observat ca la jumatatea distantei dintre clopotnita si biserica, pavajul gros de piatra si ciment s-a ridicat circa 30 cm pe dimensiunea unui mormant, in chip miraculos. Sapandu-se cu atentie la 1,5 metri, s-a aflat trupul proslavit si inmiresmat al unui calugar cu viata sfanta din secolul al XIV-lea, asezat aici inainte de zidirea bisericii voievodale si a pavajului. Osemintele, galbene si binemirositoare, erau inca legate intre ele si prezentau toate conditiile cerute moastelor de catre canoanele Bisericii Ortodoxe. Dupa deshumare, osemintele aflate s-au asezat intr-un sicriu si s-au depus in biserica de obstea calugarilor nemteni, in sunetul clopotelor, cu toata evlavia si randuiala cuvenita.
22
Vestea descoperirii acestor sfinte moaste s-a raspandit imediat in toata tara. Inca din seara zilei de luni, 26 mai, noaptea, si mai ales in zilele urmatoare veneau sute de pelerini, tarani, oraseni si intelectuali sa se inchine la sfintele moaste. Mai intai aprindeau lumanari in jurul mormantului si faceau metanii cu lacrimi de bucurie, ca ne-a descoperit Dumnezeu un sfant nou rugator al neamului nostru. Apoi intrau in biserica si se rugau cu mare credinta si emotie la sfintele moaste si la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, cerandu-le ajutor ceresc si dand slava lui Dumnezeu pentru toate, caci au vazut o asa de mare minune in Romania de astazi. Pana acum nu se stie numele cuviosului aflat la Manastirea Neamt. Iata cati sfinti necunoscuti ascunde inca pamantul sfant al tarii noastre! CUVIOSII SOFRONIE, PIMEN SI SILUAN Manastirea Neamt (secolele XIV-XV) Acesti trei cuviosi erau de loc din Tara Moldovei, iar cu metania din Muntele Athos. Caci, fiind chemati de Hristos, s-au facut calugari din tinerete si au ajuns sihastri vestiti intr-una din sihastriile Athosului. Apoi, auzind de Cuviosul Nicodim cel Sfintit, i s-au facut ucenici, ostenindu-se impreuna cativa ani la Manastirea Hilandar. Prin anul 1365, venind Cuviosul Nicodim in Tara Romaneasca, au venit si Cuviosii Sofronie, Pimen si Siluan in Moldova si au intrat in obstea Manastirii Neamt, sub ascultarea staretului Ciprian. Si erau toti calugari desavarsiti si duhovnici iubitori de Hristos, sihastrind mai multi ani in padurile seculare din jurul marii lavre si formand numerosi ucenici. Pentru sfintenia vietii lor, acesti cuviosi parinti s-au invrednicit a fi si egumeni ai Manastirii Neamt, spre sfarsitul secolului al XlV-lea. Astfel, Cuviosul Sofronie a pastorit obstea Manastirii Neamt intre anii 1392-1393, sub domnia lui Roman I Musat, considerat de unele pomelnice ctitoresti ca "primul staret al Manastirii Neamt". Ieroschimonahul Pimen a condus aceasta lavra intre anii 1393-1400, contribuind mult la innoirea manastirii. Iar Cuviosul Siluan a fost egumen la Neamt intre 1400-1402, continuand activitatea duhovniceasca a inaintasilor sai. Cuviosii Sofronie, Pimen si Siluan, savarsind bine calatoria acestei vieti si lasand in urma peste o suta de ucenici, s-au stramutat la cele vesnice, dandu-si sufletele in mainile Domnului. SFANTUL NICODIM DE LA TISMANA (+1406) Viata Cuviosul Nicodim cel Sfintit era de neam macedo-roman, nascut la Prilep, in sudul Serbiei, prin anul 1320, fiind inrudit cu familia despotului Lazar si a domnului Tarii Romanesti, Nicolae Alexandru-Basarab. Dupa ce invata carte, se duce din tinerete in Muntele Athos si se calugareste in Manastirea Hilandar, unde mai tarziu ajunge egumen si chiar protoepistat in conducerea Sfantului Munte. Dupa anul 1365 vine in Tara Romaneasca si intemeiaza, cu ajutorul lui Vlaicu Voda (1364-1377) si Radu I (1377-1383), Manastirile Vodita (1369) si Tismana (ante 1377). Mai intemeiaza la sudul Dunarii doua mici asezari monahale, Vratna si Manastirita; in Oltenia Gura Motrului si Visina, iar in Tara Hategului intemeiaza Manastirea Prislop (la sfarsitul secolului al XIV-lea), unde a scris si un Evangheliar slavon (1404-1405). La sfarsitul anului 1406, Cuviosul Nicodim se muta cu pace din viata aceasta, lasand in urma numerosi ucenici. Fapte si cuvinte de invatatura Ajungand la Athos, in Muntele Maicii Domnului, Cuviosul Nicodim s-a nevoit mai intai in obste, apoi singur intr-o pestera in preajma Manastirii Hilandar, rabdand grele ispite de la diavoli. Insa, fiind umbrit de darul lui Hristos, in putina vreme s-a curatit de patimi, a deprins lucrarea cea dumnezeiasca a sfintei rugaciuni si s-a invrednicit de darul mai inaintevederii si al facerii de minuni, ajungand vestit in tot muntele. Ca egumen al marii lavre Hilandar, Cuviosul Nicodim a adunat in obstea sa pana la o suta de calugari atoniti, greci, sarbi, macedoneni, romani si bulgari, deprinzandu-i pe toti cu frica de Dumnezeu si hranindu-i cu invataturile Sfintei Scripturi, fiind dascal iscusit al rugaciunii lui Iisus, adanc teolog si parinte duhovnicesc luminat. Pentru aceea nu putini sihastri, calugari de chinovii si egumeni veneau la el pentru sfat si cuvant de folos. Pentru cinstea de care se bucura peste tot, la rugamintea cneazului Lazar, Cuviosul Nicodim a mijlocit la Constantinopol, impreuna cu ucenicii sai, Isaia si Partenie, impacarea Bisericii Ortodoxe Sarbe cu Patriarhia Ecumenica. Deci, vazand patriarhul si imparatul smerenia si intelepciunea cuviosului si cucerindu-se de sfintenia vietii sale, indata a ridicat anatema data asupra Bisericii Sarbe, spre lauda lui Hristos si bucuria crestinilor. Asa intelegea el sa implineasca Evanghelia si sa ajute la mantuirea semenilor sai. Fiind in sudul Dunarii, in urma unei descoperiri dumnezeiesti, vine in Tara Romaneasca si se asaza pe valea raului Vodita, unde exista o mica sihastrie intemeiata de calugari vlahi. Aici, Cuviosul Nicodim, cu ajutorul domnitorului Vladislav-Vlaicu Voda si al sihastrilor din partea locului, zideste chilii si biserica de piatra cu hramul "Sfantul Antonie cel Mare", pe care o sfinteste in anul 1369. Manastirea Vodita a fost inzestrata apoi cu danii si intarita prin hrisov domnesc ca "dupa moartea lui chir Nicodim sa nu fie volnic a pune in locul acela staret nici domnul, nici arhiereul, nici alt careva; ci cum va zice chir Nicodim si cum va aseza, asa sa tina calugarii care sunt acolo si ei singuri sa-si puna staret". Pe valea paraului Tismana, unde se nevoiau inca de la inceputul secolului XIV mai multi sihastri in jurul unei mici biserici de lemn cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", Cuviosul Nicodim a inaltat, de asemenea, la locul numit "Cascade", Manastirea voievodala Tismana, cu acelasi hram, cu ajutorul domnitorului Tarii Romanesti si al cneazului Lazar. Marele staret formeaza aici o obste renumita de calugari, ajuta la mentinerea in continuare a vietii isihaste si pune randuiala calugareasca de chinovie, dupa traditia Muntelui Athos. Adunand in jurul sau cativa calugari luminati, a intemeiat la Manastirea Tismana o vestita scoala de caligrafi si copisti de carti bisericesti, renumita in toata Peninsula Balcanica. De aici, Cuviosul Nicodim conducea duhovniceste toate manastirile organizate de el si intretinea corespondenta cu egumeni si ucenici din Athos, din Serbia si din Tara Romaneasca, precum si cu patriarhul Eftimie al Tarnovei, dovedindu-se un mare teolog si parinte duhovnicesc. La batranete, Cuviosul Nicodim incredinteaza grija celor doua Manastiri, Vodita si Tismana, ucenicului sau, ieromonahul Agaton, iar el se retrage in pestera de deasupra manastirii, ce se pastreaza pana astazi. Acolo petrecea cuviosul toata saptamana in post, in priveghere si neincetata rugaciune, iar Duminica cobora in manastire, savarsea Sfanta Liturghie si vindeca pe cei bolnavi. Apoi manca la trapeza cu parintii, mangaia pe toti cu cuvinte de folos si iar se urca la pestera. Pentru sfintenia vietii sale, Cuviosul Nicodim se invrednicise de la Dumnezeu de darul izgonirii duhurilor necurate si al vindecarii suferintelor omenesti. De aceea, numele lui se facuse cunoscut pana dincolo de hotarele Tarii Romanesti si multi alergau la ajutorul lui. Se spune in traditia manastirii ca unii bolnavi se vindecau numai cat ajungeau la Tismana. Altii se tamaduiau cu rugaciunea si
23
binecuvantarea cuviosului, sau numai cat se atingeau de rasa lui. Printre cei vindecati de Sfantul Nicodim se numara si fiica regelui Sigismund, care era bolnava de epilepsie. Ajungand la batranete, Cuviosul Nicodim cel Sfintit de la Tismana, binecuvantandu-si ucenicii, si-a dat sufletul in mainile lui Hristos, la 26 decembrie 1406, iar sfintele sale moaste au fost asezate in mormantul pregatit de el in biserica. Datorita vitregiei vremurilor, mai tarziu moastele sale au fost asezate la un loc tainuit. O mica parte din ele s-au dus in Macedonia, iar degetul aratator de la mana dreapta se pastreaza in biserica Manastirii Tismana. Sfinte Preacuvioase Parinte Nicodim, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! CUVIOSUL PAHOMIE IEROMONAHUL egumen al Manastirii Peri (secolele XIV-XV) Acest venerabil egumen al Manastirii Peri, din nordul Maramuresului, era originar din Tara Oasului, ruda a lui Dragos Voda, primul descalecator al Moldovei. Intrand de tanar in nevointa calugareasca la unul din schiturile existente in partea locului, s-a invrednicit in putina vreme de darul preotiei si era plin de ravna pentru marturisirea lui Hristos si pentru apararea credintei ortodoxe. Ajungand cunoscut in toate satele din Maramures, Cuviosul Pahomie devine sfetnic si parinte duhovnicesc al romanilor maramureseni, pe care ii cerceta si ii povatuia pe calea mantuirii. In a doua jumatate a secolului al XIV-lea, cand fiii lui Sas Voda, Balita si Drag, intemeiaza manastirea din Peri cu hramul Sfantul Arhanghel Mihail, cuviosul Pahomie este numit egumen al acestei manastiri. Iar in anul 1391, cand Manastirea Peri devine stavropighie, atunci egumenul Pahomie este numit de patriarhul Antonie al Constantinopolului, exarh patriarhal peste toate satele ortodoxe romanesti din nordul Transilvaniei. In aceasta calitate, egumenul Pahomie avea dreptul sa supravegheze pe preotii si credinciosii ortodocsi din Maramures, Ugocea, Barcau, Arva, Salaj, Almas, Ciceu, Unguras si Valea Bistrei. Astfel, Cuviosul Pahomie umbla din sat in sat, sfintea biserici noi, randuia preoti, judeca neintelegerile bisericesti, imbarbata pe tarani, invata si apara dreapta credinta. De asemenea, conducea duhovniceste si Manastirile Ieud, Barsana si Peri din Maramures, in care se nevoiau zeci de calugari, buni slujitori ai Bisericii lui Hristos, duhovnici pentru credinciosi, marturisitori si aparatori ai credintei ortodoxe. Cuviosul Pahomie de la Peri face, astfel, din calugari parinti si apologeti ai Ortodoxiei noastre strabune, iar din manastirile Maramuresului face adevarate cetati ortodoxe de rezistenta si aparare in nordul Transilvaniei mereu lovit de prozelitismul catolic. In cursul primelor decenii ale secolului al XV-lea, Cuviosul Pahomie de la Peri, parintele romanilor ortodocsi din Maramures, s-a savarsit cu pace, lasand in urma numerosi calugari si preoti slujitori prin sate. MITROPOLITUL IOSIF MUSAT Primul ierarh al Moldovei (1402-1415?) Cel dintai mitropolit cunoscut al Moldovei a fost, desigur, mitropolitul Iosif Musat. El era din familia domnilor musatini, ruda apropiata a lui Petru Musat (1375-1391) si Alexandru cel Bun (1400-1432). Din tinerete si-a inchinat viata lui Hristos in obstea Manastirii Neamt, unde a deprins frica de Dumnezeu si buna nevointa a vietii duhovnicesti de la cuviosii calugari de aici. Apoi, facandu-se preot, a ajuns egumen la Neamt. La propunerea domnului Petru Musat a fost hirotonit episcop al Cetatii Albe de mitropolitul Haliciului, Antonie. Insa nu sta mult aici si este chemat ca mitropolit al Moldovei. Dar Patriarhia Ecumenica refuzand sa-l recunoasca si ivindu-se mare tulburare in Biserica, smeritul mitropolit Iosif s-a retras din scaun la Manastirea Neamt si apoi la Bistrita. Mai pe urma se stabileste la "o manastire, la Boistea, langa Targu Neamt, unde a fost chilia vladicai Iosif si unde sunt calugarite". De aici, inteleptul mitropolit povatuia cu curaj Biserica Moldovei greu incercata, invata si apara dreapta credinta impotriva prozelitismului catolic, hirotonea preoti, sfatuia pe domn si era tuturor parinte sufletesc. Se spune despre dansul ca a luat parte chiar la ungerea ca domn in cetatea Sucevei a lui Alexandru cel Bun, in anul 1400. La 26 iulie 1401, cu vrerea lui Dumnezeu si cu staruinta bunului domn Alexandru I Musat, mitropolitul Iosif a fost recunoscut de Patriarhia din Constantinopol ca parinte si intaistatator pe scaunul Mitropoliei Moldovei. Timp de aproape 15 ani a pastorit in tihna turma lui Hristos, randuind bine cele duhovnicesti si chivernisind cu pricepere cele bisericesti, ca un bun econom al casei lui Dumnezeu. Cea dintai grija a sa a fost sa sfatuiasca pe Alexandru cel Bun, nepotul sau, sa aduca de la Cetatea Alba la Suceava moastele Sfantului Mucenic Ioan cel Nou, ca protector al tarii si mangaiere a poporului binecredincios. Apoi, insusi mitropolitul a mers cu mare alai, cu preoti si cu mult popor, in frunte cu insusi voievodul, de au intampinat sfintele moaste mai jos de Iasi, la locul numit "Poiana Vladicai" si le-au asezat cu mare cinste in biserica Mirautilor din capitala Moldovei. Tot in acesti ani, evlaviosul mitropolit Iosif a reinnoit aproape in intregime ctitoria parintilor sai din Manastirea Neamt, careia i-a inchinat cel mai de pret odor, icoana Maicii Domnului facatoare de minuni, pe care o primise in dar din Bizant. De asemenea, a sfatuit pe domn sa zideasca din nou doua frumoase manastiri, Bistrita (1402) si Moldovita, ca lacas de ruga si de vesnica odihna. La 7 ianuarie 1407, mitropolitul Iosif uneste cele doua Manastiri voievodale, Neamt si Bistrita, si numeste egumen peste ele pe ucenicul sau, arhimandritul Dometian, "ca sa fie aceste manastiri nedespartite una de alta, pentru ca sunt amandoua ale vladiciei mele". Tot la indemnul sau, egumenul Dometian a scris vestitul Pomelnic al Manastirii Bistrita, care se pastreaza pana astazi, si primeste in dar icoana Sfintei Ana de la Manuel Paleologu. Asemenea si la celelalte Manastiri, Probota, Bogdana si Moldovita, randuieste stareti buni si poarta grija de toti - de calugari, de sihastri, de preoti, de popor si de tot sfatul tarii - ca un adevarat parinte al tuturor ce era. In anul 1415, ajungand la adanci batraneti, evlaviosul mitropolit Iosif, cel dintai parinte al Moldovei, si-a dat sufletul in mainile Domnului si a fost ingropat la Manastirea Bistrita, in partea de sud a pronaosului, unde i s-a descoperit mormantul in anul 1975, in urma lucrarilor de restaurare a bisericii. CUVIOSUL DOMETIAN ARHIMANDRITUL Mare egumen al Manastirilor Neamt si Bistrita (1407 - circa 1415) Arhimandritul Dometian este numarat printre cei mai de seama stareti ai Manastirilor Neamt si Bistrita. Acest cuvios era ruda si ucenic al mitropolitului Iosif Musat, luand jugul lui Hristos din tineretile sale, pe cand marele ierarh era egumen al Manastirii Neamt (13731386). Multi ani, Cuviosul Dometian s-a nevoit in obste, implinind cu dragoste sfanta ascultare si invatand de la cei mai sporiti calugari cunostinta cartii si mestesugul rugaciunii si al luptei celei duhovnicesti. Apoi, invrednicindu-se de cinstea preotiei, savarsea cele sfinte cu multa evlavie si frica de Dumnezeu, ajungand iscusit duhovnic si pastor de suflete. Fiind calugar invatat si iubit, atat de soborul parintilor, cat si de marele domn Alexandru cel Bun, arhimandritul Dometian a fost numit la, 7 ianuarie 1407, staret al Manastirilor Neamt si Bistrita, "ca sa fie aceste manastiri nedespartite una de alta". Din acest moment au fost unite ambele manastiri sub aceeasi conducere mai bine de 20 de ani. In Manastirea Neamt, Cuviosul Dometian a innoit in intregime, cu ajutorul voievodului si al mitropolitului Iosif, atat biserica si chiliile, cat si viata duhovniceasca, marind soborul lavrei la peste 150 de calugari si primeste in dar icoana Sfintei Ana de la Manuel Paleologu.
24
Asemenea si la celelalte Manastiri, Probota, Bogdana si Moldovita, randuieste stareti buni si poarta grija de toti - de calugari, de sihastri, de preoti, de popor si de tot sfatul tarii - ca un adevarat parinte al tuturor ce era. Dintre ei a ridicat apoi duhovnici si egumeni iscusiti, dascali si neadormiti rugatori pentru toata lumea. Tot la Manastirea Neamt, staretul Dometian a intemeiat o vestita scoala de caligrafi si miniaturisti din tarile romane, neintrecuta de nici o alta scoala manastireasca, condusa de ucenicul sau, venerabilul calugar caligraf Gavriil Uric. A intemeiat, de asemenea, o bogata biblioteca cu numeroase opere patristice, dintre care multe erau copiate in lavra. In Manastirea Bistrita, staretul Dometian a marit, la fel, numarul calugarilor la peste 50 de nevoitori si a randuit asezamant de viata duhovniceasca intocmai ca la Neamt. Apoi a randuit duhovnici si slujitori alesi, spre slava lui Dumnezeu si cinstea ctitorului fondator, Alexandru cel Bun, care adesea zabovea aici. Cei mai alesi dintre ucenicii sai de la Bistrita au fost: arhimandritii Grigorie si Eutimie, ieromonahii Ioasaf, Ioan, Cornelie si Timotei, duhovnicul Daniil, monahii Paisie Uric, fiul sau Gavriil Uric si numerosi altii. Tot la Manastirea Bistrita, Cuviosul Dometian a format o scoala de gramatici, unde multi tineri invatau carte de la calugarii cei mai luminati si de unde ieseau preoti de sate, dascali, cateheti, gramatici si copisti. La porunca marelui staret, s-a scris la Bistrita de catre calugari prima cronica moldoveneasca si s-au copiat mai multe scrieri din Sfintii Parinti. Iar in anul 1407 s-a scris vestitul pomelnic al Manastirii Bistrita, in care voievodul Alexandru cel Bun este numit "adevaratul ctitor al sfant lacasului acestuia", iar "arhimandritul Dionisie, adica Dometian, conducatorul acestui sfant lacas". In prefata pomelnicului, staretul Dometian da aceste frumoase invataturi: "Oricine voieste sa se izbaveasca de caderea in pacatul de voie sau fara de voie, sa se curete. Prin cainta si marturisire adevarata si milostenie se curata pacatele, si cei doritori a se invrednici de fericirea vesnica sa vie cu rusinare si cu frica de Dumnezeu catre sfanta si soborniceasca si apostoleasca Biserica, ca sa-si marturiseasca pacatele...". Cuviosul arhimandrit Dometian era, de asemenea, duhovnicul marelui domn Alexandru cel Bun si sfetnicul sau de taina, la al carui indemn s-au zidit numeroase biserici "si s-au facut multe lucruri bune in Tara Moldovei". In timpul staretiei sale, Manastirile Neamt si Bistrita au cunoscut o mare dezvoltare duhovniceasca si culturala, nemaicunoscuta pana atunci. Aceeasi deosebita amploare a luat si isihasmul moldovean in jurul ambelor manastiri, fiind mult sustinut de acest mare staret. In timpul staretiei sale apar in tinutul Neamt cateva mici sihastrii noi, precum sihastria "din Hang", sub Ceahlau, sihastria de la Topolita si Boistea - Targu Neamt, sihastria "Nechidului", sihastria Tazlaului si altele. Acest staret s-a dovedit si un bun chivernisitor al averilor manastiresti si neintrecut iconom al casei lui Dumnezeu. Pentru toate acestea arhimandritul Dometian este numarat printre cei mai de seama stareti ai monahismului moldovean din secolul al XV-lea. In anul 1415, ajungand la adanci batraneti, evlaviosul mitropolit Iosif, cel dintai parinte al Moldovei, si-a dat sufletul in mainile Domnului si a fost ingropat la Manastirea Bistrita, in partea de sud a pronaosului, unde i s-a descoperit mormantul in anul 1975, in urma lucrarilor de restaurare a bisericii. CUVIOSUL GAVRIIL IEROMONAHUL Primul egumen al Manastirii Cozia (secolele XIV-XV) Ieromonahul Gavriil era unul din ucenicii Sfantului Nicodim cel Sfintit. Dupa ce mai intai se nevoi ca sihastru pe Valea Oltului, intra in obstea Manastirii Tismana, unde deprinse mestesugul vietii duhovnicesti. Si era vestit in partea locului pentru sfintenia vietii lui. In anul 1388, cand Mircea cel Batran termina de zidit Manastirea Cozia in locul unei vechi sihastrii din poiana Nucet, Cuviosul Gavriil a fost randuit cel dintai egumen si parinte duhovnicesc al ctitoriei marelui domn. Tot lui i s-a incredintat si Manastirea Cotmeana cu toate sihastriile de pe Valea Oltului. Cuviosul Gavriil a adunat in ambele manastiri pana la 40 de calugari. Apoi a dat asezamant de viata duhovniceasca pentru obstea Manastirilor Cozia si Cotmeana, care se respecta cu mare sfintenie, precum reiese din actul de danie al ctitorului fondator: "...Iar pentru vietuirea acestui lacas, intr-acest fel sa fie dupa asezamantul popei Gavriil, oricate el va aseza si va intemeia; si nimeni sa nu fie slobod a scadea sau a adauga macar cat de putin. Inca si dupa moartea popei Gavriil sa nu aiba nimeni voie ca sa puna egumen... fara numai fratii pe care il vor alege dintre dansii, dupa asezamantul popei Gavriil...". Acest cuvios egumen a randuit viata de obste in ambele manastiri, cu Sfanta Liturghie zilnica si cu spovedania saptamanala. In sarbatori se adunau la Cozia si sihastrii de pe Valea Oltului si primeau Trupul lui Hristos. Astfel, toti petreceau in ascultare, in rugaciune, in dragoste si in asteptarea bunatatilor viitoare. Si era egumenul Gavriil iscusit parinte duhovnicesc al calugarilor si sihastrilor din Tara Oltului si printre cei dintai sfetnici ai lui Mircea cel Batran, care de multe ori il cerceta si ii urma sfatul. Era inca parintele sufletesc si mangaietor al satenilor de sub munte, atat de dincoace, cat si de dincolo de Carpati, si multi credinciosi il cautau pentru binecuvantare si cuvant de folos. Astfel, intarind viata calugareasca in cele doua manastiri si ajungand la adanca batranete, si-a dat sufletul cu pace, lasand in urma multi ucenici. SFANTUL LEONTIE DE LA RADAUTI Manastirea Bogdana (secolele XIV-XV) Sfantul Ierarh Leontie este numarat printre cei dintai sfinti romani pe care i-a odraslit pamantul Moldovei si adevaratul parinte duhovnicesc al Cuviosului Daniil Sihastrul. Dupa traditie era de loc din orasul Radauti. Apoi, ravnind Sfintilor Parinti de odinioara si arzand cu inima dupa dragostea lui Hristos, spre sfarsitul secolului al XlV-lea s-a facut sihastru in padurile seculare din partea locului. Deci, calugarindu-se cu numele de Lavrentie, s-a invrednicit mai tarziu de darul preotiei. Apoi, impreuna cu cativa ucenici, a intemeiat o vestita sihastrie de calugari in codrii Radautilor, ce se chema, dupa numele sau "Schitul Laura" (Lavra) sau "Manastirea Sfantului Lavrentie" (Pe locul unde a fost Sihastria lui Lavrentie se afla satul Laura - Suceava.) . In obstea sa, Cuviosul Lavrentie a format multi ucenici cu viata aleasa, printre care se numara si Sfantul Daniil Sihastrul. In Schitul Laura, insusi Cuviosul Lavrentie s-a nevoit si a avut o traire asa de inalta, incat s-a invrednicit de la Dumnezeu de darul facerii de minuni. Ca pe multi bolnavi ii vindeca cu rugaciunea sa si era tuturor parinte, sfetnic, dascal si ocrotitor. Dupa intemeierea Episcopiei de Radauti, auzind domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, de nevointa sa, l-a randuit episcop al acestui scaun. Si a pastorit cu multa intelepciune turma lui Hristos cativa ani de zile, invatand pe toti dreapta credinta si facandu-se tuturor pilda de sfintenie. Apoi, ravnind iarasi vietii sihastresti, s-a retras din scaun si s-a facut schimonah cu numele de Leontie, ajungand cel mai vestit sihastru si parinte duhovnicesc din nordul Moldovei. Deci, mai traind putin si uimind pe toti cu smerenia, cu nevointa si cu darul minunilor pe care le facea, si-a dat sufletul cu pace in mainile Domnului.
25
Mai tarziu, proslavindu-se prin oarecare minuni si fiind gasit in mormant cu trupul intreg si nestricat, s-a asezat cu cinste in biserica episcopala din Radauti spre inchinarea tuturor, unde multi credinciosi primeau sanatate si mangaiere la sfintele sale moaste, ajungand vestit pana dincolo de hotarele Moldovei. In anul 1639, pradandu-se biserica, au disparut si moastele Sfantului Leontie din Radauti. Unii cred ca au fost luate de navalitori. Altii spun ca au fost ingropate de calugari in biserica, in anul 1783, odata cu desfiintarea manastirii. Insa, locul unde se afla astazi, singur Dumnezeu il stie. In anii 1621-1622 un vestit teolog ucrainean, ieromonahul Zaharia Kopystenski din Kiev, scria despre el: "In Radauti, in episcopie, Sfantul Leontie facatorul de minuni zace cu trupul intreg...". Sfinte Preacuvioase Parinte Leontie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! CUVIOSUL MACARIE IEROMONAHUL Ctitorul Manastirii Boistea-Neamt (secolele XIV-XV) Manastirea Boistea a functionat aproape doua secole, fiind tot timpul locuita de calugarite. Apoi, intemeindu-se satul cu acelasi nume alaturi de manastire, biserica a devenit parohie, iar maicile s-au retras la Manastirea Topolita-Neamt, luand cu ele si icoana Maicii Domnului de provenienta bizantina, daruita dupa traditie de mitropolitul Iosif Musat. De la Topolita, icoana a ajuns la Schitul GarcinaNeamt, iar din anul 1803 a fost transferata cu obstea calugaritelor la Manastirea Agapia unde se afla si astazi. Acest cuvios parinte era cu metania din Manastirea Neamt si ucenic al mitropolitului Iosif Musat, pe cand acesta era egumen in lavra (1373-1386). Apoi, primind darul preotiei, a ajuns slujitor credincios al Bisericii lui Hristos si duhovnic iscusit. Egumenul Dometian (1407-1415), cunoscand buna nevointa a ieromonahului Macarie, i-a incredintat metocul de la Grasi-Targu Neamt, unde iernau vitele Manastirii Neamt. Aceasta ascultare a dus-o cuviosul multi ani de zile, avand sub povatuirea sa 20 de calugari si frati. Cu totii traiau in desavarsita dragoste, implinind ascultarea cu sfintenie si laudand pe Dumnezeu ziua si noaptea. Numele acestui mare duhovnic s-a facut cunoscut in toate satele din imprejurimi si multi credinciosi il aveau de parinte sufletesc. Vazand ieromonahul Macarie ca s-au inmultit ucenicii sai, in anul 1449 (?) a intemeiat un lacas de rugaciune in codrii din apropiere de Targu Neamt, anume sihastria de calugarite Boistea. Biserica cu hramul "Nasterea Maicii Domnului" a fost la inceput din lemn, apoi s-a zidit din piatra. Primul duhovnic a fost insusi ctitorul manastirii, ieromonahul Macarie, iar primele vietuitoare au fost 30 de calugarite din tinutul Neamt. Intemeindu-se acest asezamant calugaresc cu viata de obste, in putina vreme Manastirea Boistea ajunsese o vestita sihastrie de calugarite din partea locului, avand aceeasi randuiala duhovniceasca de nevointa ca si marea lavra, al carei metoc era. Numele si faptele Cuviosului Macarie se raspandisera peste tot, ajungand pana la voievodul Stefan cel Mare, care face unele danii pentru ctitoria sa. Si era cuviosul bland, smerit si foarte sporit in rugaciune. Avea inca si darul izgonirii duhurilor necurate si multi se vindecau cu rugaciunile lui, fiind iscusit povatuitor de suflete si dascal al rugaciunii. Asa nevoindu-se Cuviosul Macarie mai mult de 60 de ani, si-a dat sufletul cu pace in bratele lui Hristos, lasand in manastirea sa peste 50 de calugarite. CUVIOSUL IOV SIHASTRUL Manastirea Bogdanesti (secolele XIV-XV) Sihastrul Iov era cu metania din Manastirea Bogdanesti-Suceava, unde s-a nevoit cativa ani la sfarsitul secolului al XIV-lea. Apoi, dorind sa slaveasca neincetat pe Dumnezeu, s-a retras in padurile seculare de sub Muntele Plesu, unde a sihastrit in aspra nevointa peste 40 de ani, rabdand grele ispite de la diavolul. Vestea acestui mare ascet se facuse indata cunoscuta peste tot, caci avea darul Sfantului Duh si era facator de minuni. Apoi izgonea cu rugaciunea duhurile rele din oameni si prevestea cele viitoare. Adunand in jurul sau mai mult de 15 calugari, a intemeiat in padure o mica sihastrie, cunoscuta multa vreme sub numele de "Sihastria lui Iov", iar mai tarziu "Poiana Iova". Aceasta era sihastria calugarilor din Manastirea Bogdanesti-Rasca. Secole de-a randul, pana spre zilele noastre, s-au nevoit aici sihastri cuviosi, neadormiti rugatori ai neamului. Chiliile ucenicilor se aflau in apropierea chiliei Cuviosului Iov, iar in mijloc se inalta o mica biserica de lemn, unde faceau zilnic cuvenita rugaciune. In sarbatori savarseau Sfanta Liturghie si primeau Sfintele Taine, in traditie se spune despre Cuviosul Iov ca era renumit duhovnic si dascal al rugaciunii. La el veneau multi calugari si mireni pentru rugaciune si cuvant de folos. Dupa o astfel de nevointa pustniceasca, Cuviosul Iov Sihastrul si-a dat sufletul in mainile lui Hristos si s-a adaugat in ceata cuviosilor parinti. Cuvioase parinte Iov, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! CUVIOSUL SILVESTRU SIHASTRUL Schitul Silvestru-Ceahlau (secolul al XV-lea) Ieroschimonahul Silvestru, unul din cei mai vechi sihastri ai Muntelui Ceahlau, era cu metania din Manastirea Neamt, unde se nevoise din tinerete si ajunsese duhovnic iscusit. Apoi, auzind de cuviosii sihastri din Muntele Ceahlau si de locurile singuratice de aici, s-a retras cu cativa ucenici pe Valea Bistritei si, urcand pe paraul care azi se numeste "Paraul Schitului", a sihastrit langa Ceahlau multi ani nestiut de nimeni. Mai tarziu, adunandu-se si alti sihastri imprejurul lui, a intemeiat in poiana un mic schit si biserica de lemn cu hramul Pogorarea Sfantului Duh, in timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Acest sfant lacas s-a numit la inceput "Sihastria lui Silvestru", apoi "Schitul lui Silvestru" si este cea dintai sihastrie si asezare monahala cunoscuta langa Muntele Ceahlau. Iar Cuviosul Silvestru este cel dintai sihastru pomenit in traditia locului. Cuviosul Silvestru a povatuit schitul peste 20 de ani, adunand in jurul lui mai multi sihastri si randuind aleasa viata de obste. Indeletnicirea lor era neincetata rugaciune, spre lauda lui Dumnezeu si mantuirea oamenilor. Acest egumen era si duhovnic a numerosi sihastri care pustniceau pe Muntele Ceahlau. Spre sarbatori coborau la schit multi dintre ei, primeau Dumnezeiestile Taine si se urcau din nou la bordeiele lor. In posturi se retrageau in munte si calugarii din schit si se nevoiau singuri dupa putere, apoi se intorceau la ale lor. Ajungand sihastru vestit si parinte duhovnicesc al sihastrilor de la Ceahlau, pe la jumatatea secolului al XV-lea, Cuviosul Silvestru si-a dat sufletul in mainile Domnului, lasand in urma numerosi ucenici. Mai tarziu, schitul sau, reinnoindu-se, s-a numit "Schitul Hangu", iar din secolul al XVII-lea, Manastirea Pionul, dupa numele sihastrului Peon, care s-a nevoit mai multi ani pe Ceahlau. Cuvioase parinte Silvestre, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! SFANTUL VASILE DE LA MOLDOVITA (secolul al XV-lea) Sfantul Vasile ieromonahul era de loc din nordul Moldovei, fiu de tarani iubitori de Dumnezeu. Auzind de viata aleasa si buna randuiala din Manastirea Moldovita (sec. al XIV-lea) si fiind chemat de Hristos, s-a facut calugar iscusit in aceasta chinovie voievodala, intrecand pe multi cu smerenia, cu rugaciunea si cu intelepciunea cea duhovniceasca. Vazand mitropolitul Iosif Musat nevointa si sfintenia vietii lui, l-a hirotonit preot si l-a numit egumen al Manastirii Moldovita, povatuind cu multa intelepciune obstea incredintata lui, incat era cinstit si cautat, atat de calugari, cat si de multi credinciosi.
26
Vestea numelui sau ajunsese pana la domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, si la sfetnicii sai. Caci primise de la Dumnezeu darul facerii de minuni si al inaintevederii si nu putini bolnavi vindeca si cele viitoare mai inainte le cunostea. Era inca sfetnic si parinte duhovnicesc al marelui domn si al multor cuviosi si sihastri, si toti se foloseau de cuvintele lui. Acest sfant egumen avea ucenici in Muntele Athos si la Manastirea Studion din Bizant, de unde a adus zeci de manuscrise bisericesti la manastirea sa. El a intemeiat la Moldovita si o vestita scoala de monahi cateheti si caligrafi, pentru nevoile bisericilor de la sate. Astfel, bine calatorind si implinind Evanghelia lui Hristos, Cuviosul Vasile s-a savarsit cu pace, lasand in urma peste o suta de ucenici si o obste cu totul aleasa. Dovedindu-se si dupa moarte facator de minuni, iar trupul sau gasindu-se nestricat, a fost asezat in biserica si cinstit de toti ca un adevarat sfant. In anii 1621-1622, teologul ucrainean, ieromonahul Zaharia Kopystenski, scria despre el: "In Moldovita, in manastire, Sfantul Vasile facatorul de minuni". Mai tarziu, biserica veche risipindu-se si alta noua ridicandu-se (1535), moastele Cuviosului Vasile au stat peste o suta de ani in noua biserica. Apoi, din cauza vitregiei vremurilor, au fost asezate in biserica la un loc tainuit, unde se afla si astazi. CUVIOSUL AGAPIE SIHASTRUL Ctitorul Manastirii Agapia Veche (secolul al XV-lea) Pustnicul Agapie este cel dintai sihastru cunoscut, ce s-a nevoit in muntii care ii poarta numele, si adevaratul ctitor al sihastriei Agapia Veche. Acest cuvios a trait mai intai in obstea Manastirii Neamt, la inceputul secolului al XV-lea, unde s-a invrednicit de darul preotiei. Apoi, iubind rugaciunea si viata pustniceasca, s-a retras la liniste in muntele ce desparte Manastirea Secu de Manastirea Agapia. In acest munte se gaseau poieni singuratice si locuri foarte prielnice vietii pustnicesti. Aici s-a nevoit Cuviosul Agapie singur, multi ani de zile, in post si rugaciune, slavind pe Dumnezeu ziua si noaptea si rabdand multe ispite de la diavoli. Apoi, numele lui facandu-se cunoscut, i s-au alaturat cativa ucenici din obstea Manastirii Neamt, care si-au construit chilii din lemn in apropierea dascalului lor. Astfel s-a inchegat aici prima si cea mai vestita sihastrie din jurul Manastirii Neamt. Inmultindu-se numarul pustnicilor, se simtea nevoia unei biserici pentru slujbe in zile de sarbatori. Atunci Cuviosul Agapie a construit, impreuna cu ucenicii sai, o mica biserica de lemn, in poiana care ii poarta numele, cu hramul "Schimbarea Domnului la Fata". Asa a luat nastere pe la jumatatea secolului al XV-lea "Sihastria lui Agapie", sub povatuirea acestui mare sihastru. Asa de vestit ajunsese numele lui, ca multi calugari si mireni il cautau, ii cereau cuvant de folos si doreau sa-i devina ucenici. Caci se cucereau toti de petrecerea Cuviosului Agapie si de buna randuiala din sihastria lui. Toata saptamana ucenicii lui se nevoiau singuri in munte, iar spre sarbatori coborau in schit, faceau priveghere de toata noaptea, savarseau Sfanta Liturghie si se impartaseau. Apoi se retrageau din nou la liniste, pentru a vorbi neincetat cu Dumnezeu si a se hrani din dumnezeiasca dragoste. Ajungand la varsta vestita de Duhul Sfant, prin gura proorocului David, Cuviosul Agapie Sihastrul s-a stramutat cu pace la cele vesnice, numarandu-se in ceata cuviosilor parinti, si a fost inmormantat langa biserica. De la acest cuvios si-au luat numele cele doua Manastiri, Agapia Veche si Agapia Noua, Poiana lui Agapie, muntele si paraul lui Agapie. MONAHUL FILOTEI IMNOGRAFUL Manastirea Cozia (secolele XIV-XV) Acest monah iubitor de Hristos se numara printre cei dintai imnografi cunoscuti din manastirile romanesti. Mai intai a fost mare logofat al Tarii Romanesti in timpul domniei lui Mircea cel Batran, cunoscut sub numele de Filos, fiind foarte invatat si cunoscator al limbilor greaca si slavona. In anul 1392, renuntand la dregatorie si la toate cele pamantesti, lua Crucea lui Hristos si se facu calugar in Manastirea Cozia, prin mana egumenului Gavriil. Apoi, deprinzand buna nevointa si randuiala slujbelor bisericesti, ajunse vestit protopsalt si cel dintai dascal si caligraf in obstea Manastirilor Cozia si Cotmeana. Monahul Filotei intemeiaza astfel prima scoala de caligrafi si copisti la Cozia si ajunge dascal al calugarilor de pe Valea Oltului. Singura opera scrisa de el, ajunsa pana astazi, poarta numele de "Pripeale" (Marimuri), adica imne de lauda in cinstea marilor sfinti, care se canta la slujba privegherii in manastiri. Fiind iscusit protopsalt si imnograf, "pripealele" sale s-au raspandit prin secolele XV-XVIII in toate Bisericile Ortodoxe din Peninsula Balcanica, spre lauda lui Dumnezeu si a sfintilor Sai. Ajungand la varsta proorocita de psalmistul David si lasand in urma cativa buni ucenici, Cuviosul Filotei s-a mutat la cele ceresti pentru a lauda neincetat cu ingerii pe Tatal, pe Fiul si pe Duhul Sfant. CUVIOSUL GAVRIIL URIC (Scriitorul) Manastirea Neamt (secolele XIV-XV) Vrednicul de pomenire monah "Gavriil Scriitorul" este numarat printre cei dintai copisti de opere filocalice din tara noastra si unul din cei mai iscusiti dascali, miniaturisti si caligrafi ai monahismului romanesc. Acest calugar invatat era fiul gramaticului Petru Uric, scriitor de acte (urice) domnesti de la curtea lui Roman Musat si Alexandru cel Bun. Dupa ce invata la scoala de gramatici de la Manastirea Bistrita, ajunge cel dintai scriitor si gramatic la cancelaria Moldovei. Apoi, tatal sau facandu-se monah cu numele de "Paisie Uricul" la Manastirea Bistrita, s-a calugarit si fiul sau, Gavriil, in obstea Manastirii Neamt, dorind sa slujeasca din tinerete lui Hristos. Calugaria lor a avut loc intre anii 1407-1415, sub egumenul Dometian, cand s-a scris si pomelnicul de la Manastirea Bistrita. Pe fila 6 r, "zaceala 20" a pomelnicului ctitoricesc, scrie urmatoarele: "Pomeneste, Doamne, sufletul robilor Tai..., al monahului Paisie Uricul si al fiului sau, monahul Gavriil Scriitorul". Smeritul monah Gavriil, socotindu-se nevrednic de sfanta preotie, si-a inchinat anii vietii copierii de invataturi si scrieri patristice, atat aghiografice, cat si filocalice. Caci era inzestrat de Dumnezeu cu multa stiinta de carte, cu o frumoasa scriere si cunostea bine limbile greaca si slavona si impodobea cartile sale cu miniaturi din cele mai alese. Timp de aproape 40 de ani, monahul Gavriil Uric a copiat si a impodobit in Manastirea Neamt zeci de manuscrise. Dintre acestea se mai pastreaza astazi doar cateva: Evangheliarul (1429) cu text slavon si grecesc si cu neegalate miniaturi; Scara Sfantului Ioan Scararul, Margaritarul Sfantului Ioan Gura de Aur, patru volume de "Sbornice" cu extrase de invataturi patristice si vieti de sfinti si altele, care calauzesc sufletul pe calea mantuirii. Monahul Gavriil Uric este considerat cel dintai dascal, caligraf si scriitor de opere filocalice din Moldova. Cercetand manuscrisele bizantine de la Manastirea Moldovita, aduse de Alexandru cel Bun din Constantinopol (Manastirea Studion), el intemeiaza la Neamt si Bistrita o vestita scoala de caligrafi si miniaturisti, formand numerosi dascali, gramatici si scriitori de carti patristice si de cult. Prin acest dascal a patruns duhul Sfintilor Parinti si traditia bizantina in manastirile din Moldova. Ucenicii lui s-au raspandit, mai ales sub domnia lui Stefan cel Mare, in toate manastirile din Moldova, ca: Bistrita, Putna, Moldovita, Voronet, Probota, Tazlau si la cancelariile domnesti. Asa a socotit smeritul monah Gavriil Scriitorul sa slaveasca pe Dumnezeu, sa imbogateasca Biserica Moldovei si sa ajute la mantuirea sufletelor omenesti. Scriitor si impreuna lucrator, dascal si implinitor al cuvintelor Sfintei Evanghelii, Cuviosul Gavriil este chipul monahului desavarsit care a imbinat pe deplin ascultarea cu rugaciunea si invatatura cu fapta buna, in dragoste si smerenie.
27
Savarsindu-si calatoria vietii si lasand in Moldova numerosi ucenici, Cuviosul Gavriil Scriitorul (Uric) si-a dat sufletul cu pace in bratele lui Hristos, catre jumatatea secolului al XV-lea. CUVIOSUL SILUAN IEROSCHIMONAHUL Mare egumen al Manastirii Neamt (+ 1448) Egumenul Siluan era ucenic al mitropolitului Iosif Musat si al egumenului Dometian (1407-1415), crescut si format in obstea Manastirii Neamt. Aici a invatat carte multa in scoala de gramatici a manastirii de la marele dascal si monah Gavriil Uric, ajungand apoi ieromonah si duhovnic iscusit. In anul 1422, raposand egumenul Pimen, a fost randuit de Dumnezeu egumen al Manastirii Neamt Cuviosul ieroschimonah Siluan. Acest mare staret a condus obstea manastirii cu deosebita daruire si pricepere duhovniceasca mai mult de 25 ani. El a continuat si a desavarsit opera duhovniceasca si culturala inceputa de egumenul Dometian in ambele lavre - Neamt si Bistrita. In Manastirea Neamt, egumenul Siluan a marit mult numarul monahilor, dintre care nu putini sihastreau in padurile seculare din jurul ei. Dintre acestia a ridicat duhovnici si egumeni cuviosi, cunoscuti in toata Moldova. La biserica a intarit buna randuiala a slujbelor, incat nicaieri nu se savarseau mai frumos ca aici. Vestitii protopsalti de la Neamt, rivalizau cu cei de la Muntele Athos si din Bizant si insusi domnul cu toti dregatorii tarii veneau sa-i asculte la slujbe. Un avant necunoscut pana atunci in Moldova a luat si viata isihasta din jurul Manastirilor Neamt si Bistrita, unde straluceau mari sihastri si lucratori ai rugaciunii lui lisus. Cel mai vestit sihastru din timpul egumenului Siluan era Cuviosul Iosif, ce se nevoia cu 17 ucenici in Muntele Bisericanilor. Luminatul egumen Siluan a dezvoltat la Neamt scoala de gramatici, condusa de monahul Gavriil Uric, ajungand cel mai vestit centru duhovnicesc din Moldova, de cultura patristica, de iconografie si aghiografie, de copiere si ornamentare a cartilor de cult. Aici invatau carte multi gramatici, monahi si mireni, dintre care unii au iesit iscusiti caligrafi, copisti si miniaturisti la manastirile moldovene. Sub indrumarea egumenului Siluan s-au copiat la Neamt mai multe opere patristice cu continut filocalic, precum Scara Sfantului loan Scararul, Margaritarul Sfantului Ioan Gura de Aur, Adunari de Cuvinte (Sbornice), Vieti de sfinti si altele. Tot prin grija egumenului Siluan s-a brodat cu fir de aur Epitaful de la Neamt (1437), renumit in toata tara, care ii poarta numele; s-au zidit chilii noi si s-au facut numeroase innoiri si danii. Iar ca sfetnic al evlaviosului domn Alexandru cel Bun si al fiilor sai, Cuviosul Siluan a luat parte la toate bucuriile si incercarile vremii din tara Moldovei. El a participat la prohodirea voievodului Alexandru cel Bun, in anul 1432, si tot el a cautat sa impace neintelegerile dintre urmasii sai la domnie, caci era iubit si respectat de toti ca un vrednic parinte duhovnicesc. Dupa o indelungata nevointa duhovniceasca, in post si rugaciune, in rabdare si jertfire de sine pentru mantuirea multora, cuviosul egumen Siluan si-a dat sufletul cu pace in mainile lui Dumnezeu, in anul 1448, lasand in urma numerosi ucenici. CUVIOSUL IOSIF DE LA BISERICANI Sihastria Bisericani-Neamt (secolul al XV-lea) Ieroschimonahul losif Sihastrul era cu metania din Manastirea Bistrita. Apoi, ducandu-se la Mormantul Domnului, s-a facut pustnic vestit in pustiul Iordanului, incat numele lui se facuse cunoscut in tot tinutul Iudeii. Auzind calugarii din partea locului, s-au adunat in jurul sau 17 sihastri, dintre care 15 romani si doi greci. Si era Cuviosul losif duhovnic al sihastrilor si dascal al pustnicilor. Nevointa lor era neincetata rugaciune, iar adapostul lor il formau pesterile de pe malul Iordanului. Odata, navalind arabii in Tara Sfanta, Cuviosul losif si-a luat ucenicii si a venit in Moldova, la Manastirea Bistrita. Dar n-a stat mult aici, caci, iubind linistea, s-a retras intr-un munte inalt din apropiere, numit de atunci "Muntele lui losif", iar mai tarziu, "Muntele Bisericanilor". Aici toti se nevoiau in pesteri de piatra si in bordeie de lemn si pamant, iar slujba o faceau intr-o pestera mare, ale carei urme se cunosc pana astazi. Si atat de mult a sporit Cuviosul losif, incat se facuse facator de minuni. Vazand ca se inmultesc ucenicii lui pe munte, a inaltat o mica biserica de lemn cu hramul Buna-Vestire, a facut chilii de jur-imprejur si a adunat aici o parte din calugari. Schitul acesta s-a numit multa vreme "Schitul lui losif" si era una din cele mai vestite sihastrii din Moldova. Cuviosul losif a asezat cu legamant in schitul sau randuiala neadormita de slujba, numita "achimita", dupa modelul Manastirii Studion din Constantinopol. Astfel, a impartit pe calugari in trei cete, si fiecare ceata slavea pe Dumnezeu in biserica cate opt ore. Iar randuiala obstii Cuviosului Iosif era aceasta: neincetata rugaciune in biserica si la chilii, cantarea psalmilor lui David, postul, desavarsita ascultare si dragostea intre frati. Schitul lui Iosif era singura asezare manastireasca cu randuiala achimita din tara noastra. Pentru o nevointa ca aceasta, Cuviosul Iosif a fost cinstit de credinciosi ca sfant inca din viata, fiind pomenit in partea locului pana in zilele noastre. Mai tarziu, Schitul lui Iosif s-a numit de credinciosi "Schitul Bisericani", adica al "evlaviosilor", pentru ca monahii se rugau neincetat cu post si lacrimi si multi se vindecau de boli cu binecuvantarea cuviosului. Deci, mult nevoindu-se Sfantul Iosif si ajungand la masura parintilor de demult, si-a dat sufletul cu pace in mainile Domnului si a fost numarat in ceata sfintilor. Sfinte Preacuvioase Parinte Iosif, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! CUVIOSII SIMON, METODIE, VARNAVA, PETRU, AVERCHIE, GHERMAN, PIR SI GRECU (secolul al XV-lea) Acesti cuviosi parinti impreuna cu alti noua sihastri, ale caror nume s-au uitat, au fost ucenicii Cuviosului Iosif din pustiul Iordanului. Dintre acestia, cincisprezece erau romani, iar schimonahii Pir si Grecu (?) erau din Palestina. Urmand pe dascalul lor, toti acesti parinti au venit in Moldova si au sihastrit pe Muntele Bisericani, avand fiecare pestera sa. Astfel, monahul Simon a sihastrit pe un munte inalt numit pana azi "Muntele lui Simon", iar ceilalti s-au nevoit in alte culmi de munte, nu departe de pestera Cuviosului Iosif, care de atunci ii poarta numele. Ei se rugau toata saptamana singuri in aspra nevointa, iar in sarbatori se adunau in pestera cuviosului si faceau priveghere de toata noaptea. Dupa intemeierea "Schitului lui Iosif", unii din acesti sihastri s-au coborat in obste, iar Cuviosii Simon, Metodie, Varnava, Averchie, Pir si Grecu au ramas in pustie pana la sfarsitul vietii. Si erau toti iubitori de Hristos si lucratori ai rugaciunii inimii, mijlocind neincetat pentru mantuirea lumii si stralucind pe munte ca niste faclii duhovnicesti. Catre sfarsitul secolului al XV-lea, cei 17 cuviosi sihastri de pe Muntele Bisericani s-au stramutat la cerestile lacasuri, iar moastele lor sau asezat in pesterile in care s-au savarsit. In toponimia locului se pastreaza pana astazi urmatoarele denumiri: "Muntele Simon", "Muntele Averchie", "Muntele lui Metodie", "Muntele lui Varnava", "Muntele Pir" si "Muntele Grecu", iar din secolul al XVII-lea, "Muntele Chiriac" si "La Chilii". MITROPOLITUL TEOCTIST I al Moldovei si Sucevei (1452 - 1477) Venerabilul mitropolit Teoctist I a fost 25 de ani "parintele Moldovei" si cel mai de aproape rugator si sfetnic al voievodului Stefan cel Mare.
28
Dupa traditie se tragea din familia Musatinilor. Din tinerete, luand jugul lui Hristos, s-a facut calugar in Manastirea Neamt, cea mai renumita vatra monahala de formare duhovniceasca din secolele XV-XIX. Apoi, invatand de la monahi iscusiti frica de Dumnezeu si dogmele credintei, s-a invrednicit de darul preotiei si a fost un timp egumen al marii lavre. Vazand Petru Aron intelepciunea si sfintenia vietii egumenului Teoctist, cu sfat de obste l-au ales mitropolit al Moldovei in anul 1452. Iar in primavara anului 1457, cand Stefan cel Mare ajunge pe tronul Moldovei, mitropolitul Teoctist a fost randuit de Dumnezeu sa unga domn pe cel mai mare voievod al neamului romanesc. Caci, adunandu-se cu tot clerul si poporul la locul numit "Direptate, cu voia tuturor l-au ridicat Domn si l-au pomazuit Teoctist mitropolitul", in numele Preasfintei Treimi. Apoi s-a rugat pentru el cu tot poporul sa fie domn al dreptatii, viteaz intru razboaie, aparator al credintei, marturisitor al lui Hristos si parinte adevarat al Moldovei. Acest intelept mitropolit era cel dintai sfetnic al lui Stefan cel Mare. Cand tara era amenintata de razboaie, cu el se sfatuia intai. Iar cand domnul pleca la lupta, mitropolitul punea la priveghere de toata noaptea cu post si rugaciune pe toti monahii din manastiri si pe toti sihastrii din munti, pe preoti si pe credinciosi, pana ce voievodul se intorcea biruitor la Suceava. De asemenea, cand Stefan, cu ingaduinta lui Dumnezeu, se intorcea invins de la lupta, precum a fost la Razboieni (1476), mitropolitul Teoctist cu clerul sau il imbarbata cel dintai, se ruga pentru el si il indemna sa nu inchine tara. Tot el este acela care l-a sfatuit pe Stefan cel Mare sa inalte dupa fiecare razboi cate o manastire, in semn de multumire adusa lui Dumnezeu. Cu indemnul lui, marele domn a zidit Manastirea Putna (1466-1470), pe care insusi a sfintit-o la 3 septembrie 1470. Cu indemnul lui a refacut in intregime Manastirea Zografu (1466-1475) si a dat multe ajutoare manastirilor din Athos. Sub pastoria acestui evlavios mitropolit a inflorit mult viata duhovniceasca in manastirile Moldovei si s-au intemeiat numeroase schituri si sihastrii de-a lungul Carpatilor, precum Sihastria Putnei, Sihastria Voronetului, ' a Bisericanilor, a Tazlaului si altele. In toate aceste asezari monahale traiau calugari alesi, dintre care unii ajunsesera facatori de minuni si erau cinstiti de popor ca sfinti. Viata isihasta in acest timp a cunoscut o inflorire fara egal in Moldova. De asemenea, mitropolitul Teoctist a crescut numerosi ucenici, dintre care unii au ajuns ierarhi alesi, altii stareti iscusiti, ca Simeon si Siluan la Manastirea Neamt, Ioasaf, cel dintai egumen la Putna, Evstatie la Bistrita, Silvestru si Teoctist la Moldovita, Gherontie la Humor, Fevronia la manastirea de calugarite Itcani, Antonia la Horodnic si altii. In Manastirile Neamt, Putna, Moldovita, Humor si Probota, odata cu viata duhovniceasca, mitropolitul Teoctist a dezvoltat si scolile de caligrafie, de broderie, de sculptura, de pictura, de miniatura si de muzica. Asa a fost pastoria bunului mitropolit Teoctist timp de 25 de ani. Apoi, fiind chemat la vesnica odihna, si-a dat sufletul in mainile Domnului la 18 noiembrie 1477, fiind plans de tot poporul si ingropat in pridvorul Manastirii Putna. SFANTUL DANIIL SIHASTRUL Manastirea Voronet (secolul al XV-lea) Viata Cuviosul Parintele nostru Daniil Sihastrul a fost unul din cei mai mari sfinti pe care i-a odraslit pamantul Moldovei, mare dascal al pustiei si povatuitor al calugarilor. Acest sfant al neamului nostru s-a nascut intr-o familie de oameni saraci de pe mosia Manastirii Sfantul Nicolae din Radauti, la inceputul secolului al XV-lea, primind la botez numele de Dumitru. Cand avea 16 ani, s-a facut calugar in aceeasi manastire, cu numele de monahul David. Dupa cativa ani de aspra nevointa se invredniceste de harul preotiei si se retrage la Manastirea Sfantul Lavrentie din comuna Vicovul de Sus. Apoi, fiind chemat de Duhul Sfant la viata pustniceasca, s-a facut schimonah cu numele de Daniil, inainte de anul 1450, si s-a nevoit singur in nestiute osteneli duhovnicesti, mai intai in preajma Manastirii Neamt, pe valea paraului Secu, apoi pe valea paraului Putna, intr-o mica chilie sapata in piatra. (Astazi se afla aici satul Laura, derivat de la "Lavrentie" sau de la "lavra",) Dupa sfintirea Manastirii Putna (1470), Cuviosul Daniil Sihastrul s-a retras in preajma Manastirii Voronet, unde si-a sapat chilie in piatra, sub stanca Soimului. Aici se nevoieste singur inca 20 de ani in placere de Dumnezeu, crescand numerosi ucenici si facand multe minuni de vindecare. In anul 1488, odata cu zidirea bisericii Manastirii Voronet, Sfantul Daniil Sihastrul se coboara in obste, avand peste 80 de ani, si ajunge egumen al acestei manastiri. Mai traind inca putin si fiind cinstit de popor ca sfant si facator de minuni, Cuviosul Daniil si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu prin anul 1496 si a fost asezat in biserica, unde se afla pana astazi. Fapte si cuvinte de invatatura Sfantul Daniil Sihastrul, fiind ales de Dumnezeu din sanul maicii sale pentru viata cea ingereasca a pustnicilor, s-a dovedit din pruncie purtator de Hristos. Ca niciodata nu lipsea de la biserica, nici se juca cu ceilalti copii, nici nu cauta odihna si mancare. Ci, mereu se ruga si intru toate asculta de parinti. Cand avea varsta ca de 10 ani, fiind dat sa invete carte in Manastirea Sfantului Nicolae din Radauti, copilul Dumitru, desi tanar cu varsta, s-a dovedit batran cu intelegerea. Ca in putina vreme a deprins Ceaslovul si Psaltirea pe de rost, precum si nevointa cea duhovniceasca. Pentru aceasta, cuviosii calugari foarte mult il iubeau si se foloseau de blandetea si priceperea lui, ca era intotdeauna umbrit de darul Duhului Sfant. Dupa cinci ani de ucenicie, tanarul ostas al lui Hristos s-a facut calugar, primind numele marelui prooroc si imparat David. Si era intru toate ascultator cuviosilor parinti, avand ca dascal si parinte duhovnicesc pe mult nevoitorul si purtatorul de Dumnezeu Sfantul Ierarh Leontie de Radauti. Acest tanar monah David era foarte ravnitor in nevointa vietii calugaresti. Cel mai mult iubea linistea, postul si rugaciunea. Zilnic nu gusta nimic pana la asfintitul soarelui, iar uneori postea desavarsit cate trei si chiar cinci zile si se hranea numai cu legume si ierburi. In ascultare era tacut, bland si tuturor supus, iar la biserica zabovea ziua si noaptea ca o candela mereu nestinsa. Inca si la chilie dormea putin pe un mic scaunel, mereu veghind si cugetand la cele dumnezeiesti. Iar dintre carti, cel mai mult iubea Psaltirea pe care o stia pe de rost si o repeta zilnic. Asa nevoindu-se cativa ani de zile, Cuviosul David s-a facut vas al Sfantului Duh, invrednicindu-se de darul preotiei si al facerii de minuni. Multi bolnavi, auzind de minunile ce se faceau prin rugaciunile lui, alergau la smeritul ieromonah David si se vindecau de suferintele lor. Altii veneau sa-i ceara sfat, ca era foarte intelept in cuvant si inainte vazator, iar altii veneau sa-i marturiseasca pacatele, ca ajunsese cuviosul vestit duhovnic in partile de nord ale Moldovei. Vazand ieromonahul David ca este inconjurat de lume si nu mai are liniste la rugaciune, temandu-se de duhul slavei desarte, a luat binecuvantare de la episcopul de Radauti si s-a retras la Manastirea Sfantul Lavrentie (Laurentiu). Dar si acolo il cautau credinciosii, precum si cei bolnavi de duhuri necurate. Cuviosul David, insa, ziua facea ascultare si statea intre oameni, iar noaptea priveghea, se ruga si impletea cosuri de nuiele pentru obste. Asa isi omora cuviosul ispitele tineretii si cugetul slavei desarte.
29
Odata l-a trimis egumenul cu oarecare ascultare in orasul Siret. Acolo, inconjurandu-l credinciosii, a zabovit cuviosul o zi, neputand a se intoarce la timp in manastire. Atunci, egumenul i-a dat canon sa nu mai iasa o vreme din lavra. Deci, smerindu-se ieromonahul David, sia implinit cu bucurie canonul, dand slava lui Dumnezeu pentru toate. Trecand cativa ani si Cuviosul David sporind mult in nevointa duhovniceasca, se simtea chemat de Duhul Sfant la viata pustniceasca. Sufletul sau era ranit de dragostea lui Hristos si dorea sa-L slaveasca neincetat cu ingerii si cu sihastrii din codrii Carpatilor. Deci, primind binecuvantare de la egumenul Manastirii Sfantul Lavrentie, a imbracat mai intai marele si ingerescul chip al schimniciei, schimbandu-si numele din David in Daniil. Apoi, tainuindu-se de lume, s-a retras singur in adancul codrilor pe valea paraului SecuNeamt, cu putin inainte de anul 1450, unde s-a nevoit 14 ani in aspre osteneli calugaresti. Apoi, vazandu-se inconjurat de lume, s-a retras in nordul Moldovei, aproape de sihastria Putna. Calauzit de Dumnezeu, Cuviosul Daniil si-a facut mai intai o coliba de lemn pe valea paraului Viteul. Apoi, afland o stanca mare in apropiere, si-a sapat cu dalta o mica chilioara in peretele stancii, cat sa poata incapea. Alaturi si-a scobit o alta incapere, drept paraclis de rugaciune, cum se vede pana astazi. In aceasta stanca s-a nevoit Cuviosul Daniil in placere de Dumnezeu mai mult de 20 de ani. Nevointa Preacuviosului Parintelui nostru Daniil Sihastrul in chilia de la Putna era aceasta: Ziua si noaptea priveghea cu neincetata rugaciune si cugetare la cele dumnezeiesti, postind pana la asfintitul soarelui. Din chilie nu iesea deloc toata saptamana. Mancarea lui era formata din pesmeti de paine, radacini si ierburi, iar lucrul mainilor sale era impletirea cosurilor de nuiele. Duminica savarsea Sfanta Liturghie si se impartasea cu Trupul si Sangele lui Hristos, apoi primea pe cei ce veneau la el pentru vindecare de boli si pentru cuvant de folos. In posturi postea cate trei si uneori cinci zile si avea darul rugaciunii si al lacrimilor. Pentru sfintenia vietii sale, pentru postul cel indelungat si pentru privegherile cele de toata noaptea cu rugaciuni si cu lacrimi, Cuviosul Daniil Sihastrul a fost multa vreme ispitit de satana, cautand sa-l alunge din pustie si sa-l arunce in pacatul cel cumplit al slavei desarte. Dar cuviosul, cerand ajutorul lui Hristos si cu puterea Sfintei Cruci, toate cursele diavolului le biruia. Pentru aceea, in putina vreme s-a invrednicit de la Dumnezeu de darul lacrimilor, al mai inaintevederii si al vindecarii de boli. Caci izgonea duhurile necurate din oameni numai cu cuvantul si vindeca tot felul de bolnavi. Apoi cunostea cugetele cele ascunse si spunea multora tainele cele viitoare, caci era plin de darul Duhului Sfant. Pentru niste daruri ca acestea, numele cuviosului se facuse cunoscut in toata tara Moldovei, iar poporul, de la mic pana la mare, l-a numarat din tinerete in ceata sfintilor. Cei mai multi il numeau "Sfantul Daniil, Sihastrul cel Batran", caci era parinte si povatuitor al tuturor sihastrilor din nordul Moldovei. Altii, indeosebi calugarii, il numeau "Sfantul Daniil Schimonahul". Iar dupa mutarea sa din trup, era numit in popor "Sfantul Daniil cel Nou", ca sa-l deosebeasca de alti cuviosi cu acelasi nume. In anul 1451, intamplandu-se grabnica moarte domnului tarii, Bogdan Voievod, fiul sau Stefan cu greu a scapat de primejdie. Deci, auzind de nevointa si minunile Sfantului Daniil Sihastrul si fiind in grea stramtoare, a fost calauzit de Duhul Sfant la chilia lui. Aici, poposind cateva zile, si-a marturisit cugetele inaintea cuviosului, a primit de la el dezlegare de pacate si multe cuvinte de mangaiere. Apoi, linistindu-i sufletul, marele sihastru l-a binecuvantat, s-a rugat pentru dansul, i-a proorocit ca in curand va fi domn al Moldovei si l-a liberat cu pace. In primavara anului 1457, Stefan cel Mare, ajungand pe scaunul Moldovei, s-a incredintat de implinirea proorociei Sfantului Daniil Sihastrul si de darul lui Dumnezeu care era intru dansul. Din anul acela, cuviosul i-a fost marelui domn cel dintai sfetnic, duhovnic si rugator catre Dumnezeu. Adeseori, voievodul poposea la chilia lui, isi marturisea pacatele, ii cerea cuvant de folos si nimic nu facea fara rugaciunea si binecuvantarea lui. Iar cuviosul il imbarbata si il indemna sa apere tara si crestinatatea de mainile paganilor, incredintandul ca, de va zidi dupa fiecare lupta cate o biserica spre lauda lui Hristos, in toate razboaiele va birui. Astfel, ascultandu-l, Stefan cel Mare a aparat cu multa vitejie Biserica lui Hristos si tara Moldovei dupa caderea Bizantului, aproape o jumatate de secol, castigand 47 de razboaie si inaltand 48 de biserici. In felul acesta, Cuviosul Daniil Sihastrul s-a dovedit un mare aparator al Ortodoxiei romanesti si ctitor duhovnicesc al manastirilor inaltate la indemnul sau. Odata, poposind domnul Moldovei in chilia cuviosului, a fost indemnat de marele sihastru sa zideasca in apropiere de chilia sa o manastire de calugari, intru pomenirea Adormirii Maicii Domnului, catre care avea mare evlavie. Deci, ascultandu-l Stefan Voievod si impreuna alegand locul, cu binecuvantarea lui s-a inceput in anul 1466 zidirea Manastirii Putna. Iar in anul 1470, cand s-a sfintit acest dumnezeiesc lacas, insusi Sfantul Daniil a luat parte, fiind cinstit de toti ca un al doilea ctitor. Se mai spunea despre dansul ca, voind Stefan Voda sa-i incredinteze manastirea, de multe ori l-a rugat sa fie egumen si parinte duhovnicesc al Putnei. Dar cuviosul, socotindu-se nevrednic de o cinste ca aceasta, a ramas mai departe la mica lui chilie din pestera. Pentru sfintenia vietii sale, Cuviosul Daniil Sihastrul s-a dovedit din tinerete purtator de Hristos si mare dascal al linistii si rugaciunii lui Iisus. In timpul vietii sale nu era in Moldova alt sihastru si duhovnic mai vestit, nici alt lucrator si dascal al rugaciunii mai iscusit decat el. De aceea, toti egumenii si duhovnicii din nordul Moldovei, ca si dregatorii din sfatul tarii, il aveau de parinte duhovnicesc. Urmand exemplul vietii sale, numerosi calugari iubitori de liniste din chinovii se retrageau in pustie cu binecuvantarea Cuviosului Daniil si deveneau sihastri si lucratori sporiti ai rugaciunii lui Iisus. Astfel, acest mare ascet al Moldovei avea prin manastiri si sate numerosi fii duhovnicesti, iar prin munti si prin codri avea peste o suta de ucenici sihastri care se nevoiau in placere de Dumnezeu, dupa sfatul sau. Asa a creat Sfantul Daniil Sihastrul in Moldova o mare miscare isihasta, aproape fara egal, innoind astfel, pentru multa vreme, viata duhovniceasca prin manastiri si schituri si ridicand o intreaga generatie de sihastri si rugatori ai neamului. Dupa anul 1470, vazand cuviosul ca la Putna.nu mai are liniste din cauza manastirii si a multimii credinciosilor, a parasit chilia in care se nevoise peste douazeci de ani si s-a retras in taina in codrii seculari din jurul Manastirii Voronet. Aici se nevoiau ca la cincizeci de calugari sub povatuirea ieroschimonahului Misail, vrednic ucenic al Sfantului Daniil. Deci, afland un loc retras in preajma manastirii, sia facut o mica chilie deasupra stancii numita "Soimul" si aici se ostenea cuviosul in desavarsita liniste si placere de Dumnezeu. Insa n-a trecut multa vreme si indata numele lui s-a facut cunoscut in toate satele din partea locului, incat veneau la el tot felul de bolnavi, paralizati, oameni stapaniti de duhuri necurate si se vindecau. Credinciosii, neputand ajunge la chilia lui, asteptau jos in manastire, iar cuviosul cobora noaptea, se ruga pentru ei, le spunea pricina suferintei, ii sfatuia, ii binecuvanta si ii trimitea sanatosi la casele lor. In vara anului 1476, Stefan cel Mare, pierzand lupta de la Razboieni in fata turcilor, s-a dus la chilia Sfantului Daniil Sihastrul, bunul sau parinte duhovnicesc de la Voronet. Deci, "batand Stefan Voda in usa sihastrului sa-i descuie, a raspuns sihastrul sa astepte Stefan Voda afara pana va termina ruga. Si dupa ce si-a terminat sihastrul ruga, l-a chemat in chilie pe Stefan Voda. Si s-a spovedit Stefan Voda la dansul. Si a intrebat Stefan Voda pe sihastru ce va mai face, ca nu poate sa se mai bata cu turcii. Inchina-voi tara la turci sau nu? Iar
30
sihastrul a zis sa nu o inchine, ca razboiul este al lui, numai dupa ce va izbavi, sa faca o manastire acolo, in numele Sfantului Gheorghe". Deci, crezand domnul Moldovei in proorocia Sfantului Daniil ca va birui pe turci si luand de la el rugaciune si binecuvantare, indata a adunat oaste si a izgonit pe turci din tara. Asa ajuta cuviosul cu rugaciuni fierbinti catre Dumnezeu sa se izbaveasca Moldova si tarile crestine de robia paganilor. Raposand mitropolitul Teoctist, in toamna anului 1477, Stefan cel Mare s-a sfatuit cu clerul si episcopii tarii sa aleaga pastor si parinte al Moldovei pe Sfantul Daniil Sihastrul de la Voronet. Dar cuviosul, auzind de aceasta, s-a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu si voievodului sa nu-l lipseasca pana la moarte de fericita lui liniste. Deci, cucerindu-se toti de smerenia si sfintenia lui, si-au cerut iertare si l-au lasat in pustie sa slaveasca neincetat pe Dumnezeu. Timp de 20 de ani cat a sihastrit la Voronet, Cuviosul Daniil a creat aici o noua vatra isihasta, tot atat de importanta ca si cea de la Putna. Caci in putina vreme s-au adunat in jurul sau zeci de sihastri, unii mai nevoitori decat altii, care se osteneau, fie in codrii Voronetului, fie in Muntii Raraului, fie de-a lungul Carpatilor Rasariteni. Cei mai multi practicau rugaciunea lui Iisus, postul si tacerea. Altii citeau zilnic Psaltirea, altii faceau mii de metanii si impleteau cosuri, iar altii, fiind buni caligrafi, scriau carti de slujba pentru biserici si manastiri. Cei mai alesi ucenici ai Cuviosului Daniil Sihastrul au fost: mitropolitul Grigorie Rosea, monahul caligraf Ioan, precum si egumenii Misail si Efrem, toti din Manastirea Voronet. Apoi Cuviosul Pahomie Sihastrul si egumenul Nil din Manastirea Slatina; egumenul Paisie, Paladie-Sihastrul si Anastasie Sihastrul de la Manastirea Neamt; Isaia Pustnicul de la Manastirea Moldovita, egumenul Gherontie de la Humor si multi altii. Aducandu-si aminte Stefan cel Mare de fagaduinta data lui Dumnezeu si Sfantului Daniil Sihastrul, in vara anului 1488 a zidit din temelie, la Manastirea Voronet, o frumoasa biserica din piatra inchinata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, in locul vechii biserici de lemn. La 14 septembrie, in acelasi an, biserica a fost sfintita de mitropolitul Gheorghe, in prezenta fericitilor ei ctitori, Stefan Voievod si Cuviosul Daniil Sihastrul, si a zeci de mii de credinciosi, calugari, clerici si dregatori de tara. In aceasta zi, cu sfat de obste, Sfantul Daniil, desi batran, a fost numit egumen al Manastirii Voronet. Timp de aproape 10 ani, Sfantul Daniil a povatuit obstea Manastirii Voronet, ca un mare parinte duhovnicesc al calugarilor, al sihastrilor si al intregii Moldove. Caci, desi petrecea mai mult la chilia sa de pe stanca Soimului, fiind foarte iubitor de liniste, adeseori cobora in obste, marturisea soborul, tamaduia pe cei bolnavi ce se adunau de prin sate si ii sfatuia pe toti. Apoi, iarasi se retragea la chilia sa. In timpul egumeniei sale, Manastirea Voronet a trait cea mai infloritoare perioada duhovniceasca din istoria sa, fiind socotita multa vreme lavra isihasmului din Moldova. Toti monahii din obste, care numarau peste saizeci de nevoitori, practicau rugaciunea lui Iisus. Unii erau vestiti pastori si duhovnici, altii erau dascali invatati in scoala manastirii si neobositi caligrafi, iar cei mai multi erau calugari de rugaciune, care slaveau pe Dumnezeu neincetat si se rugau pentru toata lumea. La Voronet au invatat carte si au deprins nevointa duhovniceasca numerosi preoti de parohie, egumeni, episcopi, monahi, sihastri si dregatori de tara. Iar in codrii seculari din muntii Voronetului, ai Raraului si Stanisoarei, se nevoiau pentru dragostea lui Hristos alti peste cincizeci de sihastri, ucenici ai Sfantului Daniil. Pe toti acestia ii supraveghea si ii povatuia pe calea cea buna a imparatiei cerurilor marele egumen si povatuitor de suflete, Cuviosul Parintele nostru Daniil, "Sihastrul cel Batran". Ajungand vas ales al Duhului Sfant, plin de tot felul de bunatati si trecand de varsta de nouazeci de ani, Sfantul Daniil marele sihastru al Moldovei, dascalul pustiei si facatorul de minuni, si-a dat sufletul in bratele lui Hristos la sfarsitul secolului al XV-lea (1496). Multimea ucenicilor lui impreuna cu mitropolitul si domnul tarii l-au plans indeajuns si l-au ingropat in pronaosul bisericii Manastirii Voronet, punand deasupra o piatra cu inscriptia: "Acesta este mormantul parintelui nostru David, schimonahul Daniil". Apoi, impartind credinciosilor multe milostenii si sarutand sfintele lui moaste, s-a intors fiecare la ale sale. Dupa savarsirea sa, vazand ucenicii si credinciosii ca se fac oarecare minuni si vindecari de boli la moastele cuviosului, l-au trecut in ceata sfintilor, numindu-l "Sfantul Staret Daniil", "Sfantul Daniil Sihastrul", sau mai ales "Prea Cuviosul de Dumnezeu rugatorul Parintele nostru Daniil cel Nou". Obstea Manastirii Voronet, impreuna cu mitropolitul Grigorie Rosea, ucenicul sau, au pus acestei lavre, dupa hramul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, al doilea hram in cinstea "Sfantului Daniil cel Nou", pomenindu-l in randul fericitilor ctitori. Totodata i-au randuit zi de praznuire peste an, anume dupa pomenirea Sfantului Daniil Stalpnicul, a treia zi. Astfel, in Moldova, pomenirea Cuviosului Daniil Sihastrul s-a facut, secole de-a randul, la 23 aprilie, hramul Manastirii Voronet, si la 14 decembrie, a treia zi dupa ziua Sfantului Daniil Stalpnicul (11 decembrie). Ca sfant cu aureola a fost pictat pentru prima data in anul 1547, de acelasi mitropolit, pe peretele de sud al bisericii Manastirii Voronet, in stanga usii de intrare in pridvor, cum se vede pana astazi, tinand in mana sa un sul desfacut pe care scrie: "Veniti, fratilor, de ma ascultati. Va voi invata frica Domnului. Cine este omul...". Ravna credinciosilor a indemnat pe calugarii de la Manastirea Voronet, la inceputul secolului al XVII-lea, sa scoata din mormant moastele facatoare de minuni ale Sfantului Daniil Sihastrul si sa le aseze in biserica, in sicriu frumos impodobit, pentru inchinare. Pe acestea insusi mitropolitul Dosoftei le-a sarutat. Vestea minunilor lui ajunsese pana la Kiev, in Polonia, in Transilvania, in Sfantul Munte, de unde veneau credinciosi sa i se inchine si toti il numeau "Sfantul Daniil cel Nou, facatorul de minuni". In anul 1749, egumenul Manastirii Voronet, anume Ghedeon, a dat Manastirii Putna degetul aratator al Sfantului Daniil ferecat in argint, unde se pastreaza pana astazi. Moastele poarta inscriptia: "Aceste relicve le-am ferecat eu, Ghedeon, egumen de la Voronet, cu toata cheltuiala mea, in anul 1749, decembrie 4". In anul 1775, Moldova de nord ajungand sub ocupatia Austriei, moastele Sfantului Daniil Sihastrul au fost asezate din nou in mormantul sau, unde se pastreaza pana astazi. Sfinte Preacuvioase Parinte si facatorule de minuni Daniile, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! CUVIOSUL MISAIL IEROSCHIMONAHUL Egumen al Manastirii Voronet (secolul al XV-lea) Ieroschimonahul Misail era ucenic apropiat al Sfantului Daniil Sihastrul, inca din anii 1450-1460, pe cand se nevoia in chilia de la Putna. Urmand dascalului sau, s-a nevoit si el un timp la liniste, sihastrind pe valea Putnei. Apoi, cu binecuvantarea Cuviosului Daniil, s-a stabilit cu mai multi ucenici in Manastirea Voronet si acolo se smerea in fata tuturor in nadejde si ascultare. Invrednicindu-se de darul preotiei, Cuviosul Misail a fost ales egumen de obstea manastirii, prin anul 1470, si era iubit de toti pentru blandetea si intelepciunea cu care povatuia sufletele catre Hristos. In anul 1471, vazand egumenul Misail ca Sfantul Daniil Sihastrul este inconjurat de prea multa lume si nu mai are liniste la Putna, l-a adus in taina la Manastirea Voronet. Apoi i-a facut o chilie de piatra pe stanca Corbului din apropiere, dupa dorinta cuviosului. Deci, randuindu-i ucenici, purta mare grija de dansul si niciodata nu iesea din cuvantul sau. Povatuind Manastirea Voronet mai mult de zece ani, egumenul Misail a facut din obstea sa cea mai vestita sihastrie din Moldova. Numerosi monahi si schimonahi iubitori de liniste, care doreau sa petreaca alaturi de Sfantul Daniil, se stabileau in obstea de la Voronet,
31
sub ascultarea Cuviosului Misail. Intre anii 1470-1480 se nevoiau in aceasta sihastrie peste 60 de monahi, la care se mai adaugau alti 50 de sihastri ce traiau in padurile seculare din muntii Voronetului. Pe toti acestia ii supraveghea egumenul Misail, cu rugaciunea si binecuvantarea Sfantului Daniil. Unii dintre ei erau alesi lucratori ai rugaciunii lui Iisus, altii erau desavarsiti ascultatori si postitori, iar altii erau buni caligrafi, dascali in scoala manastirii si smeriti slujitori in obste, odihnind cu dragoste pe credinciosii care veneau la Sfantul Daniil. Dupa anul 1480, primind schima monahala, Cuviosul Misail s-a retras la liniste, laudand pe Dumnezeu ziua si noaptea. Apoi, mai traind putin, s-a savarsit cu pace si s-a numarat in ceata cuviosilor parinti. CUVIOSUL EFREM IEROSCHIMONAHULEgumen al Manastirii Voronet(secolele XV-XVI) Ieroschimonahul Efrem era unul din ucenicii apropiati ai Sfantuiui Daniil Sihastru. El s-a format duhovniceste linga chilia acestui cuvios de la Putna, in preajma caruia s-a nevoit in anii tineretii. Apoi, stabilindu-se in sihastria Voronetului, a primit darul preotiei si slujea cu credinta si osardie Biserica lui Hristos. In obste era iubit de toti, inai ales pentru smerenia si ascultarea lui fata de Sfantul Daniil, ca niciodata nu iesea din cuvantul batranului, si toate le facea cu binecuvantare. Dupa anul 1480, egumenul Misail, retragandu-se la liniste, a incredintat obstea Manastirii Voronet ieroschimonahului Efrem. Timp de aproape zece ani, noul egumen a povatuit cu multa pricepere aceasta aleasa sihastrie, indemnand, sfatuind si facandu-se tuturor pilda de rabadare si statornicie. A dezvoltat inca scoala de caligrafi din manastire si a purtat o deosebita grija de Sfantul Daniil ce sihastrea alaturi de manastire. Acest cuvios egumen facea parte dintre sfetnicii lui Stefan cel Mare si era multora dascal si parinte duhovnicesc. Tot el s-a invrednicit, in anul 1488, sa vada la Voronet o noua biserica de piatra, inaltata de marele domn in cinstirea Sfantului Mare Mucenic Gheorghe. Apoi, cu sfat de obste, numindu-se Cuviosul Daniil staret al Manastirii Voronet, egumenul Efrem ii era intru toate ascultator, pana ce cuviosul s-a mutat la cerestile locasuri. Deci, mai traind cativa ani dupa mutarea lui si bineplacand lui Dumnezeu, in primii ani ai secolului al XVI-lea s-a savarsit cu pace si cuviosul Efrem ieroschimonahul, lasand la Voronet peste 60 de monahi. CUVIOSUL IOAN MONAHULManastirea Voronet (secolele XV-XVI) Acest smerit nevoitor venit de mic in manastire, era unul din ucenicii de chilie a Sfantului Daniil Sihastru, implinind cu mare osardie aceasta ascultare mai mult de cincisprezece ani. Povatuia pe credinciosi la chilia marelui sihastru, ajuta pe cei bolnavi care veneau pentru vindecare, aducea cele de nevoie pentru hrana, iar la timpul cuvenit mergea la biserica si era tuturor iubit pentru blandetea lui. Ajungand la virsta de 18 ani, a fost facut calugar, luand jugul lui Hristos cu indemnul si "cu rugaciunile sfant parintelui nostru Daniil cel Nou". Caci fiind iubit foarte cuviosului, neincetat se ruga pentru dansul si il povatuia pe calea mantuirii. Raposand dascalul si parintele sau duhovnicesc, monahul Ioan se indeletnicea cu scrierea cartilor bisericesti, caci era un bun caligraf. Mai tarziu s-a nevoit un timp la Manastirea Probota, apoi a facut cativa ani ascultare pe langa mitropolitul Grigore Rosca (1570), cu care a fost dimpreuna ucenic al Sfantului Daniil. Dintre cartile copiate de monahul Ioan se numara si o carte cu continut patristic, "Cuvintele Sfantului Efrem Sirul", pe care smeritul caligraf o scrie prin anul 1550 pentru manastirea de metanie. In insemnarea de pe carte scrie: "... cu invatatura mitropolitului Grigorie ... am dorit din inima si am dat din dreapta mea agonisita si am facut aceasta carte, numita a Sfantului Efrem, si am dat-o la Manastirea Voronetului unde din frageda tinerete si din copilarie m-am fagaduit lui Dumnezeu, cu rugaciunile sfant parintelui nostru Daniil cel Nou si unde am primit mantuitorul si ingerescul cin...". Deci, retragandu-se la metanie si mai traind putini ani, s-a stramutat cu pace la cerestile locasuri. CUVIOSUL IOASAF ARHIMANDRITUL Primul egumen al Manastirii Putna (1470-1484) Arhimandritul Ioasaf a fost cel dintai egumen si ctitor duhovnicesc al Manastirii Putna. Chemat de Hristos mai intai in obstea Manastirii Neamt, unde a primit tunderea monahala, s-a format duhovniceste pe langa cei mai alesi parinti ai marii lavre. Tot aici a invatat carte Cuviosul Ioasaf de la ucenicii vestitului dascal Gavriil Uric, deprinzand bine limbile greaca si slavona, precum si mestesugul copierii de carti bisericesti. Si era cinstit de tot soborul monahilor pentru intelepciunea si ascultarea lui. In anul 1440, monahul Ioasaf a fost hirotonit preot si a ajuns duhovnic iscusit in Manastirea Neamt, povatuind catre Hristos multe suflete. Numele lui se facuse cunoscut pana la mitropolitul Moldovei, Teoctist, si chiar la dregatorii tarii. Pentru sfintenia vietii lui, a fost ales de sobor egumen si parinte duhovnicesc al Manastirii Neamt, facand unele imbunatatiri la biserica si intarind mult dragostea si armonia intre frati. Egumenul Ioasaf a dat o mare dezvoltare scolii de caligrafi si vietii duhovnicesti de la Neamt. Obstea sa numara peste 200 de calugari, din care mai mult de 30 erau vestiti dascali, psalti, caligrafi si duhovnici. In jurul marii lavre se nevoiau, de asemenea, zeci de sihastri si lucratori ai rugaciunii lui Iisus. Auzind de nevointa lui, in anul 1468, Stefan cel Mare l-a chemat, cu binecuvantarea mitropolitului Teoctist, sa fie egumen al Manastirii Putna. Astfel, arhimandritul Ioasaf, luand cu sine ca la 25 de calugari alesi, ieromonahi, duhovnici si cativa caligrafi, a purces la Putna, ctitoria marelui domn al Moldovei, care atunci se zidea. Apoi, manastirea savarsindu-se, la 3 septembrie 1470, s-a sfintit cu mare alai, in prezenta ctitorului ei, Stefan Voda, si a zeci de mii de moldoveni. Din aceasta zi, egumenul Ioasaf a devenit sfetnic de taina al voievodului si parinte duhovnicesc al Manastirii Putna, timp de 15 ani. Avand o nevointa cu totul deosebita si fiind inzestrat de Dumnezeu cu multa putere in fapta si cuvant, a reusit in putina vreme sa intemeieze la Putna o obste cu peste 60 de calugari, vestita in toata tara Moldovei. Slujbele si toata randuiala se faceau ca la Manastirea Neamt. Calugarii, "rugatorii" marelui ctitor, aveau o singura datorie: sa slaveasca neincetat pe Hristos si sa se roage pentru tara si biruinta domnului in razboaie, iar in timpul liber sa copieze carti de slujba si de invatatura. Cuviosul egumen Ioasaf a intemeiat la Putna, din porunca lui Stefan cel Mare, o vestita scoala de calugari caligrafi, pe masura celei de la Neamt, unde se scriau numeroase carti de slujba si de invatatura duhovniceasca. A mai format si o alta scoala de dascali si cateheti, pentru invatatura si luminarea poporului, precum si o renumita scoala de muzica bisericeasca. De aici s-au ridicat egumeni si ierarhi iscusiti in povatuirea sufletelor omenesti, "dascali" si protopsalti vestiti pana la Constantinopol, care impodobeau slujbele manastiresti, mai ales la praznice. Savarsind toate bine, Cuviosul Ioasaf Arhimandritul s-a retras din egumenie in anul 1476 si s-a facut schimonah, cu numele de Iosif. Apoi, bineplacand lui Dumnezeu, s-a stramutat cu pace la cerestile lacasuri, in ziua de 19 octombrie 1484. CUVIOSUL CASIAN MONAHUL Manastirea Putna (secolul al XV-lea) Acest parinte vrednic de pomenire a fost unul din cei mai vestiti caligrafi si impodobitori de carti bisericesti de la Manastirea Putna. Era cu metania din Manastirea Neamt, unde s-a nevoit multi ani in placere de Dumnezeu si smerita ascultare. Aici, in scoala de gramatici a
32
marii lavre, a invatat monahul Casian de la cei mai iscusiti dascali si miniaturisti, atat limbile greaca si slavona, cat si copierea si impodobirea cu miniaturi a cartilor de slujba. Astfel, in putina vreme a devenit un renumit calugar caligraf in Manastirea Neamt, scriind cu rabdare si migala numeroase manuscrise. Numele sau devenise cunoscut in manastirile din Moldova. Auzind de aceasta voievodul Stefan cel Mare si dorind sa-si inzestreze ctitoria sa de la Putna, care atunci se zidea, cu carti de slujba, a poruncit monahului Casian sa-i scrie mai intai mineiul pe luna august, cu slujba hramului manastirii, Adormirea Maicii Domnului. Pe fila 44 se gaseste urmatoarea insemnare: "Acest minei pe august l-a scris Stefan Voievod, domnul Tarii Moldovei, cu mana pacatosului Casian". Mineiul a fost terminat de scris, probabil, in anul 1466. Un an mai tarziu, adica in 1467, monahul Casian termina de scris si impodobit, la cererea marelui voievod, al doilea minei, pe luna noiembrie. Venind la Putna cu egumenul Ioasaf, monahul Casian a fost printre cei dintai dascali si miniaturisti care au intemeiat vestita scoala de caligrafi din aceasta manastire. Aici a mai scris si alte carti bisericesti si a format mai multi ucenici, care i-au continuat aceasta duhovniceasca indeletnicire. Asa nevoindu-se Cuviosul Casian ca la 50 de ani, mereu rugandu-se si impodobind carti bisericesti spre slava lui Dumnezeu, catre sfarsitul secolului al XV-lea a adormit cu pace in obstea Manastirii Putna. CUVIOSUL VASILE MONAHUL Manastirea Putna (secolul al XV-lea) Printre cei cinci calugari caligrafi adusi in anul 1470 de la Manastirea Neamt la Putna, se numara si acest smerit dascal si monah Vasile. El cunostea bine scrierile Sfintilor Parinti, mai ales ale marilor cuviosi sinaiti, incepand cu Scara Sfantului Ioan Scararul. Cunostea scrierile filocalice care circulau in manastirile din Athos si din fostul Bizant si stia cat folos duhovnicesc au ele pentru calugarii din Moldova, el insusi fiind un profund isihast. Astfel, monahul Vasile este numarat printre cei mai buni dascali isihasti ai scolii de caligrafi din Manastirea Neamt. El a copiat mai multe carti filocalice pentru folosul sufletesc al calugarilor din obste si din sihastrii, fiind unul din ctitorii Filocaliei in spatiul romanesc. Totodata era si un iscusit lucrator al rugaciunii lui Iisus si bun caligraf. Ajungand la Manastirea Putna si fiind cunoscut marelui domn, Stefan Voda al Moldovei, Cuviosul Vasile a luat porunca sa scrie, pentru ctitoria sa, Scara Sfantului Ioan Scararul, pentru a nu fi lipsiti "rugatorii" sai de un dar ca acesta. Caci nu exista manastire ortodoxa sa nu aiba "Cuvintele" Sfantului Ioan, egumenul Muntelui Sinai, opera filocalica cu cea mai larga raspandire. Monahul Vasile, implinind porunca, adauga pe fila 269 aceasta insemnare: "Din porunca dreptmaritorului domnului nostru Io Stefan Voievod, domnul Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, s-a scris aceasta scara (leastvita) pentru manastirea sa din Putna, in aceasta manastire, in timpul arhimandritului chir Ioasaf, cu mana mult pacatosului monah Vasile, in anul 1472". Legatura cartii uzandu-se cu timpul, fiind mult citita de calugari, in anul 1646 a fost legata din nou de ieromonahul Antonie, precum singur scrie pe aceeasi pagina: "Iata eu, robul Domnului Iisus Hristos, mult pacatosul si nevrednicul ieromonah Antonie, am legat si am innoit aceasta scara ("leastvita"), facand ascultare, in anul 1674, luna august, in 13 zile". Cuviosul Vasile a fost printre cei dintai dascali ai scolii de caligrafi din Manastirea Putna, scriind si alte carti filocalice de folos sufletesc si crescand mai multi ucenici. Apoi, bineplacand lui Dumnezeu, s-a mutat cu pace in ceata cuviosilor parinti, catre sfarsitul secolului al XV-lea. CUVIOSUL NICODIM IEROMONAHUL Manastirea Putna (secolul al XV-lea) Ieromonahul Nicodim era cu metania din Manastirea Neamt. Invatand de la ucenicii vestitului dascal si caligraf Gavriil Uric mestesugul miniaturii si al copierii de carti bisericesti, Cuviosul Nicodim a ajuns unul din iscusitii caligrafi miniaturisti din marea lavra. El se indeletnicea, atat cu nevointa vietii calugaresti, cat si cu rugaciunea si copierea de carti duhovnicesti de invatatura. In acea vreme traiau in Manastirea Neamt cei mai vestiti calugari dascali si caligrafi, care copiau pentru obste invataturile Sfintilor Parinti, ce formau hrana duhovniceasca a monahilor si credinciosilor. Acest cuvios ieromonah era, de asemenea, si un iscusit parinte duhovnicesc pentru calugari si mireni, vorbind tuturor de Hristos si ajutand la mantuirea multor suflete. In anul 1470, mergand la Putna cu egumenul Ioasaf, a luat porunca de la Stefan cel Mare sa scrie un Tetraevanghel pentru Manastirea Humor, pe care il termina la 17 iunie 1473. Frumoasele miniaturi, icoane, ornamente si intreaga caligrafie fac din acest manuscris cel mai pretios Tetraevanghel ce se pastreaza astazi in tara noastra. Icoana Maicii Domnului si a celor patru evanghelisti, ca si portretul lui Stefan cel Mare, de o mare valoare, nu puteau fi lucrate asa de frumos decat de mana binecuvantata a unui calugar cuvios. Si acesta a fost Cuviosul Nicodim de la Putna. Asa nevoindu-se ieromonahul Nicodim Dascalul si bineplacand lui Dumnezeu, s-a stramutat cu pace la cele vesnice catre sfarsitul secolului al XV-lea, lasand in urma cateva manuscrise frumos impodobite si mai multi fii duhovnicesti. CUVIOSUL CHIRIAC SCHIMONAHUL Manastirea Putna (secolul al XV-lea) Schimonahul Chiriac s-a nevoit mai intai multi ani in Manastirea Neamt, indeletnicindu-se, atat cu rugaciunea cat si cu scrierea cartilor patristice. Cunostea bine limbile greaca si slavona si iubea mult linistea si singuratatea. El facea parte din scoala de caligrafi a marii lavre, fiind unul din ucenicii monahului Gavriil Uric. In anul 1470, ducandu-se la Manastirea Putna cu egumenul Ioasaf, Cuviosul Chiriac a luat porunca de la domnul Moldovei sa scrie pentru ctitoria sa "Cuvantarile Sfantului Ioan Gura de Aur", pe care le termina in cateva luni. Cartea se pastreaza pana astazi la Manastirea Putna. Ea se citea, atat la biserica, pentru mangaierea fratilor, cat si la chilii. Pe ultima fila se afla aceasta insemnare: "Eu, mult pacatosul Chiriac, am scris acest Zlatoust (Gura de Aur) pentru dreptmaritorul domn a toata Tara Moldovei, Io Stefan Voievod, la manastirea zidita de el cu numele Putna, in anul 1470 si s-a sfarsit in luna ianuarie 30". Schimonahul Chiriac a scris si alte carti filocalice cu invataturi folositoare de suflet de la Sfintii Parinti, fiind printre cei dintai dascali ai scolii de gramatici si caligrafi de la Manastirea Putna. Impreuna cu ceilalti calugari veniti de la Neamt, a intemeiat o aleasa viata duhovniceasca la Putna, formand numerosi ucenici iubitori de Hristos si luminati in Sfintele Scripturi. Asa nevoindu-se peste 60 de ani, in smerenie si ascultare, si mult ostenindu-se pentru folosul si mantuirea tuturor, Cuviosul Chiriac si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, spre sfarsitul secolului al XV-lea. CUVIOSUL IACOB IEROMONAHUL Manastirea Putna (secolul al XV-lea) Cuviosul ieromonah Iacob face parte dintre vestitii duhovnici si dascali ai Manastirii Neamt din secolul al XV-lea, unde se nevoise in anii tineretii ca ucenic al renumitului dascal Gavriil Uric. In marea lavra, el a scris cateva carti patristice drept mangaiere si hrana duhovniceasca pentru calugari.
33
Venind la Manastirea Putna, in anul 1470, ca dascal si duhovnic al intregii obsti, ieromonahul Iacob a continuat aceeasi sfanta ascultare, formand duhovniceste zeci de calugari tineri. Dandu-se pe sine pilda tuturor, ii deprindea mai ales smerenia, ascultarea si rugaciunea, hranindu-i cu cuvintele cele mai dulci decat mierea ale Sfintilor Parinti. Caci ieromonahul Iacob era invatat in scrierile filocalice si devenise iscusit caligraf. Cunoscandu-l de aproape si cinstindu-l pentru nevointa sa, voievodul Stefan cel Mare i-a cerut sa-i scrie un sbornic cu vieti de sfinti si martiri pe lunile aprilie-iunie pentru obstea Manastirii Putna, pe care indata l-a savarsit. Pe una din paginile cartii, ieromonahul Iacob scria: "Drept maritorul si de Hristos iubitorul Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a poruncit sa se scrie acest sbornic pentru manastirea sa din Putna, in timpul arhimandritului Ioasaf egumenul, cu mana mult pacatosului ieromonah Iacob, in anul 1474, mai 20". Acest cuvios duhovnic a ajutat mult la intemeierea obstii si scolii de la Manastirea Putna, fiind unul din cei mai alesi dascali si caligrafi. Deci, scriind si alte cateva carti si lasand in urma mai multi ucenici, si-a dat sufletul in mainile Domnului catre sfarsitul secolului al XVlea. CUVIOSUL ANASTASIE DASCALUL Manastirea Moldovita (+1490) Cuviosul ieroschimonah Anastasie a fost cel mai vestit egumen, dascal si parinte duhovnicesc al Manastirii Moldovita, din a doua jumatate a secolului al XV-lea. Originar din tinutul Sucevei, a luat din tinerete jugul lui Hristos, calugarindu-se in Manastirea Moldovita. Aici a invatat de la cuviosii calugari si dascali ai manastirii, atat cunostinta cartii si scrierea de manuscrise, cat mai ales buna nevointa, postul, privegherea de noapte, cugetarea la cele dumnezeiesti si neincetata rugaciune. Apoi, invrednicindu-se de darul preotiei, a ajuns parinte sufletesc al multor calugari si credinciosi din partea locului. Intre anii 1462-1490, Cuviosul Anastasie a fost egumen al Manastirii Moldovita, renumita ctitorie a lui Alexandru cel Bun din anul 1402. Si era asa de iscusit povatuitor al calugarilor, ca multi sihastri si tineri de prin sate s-au adunat in jurul sau. Unii deprindeau de la el mestesugul rugaciunii lui Iisus, al tacerii si al smeritei cugetari. Altii invatau scrierile Sfintilor Parinti, iar altii invatau sa traduca din limbile greaca si slavona si sa copieze carti de slujba, spre lauda Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Numele egumenului Anastasie ajunsese cunoscut pana la marele domn Stefan Voda al Moldovei. Acesta il avea printre cei dintai rugatori ai sai, invrednicindu-l de numeroase danii pentru intretinerea si hrana smeritilor calugari. Cuviosul Anastasie era si un iscusit caligraf, "cel mai vechi cunoscut pana acum la Manastirea Moldovita". A format, de asemenea, mai multi ucenici caligrafi, organizand la Moldovita una dintre cele mai renumite scoli de caligrafi din Moldova, alaturi de Manastirile Neamt si Putna. Asa nevoindu-se Cuviosul Anastasie, dascalul si egumenul, si bineplacand lui Dumnezeu, s-a stramutat la cerestile lacasuri in anul mantuirii 1490, lasand la Moldovita o obste cu numerosi calugari. CUVIOSUL STAHIE ARHIMANDRITUL Egumen al Manastirii Probota(secolul XV) Arhimandritul Stahie, sfetnic de taina al lui Stefan cel Mare, a fost cel mai ales egumen al Minastirii Probota din secolul XV. Fiind calugar sporit in fapte bune si duhovnic iscusit in povatuirea sufletelor omenesti, in anul 1460 a fost ales egumen al Manastirii Probota, veche ctitorie musatina de pe valea Siretului, pe care o conduce cu multa frica de Dumnezeu mai bine de zece ani. Adunand in jurul sau peste 60 de monahi, pe toti i-a deprins smerenia, ascultarea si dragostea de Hristos. Iar pentru luminarea mintii a intemeiat la Probota o vestita seoala manastireasca in care s-au format multi dascali invatati, egumeni, caligrafi si mai ales preoti pentru sate. Vazand Stefan cel Mare ca biserica parintilor sai este gata sa se risipeasca din cauza terenului alunecos, la indemnul egumenului Stahie, a zidit in apropiere o noua manastire cu biserica si chilii pentru calugari. Biserica, inchinata Sfintului Ierarh Nicolae, destinata drept necropola voievodala, a fost sfintita in prezenta domnului, inainte de anul 1465. In anul 1465, mama voievodului, Oltea doamna, simtindu-si sfarsitul aproape, a fost calugarita de cuviosul Stahie sub numele de monahia Maria. Apoi, raposand in acelasi an, a fost ingropata in cripta bisericii de soborul parintilor. La slujba prohodului au luat parte insusi marele domn, mitropolitul Teoctist si toti dregatorii Moldovei. Dupa un an a raposat si sotia voievodului, Evdochia, si a fost asezata de arhimandritul Stahie in aceeasi cripta. Asa s-a nevoit egumenul Stahie pina in anul 1472, innoind in intregime Manastirea Probota si intarind in obste dragostea si rivna celor dumnezeiesti. Apoi, lasind egumen in locul sau pe unul din ucenici, a fost mai multi ani parinte duhovnicesc, povatuind pe calea mantuirii numerosi calugari si mireni. Caci era duhovnic vestit in toata Moldova si avea multi ucenici prin manastiri, cetati si sate. Deci, ajungand la sfirsitul vietii sale, cuviosul Stahie a dat tuturor sarutarea cea mai de pe urma, apoi si-a incredintat sufletul cu pace in bratele lui Hristos. CUVIOSUL GHERONTIE IEROSCHIMONAHUL Egumen al Manastirii Humor (secolul al XV-lea) Manastirea Humor, zidita la inceputul domniei lui Alexandru cel Bun, a fost secole de-a randul, alaturi de celelalte manastiri romanesti, o aleasa vatra de traire duhovniceasca in Moldova de Nord. In timpul domniei lui Stefan cel Mare, Manastirea Humor ajunsese renumita mai ales sub egumenul Gherontie. Acest cuvios parinte se numara printre sfetnicii de taina ai marelui domn. In tineretile sale a fost ucenic al Cuviosului Daniil Sihastrul, pe cand acesta se nevoia in Schitul Laura - Radauti. Apoi, invrednicindu-se de darul preotiei si nevoindu-se mai multi ani in Manastirea Humor, a ajuns egumen al acestui sfant lacas, inainte de anul 1470. Egumenul Gherontie, devenind duhovnic vestit in partea locului, atragea la manastirea sa nu putini credinciosi, preoti si calugari, pe care ii intarea in dreapta credinta si ii povatuia pe calea mantuirii. Unii din fiii sai duhovnicesti au ajuns mai tarziu preoti buni, sihastri si calugari iscusiti. Sub egumenia acestui cuvios parinte, Manastirea Humor a trait o epoca de aleasa inflorire spirituala. Obstea sa numara peste 40 de monahi, dintre care unii erau buni nevoitori, duhovnici, dascali si caligrafi. In scoala acestei manastiri se pregateau, de asemenea, tineri pentru preoti si cantareti la sate. Domnul Moldovei, vazand viata egumenului Gherontie, adeseori il cerceta si ii cerea sfatul. Apoi, vazand biserica lipsita de unele lucruri, a inzestrat acest lacas inchinat Adormirii Maicii Domnului cu multe danii si obiecte de cult. Cel mai mare dar facut de Stefan cel Mare Manastirii Humor a fost vestitul Tetraevanghel scris, la porunca sa, de ieromonahul Nicodim din Manastirea Putna, la 17 iunie 1473, pe care domnul l-a dat in mainile Cuviosului Gherontie. Pe coperta acestei carti, caligraful a pictat pe Stefan Voievod in genunchi,
34
oferind Maicii Domnului dania sa. Acest Tetraevanghel a fost pastrat de egumenul Gherontie si de urmasii sai cu mare sfintenie pana in zilele noastre, ca un odor din cele mai de pret pe care l-au creat si adapostit evlaviosii calugari din manastirile romanesti. Spre sfarsitul secolului al XV-lea, Cuviosul Gherontie, egumenul Manastirii Humor, si-a savarsit calatoria acestei vieti, dandu-si sufletul cu pace in bratele Mantuitorului nostru Iisus Hristos. SIHASTRII DE PE VALEA SUCEVITEI Manastirea Sucevita (secolul al XV-lea) Pe valea paraului Sucevita, ce izvoraste din Muntele Obcina Mare, s-au nevoit cuviosi sihastri inca din secolul XIV. In traditia locului se spune ca, pe la mijlocul secolului XV, se osteneau in padurile neumblate ale Sucevitei cativa sihastri iubitori de Hristos. Drept chilii aveau mici bordeie din trunchiuri de copaci acoperite cu pamant. De asemenea, si biserica in care se rugau era tot din lemn. Apoi, inmultindu-se numarul sihastrilor, s-a vestit peste tot sfintenia vietii lor. Auzind de aceasta o femeie credincioasa din partea locului si dorind sa-si implineasca un canon al tineretii sale, s-a obligat inaintea cuviosilor sihastri sa care piatra cu caruta pentru zidirea unei biserici mari, in locul celei de lemn. Astfel, timp de 30 de ani, smerita femeie a carat singura tot materialul necesar pentru zidirea unei manastiri din piatra. Pe cand biserica era deja zidita, fericita aceasta s-a mutat la Hristos, iar cuviosii calugari s-au indatorat sa o pomeneasca neincetat la sfintele lor rugaciuni. Aceasta a fost cea dintai sihastrie pe valea paraului Sucevita, inaltata in a doua jumatate a secolului XV, iar sihastrii de sub Obcina Mare au fost primii nevoitori din schit. In acest sfant lacas au trait sihastri alesi, impodobiti cu multe fapte bune, precum smerenia, tacerea si neincetata rugaciune. Numele lor uitate de oameni au ramas scrise in Cartea Vesniciei. Imprejurul acestei sihastrii se nevoiau pustnici anahoreti foarte sporiti in cuviosie. Ei coborau in schit numai Duminica, pentru a primi Sfintele Taine, apoi se urcau din nou la bordeiele lor. Mai tarziu, risipindu-se aceasta sihastrie, s-a reinnoit la inceputul secolului al XVI-lea, prin Cuviosul Calistrat Sihastrul CUVIOSUL SIMEON SIHASTRUL - Intemeietorul Manastirii Pangarati(secolul al XV-lea) Acest renumit sihastru s-a nevoit mai intai in obstea Manastirii Bistrita. Apoi, auzind despre Cuviosul Iosif cu cei 17 ucenici ai sai, care se nevoiau in desavarsita asceza pe Muntele Bisericanilor din apropiere si dorind sa le urmeze viata, s-a retras cu doi ucenici pe valea paraului Pangarati, intr-o mica poiana langa Muntele Paru. Acolo si-a facut chilie de lemn si pamant si a sihastrii in aspra nevointa si iubire de Dumnezeu 29 de ani, agonisind multe fapte bune si mai ales rugaciunea, lacrimile si darul inainte vederii. Astfel, numele si faptele Cuviosului Simeon s-au facut cunoscute tuturor si insusi marelui domn Stefan al Moldovei, care il cinstea ca pe un mare rugator al sau si al tarii, alaturi de Sfantul Daniil Sihastrul. In anul 1461, venind Stefan Voievod la Manastirea Bistrita si auzind ca fericitul Simeon, rugatorul sau, nu are biserica sa se roage lui Dumnezeu cu ucenicii sai, a trimis pe parcalabul de la Targu Pietrei cu mesteri si bani si a inaltat in Poiana lui Simeon o biserica de lemn cu hramul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, alaturi de chilia cuviosului. Multa vreme, acest schit s-a numit "Schitul lui Simeon", iar mai tarziu, "Manastirea Pangarati". In aceasta sihastrie s-a nevoit Cuviosul Simeon pana in anul 1476, laudand neincetat pe Dumnezeu, rugandu-se pentru domn si tara si invatand pe credinciosi calea mantuirii. Iar in acest an, datorita luptelor de la Razboieni, cu turcii, multi oameni, fugind in paduri de frica paganilor, erau odihniti si ospatati de Cuviosul Simeon in schitul sau. Dar, vazand marele sihastru ca turcii ard si jefuiesc satele si manastirile, a parasit schitul sau si, luandu-si ucenicii, a trecut in Transilvania si s-a stabilit la Manastirea Casiva din Muntii Gurghiului. Mai traind putina vreme si bineplacand lui Dumnezeu, s-a savarsit cu pace acolo, la adancul batranetilor si a fost ingropat cu cinste de ucenici. Auzind de adormirea Cuviosului Simeon in Transilvania, Stefan cel Mare s-a intristat mult pentru el, caci il iubea ca pe un adevarat sfant si rugator al sau. Deci "dupa ce s-au intors turcii si s-a potolit vrajba robiei si s-a facut pace, atunci a trimis Stefan Voievod si i-au adus sfintele lui moaste intr-o racla cinstita si le tinea in vistieria sa cu cinste (in cetatea de scaun a Sucevei). Apoi, luand o parte din sfintele lui moaste, le-a poprit (oprit) pentru blagoslovenie, si cu aromate cu bune miresme si cu tamaie le tamaia totdeauna, spre credinta si buna intarire a blagocestiei (evlaviei) domniei sale; iar mai vartos pentru dragostea si caldura duhovniceasca ce o avea mai inainte catre dansul. Iar ramasita sfintelor lui moaste, cu cuviinta sfintita si cu cinste, le-a ingropat in cetatea Sucevei...". Aceasta este pe scurt viata si nevointa Cuviosului Simeon Sihastrul, ale carui moaste au fost multa vreme venerate ca facatoare de minuni si ajutatoare in primejdii, atat pentru domnii Moldovei, cat si pentru binecredinciosii crestini. Preacuvioase Parinte Simeon, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! ARHIMANDRITUL GRIGORIE - Manastirea Bistrita Neamt(1490-1500) Arhimandritul Grigorie a fost unul din marii egumeni ai Manastirii Bistrita. El a crescut de mic in obstea acestei lavre, ca ucenic al egumenului Eustatie (1455-1460), de la care a invatat frica de Dumnezeu si buna nevointa. Invatatura cartii precum si limbile greaca si slavona le-a invatat la scoala de gramatici care functiona aici, ajungand dascal priceput si duhovnic al manastirii. Pentru sfintenia vietii sale, Cuviosul Grigorie a fost ales in anul 1490 egumen al Manastirii Bistrita, pe care o povatuieste duhovniceste 10 ani. Era cinstit si cautat de toti, fiind intelept la cuvant si bland la suflet si nu era alt duhovnic in lavra mai iscusit ca dansul. Pentru aceea era numarat intre sfetnicii de taina ai lui Stefan cel Mare. La indemnul acestui egumen, voievodul inmormanteaza la Bistrita pe fiul sau, Alexandrel (1493), si tot la indemnul lui zideste aici o mareata clopotnita (1498), doneaza doua clopote si face numeroase danii rugatorilor sai. In timpul egumeniei sale, viata duhovniceasca din manastire s-a reinnoit mult. Dintre ucenicii sai a ridicat dascali invatati, egumeni si duhovnici buni, cautati atat de calugari cat si de mireni. A incurajat mult viata isihasta din partea locului, ajutand la inchegarea sihastriei Cuviosului Iosif de pe Muntele Bisericanilor si a sihastriei Cuviosului Simeon de la Pangarati. A dat ajutor, de asemenea, la intemeierea Manastirii Tazlau, trimitand acolo cativa calugari si duhovnici alesi. Ajungand la sfarsitul vietii, Cuviosul egumen Grigorie a primit ingerescul chip al schimniciei si s-a savarsit cu pace la inceputul secolului al XVI-lea. CUVIOSUL CALISTRAT SIHASTRUL - Manastirea Sucevita(secolele XV-XVI) Ieroschimonahul Calistrat era unul din ucenicii Sfantului Daniil Sihastrul pe cand acesta se nevoia la Manastirea Voronet. Deci, dupa ce deprinse de la dascalul sau mestesugul luptei duhovnicesti, ieroschimonahul Calistrat se retrage pe valea paraului Sucevita, unde se nevoiau cativa calugari retrasi de lume, si aici a sihastrit cuviosul in placere de Dumnezeu multi ani de zile. Raspandindu-se vestea despre acest fericit sihastru, s-au adunat in jurul sau mai multi calugari iubitori de liniste. Insa nu aveau biserica sa savarseasca cele sfinte, caci erau saraci si departati de sate. Dar, cu rugaciunile Cuviosului Calistrat, s-a facut o minune ca aceasta: "In toate Duminicile la vremea Utreniei, adica la miezul noptii, se vedeau faclii multe aprinse, preoti si diaconi preaminunati care cantau
35
canonul Invierii lui Hristos deasupra unei poienite". Atunci, cuviosul a facut in acea poiana o mica biserica de lemn cu hramul Invierii Domnului si, adunand pe toti sihastrii din partea locului, a intemeiat Schitul Sucevita, spre sfarsitul secolului al XV-lea. Acesta este al doilea schit de pe valea paraului Sucevita, numit la inceput "Sihastria lui Calistrat". Primul egumen al acestei sihastrii a fost insusi intemeietorul ei, ieroschimonahul Calistrat, sihastru si duhovnic vestit in nordul Moldovei. Fericitul Calistrat avea inca darul rugaciunii, al inainte-vederii si al izgonirii duhurilor necurate din oameni, fiind cinstit de toti ca facator de minuni. Apoi, savarsindu-si calatoria acestei vieti, s-a mutat cu pace in ceata cuviosilor parinti, lasand la Sucevita o obste aleasa cu peste 30 de calugari. Mai tarziu, zidindu-se din nou biserica Manastirii Sucevita (1583-1586), Cuviosul Calistrat a fost pictat pe peretele de apus al pridvorului, precum se vede si astazi. CUVIOSUL PAISIE ARHIMANDRITUL - Al doilea egumen al Manastirii Putna(+ 1502) Acest arhimandrit, numit "Paisie cel Scurt", a fost al doilea egumen al Manastirii Putna. El isi avea metania tot la Manastirea Neamt. Apoi, venind la ctitoria lui Stefan cel Mare in anul 1470, odata cu egumenul Ioasaf, dupa moartea acestuia a fost ales de sobor parinte duhovnicesc in locul sau. Si a povatuit Manastirea Putna cu multa intelepciune timp de 26 de ani, incepand din vara anului 1476. Egumenul Paisie a continuat intru toate si a desavarsit opera duhovniceasca a inaintasului sau. Sub egumenia lui s-a mentinut in obste aceeasi inalta traire evanghelica in Hristos, in dragoste si ascultare. De asemenea, s-au dezvoltat aici, in chip deosebit, scolile de caligrafi, de gramatici si de muzica bisericeasca, facand din Manastirea Putna una din cele mai vestite lacasuri manastiresti de lauda lui Dumnezeu si de cultura teologica din Moldova, alaturi de Neamt, Bistrita si Moldovita. Aici se copiau si se impodobeau, de mana smeritilor calugari, numeroase carti de slujba si de invatatura patristica, cum a fost Tetraevanghelul scris de ieromonahul Nicodim (1473), Tetraevanghelul scris de monahul Paladie (1489), Mineiele copiate "cu mana pacatosului Casian" monahul (1467), Scara Sfantului Ioan Scararul, de monahul Vasile (1471-1472), Predicile Sfantului Ioan Gura de Aur, scrise de monahul Chiriac (1470) si multe altele care s-au pierdut si instrainat. Aici a cantat si a compus marele protopsalt Eustatie monahul acele frumoase manuscrise de muzica psaltica, sub indrumarea egumenului Paisie. In scoala de gramatici, care functiona aici, s-au scris de calugari, la porunca lui Stefan cel Mare, Cronica si Analele Putnene. Tot in aceasta scoala invatau, de la dascalii manastirii, candidatii de preoti din toate satele Moldovei de Nord, deprinzand, pe langa cunostintele teologice si cantarea bisericeasca, si o aleasa formare duhovniceasca necesara unor buni pastori de suflete. Aceasta intensa lucrare duhovniceasca si culturala de la Putna se desfasura sub povatuirea si supravegherea permanenta a cuviosului egumen Paisie, ajutat de duhovnicii, dascalii si toti calugarii din obstea sa. Sub egumenia lui, Manastirea Putna a trait epoca cea mai luminoasa si mai rodnica din toata istoria ei. Acum se aflau la Putna, pe langa dascali de teologie, caligrafi si protopsalti, si renumiti duhovnici, care invatau poporul dreapta credinta si frica de Dumnezeu. La duhovnicii Manastirii Putna se spovedeau, atat episcopii, preotii si credinciosii de la sate, cat si dregatorii din sfatul tarii si insusi marele domn Stefan "cel Bun si Sfant". Negresit, arhimandritul Paisie, egumenul Putnei, i-a fost multa vreme duhovnic si sfetnic de taina, alaturi de Cuviosul Daniil Sihastrul de la Voronet. Pe langa acestea, slujbele de la Putna, cu sobor de zeci de preoti si cu neintrecuti protopsalti, unde asistau adesea domnul tarii cu sfetnicii sai, faceau din aceasta manastire un mic Bizant in Moldova de Nord. Cuviosul Paisie, egumenul, s-a dovedit si un vrednic innoitor al ctitoriei lui Stefan cel Mare. Ca, arzand manastirea "de istov", in anul 1484, arhimandritul Paisie, ajutat de insusi domnul Moldovei, a reinnoit acoperisul bisericii, a zidit noi chilii si a adaugat si alte imbunatatiri, devenind astfel un adevarat ctitor al acestui sfant lacas. Dupa o neobosita jertfa si nevointa duhovniceasca, timp de peste 26 de ani, Cuviosul Paisie, Arhimandritul si egumenul Manastirii Putna, si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, la 15 februarie 1502, lasand in urma o obste numeroasa de calugari cu o randuiala monahala din cele mai infloritoare. CUVIOSUL SPIRIDON MONAHUL - Manastirea Putna(secolele XV-XVI) Monahul Spiridon a fost unul din caligrafii iscusiti, formati in scoala Manastirii Putna. Dascalul sau a fost insusi arhimandritul Paisie egumenul, vestit tahigraf si miniaturist. De la el a invatat, atat nevointa cea duhovniceasca, in smerenie, in trezvie si in placere de Hristos, cat si mestesugul copierii de carti. Si era Cuviosul Spiridon foarte osardnic la cele sufletesti, la rugaciune si post, la tacere si ascultare, iar in caligrafie era neintrecut. Auzind de aceasta, batranul si fericitul ctitor Stefan cel Mare a poruncit cuviosului Spiridon, in ultimul an al domniei sale - 1504 -, sa-i scrie un Tetraevanghel pentru Manastirea Putna. Dar, raposand dupa cateva luni Stefan Voievod, cartea a fost terminata in anul 1506 si apoi ferecata in argint de fiul sau, Bogdan Voievod, si data Manastirii Putna in anul 1507. La sfarsitul Evangheliei lui Ioan, Cuviosul Spiridon scrie aceasta frumoasa insemnare: "Cu bunavointa Tatalui si ajutorul Fiului si savarsirea Sfantului Duh, dreptmaritorul si de Hristos iubitorul Domn Io Stefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Tarii Moldovei, care, aprins fiind de dorul dumnezeiesc si fiind iubitor de cuvintele lui Hristos, a inceput bucuros acest Tetraevanghel Manastirii sale din Putna, unde este hramul Adormirii Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, si intr-acesta l-a gasit moartea si n-a apucat sa o sfarseasca. Deci dar fiul sau, Bogdan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domnul Tarii Moldovei, a ferecat-o si sfarsind-o pentru sufletul intru sfintenie raposatului sau parinte Stefan Voievod si pentru sanatatea si mantuirea sa. (1507, mai 5)". Acest smerit nevoitor si caligraf a fost dascal in scoala Manastirii Putna, formand mai multi ucenici si scriind si alte cateva carti, care sau instrainat in curgerea anilor. Deci, mult ostenindu-se si savarsind calatoria acestei vieti, Cuviosul Spiridon s-a mutat cu pace la cele vesnice, in primele decenii ale secolului al XVI-lea. CUVIOSUL PALADIE TAHIGRAFUL - Manastirea Putna (secolele XV-XVI) Acest calugar iubitor de Hristos a fost un mare caligraf format in scoala Manastirii Putna. Dupa ce deprinse bine nevointa cea duhovniceasca, arhimandritul Ioasaf, egumenul Putnei, l-a dat sa invete mestesugul caligrafiei si al impodobirii cartilor bisericesti de la vestitii dascali adusi din Manastirea Neamt: Nicodim ieromonahul, Casian monahul, Chiriac si altii. Astfel, in putina vreme, smeritul monah Paladie a ajuns scriitor si pictor vestit. Si era in toate intelept, cuvios si iubitor de Dumnezeu. Cunostea bine invataturile Sfintilor Parinti si era bun povatuitor in obste si iubit de toti. Iar pentru ca scria foarte repede si frumos, i se spunea "tahigraf", adica "iute scriitor". Cunoscandu-l bine Stefan cel Mare, ctitorul manastirii, si auzind despre nevointa lui, in anul 1488 i-a poruncit sa-i scrie un Tetraevanghel pentru Manastirea Putna. Iar Cuviosul Paladie, indata scriindu-l, l-a impodobit cu alese miniaturi si icoane, spre slava lui Hristos si bucuria marelui domn. La sfarsitul cartii, monahul Paladie face aceasta insemnare: "Dreptmaritorul Domn Io Stefan Voievod, Domn a toata tara Moldovei, a facut, a scris si a ferecat acest Tetraevanghel Manastirii sale din Putna in al 32-lea an al domniei sale,
36
fiind arhimandrit Paisie Scurtul, prin mana mult pacatosului tahigraf Paladie, in anul 1488. Si s-a inceput in luna septembrie 3, si s-a sfarsit in martie 23 ". Scriind si alte carti ale dumnezeiestilor Parinti cu invataturi filocalice si savarsind bine calatoria acestei vieti, Cuviosul Paladie s-a stramutat cu pace la cerestile lacasuri, catre inceputul secolului al XVI-lea. CUVIOSUL EUSTATIE PROTOPSALTUL - Manastirea Putna(secolele XV-XVI) Cuviosul monah Eustatie a fost cel mai mare protopsalt al secolului al XVI-lea, cunoscut in manastirile din Moldova. Se crede ca era cu metania din Manastirea Neamt. Apoi, venind la Putna cu arhimandritul Ioasaf, a cantat slujba sfintirii bisericii, la 3 septembrie 1470, in prezenta marelui ctitor, a celor 64 de slujitori si a zeci de mii de credinciosi. Fericitul Eustatie ducea o nevointa cu totul aleasa, in post, in rugaciune si in negraita bucurie a Duhului Sfant. Din aceasta duhovniceasca bucurie a inimii sale izvorau acele cuvioase cantari bisericesti de lauda lui Dumnezeu, care au mangaiat inimile calugarilor si au impodobit slujbele din biserica Manastirii Putna aproape o jumatate de secol. Acest vestit protopsalt avea si multa invatatura de carte. Cunostea bine limbile greaca si slavona si stia toate cantarile compuse de marii sfinti si protopsalti bizantini si atoniti, ca: Ioan Damaschin, Roman Melodul, Ioan Cucuzel si multi altii. El nu numai ca executa frumos cantarile bisericesti pe muzica psaltica, dar si compunea personal pe note unele stihuri, marimuri, heruvice si axioane. Era inca si iscusit caligraf, copiind mai multe carti de psaltichie pe care apoi le impodobea cu alese miniaturi. Dintre toate acestea se mai pastreaza astazi, in biblioteca Manastirii Putna, un singur Irmologhion copiat de mainile sale la sfarsitul secolului al XV-lea. Unele din cantari, care sunt compozitii personale, poarta titlul "Facerea lui Eustatie". Celelalte carti copiate de el au ajuns in posesia ucenicilor sai si s-au pierdut cu timpul. Protopsaltul Eustatie a fost unul din cei dintai dascali ai "scolii de gramatica" din Manastirea Putna, intemeiata dupa anul 1470 din porunca lui Stefan cel Mare. El preda calugarilor gramatica muzicii psaltice si cantarile pe cele opt glasuri, fiind numit de ucenicii sai "ritor, domesticus, dascal si protopsalt". Numele sau se facuse cunoscut in toate manastirile din Moldova si la curtea marelui voievod, care il pretuia in chip deosebit si adeseori venea la Putna sa-l asculte cum lauda pe Dumnezeu. Era cunoscut, de asemenea, in manastirile din Athos si era numarat printre cei mai vestiti protopsalti ai Patriarhiei de Constantinopol, cu numele de "Eustatie de la Putna". Timp de peste 40 de ani cat s-a nevoit la Manastirea Putna, Cuviosul Eustatie a crescut duhovniceste ca la o suta de ucenici monahi si preoti de sate, dintre care cei mai multi au ajuns vestiti protopsalti in manastirile din nordul Moldovei, la Episcopia Radautilor si la Mitropolia din Suceava. Acest preacuvios parinte s-a invrednicit sa cante, impreuna cu ucenicii sai, si slujba inmormantarii marelui ctitor Stefan Voda al Moldovei, la 2 iulie 1504. Deci, mai traind putin si bineplacand Mantuitorului nostru Iisus Hristos, s-a stramutat la cele vesnice, pentru a canta neincetat cu ingerii maririle lui Dumnezeu. CUVIOSUL PALADIE SIHASTRUL - Manastirea Putna(secolele XV-XVI) Schimonahul Paladie a fost in tinerete ucenic al Sfantului Daniil Sihastrul. Mai inainte de anul 1460, pe cand Cuviosul Daniil sihastrea in pestera din apropierea Manastirii Putna, avea in jurul sau cativa ucenici pe care ii invata aspra nevointa pustniceasca si dragostea de Dumnezeu. Unul dintre acestia era si schimonahul Paladie. Mai tarziu, stramutandu-se Cuviosul Daniil la Voronet, s-a dus si acest ucenic cu dansul. Apoi, intemeindu-se Manastirea Putna, schimonahul Paladie si-a facut o coliba de lemn si pamant pe valea paraului Putna si sihastrea aici in post si rugaciune, slavind pe Hristos ziua si noaptea. Impreuna cu el se nevoiau si alti sihastri din Manastirea Putna. Dupa orele de rugaciune, Cuviosul Paladie se indeletnicea cu scrierea de carti bisericesti. Din acestea isi castiga, atat hrana si imbracamintea, cat si bucuria ca marturiseste pe Hristos. Caci era bun caligraf si vestit sihastru in partea locului, cunoscut si cinstit de insusi voievodul Stefan cel Mare. Din cartile scrise de el, se mai pastreaza la Manastirea Putna un singur ceaslov copiat in anul 1493, poate la cererea marelui ctitor. Pe fila 181 scrie: "Aceasta carte a facut-o Paladie Sihastrul de Putna". Deci, bineplacand lui Dumnezeu si crescand duhovniceste mai multi ucenici, Cuviosul Paladie Sihastrul de la Putna s-a stramutat la cerestile lacasuri in primele decenii ale secolului al XVI-lea. CUVIOSUL CHIRIAC SIHASTRUL - Manastirea Neamt(secolele XV-XVI) In padurile seculare din jurul Manastirii Neamt s-au nevoit sihastri sfinti inca dinainte de intemeierea ei (secolul al XIV-lea). Unul din cei mai vestiti sihastri nemteni, al carui nume a ajuns pana astazi, a fost Cuviosul Chiriac Ieroschimonahul, contemporan cu Sfantul Daniil Sihastrul. Acest smerit nevoitor a trait mai intai in obstea Manastirii Neamt, ca duhovnic si dascal al rugaciunii lui Iisus, fiind iubit si cautat de multi. Apoi, retragandu-se la liniste in muntele dinspre apus, care de atunci ii poarta numele, si-a facut acolo o coliba de lemn si pamant si se nevoia singur in post si rugaciune, in frig si osteneala, suferind multe ispite de la diavoli. Mai tarziu, adunand cativa ucenici in jurul sau, a construit o mica biserica de lemn si acolo slujeau, se impartaseau si slaveau impreuna pe Hristos. Aceasta asezare pustniceasca s-a numit "Sihastria lui Chiriac", iar muntele in care s-a nevoit cuviosul cu ucenicii sai se cheama pana astazi "Muntele lui Chiriac", popular "Chiriacu". Asa s-a ostenit Cuviosul Chiriac in acest munte peste 30 de ani, ajungand facator de minuni si inaintevazator. La batranetile sale se adunasera multi calugari in jurul sau. Ei se nevoiau in bordeie si chilii pustnicesti, risipite in tot muntele. Numai in sarbatori, la sunetul unui clopot, se adunau parintii la chilia batranului si cantau impreuna Utrenia si Sfanta Liturghie. La inceputul secolului al XVI-lea, Cuviosul Chiriac Sihastrul si-a dat sufletul in mainile Domnului si a fost ingropat pe munte. Ucenicii sai s-au nevoit fara intrerupere in aceasta sihastrie, dupa aceeasi randuiala, pana la intemeierea Schitului Pocrov (1714). CUVIOSUL EUFROSIN SIHASTRUL - Sihastria Agapia Veche(secolele XV-XVI) Putin mai sus de poiana lui Agapie se afla o alta poiana tot asa de linistita, inconjurata de paduri seculare si strabatuta de un mic paraias. Aceasta se numeste "Poiana lui Eufrosin". Aici s-a nevoit multi ani de zile un sihastru vestit, pustnicul Eufrosin, ucenicul Cuviosului Agapie. Petrecerea lui era la fel de aleasa ca si a dascalului sau, iar numele lui se facuse cunoscut multor calugari iubitori de liniste, care apoi i-au fost ucenici. In timpul acestui cuvios, biserica cea dintai si chiliile Manastirii Agapia Veche ruinandu-se in urma unei alunecari de teren, pustnicul Eufrosin cu ucenicii sai au construit o alta biserica de lemn cu hramul "Minunea din Colose a Arhanghelului Mihail". Aceasta sihastrie era cunoscuta si cu numele de "Manastirea lui Eufrosin" sau "Manastirea Sfantului Mihail". Primul egumen al noii sihastrii a fost insusi pustnicul Eufrosin, care pastra intru totul randuiala lasata de Cuviosul Agapie. Peste saptamana, si mai ales in posturi, calugarii se
37
retrageau in munte, unde se nevoiau in post si rugaciune. Iar in sarbatori se adunau cu totii la biserica, dadeau lauda lui Dumnezeu si primeau Sfintele Taine. Sub egumenia Cuviosului Eufrosin, sihastria zisa "a lui Agapie" s-a dezvoltat si mai mult, ajungand cunoscuta pana la mitropolie si la domnul Moldovei, mai ales pentru sfintirea vietii de aici. Caci in obstea sa nu era nici vorba desarta, nici tulburare, nici grija de cele pamantesti, ci permanenta rugaciune, tacere, paza a gandurilor, liniste duhovniceasca, bucurie si desavarsita dragoste. Toti practicau rugaciunea lui Iisus si se hraneau din lucrul mainilor lor. Simtindu-si sfarsitul aproape, Cuviosul Eufrosin a dat ucenicilor sai sarutarea cea mai de pe urma si s-a odihnit cu pace in cerestile lacasuri, la inceputul secolului al XVI-lea. Iar trupul sau purtator de buna mireasma a fost ingropat in livada sadita de el si de obstea sa, numita "Livada Parintilor". In acest loc s-au asezat secole de-a randul nenumarati sihastri iubitori de Hristos din Agapia si din imprejurimi. "Viatapustnicilor fericita este, a celor ce se intraripeaza cu dumnezeiescul dor "! SFANTUL IERARH NIFON - Mitropolitul Tarii Romanesti(+ 1508) Viata Acest fericit si prea intelept ierarh al Bisericii lui Hristos s-a nascut prin anii 1435-1440 in Peloponez-Grecia, din parinti binecredinciosi. Dupa ce invata carte, se face calugar si se retrage la liniste in Muntele Athos, nevoindu-se in Manastirile Cutlumus, Marea Lavra si Dionisiu.In anul 1483 a fost ales mitropolit al Tesalonicului, pentru sfintenia vietii lui, ca cel mai iscusit calugar atonit si pastor devotat de suflete din acea vreme. Aici pastoreste bine turma cea cuvantatoare trei ani de zile, invatand pe toti frica de Dumnezeu si dreapta credinta. In anul 1486 este numit patriarh al Constantinopolului, cea mai inalta treapta ierarhica in Biserica Ortodoxa. Dupa ce indreapta pe calea cea buna pe multi crestini, monahi, preoti si dregatori si indeparteaza unele sminteli din Biserica lui Hristos, dupa doi ani este schimbat din scaunul patriarhal si se nevoieste in post si rugaciune la un schit intemeiat de el. In jurul anului 1500, Sfantul Ierarh Nifon este adus si numit mitropolit al Tarii Romanesti de catre domnul muntean Radu cel Mare. Timp de cinci ani s-a ostenit mult sa calauzeasca poporul dupa invatatura Sfintei Evanghelii, sfatuind, indemnand, mustrand si zidind duhovniceste pe toti, de la domn pana la credinciosii de rand. Apoi a hotarat in sinod intemeierea a doua episcopii noi in orasele Ramnicu-Valcea si Buzau si a randuit peste tot pastori buni, tematori de Dumnezeu si cu multa grija pentru turma. In anul 1505, ivindu-se o grava neintelegere intre marele ierarh si domnul muntean, din cauza unei casatorii nelegitime, Sfantul Nifon s-a retras din scaun si a plecat din nou in Muntele Athos, la Manastirea Vatopedu. Simtindu-si aproape sfarsitul, s-a dus cu ucenicul sau la Manastirea Dionisiu, ca un necunoscut, si, dupa putin timp, a adormit in Domnul, la anul 1508, 11 august, cand se praznuieste in calendar. Intre anii 1515-1517, moastele Sfantului Nifon au fost aduse in Tara Romaneasca si au stat la Manastirea Dealu, iar la 16 august 1517, Sfantul Ierarh Nifon a fost canonizat la Manastirea Curtea de Arges de catre Teolipt I, patriarhul Constantinopolului, impreuna cu Sinodul Tarii Romanesti si cu toti egumenii Muntelui Athos, care au luat parte la sfintirea frumoasei manastiri de la Arges. In acelasi an, 1517, moastele Sfantului Nifon au fost restituite Manastirii Dionisiu, restaurata integral de Vasile Lupu, Neagoe Basarab si Petru Rares. Drept recunostinta, atonitii daruiesc capul si mana dreapta a Sfantului Nifon lui Neagoe Basarab, care le depune la ctitoria sa. Fapte si cuvinte de invatatura 1. Fiind foarte invatat si impodobit cu darul cuvantului si al smereniei, cand a intrat fericitul Nifon intaia oara in Muntele Athos, l-au intampinat fratii si calugarii cu multa dragoste, iar arhimandritul Daniil, mai-marele Muntelui, i-a zis: - O, parinte Nifon, m-am instiintat de la multi despre tine si m-am rugat lui Dumnezeu sa ma invredniceasca a te vedea mai inainte de moartea mea. Iata, a auzit preabunul Dumnezeu rugaciunea mea. Te rugam, deci, sa inveti cele de folos pe fratii adunati aici. - Preacuviosi parinti, a raspuns el, nu sunt vrednic sa dau doctorii celor sanatosi, nici doctorilor iscusiti, caci mai ales eu am trebuinta de vindecare de la ei. - Parinte Nifon, i-au raspuns atonitii, nu se cade sa pastrezi dumnezeiestile cuvinte numai pentru tine, ci sa le impartasesti si altora, ca sa ne folosim cu totii. Cerand iertare de la ei, fericitul Nifon si-a plecat capul in jos si a inceput a le grai cuvinte de mantuire, incat toti se minunau. Caci era atat de dulce si intelept la vorbire, incat cei ce ascultau nu se puteau desparti de el si uitau de hrana cea trupeasca. 2. In anul 1483, murind mitropolitul Tesalonicului, toti episcopii, clericii si monahii au ales pastor in loc pe fericitul Nifon de la Dionisiu. Deci, au trimis doi episcopi cu scrisori la Manastirea Dionisiu sa-l ia pe Sfantul Nifon. Iar el le-a zis: - Cine sunt eu, lenesul si pacatosul, sa primesc pe grumazul meu cu totul ranit un jug asa de greu? Eu am venit in locul acesta sa ma linistesc si sa ma sfarsesc: Deci, cum pot sa fug de calea pocaintei si sa iau asupra mea grija atator suflete, cand abia imi pot mantui sufletul meu cel pacatos? - Parinte, au raspuns tesalonicenii, sa nu te impotrivesti dumnezeiestii hotarari, ca toti de obste, intr-un glas, te cer pe tine a le fi pastor. I-a spus si egumenul manastirii: - Du-te, cinstite parinte, ca asa este voia lui Dumnezeu sa inmultesti talantul si sa se mantuiasca multi prin tine, caci Domnul mi-a poruncit in noaptea aceasta sa nu-ti impiedic calea ta ! La urma, supunandu-se poruncii ascultarii, a raspuns Sfantul Nifon: - Parintilor si fratii mei, fie voia Domnului, precum hotarati, insa mare primejdie imi va urma de pretutindeni. De aceea, rugati-va Domnului pentru mine ! 3. Dupa trei ani de pastorie a Mitropoliei Tesalonicului si apoi, alti patru ani, a Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, Sfantul Ierarh Nifon a fost chemat de Radu cel Mare, domnul Tarii Romanesti, sa pastoreasca mitropolia de la Curtea de Arges, care i-a zis: - Ma rog arhieriei tale sa vii in Muntenia, sa ne inveti pe noi, ca suntem cu totul lipsiti de invatatura duhovniceasca, de pastori si invatatori. Aici te vei odihni si toti te vom primi cu bucurie. De astazi te avem povatuitorul si pastorul nostru, ca sa ne inveti calea mantuirii si sa se faca orice vei porunci! Sfantul Nifon a raspuns: - Fiule Radu, iti laud socoteala cea buna; dar sa dea Dumnezeu s-o tii pana la sfarsit. Orice voi face spre indreptarea voastra, s-o primiti cu multumire. Chiar tu, de vei gresi, sa primesti duhovnicescul meu sfat, caci, atunci cand domnul tarii va calca legea si va defaima sfintele canoane, se face mare cadere multora, pentru ca oamenii se pleaca lesne spre lucrul cel rau. La urma i-a adaugat:
38
Tu, care ai stapanirea in mainile tale, se cade sa sfatuiesti pe toti supusii tai si sa pedepsesti pe cei fara randuiala. Sa nu cauti la fata nici la mare, nici la mic si sa faci judecata dreapta, care este de la Dumnezeu. 4. Pastorind Biserica si poporul binecredincios al Tarii Romanesti timp de cinci ani, in anul 1505, Sfantul Ierarh Nifon a plecat din nou la iubita lui liniste si smerenie din Muntele Athos, din cauza faradelegii facute de domnul muntean, casatorind pe sora lui cu un boier moldovean ce-si lasase femeia si copiii. Inainte de plecare a zis cu amaraciune catre domnul muntean: - Sa stii ca toata puterea mea este legea Bisericii, pentru care Domnul meu Si-a varsat preasfantul Sau sange, ca s-o curete de tot pacatul si s-o sfinteasca. Ea va fi curata si sfanta prin lucrarea dumnezeiestilor porunci, pe care doresc sa le pazesc pana la sfarsitul vietii mele. Nu voiesc pentru nevoile mele nici bani, nici haine, nici vreo cinste nu cer de la tine. Eu am fost randuit de Domnul ca sa cert pe cei faradelege si nu vreau sa fiu partas la a ta faradelege, pentru ca nici o lege nu ma lasa. Eu ma voi duce unde ma va indrepta Domnul, insa voi veti muri in faradelege. Multe necazuri si dureri si nenumarate rele vor veni peste voi. Atunci ma veti cauta, dar nu ma veti mai gasi in viata! Iar catre fiul sau duhovnicesc, Neagoe Basarab, pe care il iubea foarte mult, a zis: - Vad, fiul meu, ca mare pedeapsa va veni peste locul acesta si vei fi in primejdie si tu cu tot neamul tau. Dar Preamilostivul Dumnezeu te va pazi de tot raul, de vei pazi poruncile pe care ti le-am dat. Nu numai ca te vei izbavi de orice primejdie, ci si la mare cinste te vei ridica si se va vesti numele tau in toate partile. Dar sa-ti aduci aminte de mine, parintele tau duhovnicesc. Iar eu, de voi avea indrazneala catre iubitorul de oameni Dumnezeu, il voi ruga pentru tine. Apoi l-a binecuvantat si l-a sarutat. La fel a facut cu tot clerul si poporul iubitor de Hristos. Caci i-a adunat pe toti in biserica, le-a dat cel de pe urma cuvant de invatatura, i-a binecuvantat cu lacrimi in ochi si, luandu-si ucenicii sai, Macarie si Ioasaf, a plecat spre Sfantul Munte. 5. Fiind randuit cu paza Manastirii Dionisiu, Sfantul Nifon a mers cu un calugar batran si duhovnicesc, anume Petronie, in afara zidurilor ei. La miezul noptii s-a desteptat batranul sa se roage si, nu departe de el, a vazut pe Sfantul Nifon stand la rugaciune cu ochii si mainile inaltate la cer, invaluit intr-o lumina divina care se ridica pana sus si stralucea in jurul lui. Batranul Petronie a cazut de spaima la pamant, iar dimineata s-a dus in taina la manastire si i-a spus egumenului. Acesta i-a raspuns: - Parinte Petronie, aceasta dovedeste curatenia desavarsita a barbatului si ne arata ca prin el se vor lumina multi. Pazeste-te sa nu spui aceasta vedenie nimanui, ca sa nu auda el si sa se duca de la noi, fugind de lauda, caci ne vom pagubi de un om ca acesta pe care ni l-a daruit Dumnezeu. 6. Fiind in Manastirea Vatopedu, Sfantul Nifon cunostea cu duhul ca ucenicul sau Macarie dorea sa marturiseasca pe Hristos si sa ia cununa muceniciei. De aceea, stiind ca aceasta este dupa voia lui Dumnezeu, i-a zis ucenicului: - Mergi, fiule, in calea marturisirii, ca dupa dorinta ta te vei invrednici sa primesti cununa muceniciei si te vei bucura impreuna cu mucenicii si cuviosii! Apoi, petrecandu-l pe cale, l-a binecuvantat cu Sfanta Cruce si l-a sarutat. Ajungand Macarie in Tesalonic, a marturisit cu indrazneala pe Hristos in fata turcilor ce ocupasera orasul si toate tarile din Balcani si, dupa ce a fost inchis si batut, i s-a taiat capul. Cunoscand cu duhul ziua cand ucenicul si-a dat viata pentru Hristos, Sfantul Nifon a zis catre ucenicul sau Ioasaf: - Sa stii, fiule, ca astazi s-a savarsit prin mucenicie fratele tau, Macarie, si merge sa se bucure in ceruri ! 7. Dupa putin timp, Sfantul Nifon Patriarhul si-a luat ucenicul si au plecat in taina de la Vatopedu la Dionisiu, manastirea sa din tinerete, fara a fi cunoscut si a spune cuiva cine este. Dupa obiceiul acestei manastiri, fiecare monah nou venit trebuia sa faca un timp ascultare la catari si sa aduca cu ei lemne din padure. Sfantul Nifon a facut aceasta ascultare cu smerenie si dragoste pana cand l-a descoperit Dumnezeu intregii obsti in chip minunat. Noaptea i s-a aratat in vedenie Sfantul Ioan Botezatorul, patronul Manastirii Dionisiu, egumenului acestei obsti si i-a poruncit: - Aduna toata fratimea si iesiti intru intampinarea patriarhului Nifon, ca-i ajunge atata smerenie ce a aratat-o ca un simplu monah, ca sa nu va pagubiti mai mult ! Desteptandu-se, egumenul a batut toaca, a adunat toata obstea si le-a spus tuturor ca monahul necunoscut care face ascultare la catari este Sfantul Nifon, Patriarhul Constantinopolului. Apoi, cand patriarhul se intorcea de la padure ca un argat, cu catarii incarcati cu lemne de foc, in fata portilor de intrare, clopotele manastirii au inceput sa sune singure, iar parintii toti l-au intampinat cu mare cinste, cu faclii si cu tamaieri. Dupa ce toti i-au facut metanii si i-au sarutat sfintele lui maini, egumenul i-a zis: - O, luminatorule al lumii, ajunge atata rabdare din partea sfintiei tale; ajunge suferinta desavarsita pe care ai indurat-o de bunavoie; ajunge atata smerenie care ai aratat-o, nestiindu-te noi, nepriceputii! Iar Sfantul Nifon, cu multe lacrimi, le-a zis: - Parinti si frati ai mei, pentru aceasta m-a ascuns pe mine Domnul in acest loc mantuitor de suflet, ca eu am cerut de la El sa ma izbavesc cu grijile lumii si sa fiu miluit in ziua cea mare a judecatii. Ca daca nu ne vom lepada de parinti, de frati, de rudenii si de toata mandria acestei lumi, dupa cum ne-a poruncit Hristos, nu suntem vrednici sa-I urmam Lui. 8. Odata, venind corabia manastirii cu hrana, iar marea fiind cuprinsa de furtuna, Sfantul Nifon a intrat in corabie si odata a incetat furtuna. Alta data, fratii i-au cerut sa se roage pentru ei ca sa calatoreasca fara primejdie pe mare si sa aduca cele de nevoie manastirii. Iar el le-a zis: - Daca nu va veti lenevi de randuiala si rugaciunea voastra si daca nu veti grai desertaciuni si cuvinte necuviincioase, atunci va va ajuta Domnul si va va feri de toata intamplarea cea rea. Apoi, rugandu-se in genunchi pe un fier din corabie, le-a spus monahilor: - Fratilor, puneti acest fier la loc curat si cand veti fi in primejdie de inecare, sa atarnati acest fier in mare si veti calatori fara primejdie. 9. Ajungand Sfantul Nifon la varsta de 90 de ani si simtindu-si aproape sfarsitul, a adunat toata obstea, a cerut iertare de la ei si le-a poruncit sa pazeasca cu mare grija randuielile vietii monahicesti, nevoindu-se cu toata silinta pentru dobandirea imparatiei ceresti. Apoi le-a zis: - Fratii mei, cereti de la smerenia mea orice cerere duhovniceasca voiti, mai inainte de a-mi da duhul in mainile Domnului! Iar monahii iau raspuns: - Voim sa ne dai in scris dumnezeiestile tale rugaciuni, ca sa se citeasca la mormantul fiecarui frate cand va muri, ca sa ia dezlegare de pacate. Atunci le-a lasat o rugaciune pentru dezlegarea celor adormiti. Apoi, trimitand pe ucenicul sau Ioasaf la Constantinopol, ca sa-l
39
marturiseasca pe Hristos si sa ia cununa muceniciei, Sfantul Ierarh Nifon si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, la 11 august 1508, fiind plans de toti calugarii Muntelui Athos. Dupa ce au facut la Dionisiu priveghere de toata noaptea, a doua zi au sarutat toti sfintele sale moaste si le-au ingropat cu mare cinste si plangere in cimitirul manastirii. 10. A intrebat oarecare frate pe Fericitul Nifon, zicand: - Spune-mi, parinte, cuvant de folos, cum sa ma mantuiesc? Si a raspuns staretul, zicand: - Daca voiesti, fiule, in mijlocul oamenilor a locui, aceasta esti dator a pazi: a nu prihani nicidecum pe cineva, a nu osandi, a nu ocari, a nu te intarata, a nu defaima, nici a te socoti pe sineti ca si cum vreun lucru bun ai facut candva, si a te pazi de a zice: "Cutare bine petrece, iar cutare intru neinfranare", ca aceasta este aceea, adica "nu judecati"; ci pe toti cu deopotriva ochi, cu o punere inainte, cu un gand si cu proasta inima vezi-i; si-i primeste pe toti ca pe Hristos. Sa nu pui urechea ta langa omul ce cleveteste, nici sa te indulcesti cu unul ca acesta, ci cu tacere multa tine-ti gura ta, zabavnic fiind la graire si grabnic la rugaciune, si sa nu prihanesti candva pe cel ce cleveteste, nici pe altul oarecare ce lucreaza faradelege, ci de-a pururea cauta la ale tale greseli, si prihaneste-te pe sineti si defaima-te in fiecare zi. - Aceasta, parinte, a nevoitorilor celor desavarsiti este! a zis fratele. Si a zis fericitul:. - Fiule, tineretea, daca are smerenie, destul este ei. Ca nimic nu cere Dumnezeu de la tanar, fara numai curatie si smerenie. Deci tu, fiule, fii bland si pasnic, indurat si milostiv, si tine-te pe sineti dedesubtul tuturor oamenilor si vei fi intru adevar salasluindu-te cu Dumnezeu; si nevoieste-te si de a nu naluci cu mintea cum ca ai ajuns la masurile cutarui sfant, ci graieste-ti tie insuti de-a pururea asa: "Suflete, cunosti ca intru pacate am covarsit si pe draci, iar vreun lucru bun inca n-am facut pentru Dumnezeu; si vai noua, smeritule, ce vom face in ziua Judecatii?" Si fie-ti rugaciunea ta, fiule, in toata vremea vietii tale ca a unui pacatos, zicand in fiecare clipa: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, miluieste-ma"; si aceea, adica: "Doamne, curateste-ma pe mine, pacatosul". Zi si graiul acesta totdeauna: "Doamne, de cele ascunse ale mele curateste-ma si de cele straine fereste pe robul Tau". Cunoaste inca si aceasta, ca niciodata sa nu te multumesti cu lucrurile cele bune ale tale, nici a cuteza spre dansele, ca nu stii de sunt placute lui Dumnezeu sau neplacute. Pentru aceasta, cuteaza mai vartos spre Dumnezeu si spre puterea Lui, ca niste tarana nefolositoare socotindu-te pe sineti, si de aici este indreptarea". 11. Zis-a iarasi fratele: - Parinte, cum poate omul sa biruiasca toata ispita ce-i vine lui asupra de la vrajmasul? Raspuns-a staretul: - Fiule, orice fel de ispita de ti-ar veni tie asupra, tacerea este biruinta ei si smerenia si a zice: "Blagosloveste, Parinte"; si toate lucrurile celui smerit cugetator cunoscute sunt la Dumnezeu si laudate de ingerii Lui, iar tuturor dracilor de spaima si infricosate. Deci tu, fiule, fa-te smerit cu inima si zdrobit foarte, ca sa doreasca Duhul Sfant a Se salaslui intru tine, si sa-ti dea tie putere de a goni de la tine toata grija lumeasca. 12. Intrebat-a iarasi: - Oare precum acum s-au inmultit sfintii intru toata lumea, asa si la sfarsitul veacului? Zis-a lui fericitul: - Fiule, pana la sfarsitul veacului nu va lipsi prooroc Domnului Dumnezeu; asijderea nici satanei slujitor. Insa in zilele cele mai de apoi, cati intru adevar vor sluji lui Dumnezeu, se vor ascunde pe sinesi cu buna istetime despre oameni, si nu va fi intru dansii de a savarsi semne si minuni precum in zilele de acum, ci pe cale lucratoare si masurata vor calatori cu smerenie, si mai mari decat Parintii cei purtatori de semne se vor afla intru imparatia lui Dumnezeu. Pentru ca atunci nimeni nu va fi in ochii lor ca sa faca semne, ca dintr-o pricina ca aceasta, de a doua oara atintindu-se oamenii foarte cu osardie sa se duca catre nevointa. Ca vor fi cei ce impodobesc scaunele preotiei intru toata lumea cu totul neiscusiti, nestiind stiinta de fapta buna; asijderea inca si cei mai mari ai monahilor vor fi, caci se vor birui cu totul de lacomie de pantece toti, si de marirea desarta, si vor fi mai vartos sminteala oamenilor, si nu pilda. Pentru aceasta mai vartos va fi nebagata in seama fapta buna, caci atunci iubirea de arginti va imparati. Si vai monahilor celor ce sunt bogati cu aur ! Ca ocara vor fi acestia lui Dumnezeu, si nu vor vedea fata Domnului Celui Viu. Monahul sau mireanul care isi da aurul sau cu dobanda, de nu se va departa de o lacomie ca aceasta, intru adancul tartarului se va afunda, ca nu vrea sa le aduca pe dansele roada lui Dumnezeu prin facerea de bine a saracilor. Pentru aceasta, fiule, precum mai-nainte am zis, de necunostinta tinuti fiind, cei mai multi se vor prapastui intru latimea caii late si largi, ratacindu-se. 13. Intrebat-a iarasi fratele: - Spune-mi mie, parinte, cum unii isi necajesc trupurile lor prin infranare, si patimile imparatesc intru dansii - mania, vrajba, pomenirea de rau, zavistia, si, cea mai rea decat toate, nemilostivirea si zgarcenia -, iar altii din cei imbunatatiti, si mananca, si beau vin, si nici un lucru al pacatului nu se afla intru dansii? Ce oare este aceasta? Cuviosul a zis: - Precum mi se pare, fiule, ca cei ce postesc mult si nu se indrepteaza, din gura lor patimesc; ca cel ce nu are pazire gurii sale totdeauna, macar tot anul de ar posti, nimic nu se foloseste. Pentru ca, daca diavolul te zadaraste pe tine spre iutime, tu sa nu graiesti, si ai biruit patima. Iarasi spre zavistie de te duce pe tine vrajmasul, tu sa nu clevetesti, si cu totul ai biruit pe vicleanul, ca rodul zavistiei clevetirea este. Daca te va infoca pe tine bantuitorul spre curvie, sa nu deschizi gura ta spre vorbire de muiere, nici la mancare si la bautura prea mult sa intri, si l-ai biruit pe dansul; si, luand vreun lemn mic, bate-te pe sineti, si durerea goneste razboiul. Ca de folos iti este tie ca unul din madularele tale sa il pierzi, si nu tot trupul sa se arunce in focul gheenei. Daca vierul si porcul salbatic vor porni pofta spre bucate de mult pret, mergand la iesitoare, invata-te putoarea lor. Daca te va ocari pe tine cineva sau te va osandi sau te va jigni, si tu smereste-ti gandul tau si osandeste-te pe sineti ca pe un pacatos. Si adu-ti aminte ca Hristos, Fiul lui Dumnezeu, scuipat a fost, batjocorit de oameni pacatosi, si cu trestia capul I-a fost batut; si atunci socoteste-te pe sineti nevrednic de a trai. Iar pentru cei imbunatatiti ce mananca si beau, cunoaste, fiule, ca aceia ostasi viteji sunt, care au calcat capetele pacatului; ca acum sunt domni si stapanitori, fiindca au luat darurile nepatimirii de la Dumnezeu, ca mai intai infranandu-se si nevoindu-se au dobandit scopul pe care il doreau. Insa sunt si cei ce fac pe aceasta, iar apoi, iarasi linistindu-se, pe cele ale infranarii le lucreaza, implinind pe urma in chilie prin nemancare pe acele ce au lipsit inaintea oamenilor.
40
14. In anul 1512, potrivit proorociei sale, Neagoe Basarab, ucenicul sau, ajunge domn al Tarii Romanesti. In anul 1515, moastele Sfantului Nifon au fost aduse in Muntenia, la Manastirea Dealu, unde au stat doi ani de zile si au fost asezate de evlaviosul domn intr-un chivot de argint mare, donat de el. In anul 1517, la 16 august, Sfantul Nifon a fost canonizat ca sfant la Manastirea Curtea de Arges de patriarhul ecumenic Teolipt cu tot sinodul. Aceasta a fost prima canonizare de sfinti cunoscuta in tara noastra. Apoi, sfintele sale moaste au fost trimise cu mare cinste la Manastirea Dionisiu, unde se afla si astazi. Drept recunostinta, obstea de la Dionisiu a dat in dar voievodului Neagoe Basarab capul si mana dreapta a Sfantului Ierarh Nifon, care au stat la Manastirea Curtea de Arges, iar din anul 1949 se pastreaza in Catedrala Mitropoliei din Craiova. Sfinte Ierarhe Nifon, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! SFANTUL IOAN DE LA PRISLOP(secolele XV-XVI) Intre sfintii romani canonizati recent se numara si Cuviosul Ioan din Manastirea Prislop-Hunedoara. Aceasta manastire, asezata intr-o zona linistita de munte aproape de Hateg, a fost la inceput o mica sihastrie de rugaciune pentru calugarii iubitori de Hristos. La inceputul secolului al XV-lea, Sfantul Nicodim de la Tismana intemeiaza aici manastire cu viata de obste, numita multa vreme Manastirea Silvasul, dupa satul cu acelasi nume din apropiere. Aici s-au nevoit de-a lungul secolelor XV-XVIII multi calugari cu viata sfanta din Transilvania si de peste Carpati. Unul dintre marii sihastri de la Prislop, care a ramas in evlavia credinciosilor din Tara Hategului si din intreaga noastra tara, este si Cuviosul Ioan de la Prislop, cinstit in traditia locala cu numele de "Sfantul Ioan de la Silvas". Amintirea lui se pastreaza pe scurt, atat in traditia orala legata de Manastirea Prislop, cat si intr-o cronica anonima in versuri compusa de localnici, intitulata "Plangerea Sfintei Manastiri a Silvasului, din eparhia Hategului din Prislop", scrisa in secolele XVII-XVIII. Dupa aceste izvoare orale si scrise, Cuviosul Ioan era localnic din satul Silvasul de Sus, fiu de parinti foarte credinciosi. Renuntand la casatorie din marea sa dragoste pentru Hristos, fericitul Ioan intra in obstea Manastirii Prislop (Silvasul) pe la sfarsitul secolului al XVlea sau inceputul celui urmator. Nevoindu-se aici multi ani in aspre osteneli, precum: post indelungat, rugaciuni neincetate, lacrimi, privegheri si ascultare si sporind mult in sfintenie, Cuviosul Ioan s-a retras in munte la desavarsita liniste, pe valea paraului Silvut. Aici, la un kilometru mai sus de manastire, in malul stancos si adanc al paraului, marele sihastru si-a sapat singur cu dalta o mica chilie ce se pastreaza si astazi si este cunoscuta in partea locului cu numele de "chilia" sau "casa sfantului". Credinciosii aveau mare evlavie catre el si multa incredere in rugaciunile lui, incat il cinsteau ca sfant inca din viata si veneau adesea la pestera sa-i spuna necazurile si sa-i ceara sfatul. In aceasta pestera, sapata cu atata osteneala de mainile lui, s-a nevoit Cuviosul Ioan multi ani, luptandu-se cu barbatie cu ispitele diavolilor. Caci, uneori il luptau cu somnul, alteori, cu dureri in trup si naluciri de tot felul; alteori, cu duhul desfranarii il chinuiau, iar alteori, cu parerea de sine si cu duhul slavei desarte il amenintau. Insa, fericitul sihastru, intarindu-se cu semnul Sfintei Cruci, cadea la rugaciune cu mainile inaltate la cer si nu se ridica pana nu-i alunga pe demoni. Dar cati ani s-a nevoit aici in "casa sfantului", pe cati a vindecat cu rugaciunile sale si care erau ostenelile cele de taina numai singur Dumnezeu le stie! Vazand diavolul ca este mereu biruit prin rugaciunile Cuviosului Ioan, a reusit sa-l ucida intr-un chip ca acesta. Pe cand Cuviosul Ioan isi sapa cu dalta o fereastra in peretele chiliei, un om inarmat de pe malul celalalt al paraului, fiind la vanatoare, l-a impuscat cu ingaduinta lui Dumnezeu, crezand ca este o fiara. Astfel si-a dat duhul in mainile Mantuitorului nostru Iisus Hristos, ca un mare sihastru martir si rugator neadormit al neamului nostru. Apoi, rudele i-au ridicat sfintele moaste din pestera si le-au depus in biserica satului. Auzind despre ele, cativa calugari din Tara Romaneasca au cerut moastele Cuviosului Ioan de la Prislop, pe care, primindu-le in dar, le-au dus peste Carpati, la manastirea lor. Probabil, au fost duse la Tismana, la Bistrita Olteana, la Curtea de Arges sau Cozia, care au fost dintotdeauna atat de legate de credinciosii si manastirile Transilvaniei. Sufletul lui insa este numarat in ceata sfintilor si se roaga pentru mantuirea tuturor. MITROPOLITUL GHEORGHE I - al Moldovei si Sucevei(1477-1508) Mitropolitul Gheorghe I a fost cel mai ales ucenic al marelui ierarh Teoctist I. El a pastorit Biserica lui Hristos din Moldova timp de 34 de ani, continuand cu aceeasi intelepciune duhovniceasca opera dascalului sau. Acest mitropolit vrednic de lauda "din tinerete a fost inchinat lui Dumnezeu in Manastirea Neamt", in a doua jumatate a secolului al XVlea. Aici si-a tuns perii capului in anul 1468, prin mana mitropolitului Teoctist I, parintele sau sufletesc, deprinzand de la cuviosii batrani tainele vietii duhovnicesti. Aici, in cea mai vestita vatra a Ortodoxiei din Moldova, a invatat mitropolitul Teoctist multa carte - limbile greaca si slavona, dogmele credintei ortodoxe si talcul Sfintelor Scripturi. Dupa ce deprinde bine cunostintele duhovnicesti ce se puteau invata din belsug in lavra, ajunge mai intai duhovnic iscusit. Apoi, pentru petrecerea sa cuvioasa, obstea Manastirii Neamt l-a ales egumen al marii lavre, povatuind cu pricepere sufletele monahilor pe calea mantuirii, pe care o pastoreste cu parinteasca dragoste si intelepciune 17 ani de zile. Obstea sa numara prin 1475 peste 200 de calugari. In timpul staretiei sale, marea lavra numara pana la 200 de calugari, din care unii erau vestiti duhovnici, altii, iscusiti traducatori si scriitori de carti, iar altii, smeriti ascultatori si slujitori ai celor sfinte. In jurul Manastirii Neamt se nevoiau, de asemenea, numerosi sihastri iubitori de liniste si rugaciune, ale caror nume sunt scrise in Cartea Vietii. In anul 1477, staretul Gheorghe este ales de tot sfatul tarii mitropolit al Moldovei, in locul batranului Teoctist, mutat la cele vesnice. Mitropolitul Gheorghe, fiind cu metania din Manastirea Neamt, s-a numit mai tarziu "Nemteanul". Prima sa grija a fost sa indemne si sa sustina pe Stefan cel Mare la zidirea de noi lacasuri de rugaciune, spre lauda lui Dumnezeu si mangaierea poporului. Astfel, cu sfatul si binecuvantarea sa, marele voievod a zidit si rezidit din temelie numeroase manastiri, ca: Sfantul Ilie-Suceava (1479); Sfantul Ilie, Floresti-Vaslui (1480); Patrauti-Suceava (1487); Voronet (1488); biserica Sfantul Gheorghe-Harlau (1492); biserica Sfantul Nicolae-Iasi (1491-1493); Borzesti-Bacau (1493-1494); Sfintii Arhangheli, Scanteia-Vaslui (1494); Probota (1495); Razboieni (1496); Tazlau-Neamt (1497); biserica Manastirii Neamt (1497); clopotnita Manastirii Bistrita (1498) si Manastirea Dobrovat-Iasi (1503). S-au mai zidit cu sfatul sau peste 35 de biserici din piatra la curtile domnesti precum si in numeroase sate din Moldova. Pe toate aceste biserici le-a sfintit mitropolitul Gheorghe, in prezenta voievodului si a numerosilor credinciosi, randuind peste tot calugari si stareti din cei mai alesi. Evlaviosul ierarh al Bisericii lui Hristos iubea pe toti, ca un adevarat parinte al Moldovei, si era iubit de tot poporul, de la domn pana la cel mai de pe urma taran. Stefan cel Mare il avea de parinte duhovnicesc si cel dintai sfetnic al sau, pe care il numea "rugatorul si parintele nostru chir Gheorghe, mitropolitul Sucevei".
41
Sub pastoria sa, viata duhovniceasca in manastirile din Moldova ajunsese la cea mai inalta inflorire. Sihastriile si codrii "fosneau de pustnici", dintre care unii erau inaintevazatori si facatori de minuni, precum: Cuviosul Daniil Sihastru, Sfantul Vasile de la Moldovita, Epifanie de la Voronet, Inochentie de la Probota si numerosi altii. Avea, de asemenea, duhovnici vestiti, lucratori ai rugaciunii lui Iisus si stareti cu totul cuviosi. La indemnul sau, in marile Manastiri Neamt, Putna, Bistrita, Probota si Moldovita, functionau vestite scoli de monahi caligrafi, pictori, miniaturisti, traducatori si dascali invatati, care cresteau ucenici si aparau credinta ortodoxa. Tot in aceste scoli manastiresti se pregateau tineri pentru preoti de mir la sate si orase. Marele mitropolit Gheorghe, cel dintai rugator catre Dumnezeu al Moldovei, era el insusi un exemplu viu de sfintenie, de cuviosie, de smerenie si de iubire catre toti. Purta mare grija de copiii orfani si de vaduvele de razboi, care erau atat de numeroase in vremea sa. O grija deosebita avea si pentru zecile de mii de osteni cazuti in desele razboaie. La porunca sa, osemintele lor erau adunate la manastiri si biserici, iar numele lor erau scrise in marile pomelnice ctitoresti. In anumite zile de peste an si mai ales la hramuri, se faceau in toata Moldova liturghii, parastase si praznice de obste pentru odihna sufletelor fericitilor ctitori si eroi ai neamului. In vara anului 1504, cand marele voievod Stefan Voda al Moldovei s-a stramutat la vesnica odihna, bunul mitropolit Gheorghe, insotit de sute de clerici, de mii de calugari si zeci de mii de credinciosi, l-a condus la locul cel de veci din Manastirea Putna. Apoi, cu sfat de obste, si-a pus mainile pe crestetul fiului sau Bogdan, ungandu-l domn al Moldovei (1504-1517). Asa s-a nevoit bunul pastor si parinte sufletesc al Moldovei, mitropolitul Gheorghe, timp de 34 de ani, pana in primavara anului 1511. Ajungand la adanci batraneti si simtindu-si aproape obstescul sfarsit, a luat marele si ingerescul chip al schimniciei cu numele de David si, binecuvantand pe toti, si-a dat sufletul cu pace in bratele Marelui Arhiereu Iisus Hristos. MITROPOLITUL TEOCTIST II - al Moldovei si Sucevei (+ 1528) Acest preacuvios staret Teoctist impreuna cu mitropolitul Gheorghe al Moldovei (1477-1508) au indemnat pe marele domn Stefan Voda al Moldovei sa zideasca la Neamt o biserica noua in cinstea Inaltarii Domnului. Iar la 14 noiembrie 1497, terminandu-se biserica, au sfintit-o in prezenta domnului si a zeci de mii de credinciosi, clerici si monahi din toata tara Moldovei. In anul 1500, raposand episcopul Romanului, Vasile, cuviosul arhimandrit Teoctist de la Neamt a fost ales in locul sau "mitropolit" al Tarii de Jos, lasand la Neamt o obste infloritoare. Si a pastorit episcopul Teoctist opt ani de zile la Roman, povatuind turma lui Hristos cu multa blandete si hranind-o din invataturile Sfintei Evanghelii. Iar in anul 1508, retragandu-se din scaun mitropolitul Gheorghe, cu sfat de obste a fost ales episcopul Teoctist in locul sau. Asa a ajuns acest cuvios mitropolit parintele si "invatatorul Moldovei", sfetnicul domnilor si mangaietorul poporului, caci era "barbat invatat ca nimeni altul" si slujea cu mare credinta Biserica lui Hristos. Timp de 20 de ani, cat a fost mitropolit al Moldovei, a randuit preoti la sate si stareti priceputi prin manastiri, incurajand mult viata duhovniceasca, invatatura, scrierea de carti, zidirea si pictarea sfintelor biserici. De asemenea, in anul 1522 a terminat de zidit si a sfintit noua Catedrala a Mitropoliei din Suceava, asezand in ea moastele Sfantului Mucenic Ioan cel Nou. Tot el a uns ca domni ai Moldovei pe Stefanita Voda, in anul 1517, si pe Petru Rares, in anul 1527, facandu-se la amandoi cel dintai sfetnic, parinte si duhovnic. Simtindu-si aproape obstescul sfarsit, mitropolitul Teoctist se retrage din scaun la manastirea de metanie si se face schimonah, cu numele de Teodor. Apoi, binecuvantand pe fiii sai duhovnicesti, a adormit cu pace la 15 ianuarie 1528 si a fost inmormantat in pridvorul bisericii din Manastirea Neamt. CUVIOSUL PAHOMIE SCHIMONAHUL - Ctitorul Manastirii Bistrita - Valcea(circa 1520) Spre sfarsitul secolului al XV-lea, binecredinciosul ban al Craiovei, Barbu Craiovescu, impreuna cu fratii sai au intemeiat Manastirea Bistrita de sub Muntele Parang, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, inzestrand-o cu odoare si toate cele de nevoie. Apoi, evlaviosul ctitor a adus din Serbia la manastirea sa cu mare cheltuiala moastele Sfantului Grigorie Decapolitul, facatorul de minuni, ca sa fie spre mangaierea calugarilor si a poporului binecredincios. In traditie se spune ca sicriul cu sfintele moaste a fost cumparat cu bani, dupa greutate. Dar Cuviosul Grigorie, lasandu-se usor la cantar, l-a costat putin pe fericitul ctitor. In primul deceniu al secolului al XVI-lea, ctitorul Manastirii Bistrita a reinnoit ctitoria sa daramata de Mihnea Voda, adaugand chilii pentru calugari si o mica biserica pictata pentru bolnita, cum se vede pana astazi. Apoi fericitul ctitor, renuntand la toate pentru dragostea lui Hristos, s-a facut schimonah in Manastirea Bistrita cu numele de Pahomie, intrecand pe multi cu nevointa sa, caci era foarte ravnitor la cele sfinte, milostiv si tuturor plecat. Se mai spune despre dansul ca, navalind turcii sa fure odoarele manastirii, cuviosul singur a luat sicriul cu moastele Sfantului Grigorie si l-a ascuns intr-o pestera din munte, ca sa nu se lipseasca Tara Romaneasca de un dar ca acesta. Dupa ce Cuviosul Pahomie s-a ostenit multi ani in placere de Dumnezeu, si-a cunoscut dinainte sfarsitul si si-a dat sufletul cu pace in mainile lui Hristos, lasand in urma o manastire binecuvantata cu zeci de calugari. CUVIOSUL PEON SIHASTRUL - Muntele Ceahlau (secolele XV-XVI) Acest mare sihastru era cu metania din Schitul lui Silvestru, situat la nord de Muntele Ceahlau. Umplandu-se de ravna pentru dragostea lui Hristos, a sihastrit multi ani pe culmea unui deal din apropiere, devenind vestit lucrator al rugaciunii si inainte vazator. Locul in care s-a nevoit se cheama pana astazi "Dealul lui Peon". Apoi, dorind sa urmeze marilor pustnici egipteni si sinaiti, si-a facut o coliba pe varful muntelui Ceahlau si a sihastrit acolo mai mult de zece ani, slavind neincetat pe Dumnezeu, rugandu-se pentru lume si rabdand cu barbatie frigul iernii, vanturile cele iuti si ispitele diavolului. A adunat inca si cativa ucenici, si a ajuns parinte duhovnicesc al tuturor sihastrilor din jurul Ceahlaului. Deci, vazand cuviosul ravna lor, a asezat un clopot si o toaca de lemn pe varful muntelui si a randuit sa se sune in fiecare miez de noapte pentru desteptarea la rugaciune a calugarilor ce se nevoiau in jurul muntelui. Dupa numele Cuviosului s-a numit Ceahlaul sute de ani "Muntele lui Peon", popular "Pionul", iar cele doua varfuri se numesc pana astazi "Toaca" si "Panaghia". Tot el a randuit si zi de hram pentru muntele Ceahlau, la 6 august, Schimbarea Domnului la Fata, asemenea Muntelui Athos, inaltand deasupra o mica biserica de lemn. Cuviosul Peon a randuit ca la hramul muntelui sa se adune pe Ceahlau, o data pe an, toti sihastrii si credinciosii din imprejurimi. Aici faceau priveghere de toata noaptea, savarseau Sfanta Liturghie, se impartaseau cu Trupul si Sangele lui Hristos, mancau impreuna, apoi, dand lauda lui Dumnezeu, cobora fiecare la chilia sa. Astfel, acest mare parinte a facut din Ceahlau un Athos romanesc, creand in Moldova o puternica traditie autohtona care se pastreaza pana in zilele noastre, Ceahlaul fiind singurul munte din Carpati si Balcani care are zi de hram. Spre batranete Cuviosul Peon s-a stabilit in Sihastria lui Silvestru, la poala muntelui, innoind in intregime schitul si adunand in obstea sa pana la 30 de calugari. De la el Sihastria lui Silvestru se numeste pana astazi "Manastirea Pionul" (Peon). Deci, ajungand la varsta de peste optzeci de ani si simtindu-se chemat de Hristos, a adormit cu pace si a fost numarat in ceata cuviosilor parinti romani.
42
Prea Cuvioase Parinte Peon, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! SFANTUL IERARH GHELASIE - Mare egumen al Manastirii Ramet - Alba(secolele XV-XVI) Manastirea Ramet din Muntii Apuseni, una din cele mai vechi manastiri romanesti, a fost intemeiata pe la inceputul secolului al XIII-lea de vestitii eremiti ce se nevoiau in pesteri pe valea paraului cu acelasi nume. In secolele urmatoare, Manastirea Ramet avea o obste destul de numeroasa si egumeni devotati, care aparau cu multa putere credinta ortodoxa in satele romanesti transilvanene. Cuviosul Ghelasie ieroschimonahul a fost cel mai vestit egumen cunoscut al Manastirii Ramet, cinstit ca sfant in satele din Muntii Apuseni. Era originar din partea locului. Luand din tinerete jugul lui Hristos, mai intai s-a nevoit ca sihastru pe valea paraului Ramet, deprinzand de la cei mai iscusiti eremiti mestesugul luptei duhovnicesti. Apoi, curatindu-si mintea de cugetele cele rele si invrednicinduse de darul facerii de minuni, a coborat in obste si a ajuns vestit egumen al Manastirii Ramet. In traditia locului se spune ca Sfantul Ghelasie avea doisprezece ucenici, cu care impreuna se ruga si impreuna postea, savarsind sfanta slujba cu mare osardie si frica de Dumnezeu. In toata saptamana, egumenul Ghelasie nu primea mancare, indestulandu-se numai cu Preacuratele Taine. Ziua mergea cu ucenicii la ascultare, iar noaptea facea priveghere si savarsea Sfanta Liturghie. Numai sambata si Duminica manca impreuna cu calugarii la trapeza manastirii. Acest cuvios egumen era, de asemenea, mare parinte duhovnicesc al sihastrilor din Muntele Ramet si al satenilor din Tara Motilor. In posturi cerceta pe toti sihastrii ce se nevoiau in pesteri si el insusi se ostenea la rugaciune impreuna cu dansii. Apoi cobora in manastire unde il asteptau credinciosii si mocanii de prin munti. La fericitul Ghelasie veneau si multi bolnavi, mai ales cei stapaniti de duhuri rele, si cu rugaciunea lui se vindecau, caci avea mare dar de la Dumnezeu. Odata, fiind cu ucenicii la adunat fan in poiana manastirii numita Hopati si fiind mare arsita, incat toti sufereau de sete, Cuviosul Ghelasie a cazut la rugaciune si indata au aflat un izvor cu apa. Acest izvor de apa rece se vede pana in zilele noastre si se cheama "Izvorul Cuviosului Ghelasie". Multi sateni iau apa din acest izvor pentru sanatate si binecuvantare. Alta data, urcand cuviosul in poiana cu asinul sau la adunat fan, si-a cunoscut dinainte sfarsitul. Deci, rugandu-se mult, si-a chemat ucenicii poruncindu-le sa traiasca in desavarsita dragoste, sa iubeasca biserica si sa fuga de betie si desfranare. Apoi, sarutandu-i pe toti, si-a dat sufletul in bratele lui Hristos. In traditia manastirii se spune ca, in ceasul cand cobora asinul de pe munte cu trupul Sfantului Ghelasie, au inceput clopotele de prin sate sa sune singure. Apoi, fiind plans de ucenici, a fost ingropat langa zidul bisericii si multi bolnavi se vindecau la mormantul lui. Potrivit unei insemnari de pe vechea fresca din biserica, Cuviosul Ghelasie a fost hirotonit episcop si a pastorit, atat obstea monahilor de la Ramet, cat si Arhiepiscopia Ortodoxa a romanilor din Transilvania. In vara anului 1924, venind paraul mare, a dus in vale multe oase din cimitirul manastirii. Atunci si craniul Sfantului Ghelasie, fiind scos din mormant, s-a oprit in fereastra bisericii vechi si se pastreaza cu cinste in sfantul altar, spre mangaierea credinciosilor. Sufletul sau in cer este numarat in ceata Cuviosilor Parinti. CUVIOSUL ANTONIE PROTOPSALTUL - Manastirea Putna(secolul al XVI-lea) Ieromonahul Antonie Protopsaltul era unul din ucenicii vestitului dascal si protopsalt Eustatie de la Putna. Luand de tanar jugul lui Hristos in obstea Manastirii Putna si invatand carte in scoala de gramatica si de psaltichie de aici, a ajuns in putina vreme calugar sporit si cantaret iscusit. Cunostea bine limbile greaca si slavona si copia cu indemanare carti de folos sufletesc si de cantari pentru strana. Dupa trecerea din viata a ieromonahului Eustatie, dascalul sau, monahul Antonie, s-a invrednicit de darul preotiei, ajungand dascal si protopsalt in locul lui, la scoala de muzica psaltica de la Putna. Si era vestit in toate manastirile din Moldova de nord, incat multi calugari si tineri de prin sate invatau de la dansul a citi, a scrie si a lauda pe Dumnezeu. Era inca preot si duhovnic iscusit, povatuind multe suflete la limanul mantuirii. Iar la marile praznice si la hramul manastirii, Cuviosul Antonie impodobea biserica cu cele mai frumoase cantari, ca in vremea Bizantului de altadata. Intre anii 1546-1547, Cuviosul Antonie Protopsaltul de la Putna a scris o carte cu alese cantari bisericesti, dupa care se invata si se canta la scoala de psaltichie de aici. Deci, bine nevoindu-se si laudand pe Dumnezeu ziua si noaptea mai mult de 50 de ani, ieromonahul Antonie Protopsaltul s-a savarsit cu pace, adaugandu-se in ceata fericitilor parinti. IEROMONAHUL AMFILOHIE - Primul egumen al Manastirii Pangarati(+ 1570) Ramanand Schitul Cuviosului Simeon de la Pangarati multa vreme fara egumen, in anul 1514, a venit de la Manastirea Moldovita un ieromonah si dascal invatat, anume Amfilohie. Acesta a povatuit Sihastria lui Simeon timp de 52 de ani, marind numarul calugarilor la 40 de rugatori si facandu-se tuturor parinte si dascal luminat si sfant. Insa, neavand schitul biserica incapatoare, s-a rugat Cuviosul Amfilohie multa vreme Sfantului Mucenic Dimitrie sa-i trimita un om milostiv pentru a-l ajuta sa zideasca o biserica noua din piatra. Pe la anul 1560, spune traditia, zabovind domnitorul Alexandru Lapusneanu la Piatra Neamt, i s-a aratat marele mucenic in vis si i-a poruncit sa zideasca o biserica de piatra la Schitul lui Simeon. Asa s-a innoit aceasta sihastrie sub egumenia lui Amfilohie, luand denumirea de Manastirea Pangarati. Apoi, ieromonahul Amfilohie, intemeind aici obste cu inalta viata duhovniceasca si lasand buna randuiala, s-a retras la metanie, a primit ingerescul chip al schimniciei cu numele de Enoh si, mai traind 4 ani, a adormit cu pace in anul 1570, septembrie 7, cunoscandu-si dinainte sfarsitul. Iata ce scrie ieromonahul Anastasie, egumenul Manastirii Moldovita, despre sfarsitul minunat al Cuviosului Amfilohie: "...Acestea toate mi le-au spus mie parintele Amfilohie, staret de la Sfanta Manastire Pangarati, mie, smeritului ieromonah Anastasie de la Manastirea Moldovita, mult pacatosului si intru tot netrebnicului, ca mare dar a luat batranul Amfilohie mai inainte de mutarea sa, ca vremea si ziua mutarii sale au spus mie, smeritului Anastasie, si nimenea sa nu fie necredincios ca sa nu cada in ispita, ca intru adevar toate acestea adevarate sunt. Acestea toate le-am scris pentru ca sa nu se uite mai pre urma, in urma acestui neam, si oricine vor vrea, sa ravneasca acestor Sfinti Parinti. Pentru aceasta ma rog, parinti si frati, celor batrani, ca parintilor; celor de mijloc, ca fratilor, si celor tineri, ca fiilor. Din toate, precum ne va invrednici Duhul Sfant, ca sa ne nevoim intru pocainta si intru marturisire sa petrecem totdeauna, ziua si noaptea, pana la sfarsitul nostru. Si sa avem in mintea noastra aceste trei porunci: cum va vrea sufletul nostru sa se desparta de trup, si cum va vrea sa intampine pe Hristos in vazduh, si cum vom da raspuns pentru pacatele noastre. Si iara (alte) trei porunci: cum va sa cerce Dumnezeu credinta dreapta de la suflet, si adevarul din (de pe) limba si curatia trupului; ca acolo faptele se vor intreba si gandurile se vor ispiti, ca nu este nimic nearatat inaintea lui Dumnezeu. Ci toate vor fi de fata, toate goale vor fi faptele noastre inaintea noastra. Si au vietuit staretul Amfilohie, care din schimnicie s-au numit Enoh, 56 de ani (in calugarie), dar la manastirea noastra Moldovita, 4 ani, de unde au luat chipul ingeresc. Si de toti anii lui au avut 83 ... si sfarsitul vietii sale bine au sfarsit. Ca au dat tarana taranei si s-au dus in
43
calea cea lunga a parintilor, luandu-si plata ostenelilor sale de la dreptul Judecator, si cu cinste s-au ingropat de ucenicii sai. Si, prin rugaciunile acestui sfant parinte, sa acopere Domnul pe toti ortodocsii domni ai Moldovei, cei ce s-au invrednicit a domni intru acest pamant, si intru toata lumea dreptcredinciosi domni, cei ce vietuiesc intru dreapta credinta. Si tuturor ortodocsilor crestini, care sunt turma lui Dumnezeu, care ne-au rascumparat cu cinstit sangele Sau, de blestemul legii si din mana diavolului ne-au izbavit. Pentru aceasta sa nu ne rusinam de marele nume, ca pentru Hristos ne numim crestini, precum au zis Sfantul Grigorie Teologul. Dupa sfinte poruncile Lui totdeauna a umbla, sa ne nevoim pana la iesirea noastra, dupa cum ne invata Sfanta Evanghelie, si El ne va judeca in ziua cea de apoi. Numai mila lui Dumnezeu si acoperamantul Preacuratei Maicii Lui sa ne acopere pre noi pacatosii pana la sfarsitul veacului, dupa fagaduinta Lui cea nemincinoasa. Acest sfant staret al acelui loc, Amfilohie, si in schima, Enoh, s-au mutat la vesnicele lacasuri la leat 7079 (1570), septembrie 7, in zilele lui Bogdan voievod, la sapte ceasuri din noapte, dupa cum singur si-au aratat mutarea. Iar pomenirea lui s-au asezat sa se faca in ziua Nasterii Nascatoarei de Dumnezeu, septembrie 8, in toti anii pana va fi sfanta manastire (Pangarati) iar nameastnic (egumen) in locul lui s-au pus preotul Teodor de la Manastirea Bistrita". SFANTUL EUSTATIE DE LA PROBOTA (secolul al XVI-lea) Un alt cuvios monah din obstea Manastirii Probota, cinstit de popor si trecut de mitropolitul Dosoftei in randul sfintilor romani, a fost Cuviosul Eustatie schimonahul. Era originar din satele de pe Valea Siretului. Acesta, auzind de petrecerea monahilor din chinovia Probotei si mai ales de nevointa Cuviosului Inochentie, a lasat toate si i s-a facut ucenic. Si era desavarsit urmator al faptelor lui, ostenindu-se multi ani intr-o chilie pustniceasca din codrii seculari ai manastirii. Astfel, in putini ani, a strabatut multe osteneli calugaresti, invatand de la toti frica de Dumnezeu si intrecand pe multi cu smerenia, cu rugaciunea si cu nemuritoarea dragoste. Pentru o nevointa ca aceasta se invrednicise de darul facerii de minuni si era iubit, atat de Dumnezeu, cat si de oameni. Caci fiecare se folosea de rugaciunea si sfintenia vietii lui. Apoi, savarsind bine cuvantul Evangheliei lui Hristos si ajungand la masura dascalului sau, Cuviosul Eustatie s-a stramutat la cerestile lacasuri si s-a numarat in ceata Sfintilor Parinti. Desigur, mitropolitul Dosoftei s-a inchinat la moastele ambilor sfinti, Inochentie si Eustatie, el insusi fiind cu metania de la Probota. MITROPOLITUL TEOFAN I - al Moldovei si Sucevei(+ 1546) Mitropolitul Teofan I, cel mai apropiat colaborator si sfetnic al lui Petru Rares, a fost parinte si pastor duhovnicesc al Moldovei timp de 12 ani. Era cu metania din Manastirea Voronet, fiind unul din cei dintai ucenici ai Sfantului Daniil Sihastrul. Primind o aleasa crestere si formare duhovniceasca de la dascalul sau si avand multa cunostinta de carte in scoala de la Voronet, in anul 1522 s-a invrednicit a fi ales episcop al Eparhiei Radauti. Timp de peste 10 ani de zile, episcopul Teofan a pastorit bine turma lui Hristos, aparand dreapta credinta, facand mila cu cei saraci si castigand pe toti cu blandetea si dragostea sa. In anul 1534, ramanand vacant scaunul Sucevei, voievodul Petru Rares, cu sfat de obste, l-a ales mitropolit al tarii. Astfel, timp de inca 12 ani, acest bland pastor a povatuit poporul Moldovei pe calea mantuirii, facandu-se tuturor pilda de smerenie, de rabdare si de statornicie duhovniceasca. Ca mitropolit lua apararea celor asupriti si era nelipsit de la sfintele slujbe si din sfatul tarii unde era intotdeauna ascultat. Acest mitropolit a format in Moldova, la mitropolia din Suceava, cea mai vestita scoala de pictori in fresca, printre care straluceau mesterul Dragos Coman si zugravul Toma din Suceava. Tot la indemnul lui, voievodul Petru Rares a zidit din nou si a reinnoit mai multe biserici si manastiri, ca: Manastirea Humor (1530), Manastirea Moldovita (1532), Catedrala Episcopiei din Roman (1542), biserica Sfantul Dumitru din Suceava (1535), Manastirea Probota (1527), Manastirea Bistrita (1541-1546) si altele. De asemenea, a randuit stareti din cei mai alesi in manastiri si a dezvoltat scolile de copisti si caligrafi de la Putna, Neamt, Bistrita, Probota si Moldovita. In aceste lacasuri de rugaciune si de inalta traire duhovniceasca ale Moldovei s-au copiat si s-au tradus, cu binecuvantarea mitropolitului Teofan I, numeroase carti de cult si scrieri ale Sfintilor Parinti. Tot aici erau vestite scoli de psaltichie si de formare a tinerilor pentru preoti la sate. Cu porunca si cheltuiala acestui evlavios mitropolit s-a pictat in fresca pronaosul bisericii de la Voronet, dupa cum arata inscriptia din interior: "Aceasta tinda a infrumusetat-o si aurit-o Teofan, arhiepiscop al Moldovei in anul 1540, luna iulie, 12. Vesnica lui pomenire". Iar in anul 1543 doneaza Manastirii Voronet un "Praxiu" (Faptele Apostolilor), scris pe pergament de diaconul Mihail. Astfel, bine povatuind turma lui Hristos si innoind multe sfinte altare, in vara anului 1546, mitropolitul Teofan I s-a mutat la cele vesnice si a fost inmormantat in biserica Manastirii Voronet, alaturi de Sfantul Daniil, parintele sau duhovnicesc. MITROPOLITUL GRIGORIE ROSCA - al Moldovei si Sucevei (+1570) Acest ierarh iubitor de Hristos a fost unul dintre cei mai apropiati ucenici ai Cuviosului Daniil Sihastrul, din neamul caruia se tragea. Era originar din nordul Moldovei. Catre sfarsitul secolului al XV-lea (1490) a fost adus in obstea Manastirii Voronet de catre Cuviosul Daniil egumenul. Despre acesta insusi mitropolitul Grigorie scria mai tarziu, pe o Evanghelie daruita Voronetului, ca "din frageda copilarie m-am fagaduit lui Dumnezeu, cu rugaciunile Sfantului Parintelui nostru Daniil cel Nou". Ca ucenic al celui mai mare duhovnic, sihastru si sfant moldovean, tanarul Grigorie invata din copilarie de la dascalul sau nevointa duhovniceasca, smerenia, ascultarea, intreaga intelepciune, cunostinta Sfintelor Scripturi si dragostea de oameni. A deprins, de asemenea, randuiala slujbelor, rugaciunea si buna chivernisire a casei Domnului. Pentru viata sa imbunatatita, in anul 1523 a fost numit egumen al Manastirii Probota, pe care o conduce cu multa ravna si pricepere timp de 23 de ani (1523-1546). Fiind ruda cu voievodul Petru Rares, la indemnul sau, domnul Moldovei innoieste in intregime biserica si chiliile manastirii, alegandu-si aici locul de vesnica odihna. Sub egumenia ieromonahului Grigorie Rosca, Manastirea Probota a trait o epoca de mare inflorire duhovniceasca si culturala. In timpul sau au stralucit in Probota doi mari cuviosi parinti purtatori de Dumnezeu, anume Sfintii Inochentie si Eustatie. Obstea numara aproape 100 de monahi, din care unii erau duhovnici renumiti, altii rugatori iscusiti, iar altii, zugravi de biserici, dascali de limbi straine, traducatori si buni caligrafi. Tot prin grija sa, biserica Manastirii Probota este pictata in intregime, atat in interior, cat si pe dinafara. Acest egumen a contribuit cel mai mult la formarea unei vestite scoli de zugravi moldoveni, cum nu mai fusese pana atunci in Moldova. Unii dintre acesti zugravi anonimi erau monahi si ucenici ai marelui staret. Vazand domnul Moldovei, Ilias Rares (1546-1551) petrecerea egumenului Grigorie, in anul 1546 il alege, cu sfat de obste, mitropolit al Moldovei. Timp de 6 ani, cat a pastorit turma lui Hristos, neobositul ierarh a inviorat viata calugareasca in manastiri, a randuit stareti vrednici, a zidit biserici prin sate si a povatuit cu pricepere oile cele cuvantatoare pe calea mantuirii, aparand cu toata puterea sfanta credinta ortodoxa.
44
Insa, nestatornicia vremurilor si desele schimbari de domni, au silit pe marele mitropolit, in anul 1551, sa se retraga din scaun la manastirea de metanie, Voronet. Timp de inca 19 ani de zile, mitropolitul Grigorie a fost faclie si candela nestinsa in aceasta obste si in toata Moldova de nord, pe toti invatand si folosind cu cuvantul si cu fapta, cu smerenia, cu barbatia, cu indemnul si cu multa sa intelepciune. Caci era parinte sufletesc al multor egumeni si duhovnici, sihastri, oameni de rand si dregatori de tara. In aceasta vreme si viata isihasta a luat o mare amploare, indeosebi in jurul Voronetului, al Manastirilor Slatina si Agapia si in Muntii Rarau si Ceahlau. Faima acestui mitropolit a atras numerosi monahi in obstea Manastirii Voronet, dintre care unii erau iscusiti cronicari, cunoscatori ai limbilor greaca si slavona, traducatori in grai romanesc si priceputi in Sfanta Scriptura. Mitropolitul Grigorie este considerat chiar fondatorul unei scoli de copisti si traducatori la Voronet, unde se studiau textele biblice si scrierile Sfintilor Parinti, unde se traduceau carti in limba romaneasca si unde se lucra staruitor la formarea limbii nationale si la introducerea ei in cultul nostru ortodox. Monahii de la Voronet, cu binecuvantarea mitropolitului Grigorie, ajungeau pana in Maramures si in toata Transilvania, ducand si aducand manuscrise dintr-o parte in alta. Datorita acestui ierarh si ucenicilor lui, s-au pastrat si copiat aici doua din cele mai vechi manuscrise romanesti, "Codicele Voronetian" si "Psaltirea Voronetiana". Tot la porunca lui s-a copiat pentru Manastirea Voronet un Tetraevangheliar in anul 1551 "cu cheltuiala arhiepiscopului Grigorie, mitropolitul Sucevei, cu mana mult pacatosului diacon Mihail". De asemenea, neobositul ierarh a adaugat un pridvor nou la biserica Manastirii Voronet si a pus pe cei mai vestiti zugravi ai Moldovei so impodobeasca cu fresca exterioara, cum nu este alta mai frumoasa in tara. Iar la intrare a poruncit sa se picteze alaturi de portretul sau chipul Cuviosului Daniil Sihastrul, cu aureola de sfant. Tot el a pus si o frumoasa piatra de mormant deasupra moastelor marelui sau dascal si parinte sufletesc. Astfel, mitropolitul Grigorie Rosca este considerat al treilea ctitor al Manastirii Voronet, dupa Stefan cel Mare si Sfantul Daniil Sihastrul, rudenia sa. Ajungand la adanci batraneti si pregatindu-si singur mormantul, la 5 februarie 1570, vrednicul ierarh si parinte al Moldovei, Grigorie Rosca, s-a stramutat la vesnicele lacasuri in varsta de peste 90 de ani si a fost inmormantat in pridvorul bisericii innoite de el. EPISCOPUL MACARIE AL ROMANULUI(+1558) Acest venerabil ierarh al Bisericii lui Hristos a fost cel mai ales si invatat episcop al Romanului din secolul al XVI-lea. Era cu metania din Manastirea Neamt, unde din copilarie se nevoise dupa voia lui Dumnezeu, ca ucenic al mitropolitului Teoctist II (1510-1528). Vazandu-l arzand pentru dragostea lui Hristos si plin de intreaga intelepciune, parintele sau duhovnicesc, pe atunci egumen al marii lavre, l-a incredintat celor mai buni dascali si duhovnici nemteni. Astfel, timp de mai multi ani, monahul Macarie a deprins bine cunostinta Sfintei Scripturi si limbile greaca si slavona. Iar de la cuviosii calugari a deprins frica de Dumnezeu si ravna de a sluji Biserica pana la jertfa. Invrednicindu-se de darul preotiei, arhimandritul Macarie a devenit egumen al Manastirii Neamt, in anul 1508, in locul parintelui sau Teoctist, ales episcop al Romanului. Si a povatuit cuviosul lavra Neamtului timp de 23 de ani, facandu-se tuturor pilda de ascultare, blandete, intelepciune si statornicie. El a dat o mare dezvoltare scolii catehetice si de gramatica din manastire, in care s-au format zeci de duhovnici, egumeni, episcopi, dascali si cuviosi sihastri. Multi dintre ei se indeletniceau cu rugaciunea lui Iisus, altii cu copierea cartilor de cult, precum era monahul Teodor Marisescul, iar altii traduceau operele Sfintilor Parinti, fiind buni cunoscatori ai scrierilor patristice. Vestea despre petrecerea si intelepciunea Cuviosului egumen Macarie se raspandise in toata Moldova si multi il aveau de sfetnic si parinte duhovnicesc. Auzind de aceasta Petru Rares, in primavara anului 1531, l-a ales episcop al Romanului si parinte sufletesc al familiei sale. Apoi l-a rugat sa scrie Cronica Moldovei intre anii 1504-1541, pe care a scris-o cu multa iscusinta, caci nu era alt ierarh mai invatat in tara pe acea vreme. Episcopul Macarie ducea o viata cu totul aleasa, in rugaciune, in post si milostenie, purtand mare grija pentru mantuirea sufletelor omenesti. La episcopie a infiintat o scoala de cateheti pentru preoti de mir si a innoit multe biserici prin sate. Apoi cerceta parinteste pe credinciosi, sfatuind si mangaind pe toti. Pentru niste fapte bune ca acestea, ucenicul sau Eftimie, egumen de Neamt, il numea "preacuratul arhiereu si dascal al Moldovei", iar altii ii ziceau "preainvatatul episcop Macarie Cronicarul". Vazand Schitul Bogdanesti-Falticeni aproape in paragina, episcopul Macarie a zidit din temelie, cu ajutorul lui Petru Rares, Manastirea Rasca, intre anii 1542-1550. Biserica inchinata Sfantului Ierarh Nicolae a fost apoi impodobita cu fresca in interior si exterior, cu chilii si scoala manastireasca. Acest mare ierarh a facut din ctitoria sa o vestita obste isihasta cu peste 60 de monahi, toti lucratori ai rugaciunii lui Iisus, din care unii au ajuns sa fie numarati printre sfinti. Cel mai cuvios ucenic al episcopului Macarie a fost desigur "Ioan de Rasca, arhiepiscopul cel sfant si minunat". A doua ctitorie a episcopului Macarie a fost Catedrala episcopala din Roman, pe care domnul Moldovei o rezideste din temelie, la indemnul sau, intre anii 1542-1550. Tot cu sfatul lui s-a pictat catedrala, s-a format o frumoasa biblioteca episcopala si s-au copiat de catre ucenicii sai mai multe opere ale Sfintilor Parinti. Dupa o nevointa duhovniceasca de peste 60 de ani, din care 27 de ani ca stralucit pastor al "Mitropoliei Tarii de Jos", evlaviosul episcop Macarie si-a dat sufletul in mainile Marelui Arhiereu Iisus Hristos, in toamna anului 1558, si a fost inmormantat la Manastirea Rasca. Multa vreme, ucenicii sai i-au continuat, in Moldova si Transilvania, nevointa si opera sa. CUVIOSUL PAISIE IEROMONAHUL - Egumen al Manastirii Humor(secolul al XVI-lea) Ieromonahul Paisie a fost egumen si parinte duhovnicesc al Manastirii Humor in timpul domniei lui Petru Rares. El se nevoia din tinerete in aceasta manastire, ostenindu-se ziua si noaptea cu postul, cu rugaciunea si cu smerita ascultare. Era inca duhovnic iscusit, dascal si bun caligraf. Pentru o nevointa ca aceasta, obstea Manastirii Humor l-a ales egumen in anul 1528. Auzind de petrecerea egumenului Paisie, Petru Rares, domnul Moldovei (1527-1538; 1541-1546), l-a ales de sfetnic si parinte duhovnicesc si asculta sfaturile lui si multe lucruri facea cu binecuvantarea lui. Vazand cuviosul ca obstea sa se mareste, iar biserica veche este neincapatoare, a hotarat sa zideasca o noua biserica in cinstea Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, "prin vointa si cu ajutorul dreptcredinciosului domn Petru (Rares) Voievod" si cu cheltuiala logofatului Teodor Bubuiog. Zidirea bisericii a inceput in anul 1530, sub supravegherea egumenului Paisie, si s-a sfarsit in acelasi an, la praznicul Adormirii Maicii Domnului. In jurul bisericii noi s-au zidit chilii de piatra unde se nevoiau peste 40 de cuviosi calugari. Tot aici, egumenul Paisie a intemeiat o scoala manastireasca pentru calugari si preoti de mir, cu dascali de greaca si slavonie si cu iscusiti caligrafi. Cuviosul Paisie, fiind el insusi bun pictor miniaturist, a cautat sa impodobeasca cu fresca noua biserica, "atat pe dinauntru, cat si pe dinafara", prin mana celui mai bun pictor ce se gasea atunci in Moldova. Astfel, in anul 1535, zugravul Toma din Suceava implineste dorinta egumenului Paisie, impodobind biserica cu fresca de o rara valoare duhovniceasca si iconografica.
45
In anul 1538, Petru Rares fiind izgonit la Ciceu si manastirile fiind jefuite, egumenul Paisie a ascuns in padure odoarele bisericii, iar vestitul Tetraevanghel donat de Stefan cel Mare (1473) l-a trimis prin doi calugari la Ciceu, ca sa fie spre ajutor si mangaiere voievodului pribeag. Dupa patru ani, luand din nou scaunul Moldovei, Petru Rares incredinteaza acest Tetraevanghel in mainile egumenului Paisie. Astfel, mult nevoindu-se si rabdand cu barbatie necazurile acestei vieti, Cuviosul Paisie si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu catre jumatatea secolului al XVI-lea, lasand in urma numerosi ucenici. CUVIOSUL PAHOMIE SIHASTRUL - Intemeietorul Manastirii Slatina(secolul al XVI-lea) In prima jumatate a secolului al XVI-lea, s-a nevoit pe valea paraului Suna Mica, comuna Slatina-Suceava, un sihastru sfant si facator de minuni, ce se chema Pahomie. El isi avea chilia intr-o poiana mare, linistita, situata l-a nord de actuala manastire, numita pana astazi "Poiana lui Pahomie". Cuviosul Pahomie, dupa traditie, era cu metania din Manastirea Voronet, la 20 de km mai sus de Slatina, fiind unul din cei mai alesi ucenici ai Sfantului Daniil Sihastrul. Apoi, iubind viata pustniceasca, s-a retras la liniste in codrii de pe valea paraului Suna. Aici, deja exista o mica sihastrie, inca din timpul domniei lui Stefan cel Mare, care mai tarziu a disparut. Nevointa Cuviosului Pahomie era asa de inalta, incat si darul facerii de minuni si al inainte-vederii s-a invrednicit a-l primi de la Dumnezeu. Ziua si noaptea petrecea in post si rugaciune, cu mainile si mintea inaltate la Dumnezeu. Mancare nu primea, decat la o zi sau doua, dupa apusul soarelui, iar inima lui permanent ardea de dragostea lui Hristos, caci se odihnea in el harul Duhului Sfant. Deci, biruind cuviosul cursele vrajmasului, nalucirile cele de noapte, foamea, frigul si toata nevoia firii, dupa multi ani de nevointa ajunsese la mare odihna duhovniceasca. Astfel, bineplacand lui Dumnezeu, vindeca bolile si izgonea duhurile necurate cu rugaciunile sale, fiind cautat de multi credinciosi de prin sate. In anul 1553, voind Domnul sa intemeieze o manastire in aceste locuri, a descoperit Cuviosul Pahomie o minune ca aceasta: in fiecare noapte spre duminici si sarbatori, cand se fac slujbe in biserici, vedea cuviosul multe lumini aprinse intr-un paltin mare, jos in poiana, iar deasupra lui auzea cor ingeresc, cantand troparul Schimbarii Domnului la Fata. Deci, rugandu-se cu lacrimi, i s-a aratat Maica Domnului in vis si i-a poruncit sa se duca la voievodul Alexandru Lapusneanu si sa-l indemne sa zideasca in locul acesta manastire de calugari. Domnul Moldovei, ascultand indemnul Cuviosului Pahomie, a zidit aici o frumoasa manastire, intre anii 1553-1559, asezand altarul pe locul unde se afla acel paltin. Asa a luat fiinta Manastirea Slatina. Astfel, Sfantul Pahomie Sihastrul, mai traind putin, s-a stramutat in ceata sfintilor, la cerestile lacasuri, iar trupul sau a fost asezat langa biserica de curand zidita. De asemenea si "Izvorul Cuviosului Pahomie", care nu seaca niciodata, a fost adus in manastire spre mangaierea fratilor. CUVIOSUL IACOB CEL VREDNIC - Primul egumen al Manastirii Slatina(secolul al XVI-lea) Acest preacuvios parinte, precum insusi numele il arata, a fost cel dintai egumen al Manastirii Slatina. Caci, indata ce voievodul Alexandru Lapusneanu (1553-1564) incepu sa zideasca acest dumnezeiesc lacas in cinstea Schimbarii Domnului la Fata, la indemnul Cuviosului Pahomie Sihastrul, el incredinta aceasta lucrare ieromonahului Iacob, vrednic slujitor al lui Hristos din Manastirea Neamt. Egumenul Iacob era duhovnic renumit in marea lavra a Moldovei. Apoi, ajungand parinte sufletesc al Manastirii Slatina in anul 1558, a supravegheat si a condus cu multa pricepere zidirea acestei ctitorii voievodale. La 3 septembrie 1559, cand s-a sfintit biserica in prezenta ctitorului si a zeci de mii de credinciosi, Cuviosul Iacob devine sfetnic de taina si duhovnic al familiei voievodului. Timp de 15 ani, cat a condus Manastirea Slatina, egumenul Iacob a format aici o obste de peste 60 de calugari cu o aleasa viata duhovniceasca. Unii dintre ei erau schimonahi si iscusiti lucratori ai rugaciunii lui Hristos. Altii, vestiti duhovnici si povatuitori de suflete pentru calugari si mireni. Iar altii, dascali invatati in greaca si slavona, buni cunoscatori ai Sfintilor Parinti, cronicari si caligrafi indemanatici. Sub supravegherea acestui neobosit egumen s-au copiat la Manastirea Slatina de catre ucenicii sai numeroase carti filocalice si de cult, s-au scris pagini importante din cronica Moldovei si s-au pregatit sute de tineri pentru preoti la sate. Inca si viata isihasta a luat o mare dezvoltare in jurul manastirii. Caci se nevoiau in partea locului zeci de ucenici ai Cuviosului Pahomie, din care unii erau mari asceti si lucratori ai rugaciunii. Pe toti acestia ii ajuta marele egumen. De asemenea, ieromonahul Iacob a impodobit biserica cu alese odoare voievodale, a zidit din temelie chilii pentru calugari si a inzestrat manastirea cu numeroase danii, situand astfel ctitoria lui Alexandru Lapusneanu in randul celor mai renumite ctitorii voievodale din Moldova. Pentru toate acestea, egumenul Manastirii Slatina a fost numit de tot poporul "Iacob cel Vrednic", caci era plin de intelepciune si frica de Dumnezeu si niciodata nu dadea inapoi din fata primejdiei. Un mare merit a avut Cuviosul Iacob indemnand pe domnul Moldovei sa zideasca si alte lacasuri sfinte, atat in tara, cat si in Muntele Athos. Cu sfatul sau s-au innoit manastirile Bistrita, Tazlau, Bogdana-Radauti, Sfantul Dumitru-Suceava etc, cum si mai multe lacasuri atonite, in frunte cu Manastirea Dochiaru, pe care o reface in intregime. La toate acestea, egumenul Iacob adauga inca o inteleapta fapta buna. Vazand sfarsitul apropiat al voievodului, precum si numarul mare al potrivnicilor sai si dorind mantuirea marelui domn, l-a sfatuit sa primeasca schima monahala. Astfel, in anul 1568, Cuviosul Iacob cel Vrednic a savarsit la Slatina tunderea monahala a lui Alexandru Lapusneanu, punandu-i numele de Pahomie, dupa numele marelui sihastru care l-a sfatuit sa zideasca manastirea. Putin mai tarziu, trecand la cele vesnice, atat monahul Pahomie, cat si doamna Ruxandra cu fiii lor, au fost inmormantati de egumen in biserica inaltata de ei. In anul 1572, egumenul Iacob s-a mutat la cele vesnice. CUVIOSUL ZOSIMA IEROSCHIMONAHUL - Intemeietorul Manastirii Secu(secolul al XVI-lea) Ieroschimonahul Zosima este intemeietorul celei dintai sihastrii pe valea paraului Secu, in a doua jumatate a secolului al XVI-lea. In tineretile sale, Zosima (Zosin) era un mic dregator (vistiernicel) la curtea domnului Moldovei. Apoi, auzind de petrecerea unor sihastri imbunatatiti pe valea paraului Secu, aproape de Manastirea Neamt, precum: Prohor, Veniamin, Chiriac, Visarion, Stefan, Spiridon, Atanasie si altii, a fost indemnat de Duhul Sfant sa intre si el in nevointa calugareasca. Deci, mult folosindu-se de sfintenia vietii acestor cuviosi parinti si vazand ca nu au in apropiere nici o biserica in care sa slaveasca pe Hristos, si-a vandut toate averile sale ce le avea si a intemeiat pe valea Secului primul schit numit "Schitul lui Zosima", cu hramul "Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul". In acest schit a primit ingerescul chip al schimniciei si fericitul ctitor Zosin, primind numele de Zosima. Mai tarziu, hirotonindu-se, a ajuns cel dintai egumen al acestei smerite sihastrii. Nevointa Cuviosului Zosima si a ucenicilor sai ajungand cunoscuta pana la voievodul Moldovei, Alexandru Lapusneanu, acesta a inzestrat schitul cu cateva danii si hotarnice, intre anii 1555-1568. Astfel, bineplacand lui Dumnezeu si povatuind aceasta sihastrie peste 20 de ani, a adunat in jurul sau o obste de 30 de sihastri care slaveau pe Hristos ziua si noaptea. Unii dintre acestia erau luminati cu multa
46
invatatura duhovniceasca, precum ieroschimonahul Dosoftei, devenind renumiti dascali si povatuitori de suflete. Ajungand la adanci batraneti si lasand pe Dosoftei egumen in locul sau, Cuviosul Zosima s-a savarsit cu pace si a fost asezat langa biserica zidita de el. CUVIOSII SIHASTRI MOISE, PROHOR, VENIAMIN, SPIRIDON, CHIRIAC, VISARION, STEFAN SI ATANASIE - de pe valea Secului(secolul al XVI-lea) In cateva documente de danie catre Manastirea Secu, din secolul al XVI-lea si inceputul secolului al XVII-lea, sunt amintiti opt sihastri din cei mai vestiti care se nevoiesc in codrii seculari de pe valea Secului: Moise, Prohor, Veniamin, Spiridon, Chiriac, Visarion, Stefan si Atanasie. Astfel, se face pomenire de "Chiliile lui Moise", "Chiliile lui Prohor", "Chiliile lui Veniamin" si "Chiliile lui Spiridon si Chiriac", din afara zidurilor Manastirii Secu. Acesti cuviosi sihastri erau cu metania din Manastirea Neamt. Deci, dorind fericita liniste si fiind umbriti de harul Sfantului Duh, s-au facut pustnici vestiti pe valea "Paraului Sac", inainte de intemeierea "Schitului lui Zosin" (a doua jumatate a secolului al XVI-lea). Ei sunt printre cei dintai sihastri cunoscuti pe valea Secului, amintiti in actele vremii. Nevointa lor a fost asa de aleasa, incat numele si faptele lor au ajuns pana la domnul tarii si nu putini calugari li s-au facut ucenici. In documentele amintite se spune ca fiecare dintre ei avea "chilii", adica mici comunitati de 3-4 sihastri, din care batranii erau socotiti superiorii acestor "chilii". Toti acestia la un loc, impreuna cu alti sihastri nenumiti, au format prima sihastrie pe valea paraului Secu. Desigur, primii vietuitori ai Schitului Zosin, in frunte cu egumenul Dosoftei, faceau si ei parte din comunitatea acestor cuviosi sihastri. Apoi, odata cu intemeierea schitului (1564), o parte dintre ei au intrat in obste, sub ascultarea egumenului Dosoftei, iar ceilalti au ramas mai departe la "chilii" in padure. Cuviosii parinti Moise, Prohor, Veniamin, Spiridon, Chiriac, Visarion, Stefan si Atanasie s-au nevoit toata viata la liniste, in post, in rugaciune si in cugetarea celor dumnezeiesti. Numai la sarbatori se adunau la Schitul lui Zosin, ascultau slujba, se impartaseau cu Sfintele Taine, luau pesmeti pentru hrana si se intorceau din nou la pustie. Dupa multi ani de aspra nevointa, cei opt sihastri iubitori de Hristos s-au savarsit cu pace catre sfarsitul secolului al XVI-lea, lasand in urma numerosi ucenici si o profunda traditie isihasta, care a durat pana in zilele noastre. CUVIOSUL IOAN SIHASTRUL - Valea Sihastriei(secolul al XVI-lea) Pustnicul Ioan este considerat printre cei dintai calugari care au sihastrit in padurile seculare de pe valea Sihastriei. El venea, desigur, din obstea Manastirii Neamt, ca de altfel aproape toti sihastrii din Muntii Neamt. Deci, iubind desavarsita liniste si arzand pentru dragostea lui Hristos, s-a retras in munte, la izvoarele paraului "Sac" si acolo si-a facut chilie intr-o poiana singuratica, ce ii poarta numele pana astazi. Iar ostenelile, rugaciunile si ispitele de la diavoli, pe care le-a rabdat Cuviosul Ioan Sihastrul in locul acesta, numai singur Dumnezeu le stie. In traditia locului se spune ca pustnicul Ioan a trait multi ani in aceasta poiana, ca era mare duhovnic, dascal al linistii si al rugaciunii si era plin de dragostea lui Hristos. Astfel, numele lui ajunsese cunoscut peste tot si multi calugari iubitori de liniste i-au devenit ucenici. Poate tocmai de la acest pustnic s-a numit intai locul acesta "Valea Sihastrului", apoi "Valea Sihastrilor", iar din secolul al XVII-lea, "Valea Sihastriei". Ajungand la adanci batraneti, Cuviosul Ioan Sihastrul si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu si a fost ingropat de ucenici in acea poiana. CUVIOSUL SILVAN IEROMONAHUL - Primul egumen al Manastirii Rasca(+ 1579) Ieromonahul Silvan era cu metania din Manastirea Bogdanesti-Suceava, ucenic al episcopului Macarie de Roman. Risipindu-se acest lacas calugaresc si inaltandu-se in apropiere o noua manastire de catre Bogdan cel Orb (1512 - 1517), cuviosii parinti s-au stramutat aici. Atunci s-a asezat si ieromonahul Silvan in noua ctitorie voievodala, dovedindu-se intru toate ascultator si foarte ravnitor la cele dumnezeiesti. Era inca iubitor de liniste si adeseori se retragea in padurile de sub munti, unde sihastreau numerosi pustnici. In anii 1540-1542, innoindu-se intreaga manastire de catre Petru Rares si de episcopul Macarie de Roman cu numele de "Manastirea Rasca", a fost randuit egumen Cuviosul Silvan, caci era duhovnic vestit si sporit in fapte bune. Pana in vara anului 1542, egumenul Silvan s-a ingrijit de zidirea bisericilor si a chiliilor. Apoi, adunand in jurul sau peste 30 de calugari, a intemeiat o aleasa obste monahala cu duhovnici buni si cu calugari caligrafi adusi din Manastirea Neamt. Randuiala manastirii era aceeasi ca si in celelalte manastiri din Moldova. Utrenia la miezul noptii, Sfanta Liturghie zilnica, spovedania si impartasirea cu Trupul si cu Sangele lui Hristos la trei saptamani, masa o data pe zi, afara de zilele de sarbatoare, si ascultare in desavarsita dragoste, cu rugaciunea lui Iisus. Cuviosul Silvan incuraja, de asemenea, viata pustniceasca din muntii Rascai, unde, cu secole in urma, se nevoisera sihastri sfinti. El trimitea cele de nevoie cuviosilor din pustie si ii cerceta duhovniceste, iar pe cei iubitori de liniste ii lasa sa se retraga in singuratate. Asa nevoindu-se Cuviosul Silvan, in anul 1548 s-a retras din egumenie si s-a facut schimonah. Apoi, mai traind pana in anul 1579 si bineplacand lui Dumnezeu, s-a mutat la cele vesnice, lasand in urma numerosi fii duhovnicesti. CUVIOSUL IOV SIHASTRUL - Manastirea Rasca(secolul al XVI-lea) Pustnicul Iov era cu metania din Manastirea Rasca, dascal si povatuitor al arhiepiscopului Ioan cel Sfant (1550-1598). Cuviosul acesta sa nevoit mai intai in obste, intrecand pe toti cu ascultarea si osardia lui. Apoi s-a facut ucenic unui sihastru vestit ce traia in Muntele Plesu din apropiere, ostenindu-se in pustie ca la 30 de ani. Acolo, in putina vreme, a ajuns cu darul lui Hristos cel mai vestit sihastru din jurul Manastirii Rasca. Dascal al rugaciunii, povatuitor de suflete si parinte al multor sihastri iubitori de liniste, el a prevestit mai inainte pustiirea Manastirii Rasca si risipirea calugarilor, care s-a petrecut la anul 1574. In acest an, pradand turcii manastirile si satele Moldovei, au jefuit si odoarele Manastirii Rasca. Atunci, toti calugarii si insusi Cuviosul Ioan de la Rasca s-au retras in munte la pustnicul Iov si acolo s-au nevoit impreuna cativa ani, rabdand multe primejdii pana ce iarasi s-a linistit tara. La acest fericit sihastru venea adesea arhiepiscopul Ioan "cel Sfant" de la Rasca, pentru cuvant de folos si multe facea dupa sfatul lui. Asa petrecand, cuviosul Iov Pustnicul s-a mutat la vesnica odihna spre sfarsitul secolului al XVI-lea, fiind ingropat de ucenici in pustie. Locul acela se cheama pana azi "Poiana lui Iov", popular "Iova". EPISCOPUL ISAIA DE RADAUTI(+ 1592) Acest ierarh iubitor de Hristos a fost cel mai renumit episcop al Radautilor din secolul al XVI-lea. Era cu metania din Manastirea Slatina. Aici invata din tinerete asprimea vietii calugaresti si dragostea de Dumnezeu si de oameni. Tot in scoala manastirii se lumina cu multa invatatura de carte, intrecand pe toti dascalii sai. Caci era iscusit in cunostinta Sfintei Scripturi, in scrierile Sfintilor Parinti, in lucrarea rugaciunii lui Iisus si in povatuirea sufletelor omenesti pe calea mantuirii. Cunostea bine istoria Moldovei si a intregului Bizant si era bun cronicar, caligraf si vorbitor in limbi. Pe cand era ieromonah, inainte de anul 1561,
47
Cuviosul Isaia a copiat un hronograf bizantin si doua cronici, una sarbeasca si alta bulgareasca, iar intre anii 1561-1564, a scris o cronica putneana prescurtata. Auzind de intelepciunea si nevointa lui, voievodul Alexandru Lapusneanu il randuieste episcop la Radauti in anul 1564, eparhie pe care o pastoreste cu aleasa pricepere si blandete timp de 14 ani. Ca pastor de suflete s-a ostenit sa puna preoti buni la sate si egumeni duhovnicesti si invatati prin manastiri. De asemenea, cerceta adesea pe calugari si pe credinciosi, dezvolta mult scolile manastiresti si incuraja viata isihasta in nordul Moldovei. Iar ca sfetnic de taina al voievodului, mijlocea adesea intre el si supusii sai, staruind mereu pentru buna intelegere si impacare. A implinit si cateva misiuni de pace peste hotare, in Transilvania, Polonia si Rusia. In anul 1577, bunul pastor al turmei lui Hristos, se retrage din scaun la Manastirea Agapia Veche, unde imbraca ingerescul chip al schimniciei. In aceasta vestita vatra isihasta, el intrecu pe multi sihastri, devenind iscusit lucrator al rugaciunii lui Iisus, dascal si parinte al parintilor. Dupa mai multi ani de adanca smerenie si neincetata rugaciune, episcopul Isaia isi da sufletul in mainile Domnului, in anul 1592 si este ingropat alaturi de biserica. MITROPOLITUL TEOFAN II - Mitropolia Moldovei si Sucevei(+ 1598) Al doilea mitropolit, Teofan, era ucenicul invatatului episcop Macarie de la Roman, amandoi fiind cu metania din Manastirea Rasca. Aici a crescut duhovniceste, invatand de la dascalul sau frica de Dumnezeu, cunoasterea Sfintei Evanghelii si scrierea in limba greaca. Avand o traire aleasa, cu voia lui Dumnezeu, in anul 1564 a fost ales mitropolit al Moldovei de catre Alexandru Lapusneanu. Si era tuturor iubit pentru smerenia si bunatatea inimii lui. Acest pastor sufletesc cerceta adesea satele si sfintele manastiri si ajuta mult pe calugarii care sihastreau prin paduri si prin munti. Avea inca deosebita grija de monahii romani ce se nevoiau in Muntele Athos, unde a fost trimis de voievod sa duca bani pentru innoirea din temelie a Manastirii Dochiaru (1564-1568). El a supravegheat aceste lucrari, a ajutat sa se picteze biserica si a luat parte la sfintirea ei, devenind una din cele mai frumoase manastiri atonite. In anul 1568, mitropolitul Teofan l-a calugarit pe Alexandru Lapusneanu, punandu-i numele de Pahomie si tot el l-a ingropat in biserica Manastirii Slatina. Mai tarziu, sub domnia lui Ioan Voda cel Viteaz, fiind izgonit din scaun, a sihastrit cu trei ucenici ai sai in muntii din preajma Raraului. Aici, facandu-si chilii pe obcina numita pana astazi "Piciorul Mitropolitului", s-au nevoit in post si rugaciune cativa ani de zile. In anul 1577 a fost iarasi chemat la scaunul sau de voievodul Petru Schiopul, pastorind Biserica Moldovei inca patru ani de zile. In anul 1581, din cauza deselor schimbari de domni, mitropolitul Teofan se refugiaza in Polonia. Dupa un an este chemat din nou la scaunul sau, pentru a treia oara, ramanand la carma Bisericii inca cinci ani de zile, caci in acele vremuri tulburi nu era in Moldova alt pastor mai bun ca mitropolitul Teofan. Deci, povatuind corabia Bisericii lui Hristos prin grele valuri timp de 17 ani de zile si rabdand cu barbatie multe necazuri, izgoniri si primejdii, in anul 1587, mitropolitul Teofan II se retrage de bunavoie din scaun si se duce la Manastirea Dochiaru in Athos. Aici petrece ca un mare sihastru inca 12 ani, intrecand pe multi calugari cu aspra sa nevointa, fiind cunoscut si cinstit in tot Muntele Athos. Evlaviosul mitropolit Teofan era primul ierarh roman care se facuse sihastru atonit si era vestit povatuitor si parinte duhovnicesc, atat monahilor romani, cat si multor monahi din Athos. Ajungand la masura marilor sihastri atoniti, in anul 1598, fericitul mitropolit Teofan si-a dat sufletul in mainile lui Hristos si a fost inmormantat in pridvorul bisericii din Manastirea Dochiaru, cum se vede pana astazi. Monahii de aici l-au trecut in randul marilor ctitori si il numara in ceata cuviosilor parinti atoniti. Dupa cativa ani, sotia lui Ieremia Movila a daruit bani sa i se puna piatra de mormant, deasupra careia sta scris aceasta frumoasa inscriptie: "O, mormantule, pentru Dumnezeu, ce mort ai? Spune-mi repede mie, celui ce te intreaba, pe cine ai? O, straine, (il am) pe Teofan, cel drag tuturor, pe slavitul arhiereu al Moldovlahiei, al carui stralucit sicriu, Elisabeta, sotia prea luminatului Ieremia, fiind fericita ca-i este ruda, il impodobeste dupa cuviinta, de departe, spre amintire si ca sa aiba rasplata. Cerul cu slava lui sa-i dea viata indelungata si stralucita fericire, in anul 1598". Pe portretul frumos pictat de pe perete stau scrise, de asemenea, aceste cuvinte: "Stralucitul pastor al Moldovlahiei, Teofan". SFANTUL IOAN ARHIEPISCOPUL - Manastirea Rasca (secolele XVI-XVII) Viata Acest ierarh sfant al Bisericii Ortodoxe Romane era de loc din tinutul Sucevei. Parintii sai se numeau Gheorghe si Anastasia. Prin anul 1560 a intrat, ca fiu duhovnicesc al episcopului Macarie de Roman, in obstea Manastirii Rasca, ajungand mai tarziu egumen si duhovnic. Intre anii 1598- 1605 a fost episcop de Husi; apoi episcop de Radauti, intre anii 1605-1608, cand este ales mitropolit al Moldovei. El insa, renuntand la scaun, se retrage la manastirea de metanie si dupa putin timp se muta la cele vesnice. Viata sa, atat de sfanta, ne ramane in mare parte necunoscuta, fiind ascunsa in Hristos. Cel dintai care l-a facut cunoscut si l-a cinstit ca sfant a fost evlaviosul mitropolit Dosoftei al Moldovei. Fapte si cuvinte de invatatura Cuviosul Ioan de la Rasca, "arhiepiscopul cel sfant si minunat", cum l-a numit mitropolitul Dosoftei, a fost chemat de Hristos din tinerete la viata calugareasca, avand ca dascal si povatuitor pe episcopul Macarie de Roman, care i-a fost egumen si duhovnic. De la el a invatat cunostinta cartii, iar de la cuviosii duhovnici si sihastri din munti a invatat lucrarea cea ingereasca a rugaciunii inimii si paza mintii de gandurile cele desarte, care vin de la diavoli. Astfel, in putina vreme, a implinit ani indelungati, ajungand la masura barbatului desavarsit. Acest vas ales al Duhului Sfant avea, indeosebi, doua mari fapte bune: rugaciunea curata insotita de lacrimi si o negraita dragoste pentru Hristos si pentru oameni. Prin aceste doua bunatati a biruit toate ispitele vrajmasilor si, curatindu-si mintea si inima, a ajuns purtator de Hristos, plin de blandete si smerenie. In acea vreme nu era altul mai sporit ca el in manastirile Moldovei. Era inca mare lucrator si dascal al rugaciunii inimii. Invrednicindu-se de darul preotiei, Cuviosul Ioan s-a facut egumen si mare parinte duhovnicesc in Manastirea Rasca, caci pe toti ii miluia si ii mangaia cu alese cuvinte duhovnicesti si ii povatuia spre urcusul cel duhovnicesc prin insasi pilda vietii sale. Acest egumen a adunat in jurul sau numerosi calugari si a desavarsit lucrarea duhovniceasca inceputa de episcopul Macarie la Rasca. Cerceta, de asemenea, pe sihastrii din muntii Rascai, le aducea Preacuratele Taine si zabovea la chiliile lor, mai ales in sfintele posturi, caci in sufletul lui se odihnea Hristos. Sub povatuirea acestui sfant egumen, Manastirea Rasca ajunsese la cea mai inalta inflorire duhovniceasca. Pentru o nevointa aleasa ca aceasta, Cuviosul Ioan s-a invrednicit de darul facerii de minuni si al inaintevederii. Din aceasta pricina, multi credinciosi de prin sate alergau la chilia lui, ii cereau sfintele rugaciuni, isi marturiseau pacatele si primeau sanatate, caci era parinte sufletesc al tuturor si toti il cinsteau ca pe un sfant barbat si plin de har.
48
In anul 1574, navalind paganii, au pradat numeroase sate si manastiri din centrul Moldovei. Atunci, multi oameni au scapat de moarte cu rugaciunea si milostenia Cuviosului Ioan. Caci, adunandu-se mii de sateni in curtea manastirii de frica turcilor, blandul egumen i-a adapostit, i-a hranit si i-a mangaiat pe toti cu nadejdea milei lui Dumnezeu. Apoi, cunoscand cu duhul ca si Manastirea Rasca va fi jefuita de turci, a facut cuviosul priveghere de toata noaptea impreuna cu tot soborul, a savarsit Sfanta Liturghie si a impartasit poporul cu Trupul si Sangele lui Hristos. Iar in zorii zilei, binecuvantandu-i, le-a dat hrana si i-a trimis sa se ascunda in munti. In urma, marele staret a luat clopotele ctitoresti si le-a aruncat in iazul manastirii pentru a nu le topi paganii. Asemenea si odoarele ingropandu-le, a luat icoana Sfantului Ierarh Nicolae, patronul acestui sfant lacas si, ingenunchind, a inconjurat biserica impreuna cu parintii. Apoi, sarutanduse unii cu altii, s-au risipit in munti, la chiliile fericitilor sihastri si acolo au zabovit ca la trei ani, pana s-a linistit tara. Vazand mitropolitul si domnul Moldovei nevointa Cuviosului egumen Ioan, in anul 1598 l-au ales episcop de Husi, impotriva voii sale, pastorind bine turma lui Hristos timp de 7 ani, caci ducea aceeasi petrecere ca la manastire si era mereu inconjurat de popor. A pastorit si Episcopia Radautilor inca trei ani. Apoi, fiind ales mitropolit al Moldovei si iubind mai mult linistea si rugaciunea decat cinstea cea trecatoare, Cuviosul Arhiepiscop Ioan, cerandu-si iertare, s-a retras la fericita liniste de la Rasca. Aici, mai traind putin in rugaciune si smerenie, si-a dat sfantul sau suflet in mainile Marelui Arhiereu Iisus Hristos. Sfinte Ierarhe Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii! CUVIOSUL IOAN SIHASTRUL - Manastirea Rasca (secolele XVI-XVII) Ieroschimonahul Ioan era unul din ucenicii Sfantului Arhiepiscop Ioan de la Rasca. El s-a nevoit mai intai in manastirea de metanie, pana ce marele sau dascal si parinte duhovnicesc s-a mutat din viata aceasta. Apoi, dorind viata pustniceasca, s-a retras in munte, pe valea paraului Rascuta, si acolo a sihastrit in cuviosie si placere de Dumnezeu mai mult de 30 de ani. Acest sihastru a fost un vestit lucrator al rugaciunii lui Iisus si un mare rugator al neamului romanesc. Atat de mult sporise in asceza si in cugetarea celor dumnezeiesti, ca in timpul rugaciunii fata lui se lumina de darul Duhului Sfant si cunostea cele viitoare. Chilia lui din lemn si pamant se afla intr-o mica poiana retrasa de lume, la 3 km mai sus de manastire, numita pana azi "Poiana lui Ioan". Aici avea cuviosul cativa ucenici, un mic paraclis pentru rugaciune si o mica gradina de legume. In aceasta poiana au sihastrit intotdeauna pustnici alesi, fiind loc de liniste pentru calugarii din Manastirea Rasca. Se crede ca tot aici s-a retras fericitul Arhiepiscop Ioan cu obstea sa, de frica turcilor, pe cand era egumen la Rasca. Deci, mult nevoindu-se si rabdand nu putine ispite de la vicleanul diavol, Cuviosul Ioan Sihastrul si-a dat sufletul in bratele lui Hristos si a fost numarat in ceata cuviosilor parinti. CUVIOSII PARINTI EVLOGHIE, PIMEN, MISAIL, VASILE SI PAISIE - Sihastria Agapia Veche (secolele XVI-XVII) Intre "Muntele Scaunele" si "Poiana lui Eufrosin" este o mica poiana "cu arbori batrani si roditori", plantati de cei dintai parinti care au intemeiat Schitul Agapia Veche si bisericuta de lemn pe temelie de piatra. Locul acesta se cheama pana astazi "Livada Parintilor". In aceasta livada exista, prin secolele XVI-XVII, un cimitir in care se ingropau, atat calugarii din "Manastirea lui Agapie", cat si sihastrii care se nevoiau singuri prin padurile si muntii din imprejurimi. Aici, in "Livada Parintilor", s-au gasit in morminte, prin sapaturi ocazionale, sicrie facute din butuci de stejar taiati pe lungimea mortului si apoi scobiti inauntru ca o racla, iar mortii din ele erau infasurati si cu o caramida sub cap. La unii era si cate o cruce de plumb legata de gat, cu numele mortului scris pe o latura, ori pe o muchie...". In traditia locului se spune ca printre numerosii sihastri din Muntii Neamtului, mai ales de la Agapia Veche, "se aflau intre ei multi barbati cu viata sfanta, ale caror trupuri, ingropandu-se acolo si dupa multa vreme constatandu-se de sfinte, au fost scoase si duse ca moaste prin alte tari, ca: Rusia, Grecia...". Intre cuviosii sihastri de la Agapia Veche, ale caror cinstite moaste se odihnesc in cimitirul vechi din "Livada Parintilor", s-au identificat in anul 1838 cinci nume de schimonahi si ieroschimonahi, anume: Evloghie, Pimen, Misail, Vasile si Paisie. Trupurile acestor cuviosi parinti erau asezate in sicrie din trunchiuri groase de stejar, cu cruci grele de plumb pe piept si cu osemintele galbene si bine mirositoare. Ei s-au nevoit la Agapia Veche, atat in obste, cat si in muntii din imprejurimi, pana la jumatatea secolului XVIII, cand schimonahii obisnuiau sa poarte cruci grele de plumb pe piept si se ingropau in sicrie scobite in tulpina de stejar. Pe unii dintre acestia i-a cunoscut inca din viata mitropolitul Dosoftei, iar despre altii numai a auzit, precum singur marturiseste: "Inca si din romani multi sunt carora leam vazut viata si traiul lor, dar n-au fost cautati". Chipul in care s-au nevoit acesti sfinti sihastri si faptele bune ce le-au savarsit in viata, singur Dumnezeu le stie, Care cerceteaza inimile si rarunchii oamenilor. Insa crucile grele de plumb si sicriile in care se ingropau dovedesc nevointa aspra pe care o duceau. Caci toti erau mari lucratori ai rugaciunii lui Iisus si traiau in desavarsita liniste si bucurie dumnezeiasca, pazindu-si mintea curata de ganduri si ostenindu-si trupul cu infranarea si privegherea. Astazi, trupurile acestor cuviosi parinti si rugatori ai neamului nostru se odihnesc, uitate, in "Livada Parintilor" de la Agapia Veche, iar sufletele lor canta neincetat cu ingerii in Ceruri maririle lui Dumnezeu CUVIOSUL FILOTEI DASCALUL - Manastirea Putna(secolele XVI-XVII) Cuviosul arhimandrit Filotei a fost unul din cei mai invatati dascali ai scolii duhovnicesti din Manastirea Putna, unde a deprins din tinerete frica de Dumnezeu si osteneala faptelor bune. Bogatele sale cunostinte teologice, patristice, catehetice si chiar filozofice, le-a primit, atat in Manastirea Putna, cat si in Muntele Athos, unde s-a nevoit cativa ani. De la marii dascali atoniti a deprins cuviosul ieromonah Filotei cunostinta cea adanca a invataturii ortodoxe, dogmele, morala, asceza, retorica, filocalia si scrierile Sfintilor Parinti. Apoi, luminandu-se indeajuns si cunoscand bine limbile greaca si slavona, s-a intors la Manastirea Putna. Acest cuvios era si un iscusit lucrator al rugaciunii, duhovnic, dascal de limba romana si bun caligraf. Deci, luand sub conducerea sa scoala Manastirii Putna, in putina vreme a sporit atat de mult faima ei, incat nu era alta mai vestita in Tara Moldovei. Caci veneau sa invete carte de la arhimandritul Filotei zeci de calugari din Putna, Moldovita, Humor, Suceava si numerosi tineri, pentru preoti la sate. Iar bunul dascal si slujitor al lui Hristos, ajutat de un alt iscusit dascal, "Antonie protopsaltul" (1589), atat de mult s-a ostenit cu ucenicii sai, ca multi dintre ei au deprins limbile greaca si slavona. Altii au invatat mestesugul rugaciunii lui Iisus, iar altii au ajuns vestiti protopsalti prin manastiri, iscusiti caligrafi, scriitori si impodobitori de carti bisericesti. Unul dintre ucenicii sai a fost si "mult pacatosul pustnic Isaia" din Manastirea Moldovita. Acesta, dupa ce invata carte la Putna, ajunge pustnic si scrie un Tetraevanghel (sfarsitul secolului XVI) pentru Moldovita. Pe prima fila scrie urmatoarea dedicatie, in semn de recunostinta: "Atotluminatului si preasfintitului si de Dumnezeu alesului si dascalului nostru chir ieromonah arhimandrit Filotei din Putna".
49
Acest dascal al monahismului si teologiei romanesti din secolul XVI a facut din scoala manastireasca de la Putna o adevarata academie teologica. Refuzand sa urce treapta arhieriei, a ramas in smerenia vietii calugaresti pana la sfarsitul vietii sale. Dar prin intelepciunea si trairea sa, pe multi i-a luminat si i-a zidit sufleteste, pentru care era numit de toti: "Prealuminatul si Preasfintitul si de Dumnezeu alesul si dascalul nostru". Numele sau era cunoscut pana la Pecersca, in Athos si chiar la Patriarhia din Constantinopol si se cucereau toti de nevointa si smerenia lui. Asa s-a nevoit acest mare dascal, duhovnic si slujitor al Bisericii lui Hristos, ca la 50 de ani, marturisind dreapta credinta, invatand pe calugari si preoti cunostinta Sfintei Evanghelii, deprinzand pe multi lucrarea cea de taina a rugaciunii si nascand numerosi fii duhovnicesti. Apoi, simtindu-se chemat la cele vesnice, a dat ucenicilor sai sarutarea cea mai de pe urma si a adormit cu pace in Manastirea Putna, la inceputul secolului XVII. CUVIOSUL IEREMIA ROMANUL (VALAHUL) (1556-1625) Cuviosul Ieremia, numit din botez Ioan, s-a nascut la 29 iunie, 1556, intr-un sat din centrul Moldovei, anume Sasca, judetul Suceava, dintr-o familie ortodoxa cu sapte copii. Parintii sai, Stoica si Margareta lui Barbat, i-au dat o buna crestere in dreapta credinta, in rugaciune, in milostenie si in dragoste de Dumnezeu si de oameni. Ii destepta totodata si ravna pentru viata inalta, calugareasca. Odata, pe cand tanarul Ioan lucra la camp cu tatal sau, acesta i-a zis: "Fiule, vezi pasarile acelea care zboara? Tot asa zboara in rai si sufletele calugarilor buni!" Ajuns la varsta de 19 ani, Ioan paraseste casa parinteasca si lucreaza putin timp in Alba Iulia. Aici afla ca un medic din Italia, anume Pietro Giacomo, care tratase pe principele Transilvaniei, si la intoarcere in tara lui cauta un insotitor. Prin pronia lui Dumnezeu, tanarul Ioan il insoteste pe acel medic pana in orasul Bari-Italia. Era prin anul 1575. Ramanand singur, sarac si strain, nu stia unde sa se duca. Deci, rugandu-se cu multe lacrimi lui Dumnezeu si Maicii Domnului, a fost indemnat sa se retraga la o manastire de calugari capucini, numita "a Sfantului Efrem". Aici a fost primit si apoi calugarit, primind numele de "Ieremia Valahul", adica "Romanul". Nestiind carte, dar fiind foarte milostiv si iubitor de straini, a fost randuit multa vreme la infirmierie cu ingrijirea bolnavilor. El intrecea pe toti ceilalti din manastire cu taria credintei, cu smerenia, cu blandetea, cu rugaciunea, cu desavarsita lepadare de cele pamantesti, cu iubirea aproapelui si ingrijirea bolnavilor. Pentru aceste mari virtuti si mai ales pentru smerenia si sfintenia vietii sale, s-a invrednicit de la Dumnezeu de darul facerii de minuni cu care vindeca multi bolnavi. Rugaciunea lui obisnuita pentru cei bolnavi era aceasta: "Puterea lui Dumnezeu-Tatal, intelepciunea lui Dumnezeu-Fiul si harul Duhului Sfant sa te izbaveasca de tot raul!" Cu aceasta rugaciune facea multe vindecari si mangaia pe cei care erau in suferinta. Iata cateva din faptele minunate savarsite de Cuviosul Ieremia. Odata a izgonit din gradina manastirii viermii care mancau varza, numai prin rugaciune si prin stropirea cu agheasma. Altadata a vindecat o copila bolnava de varsat, rostind obisnuita lui rugaciune si facand semnul Sfintei Cruci pe capul ei, iar in anul 1616 a vindecat un copil de lepra si pe tatal lui, greu bolnav. Parintele Ieremia avea chipul luminat de o permanenta bucurie cereasca, pe care o transmitea tuturor celor care veneau la dansul. Apoi era foarte milostiv. Cand pleca din manastire, lua cu el tot ce gasea de mancare si ducea la cei lipsiti, care ii ieseau in cale. Uneori il intrebau fratii: "Ce faci cu acestea, parinte Ieremia?", Iar el raspundea cu blandete: "Saracii, saracii! Noi am mancat, ei insa n-au ce manca!" Alteori indemna pe cei ce veneau la el: "Fiti milostivi! Faceti binele cu inima deschisa! Hristos a venit din cer pe pamant din iubire, ca sa ne miluiasca pe toti! Sa miluim si noi pe cei din jurul nostru!" Astfel, Cuviosul Ieremia avea un suflet devotat milosteniei, jertfirii pentru aproapele, ingrijirii celor suferinzi - virtuti specifice in mare parte monahilor romani. Prin milostenie si smerenie ii intrecea pe toti din manastire, chiar si pe cei mai invatati; caci zice Domnul: Mila voiesc, iar nu jertfa! De aceea se spunea intre frati: "Sa ai milostenia Cuviosului Ieremia Romanul!" Cu dragostea si rugaciunea lui, Cuviosul Ieremia vindeca multi bolnavi, alina multe inimi zdrobite si intarea pe toti in credinta si nadejde. Caci unde intra el, intra si bucuria Duhului Sfant. De aceea, toti bolnavii de la infirmierie doreau sa fie ingrijiti mai ales de el; toti saracii doreau sa fie miluiti de el; toti credinciosii din partea locului il cautau cu credinta si doreau sa asculte sfatul lui. Si aceasta, pentru ca era plin de dragostea lui Dumnezeu, avea inima milostiva, era dulce la cuvant si cu totul dezlipit de cele pamantesti. Desi nu era hirotonit preot si se afla in ascultarile cele mai de jos, pentru smerenia si dragostea lui, era cel mai cinstit si cautat din manastire. Ori de cate ori auzea ca cineva este bolnav sau intristat, il cerceta cu seninatate, ii ducea ceva milostenie si asa ii alunga durerea si intristarea inimii. Iar cand unii il intrebau cum reuseste sa faca acestea, el le raspundea: "Milostenia le drege pe toate!" Faima vindecarilor miraculoase si multa sa mila pentru saraci si suferinzi l-au facut pe Cuviosul Ieremia vestit in tot tinutul Neapole. Multi bolnavi il chemau in casele lor ca sa le aline durerile si, datorita rugaciunilor lui, se faceau sanatosi. Era destul numai sa auda ca cineva in vreun sat este bolnav si de indata lua ceva de mancare si se ducea in casa bolnavului. Dupa ce se ruga pentru el si-i facea cruce pe cap, ii dadea paine sau fructe sa manance, zicand: "Ia, frate, si mananca. O sa-ti faca bine, ca sunt binecuvantate!" Cuviosul Ieremia era un calugar al rugaciunii. Mai ales noaptea, cand toti dormeau, se ruga singur in locuri retrase, pana suna clopotul de biserica. Iar de la slujbele bisericii, pe cat putea nu lipsea niciodata, oricat ar fi fost de ocupat si obosit. Uneori zicea fratilor din manastire: "Noi avem de toate si nu ducem lipsa de nimic, nici nu ne apasa necazurile vietii. De aceea suntem datori sa ne rugam pentru sarmani, pentru suferinzi, pentru toti care au incredere in noi si care cer cu ravna si credinta sa ne rugam pentru ei!" Odata, pe cand mergea la biserica si era singur, a vazut pe diavolul in chip de om, stand la usa de intrare. "Ce faci aici?" l-a intrebat cuviosul. "Astept calugarii care intarzie la rugaciune, sa-i ispitesc si sa-i adorm in timpul Liturghiei!" Apoi indata s-a facut nevazut, caci stie vrajmasul cata putere are rugaciunea si mai ales Sfanta Liturghie. Intrucat Cuviosul Ieremia nu stia carte, iubea cel mai mult doua rugaciuni: "Tatal nostru" si "Bucura-te, Marie, ceea ce esti plina de dar...", pe care le repeta mereu la ascultare, cu atentie si evlavie. In primavara anului 1625, pe cand Cuviosul Ieremia avea 69 de ani, din care 47 in calugarie, a fost chemat de un bolnav intr-o localitate indepartata. Pe cale, fiind frig, s-a imbolnavit de aprindere la plamani. Simtindu-si sfarsitul aproape, si-a cerut iertare de la toti, a primit Trupul si Sangele Domnului si, dandu-si sufletul cu pace, a rostit ultimele cuvinte: "Mor bucuros, in ascultare si dragoste!" Asa a trait si asa s-a savarsit din viata, in tara straina, acest mare calugar moldovean, fiind intru totul plin de smerenie, de rabdare, de traire ingereasca si de nemuritoare iubire pentru Dumnezeu si pentru oameni. Nu stia nici a citi, nici a scrie. Nu stia bine nici limba tarii care l-a gazduit. Dar stia sa se roage simplu si cu inima curata. Stia sa traiasca frumos, in saracie de cele pamantesti, dar plin de pacea duhului si de bucuria celor ceresti. De aceea s-a invrednicit de darul facerii de minuni si al cunoasterii celor viitoare. Credinta lui simpla si curata, smerenia, milostenia si dumnezeiasca iubire, virtuti atat de obisnuite in randul monahilor si credinciosilor nostri l-au facut pe Cuviosul Ieremia "Romanul" sfant si nemuritor. Caci sfintii nu au pe pamant nici tara, nici frontiere. Ei sunt universali, comuni si nemuritori pentru toata lumea prin sfintenia vietii lor si prin umbrirea harului Duhului Sfant. Si, intrucat sfintii sunt canonizati si cinstiti
50
ca sfinti mai intai de popor, apoi de Biserica, la fel si Cuviosul Ieremia Romanul, a fost cinstit ca sfant inca din viata de catre toti credinciosii din partea locului. Apoi, dupa trei ani de la moartea sa, a fost trecut in randul fericitilor. La 30 octombrie, 1983, Biserica Apuseana l-a canonizat oficial, trecandu-l in randul sfintilor. El ramane insa un sfant roman, un sfant ortodox dupa suflet si fapte. Un sfant al tuturor crestinilor iubitori de Hristos din trecut si prezent, odraslit din acest pamant binecuvantat de Dumnezeu. CUVIOSUL DOSOFTEI DASCALUL - Egumen in Schitul lui Zosima - Secu (1582-1606) Prima asezare monahala atestata documentar pe valea Secului din tinutul Neamt a fost o mica sihastrie din timpul lui Alexandru Lapusneanu, intemeiata de cativa calugari pustnici din Manastirea Neamt. Iar cel dintai ctitor care zideste aici lacas de rugaciune si chilii, in a doua jumatate a secolului XVI, a fost vistiernicul Zosin (schimonahul Zosima). Printre cei dintai egumeni ai acestui schit retras de lume a fost si ieroschimonahul Dosoftei, mare dascal si povatuitor de suflete, cu metania din Manastirea Neamt. Timp de 40 de ani, cat a dainuit Schitul lui Zosima, Cuviosul Dosoftei a stat ca un adevarat stalp si parinte duhovnicesc in fruntea obstii sale, formata din peste 50 de sihastri. El invata pe toti frica de Dumnezeu, ascultarea, smerenia si mestesugul nevointei calugaresti, caci era iscusit in talcuirea Sfintelor Scripturi si vestit pentru intelepciunea sa in toata Moldova, pana la insusi domnul tarii. Se spunea despre dansul ca era, de asemenea, bun cunoscator al limbilor greaca si slavona si stia, ca putini altii, dogmele Bisericii Ortodoxe. A intemeiat inca si scoala manastireasca de invatatura in obstea sa, unde invatau calugari iubitori de carte. Pentru aceea si dascal sau "nastavnic" era numit de cei din vremea sa. Unul din cei mai vestiti ucenici ai egumenului Dosoftei a fost insusi marele mitropolit Varlaam Motoc, care a vietuit in Schitul lui Zosima mai mult de 25 de ani. Intelepciunea duhovniceasca si teologica a ucenicului arata masura nevointei si cunostintelor pe care le stapanea dascalul sau. Cuviosul Dosoftei era inca iscusit povatuitor si duhovnic al sihastrilor care se nevoiau in codrii de pe valea Secului. Totodata, el a ajutat mult la zidirea din nou a ctitoriei lui Nestor Ureche (1602), alaturi de Schitul lui Zosima, fiind cel dintai staret al Manastirii Secu, intre anii 1602-1606. Acest egumen face din obstea sa o adevarata lavra, vestita in toata Tara Moldovei. La 21 august, 1606, Cuviosul Dosoftei Dascalul lasa egumen in locul sau pe ieroschimonahul Andrei, unul din fiii sai duhovnicesti, iar el se muta in odihna lui Hristos, plans de toti ucenicii si sihastrii de pe valea "Paraului Sac". CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL - Manastirea Moldovita (secolele XVI-XVII) In jurul Manastirii Moldovita (ante 1402), ca de altfel pretutindeni, se nevoiau inca din secolele XIII-XIV cativa sihastri uitati de lume. Unii ramaneau necunoscuti pana la moarte; altii traiau un timp ca pustnici in poienile codrilor, apoi din nou se retrageau in manastire. Unul dintre acesti sihastri a fost si Cuviosul schimonah Isaia. El s-a nevoit mai intai in Manastirea Moldovita, in a doua jumatate a secolului XVI, ajungand monah foarte sporit in cele duhovnicesti. Apoi, dorind sa invete mai multa carte, a fost trimis de egumenul sau la vestita scoala duhovniceasca din Manastirea Putna. Aici straluceau in acea vreme doi mari dascali putneni, Antonie Protopsaltul si arhimandritul Filotei. De la cel dintai a invatat Cuviosul Isaia tipicul si cantarea psaltica, iar de la "prealuminatul" dascal Filotei a invatat, pe langa limbile greaca si slavona, cunostinta Sfintei Scripturi si operele cele mai alese ale Sfintilor Parinti. Tot la Putna a deprins mestesugul caligrafiei si impodobirii cu picturi a cartilor bisericesti. Reintors la Moldovita, Cuviosul Isaia a petrecut un timp in obste, ca protopsalt si dascal in scoala manastirii. Apoi, ravnind marilor sihastri de demult, s-a retras la liniste in padurile din jurul manastirii. Acolo, facandu-si o coliba, se nevoia ziua si noaptea in post, in rugaciune si in luare-aminte de sine. Preacuratele Taine le primea din manastire, unde cobora la marile sarbatori, iar hrana si imbracamintea si le agonisea din lucrul mainilor sale. Caci, fiind bun caligraf, copia carti de slujba pentru biserici si primea cele necesare. Cel mai de pret manuscris copiat de Cuviosul Isaia, pe cand era pustnic, este un frumos Tetraevanghel scris la cererea egumenului din Manastirea Moldovita, in timpul domniei lui Ieremia Movila (1595-1606). Pe fila 257 se afla aceasta insemnare: "Eu mult pacatosul pustnic Isaia m-am trudit si am scris". Iar pe prima fila se afla dedicatia pustnicului Isaia adresata, in semn de recunostinta, "Atotluminatului si prea sfintitului si de Dumnezeu alesului si dascalului nostru, chir ieromonah arhimandrit Filotei din Putna". Tot pe prima fila, jos, noteaza schimonahul Isaia si aceasta insemnare: "Eremia Movila Voievod, din mila lui Dumnezeu domn (al) Tarii Moldovei, scrie rugaminte egumenului nostru din Moldovita si intregului sobor". Este vorba de o scrisoare a voievodului prin care cere sa fie pomenit de calugari la sfintele lor rugaciuni. Dupa multi ani de viata pustniceasca, Cuviosul Isaia s-a reintors in obstea Manastirii Moldovita. Apoi, mai traind putin si bineplacand lui Dumnezeu, s-a stramutat la cerestile lacasuri in primele decenii ale secolului XVII. CUVIOSII VUCOL, GHEDEON SI GHERMAN - Sihastri de pe Muntele Ceahlau (secolele XVI-XVII) Acesti trei cuviosi sihastri erau cu metania din sihastria Ceahlaului si din Manastirea Pionul, situate in apropierea acestui sfant munte romanesc. Dupa ce mai intai s-au deprins in obste cu osteneala vietii calugaresti si au imbracat ingerescul chip al schimniciei, s-au retras la liniste in adancul codrilor seculari de pe valea paraului Durau, unde se nevoiau multi sihastri purtatori de Hristos. Apoi si-au sapat trei pesteri aproape una de alta, in stancile de piatra de sub varful Ceahlaului si acolo se nevoiau in post, in rugaciune si in dorire de Dumnezeu. Nevointa lor era aceasta: ziua si noaptea isi aveau mintea inaltata la Dumnezeu, prin neincetata rugaciune si nadejdea bunatatilor celor viitoare. Toata saptamana petreceau singuri in munte, nevazand fata de om, si mancau o data pe zi, dupa apusul soarelui. In sarbatori se adunau la chilia unui duhovnic sihastru si acolo savarseau Sfanta Liturghie si primeau Trupul si Sangele Domnului. Iar cele de nevoie vietii le primeau prin ucenicii lor de la manastirea de metanie. Asa s-au nevoit Cuviosii Vucol, Ghedeon si Gherman timp de 30 de ani, stralucind ca trei faclii pe Muntele Ceahlau si neincetat rugandu-se pentru ei si pentru mantuirea lumii. Apoi, ajungand la varsta batranetii si bineplacand lui Dumnezeu, s-au savarsit cu pace in primele trei decenii ale secolului XVII si s-au numarat in ceata cuviosilor parinti. Pesterile lor se vad pana astazi si le poarta numele peste veacuri. (La cativa km mai sus de Manastirea Durau, unde a fost si un mic schit de sihastri, se gasesc mai multe pesteri si urme de chilii sub stancile Ceahlaului, printre care si "Pestera lui Vucol", "Pestera lui Ghedeon" si "Pestera lui Gherman"). "Ceata pustnicilor fericita este, a celor ce se intraripeaza cu dumnezeiescul dor!" CUVIOSUL PANGRATIE ARHIMANDRITUL - Manastirea Sucevita(secolele XVI-XVII) Acest cuvios iubitor de Hristos era ucenic al mitropolitului Gheorghe Movila, pe cand era egumen in Manastirea Sucevita (15647-1579). Apoi, ravnind vietii pustnicesti, s-a facut sihastru, cu binecuvantarea dascalului sau, pe un deal din apropierea manastirii, numit pana
51
astazi "Dealul lui Pangratie". Aici, facandu-si un bordei in mijlocul padurii, s-a nevoit Cuviosul Pangratie peste 20 de ani in neincetata rugaciune, in post si in priveghere, rabdand multe ispite de la diavolul. Numele lui devenise cunoscut in toate satele de pe valea Sucevitei si multi credinciosi il cautau pentru binecuvantare si pentru cuvant de folos. Avea inca si darul vindecarii bolilor, caci se facuse vas curat al Duhului Sfant. In anul 1610, Cuviosul Pangratie a fost ales egumen si parinte duhovnicesc al Manastirii Sucevita, pe care o povatuieste cu multa intelepciune 15 ani. Ca egumen, a inmultit numarul monahilor la peste 50 de rugatori, dintre care o parte traiau in obste, iar ceilalti sihastreau in padurile din jurul Sucevitei. Pe toti ii avea sub ascultare arhimandritul Pangratie, deprinzandu-i frica de Dumnezeu, smerenia si neincetata rugaciune, care este maica tuturor faptelor bune. Cuviosul Pangratie s-a ingrijit si de buna chivernisire a manastirii, innoind chiliile monahilor si ale sihastrilor si facand multe milostenii la satenii din valea Sucevitei. Era inca foarte cinstit si cautat de credinciosi, "avand multa trecere in poporul de la sate". Savarsind, astfel, calatoria acestei vieti, dupa cuvantul Sfintei Evanghelii, s-a mutat la cerestile lacasuri in primele decenii ale secolului XVII. EPISCOPUL EFREM AL RADAUTILOR - Manastirea Moldovita (+ 1626) Evlaviosul episcop Efrem era cu metania din Manastirea Moldovita, iar cu locul nasterii din partile Sucevei. Deci, auzind de buna nevointa a monahilor de aici, s-a facut calugar in a doua jumatate a secolului XVI, invrednicindu-se in putina vreme de darul preotiei. Apoi, a fost mai multi ani eclesiarh si duhovnic al obstii din Moldovita, crescand multi fii duhovnicesti si zidind sufleteste pe toti cu smerenia, cu blandetea si cu intelepciunea lui. Caci era deprins din copilarie cu citirea si intelegerea Sfintei Scripturi si cu invatatura Sfintilor Parinti, pe care o deprinsese in scoala manastirii de la dascali iscusiti. Spre sfarsitul secolului XVI, Cuviosul Efrem a fost ales egumen al Manastirii Moldovita, povatuind duhovniceste aceasta obste intre anii 1595- 1607 si adunand in jurul sau pana la 60 de calugari. In aceasta vreme, Manastirea Moldovita a cunoscut o epoca de aleasa inflorire duhovniceasca si culturala. Aici se formau duhovnici si egumeni iscusiti in povatuirea sufletelor omenesti, precum si buni caligrafi care scriau carti de slujba pentru biserici, printre care era si Cuviosul Isaia pustnicul. In jurul Manastirii Moldovita se nevoiau, de asemenea, numerosi sihastri care se bucurau de ajutorul lui. Numele egumenului Efrem era cunoscut domnului Moldovei, Ieremia Movila, care ii acorda unele ajutoare pentru manastire si "scrie rugaminte egumenului din Moldovita si intregului sobor". Pentru intelepciunea vietii sale, Cuviosul Efrem a fost chemat de Dumnezeu la treapta arhieriei, fiind hirotonit episcop al Husilor in anul 1607. Dupa putina vreme ajunge pe scaunul Episcopiei Radautilor, bine pastorind turma lui Hristos 15 ani (1608-1614 si 1616-1623). Prima lui grija a fost sa zideasca biserici in toate satele si sa hirotoneasca preoti buni si stiutori de carte, ca sa poata povatui poporul pe calea mantuirii. Se ingrijea, de asemenea, pentru intarirea vietii duhovnicesti in manastirile si schiturile din eparhia sa, randuind egumeni luminati si sporiti in fapte bune. La manastirea de metanie, episcopul Efrem a zidit in anul 1612 o frumoasa "clisiarnita", care se pastreaza pana astazi. A mai dat manastirii sale cateva carti de slujba, caligrafiate cu propriile sale maini, si anume un Evangheliar (1613), o Psaltire (1614) si un "Anghelis" (Octoih). Pe acest manuscris se afla urmatoarea insemnare: "Cu voia Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, iata eu robul Domnului Dumnezeului meu, Efrem, episcop de Radauti, am binevoit si am dorit din toata inima si am dat din agoniseala mea dreapta, ca sa se scrie sfantul Anghelis care sta de fata celor ce-l privesc, ca rugaciune a mea pentru mine si parintii mei si l-am dat Sfintei Manastiri Moldovita...". Asa nevoindu-se smeritul episcop Efrem si mult ostenindu-se pentru mantuirea turmei sale, in anul 1623 s-a retras la manastirea de metanie. Apoi, pregatindu-si dinainte mormantul, si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, in anul 1626. Mormantul se afla in gropnita Manastirii Moldovita si poarta urmatoarea inscriptie: "Acesta este mormantul presfintitului nostru parinte Kir Efrem, episcop al Radautiului (unde) este si inmormantat, unde s-a fagaduit lui Dumnezeu si Preacuratei Sale Maici, din tinerete. Vesnica lui pomenire, in anul 1626". MITROPOLITUL ANASTASIE CRIMCA - al Moldovei si Sucevei (1631 +) Viata Acest mare mitropolit al Moldovei s-a nascut in Suceava, pe la jumatatea secolului al XVI-lea, din parinti foarte iubitori de Hristos, anume Ioan si Cristina. Din botez se chema Ilie. In timpul domniei lui Petru Schiopul (1582-1591), tanarul Ilie Crimca a fost diac de cancelarie si ostas. Apoi, renuntand la cele pamantesti, s-a facut calugar la Manastirea Putna. Dupa putina vreme a ajuns egumen la Manastirea Galata din Iasi. In anul 1600 a fost ales episcop la Radauti. Dar in acelasi an se retrage la Dragomirna unde zideste o mica biserica de piatra si intemeiaza schit de calugari. In anul 1606 este ales episcop la Roman, iar in decembrie 1607 este ales mitropolit al Moldovei si Sucevei, pana in anul 1617, cand se retrage din scaun la Manastirea Dragomirna, ctitorita de el in anul 1609. Intre anii 1619-1629 pastoreste din nou Biserica Moldovei. Apoi, se retrage la ctitoria sa si trece la cele vesnice, la 19 ianuarie 1631. Fapte si cuvinte de invatatura 1. Mitropolitul Anastasie a fost ales de Dumnezeu din bratele maicii sale sa fie pastor duhovnicesc al Bisericii lui Hristos. Parintii sai, Ioan si Cristina, l-au crescut de mic in frica de Dumnezeu, ca pe un odor de mare pret, dandu-i o educatie crestineasca cu totul aleasa. Astfel, tatal sau 1-a invatat barbatia si taria sufleteasca, care il fac pe om statornic si indelung rabdator in incercarile de multe feluri ale vietii; iar buna sa mama 1-a invatat sa fie smerit, cu sufletul deschis spre dumnezeiestile frumuseti, fierbinte in rugaciuni si iubitor de oameni. 2. In tineretile sale, fiind ostas in armata Moldovei, se spune despre dansul ca facea adevarate vitejii in luptele cu cazacii, care pradau adesea satele si manastirile. Ca, intarindu-se cu crucea lui Hristos si fiind indemanatic si plin de curaj, biruia cu multa usurinta pe navalitori. Pentru toate acestea a fost rasplatit de domnul Moldovei cu o mare intindere de pamant, unde mai tarziu a zidit frumoasa Manastire Dragomirna. 3. Ramanand in oaste cativa ani, tanarul Ilie Crimca a fost indemnat de Duhul Sfant sa se faca ostas al lui Hristos. Deci, renuntand la cele pamantesti, a intrat in obstea Manastirii Putna, calugarindu-se cu numele de Anastasie. Aici a deprins monahul Anastasie mestesugul cel cu multa iscusinta al picturii in miniatura si scrierea de carti. Aici, in scoala Manastirii Putna, a invatat ostasul lui Hristos mestesugul luptei duhovnicesti si buna nevointa calugareasca. 4. Vazand parintii smerenia si istetimea mintii monahului Anastasie, indata l-au hirotonit preot si, la cererea voievodului, l-au trimis egumen la Manastirea Galata de curand zidita. Si atat de frumos a povatuit acest sfant lacas, incat toti il iubeau si multi credinciosi il
52
aveau de parinte duhovnicesc. Dupa ce a format la Galata o obste bine organizata cu ucenici buni, in anul 1600, arhimandritul Anastasie a fost hirotonit episcop de Radauti. 5. Retragandu-se din scaun datorita vitregiilor vremii, episcopul Anastasie a sihastrit 6 ani de zile la metocul sau, Dragomirna. Aici a zidit o mica biserica, a adunat in jurul sau cativa ucenici si se indeletnicea cu citirea sfintelor carti, cu zugravirea de icoane si cu scrierea de manuscrise, povatuind multe suflete catre Hristos. 6. Pentru intelepciunea si smerenia sa, in anul 1607, episcopul Anastasie a fost ales mitropolit al Moldovei, pastorind Biserica lui Hristos timp de 20 de ani. Cea dintai grija a sa a fost intarirea vietii duhovnicesti prin manastiri si sate si zidirea de noi biserici. 7. In toate marile manastiri a randuit egumeni din cei mai alesi, sporiti in fapte bune si cunoscatori de limbi straine. Cel mai vestit dintre toti a fost egumenul Manastirii Secu, arhimandritul Varlaam. Prin orase si sate a hirotonit preoti stiutori de carte, in stare sa conduca poporul pe calea Evangheliei lui Hristos. Astfel, sub lunga pastorie a mitropolitului Anastasie, manastirile si schiturile din Moldova au trait o epoca de aleasa inflorire duhovniceasca. De asemenea, in sihastriile retrase din Carpati s-a inmultit numarul sihastrilor, din care unii erau cinstiti de popor, inca din viata, ca sfinti si facatori de minuni. 8. In anul 1609, mitropolitul Anastasie inalta, spre slava Preasfintei Treimi si cinstea neamului, frumoasa Manastire Dragomirna, cu hramul Pogorarea Duhului Sfant. Este, cu adevarat, cel mai maret altar de rugaciune si de mangaiere pe care l-a ridicat vreun ierarh pe pamantul romanesc. In aceasta manastire a randuit mitropolitul egumeni buni si calugari cu viata de obste, unde niciodata n-a incetat dumnezeiasca Liturghie. 9. Biserica Manastirii Dragomirna, pe cat este de impodobita cu sculpturi de piatra in exterior, pe atat este de frumos pictata si in interior. Caci in acelasi an, mitropolitul ctitor a randuit patru calugari zugravi din manastire, anume: "Popa Craciun, Ignatie, Maties si Grigorie", care au pictat altarul, bolta si naosul bisericii. Mai tarziu, domnul Moldovei, Miron Barnovschi, rudenia mitropolitului, a construit zidul de cetate si cele patru turnuri de aparare. Apoi, bunul pastor Anastasie a lasat legamant ca nimeni si niciodata sa nu inchine ctitoria sa altor manastiri din afara tarii. 10. Acest fericit parinte al Moldovei, fiind din tinerete neintrecut caligraf si pictor de icoane, a scris si a donat ctitoriei sale 11 manuscrise impodobite cu frumoase miniaturi, cum nu sunt altele in tara noastra. Cele mai alese manuscrise ale mitropolitului Anastasie daruite Manastirii Dragomirna sunt: Un Evangheliar cu multe miniaturi din anul 1610, pe care ctitorul il doneaza manastirii "spre pomenirea sa si a parintilor sai, Ioan si Cristina"; un alt Evangheliar din anul 1614; doua Liturghiere, din care unul este scris in anul 1609 si altul in anul 1610; un Apostol, din anul 1610 (in prezent se pastreaza la Viena); o Psaltire din anul 1614 si alte cateva carti. Mitropolitul a mai daruit Manastirii Dragomirna doua epitafe lucrate de el in anii 1612 si 1626, o cruce mare imbracata in metal pretios, vase sfintite si alte obiecte de cult. 11. Inca din primii ani, mitropolitul Anastasie a intemeiat la ctitoria sa o vestita scoala de monahi caligrafi, zugravi si miniaturisti, renumita in toata Moldova. In aceasta scoala s-au format caligrafi renumiti, cum au fost: Popa Craciun, Ignatie, Maties, Grigorie, diaconul Dimitrie Dumitrascu si altii, ale caror frumoase lucrari s-au raspandit in celelalte manastiri, pentru impodobirea sfintelor biserici. 12. Pentru a da manastirilor si parohiilor din Moldova o randuiala de viata cat mai aleasa si unitara, mitropolitul Anastasie a adunat la Suceava, in anul 1626, un sinod cu toti episcopii si egumenii de manastiri si a intocmit un nou asezamant bisericesc. Prin aceasta, el cauta sa inlature orice neoranduieli din Biserica Moldovei si sa intareasca Ortodoxia. 13. Pe langa grija pe care o avea pentru impodobirea bisericilor si mantuirea sufletelor, mitropolitul Anastasie s-a ingrijit si de alinarea bolilor si suferintelor trupesti. Astfel, in anul 1610 a infiintat o bolnita la Manastirea Dragomirna, unde se ingrijeau, atat calugari, cat si mireni. Iar in anul 1619 a infiintat un adevarat spital in orasul Suceava, unde se vindecau numerosi suferinzi. Urmand exemplul Sfantului Vasile cel Mare, mitropolitul Anastasie este fondatorul celui dintai spital public din tara noastra. 14. La Manastirea Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, mitropolitul Anastasie a zidit un paraclis de iarna, adaugand si alte innoiri, caci sufletul sau ardea pentru ravna casei Domnului. Aici se faceau frumoase slujbe si procesiuni cu moastele Sfantului Ioan cel Nou, mai ales vara, cand se adunau zeci de mii de pelerini din Moldova si Transilvania. Erau cele mai importante zile de rugaciune, de inaltare duhovniceasca, de unitate si infratire in Hristos a tuturor romanilor ortodocsi de dincoace si de dincolo de Carpati. 15. In fiecare vara, mai ales la hramuri, romanii din Transilvania faceau pelerinaje la toate manastirile din Moldova, intarindu-se astfel in dreapta credinta, in iubire si in pastrarea graiului romanesc. La intoarcere duceau peste munti carti bisericesti copiate de calugari, icoane, cruci sculptate si alte daruri manastiresti. Unii dintre ei cereau de la mitropolitul Anastasie calugari si egumeni pentru manastirile si schiturile din Ardeal si Maramures. Iar bunul pastor implinea intotdeauna cererea romanilor ortodocsi, ajunsi sub ocupatie straina. Pentru aceea, stiind ce mare rol au manastirile in viata neamului, mitropolitul Anastasie s-a impotrivit pana la moarte obiceiului de a se inchina aceste lacasuri manastirilor din afara tarii. 16. In anul 1621, navalind tatarii asupra Sucevei, mitropolitul Anastasie a luat noaptea moastele Sfantului Ioan cel Nou si a cautat sa fuga in munti cu numerosi credinciosi. Dar, vazand Dumnezeu lacrimile poporului, prin negraita minune, moastele s-au facut atat de grele, incat carul cu boi nu se putea misca din loc. Atunci marele ierarh a facut litie si priveghere de toata noaptea, a inconjurat cetatea cu racla Sfantului Mucenic Ioan, protectorul Moldovei, si indata au fugit paganii rusinati din tara. 17. O grija deosebita avea mitropolitul Anastasie si pentru manastirea de calugarite Patrauti. Aici se nevoiau pana la o suta de maici si functiona, inca de pe vremea lui Stefan cel Mare, o bolnita intretinuta din vistieria tarii. Purtand o mare grija de bolnavi, adeseori ii cerceta si ii mangaia ca un bun pastor al Bisericii lui Hristos. In aceasta manastire a adus mitropolitul si pe mama sa, Cristina, pe care apoi a daruit-o lui Hristos, tunzand-o in cinul monahal. 18. Ajungand la varsta barbatului desavarsit, proorocita de Duhul Sfant prin gura imparatului David, si impartind toata averea la saraci si bolnavi, milostivul mitropolit Anastasie al Moldovei a adormit cu pace la 19 ianuarie, 1629, dandu-si sufletul in mainile lui Dumnezeu. Osemintele sale se odihnesc, pana la invierea cea de obste, in pronaosul bisericii din Manastirea Dragomirna. Doamne, numara in ceata sfintilor Tai ierarhi pe mitropolitul Anastasie! TESTAMENTUL MITROPOLITULUI ANASTASIE CRIMCA scris pe "Apostolul" de la Viena "In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Troita Sfanta, singura si nedespartita. Noi robii Domnului nostru Iisus Hristos, Domnul Dumnezeu si Mantuitorul nostru, inchinatorii Sfintei Troite: Kir Anastasie Crimca, mitropolitul Tarii Moldovei, marele ctitor Lupu Stroici si fiul sau Ionascu Stroici, Ioan Crimca si Cristina si toti ctitorii sfintei manastiri din nou zidita numita Dragomirna, unde este hramul Pogorarii Sfantului Duh, marturisim cu aceasta scrisoare a noastra ca daca se va intampla cu moartea noastra, in oricare
53
timpuri, vreo nevoie sfintei manastiri, pe oricine va alege Dumnezeu sa fie stapanul Tarii Moldovei, daca s-ar atinge careva dintre domnitori, ctitori, boieri sau din neamul nostru, sa inchine Sfantului Munte sau Ierusalimului sau sa schimbe pe calugarii Tarii Moldovei sau sa puna egumeni dintr-o manastire straina; sa aveti, cum am spus mai sus, sfanta manastire in toate in pace si netulburata in veci. Iar cel ce va strica scrisoarea noastra si alcatuirea noastra, acela sa fie proclet si triclet, anatema, maranata, de Domnul Dumnezeu si de toti sfintii, amin. In zilele fericitului domn Io Constantin Moghila Voievod, fiul lui Io Ieremia Moghila Voievod, in anul 7118 (1610) luna martie in 16 zile". CUVIOSUL IOANICHIE SCHIMONAHUL - Sihastria Valea Chiliilor-Muscel (+ 1638) Pe Valea Dambovitei, intre Targoviste si Campulung, se afla un deal inalt numit "Dealul Cetatuia" sau "Dealul lui Negru Voda". Prima asezare monahala cunoscuta pe aceasta colina dateaza de la inceputul secolului al XIV-lea, cand domnul Tarii Romanesti intemeiaza un schit cunoscut pana azi cu numele de "Schitul Negru Voda" (Cetatuia). Pe versantul abrupt al dealului, in partea de sud-est, ca si pe valea paraului Cetatuia, a existat una din cele mai vechi vetre isihaste romanesti, intre secolele XIII si XVIII, aici s-au nevoit multi sihastri cu viata sfanta, ale caror nume nu se mai cunosc. Valea aceasta se numeste de sute de ani "Valea Chiliilor", din cauza numarului mare de sihastri traitori aici. Unul din cei mai renumiti sihastri ce s-a nevoit pe Valea Chiliilor in primele decenii ale secolului XVII, a fost Cuviosul schimonah Ioanichie. Se crede ca era cu metania din Schitul Negru Voda de alaturi, unde s-a nevoit la sfarsitul secolului XVI. Apoi, ravnind fericitei vieti pustnicesti si arzand pentru dragostea lui Hristos, s-a inchis de buna voie intr-o pestera sapata in peretele muntelui si acolo s-a nevoit, nestiut de oameni, mai mult de 30 de ani. Numai ucenicul sau ii aducea paine si apa o data pe saptamana, pe care o cobora pana la gura pesterii cu o franghie, din cauza locului foarte abrupt. Sfintele Taine i le aducea din timp in timp egumenul schitului. Cum s-a nevoit acolo schimonahul Ioanichie, cate ispite a rabdat si la ce masura duhovniceasca a ajuns, singur Dumnezeu stie. Insa, dupa o nevointa atat de aspra, cuviosul acesta, ajungand la masura sfinteniei si cunoscandu-si dinainte sfarsitul, si-a sapat singur mormantul in fundul pesterii. Apoi, culcandu-se in mormant, si-a dat sufletul in mainile Domnului. Cu trecerea anilor, numele Cuviosului Ioanichie s-a uitat, iar pestera lui s-a parasit din cauza muntelui abrupt. In primele decenii ale secolului XX, coborandu-se egumenul schitului cu o franghie in pestera, a descoperit osemintele intregi ale acestui mare sihastru, asezate cu bunacuviinta in fundul pesterii. Erau galbene, binemirositoare si acoperite cu o panza de paianjen. Deasupra mormantului erau sapate in piatra aceste cuvinte: "Ioanichie Schimonah, 1638". Preacuvioase Parinte Ioanichie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! CUVIOSII SIHASTRI DANIIL SI MISAIL - Intemeietorii Manastirii Turnu (secolul al XVII-lea) Acesti doi cuviosi sihastri, "Daniil duhovnicul" si ucenicul sau, "Misail nacealnicul" (egumen), s-au nevoit mai intai in Manastirea Cozia, la inceputul secolului al XVII-lea. Si era Daniil duhovnicul cel dintai al lavrei si al tuturor sihastrilor de pe Valea Oltului. Iar Misail era ucenicul sau de chilie si impreuna-lucrator al poruncilor lui Hristos. Apoi, dorind sa urmeze sfintilor de demult, s-au retras peste Olt, sub Muntele Cozia, si, sapandu-si alaturi doua mici pesteri in stanca, s-au inchis in ele si acolo s-au nevoit dupa voia lui Dumnezeu mai mult de 20 de ani. Aceste pesteri se vad pana astazi in curtea Manastirii Turnu si sunt bine pastrate. Pe la jumatatea secolului XVII, adunandu-se mai multi sihastri in jurul lor, ieroschimonahul Misail a ridicat alaturi o mica biserica de lemn cu hramul "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului", intemeind astfel "Sihastria lui Daniil si Misail". Apoi, Cuviosul Daniil duhovnicul raposand, ucenicul sau Misail a devenit "nacealnic" si parinte duhovnicesc al smeritilor sihastri. Dupa putina vreme, mutandu-se si egumenul Misail la cele vesnice, Varlaam, mitropolitul Tarii Romanesti, a inaltat la Turnu o mica biserica de piatra in anul 1676, asezand sub temelie moastele celor doi cuviosi. Deasupra sunt asezate aceste inscriptii: "Daniil duhovnicul" si "Misail nacealnicul". Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai, Dumnezeul lui Israel! CUVIOSUL NEOFIT SIHASTRUL - Sihastria Stanisoara-Arges (secolul al XVII-lea) Se spune in traditia locului ca, la inceputul secolului al XVII-lea, au plecat la liniste sase calugari din Manastirea Cozia. Doi dintre ei, Daniil duhovnicul si Misail ucenicul, s-au nevoit la poala Muntelui Cozia, iar patru dintre ei s-au nevoit in pesteri, pe Muntele Stanisoara. Cel mai vestit dintre sihastrii de la Stanisoara a fost schimonahul Neofit. Acest cuvios si-a sapat o pestera in partea de apus a Muntelui "Salbaticul" si acolo s-a nevoit singur in aspre osteneli si in neadormita rugaciune timp de 30 de ani. Toata saptamana postea si se ruga in pestera, iar Duminica cobora la sihastria lui Daniil si Misail de la Turnu, asculta Sfanta Liturghie si primea Trupul si Sangele lui Hristos. Astfel, rabdand grele ispite de la diavolul si dobandind darul lacrimilor si al vindecarii suferintelor omenesti, si-a dat sufletul in mainile Domnului acolo, in pestera, nestiut de nimeni. Dupa mai multi ani, osemintele Cuviosului Neofit au fost descoperite de un calugar ce pastea vitele manastirii, pe care, aducandu-le la Cozia, le-a ingropat egumenul alaturi de biserica. Noaptea insa, aratandu-se cuviosul in vis egumenului, i-a poruncit sa-i duca oasele inapoi in pestera. Asa au ajuns osemintele Cuviosului Neofit in pestera sa. Apoi, auzindu-se despre aceasta, multi credinciosi veneau la pestera si primeau ajutor in necazurile lor. Cu timpul, osemintele lui au fost impartite peste tot, incat astazi se mai pastreaza doar numele si pestera acestui mare sihastru roman. CUVIOSUL MELETIE SIHASTRUL - Sihastria Stanisoara-Arges(secolul al XVII-lea) Cuviosul Meletie era unul din cei sase sihastri plecati din obstea Manastirii Cozia. El si-a facut pestera in partea de sud a Muntelui Salbaticul, la 1 km de Manastirea Stanisoara, si aici s-a ostenit peste 40 de ani, slavind neincetat pe Dumnezeu si pazindu-si mintea curata de cugetele cele rele. Nevointa schimonahului Meletie era aceeasi ca si a pustnicului Neofit. Sase zile se nevoia in pestera, iar Duminica mergea la Cuviosul Daniil duhovnicul de la Turnu si primea Trupul Domnului. Se spunea despre dansul ca zilnic isi aducea apa cu ulciorul de departe, ca sa se osteneasca. La batranete, nemaiputand cobori, s-a rugat lui Dumnezeu si a izvorat un puternic izvor de apa inaintea pesterii lui, ce se cheama pana astazi "Izvorul lui Meletie". Ajungand la adancul batranetii, si-a dat sufletul cu pace in mainile Domnului si a fost numarat in ceata cuviosilor parinti. Osemintele sale au fost mai tarziu impartite de credinciosi, iar pestera se pastreaza pana astazi. Aici vin credinciosii si aprind candele si lumanari. Viata pustnicilor fericita este, a celor ce se intraripeaza cu dumnezeiescul dor! SFANTUL IERARH IOREST MARTURISITORUL - Mitropolit al Ardealului (+ 1657) Sfantul Ierarh Iorest era fiu de tarani din Transilvania. Iubind din copilarie pe Hristos, s-a facut calugar in obstea Manastirii Putna,
54
schimbandu-si numele din Ilie in Iorest. Apoi, urmand scoala duhovniceasca din aceasta lavra, a ajuns monah iscusit, bun caligraf si zugrav de icoane. Era inca foarte ravnitor la slujba Bisericii si la pazirea sfintei credinte ortodoxe. Pentru curatia inimii sale, egumenul manastirii l-a facut ieromonah, si era Cuviosul Iorest ca o faclie aprinsa in obstea parintilor, savarsind cele sfinte cu frica de Dumnezeu si mangaind poporul cu alese invataturi crestinesti. Vestea despre asezarea lui duhovniceasca a ajuns pana la domnul Moldovei, Vasile Lupu. Deci, raposand mitropolitul Ghenadie al Ardealului in toamna anului 1640, cu voia lui Dumnezeu, a fost ales parinte si intaistatator al Bisericii Transilvaniei Cuviosul Iorest de la Putna. Dupa ce primi hirotonia in arhiereu de la mitropolitul Tarii Romanesti, in anul 1641, blandul ierarh Iorest urca pe scaunul Mitropoliei Ardealului de la Alba Iulia. Timp de trei ani, cat a pastorit Biserica lui Hristos, Sfantul Ierarh Iorest s-a ostenit, ca un adevarat marturisitor sa apere dreapta credinta ortodoxa de invataturile straine calvinesti si de toate viclenele curse ale diavolului. Peste tot randuia preoti ravnitori, sfintea biserici si mergea prin sate, mangaind si invatand pe credinciosi ca un bun pastor al turmei lui Hristos. In anul 1643, blandul ierarh Iorest a fost aruncat in temnita pentru ravna dreptei credinte, patimind multe necinstiri, batai si ocari. Iar sfantul rabda muceniceste, fiind gata sa-si dea si viata pentru apararea credintei ortodoxe si mantuirea turmei sale. Dupa noua luni de zile, pastorul cel adevarat este scos din temnita si obligat sa dea o suma de bani. Ajungand din nou in Moldova, intre anii 1656-1657 a fost episcop la Husi, pastorind bine Biserica lui Hristos si lucrand la mantuirea fiilor sai duhovnicesti. Apoi si-a dat sufletul cu pace in bratele Marelui Arhiereu Iisus Hristos, fiind numarat in ceata sfintilor marturisitori. Biserica Ortodoxa Romana l-a canonizat in anul 1955 si se face pomenirea lui la 24 aprilie. Sfinte Ierarhe Iorest, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! SFANTUL EPIFANIE DE LA VORONET (secolul al XVII-lea) In obstea intemeiata de Cuviosul Daniil de la Voronet s-au nevoit multi calugari cu viata sfanta. Unii traiau in chinovie, altii se retrageau la liniste in preajma manastirii, iar altii ajungeau sihastri desavarsiti in adancul codrilor de sub Muntii Raraului. In prima jumatate a secolului XVII a trait in Manastirea Voronet un schimonah foarte imbunatatit, anume Cuviosul Epifanie. Era originar din partile Sucevei. Acest iubitor de Hristos se silea in toate sa urmeze nevointa marelui staret, Sfantul Daniil Sihastrul. Dar intrucat ostenelile cele ascunse ale sfintilor singur Dumnezeu le stie, tot asa si faptele cele bune ale Cuviosului Epifanie ne-au ramas necunoscute. In traditia locului se spune ca era foarte ascultator si bland, ca avea darul lacrimilor si era desavarsit in dragoste. Iar in "Patericul Sfintilor din Moldo-Romania", se spune ca a trait prin anii 1660, "biruind desavarsit pre toate cetele vrajmasilor celor nevazuti prin adanca smerenia sa". Era inca mare dascal al rugaciunii si iscusit povatuitor de suflete, caci vedea asezarea inimii fiecaruia si cu numele lui Hristos izgonea duhurile rele dintre oameni. Pentru aceasta multi credinciosi il cautau si era ca un Avraam cu multi fii duhovnicesti. Deci, bine savarsind alergarea vieti pamantesti si lui Hristos intru toate placand, s-a stramutat cu pace la cele vesnice, cinstindu-se de toti ca un adevarat sfant si de minuni facator. Sfinte Preacuvioase Parinte Epifanie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! SFANTUL IERARH IOSIF CEL NOU DE LA PARTOS - Mitropolit al Timisoarei (+ 1656) Acest ierarh sfant si purtator de Dumnezeu, Iosif cel Nou de la Partos, s-a nascut pe la anul 1568, in orasul Raguza Dalmatiei, dintr-o familie de crestini valahi. Din botez se numea Iacob. Ramanand orfan de mic, mama sa i-a dat o crestere aleasa, iar la varsta de 12 ani a fost trimis la Ohrida sa invete carte. Cand avea 15 ani, tanarul Iacob este chemat de Hristos la sfanta nevointa calugareasca, in Manastirea Maicii Domnului din localitate. Dupa cinci ani se duce la Muntele Athos si intra in obstea Manastirii Pantocrator. Aici, dupa aspre osteneli duhovnicesti, imbraca schima marelui si ingerescului chip cu numele de Iosif. La Pantocrator, Cuviosul schimonah Iosif "Valahul" s-a nevoit multi ani de zile impreuna cu numerosi alti monahi greci, romani si macedoneni. Acolo a deprins mestesugul luptei duhovnicesti, postul desavarsit, privegherea de toata noaptea, ascultarea si smerenia. Apoi, facandu-se sihastru in padurile din imprejurimi si mult ostenindu-se, a ajuns la masura desavarsirii, invrednicindu-se de la Dumnezeu de darul lacrimilor si al rugaciunii neadormite care se lucreaza cu mintea in inima. Pentru sfintenia vietii sale avea inca si darul facerii de minuni, vindecand multe boli, indeosebi pe cei ologi. Pentru aceasta era chemat in multe manastiri atonite si vindeca pe calugari de grele suferinte trupesti. Vazandu-l umbrit de harul Duhului Sfant, parintii au chemat in obste pe Cuviosul Iosif Valahul si, facandu-l preot, l-au randuit duhovnic al calugarilor din Muntele Athos. Si era atat de iscusit povatuitor de suflete, incat ajunsese vestit pana la patriarhul de la Constantinopol. Pentru aceea a fost randuit egumen la Manastirea Sfantul Stefan din Adrianopol, pe care o conduce cu multa intelepciune sase ani. Apoi este numit egumen in Manastirea Cutlumus din Athos, renumita ctitorie a domnilor Tarii Romanesti, unde se nevoiau multi calugari romani si macedoneni. Dupa ce formeaza numerosi fii duhovnicesti, se retrage la liniste in preajma Manastirii Vatopedu. Dar, raposand mitropolitul Timisoarei, romanii din Banat, calauziti de Duhul Sfant, au ales pastor in locul lui pe Cuviosul Iosif Valahul, desi avea 80 de ani, fiind vestit in toate tarile balcanice si cinstit ca sfant inca din viata. In anul 1650 este hirotonit arhiereu si asezat in scaunul de mitropolit al Timisoarei. Aici, bunul pastor s-a dovedit mare aparator al Ortodoxiei, mangaind si povatuind catre Hristos timp de trei ani de zile Biserica Banatului. Caci era tare in credinta, intelept la cuvant, bland la inima si neadormit in rugaciune. A facut si unele minuni, spre lauda lui Dumnezeu si alinarea suferintelor unor credinciosi, punand mainile pe capul lor si rugandu-se pentru ei. De asemenea, a stins cu rugaciunea sa focul ce cuprinsese partea de apus a Timisoarei. Caci, iesind din biserica cu Sfintele Taine in mainile sale si rugandu-se cu lacrimi, indata a trimis Dumnezeu o ploaie puternica si s-a stins focul.. In anul 1653, Sfantul Ierarh Iosif cel Nou se retrage la Manastirea Partos. Aici, mai traind inca trei ani, in toamna anului 1656 isi da sufletul in mainile Marelui Arhiereu Iisus Hristos, fiind in varsta de peste 85 de ani. Biserica Ortodoxa Romana l-a canonizat la 7 octombrie 1956, si se face pomenirea lui la 15 septembrie. Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai, Dumnezeul parintilor nostri! SFANTUL MUCENIC IOAN VALAHUL (+ 1662) Acest binecuvantat vlastar al tarii noastre s-a nascut intr-o familie de tarani evlaviosi din Oltenia, pe timpul domniei lui Matei Basarab. Crescut de mic in dreapta credinta, iubea mult pe Dumnezeu, biserica, rugaciunea si ascultarea de parinti.
55
Pe cand avea doar 15 ani, fericitul tanar Ioan a fost ales si intarit de harul Duhului Sfant sa fie mucenic al lui Hristos intr-un chip ca acesta. In toamna anului 1659, navalind o ceata de turci pe Valea Oltului dinspre Ardeal, au facut mari jafuri prin sate in drum spre Dunare si au luat in robie multi tineri nevinovati. Printre cei robiti a fost si fericitul Ioan. Trecand Dunarea, turcii si-au impartit robii, luand fiecare dupa voie si placere pe cine voia. Asa a ajuns nevinovatul Ioan in stapanirea unui ostas turc rau si desfranat. Pe langa drumul greu, pe langa foame si osteneala, sarmanii crestini luati in robie trebuiau sa sufere si sete si batai si umilinte de tot felul, iar la urma sa fie siliti spre necuratele pofte ale desfranarii de catre stapanii lor pagani si tirani. Vazandu-se intr-o zi silit spre necurata patima de catre un turc, fericitul Ioan l-a refuzat cu scarba, marturisind ca este crestin si uraste necuratele patimi paganesti. Atunci, maniindu-se, tiranul voia sa-l sileasca, dar tanarul crestin, intarit de ravna credintei in Hristos, l-a lovit pe tiran, care indata a murit. Ceilalti ostasi l-au legat in lanturi si asa, dupa cateva luni de chinuri si de mers pe jos, turcii au ajuns la Constantinopol, iar fericitul si neintinatul Ioan a fost dat ostatic femeii turcului ucis de el pe cale, drept pedeapsa, ca sa-i fie sluga pana la moarte. Acea femeie, ranindu-se de frumusetea lui Ioan, il tragea spre necurata desfranare si spre legea mahomedana, silindu-l sa se lepede de credinta cea dreapta in Hristos. Atunci fericitul Ioan, rugandu-se mult lui Dumnezeu si Maicii Domnului sa-l intareasca in marturisirea dreptei credinte si sa-l izbaveasca de ispita desfranarii, a spus cu indrazneala: "Cred in adevaratul Dumnezeu, Care S-a rastignit pe cruce pentru noi, si doresc cu bucurie sa-mi dau viata pentru Hristos, decat sa ma turcesc si sa ma insotesc cu tine!" Astfel, marturisitorul Ioan a fost aruncat in temnita si apoi zdrobit cu cumplite chinuri. Ramanand neschimbat si tare ca un diamant, a fost condamnat la moarte prin spanzurare, si asa si-a dat sfantul sau suflet in bratele lui Hristos, la 12 mai 1662, iar trupul sau a fost aruncat la loc necurat. Sfinte Mucenice Ioan, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! MITROPOLITUL VARLAAM - al Moldovei si Sucevei (+ 1653) Viata Mitropolitul Varlaam Motoc a fost unul din cei mai mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane, din intreaga sa istorie. S-a nascut in judetul Vrancea, in anul 1580, dintr-o familie de tarani razesi foarte iubitori de Hristos. Din botez se chema Vasile. Deci, fiind chemat sa slujeasca Biserica lui Hristos si primind o educatie aleasa, din copilarie a intrat in obstea Manastirii Neamt. Apoi, auzind de vestitul egumen Dosoftei de la Schitul lui Zosima si de petrecerea sihastrilor de pe valea paraului Secu, tanarul Vasile Motoc s-a stabilit aici prin anii 1590-1592. Timp de peste cincisprezece ani a fost intru toate ascultator dascalului sau, egumenul Dosoftei, deprinzand de la el dragostea de Dumnezeu si multa cunostinta de carte. In anul 1606, egumenul Dosoftei se muta din viata aceasta, iar in anul 1608, ieromonahul Varlaam este ales egumen al Manastirii Secu. In toamna anului 1632, arhimandritul Varlaam este ales, hirotonit si asezat mitropolit al Moldovei in locul inaintasului sau Atanasie, atunci raposat, pastorind Biserica lui Hristos timp de 21 de ani. Apasat de batranete, in anul 1653 se retrage la metanie, iar in 1657, la 19 decembrie, se muta din viata aceasta si este inmormantat alaturi de biserica. Fapte si cuvinte de invatatura 1. Acest vas ales al lui Hristos a fost din pruncie umbrit de darul Duhului Sfant si inzestrat cu multa intelepciune si ravna spre cele dumnezeiesti. Caci neavand parinti bogati si invatati, s-a facut parinte luminat al Moldovei, invatand pe toti frica de Dumnezeu si dreapta credinta ortodoxa. 2. In Schitul lui Zosima, tanarul Varlaam intrecea pe ceilalti parinti cu blandetea, cu ascultarea si cu sfintenia vietii lui, incat de toti era iubit si cinstit ca un adevarat calugar si parinte duhovnicesc. Se mai spunea despre dansul ca mereu cerceta pe marii sihastri ce se nevoiau atunci pe valea Secului, anume: Moise, Prohor, Veniamin, Spiridon si Chiriac, ca si pe cei din muntii Sihlei si Agapiei, invatand de la fiecare dragostea de Dumnezeu, rugaciunea lui Iisus, bunacredinta si savarsirea a toata fapta buna. 3. Dogmele credintei ortodoxe, invataturile Sfintilor Parinti si adancul teologiei, ieromonahul Varlaam le-a deprins de la dascalul sau, egumenul Dosoftei, si de la episcopul de Roman, Mitrofan, cu metania din Secu. De la dansii a invatat inca limbile greaca si slavona si a luat binecuvantare sa traduca si sa scrie carti in limba noastra romaneasca. 4. Ca egumen al Manastirii Secu, arhimandritul Varlaam a povatuit cu multa intelepciune duhovniceasca aceasta obste timp de 24 de ani, reusind sa creasca multi fii sufletesti si sa formeze pe valea Secului o adevarata lavra monahala, vestita in toata Moldova, Manastirea Secu devenind o vatra isihasta de rugaciune, de gandire si de traire ortodoxa. Prin anii 1625-1630, Manastirea Secu se numara alaturi de marile manastiri: Neamt, Slatina, Putna, Bistrita, Agapia, Probota, Moldovita si Dragomirna. 5. In obstea sa, egumenul Varlaam respecta intru totul asezamantul ctitorului fondator, Nestor Ureche, care era foarte apropiat de tipicul Muntelui Athos. Dupa slujbele bisericesti, monahii se indeletniceau cu ascultarea in obste si cu lucrul mainilor la chilii. Iar citirea Sfintilor Parinti si rugaciunea lui Iisus erau obligatorii pentru toti fiii sai duhovnicesti. 6. Una din indeletnicirile marelui staret era si traducerea operelor Sfintilor Parinti din limbile greaca si slavona in grai romanesc, ca sa fie pe intelesul tuturor. Astfel, arhimandritul Varlaam traduce din slavona, impreuna cu cativa ucenici, "Scara" Sfantului Ioan Scararul, precum si alte scrieri, ce se citeau zilnic la biserica, la trapeza si la chilii. Prin aceasta, egumenul Varlaam facea in Moldova primii pasi de inlocuire a limbilor straine, greaca si slavona, cu limba vorbita a poporului. Leastvita (Scara) Sfantului Ioan Scararul este printre primele opere patristice filocalice traduse in limba romana si dovedeste preocuparea duhovniceasca a monahilor nostri pentru cunoasterea si imitarea Sfintilor Parinti. 7. Acest smerit egumen ducea o viata duhovniceasca atat de aleasa, incat in putini ani se facuse cunoscut peste tot, prin manastiri, prin sate si targuri, la dregatori, la episcopi si chiar la insusi domnul tarii, Miron Barnovschi (1626-1629), care il avea de duhovnic. Zilnic alergau la el tarani, sihastri, egumeni si boieri pentru sfat si spovedanie, caci era povatuitor iscusit si cautat de toti. De asemenea, veneau la chilia lui saraci si vaduve de prin sate pentru milostenie, iar el ii ospata la trapeza cu multa dragoste, ii mangaia parinteste si ii libera cu pace. 8. Aceeasi grija parinteasca avea egumenul Varlaam si de numerosii sihastri ce se nevoiau in Muntii Neamtului si mai ales pe valea Secului, la Sihla si la Sihastria. Caci prin aceste locuri straluceau pustnici mari si foarte sporiti in bunatati, cum erau Cuviosii Rafail si Partenie de la Agapia, Pahomie, Serghie si Ioan, Visarion si Stefan, pustnici din Poiana Trapezei si mai ales vestitul duhovnic Atanasie
56
de pe "Valea Sihastrilor". Pe toti acestia ii cerceta egumenul Varlaam, le ducea cele de nevoie si cerea de la ei binecuvantare si cuvant de folos. 9. Vestea intelepciunii sale atragea la Manastirea Secu numerosi ucenici. Unii dintre ei au ajuns mai tarziu calugari iscusiti, buni slujitori ai Bisericii lui Hristos, duhovnici cautati de multa lume, traducatori de carti in grai romanesc, egumeni si incepatori de obste si chiar episcopi in eparhiile Moldovei. Dintre acestia pot fi amintiti: mitropolitul Ghedeon, mai intai episcop la Husi, intre anii 1645-1653, apoi mitropolit al Moldovei, intre anii 1653-1659 si 1664-1671, si mitropolitul Sava, fost episcop la Husi, Radauti si Roman, intre anii 16531660, apoi mitropolit, intre anii 1660-1664. Iar dintre egumeni, ucenici ai staretului Varlaam, se pot aminti ieromonahii Efrem, Ghedeon, Teodorit, Paisie, Gheorghe, Ghenadie si altii. 10. Pentru sfintenia vietii sale si pentru intelepciunea cu care era inzestrat de Dumnezeu, arhimandritul Varlaam, egumenul Manastirii Secu, a fost ales de tot poporul mitropolit si pastor duhovnicesc al Moldovei, in toamna anului 1632. La 23 septembrie acelasi an a fost hirotonit arhiereu si asezat la carma Bisericii in prezenta a mii de credinciosi, calugari, egumeni si dregatori de la Iasi, in frunte cu domnul si toti arhiereii. Si a fost mare bucuria atunci peste toata Tara Moldovei, caci toti se foloseau de blandetea, de smerenia si de cuvintele lui cele pline de intelepciune. 11. Cea dintai grija a marelui ierarh a fost sa-si hraneasca poporul cu carti de slujba si de invatatura crestineasca in limba romaneasca. De aceea a intemeiat la Manastirea Sfintii Trei Ierarhi din Iasi prima tipografie din Moldova. Aici a tiparit mitropolitul Varlaam, in romaneste, trei carti din cele mai importante pentru acele timpuri, scrise de el in cinstea Preasfintei Treimi, si anume: 12. Explicarea Evangheliilor la Duminici, la praznice imparatesti si la sfintii mari de pe tot anul, tiparita in anul 1643 cu numele de "Carte romaneasca de invatatura". In popor a fost numita cel mai obisnuit "Cazania lui Varlaam", cu 75 de predici in 500 de file; 13. Sapte Taine ale Bisericii, tiparita la Iasi in anul 1644, cu 339 file; 14. Raspunsul la Catehismul calvinesc, tiparita tot la Iasi, in anul 1647. Prin aceste trei carti, mitropolitul Varlaam s-a dovedit a fi, pentru toti credinciosii romani, un bun cunoscator si exeget al Sfintei Scripturi, un adevarat dascal de morala si profund catehet si un mare ierarh aparator al Ortodoxiei romanesti, renumit pana in zilele noastre. 15. Vazand pastorul cel bun al lui Hristos ca turma sa nu intelege slujbele Bisericii facute in limbi straine, s-a nevoit sa talmaceasca toate evangheliile de peste an, pe intelesul credinciosilor, intr-o frumoasa si curata limba romaneasca. Caci se gandea nu numai la credinciosii din Moldova, ci si la cei din Tara Romaneasca si mai ales din Transilvania, care erau de secole sub jug strain si mereu siliti sa renunte la credinta ortodoxa si la limba stramosilor nostri. Tocmai de aceea, inteleptul ierarh si-a intitulat Cazania "Carte romaneasca de invatatura", caci era adresata "la toata semintia romaneasca" cu scopul de a-i uni pe toti sub aceeasi credinta si limba parinteasca. 16. Cazania mitropolitului Varlaam este cea mai importanta carte veche de invatatura duhovniceasca, alaturi de Biblia lui Serban din anul 1688. Datorita limbii sale atat de curgatoare si invataturii ei datatoare de viata, aceasta carte a avut cea mai larga raspandire pe pamantul tarii noastre, mai ales in Transilvania, unde se mai pastreaza astazi peste 350 de exemplare in manuscris. Setea de Hristos ca si unitatea de credinta, de limba si de simtire au facut pe multi credinciosi din Transilvania sa o scrie cu mana, pentru a circula mai usor si a fi citita din casa in casa. Cazania de la Iasi a fost multa vreme pentru romani cea dintai carte de religie, de citire, de invatatura si de mangaiere duhovniceasca, pe limba si intelesul tuturor. 17. Auzind marele ierarh ca in Transilvania se raspandea calvinismul, care schimba dogmele credintei ortodoxe si nu marturisea cele sapte Taine si intelegand ca unii romani ardeleni sunt atrasi la calvinism, a scris o carte de invatatura ortodoxa intitulata "Sapte Taine ale Bisericii". Prin aceasta carte, mitropolitul Varlaam explica pe intelesul poporului cele sapte Taine intemeiate de Hristos si lasate Bisericii Sale. Totodata, apara sfintenia si rolul Bisericii si indemna pe toti la pocainta, binestiind ca indepartarea de la dreapta credinta si de la faptele bune duce la pierderea mantuirii si la dezbinarea neamului. 18. Ajungand mitropolitul Varlaam cu solie de pace in Tara Romaneasca si afland ca la Alba Iulia se tiparise in anul 1640 un catehism calvinesc "plin de otrava de moarte sufleteasca", s-a aprins cu mare ravna pentru apararea credintei ortodoxe. Deci, intorcandu-se in Moldova, a scris o carte de aparare a Ortodoxiei intitulata "Raspunsul la Catehismul calvinesc". Apoi a adunat la Iasi, in anul 1645, sinod de ierarhi romani din ambele tari, care au aprobat "Raspunsul" scris de mitropolitul Varlaam si au condamnat Catehismul calvinesc, declarandu-l "plin de otrava de moarte sufleteasca". Astfel, mitropolitul Varlaam s-a dovedit primul apologet al Bisericii Ortodoxe Romane si cel dintai ierarh, care convoaca un sinod local pe pamantul tarii noastre. 19. In "Raspunsul la Catehismul calvinesc", marele ierarh combatea cu multa indrazneala invataturile reformatorului Calvin, inlocuindule cu dogmele credintei ortodoxe, dovedind din Sfintele Scripturi ca adevarul se afla numai in Biserica Ortodoxa intemeiata de Hristos. Prin aceasta, mitropolitul Varlaam s-a aratat un mare teolog ortodox si un bun cunoscator al invataturii protestante, facandu-se vestit, atat in Tarile Romane, cat si in intreaga Ortodoxie. 20. Acest mare mitropolit era numit pe drept cuvant parinte duhovnicesc al tuturor romanilor, caci era iubit de toti si se ingrijea, dupa a sa putere, pentru mantuirea si unirea lor prin marturisirea aceleiasi credinte in Iisus Hristos si pastrarea fiintei noastre strabune. Cele trei carti ale sale au fost scrise indeosebi pentru romanii din Transilvania, unde s-au si raspandit cel mai mult. Mitropolitul Varlaam s-a dovedit, astfel, cel dintai ierarh care a luptat pentru unitatea tarilor romane si unul din principalii fauritori ai limbii scrise romanesti. 21. Inteleptul pastor al Moldovei, la rugamintea mitropolitului Petru Movila al Kievului, a organizat la Iasi, in trapeza Manastirii Sfintii Trei Ierarhi, in anul 1642, un sinod al Bisericilor Ortodoxe greaca, rusa si romana, in vederea aprobarii Marturisirii Ortodoxe. Timp de 43 de zile, membrii celor trei Biserici, sub conducerea mitropolitului Varlaam, au discutat punct cu punct, au indreptat si au aprobat Marturisirea de Credinta, scrisa de mitropolitul moldovean Petru Movila. Astfel, prin grija bunului pastor al Moldovei, a avut loc, pentru prima data, in istorie un sinod inter-ortodox pe pamantul tarii noastre. 22. La indemnul mitropolitului Varlaam, Vasile Lupu a zidit in Iasi una din cele mai frumoase biserici din tara, biserica Manastirii Sfintii Trei Ierarhi, pe care o sfinteste cu multi clerici in ziua de 6 mai, 1639. In aceasta obste se nevoiau ca la o suta de monahi din cei mai invatati si alesi traitori si lucratori ai rugaciunii, slujitori, duhovnici, cateheti, psalti, tipografi si traducatori de carti. Aici, marele mitropolit a infiintat prima tipografie din Moldova, precum si o vestita scoala duhovniceasca, cu ajutorul mitropolitului Petru Movila, unde se faceau cursuri in greaca, slavona si latina. Aceasta scoala a functionat 20 de ani. 23. Platindu-se din vistieria tarii toate datoriile Bisericii din Constantino- pol, patriarhul si sinodul daruiesc Moldovei moastele Cuvioasei Parascheva, spre mangaierea poporului binecredincios. Sfintele moaste au fost aduse in tara cu mult alai, insotite de mare multime de clerici, calugari si zeci de mii de credinciosi cu faclii aprinse in maini. In intampinarea lor au iesit la locul numit "Valea Vladicai" insusi domnul si mitropolitul Varlaam cu toata suita tarii. Iar in ziua de 13 iunie, 1641, au intrat in Iasi cu mult popor, in sunet
57
de clopote si le-au asezat cu mare cinste in biserica Manastirii Sfintii Trei Ierarhi. De atunci se face in fiecare an pelerinaj la moastele Cuvioasei Parascheva, in ziua de 14 octombrie. 24. Mitropolitul Varlaam 1-a indemnat pe Vasile Lupu sa zideasca si alte manastiri si biserici, precum: Manastirea Agapia Noua (1644), prin dania hatmanului Gavril, fratele domnului; Manastirea Hlincea-Iasi, Manastirea Golia-Iasi, biserica Sfantul Ioan Botezatorul din Iasi, biserica Sfantul Atanasie din Copou-Iasi, biserica din satul Serbesti-Neamt, biserica Stelea din Targoviste, biserica Sfanta Parascheva din Liov si numeroase danii la celelalte manastiri. Pe toate aceste lacasuri le-a sfintit bunul pastor al Moldovei si le-a impodobit cu calugari si cu aleasa viata duhovniceasca. 25. Sub pastoria acestui mare ierarh, manastirile din Moldova au trait o epoca de mare pace si inflorire duhovniceasca. Peste tot a randuit egumeni luminati si duhovnici buni, facand astfel sa sporeasca numarul monahilor in viata de obste, ca si al sihastrilor din schituri si paduri. Manastirile cu cea mai inalta viata duhovniceasca, sub mitropolitul Varlaam, erau: Sfintii Trei Ierarhi, Putna, Slatina, Moldovita, Voronet, Dragomirna, Neamt, Secu, Agapia, Probota, Tazlau si mai ales Bisericani, singura manastire din tara cu regula de viata achimita (neadormita), dupa modelul Manastirii Studion din Constantinopol. In toate manastirile functionau adevarate scoli duhovnicesti de caligrafi, traducatori, miniaturisti si zugravi de icoane. Iar "muntii fosneau de pustnici", in vremea sa. 26. Auzindu-se pana la Constantinopol de petrecerea si intelepciunea mitropolitului Varlaam, precum si de inflorirea Bisericii din Moldova sub pastoria sa, Sinodul Marii Biserici 1-a propus, in anul 1639, printre cei trei candidati, de patriarh ecumenic, fiind ales apoi Partenie. Este pentru prima si ultima data cand un ierarh roman candideaza la scaunul de patriarh ecumenic. 27. Acest venerabil pastor duhovnicesc al Moldovei s-a dovedit a fi, de asemenea, si un iscusit facator de pace, dupa cuvantul Mantuitorului Hristos, Care zice: Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema (Matei 5, 9). Inca pe cand era egumen la Secu, a fost trimis de Miron Barnovschi si mitropolitul Anastasie Crimca in fruntea unei solii la tarul Rusiei si la mitropolitul moldovean Petru Movila de la Kiev. In anul 1632 s-a dus iarasi in fruntea unei solii de pace la Constantinopol, mijlocind pentru un domn pamantean pe scaunul Moldovei. 28. In anul 1644 este trimis de Vasile Lupu, in fruntea unei alte solii de pace, la domnul muntean Matei Basarab, cu care era de mult in neintelegere. Astfel, blandul mitropolit Varlaam a reusit sa impace pentru totdeauna pe cei doi domni si Bisericile Ortodoxe surori, aducand in mijloc numele lui Iisus Hristos, Care se numeste Domn al pacii si amintind ca si unii si altii sunt frati de o credinta, de o limba si de un neam. Ca semn al impacarii, mitropolitul Varlaam a indemnat pe Vasile Lupu sa zideasca biserica Stelea din Targoviste, iar pe Matei Basarab, sa zideasca biserica Manastirii Soveja in tinutul Vrancei, numita multa vreme Manastirea "Dobromira", adica "Buna pace". 29. Grija marelui ierarh pentru mantuirea turmei sale era tot asa de mare ca si grija pentru luminarea "semintiei romanesti" cu carti de invatatura crestineasca pe limba poporului. In cei 21 de ani de rodnica pastorie s-a straduit, dupa a sa putere, sa zideasca numeroase biserici prin sate si orase si sa faca tot felul de danii si inzestrari la schituri si manastiri. In cele trei scaune episcopale a pus episcopi dintre cei mai evlaviosi, iar la parohii a hirotonit preoti invatati, plini de frica de Dumnezeu, care in fiecare sarbatoare citeau predica zilei din cazanie, pe intelesul credinciosilor. In felul acesta, calugarii, preotii si ierarhii aparau dreapta credinta, invatau poporul sa duca o viata morala si-l tineau unit si strans legat de Hristos, de Biserica si de parinti. 30. Asa a pastorit mitropolitul Varlaam Biserica Moldovei timp de 21 de ani, jertfindu-se, dupa a sa putere, pentru intarirea si apararea credintei ortodoxe in tarile romane, pentru mantuirea turmei incredintate lui de Hristos si pentru unitatea si luminarea poporului prin carti scrise in grai limpede romanesc. Apoi, ajungand la batranete si dorind sa se pregateasca de obstescul sfarsit, in anul 1653 s-a retras din scaun la Manastirea Secu, metania sa. 31. Vechile documente marturisesc ca mitropolitul Varlaam a avut intotdeauna o deosebita grija de manastirea sa de metanie, unde a crescut si s-a format duhovniceste. Ca "orice agonisita dobandea, o daruia Manastirii Secu". A mai daruit obstii de aici un frumos sacos arhieresc in fir de argint, carti de cult, vase si alte obiecte bisericesti. La fel si sora sa dupa trup, Ecaterina, fratele sau si nepotul sau, preotul Ursul din satul Cofetesti, tinutul Putnei, au facut pretioase danii Manastirii Secu, intru pomenirea lor si a marelui mitropolit. 32. In traditia locului se spune ca mitropolitul Varlaam, cat a trait la Secu, nu statea fara lucru, ci mereu se ruga, mergea la biserica, citea, traducea si scria carti ziditoare de suflet. Intrucat cunostea pe multi sihastri si calugari cu viata imbunatatita, se spune in traditie ca mitropolitul a scris si un pateric cu numeroase vieti de cuviosi parinti, traitori in codrii si manastirile Moldovei. Acest pateric al mitropolitului Varlaam s-a pastrat un timp in manuscris in biblioteca Manastirii Secu. Mai tarziu, un calugar aghiorit l-a instrainat, ducandu-l in Muntele Athos, unde apoi s-a pierdut. 33. In toamna anului 1657, marele ierarh si parinte al Moldovei, mitropolitul Varlaam, simtindu-si aproape obstescul sfarsit, a impartit toata averea sa, a chemat la sine pe duhovnicul Dosoftei, egumenul Manastirii Neamt, si a primit Preacuratele Taine. Apoi, dand tuturor sarutarea cea mai de pe urma, si-a dat sufletul in bratele Marelui Arhiereu Iisus Hristos, impacat cu sine, cu Biserica si cu neamul sau. Asa a trait si asa s-a nevoit pentru mantuirea turmei sale mitropolitul Varlaam! Doamne, numara in ceata Sfintilor Ierarhi pe bunul pastor al Moldovei, Varlaam! CUVIOSUL ATANASIE IEROSCHIMONAHUL - Manastirea Sihastria (secolul al XVII-lea) In poiana unde se afla astazi Manastirea Sihastria s-a nevoit, in prima jumatate a secolului XVII, un sihastru vestit, anume ieroschimonahul Atanasie. Era cu metania din Manastirea Neamt. Dupa mai multi ani de ascultare in obste, s-a retras cu totul departe de lume, la cativa kilometri mai sus de Manastirea Secu, pentru a vorbi neincetat cu Dumnezeu. In aceasta epoca, valea Sihastriei, muntii si padurile seculare din imprejurimi formau una din cele mai vestite vetre isihaste din Moldova. Facandu-si o coliba din lemn si pamant, Cuviosul Atanasie s-a nevoit multi ani in aceasta poiana, ajungand duhovnic al tuturor sihastrilor din imprejurimi si dascal iscusit al rugaciunii lui Iisus. Vestea numelui sau s-a raspandit peste tot in centrul Moldovei, ajungand cunoscut mitropolitului Varlaam si chiar domnului tarii. Prin anul 1650, marele sihastru Atanasie ieroschimonanul s-a mutat la cerestile lacasuri, lasand in urma numerosi ucenici. Locul in care s-a nevoit se numeste pana astazi "Poiana Sihastrului" sau "Poiana lui Aftanas". In aceasta poiana au intemeiat ucenicii sai mai tarziu Schitul Sihastria. SIHASTRII IOSIF, PARTENIE SI PAVEL cu ucenicii lor - Intemeietorii Manastirii Sihastria(1655) Pe la mijlocul secolului XVII se nevoiau numerosi sihastri in padurile seculare de pe valea Sihastriei si in Muntii Sihlei. Dintre ei, unii erau cu totul sporiti in post, in rugaciune si in bucuria Duhului Sfant. Singura lor intristare era lipsa unui schit in apropiere, unde sa asculte Sfanta Liturghie si sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele lui Hristos.
58
In anul 1655, sapte ieroschimonahi batrani cu metania din Manastirea Neamt, ucenici ai Cuviosului Atanasie Sihastrul, care se nevoiau in apropiere, s-au sfatuit sa intemeieze un schit de lemn in "Poiana lui Aftanas", in cinstea Maicii Domnului, spre mangaierea tuturor sihastrilor. Deci, facand priveghere de toata noaptea si alegand locul pentru biserica, au pus icoana Maicii Domnului intr-un brad si, ingenunchind in fata ei, i-au cerut ajutor si binecuvantare de inceperea lucrului. Apoi s-au rugat Preasfintei Fecioare sa fie ocrotitoarea acestui sfant lacas si a tuturor sihastrilor ce se vor nevoi aici in placere de Dumnezeu, izbavindu-i cu rugaciunile ei de foc, de primejdie, de dezbinare si de toate ispitele diavolului. La urma au pus acest legamant: "Sa nu ingaduie Maica Domnului in locul acesta pe cei ce vor savarsi pacate trupesti, pe cei ce vor avea punga osebita si pe cei ce vor indrazni sa manance carne in acest schit". Legamantul celor sapte sihastri a fost intarit in acelasi an de episcopul Ghedeon de Roman, care a inaltat aici o mica biserica de lemn cu hramul "Nasterii Maicii Domnului". Asa a luat fiinta Manastirea Sihastria in mijlocul acestei vestite vetre isihaste, ca o adevarata oaza duhovniceasca. Primii vietuitori in acest schit au fost insisi cei sapte sihastri cu ucenicii lor: Iosif, Partenie si Pavel. Mai tarziu s-au adaugat si alti iubitori de liniste. In schit se ducea o desavarsita viata de obste, cu pravila dupa randuiala Sfantului Munte. Duminica si in sarbatori se facea priveghere de toata noaptea si se savarsea dumnezeiasca Liturghie. Atunci se adunau sihastri din toata partea locului, pentru a se impartasi cu Preacuratele Taine. Dupa ce luau masa impreuna, primeau paine pentru o saptamana si iarasi se intorceau la bordeiele lor. Sihastrii desavarsiti si cei bolnavi coborau mai rar in schit. Pe acestia, parintii din obste ii cercetau la chilii si le duceau Sfanta Impartasanie si cele de nevoie. Iar pe cei neputinciosi ii aduceau in obste si ii ingrijeau cu dragoste pana la obstescul sfarsit. Toti petreceau in liniste, in tacere si in neincetata rugaciune. Aceasta era randuiala lasata de cei sapte ieroschimonahi, cu ucenicii lor, sihastriei intemeiate de ei. Dupa mai multi ani de nevointa in smerenie si in placere de Dumnezeu, acesti fericiti sihastri s-au stramutat la cerestile lacasuri si au fost inmormantati langa altarul bisericii intemeiate de ei. SFANTUL RAFAIL DE LA AGAPIA(secolele XVI-XVII) Unul dintre cei mai cinstiti cuviosi romani, care au stralucit pe pamantul Moldovei in secolul XVI, este Sfantul Rafail de la Manastirea Agapia Veche. Fiind nascut in tinutul Neamt si auzind de marele sihastru Eufrosin, a parasit cele pamantesti si, urcandu-se in munte, i sa facut ucenic. Deci, facandu-se calugar prin mainile lui, atat de mult a sporit Cuviosul Rafail in rugaciune si post, incat a ajuns pe dascalul sau. Dupa mai multi ani de viata pustniceasca pe Muntele Scaunele, s-a coborat apoi in schitul intemeiat de Cuviosul Eufrosin. Aici, sporind si mai mult in dragostea lui Hristos, in privegheri de toata noaptea si in rugaciuni cu lacrimi, smerindu-se inaintea tuturor prin ascultare, s-a invrednicit de la Dumnezeu de darul preotiei si al facerii de minuni. Caci izgonea duhurile necurate, cunostea gandurile oamenilor si vedea dinainte cele viitoare. Era inca neintrecut dascal al rugaciunii lui Iisus si parinte duhovnicesc al tuturor cuviosilor sihastri. Deci, savarsind ingereste calatoria acestei vieti si lasand in urma multi ucenici, si-a dat sufletul in mainile Domnului. Apoi, facandu-se unele minuni la mormantul sau si incredintandu-se parintii ca l-a proslavit Dumnezeu, i-au scos din sicriu trupul intreg si plin de buna mireasma si l-au asezat in biserica, spre inchinarea tuturor. Auzind de aceasta marele mitropolit al Moldovei, Dosoftei, a venit cu tot clerul sau si s-a inchinat la moastele Cuviosului Rafail de la Agapia. Iar in anul 1686, cand a tiparit Vietile Sfintilor la Iasi, insusi a marturisit despre el, zicand: "Dara tocmai si din rumani multi sunt (sfinti) care am vazut viata si traiul lor, dara nu s-au cautat, fara numai Daniil de la Voronet si Rafail de la Agapia (si) am sarutat si sfintele (lor) mostii...". Mai tarziu, datorita vitregiei vremurilor, s-au ingropat moastele Sfantului Rafail la un loc tainuit si nu s-au mai aflat pana in ziua de astazi. Prea Cuvioase Parinte Rafail, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! SFANTUL PARTENIE DE LA AGAPIA (+ 1660) Acest cuvios vrednic de lauda era ucenic al marilor sihastri din Muntele lui Agapie. Luand din tinerete jugul lui Hristos, s-a facut calugar in Manastirea Agapia Veche, la inceputul secolului XVII. Apoi, deprinzand frica de Dumnezeu si rugaciunea cea din inima, s-a retras la liniste in Muntele Scaunele. Acolo, mult nevoindu-se cu postul si cu privegherea de toata noaptea si biruind cumplitele ispite ale vrajmasului diavol, s-a invrednicit a primi de la Dumnezeu darul tamaduirii si al izgonirii duhurilor necurate. Si nu putini bolnavi de prin sate alergau la chilia lui si primeau mangaiere si sanatate. Apoi, Manastirea Agapia ramanand fara povatuitor, Cuviosul Partenie a primit darul preotiei si a ajuns vestit egumen al sihastrilor din obste. Astfel, pe toti ii pastorea cu smerenie si cu intelepciune, facandu-se pe sine pilda tuturor, atat celor din schit, cat si celor din pustie. In anul 1660, Cuviosul Partenie de la Agapia s-a stramutat la cerestile lacasuri, iar trupul sau a fost ingropat in "Livada Parintilor". Mai tarziu, cinstindu-se de parinti in ceata cuviosilor si facandu-se unele minuni la mormantul sau, moastele lui s-au asezat in biserica spre inchinare, pe care le-a sarutat si insusi mitropolitul Dosoftei. Apoi, navalind turcii peste Tara Moldovei, moastele Cuviosului Partenie au fost ascunse in munte si au ramas acolo, nestiute de nimeni pana in zilele noastre. Sfinte Prea Cuvioase Parinte Partenie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! SFANTUL CHIRIAC DE LA BISERICANI (+ 1660) Preacuviosul Parintele nostru Chiriac de la Bisericani este numarat printre cei mai mari asceti si cuviosi ai Bisericii Ortodoxe Romane. El s-a nevoit la inceputul secolului XVII in obstea Manastirii Bisericani, care numara pe atunci peste 100 de calugari. Apoi, aprinzanduse de dumnezeiescul dor, s-a retras la pustie intr-o pestera din Muntele lui Simon si acolo s-a nevoit singur in cea mai aspra osteneala zeci de ani. Iar nevointa lui era aceasta: vara si iarna petrecea pe munte cu trupul gol, in rugaciune curata, slavind neincetat pe Dumnezeu si biruind desavarsit, cu darul lui Hristos, neputintele firii si ispitele diavolului. Pe acest mare sihastru si purtator de Dumnezeu l-a cunoscut inca din viata mitropolitul Dosoftei, caruia mai tarziu i-a sarutat si sfintele moaste, precum insusi scrie: "Apucat-am in zilele noastre parinti inalti la bunatati si podvig (nevointa) si plecati la smerenie adanca: pe parintele Chiriac de Bisericani, gol (petrecand) si ticalosit in munte 60 de ani...". Despre acest sfant se scriu urmatoarele in Patericul sfintilor din Moldo-Romania: "In anul 1660, Preacuviosul Parintele nostru Chiriac, din tanara varsta imbratisand viata monahiceasca in Sfanta Manastire Bisericani si sporind intru adanca smerenie si intru indelunga rabdare si iubind saracia lui Hristos de bunavoie, s-au indepartat cu totul de petrecerea cea impreuna cu oamenii si s-au salasluit prin
59
munti si prin stancile cele infricosate de pe langa raul Bistrita si acolo, cu trupul gol, s-au nevoit in singuratate, in ger si in arderea soarelui, sasezeci de ani pana la sfarsitul sau... si se serbeaza la 31 decembrie". Sfantul Chiriac de la Bisericani a ajuns cu nevointa pe marii sihastri din pustiul Egiptului si in special pe Cuviosul Onufrie, a carui petrecere s-a ostenit s-o urmeze. Trupul sau gol a fost impodobit de Dumnezeu cu peri de sus pana jos si umbrit de darul Duhului Sfant, incat nici frigul, nici foamea, nici diavolii nu-l vatamau. El este unul din cei mai mari sihastri din Carpati, care aduce la noi o asemenea ingereasca nevointa: trairea in desavarsita lepadare de sine, in golatate si in neincetata rugaciune. Ajungand la masura desavarsirii, Cuviosul Chiriac Sihastrul si-a dat sufletul sau in bratele lui Hristos si a fost numarat in ceata sfintilor romani, fiind canonizat de popor. Moastele lui au fost asezate in pestera in care a trait, ce se pastreaza pana astazi si in care s-a facut mai tarziu un mic paraclis pictat in cinstea lui. Apoi, din cauza deselor tulburari din tara, credinciosii au impartit moastele intre ei. SFANTUL CHIRIAC DE LA TAZLAU(+ 1660) Cel mai mare pustnic, care s-a nevoit in jurul Manastirii Tazlau, a fost Cuviosul Chiriac Sihastrul. Acest barbat purtator de Hristos era fiu de tarani din partea locului. Apoi, intrand in obstea Manastirii Tazlau, a intrecut pe ceilalti calugari cu smerenia, cu rugaciunea si cu sfintenia vietii. Pentru aceasta, desi nu voia sa primeasca darul preotiei, s-a facut multora dascal si povatuitor catre Hristos. Deci, dorind sa ajunga la masura desavarsirii, s-a retras la liniste pe Muntele numit "Magura Tazlaului" si acolo, impreuna cu alti sihastri, s-a nevoit zeci de ani in placere de Dumnezeu si petrecere ingereasca. Acest cuvios in putina vreme a sporit atat de mult, ca ajunsese la masura marilor parinti isihasti. Caci se ruga neincetat cu priveghere de toata noaptea si cu izvoare de lacrimi si se hranea doar cu pesmeti si cu fructe de padure. Pentru aceea, din tinerete se odihnea intru el darul Sfantului Duh si se invrednicise a cunoaste cele viitoare si a izgoni duhurile cele rele din oameni. Vazandu-se inconjurat de multi ucenici, Cuviosul Chiriac a inaltat pe munte, alaturi de chilia sa, un mic altar de rugaciune, in care se ruga ziua si noaptea si unde marturisea pe fiii sai duhovnicesti. Caci, atat calugarii, cat si credinciosii, il cinsteau inca din viata ca pe un sfant si facator de minuni si alergau cu evlavie la chilia lui. Cuviosul acesta a contribuit mult la dezvoltarea isihasmului si a vietii de liniste in Moldova. Muntii Tazlaului, ai Nechitului si Tarcaului adaposteau nu putini ucenici ai acestui mare dascal al linistii. Astfel, ingereste vietuind si ajungand la adanci batraneti, Sfantul Chiriac Sihastrul si-a dat sufletul in bratele lui Hristos, lasand in urma multi fii duhovnicesti. Cinstitele sale moaste s-au asezat de ucenici intr-o pestera pe Magura Tazlaului si multe minuni de vindecare se faceau prin ele. Pe acest cuvios l-a cunoscut inca din viata si smeritul mitropolit Dosoftei si i-a sarutat moastele, precum insusi marturiseste: "Apucat-am in zilele noastre parinti inalti la podvig (nevointa) si plecati la smerenie adanca: pe parintele Chiriac de la Bisericani si pe Chiriac de la Tazlau". Iar in Patericul Sfintilor moldo-romani, din anul 1888, se scrie despre acest cuvios: "Asemenea, tot intru aceasta vreme, in anii 1660 s-a nevoit sihastreste si alt preacuvios parinte Chiriac, de la Schitul Tazlaul, si tare mult s-a luptat impotriva vrajmasilor celor nevazuti si desavarsit i-a biruit si se praznuieste (la) decembrie 31 de zile". Spre sfarsitul secolului XVII, abatandu-se asupra Moldovei grele primejdii si padurile umplandu-se de oameni in bejenie, moastele Sfantului Chiriac s-au impartit intre credinciosi, dupa traditie, pentru a nu fi profanate de pagani. Astfel, pestera de pe Muntele Magura s-a lipsit de un odor sfant ca acesta. Sfinte Preacuvioase Parinte Chiriac, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! CUVIOSUL ONUFRIE PUSTNICUL - Sihastria Manastirii Tazlau (secolul al XVII-lea) Perioada de aur a vietii isihaste din jurul Manastirii Tazlau-Neamt a culminat cu secolul XVII. Unul din cei mai vestiti siha;tri ai Manastirii Tazlau din acest secol a fost si Cuviosul Onufrie Sihastrul. Acesta, dupa ce deprinde in obste mestesugul nevointei duhovnicesti, devine ucenic al Sfantului Chiriac de la Tazlau, slujindu-l cu multa credinta pana la obstescul sfarsit. Apoi, invrednicinduse de darul preotiei, se retrage la pustnicie aspra pe o obcina de munte, mai sus de lavra, numita pana astazi "Dealul lui Onufrie". Aici s-a nevoit Cuviosul Onufrie peste 30 de ani, sporind mult in post, in rugaciune si smerenie, ajungand inaintevazator si facator de minuni. Caci, pentru sfintenia vietii lui, cunostea gandurile oamenilor si spunea cele viitoare. Era inca iscusit parinte duhovnicesc, cu multi fii si ucenici si nu era altul mai vestit in vremea aceea in Muntii Tazlaului ca pustnicul Onufrie. La el se marturiseau toti sihastrii din partea locului, calugari din obste si credinciosi de prin sate, caci era vestit dascal al rugaciunii si era umbrit de darul Duhului Sfant. Veneau la el si bolnavi de prin sate si se vindecau cu rugaciunea si binecuvantarea lui. Asa nevoindu-se Cuviosul Onufrie si lasand in urma multi sihastri si fii duhovnicesti, s-a mutat cu pace la cerestile lacasuri, numaranduse in ceata cuviosilor parinti. CUVIOSII SILVESTRU, IOV SI AGATON - Sihastria Manastirii Tazlau (secolul al XVII-lea) Pustnicii Silvestru, Iov si Agaton erau ucenici ai Sfantului Chiriac de la Tazlau. Ei s-au nevoit mai intai in lavra, smerindu-se tuturor si deprinzand frica de Dumnezeu si darul rugaciunii. Apoi, ranindu-si inimile cu dragostea lui Hristos, s-au retras la pustie in adancul muntelui, la locul numit pana astazi "Magura Tazlaului". Aici au trait sihastri numerosi inca din secolul XIV, fiind un loc foarte prielnic vietii pustnicesti. Urme de chilii se intalnesc pana azi in partea locului. In acest munte, Cuviosii Silvestru, Iov si Agaton si-au facut chilii din piatra si lemn si s-au nevoit mai mult de 30 de ani, rabdand grele ispite de la diavoli. Caci si frigul ii supara, si foamea ii chinuia, si duhurile rele prin ganduri si naluciri ii luptau. Insa, bunii ostasi ai lui Hristos le rabdau pe toate cu barbatie, in nadejdea vietii de veci, fiind inarmati cu sabia neincetatei rugaciuni. Iar cand slabeau in lupta cea duhovniceasca, chemau ajutorul Sfantului Chiriac, zicand: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Cuviosului Parintelui nostru Chiriac, miluieste-ne pe noi!" Apoi indata ii cerceta bucuria Duhului Sfant. Acesti cuviosi, ca si ceilalti sihastri din Muntii Tazlaului, coborau noaptea la Utrenie in manastire cu faclii in mana, apoi iar se urcau la chiliile lor. La batranete s-au invrednicit de darul izgonirii duhurilor necurate si multi ii cercetau si doreau macar sa se atinga de hainele lor. Deci, bine nevoindu-se si ajungand purtatori de Hristos, Cuviosii Silvestru, Iov si Agaton s-au stramutat la cele vesnice si s-au numarat in ceata cuviosilor parinti. SFANTUL IERARH SAVA MARTURISITORUL - Mitropolit al Ardealului (+ 1683) Sfantul Ierarh Sava s-a nascut in localitatea Inau din parinti binecredinciosi, Ioan si Maria, primind din botez numele de Simeon. Dupa ce invata carte si deprinde randuiala slujbelor in Manastirea Comana, ajunge protopop si slujitor al Bisericii lui Hristos in satul natal, savarsind cele sfinte cu mare ravna si frica de Dumnezeu. Apoi, ramanand vaduv, iar mama sa imbracand haina monahala, in anul 1656, fericitul Simeon este ales mitropolit si pastor sufletesc al Ardealului. Deci, mai intai s-a calugarit la Mitropolia din Targoviste, cu numele de Sava. Apoi, fiind hirotonit arhiereu, a fost asezat cu cinste pe scaunul de mitropolit din Alba Iulia, in locul raposatului ierarh Simeon Stefan.
60
Ca pastor si parinte duhovnicesc al romanilor din Transilvania, fericitul mitropolit Sava Brancovici s-a dovedit un mare aparator al credintei ortodoxe si un devotat ierarh al Bisericii lui Hristos. Timp de 24 de ani, cat a fost mitropolit, Sfantul Sava a marturisit cu mult curaj dreapta credinta, a combatut invataturile gresite calvinesti, a intarit unitatea romanilor in jurul Bisericii Ortodoxe, a inaltat numeroase lacasuri prin sate si orase, a randuit peste tot preoti devotati si a mangaiat pe taranii ardeleni, intarindu-i in credinta si nadejde. De asemenea, a reinnoit mitropolia si bisericile jefuite si stricate de raufacatori. Vazand craiul Ardealului ca nu poate intoarce poporul de la credinta ortodoxa din cauza Sfantului Ierarh Sava, indata a semanat vrajba si razbunare impotriva pastorului cel bun. Deci, aruncand marturii nedrepte asupra lui, in anul 1680 l-a scos din scaun. Apoi, aruncandu-l in temnita, timp de trei ani de zile a fost persecutat, batut cu toiege, batjocorit si chinuit ca un martir pentru dreapta credinta, fiind silit la calvinism. Fericitul Sava insa a marturisit cu tarie pe Hristos, aparand dogmele si traditia Bisericii Ortodoxe. Dupa grele suferinte, in anul 1683 a fost scos din temnita, dar, fiind slabit de chinuri, indata si-a dat sfantul sau suflet in bratele lui Hristos. Pentru sfintenia vietii lui, credinciosii l-au numarat inca din viata in ceata sfintilor. Biserica Ortodoxa Romana l-a canonizat pe Sfantul Ierarh Sava in anul 1955, ca marturisitor al dreptei credinte si se face pomenirea lui la 24 aprilie. Sfinte Ierarhe Sava, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! FERICITUL MITROPOLIT DOSOFTEI - al Moldovei si Sucevei (1624-1693) Viata Preainvatatul si vrednicul de pomenire mitropolit Dosoftei (Barila) este numarat printre cei mai alesi ierarhi pe care i-a avut vreodata Biserica Ortodoxa Romana. Acest bland si cuvios mitropolit s-a nascut in partile Sucevei din parinti foarte credinciosi. De mic a fost dat la invatatura cartii la cei mai buni dascali ce se aflau atunci in Moldova. Apoi s-a dus la Scoala Fratiei Ortodoxe din Liov, unde a invatat limbile greaca, latina, slavona si polona, precum si teologia ortodoxa. In anul 1649 a primit tunderea monahala in Manastirea Probota. In anul 1658 a fost ales episcop de Husi, fiind in varsta de 34 de ani. Intre anii 1660- 1671 a fost episcop de Roman, iar intre anii 1671-1686 a fost mitropolit al Moldovei. In anul 1686 s-a refugiat in Polonia, la Zolkiev. Dupa 7 ani de pribegie a murit acolo, in anul 1693. Fapte si cuvinte de invatatura 1. Blandul si smeritul mitropolit Dosoftei a fost daruit de Dumnezeu din copilarie cu multa intelepciune si ravna dumnezeiasca. Pe langa invatatura cea din afara adunata de la multi dascali, invatatura cea duhovniceasca a deprins-o in scoala Manastirii Probota. Aici a deprins rugaciunea, blandetea, ascultarea, smerenia si osardia spre cele ceresti. Astfel, vazand parintii din manastire nevointa lui, l-au facut calugar in anul 1649. 2. In putina vreme, Cuviosul Dosoftei a sporit asa de mult in dragoste si rugaciune, incat s-a invrednicit a fi parinte duhovnicesc si incepator al obstii de la Probota. Timp de mai multi ani, invatatul egumen a calauzit pe monahi catre Hristos, intarindu-i in buna nevointa si in cunoasterea Sfintei Scripturi. De asemenea, a dezvoltat mult scoala Manastirii Probota si a crescut multi ucenici luminati, aducand in obstea sa o adevarata innoire duhovniceasca. 3. Ca episcop la Husi si la Roman, blandul pastor al turmei lui Hristos a randuit peste tot preoti buni si a innoit numeroase biserici si manastiri, zidind duhovniceste pe fiecare prin smerenia si bunatatea lui. Ca nu era preot si egumen mai rabdator, mai bland si mai milostiv ca dansul in toata eparhia. 4. Ajungand parinte duhovnicesc si pastor al intregii Moldove, marele ierarh uimea pe toti cu blandetea, cu smerenia si cu intelepciunea sa, precum il infatiseaza insusi cronicarul Ion Neculce: "Acest Dosofteiu, mitropolit, nu era om prost (simplu) de felul lui. Si era neam de mazil, preainvatat; multe limbi stia: elineste, latineste, slavoneste si alta adanca carte si-nvatatura, deplin calugar si cucernic si bland ca un miel. In tara noastra pe-ceasta vreme nu este om ca acela... Cantemir-Voda sa maniase pe (a)cel mitropolit si-i facusa afurisanie de la patrierhi. Dar nemic de dansul nu s-a atins, ca zic oamenii ca-i sfant". 5. Primele carti tiparite de mitropolitul Dosoftei au fost Psaltirea in versuri si Acatistul Nascatoarei de Dumnezeu (Uniev - 1673), cele mai alese carti de rugaciuni pretuite de romani. Deci, stiind el ca poporul iubeste mai mult rugaciunea rimata decat cea obisnuita, a versificat Psaltirea, facand din ea cea dintai carte romaneasca cu imne de lauda inchinate lui Dumnezeu. Astfel, blandul mitropolit s-a dovedit primul poet si imnograf al neamului nostru. Psaltirea in versuri a mitropolitului Dosoftei a circulat in Tarile Romane peste doua secole, mangaind si alinand inimile credinciosilor. Caci unii stiau psalmii versificati pe de rost, altii ii copiau pe manuscrise, iar altii ii cantau prin case si prin biserici. 6. Insa cel dintai lucru pe care l-a facut mitropolitul Dosoftei a fost intemeierea unei tipografii la Iasi, pentru tiparirea cartilor de slujba si invatatura pe intelesul tuturor, in limba romaneasca. In aceasta tipografie, marele ierarh a tiparit sase carti. Prin aceste carti, mitropolitul Dosoftei devine ctitorul limbii romanesti in cultul Bisericii din Moldova. El traduce pentru prima data Liturghierul, Psaltirea si Octoihul, cartile de baza ale cultului ortodox, in limba noastra strabuna, renuntand la limbile greaca si slavona considerate in trecut sacre, pentru a intelege toti dumnezeiestile slujbe. 7. Acest evlavios ierarh moldovean a tradus si tiparit, de asemenea, pentru prima data in grai romanesc, o alta carte foarte pretuita la romani, "Vietile Sfintilor pe tot anul" (1682-1686). Redactata in patru volume in forma prescurtata, aceasta opera aghiografica contine si vietile unor sfinti romani nevoitori in manastirile din Moldova, dintre care pe unii i-a cunoscut personal si le-a sarutat sfintele moaste, precum singur marturiseste: "...Dara tocmai si din rumani multi sunt (sfinti) care am vazut viata si traiul lor, dara nu s-au cautat, fara numai Daniil de la Voronet si Rafail de la Agapia (si) am sarutat si sfintele (lor) mostii...". Astfel, mitropolitul Dosoftei este cel dintai aghiograf roman care s-a ostenit sa hraneasca sufletele credinciosilor cu carti de lauda lui Dumnezeu si cu vieti de sfinti. 1. In timpul pastoriei sale, viata duhovniceasca in manastiri era destul de inalta, iar padurile si sihastriile erau pline de sihastri. Insusi mitropolitul Dosoftei, vestit ascet si lucrator al rugaciunii, vizita manastirile si sihastriile din eparhia sa si cerceta pe cuviosii parinti din pustie, folosindu-se mult de smerenia, de rabdarea si sfintenia vietii lor. Inca saruta cu evlavie cinstitele lor fete si le trimitea cele de nevoie la chiliile unde se osteneau. Despre aceasta insusi spunea: "Apucat-am in zilele noastre parinti inalti la bunatati si podvig (nevointa) si plecati la smerenie adanca". 2. Cel mai de pret odor al Moldovei, la care mitropolitul Dosoftei tinea foarte mult, erau moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava. Pe acestea, mutandu-le in catedrala de la Iasi, bunul pastor le pazea cu mare sfintenie si la vreme de primejdie facea cu ele litanie prin
61
tara si multe minuni si semne se faceau spre mangaierea poporului binecredincios. In anii 1686-1687, fiind mare tulburare si neasezare in tara, mitropolitul a luat sicriul cu sfintele moaste si s-a dus cu ele in Polonia, la Zolkiev. 3. Acolo, in tara straina, a stat Cuviosul mitropolit Dosoftei cu ucenicii sai sapte ani de straja langa sfintele moaste, rugandu-se ziua si noaptea cu nadejdea intoarcerii in pamantul strabun. Si venea multa lume la moastele Sfantului Mucenic Ioan si nu putini se vindecau si se foloseau de sfaturile blandului ierarh. Inca scria si carti de folos si facea multe fapte bune. Asa ostenindu-se acest mare pastor, aghiograf si imnograf al Bisericii Ortodoxe Romane, la sfarsitul anului 1693 s-a savarsit cu pace, departe de tara, dandu-si sufletul in mainile marelui Arhiereu Iisus Hristos. CUVIOSUL LAZAR SIHASTRUL - Schitul Sihastria Putnei (secolele XVII-XVIII) Acest cuvios era originar din Transilvania. In tineretile sale a fost ucenic si ascultator al blandului mitropolit Dosoftei, care l-a calugarit si l-a hirotonit preot. Apoi, plecand mitropolitul in pribegie in tara Poloniei (1686), ucenicul sau, ieromonahul Lazar, s-a facut pustnic la Sihastria Putnei. Gasind schitul pustiu si biserica risipita, si-a facut acolo o chilie de lemn si se nevoia singur in post si rugaciune, laudand neincetat pe Dumnezeu. Dupa cativa ani s-au adunat in jurul sau cativa sihastri iubitori de liniste, dar nu aveau biserica unde sa aduca jertfa cea fara de sange. Deci, auzind egumenul Lazar ca vistiernicul Ilie Cantacuzino de la Iasi este milostiv, l-a rugat sa innoiasca biserica schitului, ceea ce cu mare bucurie a facut. In jurul bisericii cu hramul Buna-Vestire, cei cativa sihastri si-au facut chilii de lemn si petreceau acolo impreuna in desavarsita iubire, sub povatuirea egumenului Lazar, rugandu-se ziua si noaptea pentru mantuirea oamenilor si rabdand nu putine lipsuri si ispite de la diavolul. Dupa o nevointa duhovniceasca de peste 20 de ani, Cuviosul Lazar si-a dat sufletul in mainile Domnului, prin anul 1710, lasand in urma sa cativa sihastri sporiti in fapte bune. CUVIOASA CASIANA SCHIMONAHIA - Schitul Casiana-Ceahlau (secolul al XVII-lea) Aceasta schimonahie era cu metania din Manastirea Topolita-Targu Neamt. Deci, retragandu-se pe Valea Bistritei cu cateva ucenice, a sihastrit mai intai in padurile Hangului. Apoi, adunand mai multe calugarite in jurul ei, schimonahia Casiana a intemeiat un mic schit de lemn pe valea paraului Buhalnita, numit "Schitul Casiana", pe care l-a povatuit duhovniceste pana la obstescul ei sfarsit. Nevointa maicilor din aceasta sihastrie era aceeasi ca in toate sihastriile din jurul Ceahlaului. Zilnic cantau cele sapte laude, in chilii citeau Psaltirea, mancau o data pe zi si petreceau permanent in tacere si smerenie. Numele acestei schimonahii era cunoscut in toate satele de pe Valea Bistritei, caci era o vestita maica duhovniceasca si rugatoare pentru toti si fiecare se folosea de nevointa ei. Catre jumatatea secolului al XVII-lea, Cuvioasa Casiana egumena s-a mutat in odihna lui Hristos, lasand in urma numeroase ucenice. CUVIOASA SOFIA SCHIMONAHIA Schitul Sofia-Ceahlau (secolul al XVII-lea) Schimonahia Sofia a fost crescuta duhovniceste in obstea Manastirii Topolita-Targu Neamt. Apoi, retragandu-se pe valea raului Bistrita, a sihastrit multi ani cu ucenicele ei in partea de rasarit a Muntelui Ceahlau, deasupra satului Rapciune. Vazandu-se inconjurata de numeroase ucenice, a fost indemnata de Dumnezeu sa intemeieze un schit de calugarite, caci erau multe maici care sihastreau in padurile de sub Ceahlau, dar nu aveau nici o manastire unde sa slaveasca pe Hristos. Astfel, Cuvioasa Sofia a inaltat aici o mica biserica de lemn cu hramul Sfantul Ioan Teologul, a facut chilii de jur-imprejur, a adunat peste 20 de calugarite si a pus randuiala de nevointa pustniceasca. Acest sfant lacas s-a numit "Schitul Sofia" si a dainuit in Ceahlau aproape doua secole. Schimonahia Sofia a fost maica duhovniceasca in aceasta sihastrie peste 30 de ani, crescand multe calugarite alese. Unele dintre ele se retrageau cu timpul in pustie si acolo se jertfeau pana la moarte in post si rugaciune. Altele se nevoiau la liniste numai in sfintele posturi, apoi iar coborau in schit. Cuvioasa aceasta era cinstita in partea locului pentru sfintenia vietii ei, atat de mireni, cat si de calugari, caci era umbrita de darul lui Dumnezeu si era plina de intelepciune duhovniceasca. Catre sfarsitul secolului XVII, schimonahia Sofia s-a mutat cu pace la cerestile lacasuri, lasand in urma o vestita sihastrie de calugarite. La inceputul secolului XIX, Schitul Sofia ramanand aproape pustiu, biserica de lemn a fost mutata la Manastirea Durau. CUVIOASA MELANIA SCHIMONAHIA - Sihastria Durau-Ceahlau (secolul al XVII-lea) Pe langa Schiturile Casiana si Sofia, a mai existat la vest de Muntele Ceahlau inca o sihastrie de calugarite, numita "Sihastria Melaniei" sau "Sihastria Durau", dupa numele paraului ce curge din munte. Acest schit pustnicesc a fost intemeiat in prima jumatate a secolului al XVII-lea de Cuvioasa Melania schimonahia, care a sihastrit multi ani in acest loc. In traditie se spune ca Melania, numita din botez Mariana, era fiica de domn din Iasi. Deci, dorind sa se faca mireasa a lui Hristos, a plecat pe ascuns din casa parinteasca cu doua slujitoare credincioase si s-au tainuit singure sub varful Muntelui Ceahlau, mai sus de actuala Manastire Durau. Aici, fericita Melania s-a facut schimonahie si a sihastrit cu ucenicele ei multi ani, nestiuta de nimeni. Apoi, mai adunandu-se si alte calugarite ce se nevoiau in partea locului, au intemeiat un mic schit si biserica de lemn, cu hramul Buna-Vestire, denumit "Sihastria Melaniei". Aceasta a fost cea mai aspra sihastrie de calugarite din Muntele Ceahlau, in jurul egumenei Melania s-au adunat ca la 30 de calugarite din manastiri si sihastrii, formand o vestita asezare isihasta de femei din Moldova. Unele se nevoiau in obste, iar altele se linisteau singure in bordeie de lemn in preajma schitului. Numai biserica o aveau in comun. Pana astazi se pastreaza aici doua denumiri de la smeritele rugatoare ale Ceahlaului de altadata: "Piciorul Maicilor" si "Sipotul Maicii". Schimonahia Melania era vestita maica duhovniceasca in Muntele Ceahlau si lucratoare a rugaciunii lui Iisus. Ea a crescut multe ucenice in dragoste de Hristos, mangaindu-le in vreme de ispite si povatuindu-le pe calea desavarsirii. Apoi, ajungand la masura marilor sihastri, a dat ucenicelor ei sarutarea cea mai de pe urma si a adormit cu pace in Hristos. Viata pustnicilor fericita este, a celor ce se intraripeaza cu dumnezeiescul dor! CUVIOSUL VARSANUFIE SIHASTRUL - Egumen al Schitului Sihastria (secolele XVII-XVIII) Acest cuvios egumen a povatuit obstea Schitului Sihastria-Neamt spre sfarsitul secolului XVII si inceputul secolului XVIII. Avea o viata cu totul aleasa si era cinstit, atat de parintii din schit, cat si de sihastrii din imprejurimi. Tuturor le era egumen si parinte duhovnicesc. Egumenul Varsanufie a primit in schit pe fericita Teodora, pe care apoi a ineredintat-o ieroschimonahului Pavel, ca s-o aseze la pustie in padurile Sihlei. Tot el odihnea in obstea sa pe sihastrii din padure, carora le dadea Trupul si Sangele Domnului, precum si cele de nevoie. Alteori ii cerceta la colibele lor si trimitea frati din schit sa ingrijeasca pe cei bolnavi si sa le duca de mancare. La inceputul secolului XVIII, uitandu-se cu totul numele Cuvioasei Teodora de la Sihla, egumenul Varsanufie a fost singurul ales de Dumnezeu ca sa descopere pestera ei. Vazand pasarile cerului ducand faramituri de paine de la trapeza catre Sihla, a trimis doi frati sa
62
mearga dupa pasari, pana au aflat pe placuta lui Dumnezeu, Cuvioasa Teodora. Apoi, indata a randuit un duhovnic ca s-o impartaseasca si s-o ingroape la Sihla, in pestera. Sub povatuirea acestui fericit egumen, Schitul Sihastria a trait cea mai aleasa epoca de inflorire duhovniceasca din istoria sa, fiind numarat alaturi de marile sihastrii din Moldova, ca: Pocrovul, Vorona, Agapia Veche, Raraul, Sihastria Ceahlaului si altele. La inceputul secolului XVIII, Schitul Sihastria numara peste 20 de sihastri. Toti duceau desavarsita viata de obste, in post, tacere, ascultare si neincetata rugaciune. Deci, bineplacand lui Dumnezeu si crescand multi ucenici, Cuviosul Varsanufie s-a savarsit cu pace si a fost ingropat langa biserica. CUVIOSUL PAVEL SIHASTRUL - Duhovnicul Sfintei Teodora de la Sihla (a doua jumatate a secolului al XVII-lea) Acest parinte minunat si sfant a fost duhovnic de taina al Cuvioasei Teodora de la Sihla. El s-a nevoit mai intai in obstea Schitului Sihastria, in a doua jumatate a secolului XVII, si era tuturor sihastrilor sfetnic si parinte duhovnicesc. Apoi, sosind in schit fericita Teodora si dorind viata pustniceasca, Cuviosul Pavel a dus-o, cu porunca egumenului, in Muntii Sihlei si a asezat-o intr-o coliba parasita. Acolo o impartasea batranul in taina cu Trupul si Sangele lui Hristos si ii aducea pesmeti pentru hrana. Mai tarziu, ravnind vietii marilor parinti, ieroschimonahul Pavel s-a retras si el la pustie, in padurile seculare dintre Sihla si Rapa lui Coroi. Aici este un loc tainuit si binecuvantat de Dumnezeu, unde s-au nevoit cei mai mari sihastri din Muntii Sihlei. Si nimeni, afara de cei alesi si iubiti de Duhul Sfant, nu putea sa vada pe acesti cuviosi, nici sa le descopere bordeiele lor. In acest loc pustnicesc s-a nevoit Cuviosul Pavel mai mult de zece ani, in nestiute osteneli si bucurii duhovnicesti. In jurul sau se nevoiau zeci de sihastri iubitori de Hristos si toti il aveau de parinte duhovnicesc, caci era plin de darul Duhului Sfant, intelept in cuvant si inaintevazator. Apoi, bineplacand lui Dumnezeu si ajungand la masura parintilor de demult, si-a dat sufletul in mainile Domnului, pe cand statea la rugaciune sub o stanca. Timp de peste doua secole, osemintele sale au zacut acolo, neaflate de nimeni. Iar in vara anului 1930, la 20 iulie, sfintele sale moaste s-au descoperit prin minune unui ierodiacon iubitor de Hristos, anume Cristofor, cu metania din Manastirea Frasinei, ce se linistea in padurile Schitului Sihla. Caci, intorcandu-se de la schit si adormind putin pe cale, i s-a aratat in vis Cuviosul Pavel, imbracat in rasa de siac, cu barba alba, cu parul lung si cu fata luminata. Apoi, cu voce blanda, i-a zis: "Parinte Cristofor, mergi la dreapta o suta de pasi si vei gasi acolo, sub stanca, alaturi de tulpina unui brad, trupul meu neingropat, al smeritului Pavel ieroschimonahul, care m-am nevoit candva in padurile acestea. Osemintele mele sa le ingropi acolo sub pamant, iar craniul sa-l porti de binecuvantare cu sfintia ta in toata viata!" Apoi, cuviosul facandu-se nevazut, ierodiaconul Cristofor i-a aflat cinstitele moaste sub o panza de paianjen la locul aratat. Erau galbene si raspandeau buna mireasma. Deci, sarutandu-le si facand rugaciuni, le-a ingropat acolo, iar sfantul sau cap l-a luat cu sine la chilie. Mai tarziu a coborat cu acest pretios odor in Manastirea Sihastria. Il purta intr-o traista insemnata cu chipul Sfintei Cruci. Deci, spunand egumenului taina, l-a asezat in altar pe Sfanta Masa si a slujit trei zile Sfanta Liturghie. Apoi, sarutand tot soborul acel sfant cap al Cuviosului Pavel, ierodiaconul Cristofor s-a intors la pustie si nu l-a mai intalnit nimeni pana astazi. "Cat de minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai, Dumnezeul Parintilor nostri!" SFANTA TEODORA DE LA SIHLA (secolele XVII-XVIII) Viata Cuvioasa Teodora de la Sihla este cea mai aleasa calugarita sfanta pe care au odraslit-o manastirile romanesti. S-a nascut in satul Vanatori-Neamt, in prima jumatate a secolului XVII. Tatal ei, Stefan Joldea, era armas al cetatii Neamtului. Dupa moartea surorii sale Maghita (Marghiolita?), Teodora a fost casatorita cu un tanar din Ismail. Dar, neavand copii, s-au dus amandoi la manastire. Fericita Teodora a imbracat haina calugareasca la Schitul Varzaresti-Ramnicu Sarat, iar sotul ei s-a calugarit la Schitul Poiana Marului, cu numele de Elefterie. Risipindu-se schitul de catre turci, Teodora s-a facut pustnica in Muntii Buzaului. Apoi, retragandu-se in tinutul Neamt, a sihastrit singura ca la 30 de ani intr-o pestera din Muntii Sihlei, asemenea Cuvioasei Maria Egipteanca. Deci, bineplacand lui Dumnezeu, s-a mutat din viata aceasta in primele decenii ale secolului XVIII si a fost ingropata in pestera. In primele decenii ale secolului XIX, moastele Cuvioasei Teodora de la Sihla au fost luate de familia boierilor Sturza, ctitori ai acestui schit, si duse la biserica zidita de ei in satul Miclauseni-Iasi. Iar in anul 1856 au fost date Manastirii Pecersca din Kiev, unde se afla si astazi, in schimbul mai multor randuri de vesminte de fir. Fapte si cuvinte de folos 1. Acest fericit vlastar al monahismului romanesc a fost din pruncie ales si sadit in casa lui Dumnezeu. Caci, fiind insotita cu barbat, fericita Teodora nu a gasit odihna sufletului ei pana nu s-a facut mireasa lui Hristos. Astfel, neavand ea copii, a parasit cele trecatoare si a imbracat haina pocaintei in Schitul Varzaresti din tinutul Buzau. 2. Aici a sporit atat de mult fericita Teodora, in tacere, in rugaciune si ascultare, ca in putini ani a ajuns la masura celor batrani, invrednicindu-se a se ruga din inima si a cunoaste multimea ispitelor vrajmasului. Pentru aceea, toate maicile o iubeau si se foloseau de smerenia, de ne vointa si de ravna ei. 3. Navalind turcii pe Valea Buzaului si arzand schitul lor, Cuvioasa Teodora s-a ascuns in munti cu maica ei duhovniceasca, schimonahia Paisia. Acolo s-au nevoit in post si priveghere cativa ani, rabdand barbateste foamea, frigul si alte negraite ispite de la diavoli. Caci, intrarmandu-se fericita cu rugaciunea cea de foc a inimii, pe toate le rabda si se impartasea de mangaierile cele de taina ale Duhului Sfant. 4. Raposand in munte maica ei duhovniceasca, prin anii 1670-1675, Cuvioasa Teodora a fost calauzita de Dumnezeu catre Muntii Neamt, in patria ei. Aici, inchinandu-se la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului din Manastirea Neamt, a fost trimisa pentru sfat la egumenul Schitului Sihastria, ieroschimonahul Varsanufie. Acesta, intelegand ca doreste viata pustniceasca si cunoscand cu duhul virtutea ei, a impartasit-o cu Trupul si Sangele lui Hristos. Apoi, dandu-i calauza pe duhovnicul Pavel, i-a spus: - Du-te la pustie pentru un an de zile, in padurile din Muntii Sihlei. De vei putea suferi, cu darul lui Hristos, greutatea si ispitele cele cumplite ale pustiei, ramai acolo pana la moarte. Iar de nu vei putea rabda, retrage-te la o manastire de calugarite si-ti lucreaza in smerenie mantuirea sufletului tau. 5. Cautand Cuviosul Pavel o chilie pustniceasca parasita pentru fericita Teodora si negasind, a intalnit un sihastru batran, ce se nevoia sub stancile Sihlei. Acesta, fiind vazator cu duhul, a zis: - Nevoieste-te, maica Teodora, in chilia mea, caci eu ma duc in alt bordei pustnicesc. Deci, asezand ieroschimonahul Pavel pe Cuvioasa Teodora in Muntii Sihlei si binecuvantand-o, s-a intors din nou la schit.
63
6. In aceasta chilie pustniceasca s-a nevoit Sfanta Teodora aproape 30 de ani, slavind neincetat pe Dumnezeu si biruind prin rabdare, rugaciune si smerenie toate cursele vrajmasului. Caci, fiind intarita cu putere de sus, n-a mai coborat din munte, nici ajutor omenesc de la nimeni n-a mai primit. Numai singur fericitul Pavel, duhovnicul ei, urca uneori la chilia ei cu Preacuratele Taine si cele de nevoie vietii pamantesti. In aceasta ingereasca ne vointa atat de mult a sporit cuvioasa, incat facea priveghere de toata noaptea cu mainile inaltate la cer, pana se revarsau zorile si se lumina la fata cu lumina de sus, apoi se odihnea doua ore si iar incepea. Hrana primea numai dupa doua zile, putini pesmeti cu ierburi de padure, feriga si macris, numit "Macrisul Sfintei Teodora". Iar apa aduna din ploi, intr-o scobitura deasupra unei stanci, numita pana azi "Fantana Sfintei Teodora". Si, adevarata minune, ca apa din stanca nu seca niciodata. Mai tarziu, raposand Cuviosul Pavel, fericita Teodora a ramas numai in grija lui Dumnezeu. 7. Odata, navalind turcii asupra satelor si manastirilor din tinutul Neamt, s-au umplut codrii de sateni si de calugari. Atunci au ajuns cateva calugarite si la chilia Cuvioasei Teodora. Deci, le-a zis fericita: - Ramaneti voi in chilia mea, caci eu am alt loc de adapost. Din ceasul acela s-a dus intr-o pestera mica din apropiere si acolo se nevoia singura, nestiuta de nimeni, iar noaptea se odihnea putin pe lespedea de piatra care se vede pana astazi in fundul pesterii. 8. Odata, ratacind o ceata de turci prin Muntii Sihlei, din lucrarea satanei, au dat de pestera Cuvioasei Teodora. Deci, navalind asupra ei ca s-o ucida, sfanta a cazut in genunchi si, inaltandu-si mainile catre cer, a strigat: - Izbaveste-ma, Doamne, de mainile ucigasilor! In clipa aceea s-a deschis prin minune peretele din fundul pesterii, iar mireasa lui Hristos, ascunzandu-se in padure, s-a izbavit de moarte. 9. Fiind cu totul uitata de oameni si neavand pe nimeni la batranetile ei, si-a pus toata nadejdea numai in Dumnezeu. Astfel, parasind chilia, Sfanta Teodora se nevoia in pestera ca un inger in trup. Acum, nici frigul, nici foamea nu le mai simtea, nici diavolul n-o mai chinuia. Ci se ruga neincetat lui Dumnezeu cu mainile inaltate la cer, pana se rapea cu mintea la cele ceresti, iar cu trupul se ridica deasupra pamantului. Atunci i se lumina fata prin harul Duhului Sfant, iar din gura ei se inalta in sus rugaciunea ca o vapaie de foc, asemenea marilor sfinti. Ca ajunsese fericita Teodora la rugaciunea cea mai inalta, in extaz, si se indulcea in chip negrait de cele dumnezeiesti. 10. Hainele Sfintei Teodora ajunsesera acum niste zdrente, care cu greu ii acopereau trupul slabit de aspra nevointa. Inca si hrana terminandu-se, pasarile cerului, la porunca Ziditorului, ii aduceau zilnic faramituri si coji de paine de la trapeza Schitului Sihastria. Iar fericita se ruga neincetat pentru lume si se bucura de apropierea mutarii din trup. Insa, timp de 40 de zile inainte de obstescul sfarsit s-a rugat lui Dumnezeu sa-i trimita un preot, ca sa-i aduca Preacuratele Taine. Iar Domnul nu a trecut cu vederea dorinta sufletului ei. 11. Odata, a observat egumenul Sihastriei, Varsanufie, stoluri de pasari ducand catre Sihla faramituri in cioc. Deci, cugetand in sine ca traieste acolo vreun sihastru sfant, a trimis doi frati sa vada unde se opresc acele pasari. Astfel mergand ei, i-a cuprins noaptea si, ratacind prin padure, se rugau si asteptau sa se faca ziua. Apoi, observand inaintea lor o raza de lumina ce se ridica la cer, s-au apropiat si au vazut o femeie luminata la chip, inaltata de la pamant si rugandu-se cu mainile in sus. Era Sfanta Teodora. - Multumesc Tie, Doamne, ca m-ai ascultat!, a zis fericita. Apoi a adaugat catre cei doi frati: - Nu va temeti, fratilor, caci sunt o smerita roaba a lui Hristos! Dar mai intai aruncati-mi o haina sa ma imbrac, ca sunt cu trupul gol! Apoi, chemandu-i, le-a spus viata si sfarsitul ei apropiat si le-a poruncit, zicand: - Coborati la schit si spuneti egumenului sa trimita pe duhovnicul Antonie si pe ierodiaconul Lavrentie la mine cu Trupul si Sangele lui Hristos. - Cum sa ajungem la schit noaptea, au raspuns fratii, caci nu cunoastem drumul? - Mergeti dupa lumina care se vede inaintea voastra si numaidecat veti ajunge! 12. Auzind egumenul de Sfanta Teodora, in zorii zilei a trimis la Sihla pe duhovnicul Antonie cu ierodiaconul si cu cei doi frati si au aflat pe Sfanta Teodora la rugaciune pe cetina de brad dinaintea pesterii. Deci, mai intai cuvioasa si-a marturisit taina vietii ei si a primit dezlegare de la duhovnic. Apoi a rostit Crezul, a primit dumnezeiestile Taine si, cerand binecuvantare de la preot, a zis: - Slava Tie, Doamne, pentru toate! In clipa aceea, Sfanta Teodora si-a dat fericitul ei suflet in bratele lui Hristos, iar trupul ei purtator de buna mireasma a fost prohodit si asezat cu cinste de parinti in pestera in care s-a nevoit. 13. Vestea despre viata si mutarea Sfintei Teodora de la Sihla s-a raspandit repede in toate manastirile si satele din Moldova si chiar dincolo de hotarele ei. De aceea alergau la moastele ei din pestera calugari si credinciosi de prin sate si mai ales cei bolnavi, si se vindecau de suferinta. Caci trupul ei preamarit cu neputrezirea era izvorator de buna mireasma si facea minuni. Unii sarutau sfintele ei moaste, altii isi atingeau bolnavii de sicriu, iar altii se spalau cu apa din fantana ei si primeau ajutor si mangaiere. 14. Sfantul trup al Cuvioasei Teodora de la Sihla, numita si "Paman- teana", a stat la Sihla in pestera peste o suta de ani, bucurandu-se de o profunda venerare, mai mult decat toti ceilalti sfinti romani. De la adormirea ei pana astazi, merg in pelerinaj la Schitul Sihla, anual, mii de credinciosi si-i cer ajutorul. Prin anii 1830-1835, moastele Sfintei Teodora au intrat in posesia familiei Sturza, care le-a asezat in sicriu de argint si le-a dus in biserica din satul Miclauseni-Iasi. Iar in anul 1856 au fost daruite Manastirii Pecersca din Kiev, in schimbul unor vesminte de fir si depuse in catacombele ei, unde se afla si astazi, cu numele "Sfanta Teodora din Carpati", iar in ruseste "Sveti Teodora Carpatina". Sufletul ei insa se roaga neincetat inaintea Preasfintei Treimi pentru noi si pentru toata lumea. Sfanta Preacuvioasa Maica Teodora, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! CUVIOSUL ELEFTERIE SIHASTRUL - Schitul Sihla (secolele XVII-XVIII) Cuviosul Elefterie era de loc din Ismail. In tinerete a fost sotul Cuvioasei Teodora de la Sihla, cu care a trait in legiuita casnicie cativa ani. Apoi, neavand copii si plecandu-i sotia in viata calugareasca la Manastirea Varzaresti si de acolo retragandu-se la pustie in Muntii Buzaului, el s-a facut calugar la un schit din tinutul Buzaului. Acolo, deprinzand bine mestesugul nevointei duhovnicesti de la marii isihasti din aceasta vestita sihastrie, Cuviosul Elefterie s-a invrednicit de darul preotiei si slujea ziua si noaptea in biserica. Mai tarziu, intelegand ca fericita Teodora s-ar fi retras la pustie in Muntii Neamt, ieroschimonahul Elefterie a fost indemnat de Dumnezeu sa mearga pe urmele ei. Deci, ajungand la Schitul Sihastria si ratacind pe la pustnicii ce se nevoiau in Muntii Sihlei, a dat si de pestera Cuvioasei Teodora, care nu de mult se mutase la iubitul sau Mire, Iisus Hristos. Astfel, mult suspinand fericitul Elefterie dupa sfanta lui sotie, nu s-a mai intors la manastirea de metanie, ci construindu-si o mica chilie sub stancile Sihlei, aproape de pestera Cuvioasei Teodora, a ajuns sihastru vestit in partile acestea. Ziua si noaptea priveghea in rugaciune cu post si lacrimi fierbinti, savarsind dumnezeiasca Liturghie, si astepta slobozirea de legaturile trupului.
64
Deci, nevoindu-se in aceasta pustie ca la zece ani si bineplacand lui Dumnezeu, s-a savarsit cu pace in primele decenii ale secolului XVIII si a fost ingropat in cimitirul sihastrilor din poiana. Dupa putini ani, familia boierilor Cantacuzino a inaltat un schit de lemn pe mormantul Cuviosului Elefterie, in cinstea nasterii Sfantului Ioan Botezatorul. Asa a luat fiinta Schitul Sihla, inainte de anul 1741. EPISCOPUL MITROFAN DE BUZAU (+ 1702) Invatatul episcop Mitrofan era de loc din tinutul Neamt, iar cu metania de la Manastirea Bisericani, vestita vatra de traire si cultura duhovniceasca din Moldova. Dupa ce invata de la dascalii manastirii limbile greaca si slavona, precum si adancul Sfintei Scripturi, monahul Mitrofan se invredniceste de darul preotiei si devine ucenic apropiat si tipograf al marelui mitropolit Dosoftei. Intre anii 1673-1683, ieroschimonahul Mitrofan conduce tipografia mitropolitului Dosoftei, de la Manastirea Sfintii Trei Ierarhi din Iasi, contribuind mult la traducerea si tiparirea cartilor de slujba in limba romana ale marelui ierarh, printre care se numara si Vietile Sfintilor (1682-1686). Pentru intelepciunea si asezarea lui duhovniceasca cu care era inzestrat de Dumnezeu, ieromonahul Mitrofan a fost ales si hirotonit episcop de Husi, in anul 1683, de blandul mitropolit al Moldovei. Timp de patru ani cat a pastorit turma lui Hristos la Husi s-a dovedit intru toate bland, intelept, iubitor de oameni si implinitor al dumnezeiestilor porunci. Apoi, surghiunindu-se mitropolitul Dosoftei in Polonia, a parasit si episcopul Mitrofan scaunul sau, ajungand conducatorul tipografiei mitropolitane din Bucuresti. In aceasta ascultare a stat episcopul Mitrofan aproape cinci ani de zile, fiind cel mai iscusit tipograf al Tarii Romanesti si formand numerosi mesteri tipografi, printre care si pe invatatul mitropolit Antim Ivireanul. Totodata, a contribuit mult la traducerea Bibliei din 1688 si mai ales la tiparirea ei, care a fost incredintata intru totul in mainile sale. In anul 1691, episcopul Mitrofan este asezat pe scaunul vacant de la Buzau, eparhie pe care o pastoreste 11 ani de zile cu multa ravna si frica de Dumnezeu. Pe langa grija Bisericii si a turmei incredintate, invatatul ierarh a intemeiat la Buzau o noua tipografie, unde tipareste numeroase carti de slujba, ca: Mineiele pe tot anul (1698), Molitfelnicul (1699), Triodul (1700), Octoihul (1700), Penticostarul (1701) si Liturghierul (1702). Asa ostenindu-se episcopul Mitrofan pentru lauda Bisericii lui Hristos si mantuirea turmei sale, in vara anului 1702 s-a mutat cu pace la cerestile lacasuri, lasand in urma multi ucenici. CUVIOSUL SIMEON SIHASTRUL si ucenicii sai Schitul Sihastria Ceahlaului (1704) Una din cele mai vechi asezari monahale de pe Valea Bistritei a fost Sihastria Ceahlaului, schit situat aproape de varful muntelui, intemeiat dupa traditie de primul descalecat - Dragos Voda. In acest schit de lemn, cu hramul Schimbarea Domnului la Fata, s-au nevoit sute de ani cei mai alesi sihastri ai Ceahlaului, ale caror nume sunt scrise in Cartea Vietii. Intre anii 1650-1704, a vietuit in aceasta mica sihastrie un cuvios renumit intre sihastrii Ceahlaului, anume ieroschimonahul Simeon. Acesta a fost la inceput pustnic sub varful muntelui, rabdand acolo multe ispite pentru dragostea lui Hristos si ajungand lucrator vestit al rugaciunii lui Iisus. Apoi a fost ales de calugari egumen al Schitului Sihastria Ceahlaului, pe care il povatuieste cu duhovniceasca intelepciune mai mult de 30 de ani. Cuviosul Simeon a reinnoit biserica de lemn si aduna in jurul sau 20 de ucenici. Randuiala schitului era aceasta: in fiecare zi se cantau cele 7 laude, cu Utrenia la miezul noptii, iar in sarbatori se savarsea Sfanta Liturghie, cand veneau si ceilalti sihastri din munte. Spovedania si Impartasania se faceau saptamanal, iar masa se dadea o data pe zi. In posturi, calugarii se retrageau la bordeiele lor din munte, unde se nevoiau singuri, dupa voia lui Dumnezeu, pana la marile praznice. Apoi coborau iarasi in schit. Calugarii iubeau cel mai mult tacerea, smerita cugetare, postul si neincetata rugaciune. Sufletul acestei sihastrii era, desigur, Cuviosul Simeon, vestit dascal al rugaciunii si parinte duhovnicesc pentru toti. Mai presus de orice el invata pe ucenicii sai sa se iubeasca unii pe altii si sa se roage pentru mantuirea oamenilor. Astfel nevoindu-se egumenul Simeon cu ucenicii sai si ajungand la varsta de 90 de ani, i-a randuit Dumnezeu un sfarsit mucenicesc ca acesta: in primavara anului 1704, chiar in Noaptea de Inviere, pe cand toti parintii erau la biserica, s-a pornit de pe Ceahlau o mare avalansa de zapada asupra schitului. Atunci unul dintre ei cu viata aleasa a strigat: - Parintilor, sa luam repede icoana Maicii Domnului si sa fugim pe obcina, ca vine muntele peste noi! Ceilalti, crezand ca aiureaza, nu l-au ascultat. Atunci, smeritul sihastru a luat singur icoana Maicii Domnului si a fugit din biserica. Indata, avalansa de zapada a acoperit schitul, biserica si parintii, dupa ce Cuviosul Simeon a citit Evanghelia Sfintelor Pasti, dandu-si cu totii duhul in mainile lui Dumnezeu Celui ce a inviat din morti. Asa s-a mutat Cuviosul Simeon din viata aceasta cu toata sinodia (obstea) sa in lumina lui Hristos. A scapat cu viata numai acel calugar cu icoana Maicii Domnului. A doua zi a fost gasit egumenul sub zapada, adormit cu Evanghelia la piept si cu toti ucenicii langa el. Doamne, numara in ceata sfintilor pe Cuviosul Simeon cu ucenicii sai! CUVIOSII PATAPIE SI NICANDRU - Sihastri din Muntele Ceahlau (secolele XVII-XVIII) Acesti doi sihastri s-au nevoit in partea de nord-vest a Muntelui Ceahlau, ajungand vestiti in satele de pe Valea Bistritei. Schimonahul Patapie era cu metania din Manastirea Cerebuc, iar ieroschimonahul Nicandru din Manastirea Pionul. Deci, ravnind fericitilor sihastri ce se linisteau in jurul muntelui si fiind intariti cu darul lui Hristos, s-au retras in padurile nepatrunse din jurul Ceahlaului. Cuviosul Patapie si-a facut un mic bordei de lemn pe marginea unui parau si acolo s-a nevoit cu ucenicul sau peste 20 de ani, laudand pe Dumnezeu ziua si noaptea. Nevointa lui era foarte aspra: post indelungat, citirea zilnica a Psaltirii, metanii si priveghere de noapte. Pentru smerenia inimii lui ajunsese vestit rugator pentru cei suferinzi, dintre care nu putini se vindecau cu rugaciunile lui. Cuviosul Nicandru si-a avut chilia intr-o mica poiana, putin mai sus de Manastirea Durau, unde s-a nevoit singur multi ani de zile. Apoi a ajuns vestit taumaturg pentru cei bolnavi de prin sate, incat multi urcau in munte la chilia lui si se vindecau. Caci ii punea sa posteasca desavarsit pana la trei zile, ii marturisea, le citea molitfele Sfantului Vasile cel Mare si, cu darul lui Hristos, se intorceau sanatosi la casele lor. Acest cuvios era si duhovnic vestit pentru sihastrii din Muntele Ceahlau si pentru toti care ajungeau la chilia lui. Insusi Cuviosul Patapie era unul din ucenicii lui. Asa nevoindu-se ieroschimonahul Nicandru si schimonahul Patapie si mult sporind in dragostea lui Dumnezeu, s-au mutat la cele vesnice spre sfarsitul secolului XVIII. Numele lor sunt legate pana astazi de toponimia locului: "Paraul lui Patapie", "Paraul lui Nicandru", "Poiana lui Nicandru" sau, in grai popular, "Padina lui Nicandru". MITROPOLITUL TEODOSIE al Tarii Romanesti (circa. 1620-1708)
65
Acest mitropolit era fiu de tarani din judetul Arges. Luand din tinerete jugul lui Hristos, s-a calugarit in Manastirea Cozia, apoi a ajuns egumen la Manastirea Curtea de Arges, pe care o povatuieste cu duhovniceasca intelepciune peste zece ani. Aici s-a dovedit tuturor un vrednic slujitor al Bisericii lui Hristos, cuvios, bland si bun cunoscator al Sfintei Scripturi. Pentru niste daruri ca acestea, in anul 1668, arhimandritul Teodosie este ales mitropolit si parinte duhovnicesc al Tarii Romanesti, in locul raposatului mitropolit Stefan. Deci, ajutandu-l Dumnezeu, a pastorit Biserica Ungro-Vlahiei timp de aproape 40 de ani, silindu-se intru toate sa marturiseasca dreapta credinta, sa tamaduiasca neputintele poporului, sa zideasca noi lacasuri de rugaciune, sa tipareasca si carti bisericesti pe limba romaneasca si sa mangaie pe saraci si pe orfani. Pentru toate acestea era iubit, atat de domnii Tarii Romanesti, Serban Cantacuzino si Constantin Brancoveanu, al caror sfetnic si duhovnic era, cat si de tot poporul ortodox. Din cartile tiparite cu binecuvantarea mitropolitului Teodosie, cea mai importanta este Biblia de la Bucuresti, din anul 1688. Printre cei dintai ctitori ai primei Biblii romanesti este numarat si acest venerabil pastor al Tarii Romanesti. De asemenea, a mai tiparit un Liturghier slavo-roman (1680), Evanghelia (1682) si Apostolul (1683), ambele in limba romaneasca, spre mangaierea poporului binecredincios. Pe langa grija Bisericii din Tara Romaneasca, mitropolitul Teodosie se ingrijea si de Biserica Ortodoxa din Transilvania, hirotonind in timpul pastoriei sale cinci mitropoliti ai Ardealului si acordand numeroase ajutoare bisericilor de peste Carpati. Ajungand la varsta de aproape 90 de ani, evlaviosul mitropolit Teodosie si-a dat sufletul in mainile Domnului, la 27 ianuarie 1708, si a fost inmormantat langa altarul Catedralei mitropolitane din Bucuresti. SFANTUL IERARH ANTIM IVIREANUL (circa 1650-1716) Viata Venerabilul mitropolit Antim Ivireanul era de loc din Iviria. Parintii sai, Ioan si Maria, i-au pus din botez numele de Andrei. Ajungand din tinerete rob la turci, a stat multi ani in Constantinopol, invatand limbile greaca, araba si turca, precum si mestesugul sculpturii, al picturii si al broderiei. Prin anul 1690 este adus in Tara Romaneasca de voievodul martir Constantin Brancoveanu. Aici invata mestesugul tiparului de la episcopul Mitrofan, iar dupa cativa ani se calugareste si este hirotonit preot. Intre anii 1691-1694 conduce tipografia domneasca de la Bucuresti si tipareste trei carti. Intre anii 1694-1696 intemeiaza o noua tipografie la Manastirea Snagov. Intre anii 1696-1701 este egumen al acestei manastiri tiparind 14 carti, dintre care patru in limba romana, iar celelalte in limbile greaca, slavona si araba. Intre anii 1701-1705 a condus din nou tipografia domneasca din Bucuresti, tiparind 15 carti, indeosebi carti de slujba. Intre anii 1705-1708 a fost episcop la Ramnicu-Valcea, intemeind aici prima tipografie. Timp de trei ani a tiparit la Ramnic 10 carti, dintre care 7 in romaneste. Intre anii 1708-1716 a fost mitropolit al Tarii Romanesti, intemeind noi tipografii si tiparind inca 19 carti, dintre care 12 carti in romaneste. In toamna anului 1716 a fost inchis, la porunca turcilor, caterisit si trimis in surghiun la Manastirea Sfanta Ecaterina din Muntele Sinai. Pe cale a fost martirizat de ostasi si aruncat in raul Tungia, langa Adrianopol. In prezent se crede ca ar fi fost inecat in lacul Snagov. Fapte si cuvinte de folos 1. Acest fericit ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane, fiind de mic instrainat din pamantul parintilor sai si dupa ce suferi grele ispite intre pagani, a fost calauzit de Hristos in pamantul romanesc. Astfel, aici si-a gasit a doua patrie, cu parinti si frati si toata mangaierea Duhului Sfant. 2. Luand jugul lui Hristos la Manastirea Snagov, ieromonahul Antim a ajuns calugar iscusit si tipograf neintrecut in Tara Romaneasca. Timp de 15 ani, pana a fost facut episcop, a intemeiat doua tipografii si a tiparit zeci de carti bisericesti in limbile romana, greaca, araba si slavona, dovedindu-se cel mai mare tipograf al tarii noastre in secolele XVII si XVIII. Cartile lui s-au raspandit in toate provinciile romanesti, ajungand pana in Athos, in Grecia, la Constantinopol, Ierusalim si Sinai, in Siria si Iviria, caci era un devotat slujitor al lui Hristos si aparator al Bisericii Ortodoxe. 3. Pentru sfintenia vietii sale, egumenul Antim Ivireanul a ajuns episcop al Ramnicului si apoi mitropolit al Tarii Romanesti. Ca pastor de suflete si parinte duhovnicesc al tuturor, marele ierarh a fost o faclie in sfesnic pentru toti, de la domn pana la credincios. Era barbat intelept, insuflat de Duhul Sfant, statornic in credinta, tare in nadejde, iscusit in cuvant, smerit la inima si plin de dumnezeiasca dragoste. 4. Dorind mantuirea oamenilor si savarsirea slujbelor in limba romana, mitropolitul Antim a inmultit numarul tipografiilor, traducand si tiparind in grai stramosesc principalele carti de cult, incepand cu Ceaslovul si Liturghierul. Din cele 64 de carti tiparite de el si de ucenicii lui, 24 s-au tiparit in limba romana. Astfel, mitropolitul Antim ramane ctitorul limbii liturgice in Biserica Ortodoxa Romana. De la dansul, serviciul divin a inceput a se face in toata tara numai in limba romana, spre mangaierea si pe intelesul tuturor. 5. Bunul pastor al Bisericii lui Hristos, dupa ce impodobi slujbele cu carti in limba poporului, adauga si alte innoiri. Astfel, a zidit din nou biserici la sate si orase, a fondat din temelie Manastirea "Tuturor Sfintilor" din Bucuresti (1713-1715), astazi numita "Antim", facand si alte danii si innoiri manastiresti. A ridicat mai multi ucenici tipografi si a dat multe milostenii celor saraci si iubitori de carte. Pentru invatatura si apararea dreptei credinte a scris si tiparit numeroase predici, numite "Didahii", fiind iscusit teolog, ierarh si propovaduitor al Sfintei Evanghelii. 6. Iata cateva din multele sale invataturi: Aceste doua virtuti intemeiaza si intaresc Biserica: credinta in Dumnezeu si buna ascultare de pastorii Bisericii. 7. Ce lucru este mai iubit robului, spunea bunul pastor, decat slobozirea lui? Si ce este mai drag strainului, decat intoarcerea la patria sa? 8. Cuvine-se omului sa se bucure de bunatatea cea mare a lui Dumnezeu si sa se teama cu cutremur de marirea Lui. Inca sa ceara ajutorul si mila Lui cea bogata. Ca, fara de mila Lui, nu vom putea face nimic spre mantuirea sufletelor noastre. 9. Fara aceste trei bunatati - credinta, nadejdea si dragostea - nu este cu putinta cu nici un mijloc sa se mantuiasca crestinul, caci acestea sunt temeliile crestinatatii. 10. Zicea iarasi fericitul mitropolit Antim: - Precum nu este cu putinta a trai cineva pe pamant fara de hrana trupeasca, fara imbracaminte si fara somn, asa nu poate trai nici fara aceste trei bunatati, care sunt credinta, nadejdea si dragostea. 11. Nadejdea este o indrazneala adevarata catre Dumnezeu, data in inima omului din dumnezeiasca stralucire, ca sa nu se deznadajduiasca niciodata de darul lui Dumnezeu, ci sa fie incredintat ca va lua, prin pocainta, iertarea pacatelor si orice alta cerere trecatoare sau vesnica.
66
12. Apoi adauga si acestea: - Nadejdea este de doua feluri: una buna si alta rea. Buna este aceea cand nadajduieste cineva la Dumnezeu sa se mantuiasca, sau alt bine ce voieste sa faca, cum zice David: cel ce nadajduieste spre Dumnezeu, mila il va inconjura (Ps. 31, 11). Nadejdea este rea cand nadajduieste cineva in om sa-i faca vreun bine sau vreo indemnare la lucrurile cele trecatoare ale lumii. Aceasta nadejde este mincinoasa si desarta, cum zice iarasi David: Nu va nadajduiti spre boieri, spre fiii oamenilor, intru care nu este mantuire (Ps. 145, 3). 13. Dragostea este o unire a multora intr-aceeasi cale catre Dumnezeu si varf al tuturor bunatatilor. Aceasta este de trei feluri: una dumnezeiasca, alta fireasca si alta patimasa si rea. 14. Alta data, smerindu-se, mitropolitul Antim zicea: - Fiind orbiti de desertaciunile cele lumesti, nu ne bucuram de altceva fara numai de lucrurile intunericului veacului acestuia. Ca suntem porniti cu totii spre rautati, ca o roata cand scapa la vale si nu se poate opri. Si acestea toate nu se trag din alta, fara numai din necredinta noastra. Ca ni s-au impietrit inimile intru rautati asemenea lui faraon si umblam ca niste cai sirepi (salbatici), fara de zabala si fara de rusine, pana vom cadea in vreo prapastie si vom pieri. Deci va zic, iubitii mei, si va invat cu frica de Dumnezeu, ca un parinte sufletesc si pastor ce va sunt, sa va veniti in fire si sa va caiti de lucrurile cele necuvioase, ca Dumnezeu este milostiv si, daca va vedea intoarcerea noastra si pocainta cea buna, ne va ierta. Ca zice prin gura Proorocului Isaia: Intoarceti-va catre Mine si ma voi intoarce si Eu catre voi (Isaia 45, 22). 15. Apoi adauga si acestea: Precum nu pot fi oile fara de pastor, asa nici poporul fara de arhiereu si oricine se va ingriji de cele sufletesti sa alerge la mine ca la un parinte, ca il voi vindeca cu ajutorul lui Hristos. Ca in seama mea v-a dat stapanul Hristos sa va pasc sufleteste, ca pe niste oi cuvantatoare si de gatul meu spanzura sufletele voastre si de la mine o sa va ceara pe toti, pana cand va voi fi pastor, iar nu de la altii. 16. Precum cere imparatul dajdii de la noi, asa ne cere si Dumnezeu credinta si fapte bune. Ca zice Hristos in Evanghelie: Dati cezarului cele ale cezarului si lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu (Marcu 12, 17). 17. Sa nu socotiti ca ii va fi mila lui Dumnezeu de noi, sa ne ierte pentru ca avem nevoi, daca nu vom face dupa putinta si poruncile Lui, ca ne va arunca de unde nu vom putea sa mai iesim. Ci sa lasam naravurile cele rele si obiceiurile cele necuvioase, ca doar s-ar milostivi Dumnezeu asupra noastra sa ne ierte si sa ne chiverniseasca cu mila Lui cea bogata. 18. La inceputul Postului Mare, asa invata pe fiii sai duhovnicesti: - De pacatele ce se fac cu pricepere (cu stiinta si vointa), fiecare sa se fereasca, ca in ce zi il va face, cu moarte va muri. Ca mai rea moarte nu este alta, decat a fi cineva despartit de Dumnezeu prin pacat, ca zice Ioan: Cel ce face pacatul, de la diavolul este, ca din inceput diavolul pacatuieste (I Ioan 3,8). 19. In toate zilele ce sunt in gradina anului, fiecare sa manance cele ce sunt randuite spre hrana trupului, cu socoteala si fara de viclesug. Iar postul cel hotarat pentru folosul sufletesc, care cu priceperea noastra il putem face bine sau rau, nimeni sa nu-l strice, ca in ce zi il va strica, cu moarte va muri, caci calca porunca lui Dumnezeu. Si mai rea moarte decat a calca cineva porunca lui Dumnezeu, nu este alta. Ca va fi izgonit de Dansul din gradina Bisericii, ca si Adam din rai. 20. Vrand noi a face aceasta calatorie asupra vrajmasului sufletelor noastre, trebuie sa luam impreuna cu noi cinci lucruri, sa ne fie ca merinde la vreme de primejdie. Aceste lucruri sunt: spovedania, rugaciunea, postul, milostenia si dragostea. 21. Sa ne spalam pacatele cu spovedania, marturisindu-ne inaintea duhovnicilor nostri cu frica si cu inima infranta, parandu-ne pe noi insine, ca inaintea lui Dumnezeu. Sa nu dam pricina pe altii, sau sa zicem ca de nevoie sau din neputinta am facut pacatul, ca nu ne vom folosi nimic, precum nu s-a folosit nici Adam. Ca vrand Dumnezeu sa-l aduca la pocainta, in loc de a-si cunoaste greseala si a-si marturisi pacatul, el facea pe Dumnezeu vinovat ca i-a dat femeie. 22. Sa fie spovedania noastra cu nadejde buna, cum ca ne va ierta Dumnezeu, iar nu cu deznadejde, precum a facut Cain, zicand: Mai mare este vina mea decat a mi se ierta mie (Fac. 4, 13). Asemenea si Iuda, macar ca s-a marturisit inaintea arhiereilor ca a vandut sange nevinovat, dar nu i-a folosit la nimic acea spovedanie, ca era cu deznadejde. 23. Spovedania sa o facem cu gandul ca sa nu mai gresim de aici inainte. Ca faraon, desi s-a marturisit zicand gresit-am Domnului (Ies. 10, 16), dar n-a folosit nimic, ca nu gandea a se parasi de rautati. Pentru aceea a si pierit. Iar noi sa avem nadejde buna, ca de ne vom spovedi cu inima curata si cu gand sa nu mai gresim, ne va ierta Dumnezeu si vom auzi ca David: Domnul a mutat pacatul tau, nu vei muri (II Regi 12, 13). 24. Cu rugaciunea sa cerem de la Dumnezeu mantuire sufletelor noastre, ca ne-o va da, dupa cum singur Hristos zice: Cereti si se va da (Matei 7, 7). Ca rugaciunea ce se face cu caldura, din inima, patrunde cerurile si intra in urechile lui Dumnezeu. 25. Cu postul sa ne usuram trupul, sa ne limpezim mintea si sa ne bucuram sufletul, ca sa vina darul lui Dumnezeu asupra noastra. Iar postul trebuie sa-l facem cu rugaciuni amestecat. Ca, precum nu sunt dulci bucatele fara sare, asa nici postul fara rugaciune. 26. Precum sunt pazitori sfintii ingeri celor ce postesc si ii feresc de toate primejdiile, asa si celor ce nu postesc sunt pazitori dracii si ii indeamna la multe pacate. Sa ne ostenim, deci, ca sa nu avem partasie cu diavolul. Ca nu s-a facut nimeni ucenic bunatatilor, din cei ce sau indestulat cu mancari, dupa pofta lor. Nici din cei ce iubeau rasfatarile nu s-a facut (nimeni) partas imparatiei cerurilor. 27. Cu milostenia sa imblanzim pe Dumnezeu, dand cu dragoste din mila agonisitele noastre cele drepte lipsitilor, saracilor, strainilor, bolnavilor si celor ce sunt in inchisori. Atunci vom fi si noi miluiti de Dumnezeu, dupa cum zice la cele zece fericiri. Iar de vom da mila din jafuri, mai multa osanda vom castiga. 28. Cu dragoste sa ne incredintam, ca de vom iubi pe vecinii nostri, dupa porunca lui Dumnezeu, ca pe noi insine si le vom face bine, vom fi si noi asemenea Lui si ai Celui de sus, dupa cum zice David. Ca dragostea este singur Dumnezeu si cel ce ramane in dragoste, in Dumnezeu ramane si Dumnezeu intr-insul (I Ioan 4, 16). 29. Ce folos este ca trupul sa fie desert de bucate, iar sufletul a-l umplea de pacate? Ce folos este a fi galbeni si ofiliti de post, iar de pizma si ura sa fim aprinsi? Ce folos este a nu bea vin si a fi beti de veninul maniei? Ce folos este a nu manca cineva carne si cu hulele a rupe carnea fratilor nostri? Ce folos este a ne opri de cele ce sunt uneori slobode si a face cele ce nu sunt niciodata slobode? Ca Dumnezeu pe aceia ii iubeste si ii cinsteste, care se feresc de cele oprite. 30. Cand intram in sfanta biserica, zicea marele ierarh, sa ne curatim intai de pacatele noastre si de cugetele cele viclene si apoi cu constiinta intreaga sa ne facem vase alese, ca sa primim, prin darul Duhului Sfant, cuvantul lui Dumnezeu in inimile noastre. 31. Alta data, iarasi spunea:
67
- Patru sunt bunatatile cele sufletesti: vitejia (barbatia), intelepciunea, dreptatea si curatenia. Patru sunt si bunatatile cele trupesti: taria, intregimea, frumusetea si sanatatea. Dintre aceste bunatati, ale sufletului si ale trupului, se nasc alte patru bunatati de obste: credinta, nadejdea, dragostea si smerenia. 32. Fara de credinta nu este cu putinta sa ne mantuim. Locasul ei este inima omului si viata ei sunt faptele cele bune, dupa cum zice Apostolul Iacob: Ca precum trupul omului este mort fara de suflet, asa si credinta este moarta fara de fapte bune (Iacob 2, 26). 33. Smerenia este sfarsitul, legatura si pecetea tuturor bunatatilor, ca de ar face cineva toate bunatatile lumii si smerenie nu ar avea, toate sunt pierdute, toate sunt stricate, toate sunt de nimic si osteneala lor este in desert, pentru ca smerenia este maica tuturor bunatatilor. 34. Precum maica pune multa nevointa, din fireasca dragoste ce are, de hraneste copiii sai ca sa-i creasca si ii fereste de toate, ca sa nu li se intample vreo primejdie si sa-i piarda, asa si smerenia hraneste bunatatile (faptele bune) ca sa creasca si le fereste de toate primejdiile ca sa nu piara. Pentru ca pacatul cel dintai si mai mare decat toate pacatele este mandria, pe care a izvodit-o si a nascut-o singur satana. 35. Pacatul se aseamana pietrei care cauta sa mearga la maica ei in pamant, de unde si este. Iar bunatatea se aseamana focului care cauta sa mearga (totdeauna) sus, in vazduh, unde ii este matca, ca Dumnezeu este foc mistuitor si para de foc subtire, precum l-a vazut Proorocul Ilie. 36. Precum un om are in casa lui aur, argint, unelte si haine si cand iese din casa pune lacat si incuie, ca sa nu mearga vreun hot sa i le fure si sa se pagubeasca, asa si smerenia incuie ca un lacat toate bunatatile, ca sa nu mearga hotul cel de obste, diavolul, sa i le fure, si se va pagubi de osteneala pe care a facut-o. 37. Zicea iarasi: Credinta, rezemandu-se pe dragoste, creste, se mareste si face toate roadele bunatatilor, ca pamantul credintei este dragostea. 38. De ar fi ascultat Adam porunca lui Dumnezeu, n-ar fi venit intru atata osanda neamul omenesc. Si noi, acum, de am asculta pe Hristos, n-am fi intru atatea scarbe si nevoi. 39. Iar catre cei ce nu iarta pe semenii lor, zicea mitropolitul Antim: - Tu, cel ce urasti pe fratele tau atat cat nici in ochi nu vrei sa-l vezi, ci ii porti pizma si il zavistuiesti pe la unii si pe la altii, ca sa-i faci paguba si sa-1 supui si sa-1 saracesti, tu, cu adevarat, nu esti crestin, nici om pe pamant, ci esti singur satana, care a parat pe Dumnezeu la Adam. 40. Apoi iarasi adauga: Care preot este acela ce te spovedeste si te lasa pe tine, cel ce parasti pe fratele tau, sa te cumineci? Acela cu adevarat nu este preot, ci este singur Iuda si vanzator al lui Hristos si nu i se va ierta nici popei, nici aceluia, macar de ar face oricate alte bunatati. Ca zice Hristos: Mila voiesc, iar nu jertfa (Matei 12, 7). 41. Sa alergam la sfintele biserici, daca nu in toate zilele, pentru multe neputinte si nevoi ale noastre, ce ne vin intotdeauna din valurile lumii, macar Duminicile si sarbatorile. Caci, pentru aceasta s-au randuit aceste sfinte zile. Una, pentru ca sa ne odihnim si noi si dobitoacele noastre de trudele si de ostenelile ce le facem peste toata saptamana. A doua, pentru ca sa multumim si sa dam slava lui Dumnezeu pentru multele si nespusele faceri de bine ce le- a aratat catre noi si le arata intotdeauna ca un milostiv. A treia, ca sa auzim cantarile si slujbele ce se fac pentru folosul sufletului. 42. Precum nu poate trai trupul omului fara de hrana simtitoare, asa nici sufletul nu poate trai fara de hrana cea duhovniceasca, care este cuvantul lui Dumnezeu, dupa cum zice Hristos in Evanghelie: Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4, 4; Luca 4, 4). 43. Cand iesim de la biserica, sa nu iesim deserti; ci sa facem cum face ariciul. Ca, dupa ce merge la vie, intai se satura el de struguri, apoi scutura vita de cad boabele jos si se rostogoleste pe dansele de se infig in ghimpii lui si duce si puilor. Asa sa ducem si noi, fiecare, pe la casele noastre, copiilor si celor ce n-au mers la biserica, din cuvintele ce am auzit din Sfanta Evanghelie! 44. Pocainta atunci este pocainta, cand merge cineva de bunavoia sa, fara de nici un fel de pricina (sila), sa se spovedeasca la duhovnicul lui, cu umilinta, cu infrangere de inima, cu lacrimi fierbinti si cu gand desavarsit, ca sa se paraseasca de pacate. Caci acestea sunt temeliile pocaintei. 45. Taina pocaintei este intocmai in cinste si in lucrare cu Sfantul Botez. Caci, precum acesta spala pacatul stramosesc si face pe om fericit, sfant, desavarsit si fiu al lui Dumnezeu dupa har, asa si sfanta pocainta face pe om din mort viu, din pierdut aflat, din necinstit cinstit si sfant si, din fiul neascultarii, fiul lui Dumnezeu. 46. Alta data zicea iarasi: Nu numai mirenii se cade sa se marturiseasca, ci mai vartos si noi, cei bisericesti, adica diaconii, preotii, calugarii si arhiereii. Ca noi suntem pacatosi si gresim inaintea lui Dumnezeu, mai mult decat cei simpli. Iar greselile ce le facem, mai mult prin stiinta le facem, si, de nu ne vom pocai, vom avea mai multa osanda decat cei ce gresesc prin nestiinta, dupa cum zice la Sfanta Evanghelie ca, cel ce cunoaste mult, mult se va pedepsi si celui ce i s-a dat mult, mult i se va cere (Luca 12, 48). 47. Nu este cu putinta sa ajunga cineva la linistea mantuirii - zicea bunul pastor -, de nu va trece intai prin usa rabdarii. Nu este cu putinta sa se suie la cereasca cetate a fericirii, de nu va intra prin calea smereniei. Nu este cu putinta sa se inalte in ceata sfintilor, de nu se va smeri cu duhul aici, jos, in cetatea celor pamantesti. 48. Nu este cu putinta sa imparateasca cineva impreuna cu Hristos la cer, de nu va urma aici pe urmele lui Hristos cu crucea. Nu este cu putinta a-i ramanea cuiva nume vestit in lume, cu fapte rele si necuvioase. 49. In trei chipuri greseste omul: din slabiciune, nestiinta sau din firea (voia) cea rea. Pacatul din slabiciune este impotriva lui Dumnezeu Tatal, caci Tatal se cheama Atotputernic. Pacatul din nestiinta este impotriva Fiului, ca Fiul lui Dumnezeu se cheama Intelepciune. Pacatul din voia cea rea este impotriva Duhului Sfant, ca Duhul Sfant se cheama Bun. 50. Pe omul care va gresi din slabiciune sau din nestiinta il va ierta Domnul mai lesne, de se va pocai. Ca asa zice David: Pacatele tineretii si ale nestiintei mele, Doamne, nu le pomeni (Ps. 24, 7). Iar cine greseste din firea (voia) cea rea impotriva Duhului Sfant, acelui om nu-i iarta Dumnezeu lesne pacatul. Ca asa zice Domnul: Tot pacatul si hula se vor ierta oamenilor, iar hula care este impotriva Duhului Sfant nu se va ierta (Marcu 3, 28-29). EPISCOPUL PAHOMIE AL ROMANULUI (1671-1724) Viata Episcopul Pahomie (Penciu) era fiul preotului Eftimie si al prezbiterei Ana din satul Gledin, judetul Bistrita-Nasaud. Din botez se chema Petru. in anul 1697 a primit tunderea monahala in obstea Manastirii Neamt, iar intre anii 1702-1704 a fost staret al marii lavre.
68
Dupa ce viziteaza Manastirea Pecersca si pe Sfantul Dimitrie al Rosto- vului, se intoarce la metanie si se face sihastru in Muntele Chiriacu. La 15 ianuarie, 1707, este ales episcop de Roman, iar dupa sapte ani se retrage din nou in pustie si intemeiaza Schitul Pocrov, cu hramul "Acoperamanul Maicii Domnului". Din cauza vitregiei vremurilor, in anul 1717 pribegeste in Transilvania, apoi se stabileste la Manastirea Pecersca. Moare in anul 1724 si este inmormantat in paraclisul Sfantul Stefan din aceasta lavra. Fapte si cuvinte de invatatura 1. Marele episcop Pahomie a fost crescut din copilarie in frica de Dumnezeu si in dragoste pentru Sfanta Biserica, fiind hranit permanent din Sfintele Scripturi si din invataturile Sfintilor Parinti. Pentru aceasta, din tinerete si-a ales nevointa vietii calugaresti. 2. Luand jugul lui Hristos, monahul Pahomie s-a silit intru toate sa urmeze sfatul marilor duhovnici din Manastirea Neamt, incat in putini ani a ajuns la masura dascalilor sai. Apoi, invrednicindu-se de darul preotiei si ajungand duhovnic vestit, a fost ales staret al marii lavre. 3. Ca staret, arhimandritul Pahomie a creat un curent de reinnoire duhovniceasca in obstea Manastirii Neamt. Astfel, a adunat pe toti calugarii risipiti pe la metoace si prin paduri din cauza deselor razboaie si a pustiirii manastirilor, formand o obste de peste 300 de calugari. Apoi a randuit duhovnici buni, spovedania saptamanala si slujbele dupa randuiala. A randuit calugari luminati sa traduca din operele Sfintilor Parinti pentru hrana duhovniceasca a soborului si a incurajat foarte mult viata isihasta in jurul Manastirii Neamt, ca in acele timpuri de neliniste se nevoiau mai multi calugari in sihastrii si prin paduri decat prin manastiri. 4. Vazand cuviosul desertaciunea acestei vieti si iubind mult viata pustniceasca, s-a retras la liniste in padurile seculare din jurul Muntelui Chiriacu, unde a sihastrit doi ani in post si rugaciune. Si atat de mult a sporit cu darul lui Hristos, ca stia cele viitoare si intelegea adancul Sfintei Scripturi. Era inca mare lucrator al rugaciunii lui Iisus si ales povatuitor de suflete. 5. In toamna anului 1706, au poposit la Manastirea Neamt cativa boieri din sfatul tarii, rude ale domnului Moldovei, Dimitrie Cantemir. A doua zi, umbland prin paduri dupa vanat, au ratacit si au dat de chilia Cuviosului Pahomie. Deci, ramanand peste noapte la chilia lui, s-au rugat impreuna si au vorbit multe cuvinte despre credinta din Sfintele Scripturi, incat s-au uimit boierii de intelepciunea si sfintenia vietii lui. Apoi i-au adaugat: - Se cuvenea, parinte, sa fii episcop si pastor de suflete, iar nu sa stai ca o faclie ascunsa in pustia aceasta! - Ei, fratilor, eu sunt om pacatos si nu sunt vrednic de asemenea cinste, a raspuns sihastrul. A doua zi, petrecandu-i, cuviosul i-a binecuvantat si le-a zis: - Mergeti inainte cu Hristos si numaidecat in poiana veti afla destul vanat! Si cu adevarat, au aflat vanat din belsug. 6. Ramanand vacant scaunul Episcopiei de Roman, se sfatuia mitropolitul cu domnul Moldovei pe cine anume sa puna episcop, ca nu gaseau un parinte vrednic de o cinste ca aceasta. Atunci, boierii care fusesera la Manastirea Neamt au spus: - Noi stim un sihastru sfant ce se nevoieste in Muntii Neamt, vrednic de a fi episcop, dar cum sa-l aducem aici, ca fuge de orice dregatorie? - Mergeti, a zis mitropolitul, si-l indemnati sa vina la Iasi, spunand ca pentru oarecare intrebari de dogme este chemat si credem in Dumnezeu ca va veni. Aducandu-l boierii la mitropolie pe Cuviosul Pahomie, la inceputul anului 1707, dupa Boboteaza, indata mitropolitul, adunand pe sfetnicii sai, 1-a chemat la sine pe sihastru si i-a zis: - Te-am chemat, parinte, sa ne ajuti la apararea dreptei credinte, ca avem pe oarecare ce invata gresit dogmele Bisericii Ortodoxe. Spunene, asadar, cum trebuie inteleasa dogma Sfintei Treimi? Dar dogma intruparii Domnului din Sfanta Fecioara? Si prin ce mijloace lucreaza harul la mantuirea omului? Deci, punandu-i mitropolitul si alte multe intrebari din Sfintele Scripturi si uimind pe toti cu raspunsurile lui, indata au iesit de sub perdea sfetnicii domnului care erau tainuiti si au strigat: - Cuviosul Pahomie sa fie episcop la Roman! Si intr-un glas toti au raspuns: "Amin!" Atunci, arhimandritul Pahomie, nemaiputand scapa, indata a fost hirotonit episcop si asezat in scaunul vacant de la Roman. 7. Timp de 7 ani, cat a pastorit turma lui Hristos, episcopul Pahomie s-a dovedit un mare pastor de suflete. Caci hirotonea numai preoti cu viata aleasa, cunoscatori ai Sfintei Scripturi, iar prin manastiri si schituri randuia egumeni si duhovnici iscusiti, spre lauda lui Dumnezeu si mangaierea credinciosilor. Apoi scria si carti de invatatura, cerceta pe toti, facea milostenii la saraci si se nevoia mult cu cele duhovnicesti. 8. In anul 1714, episcopul Pahomie, simtindu-se bolnav si ravnind viata duhovniceasca de altadata, s-a retras din scaun la iubita liniste, in Muntele Chiriacu, unde se nevoiau multi sihastri alesi. Acolo, rugandu-se Mantuitorului Hristos si facand priveghere de toata noaptea, a inaltat in poiana o biserica de lemn cu hramul "Acoperamantul Maicii Domnului", a facut chilii si a adunat in jurul sau peste 30 de sihastri. Apoi a randuit asezamant de viata pustniceasca, mai aspra ca in toate celelalte manastiri si schituri din Moldova, lasand cu legamant arhieresc ca Manastirea Neamt sa nu se amestece cu nimic in treburile Schitului Pocrov. 9. Asezamantul episcopului Pahomie de la Schitul Pocrov cerea nevointa sihastreasca cu desavarsire, in permanenta tacere, in post si neincetata rugaciune. Cinci zile pe saptamana se manca o data pe zi, fara vin si ulei, iar sambata si Duminica se dezlega la vin, ulei, branza, oua si lapte. In timpul Postului Mare si peste saptamana, calugarii, indeosebi schimonahii, aveau voie sa se retraga in padure, la colibele lor, pentru a se ruga lui Dumnezeu in singuratate. In fiecare miez de noapte, calugarii se adunau in biserica la sunetul clopotului, iar in Duminici se impartaseau toti si luau masa in trapeza. Cei batrani si iscusiti in lupta duhovniceasca coborau in schit numai o data pe saptamana, iar noii incepatori se nevoiau un timp in obste, apoi se retrageau in padure. Pentru desteptarea sihastrilor la Utrenie, se afla un clopot pe Muntele Chiriacu, pe care il suna la vreme un calugar. Aceasta randuiala s-a pazit cu sfintenie aproape un secol, neincercand nici Cuviosul Paisie sa o schimbe, caci nu era alta mai pustniceasca in toata Moldova. Apoi, ajungand Schitul Pocrov sub conducerea Manastirii Neamt, s-a pus aceeasi randuiala ca in lavra. 10. Sihastria fericitului episcop Pahomie devenise in putina vreme cea mai vestita din Moldova. In schit, ca si in Muntele Chiriacu, se nevoiau multi cuviosi sihastri, dintre care unii erau renumiti postitori, exorcisti si taumaturgi; altii erau duhovnici buni, lucratori ai rugaciunii lui Iisus si dascali invatati; iar altii aveau darul lacrimilor si petreceau toata viata in tacere si smerenie, necoborand niciodata din schit, pana la obstescul sfarsit. La acesti cuviosi alergau numerosi bolnavi de prin sate si, cu darul lui Hristos, se faceau sanatosi. CUVIOASA MAVRA DE LA CEAHLAU(secolele XVII-XVIII)
69
Aceasta fiica duhovniceasca a Bisericii Ortodoxe Romane si odrasla dupa neam a pamantului romanesc, sfintit prin jertfa si rugaciunile atator sfinti si cuviosi iubitori de Hristos, era de loc dintr-un sat de pe Valea Bistritei, nu departe de Muntele Ceahlau. Parintii ei au crescut-o de mica in frica de Dumnezeu, deprinzand-o cu rugaciunea, cu postul si prezenta regulata la slujbele bisericii. Vara, mai ales, o duceau parintii in pelerinaj pe la marile manastiri din tinutul Neamt, iar in sarbatori o lasau sa se inchine la schiturile de maici din jurul Ceahlaului, precum Casiana, Sofia, Schitul lui Silvestru, zis si "Schitisor", si mai ales la Durau, care in secolul XVIII ajunge cea mai vestita sihastrie de calugarite din Moldova. Ajungand ca de 20 de ani si ranindu-i-se inima pentru dragostea lui Hristos, a renuntat la cele trecatoare si, parasind casa parinteasca, a ales pe cele vesnice, adica viata smerita calugareasca, de rugaciune si despatimire, care ajuta cel mai mult la mantuirea sufletului. Mai intai s-a nevoit in obstea de maici a Schitului Silvestru, numit si "Schitisor", unde se osteneau cateva suflete iubitoare de Hristos, sub povatuirea unei egumene blande si smerite. Dupa cativa ani a luat schima monahala, primind numele de Mavra, in locul celui de botez, Maria. Si era maica Mavra foarte nevoitoare, blanda si smerita, iubind cel mai mult tacerea, biserica si neincetata rugaciune. Dormea cateva ore pe scaun, facea sute de metanii, manca o data pe zi, seara, si se multumea cu cativa pesmeti muiati in apa si cu putine legume. Dorind mai multa liniste, fericita Mavra si-a facut in apropiere o mica chilie din lemn si pamant. Ziua lua parte la biserica si facea ascultare in schit, iar noaptea se nevoia aici cu nestiute osteneli duhovnicesti. Si a sporit Cuvioasa Mavra atat de mult in acest rai al rugaciunii si linistii, incat si pasarile cerului si animalele padurii o iubeau si se imblanzeau in fata ei. Cel mai mult o cinsteau caprioarele. Spun batranii din jurul Ceahlaului ca fericita Mavra mergea totdeauna pe cale, pe potecile muntelui si chiar prin sate, cu o caprioara dupa ea. Intre sihastrii romani cunoscuti, Cuvioasa Mavra este singura careia ii slujeau animalele salbatice, ca si Sfanta Teodora de la Sihla, careia ii aduceau de mancare pasarile cerului. Vazand calugaritele de la Ceahlau nevointa Cuvioasei Mavra, s-au adunat mai multe suflete langa bordeiul ei si au rugat-o sa le fie povatuitoare spre Hristos si mama duhovniceasca. Si erau toate un suflet si un cuget. Nevointa lor era aceasta: neincetata rugaciune in dragoste si smerenie, desavarsita ascultare in bucuria Duhului Sfant, mancare o data pe zi, seara; indelungata priveghere de noapte si citirea Psaltirii si a altor carti sfinte. De la Schitul lui Silvestru, Cuvioasa Mavra s-a retras la si mai aspra nevointa, intr-o poiana sub varful Ceahlaului, numita Ponoare. Aici era singura cu Dumnezeu. Numai iubita ei caprioara, ca o ucenica vrednica ce-i era, o insotea, iar mana Domnului o acoperea de tot raul. Si se nevoia fericita, ca o adevarata mireasa a lui Hristos, pe Muntele Ceahlau, rabdand cu tarie frigul iute, vanturile si zapezile mari, ca si focul ispitelor de tot felul, caci aici se lupta fata in fata cu diavolul, cu gandurile si cu neputintele firii. Ucenicele ei, cautand-o peste tot, au aflat-o pe munte si s-au adunat una cate una in jurul Cuvioasei Mavra. Apoi, rugandu-se si plangand impreuna, cu ajutorul credinciosilor de prin sate, au facut in poiana mai multe chilii pustnicesti si o mica biserica de lemn cu hramul Taborului - Schimbarea la Fata. De la ele, poiana aceasta se numeste pana astazi "Poiana Maicilor". In aceasta oaza de liniste si rugaciune |S-a nevoit Cuvioasa Mavra pana la sfarsitul vietii, rabdand necazurile cu bucurie si multumind lui Dumnezeu pentru toate. Dadea inca si sfaturi intelepte ucenicelor si credinciosilor care urcau pe munte sa le ceara cuvinte de mantuire si sa le aduca hrana si cele de nevoie. Simtindu-si aproape obstescul sfarsit, a cerut Preacuratele Taine, apoi, chemand in jurul ei toate ucenicele, le-a dat multe sfaturi duhovnicesti si sarutarea cea mai de pe urma, varsand multe lacrimi. Dupa putin timp au aflat-o in chilie adormita in Domnul si, plangand-o toate calugaritele de sub Ceahlau, au ingropat-o in Poiana de la Ponoare. Moastele ei, ca si ale atator nevoitoare, se afla tainuite aici in "Poiana Maicilor" pana la sfarsitul veacurilor, iar sufletul ei se desfateaza cu ceata Sfintilor in Cer. SFANTUL ANTONIE SIHASTRUL - Schitul Iezerul-Valcea(secolele XVII-XVIII) Unul dintre marii sihastri ai Carpatilor a fost si Cuviosul Antonie de la Schitul Iezerul (Cheia)-Valcea, numit de credinciosii din partea locului "Sfantul Antonie Sihastrul". Sfantul Antonie era de loc din satele subcarpatice ale judetului Valcea. Crescand de mic in iubire de Hristos si cunoscand cativa sihastri traitori la liniste, la varsta potrivita s-a tuns in monahism la Schitul Iezerul, unde s-a nevoit in anii tineretii. Apoi, sporind in rugaciune si smerenie, cu binecuvantarea egumenului, s-a retras la viata pustniceasca in Muntele Iezerul din apropiere, prin jurul anului 1690. Acolo se ostenea singur intr-o mica pestera de piatra, laudand pe Dumnezeu ziua si noaptea si luptandu-se neincetat cu duhurile rele si cu neputintele firii. Caci nimeni, afara de sihastri, nu stie cat de mari sunt ispitele si incercarile celor ce se nevoiesc in viata pustniceasca. Neavand un lacas propriu de rugaciune, Cuviosul Antonie a luat binecuvantare si a sapat singur cu mainile sale un mic paraclis in stanca, lucrand trei ani de zile. Ziua lucra, iar noaptea priveghea si se ruga cu mainile inaltate la cer, varsand multe lacrimi. Apoi episcopul Ilarion de la Ramnicu- Valcea l-a sfintit. In acest mic paraclis se ruga neincetat Cuviosul Antonie. Aici facea ziua si noaptea sute de metanii, aici citea randuiala slujbelor zilnice si Utrenia de la miezul noptii. In sarbatori mari si in posturi venea din timp in timp cate un ieromonah din schit si savarsea Sfanta Liturghie. Astfel, linistea, singuratatea, chilia in piatra, biserica, neincetata rugaciune, citirea scrierilor Sfintilor Parinti si cugetarea la cele dumnezeiesti formau raiul pamantesc al Cuviosului sihastru Antonie. Aici se curatea pe sine de mandrie si de dulcetile cele trecatoare ale firii si de aici se pregatea zi de zi pentru bucuriile nemuritoare ale vietii ceresti. Auzindu-se peste tot despre viata sfanta a Cuviosului Antonie, veneau pe poteci de munte numerosi ucenici, calugari, preoti si credinciosi sa se roage impreuna cu el, sa-i ceara sfaturi si rugaciuni. Iar fericitul sihastru ii primea cu dragoste, ii odihnea, ii hranea cu cuvintele cele dumnezeiesti si ii libera cu pace, creand astfel o adevarata reinnoire duhovniceasca in Oltenia de sub munte. Dupa 25 de ani de aspra nevointa si sihastrie, Sfantul Antonie si-a dat sufletul in mainile Domnului, prin anul 1714, fiind plans mult de ucenici si ingropat langa micul sau paraclis, cum se vede pana astazi. Credinciosii urca vara pana aici, aprind lumanari, fac rugaciuni si se inchina in "Pestera Sfantului Antonie", cerandu-i binecuvantare si ajutor. SFANTUL VISARION MARTURISITORUL (1714 - circa. 1745) Acest mare aparator al credintei ortodoxe in Banat si Transilvania, care a luptat impotriva unirii cu forta a credinciosilor ortodocsi cu Roma, era de origine sarb, nascut in Bosnia, in anul 1714. Fiind foarte evlavios si ravni tor pentru viata pustniceasca, in anul 1738 este tuns in monahism la Manastirea Sfantul Sava din Tara Sfanta. Dupa ce revine in Serbia, se nevoieste cativa ani intr-o pestera ca sihastru, unde, pentru sfintenia vietii sale, dobandeste darul facerii de minuni. Auzind patriarhul ortodox Arsenie de la Carlowitz de viata si nevointa lui si fiind atunci mare tulburare in Banat si Transilvania, prin trecerea fortata la uniatie a romanilor ortodocsi, a chemat la sine pe Cuviosul Visarion, l-a hirotonit preot si l-a trimis sa apere dreapta credinta in nord-vestul Carpatilor. In ianuarie, 1744, ravnitorul Visarion pleaca spre Banat si este primit de popor ca un adevarat sfant.
70
Sute si mii de credinciosi ii ies inainte, il asculta si revin in sanul Bisericii Ortodoxe. Peste tot indeamna poporul ortodox sa nu paraseasca legea "strabuna" si sa ramana statornic in staulul Bisericii apostolice. Din Timisoara merge la Lipova-Arad unde este ascultat de o mare multime de credinciosi. Aici asaza o cruce de lemn in mijlocul satului, unde se fac adevarate pelerinaje de catre ortodocsi, reusind sa-i uneasca aproape pe toti sub bratele crucii lui Hristos. Apoi si-a continuat misiunea ortodoxa de catehizare a credinciosilor care veneau cu miile sa-l asculte si in alte localitati, ca: Deva, Orastie si Salistea Sibiului. La 26 aprilie, 1744, in drum spre Sibiu, este arestat de armata austriaca si dus sub paza la Viena unde este judecat si aruncat in cumplita temnita de la Kufstein, din porunca imparatesei Maria Tereza. Aici a suferit grele torturi pentru marturisirea dreptei credinte. Dupa aproape un an de chinuri si de legaturi in lanturi, isi da sfantul sau suflet in mainile Mantuitorului nostru Iisus Hristos, fiind numarat in ceata cuviosilor parinti si aparatori ai Ortodoxiei, alaturi de ceilalti sfinti martiri si marturisitori din Transilvania. Cuviosul Visarion a fost un mare luptator si apostol al unitatii ortodoxe, impotriva dezbinarii uniate din tara noastra, intorcand zeci de sate ortodoxe la Biserica mama. Pentru aceasta, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a canonizat in februarie 1950, declarandu-l "sfant marturisitor", si se face pomenirea lui in ziua de 21 octombrie. Sfinte Preacuvioase Parinte Visarion, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! CUVIOSUL IOAN ARHIMANDRITUL - Primul egumen al Manastirii Horezu (+ 1726) Acest egumen iubitor de Hristos era din tinutul Argesului. Intrand in Manastirea Negru Voda din Campulung, se face calugar si in putina vreme ajunge preot si egumen. Caci era iscusit parinte duhovnicesc al calugarilor si credinciosilor si bun iconom al casei lui Dumnezeu, vestit in toate satele din imprejurimi. Auzind evlaviosul domn Constantin Brancoveanu de egumenul Ioan si iubindu-l mult pentru intelepciunea lui, in anul 1692 il numeste egumen si ispravnic al renumitei sale ctitorii de la Horezu, care atunci se zidea. Si a povatuit cuviosul arhimandrit Ioan 33 de ani marea lavra de la Horezu, fiind intru toate ravnitor la cele sfinte, asemenea Mariei, si prea iscusit iconom al celor din afara, asemenea Martei. Arhimandritul Ioan a condus mai intai lucrarile de zidire ale Manastirii Horezu (1692-1697). Apoi a impodobit-o cu aleasa pictura, invrednicindu-se sa fie si el zugravit alaturi de familia marelui ctitor. A condus, de asemenea, lucrarile de zidire ale bolnitei (1696) si ale paraclisului ctitoricesc din incinta, prin dania sotiei evlaviosului domn. A ajutat personal la zidirea Schitului Sfantul Stefan, peste apa Horezului, ctitorita de Stefan, fiul lui Constantin Brancoveanu (1698), iar in partea de nord a manastirii a ctitorit personal Schitul Sfintii Apostoli (1700), pe care apoi il inchina lavrei. Cuviosul egumen Ioan a condus lucrarile de zidire si innoire si la alte manastiri, precum: Polovragi (1703); Surpatele, ctitorita de doamna Maria (1706); paraclisul Manastirii Cozia (1710) si altele, fiind considerat in vremea sa cel mai iscusit "ispravnic" de biserici si manastiri din Tara Romaneasca. Iar calugarilor ce se nevoiau in bisericile zidite de el le cerea numai sa-l pomeneasca la rugaciunile lor, precum singur spune: "Cu plecaciune ma rog ca in toate joile de peste an, intr-o saptamana o data, sa nu lipseasca Sfanta Liturghie, ca sa se bucure si sufletul meu de acea rugaciune a sfintiilor voastre, si sa aiba ticalosul meu suflet nadejde intru slava lui Dumnezeu...". Cuviosul Ioan arhimandritul era, totodata, cel mai apropiat sfetnic de taina, colaborator si duhovnic al familiei domnitorului martir Constantin Brancoveanu. Iar dupa mucenicia sa si a celor patru copii la Constantinopol (1714), egumenul Ioan era singurul parinte si mangaietor, dupa Dumnezeu, al sotiei fericitului ctitor, ramasa vaduva cu sapte copii. Savarsind bine calatoria acestei vieti, Cuviosul egumen Ioan si-a dat sufletul in mainile Domnului, in vara anului 1726, fiind inmormantat de obstea manastirii in biserica voievodala. PUSTNICII DIN POIANA TRAPEZEI - Valea Sihastriei (secolele XVII-XVIII) In vatra isihasta din jurul Manastirii Sihastria s-au nevoit in secolele trecute multi cuviosi parinti iubitori de liniste. Pe poteca ce duce din Sihastria peste Muntele Agapia, la numai 1 km in padure, se afla o mica poiana, cunoscuta pana astazi cu numele de "Poiana Trapezei". Aici s-au nevoit pentru dragostea lui Hristos, pana la mijlocul secolului XIX, generatii intregi de calugari isihasti. Iar nevointa acestor sihastri era aceasta: fiecare se ostenea in chilia sa toata saptamana, in rugaciune, in post si in cugetarea celor dumnezeiesti. Duminica si in sarbatori se adunau cu totii, impreuna cu parintele lor duhovnicesc, la priveghere de toata noaptea in paraclisul de lemn de alaturi. Dupa cantarea Utreniei se savarsea Sfanta Liturghie si se impartaseau cu Trupul si Sangele Domnului. Apoi sihastrii mancau impreuna asa-numita masa a dragostei, la un loc anume pregatit in mijlocul poienii. La urma luau binecuvantare de la parintele lor duhovnicesc si se retrageau la chilii. In acest loc s-au nevoit intotdeauna duhovnicii iscusiti in rugaciune si intelepti in cuvant, la care alergau numerosi sihastri din partea locului. Si era traditia ca la praznicele imparatesti si mai ales la Craciun, la Sfintele Pasti si la Pogorarea Sfantului Duh sa se adune toti sihastrii din Muntii Sihlei si Agapiei la parintii din Poiana Trapezei. Aici isi marturiseau gandurile la batranul, privegheau la slujba pana dimineata, dand lauda lui Dumnezeu, se impartaseau cu Trupul lui Hristos si luau masa impreuna dupa traditie. Apoi se sarutau duhovniceste si plecau linistiti la colibele lor. Toti cei care veneau la acesti sihastri erau odihniti si ospatati, de unde si numele locului "Poiana Trapezei", adica "Poiana ospatului si a iubirii". Ca o marturie a trecutului, se mai vad pana astazi in aceasta poiana urme de chilii si cativa pomi fructiferi. CUVIOSUL AGAFTON SIHASTRUL - Manastirea Agafton - Botosani (secolul al XVIII-lea) Ieromonahul Agaton (popular Agafton) era cu metania din Manastirea Doamnei, ctitorita de Elena Rares in anul 1552. Dupa mai multi ani de nevointa a fost chemat de Dumnezeu la viata pustniceasca. Deci, luand cu sine doi ucenici, s-a retras in padurile din apropiere, unde se nevoiau cativa calugari, si acolo a sihastrit zece ani in post si in neincetata rugaciune, ajungand sihastru si duhovnic vestit in tinutul Botosanilor. In anul 1729, Cuviosul Agafton Sihastrul, vazand ca se aduna fratii in jurul lui, "au mers in codrul ce este pe locul domnesc la ocolul Botosanilor si au curatat padurea si au facut manastioara si si-au pus pometi pe langa chilii". Aceasta mica asezare pustniceasca, cu hramul Sfintilor Arhangheli, s-a numit la inceput "Sihastria lui Agafton". Aici a adunat cuviosul ca la 20 de sihastri si impreuna s-au nevoit in placere de Dumnezeu pana la jumatatea secolului XVIII. Randuiala sihastrilor era aceasta: neincetata rugaciune ziua si noaptea, citirea Psaltirii la chilii, masa dupa asfintitul soarelui; Duminica, Sfanta Liturghie si impartasirea de obste. Acest fericit sihastru era mare dascal al linistii si rugaciunii, incat nimeni din ucenici nu ajunsese la masura lui. Era, totodata, iscusit duhovnic al sihastrilor si mirenilor si izgonitor de duhuri necurate, jertfindu-se pentru mantuirea tuturor. Caci era cu adevarat om al dragostei, si nu era sihastru si egumen mai cunoscut in partea locului decat dansul. Simtindu-si sfarsitul aproape, Cuviosul Agafton si-a binecuvantat ucenicii si s-a mutat cu pace in odihna lui Hristos.
71
CUVIOSUL ISACHIE SIHASTRUL - Manastirea Sucevita (secolul al XVIII-lea) Ieroschimonahul Isachie s-a nevoit mai intai in obstea Manastirii Sucevita, sub egumenii Iorest (1725) si Teofan (1732). Apoi, dorind sa urmeze fericitilor pustnici, s-a retras pe culmea unui deal inalt din apropierea manastirii, numit "Dealul Furcoiului", si acolo a sihastrit mai mult de 30 de ani. Acest cuvios s-a nevoit la inceput singur in padure, facand multe osteneli calugaresti si rabdand grele ispite de la diavolul. Dar, prin darul Sfantului Duh biruind ispitele, s-a invrednicit de la Dumnezeu sa izgoneasca necuratele duhuri din oameni, incat numele lui era cunoscut peste tot. Numerosi bolnavi urcau la chilia lui si se vindecau. In anul 1760, Cuviosul Isachie a adunat cativa ucenici in jurul sau, a inaltat o mica biserica de lemn cu hramul "Schimbarea la Fata" si a intemeiat un schit de sihastri pe Dealul Furcoiului. Aceasta mica sihastrie a durat peste 20 de ani, ca loc de liniste si de rugaciune pentru calugarii din Manastirea Sucevita, iar pentru credinciosii din imprejurimi, loc de mangaiere duhovniceasca. Caci ajunsese Cuviosul Isachie duhovnic foarte iscusit, taumaturg si inaintevazator, vestit in toata Moldova de Nord. Viata lui stralucea pe munte ca o faclie in sfesnic, calauzind catre Hristos, atat pe calugari, cat si pe mireni. In anul 1780, Cuviosul Isachie a coborat in Manastirea Sucevita si, dupa putina vreme, si-a dat sufletul cu pace in mainile Domnului. Sihastria sa, mai dainuind pana in anul 1785, a ramas in paragina, impreuna cu toate schiturile de sub ocupatia austriaca. CUVIOSUL SEBASTIAN SIHASTRUL - Intemeietorul Schitului Sihastru-Tecuci (secolul al XVIII-lea) Pustnicul Sebastian era cu metania din Manastirea Bogdana-Targu Ocna, unde s-a nevoit in primii ani ai secolului XVIII. Apoi, dorind sa se retraga la fericita liniste, s-a facut sihastru in padurile seculare ale Tecuciului, peste Valea Siretului. Iar nevointa lui era aceasta: noaptea se ruga in chilie cu priveghere si metanii, iar ziua lucra in gradina si aduna ierburi si flori tamaduitoare de boli din padure, iar cu mintea se ruga neincetat. Apoi impartea in dar la bolnavi aceste plante si cu rugaciunile lui multi se vindecau. Asa s-a facut vestit schimonahul Sebastian in toate satele din partea locului si nu putini suferinzi veneau la bordeiul lui si se vindecau. Caci se invrednicise cuviosul de la Dumnezeu de darul tamaduirii bolilor. Dupa o nevointa ca aceasta, prin anul 1740, s-a intamplat o lupta grea in aceste paduri intre moldoveni si tatari, si multi din ambele parti au cazut. Atunci si hatmanul Sandu Sendrea a fost greu ranit la picior. Retragandu-se oastea, hatmanul a fost gasit de sihastru in padure, chinuit de durere, si l-a dus la chilia lui sa-l ingrijeasca. Deci, i-a zis cu lacrimi hatmanul: "Sfinte parinte, de ma vei tamadui de aceasta rana si voi scapa cu viata, voi inalta o biserica in acest loc si voi face aici manastire de calugari, spre lauda lui Dumnezeu". Ingrijindu-l cu multa dragoste Cuviosul Sebastian, in cateva luni de zile s-a vindecat bolnavul cu rugaciunea si cu plantele lui. Atunci, hatmanul Sandu Sendrea, drept multumita lui Dumnezeu, a zidit o biserica si cateva chilii din averile sale, alaturi de bordeiul sihastrului, in cinstea Sfantului si Marelui Mucenic Dimitrie. Acest lacas s-a numit "Schitul Sihastru", dupa numele cuviosului, iar schimonahul Sebastian, invrednicindu-se de darul preotiei, a devenit cel dintai ctitor si egumen al acestui schit. In anul 1748, biserica a fost sfintita de episcopul Ioanichie de Roman (1747-1769). Asa a ajuns Cuviosul Sebastian incepator de frati si parinte duhovnicesc pentru multi credinciosi. Numele lui era cunoscut pana la domnul Moldovei, si toti se foloseau de intelepciunea si de darul care era in el. Deci, mai traind peste zece ani si lasand in schit multi ucenici, s-a mutat cu pace in ceata cuviosilor parinti. EPISCOPUL IOANICHIE AL ROMANULUI - Ctitorul Schitului Vovidenia-Neamt (secolul al XVIII-lea) Acest evlavios episcop era de. loc din tinutul Neamt, iar cu metania din Schitul Slatiorul (astazi, Vovidenia). Intrand de tanar in nevointa calugareasca, a avut mai intai povatuitori pe cuviosii sihastri de la Pocrov. Apoi, invatand carte si deprinzand frica de Dumnezeu, s-a facut calugar si preot ales in schit. In anul 1746, ieromonahul Ioanichie a fost randuit staret al Manastirii Neamt, careia ii face unele adaugiri. Iar in toamna anului urmator este ales episcop al Eparhiei Romanului, pe care o pastoreste cu duhovniceasca intelepciune 22 de ani. Acest episcop si iconom al Tainelor lui Dumnezeu era plin de blandete si de smerenie. Inima si chilia lui erau deschise pentru toti, cu aceeasi statornica dragoste mangaind si alinand suferintele omenesti si vorbind tuturor de Hristos. Pentru aceea, credinciosii il cautau si-l iubeau ca pe un adevarat parinte si pastor duhovnicesc. In timpul pastoriei sale, episcopul Ioanichie a ctitorit si innoit multe schituri si manastiri din eparhie, precum: Bogdana, Casin si Soveja; Schiturile Sihastru, Buluc, Lepsa, Savu si altele. In orasul Roman, a intemeiat la Manastirea Precista Mare primul spital public, intretinut din veniturile bisericii. De asemenea si in orasul Focsani a intemeiat, in incinta Manastirii "Sfantul Prooroc Samuil", un spital public cu acelasi patron. La ambele spitale, episcopul Ioanichie facea vizite canonice, dadea ajutoare si randuia ieromonahi slujitori si calugarite surori de caritate. O alta ctitorie a episcopului Ioanichie este Schitul Vovidenia de langa Manastirea Neamt, pe care il innoieste din temelie in anul 1749. In locul bisericii vechi, el inalta o alta biserica de lemn cu hramul "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului", face chilii, trapeza si clopote noi si schimba numele schitului din "Slatioru" in "Vovidenia". Apoi aduna peste 60 de calugari si inchina schitul Manastirii Neamt. Timp de aproape doua secole, Schitul Vovidenia si Schitul Pocrov au fost locuri de retragere si liniste ale monahilor din marea lavra. Aici se nevoiau duhovnici din cei mai buni si schimonahi ravnitori in post si rugaciune. La inceputul anului 1769, smeritul episcop Ioanichie isi da sufletul in bratele lui Hristos si este inmormantat in pridvorul bisericii din Manastirea Neamt. CUVIOSUL VASILE IEROSCHIMONAHUL - Staretul Schitului Poiana Marului (+ 1767) Viata Cuviosul ieroschimonah Vasile a fost parintele duhovnicesc al staretului Paisie de la Neamt si unul din cei mai vestiti dascali si lucratori ai rugaciunii lui Iisus din secolul XVIII. El era, dupa traditie, din partile Poltavei si s-a nascut spre sfarsitul secolului XVII. Luand din tinerete crucea lui Hristos, s-a facut schimonah in Schitul Dalhauti-Focsani, prin anii 1705-1706, unde s-a nevoit ca sihastru cu mare osardie si frica de Dumnezeu. Aici a deprins adancul Sfintei Scripturi si a citit multe scrieri ale Sfintilor Parinti. Apoi, cu darul lui Hristos, a ajuns mare lucrator al sfintei rugaciuni si sfetnic duhovnicesc al parintilor din obste. Primind hirotonia in preot, in anul 1715 ajunge egumen al Manastirii Dalhauti si vestit povatuitor de suflete, incat numele lui se facuse cunoscut peste tot, pana la domnul Tarii Romanesti, Constantin Mavrocordat. Timp de 20 de ani, cat a fost staret la Dalhauti, Cuviosul Vasile aduna in jurul sau o obste de peste 40 de calugari sihastri, pe care ii deprinde cu ascultarea, smerenia, tacerea si lucrarea cea de taina a rugaciunii lui Iisus. Astfel, staretul Vasile face din obstea sa o adevarata scoala duhovniceasca de traire isihasta, dupa invatatura Sfintilor Parinti, renumita in Tara Romaneasca. Ucenicii sai, munteni, moldoveni, ardeleni si rusi, traiau in desavarsita dragoste si buna
72
randuiala. Apoi, nemaiincapand la Dalhauti, se stabilesc, o parte, la Schiturile din jur: Trestieni, Ciolanu, Carnu, Ratesti, Rogoz, Bontasti, Valea Neagra (Vrancea) si altele. Prin anii 1730-1733, staretul Vasile reinnoieste Schitul Poiana Marului si se muta aici cu 12 ucenici. Ca staret la Poiana Marului, Cuviosul Vasile conduce duhovniceste toate schiturile din Muntii Buzaului, pe care le cerceteaza regulat, fie personal, fie prin scrisori. Unul din ucenicii sai a fost si Cuviosul Paisie, pe care il primeste in Schitul Trestieni pentru cativa ani, iar in anul 1750 il calugareste in Muntele Athos. Randuiala staretului Vasile era aceasta: trairea in desavarsita armonie, citirea zilnica a Sfintei Scripturi si a Sfintilor Parinti, practicarea rugaciunii lui Iisus, pazirea curata a mintii, mancarea o data pe zi si impartasirea saptamanala. Ca dascal al rugaciunii, marele staret a scris si cateva "Cuvinte" despre paza mintii, despre rugaciune si crestere duhovniceasca, care sunt scurte introduceri la scrierile filocalice ale Sfintilor Nil de Sorska, Filotei, Isihie si Grigorie Sinaitul. Cuvintele sale introductive sunt adevarate pagini de filocalie si calauza spre Hristos prin sfanta rugaciune. Ajungand la masura marilor sihastri, Cuviosul Vasile si-a dat sufletul in mainile Domnului in anul 1767, lasand in urma numerosi ucenici. Fapte si cuvinte de invatatura 1. Cuviosul Vasile de la Poiana Marului a fost nu numai ctitorul unei mari sihastrii romanesti, renumita chiar peste hotarele tarii, ci si parintele duhovnicesc al altor unsprezece schituri si manastiri din judetele Vrancea si Buzau, pe care le organizeaza personal dupa randuiala isihasta fixata de el si le populeaza cu numerosi ucenici formati de el. Preluand miscarea isihasta de la Schitul Pocrov initiata de Cuviosul Episcop Pahomie al Romanului (+ 1726), fericitul staret Vasile era foarte iscusit in viata de rugaciune, in cunoasterea Sfintei Scripturi si a Sfintilor Parinti filocalici. Punand accent mai ales pe ascultare, pe lectura si rugaciune in manastirile si sihastriile din centrul tarii noastre, reuseste sa creeze un adevarat curent de innoire duhovniceasca ia monahismul romanesc la mijlocul secolului XVIII. Acest mare curent, al doilea ca marime dupa cel din secolul XV, initiat de Sfintii Nicodim de la Tismana (+ 1406), Leontie de la Radauti si Daniil Sihastrul, va fi desavarsit si raspandit in toate tarile ortodoxe la sfarsitul secolului XVIII si inceputul celui urmator, prin marii stareti Paisie de la Neamt (+ 1794), Gheorghe de la Cernica (+ 1806) si Sfantul Calinic de la Cernica (+ 1868). 2. Datorita asezarii tarii noastre la rascrucea dintre Peninsula Balcanica ortodoxa, in care stralucea Muntele Athos, si Rusia ortodoxa, cu avantul ei isihast, Cuviosul Vasile de la Poiana Marului a gasit aici locul cel mai potrivit pentru o viata monahala innoita, atat prin rugaciune, cat si printr-o traire duhovniceasca imparateasca. Acest iscusit dascal al rugaciunii a reusit sa imbine atat de armonios in sihastriile din tinutul Buzaului si Vrancei asprimea ascetica a vietii calugaresti din Sinai si Athos, cu experienta mistica a monahismului slav si cu traditia isihasta de sihastrie din sutele de schituri si manastiri, in care monahismul romanesc, atat de masurat si asezat, isi ducea viata duhovniceasca fara intrerupere inca din secolul IV. Astfel, staretul Vasile reinnoieste viata monahala din schituri si sihastrii prin imbinarea acestor trei experiente: greaca, rusa si romana; iar marii stareti Paisie de la Neamt si Gheorghe de la Cernica, urmati de Sfantul Calinic, vor reinnoi viata duhovniceasca din marile lavre si chinovii romanesti. 3. Reinnoirea vietii monahale de la Poiana Marului si din celelalte schituri din Vrancea si Buzau s-a inceput si desavarsit printr-o profunda viata de rugaciune, supravegheata permanent aproape o jumatate de secol, de catre marele staret Vasile. El cerea ucenicilor sai sa practice neincetat rugaciunea inimii, chiar inainte de despatimire, sa traiasca in desavarsita dragoste si ascultare, sa iubeasca tacerea, smerenia, postul si saracia celor materiale. Toate acestea, impreuna cu stricta respectare a slujbelor bisericesti la care luau parte toti calugarii, au contribuit cel mai mult la curentul monahal innoitor care a odraslit in Schitul Poiana Marului. 4. Despre rugaciunea inimii astfel invata Cuviosul Vasile de la Poiana Marului: - Multi, citind cartea Sfantului Grigorie Sinaitul si neavand incercarea lucrarii mintii, gresesc in intelegerea cea dreapta a ei, socotind ca aceasta lucrare a fost data numai barbatilor celor sfinti si fara de patima. De aceea, tinandu-se de obiceiul de acum, adica numai de citirea si cantarea psalmilor, a troparelor si a canoanelor, savarsesc numai rugaciunea cea din afara. Ei nu inteleg ca acest fel de rugaciune cantata ne-au dat-o parintii numai pana la o vreme, pentru neputinta si pruncia mintii noastre. Aceasta pentru ca, deprinzandu-ne prin citire si cantare, sa urcam la treapta lucrarii celei cu mintea, nu sa petrecem pana la sfarsit in aceasta. Pentru ca, citind si cantand numai cu buzele rugaciunea cea din afara, ramanem la o parere bucuroasa de noi insine, socotind ca facem un lucru mare. 5. Repetand invataturile Sfantului Grigorie Sinaitul, asa isi invata ucenicii Cuviosul Vasile de la Poiana Marului: - Cantarea noastra se cade sa fie ingereasca, dupa cum ne este si vietuirea, iar nu trupeasca. Caci cantarea cu glas si cu strigare a fost data pentru lenevirea si nepriceperea noastra, ca sa ne ridice la rugaciunea cea adevarata din inima. 6. In continuare adauga Cuviosul Vasile, citand pe marele sinait: - Nu-i este cu putinta celui ce se lupta in acest fel, adica cu rugaciune citita, din afara, sa dobandeasca candva pace duhovniceasca sau sa ia cununile biruintei. Caci unul ca acesta este asemenea celui ce lupta noaptea, care aude glasurile dusmanilor si primeste rani de la ei, dar nu poate vedea limpede cine sunt ei, de unde vin sau cum lovesc si pentru ce, caci intunericul ii orbeste mintea. Cel ce se lupta astfel, cu rugaciunea exterioara, nu va putea scapa sa fie nu zdrobit de cei de alt neam. Osteneala o suporta, dar de plata este pagubit. 7. Iar pentru curatirea mintii de ganduri si coborarea ei in inima in vremea rugaciunii, asa invata Cuviosul Vasile: - Daca simturile din afara nu pot opri mintea de la ganduri, trebuie ca mintea sa fuga din simturi, in vremea rugaciunii, in camara inimii si sa stea acolo surda si muta la toate gandurile. Caci, precum sabia cea cu doua taisuri, ori in ce parte o vei intoarce, taie cu ascutisul ei cele ce se nimeresc in preajma ei, tot asa lucreaza si rugaciunea lui Iisus, ca o sabie, uneori fiind intoarsa spre gandurile cele rele si spre patimi, iar alteori spre pacat, spre aducerea aminte de moarte si de muncile cele vesnice. 8. Aratand valoarea atat de mare a rugaciunii din inima, fata de cea citita si cantata, spunea staretul Vasile si aceasta: - De va voi cineva, fara aceasta rugaciune din inima, numai cu rugaciunea rostita si cantata si cu simturile si impotrivirea cea din afara sa surpe atacurile vrajmasilor si sa se impotriveasca oricarei patimi sau gand viclean, acela va fi biruit degraba si de multe ori de vicleanul diavol, facandu-l sa se aplece spre slava desarta si spre neatentie, socotindu-se pastor si invatator al oilor celor cuvantatoare. 9. Iar despre importanta rugaciunii si a cantarilor din biserica si cum trebuie sa fie facute ele, asa invata Cuviosul Vasile pe ucenicii sai: - Sa nu socotesti, binecredinciosule cititor, ca, luandu-ne pe noi Sfintii Parinti, de la multa cantare din afara si poruncindu-ne sa ne deprindem cu lucrarea, adica cu rugaciunea mintii, nesocotesc psalmii si canoanele. Sa nu fie aceasta. Caci acestea sunt date de Duhul Sfant Bisericii lui Hristos, intru care se savarseste toata lucrarea de sfintire prin hirotonie si toata taina iconomiei lui DumnezeuCuvantul, pana la a doua venire a Lui, in care se cuprinde si invierea noastra. Ca nu este ceva omenesc in randuiala bisericeasca, ci toate sunt ale darului lui Dumnezeu, neprimind nici un adaos de la vrednicia noastra si nici o imputinare pentru pacatele noastre.
73
10. Cugetand la cuvintele Sfantului Apostol Pavel: Voiesc a zice cinci cuvinte cu mintea mea, decat zeci de mii cu limba (I Cor. 14, 10), Cuviosul staret Vasile invata pe ucenici ca mai mare folos avem rostind la rugaciune cateva cuvinte cu atentia mintii si simtirea inimii, decat mii de cuvinte numai cu limba, fara atentie si simtire. Astfel, marele dascal al rugaciunii invata, zicand: - Se cade mai intai a ne deprinde mintea si inima cu cinci cuvinte de acest fel, zicand din adancul inimii: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma". Dupa ce ne vom curati mintea cu aceasta rugaciune, se cuvine a ne urca la cantarea intelegatoare, adica la cantarea si rugaciunea din biserica, deoarece oricare incepator, si inca patimas, poate savarsi cu intelegere aceasta rugaciune intru pazirea inimii. Iar cantarea bisericeasca nicidecum nu o poate face, pana nu-si va curati mai intai mintea cu aceasta rugaciune. Sfantul Simeon, arhiepiscopul Salonicului, avand acelasi duh si dar, porunceste arhiereilor, preotilor, calugarilor si tuturor mirenilor, sfatuindu-i sa zica si sa uneasca cu rasuflarea in toata vremea si in tot ceasul aceasta sfintita rugaciune. El zice impreuna cu Apostolul Pavel: "Nu este alta arma mai tare nici in cer, nici pe pamant, ca numele lui Iisus Hristos". 11. Zicea iarasi: - Cel ce vietuieste drept si fara prihana, ferindu-se de placerea sa si de inaltarea mintii, de s-ar ridica toate taberele diavolesti asupra lui si mii de ispite, va ramane nevatamat, spun Parintii. Dar cel ce umbla dupa randuiala proprie si dupa sfatul sau, adica in neascultare si in voile sale, acela cade in inselaciune. Caci sunt doua pricini ale inselaciunii, adica ale caderii din rugaciunea cea curata a inimii: lucrarea faptelor bune dupa voie proprie, adica fara ascultare si sfatuire, si a doua este inaltarea mintii, adica mandria cugetului, care este impotriva smeritei cugetari. 12. Cuviosul Vasile, intr-un glas cu toti Sfintii Parinti, spune ca din trei pricini unii din calugari si din crestini parasesc lucrarea cea sfintita a rugaciunii inimii. Unii din ei "lasa aceasta lucrare numai sfintilor barbati fara patima, socotind ca numai acelora li se potriveste, nu si celor patimasi". A doua pricina a parasirii rugaciunii inimii este "imputinarea aproape totala a invatatorilor la acest fel de vietuire"; iar a treia pricina este "inselaciunea care se iveste in aceasta lucrare", adica ispita mandriei si a voii proprii. Or, pentru imputinarea patimilor la calugarii incepatori, este nevoie de atentia mintii si paza inimii, adica de rugaciunea mintii. Iar daca lipsesc dascalii rugaciunii, "avem scrierile sfintilor ca invatator". Cat pentru piedicile de care se tem unii, ei se fac siesi piedica, "caci nu trebuie sa te feresti sa mergi in padure din teama de lup. Pentru ca numai de Dumnezeu trebuie sa te temi, sa fugi din frica sau sa te lepezi de El". 13. Cat pentru importanta postului la deprinderea rugaciunii inimii, staretul Vasile de la Poiana Marului aduce in mijloc cuvantul Sfantului Vasile cel Mare, care zice: "Infranarea se randuieste potrivit puterii trupesti a fiecaruia". Apoi adauga: - Cu adevarat si de aceasta se cuvine sa se tina seama, ca nu cumva, zdrobind cu infranarea cea peste masura puterea trupeasca, sa se faca trupul sleit si neputincios spre sporirea duhovniceasca. Pentru ca, de ar fi fost bine sa slabim cu trupurile si sa zacem abia vii, negresit, asa ne-ar fi facut Domnul de la inceput. Dar de vreme ce ne-a facut asa cum ne-a facut, gresesc cei ce nu pazesc precum este ceea ce a fost facut. Pentru aceea zice Sfantul Maxim: "Da trupului cele dupa putere si intoarce toata nevointa ta spre lucrarea mintii". Iar Sfantul Diadoh zice: "Postul are lauda in sine, dar nu la Dumnezeu". Deci, nu se cade nevoitorilor binecredinciosi a se trufi pentru el, ci sa vada tinta cugetarii noastre in credinta in Dumnezeu. 14. Cuviosul Vasile de la Poiana Marului spunea ucenicilor ca viata monahala are trei cai: viata de obste, vietuirea in doi sau trei, numita si cale de mijloc sau imparateasca, avand toate in comun, iar a treia este pustnicia, cea mai inalta, pe care o duc numai cei sfinti si desavarsiti, dupa ce mai intai au parcurs primele doua cai. Dar unii monahi, zicea el, isi aleg si o alta cale, in afara de orice ascultare si binecuvantare. Acestia isi fac chilia unde vor si traiesc singuri, ingrijindu-se mai mult de cele ale trupului. - Schimnicia inainte de vreme, zice Cuviosul Vasile, este pricina de mandrie si iubire de sine; pe cand trairea impreuna cu altii iti descopera slabiciunile, te apara de ispite si te poate curati zilnic, prin harul lui Hristos, lucrand din dragoste pentru Domnul. 15. Iar pentru citirea Sfintei Scripturi, invata cuviosul: - Ia aminte la citirea Scripturilor si, de nu vei fi om, te vei face om, ca citirea Scripturilor este tamaduire cu mult mestesug si mantuitoare. Insa, mare intarire este a nu gresi intelegerea citirii Scripturilor si mare surpare si prapastie adanca este neintelegerea Scripturilor. De aceea trebuie sa cunoastem si scrierile Sfintilor Parinti si ale altor nevoitori care ne ajuta pe calea mantuirii. SCRISOARE CATRE PREACUVIOSUL SI DUHOVNICESCUL MEU FIU INTRU HRISTOS, IEROSCHIMONAHUL KIR ALEXIE "Asteptand cu mare dor intoarcerea ta, ca iarasi sa ne vedem cu bucurie fata catre fata, iti trimit tie, prea iubitul meu fiu si prieten, imbratisarea mea calduroasa si iti amintesc de intelegerea si legamantul nostru de a vietui in pacea Domnului: De veti ierta oamenilor greselile lor si Tatal vostru cel ceresc va va ierta greselile voastre, iar de nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre si Cele ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor asemenea. (Matei 6, 14-15; Luca 6, 31). Eu, o, prietene, fiind om neputincios, cand gresesc fata de cineva, voiesc ca acela sa ma ierte. De asemenea, ma silesc, chiar daca inima mea se impotriveste sa iert si eu fratelui meu greselile lui fata de mine. Pana cand insa? Nu de sapte ori, zice Domnul, ci de saptezeci de ori cate sapte, daca ne va gresi si-i va parea rau, sa-i iertam lui. Aceasta este pravila si dreptarul nostru, pe care daca le-am pazi, nimeni nu ne-ar strica dragostea dintre noi si impreuna-vietuirea noastra. Dar adesea, inclinarea noastra de a ne acoperi greselile si a ne dezvinovati - pe care cineva a numit-o unealta a diavolului - nu ne lasa sa ne luam asupra-ne vinovatia, cum ne este porunca, ci ne indeamna sa o punem in sarcina fratelui nostru, iar pe noi sa ne socotim nevinovati, ceea ce vadit este o minciuna. Fratele este vinovat ca m-a suparat, iar eu am pacatuit ca nu am rabdat. Amandoi am gresit in fata poruncilor lui Hristos si totusi aruncam vina unul asupra celuilalt, ca si Adam asupra Evei si Eva asupra sarpelui. Si astfel ne pierdem sufletele si ne osandim ca si aceia, numai pentru ca umblam a ne dezvinovati, si nu pentru pacat, caci nu este in lumea aceasta om fara pacat, chiar de ar fi sfant si de ar vietui numai o zi pe pamant. Deci este lucru lamurit ca nu numai pentru pacate vom fi osanditi, toti cei care ne impotrivim poruncilor lui Hristos, ci si pentru aceea ca vrem sa ne ascundem vinovatia. Sa zic ca ma loveste cineva peste obraz, iar eu, nevoind sa sufar una ca aceasta, arunc toata raspunderea asupra lui, care neindoielnic are partea lui de vina, si-l infatisez ca pe un defaimator al poruncilor lui Hristos, iar pe mine insumi nu ma invinuiesc de nerabdare. Se intelege ca atat" cel care m-a lovit trebuie sa fie judecat, cat si eu, care n-am avut destula rabdare, trebuie sa ma pocaiesc si sa iau asupra-mi vina de a fi calcat porunca rabdarii. De aceea si Bogoslovul spunea: "Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi". Iar daca vrem, o, prietene, ca adevarul sa se salasluiasca intru noi, atunci sa fugim de apucatura de a ne dezvinovati si sa ne insusim greselile, si atunci adevarul se va arata pe fata, de la sine sau prin usile pocaintei. Descoperirea de la sine a adevarului sta in voia Domnului, iar aflarea lui pe calea pocaintei atarna de slabele noastre puteri omenesti.
74
Din acestea, dar, se poate vedea ca lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci asupra duhurilor intunericului, a incepatoriilor si a stapaniilor de sub cer! (Efeseni 6, 12). Vina dar la noi, vino grabnic, prietene, precum ni te-ai fagaduit, ca sa ne fii impreuna-nevoitor si impreuna-luptator impotriva duhurilor rautatii de sub cer, cu care nu se poate duce lupta, chiar de s-ar cobori raiul pe pamant, decat in chipul acesta. Bunaoara sa ne suim amandoi intr-o luntre si sa pornim cu ea, ca si cum am avea o trebuinta oarecare, in sus pe apa Niprului pana la Kiev. Cata vreme vom impinge cu lopetile, luntrea noastra va inainta in susul apei, iar daca incetam vaslitul, atunci fara sa ne mai ostenim noi, apa de la sine ne va duce la vale pana la Oceacov sau pana la Kinburn. Aceasta o spun ca sa intelegi ca toate suisurile duhovnicesti se castiga cu anevoie si cu sudoare multa. Cata vreme omul se nevoieste si vegheaza, el urca, ca si luntrea in susul apei. Iar cand vrea sa se mai odihneasca si inceteaza truda, el indata coboara la vale, ca si luntrea manata de apele Niprului pana in Crimeea, caci, slabindu-ne puterile, patimile si ispitele lucreaza atunci in voie. Aceasta este calea cea ingusta, care duce la mantuire, si calea cea larga, care duce la pierzanie, cum zice Domnul. Cel ce rabda necazul si supararea, savarseste in sufletul sau mare nevointa si truda, ca si cel care vasleste luntrea impotriva cursului apei. Pe cand omul care se manie si tine minte raul si mai ales daca si cauta sa se dezvinovateasca, acela isi slabeste si isi seaca puterile sufletesti, incat ispitele patrund in sufletul lui fara nici o greutate si-i duc mintea spre tot felul de placeri si patimi, precum si apa duce luntrea spre Oceacov si Crimeea. Asa se intampla cu oricine se lasa cuprins de poftele si desfatarile trupesti si de patimi. De aceea zice apostolul ca trupul se lupta asupra duhului, iar duhul asupra trupului. Cu alte cuvinte, daca trupul nostru lasa vaslele si vrea sa adoarma in luntre, atunci apa de la sine il duce, impreuna cu luntrea, la vale spre tinutul tatarilor, pe cand duhul sau cugetul curat indeamna si sileste trupul sa vasleasca si sa impinga din rasputeri luntrea la deal impotriva apei, pana la Kiev. Urmand aceasta pilda, vino la noi, o, prietene si prea iubite fiule, si te urca cu noi in luntre sau mai bine zis in corabia noastra si, luand in maini lopetile, vasleste impreuna cu noi, ca sa manam corabia in susul apei si sa nu o scapam la vale, spre lucrarea poftelor si a patimilor. Iar daca din pricina slabiciunii noastre nu vom putea neintrerupt, zi si noapte, sa inaintam cu corabia, atunci macar sa nu o lasam dusa de apa la vale si sa o tinem pe loc cu ajutorul ancorei, adica cu impotrivirea noastra fata de lucrarea patimilor. In acest chip odihnindu-ne putin, iarasi vom lua lopetile si vom mana corabia la deal, adica luptand impotriva poftelor si inclinarilor noastre rele. Tine-te dar, o, prietene, de fagaduinta data la plecarea ta, ca de nu vei putea afla, la vreun schit sau pe langa parintele Paisie, viata pe care o doresti, apoi - cu cuvintele tale ai spus: "atunci imi voi smeri gandurile mele si ma voi intoarce inapoi". Scumpul meu fiu duhovnicesc, ieroschimonah Kir Alexie! Pana cand vei fi purtat de gandurile tale, ca un al doilea Moise, leganat de valurile apelor, in cosul sau de trestie? Porneste-te la drum si drumul te va aduce la bratele maicii tale, care te-a nascut duhovniceste, precum si pe acel prunc l-a adus fiica faraonului, maicii sale ca sa-l creasca. Fii sanatos in Domnul si te roaga pentru mine pacatosul". VASILE, staretul de la Poiana Marului, 1766 SFANTUL SOFRONIE MARTURISITORUL - Manastirea Cioara- Sebes (secolul al XVIII-lea) Sfantul Sofronie era de loc din satul Cioara-Sebes, judetul Alba. Fiind de mic foarte iubitor de Dumnezeu, a primit schima monahala la una din sihastriile Tarii Romanesti, ajungand vestit sihastru si implinitor al Evangheliei lui Hristos. In anul 1756, intorcandu-se in satul natal, a intemeiat o mica sihastrie in padurile din imprejurimi, cunoscuta cu numele de "Schitul Cioara", adunand acolo si cativa ucenici. Apoi, vazand asuprirea si nedreptatea la care erau supusi romanii ardeleni ortodocsi si arzand de ravna pentru Hristos, a umblat ani de zile prin satele din Ardeal, indemnand pe credinciosi sa pazeasca cu sfintenie credinta ortodoxa. Pentru aceasta, la porunca craiului Ardealului, a fost aruncat in temnita si batut cumplit pentru ravna si indrazneala lui. Fiind scos din inchisoare, a inceput iarasi a marturisi dreapta credinta in satele din Muntii Apuseni. Apoi a fost din nou intemnitat si chinuit pentru Hristos. Dar, cu rugaciunile credinciosilor fiind eliberat, la 14 februarie, 1761, a adunat un "mare sobor" in orasul Alba Iulia, cerand egalitate in drepturi poporului roman si episcop ortodox pentru credinciosii din Ardeal. In acelasi an, vazandu-si dorinta implinita, s-a retras la Manastirea Curtea de Arges, unde, mai traind putin, s-a savarsit cu pace, dandu-si sufletul in mainile lui Hristos. Biserica Ortodoxa Romana l-a canonizat in anul 1955, numarandu-l in ceata sfintilor marturisitori si se face pomenirea lui la 21 octombrie. Sfinte Preacuvioase Parinte Sofronie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! CUVIOSUL RAFAIL CALIGRAFUL - Manastirea Horezu (secolul al XVIII-lea) Monahul Rafail Caligraful este numarat printre cei mai vestiti scriitori de opere patristice din Tara Romaneasca, al secolului XVIII. Era fiul preotului Dumitru din satul Stancesti-Prahova, numit din botez Radu. Deprinzand din copilarie frica de Dumnezeu si lucrarea faptelor bune si ramanand orfan de parinti, a fost calauzit de Hristos in obstea Manastirii Horezu, la varsta de numai 10 ani. Si era iubit de egumen si de toti parintii pentru curatia si sfintenia vietii sale. Caci era strain, ascultator si cel mai mic din fratii manastirii. Egumenul Dionisie l-a incredintat celor mai buni dascali din obste, de la care a invatat, in putina vreme, limbile greaca si slavona precum si frumoasa scriere. La varsta de 14 ani, tanarul ostas al lui Hristos copia deja cu multa indemanare carti de invatatura duhovniceasca, pe paginile carora adauga de obicei aceasta insemnare: "S-au scris de mult pacatosul robul lui Dumnezeu Radul Copilul, sin(fiul) raposatului robul lui Dumnezeu popa Dumitru ot (de la) Stancesti sud Proa(h)uva, in Sfanta Manastire Hurezi...". In anul 1754, la 2 aprilie, in sambata Pastilor, precum singur scrie, Radu "copilul" s-a calugarit cu numele de "Rafail monahul", ramanand toata viata simplu calugar in obstea Manastirii Horezu, avand o singura ascultare: cantarea la strana si copierea de scrieri ale Sfintilor Parinti. Timp de peste 30 de ani, Cuviosul monah Rafail a copiat zeci de carti patristice si de slujba pentru manastiri si biserici. Dintre acestea se mai pastreaza astazi 15 manuscrise. Acest monah iubitor de multa osteneala a trait un an de zile si in obstea Cuviosului Paisie, la Manastirea Dragomirna, dupa cum singur scrie. Apoi, revenind la metanie si continuandu-si sfanta ascultare inca 20 de ani, s-a mutat la cerestile lacasuri spre sfarsitul secolului XVIII, adaugandu-se in ceata cuviosilor parinti. CUVIOSUL SILA IEROSCHIMONAHUL - Egumen al Schitului Sihastria Putnei (+ 1781) Ieroschimonahul Sila a fost cel mai renumit egumen al Sihastriei Putnei. Era originar din judetul Botosani. Primii ani de ucenicie i-a facut la Schitul Orasani din apropiere. Apoi, ravnind o viata duhovniceasca mai inalta, in anul 1712, a fost calauzit de Duhul Sfant sa mearga la Schitul Sihastria Putnei. Dupa mai multi ani de ascultare si nevointa, tanarul ostas al lui Hristos primeste tunderea in calugarie, iar in anul 1728 este hirotonit preot si tuns schimonah. Ca ucenic al egumenului Dosoftei, schimonahul Sila se ostenea mult, atat cu slujba bisericii si cu implinirea
75
randuielii sihastresti, cat si cu aprovizionarea schitului cu hrana si cele de nevoie. Timp de 30 de ani, acest neobosit sihastru a fost iconom al Sihastriei Putnei, implinind cu frica de Dumnezeu aceasta ascultare. Ca neavand schitul nici un fel de avere, se intretinea numai din mila credinciosilor. Taranii de la camp trimiteau alimente, imbracaminte, vin, ceara si untdelemn pentru biserica, prin mainile Cuviosului Sila, iar smeritii sihastri din munte se rugau pentru ei si pentru tara, ziua si noaptea. Raposand egumenul Dosoftei in anul 1753, Cuviosul Sila a fost ales parinte duhovnicesc al Sihastriei Putnei. El a innoit in intregime acest schit, zidind din piatra o biserica noua, in locul bisericutei de lemn, chilii, trapeza, pivnite, cismea de apa, livada de meri si zid de jur-imprejur. De asemenea, a impodobit biserica cu catapeteasma, cu icoane si cu toate "podoabele si trebuintele ce i se cuvin casei lui Dumnezeu". In anul 1758, noua biserica cu hramul "Buna-Vestire" a fost sfintita de mitropolitul Moldovei, Iacob Putneanul. Egumenul Sila a innoit viata duhovniceasca in Sihastria Putnei, inmultind numarul smeritilor sihastri si desavarsind intre toti legatura nemuritoare a dragostei. Unii dintre ei erau lucratori ai rugaciunii lui Hristos, iar altii, harnici caligrafi si scriitori de carti. Dintre acestia se aminteste ieroschimonahul Natan, care a scris cu binecuvantarea egumenului "Pomelnicul ctitorilor sfintei Sihastrii a Putnei" (1768), precum si o lucrare originala intitulata "Calugaria" (1770). Un alt sihastru a scris "Scara Sfantului Ioan din Sinai", la 1 martie 1770, iar "smeritul intre ieromonahi Natanail Dreteanul, duhovnicul de la Pascani", care se nevoia in aceasta sihastrie, a copiat din nou Pomelnicul Manastirii Putna, in anul 1756. Cuviosul Sila era si un vestit duhovnic cautat de multi credinciosi de prin sate, precum si de monahi, sihastri, egumeni si arhierei. Pe toti ii povatuia cu intelepciune pe calea mantuirii, nici descurajandu-i, nici in nepasarea sufleteasca lasandu-i. Unul din ucenicii sai, ieromonahul Dosoftei Herescu, a ajuns in 1747 egumen al Manastirii Putna, iar intre anii 1750-1789 a fost episcop de Radauti si mitropolit al Bucovinei, cel ce a reusit sa aduca din Polonia la Suceava, in anul 1783, moastele Sfantului Mucenic Ioan cel Nou. In anul 1776, dupa ocuparea Moldovei de Nord de catre austrieci, Sihastria Putnei era supusa la bir si nu mai avea voie sa aduca ajutoare din tara, fiind amenintata cu pustiirea. Atunci batranul egumen a facut o plangere catre imparat, cerand scutire de dari si aparand vechile drepturi ale schitului. Pentru toate acestea, ieroschimonahul Sila este considerat un mare ctitor al Sihastriei Putnei. Dupa 70 de ani de nevointa duhovniceasca in Schitul Sihastria Putnei, Cuviosul Sila a pus egumen in locul sau pe ieroschimonahul Natan, iar el si-a dat sufletul cu pace in mainile Domnului, in anul 1781. CUVIOSUL VARTOLOMEU MAZAREANUL - Manastirea Putna (1710-1780) Cuviosul arhimandrit Vartolomeu Mazareanul "a fost o mare personalitate duhovniceasca a monahismului romanesc" si cel mai prolific scriitor bisericesc din secolul XVIII. Se tragea din orasul Campulung-Moldovenesc, nascut intr-o familie care a odraslit alese figuri de preoti si calugari. Astfel, mosul sau, anume Ioanichie, a fost calugar la Manastirea Putna; tatal sau, la indemnul fiului, ajunge tot aici ieromonah cu numele de Ghenadie; sora sa, Elena, imbraca si ea schima monahala, iar fratii sai, Teodor si Nicolae, urmeaza scoala de la Putna si devin preoti de parohie. Tanarul Vasile a fost chemat de Hristos din copilarie la nevointa duhovniceasca, in obstea Manastirii Putna. Cunostea din familie limba slavona si iubea mult linistea, biserica si citirea cartilor sfinte. Aici devine ucenic si invatacel al ieromonahului Antonie, un vestit dascal si povatuitor de suflete. Acesta il invata buna nevointa duhovniceasca, smerenia, rabdarea, rugaciunea si ascultarea, care formeaza temelia mantuirii. Iar adancul teologiei si invatatura Sfintilor Parinti le deprinde in scoala "cea mica", care exista in manastire. Ieromonahul Antonie i-a fost nas de calugarie monahului Vartolomeu, tunzandu-l de tanar in schima monahala. Apoi, fiind hirotonit preot, in putin timp a devenit un ales povatuitor de suflete si dascal preainvatat in scoala de la Putna. Intre anii 1740-1757, el a fost sufletul acestei scoli, pregatind sute de tineri, atat pentru calugarie, cat si pentru preotie la sate. In anul 1750, Protosinghelul Vartolomeu ajunge egumen, arhimandrit si parinte duhovnicesc al Manastirii Putna, pe care o povatuieste cu multa pricepere pana in anul 1763. Acum, viata duhovniceasca din Putna capata un nou avant. El mareste numarul calugarilor si al duhovnicilor, randuind bine slujbele bisericii, scrie si traduce numeroase carti bisericesti, imbogateste biblioteca cu manuscrise de valoare, impodobeste biserica voievodala cu catapeteasma si icoane noi si da o noua amploare Sihastriei de pe valea Putnei. Astfel, sub egumenia sa, Manastirea Putna desteapta multe suflete pe calea mantuirii si creeaza o atmosfera de innoire duhovniceasca in Moldova de Nord. In anul 1757 face un scurt pelerinaj la manastirile din Rusia si devine membru onorific al Academiei Teologice din Kiev. Intre anii 17741776 cerceteaza scolile manastiresti de la Moldovita, Voronet, Humor, Neamt si Mitropolia din Iasi. Apoi, intors din nou la Manastirea Putna, intemeiaza, pe langa vechea scoala zisa "cea mica", asa-numita "scoala cea mare", un fel de academie teologica romaneasca, fara egal la acea vreme in Moldova. Aici invatau numerosi tineri, atat dogmele credintei ortodoxe, cat si nevointa vietii monahale, psaltichia, retorica si o limba straina. In acest timp, arhimandritul Vartolomeu este numit "indreptator al scoalelor domnesti, episcopesti si manastiresti" din Moldova. Adica un fel de parinte duhovnicesc si supraveghetor al invatamantului bisericesc si manastiresc, caci era unul din cei mai invatati calugari ai timpului sau si un cuvios povatuitor de suflete. Nu putini duhovnici, egumeni, ierarhi si dregatori de tara il aveau de sfetnic si duhovnic. Arhimandritul Vartolomeu Mazareanul a fost si un neintrecut scriitor si traducator de carti patristice si bisericesti. Dintre traduceri se amintesc: Scara Sfantului Ioan Scararul, tradusa in anul 1766 la cererea ieromonahului Varlaam de la Manastirea Bisericani; Invatatura dulce sau Livada inflorita, la Manastirea Solea, in anul 1770; Invataturile Cuviosilor Dorotei si Efrem Sirul; numeroase vieti de sfinti, dupa Sfantul Dimitrie al Rostovului; Apoftegmata, adica scurte cuvinte retorice si morale (1755) si altele. Iar dintre cartile compuse de el, amintim: Letopisetul de la zidirea lumii (un fel de Hronograf), Letopisetul Moldovei (1769), Condica sfintei Manastiri Voronetul (1775), Condica sfintei Manastiri Humor (1776), Condica Manastirii Sfantul Ilie de langa Suceava, Condica Manastirii Precista din Roman, Uricul lui Stefan cel Mare din 16 martie, 1490 etc. Asa s-a nevoit si s-a jertfit pentru folosul si mantuirea multora Cuviosul si neobositul arhimandrit Vartolomeu de la Putna. Apoi, mai traind putin, a adormit cu nadejdea invierii in anul 1780 si a fost inmormantat la manastirea de metanie. CUVIOSUL ONUFRIE PUSTNICUL - Schitul Sihastria Voronei (+ 1789) Viata Acest mare sihastru era impreuna nevoitor si sfetnic al staretului Paisie de la Neamt, fiind de o masura si de o varsta cu dansul. Inainte de a intra in nevointa monahala, a fost guvernator al unei provincii din Rusia, in jurul anului 1749. La inceput s-a nevoit in Schitul Poiana Voronei. Apoi, retragandu-se la liniste in codrii din jurul Schitului Sihastria Voronei, a ajuns sihastru desavarsit si s-a odihnit cu pace in vara anului 1789. Fapte si cuvinte de invatatura Cuviosul Onufrie, auzind de marii sihastri moldoveni din Poiana si codrii Voronei si fiind chemat de Hristos, a intrat in obstea acestui
76
schit, unde s-a nevoit, dupa voia lui Dumnezeu, mai mult de 25 de ani. Iar ne vointa lui , era desavarsita ascultare, in tacere si neincetata rugaciune. Mancare primea dupa apusul soarelui, iar noaptea atipea pe scaun pana la doua sau trei ore. Si atat de mult a crescut in viata duhovniceasca, incat toti se foloseau de trairea lui si ii cereau sa se roage pentru ei. Cea mai aleasa fapta buna a Cuviosului Onufrie era neincetata rugaciune, pe care in putina vreme o deprinsese in chip desavarsit. In obstea schitului din Poiana Voronei nu era in acea vreme un lucrator al rugaciunii lui Iisus mai iscusit ca smeritul schimonah Onufrie. Dobandise inca si darul lacrimilor si, cu harul lui Hristos, avea mare bucurie si mangaiere duhovniceasca, insa despre toate acestea nu vorbea niciodata nimanui. Invrednicindu-se de darul preotiei, Cuviosul Onufrie era slujitor ales al celor sfinte si duhovnic al multor sihastri din padurile Voronei. Si era intelept in cuvant, bland si cunostea mai mult decat toti ispitele vrajmasului. Astfel, numele lui se facuse cunoscut peste tot si insusi staretul Paisie il cerceta din timp in timp, pentru cuvant de folos. Fiind incredintat prin oarecare semne dumnezeiesti, in anul 1764, Cuviosul Onufrie s-a retras la pustie in codrii seculari ai Sihastriei Voronei. Acolo, facandu-si chilie din lemn si pamant, s-a nevoit singur in nestiute osteneli duhovnicesti timp de 25 de ani, ajungand facator de minuni si inaintevazator. Apoi, savarsind calatoria acestei vieti si cunoscand dinainte ceasul mutarii sale, si-a dat fericitul sau suflet in bratele lui Hristos si a fost inmormantat alaturi de chilie, in livada sub un mar. Odata, mergand la vanatoare in padurile Voronei, un boier din sfatul tarii, care avea o fiica bolnava de epilepsie, a ajuns pana la chilia marelui sihastru Onufrie. Deci, fiindu-i sete, a luat cateva mere cazute jos pe mormantul cuviosului. Din acestea mancand acasa copila bolnava, indata s-a vindecat de boala. Asemenea si alti bolnavi, care veneau la mormantul lui, se faceau sanatosi. Din aceasta pricina, credinciosii din partea locului il cinsteau ca pe un sfant pe pustnicul Onufrie. Auzindu-se pana la mitropolit si la domnul tarii despre Cuviosul Onufrie, in anul 1846 i s-au scos din mormant moastele si s-au asezat cu cinste in altarul bisericii din Manastirea Vorona. Iar din anul 1856, moastele lui au fost asezate in altarul bisericii din Sihastria Voronei. Despre acestea se scriu urmatoarele pe sicriasul in care se pastreaza: "1846, mai 9. In vremea egumeniei parintelui Rafail, arhimandrit si staret al Manastirii Vorona, pe mosia acestei manastiri, in fundul mosiei, spre hotar in padure, se gaseste o sihastrie de o suma de bani insemnata, unde s-au nevoit multi din parintii calugari, din care cel mai insemnat s-a aflat parintele nostru, Onufrie. In anul 1846, cand au venit inaltimea sa Mihail, domnitorul tarii, la noi la manastire aici, si aceasta nu ne este cunoscut cum s-au inteles sfintia sa Rafael staretul cu domnitorul din pricina dezgroparii oaselor Cuviosului Onufrie, ci deodata m-am pomenit cu o porunca in care mi se poruncea ca eu dimpreuna cu parintii duhovnici Gavriil, Irinarh si Onisifor si un vataf batran sa ajungem pe taina la numita Sihastrie mai din sus. Mergand, am inceput a sapa mormantul si la o adancime de patru palme am aflat oasele. Toate erau invaluite cu muschi de pamant si, scotandu-le afara, la cap am aflat o lespegioara de piatra, in care arata de cand a raposat cuviosul: 57 de ani in mormant. Si, aducandu-le la manastire, ni s-a poruncit sa facem panihida pentru cuvios in fiinta domnitorului, si aceste oase de atunci stau neingropate pana acum". In zilele noastre, un ierodiacon a adus mai multi credinciosi sa se inchine la Schitul Sihastria Voronei. Deci, voind sa arate moastele Cuviosului Onufrie si, apucandu-le fara evlavie, indata s-a spart sicriul si au cazut jos in altar, ca nu era niciodata voia cuviosului sa fie laudat si vazut de oameni. De atunci, nimeni nu a mai indraznit sa le scoata din sfantul altar. SFANTUL PAISIE DE LA NEAMT (1722-1794) Viata Cuviosul Paisie de la Neamt a fost unul dintre cei mai mari stareti pe care i-a avut monahismul nostru romanesc. El s-a nascut la 21 decembrie, 1722, in Poltava, din parinti foarte evlaviosi. Tatal sau era preot la catedrala orasului. In aceasta casa binecuvantata, Petru era al unsprezecelea copil din cei doisprezece frati. Dupa toate probabilitatile era de origine moldovean, poate chiar din neamul Cantemirestilor, dar, din pricina deselor navaliri otomane si tataresti, bunicii sai s-au stramutat si stabilit in orasul Poltava din Malorusia. Ramanand orfan de tata, este dat de mama sa la studii, la Academia Movileana din Kiev, in anul 1735. Dupa patru ani de studii, sufletul sau nu-si gasea odihna in lume. El se simtea chemat la nevointa calugareasca. In toamna anului 1739, cand avea doar saptesprezece ani, Petru porneste in cautarea unei manastiri si a unui duhovnic bun, atat de necesar pentru sufletul sau. Timp de 7 ani rataceste in mai multe schituri si manastiri, printre care si Lavra Pecersca. In Manastirea Medvedeschi este facut rasofor cu numele de Platon. Negasind odihna si liniste duhovniceasca in manastirile ucrainene, rasoforul Platon, indemnat de Duhul Sfant, trece in Moldova in anul 1745. Aici se nevoiau nu putini calugari malorusi. Platon se stabileste la Schitul Trestieni - Ramnicu-Sarat. Apoi se muta la Schitul Carnul, pe apa Buzaului, unde se afla si pustnicul Onufrie. In vara anului 1746, pleaca la Athos si traieste un timp in singuratate, in preajma Manastirii Pantocrator. In anul 1750, staretul Vasile il calugareste pe pustnicul Platon, dandu-i numele de Paisie. Din acest an, smeritul Paisie incepe sa primeasca ucenici, i se da Schitul Sfantul Prooroc Ilie, accepta preotia si petrece in Athos in total saptesprezece ani. In vara anului 1763, staretul Paisie vine in Moldova cu cei 64 de ucenici ai sai, de frica turcilor, care stapaneau Athosul si tarile balcanice. Aici i se incredinteaza Manastirea Dragomirna, unde se nevoieste 12 ani, pana la 14 octombrie 1775, formand o obste de 350 de calugari. In toamna anului 1775, datorita ocuparii Bucovinei de austro-ungari,Cuviosul Paisie lasa 150 de calugari la Dragomirna si vine la Manastirea Secu, insotit de 200 de calugari, in vara anului 1779 se stramuta pentru ultima data in marea lavra a Moldovei, Manastirea Neamt. In Manastirea Neamt, Cuviosul Paisie petrece ultimii cincisprezece ani cei mai rodnici din toata viata sa. Aici face numeroase traduceri din operele Sfintilor Parinti, organizeaza obstea dupa randuiala Sfantului Munte, formeaza un sobor foarte numeros de aproape 700 de calugari, deprinde pe multi ucenici sa practice rugaciunea lui Iisus si intretine relatii duhovnicesti cu multe manastiri, stareti, duhovnici, pustnici, episcopi si dregatori. La 15 noiembrie, 1794, intr-o zi de miercuri, la Vecernie, marele staret al Manastirii Neamt, Cuviosul Paisie - numit in slavona Velicikovschi - se muta la odihna cea vesnica, in varsta de 72 de ani, si este inmormantat in gropnita bisericii voievodale, cum se vede pana astazi. Pentru sfintenia vietii lui, Biserica Ortodoxa Romana l-a trecut in randul sfintilor si i se face pomenirea la 15 noiembrie, in fiecare an. Fapte si cuvinte de invatatura
77
Nevoindu-se rasoforul Platon in Schitul Trestieni, a fost randuit de egumen la bucatarie. Dar el, fiind neinvatat a face mancare si firav cu trupul, intr-o zi n-a fiert bucatele indeajuns; iar cand sa dea vasele jos de pe foc, a varsat din greseala mancarea toata, pentru care a plans mult, cerandu-si iertare. In alta zi a fost randuit sa faca paine la brutarie. Insa si aici a patimit aceeasi ispita. Caci, nestiind cum sa prepare aluatul si neavand putere sa-l framante cat trebuie, aluatul n-a mai dospit. Apoi, venindu-i un frate in ajutor, l-a framantat din nou; dar in cuptor, nestiind sa potriveasca focul, toata painea a ars pe vatra. Atunci, rasoforul Platon, cerandu-si in genunchi iertare de la parinti, a plans de mahnire in toata ziua aceea. Mai tarziu, dupa ce Cuviosul Paisie ajunge staret la Manastirea Neamt, spunea ucenicilor sai: - Fiilor, cei ce vin in obstea noastra sa nu se descurajeze vazandu-si nepriceperea lor in unele ascultari, ca si eu am fost la fel. Ci, sa aiba rabdare ca, cu ajutorul lui Dumnezeu si cu sarguinta, ei vor ajunge sa izbuteasca in orice lucru. Un schimonah, anume Dosoftei, a spus rasoforului Platon ca peste putine zile va veni marele staret Vasile de la Poiana Marului in Schitul Trestieni si, daca il va vedea asa tanar si ager la minte, il va sili sa primeasca preotia. Atunci Platon, multumindu-i, i-a zis: - Parinte Dosoftei, eu pana la moarte as dori sa raman simplu monah, caci nu sunt vrednic de o treapta asa de mare. - Dumnezeu sa-ti ajute, frate!, i-a adaugat batranul. Intr-o toamna, egumenul schitului l-a randuit pe Platon sa pazeasca via, poruncindu-i sa nu manance struguri decat dupa masa, ca sa nu se imbolnaveasca de stomac. Dar ucenicul, biruindu-se de lacomie, toata ziua manca struguri, iar la masa nu mai gusta nimic. De aceea, mult slabind ca dupa o boala, a fost certat de egumen. Atunci, Platon, rusinandu-se, si-a marturisit greseala neascultarii, cerandu-si cu lacrimi iertare. Spuneau parintii din schit despre Platon si acest lucru vrednic de stiut: intr-o noapte, spre Duminica, Platon a adormit asa de tare, ca nu a mai auzit clopotul de Utrenie. Cand s-a desteptat, slujba era pe la jumatate. Atunci, de mare mahnire, a inceput a plange si s-a intors la chilie. Iar a doua zi s-a rusinat sa mai mearga la Sfanta Liturghie si la trapeza cu fratii, ci sedea in chilie plangand, atat era de patruns de frica de Dumnezeu. Din ziua aceea, multa vreme, rasoforul Platon nu mai dormea culcat pe pat, ci sezand pe un scaunel, ca sa se poata destepta la Utrenie. Nevoindu-se smeritul Platon la Schitul Carnul, se ducea adesea in pustie, la Cuviosul Onufrie, barbat ales si plin de dar, pentru a-i cere cuvant de folos. Odata, dupa ce i-a vorbit batranul despre patimile trupesti si sufletesti si despre luptele cele cu viclesug ale diavolilor, a adaugat la urma si acestea: - Daca n-ar apara Hristos pe poporul Sau, nu s-ar fi mantuit nici unul din sfinti. Dar cel ce cade catre Hristos cu credinta si cu dragoste, cu smerenie si lacrimi, aceluia i se dau mangaieri si negraite bucurii, pace si dragoste fierbinte catre Dumnezeu. Marturii ale acestui lucru sunt lacrimile nefatarnice izvorate din marea dragoste, zdrobirea inimii si smerenie necontenita pentru Hristos. Caci, din dragoste catre Dumnezeu, omul devine nesimtitor catre bunurile lumii acesteia. Dupa patru ani de nevointa duhovniceasca in Moldova, rasoforul Platon a plecat la Sfantul Munte, ca sa scape de hirotonie, dupa cum singur marturisea mai tarziu, "ca nu cumva parintii moldoveni sa-l sileasca sa primeasca preotia". Sosind Platon in Muntele Athos, umbla prin toate manastirile si sihastriile sa-si gaseasca un iscusit povatuitor. Dar, negasind un duhovnic dupa dorinta lui, s-a retras in pustie, nevoindu-se singur patru ani de zile in multa nevoie si osteneala, in rugaciune si citirea Sfintilor Parinti, in lacrimi si priveghere ziua si noaptea. Nevointa fericitului Platon in singuratate era destul de grea si anevoioasa. Neincetat se indeletnicea cu citirea Sfintei Scripturi si cantarea psalmilor. Mancare primea o data la doua zile si atunci numai pesmeti si apa, afara de sambete, Duminici si praznice. Iar saracia lui era covarsitoare. Traia numai din pomana. Avea doar o dulama si o rasa, si acelea foarte vechi. De multe ori, din pricina lipsei, umbla descult chiar si iarna si fara camasa pe el. Dar smeritul Platon se bucura de saracia lui, precum se bucura bogatul de bogatia lui. Nici usa chiliei sale nu o incuia vreodata cand pleca undeva, caci nu avea nimic intr-insa, fara numai cuvintele Sfintilor Parinti pe care le imprumuta de la manastiri. In acea vreme, cu purtarea de grija a lui Dumnezeu, a venit in Sfantul Munte marele staret Vasile de la Poiana Marului si a zabovit cateva zile la chilia fericitului Platon. Iar la rugamintea lui, staretul Vasile l-a calugarit pe Platon, punandu-i numele de Paisie. Apoi batranul l-a sfatuit pe ucenicul sau sa lase nevointa pustniceasca si sa-si aleaga calea imparateasca, zicand: - Toata viata monahiceasca se imparte in trei parti: intai viata de obste; al doilea petrecerea in doi sau in trei, numita si calea imparateasca sau de mijloc, avand toate in comun; al treilea este nevointa de unul singur in pustie, potrivita numai barbatilor sfinti si desavarsiti. In timpul de fata insa, unii calugari si-au nascocit al patrulea fel de randuiala monahiceasca. Fiecare isi face chilie unde ii place, traieste singur si se conduce singur dupa voia sa. Acestia nu sunt adevarati pustnici, ci niste samavolnici, pentru ca si-au ales un chip de viata care nu este dupa masura puterilor lor, lepadand ascultarea obsteasca. Unii dintre acestia zic: "Eu de aceea traiesc singur, ca sa nu supar pe fratele meu, nici eu sa nu fiu suparat de altul. Apoi, ca sa ma feresc de grairea desarta si de osandirea altuia". Dar stii tu, prietene, oare ca aceste vorbe ale tale mai mult te rusineaza decat te indreptatesc? Pentru ca si Parintii Bisericii au spus ca celor tineri le este de folos sa se plece, iar mandria, parerea de sine, viclenia si altele asemenea ingamfa si fac pe om trufas. Iarasi zicea Cuviosul Vasile catre ucenicul sau, Paisie: - Mai bine este sa traiesti impreuna cu un frate, sa-ti cunosti slabiciunea si masura ta, sa te caiesti, sa te rogi inaintea Domnului si sa te cureti in toata ziua, prin harul lui Hristos, decat sa porti in tine trufia si parerea de sineti, sa le ascunzi cu viclenie si sa te hranesti cu traiul singuratic. Ca traiul singuratic aduce nu putina vatamare celui patimas. Iarasi adauga staretul Vasile: - Schimnicia inainte de vreme este pricina de mandrie, dupa cuvantul Sfantului Varsanufie. Deci, daca pe cel slab schimnicia il duce la mandrie, atunci in ce se bizuie cel ce indrazneste la aceasta lupta singuratica? Nu este mai bine oare a pastra tacerea in doi sau in trei pe drumul imparatesc? Petrecerea in viata de obste, dupa porunca Domnului, spunea marele staret, da monahului ravna la tot lucrul, desi i se impotriveste satana. Aici nu au loc iubirea de sine si partinirea, care, de obicei, stapanesc pe cei ce traiesc in singuratate. Celor ce au trait la inceput in viata de sine, li se pare grea viata de obste. De aceea, unii din ei zic: munca pentru noi insine ne dadea ravna si harnicie; iar cand lucram pentru frati, se ivesc numaidecat lenea si cartirea. Spunea iarasi staretul Vasile:
78
- Cel ce traieste singuratic lucreaza numai pentru sine, din iubire de sine. Iar cel ce traieste in obste lucreaza numai pentru Domnul, din iubire de Dumnezeu. De aceea, se cuvine ca noi, neputinciosii, sa tinem calea imparateasca, petrecand mai multi la un loc. In felul acesta si ispitele le vom birui si de pacatul iubirii de sine ne vom izbavi. Asa il invata Cuviosul Vasile dupa calugarie pe Cuviosul Paisie. Incepand fericitul Paisie sa primeasca in jurul sau mai multi frati, dupa sfatul staretului Vasile, duceau mare lipsa de preot. Deci, il rugau cu lacrimi in ochi pe Paisie sa primeasca preotia, dar el nu voia, socotindu-se nevrednic. Atunci, unii din batranii Muntelui Athos au zis cuviosului: - Cum poti tu sa inveti pe frati sa asculte si sa-si taie voia, cand tu nu faci ascultare si respingi lacrimile atator oameni? Vadit lucru este ca tu iubesti voia ta si crezi mintii tale mai mult decat vorbelor celor mai batrani cu anii si cu mintea. Oare, tu nu stii unde duce neascultarea? Auzind aceste cuvinte, Paisie s-a supus voii parintilor si a primit preotia. Se spunea despre obstea Cuviosului Paisie de la Schitul Sfantul Ilie ca petrecea in mare lipsa materiala, dar in desavarsita armonie si ravna duhovniceasca. Pe langa participarea zilnica la slujbele bisericesti, fratimea se indeletnicea si cu lucrul mainilor, in deplina dragoste, smerenie si tacere. Se spunea despre fericitul staret ca si el insusi se ostenea, ziua la facerea de linguri, iar noaptea, la citirea si transcrierea cartilor Sfintilor Parinti, sacrificand pentru somn pana la trei ceasuri. Spuneau iarasi ucenicii lui ca in toata viata sa, Cuviosul Paisie varsa multe lacrimi cand savarsea Sfanta Liturghie, fiind patruns de dumnezeiasca dragoste. Patriarhul Serafim, care petrecea in Manastirea Pantocrator, il chema pe staretul Paisie in lavra de cateva ori pe an pentru a sluji Sfanta Liturghie. Si se foloseau toti vazand pe Paisie slujind in limba greaca, fara graba, cu nespusa evlavie, cu fata stropita de lacrimi si absorbit cu totul de sfanta slujba. Staretul Paisie iubea foarte mult citirea operelor Sfintilor Parinti. Iata ce raspunde el staretului Atanasie, care il invinuia de oarecare lucruri: - Sa nu zici, parinte Atanasie, ca ajung una sau doua carti pentru mantuirea sufletului. Doar nici albina nu aduna miere dintr-o singura floare, ci din multe. Asa este si cel ce citeste cartile Sfintilor Parinti. Una il invata dreapta credinta; alta ii vorbeste de tacere si rugaciune; alta ii spune de ascultare, de smerenie si rabdare, iar alta il indeamna catre iubirea de Dumnezeu si de aproapele. Asadar, din multe carti patristice invata omul sa traiasca dupa Evanghelie. Zicea Cuviosul Paisie: - Cel ce nu vrea sa patimeasca cu Hristos in viata de obste si indrazneste in mandria, sa sa se ridice deodata pe crucea lui Hristos, alegandu-si viata de pustie inainte de vreme, el devine un razvratit, iar nu pustnic. Zicea iarasi: - Viata de obste si sfanta ascultare din ea, care este radacina vietii calugaresti, a asezat-o pe pamant insusi Hristos Mantuitorul, dand pilda oamenilor petrecerea Sa si a celor doisprezece Apostoli, care s-au supus intru totul dumnezeiestilor Lui porunci. Nici o alta vietuire, spunea cuviosul, nu aduce calugarului atata sporire si nu-l izbaveste asa curand de patimile trupesti si sufletesti, ca viata de obste prin fericita ascultare. Si aceasta, datorita smereniei care se naste din ascultare. Iar despre dragostea cea duhovniceasca iarasi spunea: - Petrecerea in viata de obste a fratilor adunati in numele lui Hristos, fara deosebire de neam, ii uneste asa de mult prin dragoste, incat toti devin un singur trup, avand un singur cap - pe Hristos -, un singur suflet, o singura voie si un singur scop - pazirea poruncilor lui Dumnezeu -, indemnandu-se unul pe altul la lupta cea buna, supunandu-se unul altuia, purtand sarcinile unul altuia, fiind parinte si ucenic unul altuia. Iarasi zicea staretul: - Dumnezeiasca ascultare, fiind radacina si temelia vietii calugaresti, este strans legata de viata de obste, cum este legat sufletul de trup. Ca una fara alta nu poate exista. In obstea noastra, spunea fericitul Paisie, nimeni nu are nimic al sau personal, ca toti sunt incredintati ca lacomia este calea lui Iuda vanzatorul. Cel ce vine in manastire este dator ca toata averea sa, pana la cel mai mic lucru, s-o puna la picioarele staretului, daruindu-se pe sine lui Dumnezeu pana la moarte, cu trupul si sufletul sau. Apoi adauga si acestea: - Cu adevarat, nu toti in obstea noastra au ajuns deopotriva masura varstei duhovnicesti. Cei mai multi si-au lepadat cu totul voia si cugetul lor, supunandu-se in toate fratilor si rabdand cu mare bucurie ocarile si ispitele. Ei necontenit sunt stapaniti de mustrarea de sine si se socotesc mai nevrednici decat toti. Altii, inca nu putini, cad si iarasi se scoala; gresesc si din nou se pocaiesc; cu greu rabda mustrarile si ispitele, dar nu raman ca cei dintai, ci se roaga cu caldura lui Dumnezeu sa le trimita ajutor. Sunt putini insa si de aceia care nu pot deloc sa rabde ispitele si mustrarile. Acestia au nevoie sa fie hraniti cu laptele milei, al iubirii de oameni si al ingaduintei, pana vor ajunge la cuvenita varsta duhovniceasca. Catre unul din prietenii sai zicea Cuviosul Paisie cuvintele acestea: - Am o necontenita intristare si durere in inima mea. Oare cu ce obraz ma voi infatisa eu inaintea infricosatului Judecator, ca sa dau raspuns de atatea suflete ale fratilor mei care s-au predat in ascultarea mea, cand eu nu sunt in stare sa dau seama de ticalosul meu suflet? Dar, desi sunt nevrednic, am nadejde de mantuire prin rugaciunile fratilor ce vietuiesc impreuna cu mine. Dupa mutarea staretului Paisie cu soborul sau, din Muntele Athos la Manastirea Dragomirna, a randuit, cu binecuvantarea mitropolitului Moldo- vei, Gavriil, urmatoarea regula de viata calugareasca: - Nici un frate din obste sa nu aiba vreun fel de avere proprie, miscatoare si nemiscatoare. Staretul manastirii va avea grija sa-i dea fiecaruia cele de nevoie, dupa ascultarea lui. - Fiecare frate sa se sileasca a dobandi desavarsita ascultare, prin parasirea cu totul a voii, a cugetarii si libertatii sale. - Staretul sa cunoasca bine Sfanta Scriptura si invataturile Sfintilor Parinti, pentru a sti cum sa povatuiasca pe calugari dupa voia lui Dumnezeu. - Slujbele bisericesti si toata pravila obsteasca sa se respecte intocmai dupa tipicul Sfantului Munte Athos. - Egumenul si toti fratii sunt datori a lua parte zilnic la slujbele bisericesti in rasa si camilafca. Numai cei bolnavi sau trimisi in ascultari pot lipsi de la biserica.
79
- La trapeza sa se serveasca masa dupa tipicul bisericesc si randuiala Sfantului Munte. Nimanui nu-i este ingaduit sa manance pe la chilii, de la egumen pana la cel din urma frate. Numai cei bolnavi si batrani pot primi mancare la chilie. - La chilii, fratii sunt datori, mai mult decat orice alta nevointa, sa practice rugaciunea lui Iisus. Apoi sa cante psalmi, sa citeasca Sfanta Scriptura si cartile Sfintilor Parinti. Nimeni sa nu stea fara de ocupatie in chilie. Iar de iesirea deasa din chilie si de starea de vorba cu altii sa fuga ca de otrava. - Egumenul se cuvine sa randuiasca pe frati la toate ascultarile din manastire, pentru a-i deprinde smerenia si taierea voii. - Egumenul trebuie sa aiba catre toti fratii aceeasi purtare de grija si aceeasi dragoste. La fel si fratii sa aiba intre ei dragoste curata si nefatarnica. - Se cuvine egumenului sa rabde cu blandete toate slabiciunile fiilor sai duhovnicesti, cu nadejdea indreptarii lor. Iar pe cei ce traiesc de capul lor si leapada jugul ascultarii, dupa destula sfatuire, sa-i indeparteze din manastire. - Pentru buna chivernisire a averilor, a fratilor si a treburilor manastiresti, egumenul este dator sa aiba un calugar iscusit care sa poata carmui bine toate. - Fratii care vin la calugarie sa fie tinuti in haine mirenesti, spre ispitire canonica, de la sase luni pana la trei ani. Apoi sa-i tunda in monahism, ca rasofori sau calugari in mantie. Iar pe cel care dupa trei ani nu a deprins ascultarea si taierea voii, sa-l trimita din nou in lume. - In manastire sa fie un mic spital - bolnita - pentru calugarii care se imbolnavesc si un frate iscusit care sa ingrijeasca de ei cu deosebita hrana, bautura si liniste. - In manastire sa fie diferite ateliere pentru trebuintele obstesti, in care sa lucreze calugari priceputi, ca sa nu fie nevoie sa se duca calugarii la mireni. - Sa se faca doua case de oaspeti: una inauntrul manastirii pentru mirenii evlaviosi care vin spre inchinare; si alta in afara de manastire pentru cei care vin cu carutele. - Egumenul sa randuiasca calugari iscusiti, ca sa slujeasca cu dragoste pe cei ce vin spre inchinare. Pe cei saraci si bolnavi, care n-au unde sa-si plece capul, sa-i duca, fie la casa de oaspeti, fie la bolnita si sa fie ingrijiti cu bunavointa. - In manastire sa fie interzisa intrarea femeilor, afara de cazuri de mare nevoie, cum ar fi in timp de razboi si de bejenie. - Egumenul sa se aleaga de soborul calugarilor si numai din sanul manastirii. El sa stie bine Sfanta Scriptura si invataturile Sfintilor Parinti si sa fie pilda tuturor de ascultare, dragoste, blandete si intelepciune. - Manastirea Dragomirna sa nu fie niciodata si nicaieri inchinata, precum a lasat cu greu legamant si prea fericitul ei ctitor, mitropolitul Anastasie Crimca. Cuviosul Paisie poruncea fratilor sa savarseasca ascultarea randuita cu mare dragoste, in permanenta tacere si cu rugaciunea tainica in inima. Adeseori iesea si staretul cu fratii la lucru, dandu-le tuturor pilda in toate. Vara, cand parintii plecau sa lucreze la camp, mergea si un duhovnic cu dansii pentru pravila bisericeasca si pentru spovedania zilnica, de care nimeni nu era scutit. Cand staretul Paisie nu putea sa-si cerceteze fratii la camp, fiind departe de manastire, le trimitea cate o scrisoare, plina de sfaturi duhovnicesti. Iata cum ii invata pe frati in una din aceste scrieri: - Fiilor, paziti-va de zavistie! Unde este zavistie, acolo nu este Duhul lui Dumnezeu. Stapaniti-va limba, ca sa nu graiasca cuvinte desarte. Cine isi stapaneste limba, isi pazeste sufletul de intristare. De la limba vine viata si moartea! Intru toate sa aveti smerenie, bunatate si dragoste. Intariti-va cu temerea de Dumnezeu, cu amintirea mortii si a vesnicelor munci. Rugaciunea lui Iisus sa o repetati necontenit. Aduceti lui Dumnezeu jertfa curata, neprihanita, cu buna mireasma, dupa crestineasca voastra fagaduinta. Aduceti osteneala si sudorile voastre de sange ca o ardere de tot. Zaduful si arsita zilei sa fie pentru voi ca rabdarea mucenicilor... La chilii, staretul Paisie cerea calugarilor sa faca trei lucruri: sa citeasca cuvintele Sfintilor Parinti, sa practice rugaciunea mintii si, dupa putere, sa faca adesea metanii cu lacrimi. Marturisirea gandurilor catre duhovnici o considera marele staret temelia vietii duhovnicesti si nadejdea mantuirii pentru toti. De aceea poruncea fratilor, mai ales celor incepatori, sa se marturiseasca in fiecare seara la duhovnicii lor. Daca vreunul din calugari, din lucrarea vrajmasului, nu voia sa-l ierte pe fratele sau pana seara, staretul il indeparta din sobor, il oprea sa zica Tatal nostru si nu-l lasa nici pe pragul bisericii sa paseasca, pana nu se smerea si-si cerea iertare. Daca la savarsirea vreunui lucru se calca vreo porunca dumnezeiasca, staretul poruncea sa se paraseasca lucrul acela, decat sa supere cu ceva pe Dumnezeu. Se spunea despre staretul Paisie ca permanent era ocupat cu fratimea si usile chiliei lui nu se inchideau pana la ceasul noua seara. Unii ieseau si altii intrau. Pe unii ii mangaia, iar cu altii se bucura. Spunea unul din ucenicii sai, zicand: "Treizeci de ani am trait pe langa dansul si nu l-am vazut niciodata intristandu-se pentru nevoile materiale. El numai atunci se intrista tare, cand vedea calcandu-se vreo porunca dumnezeiasca, si mai ales de bunavoie. Ca sufletul sau si-l punea pentru cea mai mica porunca a Stapanului". De multe ori zicea staretul: - Sa piara toate ale noastre, sa piara si trupul nostru, dar sa pazim poruncile lui Dumnezeu si cu dansele, sufletele noastre! Timp de doisprezece ani, cat a trait in Manastirea Dragomirna, staretul Paisie se indeletnicea, pe langa grija conducerii soborului, si cu traducerea cartilor patristice. Aceasta truda o savarsea cuviosul mai ales in noptile de iarna, iar din roadele ei impartasea cu bucurie toata fratimea din manastire. Se spunea despre staretul Paisie ca iarna, cand toata fratimea se aduna in manastire de la ascultari, in fiecare seara, in afara de sarbatori, citea din cuvintele Sfintilor Parinti. Fratii se adunau la trapeza, se aprindeau lumanari, apoi venea staretul, se aseza la locul sau si citea cuvant de invatatura. La urma explica cuvantul citit pe intelesul tuturor. Se mai spunea pentru dansul ca avea in Dragomirna calugari de trei neamuri: moldoveni, slavi si greci. De aceea era nevoit sa citeasca intr-o seara in limba romana, iar in seara urmatoare in limba slava sau greaca. Aceste citiri din tezaurul patristic se faceau de la inceputul Postului Craciunului pana in Sambata Sfantului Lazar, cand incetau. Adeseori, staretul sfatuia pe calugari, zicand: - Fratilor, mai intai de toate se cuvine voua sa va apropiati de Domnul cu credinta tare si cu iubire fierbinte sa va lepadati hotarat de toate placerile veacului acestuia, de vointa voastra, de cugetul inimii voastre si sa fiti saraci cu duhul si cu trupul. Numai atunci, prin harul lui Hristos, se va aprinde in voi sfanta ravna.
80
Alta data, iarasi zicea cuviosul: - Dupa masura ostenelilor voastre, cu timpul veti dobandi lacrimi si plans cu nadejde, spre mangaierea sufletului. Se va ivi in voi ravna fierbinte de a trai dupa poruncile Domnului si veti castiga smerenie si rabdare, mila si iubire catre toti, iar mai ales catre cei nedreptatiti, bolnavi si batrani. Apoi adauga si aceste cuvinte: - Fratilor, pe langa toate acestea, se cuvine sa rabdati barbateste tot felul de neputinte trupesti: slabiciuni, boli grele si suferinte trecatoare, care sunt pentru mantuirea vesnica a sufletelor voastre. Numai astfel veti ajunge barbati desavarsiti, dupa masura varstei lui Hristos. Zis-a iarasi marele staret ucenicilor sai: - De veti ramane tari in ostenelile calugaresti, va dura si obstea voastra cat va binevoi Dumnezeu. Iar daca va veti abate de la luareaaminte de sine si de la citirea cartilor Sfintilor Parinti, atunci veti cadea din pacea lui Hristos, din iubirea Lui si din implinirea poruncilor Lui. Atunci se vor incuiba intre voi neoranduiala, desertaciunea, dezordinea, tulburarea sufleteasca, indoiala, deznadejdea, cartirea si invinuirea unuia asupra altuia. Atunci se va destrama soborul vostru, mai intai sufleteste si apoi si trupeste. Spuneau ucenicii Cuviosului Paisie ca avea atat de mare dar de a convinge, incat si pe cel mai trist il putea mangaia si linisti cu cuvintele sale, si pe cel descurajat il putea imbarbata si intari. Iar unde trebuia, mustra, ruga, indeparta, indelung rabda si cand nu izbutea, alunga de la sine. Numai pe cei mai inraiti si indaratnici ii certa, amenintandu-i cu mania lui Dumnezeu. Fata de unul ca acesta se arata judecator aspru si manios, pana cand se smerea si se pocaia. Apoi il mangaia, dojenindu-l cu dragoste si cu lacrimi pentru a lui indreptare. Odata unul din frati i-a spus: Parinte, cugetul imi spune ca ma urasti, deoarece adeseori ma certi cu manie in fata fratilor. - Iubite frate, i-a raspuns cuviosul, daca Sfanta Evanghelie porunceste sa iubim si pe vrajmasii nostri si sa le facem bine, atunci cum pot eu sa urasc pe fiii mei duhovnicesti? Iar daca va mustru cu manie, sa va dea Domnul si voua acest fel de manie! Ca eu sunt nevoit a sta impotriva firii fiecaruia. impotriva unora, adica a ma arata maniindu-ma, inaintea altora trebuie sa plang, ca si prin una si prin alta sa va aduc voua folos. Uneori graia catre ucenicii sai aceste cuvinte: - Fratilor, nu voiesc sa va temeti de mine ca de un stapan infricosat, ci sa ma iubiti ca pe un parinte, precum si eu va iubesc pe voi ca pe niste fii ai mei duhovnicesti. Iarasi se spunea despre marele staret Paisie ca, de se intampla in sobor tulburare si scarba vreunui frate si acela venea la cuviosul sa-i spuna necazul, indata staretul il binecuvanta si-l lua inainte cu cuvantul, nelasand fratelui ragaz sa vorbeasca. Astfel, prin cuvintele sale cele dulci si mangaietoare, ducea mintea fratelui departe de intristare. De asemenea, in vorbirea sa tinea seama de firea si asezarea sufleteasca a fiecaruia. Celui mai intelept ii aducea cuvant mai adanc din dumnezeiasca Scriptura, potrivit cu starea lui. Iar celui mai simplu ii aducea cuvant, fie din iscusinta sa, fie din sfanta ascultare, pana cand fratele uita de tulburare si iesea de la staret bucurandu-se si multumind lui Dumnezeu. Alteori graia staretul si acestea: - Cand vad pe fiii mei duhovnicesti nevoindu-se si silindu-se a pazi poruncile lui Dumnezeu cu ascultare si smerenie, am in sufletul meu atat de mare bucurie duhovniceasca, incat nici in imparatia cerurilor nu doresc sa am bucurie mai mare ca aceasta. Iar cand vad pe unii negrijind de poruncile lui Dumnezeu, tinand la voia lor, trecand cu vederea sfanta ascultare, cartind si petrecand in lenevire si iubire de sine, atunci atata intristare cuprinde sufletul meu, ca mai mare decat aceasta nu poate fi, pana cand nu ii voi vedea pocaindu-se cu adevarat. Se spunea despre staretul Paisie ca neincetat ii invata pe frati si ii destepta spre mai mare osardie, zicand: - Fiilor, nu va lasati facand negutatorie duhovniceasca! Caci acum este vreme bine primita, acum este ziua mantuirii, spune Sfantul Pavel. Odata a venit la staret un frate si i-a spus: - Parinte, sunt tare luptat de ganduri! Iar staretul i-a raspuns, zambind: - De ce sunteti voi asa de copilarosi? Faceti si voi cum fac eu. Eu toata ziua vorbesc cu voi; cu unii plang, cu altii ma bucur. Iar dupa ce plecati toti din chilie, odata cu voi alung de la mine toate gandurile. Apoi iau in maini o carte si nu mai aud nimic. Parca as fi in pustiul Iordanului! Despre cresterea vietii duhovnicesti a obstii Cuviosului Paisie, scria mai tarziu ucenicul sau Platon aceste cuvinte: - Puteai sa vezi atunci in Manastirea Dragomirna inflorind viata calugareasca ca o minune noua. Ca oamenii, vii fiind pentru dragostea lui Dumnezeu, erau morti de bunavoia lor pentru cele pamantesti. Si cum voi putea vorbi cu intelegere decat numai din parte, despre tainica lor lucrare, adica: infrangerea inimii, smerenia adanca, frica de Dumnezeu, luarea aminte de sine, tacerea gandurilor si rugaciunea inimii pururea saltand, cu nespusa si aprinsa dragoste catre Hristos si catre aproapele. Ca multora dintr-insii neincetat le curgeau lacrimile; nu numai in chilie, ci si in biserica, si in vremea ascultarii, si in timpul citirii si al vorbirii duhovnicesti, ca o roada a Duhului Sfant. Cu cuviinta dar, aici se implineau cuvintele Sfantului Isaac Sirul, care graieste: "Adunarea celor smeriti este iubita lui Dumnezeu, precum adunarea serafimilor". Cat pentru apararea rugaciunii lui Iisus, pe care toti ucenicii staretului Paisie o practicau, cuviosul a scris o frumoasa epistola in sase capitole, impotriva acelora care o defaimau. Iata inceputul epistolei sale: - A ajuns pana la noi vestea ca oarecare persoane din sanul calugaresc, bizuindu-se numai pe nisipul intelepciunii lor, indraznesc sa huleasca dumnezeiasca rugaciune a lui Iisus, care savarseste sfanta slujba prin minte in inima. La aceasta ii inarmeaza vrajmasul ca, prin limbile lor, ca si cu niste arme, sa zadarniceasca aceasta lucrare dumnezeiasca si prin orbirea mintii sa intunece inima lor. Mai departe, adauga: - Cunoscut sa fie ca aceasta dumnezeiasca lucrare a fost indeletnicirea necontenita a purtatorilor de Dumnezeu parintilor nostri celor de demult si a stralucit in multe locuri pustii si in manastirile cu viata de obste: in Muntele Sinai, in Schiteea Egiptului, in Muntele Nitriei, in Ierusalim, in Sfantul Munte Athos si in tot Rasaritul. Prin aceasta lucrare a mintii, multi dintre purtatorii de Dumnezeu parintii nostri, aprinzandu-se cu focul serafimic al dragostei de Dumnezeu si de aproapele, s-au facut cei mai zelosi pazitori ai poruncilor lui Dumnezeu si s-au invrednicit sa devina vase alese ale Sfantului Duh.
81
In continuare, spunea staretul Paisie: - Asupra acestei dumnezeiesti lucrari a mintii si a pastrarii raiului inimii, nimeni dintre ortodocsi n-a indraznit candva sa rosteasca hula, ci toti s-au indreptat catre ea cu mare respect si evlavie, ca pentru un lucru plin de mare folos duhovnicesc. Iar catre impotrivitorii sai, cuviosul adreseaza aceste cuvinte: - Vedeti, o, prieteni, care indrazniti sa huliti rugaciunea mintii? Nu deveniti voi oare partasi ereticului Varlaam de Calabria si ucenicilor lui? Nu va cutremurati oare cu sufletul ca veti cadea, asemenea lor, sub anatema Bisericii si veti fi departati de Dumnezeu? Vi se pare oare nefolositor sa chemati numele lui Iisus? Dar nici de mantuit nu va puteti mantui prin nimeni altul decat in numele Domnului nostru Iisus Hristos! Apoi adauga, zicand: - Daca chemarea numelui lui Iisus este mantuitoare, iar mintea si inima omului sunt fapturi ale mainii lui Dumnezeu, atunci care este pacatul omului care din adancul inimii inalta cu mintea rugaciunea preadulcelui Iisus si cere de la El mila? Catre cei ce voiau sa deprinda rugaciunea lui Iisus, staretul Paisie spunea: - Daca cineva ar indrazni sa faca aceasta rugaciune de capul lui, nu dupa randuiala Sfintilor Parinti, fara intrebarea si sfatul celor iscusiti, fiind inca mandru, patimas si neputincios, traind fara ascultare si supunere, ba inca ducand si viata singuratica in pustie, acela cu adevarat, si eu zic, usor va cadea in toate cursele diavolului! Apoi spunea si acestea cuviosul: - Arta numesc Sfintii Parinti aceasta dumnezeiasca rugaciune, pentru ca precum arta nu o pot invata oamenii singuri, fara un dascal, asa nu este cu putinta deprinderea rugaciunii lui Iisus, fara un iscusit povatuitor. Iar pentru cei ce nu gasesc povatuituri iscusiti, zicea marele staret: - Daca cineva va trai sub ascultare, dar n-ar gasi in parintele sau duhovnicesc un povatuitor iscusit cu fapta si experienta in aceasta dumnezeiasca lucrare, caci in timpul de azi este mare lipsa de povatuitori iscusiti in rugaciunea lui Iisus, sa nu cada in deznadejde. Ci, continuand sa ramana sub ascultare, in locul parintelui sau duhovnicesc, sa alerge la invatatura Sfintilor Parinti si de la ei sa invete aceasta rugaciune. Si iarasi spunea: - Numai acela nu va simti iubirea fierbinte pentru deprinderea rugaciunii mintii, care este cuprins de cugete patimase pentru viata aceasta si legat cu legaturile grijii de trup, care indeparteaza pe multi de imparatia lui Dumnezeu. Apoi adauga si acestea: - Cine voieste sa fie unit prin dragoste cu preadulcele Iisus, lepadand toate frumusetile si desfatarile lumii, ca si odihna trupeasca, nu va mai dori sa aiba in viata aceasta nimic altceva, decat sa se indeletniceasca necontenit cu facerea acestei rugaciuni din paradis. Staretul Paisie era foarte milostiv. In timpul invadarii Bucovinei de catre armatele straine, mii de familii de tarani se refugiau in padurile din jurul Manastirii Dragomirna. Iarna, cuviosul a mutat pe calugari intr-o jumatate de manastire, iar cealalta jumatate a pus-o la dispozitia mirenilor saraci, batrani si a mamelor cu copii. Trapeza cea mare si calda o dadu, de asemenea, poporului infrigurat. Apoi dadu porunca chelarului, brutarului si bucatarilor sa dea de mancare la toti cati cereau. Se facea mancare si se cocea paine neintrerupt. Astfel, staretul Paisie s-a facut parintele tuturor, salvand multi oameni de la moarte. Dupa stramutarea staretului Paisie la Manastirea Secu, cuviosul scria adesea cuvinte de invatatura ucenicilor sai ramasi in Dragomirna. Iata cum ii sfatuia pe fiii sai duhovnicesti: - Totdeauna sa fiti treji si permanent sa puneti inceput de pocainta. Fugiti de grairea desarta care omoara sufletul; nu umblati din chilie in chilie fara invoirea duhovnicilor; marturisiti-va regulat cugetele, prin care se risipeste toata ispita diavolului. Apoi, cititi scrierile Sfintilor Parinti, prin care se lumineaza mintea omului si creste ravna pentru poruncile Domnului. Ca numai prin credinta fara fapte, nu este cu putinta mantuirea. Fiecare dupa putere sa ia parte la lucru in viata de obste. Sa nu se faca adunari pe la poarta manastirii, pentru a grai desertaciuni. Unde este sarguinta, acolo straluceste lumina, acolo se arata pacea, acolo satana nu-si gaseste loc, de acolo fug patimile. Iar unde nu este sarguinta, acolo toate sunt impotriva. In loc de bine, este rau; in loc de lumina, este intuneric; in locul lui Hristos, intra diavolul. Se spunea despre staretul Paisie ca zilnic primea la chilie pe calugari, la orice ora, sa-si descopere nevoile lor duhovnicesti si trupesti. Cu acest prilej, staretul le zicea: - Daca cineva din voi are vreo nevoie sufleteasca sau trupeasca si pentru aceasta carteste si se necajeste, dar la mine nu vine sa ma vesteasca, eu pentru nevoia si scarba lui nu am raspundere inaintea lui Dumnezeu. Se spunea iarasi despre marele staret ca, in Manastirea Neamt, ocupatiile sale carturaresti ajunsesera la cea mai mare inflorire. Aici intemeiaza o intreaga scoala pentru formarea de corectori si traducatori de carti. Manuscrisele patristice umplu biblioteca Manastirii Neamt si se raspandesc prin numeroase manastiri din tara si de peste hotare. "Astfel, Neamtul devine centrul si faclia monahismului ortodox si scoala vietii sihastresti si a culturii duhovnicesti pentru tot Orientul ortodox". O grija deosebita avea cuviosul si pentru cei bolnavi. In Manastirea Neamt zidi spital pentru bolnavi si case de oaspeti. Staretul randuia pe cei batrani si bolnavi la spital, incredintandu-i fratelui Onosie, bolnicerul manastirii. El cerea ingrijitorilor sa slujeasca bolnavilor ca lui Dumnezeu, sa le dea mancare cat mai buna, paine alba si vin, sa-i spele saptamanal si sa le mentina curatenie exemplara in bolnita. Staretul primea la spital si barbati mireni care sufereau de diferite boli si care nu aveau unde sa-si plece capul. Acestia erau asezati in chilii aparte, "hraniti din masa comuna si traiau acolo cat voiau, unii chiar pana la moarte". Odata staretul vazu mergand prin manastire un frate, dand din maini si privind incoace si incolo. Atunci cuviosul chema la sine pe duhovnicul lui si ii zise: - Asa povatuiesti tu pe ucenicii tai? Ca iata, umbla fara randuiala si smintesc pe frati! Apoi le dadu la amandoi canon sa faca trei zile metanii in trapeza, ca toti sa se invete din greseala lor. Spuneau ucenicii lui ca adeseori vedeau pe Cuviosul Paisie stand aproape toata noaptea cu durere de inima langa patul celor foarte bolnavi, impreuna suferea si suspina cu ei, mangaindu-i cu nadejdea vindecarii si a mantuirii, dandu-le nu putina usurare in amara lor durere. Se spunea iarasi despre staretul Paisie ca o data pe an, de la praznicul Adormirii Maicii Domnului pana la 30 august, mergea la Manastirea Secu, unde se nevoiau ca la o suta de calugari. Acolo petrecea doua saptamani, tinea cuvant de folos in biserica, mangaia pe
82
frati, iar dupa hramul manastirii, "Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul", cuviosul ii binecuvanta pe toti si, in sunetul clopotelor se intorcea din nou la Neamt, unde il astepta tot soborul. Iata cum descrie viata duhovniceasca din Manastirea Neamt un calugar calator, anume Teofan: - Saracia lor de bunavoie era desavarsita. Prin chilii, in afara de icoane, carti si unelte pentru lucru manual, nu mai era nimic. Calugarii se distingeau mai ales prin smerenie, iar de mandrie cu totul fugeau. De ura si de zavistie nu stiau. Daca se supara pe cineva, se grabea numaidecat sa se impace. Cel ce nu voia sa ierte pe fratele care i-a gresit, era alungat din manastire. Mersul calugarilor era modest. La intalnire, fiecare se silea sa faca el inainte inchinaciune. In biserica fiecare statea la locul ce i se hotarase. Vorbaria desarta era cu desavarsire oprita, atat in biserica si in chilii, cat si in afara. Acelasi Teofan scrie si despre ascultarile calugarilor din Manastirea Neamt. - In obstea Cuviosului Paisie traiau 800 de calugari si, cand se adunau la ascultare, cate o suta sau o suta cincizeci de frati, atunci unul din ei citea cuvant de folos din vreo carte sau vorbea cuvant ziditor de suflet. Daca cineva incepea sa vorbeasca lucruri desarte, indata era oprit. Iar despre petrecerea calugarilor in chilii, acelasi Teofan scrie: - Prin chilii unii scriau carti, altii impleteau, altii torceau lana, altii coseau camilafce si potcapuri, faceau metanii, teseau stofe pentru rase si mantii, faceau cruci si linguri sau se ocupau cu alte lucruri manuale. Toti erau sub supravegherea duhovnicilor, la care-si marturiseau pacatele si gandurile de doua ori pe zi: dimineata spuneau pe cele facute noaptea, iar seara pe cele facute ziua. Fara binecuvantarea duhovnicului, nimeni nu indraznea sa faca ceva, nici macar sa manance un fruct. Era obicei ca la hramul Manastirii Neamt, "Inaltarea Domnului", sa se adune multa lume din Moldova, Valahia si din alte tari. Atunci Cuviosul Paisie nu avea odihna deloc, timp de patru zile. De dimineata pana seara usile ii erau deschise tuturor: si bogatului si saracului. Pe toti cati veneau se silea a-i odihni cu iubire de straini, ca al doilea Avraam, heretisindu-i cu dragoste si multumindu-le pentru rabdarea ostenelilor drumului. Apoi, fagaduindu-le de la Domnul si Maica Domnului mila sufleteasca si trupeasca, ii binecuvanta si-i trimitea la casa de oaspeti. Se spunea despre Cuviosul Paisie ca se ostenea foarte mult pentru talmacirea parintestilor carti din limba veche greceasca in limbile slavona si romana, ca sa fie spre folosul si mantuirea celor ce vor voi a ravni si a lua aminte la invataturile purtatorilor de Dumnezeu parintilor nostri. Zicea ucenicul sau Platon: Se cuvine a ne minuna cum se putea sa scrie atatea carti! Ca era cu totul neputincios cu trupul si pe toata partea dreapta avea rani. Si pe patul unde dormea era impresurat de carti: cateva lexicoane, Biblia greceasca si cea slavoneasca, gramatici grecesti si slavonesti, cartea din care facea talmacirea si, in mijloc, lumanarea. Iar el, ca un prunc mic, sedea plecat si toata noaptea scria, uitand de neputinta trupului, de grelele sale dureri si osteneli. Apoi adauga ucenicul sau: - O, nepatimas si sfant barbat! O, suflet curat si cu Dumnezeu impreunat! Cu totul era lipit de Dumnezeu, cu totul se revarsa catre aproapele cu dragoste. Pentru aceasta si cuvantul lui era puternic, lucrator si plin de dar, dezradacinand patimile si rasadind bunatatile in sufletele celor ce-l ascultau cu credinta si cu dragoste. 80. Spuneau ucenicii staretului Paisie ca el a tradus din slavona in romaneste putine carti, precum "Cuvintele Sfantului Nil de la Sorska", intrucat erau mai multi calugari moldoveni care traduceau din limba greaca decat slavoni. Din limba slava traduceau numai Cuviosul Paisie impreuna cu ieromonahul Dorotei, ucenicul sau. In limba romana traduceau cei mai renumiti elenisti moldoveni, precum: arhimandritul Macarie, mare protopsalt, a tradus Omiliile Sfantului Macarie, Cuvintele Sfantului Isaac Sirul si altele; ieromonahul Ilarion a talmacit Cuvintele Sfantului Calist Catafigiotul, Hexaimeronul Sfantului Vasile cel Mare si altele; Cuviosul monah Gherontie, mare elenist, a tradus cinci carti: Pravalioara cea mica; Kiriacodromionul, Cazania la toate Duminicile, tiparit in Bucuresti; Talcuire la Evanghelii a Fericitului Teofilact, tiparita la Iasi; Teologhiconul (Dogmatica) Sfantului Ioan Damaschin, tiparit la Iasi; Kecagrarion, al Fericitului Augustin, tiparit la Manastirea Neamt si altele. Cuviosul ierodiacon Stefan a talmacit Vietile Sfintilor pe tot anul, din limba slavona, tiparite la Manastirea Neamt intre anii 1807-1815. Cuviosul schimonah Isaac Dascalul a tradus din limba greaca Scara Sfantului Ioan Scararul si Bogorodicina (Octoihul) Maicii Domnului, care s-au tiparit la Manastirea Neamt. Iar din limba slavona a talmacit Tipiconul (Tipicul Sfantului Sava), care s-a tiparit la Iasi in anul 1816. Mitropolitul Grigorie Dascalul, alt ucenic al staretului Paisie din Manastirea Neamt, a talmacit si el numeroase carti din limba greaca, precum Patericul si altele pe care le tipareste la Bucuresti, dupa ce ajunge mitropolit al Tarii Romanesti (1823- 1834). (Staretul Paisie a tradus personal 44 de manuscrise patristice in limba slavona si o vasta corespondenta. Cea mai pretioasa traducere a sa este: "Cuvintele ascetice ale Sfantului Isaac Sirul" ) Un pelerin grec, Constantin Caragea, ajungand la Manastirea Neamt, descrie astfel chipul plin de Duhul Sfant al marelui staret Paisie: - Pentru prima data in viata am vazut cu ochii mei sfintenia intrupata si neprefacuta. Pe mine ma uimi fata lui, luminoasa si palida, fara pic de sange, o barba mare si alba, lucitoare ca argintul, si curatenia neobisnuita a hainelor sale si a chiliei. Vorbirea lui era blanda si cu totul sincera. Mi se parea ca este un om cu totul desprins de trup! Ucenicul sau, Platon, spunea urmatoarele despre Cuviosul Paisie: - Era in el dragoste infocata, cu care din tineretile sale a iubit pe Domnul cu tot sufletul sau. Ca pe toti ii iubea, ii incalzea cu dragostea si ravna sa. Pentru fiecare simtea durere. Iar pe fiii sai duhovnicesti ii imbratisa mai mult decat pe sufletul sau. Pe tot omul ce venea la dansul, pentru mila sufleteasca sau trupeasca, nu-l intorcea desert. Niciodata nu se intrista asupra cuiva, macar de l-ar fi suparat cu ceva. Acelasi ucenic continua: - Erau intr-insul impreunate indelunga-rabdare si blandetea, iar tulburarea si mania nu s-au vazut la el, fara numai pentru calcarea poruncii lui Dumnezeu. Mustra si certa cu blandete, dojenea si invata cu dragoste. Miluia si indelung rabda, cu nadejde de indreptare. Asemenea si in cele firesti era preaimpodobit, continua ucenicul sau. Ca fata lui era alba ca a ingerului lui Dumnezeu, privirea lina, cuvantul smerit si strain de indrazneala, fiind cu totul revarsat spre milostivire, caci, prin dragostea sa, pe toti ii atragea la sine. Mintea lui era totdeauna unita cu Dumnezeu prin dragoste, marturie fiind lacrimile. Spunea unul din ucenicii Cuviosului Paisie ca dobandise darul rugaciunii adevarate, incat fata lui se lumina si ochii varsau multe lacrimi de focul care ardea in inima sa. - Odata, adauga ucenicul, pe cand eram noi in Dragomirna, am venit la parintele staret si vazand usa deschisa, am batut si am intrat. Era inainte de Vecernie. Parintele era culcat. Fata lui era aprinsa ca de foc. Am zis rugaciunea: "Binecuvinteaza, parinte!", dar nu mi-a
83
raspuns. Am repetat a doua oara. Nici un raspuns. Ma cuprinse frica. Atunci am inteles ca era rapit in rugaciune. Mai zabovind putin, am iesit din chilie si n-am spus nimanui nimic de cele vazute. Cuviosul Paisie avea si oarecare dar inainte vazator. De multe ori vedea in vis o sabie spanzurand, numai de un singur fir de par, deasupra capului voievodului moldovean Grigore Ghica. Apoi, nu dupa multe zile, turcii i-au taiat capul, din porunca sultanului. Si mult a plans staretul pentru aceasta. Se spunea iarasi ca adeseori suspina si plangea staretul pentru un frate din obstea sa, sfatuindu-l pentru indreptare. Dar fratele nu asculta. Apoi, dupa trei zile, fratele acela s-a inecat. Pe alt frate iarasi l-a rugat mult staretul sa nu plece din manastire. - Frate, ii zicea cuviosul, asculta-ma, fiindca nu vei vedea locul acela unde vrei tu sa te duci. Intr-adevar, fratele nu l-a ascultat si dupa patru zile de drum a murit. Numeroase si pline de intelepciune duhovniceasca au fost si scrisorile staretului Paisie catre diferiti prieteni si ucenici ai sai, mireni, preoti, calugari si egumeni. Iata ce scrie catre calugarii din Schitul Robaia-Arges, care ii cereau un preot: - La cererea voastra de-a va trimite un preot sa va organizeze viata de obste, nici nu stim ce sa va raspundem. Si noi insine suntem la inceput si avem nevoie de povete. Numai atat va pot spune ca, dupa regulile Sfintilor Parinti, ati putea singuri sa va organizati viata duhovniceasca. Intai se cere ca egumenul sa cunoasca Sfintele Scripturi, ca sa stie a invata si pe ucenicii sai. Sa aiba catre toti iubire adevarata si nefatarnica, sa fie bland, smerit, rabdator, liber de manie, de iubirea de argint, de mandrie, de lacomie si toate celelalte patimi. Iar ucenicii sa fie in mainile egumenului ca lutul in mainile olarului. Sa nu faca nimic fara binecuvantare, sa nu aiba ceva al lor, ci toate, si cartile si patul si celelalte sa fie date cu voia egumenului. Apoi, schitul vostru, oriunde s-ar afla, sa nu fie supus altei manastiri, ci singur sa se conduca, ca fratii sai sa se mantuiasca prin egumenul lor, iar egumenul prin Domnul. Asemenea catre calugarii din Poiana Marului scria: - Nu va tulburati pentru nerautatea si smerenia parintelui Alexie, noul vostru egumen. Ca, dupa Sfintii Parinti, egumenul trebuie sa fie catre frati smerit, bland, fara rautate, pasnic, in stare sa sufere orice ispita, ca sa poata da fratilor pilda de rabdare. Nu va tulburati ca el este slab cu trupul, cata vreme este sanatos cu duhul si intreg la duhovniceasca cugetare. Ci voi, cunoscand slabiciunea firii lui, nu cereti de la el osteneli trupesti mai presus de puterile lui, ci crutati-l sa nu-si piarda inainte de vreme puterile, spre paguba fratilor. Ajunge pentru el sa sada mai mult la chilie, pazindu-si sanatatea, sa citeasca carti folositoare pentru suflet si sa fie gata la vreme de nevoie sa dea fratilor sfaturi folositoare pentru mantuire. Sa va smeriti unul fata de altul si sa va supuneti unul altuia, ca sa aveti dragostea lui Dumnezeu intre voi si sa fie la voi un suflet si o inima prin harul lui Hristos. Un preot oarecare l-a intrebat pe Cuviosul Paisie: - Poate preotul sa dezlege pe cel ce se pocaieste si, pentru neputinta sa, sa-i dea, fara canon, Sfintele Taine, sau nu poate? - Daca boala lui trupeasca este in asa fel, a raspuns cuviosul, incat el se apropie de moarte si nu are vreme sa faca canon, atunci chiar dear avea el pacate mari, dar de se caieste, preotul sa-l dezlege a se impartasi cu Sfintele Taine. Daca insa poate face canon, preotul sa nu-l dezlege pana nu-si face canonul, caci canonul este a treia parte a pocaintei. Apoi a adaugat si aceste cuvinte: - Va spun si aceasta, ca eu in toate sfintele canoane am cautat cu ravna, de nu cumva sa gasesc oarecare epitimii fara indepartarea de la impartasirea cu Sfintele Taine, dar n-am putut gasi. Insa este grozav de infricosata si inspaimantatoare certarea pusa asupra preotilor care indraznesc sa impartaseasca pe cei opriti de sfintele canoane. Pe amandoi, Biserica ii aseamana cu Iuda vanzatorul. Zicea iarasi marele staret: - Urmand blandetii lui Hristos, sa va opuneti pana la sange patimii maniei si sa aveti pace cu toti. Aceasta este asa de trebuincioasa, incat Insusi Hristos zicea ucenicilor Sai: Pace voua!, Pacea Mea dau voua! Unde este pacea lui Hristos, acolo petrece si Hristos. Iar in sufletul in care nu este pacea lui Hristos, nu este nici Hristos. Si iarasi zicea: - Rabdarea este si ea atat de trebuincioasa pentru mantuire, incat Hristos zice: Intru rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre. Iar castigarea sufletului nu este altceva decat mantuirea sufletului. Rabdare insa trebuie sa aveti nu numai pentru un timp oarecare, ci pana la moarte, caci cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui. Iar despre smerenie zicea Cuviosul Paisie: - Smerenia este temelia tuturor virtutilor evanghelice. Ea este atat de trebuincioasa pentru mantuire, cum este respiratia pentru viata omului. Toti sfintii prin diferite cai s-au mantuit, dar fara smerenie, nimeni nu s-a mantuit si nici nu poate sa se mantuiasca. De aceea, tot cel ce vrea sa se mantuiasca trebuie sa se socoteasca din toata inima inaintea lui Dumnezeu ca cel mai de pe urma intre oameni si pentru orice pacat sa se condamne pe sine, iar nu pe altii. Sfinte Preacuvioase Parinte Paisie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! DESPRE SFARSITUL SFANTULUI PAISIE DE LA NEAMT extras din Manuscrisul romanesc nr. 1860 de la Biblioteca Academiei Romane . In anii de la Hr. 1794, in luna lui octombrie 4 zile, au sosit la noi la Manastirea Neamtului Preasfintia Sa Episcopul de Husi Kiro Kir Viniamin. Miercuri la noua ceasuri din zi am iesit intru intampinare cu Evanghelie si cu sfesnice si doi diaconi cadind si clisiarsii clopotele tragand si psaltii Axionului cantand asa am intrat cu Arhiereul in biserica si, inchinandu-se pe la sfintele icoane, ne-au blagoslovit pre toti de obste si au iesit la gazda, fiindca era vremea Vecerniei si n-au fost vreme ca fieste carele osabit sa iei blagoslovenie, ca apoi i-ar fi apucat si vremea Pavecernitii, si Vecernia era nefacuta. Si indata cum au iesit Arhiereul, au tocat de Vecernie... Luni, 30 de zile s-au bolnavit Parintele Staretul, marti, miercuri au fost bolnav. Iara joi s-au mai ridicat. Noemvri 2 si vineri au facut multamita in biserica, pentru ca s-au insanatosit Parintele si sambata au fost sanatos. Duminica au mers la biserica, iar mai spre sara au blagoslovit pre parinti(i) care era sa mearga la praznic la Agapia, cu bucurie si vesal. Noemvri 5 zile, luni, iarasi l-au intors raul si au fost bolnav, marti, miercuri, joi, vineri, sambata, Duminica, luni, marti. Iara miercuri n-au vorbit nimica, ci numai cauta frumos. Iara in vremea Vicerniei au inceput a se inchedeca in grumazi si a sufla mai rar si indata au chiemat duhovnici si au inceput parintele Stefan a ceti canon de iesirea sufletului. Iara eu nu stiam nimica ticalosul, de unele ca acestea, ci, cand am iesit de la vicernie, am vazut multime de parinti la fereastra Parintelui si prin ograda tiji, si unii plangea, iara mie tot imi parea lucru cu indoire. Iara mai sezand putin la fereastra, numai ce am auzit duhovnicii plangand inauntru si clopotile sus tragand, fiindca iesisa oarecine pe den dos si mersese la clopote.
84
O, vai mie, de ar fi fost cineva deoparte, ca sa priveasca, nu ar putea sa povesteasca cu limba omeneasca, ci plangere s-au pornit intru acel ceas, ci jale, ci tanguire intre parinti, cat asa era a se parea ca lumea se prapadeste. Si atata sa adunasa multime de parinti cat sa parea ca norii i-au adus. Si invalind cinstitul trup, dar mai bine sa zic sfant si prea mare sfant, a prea cuviosului parinte si lasand mana cea dreapta dezvalita pre piept si imbracandu-sa duhovnici, preoti si diaconi, au iesit cu obicinuit cantare ci sa cante la cei prosati. Iara cu mai multa plangere si tanguire, ca ce cantare va sa fie aceea cand cineva spre plangere iaste pornit. Si puind sf(i)ntele (sters) (cinstitele) moaste pre nasalie au mers in biserica preotii cantand. Iara celalalt sobor cu amara plangere, lacrimi varsand. Si puind nasalia in mijlocul bisericei, asa cu mare plangere fieste carele au luat blagoslovenie. Noemvri 15 au adormit prea Cuviosul Parintele nostru ieroschimonahul Paisie, arhimandrit si stareti sfintelor Manastiri Neamtului si Sacu. Si racorindu-se parintii dimprejurul nasaliei, au inceput preotii a ceti evanghelie neincetat pana la vremea Utrenii. Iara la Utrenie, asi(j)direa sa ceteasca evanghelie pana la cesuri si facand otpustul Sf. Liturghii, iarasi se incepe obicinuita cetire la evanghelie, pana la Vecernie. Si asa s-au tinut 4 zile sf(i)ntele (sters) (cinstitele) moaste in biserica, fiindca astepta si raspuns de la Mitropolitul. Iara a doua zi dupa rapausare, joi, au inceput a sapa groapa in pomelnic, de-a dreapta, cu mare jale si suspinuri si zidind-o cu caramizi, sta ca un sfesnic inaurit asteptand sa se puie faclia cea prea luminata intr-insul. Oara a traia zi, vineri, au facut racla si au imbracat-o si au impodobit-o fiindca era sa se puie intr-insa margaritarul sau mai bine sa zic diamantul cel de mult pret. Vineri spre sambata la 7 ceasuri din noapte s-au imbracat preotii si diaconii si au cladit sf(i)ntele (sters) (cinstitele) moaste si le-am pus in racla cu lacrimi si cu suspinuri si cetind evanghelie neincetat. Iar sambata dupa Sf(an)ta Liturghie s-au imbracat 30 de preoti si 13 diaconi si lumanari aprinse tinand in maini au ridicat nasalie cu sf(i)ntele moaste si au iesit afara, fiindca in biserica nu era cu putint(a) a incapea de multimea parintilor si a (s)treinilor si asa s-au inceput prohodul dupa obiceiu, cu lumini aprinsa la tot soborul parintilor si la adunarea mirenilor. Iara cand au fost dupa evanghelie, indata au inceput parintele Isaac a ceti acest cuvant: "Cuvant de ingropare la prea Cuviosul parintele nostru Paisie, arhimandrit si staretul sfintei Manastiri Neamtului si Secul". Bucuriile si veseliile si toate lucrurile ceaste din lumea aceasta ori d(u)h(o)vnicesti ar zice cineva ori trupesti si lumesti toate cu adevarat vremelnice, trecatoa(re) si nestatornice (...). Ramasita ceastalalta a vietii noastre este si dupa voia Ta sa dobandim starea cea impreuna cu Parintele nostru, dupa cum si legatura si fagaduinta ne iaste, slavind bunatatea si milostivirea ta, totdeauna acum si pururea si in vecii vecilor amin. Iara dupa cuvant, au savarsit preotii obicinuitul prohod si au luat fiestecare osabit iertaciune si blagoslovenia cea mai de pre urma. Si asa era o imbulzala intre parinti si intre norod cand lua iertaciune, incat de nu ar fi tinut preotii racla de o parte si de alta, apoi indata ar fi rasturnat-o. Si nesfarsin- du-se toti, au ridicat preotii nasalia, ca nu era cu putinta a mai astepta, fiindca era norod mult si spre sara sa plecasa zioa si vremea sa turbura de ploaie. Si ridicand preotii nasalia si clopctile tragand si psaltii cantand si soborul celalalt plangand, asa am intrat in biserica la mormant si numai preotii au intrat in pomelnic si au inchis usa pentru imbulzala parintilor si a streinilor. Si puind sfintele (sters) (cinstitele) moaste in mormant, au pardosit parintii mormantul cu caramizi. Iara luni dupa Utrenie, inca noapte fiind, noemvri 20 de zile, au sosit si trimisii de la Iasi, adeca parintele Sava si parintele Liontie, dimpreuna cu Preasfintia Sa pentru ca nau apucat ca sa ingroape pe Parintele. Si facandu-se zio si dupa sfarsitul Sf. Liturghii, au slujit Preaosfintia Sa panahida Parintelui, dimpreuna cu sobor, de-a traia zi dupa ingropare si au cetit si molifta Preaosfintia Sa, in genunchie, deasupra mormantului. Iar cand au sezut parintii la masa au sosit si dumnealui Logofatul al trailea dila D(o)mnie, fiind trimis dimpreuna cu Arhiereul ca sa petreaca pre Parintele staretul la groapa si ca sa iaie in scris cele ce vor afla la manastire, miscatoare sau nemiscatoare, ca sa fie in paza cand s-ar fi pus povatuitoriu in locul Parintelui staretului. Luni dupa Vicernie au intrat in chilia Parintelui Arhiereul cu Logofatul cel domnesc si oarecari din duhovnici si au inceput a cauta izvoadele pana ce au venit vremea ca sa toace la priveghere, fiindca a doao zi, marti, 21 zile era praznicul Intrarii in Biserica si au mers la Arhiereul dimpreuna cu boierul si au sezut toata privegherea. Iara a doao zi au slujit Ar(h)iereul. Iara dupa evanghelie au cetit parintele Isaac acest cuvant: "Cuvant de intampinare la Preaosfintitul Parinte Kiriu Kir Viniamin, Episcopul Husului". Preaosfintite Stapane, Omule al lui D(u)mnezeu si credincioasa sluga si ispravnice al Tainelor lui D(u)mnezeu si barbatul doririlor Duhului, Noule Daniile, bucuratu-ne-au foarte venirea Preasfintitei Tale si pre norii cei preintunecati ai mahniciunii cari pre inima noastra sa pusasa cu totul i-au gonit si-n laturi i-au dat. Boldurile cele" prea ascutite ale scarbei care necurmat impungea si adanc sa infingea intru inima noastra si tare o ranea, cu totul ii tampi. Si iarasi saninul bucuriei ne facu, iaras soarele de veselie se ivi si lacrimile cele ce necontenit sa varsa le opri si nu numai, ci si cu mahrama bucuriei de pre fetele noastre le sterse, in atat cat nici de am avut sau am patimit vreo paguba, mahniciune sau intristare sa nu simtim. Bine ca ne-au bucurat si pre toata mahniciunea ne-au gonit, aratat iaste ca imi marturisesc mie si sangure fetele a tot soborul, ca nu inca posomorate, nu inca triste sa arata, ce vesele lumina. Dar oare ce iaste pricina unei veniri a Preaosfintiei Tale atat de grabnica si de sarguinta plina, cat nici de greutatea caii, nici de vremea cea umizicioasa, nici de iarna cea acum asteptata sa nu te temi, ci pre toate greotatile, pre toate nelesnirile, pre toate impedicarile, pre toata osteneala defaimand-o, preste atatea maidanuri sa sai si sa vii la Manastirea Neamtului; au doara ai mai uitat ceva din danturile acelea lungile si horile acelea largile si de duhovniceasca bucurie pricinuitoarele nesavarsite si acum, aducandu-ti aminte ai venit sa o implinesti? Ci incepatoriul si savarsi(toriul) danturilor si horilor nu inca iaste de fata. Au doara privelistile acelea duhovnicestile ce le intindeai mult mai daunazi ai venit sa le mai innoiesti? Ci puitorul niscareva porunci domnesti sau stapanesti sau politicesti sau cu niscareva sfatuiri duhovnicesti, pentru care si dumnealui boieriul Marii Sale impreuna s-au ostenit? Ci sfatuitoriul si raspunzatoriul nu inca mai iaste intru cei vii. Au poate intelegand de aceasta si de mahniciunea cea pricinuita noao, din dragostea cea multa si fierbinte ce ai catre D(u)mnezeu si catre aproapele, silit fiind pre sine si atata osteneala o ai trecut cu vederea si cu atata vrednicie, cu alt Iosif, te-ai suit sa ingropi pre tatal sau si plangerea la Ariiat sa-ti faci si mahniciunea robilor Preaosfintiei Tale sa o risipesti. Ca iata, nu dupa multe zile ale purcederii Preaosfintiei Tale catre turma cea cuvantatoare si el de calatoria cea fireasca a se gati au inceput pre care acum iata o au si savarsit, dupa ce au ispravit toate acelea ce au voit si au dorit. Cu pofta am poftit, au zis D(u)mnezeu Omul Iisus mergand spre moartea cea de buna voie, sa mananc cu voi aceste Pasti mai nainte de patima Mea. Si prea cuviosul parintele nostru, urmatoriu adevarat acelui, nu de multa vreme au zis insusi catre cel ce ceteste proastele aceste cuvinte: "Am dorit a vedea niste privelisti ca acestea d(u)hovnicesti mai inainte de moartea mea si iata D(u)mnezeu mi-au implinit dorirea. Cunosc ca singur D(u)mnezeu aduse pre Preaosfintia Sa, cunosc acum ca aproape imi va fi sfarsitul". O, ce semuire a lucrurilor, care da oarecare dovada de mai nainte cunostinta da prealuminata. Cu toata acestea, mare iaste ravna catre lucrurile cele bune, mare iaste milostivirea cea catra aproapele, mare iti iaste si osteneala, multa ti se cade si plata, nemasurata rasplatirea, necovarsita cinstea, lauda de
85
mintea noastra ajunsa, cuvantul nu iaste indestulat catre aceasta. Multamirea neputincioasa si cea din cuvinte si cea din lucruri, gurile noastre ale tuturor slabe spre multamirea facerilor de bine. Ce vom face? De ar fi fost cu noi cel puternic in fapta si in cuvant, ar fi rasplatit poate dupre vrednicie, dar de vreme ce s-au dus la Cel ce pre toate le covarseste cu bogatia si cu bunatatea si cu milostivirea, sunte(m) bine incredintati ca va mijloci in locul nostru catre D(o)mnul ca sa rasplateasca Preaosfintiei Tale cu daruri vecinice si nestricacioasa, cu caftanuri ingeresti se va imbraca prea sf(i)ntitul trup al Preaosf. Sale, cu coroane nevestejite si nestricacioasa va incorona prea sf(i)ntit al Preaosf. Tale cu slava d(u)mnezeiasca va impodobi prea sf(i)ntit Preaosf. Tale cu ingerii te va inceti, cu Patriarsii te va randui, cu Arhierei te va insoti, intru imparatia Sa te va odihni, de privirea fetei Sale te va indulci intru Hristos Iisus D(o)mnul nostru, caruia slava in veci, amin. Iara cand au venit parintii cu icoana la masa, au venit si Arhiereul si au blagoslovit masa si apoi au sezut de o parte pre scaun dimpreuna cu boiariul cel domnesc si au ascultat cum sa cetea Cuvant pentru Intrarea in Biserica. Si viind vremea strangerii sfermeturilor, au blagoslovit Arhiereul adunarea sfermeturilor si savarsind multamita mesei, asa au iesit in cerdac si au sezut Arhiereul in jilti pana cand au iesit toti parintii din trapeza si sculandu-sa bucatarii au luat fiestecare osabita blago(slovenie) si asa s-au dus cantand in biserica. Iara dupa vicernie au facut paraclis cu sobor mare. Si vineri au mers Preasfintenia Sa la Sacul si la Sahastrie si sambata s-au intors la Neamtul. Iara Duminica au dat Preaosfintia Sa anafura in vremea priceasnii. Si sfatuindu-se duhovnicii cu Arhiereul, au ales pe parintele Sofronie spre a-i incredinta pastoria in locul Parintelui. Si facand scrisori, leau trimis la Iasi si viind de la Iasi alte scrisori, de la domnie si de la Mitropolitul, asa in anii de la HS-1794 in luna lui dechemvrie in 13 zile, marti dimineata dupa utrinie a calugarit pre parintele Sofronie in schima insusi Arhiereul. Iara dupa liturghie, in vremea priceasnii, adunati fiind parintii toti, au cetit parintele Pafnutie trimiterea Parintelui Staretului cea catre Preaosf. Sa Mitropolitul Kiriu Kir Gavriil. ARHIMANDRITUL LAZAR URSU - Manastirea Neamt (secolul al XVIII-lea) Acest cuvios parinte era originar din Bistrita-Nasaud. Inchinandu-si viata lui Hristos din tineretile sale, a intrat in obstea Manastirii Neamt la inceputul secolului XVIII, unde se nevoiau numerosi monahi din Transilvania. Aici a deprins mestesugul nevointei duhovnicesti, precum si cunostinta cartii de la duhovnicii marii lavre. Apoi, calugarindu-se, s-a invrednicit de darul preotiei, ajungand ales povatuitor de suflete. Arhimandritul Lazar Ursu a fost cel dintai parinte duhovnicesc al mitropolitului Iacob Stamati. El l-a adus de mic la manastire, l-a deprins frica de Dumnezeu si l-a dat la invatatura cartii. Fiind intelept si ravnitor la cele dumnezeiesti, duhovnicul Lazar a fost ales staret al Manastirii Neamt in anul 1742. Timp de trei ani, cat a fost intaistatator al obstii, arhimandritul Lazar a innoit asezamantul manastirii, a marit numarul calugarilor, a reorganizat scoala monahala din lavra, obligand pe toti fratii sa fie cunoscatori de carte, si a randuit duhovnici din cei mai iscusiti. Spovedania soborului si Sfanta Impartasanie se faceau saptamanal. La scoala se invatau scrisul, cititul, ceaslovul, tipicul, apoi religia (cunostinte de Vechiul si Noul Testament) si muzica psaltica. Se mai predau inca limbile greaca si slavona si caligrafia. Retragandu-se din egumenie, arhimandritul Lazar a fost inca 20 de ani eclesiarh si duhovnic al manastirii, crescand si formand multi fii duhovnicesti. A ocrotit, de asemenea, sihastria Pocrovului si pe sihastrii ce se nevoiau in Muntele Chiriacu, al caror duhovnic era. Pentru o nevointa ca aceasta, Cuviosul Lazar a fost propus, in anul 1750, candidat la scaunul episcopal de Radauti. El insa, smerindu-se, s-a socotit nevrednic de o cinste ca aceasta, ramanand toata viata in mijlocul fiilor sai duhovnicesti. Asa ostenindu-se arhimandritul Lazar mai mult de 50 de ani, s-a mutat la odihna cea de sus in a doua jumatate a secolului XVIII. MITROPOLITUL IACOB STAMATI - al Moldovei si Sucevei (1749-1803) Acest ierarh al Moldovei era de loc din Bistrita-Nasaud, nepot al episcopului Pahomie de Roman (f 1724). Intrand de mic in obstea Manastirii Neamt, a fost crescut duhovniceste de egumenii Lazar si Ioasaf si inchinat lui Hristos prin calugarie in anul 1764. A invatat inca si limbile greaca si slavona de la parintele sau duhovnicesc, care stia multa carte. Invrednicindu-se de darul preotiei, in anul 1774 ajunge slujitor la Mitropolia Moldovei, iar in anul 1782 este hirotonit episcop de Husi. Timp de 10 ani, cat a pastorit turma lui Hristos la Husi, a innoit mai multe biserici si schituri, a infiintat o scoala episcopala pentru luminarea preotilor si a adaugat multa osardie pentru mantuirea fiilor sai duhovnicesti. In anul 1792 este ales mitropolit si parinte sufletesc al Moldovei. Timp de inca 11 ani a pastorit mitropolitul Iacob Biserica Moldovei, dovedindu-se un adevarat slujitor si iconom al casei lui Dumnezeu. In acesti ani a zidit mai multe biserici in Iasi si prin sate, a facut danii de innoire la manastiri si schituri, a reorganizat bolnitele si a deschis o farmacie publica aproape de catedrala, pentru alinarea suferintelor omenesti. Iar pentru luminarea mintii si mantuirea sufletelor, mitropolitul Iacob II "Nemteanul" reorganizeaza si dezvolta scolile bisericesti din Moldova, facand un mare pas spre innoirea invatamantului. De asemenea, dezvolta Academia din Iasi, dand burse si carti de scoala celor saraci. Mitropolitul Iacob Stamati este considerat ierarhul cel mai iubitor de carte din secolul XVIII in Moldova. Intemeind la Iasi o buna tipografie, a tiparit numeroase carti bisericesti pentru cult, carti apologetice pentru apararea credintei ortodoxe si carti didactice pentru scoli publice. Astfel a tiparit Evanghelia, Liturghierul si Psaltirea (1794), Apostolul (1795) si altele. Iar din cartile didactice pentru copii, a tiparit "Gramatica teologhiceasca", "Geografia moldoveneasca" si "Aritmetica" (1795?), traduse de invatatul episcop Amfilohie Hotiniu. Pentru sporirea duhovniceasca a crestinilor, marele pastor al Moldovei cerea indeosebi participarea regulata la slujbele bisericii, milostenia, respectarea cu strictete a posturilor si mai ales Sfanta Spovedanie. El spunea ca nimeni nu poate spori pe calea duhovniceasca a mantuirii, fara aceste fapte bune. "Iar acei care refuza sa se spovedeasca, spunea el, sa ramana ca niste straini de lege si de Dumnezeu". Mitropolitul Iacob II Nemteanul dadea mare importanta duhovnicului, fara de care nimeni nu poate sa se mantuiasca. De aceea, cu greu hirotonea pe cineva duhovnic, dupa ce mai intai cerceta dupa pravila, daca avea peste 40 de ani, daca stia Sfintele Scripturi si canoanele Bisericii si daca el insusi avea o viata aleasa. Preoti tineri nu facea niciodata duhovnici. Iar preotilor duhovnici "le cerea lista anuala a celor spovediti si ii oprea sa ia bani". In anul 1799, tipari la Iasi, pentru folosul de obste al tuturor, "Pravila Sfintilor Parinti" (Sfintele Canoane). Asa nevoindu-se mitropolitul Iacob pentru mantuirea sufletelor omenesti si facand multe milostenii la saraci, in primavara anului 1803 si-a dat sufletul cu pace in bratele lui Hristos. CUVIOSUL ARHIMANDRIT GHEORGHE - Mare staret al Manastirii Cernica (1730-1806) Viata Cuviosul staret Gheorghe s-a nascut in Salistea Sibiului, in anul 1730, din parinti binecredinciosi. Dorind sa slujeasca lui Hristos din tineretile sale, isi cauta adapost sufletului sau in manastirile Transilvaniei. Dar, neputand rabda persecutiile religioase care sileau poporul la uniatie, tanarul Gheorghe a trecut Carpatii in Tara Romaneasca.
86
In drum spre Muntele Athos, devine temporar ucenic al unui arhiereu grec care locuia in Bucuresti. Dupa ce este facut rasofor si diacon, pornesc impreuna spre Constantinopol si Sfantul Munte, pe la jumatatea secolului XVIII. Murind acolo dascalul sau, ierodiaconul Gheorghe devine ucenic al staretului Paisie in Schitul Sfantul Ilie din Athos. In anul 1752, Cuviosul Paisie il calugareste, iar in anul 1754 il hirotoneste preot pentru obstea sa. In acest schit s-a nevoit ieroschimonahul Gheorghe timp de zece ani. In anul 1763 se stramuta in Moldova, la Manastirea Dragomirna, impreuna cu staretul Paisie si cei 64 de ucenici ai sai. La Dragomirna, Cuviosul Gheorghe petrece inca doisprezece ani ca preot, duhovnic si econom peste cei 350 de calugari si frati. Apoi se stramuta la Manastirea Secu, in anul 1775, impreuna cu 200 de calugari. Aici traieste numai doi ani pe langa Cuviosul Paisie si se duce din nou la Schitul Sfantul Ilie din Athos. In primavara anului 1781 vine in Moldova sa-si vada staretul si fratii din Manastirea Neamt. La reintoarcere, insa, este numit de mitropolitul Grigorie al Ungrovlahiei egumen al Schitului Cernica, ramas de multi ani in parasire. Timp de patru ani organizeaza bine schitul si aduna 54 de ucenici in jurul sau. Apoi, imbolnavindu-se, lasa asezamant scris, "diata", ucenicilor sai, cum sa-si petreaca mai departe viata in Cernica. Asezamantul sau are o mare importanta duhovniceasca. In acelasi an, staretul Gheorghe s-a facut iarasi sanatos si a mai trait inca 22 de ani. Inmultindu-se fratii in jurul sau, mitropolitul Grigorie i-a dat sub conducerea sa, din anul 1793, si Manastirea Caldarusani. Ca staret al celor doua manastiri, Cernica si Caldarusani, Cuviosul Gheorghe a impartit soborul in doua parti, punand in fiecare manastire cate un egumen destoinic. A randuit la biserica pravila zilnica, spovedanie deasa, ascultare si masa de obste, dupa traditia Athosului si potrivit asezamantului sau. La 3 decembrie, 1806, marele staret Gheorghe se muta la vesnica odihna, plans de numerosii sai ucenici din ambele manastiri. Pentru intelepciunea cu care a condus si organizat, timp de 25 de ani, cele doua mari obsti calugaresti cu aproape 200 de monahi, staretul Gheorghe este considerat un mare parinte duhovnicesc si innoitor al monahismului romanesc, iar pentru viata sa aleasa este numarat in randul cuviosilor romani. Fapte si cuvinte de invatatura Oprit fiind in tara fara voia sa de catre mitropolitul Tarii Romanesti, Cuviosul Gheorghe era in mare mahnire. Deci, postind cateva zile, s-a rugat Maicii Domnului si Sfantului Ierarh Nicolae sa-l povatuiasca ce trebuie sa faca. Apoi, adormind putin de osteneala, i s-a aratat in vis Sfantul Nicolae si i-a poruncit, zicand: - Ramai aici si imi curateste lacasul meu de fiarele salbatice! Desteptandu-se plin de bucurie, a pornit in cautarea lacasului Sfantului Ierarh Nicolae si a aflat biserica lui din ostrovul Cernicai, pustie si plina de serpi. Din ceasul acela a ramas in Schitul Cernica impreuna cu doi ucenici ai sai, Atanasie si Serafim, din Manastirea Neamt. Spuneau ucenicii Cuviosului Gheorghe ca dupa ce au ajuns intai pe ostrov si s-au inchinat in biserica, au vazut in sfantul altar un sarpe urias. Atunci staretul, insemnandu-se cu semnul crucii, i-a zis cu glas bland: - Ganul (dragul) tatei, pana acum ai locuit tu aici. Acum sa te duci din locul acesta, ca sa locuim noi! La cuvantul staretului, sarpele s-a supus poruncii indata si a iesit afara din biserica si din ostrov, disparand in padurile din imprejurimi. Marturiseau ucenicii cuviosului ca la inceput multa nevoie si lipsa au rabdat in ostrovul Cernicai. Biserica era parasita de multi ani, lipsita de usi, de ferestre si de cele necesare. Chiliile erau vechi si toate daramate, iar ostrovul acoperit in intregime de padure, de rugi si de spini. Staretul Gheorghe insa nu se descuraja. Ziua taiau cu topoarele copacii si spinii, ca sa deschida poiana. Seara se adunau cu totii intr-o pivnita ruinata, mancau pesmeti de paine cu ceva legume si dormeau pe pamant cateva ore. La miezul noptii se sculau si faceau Utrenia, dand lauda lui Dumnezeu. Apoi staretul mangaia ucenicii cu frumoase cuvinte de invatatura. La urma atipeau iarasi pana in zori, cand se sculau, faceau cuvenita rugaciune si plecau la taiat padurea. Vestea despre sfintenia vietii Cuviosului Gheorghe s-a raspandit repede in toate partile si veneau multi sa petreaca langa el, iar altii ii aduceau ajutoare sa refaca biserica si chiliile. In primele sase luni s-au adunat in jurul staretului sase frati. Dupa inca un an au mai venit 16 frati. In trei ani, numarul ucenicilor a sporit la 33. In anul urmator erau 54 de suflete in ostrov, iar in anul 1786, obstea Schitului Cernica crescuse la 103 frati. In primavara anului 1784, staretul Gheorghe voia sa faca calugari pe cei 33 de ucenici ai sai, dar nu avea haine si cele necesare pentru ei. Auzind de aceasta, cativa credinciosi din Bucuresti au cumparat haine pentru toti fratii si le-au dus la cuviosul. Iar in saptamana Sfintelor Patimi, staretul Gheorghe i-a calugarit pe toti, slavind pe Dumnezeu si multumind Sfantului Ierarh Nicolae. In anul 1788, staretul Gheorghe a facut o mica biserica pe ostrovul mic, inchinata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe. Alaturi a facut mai multe chilii de pamant si in acestea trimitea ucenicii sai pe rand sa se linisteasca. Parintii se nevoiau pe ostrovul mic toata saptamana, iar sambata veneau in ostrovul mare. Aici se marturiseau, primeau Sfintele Taine, petreceau in obste Duminica, ascultau invataturile mai dulci decat mierea ale bunului staret, apoi iarasi se intorceau la liniste in ostrovul mic. Marturiseau ucenicii Cuviosului Gheorghe ca batranul a facut multe odoare noi la biserica Sfantului Nicolae din ostrov. Apoi a hirotonit trei preoti si trei diaconi si a randuit sa se faca zilnic Sfanta Liturghie si cele sapte Laude. Pravila si canoanele bisericii le-a asezat intocmai dupa tipicul Sfantului Sava si potrivite cu obiceiul pamantului, ca mai inainte de dansul nu erau statornicite nici intr-o parte a tarii, "ci urma care cum vrea". Iarasi spuneau aceiasi ucenici ca, pana la venirea acestui cuvios, se pierdusera chinoviile si randuiala lor din aceasta tara, dupa marturia mai multor hrisoave domnesti, care zic: "Noi singuri am vazut viata fericitilor pustnici din Cernica si ne bucuram, avand in a noastra stapanire o asemenea manastire cu viata dupa Dumnezeu...". Staretul Gheorghe sfatuia mereu pe ucenicii sai sa traiasca in desavarsita dragoste unul cu altul. Dar la inceputul anului 1785 s-a imbolnavit greu, incat socotea ca va pleca din lumea aceasta. Deci, a poruncit sa traga clopotul mare, a adunat pe toti fratii in biserica, lea citit molitfa de iertare, apoi le-a spus, lacrimand: - Copiii tatei, dragoste sa aveti intre voi, ca Dumnezeu stie de ne vom mai vedea! Adunandu-se fratii in jurul Cuviosului Gheorghe, cand zacea in pat, au inceput a-l ruga cu lacrimi: - O, parinte preadulce, macar prin viu grai fa-ne sa auzim toti, pe cine sa avem indreptator si ce randuiala sa tinem dupa moartea ta? Caci noi pana astazi, cazand si sculandu-ne, numai pe tine te-am avut purtator de grija pentru Dumnezeu, nefatarnic incepator, neviclean intru petrecere, nemomelnic intru pogorari si neposomorat spre cei mult gresiti. Vazand staretul Gheorghe intristarea ucenicilor sai, i-a sfatuit zicand:
87
- Parasiti, o, fiii mei, gandul de a cerca judecatile lui Dumnezeu cele necuprinse! Parasiti legiuirea amagitoare intre voi, vrand sa stiti cine anume sa va fie incepator! Parasiti gandul si voi, acestia mai tineri, care socotiti ca lipsirea mea va fi pricina de risipirea obstii sau de nesporirea voastra. Ci, toti dimpreuna cu mine sa ziceti asa: Nu noua, Doamne, nu noua, ci numelui Tau se cuvine slava! (Ps. 113, 9). Deci, ascultati-L pe Hristos, implinindu-I toate poruncile, si toate celelalte, negresit, se vor adauga voua. Astfel, blandul staret a lasat ucenicilor sai un "asezamant statornic cum sa fie indreptarea smeritei obstimi" de la Cernica dupa moartea sa, adaugandu-le si aceste cuvinte: - Desi nu presupun ca veti cadea in cursa neascultarii sau ca veti cauta cele mai presus de a voastra masura, totusi, cu dreapta credinta, va indemn sa ramaneti supusi intru aceasta parinteasca hotarare. Zicea staretul ucenicilor sai: - Foarte strain lucru este calugarilor ieromonahi ca sa-si hotarasca singuri loc cinstit pentru ingropare. Si mai ales celor ingreuiati cu duhovnicia. Sa-si hotarasca numai prohodul si parastasele cele obisnuite, care scot din iad pe patimasul suflet. Acestea chiar si de la tot crestinul sa nu ramana. Intrebat fiind cuviosul unde sa-i ingroape ucenicii trupul dupa moarte, el le-a raspuns: - Cat despre viermanosul meu trup, cautare pagubitoare de smerenie nu-i trebuieste. Ci mai ales sa va milostiviti a-l scoate inca si din ostrov afara, spre mancarea fiarelor, ca doar se va micsora si multimea pacatelor mele. Iar daca nu voiti a va pleca poruncii ticalosiei mele, apoi macar sa-l puneti dupa usa pridvorului, unde se face si litie la cei raposati, ca, vazandu-ma fratii intrand si iesind, toti sa se umileasca, zicand: "Odihneste, Doamne, cu dreptii pe adormitul robul Tau", facand pana la patruzeci de zile si cate douasprezece inchinaciuni. Apoi le-a adaugat si aceste cuvinte: - Fiilor, de cugetati sa va ramana de la mine dupa moarte ceva aur sau argint, apoi va rog sa nu va pangariti cumva mintea cu asemenea ganduri; nici sa voiti a ispiti mult taina lucrului. Ci, sa va sfiiti si de fata neadormitului strajer, care ma intareste a va incredinta, prin adevar, scriind pe toate cate le izvoraste inima mea. Spunea staretul Gheorghe: - Fiii mei, sa nu poftiti a schimba harul cuviosiei voastre pe unele lucruri pamantesti si stricacioase, dupa cuvantul psalmistului ce zice: Bogatia de ar curge, sa nu va lipiti inima de ea (Ps. 61, 10). Zicea iarasi ucenicilor sai: - Fratilor, intru numele Tatalui, pilda m-am facut intre voi prin rodul dragostei, iubindu-va pe toti deopotriva.Intru numele Fiului, m-am supus de bunavoie sub picioarele tuturor, ca sa pot vana prin rabdare si sufletele voastre. Intru numele Duhului Sfant, n-am lasat pe simtiri a zbura peste hotarele firii, intrucat si de voi mi s-a facut mila, incalzindu-va pe langa bucuria inimii si indreptandu-va catre limanul mantuirii. Apoi iarasi le-a zis: - Cu voi graiesc, o, fiii mei cei saraci cu duhul, ca si pe pamant va trebuiesc avutii nevremelnice, ca sa dobanditi cu pretul acestora nebiruite arme, vrand a va lupta, ca niste buni ostasi, cu intrarmatii (diavoli) cei nevazuti ai iadului si a patimi pana la sange pentru Iisus Hristos Cel rastignit. Iarasi, cu duhul blandetilor - zicea batranul - adaug porunci celor purtatori de cruce fii ai mei sufletesti, in ce chip sa fiti ca niste ingeri in trup, neplecandu-va la desertaciuni mincinoase, nici la rasfatari neastamparate sau la plimbari nepotrivite darului vostru, dupa cuvantul cel zis de vasul alegerii: Toate imi sunt slobode, dar nu toate imi sunt de folos (I Cor. 6, 12). Zicea iarasi catre ucenicii sai: - Bunul vostru obicei si podoaba chipului sa fie intocmite dupa urmarea cea dreapta, asemanandu-va celor tineri preacuviosi sfinti, care au fost de o varsta cu voi intru firea omeneasca. Deci, pilda de fericita rabdare sa luati de la Acachie cel intocmai cu mucenicii. Pilda de curata supunere sa luati de la Dositei cel cu totul fara de rautate. Iar pilda de smerita intelepciune sa luati de la Zaharia cel mult patimi tor. Iarasi invata pe fiii sai: - Fiilor, slujiti Domnului cu frica si va bucurati Lui cu cutremur (Ps. 2, 9). Ca de veti petrece zilele vietii voastre cu luare-aminte de sine, iar nu intru nebagare de seama, atunci cu adevarat nu se va atinge de voi nici o mestesugire diavoleasca. Uneori spunea ucenicilor sai: - Sa stiti, fiii mei, ca zavistia, pizmuirea, lacomia, viclesugul, mania, pomenirea de rau si trufia, acestea nu stiu sa cinsteasca pe cea placuta lui Dumnezeu sporire duhovniceasca. Patimile acestea raman ca niste sageti infipte intru acelasi blestem al neascultarii stramosesti. Alteori adauga staretul si acestea: - Intru nevointele voastre, fratilor, se va proslavi iubitorul de oameni Dumnezeu si veti mosteni pacea, care intoarce iarasi la cea dupa fire lauda, pe cei ce se afla cu mintea intreaga, facandu-va multora oglinda vietii spre indreptare si bucurandu-va intru lumina celor vii. Zicea iarasi staretul Gheorghe: - Fiii mei, cata vreme am trait impreuna cu voi, alta grija nu am avut, decat cum sa va apar de tot felul de vatamari, ca pe niste prunci infasurati cu strainatatea, si sa va destept a ramane mereu sporiti. Fiilor, spunea cuviosul, cea mai cuprinzatoare porunca, intru care se reazema inceputul mantuirii monahilor, este ca intocmai cu suflarea sa cinstiti supunerea unul catre altul. Insa, nu cu ceva interes nebinecuvantat de Dumnezeu, ci pentru singur folosul aproapelui, ca sa impliniti si dragostea cea hotarata din lege. Iar eu, nevrednicul, martor sunt pentru voi, fiii mei, cum ca nu veti fi intrebati la ziua judecatii, nici veti ramane fara cercetare de sus. Iar de veti amari sufletul mai-marelui vostru cu neascultarea, atunci sa va gatiti foarte mult de raspunsul cel pornit cu dreapta manie peste fiii neascultarii, care lucru sa nu fie! Apoi adauga si aceste cuvinte: - Nici dupa moartea mea sa nu indrazniti a iesi de sub jugul Domnului, nici sa va intindeti, cercand alte vieti; ci sa va multumiti cu acest incredintat podvig (jug, povara), intru care sunteti bine deprinsi si chemati de insusi Duhul Sfant, avand spre nerusinata pilda pe cei 24 de ani ai supunerii mele, cand am fost sub ocarmuirea dreptului batran Kir Paisie, staretul meu cel din chinovie. Pentru fratii cei de curand veniti zicea:
88
- De s-ar intampla vreunii din fratii cei de curand veniti la calugarie a face galcevi, tulburandu-va prin lumesti obiceiuri si dand sminteala la tot soborul, facandu-se iubitori de sine cu tovarasii, mancatori pe ascuns, fatarnici intru spovedanie, robi patimilor intru neinfranata lacomie si, in scurt, batjocoritori de chipul ingeresc, acestora intai sa le gatiti merinde pentru calatorie la drum. Apoi, fara de nici o cercetare cu epitimie (canon), sa-i lasati a se duce unde vor vrea, dupa cuvantul Domnului: Ca multi sunt chemati, dar putini alesi (Matei 20, 16). Dar, intorcandu-se ei cu pocainta adevarata iarasi in cinstea lor cea dintai, sa fie primiti, nimic mustrandu-i pentru cele trecute. Monahilor si clericilor invrajbitori, nestatornici si de-a pururea cartitori, marele staret le poruncea sa-si aleaga una din aceste trei: - Sau, cunoscandu-va neputintele, indata sa aratati cucernicie si sa puneti inceput bun; sau, luand binecuvantare de la povatuitorul obstii, sa va cautati alt lacas, dupa ravna inimii voastre, unde sa va mantuiti mai cu putina osteneala; sau, si mai bine, sa faceti plangere catre stapanescul scaun (catre chiriarhul). Spunea cuviosul ca, de se vor intrarma calugarii cu aceste patru arme, adica, intai sa faca toate cu binecuvantare; apoi sa se spovedeasca adesea; apoi sa tina masura dreptei socoteli si sa aiba smerita intelepciune, atunci vor putea omori toate patimile limbii, ale inimii si ale simturilor, facandu-se de-a pururea vrednici impartasirii dumnezeiestilor Taine. Despre cea dintai porunca spunea staretul ucenicilor sai: - Nicidecum, fara binecuvantarea povatuitorului obstii sa nu cutezati a face nici cat de mic lucru, dupa cum legiuiesc Sfintii Parinti. Ci toate ostenelile voastre sa treaca prin stirea lui si atunci cu adevarat vor fi primite la Dumnezeu. Iar de veti schimba porunca, apoi sa stiti ca si folosul odihnei nu va ramane intru voi. Pentru ca altfel, orice sfat veti sfatui, risipi-l-va Domnul (Isaia 8, 10). Despre Taina Spovedaniei, spunea fiilor sai: - Vi se innoieste aceasta tare porunca, ca pana la unul sa mergeti de trei ori pe saptamana catre duhovnicii cei alesi de sobor. Fiecare, unde va fi randuit de intaistatatorul, la acela sa-si marturiseasca toate ascunsele cugete si greseli, suspinand din adanc si cerandu-si iertare, socotind a fi de fata Insusi cunoscatorul de inimi Dumnezeu. Iar nefacand asa, apoi singuri va pricinuiti groaznice caderi si nici o sporire in suflet sa nu asteptati. Despre a treia porunca a dreptei socoteli, sfatuia pe ucenicii sai: - De veti simti ca va supara ori in ce lucru dracul cel de amiaza-zi, soptindu-va ca doar ati fi voi mai buni la Dumnezeu decat altii, sau mai sfinti si cuviosi, indata sa alergati la egumen, rugandu-l sa va schimbe din ascultarile cele de cinste in altele cu totul proaste, pana veti scapa de robia cugetului mandriei si veti castiga dreapta socoteala. Iar nefacand asa, apoi negresit veti pierde si roada dreptatii. Iar despre smerita intelepciune poruncea, zicand: - Va dau aceasta porunca mai ravnitoare, ca impatrit sa aveti strajuire cum sa va paziti capul credintei prin smerita intelepciune, pentru a nu fi zdrobiti de cel mai necurat duh al blestematei huliri, care pe multi din calugari, ce se tineau a fi prea isteti, i-au aruncat in deznadejde si le-au zdrobit oasele de pe fata pamantului. Unul ca acesta, de voieste in graba a rusina pe acel drac, cu sila sa traga pe inima a se apropia si el cu fratii la anafura, la sarutat icoanele si la orice il va pune egumenul. Iar nefacand asa, apoi pana la groapa il va petrece acel duh rau, vrand sa-l castige prin deznadejde. Pentru Sfanta Impartasanie astfel indemna Cuviosul Gheorghe pe ucenicii sai: - Parinteste va indemn ca sa nu treaca nici o luna, nefiind impartasiti cu dumnezeiestile Taine. Ci, toti de obste sa va indeletniciti a va cumineca de douasprezece ori pe an, afara de alte neocolite pricini. Eu va sfatuiesc, iubitii mei fii, sa nu va abateti alegand ceva din cele peste masura voastra, nici a va socoti cu cei de-a pururea vrednici impartasirii. Ci, precum de multe ori v-am zis, paziti calea de mijloc, implinind dupa puterea voastra pe cele cuviincioase pregatiri. Macar trei zile de rand postindu-va, indrazniti a lua cu cucernicie de la sfintitorul preot pe cele curatitoare Taine. Zicea iarasi Cuviosul Gheorghe: - Feriti-va, o, fiii mei, sa nu va inselati grabindu-va a primi lupi cuvanta- tori intru smerita turma. Adica pe aceste cinci firi de oameni ce sunt incurcati cu straine asezari sufletesti: pe calugarul venit de aiurea, ce este numai rasofor; pe schimnic, care este mai presus de cinul vostru; pe cel ce este de neam mare; pe cel foarte invatat si nesupus; si pe cel ce este peste fire lipsit de minte. Ca ale acestora nepotrivite asezari nu va sunt de folos a ramane cu voi. Insa, iarasi, prin duhul blandetilor va poruncesc ca, vazandu-i plecati spre cainta cu adevarata umilinta, sa-i numarati a fi bine primiti cu cei dintai, dupa cuvantul Domnului ce zice: Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afara. Marele staret, arhimandritul Gheorghe, considera ca mantuirea calugarilor din viata de obste atarna de pazirea statornica a urmatoarelor cinci porunci asezate in chipul crucii: Spunea staretul si aceste cuvinte: - Calugarul cel de bun neam si cinstit, mult, putin ce a adus cu sine, sa le puna la mijloc spre mangaierea tuturor din obste, imprumutand cu acestea pe Sfantul Ierarh Nicolae. Ca, dimpreuna cu parasirea de toate, i-a primit Dumnezeu si pocainta. Iar despre taierea voii zicea: - De la calugarul cel de bun neam numai aceasta mica slujba i se cere, ca sa nu creada mintii sale mai mult decat celui ce il povatuieste pe el. Ci, precum deodata a parasit lumea, in acest chip sa-si taie si voia sa. Si cu aceasta a implinit toata dreptatea. Catre iconomul obstii acestea poruncea marele staret: - O, prea iubite fiul meu iconoame, intru cele mai usoare iconomii firesti vei savarsi indreptari de slujba dupa cum Sfantul Nicolae iti va povatui mintea. Iar intru ascultarile mai grele, cu nedumeriri de taina, sa nu calci hotarul, ci sa intrebi si pe duhovnici, ca atunci mai putin vei gresi. Zicea iarasi: - La toate ascultarile sa ai grija a nu se face ceva paguba, nici risipire fara de randuiala sau vatamare celor randuiti de tine in ascultare. Ci, la fiecare slujba sa asezi cate trei oameni, ajutandu-se unul cu altul. Sa-ti fie in stire si aceasta, fiule - zicea batranul -, ca pe cei posomorati si fricosi la lupta, niciodata sa nu-i pui la slujbe grele, pentru ca, negresit, te vor rusina. Apoi adauga staretul Gheorghe si aceste cuvinte parintesti catre iconomul manastirii: - Fiule iconoame, prea cu buna paza sa cumpanesti greselile fratilor, a nu le judeca numai cu asprime, dupa trup, ci mai ales cu multa milostivire, dupa duh. Ca zice Hristos: Mila voiesc, iar nu jertfa (Matei 9, 13). Zicea si acestea:
89
- Desi multe caderi vor patimi fratii, ca niste oameni cu neputinte, si felurite scarbe cu nemultumire iti vor pricinui, tu, fiul meu, nu-i mustra cu patima, nici sa-i osandesti dupa obicei, ca sa nu cazi si tu din bunatati si mai tarziu vei ramane cu mantuirea mai prejos decat cei ce de-a pururea cad si se scoala. Iarasi zicea iconomului: - Arata-te vesel spre frati si foarte mult vei fi iubit de toti. Si chiar de vei patimi intocmai ca dreptul Iov, sa nu te aluneci dand vina asupra fratilor sau cartind asupra Ziditorului a toate. Ca destul iti este folosul a te pazi cu cinste de pacat si a mangaia sufletele lor. Altadata iarasi invata pe iconom, zicand: - Sa stii, fiul meu prea iubite, ca si randuiala iconomiei celei dinlauntrul sufletului este un dar foarte scump si nu lesne de aflat, care intrece cu pretul toata agonisita cea trupeasca. Deci, sa nu se vatame fratii, apropiindu-se de tine ca sa ia folos. Si nici tu sa nu simti durere cand te vor necaji intru ceva. Numai prin harul acesta, ce este tainuit de furii cugetelor, degraba vei umple jitnitele faptelor bune, saturand din destul adunarea obstii. La urma adauga si aceste cuvinte: - Fa-te ca un tata iubitor de fii si te bucura de sporirea lor, ca atunci si ei iti vor purta neputintele tale. Spunea staretul ucenicilor sai: - Fiilor, deprindeti-va cu randuiala parintelui meu, Kir Paisie, care poate si in zilele noastre mult a ne folosi, fiindca pravila acestui drept barbat este intemeiata pe sapte stalpi neclatiti si intarita pe cele sapte Laude ale Maicii noastre, Biserica. Zicea iarasi: - Se cuvine a nu tainui voua, fiilor mei, ca mai ales trei odrasle ale bunatatii staretului meu, mi se pare ca nu veti putea degraba a le vedea rodind aici, nici a le castiga asa usor in scurta vreme. Adica rugaciunea lui Iisus, povatuirea de calugari multi si impaciuirea monahilor de multe neamuri. Cea dintai odrasla este lucrarea mintii, adica faclia cea nestinsa a indreptarii sufletului, care povatuieste pe smeritul om catre raiul cel ganditor si il face in stare sa ajunga la masura varstei lui Iisus Hristos. Aceasta lucrare departe se afla de niste patimasi ca noi. Fratilor, adauga batranul, nu va slobozesc a lua cutit spre junghiere, cercand taina acestei lucrari, pana ce veti agonisi carti spre ajutor la mestesugul ei. Pentru ca nefiind bine iscusiti, sa nu vi se intample ceva mai rau si veti fi de ras vrajmasilor draci. Caci foarte cu anevoie nimeresc calea aceasta cei nedezbracati peste tot de materiile trupului, dupa cuvantul ce zice: "Nu va locui Duhul lui Dumnezeu in oamenii acestia, de vreme ce inca trup sunt si numai cele pamantesti cauta". Cea de a doua odrasla, continua staretul, este ca nicidecum sa nu primiti in obste mai mult decat 103 frati. Macar de ar veni la voi orice fata, aducandu-va toate bunatatile pamantului, sa nu calcati asezamantul ce vi se hotaraste, ca atunci se vor naste intre voi urate prigoniri si veti cadea in grele ispite si nu veti fi mangaiati de nimeni. Ci, numai dupa ce se vor muta unii catre Domnul, sa impliniti locul si numarul. Cea de a treia odrasla, fratilor, este ca sa nu caute intaietate cineva din calugari sau din fratii cei primiti in obste ce sunt de alte neamuri. Ca mai bine este ca fiecare sa se intrebe pe sinesi cum s-a fagaduit inaintea Sfantului Nicolae si oare la ce a venit la manastire, indestulandu-se a fi cinstit cu cei de mijloc fericiti ascultatori si numarat cu cei neinstrainati de mila lui Dumnezeu. Zicea si acestea marele staret: - Harul acestor trei bunatati, adica al lucrarii mintii, al povatuirii de popor mult si al impaciuirii limbilor, nu multora s-a dat de la Dumnezeu. Alteori, sfatuia cu staruinta pe ucenici: - Parinteste va rog, pentru numele Preasfintei Treimi, sa nu faceti supusa aceasta smerita obste (Cernica) altor neamuri mai sporite, cat timp va locui macar un singur suflet de roman intr-insa. Ci, ori greci, ori de alta limba, sa nu indrazneasca a pasi peste soarta romanilor, nici tine incepatoria inlauntrul bisericii sau in iconomia de afara. Numai cu invoire de obste pot sa fie ca o mana dreapta romanilor statornici, spre ajutor la greutatea vietii. Iar pe calugarii cernicani astfel ii sfatuia batranul: - Nici intre voi, romanii, sa nu faceti prigoniri, aflandu-va mai buni decat altii si sa va certati, zicand: ca eu sunt pamantean, iar acela este moldovean si acesta transilvanean. Pentru ca nu felul limbii romanesti judecam, ci mai degraba faptele credintei cercam. Iar de nu veti tine seama de cuvantul ce v-am rugat, apoi sa stiti, fiii mei, ca multa plangere veti mosteni, in loc de pace. Drept aceea, sa nu calcati hotarul, caci toti in curand vom muri si vom stapani numai mormantul. Pentru privegherile cele de peste an, asa invata Cuviosul Gheorghe pe fiii sai: - Iubitilor, puneti-va la rabdare si cu dragoste sa inchinati lui Dumnezeu in cursul unui an cate o priveghere de om, dupa numarul ce sunteti adunati aici, in aceasta vreme. Zicea iarasi: - In tot lucrul bine este a pazi fiecare masura de mijloc, atat pentru alinarea maririi desarte, cat a fugi si de omoratorul pacat ce se naste calugarului din trandavie. Deci, sa nu se ingreuieze inima voastra cu neintelegerea, caci si psalmistul zice: "Adormit-au cu somnul lor si n-au aflat nimic". Ci, va hraniti sufletul cu rugaciunea cea de-a pururea curgatoare a strajuirii noptii, ca sa dobanditi har cu prea bogata mila de sus. Apoi continua staretul: - Privegherile sa le faceti dupa randuiala aceasta: 40 de privegheri la sfintii cei alesi de peste an, punandu-le slujba dupa invoire frateasca si facand osteneala cinci ceasuri din noapte; 7 privegheri de cate sapte ceasuri sa-i inchinam cu cuget smerit Maicii Domnului, la toate praznicele ei, intru cinstea si marirea pururea Fecioarei Maria; 12 privegheri la praznicele imparatesti ale Insusi Ziditorului a toata faptura si Mantuitorului nostru, facand osteneala cate noua ceasuri din noapte, dupa numarul celor noua cete de ingeri care il slavesc neincetat; 3 privegheri de toata noaptea, de cate douasprezece ceasuri, din care: una la intai septembrie pentru biruinta si intemeierea prea inaltatului nostru domn; a doua, la intai martie, pentru fericita sanatate si buna sporire a preasfintitului nostru rhitropolit; iar a treia, la 6 decembrie, spre ziua hramului, intru cinstea si pomenirea Sfantului Ierarh Nicolae. La urma, adauga staretul si aceste cuvinte: - Savarsiti-le pe toate cu buna randuiala, o, fiii mei. Purtati grija a nu fi lipsit cineva de harul privegherilor, nici sa ramaneti batand afara la usa milostivirii lui Dumnezeu. Ci mai ales voi, clericii, cu foarte mare paza sa umblati, nesocotind a fi mica paguba a scadea macar o cirta din lege, ca scris este: Cel ce nu se osteneste dupa lege, nu se incununeaza (II Timotei 2, 5).
90
Pentru canonul si pravila de la chilii, astfel invata Cuviosul Gheorghe pe fiii sai duhovnicesti: - Am randuit sa faceti si ceva canon pe la chilii, care este dupa masura cumpanit si cu putinta fiecaruia a-l savarsi. Socotiti, fiii mei, mai intai sa nu aveti unii spre altii pomenire de rau, ca sa nu apuna soarele intru mania voastra (Efeseni 4, 26). Apoi zicea: - Cei ce stiti carte, vrand de cu seara a va odihni, alegeti a citi una din acestea doua: sau molitfele spre somn sau Canonul Ingerului. Iar desteptandu-va din somn, sa cititi iarasi sau icoasele Maicii Domnului sau molitfele diminetii. Zicea iarasi staretul: - La inchinaciuni dam voie, sau 300 de cele mai mici sa faceti, sau 100 de metanii pana la pamant. Asemenea pogoram hotarul milei si catre cei cu totul slabi ce nu sunt carturari. Sa faca deci, sau 700 inchinaciuni mici, sau 300 metanii mari, pazind intocmai pana la moarte aceasta legatura, afara doar de sambete, de Duminici si praznice cu dezlegare, ca atunci metanii mari nu se fac. De se afla cineva ravnitor, iubind a le savarsi pe toate cele randuite fiecarei zile, acesta despre noi sa fie slobod si binecuvantat. Insa si stihul cel randuit calugarului, toti, de obste, sa-l aveti intru pomenire. Adica de-a pururea culcandu-va si sculandu-va sa ziceti asa: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul". La urma adauga staretul si acestea: - Zis-a un mare filosof cum ca celor intelepti putine le trebuiesc. Astfel si voi, fiii mei, citind multe scripturi, macar numai sa fiti cucernici. Macar sa nu pizmuiti celor implinitori de porunci, ca sa nu ramaneti si nelucratori din rea voire; ci, cat aveti inca vreme, sarguiti-va fiecare cat poate. Iar pentru masura somnului, spunea marele staret: - Fiilor, sa va arat putine si pentru greutatea somnului, numit si moarte a sufletului, ca sa-i stiti masura si sorocul odihnei. Precum din patru stihii este alcatuita lumea de Dumnezeu, intr-acest chip se cuvine si somnului sa-i despartim vremea si, drept cumpanindu-l, sa-i lasam daraua numai intru a patra parte de masura. Adica iarna sa va odihniti dormind noaptea sase ceasuri. Iar vara, patru ceasuri noaptea si doua ceasuri ziua. Si numai atat. Iar daca inca nu ajung dramurile firii unora din slabanogi, apoi lasam voie la incepatorul obstii (egumenul) a le mai face ceva adaos, pe cat va socoti. Zicea iarasi fiilor sai: - Precum v-am spus a pazi randuiala privegherilor, in acelasi chip se cuvine si in toate zilele a nu lipsi nici un frate de la cele sapte laude ale Bisericii, dupa hotararea marelui psalmist ce zice: De sapte ori pe zi Te-am laudat pe Tine, Doamne (Ps. 118, 164). Sosind vremea cantarii de noapte, strajerul cel randuit sa nu lipseasca din pridvor, ci cu buna paza sa ia in scris pe toti fratii, cine la ce vreme a intrat. Iar dupa sfarsit, sa duca marturia la egumen, ca pe cei intarziati de la rugaciune sa-i randuiasca sub duhovniceasca epitimie. Adica, sau plecandu-i va face metanii, sau oprindu-i a nu manca intr-acea zi. La urma a adaugat cuviosul si acestea: - Sa nu va obisnuiti, fratilor, a umbla din loc in loc, batand vanturi fara de folos si rezemandu-va de umbra necuratelor pareri. Ci va intariti unul pe altul si faceti roduri vrednice de pocainta. Iar parasind voi lacasul acesta, veti cadea sub grea epitimie (canon), ca niste netrebnici insotirii celor alesi. In anul 1806, la 3 decembrie, imbolnavindu-se de moarte, Cuviosul Gheorghe a chemat la sine pe toti si le-a zis: - Copiii tatei, dragoste sa aveti intre voi! Sa stiti ca la Cernica va merge bine pana la al patrulea staret, iar de aici Dumnezeu stie. Apoi, dandu-si duhul in mainile Domnului, a fost ingropat in pridvorul bisericii Sfantul Gheorghe din insula mica. CUVIOSUL SISOE SIHASTRUL - Ctitor si Egumen al Schitului Rarau (secolele XVIII-XIX) Acest cuvios parinte sihastrea in Muntii Raraului, pe la sfarsitul secolului XVIII. Numele sau era cunoscut in toate satele din imprejurimi. Sihastrii din codri il aveau de povatuitor, fiind vestit ascet si lucrator al rugaciunii lui Iisus, iar credinciosii de prin sate il aveau de parinte duhovnicesc si mijlocitor catre Dumnezeu. Auzind de nevointa lui, calugarii din Schitul Rarau l-au ales egumen si intaistatator al obstii lor. Si era egumenul Sisoe ca o lumanare in sfesnic pentru toti, adunand in schit mai multi ucenici si povatuind pe toti pe calea mantuirii. Dar, vazand cuviosul ca bisericile ortodoxe, manastirile si schiturile din nordul Moldovei erau persecutate de autoritatile catolice austriece, a socotit sa mute Schitul Rarau in partea de sud a muntelui, care apartinea de Moldova. In vara anului 1800, egumenul Sisoe s-a pregatit sa treaca cordonul (frontiera) austriac. Deci, adunand in schit 30 de tarani cu cai de munte, a asezat pe ei catapeteasma bisericii, odoarele, cartile de cult si putina avere a schitului. Apoi, facand rugaciune la Maica Domnului si sarutandu-i sfanta icoana, impreuna cu tot soborul, au trecut noaptea frontiera, fara sa fie observati de austrieci. Egumenul insusi mergea inainte cu icoana Maicii Domnului facatoare de minuni si se ruga cu lacrimi sa fie izbaviti de tot raul. In zorii zilei au poposit intr-o frumoasa poiana de munte, aproape de locul numit "Piatra Zimbrului". Aici au asezat icoana Maicii Domnului intr-un trunchi de brad si au facut priveghere si liturghie de multumire lui Dumnezeu. Apoi au construit o biserica de lemn cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", cum se vede pana astazi, in care au asezat catapeteasma si sfanta icoana, protectoarea schitului. Alaturi au construit chilii pentru calugari si cele de nevoie. Asa a reinnoit Cuviosul Sisoe Schitul Rarau, scotandu-l de sub ocupatie straina. Adunand in jurul sau peste 20 de calugari si invatandu-i pe toti dragostea de Dumnezeu, dupa cativa ani s-a stramutat la cerestile lacasuri. MONAHUL GHERONTIE DASCALUL - Manastirea Neamt (+ 1812) Cuviosul Gherontie era unul din ucenicii staretului Paisie si cel dintai parinte duhovnicesc al mitropolitului Grigorie Dascalul (18231834). Originar din Moldova, el a intrat ca vietuitor in Manastirea Neamt cu putin inainte de venirea staretului Paisie (1779). Apoi, fiind iscusit la minte, a fost trimis impreuna cu monahul Doroftei la Colegiul Sfantul Sava din Bucuresti, pentru a deprinde limba greaca. Aici a cunoscut pe tanarul Gheorghe Miculescu, mitropolitul de mai tarziu al Tarii Romanesti, pe care l-a adus la Manastirea Neamt si l-a calugarit cu numele de Grigorie. Dupa terminarea scolii, monahul Gherontie a devenit un iscusit traducator al Sfintilor Parinti de limba greaca. Impreuna cu fiul sau duhovnicesc, ierodiaconul Grigorie, au tradus la Manastirea Neamt numeroase carti patristice, din care cele mai multe au fost tiparite. Vestea despre acesti doi calugari iscusiti in cele duhovnicesti si priceputi la talmacirea cartilor bisericesti se raspandise in tot pamantul
91
romanesc. Erau cunoscuti atat mitropolitilor Veniamin Costachi si Dionisie Lupu, cat si episcopilor de la Buzau, Ramnicu-Valcea si Arges. In anul 1812, monahul Gherontie impreuna cu ierodiaconul Grigorie se duc in Muntele Athos, "sa se inchine sfintelor manastiri celor de acolo si sa se intalneasca cu parintii cei cuviosi, pentru folosul sufletului". La intoarcere, insa, cad intre talhari la Filipopoli, peste Dunare, unde Cuviosul Gherontie moare ca un adevarat martir. Ucenicul sau il ingroapa la Manastirea Anarghiri din apropiere si se intoarce la Neamt. Dupa sapte ani ii aduce osemintele si le depune in gropnita manastirii de metanie. SCHIMONAHIA NAZARIA - Manastirea Varatec (+ 1814) Viata schimonahiei Nazaria a fost din inceput inconjurata de necazuri si ispite. Era de loc din Brasov. Mai intai a fost casatorita si a nascut doi copii. Apoi, murindu-i sotul, a ramas din tinerete vaduva. Nu dupa multi ani, cu voia lui Dumnezeu, i-au murit si copiii. Ramanand singura si dorind sa slujeasca lui Hristos, a intrat in nevointa vietii calugaresti. Mai intai a petrecut in Schitul Scanteia din Vrancea, unde a fost facuta rasofora cu numele de Natalia. Apoi se muta la Schitul Bontesti. Aici primi marele si ingerescul chip sub numele de Nazaria. Dorind o nevointa duhovniceasca mai inalta, schimonahia Nazaria a venit in tinutul Neamt, la Schitul Paraul Carpenului-Pipirig. Aici a cunoscut pe marele duhovnic Iosif Pustnicul, care a stramutat obstea de aici la Schitul Durau, sub Muntele Ceahlau, unde lua fiinta o renumita sihastrie de calugarite. La Durau s-a nevoit schimonahia Nazaria 14 ani de zile, in tacere, in post, in rugaciune si ascultare, devenind egumena a acelei alese sihastrii. Si era asa de blanda, smerita si inteleapta, incat o iubeau toate ca pe o adevarata mama duhovniceasca. In anul 1788, dupa intemeierea Manastirii Varatec, Cuviosul Iosif Pustnicul a adus pe schimonahia Nazaria de la Durau si a pus-o stareta in Varatec. Astfel, smerita mireasa a lui Hristos, parasind linistea, se face incepatoare unei obsti noi, devenind prima stareta a Manastirii Varatec. Si a condus cu multa intelepciune duhovniceasca soborul manastirii, din anul 1788 pana in anul 1814. La aceasta a fost ajutata nu putin de Cuviosul Iosif si mai ales de Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, protectoarea manastirii. Dupa ce forma o frumoasa obste de calugarite cu peste o suta de surori si randui toate bine, schimonahia Nazaria s-a mutat din viata aceasta, pentru a lua plata ostenelilor sale. ARHIMANDRITUL TIMOTEI - Staret al Manastirii Cernica (+ 1816) Acest cuvios parinte era pamantean de neam din Campia Baraganului. Auzind de Schitul Cernica si de staretul Gheorghe, a parasit din tinerete grijile lumii si a venit sa slujeasca lui Hristos. Si era unul din cei mai iubiti ucenici ai marelui staret. In anul 1784, tanarul Timotei a fost calugarit impreuna cu alti 32 de frati, in anul 1793 a fost hirotonit preot si numit egumen al Manastirii Cernica, dupa ce Cuviosul Gheorghe duce o parte din calugari la Manastirea Caldarusani. Astfel, ieromonahul Timotei devine cel mai apropiat colaborator al staretului sau, fiind bland, smerit, ascultator in toate si iubit de intreaga obste. Dupa moartea staretului Gheorghe, obstea Manastirii Cernica a ales staret, la 5 aprilie, 1807, pe parintele Timotei ieromonahul. Si a povatuit bine sfanta manastire 9 ani de zile, facand multe si insemnate imbunatatiri si pazind cu sfintenie asezamantul inaintasului sau. In toamna anului 1807 a primit intre vietuitorii manastirii pe tanarul frate Constantin, care avea sa devina mai tarziu Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica. In anul 1809, staretul Timotei incepe constructia unei mari biserici pe insula Sfantul Nicolae, in locul vechii biserici distruse de cutremur. In anul 1813, arhimandritul Timotei fondeaza Manastirea de maici Pasarea, in padurile din apropiere, unde mai tarziu s-au nevoit multe din rudele parintilor de la Cernica. Pe langa aceste innoiri, staretul Timotei s-a ingrijit nu putin si de mentinerea vietii duhovnicesti in obstea formata cu atata truda de Cuviosul Gheorghe. A marit numarul fratilor din obste, a continuat tipicul slujbelor si ascultarilor randuite in asezamantul lasat manastirii si, mai ales, a mentinut unitatea si dragostea intre frati. Pentru viata lui aleasa, pentru intelepciunea si blandetea cu care pastorea turma lui Hristos, staretul era iubit si respectat de toti, ca un adevarat parinte duhovnicesc. La 3 martie, 1816, arhimandritul Timotei s-a mutat la Domnul, lasandu-si ucenicii lipsiti de mangaierea sa parinteasca. CUVIOSII PARINTI DIN MANASTIREA SECU (Ucisi de turci in septembrie, 1821) Se cuvine sa facem pomenire aici si de cuviosii parinti - calugari, ierodiaconi si ieromonahi - ucisi de turci in luptele date la Manastirea Secu in toamna anului 1821, impotriva eteristilor greci. Odata cu ocuparea manastirii de catre eteristi, au fost retinuti inauntru si cativa mireni dimpreuna cu treizeci de calugari. Turcii, cautand sa izgoneasca pe rasculati, au asediat manastirea. Apoi, dupa doua luni de rezistenta si de mari sacrificii, manastirea a fost incendiata si rasculatii au deschis portile. In ceasul acela s-a dezlantuit un cumplit atac in curte si in biserica, murind de ambele parti multe de fiinte omenesti. Cu ingaduinta lui Dumnezeu, in acel macel au fost ucisi cu sabia 28 de calugari nevinovati din obstea Manastirii Secu si apoi ingropati in aceleasi gropi comune din apropiere. Uciderea acestor cuviosi calugari in propria lor manastire este un fapt unic in istoria monahismului nostru. Aceasta ne aminteste de Cuviosii Parinti ucisi de beduini in Sinai, in Rait si la Manastirea Sfantul Sava, in secolele IV-VI. Martor al acestui macel a fost Cuviosul Zosima, un mare sihastru de la Pocrov, care a scris in insemnarile sale cateva pagini zguduitoare. Se cuvine, dar, sa ne amintim cu recunostinta de acesti calugari, martiri fara nume, care si-au varsat sangele nevinovat pentru dragostea lui Hristos. Se spune din batrani ca pana in zilele noastre apar pe pamant pete rosii de sange, pe locul unde au fost taiati cu sabia cuviosii martiri romani. ARHIMANDRITUL ILARIE - Staret al Manastirii Neamt (1818-1823) Arhimandritul Ilarie era originar din Bucovina, fiind unul din duhovnicii de frunte ai Manastirii Neamt si ucenic al staretului Paisie. Despre acest cuvios staret scrie in arhiva manastirii ca era "drept moldovean, om impodobit cu multe fapte bune, pricopsit (imbogatit) in cele duhovnicesti si politicesti, viteaz in toate scarbele si intamplarile ce-i veneau". Cea dintai grija a sa a fost mentinerea vietii duhovnicesti in marea lavra si in cele patru schituri ale sale. Pe atunci, Manastirile Neamt si Secu numarau peste 500 de calugari in viata de obste si aproape 100 de sihastri in padurile din imprejurimi, mai ales in jurul Schiturilor Pocrov, Sihastria si Sihla. Staretul Ilarie se straduia sa pastreze unitatea deplina intre monahi, ravna pentru biserica, pentru rugaciune, pentru ascultare desavarsita si pentru citirea scrierilor Sfintilor Parinti. Sub indrumarea lui s-au tiparit in tipografia Manastirii Neamt si cateva carti bisericesti de mare importanta, precum: Cuvintele Sfantului Isaac Sirul (1819), Sfanta Evanghelie (1821), in cea mai aleasa editie; Carte pentru pravila (1823) si Psaltirea (18231824).
92
Sub staretul Ilarie au venit grele incercari peste manastirile din tinutul Neamt, si anume, luptele dintre turci si eteristii greci, incendierea Manastirii Secu si a Schitului Sihastria, risipirea calugarilor prin sate si paduri si jefuirea sfintelor lacasuri. Staretul Ilarie, fiind insuflat de Dumnezeu, a ascuns in munti icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, precum si tipografia. Apoi, platind o suma de bani, a izbavit Manastirea Neamt de foc si pustiire. In anul 1822, cand s-a linistit Moldova, staretul a trimis trei calugari si au adus icoana Macii Domnului din munte. Iar el impreuna cu toata obstea au intampinat-o cu lacrimi, au asezat-o din nou in biserica si au facut rugaciuni de multumire si priveghere de toata noaptea. In locul unde a fost ascunsa icoana, staretul a intemeiat Schitul Icoana, in cinstea Maicii Domnului, cum se vede pana astazi. Dupa sase ani de povatuire a marii lavre, cand obstea se intemeiase din nou, Cuviosul Ilarie s-a simtit chemat de Hristos si a adormit cu pace, in toamna anului 1823, fiind plans de tot soborul. CUVIOSUL IOSIF PUSTNICUL - Mare duhovnic al Manastirii Varatec (+ 1828) Viata Ieroschimonahul Iosif "Pustnicul" a stralucit in monahismul nostru ca o faclie de mult pret, din a doua jumatate a secolului XVIII, pana la inceputul secolului trecut. Caci era sihastru si dascal iscusit al rugaciunii lui Iisus, preot si duhovnic renumit, parinte adevarat pentru mireni si calugari si bun organizator de manastiri. Iata faptele cele mai importante ale Cuviosului Iosif, numit de toti "Pustnicul". Acest mare duhovnic era de loc din tinutul Neamt. Iubind pe Hristos, a imbratisat din tinerete viata calugareasca. Mai intai s-a nevoit in obstea Manastirii Neamt, intrecand pe multi cu smerenia si ascultarea. Vazand aceasta, staretul lavrei 1-a facut calugar si ieromonah. Mai tarziu, ravnind marilor parinti, ieroschimonahul Iosif s-a retras la singuratate, in padurile seculare din apropierea Schitului Sihla. Acolo s-a nevoit multi ani in post si rugaciune, impreuna cu doi ucenici ai sai. Pana astazi, locul acela poarta numele de "Chiliile lui Iosif". La rugamintea staretului Paisie, Cuviosul Iosif ajunge duhovnic la o mica sihastrie de calugarite de la Paraul Carpenului-Pipirig, in anul 1780. De aici se muta cu toata obstea la Schitul de maici Durau, langa Ceahlau. Acolo organizeaza o sihastrie calugareasca renumita in partea locului. In 1785 se retrage iarasi la liniste in padurile Varatec, ajutand la intemeierea manastirii cu acelasi nume, impreuna cu schimonahiile Olimpiada si Nazaria. Dupa ce formeaza o obste de peste 200 de calugarite, pe care le povatuieste duhovniceste mai bine de 30 de ani, Cuviosul Iosif Pustnicul se muta in odihna lui Hristos, in anul 1828, si este inmormantat in biserica mare ctitorita de el. Fapte si cuvinte de invatatura Se spunea despre Cuviosul Iosif ca atat de mult sporise in viata duhovniceasca, incat ajunsese unul din cei mai renumiti sihastri din Muntii Sihlei. Se invrednicise inca si de darul facerii de minuni si al izgonirii duhurilor necurate, cum putini erau in vremea sa. Se mai spunea despre el ca avea doi ucenici din Manastirea Neamt, pe schimonahii Gherontie si Gherman. Toti trei impreuna se rugau, privegheau ziua si noaptea si se sileau sa implineasca poruncile lui Hristos si sa cante maririle lui Dumnezeu. Locuinta Cuviosului Iosif si a ucenicilor sai era formata din trei chilii de lemn si pamant, asezate intr-o poiana, alaturi de un mic paraclis. Batranul cobora din pustie foarte rar. Hrana si-o procurau din fructele de padure si din legumele cultivate in jurul chiliilor. Si astazi se mai vad in poiana urmele "Chiliilor lui Iosif", paraul si poiana care ii poarta numele si cativa pomi fructiferi. Ieroschimonahul Iosif era cunoscut de calugarii din tinutul Neamt ca un foarte iscusit duhovnic si mare dascal al rugaciunii lui Iisus. De aceea, veneau la el pentru cuvant de folos si spovedanie numerosi sihastri din Muntii Sihlei si din padurile Agapiei, calugari si egumeni din Schiturile Sihastria, Sihla, Pocrov si Manastirea Neamt. Iar batranul ii primea pe toti cu dragoste, ii asculta, ii invata tainica lucrare a rugaciunii lui Iisus, ii marturisea si, dupa ce ii ospata cu mancare pustniceasca, ii libera cu pace la chiliile lor. Cuviosul Iosif Pustnicul a fost si un vestit organizator de sihastrii in tinutul Neamt. Caci, fiind randuit parinte duhovnicesc la Schiturile de maici Paraul Carpenului, Durau si Manastirea Varatec, pe toate le-a impodobit cu viata de obste, cu slujbe alese si cu calugarite ravnitoare pentru Hristos, care traiau in multa dragoste, in ascultare si necontenita rugaciune. Despre acest mare sihastru se spune ca avea asa de mare ravna la zidirea sfintelor lacasuri, ca singur ajuta pe lucratori. Intre anii 17901800, cand s-a construit biserica Manastirii Varatec cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", duhovnicul Iosif cara cu mainile sale piatra, var, nisip si apa si le urca pe schela. Iar pentru lucru aduna bani de la cei avuti si cu dare de mana si platea lucratorii. Astfel, Cuviosul Iosif este cinstit ca cel dintai ctitor si duhovnic al Manastirii Varatec. Desi petrecea in obste, batranul ducea viata duhovniceasca in asceza si necontenita rugaciune. Iar pentru sfintenia vietii sale a fost binecuvantat de Dumnezeu cu darul vindecarii si al mangaierii oamenilor. Zilnic veneau la el mireni si calugari pentru cuvant de folos. Veneau oameni bolnavi de duhuri necurate si se intorceau inapoi mangaiati si vindecati. Fiind inainte vazator, Cuviosul Iosif, numai cat privea pe cineva in fata, intelegea de ce patimi si ganduri era luptat sau de ce boala suferea. De aceea, cunoscand pricina, vindeca pe toti cu rugaciunile sale, caci era unul din cei mai renumiti duhovnici si dascali ai rugaciunii din tinutul Neamt. Mai inainte de obstescul sau sfarsit, Cuviosul Iosif a prevestit ca vor veni tulburari mari si razmerite peste tara Moldovei. Satele si manastirile vor fi jefuite, Manastirea Neamt va ramane un timp pustie, iar celelalte - Agapia, Secu, Sihastria si Varatec - vor fi arse de foc. Aceasta profetie a ieroschimonahului Iosif Pustnicul s-a implinit in toamna anului 1821, in timpul rascoalei eteriste. CUVIOSUL PIMEN IEROSCHIMONAHUL - Duhovnicul Sfantului Calinic de la Cernica (1762-1831) Viata Acest cuvios parinte a fost un mare nevoitor si duhovnic al Manastirii Cernica. S-a nascut in Bucuresti, in anul 1762.In 1784 a intrat in viata monahala, ca ucenic al staretului Gheorghe. Dupa trei ani a fost calugarit, iar putin mai tarziu a fost hirotonit diacon si preot. Ieroschimonahul Pimen s-a nevoit in Manastirea Cernica pana dupa moartea staretului Gheorghe. In anul 1812 se duce la Sfantul Munte, iar in anul 1818 arhimandritul Dorotei, staretul Cernicai, il cheama la metanie, unde ramane ca parinte duhovnicesc al obstii pana la sfarsitul vietii sale. La 29 august, 1831, si-a dat sufletul in mainile Domnului si a fost ingropat langa biserica veche a Sfantului Gheorghe din insula mica. Fapte si cuvinte de invatatura Ieroschimonahul Pimen a fost cel mai iubit si apropiat ucenic al marelui staret Gheorghe, pe langa care a crescut si s-a format duhovniceste timp de 22 de ani. De la el a deprins sa fie iubitor de liniste, bland, smerit cu inima si foarte ravnitor pentru casa Domnului. De la el a invatat sa savarseasca cele sfinte "cu frica si cu cutremur" si sa iubeasca oamenii. De la staretul Gheorghe a invatat Cuviosul Pimen mestesugul Sfintei Spovedanii si lucrarea cea de taina a rugaciunii lui Iisus.
93
Acest cuvios parinte a fost randuit de Dumnezeu sa fie povatuitor si parinte duhovnicesc al fericitului Calinic. In anul 1807 cand acesta vine la Cernica, staretul Timotei il incredinteaza ca pe un odor de mare pret duhovnicului Pimen, "fiindca era un batran iscusit in calugarie si cel dintai ucenic al staretului Gheorghe, om cu viata inalta, dupa cum mai multi ucenici ai lui marturisesc". Parintele Pimen a povatuit duhovniceste pe fericitul Calinic din anul 1807 pana in anul 1812, cand se duce la Sfantul Munte. Iar dupa intoarcerea in tara, i-a fost duhovnic pana in anul 1831, cand batranul se muta la cele vesnice. Si a povatuit cu atata intelepciune pe Cuviosul Calinic prin rugaciune, prin cuvant si prin exemplu, incat in putini ani ucenicul si-a intrecut dascalul sau. Retragandu-se Cuviosul Pimen la liniste in insula mica, s-a nevoit multi ani acolo in tacere si rugaciune. Ascultarea lui cea mai aleasa, randuita de Sfantul Calinic, a fost aceea de a spovedi si mangaia pe oameni. Faima vietii lui ajunsese peste tot si alergau la el nu numai calugari, ci si mireni, de se marturiseau si cereau cuvant de invatatura. Dorind sa deprinda mai bine lucrarea mintii si sa se foloseasca de parintii atoniti, in anul 1812 a plecat la Sfantul Munte cu ucenicul sau, Damaschin. Acolo s-a nevoit sase ani la liniste, intr-un loc pustiu, in priveghere, in rugaciune si cugetare la cele dumnezeiesti, biruind ispitele vrajmasului. Dupa intoarcerea batranului din Athos, parintii din Cernica "nu se impacau sa le fie staret Cuviosul Pimen, pentru ca el voia sa faca chinovie chiar ca la Sfantul Munte, si parintii de aici, fiind neobisnuiti cu acea viata aspra, nu voiau sa strice legile staretului Gheorghe, incepatorul acestei obsti". De aceea, calugarii au ales staret pe fericitul Calinic, ucenicul sau, iar parintele Pimen a ramas duhovnicul obstii pana la sfarsitul vietii sale. Acest imbunatatit batran era un calugar de liniste si de rugaciune. Ziua si noaptea era nelipsit de la biserica si de la ascultare, iar in timpul liber sculpta cruci si le impartea la frati. Permanent lucra cu mainile, iar cu mintea zicea rugaciunea lui Iisus. Se spunea despre acest cuvios ca era foarte intelept si iscusit la cuvant, insusi Sfantul Calinic, in vremuri de primejdie si nedumerire, venea la el ca la parintele sau duhovnicesc si niciodata nu iesea din cuvantul lui. In anul 1829, intr-o noapte de iulie, Sfantul Calinic a avut o infricosata vedenie. Atunci, indata luandu-si rasa, a alergat la parintele Pimen in insula mica si, intrand in chilie, i-a spus vedenia. Iar batranul i-a raspuns: - Nu este, fiule, nalucire diavoleasca, ci este adevarata vedenie dumnezeiasca, pentru ca si mie mi s-a aratat de trei ori in aceasta noapte aceeasi vedenie. Dupa ce mi-am facut canonul, m-am asezat pe acest scaun sa ma odihnesc putin pana va toca de Utrenie, si m-a furat somnul. Odata am vazut ca se deschide usa chiliei si a intrat parintele staret Gheorghe si cu dansul alti doi. Unul era imbracat arhiereste si altul ostaseste, pe care ii asemanam cu Sfantul Nicolae si Sfantul Gheorghe. A zis arhiereul catre staret: "Cum se nevoieste fiul Pimen in podvigul (cinul) calugaresc?" Staretul i-a raspuns: "Bine petrece pana acum, cu rugaciunile preasfintiei tale". Si intorcandu-se Sfantul Nicolae catre mine, mi-a zis: - Fiule Pimen, sa te duci sa spui fiului Calinic sa zideasca in ostrovul acesta o biserica in numele Sfantului Gheorghe, ca sa nu fie calugarii amestecati cu mirenii, ca se va defaima chipul monahicesc. Iar Sfantul Gheorghe mi-a adaugat: - Si tot ce-ti va trebui noi vom trimite! Iar staretul Gheorghe mi-a zis: - Fiule Pimen, sa fii indemnator la acest lucru! Si la urma a zis: Vino la biserica! In clipa aceea m-am desteptat. La biserica, in vremea canoanelor, am adormit putin si iar mi s-au aratat cei trei barbati. Dupa Utrenie am venit la chilie si, sezand pe acest scaun, fiind foarte ostenit, am adormit putin si a venit iar staretul cu acei doi si m-au impins cu mana, zicandu-mi: - Scoala-te de spune fiului Calinic sa nu mai zaboveasca! Auzind toate acestea Sfantul Calinic si fiind indemnat de Cuviosul Pimen, indata a inceput sa zideasca pe insula mica o frumoasa biserica in cinstea Sfantului Marelui Mucenic Gheorghe, cum se vede pana astazi. Acest preacuvios parinte a avut un sfarsit tot atat de minunat precum i-a fost si viata. Dupa marturia Sfantului Ierarh Calinic, moartea Cuviosului Pimen a fost asa: In anul 1831, de ziua Sfantului Prooroc Iezechiel, a slujit liturghia si, fiind foarte ostenit, a stat pe un scaun sa se odihneasca si a adormit putin. Si i s-a aratat in vedenie ca era intr-un camp frumos, si acolo, intr-acel camp, era o imparateasa stralucind ca soarele, sezand pe un scaun. Alaturi, langa dansa, doi batrani foarte luminosi care parea ca sunt Sfantul Nicolae si staretul Gheorghe, sezand amandoi pe doua scaune. Deci s-a sculat staretul si i-a zis: - Fiule Pimen, vino aproape de mine! Si, apropiindu-se, i-a pus o cruce pe piept si, dandu-i o hartie in mana, i-a zis: Pana la 40 de zile vei veni la noi, impreuna cu cei ce sunt scrisi si aici in aceasta hartie. Desfacand acea hartie a citit-o si, la urma tuturor, a vazut ca era si staretul Calinic. Cum l-a vazut si a inteles ca are sa moara, Cuviosul Pimen a ingenuncheat inaintea Imparatesei si a zis: - Imparateasa ingerilor si a lumii, ma rog sa mai ramana acesta acum, fiindca are sa faca ceva bun, iar in locul lui ia pe altul! Si asa s-a scris altul, anume Nectarie schimonahul. Dupa aceasta s-a desteptat si, intelegand ca au sa moara toti acei ce erau scrisi in acea hartie, Cuviosul Pimen numaidecat si-a luat pe ucenicul sau Damaschin, a mers aproape de biserica si a inceput sa-si sape mormantul. Apoi, in toate noptile mergea de-si facea canonul langa mormant. Cand s-au implinit 40 de zile, in seara de Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul, fiind slujba la canoane, l-au apucat niste calduri si, venind la chilie, a trimis pe parintele Damaschin sa cheme pe parintele staret Calinic. Venind staretul, 1-a gasit sezand pe un scaun si i-a zis: - Fiule Calinic, acum sa nu te scarbesti ca eu am sa ma duc la Ierusalim si rugaciunile staretului nostru Gheorghe vor fi cu tine. Eu, desi ma voi desparti cu trupul, cu duhul voi fi cu tine, iar rugaciunile staretului Gheorghe te vor intari in supararile ce te vor intampina. Te rog, iubite fiule, dupa ducerea mea de aici sa pui trupul in mormantul cel sapat de mine si mantuieste-te in Domnul. Cum vorbeau ei intre dansii, l-a vazut ca a plecat capul pe scaunul ce sedea si si-a dat duhul. Era anul 1831, august 29. Deci, adunanduse parintii, au facut gatire de ingropare si l-au pus in mormantul cel sapat de dansul. A doua zi, dupa adormirea Cuviosului Pimen, Sfantul Calinic a scris aceste randuri in condica Manastirii Cernica: "1831, august 30. A raposat parintele Pimen, ieroschimonah, duhovnic, om cuvios, de varsta ca la 55 de ani sau 60, de patruzeci de ani in obste, cu neamul pamantean, la statul trupului de mijloc, cam oaches, barba inspicata, mai mult alba si scurta. Sfarsitul i-a fost foarte minunat, ca dupa ce si-a sapat groapa singur cu 40 de zile inainte nefiind cu nimic bolnav, sambata, august 29, a slujit Sfanta Liturghie. Duminica, 30 (august) a inceput slujba manecarii si iesind din biserica, a trimis ucenicul de m-a chemat si venind
94
la sfintia sa, mi-a spus cate ceva de-ale duhovniciei si-mi zice ca i-a sosit si sfarsitul. Eu n-am crezut si asa stand de vorba amandoi, stand in pat rezemat de paretele chiliei, mi-a zis acest cuvant de pe urma: "Sa nu te mahnesti!" si si-a plecat capul si si-a dat Duhul. Dumnezeu sa-l odihneasca si pe noi sa ne ierte si sa ne miluiasca". Calinic, arhim. Staret - Cernica ARHIMANDRITUL DOMETIAN - Staret al Manastirii Neamt (1823 - 1834) Dupa mutarea din viata a staretului Ilarie (1823), obstea Manastirii Neamt a ales intaistatator, povatuitor si duhovnic pe arhimandritul Dometian. Acest venerabil staret era transilvanean, din tinutul Brasovului. Catre sfarsitul secolului XVIII si-a inchinat viata lui Hristos in marea lavra, devenind un calugar intelept si ascultator. In acea vreme, Manastirea Neamt era vestita in intreaga Peninsula Balcanica si in toate tarile ortodoxe. Faima marelui staret Paisie, ca si a vietii duhovnicesti de aici, atragea calugari alesi din toate colturile tarilor romane, ca si din Rusia, Grecia, Serbia si Bulgaria. Din tara, la Neamt, cei mai numerosi erau calugarii moldoveni (circa 80%), apoi transilvaneni (5-10%) si putini "vlahi" din Tara Romaneasca. Iar de peste hotare veneau, indeosebi, calugari din Ucraina si Rusia; apoi calugari greci, macedoneni si sarbi din Muntele Athos. Monahul Dometian a facut ascultare mai intai la bucatarie, la vite si la biserica. Apoi a lucrat in tipografie, ajutand la legatul cartilor si la raspandirea lor, mai ales in Transilvania. Invrednicindu-se de harul preotiei, a ajuns in putina vreme duhovnic iscusit. Iar in anul 1823, vazandu-l parintii "foarte iscusit la minte si vrednic de a povatui", l-au ales staret. De la inceput, arhimandritul Dometian s-a dovedit a fi un bun parinte duhovnicesc, ravnitor la cele dumnezeiesti, chivernisitor in cele manastiresti, iubitor de frati si de invatatura, innoitor de biserici si milostiv cu cei saraci. El a continuat opera de innoire a vietii duhovnicesti din marea lavra, inceputa de staretul Ilarie dupa cumplita rascoala din anii 1821-1822. Mai intai a adunat in manastire pe toti calugarii risipiti prin paduri si metoace de frica turcilor. Apoi a randuit duhovnici alesi, spovedanie saptamanala, prezenta regulata la biserica si ascultare in tacere si rugaciune. Sub staretul Dometian, obstea Manastirii Neamt cu toate schiturile ei numara pana la 600 de calugari. In aceeasi masura s-a ingrijit si de innoirea manastirii si a schiturilor jefuite si arse de turci. Astfel, a restaurat biserica voievodala din incinta ctitorita de Stefan cel Mare (1497) si a zidit alaturi a doua biserica inchinata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe. A refacut chiliile din partea de sud a incintei, precum si Manastirea Secu, aproape in intregime mistuita de foc, iar la Schitul Sihastria a zidit din nou biserica de piatra si doua corpuri de chilii. Staretul Dometian a dezvoltat, de asemenea, si tipografia Manastirii Neamt. Era singura tipografie bisericeasca din Moldova si se cereau carti de cult si de folos sufletesc peste tot la bisericile si manastirile din tara, ca si la parohiile ortodoxe din Transilvania, incepand de la Brasov si Tara Barsei pana la Sibiu, Nasaud, Muntii Apuseni si Maramures. Aceste carti se distribuiau gratuit la manastiri, schituri si la bisericile sarace. O buna parte din carti se transportau de calugari, cu porunca staretului, peste Carpati, la fratii romani din Transilvania. Aceasta a fost dintotdeauna o datorie crestineasca de onoare pentru obstea Manastirii Neamt. Povatuind marea lavra cu multa intelepciune timp de 11 ani si bineplacand lui Dumnezeu, staretul Dometian s-a stramutat la cele vesnice in toamna anului 1834. CUVIOSUL ZOSIMA PUSTNICUL - Schitul Pocrov-Neamt (secolele XVIII-XIX) Schimonahul Zosima era cu metania din Manastirea Neamt. Aici s-a nevoit pana spre sfarsitul secolului XVIII, deprinzand mestesugul vietii duhovnicesti de la cei mai alesi calugari. Apoi, primind marele chip ingeresc si fiind inzestrat de Dumnezeu cu darul frumoasei cantari, a avut multa vreme ascultarea de protopsalt. Mai tarziu, auzind de pustnicii din muntii Pocrovului si de randuiala ascetica a acestei sihastrii, schimonahul Zosima se retrage la Schitul Pocrov. Aici, dupa traditia locului, devine pustnic in Muntele Chiriacu din apropiere, unde se nevoiau multi sihastri renumiti. Fiecare se ostenea in chilia sa toata saptamana. Iar Duminica se adunau cu totii la Sfanta Liturghie in schit, se impartaseau cu Trupul si Sangele Domnului, apoi pleca fiecare la ale sale. Astfel a sihastrit Cuviosul Zosima multi ani in padurile Pocrovului, in post, in priveghere si in neadormita cantare si rugaciune. Indeletnicirea sa era scrierea de manuscrise. Batranul copia cuvintele Sfintilor Parinti si diverse cantari bisericesti, pe care apoi le dona la schituri si la sihastri. Avea inca darul de a compune stihuri duhovnicesti, pe care le canta singur in linistea chiliei sale. In anul 1821 au venit incercari grele peste manastiri si peste Tara Moldovei, care au tulburat mult sufletul Cuviosului Zosima. Iata ce scrie el despre ele in insemnarile sale: "Implinindu-se anul de la Hristos 1821, sezand eu, monahul Zosima, la obisnuita mea liniste in pustiul Pocrovului a Sfintei Manastiri Neamtului si iesind dupa obiceiul meu la Sfanta Liturghie, si dupa ce m-am intampinat cu parintii schitului au inceput a ma intreba: - Stii, frate, ce s-a intamplat in saptamana aceasta in Moldova? - Ba nu, am raspuns. Ce sa stiu eu? Atunci, parintii mi-au povestit pe rand tulburarile ce s-au pornit peste Tara Romaneasca si Moldova, cum si primejdia ce ameninta Sfintele Manastiri". Intr-adevar, din cauza rascoalei eteriste, Manastirea Neamt a ramas pustie un an de zile, iar calugarii s-au risipit prin schituri si paduri. Asemenea au patimit si Manastirile Agapia, Varatec, Bistrita si Sihastria. Toate au fost jefuite si unele incendiate de turci. Insa, cel mai mult a fost distrusa Manastirea Secu. Auzind ca aici se dau lupte grele si ca manastirea este asediata de turci, Cuviosul Zosima, indemnat de Duhul Sfant, a venit noaptea in preajma manastirii sa dea o mana de ajutor sarmanilor calugari inchisi intre ziduri si amenintati cu moartea. De asemenea, prin codri si munti rataceau sute de calugari si mii de tarani fara hrana si adapost, izgoniti din salasurile lor. Privind batranul de pe culmea dealului, plangea de jalea sfintei manastiri. Apoi, afland ca tezaurul, icoanele cele de mult pret si sfintele vase ale Manastirilor Secu si Agapia sunt tainuite sub zidurile ei, s-a furisat noaptea, a spart zidul, a scos odoarele si le-a ascuns in Muntele Vasanu, unde au stat ingropate timp de un an si jumatate. Dupa ce s-a linistit rascoala si calugarii s-au intors la ale lor, Cuviosul Zosima a adus tezaurul din nou la manastire. Astfel a salvat pustnicul Zosima de la foc si jaf icoanele si odoarele Manastirilor Secu si Agapia. Apoi, intorcandu-se la chilia sa in padurile Pocrovului, a scris toate acestea, spre stiinta celor ce vor urma.
95
Cuviosul Zosima a mai alcatuit si cateva "Plangeri" frumos versificate, adresate manastirilor jefuite si profanate, care apoi se cantau de calugari si mireni. Astfel, a scris Plangerea Manastirii Varatec, Plangerea Manastirii Secu, Plangerea Manastirii Agapia, Plangerea Manastirii Slatina, Plangerea Manastirii lasului si altele. Asa s-a nevoit Cuviosul Zosima in padurile Pocrovului pana la adanci batraneti. Apoi, simtindu-si sfarsitul aproape, s-a coborat in schit si s-a mutat cu pace catre Domnul. SCHIMONAHIA FILOTEIA - mama Sfantului Calinic de la Cernica Manastirea Pasarea-Ilfov (secolele XVIII-XIX) Vrednica de pomenire schimonahia Filoteia - mama Sfantului Calinic de la Cernica - era de loc din Bucuresti, fiica de parinti credinciosi. Din botez se chema Floarea. Casatorindu-se cu un tanar plin de frica lui Dumnezeu, anume Antonie, din cartierul Sfantul Visarion, au dat nastere la patru copii. Cel mai mare a ajuns preot de mir. Apoi s-a retras intr-o manastire si s-a calugarit cu numele de Acachie. Copilul cel mai mic, numit din botez Constantin, a fost dat la invatatura pentru a deveni tot preot. Dar, cu randuiala lui Dumnezeu, in anul 1807 a intrat in Manastirea Cernica. Mai tarziu a devenit staret si episcop de Ramnic. Apoi, Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica. Vaduva Floarea, ramasa fara sot si fara copii, cu sfatul fiului ei, a intrat ca sora in Manastirea Pasarea de langa Bucuresti. Aici a fost data in grija unor maici batrane de la care a deprins nevointa vietii calugaresti. Apoi, cu binecuvantarea staretului de atunci al Cernicai, arhimandritul Calinic, sora Floarea a fost tunsa in schima monahala, cu numele de schimonahia Filoteia. Mai traind cativa ani la Manastirea Pasarea si nevoindu-se mult in rugaciune si ascultare, schimonahia Filoteia s-a mutat la vesnica odihna, inainte de anul 1840. Ramasitele sale pamantesti se odihnesc in cimitirul manastirii. MITROPOLITUL GRIGORIE DASCALUL - al Tarii Romanesti (1765-1834) Viata Acest luminat dascal si ierarh al Bisericii lui Hristos a fost cel mai de seama mitropolit al Tarii Romanesti din secolul XIX. S-a nascut in Bucuresti, in anul 1765, din parinti iubitori de Dumnezeu. Din botez se chema Gheorghe Miculescu. La varsta de sapte ani, a fost dat sa invete carte la scoala elineasca de la Manastirea Sfantul Sava. Aici se imprieteneste cu monahul Gherontie de la Manastirea Neamt, caruia ii devine ucenic. Dorind sa slujeasca toata viata lui Hristos, dupa terminarea studiilor, tanarul ucenic paraseste casa parinteasca si se duce cu monahul Gherontie la Manastirea Neamt. Aici cunoaste pe marele staret Paisie si gusta din frumusetea vietii duhovnicesti. Prin anul 1790 este calugarit si hirotonit diacon de Cuviosul Paisie, primind numele marelui ierarh Grigorie Teologul. Apoi este randuit, impreuna cu duhovnicescul sau parinte Gherontie, la traducerea operelor Sfintilor Parinti din limba greaca in limba romana. In anul 1812 calatoresc amandoi la Sfantul Munte. La intoarcere, monahul Gherontie este ucis de talhari aproape de Dunare, iar ierodiaconul Grigorie se intoarce singur la metanie. In anul 1820, ierodiaconul Grigorie paraseste pamantul Moldovei si se stabileste la Manastirea Caldarusani. Iar la 10 ianuarie, 1823, este hirotonit episcop si ales mitropolit al Tarii Romanesti, pastorind Biserica lui Hristos cu multa dragoste si intelepciune timp de 11 ani. La 22 iunie, 1834, mitropolitul Grigorie, supranumit "Dascalul", moare si este inmormantat langa zidul catedralei in partea de nord. Dupa sapte ani, osemintele sale s-au stramutat in gropnita Manastirii Caldarusani, iar in prezent sunt asezate in pridvorul bisericii. Fapte si cuvinte de invatatura Se spunea despre mitropolitul Grigorie ca, pe cand era elev la scoala elineasca din Manastirea Sfantul Sava, era cel mai silitor la invatatura dintre toti cei 75 de elevi. De asemenea, isi petrecea tineretea cu multa intelepciune, in post, in rugaciune si in citirea Sfintilor Parinti. Se mai spunea despre dansul ca, dupa venirea parintelui Gherontie de la Manastirea Neamt la Colegiul Sfantul Sava, atat de mult s-a folosit tanarul Gheorghe de smerenia si blandetea inimii lui, ca, dupa terminarea scolii, s-a facut si el calugar. Se spunea iarasi, ca atat de mare era legatura dragostei intre parintele Gherontie si ucenicul sau, Gheorghe, ca, pana la moarte, nimeni dintre oameni si nimic pamantesc nu i-ar fi putut desparti pe unul de altul. Prin ei "impreuna petreceau calugaria si carturaria, smerenia si intelepciunea, dorul de Hristos cu dorul de cunoastere, blandetea cu ascultarea". Vazand staretul Paisie pe acest tanar batran intrand in nevointa duhovniceasca si cunoscand intru sine ca va fi vas ales al Bisericii lui Hristos, indata l-a tuns in schima monahala si l-a facut diacon. Si era parintele Grigorie foarte smerit si ascultator catre toti. La traducerea cartilor din limba greaca, impreuna lucrau si se ajutau ierodiaconul Grigorie cu parintele sau duhovnicesc Gherontie. Tot ce talmacea unul, indrepta celalalt. Ei au tradus impreuna multe carti, precum: Patericul, tiparit la Bucuresti in anul 1828; Octoihul, tiparit la Ramnic si Buda in anul 1811; Adunarea pe scurt a dumnezeiestilor dogme, tiparita la Manastirea Neamt in anul 1816; Talcuire pe scurt la antifoanele celor 8 glasuri, tiparita tot la Manastirea Neamt, 1817; Cele 12 mineie, tiparite la Buda in anii 1804- 1805; Vietile Sfintilor, tiparite la Manastirea Neamt, intre anii 1807-1815 si la Bucuresti, intre anii 1834-1836; Talcul Evangheliei, ramas in manuscris; Carti de invatatura pentru Seminarul de la Socola si altele. Cerand mitropolitul Dositei al Tarii Romanesti de la Veniamin Costachi, parintele Moldovei, sa-i trimita doi monahi talmacitori din limba greaca, acesta ii trimite pe smeritii calugari Gherontie si Grigorie din Manastirea Neamt. Cei doi monahi reinfiinteaza tipografia Mitropoliei din Bucuresti, tiparesc carti de slujba si invatatura, pun in randuiala biblioteca, apoi se intorc iarasi in Moldova, la metania lor. Se spunea pentru ierodiaconul Grigorie ca mare si nemangaiata durere a avut cand a vazut pe parintele sau duhovnicesc Gherontie ucis de talhari la intoarcere din Muntele Athos. Deci, ingropandu-l acolo, peste Dunare, la o manastire si plangand mult pentru el, s-a intors la Manastirea Neamt. Dupa sapte ani ucenicul ii aduce osemintele fericitului sau staret si le ingroapa in pamantul tarii. Calauzit de harul Duhului Sfant, smeritul ierodiacon Grigorie paraseste Manastirea Neamt, prin anul 1820, si se stabileste la Caldarusani, intr-o chilie foarte saraca, afara de zidul manastirii. Singura lui avere era o desaga cu carti si o rogojina pe pat. Aici petrecea ziua si noaptea in post si rugaciune, talmacind carti din porunca mitropolitului si necautand nici o dregatorie bisericeasca. Era asa de nevoitor la cele duhovnicesti, incat toata noaptea priveghea. Numai "lumina zilei ii stingea lumanarea in chilie". La inceputul anului 1823 a venit la chilia lui o solie de la Bucuresti si i-a spus: - Domnul tarii vrea sa te faca mitropolit si te cheama! - Ca maria sa, Voda, ma cheama, voi veni, a zis el, dar ca sa fiu pastor al turmei lui Hristos eu, nevrednicul, numai de gandul acesta ma cutremur. A doua zi a plecat pe jos spre Bucuresti.
96
Cum trecea noaptea prin satul Tunari, preotul l-a vazut rau imbracat si l-a inchis in cotetul porcilor, crezand ca este vreun calugar hoinar. A doua zi, o sluga i-a dat drumul pe ascuns. Dupa putin timp, preotul l-a vazut mitropolit si s-a infricosat. Iar blandul pastor, zambind, ia zis: - Nu te teme, parinte, ca porcii sfintiei tale s-au purtat bine cu mine! Dupa trei zile, ierodiaconul Grigorie a primit sa fie pastor al turmei lui Hristos. Apoi, hirotonindu-se, domnitorul Grigorie Ghica i-a inmanat carja si i-a zis: - Nici celui care a alergat, nici celui ce s-a rugat, ci celui pe care l-a binevoit Dumnezeu! Ca parinte duhovnicesc al Tarii Romanesti, mitropolitul Grigorie era pentru toti exemplu de sfintenie, de saracie desavarsita si de dragoste pentru mantuirea turmei. In cele trei eparhii - Buzau, Ramnic si Arges - a pus episcopi noi pe care ii sfatuia sa cerceteze regulat turma, sa se osteneasca la indreptarea Bisericii si "sa nu stea la sfaturi si pricini desarte". Apoi a cerut "sa nu se mai faca hirotonii necanonice". Acest mare mitropolit purta multa grija pentru intemeierea de scoli spre luminarea poporului, fiind numit de domn efor al tuturor scolilor din tara. La Colegiul "Sfantul Sava" se ingrijea personal sa aiba profesori buni si evlaviosi; lua parte la examene si dadea ajutor copiilor silitori si sarmani. Iar cand profesorii aveau purtari nepotrivite cu chemarea lor, le spunea: - Sa va indreptati cu totii si apoi sa indreptati; sa dobanditi naravuri bune, apoi sa invatati de naravuri. Sa fiti cu totii sfinti sau aproape de sfinti, precum erau dascalii cei mai dinainte intr-acest loc. Mitropolitul Grigorie a staruit sa se infiinteze seminarii in fiecare eparhie, devenind astfel adevaratul ctitor al seminariilor din Tara Romaneasca. S-a ingrijit sa faca randuiala prin manastiri, punand stareti romani in manastirile inchinate si oprind o parte din venituri pentru repararea lor, caci multe din ele ajunsesera in stare de paragina. Dar si petrecerea sa duhovniceasca este vrednica de amintit. Noaptea dormea foarte putin, caci se indeletnicea cu rugaciunea si cu traducerea de carti. Apoi manca, o data pe zi, putine legume si poame. Purta haine simple de siac calugaresc si nu facea niciodata plimbari. Era inca foarte bun chivernisitor, insa darnic cu saracii si vaduvele. Iar cand era vorba de tiparit carti si de dat ajutoare la elevi, nu precupetea banii. Acest intelept mitropolit intrecea pe toti din vremea sa cu ravna si cunoasterea Sfintilor Parinti. Patrundea si stapanea cu multa pricepere invatatura ortodoxa a dogmelor si a Sfintei Scripturi, pentru care i se spunea "teologul Grigorie, inalt in stiinte si in intelepciune, adanc in noima si smerit cugetator in ispravi si in lucrare". Iar dregatorii tarii si poporul il numeau "Mitropolitul Grigorie Dascalul", precum se numeste pana astazi. Vazand acest mare ierarh "ca neamul nostru romanesc este evlavios din fire, dar sarac de armele credintei, s-a aprins cu ravna pentru luminarea lui" prin traducerea si tiparirea lucrarilor Sfintilor Parinti. Cat a fost mitropolit pe scaunul Tarii Romanesti a tradus si tiparit, atat la Bucuresti, cat si la Buzau si Caldarusani, urmatoarele carti: Cuvintele despre putederea Sfantului Duh ale lui Iosif Vrienie, Impartire de grau si Putul Sfantului Ioan Gura de Aur, toate trei traduse cat a stat in surghiunie si tiparite la Buzau, intre anii 1832-1833; Epistolele de obste ale Patriarhului Fotie, ramase in manuscris; Doua cuvinte doveditoare pentru purcederea Sfantului Duh ale Sfantului Grigorie Palama; Despre cele opt ganduri ale Sfantului Casian Romanul; Viata Cuviosului Paisie de la Manastirea Neamt; Din invataturile Sfintilor Trei Ierarhi, ale Sfintilor Atanasie cel Mare, Ioan Damaschin si Simeon Noul Teolog, Fericitul Augustin, Teodorii, Teofilact al Ohridei, Atanasie de Paros si altii. Pentru tiparirea atator carti a infiintat doua tipografii noi, una la Episcopia Buzaului si alta la Manastirea Caldarusani. Toate cartile tiparite de el le impartea in dar la biserici si in popor. Pe cand era in surghiun (1829-1833), i s-a cerut demisia. Iar el, dorind foarte mult sa-si conduca turma incredintata lui, a raspuns: - Dumnezeu mi-a dat suflet si eparhie si, cand imi va iesi sufletul, atunci voi lasa eparhia. Caci acestea sunt lucruri care privesc mantuirea sufletelor. Pe fiii sai duhovnicesti ii invata, zicand: - Cat avem vreme, sa lucram cele bune. Sa vietuim dupa cum zice Apostolul, cu infranare, cu dreptate si cu buna-credinta. Ca dupa ce ne vom duce de aici, nici un cuvant de indreptare nu ne va fi noua catre Cel ce ne va lua seama. Precum nici carmaciului, dupa ce se va ineca corabia, nici doctorului, dupa ce va muri bolnavul. Apoi adauga: - Ce vom face dar, va zice cineva? Sa chemam doctori iscusiti si care nu mint numele, pe Sfintii Parinti. Si auzind sfaturile lor, sa ne plecam lor si primind plasturii lor, sa le punem la ranile noastre. Mai ales ca si retetele se dau in limba noastra si in dar. Iar despre cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur, pe care insusi le-a tradus si le-a tiparit, spunea: - Cat este de dulce vorba sfantului si cat folos poate sa pricinuiasca cititorilor, singuri cei ce le vor citi vor marturisi. Ca eu nu indraznesc a zice ceva, ca sa nu micsorez cu gangavia mea fiinta lor sau a dulcetii sau a folosului. Iar daca Dumnezeu ma va tine sanatos in surghiun, ajutand El, cu rugaciunile Sfantului voi mai scrie. Altadata iarasi spunea: - Precum nu am incetat, mai inainte de a ma sui pe scaunul mitropoliei, sa ma silesc spre folosul neamului, dupa cum marturisesc cartile cele tiparite, asa si dupa ce m-am suit, asa si dupa ce m-am dus in surghiun. Asa, cu Dumnezeu sa se zica, si aici, in Sfanta Manastire a Caldarusanilor fiind oprit, ma voi sili ca sa se mai dea la lumina acest fel de carti, spre slava lui Dumnezeu si folosul fratilor. Ca numai atat voiesc sa traiesc, cat sa ajutorez Pravoslaviei si neamului si fratilor, ca sa poata cu inlesnire prin invataturile Sfintilor sa dobandeasca bunatatile cele vesnice. Intorcandu-se din surghiun in primavara anului 1834, a inceput reparatia catedralei mitropolitane. Dar cei din jurul sau, vazandu-l slab si batran, l-au intrebat: - Inalt Preasfintite, dar cand o sa vezi catedrala terminata? - Imi ajunge sa incep lucrarea - a raspuns el. Cred ca urmasii neaparat vor sfarsi-o. Dintre toate cartile, socotea mitropolitul Grigorie Dascalul ca "cele mai potrivite vremii si patriotilor de rand" sunt Vietile Sfintilor. De aceea a inceput traducerea si tiparirea lor. Insa n-a apucat sa tipareasca decat doua volume si s-a dus la Hristos. Cu cateva ceasuri inainte de obstescul sfarsit a spus catre un episcop al sau: - Sa nu se sminteasca din tiparire Vietile Sfintilor si tipografiile neincetat sa lucreze, tiparind carti folositoare de suflet! Apoi si-a dat sufletul in mainile Domnului, la 22 iunie, 1834.
97
Spuneau ucenicii ca nu s-a gasit nici o avere in chilia acestui cuvios mitropolit, decat carti randuite sa se dea in dar. Deci, fiind plans de tot poporul, a fost ingropat sub streasina catedralei. Dupa sapte ani, osemintele sale au fost stramutate la Caldarusani. Pe craniul sau stau scrise pana astazi aceste cuvinte: "Acest cap este al preasfintitului nostru mitropolit Grigorie al III-lea. La anul 1829 din porunca Rusiei s-au dus in Basarabia, iar dupa slobozenie s-au intors in Bucuresti, la scaunul sau si au raposat in Domnul cu pace la leatu 1834". IEROMONAHUL MACARIE DASCALUL - Innoitorul muzicii psaltice romanesti (1770-1836) Smeritul ieromonah Macarie, protopsaltul Mitropoliei din Bucuresti, a fost cel mai vestit "dascal de musichie", la inceputul secolului trecut si un mare ctitor al muzicii noastre bisericesti. Era originar din satul Perieti, Ialomita, nascut in jurul anului 1770. Fiind inzestrat de Dumnezeu cu dragoste de biserica si cu darul cantarii, a deprins muzica psaltica "din mica sa copilarie". Apoi, impreuna cu sora sa, au intrat in nevointa calugareasca. El s-a calugarit la Manastirea Caldarusani, iar sora sa, Iustina, la Manastirea Viforata. Auzind de numele si talentul sau, mitropolitul Dositei Filitti (1793-1810) 1-a adus la mitropolie si l-a dat sa invete carte la Colegiul Sfantul Sava din Bucuresti. Apoi 1-a hirotonit preot. In anul 1820, mitropolitul Dionisie Lupu, vazand ca ieromonahul Macarie "era cantaret desavarsit si cunoscator profund al sistemelor de psaltichie veche si noua", l-a numit director (epistat) al scolii de muzica bisericeasca, infiintata de el la mitropolie. In aceasta scoala se pregateau gramaticii si candidatii la preotie. Cuviosul Macarie era totodata un calugar smerit si sporit in cele duhovnicesti, bun slujitor al Bisericii lui Hristos si distins orator. Atat cantarea, cat si predica ieromonahului Macarie erau inspirate de Duhul Sfant si se savarseau "cu toata evlavia si dreapta socoteala". La porunca mitropolitului Dionisie, ieromonahul Macarie a inceput opera de traducere din limba greaca a cantarilor bisericesti in grai curat romanesc, acomodandu-le cu sufletul si cantarea poporului nostru. Renuntand la "sistema veche" si greoaie, el transcrie muzica psaltica pe notatie noua, in graiul patriei, usor de invatat pentru toti. In acest scop a tiparit la Viena, intre anii 1822-1823, trei carti de cantari bisericesti "dupa noua sistema" si anume: Teoreticonul, Anastasimatarul, dedicat mitropolitului Veniamin Costachi, si Irmologhionul. Dupa intoarcerea sa in tara, "ca un apostol ravnitor" ce era, s-a ostenit sa raspandeasca peste tot noua cantare bisericeasca, mergand din loc in loc, prin orase, prin biserici si manastiri. Pana in anul 1829, toate orasele din judetele Tarii Romanesti aveau scoli de muzica in limba poporului, dupa metoda ieromonahului Macarie; iar cartile sale au ajuns la toate seminariile si manastirile vremii, din Moldova, Transilvania si Banat. Insusi mitropolitul Grigorie al Ungrovlahiei, protectorul sau, il numeste "dascalul scoalelor romanesti de musichie". Cuviosul Macarie Ieromonahul era si un bun compozitor de cantari bisericesti si un "patriot ravnitor". El este cel dintai compozitor de imnuri scolare romanesti. Sunt vestite catavasiile sale de Florii, cantarile Sfintei Liturghii si indeosebi axioanele inchinate Maicii Domnului. Melodia cantarilor lui este linistita, nesilita si potrivita. Ea curge lin, ca un izvor curat de apa. Pentru toate acestea, ieromonahul Macarie este considerat "intemeietorul" si fondatorul muzicii psaltice romanesti. El a "nationalizat" muzica psaltica, fara a se departa de textul original. Adica a curatat-o de influentele straine, orientale, si i-a dat vesmant nou, autohton. N-a sacrificat nici melodia primita, nici limba romaneasca. In anul 1829, o data cu surghiunia mitropolitului Grigorie Dascalul, a fost nevoit si ieromonahul Macarie sa plece din Bucuresti. Poposind in Moldova, mai intai ajunge egumen la Manastirea Barnova. Apoi se duce la Manastirea Neamt, unde, timp de trei ani de zile, invata pe calugari noua cantare bisericeasca. In anul 1833, ieromonahul Macarie Dascalul se intoarce in Tara Romaneasca la Manastirea Caldarusani. Apoi, imbolnavindu-se, este luat in ingrijire de sora sa, Iustina, stareta Manastirii Viforata. In toamna anului 1836, Cuviosul Macarie Ieromonahul se stramuta din viata aceasta la cerestile lacasuri, pentru a canta neincetat cu ingerii maririle lui Dumnezeu. SCHIMONAHUL ISAAC DASCALUL - Manastirea Neamt (1817) Cuviosul Isaac schimonahul a fost unul dintre cei mai mari dascali de limba greaca si slavona din Manastirea Neamt. Originar din partea locului, a intrat din tinerete in marea lavra, deprinzand de la cei mai invatati calugari buna nevointa in Hristos si invataturile Sfintilor Parinti. In pomelnicul ctitoresc al Manastirii Neamt se spune ca era atat de iscusit in ambele limbi, incat "a invatat pe parinti limba elineasca si a talmacit carti multe din limba elineasca". Schimonahul Isaac a creat o adevarata scoala de greaca la Neamt, reusind sa invete pe unii calugari limba in care s-au scris cele mai multe opere ale Sfintilor Parinti. In timpul staretiei Cuviosului Paisie, schimonahul Isaac se numara printre cei dintai dascali de "elinie", alaturi de arhimandritul Macarie, ieromonahul Ilarion, ierodiaconii Stefan si Grigorie Dascalul, monahul Gherontie si altii, toti romani de neam. Din limba greaca, schimonahul Isaac a tradus cu iscusinta multe carti patristice, indeosebi filocalica: Cartea Sfintilor Varsanufie si Ioan (1787), si opera integrala a Sfantului Simeon Noul Teolog, cartile Sfantului Efrem Sirul, Octoihul Maicii Domnului, cu cele 56 de canoane ce se citesc la Pavecernita (1816) si altele. Toate aceste carti dovedesc marea evlavie pe care o avea Cuviosul Isaac catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si catre invataturile cele mai inalte ale Sfintilor Parinti. De asemenea, graiul atat de dulce, de clar si curgator al traducerilor sale dovedeste cat de iscusit carturar si cunoscator al limbilor literare greceasca si romaneasca era schimonahul Isaac Dascalul. Din limba slavona, schimonahul Isaac a talmacit Tipicul Mare, zis "al Sfantului Sava", tiparit la Iasi in anul 1816, aratand si in aceasta limba aceeasi pricepere si indemanare. Dupa anul 1800, parintele Isaac Dascalul s-a nevoit cativa ani in obstea Schitului Prodromul Athos. Aici a continuat sa traduca mai multe carti care, netiparindu-se, au circulat in manuscris prin manastiri, din care multe s-au pierdut. Intorcandu-se la metanie, schimonahul Isaac Dascalul scrie, la rugamintea calugarilor din manastire, Viata pe larg a staretului Paisie si traduce si alte carti18. Pe langa ascultarea sa de dascal, traducator si scriitor de carti patristice, prin care cauta slavirea lui Dumnezeu in graiul neamului si folosul sufletesc al tuturor romanilor, Cuviosul Isaac din Manastirea Neamt avea o ne vointa cu totul aleasa. Indeosebi se nevoia cu postul, cu rugaciunea, cu tacerea, cu citirea "dumnezeiestilor Scripturi" si cu privegherea cea de noapte. Apoi avea cuget smerit, socotindu-se mai pacatos decat toti si nevrednic de cele sfinte. Asa petrecand bunul ostas al lui Hristos, schimonahul Isaac Dascalul, si bine savarsindu-si calatoria, si-a dat sufletul in mainile Domnului si a fost adaugat parintilor sai din Manastirea Neamt. IEROSCHIMONAHUL IOSIF PROTOPSALTUL - Manastirea Neamt (1840?) Acest cuvios parinte a fost cel mai mare dascal de muzica psaltica al Manastirii Neamt din prima jumatate a secolului XIX. Originar din partea locului, ieroschimonahul Iosif "Nemteanu", cum i se spunea in manastire, a luat jugul lui Hristos in marea lavra a Moldovei, prin
98
anii 1790. Fiind inzestrat de Dumnezeu cu multa intelepciune si cu darul frumoasei cantari, aici a invatat de la dascali batrani cunostintele cele duhovnicesti si mestesugul muzicii bisericesti. Si atat de bine a deprins muzica psaltica, incat, in putini ani, pe toti marii psalti nemteni i-a intrecut. Si atat de frumos canta la biserica, incat multi veneau sa-l asculte, caci canta lui Dumnezeu cu mare evlavie, ca o adevarata alauta duhovniceasca, iar glasul sau umplea biserica, destepta inimile si scotea lacrimi. Invrednicindu-se de darul preotiei, ieroschimonahul Iosif a fost timp de peste 20 de ani mare duhovnic si protopsalt si cel dintai dascal de psaltichie nemtean, care intemeiaza o scoala de muzica bisericeasca traditionala in Manastirea Neamt. Sub staretul Paisie, in biserica se canta la strana dreapta pe note liniare, dupa obiceiul bisericilor slave, iar la stanga se canta muzica psaltica veche. Deci, vazand dascalul Iosif ca se indeparteaza calugarii de muzica bizantina veche, sistematizata de Sfantul Ioan Damaschin (secolul VIII), a cautat sa impodobeasca din nou Biserica cu cantarile psaltice pe cele opt glasuri. Caci tarile romane au folosit din inceput in cult muzica psaltica, adusa, fie direct din Bizant, fie din Muntele Athos, prin intermediul calugarilor. Cuviosul Iosif a scris si a compus cantari pe melodie psaltica si a format ucenici vestiti de muzica veche in manastirile nemtene. Scoala intemeiata de el a stralucit la Neamt pana spre sfarsitul secolului XIX, fiind socotit ca un mare dascal si innoitor de muzica veche in Moldova; a fost premergatorul ieromonahului Macarie Protopsaltul, adevaratul innoitor al muzicii psaltice romanesti. In Istoria Manastirilor Neamtu si Secu se scriu urmatoarele despre Cuviosul Iosif: "In vremea staretiei lui Dometian staretul (18231834), care a urmat dupa Ilarie (1818-1823), foarte mult era impodobita aceasta monastire cu parintele dascalul Iosif ieromonah"19. Iar in Pomelnicul ctitoresc al Sfintei Monasteri Neamt, se insemneaza urmatoarele despre el: "A adus in Manas- tirea Neamt stiinta si invatatura musichiei vechi a cantarilor bisericesti, pe care le-a paradoxit (predat) la multi parinti". Deci, impodobind Biserica lui Hristos cu alese cantari duhovnicesti si bine savarsind calatoria vietii, s-a stramutat la cerestile lacasuri in anul 1840, lasand in urma numerosi ucenici. SCHIMONAHIA OLIMPIADA - Fondatoarea Manastirii Varatec (1757-1842) Aceasta ravnitoare calugarita era fiica de preot din orasul Iasi. La varsta legiuita s-a casatorit. Dar, raposand sotul ei, a parasit grijile lumii si s-a dus sa slujeasca lui Hristos in Manastirea Topolita din tinutul Neamt. Acolo a fost facuta rasofora, primind numele de Olimpiada, in loc de Balasa. Neimpacandu-se cu randuiala manastirii, a venit la Staretul Paisie, care i-a poruncit, in urma unei descoperiri avute, sa caute, impreuna cu Schimonahia Nazaria, un loc de manastire, unde sa se nevoiasca in tacere, in rugaciune si in taierea voii. De aceea, luand binecuvantare, a plecat sa caute un loc potrivit si retras de lume. Si afland loc de liniste in padurile Varatecului, cu sfatul Cuviosului Iosif Pustnicul, a inceput constructia unei biserici din lemn, in anul 1785. Asa a luat nastere Schitul de maici Varatec. In anul 1787 au fost stramutate aici si calugaritele din Manastirea Topolita, sub egumenia schimonahiei Nazaria de la Durau. Acum primeste tunderea in marea schima si rasofora Olimpiada. Vazand ca soborul maicilor se mareste, iar biserica de lemn este neincapatoare, schimonahia Olimpiada a adunat fonduri de la oameni iubitori de Hristos si a inceput zidirea unei biserici mult mai mari. In anul 1808, biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" a fost terminata. Tot prin osardia maicii Olimpiada s-a construit in anul 1817 o biserica de lemn la cimitir, in cinstea Sfantului Ioan Botezatorul, zidul de incinta si chilii pentru calugarite. Cu toate ca schimonahia Olimpiada era "Marta" manastirii, ea nu uita nici de cele duhovnicesti. La slujbele bisericii era nelipsita; la ascultare, cea dintai, iar pravila si canonul le facea regulat. Se indeletnicea, mai ales noaptea, cu citirea Sfintei Scripturi si cu scrierea cuvintelor Sfintilor Parinti, pentru ea si pentru ucenicele ei. Sufletul maicii Olimpiada era impodobit si cu smerita cugetare. De mai multe ori fiind rugata sa fie stareta, ea n-a primit, socotindu-se nevrednica. Totusi, in anul 1822 a primit sa fie stareta si maica duhovniceasca soborului, care numara peste 300 de calugarite, si a povatuit cu multa intelepciune sfanta manastire timp de sase ani de zile. Apoi, mutandu-se Cuviosul Iosif din viata aceasta, s-a retras si maica Olimpiada din staretie. In anul 1834 este aleasa pentru a doua oara stareta a Manastirii Varatec, pe care o conduce duhovniceste pana in anul 1842, cand se muta la vesnica odihna in varsta de 85 de ani. Aceasta a fost viata si ostenelile schimonahiei Olimpiada. SCHIMONAHUL NICANOR - Manastirea Sihastria-Neamt (+ 1844) Acest schimonah era de loc din Botosani, ruda a staretului Ilarie din Manastirea Neamt. Toata viata sa a construit biserici prin sate, prin orase si manastiri, caci in Moldova "mesterul Nicolae Cerneschi era vestita calfa de pietrari". Intre anii 1821-1822 a zidit in Manastirea Neamt un corp de chilii, in partea de sud a incintei. Intre anii 1823-1824 a zidit din nou "cu a sa cheltuiala" biserica Manastirii Sihastria. Intre anii 1826-1840 a zidit biserica Sfantul Ioan Teologul de la cimitirul Manastirii Neamt si Agheasmatarul. A mai zidit un corp de chilii si biserica Sfantul Ioan Teologul la Manastirea Secu, un corp de chilii la Manastirea Agapia si altele. Precum reiese din inscriptii, cele mai multe biserici au fost construite gratuit, "prin osardia si cu ajutorul iubitorului de Hristos, jupan Nicolae Cerneschi". Intre anii 1841-1842, acest pururea pomenit ctitor de biserici se daruieste pe sine cu totul lui Hristos, retragandu-se la Schitul Sihastria. Aici este tuns in schima monahala de egumenul Valerian, dandu-i numele de Nicanor. In vara anului 1844 si-a savarsit calatoria acestei vieti si a fost inmormantat langa biserica ctitorita de el. Spun parintii batrani ca in anul 1941, cand a ars acoperisul bisericii, crucea de pe turn a cazut si s-a infipt chiar pe mormantul ctitorului. Apoi, sapand putin, s-au aflat oasele lui raspandind buna mireasma. Asa binecuvanteaza Dumnezeu pe cei ce iubesc podoaba casei Sale. CUVIOSUL IUSTIN IEROSCHIMONAHUL - Primul ctitor al Schitului Prodromul-Athos (1770-1845) Cuviosul Iustin Sihastrul era de loc din Moldova, iar cu metania din Manastirea Neamt, calugarit de marele staret Paisie. Prin anul 1800 ajunge duhovnic si povatuieste multe suflete pe calea mantuirii. Dorind sa petreaca restul vietii in "Gradina Maicii Domnului", pleaca in anul 1810 la Muntele Athos cu ucenicii sai, Patapie si Grigorie. Acolo cumpara de la Manastirea Marea Lavra chilia numita "Vigla Ianicopoli", care avea si o mica biserica cu hramul "Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul". Langa biserica, duhovnicul Iustin a zidit apoi 50 de chilii pentru parinti, arhondaric, bucatarie, trapeza, bolnita si egumenie. Auzind de aceasta monahii romani, care se nevoiau prin manastiri si pesteri, s-au adunat ca la treizeci de vietuitori in obstea Cuviosului Iustin. Dupa cativa ani, Marea Lavra i-a recunoscut dreptul de a se numi "Schitul Romanesc Prodromul". Asa a luat nastere primul schit romanesc in Muntele Athos. Calugarii insa duceau mare lipsa de apa, pentru ei si pentru gradina. Cerand de la Manastirea Lavra invoirea de a canaliza pentru schit "Izvorul lui Isaia", nu li s-a incuviintat. Insa Dumnezeu, vazand rabdarea smeritilor calugari, a trimis un nor de lacuste asupra culturilor de pe mosia Lavrei. Zadarnic se rugau calugarii lavrioti si stropeau gradinile cu agheasma. Lacustele distrugeau totul. Atunci unul dintre ei a zis:
99
- Parintilor, ceea ce vedem este mania lui Dumnezeu, Care ne pedepseste ca nu dam apa parintelui Iustin duhovnicul, care este si duhovnicul nostru, caci are mare nevoie de apa in schitul sau. Auzind aceasta, staretul Lavrei a chemat pe parintele Iustin sa se roage si, facand aghiasma, cu rugaciunea lui au fugit toate lacustele. Parintii lavrioti, vazand aceasta minune, au zis: - Cu adevarat, parintele Iustin Vlahul este cuvios si sfant! Din ziua aceea, parintii au primit voie sa aduca apa in schit de la izvorul numit "Chir Isaia". Dupa anul 1820, Cuviosul Iustin egumenul, vazandu-si schitul bine intemeiat, s-a retras intr-o pestera la liniste si a lasat egumen in locul sau pe ieromonahul Patapie. Acolo, in singuratate, s-a nevoit ieroschimonahul Iustin peste douazeci de ani, in aspra nevointa, in post, in priveghere si in neincetata rugaciune, asemenea cuviosilor de demult. Pentru sfintenia vietii lui, multi calugari greci si romani il cinsteau si-l aveau de parinte duhovnicesc. Asa s-a nevoit Cuviosul Iustin pana in anul 1845. Apoi, dand ucenicilor sai sarutarea cea mai de pe urma, a adormit in pace in varsta de 75 de ani. PUSTNICUL SFANT - de la Pestera Mica a Ialomicioarei (secolul XIX) (Numele lui s-a uitat o data cu pierderea arhivei schitului) La inceputul secolului XIX se nevoia in Schitul Pestera Ialomicioarei un calugar smerit si foarte iubitor de Dumnezeu. Dupa cativa ani, dorind sa se roage in pustie, a plecat din schit si si-a gasit salas o pestera nebagata in seama, in desisul codrilor, numita pana astazi "Pestera Mica". Pustnicul nu stia ca acolo isi avea adapost un urs. Dar, cu randuiala lui Dumnezeu, s-au imprietenit unul cu altul, incat noaptea locuiau impreuna in aceeasi pestera, iar ziua ursul pleca in padure, iar sihastrul se ruga lui Dumnezeu. Acolo s-a nevoit multi ani pustnicul in post, in rugaciune si in alte nestiute osteneli. In traditia locului se spune ca pustnicul nu primea nici un fel de mancare de la nimeni, ci singur si-o agonisea din padure. Numai ursul, ca ucenic credincios, ii aducea vara in pestera rugi de zmeura si mure. Se mai spune din batrani ca, odata, doi vanatori au pandit ursul in zmeuris ca sa-l impuste. Apoi s-au luat dupa el pana s-a ascuns in pestera. Si cum pandeau ei in apropiere, a iesit pustnicul afara si le-a zis: - Ce cautati, fratilor, in pustiul acesta? - Sa ne iertati, parinte, suntem vanatori. Urmarim un urs. Parca s-a ascuns aici in pestera. - Dar v-a facut vreun rau? Lasati ursul in pace! Veti gasi in padure alte animale! - Iarta-ne, parinte - au zis vanatorii - si te roaga pentru noi! - Dumnezeu sa va binecuvinteze, fratilor. Mergeti in pace. - Parinte, avem ceva de mancare la noi, am vrea s-o lasam sfintiei tale. Vrei s-o primesti? - Lasati-o acolo, pe piatra. La urma iarasi l-au intrebat pe pustnic: - Parinte, vom mai veni prin locurile acestea. Vrei sa-ti aducem ceva de mancare? - Cum va este voia, fratilor. Dupa cateva saptamani au urcat din nou vanatorii pe Valea Ialomicioarei sa duca de mancare cuviosului. Cand au ajuns la gura pesterii, au vazut un lucru infricosat. Pustnicul impreuna cu ursul erau plecati din pestera, iar alaturi, pe piatra, mancarea lasata mai inainte de ei era neatinsa. Din ziua aceea, nimeni nu stie unde s-a dus sihastrul, unde o fi raposat si care ii era numele. Singura binecuvantare ramasa de la el este un mic izvor de apa, ce curge in fundul pesterii pentru mangaierea trecatorilor. Pana astazi, credinciosii intra in "Pestera Mica", se roaga si iau apa din "Izvorul Pustnicului". Insa, oricata apa ar lua, izvorul nu se imputineaza niciodata. Minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai, Dumnezeul Parintilor nostri! EPISCOPUL CHESARIE AL BUZAULUI (1784-1846) Episcopul Chesarie face parte din randul marilor ierarhi romani ai secolului trecut. El s-a nascut in Bucuresti din parinti saraci, prin anul 1784, cu numele de Constantin Capatana. La varsta de 13 ani (1797) a fost incredintat episcopului Iosif al Argesului, care il da sa invete carte la scoala greceasca de la Biserica Domnita Balasa. Apoi il calugareste la Manastirea Antim cu numele de Chesarie si il hirotoneste diacon. In anul 1820, ucenicul episcopului Iosif ajunge iconom al Manastirii Antim si mai tarziu al Mitropoliei din Bucuresti. Fiind daruit de Dumnezeu cu multa ascultare, smerenie si pricepere, in anul 1825 este hirotonit episcop la Buzau de mitropolitul Grigorie Dascalul, pastorind turma incredintata de Hristos cu neimputinata dragoste si osardie, timp de 21 de ani. Gasind Eparhia Buzaului cu multe lipsuri si cu biserici ruinate, a reinnoit zeci de lacasuri - manastiri, schituri, metoace si biserici -, devenind astfel un mare ctitor al acestei eparhii. Iar pentru luminarea copiilor si folosul de obste al neamului, a intemeiat mai multe scoli, precum: Seminarul eparhial, infiintat in anul 1836; scoala de muzica bisericeasca, in anul 1830; scoala de pictura bisericeasca, sub conducerea pictorului Nicolae Teodorescu, in anul 1831; scoala de sculptura bisericeasca, in anul 1833 si altele. In aceste scoli ctitorite de episcopul Chesarie au fost adusi cei mai buni profesori, duhovnici si dascali din Tara Romaneasca, din care au iesit episcopi, preoti si dascali alesi, precum si pictori renumiti. Elevilor li se cerea cel dintai credinta tare in Dumnezeu, rugaciune si viata morala desavarsita. Pentru tiparirea cartilor de slujba si invatatura duhovniceasca, episcopul Chesarie a reinfiintat in anul 1833 o tipografie eparhiala, unde sau tiparit, cu binecuvantarea si cheltuiala sa, zeci de carti patristice si de cult, raspandite in cea mai mare parte gratuit. Dintre cartile de invatatura tiparite sub pastoria sa se amintesc Despre purcederea Sfantului Duh, Impartire de grau si Putul Sfantului Ioan Gura de Aur (1833); Sfatuire pe scurt catre cel ce se pocaieste (1834); Cazanii (1834); Talmacire la cei o suta cincizeci de psalmi (1840); Invatatura catre preoti si diaconi (1835); Alcatuire aurita (1837); Carte foarte folositoare de suflet; Cinci cuvinte ale Sfantului Grigorie de Nyssa (1838); Chiriacodromion (1839) si altele. Iar dintre cartile de slujba a tiparit: Evanghelia (1834); Molitfelnic bogat, Sfintele Liturghii si Psaltirea (1835); Ceaslovul bogat, Acatistier (1836); Octoih si Catavasier (1839); Sfintele Liturghii (1840); Psaltirea (1841); Agheasmatar (1845) si altele. Acest neobosit episcop si credincios pastor al Bisericii lui Hristos a purtat permanent grija de fiii sai duhovnicesti, zidindu-le lacasuri, dandu-le preoti buni, cercetandu-i personal si hranindu-i cu carti de invatatura si cuvinte parintesti. Iar ca ucenic al unui mare episcop Iosif al Argesului - a ridicat si el nu putini ucenici si fii sufletesti, dintre care cel mai renumit a fost ierodiaconul Iosif Naniescu, venerabilul mitropolit al Moldovei de mai tarziu.
100
In anul 1846, la 30 noiembrie, episcopul Chesarie, pastorul cel bun si credincios al Eparhiei Buzaului, a raposat cu pace, plans de toti credinciosii sai si a fost ingropat langa biserica, spre neuitata pomenire. Piatra lui de mormant poarta aceasta frumoasa inscriptie: "Opreste-ti, trecatorule, pasul in respect langa pacinicul lacas al Colosalei umbre - sacrul mormant. Aici ierarhul Chesarie trupul isi odihneste de multele, in putin timp, jertfiri spre gloria Domnului, a Patriei si eternei sale memorii. (Noiemvrie 30, 1846)". MITROPOLITUL VENIAMIN COSTACHI - al Moldovei si Sucevei (1768-1846) Viata Marele mitropolit Veniamin Costachi a fost unul din cei mai venerabili ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane. El a pastorit eparhiile din Moldova cu o rara daruire de sine, timp de o jumatate de secol (1792-1842). Mare carturar, ierarh plin de curaj, neobosit traducator de carti, ctitor de scoli si biserici, parinte sufletesc al Moldovei, ales slujitor al Bisericii lui Hristos, dascal, sfetnic si calugar devotat. Mitropolitul Veniamin s-a nascut la 20 decembrie, 1768, in satul Rosiesti-Falciu, din parinti credinciosi de bun neam - Grigorie Costachi si Maria Cantacuzino. Din cei cinci frati, patru au imbratisat viata calugareasca. Cel dintai, Matei, a fost mare postelnic. Al doilea frate, Constantin, s-a facut calugar, primind numele de Chesarie. Al treilea copil, Vasile, a ajuns vestit mitropolit al Moldovei. Al patrulea, schimonahia Elisabeta, a fost stareta in Manastirea Agapia 32 de ani. Ultimul frate, Serban, a fost consilier al mitropolitului Veniamin, calugarindu-se cu numele de Sofronie. De mic, copilul Vasile a fost dat sa invete carte la scoala generala de la Manastirea Sfintii Trei Ierarhi din Iasi. La varsta de 15 ani este luat de episcopul Iacob Stamati ca ucenic la Episcopia Husilor. Dupa un an, in 1784, este calugarit cu numele de Veniamin. In anul 1788 este hirotonit diacon si luat ca slujitor la Catedrala mitropolitana din Iasi. Dupa inca un an este facut preot si numit eclesiarh mare. Avea numai 20 de ani. In acelasi an, 1789, este numit egumen la Manastirea Sfantul Spiridon din Iasi. In anul 1793, arhimandritul Veniamin este ales si hirotonit episcop la Husi de parintele sau duhovnicesc, mitropolitul Iacob Stamati. Desi avea numai 24 de ani cand a urcat treapta arhieriei, totusi de la inceput s-a dovedit un bun carturar si un adevarat pastor al turmei lui Hristos. In noiembrie, 1794, este trimis ca delegat al mitropolitului la inmormantarea Cuviosului Paisie de la Manastirea Neamt. La 1 iunie, 1796, dupa patru ani de pastorie la Husi, tanarul vladica Veniamin trece ca episcop la Roman, unde pastoreste inca sapte ani. Aici fondeaza un spital, o farmacie si plateste din fondurile episcopiei un doctor pentru bolnavi. Totodata, face deosebita ordine in randul clerului bisericesc. La 10 martie, 1803, mitropolitul Iacob Stamati, venerabilul sau parinte duhovnicesc, se muta la cele vesnice. Dupa cateva zile, episcopul Veniamin Costachi este ales mitropolit al Moldovei. Multe si grele au fost necazurile abatute asupra marelui mitropolit, dar mult mai numeroase si vrednice de pomenit au fost realizarile sale, atat pe taram duhovnicesc si eclesiastic, cat si pe taram cultural, social si patriotic. In toamna anului 1803 infiinteaza Seminarul de la Manastirea Socola, primul seminar de preoti din tara noastra. Tot atunci trimite doi fii de preot, Petru si Gheorghe Asachi, la studii peste hotare; organizeaza numeroase manastiri si schituri din eparhie; sustine zidirea din nou a zeci de biserici la orase si sate; da noi asezaminte pentru marile Manastiri: Neamt, Secu, Agapia si Varatec; hirotoneste in eparhie numai preoti cu seminar si statorniceste sa se faca botezul copiilor prin scufundare, iar nu prin turnare, cum gresit se facea pana atunci in unele parti. In anul 1833, incepe constructia monumentalei catedrale mitropolitane din Iasi. Totodata contribuie direct la infiintarea Academiei Mihailene din capitala Moldovei si a mai multor scoli publice cu predarea in limba romana. Face numeroase vizite canonice la biserici, manastiri, scoli si mai ales la seminar. Dar activitatea cea mai vrednica de pomenit a mitropolitului Veniamin Costachi a fost cea de traducator si tiparitor a numeroase carti patristice si de ritual. In aceasta privinta ramane fara egal in istoria Bisericii moldovene. Cele doua tipografii, intemeiate de el la Manastirea Neamt si Manastirea Sfintii Trei Ierarhi din Iasi, cu greu reusesc sa tipareasca cele aproape o suta cincizeci de titluri de carti originale si traduceri din limbile greaca si slavona, facute de el si de "dascalii" de la Neamtu. Pe langa grija intregii Eparhii a Moldovei si Sucevei, mitropolitul Veniamin a scris sapte lucrari originale si a tradus personal 32 de carti de mare importanta dogmatica, morala, liturgica, aghiografica si istorica. Intre anii 1808-1812, mitropolitul Veniamin se retrage din scaun la Manastirea Neamt, unde traduce si tipareste Vietile Sfintilor. Apoi se reintoarce iarasi la pastoritii sai. In anul 1821, din cauza rascoalei eteriste, traieste un timp la Colincauti, peste Prut. Iar in ianuarie, 1842, dupa 50 de ani de rodnica slujire arhiereasca, se retrage definitiv la Manastirea Slatina, unde isi continua viata de rugaciune si vasta activitate de traducator, pentru hrana duhovniceasca a poporului nostru binecredincios. La 18 decembrie, 1846, mitropolitul Veniamin Costachi se muta din viata aceasta in varsta de 78 de ani si este inmormantat ca simplu monah la Manastirea Slatina. Dupa inca patruzeci de ani, la 30 decembrie, 1886, osemintele marelui ierarh s-au stramutat la Iasi si s-au asezat in catedrala ctitorita de el si terminata de mitropolitul Iosif Naniescu. Fapte si cuvinte de invatatura Prima grija a mitropolitului Veniamin Costachi dupa ce ajunge episcop la Roman (1796) a fost aceea de a intari disciplina in parohii si a ridica viata morala a preotilor din eparhia sa. In acest scop, da o Carte Pastorala catre preoti, compusa din opt puncte, prin care cere deplina dragoste fata de Hristos, sarguinta pentru cele bisericesti si multa grija pentru mantuirea credinciosilor. Ajungand mitropolit la Iasi (1803), prima grija a marelui ierarh a fost aceea de a infiinta un seminar pentru formarea unui cler luminat in Moldova. Astfel, in acelasi an, a fondat primul seminar din tara, in chiliile Manastirii Socola din marginea orasului, seminar care a dat generatii intregi de preoti invatati, dascali si ierarhi alesi. Dragostea mitropolitului Veniamin Costachi pentru luminarea poporului 1-a indemnat sa infiinteze si alte scoli in orasele Moldovei, precum si tipografii pentru tiparirea cartilor in limba romana. Cele mai importante scoli infiintate din indemnul si cu ajutorul lui au fost: - Seminarul de la Manastirea Socola, in anul 1803; - Scoala de cantari bisericesti de la Iasi, in anul 1805; - Scoala pentru maici din Manastirea Agapia, in 1805; - Scoala incepatoare, scoala normala si gimnaziu la Manastirea Sfintii Trei Ierarhi din Iasi, in anul 1828; - Academia Mihaileana din Iasi, in anul 1834; - Scoala publica pentru fetele orasenilor din Iasi, in 1834; - Scoli publice in toate orasele din Moldova, dupa 1834; - Prima scoala de arte si meserii din Moldova, in anul 1841.
101
In lunga sa pastorie, mitropolitul Veniamin ctitoreste din nou si sfinteste zeci de biserici manastiresti si numeroase biserici parohiale la sate si orase. Dintre bisericile manastiresti ctitorite cu ajutorul lui se pot aminti: biserica Manastirii Varatec, biserica Manastirii Sihastria, biserica Manastirii Vorona, Manastirea Horaita, Schitul Durau, Rarau si altele. Insa, cea mai mare ctitorie a sa, pe langa cele amintite, a fost Catedrala mitropolitana din Iasi, fondata in 1833, dar ramasa neterminata in timpul vietii sale. Pentru intarirea disciplinei in manastiri, mitropolitul Veniamin a dat noi asezaminte manastiresti, a randuit stareti din cei mai duhovnicesti, a adus la scolile infiintate de el dascali buni si a marit cele doua tipografii de la Iasi si Manastirea Neamt. In aceste doua tiparnite s-au tiparit pentru folosul si luminarea poporului, pana la mutarea din viata a mitropolitului, peste o suta treizeci de titluri de carti bisericesti si de invatatura duhovniceasca. Prefetele acestor carti sunt adevarate epistole ziditoare de suflet. Astfel, asa invata mitropolitul Veniamin despre importanta "Vietilor Sfintilor" pentru mantuirea sufletului: - Nu ar gresi cineva, nici ar fi departe de adevar, daca ar numi cartile ce cuprind Vietile Sfintilor, pe cele douasprezece luni ale anului, rai impodobit cu tot felul de pomi, cu frumoase si dulci si de viata facatoare roade, gradina cu tot felul de ierburi mirositoare si de toata boala si neputinta tamaduitoare. Zicea iarasi: - Precum pomii si ierburile mirositoare indulcesc simturile, veselesc ochii, desfateaza gustul, fac vesel sufletul privitorului, tot asa si cartile cu Vietile Sfintilor imbarbateaza pe cel deznadajduit, mangaie pe cel necajit, pe cel pacatos il intoarce la pocainta, pe cel impietrit la inima il moaie si umilinta ii daruiesc; pe cel ratacit il intoarce, pe cel neplecat il pleaca, simtirile sufletului cele pline de amaraciunea pacatului le indulcesc, iar pe om, din vechi il fac nou, din mort, viu; din somnul nesimtirii si al lenevirii il desteapta; catre lucrarea faptelor bune il pornesc; catre urmarea sfintilor il aprind si catre calea ce duce la Imparatia cerurilor il povatuiesc. Zicea si acestea marele ierarh: - Vietile si laudele sfintilor se aseamana stralucirii stelelor. Ca, precum stelele sunt asezate si intarite pe cer si lumineaza toate cele de sub cer - pamantul il stralucesc, marea o lumineaza, pe cei ce inoata cu corabiile ii indrepteaza - al caror nume desi nu-l stim pentru multimea lor, insa de frumusetea stralucirii lor ne minunam, in acelasi chip este si stralucirea vietilor sfintilor. Pe suflet il stralucesc, pe minte o lumineaza, iar pe trup cu asezare buna si linistita il intocmesc. Spunea iarasi mitropolitul Veniamin: - Precum "stea de stea se deosebeste in slava", tot asa si vietile sfintilor, una pe alta intrece cu stralucirea si cu slava, cu frumusetea, cu starea si cu deosebirea. Iar impotriva celor ce nu citesc sfintele carti, dupa cuvantul Fericitului Simeon Metafrast, zicea: - Deopotriva este raul si a grai cele necuviincioase si a tacea pe cele ce sunt cinstite si folositoare. Ca, precum cele necinstite si cele gresite vatama mintile ascultatorilor, tot asa, cel ce tace lucrurile cele bune ale sfintilor, lipseste pe crestini de folos. Apoi adauga si aceste cuvinte: - Nu va scumpiti la cele ce sunt pentru folosul sufletului, pentru imbracamintea, pentru podoaba si pentru hrana lui. Ca, precum se hraneste trupul acesta stricator si muritor din bucatele cele stricacioase, asa se hraneste si sufletul cu cuvantul lui Dumnezeu, cu istoriile cele sfinte si cu vietile sfintilor. Precum trupul, nemancand bucatele cele potrivite lui, dupa o vreme nu mai poate fi viu, ci moare, asa si sufletul care nu se hraneste cu citirea dumnezeiestilor Scripturi, cu Vietile Sfintilor si cu Cuvantul lui Dumnezeu, nu poate fi viu nicidecum, ci este mort. Alteori, iarasi invata poporul, zicand: - O, omule, cand tu nu poftesti, nici iti este drag sa citesti cuvintele cele invatatoare de fapte bune, sufletul tau nu se smereste, nu se umileste, nu se caieste de pacatele sale. Cand tu nu te parasesti de rautati, cand nu cercetezi bolnavii, nu miluiesti pe saracul cu ce-ti da mana, nu iubesti pe aproapele ca pe sineti, ci zavistuiesti sporirea lui si, in loc de mila, rapesti cele ale saracului, atunci sufletul tau este mort cu totul despre faptele bune, care prin citirea dumnezeiestilor Scripturi se lucreaza si cresc si se adauga. Iar pe cei lenesi la citirea sfintelor carti ii indemna, zicand: - Pentru aceasta va rugam si va indemnam, imbratisati Vietile Sfintilor si le cititi; nu o data, nici de doua ori, ci de multe ori. Nu ziceti ca le-am citit o data sau de doua ori si ne este destul, "ca mantuirea sufletului este intru mult sfat", zice Ecleziastul. Apoi zicea: - Daca veti citi de multe ori Vietile Sfintilor cu dreapta credinta, cu evlavie si cu luare-aminte, sufletul vostru se va destepta catre urmarea celor bune, mintea se va lumina, iar ochii se vor face doua rauri sau doua izvoare de lacrimi. Atunci veti cunoaste milostivirea lui Dumnezeu, bunatatea, facerea de bine catre aproapele. Atunci veti cunoaste cata dragoste au aratat sfintii catre Dumnezeu, Ziditorul nostru, incat unii si trupurile lor si le-au dat spre munci pentru dragostea Lui, iar altii cu post si cu toata patimirea si le-au topit. Mitropolitul Veniamin adauga si aceste cuvinte: - Banii pe care ii cheltuiti rau la jocul de carti, la petreceri si la alte lucruri nefolositoare si de suflet pierzatoare - pentru care, o, ce greu veti fi intrebati in ziua judecatii! - dati-i la cumpararea cartilor si veti avea plata de la Dumnezeu si lauda ca nu i-ati cheltuit rau. Iar vremea pe care o cheltuiti la jocul de carti si la alte desertaciuni, cheltuiti-o intru fapta cea buna a citirii cartilor Sfintilor Parinti si veti scapa de multimea vorbelor desarte pe care le vorbiti, pentru care multa osanda veti avea inaintea infricosatului Judecator, care zice ca pentru tot cuvantul desert vor da oamenii socoteala in ziua judecatii. Pentru aceasta - continua mitropolitul Veniamin - va rugam si va poftim si va indemnam ca, parasindu-va de niste lucruri nefolositoare si de suflet pierzatoare ca acestea, prin citirea Vietilor Sfintilor sa va apucati de lucrarea faptelor bune si catre ravna si urmarea sfintilor sa va intindeti, ca impreuna cu dansii sa va salasluiti intru Imparatia cerurilor. Zicea iarasi catre fiii sai duhovnicesti: - Decat toate cate se cuvin si ajuta catre luminarea, catre desteptarea si indemnarea spre lucrarea faptelor bune, prin care se pricinuieste omului mantuirea si suirea privirii spre cele inalte, mai de nevoie este citirea dumnezeiestilor Scripturi cele de Dumnezeu insuflate, o, prea iubite cititorule. Zise si acestea: - Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, argint cu foc lamurit, haine aurite, care din lana cea prea alba a Mielului lui Dumnezeu Celui ce ridica patatele lumii s-au tesut; piei gandite ale cortului marturiei, care insufletesc firea noastra cea omorata prin calcarea dumnezeiestilor porunci, care ne zidesc, ne imbraca si ne impodobesc ca pe un cort sfant si biserica sfintita, spre salasluirea in noi a nemarginitului Dumnezeu.
102
Iar despre greutatea raspunderii arhieresti, acestea zicea smeritul pastor al turmei lui Hristos: - Deci, am cunoscut cum ca vremurile de acum sunt iuti, lucrurile potrivnice, viata omului scurta, pacatele multe, moartea se apropie, funia vietii din zi in zi se tot strange la stejar, muncile iadului multe si groaznice si nesfarsite, focul gheenei arzator si cumplit, tartarul atat de rece, cat si diavolul se cutremura de dansul, muncitorii nemilostivi si Judecatorul prea drept. Langa acestea, aducandu-mi aminte cum ca nici ca Iacov acela nu sunt puternic a pravali piatra de pe gura fantanii si a-mi adapa oile turmei mele celei cuvantatoare; nici ca lui Moise nu mi s-a prefacut toiagul in sarpe; nici apa in sange nu am prefacut-o, spre incredintarea trimiterii pentru a scoate pe noul Israel din pacat si catre Imparatia cerurilor a-l povatui; ci asa prost, vai mie, cu care suflet si cu care inima, eu, cel fara de minte, am indraznit a lua asupra mea slujba aceasta, pe care o am primit? Altadata iarasi se marturisea mitropolitul Veniamin: - Vai mie, cum am indraznit eu indraznetul si m-am impovarat cu o sarcina atat de grea? Dar, oare, luat-am si eu vreo descoperire ca sa primesc asupra-mi o slujba ca aceasta atat de mare? Auzit-am si eu ca Moise: Vino si te voi trimite pe tine! (Iesire, 3, 10). Socotitu-miam mai intai nevrednicia mea? Zis-am ca sunt amortit la glas si zabavnic la limba pentru prostimea si neinvatatura mea? Zis-am: Nu sunt vrednic, Doamne, ca Moise, atunci? Rugatu-m-am ca acela: Rogu-ma Tie, Doamne, pune pe altul care va fi vrednic a fi trimisi (les. 4, 13). Ah, foarte am gresit, ticalosul, si m-am amagit si am urmat sfaturilor omenesti si nu mi-am deschis ochiul mintii ca sa vad si sa-mi masor neputinta mea! La urma adauga si acestea: - Arhieria Legii Noi este mai presus decat porunca Legii Vechi. Ca acolo era iesirea cea din Egipt, aici fugirea de pacat; acolo izbavirea de tirania lui Faraon, aici izbavirea sufletelor de silnicia diavolului. Atat de mult pretuia marele mitropolit cuvintele Sfantului Ioan Scararul, incat le recomanda tuturor zicand: - Precum painea este, decat toate celelalte bucate, mai de nevoie trupului, asa este si cartea aceasta a Sfantului Ioan Sinaitul, celui ce pofteste mantuirea sa, mai de nevoie decat toate celelalte carti parintesti. Si precum luna pe stele, asa si aceasta pe celelalte le covarseste. Si precum decat celelalte simturi ale omului vederea este mai lucratoare, asa si cartea asta este mai lucratoare decat acelea la mantuirea omului. Fiindca aceasta spune toate preasfintele voi ale lui Dumnezeu, decat altele mult mai minunate si mai luminate. Scara Sfantului Ioan, continua bunul pastor, este nu numai monahilor, ci si mirenilor preabun indreptar si canon, care povatuieste pe toti cu de-a- manuntul catre cele cuviincioase. Prin invataturile ei cele intelepte, ea aduce pe cei ce o citesc pe dansa catre umilinta si catre plansul cel curatitor de toate intinaciunile cele trupesti si sufletesti. Nu este cu putinta a povesti limba omeneasca, dupa vrednicie, darurile cele minunate ale acestei carti, cu care rasplateste pe cititorii si indragitorii ei. Apoi adauga si cuvintele acestea: - Primiti cartea aceasta cu dragoste, o, iubiti cititori, si cititi-o des si cu luare-aminte, ca, negresit, ea este oarecare toiag al lui Moise, prin care veti putea desface marea vietii acesteia celei mult invaluite si a patimilor celor invifo- ratoare, si fara de primejdie o veti trece, iar pe faraon cel gandit, adica pe diavolul, intru dansa il veti vedea cufundat, ca si Israel cel de demult pe egipteni. Iarasi zicea: - Cartea aceasta este mana care indulceste simturile sufletului celui amarat de patimile si de valurile vietii acesteia. Este liman care izbaveste pe cei ce scapa la citirea ei, ii slobozeste de cufundarea in pacatele cele mult inconjuratoare si ii face pe dansii sa inoate fara de primejdie prin apele vietii acesteia celei mult tulburate. Zicea iarasi: - Scara Sfantului Ioan Sinaitul este scara aceea pe care a vazut-o Iacov cel de demult, al carei capat ajunge pana la cer - intru care Dumnezeu este intarit - si pe care ingerii se pogoara ca niste duhuri slujitoare pentru cei ce vor sa mosteneasca mantuirea, iar sufletele cele ce se mantuiesc printr-insa, se suie si Dumnezeu le primeste si intru Imparatia Sa le salasluieste. La urma, adauga mitropolitul Veniamin: - Cel ce inseteaza de mantuirea sa, sa alerge la raul acesta prea dulce si cu adevarat se va prea indulci si prea se va veseli. Ca pornirile raului acestuia cu adevarat veselesc cetatea lui Dumnezeu, adica pe sufletele credinciosilor, si luminat striga, chemandu-i pe dansii: "Veniti, apropiati-va toti cei ce doriti sa va saturati din roadele Mele cele pricinuitoare de viata vesnica". Iar despre randuiala slujbelor bisericesti, astfel invata mitropolitul Veniamin pe fiii sai duhovnicesti: - In tot chipul ne-am silit a le talmaci bine si dupa firea limbii noastre, spre mai lesne-intelegerea cititorului, stiind ca unii din cititorii cei de pe la tara se afla cam slabi spre citire si cam grei la intelegere. Ca nu din pricina aceasta, a neintelegerii, sa ramana ceva din cele cuviincioase ale slujbei necitit sau necantat si sa greseasca inaintea lui Dumnezeu sau inaintea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu sau inaintea sfantului caruia ii canta slujba si in loc de binecuvantare si de iertarea pacatelor pentru osteneala, urgie si blestem sa-si traga asupra sa pentru nestiinta si greseala. Zicea iarasi bunul pastor: - Pe cat de cu osardie, cu dragoste si cu evlavie canta cineva lui Dumnezeu sau Nascatoarei de Dumnezeu sau sfantului, cu intelegere si cu dreapta credinta, pe atat se multumeste si Dumnezeu si Preasfanta Nascatoare si sfintii care se roaga si milostivesc pe Dumnezeu asupra lui sa-i daruiasca iertare pacatelor. Apoi adauga si acestea; - Ceea ce place lui Dumnezeu, place si Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si sfintilor Lui. Iar ceea ce place Sfintilor Lui, place si Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, place si lui Dumnezeu. Iar pentru folosul tipicului zicea: - Tipicul si umbletul vi-1 pun in buna randuiala, cum sa umblati in Biserica lui Dumnezeu cu cucernicie si evlavie, cum sa va purtati intru cele sfinte, cum sa cititi cu luare-aminte si cu osardie cuvintele Sfintilor Parinti in urechile ascultatorilor, ca si pe sineva sa va folositi si pe ascultatori pe calea mantuirii sa-i povatuiti. Tipicul, spunea mitropolitul Veniamin, va va invata cu cata osardie sa va aflati catre sfintele slujbe ale lui Dumnezeu, ale Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si ale sfintilor Lui, pe care se cade sa o aiba fiecare crestin. Cu cat mai mult preotii si diaconii care sunt datori a fi lumina si a se face model si pilda de fapte bune enoriasilor lor! Daca asa va veti sargui, adauga mitropolitul, a citi tipicul si invataturile lui a le cunoaste, daca va veti deprinde si va veti obisnui intru invataturile lui si slujbele sfintilor bine le veti orandui, daca veti fi sarguinciosi catre cele dumnezeiesti si veti fi iubitori de bunele
103
randuieli ale slujbelor sfintilor, ale ceremoniilor bisericesti si vietuirii celei placute, mostenitori Imparatiei cerurilor va veti face. Ca acesta este si scopul talmacirii tipicului. Pentru folosul citirii Sfintelor Scripturi, asa invata marele mitropolit: - Ce este mai dulce sau ce este mai veselitor in viata, decat a se apropia omul cu mintea de Dumnezeu si a vorbi impreuna cu El, printr-o aleasa si netulburata cugetare la citirea dumnezeiestilor cuvinte? Acestea stiindu-le Proorocul si imparatul David, zicea: Cat sunt de dulci limbii mele cuvintele Tale, mai dulci decat mierea si fagurul (Ps. 18, 11 si 118, 103). Alteori indemna parinteste pe toti, zicand: - Indeletniciti-va ziua si noaptea intru citirea Sfintelor Scripturi si veti fi cu adevarat ca sadul langa izvoarele apelor, aducand la buna vreme rodul vietii si frunzele imbunatatitelor voastre fapte nu vor cadea (Ps. 1,3). Iar despre importanta Ceaslovului invata, zicand: - Nu ar fi gresit cineva, nici departe de adevar ar fi stat, de ar fi numit cartea aceasta sfesnic de aur cu sapte faclii, dupa vedenia Proorocului Zaharia, ca pe cele sapte Laude ale Sfintei noastre Biserici Ortodoxe le inchipuieste, nici de ar fi numit-o cer. Ca, precum cerul cuprinde in sine pe stele si pe cele sapte planete, tot asa Ceaslovul, pe cele sapte Laude si pe multimea sfintilor ce se cuprind in cele douasprezece luni. Zicea iarasi inteleptul parinte al Moldovei: - Cuprindeti laudele acestea cu suflet voios, iubitorilor de Hristos crestini, fara de lene dandu-le lui Dumnezeu in toate zilele, gandind la patimile Domnului care se cuprind intr-insele, asteptand cu buna nadejde ziua venirii lui Hristos la judecata. Ca va veni avand plata Sa cu Sine, ca sa rasplateasca fiecaruia dupa faptele lui. Si credeti, fara indoiala, ca veti lua plata ostenelilor voastre. Pentru folosul invataturii iarasi zicea: - Pe cat invatatura inalta si preamareste pe om, cu atat neinvatatura il injoseste si il nimiceste mai mult decat necuvantatoarele vietati. Spunea mitropolitul Veniamin si acestea: - Omul, fiind inzestrat de Dumnezeu cu talentul de fiinta cuvantatoare, cu minte primitoare de stiinta si neindeletnicindu-se in invatatura nici unui fel de stiinta sau mestesug, nu se poate socoti vrednic de alta numire, decat de sluga vicleana si lenesa. Nici de alta rasplatire vrednic, decat a se arunca in intunericul cel mai dinafara, unde este vesnica plangere si scrasnirea dintilor (Matei 25, 30). Iar pentru parintii care nu-si dau copiii la invatatura, zicea: - Ucigasi de fii, cu adevarat, se pot socoti parintii cei ce nu se ingrijesc sa dea nici un fel de invatatura fiilor lor. Ba inca si mai rai decat aceia, dupa cum adevereste Sfantul Ioan Gura de Aur, zicand: "Ca ucigasii de fii numai trupul il despart de suflet, iar cei ce nu dau buna crestere si invatatura fiilor lor, si pe trup il despart de suflet, si pe suflet de Dumnezeu". Vai, deci, si amar voua, parintilor, in lumea aceasta, dar mai vai si mai amar in ceea ce va sa fie! Fiecare stiinta sau mestesug se castiga prin teorie si praxis (practica). Aceasta intocmai urmeaza si la invatatura crestineasca. Ca sa fie cineva desavarsit crestin trebuie mai intai sa aiba teoria credintei, adica sa stie dumnezeiasca Scriptura si invatatura. Apoi sa aiba praxis, adica sa aiba faptele credintei, caci credinta fara fapte este moarta (Iacob 2, 20). Adauga apoi si aceste cuvinte: - Biserica, in veacurile de mai inainte, atat se ingrijea pentru invatatura credintei, incat, de la treapta arhiereilor, tot clerul, pana si anagnostii, se insarcinau sa catehizeze poporul. Aveau inca si diaconite randuite pentru catehizarea femeilor. La inceput si slujba Liturghiei se savarsea dupa ce se propovaduia indelung poporului invatatura credintei. In zilele de acum, continua mitropolitul Veniamin, imputinandu-se invatatura credintei, prea lesne a putut sa se imputineze si credinta. Deci, imputinandu-se credinta, neaparat s-au imputinat si semnele ei, incat marturiile Sfintelor Scripturi pentru semnele si minunile ce se faceau mai inainte, ca niste basme se par astazi celor ce umbla intru intunericul nestiintei si a necunostintei dumnezeiestilor Scripturi. Iar cele putine si foarte rare minuni, care inca urmeaza acum, le socotesc ca de la intamplare. Apoi se intreba cu amaraciune venerabilul mitropolit: - Cine in ziua de astazi se indeletniceste cu citirea Sfintelor Scripturi, ca sa poata cunoaste ce este Dumnezeu, ce este lumea si ce este omul? Care parinte se sarguieste a intemeia in inima fiilor sai cunostinta de Dumnezeu, invatatura dogmelor credintei si poruncile Legii? Cu adevarat foarte putini sunt unii ca acestia si, adevarul graind, mai tot tineretul veacului acestuia, lipsit de toata stiinta crestinestilor invataturi, s-a abatut la netrebnice indeletniciri, la basme si la tot felul de zadarnicii, din care izvorasc toata calcarea de lege si nebagarea de seama a poruncilor. Niste indeletniciri ca acestea prea lesne au putut rasturna, in multe parti ale Europei, turnul credintei, a carui temelie n-a fost asezata pe fundamentul dogmelor ortodoxe. Dar si ortodocsilor, adauga mitropolitul, nu putina ratacire pricinuiesc. Ca prin acestea, mandrindu-se fiecare a se socoti pe sine filosof si invatat, nu ingaduie mai mult a fi povatuit de fraul credintei, pentru ca il opreste de a-si savarsi voile inimii sale. Ci isi naluceste lui singur de la sine dreptati si legi. Zis-a iarasi bunul pastor: - Socotind eu nevrednicul ca, luand pe umeri sarcina arhipastoriei tarii acesteia, de nu ma voi sargui a indeparta pe cuvantatoarea mea "turma" de la niste caderi ca acestea, mai infricosat ma va mustra Dreptul Judecator pentru aceasta, decat pentru insesi pacatele mele, mam sarguit, si prin indemnare, dar si prin insasi a mea osteneala si cheltuiala, de am talmacit si am tiparit carti cu tot felul de invataturi povatuitoare la adevarata cunostinta si datatoare de mult folos sufletesc. Iar pentru folosul cartilor, zicea marele ierarh: - Nadejdea pe care o am hranit si o hranesc in sufletul meu este ca, inmultindu-se cartile si stiintele in limba patriei, daca nu eu, urmasii mei se _ vor invrednici a se folosi de cler invatat si incuviintat pentru a castiga popor luminat in invataturi crestinesti. Aceasta nadejde m-a facut neadormit si neobosit in talmacirea sfintelor carti, din care multe stau netiparite pentru neinlesnire. Apoi indemna pe cititori, zicand: - Fiti, iubitilor, cu luare-aminte la citirea acestei carti24, ca nu toata trecand-o cu ochii, in minte sa nu ramana nimic sau foarte putin din cele ce ati citit. Pe aceasta carte de mare folos pricinuitoare v-o pun astazi inainte, iubitilor patrioti, si va rog sa o primiti ca pe o implinire a unora din datoriile mele catre cuvantatoarea mea turma. Iar despre felul cum trebuie,sa se citeasca sfintele carti, astfel invata:
104
- Mintea este intocmai ca si stomacul. Si dupa cum multa mancare aduce nemistuire, iar dupa o vreme ajunge stomacul sa nu poata mistui nimic, asemenea este si mintea. Cand cineva o incarca cu multa citire, indata ce a inchis cartea, a uitat tot ce a citit. Iar dupa o vreme ajunge mintea cu totul nelucratoare si uita si cele ce a stiut mai inainte. Asadar, cel ce voieste a se folosi din citire trebuie neaparat sa urmeze dieta aceasta. Adica, dupa ce va citi in liniste, cu buna luareaminte, o incheiere a unei pricini, sa inchida cartea si sa se intrebe pe sine ce a citit. Si toate acelea repetandu-le in gandul sau, sa urmeze iarasi inainte, cat va socoti ca ii poate mistui mintea. In acest chip se foloseste cu adevarat, ca, toate asternandu-se cu buna randuiala in mintea sa, oricand poate impartasi si pe altii din cunostintele sale. Apoi si mintea sa se face bine lucratoare, tinand in buna stare pe toate cate a auzit sau a citit. Zicea mitropolitul Veniamin catre pastorii sai: - Fiilor, rugati-va si pentru mine, ca cel ce totdeauna mai mult cinstesc folosul de obste decat rasuflarea ce-mi tine viata. Ca pe toate puterile trupesti si duhovnicesti in armonie, ca pe niste strune, le am intinse, pe care oricand le vor misca degetele obstii sunt gata a face sunetul glasului ce este placut dragostei tuturor. Altadata iarasi ii indemna: - Primiti cu dragoste osardia mea, iubitilor, dimpreuna cu citirea acestei carticele, care la vedere desi se arata mica, dar luand aminte intelegerile noimelor ei cele inalte, dimpreuna urmati si pocaintei celui smerit, care cu toata inima se pocaieste si cu amar plange si se caieste de pacatele sale inaintea lui Dumnezeu. Zicea iarasi: - Bateti neincetat la usa milostivirii lui Dumnezeu, pana ce va va milui si se va inchipui Hristos cu sfintele Lui patimi in inimile voastre. Nu pierdeti vremea in zadar, pe care Dumnezeu v-o da spre pocainta, asteptand intoarcerea voastra. Pentru ca nu cumva, dupa cea prea multa si indelunga rabdare a Lui, sa soseasca si judecata, si nu va fi atunci Cel ce izbaveste. Apoi adauga si aceasta: - Lepadati tot viclesugul, pizma si rautatea din inimile voastre si toata necuratia, zavistia si hula din sufletele voastre si va va primi Dumnezeu intru pocainta. Fiti blanzi, cucernici, cu evlavie catre cele sfinte, iubitori de Dumnezeu, iubitori de frati si veti petrece intru aceasta viata zile fericite, iar la sfarsitul vietii voastre veti merge acolo cu bune nadejdi de mantuire. Iubitilor, fiti osarduitori spre toata fapta buna intru aceasta putina viata si pentru mine va rugati, ca sunt al dragostei voastre de amandoua fericirile rugator. Zicea si acestea: - Sfintitele Scripturi sa nu va ramana a le citi totdeauna. Ci, mai ales sa va indemnati unii pe altii spre tot lucrul folositor. Mai mult, pe fii si pe toata tinerimea sa-i povatuiti spre toata fapta buna, spre toate invataturile cele sanatoase, de Dumnezeu placute si folositoare, dupa datoria pe care o aveti, ca pentru acesti tineri aveti sa dati seama inaintea lui Dumnezeu. Apoi adaug, zicand: - Stati intru toata fapta buna si fiti asteptand cu buna nadejde ziua venirii lui Hristos la judecata. Ca va veni, avand plata Sa cu Sine, ca sa rasplateasca fiecaruia dupa lucrurile lui, precum Insusi fagaduieste. Despre savarsirea slujbelor in limba romaneasca zicea: - Sa va mirati de negraita intelepciune a Ziditorului intregii fapturi, cum din nimic pe toate le-a adus intru a fi. Precum si pe a noastra limba, atat de impresurata de multe altele, a ridicat-o la atata inaltime si vrednicie, incat sa binevoiasca a ne invrednici sa-i aducem printr-insa doxologii, cereri si multumiri, inchinandu-ne Sfintei Treimi intru o fiinta, Parintelui si Fiului si Sfantului Duh. In prefata "Penticostarului" spunea mitropolitul Veniamin aceste cuvinte pline de bucurie duhovniceasca: - O, carte aurita! Tu, ivindu-te, risipesti toata intristarea sufletelor si Biserica lui Dumnezeu se umple de lumina si de stralucire. Tu, aratandu-te, izgonesti toata posomorarea fetelor ce se pricinuieste din intristarea inimilor celor apasate de lacrimi si de amaraciune. Tu pe toti credinciosii ii chemi, ca de obste sa se veseleasca. Tu, de obste, tuturor le dai bune nadejdi de mantuire. Tu chemi si pe drepti si pe pacatosi si pe cei ce s-au infranat si au postit si pe cei ce s-au lenevit si nu au postit, ca toti impreuna sa se bucure si sa se veseleasca. Spunea pastorul cel bun si aceste indemnuri parintesti: - Veniti sa ne bucuram de Domnul, Care ne tine si ne hraneste si ne da toate bunatatile si rabda toate pacatele si faradelegile noastre, si ca un bun si iubitor de oameni nu ne pedepseste. Ci, totdeauna indelung rabda, asteptand pocainta sa ne ierte, sa ne imbratiseze si sa ne faca partasi nu numai Invierii, ci si Imparatiei Sale. Zicea iarasi: - Sa nu ne lenevim, trecandu-ne vremea in zadar, pe care Dumnezeu ne-o da spre pocainta. Ci in tot minutul sa fim cu grija ca vine, vine ziua Domnului cea mare si infricosata, cand fiecare va primi plata sa precum a lucrat in viata. Ceaslovul, zicea mitropolitul Veniamin, este cartea rugaciunilor celor mai trebuincioase, care hranesc sufletul cu cele mai mangaietoare si pline de umilinta sfinte rugaciuni, cu care sufletele cele evlavioase, incet aprinzandu-se catre Dumnezeu, striga cu Proorocul: Cat sunt de dulci gatlejului meu cuvintele Tale, Doamne! In prefata Hronografului zicea iarasi bunul pastor al Moldovei: - Avand eu sarcina arhipastoriei si a purtarii de grija pentru pasunea oilor celor cuvantatoare, am pus tot felul de silinta, si insumi, si prin altii, a se talmaci cuvantul lui Dumnezeu din felurite limbi si carti imbratisate de maica noastra, dreptmaritoarea Biserica a Rasaritului, spre folosul si mantuirea binecredinciosului popor al neamului romanesc. Zicea iarasi: - De doua ajutoare morale mai intai avem trebuinta, spre a putea ajunge catre mantuire. Adica de cunostinta si de credinta. Si precum credinta invie prin fapte bune, caci altfel este moarta, de asemenea, cunostinta, care naste pe credinta, se capata si se desavarseste prin invatatura dumnezeiestilor Scripturi. Pentru aceasta si Mantuitorul, trimitand pe apostolii Sai in lume, le-a zis: Mergand, invatati toate neamurile, predicandu-le Evanghelia Mea si apoi ii botezati (Marcu 16, 15). In prefata "Istoriei bisericesti", zicea marele ierarh: - Numai Biserica a putut face din fiare fii ai lui Israel, popor ales si bineplacut, sarguincios lucrator al pamantului, supus credincios domnitorului, parinte duios al familiei, madular ravnitor al statului si, cu un cuvant, cetatean folositor al societatii. Apoi continua, zicand: - Citind Istoria bisericeasca, va vedea fiecare ca azilul stiintelor si al literaturii in timpul prigonirilor barbare a fost Biserica. Si, ca sa zic asa, lumina intelepciunii s-a pastrat cu sfintenie in focul tainelor altarului. Iar pazitorii pretiosului depozit al culturii au fost clericii, invatatorii firesti ai moralei.
105
Zicea iarasi: - Daca fiecare din noi va face tot ceea ce poate in binele Bisericii, al patriei si al omenirii, nu va pieri cetatea noastra. Altadata zicea cu durere mitropolitul Veniamin: - De vom alerga cu Ieremia pe caile Ierusalimului cautand, nu vom afla pe acela care sa faca judecata si sa cerce credinta. Pentru ca, de la cel mai mic pana la cel mare, toti au facut faradelegi; de la preot si pana la profetul mincinos, care voieste a vindeca sfaramarea poporului cu graiuri mincinoase, zicand: Pace! cand pacea ii lipseste cu totul, chiar din inima lui. Ce vom zice pentru astfel de paravati (tradatori) ai lui Dumnezeu si ai oamenilor, care au parasit izvorul apei celei vii si si-au sapat lor fantani necurate, ce se surpa si nu tin? - Fiii veacului acestuia, temandu-se de moarte, doresc viata, ca sa imbratiseze lumea pierzarii si sa inoate in oceanul patimilor lor. Dar cine va da capului meu apa si ochilor mei izvoare de lacrimi - zice Ieremia Proorocul - ca sa plang poporul acesta si pe cei raniti ai sai, ziua si noaptea? (Ier. 1, 16). Spunea marele ierarh si acestea: - Numai un trai ce ar urmari scopuri crestinesti, folositoare lumii, se poate numi viata. Altfel trupul nostru, in care sta ingramadita spuza patimilor, nu poate fi pentru om decat o inchisoare in al carei intuneric stau harurile lui cele dumnezeiesti. Zise iarasi mitropolitul Veniamin: - Iubitii mei fii si frati! Daca adevarata glorie, adevarata marire sta numai in virtute, apoi pentru a fi barbati mari si pentru a imparati peste lume si peste eonii (mai marii) ei, nu avem trebuinta de tronuri, nu avem nevoie de diademe, nu avem lipsa de sceptre, fara numai a lucra in via Domnului bunatatea si a face dreptate. Apoi, uniti prin dragostea evanghelica, sa umblam intr-un gand in casa lui Dumnezeu, cugetand ziua si noaptea la Legea Domnului. Apoi continua, zicand: - In Legea Domnului sa punem voia noastra, ca, asa in nevoie, sa putem zice cu Iezechiel: Adu-ti aminte de noi, o, Dumnezeule, ca am umblat inaintea Ta intru adevar si cu inima binevoitoare am facut cele bune intru ochii Tai (Plangeri 5,1). Iata mijlocul prin care sa putem vietui, nu indelung, dar cu nemurire, ori in ce pozitie si stare ne-am afla. Zicea iarasi: - Nimic nu este, iubitilor, mai mare, mai puternic, mai stralucit, mai folositor sub soare si totodata mai usor de dobandit decat bunurile virtutii. Prin virtute si prin credinta, nu prin arme si putere lumeasca, sfintii toti au biruit cumplitele imparatii ale intunericului si au intemeiat imparatia Evangheliei. Dupa cincizeci de ani de jertfa, de osteneala si de rodnica slujire arhiereasca in Biserica lui Hristos (1792-1842), mitropolitul Veniamin Costachi s-a retras la Manastirea Slatina, unde a mai trait inca patru ani ca simplu monah, traducand in continuare carti folositoare de suflet din limba greaca veche, pentru luminarea poporului nostru ortodox. Miscat de harul Duhului Sfant, "smeritul parinte duhovnicesc al Moldovei", inainte de obstescul sau sfarsit, isi imparte prin testament toata agoniseala sa la manastire si la saraci, adresand tuturor cele mai de pe urma cuvinte de obsteasca iertare si binecuvantare: - Las, iert si binecuvintez din toata inima si din tot sufletul pe toti fratii mei crestini si pe insisi cei ce ma urasc si pe cei ce m-au nedreptatit si pe cei ce au intins curse in calea mea si chiar pe cei ce mi-au facut vreun rau vazut ori nevazut, rugand pe milostivul Dumnezeu sa nu judece faptele acelora, ci cu indurarea Sa sa-i ierte pe toti, dupa cum i-am iertat si eu. Iar pentru inmormantarea sa, marele ierarh Veniamin Costachi scrie in acelasi testament: - Insarcinez pe fiul meu Meletie ca, pentru dragostea Domnului, inmormantarea sa mi se faca dupa povatuirea ce i-am dat, numai cu parintii din manastire, din afara de sfanta biserica, fara arhierei, simplu si fara zadarnice pompe si cheltuieli.... CARTE PASTORALA DATA IN EPARHIA ROMANULUI (Probabil, la anul 1796) Veniamin, cu mila lui Dumnezeu, Smerit Episcop Romanului "De cand Dumnezeiasca Pronie au binevoit de ne-au incredintat dregatoria pastoriei celei duhovnicesti, scopul nostru au fost si este buna chivernisire a Bisericilor, mantuirea oilor celor cuvantatoare si ravna pentru cuviincioasa petrecere a preotilor Domnului. Drept aceasta, iata, preote, ti-am pus inainte aceste ponturi cum ti se cade sa petreci, pre care te indatoresc sa le citesti adeseori, si ceea ce te invata sa pazesti intocmai neaparat. a. Dator esti, o, preote, ca unul ce ai primit asupra ta Darul Preasfantului Duh si te-ai pus invatator norodului, sa nu-ti fie petrecerea ca celor de obste, ci sa fii ferit si pazit de toata prihana care aduce scandal si defaimare cinului tau, (adica) de betie, care este incepatura tuturor rautatilor, de zavistie, de mandrie, de galcevi, de judecati, de sudalmi, de cuvinte desarte, de juramanturi drepte ori nedrepte si de a iesi martor impotriva cuiva. Si sa fii curat atat la cele din launtru ale tale, cum si pe dinafara, grijit la haine, spalat si pieptanat, ca, cu toate faptele si urmarile tale, sa fii pilda celor ce privesc la tine, ca obiceiu au supusii a urma intru toate povatuitorul lor. b. Sa aibi purtare de grija pentru Biserica la care esti oranduit slujitoriu, ca sa fie grijita si impodobita cu cele trebuincioase, atat inauntru, carti, vesminte, icoane, sfinte vase, cristelnita pentru Sfantul Botez, in care sa se poata afunda pruncul cu lesnire in trei afundari, iar nu in turnari sau in alt chip cum si pe dinafara iarasi sa fie bine acoperita si ingradita imprejur; iara cand va fi lipsita de ceva, o data si de doua ori, sa indemni pe ctitori sau pe poporani ca sa implineasca cele trebuincioase. Iara, neurmand sfatul tau, sa arati la protopopul tinutului, ca dupa invatatura ce va lua de la noi sa urmeze. c. Cand vei avea sa slujesti dumnezeiasca Liturghie, sa postesti cu o zi mai inainte, sa te dezbraci de toate grijile lumesti, intru acea vreme sa te impaci cu toti din toata inima ta si asa sa savarsesti Jertfa cea fara de sange, ca sa fie bine primita in Sfantul Jertfelnic cel mai presus de Ceruri. d. Sfantul Agnet vreau sa-l pazesti si sa-l grijesti ca sa nu umezeasca si sa mucezeasca, cerandu-l la vreme si uscandu-l cu mare randuiala, cum si potrivirea Sfintelor Taine prea cu luare aminte sa fie, ca nu fiestecum sa se savarseasca si sa ramaie cat de putin cusur, cu neoranduiala. e. Pe poporanii tai sa-i sfatuiesti cele duhovnicesti si sa-i indemni ca sa mearga la Biserica in toate Duminicile si sarbatorile si sa se spovedeasca fieste care de patru ori pe an sau macar o data si care vor fi vrednici sa se si impartaseasca. Asijderea si pe casnicii tai sa-i inveti frica lui Dumnezeu, cu indeletnicire la rugaciuni, a pazi curatenia, a fi cinstiti si ascultatori, ferindu-se de adunari necuviincioase, ca sa ia si altii pilda buna in casa ta. f. Sa te silesti in tot chipul ca sa dejghini (indepartezi) dintre poporani vrajile, farmecile, descantecele, baierile si altele asemenea acestora, care le fac cei mai multi prin casele lor, caci aceste sunt lucruri paganesti si neplacute lui Dumnezeu. Ci de va fi bolnav cineva
106
dintre poporani, sa cheme preotul sa se roage pentru dansul, dupa invatatura Apostolului ce zice: Ca rugaciunea credintei va mantui pre cel bolnav (Iac. 5, 15). g. Sa nu fii volnic a cununa, ori slobod, ori rob, fara de pecetluit cu pecetea noastra, nici a te ridica din satul acela unde te afli si a merge aiurea, sau a sluji la alta Biserica fara stirea si blagoslovenia noastra, caci indraznind vei fi supus supt grele canoane. h. De te va supara cineva, sa nu-i raspunzi cu sudalmi si ocari, ci sa arati la protopopul tinutului si se va intalepti suparatorul tau. Sau cand vei avea pricina de galceava, nu esti slobod a merge la judecata politiceasca, caci dregatorii politicesti nu pot sa te judece pre tine, fiind preot. Ci, cand vei avea vreo suparare de judecata, tot la protopopul vei merge de-ti vei cere dreptate. Si cand protopopul nu te va putea odihni, sa fii indatorit a veni la noi, ca sa te punem la cale. Insa te fereste sa nu fii tu incepatorul pricinii, ca apoi vei fi supus canonisirii. Aceste mai sus aratate, ce ti s-au pus ca o oglinda inainte, priveste-le, o, preote, si de vei pazi intocmai neaparat, bine sa stii ca vei castiga dragoste si evlavie de la oameni, cinstea si ajutorul lor vei dobandi. Arhiereul se va bucura de tine si te va iubi ca pre un impreuna slujitor al Tainelor lui Dumnezeu, carele, asa sa te intareasca Domnul Dumnezeu, a le pazi neaparat, cu iubirea Lui de oameni in veci. Amin". CUVIOSUL CALINIC PUSTNICUL - Manastirea Horaita-Neamt (secolul XIX) Acest cuvios s-a nevoit in prima jumatate a secolului XIX intr-o mica poiana, sub varful Muntelui Horaiciorul. Batranii spun ca era preot, ca s-a nevoit aici 40 de ani, ca ducea o viata sfanta si ca avea darul facerii de minuni. Veneau la el oameni bolnavi de prin sate, iar parintele ii vindeca cu post si cu rugaciune. Cuviosul Calinic avea, de asemenea, mare evlavie la Maica Domnului, cu a carei icoana izgonea duhurile rele din oameni, alunga fiarele salbatice din gradina sa, biruia patimile si gandurile viclene din cugetul sau. Oriunde se ducea, purta cu sine icoana Maicii Domnului si era izbavit de tot raul. Nevointa pustnicului Calinic era aceasta: manca o data pe zi dupa apusul soarelui, savarsea neincetat rugaciunea lui Iisus si priveghea noaptea cu cantari de psalmi si metanii. Iar indeletnicirea lui cea mai iubita era plantarea si altoirea de pomi fructiferi. Toata poiana din jurul chiliei sale a plantat-o cu meri, pruni si nuci. Ba mergea si la Schitul Horaicioara sau cobora jos in Manastirea Horaita de planta si altoia pomi de tot felul. Iar toamna aduna cu bucurie roadele ostenelilor sale si le impartea in dar la trecatori, "In numele Maicii Domnului!" Aceasta era viata si nevointa Cuviosului Calinic pustnicul. Ajungand la adanci batraneti, a cazut bolnav la pat. Atunci au venit calugarii din schit si i-au zis: - Parinte Calinic, am venit sa te coboram de vale, sa mori la manastire. - Cu ajutorul Maicii Domnului, a raspuns batranul, ma cobor singur! Si indata, luand icoana Preasfintei Fecioare, s-a coborat inaintea tuturor in Manastirea Horaita. Apoi s-a inchinat in biserica, s-a marturisit la duhovnic, a cerut Preacuratele Taine si, dand tuturor sarutarea cea mai de pe urma, a adormit cu pace si cu bucurie in suflet. Locul unde s-a nevoit se numeste astazi "Poiana lui Calinic". CUVIOASA XENIA SCHIMONAHIA - Manastirea Agapia (secolele XVIII-XIX) In prima jumatate a secolului XIX s-a nevoit la Manastirea Agapia o smerita si mult sporita calugarita, cu numele de schimonahia Xenia. Aceasta cuvioasa era de loc din tinutul Iasilor, iar dupa neam se tragea dintr-o familie de oameni foarte credinciosi. Parintii, crescand-o in frica de Dumnezeu, au dat-o la invatatura. Apoi, voind sa o casatoreasca, fecioara a renuntat la cele pamantesti si, intrand in viata calugareasca, s-a facut mireasa lui Hristos. Mai intai s-a nevoit cativa ani la Manastirea Socola-Iasi, sub povatuirea egumenei Elisabeta Costachi. Apoi, prefacandu-se Agapia in manastire de maici si mutandu-se obstea de la Socola aici, a venit si tanara nevoitoare, schimonahia Xenia. In noua manastire, Cuvioasa Xenia se nevoia mai ales cu slujba la biserica, cu privegherea de noapte, cu citirea sfintelor carti si cu rugaciunea lui Iisus. Ascultarea ei era cantarea la strana, ingrijirea bisericii, iar in timpul liber facerea de stihuri versificate "spre lauda lui Dumnezeu si mangaierea sufletului". Caci, ducand o viata cu totul aleasa, in post, in smerenie si in neadormita rugaciune si fiind luminata cu multa invatatura de carte, schimonahia Xenia se invrednicise de la Dumnezeu de darul facerii de versuri duhovnicesti. Si era renumita aceasta cuvioasa in Manastirea Agapia si in tot tinutul Neamt pentru sfintenia vietii ei si pentru alesele stihuri bisericesti pe care le scria. Din aceasta pricina i se spunea "facatoarea de stihuri". Versurile sale sunt versuri de lauda lui Dumnezeu si de mangaiere duhovniceasca, precum singura autoarea le numeste, impartite in mici grupe sau "stihuri", dupa numarul praznicelor imparatesti si asezate in ordinea Sinaxarului de peste an. Cartea de versuri bisericesti a schimonahiei Xenia a fost terminata in anul 1826. Ea contine 186 de foi cu peste doua mii de versuri, insotite de o frumoasa prefata. Versurile sale, adevarate imne si cantari de bucurie, sunt izvorate dintr-un suflet curat si impacat cu Dumnezeu. Ele cheama toata suflarea sa laude pe Domnul si sa marturiseasca minunile Lui. Astfel, smerita schimonahie Xenia este cea dintai poeta in trecutul neamului nostru, iar "stihurile" ei formeaza prima carte de imne romanesti. Asa nevoindu-se Cuvioasa Xenia peste 50 de ani, in neincetata rugaciune, in bucurie si cantare si bineplacand mirelui ei, Iisus Hristos, sa stramutat cu pace la cerestile lacasuri pe la jumatatea secolului trecut. ARHIMANDRITUL NEONIL BUZILA - Mare staret al Manastirii Neamt (1789-1853) Viata Arhimandritul Neonil Buzila a fost cel mai renumit staret al Manastirii Neamt din secolul XIX. Personalitatea sa se impune in istoria monahismului nostru, atat prin inalta sa traire duhovniceasca si prin intelepciunea cu care a crescut atatea suflete in dragostea de Hristos, cat si prin devotamentul cu care s-a pus pe sine si intreaga manastire in slujba Bisericii, a neamului si a aproapelui. Staretul Neonil s-a nascut in satul Valea Seaca-Suceava, in anul 1789. Parintii sai, desi saraci, i-au dat o crestere aleasa. In anul 1802, cand avea numai 12 ani, a intrat in viata monahala, fiind incredintat unchiului sau, arhimandritul Ilarie, din Manastirea Neamt. In anul 1808 a fost calugarit, iar mai tarziu, hirotonit diacon si preot. Intre anii 1827-1832 a fost preot slujitor si duhovnic la Catedrala mitropolitana din capitala Moldovei, fiind pretuit si cautat de toti locuitorii orasului, "caci era dulce la cuvant si la toti primit si iubit". Intre anii 1832- 1834, ca staret al Manastirii Barboi din Iasi, s-a ingrijit de reinnoirea acestui sfant lacas, fiind cinstit cu treapta de arhimandrit. Dupa moartea staretului Dometian (1834), arhimandritul Neonil este ales staret al Manastirii Neamt, pe care o conduce cu intelepciune timp de doi ani (1834-1835). In urma unor intrigi din afara, este schimbat din staretie, apoi reales intre anii 1838-1839. Dupa doi ani este inlocuit pentru a doua oara si surghiunit la Manastirile Slatina si Vorona, datorita caracterului sau devotat si statornic. In anul 1843,
107
arhimandritul Neonil este ales pentru a treia oara staret al Manastirilor Neamt si Secu, pe care le pastoreste cu o neegalata pricepere timp de inca zece ani. In aceasta scurta perioada, desi suferind, reuseste sa aduca in marea lavra un viu suflu de innoire duhovniceasca si culturala. Staret si duhovnic ales, calugar invatat si scriitor iscusit, iconom devotat al casei lui Dumnezeu si parinte al saracilor, slujitor adevarat al Bisericii si fiu credincios al neamului, iata pe scurt marile virtuti ale staretului Neonil, specifice, de altfel, Ortodoxiei romanesti. Dupa sapte ani de suferinta, marele staret Neonil Buzila, impacat cu sine, cu oamenii si cu Dumnezeu, se muta in odihna lui Hristos, plans de tot soborul, la 16 octombrie, 1853, si este inmormantat in pridvorul bisericii ctitorite de Stefan cel Mare, precum se vede pana astazi. Fapte si cuvinte de invatatura Staretul Neonil si-a inchinat din copilarie viata lui Hristos. Invatatura de carte si adancul Sfintelor Scripturi le-a deprins de la renumiti dascali ai Manastirii Neamt, ieromonahul Iosif si schimonahul Platon, iar mestesugul nevointei calugaresti l-a invatat de la cei mai buni duhovnici ai soborului. Se spunea despre dansul, precum insusi lucrul l-a adeverit, ca pe toti dascalii si duhovnicii sai i-a intrecut. Arhimandritul Neonil, in toata viata sa, a fost foarte ravnitor pentru casa Domnului. In anul 1821, cand multe biserici si odoare erau jefuite si distruse de rasculati, el a fost randuit de staretul Manastirii Neamt, arhimandritul Ilarie, sa ascunda in padure icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. Dupa aproape doi ani de zile, tot sfintia sa a fost trimis sa aduca din nou icoana Maicii Domnului in manastire. In acelasi an (1821), cand Manastirea Secu era incendiata de turci si tezaurul zidit intr-o tainita, parintele Neonil, luand porunca de la staret, s-a furisat noaptea sub ziduri impreuna cu pustnicul Zosima, a spart peretele si a ascuns tezaurul cu toate sfintele vase in padure, salvandu-le astfel de foc si de profanare. Blandetea inimii sale si iscusinta in Sfintele Scripturi au facut din arhimandritul Neonil un duhovnic renumit in Manastirea Neamt si in toata Moldova. Mai ales la Iasi, cat a fost preot la catedrala, ajunsese duhovnic si sfetnic de taina, atat domnitorului si mitropolitului, cat si la o mare parte din locuitorii orasului. Bogati si saraci, mireni si calugari, invatati si oameni simpli, tarani si oraseni, toti il cautau si isi hraneau sufletul din invataturile sale, "caci era dulce la cuvant si la toti primit si iubit". Odata a alergat la arhimandritul Neonil un datornic din oras care datora Mitropoliei suma de 40.000 lei, rugandu-l sa mijloceasca pentru iertarea lui. Deci, vazand parintele saracia datornicului, a mijlocit la mitropolitul Veniamin si i-a iertat toata datoria. Fiind inzestrat de Dumnezeu cu multe daruri duhovnicesti, arhimandritul Neonil a fost staret la Manastirea Neamt timp de treisprezece ani. Deci, vazand ca viata duhovniceasca in Manastirea Neamt era in scadere, a intocmit pentru obstea sa un nou asezamant calugaresc prin care a imbinat in chip armonios rugaciunea si nevointa, lucrul mainilor si slujirea. Cele mai importante reguli de sporire duhovniceasca, fixate de staretul Neonil, erau acestea: - marturisirea zilnica a soborului; - participarea obligatorie a fiecarui calugar si frate la pravila bisericii, indeosebi la Utrenie si la Sfanta Liturghie; - indeletnicirea la chilii cu pravila, cu rugaciunea lui Iisus si citirea scrierilor Sfintilor Parinti; - interzicerea cu desavarsire a oricarui fel de adunari la chilii; - savarsirea ascultarii in manastire cu dragoste si fara cartire; - petrecerea soborului in desavarsita armonie, unitate si smerenie; - interzicerea mancarii de carne in obste; - servirea mesei numai la trapeza. Nimeni nu avea voie sa manance in chilie, afara de cei bolnavi. Pentru buna chivernisire a bunurilor manastiresti si punerea lor in folosul tuturor, staretul Neonil a randuit in asezamantul sau urmatoarele: - incetarea oricarui amestec din afara in treburile manastirii. Averile ei nu pot fi insusite sau instrainate de nimeni, fara voia soborului; - veniturile manastirii vor fi folosite, atat pentru intretinerea soborului si refacerea chiliilor, cat si pentru opere de binefacere si milostenie, ca: zidirea de biserici noi in satele sarace, inzestrarea unor lacasuri noi cu carti si obiecte de cult, zidirea de spitale si scoli publice, infiintarea unor "spiterii" (farmacii) pentru calugari si mireni, si altele: - zidirea unei bolnite noi in Manastirea Neamt, atat pentru calugarii din lavra si schituri, cat si pentru cei din pustie; - deschiderea unei scoli monahale in manastire pentru fratii incepatori; - tipografia si legatoria de carti sa fie mult marite. Aici se vor tipari tot felul de carti bisericesti de slujba si invatatura, din veniturile manastirii, care apoi se vor imparti gratuit la manastiri si biserici de mir. Toate acestea au fost in intregime realizate. Staretul Neonil a randuit ca spovedania soborului sa se faca zilnic, in fiecare seara, iar impartasirea sa se faca saptamanal. De asemenea, participarea zilnica la Utrenie si Sfanta Liturghie era obligatorie. Cei care lipseau fara pricini binecuvantate erau pedepsiti. Pentru abateri mici se dadea cate o zi de post si metanii. Iar pentru abateri mai grave, vinovatul era oprit un timp de la Sfanta Impartasanie sau era trimis de canon la alta manastire. Prin aceasta, viata duhovniceasca si unitatea soborului au sporit mult in Manastirea Neamt, iar dezbinarea dintre frati a fost inlaturata. In timpul staretiei sale, arhimandritul Neonil, cuprins de ravna pentru Biserica lui Hristos si mantuirea neamului, a zidit si a inzestrat din venitul manastirii numeroase lacasuri de rugaciune, printre care se pot aminti: clopotnita Manastirii Neamt, cu paraclisul Buna-Vestire, trapeza si aripa de sud a incintei; biserica Sfantul Ioan Teologul si gropnita din cimitirul manastirii; biserica Schitului Vovidenia din apropiere; biserica satului Topolita-Neamt si biserica satului Preutesti-Neamt, ambele inzestrate de staret personal; paraclisul Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava din bolnita manastirii; paraclisul Sfantul Lazar de la Spitalul Targu Neamt; incinta Manastirii Secu, de doua ori mistuita de foc, si altele. Marele staret, fiind foarte milostiv si iubitor de oameni, a purtat grija dupa putere si de cei bolnavi. Astfel, a zidit in Manastirea Neamt o bolnita incapatoare, in locul celei arse in 1841, pentru calugarii batrani si bolnavi din lavra, pentru cei ce se nevoiau in schiturile si padurile dimprejur si chiar pentru mireni. Alaturi a amenajat o farmacie si a randuit cativa calugari "bolniceri" si un medic. Iar la Targu Neamt zideste, in anul 1852, un spital mare cu etaj pentru 200 de bolnavi, cu paraclis la mijloc, in care slujea zilnic un duhovnic calugar. Mai zideste o farmacie mare "cum nu era alta in Moldova", cu medic platit de manastire. In aceste doua spitale, multe suferinte se alinau si toti bolnavii primeau tratament gratuit. Spitalul si farmacia erau intretinute de manastire.
108
Staretul Neonil, fiind totodata foarte iubitor de carte si dorind sa ajute la luminarea calugarilor si a poporului, a zidit in orasul Targu Neamt o scoala publica cu 4 sali de clasa pentru 200 de copii. A mai construit in satul Vanatori-Neamt o alta scoala publica cu doua sali de clasa, inzestrandu-le pe amandoua cu mobilierul necesar si cu biblioteci renumite. In ambele scoli, copiii invatau gratuit, pe cheltuiala manastirii. Iar pentru calugari, a intemeiat in manastire o scoala monahala in aripa de sud a incintei, incredintand-o invatatului arhimandrit Filaret Scriban. Aici se invatau: Vechiul si Noul Testament, Regulile vietii monahale, Muzica psaltica, Tipicul, Gramatica, Istoria si limbile greaca si slavona. Toate ctitoriile staretului Neonil - chilii, biserici, spitale si scoli - se pastreaza in stare de functionare pana astazi Pentru a pune la indemana calugarilor invataturile Sfintilor Parinti, staretul Neonil a imbogatit mult biblioteca Manastirii Neamt cu tot felul de manuscrise si carti patristice si de cult, cum nu era alta biblioteca in Moldova (O mare parte din aceasta biblioteca a fost mistuita in incendiul din noiembrie 1862). Pe langa cartile care se citeau la chilii, staretul a randuit sa se citeasca zilnic la biserica si la trapeza din cuvintele Sfintilor Parinti. Cea mai mare opera culturala a staretului Neonil a fost insa tiparirea de carti. Pentru a satisface setea de cunoastere duhovniceasca a tuturor si pentru a inzestra bisericile si manastirile cu cartile necesare de cult, el a marit mult tipografia manastirii si a inlocuit vechile teascuri de lemn cu altele metalice. Activitatea tipografica era sustinuta de peste 60 de calugari si frati. Unii traduceau din limba greaca, iar altii turnau litere, culegeau textul, faceau cerneluri naturale, lucrau la teascuri, corectau paginile tiparite, legau carti in piele de miel sau sculptau chenare si ornamente in lemn de maslin si de par. Dragostea pentru Biserica si neam a staretului Neonil 1-a indemnat si la alte opere de binefacere. Vazand lipsa in care se aflau unele schituri si biserici din Moldova, trimitea peste tot carti de slujba si de invatatura ortodoxa in mod gratuit. Milostenia si ravna marelui staret au trecut pana dincolo de hotarele Moldovei, cartile tiparite in Manastirea Neamt ajungand, atat in Tara Romaneasca si Transilvania, cat si in Muntele Athos, Basarabia si Balcani. Indata ce a auzit ca sute de biserici din Ardeal sunt jefuite si lipsite de carti de cult, a trimis de mai multe ori peste Carpati calugari cu carti incarcate in care cu boi, la episcopul Andrei Saguna. Astfel, milostenia si bunatatea staretului Neonil se facusera cunoscute tuturor. Se spunea despre dansul ca, oricat ar fi fost de ocupat cu grijile de tot felul in manastire, nu-si lasa niciodata pravila si canonul calugaresc. Iar de la Utrenie, Vecernie si Sfanta Liturghie nu lipsea in nici o zi. Ba inca cerceta pe calugari si frati la chilii, la ascultare, la bolnita, la tipografie, la trapeza. Mergea uneori sa cerceteze si pe calugarii din Secu, din Sihastria, Sihla, Pocrov, Icoana si din celelalte schituri care erau sub povatuirea sa. Peste tot ajungea si pe toti ii mangaia cu cuvintele sale pline de intelepciune si blandete. In anul 1847, o holera cumplita a bantuit Tara Moldovei, secerand pe cei lipsiti de ajutor. Atunci multi se izbaveau de moarte fugind prin manastiri. La Manastirea Neamt, staretul Neonil a adapostit in anul acela numeroase familii de oraseni din Iasi, dandu-le mancare si chilii. Spun toti ca nici unul din calugari si mireni n-a murit de holera. Cum se imbolnavea cineva, staretul il trimitea sa se inchine la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, si se vindeca. Se mai spune despre acest mare staret ca in anul 1846, imbolnavindu-se de picioare dupa nestiutele judecati ale lui Dumnezeu si fiind nevoit sa stea in chilie pana la moarte, niciodata n-a cartit intru inima sa. Ci de acolo, de pe patul suferintei, se straduia sa conduca obstea manastirii, cu toate schiturile si metoacele sale, care numara pana la 600 de calugari. Zilnic veneau la el parintii din consiliu, egumenii, duhovnicii si fratii sa-i ceara sfat, si nimeni nu iesea din cuvantul lui. De pe patul suferintei, staretul Neonil nu inceta a sfatui si a invata pe toti calea mantuirii, atat prin viu grai, cat si prin scris. Caci era inzestrat de Dumnezeu cu multa putere in cuvant. - Fratilor, zicea el, nu pregetati a va indulci de mireasma cea duhovniceasca ce iese din florile cele mirositoare ale raiului celui intelegator, adica din chinurile si durerile, sfintilor mucenici si din ostenelile si nevointele cuviosilor parinti. Pe acestea, Mireasa lui Kristos cea fara prihana, adica sfanta noastra maica, Biserica Rasaritului, le-a sadit si le-a crescut prin buna- credinta, spre a le aduce lui Hristos, Mirelui sau cel adevarat, miros de buna mireasma, pe a caror buna mirosire El foarte mult o iubeste dupa cea zisa: La mireasma mirurilor Tale vom alerga (Cantarea cantarilor, 1,7). Zicea iarasi: - Pe florile acestea duhovnicesti, adica pe sfintii cei cuprinsi in mineiele Bisericii, cu dragoste adevarata sa-i cinstim ca pe prietenii lui Dumnezeu. Iar dintre toti, mai cu osebire pe Sfanta Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu credinta si cu bucurie negraita sa o laudam, ca pe ceea ce negrait, prin cuvantul arhanghelului, a zamislit de la Duhul Sfant pe Fiul si Cuvantul Tatalui Celui fara de inceput si L-a nascut cu trup spre mantuirea noastra, a oamenilor. Zicea iarasi: - Fratilor, primiti, va rog, cu crestineasca dragoste si ravna rugaciunile sfintilor ce se cinstesc in Biserica dreptmaritoare, ca ei sunt mijlocitorii mantuirii noastre intru Imparatia Tatalui Celui vesnic. Alta data iarasi invata, zicand: - Fratilor, datorie avem ca si noi sa ne aducem aminte de innoirile duhovnicesti si spre mai bine sa ne schimbam din zi in zi, cat ne aflam intru aceasta viata prea scurta. Zicea staretul Neonil si acestea: - Sa ne innoim, fratilor, dezbracandu-ne, dupa cuvantul Apostolului, de omul cel vechi prin pocainta si prin marturisirea curata, si sa ne imbracam in cel nou prin lucrarea faptelor bune, ca, iesind din viata aceasta indreptati si gatiti, dupa ce se vor strica corturile noastre si dupa ce iarasi se vor ridica prin glasul trambitei celei de apoi, sa ne invrednicim a primi rodurile ostenelilor noastre, praznuind nu o data in an, ci fara incetare. Nu in corturi si colibe stricacioase ca evreii, ci in lacasurile cele nefacute de mana ale celor intai-nascuti. Apoi adauga: - Sa cinstim din tot sufletul pe sfintii cei din fiecare zi si mai ales sa ne sarguim, pe cat ne va fi cu putinta, spre urmarea petrecerii lor. Ca, facand aceasta, ne vom invrednici a fi mostenitori desfatarii celei vesnice si Imparatiei ceresti in Hristos, Domnul nostru. Zis-a iarasi staretul Neonil: - Sa cinstim cu adevarata credinta pe adevaratul Dumnezeu si Mantuitor al nostru, Iisus Hristos. Lui sa-I aducem, nu flori pamantesti si stricacioase ce se vestejesc, ci nestricacioase si ceresti. Adica, pe sfintii mucenici care s-au inrosit in sangele lor ca niste trandafiri prea frumosi. Inca si pe preacuviosii parinti, cei ce prin sudorile si nevointele lor si-au inaltat sufletele mai mult decat crinii cei binemirositori. In toamna anului 1852, marele staret Neonil, simtindu-si aproape obstescul sfarsit, a incredintat mitropolitului Sofronie Miclescu testamentul sau, insotit de aceste ultime cuvinte:
109
"Eu mor suparat pe sine-mi ca am purtat cu nevrednicie numele unuia dintre Apostolii cei mici ai Domnului. Sfarsind dar pana la a doua venire a Domnului toata voroava cu Inalt Preasfintia Voastra si cu tot omul, intreind si impatrind lacrimioara si nevrednica mea rugaciune ca sa nu uitati de mine si de fratimea aceasta. Binecuvantati aceasta calatorie vesnica a mea, iertati-ma, dezlegati-ma si Dumnezeu sa ne invredniceasca ca sa ne vedem cu totii intru imparatia Tatalui Celui vesnic, intru bucuria Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos si intru luminarea darului Preasfantului si de viata facatorului Duh Sfant. Amin". NEONIL, Arhimandrit si staret al Sfintelor Monastiri Neamtu si Sacul, 1853, octombrie, 13. Dupa trei zile, staretul Neonil, dand tuturor sarutarea cea mai de pe urma, a trecut cu pace la vesnica odihna, fiind inmormantat in pridvorul bisericii mari. IEROSCHIMONAHUL VALERIAN - Manastirea Sihastria-Neamt (1790 - circa 1860) Acest parinte era de loc din Transilvania. Dorind sa slujeasca lui Hristos, a plecat din casa parinteasca la varsta de cincisprezece ani. Apoi, trecand Carpatii, s-a stabilit la Schitul Sihastria in anul 1805. In acea vreme, viata duhovniceasca din Schiturile Pocrov, Sihastria si Sihla era renumita in Moldova, si atragea nu putini iubitori de liniste din toate partile tarii. Dupa cinci ani de ucenicie, a primit schima monahala in 1810, fiind calugarit de insusi staretul Manastirii Neamt, arhimandritul Silvestru. In anul 1821, cand Schitul Sihastria a fost ars si pustiit de turci in luptele cu eteristii greci, parintele Valerian s-a facut sihastru in padurile din imprejurimi. Apoi, revenind in schit, a ajutat la innoirea chiliilor, a bisericii si a vietii duhovnicesti din Sihastria. Mitropolitul Veniamin Costachi, vazand ravna schimonahului Valerian pentru casa Domnului, 1-a hirotonit diacon si preot si l-a numit egumen al Schitului Sihastria. Timp de aproape douazeci de ani, ieroschimonahul Valerian a povatuit cu multa intelepciune pe fiii sai duhovnicesti, care slujeau lui Hristos ziua si noaptea. Inca purta grija si de ceilalti sihastri care se nevoiau in padurile seculare din preajma schitului, dandu-le hrana si Insusi Trupul si Sangele Domnului. In acea vreme traiau in partea locului zeci de pustnici alesi. Pe langa viata duhovniceasca, egumenul Valerian se ingrijea si de buna chiyernisire a schitului. In anul 1837 a construit un paraclis din lemn cu hramul Sfintii Parinti Ioachim si Ana, iar alaturi, un corp de chilii. In anul 1842 a construit o cismea pu apa de baut si a facut si alte imbunatatiri. Astfel, ieroschimonahul Valerian a fost unul din cei mai alesi egumeni ai Schitului Sihastria din cursul secolului XIX. Sub conducerea sa, schitul a trait o epoca de mare inflorire duhovniceasca. Ajungand in varsta de aproape 70 ani, Cuviosul Valerian ieroschimonahul a adormit cu pace si a fost inmormantat langa biserica. CUVIOSUL PAHOMIE PUSTNICUL - Schitul Pocrov-Neamt (secolul XIX) Cuviosul Pahomie ieroschimonahul a fost un sihastru renumit, care s-a nevoit in padurile Pocrovului, in a doua jumatate a secolului XIX. Dupa ce mai intai se osteneste in Manastirea Neamt si se invredniceste de darul preotiei, apoi se retrage in Muntele Chiriacu din apropiere, dupa obiceiul locului, unde sihastreste pana la sfarsitul vietii. Toata saptamana o petrecea parintele Pahomie in post, in rugaciune si liniste, iar Duminica venea in Schitul Pocrov pentru Sfanta Liturghie. Si era vestit cuviosul prin sate si manastiri pentru nevointa lui duhovniceasca, caci se invrednicise sa primeasca de la Dumnezeu darul intelepciunii si al izgonirii duhurilor necurate din oameni. Calugarii il cautau pentru spovedanie, iar mirenii pentru vindecarea bolilor. Spre sfarsitul secolului trecut s-a petrecut la Schitul Pocrov un lucru infricosat ca acesta: Un om ca de 40 de ani din satul Pipirig s-a imbolnavit cumplit de duh necurat. Si era mare durere in casa aceea. Bolnavul racnea, lovea si fugea ca un iesit din minti, iar femeia si copiii plangeau, nestiind ce sa faca. Atunci oamenii din sat au pus bolnavul in caruta si au zis: - Sa-l ducem la pustnicul Pahomie de la Pocrov si se va vindeca! La schit, egumenul a inchis pe bolnav intr-o chilie. Apoi a chemat pe Cuviosul Pahomie din padure sa-i citeasca molitfele Sfantului Vasile cel Mare. Deci, venind batranul in schit, a hotarat sa posteasca trei zile toti pentru bolnav, iar el ii citea in fiecare miez de noapte, cu lacrimi in ochi, rugaciuni de izgonire a duhurilor necurate. In prima noapte, apropiindu-se Cuviosul Pahomie de cel bolnav, a cazut in genunchi si, rugandu-se, a zis: - Te leg pe tine, duh necurat, cu Dumnezeu Savaot si cu toata oastea ingerilor Lui, iesi si te indeparteaza de la robul lui Dumnezeu acesta! Iar duhul cel rau raspunse prin gura bolnavului: - Nu ma frige, caine, ca numai unul mai este ca tine! Apoi s-a intors batranul la pustie si in noaptea urmatoare iarasi a coborat la bolnav si, rugandu-se, a zis: - Teme-te, fugi, pleaca, departeaza-te, diavol necurat, de la robul lui Dumnezeu acesta! Iar duhul rau a strigat cu glas tare: - Nu ma frige, caine, ca numai unul mai este ca tine! In a treia noapte, iarasi s-a rugat cuviosul; iar diavolul, silit de rugaciunile lui, a zis: - Nu ma frige, caine, ca nu sunt eu de vina! Varvara si Casandra m-au trimis aici! Deci, intelegand batranul ca femeile acelea erau vrajitoare, a raspuns: - Du-te inapoi la acelea care te-au trimis! Din clipa aceea, duhul cel rau a fugit, iar bolnavul a cazut jos ca un mort! Apoi si-a venit in simtire, s-a spovedit, i s-a facut Sfantul Maslu, s-a impartasit, s-a intarit cu putina mancare si s-a intors sanatos acasa. Dar in ceasul cand bolnavul s-a vindecat, duhul rau a intrat in cele doua vrajitoare din Pipirig si atat le-a alungat prin paduri, pana cand le-a omorat. Dupa mai multe zile, satenii le-au gasit moarte in Muntele Halauca si le-au ingropat acolo. Petrecand Cuviosul Pahomie in Muntele Chiriacu pana la adanci batraneti si bineplacand lui Dumnezeu, s-a savarsit cu pace si a fost ingropat langa biserica Schitului Pocrov. SCHIMONAHIA SAFTA BRANCOVEANU - Manastirea Varatec (1776-1857) Aceasta schimonahie, vestita in manastirile noastre prin daniile ei, era fiica lui Teodor Bals din Iasi, caimacamul Moldovei. De mica a fost data la invatatura, deprinzand bine limba greaca, iar in casa a fost crescuta de mama sa, Elisabeta, in frica de Dumnezeu si respect pentru sfintele biserici. In anul 1793 se casatori cu banul Grigore Brancoveanu, mare dregator al Tarii Romanesti, dar nu avu copii. Dupa multe primejdii si rele patimiri, sotul ei se muta din viata aceasta in anul 1832, iar vaduva Safta se intoarse la Iasi, in casa parinteasca. Apoi, in acelasi an, a intrat in nevointa calugareasca impreuna cu mama ei, Elisabeta, la Manastirea Varatec. Acolo si-a mangaiat intristarea inimii prin rugaciuni si lacrimi. Apoi, logodindu-se cu Hristos si primind schima monahala, a uitat de necazurile lumii si de durerea vaduviei.
110
Cea mai mare virtute a schimonahiei Safta Brancoveanu a fost milostenia. Fiind din neam de domn si avand multe odoare si averi, pe toate le-a impartit la saraci, la biserici si manastiri, urmand exemplul inaintasilor ei. Inca pe cand traia in Bucuresti cu sotul ei, a facut numeroase donatii de bani, vesminte, carti, icoane si sfinte vase la manastirile Olteniei, ctitorite de Constantin Brancoveanu, precum si la biserica Sfantul Nicolae din Scheii Brasovului. In Bucuresti, de asemenea, a restaurat biserica Domnita Balasa, zidita de fiica marelui voeivod. Iar dupa ce imbratisa cinul monahal, continua sa faca si mai multe danii la sfintele biserici. Cele mai multe donatii le-a facut Manastirii Varatec. Odoarele de argint le-a topit si a facut din ele ferecaturi de Evanghelii, imbracaminte la icoane, candele, sfinte vase si postamente de cruci la altar. Tot la Varatec a donat schimonahia Safta vesminte preotesti, acoperaminte de fir, carti de cult si multe altele. De asemenea, a daruit vesminte, carti si icoane si la celelalte manastiri din tinutul Neamt. Iar in anul 1851 a donat un rand de vesminte arhieresti de fir Sfantului Ierarh Calinic, cu care mai tarziu a si fost inmormantat. Deci, ajungand la adanci batraneti, schimonahia Safta Brancoveanu s-a mutat la vesnicele lacasuri in ziua de 8 august, 1857, si a fost inmormantata alaturi de mormantul mamei sale, schimonahia Elisabeta Bals. ARHIMANDRITUL IRINARH ROSETI - Manastirea Horaita si Muntele Tabor (1771-1859) Viata Acest cuvios arhimandrit, staret, duhovnic si sihastru a fost unul din marii calugari ai monahismului romanesc din secolul XIX. Cuviosul Irinarh s-a nascut in anul 1771 in orasul Focsani, din vestita familie de dregatori moldoveni, numita Roseti. Parintii sai, Nicolae si Pelaghia, l-au crescut in frica de Dumnezeu si l-au dat sa invete carte romaneasca si elineasca, dupa obiceiul vremii. La varsta de douazeci de ani, parintii voiau sa-l casatoreasca; dar el, pe ascuns, s-a dus la Manastirea Neamt sa se faca monah. Dupa trei ani de ascultare este calugarit si apoi randuit ca ucenic la tipografia manastirii, de curand infiintata. Aici ajunge tipograf iscusit si lucreaza la tiparirea Vietilor Sfintilor. Dorind sa sporeasca in nevointa calugareasca si sa urmeze parintelui sau duhovnicesc, ieroschimonahul Iosif Pustnicul de la Varatec, a plecat din Manastirea Neamt si s-a facut sihastru in padurile din jurul Schitului Nechit, tinutul Neamt. Aici petrece in liniste 12 ani de zile, ajungand un mare lucrator al rugaciunii lui Iisus. In anul 1823 pleaca spre Sfantul Munte, dar este oprit la Bucuresti de prietenul sau, mitropolitul Grigorie, ca sa-i organizeze tipografia. Dupa trei ani de ascultare la Mitropolia Ungrovlahiei, in anul 1826 pleaca la Muntele Athos, unde sta numai doi ani din cauza rascoalelor balcanice. In anul 1829 se intoarce in Moldova si ajunge pustnic in Muntele Horaita. In anul urmator este facut preot si arhimandrit la Iasi, de mitropolitul Veniamin Costachi. In anul 1831 intemeiaza Manastirea Horaita si devine primul ei staret, pastorind aceasta manastire pana in anul 1843 si formand un sobor de peste 70 de calugari. Apoi, lasand staret pe unul din ucenici, pleaca la Locurile Sfinte cu ierodiaconul Nectarie Banul si se stabilesc pe Muntele Tabor. Acolo petrec impreuna 16 ani de zile in desavarsita sihastrie si dorire de Dumnezeu, rabdand multe ispite de la oameni si de la diavoli. In anul 1859 incepe constructia unei mari biserici de piatra pe Tabor, in cinstea Schimbarii Domnului la Fata, dar nu reuseste s-o termine. La 26 decembrie 1859, cuviosul arhimandrit, staret si duhovnic Irinarh se muta la cele vesnice, regretat de fiii sai duhovnicesti, si este inmormantat in biserica inceputa de el si terminata de ucenicul sau. Dupa cativa ani, osemintele sale au fost stramutate in partea de miazazi, alaturi de ctitoria sa. Fapte si cuvinte de invatatura Arhimandritul Irinarh Roseti dorea din copilarie sa slujeasca lui Hristos, insa era intristat ca nu-i dadeau voie parintii. intr-o noapte, pe cand erau cu totii la nunta, tanarul Ioan, dezgustat de cele pamantesti, a iesit afara, si-a schimbat haina cu a unui prieten credincios si, insemnandu-se cu Sfanta Cruce, a pornit spre Manastirea Neamt. Mergand pe jos toata noaptea, spre ziua a adormit putin in marginea unei paduri. Si iata, un tanar frumos imbracat s-a apropiat de el si i-a zis: - Vrei sa te faci monah? - Asa, daca o vrea Dumnezeu, a raspuns Ioan. Atunci tanarul acela i-a inchipuit Muntele Tabor si i-a zis: - Vezi muntele acesta? Daca vrei sa te faci monah, aici sa te sui. Sa nu te abati nici la dreapta, nici la stanga, ci drept in varful muntelui sa te sui! Desteptandu-se, Ioan a inteles ca trebuie sa se nevoiasca pe Muntele Taborului. Dupa plecarea sa la manastire, l-au cautat parintii peste tot, dar nu l-au gasit. Atunci au trimis oameni sa-l caute pe la toate manastirile, pana si la Sfantul Munte. Abia dupa doi ani de zile, unul din casnicii tatalui sau, care ii schimbase hainele la plecare, l-a gasit la Manastirea Neamt. Deci, intorcandu-se, le-a spus: - Am aflat pe fiul vostru Ioan la Manastirea Neamt. Dar acum nu aveti ce sa-i faceti ca s-a facut monah. Iar parintii s-au bucurat ca l-au aflat sanatos si ca si-a ales partea cea buna. Apoi au multumit lui Dumnezeu ca a binevoit sa primeasca jertfa din ostenelile lor. Spunea ucenicilor sai arhimandritul Irinarh ca, dupa ce a fost primit in Manastirea Neamt, trei ani de zile a fost randuit la cele mai de jos ascultari, cercandu-l de rabdare si smerenie. Apoi, vazandu-l staretul ca implineste cu sarguinta toate poruncile, l-a imbracat in chipul calugaresc si l-a dat la tipografie, ca ajutor primului tipograf. Invatand mestesugul tipografiei, parintele Irinarh a ajuns tipograf vestit si a lucrat patru ani de zile la tiparirea sfintelor carti, "ajutat de inca 30 de monahi" (Aceasta s-a petrecut in anul 1807, cand s-a intemeiat prima tipografie in Manastirea Neamt) caci avea mare ravna pentru impodobirea bisericilor cu carti de slujba si de invatatura. Parintele Irinarh tipograful era inca foarte lepadat de cele pamantesti, iubind toata viata saracia lui Hristos. El se indestula numai cu hrana si imbracamintea de la obste. Murind tatal sau, a venit un om de incredere din partea rudelor cu o cutie pecetluita cu 200 lire de aur. Aceasta suma era dreptul sau de mostenire trimis de mama sa. Dar smeritul nevoitor, in acelasi ceas a incredintat mostenirea in mainile staretului spre trebuintele manastirii. Aprins de dorul vietii pustnicesti, parintele Irinarh a iesit din obste si s-a retras in Muntii Nechitului, nu departe de schitul cu acelasi nume. Aici s-a nevoit singur 12 ani in post si rugaciune, mancand o data pe zi paine si apa la apusul soarelui, iar sambata si Duminica gustand bucate cu untdelemn. Dorind sa sporeasca si mai mult in ne vointa pustniceasca, Cuviosul Irinarh a plecat din padurile Nechitului la Muntele Athos. In Bucuresti, insa, a fost oprit de mitropolitul Grigorie sa-i intemeieze si o tipografie pentru nevoile Bisericii. Si a zabovit trei ani incheiati la Bucuresti, pana a organizat tipografia si a invatat pe cativa calugari mestesugul tiparirii cartilor. Apoi a plecat la Sfantul Munte.
111
Spunea ucenicul sau ca doi ani de zile a petrecut Cuviosul Irinarh in post si rugaciune sub varful Atonului. Apoi, din cauza deselor tulburari, s-a reintors in Moldova si s-a stabilit la Schitul Horaicioara-Neamt. Dar, vazand ca monahii de aici nu au biserica incapatoare si schitul este lovit de vanturi si furtuni, a hotarat sa zideasca jos, langa Muntele Horaita, o noua biserica si chilii pentru calugari, cu banii adunati de la credinciosi. Spunea acelasi ucenic ca, in primavara anului 1830, a mers parintele Irinarh la Iasi impreuna cu el, sa ceara binecuvantarea mitropolitului pentru inceperea lucrului. Dar, auzind mitropolitul Veniamin ca este de neam mare si vazandu-l cuvios si intelept, 1-a oprit la sine cateva zile si 1-a facut, impotriva vointei sale, preot si arhimandrit. Apoi, dandu-i binecuvantare sa zideasca biserica, l-a slobozit cu pace, trimitandu-i sase care cu alimente pentru lucratori. La inceputul Postului Mare s-au coborat amandoi din munte sa caute loc de manastire. Deci, cantand paraclisul Maicii Domnului si adaugand si alte rugaciuni, au insemnat cativa brazi cu chipul crucii, drept loc pentru altar. Seara au facut foc si au ramas acolo. Cuviosul Irinarh s-a rugat toata noaptea sa-i descopere Dumnezeu unde anume sa zideasca biserica. Si indata a vazut o lumina, ca o vapaie de foc, deasupra unui brad. Atunci si-a desteptat ucenicul, au luat vesmintele si, apropiindu-se, au cantat impreuna Paraclisul Maicii Domnului. Apoi, gasind bradul, a zis: - Aici va fi altarul! Dupa cateva zile a inceput constructia bisericii. Asa a luat fiinta Manastirea Horaita. Terminandu-se biserica cu hramul "Botezul Domnului" si mai multe chilii, arhimandritul Irinarh a fost numit staret. Si s-au adunat in jurul lui, in cativa ani, pana la 70 de monahi, dintre care 12 erau preoti, 4 diaconi, 4 cantareti si restul ascultatori. Astfel, batranul a povatuit bine manastirea si soborul, ca un adevarat parinte, pana in anul 1843. Apoi, lasand pe arhimandritul Ermoghen Buhus egumen in locul sau, a plecat la Ierusalim. Dupa ce s-au inchinat Cuviosul Irinarh si ucenicul sau, ierodiaconul Nectarie Banul, la Mormantul Domnului, au plecat spre Galileea si au zabovit cinci ani in Nazaret, pana au deprins limba araba. Apoi a zis batranul catre ucenic: - Fiule, tocmeste un om cu doi asini, pune bagajul deasupra si sa mergem in Muntele Taborului, unde mi-a poruncit Domnul prin ingerul Sau, ca sa sedem acolo in pustie. - Parinte, a zis ucenicul, Muntele Tabor este plin de talhari si fiare salbatice. Ducem bagajul in mainile talharilor, sa ni-l ia si sa ne lase goi? - Fiule, acest bagaj eu l-am daruit Muntelui Tabor. Daca va voi Hristos sa-l pazeasca, il va pazi. Iar de-l va lasa in mainile talharilor, El ne va da altul in loc, caci este bogat. Atunci, tacand ucenicul, s-au urcat amandoi pe Tabor, fiind acoperiti cu darul lui Dumnezeu si izbaviti de talharii vazuti si de cei nevazuti. Spunea ucenicul ca a sihastrit impreuna cu duhovnicescul sau parinte 16 ani de zile in pesterile si padurile de pe varful Muntelui Tabor, rabdand multe ispite, frica de la oameni si de la fiarele salbatice, foame, sete, lipsa si arsita. Primii ani au locuit in pesteri. Apoi au inceput sa repare trei chilii vechi, ruinate. Apoi au adunat piatra de zidarie, au pregatit var, au strans apa de ploaie in bazine de piatra si au colectat ajutoare de la crestini. Iar in vara anului 1859 au inceput constructia unei noi biserici in cinstea Schimbarii Domnului la Fata, pe ruinele vechii biserici ortodoxe, distrusa in secolul XIII. Era prima biserica romaneasca la Locurile Sfinte. Spunea iarasi ierodiaconul Nectarie, ucenicul sau, ca locuitorii din partile Nazaretului, din Cana Galileii, din Ptolemaida si din tot tinutul pretuiau foarte mult pe Cuviosul Irinarh. Toti alergau la el pentru sfat, pentru citit si spovedanie, caci aveau pe staret la mare evlavie, pentru ca sedea in pustie. Inca ii daduse Dumnezeu dar ca, daca citea la vreun bolnav, se facea sanatos; iar cei ce nu nasteau copii veneau la sfintia sa cu credinta si le citea rugaciuni, ii binecuvanta si le zicea: - Dupa credinta voastra, fiilor, sa va asculte Dumnezeu cererea! Si indata se implinea dorinta lor. Mai spunea ucenicul ca odata a venit la batranul, pe Tabor, un mester zidar din Nazaret, anume Iosif, cu sotia, care, dupa opt ani de casnicie, nu aveau copii. Atunci s-a rugat cuviosul pentru ei, i-a binecuvantat si i-a slobozit la casa lor. Dupa aproape un an de zile, cei doi soti au venit la parintele Irinarh cu primul copil in brate si l-au botezat. Parintele Nectarie spunea si acestea: - intr-o zi, o femeie mahomedana din satul Daburia, de la marginea muntelui, a urcat cu copilul in brate pe Tabor si, apropiindu-se de batranul, i-a spus, plangand: - Fa mila cu mine, parinte, si citeste copilului meu, ca este bolnav de moarte! - De ce vii la mine, i-a zis el, preot crestin fiind eu? Du-te la popa vostru si la doctori. - Nu ma duc la nimeni altul. Eu am venit la Dumnezeu si la sfintia ta si cred ca, de vei citi fiului meu, se va face sanatos. Iar parintele, vazand credinta ei, a binecuvantat si a sfintit apa, apoi a stropit copilul, i-a citit cateva rugaciuni, l-a insemnat cu semnul Sfintei Cruci si a zis: - Crede in Dumnezeu, femeie, si mergi cu pace, ca fiul tau se face sanatos. Intr-adevar, cum a ajuns acasa, copilul s-a facut sanatos. De bucurie, femeia a spus minunea aceasta in tot satul. Spunea iarasi ucenicul ca, auzind hogea din sat de vindecarea copilului, s-a maniat si a zis barbatului acelei femei: - De ce lasati femeile voastre de se duc la ghiaurul acela din munte sa citeasca copiilor vostri? Atunci, omul, maniindu-se, a zis: - Maine dimineata ma duc sa-l impusc. Deci, urcand pe Tabor, a intrat in chilia Cuviosului Irinarh, cautand sa-1 ucida. Dar batranul se ruga in padure. Atunci cu voia lui Dumnezeu a orbit arabul si, iesind afara, nu gasea cararea sa coboare. Intalnindu-l, parintele l-a intrebat: - De unde esti, omule, si pe cine cauti? - Iarta-ma, parinte, ca ti-am gresit. Eu sunt barbatul femeii careia i-ai facut copilul sanatos. Iti multumesc, omule al lui Dumnezeu. Dar m-au ocarat mai-marii satului si eu am venit sa te ucid. Insa, Dumnezeu n-a voit sa-ti fac tie rau celui ce mi-ai facut bine si, m-a pedepsit, ca, iata, am orbit si nu vad pe unde sa merg. Atunci cuviosul, milostivindu-se spre el, l-a luat de mana si i-a zis: - Vino sa-ti arat eu cararea ca, de acum, cu darul lui Dumnezeu, vei vedea, ca ti-ai cunoscut greseala si te-ai pocait. Dumnezeu sa te ierte, mergi in pace. Din clipa aceea arabul a vazut si a coborat sanatos la casa lui.
112
Alta data, mai multi sateni au urcat pe Tabor dupa lemne. Iar unul din ei, intrand in chilia cuviosului cand el nu era acolo, i-a furat un mic vas cu untdelemn si l-a dus in casa lui. Dar indata ce l-a turnat in vasul sau, s-a spart vasul fara veste si s-a varsat tot untdelemnul. In alta zi au venit pe munte niste tarani arabi din satul Nain sa taie lemne. Deci, vazand langa chilia Cuviosului Irinarh un copac drept si frumos, i-au zis: - Batranule, lasa-ne sa taiem copacul acesta, ca ne este de trebuinta. - Toata padurea este a voastra, a raspuns parintele, iar acesta mi-l lasati mie ca sa sed la umbra, ca este langa biserica noastra. - Ce sa ascultam noi pe ghiaur!, au zis ei, si cereau copacul. Atunci parintele le-a zis: - Taiati-l, dar nu faceti bine, si sa stiti ca nu va veti bucura de copacul acesta! Deci, taind copacul, pe cand il coborau de pe munte, au cazut cu el si putin de n-au murit. Apoi l-au pus pod la casa, dar indata s-a risipit podul si pe toti i-a ranit. Atunci au scos copacul acela, l-au aruncat afara din sat si nimeni nu mai indraznea sa-l ridice de jos. Mai spunea parintele Nectarie ca intr-o vreme se ascunsese un balaur infricosat in pesterile de pe Muntele Tabor. Din intamplare, intrand Cuviosul Irinarh in pestera, a dat peste el. Atunci fiara a inceput a sufla si a fluiera amenintator. Iar batranul i-a zis: - Taci, taci, nu te mania, ca n-am venit sa-ti fac vreun rau. Si s-a potolit fiara. Dar pe batran l-a durut inima trei zile de suflarea cea veninata. Auzind de balaur, crestinii din Nazaret au venit la batranul pe Tabor si i-au zis: - Spune-ne, parinte, unde ai vazut balaurul, ca am venit sa-l impuscam. - Ba nu, fiilor, a raspuns cuviosul, sa nu-i faceti nici un rau, ca eu am facut pace cu el. Eu m-am fagaduit sa nu-i fac nici un rau, precum nici el nu mi-a facut mie, nici altuia vreun rau. Daca va voi da voie sa-1 ucideti, gresesc inaintea lui Dumnezeu, ca ma fac mincinos si calcator de pace. Apoi, nu cumva, maniindu-se, sa ucida pe careva dintre voi si sa ma fac eu vinovat de aceasta. Ci lasati-l, ca si el este zidirea lui Dumnezeu, si l-a trimis la mine sa-mi dea o spaima buna, ca sa nu ma mandresc ca sed pe Tabor. Atunci s-au linistit oamenii si, ascultand sfatul cuviosului, s-au intors la Nazaret. Marturisea ucenicul si acest lucru de taina, cum ca staretul sau, arhimandritul Irinarh, dobandise darul preasfintei rugaciuni a lui Iisus. Pe cand statea la singuratate in padurile Nechitului, se nevoia mult cu post si cu rugaciuni, cu privegheri si cu lacrimi catre Dumnezeu si catre Preacurata Lui Maica, cerandu-i darul rugaciunii mintii. Iar Dumnezeu i-a ascultat cererea si i-a daruit rugaciunea care se lucra in inima lui neincetat. Parintele insa se pazea foarte mult sa nu stie nimeni, ca fugea de slava oamenilor, ca sa nu cada in mandrie. Numai duhovnicul lui, Cuviosul Iosif Pustnicul de la Manastirea Varatec, stia taina. Spunea iarasi parintele Nectarie ca, pe cand sihastreau amandoi pe Muntele Tabor, s-a apropiat de duhovnicescul sau parinte si, indraznind, 1-a intrebat: - Cinstite parinte, mi-a spus batranul Gherasim, sihastrul de la Dalhauti, ca sfintia ta ai rugaciunea mintii. Iar Cuviosul Irinarh i-a zis: - Fiule, cu adevarat am avut-o putina vreme, dar am lasat-o. Caci pe cand sedeam in pustie, acei 12 ani, ma rugam lui Dumnezeu si Preacuratei Maicii Lui ca sa-mi daruiasca si mie acel sfant dar. Sezand eu intr-o noapte la rugaciune, la miezul noptii, de naprasna s-a luminat chilia unde sedeam si m-a impresurat imprejur cu o vapaie de foc, dar nu ma ardea; si am inceput in inima mea a striga tare: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul! Iar eu m-am inspaimantat si m-am temut ca nu cumva sa fie inselaciune draceasca. A doua zi m-am dus la duhovnicul meu, parintele Iosif, care avea rugaciunea mintii si a facut si cateva minuni, si m-am marturisit. Iar el mi-a dat canon sa nu dorm culcat pe pat, ci, sezand in scaun, sa dorm numai un ceas in 24 de ceasuri. Intorcandu-ma la chilia mea, m-am ispitit ca sa urmez dupa porunca duhovnicului, dar nu am putut. Atunci, vazand ca nu pot, m-am lasat de rugaciune. A intrebat ucenicul mai tarziu pe Cuviosul Irinarh: - Cinstite parinte, daca dobandeste cineva rugaciunea mintii si apoi o lasa, iar mai pe urma ar dori-o si ar cere-o de la Dumnezeu, nu i-o da iarasi? - Ba i-o da iarasi, a raspuns batranul, numai sa voiasca sa o ceara. Spunea ucenicul si aceste cuvinte despre lucrarea parintelui Irinarh: - Il vedeam de multe ori cu ochii plini de lacrimi, dar se stapanea ca sa nu curga din ochi si sa nu-l inteleaga oamenii. Alteori il vedeam miscandu-si buzele, iar daca simtea ca ma uit la el, indata inceta din buze. Insa din cuvantul lui si din vederea mea am cunoscut ca el avea rugaciunea si o lucra. Dar mi-a spus mie asa acoperit, ca sa raman eu la indoiala si sa nu mai spun si la alti oameni. Cuviosul parinte Irinarh Roseti primise de la Dumnezeu si darul inaintevederii, inca pe cand se nevoia in pustiul Nechit, din Muntii Neamtului. Dupa marturia ucenicului sau, ierodiaconul Nectarie Banul, el a prezis mai inainte cu trei ani ca mitropolitul Veniamin va lasa scaunul si se va linisti la o manastire, dupa cum s-a implinit. El a prezis pentru patriarhul Ierusalimului, Chirii, ca il vor scoate calugarii din scaun si s-a implinit intocmai. A mai prezis pentru un monah critean, anume Nifon, ca se va face arhiereu in Nazaret si s-a implinit. El a spus cu trei ani mai inainte si pentru tulburarea ce s-a facut in Muntii Liban si in Damasc, care, de asemenea, s-a implinit. Cu patru ani inainte a vazut biserica romaneasca de pe Tabor terminata, iar cu doi ani inainte de a se savarsi a prevestit ca ucenicul sau va termina biserica inceputa de el, ca va fi facut arhimandrit si staret in locul sau si ca ii va scrie viata. Toate aceste prevestiri ale Cuviosului Irinarh s-au implinit intocmai la vremea lor. Incepand constructia bisericii pe Muntele Tabor, arhimandritul Irinarh Roseti n-a avut bucuria s-o vada terminata. In toamna anului 1859, cand zidaria era pe la jumatate, s-au ispravit banii adunati si piatra pentru zid. Tot atunci a venit ordin de la autoritati sa opreasca lucrarea, pana va obtine firman de la Constantinopol. Astfel, batranul, simtindu-si sfarsitul apropiat, astepta cu bucurie slobozirea din legaturile trupului. Pe cand Cuviosul Irinarh era bolnav, s-a apropiat ucenicul de el si l-a intrebat, plangand: - Cinstite parinte, daca te vei duce din viata aceasta, ce sa fac eu? Nu voi putea sedea singur fara de sfintia ta in pustia aceasta. - Dar ce socotesti sa faci? i-a zis batranul. - Socotesc sa ma duc la Sfantul Munte sau in patria noastra, la manastire. - Fiule, eu te sfatuiesc sa nu lasi acest Sfant Munte, ca Insusi Hristos l-a sfintit, aratandu-si din parte puterea si lumina dumnezeirii Sale.
113
Sa nu socotesti ca am venit noi de voia noastra aici. Ci El ne-a trimis si pe mine si pe tine, ca asa a binevoit ca prin noi, strainii si saracii, sa-si arate dumnezeiasca Sa putere, sa zideasca sfanta Sa biserica si manastire pe Tabor si sa le aduca la starea lor cea dintai. - Cinstite parinte, eu nu am darul sfintiei tale. Sfintia ta ai avut dar de la Dumnezeu, ca te iubeau si te respectau crestinii, iar arabii se infricosau si se temeau sa-ti faca rau, vazand minunile pe care le facea Dumnezeu prin sfintia ta. - Fiule, minunile le-a facut Dumnezeu nu pentru mine, ca eu sunt om pacatos, ci pentru acest loc sfant al Sau, ca sa astupe gurile paganilor si sa-i infricoseze sa nu ne supere, ci sa ne lase in pace sa lucram in via Lui. Dupa aceste scurte cuvinte, limba Cuviosului Irinarh a incetat sa mai graiasca. Mai traind putine ceasuri, si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, la 26 decembrie, 1859. Spunea ierodiaconul Nectarie ca, indata ce a raposat staretul, s-a auzit vestea aceasta peste tot. Atunci credinciosii din Nazaret si Cana Galileii, fiii sai duhovnicesti de prin sate, barbati si femei, alergau pe Muntele Tabor sa sarute moastele Cuviosului Irinarh si sa ia ultima binecuvantare. Spunea iarasi ca la prohodirea arhimandritului Irinarh a venit mitropolitul Nazaretului cu preoti si mult popor din Galileea. Iar cand sa-l ingroape, unii rupeau, din evlavie, bucati mici din rasa bunului lor sfetnic, staret si parinte. Apoi a fost ingropat in biserica ctitorita de el. Aceasta este viata si acestea sunt cateva din faptele Cuviosului Arhimandrit Irinarh Roseti din Muntele Tabor. Preacuvioase Parinte Irinarh, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! ARHIMANDRITUL VISARION FAGARASANUL - Ctitorul Manastirii Cocos (1779-1862) Arhimandritul Visarion era originar din Tara Fagarasului. In anul 1796 a intrat in obstea Manastirii Neamt, unde se formeaza duhovniceste si este tuns in monahism. Timp de aproape 20 de ani, monahul Visarion a avut ascultarea de tipograf, scotand cu migala numeroase carti de cult si de invatatura crestineasca de sub teascurile marii lavre. Invrednicindu-se de darul preotiei, in anul 1826 ieromonahul Visarion s-a dus la Muntele Athos, impreuna cu ucenicii sai, Gherontie si Isaia. Aici s-au nevoit 7 ani de zile in viata sihastreasca, cu post si rugaciune ziua si noaptea, sporind mult in lucrarea faptelor bune si rabdand nu putine ispite de la diavoli. Apoi, dorind sa intemeieze in Athos un schit pentru monahii romani si neavand posibilitati, Cuviosul Visarion a fost indemnat de Dumnezeu sa se intoarca in tara cu ucenicii sai. Deci, auzind de locurile pustnicesti din nordul Dobrogei si de salasele sihastrilor de la Niculitel, Taita, Celicul Mare, Celicul Mic si de sub dealul Cocosului, s-au stabilit aici. In aceasta parte a Dobrogei a existat, de altfel, cea mai veche vatra isihasta din tara noastra, datand din secolele IV-VI. Aici au fost vestitele cetati crestine Dinogetia, Noviodunum (Isaccea) si cetatea Vicina. Aici au fost martirizati pentru Hristos numerosi crestini dacoromani in secolele III si IV, iar in comuna Niculitel a existat unul din cele mai vechi centre manastiresti din Tarile Romane, inainte de secolele IX-XII. Calauzit de mana lui Dumnezeu, Cuviosul Visarion s-a stabilit cu ucenicii sai tocmai in aceste locuri, pentru a reinnoi viata manastireasca ramasa in paragina din cauza ocupatiei straine. El venea din marea lavra a Neamtului, care a fost sute de ani cea mai inalta scoala romaneasca de formare si traire duhovniceasca. In anul 1833, ieromonahul Visarion a intemeiat Manastirea Cocos, cu hramul "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului", aproape de comuna Niculitel, adunand in jurul sau numerosi calugari din partea locului, din Moldova si din Transilvania. El a fost egumen si parinte duhovnicesc al acestui sfant lacas timp de 30 de ani, invatand, sfatuind si povatuind pe calea mantuirii numerosi calugari, sihastri, preoti de mir si credinciosi din satele dobrogene. Toti il socoteau parintele lor duhovnicesc, il pretuiau si urmau sfatul lui, caci avea multa putere in cuvant si ducea o viata aleasa. Credinciosii din partea locului il socoteau sfant inca din viata, caci vindeca pe cei bolnavi cu rugaciunea si dobandea multe suflete pentru Imparatia lui Dumnezeu. Insasi Manastirea Cocos, cu randuiala de viata atonita, era pentru romanii dobrogeni un adevarat liman duhovnicesc, caci vestea marelui staret atragea pelerini din toate partile, pana si din Ardeal. Dupa o nevointa ca aceasta, in vara anului 1862, Cuviosul Visarion arhimandritul s-a mutat la cerestile lacasuri, lasand in urma sa un sobor numeros de calugari si sute de fii duhovnicesti. PUSTNICUL GHERASIM CEL NEBUN PENTRU HRISTOS - Manastirea Neamt (secolul XIX) Acest cuvios parinte a trait in obstea Manastirii Neamt in a doua jumatate a secolului trecut. Dupa ce s-a ostenit multi ani in ascultarile cele mai de jos ale manastirii, a inceput a se preface ca este nebun, pentru dragostea lui Hristos. Se imbraca rau, vorbea fara randuiala, umbla fara incaltaminte. Si toate acestea le facea pentru a-si ascunde petrecerea sa cea de taina. Inainte de sfarsitul sau, a zis unui parinte aceasta proorocie: "In vremea de apoi Manastirea Neamt se va pustii, Agapia se va scufunda si Varatecul va arde". Vazand viata lui, staretul manastirii i-a randuit sa locuiasca intr-o chilie parasita din marginea padurii, mai sus de Schitul Vovidenia. Acolo a petrecut monahul Gherasim singur, mai mult de 20 de ani, in lipsa, in smerenie si in ascunsa nevointa duhovniceasca. Ziua citea la Psaltire in chilie, iar noaptea se ducea in padure si acolo se ruga cu lacrimi si rugaciuni fierbinti catre Dumnezeu. n zorii zilei se intorcea la chilie si dormea putin, apoi iar isi continua nevointa sa. Mancarea o primea de la obste. Zilnic venea cu o cofa de lemn la trapeza, isi lua hrana pe o zi si se intorcea. Intr-o zi a observat egumenul ca parintele Gherasim de la Vovidenia n-a venit sa-si ia de mancare. La fel, nici in ziua urmatoare. Atunci s-au dus doi calugari la el si, intrand pe fereastra inauntru, caci usa era incuiata, au gasit pe pustnicul Gherasim, care se prefacea ca este nebun, adormit in mijlocul chiliei. Apoi, cautand sa-l ridice de jos, au observat ca avea o hartie in mana sa. Pe hartie erau scrise cu creionul aceste cuvinte: "Iertati-ma, parintilor si fratilor, pe mine pacatosul pentru toate smintelile pe care vi le-am facut si nu incetati a va ruga pentru mine ca n-am putut si lui Hristos sa plac, si pe oameni sa nu-i smintesc. Gherasim pacatosul". Auzind toate acestea, staretul manastirii a zis: "Slava Tie, Doamne, ca ne-ai descoperit taina vietii parintelui Gherasim!" Atunci au inteles cu totii ca pustnicul Gherasim s-a prefacut bolnav de minte, pentru a fi defaimat de oameni si a slavi mai mult pe Dumnezeu. Deci, fiind petrecut de tot soborul, a fost ingropat cu cinste in cimitirul manastirii. CUVIOSUL PAHOMIE PUSTNICUL - Schitul Pocrov - Neamt (secolul XIX) Cuviosul Pahomie ieroschimonahul a fost un sihastru renumit, care s-a nevoit in padurile Pocrovului, in a doua jumatate a secolului XIX. Dupa ce mai intai se osteneste in Manastirea Neamt si se invredniceste de darul preotiei, apoi se retrage in Muntele Chiriacu din apropiere, dupa obiceiul locului, unde sihastreste pana la sfarsitul vietii. Toata saptamana o petrecea parintele Pahomie in post, in rugaciune si liniste, iar Duminica venea in Schitul Pocrov pentru Sfanta Liturghie. Si era vestit cuviosul prin sate si manastiri pentru nevointa lui duhovniceasca, caci se invrednicise sa primeasca de la
114
Dumnezeu darul intelepciunii si al izgonirii duhurilor necurate din oameni. Calugarii il cautau pentru spovedanie, iar mirenii pentru vindecarea bolilor. Spre sfarsitul secolului trecut s-a petrecut la Schitul Pocrov un lucru infricosat ca acesta: Un om ca de 40 de ani din satul Pipirig s-a imbolnavit cumplit de duh necurat. Si era mare durere in casa aceea. Bolnavul racnea, lovea si fugea ca un iesit din minti, iar femeia si copiii plangeau, nestiind ce sa faca. Atunci oamenii din sat au pus bolnavul in caruta si au zis: - Sa-l ducem la pustnicul Pahomie de la Pocrov si se va vindeca! La schit, egumenul a inchis pe bolnav intr-o chilie. Apoi a chemat pe Cuviosul Pahomie din padure sa-i citeasca molitfele Sfantului Vasile cel Mare. Deci, venind batranul in schit, a hotarat sa posteasca trei zile toti pentru bolnav, iar el ii citea in fiecare miez de noapte, cu lacrimi in ochi, rugaciuni de izgonire a duhurilor necurate. In prima noapte, apropiindu-se Cuviosul Pahomie de cel bolnav, a cazut in genunchi si, rugandu-se, a zis: - Te leg pe tine, duh necurat, cu Dumnezeu Savaot si cu toata oastea ingerilor Lui, iesi si te indeparteaza de la robul lui Dumnezeu acesta! Iar duhul cel rau raspunse prin gura bolnavului: - Nu ma frige, caine, ca numai unul mai este ca tine! Apoi s-a intors batranul la pustie si in noaptea urmatoare iarasi a coborat la bolnav si, rugandu-se, a zis: - Teme-te, fugi, pleaca, departeaza-te, diavol necurat, de la robul lui Dumnezeu acesta! Iar duhul rau a strigat cu glas tare: - Nu ma frige, caine, ca numai unul mai este ca tine! In a treia noapte, iarasi s-a rugat cuviosul; iar diavolul, silit de rugaciunile lui, a zis: - Nu ma frige, caine, ca nu sunt eu de vina! Varvara si Casandra m-au trimis aici! Deci, intelegand batranul ca femeile acelea erau vrajitoare, a raspuns: - Du-te inapoi la acelea care te-au trimis! Din clipa aceea, duhul cel rau a fugit, iar bolnavul a cazut jos ca un mort! Apoi si-a venit in simtire, s-a spovedit, i s-a facut Sfantul Maslu, s-a impartasit, s-a intarit cu putina mancare si s-a intors sanatos acasa. Dar in ceasul cand bolnavul s-a vindecat, duhul rau a intrat in cele doua vrajitoare din Pipirig si atat le-a alungat prin paduri, pana cand le-a omorat. Dupa mai multe zile, satenii le-au gasit moarte in Muntele Halauca si le-au ingropat acolo. Petrecand Cuviosul Pahomie in Muntele Chiriacu pana la adanci batraneti si bineplacand lui Dumnezeu, s-a savarsit cu pace si a fost ingropat langa biserica Schitului Pocrov. IEROSCHIMONAHUL IONA - Egumen al Schitului Sihla-Neamt(secolul XIX) In prima jumatate a secolului XIX a fost un egumen vestit la Schitul Sihla, numit Iona ieroschimonahul. Acest egumen era foarte nevoitor in post, in rugaciune, in blandete si celelalte osteneli calugaresti. Dar cel mai mult decat toate era milostiv si iubitor de straini. Spuneau batranii ca odata s-a dus egumenul cu ucenicul sa taie lemne de foc in padure. Si pe cand taiau un fag uscat, au aflat un burduf plin cu galbeni ascuns in tulpina lui. Atunci au coborat in schit si au spus tuturor de aflarea banilor. Din ziua aceea, egumenul Iona a inceput sa faca multe innoiri in Schitul Sihla: reparatii la biserica, chilii noi, vesminte, hrana si imbracaminte pentru calugari. Pe langa acestea, s-a marit si obstea, ajungand pana la 20 de parinti si frati. Din acesti bani, parintele Iona facea si multe milostenii, incat ajunsese renumit in tot tinutul Neamt. Cum auzea ca se face o biserica noua, indata trimitea un calugar cu bani si alte daruri. De asemenea, daca auzea de familii cu multi copii, de vaduve si orfani, in aceeasi zi trimitea ucenici cu bani, cu haine si mancare la casele lor. Uneori, parintele Iona cobora din munte si mergea la Targu Neamt pentru nevoile schitului. Cum auzeau oamenii, indata ii ieseau pe cale; unii pentru binecuvantare, iar altii pentru milostenii, caci era .vestit peste tot numele lui. Asa a petrecut Cuviosul Iona toata viata sa, bineplacand lui Dumnezeu si iubind pe saraci. Apoi, ajungand la adanci batraneti, s-a mutat cu pace in odihna lui Hristos, iar trupul sau a fost ingropat alaturi de biserica. SFANTUL IERARH CALINIC DE LA CERNICA (1787-1868) Viata Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica s-a nascut la 7 octombrie, 1787, in Bucuresti, aproape de biserica Sfantul Visarion. Din Sfantul Botez a primit numele de Constantin. Parintii sai se numeau Antonie si Floarea si erau foarte evlaviosi. Cel mai mare dintre copiii lor a fost in tinerete preot de mir; apoi, intrand in viata monahala, s-a calugarit cu numele de Acachie. De asemenea, si mama Sfantului Calinic, fericita Floarea, dupa ce si-a crescut copiii, s-a retras in Manastirea Pasarea, primind marele si ingerescul chip, cu numele de schimonahia Filoteia. Tanarul Constantin, cel mai mic dintre copii, a primit de mic o educatie religioasa aleasa, invatand carte in Bucuresti, la scolile care functionau in acea vreme pe langa biserici. In anul 1807 a intrat in nevointa calugareasca la Manastirea Cernica, sub ascultarea cuviosului staret, arhimandritul Timotei. La 12 noiembrie, 1808, a fost tuns in schima monahala cu numele de Calinic. La 3 decembrie, 1808, a fost hirotonit ierodiacon. La 13 februarie, 1813, a fost hirotonit ieromonah, iar la 20 septembrie, 1815, a fost hirotesit duhovnic de insusi mitropolitul Tarii Romanesti, Nectarie. Tot atunci primeste si ascultarea de eclesiarh al Manastirii Cernica. In vara anului 1812 a calatorit in Moldova dupa ajutoare, impreuna cu duhovnicul sau, ieroschimonahul Pimen, iar in anul 1817 a calatorit la Sfantul Munte. La 14 decembrie, 1818, Cuviosul Calinic este ales staret in Manastirea Cernica. Nu avea atunci decat 31 de ani. Pentru sfintenia vietii lui si buna chivernisire a manastirii, la 9 aprilie, 1820, este hirotesit arhimandrit si conduce Manastirea Cernica timp de 32 de ani, formand o aleasa obste monahala. La 14 septembrie, 1850, este ales episcop pentru Eparhia Ramnicului - Noului Severin, pe care o pastoreste timp de 17 ani. La 24 mai, 1867, se retrage din scaun la manastirea de metanie, iar la 11 aprilie, 1868, se muta la cerestile lacasuri. Canonizarea Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica s-a facut la 21 octombrie, 1955, iar praznuirea lui se face la 11 aprilie. Fapte si cuvinte de invatatura Cuviosul Calinic, inca pe cand era calugar tanar in Manastirea Cernica, postea foarte mult, isi implinea regulat canonul si pravila cu multa osardie si se lupta impotriva somnului. Dormea numai trei ceasuri pe noapte, insa nu intins pe pat, ci pe un scaunel intr-un colt al chiliei, dupa marturia batranului Hariton, iar ziua lucra impreuna cu parintii la ascultarile cele mai grele ale manastirii. Dupa plecarea la Sfantul Munte a duhovnicescului sau parinte, ieroschimonahul Pimen, Cuviosul Calinic si-a pus aceasta aspra randuiala, ca in toata saptamana sa nu manance bucate fierte la foc, fara numai paine cu apa dupa apusul soarelui, iar sambata si Duminica sa mearga la trapeza impreuna cu parintii si sa se mangaie cu infranare.
115
Marturisesc parintii care l-au cunoscut pe Sfantul Calinic ca fata ii era mereu palida de multa postire si ochii adanciti in orbite din pricina multei privegheri si a atator lacrimi, caci dobandise de la Dumnezeu darul lacrimilor la sfanta rugaciune. In anul 1813, murind de boala ciumei multi preoti calugari din Manastirea Cernica, staretul Timotei staruia mereu sa faca preot pe smeritul ierodiacon Calinic. El insa se lepada de un dar mare ca acesta, socotindu-se pe sine cu totul nevrednic. Fiind insa foarte ascultator si lasandu-se in voia lui Dumnezeu, a primit Taina Sfintei Preotii, savarsind cele sfinte in toata viata sa cu lacrimi si cu multa evlavie. Dupa primirea darului preotiei, Sfantul Calinic a inceput si mai mult a se nevoi si a sluji cu osardie tuturor. Ca era plin de dumnezeiasca dragoste catre toti, dupa cuvantul ce zice: "Daca vrei sa te iubeasca toti, iubeste si tu pe toti". De vedea pe cineva scarbit, impreuna cu el se intrista; pe cei bolnavi ii cerceta si dupa ale sale puteri ii mangaia, iar pe saraci mereu ii miluia. Pentru aceasta toti il iubeau ca pe un adevarat tata si parinte duhovnicesc. Sfantul Calinic era atat de smerit, ca, pe cat se inalta cu cinstea si cu darul de catre toti, cu atat mai mult se smerea catre toti, dupa cuvantul Domnului, Care zice: Care dintre voi va vrea sa fie mai mare, sa va fie voua sluga (Matei 20, 26). Ajungand Cuviosul Calinic duhovnic al Manastirii Cernica, aproape toti parintii si fratii din obste se marturiseau la sfintia sa, pentru ca toti se cucereau de nevointa lui si isi faceau adapostire si mangaiere supararilor lor. Era atat de iscusit duhovnic, ca veneau la spovedanie nu numai monahii, ci si multa lume din afara si chiar mitropolitul. Fericitul parinte Calinic, ori de cate ori era ocarat de cineva, graia de bine; iar pe cel care il nedreptatea indata il miluia si il ajuta cu tot ce putea. Insa la dansul in chilie altceva nu se gasea, fara numai un ulcior cu apa. Spuneau parintii ca in chilia sa, cuviosul era atat de linistit, incat nici ucenicii lui nu-l auzeau ce face, cand, adica, se odihnea si cand era la rugaciune. Dupa marturia mai multor duhovnici din vremea sa, Cuviosul Calinic savarsea in timp de 24 de ore doua mii de inchinaciuni si 300 de metanii mari, precum si pravila cea randuita fiecarui calugar la chilie. Aceiasi duhovnici ai Manastirii Cernica adevereau ca Sfantul Calinic, inca din anii tineretii, primise darul neincetatei rugaciuni a lui Iisus, prin care se facuse casa a Duhului Sfant si vas al alegerii. In primavara anului 1817, Cuviosul Calinic impreuna cu Ignatie duhovnicul si cu un alt calugar s-au sfatuit sa posteasca desavarsit tot Postul Mare, pana la Sfintele Pasti. Deci, luand binecuvantare de la staretul manastirii, Dorotei, au inceput aceasta aspra si mai presus de putere nevointa. Dar, din lipsa dreptei socoteli, satana le-a facut la toti o grea ispita. Calugarul n-a putut sa posteasca deloc. Ieroschimonahul Ignatie a postit cateva saptamani, apoi, slabind foarte tare, s-a imbolnavit si cu greu s-a vindecat. Iar Cuviosul Calinic a postit desavarsit pana in joia Canonului Mare (Adica pana in joia din saptamana a cincea a Postului Mare), cand a mancat o jumatate de prescura. Dar, voind sa implineasca cele 40 de zile de post, asemenea Mantuitorului si sfintilor de demult, s-a imbolnavit de o cumplita ameteala de cap si slabire a firii, incat n-a mai stiut nimic de sine pana in Duminica Tomei. Pentru aceasta, staretul Dorotei era foarte mahnit, crezand ca nu va mai scapa cu viata. Insa, cu darul lui Dumnezeu, Cuviosul Calinic si-a venit din nou in simtire, spre bucuria staretului si a tot soborul. Din ceasul acela, parintele Dorotei i-a randuit sa tina toata viata calea cea imparateasca. Adica sa se impartaseasca zilnic din masa cea de obste la trapeza. Deci, facand ascultare, parintele Calinic manca zilnic cu fratii la masa, fara sa mai aiba nimic de mancare la chilie sau sa guste ceva fara binecuvantare. Cu toate acestea, din postirea cea de 40 de zile, cuviosul a ramas cu o permanenta durere de cap, pe care a simtit-o pana la obstescul sau sfarsit. In vara aceluiasi an, Sfantul Calinic n-a mancat paine deloc, timp de 40 de zile, nici legume fierte la foc. Numai seara, dupa apusul soarelui, manca cate o felie de pepene si fructe crude, ca sa-si potoleasca slabiciunea firii si sa nu calce porunca staretului. Ucenicul sau, arhimandritul Anastasie Baldovin, marturisea ca in toata viata sa cuviosul nu dormea intins pe pat, ci atipea cateva ceasuri pe un scaun, imbracat si incins cu o curea lata de piele. Era ca o adevarata santinela, gata oricand de lupta, veghind neincetat asupra nevazutilor vrajmasi care incercau sa-l ispiteasca, fie prin trup, fie prin ganduri. Acelasi ucenic zicea ca nimeni nu putea sa ascunda ceva sau sa spuna vreo minciuna inaintea Sfantului Calinic, pentru ca era inaintevazator si indata descoperea adevarul si cele ce urmau sa se intample in viitor. Acelasi ucenic prea iubit al Sfantului Calinic spunea ca dascalul sau era atat de bland si smerit cu inima, incat oricine socotea ca are in fata sa un inger, iar nu un om pamantesc. De aceea toti il iubeau, il cinsteau si il aveau ca pe un adevarat sfant, atat calugarii si mirenii, cat si episcopii si dregatorii tarii. Dupa ce a fost randuit staret, cuviosul se silea, nu numai cu viata sa, ci si cu alese sfaturi duhovnicesti, sa indrepteze pe calugarii lenesi si tulburatori din manastire. Si pe multi ii indrepta pe calea cea buna, iar pe cei razvratiti si neascultatori ii scotea afara din obste, dupa porunca apostolului, ca sa nu vatame si pe altii. Sfantul Calinic socotea ca ascultarea este cea mai mare virtute pentru monahi si temelia vietii calugaresti. Astfel, invata pe fiii sai duhovnicesti ca "viata de obste, in sfanta ascultare, a intemeiat-o Insusi Domnul nostru Iisus Hristos, prin pilda vietii Sale pamantesti". Spuneau parintii si aceasta, ca marele staret nu ingaduia deloc clevetirea in viata calugareasca. Caci o socotea "moartea sufletului". In locul multei vorbiri, el sfatuia pe ucenici sa practice neincetat tacerea si rugaciunea lui Iisus. Aceiasi parinti spuneau de Cuviosul Calinic ca isi implinea chemarea de staret cu mare ravna si frica de Dumnezeu, stiind ca "lucrul cel mai greu si anevoios este mestesugul calauzirii sufletelor pe calea mantuirii". Uneori zicea catre ucenici: - Staretul este inima tuturor inimilor care il cauta si ii cer sfat si mangaiere. El este calea spre desavarsire a tuturor sufletelor credincioase din jurul sau. Cuviosul obisnuia adesea sa pescuiasca la lacul din jurul manastirii, iar pestele pe care il prindea il dadea la obste pentru hrana parintilor. Intr-o zi, un calugar tanar, curatind de solzi o caracuda mica, a inceput a carti si, lovind-o cu cutitul, zicea: "Na, na! De ce n-ai adus pe tata-tu, pe mama-ta, pe mosu-tu, pe stramosu-tu, care aveau solzi mai mari, ca nu ma necajeam atata!" Apoi tot el raspundea: "Am venit si cu tata, si cu mama, si cu mosul, si cu stramosul, dar i-au luat parintii duhovnici cei din comitet si parintele staret". Aceste cuvinte au ajuns la urechile Cuviosului staret Calinic. Atunci el, stand putin pe ganduri, pentru a inlatura orice pricina de sminteala din manastire, a zis: - De azi inainte nu voi mai pune peste in gura mea! Si intr-adevar, pana la sfarsitul vietii sale nu a mai mancat niciodata peste, pazind cu sfintenie fagaduinta data lui Dumnezeu. Se hranea numai cu verdeturi, si acelea o data pe zi, cu multa infranare.
116
In timpul rascoalei din anul 1821, multi locuitori din Bucuresti s-au adapostit la Manastirea Cernica. Bunul staret i-a gazduit pe toti in insula Sfantului Nicolae, prin chiliile calugarilor, iar pe calugari i-a mutat in insula Sfantului Gheorghe. In acele zile de grea incercare pentru tara, multa mangaiere au aflat locuitorii capitalei de la Sfantul Calinic. Ca pe toti ii imbarbata, ii odihnea si ii hranea in mod gratuit din alimentele manastirii. In primavara aceluiasi an, auzind turcii de multimea mirenilor adapostiti in insula Cernicai si socotind ca ar fi dintre rasculati, au inconjurat manastirea cu tunuri si stateau gata s-o distruga, iar pe cei aflati in ambele insule sa-i ucida cu sabia. Atunci Sfantul Calinic a adunat tot poporul si pe calugari in biserica, le-a tinut cuvant de imbarbatare si au facut impreuna priveghere de toata noaptea. Iar a doua zi a trimis un calugar cu jalba la mai- marele turcilor din tabara alaturata. Si astfel, cu rugaciunile Sfantului Calinic, cu lacrimile poporului si cu mijlocirea Sfantului Nicolae, s-au linistit turcii si s-au izbavit cu totii de la moarte. Terminandu-se hrana in Manastirea Cernica, calugarii si mirenii erau amenintati de cumplita foamete. Deci, cazand Sfantul Calinic la rugaciune cu multe lacrimi in fata icoanei Maicii Domnului si a Sfantului Nicolae si cerandu-le grabnic ajutor, indata a fost ascultat. Cum s-a ridicat marele staret de la rugaciune, au intrat pe poarta manastirii cinci care trase de cate doi boi, pline cu pesmeti de paine, trimise de pasa, mai-marele turcilor din tabara apropiata. Tot in anul 1821, un alt pasa, care isi avea tabara in satul Pantelimon, a rapit o calugarita din Manastirea Pasarea, drept ostatica. Dar Sfantul Calinic, nerabdand sa fie mireasa lui Hristos in mainile paganilor, a facut jalba la stapanire si a izbavit calugarita din mainile turcului. Deci, suparandu-se cumplit, pasa a hotarat sa porneasca noaptea cu armele asupra manastirii, ca s-o prade si sa ucida pe staret. Atunci Sfantul Calinic, auzind de razbunarea turcului, a facut priveghere de toata noaptea, cerand ajutorul lui Dumnezeu. Si iarasi prin minune a fost izbavit de, primejdie. Caci, chiar in noaptea aceea, pe cand pasa lua cafeaua, ca apoi sa navaleasca asupra manastirii, o sluga a sa a incercat sa-l omoare cu arma. Dar glontele oprindu-se in punga cu galbeni, turcul a scapat cu viata. Cutremurat de aceasta minune, a doua zi pasa a trimis acei galbeni la Manastirea Cernica, din care, dupa porunca cuviosului, s-a facut la intrare o fantana, cunoscuta pana astazi cu numele de "Fantana turcului". Pe langa innoirea vietii duhovnicesti in obstea sa, marele staret al Cernicai s-a ingrijit si de cele necesare vietii pamantesti, dupa exemplul inaintasilor sai. Astfel, a terminat de pictat biserica din insula Sfantului Nicolae, iar cu banii donati de arhiereul Ioanichie Stratonichias din Bucuresti a zidit o biserica mare cu cetate in insula Sfantului Gheorghe, pentru ca nu mai incapeau calugarii intr-o singura biserica. Mai inainte insa de inceperea bisericii, i s-au aratat noaptea in vis Sfantul Ierarh Nicolae, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe si fericitul staret Gheorghe. Deci, Sfantul Nicolae a zis Cuviosului Calinic: "Scoala-te si sa zidesti in ostrovul cel mic o biserica in numele Sfantului Mucenic Gheorghe...". Marele Mucenic i-a adaugat, apoi, aceste cuvinte: "Noi iti vom trimite tot ce-ti va trebui". Iar staretul Gheorghe ia zis: "Sa nu ai nici o indoiala in inima ta". Aceasta vedenie aratandu-se deodata si Cuviosului Pimen duhovnicul, l-a incredintat pe Sfantul Calinic sa inceapa lucrul. In anul 1832 a inceput noua biserica. In anul 1838 s-a daramat de un puternic cutremur, iar dupa patru ani a fost zidita din nou, asa cum se vede pana astazi. A mai zidit din anul 1846 biserica Manastirii Pasarea si alte cateva biserici parohiale. Sfantul Calinic a fost, de asemenea, si un bun iconom al Manastirii Cernica si al celorlalte Manastiri - Pasarea, Snagov, Caldarusani, Ciorogarla si Poiana Marului - care erau sub administratia sa. Cand a intrat staret, Cernica avea doar "o teleguta cu un bou ce se conducea de un calugar pe ulitele Bucurestilor, si oricine voia din popor arunca cate o paine in acea teleguta; apoi se intorcea la manastire si impartea acea paine pe la calugari. Iar pentru imbracamintea calugarilor se trimitea de la domnie si de la alti buni crestini". Or, venerabilul staret in putina vreme a refacut iconomia manastirii, a facut un mare metoc in satul Buesti-Ilfov, a ridicat case si adaposturi pentru oameni si vite, a cultivat pamantul cu tot felul de cereale, a plantat vii si paduri, incat se mirau toti de priceperea lui. Acolo crestea manastirea cirezi de vite si turme de oi pentru hrana si imbracamintea calugarilor din lavra. Fiind chemat si propus de cateva ori sa fie Mitropolit al Tarii Romanesti, Sfantul Calinic, din marea lui smerenie, nu a primit. Dar un om vrajmas din preajma sa, indemnat de zavistnici, i-a dat otrava. Pe cand marele staret zacea pe patul de moarte, s-a rugat lui Dumnezeu, zicand: "Doamne, Dumnezeul mantuirii mele, nu credeam si nu doream sa mor otravit". Atunci, in umbra noptii, un glas de taina i-a raspuns: "Nu vei muri de otrava. Scoala-te si fii sanatos, ca nu dupa mult timp vei fi episcop la Ramnicu-Valcea, unde vei indrepta Biserica si clerul care este in scazamant". In ceasul acela, cuviosul s-a sculat sanatos din pat si s-a dus la Utrenie, ca era miezul noptii. Pentru blandetea si sfintenia vietii sale atat de multi calugari s-au strans in jurul Sfantului Calinic, incat nu mai incapeau in amandoua insulele, in anul 1850, cand a plecat ca episcop la Ramnicu-Valcea, a lasat in Manastirea Cernica peste 350 de calugari cu viata aleasa. Pe cand era staret, a venit pitarul manastirii la Cuviosul Calinic si l-a instiintat ca s-a ispravit faina. Iar el a raspuns: - Sa avem nadejde la Maica Domnului si la Sfantul Ierarh Nicolae si nimic nu ne va lipsi. Apoi, intrand in chilie, a cazut la rugaciune inaintea icoanei protectorului sau, zicand: "Sfinte arhiereule al lui Hristos, Nicolae, mangaietorule al saracilor si cald-folositorule al celor ce te roaga cu credinta, vino si acum si ajuta smeritei turmei tale si ne scapa de foamete, precum ai mantuit pe cei ce erau sa se inece in mare, ca nu avem alt ajutor dupa Maica Domnului, afara de tine...". Apoi, dupa Vecernie, a pus sa se citeasca in biserica Paraclisul Sfantului Nicolae. Astfel, Sfantul Ierarh Nicolae, ascultand rugaciunea placutului sau, a venit imediat in ajutorul Manastirii Cernica. In ceasul acela a sosit la arhondaricul manastirii un car cu boi incarcat cu faina. Erau doi oameni necunoscuti, trimisi cu aceasta milostenie de stapanul lor, care, dupa ce au descarcat povara, indata au plecat. Drept recunostinta, marele staret a adunat soborul in biserica si, dupa Pavecemita, au cantat acatistul Sfantului Nicolae. Apoi, binecuvantand faina, a pus sa se faca paine in noaptea aceea pentru mangaierea parintilor si fratilor. In alta zi. pe cand vorbea cu parintele Pimen, duhovnicul sau, a venit la Sfantul Calinic un om cerandu-i milostenie. Iar el i-a dat 50 de lei. Dupa un ceas a venit un tanar si a spus staretului: "Parinte, tatal meu a murit si a lasat sa aduc la manastire o mie de lei. Iata aici cinci sute si restul il voi aduce mai pe urma, ca nu ii am acum". Apoi a plecat. Atunci batranul duhovnic a intrebat pe cuviosul: - Ce cugetai, parinte Calinic, cand ai dat milostenie acelui om? Iar blandul staret i-a raspuns: - As fi vrut sa-i dau o suta de lei, dar n-am avut. I-am dat numai cincizeci si am primit cinci sute. In anul 1829, luna iulie, in dimineata unei zile de praznic, statea Cuviosul Calinic in chilia sa din insula mare, aproape de arhondaric. Deci, privind pe fereastra, a vazut multime de musafiri care atunci venisera, iar pe bietii calugari, "ascultatorii din arhondarie", cum alergau in toate partile ca sa slujeasca musafirilor. Deci, cautand la dansii cu durere de inima, a zis in sine:
117
- Ah, Dumnezeule, cum are sa se defaime chipul monahicesc prin petrecerea impreuna cu mirenii! Si tare oftand, a inceput sa citeasca icoasele Sfantului Ierarh Nicolae. Spuneau ucenicii Sfantului Calinic "ca faptele ii erau intocmai dupa graiul gurii si nu putea nimeni sa-i gaseasca nici un cusur. Ca, dupa cum invata, asa si lucra. Ca zice si Mantuitorul: Ci cuvantul vostru sa fie: Ceea ce este da, da; si ceea ce este nu, nu (Matei 5, 37). Aceiasi ucenici marturiseau ca Sfantul Calinic "cu multa mahnire a primit alegerea de episcop, la 14 septembrie, 1850, fiindca n-a putut strica hatarul iubitului sau fiu duhovnicesc, Barbu Dimitrie Stirbei - domnul Tarii Romanesti - si s-a supus la voia obstestii Adunari...". Spunea Sfantul Calinic in ceasul despartirii de fiii sai duhovnicesti: - Calugarul, oriunde va merge si oricat bine va gasi, tot nu este ca unde si-a pus metania, fiindca inima lui nu este in pace. Alta data iarasi le spunea: - Iubitii mei frati si fii, trebuie sa avem mare grija cand intram in Sfanta Biserica sau in Sfantul Altar, ca acolo este Insusi Domnul nostru Iisus Hristos de fata in Sfintele Taine. Spunea ucenicul sau, Anastasie, ca, indata dupa asezarea sa in scaunul episcopiei de la Ramnicu-Valcea, a si inceput a da porunci la protopopi, ca unde s-ar afla vreun om necununat sa-l cunune si sa-l cerceteze pentru ce nu se cununa si "sade cu posadnica". Spunea iarasi acelasi ucenic ca Sfantul Ierarh Calinic avea mare evlavie catre Sfantul Ierarh Nicolae, al carui acatist il citea zilnic. Cu ajutorul lui Dumnezeu si al marelui ierarh, protectorul sau, a rezidit din temelie Catedrala episcopala din Ramnicu-Valcea, casele episcopale si seminarul, intre anii 1854-1856, care fusesera distruse de incendiul din 1847. Odata cu biserica, blandul episcop a redeschis si vestita tipografie a Episcopiei din Ramnic, in care a tiparit tot felul de carti de slujba si de zidire sufleteasca, pe care apoi le trimitea gratuit la preoti si credinciosi. Spunea iarasi arhimandritul Anastasie Baldovin despre dascalul sau, Preasfintitul Calinic: - Ma minunam de asa viata mai presus de fire, pentru ca vedeam ca slujesc un sfant viu. De aceea indrazneam de multe ori si il intrebam cate ceva despre tainele dumnezeiesti si el imi descoperea ceea ce cunostea ca-mi este de folos si cat putea sa incapa in mintea mea cea slaba si intunecata. Iar daca inaintam cu intrebarile mai departe, imi zicea: "Nu este acum timpul pentru asemenea intrebari". Acelasi ucenic spunea: - Avea obicei fericitul ca, dupa rugaciunea de seara, ma tinea langa preasfintia sa mai mult timp, povatuindu-ma in credinta si la datoriile mele monahale si multe lucruri de taina imi descoperea. Adeseori imi zicea fericitul: - Fiul meu, multi surit din calugari si mireni numai cu numele crestini, iar cu viata si cu faptele sunt departe de adevarul crestinatatii. De aceea, la unii ca acestia nu ai voie sa le arati ceea ce ai vazut la mine. Iar la cei pe care ii vei cunoaste ca sunt crestini buni si cred in darul si puterea lui Dumnezeu, ai voie de la mine sa le arati si sa le scrii, numai dupa ce ma voi duce din aceasta lume trecatoare. In vara anului 1854, mergand Sfantul Calinic spre Targu-Jiu, insotit de ucenicul sau si mai multi slujitori, la rugamintea credinciosilor a poposit peste noapte intr-un sat din cale. Si iata, fiii unui om instarit au marturisit bunului pastor ca tatal lor a murit de mai multi ani, dar trupul lui n-a putrezit in pamant. L-au dezgropat de trei ori, i-au facut parastas cu arhierei si cu preoti, dar trupul sau tot intreg l-au scos din groapa. Deci, l-au rugat pe Sfantul Calinic sa le dea voie sa-l dezgroape a patra oara pe tatal lor, iar dupa ce fericitul va termina liturghia arhiereasca, sa-i citeasca rugaciunile de dezlegarea pacatelor la mormant. Si bunul pastor, milostivindu-se de ei, i-a ascultat. Dupa terminarea liturghiei au mers cu totii la mormant. Trupul raposatului, intreg si nevatamat, era rezemat de zidul bisericii. Si iata, o, minune preaslavita! In timp ce Sfantul Calinic citea rugaciunile de dezlegarea pacatelor, trupul cel neputred a inceput a se preface in tarana, de la picioare spre cap. La sfarsitul rugaciunilor, intreg trupul sau se prefacuse intr-o gramajoara de tarana amestecata cu oase albe. Uimiti toti de aceasta, au dat slava lui Dumnezeu. Spunea parintele Anastasie, ucenicul Sfantului Calinic, ca au poposit impreuna timp de trei zile la Schitul Lainici, unde era egumen marele duhovnic si arhimandrit Irodion Ionescu, renumit pentru viata sa in toate hotarele Olteniei si dincolo de Carpati. Apoi, pornind pe poteci de munte spre Ramnicu-Valcea, au poposit putin intr-o poiana. Si, plecand insotitorii sai inainte, Sfantul Calinic statea jos si plangea. - De ce plangi, Preasfintite? l-a intrebat ucenicul. Te doare stomacul? - Nu, fiul meu, a raspuns el. Dar nu credeam sa mai traiesc, sa vad alt staret schimbandu-se in Cernica. Nicandru, staretul Cernicai, a murit!... Deci, ucenicul insemnand ziua si ceasul acela, a plecat dupa doua saptamani la Manastirea Cernica si s-a incredintat ca arhimandritul Nicandru se mutase la Domnul chiar in ziua si ceasul in care a plans Sfantul Calinic. Odata, pe cand Sfantul Calinic slujea Sfanta Liturghie in paraclisul Episcopiei Ramnicului cu mai multi slujitori, a fost adusa la biserica o femeie legata in lanturi, cumplit chinuita de un duh necurat. La sfarsitul slujbei, protoiereul orasului a rugat pe bunul pastor de suflete sa-i citeasca o rugaciune de vindecare. Arhimandritul Anastasie i-a pregatit molitfelnicul. Dupa citirea rugaciunii, Sfantul Calinic a binecuvantat pe femeia bolnava de trei ori in numele Preasfintei Treimi si a zis: - In numele Domnului nostru Iisus Hristos, scoala-te! In clipa aceea, bolnava s-a vindecat cu darul lui Dumnezeu. Deci, sculandu-se sanatoasa de jos, saruta cu lacrimi sfintele icoane, multumind binefacatorului ei. Apoi, intrand Sfantul Calinic in chilia sa, a inceput a plange cu multe lacrimi. - De ce plangi, Preasfintite? l-a intrebat ucenicul. - Nu am nimic, fiul meu, dar vad ca pentru multele mele pacate ma pedepseste Dumnezeu. Spuneti la toti ca nu pentru mine pacatosul a facut Dumnezeu aceasta minune de a tamadui pe femeia bolnava. Spunea acelasi ucenic despre Sfantul Calinic: - Era atat de milostiv, incat, cand nu avea ce sa dea milostenie, isi dadea hainele de pe Preasfintia sa si, plangand, se ruga de mine nevrednicul ca sa caut bani de unde voi sti, ca sa aiba sa dea la "fratii lui Hristos", caci asa numea fericitul pe saraci si neputinciosi. Odata, pe cand Sfantul Calinic iesea de la slujba, la o biserica din Craiova, epitropul i-a dat sase galbeni. Iar in ograda episcopiei, o femeie cerandu-i milostenie, a scos acei galbeni si i-a pus in mainile ei. Dupa trei zile, aceeasi femeie a venit iar la usa Sfantului Calinic sa ceara milostenie. Deci, chemand pe parintele Anastasie, ucenicul sau, i-a poruncit zicand: - Da milostenie femeii de afara. - Preasfintite, a raspuns el, aceasta femeie a primit sase galbeni cand ne-am intors de la biserica.
118
Iar blandul pastor i-a zis cu asprime: - Dar cuviosia ta, daca ai mancat ieri, astazi nu mai mananci? O fi fost si ea datoare la cineva si de aceea mai cere. Du-te si da-i milostenie! Din clipa aceea pana la sfarsitul vietii Sfantului Calinic, n-a mai indraznit ucenicul sa-i faca vreo observatie in privinta milosteniilor. Spunea iarasi ucenicul despre Sfantul Calinic: - Cand hirotonea preoti, nu numai ca nu lua nimic pentru osteneala sa, ci oprea si pe altii a le lua ceva. Iar cand plecau preotii pe la bisericile lor, ii chema inaintea sa si ii povatuia cum sa se poarte in societate si cu enoriasii lor. Apoi le dadea bani de cheltuiala pe drum, carti de preotie si alte carti de invatatura. In timpul domniei lui Cuza Voda - spunea ucenicul Sfantului Calinic - s-a intamplat o tulburare in Seminarul Episcopiei de Ramnic si Preasfintia sa, cu darul si cu blandetea sa, a potolit acea tulburare. Afland de aceasta, mitropolitul Nifon si ministrul de Culte, Scarlat Cretulescu, au trimis de la Bucuresti un functionar in ancheta. - Nu mai este nevoie ca sa faci dumneata cercetare - a zis Sfantul Calinic - pentru ca eu, ca episcop, i-am linistit si multumit pe toti. Sa spui la cei care te-au trimis ca sunt in nestiinta de aceasta. Auzind de cuvintele Sfantului Calinic, ministrul s-a suparat si, intrand in audienta la domnitor, i-a spus: - Maria Ta, sa iscaliti decretul de suspendare a episcopului de Ramnic si darea lui in judecata, iar daca nu, sa-mi primiti demisia. - Demisia dumitale pot sa o primesc, dar decretul contra episcopului de Ramnic niciodata nu-l voi semna, a zis domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Apoi, cu voce inalta a strigat: - Mai Scarlat, acela, episcopul Ramnicului, Calinic, este adevaratul si sfantul calugar al lui Dumnezeu si ca el altul nu mai este in toata lumea. Sfantul Calinic, avand darul inaintevederii, intr-una din zile a spus ucenicului sau, Anastasie: - Sa stii, fiul meu, ca la 1866, Cuza nu mai este domn al tarii si au sa se faca mari schimbari. Sa mai stii ca la 1877 are sa vina in tara imparatul Rusiei cu familia si cu ostirile sale si are sa treaca Dunarea, sa se bata cu turcii, dar rusii au sa fie invinsi de turci. Dupa aceea, rusii au sa cheme in ajutorul lor ostirea romana si, cu ajutorul lui Dumnezeu, au sa faca romanii mari victorii, incat sa-i laude si sa-i admire toate continentele lumii. Dupa acest razboi sangeros, are sa fie un razboi cu condeiul, adica cu diplomatia. Si dupa aceasta are sa vina un razboi asa de mare, cum nu a fost de cand pamantul, si ferice de cei care vor scapa dupa acest mare razboi. Adeseori mergand Sfantul Calinic in vizita canonica prin eparhie, i-a placut locul linistit de la Schitul Frasinei. De aceea a voit sa faca aici manastire de chinovie ca la Cernica. Deci, numaidecat, in anul 1863 a pus de s-a zidit biserica frumoasa si chilii pentru parinti si a asezat reguli ca in Cernica, unde s-au adunat vreo cativa calugari. Insa, pentru asprimea locului, n-au putut sa se adune prea multi parinti. Dupa zidirea Manastirii Frasinei, a voit Sfantul Calinic ca in acest lacas sihastresc sa nu intre niciodata parte femeiasca. De aceea, inainte de retragerea sa din scaun, a fixat la un kilometru mai jos de Frasinei o piatra pe care scrie urmatoarele: "Calinic, cu mila lui Dumnezeu Episcop al Ramnicului Noului Severin. Acest lacas s-a cladit din temelie de noi, spre a fi chinovie de parinti monahi. Si fiindca prin partea femeiasca putea sa se aduca vreun scandal monahilor vietuitori acolea, de aceea, sub grea legatura s-au oprit ca de la acest loc sa nu mai treaca inainte, sub nici un chip, parte femeiasca. Iar cele ce vor indrazni a trece sa fie sub blestem si toate nenorocirile sa fie asupra lor, precum: saracia, gubavia si tot felul de pedepse. Si iarasi, cele ce vor pazi aceasta hotarare sa aiba blagoslovenia lui Dumnezeu si a smereniei noastre si sa vie asupra lor tot fericitul bine. Amin. Calinic. Ramnic, 1867, ianuarie, 17". In vara aceluiasi an, dupa innoirea Manastirii Frasinei, o copila din satul Muereasca, care pastea vitele aproape de hotarul manastirii, alergand dupa vite, a trecut din greseala mai sus de piatra cu legamantul pus de Sfantul Calinic. In ceasul acela, copila s-a imbolnavit de epilepsie. La rugamintea parintilor ei, preotul din sat a spus despre aceasta Sfantului Calinic, rugandu-l s-o ierte si sa-i citeasca rugaciuni de vindecare. - Ce trista intamplare, a zis blandul episcop. Sa mergem sa ne rugam pentru dansa. Deci, a venit anume in satul Muereasca si a intrat in casa bolnavei. Copila zacea in pat in grea suferinta. - Ma cunosti? a intrebat-o Sfantul Calinic. Iar bolnava a facut semn din cap ca il cunoaste. Apoi, mangaind-o, i-a zis: - Ai sa te faci sanatoasa; da, da, ai sa te faci sanatoasa. Eu te-am iertat! Sa ne rugam lui Dumnezeu sa te ierte si El. Apoi si-a pus omoforul peste bolnava, i-a citit rugaciunea de iertare, a stropit-o cu agheasma pe frunte si i-a zis din nou: "Da, da, ai sa te faci sanatoasa!" Si a plecat. Dupa o zi, copila s-a sculat sanatoasa din pat. Vestea acestei minuni s-a raspandit in toate partile, caci toti il cinsteau pe marele episcop Calinic ca pe un adevarat sfant si facator de minuni. Spunea arhimandritul Anastasie si despre alta minune: - Fiul mesterului Costache, care zidise Catedrala episcopala din Ramnicu-Valcea si Manastirea Frasinei, s-a imbolnavit de epilepsie. Boala il chinuia tot mai cumplit. Batranul mester a alergat la Sfantul Calinic, cerandu-i cu lacrimi rugaciuni de vindecare pentru fiul sau. - Du-te acasa, mestere Costache, i-a zis Preasfintitul, si te roaga Maicii Domnului. Cum a intrat in casa, tatal si-a gasit feciorul sanatos, rugandu-se in fata icoanei Maicii Domnului. - Rugati-va si voi Maicii Domnului, a zis copilul. Nu vedeti cum se roaga Preasfintitul Episcop? De acum inainte nu ma mai imbolnavesc! In acelasi ceas a venit si parintele Anastasie cu moastele Sf. Mercurie, sa se sarute copilul, dupa porunca Preasfintitului Calinic. Spunea iarasi ucenicul sau ca, din anul 1820 si pana cand s-a mutat din viata aceasta, peste n-a mancat, fara numai verdeturi, si acelea fara untdelemn, o data pe zi. Iar unt, oua, branza si lapte numai sambata gusta cate putin, ca sa biruiasca mandria. Acelasi arhimandrit spunea ca din anul 1850, cand a fost ales episcop, si pana in anul 1868, cand a decedat, nu si-a schimbat intru nimic paza datoriilor sale monahale, ci mai mult se nevoia intru toate faptele cele bune. Chiar si hainele ce le purta ca episcop nu erau mai luxoase ca cele pe care le purta cand era staret in Manastirea Cernica. Pe cand era episcop de Ramnic, Sfantul Calinic toata ziua sedea cu cartea in mana si citea. Pentru ca sa nu-l cuprinda somnul sau sa-si risipeasca mintea de la lucrarea ei, obisnuia sa puna pe carte o greutate metalica rotunda, iar jos, in dreptul cartii, un lighean de tabla gol. Indata ce Sfantul Calinic se ingreuia de somn si isi pierdea echilibrul, greutatea metalica cadea in lighean si il destepta din nou la rugaciune si la citit. Astfel, cuviosul era permanent stapan pe vointa si pe trupul sau.
119
Se mai spunea despre dansul un fapt vrednic de stiut. Intrucat nu manca niciodata carne, dupa randuiala vietii monahale, daduse porunca parintilor de la episcopie sa nu manance nici ei carne. intr-o zi, stand in cerdacul casei episcopale, i-a venit de departe un miros de carne fripta. Atunci a pornit incet dupa miros si a ajuns la chilia unui calugar. Dupa ce a batut la usa, a intrat inauntru. Calugarul tocmai frigea o bucata de carne. Deci, maniindu-se Preasfintitul de aceasta, a inceput sa-l mustre cu asprime, zicand: - Hoitarule! Nu te-ai mai saturat de hoit? Nu vezi ca faci mancare viermilor si putoare? Intr-adevar, Sfantul Calinic tinea ca ucenicii sai sa fie calugari si cu fapta, nu numai cu cuvantul. Dupa saptesprezece ani de rodnica pastorie a turmei lui Hristos, adica la 24 mai, 1867, Sfantul Ierarh Calinic s-a retras din nou la metania sa, Manastirea Cernica, unde dorea sa-si dea obstescul sfarsit. A doua zi, de Inaltarea Domnului, a venit la biserica, a stat la liturghie si la urma a dat anafora parintilor, sarutandu-i toti mana. Pe urma a mers in chilia sa, cea mai dinainte gatita pentru sine, si de aici n-a mai iesit pana la sfarsitul sau, fiindca slabise cu totul de batranete si de mult post. Spunea mitropolitul Nifon catre Anastasie, ucenicul Sfantului Calinic: - Stiu ca voi, fratii Baldovini, ati servit cu frica de Dumnezeu pe episcopul vostru. Te rog, cand vei vedea ca este greu bolnav, sa ma vestesti si pe mine ca sa ma marturisesc lui, caci am multe cuvinte care trebuie sa i le arat cat este in aceasta viata si sa-mi cer iertaciune. Dupa ce mitropolitul a intrat la Sfantul Calinic si s-a marturisit lui, a iesit de la el asa de vesel si luminat la chip, cum nu mai fusese in toata viata lui. Plecand mitropolitul Nifon, a zis Sfantul Calinic, care zacea in pat, catre iubitul sau ucenic, Anastasie: - Fiul meu, Nifon mi-a spus totul si cred ca este speranta de mantuirea lui. Sa stii ca la sapte ani cand ma va dezgropa pe mine, va intra mitropolitul in mormant. Aceasta prevestire s-a implinit intocmai. In Joia cea Mare, anul 1868, spre sfarsitul lunii martie, Sfantul Calinic a chemat la chilia sa sapte preoti de au slujit Sfantul Maslu. Dupa otpust, le-a zis Preasfintitul: - Parintilor, rugati-va lui Dumnezeu pentru mine, ca poate zilele acestea ne vom desparti! La rugamintea Sfantului Calinic, in fiecare seara venea in chilia sa ucenicul sau iubit, Cuviosul Anastasie, si ii citea toata pravila, caci acum slabise si nu mai putea sa si-o faca singur. Dupa terminarea rugaciunii statea mult de vorba cu parintele Anastasie si cu ceilalti parinti apropiati, dandu-le tot felul de sfaturi folositoare de suflet. Spunea parintele Anastasie ca intr-una din aceste seri de rugaciune si priveghere, i-a zis Sfantul Calinic:- Adu-ti aminte ceea ce ti-am spus in anul 1852 la Craiova, si de atunci pana acum, ca voi, fratii Baldovini, Anastasie si Orest, aveti sa-mi inchideti ochii si sa ma duceti la groapa. Asa ca acum mai am 14 zile si ma duc din aceasta lume. Ai grija sa ma imbraci la moarte cu vesmintele ce ti-am spus ca sunt trimise de calugarita Brancoveanca din Moldova (este vorba de Safta Brancoveanu din Manastirea Varatec, care a donat Sfantului Calinic un rand de vesminte in anul 1852). Spunea iarasi parintele Anastasie ca, intr-o seara, "Preasfintia Sa, intinzand cu mine vorba despre mai multe invataturi si eu, stiind ca darul Sfantului Duh este cu desavarsire in el, i-am zis: - Preasfintite Stapane, stii ca mult-putin, cat te-am servit, te-am servit cu credinta si dragoste. Pentru aceasta nu cer altceva decat sa te rogi lui Dumnezeu ca sa-mi ierte pacatele mele pe aceasta lume. Atunci Preasfintia Sa a inceput sa planga amarnic, incat m-a facut si pe mine pacatosul sa plang. Dupa ce s-a linistit, a inceput a-mi zice: - Fatul meu, eu v-am primit in Manastirea Cernica, eu v-am calugarit si v-am luat din manastire si ati urmat mie. Stiu ca nu v-ati pazit datoriile si fagaduintele calugariei, insa sa va siliti a le pazi de aici inainte si va fagaduiesc ca, daca voi afla har inaintea lui Dumnezeu, am sa ma rog pentru voi si pentru toti ai mei". Dorind Sfantul Calinic sa asculte ultima liturghie pe pamant si sa se bucure de praznicul Invierii lui Hristos, in ziua de Pasti a slujit un preot Sfanta Liturghie in paraclisul chiliei unde sedea si s-a impartasit pentru ultima data cu Preacuratele Taine. Era in ziua de 7 aprilie, 1868. In Joia luminata, adica la 11 aprilie, se implineau cele 14 zile prevestite de Sfantul Calinic. Cu cateva zile mai inainte a venit la el staretul manastirii, arhimandritul Stefan, "pe care il iubea foarte mult si i-a dat testamentul pentru inmormantare scris cu catava vreme inainte. Apoi l-a mai invatat si ceva lucruri duhovnicesti, vorbind amandoi multe ceasuri". In noaptea de 10 spre 11 aprilie a venit parintele Anastasie la Sfantul Calinic si i-a citit Utrenia. Dupa otpust au stat amandoi de vorba, vorbind pentru mantuire si alte lucruri folositoare. Cand se lumina de ziua, parintele Anastasie s-a retras in chilia sa. La orele 5 dimineata, Sfantul Calinic a chemat pe ucenicul Ghermano ca sa-l imbrace in camasa si haine de ingropare. Pe toate celelalte le daduse de pomana. Apoi singur s-a sculat, s-a spalat pe fata, s-a pieptanat si a binecuvantat pe toti cati erau in casa. Spunea ucenicilor ca "au venit niste oameni mari in casa si vor sa-l ia cu dansii". Cum statea asa in picioare, a cerut o cruce. Apoi, tinand crucea in mana, s-a inchinat ei, a sarutat-o si a zis: - Sfanta Cruce, ajuta-mi! Iar catre ucenici a zis: Sa ne vedem in fericirea din cealalta lume! Si, rezemandu-si capul pe pieptul lui Gherman, a rasuflat adanc si si-a dat duhul in Mainile Domnului. La inmormantarea Sfantului Calinic, de sambata, 13 aprilie, a venit mitropolitul Nifon cu patru episcopi, mai multi egumeni si zeci de mii de credinciosi, "incat nu mai incapeau in amandoua ostroavele". Cu totii se sileau sa-i sarute mainile. Trupul sau era imbracat in vesminte arhieresti, asa cum poruncise el, si era asezat pe scaun, cu carja si Evanghelia pe brat. Slujba prohodului s-a facut in biserica cea mare din ostrovul Sfantului Nicolae. Apoi, patru preoti l-au purtat pe brate, impreuna cu arhiereii si zeci de preoti si diaconi, si l-au inmormantat asezat pe scaun, in partea de nord a pridvorului bisericii Sfantul Gheorghe, ctitorita de el. Dupa inmormantarea Sfantului Ierarh Calinic, "a venit comisia de la guvern ca sa cerceteze pentru stare - avere personala - si a aflat bani o rila si o jumatate de napoleon si multe adeverinte intarite cu iscalituri, de pe la toate locurile pe unde daduse milostenie, atat de aici, din Romania, cat si din Orient, Ierusalim, Sfetagora (Sfantul Munte) si alte locuri de prin Turcia, care hartii s-au luat de minister". Despre marele episcop Sfantul Calinic spunea ucenicul sau, cuviosul Anastasie Baldovin, aceste cuvinte: - Acest sfant episcop si arhiereu al Bisericii noastre Ortodoxe a savarsit multe fapte mari si folositoare pentru aceasta tara si Biserica Romana. Spunea iarasi despre el ca in timpul cat a trait in viata a facut sapte biserici mari si trei paraclise si a crescut mii de fii duhovnicesti. Ultimele cuvinte ale ucenicului sau formeaza o solemna marturisire catre credinciosi:
120
- Declar pe constiinta, ca arhimandrit si duhovnic ce sunt eu pacatosul si in numele adevarului adevarat, ca acest Sfant Episcop Calinic, cum a iesit din pantecele maicii sale, tot asa a intrat in pantecele pamantului. Plangerea smeritului Calinic Ieromonah, staretul Cernicai. Stiu inceputul meu ca are sfarsit, Si eu vietuiesc ca un fara de sfarsit, Avand mintea inalta cugetatoare, Si viata-mi merge spre scurtare, Ziua, noaptea, cugetand cele desarte Si eu m-am apropiat de moarte. Cu cat vad ca se apropie moartea de mine, Cu atat ma silesc a o scoate din pomenire, Ca daca nu este cu putinta a scapa de moarte cu lucrul, Eu ma silesc a scapa de ea cu gandul. Oh si vai, cum m-am impietrit! In fieste care zi petrecand frati la mormant Si cu nimic nu m-am umilit, Nici cu inima suspinand, Sa plec ochii la pamant, Sa ma uit in mormant, Sa vad podoaba mea stralucind in oase insirate, Pline de putoare si de viermi mancate! Ah, cum striga mormantul catre mine, Zicand: aicea vei sa te salasluiesti si tu maine. Abate-te spre mine macar astazi, Scotandu-ti mintea din lume, Ca nu fara de veste sa dea moartea peste tine, Ca pe lume cati o au iubit Goi i-au trimis in mormant, Razand si batjocorind pe cele ce aicea le-au agonisit, Iar nu in Dumnezeu s-au imbogatit, Ci vesnica munca o au mostenit In tartarul cel nesfarsit. Vai, vai de a mea ticalosire, Cum nu-mi viu intru simtire, Sa plang cu necontenire, Vesnica mea osandire. Vino, ticaloase suflete al meu, Sa cadem cu plangere la Dumnezeu, Rugandu-ne si Prea Curatei Fecioare A mele bune chezasuitoare, Ca sa faca milostiv pe Fiul sau, Iisus Hristos Dumnezeu, Ca sa ma izbaveasca de focul cel nesfarsit, Ca cunoscand am gresit. Sfintilor toti, rugati-va pentru mine, Ca singur m-am lipsit de-al vostru bine, Macar de acum inainte sa petrec cu pocainta. Si sa ma savarsesc in credinta, Ca sa castig vrednica odihna. Amin. CALINIC, staretul Cernicai, 1822, August 1. CUVANT DE INVATATURA al Sfantului Ierarh Calinic, rostit catre tot soborul Manastirii Cernica, in septembrie, 1850, cand a plecat ca episcop la Ramnicu-Valcea Fratilor si Parintilor, Dumnezeu asa binevoieste ca astazi sa ne despartim trupeste unii de altii, dar cu duhul cred ca vom fi impreuna pana la sfarsitul acestei vremelnice vieti, ca eu asa m-am rugat lui Dumnezeu, ca, unde mi s-au topit tineretile, acolo sa mi se si sfarseasca si aceasta viata, si cred ca se va adeveri. Ca nici un lucru nu este mai dulce decat cresterea in caminul parintesc, dupa cum adesea se intampla la noi calugarii, iar mai vartos inteleg cuvantul meu cei ce au gustat din acest pahar. Caci, calugarul, oriunde va merge si oricat bine va gasi, tot nu este ca unde si-a pus metania; fiindca inima lui nu este in pace. Asa si eu, ca un calugar ce sunt, am petrecut aici intre aceste ostroave 43 de ani. Ganditi-va cu ce mahnire le las acum si ce jale ma cuprinde, care singuri o vedeti pe fata mea ca, pentru lacrimile ce m-au cuprins, nu pot sa va spun tot ce am in inima, fara numai aceste putine invataturi si va rog sa le paziti, ca de la un duhovnicesc parinte al vostru si ascultati, iubitilor, cu luare-aminte. Fratilor si Parintilor, Domnul nostru Iisus Hristos a zis catre iudei: Casa Mea, casa de rugaciune se va chema la toate limbile, iar voi o ati facut pestera de talhari (Matei 21, 12). Ca sa nu patimim sau sa auzim si noi una ca aceasta, iubitii mei frati si fii, trebuie dar sa avem mare grija cand intram in sfanta biserica sau in sfantul altar, ca acolo este Insusi Domnul nostru Iisus Hristos de fata in Sfintele Taine. Nu este nimenea iertat, fara de mare trebuinta a intra in sfantul altar. Iar cand suntem siliti, sa intram cu mare sfiala si frica, dupa cum zice Proorocul
121
David: Slujiti Domnului cu frica... (Ps. 2, 9), si sa intram cu invatatura, ca nu din nestiinta sa gresim si sa maniem pe Domnul si sa pierim din calea cea dreapta. De aceasta noi cu mare evlavie sa cinstim cele sfinte. Cand este trebuinta sa intram, sa facem 3 inchinaciuni inaintea usii si intrand sa descoperim capul. Apoi sa facem alte 3 inchinaciuni inauntru. Cei hirotonisiti saruta sfanta masa, iar monahii nu se ating de dansa. Si cata vreme vom fi in sfantul altar, sa stam cu mare frica si evlavie, ca inaintea lui Hristos. Si fiind vremea pomenitului la Proscomidie, tot cu capul gol sa pomenim, dupa cum zice Pavel Apostolul ca barbatul rugandu-se sau proorocind cu capul acoperit, rusineaza pe capul sau, Hristos. Iar fiind cineva bolnav sau frig tare, poate a-si acoperi capul, ca Dumnezeu cunoscator de inimi este, stie gandul nostru pentru care si ne va da plata. Asa suntem datori a urma. Iar in vremea Sfintei Liturghii nu este slobod nimanui a intra in Sfantul Altar, numai preotii, diaconii si paraclisierii cei slujitori si acestia cu evlavie si cu liniste sa umble. Iar ceilalti toti suntem datori a sta in sfanta biserica cu mare evlavie si frica, nici facand vreo neoranduiala sau vorbind, sau cu ochii uitandu-ne in vreo parte sau in alta, nici sa iesim pana la sfarsitul slujbei, ca sa nu cadem in blestemul Sfintelor Soboare ale Sfintilor Parinti, care afurisesc pe cei ce fug mai inainte de otpust. Iar avand ascultare sau neputinta, sa mearga la preot, sa-i sarute mana, sa ia anafura si asa sa iasa. Insa sa se cerce fiecare pe sine, sa nu cumva sa fie ispita diavoleasca, sau lenevie, sau nebagare de seama, ca sa nu cada in blestemul cel proorocesc, ca zice: Blestemat tot cel ce face lucrul lui Dumnezeu cu lenevire sau nebagare de seama. Asa, fratilor, sa petrecem in casa lui Dumnezeu, ca este casa de rugaciune, iar nu cort de comedii. Sa cinstim cele sfinte ca si noi sa fim cinstiti de Dumnezeu, iar nu sa-L maniem ca fiii lui Aaron si sa pierim. Acestea va sfatuiesc si va invat, iubitilor, ca toti sa ne mantuim, cu darul Domnului nostru Iisus Hristos. Ca desi vom fi departe cu trupurile, dar cu duhul vom fi nedespartiti, rugandu-ne si ajutandu-ne unii cu altii, dupa cuvantul ce zice: ca frate cu frate ajutorandu-se, se vor face ca o cetate nebiruita. Asa si voi, fiilor, cand va veti face rugaciunile cele oranduite de duhovnic, sa va aduceti aminte si de mine, parintele vostru, care multa grija am purtat pentru fiecare din voi, din ziua in care v-am primit in manastire. Ca v-am iconomisit pe fiecare dupa putinta voastra si am ingrijit de voi pana astazi. Si acum va dau in mana Sfantului Ierarh Nicolae, mangaietorul neputintelor mele, ca sa ingrijeasca de mantuirea voastra. Si dupa dansul va incredintez in ingrijirea cuviosului si al meu iubitor chir Nicandru, pe care din mica copilarie l-am primit in manastire si este sporit si vrednic de a povatui suflete la mantuire. Apoi, intorcandu-se catre cuviosul staret, parintele Nicandru, a inceput cu dulci si jalnice cuvinte a-i zice asa: Iubite fiule Nicandru, Dumnezeu asa binevoeste, ca sa te las in locul meu sa pastoresti aceasta turmulita, ce de 32 de ani prin multe osteneli o am ingrijit si multe necazuri si trude am tras pentru locusorul acesta, numai si numai sa-l vad impodobit cu adunare de ucenici ai lui Hristos. Si iata, fiule, ti-i incredintez astazi, la numar 354 afara de frati, si te rog sa porti grija de mantuirea tuturor, ca sa iei si cuviosia ta plata de pastor adevarat. Si acum, cu darul lui Dumnezeu, sa ne mantuim toti si peste putin iarasi ne vom vedea. Apoi, asezandu-se in strana cu ochii plini de lacrimi, i-au sarutat mana toti parintii, plangand dupa dansul; iar cantaretii cantau cantari de despartire. Si dupa otpust au iesit toti din biserica in sunetul clopotelor, care facea pe tot muritorul sa scoata lacrimi chiar din inima de piatra. Si petrecandu-i pana la un loc, si-a luat ziua buna si s-a urcat in caruta si a plecat, luand cu sine vreo cativa din parinti, ca sa-i fie de slujba in eparhie. EPISTOLA Sfantului Ierarh Calinic de la Ramnicul Valcei adresat soborului Manastirii Cernica Fratilor si Parintilor, Vin cu duhul cercetandu-va, ca macar ca m-am departat de voi cu trupul, dar cu duhul sunt impreuna cu voi. Pentru ca va doresc sporirea cea sufleteasca si buna petrecere, ca sa sporiti in cele duhovnicesti fapte: in dragoste, unire, ascultare si intru supunerea catre mai marele vostru si catre toti cei in Hristos frati, cum ne-am fagaduit inaintea Sfantului Jertfelnic, la primirea sfantului chip al calugariei cu umilinta. In locul lui Hristos, va rog, fratilor, umblati cu buna randuiala intre cei de afara, ca vazand faptele voastre cele bune sa slaveasca pe Tatal vostru cel ceresc, iar nu sa se defaime numele lui Dumnezeu prin voi. Iata cum veti putea pazi cinstea lui Dumnezeu si a voastra, prin paza poruncilor si a fagaduintelor calugaresti: - a pazi mai intai pravila bisericeasca cu mare luare-aminte si umilinta, iar nu cu imprastieri de ganduri si cu vorbe desarte. Ca daca Domnul zicea ca pentru tot cuvantul desert vom da seama in ziua Judecatii, cu cat mai vartos cei ce vorbesc in vremea sfintei slujbe? - a pazi masa de obste; - a va pazi de adunari la mancari, la bauturi, la vorbe desarte. Caci acestea duc la mare pierzanie pe calugari; - a nu iesi din manastire fara binecuvantare; - a nu merge in capitala sau prin sate, netrimis de ascultare sau pentru vreo mare nevoie a sa. Calugarul care se zaboveste afara din chilie, fara a fi de ascultare, se impute ca pestele scos din apa; - a nu avea prietesuguri osebite; - a nu avea punga osebita, ca Iuda. Va rog, paziti-va si de cele trei arme ale diavolului, adica acestea: lenevirea, uitarea si necredinta, prin care satana robeste lumea in pierzare. Asa va rog, fratilor, paziti poruncile lui Dumnezeu ca si El sa va pazeasca pe voi. Va rog, rugati-va lui Dumnezeu si pentru mine ca sami ierte toate pacatele si sa ma pazeasca de vazutii si nevazutii vrajmasi, sa ma intareasca in lupta care mi-a pus-o inainte si ca sa am bun sfarsit crestinesc. Iar pentru ca va veti osteni intru rugaciune, atat pentru voi, cat si pentru cei impreuna cu mine, fratii vostri cei duhovnicesti, si ei din osteneala lor vor trimite voua ajutor trupului, ca sa nu slabiti intru rugaciune si sa nu-i aveti despartiti de aceasta sfanta adunare; ca si noi inca nu va uitam in sfintele rugaciuni. Iar daca vreunii din voi nu voiesc a ne pomeni, fie-le lor asemenea, insa nu cred ca se va afla vreun necredincios ca sa uite dragostea noastra cu care v-am iubit si va iubim. De veti petrece intru poruncile lui Iisus Hristos si El va fi cu voi impreuna. Ca El a zis: cel ce Ma iubeste pe Mine, poruncile Mele le pazeste, si Eu il voi iubi pe el si Ma voi arata lui (Ioan 14, 21). Asa va rog, iubitii mei frati si fii, paziti randuielile care v-am asezat, dupa Canoanele Sfintilor Parinti, pe care si eu le-am pazit, dupa cum m-ati vazut, fiind intre voi.
122
Iar eu sunt al cuviosiei voastre catre Dumnezeu smerit rugator si de tot binele voitor. Spuneti tuturor celor ce ne iubesc inchinaciunile cu mana mea13. (CALINIC) Ramnic, 1851, Aprilie 11 DIATA Prea Fericitului Episcop Calinic In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Amin. Eu smerit arhiereu Calinic, Episcopul Ramnicului Noului Severin, auzind glasul Domnului ce zice in Sfanta Evanghelie: Fiti gata ca in ceasul in care nu ganditi, Fiul Omului va veni. Seara, sau la miezul noptii, sau la cautatul cocosilor, sau dimineata. Ca nu cumva venind fara de veste sa va afle dormind (Luca 12, 40), acest glas al lui Dumnezeu auzind si temandu-ma, fiind cu totul cuprins de neputinte si batranete si din zi in zi slabind cu trupul, asteptand in toata vremea acel ceas zis de Domnul, ceasul mortii, dupa putere inainte gasinduma spre iesirea dintru aceasta vremelnica viata, am gandit sa scriu aceasta duhovniceasca a mea instiintare si diata, ca sa fac cunoscut fiecaruia ce ar voi, dupa sfarsitul meu, sa cerce averile chiliei mele. Ca adica sa nu se osteneasca in zadar, nici sa cerceteze pe cei ce au slujit mie pentru Dumnezeu, ca sa afle bogatia mea sau comoara pe care din tinerete o am adunat. Pentru ca de cand am imbracat sfantul si ingerescul monahicesc cin in Sfanta Monastire Cernica, la anul al nouasprezecelea al vietii mele - 1808, noiembrie, 12 - si m-am fagaduit la Dumnezeu ca sa am vietuirea cea de bunavoie, dintru acea vreme pana la apropiere de mormant, n-am castigat averi sau miselii, numai sfinte carti. N-am adunat aur si argint; n-am voit sa am nici haine de prisos, nici orice fel de lucruri, ci numai cele singure de nevoie trupului. Ca necastigarea cea calugareasca cu duhul si cu lucrul dupa putinta m-am sarguit a pazi, neingrijind de sinemi, ci puindu-mi toata nadejdea spre purtarea de grija a lui Dumnezeu, Care niciodata nu m-a lasat. Iar darurile cele ce le primeam de la facatorii mei de bine si veniturile cele de la dregatorii, pe acelea le-am cheltuit la ale mele nevoi si ale monastirei trebuinte, cat am fost arhimandrit. Asijderea si arhiereu fiind, n-am adunat veniturile; ci le-am cheltuit la trebuintele mele si nevoile celor lipsiti frati in Hristos si unde Dumnezeu mi-au poruncit si la innoirea Episcopiei, fiind cu totul in darapanare. Drept aceea, nimenea sa nu se osteneasca dupa moartea mea cercand sau iscodind orice fel de adunare a chiliei mele, ca eu nici de ingropare, nici de pomenire nu las ceva. Ci cu saracia cea calugareasca, mai mult la sfarsit, ca sa se arate ca lui Dumnezeu cred. Ca mai primit ii va fi lui Dumnezeu de nu va ramanea dupa moartea mea nici un ban, decat de s-ar imparti cea mai multa stransoare dupa mine. Si daca n-ar voi nimeni ca pe mine cel atat de sarac sa ma dea obisnuitei ingropari, apoi ma rog acelora care isi aduc aminte de moartea lor, sa-mi tarasca pacatosul meu trup la oricare biserica saraca si acolo langa trupuri sa-l ingroape. Iar daca voirea stapanitorilor ar porunci ca sa ma ingroape dupa obicei, apoi ma rog iubitorilor de Hristos ingropatori, fiind in eparhie, sa ma ingroape in Episcopie, langa biserica cea din nou facuta. Iar fiindu-mi savarsirea afara de eparhie, sa ma ingroape in Sfanta Monastire Cernica, langa biserica cea noua de noi zidita, unde ne-am calugarit si mult ne-am ostenit din tinerete la batranete. Deci, daca cel ce va voi ca fara de bani sa-mi pomeneasca pacatosul meu suflet la rugaciunile sale, pentru Dumnezeu, unul ca acela si singur sa fie pomenit intru Imparatia cerului. Iar cel ce va avea trebuinta de plata pentru pomenire, ma rog sa nu ma pomeneasca pe mine, cel atata de sarac, cel ce nimic nu mi-am lasat de pomenire. Iar milostivul Dumnezeu sa fie milostiv tuturor si mie pacatosul, in veci. Amin. Aceasta este diata si duhovniceasca a mea scrisoare, aceasta este instiintarea de averea mea. Iar necrezand cineva aceasta si ar incepe cu iscodire a cerca dupa mine aur si argint, macar si mult de s-ar osteni, nimic nu va afla. Iar milostivul Dumnezeu va judeca. Amin. Anul 1860, s-a scris de noi smeritul Arhiereu CALINIC, Episcopul Ramnicului, Noul Severin CUVIOSUL PROCOPIE (PICU) PATRUT - Saliste-Sibiu(1818-1872) Acest monah vrednic de pomenire a fost un deosebit misionar si carturar transilvanean autodidact din secolul XIX. Nascut in Salistea Sibiului, in 1818, din parinti oieri binecredinciosi, el a deprins frica lui Dumnezeu inca de mic, in casa parinteasca. Scrisul si cititul le-a invatat in scoala din sat, iar cantarea bisericeasca, de la preotul bisericii mari din Saliste, unde a intrat inca de la varsta de 11 ani ca ajutor de "crasnic" (paracliser). Puternic atras de viata religioasa si de exemplele cuviosilor si ale mucenicilor, el s-a adapat cu o rara evlavie din cartile sfinte, aflate in bisericile si prin casele din satul sau. Din tinerete a inceput sa scrie, primul sau manuscris fiind datat in 1837. Cautand continuu sa-si desavarseasca cunostintele, isi procura, prin oierii transhumanti din Saliste, toate scrierile bisericesti si morale mai importante din timpul sau, devenind un remarcabil autodidact. Adanc patruns de credinta cea dreapta si avand o rara vocatie de misionar, el descrie, in versuri care se cantau si pe care si le-a caligrafiat si ilustrat el insusi in volume manuscrise, vietile celor mai de seama sfinti si mucenici, precum si insemnatatea si invatamintele tuturor praznicelor Bisericii Ortodoxe. Ravnind tot mai mult pentru dragostea lui Hristos, tanarul Oprea s-a calugarit in anul 1849 la Schitul Cheia (Valcea), luand numele de Procopie. Apoi, intorcandu-se in satul natal, a dus o exemplara viata duhovniceasca de paracliser si bun misionar printre semenii sai, in randul carora a propovaduit neobosit dreapta credinta si viata morala, pana cand si-a dat obstescul sfarsit. Grija lui cea mai mare a fost aceea de a vorbi tuturor despre Hristos, prin viu grai, prin cantari, prin miniaturile cu care isi impodobise scrierile sale si de a calauzi cat mai multe suflete pe calea mantuirii. "El nu traia prin biserica, ci pentru biserica si pentru idealurile morale ale ei, inchinandu-si fiecare clipa a vietii sale slujirii Domnului prin cantare, prin alcatuire de versuri, prin zugravire de lucruri sfinte, prin citire de carti bisericesti, religioase si teologice si prin opere de dragoste fata de aproapele sau. Literatura bisericeasca romaneasca cred ca n-a avut niciodata un mai setos cititor, talmacitor si urmator ca pe monahul Procopie (Picu)-Patrut". Un adevarat ascet in mijlocul lumii, staruitor ziua si noaptea in rugaciune si pilde, curat la suflet, senin la fata si foarte iubitor de osteneala. Serile, de obicei, le petrecea printre crestinii din sat, care veneau la el pentru a-i asculta povetele si a deprinde cantarile de la strana. Pe langa activitatea sa duhovniceasca si misionara, Cuviosul Procopie a desfasurat o vasta activitate cultural-religioasa, lasand dupa el peste 40 de lucrari manuscrise, care cuprind opera sa poetica, dramatica, de imnograf si imnolog, de caligraf si copist bisericesc, opera in parte originala, in parte preluata de la alti creatori. In sute de cantari, imnuri si poeme, ilustrate cu aproape 3.000 de miniaturi in culori, el ne-a lasat o opera care isi asteapta inca publicarea. Versurile sale "sunt izbucnirile spontane, in forma de imne si psalmi, ale unui suflet mare si bun, de om sfant. Alcatuite intr-o usoara limba populara si bisericeasca, cu miresme arhaice si insotite de melodii religioase, potrivite de poetul insusi, versurile monahului Procopie au fost imbratisate de popor cu nespusa iubire". In afara operei sale originale, monahul Procopie a transcris, pentru sine sau
123
pentru apropiatii sai, lucrari ale altor autori sau lucrari ale sale, in noi editii sau in copii selective, cele mai multe fiind impodobite la randul lor cu ilustratii in culori. Dupa o atat de intensa viata duhovniceasca, dupa 43 de ani de slujire a Bisericii lui Hristos si de luminare a poporului din care facea parte, Cuviosul monah Procopie (Picu) Patrut, poet, miniaturist, imnograf, imnolog, caligraf si copist, si-a dat sufletul in bratele lui Hristos in septembrie, 1872. Mormantul sau se afla in cimitirul bisericii mari din Salistea Sibiului, alaturi de al fratelui sau mai mic, Nicolae Patrut. In anul 1948, Cuviosul monah Procopie Patrut a fost propus pentru canonizare, ca sfant national ARHIMANDRITUL VARNAVA - Staret al Manastirii Pangarati-Neamt (1872) Despre arhimandritul Varnava, staretul Manastirii Pangarati, vorbesc si astazi cu respect si recunostinta locuitorii din satele de pe Valea Bistritei. Unii spun ca invata pe copii carte si ii recomanda de preoti la sate. Altii spun ca era renumit in partea locului ca mare duhovnic si parinte al tuturor. Iar altii marturisesc ca parintele Varnava le-a facut biserica in sat si multe innoiri la Manastirea Pangarati. Arhimandritul Varnava era de loc de pe Valea Bistritei. Intrand de copil in Manastirea Pangarati pentru a invata carte, nu s-a mai intors la casa parinteasca. Dupa ce deprinde cititul, scrisul, tipicul si psaltichia, este facut calugar, apoi diacon si preot. Fiind iubitor de Hristos si ravnitor la cele duhovnicesti, in anul 1833 a fost ales staret al Manastirii Pangarati, pe care o conduce cu pricepere pana in anul 1857. Ca staret, arhimandritul Varnava a dat un nou suflu de viata Manastirii Pangarati. A mentinut cu sfintenie slujba bisericeasca de zi si de noapte, a impodobit stranele cu cantareti din cei mai buni si, mai ales, a crescut numerosi fii sufletesti. Ca parinte duhovnicesc al calugarilor si mirenilor, arhimandritul Varnava a devenit in putina vreme un vestit duhovnic si sfetnic pretios, cautat, atat de unii, cat si de ceilalti. Ca iconom al casei lui Dumnezeu, s-a ingrijit de buna chivernisire a manastirii, construind noi chilii pentru calugari, un puternic zid de incinta si canalizare de apa. De asemenea, a facut reparatii la biserica si clopotnita, iar in satul Pangarati a construit o biserica parohiala de piatra din fondurile manastirii. Ca dascal si catehet, a invatat sute de copii carte in scoala manastireasca din Pangarati. Pe cei mai buni ii trimitea cu atestat la Mitropolia Moldovei pentru a fi hirotoniti preoti la sate, pe ceilalti ii facea dascali pentru copii si cantareti la parohii, iar pe cei mai ravnitori ii facea calugari in manastire. Asa s-a nevoit Cuviosul arhimandrit Varnava pana in toamna anului 1849, cand s-a imbolnavit greu, incat nu mai avea nadejde de viata. Dar, avand mare credinta in Dumnezeu, a cerut ucenicilor sa-l duca la icoana facatoare de minuni a Sfintei Ana, din Manastirea Bistrita. Aici, rugandu-se cu lacrimi, s-a vindecat desavarsit, prin minune, la 14 decembrie, 1849, si s-a intors sanatos la manastirea sa. Drept multumita, a impodobit icoana Sfintei Ana cu o strana noua, precum se vede pana astazi. Iar pe reversul ei a scris urmatoarele: "Aceasta strana pentru sfanta icoana facatoare de minuni s-a facut cu toata cheltuiala cuviosiei sale Arhimandrit Barnaba, egumenul Manastirii Pangarati, carele imbolnavindu-se cumplit la 1849, decembrie 14, si fiind la ceasul de pe urma, cu mare lauda Sfanta Icoana indata 1-a facut sanatos. Anul 1853, Ghenarie, 24". Dupa vindecare isi continua activitatea de staret si dascal pana in anul 1857. Apoi se retrage si traieste in Manastirea Pangarati ca duhovnic pana dupa anul 1872, cand se muta la cele vesnice. ARHIMANDRITUL VARNAVA - Staret al Manastirii Pangarati-Neamt (1872) Despre arhimandritul Varnava, staretul Manastirii Pangarati, vorbesc si astazi cu respect si recunostinta locuitorii din satele de pe Valea Bistritei. Unii spun ca invata pe copii carte si ii recomanda de preoti la sate. Altii spun ca era renumit in partea locului ca mare duhovnic si parinte al tuturor. Iar altii marturisesc ca parintele Varnava le-a facut biserica in sat si multe innoiri la Manastirea Pangarati. Arhimandritul Varnava era de loc de pe Valea Bistritei. Intrand de copil in Manastirea Pangarati pentru a invata carte, nu s-a mai intors la casa parinteasca. Dupa ce deprinde cititul, scrisul, tipicul si psaltichia, este facut calugar, apoi diacon si preot. Fiind iubitor de Hristos si ravnitor la cele duhovnicesti, in anul 1833 a fost ales staret al Manastirii Pangarati, pe care o conduce cu pricepere pana in anul 1857. Ca staret, arhimandritul Varnava a dat un nou suflu de viata Manastirii Pangarati. A mentinut cu sfintenie slujba bisericeasca de zi si de noapte, a impodobit stranele cu cantareti din cei mai buni si, mai ales, a crescut numerosi fii sufletesti. Ca parinte duhovnicesc al calugarilor si mirenilor, arhimandritul Varnava a devenit in putina vreme un vestit duhovnic si sfetnic pretios, cautat, atat de unii, cat si de ceilalti. Ca iconom al casei lui Dumnezeu, s-a ingrijit de buna chivernisire a manastirii, construind noi chilii pentru calugari, un puternic zid de incinta si canalizare de apa. De asemenea, a facut reparatii la biserica si clopotnita, iar in satul Pangarati a construit o biserica parohiala de piatra din fondurile manastirii. Ca dascal si catehet, a invatat sute de copii carte in scoala manastireasca din Pangarati. Pe cei mai buni ii trimitea cu atestat la Mitropolia Moldovei pentru a fi hirotoniti preoti la sate, pe ceilalti ii facea dascali pentru copii si cantareti la parohii, iar pe cei mai ravnitori ii facea calugari in manastire. Asa s-a nevoit Cuviosul arhimandrit Varnava pana in toamna anului 1849, cand s-a imbolnavit greu, incat nu mai avea nadejde de viata. Dar, avand mare credinta in Dumnezeu, a cerut ucenicilor sa-l duca la icoana facatoare de minuni a Sfintei Ana, din Manastirea Bistrita. Aici, rugandu-se cu lacrimi, s-a vindecat desavarsit, prin minune, la 14 decembrie, 1849, si s-a intors sanatos la manastirea sa. Drept multumita, a impodobit icoana Sfintei Ana cu o strana noua, precum se vede pana astazi. Iar pe reversul ei a scris urmatoarele: "Aceasta strana pentru sfanta icoana facatoare de minuni s-a facut cu toata cheltuiala cuviosiei sale Arhimandrit Barnaba, egumenul Manastirii Pangarati, carele imbolnavindu-se cumplit la 1849, decembrie 14, si fiind la ceasul de pe urma, cu mare lauda Sfanta Icoana indata 1-a facut sanatos. Anul 1853, Ghenarie, 24". Dupa vindecare isi continua activitatea de staret si dascal pana in anul 1857. Apoi se retrage si traieste in Manastirea Pangarati ca duhovnic pana dupa anul 1872, cand se muta la cele vesnice. MITROPOLITUL ARDEALULUI ANDREI SAGUNA (1808-1873) Viata Mitropolitul Andrei Saguna a fost cel mai mare ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane din Transilvania, in decursul secolului XIX. Acest ierarh s-a nascut la Miscolt, la 20 decembrie, 1808, din parinti macedo-romani, anume Naum si Anastasia. Dupa ce termina scoala greco- valaha din orasul natal, urmeaza gimnaziul, apoi dreptul si filosofia la Budapesta si in cele din urma studiaza teologia ortodoxa in orasul Varset din Banatul sarbesc. In anul 1833 este tuns in monahism la Mitropolia din Carlovit, cu numele de Andrei, fiind hirotonit apoi diacon si preot. Astfel, din tinerete isi inchina viata lui Hristos. In anul 1842 ajunge profesor la Seminarul Teologic din Varset, apoi devine egumen la manastirile sarbesti Hopovo si Covil. In anul 1846 este numit vicar general al Episcopiei Sibiului, iar in aprilie, 1848, este ales si hirotonit episcop al Ardealului. Dupa 16 ani de rodnica activitate bisericeasca, culturala si nationala, in anul 1864, episcopul Andrei Saguna ajunge mitropolit al Ardealului si parinte duhovnicesc al tuturor romanilor de peste Carpati, pe care ii pastoreste inca noua ani de zile.
124
In anul 1873 isi da sufletul in mainile Domnului si este ingropat langa biserica din comuna Rasinari-Sibiu. Fapte si cuvinte de invatatura Inca pe cand era vicar, arhimandritul Andrei Saguna si-a inceput activitatea de pastor, indemnand preotii sa aiba viata morala si sa pastoreasca bine turma lui Hristos. Iata primele sale sfaturi adresate preotilor din Transilvania: - Fiecare preot sa umble in reverenda, nu numai cand are a savarsi vreo slujba, ci si cand va veni la cetate sau va merge la mai-marii lui; - Nici un preot sa nu indrazneasca a-si rade barba, iar parul sa si-l pieptene inapoi; - De la cercetarea jocurilor si a carciumilor si de la orice vorbe vatamatoare cinului preotesc sa se conteneasca; - Negustorie a face sau a umbla in persoana dupa alte castiguri sa inceteze de tot; - Pentru ca fiecare preot dupa cuviinta sa-si poata implini datoriile sale, tot insul sa se indeletniceasca in citirea Sfintei Scripturi si a Sfintilor Parinti. Sa citeasca si sa invete catehismul pe de rost si, castigandu-si folositoare cunostinte, sa fie in stare a cuvanta din timp catre popor cu spor si cu folos si a-i putea arata calea catre fapte bune, spre care sfarsit se cuvine sa aiba o viata neprihanita, purtare buna intru toate si in tot locul, ca o trambita bine rasunatoare, sa destepte pe toti spre cucernicia cea adevarat crestina si spre frica lui Dumnezeu. In Epistolia de invatatura catre parohialnica preotime iarasi invata, zicand: - Sa se sileasca fiecare preot a povatui poporul sa paraseasca deprinderile rele, sa nu faca nunta in post, sa se lase de casatoriile intre rudenii si sa se fereasca de cheltuielile zadarnice, de risipa de mancare si bautura ce au obiceiul a face cu prilejul nuntilor. Apoi zicea si acestea: - Sa nu lipseasca preotul a invata, nu numai tinerimea scolara, ci si pe cea ce nu are putinta a umbla la scoala, credinta, frica lui Dumnezeu si inceputul intelepciunii. Prin toate purtarile sale, preotul sa dea pilde bune poporului. Sa-si chiverniseasca bine nu numai casa proprie, ci si toate ce tin de biserica. Iar de cercetarea carciumilor, de jocuri si glume sa se fereasca, precum cer canoanele Sfintilor Parinti. La urma adauga si aceste sfaturi: - Preotii sa poarte imbracaminte preoteasca, ca din cele de afara se chibzuieste si asezarea cea dinlauntru a inimii. Sa fie cu blandete si cuget curat in adunarile si sfatuirile bisericesti, sa nu rosteasca decat vorbe frumoase si impaciuitoare; sa se poarte cu toata cuviinta fata de "stapanirile si domniile" carora le datorez cinstire si ascultare. Fata de poporani sa fie cu dragoste, indelunga rabdare si smerenie. Pentru slujbe sa nu ia decat simbria legiuita, la castig urat sa nu ravneasca, iar la cei saraci sa slujeasca gratuit, ca pentru aceasta osteneala mare plata vor avea in ceruri. In ziua hirotoniei sale in arhiereu, episcopul Andrei Saguna a rostit aceste cuvinte: - Cea mai mare parte a vietii mele pururea in osteneala mi-a fost si imi va fi. Dar si cea mai mare bucurie mi-a fost si imi va fi si in viitor a invinge toate piedicile. Cred cu tarie ca, fiind umbrit de puternicul scut al lui Dumnezeu, voi putea indeplini scopul vietii mele intregi, ca pe romanii ardeleni din adancul lor somn sa-i destept si cu voia sa-i trag catre tot ce este adevarat, sfant si bun. Episcopul Andrei Saguna s-a dovedit de la inceput a fi un adevarat parinte al romanilor din Transilvania, un aparator inflacarat al Ortodoxiei dreptmaritoare, dar, in acelasi timp, si un apostol luminat de Duhul Sfant, care punea mai presus de toate dragostea in Hristos si unirea nationala decat ura, vrajba si dezbinarea confesionala. Cu intelepciunea si cu sufletul lui pasnic, el a contribuit cel mai mult la marea adunare de unitate romaneasca din mai, 1848, de pe Campia Libertatii. Fiind oricand gata de jertfa pentru cauza Bisericii si a infratirii tuturor romanilor din Transilvania, marele ierarh a zabovit 7 luni de zile la Viena, staruind zi de zi pentru independenta nationala si religioasa a Transilvaniei si nu s-a intors pana nu s-au usurat suferintele poporului nedreptatit. Dupa incetarea revolutiei din anii 1848-1849, episcopul Andrei Saguna a inceput, cu grele sacrificii, opera de restaurare, infrumusetare si zidire din nou a zeci de biserici ortodoxe, in locul celor jefuite si distruse prin satele si orasele ardelene. In cativa ani, toate bisericile din eparhie erau innoite, impodobite si cu carti de cult, cu icoane, cu vesminte si cu slujbe alese. La acestea au contribuit, alaturi de credinciosii ardeleni, si cei din Moldova si Tara Romaneasca, cu care se simteau dintotdeauna frati. Un ajutor deosebit a dat si Manastirea Neamt, care trimitea cu carele carti de slujba si alte daruri la Episcopia Ortodoxa din Sibiu. Pentru apararea Ortodoxiei si intarirea vietii duhovnicesti si culturale in Transilvania, episcopul Andrei Saguna a infiintat, in anul 1850, o vestita tipografie eparhiala la Sibiu, care a fost ca o binecuvantare dumnezeiasca pentru toti. Despre ea vorbea marele ierarh mai tarziu: - Aceasta tipografie, care pana la moartea mea o am grijit si o am administrat, numai Dumnezeu stie cu cate greutati o am aparat si sustinut fata de dusmanii Bisericii si ai natiunii noastre romane. Ca ce era sa fac in imprejurarile acestea? Sa sed la raul Babilonului si sa plang? Nu! Ci sa ma socotesc despre modul cum s-ar putea lati in preotime si poporul nostru cunostintele sistematice si temeinice despre Biserica si despre alte lucruri bisericesti. Sub ingrijirea episcopului Andrei s-au tiparit, in decurs de 11 ani, 35 de carti bisericesti, dintre care se pot aminti: Elementele dreptului canonic (1854); Kiriacodromionul (1855); Istoria Bisericii Ortodoxe rasaritene universale (1860), in doua volume; Ceaslovul, Octoihul, Psaltirea, Penticostarul si Triodul. Apoi cele douasprezece Mineie (1853-1856), "dupa originalul indreptat al Preasfintitului episcop al Argesului, Kir Iosif"; Biblia ilustrata (1856-1858), "dupa originalul celor 72 de talmacitori din Alexandria" si altele. Numai la un an de la infiintarea tipografiei, se tiparisera la Sibiu 5.000 de Catehisme, 5.000 de Abecedare, 700 de Ceasloave, 3.000 Istorii Biblice, 3.000 de carti despre Datoriile supusilor si 1.500 Apostoli. In prefata Bibliei ilustrate (1858) scrie episcopul Andrei Saguna: - Cele doua traduceri ale Bibliei (1648 si 1688) sunt usile prin care s-a invrednicit si poporul romanesc a intra in campul cel ceresc al dumnezeiestilor invataturi, care, in mijlocul vijeliilor si valurilor lumii, raman neclatite si adevarate din veac in veac. Ele sunt izvoarele care au izvorat intaia data apa vietii vesnice pentru neamul acesta, in toate partile prin care este raspandit. Desteptarea poporului romanesc din barbaria veacurilor, imprietenirea lui mai departe cu legea lui Dumnezeu, pasirea lui catre lumina cea blanda a civilizatiei si a culturii, infratirea neamului nostru romanesc, pe care mana proniei l-a semanat prin atatea tari deosebite si printre atatea neamuri straine, ramanerea in viata a limbii sale nationale - toate aceste binecuvantari neasemanate avem a le multumi acestor editii vechi ale Sfintei Scripturi, acestor monumente nepieritoare ale limbii, moralitatii si peste tot ale vietii noastre nationale si bisericesti. Apoi adauga si aceste cuvinte:
125
- Mare, intr-adevar, si adanca trebuie sa fie multumita noastra catre pomenitii barbati mari ai poporului, care in vremi atat de grele si cu mijloace si puteri asa smerite, au facut lucruri atat de marete. Inalta trebuie sa fi fost cugetarea, adanca mintea, fierbinte credinta, adevarata iubirea lor catre Dumnezeu si natiune, cand au daruit ei natiei lor un astfel de odor! Sanatoasa si coapta a fost si constiinta ce au avut-o ei despre lipsa poporului romanesc de aceasta sfanta carte. Pentru aceea au si imbracat traducerea lor in vesmantul limbii aceleia, care sa fie inteleasa de toti romanii de pretutindeni. Limba acestei carti nu e facuta, ci luata chiar din gura poporului. Si asa traducatorul nu e decat un rasunet, nu numai al limbii, ci si al simtirii si, peste tot, al chipului cugetarii poporului. Cu tot dreptul dar se pot numi aceste editii, cea dintai Biblie - nu a romanilor din Ardeal, ori din Tara Romaneasca, ori de aiurea - ci cea dintai Biblie a poporului romanesc intreg, cel dintai glas obstesc cu care se roaga acest popor Parintelui din Ceruri. Nici unul din traducatorii de mai tarziu nu poate fi partas laudei ce se cuvine acelora care au altoit intaia data cuvantul Sfintei Scripturi in pom romanesc! Iar in Istoria bisericeasca, volumul II, p. 122-124, zice: - Pe cat aristocratia romana din Transilvania n-a avut nici o predilectie catre Biserica si natia sa si era redusa de o idee desarta, pe atata, sa zicem, preotimea si crestinii si in fruntea lor arhiereii au aratat o tarie exemplara in mijlocul nenumaratelor prigoniri si au ramas neclatiti in religie si in nationalitate. Taria aceasta sufleteasca a fost un produs viu al acelei convingeri morale, ca daca se vor lasa de una, numaidecat se vor lipsi si de cealalta. Si fiindca romanul nu-si poate inchipui religia fara natia si nationalitatea sa, pentru aceea, ca sa asigure existenta sa nationala, a ramas in acea religie in care s-a pomenit ca roman si despre care e convins ca este scutul cel mai puternic de a-i apara nationalitatea lui de orice vijelii. In tipografia diecezana din Sibiu, mitropolitul Andrei tiparea si carti de scoala: abecedare, catehisme, bucoavne, carti de muzica, de aritmetica, de gramatica, de istorie si geografie, pentru scolile satesti - parohiale, pentru gimnazii si mai ales, pentru Seminarul Teologic din Sibiu. Se mai tipareau: Telegraful roman, din 1852, Calendarul diecezan, Anuarul Gimnaziului din Brasov, precum si numeroase brosuri si lucrari bisericesti si folositoare de suflet. Astfel intelegea marele ierarh sa slujeasca Biserica lui Hristos si poporul pe care il pastorea, contribuind dupa putere la apararea Ortodoxiei, la luminarea, la unitatea si la mantuirea lui. Mitropolitul Andrei Saguna ramane in istoria neamului ctitorul cel mai mare al scolii si culturii ardelene. Odata cu organizarea tipografiei, in anul 1850 a infiintat in Sibiu un institut teologic si pedagogic cu durata de unu pana la trei ani, pentru formarea de preoti buni, luminati si devotati Evangheliei lui Hristos, acordand celor saraci si iubitori de invatatura ajutoare, burse si carti gratuite. Pentru luminarea copiilor din eparhia sa, a infiintat, pe langa fiecare parohie, sute de scoli primare-confesionale, cu predarea in limba romana. In ele se invatau, atat cunostintele religioase, cat si cele de cultura generala. Scolile erau organizate si intretinute de Biserica. Preotii parohiei erau directori, iar protopopii, inspectori scolari. Profesorii erau pregatiti, fie in Institutul Pedagogic din Sibiu, fie la Gimnaziul din Brasov, ambele infiintate si intretinute de Episcopia Ortodoxa din Sibiu. In anul 1873 existau in Transilvania peste 800 de scoli primare con fesionale, din care mai mult de jumatate erau infiintate de marele mitropolit. Prin aceste trei mijloace - prin preoti vrednici si biserici, prin scoli confesionale si prin carti tiparite in grai romanesc - mitropolitul Andrei Saguna a intarit peste Carpati unitatea credintei ortodoxe, unitatea etnica nationala si unitatea de gandire si actiune, impotriva atator influente straine. Acest neobosit ierarh si slujitor al Bisericii lui Hristos a realizat in eparhia sa si alte infaptuiri vrednice de amintit. El tinea mult la demnitatea si viata morala a preotilor. De aceea, mereu le dadea sfaturi de buna comportare, le adresa frumoase pastorale, le dona carti de slujba si ajutoare pentru biserica, le facea vizite canonice, umbland din sat in sat, mangaind si sfatuind pe toti ca un bun parinte al tuturor. Odata scria mitropolitul Andrei Saguna catre preotii din eparhia sa: "Pre cat simt si cunosc marimea si greutatea chemarii mele arhieresti, pre atat ma straduiesc sa fac fata chemarii mele. Insa numai pentru una ma doare inima, si adica pentru aceea, ca nu ma iarta imprejurarile si puterile mele ca sa fac atata cat as dori sa fac pentru clerul si poporul nostru. Nadajduiesc insa ca ostenelile mele, mici si neinsemnate ca si samanta mustarului, vor spori cu ajutorul lui Dumnezeu, daca le vom ingriji cu suflet curat". Alteori, iarasi zicea: - De doua ori daca m-as naste, tot preot si slujitor al Bisericii lui Hristos m-as face! Mitropolitul Andrei "purta mare grija pentru bunul mers al tuturor scolilor satesti infiintate de el si mai ales pentru Institutul Teologic din Sibiu, pe care adeseori il cerceta". Traia in deplina armonie cu celelalte culte din Transilvania si intretinea o vasta corespondenta cu numerosi episcopi, stareti, protopopi, deputati, oameni de cultura, ministri si chiar cu imparatul de la Viena. Caci toti il respectau si erau cuceriti de chipul si intelepciunea lui. O alta mare realizare a mitropolitului Andrei Saguna a fost reinfiintarea vechii Mitropolii Ortodoxe din Transilvania, desfiintata in anul 1701. La 24 decembrie, 1864, episcopia din Sibiu este ridicata la rang de Mitropolie, cu autonomie proprie, desprinzandu-se de Mitropolia sarba din Carlovitz. Pentru buna organizare a Bisericii Ortodoxe din Transilvania, marele mitropolit a dat, in anul 1868, un renumit Statut Organic, care avea la baza deplina colaborare sinodala intre clerici si mireni. Astfel s-a dovedit a fi unul din cei mai mari legiuitori bisericesti. Asa a trait si asa s-a jertfit acest mare ierarh al Bisericii lui Hristos. Rolul sau a fost, pe drept cuvant, providential si avea un suflet devotat de adevarat pastor, plin de intelepciune si curaj. La 28 iunie, 1873, mitropolitul Andrei Saguna s-a stramutat la cele vesnice si a fost inmormantat ca un simplu calugar in curtea bisericii din Rasinari-Sibiu. SCHIMONAHUL GORDIE PUSTNICUL - Manastirea Neamt (+ 1870) Cuviosul Gordie Schimonahul a fost unul din marii sihastri ai manastirilor noastre din a doua jumatate a secolului XIX. Era de loc din nordul Moldovei. Chemat sa slujeasca lui Hristos, a intrat in obstea Manastirii Neamt sub staretul Dometian. Aici a facut multi ani ascultare, fiind ravnitor pentru implinirea fagaduintelor calugaresti. Staretul Neonil (1843-1853), vazandu-l dornic de liniste, l-a trimis la Schitul Icoana Veche, cativa kilometri mai sus de lavra. Acolo, schimonahul Gordie a dat de dulceata linistii si a rugaciunii. Apoi, cu binecuvantarea parintelui sau duhovnicesc, s-a retras din schit in
126
padurile seculare din imprejurimi, unde s-a nevoit singur 22 de ani, rabdand toate ispitele pustiei: frigul, foamea, lipsa, boala si luptele de la diavoli. Arhiereul Narcis Cretulescu (+ 1913) si alti batrani din Manastirea Neamt, care l-au cunoscut, marturiseau ca pustnicul Gordie avea o nevointa ascetica asemenea sihastrilor de demult. Repeta Psaltirea pe de rost zilnic si manca o singura data pe zi, dupa asfintitul soarelui, coji de paine muiate in parau, fara alta hrana; dormea cateva ore pe noapte si nu avea locuinta stabila. Chilia lui era un mic bordei sapat in pamant si acoperit cu lemne, in care statea mai ales iarna. Vara umbla prin padure din loc in loc, descult, imbracat cu o haina veche si se ruga neincetat. Unde il ajungea noaptea, acolo dormea putin, apoi iar se destepta la rugaciune. Spun parintii ca pustnicul Gordie purta intotdeauna pe trupul sau o rasa veche si rupta de siac. Aceasta era singura lui imbracaminte de vara si de iarna. Cu aceasta se imbraca ziua si se invelea noaptea. Pentru o viata aspra ca aceasta, numele pustnicului Gordie se facuse cunoscut tuturor, caci avea multa putere in cuvant si in rugaciune. Iar sfarsitul vietii lui a fost asa: Umbland odata mai multi militari prin padure, sa prinda o ceata de talhari ascunsi in partea locului, au dat de Cuviosul Gordie. Astfel, socotind ca stie unde sunt talharii, dar nu voieste sa-i dea in mainile lor, l-au dus la Piatra Neamt pentru ancheta. Acolo insa, fiind slabit si batran, a raposat cu pace, dandu-si sufletul in mainile Domnului. Asa a trait si asa s-a savarsit pustnicul Gordie, intrecand cu nevointa pe toti ceilalti din vremea sa. IEROSCHIMONAHUL OREST BALDOVIN - Chilia Sfantul Ipatie - Vatopedu - Muntele Athos (1878) Acest parinte vrednic de pomenire, impreuna cu fratele sau, Anastasie, au fost cei mai apropiati ucenici ai Sfantului Ierarh Calinic. Era de loc din imprejurimile orasului Bucuresti. In anul 1830 intra in obstea Manastirii Cernica, unde primeste ingerescul chip al calugariei, prin mainile marelui staret. Fiind foarte ascultator, ajunge ucenic de chilie al Cuviosului Calinic, impreuna cu fratele sau, Anastasie. Si atat de mult ii iubea cuviosul, ca adeseori ii chema la sine si ii hranea cu multe sfaturi si cuvinte de folos. Uneori le poruncea sa imparta milostenie la saraci, alteori le prevestea lucruri de taina, care se implineau intocmai. Pentru smerenia si blandetea lui, Sfantul Calinic l-a invrednicit pe monahul Orest de darul preotiei si acesta slujea cele sfinte cu multa ravna in Biserica Domnului. Dorind sa se retraga la liniste, cu putin inainte de anul 1850, ieroschimonahul Orest Baldovin se duce la Manastirea Cheia. Dar, negasind destula odihna, dupa cativa ani se duce la Muntele Athos, cu binecuvantarea staretului, impreuna cu ucenicii sai, monahii Ipatie si Ilie. Deci, placandu-le locul si linistea, au cumparat de la Manastirea Vatopedu, cu 7.000 de lei, chilia cu hramul "Sfantul Ierarh si Mucenic Ipatie", situata la doi kilometri mai sus de Marea Lavra. Aici, bunul nevoitor innoieste in intregime chilia Sfantul Ipatie, planteaza maslini si vita-de-vie si primeste numerosi ucenici din tara. Spun parintii romani din Muntele Athos care l-au cunoscut ca ieroschimonahul Orest era vestit in tot muntele pentru sfintenia vietii sale, pentru blandetea si iubirea lui de straini. Ca era dulce si intelept la cuvant, slujea cele sfinte cu mare evlavie, avea darul rugaciunii si odihnea pe toti ca un alt Avraam. Din cei 700 de calugari romani ce se nevoiau pe atunci in Athos, multi poposeau la chilia parintelui Orest pentru spovedanie si cuvant de folos. Il cautau inca numerosi pelerini din tara, sihastri si nevoitori greci, rusi, bulgari si sarbi, deoarece ieroschimonahul Orest ajunsese un iscusit duhovnic al Muntelui Athos. Pentru mai multa liniste, parintele Orest si-a facut in padure doua colibe, unde se nevoia singur, mai ales in vremea postului. Odata le-a spus ucenicilor: - Binecuvantati, parintilor, sa ma duc la coliba! Ajungand aproape de coliba, deodata s-a repezit asupra lui o vipera ca sa-l omoare. Iar el a pus metaniile in fata sarpelui si a zis: - Nu-ti fac nici un rau, nici tu sa nu-mi faci mie! Apoi, cerand ajutorul Sfantului Ipatie, indata s-a imblanzit sarpele si, rusinandu-se, s-a retras in padure. Cuviosul Orest, vazand biserica veche a Sfantului Ipatie in parte ruinata, cu multa truda a reinnoit-o in anul 1873, primind mult ajutor din tara. Astfel, parintele Orest Baldovin a condus multi ani aceasta "chilie", ca o faclie aprinsa in sfesnic, cu iubire parinteasca, cu post, cu rugaciune si adanc de smerenie, facandu-se in toate pilda vie ucenicilor sai. Apoi, ajungand la adanci batraneti, a chemat la sine pe ucenici si le-a spus: - Fiilor, de acum eu merg pe drumul pe care m-a chemat Dumnezeu, Cel ce a zis: Pamant esti si in pamant te vei intoarce (Fac. 3, 19). Iar ucenicii, intristandu-se, l-au intrebat: - Preacuvioase parinte, ce vom face dupa trecerea sfintiei tale din viata? Imbarbatandu-i, batranul le-a raspuns: - Fiii mei iubiti, sa aveti nadejde in Dumnezeu, sa cereti ajutorul Maicii Domnului si al Sfantului Ipatie si sa paziti cu sfintenie randuiala rugaciunii si a canonului calugaresc. Asa de veti trai, veti petrece viata cu pace, ca si cum am fi impreuna, si Dumnezeu va pazi lacasul acesta si pe voi fara nici o vatamare. Impliniti acestea si va veti mantui! Zicand acestea, s-a retras in chilia sa si s-a rugat singur cu post si cu lacrimi timp de trei zile. Iar la Praznicul Inaltarii Sfintei Cruci, 14 septembrie, 1878, a slujit Sfanta Liturghie, apoi a zis catre ucenici: - Iertati-ma, fratilor, si Dumnezeu sa va ierte! Si indata si-a dat sufletul in mainile Domnului. SFANTUL ANTIPA ATONITUL - Manastirea Valaam (1816-1882) Cuviosul Antipa a fost un mare traitor duhovnicesc si un calugar sfant pe care l-a odraslit pamantul Moldovei in secolul XIX. Acest ostas al lui Hristos, numit din botez Alexandru Luchian, s-a nascut in anul 1816, intr-o familie de tarani credinciosi din satul CalapodestiBacau. La varsta de 20 de ani a fost calauzit de Duhul Sfant sa intre in nevointa calugareasca. Mai intai s-a ostenit doi ani de zile (1836-1837) in obstea Schitului Brazi-Vrancea, unde a fost calugarit sub numele de Alimpie. Aici s-a invrednicit de la Dumnezeu de darul lacrimilor si al neincetatei rugaciuni. Apoi s-a dus la Muntele Athos si s-a stabilit la Schitul romanesc Lacu, unde se nevoiau peste 80 de sihastri romani. Aici a deprins mestesugul ne vointei duhovnicesti de la cei mai alesi calugari atoniti, ajungand vestit in schit pentru postul si osteneala lui. Dupa aproape cincisprezece ani de sihastrie in Schitul Lacu, bunul nevoitor a trait inca patru ani de zile in Manastirea Esfigmenu. Aici primeste marele si ingerescul chip al schimniciei, primind numele de Antipa, si este hirotonit diacon; apoi pleaca la pustie, unde sta patru ani. Astfel, inmultind ostenelile calugaresti si privegherile de toata noaptea, Cuviosul Antipa era cinstit in tot muntele ca mare sihastru si lucrator al rugaciunii lui Iisus. Se invrednicise inca si de darul vindecarii bolilor si al inaintevederii. Apoi la Schitul Prodromul a fost hirotonit preot.
127
Iubind mai mult singuratatea si smerenia, decat cinstea si lauda, in anul 1860, Cuviosul Antipa a parasit Muntele Athos si s-a reintors in Moldova, la manastirile din preajma Iasilor. Dar, vazandu-se impresurat de multi credinciosi, caci numele lui se vestise in toata tara, dupa trei ani a plecat sa se inchine la moastele cuviosilor parinti de la Pecersca. Apoi a ajuns la manastirile din nord, uimind pe toti cu sfintenia vietii lui. De aici, auzind de vestita Manastire ortodoxa Valaam, situata pe o insula din lacul Ladoga, aproape de hotarele Careliei, Cuviosul Antipa, iubind fericita liniste si strainatate, in anul 1865 s-a asezat intr-un schit al acestei manastiri. Aici traiau calugari foarte sporiti, lucratori neintrecuti si dascali iscusiti ai rugaciunii lui Iisus. La Manastirea Valaam s-a nevoit Cuviosul Antipa inca 17 ani de zile, "aratand fapte minunate de traire duhovniceasca, in post, in rugaciune si in desavarsita saracie". Cea mai mare nevointa a lui era rugaciunea cea de foc a inimii, prin care neincetat slavea pe Dumnezeu, izgonea duhurile cele necurate si gusta din bucuriile cele negraite ale Duhului Sfant. La aceasta adauga post indelungat, privegheri de toata noaptea, lacrimi, metanii si alte nestiute osteneli duhovnicesti. Savarsea inca adesea dumnezeiasca Liturghie si se ruga mult pentru lume si pentru tara in care s-a nascut. Pentru o petrecere aleasa ca aceasta, Cuviosul ieroschimonah Antipa Luchian dobandise de la Dumnezeu darul facerii de minuni si al inaintevederii, caci cunostea gandurile cele ascunse ale oamenilor si pe multi ii povatuia pe calea mantuirii. Era, de asemenea, si un mare parinte duhovnicesc si dascal iscusit al rugaciunii inimii. Pentru aceea numele lui ajunsese cunoscut, atat in Carelia, cat si in Rusia de nord si multi monahi si credinciosi iubitori de Dumnezeu il cautau si ii urmau invataturile. Avea si in Manastirea Valaam cativa ucenici alesi, dintre care cel mai sporit era Ieromonahul Pimen, barbat cuvios si foarte invatat. Dupa o nevointa binecuvantata ca aceasta, Cuviosul Antipa Atonitul si-a dat sufletul cu pace in bratele Mantuitorului Hristos, la 10 ianuarie, 1882, si a fost inmormantat in biserica schitului unde s-a nevoit. Este singurul calugar roman care s-a nevoit in aceasta vestita manastire isihasta din nordul Europei. In anul 1883, vazand parintii Manastirii Valaam ca Ieroschimonahul Antipa Luchian este venerat de ucenici si de credinciosi ca sfant, au randuit sa i se scrie viata pe scurt, spre lauda lui Dumnezeu si folosul sufletesc. Astfel, ieromonahul Pimen, ucenicul sau de chilie, scrie in acelasi an nevointa parintelui sau duhovnicesc, intitulata "Vrednica de pomenire viata a ieroschimonahului Antipa". Viata Cuviosului Antipa a fost tiparita la Petersburg de doua ori, in anii 1883 si 1893, raspandindu-se, atat in Rusia si Finlanda, cat si in Muntele Athos. Iar canonizarea si trecerea sa in randul sfintilor a fost facuta in Muntele Athos, in anul 1906, dupa 24 de ani de la mutarea sa din viata. In mineiul pe ianuarie, in zece zile, tiparit in limba rusa la Manastirea Pantelimon din Athos, la pagina 46 figureaza si "Cuviosul ieroschimonah Antipa Atonitul", cu viata sa pe scurt. Numele sau este cinstit mai ales in manastirile din Sfantul Munte, fiind singurul calugar atonit roman trecut in randul sfintilor si numarat printre cei din urma cuviosi parinti ai Atonului. Asa s-a nevoit si s-a savarsit in placere de Dumnezeu, departe de tara, un mare cuvios roman, dascal al linistii si al neincetatei rugaciuni! DUHOVNICUL IOASAF APOSTOLIU - Manastirea Neamt (1764-1883) Acest preacuvios parinte a fost unul din cei mai vestiti duhovnici ai Manastirii Neamt din secolul trecut. Nascut in comuna Calinesti-Botosani din parinti foarte iubitori de Hristos, a intrat in nevointa calugareasca in anul 1785. In acea vreme, viata duhovniceasca in Manastirea Neamt, sub povatuirea marelui staret Paisie, ajunsese la culmea infloririi. Fiind incredintat unor parinti alesi, tanarul Ioan a invatat carte, a deprins randuiala bisericii si a gustat din dulceata rugaciunii si a nevointei duhovnicesti. Dupa calugaria sa, marele staret Paisie a raposat (1794), iar tanarul monah a trecut prin toate ascultarile manastiresti, pana la inceputul secolului XIX. Apoi, parintii vazand asezarea si intelepciunea lui, l-au hirotonit preot si l-au facut duhovnic. Si era ieroschimonahul Ioasaf numarat in ceata celor 24 de duhovnici randuiti cu spovedania soborului si cu formarea noilor incepatori. Mai tarziu, mutandu-se din viata duhovnicii batrani, Cuviosul Ioasaf a devenit cel dintai duhovnic al Manastirii Neamt. Despre acest parinte vrednic de lauda se spune in traditia manastirii ca era intru toate masurat si cu dreapta socoteala. Nici cu totul aspru, nici usor iertator; nici tinand mania asupra cuiva, nici prea bland cu fiecare; nici multe graind, nici in zadar vorbind. Ci vorbea putin, pe inteles si potrivit cu rana fiecaruia. Iar cuvintele sale parintesti, ca niste sageti duhovnicesti alinau durerea, potoleau ispita, izgoneau patima si raneau inima cu dragostea lui Hristos, caci era intarit de darul Duhului Sfant. Duhovnicul Ioasaf ducea el insusi o viata ascetica de mare sihastru si rugator pentru oameni. Hrana lui era o data in zi, dupa asfintitul soarelui. Chilia lui era biserica de taina. Aici se ruga cu nestiute lacrimi si facea multe metanii in fiecare noapte. De la biserica era nelipsit, iar dupa slujba cerceta parintii bolnavi la bolnita si la chilii, sfatuia pe frati si mangaia cu dragoste pe credinciosi. Pe toti ii spovedea, ii asculta, ii binecuvanta si intelegea, prin darul lui Dumnezeu, asezarea fiecaruia. Pentru aceea era cautat si iubit de toti. Timp de peste 70 de ani, Cuviosul Ioasaf a fost duhovnicul cel dintai al marii lavre. La el veneau staretii, episcopii, egumenii si schimonahii, calugarii, mirenii si toti sihastrii din tinutul Neamt. El a crescut si a calugarit in viata sa peste 500 de fii duhovnicesti, din care unii au ajuns pustnici, stareti si ierarhi alesi. Dupa o astfel de nevointa, Cuviosul Ioasaf "duhovnicul" si-a dat sufletul in mainile lui Hristos la 4 mai, 1883, fiind plans de tot soborul manastirii. Despre dansul scria unul din ucenicii sai, in Registrul cu cei inmormantati... in cimitirul Manastirii Neamt: "Ioasaf Apostoliu Duhovnicul, ieroschimonah, nascut la comuna Calinesti, 1764, ianuarie 1 (si) mort la 1883, mai 4; barbat sfant, ctitor, au trait 119 ani. Mos lui Vladica Narcis Cretulescu din Manastirea Neamt". ARHIMANDRITUL TEOFAN CRISTEA - Manastirea Noul Neamt (1810-1883) Era originar din Transilvania, anume din judetul Harghita, unchi al primului patriarh al Romaniei, Miron Cristea. Luand jugul lui Hristos din varsta tineretii, s-a facut calugar in Manastirea Neamt, sub marele staret Neonil. Apoi, invatand de la cei mai alesi duhovnici nevointa vietii calugaresti si deprinzand bine ascultarea si intreaga intelepciune, s-a invrednicit de dumnezeiasca preotie. Ieromonahul Teofan era un calugar iscusit, statornic, hotarat si foarte invatat. Cunostea patru limbi straine, citea zilnic scrierile Sfintilor Parinti si mangaia pe toti cu cuvinte alese din Sfanta Evanghelie. In manastire avea ucenici buni si multi il cautau pentru cuvant de folos. Cea mai importanta ascultare a sa a fost supravegherea metoacelor Manastirii Neamt, precum si a cladirilor de binefacere facute de manastire. Ieromonahul Teofan a condus lucrarile de constructie a spitalului, a bolnitei, a scolilor si farmaciei din manastire si din Targu Neamt. El se ingrijea de bolnavi, de doctori, de medicamente, de intretinerea cladirilor si a oamenilor, care se plateau din fondurile manastirii. Si era cu fiecare drept si milostiv. Nimeni nu iesea de la el neascultat, neajutat si fara un cuvant de mangaiere. Pentru aceea il iubeau toti bolnavii si il cinsteau ca pe un parinte sufletesc copiii si locuitorii din Targu Neamt si de prin sate, caci era bun si cu frica de Dumnezeu in toate. O alta fapta buna a ieromonahului Teofan a fost stransa legatura duhovniceasca pe care o tinea intre Manastirea Neamt si bisericile din Transilvania. In fiecare an organiza mici pelerinaje de credinciosi ardeleni, mai ales la hramuri si sarbatori mari,
128
pe care ii odihnea in manastire si ii trimitea inapoi mangaiati si intariti in dreapta credinta. Asemenea faceau si alti calugari nemteni, iubitori de Hristos si de neam. Ieromonahul Teofan Cristea trimitea anual calugari misionari din Manastirea Neamt cu carti bisericesti, pentru a le imparti gratuit la preotii si bisericile ortodoxe de peste Carpati. Indata ce iesea de sub teascuri o carte noua, porneau calugarii cu desagii sau chiar cu carele cu carti spre Transilvania. In anul 1863, ieromonahul Teofan, dimpreuna cu duhovnicul Andronic si cu mai multi ucenici, s-au stabilit definitiv la metocul Manastirii Neamt, numit Chitcani, din judetul Tighina. Iar in anul 1864, cu ajutorul marii lavre si al credinciosilor, au fondat o vestita manastire numita "Noul Neamt", adunand in jurul lor pana la o suta de calugari. Primul staret a fost insusi ieromonahul Teofan, devenit mai tarziu arhimandrit. Si atat de bine a organizat acest cuvios manastirea, ca in putina vreme a devenit una din cele mai mari chinovii cu viata de obste din Moldova. Asa s-a nevoit arhimandritul Teofan, ctitorul Manastirii Noul Neamt. Apoi, simtindu-se chemat de Hristos la odihna cea de sus, a dat ucenicilor sai sarutarea cea mai de pe urma si a adormit cu pace in anul 1883. SCHIMONAHIA TAVEFTA URSACHE - Manastirea Agapia (1883) Aceasta schimonahie vrednica de pomenit a fost cea mai aleasa stareta a Manastirii Agapia din secolul XIX. Nascuta in orasul Vaslui din parinti credinciosi, a fost adusa de mica la manastire de rudele ei si crescuta cu grija, in frica de Dumnezeu. Apoi, deprinzand smerenia si ascultarea de la maicile ei duhovnicesti, a fost tunsa in schima monahala si s-a facut mireasa lui Hristos. La 20 ianuarie, 1858, maica Tavefta Ursache este aleasa stareta de intregul sobor al Manastirii Agapia, pe care o conduce cu multa chibzuinta si pricepere timp de 26 de ani, ca o adevarata mama duhovniceasca. Purta o deosebita grija pentru indeplinirea datoriilor calugaresti si impodobirea slujbelor bisericesti, pentru mentinerea vietii morale in manastire, prin spovedanie si impartasanie deasa, prin ascultare fara cartire si participare regulata a intregii obsti la sfintele slujbe. Toate acestea au facut sa se intareasca legatura dragostei in manastire si sa sporeasca numarul slujitoarelor lui Hristos pana la 500 de suflete. Aceeasi grija deosebita a avut schimonahia Tavefta si pentru reinnoirea cea din afara a Manastirii Agapia. Intre anii 1858-1862 a restaurat in intregime biserica mare si a adus pe cel mai bun pictor al vremii, Nicolae Grigorescu, care a impodobit-o frumos, precum se vede pana astazi. A refacut, de asemenea, chiliile din incinta si biserica Manastirii Agapia Veche. A organizat ateliere de covoare si broderii, iar pentru surorile tinere, a deschis scoala de patru clase, unde invatau citirea, scrisul, religia, istoria, tipicul si muzica psaltica. In anul 1873, stareta Tavefta a imbracat in argint icoanele din catapeteasma, precum si icoana Maicii Domnului facatoare de minuni. Iar din averea parintilor ei a donat bisericii mai multe odoare de pret, cruci, icoane si vesminte. Pentru blandetea si intelepciunea ei, mitropolitul Moldovei a facut-o stavrofora si arhimandrita. Aceasta a fost viata plina de daruire si roade duhovnicesti a staretei Tavefta Ursache. Implinind varsta profetita de psalmistul David, schimonahia Tavefta s-a stramutat la vesnicele lacasuri la 26 ianuarie, 1883, plansa si regretata de obstea celor doua Agapii. ARHIMANDRITUL GHERMAN IONESCU - Manastirea Tazlau-Neamt (1885) Arhimandritul Gherman era cu metania din Manastirea Neamt. Un calugar ravnitor, carturar iscusit si devotat slujitor al Biserici lui Hristos. Cunostea limba slavona si in parte limba greaca. In anul 1857 a scris istoricul Manastirii Agapia pe scurt si alte insemnari duhovnicesti, care s-au pierdut. In anul 1867, arhimandritul Gherman Ionescu este numit staret al Manastirii Tazlau-Neamt, pe care o gaseste aproape in paragina. Era imediat dupa secularizare. Aducandu-si aminte de faima de altadata a acestei manastiri, de Cuviosii Chiriac, Onufrie si de atatia altii care s-au nevoit aici in secolul XVII, staretul Gherman a incercat, dupa putere, sa reinvie viata duhovniceasca din aceasta vestita vatra monahala din Moldova. Mai intai a adunat in jurul sau cativa calugari, caci nu avea cu cine face slujba. Apoi a transcris cu mana sa pomelnicul ctitoresc, precum se vede pana astazi, si a reasezat tipicul slujbelor in limba romaneasca. De asemenea, a turnat din nou un clopot mare si a impodobit biserica cu carti, cu vesminte, cu candele si cu cele de nevoie. In anul 1867, Manastirea Tazlau avea 10 calugari care mentineau firul slujbelor zilnice, Vecernia, Utrenia, Sfanta Liturghie si parastasul ctitorilor. In anul 1881, arhimandritul Gherman se duce ca duhovnic la Manastirea Agapia. In testamentul sau, printre altele, da ucenicilor sai aceste frumoase cuvinte de invatatura: "Noi, fratilor, ca cei ce de bunavoia noastra ne-am angajat a fi rugatori ai poporului catre Dumnezeu, nu trebuie sa ne descurajam intru indeplinirea cu sfintenie a datoriei noastre calugaresti, ci cu fermitate constanta sa ne fixam privirea spiritului la Dumnezeu, unicul centru al stabilitatii si al adevarului, caruia ne-am facut de aproape servitori. Sa ne fereasca de lenevie si nebagare de seama infricosatele cuvinte ale dumnezeiescului Gura de Aur, ca zice la datoriile preotilor: "Mi se pare ca din cei hirotoniti putini se vor mantui". La fel si groaznicele amenintari ale Sfantului Duh, rostite prin profetul Ieremia: Blestemat tot cel ce face lucrul Domnului cu nebagare de seama! (Ieremia 40, 10). In blestemul acesta pot cadea mai cu lesnire preotii care, din neluarea aminte sau si din mandrie, crezandu-se intelepti, indraznesc a face reforme in asezamantul dumnezeiestilor slujbe. Ba chiar si a lasa cate ceva, mai cu seama pomenirile pentru cei adormiti, care sunt canonisite si prescrise in tipicul Bisericii. Cat pentru pomenirile celor adormiti - adauga staretul, am vie speranta in constiinta fratiilor voastre, ca daca nu le veti face mai bine, cel putin sa nu le seadeti, stiind ca si Dumnezeu jertfa pentru acest "scop se aduce in toate zilele. Incheind dar cu insesi cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos: Precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor asemenea (Matei 7, 12), ma recomand al dragostei voastre in Hristos frate Gherman Ionescu - Arhim. ". La Manastirea Agapia, arhimandritul Gherman tipareste in anul 1880 un "asezamant" al manastirilor din tinutul Neamt, precum si alte cuvinte folositoare de suflet. Iar in anul 1885 se retrage la manastirea de metanie si isi da sufletul cu pace in mainile Domnului. IEROSCHIMONAHUL NEOFIT ELIADE - Manastirea Neamt (1886) Cuviosul Neofit Ieroschimonahul a fost un parinte cu inalta viata duhovniceasca in obstea Manastirii Neamt, cum putini se aflau la masura lui pe la jumatatea secolului XIX. Fiu de tarani razesi din judetul Vrancea, tanarul Nicolae a fost dat de mic sa invete carte. Apoi, iubind mai mult pe Hristos decat cele din lume, a intrat in obstea Manastirii Neamt. Aici a invatat desavarsit limba greaca, scrierile Sfintilor Parinti si Sfanta Scriptura de la dascali iscusiti, ajungand in putina vreme sa-i intreaca pe toti cu ravna, cu nevointa si cu intelepciunea. Staretul Neonil, vazand osardia lui, indata l-a facut calugar si l-a trimis un timp la Schitul Pocrov. Aici, bunul ostas al lui Hristos a primit ingerescul chip al schimniciei si s-a facut pustnic si ascet vestit. Caci era obicei la Neamt ca monahii cei mai nevoitori sa se retraga la
129
Pocrov, unde traisera candva multi sihastri cu viata sfanta. Aici se ostenea cuviosul mai ales cu postul, cu rugaciunea lui Iisus, cu privegherea si cu citirea Sfintei Scripturi. Manca numai o data pe zi, seara, si dormea cateva ore pe noapte. Fiind chemat in lavra, a fost hirotonit preot si randuit duhovnic si dascal de limba greaca in scoala monahala din manastire, organizata la indemnul lui, unde invatau aproape o suta de frati. Acest preacuvios parinte era un mare elenist si dascal al rugaciunii lui Iisus. Timp de aproape trei decenii a crescut multi ucenici si a adus un curent de innoire duhovniceasca in Manastirile Neamt si Secu cu schiturile lor. Tot la indemnul parintelui Neofit Eliade, Manastirea Neamt a construit la Targu Neamt, intre anii 1850-1856, un mare spital, o farmacie (spiterie) si o scoala pentru folosul de obste al tuturor. S-au mai facut, cu sfatul lui, scoala ta satul Vanatori, farmacie si spital de alienati in manastire si "multe alte lucruri bune". Intre anii 1870-1877, Cuviosul Neofit a fost egumen la Manastirea Secu, facand multe donatii si innoind viata duhovniceasca in obste. Pe toti ii cucerea cu cuvantul sau bland si intelept, iar mai ales ii zidea sufleteste cu pilda vietii sale, ca nu era altul in aceste parti care sa fie pe masura lui. Pentru o viata aleasa ca aceasta, calugarii Manastirii Neamt l-au rugat sa le fie staret si parinte duhovnicesc. El insa s-a lepadat de o cinste ca aceasta, socotindu-se nevrednic. Inca si domnul tarii cu ceilalti ierarhi l-au propus de mitropolit si parinte al Moldovei, in anul 1860, ca devenise cunoscut peste tot. El insa a fugit la pustie, iubind mai mult linistea si rugaciunea decat tulburarea lumii. Nici carti din limba greaca nu a tradus, decat una singura, Cantare de lauda sioniceasca, tiparita in anul 1871. Ca socotea mai de folos sa zideasca pe oameni cu fapta decat cu cuvantul. In anul 1877 a renuntat la egumenia Manastirii Secu si s-a retras la metanie. Apoi, mai traind putin si bineplacand lui Dumnezeu, a adormit in pace in anul 1886, adaugandu-se la ceata cuviosilor parinti din Manastirea Neamt. Iata cum i descrie arhiereul Narcis Cretulescu, unul din ucenicii sai: "Neofit Eliade, barbat erudit, elenist, mare ieroschimonah, pustnic, ascet mare la Schitul Pocrov, fost igumen Manastirii Secu intre anii 1870-1886. A fost capabil, a dat sfat pentru a sa face spitalu(l), scoala si spiteria (farmacia) la Targu Neamt, bolnitele din manastire si alte treburi mari au facut. In secolul nostru nu are Romania astfel de barbat; s-au lepadat de staretie ca si de Mitropolia Moldovei. Cine n-a vazut pe acest parinte Neofit in rugaciunile lui, acela n-a vazut sfintenia intrupata. A murit la 3 februarie, 1886 in Manastirea Neamt, unde se retrasese din igumenia Manastirii Secu". Iar in Registru cu cei inmormantati in cimitirul Manastirii Neamt, acelasi ucenic scrie despre dascalul sau: "Ieroschimonahul Neofit Eliade este cel mai mare barbat ascet din zilele noastre, elenist profund, ctitor mare..., batraneta rara...". IEROSCHIMONAHUL NEOFIT ELIADE - Manastirea Neamt (1886) Cuviosul Neofit Ieroschimonahul a fost un parinte cu inalta viata duhovniceasca in obstea Manastirii Neamt, cum putini se aflau la masura lui pe la jumatatea secolului XIX. Fiu de tarani razesi din judetul Vrancea, tanarul Nicolae a fost dat de mic sa invete carte. Apoi, iubind mai mult pe Hristos decat cele din lume, a intrat in obstea Manastirii Neamt. Aici a invatat desavarsit limba greaca, scrierile Sfintilor Parinti si Sfanta Scriptura de la dascali iscusiti, ajungand in putina vreme sa-i intreaca pe toti cu ravna, cu nevointa si cu intelepciunea. Staretul Neonil, vazand osardia lui, indata l-a facut calugar si l-a trimis un timp la Schitul Pocrov. Aici, bunul ostas al lui Hristos a primit ingerescul chip al schimniciei si s-a facut pustnic si ascet vestit. Caci era obicei la Neamt ca monahii cei mai nevoitori sa se retraga la Pocrov, unde traisera candva multi sihastri cu viata sfanta. Aici se ostenea cuviosul mai ales cu postul, cu rugaciunea lui Iisus, cu privegherea si cu citirea Sfintei Scripturi. Manca numai o data pe zi, seara, si dormea cateva ore pe noapte. Fiind chemat in lavra, a fost hirotonit preot si randuit duhovnic si dascal de limba greaca in scoala monahala din manastire, organizata la indemnul lui, unde invatau aproape o suta de frati. Acest preacuvios parinte era un mare elenist si dascal al rugaciunii lui Iisus. Timp de aproape trei decenii a crescut multi ucenici si a adus un curent de innoire duhovniceasca in Manastirile Neamt si Secu cu schiturile lor. Tot la indemnul parintelui Neofit Eliade, Manastirea Neamt a construit la Targu Neamt, intre anii 1850-1856, un mare spital, o farmacie (spiterie) si o scoala pentru folosul de obste al tuturor. S-au mai facut, cu sfatul lui, scoala ta satul Vanatori, farmacie si spital de alienati in manastire si "multe alte lucruri bune". Intre anii 1870-1877, Cuviosul Neofit a fost egumen la Manastirea Secu, facand multe donatii si innoind viata duhovniceasca in obste. Pe toti ii cucerea cu cuvantul sau bland si intelept, iar mai ales ii zidea sufleteste cu pilda vietii sale, ca nu era altul in aceste parti care sa fie pe masura lui. Pentru o viata aleasa ca aceasta, calugarii Manastirii Neamt l-au rugat sa le fie staret si parinte duhovnicesc. El insa s-a lepadat de o cinste ca aceasta, socotindu-se nevrednic. Inca si domnul tarii cu ceilalti ierarhi l-au propus de mitropolit si parinte al Moldovei, in anul 1860, ca devenise cunoscut peste tot. El insa a fugit la pustie, iubind mai mult linistea si rugaciunea decat tulburarea lumii. Nici carti din limba greaca nu a tradus, decat una singura, Cantare de lauda sioniceasca, tiparita in anul 1871. Ca socotea mai de folos sa zideasca pe oameni cu fapta decat cu cuvantul. In anul 1877 a renuntat la egumenia Manastirii Secu si s-a retras la metanie. Apoi, mai traind putin si bineplacand lui Dumnezeu, a adormit in pace in anul 1886, adaugandu-se la ceata cuviosilor parinti din Manastirea Neamt. Iata cum i descrie arhiereul Narcis Cretulescu, unul din ucenicii sai: "Neofit Eliade, barbat erudit, elenist, mare ieroschimonah, pustnic, ascet mare la Schitul Pocrov, fost igumen Manastirii Secu intre anii 1870-1886. A fost capabil, a dat sfat pentru a sa face spitalu(l), scoala si spiteria (farmacia) la Targu Neamt, bolnitele din manastire si alte treburi mari au facut. In secolul nostru nu are Romania astfel de barbat; s-au lepadat de staretie ca si de Mitropolia Moldovei. Cine n-a vazut pe acest parinte Neofit in rugaciunile lui, acela n-a vazut sfintenia intrupata. A murit la 3 februarie, 1886 in Manastirea Neamt, unde se retrasese din igumenia Manastirii Secu". Iar in Registru cu cei inmormantati in cimitirul Manastirii Neamt, acelasi ucenic scrie despre dascalul sau: "Ieroschimonahul Neofit Eliade este cel mai mare barbat ascet din zilele noastre, elenist profund, ctitor mare..., batraneta rara...". ARHIMANDRITUL TIMOTEI IONESCU - Staret al Manastirii Neamt (1806-1887) Arhimandritul Timotei Ionescu a fost cel mai venerabil staret al Manastirii Neamt din a doua jumatate a secolului XIX (1860-1887). S-a nascut in satul Bolbocii-Soroca, in anul 1806. Tatal sau, fiind preot, i-a dat din copilarie o crestere aleasa. In anul 1833 paraseste casa parinteasca si vine la Manastirea Neamt. Aici, dupa cativa ani de ucenicie pe langa cei mai alesi duhovnici, este tuns in schima monahala de staretul Neonil. Apoi, timp de peste 25 de ani este randuit la toate ascultarile manastiresti, de la cele mai de jos pana la slujitor al sfantului altar. Dar, pentru blandetea si smerenia sa, toate ascultarile le savarsea cu bucurie si era iubit de toata obstea.
130
In anul 1860, staretul Gherasim retragandu-se de la conducerea manastirii, nimeni nu voia sa primeasca aceasta grea ascultare. Atunci, unul din duhovnici a zis catre ceilalti: - Doar n-o sa fie staret parintele Timotei de la oi! Cand au auzit parintii din consiliu de numele lui, au strigat indemnati de Duhul Sfant: - Parintele Timotei de la oi sa ne fie staret! Din ziua aceea, monahul Timotei Ionescu a fost chemat de la stana, a fost facut preot si arhimandrit si numit staret al Manastirii Neamt cu toate schiturile sale. In acest timp, Manastirea Neamt trecea printr-o epoca de grea incercare din istoria ei: secularizarea averilor, inchiderea tipografiei, lipsa celor necesare pentru bolnita si spitalul de alienati, care adaposteau pana la 100 de bolnavi. Apoi, lipsa de hrana si cele de nevoie pentru Seminarul monahal si pentru intreaga obste care numara, impreuna cu schiturile sale, aproape 400 de calugari; iar mai presus de acestea, slabirea vietii duhovnicesti din manastire. Toate acestea asteptau o innoire salvatoare din partea noului staret. Incendiul din 25 noiembrie, 1862, care mistui aproape intreaga incinta, bisericile, clopotele si biblioteca, aduse intr-o stare si mai grea obstea Manastirii Neamt. In fata acestor grele incercari, staretul Timotei nu s-a descurajat, nici s-a indoit de mila lui Dumnezeu. Ci, intarindu-se cu darul lui Hristos si luand binecuvantare de la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, a inceput sa adune ajutoare de la Biserica si de la stat, de la calugari si credinciosi pentru refacerea incintei mistuite de foc. Mai intai innoieste acoperisul bisericii mari a Inaltarii Domnului si o paveaza pe jos cu marmura. Apoi restaureaza biserica Sfantul Gheorghe, clopotnita, paraclisele si zideste chilii cu etaj de jur-imprejurul incintei. Retoarna clopotul mare distrus de incendiu, muta din incinta spitalul de alienati, innoieste agheasmatarul si repara conductele de apa. O grija deosebita a avut arhimandritul Timotei pentru refacerea vietii carturaresti din manastire. Mai intai a organizat din nou si a pus in stare de functionare tipografia. Timp de doua decenii (1863-1883), in Manastirea Neamt s-au tiparit si retiparit numeroase carti religioase si de cult in zeci de mii de exemplare, care apoi se distribuiau la biserici si manastiri. Staretul Timotei a amenajat, de asemenea, si biblioteca, adunand de peste tot carti valoroase, in manuscris sau tiparite, in numar de peste 20.000, in locul celor mistuite de foc. Totodata s-a straduit sa poarte grija deosebita fata de cei bolnavi din spitalul si bolnita manastirii, cat si de cei din spitalul public de la Targu Neamt, administrat de manastire, unde se tratau bolnavii gratuit. Aceeasi grija a purtat staretul Timotei si pentru incurajarea invatamantului, mentinand un timp seminarul din manastire si dand subventii din veniturile ei pentru scolile publice din Targu Neamt si satul Vanatori. Un deosebit efort a depus marele staret si pentru innoirea vietii duhovnicesti din manastire si de la schituri. Si aceasta a inceput-o intai cu prezenta regulata a obstii la slujbele bisericesti, de la care staretul nu lipsea niciodata. Apoi a randuit duhovnici buni pentru calugari si mireni si a obligat obstea sa se marturiseasca si sa se impartaseasca mai des. A introdus ordine si disciplina la biserica, la trapeza, la ascultari, la chilii, peste tot. La fel a procedat si la Manastirea Secu, precum si la schituri, intarind legatura dragostei intre toti. In anul 1873, staretul Timotei avea in Manastirea Neamt un sobor de 360 de calugari, format din 6 arhimandriti, 30 duhovnici si ieromonahi, 18 ierodiaconi si 306 monahi. In Manastirea Secu avea 89 de calugari, in Schitul Vovidenia 50 de calugari, in Schitul Pocrov 16 calugari, in Schitul Sihastria 11 calugari si in Schitul Sihla 9 calugari. Intre acestia se nevoiau, alaturi de moldoveni, 28 calugari ardeleni, 25 calugari basarabeni, 7 calugari din Muntenia si cativa din alte tari. Toti traiau in deosebita armonie unii cu altii si ascultau in toate invataturile blandului staret. Daca cineva facea vreo sminteala grava in obste, staretul il trimitea de canon la unul din schiturile dependente de manastire. Dupa implinirea canonului hotarat, calugarul putea sa se intoarca la metanie. In timpul Razboiului de Independenta din anul 1877, staretul Timotei a dat dovada de mult patriotism si mila fata de cei raniti, adunand subventii banesti pentru tara si trimitand calugari la ambulantele de pe front. Astfel, marele staret, calauzit de darul Duhului Sfant, in toate era prezent: la biserica, la bolnita, la arhondaric, la biblioteca, la tipografie, la primirea strainilor si la scaunul de spovedanie. Toate le conducea cu intelepciune, pe toti ii imbratisa cu dragoste, pentru fiecare calugar si mirean avea un cuvant duhovnicesc de mangaiere si imbarbatare. Dupa 27 de ani de smerita nevointa calugareasca si inca alti 27 de ani de rodnica povatuire duhovniceasca a Manastirii Neamt, cuviosul arhimandrit Timotei Ionescu isi da sufletul in mainile lui Hristos, la 10 iunie, 1887, fiind petrecut la mormant de aproape 500 de calugari si plans de clopotele celor 10 manastiri si schituri nemtene. La cimitir, ucenicul sau a citit din testamentul marelui staret aceste cuvinte folositoare de suflet: "Va rog, iubitilor, nu uitati sfaturile mele, ale smeritului Timotei. Nu uitati fagaduintele ce ati dat la taina sfintei calugarii. Nu uitati numele ce purtati si numele manastirii noastre in care traiti. Siliti-va a o cinsti prin faptele voastre. Faceti-va vrednici de dansa. Iubiti legea Domnului, paziti Biserica si sfintele asezaminte manastiresti. Tineti obiceiurile bune ce ati apucat fiecare de la cuviosii vostri parinti cei de mai inainte. Urmati pe calea cea sfanta si nu va lasati a cadea in cursele ademenirilor lumesti. Amintiti-va de parintii nostri de demult si, urmandu-le credinta, sa-i aveti ajutor in calea mantuirii. Siliti-va din toate puterile a va innobila sufletul si a va perfectiona gandurile cu citirea Sfintelor Scripturi dumnezeiesti, pazind pururea poruncile Domnului si invataturile Dascalilor Bisericii. Iubiti-va si ajutati-va intre voi unul pe altul, cu dragoste sfanta intru Domnul, ca, mantuindu-va pe voi insiva, sa mantuiti si pe altii. Siliti-va, iubitilor, a rascumpara vremea ca zilele rele sunt. Nu ma plangeti pe mine, ci plangeti-va pe voi, ca sa puteti via Domnului! Eu, Timotei, mort, ma duc cu nadejde la parintii mei si va las voua testament de zestre ca sa purtati fiecare cu sfintenie calugaria pana la sfarsitul vietii!...". MONAHIA EUFROSINA LAZU - Manastirea Varatec (1797-1888) Aceasta calugarita iubitoare de Hristos era fiica postelnicului Constantin Lazu din comun Draguseni-Suceava. Renuntand la averea parintilor ei, a imbratisat din tinerete smerita petrecere calugareasca in Manastirea Varatec. In anul 1814 a primit schima monahala, sub numele de Eufrosina, si a fost multi ani sub ascultarea staretei Olimpiada si a marelui duhovnic Iosif Pustnicul. De la ei a invatat a-si impodobi sufletul cu toata fapta buna si mai ales cu intelepciunea cea duhovniceasca. Dupa moartea staretei Olimpiada, in anul 1844, soborul manastirii o alege maica duhovniceasca. Si a povatuit aceasta obste cu multa pricepere si daruire timp de 44 de ani. Adunand in jurul ei peste 500 de maici si surori, stareta Eufrosina s-a ingrijit, atat de nevoile lor cele sufletesti, cat si de cele pamantesti. Astfel, a zidit bisericile "Sfantul Ioan Botezatorul" si "Schimbarea la Fata" si a adus in manastire preoti buni care mentineau cu scumpatate slujbele bisericesti si traditia duhovniceasca lasata de Cuviosul Iosif. Pentru luminarea fetelor din manastire, ca si a celor din
131
satele invecinate, stareta Eufrosina a fondat in anul 1860 prima scoala primara din Varatec in chiliile bisericii "Sfantul Ioan Botezatorul", randuind ca profesoare calugarite din cele mai luminate. A facut, de asemenea, unele innoiri in incinta si a organizat ateliere de covoare in manastire. In anul 1888, monahia Eufrosina Lazu s-a mutat la vesnica odihna in varsta de 91 de ani, lasand in urma o obste calugareasca bine formata, intarita pe temelia dragostei. CUVIOSUL AVXENTIE SIHASTRUL - Mare nevoitor in Muntele Athos (+ 1890) Cuviosul schimonah Avxentie a fost un mare sihastru roman din Muntele Athos. Era de loc din Moldova. Prin anul 1850 se duce la Athos si primeste tunderea monahala, la una din chiliile din preajma Atonului. Apoi, fiind foarte ravnitor pentru viata pustniceasca si arzand de dragostea lui Hristos, s-a retras la una din pesterile nelocuite de sub varful Muntelui Athos. Si atat s-a nevoit acolo singur, in post, in rugaciune si lacrimi, incat ajunsese la mare masura duhovniceasca. Caci dobandise de la Dumnezeu in chip desavarsit darul lacrimilor, al inaintevederii si al rugaciunii inimii. Acest cuvios sihastru roman ajunsese cu nevointa la masura parintilor de demult, ostenindu-se toata viata singur, in privegheri de toata noaptea, in foame si sete, in frig si cumplite ispite de la diavoli. Insa, mana Domnului il acoperea si darul Duhului Sfant se odihnea in sufletul lui. Nimeni din calugari nu stia viata si nevointa lui, caci petrecea mai mult in munte. Numai din cand in cand se cobora la Schitul Prodromul, se marturisea, primea Preacuratele Taine si iar se ducea la pustie. Asa a trait Cuviosul Avxentie sihastrul, ca o candela nestinsa sub varful Atonului, timp de aproape 40 de ani, slavind neincetat pe Dumnezeu si rugandu-se ziua si noaptea pentru lume si pentru tara. Calugarii din partea locului il cinsteau pe parintele Avxentie ca pe un adevarat sfant. Viata sa insa era ascunsa in Hristos. Odata, mergand doi calugari din Manastirea Lavra in vizita la pesterile sihastrilor de sub varful Muntelui Athos, au gasit pe Cuviosul Avxentie adormit in Domnul, stand in genunchi si cu mainile ridicate la rugaciune. Atunci, indata l-au coborat in Lavra si l-au ingropat in cimitirul manastirii. Doamne, odihneste cu sfintii pe Cuviosul Parintele nostru Avxentie! ARHIMANDRITUL ANDRONIC POPOVICI - Manastirea Noul Neamt (1820-1893) Era fiul preotului Ioan Popovici din comuna Lungani-Iasi. Fiind chemat de Hristos, a intrat in obstea Manastirii Neamt, dupa cum singur marturiseste, la varsta de numai 11 ani (1831). Timp de 5 ani de zile, tanarul Andrei a invatat carte in manastire, deprinzand bine tipicul, muzica psaltica, legatoria de carti, trecand prin toate ascultarile manastiresti. In anul 1836 este tuns in monahism. Dupa inca 15 ani de ascultare este hirotonit preot si numit eclesiarh al bisericii si duhovnic al obstii, caci ieromonahul Andronic era foarte bland, tacut, ravnitor la biserica, ascultator in toate si iubitor de osteneala. Pentru aceea era cinstit de sobor ca un calugar smerit, cuvios si duhovnic iscusit. In arhiva Manastirii Neamt, pe anul 1855, scrie urmatoarele despre acest duhovnic: "Andronic duhovnic, de 36 ani; de 25 de ani in manastire; de 17 ani calugarit in Neamt, eclesiarh al manastirii, la legatorie si a mai fost la arhondaricul maicilor; la mitocul Ocea 10 ani, la vacarie, la talpalarie, la prescurarie, la chelaria de vin, bucatar, ucenic la batranii Serafim, Nichifor si Narcis; la Secu, 13 ani si 6 luni, cantaret, eclesiarh si tipicar". Acest mare duhovnic avea scoala ascultarii si a smereniei, care formeaza temelia vietii duhovnicesti. Facea tot ce i se poruncea si niciodata nu cartea, ci cu bucurie isi taia voia sa. De mai multe ori a fost trimis cu unchiul sau, monahul Lavrentie, sa transporte carti tiparite in manastire, peste munti, la fratii romani transilvaneni, ca si in Moldova la biserici si schituri. In anul 1861 este numit egumen la Schitul Sihastria, apoi la Manastirea Secu. Aici a facut cateva innoiri si a format mai multi ucenici. A scris inca si Istoria Manastirilor Neamtul si Secul in doua tomuri, la sfarsitul careia face aceasta insemnare: "Parintilor sfinti si frati, cu smerita metanie ... rog dragostea voastra, primiti si mica aceasta adunare de flori a rodului mintii si inimii mele ... Cel mai nevrednic si mai pacatos Andronic ieroschimonah si duhovnic din sfintele monastiri Neamtul si Secul ...". Dupa doi ani (1863), ieroschimonahul Andronic impreuna cu ieroschimonahul Teofan Cristea se duc la metocul lavrei din Tighina, numit Chitcani, unde intemeiaza o vestita manastire, anume "Noul Neamt". Aceasta fiica a Manastirii Neamt a devenit in putina vreme asa de mare si organizata, incat ajungea din urma pe mama ei. In aceasta manastire a fost staret cativa ani si arhimandritul Andronic, fondatorul ei, fiind foarte iubit si cautat de calugari si de credinciosi. Dupa 62 de ani de slujire pana la jertfa a Bisericii lui Hristos, lasand in urma sute de fii duhovnicesti si cateva manastiri si schituri innoite de el, marele duhovnic si arhimandrit Andronic Popovici a adormit cu pace in anul 1893 si a fost inmormantat la Manastirea Noul Neamt, fondata de el. EPISCOPUL MELCHISEDEC STEFANESCU - Episcopia Romanului(1823-1892) Venerabilul episcop Melchisedec al Romanului a fost unul din cei mai luminati ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane din a doua jumatate a secolului XIX. Originar din comuna Garcina, judetul Neamt, tanarul Mihail - dupa numele de botez - era cel dintai nascut din cei unsprezece copii ai preotului Petrache si ai prezbiterei Anastasia Stefanescu. Tatal sau a fost un bun preot si un adevarat slujitor al Bisericii lui Hristos. El a pastorit parohia Garcina timp de 50 de ani. Iar mama sa "a fost model virtutilor femeii de tara, cu deosebire, a sotiei preotului de tara". Dand copiilor lor o educatie crestineasca aleasa, cinci dintre ei au imbratisat viata calugareasca. Cel dintai chemat de Hristos a fost Mihail. Intre anii 1834-1838 urmeaza Seminarul de la Socola-Iasi. Dupa ce sta patru ani de zile ca invatator de sat, reia cursurile, si in anul 1843 este numit profesor de retorica, pastorala, istorie si geografie, la seminar dovedindu-se un talentat dascal si catehet. In acelasi an primeste tunderea monahala cu numele de Melchisedec, iar in anul urmator este hirotonit ierodiacon. Fiind daruit de Dumnezeu cu multa intelepciune si cu o viata duhovniceasca exemplara, intre anii 1848- 1851, ierodiaconul Melchisedec isi continua studiile la Academia Teologica de la Kiev, infiintata de mitropolitul Petru Movila. Apoi este hirotonit ieromonah si numit profesor de patristica, drept canonic, liturgica si teologie comparata la Socola, unde functioneaza pana in anul 1856. Pe drept cuvant, arhimandritul Melchisedec Stefanescu a fost un eminent profesor ai Seminarului de la Socola, un devotat slujitor al Bisericii lui Hristos si un neegalat pedagog si parinte duhovnicesc al viitorilor candidati de preotie. Numerosi elevi formati de dansul au ajuns buni preoti, egumeni, profesori si ierarhi alesi in Moldova. Arhimandritul Melchisedec, prin personalitatea si cultura sa, ridica Seminarul la Socola - cel dintai seminar teologic din tara noastra (1803) si prima scoala gimnaziala din Principate cu predarea in limba romana la nivelul unei adevarate academii teologice romanesti. Aici au crescut si s-au format mii de slujitori ai sfintelor altare.
132
In anul 1856, arhimandritul Melchisedec este numit rector al Seminarului de la Husi, reusind in cativa ani sa-l reorganizeze in intregime, pe masura celui de la Iasi, cu local propriu, cu profesori buni si la un nivel duhovnicesc satisfacator. Aici s-au format peste o mie de preoti buni pentru Biserica lui Hristos, pregatiti cu parinteasca grija de acest mare pedagog. Intre anii 1857-1859, arhimandritul Melchisedec a staruit cu timp si fara timp la unirea Principatelor Romane, folosind cu multa intelepciune, atat catedra, cat si amvonul. El lua ca temelie a unirii romanilor cuvintele Mantuitorului, Care zice: Precum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia intru Noi una sa fie (Ioan 17, 21). El dovedea prin cuvant si fapta ca unirea fratilor romani, de acelasi neam si limba, de aceeasi credinta si traire crestina, este o datorie evanghelica sfanta, dupa modelul unitatii treimice si a sfintilor din ceruri. Unitatea romanilor, spunea el, va duce nu numai la intarirea nationala si la risipirea vrajbei dintre frati, dar in aceeasi masura si la intarirea Ortodoxiei romanesti, pentru a putea rezista prozelitismului religios strain, care cauta sa dezbine Neamul si Biserica noastra apostolica. La sfarsitul anului 1862, Arhimandritul Melchisedec este hirotonit arhiereu si numit locotenent de episcop la Husi. In ianuarie, 1865, este numit episcop al Dunarii de Jos, eparhie pe care o pastoreste cu aleasa grija duhovniceasca timp de cincisprezece ani. Cea dintai preocupare a sa, ca episcop, a fost sa zideasca biserici prin sate si sa numeasca preoti luminati si cu frica de Dumnezeu in toate parohiile din eparhie. Episcopul Melchisedec facea regulat vizite canonice pe la sate si orase, sfintea noi lacasuri, invata pe credinciosi sa pastreze cu sfintenie dreapta credinta si sa duca o viata crestineasca, plina de dragoste si de fapte bune. O deosebita grija purta noul episcop pentru vaduve, pentru orfani si pentru taranii saraci, pe care ii miluia dupa putere si ii mangaia cu cuvinte parintesti. Fiind profund cunoscator al Sfintei Scripturi si al invataturii Sfintilor Parinti si fiind inzestrat de Dumnezeu cu darul frumoasei vorbiri, episcopul Melchisedec s-a dovedit in eparhia sa un neobosit predicator si apostol al lui Hristos. Acelasi lucru il cerea si de la preoti: viata morala exemplara, slujba religioasa dupa randuiala si predicarea neobosita a cuvantului lui Dumnezeu. In primavara anului 1879, episcopul Melchisedec este chemat sa pastoreasca Eparhia Romanului, pe care o conduce cu aceeasi demnitate si intelepciune duhovniceasca timp de peste treisprezece ani. Ca mare organizator al treburilor bisericesti si luminat pedagog, episcopul Melchisedec da o mare amploare Seminarului de la Roman. El voia ca preotii sa fie cat mai luminati la minte si cu viata aleasa, pentru a fi credinciosilor, atat apostoli si parinti duhovnicesti, cat si invatatori de carte. Pe elevii saraci si silitori la carte, episcopul ii intretinea personal la seminar, iar pe altii ii primea ca bursieri. Multi din ucenicii sai care au facut seminarul la Roman au ajuns renumiti preoti, misionari, profesori si episcopi. De asemenea, cu binecuvantarea sa, se construiesc numeroase biserici noi prin sate, pe care le sfinteste personal, se innoiesc unele manastiri si schituri ca: Bogdana, Sihastru si Magura din judetul Bacau; sau Buluc, Tarnita, Lepsa si altele din judetul Vrancea. Ajuta personal la ridicarea unor scoli pentru luminarea poporului, iar la Spitalul din Roman, pe langa obisnuitele vizite duhovnicesti, acorda subventii pentru ajutorarea bolnavilor saraci. Fiind unul din cei mai invatati ierarhi ai timpului sau si un profund teolog, episcopul Melchisedec a avut un rol duhovnicesc important in viata Bisericii romanesti. Astfel, el a contribuit mult la unirea celor doua biserici locale din Moldova si Tara Romaneasca, ajungand ca in anul 1865 sa se intruneasca la Bucuresti, pentru prima data, un Sinod general al Bisericii Ortodoxe Romane. De asemenea, a contribuit personal la intocmirea unor regulamente pentru disciplina monahala si bisericeasca, pentru invatamantul teologic, pentru alegerea arhiereilor, pentru revizuirea si editarea cartilor bisericesti, ca si pentru apararea credintei ortodoxe pe pamantul tarii noastre, singura si adevarata credinta apostolica. O contributie importanta a avut episcopul Melchisedec si la intocmirea Legii Organice din 1872, prin care s-a constituit Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Tot la staruinta sa si in urma memoriului compus de el catre Patriarhia Ecumenica din Constantinopol, s-a sfintit pentru prima data in tara noastra Sfantul si Marele Mir, in anul 1882. Aceeasi deosebita contributie a avut marele ierarh si la dobandirea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane. Ca urmare a Actului Sinodal intocmit de el cu multa intelepciune, in primavara anului 1885 se recunoaste autocefalia Bisericii noastre. Episcopul Melchisedec a scris, de asemenea, numeroase carti cu continut teologic, pastoral, apologetic si istoric. Dintre acestea amintim: Liturgica, Tipicul, Dogmatica, Introducerea in stiintele teologice, Introducerea in sfintele carti ale Vechiului si Noului Asezamant (2 tomuri) (1860); Teologia pastorala, Cronica Husilor si a Episcopiei (1869); Cronica Romanului si a Episcopiei, 2 vol. (1874-1875); Papismul si starea actuala a Bisericii Ortodoxe din Romania (1883); Biserica Ortodoxa in lupta cu protestantismul (1890); Despre icoanele miraculoase de la Athos de provenienta romaneasca (1883); Notite istorice si arheologice de pe la 48 de manastiri si biserici antice din Moldova (1885); Viata si scrierile lui Grigore Tamblac (1883); Viata mitropolitului Antim Ivireanul (1886) si altele. Dupa o viata plina de osteneli si ispite, de bucurii duhovnicesti si nu putine incercari pentru cinstea Bisericii Ortodoxe si folosul credinciosilor, la 16 mai, 1892, episcopul Melchisedec si-a dat duhul in mainile marelui Arhiereu Iisus Hristos. Din donatia lasata de el, s-au construit in anii urmatori, dupa dorinta sa, o gradinita de copii si o scoala de cantareti bisericesti, alaturi de Episcopie, in care se primeau numai copii orfani, cu intretinere gratuita. IEROSCHIMONAHUL NIFON IONESCU Adevaratul ctitor al Schitului romanesc Prodromul Muntele Athos (1807-1901) Cuviosul Nifon ieroschimonahul este cel dintai si adevaratul ctitor al schitului romanesc Prodromul din Athos. S-a nascut in judetul Vaslui din parinti saraci si foarte credinciosi. Auzind de vestitul staret al Manastirii Horaita, arhimandritul Irinarh Roseti, in anul 1826 a intrat in obstea lui si s-a facut calugar de dansul, sub numele de Natanail. In anul 1840 a plecat la Muntele Athos impreuna cu monahul Nectarie din aceeasi manastire. Mai intai s-au nevoit in Manastirea Cutlumus. Apoi au cumparat o chilie la schitul Sfanta Ana. Aici parintele Natanail se face schimonah, sub numele de Nifon. Adunandu-si calugari multi in jurul sau, din care o parte erau din Manastirea Horaita, schimonahul Nifon, ajutat de prietenul sau iubit Nectarie, a cumparat o chilie mai incapatoare langa mare, la locul numit Chirasa, pe mosia Manastirii Lavra, unde se muta cu ucenicii sai. In anul 1850 parintii Nifon si Nectarie vin in Moldova, sunt hirotoniti preoti si cer ajutorul mitropolitului Sofronie Miciescu si domnitorului Grigore Ghica de la Iasi, pentru zidirea unui schit romanesc in Athos. In urma ajutorului primit de 3500 de galbeni si a interventiei catre Manastirea Lavra, conducerea acesteia recunoaste chilia Vigla Ianicopoli, drept schit romanesc. Aici mai fusesera egumeni cuviosul Iustin duhovnicul si Patapie ucenicul lui, intre anii 1810-1825, dar chiliile zidite de dansii ajunsesera in ruina. In anul 1852 ieroschimonahii Nifon si Nectarie au pus temelia bisericii schitului Prodromul, cu hramul Botezul Domnului. Opt ani mai tarziu, in 1860 biserica era deja pictata. In acelasi an arhiereul Isaia Vicoi (ajuns episcop la Roman intre anii 1868-1878), insotit de cativa clerici si doua sute de pelerini din tara, sfinteste noua biserica si numeste pe ieroschimonahul Nifon Ionescu staret al schitului
133
Prodromul. Inmultindu-se calugarii romani in schit, parintii Nifon si Nectarie au adunat noi ajutoare din tara si au zidit doua corpuri de chilii cu cite doua etaje pe laturile de nord-vest si est. Pe langa grija de organizare, cuviosul Nifon, fondatorul schitului Prodromul, s-a ingrijit si de intarirea vietii duhovnicesti din obstea sa. Mai intai a adunat in jurul sau pe cei mai buni calugari romani ce se nevoiau pe atunci in Sfantul Munte, in frunte cu vestitul protopsalt Nectarie schimonahul. Apoi a randuit la biserica Liturghia zilnica si pravila ca la marile manastiri atonite. De asemenea, ascultarile, masa si intretinerea erau intrutotul de obste. Spovedania obstii, care numara pana la 100 de parinti si frati, se facea regulat in fiecare saptamana, iar Sfanta impartasanie pentru batrani si schimonahi se facea saptamana. Iar pentru ceilalti la doua saptamani. Pentru bolnavi, staretul a zidit bolnita si a randuit calugari ingrijitori, iar pentru cei tineri si cu talent a format scoala de muzica psaltica, vestita in tot Muntele Athos, sub conducerea marelui dascal si protopsalt roman schimonahul Nectarie Cretu. Astfel, sub staretia ieroschimonahului Nifon Ionescu, schitul Prodromul isi traia cea mai linistita epoca de armonie si inflorire duhovniceasca din toata istoria sa. In anul 1870, insa, parintele Nifon se retrage din staretie si revine in tara. Aici intemeiaza schitul Bucium de la Iasi, ca metoc al Prodromului. Dupa cativa ani se reintoarce in Sfantul Munte si se retrage la liniste cu ucenicul sau intr-o pestera de langa mare, la 20 de minute departare de schitul intemeiat de el. Alaturi avea si un mic paraclis cu hramul Nasterea Maicii Domnului, unde savarsea pravila zilnica si Liturghia in sarbatori. Acolo, in pestera, intre munte si mare s-a nevoit Cuviosul Nifon in post si rugaciune inca 20 de ani, slavind pe Dumnezeu ziua si noaptea. Iar in anul 1901 si-a dat sufletul in mainile Domnului, in varsta de 94 de ani. Pestera lui se cheama pana astazi "Pestera Parintelui Nifon", iar trupul sau a fost ingropat de ucenici alaturi, intr-un loc tainuit, dupa dorinta sa. Doamne, numara in ceata sfintilor pe Cuviosul Nifon pustnicul! IEROSCHIMONAHUL NECTARIE - al doilea ctitor al Schitului Prodromul Muntele Athos(1800 - circa 1900) Cuviosul Nectarie a fost cel mai de aproape ucenic si colaborator al staretului Nifon Ionescu, la fondarea schitului Prodrom din Athos. Era de loc din comuna Bursucani-Barlad. Auzind de Manastirea Horaita si de marele staret Irinarh Roseti, a venit aici si s-a facut calugar de din-sul, prin anul 1830. Apoi, cu binecuvantarea lui, in anul 1840, a plecat la Sfantul Munte impreuna cu povatuitorul sau, monahul Natanail. Acolo impreuna s-au nevoit, impreuna au rabdat lipsurile impreuna au cumparat chilia Vigla Ianicopoli de sub varful Atonului, impreuna s-au facut schimonahi, impreuna au adunat ajutoare din tara si au fondat schitul romanesc Prodromul. Ieroschimonahul Nifon, fiind staret, se ingrijea mai mult de cele duhovnicesti ale obstii, iar parintele Nectarie, fiind econom al schitului, se ingrijea mai mult de cele ale Martei. Aduna bani din tara, aducea materiale pentru zidirea bisericii si a chiliilor, transporta alimente cu corabia si odihnea pe toti. In anul 1852 cuviosul Nectarie a adus in Athos trei frati ai sai dupa trup si i-a facut schimonahi. Iar dupa anul 1870, cand staretul Nifon se retrage din Prodrom la liniste, se retrage si ieroschimonahul Nectarie langa fratii sai, la schitul Sfanta Ana. Acolo s-a nevoit peste doua zeci de ani in post si rugaciune parintele Nectarie, al doilea ctitor al schitului romanesc din Athos. Apoi, bineplacand lui Dumnezeu, a adormit cu pace, spre sfarsitul secolului trecut. MITROPOLITUL IOSIF NANIESCU - al Moldovei si Sucevei (1818-1902) Viata Acest mare mitropolit al Moldovei - Iosif al II-lea Naniescu - numit "cel sfant si milostiv", a fost cel mai stralucit ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane din a doua jumatate a secolului XIX dupa Sfantul Calinic de la Cernica. Era fiul preotului Anania (Nane) Mihalache si al presviterei Teodosia, din satul Razalai-Balti, nascut la 15 iulie 1818. Dupa doi ani tatal sau moare si ramane vaduva cu doi copii, Ioan si Ieremia. In anul 1831, ierodiaconul Teofilact, unchiul sau, aduce la Manastirea Sfantul Spiridon din Iasi pe copilul Ioan, pentru a invata carte. Aici deprinde scrisul, cititul, tipicul si muzica psaltica. In anul 1834 ierodiaconul Teofilact este numit egumen la Manastirea Sfantul Prooroc Samuil din Focsani, unde aduce si pe nepotul sau. In anul 1835, ierodiaconul Teofilact ajunge eclesiarh la episcopia Buzaului, sub vestitul episcop Chesarie, impreuna cu tanarul Ioan. La 23 ianuarie 1835 rasoforul Ioan este calugarit sub numele de Iosif, in catedrala episcopala, iar a doua zi este hirotonit diacon. Ca ucenic al episcopului Chesarie, in anul 1836, ierodiaconul Iosif Naniescu intra la seminarul din Buzau, atunci infiintat, pe care il termina in 1840. Apoi, intre anii 1840-1847 urmeaza Colegiul Sfantul Sava din Bucuresti. In anul 1849 este numit egumen la Manastirea Serbanestii Morun-glavului-Ramnicu-Valcea, iar la 29 august 1850 este hirotonit preot in Bucuresti. In noiembrie 1852 este facut protosinghel de Sfantul Calinic, episcopul Ramnicului. In 1857 este numit egumen la Manatirea Gaisenii- jud. Dambovita, iar dupa 4 ani este facut arhimandrit de mitropolitul primat Nifon si numit in 1863 egumen la Manastirea Sarindar din Bucuresti, intre anii 1864-1870 arhimandritul Iosif Naniescu a activat ca profesor de religie la gimnaziul Gheorghe Lazar si la liceul Matei Basarab din Capitala, iar ultimii doi ani (1870-1871) a fost director la Seminarul Central. La 23 aprilie 1872 arhimandritul Iosif Naniescu este hirotonit arhiereu, iar in ianuarie 1873 este numit episcop de Arges. La 10 iunie 1875 este ales mitropolit al Moldovei, iar la 6 iulie acelasi an este instalat la Iasi. Timp de 27 de ani venerabilul mitropolit Iosif Naniescu pastoreste cu o rara blandete si intelepciune Mitropolia Moldovei. Aici a depus cea mai bogata activitate duhovniceasca, teologica, pastorala si sociala din toata viata sa, ramanand pentru urmasi un exemplu viu si greu de imitat. La 26 ianuarie 1902 mitropolitul Iosif Naniescu "cel sfant si milostiv" paraseste pe fiii sai duhovnicesti si se stramuta la cerestile lacasuri, pentru a sta in fata marelui Arhiereu Iisus Hristos. Mormantul sau se afla in partea de sud a catedralei mitropolitane terminata de el. Fapte si cuvinte de invatatura In ziua calugariei rasoforului Ioan Naniescu, episcopul Ghesarie i-a tinut o scurta cuvantare, zicandu-i: - Ti-am dat numele Iosif, numele staretului meu. De vei fi om de treaba, ai sa ajungi ca el! Intr-adevar, cuvintele marelui episcop s-au implinit cu prisosinta in viata ucenicului sau. 2. Se spunea despre mitropolitul Iosif ca pe cand era elev la seminarul din Buzau si la Colegiul Sfantul Sava, avea o comportare duhovniceasca foarte aleasa si invata asa de bine, ca pe toti colegii sai ii intrecea, atat cu invatatura cat si cu trairea. Pentru aceea era iubit, si de elevi si de profesori. 3. La inmormantarea episcopului Chesarie, parintele sau duhovnicesc, din 30 noiembrie 1846, tanarul ierodiacon Iosif Naniescu a rostit un cuvant de recunostinta si apreciere asa de ales incat toti cei de fata l-au sarutat cu lacrimi. 4. Se mai spunea despre dansul ca era un evlavios slujitor al Bisericii si un cantaret neintrecut. Psaltichia o invatase de la marele dascal si protopsalt Macarie ieromonahul. Cand canta la strana, vocea lui duioasa umplea biserica, misca inimile si scotea lacrimi.
134
5. Acest smerit si vrednic de pomenire slujitor al Bisericii lui Hristos avea inca mare osardie pentru cele sfinte. Dumnezeiasca Liturghie o savarsea intotdeauna cu bucurie si cu ochii umeziti de lacrimi. Era, de asemenea, un neintrecut predicator si duhovnic iscusit, cautat de multa lume pentru blandetea si cuvintele lui. Cat a fost staret de manastiri a crescut numerosi fii duhovnicesti, atat mireni cat si calugari. 6. Timp de opt ani de zile cat a fost profesor de religie, arhimandritul Iosif Naniescu era cel mai iubit dintre profesori. Elevii mergeau dupa el si il pretuiau ca pe un adevarat parinte duhovnicesc. Cunostea bine Sfanta Scriptura si era desavarsit dascal si catehet. Cuvintele sale se lipeau de inimile tuturor. 7. Pe langa celelalte daruri, mitropolitul losif avea si darul sfintei smerenii si al ascultarii. in fiecare ora el vedea pe Dumnezeu si toate le primea ca din mana Lui. La 10 iunie 1875, cand a fost ales in sinod mitropolit al Moldovei, a spus printre altele aceste cuvinte: - Datoriile inaltei pozitii eclesiastice, la care dumnezeiasca providenta, prin votul domniilor voastre ma cheama astazi, cunosc si marturisesc cu toata umilinta ca sunt mai presus de puterile mele. 8. Dupa ce a fost ales parinte si pastor al Moldovei, mitropolitul losif Naniescu a plecat cu trenul din Bucuresti spre Iasi, pentru instalare. Era sambata, in noaptea de 6 iulie 1875. In vagon a adormit putin si a visat pe marele mitropolit Veniamin Costachi, care, apropiindu-se, ii dadea sfaturi sa termine catedrala din Iasi inceputa de el. Acelasi vis l-a avut in noaptea aceea si duhovnicul mitropoliei din lasi, arhimandritul Ieroftei Maximescu. Departe fiind, spunea el, am vazut cum in jurul bisericii mari a lui Veniamin se plimbau doi calugari cu barbile ce straluceau ca argintul cel sclipitor. Si apropiindu-ma de ei, fara sa ma vada, observ ca unul din ei era insusi mitropolitul Veniamin, pe care i-am recunoscut dupa fata, dar pe celalalt nu l-am cunoscut. Si mitropolitul Veniamin spunea cu sfisieri de dureri in glas, celuilalt insotitor al lui, cum aceasta biserica inceputa de el si ramasa neterminata, acum urmasii vor sa o scoata la mezat. "Sa darame si sa vanda ceea ce am zidit si cumparat eu". Si lacrimile mitropolitului Veniamin n-au contenit sa curga pana ce, terminand de inconjurat biserica, a disparut. Sosind dimineata, duhovnicul era framintat de acest vis si dorea sa afle numele acelui calugar ce insotea pe Veniamin. Dar mare i-a fost bucuria ca in aceeasi zi i-a recunoscut in persoana mitropolitului losif Naniescu. El era acela ce se plimba ingindurat si nu raspundea nimic la toate tinguirile mitropolitului Veniamin. 9. Prima grija a noului parinte al Moldovei a fost terminarea catedralei inceputa in anul 1833 de inaintasul sau, mitropolitul Veniamin Costachi. Dar, pregatindu-se tara pentru razboiul de independenta, blandul arhiepiscop a amanat inceperea lucrului. Timp de doi ani de zile s-a straduit sa imbarbateze pe credinciosi si intregul cler in lupta dreapta pentru neatirnare nationala si bisericeasca. Astfel, a facut apel la toate minastirile si la preoti sa adune ajutoare pentru armata, iar pe cei care doreau ii trimitea in ambulante pentru ingrijirea ranitilor. La apelul mitropolitului losif au contribuit cu ajutoare toate manastirile si multe parohii, iar pentru ingrijirea ranitilor au plecat din Moldova peste o suta de preoti, calugari si maici. 10. In anul 1879, dupa terminarea razboiului, mitropolitul Iosif s-a dus in audienta la primul ministru sa ceara ajutor pentru constructia catedralei. Deci, intrand inauntru, a zis: - Vin cu o rugaminte mica pentru dumneavoastra, dar foarte mare pentru noi. Si anume, sa ne dati fonduri pentru terminarea catedralei mitropolitane din Iasi, care zace in ruina de 40 de ani si in care dorm noaptea vitele oamenilor. - Nu avem acum fonduri pentru aceasta ! a raspuns casierul trezoreriei nationale. - Daca o tara nu are bani sa construiasca o catedrala, a raspuns hotarat mitropolitul, atunci eu dau dimisie din mitropolie. Poftiti carja ! Vazand ravna marelui ierarh pentru casa Domnului, membrii guvernului au aprobat in aceeasi zi fonduri banesti cu care s-a si inceput constructia catedralei. 11. Cea dintai grija a mitropolitului Iosif, dupa terminarea catedralei, a fost stramutarea osemintelor primului ei ctitor, Veniamin Costachi, de la Manastirea Slatina la ctitoria sa din Iasi, in semn de recunostinta si dragoste in Hristos. Aceasta stramutare s-a facut la 30 decembrie 1886. 12. La 23 aprilie 1887, de ziua Sfantului Marelui Mucenic Gheorghe, s-a sfintit noua catedrala mitropolitana din Iasi de catre 12 arhierei, in prezenta a zeci de mii de credinciosi. In aceasta sarbatoare mitropolitul Iosif a trait cea mai fericita zi din viata lui si a rostit in biserica un cuvant parintesc, inspirat de Duhul Sfant, care a miscat inimile tuturor fiilor sai duhovnicesti. 13. A doua mare ctitorie a inaintasului sau, pe care a salvat-o mitropolitul Iosif, a fost seminarul Veniamin Costachi de la Socola. Neavand un local propriu, functiona cu chirie prin casele negustorilor. Vazand aceasta, bunul mitropolit a cumparat palatul fostului domnitor Mihail Sturza din Iasi, l-a reparat si a mutat seminarul in el. La inaugurarea noului local a vorbit mitropolitul aceste cuvinte, vrednice de pomenit: Copilul lui Veniamin a ajuns prin usile oamenilor ! Rusine pentru Biserica ! Rusine pentru tara ! Veniamine, te-am razbunat! Astazi te-am instalat in palatul aceluia care te-a amarat si te-a facut sa pleci la minastire ! 14. Sub pastoria acestui devotat mitropolit s-au restaurat inca doua renumite ctitorii din Iasi: Biserica Sfantul Nicolae Domnesc si biserica Sfintii Trei Ierarhi. S-au innoit, de asemenea cu ajutorul lui, numeroase biserici parohiale, schituri si manastiri, cautand intru toate sa imite pe marele sau inaintas, Veniamin Costachi. 15. Mitropolitul Iosif avea din copilarie o deosebita evlavie pentru moastele Cuvioasei Paraschiva din Iasi. Ele se pastrau in paraclisul Manastirii Sfintii Trei Ierarhi. Dar in noaptea de 27 decembrie 1888, aprinzandu-se paraclisul, au fost cuprinse de flacari si sfintele moaste. Deci, auzind mitropolitul, a venit noaptea acolo descult si vazand cum arde in foc cel mai de pret odor al Moldovei, plangea ca un copil nemangaiat. Dar, potolindu-se focul, prin minune au fost gasite moastele Cuvioasei Paraschiva intregi si nevatamate. Numai imbracamintea de argint se topise. Atunci bunul pastor a facut alt sicriu de argint pentru sfintele moaste si le-a stramutat in noua catedrala, precum se vede pina astazi. 16. Acest venerabil mitropolit era un mare iubitor de cantare bisericeasca. El a impodobit sfintele altare cu cei mai evlaviosi slujitori si stranile bisericilor cu cei mai buni protopsalti. El este cel dantii ierarh roman care a binecuvantat organizarea corului vocal in biserica si a ingaduit femeilor sa cante la cor. Impotriva celor care se opuneau la aceasta el raspundea: - Evlaviosilor! La mormantul Mantuitorului au ramas numai femeile, caci barbatii fugisera toti! Femeile, cele dintai, au vestit invierea Domnului ! 17. Cele mai alese fapte bune ale mitropolitului Iosif erau insa acestea doua: sfintenia vietii sale si milostenia. Cu aceste doua mari virtuti a intrecut pe toti ierarhii vremii sale, a cucerit inimile cele mai impietrite, a castigat respectul celor mari, a ridicat de jos pe multi deznadajduiti, a adunat in jurul sau pe cei saraci si nebagati in seama si a tras spre Hristos pe multi crestini cu pilda vietii sale. 18. Se spunea despre dansul ca era foarte cumpatat si cu dreapta socoteala in toate. Dormea noaptea putin si se ruga mult. In fiecare
135
dimineata, la orele cinci, cand suna clopotul de Utrenie, el se destepta cel dintai. Apoi numara bataile clopotului din turn, daca suna de trei ori cate patruzeci de lovituri. Dupa rugaciune citea viata sfantului din ziua respectiva, apoi isi lua rasa si venea la biserica. 19. Spuneau parintii de la mitropolie care i-au fost ucenici ca mitropolitul Iosif venea zilnic la Sfanta Liturghie, la Vecernie si la Utrenie. Numai daca era plecat undeva sau era greu bolnav, nu venea. Parintii auzeau mai intai toaca, apoi bataile ritmice ale carjei mitropolitului pe mozaicul bisericii. 20. Spuneau iarasi despre dansul ca ii placea sa asculte in biserica citirea psaltirii si cantarea la strana. In zilele de lucru canta cu cantaretii stihiri, tropare, laudari si altele, pe care le invatasera si mirenii. Dar cel mai mult le placea sa cante fericirile si cantarile Sfintei Liturghii, caci mitropolitul Iosif traia bucuria Sfintei Liturghii. 21. Adeseori bunul pastor facea vizite canonice la manastiri, la schituri si parohii. Sfintea biserici si preoti, tinea predici alese si dadea sfaturi duhovnicesti, dar niciodata nu aducea la Iasi daruri de la credinciosi. Ci pe toate le impartea la vaduve si la orfani. - Noua ne-a dat Dumnezeu din belsug, zicea el. Sa dam la cei lipsiti! 22. Un loc iubit de liniste al blandului ierarb. era schitul Sihla. Aici venea in fiecare vara cu diaconii sai, se urcau la pestera Sfintei Teodora, faceau Vecernia, apoi poruncea unui diacon sa cante ectenia intreita si slavoslovia mare deasupra stancilor. La urma, cantau cu totii "Camara Ta, Mantuitorule...", apoi coborau spre Manastirea Neamt. 23. Despre acest evlavios pastor de suflete spunea unul din ucenicii sai: - Mitropolitul Iosif avea calitati mari, as putea zice apostolice, pentru ca zilnic cugeta numai la indeplinirea datoriilor sale pastorale. Credinta sa era tare in Hristos Domnul. Ea il intarea in luptele vietii, ea il indemna la savarsirea faptelor sale mari si virtuoase. Totdeauna l-am gasit citind Sfanta Scriptura si imi spunea: - De aici eu invat toate, intocmai ca si marele ascet Antonie, care n-avea alta carte decat cerul si pamantul, contemplandu-le. 24. Cea mai mare fapta buna a mitropolitului Iosif Naniescu, prin care se facuse tuturor cunoscut si iubit, era milostenia, marea sa opera de caritate crestina". El avea usa si mana deschise pentru mila. Pe langa cersetorii din oras, el ajuta mai ales pe elevii si studentii saraci. in fiecare an imbraca zeci de elevi si studenti si-i hranea la bucataria mitropoliei. Alte sute dintre ei primeau bani pentru carti si taxe scolare. Exemplul sau a fost urmat si de ceilalti slujitori ai catedralei, precum au fost monahul Ilarion Radu, arhidiaconul Varlaam Arghirescu, arhimandritul Ioa-nichie Gradinaru si altii. 25. Zicea unul din ucenicii sai: - Mila fata de saraci a mitropolitului Iosif Naniescu a ajuns proverbiala in Moldova si in toata tara. Zilnic veneau zeci de nevoiasi pentru a primi mila din mainile lui. La inceput singur se cobora din chilie jos pe trepte, in mijlocul celor o suta de saraci. Ii mangaia cu vorba, ii bine-cuvinta si le impartea bani. Niciodata nu dadea saracului mai putin de o paine. "Bani pentru o paine !" acesta era principiul lui. Daca termina banii marunti scotea de prin buzunare bani mari si pe toti ii alina. Apoi urca sus in chilia lui de rugaciune si de citire. Cand era batran si slab, nu mai cobora, ci arunca mila sa saracilor din balconul casei. 26. Spunea iarasi acelasi ucenic: - Aceasta era milostenia lui in zilele de lucru. Duminica mitropolitul impartea astfel mila: Dadea punga cu bani anume destinati, parintelui Visarion Boboc, economul mitropoliei. Dupa slujba, economul se aseza in portita din dos a mitropoliei. Pe acolo treceau toti saracii si isi primeau ajutor de la parintele lor sufletesc. Asa impartea zilnic mitropolitul losif leafa sa la saraci. 27. Spunea ucenicul si acestea: - Lunar venea la el pentru mila si Barbu Lautaru, vestitul cantaret din Iasi, si primea mila. La urma, mitropolitul losif cerea sa-i cante stihira din Postul Mare: "Nu ma pedepsi, Stapane...". Venea si evreul Rubensaft regulat, vinerea, pentru mila. Cu ajutorul mitropolitului si-a invatat fiul carte, a ajuns doctor si s-a crestinat. Un alt evreu din Iasi venea din trei in trei ani, numai la el pentru ajutor. "Cu ajutorul mitropolitului losif - zise el la urma - mi-am putut marita cele trei fete". Prin aceasta pastorul cel bun imita pe Sfantul Ierarh Nicolae. 28. Intr-o sarbatoare, spunea ucenicul, iesind mitropolitul din biserica, cu boierii orasului in jurul lui, l-au inconjurat saracii. Iar ei, ca sasi ascunda fapta buna, le arunca mila si le zicea cu asprime: - La boieri, la boieri, care au luat zestrea Bisericii, zestrea voastra....! Ce veniti la noi? 29. In tot timpul anului mitropolitul losif ajuta elevi si studenti de toate varstele, fara alegere. Le dadea hrana, le platea taxele scolare, le dadea bani de cheltuiala. Sustinea studenti din salariul sau in tara si peste hotare. Sala de mese de langa bucataria mitropolitului era adevarata cantina de scoala. La sfarsitul anului insa, fiecare era dator sa-i infatiseze situatia scolara. Pentru cei ce se distingeau la invatatura, trimitea pe mosul Alexandru sa le cumpere cate un rand de haine bune si carti, drept premiu. Iar pentru cei ramasi repetenti, dadea ordin economului sa le puna o paine in traista si sa-i trimita acasa. 30. Odata a venit la mitropolit un student si i-a zis: - Suntem trei studenti de la tara si stam toti cu chirie intr-o camera mica cu un singur pat. Suntem nevoiti sa dormim cate unul pe rand. Acum nu avem bani sa platim taxa la scoala si gazda. Va rog, dati-ne un mic ajutor. Mitropolitul dupa ce i-a dat de mancare, a trimis pe diaconul sau, Varlaam, sa vada care este adevarul. Apoi i-a trimis din nou cu bani pentru un an de zile. - Iata, a spus diaconul, va trimite mitropolitul losif cate 300 Iei pentru fiecare, sa puteti continua studiile. 31. Altadata a venit la el o femeie de la tara, plangand. - De ce plangi femeie? a intrebat el. - Mi-a murit vaca si am sapte copii. - Iata, mama, ai bani sa-ti cumperi alta vaca. 32. Spuneau preotii catedralei ca uneori mitropolitul losif termina banii si nu avea ce da la saraci. Atunci imprumuta bani de la duhovnicul sau, arhimandritul Ieroftei si mangiia pe toti. La sfarsitul lunii, cand primea salariul, intai isi achita datoriile, apoi miluia pe cei care veneau. 33. Intr-o zi a venit la el un om plangand, sa se marturiseasca. - De ce plangi, fiule? l-a intrebat mitropolitul. Ce pacate ai facut? - Inalt Prea Sfintite, am slujit ca preot fara sa fiu preot. Am botezat, am spovedit, am ingropat, am slujit Sfinta Liturghie, am impartasit oameni. Am facut cel mai greu pacat ! Eu cred ca nu ma mai iarta Dumnezeu si mi-am pierdut sufletul. Dupa ce l-a spovedit mitropolitul, s-a gandit putin, apoi i-a spus:
136
- Pregateste-te si vino Duminica sa te hirotonesc diacon si preot. Asa a judecat bunul pastor, ca sa mantuiasca un suflet de la moarte si sa nu sminteasca poporul cel binecredincios. 34. Acest venerabil mitropolit era foarte sarac si modest imbracat, ca nu-i ajungeau banii pentru haine. Vazand unii din ministri ca poarta rasa veche, i-au trimis in loc de salariu, un rand de haine noi, calugaresti. Dar mitropolitul losif, iubind saracia lui Hristos, a vandut hainele si a impartit banii la saraci. 35. Odata mitropolitul mergea la Sinod. in tren 1-a intilnit un preot oarecare si vazindu-1 simplu imbracat, l-a intrebat: - Unde mergi, parinte? - Ma duc si eu incolo, devale ! Aproape de coborare, mitropolitul si-a luat rasa, potcapul, engolpionul si carja si se apropia de iesire. Cand a observat preotul ca este arhiereu si ca i-au iesit alti episcopi in intampinare, rusinandu-se, indata s-a facut nevazut. 36. Altadata a venit la el un boier care nu-l vazuse de mult: - Ei, cucoane, unde ai fost vara aceasta? - Apoi. Inalt prea sfintite stapane, am fost in strainatate sa-mi caut sanatatea. - Ma rog, cum se face asta, ca dumneavoastra va pierdeti sanatatea pe aici si cautati apoi s-o gasiti tocmai in strainatate? 37. Se mai spunea despre dansul ca se ruga si citea mult, manca putin si in toate era foarte modest si cumpatat. Iar timpul il pretuia cel mai mult si il folosea dupa un program destul de riguros. Oriunde mergea purta cu sine un ceas de masa cu sonerie si icoana Mantuitorului nostru lisus Hristos. 38. Blandetea, intelepciunea si milostenia mitropolitului losif Naniescu l-au facut cunoscut si iubit tuturor. In sinod, la guvern, in eparhie, in Iasi, peste tot era cinstit si respectat. Toti il asteptau, il rugau sa vorbeasca si ii ascultau sfatul. Cuvantul sau atarna cel mai greu in toate convorbirile. 39. Cea mai mare avere a mitropolitului Iosif era o bogata biblioteca, pe care mai tarziu a donat-o personal Academiei Romane. Singurele carti care l-au insotit pana la moarte erau Sfanta Scriptura, Ceaslovul si Vietile Sfintilor. 40. La 26 ianuarie 1902 marele mitropolit Iosif Naniescu, acest loan cel Milostiv al Bisericii Ortodoxe Romane, s-a mutat la Hristos, in ceata sfintilor ierarhi, plans de toti saracii si elevii din orasul Iasi, de toti preotii, calugarii si credinciosii din Moldova. In chilia lui nu sau gasit decat doi lei! Drept recunostinta poporul l-a canonizat, numindu-l "Mitropolitul Moldovei, Iosif cel Sfant". SCHIMONAHIILE FEVRONIA (+ 1895), SOFIA (+ 1897) SI OLIMPIADA (+ 1902) Manastirea Agafton-Botosani Aceste trei calugarite erau surori dupa trup cu mama poetului Minai Eminescu din familia Iurascu. Parintii lor din satul Ipotesti au avut cinci fete pe care le-au crescut in frica de Dumnezeu. Trei dintre ele s-au facut calugarite in Manastirea Agafton, iar doua s-au casatorit in satul natal. Intai a venit la manastire in anul 1850 maica Fevronia. Dupa doi ani a adus si pe sora ei mijlocie, maica Sofia. Dupa inca doi ani, amandoua au adus pe sora lor mai mica, Olimpiada. Maicile Fevronia si Sofia erau schimnice si se nevoiau mai mult la chilii cu citirea zilnica a Psaltirii, cu postul si cu metaniile. Maica Olimpiada se ingrijea, pe langa cele duhovnicesti, cu lucrul la gradina, cu ascultarea la obste, cu facerea mancarii si cu primirea inchinatorilor. Spuneau ucenicele lor ca aceste trei calugarite erau model in Manastirea Agafton, pentru celelalte 150 de monahii, caci se rugau si posteau impreuna, mergeau la biserica impreuna si traiau in multa smerenie si dragoste. Prin anul 1880, maicile Fevronia si Sofia au adus la manastire inca o nepoata de a lor, pe fiica unei surori din Ipotesti, numita Safta Velisarie. Aceasta a ajuns mai tarziu calugarita vestita, sub numele de Xenia. Pe langa rugaciune si lucrul mainilor, cele trei calugarite se indeletniceau si cu scrierea si citirea sfintelor carti. Iar cand veneau la ele calugarite din manastire sau femei de prin sate, maicile Fevronia si Sofia puneau pe una din ucenice sa le citeasca cuvant de folos din Sfanta Scriptura, din Pateric sau din Vietile Sfintilor. Dupa ce le mangaiau sufleteste, le slobozeau cu pace. Aceste trei calugarite au dat o educatie deosebita nepotului lor Mihai (poetul Mihai Eminescu), care poposea adesea la chiliile lor si se indeletnicea cu scrisul si cititul. In anul 1895, schimonahia Fevronia s-a mutat la cele vesnice. Dupa doi ani, s-a mutat la odihna si sora ei, schimonahia Sofia. Iar in anul 1898, soborul Manastirii Agafton alege ca stareta pe smerita calugarita Olimpiada Iurascu, care conduce obstea cu multa blandete si intelepciune timp de cinci ani de zile. In anul 1902, monahia Olimpiada se muta cu pace din viata aceasta si este ingropata langa surorile ei. CUVIOSUL NECTARIE PROTOPSALTUL - Schitul Romanesc Prodromul-Muntele Athos (1808-1903) Viata Schimonahul Nectarie Cretu a fost unul din cei mai imbunatatiti calugari romani care s-au nevoit de-a lungul secolelor in Muntele Athos. S-a nascut in orasul Husi, dintr-o familie de tarani credinciosi cu mai multi copii. Din botez se numea Nicolae. Fratele sau mai mare, Alexandru, era deja calugar la Manastirea Ciolanu-Buzau, cu numele de Atanasie. Intre anii 1840-1842, episcopul Sofronie Miclescu a luat pe tanarul Nicolae Cretu la Episcopia Husilor, impreuna cu alti tineri, unde a invatat tipicul si muzica bisericeasca. Apoi ajunge cantaret la o biserica din Galati. Dupa putin timp este luat de fratele sau la Manastirea Ciolanu si imbracat rasofor. De aici, amandoi fratii fac o calatorie la Muntele Athos si Ierusalim si se reintorc in Moldova, la Manastirea Neamt. Aici, staretul Neonil l-a tuns in schima monahala cu numele de Nectarie. Prin anul 1845, schimonahii Nectarie si Atanasie se duc definitiv la Sfantul Munte, unde isi cumpara o chilie mica langa mare, in partea de rasarit a Athosului, la locul numit Vigla. In aceasta coliba pustniceasca s-a nevoit Cuviosul Nectarie impreuna cu fratele sau 16 ani, ajungand cel mai mare cantaret si protopsalt al Muntelui Athos din a doua jumatate a secolului XIX. In anul 1862, dupa sfintirea bisericii din Schitul Prodromul, parintii Nectarie si Atanasie parasesc viata de pustie si vin in schit, impreuna cu alti calugari romani, unde raman pana la moarte. In anul 1903, Cuviosul Nectarie s-a mutat din viata aceasta si a fost ingropat la Prodromul, alaturi de fratele sau Atanasie. Fapte si cuvinte de invatatura Tanarul Nicolae, fiind impodobit de Dumnezeu cu darul frumoasei cantari, a fost luat de mic la
137
Episcopia din Husi ca sa invete muzica psaltica. Astfel, in putina vreme a deprins asa de bine mestesugul cantarii bisericesti, ca pe toti protopsaltii episcopiei i-a intrecut. Pe cand era cantaret la biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Galati, a auzit despre aceasta fratele sau, Atanasie, din Manastirea Ciolanu. Deci, ca nu cumva tanarul nevoitor sa apuce vreun drum rau, indata Atanasie a incalecat pe cal, a venit la Galati si a zis fratelui sau: - Nu esti dumneata Nicolae Cretu din Husi? - Ba da, ii raspunse tanarul. - Apoi eu sunt fratele tau, Atanasie. - Am auzit si eu ca am un frate calugar, dar nu-l cunosteam. - Eu sunt, i-a raspuns parintele Atanasie. Vino cu mine la manastire! Si indata au plecat amandoi la Manastirea Ciolanu. Vazand staretul manastirii smerenia tanarului Nicolae si frumusetea cantarii sale, l-a imbracat in rasa si l-a pus sa cante la biserica. Apoi, sosind hramul Manastirii Caldarusani, a fost invitat si rasoforul Nicolae cu fratele sau Atanasie de la Ciolanu. Deci, uimind pe toti cu glasul sau si cu mestesugul cantarii, ieromonahul Macarie, dascalul de psaltichie de la Mitropolia din Bucuresti, a voit sa-l ia cu sine si sa-l faca dascal si protopsalt. Dar parintele Atanasie si fratele sau Nicolae, neiubind cinstea si slava acestei lumi, au lasat toate si s-au dus la Sfantul Munte. Rasoforul Nicolae, fiind insa prea tanar, n-a fost primit in Muntele Athos. Deci, a plecat cu fratele sau sa se inchine la Mormantul Domnului, apoi s-au intors in Moldova, la Manastirea Neamt. Aici, auzind staretul frumusetea cantarilor lui si vazandu-i ravna pentru sfintele slujbe, indata l-a facut calugar. Apoi, mai zabovind putin, parintii Atanasie si Nectarie au fost sloboziti sa se intoarca iarasi in Muntele Athos. La chilia Vigla de sub varful Athosului, a petrecut parintele Nectarie cu fratele sau 16 ani de zile in aspra nevointa, asemenea marilor sihastri atoniti. Toata saptamana o petrecea cuviosul in rugaciune, neiesind din chilie, iar in Duminici si sarbatori venea la Schitul Prodromul, care pe atunci se zidea, si canta la biserica "ca un inger in trup". Se spunea iarasi despre dansul ca, de la inceputul Postului Mare, nu mai iesea din pustie pana la Invierea Domnului, ci statea la chilie in post si rugaciune, hranindu-se "numai cu bob muiat in aceste 40 de zile". Iar la Sfintele Pasti veneau amandoi fratii la Schitul Prodromul si se impartaseau cu Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos. Spuneau ucenicii lui ca parintele Nectarie, cat a stat in pustie, a dobandit de la Dumnezeu darul lacrimilor si al preasfintei rugaciuni a lui Iisus, care se savarseste neincetat cu mintea si cu inima. Dar despre aceasta tainica lucrare batranul niciodata nu vorbea. Tot acolo in pustie a deprins Cuviosul Nectarie in chip desavarsit mestesugul cantarii bisericesti pe psaltichie. Fiind inzestrat de Dumnezeu cu glas ingeresc si invatand bine limba greaca, canta asa de minunat, cum nu mai cantase alt calugar in tot Sfantul Munte. De aceea, calugarii atoniti il numeau "al doilea Cucuzel"; altii ii spuneau "Privighetoarea Sfantului Munte", iar calugarii romani il numeau "Privighetoarea Moldovei". Vestindu-se in Muntele Athos "ca un valah, anume Nectarie, canta atat de bine, incat nu se afla altul asemenea lui", parintii greci il chemau pe la manastirile lor sa cante la praznicele imparatesti si ii faceau loc intre cei dintai cantareti. Iar parintele Nectarie, impreuna cu fratele sau Atanasie, se duceau cu dragoste sa slaveasca pe Hristos. Odata, Cuviosul Nectarie a fost chemat la hramul Manastirii Iviru, "Adormirea Maicii Domnului". Acolo a cantat atat de frumos, incat toti se cucereau de darul ce i-l daduse Dumnezeu. Auzind de aceasta, calugarii lavrioti l-au chemat si la hramul Manastirii Lavra, de ziua Sfantului Atanasie al Atonului. Iar la slujba litiei, i-au dat sa cante in limba greaca o cantare frumoasa ce se numeste "Matima". Si a cantat parintele Nectarie cu "asa buna intocmire si cu dulce si minunat glas, ca toti alergau sa vada cine canta" si il numeau "Noul Cucuzel". Altadata, parintii Nectarie si Atanasie au plecat de Sfintele Pasti la Ierusalim, sa se inchine la Mormantul Domnului. Atunci a rugat parintele Atanasie pe proiestosii greci sa-l primeasca si pe fratele sau sa cante la Sfantul Mormant. Ei insa nu l-au primit, socotind ca nu stie sa cante. La urma i-au dat voie. Si cand a inceput Cuviosul Nectarie a canta si a slavi pe Hristos, pelerinii si slujitorii se urcau pe strane si prin galerii sa vada cine canta, ca nu mai auzisera vreodata o cantare asa de minunata. Vazand proiestosii atoniti ca numele parintelui Nectarie se facuse cunoscut in tot Muntele Athos, unii dintre ei s-au umplut de zavistie asupra lui. Deci, fiind chemat odata la hramul Manastirii Iviru, au venit si cativa protopsalti de la Constantinopol sa vada cine este acel asa de vestit "Cucuzel Valahul". Si canta Cuviosul Nectarie la strana stanga, iar grecii la strana dreapta. Iar la sfarsitul privegherii de toata noaptea, pe cand se canta slavoslovia, protopsaltii greci n-au mai putut sa cante de oboseala si au iesit din biserica. Parintele Nectarie insa, fiind intarit de Maica Domnului, a cantat pana dimineata la sfarsitul Liturghiei, incat pelerinii veniti la hram se urcau pe ferestre din afara sa-l asculte si sa-l vada cantand. La urma toti proiestosii au zis: - Cu adevarat nu este altul mai desavarsit ca Nectarie Valahul. El este protopsalt si dascal al Sfantului Munte! Pentru darul lui Dumnezeu care era in Cuviosul Nectarie, il aveau la mare evlavie toti proiestosii si calugarii din Sfantul Munte si il numeau "Noul Cucuzel", "protopsalt", "dascal" si "musico-loghiotatos", adica preainvatat in muzica, in tot Sfantul Munte. Si nimeni nu indraznea a se numi cantaret desavarsit pana nu venea la parintele Nectarie sa-l cerceteze. Daca compunea cineva o cantare noua, apoi intai o aducea la parintele Nectarie ca sa o vada, si, de zicea ca este buna, o tiparea, iar de nu, o lepada. Pana la sfarsitul vietii sale veneau oamenii din toate partile, numai ca sa-l auda cantand. Asa a petrecut Cuviosul Nectarie in chilia Vigla, cu fratele sau Atanasie, in neincetata rugaciune, in cantari dumnezeiesti si in mangaierea Duhului Sfant, pana in anul 1862, cand s-a sfintit biserica de la Schitul Roma- nesc Prodromul. Apoi s-au asezat amandoi in schit. Si a ramas schimonahul Nectarie in Prodromul inca 40 de ani, pana la sfarsitul vietii, facand ascultare cu multa smerenie impreuna cu toti fratii si parintii. Spuneau ucenicii Cuviosului Nectarie si aceste cuvinte despre dansul: - Niciodata nu l-am vazut razand sau glumind, ci ochii in jos avandu-i adapati in lacrimi, gandind la infricosata judecata a lui Dumnezeu ce va sa fie. De multe ori ofta cu greu si slobozea lacrimi din ochii lui. Avea neincetat sfanta rugaciune in gura. Era sculptor foarte bun de cruci de lemn; stia si mreji a impleti si ibrisin a toarce. Spuneau iarasi ucenicii lui ca parintele Nectarie avea mare evlavie catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu. Caci, cu ajutorul ei a dobandit darul rugaciunii lui Iisus si a invatat in chip desavarsit cantarea bisericeasca. Tot cu puterea ei a fost izbavit de otravire si de zavistia oamenilor si a viclenilor diavoli. Pentru aceasta a compus in cinstea Maicii Domnului cele mai alese axioane, iar la praznicele ei "canta ca un inger de frumos".
138
Cand a venit Cuviosul Nectarie la Schitul Prodromul "n-a aflat nici o cantare in romaneste", dupa cum se canta in Sfantul Munte, si indata s-a pus cu multa silinta si a tradus toate cantarile din greceste in romaneste, iar pe unele le-a compus din nou. Dupa ce intra in chilia lui, se apuca de scris si de tradus cantari bisericesti "care i se pareau mai frumoase, pentru a impodobi Biserica lui Hristos ca pe o adevarata mireasa". Cat a trait Cuviosul Nectarie Protopsaltul la Schitul Prodromul, a scris Doxastarul la toti sfintii de peste an care au privegheri, precum si la Triod si Penticostar. A mai scris stihiri la toti sfintii, precum si polielee, heruvice, axioane si chinonice. A scris inca anixandarele mari si mici si a pus Prohodul Domnului pe psaltichie. Acestea sunt cele mai importante contributii ale schimonahului Nectarie Cretu la imbogatirea muzicii psaltice romanesti. La Schitul Prodromul, Cuviosul Nectarie a format o scoala de psaltichie pentru calugari, renumita in tot Muntele Athos. Spuneau calugarii prodromiti ca avea pana la 70 de ucenici pe care-i invata mestesugul duhovnicesc al cantarii bisericesti. Calugarii romani, greci, rusi, bulgari, macedoneni si sarbi, toti cati voiau sa devina psalti desavarsiti, veneau la Prodromul si luau lectii de la vestitul dascal Nectarie. Dintre ucenicii sai, care au iesit psalti vestiti in manastirile atonite, se stiu numai cativa: Cosma, intaiul proiestos la Manastirea Iviru; Maxim, la Manastirea Esfigmenu; Paisie ieromonahul si Dorotei, la Manastirea Dionisiu; ieromonahul Damaschin si monahii Teofil, Antonie, Ilie, Hrisant, Serafim si Metodie, la Schitul Sfanta Ana. Multi insa dintre ei au fost uitati. In Schitul Prodromul, cei mai alesi cantareti romani formati de parintele Nectarie au fost ieromonahii Calinic si Gherontie si monahii Calistrat, Isihie, Climent, Iacob, Nazarie, Grigorie si Daniil, care mai tarziu ajunge protopsalt la Mitropolia din Bucuresti. Cei care l-au cunoscut personal spuneau si aceasta despre el: - Parintele Nectarie protopsaltul este de statura inalta, om frumos si placut la fata, batran peste 70 de ani (in 1889). Vocea sa este sonora, dulce si lina. Cantand, nu se observa nici o miscare pe figura lui, asa ca s-ar parea ca nu este el cel care canta. Toate cantarile compuse de el sunt line si fara figuri, dar intrunesc seriozitatea si placutul. De aceea, ascultatorii nu se pot dezlipi de a-l auzi cantand. Modulatia vocii este asa de desavarsita la el, incat, desi are un volum de voce puternica, nu intrebuinteaza in cantarile bisericesti decat atat cat este necesar in desteptarea simtului religios prin cantare. Spuneau calugarii din Schitul Prodromul ca schimonahul Nectarie nu lipsea niciodata de la slujbele bisericesti. Tot timpul statea la locul lui, cu privirea in jos si cu gandul la cele de sus; ori canta, ori savarsea in taina rugaciunea mintii. Spuneau iarasi ca parintele Nectarie era foarte bland si tacut, iar despre cele pamantesti era cu totul indiferent. La ascultare, la biserica, la chilie nu vorbea deloc, fara numai de mare nevoie. De asemenea, nu se amesteca niciodata intre cei care faceau tulburare in obste si se dezbinau intre ei, ci tacand se ruga pentru toti. Parintii numai cat il vedeau, se cucereau de blandetea fetei lui si se impacau unii cu altii. Cand parintele Nectarie avea 90 de ani, i-a randuit staretul pe monahul Arcadie sa-l ingrijeasca. Intr-o zi, fiindu-i ucenicul la ascultare, batranul statea in chilie si compunea o stihira in cinstea Maicii Domnului. Deodata, vrajmasul diavol a intrat la el in chip de om infricosat si apucandu-l cu mainile de haine l-a tarat afara pe pietre, ca la 2 km, pana la malul marii, vrand sa-l inece in valuri. Dar cuviosul cerand cu lacrimi ajutorul Maicii Domnului, indata i-a aparut la liman Preasfanta Fecioara Maria in chipul icoanei facatoare de minuni numita "Prodromita". Atunci diavolul l-a lasat si s-a facut nevazut. Dupa un ceas, l-a gasit ucenicul zacand la pamant, zdrobit si abia viu. Apoi, ridicandu-l, l-a dus la chilie si l-a ingrijit pana s-a facut sanatos. In vara anului 1903, Cuviosul Nectarie Protopsaltul s-a stramutat la vesnicele lacasuri, fiind in varsta de 95 de ani, din care 75 de ani de nevointa calugareasca. Astazi osemintele sale se odihnesc in cimitirul Schitului Prodromul, iar sufletul sau canta in cer cu Sfintii Maririle lui Dumnezeu. IEROSCHIMONAHUL VASIAN PANAITE - Egumen al Schitului Pocrov-Neamt (1821-1903) Cuviosul ieroschimonah Vasian a fost, timp de 52 de ani, un mare egumen si duhovnic al Schitului Pocrov. S-a nascut in satul FilioaraNeamt, in anul 1821, din parinti saraci si credinciosi. Cunoscand manastirile dimprejur, de mic crestea in inima lui dragostea de Hristos. In anul 1840 a intrat in nevointa calugareasca la Manastirea Neamt. Dupa doi ani este tuns in schima monahala cu numele de Vasian, iar din anul 1843 devine ucenic al marelui staret Neonil, impreuna cu monahii Neofit Eliade si Teofan Cristea. Murind staretul in toamna anului 1853, parintele Vasian a fost hirotonit preot si numit egumen la Schitul Pocrov. In aceasta renumita sihastrie s-a nevoit ieromonahul Vasian, ca egumen, duhovnic, preot slujitor si sfetnic pentru toti, timp de 50 de ani. Dupa ce reinnoi biserica si chiliile, aduna in jurul sau o obste de peste 20 de monahi si schimonahi, din cei mai iubitori de liniste si nevointa. Impreuna cu ucenicii sai, egumenul Vasian s-a straduit sa implineasca intru totul asezamantul episcopului de Roman, Pahomie, lasat cu testament ctitoriei sale, adica pazirea cu sfintenie a slujbelor bisericesti, petrecerea calugarilor in desavarsita viata de obste, mancarea de post cinci zile pe saptamana, iar sambata si Duminica dezlegare la branza si lapte. Pentru nevoile schitului, parintele Vasian a plantat livada de meri, a sapat iaz pentru peste si a format o vestita prisaca cu 200 de stupi. Iar pentru primirea inchinatorilor a facut arhondaric nou, unde adapostea si ospata gratuit pe toti cei care ajungeau la schit. Aceeasi grija avea parintele Vasian si pentru cei cativa pustnici care se nevoiau in padurile din jurul Pocrovului, dandu-le hrana si cele de trebuinta. Viata duhovniceasca de rugaciune si de liniste din aceasta sihastrie, ca si blandetea si bunatatea staretului Vasian, s-au facut repede cunoscute peste tot. Calugari si stareti din manastiri, episcopi si sihastri, preoti si credinciosi, tarani si oraseni, oameni simpli si invatati gaseau in parintele Vasian de la Pocrov un adevarat slujitor al lui Hristos, un sfetnic intelept si un iscusit parinte duhovnicesc. Timp de 50 de ani, acest smerit egumen a stat neobosit, ziua si noaptea, inaintea Domnului si a oamenilor, rugandu-se pentru toti, sfatuind, spovedind si hranindu-i cu mainile sale. In primavara anului 1903, Cuviosul Vasian s-a facut schimonah, iar catre toamna s-a dus la Hristos, pentru a lua plata ostenelilor sale. IEROSCHIMONAHUL SAVA POPESCU - Manastirea Stanisoara-Arges (1830-1904) Acest cuvios parinte a fost un vas ales al monahismului nostru, intrecand pe multi cu nevointa, cu tacerea, cu linistea si cu lucrarea mintii. Parintele Sava era fiul cel mai mare al preotului Nicolae Popescu, din satul Bucsenesti-Arges, plaiul Lovistea. Tatal sau l-a dat la Seminarul din Ramnicu-Valcea cu gandul sa-l faca preot si sa-l lase urmas in locul sau. Dar tanarul Stefan, fiind chemat de Dumnezeu la nevointa calugareasca, dupa doi ani a parasit seminarul si s-a dus la Manastirea Stanisoara. In secolul XIX, aceasta manastire era cea mai vestita sihastrie din Tara Romaneasca. Loc retras de lume, fara cai de acces, cu randuiala de viata atonita, unde nu intra parte femeiasca. Pentru linistea si randuiala acestei manastiri, nu putini calugari iubitori de Hristos se nevoiau aici. In aceasta sihastrie a intrat si tanarul Stefan, prin anul 1850. Dupa trei ani de ascultare a fost calugarit, primind numele Sfantului Sava cel Sfintit. Mai tarziu, vazand staretul buna lui asezare in ravna pentru cele duhovnicesti, l-a hirotonit diacon si preot in obstea Manastirii
139
Stanisoara. Ziua si noaptea zabovea in biserica, slujea cu evlavie cele sfinte, canta frumos, vorbea putin cu oamenii si permanent cu Dumnezeu. In chilia lui nu primea niciodata pe nimeni. Acolo, ca intr-o biserica de taina, se ruga neincetat, varsa nestiute lacrimi, adauga multe metanii si privegheri de toata noaptea si se impartasea din bucuriile Duhului Sfant. Auzind de petrecerea fiului sau, preotul Nicolae Popescu s-a dus si el la manastire si s-a calugarit cu numele de ieromonahul Nifon. Apoi si fiul cel mai mic, lasand seminarul, s-a calugarit tot la Stanisoara, cu numele de Atanasie. Acolo s-au nevoit impreuna, parintele Nifon cu fiii sai, Sava si Atanasie, mai bine de 30 de ani, slavind pe Dumnezeu si rugandu-se pentru oameni. La cererea Sfantului Ierarh Calinic, ieroschimonahul Sava s-a dus in anul 1863 sa ajute la organizarea Manastirii Frasinei. Ca parinte duhovnicesc al acestei sihastrii, timp de patru ani a adunat in jurul sau pana la 20 de ucenici, a intemeiat viata de obste, a randuit slujbe dupa tipicul Muntelui Athos, apoi s-a intors iarasi la metanie. Dupa cativa ani, ieroschimonahul Sava a fost randuit staret la Manastirea Turnu, pe care o povatuieste cu aceeasi blandete si intelepciune timp de aproape patru ani de zile. Apoi, lasand alt staret in locul lui, se retrage din nou la fericita liniste de la Stanisoara. In anul 1890, ieromonahul Nifon se muta la cele vesnice in varsta de 90 de ani, iar in anul 1895, Cuviosul Sava este randuit staret In manastirea de metanie. Dar, fiind smerit si iubitor de liniste, dupa putina vreme a renuntat la aceasta cinste, alegandu-si tacerea si neincetata rugaciune. Insa, pentru blandetea si nevointa lui, tot soborul il iubea si il avea de duhovnic. La fel il cautau si mirenii pentru sfat si mangaiere. Ajungand la batranete, parintele Sava a petrecut ultimii ani numai in post si rugaciune, fiind ingrijit de fratele sau, Atanasie. Iar cand si-a simtit sfarsitul aproape, a primit Preacuratele Taine, apoi a chemat pe staretul manastirii si i-a spus: - Parinte staret, sfarsitul meu s-a apropiat. Iertati-ma pe mine pacatosul de tot ce v-am gresit si ma binecuvantati, caci astazi trebuie sa stau la judecata inaintea lui Hristos! Nu ma uitati la sfintele rugaciuni. Apoi, dandu-si ultima sarutare si plangand unul pe grumajii celuilalt, a zis catre fratele sau: - Parinte Atanasie, ma duc la Domnul sa dau socoteala de faptele mele. Pomeneste-ma permanent la biserica, iar trupul meu ingroapa-l alaturi de tatal nostru, ca sa fim si dincolo impreuna cum am fost si pe pamant. Aprinde lumanarea in sfesnic si du-te la chilie sa te rogi pentru mine! Dupa cateva clipe, intorcandu-se, schimonahul Atanasie l-a gasit pe Cuviosul Sava adormit in Domnul, cu lumanarea langa el. Apoi, facand slujba prohodului dupa randuiala, l-a ingropat langa altarul Bisericii, alaturi de ieromonahul Nifon. CUVIOSUL DOMETIE MONAHUL - Manastirea Neamt (+ 1905) Spun parintii ca in obstea Manastirii Neamt se nevoia, in a doua jumatate a secolului XIX, un calugar foarte evlavios si nebagat in seama, cu numele Dometie. De 60 de ani facea ascultare la vitele manastirii, carand resturi de mancare de la bucatarie si zicand neincetat rugaciunea lui Iisus, in deplina tacere si multumire duhovniceasca. La chilie nu avea decat rasa, Ceaslovul si Psaltirea. Iar pentru ca nu auzea, parintii ii spuneau "Dometie cel surd de la vacarie", ca sa-l deosebeasca de ceilalti calugari cu acelasi nume. In anul 1905, intr-o zi de toamna, a zis eclesiarhul manastirii catre toti: - Parintilor, a murit Dometie cel surd de la vacarie. L-am gasit in chilie, cu Psaltirea langa el si l-am asezat in pridvorul bisericii. Care voiti sa cititi la Psaltire in noaptea aceasta langa parintele Dometie, cum este obiceiul la calugari? - Ii citesc eu la Psaltire! a raspuns ieromonahul Ioanichie Moroi. La miezul noptii, cand au venit calugarii la Utrenie, toata biserica era plina de buna mireasma. - De unde este aceasta mireasma duhovniceasca in sfanta biserica? intrebau pe ieromonahul Ioanichie. - A iesit din sicriul parintelui Dometie! raspundea el. Atunci calugarii, intelegand ca l-a proslavit Dumnezeu ca pe un sfant, au inceput a face inchinaciuni imprejurul sicriului, zicand: - Cuvioase parinte Dometie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! Apoi, aducandu-si Psaltirile, s-au rugat toata noaptea pentru odihna sufletului sau. Si s-au adunat atat de multi, incat nu mai incapeau in pridvor si in naos. De aceea unii citeau la Psaltire in jurul bisericii. In timpul inmormantarii, trupul monahului Dometie a raspandit din nou buna mireasma. Atunci arhiereul Narcis Cretulescu, staretul manastirii, a rostit aceste cuvinte: - Vedeti, parintilor, cum proslaveste Dumnezeu pe cel ce face ascultare fara cartire? Vedeti pe cel ce se roaga neincetat, cu rabdare si care nu cauta rasplata de la oameni, ci de la singur Iisus Hristos? Parintele Dometie cel sarac acum s-a imbogatit! Parintele Dometie, pe care nimeni nu-l baga in seama, acum se roaga in cer pentru noi. Caci asa proslaveste Dumnezeu pe calugarii cei smeriti si ascultatori! SCHIMONAHUL ATANASIE POPESCU - Manastirea Stanisoara-Arges (+ 1907) Schimonahul Atanasie era fiul cel mai mic al preotului Nicolae Popescu, din comuna Bucsenesti-Arges si frate bun cu ieroschimonahul Sava din Manastirea Stanisoara. Tatal sau, dupa ce l-a dat la Seminarul din Ramnicu- Valcea, s-a calugarit la Stanisoara cu numele de Nifon si se nevoia acolo impreuna cu fiul cel mai mare. Dar nici copilul cel mic n-a voit sa ramana in lume, ca, dupa ce invata 4 clase de seminar si deprinse bine psaltichia, se duse si el la Manastirea Stanisoara, pentru a canta toata viata lui Hristos. Acolo ii intrecea pe toti cu frumusetea cantarii, cu ravna pentru cele sfinte si cu ascultarea. Tatal sau ii zicea la inceput sa se faca preot, dar el a dorit sa se calugareasca. Atunci tatal l-a lasat. Staretul, vazand nevointa lui, l-a tuns in schima monahala cu numele de Atanasie. Si era un lucru minunat a vedea pe tata cu cei doi fii slujind intr-un cuget, ziua si noaptea, lui Dumnezeu. Insa parintele Atanasie intrecea pe ceilalti cu osardia la rugaciune, cu smerenia si cu tacerea. In manastire era iubit de toti, mai ales pentru doua daruri duhovnicesti. Citea la strana foarte clar si frumos, fara nici o greseala, si canta ingereste, de misca inimile tuturor. Era inca bun tipicar, ascultare pe care a dus-o toata viata. Cincizeci de ani a cantat si a citit parintele Atanasie in Biserica lui Dumnezeu, rara a iesi vreodata din manastire. Iar pentru smerenia inimii lui, a dobandit de la Hristos darul neincetatei rugaciuni si mangaierea Duhului Sfant. Iata ce spunea despre el arhimandritul Grigorie Uritescu: - Pe parintele Atanasie l-am cunoscut si am trait cu dansul la Manastirea Stanisoara, prin anii 1900-1905. Era foarte corect. Nu se amesteca in treburile altora. In afara de manastire, la sat sau oras n-a mers niciodata. Pazea orele de slujba si totdeauna, impreuna cu fratele sau, Sava, erau cei dintai la biserica. Locul lui era in strana stanga. Citea canoanele si canta, dar nu gresea cu nimic la citit, nici altora nu le facea observatie daca greseau. La ascultare nu deschidea nici o vorba cu altii. Raspundea numai daca era intrebat. Iar in chilia sa, vecina cu a fratelui sau, nu primea pe nimeni. In toamna anului 1907, Cuviosul schimonah Atanasie s-a dus la Hristos, iar trupul lui a fost ingropat alaturi de tatal si de fratele sau.
140
Odihneste, Doamne, cu dreptii pe adormitii robii tai, Cuviosii Nifon, Sava si Atanasie! CUVIOSUL ARHIMANDRIT IRODION IONESCU - Duhovnicul Sfantului Calinic Schitul Lainici-Gorj (+ 1900) Acest cuvios parinte a fost unul din marii stareti ai monahismului romanesc, care a stralucit in manastirile Olteniei, in a doua jumatate a secolului trecut. Era de loc din judetul Valcea. Intrand de mic in nevointa calugareasca la Manastirea Cernica, in putina vreme a deprins bine mestesugul luptei duhovnicesti, incat pe multi intrecea cu rugaciunea, cu smerenia si ascultarea. Apoi a primit marele si ingerescul chip al schimniciei cu numele de Irodion. Sfantul Ierarh Calinic, pe cand pastorea Eparhia Ramnicului, cunoscand petrecerea Cuviosului schimonah Irodion, in vara anului 1853 la hirotonit diacon si preot si l-a numit egumen la Schitul Lainici de pe Valea Jiului. Apoi l-a facut arhimandrit si il avea de sfetnic si duhovnic. Si atat de mult il iubea si se cucerea de sfintenia vietii lui, ca adeseori il vizita la schit, numindu-l "luceafarul de la Lainici!". Numele acesta a ramas in graiul poporului pana astazi. De la Cuviosul Irodion se intorcea Sfantul Calinic peste munti spre RamnicuValcea, in vara anului 1854, cand i s-a descoperit de la Dumnezeu moartea arhimandritului Nicandru, staretul Cernicai. Pentru multa lui smerenie, arhimandritul Irodion s-a invrednicit de la Hristos de darul preasfintei rugaciuni si al izgonirii duhurilor necurate. De aceea, nu putini bolnavi si neputinciosi de prin satele Olteniei si Transilvaniei alergau la el si se vindecau, incat numele sau se facuse cunoscut peste tot. Acest mare staret se invrednicise si de darul mai inaintevederii. Ca multora le spunea gandurile cele de taina si le vestea cele viitoare. Odata, o femeie i-a adus, dupa obicei, un vas cu lapte de la capra ei. Iar cuviosul i-a raspuns: - Nu primesc laptele, ca nu este de la capra ta! - Ba nu, parinte - a zis femeia -, de la capra mea este. - Dar n-ai dat-o ieri diavolului? Cum sa primesc, ca nu mai este capra ta! Deci, vadita fiind femeia, si-a marturisit pacatul si, luand binecuvantare, din ziua aceea n-a mai dracuit. Asa a trait Cuviosul arhimandrit Irodion, totdeauna arzand pentru dragostea lui Hristos, ca o faclie in sfesnic, mangaind, vindecand si folosind duhovniceste, atat pe mireni, cat si pe calugari. Si a fost duhovnic si egumen vestit la Schitul Lainici peste 35 de ani, adunand in jurul sau cam la 30 de ucenici. Deci, ajungand in varsta de peste 90 de ani si simtindu-si aproape sfarsitul, a chemat la sine pe toti si le-a dat binecuvantarea cea mai de pe urma, zicand: - Fiii mei, sa stiti ca putin dupa ducerea mea, schitul acesta va ramane multi ani pustiu. Voi, insa, ingropati langa altar trupul meu si nu uitati fagaduintele calugaresti ce le-ati dat lui Hristos! Apoi s-a mutat la cele vesnice, in primavara anului 1900, pentru a lua plata ostenelilor sale. In toamna anului 1916 s-a implinit prezicerea Cuviosului Irodion Ionescu. Ca fiind lupte grele pe Valea Jiului, Schitul Lainici a ramas pustiu 13 ani. Chiliile au fost arse, odoarele jefuite, iar biserica transformata in grajd pentru cai. Abia in anul 1929, Schitul Lainici a luat din nou fiinta prin grija Protosinghelului Visarion Toia. Noul staret, auzind de viata si faptele Cuviosului Irodion Ionescu, l-a dezgropat in toamna aceluiasi an si trupul sau, o! slavita minune! la gasit intreg si nevatamat ca pe un adevarat sfant! Deci, luand porunca de la episcopul Ramnicului, l-a ingropat din nou in mormantul sau, unde se afla si astazi. Credinciosii de prin sate pastreaza cu evlavie in casele lor chipul staretului Irodion, iar cand au unele necazuri, vin la Schitul Lainici, se roaga, isi ating hainele de mormantul cuviosului, ii saruta crucea si pleaca mangaiati la caminele lor. ARHIMANDRITUL CHIRIAC NICOLAU - Manastirea Neamt (1839-1907) Acest cuvios parinte arhimandrit din Manastirea "Neamt a ramas in memoria urmasilor sai, mai ales prin faptele sale de binefacere si milostenie crestina ce se cuvin a fi pomenite. Era de loc din satul Humulesti. In Razboiul de Independenta din anul 1877 a fost pe campul de lupta, ca ordonanta a unui general. Apoi, imbolnavindu-se generalul si simtindu-se aproape de moarte, a incredintat ordonantei sale o suma de bani, cu obligatia de a-i folosi in opere de binefacere crestineasca. Dupa razboi, sergentul Constantin Chiriac se intoarse acasa si intra ca frate in obstea Manastirii Neamt. Staretul Timotei, vazand ascultarea si osardia sa la cele duhovnicesti, l-a facut calugar, apoi diacon si preot. Cautand sa implineasca cu nepatata constiinta rugamintea generalului mort departe de tara, ieromonahul Chiriac Nicolau a folosit banii incredintati pentru alinarea bolnavilor si luminarea copiilor nestiutori de carte. In anul 1895 a construit o scoala primara cu 4 sali de clasa in satul Vanatori-Neamt, precum se vede pana astazi, si a inzestrat-o cu o pretioasa biblioteca de sute de carti iesite din vechile noastre tiparnite bisericesti. De asemenea, a donat o alta suma de bani la Spitalul public din Targu Neamt, pentru mangaierea bolnavilor si efectuarea unor innoiri. Banii ramasi i-a impartit la manastiri si biserici pentru odihna sufletului celui raposat. In anul 1890, ieromonahul Chiriac Nicolau a fost facut duhovnic si arhimandrit in obstea Manastirii Neamt si cativa ani arhimandrit de scaun al Episcopiei Ismailului si Dunarii de Jos. Timp de aproape 20 de ani, cat a mai trait, a savarsit cu multa evlavie cele sfinte, fiind nelipsit de la biserica si indeletnicindu-se cu sfatuirea si marturisirea credinciosilor si a calugarilor, care il aveau ca pe un bun parinte duhovnicesc. In anul 1907, arhimandritul Chiriac s-a dus la Hristos, sa primeasca plata ostenelilor sale. IEROSCHIMONAHUL NECTARIE - Manastirea Almas-Neamt (1835-1912) Parintele Nectarie a fost un mare duhovnic isihast. Era de loc de pe Valea Trotusului. Dupa armata s-a facut calugar la Manastirea Bogdana-Targu Ocna. Dar, fiind foarte ravnitor pentru neprihanita liniste, s-a retras in Muntii Casinului si acolo s-a facut sihastru renumit. Mai mult de 20 de ani s-a linistit schimonahul Nectarie in padurile seculare din Muntii Casinului, unde se ne voiau si alti calugari iubitori de Hristos. Acolo a gustat Cuviosul Nectarie din dulceata linistii si a deprins lucrarea cea de taina a rugaciunii lui Iisus. In anul 1882, stareta Manastirii Almas-Neamt, schimonahia Suzana Stefanescu, ramanand fara preot, i-a cerut episcopului de Roman, Melchisedec, - fratele ei - sa-i dea un duhovnic bun. Atunci episcopul a chemat la sine pe parintele Nectarie din Muntele Casin, l-a hirotonit preot si l-a trimis duhovnic la Manastirea Almas. Timp de 30 de ani, acest smerit isihast a fost singur slujitor, sfetnic si parinte duhovnicesc al Manastirii Almas, care numara pana la 40 de calugarite. Iar nevointa duhovnicului Nectarie era aceasta: Zilnic savarsea Sfanta Liturghie si toata randuiala cu mare evlavie. Restul timpului il petrecea singur, in cugetari dumnezeiesti si in lucrarea rugaciunii lui Iisus. In chilie nu primea niciodata pe nimeni. Spovedania soborului o facea saptamanal in biserica. Nimeni nu-l
141
vedea vreodata razand sau vorbind cuvinte de prisos. Ca vorbea foarte putin si cu multa intelepciune. Mancare primea o singura data pe zi, iar de avea ceva de prisos, impartea la saraci si la maicile batrane. Noaptea o petrecea in rugaciune si in citirea Sfintelor Scripturi. Spre ziua adormea doua-trei ore, apoi venea la biserica. Pentru sfintenia vietii lui, parintele Nectarie era foarte iubit si cautat de credinciosi. Pe unii ii spovedea, pe altii ii sfatuia, celor bolnavi le citea si, dupa marturia ucenicilor lui, multi se vindecau de suferintele lor. In anul 1910, ieroschimonahul Nectarie s-a imbolnavit de picioare. Zi si noapte se ruga in chilie, ca nu mai putea merge la biserica. Iar in ultima noapte a vietii lui a zabovit multe ore in genunchi, vorbind cu cineva nevazut. Dimineata, maicile l-au intrebat: - Cu cine ai vorbit asta noapte, parinte Nectarie, ca toata noaptea vorbeai singur? - In noaptea aceasta am vazut, pe un camp intins, o multime de oameni goi, pe care i-am spovedit in viata, dar care nu si-au facut canonul, ci au murit sub canon. Toti ma rugau sa-i dezleg de canon, ca sa se invredniceasca de cununa. Cu dansii am vorbit toata noaptea aceasta! Dupa un ceas, Cuviosul Nectarie Ieroschimonahul si-a dat duhul in mainile Domnului si a fost inmormantat alaturi de biserica. Era in vara anului 1912. MOSUL GHEORGHE LAZAR - Manastirea Varatec (1846-1916) Viata Credinciosul Gheorghe Lazar este modelul adevaratului pelerin roman. Prin trairea sa cu totul aleasa, el formeaza un exemplu unic in viata duhovniceasca a Bisericii noastre din ultima suta de ani. Mosul Gheorghe Lazar, cum i se spune pana astazi, s-a nascut in comuna Sugag, judetul Alba, in anul 1846. Cand avea varsta de 24 de ani, parintii sai l-au casatorit si l-au lasat mostenitor averii lor. Si a trait in insotire cu femeia sa, Pelaghia, aproape 20 de ani, fiind binecuvantat de Dumnezeu cu cinci copii. Ducea o viata crestineasca aleasa, in munca cinstita, in rugaciune, in post si milostenie. Indeletnicirea lui era cresterea vitelor. In anul 1884, s-a dus sa se inchine la Mormantul Domnului si a ramas la manastirile din pustiul Iordanului si al Sinaiului peste un an de zile. Apoi s-a nevoit un an si jumatate in Muntele Athos si s-a intors in tara. A mai trait cativa ani in familie, si-a pus copiii in randuiala, iar in anul 1890 s-a retras ca pelerin spre manastirile Moldovei. Dupa ce se inchina la toate sfintele lacasuri, Mosul Gheorghe Lazar se stabileste definitiv in orasul Piatra Neamt si se nevoieste ca un adevarat sihastru in clopotnita lui Stefan cel Mare din mijlocul orasului timp de 26 de ani, pana la obstescul sau sfarsit. Aici se ostenea singur, in post si rugaciune, vara si iarna, fara foc, fara pat, fara doua haine, fara incaltaminte in picioare, traind din darul lui Dumnezeu si din mila oamenilor. Astfel, bineplacand lui Dumnezeu si cunoscandu-si sfarsitul, s-a savarsit cu pace in chilia lui, la 15 august, 1916, si a fost inmormantat in cimitirul orasului. In vara anului 1934, osemintele sale au fost asezate in gropnita Manastirii Varatec. Fapte si cuvinte de invatatura Credinciosul Gheorghe Lazar a fost in viata sa un om al rugaciunii. Cel mai mult citea Psaltirea. Inca de mic o purta cu sine si, pascand vitele parintilor sai pe munte, citea mereu psalmii lui David, pana i-a deprins pe de rost. Dorind foarte mult sa se inchine la Mormantul Domnului, in primavara anului 1884 si-a pus Evanghelia si Psaltirea in traista, si-a lasat casa in randuiala, a luat toiagul in mana si a plecat la Ierusalim. Pana la Constanta a mers pe jos, apoi cu vaporul, rostind neincetat psalmii lui David. Iar cand a ajuns la Sfantul Mormant, s-a rugat cu atata credinta si lacrimi, ca a uimit pe toti. Si a zabovit in Ierusalim 40 de zile. Spunea mai tarziu ucenicilor sai ca, ravnind sa cunoasca nevointa calugarilor din Tara Sfanta, s-a dus sa se inchine prin toate manastirile din pustiul Iudeii si din Valea Iordanului. Mai intai a ajuns cu mai multi pelerini la un sihastru vestit ce se nevoia in pestera Sfantului Xenofont. Sihastrul tocmai atunci dadea mancare unui leu in gura pesterii. Apoi, slobozind leul in pustie, a strigat pe nume pe Mosul Gheorghe, zicandu-i prin talmaci: - Frate Gheorghe, vino si nu te teme. Pomenita sa fie credinta ta inaintea lui Hristos si auzita sa-ti fie rugaciunea in urechile Domnului Savaot! Stiu dragostea ta si ravna inimii tale de a-I sluji Lui toata viata. Deci, zaboveste o vreme la manastirile din Palestina in post si rugaciune, iar cand iti va porunci Duhul Sfant, sa vii iarasi la mine. Cu binecuvantarea acestui sihastru a petrecut Mosul Gheorghe un an de zile prin manastirile Palestinei. In fiecare lavra statea o luna de zile. Ziua ajuta la udatul gradinilor, iar noaptea citea la Psaltire in biserica si zicea rugaciunea lui Iisus. Apoi pleca la alta manastire. Asa s-a nevoit batranul, in post, in rugaciune si tacere, nestiut de nimeni. Apoi s-a dus iarasi la bunul sau dascal din pustie. Primindu-l cu dragoste, pustnicul l-a intrebat: - Frate Gheorghe, cum se simte duhul tau? - Bine, cu rugaciunile sfintiei tale, parinte. - Sa stii, frate, ca tu nu esti chemat sa fii calugar, dar vei duce o nevointa mai grea decat a unui calugar. Ca vei trai mergand din loc in loc, in rugaciune, in post si in multa lipsa. Dar, de vei avea neincetat mintea la Dumnezeu, darul Lui va fi cu tine si vei birui toate ispitele vrajmasului. Avere pe pamant sa nu-ti aduni; pe calugari si pe preoti sa-i cinstesti, pe mireni sa-i sfatuiesti, pe saraci cat poti sa-i ajuti, in biserici ziua si noaptea sa te rogi, si asa te vei mantui. - Dar cum voi putea implini toate acestea, ca sunt slab si neputincios? - Du-te la pustie, unde nu este fata de om, si posteste patruzeci de zile. Iar pentru slabiciunea firii sa iei cu tine putina paine si apa. Insa, fii cu luare- aminte, ca multe ispite si naluciri diavolesti vei patimi. De vei sfarsi aceste zile cu bine, vei primi mare dar de la Dumnezeu si vei birui toate cursele vicleanului diavol. Trecand bunul nevoitor Iordanul, numai cu Evanghelia si Psaltirea in desaga, a postit 40 de zile in pustie, rugandu-se neincetat si intarindu-se din cand in cand cu putina hrana. Dar in aceste zile multe ispite a patimit. Ca uneori il speria vrajmasul cu naluciri de fiare si serpi veninosi, alteori il chinuia cu foamea, cu setea, cu arsita si mai ales cu tantarii si cu tot felul de insecte. El insa, cu ajutorul lui Dumnezeu, de toate s-a izbavit. Intr-o zi, vrajmasul i-a aruncat caciula, ca sa-l tulbure de la rugaciune. Atunci el s-a fagaduit Domnului ca sa umble pana la moarte cu capul descoperit. In alta zi i-a aruncat bocancii si nu i-a mai gasit. De atunci, bunul nevoitor a inceput sa umble toata viata descult. Iar in alta zi i s-a aratat vrajmasul in chipul unui om ce ara si i-a zis: - Mos Gheorghe, vezi brazda aceasta? - Da, o vad, a raspuns batranul.
142
- Asa ca este dreapta? - Da, este dreapta. - Iata, asa este si credinta ta catre Dumnezeu! adauga vrajmasul, vrand sa-l arunce in pacatul mandriei. Dar Mosul Gheorghe, insemnandu-se cu Sfanta Cruce, a izgonit pe diavolul de la el. Implinindu-se cele 40 de zile, Mosul Gheorghe s-a dus iarasi la sihastrul din pustie. Iar pustnicul, sarutandu-l, i-a zis: - Frate Gheorghe, pentru ca ai biruit pe vrajmasul si nu te-ai lasat inselat de cursele lui, iata, ti-a dat Dumnezeu darul rugaciunii celei curate si putere duhovniceasca in nevointa ta. Ca toata viata vei umbla descult si fara acoperamant pe capul tau, dar nici frigul, nici caldura, nici boala nu te vor vatama. Apoi batranul, facand metanie dascalului sau, s-a intors la Ierusalim, s-a inchinat la Mormantul Domnului, a primit Preacuratele Taine si a plecat spre Muntele Athos. Aici a zabovit inca un an si jumatate, inchinandu-se pe la toate sfintele lacasuri si cercetand pe cuviosii calugari din manastiri si pesteri. Apoi, luand de la toti binecuvantare, s-a intors iarasi in sanul familiei. Spuneau ucenicii sai ca Mosul Gheorghe n-a stat mult in Sugag. Ci, punandu-si in randuiala casa si copiii, a plecat inchinator pe la manastiri si schituri. Imbracat cu cojoc, descult, cu capul descoperit, cu Psaltirea sub brat si cu toiagul in mana, bunul pelerin mergea pe jos din sat in sat, din manastire in manastire, rostind rugaciunea lui Iisus si psalmii lui David. Ziua calatorea, iar seara poposea prin sate, cat mai aproape de biserici. Dupa ce se odihnea cateva ceasuri, intra in biserica si se ruga acolo, singur, cu rugaciuni de taina, pana dimineata. Apoi pleca mai departe. Asa s-a nevoit batranul Gheorghe Lazar trei ani de zile, strabatand Transilvania si Muntenia, rugandu-se prin biserici si manastiri, ca un adevarat pelerin al Bisericii noastre Ortodoxe. In anul 1890, Mosul Gheorghe Lazar a mers sa se inchine si prin manastirile Moldovei, zabovind in fiecare sfant lacas. Apoi s-a stabilit definitiv la biserica Sfantul Ioan Botezatorul din Piatra Neamt, zidita de Voievodul Stefan cel Mare si Sfant. Si a locuit in clopotnita bisericii timp de 26 de ani in aspra nevointa, ca un adevarat stalpnic si sihastru in mijlocul lumii, fiind iubit de toti si rugandu-se pentru toti. Nevointa batranului Gheorghe Lazar, dupa marturia ucenicilor sai, arhimandritul Mina Prodan si protosinghelul Damaschin Trofin din Manastirea Neamt, era aceasta: - Dimineata pleca, cu toiagul in mana si cu Psaltirea sub brat, la unele familii unde era chemat sau pe strada, zicand pe de rost psalmii. Din banii pe care ii primea milostenie, cumpara mai multe paini calde de la brutarie si, la amiaza cand se intorcea, le impartea saracilor si cersetorilor din oras care il asteptau in fata clopotnitei. Unora le dadea paine, altora le dadea bani si tot ce primea de la credinciosi. Apoi urca in turn singur numai cu Psaltirea sub brat. Acolo zabovea in rugaciuni de taina pana catre seara. Dupa asfintitul soarelui manca legume fierte si indata se culca. La ora 11 noaptea, batranul cobora din turn, se inchidea in biserica si se ruga acolo singur, nestiut de nimeni, pana dimineata. In zorii zilei iesea din biserica si pleca sa cumpere paine pentru saraci. Psaltirea era cartea de rugaciuni cea mai iubita in viata batranului Gheorghe Lazar. O stia pe de rost din tineretea sa si o rostea regulat in fiecare zi. Pe strada, insa, batranul rostea psalmii in ison, cu glas tare si rar, zicand: - Acum sa incepem dragutele de rugaciuni ale catismei intai! Dupa ce termina, adauga: - Acum sa incepem dragutele de rugaciuni ale catismei a doua! Asa continua pana termina Psaltirea. Apoi impartea milostenie si se urca din nou in turn. Spuneau ucenicii batranului ca oamenii din oras si din imprejurimi, toti il cunosteau si se foloseau mult de viata lui aleasa. Tineri si batrani, sateni si oraseni, saraci si bogati, cu totii il numeau de obste "Mosu Gheorghe". Iar cand trecea prin sate sau pe strada, unii ii sarutau Psaltirea pe care o purta permanent sub brat, altii ii dadeau milostenie ca sa se roage pentru ei, copiii se opreau din joaca, vitele pe camp stateau o clipa din pascut, iar cainii niciodata nu latrau dupa el. Multi credinciosi il petreceau, mergand cu evlavie in urma lui si ascultand psalmii pe care ii rostea in auz. Spuneau aceiasi ucenici ca cea mai inalta rugaciune a batranului era cea de noapte, pe care o facea in biserica. Timp de peste 30 de ani nu a lipsit niciodata noaptea de la biserica. Intra la ora 11 inainte de miezul noptii si iesea dimineata, intre orele patru-cinci. Oriunde innopta, in orase, prin sate sau pe la manastiri, pastra cu sfintenie aceasta randuiala. Aceasta era rugaciunea de foc a batranului Gheorghe Lazar, pe care o savarsea in taina, nestiut de oameni. Ucenicul sau, Protosinghelul Damaschin Trofin din Manastirea Neamt, spunea urmatoarele: - Fiind eu de loc din Piatra Neamt, Mosul Gheorghe venea adesea in casa noastra. Intr-o zi, pe cand aveam 15 ani, a zis batranul catre tata: - Draguta, lasa copilul deseara sa se roage cu mine la biserica! - Il las, Mos Gheorghe. Si am plecat impreuna spre biserica Sfantul Ioan Domnesc. Noaptea, la ora 11, a deschis biserica si ne-am incuiat inauntru. Pe mine m-a trimis la strana sa citesc incet din Ceaslov, iar el a ramas in pronaos. Si a stat acolo nemiscat, descult pe piatra, cu mainile in sus la rugaciune, doua ceasuri. Eu ma uitam pe furis la el, sa vad cum se roaga, dar nu intelegeam ce zice. Apoi a zis cateva catisme din Psaltire. Apoi a lasat Psaltirea si zicea catre fiecare sfant din calendar aceasta scurta rugaciune: - Sfinte preacuvioase parinte (numele), roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii! Pe urma a inceput sa pomeneasca pe de rost pe toti oamenii care i-au dat milostenie in ziua trecuta, fara a uita vreun nume. Pentru fiecare facea o inchinaciune si zicea aceasta rugaciune: - Preasfanta Treime, miluieste pe cutare care m-a miluit pe mine pacatosul! Apoi si-a pus cojocul, Psaltirea si toiagul in strana si a inceput sa faca metanii cu rugaciunea lui Iisus, mai mult de un ceas. Iar cand a observat ca se lumineaza de ziua, s-a apropiat de mine si mi-a zis: - De acum, hai sa mergem, draguta! Pe langa rugaciune si milostenie, Mosul Gheorghe Lazar avea si o mare nevointa trupeasca, prin care intrecea pe toti. Vara si iarna umbla descult si descoperit, oricat de cald sau de ger ar fi fost. Iarna ieseau aburi de pe crestetul sau, iar zapada si gheata i se topeau sub talpi, incat toti se minunau de aceasta si slaveau pe Dumnezeu. Spuneau parintii care l-au cunoscut si batranii orasului ca Mosul Gheorghe nu a fost niciodata bolnav, caci darul Domnului era cu dansul.
143
Pe cand traia inca in Transilvania, s-a dus iarna descult peste Carpati, la Schitul Pestera Ialomicioarei. Acolo, vazand ca biserica nu are soba, a zis egumenului: - Cum stati in biserica fara foc? - Nu avem bani sa cumparam o soba, a raspuns. Atunci Mosul Gheorghe a cumparat o soba de teracota din Sinaia si a dus-o la schit. Trecand odata printr-un sat in timp de iarna si vazandu-l oamenii descult, i-au zis: - Mos Gheorghe, vrei sa-ti cumparam noi niste opinci? - Lasa draguta, a raspuns batranul, ca picioarele mele sunt mai calde ca ale voastre! Uneori obisnuia acest minunat batran sa mearga spre inchinare pe la sfintele manastiri, ca era cunoscut parintilor si toti il primeau cu dragoste. Si statea pana la o saptamana in fiecare lacas, pazind neschimbata buna lui randuiala si zabovind in vorbiri duhovnicesti cu parintii calugari. Manastirile cele mai iubite Mosului Gheorghe erau: Bistrita, Neamt, Sihastria, Sihla, Agapia, Varatec si Nechit. Vestea nevointei sale ajunsese departe, dincolo de hotarele Moldovei. De aceea veneau multi sa-i ceara cuvant de folos. Unii veneau sa se roage pentru ei. Altii ii cereau milostenie. Iar batranul, fiind bland la chip, dulce la grai, intelept la cuvant si smerit la inima, pe toti ii mangaia si ii zidea sufleteste. Veneau inca la Mosul Gheorghe tineri din Transilvania si Moldova, care doreau sa slujeasca lui Hristos. Iar el, avand darul inaintevederii, pe unii ii trimitea la manastirile din Moldova sau la Sfantul Munte, iar pe altii ii intorcea la caminele lor. Cei mai multi ucenici avea la Manastirea Neamt, iar dintre maici, la Agapia si Varatec. Insa, toti ucenicii lui au ajuns calugari desavarsiti. Odata l-a intrebat un tanar din Zarnesti: - Mos Gheorghe, vreau sa ma fac calugar. La ce manastire sa ma duc? - Asculta, draguta. Daca vrei sa te mantuiesti, du-te acolo unde sunt mai multe ispite! Altadata l-a intrebat ucenicul sau, Dumitru Trofin, din Piatra Neamt: - Mos Gheorghe, m-am hotarat sa ma duc la Sfantul Munte. Ce sfat imi dai? - Draguta, nu te duce la Sfantul Munte. Poti fi si aici calugar bun. Du-te la Schitul Sihastria. Acolo este un egumen ales si are mare nevoie de frati. Deci, ascultandu-l, ucenicul a ajuns duhovnic iscusit. Alti doi ucenici ai batranului, anume Ioan si Constantin Pavaluca, mocani vestiti din comuna Bretcu-Covasna, l-au intrebat: - Mos Gheorghe, vrem sa ne facem amandoi calugari. Donam manastirii si averea noastra formata din 500 de oi. La care manastire sa mergem? - Draguta, mergeti la Manastirea Neamt. Acolo este mantuirea voastra! Uneori batranul se retragea la Manastirea Sihastria, al carei egumen, Protosinghelul Ioanichie Moroi, ii era cel dintai ucenic. Noaptea se ruga dupa obicei in biserica, iar ziua se ruga si citea Psaltirea la un loc tainuit pe Muntele Taciunele. Odata s-a urcat Mos Gheorghe la Schitul Sihla cu mai multi parinti din Sihastria. Batranul mergea inainte, rostind in taina rugaciunea lui Iisus. Apoi, deodata s-a impiedicat si era gata sa cada jos. Atunci s-a intors catre parinti si le-a zis: - Vedeti ce mi s-a intamplat? Numai putin am parasit rugaciunea si indata m-a parasit darul lui Dumnezeu. Cum m-am pogorat cu mintea jos, m-am si impiedicat sa cad, caci, mintea trebuie sa fie intotdeauna inaltata la Dumnezeu. Acest minunat batran dobandise de la Dumnezeu darul preasfintei rugaciuni a lui Iisus, pe care o zicea in taina cu mintea si cu inima. Dar despre aceasta minunata lucrare nu vorbea niciodata cu nimeni. Numai pe fiica sa cea mai mare, Ana, o invatase rugaciunea lui Iisus, inca pe cand traia in familie. Despre aceasta spunea copila: - Repetam mereu rugaciunea "Doamne Iisuse", asa cum ma sfatuise tata, dar nu puteam s-o zic cu atentie. Mintea mea se raspandea mereu, desi ma rugam toata ziua. Mi se parea ca atentia mea este in fata, iar nu in inima. Pentru aceasta eram tare intristata si ma rugam lui Dumnezeu sa-mi dea darul rugaciunii. Odata, trecand pe langa o troita de la rascrucea unui drum, m-am inchinat inaintea ei cu multa credinta. In clipa aceea am simtit ca o putere a intrat in inima mea. De atunci, mintea mi se pogoara in inima si ma rog totdeauna cu nespusa bucurie si caldura. Spuneau ucenicii Mosului Gheorghe ca odata, pe cand se rugau dupa obicei in biserica, i s-a aratat vrajmasul in fata si l-a intrebat cu manie: - Ce faci aici? - Ma rog lui Dumnezeu! a raspuns batranul cu indrazneala. - Bine faci! a zis vrajmasul, si a disparut. Altadata zicea batranul ucenicilor sai: - intr-o Duminica, pe cand veneam de la biserica, am vazut la carciuma satului multi oameni la baut, iar printre ei multime de diavoli, cum n-am mai vazut in alta parte. Se spunea despre dansul ca daca ii dadea cineva milostenie mai mult de un leu, nu voia sa primeasca, ci cu blandete ii zicea: - Draguta, da-i la saraci, ca asa ne porunceste Dumnezeu! Odata a venit o femeie saraca la el si i-a spus, plangand: - Mos Gheorghe, sunt femeie vaduva, am cinci copii la scoala si n-am nici un ban. - De cat ai nevoie? o intreba batranul. - Imi trebuie o suta de lei. Atunci el i-a dat tot ce primise milostenie de la oameni in ziua aceea. Alta data mos Gheorghe s-a urcat in tren la Pascani sa mearga la Roman, dar nu avea bilet. Controlorul i-a spus: - Mosule, daca n-ai bilet, la prima statie te dai jos din tren! Batranul rostea in taina Psaltirea pe care o stia din tinerete pe de rost. Iar oamenii din tren rugau pe controlor sa-l lase, ca este om cu viata sfanta. Insa, la prima statie, l-a coborat din tren, iar batranul a plecat pe jos pe langa calea ferata, zicand: - Draguta, ramaneti aici cu Dumnezeu si cu maicuta Domnului! Dupa putin timp, mecanicii au vazut ca trenul nu mai porneste, si nu stiau de ce! Atunci oamenii au inteles ca din cauza batranului, care a fost dat jos, nu mai porneste trenul. Auzind controlorul, imediat a plecat pe jos dupa el, l-a urcat in tren si a pornit locomotiva. Mosul Gheorghe avea la Manastirea Neamt trei monahi, ucenici ai lui din Transilvania, cu numele Veniamin, Pamvo si cu Damaschin.
144
Odata batranul a venit la ei sa-i vada. Iar ei, fiind tulburati, i-au spus: - Mos Gheorghe, noi plecam din manastirea asta, ca ne-am smintit! - Dar de ce, draguta? - Nu mai este mantuire aici! Atunci batranul, desi era foarte bland, a strigat tare de trei ori: - Nu fa tu! Nu fa tu! Nu fa tu!... Ca fiecare va raspunde pentru ale sale pacate. Spuneau batranii din Piatra Neamt ca iarna, oricat de ger ar fi fost, Mosul Gheorghe mergea incet pe strada, prin viscol si troiene, zicand Psaltirea pe de rost. Iar cand trecea pe langa brutarii, intra inauntru si punea cate un picior pe vatra cu jaratic pana ii cadea gheata dintre degete. Apoi pleca, rugandu-se mai departe. Uneori il intrebau ucenicii: - Cand o sa mori, Mos Gheorgtie? - Draguta, stii cand? Cand s-or tulbura popoarele si la moartea mea va fi sarbatoare mare si vor suna toate clopotele din tara! In ziua de 15 august, 1916, la Adormirea Maicii Domnului, pe cand clopotarul bisericii Sfantul Domnesc din Piatra Neamt se urca in turn sa sune clopotele de mobilizare generala, Mosul Gheorghe Lazar zacea jos in chilie, cu Psaltirea langa el. In clipa aceea venerabilul pelerin isi dadea duhul in mainile lui Hristos Dumnezeu! Petrecut de mii de credinciosi, a fost ingropat in cimitirul orasului, imbracat in cojocul sau, cu Psaltirea si toiagul alaturi. Iar stramutarea osemintelor sale de la Piatra Neamt la Manastirea Varatec a fost asa: In anul 1934, Protosinghelul Damaschin Trofin, ucenicul sau, fiind staret la Manastirea Rasca-Suceava, a voit sa duca osemintele Mosului Gheorghe Lazar la Rasca. Deci, asezandu-le intr-un sicriu, le-a pus in caruta si a pornit spre Targu Neamt. La drumul spre Varatec, insa, caii s-au oprit si n-au voit nicidecum sa mearga mai departe. Zadarnic incerca parintele Damaschin sa-i porneasca din loc. Apoi fara veste, caii au pornit in galop spre Varatec si nu s-au oprit decat in fata manastirii. Intelegand staretul ca aceasta este voia fericitului batran Gheorghe Lazar, i-a facut prohodul in biserica, impreuna cu tot soborul maicilor, iar osemintele le-a asezat in gropnita, sub altar, unde se afla pana astazi. Fericiti sunt, Doamne, cei pe care i-ai primit si i-ai ales! MONAHUL SILVESTRU AILINCAI - Manastirea Durau-Neamt (+ 1919) Parintele Silvestru era de loc din satul Buhalnita-Neamt. In tinerete a fost casatorit si a avut copii. Apoi, renuntand la toate, s-a facut calugar in Manastirea Durau. Si era atat de smerit si ascultator, incat toti se foloseau de blandetea si nevointa lui. Nu stia carte, insa se ruga ziua si noaptea, facea metanii, lucra la gradina si era nelipsit de la biserica. Avea inca mare evlavie catre Maica Domnului. La icoana ei se ruga mereu, zicand: - Maica Domnului, ajuta-mi mie, pacatosului. Maica Domnului, da-mi sfarsitul cel bun! Apoi saruta icoana si se ducea la ascultare cu ochii in lacrimi. Odata l-a intrebat ucenicul: - Parinte Silvestru, pentru ce faci atatea metanii? - Pentru pacatele mele fac metanii, ca tare multe mai am! Fac metanii si pentru cele sapte laude, ca nu stiu carte sa le citesc la chilie. Fac metanii pentru copiii mei si pentru toti oamenii, ca ei n-au vreme sa se roage. De la o vreme, parintele Silvestru surzise de tot, caci avea peste 90 de ani. Dar la biserica nu lipsea. intr-o zi l-au intrebat parintii: - Cum te scoli noaptea la Utrenie, parinte Silvestru, daca nu auzi clopotul? - Are Maica Domnului mila de mine, pacatosul. Cand ma culc zic: "Maica Domnului, scoala-ma la sfanta rugaciune!" Iar la miezul noptii, cand toaca de Utrenie, cineva ma atinge putin si indata ma scol. Uneori zicea catre parinti: - Oare de ce nu mai vine la mine moartea asta? Se vede ca-s om pacatos si inca nu m-a iertat Dumnezeu! Parintilor, rugati-va pentru mine! adauga batranul lacrimand. Asa s-a nevoit parintele Silvestru la Manastirea Durau mai mult de 20 de ani. Si il iubeau toti pentru ca era sporit si fara nici o rautate. Deci, precum i-a fost viata, asa i-a si fost sfarsitul. In toamna anului 1919, pe cand erau cu totii la Utrenie si se canta "Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii...", parintele Silvestru facea metanii dupa obicei la icoana Maicii Domnului. Apoi a ramas in genunchi, cu fruntea la pamant. Parintii credeau ca l-a furat somnul. La sfarsitul slujbei l-au desteptat, zicand: - Scoala, parinte Silvestru, ca s-a terminat Utrenia! Dar, o, slavita minune! Parintele Silvestru isi daduse duhul inaintea icoanei Preasfintei Fecioare! Atunci parintii l-au infasurat in mantie, l-au asezat in mijlocul bisericii si a treia zi l-au petrecut pe drumul cel de veci. SCHIMONAHUL IRINARH SISMAN - Schitul Prodromul-Muntele Athos (1845-1920) Acest schimonah iubitor de osteneala s-a nascut in comuna Milesti, judetul Dolj, in anul 1845. Ajungand in varsta si reusind sa invete multa carte, caci stia patru limbi straine, la urma s-a ranit cu inima spre dragostea lui Hristos. Deci, renuntand la toate si ascultand glasul Evangheliei, in anul 1884 s-a dus in Muntele Athos si s-a facut schimonah in Schitul Romanesc Prodromul. Si era foarte osarduitor la nevointa calugareasca, tacut, smerit si rabdator. Avand ca dascal pe Cuviosul Nectarie Protopsaltul, de la dansul a invatat lucrarea cea de taina a rugaciunii lui Iisus, care este sfarsitul a toata filosofia. Ziua lucra cu mainile la gradina si cu mintea se ruga, iar noaptea mergea la biserica, citea sfintele carti si se linistea in chilie, asteptand cu bucurie venirea Domnului. In anul 1898, Cuviosul schimonah Irinarh a fost indemnat de Duhul Sfant sa scrie pe larg istoria monahismului din Muntele Athos, dupa multe izvoare ce se afla in bibliotecile atonite. Deci, luand binecuvantare de la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului numita Prodromita si de la Cuviosul Ghedeon Georgescu, egumenul schitului, indata a inceput lucrul. Opera sa se numeste Istoria Sfantului Munte si este formata din 20 de tomuri, cu peste zece mii de pagini. Primele 17 tomuri trateaza pe larg istoria celor 20 de manastiri mari, incepand din secolul I pana la inceputul secolului XX. Tomul 18 trateaza despre icoanele facatoare de minuni din Muntele Athos, cu numeroase minuni ale Maicii Domnului, in 150 de capete. Tomul 19 contine planse cu "manastirile Sfantului Munte", "Crinii Raiului", "Floarea Darului", "Sfintii Atonului" etc. Iar tomul 20 trateaza, in prima parte, istoria
145
monahismului romanesc atonit din inceput pana in anul 1916, cu cele peste o suta de chilii locuite de romani in timpul sau si pretioase date statistice. Ultima parte a tomului 20 contine "Istoria Schitului Prodromul". Cuviosul Irinarh isi incepe opera sa monumentala in anul 1898 si, dupa multe osteneli si grele ispite de la oameni si de la diavolul, precum singur spune, o termina la 6 septembrie, 1916. Prima pagina o incepe cu aceasta rugaciune: "Doamne, Dumnezeul meu, ajuta-mi in aceasta lucrare, pentru ca sa se proslaveasca numele Tau cel sfant in veci, amin. Ca cu darul Tau toate se ispravesc cu pace, Cel ce esti inceputul si sfarsitul, iar fara darul Tau, nimic nu se ispraveste". Marturiseste schimonahul Irinarh ca in anul 1905, pe cand scria minunile Maicii Domnului si ale icoanelor ei din Muntele Athos, deodata a cazut din lucrarea vrajmasului o piatra mare in fereastra lui, i-a spart geamul si lampa si l-a lovit peste mana cu care scria. Dar el, cerand ajutorul Preacuratei Fecioare, a continuat sa scrie mai departe. Uneori nu avea cerneala si hartie, iar alteori, fratii din schit se suparau pe el si carteau ca nu iese la ascultare. Dar batranul pe toate le rabda si cu blandetea sa facea intotdeauna pace. Lucrarea monografica a invatatului schimonah Irinarh are o valoare de unicat, atat din punct de vedere istoric si literar, cat mai ales duhovnicesc. Opera sa este cea mai bogata monografie istorica a monahismului atonit, ce s-a scris dupa anul 1850. Schimonahul Irinarh Sisman ramane primul istoriograf roman atonit si unul din cei mai buni pe care i-a dat vreodata Muntele Athos. Acest smerit nevoitor era totodata un mare rugator si un talentat caligraf si miniaturist, copiindu-si opera intr-o frumoasa caligrafie, cu alese chenare, ornamente si icoane in miniatura, lucrate de mana lui. Ultimii ani ai vietii sale, Cuviosul schimonah Irinarh i-a petrecut numai in post, in rugaciune si in cugetarea celor dumnezeiesti. Apoi, simtindu-si aproape sfarsitul, a primit Preacuratele Taine si si-a dat sufletul cu pace in mainile lui Hristos. MONAHIA MARIA STURZA - Manastirea Agapia (+ 1920) Aceasta calugarita vrednica de pomenit fusese in tinerete sotia printului Grigorie Mihail Sturza, din satul Miclauseni-Iasi. Desi era din familie de domnitori moldoveni, din copilarie iubea pe Hristos, citea Sfintele Scripturi si impodobea bisericile cu vesminte si broderii cusute cu migala de mainile ei. Raposand sotul ei, Raluca Sturza imparti cea mai mare parte de avere - pamant, bani, carti si odoare - la biserici, la manastiri si la oameni saraci. Apoi, renuntand la toate, imbratisa viata monahala la Manastirea Agapia. Era spre sfarsitul secolului XIX. Dupa cativa ani de rugaciune si smerenie, sora Raluca Sturza se calugari cu numele de Maria. Si era foarte blanda, duioasa si milostiva. Ca pe toate le ajuta, cu toate vorbea duhovniceste si pentru fiecare avea un cuvant bun, o carte, un mic dar lucrat de mainile ei. De aceea o iubea tot soborul si o numea "buna noastra mama". Cunostea si limbi straine, citea multe carti alese, stia sa brodeze si sa coasa vesminte in fir de aur, scria foarte frumos si facea ornamente si miniaturi in culori naturale de flori, ca nimeni alta. Dar mai presus de toate, cunostea bine Sfanta Evanghelie si se silea sa o implineasca. Stia sa rabde, sa taca, sa se smereasca si mai ales sa se roage. Pentru aceea, toate se foloseau de nevointa si smerenia ei si o cinsteau ca pe o adevarata mama duhovniceasca. Dupa arderea Manastirii Agapia din anul 1903, maica Maria Sturza s-a dovedit cea dintai si cea mai mare donatoare. Adunand ajutoare de la rudele ei si de la alte familii de credinciosi, a incurajat soborul manastirii, a refacut paraclisul cu hramul "Nasterea Maicii Domnului" si a contribuit la innoirea chiliilor din incinta. Asa a trait si asa s-a jertfit pentru dragostea lui Hristos aceasta floare aleasa din pamantul Moldovei. Deci, ajungand la adanci batraneti, maica Maria Sturza s-a mutat la odihna cea de sus in anul 1920, plansa de tot soborul. ARHIMANDRITUL VISARION IONESCU - Staret al Manastirii Cernica (1847-1921) Acest preacuvios arhimandrit a fost un venerabil staret al Manastirii Cernica din secolul XX. Era originar din Targoviste. La varsta de 13 ani (1860) intra in obstea Manastirii Cernica, invrednicindu-se de binecuvantarea si sfaturile Sfantului Ierarh Calinic. Luand asupra sa jugul lui Hristos si sporind mult in ascultare, in blandete si smerenie, s-a invrednicit din tinerete de harul preotiei. Apoi a ajuns duhovnic ales in obstea Cernicai, crescand duhovniceste numerosi frati de manastire si mireni din imprejurimi. In anul 1872, ieromonahul Visarion este numit iconom al manastirii, ascultare pe care o duce cu o rara pricepere, cu blandete si dreptate timp de 25 de ani. In acest timp a innoit mai multe corpuri de chilii, a facut drumuri de acces si a pus buna randuiala in averea manastirii. In vara anului 1896, ieromonahul Visarion Ionescu este ales de sobor staret al Manastirii Cernica. Timp de inca 25 de ani a povatuit Cuviosul si blandul staret Visarion obstea Cernicai, care numara peste 100 de calugari. Prima sa grija a fost sa impodobeasca biserica cu slujbe alese, cu preoti si cantareti din cei mai buni. Tot soborul era dator sa ia parte la slujbele bisericii, afara doar de cei bolnavi si din ascultari. Spovedania se facea pentru frati saptamanal, iar Sfanta Impartasanie, o data pe luna. La ascultarile de obste, arhimandritul Visarion mergea in fruntea tuturor facandu-se fiecaruia pilda de rugaciune, de smerenie si de bucurie duhovniceasca. Pentru intelepciunea si blandetea lui, staretul Visarion era iubit si respectat de toti, atat de calugari, cat si de mireni, caci el cauta folosul sufletesc al celorlalti si abia la urma se ingrijea de sine. Asa s-a nevoit Cuviosul arhimandrit Visarion Ionescu peste 60 de ani in Sfanta Manastire Cernica, arzand ca o faclie curata in vazul tuturor si jertfindu-se pentru slava lui Hristos si mantuirea fiilor sai duhovnicesti. Apoi, simtindu-si aproape obstescul sfarsit, a cerut iertare de la toti si a adormit cu pace, lasand in urma o obste aleasa cu peste 120 de parinti si frati. ARHIMANDRITUL CALIST GHEORGHIU - Manastirea Neamt (1853-1923) Acest iscusit duhovnic al Manastirii Neamt era de loc din comuna Motca, judetul Iasi. Cand avea 20 de ani, a imbracat haina monahala in obstea marii lavre, sub povatuirea evlaviosului staret Timotei Ionescu. Dupa mai multi ani de ascultare, se invrednici de darul preotiei, ajungand un bun slujitor al Bisericii lui Hristos. Intre anii 1890-1895, ieromonahul Calist a vietuit la Manastirea Secu. Apoi, revenind la metanie, este facut arhimandrit si ajunge cel mai renumit duhovnic al Manastirii Neamt. Timp de 30 de ani, parintele Calist s-a jertfit pentru mantuirea altora. La el se spovedeau episcopi, stareti, duhovnici, calugari din obste, sihastri, preoti de mir si un mare numar de credinciosi. Dupa marturia batranilor care il pomenesc si astazi, arhimandritul Calist era un parinte al dragostei. Doua mari fapte bune se vedeau la el: blandetea si milostenia. Primea pe toti cu aceeasi dragoste, ii spovedea dupa pravila, ii imbarbata si ii sfatuia pe calea mantuirii. Nimeni nu pleca de la chilia lui nemangaiat. Apoi, darurile ce le primea de la credinciosi, le impartea imediat la calugari si la saraci. Numele lui era cunoscut in multe sate, dar mai ales in Pipirig, unde se ducea personal si impartea la cei lipsiti haine, alimente si bani. Dupa o nevointa ca aceasta, in vara anului 1923, arhimandritul Calist Gheorghiu s-a mutat la vesnica odihna, petrecut cu lacrimi de numerosii sai fii duhovnicesti.
146
PUSTNICUL GHERASIM GREERUS - Muntii Casin-Bacau (+ 1925) Cuviosul Gherasim Schimonahul a fost unul din marii sihastri ai monahismului nostru din acest secol. De loc era din judetul Botosani. Mai intai s-a nevoit in Schitul Cozancea-Botosani, unde s-a calugarit si a facut multa osteneala duhovniceasca. Apoi, arzand cu duhul pentru fericita liniste, in anul 1899, a plecat impreuna cu staretul sau, ieromonahul Silvestru, de la Cozancea la Schitul Tarnita-Vrancea. Ieromonahul Silvestru a ramas staret in noul schit, iar schimonahul Gherasim si-a ales viata pustniceasca, retragandu-se in padurile seculare din Magura Odobestilor. Acolo se nevoia singur pentru dragostea lui Hristos si nu primea pe nimeni la bordeiul sau. Toata saptamana se ruga pe munte, iar cu mainile sale lucra linguri, cosuri si coveti. Apoi le cobora in Schitul Tarnita si primea in schimb alimente - pesmeti, cartofi si sare. De la un timp, numele lui s-a facut vestit si au inceput sa-l caute credinciosii la bordei, pentru sfat si rugaciune. Atunci pustnicul Gherasim a parasit Magura Odobestilor si s-a mutat in Muntii Casin, din judetul Bacau. Aici isi continua aceeasi aspra nevointa de rugaciune si isihie, ajungand vestit in toate satele. Vazand ca multi il suparau la bordei, s-a mutat in Muntii Casinului, din jurul Manastirii Bogdana-Targu Ocna. Pentru viata sa aleasa, Cuviosul Gherasim s-a invrednicit de la Dumnezeu de darul facerii de minuni si al inaintevederii. Odata trecea printr-un sat de munte si, vazand in curtea unui om un bou bolnav, indata a facut cruce asupra lui si s-a vindecat. Altadata s-a aprins padurea si toti credeau ca va arde bordeiul sihastrului. Dar cuviosul, ridicandu-si mainile la rugaciune, indata s-a stins padurea. Intr-o Duminica a coborat batranul in Manastirea Bogdana si, vazand doi frati, a zis celui dintai: - Frate Nicolae, fratia ta n-ai sa ramai in manastire! Iar celuilalt frate i-a zis: - Frate Costache, ai sa ramai in manastire si ai sa te faci calugar si preot! Aceasta prezicere a batranului s-a implinit intocmai. Asa s-a nevoit Cuviosul Gherasim pana in anul 1925. Apoi, chemand un duhovnic din Manastirea Bogdana, a primit Preacuratele Taine si, rugandu-se, si-a dat sufletul in mainile Domnului. Parintii l-au ingropat in padure, alaturi de bordei, iar crucea lui se mai vede si astazi. MONAHIA ELISABETA VLAHUTA - Manastirea Agapia (1850-1925) Era de loc din satul Plesesti-Barlad. Parintii ei mai intai au casatorit-o cu un judecator. Dupa doi ani, murindu-i sotul, s-a retras la Manastirea Agapia, inchinandu-si restul vietii lui Hristos. In anul 1880 a primit schima monahala si s-a smerit pe sine in nevointa calugareasca aproape cincizeci de ani. Si era maica Elisabeta foarte ravnitoare la cele duhovnicesti, iubitoare de biserica si primitoare de straini. Cu mainile lucra asemenea Martei, iar cu mintea mereu se ruga impreuna cu Maria. Avea inca in chilia ei cinci fiice duhovnicesti, pe care le-a crescut de mici in dragoste de Dumnezeu, ca o adevarata mama, mereu hranindu-le din cuvintele Sfintilor Parinti. Caci era vestita maica Elisabeta Vlahuta in Manastirea Agapia si toti se foloseau de intelepciunea si de smerenia ei. In anul 1890 au luat jugul lui Hristos si parintii ei trupesti, calugarindu-se la Manastirea Agapia cu numele de Elisabeta si Nectarie. Mai tarziu, s-a calugarit si fratele ei mai mic, cu numele de Mardarie. Si era minunat lucru a vedea o intreaga familie inchinata lui Hristos, unul pe altul indemnandu-se la rugaciune si la fapta buna. Asa s-a ostenit maica Elisabeta Vlahuta in mijlocul ucenicelor ei, mereu slavind pe Dumnezeu si slujind oamenilor. Apoi parintii ei monahul Nectarie si monahia Elisabeta - s-au mutat la cele vesnice si s-au ingropat in cimitirul manastirii. Iar in vara anului 1925 s-a savarsit si maica Elisabeta cea iubitoare de multa osteneala si s-a asezat langa mormantul parintilor ei, ca sa se veseleasca impreuna in lumina lui Hristos. SCHIMONAHIA SUZANA STEFANESCU - Manastirea Razboieni-Neamt (1830-1925) Era fiica cea mai mica a venerabilului preot Petru Stefanescu din comuna Garcina-Neamt si sora episcopului de Roman, Melchisedec. Dorind sa slujeasca lui Hristos, din frageda copilarie s-a dus la Manastirea Varatec, impreuna cu sora ei, Elena. Acolo a invatat carte la scoala manastirii din chiliile bisericii Sfantul Ioan Botezatorul. Acolo a deprins a canta Domnului ziua si noaptea, a se ruga, a face ascultare si a se jertfi pentru toti. Dupa primirea schimei monahale, schimonahia Suzana a mai stat un timp in Manastirea Varatec. Apoi a fost numita egumena si maica duhovniceasca la Schitul Almas-Neamt, unde se nevoiau peste 20 de calugarite. In acest schit a facut multe innoiri, reparand biserica si chiliile si formand din ucenicele sale o adevarata familie calugareasca. In anul 1906, schimonahia Suzana a fost numita stareta la Manastirea Razboieni-Neamt, vestita ctitorie a voievodului Stefan cel Mare (1496). Aici a continuat aceeasi activitate duhovniceasca inca 20 de ani, mentinand firul slujbelor calugaresti si rugandu-se lui Dumnezeu pentru toata lumea si pentru eroii martiri ai Moldovei, care s-au jertfit pe acest pamant pentru apararea crestinatatii si a neamului. Caci, maica Suzana iubea mai mult ca orice biserica si sfanta rugaciune. Impacata cu sine si cu Dumnezeu, in anul 1925, schimonahia Suzana s-a mutat la vesnica odihna in varsta de 95 de ani, lasand in Manastirea Razboieni o obste de peste 50 de calugarite. PROTOSINGHELUL GHEDEON GEORGESCU - Egumen al Schitului Prodromul-Athos(1840-1925) Acest devotat calugar si rugator roman din Muntele Athos era de loc din judetul Prahova. Auzind de numerosii calugari "vlahi" care sihastreau in Athos, in anul 1865, s-a dus la Schitul Prodromul si a intrat sub ascultarea egumenului Nifon Ionescu. Fiind smerit si ascultator, a primit tunderea monahala si s-a invrednicit de darul preotiei. Si era Cuviosul Ghedeon bland la cuvant, intelept si pasnic. Zilnic slujea la biserica, facea ascultare in tacere si pe nimeni nu judeca. Sfetnicul lui cel mai iubit era marele protopsalt Nectarie Cretu, de la care deprinsese, atat cantarea bisericeasca, cat si lucrarea rugaciunii lui Iisus. Pentru bunatatea si sfintenia vietii lui, in anul 1891, obstea Schitului Prodromul l-a ales egumen si parinte duhovnicesc. Ca egumen, protosinghelul Ghedeon era un adevarat model de calugar si duhovnic, unul din cei mai cuviosi stareti ai Schitului Prodromul. In toate era smerit, bland si milostiv. Mergea cu toti la gradina, la ascultare, la biserica si la masa. Iar cand ii cerea un frate ceva, o haina, un ban, o camasa, isi dadea si rasa de pe el, numai sa fie toti multumiti. Sub staretia protosinghelului Ghedeon Georgescu, Schitul Prodromul a trait o epoca infloritoare din trecutul sau. Obstea numara 150 de calugari romani si avea scoala de muzica psaltica, renumita in tot Athosul, duhovnici alesi si slujbe bisericesti care cucereau pe toti. Veneau calugari din tot muntele sa-l auda cantand pe schimonahul Nectarie si pe ucenicii lui.
147
In anul 1900, parintele Ghedeon, s-a retras, atat din egumenie, cat si din incinta schitului, si s-a asezat intr-o chilie mica, pe malul marii. Acolo s-a nevoit in smerenie inca 25 de ani, singur cu Dumnezeu, cu Psaltirea, cu rugaciunea lui Iisus si cu mangaierea Duhului Sfant. Ca, vazand oarecare dezbinare in obste, n-a voit sa renunte la dulceata linistii. Apoi, simtindu-si aproape sfarsitul, i-a indemnat pe toti la dragoste si unire si s-a mutat cu pace in odihna lui Hristos. MONAHIA XENIA VELISARIE - Manastirea Agafton (1852-1926) Maica Xenia Velisarie a fost o floare binecuvantata in obstea Manastirii Agafton. S-a nascut in comuna Ipotesti. Mama ei era sora cu mama poetului Mihai Erminescu si cu maicile Fevronia, Sofia si Olimpiada Iurascu din Agafton. Pe cand copila avea zece ani, a venit schimonahia Fevronia din manastire si a zis mamei sale: - Sora, tu esti saraca si ai copii multi. Da-ne noua o fata s-o crestem, s-o facem calugarita, ca sa se roage lui Dumnezeu pentru voi si sa fie mostenitoarea noastra in manastire. - Cu bucurie, maica Fevronie. Iti dau pe asta mai mare! Asa a ajuns in manastire maica Xenia. Aici a fost crescuta cu multa grija in casa matusilor ei, invatand de mica ascultarea, smerenia, cantarea bisericeasca si sfanta rugaciune. Ajungand in varsta, s-a facut mireasa lui Hristos si lauda pe Dumnezeu ziua si noaptea. Ucenicele ei spun ca maica Xenia era din copilarie o fiica tacuta, retrasa si iubitoare de liniste; se ruga mult, postea mereu si avea darul lacrimilor. - De ce plangi, maica Xenia? o intrebau ucenicele. - Plang pentru varul meu ca a avut o viata zbuciumata si a murit de tanar! Venea mereu pe la noi. Ne citea din cartile lui, iar noi ii vorbeam de Dumnezeu si il indemnam sa se roage. De atunci ii fac regulat parastas la biserica. Asa s-a nevoit maica Xenia 60 de ani in Manastirea Agafton, slavind pe Dumnezeu si rugandu-se pentru oameni. In vara anului 1926 a adormit cu pace si a fost inmormantata in cimitirul manastirii. MONAHIA EPRAXIA DEMI - Manastirea Agapia (1832-1926) Aceasta vrednica stareta a Manastirii Agapia era de loc din partile Tighinei. Venind de copila in manastire, a fost crescuta in dragoste de Hristos si ravna pentru cele duhovnicesti. Apoi, primind tunderea monahala, se nevoi zeci de ani in deplina smerenie, in ascultare si rugaciune. In anul 1904, maica Epraxia este aleasa stareta in Manastirea Agapia, pe care o conduce cu multa blandete si intelepciune timp de patru ani de zile. Prin osardia ei s-au refacut in intregime biserica si incinta, distruse in incendiul din 1903. Din anul 1912, maica Epraxia Demi este aleasa stareta pentru a doua oara si conduce Manastirea Agapia cu o deosebita intelepciune inca 14 ani de zile, innoind viata duhovniceasca si sporind numarul soborului pana la 500 de calugarite. Cel mai mult punea pret pe rugaciune si pe viata morala. Niciodata nu ingaduia maicilor sa primeasca mireni in chilie sau sa umble prin incinta fara rasa si tinuta cuviincioasa. Dar nici in haine scumpe nu le lasa sa se imbrace, ca sa nu sminteasca pe cineva. Odata a vazut o calugarita venind la biserica imbracata in haine scumpe. Deci, chemand-o la sine, i-a zis: - Spune-mi, maica, pentru care sfant te-ai imbracat asa? Nu stii cat de mare este pacatul smintelii? Deci, mult nevoindu-se pentru mantuirea tuturor, in anul 1926, maica Epraxia s-a retras din staretie. Apoi, mai traind putin, a adormit cu pace. PROTOSINGHELUL PORFIRIE BUCURESCU - Manastirea Frasinei-Valcea (1862-1927) Acest staret ales al Manastirii Frasinei s-a nascut in comuna Domnesti - Arges. Cand era de 12 ani, a trecut prin sat un ieromonah si, vazand mai multi copii, i-a intrebat: - Care din voi ar vrea sa mearga la manastire? - Eu vreau sa ma fac calugar! a raspuns unul din copii cu numele Petru. Era viitorul staret Porfirie. Dupa cateva zile, copilul a fost dus la Manastirea Frasinei si incredintat unui dascal iscusit, ieromonahul Lavrentie. Acesta l-a invatat carte si toata buna randuiala, iar la varsta de 20 de ani l-a tuns in cinul calugaresc cu numele de Porfirie. Si era parintele Porfirie foarte bland la cuvant si smerit cu inima. Deci, vazand staretul ascultarea lui, l-a hirotonit preot si l-a pus eclesiarh. In anul 1905, staretul Silvestru mutandu-se la cele vesnice, obstea manastirii l-a ales staret pe parintele Porfirie. Si a povatuit Manastirea Frasinei 22 de ani, pastrand cu sfintenie asezamantul lasat aici de Sfantul Calinic. Sub staretul Porfirie, Manastirea Frasinei ajunsese cea mai renumita sihastrie din tara, numarand pana la 60 de parinti si frati. Randuiala acestei sihastrii era aceasta: calugarii luau parte la toate slujbele din biserica. Ascultarea se facea in deplina tacere, unita permanent cu rugaciunea lui Iisus. Masa era de obste. Fiecare servea cu infranare cat ii trebuia. Chiliile, bucataria si biserica nu se incuiau. Parintii se sileau sa citeasca sfintele carti, sa-si faca regulat pravila si canonul de chilie, sa posteasca si sa se roage cat mai mult. Intr-o zi, staretul Porfirie a vazut pe un frate cu sufletul tulburat si l-a intrebat: - Frate, ti-ai facut canonul si pravila azi dimineata? - Nu, parinte staret. N-am avut vreme sa le fac. - Din cauza aceasta esti tulburat! Lasa ascultarea si du-te la chilie. Dupa ce-ti vei termina pravila si canonul, sa vii din nou la ascultare. Dupa un ceas, fratele s-a intors de la chilie cu fata vesela si plin de pace. Un alt frate era nestatornic. Mereu venea si pleca din manastire. Odata l-a intrebat pe staret: - Oare de ce nu pot sta in manastire? - Pentru ca nu te-ai spovedit odata cum trebuie! i-a raspuns staretul. Iata, timp de trei zile esti scutit de orice ascultare. Pregateste-te si te spovedeste curat de toate gandurile tale si te vei linisti. Intr-adevar, dupa spovedanie s-a izbavit de patima nestatorniciei. De asemenea, staretul Porfirie nu ingaduia calugarilor sa se nevoiasca peste puterile lor sau sa se retraga singuri la pustie. Intr-o zi, un frate i-a cerut voie sa se nevoiasca in padure. Iar staretul i-a zis: - Frate Ioane, nu-ti dau binecuvantare sa te duci la pustie. Acolo sunt ispite multe. Ramai in obste, aici este locul tau. Fratele insa a plecat pe ascuns. Dupa cateva luni, terminand mancarea, voia sa se coboare in manastire. Dar, fiind iarna, cum mergea pe marginea unei vai, a alunecat in prapastie si acolo a raposat. Iata unde duce neascultarea! Staretul Porfirie, ostenindu-se mult pentru mantuirea fiilor sai duhovnicesti, in toamna anului 1927, simtindu-si sfarsitul aproape, i-a binecuvantat pe toti si a raposat cu pace. ARHIEREUL VALERIAN STEFANESCU - Episcopia Romanului (1825-1928)
148
Smeritul arhiereu Valerian Stefanescu a fost un venerabil ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane din secolul XX. Era unul din fiii preotului Petru Stefanescu si ai prezbiterei Anastasia, din comuna Garcina-Neamt. O casa binecuvantata de Dumnezeu cu multi copii, din care cinci au luat jugul vietii monahale si au ajuns calugari sporiti in fapte bune. Cel dintai a fost episcopul Melchisedec (1822-1892), mare carturar si vrednic ierarh al Episcopiei Romanului. Al doilea a fost Arhiereul Valerian (1825-1928). Al treilea frate a fost arhimandritul Ieronim (1832-1906), mare eclesiarh la Episcopia Romanului. Iar din surori au fost: monahia Evghenia (1821-1889), eclesiarha mare in Manastirea Varatec si monahia Suzana (1830-1925), stareta in Manastirea Razboieni-Neamt. La batranete insusi preotul Petru Stefanescu s-a facut calugar in Manastirea Bisericani cu numele de Pahomie. Arhiereul Valerian, numit din botez Vasile, a urmat in tinerete Seminarul de la Socola-Iasi. In anul 1850 a fost hirotonit preot de mir si a functionat ca protopop la Bacau si la Roman timp de 19 ani. Ramanand vaduv, in anul 1875 imbratiseaza viata monahala, iar in anul 1879 este hirotonit arhiereu vicar pentru Ramnicu-Valcea. Dupa ce conduce un timp Tipografia Cartilor Bisericesti, in anul 1890 se retrage la Episcopia Romanului ca arhiereu vicar, unde ramane pana la sfarsitul vietii. Acest bland arhiereu a fost un adevarat pastor al turmei lui Hristos si un devotat slujitor al sfantului altar. Cele mai alese fapte bune cu care era incununat au fost acestea: desavarsita smerenie, neagoniseala si o profunda dragoste pentru biserica, pentru sfintele slujbe, pentru oameni. Permanent purta haine si vesminte din cele mai simple, incat nu se deosebea de ceilalti. Era dulce la cuvant si bland la inima, vorbea cu fiecare si impaca pe toti, iar de la slujbele bisericii era nelipsit ziua si noaptea. De asemenea, tot ce dobandea la sfintiri de biserici, la slujbe si chiar pensia sa impartea cu dragoste la vaduve si la saraci. Se spunea despre dansul ca dupa primul razboi mondial mergea cu diaconul sau la sfintiri de biserici noi, in locul celor distruse, mai ales in judetele Bacau si Vrancea. Zabovea luni de zile, umbland pe jos din sat in sat, mangaind poporul descurajat, sfintind sfintele altare si cercetand pe preoti. Iar darurile ce i se aduceau, pe toate le impartea la orfani de razboi si se intorcea la episcopie numai cu toiagul in mana. Se cuvine sa amintim si de grija ce o purta pentru luminarea copiilor mici. Din fondurile sale si ale episcopului Melchisedec, a cumparat alaturi de episcopie o gradina si a zidit in mijloc o scoala cu doua sali pentru educarea copiilor. Aceasta a fost prima gradinita de copii din orasul Roman, intretinuta de cei doi ctitori. O grija deosebita avea arhiereul Valerian si pentru Seminarul din Roman. Zilnic veneau la el elevi pentru sfat si pentru ajutor, iar bunul pastor ii primea pe toti si-i ajuta cu dragoste. Acest pururea pomenit arhiereu iubea Biserica, ca pe insasi mireasa lui Hristos. In fiecare zi era nelipsit de la Sfanta Liturghie, de la Vecernie si Utrenie. Noaptea se destepta inaintea tuturor, isi lua toiagul si zabovea in fata catedralei, pana venea paracliserul sa descuie usa. Daca trecea ora si slujitorii intarziau, arhiereul Valerian dadea binecuvantare si incepea pe de rost Miezonoptica. Iar dupa ce se descuia biserica, zicea batranul: - Cititi de la psalmii Utreniei, ca Miezonoptica am zis-o eu la usa bisericii! Dar misiunea cea mai sfanta pe care o avea arhiereul Valerian era hirotonirea candidatilor de preotie si pregatirea lor pentru pastoratie. Saptamanal hirotonea preoti noi, pe care ii invata randuiala slujbelor timp de 40 de zile. Cu o bunatate si indemanare rar intalnita, blandul arhiereu forma pe slujitorii sfintelor altare, deprinzandu-i mai ales frica de Dumnezeu, dragostea de biserica si mila de oameni. Asa s-a nevoit si asa a trait venerabilul arhiereu Valerian Stefanescu 103 ani, fiind cinstit de copii, de tineri si batrani, de preoti, de calugari si de mireni, ca un patriarh si parinte al tuturor. El a fost o adevarata binecuvantare pentru Episcopia Romanului, pentru ierarhia Bisericii Ortodoxe Romane. In primavara anului 1928, arhiereul Valerian a adormit cu pace, dandu-si sufletul in mainile marelui Arhiereu Iisus Hristos. Trupul i-a fost asezat intr-un mic paraclis din mijlocul gradinii, alaturi de fratele sau, episcopul Melchisedec, langa gradinita de copii fondata de el. Deasupra mormantului sunt scrise aceste cuvinte: "Sub aceasta piatra odihneste smeritul rob al lui Dumnezeu - Arhiereul Valerian Stefanescu-Craioveanul. Mort in 8 martie, 1928, dupa o viata de peste una suta ani, rodnica in fapte bune. Vesnica lui pomenire!" IEROSCHIMONAHUL ILIE VULPE - Mare duhovnic al parintilor atoniti (1851-1928) Acest cuvios parinte era de loc din judetul Orhei. Parintii sai, Ilie si Melania, i-au dat o crestere cu totul aleasa. In anul 1879 s-a dus la Sfantul Munte si s-a calugarit la Schitul romanesc Lacu. Vazand parintii ravna si intelepciunea lui, in anul 1881 l-au invrednicit de darul preotiei si savarsea cele sfinte cu mare credinta si frica de Dumnezeu. In anul 1894, a cumparat chilia Sfantul Ioan Botezatorul, la locul numit Colciu, pe mosia Manastirii Vatopedu. Deci, reinnoind chilia, a adunat in jurul sau cinci ucenici alesi, anume: Eftimie, Andrei, Paisie, Gherasim si Ioan Gutu ieromonahul, formand impreuna o vestita familie duhovniceasca. Iar nevointa parintelui Ilie ieroschimonahul era tacerea si neincetata rugaciune, fiind un vestit lucrator al rugaciunii inimii. Apoi savarsea cu multa evlavie pravila bisericii si Sfanta Liturghie, iar cand slujea, se multumea numai cu Sfanta impartasanie si cu prescura, neprimind mancare decat sambata si Duminica. Cand nu savarsea cele sfinte, primea hrana o data pe zi, afara de miercuri si vineri cand nu manca nimic. Apoi dormea foarte putin si citea zilnic Sfanta Scriptura si cuvintele Sfintilor Parinti. Pentru smerenia si nevointa lui, s-au odihnit din belsug in inima acestui parinte darul Duhului Sfant si dumnezeiasca dragoste. Cu adevarat, ieroschimonahul Ilie Vulpe era parintele dragostei si al blandetii, vestit in tot Muntele Athos. Caci era foarte primitor, milostiv, fara rautate, ca un copil, si intelept la cuvant. Timp de peste 30 de ani, parintele Ilie a fost unul din cei mai iscusiti duhovnici ai Muntelui Athos, formand si povatuind pe calea mantuirii sute de fii duhovnicesti, romani, greci, rusi, bulgari si sarbi. Toti il cautau si se foloseau de cuvintele lui. Iar daca vedea pe vreunul rusinandu-se, indata il imbarbata, zicand: - Indrazneste, fiule, ca si eu sunt pacatos! Astfel castiga multe suflete pe calea mantuirii. Adeseori sfatuia pe ucenici, zicand: - Fiilor, sa nu uitam ca suntem in Sfantul Munte, unde ne-a chemat Maica Domnului sa lucram fapta buna. Sa ne rugam neincetat lui Dumnezeu pentru mantuirea lumii si a intregului neam crestinesc. Alteori iarasi le zicea:
149
- Parintilor, sa nu uitam cuvantul din Pateric pe care l-a zis Ava Iosif catre Ava Lot: "Nu te poti face calugar, de nu te vei face ca focul!" Deci sa arda inima noastra pentru dragostea lui Hristos. Odata a venit la el un calugar pentru spovedanie si i-a zis: - Parinte, da-mi binecuvantare sa ma fac nebun pentru Hristos! Iar batranul i-a raspuns, zambind: - Nu-ti ajunge cat esti de nebun? Vrei sa te mai faci? Deci, rusinandu-se calugarul, i-a pus metanie pana la pamant si i-a zis: - Iarta-ma, cinstite parinte, ca am gresit! Iar el, sarutandu-l, l-a liberat cu pace. Asa s-a nevoit Cuviosul ieroschimonah Ilie Vulpe 50 de ani in Sfantul Munte, slavind pe Dumnezeu ziua si noaptea si crescand multi fii duhovnicesti. Apoi, vazandu-si sfarsitul apropiat, i-a binecuvantat pe toti si a adormit cu pace la 8 decembrie, 1928, fiind plans si petrecut la mormant de numerosi calugari atoniti. IERODIACONUL CRISTOFOR SIHASTRUL - Schitul Sihla (1930) Intre anii l930-l933 se linistea in padurile din jurul Schitului Sihla un ierodiacon strain de aceste locuri, numit Cristofor. Era cu metania din Manastirea Frasinei. Fiind student la teologie, in fiecare vacanta se retragea la Sihla si se nevoia singur in munte, intr-un mic bordei din padure, la un kilometru departare de schit. Pe atunci se aflau mai multi calugari sihastri in Muntii Sihlei. Odata treceau cu oile prin aceste paduri neumblate doi frati din Manastirea Sihastria, Vasile si Constantin (Cleopa) Ilie. Unul din ei observa usa unui bordei pustnicesc si batu incet: - Binecuvinteaza, parinte! Dar nimeni nu-i raspunse. Atunci observa ca usa era incuiata cu un ratez de care atarna o sfoara. Trase usor de sfoara si usa se deschise. Inauntru, o incapere mica sub o stanca de gresie. Pe jos, cetina de brad si bureti, iar alaturi, un fel de masa cu un ceaslov pe ea si o bucata de hartie pe care scria: "Aici locuieste jivina pamantului, D.C.". Atunci a zis unul din frati: - Cati robi ascunsi are Hristos in padurile acestea! Daca am sti cine este, i-am aduce mancare de la stana. Apoi, inchizand usa, au plecat dupa oi. Dupa cateva zile, sosi intr-o seara la stana manastirii un parinte strain. Era slab, inalt si purta ceva in spate. - Fratilor, a zis el, va cunosc de cand ati fost la chilia mea cu oile. V-am vazut din desisul padurii. Eu sunt "jivina pamantului, ierodiaconul Cristofor!" - Dar ce aveti in aceasta traista cu semnul crucii pe ea? l-au intrebat fratii. - Este craniul unui sfant pe care l-am aflat in padure. Duceti-ma in manastire, la parintele egumen, sa-i descopar taina aceasta. Deci, ducandu-l la Protosinghelul Ioanichie Moroi, egumenul Sihastriei, ierodiaconul Cristofor i-a spus urmatoarele: - In vara aceasta, de ziua Sfantului Ilie, dupa ce am slujit Sfanta Liturghie la Sihla, ma intorceam la bordeiul meu din padure. Pe cale, fiind obosit, am adormit putin intr-o poiana. Deodata, insa, o mana nevazuta m-a intors cu capul in locul unde imi erau picioarele. Socoteam ca este o nalucire diavoleasca. M-am inchinat si am adormit din nou. Apoi, iarasi, aceeasi mana m-a desteptat. In clipa aceea am vazut la inaltimea brazilor un calugar foarte cuvios. Era imbracat in rasa de siac, cu capul descoperit, cu parul alb pe spate, cu barba potrivita, cu fata luminata, purtand metanii de lemn in mana. Deci, mi-a zis cu glas linistit: - Nu te teme, parinte Cristofor. Sunt un smerit rob al lui Hristos, care m-am nevoit de mult in locul acesta multi ani de zile, nestiut de nimeni, si am adormit aici. Oasele mele, insa, au ramas pana acum neingropate. Deci, scoala-te, zi marturisirea de credinta - Crezul, apoi fa la dreapta o suta de pasi si vei gasi langa o stanca osemintele mele. Sa iei de binecuvantare numai capul meu si sa-l porti cu tine toata viata, oriunde vei merge, ca iti va fi de mare ajutor. Iar oasele mele sa nu indraznesti a le lua, ci sa le ingropi acolo sub pamant! Dupa ce a disparut acel cuvios din ochii mei, continua ierodiaconul Cristofor, intai m-am rugat sa nu fie nalucire de la vrajmasul. Apoi am simtit o mare bucurie duhovniceasca in inima mea. Apoi am zis crezul si am numarat o suta de pasi la dreapta. Deodata am aflat, sub o stanca scobita, osemintele acelui mare cuvios. Erau galbene ca ceara si binemirositoare. M-am inchinat, am facut trei metanii si m-am aplecat sa implinesc porunca. Gandul insa ma ispitea sa iau toate oasele. Deci, am asternut rasa jos, dar, o minune! Cum ma atingeam de oase, ele se faceau fierbinti in mana mea, incat ma frigeau la degete. Apoi unul cate unul dispareau in pamant. Atunci, cerand iertare sfantului ca am calcat porunca, am luat cu mine numai craniul si am venit la bordei. Din ziua aceea port cu mine capul cuviosului oriunde merg si cu rugaciunile lui sunt izbavit de orice ispita si primejdie. - Parinte Cristofor, l-a intrebat egumenul, stii cumva numele acestui cuvios? - Multa vreme n-am stiut numele lui. Deci, m-am rugat lui Dumnezeu cu lacrimi sa-mi descopere numele cuviosului. Iar intr-o noapte, pe cand faceam Utrenia in bordei, deodata imi apare inainte acel cuvios minunat si imi zice: - Parinte Cristofor, nu te necaji ca nu stii cum ma cheama. Ma numesc ieroschimonahul Pavel. Sa ma pomenesti la sfintele rugaciuni! Si indata s-a facut nevazut. - Da, acesta era duhovnicul Sfintei Teodora de la Sihla, a spus egumenul Sihastriei. El a trait in Schitul Sihastria pe la sfarsitul secolului XVII. Apoi s-a retras la pustie si a raposat acolo. Deci, a zabovit ierodiaconul Cristofor trei zile in Manastirea Sihastria, slujind zilnic Sfanta Liturghie impreuna cu Protosinghelul Ioanichie Moroi. In aceste zile, capul Cuviosului Pavel Ieroschimonahul a stat tot timpul pe Sfanta Masa, de unde raspandea in biserica o buna mireasma duhovniceasca. Apoi, sarutand parintii acel sfant cap, Ierodiaconul Cristofor l-a pus din nou in traista, ce purta pe ea semnul Sfintei Cruci, si a plecat spre Schitul Sihla. Din ziua aceea nimeni nu l-a mai intalnit pe Ierodiaconul Cristofor. Se crede ca s-a retras in adancul codrilor din Muntii Sihlei si acolo s-a savarsit, slavind pe Dumnezeu. Zadarnic au incercat parintii din Sihastria sa-i gaseasca macar bordeiul. Nimeni nu l-a mai aflat. Se vorbeste in traditia locului ca intre Schitul Sihla si Rapa lui Coroi din apropiere este un loc tainuit de Dumnezeu pe care nimeni nu-l poate descoperi. Acolo s-au nevoit de-a lungul veacurilor multi sihastri sfinti. Poate acolo sa fi adormit si parintele Cristofor cu craniul Cuviosului Pavel in bratele sale! RASOFORUL VASILE ILIE - Manastirea Sihastria (1902-1931) Viata Acest smerit rasofor a fost un nevoitor neintrecut in obstea Manastirii Sihastria. Nascut intr-o familie binecuvantata cu multi copii, din comuna Sulita-Botosani, de mic a fost chemat sa slujeasca lui Hristos. Parintii lui, Alexandru si Ana Ilie, se ocupau cu cresterea vitelor. Din cei zece copii, cinci si-au ales viata calugareasca. Rasoforul Vasile Ilie a venit la Manastirea Sihastria in anul 1929, impreuna cu alti doi frati ai sai mai mici, Gheorghe si Constantin. Timp de trei ani, cat a trait, a fost pastor la oile manastirii, fiind pentru toti exemplu de dragoste, de rugaciune si ascultare.
150
In primavara anului 1931 s-a mutat din viata aceasta la odihna cea neinserata. Fapte si cuvinte de invatatura Rasoforul Vasile era din copilarie pastor de oi. Inainte de a veni la Sihastria, s-a nevoit un timp la Schitul Cozancea-Botosani, ca ucenic al Schimonahului Paisie Olaru. Acolo avea aceeasi ascultare. Insa, pentru viata lui aleasa, vrajmasul ii facea multe ispite. intr-o seara, pe cand citea la Psaltire, diavolul s-a aratat in chipul unei pasari, a intrat in foc si cu mare zgomot a risipit jaraticul, incat s-au aprins stana si oile. Alteori speria turma sau intra in caini si ii ucidea. Ca nu putea rabda vrajmasul focul rugaciunii lui. Insa tanarul ostas nu se temea de cursele diavolului si niciodata nu lasa mintea sa i se raspandeasca in vremea rugaciunii. Cand a venit rasoforul Vasile Ilie la Manastirea Sihastria, cu fratii sai Gheorghe si Constantin, intai au fost pusi de egumen la incercare. Timp de trei zile au fost tinuti la poarta manastirii, in post si rugaciune, pentru a ispiti taria credintei lor. Toata ziua loveau cu batul in trunchiul unui copac si nu vorbeau cu nimeni. Seara venea iconomul si-i intreba: - Spuneti, fratilor, a zis ceva copacul? - Nu, raspundeau ei. - Nu-i este foame copacului? - Nu! ziceau fratii. - Iata, asa trebuie sa rabde calugarul in manastire! Apoi iconomul pleca, fara sa le dea de mancare. Asemenea a facut si in seara urmatoare. A treia zi a venit din nou iconomul, a luat pe cei trei frati si i-a dus in biserica. Dupa ce s-au inchinat, egumenul i-a binecuvantat, i-a spovedit din copilarie, le-a dat mancare la trapeza si a doua zi i-a invrednicit de Trupul si Sangele Domnului. Apoi le-a dat chilii si le-a randuit ascultari deosebite. Timp de trei ani de zile, rasoforul Vasile Ilie a trait la stana manastirii. Si era asa de bland si plin de dragoste, ca il iubeau toti, pana si oile, cainii si pasarile cerului. Iar nevointa lui era aceasta: in fiecare zi manca o singura data, dupa-amiaza, la ora trei. Stia Psaltirea si cele sapte laude pe de rost, pe care le zicea zilnic mergand dupa oi cu capul descoperit. Noaptea facea cinci sute de metanii si citea Vietile Sfintilor, cugetand mereu la judecatile Domnului. O alta nevointa a acestui suflet iubitor de Hristos era purtarea de grija pentru pustnicii din padure. Pe atunci se nevoiau in jurul Manastirii Sihastria si al Schitului Sihla peste 30 de pustnici, calugari si maici. Fratele Vasile Ilie era prietenul pustnicilor. Cand intalnea vreunul prin munti si paduri, chiar de nu-l cunostea, ii facea metanie si ii zicea: - Binecuvinteaza, parinte, si te roaga-pentru mine, pacatosul! Aveti nevoie de ceva mancare de la stana? Daca pustnicul incuviinta, fratele Vasile ii aducea a doua zi branza, cartofi, legume, sare si faina. Si avea numerosi sihastri pe care ii cunostea si ii cerceta la chiliile lor. Odata a intrebat pe un sihastru: - Parinte, ce sa fac ca sa ma mantuiesc? - Frate, a zis batranul, roaga-te mereu, fa ascultare cu dragoste si sa ai smerenie. De vei pazi aceste trei, cu siguranta te mantuiesti. In toamna anului 1930, rasoforul Vasile pastea oile impreuna cu fratele sau Constantin, pe obcina Muntilor Sihlei. In ceasul acela au trecut pe acolo un pustnic sfant si minunat, arhiereul Ioan, cu diaconul sau. Dupa ce i-a binecuvantat pe amandoi, episcopul, fiind inaintevazator, a zis catre cel mai tanar: - Frate Constantin, spune-i fratelui Vasile sa se pregateasca si sa mearga inainte, ca are de facut o cale lunga! Fratii n-au inteles atunci cuvintele acelui sfant sihastru, insa dupa sase luni, fratele Vasile s-a dus catre Hristos pe calea cea lunga si fara de intoarcere. In primavara anului 1931, acest smerit ascultator s-a imbolnavit si a fost adus in manastire. Odata, pe cand se ruga in fata bisericii, a avut o vedenie infricosata. De frica a inceput a plange si striga cu glas tare: - Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ma! Iar catre parintii care s-au adunat in jurul lui a zis: - Inchinati-va, parintilor, inchinati-va ca, iata, Stapana noastra a venit aici! Maica Domnului nostru este de fata, cu Mantuitorul in brate! Iat-o deasupra noastra! - Frate Vasile, de ce ai strigat asa de tare? l-au intrebat calugarii. - Parintilor, pe cand ma rugam in fata bisericii, deodata a aparut o ceata de diavoli foarte fiorosi cu toiege de foc in maini, care au inceput a ma bate cumplit si a striga: "In zadar te mai rogi, ca nu te-ai mantuit. Tu esti ai nostru, ca esti pacatos!" Atunci am inceput a striga cu nadejde catre Maica Domnului. In clipa aceea s-a coborat din cer un nor alb, plin de lumina, pana deasupra bisericii. Iar in nor am vazut pe Maica Domnului cu Mantuitorul in brate, zicand catre mine: - Nu te teme, ca de acum mai ai trei zile si vii la noi! Apoi Mantuitorul ne-a binecuvantat pe toti si s-a ridicat la cer... Parintilor, mare putere si indrazneala are Maica Domnului inaintea Mantuitorului nostru Iisus Hristos si foarte mult asculta rugaciunile ei! La urma i-a zis egumenul: - Frate Vasile, sa nu te insele vrajmasul. Ia aminte de sine si-ti pazeste mintea, ca multe sunt cursele lui. Apoi a zis catre ceilalti frati: - Daca dupa trei zile fratele Vasile se va duce dintre noi, intr-adevar, Maica Domnului i s-a aratat. Iar daca nu, atunci a fost inselat de diavolul. Dupa trei zile, exact la aceeasi ora, rasoforul Vasile Ilie a adormit in pace, cu rugaciunea pe buze. Cine stie cati pustnici sfinti se rugau in clipa aceea pentru odihna sufletului sau! MONAHUL GHERASIM ILIE - Manastirea Sihastria (1904-1933) Viata Era frate cu rasoforul Vasile Ilie, pe care l-a odraslit aceeasi familie aleasa din comuna Sulita-Botosani. Arzand pentru dragostea lui Hristos, in anul 1926 a intrat in nevointa calugareasca la Schitul Cozancea-Botosani. Acolo a fost doi ani ucenic al unui imbunatatit sihastru - schimonahul Paisie Olaru. In anul 1929 a venit la Manastirea Sihastria, unde s-a nevoit inca 5 ani in desavarsita ascultare, in rugaciune si in cugetare la cele vesnice. Ascultarea lui, ca si a fratilor sai, a fost pastoritul oilor manastirii. Dupa o nevointa rar intalnita, monahul Gherasim Ilie - acest fiu al ascultarii si al neadormitei rugaciuni - si-a dat sufletul in mainile Domnului, in vara anului 1933.
151
Fapte si cuvinte de invatatura Pe cand era ucenic la Schimonahul Paisie in Schitul Cozancea, l-a trimis batranul la o ascultare. Fratele Gheorghe, insa, umbland dupa sfatul mintii sale, a intrat in chilie si a lasat pe masa aceasta scrisoare: "Iarta-ma, parinte Paisie, eu am plecat in padure pentru cinci zile, sa ma pocaiesc". Mai tarziu, citind batranul scrisoarea, zise: "Acest lucru este din ispita diavolului si nu-i va fi de folos, ca este fara binecuvantare!" La miezul noptii batu cineva in usa chiliei! - Binecuvinteaza, parinte Paisie, si ma iarta pe mine, pacatosul! - Cine esti? intreba batranul. - Fratele Gheorghe, pacatosul. - Cum se poate asta? Fratele Gheorghe este plecat in padure sa se pocaiasca, pentru cinci zile! - Iarta-ma, parinte, ca am gresit! - Dumnezeu sa te ierte, frate. Intra in chilie si spune-mi ce ti s-a intamplat. - De mult voiam sa ma rog singur, cateva zile. Deci, am luat Ceaslovul si m-am ascuns in padure, intr-o groapa. Acolo am inceput a face metanii si a ma ruga cu lacrimi. Pe la miezul noptii aud langa mine un glas infiorator: "Ce faci aici?" Ma intorc si vad un arap urias cu chip infricosat. Era vrajmasul. Atunci, cuprins de frica, am luat ceaslovul si am fugit la chilie. Din ceasul acela, ucenicul nu mai facea nimic fara binecuvantare. Dupa primirea schimei monahale, parintele Gherasim si-a inmultit nevointa. Repeta zilnic Psaltirea si cele sapte laude pe care le stia pe de rost, iar noaptea facea sute de metanii cu rugaciunea lui Iisus. Era un suflet foarte nevoitor, tainic si avea mare evlavie catre Maica Domnului. Vorbea putin si avea darul lacrimilor. Parintele Gherasim purta cu sine intotdeauna icoana Maicii Domnului. O invelea intr-un servet curat, o punea in traista, alaturi de Vietile Sfintilor si pleca cu oile la pascut. In padure, agata icoana in trunchiul unui fag, citea Acatistul Bunei Vestiri si facea metanii. Odata, pe cand se ruga, a inceput a plange cu voce tare inaintea icoanei Maicii Domnului. Trecand pe acolo, un padurar l-a intrebat: - Ce ti s-a intamplat, parinte, de plangi asa? - M-am lovit la un picior. - Lasa, frate, ca o sa-ti treaca! - Sa dea Dumnezeu sa-mi treaca! Acest tanar ostas al lui Hristos avea si o alta nevointa de taina. Totdeauna cugeta la moarte si la ceasul infricosatei judecati. Cand auzea ca vreun parinte este greu bolnav, se ducea langa el, il mangaia, se ruga pentru dansul, ii citea din sfintele carti, apoi incepea sa verse lacrimi. - De ce plangi, parinte Gherasim? il intreba bolnavul. - Plang pentru ca mi se apropie ceasul mortii, iar eu inca nu m-am pregatit! Monahul Gherasim se ducea uneori noaptea in cimitir si acolo se ruga si plangea singur. Iar in chilie isi facuse, in loc de pat, un sicriu in care se odihnea cateva ceasuri. Intr-o zi i-a zis un parinte: - Cate sicrie de acestea o sa putrezeasca pana vei muri sfintia ta! - Eu cred in bunul Dumnezeu - a raspuns el - ca acesta imi va fi mie casa de veci! Dupa putina vreme cuvantul lui s-a implinit. In primavara anului 1933, egumenul manastirii a cumparat cateva hectare de teren langa Targu Neamt, pentru nevoile obstii. Auzind de aceasta, monahul Gherasim a oftat adanc si a zis catre toti: - Parintilor, de acum s-a dus linistea si pacea duhovniceasca a calugarilor din manastirea noastra! Un an mai tarziu cu totii ziceau: - Cata dreptate a avut parintele Gherasim. Odata s-a imbolnavit parintele Gherasim si i-a zis egumenul: - Sa-ti aducem un doctor, sa te faci sanatos? Iar el i-a raspuns cu lacrimi: - Iertati-ma, parintilor, eu m-am rugat lui Dumnezeu sa-mi dea necaz si boala, numai sa ma mantuiesc. Deci, daca Dumnezeu a facut mila cu mine, eu sa ma impotrivesc? Lasati-ma in mana si in voia lui Dumnezeu, ca boala este spre mantuirea mea. Fiind bolnav, parintele Gherasim nu mai putea sluji la biserica. Dar de la Sfanta Liturghie nu lipsea. Statea, fie in strana, fie jos, rezemat de o perna. - Parinte Gherasim, ii spuneau ceilalti, de ce nu stai la chilie pana te faci mai bine? - Parintilor, iertati-ma pe mine, pacatosul, am venit sa mai ascult o Sfanta Liturghie. Poate aceasta este ultima din viata mea. Ca nici o slujba nu-i mai de nevoie pentru mantuirea noastra decat dumnezeiasca Liturghie. Intr-o zi a murit un calugar batran. Atunci parintele Gherasim a zis catre toti cu lacrimi: - Sa stiti, parintilor, ca, dupa parintele Vasile, mie imi vine randul sa plec din viata aceasta. - Intr-adevar, in ziua de 14 septembrie, 1933, mult rabdatorul Gherasim Ilie si-a dat sufletul in mainile lui Hristos, culcat in sicriul pe care singur si-l facuse. Sub capatai i s-a gasit aceasta scrisoare, adresata fratelui sau mai mic, care avea sa fie arhimandritul Cleopa de mai tarziu: "Iubitul meu frate Constantin, Sa stii ca pe fratia ta te va tine Dumnezeu mai mult in aceasta viata. Deci, te rog sa nu ma uiti pe mine, pacatosul, la sfintele rugaciuni. Caci si eu, cu multe lacrimi, m-am rugat lui Dumnezeu pentru tine si pentru toti fratii, sa va aduca Domnul pe calea mantuirii! IEROSCHIMONAHUL VARLAAM VANTU - Muntele Athos (1833-1934) Acest parinte a fost un ales nevoitor atonit si un duhovnic renumit. Era fecior de tarani credinciosi, de loc din comuna BuimaceniBotosani. Dorind sa-si inchine viata lui Hristos, a plecat de tanar in Sfantul Munte si s-a calugarit acolo, la o chilie romaneasca. Dupa mai multi ani de nevointa, parintele Varlaam se intoarce in tara si ramane la Schitul Cozancea-Botosani. Aici este hirotonit si numit egumen in anul 1899. Timp de 12 ani a condus ieroschimonahul Varlaam Schitul Cozancea. Ca duhovnic iscusit ce era, a crescut multi ucenici in frica de Dumnezeu, deprinzandu-i ascultarea, rugaciunea si milostenia. Sub conducerea lui, Schitul Cozancea a trait o epoca infloritoare.
152
In anul 1912, batranul egumen se intoarce din nou in Athos, sa-si dea acolo obstescul sfarsit. Spun parintii romani atoniti ca tocmai atunci se nevoia un ieroschimonah moldovean, anume Nicolae, la chilia Sfantul Nicolae din Iufta, pe terenul Manastirii Pantocrator. Parintele Nicolae era tare batran si nu avea ucenici. El incepuse zidirea unei biserici in cinstea marelui ierarh, dar nu avea cu ce s-o termine. Intristat de aceasta, a pus icoana Sfantului Nicolae intr-un copac si se ruga, zicand: - Sfinte Nicolae, eu sunt batran si nu mai pot. Iata, biserica ta ramane neterminata. Tu faci minuni si pe mare si pe uscat. Tu ai dat trei pungi cu galbeni la cele trei fete, da-mi si mie ajutor ca sa termin biserica ta! Pe cand se ruga batranul cu lacrimi, a sosit si parintele Varlaam in Athos. Deci, ramanand acolo, a terminat biserica Sfantul Nicolae si a adunat cativa ucenici buni. In anul 1934, ieroschimonahul Varlaam s-a savarsit din viata cu sufletul impacat si a fost ingropat langa biserica, alaturi de parintele sau duhovnicesc MONAHUL ILARION IONICA - Manastirea Sihastria (+ 1934) Viata Parintele Ilarion Ionica a fost un calugar foarte iubitor de Dumnezeu, inchinat din copilarie Maicii Domnului. Era de loc din comuna Racova- Bacau. In tinerete a fost casatorit si a avut copii. Apoi, trecand printr-o grea incercare, a lasat totul si a venit la Manastirea Sihastria. Egumenul Ioanichie Moroi l-a calugarit si l-a randuit iconom si povatuitor peste frati. Dupa douazeci de ani de desavarsita ascultare si smerenie, s-a mutat catre Domnul in varsta de 80 de ani. Fapte si cuvinte de invatatura Parintele Ilarion a fost in lume plutas pe raul Bistrita. intr-o noapte de iarna, pe cand se intorcea acasa de la lucru, l-au atacat lupii pe cale. Dupa doua ore de lupta, nu se mai putea apara de ei. Deci, cazand in genunchi, s-a rugat, zicand: - Maica Domnului, daca ma scapi de aici cu viata, las toate si ma fac calugar. In clipa aceea s-au auzit glasuri de oameni si o sanie cu clopotei. Lupii au fugit, iar el, fiind salvat, a fost dus in familie. Dupa cateva luni de zile s-a dus la Manastirea Sihastria sa slujeasca lui Hristos. Trecand un an de zile, diavolul i-a facut o grea ispita. Il cuprinsese o mare intristare si voia sa plece la alta manastire. intr-o noapte, mergand la biserica, se ruga in urma si plangea. Apoi a vazut ca din icoana Maicii Domnu- lui a iesit o femeie cuviincios imbracata, care, apropiindu-se de el, l-a intrebat: - De ce plangi si esti tulburat, frate Ioane? - Mi-i urat aici si as vrea sa plec din manastirea aceasta! - De ce ti-i urat in casa mea? Fii linistit si fa toate cu dragoste, ca de acum nu-ti va mai fi urat niciodata! Apoi acea femeie minunata s-a intors iarasi spre icoana si s-a facut nevazuta. Era Maica Domnului. Din ceasul acela, fratele Ioan s-a izbavit de aceasta ispita. Mai tarziu, calugarindu-se, a ajuns un monah desavarsit. Timp de 20 de ani, parintele Ilarion a fost iconomul Manastirii Sihastria. Dimineata mergea la chilia fiecaruia si zicea: - Haideti, dragii tatei, veniti la ascultare! Apoi pleca inainte cu rugaciunea pe buze si lucra cu fratii toata ziua, facandu-se pilda tuturor de smerenie, de blandete si de nemuritoare dragoste. Seara, cand se intorcea la chilie, batranul facea metanie tuturor, zicand: - Iertati-ma, parintilor, ca poate v-am suparat cu ceva! Apoi se ducea la chilie si citea acatistul si paraclisul Maicii Domnului. In primavara anului l933, parintele Ilarion s-a dus in padure dupa lemne si si-a rupt un picior. Mai tarziu, cangrenandu-se rana, batranul se ruga cu lacrimi, zicand: - Maica Domnului, nu ma lasa, ca greu ma doare piciorul! Noaptea, pe cand se ruga, a intrat in chilia lui o femeie cuviincioasa, in chipul unei doctorite din Targu Neamt si l-a intrebat: - De ce plangi, parinte Ilarion? - Doamna doctorita, mi-am rupt piciorul si ma doare cumplit. Simt ca voi muri si plang ca nu m-am pocait. Apoi doamna aceea s-a uitat la piciorul lui, l-a atins cu mana si i-a zis: - Nu mai plange, parinte Ilarion. De acum te vindeci la picior si vei mai trai inca un an de zile. Dupa aceea te vei odihni. Apoi a iesit doctorita si batranul a adormit. Era Maica Domnului. Dimineata s-a sculat sanatos, a venit la biserica si a spus tuturor minunea Maicii Domnului. Deci, mai traind exact un an, in aceeasi zi, la Duminica izgonirii lui Adam din Rai, si-a dat sufletul in bratele Maicii Domnului si a fost petrecut de toti la cimitirul manastirii. MONAHIA MATRONA DOMNARU - Manastirea Horezu (1852-1935) Era fiica unui mocan din partile Sibiului. Tatal sau s-a facut mai tarziu calugar in Muntele Athos, cu numele de Nicodim, iar copila a fost crescuta la Manastirea Saracinesti-Valcea de la varsta de 5 ani. In anul 1868 a fost calugarita si trimisa de ascultare la Manastirea Horezu. Acolo si-a continuat nevointa maica Matrona, in rugaciune si smerenie, pana in anul 1922, cand a fost aleasa stareta. Ea a povatuit obstea manastirii timp de patru ani de zile, facandu-se tuturor exemplu de bunatate duhovniceasca. In anul 1926 s-a imbolnavit greu. Deci, rugandu-se cu lacrimi Maicii Domnului, a fost vindecata in chip minunat si a mai trait inca noua ani. Spuneau maicile ca era nelipsita ziua si noaptea de la biserica. Cu chipul senin, cu rugaciunea pe buze si cu toiagul in mana, mergea cea dintai la slujba si se intorcea cea mai de pe urma. In vara anului 1935, simtindu-si aproape sfarsitul, si-a chemat ucenicele si le-a spus: - Maica Olimpiada si maica Gherasima, peste trei zile eu plec din aceasta lume. Ma cheama Domnul si Maica Domnului. Va rog sa traiti in iubire, in smerenie si in ascultare. Niciodata sa nu lipsiti de la biserica. Sa nu adunati avere pe pamant, nici bani, nici haine, ca acestea ne despart de dragostea lui Hristos. Ramaneti in manastire pana la moarte, oricate ispite veti avea. Iar eu ma voi ruga lui Dumnezeu pentru manastire si pentru sfintiile voastre. A doua zi s-a desteptat de dimineata, s-a imbracat in hainele de calugarie si a zis ucenicei: - Citeste-mi acatistul Bunei-Vestiri. La sfarsit, maica Matrona a rostit aceste cuvinte de lauda in cinstea Maicii Domnului: - Bucura-te, Mireasa, pururea Fecioara! In clipa aceea si-a dat duhul. CUVIOSUL GHELASIE MALOVICEANU - Manastirea Cernica (1858-1936) Cuviosul ieroschimonah Ghelasie a fost cel mai mare duhovnic si sihastru al Manastirii Cernica din secolul nostru. S-a nascut in comuna Malovat- Mehedinti si a imbratisat viata calugareasca in obstea Sfantului Ierarh Calinic, la anul 1888. Dupa doi ani a primit schima
153
monahala, iar dupa alti cinci ani de ascultare s-a invrednicit de darul preotiei. Parintele Ghelasie a slujit Sfanta Liturghie cu multa credinta si cu lacrimi timp de 20 de ani. Urmand nevointa calugarilor isihasti, si-a ales sa petreaca restul vietii in chilie, pana la moarte. Timp de inca 20 de ani, acest mare iubitor de liniste s-a rugat ziua si noaptea in chilie si in inima sa, nestiut de nimeni. Aici primea Preacuratele Taine si hrana cea de toate zilele, aici se ostenea cu postul, aici cugeta la Dumnezeu cu lacrimi, aici se impartasea din bucuria Duhului Sfant si tot aici spovedea obstea monahilor si pe credinciosi. Pentru multa sa osteneala s-a invrednicit de la Dumnezeu de darul cuvantului si al mangaierii, ajungand cel mai iscusit duhovnic al Manastirii Cernica. Aproape toti monahii, elevii seminarului, ca si numerosi credinciosi din Capitala il aveau pe Cuviosul Ghelasie de parinte duhovnicesc. Singur Mantuitorul stie cate inimi zdrobite a mangaiat, cate constiinte apasate a usurat, cate lacrimi si dureri a alinat. Parintele Ghelasie nu era aspru la canon, daca omul inceta a mai face pacatul. In primavara anului 1936, o fiica duhovniceasca a cerut binecuvantare sa mearga la Mormantul Domnului. - Te binecuvintez - a zis batranul - sa mergi la Ierusalim si sa te rogi si pentru mine! Sa stii ca acolo te vei calugari, dar cand te vei intoarce in tara, pe mine nu ma vei mai afla in viata. Intr-adevar, la 7 mai, 1936, Cuviosul Ghelasie - marele duhovnic al Manastirii Cernica - a adormit cu pace, fiind plans de soborul parintilor si de numerosii sai fii duhovnicesti. Doamne, odihneste cu sfintii pe parintele Ghelasie! MONAHUL MINA DIACONESCU - Manastirea Turnu (1856-1936) Acest cuvios calugar era din comuna Berislavesti-Valcea. In tinerete a fost casatorit si a avut copii. Apoi, randuindu-i la casele lor, s-a calugarit in Manastirea Turnu. Aici, fiind luminat de Dumnezeu, a deprins bine tipicul si cantarea bisericeasca, ajungand cantaret vestit in Manastirea Turnu. Timp de 25 de ani, parintele Mina a impodobit Biserica Domnului si sfintele slujbe cu cantarile si cu dragostea sa. Caci era nelipsit ziua si noaptea de la strana si implinea cu sfintenie datoriile calugaresti. In timpul liber facea ascultare la moara manastirii in tacere si rugaciune. Obisnuia inca parintele Mina sa dea de mancare la pasarile cerului. Zilnic scotea pe cerdacul chiliei resturi de paine si boabe de la moara si se adunau in jurul lui tot felul de pasari din padure. Unele mancau chiar din mainile lui. Parintele Mina era foarte iubit de oameni si de pasari pentru bunatatea lui. In anul 1936, la praznicul Floriilor, a intrat batranul in trapeza si, ingenunchind in fata staretului, a zis cu lacrimi: - Parintilor, iertati-ma de tot ce v-am gresit ca eu de acum ma duc. Ma cheama Dumnezeu! - Ba nu, parinte Mina, ai sa mai traiesti sa canti axionul Sfintei Invieri! - Nu, parinte staret, ma cheama Dumnezeu. Nu mai pot ramane! Iertati-ma pe mine, pacatosul, si nu ma uitati la Sfanta Liturghie. Deci, plecand la chilie, dupa o zi, parintele Mina a adormit in pace cu rugaciunea pe buze. Apoi, timp de cateva saptamani, pasarile din padure se adunau pe cerdacul chiliei si ciripeau cu tristete. De aici zburau in stol la mormantul batranului si iarasi ciripeau. Apoi se odihneau pe bratele crucii si se intorceau in padure. MONAHIA MELITINA BEU - Manastirea Varatec (1860-1938) Maica Melitina s-a nascut in comuna Saliste, judetul Sibiu. In tinerete a fost casatorita si a avut 7 copii. Dintre acestia, doi baieti si doua fete au imbratisat viata monahala. Cea dintai a plecat din casa parinteasca fiica cea mai mare, Parascheva. Intrand in obstea Manastirii Varatec, s-a calugarit in anul 1902, cu numele de Pangratia. A doua fiica, Ana, a venit la Varatec in anul 1915 si s-a calugarit cu numele de Lavrentia. Intre anii 1915-1918 au intrat in obstea Manastirii Neamt si cei doi fii - Nicolae si Ioan. Primul a primit numele de Nectarie, iar al doilea de Ioasaf. Mai tarziu, ambii frati s-au invrednicit de treapta preotiei, ajungand buni slujitori ai altarului si vestiti cantareti. In anul 1918 a luat jugul lui Hristos si buna mama a celor patru calugari frati, anume Maria Beu, calugarindu-se alaturi de fiicele sale in Manastirea Varatec, cu numele de Melitina. Si s-a smerit maica Melitina douazeci de ani in Manastirea Varatec, intrecand pe multe calugarite cu rabdarea, cu blandetea si cu ravna spre cele duhovnicesti. Vorbea mereu cu Dumnezeu si facea ascultare in tacere. Iar de la biserica nu lipsea niciodata. Venea cea dintai la rugaciune si facea metanii in pridvor pana se deschidea usa bisericii. In primavara anului 1938, maica Melitina Beu - aceasta venerabila mama si calugarita - s-a savarsit cu pace, dandu-si sufletul in mainile Domnului. Maica Pangratia a ajuns si ea o buna calugarita si neintrecuta cantareata in obstea Manastirii Varatec. La fel si sora ei, Lavrentia. Apoi sau stramutat si ele din viata aceasta - cea dintai in anul 1953 si a doua in anul 1967 - si s-au asezat langa mormantul mamei lor, Melitina. In anul 1969 s-a mutat la Hristos Protosinghelul Nectarie Beu, in Manastirea Bistrita-Neamt. Iar in anul 1974 s-a savarsit si Ieromonahul Ioasaf, ultimul fiu, ca pustnic in padurile din jurul Salistei. Asa a trait si s-a jertfit pentru Hristos maica Melitina cu fiii ei, Nectarie si Ioasaf, si fiicele ei, Pangratia si Lavrentia. Dumnezeu sa-i numere in ceata cuviosilor parinti! MONAHIA DOMNICA DUMITRESCU - Manastirea Namaesti- Muscel(1858-1938) Maica Domnica Dumitrescu este pomenita de ucenice ca o vrednica stareta a Manastirii Namaesti. Era de loc din Targoviste si a intrat de mica in nevointa calugareasca. Timp de 30 de ani a fost ucenica la batrana stareta, monahia Glafira Antoniu, dand dovada de multa ascultare si blandete. In anul 1907, raposand stareta, a fost aleasa in locul ei maica Domnica Dumitrescu. Ea a condus Manastirea Namaesti 31 de ani, ostenindu-se ziua si noaptea pentru folosul de obste si mantuirea fiicelor sale duhovnicesti. Maica Domnica s-a nevoit mult si pentru refacerea bisericii si a chiliilor arse in timpul primului razboi mondial. Apoi a adunat mai multe ucenice pe care le-a crescut si le-a invatat frica Domnului, caci era plina de intelepciune. In anul 1938, stareta Domnica a adormit cu pace, in varsta de 80 de ani. Daca vreuna dintre ele patimea vreo ispita, indata ii zicea: - Soro, cand faci vreun pacat, ocaraste-te pe tine, iar nu pe altul, ca sa ai mai multa liniste. Alta data zicea: - Prin pacat se indeparteaza harul lui Dumnezeu. Iar glumele, desi nu indeparteaza harul, nu te lasa sa sporesti duhovniceste. Daca se intampla vreo neintelegere intre ucenicele ei, le sfatuia pe fiecare, zicand: - Sileste-te, maica, din toate puterile sufletului sa gasesti vina in inima ta, ca sa nu urasti pe nimeni, niciodata. Ca pe cel ce uraste, Evanghelia il pune in rand cu ucigasii de oameni. Fereste-ne, Doamne, de aceasta osanda! MONAHUL ILARION RADU - Catedrala mitropolitana- Iasi (1871-1938)
154
Parintele Ilarion Radu a ajuns renumit in toata Moldova pentru marea sa milostenie. Era de loc din comuna Dobreni-Neamt, iar cu metania din Manastirea Neamt. Aici a invatat sa se roage, sa iubeasca pe oameni si sa slujeasca cu credinta Biserica lui Hristos. In anul 1901 a primit ascultarea de paracliser la Catedrala mitropolitana din Iasi. Era cea mai sfanta ascultare pentru parintele Ilarion. El nu stia sa cante, nu invatase multa carte. Dar stia sa impodobeasca Biserica Domnului ca pe o mireasa. Stia sa aprinda candelele, sa puna flori la sfintele icoane, sa stea de straja langa moastele Cuvioasei Parascheva, sa mentina ordinea si curatenia in catedrala. Stia mai bine ca toti sa toace si sa sune clopotele, chemand lumea la biserica. Treizeci si cinci de ani a implinit parintele Ilarion aceasta ascultare cu desavarsita dragoste, incat era cunoscut tuturor. A doua mare fapta buna a acestui parinte era milostenia. Fiind foarte iubitor de saraci, de calatori si de copii orfani, parintele Ilarion si-a pus sufletul, chilia, painea zilnica si salariul spre folosul si mangaierea oamenilor. Sfintia sa ii socotea pe toti copiii lui Hristos si frati ai sai. Timp de 35 de ani, acest smerit calugar a fost gazda si parinte sufletesc al multor elevi si studenti saraci din Iasi. Zi de zi si an de an, parintele Ilarion odihnea gratuit in chilia sa pana la 10-20 de elevi si studenti, care nu aveau bani pentru gazda. Ii ospata cu mare dragoste, le facea patul, ii sfatuia cele de folos, le dadea bani pentru carti, ii destepta dimineata, ii punea la rugaciune si ii trimitea la scoala. Sute de elevi si studenti au invatat carte si au ajuns medici, profesori si ingineri, cu ajutorul milostivului parinte Ilarion. Pentru aceasta era cel mai iubit si cautat dintre parintii catedralei. In anul 1936, parintele Ilarion Radu, tatal saracilor si al elevilor orfani, se retrage la bolnita Manastirii Neamt. Dupa doi ani se muta in odihna lui Hristos, pentru a-si primi plata ostenelilor sale. Drept recunostinta, profesorii si intelectualii, intretinuti de dansul la scoala, iau pus o placa comemorativa in peretele chiliei, care se pastreaza pana astazi. MONAHUL STEFAN SIHASTRUL - Manastirea Sfantul Sava-Betleem (+ 1939) Parintele Stefan era din Dobrogea. In tinerete s-a nevoit la Manastirea Cocos, iar in anul 1920 s-a dus la Mormantul Domnului si a ramas la Manastirea Sfantul Sava. Acolo s-a ostenit mult si a petrecut sub ascultare 20 de ani, pana s-a mutat din viata aceasta. Ani de zile a fost portar, apoi bucatar, apoi iconom. Toata ziua lucra in tacere, cu rugaciunea lui Iisus in inima si in mintea sa. Spuneau parintii care l-au cunoscut ca sase ani de zile n-a iesit niciodata in afara de zidurile manastirii. La batranete, cand il cuprindea dorul de tara, se urca la turnul manastirii, cale de 1 km, unde poposeau pelerinii. Dupa ce vorbea cu inchinatorii romani, ii saruta pe frunte, se intorcea la chilie si isi continua rugaciunea. In vara anului 1939, parintele Stefan, imbolnavindu-se, a primit Preacuratele Taine, apoi si-a dat sufletul in mainile Domnului. PUSTNICII PARTENIE SI GHERASIM - Manastirea Sihastria (+ 1940) Acesti sihastri erau cu metania din Manastirea Neamt, iar cu locul nasterii, ieromonahul Partenie era din judetul Iasi si monahul Gherasim din judetul Botosani. La inceputul acestui secol, ieromonahul Partenie impreuna cu ucenicul sau s-au retras la liniste in padurile din jurul Manastirii Sihastria. Acolo si-au facut doua chilii si un mic paraclis intr-o poiana care se numeste pana astazi "Poiana lui Partenie". Padurile si culmile din jurul Manastirilor Agapia, Secu, Sihastria si Sihla au fost renumite in ultimele patru secole pentru viata pustniceasca. Sute de pustnici vestiti s-au nevoit in aceasta vatra isihasta. Osemintele unora dintre ei si urmele chiliilor se mai intalnesc in padurile din partea locului si astazi. Iar numele lor au ramas in memoria urmasilor, ca toponime legate de poieni, de obcine si de paraie. In aceasta mica poiana, care le poarta numele, s-au ostenit 30 de ani parintii Partenie si Gherasim, rugandu-se lui Dumnezeu ziua si noaptea pentru ei si pentru lume. Ei iubeau mai ales postul, metaniile, privegherea de noapte si Psaltirea, pe care o citeau necontenit. In sarbatori savarseau dumnezeiasca Liturghie si se impartaseau cu Trupul si Sangele Domnului, impreuna cu alti sihastri din imprejurimi. Hrana si-o agoniseau din aceeasi poiana pe care o cultivau cu cartofi si legume si adunau bureti din padure. Iar painea o primeau din Manastirea Sihastria. Intr-o zi a venit un frate din Manastirea Sihastria la chilia parintelui Partenie, sa-i ceara cuvant de folos. Iar batranul l-a intrebat: - Frate, stii Psaltirea pe de rost? - Nu, a raspuns fratele. - Atunci pentru ce stai in manastire, daca nu citesti mereu psalmii lui David? Din ziua aceea a invatat fratele toata Psaltirea pe de rost si nu manca pana n-o termina de rostit in fiecare zi. In anul 1932, Cuviosii parinti Partenie si Gherasim s-au dus sa se inchine la Mormantul Domnului si au ramas acolo, la una din manastiri. Deci, bineplacand lui Dumnezeu, dupa cativa ani s-au savarsit la Manastirea Sfantul Sava, mutandu-se la cerestile lacasuri. ARHIMANDRITUL GRIGORIE GEORGESCU - Manastirea Cheia-Prahova (1861-1940) Vrednicul de pomenire arhimandritul Grigorie Georgescu a fost cel mai ales staret al Manastirii Cheia, dupa anul 1900. Fiu de parinti credinciosi, de loc din comuna Sacele-Brasov, la varsta de 18 ani trece Carpatii si se stabileste in Manastirea Ciolanu-Buzau. In anul 1882 se duce la Sfantul Munte pentru a se desavarsi in nevointa duhovniceasca. In anul 1886 primeste tunderea monahala in Schitul Romanesc Prodromul, unde ramane sub ascultare opt ani de zile. Impodobit cu multe fapte bune, in anul 1890, monahul Grigorie se intoarce de la Athos si se stabileste definitiv la Manastirea Cheia. Aici s-a invrednicit de harul preotiei, ajungand un bun duhovnic si slujitor al Sfantului Altar. Intre anii 1894-1909, ieromonahul Grigorie a slujit ca preot si duhovnic, atat la Manastirea Cheia, cat si la manastirea de maici Suzana, savarsind cele sfinte si crescand multi fii duhovnicesti. In anul 1909, parintele Grigorie a fost ales staret al Manastirii Cheia, pe care a condus-o cu multa demnitate si intelepciune timp de 25 de ani. Slujea cu evlavie cele sfinte, predica frumos, mangaia oamenii, imbarbata pe calugari, ajuta copiii saraci la scoala, mentinea o deplina ordine si disciplina in manastire. A ajutat, de asemenea, la constructia unor biserici noi prin sate, precum si la inaltarea unei scoli primare in comuna Izvoarele-Prahova. Numele parintelui Grigorie era renumit pe Valea Teleajenului. Un duhovnic model pentru mireni si calugari. Veneau la el credinciosi din Tara Barsei, din partile Brasovului, din tinutul Prahovei si de pe Valea Buzaului si il gaseau pe parintele plin de dragoste si aprins ca o candela. Asa a luminat batranul, ca o faclie intre oameni, o jumatate de secol. In anul 1934 se retrage din staretie, iar in anul 1940 se muta la odihna cea de veci, in lumina lui Hristos. CUVIOSUL IOIL MONAHUL - Schitul Pestera Ialomicioarei (+ 1940)
155
Parintele Ioil a fost un calugar al rugaciunii si al ascultarii. Era de loc din comuna Avrig-Sibiu. Spre sfarsitul secolului XIX a venit sa slujeasca lui Hristos in Schitul Pestera Ialomicioarei. Cea mai aleasa nevointa a parintelui Ioil era rugaciunea intarita prin post. Toata viata manca o data pe zi, legume si verdeturi fierte. Iar daca vrajmasul il ispitea sa manance inainte de vreme, el se ocara pe sine, zicand: - Mai rabda, ticalosule, daca vrei sa mi te faci calugar, ca nu este acum vremea mancarii, ci a rugaciunii! Ziua facea ascultare in schit, zicand in taina rugaciunea lui Iisus, iar noaptea priveghea, citind la Psaltire si facand metanii. Apoi, indata ce se culca, vrajmasul il supara cu tot felul de naluciri. Uneori ii batea in usa, zicand: - Parinte Ioil, iesi afara ca te cheama staretul! Alteori intra in chilie in chip de femeie si-i zicea: - Parinte Ioil, am venit sa te vad. Ma cunosti? Iar bunul nevoitor, intelegand cursele vicleanului diavol, il alunga cu aceasta rugaciune: - Sa invie Dumnezeu si sa se risipeasca vrajmasii Lui... Apoi adauga: - Piei, satano, din chilia mea, loveasca-te Sfanta Cruce! Si asa se izbavea. Batranul a fost un timp iconom la Schitul Pestera si era tuturor pilda de bunatate, de smerenie si de ascultare. Pentru viata lui aleasa a primit de la Dumnezeu darul inainte-vederii. Ca vedea pe fiecare de ce patima era stapanit. Cand se apropia cineva de el, il sfatuia, zicand: - Frate, lasa-te de pacatul cutare, ca am vazut pe diavolul cum te stapanea! Astfel, multi ascultau de sfatul batranului si se pocaiau. Asa s-a nevoit parintele Ioil in Schitul Pestera, mai bine de 40 de ani. Apoi s-a mutat la Domnul, fiind gasit in chilie cu Psaltirea langa el. IEROMONAHUL IGNATIE RADULESCU - Manastirea Sfantul Sava-Betleem (+ 1940) Acest parinte iubitor de Hristos era de loc din judetul Prahova, iar cu metania din Manastirea Sinaia. Aici a stat sub ascultare peste 20 de ani, petrecand in placere de Dumnezeu si invrednicindu-se de darul preotiei. Apoi, dorind sa se inchine la Mormantul Domnului, in anul 1925 a plecat la Sfintele Locuri si a ramas in Manastirea Sfantul Sava din pustiul Iudeii. Acolo se nevoiau inca doi calugari romani, rabdand impreuna lipsa, arsita si strainatatea. Mai tarziu, afland in apropiere o pestera, parintele Ignatie s-a retras la pustie, savarsind sapte ani deplini in aspra osteneala pustniceasca. Iar nevointa, lacrimile si ispitele de la diavoli pe care le-a rabdat acolo, singur Dumnezeu le stie. Deci, intorcandu-se din nou in lavra, s-a imbolnavit si a zacut cinci ani in chilie, fiind ingrijit de ierodiaconul Veniamin Trifan, fost vietuitor in Schitul Buluc din judetul Vrancea. Spuneau parintii ca uneori iesea batranul in usa chiliei si privea spre turnul din afara, unde poposeau pelerinii, dorind sa vada vreun roman din tara. Dar pentru dragostea lui Hristos rabda barbateste, atat boala, cat si strainatatea. Intr-o zi a chemat la sine pe ucenicul sau si i-a zis: - Parinte Veniamin, sa fii binecuvantat de Dumnezeu si de mine! Domnul sa-ti rasplateasca dragostea cu care m-ai ingrijit! Apoi s-a luminat si s-a veselit la fata si indata si-a dat duhul. MONAHUL IOV BURLACU - Manastirea Neamt (1874-1941) Viata Cuviosul Iov monahul a fost unul din cei mai duhovnicesti calugari din obstea Manastirii Neamt: mare nevoitor, vestit farmacist si cunoscator de plante medicinale si un mare iubitor de saraci. S-a nascut in comuna Boroaia-Suceava. In anul 1906, luandu-si crucea, a urmat lui Hristos, facandu-se calugar in Manastirea Neamt. Aici s-a nevoit timp de 35 de ani, avand aceeasi ascultare de farmacist al manastirii si ingrijitor al parintilor batrani si bolnavi de la bolnita. In toamna anului 1941, Cuviosul Iov monahul a adormit cu pace si a fost inmormantat in cimitirul manastirii. Fapte si cuvinte de invatatura Parintele Iov intrecea pe toti ceilalti calugari din manastire cu aceste trei fapte bune: cu postul, cu neincetata rugaciune si cu trezvia mintii. Permanent avea privirea in jos si cugeta la moarte. Mintea lui era plina de intreaga intelepciune, fata senina si inima mereu deschisa pentru toti. Spunea ucenicul lui ca niciodata n-a vazut pe parintele Iov razand sau vorbind cuvinte de prisos. Vorbirea lui era foarte scurta si cuvintele patrundeau ca niste sageti in inima fiecaruia. Manca o data pe zi seara si dormea cateva ore pe noapte pe o banca, avand sub cap un bolovan de piatra invelit cu ziar. Uneori zicea batranul: - Fratilor, fiecare sa fie gata de drum, ca nimeni nu este vesnic pe pamant. Si daca nu vom avea ce arata lui Hristos, cum vom sta in fata Lui? Alteori iarasi zicea parintele Iov: - Cum se inseala omul de dulcetile vietii acesteia! Ba, ajunge atat de lipit de materie, incat refuza bucuriile vietii vesnice. De aceea, un astfel de om face totul ca sa nu mai moara. Iar cand vine moartea, il afla nepregatit si deznadajduit. Cel nepregatit moare de moarte grea. Iar cel pregatit asteapta cu bucurie ceasul mortii la care a cugetat toata viata. Sfarsitul lui este plin de pace si nadejde, caci se duce la Hristos. Parintele Iov era un mare cunoscator al plantelor medicinale si un renumit farmacist. Singur aduna plantele, vara, din poieni si paduri, le conserva si facea din ele siropuri si alifii, pe care apoi le distribuia gratuit la calugarii si mirenii bolnavi. Timp de 30 de ani a fost farmacist si infirmier la bolnita Manastirii Neamt. Numele lui era cunoscut peste tot. Caci veneau la el calugari si mireni bolnavi din toate manastirile si satele din imprejurimi, iar parintele Iov ii primea cu dragoste, ii consulta si le dadea medicamente preparate de el si multi se vindecau. Acest parinte iubitor de Dumnezeu ingrijea cu mare dragoste pe calugarii suferinzi de la bolnita. Acolo isi avea chilia si farmacia. Acolo zabovea ziua si noaptea langa capataiul bolnavilor, mangaind si legand ranile, primenind paturile sau impartind mancarea adusa de la trapeza. Pentru aceasta toti il iubeau pe parintele Iov si il numeau "parintele nostru". Aceasta ascultare a dus-o cu bucurie pana la sfarsitul vietii. Spunea ucenicul lui ca parintele Iov era, mai ales noaptea, nelipsit de la biserica. Tot timpul statea in picioare in urma tuturor, cu privirea in jos si cu rugaciunea pe buze. Apoi se intorcea la chilie si citea acatistul si paraclisul Maicii Domnului, catre care avea mare evlavie.
156
Bunul nevoitor era, de asemenea, foarte milostiv cu cei saraci. Zilnic veneau la el copii orfani, bolnavi, oameni saraci din satul Pipirig sii cereau milostenie. Iar parintele Iov ii ospata pe toti cu mancare de la bolnita. Apoi le dadea cate un ban, iar celor bolnavi le impartea medicamente si ii trimitea cu pace la casele lor. Spunea ucenicul sau ca pe fiecare il aseza la masa cu dragoste si il intreba: - Cum vrei sa fie ciorba, mai calda sau mai rece? Iar pe altul il intreba: - Vrei ceai amar pentru stomac sau o baie calda la picioare? Cum dorea fiecare, asa il servea, cu o dragoste rar intalnita, caci parintele Iov era intarit si umbrit de darul Duhului Sfant. Odata l-a intrebat un parinte daca monahul este dator sa dea milostenie la saraci. Iar batranul a raspuns: - Daca ai, trebuie sa dai! Numai daca nu ai nimic, nu esti dator sa dai milostenie. - Dar calugarii nu sunt scutiti de milostenie? Eu cred ca numai mirenii sunt datori sa o faca. - Da, a raspuns batranul, calugarii adevarati sunt scutiti de milostenie, Dar esti calugar? Calugarii nu trebuie sa aiba nimic, sa fie lipsiti de orice materie, sa poarte o singura haina, si aceea veche. Insa, daca ai si nu dai milostenie, poti sa scapi de mustrarea oamenilor, dar de mustrarea lui Dumnezeu nu poti scapa. Intr-o zi, parintele Iov a cumparat o icoana frumoasa cu suma de 700 de lei. Mai tarziu, un credincios l-a intrebat: - Nu-mi vinzi mie icoana aceasta? Tare este frumoasa! - O vand. - Cat sa-ti dau pe dansa, parinte? - Trei sute de lei. Auzind aceasta, ucenicul l-a intrebat: - De ce ai vandut icoana cu jumatate de pret? - Daca o dadeam cu cat am cumparat-o, nu mai aveam pomana. Iar daca o dadeam fara bani, ma biruia gandul mandriei. In felul acesta am facut si milostenie, si am scapat si de mandrie. Un parinte i-a dat batranului o haina groasa de iarna, ca era sarac. Iar parintele Iov, vazand un om lipsit care avea 7 copii, i-a dat lui haina. Intr-o zi l-a intrebat cel ce-i daduse haina: - Unde este haina pe care ti-am dat-o, parinte Iov? Nu cumva ti-a furat-o cineva? - Iarta-ma, parinte, a raspuns batranul, a venit la mine un om cu multi copii si i-am dat-o lui, ca eu am de toate, slava Domnului! ARHIMANDRITUL ANTIPA DINESCU - Schitul Prodromul-Athos (1859-1942) Acest venerabil duhovnic si arhimandrit a fost cel mai vrednic staret al Schitului Prodromul, dupa anul 1900. S-a nascut in judetul Prahova, din parinti iubitori de Dumnezeu. Fiind chemat de Duhul Sfant la viata calugareasca, in anul 1880 s-a dus la Schitul Romanesc Prodromul din Muntele Athos. Acolo s-a calugarit si a invatat ascultarea, smerenia si cantarea bisericeasca de la cei mai buni calugari romani, printre care se distingea Schimonahul Nectarie protopsaltul. In anul 1890 s-a invrednicit de darul preotiei, savarsind cele sfinte cu deosebita evlavie. Apoi a fost numit superior al Schitului Darvari din Bucuresti, metocul Schitului Prodromul, dovedindu-se un duhovnic iscusit. In anul 1900 a fost ales de toti staret al Schitului Prodromul, pe care l-a condus cu o rara blandete si intelepciune timp de 14 ani. Era duhovnic ales, preot iubitor de cele sfinte, calugar cu bun chip, staret si parinte cu multi fii sufletesti. Iata darurile staretului Antipa Dinescu. Sub egumenia lui, Schitul Prodromul a trait o epoca de inflorire, avand o obste de peste 100 de calugari. In anul 1914, Cuviosul Arhimandrit Antipa vine in tara cu cativa ucenici si ajunge staret al Manastirii Caldarusani, pe care o povatuieste cu o rara pricepere 20 de ani. Pe langa buna chivernisire a manastirii, parintele Antipa devine mare duhovnic al calugarilor si al mirenilor, cautat si pretuit de toti. Retragandu-se din nou in Athos, s-a nevoit 8 ani impreuna cu ucenicul sau, intr-o chilie pe malul marii, ajungand duhovnic vestit in tot muntele. Savarsindu-si calatoria, in anul 1942 si-a dat sufletul in mainile Domnului si a fost ingropat acolo, langa mare. ARHIDIACONUL VARLAAM ARGHIRESCU - Mitropolia Moldovei si Sucevei (1863-1942) Viata Parintele Varlaam Arghirescu a fost un calugar renumit in manastirile Moldovei si un devotat slujitor al Bisericii lui Hristos. Era de loc din comuna Hangu, judetul Neamt. La varsta de 18 ani a intrat in Manastirea Neamt. Dupa cativa ani de ucenicie a fost facut calugar si apoi hirotonit diacon de staretul Timotei. In anul 1892 a fost trimis ca slujitor la Catedrala Mitropoliei din Iasi. Aici a facut desavarsita ascultare timp de 50 de ani. In vara anului 1942 a adormit cu pace si a fost inmormantat la Manastirea Cetatuia. Fapte si cuvinte de invatatura Arhimandritul Varlaam slujea in biserica Manastirii Neamt cu mare evlavie si canta ingereste de frumos. Auzindu-l odata cantand si stiind petrecerea lui, mitropolitul Iosif Naniescu l-a luat la catedrala din Iasi, unde a ramas pana la sfarsitul vietii. Spuneau batranii ca parintele Varlaam iubea asa mult biserica, precum iubea pe Hristos. Toata ziua zabovea in catedrala, aseza vesmintele, potrivea candelele, matura pe jos, statea de veghe langa moastele Cuvioasei Parascheva. Iar cand slujea, misca toate inimile si scotea multe lacrimi prin frumusetea cantarii. De aceea il cunostea tot orasul si fiecare se folosea de ne vointa lui. Acest vrednic slujitor al Bisericii lui Hristos a fost cincizeci de ani paracliser si vesmantar la catedrala. Spuneau parintii despre el ca se incuia singur in biserica si niciodata nu iesea afara pana nu se termina slujba si curatenia. Apoi facea trei metanii la moastele Cuvioasei Parascheva si venea la chilie. Spuneau ucenicii lui ca parintele Varlaam nu ingaduia nimanui sa vorbeasca in biserica. Daca auzea pe cineva vorbind, se oprea sa mai citeasca sau sa cante la strana. Apoi iarasi continua. Cand intra el in biserica, ceilalti isi ziceau: - Taceti, ca vine parintele Varlaam! Spuneau iarasi despre dansul ca nu ingaduia sa se citeasca repede la strana. Daca vreun cantaret citea neclar si in graba, batranul il oprea si incepea el sa citeasca rar si sa cante din nou, zicand: Graiurile mele asculta-le, Doamne, intelege strigarea mea (Ps. 5,1). O alta fapta a parintelui Varlaam era milostenia. Urmand exemplul marelui mitropolit Iosif, el impartea totul la saraci, la vaduve si la elevi. Salariul nu-i ajungea niciodata. De aceea mereu se imprumuta. Cea mai mare milostenie o facea insa cu elevii si studentii saraci din Iasi. Zilnic veneau la batranul, ca la un adevarat parinte duhovnicesc, si-i cereau bani pentru taxa, pentru carti, pentru gazda. Iar parintele ii mangaia cu cuvantul si-i intreba: - De cat ai nevoie?
157
- De o suta de lei. - Iata banii. Da-mi chitanta. - Parinte Varlaam, cand sa ti-i dau inapoi? - Lasa, cand am nevoie, ti-i cer eu. Bine ca am chitanta! Insa batranul nu mai cerea niciodata banii inapoi. Spuneau ucenicii lui ca in ziua cand lua salariul, se adunau la chilia lui numerosi elevi si copii saraci. Caci se anuntau unii pe altii, zicand: - Haideti la Mitropolie, ca astazi parintele Varlaam isi ia salariul! Nu putini dintre ei au ajuns oameni invatati, cu banii dati de parintele Varlaam. Odata a venit la el o femeie de la tara, plangand: - Parinte, sunt o vaduva cu 7 copii. Zilele acestea mi-a murit vaca cu lapte si n-am cu ce cumpara alta. - Lasa, mama, nu mai plange. Cat costa o vaca cu lapte? - Costa o mie de lei. - Iata, ai de la mine doua mii de lei pentru doua vaci. Multumeste Cuvioasei Parascheva si nu spune la nimeni. Asa intelegea parintele Varlaam sa implineasca Evanghelia lui Hristos. Intr-o zi, un om din Dorohoi i-a zis: - Parinte Varlaam, imprumuta-mi o mie de lei sa-mi cumpar ceva din Iasi. Cum ajung acasa, iti trimit imediat banii. - Bine, frate, poftiti o mie de lei. Dupa cinci ani, s-a dus ucenicul la Dorohoi si i-a spus batranul, zambind: - Frate, daca te intalnesti cu cutare om, intreaba-l, a mai ajuns acasa de cinci ani de zile? Spuneau ucenicii arhidiaconului Varlaam ca timp de 50 de ani, cat a slujit la Mitropolie, nu a lipsit nici o data de la biserica, iarna nu facea foc in chilie si nici nu a fost vreodata bolnav, caci darul lui Dumnezeu era cu dansul. In vara anului 1942, parintele Varlaam a fost gasit dimineata adormit in Domnul, culcat pe masa, cu cheile catedralei sub capatai. Nu s-a gasit in chilia lui nici un fel de avere, decat o lada plina cu mii de chitante adunate de la elevi si studenti pe care ii ajutase timp de o jumatate de veac. Aceasta era cea mai mare avere a parintelui Varlaam! MONAHUL IOANICHIE STURZU - Manastirea Secu (1880-1943) Parintele Ioanichie Sturzu a fost vestit alinator al suferintelor omenesti cu ajutorul plantelor medicinale. S-a nascut in comuna Pipirig si a fost in tinerete pastor de oi. Apoi, iubind viata calugareasca, a luat jugul lui Hristos in Manastirea Secu si era in toate foarte ascultator, bland la cuvant si milostiv. Milostenia catre aproapele o savarsea parintele Ioanichie, atat ca arhondar, prin primirea credinciosilor la arhondaric (camere de oaspeti), cat mai ales prin ingrijirea bolnavilor de reumatism cu propriile sale maini. Fiind un bun cunoscator al plantelor medicinale, parintele Ioanichie le aduna din vreme, le prepara si astepta sa le foloseasca. Nu departe de chilia lui avea o casa cu patru incaperi, un fel de bolnita cu paturi si cazi pentru baie. Aici primea gratuit oameni din sate, bolnavi de reumatism, pe care ii tinea pana se simteau mai bine. Iar tratamentul il facea astfel: mai intai cerea bolnavilor sa se marturiseasca de pacatele lor; apoi ii pomenea la biserica si la Sfantul Maslu; le pregatea zilnic bai calde din plante, pe care le prepara cu mainile sale. La amiaza aducea bolnavilor mancare de la trapeza si asa continua bunul nevoitor timp de 15-20 de zile. Marturiseau batranii care l-au cunoscut pe parintele Ioanichie, ca bolnavii care se tratau la el se intorceau mai sanatosi la casele lor, iar unii dintre ei se vindecau definitiv cu rugaciunea si cu tratamentul sau. Pentru o nevointa ca aceasta, numele si milostenia parintelui Ioanichie erau cunoscute peste tot. Aceasta a fost osteneala sa timp de 25 de ani. Apoi, imbolnavindu-se si el ca un muritor, in anul 1943 s-a mutat la cele vesnice, unde nu este durere nici intristare, nici suspin. MONAHIA EPIHARIA MOISESCU - Manastirea Bistrita-Valcea (1870-1943) Aceasta calugarita iubitoare de Hristos este renumita in monahismul nostru mai ales pentru faptele sale de binefacere. Era de loc din Sacele- Brasov. Din tinerete a intrat in Manastirea Suzana unde a primit tunderea monahala. In anul 1900 a fost numita educatoare la Leaganul de Copii "Sfanta Ecaterina" din Bucuresti. Aici activeaza zece ani, crescand in frica de Dumnezeu mii de copii orfani. Intre anii 1910-1916 a fost conducatoarea unui orfelinat de fete din Bucuresti, fiind ajutata de alte doua calugarite. Apoi orfelinatul s-a stramutat definitiv la Manastirea Bistrita-Valcea, unde a functionat neintrerupt timp de 40 de ani. Pe langa orfelinat, s-au infiintat aici o gradinita de copii, o scoala elementara de patru clase, un seminar monahal de calugarite si mai tarziu un liceu de fete orfane, cu ateliere de tot felul. Toate aceste scoli din cadrul Manastirii Bistrita au format asa numita "Asociatia Acoperamantul Maicii Domnului", organizatie monahala filantropica unica in monahismul romanesc. Sufletul acestui asezamant a fost venerabila calugarita Epiharia, direc- toarea asociatiei, ajutata de maicile Olga si Teodosia Gologanu. Timp de noua ani de zile, maica Epiharia impreuna cu ucenicele ei au crescut si au educat nenumarati copii fara parinti, invatandu-i carte, o meserie si picurandu-le in suflet credinta in Dumnezeu si dragostea de oameni, ca niste adevarate mame duhovnicesti. Astfel, monahismul nostru isi recapata din nou rolul spiritual din trecut. In anul 1925, maica Epiharia a fost numita stareta la Manastirea Horezu, lasand in locul sau pe ucenica ei cea mai apropiata - monahia Olga Gologanu. Dupa opt ani de buna organizare a Manastirii Horezu, maica Epiharia Moisescu se reintoarce la Bistrita in mijlocul sutelor de orfani. Apoi, cerandu-si de la toti iertare, si-a dat sufletul in mainile Domnului si a fost inmormantata la Schitul Papusa din apropiere. PROTOSINGHELUL IOSIF CRACIUN - Manastirea Neamt (1864-1944) Acest cuvios parinte a fost un mare sihastru, duhovnic si exorcist din obstea Manastirii Neamt. S-a nascut in comuna Garcina, judetul Neamt. In tinerete a fost casatorit. Apoi, murindu-i sotia in anul 1911, cu sfatul vestitului pelerin Gheorghe Lazar al carui ucenic era, a luat jugul vietii calugaresti in obstea Manastirii Neamt. Dupa doi ani de rugaciune si ascultare a primit schima monahala si s-a nevoit cativa ani in Schitul Vovidenia din apropiere. Apoi, cu binecuvantarea staretului, schimonahul Iosif Craciun s-a retras la liniste in padurile seculare de langa Schitul Icoana, unde s-a nevoit aproape zece ani in pustie, singur cu Dumnezeu, rabdand tot felul de ispite de la diavoli, de la trup si de la oameni.
158
Cea mai mare nevointa a lui era postul indelungat, unit cu privegherea de noapte si citirea Psaltirii. Cu aceste trei arme izgonea de la sine toate ispitele trupesti si diavolesti, ajungand cunoscut in tot tinutul Neamt. Pentru rabdarea si smerenia lui, parintele Iosif s-a invrednicit de la Dumnezeu de darul izgonirii duhurilor rele din oameni. De aceea alergau la chilia lui tot felul de epileptici si oameni bolnavi, lipsiti de mangaiere. Iar batranul ii primea pe toti cu dragoste si se ruga pentru sanatatea lor pana se vindecau. Iata cum se ruga parintele Iosif pentru bolnavi: Mai intai trimitea bolnavul in manastire sa-si marturiseasca pacatele si sa-i faca preotii Sfantul Maslu. Apoi se intorcea bolnavul la chilia lui din padure, unde era pus la post si rugaciune trei zile si trei nopti. Impreuna cu el posteau toate rudele bolnavului si insusi sihastrul Iosif si citeau la Psaltire ziua si noaptea. A treia zi, cei mai multi bolnavi se vindecau. Cei care nu se vindecau repetau aceeasi nevointa pana se izbaveau de diavolul, ca nu poate rabda vrajmasul rugaciunea si postul celor smeriti. Pentru niste vindecari ca acestea si pentru sfaturile sale pline de intelepciune, parintele Iosif ajunsese vestit in tot centrul Moldovei, cu numele de "Pustnicul de la Icoana". In anul 1926, schimonahul Iosif a fost chemat in obste si dupa doi ani a fost hirotonit diacon si preot. Astfel, pustnicul Iosif a devenit cel mai cautat duhovnic si exorcist al Manastirii Neamt, intre 1928-1944. Zilnic veneau credinciosii la chilia lui: tarani si oraseni, sanatosi si bolnavi, tineri si batrani, calugari si mireni, cersetori si avuti. Toti cautau pe parintele Iosif. Desi era aspru la canon, ei doreau sa se marturiseasca la el, sa se faca sanatosi, sa-i ceara un sfat. Pentru primirea si ingrijirea bolnavilor, parintele Iosif avea o casa data de manastire, afara de incinta. Era o adevarata bolnita. Acolo primea batranul pe toti, iar el statea in mijlocul lor ziua si noaptea, cu crucea in mana si cu epitrahirul pe piept. Astfel, multi din cei bolnavi se vindecau, iar ceilalti se intorceau usurati de pacate si mangaiati la casele lor. Mijloacele de vindecare pentru toti erau aceleasi: cat mai multa rugaciune, Spovedania, Sfantul Maslu, moliftele Sfantului Vasile, Sfanta Impartasanie si, neaparat, trei zile de post. O alta nevointa a marelui duhovnic Iosif a fost lucrarea cea de taina a rugaciunii lui Iisus, prin care vorbea neincetat cu Hristos, precum si milostenia la cei lipsiti. Aceasta a fost petrecerea Cuviosului Iosif Craciun, duhovnicul Manastirii Neamt. Apoi, chemandu-l Dumnezeu, in primavara anului 1944 s-a mutat la cerestile lacasuri, fiind pomenit pana astazi de numerosii sai fii duhovnicesti. PROTOSINGHELUL IOANICHIE MOROI - Manastirea Sihastria (1859-1944) Viata Acest cuvios parinte a fost in secolul nostru cel mai vestit staret al Manastirii Sihastria. Nascut in orasul Zarnesti-Brasov, mai intai s-a casatorit si a avut doi copii. Apoi, dorind sa urmeze lui Hristos, a intrat in nevointa calugareasca impreuna cu sotia si copiii sai. Intre anii 1890-1900 s-a nevoit la un schit romanesc din Muntele Athos. Apoi s-a reintors in tara si a petrecut la Manastirea Neamt timp de noua ani. In anul 1909 a fost numit egumen al Manastirii Sihastria, ascultare pe care o duce cu demnitate timp de 35 de ani. Dupa ce reorganizeaza in intregime viata monahala din aceasta sihastrie si aduna in jurul sau peste 40 de ucenici, Protosinghelul Ioanichie Moroi se muta la cele vesnice in toamna anului 1944. Fapte si cuvinte de invatatura Dorind sa-si ia asupra-si jugul nevointei calugaresti, tanarul Ioan Moroi a cerut sfatul marelui pelerin Gheorghe Lazar, al carui ucenic era. Iar acesta i-a spus: - Stai un an de zile sub ascultare la Schitul Pestera Ialomicioarei si citeste cate o Psaltire in fiecare zi. De vei rabda ispitele vrajmasului si nu te va amagi, atunci poti sa te faci calugar. Deci, a petrecut in schit cateva luni de zile, ziua facand ascultare, iar noaptea priveghind si citind la Psaltire. intr-o noapte, pe cand se ruga in coliba sa din marginea padurii, a venit un calugar strain si i-a zis: - Ce faci aici, frate Ioane, si de ce te chinuiesti asa? - Parinte, vreau sa ma fac calugar. - Rau te-ai inselat. Nu vei putea ramane in manastire. Iata, femeia ta acasa traieste cu alti barbati si-ti risipeste toata averea. - De unde stii sfintia ta aceasta? l-a intrebat tanarul tulburat. - Eu am trait 40 de ani in pustiul Iordanului si am primit de la Dumnezeu darul inaintevederii, incat stiu si gandurile omului. - Deci, ce sa fac, parinte, acum? - Du-te acasa si fii stapan pe sotie si pe avere. Apoi calugarul acela s-a apropiat de foc si, sarind in vapaie, s-a facut nevazut. Era diavolul. Cuprins de ganduri, tanarul Ioan Moroi a plecat spre casa in ceasul acela, patimind multe ispite pe cale. Mai tarziu, vazandu-l batranul Gheorghe Lazar, i-a spus: - Nu poti duce acum jugul calugariei. Mai ramai un timp in familie. In anul 1890, tanarul Ioan Moroi s-a dus cu alti pelerini sa se inchine la Mormantul Domnului. Apoi, ajungand la pestera Cuviosului Xenofont, a intalnit un pustnic sfant care i-a spus: - Frate Ioane, ai venit aici sa cauti oameni sfinti? Niciodata in viata sa nu te iei dupa om, oricat de sfant ti s-ar parea. Ca astazi te folosesti de el, iar maine te poti sminti. Voiesti sa ai calauza in viata? Citeste Sfanta Scriptura si invataturile Sfintilor Parinti si urmeaza pe cat poti cuvintele lor, ca de ei niciodata nu te vei sminti. Sa stii ca te vei face calugar in Sfantul Munte, dar dupa cativa ani te vei intoarce in tara ta si vei ajunge preot si incepator de frati, iar la sfarsitul vietii vei avea mari ispite. Insa, de vei avea rabdare, cu ajutorul lui Hristos pe toate le vei birui si te vei incununa. Aceasta prevestire s-a implinit intocmai in viata Protosinghelului Ioanichie Moroi. In anul 1909, invrednicindu-se de darul preotiei, parintele Ioanichie a fost numit egumen la Schitul Sihastria, care era in paragina. Spuneau ucenicii lui ca 35 de ani a suferit in schit tot felul de ispite, lipsuri, asupriri de la diavoli, amenintari de la oameni, boli si alte nevoi. Insa, pentru credinta si rabdarea lui, cu ajutorul Maicii Domnului, a facut dintr-un schit pustiu cea mai aleasa sihastrie din tara romaneasca. Spuneau parintii ca din prima zi a introdus in biserica liturghia zilnica si cele sapte laude, dupa randuiala Manastirii Neamt. Insa niciodata nu dadea binecuvantare de inceperea slujbei pana nu erau toti fratii adunati. Spuneau iarasi despre dansul ca intotdeauna savarsea cele sfinte cu mult post, cu credinta si cu lacrimi. Mai ales in Postul Mare, nu primea hrana decat sambata si Duminica. In celelalte zile se intarea numai cu Preacuratele Taine.
159
Se mai spunea despre acest staret ca timp de 20 de ani a slujit zilnic Sfanta Liturghie cu aceeasi dragoste pentru Hristos, deoarece era singur preot si duhovnic in schit. Randuiala Manastirii Sihastria, sub staretul Ioanichie Moroi, era aceasta: - participarea intregii obsti la Utrenie si Sfanta Liturghie; cel care nu venea la biserica din lenevie era pus a doua zi la post pana seara; - spovedania generala a calugarilor in fiecare vineri; - impartasania pentru schimonahi si bolnavi o data pe saptamana, sambata, iar pentru ceilalti la trei saptamani; - viata era intru totul de obste; nimeni nu avea voie sa aiba ceva personal; imbracamintea, chilia si cele de nevoie se dadeau de manastire; - masa se servea lunea, miercurea si vinerea o data pe zi, la orele 3 dupa-amiaza, iar in celelalte zile de doua ori, dupa tipicul Sfantului Sava; nimanui nu-i era ingaduit sa manance la chilie, afara de cei bolnavi; - la ascultare mergeau cu totii, impreuna cu egumenul manastirii, si fiecare era dator sa lucreze in tacere, pentru a putea rosti rugaciunea lui Iisus; - la chilie calugarii citeau mai ales Psaltirea, Patericul si Vietile Sfintilor, iar cele sapte laude si canonul nu le ramaneau niciodata nefacute. In anul 1925, dupa indreptarea calendarului, Protosinghelul Ioanichie era in mare indoiala. Nu stia daca este bun sau nu stilul nou. Deci, s-a inchis in chilie si a inceput sa posteasca si sa se roage pana ce Dumnezeu ii va da un semn cum sa tina. Dupa aproape 20 de zile de post, batranul a fost gasit in chilie foarte slabit. Apoi, intarindu-se cu Preacuratele Taine si cu putina mancare, a doua zi a spus fiilor sai duhovnicesti: - Multe ispite am patimit in aceste zile de la diavoli. Ca uneori ma amenintau sa ma omoare. Alteori ma bateau cu toiege de foc. Odata am vazut o ceata de diavoli, zicand: - Hai sa taiem pe batranul acesta, ca vrea sa se faca sfant! Apoi au strigat cu manie asupra mea: - Cine ti-a spus tie ca astazi se mai fac sfinti? - Dar voua cine v-a spus ca nu se mai fac? le-am raspuns. In alta zi mi-au spus cu manie: - Degeaba mai postesti, ca tot in mainile noastre o sa vii! Iar eu le-am zis: - Eu am nadejde in mila lui Dumnezeu, ca ma voi izbavi de mainile voastre! Dupa mai multe zile de post, am vazut deasupra mea in vazduh trei sfinti imbracati arhiereste care semanau cu Sfintii Trei Ierarhi. Cel din mijloc mi-a zis cu glas ca de trambita: - Ioanichie, de ce te indoiesti si nu faci ascultare? Nu stii ca ascultarea este mai mare decat jertfa? Deci, asculta de cei mai mari, ca nu vei raspunde tu de indreptarea calendarului. Apoi, binecuvantandu-ma toti trei deodata, s-au urcat spre cer si nu i-am mai vazut. Din ziua aceea, batranul nu s-a mai indoit de indreptarea calendarului. Intr-o vara a secat apa in fantana din cauza secetei. Atunci egumenul a spus in biserica: - Parintilor, pentru pacatele noastre ne-a luat Dumnezeu apa din fantana. Deci, sa postim si sa ne rugam trei zile si trei nopti, pana ne va da Dumnezeu iarasi apa in fantana. Toate ascultarile din manastire inceteaza. Intr-adevar, pentru rugaciunile parintilor, a treia zi fantana era pe jumatate cu apa. Din ziua aceea, cu binecuvantarea staretului, n-a mai secat niciodata apa din fantana. Spuneau ucenicii ca pe cei ce veneau la viata calugareasca ii punea de la inceput la aspra ispitire duhovniceasca, pentru a face din ei calugari buni si devotati lui Hristos. Pe unii ii tinea la poarta trei zile si trei nopti, in post si rugaciune. Pe altii ii punea adeseori la canon si metanii, ca sa-i invete smerenia. Pe toti ii sfatuia sa nu adune bani, nici sa iasa din manastire si-i indemna sa se roage neincetat cu rugaciunea lui lisus. Zicea uneori catre ucenicii sai: - Fratilor, aceste doua lucruri sa le tineti in toata viata voastra: taierea voii si pazirea binecuvantarii. Ca cine calca aceste porunci nu poate fi calugar si niciodata nu-i merge bine. Ca noi suntem fii ai binecuvantarii, iar nu ai blestemului. Spuneau parintii ca ori de cate ori cineva calca cuvantul staretului patimea multe ispite. Caci el cerea ca toate sa se faca cu binecuvantare. Odata, doi frati s-au sfatuit sa posteasca si sa se roage intr-un beci, nestiuti de nimeni. Dupa o saptamana au venit la egumen si i-au zis: - Parinte, va rugam sa ne spovediti, ca maine vrem sa ne impartasim. - Dar unde ati fost pana acum? - Am postit si ne-am rugat in beci. - Cine v-a dat binecuvantare sa faceti aceasta? - Dar pentru post si rugaciune mai trebuie binecuvantare? - Eu nu va marturisesc pana nu va caiti de neascultarea voastra, a zis batranul. A doua zi, fratii s-au imbolnavit amandoi. Atunci staretul a pus obstea la post si rugaciune pentru ei, li s-a facut Sfantul Maslu si s-au vindecat. Asa s-au izbavit cei doi frati de neascultare. Alta data, un frate din manastire cerea sa fie facut calugar. Dar staretul Ioanichie, cunoscandu-i inima, mereu il amana. Intr-o zi, fratele a zis catre staret: - Ma duc la Targu Neamt sa cumpar timbre si hartie pentru cererea mea de calugarie. - Nu te duce acum ca este Postul Mare si nu se cade sa umblam prin lume. Fratele insa a plecat. Dar nu a mers decat un kilometru si i-au iesit inainte sapte duhuri rele in chip de oameni infricosati, care au inceput sa-l bata cu toiege, zicand: - Hai sa-l prindem pe acesta ca a plecat din manastire fara binecuvantarea staretului! De frica, fratele a fugit in padure. Apoi s-a intors la manastire, strigand: - Nu ma lasati, sapte fug dupa mine! Parintii, vazandu-l stapanit de duh necurat, l-au dus la o chilie si au spus staretului. Iar batranul i-a citit moliftele Sfantului Vasile si a zis: - Dezlegati-l si dati-i drumul. - Daca fuge iar? - Nu va temeti. Daca l-a dezlegat Dumnezeu, nu-l mai stapaneste vrajmasul. Asa s-a vindecat fratele. Din ceasul acela, nimeni nu mai calca binecuvantarea staretului. Intr-o iarna, un frate a uitat beciul deschis si au inghetat cartofii. A doua zi a intrebat staretul la trapeza:
160
- Cine a lasat beciul deschis? Il rog sa-si marturiseasca greseala aici, in public. Dar nimeni nu recunostea. Atunci batranul a zis: - Daca cel vinovat nu spune, o sa-l certe Dumnezeu. In clipa aceea, unul din frati a cazut la pamant cuprins de duh necurat. Era tocmai cel vinovat. Deci, indata a fost dus in biserica, i s-a facut Sfantul Maslu si s-a vindecat, caci Protosinghelul Ioanichie primise de la Dumnezeu darul izgonirii duhurilor necurate din oameni. Odata, batranul a patimit o oarecare ispita din lucrarea vrajmasului. Deci, mustrandu-se pe sine, a doua zi a spus in biserica: - Parintilor, de acum nu pot sa va mai fiu egumen si parinte duhovnicesc, caci am gresit inaintea Domnului. Cautati alt povatuitor in locul meu. Iar parintii i-au zis cu lacrimi: - Parinte staret, nu ne lasa sarmani, ca n-are cine sa ne povatuiasca pe calea mantuirii. Sa ramana pacatul asupra noastra, numai sa nu ne lasi singuri. - Raman mai departe egumen, a spus batranul, numai daca imi fagaduiti sa impliniti cuvantul meu. - Facem orice ne vei spune, parinte. Atunci s-a asezat staretul cu fata in jos pe pragul bisericii si a zis: - Nu are parte de Hristos cel care nu va calca peste mine! Deci au trecut toti, calcand pe trupul lui. Asa a ramas staretul mai departe la conducerea manastirii, iar parintii si fratii s-au folosit mult de smerenia batranului. Pentru smerenia si nevointa lui, Protosinghelul Ioanichie a ajuns sihastru si duhovnic renumit in partea locului. La el veneau pentru sfat si spovedanie numerosi pustnici din imprejurimi, calugari, stareti, episcopi si mireni. Desi era foarte canonic si autoritar, totusi pentru fiecare gasea cuvinte de mangaiere si imbarbatare. Cel mai obisnuit canon pentru el era postul indelungat, rugaciunea, indeosebi Psaltirea, si ascultarea desavarsita. Veneau la batranul si bolnavi pentru Sfantul Maslu, iar dintre ei, unii se intorceau acasa sanatosi. Uneori venea la batranul cate un frate suparat de ispite, iar el il invata, zicand: - Nu ai binecuvantare sa pleci nicaieri din manastire, cand esti tulburat. Ca mintea tulburata nu poate niciodata sa judece si sa ia o hotarare dupa voia lui Dumnezeu. Iar pe fiii sai duhovnicesti ii sfatuia adeseori, zicand: - Parintilor, sa nu uitati niciodata aceste trei lucruri: sa aveti frica lui Dumnezeu, sa va paziti mintea curata si sa nu uitati pe "Doamne Iisuse!" Incepand din anul 1941, s-au abatut multe ispite si necazuri asupra Manastirii Sihastria. Mai intai a ars biserica impreuna cu toata incinta. Apoi talharii au jefuit de mai multe ori acest sfant lacas, batand si orbind pe staret. Din aceste pricini, o parte din calugari s-au risipit pe la alte manastiri. Atunci parintele Ioanichie si-a adus aminte de cuvintele marelui batran Gheorghe Lazar, spuse cu 30 de ani mai inainte: - Nu te fericesc ca ai venit in locul acesta, ca la sfarsitul vietii o sa ai multe ispite. Spunea batranul ucenicilor sai ca intr-o noapte, pe cand zacea bolnav in pat, a intrat in chilia lui o femeie imbracata cu buna cuviinta si, apropiindu-se de el, a zis: - Nu te intrista, parinte Ioanichie. De acum ne vom ingriji noi de acest sfant lacas! Era Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, protectoarea acestui smerit asezamant calugaresc. Intr-adevar, din anul 1942 s-au simtit permanent acoperamantul si binecuvantarea Maicii Domnului peste Manastirea Sihastria. Odata s-a adunat in chilia staretului toata obstea manastirii, pentru binecuvantare si cuvant de folos. Iar batranul a zis catre toti: - Parintilor, sa nu va descurajati ca a ars manastirea. Ca pentru pacatele noastre a ars si pentru ca sa se reinnoiasca ctitorii. Sfintiile voastre rabdati toate ispitele si nu parasiti locul acesta sfintit prin rugaciunile si lacrimile inaintasilor nostri. Numai sa tineti cu tarie randuiala acestei manastiri. Ca cine nu tine randuiala locului, il izgoneste locul de aici. In anul 1909, cand am fost hirotonit preot, s-a apropiat de mine un calugar batran din Manastirea Neamt si mi-a spus: "Sa stii, parinte Ioanichie, ca numai aceia pot sta la Schitul Sihastria, care vor pazi randuiala schimniceasca de acolo. Adica nimeni sa nu aiba ceva al sau, ci toate sa fie de obste; sa nu se savarseasca pacate trupesti si sa nu se manance carne in manastire. De nu va pazi cineva randuiala, nu va putea trai in locul acela. Ca locul acela este legat cu neschimbat legamant de sapte calugari sihastri din Manastirea Neamt, care au intemeiat Sihastria in anul 1655". La urma a adaugat staretul si aceste cuvinte: - Tineti cu tarie la randuielile calugaresti si nu lasati nici intr-o zi nesavarsite dumnezeiasca Liturghie si cele sapte laude. Ca de veti face asa si veti duce viata curata si veti avea dragoste intre voi, sa stiti ca Maica Domnului va ridica din cenusa acest sfant lacas si veti avea pace si mantuire in locul acesta. Iar de nu veti pazi cu sfintenie pravila, postul si datoriile voastre calugaresti, sa stiti ca se va pustii iarasi locul acesta. Ca lui Dumnezeu mai mult ii place un loc pustiu si curat, decat un loc cu calugari multi si dezbinati. Dupa doi ani de suferinta, staretul Ioanichie a zis intr-o seara catre ucenicul sau, ieromonahul Ioil: - Marti ma duc la Tata! Marti ma duc la Tata! Intr-adevar, marti, 5 septembrie, 1944, Protosinghelul Ioanichie Moroi si-a dat sufletul in mainile Domnului, lasand in urma o obste aleasa de 40 de calugari. Asa s-a nevoit si asa s-a savarsit un mare staret al monahismului romanesc. SCHIMONAHUL GRIGORIE BICA - Manastirea Ciolanu-Buzau (+ 1945) Parintele Grigorie Bica a fost un calugar foarte nevoitor din Manastirea Ciolanu. Era de loc din Transilvania. Deci, urmand lui Hristos, sa facut schimonah in Manastirea Ciolanu si a avut toata viata doua ascultari - eclesiarh la biserica si gradinar. Si atat a sporit in rugaciune, in post si in smerenie, ca toti se foloseau de nevointa lui. La gradina avea doi ucenici pe care ii crestea in frica de Dumnezeu. Uneori le spunea: - Fratilor, sa lucrati la gradina cu dragoste si fara cartire, ca din truda voastra se hraneste in dar atata lume. Vara, batranul zabovea la udat gradina pana tarziu, iar cand venea la masa, bucatarul ii spunea: - Nu mai este mancare, parinte Grigorie. Pentru ce intarzii si nu vii la timp, cand suna masa? Dar batranul nu se supara, ci isi cerea iertare si se intorcea linistit la gradina. La biserica era nelipsit in fiecare noapte. Venea cel dintai, se aseza in strana si zicea rugaciunea lui Iisus. Odata l-a intrebat un calugar: - Cum mai poti veni la biserica, parinte Grigorie, ca esti obosit de la gradina? Iar batranul i-a raspuns:
161
- Biserica este o corabie ce inoata pe mare. Daca lipsesc de la biserica, corabia merge inainte si eu raman departe de Hristos. De aceea vin regulat la biserica. Altadata a spus unui ucenic: - Toata viata ma lupt cu trupul - cu calul acesta naravas - si fac tot ce pot, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa nu ma doboare. Un frate i-a zis: - Parinte Grigorie, da-mi un cuvant de folos. Iar batranul i-a raspuns: - Dintre toate patimile, cel mai mult il lupta pe calugar trandavia si iubirea de sine, din care se nasc celelalte toate. Ca il indeamna vrajmasul sa-si crute trupul, sa manance bine, sa nu vina la biserica, sa nu mai faca metanii si sa doarma mult. Iar daca biruieste calugarul iubirea de sine, usor biruieste toate patimile. Sfarsitul parintelui Grigorie a fost tot asa de minunat, precum i-a fost si viata. intr-o noapte, pe cand se ruga, i s-a aratat un tanar frumos, calare pe cal, si i-a spus: - Pregateste-te, ca peste trei zile vin sa te iau. Voi veni cand va lovi in toaca. - Dar tu cine esti? l-a intrebat. - Eu sunt Mucenicul Gheorghe, patronul acestei biserici, si am venit sa-ti spun. Atunci parintele Grigorie si-a cerut iertare de la toti, s-a marturisit, a primit Preacuratele Taine, iar a treia zi dimineata, pe cand toca la biserica, si-a dat duhul in mainile Domnului. Osemintele lui, galbene si binecuvantate, se pastreaza in gropnita manastirii. PROTOSINGHELUL GHEDEON VERENCIUC - Schitul Sihastria Voronei-Botosani (1891-1945) Parintele Ghedeon Verenciuc s-a nascut in comuna Oneaga-Botosani. In anul 1914 a primit schima monahala in Schitul Sihastria Voronei. Acest schit a fost, in secolele XVIII-XIX, o renumita sihastrie in partea de nord-est a Moldovei. Aici au trait calugari isihasti cu viata sfanta, care practicau rugaciunea lui Iisus. Unii din ei se nevoiau in "Schitul din poiana Voronei" - actuala manastire cu acelasi nume de astazi. Altii se nevoiau in Schitul Sihastria Voronei, dintre care cel mai renumit a fost Cuviosul Onufrie (secolul XVIII). Cei mai evlaviosi se nevoiau in padurile seculare din imprejurimi. Multi din acesti sihastri au ramas necunoscuti. Spre sfarsitul secolului XIX, numarul calugarilor din Schitul Sihastria Voronei a scazut. Abia se mentinea firul slujbelor. Traditia isihasta din aceasta vestita vatra calugareasca a fost aproape complet intrerupta. Insasi biserica si chiliile ajunsesera in paragina. Aceasta era starea duhovniceasca a Schitului Sihastria Voronei in anul 1914, cand a venit aici monahul Ghedeon Verenciuc. Parintii, vazand ascultarea, ravna si priceperea lui, dupa cativa ani l-au facut preot. Apoi, mutandu-se egumenul din viata aceasta, in anul 1925 a fost numit egumen al Schitului Sihastria Voronei Protosinghelul Ghedeon. El a condus schitul mai mult de 20 de ani, ridicandu-l la o noua stare de inflorire. A reinnoit biserica, chiliile si viata duhovniceasca si a format peste 20 de ucenici, crescandu-i in frica de Dumnezeu si ravna pentru biserica. Auzindu-se de numele si nevointa lui, multi credinciosi din partea locului alergau la Schitul Sihastria Voronei. Unii veneau sa asculte slujba, caci parintele Ghedeon slujea si canta foarte frumos. Iar altii veneau sa se marturiseasca si sa ceara sfat, caci era vestit duhovnic mare si nevoitor. Acest egumen vrednic de pomenire era si un priceput dascal de muzica bisericeasca. El aduna in jurul lui pana la 20 de ucenici, tineri de prin sate, pe care ii invata religia si cantarea psaltica. Unii dintre ei au iesit buni cantareti de parohie, iar altii au ramas in manastire, ajungand calugari iscusiti. Atat unii, cat si ceilalti, pomenesc cu dragoste si recunostinta pe bunul lor dascal si parinte duhovnicesc. Asa s-a nevoit Protosinghelul Ghedeon Verenciuc pana la inceputul anului 1945, slavind pe Hristos, slujind Biserica, mangaind oamenii, invatand pe ucenici si staruind ziua si noaptea in rugaciune si post. Apoi, imbolnavindu-se, si-a dat sufletul in mainile Domnului si a fost ingropat de fiii sai duhovnicesti in cimitirul schitului. PROTOSINGHELUL VICHENTIE MALAU - Manastirea Secu (1887-1945) Viata Acest mare duhovnic, care a stralucit ca un luceafar in manastirile noastre, s-a nascut in anul 1887, in satul Ghidion, comuna Stanita, judetul Neamt. In anul 1894, cand avea numai 7 ani, parintii sai au intrat in viata monahala, impreuna cu cei trei copii. Tatal cu fiul Vasile s-au dus la Manastirea Secu, iar mama cu doua fete s-au dus la Manastirea Varatec. In anul 1895, tatal cu feciorul pleaca la Sfantul Munte. Acolo, in scoala monahismului ortodox, au petrecut in aspra nevointa unsprezece ani, formandu-se duhovniceste langa cei mai buni calugari atoniti. In anul 1906 se reintorc la Manastirea Secu, iar in anul 1912 depun amandoi juramantul calugaresc. Tatal primeste numele de Dometian, iar fiul numele de Vichentie. La fel si mama se calugareste cu numele de Migalusa, iar sora cea mai mare, cu numele de Epraxia. In anul 1915, monahul Vichentie este hirotonit preot si numit eclesiarh si duhovnic in Manastirea Secu. Intre anii 1916-1918 este trimis ca preot sanitar la spitalele de raniti. Mai tarziu (1927-1928), ajunge staret in manastirea de metanie. Iar intre anii 1928-1940 activeaza ca preot slujitor in Manastirea Agapia, devenind cel mai renumit duhovnic din Moldova. In anul 1940 este transferat ca preot misionar la Manastirea Vasiova- Banat, unde continua aceeasi activitate apostolica, pana in vara anului 1945, cand se muta la Domnul, plans de multa lume. In februarie, 1953, osemintele sale sunt aduse si depuse in gropnita Manastirii Secu, unde se pastreaza pana astazi. Fapte si cuvinte de invatatura Intr-o zi a zis tatal parintelui Vichentie catre sotia sa: - Ma duc la manastire sa-mi plang pacatele, ca n-am facut nimic pentru sufletul meu. - Dar de mine nu ti-i mila? a spus femeia. Ma lasi singura cu trei copii? Doar si eu am suflet. - Atunci mergem amandoi. Eu iau cu mine copilul si tu, fetele. Din ziua aceea s-au dus cu totii sa slujeasca lui Hristos, ajungand, atat parintii, cat si copiii calugari desavarsiti. Cand era in Sfantul Munte, a intrebat parintele Vichentie pe duhovnicul sau: - Spune-mi, parinte, ce sa fac ca sa ma mantuiesc? - Aceasta sa faci, fiule, daca doresti sa te mantuiesti: sa te rogi neincetat cu lacrimi, rostind rugaciunea lui Iisus; sa mananci o data in fiecare zi, sa priveghezi mereu si sa faci ziua si noaptea inchinaciuni si metanii. Tot ce faci sa fie cu porunca si binecuvantare; Sfanta Liturghie si cele sapte laude sa nu-ti ramana niciodata, iar de pacatele trupesti, de zavistie si de iubirea de argint sa fugi pana la moarte.
162
Zicea iarasi duhovnicul catre ucenicul sau: - Sa stii, fiule, ca nu vei ramane multa vreme in Sfantul Munte. In curand te vei intoarce cu tatal tau in tara. Acolo te vei calugari, vei primi darul preotiei si vei povatui pe multi pe calea mantuirii. Nu dupa mult timp s-a implinit prevestirea acelui duhovnic. Parintele Vichentie s-a intors in tara si a ajuns mare povatuitor de suflete. Spunea despre dansul ucenicul sau, Protosinghelul Eftimie Tanase: - In vara anului 1917 am fost grav ranit pe front. La spital, un preot calugar ingrijea de bolnavi. Era ieromonahul Vichentie Malau. Nu-l cunosteam, inainte de operatie m-am spovedit la el si, plangand, l-am intrebat: - Preacuvioase parinte, voi mai scapa cu viata din aceasta operatie? - Asculta mata, frate Ioane, mi-a zis el. Sa ai credinta in Hristos ca te vei face sanatos si in curand vei veni la Manastirea Secu si acolo te vei face calugar si preot. Aceasta prevestire a parintelui Vichentie s-a implinit intocmai in toamna anului 1918. Ajungand staret in Manastirea Secu, adesea invata pe calugari, zicand: - Fratilor, sa facem lucrul Domnului fara lenevire, ca suntem naimiti lucratori in via Lui si fiecare, cum va lucra, asa plata va lua. Nimic sa nu facem din sila, nimic pentru bani, nimic fara binecuvantare sau cu cartire, ca sa nu pierdem plata in ziua judecatii. Ca "cine face ascultare cu dragoste, liturghie savarseste". Altadata iarasi zicea fiilor sai duhovnicesti: - Toate ale calugarului sunt sfinte, caci calugarul este afierosit lui Dumnezeu. De aceea, lucrul sau sa fie facut cu binecuvantare; cuvantul lui, intelept si dres cu sare; rugaciunea lui, curata ca ceara si fierbinte ca focul; chilia lui, simpla ca o pestera, dar sfanta ca o biserica. Protosinghelul Vichentie oprea pe calugari sa pescuiasca. Odata i-a zis ucenicul sau: - Parinte staret, da-mi voie sa prind peste din iaz. - De ce sa omori pestele pentru lacomia ta? - Dar ucenicii lui Hristos cum prindeau peste din Marea Galileei? - Dar tu esti ucenicul lui Hristos? i-a raspuns staretul. Si s-a rusinat fratele de cuvintele lui. Marturiseau ucenicii lui ca parintele Vichentie nu judeca niciodata pe nimeni, orice pacat l-ar fi vazut facand. Ci indata se ruga si plangea pentru el. Odata a venit la el un calugar si i-a zis: - Parinte staret, am vazut pe cineva mancand de dulce in zi de post. - Nu judeca! Nu judeca, frate!, i-a raspuns batranul. Poate i-a luat Dumnezeu mintea, de aceea a mancat! Intr-o zi a vazut staretul doi frati vorbind la strana si le-a zis: - Nu vorbiti, fratilor, in biserica! Nici ingerii nu vorbesc aici, iar voi vorbiti? Se spunea despre dansul ca nu ingaduia calugarilor sa mearga la chiliile altora, sa umble prin manastire fara rost sau sa vina la biserica fara camilafca. Iar daca cineva lipsea de la slujba fara pricina binecuvantata, il punea la canon. Spun ucenicii lui ca intotdeauna intra cel dintai in biserica si iesea cel mai de pe urma. Cand intra mergea repede, ca si cum l-ar fi asteptat cineva. Iar cand iesea din biserica, mergea incet, avand fata vesela si luminata. Marturisesc, de asemenea, ucenicii lui ca parintele Vichentie niciodata nu primea slujbe de la oameni, cand savarsea Sfanta Liturghie, nici nu vorbea cu cineva, ca sa poata vorbi numai cu Dumnezeu. Era atat de patruns de frica lui Dumnezeu si de bucurie, ca intotdeauna varsa lacrimi cand slujea. Cand se apropia miezul noptii, staretul batea regulat in usa ucenicului si-i zicea: - Scoala, frate Gheorghe, sa mergem la biserica, caci este ora douasprezece. Apoi canta o slava pana se destepta ucenicul si indata plecau la Utrenie. Spunea iarasi ucenicul ca, in fiecare dimineata, la ora 5 fix, parintele Vichentie suna clopotul de desteptare. - De ce suni clopotul asa de dimineata, preacuvioase? il intrebau unii. - Ca sa se scoale parintii si fratii la rugaciune din timp, sa-si faca pravila si canonul calugaresc. Dupa ce suna clopotul, batea in usa ucenicului, zicand: - Scoala, frate Gheorghe, la rugaciune! Hai, dragul tatei, sa laudam pe Domnul. Iata, pasarile canta afara si ne fac de ras! Iar daca ucenicul se ingreuia de somn, ii zicea: - Du-te la fantana si-mi ada o caldare de apa, ca n-am cu ce ma spala. Dupa ce-si termina pravila, parintele Vichentie canta dupa obicei o slava. Apoi isi lua rasa si pleca la biserica. Odata l-a intrebat ucenicul: - De ce nu dormi noaptea, parinte Vichentie? - Daca vine Mirele in miezul noptii? Sa ma gaseasca dormind? raspundea batranul. Si se folosea ucenicul de nevointa lui. Dupa Utrenie, parintele Vichentie se oprea in mijlocul bisericii si intreba: - Ce sfant avem astazi? Ati citit viata sfantului de astazi? Uite, asa posteau si se rugau sfintii de demult, uite, asa rabdau mucenicii! Iar noi, parintilor, mancam si dormim! Dupa ce explica viata sfantului zilei, adauga: - Iata, este ora 2,30. De acum mergeti la chilii, faceti paraclisul Maicii Domnului si va culcati. Uneori spunea ucenicului sau: - Frate Gheorghe, sa veniti deseara cu totii la mine! Seara vorbea cu fratii cuvant de folos din Sfanta Scriptura, din invataturile Sfintilor Parinti si din viata calugarilor alesi, pana la miezul noptii. Ii invata rugaciunea lui Iisus, ii sfatuia cum sa fuga din cursele vrajmasului, ii mangaia duhovniceste, ii deprindea sa picteze si sa cante pe note. La urma canta singur o podobie cu glas lin si duios si cu ochii inlacrimati zicea: - Fratilor, sa mergem la biserica. Se aude clopotul de Utrenie! Spunea iarasi ucenicul lui ca, de vedea vreun parinte sau frate trist si abatut, indata il intreba cu blandete: - De ce esti suparat, mata, frate? Ai nevoie de ceva?
163
Apoi lasa slujba, chema pe frate la chilia lui si ii dadea un cuvant de mangaiere, o carte buna, bani pentru haine, ceva de mancare sau din darurile aduse de la biserica si il libera cu pace. Insa vin nu dadea nimanui la chilie, ca sa nu-l duca in ispita. Odata s-a dus ucenicul la adunat fan pe munte. In urma, parintele Vichentie i-a facut curatenie in chilie, a spalat dusumeaua, a scuturat praful, a varuit soba si i-a aprins candela. Seara, cand s-a intors fratele de la ascultare, i-a zis parintele: - Uite, asa trebuie sa fie chilia unui calugar. Simpla si curata ca o biserica! Altadata a zis ucenicul catre parintele sau duhovnicesc: - Preacuvioase, fa-ti si sfintia ta o haina mai buna, ca esti staret si te vede lumea! - Nu merit! Nu merit alta, frate Gheorghe! De m-as izbavi in aceasta de pacate! Spunea ucenicul despre staretul sau: - Parintele Vichentie era foarte nevoitor. De multe ori umbla vara descult sau cu picioarele goale in bocanci. La chilie avea numai o singura haina buna, pe care o lua la biserica. Celelalte haine erau vechi si carpite, dar totdeauna curate. Spunea inca ucenicul si acestea: - N-am vazut in chilia parintelui Vichentie nici pat, nici perna, nici invelitoare, nici haine de prisos, decat numai cateva carti, o masa, candela aprinsa, crucea si epitrahirul cu care spovedea. Nu stiu unde si cum dormea, nici cum se ruga in chilie, dar intotdeauna il gaseam treaz si senin la fata. Protosinghelul Vichentie Malau iubea atat de mult Biserica lui Hristos, incat zabovea inlauntrul ei ziua si noaptea. Singur facea curatenie, spala pe jos, impodobea altarul, stergea icoanele, vopsea stranele, curata pictura si varuia peretii bisericii pe dinafara. Chipul sau era intotdeauna bland si plin de bucurie. Spunea unul din ucenici ca odata a venit la manastire prefectul cu cativa profesori. Parintele Vichentie, imbracat intr-o haina rea, varuia biserica: - Unde este staretul manastirii? l-au intrebat ei. Am vrea sa vorbim cu dansul. - Ma duc sa-l caut - a zis parintele Vichentie. Asteptati putin! Dar ei, intelegand de la altii ca el este staretul si vazandu-l asa rau imbracat, indata au plecat. Uneori il intrebau oamenii: - Parinte staret, cu ce-ati facut atatea reparatii la biserica si la chilii? - Cu mila lui Dumnezeu si cu ajutorul oamenilor, raspundea parintele. Daca cheltuiam azi o mie de lei, maine veneau in loc doua mii. Daca scoteam azi doua mii din casa, a doua zi gaseam patru mii in loc. Se spunea despre dansul ca in noaptea de 11 noiembrie priveghea singur pana dimineata in Sfantul Altar, in rugaciune si lacrimi, spre pomenirea Sfintilor Mucenici Mina, Victor si Vichentie. Asemenea facea si in alte nopti de peste an. Se spunea iarasi ca in ziua intai de Pasti, cand veneau cu totii la trapeza cu icoana Invierii si mesele erau pline de daruri, parintele Vichentie se aseza in capul mesei, gusta de cateva ori, apoi vorbea cuvant de folos timp de doua ceasuri. Vorbirea lui era asa de dulce si vie, incat parintii lasau mancarea si-l ascultau cu lacrimi. Spunea inca parintele Vichentie celor ce il intrebau, cum ca ouale rosii inchipuiesc lacrimile Maicii Domnului, pe care le-a varsat pe Golgota, cand Fiul ei era rastignit pe cruce. Cand veneau credinciosii la manastire, bateau la usa parintelui Vichentie si-l intrebau: - Parinte, am venit la manastire sa facem Sfantul Maslu, sa dam slujbe, sa ne spovedim. La cine sa ne ducem? - Eu va marturisesc, fratii mei - raspundea batranul cu dragoste. Apoi zabovea cu ei toata noaptea. Le asculta necazurile, ii marturisea, le randuia canon, ii mangaia cu alese cuvinte duhovnicesti si ii odihnea. A doua zi iarasi ii ducea la trapeza, ii servea singur cu mancare, le dadea paine pentru drum, ii petrecea pana la poarta si, binecuvantandu-i, ii libera cu pace. Odata, un preot a adus pasca in sfantul altar. Atunci batranul i-a zis: - Parinte, nu stii ca dupa tipic nu-i voie sa se aduca pasca, branza si oua in sfantul altar? Se cadea sa faci 200 de metanii pentru aceasta. Dar nu-mi permit sa dau canon la preoti. De aceea, voi face eu canonul acesta. Spuneau batranii care l-au cunoscut ca parintele Vichentie invata asa de frumos pe oameni, ca toti care il ascultau plangeau. - Dragii mei - zicea el -, ati venit de departe, cu desagii in spate, desculti peste dealuri, truditi si flamanzi, ca sa va inchinati la sfintele manastiri! Bine ati venit, fratilor! Dumnezeu sa va numere pasii... La plecare, iarasi le zicea: - Sarutati, fratilor, pamantul acesta, ca este loc sfant. Aici au trait atatia cuviosi, pe care numai Dumnezeu ii stie! Iar credinciosii, inchinandu-se, plecau mai departe. Un frate curand calugarit a intrebat pe parintele Vichentie: - Preacuvioase, ce sa fac sa ma mantuiesc? - Asculta, mata, frate, sileste-te sa implinesti tot ce ai fagaduit si cu siguranta te vei mantui. - Vai, parinte, ma infricosez de juramantul calugaresc! - Nu te teme, frate! Ai nadejde ca ai primit Duh Sfant. Incepe a lucra cate putin, pana vei deprinde fapta buna. Cauta mai intai sa ai constiinta curata, sa nu te mustre de nimic la apusul soarelui. Apoi, pazeste-ti mintea de ganduri rele, fa cu dragoste orice ascultare si zi mereu "Doamne Iisuse". Asa, dragul tatei, asculta mata de mine si nu vei gresi. Asa se lucreaza ogorul sufletului. Alt fiu duhovnicesc l-a intrebat: - Parinte Vichentie, ce sa fac sa ma mantuiesc? Iar batranul i-a dat o hartie pe care scria: - Marturiseste-ti cat mai des pacatele tale; fa-ti canonul si pravila de chilie; zi neincetat rugaciunea lui Iisus; fa ascultare la toate si tuturor; iubeste singuratatea ca sa fii scutit de a auzi, de a vedea, de a pofti si de a critica, pe drept sau pe nedrept; in fata ta, toti sa fie socotiti ca sfinti. Sileste-te sa faci acestea cu dragoste si vei fi viu. Iar nefacand acestea, pentru ce ai jurat, nesilit fiind? Ce nebunie fara leac este a jura fara a-ti da seama pentru ce juri! Spuneau ucenicii lui ca parintele Vichentie nu se atingea niciodata de Sfanta Masa, afara de mare nevoie; iar deasupra nu ingaduia sa se puna nimic, afara de cele sfinte. Cand savarsea dumnezeiasca Liturghie, statea departe de jertfelnic si se ruga cu mainile asezate crucis pe piept, iar cand pomenea pomelnicele se aseza in genunchi langa Sfanta Masa si se ruga pentru toti cu lacrimi.
164
La spovedanie, parintele Vichentie era foarte bland si iscusit, intotdeauna ii dadea indrazneala omului si nadejde in mila lui Dumnezeu. - Asculta, mata, - spunea batranul - marturiseste, aici, in fata lui Hristos, tot ce ai pe suflet. Nu ascunde nimic, nici nu te rusina de mine, ca si eu sunt om si nu am voie sa ma smintesc de pacatele tale. Asa, dragul tatei, spune tot ce ai gresit si te caieste ca un om, iar Dumnezeu te va ierta prin mine, pacatosul, dupa mare mila Lui. Numai sa parasesti pacatul! La urma dadea si putin canon - metanii, post si milostenie. Spunea ucenicul sau ca parintele Vichentie primea foarte greu la spovedanie preoti de mir si duhovnici. - Asculta, mata, parinte, zicea batranul - du-te la parintele Ambrozie din Manastirea Neamt. El este duhovnicul preotilor. - De ce nu spovedesti preoti? l-a intrebat ucenicul. - Ei, frate, cel mai greu este sa marturisesti preoti si duhovnici! Ei au o mare raspundere inaintea lui Hristos. Intr-o zi a spus batranul catre toti: - Parintilor, iata, vin de departe mireni la manastire, cu traistele pline de daruri. Iar noi le primim darurile si-i lasam sa plece deserti. Nimic nu le dam inapoi. Caci, cine dintre noi se roaga cu post si cu lacrimi pentru ei? Sau cine le da sfaturi si cuvinte de mangaiere? Cine mai face metanii pentru mireni? Vai de noi, parintilor! Sa stiti ca o sa ne dea Dumnezeu in judecata! In anul 1927, la hramul Manastirii Secu a venit lume multa. Parintele Vichentie i-a primit pe toti cu dragoste, i-a odihnit si ospatat; iar din darurile aduse a impartit la slujitori, la calugari si la saraci. Vazand aceasta, casierul manastirii i-a zis: - Parinte staret, dar totul impartiti? Manastirea cu ce mai ramane, ca s-au cheltuit atatia bani cu hramul? - Lasa, parinte Eftimie. Astazi am praznuit ziua Sfantului Ioan Boteza- torul. La hram, manastirea nu trebuie sa castige, ci sa se roage si sa faca milostenie la toti. Acesta este un hram adevarat! Spunea ucenicul ca intr-o zi de An Nou s-a adunat obstea la staretie sa ureze parintelui Vichentie sanatate si sa primeasca binecuvantare. Iar batranul le-a zis: - Parintilor si fratilor, s-ar fi cuvenit sa va servesc cu cate un pahar de vin, dupa obicei, dar nu am. Eu, insa, nu va dau vin, care de multe ori omoara sufletul, ci va dau cuvinte de folos de la Sfintii Parinti, care dau viata. Nu asteptati de la mine cuvinte inalte, ca cele inalte sunt sus. Acolo sa ne ajute Dumnezeu sa ne implinim cu totii. Dupa ce le-a vorbit din viata si invataturile Sfantului Vasile, a incheiat, zicand: - Sa nu ne deznadajduim, parintilor, chiar daca gresim, ci sa ne marturisim, sa parasim pacatul si sa avem nadejde. Ca Dumnezeu, ca un Tata bun, mereu ne asteapta cu bratele deschise. A venit la parintele Vichentie un staret renumit si au vorbit mult impreuna despre mantuirea sufletului. La urma i-a zis batranul: - Parinte staret, sfintia ta obligi pe calugari sa posteasca cate doua, trei zile, chiar daca unii nu pot. Nu este mai bine sa-i lasi dupa puterea si vointa lor? Eu nu fac asa. Le dau post, dar cu painea pe masa. Cred ca mai mare plata vor avea. Ii invat sa posteasca cu painea dinainte. Ca "pe datatorul de buna voie il iubeste Dumnezeu". Spunea ucenicul ca parintele Vichentie mergea uneori la bucatarie si zicea bucatarului: - Asculta, mata, parinte, fa mancare destula, pentru toata lumea; pune untdelemn cat trebuie si o fierbe bine, sa fie buna, ca sa nu carteasca, nici sa se imbolnaveasca parintii. Spunea iarasi ucenicul ca batranul venea regulat la masa cu parintii, dar el nu manca. Numai seara gusta putin. Servea la masa, citea cuvant de invatatura si privea cu dragoste cum mananca fiecare. Uneori ii ziceau ceilalti: - Mananca si sfintia ta, parinte staret. - Iertati-ma, parintilor, am mancat la staretie cu cineva si nu mai pot manca. Vai, asa m-am saturat! Se mai spunea despre dansul ca, daca observa la masa pe cineva ca nu mananca, se apropia de el si-i zicea: - De ce stai mata si nu mananci? Ia, frate, si mananca. - Iarta-ma, preacuvioase, m-am saturat. - Asa, frate, sa va infranati cu mancarea dinainte. Cel mai bun post este sa mananci fara sa te saturi. Iar daca postesti de frica staretului, acela este post de sila, iar nu din dragoste. Spuneau ucenicii lui ca cea mai mare fapta buna a staretului era aceea ca nu judeca niciodata pe nimeni, ci intotdeauna lua aminte de sine. Lucrand intr-o zi cu fratii la gradina si observand pe unii ca rad si vorbesc de rau, a suspinat in sine si-a zis: - Ei, fratilor, mi-aduc aminte ce zicea Sfantul Pavel: "Niciodata nu am scos cuvant desert din gura mea". Iar eu, ticalosul, intotdeauna clevetesc, cartesc, vorbesc de rau pe fratele meu si rad, in loc sa plang pentru pacatele mele. Vai mie, fratilor, se apropie ceasul mortii mele si nu stiu ce raspuns voi da inaintea lui Hristos! Iar fratii, auzind acestea, taceau si se rusinau de vorbele lui. Spuneau iarasi fiii sai duhovnicesti ca parintele Vichentie priveghea aproape in fiecare noapte. Vara se nevoia in padure si iarna in chilie. De cum se lasa intunericul, isi lua Psaltirea in traista, lumanari si chibrituri, si se furisa in padure. Acolo se ruga singur si facea mii de metanii. Iar in zorii zilei se intorcea la chilie neobservat si suna clopotul de desteptare. Odata a venit in vizita canonica la manastire mitropolitul Pimen de la Iasi. Dupa ce s-a inchinat in biserica, i-a zis staretul: - Inalt Preasfintite, spuneti un cuvant de folos la parinti. - Bine, parinte Vichentie, iata le spun: Preacuviosi parinti, cu randuiala lui Dumnezeu si cu rugaciunile Sfantului Ioan Botezatorul, patronul acestei manastiri, aveti un staret cu viata aleasa, cum nu am in nici o alta manastire din Moldova. Va rog sa-l ascultati in toate si sa-i urmati viata si cred ca cu darul lui Hristos, cu totii va veti mantui! A zis odata parintele Vichentie catre duhovnicii manastirii: - Parintilor, mare este taina preotiei si a duhovniciei si vai noua de vom pierde sufletele incredintate de Hristos. Ca pentru fiecare vom da socoteala. Eu cred ca dintr-o mie de duhovnici, putini se vor mantui, cum ne invata si Sfantul Ioan Gura de Aur, ca duhovnicia este cea mai grea misiune pe pamant! Spunea ucenicul sau ca parintele Vichentie nu primea niciodata bani pentru spovedanie sau pentru orice fel de slujbe. Totul facea gratuit, din credinta si din dragoste, precum porunceste Hristos: In dar ati luat, in dar sa dati (Matei 10, 8). De asemenea, nu primea la chilie bani pentru pomelnice, ci ii trimitea la biserica. La acest mare parinte veneau zilnic multi saraci sa ceara milostenie. Cum batea cineva in usa, indata deschidea si zicea: - Vai, a batut Hristos la usa chiliei mele si nu am ce sa-i dau milostenie! Si indata lua ce gasea in cale si impartea. Ori un prosop din cui, ori o pereche de ciorapi, ori ceva bani, ori o bucata de paine. Iar daca nu avea nimic la indemana, spunea saracului:
165
- Asteapta mata putin afara! Iar el intra in chilie, se dezbraca de camasa sau isi scotea bocancii si ii dadea saracului, zicand: - Primeste, frate, macar atat, ca n-am altceva pe ziua de astazi! La urma adauga: - Vino sa mananci la trapeza. Nu cumva sa pleci flamand! Si il servea cu mainile sale. Apoi il petrecea pana la iesire. Se spunea despre el ca niciodata nu purta haine noi, ci numai haine vechi, dar intotdeauna curate. Nu avea uneori nici camasa de schimb, pentru ca totul dadea milostenie. De aceea purta permanent la gat un fular negru, lung pana la brau, ca sa nu-l vada cineva ca nu are camasa pe el. Cand parintele Vichentie mergea la Targu Neamt sa faca cumparaturi pentru manastire, se adunau in jurul lui toti saracii de pe ulite, copii orfani, vaduve, schiopi, orbi, cersetori. Iar sfintia sa le dadea milostenie cea mai mare parte din bani. Din banii ramasi facea cumparaturi si se intorcea inapoi. Spuneau ucenicii lui ca in vara anului 1928, cand a fost numit duhovnic la Manastirea Agapia, a trecut muntele numai cu traista in spate, in care avea Sfanta Evanghelie, crucea, molitfelnicul, epitrahirul si un rand de schimburi. Aceasta era toata averea lui. Spuneau iarasi ca parintele Vichentie era chemat uneori la praznic in manastire, iar el venea cu dragoste. Dupa ce binecuvanta, gusta din mancare de trei ori, iar paharul cu vin numai il atingea de buzele sale, apoi zicea: - Bogdaproste! Ce bine am mancat! Dumnezeu sa ierte pe raposatul! - Mai stati, parinte, si mancati cu noi. Nu va sculati flamand de la masa, staruiau maicile. - Am mancat. Iertati-ma. Ma duc, ca ma asteapta Hristos la chilie! Si indata pleca. Odata a venit un credincios la batranul si i-a zis: - Parinte, cutare om mi-a facut multe necazuri. Nu mai pot rabda. Spune-mi ce sa fac? - Asculta, mata, dragul meu. Nu te tulbura pe fratele in zadar, ca nu el, ci diavolul este de vina. Deci, nu rupe legatura dragostei care este mai scumpa decat orice pe lume. Altadata au venit cativa calugari la el si i-au zis: - Parinte Vichentie, spune-ne un cuvant de folos. - Parintilor, - zise batranul - de nimic nu ne va intreba Hristos la judecata, decat numai atat: Pentru ce nu ne-am pocait? Pentru ce nu neam plans pacatele? Pentru ce am ramas cu candelele stinse? Deci, siliti-va, dragii mei, siliti-va la pocainta. Ca, iata, vine noaptea, cand nimeni nu mai poate lucra nimic. Vine moartea fara veste si ne gaseste in pacate. Sa fim gata, parintilor, sa fim gata de drum! A venit odata o calugarita la parintele Vichentie si l-a intrebat: - Preacuvioase, a venit o ruda la noi. Avem voie s-o gazduim in chilie? - Maica, asculta mata. Nici un ceas sa nu gazduiesti pe mireni in chilie, ci numai la arhondaric. Ca chilia calugarului este biserica, este camara de taina si loc de nevointa. Iar vorbirea cu mireni alunga plansul calugarului, stinge candela rugaciunii si departeaza pe Hristos din inima lui. Daca observa vreun mirean ca face sminteala in manastire, indata ii zicea: - Asculta, mata, frate. Mata trebuie sa pleci din manastire mai inainte de apusul soarelui, ca aici este foc. Aici este loc sfant, unde sute de suflete se roaga lui Hristos. Aici rugaciunile si metaniile nu mai inceteaza, nici candelele maicilor nu se sting. De aceea se cuvine sa intri cu sfiala, sa mergi incet, sa ai privirea in jos, sa nu tii pe nimeni de vorba si sa te rogi, ca manastirea este loc sfant. Intr-o zi l-au intrebat cativa credinciosi: - Parinte Vichentie, oare este pacat a manca de dulce in zile de post? - Ascultati, fratilor. Tot ce dezmiarda trupul este pacat. Cand Biserica ne opreste sa mancam de dulce, suntem datori sa postim. Eu nu va pot dezlega sa mancati. Iar cand Biserica dezleaga la toate, eu nu va pot lega sa nu mancati. Deci sa facem asa cum ne invata Biserica. Spuneau ucenicii lui ca Protosinghelul Vichentie manca foarte putin, numai cat sa-si mentina viata. Tot ce capata de mancare impartea la cei din jurul lui, iar daca ii mai ramanea ceva, catre seara se ducea la maicile sarace si le zicea: - Maica, m-a trimis Hristos la sfintia ta cu ceva de mancare. Te rog s-o primesti in numele Domnului! Catre maicile mai indestulate din manastire zicea batranul uneori: - Auziti ce spune Hristos: Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui. Deci, mare osanda vom lua de nu vom face milostenie. Calugarul trebuie sa manance un singur fel de mancare si acela cu multa infranare. La fel si haine sa aiba numai doua, una de lucru si alta de biserica, si acelea sa fie simple. Cand venea vreun sarac la el si nu avea ce sa-i dea, se ducea la maici si le zicea cu glas rugator: - Maica, a venit Hristos la mine si nu am ce sa-i dau milostenie! Te rog, imprumuta-mi 100 de lei si, cand voi avea, ti-i voi da inapoi. Iar maicile, vazand dragostea lui pentru saraci, ii raspundeau: - Poftiti, parinte, 100 de lei si nu ni-i mai da inapoi, ca vrem si noi sa miluim pe Hristos. Asa silea bunul pastor si pe altii sa faca milostenie. Altadata a venit un calugar sa-i ceara cuvant de folos, iar batranul i-a zis: - Asculta, mata, parinte. Ai primit ceva astazi? Astazi sa imparti la toti. Nimic sa nu tii pentru a doua zi. Nici bani, nici paine, nici doua haine. Ca are grija Hristos sa te hraneasca si maine. Intr-o iarna i-a cusut monahia Migalusa - mama sa - un rand de haine noi calugaresti, din lana tigaie. Dar, inainte de a le imbraca, a venit la cuviosul un om sarac cu sotia sa ceara milostenie. Aveau acasa 10 copii si duceau lipsa de toate. Deci, le-a zis parintele: - Poftiti hainele acestea de siac. Sunt preotesti, dar puteti sa le prefaceti in haine pentru copii. Iarna tin foarte cald si sunt noi. Tot stateau la mine degeaba. Noi avem de toate. - Bogdaproste, parinte, au spus oamenii si au plecat. Deci, auzind, mama lui a zis, suspinand: - Cum a dat parintele de pomana hainele acelea noi, asa de bune? Cu ce o sa se imbrace in iarna asta? - Lasa, maica Migalusa, nu mai plange, au mangaiat-o celelalte. Are Dumnezeu grija de parintele Vichentie! Spunea maica Laurentia, ucenica lui: - Odata m-am dus la parintele Vichentie pentru marturisire si l-am gasit spalandu-si rufele. Era imbracat cu dulama, fara camasa pe el. - Iarta-ma, maica, ca ma vezi asa. Imi spal camasile si nu am altele de schimb. - Da-mi binecuvantare, parinte, sa le spal eu. - Ei, maica, dar popa ce sa faca?
166
Zicea iarasi ucenica lui: - Parintele Vichentie locuia in casa preotilor, alaturi de ucenicul sau, Protosinghelul Eftimie. Si venea la el multa lume pentru spovedanie si sfat. Dar, pentru ca sa nu mahneasca pe ucenicul sau ca este trecut cu vederea, zicea credinciosilor: - Fratilor, mergeti o parte si la parintele de alaturi. Este un duhovnic foarte bun si iscusit. Spunea maica Laurentia despre acest mare duhovnic ca, cu mult mestesug, reusea sa traga la spovedanie pe maicile care se temeau de canon aspru. Cum vedea vreuna descurajata, chema la sine o sora si-i zicea: - Ia, mata, untdelemnul si faina aceasta si le du la maica cutare, din partea mea, ca este lipsita. - Pentru ce faci aceasta, parinte Vichentie, - intreba maica Laurentia - doar are cu ce trai? - Ca sa-i ridic moralul si sa-i dau indrazneala duhovniceasca. Dupa o zi sau doua, cand o intalnea in biserica, o chema la sine si-i zicea: - Maica, sfintia ta esti o calugarita buna. Ai venit la manastire de atatia ani, ai crescut ucenice, ai facut ascultare, la biserica vii regulat, la strana canti frumos. Nu trebuie sa te descurajezi. Aceasta este lucrarea vrajmasului. Ai nadejde in mila lui Dumnezeu si vina pe la popa. O sa-ti citesc o rugaciune, o sa te spovedesc si vei vedea pe urma ce multumita te vei simti. Asa castiga parintele Vichentie sufletele tuturor. Acest preacuvios parinte avea si darul mai inainte-vederii. Cand venea cate un frate tanar la manastire, el simtea cu duhul daca va fi sau nu calugar bun. Pe unii din frati ii chema la sine si le zicea: - Dumnezeu si Maica Domnului sa va binecuvinteze, fratilor, sa ajungeti calugari buni si preoti ai Bisericii lui Hristos. Iar pe altii, chemandu-i, le spunea: - Fratilor, n-o sa puteti sta in manastire. Aici este greu. Poftiti bani de drum si va duceti acasa. Ascultati de parinti, invatati o meserie si aveti frica lui Dumnezeu. Si toti urmau sfatul lui. Spunea maica Laurentia ca a venit o copila la bunica ei, calugarita in Manastirea Agapia, ca s-o vada. A doua zi, batrana s-a dus la parintele Vichentie si i-a zis: . - Binecuvinteaza, preacuvioase parinte, pe nepoata mea ca se intoarce acasa. - Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvinteze, sora, sa ramai la manastire si calugarita sa te faci! Din ceasul acela, copila a ramas la Agapia si a ajuns calugarita buna. La parintele Vichentie veneau multi bolnavi pentru rugaciune. Unii din ei se vindecau. Batranul ii primea pe toti cu dragoste, ii marturisea si le facea Sfantul Maslu. El insa simtea cu duhul daca bolnavul se va vindeca sau nu. De aceea nu voia sa schimbe hotararea lui Dumnezeu. La plecare, mangaia pe cel suferind si-i dadea a intelege ce va urma. - Cat sa va dam, parinte, pentru Sfantul Maslu? intreba bolnavul. - Ei, lasa, daca te vindeci, ne tocmim noi! Si nu lua niciodata bani de la nimeni. Odata s-a imbolnavit parintele Vichentie si nu avea unde sa se culce, ca nu avea pat in chilie. Atunci maica Laurentia i-a adus un pat cu perna si asternuturi si a zacut batranul cateva zile pe el. Dupa ce s-a ridicat din boala a zis catre maici: - Va multumesc pentru pat, pentru perna, pentru toate. Luati-le de acum, ca popa s-a facut sanatos. De ce sa doarma altul pe dusumea din cauza mea? - Ba nu, preacuvioase, vi l-am daruit de tot. Tineti-l in chilie. - Daca-l tin in chilie, iar ma intoarce boala! Dupa cateva zile a intalnit un sarac si i-a dat patul cu tot ce era pe el. De atunci parintele n-a mai fost bolnav niciodata cat a stat la Manastirea Agapia. Spunea odata batranul catre Protosinghelul Eftimie, ucenicul sau: - Asta noapte, dupa ce am facut cateva ate de metanii, m-am asezat putin pe scaun sa ma odihnesc. Dupa cateva minute am simtit ca cineva mi-a smuls cu manie metaniile din mana si le-a aruncat. Cand am deschis ochii, am vazut in chilie o ceata de diavoli negri, care saltau si jucau. Dar indata ce am inceput sa strig catre Hristos cu lacrimi, diavolii s-au facut nevazuti. Zicea iarasi parintele Vichentie catre ucenicul sau: - Bine este calugarului sa fie strain toata viata. Daca nu, sa se instraineze macar la batranete, ca sa moara strain, iar nu intre ai sai. Ca asa a fagaduit lui Hristos. Obisnuia parintele sa vorbeasca catre fiecare cuvant de folos. Cum isi aducea aminte de vreun cuvant ziditor de suflet, indata il spunea la cea dintai calugarita pe care o intalnea. - Maica Evsevie, auzi mata? Mi-am adus aminte de un cuvant. Sa ti-l spun acum, poate nu te mai intalnesti cu el. La urma incheia, zicand: - Acesta este, poate, ultimul meu cuvant, ultima binecuvantare. Cine stie daca mai ajungem pana maine! Intr-o zi l-a intrebat unul din ucenici: - Cum va simtiti la Manastirea Agapia, parinte Vichentie? - Slava lui Dumnezeu pentru toate! Stiti ce ma tine aici? Liturghia zilnica si Sfanta Impartasanie! Altfel m-ar inconjura ispitele din toate partile. Si s-a folosit mult ucenicul de cuvintele batranului. Zicea parintele Vichentie: - Cine cauta a se indulci de frumuseti trupesti este vinovat ca si curvarul, si, pana nu pune hotar, nu se poate impartasi. Ba si anafura o ia spre pacat. Vai, si ce multi mai sunt din cei care cred ca a pofti nu este nimic! Dar Hristos spune hotarat: Daca ai poftit, iata ai si curvit in inima ta (Matei 5, 28). Zicea iarasi: - Cea mai sigura cursa a diavolului pentru om este amanarea. "Ai vreme sa te inchini, - zice el - sa postesti mai pe urma, deseara, maine!" Si tot te amana pana mori. Iata, asa se pierde omul singur, cu voia lui, nepocait. A cui este vina? Alteori spunea ucenicilor: - Fratilor, in zadar va spovediti, daca nu puneti hotar greselilor. Zicea batranul catre fiii sai duhovnicesti: - O, ce nebunie fara leac este a jura in fata altarului lui Hristos si in fata a toata lumea, ca vei trai toata viata ta numai in ascultare
167
desavarsita, in rabdare, in infranare de bauturi si de orice pofte si indulciri trupesti. Si vai! In urma juramantului din aceeasi zi, incepi a cauta sa refuzi supunerea, sa calci in picioare juramantul sfant si sa te intorci cu indrazneala la cele dintai. Nu uita, insa, ca juramantul acesta in ziua judecatii iti va fi cel mai cumplit paras. Tine seama ca nu numai pentru tine vei raspunde, ci si pentru toti acei ce s-au smintit de tine, precum insusi Hristos zice: Vai de cel prin care vine sminteala (Matei 18, 7). Zicea parintele Vichentie si acestea: - Pe Mantuitorul Hristos nimeni nu L-a vazut niciodata razand, dar plangand L-au vazut toti adeseori. Nu pentru El plangea, ci pentru lumea ratacita in pustietatile pacatelor, unde locuiesc vrajmasii omenirii, stand la panda neadormiti si cautand ca fiarele salbatice sa rupa si sa inghita pe toti cei rataciti in acele pustietati. Pentru cei ce vorbesc in biserica, spunea: - Vorbirea, glumele si rasul in biserica sunt pacate contra Sfantului Duh, adica contra puterii dumnezeiesti, caci prin acestea se dispretuieste sfintenia bisericii si se da prilej de sminteala publicului. Ba, ceva mai mult, aceste uraciuni au devenit astazi un obicei nedespartit de biserica si de credinciosii sai. Vai, ce dureros lucru este cand singuri noi dispretuim ce avem mai sfant - Biserica - pe care o avem mostenire de la Hristos! Despre aceasta Insusi Domnul spune: Casa mea, casa de rugaciune se va chema pentru toate neamurile, iar voi ati facut-o pestera de talhari (Matei 21, 13). Iar despre post asa invata pe ucenici: - Fara post - adica infranare de la mancare, de la bautura si de la ganduri si fapte rele - nimeni dintre muritori nu poate fi in stare sa traiasca viata monahala singuratica, in curatenie trupeasca absoluta si cu deplina pace a constiintei. Un trup hranit si odihnit invinge neaparat duhul, intuneca constiinta si cade victima a multe feluri de pacate. Alteori iarasi invata zicand: - Fratilor, vorbirea si glumele in biserica se aseamana cu ras la mormant! Iarasi zicea parintele Vichentie: - Este adevarat ca Mantuitorul a dat Sfintilor Sai Apostoli puterea de a lega si dezlega pacatele - si prin ei arhiereilor si preotilor -, dar cu conditia ca acestea sa fie ispasite prin post, rugaciune, canon, lacrimi si hotar. Ei bine, astazi multi cauta duhovnici dintre cei mai lesne iertatori si inca ii roaga sa nu le dea canon mult. Ba inca ar mai cere gratiere definitiv. Unii nu uita sa ceara imediat si voie de impartasanie, indiferent de greutatea pacatelor. Aceasta, ca sa-i creada lumea vrednici. O, ce nebunie fara leac! Canoanele sunt facute de Apostoli si de alti sfinti si trebuie aplicate tuturor, dupa om, dupa timp si imprejurari. Insusi Hristos S-a ostenit, a postit, S-a rugat si a plans pentru noi. O, oameni impietriti si orbi, Sfanta Impartasanie este foc ce arde pe cei nevrednici! Iar pentru cei cu totul impietriti la spovedanie, zicea: - Vai si iar vai celor plini de pacate care cauta duhovnici lesne iertatori si le fura binecuvantarea si cu obraznicie indraznesc a se impartasi, stiindu-se singuri ca sunt nevrednici. Acelora mai bine le-ar fi fost sa se fi nascut morti, caci, hotarat, iertare nu mai pot avea si partea lor va fi in veci cu Iuda. Alteori invata marele duhovnic: - Inainte de a merge la spovedanie, cerceteaza-ti constiinta mult timp si vezi ca sunt greseli mici, care de multe ori pot deveni mai vatamatoare ca cele mari. Apoi scrie pe hartie tot ce ai gresit si cauta un duhovnic iscusit, iar nu lesne iertator. Ca nici un duhovnic intelept nu poate nesocoti canoanele Sfintilor Parinti. Caci, Hristos si Sfintii Sai, ieri, azi si in veci, aceiasi sunt! Deci, marturisindu-te, cere singur canonul cuvenit si fa-l indata, ca nu-ti stii ceasul mortii. Daca iti da voie duhovnicul sa te impartasesti, inca nu te grabi, ca foc este si arde. Ci, cerceteaza-ti mult constiinta si apoi cu mare frica, impartaseste-te. Zicea iarasi parintele Vichentie: - Spovedania deasa slabeste puterea diavolilor. Zicea si acestea: - Cei ce se supun pacatelor si patimilor trupesti, aceia, acolo, nicidecum nu vor avea iertare. Odata, vazand batranul unele surori cartind in manastire, le-a zis: - Faceti ascultare, maicilor, fara cartire, ca lui Dumnezeu. Aceasta este calugaria. Daca nu, rade diavolul de voi si va castiga el. Altadata, vazand o calugarita vorbind de rau pe stareta, i-a zis: - Tu cine esti, care judeci pe slujitoarea lui Dumnezeu? Ea, Domnului sta sau cade. Si va sta, ca puternic este Dumnezeu sa o sprijineasca. Se cade insa si slujitoarei Domnului - staretei - a fi impodobita cu toate virtutile evanghelice, zidite pe temelia smereniei, judecand cu nepartinire si cu indelunga rabdare, "ca sa ia plata chemarii de sus". Zicea parintele Vichentie catre o calugarita din Agapia Veche care voia sa aduca pe oameni cu sila la pocainta: - Maica Evsevie, pentru ce nu te tii de invatatura Sfintei Evanghelii, care spune asa: Nimeni nu poate veni la Mine de nu-l va trage pe el Tatal (Ioan 6, 44)? Deci, pe fiecare om, daca nu-l trage si nu-l misca Duhul Sfant, el ramane impietrit ca Faraon, caruia Dumnezeu anume i-a impietrit inima ca sa faca minuni prin el, sa se proslaveasca prin impietrirea lui. Asa face Dumnezeu cu fiecare om. Nu-l cheama cand vrei tu, ci cand vrea El. Degeaba te framanti, caci gandurile lui Dumnezeu nu sunt ca ale noastre. Zicea iarasi catre aceeasi calugarita: - Ai jurat rabdare? Rabda! Nu cauta ce fac altii, ca Dumnezeu voieste sa cauti de sineti. Ce vrei? Sa mantuiesti cu forta pe om? Ai uitat ce i-au facut calugarii Sfantului Simeon Noul Teolog? Cum l-au dat afara din manastire? Rabda, deci, si nu te pune impotriva lui Dumnezeu. Altadata iarasi i-a zis batranul: - Cautand la ceea ce fac altii, gresesti. Nu te rataci, vrand sa indreptezi pe altii. Ci vezi de tine, ca pentru tine ai jurat. Are Dumnezeu grija de fiecare. Zicea iarasi aceleiasi calugarite: - Nicaieri nu vei putea sta, nici vei avea pace sa te mantuiesti, de nu vei tacea ca mortul si nu vei rabda pana la sange. Ca, de te ocupi sa mantuiesti pe altii, te uiti pe tine. Zicea iarasi parintele Vichentie: - De cate ori parasti pe fratele tau, de atatea ori calci Evanghelia care iti arata pe Domnul rastignit.
168
Zicea catre aceeasi calugarita: - Daca toata viata sfintiei tale nu te vei hotari ca pe toti si pe toate sa-i crezi sfinti si sfinte, nu te poti mantui si degeaba mai stai in calugarie. Eu cred din inima ca toti sunt sfinti si sfinte si ca Dumnezeu ii mantuieste si ii sfinteste asa cum eu nu pot pricepe, nici sfintia ta! Zicea parintele Vichentie si acestea: - Va incredintez ca cel ce uraste, chiar motivat, pe aproapele sau, se face atat de vinovat, incat merita a fi tras la cea mai inalta instanta de judecata. Iar cel ce defaima si ponegreste pe aproapele, se aseamana cu ucigasii de oameni care se condamna la cea mai grea pedeapsa. Zicea iarasi: - Nu exista sub soare un lucru mai dureros, decat un crestin care stie a citi, dar nu are in casa sa Biblia, si nu citeste in ea zilnic, ca sa ia dar si putere. Inainte de plecarea sa in Banat, au venit la batranul doi ucenici - ieromonahul Climent si monahul Cleopa - si cu multe lacrimi i-au zis: - Preacuvioase parinte, in curand vei pleca de la noi si nu ne vom mai vedea in viata aceasta. Spune-ne ultimul cuvant de folos. Iar parintele Vichentie, punandu-si mana pe grumazul parintelui Cleopa si cu cealalta lovind usor in masa, a zis: - Asculta, mata, parinte Cleopa, asculta ce-ti spune popa. Iata ultimul meu cuvant: rabdare, rabdare, rabdare! Si cand ti se va parea matale ca ai gatit-o, ia-o din nou de la capat: rabdare, rabdare, rabdare! - Dar pana cand, parinte Vichentie? - Pana la usa mormantului! Apoi, dragii mei, vom merge noi acolo in gradina raiului. Si acolo canta pasari asa de minunat! Si sunt copaci cu flori si fructe de aur! Si pajisti care vesnic infloresc. Si sunt izvoare cu ape limpezi! Acolo vom vedea cetele sfintilor. Acolo vom auzi cantarile ingerilor. Acolo vom petrece in veci cu Domnul. Deci, fratii mei, acolo in rai sa ne intalnim! Marturisesc ucenicii sai ca, in timp ce parintele Vichentie savarsea la Manastirea Agapia ultima Liturghie, s-a vazut de catre toti un porumbel deasupra Sfintei Mese. Apoi a zburat afara. - In ce parte a zburat porumbelul? intreba parintele la sfarsitul slujbei. - A zburat catre apus - i-au raspuns maicile. - Deci, catre apus trebuie sa plec si eu! La 26 martie, 1940, parintele Vichentie impreuna cu ucenicul sau, ieromonahul Eftimie Tanase, au plecat ca misionari in Banat. In sunetul clopotelor, obstea Manastirii Agapia i-a petrecut plangand pana devale. Apoi, batranul, intorcandu-se spre ele, a zis: - Maicilor, de-ajuns! Va multumesc pentru atata dragoste. Intoarceti-va la manastire si nu uitati fagaduintele calugaresti de care vom da seama inaintea lui Hristos. Iertati-ma! Apoi, facand metanie unii altora, le-a binecuvantat si au plecat. Spuneau iarasi ucenicii sai ca in Manastirea Vasiova, Protosinghelul Vichentie Malau se nevoia mai mult ca in Moldova. Toata ziua era in biserica si la chilie inconjurat de sute, uneori mii de oameni. Pe unii ii spovedea, pe altii ii mangaia, pe toti ii sfatuia si pentru toti se ruga. Apoi, odata cu seara, se retragea in padure, la un loc tainuit, unde avea o cruce mare. Acolo se ruga cu lacrimi si facea mii de metanii pana in zorii zilei, cand se intorcea la chilie. In vara anului 1945, marele duhovnic, Protosinghelul Vichentie Malau, dupa o scurta suferinta, si-a dat sufletul in bratele Mantuitorului si a fost petrecut la mormant de peste zece mii de credinciosi. Toti l-au plans si l-au acoperit cu tarana cu propriile lor maini. Pana astazi vin tarani din Banat - ortodocsi si catolici - in pelerinaj, la Manastirea Vasiova. Pun lumanari si flori pe mormantul lui, se roaga, plang, fac metanii, apoi ii saruta crucea si se intorc la casele lor. Dupa sapte ani de zile, osemintele acestui preacuvios parinte, pline de buna mireasma, au fost stramutate la Manastirea Secu. Iar mainile sale, cu care a savarsit cele sfinte si a miluit pe cei saraci, au fost gasite intregi si nevatamate, ca semn ca Hristos l-a numarat in ceata cuviosilor parinti, pentru sfintenia vietii si desavarsita lui milostenie. Maica Eufrosina, suflet drept si sfant, Toate scrisorile le-am primit si va rog mult, nu va suparati, caci eu nu raspund nimanui pana nu sunt impins si indemnat de Duhul Domnului, caci in mine traieste Hristos, nu eu. El porunceste si eu, sluga, execut. Asa sa traiti viata in duh si adevar si, daca Duhul Domnului va indeamna sa scrieti mai des, scrieti ca ma bucura. La ceea ce m-ati intrebat, o sa va raspund eu in plic inchis. Suflet curat si drept, Am primit si va multumesc mult pentru ceea ce aveti in gand si suflet, insa, toate se fac cu voia lui Dumnezeu. Omului de lut nu-i ramane decat sa fie supus hotararii dumnezeiesti. Asa fiind, sa multumim lui Dumnezeu si sa-L laudam cat vom fi vii pe pamant, oriunde ne vom afla stand si purtati de Duhul Sfant, in chipul cum omul niciodata n-are sa priceapa. Va pomenesc cu credinta si va trimit binecuvantarea Domnului, amin. Fiti sanatoase. Mai scrieti. Suflet drept si credincios, Va multumesc, matale si la toate surorile din casa, cinci la numar. Tot ce trebuie am facut si fac mereu rugaciuni si cereri, dupa cum mati rugat prin scrisoare. Deci, luati aminte de sineva numai, traiti numai inlauntrul vostru si nu in afara, si smerenia cu supunerea sa va fie hrana zilnica. Ramaneti cu Dumnezeu traind. Amin. Cuvant despre Sfanta Rugaciune Mantuitorul S-a intrupat ca sa ne fie noua spre model de viata trupeasca si sufleteasca pe pamant si pregatitoare pentru viata de dincolo de mormant. Iubite, adanceste-ti cugetarea la Marta care primeste pe Domnul si la Maria care cade la picioarele Sale. Amandoua surorile au mare osardie in lucru, insa sunt cu totul deosebite lucrarile lor. Ca Marta slujea, gatind hrana pamanteasca, trupeasca, Domnului; iar Maria, sezand langa picioarele Lui, asculta cuvintele Lui. Una odihnea pe Cel vazut, iar cealalta slujea Celui nevazut, ca era cu adevarat si om si Dumnezeu, Cel de fata. Acelasi Stapan, osardia amanduror femeilor a primit-o. Dar Marta, de osteneala obosita, cerea mijlocitor pe Domnul catre Maria, sa o ajute: "zi-i ei ca sculandu-se sa slujeasca Tie cu mine". Iar Domnul ii raspunde: "Marto, Marto, te grijesti si spre multe te silesti, iar Maria partea cea buna si-a ales-o, care nu se va lua de la dansa". Ca n-am venit pe lume ca sa stam pe asternuturi moi si pantecele sa-l hranim, ci am venit ca pe voi sa va hranesc cu cuvantul adevarului si cu vederea tainelor. Pe una dar n-a oprit-o de la cele ce lucra, iar pe cealalta a laudat-o ca si-a ales partea cea buna. Amandoua femeile lucrau cu osardie, insa partea sufleteasca era mai de valoare, caci era o privire tainica. Tu, suflete, alege ce voiesti. De voiesti, slujeste in numele lui Hristos, ca Marta cele pamantesti. Domnul iti da voie, ca zice: "Intrucat ati facut unuia din acesti frati ai Mei prea mici, Mie ati facut". Ca ori de
169
primesti straini, ori odihnesti saraci, ori de te pleci catre cei ce se afla in dureri, in nevoi, in primejdie, ori de slujesti bolnavi, toate asupra Sa le primeste Hristos. Iar de vrei sa ravnesti Mariei care a lasat slujba trupului si si-a adancit inima spre cele sufletesti, apoi curat sa savarsesti lucrul. Paraseste trupul, lasa lucrarea de pamant si facerea de bucate si celelalte (in timpul rugaciunii) si sezi langa picioarele Domnului si asculta cuvintele Lui. Caci, invataturile Domnului intaresc nevoile trupului. Deci, ai luat, iubite, pildele si dovada. Alege ce vrei. Sau slujitor fii saracilor, sau indragitor dogmelor lui Hristos. Iar de poti pe ambele, plata vei lua. Domnul pretuieste mai mult partea Mariei. De voiesti sa iubesti cu adevarat pe Hristos, trebuie sa uiti de insuti trupul tau. Si rugandu-te, vezi sa nu ceri in loc de altele, altele. Nu bani, nu slava omeneasca. Cauta Imparatia lui Dumnezeu mai intai si toate celelalte se vor adauga tie. Iar ale rugaciunii doua sunt chipurile: unul al slavosloviei, cu smerenia mintii, iar al doilea, al cererii. Rugandu-te, nu veni indata spre cerere, caci iti parasti voirea ta, dovedesti ca te rogi silit. Incepand dar rugaciunea, paraseste-te pe sineti si ale tale nevoi. Lasa pamantul si te inalta spre ceruri. Si cand te rogi, nu rataci mintea incoace si colo, ci recunoaste-ti micimea si slabiciunea ta si ingustimea ta de pricepere. "Ca Tu ne-ai zidit pe noi, si nu noi. Tu esti Dumnezeul nostru". Zi ca tu esti un om pacatos. Desi nu te simti, totusi trebuie sa zici aceasta: "Vezi, nimenea nu este fara de pacat, fara numai Dumnezeu". Pentru aceasta zice Apostolul: "Nimic nu stiu in mine rau". Dar aceasta nu-mi da dreptul sa ma cred drept. Caci Proorocul David zice: Greselile cine le va pricepe? Si iarasi Apostolul zice: Cand toate le vei face, zi: Slugi netrebnice suntem, caci cele ce am fost datori de facut am facut. Si iarasi socoteste-te ca trebuie cu smerenie multa sa-l crezi pe altul a fi mai de cinste decat tine. Caci nu stii pe care-l iubeste Dumnezeu mai mult. Domnul te-a zidit si se ingrijeste de a ta mantuire si stie pentru fiecare daca ii este de folos, ori sa fie sanatos, ori bolnav, ori bogat, ori sarac. Ci, tu cere Imparatia lui Dumnezeu, caci restul vine de la sine. Si cand ceri ceva, staruie mult si nu te descuraja. Ca cine din voi are prieten si va merge la miezul noptii la el si ii va zice: prietene, da-mi imprumut trei paini, ca mi-a venit un prieten din departare si nu am ce sa-i pun dinainte. Si acela va raspunde: nu-mi face osteneala caci e tarziu, m-am culcat cu copiii si-i noapte, nu pot sa-ti dau. Si daca pentru prietenie nu-i va da lui, apoi macar pentru staruinta ii va da lui. Pilda ne da Domnul ca sa fim tari in credinta si staruitori. Sa nu zici ca pacatos sunt si nu ma aude Dumnezeu. Indrazneste, dupa rugaciune, macar oricat timp lung ar trece, nu dispera, ci asteapta, ca Dumnezeu iti va da cererea si sa ceri mereu, lucrand binele. Caci, de slabeste rugaciunea si peste tinereti se toarna bautura, s-a pierdut curatia si s-a prefacut omul. Ca, daca omul se da prada poftelor, Dumnezeu nu-i ajuta. De stai cu nepasare la rugaciune, fugi de indata de acel loc, ca nu cumva sa primesti urgia si pedeapsa lui Dumnezeu, in loc de plata. Ca zice Domnul: Tot cel ce va cere va lua, cel ce cauta va afla si celui ce bate i se va deschide (Matei 7, 7). Caci, ce altceva voiesti sa capeti decat mantuirea ta? Invata-te a rabda. Vezi pe Avraam cum l-au chemat din pamantul asirienilor si i-a fagaduit Palestinei: Tie-ti voi da pamantul acesta si semintiei tale ...pe care o voi inmulti ca stelele cerului (Fac. 15, 18). Si el n-a cartit ca ajunsese batran si nu i se implinise fagaduinta de fiu si de inmultirea semintiei sale. Ci a ramas mereu tare in credinta sa. Ca nevasta imbatranea, iar cu credinta intinerea. Dumnezeu toate le face si le preface precum voieste. Cand in Avraam murea firea de batranete, a inviat fagaduinta lui Dumnezeu. Urmeaza credintei lui Avraam. Dar noi un an ne rugam si apoi ne departam. Doi ani postim, apoi incetam. Deci sa nu slabim, caci Cel ce S-a fagaduit lui Avraam si noua s-a fagaduit. Veniti catre Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi (Matei 9, 28). El deci ne fagaduieste mila. Pentru tine a venit pe pamant si tu nu-L crezi pe El pe cuvant? Noi ne sfiim sa ridicam jugul Lui si prin usa cea stramta sa intram. Preferam marea pacatelor. Tu, cand ai cerut, nu ai avut credinta, sau n-ai cerut ceea ce era de folos sufletului tau sau n-ai staruit. Ca scris este: Ca intru rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre si Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui (Matei 24, 13). Vei zice insa: stie Dumnezeu inima celor ce se roaga. Ca n-are Dumnezeu nevoie de cererea noastra. Ca bun fiind, ploua peste cei drepti si peste cei nedrepti... Dar Imparatia lui Dumnezeu fara fapte si staruinta nu o vei lua. Caci trebuie mai intai sa doresti cele ce vrei sa iei si sa ceri cu credinta, cu rabdare si cu osteneala. Ca tot lucrul castigat cu osteneala il pastrezi cu atentie, sa nu-l pierzi, ca stii cat de mult ai ostenit pentru el. Solomon ce a folosit daca a luat darul in dar, fara osteneala? L-a pierdut! Deci, nu te imputina cand nu iei degraba cererea ta. Ca daca cel ce a luat talantul si l-a ingropat intreg, s-a osandit numai pentru ca nu l-a negutatorit, apoi cel ce l-a pierdut nu se va osandi? Dumnezeu face tot ce stie ca ne este de folos. Numai noi sa cerem cu staruinta. Vezi pilda cu vaduva si judecatorul cel nedrept, care pentru staruinta ei l-a imblanzit? Asa si noi sa staruim mereu. Amin. Manastirea Agapia - 1938 Protosinghel VICHENTIE MALAU CUVIOSUL VITALIE MONAHUL - Sfantul Munte Athos (1891-1945) Acest cuvios parinte a fost un mare si tainuit sihastru roman din Muntele Athos. Era de loc din judetul Botosani, iar cu metania din Manastirea Neamt. Fiind chemat de Hristos la viata duhovniceasca, monahul Vitalie a luat din tinerete jugul nevointei calugaresti, intrecand pe multi cu postul, cu rugaciunea cea de taina, cu lacrimile si cu privegherea. Ravnind nevointei celei mai inalte, in anul 1938 s-a dus la Sfantul Munte si acolo, facandu-si un mic bordei, sihastrea singur in padurile din jurul Manastirii Caracalu, ctitorita de Petru Rares. Dar osteneala parintelui Vitalie era cu totul ascunsa in Hristos. Nimeni nu stia unde anume se salasluieste, cum se roaga si la ce masura duhovniceasca a ajuns. Nu-l vedea nimeni, uneori luni de zile. Numai vara lucra la Manastirea Caracalu, de unde isi primea putina hrana pentru intretinere. Apoi iar se retragea la mult dorita liniste. Spun parintii atoniti, care l-au cunoscut, ca parintele Vitalie era intotdeauna senin si luminat la chip, ca pazea cu desavarsire tacerea, ca nu vorbea niciodata despre cineva, ca se socotea pe sine cel mai pacatos om de pe pamant si ca era mare lucrator al rugaciunii lui Iisus. Uneori, cuprins de lacrimi si de bucuria Duhului Sfant, zicea aceste cuvinte: "Slava Tie, slava Tie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, ca m-ai chemat pe mine nevrednicul la viata monahala si m-ai adus aici, in gradina Maicii Tale, sa ma pot ruga in liniste pentru toata lumea!" Acest parinte iubitor de Dumnezeu, cunoscandu-si mai dinainte ceasul sfarsitului sau, a spus parintilor: - Peste trei zile, la praznicul Inaltarii Sfintei Cruci, ma duc la Dumnezeu! Apoi s-a marturisit, a primit Preacuratele Taine si la 14 septembrie, 1945, s-a odihnit cu pace, dandu-si sufletul in mainile Domnului. Parintii l-au inmormantat in cimitirul Manastirii Caracalu. Doamne, odihneste cu sfintii pe parintele nostru Vitalie!
170
MONAHUL GALACTION ILIE - Manastirea Sihastria (1882-1946) Viata Acest calugar imbunatatit s-a nascut in comuna Pipirig-Neamt, din parinti saraci. In tinerete a fost cioban la oile satului. Apoi, dorind sa urmeze lui Hristos, in anul 1918 a intrat in nevointa calugareasca la Manastirea Sihastria, in anul 1925 a primit tunderea monahala de la staretul Ioanichie. Aici a avut aceeasi ascultare binecuvantata. Timp de 25 de ani a pastorit oile manastirii. In toamna anului 1946 s-a mutat la cele vesnice cu sufletul impodobit de multe fapte bune. Fapte si cuvinte de invatatura Spunea ucenicul sau ca parintele Galaction nu manca niciodata pana nu-si facea obisnuitul canon calugaresc. Cand il chemau fratii la masa, batranul raspundea: - Iertati-ma, fratilor, eu nu mi-am facut pe astazi datoria catre Dumnezeu. Deci, cum sa mananc daca nu mi-am facut datoria? Apoi parintele se retragea in padure isi termina rugaciunile si metaniile si asa statea la masa. Spunea iarasi ucenicul sau ca batranul nu manca miercurea si vinerea pana seara, dupa ce rasareau stelele. Atunci, parintele isi facea semnul crucii, cerea iertare de la toti, lua anafura si apoi manca linistit. Odata l-a intrebat ucenicul: - Parinte Galaction, ziua este mare si sfintia ta esti slab si batran. Nu ar fi bine sa dezlegi cu masa mai devreme? - Frate Costache, asculta ce mi-a spus parintele Atanasie din Manastirea Neamt. Odata, un sfant a vazut ducand un mort la groapa, iar inaintea si in urma sicriului mergeau doi ingeri frumosi. Atunci sfantul i-a intrebat: "Cine sunteti voi?" Iar ingerii au raspuns: "Eu ma numesc Miercurea si eu Vinerea! Am venit aici cu porunca Domnului sa ajutam acest suflet, care in toata viata a postit miercurea si vinerea in cinstea patimilor lui Hristos". De cand mi-a spus parintele Atanasie istoria aceasta, n-am mai mancat nimic in aceste zile, ca sa-mi ajute si mie Sfanta Miercuri si Sfanta Vineri in ceasul mortii. Acest smerit parinte, daca vedea pe cineva trecand pe langa stana, indata zicea ucenicului sau: - Du-te, frate Costache, si cheama pe omul acela sa stea la masa cu noi. Ca aici la oi este izvor si daca nu dai deloc din el, izvorul seaca. Iar daca dai cate ceva, Dumnezeu tine oile sanatoase si nu se cunoaste de unde dai, ca este binecuvantarea Domnului peste noi. Mai spuneau ucenicii lui ca n-au vazut niciodata pe parintele Galaction sa manance singur sau pe ascuns. Daca primea ceva de mancare din manastire, nu gusta nimic pana nu venea la stana. Aici ii chema pe toti si impartea egal la fiecare. - De ce nu mananci niciodata singur, parinte Galaction? il intrebau fratii. Iar el le raspundea: - Mare primejdie este pentru calugar sa manance pe ascuns! Apoi, cu inima plina de pace, adauga: - Ei, fratilor, dragostea si cu fratia mult intrece bogatia! Parintele Galaction era cel mai sarac calugar din manastire. Avea un singur rand de haine, un cojoc si cateva schimburi. Odata l-a intrebat ucenicul: - De ce nu-ti faci si sfintia ta niste haine bune, cum au ceilalti parinti? Iar batranul i-a zis: - Frate Costache, eu m-am spovedit la un pustnic pe care l-am intalnit umbland cu oile prin munte. Acela mi-a spus: "Parinte Galaction, sa ai atata avere cat sa o poti duce o data in spate, cand te muti dintr-un loc in altul". Apoi mi-a adaugat: "Sa nu-ti ramana niciodata canonul de metanii, sa zici neincetat rugaciunea lui Iisus si sa te impaci cu toti mai inainte de asfintitul soarelui. De vei pazi toate acestea, Dumnezeu iti va face parte de mantuire". Altadata a intalnit batranul in padure un pustnic sfant si l-a intrebat: - Spune-mi, parinte, cand va fi sfarsitul lumii? Iar cuviosul sihastru, suspinand, i-a raspuns: - Stii cand va fi sfarsitul lumii? Cand nu va mai fi carare de la vecin la vecin!, adica va lipsi dragostea intre oameni. Apoi, sarutandu-se unul pe altul, s-au despartit. Seara, obisnuia parintele Galaction sa puna pe frati la citit, din Pateric si din Sfanta Scriptura, ca foarte mult dorea sa asculte cuvantul Domnului. Odata a zis ucenicului sau: - Frate Costache, te rog mai citeste in Sfanta Scriptura despre rabdarea lui Iov. Cat timp fratele citea, parintele Galaction lacrima. Apoi a adaugat: - Iata, acesta a fost un om mare pe lume, ca n-a cartit inaintea lui Dumnezeu cand i-a luat atatea oi, atatea vite si copii. Dar eu, pacatosul, cat sunt de slab in credinta, ca daca se imbolnaveste sau piere vreo oaie, nici nu pot manca in ziua aceea. - De ce nu mananci atunci, parinte? il intreba ucenicul. - Apoi, mai am curaj sa mananc, cand vad ca Dumnezeu pedepseste turma pentru pacatele mele? In toamna anului 1946, dupa aproape 30 de ani de ascultare, parintele Galaction si-a rupt un picior. Pe cand zacea in pat si isi astepta sfarsitul, a auzit ca a murit un calugar, anume Nazarie. Deci a spus staretului cu lacrimi: - Va rog, parinte staret, sa nu-l ingropati pe parintele Nazarie fara mine. Nu faceti cheltuiala de doua ori. Maine seara, la ora 6, ma voi duce si eu din viata aceasta. A doua zi, la ora prevestita, bunul ostas al lui Hristos si-a dat duhul in mainile Domnului. In ziua aceea implinea 64 de ani. Asa s-a savarsit acest fiu al ascultarii! MONAHUL GHERVASIE GASPAR - Manastirea Sihastria (1925-1948) Era de loc din judetul Iasi. Dupa ce a invatat cateva clase secundare, a urmat scoala de cantareti bisericesti din Manastirea Neamt si a imbratisat viata monahala. Avea suflet curat si canta ingereste. In toamna anului 1947, fratele Gheorghe Gaspar a venit la Manastirea Sihastria. Toti il iubeau pentru blandetea si smerenia lui. Mai tarziu, imbolnavindu-se, a facut ascultare un an de zile la oile manastirii. Acolo a citit cuvintele Sfintilor Parinti si a inceput a invata rugaciunea lui Iisus. La strana canta asa de frumos, ca scotea lacrimi. Iar cand nu canta, se ruga in taina. Inima sa era cuprinsa de o mare pace duhovniceasca. Iubea linistea si tacerea. Intr-o zi a zis catre staret: - Doresc sa ma fac calugar! Vreau sa fiu si eu dincolo numarat in ceata calugarilor! Parintii l-au calugarit. Simteau ca il cheama Dumnezeu. Era suferind.
171
In biserica statea nemiscat cate patru ore si era asa de patruns de dulceata rugaciunii interioare, incat nu observa cand se termina slujba. Uneori il intrebau fratii: - Cum te simti in biserica, parinte Ghervasie? - Ma simt ca in cer! raspundea el. Parintii mi se par ca niste ingeri, iar sfintii de pe icoane plutesc in vazduh! Astfel, toti s-au folosit de cuvintele si de asezarea lui. La sfarsitul slujbei parca era rapit. Unul dintre parinti il destepta, zicand: - Parinte Ghervasie, hai la chilie ca s-a terminat privegherea! Odata a zis catre un frate: - Imi pare rau ca ma duc din trup si n-am invatat mai bine rugaciunea lui Iisus! In toate necazurile mele numai cu aceasta m-am mangaiat. La 5 octombrie, 1948, bunul nevoitor a cerut Preacuratele Taine. Parintii l-au dus la biserica si l-au impartasit. Apoi, i-au zis: - Parinte Ghervasie, canta un axion la Maica Domnului, asa cum cantai odata! Iar el a cantat cu glas ingeresc, plin de bucurie, axionul "Vrednica esti cu adevarat". Apoi, sarutand icoana Maicii Domnului si cerandusi iertare de la toti, s-a dus la chilie. Dupa trei ore si-a dat sufletul in mainile Mantuitorului nostru Iisus Hristos. IEROMONAHUL VARNAVA LASCONI - Minastirea Bistrita - Valcea (1884-1953) Parintele Varnava Lasconi a fost unul dintre marii duhovnici ai minastirilor oltenesti din secolul nostru. Sihastru si ascet neintrecut, calugar foarte imbunatatit, ascultator desavirsit, lucrator de taina al rugaciunii lui Iisus si vrednic slujitor al Bisericii lui Hristos. S-a nascut in Hateg din parinti saraci si credinciosi. in 1908 a intrat in nevointa calugareasca la Episcopia din Rimnicu-Vilcea. intrecind pe toti cu blindetea, cu rabdarea si cu ascultarea, in anul 1911 a fost calugarit. Timp de 20 de ani a fost gradinarul episcopiei. Ziua lucra si uda gradina, iar noaptea se ruga si se odihnea citeva ore pe un scaunel, dupa obiceiul Sfintului Ierarh Calinic. Episcopul Vartolomeu, cucerindu-se de viata lui, in anul 1935 l-a facut preot si l-a numit duhovnic la Minastirea Bistrita, ctitorita de Barbu Craiovescu. Aici s-a nevoit inca 18 ani de zile, savirsind cele sfinte si mingiind pe oameni. Apoi s-a retras in padure, la pestera unde au fost ascunse moastele Sfintului Grigorie Decapolitul. Acolo s-a nevoit citiva ani in desavirsita liniste si rugaciune. Numele lui se facuse cunoscut peste tot in partea locului, caci primise de la Dumnezeu darul izgonirii duhurilor necurate. insusi spunea ca multe ispite a rabdat de la diavoli in pustie. Odata vrajmasul i s-a aratat in chip vazut si, apucindu-l de haina, l-a aruncat in prapastie. Dar mina Domnului 1-a scapat prin minune, ca, agatindu-i-se rasa intr-o creanga, s-a izbavit de moarte. intre anii 1950-1953 parintele Varnava a slujit ca preot si duhovnic la Minastirea Surpatele, fiind un exemplu pentru toti cu faptele si pilda vietii sale, indemnind multe suflete sa urmeze lui Hristos. in primavara anuluf 1953, cuviosul Varnava, mult nevoitorul, s-a savirsit cu pace si a fost inmormantat la schitul Papusa din apropiere. MONAHUL EVGHENIE DUMITRESCU - Schitul Brazi - Judetul Vrancea(1880-1954) Viata Parintele Evghenie Dumitrescu a fost un desavirsit calugar atonit. Originar din comuna Segarcea-Dolj, in anul 1903 se duce la Muntele Athos si se face calugar in schitul Prodromul. Dupa noua ani de smerita ascultare este trimis in tara la schitul Darvari din Bucuresti. Iar in anul 1917 estre trimis la metocul schitului Prodromul din comuna Tifesti-Vrancea, pe care il conduce cu multa pricepere aproape patruzeci de ani, adunind in jurul lui mai mult de 12 ucenici. In toamna anului 1954 s-a mutat din viata aceasta si a fost inmormintat la schitul Brazi din apropiere. Fapte si cuvinte de invatatura 1. Cind a ajuns parintele Evghenie superior la metocul schitului Prodromul de la Tifesti era o mare foamete. Multi oameni de prin sate copii, tineri si batrini - erau amenintati sa moara de foame. Atunci el, gasind destule alimente la metoc, a chemat satenii din Tifesti si le-a impartit gratuit griu, porumb, cartofi si fasole. Asa a scapat de la moarte sute de oameni. 2. Acest mare nevoitor era atit de hlind si intelept in cuvint si in fapta, toti se foloseau de exemplul lui. Numele lui se facuse cunoscut peste tot, incit unii, lasind cele trecatoare "dupa sfatul lui", ajungeau calugari iscusiti. in acesti ani s-au adunat in jurul sau 12 ucenici, care i-au slujit cu credinta pina la sfirsitul vietii, traind in cea mai deplina armonie si ascultare si neiesind niciodata din cuvintul batrinului. impreuna se rugau impreuna mincau, impreuna lucrau si niciodata nu scoteau cuvint desert din gurile lor. Cu miinile lucrau, iar cu mintea rosteau rugaciunea lui lisus. Apoi, desi lucrau in vie, nu gustau nici o bobita de struguri pina la vremea mesei, cautind sa urmeze intru totul dascalului lor. Iar la masa, numai dupa ce gusta batrinul, incepeau si fratii sa manince. 3. Spuneau ucenicii ca parintele Evghenie nu incuia niciodata chilia, alimentele si vasele cu vin, dar nimeni nu indraznea sa ia ceva fara binecuvintarea lui. Uneori zicea ucenicilor sai: - Parintilor, beciul este deschis. Cine vrea poate sa serveasca un pahar de vin. Dar nu uitati ca furtunul de deasupra este un sarpe cu doua capete. De orice capat te atingi, te poate musca. 4. Odata, un frate a intrat noaptea fara de veste in chilia lui si l-a vazut cu miinile in sus, rugindu-se cu lacrimi si zicind: - Doamne, cauta cu mila spre zidirea Ta si nu ma lepada pe mine de la fata ochilor Tai! 5. Pentru sfintenia vietii lui, uneori il ruga episcopul sa primeasca preotia, iar batrinul se smerea, zicind: - Preotia este un har al lui Dumnezeu ce se cuvine sfintilor, iar nu celor pacatoti. 6. intr-o zi un om beat l-a defaimat in public pe parintele Evghenie. Iar batrinul nimic nu zicea. Atunci ucenicii I-au intrebat: - Cum ai putut rabda, parinte, ocara aceasta ? Nu vrei sa-1 reclamam la politie? - Nu este bine sa-l reclamam, ci sa rabdam ca sintem calugari. Ca nimeni nu mi-a vorbit asa de frumos ca fratele acesta ! Cuvintul de lauda pentru calugar este bucuria diavolilor, iar cuvintul de batjocura este bucuria ingerilor. 7. Spuneau ucenicii ca adeseori un satean lasa oile sa pasca in via mmastirii. Deci i-au zis fratii: - Da-ne voie, parinte, sa scoatem olie din vie si sa spunem omului sa le pazeasca. - Nu este bine, fratilor ! a zis batrinul. De ce sa intristam sau sa smintim pe mirean? El nu vede ca oile sint in vie? Lasa sa le scoata el, ca sa nu-1 suparam. 8. Uneori venea la parintele Evanghelie cite un satean nevoias is-i cerea imprumut alimente, vase sau unelte de lucru. Iar batrinul ii zicea cu biindete:- Du-te, frate, in magazie si-ti ia ce-ti trebuie. Iar cind vei termina treaba, ada lucrul inapoi si-1 pune de unde l-ai luat. El niciodata nu urmarea pe datornici, nici nu le cerea imprumutul inapoi.
172
9. Cea mai obisnuita ascultare a parintelui Evghenie era munca la bucatarie. in timp ce fratii lucrau la vie, el facea focul, fierbea mincarea, framinta piinea, aducea apa, spala vasele si zicea in taina rugaciunea lui lisiis. La amiaza, cind toate erau gata, zicea: - Parintilor, poftiti la masa ! Asa s-a nevoit parintele Evghenie aproape 40 de ani, slavind pe Hristos si slujind cu dragoste pe oameni. Apoi si-a dat sufletul in miinile Domnului, fiind ingropat de ucenici linga biserica schitului Brazi. IEROMONAHUL COZMA POPA - Minastirea Cocos - Tulcea (1868-1954) Acest parinte iubitor de Hristos s-a nascut dupa trup in comuna Bujor, judetul Galati, iar dupa duh s-a nascut in Minastirea Cocos. In anul 1920 a intrat in nevointa calugareasca, iar dupa citiva ani s-a invrednicit de darul sfintei preotii. Parintele Cozma era un adevarat calugar, preot si doctor de suflete, fiind blind si iscusit. Cel mai mult iubea rugaciunea, slujba la biserica, postul si neagoniseala. Pentru osardia si smerenia lui dobindise de la Dumnezeu darul rugaciunii lui Iisus, cu care se indeletnicea ziua si noaptea. Iar dintre carti, dupa Sfinta Scriptura, citea cel mai mult vietile si nevointele sfintilor. Timp de 30 de ani a citit zilnic Vietile Sfintilor la trapeza, pentru a mingiia si folosi pe toti. in vara anului 1954 a chemat duhovnicul si i-a spus: - Peste doua zile, la Vecernie, ma duc la Hristos. Apoi s-a marturisit din copilarie si a primit dumnezeiestile Taine. - Parinte Cozma, da-ne un cuvint de folos mai inainte de a ne desparti- a zis ucenicul. - Fratilor, sa aveti mai presus de toate rabdare, fara de care nu este posibila viata calugareasca. Sa fiti osirduitori la biserica si sa nn va ramina pravila si canonul de chilie. in ultima zi n-a mai vorbit. Tacea si zicea in taina rugaciunea lui Iisus. in stinga tinea sfinta cruce si cu dreapta se insemna mereu. Cind a inceput vecernia, deodata fata parintelui Cozma s-a luminat mult. Apoi a zis: - S-a savirsit! Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi ! In clipa aceea parintele Cozma si-a dat duhul. ARHIMANDRITUL SAVA CIMPOCA - Schitul Sfintui loan Botezatorul (1888 -1955) Viata Acest parinte iubitor de Dumnezeu a fost un iscusit nevoitor si povatuitor de suflete. S-a nascut in comuna Sadu, judetul Sibiu, din parinti bineeredin-ciosi. Era cel mai mare dintre cei cinci copii. Mai tirziu, atit parintii cit si copiii au imbratisat viata monahala si au ajuns calugari buni. Parintele Sava a luat cel dintii jugul lui Hristos. in anul 1904 a intrat in obstea Minastirii Caldarusani, iar dupa patru ani a primit schima monahala. Mai tirziu i-a urmat tatal, cu al doilea frate, care s-a calugarit sub numele de Elisei. Iar mama cu trei fete s-au calugarit in Minas-tirea Tiganesti. Era un lucru minunat a vedea pe tata cu fiii si pe mama cu fiicele, impreuna ostenindu-se pentru Hristos si unii pe altii indemnindu-se la rugaciune, la smerenie si ascultare. In anul 1914, parintele Sava a fost hirotonit preot la Minastirea Tismana. intre anii 1918-1946 a fost, pe rind, preot si duhovnic in mai multe minastiri, iar in anul 1946 a fost numit egumen la schitul Sfintul Ioan Botezatorul din Alba Iulia. Dupa o aleasa activitate duhovniceasca, in toamna anului 1955, arhimandritul Sava Cimpoca s-a mutat cu pace la cerestile locasuri. Fapte si cuvinte de invatatura 1. Acest parinte vrednic de pomenire intrecea pe multi calugari cu postul, cu privegherea, cu barbatia si cu rivna pentru implinirea faptelor bune. Cel mai mult se jertfea cu savirsirea Liturghiei zilnice si cu spovedania credinciosilor. Desi era aspru la canon si hotarit in cuvint, totusi multi il cautau si il aveau de parinte duhovnic. 2. Marturisesc ucenicii lui ca parintele Sava primise de la Dumnezeu, pentru viata lui aleasa, darul izgonirii duhurilor necurate. Zilnic veneau la el oameni bolnavi pe care parintele ii facea sanatosi cu postul si cu rugaciunile sale. Din aceasta pricina multe ispite patimea de la diavoli. 3. Odata l-a intrebat un episcop: - Parinte Sava, de ce te chinuiesti asa de mult cu postul, cu privegherea si cu rugaciunea? - Prea sfintite, Domnul nostru lisus Hristos a suferit pentru noi toti, iar eu sufar numai pentru pacatele mele ! 4. Parintele Sava slujea intotdeauna cele sfinte cu multa evlavie si jfara nici o graba. intr-o zi insa, cintaretul cinta repede la strana. Atunci batrinul a zis ucenicului sau: - Spune-i cintaretului ca eu nu ma grabesc ! 5. Intr-o zi nu avea cine face mincare la obste. Atunci parintele Sava, dupa ce termina slujba, a taiat lemne, a pregatit mincarea, ai sunat clopotul si a servit pe toti la masa. La urma a inceput sa spele vasele. - Lasa, parinte staret, ca spalam noi vasele - au zis ucenicii - Nu. Astazi fac eu tot. Miine, daca veti vrea, veti face sfintiile voastre Din ziua aceea toti se sileau sa urmeze nevointa staretului. 6. A venit odata la schit sora staretului - maica Vitalia din Minastirea Tiganesti-Ilfov. Dar batrinul n-a primit-o in chilie. - De ce n-ai primit pe maica in chilie, parinte staret? l-au intrebat ucenicii. - Dar oamenii stiu ca este sora mea? a raspuns batrinul cu asprime. 7. In alta zi a venit o femeie plingind la schit: - Parinte, rugati-va pentru sotul meu. Trebuie sa-i faca operatie si nu stiu daca mai scapa. - Nu mai plinge sora. Sa ne rugam lui Dumnezeu trei zile cu post pentru dinsul. Dupa trei zile bolnavul s-a facut sanatos si n-a mai fost operat. 8. In timpul razboiului trecut, la spitalul din Ploiesti erau multi bolnavi de tifos exantematic, care mureau neimpartasiti si nu avea cine sa-i ingroape. Atunci parintele Sava a zis catre staretul Minastirii Ghighiu: - Daca imi dati voie, ma duc sa impartasesc bolnavii. Eu nu ma tem ca ma voi imbolnavi. Astfel, doi ani de zile, parintele Sava a fost duhovnicul bolnavilor si multe inimi zdrobite a alinat, dar cu darul lui Hristos a fost pazit nevatamat. Apoi stabilindu-se la schitul Sf. Ioan Botezatorul - Alba lulia a facut multa misiune evanghelica intre credinciosi si s-a savirsit cu pace. MONAHUL ATANASIE PAVALUCA - Minastirea Neamt (1877-1955) Viata Parintele Atanasie Pavaluca a fost unul din cei mai rivnitori ucenici ai marelui pelerin Gheorghe Lazar.
173
Era originar din comuna Bretcu, judetul Covasna, sat de mocani vestiti in Transilvania. in anul 1900, tinarul Ioan a intrat in nevointa calugareasca la Minastirea Neamt, impreuna cu fratele sau Constantin. Dupa un an de zile s-au calugarit impreuna in fata icoanei Maicii Domnului. Ioan a primit numele de Atanasie si Constantin a primit numele de Chiril. Parintele Atanasie s-a nevoit, pascind oile Minastirii Neamt toata viata sa. Iar fratele sau, Chirii, a primit darul preotiei, s-a dus in Muntele Athos si acolo hine s-a nevoit in deplina sihastrie 30 de ani. Apoi .s-a. savirsit cu pace in mijlocul ucenicilor sai. In toamna anului 1955 s-a mutat din viata aceasta si monahul Atamasie Pavaluca si a fost ingropat in cimitirul minastirii. Fapte si cuvinte de invatatura 1. Fratii Ioan si Constantin Pavaluca, dorind sa slujeasca toata viata lui Hristos, au zis tatalui lor: - Tata, da-ne partea de mostenire ce ni se cuvine ca noi plecam amindoi la minastire ! Deci, le-au dat parintii drept mostenire 500 de oi albe. in primavara anului 1900, cei doi frati au venit la Minastirea Neamt si s-au daruit lui Dumnezeu, impreuna cu oile si toata averea lor. 2. Parintele Atanasie a pastorit oile Minastirii Neamt aproape 50 de ani, intrecind pe multi calugari cu ascultarea, cu rabdarea si cu rugaciunea. Permanent mergea dupa oi cu capul descoperit si cu psaltirea in desaga, zicind pe de rost psalmii lui David, dupa exemplul batrinului Gheorghe Lazar, dascalul sau. Singura lui avere erau citeva carti, pe care le purta intotdeauna cu dinsul pe munte. 3. Odata l-a intrebat ucenicul: - Parinte Atanasie, de ce iubesti asa de mult psaltirea? - Cine nu stie pe de rost psaltirea, acela nu este calugar, a raspuns batrinul. - Dar de cind o stii pe de rost? - Cind aveam 20 de ani si umblam cu oile pe munti, am invatat psaltirea pe de rost cu porunca lui Mosul Gheorghe si de atunci o zic necontenit. 4. Alta data iarasi l-a intrebat ucenicul: - Parinte Atanasie, ti-a ramas vreodata psaltirea necitita? - Cu mila lui Dumnezeu, de cind m-am facut calugar nu-mi aduc aminte sa fi mincat vreodata, inainte de a-mi fi terminat psaltirea de citit. - Dar de ce cinti psalmii, parinte Atanasie? - Apoi nu auzi pe proorocul David, zicind: "Laudati-L pe El in psaltire si in alauta. Toata suflarea sa laude pe Domnul!" (Ps. 150, 3-5)? Deci, cum as putea eu sa tac, cind toata zidirea il lauda pe Domnul? 5. intr-o zi l-a intrebat un frate: - Parinte Atanasie, unde ai gasit scris sa umble calugarul permanent cu capul descoperit? Si a raspuns batrinul: - Sa te intreb si eu un cuvint. Unde ai gasit scris ca Hristos a purtat vreodata caciula pe cap? Si indata fratele, cerindu-si iertare, a tacut. 6. Se spunea despre dinsul ca noaptea dormea foarte putin pe un mic scaunel, dupa exemplul dascalului sau. Iar pentru spovedanie isi alegea pe cei mai aspri duhovnici din minastirile Neamt, Secu, Sihastria. 7. Odata l-a vazut ucenicul cu care pastea oile, ca a sarit cu picioarele goale in spini si i-a zis: - De ce ai sarit cu picioarele in spini, parinte Atanasie? - Iarta-ma, frate, a raspuns hatrinul. in clipa aceea uitasem de muncile iadului! 8. Zicea ucenicul catre dascalul sau: - Parinte Atanasie, ce fapta buna trebuie sa fac sa ma mintuiesc? - Toata viata ta sa ai pe Hristos in minte si te mintuiesti S a raspuns batrinul. - Dar cum pot avea pe Hristos in minte? - Prin neincetata rugaciune si prin paza mintii de gindurile rele. Zi mereu rugaciunea lui Iisus, fugi de oameni si nu te invoi cu mintea la nici un lucru rau. De vei face acestea Hristos va fi permanent cu tine. 9. Alt ucenic a zis batrinului: - Parinte Atanasie, da-mi un sfat pentru folosul sufletului meu. - Asculta, frate. Adu-ti mereu aminte ce ai fagaduit la calugarie. Ca ceea ce ai jurat cu gura ta, pentru aceea vei da socoteala. 10. A zis iarasi ucenicul sau: - Parinte Atanasie, cit ai umblat cu oile prin munti, ai intiinit vreun pustnic ? - Da, am intiinit intr-un birlog, la noi in Covasna, un sihastru sfint. Eram cu fratele meu. Dupa ce i-am facut metanie, ne-a binecuvintat si ne-a prevestit: "Sa stiti ca voi amindoi calugari o sa muriti!". 11. Parintele Atanasie citea mereu Sfinta Scriptura si cuvintele Sfintilor Parinti. intr-o zi a intrebat pe ucenicul sau: - Citit-ai pe Sfintul Damaschin? - Nu, parinte, nici n-am auzit de cartile lui. - Nu stii nimic ! Acolo, frate, este fundamentul credintei noastre. Deci, scotind din traista Dogmatica Sfintului loan Damaschin, a zis: - Primeste, frate, cartea aceasta. Aici [se [afla [miezul [credintei ortodoxe. 12. A zis iarasi parintele Atanasie ucenicului sau: - Citit-ai Pravila Mare? - N-am citit-o, parinte. - Nu cunosti legile Bisericii! - Dar unde as putea-o gasi? Atunci batrinul a scos din traista Pidalionul si l-a dat ucenicului sa-I citeasca. 13. intr-o zi i-a zis ucenicul: - Parinte Atanasie, de ce nu-ti faci si sfintia ta o haina mai buna ca iata toate ti s-au rupt. Iar batrinul a raspuns: - Aceea nu-i calugarie, frate, cu haine bune, cu mincare multa, cu vin si cu odihna. Calugarul trebuie sa fie mai sarac si mai rau imbracat decit orice om. 14. L-a intrebat ucenicul iarasi: - De ce nu-ti iei o chilie in minastire, parinte Atanasie? Macar pe timp de iarna. - Ce-i aceea chilie in minastire? Acolo este ca la spital! Iar aici in munte, ma simt ca in gradina raiului !
174
15. A zis catre batrin unul din frati: - Ce sa fac, parinte Atanasie, ca tare ma lupta gindurile cele necurate ? -Lupta, frate, si nu slabi ! Pazeste-ti mintea, ochii si trupul curat. Calugarul, daca a pierdut fecioria, a pierdut tot. Pazeste-ti fecioria, frate ca fecioria este mare dar. Sa tii la ea pina la moarte, ca sa ai indrazneala la sfinta rugaciune. Iar daca o pierzi, te rusinezi cind stai in fata lui Hfistos. - Dar ce sa fac, parinte, ca sa scap de razboi? - Nu te descuraja, frate, ca fara razboi nu este cununa, nici mm-tuire. intareste-te cu postul, cu neincetata rugaciune, cu psaltirea si cu deasa spovedanie. Ca aceasta este lupta cea mai mare a calugarului. 16. Uneori zicea batrinul ucenicilor sai: - Fratilor, nu paziti numai oile. Ci, paziti-va si gindurile sa nu le fure lupii iadului. Faceti-va pravila, spovediti-va regulat si nu uitati de ceasul mortii. 17. Odata l-a intrebat un crestin: - Parinte Atanasie, cum este mai bine sa tin? Pe stil vechi sau pe stil nou? - Ce-i acela stil vechi sau nou ? Faptele bune sint totul. Asculta de Biserica si niciodata nu vei gresi! 18. in toamna anului 1955 parintele Atanasie s-a imbolnavit. Deci, fiind adus de la stina la bolnita minastirii, a primit Prea Curatele Taine si s-a savirsit cu pace in adinca smerenie, cu Psaltirea linga el si cu sufletul plin de bucuria Duhului Sfint ! SCHIMONAHUL IONA BALASESCU - Sihastria Capsocalivia - Muntele Athos (1885-1955) Cuviosul schimonah Iona s-a nascut in comuna Bailesti-Gorj in anul 1885. Dupa ce termina o scoala de meserii, la virsta de 18 ani s-a dus in Sfintul Munte sa slujeasca lui Hristos. Anii de ucenicie i-a petrecut la chilia romaneasca Colciu. Aici a primit tunderea in monahism si a invatat mestesugul nevointei duhovnicesti de la cei mai alesi duhovnici romani. A mai sihastrit inca trei ani la o alta chilie romaneasca din apropierea Minastirii Pantocrator. Iar in anul 1911 se stabileste definitiv la schitul Sfintului Vasile din Sihastria Capsocalivia, in partea de sud-est a Muntelui Athos. Aici se nevoiau calugarii atoniti cei mai iubitori de liniste si de osteneala. Printre acestia erau nu putini sihastri romani. Ei traiau numai din lucrul miinilor si din mila minastirilor de obste. Hrana o aduceau cu barca din cauza locului foarte stincos si pustiu, iar apa adunau iarna din ploi. Parintele Iona s-a nevoit aici mai mult de 40 de ani, la o mica chilie romaneasca cu hramul Sfintului Macarie. Deci, primind ingerescul chip al schivniciei si adunind in jurul sau patru ucenici, toti cu numele de Macarie, se osteneau impreuna in neadormita rugaciune, in priveghere si in nestiute bucurii ale Duhului Sfint. Mai tirziu, deprinzind bine limba greaca, schimonahul Iona a dorit sa imbogateasca literatura patristica romaneasca cu citeva opere ale Sfintilor Parinti. Una din cele mai importante traduceri ale cuviosului Iona este Hristoitia, pe care reuseste sa o tipareasca la Bucuresti in anul 1937. Desi este singura lui traducere care vede lumina tiparului, folosul duhovnicesc-al acestei carti este foarte mare. Prin jertfa sa, smeritul atonii roman pune la indemina credinciosilor un pretios tratat de morala practica ortodoxa, care calauzeste si astazi multe suflete catre Hristos. Asa s-a ostenit cuviosul Iona schimonahul in Muntele Athos timp de 52 de ani, in lipsa, in smerenie, in post si in neincetata rugaciune. PROTOSINGHELUL MIHAIL BADELA - Schitul Pestera Ialomicioarei(1880-1957) Viata Cuviosul protosinghel Mihail a fost un staret renumit al schitului Pestera Ialomicioarei. Era de loc din comuna Moeciu-Brasov. in anul 1900 a intrat in nevointa calugareasca la schitul Pestera. Fiind foarte ascultator, blind si iubitor de Dumnezeu, parintii schitului l-au facut calugar. Dupa zece ani l-au hirotonit diacon si preot, ajungind duhovnic iscusit in partea locului. In anul 1925 ieromonahul Mihai a fost numit egumen si parinte duhovnicesc al schitului Pestera, pe care l-a povatuit cu multa smerenie si blindete 27 de ani. In anul 1952 egumenul Mihail Badila s-a retras la liniste, iar dupa cinci ani s-a mutat cu pace la odihna cea de sus. Fapte si cuvinte de invatatura 1. Cea mai aleasa fapta buna a parintelui Mihail era rivna lui pentru rugaciune, pentru slujba bisericii. Timp de peste 50 de ani a fost nelipsit de la toate slujbele bisericesti de zi si de noapte. Ori citea, ori cinta la strana, ori slujea cele sfinte, ori se r,uga in taina cu rugaciunea lui Iisus. 2. Opuneau ucenicii batrinului ca pentru bunatatea si evlavia lui, dobindise de la Dumnezeu darul rugaciunii si al intelepciunii duhovnicesti. Pentru aceea ajunsese duhovnic renumit si multi calugari, sihastri si mireni il cautau si isi deschideau inima sub epitrahilul lui. 3. Intr-o noapte de iarna, dupa utrenie, staretul a plecat de la schit peste munte, la Minastirea Sinaia. Pe cale i-au iesit citiva lupi inainte. Batrinul insa nu s-a infricosat. Ci, facindu-si semnul crucii, a zis: - Doamne, faca-se voia Ta! Apoi, intorcindu-se catre lupi, a adaugat: - Daca aveti porunca de la Dumnezeu sa ma mincati, iata-ma sint inaintea voastra. Iar daca nu aveti porunca sa ma mincati, atunci ducetiva in drumul vostru. in clipa aceea, lupii si-au plecat capetele in jos si au disparut in padure. 4. In alta iarna, mergind spre Sinaia, pe virful muntelui l-a cuprins o furtuna cu viscol cumplit. Atunci parintele Mihail, stiind ca numai Dumnezeu il poate scapa de la moarte, a cazut in genunchi si, inaltindu-si miinile spre cer, s-a rugat cu lacrimi, zicind: - Doamne, faca-se voia Ta! In ceasul acela s-a izbavit de moarte in chip minunat caci s-a vazut mergind pe soseaua ce duce spre orasul Busteni. Deci, dind slava lui Dumnezeu, a doua zi s-a intors cu pace la schit. 5. Spuneau ucenicii staretului Mihail si acest lucru cu totul minunat: Era in vara anului 1938. intr-o noapte, pe cind batrinul atipise in, chilie, deodata auzi un glas poruncitor, care se repeta de doua ori: - Du-te si ia pe pustnicul din poiana Obirsie ! Pina la ziua batrinul s-a rugat. Apoi, luind pe duhovnicul sau, ieromonahul Antonie, au urcat muntele spre poiana Obirsie. Nimeni nu stia sa se nevoiasca vreun pustnic in partea aceea. Si, iata, in poiana au aflat un mic bordei pustnicesc si in fata iui un calugar care statea pe un trunchi de bustean. - Binecuvinteaza, parinte ! a zis staretul.
175
In clipa aceea, insa, au observat ca sihastrul acela necunoscut sl sfint se mutase din viata aceasta. Atunci parintii l-au coborit de pe munte si l-au ingropat in schit, alaturi de biserica. Citi pustnici sfinti s-au nevoit nestiuti de oameni in adincul Muntilor Carpati! 6. In primavara anului 1950, noaptea, pe cind parintele Mihail se ruga in chilie, deodata s-a prabusit un bolovan mare de stinca peste chilia lui. Dar, la porunca lui Dumnezeu, bolovanul s-a oprit in pod, deasupra capului sau. Astfel, bunul nevoitor a fost izbavit si de data aoeasta de cursele vrajmasului. 7. Spre sfirsitul anului 1957 staretul Mihail a zis catre ucenicul sau: - Parinte Pimen, cit mai este pina la Sfintul Mucenic Ignatie? - Mai sint trei saptamini. - Sa stii ca in ziua Sfintului Ignatie ma duc din viata aceasta ! In seara aceea batrinul statea pe marginea patului si citea din Sfinta Scriptura. Apoi a zis ucenicului: - Du-te la chilie si te odihneste, ca esti obosit. Dupa un ceas, ucenicul l-a gasit adormit in Domnul, cu Biblia pe brate. Asa s-a savirsit cuviosul staret Mihail! SCHIMONAHUL GHERASIM CIRJA - Manastirea Neamt(1877-1957) Viata Parintele Gherasim Cirja a fost o floare de mult pret in obstea Minastirii Neamt. S-a nascut in comuna Agapia - judetul Neamt si a primit din copilarie o crestere aleasa. In anul 1907 a intrat in nevointa calugareasca la Minastirea Neamt. Dar socotindu-se nevrednic de treapta preotiei, a fost toata viata paraclisier si vesmintar, slujind Biserica lui Hristos cu desavirsita credinta si dragoste. La inceputul anului 1957, schimonahul Gherasim s-a stramutat la cerestile locasuri, in virsta de 80 ani. Fapte si cuvinte de invatatura 1. Acest mare nevoitor al zilelor noastre a intrecut pe multi parinti din Minastirea Neamt cu aceste trei fapte bune: ascultarea desavirsita, rugaciunea si dumnezeiasca dragoste. Pentru bunatatea si blindetea lui, toti calugarii il cinsteau si se foloseau de pilda vietii lui. 2. Cincizeci de ani a facut parintele Gherasim aceeasi ascultare de paraclisier si vesmintar, cu multa dragoste pentru casa Domnului, nelipsind niciodata de la slujbele bisericii. Era candela mereu aprinsa in obstea Minastirii Neamt. 3. Spun batrinii care l-au cunoscut ca parintele Gherasim stia sa impodobeasca biserica, mai ales spre sarbatori, ca pe o adevarata mireasa a lui Hristos. Punea perdele noi la icoana Maicii Domnului, scotea vesminte luminate, asternea covoare de lina, potrivea candelele, aprindea luminari de ceara si folosea tamiie de la Sfintul Mormint, pastrata anume pentru marile sarbatori. 4. Parintele Gherasim avea mare evlavie catre icoana Maicii Domnului, inaintea careia ii citea zilnic acatistul si paraclisul. El nu ingaduia nimanui sa vorbeasca in biserica. Daca auzea pe cineva vorbind, indata zicea cu glas rugator: - Va rog, nu vorbiti in biserica. Este pacat! Ne vede Maica Domnului ! Apoi adauga: Iertati-ma pe mine pacatosul ! Astfel, toti se zideau sufleteste de cuvintele lui si cind treceau pe linga el, isi ziceau unii altora: - Sa tacem, ca ne aude parintele Gherasim ! 5. Spun ucenicii lui ca acest smerit nevoitor avea permanent mintea la cele dumnezeiesti, iar pe limba sa purta intotdeauna numele prea dulce al lui Hristos. Nimeni nu l-a vazut vreodata rizind sau vorbind cuvinte de prisos. In biserica nu se aseza niciodata in strana, oricit de obosit ar fi fost, iar cind se termina slujba, mergea la chilie cu fata senina si cu rugaciunea in inima. 6. Spun iarasi ucenicii lui ca chilia parintelui Gherasim era un adevarat altar de biserica. Aceleasi icoane frumos impodobite, aceeasi candela nestinsa, aceleasi luminari de ceara si mireasma de tamiie. Iar batrinul, ca un sfesnic de veghe, ceasuri in sir citea la psaltire, facea metanii, slavea pe Dumnezeu si se ruga pentru toata lumea. 7. 0 alta nevointa a parintelui Gherasim era permanenta lui grija pentru cei raposati. Timp de aproape o jumatate de secol aducea zilnic la biserica vin si coliva pentru parastas si aprindea candele si luminari la mormintele celor adormiti. Dupa ce facea cite trei inchinaciuni si tamiia fiecare cruce, zicea: - Dumnezeu sa te odihneasca cu dreptii, parinte ! 8. In noaptea Sfintelor Pasti, parintele Gherasim mergea cel dintii la cimitir si aprindea sute de luminari. Apoi cobora in gropnita, aprindea candela, facea trei inchinaciuni si zicea catre cei raposati: - Hristos a inviat, prea cuviosi parinti! Spun parintii ca odata i-a raspuns la salut un glas dintre cei adormiti, zicind: - Adevarat a inviat Domnul, parinte Gherasim ! 9. Se spunea despre parintele Gherasim ca aproape zilnic veneau la el saraci, infirmi, copii orfani de prin sate si-i cereau milostenie. Iar batrinul ii punea la masa pe cerdacul chiliei si le impartea tot ce gasea la indemina. Avea inca si acest obicei. Cind auzea ca se zideste vreo biserica noua, aduna bani de la calugari si de la rude, apoi cumpara icoane, evanghelii, sfinte vase si vesminte si le daruia personal la bisericile noi. 10. Cu putin inainte de obstescul sfirsit i-a zis ucenicul: - Parinte Gherasim, da-mi sfatul cel mai de pe urma ! Iar batrinul i-a raspuns: - Pazeste biserica in toata viata, ca si biserica te va pazi ! Iar daca nu pazesti pravila bisericii, vei cadea in mari ispite si primejdii. 11. Ultimele doua saptamini schimonabul Gherasim Cirja a stat numai la chilie, in asteptarea venirii lui Hristos. imbracat cu rasa si mantie, cu crucea si metaniile in mina, astepta pe marginea patului. Nu voia nici sa manince, nici sa se odihneasca. Tot timpul se ruga. - De ce nu te culci, parinte Gherasim ! il intrebau ucenicii. - Nu pot dormi. Sint in asteptare !... Nu stiu in care ceas va veni mirele Hristos. In dimineata zilei de 16 ianuarie 1957, cind implinea 50 de ani de nevointa calugareasca, bunul ostas si-a dat sufletul in miinile lui Hristos si a fost ingropat in cimitirul minastirii. CUVIOSUL IOAN IACOB HOZEVITUL DE LA NEAMT(1913-1960) Viata Cuviosul Ioan Iacob, cu metania din Minastirea Neamt, a fost un sihastru sfint al zilelor noastre care s-a nevoit 24 ele ani in Tara Sflata, atit pe Valea Iordanului, cit si in pustiul Hozeva. Acest fericit purtator de Hristos s-a nascut in satul Crainiceni, comuna Paltinis, Judetul Botosani, la 23 iulie 1913, intr-o familie de tarani credinciosi, anume Maxim. si Ecaterina, fiind singur la parinti. Din botez s-a chemat
176
Ilie, iar in familie i se spunea "Iliuta". La sase luni dupa nastere mama sa, imbolnavin-liu-se, a decedat, iar copilul a ramas in grija bunicii sale dupa tata, Maria Iacob, care il ingrijeste ca o adevarata mama timp de zece ani. In anul 1916, cind copilul Ilie avea trei ani, tatal sau a decedat pe front. In anul 1923 a decedat si bunica, lasind pe micul Ilie eu totul orfan si lipsit de mingiierea parintilor si a bunicilor. De acum, copilul este luat in grija unchiului sau, Alecu Iacob, care avea acasa sase copii. intre anii 1926-1932 tinarul Ilie urmeaza gimnaziul M. Kogalniceanu si liceul "Dimitrie Gantemir" din Cozmeni-Cernauti. In vara anului 1933 a intrat ca vietuitor in obstea Minastirii Neamt. La 8 aprilie 1936 este tuns in monahism, primind numele de loan, iar in. noiembrie acelasi an se duce, cu alti doi calugari din marea lavra, sa se inchine la Mormintul Domnului. Apoi ramine definitiv in Tara Sfinta, unde se nevoieste in obstea Minastirii Sfintul Sava de linga Betleem. La 14 septembrie 1947 este hirotonit preot in Biserica Sfintului Mormant de catre Mitropolitul Irinarh si apoi numit egumen la Schitul romanesc Sfintul loan Botezatorul de la Iordan. Dupa cinci ani de ascultare se retrage cu ucenicul sau, monahul Ioanichie Piriiala, in pustiul Hozeva, aproape de Ierihon. Aici se nevoiesc impreuna opt ani de zile, in pestera Sfinta Ana, pe valea piriului Horat. La 5 august 1960, cind avea 47 de ani, Cuviosul loan Iacob se muta la cerestile locasuri si este inmormantat in pestera in care s-a nevoit. Dupa 20 de ani, la 8 august 1930, s-a aflat intreg in mormint, fiind preamarit de Dumnezeu ca sfint. La 15 august, acelasi an, moastele sale au fost duse la Minastirea Sfintul Gheorghe Hozevitul din apropiere, cu binecuvantarea Patriarhului Benedict al Ierusalimului, si se pastreaza in biserica alaturi de celelalte sfinte moaste. Fapte si cuvinte de invatatura 1. Acest cuvios a fost ales de Dumnezeu pentru imparatia cerurilor din pintecele maicii sale, caci din pruncie se vedea umbrit de darul Duhului Sfint, fiind intru toate blind ca un miel, smerit, tacut, rivnitor pentru cele sfinte si rabdator in ispitele cele dinauntru si din afara. Apoi rugaciunea cu lacrimi, neincetat se lucra in mintea si inima sa. inca si mama sa Ecaterina a fost rinduita de Hristos sa duca viata neintinata pina la nunta si sa nasca pe pamint un singur fiu, caci indata dupa nastere se stramuta la cerestile locasuri. 2. Fericitul Iiie, ramas orfan din pruncie de ambii parinti trupesti, avea tata in cer pe Dumnezeu, iar mama duhovniceasca avea Biserica si pe smerita sa bunica, Maria, vaduva, care 1-a crescut si 1-a ocrotit cu rugaciunea si dragostea ei pina la virsta de zece ani. Spun batrinii din satul sau natal ca bunica isi ducea zilnic nepotelul sa i-1 alapteze mamele tinere din apropiere si statea linga el de veghe ziua si noaptea, pina ce copilul a inceput sa vorbeasca. Iar vara, cind pleca la lucrul cimpului, punea copilul intr-o traista, incit numai capul i se vedea, il aseza in spate, se insemna cu sfinta Cruce si se ducea la munca cu rugaciunea pe buze si cu lacrimile in ochi. Acolo il adapostea la umbra unui copac, pina la apusul soarelui. Apoi il aseza in traista si-1 aducea acasa. Dupa ce il hranea, il culca linga sfintele icoane, iar ea se ostenea cu rugaciuni si metanii pina noaptea tirziu, dupa traditia sfinta strabuna. 3. Fiind luminat la minte, copilul invata bine la scoala si facea mare bucurie bunicii sale. Mai tirziu batrina il invata pe de rost sfintele rugaciuni, il ducea regulat Ia biserica si il punea sa citeasca ia psaltire, caci ea nu stia carte. Alteori ii spunea sa citeasca patimile Domnului, iar ea plingea si facea metanii. Uneori copilul o intreba: - Mama, de ce plingi asa tare cind citesc patimile Domnului? Iar batrina ii raspundea, suspinind: - Dragul meu, tu nu stii durerea din casa noastra. Nu sint eu mama ta ! Ea a decedat cind tu aveai numai sase luni, iar tatal tau a murit in razboi, cind erai de trei ani. Eu sint bunica ta, iar bunicul tau s-a dus. la cer de mult. Fiind vaduva, voiam sa ma duc la minastire, dar vazind ca ai ramas orfan de parinti, am renuntat ca sa te cresc pe tine. De aceea pling, ca sint batrina si dupa moartea mea vei ramine singur si orfan pe lume. Dar sa ai credinta in Dumnezeu, sa te rogi Lui mereu, sa fugi de pacat si sa-ti aduci aminte de noi. De vei face asa, te va acoperi Maica Domnului si vei scapa de multe primejdii. Eu nu-ti doresc altceva mai bun in viata decit sa ajungi preot si sa slavesti pe Hristos ! 4. La virsta de 20 de ani, terminind liceul si fiind luminat la minte cu darul lui Hristos, prietenii si rudele il indemnau sa urmeze teologia si sa se faca preot. insa constiinta si cugetul inimii sale ii spuneau: "Nu, eu vreau sa ma fac calugar" ! Odata, pe cind lucra la cimp, fiind in indoiala, se ruga lui Dumnezeu sa-i descopere ce sa faca. Apoi a auzit o voce tare de sus: "Minastirea !" Din clipa aceea nu mai avea odihna, caci Duhul Sfint il indemna sa plece cit mai repede la minastire si sa-si inchine viata lui Hristos. 5. In vara anului 1933, intr-o zi de Duminica, pe cind tinerii din sat se adunau cu veselie la nunta, alesul Domnului, Ilie, s-a inchinat cu lacrimi in biserica din Crainiceni, si-a sarutat crucile parintilor din cimitir si, luindu-si ramas bun de la ai sai, a plecat sa se logodeasca cu Hristos in obstea Minastirii Neamt. 6. Vazindu-l episcopul Nicodim, staretul lavrei, l-a intrebat: - De ce ai venit, frate Ilie, la minastire? - Parinte staret, doresc sa ma fac calugar, sa-mi pling pacatele mele, sa ma rog pentru parintii care m-au nascut si sa laud neincetat pe Dumnezeu. - Bun lucru ti-ai ales, frate Ilie. De vei avea smerenie si ascultare si vei iubi rugaciunea, pe toate cele bune le vei savirsi, vei birui cu usurinta ispitele acestei vieti si cu sfintii in cer te vei numara. - Asa sa-mi ajute Bunul Dumnezeu, prea sfintite parinte staret ! - Numai sa ai rabdare in toate, sa te hranesti din invataturile Sfintei Scripturi si ale Sfintilor Parinti si sa urmezi viata si sfaturile cuviosilor duhovnici si nevoitori din obstea Minastirii Neamt. Vino sa te inchini la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului din biserica, ocrotitoarea acestui sfint locas, apoi te incredintez sub ascultarea parintelui Iov, farmacistul minastirii, cel mai duhovnicesc calugar din obstea noastra. Sa-i urmezi dupa putere viata si sfatul, sa nu lipsesti de la slujbele bisericii si sa faci ascultare la biblioteca minastirii. 7. Trei ani a facut ucenicie rasoforul Ilie cuviosului parinte Iov Burlacu, silindu-se sa-i urmeze nevointa aspra, postul, tacerea, smerenia, saracia si neincetata rugaciune. Iar la biblioteca a pus in rinduiala toate cartile, a citit multe din invataturile Sfintilor Parinti si dadea bune sfaturi fratilor tineri, incit se foloseau toti de rivna, de intelepciunea si osteneala lui si era iubit de toti in obstea marii lavre. 8. Vazind staretul si duhovnicii rivna lui pentru Hristos, la 8 aprilie 1936, in Miercurea Mare a Sfintelor Patimi, cind Domnul a fost vindut pentru noi, rasoforul Ilie Iacob a fost tuns in cinul monahal impreuna cu alti zece frati, primind numele Sfintului Ioan Botezatorul. Amindoi marii prooroci, Ilie si Ioan, incepatori ai vietii pustnicesti din Vechiul si Noul Testament, aveau sa-i fie dascali, parinti si rugatori ai nevointei lui calugaresti. Amindoi il indemnau sa le urmeze viata, postul, rugaciunea si fecioria si ii aminteau de Tara Sfinta si de marii sihastri de pe Valea Iordanului. Sfintul Ilie Tezviteanul ii dadea rivna pentru marturisirea dreptei credinte si il indemna spre urcusul duhovnicesc al Carmelului si Sinaiu-lui. Iar Sfintul Ioan Botezatorul il chema spre minastirile din Tara Sfinta si-1 sfatuia sa indemne pe toti la pocainta si sa mustre cu indrazneala pacatul. Aceasta a facut-o in toata viata sa prin frumoasele sale versuri si cuvinte de invatatura ce ni le-a lasat pina astazi.
177
9. Fiind ranit de dragostea lui Hristos pentru Mormintul datator de viata din Ierusalim si pentru, viata pustniceasca de acolo, smeritul monah Ioan Iacob s-a impartasit cu dumnezejestile Taine, a sarutat icoana Maicii Domnului din biserica si-a eerutjieftare si binecuvintare de la staret si de la toti si a plecat definitiv spre Tara Sfinta in toamna anului 1936, fiind acoperit in toate de darul Duhului Sfint care ii aprindea inima de dumnezeiescul dor. 10. Primul popas in Tara Sfinta a fost inchinarea pe Golgota si sarutarea Sfintului Mormint. Dupa ce s-a impartasit cu Trupul si Singele lui Hristos, fericitul ostas al lui Hristos a strabatut toata Tara Sfinta si a pasit pe urmele Domnului si ale Sfintilor sai ocrotitori, Ilie Tezviteanul si Ioan Botezatorul. Dupa ce s-a nevoit mai intii singur intr-o pestera din pustiul Iordanului, s-a retras apoi in obstea Minastirii Sfintul Sava de pe Valea Cedrilor, unde se osteneau si alti citiva sihastri romani. in aceasta straveche lavra s-a jertfit Cuviosul Ioan pina in vara anului 1947. 11. Aici a dobindit ostasul lui Hristos, Ioan, darul lacrimilor si al rugaciunii inimii. Aici a rabdat grele lupte si incercari de la diavoli, caci nu-1 puteau suferi duhurile rele sa se roage neincetat si sa laude pe Dumnezeu. Aici a primit tunderea in mare schima si tot aici a biruit el pe vrajmasii cei nevazuti cu postul aspru si indelungat, cu privegherile obositoare de noapte, cu sabia biruitoare a rugaciunii lui Hristos si cu scutul smereniei. Astfel, ajunsese atit de despatimit incit rabda ocara si toate cu bucurie, avea mare mila pentru toata zidirea si nu se temea niciodata de diavoli, de boala si de moarte. 12. Cuviosul Ioan Iacob avea in obstea Sfintului Sava ascultarea de bibliotecar si de infirmier. Noaptea lua parte la biserica, se ruga la chilie si ingrijea marea biblioteca a minastirii, iar ziua era infirmier si ingrijitor de bolnavi la bolnita din incinta. Cerceta pe calugarii si sihastrii bolnavi, le ducea de mincare, spala ranile ranitilor de razboi adusi aici de pe front si alina pe toti cu dragoste, iar cu inima neincetat se ruga si simtea pe Hristos. 13. Cu sfatul arhimandritului Victorin Ursache, superiorul Caminului romanesc din Ierusalim, Cuviosul Ioan Iacob a primit hirotonia in preot si a stat egumen cinci ani la schitul Sfintul Ioan Botezatorul de la Iordan, infiintat de Patriarhia Romana. Aici a adaugat noi osteneli pustnicesti si a suferit nu putine ispite de la diavoli. Iar nevointa lui era aceasta: Ziua nu minca nimic, pina la apusul soarelui si rostea neincetat rugaciunea din inima, iar cu miinile lucra la gradina, la intretinerea schitului si odihnea cu dragoste pelerinii romani si straini care poposeau aici. Noaptea facea slujbele rinduite in biserica, spovedea inchinatorii si se retragea citeva ore la liniste intr-o pestera de pe malul Iordanului, iar dimineata se intorcea la schit cu chipul luminat. 14. Arzind cu inima mai mult pentru Hristos si iubind desavirsit linistea si rugaciunea, fericitul staret Ioan s-a retras, in toamna anului 1952 in pustiul Hozeva, din apropierea Minastirii Sfintul Gheorghe Hozevitul, impreuna cu ucenicul sau, monahul Ioanichie. Dupa ce s-a nevoit citeva luni in obste, s-a asezat apoi definitiv in Pestera Sfinta Ana, de pe valea piriului Horat, unde se nevoiau si alti sihastri, pentru a trai ultimii ani ai vietii numai in rugaciune si in convorbire cu Hristos. Si s-a nevoit aici peste sapte ani, insa nimeni, nici chiar ucenicul sau Ioanichie nu stia toate nevointele sale, fiind ascunse in Dumnezeu si in taina inimii sale. Caci ucenicul vedea numai ostenelile cele din afara, precum: privegherile de toata noaptea, citirea celor sapte Laude, osirdia la sfintele slujbe pe care le facea in paraclisul din pestera, citirea cartilor sfinte, traducerea din invataturile Sfintilor Parinti si compunerea de versuri religioase pentru pelerinii care il cercetau la pestera. Dar nevointele sale cele din inima, lacrimile de taina, lupta cu gindurile si cu duhurile rele, cugetarile duhovnicesti la cele de sus si caldura Duira-. lui Sfint care ii aprindea inima pentru Hristos, singur Dumnezeu le vedea -si le primea ca o ardere de tot a Cuviosului Ioan Sihastrul, nestiute de nici un muritor. 15. Despre nevointa acestui sfint sihastru, iata ce marturisea ucenicul sau: - Cit a fost bolnav, niciodata nu a oftat sau a suspinat. Ci rabda toate cu seninatate si bucurie. Apoi tacea mult, nu ridea niciodata, se ruga neincetat cu inima si rabda cu multa tarie bolile si necazurile vietii. finea regim sever si post, primind foarte putina mincare si bautura, cit sa-si tina zilele; iubea mult linistea si singuratatea, tinea cu tarie la dreapta credinta, la Traditie si Sfintele Canoane si avea mintea totdeauna atintita la Iisus Hristos rastignit pe GoJgota. Nimic din cele pamantesti nu cugeta, nici nu voia sa stie. Altfel, trupul sau, mintea si inima erau despa-timite, dematerializate si unite tainic cu Dumnezeu prin rugaciune si prin darul Duhului Sfint. 16. Spunea si acestea parintele Ioanichie, ucenicul sau: - Cuviosul loan stia mai dinainte data sfirsituiui sau, pe care si-a insemnat-o pe peretele pesterii. indata insa dupa ce s-a savirsit, l-am imbracat cu rasa, i-am asezat schima mare, caci era schivnic din Mina-stirea Sfintul Sava, i-am pus epitrahilul pe piept si l-am culcat pe rogojina. Apoi i-am aprins trei luminari de ceara si candela si am anuntat pe staretul Minastirii Sfintul Gheorghe Hozevitul, Arhimandritul Amfi-lohie, cu care era foarte apropiat. La porunca lui i s-au tras trei zile clopotele minastirii si s-a facut trisaghion la pestera. 17. Pentru inmormintarea Cuviosului loan Iacob si pentru minunea care s-a savirsit atunci, spune ucenicul sau urmatoarele: - in ziua stabilita pentru inmormantare a venit staretul minastirii, Amfilohie, cu citiva calugari si cu pustnicii care sihastreau in pesterile din pustia Ruva din apropiere. S-au urcat pe scara, sus, in pestera si la orele 10, simbata, 7 august, staretul a inceput sjujba prohodului. Deodata insa, pestera s-a umplut de nenumarate pasarele de pustie, carora Cuviosul Ioan le dadea zilnic pesmeti sa manince. Acum insa nu venisera sa primeasca hrana, ci au fost trimise de Dumnezeu, spre cinstirea Cuviosului loan, ca sa-l jeleasca si sa-l petreaca spre mormint. Despre aceasta, staretul Amfilohie spunea: - Pasarile ne incomodau in timpul slujbei, zburau pe capetele noastre, ne-au stins luminarile, ne-au inchis cartile, bateau din aripi deasupra trupului Cuviosului, se asezau si pe el, pe cap, pe piept, pe picioare si fiecare glasuia dupa felul ei. Ele nu voiau mincare, ci pe parintele lor, pe binefacatorul lor pe care il pierdusera. Dupa savirsirea slujbei, spune staretul, l-am pus in mormint, care exista in pestera si in care mai fusesera ingropati si alti sihastri, iar deasupra am pus un capac de scinduri. Abia atunci au plecat pasarile si s-au imprastiat. Apoi am adus parnmt, jam facut mortar si am lipit cu el scindurile de pe mormint, unde Cuviosul laramas pina in august 1980... 18. Din ziua adormirii sale, mormintul Cuviosului loan lacob a ramas aproape uitat in pestera Sfinta Ana timp de 20 de ani. insusi ucenicul bau, Ioanichie, s-a mutat in lavra Sfintului Gheorghe Hozevitul. Numai iin anumite zile, sau cind veneau pelerini romani, urcau pe scara la pestera (condusi de ucenic, ii aprindeau luminari si candela la mormint, tamiiau, paceau vecernia in pestera, cintau trisaghionul mortilor, cereau ajutorul fmarelui sihastru, ascultau pe scurt viata lui povestita de ucenic, sunau itoaca si coborau din pestera cu ochii in lacrimi si ziceau: "Ce mare a fost fcievointa Cuviosului Ioan Iacob!" 19. In vara anului 1980, la 8 august, un grup de pelerini ortodocsi, in frunte cu un arhimandrit grec fost sihastru aproape de Cuviosul loan Hozevitul, au urcat in pestera Sfinta Ana, au facut o rugaciune si i-au sarutat mormantul. Apoi a spus acel arhimandrit: - M-am nevoit aici aproape de pestera aceasta si iubeam foarte mult pe Parintele Ioan Iacob, care imi era duhovnic. Apoi, plecind misionar in America de peste 20 de ani, nu mai stiam nimic despre el. Dar intr-o noapte l-am visat si mi-a spus: "Daca vrei sa ma vezi,
178
vino la pestera Sfintei Ana din pustiul Hozeva si ma vei vedea " Este o luna de zile de cind l-am visat si de atunci nu mai am odihna. De aceea am venit ca sa vorbesc cu Parintele Ioan, duhovnicul si prietenul meu. Eu insa nu stiam ca s-a mutat la Domnul. Acum sufletul meu nu are pace pina nu ii voi deschide mormintul ca sa-i sarut cinstitul sau trup atit de nevoitor! 20. Staretul lavrei, Amfilohie, cu greu a dat binecuvantarea sa se deschida mormintul Cuviosului Ioan din pestera. insa cum l-au deschis a iesit un miros de buna mireasma care a umplut pestera si inimile tuturor. Iar trupul Cuviosului si hainele erau intregi si nevatamate si raspin-deau o aroma cereasca de sfintenie. Parca era de curind adormit. Atunci, toti pelerinii au ingenunchiat si, cu lacrimi de emotie si evlavie, au strigat: - Slava Tie, Doamne, pentru aceasta mare minune! Cuviosul Ioan Romanul este sfint. Apoi au sarutat sfintele lui moaste, le-au tamiiat, au aprins luminari si au cintat troparul: "intru tine, parinte, cu osirdie s-a mintuit cel dupa chip, ca luind crucea ai urmat lui Hristos, si invatind sa nu se uite la trup caci este trecator; ci sa poarte grija de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta impreuna cu ingerii se bucura, Prea Cuvioase Parinte Ioane, duhul Tau!". Deci, primind o bucatica din hainele Cuviosului de binecuvintare, pelerinii s-au dus cu pace, iar moastele lui au ramas in pestera pina la 15 august. 21. Spunea Parintele loanichie, ucenicul sau, ca in ajunul praznicului Adormirii Maicii Domnului, staretul lavrei a urcat un sicriu de lemn in pestera, si impreuna cu alti preoti, a asezat sfintul sau trup in sicriu, fiind cu totul intreg si usor si l-au tamiiat. Iar la 15 august, fiind hramul Minastirii Sfintul Gheorghe Hozevitul, au venit citiva arhierei, preoti si calugari romani si greci si numerosi pelerini ortodocsi. Apoi, in sunetul clopotelor, au coborit din pestera sfintele moaste si le-au dus cu procesiune in biserica marei lavre unde le-au asezat alaturi de alte sfinte moaste. Apoi au facut 40 de Sfinte Liturghii ca Dumnezeu sa descopere sfintenia moastelor sale. Deci, vazind ca trupul sau a ramas si dupa aceea intreg si nealterat, l-au numarat si l-au cinstit cu totii in ceata Sfintilor Parinti. Mai tirziu, citiva credinciosi iubitori de Hristos i-au facut un sicriu nou din abanos si au asezat in el odorul cel de mult pret, cum se vede. Din vara anului 1980, pina astazi, vin multi pelerini ortodocsi romani, greci, ciprioti, sirbi si din alte tari sa se inchine si sa ceara binecuvintare si ajutor in lupta acestei vieti de la moastele preamarite-de Dumnezeu ale celui mai nou sfint al Bisericii Ortodoxe, cunoscut sub numele de "Cuviosul Ioan cel Nou Hozevitul", sau "Cuviosul Ioan Iacob de la Neamt (Romanul)". Multe din scrisorile si versurile duhovnicesti ale acestui Cuvios se citesc cu evlavie astazi de credinciosi, care le indeamna pe calea mintuirii. Sfinte Prea Cuvioase Parinte Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru lume, pentru neamul din care te-ai nascut, pentru minastiri si credinciosi, xjpentru mantuirea tuturor celor ce cred si cauta pe Domnul! MONAHUL DAMIAN TIRU - Minastirea Secu - jud. Neamt (1892-1964) Viata Monahul Damian Tiru a fost un mare nevoitor, un neintrecut isihast al zilelor noastre. S-a nascut la Tg. Ocna - judetul Bacau, dintr-o familie de tarani credinciosi. Dupa terminarea scolii primare este dat ca ucenic la un atelier de timplarie din localitate. insa, fiind ales de Duhul Sfint, in anul 1915 intra in viata monahala. Mai intii se duce la Minastirea Frasinei, pentru a fi cit mai instrainat de lume. Dupa zece ani de ascultare, aceeasi dorinta de liniste il trimite la Minastirea Turnu. Aici nu sta decit patru ani. in anul 1930, calauzit de pronia lui Dumnezeu, se reintoarce in Moldova si se stabileste la schitul Tibucani-Neamt. intre timp si sora sa dupa trup intra in viata monahala. in anul 1935 este calugarit sub numele de Damian. Iar in anul 1940 se retrage la Minastirea Secu unde ramine pina la moarte. Aici, parintele Damian Tiru ajunge la o mare sporire duhovniceasca, intrecind pe toti ceilalti din minastire cu ascultarea, cu rugaciunea si cu smerenia. La 20 ianuarie 1964 se muta din viata aceasta si este inmormintat in cimitirul Minastirii Secu. b. Fapte si cuvinte de invatatura 1. Parintele Damian dorea din copilarie sa slujeasca lui Hristos. Spunea ucenicului sau ca pe cind era mic se furisa din casa parinteasca si se incuia singur in biserica satului. Acolo petrecea toata noaptea, rtigin-du-se si citind sfintele carti cu luminarea in mina, iar cind se lumina de ziua se intorcea din nou acasa. Mama lui, nu o data, il batea sa-i spuna unde doarme noaptea. Dar el rabda toate pentru dragostea lui Hristos. 2. Pe cind petrecea in Minastirea Turnu, 1-a intrebat odata staretul:: - Frate Dumitre, cind vrei sa te calugaresti? - Parinte stareti a zis el, as vrea sa ramin frate pina la moarte. Ca. n-am venit la minastiie sa ma calugaresc cu numele, ci cu faptele. Cind; voi face fapte de calugar atunci voi depune si juramintul. 3. in schitul Tibucani-Neamt parintele Damian s-a nevoit citiva ani, avind ascultarea de timplar. Desi lucra cu multa indeminare, im..primea niciodata sa fie laudat. Daca zicea cineva "lucrul acesta este foarte bun", se intrista mult in inima sa. Iar daca zicea "lucrul acesta nu este bine facut" atunci se bucura si ii multumea. 4. Mutindu-se la Minastirea Secu pentru mai multa liniste, a zis odata ucenicului sau, singura persoana cu care vorbea: - Parinte Nicodim, eu n-am venit aici pentru Minastirea Secu, ci pentru Ripa lui Coroi. Acolo, in adincul codrilor as fi vrut sa ma ascund, sa nu vad fata de om, sa vorbesc numai cu Dumnezeu si sa ma hranesc cu ierburile din pustie. Dar pentru ca nu am ajuns la masura aceasta, am ales viata,de obste. insa ma silesc sa fac aici ceea ce trebuia sa fac acolo. 5. Alteori iarasi zicea ucenicului sau: - Parintele meu, eu mi-as zidi definitiv usa chiliei. Mi-as lasa doar o mica ferestruie, prin care sa vorbesc cu un singur om pina la moarte. - Cu cine sa vorbesti, parinte Damian? - Numai cu duhovnicul. 6. A zis iarasi batrinul catre ucenicul sau: - Multi ani am cautat peste tot un povatuitor duhovnicesc, dar n-am gasit. Atunci am inceput sa citesc Sfinta Scriptura si pe Sfintii Parinti. Aici am gasit ceea ce cautam. Cu sfintele carti ma mingii toata viata. 7. Zicea iarasi: - Nu-i destul pentru calugari sa ramina numai la Ceaslov si Ia Psaltire. Trebuie sa citeasca mereu Sfinta Scriptura si invataturile Sfintilor Parinti, ca sa stie cum sa se nevoiasca pentru mintuirea lor. 8. Parintele Damian citea foarte mult noaptea. Pe linga cuvintele Sfintului Isaac Sirul si loan Scararul, citea Vietile Sfintilor si toate cartile de la strana, ca: Mineiele, Triodul, Penticostarul, Octoihul si altele. intr-o seara a spus ucenicului sau:
179
- Parinte Nicodim, multa dulceata si intelepciune am gustat din citirea sfintelor carti. Acum chiar de as vrea, nu ma mai pot desparti de ele. 9. Alta data a zis ucenicului sau: - Rugaciunea si citirea sint singura mea mingiiere. Uneori ma apuc seara de citit si cind ma adincesc in citire uit sa mai maninc si sa ma mai culc. Deodata ma intreb: de ce nu mai lumineaza lampa? Cind privesc pe fereastra observ ca rasare soarele. 10. Spunea ucenicul sau ca parintele Damian nu minca niciodata stind pe scaun, ci sezind in picioare. Uneori, cind ii aducea mincare de la trapeza, zicea batrinul: - Nu mai incetezi cu mincarea asta ? - Ia, parinte si maninca ! Este calda ! - il indemna ucenicul. Dupa ce gusta putin, in atelierul de timplarie, raspundea: - Parca ii lipseste ceva la mincarea asta, ca n-are nici un gust. Pune-o colo in dulap. Mai spre seara nu stiu cine o drege acolo, ca tare este buna. Seara, insa, parintele uita sa mai manince si ucenicul ducea mincarea iaapoi. 11. Chilia parintelui Damian se afla in livada minastirii. Si spun toti ca el niciodata nu iesea prin livada sa vada pomii infloriti sau pasarile cerului, nici 1-a vazut vreodata cineva sa guste macar un mar, caci bucuria Danului JSfint era in inima lui. 12. Odata a fost rinduit batrinul sa ingrijeasca de stupina minastirii. Timp de cinci ani cit a avut aceasta ascultare n-a gustat mierea de albine, atit era de infrinat si stapin pe sine. 13. Spunea ucenicul sau ca in ultimii douazeci de ani n-a voit sa primeasca de la nimeni nici un ban, incit nici nu stia cum arata. Iar daca vreun mirean incerca sa-i plateasca pentru a-i lucra ceva in atelier, batrinul ii raspundea cu asprime: - Du-te cu acestia din chilia mea. 14. Uneori, vazindu-l ucenicul ostenit de atita ascultare si priveghere, ii zicea: - Parinte Damian, mai culca-te putin ca esti batrin si slabit de tot. - Nu mai pot dormi, parinte Nicodim. A fugit somnul de ia mine. Abia daca dorm doua-trei ore pe noapte. Apoi ma scol, imi fac rugaciunea, citesc si incep sa lucrez in atelier. Si atit ma indeletnicesc cu lucrul ca nu stiu cind trece ziua. 15. Spunea iarasi ucenicul sau: - Nu l-am vazut niciodata pe parintele Damian stind culcat sau odihnindu-se pe scaun. Ci, ori lucra in atelier cu rugaciunea pe buze si in inima, ori citea si scria in chilie. El obisnuia sa faca la toti parintii si fratii cite ceva - o masa, un scaun, un cuier - dar de la nimeni nu primea nimic. 16. In timpul razboiului unii calugari erau ingrijorati. Se gindeau unde si cum sa-si salveze viata. Deci, il intreba ucenicul: - Parinte Damian, te-ai pregatit? Unde mergem? - Eu m-am pregatit sa merg pina la marginea pammtului ! Apoi isi continua lucrul in atelier fara nici o grija, incit toti se mirau si se foloseau de credinta si nadejdea pe care o avea in Dumnezeu. 17. Spunea ucenicul sau ca parintele Damian lucra in atelier cite zece-cincisprezece ore pe zi, fara intrerupere. Tot timpul tacea, lucra si zicea rugaciunea lui Iisus. Apoi se retragea in chilie. 18. Odata a venit un calugar din alta minastire sa-1 vada pe acest cuvios monah. Deci, intrind in atelier, i-a zis: - Parinte Damian, am auzit de sfintia ta si am venit sa te vad. Iar batrinul, slab si firav la trup, s-a invirtit incet imprejur in fata lui, apoi i-a raspuns: - Iata, m-ai vazut! Si, tacind, s-a apucat iarasi de lucru. 19. Intr-o zi i-a spus staretul minastirii: - Parinte Damian, toti calugarii mai ies afara din chilii, se recreaza, admira frumusetea naturii, asculta cintecul pasarilor din padure, stau de vorba unii cu altii. Numai sfintia ta nu iesi deloc din chilie. Stai tot timpul cu ochii in jos si fugi de oameni. - Parinte staret, eu am ogorul meu de prasit. Eu din el traiesc, din el imi platesc datoriile, imi achit hrana si chiria. Ca pentru asta am venit aici sa-mi achit toata datoria. Deci, cum sa ies afara daca nu mi-am terminat ogorul de lucrat ! 20. Altadata spunea ucenicului sau: - Daca esti sanatos si nu te ostenesti, cu siguranta ca esti si pacatos. 21. Zicea ucenicul catre batrin: - Parinte Damian, ce-ai zice sfintia ta daca ar veni unii din niinas-tire si te-ar sili sa te faci preot? - Cu vorba asta i-as scoate afara din chilie. 22. Altadata, iarasi l-a intrebat: - Ce mai faci, parinte Damian? Iar batrinul oprindu-se putin din lucru, i-a raspuns: - Parinte Nicodim, "intru necaz m-am desfatat" (Ps. 117, 5). Daca avem pace si bucurie cu darul lui Dumnezeu, in orice fel de ispite si necazuri sa indraznim, ca nu ne vom rusina. 23. Altadata, fiind suferind de reumatism, i-a zis ucenicul: - Parintre Damian, nu voiesti sa faci niste bai, ca tare esti bolnav? - Ei, parinte Nicodim! Boala vine pentru pacatele mele. Daca vreau sa scap de boala, ramin cu pacatul. Deci, mai bine primesc cu rabdare tot ce-mi da Dumnezeu. 24. Intr-o vara, batrinul a fost tare bolnav patrusprezece zile. in acest timp nici n-a mincat, nici n-a dormit, nici n-a vorbit, nici pe pat nu s-a asezat. Ci statea rezemat de perete si se ruga. - Cum te mai simti, parinte Damian? l-a intrebat ucenicul. - Parinte Nicodim, asta noapte am fost ispitit de diavoli! 25. Altadata a spus batrinul ucenicului sau: - Parinte Nicodim, in noaptea asta, pe cind citeam la psaltire, l-am auzit pe diavol rizind cu hohote in chilia mea. Atunci am inceput sa ma rog cu lacrimi si nu l-am mai auzit. 26. Un calugar i-a cerut intr-o zi cuvint de folos, iar batrinul a zis: - Cindva faraon dadea evreilor tot mai mult de lucru, ca sa nu-si mai aduca aminte de Dumnezeu si sa se roage. Acum este un faraon nevazut care indeamna pe calugari sa-si inmulteasca averile, grijile si lucrul, ca sa nu mai aiba timp sa se roage lui Dumnezeu ziua si noaptea, asa cum au fagaduit !
180
27. Odata a venit la batrin un frate din minastire si i-a zis: - Parinte Damian, s-au inmultit ispitele asupra mea si nu le mai pot rabda. Ce sa fac sa scap de ele? - Frate, daca fugi de ispite, fugi de mintuire. Ci mai degraba sa ne gindim in vremea ispitelor "ca necazul rabdare lucreaza ..." (Rom. 5, 3), dupa cuvintul Sfintului Pavel. Deci, sa ne rugam mai mult si trece ispita. Ca toate sint pentru mintuirea noastra. 28. In alta zi i-a zis un frate: - Parinte Damian, ce sa fac, ma biruiesc ispitele? Batrinul l-a mingiiat, zicind: - Nu lasa rugaciunea, frate. Avem nevoie de rugaciune ca de aer. lYimeni nu poate trai fara ea. Roaga-te cum poti, chiar daca esti tulburat, si indata fuge ispita. 29. Alt frate i-a zis: - Parinte Damian, ce sa fac, ca mi se raspindeste^mintea la rugaciune si nu simt nici o dulceata? - Deprinde-te cu rugaciuni scurte, mai ales cu rugaciunea lui Iisus si numaidecit ti se aduna mintea. 30. Odata i-a zis un frate: - Parinte, sint tulburat. Da-mi un cuvint de folos. Iar batrinul, intelegind durerea lui, a luat din chilie Patericul si i-a zis: - Primeste aceasta carte sfinta si o citeste cu atentie. Vei afla in ea multe medicamente pentru sufletul tau. 31. in alta zi a intilnit batrinul un calugar intristat. Deci, aflind pricina, s-a dus la chilie, a scris pe o foaie de hirtie citeva versete din Sfinta Scriptura si citeva cuvinte de la Sfintii Parinti, apoi intilnindu-l i-a zis: - Primeste, parinte, aceasta mica reteta duhovniceasca ca iti va fi de mare folos. 32. A zis batrinul catre ucenicul sau: - Parinte Nicodim, asta-noapte am citit viata cuvioasei Maria Egipteanca si adormind putin, m-am trezit plingind in hohote. 33. A zis iarasi ucenicului sau: - Gina eram tinar ma suparau gindurile trupesti. Iar intr-o noapte, pe cind ma rugam cu lacrimi, am atipit putin si am auzit un glas: de acum nu vei mai fi luptat de asemenea ginduri. Din ceasul acela, cu darul lui Hristos, am odihna. 34. Ne spunea parintele Nicodim si acestea despre dascalul sau: - Parintele Damian nu suferea sa auda pe cineva cirtind sau osin-dind pe aproapele. Daca venea un frate la el si incepea a cirti si a osindi, batrinul lasa capul in jos, se oprea din lucru si ofta. Atunci fratele, vazmd aceasta, se rusina de cuvintele sale si-si cerea iertare. 35. Un ieromonah din alta minastire a venit sa cunoasca pe batrin si sa-i ceara cuvint de folos. - Sfintia ta esti parintele Damian? intreba el. Doream sa te cunosc. Spune-mi, parinte, cum as putea sa invat si eu rugaciunea lui lisus? Batrinul insa nu i-a dat nici un raspuns. Ci statea cu privirea in jos, rezemat de masa. Atunci preotul strain a iesit scirbit din chilia lui. Mai tirziu il intreba ucenicul: - De ce nu i-ai dat nici un raspuns parintelui, caci a plecat intristat de la sfintia ta? - Parinte Nicodim, de cum a intrat la mine si a inceput sa ma laude, am simtit ca duhul lui indeparteaza Duhul lui Dumnezeu de la mine. De aceea am tacut.' 36. Spunea iarasi ucenicul sau ca parintele Damian statea la biserica intotdeauna in picioare, cu rugaciunea lui lisus pe buze si cu privirea in jos. Uneori, mai ales la slavoslovie, lacrima. 37. Se spunea despre dinsul ca in timpul sinaxarului si cind se citea cuvint de folos in biserica, batrinul se apropia de strana. - Parinte Damian, ai venit sa cinti cu noi? il intrebau ceilalti. - Iertati-ma, fratilor. N-am venit sa cint, nici sa citesc, ci numai sa aud cuvintul ca foarte mult ma indulcesc de patimirea sfintilor mucenici si cuviosi. 38. Intr-o zi l-a intrebat ucenicul: - Parinte Damian, stiu ca inainte te impartaseai mai rar. Acum observ ca te impartasesti saptaminal. Cum este mai bine sa ne impartasim? - Daca parintii din minastire nu s-ar sminti - a raspuns batrinul - m-as impartasi in fiecare zi. insa am ales calea de mijloc, o data pe saptamina. Cind eram mai tinar, eram in lupta si nu indrazneam sa ma unesc cu Hristos mai des. Acum, la batrinete, simt in inima mea o mare pace si bucurie duhovniceasca. De aceea doresc sa ma unesc cit mai des cu Trupul si Singele Domnului. 39. Altadata l-a intrebat ucenicul: - Ce mai faci, parinte Damian? - Parinte Nicodim, cuget la moarte. Gindul mortii ma stapineste tot mai mult. insa ma intristez ca nu sint pregatit. 40. Spunea ucenicul sau ca batrinul ajunsese in ultimii ani la o mare nepatimire duhovniceasca. Inima ii era curata ca de copil, fata iradia o bucurie negraita, trupul sau ostenit de nevointa nu mai dorea nimic. Nici odihna, nici mincare, nici haina. Cind i se aducea mincarea, raspundea: - Parinte, dar n-am mincat? Pina cind trebuie sa maninc? De peste saptezeci de ani mi s-au tocit dintii de atita mincare. 41. Cu putin inainte de obstescul sfirsit l-a intrebat ucenicul: - Cum te mai simti, parinte Damian? - Parinte Nicodim, astept sa vina moartea din tineretile mele. Dar nu stiu de ce intirzie atita ! - Ba nu, parinte Damian, eu ma rog lui Dumnezeu sa mai traiesti. - Ei, parinte, ce mare dar este moartea! Si ce pedeapsa ar fi pentru om daca n-ar muri. Pamintul ar deveni o temnita pentru el. 42. Dupa mutarea sa din viata aceasta, spunea ucenicul despre dascalul sau: - Daca m-am folosit in viata de cineva, m-am folosit de parintele Damian. Ma intaream sufleteste numai cit il vedeam. Neincetat se ruga, permanent lucra cu miinile, intotdeauna tacea. Cele mai alese fapte bune pe care le-am vazut la el erau acestea: neagonisirea, tacerea, linistea, rugaciunea neincetata, postul, citirea sfintelor carti, privegherea, rabdarea in boala si desavirsita smerenie. SCHIMONAHIA VALENTINA NEACSU - Pustnica din muntii Sihlei (1886-1964) Aceasta smerita nevoitoare a lui Hristos a fost ultim'a calugarita care a sihastrit in Muntii Neamtului, in secolul acesta.
181
Era de loc din judetul Vaslui. in tinerete a fost casatorita si a avut doi copii. Apoi, murindu-i sotul in razboi, in anul 1920 si-a luat fiica si s-au dus amindoua in Minastirea Giurgeni-Roman. Acolo au facut ascultare zece ani. Alti cincisprezece ani au facut ascultare in Minastirea Almas-Neamt. Iar in anul 1945, iubind foarte mult linistea, s-au retras impreuna in muntii Sihlei. Aici, gasind un bordei pustnicesc, cu binecuvintarea staretului Cleopa din Minastirea Sihastria, au ramas intr-insul. Si s-au nevoit mama si cu fiica pentru dragostea lui Hristos douazeci de ani, la liniste, smerindu-se una inaintea celeilalte, si rugindu-se ziua si noaptea pentru ele si pentru oameni. Maica Valentina era curata la suflet, blinda la cuvint, luminata la chip si plina de dumnezeiasca dragoste. Toata saptamina o petrecea in pustie, iar in zile de sarbatori isi lua toiagul si fiica si coborau amindoua la schitul Sihla sau in Minastirea Sihastria. Dupa ce primeau Prea Curatele Taine, se intareau cu putina hrana si urcau iarasi la munte. Asa s-a nevoit schimonahia Valentina pina la sfirsitul anului 1964. Apoi, luind crucea in mina, a zis catre fiica: - Ma duc la Tata ! Ma duc la Tata ! Si si-a dat duhul in miinile Domnului. Parintii au coborit-o de pe munte pe crengi de brad si au ingropat-o in minastire. Asemenea si fiica ei, schimonahia Emiliana, a raposat in primavara anului 1979, a doua zi dupa Duminica Floriilor, si a fost inmormintata in padure alaturi de bordei. PROTOSINGHELUL IOSIF RUSU - Minastirea Dintr-un Lemn (1883-1966) Viata Protosinghelul Iosif Rusu a fost un iscusit duhovnic al Minastirii Dintr-un Lemn si un calugar cu viata sfinta. S-a nascut in comuna Icusesti, judetul Neamt, din parinti iubitori de Dumnezeu. in anul 1908, tinarul Ioan a intrat ca frate in Minastirea Bogdana-Bacau, iar dupa doi ani a luat jugul lui Hristos, primind tunderea monahala. Pentru viata lui aleasa, in anul 1911 a fost hirotonit diacon si preot de episcopul Romanului, Gherasim Safirin. In anul 1914 ieromonahul Iosif Rusu s-a dus la Sfintul Munte, unde s-a nevoit mult cu postul si cu rugaciunea opt ani de zile. Apoi, intorcin-du-se in tara, a slujit ca preot paroh zece ani de zile in satul Brincoveanu-Dolj, povatuind pe multi credinciosi la calea mintuirii. intre anii 1933-1940 a fost egumen la Minastirea Calui-Dolj, iar din anul 1940 a fost numit duhovnic la Minastirea Dintr-un Lemn Vilcea. Dupa 58 de ani de aleasa nevointa, milostenie si totala jertfire de sine, cuviosul Iosif, "parintele saracilor", si-a dat obstescul sfirsit la inceputul anului 1966, lasind in urma numerosi fii duhovnicesti. Petrecut de maici si de locuitorii satului Dezrobiti, a fost inmormintat intre stejarii seculari din cimitirul manastirii. Fapte si cuvinte de invatatura 1. Fiind la parohie in comuna Brincoveni, parintele Iosif era asa de blind si milostiv cu oamenii ca toti il iubeau si-l cautau. Numele lui se facuse cunoscut prin sate si multi bolnavi veneau la el si se vindecau. 2. Parintele Iosif iubea pina la jertfa pe Dumnezeu si pe oameni, biserica si saracii. Iar dintre faptele bune, cel mai mult iubea rugaciunea si milostenia. 3. Pentru acest cuvios parinte biserica era insusi Dumnezeu. De aceea ziua si noaptea zabovea in biserica si savirsea cele sfinte cu bucurie si cu lacrimi. Uneori il intrebau fiii sai duhovnicesti: - Unde mergi, parinte Iosif? - Tata, ma duc la Dumnezeu ! raspundea batrinul plin de bunatate. Apoi intra in biserica. 4. Indata ce auzea toaca sau clopotul, parintele Iosif zicea catre ucenica sa: - Achilino mama, hai la Dumnezeu ! Ne cheama clopotul. Aceasta este calea mintuirii. Aceasta este calea catre imparatia cerurilor. Eu as vrea sa fie biserica cit mai departe, ca sa ma ostenesc mai mult, ca ingerii lui Dumnezeu ne numara pasii spre biserica. 5. Acest minunat duhovnic punea toata nadejdea mintuirii calugarului in ascultare si participare permanenta la slujbele bisericii. De aceea mereu sfatuia pe fiii sai duhovnicesti: - Veniti, tata, cit mai multi la biserica. Si cel bogat si cel sarac si cel flamind si cel satul, cu totii sa vina la Dumnezeu ! 6. Timp de 26 de ani parintele losif a slujit zilnic Sfinta Liturghie la Minastirea Dintr-un Lemn, caci era singur preot si duhovnic. Dupa slujba citea la bolnavi, spovedea obstea, sfatuia si mingiia pe credinciosi, impartea milostenie la saraci, se ruga si iarasi venea la biserica. Asa s-a nevoit batrinul pina si-a dat duhul. 7. Pentru o petrecere ca aceasta, satana mult il zavistuia si ii facea mereu ispite. Ca uneori ii iesea aievea in fata. Alteori venea in chipul unui ciine negru, il apuca de rasa si il tragea in alta parte sa nu nimereasca usa bisericii. Si cum batrinul era girbov, uneori ajungea la poarta, alteori la grajd, pina il gaseau maicile si il aduceau la biserica. Deci, zicea batrinul: - Vrajmasul, tata, mi-a facut ispita ! Apoi, cu chip laminat intra in biserica, facea trei metanii la icoana Maicii Domnului si dadea binecuvintare de Utrenie. 8. Odata a zis batrinul catre ucenica sa: - Cind merg la biserica sau vin la chilie imi iese uneori inainte un ciine negru, ma apuca minios de rasa si nu ma lasa sa merg la slujba. Este diavolul, tata ! - Dar nu te temi "de el, parinte losif? - De ce sa ma tem? Mintuitorul este cu noi. Atunci indata fac seninul Sfintei Cruci si zic: "Piei din fata mea, satana, sa ma duc la sfinta biserica !" si repede dispare. 9. Ori de cite ori vrajmasul il supara cu vreo ispita, batrinul ii zicea: - Ei, iar ai venit? Degeaba te-ai ostenit! La losif nu ai nimic ! 10. Uneori vrajmasul nu-1 lasa noaptea sa doarma. Cum atipea putin ii batea in usa si-i zicea: - Parinte losif, hai la biserica! Atunci batrinul repede se scula, se ducea la usa bisericii, apoi spunea maicilor: - Nu trageti clopotul de Utrenie? - Prea cuvioase, mai este o ora pina la miezul noptii! - Dar n-ati batut voi in usa mea? - Nu, parinte, nu v-am sculat noi. - Ei, tot vrajmasul mi-a facut ispita !
182
11. Marturisesc maicile din minastire ca nimeni din fiii sai duhovnicesti nu stia cum se nevoieste in chilie. Dar oricind bateau la usa lui, il gaseau desteptat la rugaciune. Iar cind il chemau la biserica, batrinul raspundea cu bucurie: - Gata, tata, vin! Hai la Dumnezeu! 12. Spuneau ucenicii parintelui Iosif ca intr-o iarna a alunecat pe gheata din ispita vrajmasului si s-a lovit. Astfel a stat mai multe zile bolnav la chilie. Iar cind s-a facut putin mai bine a zis catre maici: - Haideti, copiii tatei, sa mergem la biserica. M-am facut sanatos. Miine slujim Sfinta Liturghie ! Si era bucuros si luminat la fata ca un copil. 13. Avea obicei parintele Iosif ca savirsea slujbele foarte linistit si cu evlavie. Niciodata nu se grabea. Mai ales la proscomidie pomenea cu mare grija pe toti. Iar cind il intreba cineva, batrinul raspundea: - Tata, trebuie sa pomenesc si sa scot particica pentru fiecare nume, caci am primit banul saracului si al vaduvei si voi da socoteala de aceasta in ziua judecatii! 14. 0 deosebita grija avea parintele Iosif si pentru cei raposati. Timp de 40 de zile savirsea pentru ei Sfinta Liturghie si parastasul. Apoi obisnuia sa faca la trapeza masa pentru toti si dadea multe milostenii la saraci. La aceasta indemna si pe maici, zicind: - Dati si sfintiile voastre, maicilor, pentru morti. Sa facem o masa impreuna, ca toti au parte de rugaciune si de mila lui Dumnezeu. Caci sintem datori sa-i ajutam pe cei adormiti. Unii sint in iad si asteapta sa-i scoatem cu Sfinta Liturghie si cu milostenia. 15. Acest mare parinte duhovnicesc iubea fara deosebire pe toti oamenii. Iar dintre ei purta o mare grija pentru saraci, pentru copii si vaduve. Pe toti ii ajuta cu rugaciunea si cu milostenia. Zeci de saraci si orfani din satul Dezrobiti, din apropierea minastirii, primeau bani, hrana si imbracaminte din miinile parintelui Iosif. Pentru aceea toti il iubeau si il numeau "parintele saracilor". 16. Spun maicile ca zilnic veneau copii, vaduve si lipsiti la chilia parintelui Iosif. Iar batrinul le zicea: - Veniti, tata, veniti la parintele sa va dea ca are de unde. I-a dat Dumnezeu ! Apoi, ii aseza la masa si le impartea tot ce avea, piine, bani si imbracaminte. Iar dupa ce plecau saracii zicea catre maici: - Acestia sint avocatii mei, tata, care o sa ma apere in fata Iui Hristos ! 17. Darurile pe care parintele Iosif le primea de la credinciosi le impartea in trei parti. Partea cea mai mare o dadea minastirii pentru trebuintele obstii. A doua parte o impartea saracilor si vaduvelor din satul Dezrobiti, iar a treia parte o pastra la sine pentru calugarite, pentru copiii orfani si pentru pomenirea mortilor. 18. Odata au ramas in sat trei copii orfani de ambii parinti, pe care nimeni nu-i ajuta. Atunci batrinul i-a chemat la chilia sa si le-a zis: - Copii, sa veniti la tata in fiecare zi, la amiaza, ca tata are cu. ce va ajuta si hrani. Si s-au deprins copiii si veneau zilnic la parintele Iosif. Iar el singur le fierbea mincare, le cumpara piine si ii servea la masa. Apoi ii indemna: - Mincati, tata, ca este de unde. Ne-a dat Dumnezeu din belsug. La urma le impartea bani si haine de imbracat. Asa a crescut batrinul multi copii orfani din satul Dezrobiti, pina ajungeau sa-si cistige piinea cea de toate zilele. 19. Altadata a auzit batrinul ca este o vaduva in sat, anume Maria, cu sase copii care nu aveau nici casa, nici hrana, nici bani. Pe aceasta a chemat-o parintele Iosif la sine si i-a zis: - Marie, iata, ti-a trimis Domnul bani pentru o casa noua. Cumpara tot ce trebuie si incepe lucrul. Eu voi plati si mesterii. Dar nu spune la nimeni, tata ! Dupa ce casa a fost gata, batrinul a zis femeii: - Marie, vina la mine cu copiii. - Acestia sint copiii mei, parinte. - Dumnezeu sa va binecuvinteze, tata! Ori de cite ori venea vaduva aceasta pe la minastire, batrinul spunea ucenicei sale: - Maica Achilina, sa dai Mariei din toate celea, sa manince ea si copiii ei! 20. Cind nu-i venea nici un sarac, parintele Iosif era mihnit toata ziua. Catre seara zicea ucenicei sale: - Achilino tata, astazi n-a venit nici un avocat la mine. Vina macar sfintia ta de gusta ceva. Mai cheama si alta maica. Sa am ceva dat si pe ziua de astazi. 21. Obisnuia acest parinte sa faca praznic mare pentru tot soborul minastirii si pentru saracii satului Dezrobiti, de doua ori pe an. De ziua Sfintului Vlasie - 11 februarie - si de ziua Sfintului Antinoghen - 16 iulie. Atunci parintele Iosif cumpara din vreme alimente si imbracaminte pentru maici si saraci. Iar in ziua rinduita, savirsea Sfinta Liturghie cu tot soborul si facea parastas pentru cei raposati. Apoi zicea: - Veniti, tata, cu toti la trapeza, sa mincam in cinstea Sfintului Vlasie. Nimeni sa nu ramina astazi flamind. Aceasta este ziua mea ! Mi-au ajutat si mie Sfintii Vlasie si Antinoghen, de aceea fac pomenire in cinstea lor. La urma parintele Iosif impartea la toti pachete cu mincare si imbracaminte pentru maici. 22. Odata, pe cind batrinul mergea la biserica, s-a oprit in prag si oftind usor a zis catre maici: - Vai, tata, ce o sa facem noi la judecata ? Acolo, toate faptele noastre ne vor iesi inainte ! De aceea avem nevoie de rugaciune, de smerenie, de lacrimi si metanii. Sa te rogi, tata, sa te inchini lui Dumnezeu, sa indemni, sa faci milostenie. Daca nu ai ce da, macar un cuvint bun sa dai saracului, sa nu plece nemiluit, ca Dumnezeu il trimite spre mintui-rea noastra. 23. La spovedanie, parintele Iosif avea multi fii duhovnicesti, caci era blind si intelept la cuvint. Fiecaruia ii dadea sfat si canon pe masura puterii lui. Uneori ii spuneau maicile: - Parinte Iosif, dati-ne canon mai aspru la spovedanie. Iar batrinul le raspundea: - Eu va dau canon, dar sa-1 puteti face. Ca daca va dau canon greu si nu-1 puteti face, eu raspund de el. De aceea va dau canon usor, ca munciti destul. Noi sintem calugari, tata, si facem canon toata viata ! 24. Veneau la batrinul calugar si oameni cu multe necazuri. Iar el ii mingiia, zicind: - Lasa, tata, ca sint bune si necazurile. Ai rabdare ca toate trec. Iata, parintele Iosif se roaga pentru mata. Nu te intrista, ca Domnul este cu noi. Astfel, toti se intorceau linistiti la casele lor. 25. Pentru sfintenia vietii sale, parintele Iosif dobindise de la Dumnezeu darul rugaciunii si al vindecarii de boli. Ca veneau la el multi suferinzi din toate partile si cu rugaciunea lui capatau sanatate si-si dobindeau cererea. intr-o zi, a venit la el o femeie plingind: - Parinte, mi-a plecat nora si a ramas feciorul cu trei copii.
183
- Lasa, mama, a zis batrinul, peste trei zile va veni acasa. Si cuvintul lui s-a implinit intocmai. Altadata i-a zis un tinar: - Parinte, m-a lasat sotia. Iar batrinul i-a raspuns: - Ioane, intoarce-te inapoi si ai credinta ca vei gasi sotia acasa, caci Maica Domnului face minuni cu fiecare. MONAHIA EPRAXIA MALAU - Minastirea Varatec(1890-1967) Aceasta smerita calugarita, de loc din comuna Stanita-Neamt, era sora marelui duhovnic Vichentie Malau din Minastirea Secu. Cind avea numai patru ani a venit impreuna cu sora si cu mama ei, sa slujeasca lui Hristos la Minastirea Varatec. Aici a crescut, aici a invatat carte, aici a deprins frica de Dumnezeu de la cele mai alese calugarite. in anul 1912 a primit tunderea monahala. Apoi, timp de 55 de ani a purtat cu desavirsita smerenie crucea lui Hristos, facindu-se tuturor pilda de tacere, de rugaciune, de ascultare si blindete. Iar nevointa maicii Epraxia era aceasta: Nu iesea niciodata din minastire, nici la alte maici nu se ducea. Iubea cel mai mult biserica, chilia si linistea. La slujba mergea totdeauna, la chilie se ostenea mult cu postul si cu citirea psaltirei, iar in padure se ducea adesea sa guste din dulceata linistii. Permanent tacea, cugeta cele dumnezeiesti si rostea rugaciunea lui Iisus. in anul 1938 a murit la Minastirea Agapia mama ei, monahia Miga-lusa. Iar in anul 1945 s-a odihnit cu pace in Banat si fratele ei, protosin-ghelul Vichentie. De acum, maica Epraxia a inceput o nevointa si mai mare. S-a unit duhovniceste cu o alta calugarita de acelasi cuget, anume Lavrentia Beu. Deci, petreceau amindoua sub acelasi acoperamint, ca doua suflete intr-un singur trup, impreuna ruginduse, impreuna bucurin-du-se si una pe alta mingiindu-se. Ca desi traiau in mare lipsa de cele pamantesti, simteau totdeauna dulceata celor ceresti si slaveau neincetat pe Dumnezeu. In anul 1967, la sfirsitul lunii mai, a zis maica Lavrentia catre sora ei de nevointa: - Iarta-ma, maica Epraxia, eu ma duc inainte la Hristos ! - Dumnezeu sa te ierte, maica Lavrentia. Dupa sapte zile vin si eu. intr-adevar, la 7 iunie 1967, a adormit in pace si maica Epraxia, mutindu-se impreuna in lumina lui Hristos! PROTOSINGHELUL DANIIL PRICOP - Minastirea Slatina - Suceava(1878-1968) Parintele Daniil, duhovnicul Minastirii Slatina, era din comuna Gainesti-Suceava. In anul 1923 a venit sa slujeasca lui Hristos. Un an mai tirziu a fost calugarit si era parintele Daniil cel mai blind si ascultator calugar din Minastirea Slatina. Ca pe toti ii iubea, de toti asculta si nu avea nici un viclesug in inima. Oriunde intra parintele Daniil intra si pacea Duhului Sfint. In anul 1935 a fost hirotonit preot si a ajuns duhovnic vestit in toate satele din imprejurimi. Tineri si batrini, sanatosi si bolnavi, toti intrebau de parintele Daniil si se foloseau de blindetea inimii lui. In vara anului 1944, protosinghelul Daniil Pricop a scapat de la distrugere biserica Minastirii Slatina, zidita de voievodul Alexandru Lapusneanu. Ca fiind singur in minastire si navalind un grup de soldati straini asupra bisericii, drept razbunare au minat-o si voiau s-o arunce in aer. Atunci, bunul nevoitor a cazut in genunchi linga zidul bisericii si se ruga cu lacrimi sa-i imblinzeasca Dumnezeu. Deci, vazind parintele Daniil ca soldatii nu se linistesc, a intins miinile in sus in chipul crucii si a zis: - Daca voiti sa distrugeti biserica, ucideti-ma si pe mine, ca eu nu ma duc de aici ! In clipa aceea, Dumnezeu a trimis peste ei un duh de frica si indata au fugit din minastire. In ultimii 24 de ani, parintele Daniil era nelipsit de la biserica. Slujea cele sfinte, spovedea, citea la bolnavi si mingiia pe toti. Odata l-au vazut parintii plingind in pragul bisericii si l-au intrebat: - De ce plingi, parinte Daniil? - Mi-i mila de oameni, a zis batrinul si pling ca nu pot face atita bine cita dragoste am. Altadata a venit la el o femeie din Gainesti cu copilul bolnav. Iar batrinul i-a spus: - Lasa, mama, nu mai plinge, ca iti vindeca Maica Domnului copilul. Apoi i-a citit de trei ori rugaciuni de vindecare, 1-a impartasit si 1-a liberat cu pace. Dupa trei zile s-a intors femeia si a zis: - Parinte, s-a vindecat copilul ! - Da slava lui Dumnezeu si multumeste Maicii Domnului. Fiind plin de mila si dragoste, veneau la batrinul si frati din minastire si-i cereau cuvint de folos. Odata a venit la el un frate invaluit de ispite. Iar batrinul Daniil i-a zis: - Ai rabdare, frate. Nu pune toate la inima. Asa este viata aceasta cu ispite, cu necazuri si suferinta. Altfel nu ne putem mintui. Fratia ta fa ascultare, nu lipsi de la biserica, spovedeste-te mai des, iarta pe toti si vei avea multa liniste in minastire. Apoi, binecuvintindu-l i-a adaugat: - Asa, frate, asculta pe batrinul si nu vei gresi! intr-o vara, un frate a plecat la alta minastire. Zadarnic a incercat parintele Daniil sa-l linisteasca. A doua zi l-au vazut parintii in gradina, stind pe o piatra plingind. - De ce plingi, parinte Daniil? i-au zis ei. Iar batrimil a raspuns: - Zice Sfintul Duh: "Cel ce va face din rau bun, ca gura Mea va fi", iar eu nu am putut sa fac acest lucru cu fratele meu care a plecat din minastire ! In noaptea invierii din anul 1968, parintele Daniil a chemat pe duhovnicul sau si i-a spus: - Parinte Emilian, ma cheama imparatul sa ma duc la El. impar-taseste-ma cu Prea Curatele Taine si ai grija de sufletul meu. Deci, sarutindu-se cu toti, a doua zi de Sfintele Pasti si-a dat sufletul in miinile Domnului, fiind in virsta de 90 de ani. SCHIMONAHUL IUVENALIE BIRSAN - Minastirea Slatina (1890-1968) Viata Acest parinte iubitor de nevointa era din comuna Malini, judetul Suceava. In anul 1923, luind jugal lui Hristos, a intrat in Minastirea Slatina. Dupa doi ani s-a calugarit si a ajuns un calugar foarte sporit. in anul 1949 a primit marele si ingerescul chip al schivniciei, iar in anul 1968 s-a savirsit cu pace. Fapte si cuvinte de invatatura 1. Nevointa parintelui Iuvenalie era aceasta: Toata ziua zacea si zicea rugaciunea lui Iisus; facea ascultare cu multa dragoste si minca o data pe zi dupa ce termina de citit Psaltirea. Noaptea dormea citeva ore pe o lavita si facea sute de metanii, iar de la biserica era nelipsit.
184
2. Odata 1-a intrebat staretul: - Parinte Iuvenalie, de ce te grabesti asa la chilie? Iar batrimil a raspuns: - Ma asteapta Psaltirea si nu pot s-o las singura ! 3. in alta zi, iarasi l-a intrebat: - De ce esti intristat, parinte Iuvenalie? - Pentru ca a trecut ziua si n-am terminat Psaltirea de citit, a raspuns el. Dar nu maninc pina n-o citesc. 4. intr-o zi, a vazut batrinul citiva frati stind de vorba pe cerdac. Deci, trecind pe linga ei, a zis cu glas tare: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul! Cum au auzit fratii cuvintele acestea, indata s-au rusinat si lasind vorba au plecat la chilii. 5. Altadata, i-au zis fratii: - Parinte Iuvenalie, da-ne un cuvint de folos. - Iertati-ma, fratilor, a raspuns batrinul, sint om pacatos. intrebati pe parintii duhovnici. 6. Timp de 40 de ani, parintele Iuvenalie a avut in minastire aceeasi sfinta ascultare de paracliser si clopotar. Si suna clopotele cu asa indemanare ca toate formau o adevarata simfonie, slavind pe Dumnezeu si repetind mereu numele ctitorului fondator: A-le-xan-dru Lapus-nea-nu ! 7. Odata l-a intrebat staretul: - Parinte Iuvenalie, ce zgomot se aude noaptea in chilia sfintiei tale? - Iarta-ma, parinte staret, cind ma ingreunez de somn, atunci las Psaltirea si ma apuc de pisat griu pentru coliva. Apoi iar citesc la psaltire si fac metanii. 8. in alta zi l-au intrebat fratii: - Parinte Iuvenalie, de ce fugi asa de noi ? Iar batrinul le-a raspuns: - Dar nu stiti ca schivnicul nu are voie sa vorbeasca mai mult de sapte cuvinte pe zi? Apoi indata a intrat in chilie. 9. Pentru multa lui osteneala, parintele Iuvenalie ajunsese un calugar sporit si plin de dragoste pentru Dumnezeu si oameni. Diavolul insa il zavistuia si ii facea multe ispite ca sa-1 tulbure la rugaciune. intr-o zi, l-au intrebat parintii: - Cu cine vorbeai asta noapte, parinte Iuvenalie? Iar batrinul a raspuns: - Ei, ma sfadeam cu vrajmasii, ca mereu ma viziteaza ! Uneor imi stinge candela, alteori imi inchide Psaltirea, imi rastoarna scaunul, imi varsa oala cu apa sau imi ascunde metaniile ca sa ma indeparteze de la rugaciune. 10. in vara anului 1968, pe cind parintele Iuvenalie citea la psaltire, deodata s-a luminat la fata si si-a dat sufletul in miinile lui Dumnezeu ! Unii parinti au vazut o lumina cereasca la fereastra chiliei lui si intrind inauntru, l-au gasit adormit in genunchi ca capul sprijinit pe psaltire Asa s-a nevoit si asa s-a mutat la cele vesnice schimonahul Iuvenalie, clopotarul Minastirii Slatina! MONAHIA AGAFIA ILIE - Minastirea Agapia Veche(1876-1968) Maica Agafia Ilie era din comuna Sulita-Botosani. Deci, mai intii s-a casatorit si a avut zece copii. Dintre acestia cinci copii au intrat in nevointa calugareasca si cinci au ramas acasa. Apoi, dupa nestiute judecati ale lui Dumnezeu, unul cite unul i-au murit noua copii. La urma i-a murit si sotul. Raminind singura, aceasta venerabila mama a intrat in nevointa calugareasca la Minastirea Agapia Veche, in anul 1946. Dupa un an a primit tunderea monahala si s-a lipit cu inima de obstea maicilor ca de copiii ei. Ziua si noaptea era nelipsita de la biserica, ajuta la bucatarie, aduna lemne din padure si se ruga singura cu multe lacrimi. Dupa o nevointa de peste 20 de ani in viata minastireasca, maica Agafia - aceasta smerita calugarita cu inima de mama - si-a dat sufletul in miinile lui Dumnezeu la 15 septembrie 1968. SCHIMONAHIA MELANIA MINCU - Schitul romanesc "Sfintul Ioan Botezatorul" de la Iordan(1893-1969) Aceasta floare aleasa a monahismului nostru era de loc din comuna Chiajna, judetul Prahova. Cind avea 12 ani a venit la Minastirea Tiganesti si a stat opt ani de zile sub ascultarea unei calugarite batrine. in anul 1913 a primit schima monahala. Apoi s-a smerit in minastire inca 35 de ani, fiind foarte iubitoare de biserica si rivnind pentru fericita liniste. In anii 1925-1935 s-a invrednicit sa se inchine de doua ori la Mormintul Domnului, iar in anul 1947 a fost trimisa ca vietuitoare la schitul romanesc "Sfintul Ioan Botezatorul" de pe malul riului Iordan. Timp de 22 de ani s-a nevoit schimonahia Melania cu inca doua suflete in pustiul Iordanului, rabdind barbateste lipsa, arsita soarelui si strainatatea. Cautind sa urmeze Cuvioasei Maria Egipteanca si mai ales Sfintului Ioan Botezatorul, maica Melania se hranea numai cu pesmeti si legume. Toata ziua tacea, cara apa din Iordan, uda gradina, lucra la facerea chiliilor si zicea rugaciunea lui Iisus. Seara facea Vecernia in biserica si dormea citeva ore. Apoi se destepta, facea Utrenia, citea la psaltire si statea de veghe pina catre ziua. La toate aceste osteneli era insotita de maica Natalia, ucenica ei, cu metania din aceeasi minastire, iar duhovnicul lor era Cuviosul Ioan lacob, egumenul minastirii. In primavara anului 1969, maica Melania Mincu s-a imbolnavit si s-a mutat la odihna cea de veci. Iar trupul ei a fost ingropat acolo, alaturi de biserica . IEROMONAHUL DAMIAN STOG - Schitul "Sfintul Ioan Botezatorul" - Iordan (1914-1970) Parintele Damian era de loc din judetul Soroca. Fiind chemat de Hristos, in anul 1937 s-a facut calugar in Minastirea Noul Neamt. Intre anii 1940-1943 s-a nevoit in Minastirea Caldarusani, intrecind pe multi cu ascultarea si cu smerenia. Odata, la slujba invierii Domnului, a intrebat episcopul: - Pe cine propuneti sa-l facem preot? Iar parintii au raspuns: - Dar este altul mai bun ca parintele Damian? Deci a fost hirotonit diacon si preot la Minastirea Antim. Si a facut aici desavirsita ascultare 20 de ani ca paracliser, preot slujitor si duhovnic renumit. Era cunoscut tuturor parintele Damian, pentru dragostea cu care primea si odihnea pe frati. In acesti ani a crescut multi fii duhovnicesti, invatindu-i pe toti smerenia si blindetea lui Hristos. In primavara anului 1970, ieromonahul Damian a fost trimis ca preot si egumen la schitul romanesc "Sfintul Ioan Botezatorul", de pe
185
malul Iordanului. Deci, plecind cu mare bucurie in Tara Sfinta, se nevoia acolo aproape de Mormintul Domnului. Iar in vara aceluiasi an l-a chemat Dumnezeu la vesnica odihna si a fost ingropat la biserica lui Zaheu din orasul Ierihon. PROTOSINGHELUL EFTIMIE TANASE - Minastirea Agapia Veche(1884-1970) Parintele Eftimie a fost cel dintii ucenic al protosinghelului Vichentie Maiau si renumit duhovnic al Minastirii Agapia. S-a nascut in comuna Valea Seaca-Bacau. in tinerete a fost casatorit si a avut doi copii. Apoi, plecind la razboi, a fost grav ranit, dar parintele sau duhovnicesc i-a prevestit, zicirtd: - Ai credinta, frate Ioane, ca te vei face sanatos, vei veni la minas-tire si preot te vei face ! In anul 1918, parintele Eftimie s-a calugarit in Minastirea Secu, iar sotia sa, in schitul de maici Buciumeni -Tecuci. In anul 1923 s-a invrednicit de taina preotiei. Si a slujit cele sfinte cu multa credinta si dragoste aproape 50 de ani, silindu-se in toate sa urmeze marelui sau dascal - protosinghelul Vichentie Malau. Intre anii 1923-1940, protosinghelul Eftimie a fost duhovnic la Minastirea Agapia, cistigind multe suflete pentru imparatia lui Dumnezeu. Ca era foarte rivnitor la slujbele bisericii si la citirea sfintelor carti, din care nu putin hranea pe cei ce veneau la dinsul. Iar noaptea se nevoia in taina cu privegherea, cu metaniile si cu citirea psaltirei. Intre anii 1940-1945 a fost preot misionar in Banat. Apoi, intorcindu-se in Moldova s-a stabilit definitiv ca duhovnic la Minastirea Agapia Veche. Timp de 25 de ani a fost un sfesnic aprins in aceasta sihastrie, luminind si mingiind pe toti, slujind cele sfinte si slavind pe Hristos. Spre sfirsitul anului 1970, parintele Eftimie a spus ucenicei sale: - Peste doua zile ma duc din viata aceasta. Apoi cerind crucea, a adaugat: Iata, vad doua cete de ingeri, una in vesminte albe si alta in vesminte intunecate, luptindu-se pentru sunetul meu. Nu vor sa ma lase sa intru in camara ! ... Deci, imbracindu-se in hainele sale de calugarie si dind tuturor bine-cuvintarea cea mai de pe urma, a adormit cu pace, incredintindu-si sufletul in miinile Domnului! MONAHUL PAISIE NICHITENCU - Minastirea Sihastria(1892-1970) Acest cuvios calugar a fost un mare lucrator al rugaciunii lui lisus din zilele noastre. Era de loc din nordul Bucovinei. In anul 1933 a intrat in nevointa calugareasca, iar dupa un an a primit tunderea monahala la un schit aproape de Cernauti. Si era plin de dragoste parintele Paisie, ascultator si fara nici o rautate, asemenea unui copil. Toata viata sa, aproape o jumatate de secol, a facut in minastire cea mai grea ascultare, aceea de bucatar. Permanent tacea, cu miinile lucra, iar cu mintea si cu inima se ruga neincetat. Dobindise inca de la Dumnezeu darul sfintelor lacrimi si cu acelea se mingiia ziua si noaptea la chilie, la biserica si la ascultare. Era asa de blind si luminat la fata, ca numai vederea chipului sau te linistea si te cucerea. Acest smerit ostas al lui Hristos nu s-a dus niciodata din minastire sa-si vada rudele si casa parinteasca. In anul 1950, insa, l-a invoit staretul sa mearga pentru citeva zile in satul natal. Cum astepta trenul in gara Suceava, a venit un frate din minastire si i-a spus: - Parintele staret te cheama inapoi ca nu are pe nimeni la bucatarie ! Atunci, parintele Paisie, acest mare fiu al ascultarii, taindu-si voia, si-a insemnat fata cu semnul crucii, s-a intors la minastire si n-a cerut niciodata sa mai mearga undeva. Dupa 28 ani de muceniceasca ascultare la Dragomirna, in anul 1960 a fost transferat la Minastirea Sihastria. Aici a continuat aceeasi nevointa si ascultare inca sase ani de zile. Toti se foloseau de trairea lui si doreau macar chipul fetei sa i-1 vada. Batrinul insa vorbea foarte putin. Cite zece ore statea in bucatarie, curata cartofi, taia legume, facea focul si se ruga in taina cu rugaciunea lui Iisus, iar din ochii lui mereu picurau lacrimi. Ca sa nu fie observat purta in sin un prosop alb, cu care isi stergea adesea fata si nu privea niciodata in ochii cuiva. Numai daca il intilnea cineva in curte si-i cerea binecuvintare, batrinul ii facea inchinaciune pina la pamint, ii cuprindea rnina in palmele sale, il privea nevinovat in fata cu ochii umezi de lacrimi, apoi ii zicea: - Binecuvinteaza-ma, parinte ! La biserica, batrinul statea nemiscat in picioare pina se termina slujba, iar la chilie citea mai ales Psaltirea si paraclisul Maicii Domnului. Ultimii ani i-a petrecut parintele Paisie numai in rugaciune. isi marturisea saptaminal gindurile si primea de doua ori pe luna Prea Curatele Taine. La sfirsitul anului 1970, cuviosul Paisie s-a savirsit cu pace, avind numele lui Hristos in inima si pe buzele sale. El este considerat cel mai renumit lucrator al rugaciunii inimii din a doua jumatate a secolului nostru. MONAHUL GUDIIL AVACARITEI - Minastirea Neamt(1892-1971) Acest parinte vrednic de pomenire, cu nume de arhanghel, a fost toata viata portarul Minastirii Neamt. Era din comuna Vinatori-Neamt. in anul 1925 a intrat in nevointa calugareasca si a sporit mult in ascultare si smerenie, incit toti se foloseau de viata lui. Ascultarea parintelui Gudiil era aceasta: ziua taia lemne la bucatarie, facea curatenie in curte si hranea animalele, iar noaptea statea de straja la poarta minastirii. Si a implinit cu sfintenie aceasta ascultare, fara cirtire si fara impotrivire. Se ducea oriunde era trimis, asculta ca un copil de fiecare si facea toate cu bucurie si binecuvintare. Pentru aceea il iubeau toti parintii si se foloseau de smerenia lui. Aproape o jumatate de secol a stat de veghe parintele Gudiil in poarta Minastirii Neamt, ca o candela nestinsa. Seara inchidea portile grele de stejar, ducea inchinatorii la arhondaric si suna clopotul de odihna. La miezul noptii suna clopotul de Utrenie si chema parintii la rugaciune. Iar in zorii zilei iarasi deschidea portile Minastirii, tragea clopotul de desteptare si mergea la biserica.Parintele Gudiil era inca foarte milostiv si primitor de straini. Seara aduna inchinatori si saraci la el, ii hranea cu mincare de la trapeza si ii odihnea. Iar el atipea pe o lavita afara linga poarta. Dimineata ii destepta si ii libera cu pace. Daca il intreba cineva cum il cheama, batrinul raspundea - Gudiil monahul si portarul! Spre sfirsitul anului 1971 a zis smeritul ascultator catre unul din clerici: - Parinte Ioane, in curind ma duc din viata aceasta. Te rog sa vorbesti ceva la ingroparea mea. - Despre ce sa vorbesc, parinte Gudiil? - Eu toata viata am facut ascultare si am fost intotdeauna multumit. - Dupa doua zile, parintele Gudiil si-a dat sufletul in miinile Domnului. Asa s-a savirsit un mare calugar al Minastirii Neamt ! ARHIMANDRITUL NICODIM SACHELARIE - Minastirea Frasinei (1902-1973) Viata Parintele Nicodim Sachelarie a fost un vestit pedagog si duhovnic de seminar al zilelor noastre.S-a nascut la 8 septembrie 1902 in satul Maldaresti, comuna Dealul Morii, judetul Bacau, din parinti agricultori. Ramas de mic fara mama a fost crescut de rude. Fiind foarte
186
iubitor de Dumnezeu, in toamna anului 1921 a intrat in obstea Minastirii Cernica. Dupa citeva luni s-a stabilit la Minastirea Frasinei. Acolo a primit schima monahala si s-a format duhovniceste linga cei mai iscusiti calugari. Intre anii 1922-1930 a urmat seminarul din Rimnicu-Vilcea. Apoi a continuat Facultatea de teologie din Bucuresti, ajungand un eminent teolog. Din anul 1930 a fost neintrerupt pedagog, profesor si director la mai multe seminarii, ca: Cernica, Rimnicu-Vilcea, Minastirea Neamt Craiova si Curtea de Arges, crescind in frica de Dumnezeu mii de slujitori ai Bisericii lui Hristos si scriind mai multe carti teologice de morala si drept canonic. Intre anii 1960 - 1973 s-a retras ca pensionar in satul natal. Aici a construit din temelie o biserica noua si a fost cel mai iubit sfetnic si paruite al credinciosilor sai. La 24 noiembrie 1973 arhimandritul Nicodim Sachelarie si-a dat sufletul in miinile Domnului si a fost ingropat alaturi de biserica ctitorita de el. Fapte si cuvinte de invatatura 1. Spun ucenicii sai ca parintele Nicodim era un calugar foarte nevoitor in viata, crescut si format in Minastirea Frasinei, cea mai vestita sihastrie romaneasca. Era inca un mare teolog al Bisericii noastre, care traia Evanghelia lui Hristos. Iar ca duhovnic si dascal de teologie, era unul din cei mai apreciati pedagogi de seminar. 2. Spun iarasi ucenicii sai ca arhimandritul Nicodim Sachelarie era un parinte duhovnicesc cu multa intelegere si dreapta socoteala, unind cu pricepere blindetea cu mustrarea. Nici nu ierta tot, nici nu pedepsea pe masura greselilor. Purta intotdeauna haine simple, vorbea ca un parinte cu fiecare, minca la un loc cu elevii, se ruga impreuna cu ei si era un exemplu pentru toti. De aceea il iubeau, atit elevii, cit si profesorii si se foloseau de smerenia si intelepciunea lui. 3. Spun inca ucenicii sai ca parintele Nicodim era un nevoitor smerit si ascuns. Se ruga mult, mai ales noaptea, citea si postea mereu. Ca profesor si pedagog era foarte practic, cu multa logica si legat de realitatile vietii. Vorbea convingator, pe intelesul tuturor, dar ca un profund teolog; De obicei, preda dogmatica, morala si dreptul canonic. 4. Acest renumit dascal si duhovnic de seminar punea mare accent pe rugaciune si pe trairea morala, care duc la mantuire si stau Ia temelia adevaratei preotii crestine. 5. Parintele Nicodim considera spovedania si sfatul personal ca un mijloc deosebit de important pentru formarea duhovniceasca a viitorului preot. De aceea spovedea adeseori pe elevi, le dadea sfaturi, le citea cuvinte de la Sfintii Parinti si le rinduia sa citeasca cele mai bune carti, atit teologice, cit si de cultura generala. 6. Duhovnicul, zicea parintele Nicodim, trebuie sa stie bine functiile puterilor sufletesti, incit dupa un contact suficient cu penitentul, sa poata cunoaste care ii sint lipsurile care il imping la pacat. Pe unul il impinge la pacat trupul, pe altul simtul afectiv, iar pe altul lipsa patrunderii intelectuale sau unele obstacole care apar in viata sa. 7. Iar despre duhovnicii neiscusiti, spunea: - Ei insisi nu sint in stare, uneori, sa se inteleaga pe sine. Dar sa mai cunoasca pe altii ! Insuficienta cunoasterii si trairii Sfintei Evanghelii, asociindu-se cu o credinta sentimentala, sovaielnica, da nastere la o convingere nedeplina si astfel vointa lor nu mai poate sa realizeze o personalitate religioasa care sa poata corespunde cu inalta demnitate de ispravnic al Tainelor lui Dumnezeu. 8. Zicea iarasi: - Apa nu se poate ridica singura mai presus de nivelul izvorului san-omul nu poate da ceea ce nu are, iar un duhovnic nu poate sa povatuiasca pe inalta scara a vietii crestine pe altcineva, daca nu s-a urcat el insusi mai intii pe treptele perfectiunii duhovnicesti. 9. Apoi adauga si aceste cuvinte: - in virtutea asistentei harice, un duhovnic, oricit de inferior ar fi el, este cu mult mai in masura sa povatuiasca pe cineva la calea mintuirii decit un credincios cu adevarat evlavios, dar lipsit de harul Sfintului Duh, care vindeca pe cele neputincioase si intareste pe cele slabe. 10. Zicea si acestea: - Cu cit cineva se induhovniceste mai mult, cu atit trebuie sa se lupte si mai mult, caci binele jpe care il cistiga nu este din lumea aceasta. Pentru aceasta este dusmanit. 11. Tinind seama de punctul diferit de plecare al fiecaruia si de greutatea urcusului duhovnicesc, precum si de sublima tinta finala la care este menit omul, calauzirea duhovniceasca este cea mai grea sarcina pusa pe umerii slabului om ! 12. Parintele Nicodim impartea pe credinciosi in trei categorii. Credinciosi care fac voia lui Dumnezeu din iubire. Dintre acestia sint foarte putini. Credinciosi care implinesc poruncile din frica de Dumnezeu si credinciosi care le implinesc din constringere, siliti de necazurile vietii. Acestia formeaza majoritatea fiilor Bisericii. 13. Spunea parintele Nicodim si aceste cuvinte: - Duhovnicul care se recruteaza din prima si din a doua categorie de credinciosi este in stare sa se inteleaga atit pe sine, cit si pe altii, calauzind cu folos pe toti care ii cere ajutorul. Cel din ultima categorie abia se conduce pe sine, dar sa mai conduca si pe altii i Totusi, prin harul preotiei, ajuta la mintuirea oamenilor. 14. Zicea iarasi: - Preotul ce nu este sincer in constiinta lui, dar este moral din motive sociale, acela isi face slujba de ochii lumii, folosindu-se Dumnezeu de el ca de Valaam vrajitorul. Dar la infricosata judecata se va osindi, potrivit cu faptele sale. 15. Spunea inca parintele Nicodim: : - Duhovnicul este dator sa primeasca pe toti la spovedanie, fara nici o alegere, numai sa fie ortodocsi. Ceea ce este spitalul pentru boala trupeasca, acelasi lucru este taina spovedaniei pentru boala sufleteasca. Boala trupeasca este o lipsa a sanatatii. Pacatul, boala sufleteasca, este o lipsa a sfinteniei, caci sfint este tot cel ce are nadejdea mintuirii. 16. Spunea iarasi ca cel mai cinstit canon material la spovedanie este milostenia catre cei saraci. Iar cel mai usor canon si mai de valoare este sftnta rugaciune. Duhovnicul trebuie sa-i oblige pe fiii sai sufletesti sa se roage macar cit de putin. 17. in anul 1960, parintele Nicodim s-a retras in satul natal, si-a facut o chilie aproape de biserica si s-a nevoit acolo singur, ca un adevarat sihastru, 14 ani de zile. Intre anii 1966-1973 a construit.; cu ajutorul credinciosilor, o biserica noua in cinstea Nascatoarei de Dumnezeu si mult a mingiiat pe toti cu cuvintele si faptele sale. Ziua lucra la biserica si vorbea cu oamenii, iar noaptea se ruga in chilie si scria cuvinte de invatatura si zidire crestineasca. Cartile scrise de el in satul Maldarasti sint Pravila bisericeasca (o editie noua - 600 pagini) si Comentarii la Sfintele Evanghelii.
187
18. In primavara anului 1970, parintele Nicodim s-a imbolnavit. Deci, dorind sa termine biserica din sat, s-a rugat lui Dumnezeu asemenea imparatului Ezechia, zicind: - Doamne, Doamne, Tu stii ca mi-a fost draga viata pe care Tu mi-ai dat-o, dar niciodata n-am pretuit-o in lungimea sau scurtimea ei, decit in cadrul voii Tale proniatorii. Tu faci toate cite voiesti in cer si pe pamint. Dar intrucit marea Ta bunatate a chemat la colaborare vointa libera a fiintelor rationale, intre care este si nevrednica mea viata, fii, Doamne, milostiv si imi prelungeste viata ca sa pot duce la sfirsit lucrul bisericii Tale, spre slava Ta si spre implinirea misiunii mele. Rogu-ma Tie, da-mi atitea zile cite sint necesare pentru depunerea banilor adunati in zidurile bisericii Tale. Apoi, faca-se voia Ta ! Pina acum, Tu m-ai ajutat si eu m-am luptat. Si de acum incolo ma incredintez aceluiasi ajutor providential si ma ofer cu toata smerenia ca sa ma lupt spre a implini cu inima curata toata poruncile dragostei Tale. Amin. A doua zi, parintele Nicodim s-a sculat sanatos, a mai trait inca trei ani si a terminat biserica de lucru. 19. Spunea batririul si aceste cuvinte, intr-una din insemnarile sale: - Inca din copilarie m-am rugat Domnului nostru Iisus Hristos sa-mi dea mintea de la batrinete ca sa pot face inceputuri bune si pe temelia lor sa-mi urzesc viata dupa legile vointei Tatalui ceresc. Si Domnul m-a ascultat. Daca m-as naste a doua oara, as face tot ceea ce am facut pina acum. Caci in aceasta lume care vesnic se schimba, nimic nu este mai maret decit a sluji lui Dumnezeu intru stapinire de sine, intru sfinta daruire, avind credinta statornica in pronia cea de sus. 20. Spre sfirsitul anului 1973, cihd constructia bisericii din Maldarasti era terminata, parintele Nicodim s-a imbolnavit. Ucenicii voiau sa-l duca la spital, iar el le-a zis: - Lasati, fratilor. Ajunge! Atit a fost de la Dumnezeu! Apoi, lasind testament de inmormintare, a primit Prea Curatele Taine si la 24 noiembrie, in ziua plecarii sale la minastire, si-a dat duhul in manile Domnului cu aceasta rugaciune pe buzele sale: Slava lui Dumnezeu pentru toate ! PR0T0SINGHELUL ANTIM GAINA - Minastirea Secu (1894-1974) Viata Parintele Antim a fost un calugar cu adinca traire duhovniceasca si unul din cei mai alesi ucenici ai marelui duhovnic Vichentie Malau. S-a nascut in comuna Prisacani - Iasi si a imbratisat din tinerete viata calugareasca, impreuna cu tatal si cu bunicul sau. In anul 1920 a primit schima monahala in Minastirea Secu, iar dupa un an s-a invrednicit de treapta preotiei. Intre anii 1921-1928 a fost preot si duhovnic in minastirea de metanie. Apoi, timp de trei ani, a fost preot paroh in satul Plotun - Pipirig. Iar intre anii 1934-1956 a fost duhovnic la Minastirea Agapia. Retragindu-se din nou la metanie, in anul 1974 s-a savirsit cu pace in adinca smerenie si lepadare de sine. Fapte si cuvinte de invatatura 1. Spun ucenicii lui ca parintele Antim dorea mult sa se nevoiasea in Muntele Athos. Deci a zis duhovnicului sau: - Parinte Vichentie, ma duc la Sfintul Munte. - Nu-ti dau binecuvintare, a raspuns batrinul, ca nu vei putea trai acolo. Apoi mult rugindu-se l-a lasat zicind: - Bine, du-te. Dar sa stii ca nu vei sta mult in Athos, iar la intoarcere va trece trenul peste sfintia ta. Dupa citeva luni de zile, parintele Antim s-a intors in tara. Iar la Turnu-Severin, cind traversa linia ferata, l-a ajuns un tren si culcindu-se intre linii a scapat cu viata, prin rugaciunile parintelui sau. 2. In anul 1928, parintele Antim a fost trimis preot misionar in comuna Pipirig pentru indreptarea credinciosilor stilisti care refuzau sa asculte de Biserica. La inceput parintele nu primea. Apoi, cu sfatul duhovnicului sau, a primit ascultarea si in citiva ani a innoit desavirsit viata duhovniceasca in satul Plotun. Ca vazind oamenii blindetea si sfintenia vietii lui, s-au intors in sinul Bisericii lui Hristos. in sat a introdus o atmosfera crestineasca de armonie si unire, rar intilnita in alta parte. Apoi, pe multi i-a deprins cu postul, cu milostenia si cu lucrarea cea de taina a rugaciunii lui Iisus. Si astazi mai sint batrini care traiesc aceasta viata de rugaciune si bucurie de taina. 3. La Minastirea Agapia a fost, de asemenea, preot patruns de frica lui Dumnezeu si un duhovnic mult cautat. Mereu se socotea nevrednic de taina Preotiei si se cutremura de dumnezeiasca Liturghie. Cind slujea la biserica, petrecea numai in post si rugaciuni si nu statea de vorba cu nimeni. 4. Ca duhovnic, parintele Antim primea la spovedanie numai pe cei care doreau cu adevarat sa se mintuiasca. Era foarte atent la ginduri si cerea fiilor sai duhovnicesti sa iubeasca mai ales tacerea, ascultarea si rugaciunea lui Iisus. Pentru aceasta, ucenicii sai erau putini la rarniar, dar cu asezarea cea din afara si cu lucrarea cea dinlauntru erau mai sporiti ca ceilalti. 5. Spun ucenicii lui ca parintele Antim indeparta de la sine pe cei care zaboveau in aceleasi pacate si care nu-si implineau canonul de la spovedanie. Unul din fiii sai duhovnicesti vorbea mult. Batrinul i-a dat canon sa vorbeasca putin si sa se roage. Vazind ca nu-l asculta, la a treia spovedanie i-a zis: - Frate, acum vorbesti mai mult ca inainte ! De aceea nu te mai primesc Ia marturisire. 6. Se mai spunea despre dinsul ca daca ii cerea cineva cuvint de folos se gindea mult si cu greu raspundea. Uneori amina raspunsul pentru a doua zi si intarea cuvintul sau cu texte din Sfinta Scriptura si de la Sfintii Parinti. 7. Acest parinte era foarte lepadat de sine si de orice fel de materii. El nu primea nici un dar de la credinciosi in chilia sa. Nici, bani, nici min-care, nici imbracaminte. Tot ce i se aducea, dadea la obste si la saraci. Uneori alerga pe cale dupa saraci si le impartea tot ce gasea de prisos in chilie. 8. Spun parintii ca batrinul nu primea pe nimeni in chilie, afara de staret si de ucenic. Nici el nu voia sa intre in chilia altuia. Ci batea la usa si astepta afara. Iar cuvintul sau era intotdeauna intelept, scurt si foarte blind. 9. La biserica, parintele Antim statea in urma si niciodata nu se seaza in strana. Tinea permanent privirea in jos si rostea rugaciunea lui Iisus in tacere si liniste adinca. Iar in Sfintul Altar intra numai cind slujea si statea permanent cu fata spre sfintul jertfelnic. 10. Parintele Antim era un profund lucrator al rugaciunii lui Iisus. El purta in suflet bucurii de taina, straine celor multi. De aceea nu-l ispiteau cu nimic cele din afara. Nici florile, nici cintarile, nici hainele, nici mincarea, nici odihna, nici laudele oamenilor. Caci inima lui era ranita de dragostea lui Hristos. 11. Acest smerit parinte nu privea niciodata pe om in fata, nici nu osindea pe cineva, nici nu ingaduia cuiva sa vorbeasca de rau pe aproapele. Numai cind isi mustra ucenicii ii privea o clipa in fata, apoi ii libera. 12. Spun ucenicii lui ca batrinul nu intra in chilie cind era tulburat sau cind avea cineva suparare asupra lui. Caci sufletul sau nu avea
188
odihna si nu se putea ruga. Ci, mai intii inconjura chilia de citeva ori, apoi isi cerea iertare de la cel pe care il suparase. Iar dupa ce intra in chilie se pedepsea pe sine cu post si rugaciune trei zile pina isi linistea constiinta. 13. Mai spun ucenicii lui ca parintele Antim era foarte nevoitor. Minca numai legume, o data pe zi, cu multa infrinare. Iar vin, brinza si lapte gusta de citeva ori pe an. Purta haine vechi si saracacioase, nu facea foc in chilie si nu avea nici o avere, decit un cojoc si trei carti: Ceaslovul, Psaltirea si Patericul. 14. O alta nevointa a parintelui Antim era privegherea de toata noaptea. Spun parintii ca batrinul nu dormea niciodata pe pat. Dupa ce-si termina rugaciunea de seara, facea sute de metanii, apoi atipea un ceas, doua, in genunchi sub icoane. Cind se destepta, isi continua rugaciunea de miezul noptii si iar atipea un ceas sub icoane. 15. Odata, a ramas peste noapte in Tg. Neamt la un fiu duhovnicesc al sau pe care il iubea foarte mult. Deci dupa ce i-a mingiiat pe toti cu alese cuvinte de la Sfintii Parinti, gazda i-a pi egatit patul si l-a lasat singur in camera. A doua zi dimineata patul era cu totul neatins. Parintele Antim priveghease toata noaptea inaintea sfintelor icoane. 16. Spun iarasi calugarii ca noaptea chilia parintelui Antim era permanent luminata si la orice ora il gaseai la rugaciune. Uneori, cind se ingreuia de somn, iesea afara, inconjura chilia de citeva ori si iar intra inauntru. 17. In ultimii zece ani, batrinul nu mai slujea Sfinta Liturghie, dar nu lipsea niciodata de la biserica. Odata 1-a intrebat unul din ucenici: - Parinte Antim, da-mi ultimul sfat inainte de a ne desparti. Iar batrinul i-a raspuns: - Sa nu pierzi niciodata slujba bisericii! 18. Ajungind la virsta de 80 de ani si imbolnavindu-se, parintele Antim si-a dat obstescul sfirsit la 29 august, cind se praznuia hramul minastirii, chiar in timpul Sfintei Liturghii. Alaturi a lasat o foaie cu marturisirea sa, cerind de la toti iertare si rugaciune. Doamne, odihneste cu dreptii pe parintele Antim ! PROTOSINGHELUL CALISTRAT BOBU - Minastirea Vasiova - Banat (1900-1975) Protosinghelul Calistrat a fost un vestit preot misionar in Banat. Era de loc din Burdujeni-Suceava, iar cu metania din Minastirea Sihastria, in anul 1925 a luat jugul lui Hristos, iar in anul 1931 s-a invrednicit de darul sfintei preotii. Si a savirsit cele sfinte in Minastirea Sihastria cu multa osirdie si frica de Dumnezeu timp de 12 ani. In anul 1942 este trimis preot misionar in Banat. Aici a infiintat o noua asezare calugareasca - minastirea de maici Timiseni (1945) si a innoit viata duhovniceasca in minastirile Saraca, Partos si Vasiova. Timp de 33 de ani, parintele Calistrat a fost o faclie mereu aprinsa pentru calugarii si credinciosii din Banat. Un adevarat pastor, duhovnic si parinte pentru toti. Cel mai mult iubea biserica si rugaciunea. Ziua si noaptea zabovea in fata Sfintului Altar. Savirsea dumnezeiasca Liturghie cu bucurie si cutremur, spovedea si mingiia pe oameni, marturisea si apara dreapta credinta si se ruga pentru toti. Pentru smerenia si blindetea inimii lui a primit de la Dumnezeu darul vindecarii si al izgonirii duhurilor necurate dintre oameni. Ca nu putini din cei care alergau la el primeau sanatate si mingiiere. Pentru aceea credinciosii din partea locului il cinsteau ca pe un adevarat parinte duhovnicesc al Banatului. In primavara anului 1975, protosinghelul Calistrat s-a savirsit cu pace in ziua Sfintelor Pasti si a fost ingropat alaturi de biserica Minastirii Vasiova. ARHIMANDRITUL DOMETIE MANOLACHE - Manastirea Ramet- Alba(1924-1975) Viata Cuviosul arhimandrit Dometie a fost un iscusit duhovnic al Minastirii Rimet si un preot misionar de mare pret al monahismului romanesc. S-a nascut in comuna Balanesti, judetul Buzau. Dorind sa slujeasca toata viata Biserica lui Hristos, a urmat Seminarul teologic din Buzau. Intre anii 1945-1949 a urmat teologia si s-a facut calugar la Minastirea Prislop-Hateg. Apoi primind preotia, a fost staret si preot misionar timp de zece ani in citeva sate si minastiri din Ardeal, ca: Prislop si Afteea-Hateg, Piatra Fintinelor - Nasaud, DragomirestiMaramures si Ciolanu-Buzau. In anul 1959 s-a stabilit ca duhovnic la Minastirea Rimet si preot misionar in satele mocanilor din Muntii Apuseni. Dupa 26 de ani de totala daruire si slujire a monahismului si Bisericii, arhimandritul Dometie s-a mutat la odihna cea de veci, in vara anului 1975. Fapte si cuvinte de invatatura 1. Acest neobosit calugar si preot al Bisericii lui Hristos a trait o aleasa viata duhovniceasca, a vestit Evanghelia celor care n-o intelegeau si s-a jertfit cu trup si suflet pentru mintuirea altora. Timp de 20 de ani a marturisit si a aparat cu mult zel credinta ortodoxa in Transilvania lovita de secte, ca un adevarat apostol al zilelor noastre. 2. Spun ucenicii sai ca s-a nevoit mult in satele in care a slujit, pentru a aduce m staulul Bisericii lui Hristos pe crestinii dezbinati, invatindu-i ca toti sintem una in Hristos si ca avem o credinta, un botez si o patrie - imparatia lui Dumnezeu. Astfel a intors la Biserica mama pe multi fii rataciti. 3. Parintele Dometie marturisea ortodoxia nu numai cu cuvintul, ci si cu fapta. Ca era un adevarat ucenic al lui Hristos. La cuvintele sale parintesti adauga multa milostenie, rugaciuni cu lacrimi de zi si de noapte, bunatate, rabdare, adinca smerenie si totala dragoste. Prin acestea toate covirsea inimile credinciosilor, cistiga pe cei slabi in credinta, rusina pe hulitori si semana peste tot bucurie, unitate si nadejde de mintuire. 4. Cuviosul Dometie era si un neostenit slujitor al Sfintului Altar. Permanent zabovea in biserica, savirsea cele sfinte cu mare credinta, predica cu timp si fara timp, mustra si mingiia pe toti, nu lipsea niciodata de la Sfinta Liturghie si iesea de la slujba iluminat la fata. 5. Spun iarasi ucenicii sai ca parintele Dometie era un duhovnic foarte cautat si un iscusit povatuitor de suflete. Avea peste tot fii duhovnicesti care il ascultau si traiau dupa sfaturile lui. Mai ales in posturi si sarbatori veneau la minastire, se spovedeau, primeau Sfintele Taine, cereau binecuvintare si se intorceau mingiiati la casele lor. 6. Cit timp a fost parintele Dometie preot misionar si staret in Transilvania a innoit viata duhovniceasca in fiecare lacas, bine chivernisind casa lui Dumnezeu. In orice minastire in care slujea lasa in urma biserici frumos impodobite, slujbe dupa rinduiala, chilii noi, numerosi fii duhovnicesti si multa dragoste si armonie. 7. Ceea ce a incununat sufletul parintelui Dometie a fost activitatea sa duhovniceasca dusa pina la jertfa de sine in Minastirea Rimet din Muntii Apuseni. El este un mare ctitor al acestui locas strabun. In cele doua decenii de nevointa si rabdare, de smerenie si daruire, de
189
bucurii si lacrimi la Rimet, parintele Dometie a lasat monahismului romanesc o obste cu 40 de calugarite bine organizata, intemeiata pe ascultare si dragoste. 8. Spun fiii sai duhovnicesti ca parintele Dometie era sufletul Minastirii Rimet. Zilnic savirsea Sfinta Liturghie la care lua parte toata obstea. Zilnic era inconjurat de calugari si mireni, de sanatosi si de bolnavi, de tot felul de oameni care doreau sa-l vada si sa-i vorbeasca. Iar el cu mare dragoste se jertfea pentru fiecare, mingiind, odihnind si hranind pe toti. Apoi impartea tuturor cu bunavointa ultima bucata de piine, ultimul loc de dormit, ultima camasa de chilie. Iar parintele, cu cugetul impacat, atipea citeva ceasuri in biserica sau afara pe coridoare. 9. Parintele Dometie invata lumea si pe calugarite cu multa autoritate duhovniceasca, dar in acelasi timp cu blindete si intelepciune. Odata zicea catre maici: - Nu este lucru mare a face scoala si a spune multe cuvinte. Dumnezeu cere de la noi fapte bune si inima curata. 10. Altadata iarasi spunea catre calugarite: - Maicilor, sa rupem legatura cu placerile pacatoase si sa ne vedem de sfinta noastra calugarie. Ca "cine pune mina pe coarnele plugului si se uita inapoi nu este vrednic de Mine" -zice Mintuitorul (Luca 9, 62). Sa se contopeasca inima noastra cu inima lui Iisus Hristos. Sa ardem pentru dragostea de Dumnezeu cum arde o luminare in sfesnic. Apoi incheia cu aceste cuvinte: "Rivna Casei Tale, Doamne, ma va mistui"(loan 2, 17) si indata incepea a lacrima. 11. Zicea odata catre ucenicii sai: - Nimic in viata calugarului nu este mai de cinste si mai odihnitor, decit sa stie a face orice ascultare, fara cea mai naica cirtire. Apoi incheia: - Sa ma credeti ca sint fericit! 12. Altadata, iarasi zicea: - Daca as putea sa-mi revad tot scrisul meu l-as rezuma la o singura fraza: Crede, nadajduieste, smereste-te si iubeste pe Iisus Hristos ! In puterea acestor cuvinte sta toata taina mintuirii si fericirii noastre. 13. Pe calugaritele din minastire asa le invata: - Maicilor si surorilor, viata noastra trebuie sa fie o continua rugaciune. Sint nemultumit de sfintiile voastre ca nu slujiti si nu cintati lui Dumnezeu cu mai multa rivna. Ca noi trebuie sa ardem pentru dragostea Lui. Nu sintem pentru rugaciuni lungi si cu mintea imprastiata. Ci sa facem rugaciuni scurte. Dar in acele momente fiinta noastra, mintea, inima si vointa, sa fie unite cu Dumnezeu prin dragoste. 14. Iarasi le zicea: - Cine crede ca vine la minastire ca sa traiasca naai comod si fara griji, acela greseste, nestiind scripturile vietii calugaresti, nici taina cea mare ce ancoreaza viata la cer. 15. Apoi adauga: - Nimbul de lumina in care se prezinta tot cadrul vietii calugaresti este dumnezeiesc si fericit sint cei ce ramin in acest cadru pina la sfirsit, fara nici un compromis. Fericiti sint de trei ori ca s-au facut vrednici de cununa cea nevestejita a slavei si n-au trait degeaba pe pamint. Ei sint ca pomii rasaditi la marginea apelor. Pentru aceia se va odihni cu adevarat Duhul lui Dumnezeu si intreaga Sfinta Treime isi va face locas in sufletele lor. 16. Zicea iarasi parintele Dometie: - Numai a unora ca acestora le este viata fericita, care din pruncia calugareasca s-au intraripat cu dumnezeiescul dar al curatiei totale trupesti si sufletesti. Pentru ei nimic nu este greu, si nimic necurat. Ca zice Sfintul Pavel ca pentru cei curati toate sint curate si sfinte. Pentru ei nimic nu este greu, caci toate le pot in Iisus Hristos care este vesnic cu ei; Domnul ne vrea sa fim intregi ai Lui. intregi la minte si intregi la trup. 17. Dupa o nevointa si o daruire totala ca aceasta, parintele Dometie a fost: chemat la odihna cea de veci. Deci, savirsind dumnezeiasca Liturghie si dind tuturor invatatura cea mai de pe urma, pe cind aducea alimente in spate peste munte insotit de obste, s-a asezat jos cu ochii catre cer si si-a dat sufletul in miinile lui Hristos. Era Duminica, 6 iulie 1975. Asa a trait si asa s-a jertfit parintele Dometie, duhovnicul motilor din Muntii Apuseni! EPISCOPUL CHESARIE PAUNESCU - al Dunarii de jos(1888-1975) Viata Evlaviosul episcop Chesarie Paunescu pare a pastorit Episcopia Constantei si Dunarii de Jos timp de 29 ani, a fost una dintre cele mai luminoase figuri de ierarhi romani din a doua jumatate a secolului nostru. Fiu de parinti credinciosi, Toma, invatator, si Iordana - din satul Dobrotesti, comuna Amarastii de Sus, judetul Dolj, a fost ales si chemat de mic sa slujeasca Biserica lui Hristos. Dupa ce urmeaza seminariile Sfintul Nicolae - Rimnicu Vilcea si Central din Bucuresti si apoi Facultatea de Teologie, devine licentiat in anul 1911 si isi inchina viata cu totul lui Dumnezeu. Calauzit de Duhul Sfint, renunta la cele trecatoare si intra in cinul monahal in anul 1914, fiind tuns in monahism la Episcopia Husilor, pe seama Manastirii Dobrovat. Apoi devine arhimandrit de scaun si venerabil slujitor al catedralei episcopale din Husi, pina in vara anului 1929. Marturisesc cei care l-au cunoscut precum si ucenicii sai, ca arhimandritul Chesarie era un calugar foarte distins, corect, smerit, iubitor de rugaciune si nelipsit de la slujbele bisericii. Respecta cu sfintenie porunca ascultarii, programul slujbelor si rinduiala pravilei de chilie, ca si sfaturile duhovnicului sau, el insusi fiind un duhovnic iscusit. Slujea cu multa evlavie cele sfinte si avea darul duhovniciei, ineit multi veneau la el sa-si marturiseasca pacatele. In anul 1929, arhimandritul Ghesarie este numit director al Seminarului Monahal de la Cernica, apoi si staret al acestei Manastiri. Timp de peste zece ani a crescut si a format sute de seminaristi, monahi din toate minastirile tarii, dintre care unii au ajuns apoi ierarhi distinsi, stareti, duhovnici si slujitori buni la centrele eparhiale si prin minastiri. in anul 1942 este numit director al Seminarului Central din Bucuresti. Aici, ca si la Cernica, formeaza numerosi tineri, viitori preoti si slujitori ai Bisericii lui Hristos, facindu-si intru toate datoria de preot, profesor, si pedagog duhovnicesc. La inceputul anului 1944, arhimandritul Chesarie Paunescu a fost ales de Sfintul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane si hirotonit episcop al Constantei si apoi al Dunarii de Jos, ascultare pe care o duce cu mare demnitate si daruire pentru Biserica lui Hristos. Peste un sfert de veac a pastorit hunul pastor turma cea cuvintatoare, a hirotonit sute de preoti, a restaurat si innoit zeci de biserici, a facut vizite canonice prin orase si parohii de tara si a mingiiat multe suflete zdrobite, care au incununat crestetul si sufletul venerabilului episcop Chesarie, au fost acestea: multa evlavie si corectitudine la savirsirea sfintelor slujbe bisericesti, milostenie deosebita fata de saraci, de tarani, de elevii
190
lipsiti, de toti cei in nevoi si suferinte. Multa grija duhovniceasca pentru rugaciunea individuala, pentru calugari si preoti lipsiti, pentru bisericile sarace, pentru oricine ii batea in usa si ii cerea ajutor material sau moral. Ultimii doi ani ai vietii sale, episcopul Chesarie i-a trait la Centrul eparhial de la Galati ca un adevarat sihastru, in totala retragere, in tacere si smerenie, in rugaciune, post, milostenie si asteptare cu nadejde a mutarii sale la cele vesnice. Incarcat de zile si impodobit cu multe fapte bune, la 30 octombrie 1975, evlaviosul episcop Chesarie Paunescu si-a dat sufletul cu pace in miinile marelui Aihiereu lisus Hristos, fiind inmormintat alaturi de catedrala. Fapte si cuvinte de invatatura 1. Episcopul Chesarie al Dunarii de Jos a fost ales de Dumnezeu din pruncie sa ia jugul cel bun al lui Hristos si sa implineasca inalta misiune de arhiereu si pastor de suflete. Ga iconom al harului Sfintului Duh si intiistatator al acestei sfinte eparhii, blindul episcop se caracteriza indeosebi printr-o viata duhovniceasca exemplara, prin modestie si de'sa-virsita lepadare de cele pamintesti. 2. Dintre celelalte virtuti, episcopul Chesarie iubea cel mai mult rugaciunea pe care o facea dupa rinduiala calugareasca la chilie, fiind totodata nelipsit de la slujbele bisericii. Apoi postea foarte mult, stiind ca rugaciunea fara post nu ajunge cu usurinta la tronul Prea Sfintei Treimi. Vorbea putin, citea mult, dadea sfaturi parintesti tuturor cu dragoste si miluia cu Bucurie pe fiecare. Purta haine simple si nu cauta lauda si cinste de la nimeni. Stia sa vorbeasca scurt si intelept, stia sa mingiie pe cei loviti de necazuri. Stia sa rabde cu barbatie toate. Astfel implinea cu faptele sale cuvintele Domnului care zice: "Cuvintul vostru sa fie dres cu sare" (Mat. ), ca si cuvintul rostit de Sfintul Ciprian al Cartaginei: "Noi nu vorbim frumos, dar traim frumos". 3. Cind era chemat la sfintiri de biserici in eparhie, mergea cu multa bucurie si-i salta inima vazindu-se intimpinat de multimea credinciosilor cu flori si cu luminari aprinse in miini. Dupa ce savirsea slujba sfintirii ca si Sfinta Liturghie, rostea cuvint de invatatura, binecuvinta poporul si pleca la alte biserici, unde era asteptat, fara a primi ceva de la nimeni. Iar daca preotul si enoriasii il invitau la masa de obste, bunul pastor le multumea din inima pentru dragoste si adauga: - Dumnezeu sa va binecuvinteze credinta, rugaciunea si jertfa. Vazind dragostea dumneavoastra ma simt hranit si indestulat. Nu vreau sa va mai supar si cu hrana cea trupeasca ! 4. In predicile Prea Sfintiei Sale indemna pe credinciosi mai intii sa ramina statornici in staulul Bisericii Ortodoxe intemeiate de Hristos, care, de aproape 2000 de ani conduce poporul nostru pe calea mintuirii. Apoi, ii indemna sa se roage lui Dumnezeu cit mai mult si sa nu lipseasca de la slujbele bisericii, sa-si creasca copiii in frica Domnului, sa traiasca in iubire cu semenii lor, sa asculte de pastorii lor duhovnicesti si sa-si marturiseasca regulat pacatele pentru a se invrednici de Sfinta impartasanie. 5. Uneori indemna astfel pe credinciosi: - Sfintul Apostol Pavel considera viata noastra paminteasca ca o intrecere si alergare pe stadion, pentru a cistiga cununa biruintei (I Cor. 9, 24-25). Aceasta cununa pentru noi este mintuirea sufletului. Ea nu ne vine de la sine ci se dobindeste cu truda si cu sirguinta, caci nici o cununa sau premiu nu vine pe nemuncite. Asa si "imparatia lui Dumnezeu se ia cu sila si cei ce se silesc, aceea o rapesc" (Mat. 11, 12). Ea nu sta in vorbe ci in fapte, sprijinita pe dragoste catre toti oamenii. Deci si noi trebuie sa ne supunem rinduielilor vietii duhovnicesti, cu bucurie, iar nu suspinind". Sa pazim duhul Evangheliei si sa-l traim asa cum ne-a invatat bunul nostru Mintuitor. Care Si-a dat chiar viata Sa pentru mintuirea noastra si pentru a ne sluji ca exemplu de urmat. 6. Alteori spunea in predicile Prea Sfintiei Sale: - Dumnezeu ne-a daruit ce a fost mai de pret, mintuirea. Deci si noi sa-I raspundem cu ce avem mai de pret - iubirea curata a sufletului. Sa robim pe Dumnezeu din toata inima si din tot sufletul, pentru ca El este Tatal nostru al tuturor si prin El sintem ceea ce sintem. El nea chemat la viata si ne-a infrumusetat mai mult decit orice, cind a sadit in noi chipul slavit si asemanarea Sa si ne-a facut stapini peste tot ce exista pe pamint. De asemenea, se cuvine sa iubim si pe semenii nostri in aceeasi masura in care ne iubim pe noi insine caci toti sintem fii ai lui Dumnezeu si frati intre noi. 7. Cu alt prilej spunea fiilor sai duhovnicesti: - Pentru noi nu mai poate fi nici o nedumerire, nici o cautare in alta parte. Drumul vietii noastre este insemnat de insusi Dumnezeu. El este unul singur, si anume acela care slujeste Evanghelia, Biserica si binele, infratit pentru totdeauna in vointa noastra comuna. De aceea, ca parinte duhovnicesc al vostru, va indemn, iubitilor, sa mergeti cu incredere pe acest drum si niciodata nu veti rataci calea catre fericire si mintuirea voastra. 8. Alta data iarasi spunea: - Fericirea personala a noastra depinde intotdeauna de fericirea generala. Tot asa si mintuirea noastra depinde totdeauna de raportul dintre noi si semenii nostri, de cit bine le-am facut, cita dragoste le-am aratat. 9. Intr-una din pastorale invata pe fiii sai sufletesti: - Moartea si invierea Domnului nostru Iisus Hristos ramin pentru totdeauna indemn si luare aminte de felul cum trebuie sa mergem pe cararea vietii, care ne este deschisa fiecaruia, dupa cum voim noi, spre moarte sau spre viata. Viata este toata fapta buna care tinde spre binele obstesc si spre desavirsirea noastra crestina. Iar moarte nu este numai aceea cu care se sfirseste viata noastra paminteasca; ci moarte este si vietuirea in pacate, viata traita in intunerecul necunostintei, viata fara nici o preocupare folositoare duhovniceasca. Caci viata omeneasca daca nu are un scop folositor spre care sa tinda, un ideal pe care sa-l urmareasca zi de zi, chiar cu sacrificii la nevoie, nu are pret. Oricine nu face asemenea, inseamna ca e pom neroditor si-si traieste moartea inca din viata. 10. Pentru cresterea copiilor invata pe credinciosi: - De la Pruncul Iisus sa ne intoarcem la pruncii nostri. Ei sint speranta noastra, sint binecuvintarea lui Dumnezeu pentru intarirea familiei si a viitorului lumii. Hristos locuieste in fiecare copil si ne cere sa avem grija de el. De aceea, ca familia sfinta, ca pastorii, ca magii si ca cei care i-au fost Lui de sprijin, sa purtam grija de copiii nostri. Ei au nevoie de dragostea noastra, a parintilor; de munca si de jertfa noastra, spre a-i pregati pentru viata, ca sa fie buni crestini si folositori societatii, iar noi sa le servim drept exemplu de traire. PROTOSINGHELUL NICODIM MANDITA - Manastirea Agapia(1889-1975) Viata Protosinghelul Nicodim Mandita a fost un iscusit aparator al Ortodoxiei si un calugar misionar fara egal in monahismul nostru contemporan. Acest prea cuvios parinte s-a nascut in satul Bunesti, judetul Arges, din parinti credinciosi. Intre anii 1916-1918 a luat parte la primul razboi mondial, iar in anul 1920 a intrat in nevointa monahala la schitul Magura-Bacau. In vara aceluiasi an s-a invrednicit de darul preotiei.
191
Intre anii 1921 -1923 a fost preot misionar in satul schitul Frumoasa-Bacau. Apoi inca doi ani a fost duhovnic la Minastirea de maici Giuergeni-Roman. Intre anii 1925-1935 a slujit ca preot misionar la Transilvania, in satele Piclisa-Alba, Harmasul Ciceului si Leurda Girboului-Cluj. Intre anii 1935-1945 a fost duhovnic la Minastirea Agapia. Apai, inca 17 ani, duhovnic la Minastirea Varatec. Ultimii ani, 1962-1975, i-a petrecut la Agapia in liniste si rugaciune, savirsindu-se cu pace in virsta de 86 ani. Fapte si cuvinte de invatatura 1. Acest cuvios parinte, de mic avea o aleasa traire duhovniceasca, iubind cel mai mult rugaciunea, postul si citirea sfintelor carti. Pentru aceea toti se foloseau de intelepciunea lui. 2. Cind a intrat in schitul Magura-Tg. Ocna, staretul vazind ascultarea lui, indata l-a facut calugar. Apoi, vazindu-l blind si priceput in Sfinta Scriptura, l-a facut preot si pastor de suflete. Si invata asa de frumos pe credinciosi, incit veneau de departe sa-l vada si sa primeasca de la el cuvint de mingiiere. 3. Satul schitul Frumoasa-Moinesti era un sat mic, lipsit de preoti si dezbinat de secte. Timp de trei ani cit a fost paroh aici, parintele Nicodim a schimbat profund viata duhovniceasca a credinciosilor. Mai intii a intors la Ortodoxie pe toti cei dezbinati. Apoi a combatut cu multa putere imoralitatea, betia si certurile in familie, desfiintind circiumile si intarind unitatea, buna-credinta si omenia intre toti. Si acestea toate le-a savarsit prin trei cai: printr-o viata personala exemplara, prin slujbe frumoase la biserica si prin predicarea. vie si permanenta a cuvintului lui Dumnezeu. 4. Spun fiii sai duhovnicesti ca parintele Nicodim era plin de dragoste pentru Dumnezeu si pentru oameni si foarte rivnitor la savirsirea celor sfinte. Iubea pina la jertfa Biserica si dreapta credinta apostolica si cunostea bine Sfinta Scriptura, slujbele si invataturile Sfintilor Parinti. Pentru aceea era permanent cautat de credinciosi si temut celor rau credinciosi. Ca oricine asculta cuvintele lui se lumina la suflet si se intorcea cu bucurie la Hristos. 5. Spun iarasi ucenicii lui ca se ruga mult la chilie si nimic nu facea fara rugaciune. Zilnic citea cele sapte Laude la vremea lor, psalmii si alte rugaciuni de taina. Apoi citea citeva capitole din Biblie precum si viata sfintului respectiv. La urma statea de vorba cu oamenii, spovedea si scria cuvinte de folos. 6. Zece ani de zile parintele Nicodim a fost preot misionar in Transilvania. Spun parintii care l-au cunoscut ca s-a dovedit un mare aparator al Ortodoxiei si unitatii romanesti. Cel mai mult se ostenea pentru intoarcerea celor rataciti in sinul Bisericii noastre. In putina vreme a realizat o unitate religioasa deplina, inlaturind cu pricepere dezbinarile confesionale, imoralitatea si intarind dreapta credinta. 7. Vazind acest cuvios parinte ca numai cu cuvintul vorbit nu se poate apara credinta si morala ortodoxa, cu binecuvantarea Patriarhiei Ortodoxe Romane si a episcopului de Cluj, a scris si a tiparit sute de brosuri cu continut moral profund ortodox impodobite cu imagini pe intelesul credinciosilor, pe care apoi le impartea gratuit. Opera sa literar-duhovniceasca insumeaza peste 40 de volume a peste 400 pagini fiecare plus alte peste zece mii de pagini in manuscris. Prin aceasta s-a dovedit un bun pedagog si un preot misionar rar intilnit in monahismul nostru. 8. Se spunea despre dinsul ca in satul Leurda Girboului a zidit din temelie o biserica noua si a inzestrat-o cu tot felul de obiecte de cult, donate atit de credinciosi ardeleni, cit si de moldoveni. Dupa patru ani de preotie in acest sat s-a intors din nou in Moldova. 9. Se mai spunea despre parintele Nicodim ca in parohia lui nu puteau locui sectantii si circiumarii. Sectantii fanatici plecau in alte sate pentru ca nu puteau face nici un prozelit, iar circiumarii plecau pentru ca nu venea nimeni sa le cumpere bauturile. Ei erau singurii oameni care nu-l iubeau pe acest slujitor al lui Hristos. 10. Odata l-au reclamat unii la episcop cum ca ar fi preot eretic. Deci, chemindu-l episcopul si cercetindu-l, i-a zis: - Du-te, parinte Nicodim, inapoi la parohie si invata pe credinciosi ca si pina acum, ca nu sfintia ta, ci cei care te-au reclamat mi se pare ca sint eretici. 11. La minastirile Agapia si Varatec, parintele Nicodim a continuat aceeasi activitate de duhovnic si preot misionar. Slujea cele sfinte cu frica de Dumnezeu, se ruga si citea mult la chilie, spovedea, invata pe oameni si tiparea carti bisericesti. Dupa anul 1940 ajunsese cel mai iscusit duhovnic pentru mireni si calugari din partea locului. 12. Parintele Nicodim considera spovedania cel dintii si cel mai necesar mijloc de cunoastere, de formare duhovniceasca si de indreptare a crestinului. De aici incepea urcusul duhovnicesc. Iar spovedania o facea astfel: Mai intii cerea credinciosului sa citeasca pravila bisericeasca, sa se roage, sa-si cerceteze constiinta si sa-si notetze pe hirtie toate pacatele. Apoi il spovedea fara graba, din copilarie, lasind pe om sa-si spuna liber pacatele. La urma adauga si citeva intrebari, apoi rupea hirtia in fata penitentului, ca semn de iertare, ii rinduia canon dupa putere si indata ii citea rugaciunea de dezlegare. Daca cineva avea pe constiinta pacate grele, il lasa pe penitent dupa spovedanie inca un ceas-doua sa-si cerceteze constiinta, apoi il dezlega. 13. Acest duhovnic iscusit nu dadea la spovedanie canon aspru niciodata. Mai intii cerea crestinului sa inceteze pacatul, apoi sa se roage, ii cerea sa citeasca zilnic cele sapte Laude, sa citeasca Sfinta Scriptura, invatatura de credinta, Vietile Sfintilor si alte carti de folos sufletesc. El punea accent indeosebi pe cunoasterea dreptei credinte si pe sfinta rugaciune. - Cine nu citeste, zicea el, nu cunoaste. Si cine nu cunoaste Sfinta Scriptura si credinta ortodoxa, acela usor cade in pacate de moarte si este prins in mreaja sectelor. 14. Odata spunea unuia din ucenici: - Parinte, eu nu-ti dau post si metanii multe. Ca si ursul si sarpele postesc. Dar ursul tot urs ramane si sarpele tot sarpe. Cind musca, amin-doi omoara ! Asa si omul, posteste uneori mult, dar in inima este plin de rautate, iar cind dezleaga la mincare si bautura cade in pacatul lacomiei. Deci posteste si te roaga dupa putere, dar mai intii citeste Sfinta Scriptura si pe Sfintii Parinti. Atunci singur te vei invata ce trebuie sa faci, cum sa te rogi si sa postesti, de ce sa te feresti si cum sa te mintuiesti. 15. Altui ucenic pe care l-a spovedit i-a zis: - Frate, nu-ti dau alt canon decit sa citesti Noul Testament de cinci ori. De patru ori ca sa-ti fie ca patru pereti de casa, iar a cincea oara ca sa-ti fie de acoperamant pentru casa sufletului tau. 16. O batrina care nu stia carte l-a intrebat: - Parinte, cum sa citesc in Noul Testament, ca nu stiu carte? Iar el i-a raspuns: - Dar cind primesti o scrisoare de la feciorul tau, nu te duci la un vecin sa ti-o citeasca ? Asa fa si cu Noul Testament. Roaga pe cei ce au dragoste sa-ti citeasca din el si amindoi va veti folosi.
192
17. Se spunea despre dinsul ca daca il intreba cineva ceva, batranul nu-i raspundea imediat si direct la intrebare. Ci il trimitea la Sfinta Scriptura, la canoane si la Sfinti Parintii, ca singur sa citeasca, sa se invete si sa afle raspunsul dorit. 18. Se spuneau si acestea despre dinsul, ca niciodata nu chema pe nimeni la spovedanie, ca sa nu vina cineva din sila. Nici nu se interesa de la altii despre fiii sai duhovnicesti. Ci lasa pe fiecare ca in mod liber si constient sa lucreze si sa-L caute pe Hristos. 19. Uneori spunea fiilor sai duhovnicesti: - Fratilor, pe linga citirea sfintelor carti, va dau si acest canon, ca unul pe altul sa va indemnati la biserica, la spovedanie, la milostenie si la citirea Sfintei Scripturi. Ca de nu va veti ajuta pe calea mintuirii, veti da socoteala in fata lui Hristos de cei care se pierd. Nu vedeti pe sectanti cum se silesc sa amageasca pe ortodocsi? 20. Spun ucenicii lui ca parintele Nicodim nu primea la spovedanie pe calugari si mireni care aveau alti duhovnici, fara binecuvantarea acelora. Nici el nu dadea voie fiilor sai duhovnicesti sa mearga de la un duhovnic la altul fara motive intemeiate. Pe mireni insa ii sfatuia sa se marturiseasca la preotii lor, iar pe calugari la duhovnicii din minasti-rile lor. 21. Uneori invata pe calugari, zicind: - Cind mergi la cineva dornic de invatatura si lipsit, sa-i duci vreo carte buna de citit. Du-i si vreo piine sau altceva de mincare. Nu vezi ca pestele nu vine la undita goala? Ca trebuie sa intrebuintam tot ce ne sta la indemina ca sa putem cistiga suflete pentru imparatia lui Dumne-. zeu. Astfel, vazind fratele dragostea ta, va primi cu bucurie cuvintul vietii 22. Alteori spunea la spovedanie: - Fratilor, am socotit sa va dau de ascultare si canon citirea cuvin-tului lui Dumnezeu. Ca de va veti lumina mintea cu cuvintul lui Dumnezeu, atunci veti fi capabili sa duceti o viata plina de fapte bune si folositoare. De va dau sa postiti mult si sa faceti metanii, nu va cunosc puterea. De va dau sa faceti milostenie, nu va cunosc starea materiala. Si daca nu va miluiti mai intii sufletul vostru ci il lasati flamind, ce folos mai are milostenia? De aceea, intii luminati-va mintea eu rugaciunea si cu cuvintul lui Dumnezeu si apoi postiti si faceti milostenie. 23. Acest cuvios parinte era in toate foarte chibzuit si cu dreapta socoteala. La mincare si la post, la rugaciune si la citire, la tacere sau la cuvint, la chilie sau la slujba. Toate le facea in tacere, cu blindete si cu multa frica de Dumnezeu. 24. Spun calugarii care l-au cunoscut ca el niciodata nu amintea lucruri din trecut. Cind vorbea, rostea fiecare cuvint cu atentie sa nu greseasca sau sa sminteasca pe cineva cu ceva. Niciodata n-a fost auzit sa osindeasca, sa se certe sau sa vorbeasca de rau. Nici pe altul nu-i ingaduia sa pirasca sau sa cleveteasca pe aproapele in chilia lui. - Nu uitati, zicea batrinul, ca pentru tot cuvintul desert vom da seama in ziua judecatii lui Hristos (Matei 12, 36). Alteori le amintea cuvintul psalmistului: "Pune, Doamne, paza gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele" (Ps. 140, 3). Cuvintul lui era intelept, linistit, dres cu sare. 25. Mai spun parintii ca el nu piimea slujbe, nici nu se ruga pentru cei ce nu citeau cuvintul lui Dumnezeu. De asemenea, nu primea la spovedanie pe cei ce nu veneau la biserica si refuzau citirea sfintelor carti. 26. Parintele Nicodim pretuia foarte mult timpul si nici un minut nu-1 risipea in zadar. - Timpul, zicea el, este scump ca si sufletul. Ai pierdut timpul, ai pierdut sufletul! Ca eu daca n-as fi economisit bine timpul si n-as fi trait cu program, nimic n-as fi facut in viata. 27. Batrinul cerea ucenicilor lui sa faca toate cu rugaciune, cu sfat sa-si faca dinainte canonul si rugaciunea pentru timpul cit lipsea din minastire. 28. Uneori invata pe maici, zicind: - Daca plingi numai si nu pui inceput bun, nu te folosesti. De aceea sa fim cu grija, sa nu ne gaseasca moartea dormind. Vai de noi de ne va afla moartea dormind. Ca "in ce ne va gasi in aceea ne va judeca (Rom. 2, 6) 29. Zicea parintele Nicodim: - Patru sint felurile de vietuire in lume: a) Vietuire diavoleasca, a celor ce se ridica impotriva lui Dumnezeu, a Bisericii si a oamenilor. Adica a celor ce huesc impotriva Duhului Sfint si fac rau binefacatorilor lor. b) Vietuire dobitoceasca, a celor ce se razbuna pe semenii lor, care rasplatesc rau pentru rau, care nu iarta si nu rabda nedreptatea, precum si a celor ce traiesc in betii si desfrinari. c) Vietuire omeneasca, a celor ce rasplatesc cu bine pentru bine si iubesc pe cei ce ii iubesc ; a celor ce cad si iarasi se ridica din pacate. d) Vietuire duhovniceasca, a celor ce se ostenesc a face bine vrajmasilor lor. Adica a celor ce iarta, miluiesc si vorbsesc de bine pe cei ce ii urasc, precum si a celor ce pururea cugeta la legea Domnului. 30. Zicea iarasi: - Crestinul are patru feluri de parinti: a) parinti trupesti, care ne-au nascut dupa legile firii; b) parinti sufletesti, nasii de la botez, de la cununie sau calugarie; c) parinti duhovnicesti, adica preotii si duhovnicii, si d) Tatal nostru cel ceresc, care ne-a creat si ne poarta in toate de grija. Pe parintii nostri cei pamintesti se cuvine sa-i cinstim si sa-i ascultam, iar pe Dumnezeu se cade neincetat sa-L slavim si sa-L laudam. 31. Zicea iarasi parintele Nicodim: - Sint patru feluri de impartasiri: a) prin savirsirea a toata fapta buna, dupa cuvintul Domnului care zice: "Cine face poruncile Mele acela Ma iubeste pe Mine" (Ioan 14, 21); b) prin ascultarea cu atentie a cuvintului lui Dumnezeu, adica prn citirea sfintelor carti, prin slujbe si cintari duhovnicesti, dupa cuvintul care zice: "Nu numai cu piine va trai omul, ci si cu tot cuvintul care iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4, 4); c) prin sfinta rugaciune facuta cu smerenie si luare-aminte si. d) prin impartasirea cu Trupul si Singele Domnului nostru Iisus Hristos; aceasta este impartasirea cea mai inalta, fara de care nimeni nu se poate mintui. 32. Spuneau maicile din minastirile Varatec si Agapia ca parintele Nicodim era un om de rugaciune. Se ruga in chilie cu miinile inaltate spre cer, se ruga in biserica, se ruga pe cale, se ruga in padure, permanent slavea pe Dumnezeu. Dupa ce-si termina rugaciunea,
193
deschidea usa chiliei si vorbea cu oamenii, spovedind si mingiind pe toti. Uneori fata lui era luminata de darul rugaciunii si de bucuria Duhului Sfint. 33. Odata a venit la parintele un om tulburat si i-a spus: - Parinte, au venit peste mine multe necazuri si nu le mai pot rabda. Da-mi un cuvint de folos. - Nu te tulbura, frate, a zis batrinul. Vezi scirbele acestea? Iata, pe aici a pasit Hristos. Pe aici au trecut Sfintul Ioan Botezatorul, Sfintii Apostoli, sfintii mucenici si toti parintii. Pe aici se cade sa trecem si noi, cei care urmam lui Hristos. Ca nu este alta cale de mantuire. Nu putem dobindi bucuria mintuirii pina nu gustam mai intii din paharul suferintei si a necazurilor vietii. 34. Intr-o zi a venit la parintele Nieodim o femeie sa se spovedeasca, iar el i-a spus: - Citeste cu atentie in aceasta carte, noteaza pacatele pe care ie-ai facut, apoi stai in genunchi inaintea sfintelor icoane si le repeta de sapte ori cu cainta si cu lacrimi. Dupa aceea vina sa te marturisesc. Ca precum Neeman Sirianul s-a afundat de sapte ori in apa Iordanului (IV Regi 5, 10) si s-a curatit de lepra, asa si noi se cade sa ne caim din inima ca sa ne spele Dumnezeu de lepra pacatelor. 35. Acest renumit duhovnic era foarte rivnitor pentru mintuirea celor ce veneau la el. Pe toti ii primea cu dragoste, ii marturisea cu atentie si ii sfatuia cu intelepciune. Caci era statornic si hotarit in cuvint si niciodata nu se schimba. Facea totul sa salveze sufletul omului. 36. Iar pentru sfinta rugaciune invata: - Fratilor, sa ne rugam neincetat cu luare-aminte si cu atentie. Sa nu lasam mintea sa hoinareasca in timpul rugaciunii. Ca la ce te gindesti, la aceea te si inchini si rugaciunea se preface in pacat, ca te inchini idolilor din minte, iar nu lui Hristos. Deci sa cerem ajutorul lui Dumnezeu ca sa ne putem ruga cum trebuie. Iar daca gindurile noastre fug, sa le intoarcem inapoi precum isi intoarce ciobanul oile ce fug din turma. 37. Odata i-au zis ucenicii: - Parinte, da-ne un cuvint de folos. Iar batrinul le-a raspuns: - Fratilor, sa aveti credinta in Dumnezeu ca ce nu pot face oamenii, face El intr-o clipa. De nimic sa nu va temeti decit de Dumnezeu. De aceea paziti poruncile Lui ca lumina ochiului, ca a Lui este slava in vecii vecilor. Amin ! 38. Parintele Nieodim avea mare evlavie catre Maica Domnului, careia i-a inchinat multe rugaciuni si pagini frumoase. Iar in fata sectantilor a aparat cu multa putere cinstirea Prea Sfintei Fecioare, marturisind-o Nascatoare de Dumnezeu cu adevarat si mijlocitoarea mintuirii noastre. El nu ingaduia sa puna cineva podoabe si obiecte de muit pret la icoana Maicii Domnului. 39. Acest neobosit duhovnic purta mare grija pentru mintuirea tuturor. Pe calugari ii sfatuia sa faca ascultare fara cirtire si sa se roage nein cetat. Pe mireni ii sfatuia sa munceasca cu demnitate pentru piinea cea de toate zilele si sa vina neintrerupt la biserica. Pe cei casatoriti ii sfatuia sa nasca copii si sa-i creasca in frica de Dumnezeu, combatind cu multa putere divortul si avortul. Iar pe tineri ii indemna sa asculte de parinti, sa invete carte, sa se fereasca de betie si desfrinare, ca sa fie folositori societatii in care traiesc. Pe toti ii imbarbata ca un parinte, ii invata ca un duhovnic si ii min-giia cu dragoste de mama. inca si pe cei bolnavi ii vindeca cu rugaciunea, caci era intarit cu darul Duhului Sfint. 40. Un calugar iubitor de liniste 1-a intrebat: - Parinte Nicodim ce este mai de folos astazi pentru calugari? Sa stea la liniste si sa se roage sau sa ajute la mintuirea altora? - Sa le faca pe amindoua: intii rugaciunea si viata cit mai sfinta si apoi misiunea care este dragoste si milostenie duhovniceasca. Cind vezi casa vecinului in flacari, poti sa stai la liniste si sa te rogi, pina nu arunci pe foc o galeata de apa? Lumea de astazi este aprinsa de focul urii, al desfriului si al pacatului. Sa ajutam jsi noi calugarii dupa putere la mintuirea oamenilor. 41. Spunea parintele Nicodim ucenicilor sai: - Gind am fost hirotonit preot, m-am rugat in taina lui Dumnezeu si I-am cerut sa-mi dea darul cuvintului, al intelepciunii duhovnicesti si al povatuirii sufletelor pe calea mintuirii, ca sa pot calauzi cit mai multi crestini la imparatia cerurilor. Am gindit atunci sa nu primesc bani pentru slujbele religioase. Dar, vazind ca prin aceasta aduc sminteala altora si se mihnesc credinciosii ca le refuz darul, am hotarit inaintea lui Dumae-zeu sa primesc cele ce-mi dau credinciosii la biserica; insa o parte de bani sa-i dau la saraci, iar alta parte sa-i folosesc pentru tiparirea si cumpararea de carti sfinte, pe care apoi sa le impart gratuit celor ce au nevoie. Asa am facut toata viata mea de preot si multe suflete s-au folosit si s-au intors la Hristos ou ajutorai rugaciunilor, al sfatului bun si al cartilor sfinte. 42. Unui ucenic, eare se certa cu cei din jur, i-a zis: - Nu este bine si crestineste sa-ti pierzi timpul in discutii care duc la cearta si dezbinare. Acela este biruitor in discutii care la inceput se pare ca este biruit, dar pina la urma reuseste sa ramina in pace si dragoste cu acela cu care nu se potriveste in idei. 43. Uneori zicea batrinul catre ucenicii sai: - Poporul nostru crestin este foarte iubitor de Dumnezeu, de adevar, de dreptate, insa fiecare i-a pipait numai buzunarul. Rar s-a gasit cite unul ici-colo ca sa-1 ajute, sa-1 calauzeasca si sa-1 indemne cu adevarat la cele bune, la mintuire. Ma doare inima ca nu pot face mai mult pentru acest popor, caci si eu sint os din oasele lui, carne din carnea lui. Daca as putea, m-as duce din casa in casa sa stau de vorba cu credinciosii nostri, sa-i invat dreapta credinta, sa le las vreo carte buna pentru citit, sa fac rugaciuni cu ei, sa-i mingii in necazuri si sa ma. bucur impreuna cu ei, ca sa nu ie simta singuri si parasiti. 44. Parintele Nicodim punea mare accent pe raspindirea cartilor bune, ortodoxe, in rindul credinciosilor. Uneori zicea catre fiii sai duhovnicesti: - O carte Luna, crestineasca, este un inger al lui Dumnezeu, caci te invata sa-L cunosti si sa-L iubesti, sa descoperi frumusetea vietii in Hristos, sa iubesti pe oameni, sa te feresti de pacat si sa te ingrijesti de mitttuirea sufletului. Daca in viata agonisesti carti sfinte in locul banilor, iar dupa moarte urmasii le-ar vinde, tu nu vei pierde folosul lor si ti se va socoti ca o milostenie sufleteasca, pentru ca oriunde vor ajunge cartile sfinte, vor raspindi lumina si vor aduce sufletele la cunostinta de Dumnezeu. Iar daca vor ramine dupa tine bani sau averi si urmasii le vor cheltui in pacate, nu numai ca nu te vei folosi cu ceva, ci vei fi gasit vinovat ca prin zgircenia si lacomia ta ai dat urmasilor prilej de pacate. Daca faci praznic mare, incit sa hranesti tot satul; daca imbraci pe cei saraci cu haine noi, daca faci chiar si biserici din temelie, nu se supara atit de mult vrajmasul, ca atunci cind dai cuiva o carte buna de citit, o carte crestineasca in care sa poata vedea, ca intr-o oglinda, starea lui sufleteasca de decadere morala si de pacatosenie. 45. Un credincios l-a intrebat pe parintele Nicodim: - Cuvioase parinte, locuiesc intr-o casa mostenita de la o matusa a mea. Oare ce as putea face eu mai bun pentru sufletul ei? - Ca sa ai mai multa nadejde pentru mintuirea ei, a raspuns batranul, si sa capeti si o pace launtrica, este bine ca din ce economisesti,
194
dupa putere, sa cumperi carti crestinesti si sa le dai celor dornici drept milostenie, sa le citeasca si sa cunoasca voia lui Dumnezeu. Caci, pe linga sfintele slujbe pentru cei raposati, mare folos isi agonisesc crestinii care dau carti bune in dar celor ce doresc mintuirea sufletului. 46. Iar pentru Sfinta Spovedanie spunea ucenicilor sai: - Aveti grija de cei care ii aduceti sa se marturiseasca. Nu purtati oamenii pe drumuri, daca ei nu sint hotariti sa paraseasca pacatele. Nu legati oamenii la ochi, ci spuneti-le clar si deslusit sa stie ce au de facut pentru sufletele lor. Daca nu vor sa paraseasca betiile, desfrinarile, judecatile, certurile, lenea si toata rautatea, lasati-i pe unii ca acestia in voia inimii lor. Iar daca va incolti frica de Dumnezeu si gindul mortii in inimile lor, daca se vor hotari sa paraseasca pacatele care ii robesc, sa duca lupta cea buna crestineasca, se se roage, sa posteasca, sa mearga regulat la biserica, sa faca milostenie, sa se impace cu semenii lor, sa nu mai injure cele sfinte si sa asculte de pastorii Bisericii, atunci dati-le sa citeasca carti ziditoare de suflet si ajutati-i sa se pregateasca pentru Sfinta Spovedanie. Dupa ce se vor pregati bine de tot, sa-si noteze pacatele din copilarie, sa si le citeasca cu cainta inaintea sfintelor icoane cu candela aprinsa si cu o zi de post, sa se hotarasca a le parasi, a face canon si a pune inceput bun. Numai asa trebuie sa vina credinciosii nostri la taina spovedaniei. Iar daca vin in graba, fara hotarire de a parasi pacatele si nu fac nici canon, pacatele ramin in inimile lor si spre osinda se impartasesc cu Sfintele Taine ale lui Hristos. 47. Odata parintele Nicodim a spus unui grup de credinciosi: - Dragii mei, chiar daca ati fi nebotezati, cind este vorba sa suferiti pentru dreapta credinta sau pentru sfintele carti, acea suferinta are putere sa curete pacatele celui ce sufera fara cirtire. Celui ce patimeste pentru dreapta credinta si pentru cartile sfinte acela este numarat cu mucenicii Bisericii lui Hristos. Pentru nimic nu se supara mai mult vrajmasul, ca pentru o carte buna, folositoare de suflet, data credinciosilor. Prin cartile sfinte ce le citim se strica toate planurile vrajmasului diavol. Daca faci praznic cu saracii, el nu se supara atit de mult. Daca te faci ctitor la biserica, el nu-ti are grija. Daca postesti si te rogi, el se supara mult, dar nu ca atunci cind dai cuiva pentru citit o carte buna ziditoare de suflet. Prin asemenea carti ortodoxe multe suflete se trezesc din robia patimilor care ii stapinesc, ca dintr-o betie. Fratii mei, sa iubim cartea sfinta, incepind cu Sfinta Scriptura, Vietile Sfintilor si cartile de rugaciune si sa le dam cu inima deschisa si altora spre folos si mintuire. Banii dati pe o carte sfinta este o jertfa bine placuta lui Dumnezeu. Noi ne vom duce de aici, mai de vreme sau mai tirziu, dar daca reusim sa lasam urmasilor cit mai multe carti sfinte, le lasam, o zestre de mare valoare pentru ei si pentru cei care vor urma dupa ei. 48. Un fiu duhovnicesc l-a intrebat pe parintele Nicodim: - Crestinul care are rivna pentru faptele bune si citeste cartile sfinte, dar nu se marturiseste regulat si nu urmeaza sfatul duhovnicului sau se poate mintui ? - De va avea cineva, a raspuns batrinul, multe carti sfinte si se va sili la implinirea poruncilor lui Dumnezeu, fara spovedanie si fara ascultare fata de un duhovnic iscusit nu se poate mintui. Acela este asemenea unui om bolnav ce intra sa cumpere medicamente dintr-o farmacie, dar lipseste farmacistul. Fara cel ce poate sa-i dea medicamentele necesare, bolnavul nu se va vindeca. Duhovnicul este, pentru fiii sai duhovnicesti, doctor, dascal si parinte sufletesc, model de traire in Hristos, rugator, povatuitor, garant inaintea Prea Sfintei Treimi, mijlocitor inaintea Fiului si izvor prin care se revarsa harul Duhului Sfint asupra ucenicilor sai. Prin miinile lui i se dezleaga pacatele, prin cuvintele lui se invata cele sfinte si prin rugaciunea lui se coboara peste el harul mintuirii. Mare rol are duhovnicul bun in viata crestinului! Dupa 55 de ani de aleasa slujire in Biserica Iui Hristos, cunoscindu-si dinainte sfirsitul, parintele Nicodim si-a dat sufletul in miinile Domnului, Duminica 6 iulie, in anul mantuirii 1975. Obstea maicilor din Agapia si Varatec i-au asezat trupul, pina la a doua venire, linga altarul bisericii pe care cu demnitate a slujit-o peste o jumatate de secol. MONAHUL VENIAMIN IORGA - Manastirea Sihastria (1891-1976) Viata Acest calugar nevoitor si lucrator al rugaciunii lui Iisus era de loc din partile Birladului. In anul 1924 s-a calugarit in schitul Mosunoaiele - judetul Vrancea. Dupa citiva ani a intrat sub povatuirea unui mare calugar, anume Evanghenie Dumitrescu de la metocul TifestiVrancea. intre anii 1957-1966 s-a nevoit la schitul Bucium-Iasi, iar ultimii zece ani a trait in obstea Manastirii Sihastria, unde s-a si savirsit. Fapte si cuvinte de invatatura 1. Spunea parintele Veniamin ca dupa indreptarea calendarului s-a razvratit in sufletul sau si, caleind porunca ascultarii, s-a facut sihastru in Muntii Vrancei. Trei ani s-a ostenit acolo singur, dar nu avea pace duhovniceasca pentru ca se despartise de Biserica. Atunci a venit Ia parintele Evghenie si l-a intrebat: - Ce sa fac parinte, ca sint tulburat? - Daca vrei sa te mintuiesti, i-a raspuns batrinul, intra din nou sub ascultarea Bisericii si a unui staret. Altfel, iti pierzi sufletul caci esti inselat de vrajmasul. - Ma primesti in obstea sfintiei tale? - Vina, parinte, in caruta ascultarii. Numai sa iei aminte, ca aici poti avea mai multe ispite decit in pustie. Ca vii de la voia sfintiei tale la voia altuia. Dar de vei face ascultare in tacere si rugaciune, vei afla multa liniste in suflet. 2. Implinind parintele Veniamin cu sfintenie porunca ascultarii si mult ostenindu-se cu postul, cu rugaciunea si cu paza mintii, a ajuns calugar sporit si plin de frica lui Dumnezeu. Ca se ruga neincetat si toate le facea cu binecuvintare. 3. Odata a zis catre unul din parinti: - Daca ne-ar judeca Dumnezeu dupa ginduri, cred ca aproape nimeni nu s-ar mintui. Ca razboiul gindurilor nu ne slabeste pina la moarte. 4. Altadata l-a intrebat un alt parinte: - Daca nu savirsim pacatul cu fapta, oare vom dobindi mila ceasul - Daca nu savirsim pacatul cu fapta, oare vom dobindi mila in ceasul judecatii? Iar batrinul i-a raspuns: - Mintea este totul, parinte. Aici se da razboiul. De razboiul mintii depinde mantuirea sau osinda noastra. Ca diavolii nici o clipa nu ne slabesc. Daca nu reusesc sa ne biruiasca cu fapta, atunci ne lupta prin ginduri si imaginatii. Mare este razboiul mintii! Mai ales la calugari. De aceea trebuie sa ne rugam neincetat. O, sa ne scape Dumnezeu de osinda cea de veci! Si indata a inceput a plinge. 5. Apoi, iarasi a zis:
195
- Diavolul este acum ingaduit ca sa lupte pe oameni si sa aleaga pe sfinti. Ca daca nu ne-ar lupta, nu ne-am incununa. Ma lupta si pe mine mereu. Vrea sa ma traga de partea lui. Iar eu, cind vad ca slabesc, incep sa strig din adincul inimii: "Iisuse prea dulce, nu ma lasa ! Maica Domnului, care ai nascut pe Soarele Hristos, nu ma lasa !" Apoi batrinul din nou incepu a plinge. 6. A zis odata catre unul din parinti: - Mare lucru este calugaria ! Sa dam slava imparatului si lmptua-tesei ca ne-au facut fii ai luminii si ai vesniciei Ca acesta este scopul nostru, sa dobindim pe Domnul. Aceasta este tot ce dorim pe painint. Ei, parintilor, ce mare dar este fericirea cea de veci! 7. Zicea iarasi parintele Veniamin: - Cincizeci de ani m-am luptat cu gindurile mele si m-am biruit de ele ! Pentru aceasta ma intreb, oare voi vedea eu fata lui Hristos? Oare voi dobindi ingeri buni in ceasul mortii? Oare voi cistiga atunci pe dulcele Iisus? Ca trebuie sa dau raspuns de fiecare cuget si cuvint. 8. Odata l-a intrebat un frate: - Parinte Veniamin, cum te simti in chilie? Iar batrinul i-a raspuns: - Ce folos ca am liniste in chilie daca am tulburare in cap. Ca razboiul gindurilor nu ne slabeste pina ce ne vom muta din cortul acesta. 9. Altadata zicea batrinul: - Mai de pret era coliba Sfintului Ioan Colibasul, decit chilia mea. Ca eu amagesc de ginduri, de mancare si de somn. De aceea zic Sfintii Parinti ca "somnul mult este icoana mortii". Ne trebuie multa smerenie, parinte. Ca daca cel dinauntru nu este calugar, toate sint in zadar! 10. Intr-o zi l-a intrebat un frate: - Parinte Veniamin, mai ai rude acasa? - De cind am venit sa slujesc lui Hristos, a raspuns batrinul, n-am mai fost prin sat, nici n-am scris cuiva, ci pe toate le-am lasat pentru mila Lui cea mare. Si s-a folosit fratele de nevointa lui. 11. I-au zis fratii iarasi: - Parinte Veniamin, da-ne un cuvint de folos. - Ei, parintilor, a raspuns el, mare dar este calugaria ! Sa slavim pe Hristos Imparatul si pe Maica Luminii, ca alta nadejde nu avem. Sa ne pazim mintea curata si sa ne izbaveasca Dumnezeu de desfrinare. Ca acesta este cel mai greu razboi al calugarului. Iar pentru ginduri sa ne pocaim cu lacrimi intotdeauna. 12. in anul 1966, dorind sa se retraga la liniste, nu-i dadea staretul binecuvintare. - Parinte Veniamin, zicea el, ramii la Bucium, ca iata am facut chilii noi pentru calugari. - Parinte staret, acestea sint pentru generatiile viitoare. Iar mie, dati-mi voie la Minastirea Sihastria, ca acolo vreau sa mor ! 13. Odata i-a cerut staretul cuvint de folos, iar batrinul a raspuns: - Sa conduci minastirea cum te va lumina Dumnezeu, dar sa ai multa dragoste si rabdare. 14. Uneori zicea cu lacrimi catre ucenicul sau: - Mintuirea, frate, mintuirea s-o cistigam! Oare putia lucru este aceasta? 15. Acelasi ucenic i-a cerut odata cuvint de folos. Iar batrinul i-a zis. - Frate, cauta pe altul mai invatat sa-ti dea cuvint de folos. Iar daca vrei sa primesti, pazeste aceste trei lucruri: Sa nu te imprietenesti cu femei, sa nu bei vin si sa ai smerenie adinca. 16. De ziua Sfintului Gheorghe, staretul a servit pe parinti cu piine si vin. Iar parintele Veniamin, vazind aceasta a zis, suspinind: - Astazi sfintul mucenic a fost tras pe roata pentru Hristos, iar moi il serbam cu vin si cu placinte ! 17. Un duhovnic l-a intrebat pe batrinul: - De cite ori te impartasesti, parinte Veniamin? - O data pe luna ma impartasesc, caci asa obisnuiesc. Trei saptamini maninc o data pe zi, iau parte la toate slujbele, citesc la psaltire si zic rugaciunea lui Iisus. In saptamina a patra nu maninc nimic miercurea si vinerea. Iar simbata primesc cu mare bucurie pe Hristos, Margaritarul cel nepretuit. Si indata ochii batrinului s-au umplut de lacrimi. 18. Intr-o zi, un parinte i-a dat un pahar cu must din miere de albine. Iar batrinul, gustind putin si multumind, a zis: - Nu vreau sa beau mai mult ca-mi obosesc mintea si pe urma incep gindurile rele. 19. Spun parintii despre dinsul ca veneau uneori calugari si chiar mireni si-i cereau binecuvintare. Iar batrinul, plin de bucurie si cu ochii in lacrimi, raspundea: - Acestea sint zisele mele cele de pe urma: Sa se milostiveasca bunul Dumnezeu si sa ne arunce pe toti in raiul desfatarii si in vesnicele bunatati cu tot neamul ce ne apartine! 20. Intr-o zi, parintele Veniamin se ruga afara culcat pe perna, ca era bolnav. Apoi, plingind cu bratele intinse spre cer, a zis: - Doamne, aproape 60 de ani am in calugarie si inca nu am pus inceput bun ! Ca vrajmasul ma biruieste cu gindul slavei desarte. 21. in alta zi l-a intrebat ucenicul: - Parinte Veniamin, esti bolnav ca n-ai venit azi la biserica? - Eu sint intotdeauna in biserica ! a raspuns batrinul. 22. Altadata l-au intrebat parintii: - Cum te mai simti, parinte Veniamin? Iar el a zis: - Suflet mort in trup viu ! Trupul acesta nu vrea sa se lase strabatut si condus de minte. Si daca ii mai dai mincare multa si vin te ucide cu totul. 23. L-a intrebat duhovnicul intr-o zi: - Parinte Veniamin, de citi ani n-ai mai baut vin? - De trezeci si patru de ani. - Pentru ca te-ai impartasit astazi, bea acest pahar cu vin. Si a raspuns batrinul: - De ascultare il iau. Dar daca ma silesti sa mai beau unul, nu mai fac ascultare. 24. Parintele Veniamin avea mare evlavie catre Maica Domnului, pe care o lauda ziua si noaptea. Uneori zicea catre parinti: - O, bunatate a imparatului, ca ne-a dat pe Maica Sa sa fie Maica noastra ! imparateasa, Stapina, Doamna, Mama prea scumpa si prea dulce. O, bunatate a imparatului Hristos ! 25. Un parinte i-a cerut cuvint de folos. Iar batrinul a zis: - Sa multumesti Maicii Domnului care a facut cu noi negraita mila. Ca ne-a scos din lume si ne-a adus in sfinta minastire !
196
26. Acelasi parinte l-a intrebat: - Ce este mai de nevoie crestinului spre a se mintui? Iar batrinul a raspuns: - Daca nu avem smerenie, nu ne putem mintui ! 27. intr-o zi l-a intrebat unul din parinti: - Ma cunosti, parinte Veniamin? - Sa te cunoasca Dumnezeu ! a raspuns el. - Roaga-te pentru mine, parinte Veniamin. - Du-te la altul mai vrednic, a zis batrinul cu glas smerit. 28. Cu doua zile inainte de obstescul sfirsit a venit la parintele Venia mim un doctor si i-a zis: - Sint doctor. Cu ce ti-as putea fi de folos? Iar batrinul i-a raspuns - Da, esti doctor. Dar eu ma duc la Doctorul cel de sus, care vindeca si trupul si sufletul. 29. Fiind aproape de ceasul cel mai de pe urma, a zis catre toti: - "Durerile mortii m-au inconjurat" (Ps. 17, 5). Apoi a adaugat: Miine ma duc! Miine ma duc! Dupa o zi si-a dat sufletul cu pace in miinile Domnului, avind pe buzele sale rugaciunea lui Iisus. PROTOSINGHELUL IOACHIM SPATARU - Manastirea Neamt(1896-1976) Parintele loachim a fost un duhovnic vestit in obstea Minastirii Neamt din ultimile decenii. Era din comuna Belcesti-Iasi. In anul 1921 a intrat in viata monahala, deprinzind buna nevointa si ascultarea de la cei mai alesi duhovnici din lavra. Mai tirziu, invrednicindu-se de darul preotiei, a ajuns egumen la schitul Pocrov si duhovnic renumit pentru calugari si mireni. Caci poposeau la schit numerosi sateni si saraci din Pipirig, unii pentru slujba si altii pentru milostenie. Iar parintele loachim statea cu fata senina si cu inima deschisa inaintea tuturor, mingiind, spovedind si ospatind pe fiecare. El era un duhovnic al blindetii. Prin aceasta cistiga multe suflete pentru imparatia lui Dumnezeu. Dupa ce a coborit de la Pocrov in lavra, a continuat aceeasi ascultare de preot si duhovnic. Chilia lui din lavra minastirii era un adevarat paraclis si casa de oaspeti pentru credinciosi. Caci era cunoscut si cautat de multa lume de la munte si de la ses, din Bucovina si Tara de Jos. Toti stiau bunatatea batrinului, se foloseau de cuvintele lui si bateau cu incredere in usa chiliei sale. Cincizeci de ani a slujit parintele loachim Sfinta Liturghie la altarul bisericii din Minastirea Neamt, savirsind cele sfinte cu multa rivna si dragoste. Si tot atitia ani a dezlegat sufletele oamenilor de legatura pacatelor, povatuind si crescind multi fii duhovnicesti. Miercuri, in saptamina Sfintelor Patimi, anul mintuirii 1976, pe cind mergea la biserica, parintele loachim s-a simtit chemat la Hristos. Deci, insemnindu-se cu sfinta Cruce, in clipa aceea si-a dat sufletul in miinile Domnului. Asa s-a savirsit un mare duhovnic al Minastirii Neamt. ARHIMANDRITUL HRISOSTOM POSTOLACHE - Schitul Bucium - Iasi (1884-1979) Cuviosul arhimandrit Hrisostom Postolache era din comuna Probota-Iasi. Povatuit de darul Duhului Sfint, in anul 1908 ajunge vietuitor in schitul Prodromul din Muntele Athos, primind tunderea monahala de la arhimandritul Antipa Dinescu, egumenul schitului. Apoi, sporind in lucrarea faptelor bune, s-a invrednicit de harul preotiei, savirsind cu evlavie cele sfinte in obstea romaneasca din gradina Maicii Domnului si rugindu-se ziua si noaptea pentru toata lumea. Era inca foarte iubitor de liniste, intrecind pe multi cu blindetea si ascultarea lui si cercetind adesea pe sihastrii de sub virful Athonului. Intre anii 1919-1921 arhimandritul Hrisostom a fost egumen al schitului romanesc Prodromul, adunind in jurul sau o obste de 80 de calugari din toate colturile tarii. Si era intre ei ca o luminare aprinsa si ca o mama cu multi fii, mingiind pe fiecare si povatuindu-i catre Hristos. In anul 1921 revine in tara, ca preot slujitor la schitul Darvari din Bucuresti, iar in anul 1937 este numit egumen la schitul Bucium de linga Iasi, ascultare pe care o duce cu multa demnitate si asezare duhovniceasca 42 de ani. Calugar imbunatatit, slujitor neobosit al sfintei Biserici timp de 60 de ani, duhovnici cu multi fii sufletesti, chip luminat, suflet blind si staret venerabil, renumit in toata tara, iata citeva din insusirile duhovnicesti ale arhimandritului Hrisostom Postolache. Ca egumen al schitului Bucium, el a adunat in jurul sau pina la 20 de ucenici, deprinzindu-i mai ales smerenia si ascultarea si savirsind zilnic dumnezeiasca Liturghie. Datorita acestui cuvios egumen, la schitul Bucium s-a mentinut nestirbit tipicul slujbelor ca la Muntele Athos. In vara anului 1979, simtindu-se chemat de Hristos la cerestile locasuri, s-au adunat ucenicii la chilia lui si l-au intrebat: - Parinte staret, dati-ne ultima binecuvintare si un cuvint de folos. - Parintilor, a raspuns- batrinul, siliti-va toata viata sa slujiti Biserica, caci are nevoie de sfintiile voastre. Sa faceti ascultare, orice vi s-ar porunci. Ca ascultarea este viata, iar neascultarea moarte lucreaza. Mai ales cind este porunca. Caci ati auzit ce zice proorocul David: "Iar pe cei ce lucreaza indaratnicii, duce-i-va Domnul cu cei ce lucreaza faradelege" (Ps. 124, 5). Apoi, sarutindu-i pe toti, si-a dat sufletul in niSinile lui Dumnezeu, fiind in virsta de 95 de ani. Asa s-a savirsit cuviosul arhimandrit Hrisostom, venerabil staret al manastirilor noastre!
197
Pateric romanesc EPISCOPUL EVANGHELICUS SFINTII MUCENICI EPICTET PREOTUL SI ASTION MONAHUL SFANTUL MUCENIC EFREM SFINTII MUCENICI TIT SI GORDIAN SFINTII MUCENICI ZOTIC, ATAL, CAMASIE, FILIP SI ALTI 31 DE LA NICULITEL UN EPISCOP NECUNOSCUT AL TOMISULUI SFANTUL MARE MUCENIC SAVA SFANTUL MUCENIC NICHITA - ROMANUL PREOTUL SANSALA CUVIOSUL EUTIHIE PREOTUL SFANTUL IERARH VETRANION - Bretanion SFANTUL IERARH GHERONTIE -Terentie SFANTUL IERARH TEOTIM I - SCITUL SFANTUL IOAN CASIAN CUVIOSUL GHERMAN DACO-ROMANUL EPISCOPUL TIMOTEI EPISCOPUL IOAN EPISCOPUL ALEXANDRU al Tomisului EPISCOPUL TEOTIM II al Tomisului CUVIOSUL DIONISIE CEL MIC - ROMANUL CUVIOSUL IOAN MAXENTIU MITROPOLITUL PATERNUS al Tomisului MITROPOLITUL VALENTINIAN al Tomisului CUVIOSII DAMIAN SI IOSIF SFANTUL GRIGORIE DECAPOLITUL SFANTA PARASCHEVA SFANTUL DIMITRIE CEL NOU - BASARABOV SFANTA MUCENITA FILOTEIA MITROPOLITUL TEODOR DE VICINA SFANTUL MUCENIC IOAN CEL NOU DE LA SUCEAVA MITROPOLITUL MACARIE DE VICINA MITROPOLITUL IACHINT DE VICINA CUVIOSUL GHERMAN IEROSCHIMONAHUL CUVIOSUL CIPRIAN IEROSCHIMONAHUL CUVIOSUL AGATON SIHASTRUL CUVIOSUL DIONISIE SIHASTRUL CUVIOSUL IOSIF SIHASTRUL UN SFANT ROMAN ANONIM CUVIOSII SOFRONIE, PIMEN SI SILUAN SFANTUL NICODIM DE LA TISMANA CUVIOSUL PAHOMIE IEROMONAHUL MITROPOLITUL IOSIF MUSAT CUVIOSUL DOMETIAN ARHIMANDRITUL CUVIOSUL GAVRIIL IEROMONAHUL SFANTUL LEONTIE DE LA RADAUTI CUVIOSUL MACARIE IEROMONAHUL CUVIOSUL IOV SIHASTRUL CUVIOSUL SILVESTRU SIHASTRUL SFANTUL VASILE DE LA MOLDOVITA CUVIOSUL AGAPIE SIHASTRUL MONAHUL FILOTEI IMNOGRAFUL CUVIOSUL GAVRIIL URIC - SCRIITORUL CUVIOSUL SILUAN IEROSCHIMONAHUL CUVIOSUL IOSIF DE LA BISERICANI CUVIOSII SIMON, METODIE, VARNAVA, PETRU, AVERCHIE, GHERMAN, PIR SI GRECU MITROPOLITUL TEOCTIST I SFANTUL DANIIL SIHASTRUL CUVIOSUL MISAIL IEROSCHIMONAHUL CUVIOSUL EFREM IEROSCHIMONAHUL CUVIOSUL IOAN MONAHUL CUVIOSUL IOASAF ARHIMANDRITUL CUVIOSUL CASIAN MONAHUL CUVIOSUL VASILE MONAHUL
198
CUVIOSUL NICODIM IEROMONAHUL CUVIOSUL CHIRIAC SCHIMONAHUL CUVIOSUL IACOB IEROMONAHUL CUVIOSUL ANASTASIE DASCALUL CUVIOSUL STAHIE ARHIMANDRITUL CUVIOSUL GHERONTIE IEROSCHIMONAHUL SIHASTRII DE PE VALEA SUCEVITEI CUVIOSUL SIMEON SIHASTRUL ARHIMANDRITUL GRIGORIE CUVIOSUL CALISTRAT SIHASTRUL CUVIOSUL PAISIE ARHIMANDRITUL CUVIOSUL SPIRIDON MONAHUL CUVIOSUL PALADIE TAHIGRAFUL CUVIOSUL EUSTATIE PROTOPSALTUL CUVIOSUL PALADIE SIHASTRUL CUVIOSUL CHIRIAC SIHASTRUL CUVIOSUL EUFROSIN SIHASTRUL SFANTUL IERARH NIFON SFANTUL IOAN DE LA PRISLOP MITROPOLITUL GHEORGHE I MITROPOLITUL TEOCTIST II CUVIOSUL PAHOMIE SCHIMONAHUL CUVIOSUL PEON SIHASTRUL SFANTUL IERARH GHELASIE CUVIOSUL ANTONIE PROTOPSALTUL IEROMONAHUL AMFILOHIE SFANTUL EUSTATIE DE LA PROBOTA MITROPOLITUL TEOFAN I MITROPOLITUL GRIGORIE ROSCA EPISCOPUL MACARIE AL ROMANULUI CUVIOSUL PAISIE IEROMONAHUL CUVIOSUL PAHOMIE SIHASTRUL CUVIOSUL IACOB CEL VREDNIC CUVIOSUL ZOSIMA IEROSCHIMONAHUL CUVIOSII SIHASTRI MOISE, PROHOR, VENIAMIN, SPIRIDON, CHIRIAC, VISARION, STEFAN SI ATANASIE CUVIOSUL IOAN SIHASTRUL CUVIOSUL SILVAN IEROMONAHUL CUVIOSUL IOV SIHASTRUL EPISCOPUL ISAIA DE RADAUTI MITROPOLITUL TEOFAN II SFANTUL IOAN ARHIEPISCOPUL CUVIOSUL IOAN SIHASTRUL CUVIOSII PARINTI EVLOGHIE, PIMEN, MISAIL, VASILE SI PAISIE CUVIOSUL FILOTEI DASCALUL CUVIOSUL IEREMIA ROMANUL CUVIOSUL DOSOFTEI DASCALUL CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL CUVIOSII VUCOL, GHEDEON SI GHERMAN CUVIOSUL PANGRATIE ARHIMANDRITUL EPISCOPUL EFREM AL RADAUTILOR MITROPOLITUL ANASTASIE CRIMCA CUVIOSUL IOANICHIE SCHIMONAHUL CUVIOSII SIHASTRI DANIIL SI MISAIL CUVIOSUL NEOFIT SIHASTRUL CUVIOSUL MELETIE SIHASTRUL SFANTUL IERARH IOREST MARTURISITORUL SFANTUL EPIFANIE DE LA VORONET SFANTUL IERARH IOSIF CEL NOU DE LA PARTOS SFANTUL MUCENIC IOAN VALAHUL MITROPOLITUL VARLAAM CUVIOSUL ATANASIE IEROSCHIMONAHUL SIHASTRII IOSIF, PARTENIE SI PAVEL SFANTUL RAFAIL DE LA AGAPIA SFANTUL PARTENIE DE LA AGAPIA SFANTUL CHIRIAC DE LA BISERICANI SFANTUL CHIRIAC DE LA TAZLAU
199
CUVIOSUL ONUFRIE PUSTNICUL CUVIOSII SILVESTRU, IOV SI AGATON SFANTUL IERARH SAVA MARTURISITORUL FERICITUL MITROPOLIT DOSOFTEI CUVIOSUL LAZAR SIHASTRUL CUVIOASA CASIANA SCHIMONAHIA CUVIOASA SOFIA SCHIMONAHIA CUVIOASA MELANIA SCHIMONAHIA CUVIOSUL VARSANUFIE SIHASTRUL CUVIOSUL PAVEL SIHASTRUL SFANTA TEODORA DE LA SIHLA CUVIOSUL ELEFTERIE SIHASTRUL EPISCOPUL MITROFAN DE BUZAU CUVIOSUL SIMEON SIHASTRUL CUVIOSII PATAPIE SI NICANDRU MITROPOLITUL TEODOSIE SFANTUL IERARH ANTIM IVIREANUL EPISCOPUL PAHOMIE AL ROMANULUI CUVIOASA MAVRA DE LA CEAHLAU SFANTUL ANTONIE SIHASTRUL SFANTUL VISARION MARTURISITORUL CUVIOSUL IOAN ARHIMANDRITUL PUSTNICII DIN POIANA TRAPEZEI CUVIOSUL AGAFTON SIHASTRUL CUVIOSUL ISACHIE SIHASTRUL CUVIOSUL SEBASTIAN SIHASTRUL EPISCOPUL IOANICHIE AL ROMANULUI CUVIOSUL VASILE IEROSCHIMONAHUL SFANTUL SOFRONIE MARTURISITORUL CUVIOSUL RAFAIL CALIGRAFUL CUVIOSUL SILA IEROSCHIMONAHUL CUVIOSUL VARTOLOMEU MAZAREANUL CUVIOSUL ONUFRIE PUSTNICUL SFANTUL PAISIE DE LA NEAMT ARHIMANDRITUL LAZAR URSU MITROPOLITUL IACOB STAMATI CUVIOSUL ARHIMANDRIT GHEORGHE CUVIOSUL SISOE SIHASTRUL MONAHUL GHERONTIE DASCALUL SCHIMONAHIA NAZARIA ARHIMANDRITUL TIMOTEI CUVIOSII PARINTI DIN MANASTIREA SECU ARHIMANDRITUL ILARIE CUVIOSUL IOSIF PUSTNICUL CUVIOSUL PIMEN IEROSCHIMONAHUL ARHIMANDRITUL DOMETIAN CUVIOSUL ZOSIMA PUSTNICUL SCHIMONAHIA FILOTEIA MITROPOLITUL GRIGORIE DASCALUL IEROMONAHUL MACARIE DASCALUL SCHIMONAHUL ISAAC DASCALUL IEROSCHIMONAHUL IOSIF PROTOPSALTUL SCHIMONAHIA OLIMPIADA SCHIMONAHUL NICANOR CUVIOSUL IUSTIN IEROSCHIMONAHUL PUSTNICUL SFANT EPISCOPUL CHESARIE AL BUZAULUI MITROPOLITUL VENIAMIN COSTACHI CUVIOSUL CALINIC PUSTNICUL CUVIOASA XENIA SCHIMONAHIA ARHIMANDRITUL NEONIL BUZILA IEROSCHIMONAHUL VALERIAN CUVIOSUL PAHOMIE PUSTNICUL SCHIMONAHIA SAFTA BRANCOVEANU ARHIMANDRITUL IRINARH ROSETI ARHIMANDRITUL VISARION FAGARASANUL
200
PUSTNICUL GHERASIM CEL NEBUN PENTRU HRISTOS CUVIOSUL PAHOMIE PUSTNICUL IEROSCHIMONAHUL IONA SFANTUL IERARH CALINIC DE LA CERNICA CUVIOSUL PROCOPIE - PICU - PATRUT ARHIMANDRITUL VARNAVA MITROPOLITUL ARDEALULUI ANDREI SAGUNA SCHIMONAHUL GORDIE PUSTNICUL IEROSCHIMONAHUL OREST BALDOVIN SFANTUL ANTIPA ATONITUL DUHOVNICUL IOASAF APOSTOLIU ARHIMANDRITUL TEOFAN CRISTEA SCHIMONAHIA TAVEFTA URSACHE ARHIMANDRITUL GHERMAN IONESCU IEROSCHIMONAHUL NEOFIT ELIADE ARHIMANDRITUL TIMOTEI IONESCU MONAHIA EUFROSINA LAZU CUVIOSUL AVXENTIE SIHASTRUL ARHIMANDRITUL ANDRONIC POPOVICI EPISCOPUL MELCHISEDEC STEFANESCU IEROSCHIMONAHUL NIFON IONESCU IEROSCHIMONAHUL NECTARIE MITROPOLITUL IOSIF NANIESCU SCHIMONAHIILE FEVRONIA, SOFIA SI OLIMPIADA CUVIOSUL NECTARIE PROTOPSALTUL IEROSCHIMONAHUL VASIAN PANAITE IEROSCHIMONAHUL SAVA POPESCU CUVIOSUL DOMETIE MONAHUL SCHIMONAHUL ATANASIE POPESCU CUVIOSUL ARHIMANDRIT IRODION IONESCU ARHIMANDRITUL CHIRIAC NICOLAU IEROSCHIMONAHUL NECTARIE MOSUL GHEORGHE LAZAR MONAHUL SILVESTRU AILINCAI SCHIMONAHUL IRINARH SISMAN MONAHIA MARIA STURZA ARHIMANDRITUL VISARION IONESCU ARHIMANDRITUL CALIST GHEORGHIU PUSTNICUL GHERASIM GREERUS MONAHIA ELISABETA VLAHUTA SCHIMONAHIA SUZANA STEFANESCU PROTOSINGHELUL GHEDEON GEORGESCU MONAHIA XENIA VELISARIE MONAHIA EPRAXIA DEMI PROTOSINGHELUL PORFIRIE BUCURESCU ARHIEREUL VALERIAN STEFANESCU IEROSCHIMONAHUL ILIE VULPE IERODIACONUL CRISTOFOR SIHASTRUL RASOFORUL VASILE ILIE MONAHUL GHERASIM ILIE IEROSCHIMONAHUL VARLAAM VANTU MONAHUL ILARION IONICA MONAHIA MATRONA DOMNARU CUVIOSUL GHELASIE MALOVICEANU MONAHUL MINA DIACONESCU MONAHIA MELITINA BEU MONAHIA DOMNICA DUMITRESCU MONAHUL ILARION RADU MONAHUL STEFAN SIHASTRUL - Manastirea Sfantul Sava-Betleem PUSTNICII PARTENIE SI GHERASIM ARHIMANDRITUL GRIGORIE GEORGESCU CUVIOSUL IOIL MONAHUL IEROMONAHUL IGNATIE RADULESCU MONAHUL IOV BURLACU ARHIMANDRITUL ANTIPA DINESCU ARHIDIACONUL VARLAAM ARGHIRESCU
201
MONAHUL IOANICHIE STURZU MONAHIA EPIHARIA MOISESCU PROTOSINGHELUL IOSIF CRACIUN PROTOSINGHELUL IOANICHIE MOROI SCHIMONAHUL GRIGORIE BICA PROTOSINGHELUL GHEDEON VERENCIUC PROTOSINGHELUL VICHENTIE MALAU CUVIOSUL VITALIE MONAHUL MONAHUL GALACTION ILIE MONAHUL GHERVASIE GASPAR IEROMONAHUL VARNAVA LASCONI MONAHUL EVGHENIE DUMITRESCU IEROMONAHUL COZMA POPA ARHIMANDRITUL SAVA CIMPOCA MONAHUL ATANASIE PAVALUCA SCHIMONAHUL IONA BALASESCU PROTOSINGHELUL MIHAIL BADELA SCHIMONAHUL GHERASIM CIRJA CUVIOSUL IOAN IACOB HOZEVITUL DE LA NEAMT MONAHUL DAMIAN TIRU SCHIMONAHIA VALENTINA NEACSU PROTOSINGHELUL IOSIF RUSU MONAHIA EPRAXIA MALAU PROTOSINGHELUL DANIIL PRICOP SCHIMONAHUL IUVENALIE BIRSAN MONAHIA AGAFIA ILIE SCHIMONAHIA MELANIA MINCU IEROMONAHUL DAMIAN STOG PROTOSINGHELUL EFTIMIE TANASE MONAHUL PAISIE NICHITENCU MONAHUL GUDIIL AVACARITEI ARHIMANDRITUL NICODIM SACHELARIE PR0T0SINGHELUL ANTIM GAINA PROTOSINGHELUL CALISTRAT BOBU ARHIMANDRITUL DOMETIE MANOLACHE EPISCOPUL CHESARIE PAUNESCU PROTOSINGHELUL NICODIM MANDITA MONAHUL VENIAMIN IORGA PROTOSINGHELUL IOACHIM SPATARU ARHIMANDRITUL HRISOSTOM POSTOLACHE
202

Ioanichie Balan - Patericul Romanesc PDF Si FULL TEXT (2005)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ioanichie Balan - Patericul Romanesc PDF Si FULL TEXT (2005)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Arhimandrit IOANIGHIE

TIPRIT CU BINECUVNTAREA NALT PREA SFINITULUI

rugciunile Preacuratei Sale Maici, se tiprete astzi Patericul Romnesc

ediie a Patericului Romnesc a aprut nainte de

plecarea la cele cereti a printelui nostru duhovnicesc, Arhimandritul Cleopa

Romnesc nvturile cuvioiei

ani calvarul nchisorilor ateiste,

n ultimii doi ani.

de rbdare n Iisus Hristos.

Prin aceast reeditare

Fie ca Bunul nostru Mntuitor, cu rugciunile Prea Curatei Maicii Sale,

a patra ediie a Patericului Romnesc, spre slava Prea

Sfintei Treimi, spre zidirea

duhovniceasc a neamului nostru

fa este rodul unor ndelungate osteneli ale printelui ieromonah

descoperi comori duhovniceti.

de Patericul romnesc", pateric ce va sta cu cinste alturi

de acest gen ale altor popoare ortodoxe.

trire n Hristos, adevrate ntruchipri ale unei nespuse iubiri de Dumnezeu

de oameni. mplinind Evanghelia

mitropolit Veniamin Costache:

din noi va face tot ceea ce poate n

binele Bisericii, patriei

larg deschidere i exprimare a

Ortodoxia s-a activat ntr-o spiritualitate remarcabil la poporul grec,

dar nu cunoatem ceva asemntor

spiritual deosebit a poporului romn, cu att mai

unice a Ortodoxiei romneti, manifestat ntr-un. mod superior,

numeroi a dreptcredincioilor Bisericii

Anul mntuirii 1980

n general fiecare Biseric

IV, n limba latin, de episcopul Rufin); Lavsaiconul

episcop Paladie, n anul 420; Istoria

Cirului, n anul 440; Matericonul (patericul cuvioaselor monahii din Egipt),

de Avva Isaia Pustnicul; Limonariul (patericul sfinilor din Palestina),

ultimele, cele patru

ale Cuviosului Pavel Everghetinos (secolul XI).

Majoritatea acestor paterice au fost traduse

secolele XVII-XVIII, dovedind prin aceasta interesul deosebit al monahilor

Mnstirii Pecersca, de Cuviosul Nestor

completat n secolele urmtoare. Tot n Rusia ortodox s-a mai scris

Mnstirii Solov, prin

n a doua jumtate a secolului

Patericul Muntelui Athos,

cuvinte, cte au fost cu

dup cum se vd".

dintre marii crturari

Mnstirii Neam, ucenic

Preot Dr. Liviu Stan

Sfinii romni, Sibiu, 1945, pag. 37.

marelui crturar Dimitrie Cantemir, care,

metocuri, pe care aceste

au prin diferite locuri"

nostru strbun, de-a lungul a peste 1600 de ani? Or, majoritatea

acestor sfini, sihastri, monahi,

pentru totdeauna, pentru

s salvm i s reconstituim ceea ce se mai poate din trecutul

vederea ntocmirii unui pateric romnesc autentic, pe

spiritualitii neamului nostru.

tiprit, la Tipografia Institutului Biblic - Bucureti,

prima ediie a Patericului Romnesc, ntr-un

manuscrise inedite cu fapte

cuvioilor romni, se impunea o