Patericul Mare PDF

PATERICUL MARE
APOFTEGMELE PĂRINŢILOR PUSTIEI - COLECŢIA TEMATICĂ
T r a d u c e r e , in tr o d u c e r e şi n o te
Pr. P ro f. C o n sta n tin COMAN
Editura Bizantină
Ilustraţi« copertă-
Cuvloţtt Patericului (detaliu) . Mănăstirea Sucevlţ,
Copertă:
Marla Comun
Ilustraţii Interior:
Mlhal Comun
Corectură:
Pr. S o rin Tăncău; Viorica Dumltrenco
Concept Interior şl tehnoredactare:

Tudor Coman
Redactor:
Sabin Preda
T ra d u c e re din lim ba greacă după 7b M iya flspovmdv.

Genomia) LvĂĂoyt). Eiaa)'My))-Kelnevo-METătppami-
E xâha. 'Ek6oot| 1. Houxatrrriplou to Tcvioiov TT|ţ
0 cot6 kou, flavdpapa ©EaaotXovliaţq
D e scrie re a C1P a B ib lio tecii N aţio n ale a R om âniei

P a te ricu l M are / tra d .: p re o t prof. dr. C on stan tin Coman.
- B u c u r e ş ti: E d itu ra B iza n tin ă , 2 0 1 6
ISBN 9 7 8 - 6 0 6 * 8 1 1 2 - 3 2 - 9
1. C om an , C o n stan tin (tr a d .)
28
D ifu zare p rin E d itu ra B izan tin ă,

B u cu re şti, S tra d a M aced on iei nr. 1 8 , s e c to r 1,
Tel. 0 7 5 1 1 6 6 1 1 8 , Fax. 0 2 1 / 3 1 0 8 6 0 7
C om en zi: t u d o r ® ed ltu ra b lz a n tln a .ro
w w w .llb ra rla b lz a n tin a .ro
Copyright© Editura Bizantină

Părintelui H ariton
din pustia Athonului,
cu m etanie
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
Colecţia tem atică a Apoftegm elor Părinţilor pustiei -

ziceri, sentinţe, scurte istorisiri ale şi despre monahii din
pustia Egiptului, sec. IV-V d.Hr. - se publică acum pentru
prima dată în lim ba română, cu traducere integrală făcută
după originalul grecesc, introducere şi note. Monument
literar cu o istorie de peste 1.500 de ani, aparţinând pa
trimoniului universal, cea mai răspândită şi populară car
te după Biblie, prezentă şi lucrătoare neîntrerupt în viaţa
Bisericii şi a creştinilor până astăzi, Apoftegmele Părinţilor
pustiei au circulat de la început (sec. al V-lea) în două vari
ante: Colecţia alfabetică şi Colecţia tematică.
Colecţia tem atică este cea mai completă colecţie a Apof
tegmelor Părinţilor pustiei, însumând un număr aproape
dublu de apoftegme faţă de Colecţia alfabetică1, lucru pen
tru care a şi prim it denumirea de Patericul Mare2.
Colecţia alfabetică aşază apoftegmele pe autori şi au
torii în ordinea alfabetului grecesc, începând cu Awa
Antonie cel Mare şi sfârşind cu Awa Or (Omega, ultima
literă a alfabetului grecesc). Având în vedere că ordinea
literelor alfabetului grecesc este mult diferită de ordinea
1 Colecţia alfabetică însum ează aproximativ 1.000 de apoftegme (nu
mărul variază uşor în funcţie de ediţie), iar Colecţia tematică (Ediţia
Tesalonic) însum ează aproape 2 .0 0 0 de apoftegme.
2 „A fost preferat acest titlu deoarece versiunea tematică conţine toate
apoftegmele Părinţilor pustiei” (To Miya rkpovwcâv. QepatiKrj ZvĂĂoytj.
Eiaaycoyif-K£ijJ£Vo~M£Tâ<ppaat]-Zfrfâia. 'EkSoctti I. Houxaarriptou xo
rev&nov ttk 0 eot6 kou, Ilavâpapa 0eaaaA.ovlicuţ, Tâpoq A', p. 25).
10 P A T E R IC U L M A R E
alfabetului românesc şi că niciun editor român nu a reaşe

zat autorii după alfabetul românesc, ordinea alfabetică în
ediţiile româneşti este aproape în întregime răvăşită, pier-
zându-şi în mare parte funcţia ei iniţială3.
După toate probabilităţile, aşezarea într-o colecţie
alfabetică a reprezentat o primă şi cea mai la îndemână
formă de a pune ordine în mulţimea de apoftegme care
au circulat şi s-au transmis pe cale orală o bună perioadă
de timp. Este de presupus că apoftegmele care proveneau
de la un anume aw ă, mai ales cei mai cunoscuţi, precum
Awa Antonie sau Aw a Pimen, sau Aw a Arsenie etc., să fi
fost adunate în scris la un loc şi să fi circulat sub numele
respectivului aw ă. întrucât circula şi un mare număr de
apoftegme anonime, cei care au alcătuit colecţia alfabetică
au adăugat la sfârşit şi o colecţie a acestora, aşezate într-o
ordine tematică. Este evident că aceasta avea să devină
foarte repede punctul de pornire pentru realizarea colec
ţiei tematice propriu-zise, care va redistribui tematic, de
data aceasta, toate apoftegmele.
Colecţia tematică reprezintă evident o etapă superi
oară de sistematizare a apoftegmelor, părăsind criteriul
3 Douăsprezece litere din cele douăzeci şi patru ale alfabetului grecesc
îşi au un alt loc în alfabetul rom ânesc, nefiind vorba doar de a schim
ba câteva locuri, ci litere care se află ultimele într-un alfabet şi prin
tre prim ele în celălalt, ca să nu mai spunem că în ediţia românească
avem două litere de câte două ori, pentru că sunt scrise diferit în limba
greacă, dar transcrise la fel în română (Theta şi Tau prin T, Omicron
şi Omega prin O)Astfel, în ediţiile rom âneşti, după litera A (Antonie
e tc ) avem litera V (Visarion, Veniamin e tc ), transcrierea literei greceşti
Beta, citită la noi Vita. Urmează litera Gama, a treia în alfabetul grecesc
(Crigorie, Ghelasie e tc ) înainte de litera D şi E, pentru ca după E să
avem litera Z (Zenon, Zaharia); T (Theta) este înainte de 1, C (Kappa)
este după I şi înainte de L, X este între N şi O, pentru ca să terminăm al
fabetul cu F, H, P, S fi O, Aşa încât ediţia rom ânească nu poate fi decât cu
greu nuntită colecţie alfabetică fi folosită ca atare, decât dacă învăţăm
ordinea din alfabetul g recesc
ISTORIA IUBIRII OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 11
alfabetic4 în favoarea celui tematic, mult mai elaborat, mai

funcţional şi, prin urmare, mai folositor. Dacă aşezarea în
ordinea alfabetică nu a reprezentat o mare dificultate, sis
tematizarea tem atică va il fost un proces mult mai com
plex, în încercarea de a conferi o anume coerenţă şi mai
ales o cheie de lectură unitară unui material bogat şi di
vers, dar destul de puţin elaborat la început, după cum se
„plâng” în Prolog părinţii alcătuitori ai Colecţiei tematice:
„...multe din aceste cuvinte şi izbânzi ale Sfinţilor Bătrâni
au fost istorisite, în vremuri diferite, în cuvânt simplu şi
nelucrat, un singur scop având în vedere: să fie de folos
celor mulţi"5. Părinţii menţionează motivele ce i-au deter
minat spre acest lucru şi scopurile urmărite: „Deoarece
istorisirea multora era neclară şi neîngrijită şi pricinuia
anumită greutate minţii cititorului, acesta neputând să re
ţină cu memoria înţelesul fragmentat şi răspândit în carte,
am purces pentru el la expunerea lor pe capitole. Prin gru
parea cuvintelor asemănătoare şi aşezarea lor într-o ordi
ne, ele dau celor care vor folosul gata pregătit şi lucrător.
Căci nu este spre puţin îndemn cuvântul oferit într-un glas
din partea mai multor persoane virtuoase"6. Dacă benefi
ciul ediţiei alfabetice este acela de a pune pe cititor în rela
ţie cu marii Părinţi ai pustiei, privilegiul colecţiei tematice
este acela de „a pune în valoare principale pârghii ale unei
pedagogii duhovniceşti”7.
Avem, aşadar, o ordine logică a celor douăzeci şi două
de capitole, precum şi o ordine a apoftegmelor în fiecare
4 Criteriul alfabetic este păstrat parţial în distribuirea apoftegmelor în
fiecare capitol. A w a Antonie va deschide şirul de apoftegme la o temă
sau alta, urm at de A w a Arsenie şi de ceilalţi, care oferă apoftegme aso
ciate temei respective.
* Prolog 3.
6 Prolog 4.
7 J.C. Guy, s.j. Les Apophtegmes des pires. Collection systématique. Cha
pitres 1-X, Sources Chrétiennes, Nr. 387, p, 32.
cap itol în p a rte . Nici îm p ă rţire a în ca p ito le n u e s te „za

d arn ică sau în tâ m p lă to a re " şi n ici „în lăn ţu irea acesto ra",
cu m sp un în făp tu ito rii ei. C riteriile au în v e d e re un p a r
cu rs în p a tru e ta p e s a u niveluri, în tr u c â t e s te v o rb a de
un u rcu ş. P rim a e ta p ă (c a p . I-1V) în c e p e cu în d em n u rile
şi m o tiv a re a m o n a h ilo r s p re în a in ta re a în d e să v â rş ire , la
ca re se ad au g ă „cele p a rtic u la re şi p ra c tic a te la în ce p u t de
m on ah i: lin iştire a (isih ia ), p riv e g h e re a cu z d ro b ire de ini
m ă şi în frâ n a re a . E ta p a a d o u a (ca p . V-XIII) m a rc h e a z ă un
a lt nivel şi „ d escrie tr e p ta t p e cele m ai d e s ă v â rş ite ": lu p ta
cu duhul d esfrâ n ă rii, n e a g o n isire a , ră b d a re a şi b ărb ăţia,
a nu face n im ic s p re a ră ta re , a nu ju d e ca p e n im en i, du
hul d eo seb irii, tre z v ia , ru g ă c iu n e a n e în c e ta tă , p rim ire a de
străin i. E ta p a a tr e ia (ca p . XIV-XV1I) „în ain tează la cele de
folos co m u n , ce le c e u n e s c şi d e s ă v â rş e s c p e ce i ce su nt
îm p re u n ă şi d au c o n ţin u t v ieţii d e o b ş te ": a scu lta re a ,
s m e re n ia , a nu ră s p u n d e rău lu i cu ră u , iu b ire a . în fine,
u ltim u l nivel (c a p . XVIII-XIX) îl re p re z in tă d a ru l v ed erii
cu d uhul şi cel al fa ce rii d e m inu n i, c a r e „su n t m ai cu
râ n d d a ru ri a le lui D u m n ezeu, d e c â t s tră d a n ii a le o a m e
nilor", îm p re u n ă cu c a r e „nu v a g re ş i c in e v a d a c ă v a nu
m ă ra ": în s tr ă in a re a d e s ă v â rş ită d e o a m e n i sa u fap tu l de
a tr ă i p e n tru to td e a u n a fă ră h a in e s a u a s e h ră n i num ai
cu ie rb u ri (ca p . X X ). U ltim ele d o u ă c a p ito le n u s u n t lu ate
în calcu l în a c e a s tă îm p ă r ţire , în tr u c â t re p r e z in tă un fel
d e re c a p itu la re , m a i a le s ca p . XXI c o n s e m n â n d p e s c u rt
v irtu ţile c e lo r c a r e „au îm b ă trâ n it în tr u n e v o in ţă ".
D eşi ce le d o u ă co le c ţii s -a u fo r m a t a p ro a p e c o n co m i
te n t şi au c ir c u la t în p a ra le l la fel d e m u lt d e -a lu n gul isto
riei - o d e m o n s tre a z ă tr a d iţia m a n u s c ris ă - , în e p o c a m o
d e rn ă a tip aru lu i s -a im p u s C o le cţia a lfa b e tic ă . A c e s t lu cru
s -a în tâ m p la t şi în sp a ţiu l r o m â n e s c . R o m â n ii a u iu b it m u lt
P atericu l. A vem tr a d u c e ri v e c h i a le P a te ric u lu i alfa b e tic8,
care s-au reed itat de multe ori, precum şi traduceri noi89.

Facem aici cuvenită şi îndatorată pomenire, cu recunoş
tinţă, primului trad ucător al Patericului în limba română,
Pafnutie Dascălul de la Neamţ, şi primului său editor, Sfân
tul Ierarh Grigorie Dascălul (Bucureşti, 1828). Cât priveşte
Patericul tem atic, există o traducere făcută la anul 1809 de
Isaac Dascălul, renum itul dascăl de greacă şi slavonă din
şcoala de la M ănăstirea Neamţ a stareţului Paisie Velici-
covschi şi păstrată în mai multe m anuscrise la Biblioteca
8 Au existat trad u ceri rom âneşti ale Patericului încă din sec. al XVII-
lea, probabil din lim ba slavonă, făcute la M ănăstirea Bistriţa din Vâl
cea. Prim a trad u cere după textul g recesc aparţine monahului Pafnutie
Dascălul, de la M ănăstirea Neam ţ, publicată de Mitropolitul Grigorie
Dascălul, al Ţării Rom âneşti, în anul 1 8 2 8 , la Bucureşti, cu titlul: PATE
RIC. Ce cu p rin d e în sin e cuvinte folositoare ale Sfinţilor Bătrâni. Aceas
tă trad u cere a fost reed itată de m ai m ulte ori înainte de instaurarea
( 1 9 1 3 , 1 9 3 0 ) şi după căd erea regim ului com unist. Am să pom enesc
şi „ediţia" xero xată şi legată în volum, circulată în perioada com unis
tă de cunoscutul isto ric al literaturii rom âne vechi Dan Zamflrescu,
acesta fiind prim ul exem plar din P ateric cu care eu am venit în con
ta ct în v rem ea studenţiei şi pe care îl păstrez cu evlavie în biblioteca
m ea. Prim a reed itare după 1 9 8 9 are loc la Alba lulia, în anul 1 9 9 0 , şi
se dato rează iniţiativei 1PS Mitroplit Andrei, la acea vrem e Episcopul
Alba Iuliei. A ceasta va fi reluată în tipăriri succesive în 1 9 9 3 ,1 9 9 7 ,
2 0 0 3 ,2 0 0 7 , în Colecţia Izvoare duhovniceşti. în 2 0 1 1 va fi publicată o
nouă ediţie a trad u cerii lui Pafnutie Dascălul şi Mitropolitului Grigorie
Dascălul, sub titlul P atericul egiptean (Editura Sofia şi Editura Cartea
Rom ânească, B u cu reşti), d iortosit, com pletat şi ad n otat de Monahul
Filotheu Bălan.
9 Patericul sau A poftegm ele Părinţilor din pustia Egiptului, traducere
de Dan Ungureanu, Editura învierea, Tim işoara, 2 0 0 9 . Patericul sau
Apoftegm ele Părinţilor din pustiu, traducere de Cristian Bădiliţă, Edi
tura Polirom , Iaşi, 2 0 0 7 . Aceste două ediţii traduc exclusiv Patericul al
fabetic, fără adaosul de apoftegm e anonim e aranjate tem atic, pe care-1
găsim la to ate ediţiile traducerii lui Pafnutie Dascălul şi care este foarte
consistent, dublând aproape volumul apoftegm elor rânduite alfabetic
pe autori.
14 PATERICUL M ARE
Academiei Rom âne10. Nu ştim ce te x t original a folosit Isaac

Dascălul, dar s-a exprim at o p inia11 că acesta ar fi apropiat
de varianta folosită de re ce n ta ed iţie de la Tesalonic.
Colecţia tem atică a A poftegm elor Părinţilor pustiei avea
să fie publicată pentru p rim a d ată relativ recent, aproape
concom itent în două ediţii. E ste v o rba despre ediţia bi
lingvă (textul original g re ce sc şi trad u cerea franceză) în
trei volume, apăru tă în b in e-cu n o scu ta colecţie Sources
Chrétiennes: Les A pophtegm es des Pères. Collection systé
m atique, Introduction, Texte critiqu e, traduction et notes
par Jean-Claude Guy, s.j., Les E ditions du Cerf, Vol. I. Cha
pitres I-IX, Sources C h rétienn es nr. 3 8 7 , Paris 1993, (452
pag.); Vol. II. Chapitres X-XVI, S ources Chrétiennes Nr.
4 7 4 , Paris, 2 0 0 3 , (4 1 9 pag.); Vol. III, Chapitres XVII-XXI,
Sources C hrétiennes nr. 4 9 8 , Paris, 2 0 0 5 , (4 7 1 pag.). Con
secvent proiectului ed itorial prom ovat, Institutul Sources
Chrétiennes ne propune, pe lângă trad ucerea în limba
franceză, o ediţie critică a textului, un studiu introductiv
substanţial şi un bo g at ap arat critic. La final, ediţia cuprin
de o concordanţă în tre C olecţia alfabetică şi Colecţia siste
m atică publicată, indice o nom astic, tem atic şi biblic.
Un an mai târziu, 1 9 9 4 , în cep ea publicarea în Grecia a
colecţiei tem atice a Patericului, to t în tr-o ediţie bilingvă
(textul original grecesc şi trad u ce re a neogreacă) cu titlul
To Méya repovriKÔv. QepaxLKq ZvAĂoyrj. EiocrycoYij-Kd-
pevo-MExâtppaorj-Zxâhia. 'EkÔootj I. Hovxaoxrjpîov r o
revéoiov xrjç Qeoxôkov, Tlctvôpapa OeooaXovlKrjç, Tôpoç
A' (KE(p. I-ffl, 4 9 4 pag.), 1 9 9 4 , Tôpoç B ' (xecp. IV-IX, 550
pag.), 1995, Tôpoç V (Kecp.X-XIV, 5 1 2 pag.), 1997, TôfioçA'
10 Este vorba de m anuscrisul a u to g raf sub co ta m ss. rom. 1928; o co

pie integrală şi identică în m anuscrisul sub co ta m ss. rom. 1893 şi o
copie care conţine num ai prim ele şase capitole, manuscrisul sub cota
mss. rom. 1 9 1 1 . Vezi m ai m ulte detalii la M onahul Filotheu Bălan, în
Cuvânt despre istoria Patericului fn P atericul egiptean, pp. 543-544.
11 Monahul Filotheu, Cuvânt... p. 5 4 4 .
(jcetp. X-XXII 603 pag.), 1999. (Patericul Mare. Colecţia te

matică. Introducere - Text - Traducere - Scholii. Editura
Sfintei Sihăstrii Naşterea Maicii Domnului, Panorama Te-
salonicului.) După obiceiul unor astfel de îndeletniciri mo
nahale, în carte nu apare niciun nume propriu al ostenito
rilor ei. Această ediţie este în întregime realizată de obştea
de maici a Mănăstirii Naşterea Maicii Domnului. Avem în
vedere compilarea textului original, care nu este o ediţie
critică, dar foloseşte mai multe manuscrise, traducerea
neogreacă, studiul introductiv şi scoliile sau notele. Ediţia
este înzestrată, de asemenea, cu indice onomastic, tematic
şi biblic, la care se adaugă şi scurte biografii ale Părinţilor
Patericului.
între cele două ediţii există deosebiri importante dato
rită manuscriselor folosite pentru textul original. Opţiu
nea pentru o familie de manuscrise sau alta a fost dictată
de obiectivele declarate ale editorilor, preponderent ştiin
ţific şi academic pentru Ediţia SC (Sources Chrétiennes) şi
preponderent duhovnicesc şi ziditor de suflete pentru ET
(Ediţia Tesalonic).
Tradiţia manuscrisă a Colecţiei tematice a apofteg
melor este foarte bogată. Ea a fost studiată meticulos de
Jean-Claude Guy, realizatorul Ediţiei SC, rezultatele cer
cetărilor sale fiind publicate într-o primă lucrare de re
ferinţă: Recherches sur Ia traduction grecque des Apoph-
thegmata Patrum (SH 36, Bruxelles, 1962 (19842)) şi apoi
prezentate pe scurt în introducerea la Ediţia SC. Realiza
rea unei ediţii critice12, care să reconstituie cât mai fidel
pe baza cercetării comparative a manuscriselor forma
12 Autorii Ediţiei Sources Chrétiennes (SC) sunt nevoiţi în final să se
recunoască uşor învinşi în demersul lor: „Variantele de text sunt foarte
numeroase de la un manuscris la altul... Suntem convinşi că nu se poate
spune astăzi că am ajuns la o ediţie cu adevărat critică, dacă, în acest
gen de literatură, un astfel de obiectiv nu este cumva iluzoriu..." (Les
Apophtegmes... SC 1, pp.86-87).
16 PATERICUL MARE
iniţială a colecţiei, a în tâm p in at d ificultăţi. Tradiţia ma-

nuscrisă prezintă o a tâ t de m are fluctuaţie, încât nu „s-au
aflat până acum două m anuscrise identice ale Patericu
lui13, fiecare autor adăugând noi apoftegm e preluate din
diferite surse sau modificând uşor ordinea lor.
J.C. Guy îm parte m anuscrisele Colecţiei tem atice în mai
multe familii, reprezentând to t atâtea etape distincte în
formarea şi circulaţia lor: eta p a A, reprezentată astăzi de
traducerea latină a lui Pelagiu şi Ioan14 şi parţial de colec
ţia coptă editată de M. Chaîne, dar care nu se regăseşte în
niciunul din m anuscrisele greceşti cunoscute astăzi; etapa
B consemnează un plus de 71 de apoftegm e şi este repre
zentată de trei familii de m anuscrise, B1: Athos, Protaton
86, sec. al IX-lea (începe cu cap. V ,l) şi Paris, Biblioteca Na
ţională, grec 917, sec. al XlI-lea (câteva lipsuri).B2: Paris,
Bibi Naţională, g rec 914, sec. al XlI-lea (cu mici lipsuri] şi
Athena, Biblioteca Naţională 500, sec. al XlI-lea; B3: Vatican,
Ottob. Gr. 174, sec. X-XI; Paris, Biblioteca Naţională, Coislin
282, sec. XI; Veneţia, Biblioteca Sf. Marcu, g rec 346, sec. XI;
Moscova, Muzeul de Istorie, Biblioteca Sinodală 452 (cata
log Vladimir 344) sec. XII; etap a C aduce şi ea un plus de
85 de apoftegme faţă de etapa B: Athos, LavraB 37, scris în
970 (conţine prologul şi primele cinci capitole); Milano, Bi
blioteca Ambrosiană, C-30-Inf. sec. XII (cu unele lipsuri)15.
Ediţia SC publică textul ce se regăseşte în etapa C, cu
menţiunea că, în anumite situaţii în care manuscrisele
prezentau mai multe variante, au preferat lectura a cărei
vechime era confirmată şi de acordul cu versiunea latină.
Evoluţia textului colecţiei tem atice continuă cu etapa
a patra, reprezentată de ceea ce J.C. Guy caracterizează
drept colecţie sistem atică derivată, care se regăseşte în
13 Les Apophtegmes... SC I, p. 29.
14 Vezi Patrologia Latina (PL) 7 3 ,8 1 5 - 1 0 2 2 .
ls Vezi Les Apophtegmes..., SC 1, p p .85-86.
şapte manuscrise: Paris Coislin 108 (sec. XI) şi Paris Coislin

127 (sec. XII); Milan Ambros. F.140 Sup. (sec. XIII), Atena
B.N. 501 (sec. XI); Ierusalim S. Sabas 180 (sec. X); Muntele
Sinai, Sf. Ecaterina 449 (sec. X-XI); Moscova Sf. Sinod, cata
log. Vladimir345 (sec. XIII)16.
Caracteristic pentru textul acestei familii de manuscri
se sunt numărul mare de apoftegme care se adaugă, dar
şi introducerea între Apoftegmele Părinţilor pustiei a unor
fragmente preluate din scrieri anterioare, cum ar fi Limo-
nariul lui loan Moshu, Istorisirile Awei Daniil de la Schit
sau scurte fragmente din lucrări ale lui loan Casian, Marcu
Ascetul, Diadoh al Foticeii etc. J.C. Guy numără în total 681
de apoftegme în plus faţă de colecţia sistematică pe care o
publică el în SC17.
Această ultimă familie de manuscrise stă la baza stabi
lirii textului original al ediţiei realizate de Mănăstirea Naş
terea Maicii Domnului din Tesalonic (Panorama), în speci
al manuscrisele Coislin 108, Coislin 127 şi Sinai 454 (acesta
din urmă pare să nu fi fost cunoscut lui J.C. Guy sau pur şi
simplu este acelaşi cu Sinai 449, strecurându-se undeva o
mică inadvertenţă). Cum spuneam, ET optează pentru cea
mai completă variantă a apoftegmelor18, care se regăseş
te în manuscrise la fel de vechi şi care se pare că circulau
preponderent în spaţiul răsăritean19. Se confirmă tradi
ţia Bisericii Răsăritene conform căreia funcţionalitatea şi
16 Vezi J. C. Guy, R echerches... pp. 201-211 şi Les Apophtegmes... SC I,
pp. 86-87.
17Les A pophtegmes..., SC I, p. 33.
18 Ediţia de la Tesalonic (ET) însumează, în cele din urmă, un total de
1.937 de apoftegme, în timp ce Ediţia SC însumează 1.119.
19 Studiul comparativ între Everghetinos şi Patericul Mare confirmă
înrudirea manuscrisului după care Pavel Everghetinos preia, în sec. al
Xl-lea, cele 380 de apoftegme din Pateric, numai în cartea întâi a Ever-
ghetinosului, cu manuscrisele care stau la baza ET a Patericului Mare
(Everghetinosul, voi. I, Sfânta Mănăstire a Vatopedului, 2011, p. XL1X).
18 PA TE R IC U L M A R E
criteriul dreptei credinţe prevalează criteriilor savante de

recuperare şi conservare a form ei iniţiale a colecţiei apof
tegmelor. De altfel, alcătuirea unor colecţii de apoftegme
sau istorisiri, dictată de nevoi p ractice ale organizării şi
îndrumării vieţii duhovniceşti din marile centre monaha
le, este larg cunoscută în R ăsărit şi va face ca apoftegmele
Părinţilor pustiei să fie ele însele integrate în mare parte
în astfel de florilegii20.
Prezenta tradu cere rom ân ească este făcută după textul
original al Ediţiei din Tesalonic, pe care l-am urmat cu fi
delitate, cu două mici m odificări, susţinut în acest demers
de duhul care a îngăduit tu tu ro r compilatorilor textului
de-a lungul timpului mici adăugiri: a. Am preluat Prolo
gul din ediţia SC, în tru cât în ET nu exista şi pentru că l-am
considerat firesc şi folositor ca introducere a Părinţilor la
colecţia tem atică; b. Prologul publicat de ET la sfârşitul
voi. I (pp. 4 0 2 -4 3 7 ), ca anexă, l-am publicat la sfârşitul în
tregii lucrări, to t ca anexă.
Este locul să ad resăm căld u roase mulţumiri maicii sta
reţe Filotheia şi obştii M ănăstirii N aşterea Maicii Domnu
lui pentru generozitatea cu ca re ne-au acordat dreptul să
folosim textul original din ediţia lor, precum şi de a folosi
unele din notele de subsol (cu m enţiunea expresă a sur
sei), precum şi notele biografice ale Părinţilor Patericului.
Ne-a fost de folos, desigur, şi tălm ăcirea textului original
dată de maici în trad u cere n eo g reacă. Am optat însă pen
tru o traducere mai fidelă originalului şi din raţiuni ce ţin
de opţiuni personale re fe rito a re la traducerea textelor
sfinte vechi, dar şi d ato rită faptului că, spre deosebire de
traducerea neogreacă, ce b eneficiază de prezenţa textului
grec original pe pagina ală tu ra tă , trad u cerea româneai
că şi-a dorit să su plin ească pe c â t posibil lipsa textului
20 Vezi Everghetinosul, voi. I, Sfânta Mănăstire a Vatopedului, 201"

pp. XLV1II-XL1X.
original printr-o foarte fidelă redare a lui.

Mulţumesc întregii mele familii care mi-a stat alături
în acest lung, dar frumos parcurs al traducerii Patericului
Mare şi care a contribuit efectiv la publicarea lui în condi
ţii editoriale şi tipografice de excepţie. Am ţinut cu toţii ca
şi prin acest aspect al veşmântului tipografic, atât cât s-a
putut, să aşezăm Patericul la locul care i se cuvine, între
cărţile de căpătâi ale Bisericii şi ale creştinătăţii, alături
de Biblie.
Notă asupra traducerii
Am optat pentru o traducere fidelă nu numai în duh,

ci şi în literă, întâi de toate pentru a mă înscrie în tradiţia
traducerilor rom âneşti ale textelor sfinte şi pentru a aşe
za Apoftegmele Părinţilor pustiei acolo unde le este locul,
adică între corpusurile literare fundamentale cu funcţii
normative ale Bisericii. Am socotit că traducerea unor ast
fel de texte presupune renunţarea la anumite libertăţi pe
care orice alt gen de texte le-ar fi îngăduit şi chiar cerut.
Biserica Răsăriteană a impus vizibil şi a păstrat totdeauna
o distanţă între limbajul textelor ei fundamentale şi lim
bajul comun, lumesc, cu intenţia declarată de a mărturisi
şi în acest fel diferenţa dintre perspectiva bisericească-te-
ologică şi cea seculară asupra lucrurilor şi rezistenţa pe
care o propune faţă de duhul lumii. Acest lucru este cu atât
mai îndreptăţit în cazul Patericului, care este mărturia şi
expresia prin excelenţă a lepădării de lume şi de tot ceea
ce o exprimă şi a luptei împotriva duhului lumii, nu din
dispreţ, ci pentru a recupera legătura cu Dumnezeu şi a se
întoarce apoi la lume cu iubirea care i se cuvine.
Am rezistat oricărei tentaţii de a face textul mai uşor şi
mai accesibil în limba română decât era în original tocm ai
pentru a nu face loc duhului lumesc, caracterizat, între
20 PATERICUL MARE
altele, şi de opţiunea pentru uşor şi repede. Ar fi fost cu

totul nepotrivit să urm ărim facilitarea, fie chiar şi în ceea
ce priveşte lectura şi înţelegerea textului, într-o literatură
care are în centru nevoinţa, opţiunea pentru calea difici
lă. Am dorit ca lectura acestei cărţi să presupună un grad
anume de nevoinţă a minţii şi a sufletului şi, în orice caz,
să nu fie grăbită, motiv pentru care am lăsat de bunăvoie
în text mici şi dese obstacole care să împiedice sau să tem
pereze alergarea. Am evitat introducerea cuvintelor lămu
ritoare, pentru a provoca pe cititor la efortul de a le des
coperi singur, am preferat exprimarea eliptică acolo unde
se întâlnea în te x t Am menţinut din aceleaşi raţiuni obosi
toarele formule repetitive de introducere a apoftegmelor
şi de redare a dialogurilor: A zis aw a... A zis un Bătrân...
Iar el a zis.... etc. Nu am folosit ghilimelele în redarea di
alogurilor, nici alte forme de m arcare a acestora, invitând
pe cititor la efortul de a le urmări. Aş fi renunţat şi lavirgu
lă, dar corectura m -a biruit. Am refuzat deliberat, atât cât
mi-a stat în putinţă, să plătesc tribut investiţiilor în înfru
museţare sau exprim are mai îngrijită, preferând cuvântul
simplu, sărac, uneori bolovănos sau stângace, convins că
mintea trebuie să nu fie atrasă sau reţinută de forma fru
moasă, ci să caute conţinutul, duhul, sensul. Patericul, ca
şi Dumnezeieştile Scripturi, cheamă pe om la o continuă
lepădare de sine, de obişnuinţe, de convingeri, de prefe
rinţe etc. Soluţiile propuse, replicile Părinţilor pustiei,
explicaţiile şi înţelesurile pe care le dau ei lucrurilor sunt
surprinzătoare, frecvent chiar smintitoare din punctul
de vedere al logicii lumeşti. Nu le-ar fi stat bine într-o eX'
primare solidară discursului legitimat de această logic*
Constatând legătura foarte strânsă între Apoftegmele fr
rinţilor pustiei şi Sfintele Scripturi, prezenţa abundentă 3
vocabularului biblic în sentinţele pustnicilor, am urmâr1
să păstrez această unitate de vocabular optând pentru

vocabularul apropiat celui din traducerile româneşti ale
Bibliei.
Cu conştiinţa multor limite, traducătorul nădăjduieşte
ca cele de lipsă, aşa cum cereau vechii traducători, să fie
plinite de Bunul Dumnezeu, care va veghea şi la corecta
înţelegere a lucrurilor din Pateric de către cel ce se aşază
pe cât îi stă cu putinţă în postura ucenicului sau a fratelui
care vrea sincer şi smerit să afle răspuns la întrebarea: Ce
să fiac? Sau: Cum să mă mântuiesc?
I
MONAHISMUL, RĂSPUNSUL DESĂVÂRŞIT AL
OMULUI LA IUBIREA LUI DUMNEZEU
I. Scurtă istorie
Patericul ilustrează o perioad ă de aproximativ două
secole [IV şi V) de înflorire a vieţii monahale anahoretice
în pustia egipteană. Apoftegmele Părinţilor pustiei provin
mai ales de la pustnicii care au vieţuit în pustia egipteană,
dar şi de la cei din pustia sinaitică şi palestiniană.
în afara Patericului există şi alte surse istorice, foar
te importante, care provin din epoca respectivă, ai căror
autori au cunoscut la faţa locului monahismul egiptean
şi care ne prezintă informaţii preţioase şi le confirmă pe
cele ce se regăsesc în apoftegmele Părinţilor. Sfântul loan
Casian ajunge în Egipt în jurul anului 3 80, vizitează mai
multe mănăstiri înainte de a ajunge la Schit, unde hotă
răşte să rămână definitiv. De la el s-au păstrat două lucrări
referitoare la monahismul egiptean: D espre aşezămintele
m ănăstireşti şi Convorbiri du hovniceşti21. Extrem de utilă
21 De lnstitutis C oenobiorum e t d e Octo Principalium Vitiorum Reme-

diis (Institutes), ed. M. P etschenin g, CSEL XVII, Viena 1 8 8 8 . Conlationes
(Conferences), ed. M. Petschenin g, CSEL XIII, V iena, 1 8 8 6 . Publicate în
limba română, într-un singur volu m : Sfântul lo an Casian, Aşezămintele
mănăstireşti şi Convorbiri duhovniceşti, PSB 5 7 , tra d . de Vasile Cojocaru
şi David Popescu, Editura 1BM B0R, B u cu reşti, 1 9 9 0 .
ISTORIA IU BIR II OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 23
este şi Istoria L au siacâ sau Lavsaiconul22 care are drept

autor pe Paladie. Acesta a vieţuit printre monahii din pus
tia Egiptului între anii 3 8 8 şi 399, la Nitria, apoi la Chilii,
în apropierea lui Evagrie Ponticul, şi a cercetat cel puţin
o dată Schitul, cunoscând astfel direct cele trei mari cen
tre monahale ale Patericului. Cea de-a treia sursă istorică
este lucrarea H istoria M onachorum in Aegypto. Aceasta
cuprinde notele de călătorie ale unui grup de şapte pele
rini care efectuează în iarna anului 39 4 -3 9 5 un pelerinaj
la mănăstirile din pustia egipteană. Lucrarea s-a păstrat
într-o versiune greacă23 şi într-o versiune latină, datora
tă lui Rufin24. Istoria m on ah ilor din Egipt a contribuit mult
la răspândirea faimei monahilor din Egipt, atât în Răsărit,
cât şi în Apus. Din acest punct de vedere cartea „a jucat un
rol comparabil cu cel al Istoriei L au siace a lui Paladie, cu
care a fost adesea asociată în tradiţia manuscrisă", după
cum afirmă Antoine Guillaumont, un cunoscut cercetător
al monahismului egiptean25.
Pavel Tebeul
Istoricii datează începuturile monahismului egiptean
la sfârşitul secolului al IH-lea. Primul pustnic cunoscut
cu numele este Pavel Tebeul (2 2 7 -3 4 1 ). Vor fi existat şi
22 Paladius, Historia Lausiaca, editată, cu introducere şi comentarii de

Cuthbert Butler, Cambridge, 1904. Vezi traducerea românească făcută
de pr. Dumitru Stăniloae: Paladie, Istoria Lausiaca (Lavsaicon), Editura
IBMBOR, Bucureşti, 2007.
23 André-Jean Festugière, Historia M onachorum in A egypto, Bruxelles,
1961 (texte grec et traduction; trad. Les m oines d'Orient, IV/1, Paris,
1964, réimp. avec la trad. et des index, Bruxelles, 1971). Vezi şi tradu
cerea românească a arhim. Ioasaf Popa: Timotei Alexandrinul, Istoria
m o n a h ilo r din E gip t, Editura Lumea Credinţei, Bucureşti, 2009.
24 Rufinus, H istoria M onachorum in A egypto, PL 21,387-462.
25 Claremont Coptic Encyclopedia, Historia M onachorum in A egypto,
1238b.
24 PA TERICUL M A R E
înaintea iui m onahi c a re s-a u r e tr a s în d eşe rt, dar el este

primul con firm at d e isto rie , „având p e Sf. A ntonie cel Mare
drept m artor şi pe F ericitu l Ie ro n im d re p t bio graf"26. Sfân
tul Antonie cel M are îl în tâ ln e ş te cu un an înainte ca Sfân
tul Pavel Tebeul să se s fâ rş e a s c ă şi v a rev en i peste un an
să-l înm orm ânteze, la ru g ăm in te a pu stnicului. Avea 114
ani şi se afla în pu stie d e ap ro x im ativ 9 0 de ani. Pavel Te
beul se retrage în d e ş e rt din p ricin a p e rse cu ţiilo r din vre
mea îm păratului Decius şi a in trig ilo r ru d en iilo r care-i vâ
nau averea m oştenită de la p ărin ţi. E ste p osibil ca, mustrat
fiind de faptul că a fugit din c a le a p e rse cu ţie i, care-i putea
aduce m oartea m artirică, A w a Pavel Tebeul să fi rămas în
pustie, deschizând astfel c a le a m a rtirilo r conştiinţei sau
a m artirilor pocăinţei. Cuviosul P avel Tebeul va rămâne
în mem oria vie a B isericii, fiind p o m e n it la 1 5 ianuarie şi
în Apus, şi în R ă s ă rit D easupra p e şterii unde a vieţuit s-a
ridicat o m ănăstire în sec. al V-lea, în care s-a perpetuat
viaţa monahală până astăzi, cu u n ele în treru p eri pricinui
te de vitregiile istoriei.
A ntonie cel M are
întem eietorul m onahism ului a n ah o retic egiptean este
considerat Sfântul Antonie cel M are (2 5 1 /2 -3 5 6 ). S-a
spus despre Cuviosul A ntonie cel M are că a avut o aşa de
mare influenţă asupra creştin ilo r, cu m odul lui de viaţă şi
cu înţelepciunea dobândită în pustie, în câ t a „depopulat
26 Michel-Ange Marin, Vies d es p ères d es d ése rt d'Orient, Tome I, Editi

ons Magnificat, Monastère des Apôtres, 1 9 7 1 , p. 1. Patrologia Latina, voL
23, col. 1 7 -2 8 . Bazyli Degôrski (ed.), Edizione critica délia «Vita Sancti
Pauli Primi eremitae» di Girolamo, Institutum Patristicum “Augustinia-
num", ROMA 1 9 8 7 ; Viaţa Fericitului Pavel, m onahul tebeu, în Fericitul
Ieronim, Trei vieţi de monahi. împotriva lui Helvidius. Epistole, Editura
Institutului Biblic şi de Misiune O rtodoxă, Bucureşti, 2 0 1 1 ; Carolinne
White, editor and translator, “Life o f Paul o f Thebesby Jerom e“ în Early
Christian Lives. Penguinclassics [London, England: Penguin Books, 1998).
cetăţile de locuitorii lor şi a populat pustia cu colonii de

sfinţi2728”. Popularitatea lui s-a datorat şi faptului că la foarte
puţin timp după moartea sa (undeva între anii 357 şi 362),
un mare Părinte al Bisericii, Sfântul Atanasie ce Mare, Ar
hiepiscop al Alexandriei, ucenic apropiat al cuviosului, a
scris viaţa sfântului. Lucrare de început a literaturii aghio-
logice, devenită în scurt timp foarte cunoscută, Viaţa şi p e
trecerea Cuviosului P ărintelui nostru Antonie26 va influenţa
hotărâtor dezvoltarea vieţii ascetice şi răspândirea mona
hismul în Răsărit şi în Apus. în anul 388 este deja tradusă
în limba latină de Evagrie, Episcop al Antiohiei29. Sfântul
Atanasie cel Mare ne spune că tânărul Antonie, născut în-
tr-o familie de neam bun şi bogată, după moartea părinţi
lor este determinat să părăsească lumea pentru pustie la
auzul a două cuvinte din Evanghelie motivează retragerea
din lume şi vieţuirea în pustie. Primul era îndemnul la de
săvârşire, care presupune ca punct de plecare lepădarea
de lume: De voieşti s ă fi i desăvârşit, mergi, vinde av erea ta,
dă-o să ra cilo r şi vei av ea o co m o a ră în cer! După a ceea vino
şi urm ează-M i (Matei 1 9 ,2 1 ). Cel de-al doilea are în vedere
totala încredinţare şi nădejde în Dumnezeu: Nu vă îngrijiţi
de ziua d e m âin e! (Matei 6 ,3 4 ). Urmând aceste îndemnuri,
tânărul Antonie, în vârstă de douăzeci de ani, împarte
toată averea sa săracilor şi începe o viaţă de nevoinţă, mai
întâi în casa sa şi prin împrejurimi, „luând aminte la sine
şi înfrânându-se cu asprime... căci încă nu erau în Egipt
sălaşuri dese de retragere, nici nu ştia monahul de pustia
depărtată, ci oricine voia să ia aminte la sine se mulţumea
27Michel-Ange Marin, Tome I, p. 20.

Vies d es p è r e s d es d ése rt d ’Orient,
28 BIOIKAITIOAITEIA TOY OEIOYI1ATPOE HMÛN ANTÛNIOY, Patrolo-
gia Graeca, voi. 26, 835-977. Vezi traducerea românească. Sfântul Ata
nasie cel Mare, Epistole. Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Antonie, trad.
de pr. Dumitru Stăniloae, PSB 16, Editura IBMBOR, Bucureşti, 1988.
29 Vita B eati A ntonii A bbatis, Patrologia Latina, voi. 73.
să se nevoiască singur, nu d ep arte de satul său"30. între

anii 2 8 6 şi 3 0 6 se va retrag e în pustia de est de la Muntele
Pispir (astăzi Der-el M em um ), pe malul drept al Nilului,
unde va trăi în deplină izolare, închis într-un fort roman
părăsit, timp de douăzeci de ani. Apoi se va retrage în pus
tia şi mai adâncă, la Muntele Qozlum, nu departe de ţăr
mul Mării Roşii, unde se va şi săvârşi la vârsta de 105 ani.
La puţin timp după m o a rte a cuviosului, aici se va întemeia
o mănăstire cu num ele său, m ăn ăstire ce dăinuie şi astăzi.
Cuviosul Antonie cel M are a avu t o înrâurire directă sau
indirectă asupra tu tu ro r m ăn ăstirilo r din pustia Egiptu
lui, „Convingea pe mulţi să aleagă v iaţa monahicească, şi
aşa s-au ivit în munţi locaşu ri de convieţuire singuratică
şi pustia s-a umplut de m onahi ca re au părăsit toate ale
lor şi şi-au însuşit vieţuirea c e re a s c ă ... Prin puterea cuvân
tului lui s-au înfiinţat foarte m ulte locaşuri şi pe toate le
călăuzea ca un părin te31", după m ă rtu ria Sfântului Atana-
sie. De numele lui su n t legate d ire ct două mari comuni
tăţi monastice, cea din jurul Pispirului, ca re a r fi numărat
la m oartea cuviosului ap roxim ativ 1 0 .0 0 0 de călugări, şi
cea din jurul Muntelui Qozlum, cu aproxim ativ 5.000 de
monahi32. Chiar după ce s-a re tra s în „muntele cel dinlă
untru", A w a Antonie vizita obştile de monahi frecvent şi
era cercetat de m onahi p en tru în d ru m are duhovniceas
că. Autoritatea sa d uhovnicească îl impune posterităţii pe
Cuviosul Antonie cel Mare ca „P ărin te al monahilor" prin
excelenţă. Sfântul A tanasie cel M are consem nează această
răspândire a numelui şi fap telo r sale m inunate, punând-o
pe seam a lucrării lui D um nezeu, c a re sco a te la lumină fap
tele cele ascunse ale p u stn icilor sp re folosul celor mulţi'
30 Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Antonie, p. 193.

31 Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Antonie, pp. 201-202.
32Informaţiile sunt oferite de Rufin, în Historia Monachorum inAegyp®
ISTO RIA IU B IR II OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 27
„Dovadă a virtuţii şi a sufletului lui iubitor de Dumnezeu

erau vestea despre el răspândită pretutindeni şi faptul că
toţi se minunau de el, fiind dorit chiar şi de cei care nu-1
văzuseră. Era cunoscut nu prin scrieri, nici prin înţelep
ciunea cea din afară (laică), nici pentru vreo măiestrie
oarecare, ci numai pentru evlavia sa. Şi nimeni n-ar pu
tea tăgădui că aceasta era darul lui Dumnezeu. Căci, cum
s-ar fl auzit despre el în Spania, în Galia, la Roma, în Africa,
câtă vreme şedea ascuns în munte, fără lucrarea care face
cunoscuţi pretutindeni pe oamenii săi... Deoarece, chiar
dacă aceştia lucrează în ascuns, chiar dacă voiesc să ră
mână necunoscuţi, Domnul îi arată ca pe nişte sfeşnice, ca
şi în felul acesta cei ce aud să cunoască câtă putere dau
poruncile lui Dumnezeu ca să fie împlinite şi să se aprindă
şi ei de râvnă pentru a porni pe calea virtuţii"33. Istoricul
bisericesc Sozomen scrie despre Cuviosul Antonie că a
avut mulţi ucenici nu numai în Egipt, ci şi „în Libia, în Pa
lestina, în Siria, în Arabia”. Aceşti ucenici nu se mulţumeau
numai cu „a urma ei virtutea sa şi modul său de vieţuire, ci
se străduiau să înveţe şi pe mulţi alţii"34. Cuviosul Antonie
cel Mare s-a impus în conştiinţa Bisericii universale şi este
pomenit la 17 ianuarie de toată lumea creştină.
Nitria
Monahismul ce se va dezvolta în cele trei centre mo
nahale din Egipt, unde se nasc A poftegm ele Părinţilor
pustiei, - Nitria, Chiliile şi Schitul -, este legat de Cuviosul
Antonie cel Mare. „Izvoarele istorice confirmă legăturile
dintre Antonie cel Mare şi Macarie Egipteanul, întemeie
torul comunităţii monahale din Schit, precum şi legături
le dintre Antonie cel Mare şi Aw a Ammun, întemeietorul
33 Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Antonie, pp. 244-245.

34 Sozomen, Istoria bisericească, Editura „Cărţilor Bisericeşti", Bucu
reşti, 1897, p. 24.
28 P A TE R IC U L M A R E
com u n ităţilor m o n a h a le d in N itria şi Chilii. Monahismul

p racticat aici e ste p e s tr u c tu r a c e lu i p ra c tic a t şi promo
v at de A ntonie cel M are.”35 P rim e le a ş e z ă ri monahale se
con stitu ie în a p ro p ie re a N ilului, în E giptul de Sus. De aici
m onahii v o r p le ca şi s e v o r a d â n c i d in ce în ce mai mult
în pu stia egipteană. La s fâ rşitu l seco lu lu i al IV-lea pot fi
id entificate tre i zo n e g e o g ra fice în c a re existau aşezămin
te m onahale: V alea Nilului, D e şe rtu l N itriei (Wadi Natrun)
şi Qozlum.
D eşertul N itriei se află la 6 0 k m sud de Alexandria şi 50
km v e st de Nil. V alea N itriei, la rg ă de 6 -7 km, şerpuieşte
asem enea unei albii se c a te de râu p e o d istanţă de 30 km,
având de o p arte şi de a lta şiru ri de m unţi, între care şi
M untele N itriei, şi M untele F erm ei, d ese o ri pomeniţi în Pa
teric. Prim ul care s e aşază în pu stiu l N itriei pentru a vieţui
în deplină retrag ere e ste A w a Am m un, în jurul anului 325.
Paladie descrie îm p re ju rările în c a re A w a Ammun s-a re
tras în pustie, după ce a v ie ţu it în cu răţie cu soţia sa timp
de optsprezece a n i : .....A jungând am ândoi la nepătimire,
rugăciunile lui Ammun arătân d u -şi pu terea, ea îi spuse: E
un lucru drept ca, fiind tu b ă rb a t şi nevoindu-te cu drepta
te şi eu râvnind să um blu pe a cee a şi cale, să vieţuim fieca
re în mod deosebit. Căci nu se cuvine să ascunzi o astfel de
virtute vieţuind cu m ine în curăţie. Iar el, mulţumind lui
Dumnezeu, i-a zis ei: Deci, să ai a cea stă casă. Iar eu îmi voi
face mie altă casă. Şi ieşind, s-a a şez a t în partea cea mai
dinăuntru a M untelui N itria, în care nu erau încă atunci
m ănăstiri. Şi-şi făcu două m ici chilii.”36 La puţin timp după
aceasta A w a Ammun a atras prim ii ucenici şi în numai
câţiva ani pustia N itriei s-a populat cu monahi. Când auto
rul Lavsaiconului, Paladie, cercetează Muntele Nitriei, pe
la anul 3 9 1 , con stată că „în a c e s t m u nte locuiesc bărbaţi
35 Antoine Guillaumont, Originile vieţii m onahale..., p. 207.
36 Paladie, Istoria Lausiacâ, p. 2 7 .
ca Ia cinci mii, cu felurite moduri de vieţuire, fiecare pre

cum poate şi voieşte, trăind pe cât le este cu putinţă câte
unul, sau câte doi, sau mai mulţi". Dintre aceştia, tot după
estimările lui Paladie, vreo şase sute trăiau retraşi în pus
tia deplină"37, adică în celălalt centru monahal, Chiliile,
care era mai în adâncul pustiei, cam la 18 km faţă de Ni
tria38. La sfârşitul sec. al IV-lea, după relatările lui Paladie,
la Nitria era „o biserică mare..., lângă biserică era o casă
de oaspeţi, în care era primit orice străin care vine, tot
timpul, până ce pleacă de bunăvoie, chiar de rămâne doi
sau trei ani. O săptămână i se îngăduie să rămână fără să
lucreze, iar celelalte zile e pus să lucreze fie în grădină, fie
la cuptorul de pâine, fie în bucătărie. Dacă e vrednic, i se
dă vreo carte, dar nu i se îngăduie convorbirea cu celălalt
mai mult de o oră. în acest munte se află şi doctori, şi ţesă
tori. Se foloseşte şi vin, şi se şi vinde vin. Toţi fac pâine cu
mâinile lor, încât nu atârnă de alţii. De la ceasul al treilea
se aud răspândindu-se din fiecare chilie psalmodieri care
parcă te înalţă în Rai. Iar în biserică se intră numai sâmbă
ta şi duminica. în biserică sunt opt preoţi. Până ce este în
viaţă întâiul preot, niciun altul nu slujeşte sau nu vorbeşte,
sau nu judecă, ci stau toţi alături de el în linişte"39.
Dintre Părinţii Patericului au vieţuit la Nitria Awa
Pamvo, care la moartea sa a spus ucenicilor: „De când am
venit în acest Ioc al pustiei şi mi-am clădit chilia, şi am vie
ţuit în ea, nu-mi amintesc să fi mâncat pâine în dar, în afară
de cea făcută de mâinile mele, şi nu m-am căit de vreun cu
vânt pe care l-am grăit până în acest ceas. Şi totuşi, plec la
Dumnezeu ca unul ce nu am început încă să am adevărată
37Paladie, Istoria Lausiacă, p. 26.
38 „Chiliile, localitate aşezată între Nitria şi Schit la distanţă de cinci
mile de mănăstirile din Nitria şi optzeci de mile de pustiul Scitium, în
care ne găseam noi” scrie Sfântul Ioan Casian [Convorbiri - VI), p. 397.
39 Paladie, Istoria Lausiacă, p. 27.
30 PATERICUL M A RE
evlavie faţă de Dumnezeu"40. De asem enea au vieţuit aici

Awa Ammonas, Awa Veniamin, care a trăit la Nitria 80
de ani şi avea darul vindecărilor, A w a Dioscor, preotul, cei
doi fraţi, Awa Paisie şi Isaia, A w a Or şi alţii.
Chiliile
Chiliile sunt înfiinţate tot de A w a Ammun, pe la 338.
Momentul hotărârii de a deschide un alt aşezământ, mult
mai retras, este redat de o apoftegmă şi-i are drept eroi
pe Awa Antonie şi pe A w a Ammun. O redăm în întregime
fiind relevantă pentru motivaţia ridicării unui nou aşeză
mânt, dar şi pentru rolul Awei Antonie şi legătura lui cu
monahismul Patericului: „A mers odată Awa Antonie la
Awa Ammun, în Muntele Nitriei. Şi după ce s-au întâlnit
unul cu altul, a zis Awei Ammun: Deoarece pentru rugă
ciunile tale s-au înmulţit fraţii şi unii dintre ei vor să ri
dice chilii departe, ca să se liniştească, cât porunceşti să
fie distanţa dintre chiliile noi şi acestea de aici? Iar el a
zis: Să gustăm ceva la ceasul al nouălea41 şi, ieşind, să ne
plimbăm prin pustie şi să vedem locul. Şi după ce au mers
prin pustie până s-a apropiat apusul soarelui, a zis Awei
Antonie: Să facem rugăciune şi să aşezăm aici cruce, ca aici
să ridice chilii cei ce vor să ridice. Pentru ca şi cei de acolo
să vină la aceştia, după ce au gustat puţina lor mâncare
de la ceasul al nouălea. Iar când pleacă cei de aici, să facă
acelaşi lucru şi să rămână astfel nedespărţiţi, cercetându-
se unii pe alţii. Şi distanţa era de douăsprezece semne" (X,
9). Legătura dintre Chilii şi Nitria era foarte strânsă. După
un timp de doi-trei ani petrecuţi la obştile monahale din
Nitria, unii monahi se retrăgeau la Chilii pentru a pustnici-
Denumirea vine chiar de la mulţimea chiliilor, care acope
reau împreună suprafeţe mari, deoarece erau construite
40 Paladie, Istoria Lausiacă, p. 3 1 .
41 Ora trei după-am iază din zilele n o astre.
la o asem enea distanţă între ele, încât monahii nici nu se

puteau vedea cu claritate, nici nu se puteau auzi. Unele
chilii erau aşezate la distanţă de 4-6 km de biserica ce se
afla în centrul comunităţii. în 1964, situl arheologic de la
Chilii a fost prospectat şi scos Ia iveală un adevărat oraş
monahal42, în ju r de 1.500 de chilii pe o suprafaţă de apro
ximativ 4 0 km2. Chiliile vor atrage aşadar mii de monahi,
între ei şi nume vestite. Evagrie Ponticul ajunge în pustia
egipteană în 383, stă doi ani la Nitria, apoi se retrage la
Chilii până la moarte (399}. Celebri scriitori bisericeşti vor
poposi aici: Rufin, în anul 374, Sfântul loan Casian, în anul
390, autorii Istoriei monahilor din Egipt, în 394-395. Pa-
ladie, autorul Lavsaiconului, vieţuieşte în pustia Chiliilor
nouă ani, până în 399, ucenicind la Macarie Alexandrinul,
cel mult nevoitor, şi la Evagrie Ponticul.
Schitul
Cel de-al treilea centru monahal este Schitul, plasat la
o distanţă de aproximativ 50 km sud de Chilii, adică mai
în adâncul pustiei. întemeietor al acestuia este Macarie
Egipteanul, sau cel Mare, după cum ne spune Sfântul loan
Casian: „Părintele Macarie cel dintâi şi-a găsit loc de aşe
zare în singurătatea pustiei Scitium"43. Awa Macarie în
suşi povesteşte că s-a retras la Schit după ce a încercat să
vieţuiască în apropierea unui sat, de unde a fugit pentru
că voiau să-l facă preot, apoi „în alt loc", unde a fost ca
lomniat de către o fată care rămăsese însărcinată, că el,
pustnicul, ar fi împricinatul şi a suferit toate consecinţe
le până când lata, la ceasul naşterii, neputând să nască, a
recunoscut minciuna. Auzind că satul era pornit să vină
la el „să se pocăiască înaintea Iui"... „ca să nu mă supere
oamenii, m-am sculat şi am venit aici la Schit. Acesta este
42Antoine Guiilaumont, Originile vieţii monahale... p. 209.
43 Sfântul loan Casian, Convorbiri duhovniceşti, XV, 3, p. 570.
32 PATERICUL MARE
pricin a de în cep u t p en tru care am v en it aici" (XV,8 3 . Ma-

carie 1). N ăscut în ju rul anului 3 0 0 , d in tr-o fam ilie s ă ra
că, M acarie era căm ilar. Se retrag e în pu stia Schitului pe
la anul 3 3 0 , unde v ieţu ieşte până la m o arte (3 9 0 ). în tre
3 3 0 şi 3 4 0 face cel puţin o vizită, dacă nu două, Cuviosului
A ntonie cel M are44. în tru câ t nu aveau p re o t la Sch it şi era
nevoie ca fraţii să m eargă aproape 6 0 km până la Nitria în
fiecare sâm bătă, M acarie p rim eşte să fie h iro to n it în anul
3 4 0 , la sfatul A w ei A ntonie cel Mare. D obând eşte o aşa de
m are cinstire, în c â t „Părinţii spuneau că A w a M acarie cel
M are devenise, aşa cum este scris, dum nezeu păm ântesc.
Precum Dumnezeu acop eră lum ea, la fel a aju ns A w a Ma
carie acoperind greşelile pe care le vedea ca şi când nu le-
ar vedea şi pe cele pe care le auzea ca şi când nu le -ar auzi"
(IX, 13 ). în scu rt timp, Schitul va fi populat de sute şi mii
de m onahi şi va deveni mai renum it d ecât Nitria. Se ajunge
la o form ă de organizare care va fi num ită în spaţiul răsă
ritean ortodox schit. Este vorba despre incinte m ult mai
încăpătoare d ecât cele din Nitria şi de la Chilii. A w a Moise
ajunge să aibă în obştea sa 75 de ucenici.
Schitul este centrul m onahal care-i va aduna pe cei mai
renum iţi Părinţi ai Patericului. Sfântul Ioan Casian declară
fără nicio ezitare că „cei care locuiau în pustia Schitului îi
întreceau în ştiinţă şi desăvârşire pe toţi cei din m ănăs
tirile Egiptului”45. El se declară irezistibil atras de „faima
singurătăţii scitice"46 atunci când i se adresează invitaţia
44 Cf. Apoft. A w a Macarie 4 şi 2 6 din Patericul alfabetic.
45 Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, p. 4 7 6 .
46 Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, p .664. Sf. Ioan Casian sub
liniază superioritatea vieţuirii la Schit în mai multe rânduri. Aici este
vorba de răspunsul lui la insistenţa celor de la Panefysis de a răm âne la
ei. în altă parte subliniază nivelul m ult ridicat al vieţuirii de la Schit în
com paraţie cu m ănăstirile din pustia Calamus şi din pustia Porphyrion,
care, deşi erau mai depărtaţi decât cei de la Schit („merg şapte-opt zile
insistentă de a răm âne la altă mănăstire şi constată că „...în

pustia Schitului îşi duceau viaţa în toată desăvârşirea cei
mai în cercaţi d in tre m onahi", motiv pentru care îşi înce
pe con vorbirile sale duhovniceşti cu Părinţii de la Sch it
Despre A w a M oise, fostul tâlhar, cu care are primele două
convorbiri, spune că „trăia cu înflăcărare virtuţile, nu nu
mai în m an ifestarea lo r practică, dar şi în exprim area lor
teoretică''47. Lucrul se va adeveri şi în cazul celorlalţi Bă
trâni din Schit, cu care va avea urm ătoarele opt convor
biri: A w a Pafnutie, A w a Daniel, A wa Serapion, Awa Te
odor, A w a Seren ie şi A w a Isaac. „în acel rând al sfinţilor,
care erau ca nişte stele foarte luminoase în noaptea aces
tei lumi, am văzut pe Cuviosul Pafnutie deosebit, cu pute
re între ei prin m area strălu cire a ştiinţei sale. Acesta era
preotul com unităţii n oastre din Pustiul Schitului, în care
a trăit până la sfârşitul vieţii. Deşi locuia de tânăr într-o
chilie la o d ep ărtare de cinci mile de biserică, nu s-a mu
tat niciodată în alta mai aproape şi nici în anii bătrâneţii
nu l-a supărat lungim ea drumului, când venea sâmbăta
şi duminica la biserică. Iar după slujbă nu se întorcea cu
mâinile goale, ci aducea pe umeri un vas cu apă de folos
pe toată săptăm âna, neprim ind nici când avea 90 de ani
să-i facă acest serviciu unul dintre cei mai tineri... Aprins
de dorinţa de a se înălţa cât mai sus, s-a grăbit să pătrun
dă în toate tainele pustiului, pentru ca să se unească mai
uşor cu Domnul, de care dorea să se simtă nedespărţit...
Prin dragoste şi stăruinţă era mai presus de toţi şi în cu
noaşterea ştiinţei dumnezeieşti... Pentru aceasta trebuie
până ajung la chiliile lor"), totuşi, datorită faptului că se ocupă cu agri
cultura şi stau foarte puţin închişi în chiliile lor, când vin la Schit, sunt
pur şi simplu depăşiţi şi tulburaţi de nivelul vieţuirii monahilor de aici,
„ca şi cum n-ar fi trăit niciodată în singurătate, abia pot răbda liniştea şi
pacea chiliei" (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti... p.726).
47 Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, p. 307.
34 PATERICUL M A RE
să căutăm singurătatea, ştiind că viaţa noastră trebuie să

constea în post, veghe, trudă, îm brăcăm inte sărăcăcioasă,
citirea cărţilor sfinte şi în celelalte virtuţi. Prin acestea ne
putem pregăti şi păstra inima neatinsă de patimi vătăm ă
toare şi. urcând pe aceste trepte, ne înălţăm la desăvârşi
rea dragostei"48
La Schit se ajungea foarte greu. Autorii Isto riei m onahi
lo r din Egipt, care nu ajung şi la Schit, ne spun că drumul
de la Nitria la Schit dura o zi şi o noapte numai prin pustie
şi că reprezenta un pericol m are pentru cei care-1 parcur
geau, deoarece numai un pic dacă greşea cineva, drumul
se rătăcea în pustie49. Paladie ne descrie drumul de la Chi
lii la Schit El pleacă spre Schit îm preună cu Albaniu şi mo
nahul Eron, .u n tân ăr isteţ, înzestrat cu multă înţelegere,
cu viaţă curată, covârşitor de înfrânat în vieţuire, de multe
ori mânca la răstimpuri de trei luni, îndestulându-se cu
îm părtăşirea cu Sfintele Taine şi cu ierburi... Schitul era
departe de noi, ca la patruzeci de stadii. în aceste patru
zeci de stadii, noi am m âncat de două ori, iar de trei ori am
băut apă, câtă vrem e acela n-a gustat nimic şi, mergând
pe jos, rostea din amintire cincisprezece psalmi, apoi Psal
mul cel m are şi, după aceea, Epistola către Evrei, şi apoi
pe Isaia şi o parte din Ieremia, apoi Evanghelia după Luca
şi Pildele. Şi făcând aceasta, noi nu izbuteam să ne ţinem
de el"50.
J.C. Guy, îm parte istoria monahilor Patericului în patru
generaţii, plecând de la Antonie cel Mare: a. Cea a con
tem poranilor lui Antonie cel Mare; b. Cea care m erge de
la m oartea acestuia (3 5 6 ) până la m oartea lui Macarie
48 Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, p. 345.

49 PL 21,453 C.
50 Paladie, Istoria Lausiacă, pp. 66-67. Tot Paladie ne spune că un frate
chiar a murit pe cale spre Schit, din pricina lipsei de apă.
ISTO R IA IU B IR II OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 35
Egipteanul ( 3 9 0 ) ; c. E poca de au r a Schitului (până Ia 4 0 7 )

şi d. Supravieţuitorii epocii de aur.51 Monahul Filotheu,
în studiul isto ric fo arte d ocu m entat şi elaborat, aşezat ca
postfaţă la ed iţia p e ca re o în grijeşte şi o diortoseşte a Pa
tericului egiptean al lui Grigorie Dascălul, propune urm ă
toarele gen eraţii: a. Prim a gen eraţie o alcătuiesc monahii
care au in trat în viaţa m onahală începând cu anii 3 2 5 -3 3 0 ;
b. G eneraţia a doua a r fi alcătuită de cei care intră în m ă
năstiri începând cu anii 3 4 5 -3 5 0 ; c. Generaţia a treia co
respunde celo r care au venit în pustie începând cu anul
3 7 0 ; d. Generaţia a patra ar fi cea a m onahilor care au in
trat în m ănăstiri după anul 4 0 0 52.
O să-i trecem în revistă pe scurt pe principalii repre
zentanţi ai „generaţiilor", aşa cum le prezintă J.C: Guy. Din
prima generaţie reţinem pe A w a Sisoie, căruia îi sunt atri
buite 5 8 de apoftegm e, A w a Ammonas, A w a Isaia, Awa
Or, A w a Paisie. Din a doua generaţie: A w a Arsenie (nu Ar-
senie cel Mare, care va trăi un secol mai târziu), A w a Kari-
on şi fiul său Zaharia, A w a Isidor, preotul Schitului, Awa
Pafhutie, preotul Schitului după Ava Isidor, al cărui ucenic
a fost, A w a Daniel, ucenicul Awei Pafhutie, Awa Silvan,
care va pleca de la Schit şi va întem eia mănăstiri în Sinai
şi în Palestina, A w a Theonas. A treia generaţie este re
prezentată de A w a Achile, A w a Alonie, Awa Apollo, Awa
Ioan Colovos, de la care s-au păstrat 47 de apoftegme,
Awa Moise, om orât de barbarii care vor devasta Schitul în
407, Awa Serapion, despre care scrie Sfântul Ioan Casian,
Awa Teodor de la Ferme. în fine, ultima generaţie, cea a
moştenitorilor, este generaţia de după invazia triburilor
de barbari din 4 0 7 : Awa Arsenie cel Mare, fost demnitar
51 SC voi. 1, p. 47.
52 Monahul Filotheu, Cuvânt despre istoria Patericului... în Patericul
egiptean, Editura Sofia, Bucureşti, 2 0 1 1 , pp. 51 5 -5 1 6 .
36 PATERICUL M ARE
la curtea împăratului Teodosie, A w a Pimen, de la care ni

s-a păstrat cel mai mare număr de apoftegme (peste 250),
şi cei şase fraţi ai săi.
Pahomie cel Mare
P en tru în tre g ire a im aginii m on ahism ului egiptean la
v rem ea P atericului vom am inti şi pe P ahom ie cel Mare şi
m ăn ăstirile lui de obşte. P ahom ie53 s-a n ăscu t la 2 9 2 în
Egiptul de Sus şi a în cep u t v iaţa m o n ahală sub îndrum a
rea Cuviosului Palam on. în anul 3 2 3 s-a a şez a t la Taben-
nisi, unde a în tem eiat prim a m ăn ăstire de obşte. El este
întem eietorul m onahism ului egiptean chinovial. La scurt
tim p (3 2 9 ) se va în tem eia a doua o b şte în apropiere, iar în
anii care au urm at, num ărul o b ştilo r va c re şte şi va popu
la to ată Tebaida. Obştile se v or organiza şi v or funcţiona
după regulile puse de A w a Pahom ie cel M are. La m oartea
sa, care se întâm plă la anul 3 4 6 , o b ştea sa era îm părţită în
nouă m ănăstiri. Paladie spune că m ăn ăstirea lui Pahomie
avea o m ie tre i sute de bărbaţi, dar m ăn ăstirile ce i-au în
suşit acest mod de vieţuire însum au şapte m ii de b ărbaţi54.
Paladie scrie despre Pahom ie că era „unul dintre bărbaţii
care au tră it o viaţă dreaptă şi de aceea a fo st învredni
cit de darul prorociei şi de vederi îngereşti. Era iubitor
de oam eni şi iubitor de fraţi la culm e”. Tot el ne spune că
Pahomie a prim it prin vedenie îngerească to ată rânduiala
de obşte pentru monahi. „I s-a arătat odată un înger şi i-a
zis...: clădeşte chilii diferite în curte şi să locuiască câte
trei. Iar m asa tutu ror va avea loc într-o singură încăpere.
Nu vor dormi întinşi, ci pe scaune puţin aplecate, şi pe ele
53 F. Halkin, Sancti Pachomii Vitae Grecae (Subsidia Hagiographica, 19.
B russels: Société des Bolland istes, 1 9 3 2 ). Scrisă de un autor grec ano
nim, Viaţa Cuviosului Pahomie cel Mare va fi tradusă în latin ă de Dioni-
sie Exiguul Vita Pachomii.
se v o r pu ne sa lte le p e ca re s e v or aşeza cei ce dorm. Noap

tea vor p u rta căm ăşi în cin se de in. Fiecare dintre ei să aibă
o m anta făcu tă din p ie le de capră şi să nu m ănânce fără
ea. Când m erg în să la îm p ărtăşire, sâm băta şi duminica,
să-şi dezlege cin gătorile, să-şi dezbrace m antaua de piele,
dar să in tre având culion ... Să nu vorbească în vrem e ce
m ănâncă, nici să -şi a ţin te a scă privirea în altă parte, decât
la blid sau la m asă. L e-a rân d u it să rostească în cursul zilei
d ou ăsp rezece ru găciu ni şi seara la lum ânare douăspre
zece, şi p e ste n o ap te douăsprezece, şi la ceasul al nouă
lea (tre i d upă-am iază) trei rugăciuni, iar când m ănâncă
obştea a rân d u it ca în ain te de o rice rugăciune să se cânte
psalm i."ss M onahii aveau şi diverse ascu ltări: „Unul lucra
păm ântul, altul p reg ătea pâini, altul zidărie, altul croitorie;
unul îm p letea coşu ri m ari, altul cosea haine din piele, altul
lucra aco p erişu ri, altul s e ocupa cu cop ierea de scrieri, al
tul îm p letea v eşm in te m oi. Şi to ţi învăţau pe de ro st toate
S crip tu rile"5556. în zonă, „era şi o m ăn ăstire de fem ei, locuită
de p atru su te de m onahii, având a ceeaşi rânduială, aceeaşi
vieţuire, d eo seb in d u -se d o ar prin îm brăcăm inte. Fem eile
se aflau din colo de râu, iar bărb aţii pe ţărm ul opus... în
afară de p re o t şi d e diacon, nim eni nu tre c e a la m ăn ăstirea
de fem ei. Şi a cea sta , num ai dum inica"57.
în L avsaicon avem o secv en ţă g răito are despre
nivelul n e v o in ţe lo r şi regim ul de vieţu ire m onahală
din m ă n ă stirile lui P ahom ie cel M are, d ar şi al celo r din
celelalte m ăn ăstiri. M acarie A lexandrinul, de la Chilii,
m are n e v o ito r fiind şi „auzind el că tab en isio ţii duc o v ie
ţu ire înaltă", ascu n zân d u -se sub chipul unui bătrân sim
plu, a m ers la A w a P ahom ie şi i-a c eru t să-l p rim ească în
55 Paladie, Istoria Lausiacă, pp. 7 2 -7 3 .

57 Paladie, Istoria Lausiacă, pp. 7 4 -7 5 .
38 PATERICUL MARE
m ănăstirea lui, să se facă monah. Pahom ie îl respinge mai

întâi pe motivul că, bătrân fiind, nu se mai poate acomo
da, pentru că „fraţii de aici sunt nevoitori şi nu poţi purta
ostenelile lor. Şi te vei sminti, şi vei pleca vorbindu-i de
rău”. Şi nu l-a prim it decât a şaptea zi. „Obştea unei singure
mănăstiri este de o mie patru sute de bărbaţi, până astăzi,
scrie Paladie. La vrem ea Postului Mare a văzut pe fiecare
nevoindu-se într-un fel sau altul: unul m ânca numai seara,
altul la două seri, altul la cinci seri. Unul stătea în picioare
toată noaptea, iar ziua se aşeza." Macarie, însă, i-a întrecut
pe toţi. După ce şi-a înmuiat multe ramuri de finic pentru a
avea de lucru, „a şezut într-un colţ şi până nu s-au împlinit
cele patruzeci de zile şi nu au venit Paştile, nu s-a atins de
pâine, nici de apă, n-a încovoiat genunchiul, nu s-a întins
pe pământ. Nu a luat nimic, afară de puţine foi de varză du
minica, spre a lăsa părerea că mănâncă. Afară de rugăciu
nea inimii şi de lucrul de mână, nu făcea altceva nimic"58.
Tot la Macarie Alexandrinul aflăm de măsura adâncirii
pustnicului cu mintea în Dumnezeu, în vederea lui Dum
nezeu. „Am dorit să ţin numai cinci zile mintea nedespărţi
tă de Dumnezeu. Şi luând această hotărâre, am închis chi
lia şi curtea mea, ca să nu dau vreunui om vreun răspuns,
şi am stat aşa începând de luni. Am poruncit, deci, minţii
mele zicând: Nu coborî din ceruri. îi ai acolo pe îngeri, pe
arhangheli, puterile cele de sus, pe Dumnezeul tuturor. Nu
coborî sub cer. Şi stăruind două zile şi două nopţi, am su
părat aşa de mult pe demon, că s-a făcut flacără de foc şi
mi-a ars toate cele din chilie, cum a ars şi rogojina de stuf
pe care şedeam, încât am socotit că mă arde şi pe mine
întreg. în sfârşit, pătruns de frică, m-am despărţit a treia
zi, nemaiputând să-mi ţin mintea neîmprăştiată, ci am co
borât la privirea lumii, ca să nu mă cuprindă mândria."59
58 Paladie, Istoria L ausiacă, pp. 45-46.
59 Paladie, Istoria L ausiacă, p. 47.
Egiptul - ţinutul monahilor

Există o dezvoltare atât de spectaculoasă a monahis
mului egiptean, încât putem spune că tot Egiptul se umple
de mănăstiri. Multe dintre ele sunt pomenite în Apofteg
mele Părinţilor pustiei. Dintr-un motiv sau altul, Părinţi
cunoscuţi părăsesc Schitul sau celelalte două centre (Nitria
şi Chiliile) pentru a se instala în alte mănăstiri: Awa Si-
soe la Clysma (cetate lângă Marea Roşie), Awa Herman la
Diolkos (aşezat lângă una din cele şapte guri ale Nilului),
Awa Siluan la Panefysis, apoi în Sinai. Pilusium, Ostrakini,
Enat, Arsinoe, Oxirinh, Troin, unde s-a săvârşit Awa Arse-
nie cel Mare sunt cetăţi în jurul cărora se dezvoltă centre
monahale. Awa Serapion întemeiază un mare centru mo
nahal lângă Arsinoe, unde numărul monahilor ajunge la
zece mii60. în Pateric este pomenit de mai multe ori Mun
tele Ferme, despre care vorbeşte şi Paladie în Lavsaicon.
Sfântul Ioan Casian îşi împarte cele douăzeci şi patru de
convorbiri duhovniceşti în trei grupe, după cele trei mari
centre monahale vizitate de el şi de tovarăşul său de pele
rinaj, Cuviosul Gherman: mai întâi Schitul, apoi Panefysis
şi Diolkos, arătând prin aceasta că Bătrâni înţelepţi erau în
toate mănăstirile.
Din mărturia Părintelui Piamun aflăm că „trei sunt
în Egipt categoriile de monahi: prima categorie este cea
a chinoviţilor, care, stând toţi la un loc în comunitate,
sunt conduşi de înţelepciunea unui Bătrân. A doua este a
anahoreţilor, formată din acei călugări care au fost formaţi
şi desăvârşiţi mai întâi în mănăstiri şi în prezent au ales
retragerea în singurătăţile pustiului. Din această categorie
dorim să facem parte şi noi. A treia este cea nevrednică de
a fi imitată, aceea a sarabaiţilor, care este călduţă şi trebu
ie evitată.61
60 Monahul Filotheu, Cuvânt d espre istoria Patericului, p. 512.
61 Sfântul loan Casian, Convorbiri duhovniceşti, p.629
40 PATERICUL MARE
Monahismul egiptean ocupă un loc proem inent în isto

ria monahismului creştin, datorită numărului m are de mă
năstiri şi monahi (este avansată estim ativ cifra incredibilă
de o sută de mii de monahi în to t Egiptul), dar şi măsurii
desăvârşite la care ajung aici vieţuirea m onahală, nevoin-
ţele monahale, dar şi experienţele dum nezeieşti. Desigur,
lucrarea lui Dumnezeu face ca monahism ul egiptean să ră
mână în m em oria Bisericii şi datorită m onum entelor lite
rare care vor transm ite posterităţii viaţa şi petrecerea Bă
trânilor din pustia egipteană, la care ne-am referit mai sus,
între care Patericul ocupă locul central. Monahii din pustia
Egiptului vor face atât de evidente prezenţa şi lucrarea lui
Dumnezeu, poate în cea mai intensă în soţire a pământului
cu cerul şi a oam enilor cu Dumnezeu, în cât p ecetea dum
nezeieştii prezenţe se im prim ă şi apoftegm elor Părinţi
lor, dându-le o putere asem ănătoare cu cea a cuvintelor
Dumnezeieştii Scripturi. De altfel, Părinţii Bisericii nu vor
ezita să treacă Patericul, alături de alte lucrări, în categoria
cărţilor de Dumnezeu insuflate (G E O T rv u crtaiY p cu p ai)62, iar
creştinii, în special monahi, se vor hrăni fără întrerupere din
apoftegmele Părinţilor pustiei.
Declinul m onahism ului anah oretic egiptean începe cu
o prim ă invazie a tribu rilor barbare ale mazicilor, în anul
4 0 7 . Invaziile urm ătoare, în 4 3 4 şi 4 4 4 , vor duce la devas
tarea Schitului şi a principalelor cen tre m onahale din pus
tia egipteană. Al IV-lea Sinod Ecum enic va impune o anu
m e dificultate de com unicare în tre m onahism ul egiptean,
răm as sub influenţa m onofizită, şi cen trele monahale,
62 A se vedea subtitlul Everghetinosului, care include mare parte din

Apoftegmele Părinţilor pustiei egiptene în culegerea pe care o repre
zintă: A du n a re a cuvintelor şi învăţăturilor celo r d e D um nezeu grăite,
ale purtătorilor d e D um nezeu Părinţi, culeasă din toată Scriptura cea
d e D um nezeu insuflată (Everghetinos, voi. I, Sfânta Mănăstire Vatoped,
Muntele Athos, 20 0 1 ).
IST O R IA IU B IR II O A M EN ILO R PEN TRU DUMNEZEU 41
rămase su b C o n sta n tin o p o lu l ortod ox. în tre anii 6 1 4 şi

619, Egiptul e s te in v a d a t d e p erşi, care vor jefui toate m ă
năstirile d e aici, c a şi p e c e le din Palestina. în anul 6 4 1 ,
Egiptul e ste o c u p a t d e a ra b i şi ie se de sub stăpânirea b i
zantină. După c u c e r ir e a arab ă, c en tre le m onahale cunos
cute din P a te ric ră m â n în c e t-în c e t fără m onahi, pentru ca
spre anul 9 0 0 să fie p u stiite de tot.
C ondiţii m ateriale
C ercetările is to ric e şi arh eo lo g ice63 au avansat foar
te mult în re c o n stitu ire a con d iţiilo r m ateriale în care îşi
desfăşurau v ie ţu ire a m o n ah ii în pustia Egiptului. La Chilii,
unde se re trăg e au m o n ah ii din Nitria pentru o viaţă mai
aspră, „chilia se afla în tr-o cu rte închisă, îm prejm uită de
un zid; în cu rte s e afla un puţ, din care se putea scoate apă
pentru băut; ap a p u tea serv i şi la irig a t Săpăturile au scos
la iveală dovezi d esp re ex iste n ţa unor mici grădini care
furnizau m o n ah ilo r legum e şi salate pentru hrana lor.
Curtea era d estul de m are ca dim ensiuni din m om ent ce
monahul se p u tea p reu m bla prin curte fără să iasă... Chi
lia era con stru ită din cărăm izi arse pentru porţiunile care
trebuia să fie m ai re z iste n te şi din chirpici. Iluminatul era
asigurat prin fe re stre , iar o uşă, dotată cu zăvor, perm itea
închiderea in cin te i"64.
Chilia avea cel puţin două încăperi. Una avea loc de rugă
ciune, o rien tat sp re ră s ă rit şi în sem n at cu o cruce, desenată
63 în 1 9 6 4 şi 1 9 6 5 s-au d e sfă şu ra t săp ătu ri arheologice în situl Kellia
(Chilii), sub co n d u cere a lui A n toin e G uillaum ont şi F. Daumas, cu spri
jinul Institutului F ran cez de A rh eo lo g ie O rientală din Cairo. Rezultatele
au fost publicate în K ellia I, K om 2 1 9 , F ou illes e x éc u té es en 19 6 4 e t 1965,
2 vol., Cairo, 1 9 6 9 .
64 O foarte am ăn u n ţită şi p recisă p rezen tare a lucrurilor am aflat la
Antoine Guillaum ont, O rigin ile v ieţii m o n a h a le ... pp. 2 0 9 -2 1 0 . Reprodu
cem în rezum at in fo rm aţiile s tr ic t n ec esa re pentru o imagine a condiţii
lor în care trăiau m on ah ii în pustie.
42 PATERICUL MARE
pe perete sau într-o nişă. Chilia mai pu tea avea o căm ară şi
o încăpere sep arată pentru ucenic. Săpăturile arheologice
au scos la iveală chilii cu până la şap te-o p t încăperi. Cât
priveşte „mobilierul”, după inform aţiile aceluiaşi autor, în
loc de scaune erau folosite legături de tre stie . Săpăturile
au descoperit un singur p at zidit din cărăm idă într-una
din chilii, patul fiind de obicei im provizat dintr-un strat de
ierburi uscate sau săpat în păm ânt ca o groapă. Hrana era
în principal alcătuită din pâine uscată cu sare şi cu puţin
ulei. Fiertură se folosea pentru bolnavi şi pentru oaspeţi.
Despre cum decurgea m asa atunci când un monah avea un
oaspete aflăm de la Sfântul Ioan Casian. în vizită la Awa
Serenie pentru continuarea dialogului, Sfântul Casian
relatează: „După ce s-a term inat slujba religioasă cerută
de sărbătoarea zilei şi toţi au plecat de la biserică, noi ne
am întors în chilia Bătrânului, care mai întâi ne-a servit o
agapă deosebită. în loc de saram ura peste care punea de
obicei o picătură de untdelemn şi care-i constituia masa
de prânz, el ne-a dat o mâncare cu ceva mai mult untde
lemn decât de obicei. De altfel, fiecare foloseşte zilnic la
masă acea picătură de untdelemn, nu pentru ca mâncarea
să fie mai gustoasă, ci pentru ca prin acest obicei să poto
lească trufia care de obicei se furişează şi mângâie inima,
datorită înfrânării mai aspre. Experienţa arată că, cu cât
înfrânarea se săvârşeşte mai pe ascuns, fără să fie vreun
om mărturie, cu atât ea ispiteşte mai mult pe cel care o
ascunde. Apoi ne-a pus o sărătură cu câte trei măsline la
fiecare şi un coşuleţ cu năut prăjit, pe care ei îl numesc
prăjitură, din care am luat numai cinci grăunţe. Ni s-au
dat de asem enea şi câte două prune şi câte o smochină,
mai mult nu, fiindcă este vinovat cel ce în acel pustiu de
păşeşte acest număr"65.
65 Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti - VIII, p. 435.
IST O R IA IU B IR II O A M EN ILO R PEN TRU DUMNEZEU 43
Lucrul de m â n ă la C hilii şi la S ch it era în principal con

fecţionarea c o ş u r ilo r d in t r e s tie sau m ai ales din fibră de
palmier, c a re s e p u n e a m ai în tâ i la înm u iat. Se îm pleteau
funii lungi, c a re d u p ă a c e e a e ra u cu su te p entru a se rea
liza un coş. D e sp re a c e s te a s e face frecv en t pom enire în
apoftegm ele P ă rin ţilo r. P ă rin ţii m ai lucrau, de asem enea,
la seceriş, p rim in d în sc h im b p âin e. Erau şi ocupaţii mai
specializate, cu m a r fi c e a a c o p iş tilo r66.
M onahii s tă te a u r e tr a ş i în ch iliile lo r p e ste săptăm ână.
„Statul în ch ilie r e p r e z e n ta p rin cip iu l e sen ţial, căci numai
el putea a sig u ra s in g u r ă ta te a şi lin iş tire a ind ispensabile în
vederea p o to lirii p a tim ilo r şi u n irii cu Dum nezeu."67
M onahii s e a d u n a u s â m b ă ta şi d um inica la biserică
pentru „sinaxă". R e stu l zilelo r, b is e ric a era încuiată. B iseri
ca era în c e n tru l c o m u n ită ţii m o n ah ale. La N itria şi la Chilii
a fost câ te o s in g u ră b is e r ic ă . La fel şi la Schit, până pe la
ju m ătatea se c o lu lu i al V -lea, cân d în c e p e să se con stru ias
că o a d oua b is e ric ă . C lă d irea re sp e ctiv ă avea m ai m ulte
încăperi, cu d e s tin a ţii d ife rite .
S âm b ătă s e a r a , m o n a h ii s e ad u n au ap ro ap e toţi, cu ex
cepţii fo a rte p u ţin e , c a r e -i p riv eau p e cei fo arte retraşi în
vieţuirea p u s tn ic e a s c ă . Când lip s e a cineva, era c erce ta t
pentru a v e d e a d a c ă n u e s te b o ln av sau d acă nu a m u rit
Sâm bătă s e a r a a v e a lo c ag ap a, m o n ah ii luau m asa îm p re
ună. E ra o c o n tin u a r e a tr a d iţie i B is e ric ii prim are, agapa
fiind o m a n ife s ta re c o n c r e tă a iu b irii d in tre m onahi. Me
niul e ra îm b u n ă tă ţit fa ţă d e c e l d in ch iliile m onahilor, în
sensul că s e c o n s u m a m â n c a r e g ă tită (fie rtu ri) şi ch iar se
bea puţin vin , p e c a r e u n ii îl refu zau . E rau m onahi căro ra
această a g ap ă le a ju n g e a p e n tr u to a tă săp tăm ân a. Agapa
se organiza în tr -o a ltă în c ă p e r e , nu în b ise ric ă . După agapă
66 Antoine Guillaumont, Originile vieţii monahale, pp. 2 1 1 -2 1 3 .

67Antoine Guillaumont, Originile vieţii monahale, p. 214.
44 PATERICUL MARE
urma Dumnezeiasca Liturghie, care se desfăşura de-a lun

gul întregii n o p ţi Nu s-au păstrat elem ente privitoare la
Liturghie. Este de presupus că era o prim ă p arte în care se
cântau psalmi şi se făceau citiri din Vechiul şi Noul Testa
ment, apoi urmau Euharistia şi îm părtăşirea monahilor68.
Ziua de duminică, monahii aveau dialoguri duhovniceşti,
apoi pleca fiecare la chilia sa, luând cu sine pâine pentru
toată săptămâna şi foarte probabil cele necesare lucrului
de mână.
lată câteva informaţii păstrate de Sfântul loan Casian:
„Când se adună să facă slujirile mai sus pomenite, pe care
le numesc «sinaxe», toţi păstrează atâta linişte, încât, deşi
se strânge la un loc un număr mare de monahi, ai crede
că nu se mai află niciun om înlăuntru, în afară de cel care,
sculându-se, intonează psalmul la mijloc, şi asta mai ales
când se încheie slujba... Iar numărul de doisprezece psalmi
îi împart în aşa fel ca, dacă sunt doi fraţi, să cânte câte şase,
dacă sunt trei, să cânte patru, dacă sunt patru, să rămână
câte trei de fiecare. în adunările de slujire nu se cântă ni
ciodată un număr mai mic decât acesta, dar nici mai mult
de patru fraţi, oricât de mare ar fi numărul celor adunaţi la
slujbă... Săvârşind în adunările lor aceleaşi slujbe, numai
unul se ridică în picioare la mijloc să rostească psalmii, pe
când toţi ceilalţi, potrivit obiceiului, stau pe scăunele foar
te joase, cu inima îndreptată într-o mare încordare spre
glasul psaltului”69.
Cum s-a născu t Patericul
„Apoftegm ele su n t fructul u nei len te şi îndelungi ger
m inări în tă c e re a d eşertului. Au fost cu g re u sm ulse din
a ce a s tă tă c e re şi ră m â n p e n tru to td e a u n a învăluite în
48 Antoine Guillaumont, Originile vieţii m on ahale, p. 217.

wSfântul loan Casian, Convorbiri duhovniceşti, p, 126,
ISTORIA IU B IR II OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 45
ea.”70 A poftegm ele Părinţilor pustiei sunt prin excelenţă

o literatură care aparţin e genului fiiosofiei practice, care
răspunde la întrebarea: Ce să fac? Ele s-au născut într-un
spaţiu în care oam en ii erau angajaţi nu în descifrarea
rosturilor ultim e ale existenţei, ci în împlinirea acestora
la măsura deplinătăţii. în acelaşi timp, apoftegmele devin
ele însele argum ente, sem ne concrete care confirmă
sensul şi calea de îm plinire a lui, tocmai datorită faptului
că descriu şi isto risesc chipuri de oameni care au ajuns
Ia capătul drumului, la împlinire, la măsura desăvârşirii
Apoftegmele se nasc, deci, în atmosfera aceasta de aşezare
pe calea îm plinirii şi de depăşire a obstacolelor ce apar
pe această cale. Cel m ai adesea, zicerile Părinţilor pustiei
vin să ofere răspuns începătorilor sau celor care ajung
în impas. Este o literatu ră mărturisitoare prin excelenţă,
expresie a experienţei personale, nemijlocite, departe de
orice speculaţie teoretică.
Primele generaţii de pustnici nu aveau la îndemână o
literatură didactică. A ceastă funcţie era împlinită aproape
exclusiv de Sfânta Scriptură, la care pustnicii se raportea
ză, de altfel, foarte m u lt
Sunt uşor de reconstituit sursele iniţiale ale apofteg
melor: 1. Dialogul particular dintre un ucenic şi părintele
lui duhovnicesc (A w a sau Bătrânul). 2. Un fel de discuţii la
care participau m ai mulţi monahi şi discutau lucruri zidi
toare. 3. Dialoguri dintre doi Bătrâni. La acestea se adaugă
istorisiri biografice extrase din lucrări anterioare. Este o
literatură fragm entară, aparent neomogenă, fără o prove
nienţă foarte sigură în ceea ce priveşte autorul, pentru că
nimeni nu a sem nat ceea ce a spus sau a scris. Este con
siderată a fi o „documentaţie unică" datorită faptului că
70Les Sentences des pères du désert, Abbaye Saint-Pierre - Solesmes,

1966, p. 2.
46 PATERICUL MARE
„ne restituie, în linii mari, experienţa pionierilor pustiei şi

pot fi citite ca un ghid practic al experienţei lui Dumnezeu
în pustie”71. Apoftegmele au avut o etapă a lor orală, apoi
au început să fie puse în scris şi să circule izo lat Fiecare
copist îşi perm itea să modifice sau să com pleteze ceea ce
prelua de la înaintaşii lui. Spre sfârşitul secolului al IV-lea,
această literatură este, deja, din ce în ce mai bogată. în
Tratatul practic al lui Evagrie Ponticul, redactat la sfârşi
tul vieţii (+ 399), avem prima mărturie scrisă referitoare
la circulaţia apoftegmelor. Sunt prezentate aici mai mul
te apoftegme ale Părinţilor pustiei, citate din memorie de
Evagrie.
Etapa cea mai importantă este aceea a formării colec
ţiilor de apoftegme72. Apoftegmele sunt adunate foarte
probabil mai întâi în Colecţia alfabetică, apoi în cea tema
tică sau sistematică. Despre Colecţia tematică, tradusă şi
publicată de noi, se ştie cu certitudine că circula deja la
anul 530 în limba greacă, din moment ce un astfel de ma
nuscris, adus de Pelagiu într-una din călătoriile sale în Ră
sărit, făcută între anii 538 şi 555, a stat la baza traducerii
latine, efectuate de Pelagiu şi Ioan. J.C. Guy coboară data la
sfârşitul secolului al V -lea (480-490)73. Acelaşi cercetător
avansează ipoteza că autorii iniţiali ai colecţiei tematice ar
fi putut fi ucenici ai Awei Pimen74. Palestina a fost spaţiul
în care s-au răspândit imediat după Egipt şi de aici în toată
lumea creştină.
71 Ediţia SC, voi L, pp, 20-21.

n Subiectul este tratat pe larg In lucrarea Iul Jean Claude Guy, Recher-
chttturla tradttlon grecqut detApophtegmata Patrum, Bruxelles, 1962
(1904*).
n Ediţia SC vel f,p,82,
74 Ediţia SC voi. 1, p, 83,
II. Lumea şi Pustia
în anui 3 1 3 , prin cunoscutul Edict de la Mediolan, Con

stantin cel Mare punea oficial capăt persecuţiilor împotri
va creştinilor. Creştinii erau repuşi în drepturi, li se res-
tituiau proprietăţile, li se întorceau vredniciile sociale de
care fuseseră eventual despuiaţi, erau reintegraţi în soci
etatea din care fuseseră expulzaţi sau marginalizaţi, reve
neau în mijlocul lumii. Bisericii creştine i se deschidea cale
generoasă în istorie. După trei secole în care i s-a refuzat
instalarea în lume, Biserica va prinde repede cheag istoric
şi social şi lum esc şi nu va întârzia să ocupe un loc chiar
dominant pe scena lumii. Odată cu mutarea capitalei de la
Roma la Bizanţ/Constantinopol, împăratul roman devine
din persecutor protector al creştinilor, promotor al cre
dinţei şi valorilor creştine şi susţinător al Bisericii. Noul
imperiu ce se năştea, cel Bizantin, va fi Imperiu creştin.
în acest m om ent - începutul secolului al IV-Iea -, chiar
în perioada de revenire şi integrare confortabilă a Bisericii
în lume, un num ăr impresionant de mare de creştini
părăsesc lumea pentru a se aşeza în pustie, refuzând parcă
ostentativ instalarea în lume şi în istorie. Timpul naşterii
monahismului anahoretic egiptean coincide frapant cu
timpul încetării persecuţiilor şi al aşezării Bisericii în lume
cu conştiinţa duratei sale istorice nedeterminate. Este greu
să nu cauţi o legătură între cele două evenimente majore.
Care să fie explicaţia acestei intersectări, dintr-o parte, Bi
serica vine din afară, de la margine spre lume, spre centrul
lumii, din cealaltă parte, numeroşi creştini fug şi evadea
ză din lume şi se îndreptă spre marginea ei, spre pustia
cea mai adâncă. Cercetătorii monahismului anahoretic
egiptean avansează diferite explicaţii, dar cei mai mulţi se
48 PATERICUL MARE
declară încă neputincioşi în a dezlega această dilem ă75.

Pentru prim a dată pustia apare ca spaţiu de locuit, pre
ferat lumii de către un num ăr însem nat de oam eni. Pustia
va propune un mod de viaţă în con trast evident cu cel din
lume. Pe de o p arte lumea, ca spaţiu primitor, cu oferta
bogată a condiţiilor pentru o viaţă confortabilă, frumoasă
şi chiar facilă, deschisă creşterii şi progresului continuu,
un spaţiu prietenos omului şi vieţii în general. De cealal
tă parte, pustia, ca spaţiu neprim itor, lipsită de condiţiile
elem entare pentru susţinerea vieţii, un Ioc nu numai ne
prietenos, ci chiar duşm ănos pentru om şi pentru viaţă
în general, unde-şi găsesc adăpost mai curând adversarii
omului şi ai vieţii, fiarele sălbatice şi duhurile rele. Aceasta
reprezintă o lectură la prim a vedere a celor două toposuri.
De ce fug, atunci, m onahii de lum e şi se aşază în pustie?
Este evident că renunţă la confortul şi oferta lumii şi pre
feră lipsurile şi adversităţile pustiei. Ca să facă acest lucru
cu atâta determ inare trebuie să existe o m otivaţie foarte
puternică. Vom descoperi în explicaţiile oferite chiar de
ei o evaluare diferită a raportului dintre lum e şi pustie,
contrară celei de m ai sus. Pentru monahi, lum ea cu oferta
ei generoasă este un spaţiu riscant, amăgitor, duşmănos,
pierzător, în tim p ce pustia, în ciuda ofertei sale extrem de
sărăcăcioase sau tocm ai de aceea, este un spaţiu favora
bil, izbăvitor, împlinitor. Sau poate altfel spus, lum ea oferă
condiţii ce favorizează eşecul existenţial, în tim p ce pustia
oferă condiţii prielnice îm plinirii. Pe scurt, în timp ce con
vingerea celo r din lum e este că aceasta oferă şanse mai
75hNu se va da fără îndoială niciodată o explicaţie faptului pentru care

în ultimii ani ai sec. al IH-lea un anume număr de creştini au început să
iasă din oraşe şi din comunităţile creştine pentru a se instala în deşert,
părând a răspunde unei vocaţii de a trăi altfel credinţa în Hristos." (J.C.
Guy, Les apophtegmes des pères, Vol. I, p. 13)
mari de viaţă, ia r pustia presupune nenumărate riscuri la

adresa vieţii, pentru cei din pustie, lumea duce la moarte,
iar pustia la viaţă.
Lumea şi pustia su n t doi vectori esenţiali pentru defi
nirea şi înţelegerea monahismului anahoretic creştin, dar
şi al etosului creştin în general. Lumea şi pustia apar ca
repere fundam entale, chei ermeneutice esenţiale pentru
realizarea vieţii şi pentru înţelegerea ei. Sunt toposuri te
ologice prin excelenţă, sau mai curând etosuri teologice,
întrucât presupun şi recapitulează integral un mod de via
ţă anume, d eterm inat de raportarea omului la Dumnezeu.
Perspectiva te o lo g ic ă asu p ra lumii şi pustiei
Ceea ce-i determ ină pe oameni să plece în pustie este

dorul după Dumnezeu, dorinţa de a se apropia mai mult
de Dumnezeu şi convingerea că în lume nu s-ar putea îm
plini acest dor. M ărturia lo r este clară: dacă vrea cineva să
se apropie de Dumnezeu, pustia este un loc unde acest lu
cru se poate realiza m ult mai bine decât în lume. Nu se ex
primă pentru prim a dată în istorie acest lucru şi nici nu se
probează pentru prim a dată, dar acum totul se întâmplă
la o scară m are şi mai ales la o măsură desăvârşită. Lumea
şi pustia sunt văzute de monahi dintr-o perspectivă teolo
gică. Perspectivă teologică înseamnă a vedea lucrurile şi a
le evalua, luându-L în calcul şi pe Dumnezeu. Mai concret,
evaluarea lumii sau a pustiei dintr-o perspectivă teolo
gică înseamnă aşezarea lor în spaţiul relaţiei dintre om/
omenire şi Dumnezeu, sau în termeni inversaţi: evaluarea
lumii şi a pustiei ca spaţiu în care se desfăşoară relaţia/
dialogul omului cu Dumnezeu, întrebând: Ce reprezintă şi
cum funcţionează lum ea sau pustia în această relaţie, sau
cum funcţionează relaţia omului cu Dumnezeu în lume
sau în pustie.
50 PATERICUL M ARE
Perspectiva asupra lumii şi a pustiei se modifică radi

cal atunci când viaţa omului este determinată de relaţia
cu Dumnezeu, de fapt, de vieţuirea cu Dumnezeu. Simplu
spus, într-un anume fel se desfăşoară viaţa noastră cu
Dumnezeu, dialogul sau relaţia noastră cu Dumnezeu în
lume şi în alt fel se desfăşoară în pustie. Pretextul îl repre
zintă materialitatea şi concreteţea, evidenţa şi proximita
tea, frumuseţea şi oferta lumii, care pare să-L concureze
pe Dumnezeu în ochii, mintea şi inima omului, ispitindu-1,
provocându-1 cu suficienţa şi autonomia ei. Aşezat între o
lume imediat accesibilă şi atât de generoasă, pe de o par
te şi un Dumnezeu aparent inaccesibil, de cealaltă parte,
omului nu-i este greu să cedeze ispitei eliminării lui Dum
nezeu din calcul şi considerării lumii ca singura şi ultima
realitate, iar pe sine potenţialul unic beneficiar sau poate
chiar stăpân absolut al acesteia. Nu este responsabilă lu
mea pentru aceasta, nici frumuseţea lumii, ci slăbiciunea
şi neputinţa omului, inerţia firii umane căzute care-1 pre
sează insistent spre ispita şi himera unei existenţe închise
şi suficientă sieşi, autonomă.
Pustia, topos teologic
Pustia nu intră acum pentru prima dată în orizontul vie

ţii şi reflecţiei creştine. Istoria biblică - şi literatura biblică,
în consecinţă - îi consacrasem un loc important ca topos
teologic, spaţiu în care se petrece ceva important în rela
ţia omului cu Dumnezeu. Pustia este locul care face trece
rea de la ţinutul robiei la ţinutul făgăduinţei, al eliberării.
Pustia este locul încercărilor, al ispitirilor, dar şi al vederii
lui Dumnezeu. Pustia, însoţită de cele mai aspre privaţi
uni, este locul însoţirii poporului Israel cu Dumnezeu, toc
mai datorită condiţiilor aspre de viaţă, care îndepărtează
pe om de chipul frumos al lumii şi-l deschide perspectivei
ISTO R IA IU B IR II O A M EN ILO R PEN TRU DUMNEZEU 51
cereşti, eshatologice, îl deschide lui Dumnezeu. în pustie

şi în condiţiile absenţei totale a reperelor exterioare şi a
resurselor vitale - hrana şi apa -, poporul lui Israel va face
experienţa nemijlocită a suportului dumnezeiesc al vieţii
şi al istoriei lor. Dumnezeu însuşi le va arăta drumul, ziua
printr-un stâlp de nor şi noaptea printr-un stâlp de foc ce
mergeau înaintea lor (Ieşire 13, 2 1), îi va hrăni cu mană
din cer (Ieşire 1 6 ,4 ) şi cu apă scoasă în mod minunat din
piatră seacă (Ieşire 17, 6). în pustie, poporul lui Dumne
zeu recuperează imaginea adevărată, clară a condiţiei sale
de făptură a lui Dumnezeu, din Care izvorăşte de fapt viaţa
şi Căruia se datorează înaintarea lui în istorie, adevăr fun
damental ce priveşte condiţia umană în general. Pustia şi
Muntele Sinai, de care este asociat postul ca nevoinţă şi
desprinderea de resursa lumească a vieţii, constituie con
textul în care se petrec evenimente de vârf ale istoriei bi
blice vechi-testamentare: vederea lui Dumnezeu, vorbirea
cu Dumnezeu şi darea Legii.
Prorocii v o r invoca frecven t pustia cu nostalgie, ca loc
al maximei apropieri a poporului de Dumnezeu şi al trăirii
iubirii d um nezeieşti Du-te, şi strigă la urechile cetăţii Ie
rusalimului: Aşa vorbeşte Domnul: Mi-aduc am inte încă de
dragostea p e care o aveai când erai tânără, de iubirea ta,
când erai m ireasă, când Mă urm ai în pustie, într-un păm ânt
nesem ănat Atunci Israel era sfinţenia Domnului. (Ieremia
2 ,2 ). Prorocul Isaia asociază, de asem enea, pustia cu locul
venirii şi întâlnirii cu Dumnezeu: Un glas strigă: Pregătiţi
în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum
pentru Dumnezeul nostru! (Isaia 4 0 , 3 ) Pustia este văzută
ca loc al recuperării fidelităţii şi al însoţirii cu Dumnezeu,
din mom ent ce relaţia d intre popor şi Dumnezeu este per
cepută în term enii unei relaţii de iubire, al relaţiei dintre
mire şi mireasă. Pustia este locul unde Dumnezeu îşi va
52 PATERICUL MARE
ademeni mireasa pentru a o recuceri: Pentru aceasta iată,

o voi atrage şi o voi duce în pustie, şi-i voi vorbi inimii ei
(Osea 2 ,1 6 ). Petrecerea în pustie va deveni reper esenţial
în istoria poporului lui Dumnezeu, cu funcţii fondatoare şi
pedagogice, la care se vor face trimiteri continuu: Adu-ţi
am inte d e tot drumul p e care te-a călăuzit Domnul, Dum
nezeul tău, în timpul acestor patruzeci d e ani în pustie, ca
să te sm erească şi să te încerce, ca să-p. cunoască pornirile
inimii şi să vadă dacă a i să păzeşti sau nu poruncile Lui (De-
uteronom 8 ,2 ).
Amăgit de confortul material din Egipt şi înfricoşat
de lipsurile pustiei, poporul lui Israel va cârti împotriva
conducătorilor şi chiar împotriva lui Dumnezeu: Copiii lui
Israel le-au zis: Cum de n-am m urit loviţi d e mâna Dom
nului în ţara Egiptului, când şedeam lângă oalele noastre
cu cam e, când mâneam pâine de ne săturam ? Căci ne-aţi
adus în pustia aceasta ca să fa ceţi să m oară d e foam e toată
mulţimea aceasta (Ieşire 1 6 ,3 ); Poporul stătea acolo, chi
nuit d e sete, şi cârtea îm potriva lui Moise. El zicea: Pentru
ce ne-ai scos din Egipt, ca să ne fa c i să murim de sete aici
cu copiii şi turm ele noastre? (Ieşire 17,3). Răzvrătirea le
va fi potolită de primirea manei din cer şi apei din stâncă.
Este grăitoare atitudinea israeliţilor faţă de pustie şi faţă
de lume. în aceasta se recapitulează atitudinea oamenilor
până astăzi Ei preferă siguranţa şi confortul lumii, chiar
dacă acestea presupun lipsa parţială sau totală a libertăţii
reale şi mai ales închiderea completă a orizontului unor
bunătăţi viitoare mult superioare. Egiptul va reprezenta
ţinutul şi semnul belşugului păcătos, al robiei prin exce
lenţă, al robiei păcatelor, iar pustia, cu privaţiunile ei, ţi
nutul şi semnul izbăvirii din robie, calea spre bunătăţile
făgăduite. Scoşi din robia egipteană şi duşi în pustie, isra-
eliţii vor cârti, vor avea nostalgia belşugului din perioada
robiei, vor respinge calea izbăvirii şi drept pedeapsă, ge

neraţia cârtitoare nu va ajunge să trăiască în pământul
făgăduinţei şi să se bucure de bunătăţile făgăduite. Vor
ajunge, însă, copiii lor.
în contrast evident cu israeliţii, mişcarea creştinilor
anahoreţi este una voluntară şi parcurge acelaşi drum cu
râvna şi cu determinarea pe care le dau numai conştiinţa
demersului adevărat, izbăvitor, susţinut de credinţa
nestrămutată. Suportul credinţei este experienţa nemijlo
cită a Dumnezeirii, sălăşluirea Duhului lui Dumnezeu în ei,
care le hrăneşte dorul după Dumnezeu ca stimul puternic,
irezistibil, ce-i ajută să se desprindă din siguranţa şi con
fortul amăgitor al lumii acesteia şi al ofertei sale, încredin
ţaţi că pustia este drumul scurt spre împreuna-petrecere
cu Dumnezeu, spre împărăţia lui Dumnezeu.
întâmplător sau poate nu, pustia va fi de data aceasta
Egiptul însuşi. Altădată, ţinut al belşugului material, dar
şi al robiei, Egiptul devine, prin pustia sa, ţinut al elibe
rării, drum spre Dumnezeu. Să fie o lecţie dumnezeiască
de afirmare a putinţei de schimbare, de transfigurare şi de
confirmare că nimic nu este rău prin sine şi nici definitiv?
Egiptul faraonic şi pustia Egiptului monahismului anaho-
retic devin toposuri teologice, care se vor regăsi în refle
xia teologică şi în literatura creştină peste veacuri. Egiptul
faraonic este semnul ofertei acestei lumi, iar pustia este
semnul ofertei lui Dumnezeu. De o parte, oferta lumii şi
a vieţuirii lumeşti, cu plăcerea şi confortul şi siguranţa ei,
dar amăgitoare, perisabilă şi muritoare. De cealaltă parte,
oferta pustiei, cu privaţiunile, chinurile, nevoinţele ei, în
fond eliberatoare şi deschizătoare de drumuri spre viaţa
nestricăcioasă şi veşnică. în esenţă, de o parte, oferta vieţii
lumeşti fără Dumnezeu, şi de cealaltă parte, oferta vieţuirii
cereşti cu Dumnezeu. Amândouă făcute pentru acum şi aici.
54 PATERICUL MARE
în Noul T estam en t îl vom regăsi pe Sf. Ioan Botezătorul

pregătind venirea Domnului în pustie, el însuşi devenind
prototip al monahilor, prin vieţuire austeră, înstrăinat
de lume, retras în pustie, hrănindu-se cu ceea ce-i oferea
pustia şi raportându-se cu ju d ecată asp ră la cei rămaşi
în lume. „Ioan s-a retras, fugind de zgom otul oraşelor, de
asaltul m ulţim ilor şi de păcatele oraşelor, ca să se ducă în
pustie, unde aerul era proaspăt, cerul m ai deschis şi Dum
nezeu m ult mai aproape."76 Pustia va fi şi locul încercării
sau al ispitirii M ântuitorului Hristos, unde, înainte de pro
ba de foc a ispitirii diavolului, va posti patruzeci de zile şi
patruzeci de nopţi (M atei 4 ,1 - 2 ) . Biruinţa Mântuitorului
constă tocm ai în faptul respingerii ofertei lumii - hrană
m aterială, stăpânire lum ească şi închinare la falşi dumne
zei - şi a cred inţei/în cred inţării fără rezervă în Dumnezeu.
Pustia este locul cel m ai potrivit pentru întâlnirea cu
Dumnezeu, tocm ai pentru că, prin im aginea ei respingă
toare, oferă omului şansa înd epărtării şi lepădării de lu
m ea extrem de ofertantă care-i alim enta ispita suficienţei
de sine şi a depărtării de Dumnezeu. D eparte de orice per
spectivă idilică şi rom antică, pustia era un păm ânt sterp,
un dom eniu al m orţii, care inspira team ă, străbătut de fia
re sălbatice periculoase, ca şerpii, hienele, şacalii, în care
om nu întâlneai, d ecât eventuale hoarde de barbari. Pus
tia, lipsită de oam eni, goală de prezenţe şi de lumea ma
terială, era plină de duhuri necurate, de demoni. Ajuns în
pustie, omul va da lupta adevărată şi neam ăgitoare, singu
ra adevărată, anum e cu propria sa fire şi cu duhurile. Să ne
am intim de cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care spune
c ă : ... lupta noastră nu este îm potriva sângelui şi a cărnii, ci
îm potriva începătoriilor, îm potriva stăpâniilor, împotriva
760rigen , Din omiliile la Evanghelia după Luca, PSB 7, Bucureşti, 1992,
pag. 1 0 0 .
ISTO R IA IU B IR II OAM EN ILOR PEN TRU DUMNEZEU 55
stăpânitorilor în tunericului acestu i veac, îm potriva duhuri

lor vicleniei... (Efeseni 5 ,1 2 ) .
Pustia îi oferă monahului şansa exerciţiului prezenţei
constante a lui Dumnezeu, condiţiile cele mai propice adu
nării din orice risipire, a adunării în sine, condiţiile cele
mai prielnice realizării liniştirii/isihiei depline şi a trezvi-
ei desăvârşite în care se produc convorbirea cu Dumnezeu
şi unirea cu El. Pustia oferă omului condiţiile ideale urmă
rii lui Hristos. Retragerea în pustie exprimă ura împotriva
lumii şi iubirea faţă de Dumnezeu, adevăruri despre care
vorbesc Scripturile Noului Testament: Nu ştiţi că prieten ia
lumii este vrăjm ăşie lu i D umnezeu? (Iacob 4, 4) Afirmaţia
pare în contradicţie cu porunca iubirii. Şi totuşi, Evanghe
lia supralicitează în aceeaşi direcţie, atingând perspective
de-a dreptul sm intitoare. Nu numai prietenia lumii, ci iu
birea părinţilor şi a copiilor, iubirea propriului suflet aşa-
ză pe om în neputinţa de a urm a lui Hristos, în timp ce ura
acestora îl face compatibil cu calea lui Hristos: D acă cineva
vine la Mine ş i nu u răşte p e ta tă l său şi p e m am ă şi p e fem eie
şi p e fii şi p e fr a ţi ş i p e su rori, ch ia r şi su fletu l său, nu p oate
să fie ucenicul Meu (Luca 1 4 ,2 6 ).
Mişcarea anahoreţilor dinspre lume spre pustie, pără
sirea lumii locuibile, a familiilor, a părinţilor şi, frecvent, a
copiilor, înstrăinarea şi instalarea într-un spaţiu nu numai
neprietenos vieţii, ci de-a dreptul duşmănos şi în condiţia
unei singurătăţi desăvârşite şi definitive confirmă într-o
manieră de netăgăduit adevărul cuvintelor Mântuitorului
Hristos.
Orice încercare de a accep ta şi justifica această cale din
perspectivă speculativă, logică, teoretică este sortită eşe
cului. Singura tentativă cu şanse de a deschide înţelegerii
această cale este experienţa însăşi. Patericul este prin ex
celenţă o carte m ărturisitoare, o sumă de mărturii simple,
56 PATERICUL M ARE
de viaţă, în care se întrupează şi se confirmă adevărurile

anunţate de Mântuitorul Hristos.
Patericul devine cea mai legitimă şi convingătoare er-
minie a Dumnezeieştilor Evanghelii, cea mai convingătoa-
re confirmare a adevărului spuselor Domnului Hristos. Şi
nu este o erminie speculativă, prin cuvinte, ci una în fapt,
concretă, materializată în viul vieţii. De data aceasta ade
vărul va fi întrupat la măsura deplinătăţii, a desăvârşirii, în
coordonatele sale esenţiale, în vieţile umor oameni, a unor
oameni aparţinând tuturor categoriilor sociale, bărbaţi şi fe
mei, bătrâni şi tineri, aristocraţi şi robi, învăţaţi şi agramaţi.
Lumea ca proiecţie a minţii omului
Ce este lumea? a întrebat un frate pe Aw a Isaia. Şi

Bătrânul a răspuns: „Lumea este risipirea lucrurilor.
Lumea este a lucra cele împotriva firii şi a împlini voiri
le tale după trup. Lumea este a cugeta cineva despre sine
că rămâne în acest veac. Lumea este a se îngriji cineva de
trup spre păgubirea sufletului şi a se mândri cu ceea ce
lasă în urmă. Nu de la mine spun acestea, ci Ioan Aposto
lul este cel care zice: Nu iubiţi lum ea, nici toa te câte sunt
ale lumii” (1 Ioan 2 ,1 5 ). Răspunsul Awei Isaia exprimă
înţelesul pe care-1 dau pustnicii lumii pe care o părăsesc
şi împotriva căreia se poziţionează. Nu este vorba, aşadar,
de lumea-creaţie a lui Dumnezeu, ci este vorba, foarte clar,
de percepţia pe care o au oamenii asupra acestei lumii
şi lumea care rezultă din vieţuirea conformă cu aceas
tă percepţie. „Risipirea lucrurilor" trimite la perspectiva
fragmentară asupra lumii, la neputinţa omului de a se ri
dica la o măsură care să-i permită vederea unitară asupra
făpturilor, coerenţa lumii, sesizarea resorturilor ce leagă
lucrurile funcţional între ele şi conduc la un sens unitar şi
la o finalitate unică. Lipsit de o astfel de perspectivă, omul
ISTORIA IU B IR II OAM EN ILOR PEN TRU DUMNEZEU 57
va trăi d ram a co n tin u ă a v ed erii d isociative, a perspectivei

fragmentare, a d ilem ei, a scin d ării, nepu tin ţa de a pune la
un loc atâ ta risip ire d e lu cru ri fo a rte frecven t contrare şi
presiunea de a aleg e în tre ele. A ceastă risipire din afară
se va p ro iecta ca a ta r e în lău n tru l om ului, scindându-i şi
fragmentându-i fiin ţa şi ex iste n ţa.
„Lumea e s te a lu cra c e le îm p o triv a firii", spune A w a
Isaia. Există, aşadar, o fire a lucrurilor, a tu tu ro r lucruri
lor, care a re în sin e o ra ţiu n e d e a ex ista şi un sen s în care
funcţionează, e x istă un ad ev ă r al firii. E xistă în să în om şi
imboldul de a ig n o ra a c e s t ad ev ăr al firii şi de a lucra îm
potriva firii. E ste îm p o triv a firii to t cee a ce ignoră sensul
pus de C reator în fire. P ăcatu l e s te to cm ai a ceastă încălca
re a adevărului firii. D acă c e r i firii b ă rb ă te şti să funcţione
ze fem eieşte e s te un lu cru îm p o triv a firii. Am citat acest
exemplu ex tre m p e n tru că, p lecân d de la el, putem înţe
lege uşor cum fo rţe a z ă o m u l in v en tarea unui a lt sens, in
ventarea „altei" lum i, p e n tru a -ş i legitim a devierile. Şi cum
această lum e falsă ia p ro p o rţii exercitân d presiuni să se
impună pe lân gă sa u îm p o triv a firii ad ev ărate a lucrurilor,
împotriva lum ii re a le .
Lumea în se a m n ă - co n tin u ă A w a Isaia - a îm plini voiri
le tale după tru p. Cum r e ie s e fo a rte ev id ent din exemplul
de mai sus, fo rţa re a firii, v io le n ta re a firii, p ervertirea ei,
sunt d eterm in ate d e „voia tru p e a sc ă a omului". Voia tru
pească a om ului, în a c e a s tă s itu a ţie , nu e ste v erificată prin
raportarea la ad ev ăru l firii ş i sa n cţio n a tă în consecinţă
pozitiv sau negativ, ci d ev in e p re te x t p en tru elaborarea
unui „nou" a d ev ă r p riv in d fire a , p e n tru „sancţionarea şi
corectarea" firii. O fo a r te sim p lă o b se rv a re a realităţii ne-
ar convinge că „a lu c ra c e le îm p o triv a firii" înseam nă cam
tot ceea ce d e fin e ş te lu m e a civ ilizată d e astăzi. 0 lum ea
prinsă ca în tr-o c a p c a n ă în lu c ra re a c e lo r îm potriva firii
58 PATERICUL M ARE
şi mai furibund ca niciod ată an g ajată în lupta de a impune

legitim area „lucrurilor îm potriva firii". O lum e care iată nu
se dezice de sine, ci con firm ă cu supra m ăsură definiţia
dată de A w a Isaia.
Există o raţiun e de a fi a fiecăru i lucru şi a întregii cre
aţii, un sen s şi o fin alitate im p rim ate de C reator lumii, şi
oam enii credincioşi în cea rcă să d esco p ere a c e s t sens şi să
i se conform eze. Logica sim plă şi firea lucru rilo r ar spri
jini această perspectivă, din m o m en t ce vedem limpede că
mărul are în el sen su l existen ţei lui - acela de a face fructe
spre h rana omului, nu i-1 dăm noi. Noi pu r şi sim plu îl des
coperim , îl con statăm şi ne conform ăm lui.
Există în acelaşi tim p o ten taţie dom inantă a omului de
a da el sens lumii, ignorând sensul intrinsec al acesteia, toc
mai pentru că acceptă cu greu gândul că lum ea şi el au un
Creator. A ceastă mulţim e de sensuri im aginate sau inventa
te de om dă naştere unei lumi false, am ăgitoare, mincinoase.
Există, aşadar, o lum e obiectivă şi iniţială, creaţia lui
Dumnezeu, „bună foarte", d ar există şi o „lum e" sau un nu
m ăr n e sfâ rşit de „lumi" care se id entifică în fapt cu proiec
ţia sau p ercep ţia pe care o are fiecare om asupra lumii şi
în tem eiul căreia vieţu ieşte, făptuieşte, funcţionează, dând
n aştere la o lum e con secv en tă aceste i percepţii. Există
lum ea ca sum ă a cre atu rilo r şi ca rezu ltat al funcţionării
m ecanism ului vital a şezat de Dum nezeu la tem elia ei, dar
există şi o lum e ca sum ă a p ro iecţiilo r m inţii oamenilor
asupra făp tu rilo r şi m ai ales asupra fun cţionării acestora
şi asupra sen su rilo r fiecăreia în p arte şi a tu tu ro r la un loc.
Există un sen s, o d irecţie şi o finalitate im prim ate de Cre
ato r întregii lum ii create, d ar există şi o sum ă infinită de
sen su ri, d irecţii şi finalităţi im prim ate de oam eni creatu
rii lui Dum nezeu, care în virtu tea sim ilitud inilor şi com
plicităţilo r gen eralizate dau n aştere „altei" lumi, o lume
idolatră, închipuită, făcută de mintea oamenilor, care evi

dent se d o reşte convenabilă, plăcută, supusă, oferindu-se
fără condiţii sp re consum nelim itat omului. Părinţii pusti
ei nu fug de lu m ea-creaţie a lui Dumnezeu, de lumea reală,
ci fug de lum ea idolatră, fug de oamenii care se amăgesc şi
trăiesc nu în lum ea reală, ci în lumea făcută de mintea lor.
Aceasta este lum ea de care fug monahii.
Perspectiva eshatologică asupra vieţii
„Lumea e ste a cugeta cineva despre sine că rămâne în

acest veac", con tin uă A w a Isaia. Nu este vorba pur şi sim
plu de un gând, ci e ste vorba de a crede cineva că acest
veac este totul, a nu avea deschidere spre dincolo, spre
veacul ce va să vină, cum spunem bisericeşte, şi a-şi trăi
viaţa în con secin ţă. „Lumea" pe care o defineşte Awa Isa-
ia este lum ea care s-a „construit" pe sine proclamând sau
insinuând faptul că tim pul acesta, istoria, este totul. Nu
este nevoie să insistăm asupra acestui aspect, pentru că
această cred inţă e ste o con stan tă a lumii de astăzi. Chiar
dacă lum ea p are a m ărtu risi m ăcar în termeni de ipoteză
credinţa şi în ex iste n ţa „altui" veac, felul în care trăieşte
şi construieşte e ste unul care trădează socotinţa „despre
sine că răm âne în a c e s t veac".
Pustia, re tra g e re a în pustie, etosul pustiei nu înseamnă
respingerea, refuzul lum ii, ci ridicarea deasupra ei, des
chiderea p ersp ectiv ei care duce dincolo de ea, păstrarea
uşii deschise sp re dincolo, înseam nă afirmarea în fapt a
credinţei că lu m ea aceasta, frum oasă şi folositoare, nu
este un univers în ch is, su ficien t sieşi, nu-şi are suportul şi
raţiunea ultim ă d e a fi în sine, ci este un univers deschis,
care-şi trag e e x iste n ţa din afara sa şi îşi va afla împlinirea
dincolo de sin e. C redinţa că chipul prezent al lumii, acesta
care ne e ste a tâ t de fam iliar şi plăcut, nu este ultimul ei
60 PATERICUL MARE
chip, prin urmare nu reprezintă finalul, împlinirea, capă

tul drumului, nu este totul. Este începutul, reprezintă par
cursul, dar nu închide în sine capătul.
0 minimală reflecţie asupra existenţei ne-ar descoperi
că niciuna din făpturi, din componentele lumii create nu-şi
are raţiunea de a fi în sine, ci în afară de sine, nu există
pentru sine, ci pentru cineva sau ceva care îi este exterior.
Iar dacă împlinirea fiecărei făpturi este dată de împlinirea
raţiunii de a fi, atunci împlinirea este în afară de sine, în
altceva sau în altcineva. Această constatare ar atrage după
sine concluzia că nici lumea în întregimea ei nu are raţiu
nea de a fi în sine, ci în afara ei, nu se împlineşte prin sine,
ci se împlineşte în afara ei. Această constatare revelează şi
susţine adevărul că la temelia lumii stă logica iubirii, sin
gura care explică structurarea ei aşa, şi nu altfel.
Când spune în continuare că lumea este „a se mândri
cineva cu ceea ce lasă în urmă", Awa Isaia are în vedere tot
ispita închiderii în acest veac şi în această lume, opusă des
chiderii spre veacul ce va să vină A se mândri cineva cu ce
lasă în urmă este o investiţie exclusivă în această lume şi
o nesocotire a perspectivei celeilalte lumi. Cuvântul Awei
Isaia este o evidentă parafrază a cuvântului Mântuitorului
Hristos: Nu vă adunaţi comori pe pămînt... ci adunaţi-vă
comori în cer.» Pentru că unde este comoara voastră, acolo
va fi şi inima voastră. (Mat 6 ,1 9 -2 1 ). Părinţii pustiei pa
riază totul pe lumea veacului ce va să vină investesc tot
ceea ce au în speranţa împreună-petrecerii cu Dumnezeu
în împărăţia Cerurilor, răscumpără veacul de aici cu vea
cul ce va veni, în timp ce lumea tinde să parieze totul pe
veacul acesta.
Perspectiva duhovnicească sau lumea lăuntrică
în fine, „lumea este a se îngriji cineva de trup spre

păgubirea sufletului". Aici, Awa Isaia pune faţă în faţă
ISTORIA IU B IR II OAM ENILOR PENTRU DUMNEZEU 61
omul cel dinafară şi omul cel dinăuntru, expresia văzută şi

componenta nevăzută a fiinţei omului. Lumea este domi
nată de grija şi investiţia în ceea ce se vede, în ceea ce este
palpabil şi ignoră în mare parte partea nevăzută a omului.
Din simpla observaţie comparativă, lumea este plină,
iar pustia este goală, lumea, ca loc şi ca societate, are o
consistenţă exterioară, materială, fizică, nemişcătoare şi
mişcătoare, atât de impunătoare şi captivantă, încât poate
uşor hrăni iluzia că această exterioritate reprezintă totul,
în lume, omul se risipeşte, se rătăceşte, se pierde pur şi
simplu în mulţimea celorlalţi oameni, dar şi în pădurea de
clădiri şi mai ales în mulţimea evenimentelor, schimbări
lor, mişcărilor ce caracterizează lumea. Solicitările, obli
gaţiile vieţii în lume îl scot pe om în afara sa, amăgindu-1
cu iluzia că viaţa lui, existenţa lui se epuizează în afară.
Deşi lumea este făcută pentru a fi locuită de om, se ajun
ge, în cele mai multe cazuri, paradoxal, ca lumea să-l lo
cuiască pe om prin preocupările, grijile, exigenţele, ofer
tele ei. Omul locuieşte fizic, exterior lumea, dar lumea îl
ocupă şi îl locuieşte lăuntric, în duh. Până într-acolo, încât
omul pierde conştiinţa dimensiunii sale lăuntrice, simţul
omului lăuntric. Pustia oferă omului şansa conştientizării
lumii sale lăuntrice, a sinelui, tocmai prin lipsa aproape
totală a provocărilor exterioare. Pustia îl ajută pe om să-şi
vină în fire. Ieşirea în afară şi risipirea sunt completate de
coordonarea vieţii în funcţie de criteriile exterioare. Grija
pentru imagine este cea care, din păcate, conduce, frec
vent, pe om la dublarea sinelui. Imaginea fiului risipitor
din parabola evanghelică este sugestivă şi paradigmatică:
atunci când cheltuieşte toată averea şi rămâne întrutotul
lipsit, fiul risipitor îşi vine în fire, fapt care-i deschide per
spectiva salvării, anume întoarcerea la Tatăl. Deosebirea
în cazul Părinţilor pustiei este aceea că se lipsesc ei de bu
năvoie de toată averea pentru a se pune în situaţia care le
62 PATERICUL MARE
favorizează venirea în fire şi în to a rce re a în deplină conşti

inţă de sine la Dumnezeu Tatăl. D im potrivă, beneficiarul
constant al averii, fiul cel m are, nu ajunge să dobândească
această conştiinţă de sine. Ba m ai m ult, ajunge în postura
de a-şi exterioriza o îm pietrire sinucigaşă a sinelui, o în
străinare de sine, în fond.
Secularizarea Bisericii
Dacă există vreo legătu ră cau zală în tre in stalarea Bi

sericii în lume şi fuga m onahilor în pustie, atu n ci aceasta
sugerează foarte posibila te m e re ca nu cum va Biserica -
noul popor al lui Dumnezeu, a d u n a re a /lu m e a oam enilor
plini de Duh Sfânt - să fie afectată de a c e a s tă a şe z a re a ei
în lume, să fie influenţată de m odul de a fi al lumii. Teme
rea ca nu cum va modul lu m esc să alieneze m odul biseri
cesc de a vieţui şi să conducă la alien area lui, la p ierderea
etalonului şi a busolei. T em erea ca nu cum va B iserica să
fie înghiţită de lume, copleşită de duhul lumii, de grijile şi
problem ele lumii, de criteriile şi m ijloacele lum eşti, ca nu
cumva să-şi piardă propriul duh, Duhul lui D um nezeu77
şi să îm prum ute duhul lumii. Entuziasm ul eshatologic
iniţial al Bisericii se va te m p e ra m u lt o d a tă cu aşezarea
77„Şi din câte se vede, Biserica - amestecându-se cu lumea şi do

bândind un loc legitim în societate -, de atunci şi până acum şi până
la sfârşitul veacurilor, fără a înceta să fie Biserică, într-un fel anume
va fi secularizată. începutul secularizării Bisericii alungă Duhul Sfânt.
Din acest motiv, din secolul al IV-lea, începe marea evadare a creşti
nilor spre pustie. Nici mintea şi nici inima lor nu puteau înţelege cum
este posibil să fie mădulare vii ale Bisericii lui Hristos şi să ie lipsească
sentimentul prezenţei harului, sentimentul prezenţei Duhului Sfânt,
în perioada apostolică şi în perioada prigoanelor era de neconceput
să existe Biserică fără simţământul prezenţei harului lui Dumnezeu.
După secularizare, aşa cum trece sângele prin degete şi nu rămâne ni
mic, tot aşa, am spune, a rămas pustie Biserica de prezenţa sensibilă a
harului lui Dumnezeu. Era de neînţeles pentru cei mai mulţi creştini
ca ei să fie mădulare ale Bisericii lui Hristos fără harul Duhului Sfânt.
IS T O R IA I U B I R I I O A M E N IL O R P E N T R U D U M N EZ EU 63
în lu m e, d a r v a fi s a lv a t la m ă s u r a c o n v in g ă to a re d e m o
n ah ism u l a n a h o r e t ic . C h e m a t ă s ă îm b is e r ic e a s c ă lu m ea,
îm p ru m u tâ n d u -i o r i e n t a r e a e s h a to lo g ic ă , c e r e a s c ă şi c ri
te riile şi i n s t r u m e n t e le d u h o v n ic e ş ti, B is e r ic a s e va afla
în tr-o c o n tin u ă t e n s iu n e ş i lu p t ă c u lu m e a , c u d uhu l lum ii,
cu in e r ţia lu m ii. I n a c e a s t ă lu p tă , m o n a h is m u l re p re z in tă
rep eru l, s u r s a d e f o r ţ ă ş i in s p ir a ţ ie , a rg u m e n tu l în fap t, cel
mai c o n v in g ă to r.
B is e r ic a e s t e c h e m a t ă s ă d e a lu m ii c h ip b is e r ic e s c , du
h o v n icesc, c e r e s c , d u m n e z e ie s c , s fin ţ it , d a r s u p o r tă p r e s i
unea c h ip u lu i lu m ii a s u p r a e i. I s t o r i a c a lific ă d re p t s e c u
larizare a B is e r i c i i a ş e z a r e a a c e s t e i a în is t o r ie ş i re c u rs u l
ei la m ijlo a c e le lu m e ş t i p e n t r u a s e o r g a n iz a şi fu n cţio n a .
Sunt in v o c a te d if e r i t e m o t iv e i s t o r i c e c a r e a r fi c o n d u s la
s e c u la riz a re a î n p a r t e a B i s e r i c i i, d in c o lo d e r is c u l p e ca-
re-1 p re s u p u n e p u r ş i s im p lu i n s t a l a r e a B is e r ic ii în lu m e
cu p e r s p e c tiv a d u r a t e i i s t o r i c e n e d e t e r m in a t e . R e c u n o a ş
te re a c r e ş t i n i lo r c a r e l ig ie m a jo r it a r ă a im p e riu lu i va s ti
mula v e n ir e a s p r e B i s e r i c ă a u n o r m u lţim i d e o a m e n i m u lt
prea m a ri p e n t r u c a B i s e r i c a s ă le p o a t ă c a te h iz a ş i p re g ă ti
su ficie n t p e n t r u p r i m i r e a B o te z u lu i78. S e a v a n s e a z ă id e e a
De aceea cre ştin ii a u fă c u t c e e a c e e r a n evo ie s ă facă p en tru a dobândi

harul. Astfel, au p le c a t u n u l d u p ă a ltu l, unul în ch izân d u -se în tr-o peş
teră, altul găsin d o a ltă m o d a lita te g re u d e în ţe le s p en tru oam enii din
lume, num ai c a să d o b â n d e a s c ă h a ru l lui D u m n ezeu şi să-l p ăstreze. Cu
adevărat, D u m n ezeu le -a d ă r u it din b e lşu g h aru l Său, le-a dăru it cu ge
nerozitate, fă ră n ici u n p ic d e z g â rc e n ie , tu tu r o r a ce lo ra care au plecat
în pustiu, a s e m e n e a f ia r e lo r s ă lb a tic e (A rh im . Sym eon Krayopoulos, în
pustiul lumii, E d itu ra B iz a n tin ă , pp. 2 0 - 2 1 .
78„în secolul al IV-lea, o d a tă cu re c u n o a ş te r e a Creştinism ului ca religie
oficială a Im p eriu lu i, m u lţim e d e o a m e n i au în ce p u t să vină în Biseri
că fără p re g ă tire a n e c e s a r ă . A c e s t lu c ru a p ro v o c a t un anum e grad de
secularizare în B is e r ic ă şi a c o b o r â t v ia ţa d u h ov n ice a scă . Astfel, m ona
hismul se p re z in tă c a o m iş c a r e d e p r o te s t la a d re s a acestei degradări
şi a tend in ţei c a r e p r o p u n e a u n c o m p ro m is în tre cred in ţa creştină şi
idealurile filosofiei g r e c e ş ti." (T o M£ya repovriKâv, voi. I, pag. 2 1 )
64 PATERICUL MARE
c ă o d a tă d e v e n ită re lig ie o ficia lă , su b p re s iu n e a inerţiei

re lig io a se a Im p e riu lu i R o m a n , c r e ş tin is m u l s u p o rtă un
p ro c e s d e a lie n a re , d e „ tra n s fo r m a r e în re lig ie a eveni
m e n tu lu i e cle z ia l, d e p ă tr u n d e r e a t r ă s ă t u r il o r religiozită
ţii n a tu ra le în e v e n im e n tu l e cle z ia l."79
T o a te a c e s te e x p lica ţii s a u c a u z e s e r e g ă s e s c în ceea ce
n u m im riscu l s e c u la riz ă rii B ise ricii, a d ic ă al influenţei lu
m ii a s u p ra B ise ricii, a lum ii c a o r ie n ta r e m a jo ră , c a duh, ca
m e n ta lita te d o m in a n tă . Va tre b u i s ă re c u n o a ş te m că indi
fe re n t su b c e fo rm ă se v a m a n ife sta , te n d in ţa d om in an tă a
lu m ii/o a m e n ilo r e s te a c e e a d e în d e p ă r ta r e d e Dumnezeu
şi d e e m a n c ip a re din r e la ţia cu El şi s tră d a n ia de a rein-
v e n ta şi im p u n e ilu zia u n ei e x is te n ţe a u to n o m e a lumii şi
a oam en ilo r, a u n ei e x is te n ţe fă ră D u m n ezeu , sau cu un
D u m n ezeu a b se n t. A c e a s ta e s te isp ita c e a m ai puternică
a lum ii d e a s e d e c la ra su ficie n tă sieşi, u z u rp ân d în folos
p ro p riu a trib u te le d u m n e z e ie şti p e n tru a exp lica şi justi
fica totu l.
P ustia şi pu stnicul salvează chipul ad ev ărat al lumii
M onah ism u l e s te se g m e n tu l b is e ric e s c n eam este

c a t cu lu m ea, în c a r e se v e d e lim p ed e chipul bisericesc,
în d u h ovn icit, în d u m n e z e it al lum ii. B ise rica pustiei re
p re z in tă chipul cel m ai c u ra t al B isericii, m ă s u ra desăvâr
şirii p rin ra p o rta re la m ă s u ra p ogo răm ân tu lu i, măsura
îm plinirii deplin e a p oru n cii Evangheliei p rin raportare
la m ă s u ra n epu tinţei, p a rte a c e a m ai a v a n sa tă sp re cer a
B isericii p rin ra p o rta re la p a rte a c e a m ai p ăm ân tească a
ei. Pu stnicii re p re z in tă vârful B isericii, m ă s u ra desăvârşi
rii, co n firm a re a p o ru n cilo r d u m n ezeieşti din Evanghelie.
Avem faţă în faţă B ise rica din lum e şi B ise rica din pus
tie. Pe de o p a rte , B ise rica din lum e, n evoită să îmbrace
79Christos Yannaras, Contra religiei, Editura Anastasia, 2011, pag. 198.

ISTORIA IU BIRII OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 65
chip lum esc în toate domeniile vieţii ei, se va strădui să

păstreze în toate transparenţa şi semnele chipului ei dum
nezeiesc. Va trebui să se organizeze şi să se structureze ca
orice societate umană, dar va avea grijă ca în organizarea
ei să nu se confunde întru totul cu modul lumii de a se or
ganiza şi funcţiona. îşi va dezvolta instituţii pentru a face
faţă vieţii şi activităţii ei în lume, dar aceste instituţii se vor
păzi să nu se confunde până la capăt cu instituţiile lumeşti.
Va împrumuta instrum entele de funcţionare şi comunica
re, dar va avea grijă să le umple cu duhul şi orientarea ei.
Esenţialul era ca în to ate să transpară că Biserica înseam
nă a vieţui omul cu Dumnezeu. Şi acest lucru se manifestă
în fapt în aceea că niciodată şi în niciun domeniu al vieţii
bisericeşti şi creştineşti lucrurile nu trebuie să se epuizeze
la nivelul m ijloacelor om eneşti şi lumeşti. Creştinul şi Bise
rica nu fac nim ic numai cu puterile lumeşti, ci iau în calcul
întotdeauna prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu, recursul
la puterile şi energiile dumnezeieşti. Mai mult decât orice,
în Biserică şi în viaţa creştinului trebuie să se facă vădit
faptul că omul nu se întem eiază pe voia sa ca ultim suport
al iniţiativelor şi activităţilor sale, ci întotdeauna şi în toa
te se străduieşte să se întem eieze în voia lui Dumnezeu.
Am putea lua câteva exem ple: în cele din urmă, şi Biserica
apelează la convenţiile lumii, foloseşte de exemplu banii
pentru realizarea obiectivelor sale materiale, misionare
etc. Ea va trebui, însă, totdeauna să facă evident faptul că
nu-şi epuizează speranţa şi credinţa în resursele materia
le, ci nădăjduieşte în ajutorul lui Dumnezeu. Lucrul acesta
trebuie să se reg ăsească în modul în care administrează şi
gestionează banii. Cu câ t se va îngriji mai mult, mai siste
matic, apelând la m etod ele lum eşti de procurare, păstrare,
înmulţire a banilor, cu a tâ t va face loc pătrunderii duhului
lumesc în B iserică, adică va face loc secularizării Biseri
cii. Cu cât va face m ai evidentă raportarea la Dumnezeu
66 PATERICUL MARE
în această chestiune, ca şi în to a te com ponentele vieţii ei,

lăsând loc lucrării lui Dum nezeu, cu a tâ t va face mai clară
perspectiva duhovnicească asupra lucrurilor.
Chipul acesta recapitu lează sau cuprinde în sine sen
sul ultim al existen ţei: omul sin gur în dialog personal cu
Singurul Dumnezeu, care nu poate avea drept motivaţii,
su p o rt şi finalitate d ecât iubirea. în dialogul de dragoste
dintre omul con cret, d in tre m ine şi Dum nezeu se cuprind
raţiunile de a fi ale lum ii întregi, ale tu tu ro r oam enilor şi
ale tu tu ro r făpturilor. A cesta e ste înţelesu l cuvintelor Av-
vei Alonie, care spune că num ai el sin gur şi Dumnezeu
su n t în lum e - şi ceilalţi oam eni asem en ea lui, fiecare în
p arte ad ică în dialogul m eu de d ragoste cu Dumnezeu
cuprind totul. De data aceasta se actualizează în mine, da
to rită lărgirii m ele lăuntrice, duhovniceşti chipul real al
lum ii, al întregii creaţii şi al întregii om eniri. Ajuns în pos
tura de a fi singur, faţă în faţă cu Dumnezeu, m ă eliberez
de o rice p erv ertire a realităţii, de chipul alien at şi idolatru
al lum ii care îm i su sţin ea aşezarea de până acum faţă de
lum e, faţă de ceilalţi oam eni şi faţă de Dumnezeu.
Lupta Bisericii cu lumea
Lupta cu lum ea, cu duhul lumii, cu stăpânitorii veacu

lui acestu ia e ste o condiţie fără de care nu se poate, este o
sta re ce nu poate fi evitată, fie că se dă în lum e, fie că se dă
în afara ei. Lupta e ste mai grea atunci când lum ea pare a-ţi
fi „prietenă" şi m ai u şo ară când lum ea se declară adversar
sau duşm an. Lupta se dă la nivelul fiecărei p ersoane în pare
şi la nivelul B isericii întregi, ca o com uniune de persoane.
Lupta nu va în ceta, nici în lum e, nici în pustie, confir
m ând adevărul fun dam ental că nu acea luptă este cea mai
im p o rtan tă, sau ultim a. M onahii re traşi în pustnicie se
v o r lupta până la sân ge cu p ăcatele lor, cu gândurile şi cu
duhurile re le şi necurate. Biserica sau creştinii aşezaţi in

lume sunt chem aţi să ducă aceeaşi luptă. Condipile sunt
diferite. Monahii servesc celo r din lume drept model.
Lupta între stăpânitorii acestei lumi şi mărturisitorii
credinţei în Dumnezeu Cel viu, Singurul Domn legitim al
lumii părea că s-a încheiat odată cu încreştinarea împăra
ţilor şi a aparatului administrativ, a edificiului statal. Dar
nu era deloc aşa. Deşi a dat milioane de martiri în primele
trei secole, Biserica încă nu trecuse proba de foc Aceas
ta abia acum venea. Era vorba de ciocnirea Bisericii cu
lumea. Această ciocnire se va traduce într-o veritabilă şi
vitală, continuă luptă între perspectiva cerească şi cea lu
mească asupra vieţii şi a morţii, între Duhul lui Dumnezeu
şi duhul lumii acesteia, o luptă a Cerului cu pământul, a
împărăţiei lui Dumnezeu cu împărăţia acestei lumii. Până
acum fusese luptă trupească, fizică, de acum se deschidea
lupta duhovnicească, a duhurilor. Aceasta abia avea să în
ceapă şi va dura până la sfârşit, impunând celor cu mini
mală trezvie/luciditate conştiinţa că prezenţa creştinilor,
a Bisericii în lum e presupune o permanentă tensiune şi
luptă dusă până la sfârşit, când se va schimba, adică se va
îndumnezei chipul lumii.
Până atunci, beneficiind de elanul iniţial, emancipată
de graniţele identitare istorice, de neam, de limbă, de cul
tură şi de religie, B iserica lui Hristos, poporul lui Dumne
zeu, Noul Israel, sinaxa celor plini de Duh Sfânt, se aşază
ea însăşi într-un fel în afara istoriei sau deasupra istoriei
îşi întem eiază conştiinţa existenţei şi a duratei, a unităţii
şi identităţii pe m ărturisirea aceleiaşi credinţe, în Fiul lui
Dumnezeu întrupat, răstignit şi înviat, şi pe realitatea îm
părtăşirii de acelaşi Duh Sfânt, cu ochii şi cu inima des
prinşi de lum ea aceasta şi aţintiţi cu toată nădejdea spre
Dumnezeu şi spre îm părăţia Lui.
68 PATERICUL MARE
Departe de a fi prim ită ca o perioadă tragică, distrugă

toare, perioada persecuţiilor, citită în cheie dumnezeias
că, adică din perspectiva voii şi a iconom iei dumnezeieşti,
avea să fie înţeleasă ca expresie a proniei lui Dumnezeu şi
aşezare a lumii - a unei infime părţi a lumii - pe traiecto
ria existenţială a lui Hristos însuşi, adică cea a pătimirilor
şi a răstignirii. înţeleasă în lumina Evangheliei lui Hristos,
Biserica va începe parcursul ei istoric cu pătimirile şi cu
răstignirea, urmând lui Hristos. Când se vor încheia per
secuţiile, dacă se vor încheia vreodată, creştinii - măcar
unii dintre ei - vor continua această cale, răstignindu-se
de bunăvoie pentru lumea aceasta.
Bătălia de fond este între chipul istoric al lumii şi ipos-
tasul ei duhovnicesc. Biserica conştientizează tensiunea
ce se creează în sine, între nevoia folosirii instrumenta
rului lumesc şi păstrarea deschiderii eshatologice, între
suportul lumesc şi suportul dumnezeiesc al vieţii, între
oferta acestei lumi şi oferta lumii de dincolo, între împă
răţia acestui veac şi împărăţia lui Dumnezeu. Tensiunea şi
lupta au cunoscut diverse faze. Pustia reprezintă renun
ţarea totală la oferta acestei lumi şi deschiderea exclusivă
spre lumea lui Dumnezeu. Nu în temeiul vreunui dispreţ la
adresa lumii, ci conştientizând cu luciditate că oferta lumii
acesteia poate să te prindă exclusiv în mrejele ei şi să te
închidă prezenţei lui Dumnezeu.
Patericul, ca şi Dumnezeieştile Scripturi, este un stri
găt profetic adresat tuturor oamenilor, lumii de astăzi, dar
mai ales Bisericii de a nu se lăsa copleşiţi de evidenţele
lumii date de materialitate, de hăţişul de instituţii care se
înmulţesc pentru a-şi înghiţi proprii creatori şi slujitori.
Cuvântul de ordine al Patericului este fu ga de lume, iar
fuga de lume înseamnă lepădare de chipul alienat al lu
mii, de criteriile lumeşti. Dacă lumea va pieri, sub povara
acestei amăgiri sau atât cât piere din omenire continuu,

clipă de clipă, datorită amăgirii duhului lumesc, responsa
bilitatea majoră aparţine Bisericii, celor care ar fi trebuit
să arate lumii convingător calea pustiului, a lepădării de
lume, tocmai pentru a iubi cu adevărat lumea şi pentru a
o înţelege.
Lumea nu este numai un topos, un loc, ci este mai cu
rând un etos, un mod de viaţă şi de gândire, o mentalitate.
La fel şi pustia. Este desigur un loc, dar el dobândeşte va
lenţe de etos teologic, tocmai pentru că devine matricea
unui mod de viaţă şi a unui mod de a gândi viaţa, a unei fi
losofii de viaţă, a unei mentalităţi. Lumea/oamenii, într-o
complicitate generalizată, au edificat un etos dominant,
care exprimă şi recapitulează mai curând viaţa fără Dum
nezeu, sau cu dumnezei falşi, artificiali, creaţi de minţile lor.
‘ \
70 PATERICUL MARE
UI. M on ahism u l - ră sp u n s u l d e s ă v â rş it al
om u lu i la iu b ire a lu i D u m n ezeu
Dacă Biblia este cea mai convingătoare istorie a iubi

rii lui Dumnezeu pentru oameni, Patericul consemnează
răspunsul oam enilor la iubirea lui Dumnezeu, fiind cea
mai fascinantă şi convingătoare istorie a iubirii oamenilor
pentru Dumnezeu. Istoria m artirilor este şi ea un răspuns
al oam enilor la iubirea lui Dumnezeu, prin sacrificiul total,
dar aceasta pune în evidenţă mai ales credinţa oamenilor
în Dumnezeu. Patericul aşază elocvent în pagină măsura
cu care oamenii răspund iubirii lui Dumnezeu cu iubire
desăvârşită. Nu mai există un factor exterior care deter
mină m ărturisirea credinţei şi a iubirii, ci este vorba de o
mişcare de bunăvoie, un gest radical, total, care nu se jus
tifică altfel, decât ca expresie a iubirii pentru Dumnezeu,
a dorului după Dumnezeu. Pustnicii din pustia egipteană
şi de pretutindeni sunt expresia cea mai convingătoare
a răspunsului oamenilor la declaraţia de dragoste a lui
Dumnezeu. Aceasta se arată în lepădarea deplină de lume
pentru Dumnezeu şi în împlinirea desăvârşită a porunci
lor lui Dumnezeu.
Monahismul anahoretic - continuarea

entuziasmului creştin iniţial
Monahismul egiptean nu marchează începutul mona

hismului creştin, ci un moment de manifestare accentuată
a acestuia, atât la nivel numeric, cât şi la nivel calitativ. Pu
tem aşadar vorbi de un moment exploziv în evoluţia com
ponentei ascetice-monastice a creştinismului, care poate
fi apreciat ca un nou început, determinant pentru evoluţia
lui viitoare, moment legat cauzal de contextul istoric, acela
al sfârşitului p e rse cu ţiilo r şi al aşezării Bisericii în lume.

în aceeaşi epocă, in d ep en d en t sau în legătură cu mona
hismul egiptean se d ezvoltă c en tre m onahale în Palestina,
Siria, M esopotam ia. Concluziile isto ricilo r monahismului
primar sunt ferm e în d irecţia su sţinerii apariţiei simultane
şi independente a m onahism ului în diferite puncte ale
lumii creştine. în acelaşi tim p, este cunoscută mult mai
bine astăzi şi „preistoria m onahism ului". „Monahismul,
aşa cum s-a m an ifestat în B iserică la sfârşitul secolului
al IH-lea, nu e ste un fenom en chiar atât de nou - susţine
cunoscutul isto ric al m onahism ului egiptean A. Guillau-
mont - elem ente constitutive esen ţiale existau în Biserică
din chiar primul ei secol. Sursa principală a ceea ce numim
la propriu m onahism creştin este de găsit în curentele as
cetice puternice, m ult m ai bine cunoscute astăzi, care au
marcat profund creştinism ul prim elor trei secole."80
Am ajuns la concluzia că m onahism ul este o mişcare de
salvgardare a orientării puternic eshatologice a Bisericii
primare. Nu este vorba, aşadar, de un moment de apa
riţie a monahismului, ci despre un mom ent exploziv în
evoluţia şi exprim area lui, datorat, după toate probabili
tăţile, apariţiei riscului m ajor de slăbire a acestei orientări
eshatologice la nivelul întregii Biserici. Sub presiunea, de
data aceasta pozitivă a istoriei, Biserica se îndepărtează
de entuziasmul eshatologic iniţial, care, iată, se salvează
80 „La ora actuală avem indicii num eroase care ne îndreptăţesc să
credem că monahismul a ap ăru t în mai multe puncte ale creştinătăţii,
independente unele de altele şi aproape simultan. Cu siguranţă, mona
hismul mesopotamian are origini autohtone şi nu a suferit influenţe
egiptene masive d ecât după secolul al V-lea... La fel şi în Palestina avem
dovada existenţei, încă de la începuturi, a unor aşezăminte monastice
independente de cele ale Sfântului Ilarie, pe care Fericitul Ieronim îl
prezintă ca discipol al Sfântului Antonie." Antoine Guillaumont, Origini
le vieţii monahale. Pentru o fenom enologie a monahismului. Traducere
de Constantin )inga. Editura Anastasia, Bucure;ti,1998, pp. 2 90-291.
72 PATERICUL MARE
în monahismul anahoretic. Nu întâmplător, monahii egip

teni au despre ei înşişi sim ţământul că nu reprezintă alt
ceva d ecât continuarea la m ăsura deplină a entuziasmului
eshatologic şi a standardelor maximale ale credinţei şi
vieţuirii Bisericii prim are descrise în cartea Faptele Apos
tolilor. A ceasta este şi opinia lui S. Ramfos, autorul unui
extins com entariu la Pateric: „Monahismul anahoretic ex
primă, aşadar, reacţia spontană, instinctivă, reechilibrantă
a duhului eshatologic al Bisericii faţă de forma ei instituţi
onală, reacţie nu împotriva adaptării necesare la condiţiile
lumii, ci ca să salvgardeze integral, în regimul de adaptare,
dim ensiunea eshatologică înlăuntrul ei... Monahismul nu
se îm potriveşte Bisericii, ci constituie aripa sa luptătoare,
care salvează de-a lungul veacurilor şi păstrează viu ca
racterul eshatologic al credinţei, ca sete după desăvârşirea
sau îm plinirea duhovnicească"81.
într-una din convorbirile Sfântului Ioan Casian cu Pă
rinţii din pustia Egiptului, A w a Piamun din Diolkos82 ex
pune viziunea lui asupra naşterii monahismului anaho
retic egiptean, subliniind faptul că acesta este generat de
râvna unora dintre creştini de a răm âne la măsura Biseri
cii din vrem ea Apostolilor. El pleacă de la imaginea Biseri
cii din Ierusalim d escrisă în Faptele Apostolilor: Ia r inima
ş i su fletu l m ulţim ii celo r c a re au crezu t era una şi niciunul
nu z ic ea c ă este a l său cev a din av erea sa, c i to a te le erau de
o b şte! (Fap te 4 ,3 2 ) „Aşa era atunci toată Biserica..., spune
A w a Piam un, d ar după trecerea vremii apostolice a înce
pu t să devină călduţă m ulţim ea celor ce credeau." Aposto
lii înşişi su n t nevoiţi să tem pereze exigenţele iniţiale pen
tru cei care veneau din alte neam uri şi care aveau puţine
81 ZteAIou Pdji<pou, IJeXac&voi Eptjpiucoi, Eevâyrjcn] oro repovrucov,

E k5 6 ct£ i$ Apjioţ, Afhîvai, 1 9 9 4 , p .17.
c Sfăntui Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti (XVII), p. 6 2 8 ş.u.
cunoştinţe şi multe deprinderi vechi. „Această libertate,

continuă Awa Piamun, care a fost îngăduită neamurilor
pentru slăbiciunea primei lor credinţe, a întinat încetul cu
încetul şi desăvârşirea B isericii care se găsea în Ierusalim.*
Creşterea numărului şi a băştinaşilor, şi a celor veniţi «a În
ceput să răcească fervoarea acelei credinţe dintâi*, »chiar
şi celor care erau fruntaşii Bisericii le-a slăbit îndeplinirea
cu stricteţe a datoriilor. Cei care vor păstra în suflet bucu
ria şi flacăra apostolică, amintindu-şi de acea desăvârşire
de altădată, părăsindu-şi localităţile, au început să rămână
în locuri mai retrase şi să practice acolo în chip particular
cele de care-şi aminteau că au fost întemeiate, în general,
de Apostoli în corpul Bisericii... Aceştia, în decursul vre
mii, despărţindu-se încetul cu încetul de mulţimea credin
cioşilor, din cauza faptului că se abţineau de la căsătorii, ca
şi de la tovărăşia cu părinţii şi de felul de viaţă al acestei
lumi, au fost numiţi monahi sau singuri trăitori, de la trăi
rea vieţii aspre în singurătate"83.
Reiese cu multă claritate din cele de mai sus că, în
înţelegerea părintelui, monahismul reprezintă continuita
tea la nivel maximal a entuziasmului Bisericii primare,
fidelitatea desăvârşită faţă de măsura evanghelică a
credinţei şi de măsura deplinătăţii în vieţuirea creştină,
în contrast cu ceilalţi creştini, care în număr din ce în ce
mai mare pierd fervoarea celor dintâi, cedează presiunilor
lumii şi se plasează la nivelul compromisului cu lumea
Istoria demonstrează că nici nu se putea altfel Dar pronia
dumnezeiască salvează într-un număr limitat de creştini
expresia cea mai avansată a credinţei şi a vieţuirii cu Dum
nezeu în această lume.
Awa Piamun îi vede pe pustnici, pe cei dintre monahii
care au mers în singurătatea pustiei »din dorinţa unei mai
8SSfântul loan Casian, Convorbiri duhovniceşti, (XVII) p. 629.
74 PATERICUL MARE
mari înaintări în virtute prin contem plarea (vederea) ce

lor dumnezeieşti” ca înscriindu-se în continuitatea unor
exemple consem nate de istoria biblică: „imitând pe Ioan
Botezătorul, care a răm as toată viaţa în pustie, şi pe Ilie,
şi pe Elisei, şi pe aceia despre care Apostolul aminteşte
astfel: Au p ribegit în p iei d e o a ie şi în p iei de capră, lipsiţi,
strâm toraţi, rău prim iti. Ei, de care lum ea nu era vrednică,
au rătăcit în munţi, în p eşteri şi în crăpătu rile pământului.
Despre aceştia se pomeneşte în chip figurat şi în cartea
lui Iov: I-am d at pustiul ca să locuiască şi pământul sărac
i l-am hărăzit ocol... Şi în psalmi se spune: Rătăcit-au în
pustie, în păm ânt fă r ă de ap ă şi cale spre cetate de locuit
n-au a fla t Erau flăm ân zi şi în setap: sufletul lor într-înşii
se sfârşea. Dar au strig at către Domnul în necazurile lor
şi din nevoile lor i-a izbăvit p e ei! Pe aceştia şi Ieremia îi
descrie astfel: Fericit cel ce-şi p oartă jugul din tinereţe. El
va trăi singuratic şi în tăcere, fiin dcă s-a înălţat deasupra
sa. Aceştia, în simţământul şi lucrarea psalmistului, spun:
Asem ănatu-m -am cu pelicanul în pustie. Am privegheat şi
am ajuns ca o p asăre singuratică p e acoperiş'*4.
Folosind imaginea pe care o invocă aw a în pledoaria
sa, aceea a locului şi rolului prorocilor amintiţi, prin ra
port la restul poporului lui Dumnezeu în Vechiul Testa
ment, putem citi în aceeaşi cheie locul şi rolul pustnicilor
prin raport la restul poporului lui Dumnezeu din Noul Tes
tament, adică Biserica.
Awa Moise spune limpede, în prima sa convorbire cu
Sân tu l Ioan Casian, care este scopul final al demersului
ascetic monahal: „Ţelul nostru este viaţa veşnică, potrivit
cuvintelor Apostolului, care spune: Să aveţi ca roadă sfin
ţenia şi ca ţel viaţa veşnică. Mijlocul este, deci, curăţia ini
mii, sfinţenia, fără de care nu putem ajunge la scopul ultim
®4SfântuI Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, pp. 630-631.
propus, adică la v iaţa v eşnică,.. Căci pentru aceasta ne

ostenim şi suferim , p entru aceasta lăsăm părinţii, patria,
demnităţile, bo găţiile şi dispreţuim toate plăcerile lumii
acesteia, ca să dobândim pe veci curăţia inimii... Aceasta
trebuie să ne fie străd an ia principală, această direcţie ne
schimbată a inimii, cu gândul îndreptat totdeauna către
Dumnezeu şi către cele dumnezeieşti.”85
îm p lin irea d e s ă v â rş ită a Evangheliei lui Hristos
într-adevăr, Părinţii pustiei se revendică de la

aceeaşi Evanghelie de la care se revendică, evident, toţi
creştinii. Există o singură Evanghelie, o singură măsură
a desăvârşirii, o singură cale de vieţuire izbăvitoare şi
împlinitoare despre care ne vorbeşte Hristos Mântuitorul
şi pe care o şi arată, înfăptuind-o El însuşi la măsura
deplinătăţii. Sinteză şi recapitulare a Evangheliei este
Crucea, jertfa suprem ă de sine pentru ceilalţi. Diferenţa
dintre monahi, în general, şi monahii pustnici, în special, şi
restul poporului binecredincios este dată de măsura anga
jării şi a râvnei pentru împlinirea standardelor evangheli
ce. Nu este deloc greu să verificăm acest lucru.
L ep ăd area d e c e i dragi pentru Hristos
Spre exemplu, nouă celor mulţi ni se pare greu de îm
plinit, dacă nu chiar smintitoare, porunca Mântuitorului
de a ne lepăda şi chiar de a-i urî pe cei dragi ai noştri pen
tru a ne face vrednici de El şi de urmarea Lui. Pentru pust
nici acest com andament este aşezat la temelia demersului
lor anahoretic şi ascetic şi împlinit întocmai şi uneori cu
supra măsură. A wa Pafnutie ne spune că ceea ce l-a miş
cat pe Cuviosul Antonie cel Mare spre lepădare de lume
şi retragere definitivă în pustie a fost dorinţa de a împlini
“ Sfântul loan Casian, C onvorbiri duhovniceşti (1), p. 312.
76 PATERICUL MARE
întocm ai cuvintele M ântuitorului: Cine nu u răşte p e tatăl

său şi p e m am a sa, şi p e fi i săi, şi p e soţie, şi ţarin ele, şi chiar
su fletu l său, nu p o a te să f i e u cen icu l Meu. (Luca 14, 26)
„Aşa ştim că a fo st ch em at şi Fericitul Antonie, care dato
rează chem ării dum nezeieşti con v ertirea sa - îşi aminteşte
A w a Pafnutie. A ceastă poruncă a prim it-o cu cea mai mare
zd robire de inimă, ca şi când i-ar fi fo st ad resată numai lui
şi renunţând la to ate l-a u rm at pe Hristos, nechem at de
niciun îndem n şi de nicio învăţătură om enească."86
Pentru a se retrag e definitiv în pustie, toţi pustnicii îşi
asum ă c o n ştie n t a ceastă dureroasă lepădare de familie, de
p ărinţi şi destul de frecven t de so ţie şi de copii. în Pate
ric întâlnim sce n e sfâşietoare, dacă nu chiar revoltătoare,
d in tr-o persp ectiv ă tem p erată sau lum ească, în care copii
deveniţi m onahi refuză să se arate fie şi numai pentru o
clipă m am ei lo r bătrân e, care se tânguia şi cerşea cu stăru
in ţă la p o arta m ăn ăstirii să-i vadă pentru ultim a dată (IV,
5 7 ; XIV, 1 1 ); întâlnim fii care nu vor să audă că tatăl lor a
m u rit (VI, 2 1 ); ta tă care trim ite înapoi cu m âinile goale pe
p ropriu l fiu venit la el să ceară puţină pâine pentru că era
fo am ete şi m u reau de foam e, el şi m am a lui (X, 2 5 7 ); tată
care, p en tru a-şi ţin e canonul ascu ltării p rim it la venirea în
m ăn ăstire îm p reu n ă cu fiul său, nu p rim eşte să vorbească
fiului său nici în ain te de m o artea celui din urmă, deşi erau
în a c e e a şi m ăn ăstire (XIV, 2 9 ) etc. Refuzul lor, greu de înţe
le s p en tru noi, a r fi în sem n a t un com prom is făcut relaţiei
cu H ristos, faţă de ca re se an g ajaseră să-I îm plinească po
ru n cile în chip d esăv ârşit, a r fi în sem n at infidelitate faţă
de H risto s în su şi. R edăm dialogul în tre doi fraţi după trup
ca re v ieţu iau la Chilii, în ain te de sfârşitu l unuia dintre ei.
Cel care se sfâ rşe a a trim is la fratele lui ca să-l vadă îna
in te d e a ieşi din trup. „Şi a c e la i-a trim is răspun s: nu pot
86Sf. loan Casian, Convorbiri duhovniceşti, p. 317.

să vin, p e n tru c ă îm i e ş ti fra te după trup. Iarăşi a trimis

zicând: M ăcar n o a p te a vin o, ca să te văd. Iar el a zis: Nu
pot, căci d acă vin, nu s e va afla inim a m ea curată la Dum
nezeu. Şi a a d o rm it şi nu s-au văzut" (IV, 9 5 ).
întâlnim situ a ţii în c a re se rep etă istoria jertfirii lui
Isaac de c ă tre A vraam : un ta tă îşi aruncă propriul copil în
cuptorul în ro ş it p e n tru a îm plini porunca stareţului care-i
încearcă cre d in ţa şi cu p to ru l se răco reşte ca de rouă (XIV,
34). întâlnim tin e ri în d răg o stiţi care-şi depăşesc iubirea
reciprocă p en tru a a ră ta lui H ristos iubire la măsura cea
mai înaltă, îm plinin d , ad ică, p oru nca Domnului şi hotărăsc
să se retrag ă am ân d o i la m ăn ăstire, „pentru ca şi ţie să-ţi
socotească D om nul că te -a i lep ăd at pentru El de femeie şi
mie că m -am le p ă d a t de b ărb atu l m eu" (XX, 25).
Lepădarea d e cei din lum e treb u ie să fie desăvârşită,
ca la Evanghelie. Ia tă un ep iso d în tre m ulte altele: „A venit
unul dintre te b a iţi la A w a Sisoe, vrând să se facă monah.
Şi l-a în tre b a t B ătrân u l d acă a re pe cineva în lume. Iar el
a zis: Am un fiu. Şi i-a zis B ătrân u l: Mergi, aruncă-1 în râu
şi atunci să vii să te faci m onah. Deci, plecând omul să-l
arunce în râu p e fiul său , B ătrân u l a trim is un frate ca să-l
împiedice să o facă" (XIV, 2 0 ).
Lepădarea a c e a s ta d e c e i dragi înseam nă atât de mult,
dar nu e ste su ficie n tă. M onahul tre b u ie să răm ână consec
vent până la c a p ă t şi cu m ăsu ra d ep linătăţii motivaţiei ini
ţiale care a d e te rm in a t lep ăd area, adică iubirea lui Dum
nezeu. Cel m ai m ic co m p ro m is p o ate să le zădărnicească
toate je rtfe le . „A zis un B ă trâ n : Mulţi dintre monahi au
risipit averi, au p ă ră s it ta tă şi m am ă, fraţi şi rudenii pen
tru păcatele lor. Şi in trâ n d în o bşti, au izbu tit virtuţile cele
mari, dar, îm p ie d icâ n d u -se d e lu cru rile m ici şi neînsem na
te, s-au făcu t b a tjo c u ra d racilor, d eo arece s-au înconjurat
pe ei în şişi de tr a is te şi lăzi, având în ele fru cte şi poame
78 PATERICUL MARE
uscate, de ace şi foarfece, cuţite şi curele. Aceştia sunt so

cotiţi iubitori de ei înşişi de către cei care cugetă drept, iar
după Dumnezeiasca Scriptură sunt trim işi în întunericul
cel mai dinăuntru ca blestem aţi (X, 281)."
Nu este, aşadar, vorba de cum ularea unor performanţe
sau unor m erite, ci este vorba de aşezarea într-o atitudi
ne căreia să-i rămâi credincios până la capăt. Ceea ce face
sau ceea ce i se întâm plă monahului exprim ă sau trădează
această atitudine. Şi această atitudine exprimă credinţa,
devotamentul, dorul, iubirea faţă de Dumnezeu.
Nu vă în g r ijiţi c e v eţi m ân ca şi ce veţi bea
Părinţii pustiei răspund cu deplină încredinţare che

mării şi poruncilor dumnezeieşti cuprinse în Sfintele
Evanghelii. Poruncile au un caracter universal, sunt adre
sate tuturor, dar numai ei, pustnicii, par a le împlini la
măsura deplinătăţii. în Predica de pe Munte, cunoscuta
sinteză-chintesenţă a Evangheliei, Mântuitorul adresea
ză tuturor îndemnul categoric şi fără clauză: Nu vă îngri
jiţi pentru viaţa voastră ce veţi m ânca, nici pentru trupul
vostru cu ce vă veţi îm brăca! (Matei 6, 25). Să lăsăm totul
în seama lui Dumnezeu, care va purta de grijă omului cu
mult mai mult decât poartă de grijă păsărilor cerului, care
nu seam ănă, nici nu seceră, nici nu adună în ham bare, şi Ta
tăl Cel ceresc le hrăneşte, sau crinilor câmpului, care nu se
ostenesc, nici nu torc şi nici Solom on în toată m ărirea Iui nu
s-a îm brăcat ca unul dintre aceştia (6, 26-28). Pustnicii din
pustia egipteană şi cei din toate timpurile, până astăzi, se
încredinţează acestui cuvânt şi-l probează în propria lor
viaţă. Awa Macarie: Domnul a dat poruncă spunând: Pri
viţi la păsările cerului, că nu seam ănă, nici nu seceră, nici
nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte.
Oare nu sunteţi voi cu mult m ai presus decât ele? Monahul
care are aur sau argint sau alte bunuri materiale nu crede
că Dumnezeu p o ate să-l hrănească. Dacă pâine nu poate

să ne dea, nici îm p ărăţia Lui nu poate să ne-o dea (1,33).
Lepădarea de o rice bun, neagonisirea este totală: „Să nu
ai în chilia ta haină ag ăţată nefolosită, căci îţi este moarte,
deoarece alţii m ai d repţi ca tin e trem ură de frig şi tu păcă
tosul ai şi de p riso s” (VI, 4 7 ). A zis iarăşi: „Să nu ai vas de
prisos care să stea degeaba, chiar şi o scoică mică, pentru
că vei da seam a pentru aceasta" (VI, 48).
Sunt prezentate situ aţii în care purtarea de grijă a lui
Dumnezeu se m an ifestă ch iar cu o candoare cuceritoare,
descoperind în fapt că totul se traduce în cheia iubirii:
„Era un monah care nu lucra deloc, ci se ruga neîncetat
Deci, spre seară intra în chilia lui şi acolo afla pâinea lui
şi o mânca. Un alt frate l-a vizitat pe el, având lucrul cu
sine, şi l-a făcut pe B ătrân să lucreze. Şi când a venit seara,
a intrat după obicei ca să m ănânce şi nu a aflat nimic. A
adormit deci, în tris ta t Şi i s-a descoperit lui acestea: Când
petreceai timpul tău cu Mine, te hrăneam Eu. Când ai
început să lucrezi, de la lucrul m âinilor tale să ceri hrana
ta” (XVIII, 53).
Dar proba cea mai grăitoare a încredinţării în grija lui
Dumnezeu este întâm pinarea pericolelor de orice fel. Vom
cita replica A w ei Daniil atunci când au năvălit barbarii în
schit şi părinţii au fugit: „Dacă nu-mi poartă de grijă Dum
nezeu, pentru care pricină stau aici? Şi au trecut barbarii
şi nu l-au văzut!" Antologică este continuarea, care arată
subţirimea gândirii aw ei: „Atunci a zis către sine: Iată, ţi-a
purtat de grijă Dumnezeu şi nu ai murit. Fă şi tu ceea ce
este omenesc şi fugi ca părinţii" (X, 31).
Iubirea de vrăjm aşi şi suportarea suferinţelor

Să mai consem năm unul din reperele înalte ale Evan
gheliei, care de asem enea se adresează tuturor şi care este
împlinit de monahii pustiei: porunca iubirii vrăjmaşilor şi
80 PATERICUL MARE
a binecuvântării rău făcătorilor şi, în prelungirea acesteia,

îm brăţişarea cu răbdare şi chiar cu bucurie a suferinţelor,
batjocurilor, dispreţului celorlalţi. „Un frate l-a cercetat
pe A w a Matoe şi i-a zis: Cum de schitioţii (Părinţii de la
Schit) au îm plinit mai m ulte d ecât zice Scriptura, iubind
pe vrăjm aşii lor mai m ult decât pe ei înşişi (XV, 9 2 )”? Iu
birea de vrăjm aşi este consid erată indicator pentru cea
mai înaltă sp orire duhovnicească, de aceea există îndem
nul ca, atunci când cineva este ispitit de gândul mândriei,
să se cerceteze pe sine dacă a păzit to ate poruncile, „dacă
iubeşte pe vrăjm aşi şi se întristează pentru micşorarea
lor" (XV, 1 8 1 ). A w a Zenon asigură pe oricine că Dumnezeu
îi va ascu lta şi îm plini to ate rugăciunile dacă „înainte de
o rice şi înainte de însuşi sufletul său se va ruga din suflet
pentru vrăjm aşii lui. Şi pentru o astfel de izbândă, orice va
ruga pe Dumnezeu, îl va asculta" (XVI, 4 ). „Ziceau despre
A w a Ioan Persul că rău făcătorilor care veneau peste el le
aducea vasul şi le cerea stăru ito r să le spele picioarele. Şi
aceia se ruşinau şi încep eau să se căiască (XVI, 9).
Sunt cazuri de bătrâni care refuză ajutorul în stare de
boală. Nu vor vindecarea din boli grele, nu datorită vre
unor înclinaţii m asochiste, ci cu con ştiinţa că suferinţe
le aceste a cum plite îi aju tă să-şi m enţină trezvia, starea
de p ocăin ţă şi de sm erenie şi apropierea de Dumnezeu.
C ercetat fiind de confraţi în tr-o astfel de situaţie, un Bă
trân spune: „Cu ad evărat aş vrea să mă lase Dumnezeu în
a ceastă boală alţi treizeci de ani. Şi nu a p rim it Bătrânul, în
astfel de boală fiind, să m ăn ânce puţină fiertură" (IV, 114).
Nu judecai
Porunca din Evanghelie de a nu ju deca este respectată

de pustnici cu m ăsura deplinătăţii şi în cele mai provoca
to are situaţii. A ceştia îşi găsesc tem ei în adevărul lucrurilor
ISTORIA IU B IR II OAM EN ILOR PENTRU DUMNEZEU 81
să nu ju dece pe a p ro a p e le nici când îl vede înfăptuind cele

mai grozave p ăcate. A w a Longhin dă măsura acestei îm
pliniri: Precum m o rtu l nu m ănâncă, to t aşa nici cel smerit
nu poate să ju d e c e p e a lt om , ch iar dacă îl vede pe acela
închinându-se la idoli (XV, 7 9 ). A se înţelege că dispozi
ţia de a ju d eca p e c e lă la lt şi m ăsura în care se întâmplă
sunt indiciu al lip sei sm e re n ie i. Este surprinzător motivul
pe care-şi în te m e ia z ă e v ita re a ju d ecăţii un Bătrân, martor
al unei fărădelegi g reu de su p o rtat: „...a văzut pe un frate
păcătuind cu un cop il şi nu l-a certat, zicând: Dacă Dum
nezeu care l-a p lă sm u it p e el, văzându-1, nu-1 arde, eu cine
sunt ca să-l c e rt? " (IX, 1 0 ). Un pu stnic care suportă desfă
şurarea în p ro p ria c h ilie şi în prezen ţa sa, în timpul nop
ţii, a păcatului d esfrâ n ă rii în tre un m onah şi o fecioară pe
care îi găzduise e s te în tre b a t: Unde era gândul tău în cea
sul acela? Şi a zis lo r: Gândul m eu? Unde S-a răstignit Hris-
tos, acolo era în ce a su l acela, stând şi plângând. Şi luând
metanie de la B ătrân u l, au p le ca t şi au devenit vase alese
(IX, 34). „Un b ă r b a t sfâ n t, v ăzând pe un altul păcătuind,
lăcrimând, a zis: A ce sta a stă z i şi eu sigur m âine." (IX, 39).
A zis un B ătrân : „D acă vezi cu ochii tăi pe fratele tău că
greşeşte, sp u n e în d a tă : A n atem a să fii satana, fratele meu
nu are vină"(IX, 4 6 ) . P ă rin ţii se fe re sc să judece şi pentru
că singurul Ju d e c ă to r leg itim e ste Dumnezeu, iar omul
care ju decă p e s e m e n ii săi d ev ine uzurpator al acestui
drept exclusiv d u m n e z e ie sc.
A nu ju d e ca p e c e lă la lt e s te co m p le ta t cu a se osândi pe
sine. în tre b a t un a w ă d in N itria ce so co te şte că este mai
im portant p e c a le a a c e a s ta , a răsp u n s: „A-mi afla pricină şi
a mă osândi p e m in e în s u m i to td eau n a! Iar cel ce a în tre
bat a con sim ţit, z icâ n d : A ltă ca le nu e xistă d ecât aceasta!"
(1,151, n).
82 PATERICUL M ARE
M ăsura d esăv ârşită a lu cru rilo r - m ăsu ra

dum nezeiască
în a te n ţia m o n ah ilo r stă d esăv ârşirea, măsura

d ep lin ătăţii în to t c ee a ce fac, şi aceasta ca dovadă a cre
d in ţei şi a iu birii n e ştirb ite faţă de Dumnezeu, a aşezării cu
n eclin tire pe tra ie cto ria existen ţială a Evangheliei. Măsura
îm p lin irii poru n cilo r lui Dum nezeu la care ţin tesc Părin
ţii p u stiei e ste cea d esăvârşită, de aceea, deşi sunt atât de
n ev o ito ri şi râvnitori, se tânguiesc şi se sm eresc, aflându-şi
continuu m otive de pocăin ţă adâncă: „Minciuna este de la
diavol, a spus Dum nezeu; şi a vedea fem eia spre a o pofti a
so c o tit a fi adulter, şi m ânia faţă de aproapele a asemuit-o
cu u ciderea, şi p entru cuvântul d eşert a arătat că vom da
seam ă. Cine e ste om ul acela şi unde-1 vom căuta pe el,
n e isp itit de m inciună, neîncercat de vreo poftă cu privirea
şi niciod ată m ânios pe aproapele, nici aflat răspunzător de
vreun cuvânt d eşert, aşa în cât să nu aibă nevoie de pocăin
ţă? A ceasta, deci, să cunoşti, fiule, că cel care nu s-a dat pe
sin e d esăvârşit crucii, în duh de sm erenie şi umilire, şi nu
se va aru nca pe sine la păm ânt spre a fi călcat în picioare
de toţi, spre a fi nedreptăţit şi batjocorit şi luat în râs - şi
to ate acestea răbdându-le cu mulţumire şi bucurie pentru
Dumnezeu - şi cel care nu a ajuns să nu caute deloc cele
om eneşti, adică slavă sau cinste, sau laudă, sau plăcerea
m âncării, sau a băuturii, sau a îm brăcării, acela nu poate
să fie creştin adevărat” (1,1 23). întâlnim la tot pasul exem
ple în care este probată măsura credinţei, sau a ascultării,
sau a iubirii, cu cele mai provocatoare teste: un ucenic este
trim is să ude zilnic un băţ uscat înfipt în nisip, parcurgând
pentru a aduce apă un drum dus-întors de o noapte şi bă
ţul va lăstări, şi rodul lui va fi prezentat celorlalţi ca rod
al deplinei ascultări (XIV, 7); un monah sare fără cea mai
mică ezitare în râul plin de crocodili, făcând ascultare de

porunca fratelui său după trup, monah şi el, care-1 pizmuia
pentru ascultarea lui desăvârşită, şi „au venit crocodilii şi
îi lingeau trupul, dar nu l-au vătămat cu nimic* (XIV, 33).
Lupta şi ostenelile lo r nu au limite, în temeiul aceluiaşi
crez şi al aceleiaşi motivaţii. Awa Visarion a mărturisit
despre sine: „Patruzeci de ani nu m-am întins pe o parte,
ci dormeam şezând sau în picioare" (VII, 6).
îndem nul final al Mântuitorului adresat celor care
doresc desăvârşirea este acela de a râvni măsura dumne-
zeirii pentru că omul este chem at la această măsură: Fiţi
desăvârşiţi precum T atăl vostru Cel ceresc desăvârşit este
(Matei 5 ,4 8 ). Criteriul este unul foarte clar şi spus de Dom
nul Hristos: Desăvârşirea lui Dumnezeu se vede în aceea
că atitudinea Lui izvorăşte exclusiv din Sine, fiind motivată
de iubirea de oam eni şi nu este în niciun fel dependentă şi,
prin urm are, diferenţiată în funcţie de performanţele sau
faptele oam enilor: căci El fa c e să răsară soarele Său p este
cei răi şi p este cei buni, şi d ă p loaie p este cei drepţi şi p este
cei n edrepţi (Mat. 5 ,4 5 ). Acesta este un indiciu al desăvâr
şirii, pe care Părinţii pustiei îl invocă: „A zis un Bătrân: Cel
care nu-i prim eşte pe toţi ca pe fraţi şi face deosebire, unul
ca acesta nu este desăvârşit" (1 ,149). Şi cu multă străda
nie chiar îl îm plinesc: „A zis un Bătrân: Douăzeci de ani
am stat luptându-mă cu un singur gând, pe toţi oamenii
să-i văd ca pe unul singur" (IV, 100). Pentru alţii, demersul
poate fi infinit mai scurt: „Dacă vrea omul, de dimineaţa
până seara vine la m ăsura dumnezeiască" (XI, 15).
Iubirea lui Dumnezeu este motivaţia, suportul şi fina
litatea oricărui dem ers al pustnicilor. Nimic nu poate fi
înţeles fără raportarea la această raţiune ultimă. Multe
din gesturile, faptele, atitudinile Părinţilor ar părea pur
şi simplu absurde, sau penibile, sau gratuite. Iubirea lui
84 PATERICUL M ARE
D um nezeu nu e ste nu m ai ţelu l, ci şi su p ortu l lucrurilor.

Şi nu e s te v o rb a de o m o tiv aţie te o re tic ă , abstractă, ci de
una din ca re re sp e ctiv ii au g u stat. Ceea ce-i ţin e pe cei mai
m u lţi d in tre p u stn ici în tr-o co n tin u ă şi d ep lină jertfire de
s in e e ste arv u n a sau p re g u sta re a din cele dumnezeieşti.
„Au în tre b a t fraţii p e unul d in tre P ărinţi, zicând: Cum se
în tâ m p lă că su fletu l nu alearg ă la făgăd uinţele lui Dum
n ezeu , p e c a re le -a făgăd u it p rin Scrip tu ri, d ar spre cele
n e c u ra te în clin ă ? Ia r B ătrân u l le -a zis: Eu spun că deoa
re c e nu a g u sta t în că ce le de sus, de a c e e a pofteşte cele
n e c u ra te " (X, 3 0 0 ) . Ei, p u stn icii, su n t d in tre oameni, cei
c a re au g u sta t şi p o t s ta d re p t m ă rtu rie c e lo r care nu au
ş a n sa să gu ste, s u n t cei care, în p ro p ria viaţă, în propria
e x p e rie n ţă , a d e v e re sc îm p lin irea făgăd u inţelor făcute de
D u m nezeu o a m e n ilo r p e n tru v eacu l c e va să vină, dar şi
p e n tru v eacu l a c e s ta . „Când gu stă su fletu l din dulceaţa lui
D u m nezeu, u ră şte după a c e e a ap ro ap e şi haina pe care o
p o a rtă , şi c h ia r p ro p riu l său tru p ” (VI, 5 7 ).
L o gica iu b irii e s te sin g u ra c a re p o ate explica gestu
r ile ra d ica le şi d efin itiv e a le a c e s to r m ii şi zeci de mii de
o a m e n i c a r e s e le a p ă d ă d e lu m e şi de v iaţă pentru Dum
n ezeu . Iu b ire a p e n tru D u m nezeu nu p o ate fi împărţită.
A ce a sta e s te m ă su ra iu b irii d esăv ârşite, d ar la o astfel de
m ă su ră nu a ju n g n ici to ţi m on ahii, ia r cei care nu ajung
ju d e c ă p e c e i c a r e aju n g. A w a A rsen ie e ste m u strat de fraţi
c ă fu g e d e e i El fuge d e d re g ăto ri (II, 6 ), s e ascunde de
o a m e n ii B is e ric ii (II, 7 ), d a r şi d e c o n fia ţii m onahi. Când
A w a M arcu îl în tr e a b ă : d e c e fugi de noi?, A w a Arsenie
ră sp u n d e : „D u m nezeu ş tie că vă iu b esc, d a r nu p o t să fiu şi
cu D u m n ezeu , ş i cu o a m e n ii... Nu p o t, deci, să las pe Dum
n e z e u ş i s ă v in c u o a m e n ii" (II, 9 ). El invocă m ultitudinea
ş i d iv e rs ita te a d e v o in ţe a le oam enilor, în co n tra st cu o
sin g u ră v o in ţă a c e lo r d e su s, in sin u ân d riscu rile rătăcirii,
amăgirii, căderii presupuse de contactele cu voinţele oa

menilor. Acest adevăr nu poate fi înţeles cum se cuvine
decât de către cei care-1 trăiesc. „A zis unul dintre sfinţi:
Este cu neputinţă omului câtă vreme are dulceaţa lumii
să aibă şi dulceaţa lui Dumnezeu. Şi iarăşi, dacă a gustat
dulceaţa lui Dumnezeu, urăşte lumea, precum este scris:
N imeni nu p o a te să slu jească la d oi domni. La fel şi noi, dacă
vrem legătura cu oam enii şi odihna trupului, nu putem să
ne bucurăm de dulceaţa lui Dumnezeu" (II, 50).
Cel care se leapădă de lume pentru Dumnezeu, când
ajunge la m ăsura iubirii desăvârşite, se întoarce spre oa
meni şi spre lum e cu o iubire mult superioară celei pe care
eventual o avea înainte, oricum mult superioară celui care
încearcă să iubească pe oameni iară să iubească pe Dum
nezeu. Păleşte orice declaraţie de dragoste dintre oameni
pe lângă cea a A w ei Agathon, de exemplu: „Dacă ar fi cu
putinţă să găsesc un lepros, să-i dau trupul meu şi să-l iau
pe-al lui, aş face-o cu bucurie, căci aceasta este dragostea
desăvârşită" (XVII,7).
Apoftegm ele B ătrânilor sfinţi sunt cuvânt din experi
enţă, ipostas practic al vieţii celei noi în Hristos şi ne in
teresează în mod vital ca să cunoaştem la prima mână ar
hetipul nostru: ce fel de om, ce ritm al sufletului şi duh al
vieţii a adus în lum e credinţa creştină.
A deverirea credinţei prin semne
Părinţii pustiei vor adeveri întru totul cuvintele Mântu

itorului ro stite cu prilejul trim iterii Apostolilor la propo-
văduirea Evangheliei, anum e că cei care vor crede Evan
gheliei v o r arăta pu tere făcătoare de minuni: „Iar celor ce
vor cred e le v or urm a aceste sem ne: în num ele Meu vor scoate
draci; în lim bi n oi vor g ră i; vor lua în m âna şerp i şi ch iar ceva
d ătător d e m oarte d a că vor bea, nu-i va vătăm a; îşi vor pune
86 PATERICUL M ARE
m âinile p este bolnavi, şi bolnavii s e vor fa c e săn ătoşi” (Marcu

1 6 ,1 7 -1 8 ). Patericul este plin de dovezi în acest sens.
Părinţii vindecă demonizaţi, vindecă boli incurabile,
învie morţi, depăşesc legile firii, nu sunt vătămaţi de fia
re sălbatice, ci dimpotrivă, convieţuiesc cu acestea în cele
mai paşnice condiţii. Awa Nisterie nu era nevoie să-şi pună
mâinile pe un bolnav pentru a-1 vindeca, ci „precum era
şarpele de aram ă făcut de Moise pentru vindecarea popo
rului, aşa era şi Bătrânul. Având toate virtuţile şi totdeau
na tăcând, pe toţi îi vindeca"(1,6 3 ); A w a Longhin vindecă
o femeie bolnavă de cancer la sân numai făcând semnul
crucii (XIX, 11). Vindecările se petrec aidoma celor din
Evanghelie săvârşite de Mântuitorul, numai cu cuvântul şi
fără un efort deosebit: „Cunoscând, deci, Bătrânul şi fiind
înştiinţat ce are, s-a ridicat şi a închis fereastra care dădea
spre ea şi i-a zis: Pleacă, nu mai ai nicio stricăciune. Şi s-a
vindecat femeia din ceasul acela"(X!X, 13). Uneori, cunos
când smerenia Bătrânilor şi temându-se să nu fie refuzaţi,
cei care aduc pe bolnavi le fură într-un fel acestora vin
decarea. Un tată, aducând pe fiul său bolnav care murise
pe drum, „a căzut la pământ cu fiul său, ca şi când ar fi
făcut metanie, aşa încât să fie binecuvântaţi de Bătrân. Şi
sculându-se tatăl, a lăsat copilul jos la picioarele Bătrânu
lui şi a ieşit afară. Iar Bătrânul, crezând că îi pune meta
nie copilul, i-a zis: Scoală-te şi mergi afară! Căci nu ştia că
murise. Şi îndată copilul s-a sculat şi a ieşit Şi văzându-1
tatăl lui, s-a m inunat Şi intrând, s-a închinat Bătrânului
şi i-a vestit lucrul. Auzindu-1, Bătrânul s-a întristat, căci
nu voia să se întâmple aceasta. Şi ucenicul lui i-a porun
cit să nu spună nimănui până când se va săvârşi Bătrânul
(XIX, 23). Un copil paralizat este lăsat de tatăl său pe furiş
la uşa Awei Macarie şi când acesta îl descoperă şi află că
tatăl lui plecase, îi porunceşte fără nicio ezitare, la fel ca
Mântuitorul slăbănogului din Evanghelie: Scoală-te să-l

prinzi din urm ă! Şi îndată, facându-se sănătos, l-a ajuns
pe tatăl său şi au plecat la casa lor (XIX, 17). Se împlinesc
întocmai cuvintele Mântuitorului rostite către cei care se
minunau de m inunile pe care le săvârşea El: Adevărat,
adevărat, z ic vou ă: Cel ce cred e în Mine va fa c e şi el lucrări-
le p e ca re le fa c Eu; ş i m ai m ari d ecât acestea va face\ (Ioan
1 4 ,1 2 ).
A w a Ammonas, am eninţat fiind de un şarpe, a zis:
„Doamne, sau eu voi muri, sau acesta! Şi îndată, şarpele
veninos a crăpat cu puterea lui Hristos" (XIX, 1). Zicea ci
neva că odată a fo st m uşcat un monah de şarpe şi a mers
într-un oraş oarecare să se vindece. L-a primit o femeie ev
lavioasă care avea fiică de Domnul şi l-a vindecat (V, 90).
„Se spune despre un anume A w a Pavel că era din părţile
de jos ale Egiptului şi locuia în Tebaida, şi că acesta ţinea
în mâinile sale şerpi cu coam e şi scorpioni, şi ceilalţi şerpi,
şi-i rupea în două" (XIX, 21).
în numele Meu vor scoate demoni
Vindecările dem onizaţilor sunt foarte frecvente. Lup

ta cu cel rău este în prim planul nevoinţelor pustnicilor,
şi aceasta ia chipuri dintre cele mai neaşteptate. ,A venit
odată cineva înd răcit la S c h it Şi după mult timp nu s-a vin
d ecat Atunci, unuia dintre Bătrâni făcându-i-se milă, a fă
cut semnul crucii peste cel demonizat şi l-a vindecat Plân-
gându-se, dracul a zis Bătrânului: Iată, m-ai scos afară, vin
asupra ta. I-a zis lui Bătrânul: Vino, mă bucur! Şi a trăit
Bătrânul doisprezece ani având demonul asupra sa şi chi-
nuindu-1 pentru că m ânca în fiecare zi doisprezece sâm
buri de curm ale. Sărind dracul, a ieşit din el şi văzându-1
Bătrânul că a ie şit din el, i-a zis: De ce pleci? Mai rămâi!
Răspunzând dracul, a zis lui: Să te piardă Dumnezeu,
88 PATERICUL MARE
pentru că num ai El sin gu r a re p u te re a su p ra ta" (VII, 60).

Un B ătrân vindecă p e fiica d em o n izată a unui dregător
prin sm erenia lui, în to rcân d şi obrazul celălalt când demo-
nizata l-a lovit p este faţă (XV, 2 9 ) ; A w a Longhin vindecă
un dem onizat trim iţându-1 la A w a Zenon p entru a-şi as
cunde fapta (XIX, 1 2 ; vezi şi XIX, 1 9 ; XIX; 2 9 ).
Pentru a se feri p e ei înşişi de ispita m ândriei şi pe cei
lalţi de ce a a invidiei. Părinţii se în cred in ţează reciproc de
faptul că a vin d eca pe bolnavi sau a sco a te pe draci nu este
sem n de sp orire, ci e ste dovadă a lu crării lui Dumnezeu şi
a cred in ţei celui ca re vine sp re v in d ecare: »Fiule, aceasta
nu este sp orire, ad ică a sco a te d raci sau a vindeca bolnavi.
Căci nu este omul cel c a re le face pe a cestea, ci puterea lui
Dumnezeu şi cred in ţa celui ca re se roagă" (XV, 2 4 0 ).
Minuni şi sem n e n enu m ărate su n t con sem n ate în apof
tegm ele P ărin ţilor pustiei: un p ărin te îndulceşte apa din
m are p en tru a a stâm p ăra s e te a ucenicului (XIX, 4 ), un
frate m erge pe ape c a pe u sca t p recu m M ântuitorul (XIX,
5 ), altul vindecă un orb (XIX, 2 7 ), altul face să stea soarele
în loc: „Mă rog Ţie, Doamne, să ste a soarele, până voi ajun
ge la robul Tău. Şi s-a făcu t a şa!" (XIX, 6 ).
C re d in ţa p u s tn ic ilo r în v ie m o rţii
Sunt cu cerito are firescul şi sim plitatea cu care Părinţii

săv ârşesc astfel de fapte m inunate. Doi fraţi, unul nevoitor
şi altul ascu ltător, d esco p eră un m o rt pe drumul lor: „Şi a
zis nevoitorul: Dacă am fi av u t v re o vechitură, am fi pus-o
peste el. A zis cel care făcea ascu ltare: Mai bine ne rugăm,
p oate învie! Şi s-au aşe z a t la rugăciune şi, rugându-se ei,
m ortul a înviat" (XIV, 3 3 ). Credinţa B ătrân ilor este atât de
puternică, în cât nu au nicio ezitare în a chem a pe cei morţi
la viaţă, num ai p entru a certifica nişte lucruri răm ase în
nelăm urire, pentru ca după a ce e a să-i trim ită înapoi până
la ob şteasca înviere: „Şi rugându-se ei, A w a Macarie a
strigat p e c e l m o r t, z ic â n d : C u ta re , u n d e ai pus averea stră

ină? Iar el, r ă s p u n z â n d , a z is : în c a s a m e a e s te ascu nsă, sub
piciorul p a tu lu i! Ş i i-a z is lu i B ă trâ n u l: D orm i iarăşi până
în ziua în v ie rii! Ş i v ă z â n d a c e a s t a fra ţii, d e frică au căzut
la p icioarele lu i. Ş i l e -a z is l o r B ă trâ n u l: A ceasta nu s-a
făcut p e n tru m in e , c ă c i e u s u n t n im ic , c i p e n tru văduvă şi
pentru o rfa n i a fă c u t D u m n e z e u lu c ru l a c e s ta . A cesta este
lucrul cel m a re , c ă D u m n e z e u v r e a su fletu l fă ră d e p ă c a t
şi atunci o r ic e v a c e r e , v a p r im i (XIX, 1 5 ). A celaşi A w a Ma-
carie învie u n m o r t p e n tr u a d e s c o p e r i p e ucigaşul său şi
pentru a e v ita în v in o v ă ţir e a n e d r e a p tă (XIX, 1 8 ).
Sem nele şi m in u n ile s ă v â r ş ite d e B ă trâ n i răm ân în m e
moria P ă rin ţilo r p u s tie i ş i s u n t in v o c a te p e n tru a tran sm ite
mai d ep arte a ş e z a r e a c o r e c t ă în v ie ţu ir e a m on ahală. Iată,
în exem plul d e m a i jo s , A w a S ilu a n m u strâ n d p e un fra
te tân ăr c a re n ă d ă jd u ia s ă o b ţin ă s p o r d u h o v n icesc din
cântarea p s a lm ilo r: „ G â n d e ş te -te la P ă rin ţii c ei m ari, cât
de neînv ăţaţi e r a u ş i n u ş tia u d e c â t câ ţiv a psalm i, nu
cunoşteau n ic i g la s u rile , n ic i tr o p a r e le , ş i s tră lu ce a u ca lu
minătorii în lu m e. Ş i d a u m ă r tu r ie cu v ân tu lu i m eu A w a
Pavel cel S im p lu ş i A w a P am v o , ş i A w a A pollo şi a şa m ai
departe, c a re în v ia u m o r ţii ş i c a r e a u p rim it p u tere îm p o
triva d em o n ilo r n u în c â n t ă r i ş i tr o p a r e ş i g lasu ri, ci în ru
găciune şi p o s t" (III, 4 5 ) .
L u p ta cu sin e
Dar b iru in ţe le m a r i a le m o n a h ilo r s u n t în lu p ta cu p ro

pria fire, cu p a tim ile , c u g â n d u rile , cu p o fta, cu m ân ia etc.,
cu în clin aţiile r e le a le firii ş i în e g a lă m ă su ră cu atacu rile
diavolului şi a le d u h u r ilo r r e le . în e s tim ă r ile lor, de exem
plu, cin e b iru ie m â n ia e s t e m a i p u te r n ic d e c â t cel care în
vie un m o r t (X, 1 8 ) .
Un a n a h o r e t e s t e is p it it trim iţâ n d u -i-s e la ch ilie o fem e
ie uşoară. A c e a s ta îl c o n v in g e p e p u stn ic s ă o p rim ească în
90 PATERICUL M ARE
chilie invocând faptul că s-a rătăcit şi se tem e de fiarele

pustiei peste noapte. Ispitit de prezenţa femeii, pustnicul
îşi arde la opaiţ pe rând toate degetele de la mâini, biru
ind în felul acesta stârnirea propriei firi. Spectacolul, însă,
o înfricoşează atât de mult pe femeie, încât îşi dă duhul.
Când vin dimineaţa cei care instrumentaseră vicleşugul,
sunt întâmpinaţi de bătrân, care le arată mâinile şi le
spune: „Iată ce mi-a făcut fiica diavolului. M-a făcut să-mi
pierd degetele". Povestirea nu se termină însă aici. Măsura
monahului abia acum se va arăta. îşi aduce aminte de po
runca lui Hristos: Să nu răsp lăteşti râul cu rău. Şi „făcând
rugăciune, a înviat-o pe aceea. Iar ea, plecând, a trăit de
atunci înainte cuviincios" (V, 6 0).
Lupta cu diavolii este un capitol central în vieţuirea
pustnicilor. Râvna şi nevoinţele pustnicilor care vădesc
măsura hotărârii şi devotamentului lor total faţă de Dum
nezeu stârnesc duhurile rele. Bătrânii încercaţi confirmă
celor mai tineri existenţa acestei furii, ce se materializează
într-un continuu război al ispitelor: „Să nu te înfricoşeze
ispitele care ţi se întâmplă, căci vrăjmaşii, cu cât văd su
fletul tău urcând şi unindu-se cu Dumnezeu, cu atât ei se
înfurie topindu-se de invidie" (I, 1 1 2 ). Patericul ne rela
tează nenumărate ipostaze ale acestei lupte, cu biruinţe şi
cu înfrângeri de ambele părţi. Odată cu trecerea timpului
şi cu acumularea experienţei, pustnicii înţeleg că demonii
nu au în fond o putere reală, nicio poziţie determinantă
sau o şansă reală în această luptă. Ei sunt de fapt expresia
eşecului total, ireversibil. La un Bătrân care stătea într-un
templu idolatru au venit dracii şi i-au zis: „Pleacă din locul
nostru! Şi Bătrânul a zis: Voi nu aveţi loc” (VII, 20). Iar alt
Bătrân confirmă faptul că „vrăjmaşul, dacă nu este primit,
nu poate să intre" (1 ,11 3 ).
Există la Părinţii pustiei un simţ foarte dezvoltat al
ierarhiei lucrurilor şi în special al priorităţii lucrurilor
duhovniceşti sau al perspectivei duhovniceşti în faţa celor

materiale. Este poate cea m ai elocventă erminie a raportu
lui dintre lege şi duh, dintre perspectiva vechi-testamenta-
ră şi perspectiva nou -testam entară a lucrurilor. Iată două
exemple: „Căci, dacă p osteşti de mâncăruri şi vorbeşti de
rău pe cineva, sau judeci, sau îţi aduci aminte de cele rele,
sau prim eşti gânduri viclene, sau în gând pofteşti ceva din
acestea, îţi este m ult m ai de folos a mânca de cinci ori pe zi
şi a te feri de ele d ecât a nu gusta din acelea şi a te stăpâni
acestea. Căci, ce e ste să te ţii departe de mâncăruri şi să
fii stăpânit de o rice altă poftă?" (IV, 67). „A zis iarăşi: Este
mai bine a m ânca c a m e şi a bea vin decât a mânca prin
vorbire de rău tru p u rile fraţilor" (IV, 88).
D espre ascultare
„A zis A w a Isaia: Predarea în deplină cunoştinţă a si

nelui înaintea lui Dum nezeu şi ascultarea în smerenie de
poruncile Lui aduc iubirea, iar iubirea aduce nepătimi-
rea" (XV, 4 2 ). A scultarea este una din pârghiile esenţiale
de restaurare a om ului vechi, a omului căzut Ascultarea
înseamnă ie şire a de sub stăpânirea voii proprii - cea care
te-a condus la c ă d e re şi te m enţine în cădere - şi aşeza
rea sub voia lui Dum nezeu. Voia lui Dumnezeu reprezintă
sensul pe care l-a pus Dum nezeu Creatorul la temelia fie
cărei făpturi, p rin urm are, şi la tem elia fiinţei umane. îm
plinirea acestu i se n s coincid e cu împlinirea existenţială,
după cum eşecu l în îm p lin irea acestui sens reprezintă un
eşec existenţial. A şezarea în ascu ltare este predată şi de
Mântuitorul H ristos, care se arată ca Fiu cu desăvârşire as
cultător faţă de Tatăl, a şa cum vedem din Dumnezeieştile
Evanghelii. De d ata acea sta , dat fiind că nu se poate lua
în calcul ev en tu a lita te a căd erii şi, deci, nevoia restaurării,
ascultarea e ste e x p re sia şi conţinutul iubirii desăvârşite
a Fiului faţă d e T atăl. A scultarea desăvârşită de voia lui
92 PATERIC U L M ARE
D u m nezeu e s te c a le a re c u p e ră rii d ep lin e a relaţiei cu

D u m nezeu. în m o n ah ism , e x e rc iţiu l a scu ltă rii desăvârşite
e s te e se n ţia l ş i v ital. De altfel, în B is e rica pustiei, relaţia
d in tre B ă trâ n şi u c e n ic e s te in stitu ţia fundam entală şi ea
a ctu a liz e a z ă re la ţia d in tre D um nezeu şi om şi lucrează
re c u p e ra r e a r e la ţie i o m u lu i cu D um nezeu prin ascultare.
„Ziceau B ă trâ n ii că, d acă unul are cred in ţă în cineva şi se
p red ă p e s in e a celu ia p rin a scu ltare , nu m ai a re nevoie să ia
a m in te la p o ru n cile lui D um nezeu, ci să-şi încredinţeze vo
irile s a le p ă rin te lu i său, şi nu va avea osân dă la Dumnezeu.
Căci n im ic altce v a nu c e re D um nezeu de la începători, de
c â t o ste n e a la a scu ltă rii" (XIV, 3 0 ). E ste fo arte interesantă
m ă rtu ria că în a s cu lta re a ucenicu lu i de părin tele duhovni
c e s c s e actu alize ază, se lu crează a scu ltare a de Dumnezeu.
S ta to rn icia în îm p lin irea unui lucru
C eea ce frap e ază ca sem n d o m inant al atitudinii şi în

g e n e ra l al d em ersu lu i p u stn icilo r e ste stato rn icia lucrului,
a ş e z a r e a p e n tru to td e a u n a în tr-u n lucru, în tr-o stare, într-o
lu cra re . Nu e s te v o rb a de lu cru exterior, ci de statornicia în
îm p lin ire a lu cru lu i e x te rio r dă m ăsu ra fidelităţii lăuntrice
fa ţă d e Cel că ru ia îi e ste d ed icat lucrul respectiv, indiferent
c â t d e m ă ru n t p o a te să fie a cela. P ărin ţii nu fac lucruri pen
tru a le tr e c e în tr-u n b ilan ţ, p en tru a le bifa ca realizări, ci
fa c lu c ru ri p e n tru a se a şe z a şi p en tru a se m enţine într-o
s ta r e şi în tr-o a titu d in e lău n trică. S tato rn icia aceasta este
d ovad a fid e lităţii, a c re d in ţe i n e ştirb ite , a devotamentului
to ta l, a m ă su rii d ep lin e cu ca re se dau lui Dumnezeu.
P ro v o c a t d e A w a Io an să sp u n ă ce a re u şit „în atâta
tim p , fiin d a s tfe l r e tr a s şi n efiin d tu lb u ra t cu uşurinţă de
v re u n om , A w a P aisie i-a zis: „De când su n t în singurăta
te, n ic io d a tă nu m -a v ăzu t s o a re le m âncând. A zis şi Awa
Io a n : Nici p e m in e m ân iin d u -m ă" (IV, 3 9 ). A se vedea ac
ce n tu l p u s p e „niciodată". A ceasta e ste biru in ţa! O singură
încălcare a m ăsurii a r fi dărâm at întreg edificiul, ar fi ştirbit

ireparabil m ăsu ra dăruirii! Un alt exemplu, din nenumăra
tele ce a r pu tea fi citate. Un alt aw ă, în ceasul sfârşitului,
plecând cu sen in ătate, este rugat de ucenici să le lase moş
tenire un cuvânt m ântuitor, şi acesta le spune; „Niciodată
n-am făcut voia proprie, niciodată n-am învăţat pe cine
va ceea ce n-am făcut eu mai înainte" (1,42). Aici, măsura
lucrurilor e ste în tr-ad ev ăr mare. A nu face niciodată voia
proprie e ste o m ăsură care îl apropie pe om de măsura
dumnezeiască. Numai H ristos însuşi a mai putut mărturisi
o astfel de m ăsu ră spunând: Nu fa c voia Mea, ci voia Tată
lui care m -a trim is. (Ioan 6 ,3 8 ) Să recunoaştem că ceea ce-1
apropie pe a w a de H ristos este tocmai deplinătatea lucru
lui, acest n iciod ată, m ăsura desăvârşită, lucrul deplin, fără
ştirbire.
Confruntat cu o boală trupească grea, Awa Longhin se
avertizează pe sin e în term eni foarte hotărâţi în direcţia
riscului de a abandona, fie şi pentru puţin, angajamentul,
programul, făgăduinţa: „Şi bolnav să fii şi să mori, dacă îmi
ceri să m ănânci în afara timpului, nici mâncarea de fiecare
zi nu ţi-o dau" (IV, 4 2 ).
Uneori lucrurile în sine nici nu sunt prea mari, dar plata
vine de la stato rn icia cu care sunt împlinite până la sfârşit
Se relatează în tr-o apoftegm ă că A w a Pahomie vede mer
gând în urm a unui m o rt ce era purtat la groapă doi îngeri
şi-L roagă pe Dumnezeu să-i descopere înţelesul. îngerii în
şişi se apropie de el şi-i desluşesc enigma: „Unul dintre noi
este al zilei de M iercuri şi celălalt al zilei de Vineri. Şi pentru
că, până să m oară, acesta nu s-a lipsit de postul de Miercuri
şi de Vineri, de aceea m ergem în urma trupului lui, pentru
că până la m oarte a păzit postul. Şi în felul acesta, deci, şi
noi am slăvit pe a c e s t luptător în Domnul" (XVIII, 30).
In vrem e de m are secetă, un episcop este trimis de
Dumnezeu să ap eleze la un bătrân sărman să se roage şi,
94 PATERIC U L M ARE
în tr-a d e v ă r, ru g ă ciu n e a b ă trâ n u lu i face să plouă, şi numai

ru g ăciu n e a lui fa c e s ă s e o p re a s c ă ploaia. Episcopul îl im
p lo ră s ă -i d e s tă in u ie ta in a v ie ţu irii lui. Va auzi, probabil cu
stu p o a re , câ te v a lu c ru ri sim p le: „...ies şi tai pentru mine
o s a rc in ă m ică d e le m n e şi v in în c e ta te să le vând. Şi mai
m u lt d e d o u ă p âin i din c a re m ă n â n c nu am . Şi dorm în bi
s e ric ă . Şi ia ră şi ie s în ziu a u rm ă to a re şi fac asem enea. Şi
d acă s e fa c e v re m e re a , o zi sau d ouă răm ân nemâncat,
p â n ă cân d ia ră şi s e fa ce v re m e b u n ă şi p o t să ies ca să tai
le m n e " (X II, 4 ). A tât. N im ic m ai m u lt. Unde să fie secretul?
în s im p lita te a lu cru lu i? în s ta to r n ic ia cu care este lucrat?
Sau p o a te a c e s te a s u n t in d iciile u n ei fo a rte c o re cte aşezări
a lui fa ţă d e ad ev ăru l v ie ţii şi, în u ltim ă instan ţă, faţă de
D u m n e ze u ? A rată, d e fapt, o n e ş tir b ită în c re d e re în purta
re a d e g r ijă a lui D u m nezeu.
în c o n tr a s t cu s c e n a d e m ai sus, în tâln im nevoinţe la
m ă s u ri m a ri, g re u d e în c h ip u it şi d e realiz at, care exprimă
în s ă a c e e a ş i a s p ir a ţie s p re m ă su ra d ep linătăţii. „Odată,
c â n d s -a p ro c la m a t în cep u tu l P ostu lu i M are în Schit, un
fra te a m e r s la un m a re B ă trâ n să -i v e ste a s că , zicând: Awa,
a v e n it p o stu l. A zis lui B ă trâ n u l: Care, fiule? Iar fratele a
z is: P o stu l M are, d e p a tru z e ci d e zile. A tunci a răspuns lui
B ă trâ n u l: Cu a d ev ă ra t, fiule, d e cin cize ci de ani, nu ştiu nici
c â n d în c e p e p o stu l d e s p re c a re v o rb e şti, nici când se sfâr
ş e ş te , c ă ci t o t tim p u l e s te p o s t p e n tru m in e" ( 4 ,1 4 8 ) . Aş
o b s e r v a nu fap tu l că B ă trâ n u l p o s te a con tin uu , ci faptul că
a c e s t lu cru s e în tâ m p la d e cin ciz e ci de ani fără întrerupere.
C o m a n d a m e n tu l e s e n ţia l p a re s ă fie a c e s ta : lucrul pe
care-1 faci, o r ic a r e a r fi el, fa-1 cu d ep lin ătate, statornic,
p â n ă la c a p ă t. L u cru l c a r e -ţi e s te la în d em ân ă, care-ţi stă
în p u te r e , la c a r e ai a c c e s , c a re -ţi e s te d a t în v reu n fel anu
m e. A ş a z ă -te în tr -o a titu d in e , în tr-o sta re , în tr-o hotărâre
p e n tr u to td e a u n a , n u p e n tru un tim p.
ISTO R IA IU B IR II OAM EN ILOR PEN TRU DUMNEZEU 95
Lucrurile, d eşi p a r şi u n e o ri ch iar su n t sim ple, pentru a

fi înfăptuite, e s te n ev o ie d e m u lt angajam ent, de hotărâre
nestrăm u tată. O ste n elile s e tra n sfo rm ă într-u n adevărat
război. P ărin ţii s e lu p tă cu o isp ită, cu un gând, cu o patimă
ani de zile p e n tru a nu se lă sa biru iţi. A tacat de războiul
desfrânării şi al lă co m ie i p ân tecelu i, un monah, pe nume
Filorom, s -a n e v o it tim p d e o p tsp re z e ce ani, lipsindu-se de
pâine de grâu şi d e o ric e m â n ca re gătită la foc, iar treizeci
şi doi de ani nu s -a a tin s d e n icio poam ă, şi aşa a biruit pe
diavol. A celaşi n e sp u n e că, p e n tru a birui ispita fricii, a
stat în tr-u n m o rm â n t ş a s e ani, „ducând război corp la corp
cu duhul ca re -m i a d u ce a frica" (IV, 9 3 ).
Până la urm ă, n im ic din ce le o m en eşti nu este absolut.
Lucrurile s u n t m iş c ă to a re şi relativ e, aşa cum este viaţa
însăşi. Un cu v ân t al A w e i S iso e, m ân g âieto r şi înfricoşător,
optim ist şi p e sim ist, în a c e la ş i tim p şi în aceeaşi m ăsură:
„Un frate a în tr e b a t p e A w a S iso e, zicând: Ce să fac, aw a,
că am căzut? I-a zis lui B ă trâ n u l: R id ică-te iarăşi! A zis lui
fratele: M -am s cu la t şi ia ră şi am căzut! Şi i-a zis Bătrânul:
Ridică-te ia ră şi şi ia ră şi! A zis, deci, frate le: Până când? A
zis B ătrânu l: P ân ă cân d t e va găsi ceasu l m orţii, fie în bine,
fie în căd ere. Căci în c e e a ce va fi a flat omul, în aceea şi
pleacă." (X ,1 5 5 )
M onahii şi m iren ii
Una din c h e ile d e în ţe le g e re a m onahism ului şi a Pa

tericului o c o n stitu ie lim p e z irea sau m odul de percepţie
a raportu lui d in tre m o n ah i şi m iren i, d in tre creştinii care
trăiesc în p u stie şi c re ş tin ii c a re tră ie s c în lum e. Im aginea
d om inantă şi a p ro a p e u n an im acce p ta tă , a tâ t de teologia
de şcoală, c â t şi d e m e n ta lita te a g e n erală a creştinilor, este
cea re p re z e n ta tă d e te o r ia c e lo r doi v ersan ţi care conduc
la acelaşi v ârf: un v e r s a n t ce re p rez in tă urcuşul specific
96 PATERICUL MARE
monahilor şi celălalt versant ce reprezintă urcuşul mire

nilor. Adică, avem un mod de viaţă specific monahilor -
m arcat mai ales de cele trei voturi monahale: ascultarea,
fecioria, sărăcia de bunăvoie - şi un alt mod de viaţă speci
fic mirenilor, care nu au în vedere cele trei voturi.
Concluzia noastră este că această imagine nu este con
formă cu realitatea. Contactul cu lumea Patericului ne
convinge fără drept de apel că pentru toţi oamenii este un
singur urcuş şi un singur parcurs, o singură cale. Diferen
ţa o face locul unde se află cineva pe această cale, pe acest
urcuş. Este mai mult decât evident că monahii reprezintă
avangarda, cel mai înaintat segment, iar noi, mireni, re
prezentăm grosul plutonului răm as undeva mult în urmă.
Acest lucru este adeverit de constatarea că şi mulţi mireni
s-au aflat întotdeauna, şi se află şi astăzi, în plutonul frun
taş, uneori chiar înaintea multor pustnici.
Imaginea ne este oferită chiar de apoftegmele Părinţi
lor pustiei în repetate rânduri întâlnim cazuri de mireni
care trăiesc în lume, nu în pustie, dar ajung la măsuri cel
puţin egale cu ale celor atinse de pustnici sau uneori chiar
îi depăşesc pe aceştia. Sunt mai multe situaţii în care cei
mai îmbunătăţiţi dintre monahi sunt trimişi de Dumnezeu
să prim ească lecţii de la mireni. A w a Antonie este trimis
de Dumnezeu la un cizm ar din Alexandria, cu provocarea
că el nu a ajuns încă la măsura aceluia. Auzind în ce constă
lucrarea cizmarului - anume faptul de a-şi zice dimineaţa
şi seara că »toată cetatea, de la cel mic la cel mare, intră în
împărăţie pentru dreptăţile lor şi numai eu singur voi moş
teni iadul pentru păcatele mele, A w a Antonie a concluzi
o n a t «Cu ad evărat şezând în casa ta, cu odihnă ai moşte
nit împărăţia. Iar eu, fără discernământ fiind, locuind tot
timpul în pustie, nu te-am ajuns". (XX, 1). Aw a Macarie, pe
când stătea în chilie, primeşte şi el provocarea unui glas
care-i spune că „încă nu a ajuns la măsurile femeilor cutare
şi cutare din cetate.” Şi aflându-le pe femeile respective, le

cere insistent să-i descopere lucrarea lor. Erau două femei
căsătorite cu doi fraţi, care nu se certaseră vreodată şi care
puseseră legăm ânt între ele „ca până la moarte să nu vor
bim cu gura n oastră cuvânt lumesc". Nu pare un lucru atât
de spectaculos la prim a vedere, dar Awa Macarie, auzind
acestea a exclam at: „Cu adevărat nu este fecioară sau fe
meie căsătorită sau monah, sau mirean, ci Dumnezeu cau
tă la gândul omului şi dăruieşte Duhul S â n t tuturor" (XX,
5). Un alt Bătrân, care stătea în pustie de mulţi ani, dorind
înştiinţare dacă este plăcut Domnului, a văzut înger care
i-a spus: „Nu ai ajuns încă precum zarzavagiul din cutare
loc!” Un prim lucru pe care-1 află de la vânzătorul de legu
me, acela că se socotea mai păcătos decât ceilalţi, nu-1 con
vinge pe Bătrân că este vrednic să întreacă ostenelile lui
de atâţia ani. Cel de-al doilea lucru, îhsă, anume faptul de
a suporta fără sm inteală un zgomot continuu ce ajungea la
locuinţa lui de la petrecăreţii din centrul cetăţii, spunân-
du-şi convingător despre respectivi: Gândesc că toţi merg
în împărăţie!, îl biruie pe Bătrân, care se recunoaşte în
vins: „Aceasta este lucrarea care întrece osteneala mea de
atâţia ani!"(XX, 24 ). Alţi doi părinţi au rugat pe Dumnezeu
să le arate măsura la care au ajuns şi glasul din cer îi trimi
te la o familie într-un sat, unde vor afla că cei doi soţi îm
part venitul lor în trei părţi: o parte săracilor, alta pentru
primirea de străini şi cea de a treia pentru trebuinţa lor, că
sunt aşa cum erau înainte de căsătorie, dormind separat,
că noaptea dorm îm brăcaţi în sac, iar ziua îşi pun hainele
şi că nimeni până atunci nu a cunoscut despre ei lucrurile
respective QO(, 2). Un alt Bătrân, stăruind pe lângă un mi
rean foarte ostenitor să afle ce a reuşit să dobândească cu
atâta osteneli, prim eşte răspunsul: „acestea am izbutit să
nu râd, să nu jur, să nu mint" (II, 32). Awa Sisoe, întâlneş
te un vânător şi află de la acela că de unsprezece luni era
98 PATERICUL M ARE
în m unte şi nu văzuse om p ână la a w a . Atunci Bătrânul

intră în chilie şi se c ea rtă , zicân d: Iată, Sisoe, credeai că ai
făcut ceva v reo d ată, d ar nu ai izb u tit să faci nici ceea ce a
făcut m ireanul acesta ! (XX, 1 2 ). Un episcop, cercetând pe
un p reo t d in tr-un sat, îl v ede pe a c e s ta în timpul Sfintei
Liturghii că era to t cu p rin s de foc şi nu ardea. Văzând mi*
rarea episcopului şi gestu l lui de a i se închin a şi a*i cere
binecu vântare, se m inu nează la rândul său, întrebându-se
dacă e ste v reun ep isco p sau p re o t c a re „să slujească Sfin
te le Taine şi să nu stea în d um nezeiescu l foc" (XXII, 7).
în altă ord in e de idei, id ealu rile şi în con secin ţă aspira
ţiile m o n ah ilo r su n t acele aşi cu cele ale m irenilor. Luptele
sau o ste n elile duse de m on ahi în p u stie, la care se referă
frecv en t ap oftegm ele, au d rep t o b iectiv depăşirea unor
pro blem e care ţin de firea om ului în general, nu sunt spe
cifice m o n ah ilo r num ai. Luptele m on ah ilo r privesc aşadar
b iru irea u n o r slăbiciu ni sau a u n o r isp ite cu care se con
fru ntă to ţi oam enii: riscu l în ăb u şirii sau asfixierii omului
de că tre g riji reale sau am ăg itoare; riscu l copleşirii omu
lui de presiu n ea p o ftelo r şi a isp ite lo r de to t felul este în
fond acelaşi şi p en tru m onahi, şi p en tru m ireni. Virtutea şi
păcatul au acelaşi sen s şi acelaşi im p act şi pentru unii, şi
p en tru alţii, d eşi p a r a avea o rezo n an ţă diferită.
Fenom enul retrag erii cre ştin ilo r în p u stie şi apoi cel
al m onahism ului m ai m u lt sau m ai puţin retras din lume
pune în d iscu ţie rap ortu l acestu ia cu B iserica din lume. Ni
m eni nu pune la înd oială faptul că m onahism ul este în Bi
serică, d ar e ste o d istin cţie clară ce se poate face atunci în
tre B ise rica din pu stie - m onahism ul şi B iserica din lume.
Lucrurile su n t m ai u şo r de îm p ăcat atun ci când este vorba
despre m ăn ăstirile n o astre de astăzi, care su n t asimilate
u n or in stitu ţii ad m inistrative b ise ric eşti şi supuse acelu
iaşi regim instituţional, cu excep ţia faptului că există un
regim de viaţă special.
IV. Eu şi D um nezeu
Adevărul esenţial în care se descifrează vieţuirea Pă

rinţilor pustiei este aşezarea persoanei umane concrete
faţă în faţă cu Dumnezeu. Acesta este motivul principal al
lepădării de lume, al înstrăinării totale, al pustniciei. Cheia
existenţială prin excelenţă este limpezirea relaţiei mele cu
Dumnezeu, aşezarea în legătură nem ijlocită cu Făcătorul,
care sunt sursa şi sensul vieţii prin excelenţă. Nu există
altă explicaţie pentru retragerea oam enilor din lume şi
instalarea lor în pustie. Dacă lumea şi cele ce sunt în ea
îngreuiază sau fac chiar imposibilă realizarea dialogului
continuu, con sisten t şi la m ăsura deplinătăţii cu Dumne
zeu, atunci răm âne o singură cale, lepădarea de lume şi
aşezarea într-un spaţiu în care cele ale lumii nu se regă
sesc deloc sau se regăsesc într-o măsură extrem de mică,
atât cât să nu pună în pericol îm plinirea scopului. în tre
bările care se pun continuu de către specialişti în legătură
cu motivul pentru care la un m om ent dat unii oameni au
părăsit lum ea locuibilă cu confortul ei şi s-au instalat în
pustia nelocuibilă, neprim itoare, nu pot avea decât un răs
puns credibil: această lepădare desăvârşită de lume este
făcută pentru Dumnezeu, din dragoste pentru Dumnezeu,
cu sentim entul că numai aşa pot răspunde pe m ăsura iu
birii lui Dumnezeu Creatorul şi Mântuitorul. Pentru mo
nahii pustiului, Dumnezeu nu este o autoritate anume, o
idee anum e care explică geneza şi supravieţuirea lumii
şi care dă legi pentru oam eni, ci este Cel care face toate
acestea din dragoste faţă de oameni. Iubirii Lui îi datorăm
totul şi trebu ie să-i răspundem cu m ăsura deplină a pute
rilor noastre de dăruire. M ersul în pustie este în cele din
urmă cel mai convingător g est de dragoste. Se îm plineşte
100 PATERICUL MARE
adevărul m ărturisit de Mântuitorul Hristos: Cel ce iubeşte

îşi pune viaţa pentru prietenul său (Ioan 1 5 ,1 3 ). Am fost
m artor la replica unui monah atonit contemporan dată
unui grup de participanţi la un congres internaţional te
ologic şi care-i imputau în temeiul deontologiei ştiinţifice
abateri de la m etodă şi de la subiect: Dacă teologia voas
tră stă între mine şi Dumnezeu, nu am nevoie de ea; dacă
regulile şi canoanele voastre mă împiedică în relaţia mea
personală cu Dumnezeu, nu am nevoie de ele; dacă doctri
na voastră ecleziologică stă în calea dialogului meu perso
nal de dragoste cu Dumnezeu, nu am nevoie de ea..!?
Dialogul de dragoste dintre omul concret şi Dumnezeu
este cadrul în care se desfăşoară toată iconomia dumneze
iască, trecută, prezentă şi viitoare.
întreaga nevoinţă şi asceză a părinţilor se desfăşoară
cu conştiinţa continuă a relaţiei personale cu Dumnezeu.
Părinţii trăiesc la maximum de trezvie prezenţa lui Dum
nezeu. Iată reacţia unui Bătrân la faptul că un frate a greşit
un cuvânt din psalmii pe care-i rostea Ia slujbă: „Eu, când
încep slujba, sim t ca un foc arzând sub mine şi gândul meu
nu poate să se încline nici la dreapta, nici la stânga. Deci,
unde era gândul tău când am început slujba, de ai greşit
cuvântul din psalm? Nu ştiai că stai înaintea lui Dumnezeu
şi vorbeşti lui Dumnezeu?" (IV, 1 03).
Părinţii pustiei trăiesc la propriu împreună cu Dumne
zeu, de aceea pentru problemele cu care se confruntă îl
întreabă pe Dumnezeu însuşi de răspuns. Un alt aw ă pri
meşte o întrebare, la care răspunde: „Dă-mi trei zile şi voi
întreba pe Dumnezeu despre acestea şi-ţi voi da de veste
cum este" (XVIII, 7).
întreaga lume a Patericului se reduce, în cele din urmă,
la ecuaţia Eu şl Dumnezeu, adică la conţinutul foarte con*
creţ al relaţiei personale a unui m onah/om cu Dumnezeu.
Motivaţia, cum am mai spus, şi miza ultimă a demersului
ISTORIA IU BIR II OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 1 0 1
ascetic rep rezin tă re laţia de iubire cu Dumnezeu Cel

viu şi personal. La to t pasul Părinţii vorbesc de „dorul
după Dum nezeu". M otivul m ărtu risit al colecţionării şi
publicării ap o ftegm elo r e ste acela ca cititorii să cunoască
în felul acesta: „...dorul p e care-1 aveau Sfinţii noştri Pă
rinţi pentru Dum nezeu şi cu ce cin stiri a slăvit şi A cesta pe
cei care I se dăruiau cu ad evărat" (Prolog 9 ). „Ne este de
folos chiar să cerşim , num ai să fim cu Iisus." Spune Amma
Evghenia (1 ,2 3 ). A w a Cassian povestea despre A w a Ioan
că, atunci când i s-a ap ro p iat sfârşitul, „pleca senin şi cu
dorul de D um nezeu" (1 ,4 2 ).
Râvna P ărin ţilo r pu stiei pentru îm plinirea poruncilor
lui Dumnezeu la m ăsu ra deplinătăţii nu este un scop în
sine, ci dovada şi calea iubirii depline a lui Dumnezeu,
„Căci d rag ostea d e D um nezeu stă în p ă z irea p oru n cilor Lui"
(1 Ioan 5 ,3 ) .
A w a A lonie ro ste şte în tr-o scu rtă apoftegm ă un ad e
văr fundam ental d esp re vieţu irea P ărinţilor pustiei,
adevăr ce se re g ă se şte con firm at de la un capăt la altul
al Patericului: „Dacă nu va spune omul în inim a lui că eu
singur şi Dumnezeu suntem în lum ea aceasta, nu va avea
odihnă!" (XI, 1 4 ). A ceasta este ecuaţia la care se reduce to
tul, existen ţa întreagă, universul întreg. în relaţia m ea cu
Dumnezeu îşi află to tu l sen s sau lipsa de sens, îm plinire
sau eşec. Nu e ste v o rba d esp re o perspectivă egoistă care
îi elim ină din p eisaj p e ceilalţi şi to t ceea ce există în afa
ră de m ine. Ci dim potrivă, num ai conştientizarea acestui
adevăr ultim , ex p rim at de binom ul eu ş i D um nezeu, recu
perează p ercep ţia ad ev ărată a lucrurilor. Tentaţia noastră
ar fi să ducem lu cru rile sp re o exprim are generică şi să de
finim ecu aţia în term en ii: Omul şi Dumnezeu. Dar tocm ai
aici este d iferen ţa e sen ţială. Form ularea lui Alonie este
singura re alistă, exp rim ă şi răm âne în adevăr, nu într-un
adevăr a b stra ct, ci în tr-u n ad evăr întrupat, c o n c r e t Dacă
102 PATERICUL MARE
a m s p u n e om u l ş i D u m n ezeu , a m a lu n e c a în a b s tr a c t şl în
s p e cu la ţie . S in g u ra c a le d e a e v ita a m ă g ir e a speculaţiei şi
d e a a ş e z a lu c r u r ile î n c o n c r e t e s t e d e a le ra p o rta la tine,
su b ie c tu l v o rb irii, ş i c u m t u n u e ş t i în c e p u tu l ş i sfârşitul, ci
e ş ti fiin ţă d e p e n d e n tă , a i e x is te n ţa îm p ru m u ta tă , ai înce
p u tu l ş i s fâ rş itu l d in co lo d e t in e ş i d in co lo d e lum e, atunci
sin g u ra e x p rim a re lip s ită d e r is c e s te : E u ş i Dum nezeu. Lu
m e a în tr e a g ă s e r e c a p itu le a z ă în c o n ş tiin ţa m e a personală
ş i s e c u p rin d e p e c â t s e p o a te în fiin ţa m e a şi a fiecărui eu
în p a rte .
A ce a stă e x p rim a re e s te c e a m a i d e să v â rşită afirmare a
c a ra cte ru lu i p e rs o n a l a l fiin ţe i u m a n e şi, în consecinţă, al
c a ra cte ru lu i p e rs o n a l a l e x iste n ţe i şi al v ieţii. V iaţa în fond
s e c o n cre tiz e a z ă la v â rf în d ialogu l d e iu b ire d in tre mine şi
s em e n ii m ei, p e d e o p a rte , ş i d in tre m in e şi Dumnezeu, pe
de a ltă p a rte . A ce st lu c ru e s te a d e v e rit d e faptul că toată
p o ru n ca d u m n e ze iască s e cu p rin d e în c e le două: Iubeşte
p e D um nezeu şi p e a p r o a p e le tău . în c e le d in urm ă, dialogul
m eu cu se m e n ii se cu p rin d e şi d ep in de, p rin urm are, în di
alogul m eu cu D um nezeu, ia r d acă dialogul m eu cu Dum
n ezeu n u există, n ici dialogul cu sem e n ii nu se realizează
în p a ra m e tri au te n tici şi deplini. M ăsu ra sau calitatea, sau
in te n sita te a re la ţie i m ele vii cu D um nezeu dă măsura şi
in te n sita te a re la ţie i m e le vii cu sem e n ii şi cu lum ea De
aceea, d acă d orim să aju n g em la u ltim a red ucere la esen
ţă a în treg ii existen ţe, a c e a s ta e ste exp rim ată de cuvântul
A w ei Alonie: Eu şi D um nezeu.
U nele din ră tă cirile m ari ale lum ii p ar a fi tocm ai alu
n ecarea şl ră tă cire a în a b stract, în specu laţie, în ideologic,
ispita reinv entării lum ii şi a sen su lu i ei la nivel ideologic,
crearea unei lum i sau a unei m ultitudini de lum i false, ido
latre. Or, afirm aţia A w et Alonie, pe care nu am mai întâl
nit-o a tâ t de ferm exprim ată, d ar care, cum spunem, o poţi
extrage de p este to t din D um nezeleştlle Scripturi şi din
ISTORIA IUBIRII OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 1 0 3
Pateric, este una profetică, cu o forţă mustrătoare şi resta

uratoare, pe care dacă nu o ia în seamă cel care s-a întâlnit
cu ea, se poate tem e că va da socoteală o dată în plus.
Fu ş i Dumnezeu, dincolo de punctarea iară echivoc a
existenţei m ele personale şi a unicităţii valorii mele ca
fiinţă personală, mă cheamă stringent să-mi vin în fire,
să mă adun din toate risipirile, să dau consistenţă şi im
portanţă omului lăuntric, să mă adâncesc în conştiinţa de
sine. Această venire în sine este descrisă de Mântuitorul în
parabola fiului risipitor ca fiind momentul sau punctul ge
nerator al pocăinţei, al întoarcerii la Tatăl şi al restaurării:
D arvenindu-şi în sin e a zis:... Sculându-mă, mă voi duce la
tatăl meu şi voi zice: Tată am greşit la cer şi înaintea ta...
(Luca 1 5 ,1 7 -1 8 ).
Patericul este cel mai convingător exemplu că toate lu
crurile se încurcă şi eşuează sau, dimpotrivă, se descurcă
şi se împlinesc la nivelul fiinţei mele lăuntrice, fn centrul
istoriei este persoana umană, concretă, cu nume: Awa An
tonie, Awa Arsenie, A wa Pafnutie, Awa Sisoe, Awa Dani
el, Awa Moise ete.
într-o lume ca şi cea de astăzi, în care realităţile obiecti
ve impersonale strivesc persoana umană concretă, propu
nând prioritar în faţă o seamă de valori sau adevăruri, sau
mărimi impersonale, Patericul pune înainte de orice per
soana umană, nu în abstract, ci pe mine, subiectul conşti
ent personal care se exprimă prin pronumele personal Eu.
Atmosfera Patericului este dominată de persoana uma
nă concretă şi de zbaterile ei pentru salvare şi împlinire.
Instituţiile, oricare a r fi ele, apar cu totul episodic, sunt
oricum în fundal, în umbră şi nu exercită niciun fel de
presiune asupra persoanei umane. Omul faţă în faţă cu
sine şi cu Dumnezeu! La aceasta se reduce ecuaţia vieţii
Este motivul esenţial pentru care monahii se retrag şi se
leapădă de lume, nu din pricina oamenilor, ci din pricina
104 PATERICUL MARE
a c u m u lă rilo r lu m e ş ti, a id e o lo g iilo r ş i a in s tit u ţ iilo r c e în

tr e ţin ş i d e z v o ltă n e în c e t a t u n a p a r a t lu m e s c s tu fo s, care
d ev in e b a r ie r ă d e n e t r e c u t î n t r e o m ş i D u m n e z e u şi chiar
în tr e o m ş i s e m e n ii s ă i. P u s tia e s t e lo c u l ş i s im b o lu l însin
g u ră rii d e s ă v â rş ite , n u în s e n s u l r u p e r ii d e o a m e n i, ci al
le p ă d ă rii d e c h ip u l p r e a -c o m p lic a t a l lu m iL L u cru l acesta
a p a re în to a tă în s e m n ă t a t e a lu i d a c ă lu ă m în s e a m ă lumea
n o a s tr ă d e a s tă z i ş i d e a ltă d a tă , în c a r e p e r s o a n a umană
c o n c r e tă e s t e d o m in a tă , e s t e c a p tiv ă p â n ă la a s fix ie re şi
a n u la re s tru c tu rilo r, in s titu ţiilo r , o rg a n iz a ţiilo r , proiec
telo r, id e o lo g iilo r e tc . în m o d fir e s c , in s titu ţia , d e orice
n a tu ră a r fi a c e a s ta , a r t r e b u i s ă r e s p e c t e ş i s ă slu jească
p e r s o a n a u m a n ă , in t e r e s e le e i fu n d a m e n ta le . în fapt, s-a
a ju n s c a p e r s o a n a u m a n ă c o n c r e t ă s ă fie su b ju g a tă de
in s titu ţii. în D u m n e z e ie ş tile E v a n g h e lii, c a ş i în Pateric,
in s titu ţiile s u n t în p la n s e c u n d a r , p e r s o a n a u m a n ă e ste în
p la n c e n tra l, in s titu ţiile s u n t în s lu jb a p e r s o a n e i.
O m ul e s t e o e x is te n ţă d e p e n d e n tă î n t r u to tu l d e Dum
n e z e u . E l e s t e fă c u t şi c h e m a t în c o n s e c in ţ ă s ă tră ia s c ă cu
D u m n ezeu . A c tiv a re a c u p r io r it a t e a b s o lu tă , co n tin u ă şi
c â t m a i d e p lin ă a r e la ţie i c u D u m n e z e u e s t e p re m is a pri
m o rd ia lă ş i fu n d a m e n ta lă a a ş e z ă r ii o m u lu i în adevărul
p ro p r ie i e x is te n ţe . L a a n tip o d u l a c e s t e i a ş e z ă r i e s te exis
t e n ţa a u to n o m ă , s u fic ie n tă s ie ş i, t r ă i r e a fă r ă D um nezeu,
care-1 lip s e ş te p e o m d e p e r s p e c tiv a d u m n e z e ia s c ă şi de
r e s u r s a d u m n e z e ia s c ă ş i-l tr a n s fo r m ă în p r o p r iu l c rite
riu şf p r o p r ia m ă s u ră . D acă a d e v ă ru l e s e n ţ ia l a l e x iste n ţei
o m u lu i f i a lu m ii e s t e d e p e n d e n ţa l o r d e o r e a lit a t e extra-
m u n d a n ă , a tu n c i c ă d e r e a c e a m a i m a r e a o m u lu i şi a lumii
d in a d e v ă ru l p r o p r ie i e x is te n ţe , a te n t a t u l c e l m a i c ru n t la
a d re s a p r o p r ie i v ie ţi, s u n t în c h id e r e a în s in e , a u to n o m ia şi
s u fic ie n ţa d e s in e a o m u lu i ş i a lu m ii c r e a t e .
D acă e x is tă D u m n e z e u , a tu n c i El n u p o a t e a v e a în v ia
ţa n o a s tră d e c â t lo cu l p rin c ip a l f i la m a r e d is ta n ţă de
ISTORIA IU BIR II OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 1 0 5
celelalte existenţe. Dacă există, Dumnezeu nu poate ocu

pa în viaţa noastră un loc secundar, marginal. Dumnezeu
nu poate fi o idee sau un con cep t care funcţionează pen
tru satisfacerea exigenţelor gândirii noastre şi a tâ t Dacă
există Dumnezeu, atunci El este începutul şi sfârşitul vieţii
noastre, dinspre El şi către El îşi au sens toate. Cu El începe
totul şi cu El se sfârşeşte totul. El este Alfa şi Omega.
Relaţia omului cu Dumnezeu este o relaţie de iubire.
Iubirea stă la tem elia existenţei şi, prin urmare, este cheia
înţelegerii şi calea îm plinirii existenţei. Pentru a putea să-
şi actualizeze capacitatea de a iubi, omul trebuie să lupte
cu propria fire şi cu presiunile din afară, să-şi curăţească
inima şi să se racordeze la sursa dumnezeiască a plinătăţii
vieţii şi a iubirii.
în fine, viaţa aceasta, lum ea aceasta, istoria în coordo
natele ei cunoscute nu reprezintă realitatea ultimă, are
continuare, are întregire, are deschidere spre absolut şi
veşnic şi este chem ată să participe continuu la această re
alitate dumnezeiască. în cele din urmă se va transfigura
după chipul lumii lui Dumnezeu, al împărăţiei Cerurilor,
devenind un cer nou şi un pământ nou. Dacă această per
spectivă eshatologică, cum îi spunem, este reală, atunci
perspectiva asupra vieţii prezente este alta. Or, monahis
mul egiptean anahoretic vine să confirme în fapt tocmai
acest adevăr proclam at de Mântuitorul Hristos, arătând
prin propria aşezare în viaţă că participarea la bunătăţile
veacului ce va să vină este posibilă încă de acum şi Bise
rica reprezintă chiar acest segment sau procent din lume
care participă anticipat la realităţile viitoare.
Acesta este, prin urmare, una din funcţiile esenţiale
ale monahismului, a păstra entuziasmul sau deschiderea
eshatologică, arătând o evidentă îndepărtare de lume şi
de instrumentele lumeşti, a funcţiona simplu, refuzând
sistemele complexe de organizare şi mai ales refuzând
106 PATERICUL MARE
o b ie c tiv e le lu m e ş t i, e f ic i e n ţ a l u m e a s c ă , p r o d u c ţia d e bu

n u ri, d e c u ltu r ă e t c . A m u r i p e n t r u lu m e ş i a t r ă i pentru
H risto s . B is e r i c a a p r o t e ja t m o n a h is m u l ş i m a i a le s func
ţ ia lu i e s h a t o lo g ic ă , lă s â n d u -i l i b e r t a t e a s ă fu n cţio n eze
la lim ite le s is t e m u lu i a d m i n i s t r a t i v b i s e r i c e s c , tocm ai
p e n tr u a d a m ă r t u r ie d e p r e z e n ţ a l a m ă s u r a e v id e n tă , dacă
n u d e p lin ă a o r i e n t ă r i i e i e s h a t o lo g ic e . D a c ă m o n ah ism u l
d is p a r e a tu n c i, v o m c o n v in g e m a i g r e u lu m e a c ă B iserica
e s t e r e a lm e n t e p r e o c u p a t ă d e D u m n e z e u ş i m a i a le s inte
r e s a t ă ş i o r i e n t a t ă s p r e î m p ă r ă ţ i a lu i D u m n e z e u , arătând
r e z e r v e , lim it e f a ţ ă d e c o o r d o n a t e l e lu m e ş t i a le e x is te n ţe i
R e t r a g e r e a m o n a h ilo r în p u s t i e a f o s t , d u p ă m ărtu ria
m u lto r te o lo g i, o r e a c ţ i e la a m e n in ţ a r e a p r o c e s u lu i de
s e c u la r iz a r e a B is e r ic ii. P r o t e ja t ă d e p e r s e c u ţ ii , B iserica
c r e ş t in ă s e ţ i n e d e p a r t e d e is p i t a lu m ii, a c r it e r ii lo r şi in
s t r u m e n t e lo r lu m e ş t i. O d a tă c u î n c h e i e r e a p e rs e c u ţiilo r
îm p o tr iv a c r e ş t in ilo r , o d a t ă c u m a r c a r e a tr iu m fu lu i B ise
ric ii, ie ş i r e a d in c a t a c o m b e ş i a ş e z a r e a î n lu m e , p e făgaşul
is t o r ie i. B i s e r i c a c e d e a z ă i n e v it a b il c o m p r o m is u lu i cu du
h u l lu m e s c , c e d â n d la î n c e p u t p u ţin , a p o i m a i m u lt c rite ri
ilo r ş i e t a lo a n e l o r lu m e ş t i, d a r m a i a l e s in s tr u m e n ta ru lu i,
m e to d e lo r , o r g a n iz ă r ii ş i g e s t io n ă r i i i n s t i t u ţ i o n a l e a vieţii
în s e ş i. S u p o r t ă u n i n e v it a b il p r o c e s d e s e c u l a r i z a r e 87. Mo
n a h is m u l v a r ă m â n e în c o o r d o n a t e l e ş i o r i e n t a r e a e sh ato
lo g ic ă a B is e r i c i i p r im a r e , d â n d m ă r t u r i e d e m ă s u r a depli
n ă t ă ţ ii c r e d in ţ e i ş i lu p t â n d c u d u h u l lu m ii.
87 Mi s e p a re co m p le t n e a d e c v a tă v o rb ire a d e s p r e «secu larizarea so

cietăţii” sau se c u la riz a re a E u ro p e i, s a u a lte e x p re s ii ech ivalente, frec
v e n t folosite a stă z i, trim iţâ n d la u n fe n o m e n c a r e nu p riveşte propria
o grad ă. E ste c a şi câ n d a r v o rb i d e « se c u la riz a re a lum ii”. E ste atât de
lim pede şi e v id e n t c ă s e c u la riz a re a e s te u n fe n o m e n şi o realitate care
p rivesc s tr ic t B ise rica sa u p e o a m e n ii cre d in cio şi, în tr u c â t ea înseam
n ă p ă tru n d e re a sa u c a p a c ita r e a B ise ricii d e d uh ul lu m esc, d e criteriile,
e talo an ele, ju d ecă ţile şi d e in s tru m e n te le lu m e şti, în s e a m n ă vieţuirea,
org a n iz a re a , fu n cţio n a re a co rp u su lu i e d e z ia l, al a p a ra tu lu i bisericesc
ISTORIA IU B IR II OAM ENILOR PENTRU DUMNEZEU 1 0 7
Patericul e s te în te n siu n e evidentă cu duhul lumii, aşa

cum e ste în te n siu n e şi Evanghelia Mântuitorului Hristos.
Constatând in ev itab il a c e a s tă discrepanţă, poate este tim
pul să n e în tre b ă m d acă nu cum va m arşul nostru existen
ţial - în an u m ite ca p ito le - a ap u cat o direcţie greşită sau
chiar co n tra ră celu i în s c ris în firea lucrurilor.
M onahism ul ţin e d e n atu ra B is e ric ii Nu se putea să
nu existe. D acă B is e ric a e s te sum a, sinaxa oam enilor cre
dincioşi c a re a v an sează în m arş către îm părăţia lui Dum
nezeu, atu n ci m o n a h ii cu d eo se b ire pustnicii, reprezintă
avangarda m u lt av an sată a coloanei. Ei sunt la aşa o dă
ruire şi m ăsu ră, în c â t p o t v ed ea capătul drumului vieţii şi
pregusta din b u n ă tă ţile v eacu lu i c e va să vină ş l în conse
cinţă, p o t a ră ta c e lo rla lţi cu lim pezim e drum ul pe care ei
în m ăsuri d ife rite l-au p arcu rs. Parcursul spre îm părăţia
lui Dum nezeu, s p re D um nezeu în s u ş i nu este în afară, d
este în sp re în ă u n tru , în s p re p ro p ria fiinţă. Nu e ste întâm
plător făptui c ă b ă tă lia P ă rin ţilo r pustiei e ste bătălia cu
propria fire, cu isp ite le c e v in dinăuntru. R etragerea din
lume în p u stie e s te o d ovad ă a faptului că a c e st război se
poate duce în c o n d iţii d e re u şită m ai curând în pustie, de
cât în lum e. Ia r ră z b o iu l, d eşi e s te unul individual, nu este
deloc e g o ist - u n d e s ă fie ego ism u l ce lo r care au renunţat
la viaţă! ci e s te u n u l cu b e n e fid i universale. Părinţii pus
tiei v erifică ad ev ăru l c o n fo rm c ăru ia cea m ai substanţia
lă co n trib u ţie a cu iva la îm b u n ă tă ţire a lum ii este propria
îm bu nătăţire, lu p ta p e n tru p ro p ria îm plinire. Om enirea
administrativ şi al vieţii credincioşilor după criteriile lumeşti. Corect
este a se vorbi de secu larizarea Bisericii sau a societăţii creştine, dacă
vrem, a corpusului eclezial. Secularizarea priveşte, evident, Biserica,
şi nu societatea sau lum ea necreştină. Secularizare nu înseamnă întâi
de toate lepădare de Dumnezeu şi de credinţă. Aceasta se numeşte ne
credinţă. Secularizare înseam nă infestarea Bisericii cu duhul lumii, în
seamnă ca Biserica, cle r şi popor, să-şi regleze vieţuirea şi organizarea,
având la bază nu criterii teologice-dum nezeieşti, ci criterii lumeşti.
108 PATERICUL MARE
în tre a g ă e s te c o n c e p u tă c a u n o rg a n ism v iu şi unitar, de

a c e e a e s te le s n e d e în ţe le s cu m în s ă n ă to ş ir e a şi împlinirea
un u i o m re p r e z in tă d e fa p t îm b u n ă tă ţir e a şi însănătoşirea
în tre g u lu i o rg a n ism .
C o n sid e ră m c ă d in co lo d e o r ic e cau ză isto ric ă secunda
r ă e x istă o m o tiv a ţie a d â n c ă c e d e p ă şe ş te circumstanţele
is to ric e , o ric a r e a r fi a c e s te a . D e altfel, avem credinţa că
o m u l a fo s t fă c u t d e D u m n ezeu , a re în sin e chem area şi
c a p a cita te a d e a s e rid ic a d ea su p ra o rică ru i determinism
isto ric . Cei c a re au c o n trib u it la ad u n a rea apoftegm elor şi
la fo rm a re a c o le c ţie i te m a tic e co n se m n e a z ă cu convingere
d re p t m o tiv aţie a le p ă d ă rii m o n a h ilo r de lum e şi retrage
r ii lo r în p u stie d o ru l a c e s to ra d upă D um nezeu, Căruia se
p re d au în to ta lita te , p e n tru c ă n ici nu s e p o ate altfel. A se
re ţin e fap tu l c ă le p ă d a re a n u a re în v ed ere aspectele ne
gative ale lu m ii - a c e a s ta a r fi n o rm al şi în firea lucrurilor
p e n tru o ricin e , v ieţu in d o riu n d e - , ci le p ăd area de cele care
su n t b u n e şi d e cin ste. A ceasta n e trim ite la ideea de sacri
ficiu, atitu d in e şi gest, ce în tem eiază, su sţin e şi exprimă
iu b irea. „Dorul p e care-1 aveau Sfin ţii n o ştri Părinţi pentru
D um nezeu" e ra c e l c a re -i d eterm in a la „înstrăinarea totală
de oam en i sau la a tră i p en tru to td eau n a fără haine sau a
se h răn i nu m ai cu ie rb u ri"88.
Cheia iu birii de D um nezeu e ste singura care poate des
chide în ţe le g e re a P atericului, a lepăd ării definitive de lume
şi a v ieţu irii în pustie. Nicio altă explicaţie nu poate oferi
o în ţeleg ere m u lţu m itoare a m onahism ului în sine. încer
cările de a afla explicaţii în circu m stan ţe istorice concrete,
o ricare a r fi acestea, confundă secundarul cu esenţialul,
form a cu fondul, contextul cu evenim entul în sine. Putem
fi de acord că un co n text isto ric anum e este mai prielnic,
iar altul e ste m ai potrivnic lucrului, dar nu în măsura în
88Prolog 9.
ISTORIA IU B IR II OAM ENILOR PENTRU DUMNEZEU 1 0 9
care influenţa ac estu ia să g en ereze din nim ic fenomenul

sau să-l facă să d isp ară definitiv. De altfel, istoria m onahis
mului şi chiar a pu stnicilor, în ciuda unei durate de două
mii de ani, a co n se m n at p erioad e de înflorire şi perioade
de declin, d ar nicio d ată nu s-a întreru pt, ci dimpotrivă, a
cunoscut perioade, p o ate nu la fel de entuziaste ca aceea
din pustia Egiptului, d ar la fel de puternice şi convingătoa
re. Să avem în v ed ere că, după ce în secolele IV şi V avem
în plină expansiune m onahism ul anahoretic egiptean, în
secolele VI-VII, cen tru l de greutate se deplasează în Pales
tina şi Siria, apoi în Asia Mică şi Constantinopol, pentru ca
să urmeze istoria de o m ie de ani a republicii monahale a
Muntelui Athos, m ărtu rie vie până astăzi a dorului după
Dumnezeu care d eterm ină oam enii să se lepede de oferta
generoasă a lumii şi să se retragă în pustie. Sfântul Munte
Athos recapitulează to ate form ele de monahism pe care le
găsim în pustia Egiptului: monahismul de obşte, monahis
mul sem i-anahoretic şi m onahism ul anahoretic.
Avem nevoie de aceşti oameni, pustnici, pentru că ar fi
singurii care L-ar recunoaşte fără dubii pe Domnul Hristos
dacă ar mai coborî printre noi ca acum două mii de a n i
Avem nevoie de ei pentru a certifica la măsura deplinătăţii
adevărul credinţei n oastre în propria viaţă şi experienţă.
Avem nevoie pentru a ne încredinţa de adevărul lui Dum
nezeu, despre care noi speculăm de obicei şi pe care ei îl
iubesc cu adevărat. Dacă pier monahii, pierdem în prin
cipiu etalonul, m ăsura, direcţia, calea. îi includ aici şi pe
mirenii ajunşi la m ăsura m onahilor care vieţuiesc alături
de noi în lume.
Cuvioşilor Părinţi ai pustiei,

rugaţi-vă pentru noi, păcătoşii!
Prolog la cartea bătrânilor stareţi,
numită Rai1
1. în a c e a s tă c a r te s u n t în la ţiş a te asceza cea plină de vir

tute, p e tr e c e r e a c e a m in u n ată a vieţii şi cuvintele sfinţilor
şi fe riciţilo r p ă rin ţi s p re în tă rire , învăţare şi urmare, celor
care d o re sc s ă d o b â n d e a s că v ieţu irea cea cerească şi celor
care v o r să în a in te z e p e c a le a îm p ărăţiei Cerurilor.
2. T re b u ie s ă s e ş tie că sfin ţii p ărinţi care au devenit oa-
recând râ v n ito ri şi în v ă ţă to ri ai vieţii fericite a monahilor,
odată a p rin ş i d e d o ru l d u m n ezeiesc şi ceresc şi socotind
de nim ic to a te c e le ce în tre oam eni erau bune şi de cinste,
se străd u iau m ai p re su s de o rice ca să nu facă nimic spre
1 Ediţia d e la T esalo n ic nu include a ce s t prolog. îl găsim, însă, în ediţia

S o u rces C h rétien n es. D eşi tra d iţia m an u scrisă dovedeşte că prologul nu
a e x ista t de la în c e p u t, ci a fo st introdus mai târziu, el regăsindu-se în
puţine m a n u scrise, a m h o tă r â t in tro d u cerea lui în ediţia românească,
nu urm ân d p u r şi sim plu exem plu celo r de la SC, ci întemeindu-ne pe
un principiu valabil în R ăsăritu l O rtodox, anum e acela de a accepta in
tervenţii u lte rio a re , c a pro ven in d din corpusul eclesial a căruia autori
tatea le re ce p te a z ă şi legitim ează. A cest fenomen este consecvent ideii
de tradiţie, d e p re lu a re şi cr e ş te r e a acesteia cu condiţia rămânerii în
duh şi în adevăr. A u to ritatea c a r e co n stată răm ânerea în duh şi în ade
v ă r e ste B iserica în săşi ca re , asem en ea unui organism viu, reţine pro
punerile şi in terv en ţiile ce co n su n ă cu adevărul credinţei ei şi respinge,
în tim p, ce e a c e nu se în s crie în exp resia sănătoasă a acesteia, reţine, de
fapt, ce e a ce ed ifică şi resp in ge ce e a ce vatăm ă corpul eclezial (Toate
notele unde nu a p a re in d icată o altă su rsă aparţin traducătorului).
112 PATERICUL MARE
a fi v ă z u ţi. E i s t r ă b ă t e a u c a le a c e a d u p ă H r is t o s fe rin d u -se

d e v e d e r e a o a m e n ilo r ş i ţ in â n d a s c u n s e c e l e m a i m u lte din
fa p te le l o r v ir t u o a s e , d in p r i s o s d e s m e r e n i e .
3. A stfe l, n im e n i n u a p u t u t s ă n e d e s c r i e în to c m a i via
ţ a v ir t u o a s ă a lo r. C e i c a r e s - a u o s t e n i t m u lt s ă fa c ă lucrul
a c e s t a n e - a u t r a n s m i s î n s c r i s s c u r t e fr a g m e n te despre
iz b â n z ile l o r î n c u v â n t ş i î n fa p tă , n u d ă r u in d u -le acelo
r a c e v a , c i s tr ă d u in d u -s e s ă t r e z e a s c ă r â v n a c e lo r d e după
e i A şad ar, m u lte d in a c e s t e c u v in te ş i iz b â n z i a le sfinţilor
b ă t r â n i a u f o s t i s t o r i s it e , î n v r e m u r i d ife r ite , î n cu v â n t sim
p lu ş i n e lu c r a t , u n s in g u r s c o p a v â n d î n v e d e r e : s ă fie de
fo lo s c e lo r m u lţi.
4. D e o a r e c e is t o r is ir e a m u lto r a e r a n e c la r ă ş i neîng rijită
ş i p ric in u ia a n u m ită g r e u ta te m in ţii c itito r u lu i, a c e s ta ne
p u tâ n d s ă r e ţ in ă c u m e m o r ia în ţ e le s u l fr a g m e n ta t şi răs
p â n d it î n c a r te , a m p u r c e s p e n t r u e l la e x p u n e r e a lo r pe ca
p ito le . P r in g r u p a r e a c u v in te lo r a s e m ă n ă to a r e ş i aşezarea
lo r în t r - o o rd in e , e le d a u c e lo r c a r e v o r fo lo s u l g a ta pregătit
ş i lu c ră to r. C ăci n u e s t e s p r e p u ţin în d e m n cu v ân tu l oferit
în tr -u n g la s d in p a r t e a m a i m u lto r p e r s o a n e v irtu o a se .
5. A tu n ci c â n d A w a A n to n ie s p u n e c ă s m e re n ia trece
p e s te t o a t e c a p c a n e le d ia v o lu lu i, a ltu l sp u n e , iarăşi, că
s m e r e n ia e s t e p o m a l v ie ţii r id ic a t la în ă lţim e ; altul că
s m e r e n ia n u s e m â n ie ş i n ic i n u m â n ie p e n im e n i; şi altul
ia r ă ş i s p u n e c ă d a c ă c in e v a c e r e c u iv a ie r t a r e c u sm ere
n ie a rd e p e d e m o n i; d in t o a t e a c e s te a , m in te a cititorului
p r im e ş te în ş tiin ţ a r e s ă c e r c e t e z e c u t o a t ă râ v n a sm erenia.
Ş i în c e le la lte c a p ito le v e i a fla a c e la ş i lu c ru . C ăci ordinea
tu tu ro r c a p ito le lo r îm p r e u n ă ş i a fie c ă r u ia d in tre ele în
p a rte fo lo s e ş te î n c e a m a i m a r e m ă s u r ă c e lu i c e purcede
la c itir e a c ă rţii.
6. Şi p e n tru c ă fie c a re c a p ito l c o n ţin e cu v in te d iferite ale
u n o r p ă rin ţi c u n o s cu ţi s a u n e c u n o s c u ţi, tre b u ie să se ştie
PROLOG 113
că am aşezat mai întâi în ordine alfabetică pe cele ale căror

nume le-am aflat, în afara cazului în care, odată cu dispari
ţia numelui, s-a pierdut şi litera din alfabet cu care începea
7. Dar şi înlănţuirea tuturor capitolelor nu este niri
aceasta zadarnică sau întâmplătoare, ci se dovedeşte, de
asemenea, foarte folositoare celui ce voieşte să ia seama
cu mintea la aceasta.
8. începe, aşadar, după îndemnuri,2 cu cele particulare şi
practicate la început de monahi, adică: liniştirea (isihia),
privegherea cu zdrobire de inimă şi înfrânarea3, apoi trece
la un alt nivel şi descrie treptat pe cele mai desăvârşite;4
după aceea înaintează la cele de folos comun, cele ce unesc
şi desăvârşesc pe cei ce sunt împreună şi dau conţinut vie
ţii de obşte, care sunt: ascultarea, smerenia iubirea5 Ce
este, de altfel, mai mare şi mai folositor decât ascultarea?
Ce este mai desăvârşit decât iubirea? Ce este mai înalt de
cât smerenia?
9. Acestora le urmează altele câteva, care sunt mai cu
rând mari daruri dumnezeieşti decât izbânzi personale.
Căci descoperirile şi dezlegările cuvintelor dumnezeieşti,
săvârşirile de semne şi puteri sunt mai curând daruri ale
lui Dumnezeu decât strădanii ale oamenilor.6 Dar nu va
greşi cineva dacă va număra împreună cu acestea la fel de
bine şi înstrăinarea totală de oameni sau faptul de a trăi
pentru totdeauna fără haine sau a se hrăni numai cu ier
buri. Sunt adăugate acestea aici pentru ca noi să alergăm
prin orice mijloc după ele şi să cunoaştem dorul pe care-1
2 Cap. I: îndemnuri ale Sfinţilor Părinţi privitoare la înaintare spre
desăvârşire.
3 Cap. II, UI şi IV: Virtuţile particulare practicate mai ales de monahi
4 Cap.V-Xill.
5 Cap. XIV, XV îşi X II Cap. XVI nu este amintit
6 Cap, XVIII şi XIX.
av e au s fin ţii n o ş tr i p ă r in ţi p e n tr u D u m n e z e u ş i cu ce cin

s tir i a s lă v it ş i A c e s ta p e c e i c a r e 1 s e d ă ru ia u cu ad ev ărat
1 0 . C a rte a s e s fâ r ş e ş te cu a p o fte g m e le p ărin ţilor, care
c o n s titu ie u n b u c h e t la fin a l, c e n e în v a ţă p e s c u rt lucrarea
m o n a h ilo r.
1 1 . Ia r c a p ito le le c ă r ţii s u n t c e le d e m a i jo s :
I. Îndem n al sfinţilor părinţi pentru înaintarea în
desăvârşire
II. Că tr e b u ie s ă u r m ă rim lin iş tir e a cu to a tă silin ţa
III. D e sp re s tră p u n g e re a in im ii
IV. D e sp re în frâ n a r e , şi c ă n u n u m ai la m â n că ru ri se are în
v e d e re , c i ş i la c e le la lte m iş c ă ri a le su fletu lu i
V. D ife rite p o v e stiri sp re în tă r ir e în ră z b o a ie le ridicate în
n o i d e d e s frâ n a re
VI. D e sp re n e a g o n is ire şi Că tre b u ie să n e păzim şi de
lă c o m ie
V II. D ife rite p o v e stiri c a re n e în tă r e s c în ră b d a re şi bărbăţie
V III. D e sp re a n u fa c e n im ic sp re a ră ta re
IX. Cum c ă tre b u ie a t e p ăzi s ă nu ju d e c i p e n im en i
X. D e sp re d aru l d e o s e b irii
XI. D e sp re a c e e a c ă tre b u ie în to a tă v re m e a să avem trezvie
XII. D e sp re a n e ru g a n e în c e ta t şi c u tre zv ie
XIII. D esp re a c e e a că tre b u ie s ă -i p rim im p e străin i şi să-i
m ilu im cu v o ie b u n ă
XIV. D esp re a s cu lta re
XV. D esp re s m e rita cu g e tare
XVI. D esp re a n u răsp u n d e rău lu i cu rău
XVII. D esp re d rag o ste
XVIII. D esp re c e i c e văd cu duhul
XIX. D esp re fă c ă to rii de m inu ni
XX. D esp re v ie ţu ire a v irtu o a să
XXI. A poftegm e a le p ă rin ţilo r îm b ă trâ n iţi în tru nevoinţă,
ca re a ra tă pe s c u rt cu lm ea v irtu ţii lo r
CAPITOLUL I
ÎNDEMN AL SFINŢILOR PĂRINŢI

PENTRU ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE
1. A în tre b a t cin eva p e A w a 1 A ntonie2: Ce tre b u

ie să p ăzesc, ca să fiu p lăcu t în ain tea lui D um nezeu?
Şi răsp u nzân d B ătrân u l3 i-a zis: Cele pe c a re ţi le p o
ru n cesc p ăzeşte -le : O riunde vei m erge, pe D um nezeu
să-L ai în ain tea o ch ilo r tăi to td eau n a; o rice vei face,
să ai din Sfintele Scrip tu ri m ă rtu rie ; şi în o rice loc te
vei aşeza, să nu te m uţi re p e d e de acolo. A cestea trei
păzeşte-le şi te vei m ântui.
+ 1Numele de aw a (provenit din limba aramaică: awa-părinte)

a fost folosit din primele veacuri creştine, odată cu dezvoltarea
monahismului anahoretic în Palestina, Egipt şi Siria, cu sensul de
Părinte duhovnicesc. La început, aw a erau numiţi pustnicii, apoi
chiar episcopii şi preoţii care se distingeau printr-o experienţă
duhovnicească avansată. Mai târziu denumirea a fost dată stare
ţilor de mănăstire. A existat şi un corespondent pentru stareţă:
amma. # 2La sfârşitul cărţii va fi prezentată pe scurt biografia
tuturor părinţilor pomeniţi pe parcursul acesteia. * 3în original
r£p(ov. Sensul iniţial al cuvântului este acela de bătrân ca vârstă,
în limbajul mănăstiresc grecesc, cuvântul devine cu timpul un
termen tehnic denumind pe cei înaintaţi în vârsta duhovniceas
că. El include de cele mai multe ori şi sensul propriu, deoarece
118 PATERICUL MARE
2. A întrebat Aw a P a m v o pe A w a Antonie, zicând:

Ce să fac? l-a spus acestuia bătrânul: Nu te încrede
în dreptatea ta, nu p urta de grijă lucrului trecu t şi fii
înfrânat la limbă şi la pântece.
3 . A zis Aw a Antonie: Părinţii din vechim e mergeau
în pustie, se vindecau pe ei înşişi şi deveneau doctori
întortându-se de acolo, vindecau pe alţii. Noi însă, de
îndată ce am plecat din lume, înainte de a ne vindeca
pe noi înşine, vrem să vindecăm pe alţii. De aceea se
întoarce boala asupra noastră şi se f a c c e l e d e p e urm ă
m a i r e le d e c â t c e l e d in tâ i *. Şi auzim de la Domnul cu
vântul: D o cto re, v in d e c ă -te întâi p e tin e în su ţi5.
4. A zis Aw a Andrei: Se cuvine ca monahul să aibă
acestea trei: înstrăinarea6, sărăcia şi tăcerea cu răbdare.
5. A spus A w a Atanasie, episcopul Alexandriei:
Adeseori, unii dintre voi zic: Unde este prigoană, ca
experienţa duhovnicească se dobândea la bătrâneţe, după multă
nevoinţă şi luptă. Este sinonim cu aw a. In lim ba română terme
nul a fost tradus cu bătrân în mai toate ediţiile Patericului, deşi el
nu s-a impus în limbajul monahal cu referire la părinţii duhovni
ceşti cu multă autoritate. La noi s-a folosit şi se foloseşte pentru
astfel de situaţii apelativul mai general de Părinte, chiar şi pentru
cei mai mari duhovnici: Părintele Cleopa, Părintele Paisie, Pă
rintele Arsenie. Vom păstra în traducere term enul de bătrân, cu
specificarea faptului că acesta se referă în egală măsură la vârsta
trupească şi la vârsta duhovnicească. + 4Matei 1 2 ,4 5 . * 5Luca
4 ,2 3 . ♦ în stră in a re a este ieşirea pentru totdeauna din lumea
ta, exilul voit - de altfel, acelaşi cuvânt grecesc este folosit în lim
bajul comun pentru a denumi exilul - înstrăinarea de patria ta,
de casă, de părinţi, de prieteni şi de toate lucrurile tale, exteri
oare sau interioare, înstrăinarea de tine însuţi prin renunţarea
la idealurile proprii şi la voia proprie. Sfântul Ioan Scărarul spu
ne: »înstrăinarea este despărţirea de toate, ca m intea să rămână
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 119
să m u cenicesc?7 M uceniceşte cu conştiinţa, m ori pă

catului, om oară-ţi m ădularele cele păm ânteşti8 şi ai
devenit m ucenic de bunăvoie. Aceia înfruntau pe îm
păraţi şi dregători; ai şi tu potrivnic pe diavolul, îm
păratul păcatului, şi dregători pe draci9. Căci aşa cum,
atunci, acelora le erau puse înainte altar şi jertfelnic
şi toată urâciunea închinării la idoli, gândeşte că ai şi
tu aşezat în su flet idolul cel vrednic de osândă. Există
şi astăzi altar şi jertfeln ic şi idol blestem at, nem ate
rial, în s u fle t Căci a ltar e ste patim a lăcom iei pânte-
celui, jertfeln ic este pofta plăcerilor, iar idolul este
duhul poftei. Pentru că cel care este robul desfrâului
şi se dedă p lăcerilo r s-a lepădat de Iisus şi se închină
la idol. Are în sin e statu ia Afroditei10, adică plăcerea
ruşinoasă a cărnii. Iarăşi, cel care a fo st biruit de furie
şi m ânie şi nu a sm uls din rădăcini nebunia acestei
patimi s-a lepădat de Iisus şi îl are pe Ares11 înăuntrul
său ca dum nezeu; căci s-a supus întru totul m âniei,
care este idolul nebuniei. Altul, fiind iubitor de argint
ned espărţită de Dumnezeu...” [S ca ra , Cuvântul 1 3 ). * h e rb u l

pap ru pfjaai a re dublu sen s: a da m ărtu rie şi a m ucenici. Con
textul cred că justifică opţiunea pen tru al doilea sens. De altfel,
cel de-al doilea sen s îl include In m od n ecesar pe prim ul, m uce
nicia fiind form a su p rem ă de m ărtu risire. * 8E ste cita t cuvântul
Sfântului Pavel: D rept aceea, o m o râţi m ădularele v oastre, cele
păm ânteşti: d esfrân area, necurăţia, patim a, pofta re a şi lăcom ia,
care este în ch in are ia idoli. (C oloseni 3 , 5 ). * 9E ste o trim ite
re probabilă la textu l din Efeseni 6, 1 2 : Căci lupta n o astră nu
este îm potriva trupului şi a sângelui, ci îm potriva începătorii-
lor, îm potriva stăpâniilor, îm potriva stăp ânitorilor întunericului
acestui veac, îm potriva duhurilor răutăţii, ca re su nt în văzduh.
* “ Zeiţa reprod ucerii şi a fertilităţii. + n Zeul războiului.
120 PATERICUL MARE
şi de plăceri, închizân d u -şi inim a faţă de fratele lui

şi n efăcân d m ilo sten ie cu aproapele, s-a lepădat de
Iisus şi se în ch in ă idolilor. Căci are înlăuntrul lui pe
idolul lui, pe H erm es*12 şi, m ai m ult, se închină făpturii
şi nu Făcătoru lu i. R ăd ăcina tu tu ro r relelo r este iubi
re a de arg in ţi13. A stfel, d acă te înfrânezi de la acestea
şi te p ăzeşti de patim ile oarbe, ai călcat în picioare
idolii şi te -a i le p ăd at de su p erstiţii. Te-ai făcut mărtu
risito r, m ărtu risin d m ărtu ria cea bună.14
6. A sp u s A w a V isarion : Când se întâm plă să ai
p ace şi nu e şti luptat, atun ci m ai m ult să te smereşti,
ca nu cum va in trân d înlăuntrul no stru bucurie stră
in ă să n e m ân d rim şi să fim daţi războiului. Căci, de
m u lte o ri, D um nezeu, p en tru slăbiciunile noastre, nu
îngăd u ie să fim d aţi războiului, ca să nu pierim.
7. Un frate ca re locu ia îm preu nă cu alţi fraţi l-a în
tr e b a t p e A w a V isarion : Ce să fac? I-a zis Bătrânul:
P ă stre a z ă tă c e r e a şi nu te m ăsura15 pe tin e însuţi.
8. A w a V en iam in le -a zis fiilo r să i duhovniceşti,
în tim p c e îş i d ă d e a duhul: A ce stea să faceţi şi vă
v e ţi p u te a m ân tu i: B u cu raţi-v ă p u ru rea, rugaţi-vă
* 13Zeul negoţului. * 131 Timotei 6,10. * wVezi 1 Timotei 6,
12 şi Matei 10, 32. * “ Verbul folosit în original este nrtp&o,
care înseamnă a măsura. Sensul exact folosit aici este acela de a
te măsura sau a estima că eşti bun sau mai bun ca alţii! Este greu
să eviţi concluzia aceasta atunci când te măsori. Am preferat
traducerea fidelă literei, pentru că verbul este folosit cu acelaşi
sens şi în Noul Testament, într-un text pe care foarte probabil îl
au în vedere părinţii când dau sfatul acesta: C ăci nu îndrăznim
să n e n u m ă ră m sa u să n e a sem ă n ăm cu u n ii ca re se laudă singuri;
d a r a ceia , m ă su râ n d u -se şi a sem ă n â n d u -se p e e i cu e i înşişi, nu au
p ric e p e re (1 Cor. 10,12).
neîncetat, d a ţi m u lţu m ire pen tru to a te16.

9. L-a în trebat cineva pe A w a Viare, zicând: Ce să
fac ca să mă m ântuiesc? Şi acela i-a spus: Mergi, fa-ţi
pântecele tău m ic şi lucrul mâinilor tale puţin şi nu te
tulbura în chilia ta; şi te vei mântui.
10. A zis A w a Grigorie Teologul: Pe acestea trei le
cere Dumnezeu de la orice om care are botezul: cre
dinţă dreaptă de la suflet, adevăr de la limbă şi cum
pătare de la trup.
11. A zis A w a Dioscur: Dacă ne îmbrăcăm cu veş
mântul ceresc, nu ne vom arăta goi. Dacă, însă, nu
suntem aflaţi purtând acel veşmânt, ce vom face, fra
ţilor? Vom auzi şi noi glasul acela care zice: Aruncaţi-l
în întunericul cel m ai d in afară, acolo va fi plângerea şi
scrâşnirea din ţilor17. Ruşine mare ne va fi, după atâţia
ani în care am p u rtat schim a monahală, să fîm găsiţi
în acel ceas al judecăţii neavând veşmânt de nuntă18.
O, ce căinţă ne va cuprinde atunci! O, ce întuneric ne
va învălui, în faţa părinţilor şi a fraţilor noştri, văzân-
du-ne aceştia pe noi osândiţi de îngerii osândirii! Ce
tristeţe îi va cuprinde pe A w a Antonie şi pe Awa Am-
mun cel din Nitria, pe A w a Pavel al Fotiei, pe Awa
Ammun, cel din Arabia Egiptului şi pe Awa Mios din
Tebaida, pe A w a M acarie Alexandrinul, pe Awa Pafn-
utie din Sidonia, pe A w a Orsirie din Tigonia, pe Awa
Ammonie Henevritul şi pe toţi drepţii care vor fi luaţi
în împărăţia Cerurilor, în timp ce noi vom fi aruncaţi
în întunericul cel m ai din afară!
12. Spunea Fericitul Epifanie: Chip al lui Hristos
* 161 Ttesaloniceni 5,16-18. * 17Matei 8,12. * “Matei 22,11-12.

122 PA TER IC U L M A R E
fiind, M elch ised ec19 a b in e c u v â n ta t ră d ă c in a iudeilor,

pe Avraam . Cu c â t m ai m u lt d e c â t a c e s ta , Adevărul,
H ristos, b in e cu v â n te a z ă şi s fin ţe ş te p e to ţi cei care
cred în El.
1 3 . A zis ia ră şi c ă : E s te d e fo lo s a a v e a c ă rţi creşti
ne p en tru cei c a re le au . C ăci v e d e r e a în s ă ş i a cărţilor
ne face m ai şo v ăieln ici în fa ţa p ă c a tu lu i şi c h ia r ne îm
pinge să n e d e sch id e m s p re d r e p ta te 20.
1 4 . A zis iară şi: M are în tă r ire s p r e a nu p ă că tu i este
citirea S crip tu rilor.
1 5 . A zis ia ră şi: M are p ră p a s tie şi g ro a p ă adâncă
este n e c u n o a ş te re a S crip tu rilo r.
1 6 . A zis ia ră şi c ă : M are t r ă d a r e a m â n tu irii este a
nu cu n o a şte n iciu n a din leg ile d u m n e z e ie şti.
1 7 . A celaşi z ic e a c ă : P ă c a te le c e lo r d re p ţi su n t în
jurul b uzelor, ia r a le n e c re d in c io ş ilo r în tru p u l întreg.
De a ce e a , c â n tă d u m n e z e ie scu l D avid: P u n e D oam n e
s t r a jă g u r ii m e le ş i u ş ă d e în g r ă d ir e îm p r e ju r u l b u z elo r
m e le 21. Şi: Z is-a m : P ă z i-v o i c ă i le m e le , c a s ă n u p ă c ă tu
ie s c e u cu lim b a m e a 22.
1 8 . A celaşi a zis că : D u m n ezeu p ă c ă to ş ilo r ca re se
* 19Facere 14, 18-20. Despre legătura dintre Melchisedec şi

Hristos vezi Evrei 7, 1 5 -2 5 . * 20Am preferat traducerea prin
dreptate deşi pare mai greu inteligibilă, motiv pentru care ma
joritatea traducătorilor preferă alte echivalenţe lingvistice.
Dreptatea este un concept biblic fundam ental şi nu întâmplător
apare ca antonim al păcatului. Este drept ceea ce este conform
adevărului şi ceea ce promovează, cultivă şi îm plineşte adevă
rul. Dreptatea este adevărata stare a lucrurilor, iar nedreptatea
este abaterea sau căderea de la această stare şi este sinonimă cu
păcatul, înţeles, de asem enea, ca eşec, abatere de la sensul firesc
şi adevărat al lucrurilor. ♦ “ Psalmul 140,3. * “ Psalmul 38,1.
pocăiesc ie iartă şi datoria, ca desfrânatei şi vame

şului, iar drepţilor le pretinde şi dobânda. Şi aceasta
este ceea ce a spus apostolilor: De nu va prisosi drept
atea voastră m ai m ult d ecâ t a cărtu rarilor şi a farisei
lor, nu veţi in tra în fm p ărăţia Cerurilor.23
19. A zis A w a Evprepie: De ai în tine însuţi că Dum
nezeu este credincios şi puternic, crezi în El şi te vei
împărtăşi de cele ale Lui, iar de eşti puţin la suflet, nu
crezi. Şi: Toţi credem că El este puternic şi credem că
toate îi sunt Lui cu putinţă; crede, însă, şi lucrurilor
care sunt în tine însuţi, că şi în tine face minuni.
20. Un frate l-a întrebat pe acelaşi bătrân, zicând:
Cum vine frica de Dumnezeu în suflet? Şi a zis bătrâ
nul: Dacă are omul sm erenia şi neagonisirea, îi vine
fiica de Dumnezeu.
21. Acelaşi a zis: Teama şi smerenia şi lipsa hranei
şi tânguirea să răm ână cu tine n eîncetat
22. Acelaşi A w a Evprepie a cercetat la început
pe un bătrân şi i-a zis: Awa, spune-mi cuvânt să mă
mântuiesc! Şi acela i-a zis: Dacă vrei să te mântuieşti,
oriunde mergi, nu te grăbi să vorbeşti înainte să te în
trebe cineva. Iar el, fiind străpuns la inimă pentru cu
vânt, a pus m etanie zicând: Cu adevărat, multe cărţi
am c itit dar asem enea folos niciodată n-am cunos
cu t Şi mult folosindu-se a ie ş it
23. A spus Amma Evghenia: Ne este de folos chiar
să cerşim, numai să fim cu Iisus. Căci bogat este cel ce
este cu Iisus, chiar dacă trupeşte este lipsit Cel care
cinsteşte cele de pe păm ânt înaintea celor duhovni
ceşti le va pierde pe amândouă, iar cel care doreşte *
* 23 Matei 5 ,2 0 .
124 PATERICUL MARE
cele cereşti va afla oricum şi bunurile pământeşti24.

24. A w a Irineu a zis fraţilor: Să ne luptăm şi să
răbdăm când ne războiesc, căci suntem soldaţi ai
lui Hristos, ai Îm păratului ceresc. Şi precum soldaţii
îm păratului p ăm ântesc au coifuri de aramă, tot aşa
şi o astea n oastră are coifuri virtuţile bune. Aceia au
platoşă de zale, noi avem platoşă duhovnicească ce
este călită în credinţă. Aceia au suliţă, iar noi rugăciu
nea. Aceia au scut, noi nădejdea în Dumnezeu. Aceia
au pavăză, noi II avem pe Dumnezeu25, aceia îşi varsă
sângele în războaie, noi îi aducem înainte voia noas
tră liberă. De aceea şi îm păratul ceresc a îngăduit dra
cilor să ne războiască, ca să nu uităm binefacerile Lui
Căci la vrem e de uşurare, adesea, cei mai mulţi dintre
oam eni nu se roagă deloc. Şi dacă se roagă stând îm
preună cu alţii la rugăciune, nu se roagă cu adevărat
sau m intea lor fuge încolo şi încoace. Rugându-se,
su nt ca şi când nu s-a r ruga. Căci cei care vorbesc lui
Dumnezeu cu buzele, iar cu inima vorbesc lumii aces
teia, cum vor fi auziţi? Când însă suntem strâmtarăţi,
atunci ne rugăm cu trezvie, şi de multe ori, cu buzele
nezicând nimic, cu inima ne rugăm, înălţând către El
glasul inimii şi vorbindu-I cu suspine. Aşadar, şi noi,
fraţilor, să urm ăm soldaţilor împăratului cel strică-
cios şi să luptăm cu osârdie. Sau mai bine celor trei
tineri26 să urm ăm şi cuptorul patimilor să-l călcăm în
picioare cu curăţia, cărbunii aprinşi ai ispitelor să-i
stingem cu rugăciunea şi pe Nabucodonosor27 cel
* 24Matei 6, 33. • «Efeseni 6, 14-18. * «Daniel 3, 8-23.
* 27Textul trimite la Nabucodonosor, rege al Babilonului între
605-562 î. Hr.. La porunca lui au fost aruncaţi în cuptorul cu foc
nem aterialnic, pe diavol, să-l ruşinăm. Şi trupurile

noastre je rtfa vie28 să Ie aducem lui Dumnezeu şi cu
getul nostru binecredinrios să 1-1 aducem înainte ca pe
o ardere de t o t
25. A zis A w a Zenon, ucenicul fericitului Siluan: Să
nu te aşezi în loc vestit, nici să stai alături de om cu
nume mare, nici să pui tem elie spre a-ţi zidi ţie chilie
vreodată.
26. A zis A w a M acarie A w ei Zaharia: Spune-mi
care este lucrarea monahului? Iar el i-a zis: Pe mine
mă întrebi, Părinte? A zis A w a Macarie: Am înştiin
ţare29 despre tine, fiule Zaharia; este cineva care mă
îmboldeşte să te întreb. I-a zis A w a Zaharia: După
mine, părinte, pe sine să se silească în toate, acesta
este monahul!
27. Spuneau despre A w a Isaia că, odată, a luat un
sac şi s-a dus la arie. Şi a zis stăpânului ţarinei: Dă-mi
grâu! Acela îl întrebă: Şi tu ai secerat, aw a? Nu!, zice.
I-a zis stăpânul ţarinei: Cum, atunci, ceri să primeşti
grâu, fără să fi secerat? I-a zis Bătrânul: Aşa!? Dacă
cineva nu seceră, nu ia plată? I-a zis stăpânul ţarinei:
cei trei tineri. * «Romani 12,1. + «nXrţpotpopla este harisma

dăruită sufletului de Dumnezeu după multă rugăciune, ca o cer
titudine neclintită cu privire la Justeţea unui gând sau a unei
fapte, la soluţia unei probleme şi în general la descoperirea voii
lui Dumnezeu într-o situaţie concretă. Se recomandă, însă, ca
aceste lucrări tainice dăruite sufletului să fie supuse judecăţii
duhovnicilor cu discernământ, spre a fi evitată înşelăciunea,
pentru că satana poate să furnizeze astfel de simţăminte, din
moment ce poate lua chipul îngerului luminii. (Notă preluată
din ediţia Mănăstirii Naşterea Maicii Domnului din Panorama,
Tesalonic. în continuare ET).
126 PA TER IC U L M A RE
Nu! Şi a şa a p le c a t B ă trâ n u l. Ia r fraţii, v ăzân d ce a fă

cu t, i-au p u s m e ta n ie rugându-1 s ă le sp un ă de ce a
făcu t a c e a s ta . L e -a zis B ă trâ n u l: Pildă i-am făcut, că,
d a că cin ev a nu lu cre a z ă , nu ia p la tă d e la Dumnezeu30.
28. A zis A w a Isaia, p re o tu l: S p u n ea unul dintre
p ă rin ţi c ă om u l e s te d a to r s ă d o b â n d e a scă înainte
d e to a te a c e s te a : a c re d e în D um nezeu, şi a-L dori pe
D u m n ezeu n e în c e ta t, şi n e ră u ta te a , şi a nu răsplăti
rău l cu ră u 31, şi în d u ra re a , şi sm e re n ia , şi curăţia, şi
fa c e re a d e b in e, filan trop ia, şi d ra g o s te a faţă de toţi,
şi su p u n e re a , şi b lâ n d e ţe a , şi m ărin im ia, şi răbdarea,
şi d o rin ţa sfân tă c ă tr e D um nezeu. Şi a ru g a neîncetat
p e D u m n ezeu cu d u re re în in im ă şi iubire adevărată
s p re a nu privi în u rm ă şi s p re a lu a am inte la cele ce
v o r ven i32, şi a nu s e în cre d e în fa c e re a sa de bine, adi
c ă în slu jire, şi a c e re n e în c e ta t aju to ru l lui Dumnezeu
p e n tru ce le c e v o r ven i în fie ca re zi.
29. Un fra te a c e ru t d e la A w a Isaia cuvânt. Şi răs
p u n zân d B ătrâ n u l, i-a zis: D acă v o ieşti a u rm a Dom
nului n o stru Iisus, p ă z e şte cu vântul Lui. Şi omul tău
cel v ech i d e v re i s ă se sp â n z u re p e lem n împreună
cu El, p e cei ce v o r s ă te c o b o a re de p e cru ce eşti da
t o r să -i ta i de la tin e p â n ă vei m u ri. Şi eşti d ato r să te
p re g ă te şti p e tin e în su ţi s ă p o rţi o ca ra , să odihneşti
in im a ce lo r ca re -ţi fac rău , s ă te s m e re şti pe tine îna
in tea ce lo r c a re v o r s ă te s tă p â n e a scă , să -ţi ţii gura în
tă c e r e şi să nu ju d eci p e cin eva în in im a ta.
30. A zis iarăşi că: Osteneala trupească, şi sărăcia,
şi înstrăinarea, şi b ărb ăţia33, şi tă ce re a nasc smerita
♦ * 1 Corinteni 3 ,8 . ♦ 31Cf. Romani 1 2 ,1 7 . * 32Cf. Filipeni 3,13.
♦ 33Bărbăţie în sens de cura).
cugetare. Şi smerita cugetare înlătură multe păcate.

Iar pentru cel care nu păzeşte acestea, lepădarea34 este
zadarnică.
31. A zis iarăşi: Urăşte toate cele din lume şi odih
na trupului, că acestea te-au făcut vrăjmaş lui Dum
nezeu.35 Căci aşa cum omul, având vrăjmaş, luptă cu
el, tot aşa suntem datori să luptăm cu trupul spre a
nu se odihni.
32. Un frate l-a în treb at pe A w a Isaia despre cu
vântul rugăciunii din Evanghelie: Ce înseamnă:
JSfinţească-se num ele Tău"36? Şi răspunzând, i-a zis:
Aceasta este pentru cei desăvârşiţi. Căci este cu nepu
tinţă să se sfinţească numele lui Dumnezeu în noi, cei
stăpâniţi de patimi.
33. Ne-a povestit A w a Isaia că şezând el odată ală
turi de A w a M acarie au venit şapte fraţi din Alexan
dria ispitindu-1 şi zicându-i: Spune-ne, Părinte, cum
ne vom mântui? Iar eu luând o foaie îndoită - zicea - şi
stând deoparte, scriam cele ce ieşeau prin buzele lor.
Bătrânul, oftând şi deschizându-şi gura sa cea lumi
nată, a zis: O, fraţilor, fiecare dintre voi ştie cum se
mântuieşte, dar nu vrem să ne mântuim. Iar aceia
i-au zis: Mult vrem să ne mântuim, dar nu ne lasă gân
durile viclene. Ce să facem? Atunci Bătrânul a zis:
Dacă sunteţi monahi, de ce umblaţi cu cei din lume şi
vă apropiaţi de locul unde locuieşte mireanul? Cei
care s-au lepădat de lum e şi au primit schima sfântă
şi sunt printre m ireni, se înşală pe ei înşişi unii ca
+ 34Cuvântul traduce grecescul airoTccyi'i, un termen tehnic care
înseamnă renunţarea la lume şi la cele ale lumii şi retragerea în
pustie din iubire pentru Dumnezeu. ♦ 3SIacob 4,4. * ^Matei 6,9.
128 PATERICUL MARE
aceştia. Şi osteneala lo r este zadarnică. Ce vor câştiga

de la cei din lume, d acă nu odihna trupească? Iar
unde este odihnă tru p ească, acolo nu poate să locu
iască frica lui Dumnezeu, m ai ales în monah. De ce se
num eşte m on ah 37? D eoarece v o rb eşte singur lui
Dumnezeu n oap tea şi ziua. Iar m onahul care petrece
cu cei din lum e m ai m u lt de o zi sau cel mult două -
p en tru că nu p o ate să tră ia s c ă fără cele necesare şi
este nevoie să v ân dă lucrul m âinilor lui şi să dobân
d ească cele de treb u in ţă - în to rcân d u -se îi pare cu
ad ev ărat rău p en tru cele d ouă zile p etrecu te în ceta
te ca să-şi vân dă lucrul său, p en tru că nu s-a folosit
deloc. Monahul ca re îşi p e tre ce tim pul cu mirenii,
ace ste virtu ţi câştig ă şi m ai ales la în ceput se arată
astfel: îşi în frân ează limba, p o ste şte şi se smereşte
pe sine însuşi p ân ă cân d devine cu noscut şi se răs
p ân d eşte zvonul c ă m onahul cu ta re este robul lui
Dum nezeu. Şi, în d ată, îi m işcă satan a pe cei din lume
să-i ad u că to a te cele n ecesare, vin, ulei, bani şi orice
altceva, zicând: Sfântul, sfântul! Şi cum se întâmplă
de obicei în slava d eşartă, auzind zicându-i-se Sfân
tul!, se um flă sm eritu l m onah. Şi num aidecât începe
să s te a îm p reu n ă cu aceştia, m âncând, bând şi odih-
nindu-se. După aceea, scu lân d u-se la cântare, îşi
în alţă glasul p ân ă când v o r spune m irenii că mona
hul cu tare câ n tă şi priveghează, p ână îl vor lăuda pe
el. Şi iarăşi, plin de slavă d eşartă, se m ândreşte şi se
înalţă. Şi în d ată p leacă sm eren ia de la el. Iar dacă ci
neva îi spune cu vânt asp ru , îi răspunde foarte urât.
Apoi, în tim p ce p riveşte la cei din lum e, diavolul îi
♦ î7Cuvântul novotxdq (monah) înseamnă singur.
aruncă săgeţi sp re fem ei, copii şi spre grija vieţii. Iar

el se întunecă, după cum şi Domnul nostru lisus
Hristos a spus în Evanghelie, că: Oricine se uită la f e
meie, poftin d-o, a şi săv ârşit ad u lter cu ea în inima
lui38. Iar dacă socotim acestea basm e să-L auzim pe
Domnul zicând: Cerul şi păm ân tu l vor trece, d ar cu
vintele M ele nu v or trece39. Apoi, începe să se îngri
jească de nevoile de p este an. Astfel, se răspândeşte
şi începe să adune şi arginţi, până când îl sădesc dra
cii în rădăcina iubirii de arginţi. Şi dacă îi aduce cine
va un dar m ic, i-1 în to arce spunând: Nu-1 primesc,
căci nu iau nim ic. Dar dacă cineva îi aduce aur sau
argint, sau veşm ânt, sau ceva plăcut lui, îndată cu
bucurie prim eşte. Şi întinde m asă şi încep să mănân
ce. Iar săracul, m ai bine zis H ristos în a fara porţii
bate şi nu es te nim eni să-l în ţeleag ă, nim eni să-L
audă*0. Către aceştia a zis Domnul nostru lisus Hris
tos că: Mai lesn e este a trece căm ila prin u rechile acu
lui d ecât să in tre b og atu l în îm p ărăţia lui Dumne
zeu*1. Dar poate zicem că: Nu nedreptăţesc pe
nimeni, căci am din lucrul meu de mână şi din cele
ce-mi trim ite Dumnezeu. Spuneţi-mi, părinţilor, în
gerii în ceruri adună au r şi argint, sau slava lui Dum
nezeu? Şi noi, fraţilor, de ce am prim it schima? Ca să
adunăm bani şi bunuri m ateriale, sau ca să devenim
îngeri? Sau nu cu n o aşteţi că ceata căzută din ceruri
se întregeşte cu m onahi? Deci, fraţilor, de ce ne-am
lepădat de lum e? Şi dacă ne-am lepădat de lume, de
ce iarăşi, îngâm fându-ne, ne-am întors de la calea
* “ Matei 5 ,2 8 . * “ Matei 2 4 ,3 5 . * «Apocalipsa 3 ,2 0 . + 41Luca
1 8 ,2 5 .
130 PATERICUL MARE
s m e r e n ie i? S au n u ş tiţi c ă v in u l şi fe m e ile şi aurul şi

o d ih n a tr u p e a s c ă , p r e c u m şi p e t r e c e r e a cu cei din
lu m e, a c e s te a t o a t e n e s e p a r ă d e D u m n e z e u ? Căci ră
d ă cin a tu tu r o r r e le lo r e s te iu b ire a d e a rg in t. Cât de
d e p a r te e s te c e ru l d e p ă m â n t, a t â t d e d e p a r te este şi
m o n a h u l iu b ito r d e a rg in ţi d e s la v a lu i D um nezeu. Şi
în c ă : Nu e s te u n r ă u m a i m a r e d e c â t m o n a h u l iubitor
d e a rg in t. M o n a h u l c u to v ă r ă ş ii lu m e ş ti a r e nevoie de
ru g ă ciu n i m u lte fă c u te d e p ă r in ţi sfin ţi. Sau nu-1 au
zim p e fe ricitu l Io a n s p u n â n d : Nu iu b iţi lu m ea, nici
c e l e c e s u n t în lu m e. D a c ă c in e v a iu b e ş t e lu m ea , iubi
r e a T a tă lu i nu e s t e în tru e l42. Şi Ia c o b ia r ă ş i asem enea:
Cine, d ec i, v a v o i s ă f i e p r ie t e n cu lu m e a s e f a c e vrăjm aş
lui D u m n ez eu 43. S ă fu g im d e lu m e , fraţilo r, a ş a cum
fu ge cin e v a d e ş a r p e . C ăci u n d e m u ş c ă şarp ele, cu
g re u s e v in d e c ă . L a fel şi n o i, d a c ă v r e m s ă devenim
m o n a h i, s ă fu g im d in lu m e . E s te s p r e b in ele nostru,
fraţilo r, s ă a v e m u n ră z b o i, n u m u lte şi nenum ărate.
S p u n e ţi-m i, p ă rin ţi şi fra ţi, p ă rin ţii n o ş tri u n d e au do
b â n d it v irtu ţile , în lu m e s a u în p u s tie ? A şadar, noi
cu m p u te m s ă d o b â n d im v ir tu ţile în lu m e fiind? Dacă
n u flă m â n z im , d a c ă n u în s e tă m , d a c ă n u îngheţăm ,44
d a c ă n u lo c u im c u fia re le şi n u m u rim tru p u lu i, cum
v o m tr ă i su fle tu lu i?45 C um v r e m s ă m o ş te n im îm pă
r ă ţia C e ru rilo r tr ă in d p r in tr e c e i d in lu m e ? Să avem
p riv irile a ţin tite s p r e î m p ă r ă ţia C e ru rilo r! Căci dacă
s o ld a tu l n u v a lu p ta şi n u v a b iru i şi d u p ă a c e s te a nu
v a d a b an i, n u d o b â n d e ş te v re d n ic ia . Cu c â t m ai puţin
n oi, c a r e , m â n c â n d şi b â n d , şi în m ijlo cu l ce lo r din
♦ 421 Ioan 2 , 1 5 . ♦ *4,laco b 4, 4. ♦ 44VezI 1 Corinteni 4 ,1 1 . ♦

4‘Vezi Rom ani 8 ,1 3 .
lume fiind, vrem să moştenim împărăţia Cerurilor! Să

nu ne pună diavolul gânduri viclene, spunând că:
Adun ca să fac şi milostenie. Căci cel care nu vrea din
codrant46 să facă milostenie, nici dintr-o mie de di
nari47 nu va face. Nu, fraţii mei! Acestea sunt ale celor
din lume. Nu ne vrea Dumnezeu pe noi, monahii, să
avem aur sau argint, haine şi bunuri materiale. Dom
nul a dat poruncă spunând: Priviţi Ia p ăsările cerului,
că nu seam ănă, nici nu seceră, nici nu adună tn jitn lţe,
şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi
voi cu m ult m ai presus d ecât ele?48. Monahul care are
aur sau argint sau alte bunuri materiale nu crede că
Dumnezeu poate să-l hrănească. Dacă pâine nu poate
să ne dea, nici împărăţia Lui nu poate să ne-o dea.
Aceasta cunosc că, atunci când am un lucru şi cineva
- din lume mai ales - îmi aduce altul de acelaşi fel, ace
la este din lucrare diavolească. Dacă, însă, nu am şi
cer de la Dumnezeu, o dată şi de două ori, atunci
Acesta, cunoscând de ce am nevoie, îmi aduce pre
cum lui Daniel în groapa leilor49. Iar dacă nu am nevo
ie de nimic, ci am şi aur, şi argint, şi alte bunuri mate
riale şi nu le arunc, şi tot aştept să-mi aducă cineva
cele de trebuinţă, atunci devin părtaş lui Iuda Iscario-
teanul, care a lăsat harul ce i s-a dat şi a alergat spre
pofta iubirii de arginţi. De unde, fericitul Apostol,
aceasta cunoscând, nu numai rădăcina tuturor rele
lor50, i-a zis iubirii de arginţi, ci şi închinare la idoli a
+ 46Condrant (KoSpdvrrţţ L a t Quadrans = % dintr-o m one
dă: Matei 5, 2 6 ) era cea mai mică monedă rom ană din bronz.
Deseori se folosea cu sensul de sumă neînsemnată, cum am
zice: cinci bani, + “ Monedă rom ană de argint. ♦ “ Matei 6 ,2 6 .
* “ Daniel 6 ,1 0 - 2 2 . ♦ **°1 Timotei 6 ,1 0 .
132 PATERICUL MARE
n u m it-o51. Să v ed em , aşad ar, sp re câtă răutate trage

după sine a c e a s tă b o ală p e m on ah , în cât chiar şi spre
în ch in area la idoli îl duce. Căci iubitorul de arginţi se
în d ep ărtează de iu b irea lui D um nezeu şi se închină
idolilor p ecetlu iţi ai oam enilor, ad ică banului de aur.
O, iubire de arginţi, ca re îl d esp arţi pe monah de slava
lui D um nezeu! O, iubire de arginţi, înfricoşătoare şi
am ară, care-1 d esp arţi p e m on ah de ceata îngerilor! 0,
iubire de arginţi, ră d ă cin a tu tu ro r relelor, care-1 faci
pe m on ah să se în g rijească de to ate, până când îl faci
să-L p ă ră se a s c ă p e Stăpânul ceru rilo r şi să se alipeas
că de stăp ân ito rii păm ântului! O, iubire de arginţi,
ca re d eschizi u şa tu tu ro r răutăţilor, care ascuţi limba
călugărului sp re hulă şi o cări şi sp re tulburări, până
cân d îl faci pe a ce s ta să se judece în tribunalele lu
m eşti! Vai m onahului aceluia ca re dă curaj dracului
iubirii de arginţi! Vai, m onahului iubitor de arginţi, că
a p ă ră sit p o ru n ca M ântuitorului, care a zis: Să nu
a v eţi nici aur, nici arg in t52] De m ulte ori dracul îi tri
m ite un gând ca a ce sta : Scoală-te, fă priveghere şi
m âine ch eam ă pe fraţi şi fa-le agapă. Apoi, pleacă dra
cul la cei ch em aţi şi le zice: Luaţi cu voi cele trebuin
cioase. Atunci zice: Canonul nu-1 încetez. Voi face şi
Ceasul al treilea, şi Ceasul al şaselea, şi Ceasul al no
uălea, n eştiind că: Nu oricin e îm i zice: Doamne, Doam
ne, va in tra în îm p ă r ă ţia Cerurilor,53. Şi ce-mi va vătă
m a m ie aurul sau argintul, sau alte bunuri? Neştiind
că, unde este a u r şi arg in t şi alte bunuri, acolo este
în d răzn eala d racilor şi p ieirea sufletului şi a trupului,
acolo este vai p en tru totdeauna. Cum va intra
* 51Coloseni 3, 5. ♦ 52Matei 10,9. * 53Matei 7,21.
străpungerea inimii în monahul iubitor de arginţi?

Căci părăsind voia Celui ce l-a făcut pe el şi I-a chemat
la viaţa veşnică, aurului se închină şi se înconjoară de
el. Cum va intra într-un astfel de bărbat zdrobirea ini
mii? Dar de multe ori, îi aduce diavolul lacrimi şi sus
pine şi-l face să-şi bată pieptul zicându-i: Uite, ţi-a dat
Dumnezeu aur şi argint şi zdrobire de inimă!, ca să nu
smulgă de tot rădăcina iubirii de arginţi din el. O, fra
ţii mei iubiţi, cum noi călugării avem aur şi argint şi
haine şi lemne şi nu încetăm să strângem? Şi săracul,
mai bine zis Hristos, este bolnav şi flămânzeşte, îi
este frig şi însetează, şi noi nimic din acestea nu fa
cem pentru El54, Ce răspuns vom da ca monahi, fraţi
lor, Stăpânului Hristos, noi care ne-am lepădat de
lume şi iarăşi ne întoarcem la ea? Şi ne clătinăm în
credinţa că schima monahală este îngerească! Am fă-
cut-o lumească pentru aur, pentru că am avut şi nu
am dat. Şi dacă de multe ori am dat, am făcut-o înain
tea tuturor ca să fim lăudaţi. Nu aşa, fraţii mei iubiţi!
Să fugim din lume! Greu este a te mântui şi în pustie!
Cum vom rămâne atunci printre cei din lume? Sigur
nu ne vom mântui, mai ales că Domnul a zis: Cel care
nu se leap ăd ă d e lum e şi d e cele care sunt în ea, chiar
şi de sufletul lui însăşi... şi nu-şi ridică crucea ca să-
Mi urm eze Mie, nu este vrednic de Mine55. Căci viu
sunt, zice Domnul56, ieşiţi din m ijlocul lor şi vă
* 54Vezî Matei 2 5 ,4 2 -4 3 . # ssVezi Luca 1 4 ,2 6 -2 7 şi 33; Luca 9,
2 3-25. * 56Viu sunt, zice Domnul este o expresia frecvent citată
în Vechiul Testament, mărturie invocată ca argument în spriji
nul unor adevăruri. După modelul; Precum este adevărat că Eu
sunt viu, to t aşa este de adevărat că te voi micşora..., Iezechiel 5,
11. Vezi şi; Isaia 4 8 ,1 9 ; Ieremia 2 2 ,2 4 ; Iezechiel 3 5 ,1 1 etc..
134 PATERICUL M ARE
o s e b iţi57. Vedeţi, fraţii m ei iubiţi, c â t folos este in a

fugi de în tâlnirile lu m eşti? Ne e s te de folos şi nouă, şi
acelo ra. V orbirea lo r e s te d e sp re v ân zări şi cumpă
rări, d esp re soţii, copii şi an im ale. 0 a sem en ea înto
v ă ră şire d e sp a rte gândul de D um nezeu. Şi dacă nu
m ai v o rb ire a cu a c e ş tia d e sp a rte gândul de Dumnezeu,
a m â n ca îm p reu n ă cu ei şi a b e a îm p reu n ă cu ei câtă
v ă tă m a re ad u ce? Nu p e n tru c ă su n t n ecu raţi spun
a ce ste a . Să nu fie! Ci p e n tru c ă a c e ş tia m ăn ân că o dată
şi d e d o u ă o ri p e zi to a te m â n că ru rile şi cărnurile, iar
noi s tă m d e p a rte d e m â n că ru ri şi că rn u ri şi mâncăm
o d a tă p e zi. D acă în să n e văd m ân cân d cu îndestula
re , în d a tă n e o sâ n d e sc şi sp un : la tă şi m onahii se sa
tu ră !, şi n u-şi a m in te sc c ă şi noi p u rtă m tru p ca şi ei.
Şi iarăşi, d a că n e v ăd în frân ân d u -n e de la m âncăruri,
din n ou n e o sâ n d e sc, zicân d : Iată, se fac plăcuţi oame
n ilor! Şi îşi p ierd sufletele lo r din p ricin a noastră.
D acă, iarăşi, n e v ăd m â n câ n d cu m âinile nespălate
sa u avân d h ain a m u rd a ră , din n ou zic: Iată, neorân
duială! Iar d a că n e văd m ân cân d cu mâinile spălate
zic: Iată, şi m on ah ii se fac cu raţi, şi se p ierd pe ei înşişi
din p ricin a n o a s tră ! Şi d evenim noi vinovaţi şi prici
n u ito ri p ierzan iei lor. Să fugim în o rice chip de mesele
lor. Să că u tă m m ai cu rân d d efăim area lo r d ecât lau
dele. Căci lau d a lo r e s te p ricin u ito are a judecăţii. Iar
d efăim area lo r p ricin u ito a re de cununi. Care este fo
losul d a că p la c o a m e n ilo r şi-L m ânii pe Domnul Dum
n ezeu l m eu ? M a rto r e s te A postolul Pavel, căci zice:
D acă a ş p lă c e a în că o a m en ilo r, n -a ş m a i f i slu jitor al
lu i H ristos a ! A şad ar, s ă n e ru g ăm în ain tea Domnului
♦ S72 Corinteni 6 ,1 7 . + 58Galateni 1 ,1 0 .
zicând: Iisuse Dumnezeul nostru, !zbăveşte-ne şi pă*

zeşte-n e d e lauda şi de defăim area oamenilor. Şi ni'
mic să nu facem sp re a plăcea lor. Căci lauda lor nu va
putea să ne ducă în îm părăţia Cerurilor, nici defăima*
rea lor nu are puterea să ne închidă viaţa veşnică. Să
cunoaştem, fraţi iubiţi şi binecuvântaţi, că pentru fie
care cuvânt de prisos vom da seam a Domnului Dum>
nezeului nostru59.
34. Un frate s-a apropiat de Awa Ilie Isihastul, la
obştea din peştera A w ei Sava, şi i-a zis: Awa, spu-
ne-mi cuvânt! Iar Bătrânul a zis fratelui: în zilele pă*
rinţilor noştri, erau iubite aceste trei virtuţi: neagoni-
sirea, blândeţea şi înfrânarea. Iar acum domneşte la
monahi lăcom ia şi pofta pântecelui şi obrăznicia. Ce
vrei, aceea ţine!
35. Se zicea despre A w a Teodor din Ferm e60 că pe
aceste trei le avea mai de căpetenie decât multe: nea-
gonisirea, nevoinţa61 şi fuga de oameni.
36. A spus A w a Teodor din Ferme că: Omul care
* 59 Matei 1 2, 3 6. + “ Munte în nordul Nitriei, unde se nevoiau

mulţi m onahi (ET). * 61Am tradus în lim ba rom ână term enul
AoKt\aiţ prin nevoinţă, deşi nu redă fidel sensul etimologic. în
vocabularul tehnic al limbii rom âne a intrat şi cuvântul grecesc
ca atare, asceză, d ar acesta este folosit mai puţin şi cu un sens
general. Este im portan t de sem nalat faptul c ă în limba rom ână
s-a tradus de la început prin nevoinţă, cuvânt ce trim ite la ne-vo-
ire, adică la tăierea voii. Cuvântul g recesc asceză înseam nă exer
ciţiu stăruitor şi e ste folosit până astăzi în spaţiul grecesc. Este
o diferenţă de a c c e n t In lim ba rom ână, nevoinţa este term enul
generic pentru strădaniile monahului, în tim p ce în limba greacă
term enul generic este cel de asceză. Accentul pe nevoinţă este
o particularitate a spiritualităţii m onahale rom âneşti. Lucrul
acesta poate fi o b serv at până astăzi.
136 PATERICUL M ARE
stă în p ocăin ţă nu e ste leg at de poru ncă.

37. A în tre b a t A m m a T eodora pe Papa62 Teofil
d espre cuvântul Apostolului, ad ică ce înseam nă: Răs
cu m p ăraţi v rem ea 63. Ia r el i-a răsp u ns: Cuvântul ara
tă câştigul. în ce fel? S-a a ră ta t v re m e de batjocură!
C um pără cu sm eren ia şi în d elunga-răbdare vremea
de b atjo cu ră şi a tra g e câştigul la tine. Vreme de ne
cinste! în d u ră şi cu în d u rarea răscu m p ără vremea
a ce a sta şi ai câştig. Şi to a te cele p otrivnice, dacă vrem,
ni se fac n ou ă câştig.
3 8 . A zis iarăşi A m m a T eodora: S iliţi-vă să intraţi
prin p o a r ta c e a strâ m tă 64. Căci, aşa cum copacii, dacă
nu tr e c p rin zăpezi şi ploi nu p o t să aducă rod, la fel şi
noi. Veacul a ce s ta e ste iarnă. Şi d acă nu trecem prin
m ulte n ecazu ri şi în cercări, nu vom p utea să devenim
m oşten itori ai îm p ărăţiei C erurilor65.
3 9 . A zis iarăşi a ceeaşi că: în văţătoru l este dator să
fie străin de iu b irea de stăp ân ire şi de slava deşartă,
să s te a d ep arte de m ândrie, să nu se lase amăgit de
linguşiri sau o rb it de d aru ri, să nu fie biruit de pânte
ce, să nu fie stăp ân it de m ânie, ci să fie îndelung răb
dător, binevoitor, sm erin d u -se cu to a tă puterea, îngă
d uit d e ceilalţi şi îngăduitor, grijuliu şi iubitor.
4 0 . A zis A w a Ioan Kolovos: Eu vreau ca omul să
se îm p ă rtă şe a scă de to a te virtuţile. Pentru aceasta,
scu lân d u-te dim ineaţa, în fiecare zi, pune început la
♦ “ Patriarhul Alexandriei ( 385-412). în primele veacuri creş

tine titlul de papă avea o întrebuinţare largă şi se atribuia epi-
scopilor, dar şi preoţilor. în cele din urmă s-a consacrat atribui
rea acestui titlu episcopului de Alexandria şi episcopului Romei.
(ET). ♦ “ Efeseni 5 ,1 6 . ♦ «Luca 1 3 ,2 4 . ♦ «Fapte 14,22.
toată virtutea şi porunca Iui Dumnezeu, în cea mai

mare răbdare, cu fiică şi îndelungă-răbdare, în iubire
de Dumnezeu cu toată dorirea sufletului şi a trupului
şi multă sm erenie, în răbdare faţă de durerile inimii şi
pază, în rugăciune multă şi cereri cu suspine, în cură
ţia limbii şi paza ochilor. Defăimat şi nemânios, împă
ciuitor şi nerăsplătind răul cu rău66, neluând în seamă
căderile celorlalţi. Nu te măsura pe tine însuţi, ci fii
mai prejos decât toată făptura, în lepădare de materie
şi de toate cele după trup, în cruce, în luptă, în sărăcia
cu duhul, în bună-vrere şi nevoinţă duhovnicească, în
post, în pocăinţă şi plâns, în osteneala războiului, în
discernământ, în curăţia sufletului, în împărtăşire de
bine, lucrul mâinilor tale în linişte67, în privegheri de
noapte, în foame şi sete, în frig şi lipsă de haine68, în
suferinţe, închizând mormântul ca şi când eşti deja
mort, încât să socoteşti că moartea îţi este aproape
în fiecare zi.
41. A zis Awa Iosif Tebeul că trei lucruri au mare
preţuire înaintea lui Dumnezeu: Când omul este bol
nav şi se adaugă bolii şi alte ispite, iar acesta le pri
meşte cu mulţumire; Al doilea este când cineva face
toate lucrurile curate înaintea Domnului, fără nimic
omenesc; Iar al treilea când cineva se aşază în supu
nere faţă de părintele duhovnicesc şi se leapădă de
toată voia proprie.
42. Povestea Awa Casian despre un anume Awa
Ioan, întâistătător de obşte, că a fost mare în viaţa sa.
Acesta, când i s-a apropiat sfârşitul şi pleca senin şi cu
* “ Romani 1 2 , 1 7 . * 672 Tesaloniceni 3 ,1 2 . * “ 2 Corinteni
1 1 ,2 7 .
d o r de D um nezeu, l-a u în c o n ju ra t fraţii, cerându-i să

le lase c a m o şte n ire u n c u v â n t s c u r t şi m ântuitor, prin
ca re v o r p u te a s ă aju n g ă la d e s ă v â rş ire a în Hristos.
Ia r a ce la o ftân d a zis: N icio d a tă n -a m fă cu t voia pro
p rie, n icio d ată n -a m în v ă ţa t p e cin e v a c e e a ce n-am
făcu t eu m ai în a in te 69.
4 3 . A zis fericitu l Io an G ură d e A ur: Aşezându-te
s ă cite şti cu vin te d u m n e z e ie şti, în tâ i ro a g ă pe Dum
n ezeu s ă -ţi d e sch id ă o ch ii inim ii70 ta le , a şa în cât nu
n u m ai s ă cite ş ti c e le s c ris e , ci s ă le şi faci, ca să nu
stră b a te m s p re o s â n d a n o a s tră v ieţile şi cuvintele
sfinţilor71.
4 4 . S p u n ea A w a lo a n Kflikas, eg u m en ul Raithu-
lui72, fraţilo r: Fiilor, cu m a m fu git d e lum e, să fugim şi
d e p o ftele tru p u lu i73.
4 5 . A zis ia ră şi: Să u rm ă m exem p lu l p ărin ţilo r noş
tri, cu c â tă a sp rim e şi lin iştire s e n ev o iau aici!
4 6 . A zis ia ră şi: Să n u sp u rcă m , fiilor, locul acesta,
p e c a r e p ărin ţii n o ş tri l-a u c u ră ţit d e d raci.
4 7 . A zis ia ră şi: L ocu l a c e s ta e s te al nevoitorilor, nu
al n egu storilo r.
♦ "E c o u al poruncii lui Hristos: iar cel ce va face şi va învăţa,
acesta mare se va chem a în îm părăţia Cerurilor... (Matei 5,19).
♦ 70Efeseni 1 ,1 8 . ♦ 71Vezi Luca 1 2 ,4 7 ; lacob 1 ,2 3 -2 5 . * 72Raitho
sau Raithou se află pe ţărm ul de sud-vest al peninsulei Sinai,
unde se aflau cele 12 izvoare şi cei 7 0 de copaci de finic (Ieşire
15, 27). Din secolul al IV-lea a existat aici o mănăstire, distrusă
în anul 3 7 3 de barbari. în 5 4 0 a fost reconstruită şi fortificată de
către Justinian şi a cunoscut o m are dezvoltare până la sfârşitul
sec. al Vll-lea. + 73P oftele trupului, mai exact p oftele cărnii este o
expresie biblică nou-testam entară frecvent folosită (Vezi: Gala*
teni 5 ,1 6 ; Efeseni 2 ,3 ; 2 Petru 2 ,1 8 ; 1 Ioan 2 ,1 6 ).
48. Cum urcăm de la Ghetsimani pe Muntele Măs

linilor, este mănăstirea Aw ei Avramie. în această
mănăstire a fost egumen şi A w a Ioan Kizikinul. L-am
întrebat pe acesta într-o zi, zicând: Awa, cum dobân
deşte cineva virtutea? Şi a răspuns Bătrânul zicând:
Dacă vrea cineva să dobândească virtutea, nu poate
să o dobândească dacă nu urăşte răutatea potrivnică
acesteia. Deci, dacă vrei să ai pururea lacrimi, urăşte
râsul. Vrei să ai smerenie, urăşte mândria. Vrei să fii
înfrânat, urăşte lăcomia pântecelui. Vrei să fii cumpă
tat, urăşte viaţa desfrânată. Vrei să fii lipsit, urăşte iu
birea de arginţi. Cel care vrea să fie locuitor al pustiei,
urăşte cetăţile pentru sminteli. Cel care vrea să aibă
liniştire, urăşte îndrăzneala. Cel care vrea să fie stră
in, urăşte arătarea. Cel care vrea să-şi stăpânească
mânia, urăşte petrecerea cu cei mulţi. Cel care vrea să
nu ţină minte răul, să urască vorbirea de rău. Cel care
vrea să fie nestingherit, să răm ână în singurătate. Cel
care vrea să-şi ţină limba, să-şi închidă urechile ca să
nu audă multe. Cel care vrea să aibă totdeauna frica
lui Dumnezeu, să urască odihna trupească şi va iubi
necazul şi strâm torarea.
49. Un frate l-a întrebat pe A w a Iosif, zicând: Dacă
se întâmplă prigoană, este bine să pleci în pustie sau
în lume? Şi a zis Bătrânul: Unde auzi că sunt orto
docşi, acolo mergi, cât mai aproape de ei, şi să nu ai
deloc prietenie cu vreun copil, nici să locuieşti îm
preună cu acesta. Şi dacă este cu putinţă să rămâi în
chilia ta, este bine. Şi să cultivi legumele tale, în loc să
mergi la altul să ceri. Iarăşi a zis fratele: Vreau să stau
cu cin e v a în o b ş te , c a s ă m ă lin iş te s c sin g u r în chilie

şi a c e la s ă -m i d e a lu c ru l m e u d e m â n ă şi să-m i poarte
d e g rijă. Şi i- a z is B ă trâ n u l: P ă rin ţii n o ş tri nu voiau
lu c ru a c e s ta . D a c ă n u ţii s e a m a , n u v e i o feri pâine ni
m ă n u i, c ă c i n u t e v a lă s a s a ta n a 74.
50. Z ice a u d e s p r e A w a I s a a c c ă , a p ro a p e fiind de
el sfâ rşitu l, a u v e n it la el p ă rin ţii şi i-a u zis: Ce vom
fa ce d u p ă c e p le c i, p ă r in te ? I a r el a zis: Vedeţi cum
a m m e r s e u în fa ţa v o a s tr ă ! D a că v o iţi şi voi să mă
u rm a ţi şi s ă p ă z iţi p o ru n c ile lui D u m n ezeu , v a trimite
h a ru l Lu i şi v a p ă z i lo c u l a c e s ta . I a r d a c ă nu le veţi
p ăzi, n u v e ţi m a i r ă m â n e în lo c u l a c e s ta . Căci şi noi,
câ n d u r m a s ă m o a r ă p ă rin ţii n o ş tri, n e în tristam , dar
ţin â n d p o ru n c ile D o m n u lu i şi s fa tu rile lor, răm âneam
c a şi c â n d a c e ia e r a u c u n o i. A şa s ă fa c e ţi şi voi şi vă
v e ţi m â n tu i.
5 1 . U n fr a te a r u g a t p e A w a Ie r a x : Spune-m i cu
v â n t c u m s ă m ă m â n tu ie s c . îi z ic e B ă trâ n u l: Stai în
ch ilia ta . D a că flă m â n z e ş ti, m ă n â n c ă ; d a c ă însetezi,
b e a ; şi n u v o rb i d e r ă u p e c in e v a ; şi te v ei m ântui.
5 2 . U n fr a te a în tr e b a t p e A w a K ro n ie : Ce voi face
cu u ita r e a 75 c a r e îm i în r o b e ş te m in te a şi n u m ă lasă
s ă s im t c â n d s e a p ro p ie d e m in e p ă c a tu l? Şi a zis Bă
trâ n u l: C ând a u lu a t c h iv o tu l c e i d e a lt n e a m , pentru *
* 74Răspunsul aw ei înseam nă probabil că felul acesta de viaţă
monahală - adică să trăiască cineva închis şi altul să-l slujească şi
să-l îngrijească - este potrivit pentru cei care au atins o anumită
măsură a sfinţeniei. Dacă monahul este im atur duhovniceşte, aşa
cum se pare că este cazul de faţă, există pericolul să eşueze şi
să nu folosească pe nimeni, de aceea îl şi respinge (ET). + 75Este
vorba despre uitarea sufletului care se datorează trândăvelii şi le-
nevirii. Este opusul trezviei, al privegherii minţii şi al inimii (ET).
DESPRE ÎNAINTAREA IN DESĂVÂRŞIRE 141
fapta rea a fiilo r lui Israel, l-au târât până l-au adus
la locaşul lui Dagdn76, zeul lor. Atunci, a căzut fratele
cu faţa la păm ânt şi a zis: Ce înseam nă aceasta? Iar
Bătrânul a zis că: Dacă cei de alt neam77 vor ajunge
să robească m intea omului cu propriile ei pricini, îl
târăsc aşa până când îl aduc deasupra patimii celei
nevăzute. în acel loc, aşadar, dacă mintea se întoarce
şi-L caută pe Dumnezeu, şi îşi va aduce aminte de ju
decata veşnică, înd ată patim a cade şi se face nevăzu
tă. Căci scris este: Când te vei întoarce şi vei suspina,
atunci te vei m ântui şi vei cunoaşte unde ai fo st78.
53. A zis A w a Krdnie: Dacă Moise nu ducea oile pe
Muntele Sinai, nu ar fi văzut focul în rug.79 Atunci un
frate a în treb at pe Bătrân: Drept ce poate fi luat rugul?
Şi i-a zis că rugul este luat drept lucrarea trupească;
căci scris este: A sem enea este îm părăţia Cerurilor cu
o com oară ascunsă în ţarin ă80. A zis fratele către Bă
trân: Aşadar, fără osteneala trupească nu înaintează
omul în vreo vrednicie? Şi Bătrânul i-a răspuns: Din
vechime este scris: Cu ochii aţintiţi asupra lui lisus, în
cepătorul şi Plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria
pusă înaintea Lui, a su ferit crucea81. Şi David spune
iarăşi: Nu voi da somn ochilor m ei şi genelor mele dor-
mire şi odihnă tâm plelor m ele...82 şi celelalte.
+ 76Zeul filistenilor. D espre incidentul cu răpirea chivotului de
către filisteni şi d u ce re a lui în tem plul zeului lor, Dagon, vezi
IRegi 4 ,3 -2 2 şi 5 , 1 -2 . * *” Aici îi înţelegem pe draci care întot
deauna pân desc prilejul să în ro b ească sufletul, în special când
el însuşi îi p ro v o acă în tr-u n o a recare fel (ET). * ™Isaia 3 0 ,1 5 .
* 79Vezi Ieşire 3 ,1 - 6 . * “ M atei 1 3 ,4 4 . * “ Evrei 1 2 ,2 . * “ Psal
mul 1 3 1 ,2 - 5 . L a în treb area fratelui dacă fără truda trupului nu
poate cineva să înain teze, c a răspuns, A w a aduce primul şi cel
54. Un frate a rugat pe A w a Kr6nie: Spune-mi cu

vânt! Şi i-a spus lui: Când s-a dus Elisei la sunamitean-
că, a aflat-o stearpă; dar ea a zăm islit şi a născut prin
venirea lui Elisei.83 A zis lui fratele: Ce înseamnă cuvân
tul acesta? Şi Bătrânul a zis: Sufletul, dacă veghează84 şi
se adună din griji şi p ărăseşte vrerile sale, atunci Duhul
lui Dumnezeu îl cercetează şi poate să nască, deoarece
altfel este sterp.
55. A zis A w a M acarie: Să nu dorm i în chilia fratelui
care are faimă rea.
56. Un frate a întrebat pe A w a M acarie cel Mare des
pre desăvârşire. Şi răspunzând Bătrânul a spus: Dacă
dobândeşte omul sm erenie m are în inima lui şi în trup;
şi dacă nu se m ăsoară pe sine în niciun lucru, ci mai cu
rând se aşază pe sine în sm erenie mai prejos decât orice
făptură; şi nu judecă în niciun fel pe nimeni decât numai
m ai im p o rtan t exem plu, p e Dom nul, c a re „în lo c de bucuria lui

de m ai d in ain te, a su fe rit cru c e ” şi p e p ro ro cu l David, omul care
a aflat „în inim a lui" pe D um nezeu, şi plin de iubire şi zel sfânt
p ro m ite că nu -şi v a îngăd ui n ici c e a m ai m ică odihnă, înainte
să p reg ătească lo c p o triv it p e n tru chivot, ad ică pentru casa lui
Dum nezeu. Pe u rm ele D om nului au m e rs A postolii şi toată cea
ta sfin ţilo r şi a m a rtirilo r B ise ricii. T ru d a tru pului trebuie s-o
în ţeleg em în două felu ri: una e s te tru d a p e c a re călugărul o de
pune în fiecare zi p e n tru a îm p lin i în d a to ririle lui călugăreşti,
în m om entul co n sacrării, călu găru l l-a a u zit p e p ărin tele lui du
hov nicesc că l-a o fe rit în ta in ă lui D um nezeu, că e ste chem at să
se p reg ătească nu sp re od ihnă, nu sp re lip sa de griji, nu spre
con fo rt..., ci sp re lup te d u hov niceşti, sp re în frân are a trupului...
şi sp re to a te cele am are şi tru d ito a re ale v ie ţii fericite în Dum
nezeu (d in slu jb a sch im ei cele i m ari). Şi v a flăm ânzi şi va înseta
şi va priveghea şi va fi p re g ă tit să su fe re cu b u cu rie orice oste
neală şi d u rere pe c a re D um nezeu i-o v a ce re în drum ul vieţii
pe sine; şi rabdă defăim area; şi aruncă din inima sa toa

tă răutatea; şi se sileşte pe sine să fie îndelung-răbdător,
bun, iubitor de fraţi, cumpătat, înfrânat - căci scris este:
A celor ce se silesc este îm părăţia Cerurilor şi cei ce se
silesc pun m âna p e ea.85 Şi vede drept cu ochii săi; şi are
paza limbii; şi îşi întoarce auzul de la orice lucru deşert
şi vătăm ător de suflet; şi dreptatea mâinilor sale şi cu
răţia inimii să fie spre Dumnezeu; şi nepătarea trupului;
şi să aibă aducerea am inte de moarte înaintea ochilor
în fiecare zi; şi lepădarea de mânia şi răutatea duhov
nicească; şi lepădarea de cele materiale şi de plăcerile
trupeşti; şi lepădarea de diavol şi de toate lucrările lui;
şi, desigur, unirea cu Dumnezeu, împăratul tuturor, şi cu
toate poruncile Lui; şi să răm ână neîncetat în to t locul
şi în to t lucrul, şi în toată fapta lângă Dumnezeu; fără
acestea nu poate să fie d esăvârşit
sale călugăreşti. Al doilea înţeles al trudei trupului este lucrarea

practică. Ceea ce ne spune Sfântul Casian Romanul este foarte
expresiv: „Având în vedere poruncile apostolice, Sfinţii Părinţi
ai Egiptului nu lasă niciodată pe călugări să rămână fără lucrare
şi mai ales pe cei tineri, pentru că ştiu că prin răbdarea lucrării
alungă acedia, îşi procură hrana şi ajută pe cei care au nevoie".
Şi mai jos adaugă: „De asemenea. Părinţii spun că cel care lu
crează se războieşte de cele mai multe ori cu un demon şi este
chinuit de acesta, în timp ce leneşul este înrobit de mii de duhuri
viclene” [Filocalia vol.l Către Castor, episcopul, cap. 60. Despre
acedie) vezi 2 Tesaloniceni 3,6-12. şi Apoftegma Ii, 75 (ET). *
834 Regi 4,8-37. * ^Cuvintele Wj<pw, vfpjnţ, viţcpdXux; în textele
patristice exprimă trezvia minţii şi a inimii, sau trezvia duhovni
cească. Aceasta este o premisă esenţială pentru lupta cu păcatul
şl lepădarea de lume, dar şi pentru dialogul viu cu Dumnezeu.
Acest dialog se întemeiază pe un continuu şi profund proces de
pocăinţă care nu este posibil fără trezvie. * “ Matei 11,12.
144 PATERICUL M ARE
5 7 . A zis A w a M arcu: Legea libertăţii învaţă tot

adevărul. Cei m ulţi o cite sc sp re cunoştinţă, dar pu
ţini o în ţeleg cu trim ite re la lu cra re a poruncilor86. Nu
ce re d esăv ârşirea a ce ste ia în virtuţile omeneşti; căci
om d esăv ârşit în a c e s te a nu se găseşte. Iar desăvârşi
re a ei în C rucea lui H ristos se ascu n de.87
5 8 . Un frate a v en it la Schit la A w a Moise, cerând
de la a ce sta cuvânt. A zis ace stu ia Bătrânul: Mergi,
şezi în chilia ta şi chilia te v a în văţa toate.
5 9 . A zis A w a M oise: Cel c a re îl a re aproape de el
pe lisus şi se b u cu ră de El bine face neaducând om în
chilia lui.
6 0 . A zis iarăşi: Cu n epu tin ţă este să dobândească
cin eva pe lisus altfel d e câ t prin osten eală şi smerenie
şi ru găciu n e n eîn cetată.
6 1 . Spunea A w a M atoe că tre i părinţi au plecat la
A w a Pafnutie, cel num it şi Kefalas, ca să ceară cuvânt,
şi B ătrân u l le-a zis: Ce v re ţi să vă spun, cuvânt du
h ovn icesc sau tru p e sc? I-au spus lui: Duhovnicesc! Şi
B ătrân u l le-a zis: M ergeţi, iubiţi suferinţa mai mult
d e câ t odihna, d efăim area m ai m ult d ecât slava şi a da
m ai d egrab ă d e câ t a lua88.
6 2 . Un frate a în tre b a t pe un B ătrân zicând: Ce lu
cru este bun, pe ca re să-l fac şi să fiu viu în el? Şi a zis
B ătrânul: Dumnezeu ştie binele. Dar am auzit că cine
va din p ărinţi a în tre b a t pe A w a Nisterie cel Mare, pri
etenul A w ei Antonie, zicând lui: Care lucru este bun,
* “ Este o reluare în lectură aplicată a textului din Iacob 1,25:
Cine s-a uitat, însă, de aproape în legea cea desăvârşită a libertă
ţii şi a stăruit în ea, făcându-se nu ascultător care uită, ci împlini
tor al lucrului, acela fericit va fi în lucrarea sa. * 87Ioan 8,31-32
şi 36. * “ Fapte 2 0 ,3 5 .
ca să-l fac? Şi acela a zis lui: Nu sunt, oare, toate vir

tuţile egale? Sfânta Scriptură ne spune că Avraam era
iubitor de străini, şi Dumnezeu era cu el89. Ilie iubea
liniştea, şi Dumnezeu era cu el. Iar David era smerit, şi
Dumnezeu era cu el. Deci, ceea ce vezi că vrea sufletul
tău după Dumnezeu aceea fă şi ţine inima trează.
63. Spunea A w a Pimen despre Awa Nisterie că,
precum era şarpele de aramă făcut de Moise pentru
vindecarea poporului90, aşa era şi Bătrânul. Având
toate virtuţile şi totdeauna tăcând, pe toţi îi vindeca.
Întrebat fiind Aw a Nisterie de către Awa Pimen cum
a dobândit virtutea aceasta, că, ori de câte ori s-a în
tâmplat vreun necaz în obşte, nici nu vorbea, nici nu
lua parte, a răspuns acela: Iartă-mă Awa, când am
intrat la început în obşte, mi-am zis în cugetul meu:
Tu şi măgarul una veţi fi! Aşa cum măgarul este bătut
şi nu vorbeşte, este ocărât şi nu răspunde nimic, aşa
şi tu, precum spune psalmul: Ajuns-am ca un dobitoc
înaintea Ta şi credin cios Ţie, şi voifi pururea cu Tine91.
64. A zis A w a Pimen: A fi treaz, şi a lua aminte la
tine, şi a avea darul deosebirii, aceste trei virtuţi sunt
unelte ale sufletului.
65. Un frate l-a întrebat pe Awa Pimen: Cum tre
buie omul să se poarte? I-a zis lui Bătrânul: Să vedem
pe Daniel, că nu s-a aflat împotriva lui nicio pâră, de
cât în slujirile aduse Dumnezeului său92.
66. A zis iarăşi: Sărăcia, suferinţa şi darul deose
birii, acestea sunt uneltele vieţii monahale. Căci scris
* wCf. Facere 12 , 2 ş.u. * MNumeri 21, 9. * «Psalmul 72, 22.

* «Confraţii lui Daniel, dem nitarii, m ânaţi de invidie, au vrut să-l
pârască îm păratului Darie al perşilor, încât acesta să renunţe la
146 PATERICUL MARE
este: Dacă a r fi aceşti trei bărbaţi Noe, Iov şi Daniel,

Eu su n t viu, z ice D om nul D um nezeu93. Noe este chip al
neagonisirii, Iov al suferinţei şi Daniel al deosebirii.
Aşadar, dacă există aceste trei lucruri în om, Dumne
zeu locuieşte în acesta.
6 7 . A zis iarăşi A w a Pimen că: Două lucruri dacă
u răşte monahul, poate să devină liber faţă de lume.
Şi a zis lui fratele: Care sunt acestea? Şi a zis Bătrâ
nul: Odihna tru p ească şi slava deşartă. Şi a zis fratele:
Spune-mi alt cuvânt! A răspuns Bătrânul: Cât poţi, lu
crează lucrul de m ână, ca din acesta să faci milă. Căci
scris este că m ilostenia şi credinţa curăţă păcatele94.
A zis fratele: Ce este credinţa? A zis Bătrânul: Credin
ţa este a p etrece în sm erenie şi a face milă.
6 8 . A zis iarăşi: Omului despre care inima ta nu are
înştiinţare95 nu-i încredinţa cugetul tău.
6 9 . Un frate a întrebat pe A w a Pimen, zicând: Ce
preţuirea pe care o avea pentru el şi să-I scoată din demnitatea
înaltă cu care îl însărcinase. Dar nu puteau să găsească motiv
pentru că purtarea lui era fără reproş. De aceea, au născocit o
poruncă conform căreia timp de treizeci de zile, cel care va cere
ceva de la un alt zeu sau om în afară de Darius să fie aruncat în
groapa leilor. Erau siguri că Daniel nu va trăda slujirea lui faţă
de Dumnezeul în care credea şi astfel capcana lor ar 6 dus la
rezultatul dorit, ceea ce s-a şi întâmplat. (Cf. Daniel 6, 5 ş.u.).
+ 93Iezechiel 14, 14. * 94 Vezi Pilde 15, 27 şi Galateni 3,11.
♦ 9Sînştiinţarea (nAnporpopta) este un termen tehnic în spiritu
alitatea şi în literatura monahală şi se referă la primirea unui
fel de vestire, de informare tainică, nu prin cuvinte, ci la nivelul
sufletului sau al duhului, oricum, mai curând la nivelul simţirii
decât al minţii, în legătură cu un lucru sau cu o hotărâre, sau
cu o atitudine pe care urmează să o ai. Gheron Iosif, cunoscutul
isihast athonit din sec. XX spunea că nu lua nicio hotărâre până
nu avea înştiinţare de sus.
să fac cu prieteniile nefolositoare pe care le am? Şi

acela a zis: Este vreun om care, horcăind de moarte,
mai ia seam a la prieteniile din lumea aceasta? Nu te
apropia, nici nu le atinge şi singure se vor înstrăina.
70. A zis iarăşi că: Atunci când un om vrea să-şi
ridice casă, multe lucruri adună să poată înălţa casa,
şi diferite materiale adună. Aşa şi noi să luăm puţin
din toate virtuţile.
71. Acelaşi a zis că David a scris lui Ioab: Să fii stă
pân în război şi vei stăpân i cetatea şi-o vei distruge 96.
72. A zis A w a Pimen: Dacă vezi privelişti şi auzi lu
cruri, să nu le povesteşti aproapelui tău, căci aceasta
este întoarcere de la război97.
73. A zis iarăşi: La început fugi îndată, a doua oară
fugi iarăşi, iar a treia oară fa-te sabie.
74. A zis Awa Pimen Awei Isaac: Uşurează parte din
dreptatea ta şi vei avea odihnă în puţinele tale zile98.
75. A întrebat A w a Vitimie pe A w a Pimen zicând:
Dacă cineva este trist din cauza mea şi îi pun metanie,
dar nu se lasă înduplecat, ce să fac? A zis lui Bătrânul:
Ia cu tine alţi doi fraţi şi pune-i metanie, şi dacă nu se
înduplecă, ia alţi cinci. Şi dacă nu se va lăsa înduple
cat nici de aceştia, ia cu tine p re o t Şi dacă nici aşa nu
se va îndupleca, să te rogi în continuare netulburat
* 962 Regi 1 1 / 2 5 . * 97Adică deturnarea aceluia de Ia lupta sa
duhbvnicească. * “ Cuvântul dreptate (5ixcuo<n3vri) poate fi în
ţeles în două feluri: un prim sens poate fi ţinerea legii lui Dum
nezeu, virtute, sfinţenie, în care caz aici se recom andă A w ei Is-
aac să m icşoreze puţin nevoinţa lui aspră, care probabil îi crea
probleme. Un al doilea sens poate fi acela de autom ustrare, în
care caz i se recom andă a w e i să m icşoreze m ustrarea de sine,
ca să i se liniştească sufletul (ET).
148 PATERICUL M ARE
lui Dumnezeu, ca A cesta să-i d ea înştiinţare, iar tu să

răm âi fără g rijă ".
7 6 . Un frate, m ergân d în p iaţă, l-a în trebat pe Awa
Pimen: Ce vrei să fac? A zis B ătrân u l: Să te faci prieten
cu cel care se sileşte pe sine şi vei vinde lucrurile tale
cu odihnă.
7 7 . A zis iarăşi: A ceastă v ieţu ire a d at Dumnezeu
lui Israel: să ste a d e p a rte de cele îm potriva firii, de
m ânie, furie, invidie, u ră, de v o rb ire a împotriva frate
lui şi de celelalte ale firii vechi.
7 8 . A zis iarăşi: O steneşte-te câ t poţi să nu te porţi
rău cu nimeni şi să-ţi păstrezi inima curată cu orice om.
7 9 . A ven it la A w a Paladie m ai-m arele locului, vo
ind să-l vadă, căci auzise cele d esp re el. Şi luând cu
sine un tahigraf, i-a p o ru n cit lui zicând: Eu intru la
a w a , iar tu să scrii cele spuse de a ce sta către mine
cu precizie. Şi intrând, m ai-m arele locului a zis Bătrâ
nului: Roagă-te p en tru m ine, a w a , că am multe pă
cate. A zis B ătrânul: Singurul fără de p ăcat este Iisus
Hristos. A zis m ai-m arele locului: Oare, a w a , pentru
fiecare p ăcat vom da so co teală? A zis Bătrânul: Scris
este: Tu ră sp lă teşti fie c ă r u ia d u p ă fa p te le lui100. A zis
m ai-m arele locului: Explică-m i cuvântul! A zis Bătrâ
nul: Este de la sine înţeles, d ar ascu ltă mai pe larg! Ai
su părat pe ap roap ele? A şteap tă-te la acelaşi lucru. Ai
răp it de la cei lipsiţi, ai n ăp ăstu it pe sărac, ai fost păr
tinitor la judecată, ai ru şin at, ai b atjocorit, ai calom
niat, ai pus în prim ejdie cin stea familiei altora, ai ju
rat strâm b, ai m u tat h o tarele o g o arelo r părinteşti, ai
♦ " V e z i M atei 18 ,1 5 -1 7 . ♦ 100Psalmul 6 1 ,1 1 ; P ild e 12,14.
jefuit casele orfanilor, ai strâmtorat pe văduve, ai pre

ferat plăcerea trecătoare de aici bunurilor viitoare?
Aşteaptă să ţi se întoarcă toate. Căci ceea ce seamănă
omul, aceea va secera. Şi, desigur, dacă ai f ă cu t şi ceva
din cele bune, şi acelea să aştepţi să ţi se întoarcă în-
şutit, căci Tu răsplăteşti fiecăru ia după fap tele lui101.
Această hotărâre având în minte toată viaţă, vei putea
să ocoleşti multe din păcate. A zis dregătorul: Şi ce
trebuie să fac, awa? A zis Bătrânul: Să cugeţi la cele
veşnice şi nesfârşite şi de neînlocuit, în care nu este
noapte, unde nu este somnul cel asemănător morţii;
în care nu este mâncare, nu este băutură - slujitorii
slăbiciunii noastre; nu este boală, nu sunt dureri, nici
spitale, nu sunt tribunale, nici negoţ, nici bani - înce
putul tuturor relelor, pricina războaielor, şi rădăcina
duşmăniei; ci este locaşul celor vii, al celor care nu
mor prin păcat, al celor care trăiesc viaţa adevărată în
Hristos Iisus. Oftând, dregătorul a zis: Adevărat, awa,
aşa este, cum ai spus. Şi folosindu-se mult, a plecat la
ale sale, mulţumind lui Dumnezeu.
80. Se povestea despre Awa Pamvo că, dându-şi
sfârşitul, în ceasul în care îi părăsea, a zis bărbaţilor
sfinţi care se aflau lângă el: De când am venit în locul
acesta al pustiei şi mi-am ridicat chilie şi am locuit
în ea, nu îmi amintesc să fi mâncat pâine nemunci
tă cu mâinile mele102 şi nu-mi pare rău pentru vre
un cuvânt pe care l-am vorbit până în acest ceas. Şi
plec la Dumnezeu, ca şi când n-aş fi început încă să-L
cinstesc. Şi mai mult decât mulţi, avea obiceiul, când
* 101Psalmul 6 1 ,1 1 ; Pilde 1 2 ,1 4 . * 1022 Tesaloniceni 3 ,8 .
150 PATERICUL MARE
îi cereau cuvânt din Scripturi sau duhovnicesc, să nu

le răspundă îndată, ci spunea că nu ştie cuvântul şi o
lună sau m ai mult nu dădea răspunsul.
8 1 . A zis A w a Pamvo: Dacă ai inimă, poţi să te
mântuieşti.
8 2 . Spuneau despre părinţii Awa Pamvo, Awa Vi-
sarion, A w a Isaia şi A w a Paisie că erau puternici foar
te. întâlnindu-se odată întâmplător cu Awa Athre,
i-a întrebat pe aceştia preotul Muntelui Nitriei: Cum
sunt datori fraţii să petreacă? Iar ei au zis: în mare
nevoinţă şi păzindu-şi conştiinţa faţă de aproapele.
83. A întrebat un frate pe Awa Pamvo zicând: De
ce m ă împiedică duhurile să fac bine aproapelui? Azis
lui Bătrânul: Nu vorbi aşa, afară numai dacă numeşti
pe Dumnezeu mincinos. Ci spune mai bine: Nu vreau
deloc să fac milostenie. Luându-ţi înainte, Dumnezeu
a spus: V-am d a t stăp ân ire să călcaţi p este şerpi şi pes
te scorp ii şi p este toa tă p u terea vrăjmaşului103.
84. A w a Pamvo a trimis pe ucenicul lui în cetatea
Alexandriei ca să vândă lucrul mâinilor lui. Şi pentru
că a răm as şaisprezece zile în cetate, aşa cum ne-a
spus, a dormit nopţile în pridvorul bisericii Sfântului
Marcu. Şi după ce a văzut slujba bisericii catedrale,
s-a întors Ia Bătrân. învăţase şi tropare. A zis lui Bă
trânul: Te văd, fiule, tulburat. Nu cumva ţi s-a întâm
plat vreo ispită în cetate? A zis fratele către Bătrân:
Adevărat, aw a, în nepăsare cheltuim zilele noastre
în pustia aceasta şi nici canoane, nici tropare nu cân
tăm. Căci plecând eu în Alexandria am văzut cetele
bisericii cum cântă şi m-am întristat mult. De ce noi
♦ 10,Luca 10,19.
nu cântăm canoane şi tropare? Atunci Bătrânul i-a

zis lui: Vai de noi, Bule, că am ajuns zilele în care mo
nahii vor părăsi hrana tare, cea despre care vorbeşte
Duhul Sfânt, şi vor alerga după cântări şi ehuri. Care
străpungere a inimii, care lacrimi se nasc din tropa
re? Ce străpungere a inimii îi vine monahului când stă
în biserică sau în chilie, şi-şi înalţă glasul său precum
boii? Dacă ne înfăţişăm înaintea lui Dumnezeu sun
tem datori să stăm cu străpungere de inimă şi nu cu
semeţire.104 Căci nu au ieşit monahii în pustia aceasta
ca să se înfăţişeze lui Dumnezeu şi să se semeţească,
şi să îngâne cântări, şi să bată ritmuri, şi să-şi lege
ne mâinile, şi să se mute de pe un picior pe altul. Ci,
suntem datori cu frică şi cutremur, cu lacrimi şi sus
pine, cu evlavie şi cu glas smerit, măsurat şi coborât,
să aducem rugăciuni lui Dumnezeu105. Iată, îţi spun
ţie, fiule, că vor veni zile în care vor strica creştinii
cărţile Sfintelor Evanghelii şi ale Apostolilor şi ale
dumnezeieştilor proroci, uitând de Sfintele Scripturi,
scriind tropare şi cuvinte elineşti şi se va împrăştia
mintea în tropare şi în cuvintele elinilor. De aceea,
* 104Este folosit aici cuvântul pereajpiapdţ, un term en tehnic
pentru limbajul paterical şi filocalic, întâlnit şi în textele biblice.
Antioh, aşadar, a plecat în grabă spre Antiohia, socotind, tn trufia
lui, să facă uscatul drum de corăbii şi marea drum de picior, pen
tru semeţia inimii. (2 Macabei 5 ,2 1 ) Un neologism care ar reda
mai exact sensul, dar pe care nu-1 putem folosi în contextul de
faţă este cuvântul exaltare. * 10SPână în secolul al Vl-lea monahii
nu s-au folosit de imnografie, ca să evite capcana celui rău. Ei în-
trevedeau riscul ca frumuseţea melodiei să alunge străpungerea
inimii celor care se rugau, pe de o parte, şi pe de altă parte ca
execuţia cântării să provoace celui care o cânta gânduri de slavă
deşartă (ET).
152 PATERICUL M ARE
părin ţii n o ştri au zis caligrafilor din această pustie să

nu scrie vieţile şi cu vin tele sfinţilor pe pergament106,
ci p e p ap iru s107, că ci n eam u l ce v a veni va şterge vie
ţile p ărin ţilor sfinţi şi v a sc rie dup ă voia lui. Şi i-a zis
lui fratele: O are, v o r fi sch im b ate obiceiurile şi tradi
ţiile creştin ilo r şi nu v o r m ai fi preoţi în biserică, ca
să se în tâm p le a c e s te a ? Şi a spus Bătrânul: In acele
tim p u ri s e va ră c i iu b irea m u ltora108 şi va fi strâmto
ra re nu puţină, n ăvălirea a lto r neam uri, mişcare de
p op oare, n estato rn icie în tre îm păraţi, neorânduia
lă în tre d regători, risip ă în tre preoţi, nepăsare între
m onahi. Egum enilor nu le va p ăsa de mântuirea lor
şi a tu rm ei lor. D oritori v o r fi toţi şi primii la mese şi
c e rtă re ţi, leneşi la rugăciune, d ar gata mereu să vor
b e a scă de rău pe alţii109, oricând gata să judece; vieţile
♦ 106CuvinteIe membrană, difteră şi pergament se referă la ace
laşi obiect. Erau piei de diferite animale, prelucrate, în special de
viţel, de capră, de miel sau de oi, care erau folosite pentru scris.
Raritatea pergamentului îi obliga deseori pe oameni să le spele
sau să le cureţe pe cele deja scrise, ca să poată să le folosească
din nou ca material de scris. Astfel, au apărut aşa-numiţii codici
palimpsest (de la cuvintele greceşti TtdAiv-vp&oo= a lustrui din
nou). Prin lustruirea aceasta se ştergea scrierea anterioară. *
107Papirusul era un material de scris confecţionat din planta pa
pirus care creştea în timpurile vechi în valea Nilului, în Siria, Me-
sopotamia şi Palestina. Era un material care se distrugea uşor şi
nu rezista la procedura de curăţire şi de scriere a doua oară, aşa
cum se întâmpla cu pergamentele. Astfel, prin folosirea papiru
sului se elimina şi pericolul imediat al distrugerii textelor sfinte
scrise. ♦ 10*Vezi Matei 2 4 ,1 2 . ♦ 109Vorbirea de rău (KaxaAaXid)
sau bârfa, cum o numim noi popular, este amintită deseori în
textele patericale, dar şi în cărţile biblice. Vezi: Nu vă vorbiţi de
rău unul pe altul, fraţilor! Cel care-1 vorbeşte de rău pe un frate,
sau îl judecă pe fratele său, acela vorbeşte de rău legea şi judecă
bătrânilor şi cuvintele lor nici nu le vor urma, nici nu

le vor asculta, ci mai curând vor flecări şi vor spune:
Dacă trăiam în zilele acelora, ne-am fi nevoit şi noi.
Iar episcopii timpurilor acelora vor fi slugarnici faţă
de persoanele celor puternici, vor judeca judecăţile
lor după darurile primite, nu vor apăra pe săraci în
judecăţile lor, vor strâm tora pe văduve, vor necăji pe
orfani. Vor pătrunde şi în popor necredinţa, risipirea,
ura, duşmănia, invidia, cearta, hoţia, beţia, petreceri
le nesimţite, adulterele, desfrâul, uciderile, jafurile. Şi
a zis fratele: Ce va face, dar, cineva în asemenea tim
puri şi vremuri? Şi a zis Bătrânul: Fiule, în asemenea
zile, va scăpa cel ce-şi mântuieşte sufletul său; şi m are
se va chem a acela în îm părăţia Cerurilor110.
85. Spunea Awa Pitirion, ucenicul Awei Antonie:
Cel care vrea să alunge dracii mai întâi să-şi supună
patimile. Căci ce patimă va birui şi dracul aceleia va
alunga. Te urmăreşte dracul mâniei? Dacă ai biruit mâ
nia, ai alungat şi pe dracul ei. La fel este cu orice patimă.
86. A spus A w a Sisoe: Fă-te neînsemnat, voia ta
arunc-o înapoia ta şi fă-te fără griji şi vei găsi odihnă.
87. Acelaşi a zis: Sunt unii care îşi cheltuiesc zilele
lor în nepăsare. Cu cuvântul şi cu gândul caută să se
mântuiască, dar cu fapta nu se îngrijesc. Pe de o par
te citesc vieţile sfinţilor, pe de altă parte nu urmează
smerenia şi neagonisirea, rugăciunea şi privegherea,
înfrânarea şi liniştirea, somnul pe pământ şi meta
niile. Socotesc neadevărate vieţile sfinţilor, în trufia
lor, spunând că este cu neputinţă să îndure cineva
legea; dar dacă judeci legea, nu eşti împlinitor al legii, ci judecă
torul ei (Iacob 4 ,1 1 ). * u0Matei 5 ,1 9 .
asem enea lucruri, negândindu-se că unde Dumnezeu

locuieşte, prin harul dum nezeiesc al Botezului şi prin
lucrarea poruncilor, se săvârşesc lucruri şi daruri du
hovniceşti mai presus de fire.
88. Ziceau despre A w a Homai că, atunci când era
să se săvârşească, a spus fiilor săi duhovniceşti: Să nu
locuiţi îm preună cu ereticul, nici să nu faceţi cunoştin
ţă cu dregătorii, nici să fie mâinile voastre întinse spre
a aduna, ci mai degrabă întinse spre a da111.
8 9 . A zis un Bătrân: Pregăteşte-ţi sabia! Şi a zis
fratele: Dar nu m ă lasă patimile! A zis Bătrânul: Scris
este: Cheam ă-M ă în ziua necazului tău şi Eu te voi iz
băvi, ia r tu Mă vei preaslăvi!112. Cheamă-L, deci, pe
Domnul şi te va izbăvi de orice ispită.
9 0 . Ziceau Bătrânii: scufa este semnul nerăutăţii,
paramanul - al crucii şi cingătoarea - al bărbăţiei113.
Deci, să trăim potrivit schimei, împlinind toate cu
râvnă, ca să nu părem că purtăm schimă străină.
9 1 . Un frate a întrebat pe un Bătrân, zicând: Cum
♦ m Fapte 2 0 , 35. + 112Psalmul 4 9 , 15. + 113După Awa Doro-
tei, scufia este sem nul sm ereniei şi al lipsei de răutate, pentru că
pruncii poartă scufii şi nu omul adult... Trebuie să urmăm prun
cilor în nerăutate. Pe prunc dacă îl umileşti, nu se mânie, dacă-1
cinsteşti, nu cade în slavă deşartă. Dacă-i ia cineva ceea ce are,
nu se necăjeşte, pentru că este fără de răutate. Nu se împotri
veşte, nu caută slavă. Dar scufa este şi semnul harului divin. Aşa
cum scufia acoperă şi protejează capul copilului, la fel şi harul lui
Dumnezeu acoperă m intea conducătoare şi se îngrijeşte de lipsa
de răutate a copilului pe care ne-o dăruieşte Hristos şi o ocroteşte
fa tă de aceia care încearcă continuu s-o lovească şi s-o răn ească.
Paramanul (se num eşte şi polistavru) se poartă cruciş pe umeri,
conform cuvintelor: la-ţi crucea şi urmează-Mi Mie. Şi crucea, ce
ahceva înseam nă decât m ortificarea desăvârşită care se săvârşeş
te în noi prin credinţa în Hristos? Cingătoarea simbolizează, pe de
poate cineva să se facă nebun pentru Domnul? I-a spus

lui Bătrânul: Era în tr-o obşte un copil şi a fost dat unui
bătrân îm bu nătăţit ca să-l îndrum e şi să-l înveţe fii
ca de Dumnezeu. Deci a spus Bătrânul acestuia: Când
te ocărăşte cineva, binecuvântează-1; dacă te aşezi la
masă, m ănâncă pe cele rele şi lasă pe cele bune; dacă
trebuie să alegi haină, las-o pe cea bună şi ia-o pe cea
rea. I-a zis copilul: Nebun sunt de-mi zici să fac aces
tea? A zis Bătrânul: De aceea zic să faci acestea, ca să
te faci nebun pentru Domnul şi să te înţelepţească
Domnul. Iată, ne-a arătat Bătrânul ce trebuie să facă
cineva ca să devină nebun pentru Domnul.
92. A zis un Bătrân: Să stăm pe stâncă şi să năvă
lească râul! Nu te tem e, căci nu te poate nărui. Cântă
în linişte, zicând: Cei ce se încred în Domnul sunt ca
muntele Sionului; nu se va clătina în veac cel ce locu
ieşte în Ierusalim 114.
93. A zis iarăşi: Pentru tine S-a născut Hristos,
omule! Pentru aceasta a venit Fiul lui Dumnezeu,
o parte, că suntem pregătiţi să slujim, aşa cum face cel care vrea
să lucreze, care m ai întâi se încinge şl după aceea începe treaba.
Mai simbolizează însă şi m ortificarea poftei instinctuale. Adică
cingătoarea este făcută din piele m oartă şi o purtăm la mijloc,
unde se află rinichii (ca re su nt consideraţi ca locaş al poftelor su
fletului) şi, astfel, su ntem ch em aţi să om orâm iubirea de plăceri
(A w a D orotei, L u cră ri a scetice. Didascalia I, cap. 1 5 -1 9 ) (ET).
♦ 114Psalmul 1 2 4 ,1 . Vezi Calist Patriarhul: Sfântul Părinte ne spu
ne că, cuvântul Ierusalim se tâlcuieşte ca locul păcii şi simbolizea
ză locul unde se sălăşluieşte Dumnezeu. Este evident că se referă
la sufletul care trăieşte pacea adusă de prezenţa iui Hristos în el.
Nu orice suflet p oate să trăiască pacea lui Hristos şi să aibă nu
mele păcii, d ecât acela care, ca o cetate ce se construieşte, are la
temeliile ei piatra nezdruncinată din capul unghiului, pe Hristos
(Ffloca/ia voL 4 Capitole despre rugăciune, 5 3 ) (ET).
156 PATERICUL M ARE
ca tu să te m ân tu ieşti. S-a făcu t p ru nc, s-a făcut om,

D um nezeu fiind. Odată, c ite ţ făcându-se, a luat car
te a în sin agogă şi a citit, zicân d : D uhul Domnului este
p e s te M ine, c ă D om nul m -a uns ...11S. Altă dată, ca un
ipodiacon, făcân d bici din frânghii, a scos afară din
tem plu oile şi boii şi to a te celelalte116. Diacon fiind,
în cin gân du -se cu ştergaru l, a sp ălat picioarele uceni
cilor Săi, p oru n cin d a c e s to ra să spele şi ei picioarele
fraţilor117. Ca p re o t, stân d în mijlocul preoţilor, învăţa
p oporul. Ep iscop fiind, luând pâin ea şi a binecuvân
ta t-o , a d at-o u cen icilo r Săi118. A fost biciuit pentru
tine, şi tu p en tru El nu duci nici m ă ca r o ocară; S-a în
g ro p a t şi a în viat ca D um nezeu; to a te pentru noi după
rân d u ială le-a p ătim it una după alta, ca să ne mântu
iască. Să fim treji, să priveghem , să ne îndeletnicim cu
rugăciuni, cele p lăcu te Lui să facem 119.
9 4 . D espre gândurile v ă tă m ă to a re a răspuns un
B ătrân : Vă rog, fraţilor, ca, a şa cum am în cetat faptele,
să în cetăm şi gândurile!
9 5 . A zis un B ătrân : Dacă în tre tine şi altul s-a în
tâm p lat cuvânt întristător, şi acela tăgăduieşte, zicând:
Nu am zis cuvântul acesta!, să nu te cerţi cu el; că poate
să se în to arcă şi să zică: Da, am zis şi ce-i cu asta?
* m Isaia 61, 1. * 116Ioan 2, 15-16. * m Ioan 13, 5 şi 14.
* 118Marcu 14, 22. + 119Este interesant cum grupează Bătrânul
într-un singur sfat mai multe sfaturi ce se regăsesc răspândite
în textele nou-testamentare. Îndemnurile „Să fim treji, să prive
ghem'’ se găsesc în 1 Petru 5 ,8 , la persoana a Il-a plural, Fiţi treji,
privegheaţi; cu rugăciuni să ne îndeletnicim este din 1 Cor. 3,7;
iar ultima parte, cele plăcute lui să facem este din 1 Ioan 3,22.
Este o dovadă a familiarităţii părinţilor cu limbajul biblic şi a
libertăţii cu care îl folosesc.
96. A zis un Bătrân: Să nu încuviinţezi orice cuvânt

şi să nu te învoieşti cu el. Cu greu să crezi şi repede să
adevereşti.
97. Zicea unul din bătrâni: Ne adunam la început
unii cu alţii şi vorbeam spre folos şi făceam cete-cete
şi urcam la cer. Acum ne adunăm şi, ajungând la vor
bire de rău, ne tragem unul pe altul în prăpastie jos.
98. A zis unul din bătrâni: Dacă omul nostru lăun
tric veghează120, are puterea să-l păzească şi pe cel din
afară. Iar dacă nu, câtă putere este, să păzim limba.
99. Acelaşi spunea: De lucrare duhovnicească este
nevoie, că pentru aceasta am venit. Căci mare chin
este a învăţa cu gura şi a nu face lucrul cu trupul.
100. Un frate a întrebat pe unul din părinţi: Ce
este viaţa? Şi acela răspunzând a zis: Gură care spune
adevărul, trup sfânt, inimă curată, gânduri ce nu cu
treieră prin lume, cântare cu străpungere de inimă, a
petrece în liniştire şi nimic altceva cugetând afară de
aşteptarea cu nădejde a Domnului.
101. A zis Bătrânul: Diavolul atacă meteahna mo
nahului. Căci un obicei statornicit prin timp îndelung
dobândeşte puterea firii121, mai ales la cei nepăsători.
Orice mâncare pe care o cauţi după miros să nu do
reşti să ţi-o dai, mai ales când eşti sănătos. Şi ceea ce
pofteşti să nu mănânci, ci, mâncând cele trimise ţie de
* 120Omul lăuntric şi omul din afară sunt sintagme antropolo
gice folosite pentru prima dată de Sfântul Pavel. Vezi Romani 7,
22; 2 Corinteni 4 ,1 6 ; Efeseni 3 ,1 6 . Practica monahală ascetică
şi literatura patericală şi filocalică vor dezvolta mult aceste noţi
uni. * m Ceea ce spune şi înţelepciunea populară: Obiceiul este
a doua natură!
158 PATERICUL MARE
Dumnezeu, fii m u lţum itor în o rice ceas. Pâinicile mo

nahilor am m ân cat, d a r în că nu am devenit monahi.
Deci, îm b ărb ătează-te, frate, ca să nu porţi veşmânt
străin, ci să ai p e ce te a lui H ristos, ad ică smerenia.
102. Spuneau b ătrân ii că: M onahul este dator până
la m o arte să se îm p o triv ească dracului acediei122 şi
al nepăsării, m ai ales în tim pul slujbelor. Şi dacă ai
reu şit a ce a sta cu aju torul lui D um nezeu, ia aminte la
gândul m ulţum irii de sine şi al sem eţirii şi zi în gân
dul tău : De n -a r z id i D om nul ca sa , în z a d a r s-ar osteni
c e i c e o z id esc123, căci n im ic nu e s te om u l d ecâ t pământ
şi cen u şă124,şi am in teşte-ţi că D om nul stă împotrivă
c e lo r m ân dri, ia r c e lo r sm eriţi le d ă h a r125.
1 0 3 . A zis un B ătrân : Când te culci sau când te sco
li, sau o rice altceva faci, d a că v a fi Dumnezeu înaintea
och ilor tăi, nicicu m v răjm aşu l nu p oate să te înfrico
şeze. Iar d acă gândul, în a c e s t fel, răm âne în Dumne
zeu, şi p u terea lui D um nezeu v a răm ân e în el.
1 0 4 . A zis un B ătrân : T rebuie ca monahul să nu tra
gă cu u rech ea, să nu fie b ârfito r şi să nu se smintească.
1 0 5 . Un frate a în tre b a t pe un B ătrân zicând: Spu
ne-m i cuvânt, cum să m ă m ântuiesc? Iar el a zis: Stră-
duieşte-te să lucrezi puţin câte puţin şi te vei mântui.
1 0 6 . Spuneau părin ţii c ă a c e s te a su n t pe care Dum
n ezeu le ce re de la creştin i: Să se supună Sfintelor
* 122După Sfântul Ioan Sinaitul, acedia înseamnă „paralizia su
fletului şi depravarea minţii, lene şi nepăsare faţă de nevoinţă,
ură faţă de făgăduinţele călugăreşti..., este cea care aduce istovi
rea la vremea psalmodiei şi slăbiciunea la vremea rugăciunii...;
acedia este pentru călugări moartea sufletească ce cuprinde
toate relele" {Scara, Cuvântul al 13-lea, Despre acedie ). + 123Psal-
mul 1 2 6 ,1 . ♦ m Facere 1 8 ,1 7 . * 125Pilde 3 ,3 4 ; lacob 4,6.
Scripturi, cele spuse să fie şi făcute126 şi să asculte de

cârmuitori şi de părinţii duhovniceşti127.
107. Un frate a întrebat un Bătrân zicând: Ce să fac
că gândurile mă împresoară sub pretextul de a cerceta
pe Bătrâni? Iar Bătrânul a zis lui: Dacă vezi că gânduri
le vor să te scoată afară din chilie din pricina strâmto
rării, fă-ţi pe însuţi o mângâiere în chilie şi nu vei mai
vrea să ieşi. Iar dacă vrei să mergi pentru folosul sufle
tesc, încearcă-p cugetul şi ieşi. Căci am auzit despre un
bătrân că, atunci când îi spuneau gândurile să cercete
ze pe cineva, se ridica, lua rasa, ieşea afară, înconjura
chilia şi intra din nou şi făcea pentru sine mângâierea
străinului128, şi aşa făcând îşi găsea liniştea.
108. Ziceau părinpi că pentru călugări cursa dia
volului, mai mult decât femeile, sunt copiii.
109. Ziceau iarăşi: Unde există vin şi copii nu mai
este nevoie de satana.
110. Un frate râvnitor stătea în chilia lui şi, auzind
de virtuple sfinplor, se grăbea, crezând că acestea se
dobândesc fără suferinţă şi luptă multă. Plecând, a
spus unui mare părinte despre aceasta, şi i-a răspuns
Bătrânul: Dacă voieşti, mergi şi fă-te ca un copil care
ia lecpi de la învăţătorul lui şi una câte una le vei în
văţa. Astfel, ia hotărârea ca în acest an să lupp până
vei reuşi să te opreşti înainte de a-p sătura pântecele.
Şi iarăşi osteneşte-te până când vei urî slava deşartă
ca pe un duşman. Şi când vei învăţa acestea bine, lup-
tă-te să dispreţuieşte cele materiale şi să încredinţezi
lui Dumnezeu grija pentru tine. Şi îndrăzneşte, căci,
* 126Matei 7 ,2 1 -2 3 . * 127Evrei 1 3 ,1 7 . * 12,îşi oferea sieşi ceea

ce oferea unui străin când îl cerceta.
160 PATERICUL MARE
d acă a ce ste a trei le v a reu şi omul, va întâmpina cu bu

cu rie pe Iisus cân d v a veni.
111. A zis unul din p ărin ţi: D acă nu urăşti mai în
tâi, nu poţi să iubeşti; d acă nu u răşti păcatul, nu poţi
să îm plineşti d rep tatea, p recu m este scris: Fereşte-te
d e rău şi f ă b in e129. D ar ch iar şi în acestea, voinţa130
este ce a ca re se ce re totdeau n a. Pentru că Adam, în
rai fiind, a în călca t p o ru n ca lui Dumnezeu şi Iov, pe
gunoaie şezând, şi-a p ă s tra t stăp ân irea de sine. Aşa*
dar, num ai b unăvoinţă ce re Dumnezeu de la om şi să
se te a m ă de El totdeau n a.
112. Un frate, fiind ispitit, a m ers la un Bătrân şi
a în cred in ţat acestu ia ispitele la care era supus. Şi
i-a zis B ătrân u l: Să nu te înfricoşeze ispitele care ţi
se întâm plă, căci vrăjm aşii, cu câ t văd sufletul tău
u rcân d şi unindu-se cu Dumnezeu, cu atât ei se în
furie top in d u-se de invidie. Nu este cu putinţă să nu
fie de faţă Dum nezeu şi îngerii Lui în ispitele noas
tre . Numai nu în ce ta să-L chem i cu multă smerenie.
Deci, cân d ţi se întâm plă aşa ceva, să ai în gând pu
te re a Celui ce ne ajută pe noi, slăbiciunea noastră şi
* 129Psalmul 33,13. ♦ 130Termenul folosit în original este
TcpoBuţua. O posibilă trimitere la 2 Corinteni 8,11 f] irpoGupla
xou S e Xe iv . Din păcate limba română nu a descoperit încă un
termen perfect echivalent pentru îtpoSupla, aşa cum se întâm
plă şi cu alte cuvinte greceşti care exprimă realităţi fundamenta
le mai ales pentru domeniul vieţii duhovniceşti şi al nevoinţelor
monahale. în vechime s-a propus osârdie, ceea ce nu este deloc
rău. Mitropolitul Bartolomeu Anania împrumută din Biblia de
la Ierusalim ardoare, traducând prin ardoarea de a voi, expresie
uşor forţată pentru limba română. în Noul Testament cuvântul
este folosit numai de Sfântul Pavel (de patru ori) şi de ucenicul
său, Luca, în Fapte (o dată).
cruzimea vrăjmaşului, şi te vei bucura de ajutorul lui

Dumnezeu.
113. A zis un Bătrân: După cum păzitorul hanului
nu are putere să primească un străin până ce nu are
poruncă de la stăpânul casei, aşa şi vrăjmaşul, dacă
nu este primit, nu poate să intre. Iar când te rogi să
spui: Cum Te voi dobândi, Doamne, Tu ştii! Eu sunt ca
o sălbăticiune şi nu ştiu nimic. Tu m-ai adus în ceata
mântuirii131, mântuieşte-mă! Eu sunt robul Tău şi fiu l
roabei Taie132. Doamne, mântuieşte-mă după voia Tal
114. A zis un Bătrân: Este cu neputinţă să dobân
dească cineva pe Iisus altfel, decât numai prin oste
neală, smerenie şi rugăciune neîncetată.
115. A zis unul dintre Părinţi: Este dator călugărul,
când este împreună cu alţi monahi, să aibă întotdeau
na privirea plecată spre pământ şi să nu ia seama de
loc la faţa omului, mai ales a celui tânăr. Iar când este
singur, să aibă atenţia îndreptată întotdeauna spre
cele de sus. Căci mult pătimesc şi se tem dracii când
luăm aminte spre cele înalte, spre Domnul.
116. A zis un Bătrân: Dumnezeu rabdă păcatul
celor din lume, dar păcatul celor din pustie nu-1 rab
dă. Vezi, fratele meu, că cel care a plecat din lume nu
se judecă după măsura lumii? Căci cel din lume are
multe îndreptăţiri, noi însă ce îndreptăţiri vom găsi
să punem înainte? Cu adevărat, focul este înfricoşător
şi osândirile multe pentru cei care au cunoscut voia
lui Dumnezeu, dar au nesocotit-o133 şi au urmat voia
lor proprie. Căci, desfatându-se134 şi bucurându-se
* mPsalmul 7 2 ,2 2 -2 3 . * 132Psalmul 1 1 5 ,7 . * 133Vezi Luca 12,

47- 4 8. * 134Iacob 5 ,5 .
162 PATERICUL MARE
cu cele d eşarte şi tr e c ă to a re , sp u n c ă pentru nevoile

trupului ag o n ise sc a u r şi b u n u ri m ateriale, ca să stă
p ân ească tru p u l. E ste b u n fo a rte a c e s t cuvânt şi ara
tă ad evăru l, d a că . desigur, s e în g rijesc num ai de cele
n e ce sa re . D acă sp u n e »num ai p e n tru nevoile trupului
m ă în grijesc* n u tre b u ie , d eci, cân d i se aduc mona
hului b ani sa u m â n c ă ru ri a le se , s ă fie atras şi să le
p rim ească, ci s ă p o a rte g rijă fără z a rv ă numai pentru
nevoile trup u lu i. Şi u n d e su n t a c e ia ca re , dobândind
a tâ te a , ia ră şi alte le cer, şi a c e ia c a re , m âncând atâtea,
iarăşi cele m ai b u n e m â n că ru ri p o ftesc? Dacă lucrezi,
nu p rim i b ani. ia r d a c ă p rim eşti, nu lu cra, ca să nu ai
tu lb u rări. Noi în să v re m şi p e u na, şi p e cealaltă. Ţi-
am p u s în ain te p ricinile c a re p ro v o a că patimile, prin
c a re cel c a re c re d e c ă e s te că lu g ă r e s te judecat mai
a sp ru d e c â t c e i din lum e. P en tru c ă m ulţi din lume
tr ă ie s c cuviin cios şi fac m ilostenii, ia r a ce sta nu milu-
ieşte p e frate le său . ci ch eltu ieşte şi face din casa tui
D um nezeu c a s ă d e n e g o ţ sa u m ai cu rân d cârciumă.
D espre a c e s te a a m v o rb it în p a rte , d espre cele care
d u c la d eşertă ciu n e , c a s ă le c u n o aştem şi să fugim de
ele şi s ă n e m ân tu im . Căci ce lo r m ai m ulţi li se pare că
în a p u rta ra s a şi în a sp u n e »D oamne, D o a m n e .ş i
în a auzi n um in du -ne m on ah i s tă îndeletnicirea noas
tr ă . Cu ad e v ă ra t, fraţilor, d a c ă nu luăm am inte la noi
în şin e, m ai ră u d e c â t c e lo r din lu m e ni se întâmplă
s ă căd em în g ro a p ă , c a s ă nu m ai putem striga după
a c e e a c ă tr e D um nezeu. Deci, d e fiică e ste nevoie şi
d e sm eren ie a d e v ă ra tă . Căci cei m ai m ulţi dintre fraţii
n oştri, în sm e re n ie cre z â n d c ă su n t şi c ă p etrec călu
g ă re şte şi că u tâ n d s ă se b u cu re de voia proprie, nu
se supun voii lui Dumnezeu. Aceştia cad robi propriei

lor voinţe şi pierd în zbateri şi griji zadarnice timpul
dat lor pentru pocăinţă, pe care îi vor căuta mult după
puţină vreme, dar nu-i vor mai găsi135.
117. A zis un Bătrân: Sileşte-te cu grijă să nu păcă
tuieşte ca să nu batjocoreşti pe Dumnezeu Care locu
ieşte în tine şi să-L alungi din sufletul tău.
118. A zis un Bătrân: Fraţilor, să fim treji să prive-
ghem 13**, să ne îndeletnicim cu rugăciunea137, ca să ne
mântuim. Cele plăcute lui Dumnezeu să facem 13*. Os
taşul, intrând în război, numai de sufletul său are gri
jă; la fel şi vânătorul. Să ne asemănăm, deci, acestora.
Cel care trăieşte după Dumnezeu trăieşte împreună
cu Aresta. Ascultă re zice: Voi locui în ei şi voi umbla
întru e i şi voifi Dumnezeul lor, şi ei îm i vorfi popor139.
119. A venit odată un frate care locuia la Chilii140
la unul dintre Păruiţi şi i-a încredinţat gândul că era
strâm torat Şi Bătrânul a zis lui: Tu ai aruncat la pă
mânt marea unealtă, care este frica de Dumnezeu, şi
ai luat să porţi cu tine toiagul de trestie, adică gân
durile videne. Ia mai degrabă cu tine focul, care este
frica de Dumnezeu, şi când vine să te atingă, ca trestia
va fi arsă de foc. Căd nu are putere răutatea împotri
va celui care are frică de Dumnezeu.
120. A zis un Bătrân: Nu învăţa pe alţii înainte de
vreme! Altfel, toată viaţa ta vei fi lipsit de înţelepciune!
121. Un frate a întrebat un Bătrân: Părinte,
spune-mi re bine să foc ca să împlinesc voia iui
* ,3SVezi Matei 25,1-13. *■**1 Petru 5,8. ♦ ml Corinteni 7. S.

* “ 1 loan 3,22; loan 8,29. ♦ “’Levitic 2 6 ,11-1Z; 2 Corinteni 6,
16. ♦ ““Vezi introducere, pp30-31.
164 PA TE R IC U L M A R E
D um nezeu? Ia r B ă trâ n u l i-a zis: Fiule, d a c ă vrei să faci

voia lui D u m n ezeu, s ă s ta i d e p a r te d e o ric e nedrepta
te 141, lă co m ie 142, iu b ire d e a rg in ţi143 şi s ă nu răsplăteşti
n ic io d a tă ră u l cu rău , sa u o c a r a cu o c a r ă 144, pumnul
cu pum n, sa u b le ste m u l cu b le s te m 145. Adu-ţi aminte
de D om nul c a r e a zis: S ă nu ju d e c a ţi, c a s ă nu fiţi ju
d e c a ţi146, ie rta ţi şi v i s e v a ie r ta v o u ă , fiţi milostivi, ca
să fiţi m iluiţi, c u n o s c â n d b in e c ă och ii Domnului, de
m ii de o ri m ai lu m in o şi d e c â t s o a re le , su n t îndreptaţi
sp re o am en i şi n im ic n u le s c a p ă , n ici din gânduri, nici
din cu g ete, n ici c e v a din ta in e le in im ii147. Şi, oricum,
treb u ie să n e în fă ţişă m în a in te a tro n u lu i lui Hristos,
ca fie ca re s ă p rim e a s c ă d u p ă fap tele lui148. Pentru
a c e a s ta , fiule, su n te m d a to ri s ă slujim A cestuia cu fri
că şi cu cu trem u r, şi cu to a tă evlavia, a ş a cu m El însuşi
a d a t p o ru n că şi cu m a u în v ă ţa t şi A postolii, ca să fim
treji la ru g ăciu n i149 şi s ă s tă ru im în postări şi cereri,
ru g ân d u -L p e D u m n ezeu, Cel c e p e to a te le vede, să
nu n e la se s ă că d e m în isp ită 150.
122. A celaşi a sp u s c ă : Cel c a re în v a ţă p e alţii des
p re m â n tu ire a lo r e s te d a to r s ă a d u n e prim ul rodul
în v ăţătu rii p e n tru el în su şi. C ăci cel c a re nu poate să
se în ţe le p ţe a scă p e sin e în su şi, cu m v a p utea să în-
ţe le p ţe a scă p e altul? Şi cel c a r e e s te strâ n s legat de
iu b irea d e arg in ţi şi tr a s d u p ă sin e d e d racu l aceste
ia, cu m p o a te să -i în v e ţe p e alţii d e sp re milostenie?
Şi cel c a re se o cu p ă cu a d a şi a lua, cu a vinde şi a
♦ 1412 Timotei 2 ,1 9 . * 142Luca 1 2 ,1 5 . * 1431 Timotei 6 ,10. * 1441

Petru 3,9. * 14SLuca 6 ,2 8 ; Romani 1 2 ,1 4 . + 146Luca 6 ,3 7 . » î n
ţelepciunea lui Isus Sirah 2 3 ,1 9 . +■ 1482 Corinteni 5 ,1 0 . + 1491
,
Petru 4 7. ♦ 1S0Matei 6 ,1 3 .
cumpăra, cheltuindu-şi ca un amăgit zilele şi anii cu

grijile pământeşti, cum poate să înveţe pe alţii des
pre bunătăţile viitoare? Dacă el însuşi, care învaţă, a
părăsit cele cereşti pentru cele trecătoare şi nesigu
re, este vădit că cei care îl văd şi sunt învăţaţi de el,
vor ii învăţaţi să treacă cu vederea cele veşnice şi să
dea toată grija vieţii de aici. Unuia ca acesta îi spune
Dumnezeu: Pentru ce istoriseşti tu dreptăţile Mele şi
iei legăm ântul Meu în gura ta? Tu a i urât învăţătura şi
ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta151. Şi din nou va
zice: Vai prin care este hulit numele Meu152. Bine este
a învăţa, dacă cel care vorbeşte şi face, pentru ca prin
ceea ce vorbeşte să facă şi prin ceea ce tace să fie cu
noscut; căci fericit este nu cel care învaţă, ci cel care
fa c e şi învaţă153.
123. Un frate a întrebat un Bătrân zicând: Cum cei
ce trăiesc în lume, neglijând posturile, dispreţuind ru
găciunile, stând departe de privegheri, săturându-se
de toate mâncărurile, făcând totul după poftele lor,
mâncându-se unii pe alţii în a da şi a lua, cheltuind
cea mai mare parte a zilei cu jurăminte şi mărturii, nu
cad, nici nu spun că păcătuiesc, nici nu se opresc pe ei
înşişi de la împărtăşanie? Iar noi, monahii, alipiţi de
posturi şi de privegheri şi de metanii şi de mâncăruri
le uscate, lipsiţi de orice odihnă trupească, ne jeluim
şi ne tânguim şi spunem că suntem pierduţi şi că am
căzut din împărăţia Cerurilor şi suntem vrednici de
gheena? Iar Bătrânul oftând a zis: Bine ai zis, frate,
că nu cad cei din lume; căci, căzând odată cu cădere
* 151Psalmul 4 9 ,1 6 -1 7 . • 1KIsaia 5 2 ,5 ; Romani 2 ,2 4 . * ^ M a
tei 5 ,1 9 .
166 PATERICUL MARE
ru şin o a să şi în fric o ş ă to a re , n u p o t nici să se ridice,

nici n u a u d e u n d e s ă m ai c a d ă . Ce grijă să aibă diavo<
Iul s ă lu p te cu ce i c a r e s u n t m e re u căzu ţi şi nu se ridi
c ă n icio d ată? M onahii, în să , c â n d învingători, când în
vinşi, cân d căzu ţi, câ n d scu la ţi, câ n d chinuitori, când
chinuiţi, câ n d lu p tă to ri, câ n d lu p taţi, s e împotrivesc
diavolului. Ia r cei din lu m e , o d a tă cu p rim a cădere,
din m u ltă n e cu n o ş tin ţă , ră m â n â n d a ş a şi nevăzând
m ă c a r c ă a u că z u t, n icid e cu m n u se în grijesc să se ri
d ice din c ă d e re . Ia r c a s ă afli, fiule, c ă nu numai eu şi
tu , c a re n e c re d e m m o n ah i, d e p a rte fiind de petrece
r e a m o n ah ală, a v e m n ev o ie s ă n e jeluim pururea şi
să n e tân g u im , ci şi m a rii P ărin ţi, ad ică asceţii şi ana
h o reţii, au n ev o ie d e tâ n g u ire , a scu ltă cu înţelepciu
n e c a s ă cu n o şti. M inciuna e s t e d e Ia d ia v ol154, a spus
D u m n ezeu ; şi a v e d e a f e m e i a s p r e a o p o fti a socotita
f i a d u lt e r 155, şi m â n ia fa ţă d e ap ro a p e le a asemuit-o
cu u c id e re a 156, şi p e n tru cu vân tu l d e ş e rt a arătat că
v o m d a s e a m ă 157. Cine e s te om u l a ce la şi unde-1 vom
c ă u ta p e el, n e isp itit d e m in ciu n ă, n e în ce rca t de vreo
p o ftă cu p riv ire a şi n ic io d a tă m ân io s pe aproapele,
n ici aflat ră s p u n z ă to r de v re u n cu v ân t d eşert, aşa în
c â t s ă n u aib ă n ev o ie d e p o că in ţă ? A ceasta, deci, să
cu n o şti, fiule, c ă c e l c a re nu s -a d a t p e sine desăvâr
şit cru cii, în d u h d e s m e re n ie şi um ilire, şi nu se va
a ru n c a p e sin e la p ă m â n t sp re a fi c ă lca t în picioare
d e to ţi, s p re a fi n e d re p tă ţit şi b a tjo c o rit şi lu at în râs -
şi to a te a c e s te a ră b d â n d u -le cu m u lţu m ire şi bucurie
p en tru D u m n ezeu - şi cel c a re nu a ajuns să nu caute
♦ ,S4loan 8 ,4 4 . ♦ m Matei 5 ,2 8 . ♦ 1S6Matei 5 ,2 1 -2 3 . ♦ » ’Ma

tei 1 2 ,3 6 .
deloc cele omeneşti, adică slavă sau cinste sau laudă

sau plăcerea mâncării sau a băuturii sau a îmbrăcării,
acela nu poate să fie creştin adevărat.
124. A zis un Bătrân: Cunoaşte cu experienţa vie
ţuirea cea bună şi nu te teme că eşti neputincios.
125. A zis un Bătrân: Dacă te-ai lepădat pentru
Dumnezeu de cei după trup, stând în chilia ta nu lăsa
să te cuprindă doruri după tată, sau mamă, sau fra
te, sau fii preaiubiţi, sau fiice, sau soţie iubită. Căci pe
toate le-ai lăsat pentru Dumnezeu. Aminteşte-ţi de
ceasul morţii tale, că nimeni dintre aceştia nu te poa
te ajuta.
126. A zis un Bătrân: Aşa cum luptătorul se întă
reşte în lupte, la fel este dator şi monahul pentru gân
durile lui să ridice mâinile către cer, chemându-L pe
Dumnezeu în ajutor. Gol, luptătorul stă în arenă pen
tru luptă, gol şi fără nimic la el, uns cu uleiuri şi învă
ţat de instructor cum trebuie să lupte. Vine adversa
rul asupra lui, aruncă cu nisip pe el, adică cu pământ,
ca să poată astfel să-l prindă mai uşor. Vezi aceasta la
tine, o, monahule! Instructorul este Dumnezeu, Cel
care ne dă nouă biruinţa, iar luptătorii suntem noi.
Adversarul este potrivnicul, iar nisipul sunt lucruri
le lumii. Vezi măiestria vrăjmaşului? Stai liber, deci,
de cele materiale şi vei birui. Căci atunci când mintea
este îngreuiată de cugetul material, nu primeşte cu
vântul nematerial158.
127. A zis un Bătrân că era un ţăran foarte bogat
şi voind să înveţe pe fiii lui agricultura, le-a zis: Fii
lor, voi ştiţi cum m-am îmbogăţit! Şi voi, dacă mă veţi
♦issye2j ţ corinteni 2, 14.
168 PATERICUL MARE
ascu lta, v ă veţi îm b o g ă ţi Au zis lui: Te rugăm, tată,

sp u n e-n e! Şi acela, ca să nu fie cu prin şi de nepăsare,
s-a folosit d e un vicleşu g şi le -a zis: E ste o zi din an în
ca re d a că cin eva e s te aflat m uncind, se îmbogăţeşte.
D ar din cau za b ă trân eţii am u ita t ca re este. Deci, nu
n eg lijaţi nicio zi m u n ca v o a stră , c a să nu fiţi aflaţi că
nu lu craţi în a c e a zi b in ecu vân tată şi să lucraţi In gol
în treg anul. A şa şi noi, d a că lu crăm neîncetat, vom
găsi drum ul vieţii.
128. A în tre b a t un frate pe un B ătrân : De ce atunci
cân d ies la lu cru s u n t n e p ă să to r cu sufletul meu? A zis
lui B ătrân u l: Nu v rei să îm plineşti ceea ce este scris:
„B in e v o i cu v â n ta p e D om n u l în to a t ă v rem ea , pururea
la u d a L u i în g u r a m ea . în D om n u l s e v a lă u d a sufletul
m eu"159. D acă eşti în ău n tru sau d acă eşti afară, oriun
de m ergi, nu în ce ta să binecuvântezi pe Dumnezeu;
nu num ai cu cuvintele, ci şi cu faptele şi în minte slă
v eşte pe Stăpânul tău . P entru că Dumnezeu nu este
m ărginit la un loc, ci se află pretutindeni, şi pe toate
le ţine cu p u terea Lui dum nezeiască.
1 2 9 . Spunea un frate că a în treb at pe un Bătrân:
Ce să fac cu n e p ă sa re a m ea? Şi a zis Bătrânul: Dacă
nu sm ulgi bu ruiana m ică, ca re este nepăsarea, devine
h ăţiş m are.
1 3 0 . A zis un B ătrân : D acă spui cuiva cuvânt des
p re viaţă, să v o rb eşti cu străp u n gere de inimă şi cu la
crim i celui ca re te ascultă. Altfel să nu vorbeşti, ca să
nu te p rindă ceasul m orţii stân d fără folos în cuvinte
străin e şi vrân d să m ân tu ieşti pe alţii.
♦ « ’ Psalmul 3 3 ,2 -3 .
131. A zis un Bătrân că: Oriunde mergi, ia aminte

mereu la tin e însuţi, că locaşu l cocostârcului este aşe
zat m ai sus d ecâ t aceştia160, adică, monahul oriunde
merge, acolo este locuinţa lu i Sileşte-te, deci, să-ţi
fad canonul tău şi ceasurile şi slujbele de seară şi să
nu fii fără luare am inte la înţelesuri. Totdeauna să ai
strâmtorarea înaintea ochilor tăi, căci fără osteneală
multă nu se pot izbândi acestea.
132. A zis iarăşi: Să te faci precum cămila, purtând
în spate păcatele tale şi, ca legat de el, să urmezi celui
care cunoaşte bine calea lui Dumnezeu.
133. A zis unul dintre Părinţi: Cei care nesocotim
cele mid cădem în rele mari! Iată cuvântul pe care
ţi-1 zic: Cineva a râs fără rost, unul l-a certat, iar al
tul a risipit teama zicând: Nu este nimic, căd ce este
dacă cineva râde? Ded, de la aceasta s-a făcut zarvă,
de aid vorbe ruşinoase, de la acestea fapte ruşinoase
şi fărădelegi şi, astfel, de la cele ce păreau mid, cel
rău strecoară pe cele mari şi, prin cele mari, duce la
deznădejde. Iar deznădejdea este lipsită de evlavie şi
primejdioasă, căd nu distruge păcatul cât distruge
deznădejdea. Cel care se pocăieşte îndreptează gre
şeala, iar cel care deznădăjduieşte se pierde. Aşadar,
să nu nesocotim cele mid. Căci ne atacă cu videnie.
Dacă ne-ar război pe faţă, lupta ar fi uşoară şi biruin
ţa sigură. Dacă suntem treji, ne este mai uşor acum!
Căci Dumnezeu ne-a înarm at desăvârşit, dorind să nu
dispreţuim nici pe cele mici. Ascultă cum ne îndeam
nă, zicând: Cel care va zice fratelu i său „nebunuleu va*
* l60Psalmul 1 0 3 ,1 7 .
170 PATERICUL M ARE
f i vredn ic d e g h e e n ă 161 şi cel ca re va privi cu priviri

desfrân ate este ad ulterin 162. Pe cei ce râd îi pedepseş
te şi cere so co teală p en tru o rice cu vânt de prisos163.
De aceea, Iov a v in d ecat gândurile fiilor săi164. Deci
cunoscând acestea, să n e păzim de atacu ri şi nu vom
căd ea niciodată.
1 3 4 . A zis un B ătrân : Când eşti singur, nu pune
m asa înain te de o ra rân d uită! Nu vorbi înainte să te
în treb e, iar d acă eşti în treb at, v o rb eşte cele de cuvi
in ţă cu înţelepciune.
1 3 5 . A zis un B ătrân : Vezi că diavolul a lovit prima
d ată pe Iov în averile lui. Şi văzând că nu s-a depăr
ta t de D um nezeu, atunci, a doua o ară l-a lovit în trup.
Dar nici a şa viteazul nevoitor n -a p ăcătu it cu cuvântul
gurii sale, căci avea în ău ntru l său bunătăţile lui Dum
nezeu şi, p en tru totdeau n a, a răm as în ele165.
1 3 6 . A zis un B ătrân: Cel care intră într-un magazin
de parfum uri, ch iar dacă nu cum pără nimic, oricum se
îm p ărtăşeşte de m ireasm ă. Aşa şi cel care se apropie
de lucruri, d acă v re a să lucreze, acestea îi arată drumul
sm ereniei şi i se fac lui zid în faţa năvălirilor dracilor.
1 3 7 . Un frate a în treb at pe un Bătrân: Fac toate
cele cuvenite în chilia m ea şi nu aflu m ângâiere de la
Dumnezeu. A zis B ătrânul: A ceasta ţi se întâmplă de
la îm p reu n ă-p etrecerea cu cineva neîn cercat şi de la
d orin ţa de a pune voia ta înainte. I-a zis fratele Bă
trânului: Deci, ce vrei să fac, părinte? A zis Bătrânul:
Pleacă, alipeşte-te de un om cu frică de Dumnezeu,
sm ereşte-te pe tine însuţi înaintea lui şi dă în mâinile*
* 161Matei 5 ,2 2 * 162Matei 5 ,2 8 . * 163Matei 12,36. * 164Iov 1,5.

+ 16*Iov 1,13-22; 2,10.
Iui voia ta; atunci vei afla mângâiere de la Dumnezeu.

138. Un frate a întrebat pe un Bătrân zicând: Spu
ne-mi cuvânt! Iar acesta a zis: Să nu stai cu ereticul,
ţine-ţi limba şi pântecele şi, oriunde stai, spune con
tinuu „Sunt străin!"
139. Un Bătrân stătea la Schit166 şi a plecat într-o
zi în Alexandria ca să-şi vândă lucrul mâinilor lui. Şi
a văzut un călugăr tânăr intrând în cârciumă. Pentru
aceasta Bătrânul s-a întristat mult şi a stat afară aş
teptând ca, atunci când va ieşi, să se apropie de el,
cum s-a şi întâmplat. Şi, în timp ce ieşea, prinzându-1
pe el Bătrânul de mână, l-a luat deoparte şi i-a zis:
Frate, nu ştii că eşti îm brăcat cu schima îngerească?
Nu ştii că eşti tânăr? Nu ştii că multe sunt cursele vrăj
maşului? Nu ştii că şi prin văz şi prin auz şi prin de
şertăciunile oamenilor monahii se vatămă în cetăţi?
Şi tu intri în cârciumi fără team ă şi cele ce nu vrei auzi
şi cele ce nu vrei vezi, şi te întovărăşeşti cu bărbaţi şi
femei necuviincioşi? Să nu mai faci te rog asta, să nu
mai faci, fiul meu, ci fugi în pustie, unde vei putea cu
ajutorul lui Dumnezeu să te mântuieşti. I-a răspuns
lui tânărul: Fugi de aici, călugăre, Dumnezeu nu caută
decât inimă curată. Atunci, ridicându-şi mâinile către
cer, a zis Bătrânul: Slavă Ţie, Dumnezeule, că am în
Schit cincizeci şi cinci de ani şi inimă curată nu am
dobândit, iar acesta, plimbându-se prin cârciumi, a
dobândit inimă curată! Şi întorcându-se către fratele
a zis: Fiule, Dumnezeu şi pe tine să te mântuiască, şi
pe mine să nu mă ruşineze! *
* 166Centru monahal în nord-vestul oraşului Cairo din Egipt, înfi

inţat de Sfântul Macarie Egipteanul (3 0 0 -3 9 0 ).
172 PATERICUL MARE
1 4 0 . A zis u n B ă tr â n : Fiilo r, s a r e a e s te din apă şi,

d a c ă a p a s e a p ro p ie d e e a , s e to p e ş te şi d isp are. Ase
m e n e a şi c ă lu g ă ru l d in fe m e ie e s te şi, d a c ă se apropie
d e fem eie, s e to p e ş te şi s e p ie rd e .
1 4 1 . A zis u n B ă tr â n : S ă n e ru g ă m lui Dumnezeu
sp u n â n d : Nu n e lă s a p e n o i în is p ită 167. Nu să nu fim
isp itiţi sp u n e m - c ă c i a c e a s t a e s te cu n ep u tin ţă ci
s ă n u fim în g h iţiţi d e isp ită , fă c â n d c e v a neplăcut lui
D u m n ezeu . C ăci a c e a s t a e s te a in tr a în ispită; pre
c u m ce l c a r e s e lu p tă c u fia ra , d a c ă n u e s te înghiţit de
a c e a s ta , n u in tr ă în e a , a ş a e s te şi cu to a te patimile,
p â n ă c â n d n u s u n te m b iru iţi, n u a m in tr a t în ispită.
142. A zis u n B ă trâ n : R o a g ă p e D u m n ezeu să-ţi dea
tâ n g u ire în in im ă şi s m e r e n ie . Ia a m in te totdeau n a la
p ă c a te le ta le şi n u ju d e c a p e alţii, ci fii m a i prejos de
c â t to ţi. S ă n u ai p rie te n ie c u fe m e ie , n ici cu copil, nici
cu e re ticii. T aie în d ră z n e a la d e la tin e şi ţin e-ţi limba
şi p â n te c e le şi fe r e ş te -te d e vin . Şi d a c ă cineva vor
b e ş te cu tin e d e s p re u n lu c ru o a r e c a r e , n u te certa cu
el, ci d a că sp u n e b in e, s ă zici: D a!, ia r d a că spune rău,
să-i zici: T u ştii cu m v o rb e ş ti! Şi s ă nu te c e rţi cu el des
p re cele ce a v o rb it. Şi a tu n ci v a afla p a ce gândul tău.
143. S p u n ea a ltu l c ă u n u l d in tre p ă rin ţi168 a zis
c ă h ra n a u s c a tă şi m â n c a tu l re g u la t169, în soţite de
iu b ire, îl co n d u c m a i re p e d e p e m o n a h la limanul
n e p ă tim irii170.
♦ 167Matei 6 ,1 3 . ♦ 168Apoftegma aceasta, ca şi cea care urmea
ză sunt ale lui Evagrie. Copiştii au trecut numele lui sub tăcere
fiindcă era suspectat de erezie, dar au introdus cele două apof
tegme la locul lor în ordinea alfabetică. Traducerea latină păs
trează numele lui Evagrie aici (SC). ♦ 169Mâncatul regulat este
144. A zis iarăşi: A fo s t v estită unuia dintre monahi

m oartea tatălui său. Ia r acesta a zis către cel care fi
dusese vestea: încetează să huleşti, căci tatăl meu
este nem uritor.
145. A zis un B ătrân: Dogma creştinului este ur
marea lui Hristos.
146. Un frate a în tre b a t pe un Bătrân cuvânt despre
viaţă. Şi Bătrânul i-a zis: Ierburi să mănânci, ierburi
să îmbraci, pe ierbu ri să te culci! A ceasta înseam nă pe
toate să le d ispreţuieşti şi vei dobândi inim ă de fier.
147. Zicea unul dintre Bătrâni: Ce urăşti tu, să nu
faci altuia171! Nu-ţi place dacă cineva vorbeşte îm po
triva ta? Nici tu să nu v orbeşti îm potriva cuiva. Nu-ţi
place să te calom nieze? Nici tu să nu calom niezi pe
cineva! Nu-ţi place dacă cineva te batjocoreşte sau te
caracterizat şi a cc e p ta t de m ulţi părinţi ca fiind m âncatul zilnic

„cu înfrânare" şi nu o zi da şi una nu sau la fiecare două zile etc.,
aşa cum făceau unii asceţi. Clar este şi răspunsul A w ei Pimen
când l-au în treb at cum trebuie să postească. El a zis: Eu vreau ca
să m ănânce cineva în fiecare zi câte puţin, ca să nu se sature. I-a
zis lui A w a Iosif: Când erai m ai tânăr, nu posteai două câte două,
Awa? Şl a zis Bătrânul: Şi câte trei, şi câte patru zile, şi câte o
săptămână. Toate a cestea le-au în cercat părinţii cei îmbunătăţiţi
şi au aflat că e ste bine s ă m ănânci în fiecare zi, dar puţin. Şl ne-au
predat şi nouă a ceastă cale îm părătească, u şor de ţinut (Pateric
alfabetic, A w a Pim en, 3 1 ) (E T ). * 170Nepătim irea (apatia) este
caracterizată în limbaj p atristic drept eliberarea sufletului de lu
crarea patimilor. A ceasta vine ca o harism ă dumnezeiască după
multă rugăciune şi lup tă p en tru sm erenie. Apatia este caracteri
zată ca „înviere a sufletului înainte de învierea trupului, ca un cer
păm ântesc..., m intea se înalţă în extaz, la vederile cereşti şi devi
ne o desăvârşire fără lim ite" (Sfântul loan Scărarul, Scara, Cuvân
tul 2 9 , Despre nepătim ire). * m Tobie 4 , 1 5 ; Vezi şi Matei 7 ,1 2 .
174 PATERICUL MARE
o că ră şte , sa u îţi ia c e v a d in a le ta le , s a u câ te aseme

n ea a c e s to ra ? Nici tu s ă n u faci cu iv a v re u n a din aces
te a. Celui c a re p o a te s ă p ă z e a s c ă a c e s t cu vânt îi este
d e-aju n s sp re m â n tu ire .
148. A zis u n B ă trâ n : V ia ţa m o n a h u lu i este lucru,
a scu lta re , c e r c e t a r e a c ă r ţilo r sfin te, s ă nu judece, să
nu v o rb e a s c ă îm p o triv a cu iv a, s ă n u c â rte a s c ă . Sfânta
S crip tu ră sp u n e : Cei c e iu b iţi p e D om n u l u râţi răul!172.
Iar v ia ţa m o n ah u lu i e s te : s ă n u s e a p ro p ie de ceea
ce e s te n e d re p t, o ch ii lui s ă n u p riv e a s c ă la cele rele,
s ă nu fie cu rio s, s ă n u în tin d ă u re c h e a la întâmplări
stră in e , m âin ile lui s ă n u ră p e a s c ă , ci m ai curând să
d ea, s ă n u fie tru fa ş cu in im a, n ici s ă viclen ească cu
gândul, n ici să -ş i s a tu re p â n te c e le . T o ate să le facă cu
d isce rn ă m â n t. In a c e s te a e s te m o n ah u l.
1 4 9 . A zis u n B ă trâ n : Cel c a r e n u -i p rim e şte pe toţi
c a p e fraţi şi fa c e d e o s e b ire , u n u l c a a c e s ta nu este
d e să v â rşit.
1 5 0 . A z is u n B ă trâ n : Să în v ă ţă m b lâ n d e ţe a şi îngă
d u in ţa, şi în d elu n g a ră b d a re , şi iu b irea. Căci în aces
te a e s te m o n a h u l
1 5 1 . C uvintele A w e i Z osim a
a ) în ce p â n d . F e ricitu l Z o sim a z ic e a a şa , făcându-şi
m ai în tâi sem n u l cru cii p e g u ră : In trupându-Se Cu
vân tu l lui D u m n ezeu a tâ ta h a r a d ă ru it c e lo r care cred
în El! E ste cu p u tin ţă şi a c u m să c re d e m şi s ă începem
d e a stă z i, d a c ă v o im . Căci în d a tă c e v o in ţa noastră
d o re ş te şi h aru l c o n lu c re a z ă e s te c u p u tin ţă oricui
v o ie şte s ă s o c o te a s c ă to a tă lu m e a c a un nimic. Apoi
lua o ric e g ă se a , fie un p ai, fie o a ţă , fie o rice altceva
♦ m P*almuJ 96,11.
neînsemnat şi zicea: Cine s e luptă pentru aşa ceva sau

se ceartă, sau ţine răutate, sau se tulbură, iară numai
dacă şi-a pierdut cu adevărat mintea? Aşadar, înain
tând şi îmbunătăţindu-se, omul lui Dumnezeu soco
teşte toată lumea ca pe paiul acesta, chiar dacă lumea
întreagă este a lui. Căci, aşa cum spun, nu a avea vată-
mă, ci a te ataşa cu patim ă de ceea ce ai173. Cine nu ştie
că, din toate cele pe care le avem, cel mai preţios este
trupul? Deci, aşa cum atunci când împrejurările o cer
suntem chemaţi să nesocotim chiar şi trupul, cu cât
mai mult cele din afara trupului. Şi, după cum nu se
cuvine - afară numai dacă este nevoie - să aruncăm
pur şi simplu la întâm plare bunurile noastre, to t aşa
nici pe noi înşine nu trebuie să ne aruncăm şi să ne
dăm morţii - căci un lucru ca acesta este făcut de cel
care şi-a pierdut m intea - , ci să aşteptăm timpul po
trivit, ca să fim aflaţi pregătiţi. Atunci şi-a amintit de
fratele care se îngrijea de legume şi a început să spu
nă: Oare, nu a sem ănat? Nu s-a ostenit? Nu le-a sădit
şi îngrijit cu migală? Le-a smuls, cumva, din rădăcină
şi le-a aruncat? Nu, dar le avea ca şi când nu le avea.
+ 173Cuvântul itpocmAGeux - to npooiraGtoţ £xciv - pe care-1 în
tâlnim în text, în term inologia ascetică, arată de regulă alipirea
pătimaşă a omului de ceva, de persoane, obiecte sau de o lucra
re, sau de o anum ită aspiraţie. Alipirea cu patim ă de ceva distra
ge atenţia sufletului de la lucrarea lui principală, robindu-1 ce
lor păm ânteşti şi vrem elnice, iar pe de altă parte hrăneşte voia
proprie. în textul nostru se vorbeşte (în paragrafele urm ătoare)
şi despre lipsa acestui ataşam en t pătim aş, care are ca rezultat,
aşa cum ne spune a w a , în d ep ărtarea demonilor, pentru că nu
găsesc în suflet lo c unde să se aşeze. Vezi şi Asceticele Awei
Dorothei, pp. 6 1 ,8 , Ed. „E toip oia”, Sfânta Mănăstire Prodromu,
Kareia, Atena, 1 9 8 1 (E T ).
176 PATERICUL M ARE
Când stareţu l lui l-a c e rc e ta t, şi v rân d să-l încerce, a

în ceput să le distrugă, nu a lu a t seam a, ci s-a ascuns.
Şi când m ai ră m ăsese o sin gu ră răd ăcin ă, atunci i-a
spus: Dacă vrei, p ărin te, las-o pe a c e a s ta şi să facem
cu ea agapă. Atunci, cu n o scân d sfântul că acesta este
rob ad evărat al lui D um nezeu şi nu al legumelor, i-a
zis: S-a odihnit Duhul lui D um nezeu în tine, frate. Căci
d acă s-a r fi alipit cu p atim ă de legum e, a r fi arătat în
d ată a ce st lu cru tu lb u rân d u -se şi necăjindu-se, dar a
a ră ta t că le avea pe a c e s te a ca şi cân d nu le avea. Şi a
zis că: Unele ca a ce s te a su n t lu ate în seam ă de draci.
Şi d acă văd pe cineva că a re ceva, d ar nu este alipit
pătim aş de ce e a ce a re - prin a ce e a că nu se tulbură
şi nu se n ecăjeşte -, cu n o sc atu n ci că acela umblă pe
păm ânt, d ar nu are cu g etare p ăm ân tească în el.
b ) A zis iarăşi că: Sunt p orn iri ale voinţei! Şi o vo
inţă fierbinte, în tr-u n ceas, p o ate să aducă lui Dumne
zeu, ceea ce nu ad uce o altă voinţă, ca re este moale,
în cincizeci de ani. Şi, d acă văd dracii că cineva a fost
batjocorit, sau n ecinstit, sau păgubit, sau a suferit ori
ce altceva şi se n ecăjeşte nu p en tru că a suferit ceva
rău, ci p en tru că nu a dus cu curaj acestea, de o astfel
de porn ire se tem dracii. Căci cu n o sc că a atins calea
lui Dumnezeu şi v o ieşte s ă um ble după poruncile lui
Dumnezeu. Şi şi-a am intit de Sfântul Pahomie, când a
strigat la el fratele lui cel m ai m are, zicând: încetează
să m ai hi sem eţ!, d eo arece voia să lărgească mănăsti
rea după în ştiin ţarea d ată lui de la Dumnezeu. Acesta
auzind, zice, s-a tu lb u rat crezân d că făcea bine, dar,
totuşi, nu a zis nim ic îm potrivă, ci, fiind înfrânat la
inimă, în noaptea următoare coborând într-un mic

bordei, a început să plângă şi rugându-se a zis: Dum
nezeule, cugetarea trupească este încă în mine; încă
trăiesc după trup. Vai mie, căci voi muri, aşa cum este
scris.174 Căci, atâta nevoinţă şi atâta pregătire a inimii
având, sunt răpit iarăşi de mânie, chiar dacă pentru
lucru bun. Miluieşte-mă, să nu pier, Doamne! Căci
dacă va găsi în mine loc cât de puţin vrăjmaşul, dacă
nu mă sprijini, voi cădea în mâinile lui. Căci dacă toa
tă legea Ta o va păzi cineva, dar va cădea într-una sin
gură, s-a făcu t fa ţă de toate vinovat175. Cred că, dacă
multele Tale milostiviri mă vor ajuta, mă voi învăţa să
merg pe calea sfinţilor Tăi, tinzând la cele dinainte176.
Căci aceştia, aşa cum trebuie, au ruşinat pe vrăjmaş.
Şi cum voi învăţa eu, Doamne, pe cei care-i vei chema
să urmeze împreună cu mine viaţa aceasta, dacă nu
voi fi biruit mai întâi pe vrăjmaş? Şi acestea rugân-
du-se, a rămas toată noaptea, aceleaşi zicând cu la
crimi, până s-a făcut ziuă. Şi de la sudoarea lui cele de
sub picioarele lui s-au făcut ca noroiul, căci era vară şi
locul era încins. Şi a zis, minunându-se, fericitul: Căci
nu aveau lacrimile lui măsură! Cum să nu-i dăruias
că Dumnezeu unei asemenea voinţe toate bunătăţile
Sale? Eu aşa sunt încredinţat, că în noaptea aceea i-a
dăruit Dumnezeu tot ceea ce-1 ceruse, adică să fie ca
mort faţă de toate.
c) Şi a zis iarăşi: Dacă cineva ia seama că l-a tulburat
vreunul, sau l-a păgubit, sau l-a vorbit de rău, sau i-a
făcut orice altceva rău, şi începe să urzească gânduri
* 174Romani 8 ,1 3 . * 17slacob 2 ,1 0 . * 1T4Fflipeni 3 ,1 3 .
178 PATERICUL M ARE
îm potriva aceluia, atu n ci pun e la cale răul pentru su

fletul său p recu m d racii înşişi. Căci îi este de-ajuns
uneltirea proprie. Dar ce spun „urzeşte"? Dacă nu se
gândeşte la acela ca la d o cto ru l său, se păgubeşte pe
sine în cel m ai în alt grad. De ce zici că pătimeşte? Aşa
se cu răţă sufletul şi treb u ie să-l pom eneşti pe acela
ca pe un d o cto r trim is ţie de H ristos. Căci eşti dator
să suferi p en tru num ele Lui şi de a ceea trebuie să-l ai
pe acela ca pe un binefăcător. Iar d acă nu te-ai lepă
d at de rău tate şi nici nu d o reşti să te lepezi, este fără
de vină Domnul Dum nezeu. Faptul însuşi de a suferi
este sem n al sufletului bolnav. D acă nu ai fi bolnav, nu
ai suferi. Şi eşti d ato r să fii re cu n o scă to r fratelui, căd
prin el ai cu n oscu t b oala ta şi să prim eşti cele venite
de la el ca pe m ed icam en te v in d ecătoare trimise ţie
de Iisus. Dar d acă tu, nu num ai că nu mulţumeşti, ci
u rzeşti gânduri îm potriva Lui, este ca şi când ai zice
lui lisus: Nu vreau să fiu v in d ecat de Tine, nu vreau să
p rim esc m ed icam entele Tale! Vreau să putrezesc în
rănile mele, ascu ltăto r vreau să m ă fac de draci. Ce va
face, deci. Domnul? Bun fiind, Domnul nostru ne-a dat
porunci sfinte p en tru rău tăţile n oastre, care curăţă
ca fierul în roşit şi c a leacurile curăţitoare. Aşadar, cel
care v rea şi în setează să se vindece, pentru a scăpa de
boală, este nevoie să îndure to a te cele date de doctor.
Căci nici bolnavul nu p rim eşte cu bucurie să i se taie
şi să i se ard ă p ărţi din tru p sau să ia leac curăţitor,
ci se gândeşte la a ce ste a cu scârb ă. Şi totuşi se con
vinge pe sine însuşi că fără a ce ste a este cu neputinţă
să scape de boală şi ca u rm are se dă pe mâna doc
torului, ştiind că prin puţină scârb ă scapă de starea
de rău şi de o boală îndelungată. Fierul înroşit al lui

Iisus este cel care-ţi provoacă pagubă, dar te scapă de
lăcomie, dacă înduri cu curaj. Iar dacă nu poţi îndu
ra unele ca acestea, tu te păgubeşti pe tine însuţi. Nu
găsi pe fratele tău vinovat. Dar, ca şi când am fi sub
ispită, lăsând deoparte mustrarea de sine, neprimind
medicamentul lui Hristos, începem să urzim gânduri
împotriva binefăcătorilor noştri ca cei fără de minte.
d) Şi a zis: Ridică gândurile de la om şi nimeni nu
va mai fi sfânt.177 Cel care fuge de ispita folositoare
fuge de viaţa veşnică. Căci a zis unul dintre sfinţi: Cine
a adus sfinţilor mucenici cununile acelea, dacă nu cei
care i-au judecat? Cine a făcut să se dăruiască Sfântu
lui Ştefan o asemenea slavă, dacă nu cei care l-au ucis
cu pietre178? Şi amintea mereu cuvântul lui Evagrie:
Eu, pe cei care mă osândesc, nu îi învinovăţesc, ci
chiar îi numesc binefăcători; şi nu alung pe doctorul
sufletelor, cel care dă medicamentul necinstirii sufle
tului meu iubitor de slavă deşartă. Şi m-am temut ca
nu cumva şi despre sufletul meu să spună: Am voit
să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat!179Şi zicea:
Evagrie se temea să nu fie învinuit de Hristos şi să-i
spună: Evagrie, te-ai îmbolnăvit de iubire deşartă şi
ţi-am adus medicament necinstirea, ca prin aceasta să
te curăţi, iar tu nu te-ai vindecat Aceasta să aflăm, că
nimeni nu spune mai bine adevărul decât cei care ne
osândesc. Zicea: Cunoaşte Domnul, Cel ce cercetează
* 177în Patrologia lui J. P. Migne (7 8 ,1 6 8 5 ) textul este: „Ridi
că ispitele şi gândurile...** Vezi Apoftegma lui Evagrie: „Ridică
ispitele şi nimeni nu se mai mântuieşte* (Patericul alfabetic).
* 178Fapte 7 ,5 4 -6 0 . * 17,Ieremia 2 8 ,9 .
180 PATERICUL MARE
inim ile şi rărunchii180,dk şi dacă to ţi oam enii mă laudă

şi mă fericesc, toate ale m ele sunt vrednice de ocară
şi de ruşine şi de scuipări181. Căci dacă ei zic: Aceasta
sau aceea ai făcut!, eu spun: Care din lucrurile mele
este bun? Nimeni nu m inte mai mult decât cei care
mă laudă şi mă fericesc pe mine! Şi nimeni nu spu
ne adevărul mai mult decât cei care m ă ocărăsc şi mă
batjocoresc pe mine, după cum am spus mai înainte,
şi nici nu spun to t adevărul. Şi dacă ar fi ajuns să vadă,
nu zic marea cea mare a relelor mele, ci o mică parte
din acestea, şi-ar fi întors faţa de la sufletele noastre,
ca de la mocirlă, ca de la împuţiciune, ca de la un duh
necurat Şi dacă s-ar face trupurile oamenilor limbi
care să ne vorbească de rău, sunt convins că nimeni nu
ar fi în stare să spună pe măsură necinstea noastră. Căci
tot cel care vorbeşte de rău şi batjocoreşte spune numai
o parte, pentru că nu este cu putinţă să ştie toate.
Iar dacă Dreptul Iov a zis: Sunt plin d e ticăloşie Z182
şi cuvântul plin nu mai prim eşte niciun adaos, noi ce
vom spune, mare de ticăloşie fiind. în tot păcatul ne-a
sm erit pe noi diavolul şi suntem datori să fim recu
noscători pentru sm erirea noastră. Căci cei care sunt
recunoscători pentru sm erirea lor strivesc pe diavo
lul, aşa cum au spus părinţii: Dacă va coborî smerenia
până la iad, la cer este ridicată, şi dacă mândria se va
înălţa până la cer, va fi coborâtă la iad.
Şi zicea: O ne înduplecă vreodată pe cel smerit să
împletească gânduri împotriva cuiva? Căci orice ar
păţi cel sm erit şi orice ar auzi, ia prilej spre a se ocărî
pe sine şi a se batjocori. Şi-a am intit de Awa Moise,
♦ 180Psalmul 7 ,1 0 . ♦ 181Isaia 5 0 ,6 . ♦ ^ I o v 1 0 ,1 5 .
când l-au scos preoţii din altar, spunându-i: Mergi

afară, etiopianule! Acela a început să se mustre pe
sine şi să zică: întunecatule, negriciosule, bine ţi-au
făcut! Nefiind om, de ce vii în mijlocul oamenilor!?
e) A zis iarăşi că: Orice s-ar întâmpla celui smerit,
îndată aleargă la rugăciune şi pe toţi îi are drept bine
făcători. Dar noi, abătându-ne de la calea adevărului
şi de la îndrumarea sfinţilor, vrem să ne croim drum
nouă înşine după voirile noastre cele viclene.
Dar ce este mai uşor decât a asculta pe sfântul şi
trăitorul nostru învăţător, Avva Ammon, care zice:
Ia aminte cu străşnicie la tine însuţi! Cu orice lucru
te-ar supăra cineva, să taci şi să nu vorbeşti deloc
până când, cu rugăciunea neîncetată, nu se va îm
blânzi inima şi astfel să vorbeşti fratelui.183 Căci cel
care doreşte calea cea dreaptă şi adevărată, atunci
când este tulburat, se pedepseşte pe sine cu asprime
şi se ceartă şi zice: Ce te porţi ca un nebun, suflete
al meu? Ce te tulburi ca cei care spumegă de mânie?
Chiar prin aceasta arăţi că eşti bolnav. Dacă nu ai fi
fost bolnav, nu ai fi suferit De ce ai părăsit mustrarea
de sine şi osândeşti pe fratele tău pentru că ţi-a arătat
boala ta şi în lucru, şi în adevăr? învaţă poruncile lui
Hristos, Care, batjocorit fiind, nu răspundea cu batjo
cură şi pătim ind nu a am eninţat184 îl auzi pe Acesta
spunând şi în fapt arătând: Spatele Meu l-am d at spre
bătăi şi obrajii Mei spre pălm uiţi, şi fa ţa Mea nu am
ferit-o de ruşinea scuipărilor.185Şi tu, ticăloase, pentru*
* 183Vezi Avva Ammona, Îndemnuri, cap. 12, pag. 74, Ed. Sfânta
Mănăstire Paracletul, Oropos, 1 9 8 0 . ♦ * * 1 Petru 2 ,2 3 . ♦ ^ Is a ia
5 0 ,6 .
182 PATERICUL MARE
o înjurătură şi pentru o necinstire stai şi împleteşti

mii şi mii de gânduri, com plotând în sinea ta, precum
dracii?
Ce poate mai mult să facă un demon unui astfel de su
flet, decât îşi face el însuşi? Crucea lui Hristos o vedem,
patimile Lui, pe care le-a îndurat pentru noi, le citim în
fiecare zi, şi noi nu putem duce nici m ăcar o batjocură.
Cu adevărat ne-am abătut de la calea cea dreaptă.
Mai spunea că: Dacă ar trăi cineva anii lui Matusa-
lem186, dar nu merge pe calea cea dreaptă pe care au
mers toţi sfinţii, aceea de a fi batjocorit şi păgubit şi a
duce acestea cu bărbăţie, cum am spus, nu va înainta
nici puţin nici mult, ci numai îşi va cheltui ani zadarnic.
Mai spunea că: Fiind eu îm preună cu fericita Dioni-
sia187, i-a cerut acesteia un frate milostenie şi aceasta
i-a dat cât a crezut de cuviinţă. Deoarece, însă, nu i-a
dat cât ceruse, acela a început să ocărască, spunând
împotriva ei şi despre mine cuvinte necuviincioase.
Auzind aceea şi întristându-se, căuta prilej să-i facă
rău. Dar aflând eu, i-am spus: Ce faci? Unelteşti împo
triva ta însăţi, alungi orice virtute de la sufletul tău?
Ce rabzi tu pe măsura celor pe care Hristos le-a răb
dat pentru tine? Ştiu, doamnă, că ai risipit bani pre
cum gunoiul! Dacă însă nu dobândeşti blândeţea, eşti
ca fierarul care loveşte o bucată de fier, dar nu scoate
din aceasta un vas.
Şi i-am spus acesteia: Zice Ignatie, purtătorul de
Dumnezeu: Am nevoie de blândeţea în care se topeşte*
* “ ‘ M atusalem a tr ă it 9 6 9 d e ani (F a c e r e 5 ,2 1 - 2 7 ) . * 187Per-
so an ă n ecu n o scu tă. A şa cu m re ie se din te x t, e ra o fem eie bogată
ca re făcea m u ltă m ilostenie.
toată p u terea stăpânitorului acestui veac. Semn ai le

pădării de lum e e ste să nu te tulburi. Căci există situ
aţii în care cineva d ispreţuieşte m ulţi centinari188, dar
vine în faţa unui ac şi alipirea lui de acesta îl tulbură.
Şi p reţu ieşte acul acela câ t un centinar, facându-se
rob al acului sau al fesului, sau al cărţii, şi nu mai este
rob al lui Dumnezeu. B ine a spus unul dintre înţe
lepţi: câte patim i are sufletul, to t atâţia stăpâni are. Şi
iarăşi Apostolul: fiin d că c ee a ce te biru ieşte, a ceea te şi
stăpân eşte189. Auzind acestea, s-a uitat la m ine minu-
nându-se şi m i-a zis: Să afli pe Dumnezeu, pe care-L
doreşti!
f) Şi a m ai zis fericitul: Sufletul vrea să se m ân
tuiască, dar, poftind cele d eşarte şi ocupându-se cu
acestea, fuge de osteneli. Pentru că, în adevăr, poru n
cile Lui nu su n t g re le190, ci voirile noastre sunt vicle
ne. Căci de frica m ării şi de frica tâlharilor obişnuim
să ne lepădăm de to ate şi să aruncăm fără întârziere
toate lucrurile noastre, deşi cunoaştem că după puţin
timp murim. Dar pentru puţinul tim p pe care-1 mai
avem de tră it dispreţuim to ate lucrurile şi ne soco
tim fericiţi dacă, pierzând toate, ne salvăm pe noi în
şine fie din m âna tâlharilor, fie din furia mării. Şi cel
care cu puţin înainte era nebun pentru a câştiga un
obol, aruncă de bună voie to ate numai ca să câştige
puţină viaţă trecătoare. De ce să nu gândim acestea
despre viaţa veşnică? De ce să nu aibă putere frica de
* 189K£vrr|v&piov (d e la l a t Centum = 1 0 0 ): a) o sută, m ăsu
ră de cân tărire a aurului sau a m on edelor de aur, d ar şl a altor
m ateriale; b ) can titate de o su tă de obiecte. * m 2 P etru 2 ,1 9 .
* m l Ioan 5 ,3.
184 PATERICUL MARE
Dumnezeu, după cum a sp u s u n sfâ n t, c â tă putere are

frica de m are?
Spre în tărirea acesto ra, F ericitu l a pov estit întâm
plarea aceasta pe care a au zit-o d e la unii: Odată un
cioplitor, pe care-1 nu m eau giuvaergiu, având pietre
preţioase şi m ărgăritare, s-a s u it în tr-o corabie cu
slujitorii săi, voind să plece p e n tru neguţătorie. Şi s-a
întâm plat, din iconom ie d um nezeiască, să se împrie
tenească cu un slu jito r o a re ca re al corăbiei, care îi
slujea petrecând şi el bin e p e lângă acela, mâncând şi
el din ceea ce m ânca acela. în tr-u n a din zile, slujitorul
a auzit pe corăbieri şuşotind şi sfătuindu-se între ei
ca să-l arunce pe giuvaergiu în m are p entru pietrele
preţioase pe care le avea. După aceasta, slujitorul, cu
multă tristeţe, a v enit la cio p litor ca să-i ofere după
obicei slujirea, şi acela l-a în tre b at: De ce e şti trist, as
tăzi? Acela se ascundea zicând: Nu este nimic! Iarăşi
l-a întrebat: Cu adevărat, spune-m i ce ai? Atunci a iz
bucnit în plâns şi i-a spus că a sta şi asta s-au sfătuit
corăbierii îm potriva ta! A zis acela: Chiar aşa? A răs
puns: Da, aşa s-au sfătu it în tre ei!
Atunci a chem at pe slu jitorii săi şi a spus acesto
ra: Ceea ce vă voi spune, fără şovăială să faceţi! Deci,
a întins un cearşaf şi a încep u t să le spună: Aduceţi
cuferele! Şi aceia le-au adus. Şi deschizându-le, a în
ceput să întindă pietrele preţio ase şi după ce le-a aşe
zat pe toate, a încep ut să spună astfel: A ceasta este
viaţă? Pentru acestea sunt în p rim ejd ie să fiu aruncat
în m are şi peste puţin să m or fără să iau nimic din
această lume cu mine! Şi a zis slu jito rilo r săi: Goliţi-le
pe toate în mare! Şi îndată, urm ând cuvântului lui, au
slobozit toate în mare. Atunci, corăbierii au rămas ui

miţi şi au renunţat la planul lor.
Şi a zis Fericitul: Să luăm aminte cum, atunci când
s-a pornit gândul lui, a devenit filosof în cuvinte şi în
lapte! Şi aceasta pentru a câştiga puţină viaţă! Drept
a făcut! Căci a cugetat astfel: Dacă mor, ce am de câş
tigat de la pietre? Iar noi nu îndurăm nicio mică pagu
bă pentru porunca lui Hristos.
Dacă, totuşi, trebuie oricum să ne întristăm, să o
facem pentru pierzania celui ce ne-a păgubit, şi nu
pentru paguba de bani. Căci acela, făcând nedreptate,
s-a scos pe sine din împărăţia Cerurilor. Că nedrep
ţii nu vor m oşten i îm p ărăţia Iui Dumnezeu.191 Iar ţie,
celui nedreptăţit, ţi-a adus viaţă. Bucuraţi-vă şi vă ve
seliţi, că p lata v oastră m ultă este în ceruri.192 Dar noi,
părăsind părerea de rău pentru pierzania mădulare
lor lui Hristos, stăm şi urzim gânduri pentru lucruri
stricăcioase, netrebnice şi pierzătoare şi fără niciun
preţ. Cu adevărat, pe drept vom fi daţi iadului.
Căci în rândul mădularelor ne-a pus pe noi Dum
nezeu, având cap pe Hristos, Dumnezeul nostru, pre
cum a spus Sfântul Apostol: Ia r toate m ădularele
trupului, m ulte fiin d , sunt un trup..., ia r cap a l tuturor
este Hristos.193 Aşadar, când te supără fratele, este ca
şi cum te supără mâna suferindă sau ochiul bolnav.
Atunci, totuşi, deşi suferim, nici mâna nu o tăiem şi nu
o aruncăm, nici ochiul nu-1 scoatem, socotind pagubă
nespus de mare înlăturarea oricăruia dintre acestea.
Dimpotrivă, şi pecetea lui Hristos - mai preţioasă
* W11 Corinteni 6, 9. * m M atei 5, 1 2 . * 1W1 Corintem 1 2 ,1 2 ;
Coloseni 1 ,1 8 ; Efeseni 1 ,2 2 .
186 PATERICUL MARE
decât toate - o punem asupra noastră, şi pe sfinţi îi

rugăm să mijlocească, şi rugăciuni stăruitoare adu
cem lui Dumnezeu pentru ele. Şi, pe lângă acestea,
pregătim picături de ochi şi cataplasme pentru a vin
deca mădularul suferind. Deci, aşa cum te rogi pentru
ochiul tău sau pentru mâna ta să se facă sănătoase
şi să nu mai fii strâmtorat, la fel şi pentru fratele tău.
Dar mădularele lui Hristos, văzându-le astfel păti
mind, nu numai că nu ne întristăm, ci le şi ocărâm. Pe
acestea le fac cu adevărat cei care nu au inimă bună.
Şi zicea: Cel care are inimă milostivă sau iubire,
sau înţelegere, mai întâi îşi este sieşi bucurie şi folos
şi după aceea aproapelui. După cum răutatea, dim
potrivă, pe cel care o are îl topeşte şi îl înrobeşte. Şi
chiar dacă se arată a vătăma pe aproapele, ori în pri
vinţa banilor, ori a părerii, ori chiar până la trup ajun
ge vătămarea, totuşi pe sine se scoate afară din viaţă.
Şi spunea cuvântul acela: Ceea ce nu vatămă sufletul,
nici pe om nu-1 vatămă194.
g) Şi iarăşi zicea Fericitul: Mi-a spus mie cineva: Awa,
multe sunt cele poruncite şi se omoară mintea pe care să
le păzească şi pe care să nu le păzească! Şi i-am zis lui:
Aceasta să nu te neliniştească, ci un lucru să ai în minte,
că, nefiind alipit de lucruri, cu uşurinţă vei reuşi virtutea
şi, nerâvnind la ele, nu vei ţine minte răul. Ce osteneală
are a te ruga pentru vrăjmaşi? Sau a săpa pământul? Dar
a merge pe cale? Dar a avea pagubă de bani?
Deci, dispreţuit fiind, mulţumeşte, şi te-ai făcut
ucenic al Sfinţilor Apostoli, care mergeau pe cale
bucurându-se că s-au învrednicit, pen tru num ele lui*
* 194Vezi Matei 1 5 ,1 7 - 2 0 .
Hristos, s ă su fere o c a r ă 195. Aceia , fiind curaţi şi sfin

ţi, pentru numele lui Hristos, iar noi pentru păcatele
noastre suntem datori să primim ocări Şi demni de
ocară suntem, chiar dacă nu ne ocărăşte nimeni, şi
sub blestem, căci zice: B lestem aţi su n t c ei care se a b a t
de la poru n cile T ale196.
Oare tuturor le este dat să îndure ocară pentru
numele lui Hristos? Nu tuturor, ci celor sfinţi şi celor
curaţi, cum am spus. Cât despre noi, este bine să ne
mişcăm cu recunoştinţă şi să mărturisim că pe drept
suntem dispreţuiţi pentru păcatele noastre şi pentru
faptele noastre vicioase. Dar sufletul acesta ticălos,
deşi îşi cunoaşte faptele sale necurate şi că suferă pe
drept ceea ce suferă, stă şi îşi înşală cugetul său, ur
zind gânduri şi spunând că „mi-a zis”, „m-a umilit" sau
„m-a batjocorit", uneltind astfel împotriva lui însuşi şi
luând locul demonilor.
Precum este cu meşteşugurile, aşa se întâmplă şi cu
sufletul. Căci aşa cum acolo meşterul predă meşteşu
gul ucenicului, apoi îl lasă pe acesta să lucreze singur
şi nu mai este nevoie să stea lângă el, ci îl cercetează
numai din când în când, ca nu cumva să fie delăsător
la lucru sau să strice ceva, tot aşa şi demonii, dacă văd
un suflet că ascultă de gândurile viclene şi le primeş
te cu uşurinţă, îi predau meşteşugul satanic şi nu mai
au nevoie să stea lângă el. Ştiind că îşi este de ajuns
sieşi pentru a unelti, trec numai din când în când pe
la el ca nu cumva să se delase.
Ce este mai uşor decât a iubi pe toţi şi a fi iubit
de aceştia? Care odihnă nu o aduc cu ele poruncile
* 1,sFapte 5 ,4 1 . * 196Psalmul 118,21.
188 PATERICUL MARE
lui Hristos? Dar nu dă năvală vrerea noastră liberă!

Dacă ar năvăli, cu harul lui Hristos toate i-ar fi uşoare.
0 mică pornire a voinţei noastre, aşa cum am spus
de multe ori, atrage pe Dumnezeu spre ajutor. Şi cura
spune dumnezeiescul Antonie: Virtutea numai de
vrerea noastră are nevoie. Şi iarăşi: Nu avem nevoie
de înstrăinare pentru împărăţia Cerurilor, nici să tre
cem marea pentru virtute. Ce odihnă nu are cel blând
şi cel smerit? Cu adevărat, cei blânzi vor moşteni pă
mântul şi se vor bucura din belşug de pace197.
h) A zis iarăşi Fericitul: Mergeam eu şi un frate, îm
preună cu câţiva mireni, pe drumul spre Neapole198
şi am ajuns la un loc unde era vamă. Mirenii, ştiind
obiceiul, au dat dajdia cuvenită, iar fratele care era
cu mine a început a se împotrivi şi a zice acelora: în
drăzniţi să cereţi de la monahi? Iar eu, auzindu-1, i-am
zis lui: Ce faci, frate? Altceva nimic nu spui acestora -
fie că vrei, fie că nu vrei - decât: Cinstiţi-mă ca pe un
sfânt. Aceştia se cuvenea mai curând să vadă bunăvo
inţa şi smerenia ta şi apoi să te respecte şi să spună:
lartă-ne! Deci, ca ucenic al Celui blând şi smerit, plă
teşte şi treci cu pace!
Altădată, pe când mă aflam eu în Cetatea Sfântă,199
a venit la mine un om evlavios şi mi-a zis: Deoarece
cu puţin timp în urmă eu şi fratele meu am avut în
tre noi ceva şi nu vrea să se împace cu mine, te rog
să-i vorbeşti. Iar eu, cu bucurie primind cuvântul şi
chemând pe fratele lui, i-am grăit lui cele ce zidesc
iubirea şi pacea şi mi s-a părut că s-a lăsat înduplecat.
♦ m Matei 5 , 5 şi 9. * M8C etate a Palestinei, la nord de vechea
cetate Sihem. * ‘"C e ta te a Sfântă este Ierusalimul.
La urmă, însă, acesta mi-a zis: Nu pot să mă împac

cu el deoarece am jurat pe cruce. Iar eu, zâmbind, am
zis: Jurământul tău o astfel de putere are, ca şi când ai
spune: Am jurat pe cinstita Ta Cruce, Hristoase, să nu
păzesc poruncile Tale, ci să fac voia vrăjmaşului Tău,
diavolul! Nu numai că nu trebuie să ţinem ceea ce este
rău hotărât de către noi, ci este nevoie chiar să ne po-
căim şi să ne tânguim pentru ceea ce hotărâm greşit
noi înşine, după cum spune de-Dumnezeu-purtătorul
Vasile: Căci dacă Irod s-ar fi pocăit şi nu şi-ar fi ţinut
jurământul său, nu ar fi lucrat acel păcat mare de a
tăia capul înainte-mergătorului lui Hristos. Şi i-am
adus lui cuvântul Sfântului Vasile200, pe care l-a luat
din Sfânta Evanghelie, când a vrut Domnul să spele
picioarele Sfântului Petru şi acela s-a împotrivit
i) Zicea iarăşi Fericitul că a fost întrebat cum poate
cineva să-şi stăpânească mânia. Şi, răspunzând, a zis
că începutul stăpânirii mâniei este ca atunci când se
tulbură cineva să nu vorbească. De aceea Awa Moise
nu s-a tulburat când l-au dispreţuit, spunându-i: Ce
vine şi acest etiopian între noi? Ci a zis: Deşi m-am
tulburat, nu am vorbit. Iar cel de-al doilea cuvânt este
nu numai că nu a arătat că s-a tulburat, ci s-a mustrat
pe sine, zicând: întunecatule, negriciosule, bine ţi-au
făcut, nefiind om, de ce vii în mijlocul oamenilor?
Dar noi, foarte jos fiind, neputând ajunge nici cele
ale începătorilor din pricina multei nepăsări, soco
tim că poruncile sunt exagerate şi cu neputinţă de
ţinut. Căci a se tulbura şi a nu vorbi nu este al celor
+ “ “Sfântul Vasile cel M are, D ogm e p e scurt, 6 0. Vezi şi loan 13,
8-9.
190 PATERICUL MARE
desăvârşiţi, ci al începătorilor. Este lucru mare, în-

tr-adevăr, a nu se tulbura cineva deloc, după Sfântul
Proroc, care zice: G ata am fo s t ş i nu m -am tu lbu rat201.
Dar noi nu căutăm nici m ăcar să punem început şi nici
nu arătăm o asemenea vrere, încât să atragem harul
lui Dumnezeu spre ajutorul nostru. Şi chiar dacă pă
rem a arăta o dorinţă, aceasta este atât de slabă şi ne
însemnată şi nu merită să prim ească nimic bun de la
Dumnezeu.
Căci toate cele ale noastre sunt ca sămânţa şi re
colta. Dăruieşte cineva cele ale voinţei şi primeşte
cele ale harului. Şi, precum agricultorul, tot aşa şi el,
seamănă puţin, dar, dacă binevoieşte Dumnezeu spre
osteneala lui, câştigă multe. Cum este scris şi despre
Isaac: Şi a sem ă n a t Is a a c în p ăm ân tu l a c ela şi a cules
anul a cela rod în su tit D om nul l-a bin ecu vân tatP 02 La
fel, dacă binevoieşte Dumnezeu spre buna noastră
vrere, putem, fără suferinţă şi fără multă silinţă şi cu
multă odihnă, să le facem pe toate şi din toate să câş
tigăm. Căci a te ruga cu silinţă şi a răbda naşte rugă
ciunea curată şi odihnitoare sufletului. Şi silinţa este
a vrerii noastre, iar odihna este a harului.
Şi în toate meşteşugurile vedem aceasta. Căci, când
vine cineva şi vrea să înveţe un meşteşug, la început
se osteneşte şi nu izbuteşte, iar de multe ori chiar
strică, dar nu-şi pierde nădejdea. Ci iarăşi încearcă
şi, dacă iarăşi strică, nu dă înapoi, arătând meşterului
voinţa lui de a învăţa. Iar dacă îşi pierde nădejdea şi
dă înapoi, nimic nu învaţă. Stricând de multe ori, dar
nedând înapoi, ci stăruind, ostenindu-se şi lucrând,
♦ “ »Psalmul 118,60. * “ ’Facere 26,12.
va dobândi împreună-lucrarea iui Dumnezeu şi, în

continuare, toate le va face cu uşurinţă şi fără a obosi,
încât se şi poate întreţine din meşteşugul său.
Aşa este şi cu cele duhovniceşti. Dacă se apucă ci
neva să săvârşească virtutea, nu trebuie să creadă că
îndată va reuşi. Căci nici nu poate. Dar să încerce. Şi
dacă nu reuşeşte, să nu dea înapoi crezând că nu poa
te să focă nimic, ci iarăşi să încerce, după cum foce cel
care vrea să înveţe un meşteşug. Şi stăruind de multe
ori şi nepierzându-şi nădejdea, Dumnezeu se aplea
că spre osteneala voinţei lui şi îi dă să focă toate fără
silinţă. Şi aceasta este ceea ce a zis Awa Moise: Pu
terea celor care vor să dobândească virtuţile aceasta
este, dacă vor cădea, să nu deznădăjduiască, ci iarăşi
să încerce.
j) Şi zicea: Orice virtute şi de osteneală are nevo
ie şi de timp, şi de voinţa noastră, dar mai înainte de
toate are nevoie de împreună-lucrarea lui Dumnezeu.
Căci dacă nu lucrează împreună Dumnezeu cu voinţa
noastră, se zădărniceşte toată osteneala, precum se
întâmplă cu agricultorul care lucrează şi seamănă pă
mântul lui dacă nu dă ploaie Dumnezeu peste sămân
ţa lui. Dar împreună-lucrarea lui Dumnezeu are nevo
ie de rugăciunile şi cererile noastre, căci prin acestea
atragem ajutorul lui Dumnezeu de partea noastră. Iar
dacă neglijăm rugăciunea, cum se va apleca Dumne
zeu asupra lucrării noastre? Sau, iarăşi, dacă o facem
cu moleşeală şi cu lenevire sau dacă ne pierdem repede
nădejdea, după cum spune mereu, nu ne vom învrednici
să primim nimic. Căci la vrerea noastră luând seama
Dumnezeu, către aceasta dă şi darurile.
192 PATERICUL MARE
Nu a fost, oare, mai întâi A w a Moise căpetenie de

tâlhari? Nu a făcut el mulţime de fapte rele, încât a
fost urmărit şi de stăpânul său pentru răutatea lui?
Dar pentru că a venit cu bărbăţie asupra lucrului şi
cu asemenea voinţă fierbinte, am văzut cu toţii la ce
măsuri a ajuns, încât este numărat între robii cei aleşi
ai lui Dumnezeu, potrivit scriitorului care vorbeşte
despre el.
Dar noi şi căldura pe care ni se pare că o aveam
la lepădarea noastră de lume cu timpul am pierdut-o
prin nepăsare, atraşi fiind de lucruri reci şi neînsem
nate şi nevrednice de vreun cuvânt, dând în schimbul
lor iubirea de Dumnezeu şi de aproapele. Ne-am în
suşit lucrurile ca şi când le-am fi avut de la noi înşine
şi nu le-am fi primit de la Dumnezeu. Şi c e ai, pe care
să nu-l f i prim it? Ia r d acă l-ai prim it, d e ce te făleşti, ca
şi cum nu l-ai f i prim itZ203
Şi zicea: Nu cumva este sărac Iisus şi neputincios
să ne dăruiască şi nouă bunătăţi, aşa cum a îmbogă
ţit pe Sfinţii Patriarhi, dacă ar fi văzut că avem vreun
folos oarecare din ceea ce ne-a dat? Dar, pentru că ne
vede pe noi păgubind, şi în cele mici şi puţine, din pri
cina nepăsării noastre, de aceea, iubitor de oameni
fiind, nu ne încredinţează multe, pentru ca să nu ne
pierdem cu desăvârşire. Căci, dacă ne-ar fi văzut folo-
sindu-ne de cele puţine, nu ar fi fost neputincios să ne
dăruiască şi pe cele multe, aşa cum am spus mai sus.
Adevărat, cine a înduplecat pe aceia să arunce banii la
picioarele Apostolilor?204 Aşa cum mereu spun, Dum
nezeu, bun fiind, ne-a dat nouă să ne folosim de toate,
* 2031 Corinteni 4 ,7 . * ^ F a p t e 4 ,3 4 - 3 5 .
dar noi, din p ricin a alipirii noastre de ele şi a relei

folosiri a d arurilor Iui Dumnezeu, le distrugem şi le
pierdem. Şi ch iar prin cele dăruite nouă, din pricina
minţii noastre rele, n e păgubim.
Şi zice deseori că: Nimeni nu poate să vatăme un
suflet credincios, căci o rice ar suferi i se socoteşte
spre folos. Precum lucrătorul care se osteneşte fără
să primească plata sa după osteneală, aşa se osândeş
te şi cel necredincios de necredinţa lui. Iar cel credin
cios, fiind credincios chiar şi în însăşi osteneala lui şi
nădăjduind să ia plata pentru răbdarea lui, are multă
mângâiere. Cel necredincios, neavând credinţă că va
primi de la Domnul, ce m ângâiere să aibă?
Aşadar, stă şi lâncezeşte în gândurile lui şi, chiar
ceva neînsem nat dacă păţeşte, cugetă în sinea lui: Şi
el mi-a zis... şi eu am să-i spun..., gândind răul şi în-
chipuindu-şi lucruri neadevărate, pe care, de cele mai
multe ori, nu poate să le ducă la îndeplinire. Căci nici
nu pot oamenii să facă to t ceea ce voiesc, ci numai
acele lucruri care le sunt îngăduite de Dumnezeu, şi
acelea pentru motive pe care numai El le cunoaşte.
De multe ori cineva încearcă să facă rău cuiva, dar,
neîngăduind Dumnezeu, se zădărniceşte scopul lui
şi nu mai sunt puse la încercare intenţiile oamenilor.
Câţi nu au încercat să facă rău Sfinţilor Patriarhi şi,
deoarece nu a îngăduit Dumnezeu, nici nu au putut
să-i vatăme, precum este scris: N-a lăsat p e om să facă
strâm bătate şi a certa t pentru ei p e îm păraţi, zicân-
du-le: Nu vă atin geţi d e unşii Mei şi nu vicleniţi împo
triva prorocilor Mei205.
* 205Psalmul 1 0 4 ,1 4 - 1 5 .
194 PATERICUL MARE
Dar, când va voi să-Şi arate p u te rea Lui covârşitoa

re206, chiar şi inimile celor nemilostivi le mişcă spre
milă, precum şi la Daniel este scris: Şi i-a d a t Domnul
Iui D aniel să a fle în ain tea c ă p eten iilo r fa m en ilo r bu
n ăvoin ţă şi în d u rare207. Şi fericit este sufletul care s-a
pregătit pe sine întru adevăr prin setea de Dumnezeu
spre primirea darurilor Lui. Că nu-1 va părăsi pe el
pentru nimic, ci în toate îl apără pe el, chiar şi în cele
pe care, necunoscându-le, nu le cere. Şi bine spunea
înţeleptul: B ărbatu l în ţelep t es te a p ă r a t d e Dumne
zeu 208. Căci pe fericitul David de câte ori nu a încercat
să-l omoare Saul? Ce n-a făcut? Ce nu a încercat? Dar
pentru că era apărat de Domnul, orice plan al lui Saul
era zădărnicit Şi nu numai aceasta, ci a şi fost dat în
mâinile sfântului aceluia, căruia i s-a făcut milă de el,
căci nu avea răutate îndârjită şi nici întărâtată.
A fost întrebat iarăşi, cum poate cineva care este
dispreţuit şi vorbit de rău de către altcineva să nu se
mânie şi a zis: Dacă cineva se socoteşte pe sine un ni
mic, nu se tulbură, precum a spus Aw a Pimen: Dacă
te dispreţuieşti pe tine, vei avea odihnă!
k) Şi mai zicea: Odată, unul din fraţii care stăteau
cu mine şi care primiseră schima de la mine, multe
primind de la mine - era dintre cei răsfăţaţi, eu fă-
cându-i pogorăminte pentru slăbiciunea lui - mi-a zis
într-o zi: Awa, mult te iubesc! Şi eu i-am zis: Eu încă
nu am aflat pe cineva care să mă iubească mai mult
decât îl iubesc eu. Iată, acum zici că mă iubeşti şi sunt
încredinţat de aceasta. Dar dacă ţi se va întâmpla
* z062 Corinteni 4, 7. * 207Daniel 1, 9 . * 208înţelepciunea luJ
Solomon 5 ,1 5 -1 6 .
D E SP R E ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 195
ceva n eplăcut, nu vei răm ân e acelaşi. Eu, însă, orice

aş suferi din p a rte a ta, nim ic nu poate să mă îndepăr
teze de iubirea p en tru tine. Puţin timp a trecut şi nu
ştiu ce i s-a în tâm p lat că a început să spună multe îm
potriva m ea, p ân ă şi cuvinte ruşinoase. Toate le-am
auzit şi ziceam în sinea m ea: Acesta este fierul roşu
al lui Iisus şi a fost trim is pentru a vindeca sufletul
meu plin de slavă d eşartă. De la aceştia poate să se
folosească cineva, d acă e ste treaz, to t atât cât poate fi
vătăm at de cei care-1 fericesc. Acesta este cu adevărat
un binefăcător. Şi îl pom eneam pe el ca pe un doctor
şi binefăcător. Şi spuneam celor care-m i aduceau veş
tile: Numai relele m ele ca re sunt la vedere le ştie. Şi
nu pe toate, ci num ai o parte, iar cele ascunse sunt
fără de număr.
După un tim p, m -a întâlnit în Cezareea209 şi a venit
la mine după obicei, m -a îm brăţişat şi m-a sărutat, şi
eu pe el, ca şi când nimic nu se întâmplase. Şi, spu-
nându-mi aceleaşi lucruri, când mă întâlnea, mă îm
brăţişa mult. Şi, cu to ate că eu nu-i arătam niciun fel
de bănuială, nici vreo u rm ă de tristeţe, deşi auzeam
toate, odată a căzu t în faţa m ea şi prinzându-mi pi
cioarele m i-a zis: Iartă-m ă, a w a , pentru Domnul, că
multe şi în fricoşătoare lucruri am vorbit împotriva ta.
Iar eu, sărutându-1, i-am spus cu delicateţe: îşi aduce
aminte cuvioşia ta ceea ce mi-ai spus: Mult te iubesc!
Şi eu ţi-am spus: Nu am aflat pe cineva care să mă
iubească a tâ t câ t îl iubesc eu pe el. Şi: Dacă ţi se va
întâmpla ceva îm potriva plăcerii tale, nu vei rămâne*
* 209P ro b a b il c ă e s te v o r b a d e s p r e C e z a re e a lui Flltp, din regiu
nea T iru lu i, p a tr ia A w e l Z o sim a.
196 PATERICUL MARE
acelaşi. Eu însă orice aş pătimi din partea ta, nimic

nu poate să mă îndepărteze de d ragostea pentru tine.
Să afle inima ta că nimic nu m i-a scăpat din cele ce
ai vorbit. Am auzit toate, chiar şi unde şi către cine
ai vorbit, şi niciodată nu am spus că nu este aşa, nici
nu m-a înduplecat cineva să spun împotriva ta ceva
rău. Ci chiar spuneam că ce zice adevărat, zice şi zice
din iubire, pentru că m-a făcut al lui, şi nu am înce
tat să te pomenesc în rugăciune. Şi, ca să-ţi arăt o do
vadă de iubire, odată mă durea foarte tare ochiul şi,
pomenindu-te, am făcut semnul cinstitei Cruci şi am
zis: Doamne lisuse Hristoase, pentru rugăciunile lui,
vindecă-mă! Şi îndată m-am vindecat... Acestea cât
priveşte pe fratele.
De multe ori spunea fericitul: Noi, oamenii, nu mai
ştim să iubim, nici să ne preţuim unul pe altul, ci ne
am pierdut priceperea. Puţin trebuie să ducă210 cine
va pe fratele său când se mânie sau se necăjeşte. Şi,
după puţin timp, îşi vine acesta în sine şi, cunoscând
cum l-a purtat acela, şi sufletul îşi va pune pentru el.
1) îşi amintea fericitul de cineva care îi spusese că
avea un aw ă tare blând şi spunea că pentru multa sa
virtute şi pentru semnele minunate pe care le făcea
* 210Am ţinu t să p ăstrez în trad u cere verbul din original, care în
seam nă a purta, a duce, v erb folosit d eseori în Sfintele Scripturi şi
cu sensul de a p u rta cru cea (Şi cel ce nu-şi p o artă crucea sa şi nu
vine după Mine nu p o ate să fie ucenicul Meu. Luca 1 4 ,2 7 ) , dar şi
cu sensul de a pu rta sau duce pe celălalt, slăbiciunile, neputinţele
sau greutăţile lui. Deşi nu este v orba despre referirea punctuală
la un te x t biblic, cuvântul este evident ecoul m ai m ultora. Vezi:
Datori su ntem noi cei ta ri să pu rtăm slăbiciunile celor neputin
cioşi (Rom. 1 5 ,1 ) ; Pu rtaţi-vă sarcinile unii alto ra (Gal. 6 ,2 ).
întregul ţin u t îl avea p e acesta ca pe îngerul lui Dum

nezeu. Odată, în şela t de vrăjm aşul, venind acela l-a
batjocorit în ultim ul hal, toţi fiind de faţă. Iar Bătrâ
nul stând şi luând am inte numai la gura lui a zis: Ha
rul lui Dumnezeu e ste în gura ta, frate! Acela, ieşit din
minţi, a zis: Da, stricatu le, bătrân lacom, zici acestea
ca să te arăţi blând! A zis lui Bătrânul: Sunt adevărate
cele ce spui, frate. Bine zici! După acestea l-a întrebat
pe Bătrân cineva: Acum, nu te-ai tulburat, călugăre! A
zis: Nu, dimpotrivă, am sim ţit sufletul meu acoperit de
Hristos.
Mai spunea Fericitul Zosima: Cu adevărat este da
tor cineva să m ulţum ească unora ca aceştia şi, dacă
este împătimit, să-i aibă pe ei drept doctori care le vin
decă rănile sufletului, iar dacă este slobozit de patimi,
drept binefăcători care îi aduc îm părăţia Cerurilor.
Zicea iarăşi Fericitul: Pe când eram eu încă în mă
năstirea din Tyr, în ain te de a pleca, ne-a cercetat un
Bătrân îm bunătăţit. Şi citind noi din zicerile bătrâni
lor sfinţi - iubea Fericitul să citească acestea şi erau
aproape ca răsuflarea lui, de aceea a rodit din acestea
toată virtutea -, am aju ns la Bătrânul acela la care au
venit tâlharii şi i-au zis: Am v enit să luăm tot ceea ce
este în chilia ta! Şi acela a zis: Câte credeţi voi, fiilor,
luaţi! Au luat to t şi au plecat, dar le-a rămas un să
culeţ. Atunci Bătrânul, spune apoftegma, luând săcu
leţul a plecat după ei strigând şi spunându-le: Fiilor,
luaţi de la m ine ceea ce aţi u itat în chilia noastră211.
* m Originalul a re aici pronum ele posesiv la persoana I plural:
„chilia noastră.” T rad u cerea n eo g reacă are persoana I singular:
„chilia mea." Am p ă s tra t pluralul având convingerea că nu este
198 PATERICUL MARE
Iar aceia, m inu nând u -se de lip sa d e rău tate a Bătrâ

nului, i-au în to rs a ce stu ia to a te la locu l lo r în chilie şi
pocăindu-se au zis u n ii c ă tre alţii: Cu adevărat omul
lui Dum nezeu e ste a cesta !
Aşadar, pe când cite am a c e s te a , îm i zice mie Bătrâ
nul: Ştii, a w a , a c e s t cuv ânt ta re m i-a folosit! îi zic lui:
Cum părin te? Şi el îm i zice: O dată, pe când stăteam
eu în lo cu rile a ce le a de la Iordan, citind a cest cuvânt,
m -am m inu nat de B ă trâ n şi am zis: Doamne, învred-
n iceşte-m ă să m erg pe u rm ele acestu ia, Tu care m-ai
înv red n icit să p rim esc sch im a lui.
Deci, cum aveam eu a c e a stă d orin ţă fierbinte,
după două zile, ia tă cad asupra n o astră hoţii. De cum
au b ătu t în p o artă şi am în ţe le s că su n t hoţii, am zis în
sin ea m ea: Slavă Domnului! Iată, a so sit tim pul să arăt
rodul d orin ţei m ele fierbin ţi. Deschizând, i-am primit
pe aceştia cu voie bună şi aprinzând o făclie am înce
pu t să le arăt lucrurile, spunându-le: Nu vă neliniştiţi,
nădăjduiesc, cu aju torul Domnului, să nu ascund de
voi nimic. Aceia m i-au zis: Ai aur? Am zis lor: Da, am
trei m onede! Am deschis vasul în faţa lor şi luându-le
au p lecat în pace. Iar eu, spune Fericitul Zosima, glu
mind, am zis către el: S-au în to rs înapoi, ca aceia la
Bătrânul? Şi el m i-a zis îndată: Să nu fi dat Dumnezeu!
Căci nu voiam aceasta, adică să le aducă înapoi.
Şi zicea: Iată ce i-au adus d orin ţa fierbin te a Bătrâ
nului şi p reg ătirea lui. Nu num ai că nu s-a întristat,
o greşeală, ci red ă nem ărgin ita b u n ătate a Bătrânului care, în

m ăsură fiind să dea h oţilor to a te cele din chilie, îi făcuse pe hoţi
co -p ro p rietarl ai chiliei sale.
dar s-a şi b u cu rat că s -a învrednicit de un astfel de

lucru bun.
m) Şi pentru că m i-am am intit - a zis Awa Zosima -
că, vorbind m ai sus, spuneam că numai puţin dacă îl
purtăm pe fratele n o stru care s-a tulburat vom câşti
ga sufletul lui, v reau să povestesc cele ce am auzit de
la fericitul Serghie, egum enul din câmpie. Acesta mi-a
povestit că odată, m ergând noi pe cale cu un anume
Bătrân sfânt, am ră tă cit calea. Şi neştiind noi în ce di
recţie ne îndreptam , ne-am aflat pe nişte semănături
şi am călcat puţin p este sem ănături. Când lucrătorul
ogorului ne-a văzut, căci se afla acolo lucrând, a înce
put să ne ocărască foarte tare cu mânie, zicând aşa:
Voi sunteţi călugări? Vouă nu vă este frică de Dum
nezeu? Dacă aţi fi avut frică de Dumnezeu în faţa
ochilor, nu aţi fi făcut aceasta! Şi îndată ne-a zis nouă
sfântul: Pentru Domnul, nim eni să nu vorbească! Şi
a zis aceluia cu blând eţe: Bine zici, fiule! Dacă am fi
avut frică de Dumnezeu, nu am fi făcut aceasta! Ia
răşi acela ocăra cu m ânie şi iarăşi Bătrânul a zis: Spui
adevărul! Dacă eram călugări, nu am fi făcut aceasta.
Dar pentru Domnul, iartă-ne pe noi, că am păcătuit!
Minunându-se acela, a v enit şi s-a aruncat la picioare
le Bătrânului, zicând: Iartă-m ă pe mine, pentru Dom
nul, şi luaţi-m ă cu voi! Şi zicea Fericitul Serghie că:
într-adevăr, a venit cu noi şi a prim it schima. Şi zicea
Fericitul: Iată blând eţea şi bunăvoinţa Bătrânului ce
a putut, cu Dumnezeu, să facă! Să mântuiască sufletul
făcut după chipul lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu îl
doreşte mai m ult d ecât mii şi mii de lumi dimpreună
cu toate avuţiile lor.
200 PATERICUL MARE
Odată, p e cân d e ra m eu 212 la el, m i-a zis: Citeşte-ne

nouă ceva din S crip tu ră. Şi cum am în cep u t să citesc
din Pilde, am a ju n s la cuv ântu l c a re spune: Când nu
m ai su n t lem n e, s e stin g e fo c u l, ş i d a c ă nu m ai este ni-
ciun d efăim ător, s e p o to le ş te c e a r ta 213. Am întrebat,
deci, p e a c e sta : Ce e s te cuv ântu l acesta, părinte? Iar
el, răspunzând , a zis: P re cu m lem n e le sunt pricina
flăcării focului şi, d acă nu p u n e cin e destule pe foc,
se stin g e focul, la fel su n t şi u n ele p ricin i ale patimi
lor, şi, d acă ta ie cin ev a p ricin ile, nu m ai lucrează pa
tim ile. A şa cum p ricin ile d esfrâu lu i - după cum a zis
A w a M oise - su n t: a m ân ca şi a b e a p este măsură, şi
som nul pe sătu rate , şi a lenevi, şi a te juca, şi a vorbi
înd elu ng şi fru m u seţea hainelor. A cestea dacă le taie
cineva, slă b e şte p atim a desfrâului.
Iarăşi, p ricin ile m ân iei to t a şa - a zis - sunt: a da şi
a lua214, şi a face voia p ro p rie, şi a -ţi plăcea să înveţi
pe altul, şi a te so co ti p e tin e că e şti înţelept. Acestea
dacă le ta ie cineva, slă b e şte patim a. A ceasta este şi
cee a ce a spus A w a Sisoe, în tre b a t de un frate de ce
patim ile nu p leacă de la el, zicând: Vasele acestora,
p ricin ile lo r adică, su n t în ău n tru l tău. Deci, dă-le îna
poi arvuna lo r şi v o r pleca.
Certăreţul, în care nu se lin işte şte lupta, este acela
care nu se m u lţu m eşte cu p rim a tulburare, ci se întă
râtă pe sin e în su şi şi sp re a doua m ânie. însă, dacă ci
neva se aprinde de m ânie, d ar îşi vin e îndată în fire şi
♦ 212Airi v o rb eşte la p e rso a n a I A w a D orotei, cel ca re a consem
n a t în v ăţătu rile lui A w a Zosim a. + 213Pilde 2 6 , 2 0 . * 214A da şi
a lua e ste o exp resie c a r e trim ite la n eg u sto rie şi la orice fel de
schim b in teresat în tre d o u ă p e rso a n e !
se osândeşte pe sin e şi c er e iertare fratelui pe care s-a

mâniat, acesta nu se num eşte certăreţ, căci în acesta
se linişteşte lupta. S-a osândit pe sine şi a făcut pace
cu fratele său şi în acesta lupta nu mai are loc, aşa
cum am spus mai înainte. Iar mâniosul, cel care nu se
osândeşte pe sin e şi cel care mai curând se întărâtă
pe sine spre m ânie şi îi pare rău nu pentru că s-a mâ
niat, ci pentru că nu a spus mai multe decât a apucat
să spună în tulburarea sa, acesta se numeşte certăreţ
şi în acesta nu se lin işteşte lupta. Căci una după alta
vin în el ţinerea de m inte a răului şi tristeţea şi rău
tatea. Dar Domnul Iisus H ristos să ne scape din ceata
unora ca aceştia şi să ne învrednicească de ceata ce
lor blânzi şi sm eriţi.
Zicea de m ulte ori că: Este nevoie de multă trezvie
şi chibzuinţă în faţa felurim ii meşteşugirilor diavolu
lui. Uneori din nim ic face pe cineva să se tulbure. Al
teori, iarăşi, aduce cel mai bun pretext ca să i se pară
cuiva că pe bună dreptate şi dintr-o pricină binecu
vântată s-a m âniat. Şi aceasta este întru totul nepo
trivit pentru cel care însetează cu adevărat să meargă
pe calea sfinţilor. Cum a spus Sfântul Macarie215: Stră
in lucru este m onahului să se mânie! Şi iarăşi: Străin
este a întrista pe aproapele!
Şi a mai zis acestea: Am com andat odată nişte cărţi
unui caligraf pricep u t şi, după ce a terminat scrisul,
mi le-a trim is şi m i-a zis: Iată, am terminat! Când ţi
se pare potrivit, trim ite pe cineva să le ia. Un frate au-
zind acestea, a ple ca t în num ele meu către caligraf şi,*
* 21sApoftegma ap arţin e lui Evagrie, însă a fost atribuită Sfân
tului M acarie după cu n o scu ta cond am n are a primului (ET).
202 PATERICUL MARE
dând plata, a lu at cărţile. Iar eu, n eştiin d aceasta, am

trim is un frate d e-al n o stru cu s c ris o ri şi cu plata pen
tru a le lua. Deci, cu m a aflat caligraful c ă a fost înşelat
de că tre cel ca re a lu at că rţile , s -a tu lb u ra t şi a zis: Cu
ad evărat voi p leca să-l d o jen esc p e n tru d ouă lucruri, şi
pentru că m -a în şelat, şi p en tru că a lu a t ceea ce nu era
al său. Eu însă, auzind a c e a s ta , am trim is vorbă şi i-am
spus: Ştii, frate, cărţile p en tru a c e e a le dobândim, pen
tru a învăţa din ele d rag o stea, sm e re n ia şi blândeţea.
Iar d acă începutul dobândirii c ă rţilo r e ste cu vrajbă,
nu vreau să m ai am nicio ca rte , n um ai să nu fie vrajbă.
Căci un ro b a l Domnului nu treb u ie s ă s e certe1116. Iată,
deci, arătân d că nu m ă m ai in te re se a z ă cartea, am fă
cu t pe fratele să se slo b o zească deplin de tulburare.
n) Stând Fericitu l Z osim a şi vo rb in d d espre folos,
a în cep u t să sp un ă unele cu vin te ale b ătrân ilo r sfinţi
şi a ajuns la cuvântul sp us de A w a P im en că: Cel ce se
osân d eşte pe sine află odihnă în to a te ! Apoi la ceea ce
a spus un a w ă din m u n tele N itriei, c a re a fost între
b at: Ce ai găsit m ai m u lt p e c a le a a c e a s ta , părinte? Şi
a răsp u ns: A-mi afla p ricin ă şi a m ă osân di pe mine
însum i totd eau n a! Ia r cel ce a în tre b a t a consim ţit, zi
când: Altă cale nu ex istă d e c â t a c e a s ta ! Şi zicea: Câtă
p u tere au cuvintele sfinţilor! Cu a d e v ă ra t, dacă au
vorb it ceva, din e x p e rie n ţă şi din a d e v ă r217 au vorbit,
♦ 2162 Timotei 2 ,2 4 . ♦ 217Când părinţii pustiei folosesc cuvân

tul adevăr, c a , de altfel, Întreaga tradiţie răsăriteană, înţeleg
realitatea însăşi, nu discursul despre realitate. Este motivul
p e n tr u care ediţia neogreacă preferă aici traducerea cuvântu
lui aAijOela chiar prin realitate. Noi am preferat traducerea prin
adevăr, rămânând fideli originalului şi adăugând nota aceas
ta, tocmai pentru a Încerca să recuperăm tradiţia patristică in
cum spune d u m n ezeiescu l A ntonie. Şi pentru aceasta

sunt puternice, d e o a re c e to a te au fo st ro stite pe te
meiul vieţuirii, după cum sp u n e unul dintre înţelepţi:
Cuvintele tale să fie a d ev e rite de v ia ţă !218
Şi a p ovestit a c e s t lu cru : Odată am s ta t puţin timp
în lavra A w ei G h erasim 219 şi aveam pe cineva drag.
Stând noi în tr-u n a din zile şi vorbind lucruri de folos,
folosirea term en ului. A dică, atu n ci cân d folosim cuvântul ade
văr, adevărat, m in tea n o a s tr ă să nu se m ai ducă la un enunţ
teoretic, ci la o re a lita te vie. A se ved ea şi perspectiva biblică,
exprimată foarte c la r în cu vân tul M ântuitorului: Eu sunt Ade
vărul! (loan 1 4, 6 ) , d a r şl n e n u m ăratele m ărtu rii ale Părinţilor
care prom ovează a c e s t princip iu gn o seo log ic fundamental. „Nu
tn cuvinte, ci în lu cru ri e s te ad ev ăru l! (Sfântul Grigorie Teologul;
Sfântul Grigorie Palam a e tc.). + 218E ste v o rb a despre Sfântul Is-
idor Pelusiotul. în tre i ep isto le sc u rte , a ce s ta se referă la faptul
că propovăduitorul cu v in telo r du m n ezeieşti, dacă vrea să evite
ridiculizarea oam enilor, d a r şi să -şi asu m e răspu nderea înaintea
lui Dumnezeu, e ste d a to r să tr ă ia scă în a şa fel în cât viaţa lui să
fle în acord cu cele p ro p o văd u ite. D oar a şa va putea să-i îndru
me pe oam eni c ă tre D um nezeu, a ş a cu m au făcut şi ucenicii lui
Hristos. „Au dus v ia ţă m in u n ată" şi nicio pu tere potrivnică nu
i-a biruit, că ci a c e ş tia p rin v ia ţa lor, în c ă din lu m ea aceasta
„s-au făcut cetăţen i ai ceru lu i”. G răitoare este fraza scu rtă a sfân
tului: „Viaţa fără cu v ân t s-a a r ă ta t m ai de folos d ecât cuvântul
fără viaţă. Căci v ia ţa şi tă câ n d foloseşte, iar cuvântul şi tunând
tulbură!” (Isidor Pelusiotul, E p isto le II 2 5 1 , II 2 6 5 şi IV 212, PG
7 8 ,6 8 8 ; 7 0 8 şi 1 3 0 5 ) (E T ). * 219A ceastă Lavră renum ită a fost în
temeiată de Sfântul G herasim de la Iordan , în jurul anului 4 5 5 ,
în locul pustiu de lân g ă râu l Iordan . Avea un sistem m onastic
original, pen tru c ă îm b in a v ia ţa de o b şte cu cea pustnicească,
în mijlocul lavrei e r a o o b şte p e n tru în cep ăto ri, şi în ţinutul din
jur erau chilii p en tru pu stnici, ca re se num eau „cei desăvârşiţi”.
Chiliile, 7 0 la num ăr, erau la d istan ţă u n a de alta, ca nu cumva
călugării să se d eran jeze unul p e altul. Niciun călugăr nu putea
să devină pustnic, în ain te d e a tr e c e prin în cercare îndelungată
204 PATERICUL MARE
m i-am a m in tit de cu v in tele a c e s te a ale A w ei Pimen

şi ale unui a lt a w ă . Şi el m i-a zis: Eu am experienţa
ac e sto r cuvinte şi a od ih n ei lu crării lor. Odată, eram
legat cu iu bire ad ev ărată d e un d iacon din lavra. Şi nu
ştiu cum a aju n s s ă a ib ă o băn u ială d espre un lucru
care i-a adus tris te ţe şi a în c e p u t să mi se arate în
tun ecat. Văzându-1 eu în tu n ecat, l-am întrebat ca să
aflu pricin a şi e l m i-a spus: Cutare lucru ai făcut! Iar
eu neavând în sin e m e a nicid ecu m conştiinţa că am
făcu t un astfel d e lucru, am în cep u t să-l încredinţez
de aceasta. El în să m i-a zis: lartă-m ă, dar nu sunt pe
d eplin în cred in ţat! P lecând eu la chilia mea,, am înce
p u t să-m i c erce te z inim a d acă un astfel de lucru s-a
p etrecu t în m ine ş i nu am a fla t
Odată, l-am văzut p e a cesta ţinând Potirul şi îm
părtăşind şi i-am ju ra t d esp re acel lucru, că nu am
con ştiin ţa în m ine însum i că l-am făcut, dar nu s-a în
c re d in ţa t Venindu-m i iarăşi în sin ea m ea şi aducân-
du-m i am inte de a ceste cuvinte ale sfinţilor părinţi
şi crezându-le, îm i schim b puţin gândul şi îmi zic:
Diaconul m ă iu beşte cu ad evărat şi m işcat de iubire
a lu at înd răzneală să-m i spună ce avea în inima lui
în cad ru l obştii. Pustnicii, tim p de cinci zile din săptămână, ră
m âneau cu d esăvârşire izolaţi. Se rugau, cercetau Scripturile şi
confecţionau co şu ri din nuiele de finic. Sâm bătă după-amiază,
to ţi se adunau în o bşte, ca să p articip e la Liturghia de Duminică.
Ziua u rm ăto are, du pă ce dăd eau so co teală egumenului pentru
faptele lor, se aprovizionau cu apă, nuiele de finic şi alte lucruri
necesare şi se în to rceau Ia chiliile lor. M âncare gătită aveau doar
sâm b ătă şi dum inică pen tru că în to a te celelalte zile nu aprin
deau la colibele lor, nici foc, nici lum ânare (ET).
d e spre În aintarea In desăvârşire 205
despre m ine, c a să m ă tr e z e s c şi să m ă p ăzesc pentru

ca să nu fac lu cru l a cela . D ar tu, su flet ticălo s, spui că
nu ai făcut lu cru l a c e la , m ii d e ră u tă ţi ai făcu t şi le-ai
uitat. Unde su n t c e le p e c a re le -a i făcu t ie ri sau acum
zece zile? î ţ i ad u ci a m in te d e e le? Aşadar, şi pe acesta
l-ai făcut ca şi p e c e le la lte şi l-a i u ita t ca şi pe acelea. Şi
astfel, am p rim it în in im a m e a că în tr-ad e v ăr am făcut
lucrul acela, d ar a ş a cu m le -a m u ita t p e celelalte, aşa
l-am uitat şi p e a c e s ta . Şi am în c e p u t s ă m ulţum esc
Domnului şi d iaco n u lu i c ă p rin el m -a învrednicit
Domnul să aju n g la c u n o ş tin ţa g re şe lii m ele şi să m ă
pocăiesc p en tru ea.
Sculându-mă, d eci, cu a c e s te gânduri, am venit să
pun m etanie d iaco n u lu i şi s ă -i m u lţu m esc. Şi cum bă-
team la uşa lui, d esch izân d îm i p u ne el prim ul m eta
nie, zicând: Ia rtă -m ă , c ă ci d e la d raci am fo st am ăgit,
bănuind d esp re tin e lu cru l acela. Intr-ad evăr, m -a în
credinţat D um nezeu c ă n u l-a i făcu t. Şi nu m -a lăsat
să spun nim ic, zicân d : Nu e s te nev oie!
Şi zicea F ericitu l: Ia tă ad ev ă ra ta sm eren ie, cum a
întors inim a celu i c a re e ra în s e ta t după ea. în cât, nu
numai că nu s -a s m in tit d e d iaco n şi nu s-a supărat
pe el, mai în tâ i p e n tru c ă îl b ă n u ise , al d oilea pentru
că, încred inţat fiin d d e el, nu a p rim it încredinţarea.
Ci, dimpotrivă, a tr e c u t g re şe a la în dreptul său şi nu
numai aceasta, ci i-a şi m u lţu m it. Şi a zis: Vezi ce face
virtutea? Câte tre p te d e îm b u n ă tă ţire aduce celui
care o săv ârşeşte? Căci d acă voia, m ii de m otive pri
mise prin d iacon ca să d ev in ă dem on, d ar p entru că
s-a înd reptat cu h o tă râ r e sp re virtu te, nu num ai că
206 PATERICUL MARE
nu s-a su p ărat p e el, ci a şi m u lţu m it acestuia, după ce

prim ise v irtu tea arv un ă în in im a lui.
Aşa şi noi, d acă o luăm în a in te şi oferim inima
n o astră sem in ţelo r blân d eţii şi ale sm ereniei, nu mai
are loc v răjm aşu l să sem en e în ea sem in ţele cele rele.
Dar p en tru că n e află pe noi p u stii de orice gând bun
sau chiar şi m ai m ult, în tă râ ta ţi sp re răutate, de ace
ea, luând de la noi în şin e p ricin i, plineşte ale sale.
După cum, dim potrivă, se întâm p lă cu virtutea, că
d acă vede Dom nul un su flet în s e ta t să se mântuiască
şi care seam ăn ă sem in ţele cele bune, luând în seamă
in ten ţia lui bună, o um ple cu d arurile Sale.
o ) O dată şi-a adus am inte de un Bătrân pe care l-a
fu rat un frate vecin cu el. Şi B ătrânul, deşi ştia, nu l-a
m u strat niciod ată, ci lucra şi m ai m ult, zicând: Poate
a re nevoie fratele! Se m inuna de milostivirea sfinţilor
şi n e povestea, zicând că: Odată, fiind eu la câmpie,
m i-a p o v estit unul d in tre egum eni că stătea aproa
pe de o b ştea n o astră un B ătrân. Era un suflet plin de
bun ătate. In v ecin ătatea lui stătea un frate. Şi lipsind
B ătrânul, acela, lu crat de satana, a deschis chilia lui
şi intrând în ea a lu at lucrurile şi cărţile. Când a ve
n it B ătrânul, deschizând chilia şi negăsind lucrurile,
a m ers la fratele acela să-i spună şi a aflat lucrurile
lui în m ijloc, d eoarece încă nu apucase fratele să le
adune. Şi vrând Bătrânul să nu-1 ruşineze pe el, nici
să-l m ustre, s-a făcut că-1 doare stom acul şi plecând,
a răm as destul tim p la locul unde se retrăsese, până
când fratele a adunat din m ijloc lucrurile. Şi venind
după aceea Bătrânul, a încep ut să vorbească despre
alt lucru şi nu l-a m ustrat pe fratele.
După câteva zile au recunoscut unii lucrurile Bă

trânului şi luându-1 pe frate l-au pus în închisoare,
fără să afle Bătrânul. Auzind despre fratele că este
în închisoare, dar pricina pentru care fusese pus în
închisoare neştiindu-o, a venit la mine - povestea
egumenul - căci venea ad esea la noi, şi mi-a zis: Ai
dragoste, dă-mi câteva ouă şi câteva pâini. Şi îi spun:
Oare, ai pe cineva, astăzi? Mi-a zis: Da! Dar Bătrânul
lua acelea pentru ca să m eargă la închisoare şi să focă
mângâiere fratelui. Deci, cum a intrat în închisoare,
a căzut fratele la picioarele lui şi i-a zis: Pentru tine
sunt aici, aw a, eu sunt cel care ţi-a furat lucrurile.
Iată, cartea ta este la cutare şi haina ta este la cutare.
I-a zis lui Bătrânul: Să fii încredinţat în inima ta, fiule,
că nu pentru aceasta am venit aici şi nici nu am aflat
că din pricina m ea eşti aici, ci, auzind că eşti în închi
soare, m-am în tristat şi am venit să-ţi fac mângâie
re. Şi iată aici câteva ouă şi nişte pâini. Acum voi face
totul până te voi scoate din închisoare. Şi plecând a
rugat pe unii dintre cei m ari - căci le era cunoscut lor
pentru virtutea lui - şi trim iţând aceştia, l-au scos pe
acela din închisoare.
Se povestea, iarăşi, despre Bătrânul că, odată, ple
când la piaţă, a cum părat pentru sine haină şi, dând
o monedă de aur, m ai răm ânea să întregească suma
cu câteva numii220. Deci, a luat haina şi a pus-o sub el.
Şi cum număra banii m ărunţi pe o piatră, iată vine
cineva, vrând să-i ia haina. Şi simţind Bătrânul, a în
ţeles, dar, având m ultă milostivire şi îndurare, se ridi
ca puţin câte puţin, ca şi când se întindea spre locul
* 220Numia e ra o m on edă m ică de aur, argint sau aramă.
208 PATERICUL MARE
unde erau m onedele, până când acela a luat haina şi a

plecat, şi Bătrânul nu i-a zis nimic.
Şi zicea Fericitul Zosima: Nu ştiu ce preţ aveau ha
ina sau lucrurile pe care le pierduse, dar bunăvoinţa
lui a fost mare. A arătat că, având acelea, era ca şi când
nu avea nimic. Fără să-i pese când i-au fost luate, a ră
mas acelaşi, nici nu s-a întristat, nici nu s-a tulburat.
Căci este aşa cum spun m ereu: Nu a avea dăunează, ci
a avea cu patimă. Acesta, chiar dacă ar fi avut lumea
întreagă, aşa ar fi fost ca şi când nu ar fi avut nimic.
Căci din cele pe care le-a făcut s-a arătat pe sine liber
de toate.
Sfârşitul tratatului despre înaintarea

în desăvârşire
CAPITOLUL II
CĂ TREBU IE SĂ URMĂRIM LINIŞTIREA1

CU TOATĂ SILINŢA
1. Awa Antonie, stând odată în pustie, a căzut în

acedie şi în multă întunecare a gândurilor. Şi zicea că
tre Dumnezeu: Doamne, vreau să mă mântuiesc şi nu
mă lasă gândurile. Ce voi face în necazul meu, cum mă
voi mântui? Şi numai puţin sculându-se a văzut afară
pe cineva, stând ca şi el şi lucrând, apoi sculându-se
de la lucru şi rugându-se, şi iarăşi aşezându-se şi îm
pletind funia, apoi, iar la rugăciune sculându-se. Era
îngerul Domnului trim is spre îndreptarea şi încredin
ţarea lui Antonie. Ş î a auzit pe înger spunând: Aşa fa
şi te vei mântui! Iar el, auzind aceasta, a avut multă
bucurie şi îndrăzneală şi, aşa făcând, se mântuia.
2. Şi a zis Awa Antonie: Precum mor peştii, stând
mult timp în afara m ării pe uscat, to t aşa şi monahii,
întârziind în afara chiliei lor sau petrecând vremea cu
cei din lume, slăbesc în tăria lor spre liniştire. Trebuie,
♦ 'Am tradus prin liniştire cuvântul isihia (nouxta-îiovxdţw).

Această opţiune nu redă foarte clar conţinutul tehnic al concep
tului, iar traducerea prin isihia a r reda fidel conţinutul, dar nu a
210 PATERICUL MARE
aşadar, p re c u m p e ş te le s p r e m a re , la fel şi noi spre

ch ilie s ă n e g răb im , c a n u cu m v a, zăbov in d afară, să
u ităm p aza c e a d in ă u n tru .
3. A zis ia ră ş i că: Cel c a r e s tă în p u stie şi se dedă
lin iştirii, d e tr e i ră z b o a ie sc a p ă : al auzului, al vorbirii
şi a l văzului. U nul sin g u r m a i a re , c e l al inim ii2, a
4 . Avva A rsen ie , p e cân d e r a în c ă în palat, se ruga
lui D u m n ezeu zicân d : D o am n e, călău zeşte-m ă cum
să m ă m ân tu ie sc . Şi a v e n it u n g las spunând: Arsenie,
fugi d e o a m e n i şi t e v e i m ân tu i!
5. A cesta, p le câ n d la v ia ţa m o n ah ice ască, iarăşi se
ruga, a c e la ş i cu v ân t zicân d ; ş i a a u z it un glas spunând
lui: A rsen ie, fugi, ta c i, ca u tă lin iştire a , căci acestea
s u n t ră d ă cin ile n e p ă că tu irii.
6. A c e r c e ta t o d a tă F e ricitu l Teofil, arhiepiscopul
A lexan d riei, p e A w a A rsen ie , îm p re u n ă cu un dregă
tor. Şi l-a ru g a t p e B ă trâ n s ă au d ă d e la el un cuvânt.
p ă tru n s în c ă su ficien t d e co n v in g ă to r în lim ba n o astră şi, în plus,

nu s e în ca d re a z ă în reg istru l lingvistic p en tru ca re am optat în
a c e a s tă tra d u c e re . P ărin tele D um itru Stăn iloae însuşi oscilea
ză în tr a d u c e re a ace s tu i c u v â n t C hiar titlul cu noscutei lucrări a
Sfântului G rigorie P alam a e s te tra d u s d e P ărin tele Stăniloae, fie
Cuvânt pentru cei ce se liniştesc cu evlavie (Filo calia, voi. VII, Bucu
re şti 1 9 7 7 , pag. 2 2 3 ) , fie Tratatul pentru cei ce se dedică cu evlavie
isihiei (Ibidem , pag. 2 0 8 ) , fie Tratatul pentru cei ce vieţuiesc cu
sfinţenie în isihie (Ibidem , pag. 2 0 7 ) . S o co te sc c ă şi dânsul încli
n a sp re p rim a v a ria n tă , din m o m e n t ce o foloseşte în traducerea
p ro p riu -zisă a textelo r, în tim p ce v arian tele celelalte sunt folosite
în studiul introductiv. Trebuie to tu şi sp u s c ă e ste vorba despre
p ra ctica b in ecu n o scu tă a re tra g e rii din lum e şi a rugăciunii neîn
c e ta te în deplină lin iştire şi ad u n are în sine. * 2Am optat pentru
a ce a s tă v a rian tă c a r e se g ă se şte în cele m ai m ulte manuscrise fi
în P atericu l clasic, alfabetic, v a ria n tă p en tru ca re optează şi SC şi
DESPRE LINIŞTIRE 211
Tăcând puţin, B ătrân u l i-a răspuns: Şi dacă vă spun o

să păziţi? Ia r ei au făgăd uit să păzească. Şi le-a spus
lor Bătrânul: O riunde auziţi că este Arsenie, să nu vă
apropiaţi!
7. Altădată iarăşi, vrând arhiepiscopul să-l cerceteze
pe Bătrân, a trim is m ai întâi să vadă dacă va deschide.
Şi i-a trim is lui a c est răspuns: Dacă vii, îţi voi deschi
de. Şi dacă îţi deschid ţie, voi deschide la toţi şi atunci
nu voi mai sta aici. Auzind acestea arhiepiscopul a zis:
Dacă merg ca să-l alung, nu voi mai merge la el.
8. A zis cineva A w ei A rsenie: Gândurile m ele mă
necăjesc spunându-m i: Nu poţi să posteşti, nici să
lucrezi! M ăcar cerce te a z ă pe bolnavi, căci şi aceasta
este iubire. Iar B ătrânu l, cunoscând sem inţele draci
lor, a zis lui: M ergi şi m ănâncă, bea, dorm i şi nu lucra.
Numai de chilia ta să nu te îndepărtezi. D eoarece ştia
că răbdarea chiliei ad uce pe m onah în rânduiala lui.
9. A zis A w a M arcu A w e i A rsenie: De ce fugi de
noi? A zis lui B ătrânu l: Dum nezeu ştie că vă iubesc,
dar nu p ot să fiu şi cu Dum nezeu, şi cu oamenii. Cei
de sus, mii şi m ii fără de nu m ăr fiind, o singură voinţă
au, iar oam enii au m u lte voinţe. Nu pot, deci, să las pe
Dumnezeu şi să vin cu oam enii.
10. Spuneau d espre el că avea chilia la depărtare de
treizeci şi două de m ile3 şi nu ieşea degrabă, căci alţii îi
ET. în traducerile rom ân eşti v echi ale Patericului egiptean aflăm

varianta: „... al desfrânării sa u al trândăviei.” (Vezi ediţia Râmnicu
Vâlcea, 1 9 3 0 ). V arianta a ce a s ta e ste posibil să fie îm prum utată
de la Tema XII, 2 1 , u nde se face trim itere la acedie, după aminti
rea celor trei războaie: al v o rb irii al auzului şi al văzului. * 3SC
preferă v e rsiu n ea cu d o u ă m ile p en tru că cea cu treizeci şi două
212 PATERICUL MARE
slu jeau. Când s-a p u stiit, în să, Sch itu l, a ie şit plângând
şi a zis: Lum ea a p ierd u t R om a şi m onahii Schitul.
1 1 . A c e r c e ta t o d a tă A w a A rsen ie un loc şi erau
acolo tre s tii şi a c e s te a e ra u m işca te de v â n t Şi zice
B ătrân u l fraţilo r: Ce e s te v u ietu l a c e sta ? Şi i-au spus:
T re stiile su n t! Şi le -a zis lo r B ătrân u l: Cu adevărat vă
spun că, d acă s tă cin ev a în lin iştire şi va auzi un glas
de p asăre, in im a nu m ai a re a c e e a şi liniştire. Cu cât
m ai m u lt voi ca re av eţi v u ietu l a c e s to r trestii.
1 2 . Pe când s tă te a o d a tă A w a A rsenie în Kano-
ponul4 A lexand riei, o fe cio a ră de fam ilie senatorială,
fo a rte b o g ată şi te m ă to a re de Dum nezeu, a venit din
R om a ca să-l vadă. Şi a p rim it-o p e e a Teofil arhiepi
scopul, şi e a l-a ru g a t pe a c e s ta să-l înduplece pe Bă
trâ n să o p rim e ască. A cesta, venind la el, l-a rugat zi
când: C utare se n a to a re a v e n it din Rom a şi vrea să te
vadă. Ia r B ătrân u l nu a c a ta d icsit să-i răspundă. Deci,
d e m ile nu p a r e re alistă. E x a ctita te a m ă su ră to rilo r nu are o prea
m a re im p o rta n ţă nici în re la tă rile părinţilor, ca, de altfel, nici in
re la tă rile biblice. Textul d o re a s ă n e sp u n ă că e ra vorba despre
o d ista n ţă co n sid erab ilă. Lucrul a c e s ta e ste m ai im portant decât
p re o cu p a re a p e n tru e x a c tita te a d istan ţei. F a c a ce a s tă menţiu
ne, d e o a re ce , sp re d e o seb ire d e cei de atu n ci, noi, cei de astăzi,
av em o m en ta lita te p e n tru c a r e co n te a z ă m ai m ult exactitatea
m ă su ră to rilo r d e c â t c e e a c e v re a să sp u n ă cin eva prin indicarea
unei an u m e cifre. ♦ 4K an ovos sau K an op os e ra o veche cetate
eg ip tean ă, la v e s t d e Nil, şi un p o r t im p o rta n t al Mediteranei. De
ia m a re a lib e rta te d e m o rav u ri c a r e e x is ta în a c e s t loc provine şi
cu vân tu l „ rcav o p iap âţ”, c a r e în s e a m n ă d e sfrâ n a t sau viaţă des
frân ată. In tim p u l p atriarh u lu i Teofil al A lexandriei (3 8 5 -4 1 2 ),
a ici s-a u d is tru s m u lte te m p le id o la tre şi s-a u în tem eiat biserici
cre ş tin e şi m ăn ăstiri. E s te f o a rte p robabil c a A w a Arsenie, după
p u stiirea Schitului ( 4 0 7 ) , s ă fi ră m a s o m ică p erio ad ă de timp
la K an ovos, u n d e II şi v izitează tâ n ă r a se n a to a re din Roma (ET).
cum i-a vestit acestea, ea a poruncit să-i pregătească

un animal de drum, zicând: Mă încred în Dumnezeu
că îl voi vedea, căci nu am venit să văd un om, deoare
ce şi în oraşul m eu su n t m ulţi oameni, ci am venit să
văd un proroc.
Şi când s-a apropiat de chilia Bătrânului, din
iconomia lui Dumnezeu, s-a întâm plat ca Bătrânul să
fie în afara chiliei şi ea, văzându-1, a căzut la picioarele
lui. Iar acela a rid icat-o m ânios şi s-a întors către ea
zicând: Dacă faţa m ea vrei să o vezi, iat-o, vezi-o! Dar
aceea de ruşine nu s-a u itat la faţa lui. Şi Bătrânul
i-a zis: Nu ai auzit d espre faptele mele? Pe acelea
este nevoie să le vezi! Cum ai îndrăznit să faci o aşa
călătorie pe m are? Nu ştiai că eşti femeie şi nu trebuie
să ieşi nicăieri? Sau ai făcut-o ca să mergi apoi la Roma
şi să spui celorlalte fem ei: Am văzut pe Arsenie! Şi să
se facă pe m are un drum de femei venind la mine?
Iar aceea a spus: Dacă v rea Dumnezeu, nu voi lăsa
pe nimeni să vină aici, dar roagă-te pentru mine şi
pomeneşte-mă pentru totdeauna. Iar el, răspunzând,
i-a zis: Mă rog lui Dumnezeu să şteargă amintirea ta
din inima mea!
Auzind acestea, a ie şit tulburată şi cum a ajuns în
cetate, de atâta tristeţe, a cuprins-o fierbinţeala; şi
l-a înştiinţat pe fericitul Teofil arhiepiscopul că este
bolnavă. Şi venind acesta, a întrebat-o să afle ce are.
Iar ea i-a zis: Mai bine nu veneam aici! Căci am zis
Bătrânului: Pom eneşte-m ă! şi el mi-a zis: Mă rog lui
Dumnezeu să şteargă am intirea ta din inima mea. Şi,
iată, mor de tristeţe. Şi i-a zis ei arhiepiscopul: Nu ai
ştiut că eşti fem eie şi că prin femei luptă vrăjmaşul
214 PATERICUL MARE
pe sfinţi? De acee a ţi-a v o rb it B ătrânu l aşa. Dar pen

tru sufletul tău se roagă n e în c e ta t Şi aşa s-a vindecat
gândul ei şi a p le ca t cu bu cu rie la ale sale.
13. Pe când şed ea od ată A w a A rsenie în părţile
de jo s 5 şi era stâ n je n it de m ulţim e acolo, a hotărât în
sin e să-şi p ărăsească chilia. Şi, neluând nimic din ea, a
p lecat aşa la ucenicii săi fiaraniţi6, Alexandru şi Zoilo.
A zis, deci, lui A lexandru: Ridică-te şi mergi în josul
râului! Iar lui Zoilo i-a zis: Mergi cu m ine până la râu
şi caută-m i corabie care să m eargă pe mare la Alexan
dria, şi după aceea m ergi şi tu în jo s la fratele tău. Iar
Zoilo, tulburând u-se de cuvânt, a tăcu t şi s-au despăr
ţit unul de altul. Deci, a cobo rât Bătrânul în părţile
A lexandriei şi s-a îm bolnăvit de o boală grea. Iar cei
care-1 slu jeau au zis în tre ei: Nu cumva cineva dintre
noi l-a m âhnit pe Bătrânul şi de aceea s-a separat de
noi? Şi nu au aflat în tre ei nim ic şi nici că l-ar fi au
zit vreodată. Făcându-se sănătos Bătrânul, a zis: Voi
m erge către p ărinţii m ei. Şi aşa, luând corabia înapoi,
a venit la stân ca unde erau ucenicii lui. Dar, pe când
se afla în că aproape de râu, o tânără etiopiancă ve
nind s-a atins de p ielea de oaie cu care era îmbrăcat,
şi Bătrânul a certat-o . Atunci tân ăra i-a zis: Dacă eşti
m onah, m ergi în m unte! Iar Bătrânul a fost pătruns
♦ sO no u ă in cu rsiu n e a b arb arilo r l-a obligat pe A w a Arsenie
să p lece iarăşi d e la Schit. S-a dus la Tria sau Troia, de unde,
din nou, din cau za năvăliriilor b arb arilo r este nevoit să meargă
în tr-o zo n ă m ai sig u ră »în p ărţile d e jos", adică la Kanovos (ET).
+ 6C etate din A rabia p ietro asă, în nordul m unţilor Sinai. Faranul
e ste am intit în Vechiul T estam en t (F a ce re 2 1 ,2 1 ş. a.). în pustiul
Faran îşi făcuseră evreii tab ără (N um eri 1 0 ,1 2 ; 1 2 ,1 6 ; 1 3 ,3 şi
2 6 ) (E T ).
de cuvânt şi zicea în sinea lui: Arsenie, dacă eşti mo

nah, mergi în m unte! Şi în acel moment l-au întâlnit
Alexandru şi Zoflo şi, căzând ei la picioarele lui, s-a
aruncat la păm ânt şi Bătrânul şi au plâns toţi trei. Iar
Bătrânul a zis: Nu aţi auzit că am fost bolnav? Şi ei
i-au zis lui: Da! Şi a zis Bătrânul: De ce nu aţi venit să
mă vedeţi? Şi a zis A w a Alexandru că: Separarea ta
de noi nu a fost înţeleasă şi mulţi nu s-au folosit, spu
nând că, dacă nu am fi făcut neascultare, Bătrânul nu
s*ar fi separat. A zis lor: Iarăşi vor spune peste puţin
oamenii că nu a a fla t poru m biţa odihnă picioarelor ei
şi s-a întors la N oe în a rcă 7. Şi aşa s-a vindecat şi a ră
mas cu ei până la sfârşitul lui.
14. A venit unul dintre părinţi la Awa Arsenie. Şi
când bătea în poartă, Bătrânul a deschis, crezând că
este ucenicul lui. Şi văzându-1 pe acela, a căzut cu faţa
la pământ Iar acela i-a zis: Ridică-te, awa, ca să te
îmbrăţişez! Şi i-a zis lui Bătrânul: Nu mă ridic, dacă
nu pleci! Şi mult timp rugându-1, nu s-a ridicat până
când nu a p le ca t
15. Vorbeau despre un frate care a venit la Schit să
vadă pe Awa A rsenie şi, intrând în biserică, îi ruga pe
clerici să-l întâlnească pe A w a Arsenie. Deci i-au zis
lui: Odihneşte-te puţin, frate, şi apoi îl vei vedea. Iar
el a zis: Nu voi gusta nimic, până nu-1 întâlnesc. Ded
au trimis un frate să-l ducă, căci era departe chilia Iul
Şi, bătând la uşă, au in trat şi, îmbrăţişând pe Bătrân,
s-au aşezat tăcând. A zis, deci, fratele cel din biseri
că: Eu plec, rugaţi-vă pentru mine! Iar fratele străin,
neaflând îndrăzneală la Bătrân, a zis fratelui: Vin şi eu
* ’Facere 8 ,1 1 .
216 PATERICUL MARE
cu tin e ! Ş i au ie ş it îm p re u n ă . L -a ru g at deci pe acesta

zicân d : D u -m ă şi la A w a M o ise, cel dintre tâlhari Şi
venind el la a c e s ta , i-a p rim it p e ei cu bucurie şi cin-
stin d u -i i-a s lo b o z it.
Şi a zis fra te le c a r e -l d u s e se : Iată, te-am dus la un
stră in şi la un e g ip te a n , c a r e din cei doi ţi-a plăcut?
Şi răsp u n zân d , a c e la a zis: M ie acum mi-a plăcut
egip teanu l. A uzind un u l d in p ărin ţi s-a rugat lui
D um nezeu zicân d : D o am n e, ara tă -m i lucrul acesta,
că unul fuge p e n tru n u m e le T ău , şi altul îmbrăţişează
p en tru n u m ele T ău . Şi ia tă s-a u a ră ta t lui două corăbii
m ari p e râu . Şi a v ă z u t p e A w a Arsenie şi Duhul
lui D um nezeu plu tin d în lin işte într-u na şi pe Awa
M oise şi în g e rii lui D u m nezeu plutind în cealaltă şi
hrănindu-1 cu fagu ri de m ie re .
16. Au v e n it o d ată câţiv a b ă trâ n i la Awa Arsenie
şi l-au ru gat m u lt s ă le sp u n ă cuvânt despre cei ce
tră ie sc în lin iştire şi nu se în tâ ln e sc cu nimeni. A zis
a cesto ra B ătrân u l: Cât tim p fecio ara rămâne în casa
tatălu i ei, m u lţi d o re sc să se logodească cu aceasta.
Când în s ă îşi ia b ă rb a t, nu m ai place tuturor: unii o
ponegresc, alţii o laudă, şi nu m ai are cinstirea aşa
cum o avea la în cep u t, când e ra ascunsă. Aşa şi cele
ale sufletului, când se fac cunoscu te, nu este cu putin
ţă să m ai placă tuturor.
17. A zis A w a V itim ie: Odată, coborând eu în Schit
m i-au d at unii pu ţine m e re ca să le dau la bătrâni; şi
am b ătu t la chilia A w ei A chilâ, ca să i le dau lui. Iar
acesta a zis: Adevărat, frate, nu aş fi v rut să baţi la uşa
m ea acum, nici dacă a r fi fo st m an ă cerească. Nici la
D E S P R E LINIŞTIRE 217
altă ch ilie să nu te duci! Am p lecat, deci, la chilia mea

şi le-am dus la biserică.
18. A zis A w a Diadoh: Precum uşile băilor, când se
deschid întruna, îm ping repede căldura afară, tot aşa
şi sufletul, când vrea să stea de vorbă mult, chiar dacă
spune lucruri bune, îşi risipeşte căldura sa prin poar
ta vorbirii. Este bună, aşadar, tăcerea la timp, ea fiind,
ca nimic altceva, m aica celor mai înţelepte înţelesuri.
19. A zis A w a Dulas: Dacă vrăjmaşul ne sileşte să
părăsim liniştirea, să nu-1 ascultăm. Nimic nu este
asemenea ei şi nim ic nu se asemuieşte cu aceasta şi
cu nemâncarea în lupta împotriva aceluia. Căci ele
dau ascuţime ochilor dinăuntru.
20. A zis iarăşi: Taie legăturile cu cei mulţi ca să
nu se risipească războiul8 împotriva vrăjmaşului şi să
nu-ţi tulbure rânduiala liniştirii.
21. Un frate l-a întrebat pe Awa Isaia, zicând: Cum
trebuie să se liniştească cineva în chilie? Şi a răspuns
Bătrânul: A se linişti în chilie înseamnă a se arunca în
faţa lui Dumnezeu şi a sta cu toată puterea lui împo
triva oricărui gând sem ănat de vrăjmaş. Căci aceasta
înseamnă a fugi din lume. A zis fratele: Ce este lumea?
Şi a răspuns Bătrânul: Lumea este risipirea lucruri
lor. Lumea este a lucra cele împotriva firii şi a împlini
voirile tale după trup9. Lumea este a cugeta cineva
despre sine că răm âne în acest veac. Lumea este a se
îngriji cineva de trup spre păgubirea sufletului şi a se
mândri cu ceea ce lasă în urmă. Nu de la mine spun
+ 8SC are varianta: ...m intea ta să nu se risipească! * ’Vezi
Efesenl 2 ,3 .
218 PATERICUL M A RE
acestea, ci loan A postolul e s te cel c a re zice: Nu iubiţi

lum ea, nici to a te c â te su n t a l e lu m ii10.
2 2 . A zis iarăşi: T reb u ie c a cel ce c a u tă liniştirea11
să se cerceteze p e sine în to t ce a su l d a că a scăpat de
cei care-1 stăp ân esc în v ăzd u h 12 şi d a că s -a eliberat de
aceia, ch iar de p e tre c e în c ă în tru p . Căci atâta cât se
supune robiei ace sto ra , nu p o a te s ă afle liniştirea.
2 3 . Un frate l-a în tre b a t p e a ce la şi B ătrân, zicând:
Ce trebuie să facă cel ce c a u tă lin iştirea? Şi el a zis: Cel
ce caută liniştirea a re nevoie de a ce s te trei lucruri:
frică de Dum nezeu n e în ce ta t, de asem en ea, să ceară
cu răbdare şi să nu slo b o zească inim a lui de la pome
nirea lui Dumnezeu.
24. A zis A w a T h eo d o r al F erm ei13: Omul care a
aflat dulceaţa chiliei fuge de ap ro ap ele său nu pentru
că îl d ispreţuieşte14.
♦ l0l lo a n 2 , 1 5 . * llC itito r u l r o m â n a r e ţ i n u t s p e r c ă p rin liniş
tir e şi c e l c e c a u t ă lin iş tir e a r e d ă m te r m e n u l te h n ic binecunos
c u t d e isih ie s a u is ih a s t. * 12P o a t e fi e c o u l te x tu lu i din Efeseni
2 , 2 : In c a r e a ţi u m b la t m a i în a in te , p o t r i v i t v e a c u lu i lum ii aces
te ia , p o tr iv it s tă p â n ito r u lu i p u te r ii v ă z d u h u lu i, a du hului care
lu c r e a z ă a c u m în fiii n e a s c u ltă r ii. S p a ţiu l a e r i a n şi v ăzduh ul din
ju ru l p ă m â n tu lu i s e c o n s id e r ă c a fiin d lo c u l d e s tă p â n ire al du
h u rilo r r e le , c a r e u r m ă r e s c s ă -i î n r o b e a s c ă p e o a m e n ii c a re se
află p e p ă m â n t, î n c â t s ă -ş i r e v e n d ic e d r e p tu r ile a s u p r a suflete
lo r lo r, c â n d v o r ie şi d in a c e a s t ă lu m e (V ă m ile V ăzd u h u lu i). Ceea
c e u r m ă r e ş te m o n a h u l d e l a î n c e p u t e s t e , c o n f o r m sp u se lo r av-
v ei, s ă s e iz b ă v e a s c ă d e in f lu e n ţa d u h u r ilo r r e le , î n c â t e lib e ra t de
a c e s te a , s ă p o a tă s ă lu c r e z e p r in c ip a la lu i l u c r a r e isih a s tă , care
e s te c o m u n iu n e a c u D u m n e z e u . + 13M u n te în E g ip t, în nordul Ni-
triei, u n d e s e n e v o ia u m u lţi a n a h o r e ţ i 14„ Isih astu l e s te cel tare
fuge d e to a te , fă ră s ă le u r a s c ă , p e n tru c ă n u v r e a s ă în c e te z e gus
tu l d u lceţei lui D u m n ezeu " (S c a r a , C u v ân tu l 2 7 - D esp re isihie).
D E S P R E LINIŞTIRE 219
25. A zis Iarăşi: Dacă nu mă voi rupe pe mine de ia

aceste m ilostiviri, nu mă vor lăsa să fiu monah.
26. S-a îm bolnăvit odată A w a Iosif şi a trimis la
Awa Theodor, zicând: Vino ca să te văd înainte de a
ieşi din trup. Era la m ijlocul săptămânii şi nu s-a dus.
A trimis răspuns zicând: Dacă rămâi până sâmbătă,
voi veni, iar dacă pleci, ne vom vedea unul pe altul în
cealaltă lume.
27. Un frate a v enit la A w a Theodor ca să-l înve
ţe să îm pletească, aducând cu el şi legătura cu finic.
Iar Bătrânul a zis lui: Mergi şi vino aici dimineaţă. Şi
sculându-se B ătrânul i-a udat legătura şi i-a pregătit
împletitura de în cep u t şi i-a zis: Aşa şi aşa să faci; şi l-a
lăsat. Intrând în chilia sa, a şezut Bătrânul. Iar când a
venit ceasul, a făcut fratelui m âncare şi i-a trimis. Iar
dimineaţa, acela a v enit iarăşi şi Bătrânul i-a zis: Ia-ţi
legătura ta de aici şi pleacă, căci ai venit să mă bagi în
ispită şi în griji. Şi nu l-a lăsat pe acesta înăuntru15.
28. A zis Amma Theod ora: Bun lucru este să ajun
gă cineva la liniştire. Omul înţelep t ajunge la linişti
re. Căci cu adevărat lucru m are este pentru fecioară*
* “ Este o perspectivă ce trebuie readusă în actualitate într-o
epocă în care m ai to ţi su n tem prinşi să facem lucruri exterioare,
materiale, neglijând sau fugind fără să ne dăm seama de petre
cerea cu Dumnezeu în liniştire. Insistenţa părinţilor asupra aces
tui subiect a ra tă c â t de im p o rtan te sunt meditaţia, reculegerea,
trezirea şi hrănirea conştiin ţei legăturii noastre cu Dumnezeu şi
cât de ispititor şi am ăgito r este angajam entul în lucrurile acestei
lumi oricât de folositoare a r fi a ce s te a pentru noi şi pentru seme
nii noştri. Sunt cu a tâ t m ai m ari riscul şi sminteala când această
perspectivă este asu m ată de B iserică şi de oamenii Bisericii şi
propusă cu fervoare şi cu în d rep tăţire d e sine.
220 PATERICUL MARE
ş i p e n tru m o n a h s ă tr ă ia s c ă în lin iştire , şi mai ales

p e n tru c e i tin e ri. D ar s ă ş tii că, d a că cineva îşi pune
m a i în a in te în gân d s ă t r ă ia s c ă în lin iştire , îndată vrăj
m a şu l v in e şi în g r e u ia z ă su fletu l lui cu acedia, cu ne
p ă s a re a , cu g ân d u ri. în g r e u ia z ă ş i tru pul cu boli, cu
s lă b iciu n e , cu în m u ie r e a g e n u n c h ilo r şi a tuturor mă
d u larelo r. I s e t o p e ş te p u te r e a su fletu lu i şi a trupului
şi îş i z ice : s u n t b o ln a v şi n u a m p u tere să-m i fac pravi
la. D ar d a că s u n te m cu tr e z v ie 16, to a te acestea dispar.
E ra u n că lu g ă r c a re , de cu m a în cep u t să-şi facă
p rav ila, l-a u a p u c a t frig u rile şi fierb in ţeala şi durerea
d e cap , ş i îş i z ic e a în sin e : Ia tă su n t bolnav şi peste
p u ţin v o i m u ri, d eci m ă v oi rid ica în ain te de a muri
şi îm i v oi fa c e prav ila. Ş i cu gândul acesta s-a silit pe
s in e ş i ş i-a fă c u t prav ila. Şi cu m a term inat pravila
a în c e t a t ş i fie rb in ţe a la . Dar, iarăşi, la ceasul pravilei
v e n e a fie r b in ţe a la şi ia ră şi cu acelaşi gând bâtele se
îm p o triv e a ş i îş i fă c e a p ravila, b iru in d gândul cel rău.
2 9 . S p u n e a A w a Io a n că: D acă a re omul în sufletul
* 16E s te fo lo s it aici v e rb u l vrjcpoo, d e la ca r e vine şi substantivul

v lra & i u n te r m e n te h n ic c u sem n ificaţii fo a rte im portante, mai
a le s p e n tru sp iritu a lita te a m o n ah ală, d a r şi p en tru spiritualita
t e a c r e ş tin ă în g e n e ra l. în r o m â n e ş te s-a tra d u s prin a priveghea
s a u a v e g h e a . E s te fo lo sit în Noul T e sta m e n t de m ai multe ori.
Sfântu l A p o sto l P e tru îl fo lo se şte a lătu ri de verb ul YPUY0 P1î a a t£ >
s u g e râ n d u -n e o d ife re n ţă s e m a n tic ă în tre ace s te a : Fiţi treji, pri
v e g h e a ţi. [NfjiJJocTe, YPriYopnCTaxe). Potrivn icul vostru, diavo
lul, u m b lă, ră cn in d c a un leu, că u tâ n d p e cin e s ă înghită (1 Pe
tr u 5 , 8 ) . L a fel şi Sfântul A p ostol Pavel: De a ce e a să nu dormim
c a şi ceilalţi, ci s ă p riv eg h em şi s ă fim treji. (YPriYopwpev Kort
vfjcpcopev) ( 1 T esalo n icen i 5 , 6 ). C on sid erăm c ă cea mai apropi
a tă tr a d u c e re e s te p rin a fi tr e a z , trezv ie, fiind v orba de o stare
p e r m a n e n tă d e tr e z ire a sufletului.
lui lucrul lui D um nezeu, poate să stea în chilie, chiar

dacă nu a re lu cru l aceste i lumi. Şi iarăşi, dacă are
omul lu cru rile a c e s te i lum i şi nu are lucrurile lui
Dumnezeu, p en tru lu cru rile lumii şi acesta poate să
stea în chilie. Iar cel ca re nu are niciun fel de lucruri,
nici pe ale lui D um nezeu, nici pe ale lumii acesteia, nu
poate nicicum s ă s te a în ch ilie17.
30. Era un frate care tră ia în obşte, ţinând o nevo-
inţă foarte aspră. Auzind unii fraţi din Schit despre
el, au venit să-l vadă şi au in trat în locul unde acesta
lucra. Şi îm brăţişân d u -i pe ei, s-a întors şi a început
să lucreze din nou. Văzând fraţii ce a făcut, i-au zis:
Ioane, cine ţi-a pus sch im a sau cine te-a făcut monah
şi nu te-a în v ăţat s ă iei de la fraţi cojocul şi să le spui:
Rugaţi-vă pen tru m in e sau şed eţi? A zis lor: Ioan pă
cătosul nu lasă lu crul p en tru acestea.
31. Spuneau d esp re A w a Isidor că, atunci când
mergea un frate la el, se d ucea în locul cel mai din spa
te al chiliei. Şi ziceau fraţii către el: Awa, ce este aceas
ta ce faci? Şi a zis că şi sălbăticiunile se salvează fugind
* 17A w a se re fe ră aici la câ te v a condiţii fundamentale pentru
ca un om să p o ată re z is ta în v ia ţa m on ahală ascetică. Condiţia de
bază este harul lui D um nezeu ca re , atun ci când vine în suflet, îl
atrage spre cele d e su s, oferin d u -i d esfătarea dumnezeiască (lu
crurile lui D um nezeu). In a c e s te condiţii nu constituie o proble
mă să trăiască v ia ţa în ch ilie, ch ia r d acă îi lipseşte mângâierea
unei preocupări o m en eşti cu ra te , a şa cum sunt lucrul mâinilor,
cultivarea grădinii ş.a. C ând lip seşte sau se ridică pentru un timp
harul lui D um nezeu şi călu găru l îşi dă sieşi m ângâierea lucrării,
aşa cum am spus, p o a te s ă re z iste în viaţa de chilie. Iar Dumne
zeu, văzând in ten ţia lui şi lu p ta plină de răbdare, îl va cerceta
şi-i va dărui har. D acă lip sesc în să, în acelaşi timp, amândouă
condiţiile, nim ic nu p o a te să-l ţin ă în viaţa ascetică (ET).
222 PATERICUL MARE
în cuiburile lor. A cestea le sp u n ea sp re folosul fraţilor.

32. Trăia în A lexandria un o m învăţat, pe nume
Cozma, ta re m inu n at şi v irtu o s, sm e rit la cuget, mi
lostiv, înfrânat, feciorelnic, liniştit, iubitor de străini,
iubitor de săraci. Având eu m u ltă îndrăzneală la el,
i-am zis în tr-o zi: A rată-m i d rag o ste şi spune-mi de
câ t tim p eşti în liniştire? T ăcând el şi nerăspunzân-
du-mi nim ic, iarăşi i-am zis: P en tru Domnul, spu
ne-m i! Iar el, după un tim p m i-a zis: Am treizeci şi trei
de ani. Iarăşi i-am zis: A rată-m i d ragoste desăvârşită
ştiind că p en tru folosul sufletului te întreb: Spune-mi,
în a tâ ta tim p de liniştire ce ai izbutit? Iar el, oftând
din adâncul inimii, m i-a zis: Ce p oate să izbutească
un om lum esc, m ai ales stân d în casa lui? Eu însă îl
rugam , zicând: P entru Domnul, spune-m i ca să mă fo
losesc. Atunci, fiind silit m u lt de m ine, a zis: Iartă-mă,
ace ste a tre i ştiu că am izbutit: s ă nu râd, să nu jur, să
nu m int. Iar eu, auzind, am d a t slavă lui Dumnezeu.
3 3 . A w a M acarie cel M are zicea fraţilor în Schit,
de cum term in a slujba la b iserică: Plecaţi, fraţilor! Şi
i-a zis lui unul d intre B ătrân i: Părinte, unde avem să
plecăm m ai m ult d e câ t în p ustia a ceasta? Iar el a dus
degetul său la gură, zicând: Cu a ce a sta să plecaţi18. Şi
a in trat în chilia lui, a închis u şa şi stătea.
3 4 . A zis A w a M oise c ă tre A w a M acarie la Schit:
Vreau să m ă liniştesc, d ar nu m ă lasă fraţii. I-a zis
A w a M acarie: Văd că firea ta este slabă şi nu poţi să-i
îndepărtezi pe fraţi. D ar d acă v rei să trăieşti în liniş
tire, m ergi în pustie adânc, în tr-o stân că, şi acolo vei
duce viaţă în liniştire. Şi aşa a făcu t şi a găsit odihnă.
♦ '"Bătrânul se referă la tăcere. A d ică , gura s ă plece!
35. A în treb at A w a Isaia pe A w a Macarie zicând:

Spune-mi cu v ân t Şi i-a zis lui Bătrânul: Fugi de oa
meni. l-a zis A w a Isaia: Ce înseam nă să fugi de oa
meni? Iar Bătrânul i-a zis: Să stai în chilia ta şi să-ţi
plângi păcatele.
36. A w a Aio a în tre b a t pe A w a Macarie zicând:
Spune-mi cuvânt! I-a zis lui A w a Macarie: Fugi de oa
meni, stai în chilia ta şi plângeţi păcatele şi nu iubi
vorba cu omul şi te vei mântui.
37. Un frate a cerce ta t la Schit pe Awa Moise, ce
rând de la acesta cu v â n t I-a zis lui Bătrânul: Mergi,
stai în chilia ta şi chilia te va învăţa toate.
38. A zis A w a M oise: Omul care fuge de oameni
este ca strugurele copt, ia r cel care stă cu oamenii
este ca agurida.
39. A zis A w a Marcu: Cel care vrea să treacă marea
cea duhovnicească îndelung-rabdă, se smereşte, pri-
veghează, se înfrânează. în afara acestor patru, dacă
se grăbeşte să intre, se tulbură inim a lui, dar nu poate
să treacă.
40. A zis iarăşi: L in iştirea foloseşte pentru că nu
lucrează cele rele. Iar dacă şi cele patru virtuţi19 le do
bândeşte în rugăciune ca ajutor, nimic nu duce mai
repede la nepătim ire.
41. A zis iarăşi: Nu e ste cu putinţă să se liniştească
mintea fără de tru p 20, nici să se dărâme zidul care le
desparte fără lin iştire şi rugăciune.
* 19Se referă la v irtu ţile din apoftegm a precedentă. # “ SC are
o variantă de te x t diferită: dveu rr|ţ (puyifc tou «jwparoţ / fără
să fugă de trup, c e e a ce ră sto a rn ă sensul apoftegmei. în vari
anta textului ET se v o rb e şte d esp re solidaritatea dintre minte
Şi trup, iar în textu l SC d e fuga m inţii de trup. Partea a doua a
224 PATERICUL MARE
4 2 . A zis A w a Nil: N evătăm at de săgeţile vrăjma

şului răm âne m on ahu l c a re iu b e şte liniştirea, iar cel
care se a m e ste că cu m u lţim ile se răn eşte continuu.
Căci la cel ce se lin iş te şte şi m ân ia se arată mai blân
dă, iar d orin ţa în s ta re a de lin iştire obişnuieşte să
p o rn ească m ai d om ol şi m ai raţional. Intr-un cuvânt,
o rice patim ă care nu e ste a ţâ ţa tă se potoleşte uşor şi
după a c ee a în cete a z ă cu d esăv ârşire, uitând cu tim
pul lu crarea p rop rie. Şi răm ân am intirile subţiri ale
lucrurilor, după ce s-a re tra s p o rn irea pătimaşă.
4 3 . A zis iarăşi: P en tru a cea sta e ste bună liniştirea,
p entru că nu vede lucrul vătăm ăto r şi, nevăzându-1,
cugetul nu-1 p rim eşte şi, neprim ind formă în el, nu
m işcă am in tirea cu închip uirea, şi amintirea, nefiind
m işcată patim a, nu se aţâţă. N em işcând patima, el are
lin işte ad âncă şi m ultă pace în cele dinăuntru.
4 4 . A w a Io sif a zis A w ei N istherie: Ce voi face cu
lim ba m ea p en tru că nu p o t să o stăpânesc? Şi a zis
lui B ătrânu l: D acă v o rbeşti, ai odihnă? I-a zis lui: Nu!
A zis B ătrânu l: D acă nu ai odihnă, pentru ce vorbeşti?
Mai bin e taci şi, dacă se va întâm pla să fie vorbă, este
m ai bine să auzi m ulte d ecât să vorbeşti.
4 5 . A zis A w a Pim en: începutul relelor este
risipirea!
4 6 . A zis iarăşi: Trebuie să fugi de cele trupeşti. Căci
atunci când omul este aproape de războiul trupesc, se
aseam ănă omului care stă deasupra unei gropi adân
c i Şi în o rice clipă vrea vrăjm aşul lui, cu uşurinţă îl
apoftegm ei p are să d ea d rep tate varian tei de te x t ET. Din mo
m en t ce se v orb eşte desp re d ărâm area zidului dintre minte şi
tru p este evident că se a re în v ed ere un irea lo r şi nu separarea.
aruncă jos. Când în să cele trupeşti sunt departe, se

aseamănă omului care stă departe de groapă, şi chiar
dacă vrăjmaşul îl atrage pe acesta pentru a-1 arunca
jos, cât îl atrage şi îl sileşte, Dumnezeu îi trimite ajutor.
47. A zis iarăşi: Dacă eşti tăcut, vei avea odihnă în
orice loc în care te vei aşeza.
48. Unui frate care şed ea în Thebaidaîn pustie21 i-a
venit un gând, zicând: De ce stai lipsit de roade? Scoa-
lă-te, mergi la o bşte şi acolo vei da roadă. Şi sculân-
du-se, a venit la A w a Pafnutie şi i-a descoperit gân
dul. Şi i-a zis lui Bătrânul: Mergi, stai în chilia ta şi fă
o rugăciune dim ineaţa, şi una seara, şi una noaptea.
Şi când ţi-e foame, m ănâncă, şi când ţi-e sete, bea, şi
când şi-e somn, culcă-te. Şi răm âi în pustie. Dar ne-
încredinţându-se acestuia, a venit şi la Awa Ioan şi
i-a descoperit cuvintele A w ei Pafnutie. Şi i-a zis Awa
Ioan: Să nu mai faci deloc rugăciuni, ci numai să stai
în chilia ta. Şi sculându-se, a venit la A w a Arsenie şi
i-a descoperit şi lui toate. Şi a zis lui Bătrânul: Ţine
ce ţi-au spus părinţii. Mai m ult de atât nu am ce să-ţi
spun. Şi încredinţându-se, a p le c a t
49. Awa Pavel şi A w a Tim otei erau împodobitori22
în Schit şi erau stingheriţi de fraţi. Şi a zis Timotei fra
telui său: De ce ne dorim această îndeletnicire? Toată
ziua nu suntem lăsaţi să ne liniştim . Şi răspunzând
Awa Pavel i-a zis: Ne e ste de ajuns liniştirea de peste
* 21Teba se num eşte, în g eneral, Egiptul de Sus, datorită vechii
Cetăţi a Tebelor care, în v ech im e, a fost şi reşedinţa împăraţilor.
Ruinele ei s-au salvat sub n u m ele d e Luxor şi Carnac. Aid în
seamnă, de asem enea, pustiul d in tre cele două părţi ale râului
Nil, unde s-au refugiat m ulţi creştin i şi s-a dezvoltat cu timpul
un mare centru an ah o retic (E T ). ♦ 22îm podobitori erau numiţi
226 PATERICUL MARE
noapte, d acă cu getu l n o stru priveghează cu trezvie.

5 0 . A zis unui d in tre sfin ţi: E ste cu neputinţă omu
lui, c â tă v rem e a re d u lce aţa lum ii, să aibă şi dulcea
ţa lui D um nezeu. Şi iarăşi, d acă a g u stat dulceaţa lui
D um nezeu, u ră şte lu m ea, p recu m e ste scris: Nimeni
nu p o a te s ă slu jea scă la d o i dom n i23. La fel şi noi, daca
v rem leg ătu ra cu o am en ii şi o d ihn a trupului, nu pu
te m să n e bu cu răm de d u lceaţa lui Dumnezeu. Aceas
ta spun că, d acă s tă cin ev a în ch ilia sa şi se nevoieşte
cu tă c e re a , luând am in te d in to t sufletul la rugăciune
şi lu crare, în a c e s t tim p p o ate să se m ântuiască
5 1 . A zis u cen icu l A w e i S iso e că tre acesta: Părinte,
ai îm b ă trâ n it, să p le căm p u ţin m ai aproape de lume.
I-a zis lui B ătrân u l: Unde nu e ste nici m ăcar o femeie,
aco lo să m ergem . I-a zis u cenicu l: Şi unde este locul
unde nu e ste nicio fem eie, în afară de pustie? A zis,
atu n ci, B ătrân u l: în p u stie să m ă duci!
5 2 . A v e n it o d ată A w a A m m un din Raith la Clys-
m a24 să-l c e rce te z e p e A w a Sisoe. Şi văzându-1 pe
a c e s ta n e c ă jit că a lă sa t pustia, a zis lui: De ce te
n e c ă je şti, a w a , ce ai fi p u tu t să m ai faci de acum în
p u stie, a şa b ă trâ n ? Ia r B ătrân u l l-a privit pe acesta
cu asp rim e zicând: Ce îm i zici, Am m un? Nu ne era de
aju n s şi num ai lib e rta te a gândului în pustie?
5 3 . Un frate l-a în tre b a t pe A w a S isoe zicând: Cum
d e ai p ă ră sit Schitul îm p reu n ă cu A w a Or şi ai venit şi
a c e l a c a r e s e în g r ije a u d e c u r ă ţ e n ia şi î m p o d o b ir e a mănăstirii.
V ezi e p itim la S fâ n tu lu i T e o d o r S tu d itu l, D e s p r e împodobitor:
„D a că î n t r e a g a m ă n ă s t i r e n u s e în f r u m u s e ţ e a z ă d e d ou ă ori pe
s ă p t ă m â n ă , 5 0 d e m ă tă n ii s a u h r a n ă u s c a t ă " (P, G. 9 9 , 1 7 4 5 - 46)
( E T ) . ♦ “ M atei 6 , 2 4 , ♦ “ C e ta te d in s tr ă f u n d u l Ie ro p o le i (Golful
A ra b lc -S u e z )
te-ai aşezat aici? I-a zis lui Bătrânul: Când au început

să se înm ulţească fraţii la Schit, auzind eu că a ador*
mit Awa Antonie, m-am ridicat şi am venit în munte
şi, aflând lucrurile liniştite aici, am stat puţin timp. A
zis lui fratele: Cât timp ai de când eşti aici? A zis Iui
Bătrânul: Sunt şaptezeci şi doi de ani.
54. Ziceau despre A w a Sisoe Thebeul25 că, de
cum se term ina slujba, fugea la chilia Iul. Şi ziceau
despre el: Are demon! Acesta însă făcea lucrarea lui
Dumnezeu.
55. A întrebat un frate pe A wa Sarmatâ zicând:
Gândurile m ele îmi spun: Mergi afară şi cercetează pe
fraţi. Şi a zis Bătrânul: Să nu asculţi aceasta de la ele,
ci să zici: Iată, v-am ascultat prima dată, acum nu vă
mai pot asculta.
56. A zis Amma Sinclitichia: Mulţi dintre cei ce se
află în munte fac cele ale orăşenilor şi se pierd, iar
mulţi dintre cei care trăiesc în oraşe, făcând faptele
pustiei, se m ântuiesc. Căci este cu putinţă ca, fiind cu
cei mulţi, să trăieşti ca monahul înlăuntrul tău şi, sin
gur fiind, să petreci cu m ulţi în cugetul tău.
57. Odată, când şedea A w a Tithoe la Clysma, cuge
tând a zis ucenicului său: Dă drumul apei la finici, hu
le. Iar acesta a zis: La Clysma suntem, aw a. Iar Bătrâ
nul a zis: Ce fac la Clysma? Să mă duci iarăşi la munte!
58. A zis un Bătrân: A sta bine în chilie umple pe
monah de bunătăţi.
59. A zis un Bătrân: Monahul este dator să-şi
♦ 25Aw a Sisoe Tebeul a tră it în secolul al V-lea şi este altul decât
Awa Sisoe de la Schit, care a tră it în secolul al JV-lea. Mai este
amintit şi un al treilea Sisoe, cu noscut ca Sisoe din Petra (ET).
228 PATERICUL MARE
c u m p e re lin iş te a s a c u p r e ţu l d e a -ş i n e s o c o ti chiar şi
v ă tă m a re a tr u p e a s c ă , d a c ă s e în tâ m p lă .
60. P o v e s te a c in e v a c ă : T r e i p r ie te n i, iu b ito ri de os
te n e a lă , s -a u fă c u t m o n a h i. Ş i p rim u l d in tre ei a ales
s ă fie în t r e c e i c e s e lu p tă s ă fa c ă p a c e , d u p ă cuvântul:
F ericiţi fă c ă t o r ii d e p a c e !26 A l d o ile a a a le s să cerce
te z e p e b o ln a v i. I a r a l t r e ile a a p le c a t s ă trăiască în
lin iş tir e în p u s tie . D e ci, p rim u l, o s te n in d u -s e pentru
c e r tu r ile d in tre o a m e n i n u a p u tu t s ă v in d e c e pe toţi
şi, c ă z â n d în a c e d ie , a v e n it la c e l c e s lu je a p e bolnavi
şi l-a a fla t ş i p e a c e s t a îm p u ţin a t ş i n e aju n g ân d să-şi
d e s ă v â rş e a s c ă p o ru n c a .
Ş i în ţe le g â n d u -s e a m â n d o i, a u p le c a t să -l vadă pe
c e l c e a le s e s e lin iş tir e a . Ş i i-a u p o v e s tit tris te ţe a lor
şi l-a u ru g a t s ă le s p u n ă e l c e a i z b u t i t Ş i tă câ n d puţin
tim p , a p u s a p ă în tr -u n v a s ş i le -a z is: U itaţi-v ă la apă!
E ra tu lb u r a tă . D u p ă p u ţin tim p ia r ă ş i le -a zis: Uitaţi-
v ă a cu m ce s -a în tâ m p la t c u ap a. Şi cu m s e uitau la
ap ă, au v ă z u t c a în o g lin d ă fe ţ e le lo r. Şi le -a zis: Aşa
e s te şi c e l c a r e t r ă ie ş t e în m ijlo c u l o am en ilo r. Din
p ric in a tu lb u r ă r ilo r n u -şi v e d e p ă c a te le sale. Când
s e lin iş te ş te , în s ă , m a i a le s în p u stie , a tu n ci îşi vede
lip s u rile sa le .
6 1 . U n fr a te a c e r c e t a t p e u n B ă tr â n m u lt încercat
şi i-a z is: S u făr! Şi a z is lu i B ă trâ n u l: S ta i în chilia ta şi
D u m n ezeu îţi v a d a u ş u r a re .
6 2 . A z is u n B ă trâ n : A şa cu m p e u n d ru m folosit nu
c r e ş te n ic io d a tă ia r b ă c h ia r d a c ă p u i să m â n ţă , pentru
că lo cu l e s te c ă lc a t cu p ic io a r e le , la fe l şi cu noi. Li-
n iş te ş te -te d in sp re o r ic e lu c ru şi v e i v e d e a crescând
♦ “ M atei 5 , 9
lucruri d e c a re tu nu ştia i că sunt înăuntrul tău, deoa

rece călcâi p este e le 27.
63. Un frate a întrebat pe un Bătrân zicând: Este
bine, avva, să locuieşti în pustie? Şi a răspuns Bătrânul:
Fiilor lui Israel, cân d au încetat rătăcirea prin pustie
şi au locuit în corturi, atunci li s-a făcut cunoscut cum
trebuie să cinstească pe Dumnezeu. Căci şi corăbiile,
bătute de valuri în mijlocul mării, rămân nelucrătoare,
dar, când ajung la liman, atunci fac lucrătoare încărcă
tura lor. Şi omul, dacă nu rămâne cu răbdare într-un
singur loc, nu va primi cunoştinţa adevărului. Căci
înaintea tuturor virtuţilor Dumnezeu a ales linişti
rea Scris este: Spre unii ca aceştia îm i îndrept privirea
Mea: spre cel blân d şi lin iştit şi care trem ură la cuvintele
Mele!28 Şi a zis fratele: Cum este cu putinţă să locuieşti
singur? A răspuns Bătrânul: Atletul, dacă nu se întrece
cu mulţi, nu poate învăţa meşteşugul victoriei, ca, după
aceea, să lupte singur cu potrivnicul29. Aşa şi monahul,
dacă nu se va antrena cu fraţii şi nu va învăţa meşteşu
gul gândurilor, nu poate să se aşeze în singurătate şi să
se împotrivească gândurilor.
Şi a zis fratele: Dacă este nevoie în vreo împrejurare
* î7Vezi Luca 2 1 ,3 4 : Luaţi am inte ca nu cumva să se îngreuneze
inimile voastre cu grijile vieţii. * “ Isaia 6 6 ,2 . Am redat textul în
traducere proprie, d eo arece trad u cerea rom ânească din ediţii
le cunoscute nu p ăstrează sensul exact al textului original şi se
pierde raţiunea citării lui în ace s t context. Vezi ediţia sinodală,
de ex.: Spre unii ca aceştia îm i îndrept privirea Mea: spre cei
smeriţi, cu duhul um ilit şl care trem u ră la cuvântul Meu! * MPo-
trivnicul este aici citat cu sensul particular, nu cu sensul comun,
etimologic, trim iţând la diavolul. Vezi: Fiţi treji, privegheaţi. Po
trivnicul vostru, diavolul, um blă răcnind ca un leu, căutând pe
cine să înghită (1 Petru 5 ,8 ) .
230 PATERICUL M ARE
anu m e c a cin ev a s ă în tâ ln e a s c ă fe m e ie , cum trebuie

să o în tâ ln e şti p e a c e a s ta ? Şi i-a z is lui Bătrânul:
N evoia a c e e a e s te d e la d iav o lu l. C ăci m u lte pricini
tre b u in c io a se a r e d iav o lu l. Ia r d a c ă se întâmplă
n ev o ia d e a în tâ ln i fe m e ie , n u o lă s a p e aceasta să
v o rb e a sc ă m u lt Şi tu , d a că v o r b e ş ti, s ă spui multe în
p u ţin e cu v in te ş i g r a b n ic s lo b o z e ş te -o p e ea. Iar dacă
în tâ rz ii cu ea, s ă c u n o ş ti c ă m ire a s m a e i s e va năpusti
p e ste cu g etu l tău .
Ia r fra te le a z is: Cu c e g ân d p o a te om u l să oprească
v o rb ire a d e ră u ? Şi a ră s p u n s B ă trâ n u l: A şa cum cel
c a re p rim e ş te fo c la s â n u l s ă u s e ră n e ş te , to t aşa şi cel
c a re p rim e ş te to v ă ră şia o a m e n ilo r n u va fi scutit de
v o rb ire a d e rău . Ş i a z is fra te le : Ce s u n t închipuirile
de n o a p te a le d iav o lu lu i? Şi a zis B ă trâ n u l: A şa cum în
tim p u l zile i d iavolul n e ţin e cu g ân d u ri stră in e pentru
a nu n e o cu p a cu ru g ă ciu n e a , to t a ş a şi noaptea ne
ap rin d e m in te a cu în c h ip u iri, în tu n ecâ n d u -n e şi lip*
sin d u -n e d e ru g ă ciu n e a d e n o a p te .
Ia ră şi a în tr e b a t fra te le p e B ă trâ n zicân d : Ce va face
om ul, p ă rin te , p e n tru a p rim i d aru l v irtu ţilo r? Şi a
răsp u n s B ă trâ n u l: D acă c in ev a v re a s ă în v e ţe un meş
teşu g , la să d e o p a rte o ric e g r ijă şi nu m ai cu acela se
o cu pă, ră m â n â n d lân g ă în v ă ţă to ru l lui, sm erindu-se
şi m icşo râ n d u -se p e s in e, şi a ş a în v a ţă m eşteşugul. La
fel şi m on ahu l, d a că n u v a lă sa to a tă g rija om enească
şi nu s e v a m ic şo ra p e sin e, în c â t s ă nu se socotească
p e s in e n ic io d a tă a fi m ai b u n sau eg al cu cineva30, nu
va d o bân d i în c e le din u rm ă v irtu te a . Iar dacă se va
♦ "V ezi Filipeni 2 ,3 .
smeri p e sin e şi s e va m icşora în orice lucru, atunci

virtuţile îşi g ăsesc lu crarea lor şi vin de la sine.
64. Ne p ov estea nouă un Bătrân: în viaţa lui, Bă
trânului meu îi p lăcea să meargă în cele mai îndepăr
tate pustiuri şi acolo să se liniştească. într-o zi i-am
zis: Awa, de ce fugi aşa în pustiuri? Căci cel care ră
mâne aproape de lume şi, pentru Dumnezeu, când
vede ceva, este ca şi când nu ar vedea, acela are cea
mai mare plată. Şi mi-a zis Bătrânul: Crede-mă, fiule,
până nu ajunge omul la măsura lui Moise şi nu devine
aproape fiu al lui Dumnezeu, nu se foloseşte din cele
ale lumii. Eu sunt încă fiu al lui Adam. Ca şi părintele
meu, de îndată ce văd rodul păcatului, îl şi poftesc şi,
luându-1, îl mănânc şi mor. De aceea părinţii noştri fu
geau în pustiuri şi acolo ucideau lăcomia pântecelui,
negăsind mâncărurile care nasc patimile.
65. A zis un Bătrân: Cel care a păcătuit lui Dumne
zeu este dator să se despartă pe sine de orice dragos
te a oamenilor, până când va fi înştiinţat că Dumne
zeu a devenit prietenul său. Căci iubirea oamenilor ne
opreşte pe noi de la iubirea lui Dumnezeu.
66. A zis un Bătrân: Aşa cum cineva care moare în
tr-o cetate nu mai aude nici glasul celor din cetate,
nici vorba şi nici sunetul, ci, odată ce a murit, este mu
tat în alt loc, unde nu mai sunt glasurile şi strigătele
cetăţii aceleia, la fel şi monahul, odată ce a îmbrăcat
schima şi a ieşit din cetatea sa, este dator să-şi pără
sească părinţii şi pe cei ai casei şi rudeniile, şi să nu se
mai dedea grijilor acestei vieţi şi risipirii şi ostenelii
acesteia şi tulburărilor şi tumultului şi furtunii lumii
232 PATERICUL MARE
a c e s te ia d e ş a rte şi u cig ăto are de s u fle t Dacă însă

după tu n d e re a sa în m o n ah ism nu a ie şit din cetatea
s a sau d in satu l său, sea m ă n ă cu un m o rt care stă în
c a sa sa şi ră sp â n d e şte m iro s greu, pe care toţi miro-
sindu-1 fug d e ca sa aceea.
67. A zis ia ră şi: Carnea, d acă nu are sare, se stri-
că, în c â t to ţi îş i în to rc p riv irile din pricina mirosului
greu. Şi v ierm ii s e tâ ră s c p rin carn e a stricată şi din
ea se h ră n e sc, în e a răm ân şi îşi fac cuib. Iar dacă se
sărează, su n t în d ep ă rta ţi şi p ie r vierm ii care trăiesc
în ea, şi m iro su l greu în cetează. Căci firea sării are în
su şirea d e a în d ep ă rta v ierm ii şi de a face să dispa
ră m irosu l greu. T ot a şa e ste şi m onahul ce se dă pe
sin e lu cru rilo r p ăm ân te şti şi răspândirii, şi cel ce nu
s e lin iş te şte în ch ilia s a şi nu se înarm ează cu frica de
D um nezeu ş i nu s e îm p ă rtă şe şte de puterea lui Dum
nezeu, ca re e ste ru găciu nea şi postul şi privegherea,
s a re a d uhovnicească. A cesta se stric ă şi m iroase urât,
u m plând u-se de m u lte gânduri viclene, încât se în
to a rc e faţa lui D um nezeu şi a în g erilo r de la urâciunea
m irosu lu i gân d u rilo r d eşarte şi a întunericului pati
m ilo r ca re lu crează în tr-u n astfel de suflet şi într-un
astfel de cu g et rău . Vezi vierm ii, care sunt duhurile
v iclen iei şi p u terile întun ericulu i, cum umblă în aces
ta şi răm ân în el, în gândurile spurcate, şi se târăsc în el,
făcându-şi cuib şi locuind în el, mâncându-1 şi dându-1
pieirii şi stricăciunii. De îndată, însă, ce monahul fuge
la D um nezeu şi se ru pe de risip iri şi crede că Dum
nezeu p o ate să-l h răn ească pe el, atunci se trimite lui
sarea cea duhovnicească, Duhul cel bun şi iubitor de
DESPRE LIN IŞT IR E 233
oameni;Şi venind A cesta su nt alungate patimile.

68. A zis iarăşi că: E ste potrivit monahului să nu
caute copaci cu m ulte ram uri sau umbroşi, sau izvoa
re frumos curgătoare, sau livezi felurite, sau grădini
cu tot felul de legum e, sau case bine îngrijite. Nici să
fie iubitor de sărbăto ri, nici să ţină minte cinstirile,
nid să-şi ocupe m intea cu turm a oilor sau cu cireada
de vaci. Ci, folosindu-se de cele trebuincioase cu mul
ţumire, să-şi conducă viaţa pe o cale străină, pustie
de orice d orinţă tru pească. Iar dacă monahul, căzând
în moleşeală, se încurcă cu unele ca acestea, nu poate
să fie nici p rieten al lui Dumnezeu şi nici să ocolească
ocara oamenilor. Căci îl aşteap tă certuri în legătură cu
hotarele şi cu grăniţuirea, şi din pricina caselor stră
lucite să găzduiască pe cei mari, iar din pricina grădi
nilor să fie d eran jat de toţi, şi pentru turmele de oi să
fie rob, şi pentru cirezile de vaci să fie plătit, şi pen
tru ogoare şi câm puri să se spetească, şi pentru vii şi
pentru rodul lo r să se încu rce în duşmănii. A încălcat
cineva hotarul de la vie şi a unit via străină cu a lui,
altul a lăsat dobitocul său liber pe câmp, altul a înde
părtat apa care curgea în grădină. Aşadar, trebuie să
se întristeze şi să se certe şi mai rău decât cei nebuni
să se facă şi să chem e în aju tor pe dregători. Cu ce se
foloseşte, deci, m onahul care s-a lepădat de viaţă şi
iarăşi se loveşte de grijile lum eşti? Căci nimeni care
slujeşte ca ostaş nu s e în cu rcă în g rijile vieţii31. Aşadar,
să începem în d ep ărtarea de lucruri. Să dispreţuim
banii şi toate câte afundă m intea şi o aşază pe fundul
* 312 Timotei 2 ,4 .
234 PATERICUL MARE
m ării. S ă a ru n că m în c ă rcă tu ra , p e n tru ca să se ridi

ce un p ic c o ra b ia şi m in te a -c o m a n d a n t cu gândurile
c a re p lu te sc îm p re u n ă cu e a să s e p o a tă mântui.
6 9 . A zis u n B ă trâ n : Cel c a re v re a să stea în chilie să
nu a ib ă le g ă tu ră cu n im en i, m ai a le s cu cineva care-1
p o a te v ătăm a.
7 0 . Pe un fra te c a re s tă te a în m u nte l-a întrebat
o d ată u n ul d in tre B ă trâ n ii din Lavra Kalam on32 şi i-a
zis: S p u n e-m i, fra te , în a tâ ta tim p de liniştire şi de
n e v o in ţă ce ai izb u tit? A zis lui fratele: Mergi şi vino
d upă z e c e zile ş i-ţi voi spune. Ia r plecând Bătrânul,
a v e n it d upă ziu a a z e ce a şi a a fla t p e fratele mort şi
p e o c ărăm id ă e ra scris : Iartă-m ă, părinte, că nicioda
tă, făcân d u -m i canonu l, nu am lă sa t m intea mea pe
p ăm ân t!
7 1 . Doi fra ţi lo cu iau îm p reu n ă în pustie. Unul din
tr e ei, când îşi ad u cea am in te de ju d ecata lui Dum
n ezeu , de m u lte o ri fugea pe ascu n s în pustie, iar ce
lă la lt ie ş e a în u rm a lui căutându-L Şi odată, după ce
s-a o s te n it m u lt p ân ă l-a găsit, i-a zis: De ce fugi aşa
afară? Ai fă c u t tu sin g u r to a te p ăcatele lumii? A zis lui
fra te le : C rezi că nu ştiu că m i-au fo st lăsate păcatele
m ele? Da, ştiu că D um nezeu m i-a ie rta t păcatele, dar
o ste n e a la a c e a s ta o fac p en tru ca în ziua judecăţii să
fiu în tr e c ei c a re p riv esc la c ei ju decaţi.
7 2 . A c e r c e ta t un frate pe un B ătrân din Lavra celor*
* 32L a v ra K alam o n e r a o v a tră m o n a stică în Palestina, lângă

M ăn ăstirea Sfântul G herasim . D enum irea ei a prim it-o de Ia
tre stiile f o a rte în alte din zo n ă. în tim pul incursiunilor arabe din
6 1 4 , L av ra K alam on a fo st un refugiu p en tru m onahii ţinutului
H ozeva.
Optsprezece33 în A lexand ria, având cu el şi pe cineva

din lume. Şi a zis B ătrân u lu i: Spune-ne nouă cuvânt,
awa, cum tre b u ie s ă stăm unul cu altul, căci fratele
de aici vrea să s e lep ed e d e lum e. A zis Bătrânul: Bine
face, fiule, că le p ăd ân d u -se îşi m ântuieşte sufletul
său. Şedeţi, dar, în tr-o chilie, unde voiţi, numai să fiţi
cu trezvie şi să d u ceţi v iaţa în liniştire şi să vă rugaţi
neîncetat. Şi am năd ejd i la Dumnezeu, fiilor, că va tri
mite cunoştinţa Lui să vă lum ineze mintea.
73. A zis iarăşi: D acă v reţi să vă mântuiţi, fiilor, fu
giţi de oameni. Căci, astăzi, noi nu încetăm să batem
la toate porţile şi să cu treierăm to ate cetăţile şi ţinu
turile, ca să p u tem în v reu n fel să cumpărăm pentru
noi înşine provizii din iu bire de arginţi şi din slavă
deşartă şi să um plem su fletele noastre de deşertăciu
ne. A zis iarăşi: Să fugim, deci, o, fiilor, că Domnul este
aproape34.
74. Ziceau despre un Bătrân sihastru că a trăit în
liniştire treizeci şi cinci de ani, postind câte două zile3S
şi păstrând tăcere desăvârşită, fără să vorbească la
nimeni. Iar dacă voia să spună vreodată ceva, o făcea
scriind pe piatră. Pe acesta şi eu l-am văzut în ţinutul
lui, al Eliotonilor36, căci am răm as în acel ţinut zece ani.
75. Un B ătrân m are, venind la râu, a găsit un loc
+ 33Lavra celo r O p tsp rezece s e g ă se a la aproxim ativ 1 8 stadii

de Alexandria. * 34Vezi Filipeni 4 , 5 -6 . + 35însem na că mâncau
fie o zi da, o zi nu, fie la tre i zile. * 36Ţ in u tîn Ierusalim. Pe ruine
le cetăţii distruse a Ieru salim ului, îm păratul Adrian întemeiază
în 135 Aelia Capitolina. în a c e s t loc, creştinii au ridicat o Biseri
că, cunoscută d re p t E p iscop ia Eliei» ca re este continuatoarea, de
fapt, a prim ei B iserici din Ieru salim .
236 PATERICUL MARE
în tă rit cu trestii, lin iştit. Şi aşezându-se acolo, tăia

tre s tie din râu, îm p letea funie şi o arunca în râu. Şi
aşa a făcu t până când au v en it oam enii şi l-au văzut.
Atunci a p lecat. Nu pen tru treb u in ţă lucra, ci pentru
o sten eală şi lin işte.
7 6 . A zis un B ătrân că: E xistă oam eni care fac o
su tă de ani în chilie şi nu învaţă cum trebuie să stea
în chilie.
7 7 . A zis un B ătrân: Dacă vrea cineva să se liniş
tească, să locu iască fie în pustie, fie în Lavra între
m ulţi fraţi. Dacă va locui într-u n loc apropiat şi retras,
va afla m ultă tulburare. Căci, atunci când cineva vine
în locul acela, treb u ie să-l întâm pine, dar nu are unde
să-l od ihnească. Iar d acă stai într-u n loc cu mai mulţi,
ch iar dacă tu nu-1 prim eşti, nu se tulbură cugetul tău.
Va afla în altă parte odihnă, şi m ulţim ea fraţilor ţi se
face ţie acop erăm ân t şi poţi să afli odihnă.
7 8 . Un frate a în tre b at pe un B ătrân zicând: Ce este
lin iştirea şi care este folosul acesteia? Iar Bătrânul
i-a zis lui: L in iştirea înseam nă să stai în chilie cu cu
n o ştin ţă şi frică de Dumnezeu, ţinându-te departe de
po m en irea răului şi de cugetare trufaşă. 0 astfel de
lin iştire, născăto are fiind a toată virtutea, păzeşte pe
m onah de săgeţile de foc ale vrăjmaşului şi nu-1 lasă
să fie răn it de acesta.
O, linişte, sp o rire a m onahilor
O, linişte, scară cerească
O, linişte, cale a îm părăţiei Cerurilor
O, linişte, m aică a străpungerii
O, linişte, a pocăinţei pricină
O, linişte, oglindă a păcatelor, care arăţi omului pă

catele lui
0, linişte, care nu pui piedică lacrimilor şt suspinelor
0, linişte, care lum inezi sufletul
0, linişte, m aică a blândeţii
0, linişte, care locu ieşti împreună cu smerenia
0, linişte, care aduci în starea de pace pe om
0, linişte, care v orbeşti cu îngerii
0, linişte, lum inătoare a minţii
0, linişte, însoţită cu frica de Dumnezeu,
Paznic al gândurilor şi împreună-lucrătoare a deo
sebirii duhurilor
0, linişte, m aică a tu tu ror bunătăţilor
întărire a postului şi frâu al limbii şi stavilă a
lăcomiei pântecelui
0, linişte, şcoală a rugăciunii şi a cititului
0, linişte, linişte a gândurilor şi liman neînviforat
0, linişte, care îndupleci pe Dumnezeu
Armă a celor tineri, care dai cuget neschimbă
tor şi pe cei care v or să stea în chiliile lor îi păzeşti
netulburaţi
0, linişte, jugul cel bun şi povara cea uşoară
care odihneşti şi p orţi pe cel care te poartă pe tine
0, linişte, bucurie a sufletului şi a inimii
0, linişte, care porţi de grijă numai alor tale şi vor
beşti cu Hristos
şi pururi ai în faţa ochilor moartea
0, linişte, înfrânare a ochilor, a auzului şi a limbii
0, linişte, care aştep ţi în fiecare zi şi noapte pe
Domnul şi ţii făclia n estin să
238 PATERICUL M A R E
Pe A cesta d orin d u-L m e re u , câ n ţi zicând:

G ata este in im a m ea , D u m n ezeu le, g a t a este inima
m ea 37
0, linişte, c a re faci să d isp a ră în g âm farea
şi în locul râsu lu i lu crezi suspinul în cel care te-a
dobândit pe tine.
0, linişte, v ră jm ă şe şti n e ru şin a re a şi urăşti
în d răzn eala
Pururi a ştep tâ n d pe H ristos
0 , linişte, m aică a evlaviei
0 , linişte, în ch iso a re a p atim ilo r
O, linişte, lo c al lui H ristos c a re ro d eşti roade bune
Da, frate, să d ob ân d eşti liniştea, pom enind moar
te a , căci nu ştii ceasu l în c a re vin e furul38. Aşadar, fii
treaz, îngrijindu-te de sufletul tău .
Sfârşitul tratatu lu i d esp re liniştire.
IÏ
♦ ’’Psalmul 5 6 ,1 0 . ♦ "M atei 2 4 ,4 2 -4 4 ; Luca 12,39-40.

CAPITOLULUI
D ESPRE STRĂ PU N G EREA INIM II1
1. A zis A w a A ntonie: în ain tea ochilor având frica

de Dumnezeu, să ne aducem am inte mereu de moar
te2, să urâm lum ea şi to a te cele din lume, să urâm toa
tă odihna tru pească, să ne lepădăm de viaţa aceasta
ca să trăim lui D um nezeu3. Aduceţi-vă aminte ce aţi
făgăduit lui Dumnezeu. Căci aceasta va cere de la noi
în ziua judecăţii. Să flăm ânzim , să însetăm , să suferim
lipsa hainelor, să priveghem , să plângem, să suspinăm
din inima n oastră, să n e supunem încercării pentru a
vedea dacă am d evenit v rednici de Dumnezeu, să iu
bim necazul4 ca să-L aflăm pe Dumnezeu, să dispre
ţuim trupul ca să s e m ân tu iască sufletul nostru.
2. Ziceau d esp re A w a A rsenie că to t timpul vieţii
iui, şezând pen tru lucrul său de mână, avea la piept
un ştergar pentru lacrim ile care îi curgeau din ochi.
♦ Mişte vorba aici d esp re un te rm e n tehn ic im portant pentru
spiritualitatea p ărin ţilo r din P ateric şi, în general, pentru spiri
tualitatea m on ahală. L im b a ro m â n ă nu a reu şit până acum să
dea un echivalent c a re să a co p e re co m p let conţinutul semantic
al acestuia. Cuvântul KatdvTîc; e ste îm prum utat din vocabularul
comun al limbii g receşti. E tim o lo gic a cesta înseam nă a pătrunde,
3. Un frate l-a în tre b a t p e A w a Ammun zicând:

Spune-m i cu vânt! A zis B ătrân u l: Mergi, fa gândul
tău , aşa cu m îl fac ră u fă că to rii c a re su n t în închisoare.
Căci aceia în tre a b ă m e re u pe o am en i unde este stă-
p ânitoru l şi cân d vin e şi de a şte p ta re plâng. La fel şi
m onahul este d a to r să ia am in te to td eau n a la sufletul
lui, zicând: Vai m ie, cu m m ă voi înfăţişa la scaunul de
ju d ecată al lui H ristos şi cum m ă voi ap ăra în faţa Lui.
D acă te străd u ieşti a ş a m ereu , poţi să te mântuieşti.
4. A zis iarăşi5: Stând în chilie, adună-ţi mintea, adu-
ţi am in te de ziua m o rţii, vezi atu n ci m oartea trupului,
în ţelege n en o ro cire a , p rim eşte d urerea, osândeşte
a s tră p u n g e , a în ţep a . E s t e f o r m a t d in p r e p o z iţia Kcrca şi verbul

v oo o co . U n t e x t c i t a t d e m a i t o a t e d ic ţio n a r e le lim bii g receşti în
d r e p tu l a c e s tu i c u v â n t e s t e d in în ţe le p c iu n e a lui Iisus Sirah 22,
1 9 : 6 vooocov ocpOolpdv Kaxăţei dăxpva K a i voo o co v mpdiav
£K<paivei aiodrţoiv - C e l c e s tră p u n g e o c h iu l îl f a c e să lăcrim eze,
ia r c e l c e s tră p u n g e in im a îi d ă la iv ea lă sim ţirile. Din Noul Tes
ta m e n t e ste c ita t te x tu l din Io an 1 9 , 3 4 : ăXX ’ eiq x&v oxpaxicoxâv
Ăoy/rj avxov xrţv KĂevpăv ew£ev. C i u n u l d in o sta şi cu suliţa a îm
p u n s co a sta L u i. C â t p r iv e ş te t r a d u c e r i l e r o m â n e ş ti, m ajoritatea
r e d a u p r in a îm p u n s ... n u m a i t r a d u c e r e a lui C o rn ile s cu redă prin
a stră p u n s. V erbul vtxm co în seam n ă de fap t a îm p u n g e, iar adăuga
re a p rep o ziţiei sc h im b ă sen su l în a s tră p u n g e. înţelesul expresiei
în sp iritu alitatea p a te ric e lo r este o a re c u m accesib il experienţei:
stră p u n g e re a in im ii, a sim ţirii, a fiinţei, în sensul c ă un eveniment, o
sta re , un g e s t te m iş c ă în a d â n c, îţi în m o aie inim a, te biruieşte întru
to tu l. D eşi v erb u l sau su bstantivul sunt fo lo site cel m ai frecvent
sin g u re, e ste de p resu p u s c ă c e l m ai a d esea prin stră p u n g ere se în
ţe le g e străp u n g erea inim ii. D o v a d ă stă faptul c ă uneori este folosită
c h ia r e x p re s ia a -ş i îm p u n g e in im a v u aaco v K apSiav au ro u (vezi III,
4 8 ) sau s t r ă p u n g e re a s u fletu lu i k<xt6 vu£ iv xfj oou (III, 104)
sau , v o rb in d u -se d esp re străp u n g ere, se ara tă c ă a ce a sta produce du
r e r e in im ii, d e e x e m p lu (I II , 5 3 ) .
DESPRE STRĂPUNGEREA INIMII 241
d eşertăciu n ea d in lu m e a a c e a s ta . Ia seam a la îngădu

inţă şi la râ v n ă 6, c a s ă p o ţi p e n tru to td eau n a să rămâi
în aceeaşi b u n ă v o ir e s p r e lin iş tir e şi să nu slăbeşti.
Adu-ţi a m in te ş i d e s t a r e a c e a din Iad, gândeşte-te
cum su n t o a r e a c o lo s u fle te le , în ce p rea-am ară tă
cere sau în ce p r e a -în fr ic o ş ă to a r e su sp in e, în ce frică
mare şi z b u ciu m ş i în c e a ş te p ta r e , având să prim eas
că d urerea c e a fă r ă d e în c e ta r e , lacrim a sufletească
cea n em ărg in ită. D a r şi d e ziu a în v ierii şi a arătării
în faţa lui D u m n e z e u s ă -ţi ad u ci am in te. închipuieş-
te-ţi ju d e c a ta a c e e a în fr ic o ş ă to a r e . Adu-ţi în m in
tea ta ru şin e a c a r e îi a ş te a p tă p e p ăcăto şi în faţa lui
Dumnezeu şi a H risto s u lu i Său , a îngerilor, a arhan
ghelilor şi a t u tu r o r o a m e n ilo r 7. în ch ip u ie şte -ţi toate
chinurile iad u lu i, fo cu l c e l v e şn ic , v ie rm e le cel nea
dormit, t a r ta r u l8, în tu n e r ic u l şi m ai p resu s de toate
+ 2A m intirea m o r ţii e s t e c o n d iţia f u n d a m e n ta lă p en tru starea

cea d re a p tă şi p e n tr u m e r s u l su fle tu lu i c ă tr e D um nezeu. Este
accentuată d e to ţi S fin ţii P ă r in ţi, în s p e c ia l d e c ă tr e cei din pus
tie. Sfântul Io an S in a itu l s c r i e : „A şa cu m p â in e a e ste cea mai ne
cesară d in tre t o a t e m â n c ă r u r ile , la fel şi a m in tire a m orţii dintre
toate lu c ră rile !” {S c a ra , C u v â n ta r e a a 6 - a , D e sp re am intirea m or
ţii). Duhul lui D u m n e z e u în V ech iu l T e s ta m e n t sp une: „Amin-
teşte-ţi de c e le d in u r m ă a le ta l e şi în v e a c nu vei greşi". (în
ţelepciunea lui Isu s S ira h 7 , 3 6 ) . T r ă ir e a a c e a s ta ca re a însoţit
perm anent p e Sfinţii P ă r in ţi e s t e e x p r im a tă în diferite m oduri
în multe din a p o f te g m e le a c e s tu i c a p ito l (E T ). 3R om ani 6 ,1 1 .
+ 4Vezi F a p te 1 4 , 2 2 ; R o m a n i 5 , 3 - 5 ; 1 C orin ten i 4 , 1 7 ♦ ’Apof
tegma e ste a lui E v a g rie . + 6E s t e v o r b a d e s p re echilibrul dintre
îngăduinţă şi r â v n ă . + 7V ezi M atei 2 5 , 3 1 - 3 2 . + 'T artaru l sau
Tartara e ste a b isu l în t u n e c a t , lo cu l ce l m ai a d â n c din iad. în mi
tologia v e ch e e r a c o n s i d e r a t lo cu l în te m n iţă rii lui C ronos şi al
Titanilor.
242 PATERICUL MARE
scrâşn irea dinţilor, fricile şi chinurile9. Adu-ţi, însă, în

m inte şi bu n ătăţile care-i aşteap tă pe cei drepţi: în
drăzneala cea către Dum nezeu Tatăl şi către Hristos,
către îngeri, arhangheli, pu teri şi to ate cetele cereşti,
îm p ărăţia şi d arurile acesteia, bucuria şi desfătarea.
A m intirea fiecăru ia d in tre acestea adu-o în sinea ta
şi pentru ju d ecata p ăcăto şilo r suspină, plângi, îmbra-
că-te în tânguire, tem ân d u -te de gândul ca nu cumva
şi tu să fii p rin tre ei. Iar p entru bunătăţile ce îi aşteap
tă pe cei d repţi b u cu ră-te şi te v eseleşte şi te desfată.
Şi străd u ieşte-te să te bucuri îm preună cu aceştia şi
să te în străin ezi de aceia. Ia am inte, deci, fie că te afli
în chilia ta, fie undeva afară, să nu-ţi fugă aceasta din
m inte. Să nu p ărăseşti a c est cuget, ca prin acestea să
scapi de gândurile cele vătăm ătoare.
5. A zis A w a Aid că era cineva pe nume Apollo la
Schit, cioban de la ţară, care, văzând pe câmp o fe
m eie având în pântece, a fost lucrat de diavolul şi a
zis: Vreau să văd cum stă pruncul în pântecele ei şi
spintecând u-i p ân tecele a văzut pruncul. Şi îndată a
bătu t inim a lui şi, fiind străpuns, a venit la Schit şi a
d esco p erit părin ţilor ce făcuse. A auzit pe aceia cân
tând: Z ilele a n ilor n oştri su n t şap tezeci d e ani. Iar de
v or f i în p u tere, o p tz eci d e ani, şi ce este m ai mult de
c â t aceştia, o sten ea lă şi d u rere10 şi a zis lor: Sunt de
patruzeci de ani şi nu am făcut nicio rugăciune. De
acum, dacă voi trăi alţi patruzeci de ani, nu voi înceta
să mă rog lui Dumnezeu ca să-m i ierte păcatele. Nici
lucru de m ână nu făcea, ci se ruga mereu, zicând; Eu
am păcătuit ca om, Tu, ca Dumnezeu, iartă-mă. Şi i s-a
♦ «Marcu 9 ,4 8 ; Matei 8 ,1 2 ♦ ‘«Psalmul 8 9 ,1 0 .
făcut lui această rugăciune spre silinţă, zi şi noapte.

Era un frate care stătea cu el şi îl auzea zicând: Te-am
mâniat, Doamne, iartă-mă, ca să am puţină odihnă. Şi
s-a făcut lui înştiinţare că i-a iertat Dumnezeu toate
păcatele lui şi pe acela cu femeia, dar despre prunc nu
a primit înştiinţare. Şi i-a zis lui unul dintre Bătrâni
că: Şi păcatul cu copilul ţi-a iertat Dumnezeu, dar te
lasă să suferi pentru acesta, pentru că este spre folo
sul sufletului tău.
6. A fost întrebat Awa Pimen de către un frate,
zicând: Mă tulbură gândurile mele şi nu mă lasă să
mă îngrijesc de păcatele mele, ci mă fac să iau seama
la lipsurile fratelui meu. I-a zis Awei Pimen despre
Awa Dioscur că era în chilie plângând pentru sine,
iar ucenicul său era în altă chilie. Deci, s-a dus uceni
cul acestuia în chilia Bătrânului şi, aflându-1 pe acesta
plângând, i-a zis lui: Părinte, ce plângi? I-a zis lui: Pă
catele mele, fiule. A zis fratele: Nu ai păcate, părinte.
I-a zis lui Bătrânul: Adevărat, dacă aş lăsa să se vadă
păcatele mele, nu ar ajunge alţi trei sau patru să plân
gă împreună cu mine pentru acestea. A zis, deci, Awa
Pimen: Aşa este omul care s-a cunoscut pe sine însuşi.
7. A zis Awa Evagrie: Aminteşte-ţi mereu de jude
cata cea veşnică şi nu uita de plecarea ta şi nu va fii
păcat în sufletul tău.
8. A zis Awa Ilie: Eu de trei lucruri mă tem: când
sufletul meu va ieşi din trup, când voi întâlni pe Dum
nezeu şi când va ieşi hotărârea împotriva mea.
9. A zis Awa Isaia că: Cel ce trăieşte în liniştire este
dator să aibă frica întâlnirii lui Dumnezeu mergând
înaintea respiraţiei lui. Căci, atâta timp cât păcatul îl
244 PATERICUL MARE
în d u p lecă inim a, în c ă nu i s -a fă cu t frică de Dumne

zeu şi e s te d e p a rte d e m ila lui D um nezeu.
1 0 . Z icea A w a P etru , u cen icu l A w e i Isaia: L-am
c e r c e ta t p e a w a p e cân d e ra în b o a lă şi l-am aflat su
ferin d fo a rte . Şi v ăzân d u -m ă în trista t, m i-a zis; Care
o ste n e a lă e s te a c e e a c a re a ş te a p tă odihnă? Deci pe
m in e m ă stă p â n e şte fric a acelu i cea s întunecat, când
voi fi a ru n c a t d e la fa ţa lui D um nezeu şi nu va fi ni
m e n i c a re s ă m ă a scu lte şi nici n ăd ejd ea odihnei.
1 1 . A zis ia ră şi: A ltăd ată, plecân d că tre el, l-am găsit
în m u ltă slă b iciu n e şi v ăzând el triste ţe a inimii mele
m i-a zis c ă n u m ai ap ro p iin d u -m ă de m oarte, printr-o
astfe l de slăb iciu n e , voi p u tea să-m i aduc aminte de
cea su l a c e la am ar; p e n tru că să n ă ta te a trupului nu
a re folosu l p o m e n irii m o rţii11. Căci trupul cere să
n ă ta te ca să fugă d e D um nezeu. Copacului care este
u d at în fie c a re zi e ste cu p u tin ţă s ă i se usuce rădăcina
şi să nu facă ro ad e?
1 2 . A zis A w a P etru : L-am în tre b a t pe acesta spu
nân d: Ce e s te frica lui D um nezeu? Şi m i-a zis că omul
ca re s e la să în d u p le cat de cineva, nefiind Dumnezeu
de faţă, a cela nu a re în el frica lui Dumnezeu.
1 3 . Zicea, iarăşi, d esp re îm p ărtăşan ie: Vai mie, că,
în tim p ce m ă îm p ă rtă şe sc, îm p reu nă cu vrăjmaşii
lui D um nezeu sunt. Care e ste îm p ărtăşirea pe care o
am cu El12? Aşadar, sp re o sân d a m ea şi spre mustrare
m ă îm p ă rtă ş e sc 13. Căci a cea sta spune cuvântul: „Sfin
te le S fin ţilo r"14. Deci, d acă su n t sfânt, nu au putere
♦ “ Vezi R om ani 7 , 2 4 . ♦ 1Z1 Ioan 1, 6 : D a că zicem că avem

îm p ărtă şire cu E l şi um blăm în în tu n eric, m inţim şi nu săvârşim
a d ev ă ru l * 131 C orintenI 1 1 , 2 9 . * “ Cuvinte rostite cu glas tare
vrăjmaşii să-m i facă ceva.

14. Spunea A w a Isaia: Vai mie, vai mie, că nu m-am
luptat să mă m ântuiesc pe m ine însumi. Vai mie, vai
mie, că nu m-am luptat să mă cură ţese pe mine în
sumi ca să mă învrednicesc de întoarcerea către mine
a Dumnezeului milei. Vai mie, vai mie, că nu m-am
luptat să biruiesc în războaiele cu vrăjmaşii Tăi spre
a împărăţi Tu peste mine.
15. A zis iarăşi: Vai mie, că mă înconjoară numele
Tău şi eu slujesc v răjm aşilor Tăi. Vai mie, vai mie, că
fac cele ce-L scârbesc p e Dumnezeu, de aceea nu mă
vindecă.
16. A zis iarăşi: Vai mie, vai mie, că am în faţa mea
pârâşi pentru cele pe care le ştiu şi pentru cele pe
care nu le ştiu, şi nu pot să tăgăduiesc. Vai mie, vai
mie, cum pot să întâm pin pe Dumnezeu şi pe sfinţii
Lui, că vrăjm aşii m ei nu mi-au lăsat nitiun mădular
curat în faţa lui Dumnezeu.
17. Fericitul Teofil arhiepiscopul zicea: Ce frică şi
groază şi strâm torare va să vedem când sufletul se
desparte de trup? Căci se năpustesc peste noi oştirea
şi puterea puterilor celor potrivnice, stăpânitorii în
tunericului, stăpânitorii răutăţii, începătoriile şi stă
pânirile, duhurile răutăţii15 şi, ţinând sufletul ca la un
fel de judecată, îi aduc înainte toate păcatele săvârşite
de acesta cu ştiinţă şi cu neştiinţă, din tinereţe până
la vârsta în care a fost luat. Stau de faţă, deci, învino-
văţindu-1 pentru to ate cele săvârşite de el. Aşadar, ce
groază socoteşti că are sufletul în ceasul acela, până
de preotul slujitor tn tim pul D umnezeieştii Liturghii, înainte de
Sfânta îm părtăşanie. * 15Vezi Efeseni 6 ,1 2 .
246 PATERICUL MARE
când v a ie şi h o tă râ r e a şi s e v a e lib e ra de acestea!

A cesta e s te c e a s u l s trâ m to ră rii, p â n ă când va vedea
ce se va în tâ m p la cu el. Şi iarăşi, p u terile dumneze
ie ş ti stau fa ţă în fa ţa cu c ele p o triv n ice şi aduc înainte
c ele b u n e ale su fletu lui. în ţe le g e , deci, cu ce frică şi
cu ce g ro ază s tă su fletu l a ş e z a t în m ijloc, până ce ju
d e c a ta sa v a p rim i h o tă râ r e a de la dreptul Judecător.
Şi d acă v a fi v red n ic, p â râ şii p rim e sc pedeapsă, iar
su fletu l e ste ră p it de p u terile c e re şti şi de acum locu
ie şte fă ră de g rijă, după cum e ste scris: Că în Tine este
lo c a şu l tu tu ror c e lo r c e s e v eselesc16. Atunci se împli
n e ş te c e e a ce e ste scris: Şi v or fu g i d u rerea, întristarea
şi su sp in a rea 17. A tunci, slo bo zit, sufletul m erge la acea
n e g ră ită b u cu rie şi slavă, în care se va sălăşlui. Iar
d acă va fi a fla t că a tr ă it în n ep ăsare, va auzi înfricoşă
to ru l glas: S ă f i e le p ă d a t n ecred in ciosu l, ca să nu vadă
slav a D om nului18. A tunci sufletu l a cesta este cuprins
de ziua m ân iei, ziua în tristă rii şi strâm torării, ziua în
tu n ericu lu i şi în tu n ecim ii. Va fi d at întunericului cel
m ai d in afară şi o sân d it la focul cel veşnic, în veacuri
n e sfâ rşite fiind chinuit. Unde va fi atunci lauda lumii,
unde va fi slava d eşartă, unde p etrecerea, unde des
fătarea, unde a rătare a, unde odihna, unde cuvintele
m ari, unde banii, unde bu n a creştere, unde va fi tata,
unde m am a, unde fraţii? Cine va putea să scoată din
a c e ste a sufletu l a rs de foc şi cuprins de chinuri ama
re? D acă a c es tea to a te a stfel s e v or întâm pla, cât de
m are e trebu in ţa ca v oi să u m b lap întru v iaţă sfântă şi
în cu cern icie197 Ce fel de iubire suntem datori să do
bândim , ce fel de p u rtare, ce fel de petrecere, ce fel de
♦ 16Psalm ul 8 6 , 7 . * 17Isaia 3 5 , 1 0 şi 5 1 ,1 1 . ♦ 18Isaia 2 6 ,1 0 .
DESPRE ST R Ă P U N G E R E A INIMII 247
cale? Ce acrivie, ce rugăciune, ce încredinţare? Aces

tea, zice, aşteptând să se întâm ple, să ne silim ca să
fim aflaţi de El neîntinaţi şi fără de prihană, în pace,
pentru ca să ne învrednicim a-L auzi pe El zicând: Ve
niţi, bin ecu vân taţii T atălui Meu, ş i m oşteniţi îm pără
ţia cea p reg ătită vou ă d e la în tem eierea lumii20.
18. Acelaşi A w a Teofil, arhiepiscopul, când avea
să-şi dea sfârşitul, a zis: Fericit eşti, A w a Arsenie, că
totdeauna pom eneai ceasul acesta.
19. Ziceau părinţii că, în timp ce mâncau fraţii cu
dragoste, un frate a râs la masă. Şi văzându-1 pe acesta
Awa loan, a plâns zicând: Ce are, oare, fratele acesta
în inima lui, că a râs în tim p ce era dator mai curând
să plângă, pentru că m ănâncă la o m asă a iubirii21?
20. Awa Isaac şi A w a Avraam locuiau împreună.
Intrând A w a Avraam a aflat pe A w a Isaac plângând
şi i**a zis lui: De ce plângi? Şi a zis Bătrânul: Şi de ce
să nu plângem? Unde putem să mai mergem? Au
+ r192 Petru 3 ,1 1 . Textul este puţin prelucrat. Verbul se vor în

tâmpla înlocuieşte originalul se vor desfiinţa. * 20Matei 25, 34.
* 21în general, este ştiut că râsul nu constituie un obicei întâl
nit la monahi şi, cu a tâ t m ai m ult a r zice cineva, la ora mesei,
considerată sfântă în cadrul întregului program monahal. Aici,
însă, cuvintele A w ei loan a ra tă că poate s ă fie şi un motiv mai
special, care în acel ceas nu înd rep tăţea râsul. Poate că se refe
rea la obiceiul care exista să se în tâlnească pustnicii sâm băta şi
duminica sau şi în alte zile de sărb ăto are în Catolicon sau Chiri-
acon (Biserica Centrală a ţinutului), pentru rugăciunea comună
şi în special pentru săvârşirea Sfintei Euharistii. După săvârşi
rea slujbelor, intrau în trap eză, care de obicei era aşezată în faţa
Bisericii, şi m âncau îm preună. A cest fapt nu constituia o sim
plă m asă com ună unde cei dragi m âncau îm preună, ci o parte a
slujbei sărbătorii pe care Dumnezeu le-o dăruia şi trebuia să se
248 PATERICUL MARE
a d o rm it p ărin ţii n o ştri. Nu n e e ra d e aju n s lucrul mâi

n ilo r p e n tru p reţu l co ră b iilo r pe care îl dădeam când
p lecam să v ed em pe B ă trâ n i22. Acum, însă, am rămas
o rfan i şi de a c e e a plâng.
2 1 , A zis A w a Iaco b că: P recu m făclia luminează
în c ă p e re a în tu n ecată, aşa şi frica lui Dumnezeu când
v in e în in im a om ului, o lum inează pe aceasta şi o în
v aţă to a te v irtu ţile şi p o ru n cile lui Dumnezeu.
2 2 . P ov estea A w a Ioan de la Kelia că: Era în Egipt
o d esfrân ată p reafru m o asă şi foarte bogată, şi stăpâ-
n ito rii v en eau la ea. în tr-o zi, aşadar, a avut prilejul să
tre a c ă pe la b ise ric ă şi a v ru t să intre înăuntru. Dar
ipodiaconul, care s tă te a în uşă, nu i-a îngăduit* zicând:
Nu e şti v red n ică să in tri în casa lui Dumnezeu, căci eşti
necu rată. în tim p c e s e certau, a auzit episcopul gălă
gie şi a i e ş i t Atunci, i-a zis lui desfrânata: Nu mă lasă
s ă in tru în b iserică. Şi i-a zis ei episcopul: Nu-ţi este
îngăd u it să intri, căci eşti necurată. Iar aceasta fiind
străp u n să la inim ă23 i-a zis lui: Nu voi mai desfrâna!
A zis e i episcopul: Dacă vei aduce aici lucrurile tale,
v oi şti că nu vei m ai desfrâna. De îndată ce le-a adus,
a c e sta luând u-le le-a ars cu foc, şi ea a intrat în biseri
că plângând şi zicând: Dacă aici mi s-a întâmplat aşa,
acolo ce voi pătim i? Şi s-a p o căit şi s-a făcut vas ales.
p ă s tre z e în su flet stră p u n g e re a inimii venită de la darul întreg şi
d e la iu b irea lui D um nezeu (E T ). * 22B ătrânul se referă la faptul
c ă e ra u a ltă d a tă p ărin ţi vred nici d e c e r c e ta t şi că mergeau des
să-i c e r c e te z e din m o m e n t c e nu le ajungea câştigul de pe lucrul
m âin ilo r lo r p en tru a p lăti călătoriile cu corăbiile până la aceia.
+ ^ E c o u p osib il al cuvântului din Faptele Apostolilor 2, 37: JEi
a uzin d a cestea , au fo s t p ă tru n şi la inim ă şi au zis către Petru şi
ceila lţi a po sto li: B ă rb a ţifra ţi, c e să fa cem ?
23. A zis A w a Longhin: Postul sm ereşte trupul,

privegherea cu răţeşte m intea, liniştea aduce tângui
rea, tânguirea b o tează om ul şi-l face nepăcătos.
24. Avea A w a Longhin m ultă străpungere în rugă
ciune şi în psalm odia sa. I-a zis într-o zi ucenicul lui:
Awa, acesta este canonul duhovnicesc, ca monahul
să plângă în lucrarea lui? Şi a zis Bătrânul: Da, fiule,
acesta este canonul pe care-1 socoteşte trebuincios
Dumnezeu. Căci Dumnezeu nu l-a făcut pe om pentru
a plânge, ci spre bu cu rie şi desfătare, ca să-l slăvească
pe El în chip cu rat şi fără de păcat, precum îngerii.
Dar, căzând în păcat, omul a trebu it să plângă. Căci
unde nu este păcat, acolo nu este nevoie de plâns.
25. L-au în trebat unii dintre părinţi pe Awa Maca-
rie Egipteanul, zicând: Cum se face că şi când mănânci
şi când posteşti trupul tău este uscat? Şi le-a zis lor
Bătrânul: Lemnul când se pune la un loc cu vreascuri
aprinse este înghiţit cu totul de foc. Aşa se întâmplă şi
dacă îşi curăţă omul m intea sa cu frica lui Dumnezeu,
această frică a lui Dumnezeu înghite cu totul trupul lui.
26. Au trim is odată la A w a Macarie, în Schit, Bă
trânii din M untele Nitriei, rugându-1 pe acesta şi zi-
cându-i: Ca să nu se m ai ridice to t poporul să vină la
tine, socotim că este m ai bine să vii tu la noi, ca să te
vedem înainte să te m uţi la Dumnezeu. Venind acesta
în munte, s-a ad unat to t poporul la el. Şi i-au cerut Iul
Bătrânii să spună cuvânt fraţilor. Iar el, lăcrimând, a
zis: Să plângem, fraţilor, să verse ochii noştri lacrimi24*
* 24Preluare exactă a cu vin telor lui Ieremia prorocul: Săplângă

elepentru voi, iar ochii voştri doar să verse lacrimi şi apăsă curgă
dingenele voastre (Ieremia 9 ,1 7 ).
250 PATERICUL M ARE
în a in te d e a p le c a a c o lo u n d e la c r im ile n o astre vor

a rd e tru p u r ile n o a s tr e . Ş i a u p lâ n s to ţ i şi au căzut cu
fa ţa la p ă m â n t ş i a u z is : P ă r in te , ro a g ă -te p en tru noi!
27. A z is Ava P a fn u tie , u c e n ic u l A w e i M acarie, că
z ic e a B ă trâ n u l: C ân d e r a m c o p il, p ă ş te a m cu ceilalţi
co p ii v iţe ii şi a c e ia a u p le c a t s ă fu r e sm o ch in e . Şi cum
fu g eau ei, le -a c ă z u t u n a ş i lu â n d -o a m m âncat-o. Şi
cân d îm i ad u c a m in te d e a c e a s ta , s ta u şi plâng.
28. S e p o v e s te a d e s p re A w a M a ca rie cel Mare că,
p lim b â n d u -s e a c e s t a p rin p u stie , a g ă s it aruncat pe
jo s o c ă p ă ţâ n ă d e m o r t. Ş i, m işcân d u -1 cu toiagul de
fin ic, B ă trâ n u l a z is: T u c in e e ş ti? R ăsp u n d e-m i! Şi i-a
v o rb it lu i c ă p ă ţâ n ă z icâ n d : E u a m fo s t arh ie re u al eli
n ilo r c a re lo c u ia u în a c e s t ţin u t, ia r tu e şti A w a Maca
r ie p u rtă to ru l d e duh. în c e a s u l în c a re ţi se face milă
d e c e i d in iad , a c e ş tia s e m â n g â ie p u ţin. A zis Awei
M a ca rie : C are e s te m â n g â ie re a ? I-a zis lui căpăţână:
c â t e s te d e d e p a rte c e r u l d e p ă m â n t, t o t a tâ t de mare
e s te fo cu l d e su b n o i. D e la p ic io a re p â n ă la cap stând,
d eci, în m ijlo cu l fo cu lu i, n u p o a te v ed ea nim eni faţa
c e lu ila lt, d e o a r e c e s p a te le u n u ia e s te lip it de spatele
altu ia. Când în s ă te ro g i p e n tru noi, v ed e puţin unul
fa ţa c e lu ila lt. P lân g ân d B ă trâ n u l, a zis: Vai de ziua în
c a re s -a n ă s c u t om u l, d a că a c e a s ta e s te mângâierea
iadului. A zis lu i ia ră ş i B ă trâ n u l: E ste chin m ai mare
d e c â t a c e s ta ? I-a z is lu i c ă p ă ţâ n ă : M ai m are chin este
su b noi. A zis B ă trâ n u l: Şi c in e s u n t în acela? I-a zis lui
c ă p ă ţâ n ă : Noi, c e i c a re n u l-am cu n o scu t pe Dumne
zeu, c h ia r d acă p u ţin , su n te m m ilu iţi. D ar cei care l-au
c u n o scu t p e D u m n ezeu şi s-a u le p ă d a t de El şi nu au
DESPRE STR ĂPU N G EREA INIMII 251
făcut voia Lui25, aceia sunt sub noi. Şi după acestea,

luând Bătrânul căpăţâna, a îngropat-o în pământ şi
s-a dus în drumul său.
29. A întrebat un frate pe Awa Moise, zicând: Ce
să facă omul în toată ispita care vine sau în tot gân
dul vrăjmaşului? A zis Bătrânul: Este dator să plângă
în faţa bunătăţii lui Dumnezeu ca să-l ajute. Şi va afla
odihnă grabnic, dacă-L roagă în cunoştinţă. Căd scris
este: Nu m ă voi tem e d e ce-m i va fa c e m ie omuP6.
30. A zis A w a Moise: Câţi am fost biruiţi cu pati
mă trupească, să nu pregetăm a ne pocăi şi a ne tân
gui pe noi înşine, înainte de a ne cuprinde tânguirea
judecăţii.
31. A zis iarăşi: Prin lacrimi dobândeşte omul vir
tuţile şi prin m ijlocirea lacrim ilor se face iertarea pă
catelor. Când plângi, nu ridica glasul suspinului tău şi
să nu cunoască stânga ce face dreapta ta27. Iar stânga
este slava deşartă.
32. A întrebat un frate pe Awa Matoe: Spune-mi
cuvânt! Şi i-a zis lui: Toată pornirea de ceartă, pentru
orice lucru ar fi, tai-o de la tine. Plângi şi tânguieş-
te-te, căci timpul s-a apropiat28.
33. S-a întâmplat odată ca A w a Marcu să iasă din
Schit şi să plece la Muntele Sinai şi să rămână acolo.
Şi a trimis mama A w ei Marcu veste implorându-1 cu
lacrimi ca să iasă fiul ei să-l vadă. Şi cum şi-a pus haina
de păr ca să iasă şi a venit să ia binecuvântare de la
Bătrânul, îndată a început să plângă şi nu a mai ieşit.
+ “Vezi Luca 1 2 ,4 5 -4 7 . * “ Psalmul 5 5 ,12. * 27Vezi Matei 6,3.
* “Vezi Matei 3 ,2 şi 4 ,1 7 .
3 4 . M e rg â n d o d a tă A w a P im e n î n E g ip t, a văzut o
fe m e ie s tâ n d în t r - u n m o r m â n t ş i p lâ n g â n d cu amar.
Şi a z is: D a c ă a r v e n i t o a t e c e le p lă c u t e a le lum ii aces
te ia , n u a r p u te a s ă s m u lg ă s u fle t u l a c e s t e i fem ei din
tâ n g u ir e . L a fe l ş i m o n a h u l e s t e d a t o r p e n tr u totdeau
n a s ă a ib ă t â n g u ir e a î n s in e în s u ş i.
3 5 . A z is ia r ă ş i: T â n g u ir e a e s t e în d o ită , lucrează şi
p ă z e ş te 29.
3 6 . U n f r a t e l- a î n t r e b a t p e A w a P im e n , zicând: Ce
s ă fa c ? l - a z is lu i B ă t r â n u l: A v ra a m , c â n d a intrat în
p ă m â n tu l fă g ă d u in ţe i, a c u m p ă r a t m o r m â n t pentru
s in e ş i p r in m o r m â n t a m o ş t e n it p ă m â n tu l. A zis fra
t e le : Ce e s t e m o r m â n tu l? I -a z is lu i B ă trâ n u l: Loc pen
tr u p lâ n s ş i tâ n g u ir e .
3 7 . Au t r e c u t o d a tă A w a P im e n cu A w a Anuv prin
p ă r ţile D io lc u lu i30. Ş i v e n in d la m o r m in te au văzut
o fe m e ie tâ n g u in d u -s e t a r e ş i p lâ n g â n d cu amar. Şi
s tâ n d , s e u ita u la e a s ă în ţ e le a g ă c e i s -a întâm plat
în a in tâ n d p u ţin , a u î n t â ln it p e c in e v a şi l-a în tre b a t pe
a c e s t a A w a P im e n z ic â n d : Ce a r e fe m e ia aceasta, că
p lâ n g e a t â t d e a m a r ? Şi i-a z is lu i c ă a u m u rit bărbatul
e i şi fiu l ş i fr a te le . Şi ră s p u n z â n d A w a P im en a zis
A w e i A nu v : î ţ i s p u n c ă o m u l, d a c ă n u o m o a ră voirile
tru p u lu i t o a t e ş i n u v a d o b â n d i a c e a s t ă tânguire, nu
p o a te s ă s e fa c ă m o n a h . C ăci t o a t ă v ia ţa ei şi mintea
s u n t la tâ n g u ire .
38. Un fra te a în t r e b a t p e A w a P im en , zicând: Ce vo
face cu p ă c a te le m e le ? Şi ră s p u n z â n d B ătrân u l, i-a zis
lui: Cel c a re v re a s ă s e iz b ă v e a s c ă d e p ă ca te , cu lacrimi
s e iz b ă v e ş te d e e le . Şi c e l c e v o ie ş te să dobândească *
* 29Vezi F a c e r e 2 , 1 5 . ♦ 30D iolcu l e r a c e n tr u m ă n ă s tire s c .

DESPRE S T R Ă P U N G E R E A INIMII 253
virtuţi cu plâns le d obândeşte pe ele. Căci a plânge este

o cale pe care ne-au lăsat-o nouă Scriptura şi Părinţii
zicând: Plângeţi, căci altă cale nu este decât aceasta.
39. lin frate l-a în tre b a t pe A w a Pimen, zicând: Ce
să fac cu tu lbu rările a c este a care mă tulbură? I-a zis
lui Bătrânul: Să plângem în faţa bunătăţii lui Dumne
zeu cu toată o sten eala noastră, până când îşi va face
mila Sa cu noi!
40. Povestea A w a Io s if că a spus Awa Isaac: Stă
team odată lângă A w a Pim en şi l-am văzut pe acesta
fiind în extaz31 şi, pen tru că aveam către el multă în
drăzneală, i-am pus m etan ie, rugându-1 şi zicându-i:
Spune-mi, unde ai fost? Iar el, constrâns fiind, mi-a zis:
Gândul meu era acolo unde Sfânta Maria, Născătoarea
de Dumnezeu, stăte a şi plângea lângă Crucea Mântui
torului32. Şi eu am d o rit întotdeauna să plâng aşa.
41. Un frate l-a în tre b a t pe A w a Pimen zicând:
Ce să fac? I-a zis lui Bătrânul: Când Dumnezeu ne
* 31Expresia a f i în extaz se reg ăseşte într-o relatare a Sfântului

Apostol Pavel d espre sine, co n sem n ată de Sfântul Luca în Fap
tele Apostolilor: Şi s-a întâm plat, câ n d m-am întors la Ierusalim şi
mă rugam în tem plu, să fiu în exta z... (Fapte 22,17). Am preferat
traducerea prin „a fi în extaz” variantei „a cădea în extaz, folosită
chiar de unele traduceri de referinţă ale Bibliei (Biblia de la Ieru
salim), bucurându-mă că traducerea românească o evită. De altfel,
originalul conţine structura yevA oSoli pe 6v etcotâcei (Fapte 22,17)
sau 6v âKOt&oei yevdpevov (Pateric) verbul yevdoOcu traducându-se
cu a deveni, a fi. A ş fi preferat traducerea prin „devenind în extaz”
dacă nu presupunea o forţare a limbii, pentru că este vorba despre
o devenire, de o trecere dintr-o stare în alta. încă o dată menţionăm
faptul că există multă familiaritate şi unitate între limbajul biblic şi
cel al Părinţilor din Pateric, lucru pe care cât ne stă în putinţă dorim
să-l semnalăm. * 3îIoan 1 9 ,2 5 .
254 PATERICUL MARE
c e rc e te a z ă pe noi, la c e n e v o m g â n d i? A zis lui fratele:

La p ă ca te le n o a s tre , l-a zis d e c i B ă trâ n u l: Să Intrăm
atu n ci în ch ilia n o a s tr ă şi, a ş e z â n d u -n e , să ne aducem
a m in te d e p ă c a te le n o a s tr e şi D om n u l va fi cu noi tn
to a te .
42. F e ricitu l A ta n a sie , e p isco p u l A lexand riei, a ru
g a t p e A w a P am v o s ă c o b o a r e din p u stie tn Alexan
d ria. C o b o rân d a c e s ta şi v ă z â n d o fem ele ca re juca
te a tru , a în c e p u t s ă p lâ n g ă . Ia r cel d e faţă au dorit
s ă se în c re d in ţe z e p e n tru c e p lâ n g e a . D oua lucruri
m -a u m iş c a t, a zis, u n u l e s te p ie rz a n ia a celeia şi ce
lă la lt c ă eu n u a m a s e m e n e a silin ţă s p re a plăcea lui
D u m n ezeu , c â t a r e a c e a s ta p e n tru a p lă c e a oamenilor
d e stră b ă la ţi.
4 3 . A zis A w a P av el: în m o c irlă 33 s u n t cufundatpână
la g â t şi p lân g în fa ţa lui Iisu s z icâ n d : M iluieşte-m ă!
4 4 . Ş ezân d o d a tă A w a S iluan cu n işte fraţi, a fost
în e x ta z şi a c ă z u t cu fa ţa la p ă m â n t34. Şi după mult
tim p , rid icâ n d u -s e , p lâ n g e a . Şi l-a u ru g a t pe el fra
ţii zicâ n d : Ce ai, p ă rin te ? Ia r el tă c e a şi plângea. Si
lit d e a c e ş tia s ă v o rb e a s c ă , a zis: A m fo st răpit la
♦ 33Posibil ecou al zicalei invocate de Sfântul Petru în cea de a

doua sa epistolă; Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele
se întoarce ta vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui.
(2 Petru 2, 22). A w a Pavel foloseşte cuvântul P6p(k>poţ un apax
legomenon nou-testamentar. Starea de smerenie a acestuia este po
sibilă să-l fi condus la a împrumuta această foarte dură imagine fo
losita de Sfântul Petru. ♦ 34Nu este vorba despre o cădere în ne
ştire, cum ar putea să-şi închipuie cineva, ci mai curând despre
o poziţie cu capul plecat, cu faţa spre pământ, sau chiar poziţia
pe ca re o realizăm în m etania m are când atingem cu fruntea pă
mântul, poziţie care indică respect deosebit, evlavie, smerenie,
DßSPilE STRĂPUNGEREA INIMII 255
judecată şi am văzut pe mulţi din neam ul nostru (al

călugărilor) m ergând în iad şl pe mulţi dintre cei din
lume mergând în îm p ă ră ţiem. Şi s e tânguia Bătrânul
şl nu voia să iasă din chilia sa. Iar dacă a fost nevoit s i
iasă, şi-a acoperit faţa cu fesul zicând; Ce nevoie am
să văd lumina aceasta trec ă to a re d e vrem e ce nu am
niciun folos?
45. Un frate a în trebat pe A w a Slluan zicând: Ce să
fac, Awa? Cum voi dobândi străpungerea? Căci tare
sunt luptat de acedie şi de somn. Când mă scol dimi
neaţa, mult mă nevoiesc şi fără cântare nu zic niciun
psalm, dar nu pot să biruiesc som nul Şi a răspuns
Bătrânul; Fiule, a zice psalmii cu cântare este cea mai
mare mândrie şi îngâmfare, adică, eu cânt şi fratele
meu nu cântă. Iar cântarea învârtoşează inima36 şi o
uimire, copleşire d e c e v a m in u n a t e tc. E x p re sia p ro p riu -zisă nu
include referirea la p ă m â n t, a c e a s ta fiind in tro d u să d e tra d u c ă
tori. Originalul e s te Jtecnbv ercî itpöoantov, c e e a c e s-ar traduce prin
căzând p e f a ß , variantă care nu fa ce sens în limba rom ână. F rec
vent întâlnită în Noul T e s ta m e n t, e x p r e s ia in d ică un g e st aso ci
at cel mai ad e sea ru g ăciu n ii. Se s p u n e d e s p re M ântu itorul că a
căzut cu f a ß la p ă m â n t, ru g â n d u -S e ş i z icâ n d : P ă rin tele M eu, de
este cu p u tin ß , trea că d e la M in e p a h a ru l a cesta ! (M atei 2 6 ,3 9 ) ;
despre un lepros c ă v ăzâ n d p e Iisu s, a că zu t cu f a ß la păm ânt şi I
s-a rugat zicâ n d: D o a m n e, d a că v o ieşti, p o ţi să m ă cu răţeşti. (Luca
S, 12); în acelaşi co n text şi Sfântul P av el foloseşte expresia: ...c ă
zând cu fa ţa la păm ânt, s e va în ch in a lu i D u m n ezeu , m ărturisind că
Dumnezeu este în tr-a d ev ă rp rin tre v oi (1 Corinteni 1 4 ,2 5 ). * 35Vezi
Matei 8 ,1 1 - 1 2 . * S4E x p r e s ie în tâ ln ită în N oul T e s ta m e n t Mân
tuitorul v orb eşte d e s p r e în v â r to ş a r e a inim ii co n tem p o ran ilo r
Săi: Şi privindu-i p e e i c u m â n ie şi Întristân d u -S e d e învârtoşarea
inimii lor, a zis o m u lu i: în tin d e m âna ta! Ş i a întins-o, şt m âna lui
s-afăcut sănătoasă.” (M a rcu 3 ,5 ). Ş i Sfântul A postol Pavel spunea,
îm p ie t r e ş t e ş i n u la s ă s u fle tu l s ă s e stră p u n g ă . Deci,

d a c ă v r e i s ă a ju n g i la s t r ă p u n g e r e , la s ă cântarea. Şi
cân d s ta i şi îţ i fa c i ru g ă c iu n ile ta le , m in te a ta să cer*
c e te z e p u te r e a stih u lu i şi g â n d e ş te -te că stai în faţa
lui D u m n ezeu , Cel c e c e r c e te a z ă in im ile şi rărunchii37.
C ând t e s c o li d in s o m n , în a in t e d e t o a t e g u ra ta să dea
sla v ă lu i D u m n e z e u ş i s ă n u în c e p i d e în d a tă canonul
tă u , ci ie ş in d a fa r ă d in c h ilia t a s p u n e C rezu l şi Tatâl
n ostru c a r e e ş ti In c e r u r i şi d u p ă a c e e a , in trâ n d în chi
lie , în c e p e c a n o n u l tă u u ş o r -u ş o r , o ftâ n d şi amintin-
d u -ţi d e p ă c a te le t a l e ş i d e ia d u l în c a r e vei fi supus
ch in u rilo r. Ş i a z is f r a te le : E u , a w a , d e cân d m-am
fă c u t călu g ăr, c â n t s lu jb a c a n o n u lu i ş i c e a s u rile după
O cto ih . A ră s p u n s B ă tr â n u l: D e a c e e a şi străpungerea
şi tâ n g u ir e a fu g d e la tin e . G â n d e ş te -te la părinţii cei
m a ri, c â t d e n e în v ă ţa ţi e r a u ş i n u ş tia u d e c â t câţiva
p s a lm i, n u c u n o ş te a u n ic i g la s u rile , n ic i trop arele, şi
s tr ă lu c e a u c a lu m in ă to r ii în lu m e . Ş i d au m ărtu rie cu
v â n tu lu i m e u A w a P a v e l c e l S im p lu ş i A w a Pamvo şi
A w a A p o llo ş i a ş a m a i d e p a r te , c a r e în v ia u m orţii şi
c a r e au p r im it p u te r e îm p o tr iv a d em o n ilo r, nu în cân
t ă r i ş i t r o p a r e ş i g la s u ri, ci în ru g ă c iu n e şi p ost. Căci
n u fr u m u s e ţe a c â n t ă r ii e s t e m â n tu ito a r e p en tru om,
c i fr ic a lu i D u m n e z e u şi p ă z ir e a p o r u n c ilo r lui Hristos.
Ia r c â n ta r e a p e m u lţi i-a c o b o r â t în c e le m a i de jo s ale
p ă m â n tu lu i. Nu n u m a i p e c e i d in lu m e, ci şi p e preoţi
i-a a r u n c a t în g r o a p a d e s fr â n ă r ii ş i în p atim i multe.
de asem en ea: în tu n e c a ţi fiin d la c u g e t, în stră in a ţi fiin d d e viaţa lui

D u m n ezeu , d in p ric in a n ecu n o ş tin ţei c a r e e s te în ei, d in pricina
îm pietririi inim ii lo r,” (E fe s e n i 4 ,1 8 ) . ♦ 37P s a lm u l 7 , 1 0 ; Ieremia
1 1 , 2 0 ; 1 7 , 1 0 ; 2 0 , 1 2 ; A p o c a lip s a 2 , 2 3 .
Aşadar, cântarea, fiule, e ste a celo r din lume. Pentru

aceasta se şi ad ună poporu l în biserici38. Gândeşte-te,
fiule, câte cete su n t în c e r şi nu este scris despre aces
tea că ar cânta după Octoih, ci o ceată cântă neînce-
tat Aliluia!, altă ceată S fân t es te Domnul Savaot!39, altă
ceată B in ecu vân tată es te slav a Domnului din locul şi
din locaşul Lui!40.
Tu, deci, fiule, u rm ează părinţilor, dacă vrei să do
bândeşti străpungerea în rugăciuni, păzind mintea
cât poţi nerătăcitoare. Iu beşte sm erenia lui Hristos
şi ia seama la tine însu ţi păzindu-ţi mintea în ceasul
rugăciunii. Şi oriunde m ergi, nu te arăta pe tine a fi în
ţelept şi învăţător, ci fii cu cuget sm erit şi Dumnezeu
îţi va da străpungerea.
46. Ziceau d esp re A w a Serapion că aşa a fost viaţa
lui ca a unei păsări. Nu a dobândit niciun lucru al vea
cului acestuia, nici nu a locu it în chilie, ci înfăşurat în-
tr-o pânză şi având asu p ra sa o Evanghelie mică, aşa
cutreiera ca şi cum nu a r fi avut trup. Adeseori îl gă
seau pe acesta în afara satului, stând în drum şi plân
gând cu am ar şi-l în treb au : De ce plângi aşa, Părinte?
Şi; le răspundea: Stăpânul m eu mi-a încredinţat bo
găţia Lui şi am p ierd ut-o şi v rea să mă pedepsească.
* S8Părerile A w ei Pam vo d esp re psalm odierea monahilor care
coincid cu ale A w e i Siluan su n t exp rim ate în apoftegma I, 84.
In apoftegmele A w e i Pam vo cel Simplu nu se spune că folosi
rea cântărilor este n ep o triv ită cu v ia ţa m onahală. Există, însă,
o întâmplare cu Pavel Capadocianul ( s e c al V-lea) care se ne
voia în Nitria, Egum enul său l-a sfătuit să nu cânte tropare şi
canoane, dacă v re a m â n tu ire a sufletului lui. (D. Tsami, Pateri
cul Sim itic, Ediţia a Il-a, Tesalonic, 1 9 9 1 ) (ET). * Îsaia 6, 3.
* 40Ezechiel 3 ,1 2 .
258 PATERICUL M AR E
A ceia, au zin d , c r e d e a u c ă v o r b e ş t e d e s p r e a u r şi de
m u lte o ri, a r u n c â n d u -i c â t e p u ţin ă p â in e , ziceau : Pri
m e ş te , fr a te , m ă n â n c ă ! C â t d e s p r e b o g ă ţia p e care ai
p ie rd u t-o , D u m n e z e u a r e p u t e r e s ă ţi- o d e a înapoi. Şi
ră s p u n d e a B ă tr â n u l: A m in !
47. A z is A m m a S in c litic h ia : L u p tă şi osteneală
m u ltă e s t e la în c e p u t p e n t r u c e i c a r e v in la Dumne
zeu . A poi, b u c u r ie d e n e g r ă it. A s e m e n e a c e lo r care
v o r s ă a p rin d ă fo cu l, m a i î n t â i s e a fu m ă ş i lăcrim ează
şi m a i a p o i r e u ş e s c c e e a c e d o re a u . C ăci, z ic e Scriptu
ra : D u m n ezeu l n o stru e s t e f o c c a r e m istu ie41. A şa şi noi
t r e b u ie s ă a p rin d e m în n o i în ş in e fo c u l dum nezeiesc
cu la c r im i ş i d u r e r e .
4 8 . A z is A w a Ip e r ă h ie : N o a p te a z i fa c e călugărul,
p riv e g h in d ş i s tă r u in d în r u g ă c iu n i. A stfe l străpun-
g â n d u -şi in im a s a v a r s ă la c r im i ş i c e r e m ilă din cer.
4 9 . A u v e n it n iş te fr a ţi la A w a F llic a s , având cu ei
o a m e n i d in lu m e , ş i l-a u r u g a t c a s ă s p u n ă acelora
cu v ân t. D a r B ă tr â n u l t ă c e a . D eci, d u p ă c e l-au rugat
în d elu n g , a z is lo r: C u v ân t v r e ţ i s ă a u z iţi? Au zis lui:
Da, A w a ! A z is B ă tr â n u l: A cu m n u m a i e s te cuvânt.
C ând în tr e b a u fr a ţii p e B ă tr â n i ş i a p o i fă c e a u cele ce
le s p u n e a u lor, D u m n e z e u le d ă d e a a c e lo r a cum să
v o rb e a s c ă . A cu m , în s ă , p e n tr u c ă în tr e a b ă , d ar nu fac
c e le c e au d , a lu a t D u m n e z e u h a r u l d e la B ă trâ n i şi nu
m a i g ă s e s c c e s ă v o r b e a s c ă , p e n tr u c ă n u e s te c el care
s ă lu c re z e . Şi a u z in d a c e s te a , fr a ţii a u s u s p in a t zicând:
R o a g ă -te p e n tr u n o i, a w a !
5 0 . Z ice a u d e s p r e A w a O r ş i d e s p r e A w a Teodor
♦ 41D e u te r o n o m 4 , 2 4 ; E v r e i 1 2 , 2 9 .
DESPRE STRĂPUNGEREA IN IM II 259
că odată lipeau cu păm ânt chilia şi ziceau între ei:

Dacă ne vizitează Dumnezeu acum, ce vom face? Şi
plângând, au lăsat lutul şi a plecat fiecare la chilia sa.
51. Lângă un bătrân anume locuia un frate puţin
mai nepăsător în vieţuirea monahală. Când a venit
ceasul ca a cest frate să m oară, stăteau în jurul lui niş
te părinţi. Şi văzându-1 Bătrânul pe acesta părăsind
trupul, luminos şi cu bucurie, şi dorind să zidească pe
fraţi, i-a zis lui: Frate, crede-m ă, toţi ştim că nu te-ai
silit prea mult întru nevoinţă. Cum pleci aşa, cu bu
năvoinţă? Şi a zis fratele: Crede-mă, părinte, ai grăit
adevărul. Dar, de când am devenit monah, nu ştiu să fi
judecat vreun om, ci chiar în ziua aceea mă împăcăm
cu el. Şi acum vreau să spun lui Dumnezeu: Tu ai spus,
Stăpâne Nuju d ecaţi ca să nu jip ju d ecaţi şi Iertaţi şi vi
se va ierta vouă. A zis lui Bătrânul: Pace ţie, fiule, că şi
iără osteneală te-ai mântuit.
52. A zis un Bătrân că era un frate care locuia la
Chilii. Acela, după ce a petrecut douăzeci de ani ocu-
pându-se cu cititul noaptea şi ziua, sculându-se într-o
zi, a vândut toate cărţile pe care le dobândise şi luân-
du-şi cojocul său a plecat în cea mai adâncă pustie.
L-a întâlnit pe el A w a Isaac şi i-a zis: Unde mergi, fi
ule? Şi a răspuns fratele zicând: Am douăzeci de ani,
părinte, de când aud cuvintele cărţilor, acum vreau să
încep şi să lucrez ceea ce am auzit din cărţi. Şi făcân-
du-i rugăciune, Bătrânul l-a slobozit.
53. Am m ers odată la Kânovon, lângă Alexandria,
ca la zece mile de oraş, şi am întâlnit pe Awa Teo
dor, om nevoitor şi având darul răbdării. Acesta ne-a
260 PATERICUL MARE
p o v estit că e ra un fra te ca re locu ia la Chilii şi dobân

dise darul străp u n g erii. S-a în tâm p lat, deci, într-una
din zile că din p ricin a d u rerii inim ii i-a venit mulţime
de lacrim i. Şi văzând fratele, a zis în sine: Cu adevărat
a c esta e ste un sem n că ziua m o rţii m ele este aproape.
Şi cum gândea a ceste a , lacrim ile se înmulţeau încă
şi m ai m ult. Ia r el, văzând lacrim ile înmulţindu-se şi
m ai m ult, iarăşi a zis: Cu ad ev ărat s-a apropiat timpul.
Şi în fiecare zi v ărsa din ce în ce mai multe lacrimi,
Folosind u-ne noi m u lt din isto risire a Bătrânului, l-am
în tre b a t pe a c e sta d esp re lacrim i, de ce odată vin sin
gure ia r altăd ată nu vin nici cu m ultă osteneală. Şi a
zis B ătrân u l: L acrim ile su n t asem enea cu zăpada şi cu
ploaia, ia r m onahul e ste agricultorul. Este dator, deci,
atu n ci când vin să s e străduiască, să nu piardă nimic
din ele, ci pe to a te când vin să le aducă în grădina lui
şi să o ude. Căci vă spun vouă, fiilor, de multe ori este
o sin gură zi din to t anul care aduce ploaie şi care sal
v ează to a te roadele. De aceea, atunci când înţelegem
că a venit, să luptăm şi să ne păzim pe noi înşine şi
să ne străduim să ne rugăm lui Dumnezeu cu râvnă
m ultă, căci nu ştim dacă m ai găsim o altă zi cu ploaie
ca aceea. Iar noi iarăşi l-am în treb at zicând: Şi cum
îşi p ăzeşte cineva, părinte, străpungerea, atunci când
a ceasta vine? A răspuns Bătrânul: Să nu întâlnească
om în acea zi sau în acel tim p şi să-şi păzească pân
te ce le său şi inim a, ca să nu-şi închipuie că a primit
deplin darul lacrim ilor, şi să se îndeletnicească cu ru
găciunea şi cu cititul. Oricum, când vine la noi tângui
rea, aceasta ne învaţă lucrurile care o aduc şi cele care
o îm piedică. Şi ne-a povestit, zicând: Ştiu un frate care
şedea în chilie lucrând îm pletitura sa. Şi când îi ve

neau lacrimile, se ridica la rugăciune, dar îndată aces
tea se opreau. Şi iarăşi, aşezându-se, îşi continua îm
pletitura şi îşi aduna mintea, şi lacrimile veneau fără
întârziere. Şi în timpul cititului, de asemenea. Când
avea străpungere, se scula şi îndată îl lăsau lacrimile.
Şi numai ce lua cartea iarăşi veneau. Şi atunci a zis
fratele că bine au spus părinţii că plânsul este învă
ţător. Acesta îl învaţă pe om toate ce-i sunt de folos.
54. Povestea un bătrân că un frate, voind să plece
în pustie, era îm piedicat de mama sa. Iar el nu se lăsa
de ţelul său, zicând: Vreau să-mi mântuiesc sufletul!
După ce a căutat să-l împiedice cu multe şi nu a reuşit,
în cele din urmă, mama s-a învoit. Plecând acesta şi
vieţuind în singurătate, îşi petrecea viaţa în nepăsare.
S-a întâmplat însă ca mama lui să moară. Şi după un
timp, îmbolnăvindu-se de o boală grea, a fost în extaz
şi răpit la judecată şi a găsit acolo pe mama sa îm
preună cu cei osândiţi. Aceea, deci, când l-a văzut, s-a
mirat foarte tare şi a zis: Ce este aceasta, fiule? Şi tu
ai fost osândit să vii în locul acesta? Unde sunt cuvin
tele tale, pe care le spuneai: Vreau să-mi mântuiesc
sufletul? Ruşinat de cele ce auzise, a rămas îndurerat
neavând ce să-i răspundă. Dar cu voia lui Dumnezeu,
Cel iubitor de oameni, după ce a văzut acestea, s-a în
tâmplat să se vindece de boala sa. Şi socotind că de la
Dumnezeu a fost această cercetare, închizându-se în
chilia sa, se îngrijea de mântuirea lui, pocăindu-se şi
plângând pentru cele săvârşite mai înainte în nepă
sare. Atât de mare a fost străpungerea lui, încât mul
ţi l-au rugat să o mai slăbească un pic, ca nu cumva
262 PATERICUL MARE
să p ă ţe a scă cev a din p ric in a p lân su lu i fă ră măsură.

D ar el nu v o ia s ă s e la s e m â n g â ia t, zicâ n d : Dacă nu
am p u tu t su p o rta o c a r a m a m e i m e le , cu m voi suporta
ru şin ea în faţa lui H risto s şi a sfin ţilo r în g e ri în ziua
judecăţii?
55. A zis un B ă trâ n c ă : D a că s -a r fi în tâ m p la t ca, la
a ră ta re a lui H risto s d u p ă în v ie re , d e frică s ă iasă su
fletele oam en ilor, lu m e a în tr e a g ă a r fi m u rit de spai
m ă şi de u im ire. Căci ce p o a te fi m a i m u lt d e c â t să vezi
ceru rile d esch iz â n d u -se şi p e D u m n ezeu descoperin-
du-Se cu m ân ie şi cu s u p ă ra re , şi o ştiri d e nenumăraţi
în geri şi îm p re u n ă în tre a g a o m e n ire . De aceea, aşa
treb u ie să tră im c a şi c â n d a m d a s e a m ă în fiecare zi
lui D um nezeu p e n tru p e tr e c e r e a n o a s tră .
5 6 . Un fra te a în tr e b a t p e u n B ă trâ n zicând: Cum
vin e frica lui D u m n ezeu în su flete? Şi a zis Bătrânul:
D acă a re om u l s m e re n ie şi n e a g o n isire şi nu judecă
pe nim eni, îi v in e frica lui D um nezeu.
5 7 . Un frate a c e r c e ta t p e un B ă trâ n şi l-a întrebat
pe a c e s ta zicân d : A w a , din c e p ricin ă inim a m ea este
îm p ietrită şi nu m ă te m de D u m n ezeu? I-a zis lui Bă
trân u l: Cred că , d a c ă om u l ţin e m u s tra re a în inima sa,
d ob ân d eşte frica de D u m n ezeu. I-a zis lui fratele: Ce
este m u stra re a ? A zis lui B ă trâ n u l: Ca om ul în orice
lu cru să-şi m u stre sufletul, z icân d : A du-ţi am inte că
treb u ie să te în tâln eşti cu D um nezeu. Să zică şi aceas
ta: Ce tre a b ă am eu cu oam en ii? S o co tesc că, dacă cine
va răm ân e în a ce a sta , v a veni frica lui Dumnezeu în el.
58. Un B ă trâ n a v ă z u t p e cin ev a râ z ân d şi i-a zis lui:
în faţa ceru lu i şi a p ăm ân tu lu i av em să dăm răspuns
p en tru to a tă v ia ţa n o a s tră şi tu râzi?
59. A zis un B ătrân : A şa cum purtăm umbra noas

tră peste tot, to t a şa su n tem d atori să avem plânsul şi
străpungerea, oriu n d e n e-am afla **2.
60. Un frate a în tre b a t un B ătrân zicând: Ce să fac?
Şi i-a zis lui: A vărsa lacrim i suntem datori totdeauna.
S-a întâm plat od ată unuia d in tre părinţi să m oară şi
după mult tim p iarăşi să-şi vin ă în sine, şi l-am între
bat, zicând: Ce ai văzut acolo, A w a? Şi ne povestea
plângând: Am au zit acolo un glas de tânguire zicând
neîncetat: Vai m ie, vai m ie! Aşa suntem şi noi datori
să zicem m ereu.
61. A în tre b a t un frate o arecare pe un bătrân, zi
când: Cât de m ult d o reşte sufletul m eu lacrim ile când
îi aude pe B ătrâni vorbind despre acestea, dar nu vin
şi se întristează sufletul m eu! Şi i-a zis lui Bătrânul:
Fiii lui Israel după patru zeci de ani au intrat în pă
mântul făgăduinţei43. Lacrim ile sunt păm ântul făgă
duinţei, în care, dacă intri, nu te m ai tem i de război.
Aşa vrea Dumnezeu, ca sufletul să se întristeze pen
tru ca m ereu să d o rească a in tra în acel pământ.
62. Un frate sârgu itor a v enit din ţară străină şi a
rămas într-o chilie m ică în M untele Sinai44. Şi cum a
venit să se aşeze, în prim a zi, a găsit un lem n mic pe
care era scris de un frate care odată locuise acolo:
* 42Vezi: «Este cu p u tin ţă tu tu ro r, nu num ai călugărilor, ci şi mi

renilor, întotdeau na a se p o căi şi a p lân ge şi a se ruga lui Dumne
zeu, şl prin a sem en ea fapte a câştig a şi celelalte virtuţi* (Sfântul
Simeon Noul Teolog, C ateheza a 5-a , pp. 122 -1 2 5 ). * 43Evrei 1 1 ,9 .
* ^M untele Sinai se află în p a rte a de sud a peninsulei cu ace
laşi nume, sp re golful A caba. E ste o p arte a Arabiei pietroase. Pe
înălţimile acestu i m u n te M oise a p rim it Tablele Legii.
264 PATERICUL M ARE
Moise, a lui Teodor, su n t de faţă şi dau m ărturie. Şi a

pus fratele lem nul să-l aibă to a tă ziua în faţa ochilor
şi-l în treba ca şi când e ra de faţă pe cel care a scris:
Unde eşti, o are acum , om ule, de spui sunt de faţă şi
dau m ărtu rie? Oare în ce lum e te afli la acest ceas?
Oare, unde este m ân a c a re a scris acestea?
Şi aşa, în to a te zilele făcând, pom enind moartea,
p etrecea tânguindu-se. Avea d re p t lucru de mână
caligrafierea şi luând de la fraţi hârtie şi comenzi
de scris, a m u rit n escriind nim ănui nimic. Numai,
în tr-o m ică notă, a scris şi a lă sa t pe hârtiile fiecăruia,
zicând: Iertaţi-m ă, stăpânii şi fraţii mei, că am avut o
m ică lu crare cu cineva şi de a ce e a nu am găsit prilejul
să scriu.
63. Lângă a ce sta locuia un alt frate, pe nume Eli
sei45. Şi, în tr-o zi, plecând a ce sta la Kastro46, a zis frate
lui caligraf: A rată dragoste, frate, şi îngrijeşte-mi gră
dina până vin. I-a zis lui fratele: Crede-mă, cât pot, nu
voi fi fără grijă. Şi după ce a p lecat fratele, a zis înşine:
Sărm ane, od ată ce ai găsit prilejul, îngrijeşte grădina.
Şi stând de seara la canon, până dimineaţa, nu înceta
a cân ta şi a se ruga cu lacrim i. La fel şi toată ziua, căci
era Sfânta Duminică. Venind, deci, spre seară, fratele,
vecinul lui, a găsit grădina răvăşită de iepurii sălbatici
şi i-a zis lui: Dumnezeu să te ierte, frate, că nu ai avut
grijă de grădină. Iar acela a zis: Dumnezeu ştie, awa,
după puterea m ea am făcut şi am păzit-o, ca să ne
dea roade grădina aceasta mică. A zis fratele: Se vede,
♦ 45E lisio s s e tr ă g e a d in E ila t, v e c h e c e ta te d in golful E lanit (es

tu l p e n in su le i S in ai), lâ n g ă A c a b a d e a s tă z L * 46Se în ţeleg e Sfân
ta M ă n ă s tire Sinai.
D E SP R E STRĂPUNGEREA INIMII 265
frate, to a te s -a u p ră p ă d it. A zis caligraful: Am văzut,

dar cred lu i D u m n e z e u c ă ia ră şi va înflori. I-a zis lui
stăpânul g r ă d in ii: V in o , s ă u d ăm . A zis fratele: Mergi,
udă tu acu m ş i e u v o i u d a la n o ap te. întâm plându-se
să nu plouă, s -a î n t r i s t a t g ră d in a ru l şi a zis vecinului
său, calig rafu l: C re d e -m ă , fra te , d acă Dumnezeu nu va
ajuta, nu v o m a v e a a p ă a n u l a c e s ta . A zis şi acela: Vai,
nouă, frate, d a c ă v o r s e c a iz v o a rele grădinii, cu adevă
rat nu m ai a v e m m â n tu ire . A ce sta vorbea, însă, des
pre lacrim i. C ând, d e c i, a v e n it cea su l să m oară, acest
bun n ev o ito r a r u g a t p e E lisei, vecinu l lui, zicându-i:
Arată d ra g o ste , s ă n u s p u i nim ăn u i că su nt bolnav,
ci, răm âi a ic i a s tă z i şi, c â n d v o i ad orm i, ridică trupul
meu şi aru ncă-1 în p u s tie c a să -l m ăn ân ce fiarele săl
batice şi p ă s ă rile , d e o a r e c e am p ăcătu it lui Dumne
zeu m ulte şi n u s u n t v re d n ic să fiu în m o rm ân tat A
zis lui grăd in aru l, E lis e i: C red e-m ă, a w a , sufletul meu
şovăie să fa c ă a c e s t lu cru . I-a răsp u n s lui cel bolnav:
Păcatul a c e s ta s ă fie a s u p ra m e a şi îţi dau cuvântul că,
dacă ascu lţi şi fa c i a ş a , şi eu voi p u tea şi te voi ajuta.
Şi murind a c e s ta în z iu a a c e e a a făcu t fratele cum i-a
poruncit lui şi a a r u n c a t tru p u l gol în pustie. Locuiau
la douăzeci d e m ile d e K astro , în aşa-num itul Mete-
mer. în a t r e ia zi i s e a r a tă în so m n cel plecat la Dom
nul şi îi zice: D u m n e z e u , fra te , să te m iluiască aşa cum
m-a m iluit p e m in e . C red e-m ă, m u ltă m ilă a făcut cu
mine D u m nezeu p e n tr u c ă a ră m a s neîngropat trupul
meu, zicân d u -m i: Ia tă , p e n tru m u lta ta sm erenie, am
poruncit să fii îm p r e u n ă cu A ntonie47. Şi m-am rugat
şi pentru tin e . D a r m e rg i, la să grădina şi îngrijeşte-te *
* 47E ste v o r b a d e s p r e S fân tu l A n to n ie cel M are.

266 PATERICUL MARE
de c e a la ltă grădină. Căci, în ceasu l în care ieşea sufle

tu l m eu, am v ăzu t cum lacrim ile m ele stingeau focul
unde u rm a să plec.
64. Doi fra ţi după tru p s-au lep ăd at de lume şi, ple
când, au răm as în a scu lta re a unui părinte în muntele
N itriei. D um nezeu a d at am ân d u rora darul lacrimilor
şi al străp u n gerii. în tr-o zi, deci, a văzut Bătrânul în
v ed en ie pe cei doi fraţi stând la rugăciune şi ţinând
h â rtii s c ris e şi udându-le cu propriile lor lacrimi. Şi li
te re le unuia s e şterg eau uşor, ia r ale celuilalt cu greu,
căci p ăreau a fi s c ris e cu cern eală de foc48. S-a rugat
atu n ci B ătrân u l lui Dum nezeu să-i explice această
v ed enie şi, arătân d u -i-se un în ger al Domnului, a zis:
L iterele de pe h â rtie su n t p ăcatele acestora. Unul din
tr e ei a p ăcătu it p o triv it firii şi de aceea se şterg uşor
greşelile. Ia r celă la lt în necu răţie şi căderi murdare
s-a în tin a t îm p o triv a firii şi de aceea este nevoie de
m ai m u ltă o sten eală sp re pocăin ţă şi multă smerenie.
Şi de atun ci, îi zicea B ătrânu l fratelui: Nevoieşte-te,
frate, căci su n t de foc şi se şterg cu osteneală. Şi nu
i-a d e sco p e rit lui lucrul până la sfârşitul lui, ca să nu-i
ta ie râvna, ci m ereu m ai m ult îi zicea lui: Osteneşte-te,
frate, căci cu o sten eală se şterg.
65. Altul dintre părin ţi stătea în Raith, în locul nu
m it H alc6n. Pe acesta l-a vizitat unul dintre Bătrâni
şi i-a zis lui: A w a, m ă în tristez când trim it un frate la
slu jire. A zis lui; Şi eu însum i, când trim it pe ucenicul
♦ 48C e m e a la pe ca re o foloseau pen tru scris era neagră şi o

n u m eau „cern eală de scris", sau m ai simplu, „cerneală", şi mai
târziu „de foc" p en tru că o p reg ăteau la foc (ET).
meu pentru vreo trebuinţă, stau iângă uşă şi privesc

şi când îmi spune gândul: oare când vine fratele? Zic
şi eu apoi: Dacă vine m ai înainte celălalt frate, adică
îngerul, să te ia la Domnul, ce se întâmplă? Şi aşa, în
fiecare zi, privesc la uşă îngrijindu-m ă şi plângând
păcatele mele şi zicând: Oare, care frate vine primul,
cel de jos sau cel de sus? Şi m ult folosindu-se, Bătrâ
nul a plecat, şi restul vieţii a păstrat lucrarea aceluia.
66. Un frate sârguincios, facându-şi canonul îm
preună cu fratele său, era biru it de lacrimi şi lăsa sti
hul psalmilor. în tr-o zi, aşadar, l-a rugat pe el frate
le lui să-i spună ce gândeşte în timpul canonului de
plânge aşa amar. Iar acela i-a zis lui: Iartă-mă, frate,
eu mereu în timpul canonului meu văd pe Judecăto
rul şi pe mine însum i ca un osândit stând în faţa Lui şi
fiind cercetat şi pe A cesta zicându-mi: De ce ai păcă
tuit? Deci, neştiind ce să răspund, mi se închide gura
şi de aceea pierd stihul psalmului. Dar, iartă-mă că te
necăjesc. Dacă te odihneşte, să facă fiecare din noi ca
nonul lui separat. I-a zis lui fratele: Nu, părinte, căci
chiar dacă nu plâng şi eu, dar văzându-te pe tine, mă
cert pe mine însum i. Şi văzând Dumnezeu smerenia
acestuia, i-a dăruit şi lui plânsul fratelui său.
67. Unul dintre fraţi a cercetat pe un Bătrân care
locuia în Muntele Sinai şi l-a rugat pe acesta zicând:
Părinte, spune-mi cum trebuie să mă rog, căci mult
am mâniat pe Dumnezeu. I-a zis lui Bătrânul: Eu, fiule,
când mă rog, aşa spun: Doamne, învredniceşte-mă să-
Ţi slujesc Ţie aşa cum am slujit lui satana şi învredni
ceşte-mă să Te iubesc pe Tine aşa cum am iubit păcatul.
268 PATERICUL MARE
6 8 . A zis ia ră ş i: E s te b in e a în tin d e m â in ile în văz

duh la ru g ă c iu n e şi a ru g a p e D u m n e z e u c a sufletul să
tre a c ă fă ră tu lb u ră ri, la ie ş ir e a lu i, p r in tr e to ţi cei care
în c e a r c ă s ă -l îm p ie d ic e în v ăzd u h .
6 9 . U n fra te m a i m ic a f o s t tr im is d e p ă rin te le lui la
u n a lt fra te c a re a v e a g ră d in ă în S in a i ca să aducă un
fru c t m ic B ă trâ n u lu i. Şi cu m a in tr a t, a z is fratelui care
e ra stă p â n u l g răd in ii: A w a , B ă trâ n u l m e u m -a trimis
să te în tr e b d a că ai u n fr u c t m ic. I-a z is lui: Da, fiu
le, d acă v re i cev a, g ă s e ş ti a ici, ia cu binecu v ântare! A
zis m o n a h u l tâ n ă r : O are e s t e a ic i m ila lui Dumnezeu,
A w a ? Ia r a c e la auzindu-1 a c ă z u t p e gându ri, cu ochii
p le ca ţi s p re p ă m â n t şi a z is co p ilu lu i: Ce ai zis, fiule?
A z is ia ră ş i co p ilu l: A m z is o a re , a w a , e s te aici mila
lui D u m n ezeu ? Ş i ia ră şi, a t r e ia o a ră l-a în tre b a t fra
te le a c e la ş i cu v ân t. Ş i tă c â n d u n c e a s în tre g , stăpânul
g răd in ii n u a g ă s it ce s ă ră s p u n d ă cop ilului, ci oftând
a z is: S ă a ju te D u m n ezeu , fiu le!
Şi d ân d d ru m u l co p ilu lu i, în d a tă a lu a t m antia sa
şi a ie ş it în p u stie , p ă ră s in d u -ş i g ră d in a şi zicând: Să
m e rg e m , s ă c e r e m m ila lu i D u m nezeu . D acă un copil
m ic m -a în tr e b a t ce v a şi e u nu am g ă s it răspuns să-i
dau, c e v o i fa ce cân d v o i fi în t r e b a t d e Dumnezeu?
70. Un fra te c a re s tă te a în M u n tele M ăslinilor a co
b o râ t în tr-o zi în C e ta te a S fâ n tă şi, venind la stăpâ-
nitor, ş i-a m ă r tu ris it p ă c a te le sale , zicân du -i: Pedep-
s e ş te -m ă după leg e. Ia r stă p â n ito ru l, minunându-se,
a şo v ăit în sin e şi a zis fra te lu i: Cu ad ev ărat, omule,
p en tru că tu de la tin e te -a i m ă rtu ris it, nu îndrăznesc
să te ju d e c în fa ţa lui D u m nezeu, căci p o ate te-a şi
ie rta t.
DESPRE STRĂPUNGEREA INIMII 26 9
Şi plecând fratele, şi-a pus fiare la picioare şi

la gât şi s-a închis într-o chilie. Şi dacă vreodată îl
întreba vreun om zicând, cine te-a pus, aw a, la astfel
de nevoinţă cu fiarele, el răspundea; Stăpânitoruli
Deci, cu o zi înainte de sfârşitul lui, s-au deschis de
la sine fiarele şi au căzut de pe el. Venind ucenicul şi
văzându-1, s-a minunat şi i-a zis: Cine a dezlegat fiarele
de pe tine? Şi i-a zis lui: Cel ce a dezlegat păcatele
mele! Mi s-a arătat ieri zicând: Iată, pentru răbdarea
ta ţi-am dezlegat toate păcatele tale. Şi a atins cu
degetul Său fiarele şi îndată au căzut de pe mine. Şi
acestea zicând fratele, îndată a plecat la Domnul.
71. Era un slujbaş în Skithopolis*9, care săvârşise
foarte multe rele şi în to t felul îşi întinase trupul său.
Şi străpuns fiind de la Dumnezeu, s-a lepădat de toate
şi, ridicându-şi chilie în loc pustiu, sub un pârâu, şe
dea, îngrijindu-se de sufletul său. Aflând, aşadar, unii
dintre cunoscuţi, au început să-i trimită pâini şi cur
male şi ce avea trebuinţă. Iar el, văzându-se în odihnă,
nimic lipsindu-i, şi-a zis în sine: Cu adevărat o astfel
de odihnă ne scoate pe noi din odihna cea de dinco
lo. Căci de acestea eu vrednic nu sunt. Părăsindu-şi,
deci, chilia sa, a plecat zicând: Să mergem, suflete, la
strâmtorare, căci mie mi se cuvine iarba, hrana celor
necuvântătoare, deoarece faptele necuvântătoarelor
am săvârşit.
72. Ne povesteau nişte fraţi, când eram în Raith,
că era un Bătrân nevoitor care şedea în peşterile mai
sus de cea numită a lui Ioil. Şi aşa o trezvie avea min
tea Bătrânului, încât aproape la fiecare pas pe care-i
* 4,Cetate în Palestina.
270 PATERICUL MARE
făcea, oriunde m e rg e a şi la o ric e o ră , se oprea şi îşi

ce rce ta cugetul său şi îl în tre b a : Ce este, frate, unde
suntem ? Şi d acă afla m in te a lui ro stin d vreun psalm
sau ru gân du -se, e ra bine. Ia r d a că o afla cugetând alt
lucru, o rica re a r fi fost, în d a tă se c e rta pe sine, zicând:
Vino aici, cap p ă tra t, la tr e a b a ta. A şa zicea către sine
m ereu B ătrân u l: F ra te , a p ro a p e e s te ceasul plecării
m ele şi nu văd n im ic în ău n tru l m eu. Acestuia, i s-a
a ră ta t o d ată s a ta n a şi i-a zis: De ce te osteneşti? Cre-
de-m ă, nu te vei m ântui, l-a zis şi el: Nu te îngriji tu!
Chiar şi d acă nu m ă m ân tu iesc, voi sta deasupra ca
pului tău şi tu m ai jos d e c â t toţi.
7 3 . Un B ătrân stă te a în Raith având următoarea
lu crare: şezând m ereu în chilia sa, ghem uit la pământ
şi capul său mişcându-1 to t tim pul, zicea cu suspine:
Oare ce va fi? Şi iarăşi, tă câ n d ca la un ceas, îşi lucra
îm pletitura, apoi m işcând u -şi capul fără încetare, zi
cea: Oare, ce va fi? Şi a ş a şi-a p e tre c u t to a te zilele vie
ţii sale, îngrijindu-se m ereu p en tru p lecarea sa.
7 4 . A zis un B ătrân : A cestea su n t de trebuinţă celui
ce se p ocăieşte: să tră ia scă singur, să se îngrijească, să
plângă, să nu-i p ese de lum e, pe nim eni să nu îngre
uieze, pe sine să se strâm to reze, pe sine să se certe, cu
lipsuri să trăiască, să se judece pe sine, să privegheze
întotdeauna şi cu d u rere în inim ă să ceară lui Dumne
zeu mila Lui.
7 5 . A zis un B ătrân că: Aşa cum o r ic e p ă c a t p e ca-
r e - l f a c e o m u l e s t e în a f a r ă d e tru p, i a r c e l c a r e desfrâ
n e a z ă p ă c ă t u ie ş t e în tru p u l s ă u 50, pentru că din sine
vine pângărirea, la fel şi o rice lu crare pe care o face
♦ “ l C o rin te n i 6 , 1 8 .
omul este în afara trupului, ia r cel care varsă lacrimi

îşi curăţeşte propriul su flet şi trup. Căci coborând de
sus, lacrima spală şi sfin ţe şte to t trupul.
76. Un frate a în tre b a t pe un Bătrân, zicând; Cum
îi vine, părinte, om ului să plângă? Şi a zis Bătrânul;
A plânge este obişnuinţă. Şi cel care cere aceasta are
nevoie de m ult tim p, p entru ca mintea sa să fie me
reu la păcatele sale pe care le-a făcut, sau la iad, sau
la aducerea am inte de m oarte şi în general la toate
gândurile păcătoase. Să-şi am intească de părinţii săi,
cum au petrecut şi unde su nt acum. A zis fratele: Şi
este dator, părinte, m onahul să-şi aducă aminte de
părinţii lui? I-a zis lui Bătrânul: Care aducere aminte
ai văzut că aduce lacrim i sufletului tău, la ea să ră
mâi Şi când vine lacrim a, tu să o duci acolo unde vrei,
fie la păcatele tale, fie la alt gând bun. Ştiu un frate
sârguincios a cărui inim ă fiind îm pietrită adeseori se
lovea pe sine şi plângea de durere şi atunci îşi aducea
aminte de păcatele sale.
\. 77. A zis iarăşi: A vorbi despre credinţă şi a citi
dogme secătuiesc străpungerea omului şi o fac să
dispară, iar vieţile şi cuvintele Bătrânilor luminează
sufletul.
78. A zis iarăşi: Nimic nu este mai greu decât obi
ceiul rău. De multă osteneală şi de mult timp are ne
voie un astfel de om pentru a-1 tăia, căci fără timp şi
osteneală nu este cu putinţă a tăia obiceiul. Deci, os
teneală mulţi au avut, dar timp puţini au prim it Unii
prea repede au fo st tăiaţi de moarte şi numai Dumne
zeu singur ştie ce vrea să facă cu ei în ziua judecăţii.
272 PATERICUL MARE
79. Un fra te , lo cu in d în c h ilie , a d e s e o ri aluneca

fă ră m o tiv în trâ n d ă v e a lă , c ă c i c ă z u s e în tr-u n mare
p ă ca t. D eci, tâ n g u in d u -s e şi n e ş tiin d c e să facă, a zis:
Ce s -a în tâ m p la t, s -a în tâ m p la t! Şi i-a răsp u n s lui cu
g etu l său : D ar s -a în tâ m p la t rău . Şi în felu l acesta s-a
tâ n g u it p â n ă la m o a r te .
8 0 . 0 fe c io a ră o a r e c a r e e v la v io a să lo cu ia în cetate,
având v e cin u n s o ld a t. P le câ n d , o d ată, m am a ei, sol
d atu l a s ă r it în c a s ă şi a n e c in s tit p e fecioară. După
a c e s te a , d e z b ră câ n d u -se d e v e şm â n tu l fecioriei, s-a
a ş e z a t p e o ro g o jin ă tâ n g u in d u -se , sfâşiin d u -şi chiar
şi h a in a p e c a re o p u rta . V enind m am a ei, aceasta i-a
p o v e stit în tâ m p la re a . Şi a ră m a s fiica p entru multe
zile ş e z â n d a s tfe l ş i je lin d . Ia r m ai târziu , aflând fe
c io a re le , şi c le ric ii au în tâ ln it-o ş i au în cep u t să-i zică:
îm b ra c ă v e şm â n tu l, c ă c i nu d e c ă tre tin e a fost făcut
p ăcatu l. E a nu s e lă sa în d u p le ca tă , zicân d : Mi l-a luat
D u m nezeu ; ş i cu m s ă iau e u v e şm â n tu l d acă Dumne
zeu nu v re a ? Nu p u te a D u m nezeu s ă îm piedice fapta
în d ră z n e a ţă ? Ia r d acă m -a v ăzu t n ev red n ică de acest
v e şm â n t, a ş a răm ân . D eci, a ră m a s a şa până la sfâr
şitu l ei, în d u re ra tă şi p lâng ând tân g u ire a cea mântui
to a re , cu n e m ă rg in ită străp u n g e re .
81. Un fra te a în tr e b a t p e un B ătrân , zicând: Cum
se face c ă su fletu l m eu iu b e ş te n ecu răţia? l-a zis lui
B ătrân u l: S u fletu l v re a p atim ile, d ar Duhul lui Dum
n ezeu e s te c el care-1 ţin e . D atori su n tem a plânge
p e n tru p ă c a te le şi n e c u ră ţiile n o astre . Ai văzut-o pe
M aria, când s -a a p le c a t p e ste m o rm â n t şi plângea,
cum i-a g răit ei D om nul91? A şa va fi şi sufletul.
♦ 91Ioan 20,11-16.
82. A zis un Bătrân că: Omul care stă în chilia lui şi

se ocupă cu psalmii este asem enea omului care caută
pe împăratul. Acesta, cu mult plâns rugându-se, ţine
în mâini picioarele împăratului cerând de la el milă,
aşa cum a făcut d esfrânata52.
83. A zis un Bătrân: Obişnuieşte-ţi puţin câte pu
ţin inima ta să zică despre fiecare dintre fraţi: Cu
adevărat, acesta este înaintea mea după judecata lui
Dumnezeu. Şi iarăşi: Acesta este mai râvnitor decât
mine53. Şi aşa, deci, vei ajunge să te socoteşti pe tine
mai jos decât toţi şi va sălăşlui Duhul lui Dumnezeu în
tine. Iar dacă dispreţuieşti pe vreun om, pleacă harul
lui Dumnezeu de la tine şi te dai întinărilor trupului şi
inima ta se învârtoşează şi niciun fel de străpungere
nu se mai află în tine.
84. A zis un Bătrân: Dacă din fire este un om ne
voitor, Dumnezeu cere de la el lepădarea desăvârşită,
până şi de un ac mic. Căci este cu putinţă ca acesta
să-i împiedice gândul de la îndelunga-vorbire cu Iisus
şi de la tânguire.
85. A zis iarăşi: Vai ţie, suflete, că te-ai obişnuit
doar să ceri cuvântul lui Dumnezeu şi să-l auzi, ne-
făcând nimic din cele ce auzi. Vai ţie, trupule, că ai
ştiut ceea ce te întinează şi mereu pe acestea le ceri,
săturarea şi desfătarea. Vai de tânărul care îţi umple
pântecele şi se încredinţează voii tale, că în zadar este
lepădarea lui.
86. Un frate care locuia în Monidia, adeseori, din
lucrarea diavolului, cădea în desfrânare, dar rămâ-
nea, silindu-se pe sine să nu părăsească schlma. Şi,*
* nLuca 7,44-49.
274 PATERICUL MARE
încep ând m ica lui rânduială, ruga pe Dumnezeu cu

suspine, zicând: D oam ne, şi dacă vreau, şi dacă nu
vreau, m ân tu ieşte-m ă, că eu, lu t cum sunt, poftesc pă
catul, d ar Tu, ca Dum nezeu puternic, împiedică-mă.
Căci dacă îl m iluieşti pe cel drept, nu-i lucru mare; şi
d acă îl m ân tu ieşti pe cel curat, nu-i lucru minunat
Căci su n t vredn ici să fie m iluiţi. Cu mine, Stăpâne, se
vor arăta m inu nate m ilele Tale şi vei arăta iubirea ta
de oam eni, că Ţ ie Ţ i se p ărăseşte săracul54. Acestea,
deci, zicea în fiecare zi, fie de cădea, fie de nu cădea,
în tr-o zi, deci, căzând după obicei în păcat, noaptea
s-a rid icat de înd ată şi a încep u t canonul. Iar demo
nul, m inunându-se de nădejdea acestuia şi de buna
lui înd răzneală către Dumnezeu, s-a arătat acestuia
în chip văzut şi i-a zis: Când cânţi psalmi, cum de nu
ro şe şti de ruşine, sau chiar când numai stai în faţa lui
Dumnezeu, sau când spui num ele Lui? I-a zis lui fra
tele: Chilia aceasta este ca o fierărie, un ciocan dai şi
unul prim eşti. Aşadar, rabd până la moarte, luptând
îm potriva ta; şi unde m ă va găsi ziua cea din urmă!
Şi te jur, te înştiinţez, cu Cel ce a venit să cheme pe
cei păcătoşi la pocăinţă, nu voi înceta să mă rog îm
potriva ta lui Dumnezeu, până când nu vei înceta
şi tu să m ă lupţi, şi să vedem cine biruieşte, tu sau
Dumnezeu55? Auzind acestea, demonul i-a zis lui: Cu
adevărat nu am să te mai lupt, pentru ca nu cumva,
prin răbd area ta, să-ţi aduc ţie cunună. Şi a plecat
de la el dracul în ziua aceea. Vezi ce lucru bun este*
* 53E c o u e v id e n t a l cu v â n tu lu i Sfântu lui Pavel: ...ci întru

s m eren ie u n u l p e a ltu l s ă s e so co tea scă m a i de cinste decât
p e s in e în su şi (Filipeni 2, 3 ). * MVezi Psalmul 9, 35. • “ Vezi
răbdarea?! Să nu deznădăjduieşti în tine însuţi, chiar

dacă se întâmplă să cazi de multe ori în războaie şi
păcate şi ispite! Şi dobândind fratele străpungerea,
stătea plângându-şi păcatele sale. Când i-a zis lui gân
dul: Bine faci că plângi!, a zis şi el gândului: Anatema
să fie binele acesta! Ce nevoie are Dumnezeu ca să-şi
piardă cineva sufletul său şi să stea plângând după el,
îndoindu-se dacă se m ântuieşte sau nu!?
87. Un frate stătea singur în mănăstirea din Monf-
dia şi aceasta era rugăciunea lui totdeauna: Doamne,
nu îmi este frică de Tine, dar trimite-mi un fulger sau
altceva, sau o boală, sau un demon, pentru ca astfel să
vină la frică sufletul meu blestemat. Acestea spunea şi
ruga pe Dumnezeu, zicând: Ştiu că este cu neputinţă
să mă ierţi. Căci multe am păcătuit Ţie, Stăpâne, dar,
dacă este cu putinţă pentru îndurările Tale, iartă-mă,
iar dacă aceasta nu este cu putinţă, pedepseşte-mă pe
mine aici, Stăpâne, şi acolo nu mă pedepsi. Şi dacă şi
acest lucru este cu neputinţă, răsplăteşte-mi mie în
parte aici şi acolo uşurează-mă, fie şi numai puţin,
începe de acum să mă pedepseşti, dar nu cu mânia
Ta, Stăpâne. Astfel a stăruit un an întreg, cu lacrimi
fără încetare rugând pe Dumnezeu, cu multă smere
nie a gândurilor şi zicând în sine: Oare ce înseamnă
cuvântul pe care l-a spus Hristos: Fericiţi cei ce plâng,
că aceia se vor mângâia56? într-o zi, stând ghemuit la
pământ şi tânguindu-se după obicei de amărăciune,
a aţipit Şi, iată, i s-a arătat Hristos, zicându-i cu glas
şi faţă luminoase: Ce ai, omule, pentru ce plângi aşa?
A zis Lui: Că am căzut, Doamne! l-a zis lui Cel ce i s-a
Psalmul 139,1-2 şi Matei 7 ,7 - 8 . + “ Matei 5 ,4 .
276 PATERICUL MARE
a r ă ta t: R id ic ă -te ! A r ă s p u n s c e l c e ş e d e a la pământ:
Nu p o t, d a c ă n u îm i d a i m â n a . Ş i în tin z â n d u -i mâna,
l-a r id ic a t p e e l ş i i-a z is i a r ă ş i c u g la s lin : De ce plângi,
o m u le , d e c e t e - a i î n t r i s t a t ? A r ă s p u n s fra te le : Doam
n e , n u v r e i s ă p lâ n g ş i s ă fiu î n t r i s t a t p e n tr u că te-am
s u p ă r a t a t â t a ? A tu n c i, C e l c e s - a a r ă t a t , întinzându-Şi
m â n a S a , a p u s -o p e c a p u l lu i, l- a t r a s c ă t r e El şi i-a zis:
N u t e î n t r is t a , v a a ju t a D u m n e z e u ! P e n tr u c ă tu te-ai
în t r is t a t , n u s e v a m a i î n t o a r c e î n t r i s t a r e a m ea împo
triv a ta . C ăci d a c ă p e n t r u t i n e M i-a m d a t sângele, cu
c â t m a i m u lt n u v o i d a iu b ir e a m e a d e o a m e n i fiecărui
s u fle t c a r e s e p o c ă ie ş t e ? Ş i v e n in d u -ş i fra te le în sine
d in v e d e n ie , a a f la t in im a lu i p lin ă d e to a tă bucuria şi
a fo s t a s tfe l î n ş t i i n ţ a t c ă a fă c u t D u m n e z e u m ilă cu el.
Ş i a r ă m a s p e n tr u t o t d e a u n a î n m u ltă s m e re n ie , mul
ţu m in d lu i D u m n e z e u .
88. U n fr a te , le p ă d â n d u -s e d e lu m e , s -a aşezat în
m u n te le N itrie i. C h ilia lu i e r a a p r o a p e d e a altui fra
t e ş i î l a u z e a p e a c e la în f ie c a r e zi plân g ân d u -şi tot
tim p u l p ă c a te le lu i. C ân d, p e n tr u u n tim p , nu-i mai
v e n e a u la c r im ile , z ic e a s u fle tu lu i s ă u : Nu plângi, săr
m a n e , n ic i n u t e tâ n g u ie ş ti? C r e d e -m ă că, d acă nu vrei
s ă p lâ n g i, t e v o i fa c e e u s ă p lâ n g i. Ş i rid icân d u -se şi
lu â n d u n b ic i d in frâ n g h ii a s p r e p e c a r e îl avea, se lo
v e a p e s in e a t â t d e m u lt p â n ă c â n d d e d u re re plângea.
D eci, m in u n â n d u -s e c e l c a r e ş e d e a lâ n g ă el, se ruga
lu i D u m n e z e u s ă -i d e s c o p e r e lu i d a c ă fa ce oare bine
c h in u in d u -s e p e s in e . Şi, în t r -o n o a p te , v ed e pe fra
te le p u rtâ n d c o r o a n ă ş i s tâ n d în c e a ta m ucenicilor
ş i p e c in e v a c a r e -i s p u n e a în tim p ce-1 p rivea: Vezi,
alergătorul cel bun, cum, chinuindu-se pe sine pentru

Hristos, a fost încununat cu mucenicii?!
89. Un Bătrân o arecare şedea în golful fericitului
Macarie, dincolo de Ktysma57. Şi într-o zi a plecat în
Egipt pentru trebuinţele lui, luând şi pe ucenicul său.
Coborând, deci, în cetatea numită Kynâ58, au rămas
acolo o săptămână şi vedeau bărbaţi şi femei mer
gând înainte de dim ineaţă la morminte şi jelind fi
ecare pe mortul său până la ceasul al treilea. A zis,
deci, Bătrânul ucenicului său: Vezi, frate, pentru ce
priveghează aceştia? Crede-mă că, dacă nu vom face
şi noi la fel, spre pierzare mergem. Şi întorcându-se la
chilie, au zidit şi aceştia de îndată morminte pentru
ei, la distanţă unul de celălalt, şi în fiecare zi, şezând,
îşi plângea fiecare sufletul său ca şi când era mort.
Şi dacă vreodată spre dim ineaţă ucenicul adormea la
vremea canonului, striga la el Bătrânul, zicând: Fra
te, scoală-te. Aceia au deja vrem e la morminte şi la
lucrarea lor. Deci, într-o zi, fratele a zis Bătrânului:
Awa, învârtoşat este sufletul meu şi nu pot să plâng.
A răspuns Bătrânul: Loveşte cu pumnul59, fiule, puţin
timp, să simţi durere. Şi văzând Dumnezeu suferinţa
* S7Cetate în adâncul golfului Suez. + 5BCetate în Egipt unde

existau obşti monahale organizate. * s,Posibilă trimiterea la
cuvântul Sfântului Pavel: ...e u aşa m ă lupt, n u c a şl cu m aş lovi
In aer. (1 Cor. 9 ,2 6 ). E ste folosit acelaşi verb, ttukteOo), care în
seamnă a lovi cu p u m n u l şi pe care Apostolul îl foloseşte numai
în acest co n text Este posibil ca Bătrânul să înţeleagă în acest
sens cuvintele Apostolului Continuarea îl îndreptăţeşte; CI tml
chinuiesc trupul m e u şi ÎI s u p u n rob iei; ca nu cum va, a ltora propo
văduind, eu însum i să m ă f a c n e t re b n ic (1 Cor. 9 ,2 7 ) .
278 PATERICUL MARE
ta, îţi va da El tân g u irea şi nu te vei mai obosi. Cădiţi

zic Ţie, fiule, că aşa cum atu n ci când inima primeşte
săgeată nu m ai are v in d ecare, to t aşa şi Dumnezeu,
d acă o atinge pe e a cu tânguirea, nu mai pleacă de la
ea d urerea, ci răm ân e răn ită până la moarte. Şi ori
unde va m erge acesta, tânguirea lui lăuntrică va fi
îm p reu nă cu el. în tr-u n a din zile, văzând Bătrânul pe
fratele în g reu n at de la m ân căruri - căci îi vizitaseră
seara n işte fraţi - i-a zis luându-1 de o parte: Nu ştii că
tân g u irea este făclie aprinsă şi dacă nu o acoperi bine,
în d ată se stinge şi pleacă? La fel, şi multele mâncăruri
o sting, şi som nul m ult o îm piedică, şi vorbirea de rău
o stinge, şi m ulta vorbire o pierde. Chiar şi orice odih
n ă a trupului o îm prăştie. E ste nevoie, aşadar, ca cel
care iu beşte pe Dumnezeu să facă parte lui Hristos
în fiecare lucru al său. A zis fratele: Cum este acest
cuvânt, părinte? A zis Bătrânul: Când îţi cade pâine
curată, las-o pe aceea altuia şi mâncă tu pe cea stri
cată, pentru Hristos. Dacă îţi cade vin bun, amestecă
în el puţin o ţet şi bea-1 pentru Hristos, cel care a băut
oţet. Şi nu te sătura, ci lasă puţin, zicând: Iată şi par
te a lui Hristos. Dacă găseşti o pernă moale, las-o de
oparte şi pune piatră, pentru Hristos. Dacă, dormind,
te ia frigul, rabdă zicând: Alţii nu dorm deloc. Dacă
eşti batjo co rit, taci, zicând: „pentru Hristos”, că şi El a
fo st batjo co rit pentru noi. Dacă faci pentru tine fier
tură, stric-o puţin, zicând că alţii care sunt vrednici
de pâine nu mănâncă, cu cât mai mult eu nevrednicul
de a m ânca fiertură trebuie să mănânc praf şi cenuşă.
Simplu, în fiecare lucru al tău amestecă şi puţină
suferinţă, şi în a mânca, şi în a dormi, şi în a lucra. Cu
smerenie să trăieşti totdeauna, amintindu-ţi cum au

trăit sfinţii, ca să vină ceasul şi să ne găsească pe noi fn
suferinţă şi strâm torare şi să găsim acolo uşurarea60.
90. Un Bătrân, în timpul nopţii, neştiind că uceni
cul său îl aude, se tânguia cu amar, suspinând, scrâş
nind din dinţi şi plângând. Şi rugat fiind de ucenicul
lui, a zis: Am fost străpuns în inimă şi am văzut sufle
tele păcătoşilor în iad, în ce suferinţă sunt, şi nu am
putut să mai aflu mângâiere.
91. A zis un alt Bătrân: Stau şi cos şi la fiecare îm
punsătură, înainte să o fac pe următoarea, aduc înain
tea ochilor mei moartea.
92. A zis un Bătrân: La mântuirea sufletului si-
liţi-vă, fraţilor61, pentru că înfricoşătoare şi amară
este ziua Judecăţii. Daţi suflet şi luaţi duh, adică Duh
Sfânt62.
93. A văzut cineva un monah mai tânăr râzând şi
i-a zis: Nu râde, frate, pentru că alungi frica lui Dum
nezeu de la tine.
94. A zis unul dintre sfinţi despre îndrăzneală: în
drăzneala este ca vântul fierbinte, distruge roadele
monahului. Despre râs ascultă acum: Râsul alungă
afară fericirea plânsului. Râsul nu zideşte, nu păstrea
ză, ci pierde şi distruge şi cele zidite. Râsul întristează
şi pe Duhul Sfânt, sufletul nu-1 foloseşte, iar trupul îl
strică. Râsul alungă virtuţile, nu are amintirea morţii
şi nici nu cugetă la pedeapsă.
95. Zicea unul dintre Bătrâni: începutul ruinării
monahului sunt râsul şi îndrăzneala. Când te vezi
* “ Vezi Luca 1 6 ,2 5 . * 61Vezi Filipeni 2 ,1 2 . * 6î„Dă sânge şi
primeşte Duh” (A w a Longhin).
280 PATERICUL MARE
pe tine prins în a ce ste a , m onahule, să ştii că te afli

în adâncurile ră u tă ţilo r şi să nu încetezi rugând pe
Dumnezeu ca să te izb ăv ească pe tine de moartea
aceasta. Râsul şi în d răzn eala trim it pe monah în pa
tim i ru şin oase, nu n um ai pe cei tineri, ci şi pe bătrâni.
Râsul şi în d răzn eala ad u c jos pe m onah.
9 6 . A zis un B ătrân : D acă îţi spune gândul la sărbă
to are să faci m ân că ru ri diferite, nu-1 asculta, pentru
că vei sărb ăto ri iu d aiceşte63. Căci aceia sărbătoreau
aşa. M ân carea bun ă p en tru m onah sunt tânguirea şi
lacrim ile.
9 7 . A zis iarăşi: D acă ieşi din chilia ta vreodată şi
m ergi undeva şi se va risipi puţin tânguirea ta, întoar-
ce-te grabnic şi in tră în d ată în rânduiala ta dintâi.
9 8 . A zis iarăşi: D acă vrei să dobândeşti tânguire,
lu ptă-te ca to ate vasele tale şi lucrurile tale să fie să
race, ca acelea ale tovarăşilor tăi care stau în piaţă64.
9 9 . A zis iarăşi: D acă nu ai străpungere, să ştii că
ai slavă d eşartă, căci aceasta nu lasă sufletul să fie
pătruns.
+ “ E x p r im a r e a p r o v in e d in c â n t a r e a litu rg ic ă a slujbei din Joia
M a re : „Să n u p r ă z n u im iu d a ic e ş te ..." D e a c e e a şi im portanţa ei
s e r e f e r ă la r â n d u ia la s ă r b ă to r ii P a ş te lu i iu d eilo r, conform căre
ia s e r â n d u ia u a z im e le , je r tfa m ielu lu i ş i ie rb u rile am are (Ieşire
1 2 ; L e v itic 2 3 , 5 - 8 ; N u m e ri 2 8 , 1 6 - 2 5 ş.a .). E x p rim a re a metafori
c ă d e a ici a r a t ă r e ţin e r e a f a ţă d e a c e s t m o d m a te ria l şi ceremo
n ial d e p r ă z n u ire a s ă r b ă to r ilo r c r e ş tin e (E T ). + “ Sărăcia, lipsa,
p r iv a re a d e b u n ă s ta r e s u n t u n e le d in tre e le m e n te le de bază ale
râ n d u ie lii m o n a h a le , c a r e p le d e a z ă p e n tru re n u n ţa re a şi lepă
d a r e a d e lo c u in ţă a c ă lu g ă ru lu i. Aici s e fo lo se ş te c a exemplu
r ă m â n e r e a p r o v iz o r ie a c ă lu g ă r ilo r în p ia ţă , p ân ă când îşi vor
v in d e lu c r a r e a m âin ilo r, lim itâ n d u -s e în m o d n a tu ra l la nevoile
cu d e s ă v â r ş ir e sim p le şi la m ijlo a c e le in d isp en sab ile (ET).
100. A zis ia ră şi: D acă îţi v a d ăru i Dum nezeu tân

guirea, să nu c re z i c ă fa c i lu c ru m are . Căci fericit este
cel care nu a re n e v o ie d e tâ n g u ire . în să , dacă vede
Dumnezeu un o m c ă s e m â n d r e ş te inim a lui pentru
lacrimi, le rid ică d e la a c e s ta ş i ră m â n e m ai departe
inima lui în v â rto şa tă şi s e p ie rd e.
101. A zis iarăşi: D acă v ezi că D um nezeu ţi-a dăru
it pentru un tim p s tră p u n g e re a , în tim pul acela lasă
şi lucrul m âinilor ta le , d a că ş tii că îţi e ste de folos. Şi
îndeletniceşte-te cu tâ n g u ire a , c a nu cum va aproape
să fie ziua ie şirii ta le şi d e a c e e a s ă -ţi fi d ăruit Dum
nezeu plânsul, p e n tru c a p rin a c e s ta să găseşti puţi
nă milă Aşa cum sa ta n a , câ n d v in e sfârşitu l omului,
se grăbeşte să-l p iard ă p e a c e s ta , la fel şi Dumnezeu,
deseori, când se ap ro p ie s fâ rşitu l om ului, prin diferi
te pricini îl m â n tu ie şte p e el.
102. A zis iarăşi: d acă s u n t m o rm in te în locui în
care stai, m ergi m e reu a c o lo şi cu getă la cei morţi,
mai ales în tim pul cân d ai ră z b o i d e la trup. Şi oriunde
afli că un frate p le a că la D om nul, m ergi şi răm âi acolo,
ca să vezi cum se d e s p a rte su fletu l de trup.
103. A zis iarăşi: D acă s e în tâ m p lă să cazi în păcat
şi te întorci de la e l şi în c e p i să p e tre c i în în tristare şi
pocăinţă, vezi s ă nu în c e te z i în trista r e a şi tânguirea
către Domnul p ân ă în ziu a m o rţii tale. D eoarece ia
răşi repede în a c e e a ş i g ro ap ă v ei cădea. Căci în trista
rea pentru D um nezeu e s te frâu sufletului, care-1 ţine
să nu cadă.
104. A zis ia ră şi: Când v ed e satan a pe Dumne
zeu miluindu-te şi d ăru in d străp u n gere sufletului
iau, atunci îţi a ra tă în c h ilie o lu crare trebuincioasă,
282 PATERICUL MARE
zicân d u -ţi: Fă a c e a s ta astăzi, c ă e s te nevoie, sau mergi

şi c e r c e te a z ă p e c u ta re c ă e s te bolnav. Toate acestea le
fa ce p e n tru c a s ă n u te la se s ă în cetezi orice lucru şi să
t e b u cu ri d e d u lce a ţa tân g u irii. Iar dacă înţelegi cursa
iui s a ta n a şi te p ă z e şti şi te dai rugăciunii cu străpun
g ere, în d a tă s ă aşte p ţi isp ită sau de la oameni, sau de
la d em oni. Căci sa ta n a atu n ci luptă rău pe om, când
om ul lu p tă b in e. M ânia m ai m u lt d ecât toate risipeş
te stră p u n g e re a inim ii şi sm eren ia sufletului. Dacă se
în tâm p lă, cân d tu stai, să te în con jo are gândurile şi
d em onii, în d a tă rid ică-te, roag ă-te şi plimbă-te afară
şi a c e ia se v o r îm p răştia de la tine.
1 0 5 . Un fra te a ru gat pe un Bătrân, zicând: Awa,
sp u ne-m i cuvânt! A zis lui B ătrânul: Când Dumnezeu
a lo v it Egiptul, nu e ra casă să nu aibă tânguire65.
1 0 6 . A zis un B ătrân : Stând tu în chilia ta, să ai po
m e n ire a lui D um nezeu to a tă vrem ea şi te va în con
ju ra frica lui Dum nezeu. Sco ate din sufletul tău tot
păcatu l şi to a tă rău tatea ca să afli odihnă.
1 0 7 . A zis iarăşi: Cel care a dobândit frica lui Dum
nezeu are com oară plină de bunătăţi, pentru că frica
lui D um nezeu m ân tuieşte pe om de păcate.
1 0 8 . Un B ătrân care stătea singur în chilia lui a fă
cut şaizeci de ani ca m onah şi niciodată nu a încetat să
plângă. Zicea m ereu că tim pul acesta ni l-a dat Dum
nezeu sp re pocăin ţă şi ta re avem să-l mai căutăm.
1 0 9 . Un B ătrân stătea în munte, liniştindu-se în
singurătate, de neam fiind rom an. Acesta, când era
tânăr, a fost cărăuş. Deci, într-o zi a plecat cu catârii
♦ “ ieşire 12, 30.
săi ia Ierihon. La han era şi un copil mic şi, d e la dia

vol fără să ştie Bătrânul, a călcat catârul pe copil şi l-a
omorât Tulburându-se de aceasta, Bătrânul a plecat
din lume şi s-a dus la A ronâ şi aco lo a devenit anaho
ret tânguindu-se şi m ereu zicând: Eu am săvârşit uci
derea copilului şi ca ucigaş am să fiu osândit la jude
cată. Acolo, lângă Hfmaro, era un leu şi în fiecare zi se
ducea la culcuşul leului, împungându-1 şi întărâtân-
du-1, ca să se ridice şi să-l m ănânce. Dar leul în niciun
fel nu l-a vătăm at pe el. Atunci Bătrânul, văzând că
nimic nu foloseşte, a zis în sine: Mă voi culca în calea
leului şi când va tre ce acesta şi va merge la râu să bea
apă, mă va mânca. Şi cum s-a întins, iată după puţin
şi leul. Dar a sărit ca un om cu multă linişte peste Bă
trân şi în niciun fel nu l-a atins. Atunci Bătrânul a fost
înştiinţat că Dumnezeu i-a iertat păcatul şi, venind în
mănăstirea lui, a p etrecut to t timpul vieţii, fiind de fo
los şi zidind pe toţi până la sfârşitul lui.
110. Un frate a în treb at pe un Bătrân, zicând: Ce
voi face Awa, că atunci când văd pe cineva păcătu-
ind îl judec, şi dacă aud despre un frate nepăsător îl
urăsc, şi aşa îmi pierd sufletul. Şi a zis Bătrânul: Când
auzi asemenea lucruri, sari îndată peste gândul acela
şi aleargă la înţelesul înfricoşătoarei zile a judecăţii,
închipuieşte-ţi înfricoşătorul scaun şi pe judecătorul
nemitarnic, râurile de foc care curg în faţa scaunului
aceluia, clocotind în văpaie năprasnică, săbiile ascu
ţite, osândele cumplite, iadul care nu are sfârşit, bez
na cea întunecată, întunericul cel mai din afară, vier
mele cel veninos, legăturile nedezlegate, scrâşnirea
284 PATERICUL MARE
d in ţilo r ş i tâ n g u it u l f ă r ă d e m â n g â ie r e . La acestea sâ
t e g â n d e ş ti a t u n c i, l a n e n o r o c i r i l e d e n e o c o lit66. Nici
d e p â r â ş i67 n u a r e n e v o ie J u d e c ă t o r u l A cela, nici de
m a r t o r i, n ic i d e d o v e z i, n ic i d e c e r c e t a r e , ci lucrul aşa
c u m a f o s t s ă v â r ş it , a ş a v a v e n i î n m ijlo c , în faţa ochi
l o r c e l o r c e l-a u s ă v â r ş it . A tu n c i n im e n i n u va fi care
s ă v in ă ş i s ă n e s c a p e d e p e d e a p s ă , n ic i ta tă l, nici fiul,
n ic i m a m a , n ic i fiic a , n ic io a lt ă r u d e n ie , n ic i vecinul,
n ic i p r ie te n u l, n ic i a v o c a tu l, n ic i c e i c u d a re de bani,
n ic i a v e re a , n ic i p u t e r e a . Ci t o a t e a c e s t e a ca praful se
v o r r is ip i. S in g u r, c e l ju d e c a t v a d u c e h o tă râ r e a pen
t r u c e le s ă v â r ş ite , s a u p e c e a e l ib e r a t o a r e , sau pe cea
o s â n d ito a r e . A tu n c i n im e n i n u e s t e ju d e c a t în locul
a ltu ia , c i fie c a r e p e n t r u c â t e a s ă v â r ş it.
A c e s te a c u n o s c â n d , p e n im e n i s ă n u ju d e c i şi vei fi
n e tu lb u r a t.
S fâ r ş itu l t r a ta tu lu i d e s p r e s tr ă p u n g e r e a inim ii
* “ Vezi: Isaia 6 6 , 2 4 ; M arcu 9 , 4 8 ; M atei 8 ,1 2 . * 67Apocalipsa 12,10-

CAPITOLUL IV
9 9
DESPRE ÎNFRÂNARE1 ŞI CĂ NU NUMAI

LA MÂNCĂRURI SE ARE ÎN VEDERE,
CI ŞI LA CELELALTE
MIŞCĂRI ALE SUFLETULUI
1. Nişte fraţi m ergeau de la Schit2 la Awa Antonie.

Şi, urcându-se în corabie ca să plece către el, au aflat
un alt Bătrân care voia şi el să meargă acolo. Dar fraţii
nu-1 cunoşteau pe el şi şezând ei în corabie grăiau în
tre ei cuvinte ale Părinţilor3 şi din Scriptură şi de ase
menea despre lucrul lo r de mână. Iar Bătrânul tăcea.
Ajungând ei la ţărm , au văzut că şi Bătrânul mergea
tot la Awa Antonie. Iar când au ajuns la el, le-a zis lor.
Bună tovărăşie aţi găsit pe Bătrânul acesta. A zis apoi
şi Bătrânului: Buni fraţi ai aflat cu tine, Awa. Şi a zis
lui Bătrânul: Sunt buni, dar curtea lor nu are poartă
şi cel care vrea intră în staul şi dezleagă asinul. Iar*
* 'Ediţia franceză trad u ce cu stăpânire d e sine, echivalent care
ar B fost potrivit şi pen tru lim ba rom ână, deşi românescul în-
frânare traduce exact cuvântul grecesc. Stăpânirea de sine este
însă un concept m ai cu prinzător şi, tn plus, trimite la o chema
te fundamentală a omului, aceea de a fi stăpân pe sine şi a nu
286 PATERICUL MARE
a ce a sta o z ice a p e n tru c ă c e le c e v en eau în gura lor

ei grăiau.
2. Z icea A w a Daniil d e sp re A w a Arsenie că toată
n o ap tea o p e tre c e a p rivegh in d şi, cân d voia către di
m in eaţă să d o a rm ă din p ricin a firii, zicea somnului:
Vino, slugă re a . Şi îl ră p e a p uţin, şezân d, apoi îndată
se scula.
3. Z icea A w a A rsen ie c ă e s te în deajuns monahului
să d o arm ă o o ră, d a că e s te nevoitor.
4. Zicea d esp re el A w a Daniil că: Atâţia ani a stat
cu noi şi îi făceam n um ai un să cu le ţ de grâu în fiecare 1
an, iar când m erg e a m la el, în că m ân eam din acela.
5. A zis iarăşi: în afară de o singură dată pe an, el
nu schimba apa la frunzele de finic, ci numai adăuga.
Căci făcea îm pletituri şi co sea până la ceasul al şase
lea4. Deci, l-au în treb at pe el Bătrânii, zicând: De ce nu
schimbi apa la frunzele de finic, că miroase. Şi le-a zis
lor: !n locul m iresm elor şi al mirodeniilor cu care m-am
desfătat în lume este nevoie să îndur mirosul acesta.
6. A zis iarăşi: Cum au zea că s-a co p t vreun fruct,
zicea el singur: Aduceţi-m i! Şi gu sta numai o singură
dată, câte puţin, m ulţum ind Domnului.
s e lă s a s tă p â n it d e lu c r u r i c e v in d in lă u n tr u l s ă u sa u din afara
s a . I n f r â n a r e a îl a ju tă p e o m s ă -ş i e x e r s e z e ş i s ă -ş i întărească
s tă p â n ir e a d e s in e . * zS c h itu l: lo c u l a ş e z ă m in te lo r monahale,
la NV d e C a iro . * 3E s te c e a m a i v e c h e m ă r tu r ie sc ris ă despre
fo lo s ire a a p o f te g m e lo r P ă rin ţilo r. A v em , d e c i, u n stadiu pre
m e r g ă to r c o le c ţiilo r s c r is e , c a r e a u u r m a t m a i tâ r z iu (ET; SC).
* 4C easu l b iz a n tin c a r e a p r e lu a t s is te m u l r o m a n d e m ăsurare a
tim p u lu i î m p ă r ţ e a c e le d o u ă z e c i şi p a t r u d e o r e a le zilei în opt
g ru p e d e c â t e tr e i o r e , c a r e s e n u m e a u „străji", p e n tru că la fie
c a r e in te rv a l d e tr e i o r e s e s c h im b a s tr a ja . P rim e le p a tru străji,
DESPRE ÎNFRÂNARE 287
7. Ziceau d esp re A w a Agaton că trei ani a pus o

piatră în gura Iui p ână când a reu şit să tacă.
8. Acelaşi, m ergea od ată cu ucenicii lui. Şi unul din
tre ei a găsit p e cale un v rej m ic verde şi a zis Bătrâ
nului: Părinte, p o ru n ceşti să-I iau? Bătrânul l-a privit
mirându-se şi a zis: Tu l-ai pus acolo? I-a zis lui frate
le: Nu! A zis B ătrânu l: Cum vrei atunci să iei ceea ce
nu ai pus?
9. Ziceau iarăşi d esp re el şi despre A w a Ammun că
atunci când vindeau un lucru spuneau o singură dată
preţul şi prim eau cee a ce li s e dădea, tăcând cu odih
nă. Şi iarăşi, când voiau să cum pere ceva, ceea ce li se
spunea dădeau cu tă c ere şi luau lucrul, nimic zicând.
10. Avea odată A w a Agaton doi ucenici care se ne-
voiau fiecare în parte. A în trebat, deci, într-una din
zile, pe unul dintre ei: Cum p etreci în chilia ta? Iar el
a zis: Postesc până seara şi m ănânc doi pesmeţi. Şi a
zis lui: Bună rânduială, fără să aibă multă osteneală.
A zis şi celuilalt: Şi tu, cum petreci? Iar el a zis: Două
zile postesc şi două m ănânc pesm eţi. Şi a zis lui bătrâ
nul: Te osteneşti cu adevărat, ducând îndoită luptă,
arătau ceasurile zilei, şi celelalte p atru , ceasurile nopţii. Ora şase

dimineaţa corespunde ceasului întâi bizantin al zilei, ora nouă,
ceasului al treilea bizantin, o ra doisprezece, ceasului al şaselea
bizantin, ora trei după-am iaza, ceasului al nouălea bizantin, ora
şase după-amiază, ceasului al doisprezecelea şi se încheia ziua.
După aceea începeau străjile de n o ap te până la şase dimineaţa.
Sfinţii Evanghelişti şi scriito rii bisericeşti au folosit sistemul ro
man de m ăsurare a tim pului. Şi rânduielile ceasurilor, pe care
Biserica le-a pus m ai târziu, s-au ad ap tat orei bizantine, adică
ceasul I, III, VI şi IX. Deci, A w a din apoftegm a cinci îşi făcea lu
crul său de m ână până la o ra doisp rezece la amiază (ET).
288 PATERICUL MARE
c ă ci, d a c ă c in e v a m ă n â n c ă în fie c a re zi şi nu se saturi

s e n e v o ie ş te , d a r e s te ş i a ltu l c a re , voind să postească
d o u ă c u d o u ă, s e s a tu ră . Tu, în să , postind îndoit, nu
t e sa tu ri.
11. A v e n it o d a tă A w a A hila la chilia Awei Isaia
la S c h it ş i l-a a fla t m ân cân d . P u sese în farfurie apă şi
s a re . V ăzân d u -l B ă trâ n u l c ă a ascu ns farfuria după
îm p le titu ri, a z is lui: Sp u n e-m i, ce mâneai? Iar el a zis:
la rtă -m ă , a w a , c ă a m tă ia t fru n ze pe arşiţă mare şi
v en in d a m lu a t în gu ră p âin e şi sare, dar s-a uscat gâ
tu l m e u d e la a rş iţă şi nu co b o ra pâinea. De aceea am
fo s t n e v o it s ă pu n p u ţin ă apă p este sare, pentru ca
a stfe l să în g h it Dar, iartă-m ă. A zis lui Bătrânul: Veniţi
să v ed eţi p e Isaia m ân cân d zeam ă în S ch it Dacă vrei
să m ăn ân ci zeam ă, m ergi în E g ip t
1 2 . A m e rs unul d in tre B ătrân i la A w a Ahila şi l-a
v ăzu t scu ip ân d sânge din gură şi l-a întrebat: Ce este
acesta, p ărin te ? Şi a zis B ătrânu l: Este cuvântul unui
fra te care m -a în trista t şi m -am luptat ca să nu-1 fac
c u n o s c u t Şi am ru gat pe Dumnezeu ca să-l ridice de
la m ine. Şi s-a făcu t cuvântul sânge în gura mea şi
l-am scu ip at şi m -am lin iştit şi am uitat întristarea.
13 . Ziceau d espre A w a Am m oe că s-a îmbolnăvit,
fiind la p at m ulţi ani. Şi niciod ată nu a lăsat gândul
său să ia am inte la interio ru l chiliei şi să vadă ce are.
îi aduceau, deci, m ulte din pricina bolii. Şi, când intra
ucenicul său Ioan şi ieşea, îşi închidea ochii ca să nu
vadă ce face. Căci ştia că este m onah credincios.
14. A zis A w a Anuv: De când numele lui Hristos a fost
chem at peste mine, nu a ieşit minciună din gura mea.
15. Un frate l-a întrebat pe Awa Avraam zicând: Daca
mi se întâmplă să m ănânc de mai multe ori, ce este

aceasta? Şi răspunzând Bătrânul a zis: Ce spui, frate?
Atât de mult mănânci? Sau crezi că ai venit la arie?
16. Zicea A w a Veniamin: Când am coborât de la
seceriş la Schit ne-au adus din Alexandria, pentru fi
ecare, ca binecuvântare, un ulcior de o xestă5 cu ulei,
pecetluit cu ghips. Şi când a venit iarăşi vrem ea sece
rişului, fraţii au adus ce m ai răm ăsese la biserică. Eu
nu deschisesem ulciorul m eu, ci, facându-i cu acul un
orificiu, am consum at puţin şi în inima m ea credeam
că am făcut un lucru m are. Şi când au adus fraţii ul
cioarele lor pecetluite cu ghips, aşa cum le primiseră,
iar al meu era găurit, m -am um plut de ruşine, ca şi
cum desfrânasem.
17. A zis A w a Veniamin, preotul Chiliilor: Am mere
la Schit la un Bătrân şi am v ru t să-i punem puţin ulei,
iar el ne-a zis: Iată unde stă ulciorul pe care mi l-aţi
adus acum trei ani. Aşa cum l-aţi aşezat, aşa a rămas.
Auzind noi, ne-am m inunat de p etrecerea Bătrânului.
18. Acelaşi a zis: Am m ers la un alt Bătrân şi ne-a
ţinut pe noi la m asă. Ne-a pus însă ulei de ridichi6 şi
noi i-am spus: Părinte, pune-ne mai bine puţin ulei
din cel ce se obişnuieşte. Iar el auzind şi-a făcut sem
nul crucii, zicând: Dacă este alt ulei în afară de acesta,
eu nu ştiu.
19. Se povestea d espre A w a Dioscor din Anchiaste
* 5HE(rtT|ţ, êctt6v s a u ţicrct: a) u n ita te d e m ă su ră rom an ă a

lichidelor, c a re d u p ă a c e e a s -a r ă s p â n d it în G recia. Xestul an
tic avea în ju r d e 0 ,4 litri, b ) u lc io r c u lichid e, can ă de lu t
* 6P<rttccv6Aaio sa u pcu p av âX aio e s te uleiul e x tr a s din ridiche.
Acesta se m ai n u m e ş te şi pcupavU;.
290 PATERICUL MARE
că p âin ea lui e ra din o rz şi linte. Şi în fiecare an pu

n e a în c ep u t u n ei rân d u ieli zicând: Nu mă întâlnesc
cu nim en i anul a c e s ta sau nu v orbesc sau nu mănânc
m ân care g ătită sau nu m ăn ânc fructe şi legume. Şi la
fiecare lu cru aşa făcea. Term inând pe unul, îl începea
pe celălalt şi a cea sta făcea în fiecare an.
20. A trim is od ată Gpifanie, episcopul Ciprului, la
Avva Ilarion, rugându-1 şi zicând: Vino ca să ne vedem
în a in te de a ie şi noi din trup. Şi venind acesta, s-au
b u cu rat îm preu nă. Iar când mâncau ei, au adus la
m asă p asăre şi, luând episcopul, a dat Awei Ilarion. Şi
a zis lui B ătrânu l: lartă-m ă, a w a , căci de când am luat
schim a nu am m ân cat carne. A zis lui episcopul: Eu de
când am lu at schim a nu am lăsat pe cineva să se culce
având ceva îm potriva m ea şi nici eu nu m-am culcat
având ceva îm potriva cuiva. Şi a zis lui Bătrânul: Iar-
tă-m ă, căci p etrecerea ta este mai bună decât a mea.
2 1 . Ziceau despre A w a Elladie că mânca pâine şi
sare. Când a venit, deci, Paştile7, zicea că fraţii mănân
că pâine şi sare, iar eu sunt dator să fac puţină oste
neală p entru Paşti. D eoarece în celelalte zile mănânc
stând jo s, acum, pentru că este Paştile, voi face oste
neală şi voi m ânca stând în picioare.
2 2 . Ziceau despre A w a Elladie că făcuse douăzeci
de ani la Chilii şi nu ridicase niciodată ochii să vadă
acoperişul bisericii.
23. Ziceau despre A w a Zenon că, mergând prin
Palestina şi obosind, s-a aşezat să mănânce aproape
de o grădină cu castraveţi. Şi i-a zis lui gândul: Ia un
castravete şi mănâncă, căci ce este? Iar el răspunzând
♦ 7Se referă la Săptăm âna Mare care precede Paştile.
D ESPRE INFRÂNARE 291
a zis gândului: D acă h o ţii s e duc în iad, încearcă aici

dacă p oţi s ă în d u ri iadu l. Şi scu lân du -se, a stat în ar-
şiţă cinci zile şi arz â n d u -se , a zis: Nu pot să îndur ia
dul. A zis, d eci, gân d u lu i: D acă nu poţi, nu fura ca să
mănânci.
24. A zis A w a Isa ia : Iu b e şte a tă c e a mai mult decât
a vorbi, căci tă c e r e a ad ună, ia r v o rb irea risipeşte.
25. A celaşi A w a Isa ia a ch e m a t pe cineva dintre
fraţi şi i-a sp ă la t p icio a re le . Şi a pus un pumn de linte
în oală şi, în tim p ce fie rb e a , a dat-o jos. I-a zis lui fra
tele: Nu s-a fie rt, a w a . Şi a zis lui: Nu-ţi este de-ajuns
că ai văzut focul? Şi a c e a s ta e ste m are mângâiere.
26. A zis A w a T h e o d o r: Să nu dorm i în locul unde
este fem eie!
27. A zis A w a T h e o d o t: L ipsa pâinii topeşte trupul
monahului. D ar altu l d in tre B ătrân i a zis: Privegherea
mai m ult to p e şte tru p u l.
28. A zis A w a lo a n K olovos: Dacă un îm părat vrea
să ia o ceta te de la v răjm aşi, m ai în tâi opreşte apa şi
hrana şi astfel d uşm anii, pierin d de înfom etare, i se
supun. Aşa şi p atim ile tru pului, dacă omul va petrece
cu post şi cu fo am ete, v răjm aşii din sufletul lui vor
slăbi.
29. A zis ia ră şi: U rcând od ată calea către Schit, cu
îm pletitura, am v ăzu t p e căm ilar vorbind şi pe mine
m işcându-m ă sp re m ân ie. Atunci, lăsând lucrurile,
am fugit.
30. A zis ia ră şi: Cine e ste p u ternic ca leul? Dar şi el,
din pricina p ân tecelu i, cade în capcană şi toată pute
rea lui se sm e re şte .
31. A zis ia ră şi că, m ân cân d Părinţii din Schit pâine
292 PATERICUL MARE
şi sa re , au zis în tr e ei: Să nu n e silim pe noi înşine la

s a re şi p âin e. Şi, astfel, e rau p u tern ici spre lucrul Iul
D u m nezeu.
3 2 . Un fra te l-a în tr e b a t p e A w a Isidor, preotul
Sch itu lu i, zicân d : De ce d em o nii se tem de tine aşa de
ta re ? A zis lui B ătrân u l: De când am devenit monah
m ă n e v o ie sc s ă nu îngăd ui m ân iei să urce pe gâtlejul
m e u 8.
3 3 . Z icea ia ră şi că a re tre iz e ci de ani de când sim
te p ăcatu l în cu getu l lui, d ar niciod ată nu a consimţit
n ic i cu p o fta, n ici cu m ânia.
3 4 . A zis A w a Isaac: Cunosc un om care, secerând
în ţa rin ă , a v o it să m ăn ân ce un spic de grâu şi a zis
stăp ân u lu i ţa rin ii: V oieşti să m ănânc un spic de grâu?
Ia r a c e la s-a m in u n at şi a zis lui: A ta este ţarina, pă
rin te, şi m ă în tre b i pe m ine? Până într-acolo ţinea fra
te le acrivia.
3 5 . Z iceau d esp re A w a Isaac că m ânca cenuşa din
căd eln iţa de la p u n erea în ain te cu pâine9.
3 6 . A w a Isaac s-a îm bolnăv it de boală grea şi a stat
m u lt tim p în ea. Şi un frate i-a făcut puţin terci şi i-a
pus p ru n e m ici în el, d ar nu a vrut Bătrânul să guste.
Şi l-a ru gat fratele zicând: Ia puţin, aw a, pentru boală.
Şi a zis lui B ătrânu l: Adevărat, frate, aş vrea să rămân
în b o ala a cea sta treizeci de ani.
3 7 . A m ers unul d in tre B ătrâni la tovarăşul său, ca
să p lece îm p reu nă să cerceteze pe A w a Iosif, şl i-a
zis: Spune ucenicului tău să ne pregătească asinul. Şi
i-a zis: Strigă-1 şi ceea ce vrei îţi va face. Şi a zis: Cum
îl cheam ă? Iar el a zis: Nu ştiu. Şi a zis: Cât timp are
♦ *Vezi Psalm ul 1 4 9 ,6 . ♦ ’ Vezi Psalm ul 1 0 1 ,1 0 .
DESPRE ÎN F R Â N A R E 293
de când es te cu tine, d e nu ştii num ele lui? Şi a zis:

Are doi ani. Iar el a spus: Dacă tu în doi ani nu ai aflat
numele ucenicului tău, eu în tr-o zi ce nevoie am să-l
aflu?
38. Ziceau d espre A w a Isidor, preotul, că a venit
odată un frate ca să-l chem e la masă. Dar Bătrânul
nu primea să m eargă, zicând: Adam, înşelat fiind cu
mâncarea, s-a aflat în afara Raiului. A zis lui fratele:
Tu te temi şi acum să ieşi din chilia ta? Iar el iarăşi a
zis: Fiule, mă tem că diavolul, ca un leu răcnind, caută
pe cine să înghită10. Şi de m ulte ori zicea că, dacă cine
va se dă pe sine băuturii de vin, nu va scăpa de cursa
gândurilor. Căci şi Lot, silit fiind de fiicele lui, s-a îm
bătat cu vin şi, prin beţie, cu m ultă uşurinţă, diavolul
l-a pregătit să cadă în faptă nelegiuită11.
39. Ne povestea A w a Casian că A w a loan, om care
conducea obştea cea m are, a cercetat pe A w a Paisie,
care petrecea în pustia cea mai îndepărtată, de patru
zeci de ani. Şi, având către el multă iubire şi îndrăz
neală care izvora din ea, i-a zis lui: Ce ai reuşit în atâta
timp, fiind astfel retras şi nefiind tulburat cu uşurinţă
de vreun om? Iar el a zis: De când sunt în singurătate,
niciodată nu m -a văzut soarele mâncând. A zis şi Awa
loan: Nici pe m ine mâniindu-m ă.
40. A zis iarăşi: ne povestea nouă A wa Moise des
pre Awa Serapion, zicând: Când eram mai tânăr şi
stăteam cu A w a Theonas, după ce mâneam, sculân-
du-mă de la masă, cu lucrarea diavolului, furam pes
met şi-l mâneam pe ascuns de părintele meu. Deci,
pentru că am răm as făcând aceasta mult timp, fiind
♦ ,01 Petru S, 8 . ♦ “ Facere 1 9 ,3 0 - 3 8 .
294 PATERICUL MARE
s tă p â n it, n u p u tea m să m ă b iru ie sc pe mine însumi

E ra m n u m ai o sâ n d it d e p ro p ria con ştiinţă şi mă ruşi
n am să -i sp u n B ătrân u lu i. S -a în tâm plat, însă, din ico-
n o m ia Iu b ito ru lu i de o am e n i Dum nezeu, ca să intre la
B ă trâ n u l unii, p e n tru fo lo su l lor, şi să-l întrebe despre
g ân d u rile lor. Şi a răsp u n s B ătrân u l că nimic nu vata-
m ă a tâ t d e m u lt p e m o n ah şi nu bucură pe diavol ca
a scu n d e re a g ân d u rilo r de p ărin ţii duhovniceşti. Le-a
v o rb it lo r şi d esp re în frân are. în tim p ce spunea aces
te a - a zis A w a S erap io n - gândind eu că Dumnezeu
l-a în ş tiin ţa t p e B ă trâ n d esp re m ine, fiind străpuns,
am în c e p u t să plâng şi am sco s din sân pesmetul
p e care, după o biceiu l rău, îl furasem . Şi, aruncân-
d u-m ă la păm ânt, ceream iertare pentru cele trecute
şi făceam ru găciu ne p en tru prim irea celor viitoare.
A tunci a zis B ătrânu l: O, fiule, tăcând eu, mărturisi
re a ta te -a e lib e ra t pe tin e de captivitatea aceasta, iar
pe diavolul care te -a răn it prin tăcerea ta l-ai nimicit,
spunând cele ascu n se ale tale, chiar dacă până acum
l-ai lă sa t să te stăp ânească, pentru că nici nu te-ai îm
p o triv it lui, nici nu l-ai dat pe faţă. De acum înainte nu
va m ai avea loc în tine, fiind scos din inima ta şi dat
la iveală. Nu a term in at Bătrânul să vorbească şi iată,
lu crarea cea rea s-a văzut ca o făclie de foc, ieşind din
sânul meu, şi a um plut casa de m iros urât, încât cei
de faţă credeau că este undeva multă pucioasă care
arde. Atunci a zis Bătrânul: Vezi cum Domnul a dat
m ărtu rie cuvintelor m ele şi eliberării tale prin sem
nul întâm plat?
4 1 . Un Bătrân cu num ele Conon şedea în obştea
DESPRE ÎN FR Â N A R E 295
celui întru sfinţi părintelui nostru Teodosie arhi

mandritul12, săvârşind a c e s t canon: timp de treizeci
şi cinci de ani, o singură dată pe săptămână lua ca
hrană pâine şi apă, lucrând neîncetat şi neieşind din
biserică.
42. Awa Longhin, îmbolnăvindu-se odată, a zis că
tre sine: Şi bolnav să fii şi să mori, dacă îmi ceri să
mănânci în afara timpului, nici m âncarea de fiecare
zi nu ţi-o dau.
43. Ziceau despre A w a Macarie că pentru atunci
când se întâmpla să fie cu fiaţii, şi-a pus sieşi acest ca
non: dacă va fi vin, să bei pentru fraţi şi pentru un pa
har de vin, o zi să nu bei apă. Deci, fiaţii îi dădeau vin
pentru odihna lui, iar Bătrânul lua cu bucurie pentru
ca să se ostenească pe sine. Dar ucenicul lui, văzând
lucrul, a zis fraţilor: Pentru Domnul, nu-i mai daţi; iar
de nu, în chilia lui se va istovi pe sine. Şi aflând fiaţii,
nu i-au mai dat.
44. A zis Awa Macarie: Dacă, mustrând pe cineva eşti
purtat spre mânie, propria patimă îţi împlineşti. Pentru
a mântui pe alţii, nu trebuie să te pierzi pe tine însuţi.
45. I-au adus A w ei M acarie struguri, pentru că
* 12La vrem ea aceea cuvântul arhim andrit avea sensul său
etimologic, adică conducător de m ănăstire, de obşte monaha
lă numeroasă. Aşezămintele m onahale erau numite la Început
„mandre" (mandra înseam nă stână), iar întâistătătorul unei mă
năstiri cu mulţi fraţi sau al unei lavre, sau conducătorul general
al mai multor m ănăstiri, a prim it numele de arhimandrit (con
ducătorul m andrei). La Sfântul Munte, titlul a răm as până astăzi
cu sensul lui vechi. In practica bisericească actuală, arhimandri
tul este cel mai înalt titlu aco rd at unui monah (ET).
2 96 PATERICUL MARE
p o fte a s ă m ă n â n ce. A rătân d în s ă înfrânare, i-a trimis

la un fra te c a re d o re a şi el stru g u ri. A cela primindu-i,
s -a a r ă ta t fo a rte b u cu ro s, v rân d să-şi ascundă înfrâ-
n a re a , d ar i-a trim is la u n a lt fra te zicând că el nu avea
p o ftă d e n iciu n fel d e m ân care. Prim indu-i şi acela,
a fă c u t a c e la şi lu cru , p e n tru că p oftea foarte tare şi
el să -i m ăn ân ce. Şi după ce la m ulţi fraţi au ajuns
stru g u rii ş i n iciu n u l n u a v ru t să-i mănânce, ultimul
d in tre ei, n ici e l nu i-a m ân cat, ci i-a trim is la Awa
M acarie, crezân d că -i face un m are dar. Recunoscând
M acarie stru g u rii, după ce a c e rce ta t ce s-a întâmplat,
s -a m in u n at, m u lţu m ind lui Dum nezeu pentru atâta
în frâ n a re a fraţilor.
4 6 . A m ers, od ată, A w a M acarie, cel din cetate, să
ta ie n u iele de fin ic îm p reu n ă cu fraţii. Şi i-au zis lui în
p rim a zi: V ino să m ăn ânci cu noi, părinte. Şi el a mers
şi a m ân cat. Şi, iarăşi, ziua urm ătoare, i-au zis lui să
m ăn ânce. Ia r el nu a vrut, ci le-a zis lor: Voi aveţi ne
vo ie s ă m ân caţi, fiilor, căci în că sunteţi trup, eu acum
nu v re au să m ănânc.
4 7 . Ne p o v estea A w a Mina: Când stăteam odată
în chilia m ea, a v en it la m ine un frate din altă ţară
rugându-m ă şi zicând: Du-mă la A w a Macarie! Şi
sculându-m ă, am m ers cu el la B ătrân şi, după ce ne-a
făcu t rugăciune, ne-am aşezat. Şi a zis fratele Bătrâ
nului: Părinte, am treizeci de ani de când nu mănânc
carn e şi în că su n t luptat pentru aceasta. Iar Bătrânul
a răspuns: Dar a cea sta să mă înştiinţezi, fiule, şi să-mi
spui adevărul, câte zile ai în care nu ai vorbit împo
triva fratelui, nici nu ai osândit pe aproapele tău şi
nici nu a ieşit cuvânt d e ş e rt13 din gura ta? Şi punând

metanie, fratele a zis: Roagă-te pentru mine, părinte,
să pun în cep u t
48. Ziceau d espre A w a Marcu anahoretul că timp
de şaizeci şi tre i d e ani a avut această lucrare: Toa
tă săptămâna postea, în câ t credea cineva că este fără
trup. Lucra ziua şi noap tea şi dădea totul săracilor. Ni
ciodată nu a luat de la nim eni ceva. Auzind despre el
un iubitor de Hristos, a venit să facă milostenie. Iar el a
zis: Nu primesc, căci lucrul m eu de mână mă hrăneşte
pe mine şi pe cei care vin la m ine pentru Dumnezeu.
49. Un frate l-a în tre b a t pe A w a Z6ion zicând:
Dacă se întâmplă vreodată şi m ănânc trei pâinici, este
cumva mult? A zis lui Bătrânul: La arie ai venit, frate?
A zis iarăşi: Dacă beau trei pahare de vin este cumva
mult? A zis lui Bătrânul: Dacă nu este diavol, nu este
mult, dar dacă există, este m ult14. Căci vinul este lucru
străin pentru m onahii care trăiesc după Dumnezeu.
50. A zis A w a Pim en: Dacă Nabuzardan, mai-ma-
rele bucătarilor, nu ar fi venit, nu ar fi ars templul
Domnului15. Adică, dacă nu ar fi venit odihna lăcomiei
pântecelui în suflet, m intea nu ar fi căzut în războiul
cu vrăjmaşul.
51. Ziceau despre A w a Pim en că, fiind chemat să
mănânce, se ducea îm potriva voinţei sale, lăcrimând,
pentru a nu face neascultare fraţilor şi să-i întristeze.
52. l-au povestit unii Awei Pimen despre un monah
că nu bea vin, şi el a zis: Vinul nu este deloc al monahilor.
* 13Vezi Matei 1 2 ,3 6 . + u Vinul face vulnerabil pe om lucrării
diavolului. * 1S4 Regi 2 5 ,8 - 2 1 .
298 PATERICUL MARE
5 3 . A zis iarăşi A w a Pimen: Urâciune este Domnu

lui orice odihnă trupească.
5 4 . A zis ia ră şi: D acă îş i va am inti omul cuvântul
s cris că din cu v in tele ta le v ei fi g ăsit drept şi din cuvin
te le ta le v ei fi o sâ n d it16, va alege m ai curând să tacă.
5 5 . A zis ia ră şi B ătrân u l că un frate l-a întrebat pe
A w a Pam vo d acă e s te b in e să laude pe aproapele şi
i-a zis lui: B in e e s te m ai curân d a tăcea.
5 6 . A zis A w a P im en: A şa cum fumul alungă albi
n e le şi atu n ci în c e te a z ă d u lceaţa lucrării lor, la fel şi
o d ihn a tru p e a sc ă alungă frica de Dumnezeu de la su
fle t şi a c e s ta p ierd e o rice lu crare bună.
5 7 . P ov estea unul din P ărinţi despre Awa Pimen
şi d esp re fraţii lui că locu iau în Egipt, şi mama lor do
re a m u lt să-i vadă, d ar nu putea. Deci, i-a urmărit în-
tr-u n a din zile, când plecau sp re biserică, şi le-a ieşit
în cale. Ia r ei, văzându-o, s-au în to rs şi au închis poar
ta în faţa ei. Şi e a strig a la p oartă, zicând cu suspine
m ulte şi p lân set: Să vă văd, fiii m ei iubiţi! Auzind-o pe
ea, A w a Anuv a in tra t la A w a Pim en şi i-a zis: Ce vom
face cu b ă trâ n a aceasta care plânge la poartă? Iar
A w a Pim en, sculându-se, a venit la poartă şi, stând
înăun tru, o auzea pe ea plângând cu multe suspine; şi
a zis ei: De ce strigi aşa, fem eie? Iar ea, auzind glasul
lui, m ai ta re striga zicând: Vreau să vă văd, copiii mei.
Ce e ste dacă vă văd? Nu sunt eu mama voastră, nu
v-am alăp tat eu? Am albit to ată şi auzind glasul tău
m -am tulburat. A zis ei Bătrânul: Aici vrei să ne vezi
sau în lum ea cealaltă? A zis lui aceea: Dacă nu vă văd*
* 16M atei 1 2 ,3 7 .
DESPRE ÎN FR Â N A R E 299
aici, fiule, vă voi vedea acolo? A zis ei: Dacă te vei birui
să nu ne vezi aici, ne vei vedea acolo. Atunci a plecat,
bucurându-se şi zicând: Dacă vă voi vedea cu adevă
rat pe voi acolo, nu m ai vreau să vă văd aici.
58. A zis A w a Io sif despre A w a Pimen că spunea:
Acesta este cuvântul scris în Evanghelie: Cel care are
haină să o vândă şi să-şi cum pere sabie17. Aceasta în
seamnă că cel care are odihnă să o părăsească şi să
ţină calea cea strâm tă.
59. Un frate a în treb at pe A w a Pimen zicând: Cum
trebuie să fie cei din obşte? Şi i-a zis lui Bătrânul că
cel care stă în obşte este dator să-i vadă pe toţi fraţii
ca pe unul, apoi să-şi ţină gura şi ochii. Şi aşa îşi va
găsi odihna.
60. A zis iarăşi: David, când s-a luptat cu leul, l-a
prins de gât şi îndată l-a om orât18. Deci, dacă şi noi
ţinem gâtlejul şi pântecele noastre, vom birui cu aju
torul lui Dumnezeu leul cel nevăzut
61. A zis A w a Pim en: Acestea trei nu pot să le tai:
mâncarea, îm brăcăm intea şi somnul. Dar, în parte, le
pot tăia şi pe acestea.
62. A întrebat un frate pe A w a Pimen zicând: Mă
nânc multe legume. A zis Bătrânul: Nu-ţi este spre fo
los. Mănâncă mai bine pâine şi puţine legume. Şi să nu
mergi la locurile părinteşti pentru cele de trebuinţă.
63. A zis iarăşi A w a Pimen: Sufletul nu se smereş
te cu nimic dacă nu împuţinează pâinea sa.
64. Se spunea despre A w a Pior că mânca mer
gând. Întrebat fiind de cineva de ce mănâncă aşa, el a
* 17Vezi Luca 2 2 ,3 6 . * 1#Vezi 1 Regi 1 7,34-35.
300 PATER ICU L M A R E
z is: N u v r e a u s ă a m m â n c a r e a c a p e o lu c ra re , ci ca pe
o n e lu c r a r e 19. A ltu ia c a r e l- a î n t r e b a t d e s p re acelaşi
lu c r u i- a r ă s p u n s : P e n t r u c a n u c u m v a su fle tu l meu să
s im tă p lă c e r e t r u p e a s c ă în a m â n c a .
6 5 . Z ic e a u d e s p r e A w a P e t r u P io n itu l, c e l care era
la C h ilii, c ă n u b e a v in . C ân d a îm b ă tr â n it, fraţii au
a m e s t e c a t p u ţin v in c u a p ă ş i l-a u r u g a t p e acesta să
p r im e a s c ă . Ş i z ic e a : C r e d e ţi-m ă c ă m i s e p are ca un
v in a r o m a t. Ş i s e ju d e c a p e s in e p e n t r u a c e l amestec.
6 6 . Z ice a u d e s p r e A w a P a v e l c ă a fă c u t Postul Mare
c u o m ă s u r ă 20 d e lin t e ş i u n u lc io r d e a p ă şi că a stat 1
în c h is p â n ă la s ă r b ă t o a r e îm p le tin d ş i despletind un
c o ş d e n u ie le .
6 7 . U n fr a t e l-a î n t r e b a t p e A w a P alad ie zicând:
P ă rin te , s p u n e -m i c e s ă fa c , p e n t r u că, d e trei ani,
p o s t e s c c â te d o u ă z ile la fie c a r e d o u ă z ile şi nu pot să
m ă s c a p d e d u h u l d e s fr â n ă r ii. Ş i a z is B ătrân u l: Fiule,
lu i Is a ia p ro r o c u l, c â n d a f o s t tr im is d e Dom nul către
is r a e liţi, i-a s p u s a ş a : S tr ig ă d in to a t e p u te rile şi nu te
o p ri, d ă d ru m u l g la su lu i s ă s u n e c a o trâm b iţă, ves-
te s t e p o p o ru lu i M eu p ă c a te le s a le şi c a s e i lui Iacob
fă ră d e le g ile s a le . î n fie c a r e zi M ă c a u tă , p en tru că ei
v o ie s c s ă ş tie c ă ile M e le c a u n p o p o r c a re făptuieşte
d re p ta te a şi d e la le g e a D u m n e z e u lu i său nu se aba
te . E i M ă în tr e a b ă d e s p re le g ile d re p tă ţii şi doresc să
se a p ro p ie d e D u m n e z e u ? P e n tru c e s ă postim , dacă
T u n u v e z i? L a c e s ă n e s m e r im su fle tu l nostru , dacă
T u n u ie i a m in te ? Da, în zi d e p o s t, voi vă vedeţi de
♦ 19în o rig in a l e s te u n jo c d e c u v in te - âpyov şi îtapăpyov - pe

c a r e a m î n c e r c a t s ă -l r e d ă m în tr a d u c e r e . * 20M a r io v sau portv
e s te o m ă s u r ă e g ip te a n ă d e c a p a c ita te m ic ă (E T ).
treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii voştri.

Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă siădiţi şi să bateţi
furioşi cu pumnul; nu p ostiţi cum se cuvine zilei ace
leia, ca glasul vostru să se audă sus. Este oare acesta
un post care îm i place, o zi în care omul îşi smereşte
sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se cul
ce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi
plăcută Domnului21? Deci tu, fiule, când posteşti, cum
petreci? Şi a zis Bătrânului: Eu, de dimineaţă, ud nu-
ielele şi lucrez, spunând psalm i. Şi când termin un co-
şuleţ, mă rog, iar la prânz m ă culc puţin. Şi după ce
mă scol, ies din chilie şi iarăşi lucrez, până când fee
trei coşuleţe. Şi, când vine seara, mă rog, fac o sută
de metanii şi mă culc. Apoi mă scol pentru canon şi a
doua zi, la ceasul al nouălea22, fac fiertură şi mănânc
o măsură. Şi a zis Bătrânul: Acesta, fiule, nu este post.
Căci, dacă posteşti de m âncăruri şi vorbeşti de rău pe
cineva sau judeci sau îţi aduci am inte de cele rele sau
primeşti gânduri viclene sau în gând pofteşti ceva din
acestea, îţi este mult m ai de folos a mânca de cinci ori
pe zi şi a te feri de ele decât a nu gusta din acelea şi
a te stăpâni acestea. Căci ce este să te ţii departe de
mâncăruri şi să fii stăpânit de orice altă poftă? Nu ştii
că oricine îşi îm plineşte pofta sa cu gândul se satură
şi se îmbată chiar şi fără m âncărurile din afară? Dar,
dacă vrei să te înfrânezi şi să posteşti, pentru ca pos
tul tău să fie prim it la Dumnezeu, să te păzeşti înainte
de toate, postind de orice cuvânt rău, de orice vorbire
împotriva cuiva şi de judecată şi de orice auz viclean,*
* 21lsaia 5 8 ,1 -5 . # “ Este vorba de ora bizantină, care ar cores
punde cu ceasul al treilea.
ş i c u r ă ţ ă - ţ i in im a d e o r i c e în t i n ă c i u n e a trupului şi a
d u h u lu i ş i d e o r i c e a d u c e r e a m i n t e a ră u lu i şi de câştig
r u ş in o s . Ş i, î n z iu a î n c a r e p o s t e ş t i , s ă - ţi fie de-ajuns
u n p ic d e p â in e , a p ă ş i le g u m e , m u lţu m in d lui Dum
n e z e u . Ş i s o c o t in d c h e lt u ia l a h r a n e i p e c a re ar fi tre
b u i t a o m â n c a î n z iu a a c e e a , s ă o d a i u n u i frate sărac
î n s t r ă i n a t s a u u n e i v ă d u v e s a u u n u i o rfa n , şi cel care
p r im e ş t e , u m p lâ n d u -ş i s u fle t u l s ă u , s e v a ruga pentru
t i n e D o m n u lu i. î m b l â n z e ş t e - ţ i t r u p u l în mulţim e de
m e t a n ii ş i p r iv e g h e r i, î n n e v o in ţă a s c u n s ă . Să dormi
ş e z â n d . L a s ă ş i c o ş u l e ţ e le ş i a p u c ă -te d e coşuri. Căci |
d a c ă t i n e r e ţ e a n u e s t e îm b lâ n z it ă p r in m u ltă ostenea
l ă ş i n e v o in ţă , p o s t ş i p r iv e g h e r e , ş i d a c ă nu se pedep
s e ş t e p e s in e c u d o r m itu l p e jo s ş i m â n c a r e uscată23,
n u p o a t e s ă s c a p e d e d u h u l d e s frâ n ă rii. De aceea şi
P ă r in ţii n o ş t r i p e t i n e r i n u a u r â n d u it s ă -i aşezăm în
c h ilii ş i î n l o c u r i p u s t n ic e ş t i, c i s ă r ă m â n ă m ai bine cu
r ă b d a r e î n o b ş t e ş i s ă p o a r t e n u lu c ru r i m oi, ci tari şi
s c o r ţ o a s e , ş i s ă fie ţin u ţi în d e p lin ă sig u ra n ţă de către
p r o ie s t o ş i. C ăci n e lu c r a r e a ş i în d e s tu la re a , a mânca
d e d o u ă o r i p e z i ş i s o m n u l n u n u m a i s p re duhul des
fr â n ă r ii n e îm p in g , c i ş i s p r e c e l a l a c e d ie i şi spre cel
a l s la v e i d e ş a r t e ş i a l m â n d r ie i.
68. U n fr a te l-a î n t r e b a t p e A w a S iso e, zicând: Ce
s ă fa c c â n d m e r g la b is e r ic ă şi d e m u lte ori se face
a c o lo a g a p ă ş i m ă o p r e s c ş i p e m in e ? A zis lui Bătrâ
n u l: G re a în t r e b a r e ! A tu n ci a z is A vraam , ucenicul lui:
D a c ă s e fa c e în tâ ln ir e a S â m b ă ta s a u D um inica şi un
fr a te b e a tr e i p a h a r e 24, n u e s t e m u lt? A zis Bătrânul:
♦ 23M â n c a re n e g ă tită . + 24C ele tr e i p a h a re e ra u considerate
d e s e o r i c a o m ă s u r ă c e n u tr e b u ia d e p ă ş ită . D ar s e întâlnesc
D E S P R E ÎN F R Â N A R E 303
Dacă nu este s a ta n a 25, nu e ste m u lt

69. De m ulte ori sp u n ea A w e i Sisoe ucenicul aces
tuia: Awa, sc o a lă -te să m âncăm . Iar acesta spunea
către el: Nu am m ân cat, fiule? Ia r el răspundea: Nu,
părinte! Şi zicea B ătrân u l: D acă nu am mâncat, adu
să mâncăm.
70. A zis odată cu înd răzneală A w a Sisoe: Cre-
de-mă, iată, am treizeci de ani de când nu mă rog lui
Dumnezeu în legătură cu vreun păcat, ci rugându-mă,
zic acestea: Doam ne Iisu se H ristoase, acoperă-mă de
limba mea. Căci până acum , în fiecare zi cad, păcătu-
ind prin aceasta.
71. S-a adus od ată ofrandă pe m untele Aw ei Anto
nie şi s-a aflat acolo un v as26 cu vin. Şi, luând unul din
Bătrâni un ulcior m ic şi un pahar, a adus Aw ei Sisoe,
i-a dat vin şi acela a băut. La fel şi a doua oară şi a
primit. I-a dat lui şi a tre ia oară, dar nu a luat, zicând:
încetează, frate, sau nu ştii că există satana?
72. Un frate l-a în tre b a t pe A w a Sisoe, cel din Pe
tra27, despre vieţu ire şi a zis lui Bătrânul: A zis Daniil
că pâine poftind, nu am m âncat28.
şi atitudini mai stricte, d e m ulte ori oprind com plet de la vin.
* 25A se citi: Dacă nu a r exista satan a care să profite de vulne
rabilitatea creată în om de efectele consum ului de vin. * C u
vântul KviSiov din textu l original se referă la o unitate de măsu
ri egipteană, al cărui nu m e l-a lu at din cetatea de provenienţă,
Knido. * 27Petra e ra o v ech e ce ta te din Iordania, în sudul Mării
Moarte, construită p e stân ci, de unde a prim it şi numele Sela
(piatră) şi în greceşte P e tra (vezi Isaia 4 2 , IX ). în epoca creş
tină, anumite constru cţii s-au tran sfo rm at în biserici, iar altele
în lăcaşuri ale pustnicilor. în tim pul stăpânirii arabe (secolul al
Vll-lea), cetatea a fo st pustiită, iar ruinele ei au fost descoperite
în decursul secolului al XlX-lea (E T ). * 28Daniel 1 0 ,3 .
304 P A TER IC U L M A R E
73. U n f r a t e l- a î n t r e b a t p e A w a S is o e , zicând: Daca

m e r g e m p e c a le ş i s e r ă t ă c e ş t e c ă lă u z a noastră, tre
b u ie s ă - i s p u n e m ? A z is lu i B ă t r â n u l: Nu! A zis, deci,
f r a t e le : D a r s ă - l l ă s ă m s ă n e r ă t ă c e a s c ă şi pe noi? A
z is lu i B ă t r â n u l: E u a m c u n o s c u t n i ş t e fr a ţi care mer
g e a u p e c a le ş i c ă lă u z a l o r s - a r ă t ă c i t noap tea. Erau
d o is p r e z e c e ş i t o ţ i ş t ia u c ă s - a u r ă t ă c it , d ar se lupta
f i e c a r e s ă n u s p u n ă . F ă c â n d u - s e z iu ă ş i aflând călău
z a c ă a u r ă t ă c i t d r u m u l, a z is lo r : Ie r ta ţi-m ă că m-am
r ă t ă c it . Ş i a u z is t o ţ i : Ş i n o i a m ş t iu t , d a r am tăcut. Iar
a c e la , a u z in d , s - a m i n u n a t z ic â n d c ă : P â n ă la moarte
s e î n f r â n e a z ă f r a ţ i i s ă v o r b e a s c ă ! Ş i a s lă v it pe Dum
n e z e u . I a r l u n g im e a d r u m u lu i p e c a r e s -a u rătăcit era
d e d o u ă s p r e z e c e m ile .
74. Z ic e a u d e s p r e A w a S is o e , T e b e u l, că a locuit
î n K a la m o n a s d in A r s in o ie 29. Ş i u n a lt B ă trâ n s-a îm
b o ln ă v it î n c e a la lt ă L a v ră . Ş i c u m a a u z it, s -a întristat,
d e o a r e c e p o s t e a la f i e c a r e d o u ă z ile c â te două zile şi
e r a o z i în c a r e n u m â n c a . Ş i a z is în g ân d u l său: Ce voi
fa c e ? D a c ă m e r g , s e p o a t e c a f r a ţ ii s ă m ă silească să
m ă n â n c , i a r d a c ă a ş t e p t p â n ă m â in e , s ă n u cumva să
s e s f â r ş e a s c ă . A c e a s t a fa c : v o i m e r g e ş i n u voi mân
c a . Ş i, a s tfe l, a p le c a t p o s tin d ş i îm p lin in d porunca lui*
* 29a. P tolem eu al II-lea a în te m e ia t m ai m u lte cetăţi cărora le-a

d a t n u m e le d e A rsin o ie, în c in s te a so ţiei sale ca re purta acest
n um e. Ţinutul K alam o n as s e g ă s e a su b Jurisdicţia arsinoită, în
regiu n ea Faghium , cu c a p ita la A rsin oie. b. Tebei se numeau lo
cu ito rii T ebaidei, re g iu n e în sudul Egiptului (Egiptul de sus), cu
ca p ita la la T ebe, c a r e a c u n o s c u t în a n tich ita te o m are dezvoltare
cu ltu rală (L u x o r - K arn acJ. In p u stiu rile acestu i ţinut a înflorit
m on ahism ul. In reg iu n ea T ab enisia a a ce stu i ţin ut şi-a întemeiat
o b ş te a şi Sfântul P ah om ie, (E T )
D E S P R E ÎN F R Â N A R E 305
Dumnezeu şi nu a d ezleg at vieţu irea iui cea pentru

Dumnezeu.
75. Povestea unul d in tre P ărinţi despre A w a Sisoe
din Kalamonas30 că, voind od ată să biruiască somnul,
s-a atârnat pe sin e d e m argin ea prăpastiei din Petra,
dar venind îngerul, l-a d esp rin s de acolo şi i-a porun
cit să nu mai facă a c e a sta şi nici să dea mai departe
altora o astfel de trad iţie.
76. Ziceau despre A w a Sisoe Tebeul că nu mânca
pâine. Şi, la Sărbătoarea Paştilor, i-au pus fraţii metanii
ca să mănânce cu ei, d ar el, răspunzând, a zis lor: Un
lucru pot să fac, ori m ănânc pâine, ori cele câte aţi gă
tit Şi ei i-a zis: M ănâncă numai pâine. Iar el a făcut aşa.
77. Au m ers od ată A w a Siluan şi ucenicul lui, Za-
haria, la m ănăstire şi i-au făcut pe ei să guste ceva
înainte de a pleca. Şi ieşind ei, ucenicul a găsit apă pe
cale şi a vrut să bea. Iar Bătrânul i-a zis: Zaharia, este
post astăzi. Iar el a zis: Nu am m âncat, părinte? A zis
Bătrânul: Aceea a fo st m ân carea iubirii, noi însă, fiule,
* 30Lavra din K alam onas - den u m irea provine de la trestiile în

alte ale regiunii, unde se afla cel m ai im p o rtan t aşezăm ânt mo
nahal, în valea râului Iordan, în nordul Mării M oarte, care a fost
întemeiată între anii 4 5 2 şi 4 7 0 . Se învecina cu vestita m ănăstire
a Sfântului Gherasim. L avra din K alam onas a exercitat în zonă
o puternică influenţă duhovn icească, iar datorită întăriturilor
ei puternice a fost şi un refugiu pen tru călugării din regiunea
Hozeva şl din alte m ăn ăstiri în tim pul năvălirilor arabe (6 1 4 ).
în secolul al X ll-lea, L avra p reia şi denum irea Sfântului Ghera
sim pentru că m ăn ăstirea, în fapt, a fost pustiită. A w a Sisoe, din
apoftegma 7 5 este a tre ia p erso an ă cu numele Sisoe care se de
osebeşte de celelalte două, nu m it Sisoe din Kalamonas sau Si
soe al Petrei. Celelalte două p erso an e sunt: Sisoe de la Schit (cel
Mare) şi Sisoe Tebeul (vezi C onsem nări biografice) (ET).
306 PATERICUL MARE
s ă ţin e m p o stu l n o stru .

78. Z iceau d e s p re A w a S eren ie că lucra mult şi
m â n ca n u m ai d oi p esm e ţi. Şi a v enit la el Awa Iov,
to v a ră şu l lu i d e n e v o in ţă - şi a cesta un mare nevoitor
- şi i-a zis: In ch ilia m e a p ăzesc rânduiala mea, dar,
cân d ie s, fac p o g o ră m â n t fraţilor. Şi a zis Awa Sere
n ie : Nu e s te m a re v irtu te aceasta, să păzeşti rânduia
la ta cân d e ş ti în chilie, ci m ai curând atunci când ieşi
din ch ilia ta.
7 9 . Au m e rs o d ată sch itio ţii la Amma Sarra. Aceas
ta le -a pus în a in te un coş cu mâncăruri. Iar ei, lăsând
d eo p a rte ce le b u n e, au m ân cat pe cele stricate. Şi le-a
zis lo r: Cu ad ev ărat su n teţi schitioţi.
8 0 . A zis F e ricita Sinclitichia: Trebuie ca noi, care
am a le s a c e a s tă înd eletnicire, să avem o cumpătare
d esăv ârşită. Căci şi la cei din lume se pare că se tră
ie ş te cu cu m p ătare, dar ea este împreună cu necum-
p ătare a, căci p rin to ate celelalte simţuri se păcătu
ie şte . într-ad evăr, ei privesc cu necuviinţă şi râd fără
so co teală.
8 1 . A zis iarăşi: Precum fiarele sălbatice veninoase
su n t în d ep ărtate de otrăvurile cele mai tari, tot aşa
şi gândul v iclean e ste alungat de rugăciunea însoţită
d e post.
8 2 . A zis iarăşi: Să nu te adem enească desfătarea
celo r bogaţi lum eşte ca şi cum ar avea ceva folositor.
P en tru p lăcere aceia pun p reţ pe meşteşugul pre
gătirii bucatelor. Iar tu, cu postul şi cu cele fără de
preţ, tre ci peste belşugul m âncărurilor acelora. Căci
zice Scriptura: Sufletul sătul dispreţuieşte fagurii, dar
D E SP R E ÎN FR Â N A R E 307
sufletului flămând chiar şi lucrurile amare i se par

dulci31. Nu te sătura cu pâine şi nu vei pofti vin.
83. A zis A w a Titoe: înstrăinarea32 este pentru a-şi
stăpâni omul gura sa.
84. Un frate a întrebat pe A w a Titoe: Cum voi păzi
inima mea? A zis lui Bătrânul: Cum vom păzi inima
noastră când sunt deschise limba şi pântecele?
85. A zis A w a Iperăhie: Precum leul este înfrico
şător pentru asinii sălbatici33, tot aşa este monahul
încercat pentru gândurile poftei de plăceri.
86. A zis iarăşi: Postul este frâul monahului împo
triva păcatului. Cine îl aruncă devine cal înnebunit
după iepe34.
87. A zis iarăşi: Cine nu-şi ţine limba sa la vreme
de mânie, unul ca acesta nici patimile nu le va stăpâni
vreodată.
88. A zis iarăşi: Este mai bine a mânca cam e şi a
bea vin decât a m ânca prin vorbire de rău trupurile
fraţilor.
89. A zis iarăşi: Şuşotind, şarpele a scos pe Eva din
rai35. Asemenea acestuia este şi cel care vorbeşte de
rău pe aproapele. Căci pierde sufletul celui care îl as
culta şi pe al său nu-1 mântuieşte.
90. A zis iarăşi: Trupul uscat de post al monahului
trage sufletul din adânc şi postul monahului usucă
toate intrările plăcerilor.
91. A zis iarăşi: Monahul cumpătat va fi cinstit
* 31Pilde 2 7 , 7 . » 32Este vorba de plecarea din lume, înstrăinarea
de ai săi. Stăpânirea gurii are în vedere a tât vorba, cât şi mânca
rea. • »lisus Sirah 1 3 ,1 9 . » 34ierem ia 5 ,8 . * 35Facere 3 ,1 -5 .
308 PATERICUL MARE
p e p ă m â n t şi în c e ru ri va fi încununat înaintea Celui

P r e a în a lt
9 2 . A zis ia ră şi: Cuvânt viclean să nu grăiască gura
ta. Căci v iţa nu ro d e şte spini36.
9 3 . Un b ă rb a t cu nu m ele Filorom a devenit monah
fo a rte în c e rca t. S-a lep ăd at de lume în zilele lui Iuli
an îm p ăratu l, cel cu rău num e, căruia îi vorbea cuîn
d răzn eală, ocărându-1 şi mustrându-1 pentru nebunia
lui. A cela a p o ru n cit să fie tuns şi bătut crunt de nişte
tin e ri. D ar el, răbd ând lucrul, a mărturisit aceluia re
cu n o ştin ţă. A cest viteaz m onah a fost atacat de răz
b o iu l d esfrân ării şi al lăcom iei pântecelui. Iar el, cu
le g ătu ri de fie r şi zăvorât, lipsindu-se de mâncăruri
şi d e pâin ea de grâu şi de orice mâncare gătită la foc,
nevoin du -se tim p de optsprezece ani cu înfrânarea,a
b iru it pe diavol. Zicea acest fericit: treizeci şi doi de
ani nu m -am atins de nicio poamă. Şi când, odată, m-a
lu p tat frica p este puteri, zicea, încât chiar şi ziua mă
înfricoşam , am stat într-un mormânt timp de şase ani
şi am biruit-o, ducând război corp la corp cu duhul
care îm i aducea frica.
94. Erau doi fraţi care se învecinau unul cu alt
şi unul dintre ei, dacă avea ceva, fie vreun bănuţ, fie
pâine, le ascundea şi le punea în lucrurile vecinului
său. Şi celălalt nu ştia, dar se minuna că se înmulţeau
lucrurile sale. într-una din zile, însă, l-a prins fără şti
re în tim p ce ascundea şi a început să se certe cu el
zicând: Pentru cele trupeşti ale tale m-ai dezbrăcat de
cele duhovniceşti. Şi i-a cerut lui cuvânt ca să nu mai
facă aceasta şi aşa l-a ie rta t
♦ “ Isaia 5 ,2 - 4 .
D E SP R E ÎN FR Â N A R E 30 9
95. Ziceau despre un Bătrân d e la chilii că era zăvo

rât şi nici la biserică nu mergea. Acesta avea un frate
după trup care şe d ea într-o altă chilie şi care s-a îm
bolnăvit. Şi a trimis la el ca să-l vadă înainte de a ieşi
din trup. Şi i-a spus: nu p ot să vin pentru că îmi eşti
bate după trup. Iarăşi a trim is zicând: Măcar noaptea
vino, ca să te văd. Iar el a zis: Nu pot, căci dacă vin nu
se va afla inima mea curată la Dumnezeu. Şi a adormit
şi nu s-au văzut.
96. Unul dintre episcopi venea în flecare an în schit
la Părinţi. Şi, întâlnindu-1 un frate, l-a dus în chilia lui
şi, după ce i-a oferit pâine şi sare, a zis: Iartă-mă, Stă
pâne, că nu am nimic altceva să-ţi ofer. A zis lui epi
scopul: Vreau ca anul care vine, intrând la tine, nici
sare să nu mai găsesc.
97. Zicea unul dintre fraţi că s-a făcut zarvă în La-
vra Egiptului şi vorbeau toţi, şi cei mari, şi cei mici.
Numai unul nu vorbea. Şi ieşind ei afară, l-a întrebat
unul dintre fraţi, zicând: Tu cum de nu ai vorbit? Iar
el, silit de fratele, a zis lui: Iartă-mă, frate, că am spus
gândului meu: Dacă nu vorbeşte rogojina de sub tine,
nici tu să nu vorbeşti, şi aşa am rămas fără să vorbesc.
98. Odată, mâncând fraţii în biserica de la Chilii la
sărbătoarea Paştelui, au dat unui frate un pahar cu
vin şi l-au silit să-l bea. Iar el a zis lor: lertaţi-mă, pă
rinţilor, că şi anul trecut la fel mi-aţi făcut şi am băut
un pahar şi m-am întristat pentru mult timp.
99. Coborând odată un Bătrân la schit, l-a întâlnit
un frate. Şi când a venit vremea să se despartă unul
de celălalt, a zis lui Bătrânul: Să gustăm ceva împre
una, frate. Şi au gustat. Era dimineaţă şi început de
s ă p tă m â n ă . I a r s â m b ă t ă , fă c â n d u - s e d im in eaţă, Bă
tr â n u l a v e n it la f r a t e l e ş i i- a z is : O a re a i flămânzit,
fr a te , d e c â n d a m m â n c a t ? A z is lu i fra te le : Nu, căci
m â n c â n d în f i e c a r e zi, n u f lă m â n z e s c . A zis lui Bă
tr â n u l: E u , fr a t e , d e a t u n c i n u a m m â n c a t şi îmi este
fo a m e . A u z in d f r a t e l e a c e a s t a , a a v u t străp u n gere de
in im ă ş i s -a fo lo s it m u lt.
1 0 0 . A z is u n B ă t r â n : D o u ă z e c i d e a n i am stat lup-
tâ n d u -m ă c u u n s in g u r g â n d : p e t o ţ i o a m e n ii să-i văd
c a p e u n u l sin g u r.
1 0 1 . S -a f ă c u t o d a tă s ă r b ă t o a r e în S c h it şi au dat
u n u i B ă t r â n u n p a h a r c u v in . A c e s ta l-a d a t înapoi şi
a z is : L u a ţi d e la m in e m o a r t e a a c e a s ta . Văzându-1
c e ila lţi c a r e ş e d e a u îm p r e u n ă la m a s ă , n ici ei nu au
p rim it.
1 0 2 . A flă m â n z it o d a tă u n f r a te d e d im in e aţă şi s-a
lu p ta t c u g â n d u l d e a n u m â n c a p â n ă s -a făcu t ceasul
a l t r e ile a 37. Ş i c â n d s -a fă c u t c e a s u l a l tre ile a , s-a silit
p e s in e p â n ă s -a fă c u t c e a s u l a l ş a s e le a . Şi făcându-se
c e a s u l a l ş a s e le a , a în m u ia t p â in ile ş i s -a a ş e z a t să mă
n â n c e , d a r ia r ă ş i s - a r id ic a t z ic â n d gân d u lu i: Să stăm
p â n ă la c e a s u l a l n o u ă le a . Ş i s -a fă c u t cea su l al nouă
le a şi, fă c â n d ru g ă c iu n e a a v ă z u t lu c r a r e a (diavolului)
c a fu m u l r id ic â n d u -s e la c e r d in lu c ru l m â in ilo r sale şi
a în c e t a t fo a m e a d in el.
1 0 3 . P o v e s te a u n u c e n ic d e s p r e p ă rin te le lui că în
to ţ i c e i d o u ă z e c i d e a n i n u s -a a p le c a t niciod ată pe
o p a r te s ă s e c u lce , c i în s c a u n u l în c a re lucra acolo
d o rm e a , şe z â n d . Ş i m â n c a fie la d o u ă zile, fie la patru,
♦ 37E s te v o r b a d e o r a b iz a n tin ă , c ă r e ia îi c o r e s p u n d e aproxim a
tiv c e a s u l a l n o u ă le a d in zi.
fie la cinci. Aşa a făcu t tim p de douăzeci de ani. Iar

când mânca, o m ână a sa era ridicată la rugăciune
şi cu cealaltă m ânca. Şi eu i-am zis: Ce este aceasta,
de ce faci aşa, a w a ? M i-a răspuns: Judecata lui Dum
nezeu o pun înaintea o ch ilo r m ei şi nu o pot îndura.
Odată, începând noi slu jba îm preună, mi-a scăpat şi
am greşit un cuvânt din psalm . Şi cum am terminat
slujba, răspunzându-mi, Bătrânul a zis: Eu când încep
slujba, simt ca un foc arzând sub mine şi gândul meu
nu poate să se încline nici la dreapta, nici la stânga.
Deci, unde era gândul tău când am început slujba, de
ai greşit cuvântul din psalm ? Nu ştiai că stai înaintea
lui Dumnezeu şi vorbeşti lui Dumnezeu?
104. A ieşit odată Bătrânul noaptea şi m-a găsit
dormind în curtea chiliei. Şi a stat Bătrânul, jelin-
du-mă şi plângând, şi a zis: Oare unde este gândul
acestuia, că doarme aşa fără grijă?
105. S-a adus la Chilii o idrie38 cu vin, ca pârgă, ca să
se dea fraţilor câte un pahar. Şi vrând un frate să intre
în hrubă39, a căzut hruba. Şi alergând fraţii îndată aco
lo, din pricina zgomotului, au găsit hruba dărâmată şi
au început să-l d ojen ească zicând: Uşuraticule, bine
ţi-a făcut! Şi l-a luat deoparte aw a, zicând: Lăsaţi-l
* nIdria care apare în textul vechi sub numele de o a m fo era
o unitate de măsură echivalentă cu 2 2 de sexte. Dacă măsurăm
folosindu-ne de sexta antică, ca re avea în jur de 0 ,4 litri, cele 22
de sexte care s-au adus făceau în jur de nouă litri. (ET). * ^Hru-
ba este o construcţie rotundă, cu acoperiş conic. Aceste hrube
se construiau de obicei în ţinuturile deschise, în afara oraşului,
şi se foloseau ca depozite de alim ente, vase de gătit şi altele. Se
pare că într-o asem enea hrubă, poate construită superficial, s-a
ascuns fratele care nu se înfrâna de la vin şi a căzut clădirea (ET).
312 PATERICUL MARE
pe fiul meu, că bun lucru a fă cu t Viu este Domnul41

că nu se va mai zidi hruba aceasta în anii m ei, q $
afle lumea că pentru un pahar de vin a căzut hruba
l a C h ilii.
1 0 6 . U n u l d in B ă t r â n i a m e r s la u n a lt Bătrân. $j
a c e s t a a z is u c e n i c u l u i s ă u : F ă - n e n o u ă puţină linte. Şi
l e - a f ă c u t Ş i i a r ă ş i : î n m o a i e - n e p â in e . Ş i le-a înmuiat
Ş i a u r ă m a s p â n ă l a c e a s u l a l ş a s e l e a d in ziua urmă
t o a r e v o r b in d d e s p r e c e l e d u h o v n ic e ş ti. Şi a zis uce
n ic u lu i i a r ă ş i : F ă - n e p u ţ in ă l in t e , fiu le . Ş i a zis: De ieri
v -a m f ă c u t Ş i r i d ic â n d u - s e , a u m â n c a t
1 0 7 . U n a l t B ă t r â n a c e r c e t a t p e u n u l din părinţi
I a r a c e s t a , f ie r b â n d p u ţ in ă lin t e , a z is lui: Să facem
o s lu jb ă m ic ă . Ş i a t e r m i n a t u n u l t o a t ă Psaltirea, iar
f r a t e le a z is p e d e a s u p r a p e c e i d o i p ro r o c i mari41. Şi
fa c â n d u -s e d im in e a ţă , B ă t r â n u l c a r e v e n is e a plecat şi
au u ita t d e m â n ca re .
1 0 8 . S -a îm b o ln ă v it u n u l d in B ă tr â n i şi neputând
s ă m a i p r im e a s c ă m â n c a r e tim p d e m a i multe zile,
a f o s t r u g a t d e u c e n ic u l s ă u s ă - i fa c ă p u ţin terci de
g r iş . P le c â n d e l, a f ă c u t t e r c iu l ş i i l-a a d u s să mănân
c e . E ra u a c o lo u n v a s a t â r n a t c a r e a v e a pu ţină miere
ş i u n a lt v a s c a r e a v e a p u ţin u le i d e in. A cesta miro
s e a u r â t p e n tr u c ă s t ă t e a d e m u lt tim p şi e ra pentru
c a n d e lă . Ş i g r e ş in d fr a t e le , î n lo c d e m ie r e a pus din
a c e la în m â n c a r e a B ă tr â n u lu i. I a r B ă trâ n u l, gustând,
* " E x p r e s ia .V iu e s te D om nul* e s te o fo rm ă d e jurământ pe

c a re o foloseau p ro ro cii Vechiului T e s ta m e n t ca s ă confirme ade
vărul cu vin telo r lo r (E T ). + 41P ro ro cii Isaia şi Ierem ia, pentru că
a ce ştia era u cei m ai m ari d u p ă volum ul scrie rilo r lor, d ar şi după
conţinutul a c e s to ra (E T ).
DESPRE ÎNFRANARE 313
nu a zis nimic, ci, tăcând , a m â n c a t Şi l-a forţat pe ei

să mănânce în că o d ată şi a c e sta silindu-se pe sine
a mâncat I-a d at şi a tre ia oară, d ar el nu a vrut să
mai mănânce, zicând: Cu ad ev ărat nu mai p o t fiule.
Şi fratele, ca să-i dea cu raj, a zis: E ste bun, aw a, iată
mănânc şi eu cu tine. Gustând şi înţelegând ce a făcu t
a căzut în genunchi în faţa lui şi a zis: Vai mie, aw a,
te-am omorât şi tu m -ai în c ă rca t cu a cest păcat pentru
cănu ai v orbit A zis B ătrânu l: Fiule, nu te tângui, dacă
ar fi vrut Dumnezeu să m ăn ân c m iere, ai fi pus miere.
109. Povesteau d esp re un B ătrân că a poftit odată
un castravecior, pe care, luându-1, l-a atârn at în faţa
ochilor săi şi, nefiind b iru it d e poftă, s-a pedepsit to
tuşi, pocăindu-se num ai p en tru că a p o ftit
110. Un frate a p le ca t să viziteze p e sora lui care
era bolnavă într-o m ăn ăstire. A ceasta era foarte cre
dincioasă şi nu p rim ea s ă vadă b ărb at, nici nu voia
ca fratele ei, din pricin a ei, să vin ă în m ijlocul fem ei
lor. Şi a vestit lui, zicând: M ergi, frate, roagă-te pentru
mine şi cu harul lui H ristos, te v oi ved ea în îm părăţia
Cerurilor.
111. Un monah s-a în tâ ln it p e cale cu n işte călu-
găriţe şi s-a întors din cale. Ia r s ta re ţa a zis lui: Ei, tu,
dacă erai monah d esăv ârşit, nu n e v ed eai ca femei.
112. Un frate m erg ea p e d rum cu m am a sa, care
erabătrână. Şi, când au a ju n s la râu, b ă trâ n a nu putea
să treacă. Deci, luând u-şi fiul e i m an tia, şi-a înfăşu
rat mâinile pentru ca să n u se atin gă de trupul m a
mei sale. Şi aşa, pu rtând u-o, a d us-o p e m alul c e lă la lt
Şi a zis mama lui: Fiule, de c e ţi-a i în făşu rat m âinile?
Iar el a zis: Pentru că tru p u l fem eii e ste foc şi prin
apropierea de tine îmi vine în minte amintirea altei

femei şi de aceea am făcut aşa.
113. Un frate de la Chilii a adus pâinişoarele sale
proaspete şi a chem at la m asă pe Bătrânii nevoitori.
Şi după ce a m âncat fiecare câte două pâinişoare, s-au
oprit. Iar fratele, văzând osteneala nevoinţei lor, a pus
metanie zicând: Pentru Domnul, mâncaţi astăzi până
vă veţi sătura. Şi au m âncat câte alte zece pâinişoare.
Iată, deci, cât de puţin din ceea ce aveau nevoie mân
cau adevăraţii nevoitori.
114. Un Bătrân a căzut odată în boală grea, încât
cele dinlăuntrul lui scoteau mult sânge. Unul dintre
fraţi s-a întâmplat să aibă nişte prune uscate. Şi fă
când terci, a pus şi pe acestea în el şi au adus Bătrânu
lui. Şi-l rugau să guste puţin, zicând: Arată dragoste
şi mănâncă, căci poate îţi vor fi de folos. Iar Bătrânul,
privindu-1 îndelung, a zis: Cu adevărat aş vrea să mă
lase Dumnezeu în această boală alţi treizeci de ani. Şi
nu a primit Bătrânul, în astfel de boală fiind, să mă
nânce puţină fiertură. Şi luând-o înapoi, fratele a ple
cat la chilia sa42.
115. Un alt Bătrân stătea în pustie departe. S-a
întâmplat ca un frate să-l cerceteze pe el şi l-a găsit
bolnav. Deci, luându-1, l-a spălat şi din cele ce ducea
♦ 4ZN evoinţa şi v ir tu te a B ă trâ n u lu i d in ap ofteg m ă depăşesc mă
s u ra co m u n ă . De a c e e a , la p rim a v e d e re , p a re o exagerare refu
zu l lui d e a p rim i m â n c a r e c a s ă s e în tă re a s c ă . în să, prin poziţia
p e c a r e o ia, a r a tă c la r c ă tr ă ia în lu m e a lui D umnezeu şi se bu
c u ra d e d a ru rile d u m n e z e ie şti, n e cu n o scu te om ului comun, pe
c a r e n u v re a cu n iciun ch ip s ă le sch im b e cu odihna pământeas
c ă . în a p o fte g m a u rm ă to a re , 1 1 5 , B ă trâ n u l rep rezin tă modelul
a s c e tic în c ă r c a t d e an i, c a unul c e s e sile şte p en tru împărăţia lui
DESPRE INFRÂNARE 315
cu el a făcut puţină fiertură şi i-a dus să mănânce.

Răspunzând, însă, Bătrânul, a zis: Cu adevărat, frate,
amuitat că oamenii au astfel de lucruri care le aduc
odihnă, l-a dus lui şi un pahar cu vin şi, văzându-1, a
plâns, zicând: Nu mă aşteptam ca până la moarte să
mai beau vin.
116. Un Bătrân se nevoia fără să bea nimic timp
depatruzeci de zile. Şi dacă vreodată era arşiţă, spăla
ulciorul, îl umplea cu apă şi îl atârna în faţa sa. Şi fiind
întrebat de un frate pentru care pricină face aceasta,
a răspuns: Ca împreună cu setea să mă nevoiesc mai
mult şi să iau mai mare plată de la Dumnezeu.
117. Azis un Bătrân: Fără osteneală nimeni nu do
bândeşte virtutea. Iar dacă o dobândeşte, nu rămâne
la el. Căci celor care plâng şi însetează le-a fost făgă
duităîmpărăţia Cerurilor43.
118. A zis un Bătrân: De aceea îndepărtez plăceri
le, pentru a tăia pricinile mâniei. Căci ştiu că aceasta
mă luptă dintotdeauna pentru plăceri şi îmi tulbură
mintea şi-mi alungă cunoaşterea44.
119. Un frate fiind mişcat spre mânie împotriva
cuiva a stat la rugăciune cerând îndelungă-răbdare
Dumnezeu care, însă, p rim eşte cu sim plitate om enească rodul
iubirii fratelui şi, desigur, „cu m ulţum ire"; (vezi 1 Timotei 4 ,4 ) .
Asceţii şi sfinţii Bisericii, în decursul veacurilor, n-au fost toţi la
feL Fiecare chip al lui Dumnezeu, fiecare suflet, are particula
ritatea lui şi trăitorii în duhul, „d ne i-a văzut făcând semnele
lui Dumnezeu", m erg pe cale fiecare în felul lui. în casa Tatălui
Meu, ntulte locaşuri sunt. S -ar putea spune în p arte că versetul
este valabil şi pentru calea duhovnicească pe care o parcurge
Biserica în veacul de acum (vezi loan 1 4 , 2 -3 ). * 43Matei 5,4-6.
* “Apoftegma aceasta e ste pusă pe seam a lui Evagrie Ponticul
p e n tr u fr a t e le ş i s ă t r e a c ă is p it a fă r ă v re o vătămare.
Ş i în d a t ă a v ă z u t fu m ie ş in d d in g u ra lui. Şi, după ce
s -a în t â m p la t a c e a s t a , a î n c e t a t m â n ia .
1 2 0 . A z is u n u l d in t r e P ă r in ţi: Ş tiu u n frate de la
C h ilii c a r e p o s t e a t o a t ă s ă p t ă m â n a P aştelu i. Şi când
s e a d u n a u s e a r a , e l p le c a , p e n t r u c a s ă n u mănânce la
b is e r ic ă . D e c i, m â n c a p u ţ in ă s fe c lă c u s a re , fără ulei.
1 2 1 . A m e r s o d a tă p re o tu l d in S ch it la arhiepisco
p u l A le x a n d rie i şi, c â n d s -a în t o r s în S ch it, l-au întrebat
fra ţii: Cum e s t e c e t a t e a ? I a r e l a z is lo r: A devărat vă zic,
fra ţilo r, e u fa ţă d e o m n u a m v ăzu t, d e c â t pe cea a arhi
e p isc o p u lu i. I a r e i a u z in d s -a u m in u n a t şi s-au întărit
în c u g e tu l lor, c a s ă p ă z e a s c ă d e r ă tă c ir e ochii45 lor.
1 2 2 . A u c o b o r â t o d a tă c â ţiv a P ă rin ţi în Alexandria,
c h e m a ţi d e T e o fil A rh ie p is c o p u l, c a s ă facă rugăciune
p e n t r u d ă r â m a r e a id o lilo r 46. Ş i în tim p ce mâncau cu
e l, a u a d u s c a r n e d e v ită ş i e i a u m â n c a t fără să aibă
v r e u n g â n d . Ş i lu â n d a r h ie p is c o p u l o bu cată, a dat-o
b ă tr â n u lu i c a r e e r a c e l m a i a p r o a p e d e el, zicând: Iată
* 45E x p re sia folosită aici, perEG optopâ^ to v otpOaXtuhv, are un
sen s teh n ic, în tâ ln it şi în Sfintele S cripturi. Vezi Isus Sirah 23,
4 : Kvpie ităxep kou d e s Ccofjg p o v perecopiapdv âcpdalp&v prj âăqfioi
— D o a m n e, Tată ş i D u m n ez eu le a l vieţii m ele, rătăcirea ochilor nu
m i-o d a m ie ! Sensul a c e ste i exp resii e ste plim barea sau cutre
ie ra re a n e c o n tro la tă a ochilor. peTeoopuT|x6ţ se mai foloseşte şi
în a s o cie re cu inim a: S iă rd v perecopiapdv rfjq Kapâiaq - pentru
se m e ţirea in im ii ( 2 M acabei 5 ,2 1 ) , cu sensul de sem eţire, de um
flare. In lite ra tu ra cre ştin ă se m ai în tâln eşte frecvent în asociere
cu m in tea sau gândurile. * t e o f i l al A lexandriei a fost arhiepi
scopul ce tă ţii A lexand ria tim p d e 2 8 d e ani ( 3 8 5 -4 1 2 ) . Dotat cu
m u lte d a ru ri in telectu ale, a fo st în sp ecial un luptător împotriva
ereziilor. D estule ep iso ad e din v ia ţa lui, însă, m ărturisesc că era
stă p â n it în tr-o m a re m ăsu ră de duh de c e a rtă şi iubire de slavă.
aceasta este o bu cată bună, m ănâncă, aw a. Iar ei răs

punzând au zis: Noi p ână acum am m âncat legume.
Dacă este carne, noi nu m âncăm . Şi niciunul dintre ei
nu a continuat să m ăn ân ce.
123. A zis un frate: Ştiu un B ătrân care se nevo
ia pe un munte în a lt şi ca re nu prim ea nimic de la
nimeni, Dar avea p u ţin ă ap ă şi în grijea de legumele
sale. Şi aşa s-a h răn it p ână Ia cincizeci de ani, cât a
trăit, niciodată ieşind din cu rte a sa. Devenise foarte
cunoscut pentru m u ltele v in d ecări pe care le făcea cu
fiecare din cei care v en eau la el. A adorm it în pace
acolo, lăsând în acel lo c cin ci ucen ici ai lui.
124. îm preună cu un m are B ătrân locuia un frate
nepăsător. Şi văzându-1 p e B ătrân m âncând o dată pe
săptămână a zis lui: A w a, zic unii că m area nevoinţă
aduce unora m ândrie. A zis lui B ătrânu l: Deci, fiule,
dacă prin nepăsare v in e sm eren ia, să plecăm şi să ne
luăm femei, să m âncăm c a rn e şi să bem vin. Vai nouă,
fiule, cum ne b atjo co rim şi nu n e dăm seam a. Nu-1
auzi pe David zicând: Vezi s m e re n ia m ea şi osteneala
mea şi-mi iartă to ate p ă ca te le m ele47.
125. A zis un Bătrân: Monahul va da socoteală lui
Dum-nezeu pentru cele p rim ite de la oam eni din
dragoste.
126. A zis un B ătrân : D acă m ergi la cineva şi se
face rugăciune şi îţi în găd u ie să stai, spune-i lui:
e la înălţimea îndatoririlor, a h otărât să smulgă şi ultimele ră-

suJi P^ânism ului în Egipt, de aceea a şl început o luptă
^sţinută împotriva acestora. A provocat distrugerea multor
Pe ale păgânilor şi, în special, al renumitului Serapion din
Alexandria (ET). « «Psalm ul 2 4 ,1 9 .
318 PATERICUL M ARE
P ă r in te , spune-ne n o u ă c u v â n t d e v ia ţă , cum vom afla

p e D u m n e z e u , ş i s ă n u m a i v o r b e ş t i a lt cuvânt dacă
n u t e v a în t r e b a .
1 2 7 . A zis ia ră şi: O b işn u ieşte -ţi ochii tăi să nu pri
v e a scă la tru p s tră in şi, d a că e s te p osibil, nici la al tău.
1 2 8 . A z is ia r ă ş i: D a c ă e s t e lu p ta t su fletu l tău spre
m u lte m â n c ă r u r i, s trâ m to re a z ă -1 şi la pâine, ca să te
ro a g e s ă s e s a t u r e c u p â in e .
1 2 9 . A z is ia r ă ş i: D a c ă e ş t i în c ă tân ăr, fugi de vin
c a d e ş a r p e . Şi la a g a p ă d a c ă b e i p u ţin , opreşte-te.
C h ia r d a c ă c e i c a r e te -a u c h e m a t fa c ju răm in te şi îţi
fa c m e ta n ie , n u t e lă s a în d u p le c a t d e ju răm intele lor.
D e m u lte o ri, s a ta n a p u n e p e m o n a h i să -i silească pe
c e i m a i t in e r i la v in . C ăci s ă ş tii c ă v in u l şi femeile se
p a ră d e D u m n ezeu .
1 3 0 . A z is u n B ă trâ n : E s te s c r is d e s p re Solomon că
e r a iu b ito r d e fe m e i48. O rice fire b ă rb ă te a s c ă iubeşte
fir e a fe m e ia s c ă , d a r s ă s ilim c u g e te le n o a stre şi să ne
n e v o im fir e a m a i cu râ n d s p re c u ră ţie şi să nu cădem
în p o fta a c e a s ta .
1 3 1 . A m a u z it d e s p re u n fra te s ă ra c şi nevoiaş că
a tu n c i c â n d îi a d u c e a u m â n c ă r u rile de trebuinţă şi
s e în tâ m p la s ă -i fi a d u s şi altu l, nu le prim ea, zicând:
D e ja m -a h r ă n it D o m n u l m e u şi îm i e s te de-ajuns.
1 3 2 . P o v e s te a u c e n icu l u n u i m a re a w ă despre
B ă trâ n u l lu i că, o d a tă , fă c â n d u -se c e a su l al nouălea49,
i s -a fă c u t fo a m e şi a v r u t s ă g u ste ceva. Şi punând
m a sa , n e -a m a ş e z a t la ru g ă ciu n e şi am cântat doi
p sa lm i şi a în c e p u t B ă trâ n u l s ă sp u n ă pe de rost. Şi
+ Regi 1 1 , 1 . ♦ 49Ora bizantină, adică ceasul al treilea după

o ra d e astăzi.
s-a făcut seară şi s -a făcu t dim ineaţă, şi s-a făcut iarăşi
ceasul al nouălea, şi a şa a î n c e t a t Căci mintea lui era
sus şi vedea lucruri tain ice.
133. A zis un B ătrân : Pe dem onul lăcom iei pân-
tecelui să-l supui zicând a c e ste a : Aşteaptă, căci nu-ţi
este foame. M ănâncă apoi m ai cuviincios. Căci aşa si
leşte pe om, ca şi când a r v re a să m ănânce totul din-
tr-odată. Dar cu c â t te s ile şte m ai m ult, cu atât tu mă
nâncă mai rânduit.
134. A zis un B ătrân : Am ap u cat un Părinte, în
pustia aceasta, care făcu se şap tezeci de ani, mâncând
numai legume şi curm ale.
135. A zis un B ătrân : N im ic altceva nu-i apropie
pe monahi de Dum nezeu ca b u n a şi cuviincioasa şi
iubitoarea de Dum nezeu cu răţie, care aduce cu sine
fără clintire ceea ce e ste p lăcu t şi p o triv it Domnului,
precum a m ărturisit a c e a s ta Duhul cel Preasfânt prin
luminătorul Pavel50.
136. A zis un B ătrân : L ăco m ia p ântecelu i este mai
ca desfrânării. A zis iarăşi: Cel ce -şi stăp ân eşte pânte
cele îşi poate stăpâni şi d esfrâu l, şi lim ba.
137. Nişte fraţi au fo st ch e m aţi în Sch it pentru a
curăţa sfoara. Şi unul e ra b o ln av d e la nevoinţă şi, tu
şind, scotea sânge, pe care-1 scu ipa. Şi fără să vrea, din
scuipatul său cădea p e ste un frate. Şi acela era luptat
decugetul său să-i spună bolnav ului să în ceteze a mai
scuipa pe el. Şi luând în d a tă din scu ipat, a vrut să-l
mănânce. Atunci a zis în s in e a lui: Nici să nu mănânci,
dar nici să nu vorbeşti.
138. A zis un B ătrân : B o g ăţia sufletului este
* sol ‘C5ririterii 7 ,3 5 .
320 PATERICUL M ARE
în fr â n a r e a . A c e a s ta s ă o d o b â n d im cu cuget smerit,
fu g in d d e s la v a d e ş a r t ă c a r e e s t e m a ic a relelor.
1 3 9 . A z is ia r ă ş i: E s te b in e a p o s ti şi pentru a se
h r ă n i c e l s ă ra c .
1 4 0 . A z is ia r ă ş i: In c u v in te d u m n ezeieşti să ne
d e s fa tă m ş i în is t o r is ir i a le S fin ţilo r P ărin ţi să prăz-
n u im , n u c u p â n te c e le d e s fa tâ n d u -n e , ci duhovniceşte
b u c u râ n d u -n e .
1 4 1 . Z ice a u d e s p r e u n m a r e B ă tr â n din Lavra Av-
v e i P e tr u 51 c ă s -a n e v o it c in c iz e c i d e an i stând în peş
t e r a lu i, n ic i v in b â n d , n ic i p â in e m ân cân d , ci numai
tă r â ţe . Ş i m â n c a n u m a i d e t r e i o r i p e săptăm ână.
1 4 2 . Au a d u s o d a tă în S c h it le g u m e şi dovleci şi le-
a u p u s în b is e r ic ă , p e n tr u c a a tu n c i cân d vin fraţii să
ia c â te p u ţin e la c h iliile lor. Ş i a lu a t un B ătrân puţine
le g u m e şi p u ţin i d o v le ci şi m e rg â n d p e cale le-a mân
c a t c ru d e . în tâ ln in d u -1 u n fra te , l-a în tre b at: Unde
s u n t le g u m e le ta le ? Ia r e l a z is: L e-a m m âncat. A zis
lu i fr a te le : Ia tă , e u le -a m p ă s tra t. Ş i a zis lui Bătrânul:
Ţ ie n u ţ i- e fo a m e , fra te , d e a c e e a le -a i păstrat.
1 4 3 . Un fra te l-a în tr e b a t p e un B ătrân : Dacă obiş
n u ie şte om u l s ă m ă n â n c e şi să b e a fără discernământ,
ce i s e în tâ m p lă ? A răsp u n s B ătrân u l: I se întâmplă tot
răul. V edem că p u stiire a d esă v â rşită a Ierusalimului s-a
fă cu t d in p ric in a lui N abuzard an, m ai-m arele bucăta
rilo r52. Şi iarăşi, D om nul p o ru n c e şte ucenicilor, zicând:
Luaţi se a m a la voi înşiv ă, s ă n u se îngreu ieze inimile
v o a stre de m â n ca re şi d e b ă u tu ră şi de grijile vieţii53.
1 4 4 . A zis u n B ă trâ n : M o n ah u l c a re b e a mai mult
♦ 51Lavra lui A w a Petru se află în valea dinspre apus a Iordanului,
în tre Ierihon şi M area M oartă. * S22 Regi 2 5 ,8 . * 53Luca 21,34.
detrei pahare54 să nu se roage pentru mine.

145. Un frate a în tre b a t pe un Bătrân zicând: Ce să
fac, pântecele meu m ă n e că je şte şi m ănânc mult şi nu
pot să mă înfrânez şi puţin câte puţin trupul meu se
înfierbântă? Răspunzând Bătrânul, a zis lui: Dacă nu
pui în tine însuţi frica şi postul, nu vei păşi drept pe
calelui Dumnezeu. Şi a zis pilda aceasta: Un om avea
unmăgăruş. Şi pe când stă te a el pe m ăgăruş, acesta
seabătea într-o parte sau alta de la drum, iar stăpâ
nul, luând toiagul, l-a lovit. Şi a zis lui măgăruşul: Nu
mă mai bate şi voi m erge de acum d re p t După ce a
mai mers un timp, s-a d at jo s de pe m ăgăruş şi a pus
toiagul în desagă sus, dar m ăgăruşul nu ştia că deasu
pralui este toiagul. Şi cum a văzut pe stăpânul său că
numai are toiagul, a în cep u t să nu m ai ţin ă seam a şi
sase abată prin sem ănături. Dar a v en it stăpânul lui,
aluat toiagul şi l-a b ătu t până când a m ers d re p t Aşa
esteşi cu trupul, şi cu p ântecele.
146. Iarăşi a în treb at fratele p e B ătrân, zicând:
Cummă necăjesc gândurile! Şi, de m ulte ori, după ce
măstăpânesc, le cert, dar nu p leacă, ci răm ân la locul
lor? A răspuns Bătrânul şi a zis lui: Dacă nu le zici,
flămândfiind: Plecaţi de la m ine!, nu pleacă, ci răm ân.
Căci atât timp cât găsesc odihnă, nu pleacă.
147, Azis un Bătrân: P o ste şte cu în ţelep ciu n e şi cu
acrivie. Vezi să nu se a m e ste ce v răjm aşu l în negoţul
postului tău. Se pare că d esp re a c e a sta M ântuitorul
azis: Să fiţi zarafi pricep u ţi55, ad ică să recunoaşteţi
* Pahare de vin. * 55Textul apoftegmei 1 4 7 se găseşte aproape

Neschimbat în cuvântarea Sfintei Sinclitichia, în lucrarea Sfân-
^ ui Atanasie cel Mare: Viaţa şi petrecerea Sfintei Sinclitichia,
322 P A TER IC U L M A R E
c u p r e c iz ie p e c e t e a î m p ă r ă t e a s c ă . C ă ci s u n t şi peceţi
p r e fă c u te . F i r e a a u r u lu i e s t e a c e e a ş i , d a r p ecetea este
d ife r ită . A u ru l e s t e p o s t u l, î n f r â n a r e a , m ilostenia. Dar
fiii p ă g â n ilo r p u n p e c e t e a t ir a n u lu i lo r p e ele şi toţi
e r e t i c i i s e în c u n u n e a z ă c u a c e s t e a . T re b u ie , deci, să-i
v e d e m ş i s ă - i o c o lim c a p e n i ş t e fa ls ific a to r i. Ia amin
t e , a ş a d a r, s ă n u fii p ă g u b it , c ă z â n d v ic tim ă acestora
c a u n n e î n c e r c a t . P r i m e ş t e c u h o t ă r â r e C rucea Dom
n u lu i î n t i p ă r i t ă î n v ir t u ţ i, a d ic ă c r e d in ţ a dreaptă îm
p r e u n ă c u f a p t e le s m e r i t e .
148. O d a tă , c â n d s - a p r o c l a m a t în c e p u tu l Postului
M a re î n S c h it , u n f r a t e a m e r s la u n m a r e B ătrân să-i
v e s t e a s c ă , z ic â n d : A w a , a v e n i t P o s tu l. A zis lui Bă
tr â n u l: C a re , fiu le ? I a r f r a t e l e a z is : P o stu l Mare, de
p a tr u z e c i d e z ile . A tu n c i a r ă s p u n s lu i B ătrânul: Cu
a d e v ă r a t, fiu le , d e c in c iz e c i d e a n i, n u ş tiu nici când
în c e p e p o s tu l d e s p r e c a r e v o r b e ş t i, n ic i cân d se sfâr
ş e ş t e , c ă c i t o t t im p u l e s t e p o s t p e n t r u m in e.
149. P o v e s te a u P ă r in ţ ii c ă a u s u p u s o d a tă un băr
b a t c u m p ă t a t la m u c e n ic ie , p u n ân d u -1 la un război
am a r, în c â t s ă fie s ilită î n s ă ş i c u m p ă ta r e a lui. Deci,
c e le a le u n e lt ir ii lo r, a ş a s -a u în tâ m p la t: Au aşternut
în t r - o g r ă d in ă , la u m b r ă , u n p a t, l-a u le g a t pe sfânt
d e e l ş i a u lă s a t d e a s u p r a lu i o fe m e ie necuviincioasă,
PG 2 8 , 1 4 8 8 A -1 5 5 7 B . R e fe rito r la p ro p o z iţia : Deveniţi cămătari

pricepuţi, c a re -n a p o fte g m ă e s te p u să p e s e a m a Domnului, exis
tă co n se m n a re a c ă se co n s id e ră unul d in tre cuvintele nescrise
ale lui lisus (A. R esch , A g ra p h a . A u sserk a n a n isch e Schrift-frag-
m ente, D arm stad t, 1 9 6 7 , nr. 8 7 , pag. 1 1 2 .) Cuvântul acesta este
con se m n a t ca un cu v ân t al D om nului d e Sfântul Chirii al Ierusa
limului în ca te h e z a a 6 -a , cap . 3 6 şi la alţi Părin ţi ai Bisericii (ET).
încât, şi de la p lă c e r e a lo cu lu i, şi din pricina faptului

că nu p u tea s ă o c o le a s c ă în n iciu n fel lucrarea femeii
celei n e cu v iin cio ase , s ă fie a tra s fără voia lui spre fap
ta d esfrânată. D ar b ă rb a tu l cred in cio s, când femeia
prin să ru tă rile e i i-a a p rin s p lă ce rile , şi-a m uşcat lim
ba şi, d esp rin zân d o b u c a tă d in ea, a scuipat-o asupra
ei, oferindu-şi în lo cu l p lă ce rii d u reri înfricoşătoare
şi chinuri. Ia r a c e e a s -a în fric o ş a t şi i s-a făcut scârbă
din pricina c u rg e rii s â n g e lu i şi p rin aceasta sfântul
s-a dovedit b iru ito r în D om nul.
150. Un a n a h o r e t s tă te a în ad âncul pustiei de trei
zeci de ani, având d re p t h ra n ă fru ctele unui pom săl
batic56. La sfâ rşit, a în c e p u t să zică în sine: în zadar
mi-am p ierd u t a ici z ile le a tâ to r ani. Iată, atâţia ani nu
am m âncat n im ic a ltce v a d e c â t din pom ul acesta săl
batic şi nici d e s c o p e rir e n u am văzut, nici vreun semn
minunat nu am făcu t, d in tre ce le făcute de monahii
dinaintea m ea. P ă ră sin d c e le de aici, voi pleca în lume.
Şi, cugetând e l a c e s te a , i s -a a ră ta t un în ger al Dom
nului zicând: Ce c u g e ţi în s in e a ta ? Iar el i-a spus cele
de mai sus. D eci, a zis lu i în g eru l: Şi ce sem n minu
nat ai fi v ru t s ă faci m a i m a re d ecâ t acesta? Cine este
cel care te -a în tă r it s ă ai ră b d a re atâţia ani în locul
acesta, h ră n it n u m ai d in a c e s t pom sălbatic? Rabdă,
aşadar, şi ro ag ă-L p e D u m nezeu să-ţi dea smerenie.
Iar el, în tă rit d e în ger, a fă c u t răb d are acolo cealaltă
vreme a v ie ţii sale.
151. A zis u n B ă trâ n : Nu e ste de folos monahului*
* “ Cuvântul p.otX6aq în seam nă fructul unui pom sălbatic sau al

unei tufe, poate un dud sălbatic (ET).
32 4 PATERICUL MARE
s ă în t r e b e cu m e s te c u ta re sa u cum e ste celălalt Căci,

p rin în t r e b a r e a a c e a s ta , ru p ân d u -se de la rugăciune,
c a d e în fle c ă re a lă şi v o rb ire d e rău. Aşa încât, nimic
n u e s t e m a i b u n d e c â t tă c e r e a !
152. P o v e s te a u n iş te P ă rin ţi că era cineva între B
tr â n i d e n e a m p o n tic , c a re a aju n s la multe şi mari
iz b â n z i. D e sp re a c e la , B ă trâ n u l Teodor, care a devenit
e p isc o p u l R o su lu i57, n e -a zis: în tr-o zi a venit foarte
a p ro a p e d e m in e la râu l s fâ n t Iordan, în Lavra Pirghi-
lo r 58 - c ă c i a c o lo e ra m atu n ci a şe z a t - şi mi-a zis: Arată
d ra g o s te , fra te T eo d o re, şi v in o cu m ine pe Muntele
S in a i, c ă c i am p u s făgăd u inţă să m erg acolo. Iar eu,
n e p u tâ n d s ă fa c n e a scu lta re Bătrânului, am zis lui: Să
m e rg e m . D e cu m am tre c u t Iordanul, Bătrânul mi-a
z is: F r a te T eo d o re, v in o să p unem m etanie, ca până la
M u n tele S fâ n t Sin ai să nu m ân căm nimic. Am zis lui:
Cu a d ev ă ra t, p ă rin te , eu nu p o t să fac acest lucru. Şi,
n e p u tâ n d eu să fac a cea sta , B ătrânu l a pus metanie şi
p â n ă la Sfân tu l M unte Sinai nu a gustat nimic. Deci,
d u p ă c e s -a îm p ă rtă ş it în Sinai cu Sfintele Taine, atunci
a g u s ta t ş i h ran ă. La fel, din Sinai am plecat la Sfântul
M ina d in A lex an d ria59, fără ca acesta să guste mânca
re, şi aco lo , d upă ce s-a îm p ărtăşit, a luat şi mânca
re. Şl d e la Sfân tu l M ina am venit în Cetatea Sfântă60,
a c e s ta n eg u stân d n im ic pe drum. împărtăşindu-se în
♦ S7Rosul este o cetate de pe ţărmul N-V al Antiohiei. * “ Lavra

Pirghilor se află în pustiul Kalamonas, în nordul Mării Moarte.
♦ *’ Este vorba despre biserica Sfântului Mina, marele mucenic,
a cărui prăznuire se face pe 11 noiembrie. în persecuţia lui Dio-
cleţian şi Maximilian (2 9 6 ), acesta a părăsit viaţa ascetică de pe
m untele Kotiaion sau Klutahia (Frigia), unde se refugiase pentru
Biserica Sfintei în v ie ri a lui H ristos Dumnezeul nos

tru, a luat apoi şi m ân care. Deci, în toată această că
lătorie lungă, B ătrân u l a m â n ca t numai de trei ori, o
dată la M untele Sinai, o d ată la Sfântul Mina şi o dată
la Sfânta înv iere a lui H risto s Dumnezeul nostru.
Sfârşitul tratatu lu i d esp re înfrânare.
nevoinţă, plecând din arm ată, şi a venit de bunăvoie şi a măr

turisit credinţa. După chinuri înfricoşătoare, i s-a tăiat capul.
Moaştele rămase de la rugul muceniciei au fost duse de creştini
în pământul natal, Egiptul, şi îngropate lângă lacul Mareatida, la
vest de Alexandria, unde, datorită multelor minuni săvârşite de
sfânt, curgeau mulţimi de oameni chiar şi din ţările vecine. Pri
ma biserică a fost construită pe mormântul sântului, de Con
stantin cel Mare şi de episcopul Atanasie cel Mare, şi este consa
crată ca centru religios. Mai târziu, în jurul bisericii s-a construit
o mănăstire şi în timpul împăratului Zenon (4 7 4 -4 9 1 ), s-a înte
meiat cu contribuţia substanţială a acestuia, întregul oraş for
mat din clădirile din jurul mormântului sfântului, cunoscută ca
»Cetatea Sfântului Mina". Ruinele acestui oraş se găsesc în oraşul
HIAlamaein de astăzi (care înseam nă locul Sfântului Mina) unde
puterile aliate în timpul celui de-al doilea război mondial au câş
tigat o mare victorie împotriva Axei. Biruinţa aceasta a fost pusă
pe seama intervenţiei minunate a sântului.
* “ Ierusalimul.
1
CAPITOLUL V
DIFERITE POVESTIRI SPRE ÎNTĂRIRE

In r ă z b o a ie l e r id ic a t e În noi
DE DESFRÂNARE
1 . A z is A w a A n to n ie : S o c o t e s c c ă tru p u l are o miş

c a r e n a t u r a lă , î n t r e p ă t r u n s ă lu i, d a r c a re nu lucrează
fă r ă c a s u fle tu l s ă v r e a . E a în s e a m n ă , aşadar, în trup,
o m iş c a r e n e p ă t im a ş ă . E x is tă ş i a lt ă m iş c a re care vine
d in h r ă n i r e a ş i în g r iji r e a tr u p u lu i c u m ân căru ri şi cu
b ă u tu r i, d in c a r e v in e în c ă lz ir e a sâ n g e lu i, care împin
g e tr u p u l s p r e lu c r a r e . D e a c e e a a zis Apostolul: Nu
v ă î m b ă t a ţ i d e v in , în c a r e e s t e d e s fr â n a r e 1. Şi iarăşi
D o m n u l, p o r u n c in d u c e n ic ilo r, a z is: L uaţi seam a să
n u s e în g r e u ie z e in im ile v o a s t r e d e m â n ca re şi de bă
u tu r ă 2. E x is t ă ş i o a lt ă m iş c a r e în c e i c e s e nevoiesc,
c a r e v in e d in în ş e lă c iu n e a ş i p iz m a dracilor... Aşa în
c â t, t r e b u ie s ă ş t ie o r ic in e c ă t r e i s u n t m işcările tru
p e ş ti: u n a d in fire , a lt a d in lip s a d e g r ijă faţă de mân
c ă r u r i, ia r a t r e i a d e la d e m o n i.
2 . U n fr a t e a î n t r e b a t p e A w a A g ato n d espre des
f r â n a r e ş i a c e la i-a z is lu i: M erg i, a ru n c ă în faţa lui
D u m n e z e u s lă b ic iu n e a t a ş i v e i a v e a od ih n ă.
♦ *Efeseni 5 , 8 . ♦ 2L u ca 2 1 , 3 4 .
DESPRE DESFRÂNARE 327
3. Altădată, un m are B ătrân a cercetat pe Awa

Achilâ din Tebaida şi i-a zis: Awa, sunt luptat pentru
tine. Iar el a zis: Fugi de aici, Părinte, eşti luptat pen
tru mine, acum! Iar Bătrânul, din smerenie, a zis: Da,
Awa. Şi era acolo, şezând lângă uşă, un bătrân orb şi
şchiop. Şi i-a zis lui B ătrânul: Am vrut să stau aici pu
ţine zile şi din pricina Bătrânului acestuia nu pot să
stau. Auzind, deci, A w a Achilâ, s-a minunat de sme
renia Bătrânului şi a zis: A ceasta nu este desfrânare,
ci pizmă este, a v iclenilor draci.
4. A zis A w a Gherontie, cel din Petra, că: Mulţi
din cei ispitiţi de plăcerile trupeşti, neapropiindu-se
de trupuri, au d esfrânat în cugetul lor; deci, păzind
trupurile fecioreşti, au desfrânat în suflet Bine este,
deci, iubiţilor, să facem ceea ce este scris şi să păzim
fiecare inima sa mai m ult decât orice3.
5. Un frate l-a întrebat pe Awa Daniil, zicând: Dă-mi
o poruncă şi o voi păzi. Şi i-a zis lui: Niciodată să
nu întinzi mâna ta în farfurie împreună cu o femeie
şi să mănânci cu ea. Şi aşa vei fugi puţin de dracul
desfrânării.
6. A zis A w a Evdemon despre Awa Pafnutie, pă
rintele Schitului: Am coborât acolo când eram tânăr
şi nu m-a lăsat să răm ân, zicând: Cât sunt eu aici, chip
ca de femeie nu voi îngădui să rămână la Schit, din
pricina războiului vrăjmaşului.
7. A zis A w a Ioan Kolovos că cel care este sătul şi
vorbeşte cu un copil a desfrânat deja în gând cu el4.
* 3Pilde 4 ,2 3 . * 4Ceea ce pare exagerat până ia obsesiv, sem
nalează, de fapt, atenţia pe care o acordă pustnicii mişcării in
terioare a gândului, a cugetului, a inimii. Este cea mai convin
gătoare dovadă a faptului că lupta se duce pe plan duhovnicesc,
328 PATERICUL MARE
8 . A z is A w a K a rio n c ă o m u l c a re locuieşte cu un
c o p il, d a c ă n u e s te p u te rn ic , d ă înapoi, iar dacă este
p u te r n ic ş i n u d ă în a p o i, o ricu m nu înaintează.
9 . A z is A w a C asian : Ne z ice a nou ă Awa Moise:
B in e e s te a n u a s c u n d e gân d u rile, ci a le mărturisi
B ă tr â n ilo r d u h o v n ic e ş ti ş i cu d iscernăm ân t5, nu celor
c a r e au a lb it n u m a i d in p ric in a tre c e rii timpului. De
o a r e c e m u lţi, p riv in d la v â rs tă şi spunându-şi gându
r ile lor, în lo c d e v in d e c a re au căzu t în deznădejde din
p r ic in a lip s e i d e e x p e r ie n ţă 6 a celu i care i-a ascultat
E ra u n fra te , d in tre c e i m u lt-râvn ito ri, care, fiind tare
m u n c it d e d ra cu l d esfrâu lu i, a v e n it la un Bătrân şi i-a
m ă r tu r is it g â n d u rile sale. Ia r acela, ascultându-1 şi fi
in d lip s it d e e x p e r ie n ţă , s -a m ân iat şi l-a numit pe fra
t e tic ă lo s şi n e v re d n ic de sch im a m onahală, deoarece
sufletesc, ce e a ce p oate confirm a fiecare dintre noi, cu un pic de
e f o r t Prinşi în să în m en talitatea m aterialistă, supralicităm fapta
e x te rio a ră şi subevaluăm m işcarea tainică a inimii. Din păcate,
m in tea n oastră, citind aceste apoftegme, se duce spre lucrurile
e x te rio a re , sp re fapte, d a r părinţii pustiei se luptau cu gândurile,
cu m otivaţia şi suportul interior al faptei. + 5După Sfântul Ioan
Scărarul, d iscernăm ântul este: la cei începători dreapta cunoş
tin ţă de sine; la cei de mijloc simţul minţii care deosebeşte fără
g reşeală ce e a ce este cu adevărat bine de binele natural şi de
con trariul lui, răul; la cei desăvârşiţi, este cunoaşterea care se
dă de c ă tre strălu cirea dum nezeiască şi are posibilitatea să lu
m ineze deplin şi cele câte sunt întunecate în gândirea celorlalţi
(E T ). * 6Experienţa (nelpa) este un concept foarte important în
literatu ra p atericală, ca şi în cea fllocalică, şi se referă la faptul
confruntării cu realitatea con cretă sau cu lucrul respectiv, nu
a re sensul general pe care de obicei îl dăm noi cuvântului şi care
se confundă deseori cu vârsta. De aceea pot fi părinţi tineri care
au exp erienţă şi vârstnici lipsiţi de experienţă.
a primit astfel d e gân du ri. Auzind acestea, fratele a

deznădăjduit în tru s in e şi, părăsind chilia sa, a plecat
în lume. Prin ico n o m ia lui Dum nezeu, l-a întâlnit pe
cale Awa Apollo şi acela, văzându-1 tulburat şi tare
abătut, l-a în treb at, zicân d : Fiule, care este pricina
unei astfel de am ărăciu n i? Ia r acela, la început, din
prea multa m âh n ire n u a răsp u n s nimic. în cele din
urmă, fiind m ult ru g at de B ătrân , a m ărturisit ale sale,
zicând: Gânduri de d esfrâ n a re m ă m uncesc şi am fost
de le-am spus B ătrân u lu i cu ta re şi după cuvântul lui
nu mai este n ăd ejd e d e m ân tu ire pentru mine. Deci,
deznădăjduind de m in e însum i, plec în lume. Auzind
acestea, ca un în ţe le p t doctor, părintele Apollo l-a
mângâiat mult şi l-a sfă tu it zicând: Nu te mira, fiule,
şi nici nu deznădăjdui de tin e însuţi. Căci eu, la vâr
sta aceasta şi cu p ăru l alb, ta re su n t muncit de acele
gânduri. Nu te m âhni, deci, de o astfel de aprindere7,
care se vindecă nu a tâ t cu străd an ia omenească, cât
cu mila lui Dumnezeu. Numai, fă-m i bucurie astăzi şi
întoarce-te în chilia ta. Iar fratele a făcut aşa. Şi ple
când de la el, A w a Apollo a m ers la chilia Bătrânului
care l-a deznădăjduit p e frate le şi, stând afară, se ruga
lui Dumnezeu cu lacrim i, zicând: Doamne, care aduci
ispitele spre folos, în to a rc e războiul fratelui la acest
bătrân, pentru c a p rin isp itire 8 să înveţe la bătrâneţe
* 7în sfatul Bătrânului se regăsesc ecouri ale cuvintele Sfanţu
lui Apostol Petru din prim a sa epistolă: Iubiţilor, nu vă miraţi
de aprinderea ca re este în tru voi, c a r e s e fa c e vouă spre ispită f i
Petru 4 ,1 2 ). * 8în original este folosit aid cuvântul ttelpa care
se traduce astăzi cel mai co rect prin experienţă , Cuvântul este
din aceeaşi familie cu verbul Tteip&ţeiv care înseamnă a ispiti,
1
330 PATERICUL MARE
cee a ce a tâ ta tim p nu a învăţat, adică să sufere împre

ună cu cei care au război. Şi cum a sfârşit rugăciunea,
a văzut un arap9 stând lângă chilie şi aruncând săgeţi
îm potriva bătrânu lui. De care acela, rănit fiind, îndată
se în v ârtea de colo-colo ca un om b e a t Şi neputând să
îndure, ieşind din chilie, porni pe drumul spre lume
pe care p lecase şi fratele m ai tânăr. Iar Awa Apollo
în ţeleg ân d ce se întâm plă a ieşit în întâmpinarea lui
şi, apropiind u-se de el, i-a zis: Unde mergi şi care este
p ricin a p en tru care ai fost cuprins de tulburare? Te-
m ân du -se că au fo st făcute cunoscute sfântului cele
ce i s-a întâm p lat, de ruşine nu a zis nimic. Atunci,
a zis A w a Apollo: în to arce-te în chilia ta şi de acum
să cu no şti slăbiciu nea ta şi socoteşte-te pe tine fie ca
n elu at în seam ă de diavol, fie ca dispreţuit. De aceea
nu te -a i înv red n icit de lupta cu el, precum cei silitori.
Dar ce zic de luptă? Atacul lui nicio zi nu ai putut să-l
duci. Iar a ceasta ţi s-a întâm plat pentru că, primind
un tâ n ă r lu p tat de vrăjm aşul de obşte, în loc să-l în
dem ni la luptă, l-ai aru ncat în deznădejde, nesocotind
acea poru ncă înţeleap tă care zice: Izbăveşte pe cei ce
su n t târâţi la m oarte şi pe cei ce se duc clătinându-se
la ju ngh iere scap ă-i!10 Dar nici pilda Mântuitorului
n ostru care zice: T restie strivită nu va frânge şi feş
tilă fum egândă nu va stinge11. Căci nimeni nu poa
te duce uneltirile vrăjmaşului, nici să stingă sau să
a pune la încercare şi cu substantivul iteipaapâţ - ispitirea. Pă
rintele Dumitru Stăniloae îl traduce cu cercare, cuvânt ieşit din
uz în limba română de astăzi. ♦ 9în scrierile monastice diavolul
apare, deseori, sub înfăţişarea unui chip închis la culoare şi urât.
+ ‘«Pilde 2 4 ,1 1 . * “ Matei 1 2 ,2 0 .
contenească aprinderea firii dacă harul Jui Dumne

zeu nu ar păzi slăbiciunea omenească. Şi, pentru că
s-a împlinit lucrarea aceasta mântuitoare cu noi, să
rugămpe Dumnezeu cu rugăciuni obşteşti ca să înde
părteze şi biciul pe care l-a îngăduit împotriva ta. Căci
El face să sufere şi iarăşi aduce la starea cea dintâi, El
loveşte şi mâinile Lui tăm ăduiesc12, smereşte şi înal
ţă, omoară şi învie; El coboară la locuinţa morţilor şi
iarăşi scoate13. Acestea zicând şi rugându-se, îndată
l-a izbăvit de războiul care era asupra lui, sfatuindu-1
să ceară de la Dumnezeu să-i dea lui limbă de învăţă
tură, ca să cunoască în care vrem e trebuie să deschi
dă gura lui şi să spună cuvânt14.
10. întrebat despre gândul desfrânării, Awa Kyr
Alexandrinul a răspuns astfel: Dacă nu ai gânduri, nu
ai nădejde. Dacă nu ai gânduri, ai faptă. Aceasta în
seamnă că cel care nu luptă în cugetul său cu păca
tul şi, luptându-se, nu i se împotriveşte, îl săvârşeşte
trupeşte. Căci cel care are fapte nu este tulburat prin
gânduri. A întrebat Bătrânul pe frate zicând: Nu cum
va ai obiceiul să vorbeşti cu femeie? Şi a zis fratele:
Nu. Dar gândurile m ele sunt ca nişte zugravi vechi şi
noi. Amintirile sunt cele care m ă tulbură şi chipurile
femeilor. Iar Bătrânul a zis către el: De morţi să nu te
temi, d de vii să fugi, adică de învoirea cu păcatul şi
de făptuirea lui. Şi stăruieşte mai mult în rugăciune.
11. Povestea cineva despre un frate care a căzut în
păcat că, vizitându-1 pe A w a Lot, era tulburat şi intra
şi ieşea neputând să se aşeze. Şi i-a zis lui Awa Lot: Ce
♦ “Iov 5,18. * 131 Regi 2 ,6 -7 . * Mlsaia 50,4 .
332 PATERICUL MARE
ai, fra te ? I a r e l a z is: P ă c a t m a r e a m făcu t şi nu pot să-l

d e s tă in u i P ă rin ţilo r. A z is lu i B ă trâ n u l: Mărturiseşte-1
m ie ş i e u îl v o i lu a a s u p ra m e a . A tunci i-a zis: în des-
frâ n a re a m c ă z u t ş i a m je r t f i t id o lilo r pentru a reuşi
a c e s t lu c ru . Şi a z is lu i B ă trâ n u l: înd răzn eşte, pentru
c ă e s te p o c ă in ţă . M erg i, s ta i în p e ş te ră şi posteşte
d o u ă c u d o u ă 15 ş i e u v o i d u ce cu tin e jumătate din
p ă c a t. D eci, îm p lin in d u -se t r e i săp tăm ân i, Bătrânul a
fo s t în ş tiin ţ a t c ă D u m n e ze u a p rim it pocăinţa fratelui
şi a r ă m a s a c e s t a u c e n ic la B ă trâ n p ân ă la moartea lui.
1 2 . Z ice a A w a M ato e: A v e n it u n frate la mine şi
m i-a z is c ă v o r b ir e a d e ră u e s te m ai re a decât desfrâ-
n a re a . Şi a m z is: E s te ta r e cuvântul. Atunci mi-a zis:
Şi cu m s o c o te ş ti c ă e s te lu cru l a c e s ta ? Iar eu am zis:
V o rb ire a d e ră u e s te lu c ru rău , d a r se vindecă repede.
C ăci d e m u lte o ri c e l c a re v o rb e şte de rău se pocăieşte
zicâ n d : A m v o r b it d e rău ! Ia r d esfra n a re a este moarte
tru p e a sc ă .
1 3 . A w a O lim p ie, ce l d e la Chilii, e ra luptat de des-
frâ n a re . Şi i-a zis lu i gân du l: M ergi şi ia-ţi femeie. Şi
rid ic â n d u -s e a fă c u t lu t şi a p lăsm u it o femeie. Apoi a
z is: Ia tă fe m e ia ta . E ste n ev o ie, deci, să lucrezi multe
c a s ă o h ră n e şti. Şi lu c ra m u lt, osten ind u -se. Şi, după
m a i m u lte zile ia ră şi rid icân d u -se , a făcut lut şi a plăs
m u it p e n tru s in e o fiică. A poi a zis gândului său: Iată,
a n ă s c u t fe m e ia ta. Ai n ev o ie să lu crezi m ai mult ca să
p o ţi s ă h r ă n e şti cop ilu l tă u şi să -l îm braci. Şi făcând
aşa, d e m u ltă o ste n e a lă s -a isto v it p e sine şi a zis gân
dului: Nu m ai p o t să s u p o rt o sten eala. Şi a zis: Deci,
♦ 15Două cu două înseam nă a posti o zi da şi una nu sau a mânca
la fiecare a treia zi (ET ).
dacă nu poţi să te osteneşti, nici femeie să nu cauţi.

Şi văzând Dumnezeu osteneala lui, a ridicat de la el
războiul şi s-a lin iştit
14. A zis Awa Pimen: Aşa cum păzitorul împăratu
lui stă lângă el, întotdeauna pregătit, la fel trebuie şi
sufletul să fie pregătit împotriva dracului desfrânării.
15. A întrebat A w a Anuv pe A w a Pimen despre
gândurile necurate pe care le naşte inima omului şi
despre poftele deşarte. Şi a zis Aw ei Pimen: Oare va
fi slăvită securea fără cel care o foloseşte? Şi tu, nu da
mâna ta acestora şi vor sta nelucrătoare.
16. A venit odată un frate la A wa Pimen şi a zis lui:
Cesă fac, părinte, căci sunt strâm torat de desfrânare?
Şi, iată, m-am dus şi la A w a Ivistion şi mi-a zis: Nu
trebuie să o laşi să zăbovească asupra ta. A zis Awei
Pimen: Faptele A w ei Ivistion sunt sus în cer, cu înge
rii, şi uită că eu şi tu suntem în desfrânare. Dar, după
mine, dacă monahul îşi păzeşte pântecele şi limba şi
înstrăinarea de lume, să aibă îndrăzneală, nu va muri.
17. Alt frate l-a întrebat pe Awa Pimen, zicând: Ce
să fac, căci sunt luptat cu desfrânarea şi prins de mâ
nie? A zis Bătrânul: De aceea David zicea: Leul l-am
ucis şi ursul l-am sugrumat16. Aceasta înseamnă că
mânia am tăiat-o, iar desfrânarea am strâmtorat-o în
osteneli.
18. A zis iarăşi: A trăi după voia lui Dumnezeu este
cuneputinţă pentru cel care este iubitor de plăceri şi
iubitor de arginţi.
19. A zis Awa Pim en despre desfrânare şi despre
vorbirea de rău: Omul nu trebuie să vorbească deloc
•“ lRegi 17,35.
Y
334 PATERICUL MARE
cu a ceste două gânduri, nici să cugete în vreun fel la

e le cu inim a sa. Căci dacă vrea negreşit să le dea chip
în inim a lui, nu se foloseşte, ci va fi sălbăticit de ele şi
nu va avea odihnă.
2 0 . A fo st în tre b a t Avva Pimen despre întinări şi a
răspun s că: Dacă vom fi statornici în lucrare şi ne vom
în g riji să avem trezvie, nu vom afla în noi întinare.
2 1 . Şi iarăşi: Omul care locuieşte împreună cu un
copil şi în care încă m ai lucrează patima către aces
ta sau o rice patim ă a omului vechi, şi totuşi îl ţine
p e acesta cu sine, este asem enea omului care are un
o gor m ân cat de vierm i.
22. Un frate l-a în treb at pe A wa Pimen despre des-
frân are şi i-a zis lui Bătrânul: Mult este ajutorul lui
Dum nezeu care-1 înconjoară pe om, dar nu ne este în
găduit să-l vedem cu ochii noştri.
2 3 . Era un frate în Schit cu Awa Pafhutie. Acesta
era luptat de desfrânare şi zicea: Dacă îmi iau zece
fem ei, nu-mi îm plinesc pofta mea. Iar Bătrânul l-a ru
gat zicând: Nu, fiule, este război al demonilor. Dar nu
s-a convins, ci a plecat în Egipt şi a luat femeie. După
un tim p, a urcat Bătrânul în Egipt şi l-a întâlnit pe
acesta ducând un coş cu vase de lut. Bătrânul nu l-a
cunoscut, dar acela a zis lui: Eu sunt cutare, ucenicul
tău. Şi văzându-1 Bătrânul în starea aceea, a plâns şi a
zis: Cum ai lăsat cinstea aceea şi ai venit în necinstea
aceasta? Dar, spune-mi, ai luat zece femei? Şi oftând,
a zis: Cu adevărat, una am luat şi mă chinuiesc cum să
o satur de pâine. Şi a zis lui Bătrânul: Vino iarăşi cu
noi. Şi a zis: Este pocăinţă, aw a? Şi a zis lui: Este! Şi
părăsind toate, a urm at lui şi intrând în Schit agoni

sind experienţă a devenit monah încercat.
24. Se povestea despre Amma Sarra că a stat trei
sprezece ani luptată puternic de demonii desfrânării
şi niciodată nu s-a rugat să se îndepărteze războiul, ci
spunea numai: Dumnezeule, dă-mi putere!
25. Ziceau, de asem enea, despre aceasta că a fost
atacată odată cu multă putere de duhul desfrânării,
care-i amintea de deşertăciunile lumii. Iar ea, nelă-
sând nici frica de Dumnezeu şi nici nevoinţa, a plecat
într-o zi către cămara ei să se roage. Şi i s-a arătat ei
trupeşte duhul desfrânării şi i-a zis: Tu m-ai biruit,
Sarra! Iar ea a zis: Nu te-am biruit eu, ci Stăpânul
meu, Hristos.
26. A zis Awa Focâs că după ce a venit în Schit,
Am Iacob a fost luptat puternic de dracul desfrână-
rii. Şi aproape fiind de a cădea, a venit la mine şi mi-a
destăinuit cele ale sale şi mi-a zis: în cutare peşteră
plec de luni. Te rog pe tine, pentru Domnul, nimănui
să nu spui, nici părintelui meu, ci numără patruzeci
de zile şi, când se vor împlini, arată dragoste şi vino
la mine, aducând şi Sfânta împărtăşanie. Şi dacă mă
vei găsi mort, îngroapă-mă, iar dacă mă vei găsi încă
viu, să-mi dai Sfânta îm părtăşanie. Acestea, deci, au
zind de la el, după ce s-au împlinit patruzeci de zile,
luând Sfânta îm părtăşanie şi pâine obişnuită cura
tă cu puţin vin, am plecat spre el. Şi numai ce m-am
apropiat de peşteră, mult miros greu am simţit care
venea din gura lui şi am zis în sinea mea că a adormit
fericitul Dar intrând la el, l-am găsit aproape mort Şi
cu m m -a v ă z u t, m iş c â n d u - ş i p u ţ in m â n a d reap tă cât
p u te a , a r ă t a c u s e m n u l m â in ii s p r e S fâ n ta îm părtăşa
n ie . I a r e u a m z is : A m . M -a m o s t e n it , d e c i, să-i des
ch id g u ra p u ţin ş i a m v ă r s a t c in s t it u l T ru p şi Sânge,
d u p ă c e le -a m s u b ţ i a t c â t s e p u te a . Ş i a lu a t putere
d e la îm p ă r t ă ş ir e a c u S fâ n t a C u m in e c ă tu ră . Şi după
m a i m u lt tim p , în m u in d p u ţ in ă d in p â in e a obişnuită,
i-a m d a t; ş i d u p ă p u ţin ia r ă ş i, d a r n u m a i c â t putea să
ia. Şi a ş a , c u h a r u l lu i D u m n e z e u , d u p ă o zi întreagă,
a v e n it îm p r e u n ă c u m in e , m e r g â n d la c h ilia lui izbă
v it cu a ju to r u l lu i D u m n e z e u d e p a tim a nim icito are a
d e s frâ n ă rii.
27. E ra u n B ă t r â n c a r e a v e a u n u c e n ic luptat cu
d e s fr â n a r e a . Ş i l-a r u g a t p e e l B ă t r â n u l z icâ n d : Rabdă,
fiu le, c ă c i e s t e r ă z b o i d e la v r ă jm a ş u l. Ia r el i-a răs
p u n s: Nu m a i p o t în d u r a , a w a , d a c ă n u v o i face lucrul.
Şi s -a p r e fă c u t B ă tr â n u l ş i a z is lu i: Ş i e u s u n t luptat,
fiu le, d e c i s ă m e r g e m s ă fa c e m îm p r e u n ă lucru l şi să
n e în to a r c e m la c h ilia n o a s t r ă . I a r B ă trâ n u l avea o
m o n e d ă ş i o ţ in e a cu el. R ă m â i a fa ră . L a să -m ă m ai în
tâ i s ă in tr u e u ş i d u p ă a c e e a v e i in t r a tu . Ş i in trân d Bă
trâ n u l, a d a t d e s fr â n a te i m o n e d a ş i a ru g a t-o zicând:
Nu în tin a p e fr a t e le a c e s t a . Ş i d e s fr â n a ta ş i-a dat cu
v â n tu l c ă n u v a în t in a p e fr a te le . A ie ş it, d eci, Bătrânul
ş i a z is fra te lu i: In tră . Ş i c â n d a i n t r a t a c e s ta , desfrâ
n a ta i-a z is: A ş te a p tă , fr a te , c ă c i, d e ş i s u n t păcătoasă,
av em ş i n o i le g e ş i t r e b u ie s ă o îm p lin im . A poruncit,
d eci, a c e lu ia s ă s t e a d e o p a r te ş i s ă fa c ă cin cizeci de
m e ta n ii, ş i e a în a lt ă p a r t e a s e m e n e a . D eci, după ce
fra te le a fă c u t d o u ă z e c i s a u t r e iz e c i d e m e ta n ii, a fost
s tră p u n s ş i a z is în s in e : C u m m ă r o g lu i Dumnezeu,
îotimp ce aştept să fac a cea stă urâciune? Şi îndată a

Ieşit, neîntinându-se. Şi văzând Dumnezeu osteneala
Bătrânului, a ridicat războiul fratelui şi s-au întors Ia
chilie slăvind pe Dumnezeu.
28. Un frate a fost trim is de a w a lui la o ascultare.
Şi ieşind Ia un loc care avea apă, a aflat acolo o femeie
ce spăla rufe. Iar el, luptat fiind, i-a zis aceleia să se
culcecu el. Aceea i-a zis: A te ascu lta îmi este uşor, dar
îţi devin pricină a m ultor necazuri. A zis ei: Cum? A
răspuns lui aceea: După ce vei face lucrul, te va mus
tra conştiinţa şi fie vei deznădăjdui, fie îţi va trebui
multă osteneală să vii din nou la rânduiala pe care o
ai acum. înainte, deci, de a prim i acest lucru, mergi cu
paceîn drumul tău. Iar el, auzind, a fo st străpuns şi a
mulţumit lui Dumnezeu şi înţelepciunii ei. Şi venind
laawa i-a povestit întâm plarea şi Bătrânul s-a minu
nat de aceea. Şi l-a rugat pe el fratele să nu mai iasă
din mănăstire. Şi cu adevărat a răm as în mănăstire,
neieşind niciodată până la m oarte.
29. Un frate a plecat să sco ată apă din râu. Şi a aflat
acolo o femeie care spăla rufe şi i s-a întâmplat lui
să cadă cu ea. După păcat, luând apa, a plecat spre
chilia lui. însă demonii, năvălind asupra lui, îl strâm-
torau cu gândurile zicând: Unde mergi? Nu mai este
pentru tine mântuire. De ce să pierzi şi lumea aceas
ta? Cunoscând fratele că vor să-l piardă cu totul, a zis
gândurilor: De unde aţi venit şi mă strâm toraţi ca să
deznădăjduiesc în m ine însum i? Nu am păcătuit. Şi
ducându-se la chilie, s-a nevoit în linişte ca ieri şi ca
Nai înainte. Iar Domnul a d escoperit unui Bătrân, ve-
rin cu el, că fratele cutare, căzând, a biruit. Venind,
338 PATERICUL MARE
d eci, la el B ă trâ n u l, a z is lu i: Cum e şti? Iar el a zis: Bine,

a w a . A z is lu i B ă trâ n u l: Ş i n u a i av u t nicio strâmtora
r e z ile le a c e s te a ? A z is lu i: N iciuna. A zis lui Bătrânul:
M i-a d e s c o p e r it D u m n e z e u c ă d u p ă ce ai căzut, ai bi
ru it. A tu n ci fr a te le a p o v e s tit B ă trâ n u lu i toate cele cei
s-a u în tâ m p la t. Ia r B ă trâ n u l a z is lu i: Cu adevărat, fra
te , d is c e rn ă m â n tu l tă u a s tr iv it p u te re a vrăjmaşului
30. P o v e s te a cin e v a c ă u n fra te c a re stătea în obşte
a fo s t tr im is cu tr e b u r ile o b ştii. E ra un mirean evla
v io s în tr-u n s a t şi îl p rim e a p e e l cu credinţă ori de
c â te o ri v e n e a în s a t. Ia r m ire a n u l avea o fiică, de cu
râ n d ră m a s ă v ăduvă, d u p ă c e s tă tu se cu bărbatul său
d oi ani. D eci, in trâ n d şi ie şin d fra te le, a fo st luptat din
p ric in a ei. A ce e a, în s ă , fiin d în ţe le a p tă , a înţeles şi se
fe re a p e s in e s ă n u s e în tâ ln e a s c ă cu el. Intr-una din
zile, în s ă , p le câ n d ta tă l e i în tr-u n o raş din apropiere
p e n tru o n e v o ie o a re c a re , a lă sa t-o p e aceasta singu
ră a c a să . V enind , d eci, fra te le , după obicei, a aflat-o
p e a c e a s ta sin g u ră şi i-a zis: U nde e ste tatăl tău? A
zis lui: A p le c a t la o raş. A în cep u t, deci, să fie tulburat
fra te le d e răzb o i, v râ n d să s e p o rn ea scă asupra ei. A
zis a c e e a c ă tre e l cu în ţe le p ciu n e : Nu te tulbura de
lo c. P ân ă cân d v in e ta tă l m eu su n tem aici amândoi.
Ş tiu c ă v oi m o n ah ii n im ic nu faceţi fără rugăciune.
S co a lă -te , d eci, şi ro a g ă -te lui Dum nezeu şi ceea ce
va p u ne în in im a ta, a c e e a vom face. Iar el nu a vrut,
c ă ci e ra tu lb u ra t d e războ i. A zis lui: Adevărat, tu ai
cu n o scu t v re o d a tă fe m e ie ? A zis ei: Nu. Dar şi pentru
a c e a s ta v re a u ca s ă aflu ce e ste . A zis lui: De aceea
te tu lb u ri, fiin d că nu cu n o şti m iro su l u rât al femeilor
ticăloase. Şi vrând să micşoreze p atim a Iui, a zis că: în

perioada lu n ară s u n t şi n im en i nu p o a te să s e apropie
de mine şi nici să s u p o r te m irosu l u r â t Ia r el auzind
de la ea a c e s te a şi a lte le a se m e n e a şi sim ţind silă, şi-a
venit în sin e şi a lă c r i m a t Când a v ă z u t e a că şi-a venit
în sine, i-a zis; la tă , d a c ă m -a ş fi în cre d in ţa t ţie, deja
am fi săv ârşit p ă ca tu l. Cu ce p rivire, deci, ai fi p rivit în
ochii tatălui m eu sa u ai fi p le c a t la m ăn ăstirea ta să
asculţi c e a ta sfin ţilor a ce lo ra câ n tâ n d ? Te rog, deci,
să fii treaz d e a cu m în ain te şi s ă nu m ai vrei p en tru o
plăcere m ică şi ru şin o a să s ă pierzi a se m e n e a osteneli
pe care le-ai făcu t p â n ă a cu m şi s ă te lipseşti de b ună
tăţile veşnice. Auzind a c e s te cuvinte de la ea, fratele
păţit a zis celui c a r e m i-a p ov e stit m ie că a m ulţum it
lui Dumnezeu, ca re , prin în ţelep ciu n ea şi înfrân area
aceleia, nu l-a lă s a t s ă ca d ă p ân ă la c a p ă t
31. Un m on ah, lu p ta t m u lt tim p de dracul desfrâ-
nării, sim ţind în tim pu l slujbei că vine războiul, ne-
maiţinând seam a, s -a d e z b ră ca t în faţa fraţilor şi a dat
pe faţă lu crare a lui sa ta n a , zicând : Rugaţi-vă p entru
mine, căci d e p a isp re z e ce ani am a c e s t război. Şi p en
tru sm erenia lui a în c e ta t războiul.
32. Despre a celaşi gând al d esfranării a zis un B ă
trân: A cestea din n e p u rta re de grijă le pătim im . Căci,
dacă am avea în ştiin ţa re a c ă D um nezeu sălăşluieşte
în noi, nu am p u n e în ău n tru l n o stru vas străin. Căci
Stăpânul H ristos, locuind în n oi şi fiind îm p reu nă cu
noi, vede v iaţa n o a stră . De a c e e a şi noi, p urtându-L în
noi şi văzându-L, nu tre b u ie s ă fim nepăsători, ci tre
buie să ne cu ră ţim pe n oi p recu m A cela cu ra t este. Să
340 PA TERIC U L M ARE
s t ă m p e p ia t r ă ş i s ă l o v e a s c ă c e l v ic le a n . Nu te teme
c ă c i n u t e v a v ă tă m a . C â n tă c u p u t e r e zicân d : Cei care
ş i-a u p u s n ă d e jd e a î n D o m n u l s e a s e a m ă n ă cu mun
t e le m ă r e ţ, S io n u l. N u s e v a c lă t in a în v e a c cel ce locu
i e ş t e în I e r u s a li m 17.
3 3 . A z is ia r ă ş i: V r ă jm a ş u l z ic e T a tă lu i: Trim it pe ale
m e le la a le T a le , p e n t r u a le d is tr u g e p e ale Tale. Şi,
d a c ă n u p o t s ă - i a m ă g e s c c u v ic le n ia p e aleşii Tăi, cel
p u ţin le d a u în c h ip u ir i n o a p te a . A z is c ă tre el Mântui
to r u l: D a c ă u n f ă t n ă s c u t în a in t e d e v re m e va moşteni
p e t a t ă l s ă u , ş i a c e a s t a s e v a s o c o t i p ă c a t aleşilo r Mei18.
3 4 . U c e n ic u l u n u i m a r e B ă tr â n , lu p ta t fiind cu
d e s fr â n a r e a , a p le c a t în lu m e ş i s -a logod it. Iar Bă-
trâ n u -1 , î n t r is t â n d u - s e , s e r u g a lu i D u m n ezeu zicând:
D o a m n e , I is u s e H r is to a s e , n u în g ă d u i c a robul tău să
s e în t in e z e c u îm p r e u n a r e a r u ş in o a s ă . Şi, numai ce
s -a în c h is c u fe m e ia s a , a c e la ş i- a d a t duhul fără să se
în tin e z e .
3 5 . D e s p r e g â n d u r ile v ă tă m ă to a r e a răspuns un
B ă tr â n : T e ro g , fr a te , a ş a c u m a m în c e ta t făptuirile,
s ă în c e t ă m ş i a m in tir ile . C ăci c e su n te m , fără numai
p ă m â n t d in p ă m â n t?
3 6 . U n f r a t e a f o s t lu p t a t d e d e s frâ n a re şi era răz*
b o iu l c a fo c u l a r z â n d în in im a lu i n o a p te a şi ziua. Iar
fr a te le s e lu p ta s ă n u s e în v o ia s c ă cu gândul. Şi după
m u lt tim p a p le c a t r ă z b o iu l, p e n tr u ră b d a re a fratelui,
♦ 17Psalm ul 1 2 4 ,1 . + 18A poftegm a e ste foarte obscură ca înţeles.

E ste posibil ca răspu nsu l M ântuitorului să asocieze fătul născut
m o rt cu închipuirile d a te de v răjm aş aleşilor Săi noaptea, de unde
d edu cem că şi a c e s te închipuiri v o r fi so co tite păcat aleşilor.
fără să reuşească ceva. Şi îndată a venit odihna19 în

inima lui.
37. A fost luptat un alt frate cu desfrânarea. Şi
sculându-se noaptea, a venit la un Bătrân şi i-a spus
gândul. Şi l-a mângâiat pe el Bătrânul. Şi folosindu-se,
a plecat la chilia sa. Şi iată, războiul iarăşi a venit asu
pra lui. Iar el iarăşi s-a dus la Bătrân. Şi a făcut aceas
ta de mai multe ori. Iar Bătrânul nu s-a întristat, ci îi
zicea cele spre folos şi adăuga: Să nu te laşi, ci să vii
şi mai des, ori de câte ori te supără demonul, şi să-l
dai pe faţă. Pârât în felul acesta, va pleca. Căci nimic
altceva nu scârbeşte atât pe demonul desfrânării ca
descoperirea lucrărilor lui şi nimic nu-i face atâta plă
cere ca ascunderea gândurilor. A venit, deci, fratele
la acelaşi Bătrân a unsprezecea oară, osândind gân
dul său. Apoi a zis fratele Bătrânului: Arată dragoste,
Awa, şi spune-mi cuvânt. A zis lui Bătrânul: îndrăz
neşte, fiule, dacă ar îngădui Dumnezeu gândului meu
să vină la tine, nu l-ai putea duce şi ai coborî foarte
jos. Şi aceasta zicând Bătrânul, pentru multa lui sme
renie, a încetat războiul fratelui.
38. A fost războit un alt frate cu desfrânarea şi s-a
luptat acesta prelungind nevoinţa timp de paispreze
ce ani, păzindu-şi gândul său să nu se învoiască pof
tei. La urmă, venind în biserică, a descoperit lucrul
întregii mulţimi şi s-a dat poruncă şi toţi s-au ostenit*
* wOdihna lăuntrică pe care o întâlnim deseori în apoftegmele
Părinţilor înseamnă p acea adâncă şi liniştea, care sunt dar dum
nezeiesc. Vieţuirea aceasta este însoţită de certitudinea că Dum
nezeu este cu noi în toate zilele (Matei 2 8 ,2 0 ] (ET).
342 PA TER IC U L M A RE
pentru acesta o săptămână rugându-se lui Dumnezeu

şi a încetat războiul.
3 9 . D e s p r e g â n d u l d e s f r â n ă r ii a z is u n B ătrân ere
m it: D o r m in d v r e i s ă t e m â n t u i e ş t i ? M e rg i şi fă, mergi
ş i o s t e n e ş t e - t e , m e r g i ş i c a u t ă , ş i v e i a fla . Prîveghează,
b a t e ş i ţ i s e v a d e s c h id e 20. S u n t în lu m e luptători cu
p u m n u l21. Ş i, d e o a r e c e p r i m e s c m u lte lo v itu ri şi în
d u r ă ş i s e î m p o t r iv e s c c u p u t e r e , s u n t în co ro n aţi. De
m u lte o r i ş i u n u l s in g u r , fiin d lo v it d e d o i, s -a împotri
v it c u t ă r i e l o v it u r ilo r ş i a în v in s p e c e i care-1 loveau.
V ezi c â t ă v lă g u ia lă r a b d ă p e n t r u u n c â ş tig tru pesc? Şi
tu , d e c i, s t a i d r e p t ş i î n t ă r e ş t e - t e , ş i D u m n e ze u va lup
t a îm p o t r iv a v r ă jm a ş u lu i p e n t r u tin e .
4 0 . D e s p r e a c e l a ş i g â n d a z is u n a l t B ă trâ n : Să fii
p r e c u m c e l c a r e t r e c e în p ia ţ ă p r in fa ţa hanului şi
m ir o a s e c e v a f i e r t s a u fr ip t. C el c a r e a v ru t, a intrat
ş i a m â n c a t , i a r c e l c a r e n u a v r u t, a m iro s it numai,
t r e c â n d p e a c o lo , ş i a p le c a t. A şa ş i tu . A lungă de la
t i n e m ir o s u l u r â t, s c o a lă - t e ş i r o a g ă -te zicân d : Fiule
a l lu i D u m n e z e u , a ju tă -m ă ! A c e a s ta s ă fa c i şi cu alte
g â n d u ri. C ă ci n u s u n t e m c e i c a r e s m u lg d in rădăcină
g â n d u r ile , c i c e i c a r e lu p tă m c u e le .
4 1 . U n f r a t e c a r e e r a t u lb u r a t d e d e s frâ n a re a mers
la u n B ă t r â n ş i l-a ru g a t, z ic â n d : A ra tă d ra g o s te şi roa
g ă -te p e n t r u m in e c ă c i s u n t t u lb u r a t d e desfrânare.
I a r B ă t r â n u l s - a r u g a t lu i D u m n e z e u p e n tru el. Iarăşi,
a d o u a o a r ă , a v e n it la B ă t r â n ş i a c e la ş i cuvânt i-a
s p u s . L a fe l ş i B ă tr â n u l, n u a în t â r z ia t s ă -L roage pe
D u m n e z e u p e n t r u e l, z ic â n d : D o a m n e , d escop eră-m i
* 20L u ca 1 1 , 9 - 1 0 . * 21To nayKpdTtov e ra o în tre ce re atletică
a n tică a g re c ilo r d e lu p tă lib eră şi cu pum nii în acelaşi timp.
D ESPRE DESFRÂNARE 343
şederea22 fratelui acestuia şi d e unde vine lucrarea

aceasta. Căci Te-am rugat, dar nu a aflat încă odihnă.
Şi i-a descoperit Dumnezeu cele ale fratelui şi a văzut
pe acesta şezând şi duhul desfrânării în apropierea
lui şi fratele stând de vorbă cu el. Şi un înger stătea de
faţă, trimis la el spre aju tor şi se mânia pe fratele căci
nu se arunca pe sine la Dumnezeu, ci îndulcindu-se
cu gândurile, toată m intea lui o preda lucrării aceleia.
A cunoscut, deci, Bătrânul că pricina este de la fratele
şi când acesta a venit, i-a vestit lui: Tu eşti pricina,
pentru că te învoieşti cu gândurile. Şi l-a învăţat pe el
cum să se împotrivească gândurilor. Astfel venindu-şi
în fire fratele, prin rugăciunea şi învăţătura Bătrânu
lui, a aflat odihnă.
42. A fost luptat odată ucenicul unui mare Bătrân
cu desfrânarea. Iar Bătrânul, văzându-1 pe el ostenin-
du-se, i-a zis: Vrei să rog pe Dumnezeu să-ţi uşure
ze războiul? Iar el a zis: Nu, aw a, căci chiar dacă mă*
* ^Cuvântul K&0iapa este un term en tehnic din vocabularul
ascetic şi înseamnă întreaga lucrare duhovnicească a monahului
în chilie: paza minţii, rugăciune, psalmodie, m editaţie şi altele,
dar în principal înseam nă rugăciunea şi vorbirea cu Dumnezeu.
Sfântul Grigorie Sinaitul, în capitolul .D espre cum trebuie să
stea cel din isihie” sp u n e:.... în răbdare trebuie să fie şederea ta,
prin cel care zice stăruind în rugăciune (Coloseni 4 , 2 ) şi nu cu
repeziciune stând, şi îm puţinând durerea...”. Şi în capitolul .Des
pre cum trebuie să se cân te” am inteşte în acest sens: .Când vezi
în şederea ta rugăciunea lucrătoare m işcându-se neîncetat din
inimă, să n-p laşi pe aceasta, ci rezistă să cânţi până la un timp,
dacă din iconomia lui Dumnezeu ea nu te părăseşte. Căci, păs-
trându-L pe Dumnezeu înlăuntru, în afară stai, apucând pe cele
din Înălţimi, îndepărtându-te de cele de jos" (Filocalia Sfinţilor
Nevoitori, Editura ASTER, voL IV, ET).
o s t e n e s c , v ă d î n s ă d in o s t e n e a l ă r o d î n m in e . Aceasta
r o a g ă m a i c u r â n d p e D u m n e z e u , c a s ă - m i d e a răbda
r e s ă - l p o t d u c e . A z is A w a : A s t ă z i a m c u n o s c u t că ai
în a in ta t ş i m -a i în t r e c u t .
4 3 . Z ic e a u d e s p r e u n B ă t r â n o a r e c a r e c ă a cobo
r â t la S c h i t ş i a v e a u n f i u c a r e e r a î n c ă d e a lă p ta t Şi
p r u n c u l n u a c u n o s c u t c e e s t e f e m e i a . I a r c â n d a ajuns
b ă r b a t , î i a r ă t a u lu i n o a p t e a d r a c i i c h ip u r i d e fem ei şi
a c e s t a a v e s t i t t a t ă l u i s ă u ş i a c e l a s - a m i n u n a t Odată,
d e c i, u r c â n d c u t a t ă l s ă u î n E g i p t ş i v ă z â n d fem eile, a
z is t a t ă l u i s ă u : A w a , a c e ş t i a s u n t c e i c a r e v in noaptea
la m in e î n S c h it . Ş i i - a z is lu i t a t ă l s ă u : A c e ş tia sunt
m o n a h ii d in s a t e , fiu le . C ă c i a l t ă î n f ă ţ i ş a r e au aceştia
ş i a lt a a u e r e m i ţ i i. Ş i s - a m i n u n a t B ă t r â n u l c ă i-au ară
t a t d e m o n ii î n p u s t i e v e d e n i i c u f e m e i. Ş i în d a tă s-au
î n t o r s la c h i li a lo r.
4 4 . U n f r a t e e r a n e v o i t o r î n S c h i t ş i i-a ad u s vrăj
m a ş u l î n m i n t e o f e m e i e p r e a - f r u m o a s ă ş i îl necăjea
f o a r t e t a r e . C u r â n d u ia l a lu i D u m n e z e u a v e n it un alt
fr a t e , c o b o r â n d d in E g ip t la S c h it . Ş i v o r b in d ei, aces
t a a s p u s c ă f e m e i a lu i c u t a r e a m u r it . E r a c h ia r ace
e a c u c a r e e r a l u p t a t n e v o it o r u l a c e la . I a r el, auzind,
ş i- a lu a t m a n t a u a ş i, n o a p t e a , s c u lâ n d u - s e , a m e rs în
E g ip t ş i d e s c h iz â n d m o r m â n t u l e i, a ş t e r s c u m antaua
s a c u r g e r ile r ă u m i r o s i t o a r e ş i s - a î n t o r s ţin â n d -o în
c h ilia s a . Ş i a p u s d u h o a r e a a c e e a în f a ţ a s a şi lupta
îm p o tr iv a g â n d u lu i, z ic â n d : I a t ă p o f t a p e c a r e o cău-
ta i, o a i în f a ţ a t a , s a t u r ă - t e . Ş i a ş a , în d u h o a r e a aceea,
s -a c h in u it p e s in e , p â n ă c â n d a î n c e t a t r ă z b o iu l din el.
4 5 . A v e n it c in e v a la S c h it s ă s e f a c ă m o n a h , având
c u e l ş i p e fiu l s ă u , d e c u r â n d lu a t d e la s â n u l m am ei
D ESP R E DESFRÂNARE 345
lui. Şi cu m s -a fă c u t a c e s t a tân ăr, au în cep u t demonii

să-l a ta c e ş i e l a z is t a tă lu i să u : M ă duc în lume, căci
nu am p u te re s ă d u c ră z b o iu l. Ia r ta tă l lui stăruia, ru-
gându-1. Şi ia r ă ş i a z is tâ n ă r u l: A w a , nu m ai am pu
tere, ia să -m ă s ă p le c. A z is lui ta tă l: Fiule, mai ascul-
tă-mă o d a tă în c e e a c e îţi sp u n . Ia cu tin e patruzeci de
perechi d e p â in i ş i fru n z e d e fin ic p en tru patruzeci
de zile şi d u -te în c e a m a i în d e p ă rta tă pu stie şi rămâi
acolo p a tru z e c i d e z ile şi s ă s e facă voia Domnului.
Iar el a a s c u lta t d e t a tă l s ă u şi, scu lân d u -se, a intrat
în pustie. Şi a r ă m a s a c o lo d o u ă z e ci de zile, ostenin-
du-se, îm p le tin d fru n z e le u s c a te de finic şi mâncând
pâine u sca tă . Şi, ia tă , a v ă z u t lu c ra re a d răcească ve
nind sp re el. A s t a t în a in te a lui c a o arăp o aică foarte
rău m iro sito a re , în c â t a c e s ta nu p u tea să suporte m i
rosul u râ t şi a a lu n g a t-o . I-a zis, d eci, lui dem onul: Eu
în inim ile o a m e n ilo r p a r d u lce. D ar p en tru ascu ltarea
ta şi p e n tru o s te n e a la t a n u m -a lă sa t Dum nezeu să te
am ăgesc şi ţi-a a r ă t a t m iro s u l m eu u rât. Iar el, sculân-
du-se şi m u lţu m in d lu i D u m n ezeu , a v e n it la tatăl său
şi i-a zis: Nu v re a u s ă m ai p le c în lum e, a w a . Căci am
văzut lu c ra re a d r ă c e a s c ă şi d u h o area ei. Dar şi tatăl
lui fu sese în ş tiin ţa t d e s p re c e le în tâm p late şi a zis tâ
nărului: D acă a i fi ră m a s p a tru z e ci de zile şi ai fi păzit
până la c a p ă t p o ru n c a , a i fi v ă z u t o m ai m are vedere
duhovnicească.
46. Z iceau d e s p re u n u l d in P ărin ţi că era din lume
şi avea ră z b o i în le g ă tu r ă cu fe m e ia lui. Şi el povestea
aceasta P ărin ţilo r. Şi v ăzân d e i că e ste vrednic şi că
face m ai m u lt d e c â t îi s p u n e a u aceia, i-au pus lui ne-
voinţe, în c â t s ă s e is to v e a s c ă tru p u l lui şi să nu poată
n ic i s ă s e m a i r id ic e . D in r â n d u ia la lu i Dumnezeu, a
v e n it u n u l d in p ă r in ţ ii s t r ă in i s ă v iz ite z e SchituL Şi ve
ni nd tn fa ţa c h ilie i lu i, a v ă z u t u ş a d e s c h is ă şi a trecut,
m irâ n d u ~ se c ă n im e n i n u a i e ş i t în în tâm p in area Iul
în t o r c â n d u -s e , d e c i, a b ă tu t, z ic â n d c ă p o ate fratele
e s t e b o ln a v . Ş i b ă t â n d a i n t r a t ş i l-a g ă s it pe acela în
m a r e s u f e r in ţ ă ş i i - a z is : C e ai, p ă r in te ? Ş i i-a povestit
lu i, z ic â n d : E u s u n t d in lu m e ş i m ă lu p tă acu m vrăjma
ş u l c u fe m e ia m e a . Ş i a m p o v e s tit a c e a s ta Părinţilor
ş i m i-a u p u s d ife r it e r â n d u ie li, p e c a r e împlinindu-le,
m -a m is to v it, d a r ră z b o iu l c r e ş t e . A uzind acestea, Bă
tr â n u l s - a î n t r i s t a t ş i a z is lu i: D esig u r, Părinţii, pu
t e r n ic i fiin d , b in e ţ i-a u p u s ţ i e n e v o in ţe le . Dar dacă
a s c u lţi s m e r e n ia m e a , a r u n c ă -le d e la tin e pe acestea
ş i ia p u ţin ă h r a n ă la v r e m e a e i şi, fă câ n d u -ţi mica ta
s lu jb ă , a r u n c ă p e D o m n u l g r ija t a 23. Căci cu osteneli
le t a le n u p o ţi s ă t r e c i p e s t e lu c ru l a c e s ta . Iar trupul
n o s t r u e s t e c a u n v e ş m â n t D a că îl în g r ije ş ti, se păs
t r e a z ă , d a c ă nu-1 în g r ije ş t i, s e s tr ic ă . Ia r el, auzindu-1,
a fă c u t a ş a ş i în c â te v a z ile a p le c a t ră z b o iu l de la el.
47. E ra u n a n a h o r e t d in c e i v e ch i, şezân d în mun
t e ş i în a in tâ n d în e v la v ie , în p ă r ţile A n tin o u lu i24. Deci,
a m a u z it d e la m o n a h i c u n o s c u ţi lui, c ă m u lţi se folo
s e a u d e c u v â n tu l lu i ş i d e lu c r a r e a lui. A şa fiind, l-a
p iz m u it v r ă jm a ş u l c a p e t o ţ i c e i v ir tu o ş i şi i-a pus un
g â n d s u b p r e te x tu l e v la v ie i: Nu tr e b u ie să fii servit şi
s ă fii s lu jit d e a lţii, ci tu e ş t i m a i cu râ n d d ato r să slu
je ş t i a lt o r a ş i n u s lu je ş ti. M ă c a r ţ ie în s u ţi s ă -ţi slujeşti.
* 23Psalm ul 5 4 , 2 5 . * 24Â vrtvoov e ste un oraş pe ţărmul de

ră s ă rit al Nilului, vizavi d e H erm opolis, în h otarele Eptanomidei
şi T h ebaid ei (E T ).
DESPRE DES FRÂNARE 347
Drept aceea, m ergi şi vinde-ţi coşuleţele în cetate şi

cumpără-ţi cele trebuincioase, apoi întoarce-te ia
răşi la locul tău de retrag ere şi să nu mai fii nimănui
povară. Aceasta îl sfătuia amăgitorul, pizmuind liniş
tea lui şi petrecerea cea după cuviinţă cu Domnul şi
folosul celor mulţi. Căci din toate părţile se străduia
viăjmaşul să-l am ăgească şi să-l prindă. Iar el, fiind
Încredinţat ca de un gând bun, a coborât din mănăs
tirea lui, cel care era odată lăudat, fără experienţă fi
ind în ceea ce priveşte m ulta viclenie a pânditorului,
deşi era un anahoret cunoscut şi vestit celor care-1
văzuseră. întâlnind o fem eie după mult timp şi din
nepurtare de grijă fiind amăgit, a m ers în loc pustiu,
urmând lui şi vrăjm aşul, şi a căzut cu ea lângă un râu.
Dându-şi seam a că s-a bucurat vrăjmaşul de căderea
lui, a deznădăjduit de sine însuşi, pentru că a întristat
Duhul Iui Dumnezeu şi pe îngeri, şi pe Părinţi, dintre
care mulţi au biruit pe vrăjm aş în războaie. Şi pentru
că nu se asem ăna cu niciunul dintre aceştia, s-a în
tristat tare. Şi neam intindu-şi că Dumnezeu dă pute
re celor care nădăjduiesc cu adevărat în El, împietrit
în privinţa vindecării greşelii lui, a vrut să se arunce
în apele râului spre m oarte şi spre deplina bucurie a
vrăjmaşului. Dar din prea multa durere a sufletului
său, trupul s-ar fi istovit, şi dacă mai apoi nu l-ar fi
ajutat milostivul Dumnezeu, ar fi murit spre deplina
bucurie a diavolului. în cele din urmă, venindu-şi în
sine, a socotit că trebuie să arate mai multă osteneală
în suferinţa lui şi să roage stăruitor pe Dumnezeu cu
plânset şi tânguire. Şi a plecat iarăşi la mănăstirea sa.
Şi încuind uşa, a început să plângă aşa cum trebuie
348 PATERICUL MARE
p lâ n s u n m o r t, r u g â n d p e D u m n e z e u , postind şi pri
v e g h in d c u m u ltă d u r e r e . Ş i s -a s u b ţia t la trup, dar nu
a p r im it în ş tiin ţ a r e d e p r im ir e a p o c ă in ţe i. Iar fraţii
v e n e a u la e l d e m u lte o r i p e n tr u fo lo su l lo r şi băteau
la u şă , d a r e l le s p u n e a c ă n u p o a te să le deschidă.
C ăci a m d a t c u v â n t, z ic e a , u n a n în tr e g să mă pocă
ie s c cu a d e v ă ra t. Ş i z ic e a : R u g a ţi-v ă p e n tru mine. Era
n e d u m e r it ş i n u ş t ia c e s ă s p u n ă , c a s ă nu se smin
t e a s c ă c e i c e a u z e a u , c ă c i e r a t a r e c in s tit de ei şi mare
m o n a h . Ş i a îm p lin it u n a n în tr e g p o stin d îndelung
şi p o c ă in d u -s e c u a d e v ă ra t. I a r câ n d a v enit ziua de
P a şti, în n o a p te a S fin te i în v ie ri, lu â n d un opaiţ gol şi
p re g ătin d u -1, l-a p u s în tr -u n v a s no u , a p u s capacul de
c u s e a r ă ş i s -a r id ic a t la ru g ă c iu n e , zicân d : Dumneze
u le, în d e lu n g -r ă b d ă to r u le ş i m u lt m ilo stiv e, care vrei
ş i p e p ă g â n i s ă -i m â n tu ie ş ti ş i la c u n o ş tin ţa adevăru
lu i s ă v in ă 25, la t in e a m a le r g a t M ân tu ito ru l sufletelor.
M ilu ie ş te -m ă p e m in e c a r e m u lt te -a m am ărât spre
b u c u r ia v ră jm a ş u lu i. Ş i ia tă , m o r t su n t, ascultând de
v ră jm a ş . T u, d e c i, S tă p â n e , c a r e ş i p e c e i necredincioşi
şi p e c e i n e m ilo s tiv i îi m ilu ie şti, şi p e ce i de aproape
n e în v e ţi s ă -i m ilu im , în d u r ă -te d e sm e re n ia mea. Căci
la T in e n im ic n u e s t e cu n e p u tin ţă , că la iad s-a risipit
s u fle tu l m e u 26. F ă m ilă , c ă e ş ti b u n cu făptura Ta, Cel
c a r e v e i în v ia în Z iua în v ie r ii ş i tru p u rile care încă nu
s u n t. A u zi-m ă, D o am n e , c ă s e to p e ş te duhul meu27 şi
c h in u itu l m e u s u fle t. S -a m is tu it şi tru p u l m eu pe care
l-a m în t in a t ş i n u m a i a m p u te r e s ă tră ie sc , cuprins de
d o ru l tă u ş i fă ră în c u r a ja r e a c ă m i-a fo s t ie rta t păcatul
+ “ 1 Tim otei 2 ,4 . * “ Vezi Psalm ul 8 7 ,4 . * 27Vezi Psalmul 142,7.
pentru care m-am p o c ă it îndoită îmi este deznădej

dea. Viază-mă pe m ine cel strivit şi porunceşte să se
aprindă cu focul Tău opaiţul, ca luând şi eu curajul
milei din îndurările iertării, restul timpului pe care
mi-1 vei dărui să vieţuiesc, păzind poruncile Tale şi
de frica Ta să nu mă îndepărtez, ci să-ţi slujesc Ţie
cu adevărat şi mai mult decât înainte. Şi acestea zi
când în noaptea învierii, cu multe lacrimi, s-a sculat
să vadă dacă s-a aprins opaiţul. Şi descoperindu-1 şi
văzând că nu s-a aprins, iarăşi a căzut cu faţa la pă
mânt, rugându-1 pe Domnul şi zicând: Ştiu, Doamne,
că s-a făcut luptă pentru a fi încununat eu şi nu am
luat seama la paşii mei, alegând mai curând plăcerea
trupului cea care duce pe cei necredincioşi în iad. Ai
milă de mine, Doamne, căci, iată, iarăşi, mărturisesc
bunătăţii Tale urâciunea m ea în faţa îngerilor Tăi şi a
tuturor drepţilor, şi dacă nu ar fi fost sminteală şi oa
menilor aş fi mărturisit. Deci, îndură-Te de mine, pen
tru ca şi pe alţii să-i îndrum. Da, Doamne, dă-mi viaţă.
Astfel, de trei ori rugându-se, a fost auzit Şi ridicân-
du-se, a găsit opaiţul arzând luminos. înveselindu-se
de nădejde, s-a întărit cu bucuria inimii şi se bucura
foarte minunându-se de harul că în felul acesta l-a în
ştiinţat Dumnezeu. Şi zicea: Nevrednic fiind, Doamne,
şi de această viaţă de aici, m-ai miluit cu acest semn
mare şi cu totul nou. Căci ai c ru ţa t lubitorule de oa
meni, sufletele Tale. Aşa petrecând el în mărturisire
şi mulţumire către Domnul, s-au ivit zorii Zilei celei
sfinte. Şi se bucura în Domnul, uitând de hrana tru
pească. Iar lumina opaiţului a păstrat-o toate zilele
350 PATERICUL M ARE
lui p u n â n d u le i ş i a c o p e r in d -o d e a s u p ra ca nu cumva
s ă s e stin g ă . Şi a ş a , ia r ă ş i, D u h u l S fâ n t a sălăşlu it întru
el şi a d e v e n it t u t u r o r c u n o s c u t c u sm e re n ia lui şi cu
m ă r tu r is ir e a lu i c e a c ă t r e D o m n u l, bucurându-se cu
m u lţu m ire . I a r c â n d a v e a s ă - ş i d e a s u fletu l a văzut cu
c â te v a z ile în a in t e d e s c o p e r ir e .
48. U n B ă t r â n o a r e c a r e s t ă t e a în p u stia îndepărta
tă . A c e s ta a v e a o r u d e n ie , c a r e d u p ă m u lţi ani a dorit
s ă -l v ad ă. D e ci, a c e r c e t a t u n d e s tă şi a luat drumul
p u stie i. Şi a flâ n d t o v ă r ă ş ia u n o r c ă m ila ri, a intrat în
p u s tie îm p r e u n ă c u ei. E ra în s ă p u rta tă de diavol. Şi
a ju n g â n d la u ş a B ă trâ n u lu i, a în c e p u t s ă se recoman
d e p e s in e p rin a n u m ite d o v ezi, z icâ n d : Su n t rudenia
ta . Şi a r ă m a s la el. I a r B ă trâ n u l, fiin d lu p tat, a căzut cu
ea. E ra u n a lt e r e m it c a r e ş e d e a în p ă rţile de jos. Şi în
tim p c e u m p le a u lc io ru l c u a p ă la o ra m esei, s-a răs
t u r n a t u lc io ru l. Şi, d in râ n d u ia la lu i Dumnezeu, şi-a
z is: Voi in tr a în p u s tie c a s ă v e s t e s c a c e s t lucru Bătrâ
n u lu i. Ş i rid ic â n d u -s e , a p le c a t. D a r facân d u -se seară,
s -a c u lc a t în tr - u n te m p lu id o le s c c a re e ra pe cale. Şi
a a u z it în tim p u l n o p ţii p e d ra c i zicân d : în noaptea
a c e a s t a a m a r u n c a t p e c u ta r e a n a h o r e t în desfrâna-
re . Şi a u z in d s - a în t r is t a t . Ş i v e n in d la B ătrân , l-a aflat
p e a c e s t a p o s o m o r â t ş i i-a z is: Ce s ă fac, a w a , că am
v ru t s ă u m p lu u lc io ru l m e u la c e a s u l m e se i şi s-a răs
tu r n a t? Şi i-a z is lu i B ă trâ n u l: Ai v e n it s ă m ă întrebi
d e s p re u lc io ru l c a r e s -a ră s tu r n a t? Eu, în să, ce să fac
c ă în n o a p te a a c e a s t a a m c ă z u t în desfirânare? Iar el a
z is: Şi e u a m a fla t! Şi i-a z is: Cum a i a fla t? Şi i-a zis lui:
D o rm e a m în te m p lu ş i a m a u z it p e d em o n i vorbind
D ESPRE DESFRANARE 351
despre tine. Şi a zis Bătrânul: Iată, eu voi ieşi în lume!

Iar el, îl ruga zicând: Nu, părinte, ci rămâi la locul tău,
iar femeia trim ite-o de aici, căci aceasta este trimisă
de vrăjmaşul. Iar el, ascultându-1 pe acesta, a rămas,
adăugând vieţuirii sale multe lacrimi, până când a re
venit la starea sa de la început.
49. Un frate a în trebat pe un Bătrân zicând: Dacă
se întâmplă omului să cadă în ispită din pricina vreu
nei lucrări drăceşti, ce se întâmplă cu cei care se
smintesc? Şi i-a povestit: Un diacon era vestit într-o
obşte din Egipt Iar un politician, fiind prigonit de stă-
pânitorul ţinutului, a venit cu toată casa lui la obşte.
Şi din lucrarea celui rău, diaconul a căzut cu o femeie
şi s-a făcut de toată ruşinea. Şi a plecat la unul din
Bătrânii care îi erau dragi lui şi a vestit aceluia luciu
Iar Bătrânul avea o criptă înlăuntrul chiliei lui; şi l-a
rugat pe el diaconul, zicând: îngroapă-mă aici de viu
şi să nu dai de veste nimănui. Şi intrând în locul acela
întunecat, s-a pocăit cu adevărat. Şi după un timp s-a
întâmplat ca apa râului să nu urce. Şi făcând cu toţii li
tanie, s-a descoperit unuia dintre sfinţi că dacă nu va
ieşi şi nu se va ruga diaconul ascuns de cutare Bătrân,
nu se va ridica apa. Şi auzind, s-au minunat şi, venind,
l-au adus pe acesta din locul unde era şi s-a rugat şi
apa a urcat. Şi cei care se sm intiseră odinioară s-au
folosit mult mai mult de pocăinţa acestuia şi au slăvit
pe Dumnezeu.
50. Doi fraţi au plecat în piaţă ca să vândă lucru
rile lor. Şi cum s-a depărtat unul din cei doi, a căzut
în desfrânare. Venind fratele lui, i-a zis: Să mergem
în c h ilia n o a s t r ă , fr a t e . I a r e l a r ă s p u n s lu i zicând: Nu
m e r g e m . Ş i l- a r u g a t p e e l z ic â n d : D e c e , fra te le meu?
Ia r e l a z is : C â n d a i p l e c a t t u d e lâ n g ă m in e , am căzut
în d e s fr â n a r e . Ş i v r â n d s ă - l c â ş t i g e p e e l, frate le lui a
î n c e p u t s ă -i s p u n ă : Ş i c u m in e , c â n d m -a m depărtat
d e tin e , s - a în t â m p l a t la fe l. D a r s ă m e r g e m şi să ne
p o c ă im c u d u r e r e ş i D u m n e z e u n e v a ie r t a p e noi. Şi
v e n in d , a u v e s t i t B ă t r â n i lo r î n t â m p la r e a lor. Şi le-au
d a t p o r u n c ă s ă s e p o c ă ia s c ă . Ş i s e p o c ă ia ce l nevino
v a t p e n t r u f r a t e l e lu i c a ş i c u m a r fi p ă c ă tu it el însuşi
V ă z â n d D u m n e z e u o s t e n e a l a iu b ir ii lu i, în câtev a zile
a a r ă t a t u n u ia d in t r e B ă t r â n i c ă p e n t r u m u lta iubire a
fr a te lu i c a r e n u p ă c ă t u is e a f o s t i e r t a t c e l c a re păcătu-
is e . Ia tă , a c e a s t a î n s e a m n ă s ă - ş i p u n ă s u fle tu l pentru
fr a t e le s ă u 28.
51. A v e n it o d a tă u n f r a t e la u n B ă t r â n şi a zis: Fr
t e l e m e u m ă s c o a t e d in r â n d u ia lă , m e r g â n d încoace
ş i în c o lo ş i m ă tu lb u r ă . Ş i l-a r u g a t p e e l B ătrânu l, zi
c â n d : P o a rtă -1 p e e l, f r a te , ş i D u m n e z e u , v ăzân d oste
n e a la r ă b d ă r ii t a le , îl v a a d u c e la râ n d u ia lă . Căci nu cu
a s p r im e s e s c h im b ă u ş o r c in e v a , n ic i n u s c o a te demon
p e d e m o n 29. Ci m a i c u r â n d c u b u n ă t a t e îl schim bi în
b in e . C ăci ş i D u m n e z e u l n o s t r u c u m â n g â ie re a îi adu
c e p e o a m e n i la c e le b u n e . Ş i i-a p o v e s tit că : Erau în
T e b a id a d o i fr a ţi; ş i u n u l, fiin d lu p ta t cu d esfrânarea,
a z is c e lu ila lt: M ă d u c în lu m e . I a r c e lă la lt plângea şi
z ic e a : Nu t e la s , fr a te , s ă m e r g i şi s ă - ţi p ie rz i o sten ea
la ş i f e c i o r ia ta . I a r e l n u s e lă s a c o n v in s şi a zis: Nu
s ta u , ci p le c. S a u v in o c u m in e şi m ă v o i în to a r c e iarăşi
cu tin e , sa u s lo b o z e ş t e -m ă şi v o i r ă m â n e în lum e. Şi
♦ *V07A fm n , ,♦
15 13 , ,
12 26
fratele a mers să întrebe pe un Bătrân mai mare. Şi i-a

zis Bătrânul: Du-te cu el şi Dumnezeu, pentru oste
neala ta, nu-1 va lăsa să cadă. Şi ridicându-se, au venit
în lume. Şi cum au ajuns în sat, văzând Dumnezeu os
teneala iubirii lui, a ridicat războiul de la fratele său.
Şi i*a zis: Să mergem iarăşi în pustie, frate! Iată, să so
cotim că am păcătuit, ce am câştigat din aceasta? Şi
s-au întors nevătămaţi la chilia lor.
52. Un frate, luptat de demon, a plecat la un Bă
trân, zicându-i acestuia că: Cei doi fraţi sunt împreu
nă, unul cu altul. Şi Bătrânul a aflat că este batjocorit
de demon şi trimiţând a chem at pe cei doi. Şi când
s-a făcut seară, a aşternut o rogojină pentru cei doi
fraţi şi i-a acoperit pe amândoi cu o singură pătură,
zicând: Fiii lui Dumnezeu sunt sfinţi. A zis apoi uce
nicului său: Pe fratele acesta închide-1 singur într-o
chilie mai departe, căci acesta are patima în el.
53. Un frate a zis unui Bătrân: Ce să fac, părinte, că
mă omoară gândul murdar? A zis lui Bătrânul: Când
mama vrea să înţarce copilul, pune pe pieptul ei ski-
11a30şi vine copilul după obicei să sugă şi de la amăre-
ală pleacă. Pune, deci, şi tu skilla. A zis lui fratele: Care
este skilla pe care trebuie să o pun? Şi a zis Bătrânul:
Amintirea morţii şi a chinurilor veacului ce va să vină.
54. Acelaşi a întrebat alt Bătrân despre acelaşi
gând şi i-a zis lui Bătrânul: Eu niciodată nu am fost
luptat cu lucrul acesta. Şi s-a smintit fratele şi a ple
cat la un alt Bătrân, zicând: Iată, aceasta mi-a spus
cutare Bătrân şi m-am smintit pentru că a spus ceva
* “SkIXAo: Este vorba de o plantă al cărei rod are gust foarte
amar.
354 PATERICU L M A R E
m a i p r e s u s d e fir e . A z is lu i B ă t r â n u l: A cel om al lui

D u m n e z e u n u ţ i - a s p u s s im p lu a c e a s t a , ci m ergi îna
p o i ş i fă -i m e t a n ie c a s ă - ţ i s p u n ă p u t e r e a cuvântului.
S c u lâ n d u -s e d e c i, f r a t e l e a v e n i t la B ă tr â n şi i-a pus
m e t a n ie , z ic â n d : I a r t ă - m ă , a v v a , c ă a m fo s t fără min
t e ş i a m p l e c a t n e lă m u r it . T e ro g , e x p lic ă -m i cum nu
a i f o s t n ic io d a t ă lu p t a t d e d e s f r â n a r e . A z is lui Bătrâ
n u l: D e c â n d a m d e v e n it m o n a h , n u m -a m săturat de
p â in e , n ic i d e a p ă , n ic i d e s o m n . Ş i lip s a acesto ra, tul-
b u r â n d u -m ă t a r e , n u m ă lă s a s ă s im t ră z b o iu l despre
c a r e a i s p u s . Ş i a i e ş i t f o lo s i t fr a t e le .
55. U n f r a t e a î n t r e b a t p e u n u l d in P ărin ţi: Ce s
fa c c ă m e r e u g â n d u l m e u e s t e la d e s fr â n a r e şi nu mă
l a s ă s ă m ă o d ih n e s c n ic iu n c e a s ş i s u fle tu l m eu este
s t r â m t o r a t . I a r a c e l a i-a z is : C â n d d e m o n ii seamănă
g â n d u r ile , s ă n u s t a i d e v o r b ă c u e le . C ăci este lu
c r a r e a l o r a c e e a d e a p u n e t o t d e a u n a gân d u ri. Ei nu
p ie r d d in v e d e r e a c e s t lu c r u , d a r n u p o t sili. Ai văzut
c e a u f ă c u t m a d ia n iţ ii? A u îm p o d o b it p e fiice le lor şi
le -a u p r e z e n t a t is r a e liţilo r . P e n ic iu n u l d in tre ei nu i-a
fo r ţ a t . D a r c e i c a r e a u v o it a u c ă z u t c u e le , în timp ce
a lţii s -a u în t r i s t a t , i-a u a m e n in ţ a t ş i a u a ju n s să uci
d ă 31. A şa e s t e ş i c u g â n d u r ile . R ă s p u n z â n d fratele, a
z is B ă tr â n u lu i: C e s ă fa c , în s ă , c ă s u n t s la b şi patima
m ă b ir u ie ş t e ? I a r e l i-a z is : Ia s e a m a la e le şi, când în
c e p s ă -ţi s p u n ă c e v a , n u le r ă s p u n d e , c i ridicându-te,
r o a g ă -te ş i p u n e m e ta n ii, z ic â n d : F iu le a l lui Dumne
z e u , m ilu ie ş t e -m ă !32 A z is lu i, d e c i, fr a te le : Iată, citesc,
a w a , d a r n u e s t e p ă t r u n s ă in im a m e a , c ă c i nu cunosc
* 31Numeri 25, 1-3. * 32Este una dintre dovezile timpurii ale
rugăciunii isihaste.
puterea cuvântului. Ia r acela a zis: Tu citeşte numai,

căci am auzit că au zis A w a Pim en şi mulţi dintre Pă
rinţi cuvântul acesta: D escântătorul nu cunoaşte pu
terea cuvintelor pe care le rosteşte, dar animalul aude
şi cunoaşte puterea cuvântului şi se supune33. Aşa şi
noi. Chiar dacă nu cunoaştem puterea cuvintelor pe
care le rostim, cu to ate acestea, demonii, auzindu-le,
pleacă de frică.
56. Ziceau Bătrânii că gândul desfrânării este ca
un papirus34. Dacă el este sem ănat în noi, iar noi, ne-
încredinţându-ne lui, îl lepădăm de la noi, se taie cu
uşurinţă. Dar dacă, după ce se seam ănă acesta, ne
îndulcim cu el, încredinţându-ne lui, preschimbân-
du-se, devine ca fierul şi se taie cu greutate. Este ne
voie, deci, de d iscernăm ânt faţă de acest gând, căci
pentru cei care i se încredinţează nu este nădejde de
mântuire, iar pentru cei care nu i se încredinţează
este pregătită cununa.
57, Doi fraţi, luptaţi de desfrânare, au plecat şi au
luat femei. Mai târziu au spus unul către celălalt: Ce
am câştigat părăsind rânduiala îngerească şi venind
în necurăţia aceasta? Şi, după acestea, vom merge în
foc şi în iad. Să ieşim iarăşi în pustie. Şi ieşind, au ru
gat pe Părinţi să le dea canon de pocăinţă, mărturi-
sindu-se de toate ce au fă c u t Şi Părinţii i-au separat
* 33Este o trimitere indirectă la Psalmul 5 7 ,5 -6 . * “ în text este
biblion. Scrierea corectă ar fi biblos, numele egiptean al papiru
sului. Din foaia interioară a papirusului care se numea biblos se
construia materialul de scris. Biblion este diminutivul cuvântu
lui biblos şi înseamnă carte mică din papirus. în apoftegma 56,
din conexiunea celor spuse, devine evident că este vorba de
planta papirus (ET).
p e u n u l d e a ltu l p e n t r u u n a n ş i le -a u d a t la amândoi
p o r ţii e g a le d e p â in e ş i a p ă . C ăci a r ă ta u la fel. Şi când
s -a îm p lin it tim p u l d e p o c ă in ţ ă , a u ie ş it, şi Părinţii au
v ă z u t p e u n u l p a lid ş i t r i s t t a r e , ia r p e c elă la lt îmbu
jo r a t ş i b u c u r o s . Ş i s e m ir a u p e n t r u c ă prim iseră ace
e a ş i m â n c a r e . L -a u în t r e b a t , d e c i, p e c e l posomorât:
P e u n d e a i u m b la t c u g â n d u r ile t a le în c h ilia ta? Iar el
a z is: L a r e l e le p e c a r e le -a m f ă c u t ş i la iadul în care
v o i m e r g e a m c u g e t a t ş i d e f r ic ă o s u l m e u s-a lipit de
c a r n e a m e a 35. Au î n t r e b a t ş i p e c e lă la lt: Şi tu la ce te-ai
g â n d it în c h ilia t a ? I a r e l a z is: Lui D u m n ezeu i-am mul
ţu m it c ă m -a iz b ă v it d e n e c u r ă ţia lu m ii şi d e iadul ce va
s ă fie ş i m -a a d u s în v ie ţu ir e a a c e a s t a în g erească. Şi po
m e n in d p e D u m n e z e u , m ă b u c u r a m 36. Şi au zis Bătrâ
n ii c ă p o c ă in ţa a m â n d u ro ra e s t e e g a lă la Dumnezeu.
58. E ra u n B ă t r â n la S c h it; ş i c ă z â n d el în boal
g r e a , îl s lu je a u fr a ţii. Ş i v ă z â n d B ă tr â n u l c ă s e oboseau
a z is: M ă d u c în E g ip t, c a s ă n u is to v e s c p e fraţii mei. Şi
i-a z is lu i A w a M o ise : N u p le c a , p e n tr u c ă v ei cădea în
d e s fr â n a r e . I a r e l, în t r is t â n d u -s e , a z is: A m u rit trupul
m e u ş i tu îm i s p u i a s t fe l d e lu c r u r i? A p le c a t deci, în
E g ip t. Ş i a u z in d o a m e n ii d e el, îi a d u c e a u m ulte. Şi o
fe c io a r ă o a r e c a r e , c r e d in c io a s ă , a v e n it s ă -i slujească
B ă trâ n u lu i. D u p ă p u ţin tim p , în s ă n ă to şin d u -s e , a că
z u t c u e a ş i a c e a s t a a lu a t în p â n te c e şi a n ăscu t fiu.
Ia r o a m e n ii îi z ic e a u e i: D e u n d e e s t e p ru n cu l acesta?
Ş i a z is: D e la B ă trâ n u l. Ş i n u a u c r e z u t-o p e ea. Iar Bă
tr â n u l a z is: E u l-a m fă c u t. P ă z iţi d e c i, p ru n cu l născut.
Şi c â n d a fo s t în ţ ă r c a t p ru n c u l, în tr -o zi în care era
s ă r b ă t o a r e la S c h it, a v e n it B ă trâ n u l, ţin â n d copilul pe
* 35Psalmul 1 0 1 ,6 . * “ Psalmul 7 6 ,4 .
umărul său, a in tra t în b iserică şi a zis fraţilor: Vedeţi

copilul ace sta ? E ste fiu al neascultării. Aveţi grijă de
voi, căci eu, iată, la b ă trâ n e ţe am făcut aceasta. Ru
gaţi-vă, dar, p en tru m in e! Şi văzând aceasta, toţi au
plâns. Iar el, p lecân d în chilia sa, a pus început lucru
lui său celui dintâi.
59. Un frate a fo st g ro z a v ispitit de dracul desfrâ-
nării. Căci p atru d em on i, preschim bându-se în chip
de femei foarte fru m o ase, au răm as douăzeci de zile,
luptând cu el, să-l a tra g ă la îm preunarea ruşinoasă.
Acela însă, lu p tân d u -se b ărb ăteşte, nu a fost biruit.
Văzând Dum nezeu lu p ta sa ce a bună, i-a dăruit lui să
nu mai aibă n iciod ată ap rin d ere trupească.
60. Un a n ah o ret se nevoia în părţile de jos ale Egip
tului şi era v estit p en tru că şedea într-o singură chi
lie în loc pustiu. Şi iată, cu lu crarea satanei, o femeie
necuviincioasă, auzind d esp re el, zicea unor tineri: Ce
vreţi să-mi daţi şi eu îl voi face pe anahoretul vostru să
cadă? Iar ei au fo st d e a co rd să-i dea o sumă oarecare.
Şi plecând seara, a ven it la chilia lui cu pretextul că s-a
rătăcit. Şi b ătân d la uşă, acela a ieşit şi s-a tulburat,
zicând: Cum ai ajuns aici? Iar ea a zis plângând: Rătă-
cindu-mă am ajuns aici. Şi fiindu-i milă, a primit-o în
curte, iar el intrând în chilie, a încuiat uşa. Şi iată ne
fericita a în cep u t să strige: A w a, m ă mănâncă Rarele
sălbatice. Iar el iarăşi s-a tulburat şi temându-se de
judecata lui D um nezeu, a zis: De unde mi-a venit ur
gia aceasta? Şi desch izân d uşa, a primit-o înăuntru. Şi
a început diavolul să aru n ce săgeţi asupra lui pentru
ea. Iar el, înţelegând războiul diavolului, zicea în sine:
Meşteşugurile vrăjm aşului su nt întuneric, iar Fiul lui
358 PATERICUL MARE
Dumnezeu e ste lum ină. Deci, ridicându-se, a aprins

opaiţul. Arzând de d orinţă, zicea: Cei care fac aceste
lucruri m erg în iad. în cearcă, deci, de aici dacă poţi sa
suporţi focul cel veşnic. Şi punând degetul său deasu
pra opaiţului, îl ardea, d ar nu sim ţea nimic, ars fiind
de în fierb ân tarea fără m ăsură a trupului. Şi făcând
aşa, p ână d im in eaţa şi-a ars to ate degetele sale. Iar
n e fericita aceea, văzând ce face, a încrem enit de frică.
D im ineaţa, venind la an ah oret tinerii aceia, ziceau: A
venit aici o fem eie aseară? Iar el a spus: Da, iată doar
m e înăuntru. Şi intrând, au găsit-o pe ea moartă şi i-au
zis: A w a, a m u rit Atunci, descoperindu-şi mâinile
sale, le-a arătat, zicând: Iată ce m i-a făcut fiica diavo
lului. M-a făcut să-m i pierd degetele. Şi povestindu-le
întâm plarea, a zis: S cris este: Să nu răsplăteşti răul cu
rău37. Şi făcând rugăciune, a înviat-o pe aceea. Iar ea,
plecând, a tră it de atunci înainte cuviincios.
6 1 . Un frate a fo st luptat cu desfrânarea. S-a întâm
p lat să tre a c ă prin tr-u n s a t oarecare din Egipt şi vă
zând pe fiica unui p re o t al păgânilor, a prins drag de
ea şi a zis tatălu i ei: Dă-m i-o pe aceasta de femeie. Iar
acela, răspunzând, i-a zis: Nu p o t să ţi-o dau, dacă nu
iau în ştiin ţa re de la dum nezeul meu. Şi mergând la
dem on, a zis lui: Iată a venit un m onah şi o vrea pe
fiica m ea. Să i-o dau? Şi răspunzând demonul, a zis:
întreabă-1 dacă s e leapădă de Dumnezeul lui şi de bo
tez şi de în d eletn icirea de m onah. Şi venind preotul,
l-a în tre b a t pe m onah: Te lepezi de Dumnezeul tău,
de botez şi de în d eletn icirea de m onah? Iar monahul
a con sim ţit. Şi înd ată a văzut ca un porumbel ieşind
* 371 P etru 3 ,9 .
din gura Iui şi zburând către cer. Şi meigând preotul

la demon i-a zis: Iată a consimţit cu cele trei lucruri.
Atunci, răspunzând diavolul, i-a zis: Să nu-i dai pe fiica
ta de femeie. Căci Dumnezeul lui nu s-a îndepărtat de
la el şi încă îl ajută. Şi venind preotul, a zis lui: Nu pot
să ţi-o dau pe ea, căci Dumnezeul tău te ajută încă şi
nua plecat de la tine. Auzind acestea fratele şi-a zis în
sine: Adevărat, Dumnezeu a arătat o asemenea bună
tate către mine, şi eu, nefericitul, m-am lepădat de El
şi de botez şi de îndeletnicirea monahului! Şi Dumne
zeueste bun şi mă ajută încă şi acum? Şi venindu-şi în
sine, s-a trezit şi a plecat în pustie la un mare Bătrân
şi i-a povestit acestuia întâmplarea. Şi răspunzând
Bătrânul, i-a zis lui: Stai cu mine în peşteră şi posteş
te trei săptămâni, două zile cu două, şi eu voi ruga pe
Dumnezeu pentru tine. Şi Bătrânul s-a ostenit pen
tru fratele şi l-a rugat pe Dumnezeu zicând: Rogu-te,
Doamne, dăruieşte-mi mie sufletul acesta şi primeş-
te-i pocăinţa. Şi l-a auzit Dumnezeu. Şi când s-a împli
nit prima săptămână, a venit Bătrânul la fratele şi l-a
întrebat zicând: Ai văzut ceva? Şi răspunzând fratele, a
zis: Da, am văzut porumbelul sus, la înălţimea cerului,
stând deasupra capului meu. Şi răspunzând Bătrânul,
azis lui: Ia aminte la tine însuţi şi roagă pe Dumnezeu
îndelung. Şi după a doua săptămână venind Bătrânul
la fratele, l-a întrebat pe el zicând: Ai văzut ceva? Iar
el a răspuns zicând. Am văzut porumbelul aproape de
capul meu. Şi a poruncit lui Bătrânul: Priveghează şi
roagă-te! A venit iarăşi Bătrânul, când s-a împlinit a
treia săptămână, şi l-a întrebat pe el, zicând: Ce ai mai
văzut? Iar el a zis: Am văzut porumbelul că a venit şi
360 PATERICUL MARE
a sta t pe capul m eu. Şi am întins m âna să-l prind, dar

el, zburând, a in trat în gura m ea. Atunci, mulţumind
lui Dumnezeu, Bătrânul a zis fratelui: Iată, a primit
Dumnezeu pocăin ţa ta. De acum înainte ia aminte la
tine însuţi. Şi răspunzând fratele, a zis: Iată, de acum
voi fi cu tine, a w a , până voi muri.
6 2 . Zicea unul din Bătrânii tebaiţi: Eu am fost co
pil de p reo t al păgânilor. Mic fiind, şedeam deseori
în tem plu şi priveam pe tatăl meu intrând să aducă
jertfe idolului. Odată am in trat în ascuns în spatele
lui şi am văzut pe satan a şezând şi toată oştirea lui
fiind de faţă. Şi iată unul dintre căpeteniile lui, venind,
i s-a închinat: Răspunzând, diavolul a zis lui: De unde
vii? Iar el a zis: în ţinutul cu tare am fost şi am ridicat
războaie şi m ultă tulburare şi vărsare de sânge am fă
cu t şi am venit să-ţi vestesc. Şi a zis lui: în cât timp ai
făcut acestea? Iar el a zis: în treizeci de zile. Iar acela,
poruncind să fie biciuit, a zis: în atâta timp numai atât
ai făcut? Şi iată altul s-a închinat lui şi el i-a zis: Şi tu
de unde vii? Răspunzând demonul, a zis: Pe mare am
fost şi am ridicat furtuni, şi am scufundat vapoare, şi
mulţi oam eni am o m o rât şi am venit să-ţi vestesc. Iar
el a zis? în câ t tim p ai făcut acestea? Iar demonul a
zis: în douăzeci de zile! A poruncit şi pe acesta să-l
biciuiască, zicând: De ce în atâtea zile numai atât ai
făcut? Şi iată al treilea venind, i s-a închinat lui, iar el
a zis: Şi tu de unde vii? Şi răspunzând demonul, a zis:
în cu tare cetate s-a făcut nuntă şi eu am ridicat război
m are şi m ultă v ărsare de sânge am făcut, omorând
mirele şi m ireasa şi am venit să-ţi vestesc aceasta. Iar
el a zis: în câte zile ai făcut aceasta? Şi a zis: în zece.
DESPRE DESFRANARE 361
Aporuncit să-l biciuiască şi pe acesta ca pe unul care

a tras de timp. După acee a a venit un altul să i se în
chine şi el i-a zis: De unde vii tu? Iar acela a zis: în
pustie am fost şi iată am patru zeci de ani de când lupt
împotriva unui m onah şi în noaptea aceasta l-am fă
cut să cadă în d esfrânare. Auzind aceasta, s-a ridicat
şi l-a îmbrăţişat. Şi ridicând cununa pe care o purta,
apus-o pe capul lui şi l-a aşezat pe tron împreună cu
sine, zicând: Ai făcut un lucru mare. A zis Bătrânul:
Văzând aceasta, am zis: cu adevărat este mare tagma
monahilor. Astfel Dum nezeu a binevoit mântuirea
mea; şi plecând, m -am făcut monah.
63. Un frate a în tre b a t un B ătrân zicând: Dacă va
cădea monahul în ispită, se întristează, pentru că
după ce a ajuns la o arecare creştere, se vede iarăşi jos
şi se osteneşte m ult până se ridică. Iar cel care vine
dinlume pune încep ut şi sporeşte. Şi răspunzând Bă
trânul, a zis: Monahul care cade în ispită este precum
casa care cade. Dacă e ste într-ad evăr treaz la minte şi
vrea să-şi zidească din nou locuinţa căzută, găseşte
mult material, tem eliile, pietrele, lemnele, pământul
şi poate să propăşească m ai repede decât cel care
încănu a săpat şi nu a pus tem elii şi care nu are niciun
material din cele n ecesare, ci pune început cu nădej
dea că poate va reuşi să o term ine. Aşa se întâmplă şi
cucel care are lucrarea monahului. Dacă va cădea în
ispită şi se va întoarce, are m ulte din cele necesare:
cititul, cântarea, lucrul de mână, care sunt temeliile.
Iar până când învaţă aceste a începătorul, tu ajungi la
tânduiala pe care o aveai înainte.
64. A întrebat cineva pe un Bătrân: Ce să fiac, awa.
p entru d esfrân are? Ia r B ă trâ n u l i-a zis lui: în legătură

cu a ce st gând, p ă z e ş te -te cu to a tă p u te re a ta. Căci din
a ce st gând vine d e zn ăd ejd ea p e n tru m ântuire a celui
ce este b iru it de el. A şa cu m se în tâm p lă cu corabia
care se lu p tă cu furtun ile şi cu valu rile şi cu vânturi
le, d acă se p ierd e c â rm a , e s te în prim ejdie, dar încă
plu teşte; la fel, d a c ă se frân g e v re u n catarg ajutător
sau ceva din a c e s te a , în c ă au n ădejdi bune pentru că
vasul nu s-a scu fu n dat. T ot a ş a şi m onahul, dacă este
n ep ăsăto r cu alte patim i, n ăd ăjd u ieşte să le biruiască
p e a c e ste a p rin p o căin ţă. D ar de cad e o dată în pati
m a d esfrân ării şi n au fragiază, ajunge la deznădejde
p en tru că vasu l s -a scu fu n d at38.
65. A v en it cin eva la b ă trâ n e ţe la fraţi. Acesta era
fecior şi nu ştia c ă e x istă d esfrân are. Şi ridicându-şi
ochii săi, a v ăz u t d racii în c e rc în jurul său ca arapii,
m işcând u -i p atim a. El z ice a c ă m ădularul acesta îl are
om ul a şa cu m ulciorul a re gâtul p rin ca re iese apa. La
fel şi m ăd u laru l a c e s ta s c o a te a p a din om . Şi iată a că
zu t o p iatră de pe a co p e riş şi a au zit un glas dulce. Şi,
p en tru că a u rm a t un gând firav, ridicându-se, a mers
la un B ătrân şi i-a p o v e stit a c e s t lucru. Iar acela a zis:
Ai văzu t dracii! P ia tra c a re a c ă z u t este diavolul şi gla
sul pe c a re l-ai au zit e ste p ofta. Ia am inte, deci, la tine
♦ 38în a c e a s tă ap o fte g m ă , p oz iţia c a te g o ric ă a A w ei faţă de ur
m ările n e în d re p ta te a le d e sfrâ n ă rii v in e a p a re n t în antiteză cu
în ţelesu l p e c a r e îl d a u alţi B ă trâ n i d e sp re cel căzu t şi despre
în c u ra ja re a în p o c ă in ţă , a ş a cu m s e p re z in tă în m ulte apoftegme
ale a ce stu i cap ito l. A ici e s te v o rb a d e s p re un înd em n foarte ferm
prin c a r e A w a a r a tă fratelu i c a r e în tre a b ă p on d erea specială a
a ce stu i p ă c a t în re la ţie cu a lte p atim i o m e n e şti şi subliniază pe
ricolul naufragiului, cu u rm ă rile n ep re vă z u te .
însuţi şi roagâ-te la Domnul ca să te ajute să treci pes

terăzboi39. Şi i-a arătat lui cum trebuie să lupte cu dra
cii şi, binecuvântându-1, l-a slo b o zit Şi a venit în chilia
saşi s-a luptat rugându-se lui Dumnezeu. Şi i-a dat lui
Dumnezeu să înainteze a tâ t de mult, încât, dacă se în
tâmpla să se săvârşească un frate, primea înştiinţare
dacă sufletul lui era într-o stare bună sau rea.
66. A zis odată unul dintre Părinţi: Multe sunt pa
timile desfrânării. Căci zice Apostolul că desfrâna-
rea şi orice necurăţie şi lăcom ie de avere nici să se
pomenească între voi, cum se cuvine sfinţilor40. Căci
desfrânarea înseam nă a face în trup păcatul, iar necu-
răţiaînseamnă a pipăi trupul, râsul şi obrăznicia. Dar
de multe ori şi vorbind, fie din bună dispoziţie şi cu
dreptate, fie certându-se, săvârşesc necurăţia, patima
creşte şi ajung la război. începe, chipurile, pe bună
dreptate, din evlavie, zicând: Este bun fratele, vieţu
ieşte în linişte!, dobândeşte îndrăzneală de a mânca
cuel şi de a bea şi, de multe ori, ajunge la lucruri mai
grosolane şi la a fi împreună, apoi vine pizma. Dacă
locuieşte cu un frate şi vede pe cineva vorbindu-i
acestuia, se întristează zicând: Ce vrea de vorbeşte cu
altul? Iar dacă locuieşte singur şi îl vizitează alt fra
te şi-l vede având îndrăzneală cu el, îndată iarăşi se
tulbură, zicând: Ce vrea oare cu el? Şi în continuare
sufletul se preocupă cu acestea şi gândul lui se goleş
te de rugăciune şi de linişte şi de frica lui Dumnezeu.
67. Zicea iarăşi că de multe ori, când vorbeşte cine-
va despre evlavie şi îndreptare, îşi împlineşte pofta.
* MAdică să nu se încurce cu aceste gânduri şl să păţească stri
căciune. * «Efeseni 5 ,3 .
364 PATERICUL MARE
De m ulte ori, trecând numai pe lângă, de la mirosul

hainelor îşi îm plineşte patima. Este dator, deci, mona
hul să privegheze în fiecare ceas, pentru a nu înmulţi
o sten eala sa din pricina uşurătăţii, fiind păgubit de
a ceste patim i.
68 . Zicea un B ătrân despre gândurile poftei care se
nasc în inim ă şi nu se îm plinesc: Este ca şi când cine
va a r vedea viţa-de-vie şi ar pofti din toată inima lui
să m ănânce struguri, dar se tem e să intre şi să fure,
ca nu cumva să fie prins şi dat morţii. Iar dacă este
p rin s în afara gardului, nu este dat morţii, căci nici nu
a intrat, nici nu a gustat, ci numai a poftit într-adevăr,
nu este d at m orţii, dar răni primeşte, chiar şi numai
pen tru că a p o ftit
6 9 . Un frate a în trebat un Bătrân, zicând: Sunt lup
ta t de desfrânare. A zis lui Bătrânul: Dacă este lucru
bun, de ce te-ai îndepărtat de el, iar dacă este rău, de
ce îl cauţi?41
70 . Ziceau despre un Bătrân că, plimbându-se, a
aflat urm e de femeie în cale şi le-a acoperit, zicând: Să
nu cumva să le vadă vreun frate şi să primească război.
71. Ziceau Părinţii că nu Dumnezeu aduce copii în
pustie, ci satana, ca să-i piardă pe cei care vor să tră
iască cu evlavie.
7 2 . Un frate a însoţit pe cineva şi a fost biruit de
gândurile lui de desfrânare. Şi plecând, a spus Părin
ţilor, zicând: Ce să fac, căci nu are mângâiere inima
m ea pentru că am consim ţit cu războiul vrăjmaşu
lui, şi su nt ca şi când am săvârşit păcatul? Şi i-au zis*
* 4ILimbaj îm prum utat din Luca 6 ,4 3 .
Părinţii: Nu este păcat deplin, ci vrăjmaşul a venit să

te ispitească, iar Dumnezeu te-a acoperit Iar el nu s-a
lăsat deloc înduplecat, ci a fost cuprins de tristeţe. Şi
i*aupovestit că: Doi fraţi, trim işi de obşte într-un sat,
mergeau împreună p e cale. Şi dracul l-a luptat pe cel
mai mare de cinci ori să păcătuiască, dar se împotri
veatot timpul făcând rugăciune. Când s-au întors lân
gă Părintele lor, faţa aceluia era tulburată şi a făcut
metanie, zicând: Roagă-te pentru mine, părinte, că
amcăzut în desfrânare. Şi a povestit cum a fost lup
tată mintea lui. Părintele lui era văzător cu duhul42 şi
a văzut pe capul lui cinci cununi şi i-a zis: îndrăzneş
te, fiule, căci de cum ai venit am văzut cinci cununi
deasupra ta. Nu ai fost biruit, ci mai curând ai biruit,
din moment ce nu ai săvârşit păcatul. Căci este luptă
mare când omul se înfrânează atunci când are prile
jul să păcătuiască. Are m are răsplată pentru că acest
război al vrăjmaşului este mai puternic şi mai ascuţit
şi este anevoios să fugi de cursele lui. Ce crezi des
pre fericitul Iosif, a fost uşoară lupta lui?43 Parcă se
întâmpla la teatru; Dumnezeu şi îngerii îl priveau pe
el luptând, iar diavolul şi demonii sălbăticeau şi mai
mult femeia. Când, deci, a biruit luptătorul, toţi înge
rii au dat slavă lui Dumnezeu cu glas mare, zicând: A
biruit cu biruinţă străină luptătorul. Bine este ca nici
* ttAiop<rruc6<;-8iâpacny. Este vorba despre harisma prin care
cel care o deţine vede lucruri care nu sunt accesibile ochilor
trupeşti şi înţelege şi cunoaşte lucruri care nu sunt urmări ale
înlănţuirii logice, din date accesibile simţurilor. Autenticitatea
harismei este garantată de sfinţenia harismaticului (ET). * 4îFa-
cere39,7.
în g â n d s ă n u s ă v â r ş e ş ti r ă u l. I a r d a c ă t e ispiteşte, lup
t ă c a s ă n u fii b ir u it.
7 3 . U n a n a h o r e t e r a fe c io r, n e c u n o s c â n d aproape
d e lo c c e e s t e fe m e ia . L -a tu lb u r a t, d eci, un demon al
d e s fr â n ă r ii ş i a r d e a d e p a tim ă , dar, d in lipsă de cerca
re , n u c u n o ş t e a lu c r u l p e c a r e îl p o fte a . Astfel că ro
b u l lu i D u m n e z e u e r a î n c e r c a t d e d o rin ţa puternică,
n e c u n o s c â n d c e e a c e d o re a . I-a a r ă ta t, deci, diavolul
p e c in e v a fiin d c u o fe m e ie p e n tr u fap ta ruşinoasă.
D a r D u m n e z e u , v ă z â n d în ş e lă c iu n e a demonului şi
în ă s p r ir e a p e s t e m ă s u r ă a ră z b o iu lu i, l-a acoperit pe
fr a te le ş i ră z b o iu l a în c e t a t .
7 4 . P e u n a n a h o r e t l-a u v iz ita t n iş te oameni din
lu m e . Ş i v ă z â n d u -i p e e i, i-a p r im it cu bucurie, zicând:
D u m n e z e u v -a t r im is c a s ă m ă în g ro p a ţi chiar în cea
su l în c a r e a v e n it c h e m a r e a . P e n tru folosul vostru şi
a l c e lo r c a r e v o r a u zi, v ă v o i p o v e sti v ia ţa mea. Eu, fra
ţilo r, s u n t f e c io r c u tru p u l, dar, cu su fletu l, până acum
s u n t lu p ta t d e v r ă jm a ş u l p e s te p u te rile omeneşti cu
d e s frâ n a re . Ia tă , v o r b e s c cu v o i şi văd îngerii aştep
tâ n d s ă p r im e a s c ă s u fle tu l m e u şi a ici p e satana stând
şi a ru n c â n d u -m i g â n d u ri d e d e sfrâ n a re . Acestea zi
cân d , în tin z â n d u -s e , ş i-a d a t s fâ rşitu l. Pregătindu-1
p e n tru în m o r m â n ta r e , a c e ia a u a fla t cu adevărat că
e r a fecio r.
7 5 . Z ice au d e s p re u n m a re B ă trâ n că a vizitat o
o b ş te şi, v ăzân d a c o lo u n co p il, n u a v ru t să rămână în
lo cu l a c e la ca s ă d o a rm ă . Şi i-a u zis lui fraţii care erau
cu el: Şi tu t e te m i, a w a ? A d ev ărat, nu m ă tem, fiilor,
d a r p e n tru c e s ă p ro v o c ă m u n ră z b o i de care nu este
n ev o ie.
76. Ziceau că odată a m ers diavolul şi a bătut la

poarta unei mănăstiri de obşte. Şi l-a auzit un copil
care a mers să-i răspundă. Şi văzând diavolul pe băiat
azis: Dacă eşti tu înăuntru nu mai este nevoie de mine.
77. Odată, a ajuns o corabie la DioIc*4 şi a aruncat
ancora la muntele monahilor. Şi ieşind o femeie din
corabie, a stat pe munte. Venind, deci, un frate să um
ple ulciorul cu apă, a văzut-o pe aceasta şi s-a întors
Iapreot, zicând: Iată, la râu stă o femeie, lucru care ni
ciodată nu s-a întâm plat aici, aw a. Auzind Bătrânul, a
luat toiagul şi, ieşind, a alergat strigând şi zicând: Aju
tor, fraţilor, că au venit hoţii a ic i Şi toţi, văzându-1 pe
acesta, au alergat cu toiegele spre corabie. Şi văzând
marinarii năvala lor, au înţeles despre ce este vorba,
auluat repede femeia pe corabie, au tăiat frânghiile şi
aulăsat corabia în voia valurilor.
78. Un frate care locuia în pustie a fost tulburat de
desfrânare. Şi plecând el, a găsit un cuib de hienă şi,
; intrând în el, a răm as acolo nem âncat şase zile. Apoi,
venind hiena, s-a tem ut şi a zis: Doamne, dacă vreau
să-mi întinez trupul meu, dă acesteia putere asupra
mea, iar dacă nu, scapă-m ă de ea. îndată a auzit un
glas zicând: Faceţi-1 eunuc şi sloboziţi-1. în aceeaşi cli-
; pă a încetat războiul.
79. Un frate luptat de desfrânare a cercetat pe un
Bătrân. Şi l-a rugat pe Bătrân să se roage pentru el ca
i să se uşureze războiul lui. S-a învoit, deci, Bătrânul şi
arugat pe Dumnezeu pentru el şapte zile. Iar în a şap
tea zi a întrebat pe fratele: Cum este războiul, frate? Şi
* ^Regiune pe malul Deltei Nilului, unde a fost un centru mo
nastic care poartă acelaşi nume.
368 PATERICUL MARE
i-a zis acela: Răul Adevărat, nu am simţit uşurare. Bă

trânul s-a m irat atunci şi, iată, noaptea, i s-a arătat lui
satana şi i-a zis: Crede-mă, Părinte, din prima zi când
l-ai rugat pe Dumnezeu, am plecat de la el, dar acesta
are demonul lui şi războiul lui care vine din lăcomie.
Deci eu nu-1 mai lupt pe acesta, ci el se luptă pe sine,
mâncând şi bând şi dormind m u lt
8 0 . A zis iarăşi Bătrânul că gândurile viclene sunt
asem enea m uştelor care intră în casă. Dacă le omori
pe fiecare în parte, una câte una, nu oboseşti. Dar
dacă laşi să se umple casa, vei avea multă osteneală
să le scoţi afară. Şi fie vei reuşi, fie te vei lăsa cuprins
de acedie şi le vei lăsa să-ţi pustiască locuinţa.
81. Un altul dintre marii asceţi, care locuia în Ena-
tul Alexandriei45, a căzut într-un păcat greu. Şi, de la
lenevire46, demonii l-au adus la deznădejde. Văzân-
du-se, deci, pe sine biruit de tristeţe, ca un doctor
încercat, şi-a dat sieşi nădejde bună şi a zis: Cred în
îndurările lui Dumnezeu şi că va face neapărat milă
cu mine. Iar când a spus aceasta, au zis către el de
monii că n eapărat va face milă cu el. A răspuns atunci
el către ei: Voi cine sunteţi? Şi dacă face, şi dacă nu
face, voi sunteţi odată pentru totdeauna fiii gheenei şi
ai pierzaniei. Iar dacă Dumnezeu este bun, ce treabă
aveţi voi? Şi aşa, ruşinându-se, au plecat.
82. A zis un Bătrân: Dacă desfrânarea îţi războieşte
trupul tău sau inima, caută de unde a pornit războiul
şi îndreaptă, dacă de la desfătare sau de la somn, sau
# 45C en tru m o n a stic aflat la o d istan ţă d e nouă stadii de Ale
xa n d ria . * 46C uvântul pot6u|i(a în s e a m n ă n ep ăsare, lipsă de griji,
len e, ap a tie .
DESPRE DESPRĂNARE 369
de la mândrie, sau dacă te socoteşti pe tine mai bun

decât altul, sau ai judecat pe vreunul care a păcătuit
Căci fără acestea omul nu este luptat de desfrânare.
83. Azis iarăşi: Dacă vei cădea în desfrânare şi per*
soana cu care ai căzut este aproape de locul unde stai,
pleacă din locul acela, pentru că altfel nu te pocăieşti.
84. A urcat unul din Părinţi împreună cu ucenicul
său în Alexandria. Şi când treceau ei pe acolo s-a în
tâmplat acest lucru. Un a w ă de la Oktodekătul Ale
xandriei47 avea un fiu şi stătea cu fiul lui, iar fiul lui
avea de femeie o fată de optsprezece ani. Şi fiul lui
era pescar. Şi diavolul, vrăjmaşul sufletelor noastre, a
ridicat război trupesc aw e i către nora sa şi căuta pri
lej să se împreuneze cu ea şi nu afla. A început, deci,
să o sărute pe ea continuu şi fata îl primea ca tată.
într-una din zile, au venit pescarii înainte de a se face
ziuă şi l-au strigat pe tânăr ca să meargă la pescuit
După ce a plecat tânărul, tatăl lui a năvălit asupra fe
tei. Şi i-a zis lui fata: Ce este aceasta, tată? Mergi, fă-ţi
semnul Crucii, căci aceasta este lucrare diavolească.
El însă nu voia să plece şi s-a luptat mult, dar fata nu
l-a primit Deasupra patului era atârnată sabia fiului
său şi vrând să o sperie, a scos sabia, îndreptând-o
către ea şi zicând: Dacă nu mă asculţi, te voi lovi cu
sabia aceasta. Iar ea i-a zis: Chiar dacă trupul meu
va fi tăiat bucată cu bucată, această fărădelege nici
odată nu o voi face. Şi orbit de mânie, stăpânit fiind
de diavolul, a întors sabia deodată spre fată şi a lo-
vit-o cu putere la mijloc, tăindu-o în două. Şi îndată
* 470bşte de călugări care se găsea la optsprezece stadii de Ale
xandria.
l-a orb it D um nezeu şi se în v â rte a căutând uşa şi nu

o găsea. Au ven it, deci, alţi p e sca ri în zori căutând pe
cel tân ăr. Şi, la strig ătu l lor, a răsp u n s tatăl, zicând: A
p lecat să p escu iască. U nde e ste uşa, că nu văd? Şi i-au
zis lui: Aici este. Şi d esch izân d ei uşa, au intrat şi au
văzu t trup u l m o rt. Şi el le -a zis: Luaţi-m ă şi duceţi-mă
la căp eten ie căci am făcu t om or. Şi luându-1 pe el, l-au
p re d a t căp eten iei cetăţii, ia r căp eten ia cercetându-1
şi aflând de la el to t ad evăru l, supunându-1 la chinuri,
l-a d at m orţii. După a ce ste a , a zis Bătrânul ucenicu
lui său : Să m erg e m să ved em trupul fetei. Şi venind
ei în Oktodăka A lexandriei, au au zit Părinţii de aici şi
m onahii că vine B ătrân u l şi au ieşit în întâmpinarea
lui. Şi a zis lo r B ătrân u l: Să faceţi rugăciuni, Părinţilor,
că nu se va în grop a trup u l fetei acesteia decât unde
su n t în grop aţi Părinţii. Şi unii dintre ei murmurau că
se îngăduie ca un tru p de fem eie să fie îngropat cu
Părinţii, şi în că de fem eie om orâtă. Şi le-a zis lor Bă
trân u l: A ceastă fată e ste m aica m ea şi a voastră. Căci
s-a lu p tat p en tru în frân are şi pentru aceasta a mu
rit. Atunci nim eni nu s-a m ai îm potrivit Bătrânului
şi au în m o rm ân tat-o la un loc cu Părinţii. Şi îmbrăţi
şând pe părinţi, B ătrânul s-a în tors cu ucenicul lui în
Schit. în tr-u n a din zile, un frate a fost luptat în Schit
de dem onul desfrânării şi, tu lb u rat fiind foarte, a ve
nit să-i dea de ştire Bătrânului. Şi i-a zis lui Bătrânul:
Mergi la Oktodeka Alexandriei şi stai în cimitirul Pă
rinţilor şi zi: Dum nezeule al Tomaidei48, ajută-mă şi
izbăveşte-m ă de ispita desfrânării. Şi nădăjduiesc că
♦ 48A cesta e ra n um ele fetei c a re şi-a je r tf it v ia ţa de dragul înfrâ-
nării. P om en irea ei se p răzn u ieşte la 1 4 aprilie.
Dumnezeu te va slobozi de această ispită. Iar fratele,

luând binecuvântarea şi porunca Bătrânului, a venit
în Oktodăka şi a făcut cum i-a poruncit lui Bătrânul. Şi
întorcându-se în Schit, după trei zile, a căzut la picioa
rele Bătrânului şi a zis lui: Pentru Dumnezeu, awa,
am fost slobozit de dracul desfrânării! A zis lui Bătrâ
nul: Cum ai fost slobozit? I-a zis lui: Am făcut numai
douăsprezece metanii, m-am aşezat în cimitir şi m-a
luat somnul şi a venit o fată care mi-a zis: Awa, awa,
ia binecuvântarea aceasta şi mergi în pace la chilia ta.
Şi luând binecuvântarea, îndată m-am uşurat de răz
boi şi am cunoscut că m-am slobozit. Ce a fost binecu
vântarea aceea nu ştiu. Şi i-a zis lui Bătrânul: Această
îndrăzneală au la Dumnezeu cei care se luptă pentru
înfrânare.
85. Un frate a întrebat pe Bătrân despre patimile
trupeşti, şi acela i-a zis lui: Aceştia sunt cei ce cântă
la chipul lui Nabucodonosor. Dacă suflătorii49 nu ar fi
înşelat pe oameni, aceia nu s-ar fi închinat chipului50.
Aşa şi vrăjmaşul cântă sufletului cu patimile51 ca să-l
arunce cu înşelăciune în patimile trupeşti.
86. A zis un Bătrân: O bucată mică de absint52 dis
truge vasul cu miere, şi păcatul trupesc ne îndepăr
tează de împărăţia lui Dumnezeu şi ne dă gheenei
focului. Fugi, o smeritule monah, de păcatul trupesc.
* 49Suflători se num esc cei care cân tă la instrumentele de su
flat, cunoscute din tim purile antice. Din acestea au provenit
instrumentele populare ale păstorilor (precum fluierul), cunos
cute astăzi la toate popoarele, al căro r model desăvârşit este fla
utul contemporan (ET). ♦ *°Daniel 3 ,4 -7 . ♦ 51Adică prin plăcere
şi In general prin lucrurile desfătării. * ,2Plantă aromată foarte
amară. Se foloseşte în farm acologie.
8 7 . A zis u n B ă tr â n : L ip s a g rijilo r53, tă ce re a şi Iu-

cru l în a s c u n s n a s c c u r ă ţia .
8 8 . A zis u n B ă tr â n : A c e s t e a s ă p ă z e şti până la
m o a r te şi te v e i m â n tu i. S ă n u m ă n â n c i împreună cu
fem eie, s ă n u ai p rie te n ie şi n ici s ă d o rm i cu cineva
m ai tâ n ă r p e a c e e a ş i ro g o jin ă , tu în su ţi tâ n ă r fiind,
d e c â t n u m ai c u fra te le tă u s a u c u c e l c a r e se nevoieş-
te îm p re u n ă cu tin e , şi a c e a s t a c u fiic ă şi nu cu nepă
s a re . Să n u fii n e p ă s ă t o r fa ţă d e o ch ii tă i atunci când
te îm b ra ci cu h a in e le . D a c ă s e iv e ş te n ev o ia de vin, să
iei p â n ă la tr e i p a h a r e şi s ă n u d e z le g i p oru nca pen
tr u p rie te n ie . Să n u lo c u ie ş ti în lo cu l u n d e ai păcătuit
lui D u m n ezeu . Nu n eg lija slu jb a ta , c a să nu cazi în
m âin ile v ră jm a şu lu i. S ile ş te -te p e tin e în suţi la citi
r e a p salm ilor, d e o a r e c e a ş a te p ă z e ş ti d e captivitatea
vrăjm aşu lu i. Iu b e şte o r ic e s u fe rin ţă 54 şi se v o r smeri
p atim ile ta le . în g rije ş te -te s ă n u te m ă s o ri pe tine în
su ţi în v re u n lu c ru şi fă -ţi tim p s ă -ţi plângi păcatele
tale. P ă z e ş te -te p e tin e d e m in ciu n i, c ă c i a c e ste a alun
gă frica d e D u m n ezeu d e la tin e . D e s c o p e ră gândurile
ta le P ă rin ţilo r tă i, p e n tru c a a c o p e ră m â n tu l lui Dum
n ezeu s ă te a c o p e re . S ile ş te -te p e tin e în su ţi la lucrul
d e m ân ă. Şi fric a lui D u m n e z e u v a sălăşlu i în tine.
8 9 . C ineva cu n u m e le P a h o n ie , aju n s aproape la
şa p te z e ci d e ani, s tă t e a la S ch it. S -a în tâ m p la t atunci
cu m ine, tu lb u ra t fiind d e d e m o n u l d esfrân ării şi cu
p rin s d e p o fta d e fe m e ie , s ă d u c cu m u ltă greutate
şi gân d u rile, şi în ch ip u irile d in tim p u l nopţii. Şi, din
♦ 53Vezi 1 Corinteni 7, 3 2 -3 5 . * 54Poate fi un ecou al textului
din Iacob 5 ,1 0 .
pricina acestei ispite, ajunsesem aproape să ies din

pustie, mânat cu tărie nespusă de patimă. Părinţilor
vecini cu mine nu le spusesem lucrul şi nici învăţă
torului meu55. Pe ascuns am plecat în pustia cea mai
adâncă pentru cincisprezece zile şi m-am întâlnit
acolo cu Părinţii din Schit care îmbătrâniseră în pus
tie. între ei am întâlnit şi pe Pahonie. L-am aflat, deci,
pe acesta mai sim plu56 şi mai nevoitor. îndrăznind,
i-am încredinţat cele ce aveam în cugetul meu. Şi mi-a
zis acel sfânt: Să nu te m ire acest lucru. Nu pătimeşti
acestea din pricina trândăvelii tale. Căci dau mărturie
pentru tine şi locul, şi puţinătatea celor trebuincioa
se, şi faptul că aici nu este prilej de întâlnire cu femeie.
Prelungirea încercării se datorează mai curând celui
care se împotriveşte virtuţii. Căci războiul desfrânat
este întreit pentru cei care petrec în pustie: o dată ne
atacă trupul atunci când o duce bine; o dată patimile
prin gânduri, iar altădată demonul însuşi ne tirani
zează din pizmă. Eu am aflat aceasta luând seama la
multe, lată, aşa cum mă vezi, om bătrân, am patruzeci
de ani de când sunt în această chilie, îngrijindu-mă de
mântuirea mea. Şi această vârstă având, până acum
sunt ispitit Şi m -a încredinţat, zicând: Doisprezece*
* 55Se referă la Pahonie în capitolul 2 3 al Istoriei lauslace,
unde şi clarifică faptul că învăţătorul lui Pahonie a fost Evagrie.
+ “ Cuvântul AKepaioq: înseam n ă neam estecat, neprefăcut, sim
plu, necomplicat, cu ra t cu sensul lui cla r. Am optat pentru tradu
cere prin sim plu, convins şi de apelul la simplitate pe care-1 fac
părinţii dintotdeauna, de atunci şi de acum, apelul la simplitate
în sensul necomplicării cu lucru ri inutile, cu amănunte, cu lu
cruri complicate, rafinate, prelucrate etc.
374 PATERICUL MARK
an i d u p ă c e a m îm p lin it v â r s t a d e cin ciz e ci de ani,

nici n o a p te a , n ici z iu a n u m - a i e r t a t , atacându-mă.
G ân d in d u -m ă c ă s - a d e p ă r t a t d e m in e Dumnezeu şi
d e a c e e a e r a m s tă p â n it, a l e s e s e m s ă m o r m ai curând
fără r o s t d e c â t s ă m ă s c h i m o n o s e s c ru ş in o s cu pati
m a tru p u lu i. Şi ie ş in d d in c h ilie , m e r g e a m prin pustie
şi a m a fla t u n b â r lo g d e h ie n ă . în a c e l b ârlo g m-am
şi a ş e z a t gol în tim p u l zile i, c a ie ş in d fiarele să mă
m ă n â n c e . D eci, c u m s - a f ă c u t s e a r ă , d u p ă cum este
s c ris : S o a re le ş i-a c u n o s c u t a p u s u l s ă u , p u s-a i întune
ric şi s -a f ă c u t n o a p te , c â n d v o r ie ş i t o a t e fiarele pă
d u rii. Puii le ilo r m u g e s c c a s ă a p u c e şi s ă ce a ră de la
D u m n ezeu m â n c a r e a lo r 57, ie ş in d fia re le sălbatice în
ce a su l a c e la , m a s c u lu l şi f e m e la m -a u m iro sit, lingân-
d u -m ă d e la p ic io a r e p â n ă la c a p . Şi c â n d cred eam că
m ă v o r m â n c a , a u p le c a t d e la m in e . S tâ n d eu, aşadar,
a co lo în tin s to a t ă n o a p te a , n u a m fo s t m â n c a t de fia
re . M -am g â n d it a tu n c i c ă p o a te D u m n e z e u şi-a făcut
m ilă d e m in e şi m -a m în to r s în c ă o d a tă la chilia mea.
A şte p tâ n d , d e ci, d e m o n u l p u ţin e zile, ia ră ş i m -a ata
c a t m ai ta r e d e c â t în a in te , î n c â t c u p u ţin nu am ajuns
să h u le sc. L u ân d ch ip u l u n e i fe te e tio p ie n c e pe care o
v ă z u se m o d a tă în ti n e r e ţe a m e a , v a ra , ad u n ân d spice,
m i s -a p ă r u t c ă a c e a s ta s - a a ş e z a t p e genunchii mei
şi a tâ t d e m u lt m -a tu lb u ra t, î n c â t s ă c re d că m-am
îm p re u n a t58 c u e a . C u p rin s d e m â n ie i-a m d a t o palmă
şi a ş a s -a fă cu t n e v ă z u t. Şi c r e d e -m ă c â n d îţi spun, că
d u h o a re a p e c a r e a lă s a t-o p e m â n a m e a nu am putut
♦ 57PsalmuI 1 0 3 ,2 1 -2 2 * 58Verbul folosit aici are sensul tehnic
al relaţiei trupeşti. Vezi: Facere 1 9 ,1 5 ; 3 9 ,1 0 ; Cartea Iuditei 12,
16; Istoria Suzanei 1 , 1 1 ,3 9 .
DESPRE DESFRANARE 375
să o suport tim p de doi ani. Atunci m-am împuţinat

]a suflet şi mai m u lt din pricina acestei întâmplări
şi deznădăjduind în sin ea m ea, la urmă am ieşit, ră
tăcind în pustia adâncă. Şi am găsit o aspidă59 mică
şi luându-o am dus-o la p ărţile m ele bărbăteşti ca şi
când acestea a r fi fo st pricin a ispitirii mele, pentru ca
astfel fiind m uşcat să mor. Dar cum nici aşa nu am
fost muşcat, datorită proniei harului lui Dumnezeu,
am auzit după aceasta un glas zicând în mintea mea:
Mergi, Pahonie, şi te luptă, căci pentru aceasta te-am
lăsat să fii stăpânit atâta, ca să nu gândeşti lucruri
mari despre tine, cum că tu însuţi ai putea să birui
demonul acesta, ci totdeau na să alergi la ajutorul lui
Dumnezeu. Astfel în ştiinţat, am venit înapoi la chilia
mea şi aşezându-mă cu curaj, nu m-am mai îngrijit de
războiul împotriva patim ii nebuneşti pentru femeie
şi am avut pace dinspre lupta aceea restul zilelor. Iar
demonul, văzând dispreţul meu faţă de el, ruşinân-
du-se, nu s-a mai apropiat de m ine niciodată. Cu aces
te gânduri luptătoare îm potriva lui satana Sfântul Pa
honie m-a sprijinit şi m -a în tărit pentru a duce mai cu
curaj suferinţele şi a alungat uşor de la mine războiul
demonului desfrânării. Apoi m -a trim is rugându-mă
să fiu cu curaj în toate. Iar eu plecând, m-am aşezat la
locul meu, îngrijindu-m ă de m ântuirea mea şi mulţu
mind Lui Dumnezeu şi sfântului. Amin60.
90. Zicea cineva că odată a fost muşcat un monah
* 5,Şarpe veninos care ap arţin e speciei viperelor. * “ Această
istorisire este luată din Istoria lausiacă a lui Paladie, care pre
cizează că dascălul lui Pahonie în Nitria a fost Evagrie Ponticul
(SQ.
de şa rp e şi a m e rs în tr-u n o ra ş o a re c a re să se vinde
ce. L-a p rim it o fem eie e v lav io asă c a re avea frică de
Domnul şi l-a v in d e ca t. Când în să a a v u t o mică uşura
re, diavolul a în ce p u t s ă s e m e n e în el gânduri pentru
fem eie şi o d a tă a a p u c a t-o d e m ân ă. Iar ea îi zicea: Nu
face asta , p ărin te ! îl ai p e H ristos! G ândeşte-te la tris
te ţe a şi la p o căin ţa cu c a re te vei p ocăi şezând în chilia
ta ! G ân d eşte-te la su sp in ările şi la lacrim ile pe care le
vei v ărsa. Auzind a c e s te a de la e a şi altele asemenea,
războiul a p le ca t d e la el şi, schim bându-şi gândul, a
v ru t să p lece, n ep u tân d să o m ai privească în faţă. Iar
ea, iarăşi, cu inim ă bun ă, i-a zis: Nu te răvăşi deloc,
căci m ai ai în că n evoie d e v in d ecare. Nu gândea sufle
tul tă u c u ra t a cele gânduri, ci au fost puse de diavolul
cel pizm uitor. Şi astfel, dup ă ce l-a v indecat fără să se
sm in tească în v re u n fel, l-a slob ozit în pace, dându-i
şi m erin de.
91. Un B ătrâ n av ea d o isp rezece ucenici. S-a întâm
plat, din isp ita diavolului, c a unul din ei să plece in
tr-u n s a t şi să se afle în d esfrân are cu o femeie. Deci,
pleca m ereu p e ascu n s după slujba de seară în sat şi
v en ea d im ineaţă cân d în că e ra întuneric. Fraţii şi-au
d at seam a, a aflat şi a w a lucrul şi, pentru că voia să-l
aco p ere pe fratele, nu l-a m u strat. Dar pentru că de
m ulte ori strig ătele fraţilor au ajuns la stareţul lor,
a w a s-a dus singur la el, m ai de dimineaţă. Când a
p lecat acela de la ţarin ă, p en tru că s-a grăbit şi-a pus
pe el altceva, ad ică p elerina femeii. Şi intrând fratele,
a w a a văzu t pelerina de fem eie, d a r a trecu t sub tăce
re lucrul şi i-a zis: Unde ai fost, frate? Iar el a născocit
şi a zis: Până aici aproape am fo s t pentru o treabă.

Şi a zis Awei: Nu ai fost, deci, în sat? A zis lui: Nu,
stăpâne! Atunci i-a zis A w a: Dar a cui este pelerina
aceasta? Şi înţelegând fratele că este pelerina femeii,
s-a aruncat la păm ânt la picioarele părintelui, zicând:
lartă-mă şi nu voi mai face aceasta. Iar el l-a iertat
şi l-a rugat zicând: Ia am inte la tine însuţi, bule, de
acumînainte. Căci ce câştigi de la acea necurăţie? Aici
numai ruşine şi dispreţ de la oameni, iar în veacul vi
itor foc nestins şi vierm e neadorm it şi fără de sfâr-
i şit61. Nu, fiule, te rog nu te mai tăvăli în fapta aceea
urâcioasă. Şi prin iubirea de oam eni a lui Dumnezeu
I şi prin îndelunga-răbdare a Bătrânului sfânt a încetat
! fratele fapta şi a devenit cu adevărat monah încercat.
Şi toţi cei din obşte au mulţum it lui Dumnezeu pentru
îndreptarea fratelui şi ziceau a w e i: Arată dragoste şi
j spune-ne pentru ce m otiv ai făcut atâta răbdare cu
i fratele? Iar el le-a zis: Vedeam pe diavolul trăgându-1
deuna din mâini şi târându-1 spre lume şi din îndelun
ga-răbdare l-am ţinut de cealaltă mână, pentru ca nu
cumva, certându-1, să plece în lume. Iar când a bine
voit Dumnezeu să m ântuiască făptura Sa, iată avem şi
cealaltă mână a lui şi pe el întreg mântuit. Este bună,
aşadar, îndelunga-răbdare îm preună cu rugăciunea
când se întâmplă ispită fratelui nostru. Astfel, rugat
i fiind Dumnezeu şi Îndurându-Se, se mântuieşte cel
' care a greşit. Pentru că asprim ea şi mustrarea făcute
j timp nepotrivit nu aduc niciun bine.
_92. Era un episcop în tr-o cetate şi s-a întâmplat ca
* MMarcu 9 ,4 4 ; 4 6 ; 4 8 .
378 PATERICUL M ARE
acesta să cad ă în boală, în câ t toţi deznădăjduiau. Era

acolo şi o m ăn ăstire de m aici. Şi aflând stareţa că epi
scopul nu m ai avea nădejde, luând cu ea două surori,
a p lecat să-l cerceteze. Şi când episcopul vorbea cu ea,
una din ucenicele ei, stân d în picioare, i-a atins picio
rul, vrând să vad ă cum este. Iar el, fiind luptat de la
atingere, a ru gat pe sta re ţă zicând: Nu sunt slujit de cei
de aproape ai mei. Fii bună şi lasă-m i pe sora aceasta ca
să m ă slujească. Iar ea, nebănuind nimic rău, a lăsat-o.
întărit, deci, de către diavol a zis ei: Fă-mi fiertură ca
să gust. Şi a făcut. Şi după ce a gu stat i-a zis. Culcă-te
cu m ine! Şi a făcu t păcatul. Luând, deci, în pântece,
au op rit-o pe ea p reoţii şi i-au zis: Spune-ne cine te-a
lăsat în sărcin ată? Iar ea nu a voit să mărturisească.
Atunci episcopul a zis: Lăsaţi-o pe ea, căci eu am făcut
p ăcatul acesta. Şi ridicând u -se din boala sa, a intrat în
b iserică şi a pus om oforul său pe Sfântul Jertfelnic. Şi
ieşind, a lu at toiag în m ân a sa şi a plecat în grabă la o
m ăn ăstire unde nu e ra cunoscut. Dar stareţul obştii,
fiind v ăzăto r cu duhul, a cu noscut că un episcop are
să vină în m ăn ăstire şi a poruncit fratelui zicând: Vezi,
frate, că are să ne ce rce te z e un episcop. Aşteptând,
deci, p ortaru l să vină episcopul în lectica62 sau cu vre
un alai după el, nu şi-a d at seam a când a ven it Ieşind
a w a în întâm pinarea lui, l-a îm brăţişat pe el zicând:
Bine ai v e n it Stăpâne Episcop. Iar acela, pierzându-şi
♦ “ Cuvântul vechi AcktUoov provine din cuvântul latinesc lec
tica, c a re Înseam nă p a t m o b il sau targă. Lectica este invenţia an
tichităţii ră s ă rite n e şi e ra tronul d easu p ra căruia stătea sau se
întindea p erso an a nobilă şi e ra p u rta t d e robi p e umeri.
graiul când a văzut că este cunoscut, a vrut să plece la

altă mănăstire. Dar a w a i-a zis lui: Oriunde vei mer
ge, voi veni cu tine. Şi rugându-1 îndelung, l-a adus în
mănăstire. Deci, pocăindu-se cu adevărat şi cu multă
căldură a inimii, s-a sfârşit şi a trecut la Domnul în
pace; şi multe sem ne m inunate s-au făcut la ieşirea
sufletului său.
Sfârşitul tratatului despre desfirânare.

CAPITOLUL VI
D E S P R E N EA G O N ISIRE1 ŞI CĂ TREBUIE
SĂ N E PĂZIM ŞI D E LĂCOMIE
1. Un frate c a re s -a le p ă d a t de lum e şi a împărţit

avu ţia sa săracilor, d a r a p ă s tra t puţin şi pentru sine,
a v izitat p e A w a A ntonie. Şi aflând aceasta, i-a zis Bă
trân u l: D acă v rei s ă devii m onah, m ergi în satul cu
ta re , cu m p ără ca rn e , în făşo ar-o pe trupul tău gol şi
vino a şa aici. Şi făcân d fratele aşa, câinii şi păsărelele
i-au sfâşiat trup u l. în to rcâ n d u -se la Bătrân, acesta l-a
în tre b a t d acă a făcu t a ş a cum l-a sfătuit. Când acela
i-a a ră ta t tru p u l sfâşiat, Sfântul Antonie i-a zis: Aceia
ca re se leap ăd ă de lu m e şi v o r să m ai aibă bani aşa
su n t sfâşiaţi de dem onii c a re -i luptă pe ei.
2. S-a îm bolnăvit o d a tă A w a A rsenie la Schit şi*
* 1Cuvântul fo lo sit aici, cncnyxootivri, în se a m n ă faptul de a nu
deţine nimic, s ta r e p e n tru c a r e lim ba ro m â n ă nu a produs un
co re s p o n d e n t e x a c t. Am p u te a re d a p rin p arafrază: lipsa orică
rei avuţii. Se fo lo se şte u n e o ri sărăcie sau m ai e x a ct sărăcie de
bunăvoie, d a r s ă ră c ie nu în se a m n ă lip sa orică re i avuţii, putând
e x ista d iferite g ra d e d e să ră c ie . Am folosit cuvântul neagonisire
socotindu-1 cel m ai p o triv it şi c o n sta tâ n d c ă e ste folosit şi în alte
tra d u ce ri (vezi Everghetinos, ed . V atoped).
D ESP R E NEAGONISIRE 381
avea nevoie de un lucru de m ic preţ; şi, pentru că nu

avea de unde să-l cum p ere, l-a prim it de la cineva ca
semn de iubire2 şi a zis: M ulţum esc Ţie, Doamne, că
m-ai învrednicit să p rim esc iubire pentru numele tău.
3. A întrebat A w a M arcu pe A w a Arsenie, zicând:
Este bine să nu aibă cineva în chilia sa vreo mângâie
re? Căci am văzut pe un frate care avea câteva zarza
vaturi şi le-a smuls. Şi a zis A w a Arsenie: Este bine,
dar depinde de alcătu irea omului. Căci dacă nu are
tărie în acest mod de viaţă, iarăşi sădeşte altele.
4. Povestea A w a Daniil despre A w a Arsenie că a
venit odată la el un m agistrian3, aducându-i testa
mentul unui sen ator ru denie cu el, care îi lăsase o
moştenire foarte m are. Şi luând testam entul, a vrut
să-l rupă. Dar m agistrianul a căzut la picioarele lui,
zicând: Mă rog ţie, nu-1 rupe, pentru că mi se va lua
capul. Şi i-a zis lui A w a A rsenie: Eu am murit înaintea
lui, iar acela a m urit acum . Şi a trim is înapoi testa
mentul, fără să prim ească nimic.
5. Se povestea d espre A w a Agaton că a stat mult
timp să ridice chilie îm preu nă cu ucenicii lui. Şi după
$ 2în textul original e ste folosit aici, în am bele cazuri, cuvântul
ffydmj (iubire): ăXa(3e... ay d itn - a prim it iubire; Ăafclv aydmjv
- să primesc iubire. Ediţia n eo g reacă trad u ce prin milostenie -
fl primit milostenie; m-ai învrednicit să prim esc milostenie. Noi
ampreferat să păstrăm aco lo un de se poate cuvântul folosit în
original, tocmai pen tru a nu p ierd e co n o taţia acestuia. * 3Ma-
gistrianul era un funcţion ar public ca re îm plinea diferite slujbe
Şi servicii ce i se încred in ţau, a şa cu m vedem şi din apoftegma
aceasta, aici făcându-se p u rtăto ru l documentului testamentar,
«tprimele veacuri ale Im periului Bizantin, maghistrianul era un
demnitar al curţii im periale cu m ulte atribuţii (ET).
382 PATERICUL MARE
ce au terminat ei chilia, au venit să locuiască în ea.

A văzut însă în prima săptămână un lucru care nu le
folosea şi a zis ucenicilor săi: Sculaţi-vă, să plecăm de
aici! Iar ei s-au tulburat tare şi au zis: Dacă tot aveai
gândul să ne mutăm, de ce am suferit atâta osteneală
să construim chilia? Se vor sminti şi oamenii iarăşi
de noi, zicând: Iată, s-au mutat iarăşi nestatornicii!
Iar el, văzându-i pe aceştia împuţinaţi sufleteşte4, le-a
zis lor: Dacă unii se vor sminti, alţii iarăşi se vor zidi,
zicând: Fericiţi unii ca aceştia, pentru că s-au mutat
pentru Dumnezeu şi au dispreţuit totul. Deci, cel care
vrea să vină cu mine, să vină, eu oricum plec. Deci, au
căzut toţi cu faţa la pământ, rugându-1 să le îngăduie
să meargă împreună cu el.
6. Ziceau iarăşi că de multe ori se muta dintr-un
loc în altul având numai dalta în coşul lui.
7. Un frate a venit la Awa Agaton, zicând: Lasă-mă
să locuiesc împreună cu tine! Venind el pe cale, găsise
o bucată mică de salpetru şi a adus-o cu el. Bătrânul
însă i-a zis: Unde ai găsit salpetrul? A zis fratele: Pe
cale l-am găsit, mergând şi l-am luat. A zis lui Bătrâ
nul: Dacă ai venit să stai cu mine, cum ai luat ceea
ce nu ai pus tu acolo? Şi l-a trimis să-l ducă acolo de
unde l-a luat.
8. Ziceau despre Aw a Ghelasie că din tinereţe a ur
mat o viaţa de neagonisire şi de retragere din lume.
♦ în cercăm traducere literală, pentru că avem aici un cuvânt
frecvent folosit, pentru care nu avem încă un corespondent exact
în limba rom ână. Este vorba despre verbul oXiyovjruxw, care s-ar
traduce exact prin îm puţinare sufletească, cu sensul de a nu mai
avea suport sufletesc pentru ceva, a deznădăj dui.
DESPRE NEAGONISIRE 383
în acele timpuri erau şi alţii mulţi în aceleaşi locuri

care îmbrăţişaseră îm preu nă cu el aceeaşi viaţă. între
ei era şi un Bătrân oarecare, foarte simplu şi care nu
avea nimic al său. A cesta a tră it până la sfârşit numai
intr-o chilie, deşi a dobândit ucenici la bătrâneţile lui.
El a păzit până la m oarte îm preună cu cei care-1 în
soţeau porunca de a nu avea două haine şi de a nu se
îngriji pentru ziua de m âine5. Şi când s-a întâmplat,
prin lucrare dum nezeiască, să se form eze obşte în ju
rul Awei Ghelasie, i-au o ferit m ulte ţarini, iar pentru
nevoile obştii a dobândit anim ale de povară şi boi.
Căci Cel care a d escoperit dum nezeiescului Pahomie
mai întâi să facă obşte, i-a sta t şi acestuia în ajutor la
organizarea deplină a m ănăstirii. Deci, văzându-1 pe
acesta Bătrânul despre care spuneam mai sus şi păs
trând pentru el o dragoste sinceră, îi zicea: Mă tem,
Awa Ghelasie, să nu se lege gândul tău de ţarini şi
de cealaltă avuţie a obştii. Iar el i-a zis: Mai curând
se leagă gândul tău de chendonariul6 cu care lucrezi
decât gândul lui Ghelasie de avuţie.
9. Ziceau unii B ătrâni despre A w a Gheorghie, ana
horetul, că a îm plinit treizeci şi cinci de ani umblând
gol prin pustie.
10. A zis Awa Evprepie: Cele trupeşti sunt materie.
* 'Matei 6,34 ;1 0 ,10. * 6Haină ţesută din cârpe vechi. Din ca
uzasărăciei, călugării confecţionau asemenea veşminte. In Pate
ticul alfabetic, ca şi în Codicele mai nou (Sinaitic 454), în locul
cuvântului tcevrcovcxpiov apare KEvnyrnpiov, care înseamnă »ac”,
•sulă". Dacă acceptăm grafia aceasta, sensul se schimbă uşor:
•Gândul tău poate să se lege de acul cu care lucrezi". Am preferat
^ păstrăm grafica m anuscriselor mai vechi (ET).
384 PATERICUL MARE
Cel care iubeşte lum ea iu b e şte p ie tre le de poticnire7.

Deci, dacă se întâm plă să p ierd em ceva, să primim
aceasta cu bucurie şi cu re cu n o ştin ţă , deoarece ne-a
scăpat de griji.
11. A w a Teodor din F erm e a d obân d it trei cărţi
bune. Şi l-a cerce tat pe A w a M acarie, zicând: Am trei
cărţi bune şi m ă fo lo sesc din e le şi fraţii le întrebuin
ţează şi se folosesc. Spune-m i, deci, ce sunt dator să
fac? Să le ţin spre folosul m eu şi al fraţilo r sau să le
vând şi să dau banii săracilo r? Şi răspunzând Bătrâ
nul, a zis lui: Bune su nt şi faptele, dar m ai presus de
toate este a nu avea nim ic. Auzind aceasta, a plecat,
le-a vândut şi a dat banii săracilor.
12. A zis A w a Isidor: Patim a înfricoşătoare şi
obraznică a iubirii de arginţi nu cunoaşte săturare
şi de aceea duce sufletul pe care l-a înrobit la cel din
urmă dintre rele. Deci, să o alungăm de la noi de la
început, căci, dacă ne stăp âneşte, este de nebiruit.
13. Zicea A w a Isaac fraţilor: Părinţii noştri şi Awa
Pamvo purtau haine vechi peticite şi din sevină8, iar
acum purtaţi haine scum pe. P lecaţi de aici, căci aţi
pustiit locul acesta. Iar când a fo st să meargă la se
ceriş, le-a zis: Nu vă mai dau porunci pentru că nu le
păziţi!
14. Povestea unul dintre Părinţi că a venit odată
un frate purtând un veşm ânt scu rt9 în biserica de la
* ’Vezi Rom. 9,32-33; 1 Cor. 8, 9; 1 Petru 2,8. * *Sevina sau
sivfna erau fibre din foi de finic din care construiau frânghii, ro
gojini, mături şi altele. Hainele pe care le ţeseau cu sivină erau
aspre şl călugării le foloseau pentru nevoinţă. * 9Kouooî>Xtx>v
era o haină scurtă pe care o purtau cei din lume. Manuscrisele«
Chilii, în timpul Awei Isaac. Şi l-a alungat pe el Bătrâ

nul, zicând: Locul acesta este al monahilor, iar tu fiind
lumesc, nu este cu putinţă să stai aici.
15. A zis Awa Isaac că zicea Awa Pamvo: Monahul
este dator să poarte o astfel de haină, încât, dacă o
aruncă afară din chilie trei zile, nimeni să nu o ia.
16. A zis Awa Isidor: Dacă doreşti împărăţia Ceru
rilor, să dispreţuieşti banii şi în locul lor să aşezi plata
dumnezeiască.
17. A zis iarăşi: A trăi după voia lui Dumnezeu este
cu neputinţă pentru cel ce este iubitor de plăceri şi
iubitor de arginţi.
18. Povestea unul dintre Părinţi despre Awa Ioan
Persul că din multul său har a ajuns la cea mai adâncă
nerăutate. Acesta locuia în Arabia Egiptului. Odată a
împrumutat de la un frate o monedă de aur şi a cum
părat fire de lână ca să lucreze. Dar a venit un frate
şi l-a rugat, zicând: Dă-mi şi mie, awa, puţine fire, ca
să-mi fac un leviton10. Şi i-a dat cu bucurie. La fel şi
altul a venit şi l-a rugat: Dă-mi şi mie puţine fire ca
să-mi fac un ştergar. A dat şi acestuia. Şi altora care
au cerut le-a dat cu simplitate şi cu bucurie. La sfârşit
a venit stăpânul monedei de aur şi a cerut-o înapoi.
Şi a zis lui Bătrânul: Ţi-o voi aduce eu. Dar neavând
de unde să i-o dea înapoi, s-a sculat şi a plecat la Awa
Iacob, iconomul, să-l roage să-i dea o monedă pentru
ca să o întoarcă fratelui. Şi ajungând acolo, a aflat o
însă, au cuvântul koukouXiov, dar cuvântul acesta nu dă sensul
din context, pentru că această coucouli era o piesă indispensa
bilă a veşmântului monahal (ET). ♦ ™Levitonul era o tunică fără
mâneci, căreia i se mai spunea şi colovion (SC).
386 PATERICUL MARE
monedă de aur pe jos, dar nu a atins-o, ci făcând ru

găciuni, s-a întors la chilia sa. Şi iarăşi a venit fratele,
vrând să-şi ia înapoi moneda. Şi i-a zis Bătrânul: Voi
avea grijă, oricum! Şi plecând, iarăşi a găsit moneda
jos, unde era. Şi făcând rugăciune, iarăşi s-a întors. Şi,
iată, iarăşi a venit fratele, tulburându-1. Şi a zis Bătrâ
nul: încă o dată iartă-mă şi îţi voi aduce moneda. Şi
ridicându-se, a plecat iarăşi spre locul acela şi a găsit
acolo ceea ce era pus jos. Şi făcând rugăciune, a luat
moneda şi s-a dus la Awa Iacob şi i-a zis: Awa, ve
nind către tine am găsit moneda aceasta pe cale. Ara
tă dragoste şi vesteşte în ţinutul nostru, să vedeam
dacă nu a pierdut-o cineva. Şi dacă se va afla stăpânul
ei, o voi înapoia. Deci, după ce a plecat el, Bătrânul
a vestit timp de trei zile şi nimeni nu s-a aflat că ar
fi pierdut moneda. Atunci a zis Bătrânul Awei Iacob:
Deci, dacă nimeni nu a pierdut-o, o voi da fratelui cu
tare, căci îi datorez o astfel de monedă. Venind să iau
de la tine dragoste11 şi să-i întorc datoria, am găsit
moneda. Şi s-a minunat Bătrânul cum, fiind dator şi
găsind o monedă, nu a luat-o îndată să o dea celui că
ruia îi era dator. Şi mai era acest lucru minunat la el,
că dacă venea cineva să împrumute de la el ceva, nu-i
dădea el însuşi, ci îi spunea fratelui: Mergi tu însuţi şi
ia ceea ce ai nevoie. Şi dacă îi aducea înapoi, îi spunea:
Pune la locul lui. Şi dacă cel care luase nu aducea îna
poi ceea ce luase, nu-i zicea nimic.
19. Ziceau despre Awa Iulian că făcuse aproape
şaptezeci de ani trăind într-o peşteră mică şi neavând
+ “ C iteşte: m ilo s te n ie !
nimic din veacul acesta, fără numai un stihar din păr

de cămilă, un şal şi o cană din lemn.
20. A zis Awa Casian că un senator, după ce s-a le
pădat de lume şi a dat cele ale sale săracilor, a mai
păstrat câte ceva pentru trebuinţa sa, pentru că nu
a vrut să primească smerenia deplinei lepădări şi
ascultarea desăvârşită de canonul vieţuirii de obşte.
Către el cel între sfinţi Vasilie a spus cuvântul acesta:
Şi pe senator l-ai pierdut şi nici monah nu te-ai făcut.
21. A zis iarăşi că era un monah care locuia într-o
peşteră în pustie. Şi s-a vestit acestuia de către rude
niile după trup: Tatăl tău suferă foarte tare şi se va
sfârşi. Vino, deci, să primeşti moştenirea de la el. Iar el
a răspuns către aceştia: Eu înaintea lui am murit pen
tru lume. Un mort nu poate să moştenească pe un viu.
22. Odată l-au vizitat nişte fraţi pe Awa Macarie la
Schit. Şi negăsind în chilia lui decât apă stricată, i-au
zis: Awa, vino sus în sat şi te vom odihni. A zis lor Bă
trânul: Fraţilor, ştiţi brutăria lui cutare în sat? Şi i-au
zis: Da! A zis lor Bătrânul: Şi eu o ştiu. Ştiţi şi ogorul
lui cutare pe unde curge râul? Au zis lui: Da! A zis lor
Bătrânul: Şi eu îl ştiu. Deci, când vreau ceva, nu am
nevoie de voi, ci mă duc singur.
23. Ziceau în Schit despre Awa Moise că, vrând să
se aşeze în Petra, a simţit pe cale oboseală şi zicea că
tre sine: Cum voi putea să-mi strâng apă aici? Şi a ve
nit către el un glas, zicând: Mergi acolo şi nu te îngriji
de nimic. A mers, deci, şi a rămas acolo. Şi l-au vizitat
unii dintre Părinţi şi nu avea decât un urcior de apă. Şi
pregătind puţină linte, a consumat apa. Iar Bătrânul
388 PATERICUL MARE
s-a n e c ă jit Intrând, deci, şi ieşind , se ruga lui Dumne

zeu. Şi iată un nor de ploaie a v e n it şi i-a um plut toate
vasele. I-au zis, după aceasta, B ătrânu lu i: Spune-ne,
de ce intrai şi ieşeai? Şi le -a zis lo r B ătrânu l: Judecată
făceam cu Dumnezeu, zicând: M -ai adus aici şi iată nu
am apă ca să b ea robii tăi. De a ceea intram şi ieşeam,
rugând pe Dumnezeu, până n e-a trim is apă.
24. Ziceau despre A w a M eghetie că ieşea din chi
lie şi, dacă îi venea gândul să plece din acel loc, nu se
mai întorcea în chilia sa. Căci nu avea nim ic din vea
cul acesta, d ecât o ţepuşă cu care despica nuielele de
finic, pentru că lucra tre i coşuri pe zi pentru hrana sa.
25. L-a în treb at un frate pe A w a Pistam on, zicând:
Ce să fac, că m ă n ecăjesc când vând lucrul mâinilor
mele? Şi răspunzând Bătrânul, i-a zis: Şi A w a Sisoe,
şi ceilalţi îşi vindeau lucrul m âinilor lor. Aceasta nu
este păgubitor. Dar, când vinzi, spune o singură dată
preţul lucrului. Dacă vrei să laşi puţin din preţ, este
la voia ta. Căci aşa vei afla odihnă. Iarăşi i-a zis fra
tele: Dacă voi dobândi cele necesare în oricare alt
fel, crezi că mai este nevoie să m ă ocup cu lucrul de
mână? Răspunzând Bătrânul, i-a zis: Orice altceva ai
avea, nu părăsi lucrul de mână. Fă cât poţi, numai să
nu te tulburi.
26. Ziceau despre Awa Siluan că a ieşit ucenicul
său Zaharia fără el şi, luând pe fraţi, a stricat gardul
grădinii şi l-a făcut mai mare. Aflând, deci, Bătrânul,
şi-a luat cojocul, a ieşit afară şi a zis fraţilor: Rugaţi-vă
pentru mine! Iar ei, văzându-1, au căzut la picioarele
lui, zicând: Spune-ne ce ai, părinte? Iar el a zis către
ei: Nu intru înăuntru şi nu dau jo s milotarul după
DESPRE NEAG0N1SIRE 389
mine, până nu ad u ceţi gardul la locul unde era înain

te. Iar ei au s tric a t ia ră şi gardul şi l-au făcut aşa cum
era mai înainte.
27. A zis A w a Siluan : Eu su n t rob. Stăpânul meu
mi-a zis: Lucrează lucrul Meu şi Eu te voi hrăni. Nu în
treba însă de unde, lu crează num ai şi Eu te voi hrăni.
Eu, deci, dacă lucrez, m ăn ân c din plata mea, iar dacă
nu lucrez, m ănânc d rag o ste 12.
28. Un frate l-a în tre b a t pe A w a Serapion, zicând:
Spune-mi cuvânt! A zis lui B ătrânu l: Ce să-ţi spun? Că
ai luat cele ale văduvelor şi ale orfan ilo r şi le-ai pus în
raftul acesta? Căci văzuse raftul plin cu cărţi.
29. A fost în tre b a tă fe ricita Sinclitichia dacă nea-
gonisirea este un bun d esăv ârşit? Şi răspunzând
aceasta, a zis: Tare d esăv ârşit e ste pentru cei care
pot. Iar cei care o înd ură au strâm to rare în trup, dar
au odihnă în suflet. P recu m hain ele tari se spală şi se
înălbesc bătându-se şi în to rcân d u -se de mai multe
ori, tot aşa şi sufletul p u tern ic se în tăreşte şi mai tare
prin sărăcia de bunăvoie.
30. A zis A w a Ip ereh ie: Com oară este pentru mo
nah neagonisirea de bunăvoie. Adună com oară în cer,
frate, căci n esfârşite v o r fi veacu rile de odihnă.
31. Unul d intre sfinţi, n u m it Filagrie, locuia în pus
tia Ierusalimului, lucrând cu osten eală ca să-şi facă
pâinea sa. Şi cum stă te a od ată în piaţă ca să-şi vândă
lucrul de mână, iată s-a în tâm p lat să piardă cineva o
* “Citeşte: milostenie. Deşi pare un pic de forţare a limbii ro
mâne, am păstrat totuşi traducerea literală, pentru conotaţia
specială a cuvântului dragoste în acest con text dar şi pentru ex
presia: a mânca dragostei Milostenia este dragoste.
390 PATERICUL MARE
pungă cu o m ie de m o n ed e. Şi găsind u -o, B ătrânu l a

s ta t în acel loc, zicân d: T re b u ie să v in ă cel ca re a pier
dut-o. Şi iată că v e n e a plângând. Şi luându-1 pe el deo
parte, B ătrânu l i-a d a t punga. Şi a c e la l-a ţin u t vrând
să-i dea o p a rte din b an i. D ar B ă trâ n u l nu a v ru t
Atunci a în cep u t să strig e : V eniţi să v e d e ţi un om al lui
Dum nezeu ce a fă c u t Ia r B ătrân u l, p lecân d în ascuns,
a ie şit din o ra ş ca să nu p rim e a s că slav ă om enească.
3 2 . A zis A w a Zoilo, p reo tu l din T a m iâ th is13, că l-a
au zit pe p ărin te le său, A w a N atanael, zicân d despre
alţi şa p te s e n a to ri că au râ v n it s ă fie ca A w a Arse-
n ie şi să se n e v o iască în S ch it; Şi lep ăd ân d u -se de toţi
casn icii lor, au lu a t c â te şa p te ta r ii14 şi fo lo seau cele
m ai sim p le v a se d e p ăm ân t, zicân d : Ca să vadă M arele
D um nezeu şi m ilo stiv in d u -S e s ă n e ie rte p ăcatele.
3 3 . E ra un în c e p ă to r c a re v o ia să s e le p e d e de lume
şi a zis unui B ătrân : V reau să m ă fac m o n ah . A zis lui
B ătrân u l: Nu poţi. A zis a cela : P ot. A zis lui Bătrânul:
D acă v rei, m ergi, le a p ă d ă -te şi v in o s ă s ta i în chilie. Şi,
plecân d , a d at to t c e e a ce avea, p ă strâ n d p en tru sine
o su tă de m o n ed e şi a v e n it la B ă trâ n . Ia r B ătrân u l a
zis c ă tre el: M ergi şi sta i în ch ilia ta. Ia r el, plecând, a
s ta t în chilie. Şi p e cân d s tă te a el, g â n d u rile îi ziceau:
♦ ^TapidOiţ (Aajiterr]) este o cetate importantă din Egiptul
antic, ce se afla în Delta Nilului, la 13 km de ţărmurile Meditera-
nei. De la sfârşitul sec. al IV-lea înainte de Hristos, odată cu dez
voltarea Alexandriei, Tamiathis a început să decadă. + 14Tdpiov,
1. Monedă cunoscută în italia şi Sicilia, de provenienţă arabă.
Probabil provine din arabescul Dirahim, pluralul lui Dirham,
monedă de argint care trimite la drahma grecească. 2. Măsură
de greutate mică ce se folosea pentru preparatele medicale.
D ESPRE NEAGONISIRE 391
Uşa este v ech e. A re n e v o ie să fie făcută. Şi ieşind, a zis

Bătrânului: G ân d u rile îm i sp u n că uşa e ste veche şi că
trebuie făcută. Şi a zis lu i B ă trâ n u l: Nu te-ai lepădat.
Mergi, dar, şi te le a p ă d ă ş i d u p ă a c e e a vino să stai aici.
Iar el a p le cat şi a d a t n o u ă z e c i d e m o n ed e şi venind a
zis Bătrânului, la tă , m -a m le p ă d a t A zis lui Bătrânul:
Mergi şi stai în ch ilia ta. Ia r el, plecân d , s-a aşezat în
chilie. Şi pe când ş e d e a el, g ân d u rile îi ziceau: Aco
perişul este v echi, tre b u ie f ă c u t Şi plecând, a zis B ă
trânului: G ândurile îm i sp u n că aco p erişu l este vechi
şi trebuie făcut. A zis lui B ă trâ n u l: M ergi şi te leapă
dă! Iar el, plecân d , a d a t c e le z e ce m o n ed e şi venind
a zis Bătrânului: Iată, m -a m le p ă d a t Şi pe când şedea
el în chilie, gân d u rile i-a u zis: T o ate su n t vechi aici şi
leul poate să v in ă s ă m ă m ă n â n ce. Şi a zis Bătrânu
lui gândurile, ia r B ă trâ n u l a zis lui: Eu a ştep t ca toate
să cadă peste m in e şi leu l s ă v in ă s ă m ă m ănânce, ca
să mă izbăvesc. M ergi, s ta i în ch ilia ta şi roagă-te lui
Dumnezeu.
34. Era un B ă trâ n b o ln av şi, cum nu m ai avea cele
necesare, l-a c e r c e ta t p e el un p ă rin te din obşte şi
l*a odihnit. Şi a c e s ta a zis fra ţilo r: Siliţi-vă puţin, ca
să odihnim pe bolnav. Ia r bolnav u l avea o oală pli
nă cu aur, pe ca re o a s c u n s e s e în tr-o groapă făcută
sub rogojină. S-a în tâ m p la t c a a c e s ta să m oară şi nu
a spus taina. După c e l-au în g ro p at, a zis a w a fraţi
lor: Ridicaţi ro g o jin a a c e a s ta d e a id . Şi ridicându-o
au găsit aurul. Şi a zis a w a : D acă în tim p ce trăia nu
a mărturisit tain a şi n id cân d a m u rit nu a spus, avea
nădejde în acesta. Nu n e atin g em de el, d m ergeţi şi
392 PATERICUL MARE
îngropaţi-1 îm preună cu el. Şi a cob o rât foc din cer şi

timp de multe zile stătea deasupra mormântului lui
în faţa tuturor şi toţi văzându-1 se minunau.
35. Un tânăr căuta să se lepede de lume, dar, de
multe ori ieşind, l-au întors înapoi gândurile, încur-
cându-1 cu diferite lucruri, căci era şi bogat. într-una
din zile, ieşind el să plece, l-au încon jurat gândurile şi
i-au ridicat o m are tulburare în m inte ca să-l întoar
că iarăşi. Şi îndată dezbrăcându-se şi aruncându-şi
hainele sale, a p lecat gol la m ănăstire. Iar Dumnezeu
i-a descoperit unui Bătrân, spunându-i: Scoală-te şi
primeşte pe luptătorul Meu. Şi sculându-se, Bătrânul
l-a primit pe acela şi, aflând ce s-a întâmplat, s-a mi
nunat şi i-a dat schim a monahală. Când veneau, deci,
fraţii la Bătrân şi-l întrebau despre diferite feluri de
gânduri, le răspundea lor, dar dacă era despre lepă
dare, zicea: întrebaţi pe fratele.
36. Cineva a rugat pe un Bătrân să primească bani
pentru nevoile sale; şi Bătrânul nu voia, mulţumin-
du-se cu lucrul său de mână. Dar cum acela stăruia,
rugându-1 să-i primească pentru folosul celor care
au nevoie, Bătrânul i-a răspuns: îndoită ruşine este
aceasta, că iau, deşi nu am nevoie şi că dăruind ceea
ce aparţine altuia, cad în slavă deşartă.
37. A venit cineva mare din ţară străină, aducând
cu sine mult aur în Schit, şi l-a rugat pe preot să-l dea
fraţilor. Iar preotul i-a zis lui: Nu au nevoie fraţii. Dar
silindu-1 mult acela, preotul a pus coşuleţul la uşa bi
sericii şi a zis: Cel care are nevoie să ia! Şi niciunul nu
s-a atins de el, iar unii nici nu l-au văzut. Şi a zis lui
preotul: Dumnezeu a primit iubirea ta, mergi şi-l dă
săracilor. Şi m u lt fo lo sin d u -se, a p le c a t

38. Cineva a ad us unui B ătrân bani zicând: Să ai
pentru cheltu ielile ta le c ă ai îm b ătrân it şi eşti bolnav.
Căci era lepros. D ar el răspun zând a zis: Tu ai venit
să-mi iei pe Cel c a re m ă h ră n e şte de şaizeci de ani?
lată de atâţia ani su n t bo ln av şi nu-m i lipseşte nimic,
deoarece Dum nezeu îm i dă cele trebuincioase şi mă
hrăneşte. Şi nu a v o it s ă p rim ească.
39. Povesteau B ătrân ii d esp re un grădinar oareca
re că lucra şi to td eau n a o sten eala lui o dădea milos
tenie, păstrând p en tru sin e num ai cât îi era necesar.
După un timp, însă, s a ta n a s-a stre cu rat în gândul lui,
zicând: Adună p en tru tin e puţini bani, ca nu cumva
îmbătrânind sau îm bolnăvin du -te să ai nevoie de
cheltuială. Şi a ad u n at um plând un vas de lut cu mo
nede. 1 s-a întâm plat, deci, să se îm bolnăvească şi să i
se cangreneze un p icio r şi să cheltu iască banii la doc
tori fără folos. La urm ă, a v en it la el un doctor negus
tor şi i-a zis: Dacă nu va fi tă ia t piciorul, to t trupul tău
va face cangrenă. Şi a h o tă râ t să-i taie piciorul. Dar
în noaptea aceea, v enindu -şi în sin e şi părându-i rău
de ceea ce făcuse, suspinând, a plâns şi a zis: Adu-ţi
aminte, Doamne, de lu cru rile m ele de la început, pe
care le-am făcut lucrând şi dăruind fraţilor. Şi acestea
zicând, iată îngerul Dom nului a s ta t în faţa lui şi a zis:
Unde sunt banii pe ca re i-ai adunat şi unde este nă
dejdea pe care ţi-ai pu s-o în ei? Atunci, dându-şi sea
ma ce a făcut, a zis: Am păcătu it, Doamne, iartă-mă,
şi de acum nu voi m ai face aceasta. Atunci îngerul
s-a atins de piciorul lui şi în d ată s-a făcut sănătos. Şi
sculându-se de d im in eaţă a p lecat la câmp să lucreze.
394 PATERICUL MARE
A venit, deci, doctorul, după cum s e înţeleseseră, cu

instrum entele ca să-i taie piciorul. Şi i-au zis: De di
mineaţă a plecat la câmp ca să lucreze. Atunci, mirân-
du-se, doctorul a m ers la câm p unde lucra grădinarul
şi văzându-1 săpând păm ântul, a slăvit pe Dumnezeu
care i-a dat aceluia sănătate.
40. Un frate a în treb at pe un B ătrân, zicând: Vrei
să păstrez pentru m ine două m onede pentru cazul în
care m-aş îmbolnăvi tru peşte? Văzând Bătrânul gân
dul lui că vrea să le păstreze, i-a zis lui: Da! Şi plecând
fratele la chilia sa, era strâm torat de gânduri, zicând:
Oare mi-a spus adevărul Bătrânul sau nu? Şi sculân-
du-se, a venit iarăşi la Bătrân şi punând metanie, i-a
zis: Pentru Domnul, spune-m i adevărul, căci sunt chi
nuit de gânduri pentru cele două monede. A zis lui
Bătrânul: Deoarece te-am văzut că vrei să le păstrezi,
de aceea ţi-am zis aşa, dar nu este bine să ţină cine
va mai mult decât nevoia trupului. Aşadar, dacă păs
trezi cele două monede, în acestea va fi nădejdea ta.
Şi dacă se întâmplă să le pierzi, nici Dumnezeu nu ne
mai poartă de grijă. Deci, să ne punem nădejdea noas
tră în Domnul, pentru că Acesta ne poartă de grijă15.
41. Au venit odată nişte greci la Ostrachina16 ca să
arate dragoste17 şi au luat cu ei şi pe iconomi ca să le
arate cine sunt cei care au mai mare nevoie. Şi aceştia
i-au dus la un lepros şi i-au dat ajutor. Dar el nu a voit
să primească, zicând: Iată, ramurile de finic, cu aces
tea mă ostenesc şi îm pletesc şi aşa mănânc pâinea
mea. Şi iarăşi i-au dus la coliba unei văduve cu copii.
* “ Psalmul 5 4 ,2 3 . ♦ “ Cetate pe litoralul Mării Mediteraneene,
mai la răsărit de revărsarea Nilului. ♦ 1TSă facă milostenie.
Şi bătând la p o artă, fiica ei, care era goală, a răspuns

dinăuntru. Iar m am a ei era p lecată să lucreze, căd era
spălătoreasă. Şi i-au d at ei haine şi bani. Dar ea nu a
vrut să prim ească, zicân d: A venit mama şi mi-a zis:
Să nu-ţi pierzi cu raju l, a v ru t Dumnezeu şi am găsit
astăzi de lucru şi vom avea hrana noastră. Şi când a
venit mama ei, au ru g at-o şi pe ea să primească şi nu
a vrut, zicând: Eu am pe Cel care-m i poartă de grijă,
pe Dumnezeu, şi voi v reţi să mi-1 luaţi? Iar ei auzind
credinţa ei, au slăv it p e Dum nezeu.
42. Povestea cineva d in tre Părinţi că era un Bătrân
învrednicit cu m are d ar de la Dumnezeu. Şi ajungând
renumit pentru v ie ţu irea lui virtuoasă, numele lui a
ajuns până la îm p ă ra t Iar îm păratu l a trim is să-l adu
că la el ca să se în v red n icească de rugăriunile lui. Şi
după ce s-a în tâln it cu el şi s-a folosit mult, i-a adus
aur. Iar Bătrânul a p rim it şi plecând la ale sale a înce
put să cultive un ogor şi un alt câm p. A v e n it ded, la
el un îndrăcit după o b icei şi a zis Bătrânul demonu
lui: Ieşi din făptura lui Dum nezeu! Şi a zis lui demo
nul: Nu te ascu lt pe tin e. A zis lui Bătrânul: De ce? A
zis demonul: Pen tru că ai d evenit ca unul dintre noi,
părăsind grija c ea p en tru Dum nezeu şi te ocupi cu
grijă lumească. De a c ee a nu te ascu lt şi n id nu ies.
43. Un frate a g ăsit lem n e în cale, căzute de pe o
cămilă, şi le-a dus la chilie. D ar părintele lui i-a zis: De
unde ai adus aceste a? Ia r el a zis: De pe cale. A zis lui
iarăşi Bătrânul: D acă erau aduse de vânt, adu-le înă
untru, iar dacă nu, m ergi şi le pune la locul lor.
44. Era un a s ce t lu p tat de iu birea de arginţi. Acesta
adunase din lucru său de m ână o monedă, apoi două,
396 PATERICUL MARE
apoi trei, apoi s-a străduit să le facă cinci. Dar îndată a

căzut într-o boală şi începând să cangreneze piciorul
a cheltuit o monedă, apoi pe to ate cinci. Neîncetând
boala, a venit în ziua urm ătoare doctorul şi i-a zis: Pi
ciorul tău trebuie tăiat, aw a, ca să nu se cangreneze
to t trupul tău. Şi s-a ho tărât să se lase tăiat. Dar noap
tea a început să plângă şi i s-a arătat îngerul Dom
nului. Şi pierzându-se acesta cu firea, îngerul i-a luat
piciorul şi cu mâna a început să-i ungă rana. Şi i-a zis
îngerul: Le vei face cinci? Ce zici? Şi îndată l-a vinde
cat şi s-a făcut nevăzut. Făcându-se ziuă, a venit, deci,
doctorul şi a bătut la poartă. Iar el, sculându-se, l-a
întâm pinat Şi văzând doctorul, s-a minunat şi, aflând
întâmplarea, s-a făcut creştin, căci era păgân.
45. A zis un Bătrân: Omul care a gustat dulceaţa
neagonisirii simte că-1 îngreuiază chiar şi haina pe
care o poartă şi ulciorul pentru apă. Căci mintea lui în
altă parte petrece.
46. A zis iarăşi: Cel care nu a urât niciodată ma
teria poate să-şi urască sufletul său după porunca
Domnului18.
47. A zis un Bătrân: Să nu ai în chilia ta haină agăţată
nefolosită, căci îţi este moarte, deoarece alţii mai drepţi
ca tine tremură de frig şi tu, păcătosul, ai şi de prisos.
48. A zis iarăşi: Să nu ai vas de prisos care să stea
degeaba, chiar şi o scoică mică, pentru că vei da sea
ma pentru aceasta.
49. A zis iarăşi: Să nu ţii aur în viaţa ta pentru că
nu-ţi va mai purta de grijă Dumnezeu. Ci, dacă se în
tâmplă să-ţi vină de undeva şi îţi trebuie pentru vreo*
* 18Vezi loan 12,25; Luca 14,26.
nevoie sau p entru h ain ă sau pentru hrană, cumpăra-Ie,

dar dacă nu-ţi tre b u ie , să nu te apuce noaptea cu el.
50. A zis iarăşi: D acă ai chilie în care încapi să-ţi
pui capul tău, să nu c o n stru ieşti alta niciodată pentru
a afla acolo loc m ai larg.
51. A zis iarăşi: D acă dobân deşti vreo carte, să nu
împodobeşti co p erta ei şi la proschinitarul19 tău să nu
pui acoperământ de p reţ.
52. A zis iarăşi: Vas de arg in t sau de aur niciodată să
nupipăie mâinile tale în chilia ta, chiar cât de mic ar fi.
53. A zis iarăşi: H aină nouă să nu pui pe trupul tău,
nici chiar culion.
54. A zis iarăşi: Ş te rg a r20 să nu agăţi la cingătoarea
ta. Toate acestea o p re sc străpun gerea inimii şi tân
guirea de la tine. Sim plu spus, to ate ale tale, şi aşter
nutul tău, şi v asele tale, şi în călţările tale, şi cureaua
ta, aşa să fie în cât dacă vin unii să fure, nimic să nu le
placă să ia din cele ce su n t în chilia ta.
55. A zis iarăşi: D acă ai vas sau cuţit sau sapă sau
orice altceva şi vezi că gândul tău iubeşte lucrul acela,
aruncă-1 de la tine, ca să -ţi înveţi gândul să nu iubeas
că nimic decât num ai p e H ristos.
56. A zis iarăşi: D acă dai m ilostenie şi te chinuieşte
gândul că ai dat m ult, s ă nu-i dai atenţie, pentru că
este drăcesc. Dincolo de aceasta, să trăieşti cât poţi*
* ^Proschinitarul este suportul pe care se ţin cele necesare
pentru rugăciune. * “ Cuvântul syxelpiov din textul vechi în
seamnă prosop mic pe care clericii obişnuiau să*l agaţe la cin-
gătoarea lor, ca simbol al ştergarului cu care Domnul a şters pi
cioarele ucenicilor Săi după ce le-a sp ălat Cu ştergarul acesta,
preoţii ştergeau Sfânta Masă şi mâinile lor în timpul săvârşirii
slujirii sfinte în biserică (ET).
398 PATERICUL MARE
cu sărăcie ş i sm e re n ie , c a m ai cu râ n d tu s ă ai nevoie
totdeau na de m ilo sten ie. C ăci c e l c a re d ă s e bucură
în inim a lui, gândind c ă a făcu t un lu cru bu n . Iar cel
care nu a re nim ic, c i p e tre c e în să ră cie , aju n ge şi la
m ai m are sm eren ie, gândind că n im ic b u n nu face,
nici nu dă ceva cuiva, ci m ai cu rân d c au tă s ă i se dea
poruncă21. Aşa au tră it P ărinţii n o ştri, a şa a găsit pe
Dumnezeu A w a A rsenie.
57 . A zis un b ătrân : Iu b eşte m u lt să ră cia şi să nu
doreşti să ai lu cru ri b in e făcu te în chilia ta. Căci când
sufletul caută un lucru şi nu găseşte, suspin ă şi se
sm ereşte şi atunci îl m ângâie D um nezeu şi îi dă stră*
pungere. Când gustă sufletul din d u lceaţa lui Dum
nezeu, urăşte după acee a aproape şi haina pe care
o poartă şi ch iar propriul său trup. A ceasta îţi spun,
hule, că dacă nu-şi u răşte om ul trupul său ca pe un
duşman şi potrivnic şi nu refuză să facă voia lui până
şi în cel m ai m ic lucru, nu poate niciod ată să scape
de cursele diavolului. Căci capcana diavolului pentru
om, mai ales când acesta este tânăr, e ste trupul nos
tru, precum a spus şi A w a Isaia, poruncind: Să nu ţii
mâna cuiva, nici să te apropii de tru p străin, în afa
ră de boală grea, şi atunci cu frică; nici să se apro
pie de tine m ână străină, nici s ă te atingă; nici să spui
la cineva să-ţi ia păduchele din b arb ă sau din părul
capului sau de pe haina ta. Nici să nu dorm i alături
de cineva în toată viaţa ta. Nici să nu dai îm brăţişare
♦ 11Este vorba de starea de simplitate şi de smerenie la care
ajunge monahul când se leapădă de voia sa, chiar şi în ceea ce
priveşte facerea lucrurilor bune, şi caută poruncă de la cineva
pentru a o împlini.
unui copil c a r e n u a r e în c ă b a r b ă , n ic i c h ia r în b ise ri

că şi nici celu i c a r e v in e d in s tr ă in i. S ă nu ai tovărăşie
cu un copil, c a s ă n u s e p ia r d ă s u fle tu l tău , nici s ă nu
stai sau să m e rg i a p r o a p e d e e l s a u s ă vă atin g eţi unul
de altul. Nici la n e v o ile p â n te c e lu i tău s ă nu sta i nici
decum alătu ri d e a ltu l, c ă c i c e l cu a d ev ă ra t evlavios
se ruşinează şi d e s in e . C ăci m u lţi, d isp reţu in d aceste
lucruri ca fiind m ă r u n te , a u c ă z u t d in a c e s te a în p ră
pastie şl s-au p i e r d u t C ăci o r ic e rău m a re în cep e de
la cele mici şi ap o i d e v in e m a re . I a r D om nul să ne în-
ţelepţească în tru fr ic a Lui.
58. A fo st în t r e b a t u n B ă tr â n d e un fra te : Spune-m i,
awa, cum să m ă m â n tu ie s c ? I a r a c e la şi-a s co s levito-
nuF, s-a în cin s la m ijlo c , ş i-a în tin s m âin ile şi a zis:
Aşa este d ator m o n a h u l s ă fie, gol d e m a te ria lumii şi
răstignit în lupte.
Sfârşitul tra ta tu lu i d e s p r e n eag o n isire.
monahului.
CAPITOLUL VII
DIFERITE POVESTIRI CARE NE ÎNTĂRESC

In r ă b d a r e ş i b ă r b ă ţ ie
1. Au mers nişte fraţi la Awa Antonie şi i-au zis;

Spune-ne cuvânt cum să ne mântuim! Le-a zis lor Bă
trânul: Aţi auzit Scriptura? Vă este de ajuns. Dar ei
au zis: Şi de la tine vrem să auzim, părinte. Le-a zis
lor Bătrânul: Zice Evanghelia: Dacă cineva te loveşte
peste obrazul drept, întoarce-l şi p e celălalt1. Au zis
lui: Nu putem să facem aceasta. Le-a zis lor Bătrânul:
Dacă nu puteţi să-l întoarceţi şi pe celălalt, măcar răb
daţi prima palmă. Au zis lui: Nici aceasta nu putem. A
zis Bătrânul: Dacă nici aceasta nu puteţi, nu daţi îna
poi cele ce aţi prim it Şi au zis: Nici aceasta nu putem.
A zis atunci Bătrânul ucenicului său: Fă-le puţin terci,
căci bolesc. Dacă aceasta nu puteţi şi aceea nu vreţi,
ce să vă fac?
2. Un frate a întrebat pe Awa Agaton, zicând: Am
primit poruncă, dar este război acolo unde mă trimi
te porunca. Vreau, deci, să merg, pentru poruncă, dar
mă tem de război. A zis lui Bătrânul: Dacă ar fi fost
* ‘Matei 5,39; Luca 6,29.
DESPRE RĂBDARE ŞI BĂRBĂŢIE 401
Agaton, ar fi îm p lin it p o ru n c a ş i a r fi b iru it războiul.

3. A zis A w a A m o n: P a is p re z e c e an i am p etrecu t în
Schit rugând p e D u m n ezeu ziu a şi n o a p te a ca să-m i
dea har să b iru ie sc m â n ia .
4. A zis A w a P im e n : S e m n u l m on ahului în ispite
se araţi
5. A zis A w a V isa rio n : P a tru z e c i d e zile şi nopţi am
stat între spini în p ic io a re fă ră s ă d o rm deloc.
6. Acelaşi A w a V is a rio n a z is: P atru zeci de ani nu
m-am întins pe o p a rte , ci d o rm e a m şezân d sau în
pidoare.
7. Povesteau u c e n icii A w e i V isa rio n că viaţa aces
tuia a fost ca a u n e ia d in p ă s ă rile c a re zb o ară în văz
duh, sau ca a v ie ţu ito a re lo r d e n o a p te şi de uscat,
petrecând to td eau n a tim p u l v ie ţii sale netu lbu rat şi
fără grijă. Căci g rijă d e c a s ă n u a avut, n ici d orin ţă de
a-şi odihni sufletul în v re u n lo c, n ici m ăsu ră de m ân
care, nici con stru ire d e lo ca ş u ri, n ici s ă p o arte cu el
cărţi. Ci s-a a ră ta t în tru to tu l m ai p re su s de to ate pa
timile2 sufletului. S e h r ă n e a cu n ă d e jd e a celo r viitoa
re şi trăia cu în tă rire a c re d in ţe i. în d u ra cu răbd are ca
un rob, aici şi acolo, p e tre c â n d în frig şi în goliciune
* 2Patimile trupeşti sau fireşti se cheam ă diferitele nevoi şi
funcţii ale trupului om enesc, ca re ţin de viaţa biologică a omului:
foamea, setea, simţul frigului şi al fierbinţelii, nevoia de odihnă,
pornirea spre naşterea de copii şi altele care au fost îngăduite
de Părintele creator, când omul a căzu t din harul lui Dumnezeu,
prinneascultare de voia dum nezeiască. .A ceste funcţii fizice in
dispensabile - spune Sfântul Grigorie de Nyssa -, pornirea păcă
toasă a omului care caută plăcerea, le face căi prin care pătrund
patimile (cele păcătoase m ai ales). în locul mâncării caută des-
®torea»în locul îm brăcăm intei preferă înfrum useţarea... în loc
402 PATERICUL MARE
şi ars de arşiţa soarelu i, to td eau n a sub cerul liber. Se

chinuia pe sine, rătăcin d p rin râp ele pustiurilor şi
iăsându-se de bunăvoie p u rtat, ad eseori, pe tărâmul
nesfârşit de nisip ca pe m are. Ia r d acă se întâmpla să
ajungă în vreun lo c m ai d om estic, unde cei care duc
acelaşi mod de viaţă o fac în o b şte, aşezându-se în
afara porţilor, plângea şi se tânguia asemenea unui
naufragiat aruncat la mal. Şi când ieşea cineva dintre
fraţi, îl găsea acolo şezând ca un cerşe to r dintre săra
cii din lume, şi apropiindu-se de el cu milă îi zicea; De
ce plângi, omule? Dacă îţi lip seşte ceva din cele nece
sare, vei primi după putinţa noastră. Intră, numai, în-
lăuntru ca să ne fii părtaş la m asă şi la mângâiere, ori
care va fi aceasta. Iar el răspundea; Nu pot să rămân
sub un acoperiş înainte de a găsi propria mea casă.
Am pierdut, zicea, multe lucruri în diferite moduri;
căci am căzut şi în mâna piraţilor, am avut şi naufra
giu, şi din neamul meu aristocrat am căzut şi, între cel
de cinste fiind, am ajuns de necinste. Iar fratele, îndu
plecat de cuvânt, intra, lua pâine şi-l ruga zicând: Ia
aceasta, părinte! Iar celelalte, cum zici, Dumnezeu ţi
le va da, şi ţară, şi neam, şi bogăţia de care vorbeai. Şi
el încă şi mai mult plângea cu suspinări şi zicea tare:
Nu ştiu să spun dacă va fi cu putinţă să găsesc cele pe
care le-am pierdut şi le caut. Dar mai curând mă voi
bucura să mă primejduiesc mereu, în fiecare zi până
să facă copii, vânează plăcerile în fărădelege”. Grlgorie de Nyssa,
CuvântIacei adormiţi, Ed. EPE, volumul X. pp.189-191. Datorită
voinţei celei bune şi conlucrării cu harul lui Dumnezeu, omul
poate să le direcţioneze spre dumnezeiasca lipsă de patimi, fapt
pe care-1 mărturiseşte viaţa sfinţilor Bisericii noastre, aşa cum
vedem şl aici la Sfântul Visarion (ET).
DESPRE RĂBDARE Şl BĂRBĂŢIE 403
la moarte, neavând răgaz din partea nenumăratelor

mele nenorociri. Căci treb u ie să-m i termin drumul
rătăcind continuu.
8. Zicea A w a V isarion: Urm aţi calea împărătească;
număraţi m ilele3 şi nu vă pierdeţi curajul.
9. Un frate a m ers la A w a Victor, isihastul, în La-
vra Eliogului, şi i-a zis: Ce voi face, părinte, căci mă
stăpâneşte patima oligoriei (îm puţinării)4? A răspuns
Bătrânul: Este boală a sufletului. Aşa cum celor care
au boală de ochi, d eoarece au această suferinţă, li se
pare că văd mai m ultă lum ină, iar celor sănătoşi mai
puţină, la fel şi cei puţini la suflet, aflându-se sub îm
puţinarea lor mică, se răzvrătesc şi socotesc că este
multă împuţinarea lor, iar cei sănătoşi mai curând se
bucură în încercări.
10. A zis Awa Grigorie Teologul: Dacă nu te aştepţi
la nimic neplăcut atunci când te gândeşti să îmbrăţi
şezi filosofia5 aceasta, atunci începutul este nepotri
vit şi aducător de defăim are la adresa celor care au
făcut-o. Iar dacă te aştep tai la neplăcere şi nu ai în-
tâlnit-o, atunci este harul, iar dacă ai întâlnit-o, sau
înduri cu răbdare, sau te lepezi de făgăduinţa ta6.
%3M//a ca unitate de m ăsurare a distanţei. ♦ 4OXtyopc6 în
seamnă: a fi indiferent, a nu lua aminte, a ii nepăsător. In textele
ascetice de aici, nepăsarea aceasta ia dimensiunile unei patimi
asemănătoare cu acedia. ♦ 5CuvântuI filosofia din textul original
nuse întâlneşte în textele noastre, dar în epoca aceea se folosea
în literatura teologică ca un term en care desemna viaţa mona
hală şi, în general, viaţa duhovnicească în Hrtstos, ca unica fl-
losofie adevărată de viaţă. Vezi şl Luca 1 4 ,2 8 -3 3 . ♦ 6în timpul
slujbei tunderii, preotul săv ârşito r adresându-se candidatului îl
întreabă din ce motive este mişcat spre aceasta şi dacă a luat
în mod liber hotărârea de a se dărui lui Dumnezeu. Şi în acest
40 4 PATERICUL MARE
11. Povestea Awa Daniil că a fost un monah pe

nume Dulas care era socotit între Părinţii cei mari.
Acest Dulas, deci, a stat primii patruzeci de ani în ob
şte. Şi zicea: încercând diferite moduri, am găsit că în
obşte cel mai mult şi mai repede propăşesc monahii
în lucrarea virtuţilor dacă stau în locul acela cu inimă
adevărată7. Era, zice, un frate în obşte, la vedere sme
rit şi neînsemnat, dar la cuget era mare şi vrednic de
cinste. Acesta, fiind de toţi dispreţuit şi defăimat, se
bucura şi simţea desfătare. Căci fraţii, din uneltirea
celui străin, îl amărau pe acesta şi unii îl loveau, alţii
îl scuipau, alţii îl umpleau de ocări, şi aceasta timp de
douăzeci de ani. Drept care vrăjmaşul, nemaiputând
să ducă răbdarea lui însufleţită, s-a furişat într-un
frate şi, când ceilalţi fraţi se linişteau, intrând în bise
rică, a luat toate sfintele vase şi a fugit pe ascuns din
obşte. Iar când a venit timpul adunării la slujbă, in
trând canonarhul să pună tămâie, a descoperit că toa
te fuseseră luate şi plecând a dat de veste Awei. Apoi
a bătut toaca şi s-au adunat toţi fraţii şi au început să
se tulbure şi să zică: Nimeni altul nu le-a luat decât
moment solemn, înaintea lu i Dumnezeu şi a oamenilor, candida
tul la călugărie depune m ărturisirea lu i privind alegerea liberă
şi conştientă pentru viaţa monahală. Apoi aude din gura preotu
lu i textul duhovnicesc adânc, frumos şi negrăit al C atehezei care
începe prin cuvintele: „Vezi fiule ce făgăduinţă dai Stăpânului
Hristos? Căci în g e rii.” (vezi completarea în Slujba de călugărie).
♦ ’Păstrăm traducerea literală pentru a nu ne îndepărta de nu
anţele discursului, care sunt foarte importante. Expresia inim ă
adevărată poate însemna cu trezvie, cu participare lăuntrică, cu
deplină conştiinţă a lucrului, cu toată inima, nu pur şi simplu cu
buna dispoziţie.
D ESPRE RĂBDARE ŞI BĂRBĂŢIE 405
cutare frate şi de aceea nu a venit nici la adunare. Căci

dacă nu ar fi făcut asta, ca întotdeauna şi acum ar fi
venit primul. Şi au trimis la el şi l-au aflat stând la ru
găciune. Şi bătând au intrat şi l-au târât cu forţa. Iar
el îi ruga zicând: Ce s-a întâmplat părinţilor? Iar ei,
aruncând asupra lui ocări şi batjocuri, ziceau: Fur de
lucruri sfinte, nu eşti vrednic nici să trăieşti. Nu ţi-a
fostde ajuns că atâţia ani ne-ai tulburat, acum, iată, te
joci cu sufletele noastre. Iar acela zicea: Iertaţi-mă că
amgreşit! Şi l-au adus la aw a şi i-au zis: Awa, acesta
este cel care de la început răvăşeşte obştea. Şi au înce
put unul câte unul să spună: L-am văzut mâncând pe
ascuns legume. Altul: Furând pâinile, le dădea afara.
Şialtul: L-am prins bând vinul cel mai bun. Şi cu toate
catoţi minţeau, erau crezuţi. Iar pe acela, chiar dacă
spunea adevărul, nu-1 auzea nimeni. A luat, deci, awa
schima de pe el, zicând: Acestea nu sunt vrednice de
uncreştin. Şi înfăşurându-1 cu lanţuri I-au predat ico-
nomului Lavrei. Şi acela, dezbrăcându-1 şi lovindu-1
cuvâna de bou, voia să ştie dacă sunt adevărate cele
cese spuneau împotriva lui. Iar el, râzând, zicea: Ier
taţi-mă că am greşit. înfuriindu-se din pricina aces
tui cuvânt, a poruncit să-l arunce în închisoare şi să-î
prindă picioarele în prinsoarea de lemn8. A scris apoi
şi stăpânitorului cetăţii cele întâmplate. Şi au venit
* Unul dintre cele mai înfricoşătoare instrumente de chinui
repentru cei întemniţaţi. Era un lemn ţintuit de podea cu găuri
Princare se treceau picioarele celui ţinut, încât să nu se poată
Brişcă. Chinul cel mai cumplit era când picioarele din găuri erau
toarte distanţate între ele şi aceasta nu pentru puţin timp, d
Poutruo zi întreagă sau pentru mai multe zile (ET).
406 PATERICUL MARE
îndată cei îm puterniciţi şi l-au luat. Şi suindu-1 pe

el pe un animal fără şa, având un lanţ greu în jurul
gâtului, îl târau prin mijlocul cetăţii9. Şi fiind adus la
judecător, a fost întrebat cum i se spune şi de unde
şi pentru ce s-a făcut monah. Iar el nu mai spunea
nimic decât: Am păcătuit, iartă-mă. Mâniindu-se stă-
pânitorul, a poruncit să fie întins şi bătut cu vine de
bou crude până îi vor zdrobi spatele. Fiind, deci, în
tins din patru părţi şi biciuit fără milă cu vine de bou,
cu faţa veselă, zicea către stăpânitor: Loveşte, loveşte.
Plata m ea o faci mai strălucitoare. Iar acela zicea: Eu
voi face ca pedeapsa ta să strălucească mai mult de
cât zăpada. Şi a poruncit să aştearnă foc aprins sub
pântecele lui, şi după ce au am estecat sare cu oţet, au
turnat peste rănile lui. Iar cei de faţă se minunau de
atâta putere de a îndura. Şi ziceau către el: Spune-ne
unde ai pus sfintele vase şi te eliberăm. Iar el răspun
dea: Nu ştiu nimic. în cele din urmă poruncind să în
ceteze chinurile, a dat ordin să fie dus în închisoare
şi să-l ţină fără mâncare şi fără îngrijire. Şi în ziua ur
mătoare, trimiţând la Lavra, a poruncit să vină cei din
obşte şi aw a. Şi venind aceştia, le-a zis stăpânitorul:
Am făcut multe şi l-am supus la multe pedepse, dar
nu am putut să aflu de la el nimic. Şi i-au zis lui fraţii:
Stăpâne, şi multe alte rele a făcut şi pentru Dumnezeu
le-am suportat, nădăjduind că se va pocăi, dar iată a
ajuns şi mai rău. A zis lor: Ce să fac, deci, cu el? Au zis
lui: Cele prevăzute de lege. A zis lor: Pe cei care fură
cele sfinte legea îi ucide. Au zis: Să fie dat morţii! Şi
* Toată această scenă constituia pentru acea epocă defăima
rea adusă omului considerat vinovat de o greşeală gravă.
după ce le-a dat drumul acelora, l-a adus pe fratele

şi, aşezându-se pe scaunul de judecată, i-a zis: Măr
turiseşte, nenorocitule, şi vei scăpa de moarte. A zis
fratele: Dacă porunceşti să spun ceea ce nu am făcut,
voi spune. Iar acela a zis: Nu vreau să spui minciuni
împotriva ta. Iar fratele a zis: Nimic din cele despre
caresunt întrebat nu ştiu să fi făcut vreodată. Văzând
stăpânitorul că nu spune nimic, a poruncit să i se taie
capul. Şi luându-1 călăii, îl duceau să-i taie capul. Dar
întimpce-1 duceau, cel care luase odoarele, fiind stră
puns la inimă, a zis către sine: Fie acum, fie altădată,
lucrul se va face cunoscut oricum. Şi chiar dacă aici
scapi, ce vei face în ziua aceea? Cum te vei apăra de
fapteca acelea? Şi a venit la awa şi i-a zis: Trimite re
pedepe cineva, ca să nu moară fratele. Căci s-au găsit
sfintele vase. A trimis deci pe cineva şi a spus stăpâ-
nitorului, iar acesta l-a eliberat pe frate şi l-au adus
înobşte. Şi au început toţi să cadă la picioarele lui şi
săspună: Am păcătuit faţă de tine, iartă-ne. Iar el a
început să plângă şi să spună: Iertaţi-mă voi pe mine
pentrucă vă datorez multe mulţumiri, deoarece pen
truaceste mici pătimiri m-am învrednicit de mari bu
nătăţi. Căci mereu mă bucuram nespus când auzeam
spusele voastre neîntemeiate despre mine, deoarece
pentruacele mici defăimări mă voi învrednici de mari
cinstiri în ziua cea înfricoşătoare. M-aş fi bucurat şi
maimult acum că îmi făceaţi acele lucruri dacă n-ar fi
fost întristarea mea pentru voi, deoarece vedeam de
acumrăsplata pentru asemenea încercări, şi anume
odihnace va să vină în Împărăţia Cerurilor. A mai tră
itfratele trei zile şi a plecat la Domnul. Şi venind unul
408 PATERICUL MARE
din fraţi să vadă cum este, l-a aflat pe acela stând în

genunchi. Căci în momentul în care făcea metanie şi
se ruga, aşa şi-a dat sufletul, rămânând, deci, numai
trupuL Şi a venit fratele şi a dat de veste awei. Acesta
a poruncit să ducă trupul fratelui în biserică pentrua
fiînmormântat acolo. Cum l-au pus, deci, în faţa Sfân
tului Jertfelnic, a poruncit să bată toaca pentru ca toa
tă Lavra să se adune şi cu cinstire să pună trupul lui
în mormânt Când s-au adunat, au vrut ca fiecare să
ia binecuvântare de la el Văzând, deci, aceasta, awaa
pus trupul lui în altar şi, închizând uşa, a aşteptat pe
awa Lavrei pentru ca împreună să facă înmormânta
rea. Iar când a venit părintele Lavrei împreună cu cle
ricii, după ce au făcut rugăciunea, a zis awei: Deschi
de şi adu trupul să-l înmormântăm, căci este timpul
ceasului al nouălea. Şi deschizând nu au găsit nimic,
decât numai hainele sale şi sandalele. Şi toţi fiind ui
miţi, au început să se minuneze şi să aducă slavă lui
Dumnezeu cu lacrimi, zicând: Vedeţi, fraţilor, ce aduc
îndelunga-râbdare şi smerenia? Aşa cum aţi văzut la
fel şi voi să vă nevoiţi, răbdând batjocurile şi încer
cările, căci acestea ne aduc împărăţia lui Dumnezeu
prin harul Domnului nostru Iisus Hristos.
12. Unfrate vieţuia în obşte, supus, şi se folosea, fi
indsmerit în toate. Câştiga în nouă situaţii şi se întris
ta în una. Aplecat însă în altă obşte şi s-a micşorat cu
unucâştigul, adică câştiga în opt şi se întrista în două.
Şi iarăşi, a ieşit şi de acolo şi a mers în altă obşte, unde
câştiga şapte şi se întrista în trei situaţii. Şi de aco
lo a plecat la fel, făcând aceasta până când s-a văzut
pe sine câştigând în cinci lucruri şi întristându-se în
cind La urmă a vrut să intre într-o altă obşte. Dar,

înainte de a intra, a luat o hârtie şi aşezându-se a zis
însinea sa: Dacă te vei încredinţa gândului tău, nu-ţi
va ajunge lumea toată ca să te muţi. Pune făgăduin
ţă în inima ta că vei răbda şi scrie pe hârtia aceasta:
Ai ieşit din cutare mănăstire pentru că ai avut tulbu
rări şi de la cealaltă pentru cutare motiv. Şi scrie toa
te motivele care te-au scos din obşte de fiecare dată.
Şi scrie, după aceea: Toate aceste motive le vei afla
şi aici Vei răbda? în numele lui lisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, voi răbda! Şi înfăşurând hârtia, a pus-o la
cingătoare şi, rugându-se, a intrat în obşte. Şl după
un timp, a început să vadă întâmplându-se anumite
lucruri din pricina cărora înainte părăsea obştea şi,
când îi venea să se tulbure, lua deoparte hârtia ace
eaşi citind-o găsea făgăduinţa că: în numele lui lisus
Hristos voi răbda. Şi afla odihnă, zicând în sinea sa: Ai
făcut legământ cu Dumnezeu. Cere de la El ajutor. La
fel, şi altele văzând şi făcând acelaşi lucru, afla odih
ni Deci, neputând cel viclean să îndure răbdarea
fratelui, a pus fraţilor gândul să creadă că fratele se
vindecă citind ceva şi să zică: Este vrăjitor şi citind
ceva anume nu se tulbură atunci când noi ne tulbu
ram. Şi au mers la aw a zicându-i: Nu putem să stăm
împreună cu fratele cutare căci este vrăjitor şi ţine
vraja lui la cingătoare. Dacă vrei să-l păstrezi pe aces
ta, slobozeşte-ne pe noi. Dar awa, fiind duhovnicesc
şi cunoscând smerenia fratelui, a înţeles că ceea ce
seîntâmplă este din pizma diavolului şi a zis fraţilor:
Mergeţi şi vă rugaţi! Mă voi ruga şi eu şi peste trei zile
văspun răspunsul. Deci, pe când dormea fratele, awa
410 PATERICUL MARE
i-a desfăcut cingătoarea şi a citit însem narea, apoi a

pus-o la Ioc şi iarăşi l-a încins cu cingătoarea. Şi după
trei zile au venit fraţii şi au spus a w e i: Miluieşte-ne,
spune-ne nouă ce vei face. Şi a zis: Chemaţi pe fratele.
Şi a zis Awa: De ce sm inteşti pe fraţi? Şi a răspuns:
Am păcătuit, iertaţi-mă şi rugaţi-vă pentru mine! Şi
a zis aw a fraţilor: Ce ziceaţi că face fratele acesta? Şi
au zis: Este vrăjitor şi vraja este în cingătoarea lui. Şi
a zis aw a: Scoateţi vrăjile lui. Dar pentru că fratele
nu-i lăsa să-i desfacă cingătoarea, a w a a poruncit să o
taie. Atunci au găsit hârtia. Şi a dat-o a w a unuia din
tre diaconi, poruncindu-i să stea sus şi să o citească,
zicând: Ca şi în aceasta să se ruşineze diavolul, care
pune vrăjile în mintea oamenilor. Şi când a citit hârtia
şi că în numele lui Iisus Hristos voi face răbdare fra
ţilor, ruşinându-se fraţii şi mai mult d ecât ei diavolul,
au pus metanie aw ei, zicând: Am păcătuit. A zis lor
aw a: Mie îmi puneţi metanie? Lui Dumnezeu şi frate
lui puneţi metanie! Şi a zis a w a fratelui: Să ne rugăm
lui Dumnezeu ca să-i ierte. Şi s-au rugat pentru ei.
13. Un eunuc stătea în pustia cea m ai adâncă a
Schitului. Chilia lui era ca la optsprezece m ile de Schit.
0 dată pe săptămână, acesta m ergea noaptea la Awa
Daniil, şi nimeni nu ştia aceasta fără num ai ucenicul
aw ei. Iar Bătrânul poruncise ucenicului său să umple
un ulcior cu apă pentru acest eunuc o d ată pe săptă
mână şi să ducă ulciorul şi să-l aşeze afară în faţa uşii
lui. Să baţi la uşă numai şi să pleci, fără să vorbeşti
deloc cu el, ci cercetează şi, dacă v reo d ată vei găsi
lângă uşă vreun ciob de lut scris, adu-1 cu tine. Deci,
aşa făcea ucenicul acela. Şi într-u na din zile, ucenicul
a găsit un ciob de lu t pe care scria: Adu uneltele şi

viao tu, dar să te în soţească şi ucenicul tău. Şi citind
Bătrânul însem narea de pe ciob, a plâns cu plânset
mare şi a zis către ucenicul lui: Vai, pustie adâncă, ce
stâlp pierzi astăzi! Şi a zis ucenicului său: Ţine aceste
unelte şi vino şi urm ează-m i. Vai! Să mergem repede,
să ajungem la Bătrân, să nu cumva să fim lipsiţi de
rugăciunile lui, căci pleacă la Domnul. Şi plângând au
plecat amândoi. Şi l-au găsit pe eunuc cuprins de fier
binţeală mare. Şi Bătrânul s-a aruncat la pieptul lui şi
a plâns mult şi a zis: Fericit eşti că, îngrijindu-te pen
tru ceasul acesta, ai n esocotit împărăţia cea pămân
tească şi pe toţi oam enii. Şi a zis eunucul: Fericit eşti
tu, noule Avraam şi prim itorule al lui Hristos, pentru
că multe roade prim eşte Domnul prin mâinile tale. Şi
a zis lui Bătrânul: Fă-ne nouă rugăciune, părinte! Şi a
zis lui eunucul: Eu am nevoie de multe rugăciuni în
ceasul acesta. A zis lui Bătrânul: Dacă eu aş fi ajuns
înaintea ta în ceasul acesta, m -aş fi rugat pentru tine.
Atunci, aşezându-se pe rogojină, eunucul a cuprins cu
mâinile capul Bătrânului şi l-a sărutat zicând: Dum
nezeu, Cel care m -a adus pe m ine în acest loc, El să-ţi
împlinească bătrâneţile tale precum lui Avraam. Şi lu
ând Bătrânul pe ucenicul său, s-au aruncat amândoi
la genunchii eunucului, zicând: Binecuvântează pe
fiul meu, părinte. Şi sărutându-1 pe el, i-a zis: Dumne
zeule, Cel care eşti cu m ine în ceasul acesta al despăr
ţirii mele de trup, care ai văzut câţi paşi a făcut fratele
acesta până la chilia m ea pentru numele Tău, fă să
se odihnească duhul Părinţilor lui peste el, cum s-a
odihnit duhul lui Ilie p este Elisei. Apoi a zis eunucul
412 PATERICUL MARE
Bătrânului: Pentru Domnul, nu m ă dezbrăcaţi de cele

ce p o rt ci cum s u n t aşa trim iteţi-m ă la Domnul, şi
să nu afle nimeni altcineva despre mine, decât numai
voi. Şi a zis Bătrânului: Dă-mi să mă îm părtăşesc. Şi
împărtăşindu-se, a zis: Daţi-mi m ie iubirea cea întru
Hristos şi rugaţi-vă pentru mine. Şi uitându-se în par
tea dreaptă, a zis: Bine aţi venit! Şi strălucea faţa lui
ca focul. Şi a făcut peste gura sa semnul crucii şi a zis:
în mâinile Tale, Dumnezeule, îmi dau duhul meu. Şi
aşa şi-a dat sufletul său Domnului Şi plângând amân
doi, au săpat groapă în faţa peşterii. Iar Bătrânul,
dând jos de pe el mantia pe care o purta, a zis uceni
cului său: îmbracă-1 peste cele pe care le poartă. Căci
acela purta o pânză din sibină şi o haină10 peticită. Şi
îmbrăcându-1, fratelui i-a căzut privirea şi a văzut că
sânii lui erau de femeie, ca două frunze uscate, dar nu
a zis nimic. Şi îngropându-1, au făcut rugăciune. Şi a
zis Bătrânul ucenicului: Să dezlegăm postul şi să ară
tăm dragoste pentru BătrânuL S-au îm părtăşit şi au
găsit acolo puţini pesmeţi şi seminţe înmuiate. Şi au
mâncat deasupra mormântului ca sem n de dragoste
pentru el. Apoi, păstrând rânduiala pe care o aveau,
s-au întors mulţumind lui Dumnezeu la chilia lor. în
timp ce mergeau pe cale, ucenicul a zis Bătrânului:
Ştii, părinte, că eunucul acela era femeie? îmbrăcân
du-1 am văzut sânii lui care erau de femeie, ca două
frunze uscate. Şi a zis Bătrânul: Ştiu, fiule, că era fe
meie. Vrei, deci, să-ţi povestesc despre ea? Ascultă:*
* “ Cuvântul k£vt(I)viov din textul original înseamnă haină con
fecţionată prin cusătura unor bucăţi diferite de materiale vechi.
Aceasta a fost p rim a p a tric ia n ă 11 a palatului şi împă

ratul Iustinian12 a d o rit să o ia în palatul său, pentru
multa sa înţelep ciu ne. D ar aflând Teodora13 împără
teasa şi înfuriindu-se, v o ia să o trim ită în exil. Aceea
a aflat gândul îm p ă ră te se i şi, plătind o corabie în care
a încărcat în tim pul n o p ţii un ele din lucrurile sale, a
plecat în ascuns şi a a ju n s în Alexandria. Şi a locuit
în Pemptonul14 A lexand riei unde a făcut o mănăstire,
căreia i se spune p ână astăzi a Patricienei. După ce a
murit Teodora, iarăşi a a flat că îm păratul voia să tri
mită să o aducă înapoi. Şi iarăşi a fugit noaptea din
Alexandria şi a v e n it a ici ap roap e de mine singură.
M-a rugat să-i dau aici ch ilie lângă schit şi mi-a în
credinţat toate în am ăn u n t cele despre ea. I-am dat
peştera aceasta şi s-a îm b ră c a t cu haine de bărbat
lată sunt deja d ouăzeci şi o p t de ani de când este în
Schit şi nimeni nu a cu n o scu t-o , d ecât tu, un alt frate
şi eu, Bătrânul. Când p lecam în vreun loc, porunceam
fratelui să-i um ple u lcio ru l cu apă. Nimeni nu a aflat
cine este, decât num ai tu singur. Câţi soli nu a trimis
împăratul Justinian s ă o cau te! Dar nu numai acela,
* “ Patricianul ( p a t r i c i a n a ) î n s t a t u l r o m a n şi în ce l bizantin
până în sec. al X H -le a e r a c e l c a r e a p a r ţ i n e a c la s e i so ciale sau
politice celei m ai în a lte , o p u s ă p le b e i. î n lim b a g r e a c ă nouă, co
respunde n o ţiu n ilo r d e c o n d u c ă t o r , a r i s t o c r a t De asem en ea,
era un titlu p e v ia ţă , d a r n u e r e d i t a r , p e c a r e îm p ă ra tu l bizantin
I Hatribuia p e r s o a n e lo r a p r o p i a t e p a la tu lu i, în a lţilo r dem nitari,
politicienilor, s o ld a ţilo r ş .a . ş i s i n g u r u l titlu c a r e se d ă d e a fem e
ilor din familia î m p ă r ă t e a s c ă , s a u c e l o r fa v o r iz a te la p a la t (E T ).
* “împăratul B iz a n ţu lu i î n t r e 5 2 7 ş i 5 4 7 . * *13S o ţia Jm păratului
Iustinian ( 5 0 0 - 5 4 8 ) . * HC e n t r u m o n a s t i c la o d is ta n ţă de cinci
stadii de A lexan d ria.
414 PATERICUL MARE
ci şi papa15 Alexandriei şi toate cetăţile, dar nimeni

nu a ştiut în ce loc vieţuieşte până în ziua de astăzi,
lată, aşadar, cum cei care au fost crescuţi împărăteşte
se luptă împotriva diavolului şi îşi zdrobesc trupuri
le lor. Iar noi cei care ne-am născut în sat şi nu ajun
geam să ne săturăm nici cu pâine, venind la vieţuirea
monahală, facem risipă şi nici măcar o singură virtute
nu dobândim. Să ne rugăm, dar, ca Domnul să ne în
vrednicească şi pe noi să găsim acelaşi drum şi îm
preună cu Sfinţii noştri Părinţi să aflăm milă în ziua
aceea, împreună şi cu Awa Anastasie Eunucul, căci
se numea Anastasia, pentru rugăciunile şi mijlociri
le Stăpânei noastre, Născătoarei de Dumnezeu şi ale
tuturor sfinţilor, şi ale Awei Daniil, la înfricoşătorul
scaun de judecată al Domnului nostru Iisus Hristos16.
14. Era un argintar17 tânăr în Antiohia cea Mare18
pe nume Andronic. El a luat de soţie pe fata unui alt
* 15Denumire folosită pentru Patriarhul Alexandriei, păstrată
până astăzi în titulatura acestuia. * 16Prăznuirea Sfintei Anasta
sia Patriciana se face la 10 martie. * 17Cuvântul opyupoitp&Ttiq
înseamnă şi cămătar sau schimbător de bani, şi argintar, arti
zanul care confecţionează vase din argint şi le vinde. De altfel,
în această epocă, aveau multă trecere vasele de argint şl, în ge
neral, obiectele de argint. Probabil că şl editarea textului a con
fundat cele două lucrări (ETJ. * u Este vorba despre Antiohia,
capitala vechii Sirii, care se distingea de cele douăzeci şi opt de
cetăţi care aveau acelaşi nume, cu supranumele de „cea Mare"
sau „cea a Orontului” (pentru că era construită la revărsarea râ
ului Oronte) şi din perioada iul lustinlan s-a num it şi Cetatea lui
Dumnezeu, Theopolis. în secolul al IV-lea, Antiohia cea Mare Şi
Alexandria erau deja cele mai Importante cetăţi ale împărăţiei,
după Constantinopol. în Antiohia, pentru prim a dată ucenicii
Domnului au prim it numele de creştini (Fapte 11,26) (ET)
argintar, care se numea Ioan. Numele fetei era Atana-

sia; şi a fost cu adevărat nemuritoare19şi cu faptele, şi
cucugetul ei. Iar Andronic era foarte evlavios şi plin
defapte bune. La fel şi femeia lui. Erau foarte bogaţi.
Viaţa lor era astfel: cele ale argintarului şi averea lui
le împărţea în trei părţi; o parte pentru săraci, una
pentrumonahi şi o parte pentru avere şi pentru ateli
ere. Toată cetatea iubea pe Kir Andronic pentru bu
nătatea lui. El a cunoscut pe femeia lui şi aceasta ză
mislinda născut un fiu şi i-au pus numele Ioan. încă o
dată luând în pântece a născut o fiică şi i-au pus nu
mele Maria. De atunci Andronic nu s-a mai apropiat
de femeia lui. Ci grija lui s-a îndreptat spre faptele
bune20, împreună şi cu alţi argintari. în zilele de du
minică, luni, miercuri şi vineri, de seara până dimi
neaţa, Andronic mergea să ajute la spălarea bărbaţi
lor, iar Kira Atanasia la spălarea femeilor. Aşa au
trecut doisprezece ani şi, într-una din zile, a venit
KiraAtanasia de la lucrarea aceasta spre dimineaţă şi
amers să-şi vadă copiii şi i-a găsit suspinând. Şi tul-
burându-se, s-a urcat în patul lor şi i-a pus pe amân
doila pieptul său. Iar fericitul Andronic intrând, a în
ceput să strige la femeia lui, crezând că dormea
demult Iar aceea a zis: Nu te mânia, domnul meu,
căci copiii sunt bolnavi. Şi el, atingându-se de ei, a vă
zutcă sunt cuprinşi de fierbinţeală şi suspinând a zis:
* wAtanasia î n s e a m n ă n e m u r i t o a r e . * MErau grupe organizate
de voluntari, d i n t r e c r e ş t i n i i a f i e r o s i ţ i care se dedicau lucrări
lorfilantropice. î n s p e c i a l , s e p r e o c u p a u c u îngrijirea bolnavilor,
spălarea şi c u r ă ţ e n ia lo r. V e z i D. T s a m i s , M atericonul, capitolul V,
Pagina 9 8 , T e s a lo n ic , 1 9 9 5 .
416 PATERICUL MARE
Să se facă voia Domnului. Şi a plecat în afara cetăţii să

se roage Sfântului Iulian, căci acolo erau înmormân
taţi părinţii lui. Şi a stat acolo până la ceasul al şase
lea.21Şi întorcându-se, a auzit jale mare şi multă gălă
gie în casa lui. Iar el tulburându-se a alergat şi a aflat
aproape toată cetatea în casa lui şi pe copii morţi. Şi
văzând pe cei doi prunci aşezaţi pe pat, intrând în pa
raclisul casei, s-a aruncat pe sine înaintea Mântuito
rului şi plângând zicea: Gol am ieşit din pântecele
maicii mele, gol voi şi pleca acolo. Domnul a dat,
Domnul a luat Cum a hotărât Domnul, aşa s-a făcut
Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până
în veac22. Iar femeia lui era să se sufoce, zicând: Voi
muri împreună cu copiii mei. La înmormântarea co
piilor s-a adunat toată cetatea, chiar şi patriarhul îm
preună cu toată preoţimea, şi i-au aşezat pe ei în mar-
tiriconul23 Sfântului Iulian, deasupra bunicilor lor.
După aceea Patriarhul, luându-1 pe fericitul Andronic,
l-a dus la episcopie, iar femeia acestuia nu a vrut să
plece la casa ei, ci a dormit în martiricon. Pe la miezul
nopţii s-a arătat ei Sfântul Mucenic Iulian în chip de
* 21Este vorba de ora bizantină, care corespunde aproximativ
cu ora douăsprezece ziua. * “ Iov 1,21 * Z3Prim ele biserici creş
tine s-au numit m artiricon pentru următorul motiv: Prim ii sfinţi
ai Bisericii erau m artiri ai credinţei, iar deasupra mormântului
lor, în cimitire, creştinii construiau o mică clădire, acoperită, cu
absidă în trei laturi. Construcţia aceasta se numea m artiricon
şi purtau numele m artirului al cărui mormânt îl acoperea. Şi
deoarece deasupra mormintelor m artirilor se săvârşea dum
nezeiasca Euharistie, acestea au fost primele biserici. Astfel a
apărut modelul de bază al bisericilor creştine. Pe de altă parte,
de la această situaţie specială vine şi obiceiul aşezării moaştelor
monah zicându-i: De ce nu-î laşi pe cei de aid să se

odihnească? Iar ea a zis: Domnul meu, nu te supăra
pemine deoarece sunt îndurerată. Căci numai doi co
pii am avut şi astăzi i-am îngropat pe amândoi aid.
Iarel a zis ei: De câţi ani erau copiii tăi? Iar ea zis lui:
Dedoisprezece ani unul şi de zece celălalt Iar el a zis
cătreea: De ce plângi, deci, pentru ei? Mai bine plângi
păcatele tale. Căci îţi spun ţie, femeie, în felul în care
cere firea omului mâncarea şi este cu neputinţă să
nu-i dai să mănânce, tot aşa vor cere pruncii în ziua
aceea de la Hristos bunătăţile cele viitoare, zicând:
Judecătorule drepte, ne-ai lipsit pe noi de cele pă
mânteşti, nu ne lipsi şi de cele cereşti. Iar ea auzind, a
fost pătrunsă la inimă şi a schimbat jalea ei în bucu
rie. Deci, dacă pruncii mei vor trăi în ceruri, de ce să
plâng? Şi întorcându-se, s-a uitat după monahul ca-
re-i vorbise şi, căutându-1 în toată biserica, nu l-a gă
sit Atunci a bătut la uşa portarului, zicând: Unde este
părintele care a intrat acum aici? I-a zis ei portarul:
Vezitoate uşile încuiate şi întrebi unde este monahul
carea intrat acum aici? Şi gândindu-se mai bine, pa-
ramonarul24 şi-a dat seama că femeia a avut vedenie.
Iar ea, fiind cuprinsă de frică, l-a rugat s-o lase să
martirilor în p ic io r u l S f in te i M e s e , c a ş i f a p tu l c ă o ric e biserică
poartă num ele m a r t i r u l u i s a u a l s â n t u l u i a le c ă r u i m o a ş te sunt
aşezate la p ic io ru l S f in te i M e s e . D e a i d , şi o b ice iu l folosirii bi
sericilor ca lo c u ri d e î n m o r m â n t a r e . M artiriile a u în c e p u t s ă se
construiască **n tim p u l î m p ă r a t u l C o n s t a n t i n c e l M are: O astfel
de biserică s -a r i d i c a t p e m o r m â n t u l M â n tu ito r u lu i H ristos (ET ).
* ^nap apovd pioi - c e i c a r e r ă m â n î n b i s e r i c ă . A ş a s e num eau
cei care erau p r o p u ş i d e e p i s c o p s ă r ă m â n ă în b is e ric ă p e n tru a
oîngri)i şi păzi, în s p e d a l a c o l o u n d e e r a v r e u n o d o r b isericesc,
418 PATERICUL MARE
plece la casa ei. Şi după ce a povestit bărbatului ei

cele ce a văzut, fericita Atanasia a zis: Cu adevărat,
stăpânul meu, şi cât au trăit copiii m ei am vrut să-ţi
spun ceva, dar m-am ruşinat. Iată, acum, după moar
tea lor îţi spun, dacă mă asculţi: aşază-m ă într-o mă
năstire să-mi plâng păcatele mele. Şi el i-a zis: Mergi
şi încearcă gândul tău o săptăm ână şi, dacă vei stărui
în această năzuinţă a ta, vom mai vorbi. Şi după ce s-a
întors, acelaşi lucru a spus. Iar fericitul Andronic a
chemat pe socrul său şi, dându-i toată averea sa, i-a
zis: Mergem să ne rugăm la Locurile Sfinte. Dacă, deci,
se va întâmpla cu noi ce este om enesc, ai răspundere
în faţa lui Dumnezeu de ceea ce vei face cu averea
aceasta. Te rog să faci bine din to t sufletul tău şi să
ridici aici un spital şi un loc de primire pentru mo
nahi. Şi slobozind pe robii săi, le-a dat lor moştenire.
Şi luând puţine lucruri şi doi cai, au ieşit noaptea din
cetate, numai el şi femeia lui. Iar fericita Atanasia, vă
zând de departe casa sa şi privind către cer, a zis:
Dumnezeule, Cel care ai spus lui Avraam şi Saarei:
Ieşi din păm ântul tău şi din neam ul tău şi vino în pă
mântul p e care ţi-l voi arăta25, Tu însuţi şi acum să ne
conduci paşii noştri întru frica Ta. Căci iată am lăsat
casa noastră pentru numele Tău. Să nu închizi în faţa
noastră uşa împărăţiei Tale. Şi plângând amândoi, au
plecat Şi ajungând la Locurile Sfinte, s-au închinat Şi
întâlnindu-se cu mulţi Părinţi, au m ers de acolo la
Sfântul Mina în Alexandria şi s-au folosit mult de
de exemplu, o icoană făcătoare de m inuni In acelaşi timp, ei îi
primeau pe închinători (Canonul 2 al Sinodului IV Ecumenic, Pi-
dalion, pag.185-186) (ET). * “ Facere 12,1.
mucenicul acela. Privind deci împrejur, pe la ceasul al

nouălea26, Andronic a văzut un monah certându-se
cu un mirean. Şi a zis m ireanului: De ce vorbeşti urât
cu monahul? A zis Iui m ireanul: Stăpâne, a închiriat
asinul meu ca să m eargă la Schit şi îi spun să mergem
acum, ca să călătorim to ată noaptea şi mâine până la
ceasul al şaselea, ca să ajungem înainte de arşiţă şi
acesta nu vrea să plecăm acum. A zis lui Kir Andronic:
Mai ai încă un asin? A zis lui: Da! Iar Andronic i-a zis:
Mergi, adu-mi-1 m ie şi voi lua eu un asin şi aw a unul,
căci şi eu vreau să m erg la Schit. Şi a zis Andronic fe
meii sale: Rămâi aici la Sfântul Mina până când eu
merg la Schit ca să fiu binecuvântat de Părinţi şi vin
înapoi. Şi fem eia i-a zis: Ia-m ă cu tine. A zis ei: Femeia
nu poate să intre în S c h it Iar ea i-a zis plângând: Vei
da socoteală Sfântului Mina dacă vei rămâne acolo şi
nuvei veni înapoi ca să m ă aşezi şi pe mine într-o mă
năstire. Şi îm brăţişându-se, s-au d esp ărţit Acesta a
coborât la Schit şi făcând închinare Părinţilor din fie
care Lavră a auzit cele despre A w a Daniil. Şi plecând,
cu multă osteneală a putut să-l întâlnească şi i-a în
credinţat Bătrânului to ate cele despre ei. Şi i-a zis Bă
trânul: Mergi şi adu pe fem eia ta şi îţi voi face scrisoa
re să o duci în Tebaida, la M ănăstirea Tabenisioţilor27.
Andronic a făcut a şa cum i-a zis Bătrânul şi, plecând,
a adus-o pe fem eia lui la Bătrân. Şi Bătrânul grăindu-i
ei cuvântul adevărului, i-a făcut scrisoare şi a trimis-o *
* “ Ora bizantină c a re co resp u n d e cu o ra trei după-amiază.
* ^Tabenisis se nu m ea p rim a o b şte p e care a întem eiat-o Sfăn-
bil Pahomie în Tebaida d e Sus, de unde şi-a luat şi numele de
Mănăstirea Tabenisioţilor.
420 PATERICUL MARE
la Mănăstirea Tabenisioţilor. Şi când s-a intors Andro

nic, Bătrânul i-a dat schima şl l-a învăţat pe el cele ale
monahului. Şi a rămas lângă ei doisprezece ani. După
aceea, l-a rugat pe Bătrân să-l dezlege pentru a merge
la Locurile Sfinte. Iar Bătrânul, făcând rugăciune pen
tru el, l-a slobozit Iar Awa Andronic, călătorind în
Egipt, s-a aşezat sub un copac cu ţepi28, ca să-şi tragă
sufletul de arşiţă. Şi iată, cu lucrarea lui Dumnezeu,
femeia lui venea pe drum îmbrăcată ca un bărbat,
mergând şi ea spre Locurile Sfinte. Şi când şi-au dat
bineţe, porumbiţa şi-a cunoscut perechea sa. Acela,
însă, cum să recunoască aşa o frumuseţe care se veş
tejise şi arăta ca o arăpoaică? I-a zis, deci, Iul: Unde
mergi, awa? Iar el i-a zis ei: La Locurile Sfinte. Şi eu
acolo vreau să merg, i-a răspuns. Şi dacă vrei, să călă
torim amândoi împreună, dar ca şi când nu am fi îm
preună, aşa să călătorim, în tăcere deplină. Iar Andro
nic i-a zis: Cum porunceşti! A zis lui: Adevărat, tu nu
eşti ucenicul Awei Daniil? A zis ei: Da. Şi ea i-a zis:
Rugăciunile Bătrânului să ne însoţească pe noi. Iar
Andronic a zis: Amin! Călătorind, deci, împreună,
după ce s-au închinat la Locurile Sfinte, s-au întors în
Alexandria. Şi a zis Awa Atanasie Awei Andronic:
Vrei să stăm amândoi într-o chilie? A zis Awa Andro
nic: Da, cum porunceşti Dar vreau mai întâi să merg
să iau binecuvântarea Bătrânului A zis Awei Atana
sie: Mergi şi eu rămân la Oktokedekato. Şi dacă te în
torci, aşa cum am călătorit în tăcere, to t aşa vom sta
împreună. Iar dacă nu poţi duce această rânduială, să
♦ “ AicavOiţ este un fel de copac cu ţepi, probabil un fel de sal
câm care se găseşte In Egipt (arbustul Mlmosa Nicotica).
DESPRE RĂBDARE Şl BĂRBĂŢIE 421
nu vii. Eu am s ă ră m â n la O kto k ed ăkato . ia r acela p le

când, l-a îm b ră ţişa t p e B ă trâ n u l s fâ n t şi i-a spus cele
despre fratele în tâ ln it p e ca le . Ia r B ătrân u l i-a zis.
Mergi, iubeşte t ă c e r e a şi s ta i cu fra te le, căci e ste m o
nah aşa cum s e cu v in e să fie. în to rcân d u -se, d eci şi
aflând pe A w a A tan asie, au s ta t îm p reu n ă în ch işi în
frica lui Dum nezeu a lţi d o is p re z e c e ani şi nu s-a făcut
cunoscut A w ei A n d ro n ic că e ra fem eia lui. De m ulte
ori, Bătrânul m e rg e a la e i în v izită, v orbind cu ei cele
de folos. Odată, p le cân d B ă trâ n u l şi luând u-şi răm as
bun de la ei, în a in te de a a ju n g e a c e s ta la Sfântul Mina,
l-a prins din u rm ă A w a A n d ro n ic şi i-a zis: A w a Ata
nasie pleacă la D om nul. Şi în to rc â n d u -s e B ătrânu l, l-a
găsit cuprins de su fe rin ţă . Şi a în c e p u t s ă plângă A w a
Atanasie. Şi i-a zis B ă trâ n u l: In lo c s ă te bu cu ri că pleci
să întâlneşti pe D om nul, tu p lân g i? A zis A w a A tana
sie: Nu plâng d ecâ t n u m ai p e n tru A w a A ndronic. Dar
arată dragoste şi d upă c e m ă în g ro p aţi, vei găsi o în
semnare scrisă la c ă p ă tâ iu l m eu . C iteşte-o şi dă-o Av-
vei Andronic. Şi făcân d ru g ăciu n e, s -a îm p ă rtă şit şi a
adormit în Dom nul. Au v e n it, d eci, să -l în m o rm ân teze
şi au găsit că după fire e r a fe m e ie . Şi s -a a u zit în to ată
Lavra. Şi a trim is B ă trâ n u l s ă ad u că to t Sch itu l şi pus
tia cea mai în d e p ă rta tă şi au v e n it to a te lavrele Ale
xandriei şi s-a a d u n a t to a tă c e ta te a , ia r sch itio ţii to ţi
purtând v eşm in te a lb e 29. Căci a ş a e ste obiceiu l la
Schit Deci au d us la m o r m â n t cu ra m u ri şi cu frunze
de finic cin stitele m o a ş te a le A tanasiei, slăvind pe *
* “îmbrăcămintea albă în Sfânta Scriptură şi în mistica Bise
ricii este folosită ca simbol al mai multor realităţi, dintre care
cel de bază este cel eshatologic. Preînchipuie strălucirea şi slava
422 PATERICUL MARE
Dumnezeu, care a dăruit atâta răbd are acelei femei.

Şi a rămas Bătrânul ca să facă pom enirea de şapte
zile30 fericitei Atanasia. După aceasta, Bătrânul a vrut
să-l ia cu el pe A w a Andronic, dar acesta nu a primit,
zicând: Voi sfârşi împreună cu doam na mea. Şi iarăşi,
după ce l-a îm brăţişat pe Bătrân, înainte să ajungă
acesta la Sfântul Mina, l-a prins din urm ă un frate, zi-
cându-i: Awa Andronic nu este bine. Şi din nou Bătrâ
nul a trimis la Schit zicând: Veniţi, căci A w a Andronic
se duce după Awa Atanasia Iar e i auzind, au venit şi
l-au prins tocă în viaţă. Şi fiind binecuvântaţi de el, a
adormit în Domnul. S-a făcut, deci, luptă mare între
Părinţii de la Oktokedekato şi Schitioţi, zicând: Este al
nostru fratele şi îl vom lua să-l avem în Schit ca să ne
ajute rugăciunile lui. Şi cei din Oktokedekato ziceau:
îl vom îngropa împreună cu sora lui. Dar schitioţii
erau mai mulţi. Şi a zis arhimandritul de la Oktokede
kato: Ceea ce va spune Bătrânul, aceea vom face. Iar
Awa Daniil a zis şi el să fie îngropat acolo. Iar ei nu
voiau să-l asculte, zicând: Bătrânul este sus şi nu se
teme de războiul trupesc. Dar noi suntem mai tineri
şi-i vrem pe fratele nostru ca să ne ajute cu rugăciuni
le lui. Este de ajuns că v-am lăsat pe Awa Atanasie.
Văzând Bătrânul că s-a făcut tulburare mare, a zis fra
ţilor: Adevărat, dacă nu mă ascultaţi, voi rămâne şi eu
viitoare cu care vor fi înconjuraţi drepţii la învierea morţilor.
Din acest motiv şi călugării schitioţi obişnuiau să-l însoţească
pe fratele m ort la m ormânt purtând haine albe. Vezi: Matei 28,
3; Marcu 1 6 ,5 ; loan 2 0 ,1 2 ; Apocalipsă 4 ,4 ; 6 ,1 1 ; 7 ,9 ; 1 4 ,1 9 ;
ş.a. * 50Cele şapte zile erau corespondentul sorocului de nouă
zile pe care-1 facem astăzi pentru cei adormiţi. Este vorba des
pre o tradiţie locală.
DESPRE RĂBDARE Ş l BĂRBĂŢIE 423
aid şi voi fi în gro p at îm preu nă cu fiul meu. Atunci

s-au liniştit şi au în g ro p at p e fratele Andronic. Au zis,
deci, Bătrânului: Să m ergem la S c h it Iar Bătrânul le-a
zis: Lăsaţi-mă să fac p o m en irea de şapte zile fratelui.
Dar nu l-au lă sa t să răm ână. A cestea le-a destăinuit
Awa Daniil ucenicului său. Să ne rugăm să ajungem şi
noi la măsura A w ei A tanasie şi A w ei Andronic, cu
rugăciunile tu tu ro r sfinţilor. Amin.
15. A zis A w a Isaia: Nimic nu-i foloseşte atât de
mult începătorului ca ocara. Precum creşte copacul
udat în fiecare zi, to t aşa şi începătorul care este de
făimat şi rabdă.
16. A zis iarăşi: Fericiţi su n t cei ale căror osteneli
s-au făcut întru cun o ştin ţă. Căci s-au odihnit pe ei în
şişi de toată povara şi au tre c u t peste toată viclenia
demonilor şi m ai ales de cea a demonului temerii31,
cel care îm piedică pe om de la orice faptă bună pe
care are de gând să o focă. Căci aduce mintea în şo
văială, atunci când îşi pu ne în gând să slujească lui
Dumnezeu.
17. A zis iarăşi: P rim a luptă, înaintea tuturor, este
înstrăinarea, m ai ales de unul singur. Cel care pleacă
în loc străin va p ărăsi cele ale sale, purtat de credinţa
desăvârşită şi de năd ejd e şi de inim ă statornică, îm
potriva voinţelor Iul Căci te v or înconjura în multe
rânduri şi în m ulte feluri, înfricoşându-te cu ispitele
şi cu sărăcia cum plită sau cu boli, punându-ţi în gând
că, dacă vei cădea în acestea, ce vei face neavând pe
cineva cunoscut care să te îngrijească? Şi bunătatea
lui Dumnezeu te va pu ne la încercare, ca să se arate
+ 31Cf.2Tim. 1 ,7.
424 PATERICUL MARE
strădania ta şi dragostea cea către Dumnezeu.

18. A zis Awa Ilie: Dacă m intea nu cântă împreună
cu trupul, în zadar este osteneala. Dacă cineva iubeş
te necazul, îi va fi lui la urmă spre bucurie şi odihnă.
19. Un frate care era luptat a spus aceasta Awei
Heraclie. Şi acela a zis lui, întărindu-1: Un Bătrân avea
de mulţi ani un ucenic foarte ascultător. Dar într-o zi,
luptat fiind, a pus m etanie Bătrânului, zicând: îngă-
duie-mi să vieţuiesc singur. Şi Bătrânul i-a zis: Cau
tă un loc şi să-ţi facem chilie. Plecând, a găsit un loc
la distanţă de un semn32. Şi venind au făcut chilie. Şi
a zis fratelui: Ceea ce îţi spun, aceea să faci. Când îţi
este foame, să mănânci, să bei şi să dormi, numai din
chilia ta să nu ieşi până sâmbăta. Şi atunci vino lân
gă mine. Iar fratele a făcut două zile după poruncă,
dar a treia zi, fiind cuprins de accedie33, a zis: De ce
mi-a făcut mie aceasta Bătrânul? Şi sculându-se, a
cântat mulţi psalmi şi după apusul soarelui a mâncat
Apoi, sculându-se, a mers să se culce pe rogojina lui
* n Sem nul este măsura de distanţă echivalentă cu o milă =*1:
53 5 m. . . . t e locul unui semn, adică al unei mile". (S ân tu l Epifa-
nie al Ciprului, îm potriva ereziilor, P. G. 4 1 ,1 0 3 6 , B). * 33Acedia
apare ca o lipsă de poftă, lipsă de mânie, plictiseală, slăbiciune şi
lepădare de îndatoririle călugăreşti. Sfântul Simeon Noul Teolog
scrie referitor la acedie: .Pe cei care înaintează în rugăciune sau
şi pe cei care se îngrijesc de rugăciune, în principal, demonul
acediei este cel care obişnuieşte cel mai m ult s ă 4 războiască”.
Şi continuă: „Acedia este m oartea sufletului şi a m inţii Dacă
Dumnezeu ar îngădui să lucreze ispita acediei cu to ată puterea
de care dispune, nim eni niciodată, dintre cei nevoitori nu s-ar
m ântui Lucrarea noastră este să ne împotrivim cu toată puterea
şi lucrarea lui Dumnezeu ne va ridica în mod tainic şi ne va arăta
pe faţă biruitori împotriva ispitei*. (Capitole p ra ctice 7 3 -7 4 ).
DESPRE RÂBDARB Şl BĂRBĂŢIE 425
şi a văzut un arap şezân d şi scrâşnind din dinţi la el,

Şi alergând cu frică m are, a v en it la Bătrân şl bătând
in poartă, a zis: A w a, al m ilă de m ine şi deschide*mi.
Iar Bătrânul, cu n o scân d că nu a păzit cuvântul lui, nu
i-a deschis până d im in eaţă. Ia r dim ineaţă, deschizân*
du-i, l-a găsit afară ru gân d u -se şi, îndurându-se de el,
l-a luat înăuntru. A tunci i*a zis: Mă rog ţie, părinte, un
arap negru am văzut p e ro g ojin a m ea când am mers
să mă culc. Iar el a zis: Ai p ă ţit aceasta pentru că nu ai
păzit cuvântul m eu. A tunci punându*i rânduiaiă după
puterea lui p entru v ie ţu irea de unul singur, încetul cu
încetul a devenit un m o n ah bun.
20. A zis iarăşi: Un B ă trâ n o arecare stătea într-un
templu idolatru. Şi au v e n it dracii, zicându-i: Pleacă
din locul nostru! Şi B ătrân u l a zis: Voi nu aveţi loc!
Şi au început d in tr-o d ată să-i risipească frunzele de
finic. Iar Bătrânul stă ru ia să le adune. După aceea,
dracul, prinzându-1 de m ân ă, îl trăg ea afară. Dar, când
a ajuns la uşă, B ă trâ n u l s-a p rin s de uşă cu cealaltă
mână, strigând: Iisu se, aju tă-m ă! Şi îndată dracul a
fugit. Şi Bătrânul a în c e p u t să plângă. Iar Domnul i-a
zis. De ce plângi? Şi a z is B ătrânu l: Pentru că îndrăz
nesc să pună m ân a p e o m şi să-i facă aşa. I-a zis lui:
Tu nu ai avut grijă! Căci, cân d M -ai chemat, ai văzut
cum M-am aflat lân g ă tin e ! A cestea zic, deci, cum că
este nevoie de m u lta o ste n eală. Dacă nu face multă
osteneală, nu p o ate cin ev a s ă a ib ă pe Dumnezeu cu el.
j Căci El s-a răstig n it p e n tru noi.
1 21. Un frate c a re lo cu ia sin gur la Chilii era tulbu
rat Şi plecând la A w a T eo d o r din Ferm e, i-a spus lui
pătimirea sa. Iar B ătrân u l a spus: Mergi, smereşte-ţi
426 PATERICUL MARE
gândul, supune-te şi stai îm preună cu alţii. A plecat,

deci, în munte şi a sta t îm preună cu alţii. S-a întors,
apoi, la Bătrânul şi i-a zis: Nici îm preu nă cu oamenii
nu îmi găsesc odihna. Şi i-a zis lui Bătrânul: Dacă sin
gur nu afli odihnă şi nici îm preună cu alţii, pentru ce
ai ieşit să te faci monah? Nu pentru a îndura necazu
rile? Spune-mi de câţi ani ai schim a? A zis: De opt. Şi
răspunzând Bătrânul, a zis: Cu adevărat, eu de şap
tezeci de ani am schim a şi nici m ăcar o zi nu am aflat
odihnă, şi tu după opt ani vrei să ai odihnă? Şi auzind
acestea, a plecat în tă rit
22. A întrebat cineva pe A w a Teodor: Dacă cineva
cade pe neaşteptate, te vei înfricoşa şi tu, a w a? I-a zis
lui Bătrânul: Dacă cerul s-ar lipi de păm ânt, Teodor
nu s-ar înfricoşa. Căci se rugase lui Dumnezeu să ridi
ce de la el temerea. De aceea l-a şi întrebat.
23. Ziceau despre A w a Teodor şi despre Awa
Lucius, cei din Enat, că au petrecut cincizeci de ani
înşelând gândurile lor şi zicând: După iarna aceasta,
ne mutăm de aici. Când venea însă iarăşi vara, ziceau:
După vara aceasta vom pleca de aici. Şi aşa au făcut
toată viaţa lor pururea-pomeniţii Părinţi.
24. A zis Amma Teodora că odată cineva evlavi
os era ocărât de altcineva şi a zis către acela: Şi eu
puteam să-ţi spun aceleaşi cuvinte, dar porunca lui
Dumnezeu îmi închide gura.
25. Un frate s-a întâmplat să fie înţepat spre ispiti
re de mulţime mare de purici. Şi era acela din oameni
bogaţi. Şi îi ziceau dracii: înduri să trăieşti astfel şi să
faci viermi? Dar acela a biruit cu îndelunga-răbdare.
26. A zis Awa Ioan Colovos: Trei filosofi erau
D E SP R E RĂ BD A R E ŞI BĂRBĂŢIE 427
prieteni. Şi unul dintre ei, murind, a lăsat pe fiul său

unuia dintre prietenii săi. Făcându-se flăcău, s-a aple
cat spre femeia celui care-1 crescuse. Şi aflând acela,
l-a scos afară din casa sa. Şi, deşi s-a pocăit mult, nu a
voit să-l primească înapoi, zicând: Mergi şi trei ani să
fiipotamit34 şi aşa te voi ierta. A venit, deci, după trei
ani şi a zis lui iarăşi: Nu te-ai pocăit încă. Ci mergi alţi
trei ani, dând plată ca să te ocărască. Şi el a făcut aşa.
Şidupă aceasta a zis lui: Mergi acum în cetatea Ateni-
enilor şi învaţă fîlosofia. Iar acolo era un bătrân care
stătea la intrarea filosofilor, ocărându-i pe cei care in
trau. Deci, fiind ocărât şi tânărul, acesta a râs. Şi a zis
lui Bătrânul: Ce este aceasta, că eu te ocărăsc, iar tu
râzi? Şi a zis lui: Nu vrei să râd? Trei ani am dat plată
ca să fiu ocărât şi astăzi am fost ocărât gratis. De ace
ea am râs. A zis lui Bătrânul: Urcă, intră în cetate. A
zis, deci, Awa Ioan că aceasta este poarta lui Dumne
zeu şi Părinţii noştri prin multe ocări, bucurându-se,
auintrat în cetatea cerească.
27. A zis iarăşi Bătrânul: Vezi că prima lovitură pe*
* MPotamit de la potam os, care înseamnă râu. Este vorba des
pre o muncă foarte obositoare. Potam iţii asigurau trecerea de
peun mal al râului pe celălalt Dar când curentul râului era opus
direcţiei pe care o avea barcagiul, barca era dusă departe de des
tinaţie. De aceea trebuia să aibă un sistem de remorcare. Proba
bil că era legată şi de proră, şi de pupă cu frânghii, susţinute de
pe mal, şi în funcţie de direcţia corăbiei se slăbea frânghia de pe
unul dintre maluri, în timp ce se strângea cea de pe malul celă-
*alt Această lucrare obositoare o făceau aşa-numiţii potam ip. A
doua semnificaţie a cuvântului este cea care se referă la hidro-
knţi, adică la aceia care deţineau ştiinţa de a descoperi existen-
î3 apelor de sub pământ (ET).
428 PATERICUL MARE
care a făcut-o lui Iov a fost la început asupra bunuri

lor sale? Şi a văzut că nici nu i**a părut rău şi nici nu
s-a îndepărtat de Dumnezeu. Iar cea de a doua lovitu
ră a dat-o trupului său, dar nici aşa viteazul atlet nu a
păcătuit cu cuvântul gurii sale35. Căci avea înlăuntrul
său bunătăţile lui Dumnezeu şi totdeauna rămânea
credincios Lui.
28. A zis Awa Kilikas: Şaptezeci şi şase de ani am
stat în locul acesta, multe şi înfricoşătoare rele păti
mind din partea dracilor.
29. A zis Awa Isidor: înţelepciunea sfinţilor aceas
ta este: a cunoaşte voia lui Dumnezeu. Căci este dea
supra tuturor omul în ascultare de adevăr, pentru
că este chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Şi decât
toate duhurile mai înfricoşător este să urmeze cineva
inimii sale, adică gândului propriu şi nu legii lui Dum
nezeu. La urmă îi va fi lui spre tânguire, căci nu a cu
noscut taina, nici nu a aflat calea sfinţilor ca să umble
pe ea. Vremea este a face Domnului36, căci mântuirea
este în vreme de strâmtorare37 precum este scris: în
tru răbdarea voastră vă veţi mântui sufletele38.
30. A zis Awa Pimen despre Awa Ioan Colovâs că
a rugat pe Dumnezeu şi a ridicat patimile de la el şi a
devenit fără griji în această privinţă. Şi mergând, a zis
unui Bătrân: Mă văd pe mine odihnit şi neavând nici
un fel de război. Şi i-a zis lui Bătrânul: Mergi şi roa
gă pe Dumnezeu ca să vină războiul înapoi, căci prin
războaie sporeşte sufletul. S-a rugat, deci, şi, după ce
a venit războiul, nu s-a mai rugat să se ia de la el, ci
* ®Iov 2, iO. * ^Vezi Psalmul 118, 126. * 37lsaia 33, 2.
* MLuca 2 1 ,1 9 .
D ESP R E RĂBDARE ŞI BĂRBĂŢIE 429
zicea: Dă-mi, Doam ne, răbd are în războaie.

31. Zicea A w a Pim en d espre A w a Koprie, că ajun
sese la aşa o m ăsură, în cât, atunci când era bolnav şi
zăcea la pat, m ulţum ea şi îşi tăia propria voie.
32. A zis A w a Kdprie: Fericit este cel care rabdă
necazul cu m ulţum ire.
33. Ziceau d espre A w a Longhin39 că de multe ori,
tulburat fiind de gânduri să plece în pustie, într-una
din zile a zis ucenicului său: Arată dragoste, frate, şi,
orice voi face, să rabzi şi să nu-m i spui nimic săptămâ
na aceasta. Şi luându-şi toiagul de finic, a început să se
plimbe prin curtea sa m ică. Şi obosind, s-a aşezat pu
ţin. Şi, iarăşi, ridicându-se, se plimba. Şi când s-a făcut
seara, a zis gândului său: Cel care merge prin pustie
nu mănâncă pâine, ci ierburi. Tu, însă, pentru slăbi
ciunea ta m ănâncă verdeţu ri din grădină. Şi făcând
aceasta, iarăşi a zis gândului: Cel care este în pustie
nu doarme sub acop eriş, ci sub cerul liber, deci, fă şi
tu aşa! Şi întinzându-se jo s, a dorm it în curte. Făcând,
deci, trei zile aceasta, adică plimbându-se în curtea sa
mică, mâncând în fiecare seară puţine salate verzi, iar
noaptea dormind sub cerul liber, a o b o sit Şi osândind
gândul care l-a în d em n at sp re aceasta, s-a mustrat pe
sine zicând: Dacă nu poţi să faci faptele pustiei, stai
In chilia ta plângându-ţi cu răbdare păcatele şi nu te
amăgi. Căci peste to t este ochiul lui Dumnezeu şi vede
J laptele noastre şi nim ic nu-i scapă şi lucrează împre
ună cu cei care lucrează binele.
34. A mers A w a M acarie la A w a Antonie în munte.
Şi bătând la uşa lui, acela a ieşit şi i-a zis: Tu cine eşti?
* 3 In Patericul a lfa b etic, episodul i se atribuie lui Aw a Ghdasle.
430 PATERICUL MARE
Iar el a zis: Eu sunt Macarie. Şi închizând uşa, a intrat

şi l-a lăsat afară. Dar văzând răbdarea lui, i-a deschis
şi salutându-se cu el, a zis: De mult timp doream să te
văd, auzind cele despre tine. Şi primindu-1, s-a odihnit
deoarece era obosit. Iar când s-a făcut seară a stro
pit Awa Antonie pentru sine frunze de finic. Şi i-a zis
Awa Macarie: Porunceşte ca şi eu să stropesc pen
tru mine. Iar el a zis: Stropeşte. Şi făcând o legătură
mare, a stropit-o. Şi stând de cu seară şi vorbind des
pre mântuirea sufletelor, împleteau. Şi împletitura,
ieşind pe uşă, cobora în peşteră. Şi intrând dimineaţa,
fericitul Antonie a văzut mulţimea împletiturii Awei
Macarie şi s-a minunat Şi sărutându-i mâinile, zicea:
Multă putere iese din mâinile acestea.
35. Zicea Awa Matâe: Vreau lucrarea uşoară care
ţine mai mult decât pe aceea care este istovitoare la
început şi care se termină repede.
36. Odată a urcat acelaşi Awa Macarie de la Schit
la Terenuthi40. Şi în timp ce venea pe drum, a intrat
într-un templu idolesc ca să doarmă. Acolo erau mul
te leşuri ale păgânilor. Şi luând unul, l-a pus sub cap
drept pernă. Văzând, deci, dracii îndrăzneala lui, l-au
pizmuit şi, vrând să-l sperie, au strigat ca un nume de
femeie, zicând: Cutare, vino cu noi la baie. Şi a răspuns
alt drac de sub el, ca şi când era unul dintre morţi, zi
când: Un străin este peste mine şi nu pot să vin. Dar
Bătrânul nu s-a speriat, ci, îndrăznind, a lovit leşul zi
când: Scoală-te, mergi în întuneric, dacă poţi. Auzind
şi aceasta, dracii au strigat cu glas mare, zicând. Ne-ai
* ^Cetate pe malurile de apus ale braţului Nilului de unde era
mai uşoară trecerea spre Schit
DESPRE RĂBDARE Şi BĂRBĂŢIE 431
învins, M acarie! Şi au fu g it ru şinaţi.

37. Un frate l-a în tre b a t pe A w a Macarie: Părinte,
ce înseamnă să rabzi şi să te rogi? A răbda şi a te ruga
înseamnă a îndura o rice isp ită care vine fie de la oa
meni, fie de la draci, p recu m e ste scris: Am îndurat ca
ofemeie care n aşte41, ad ică am ră b d a t Aşadar, şi răb
darea este bună, şi a n e ruga cu stăruinţă este bine.
Suntem, deci, d atori să n e rugăm lui Dumnezeu până
cândîmpreună-lucrând cu noi ne va ajuta ca să împli
nimvirtuţile no astre. Căci stră in lucru este monahu
lui a se mânia pe fratele său. Şi iarăşi: Străin lucru este
a supăra pe aproapele. Cu ad evărat suntem datori să
facemşi să zicem a şa cum e ste scris. Căci zice Aposto
lul: Am ajuns ca gu noaiele lum ii întregi, până în acest
ceas suntem socotiţi m ătu rătu ra tuturor. Şi încă: noi
suntem nebuni pentru H ristos, şi ...noi suntem slujito
riivoştri, pentru lisus 42. Suntem datori să ne bucurăm
când suntem b atjo co riţi şi să socotim fericire necazu
rile şi nedreptăţile care ni se întâm plă pentru Domnul
nostru. Petru A postolul e ste cel care zice: De sunteţi
ocărâţi pentru num ele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci
Duhulslavei şi al Iui Dumnezeu Se odihneşte peste voi43.
Când sunteţi, deci, b a tjo co riţi pentru Dumnezeu, bu-
curaţi-vă zicând: su ntem fericiţi că ne-am învrednicit
sâ fim batjocoriţi p en tru num ele lui Dumnezeu. Nu
Ştiţi că fiii sunt d atori să urm eze părinţilor? Suntem
datori să cunoaştem că suntem fii ai sfinţilor Apos
toli Pavel strigă şi zice: Căci p e voi eu v-am născut în-
buHristoş lisus prin Evanghelie44. Fiind fiii acestora,
* > i a 42,14. + 421 Corinteni 4,10-13 şi 2 Corinteni 4, 5.
*ezi 1 Petru 4,14.
432 PATERICUL MARE
suntem datori să le urm ăm p u rtările şi faptele. Aceia

biciuiţi fiind se bucurau, calom niaţi fiind, rămâneau
netulburaţi, măcar că auzeau de la elini şi de la iudei
zicând despre ei: Aceştia sunt cei care răstoarnă lu
mea întreagă45 cu farm ecele şi vrăjitoriile lor46. Şi, cu
toate acestea, nu numai că nu se supărau, ci ziceau,
lăudându-se: Ocărâţi fiind, binecuvântăm 47 şi celelal
te. De aceea s-a şi scris, pentru ca noi să facem la fel
ca e l Şi voi, deci, când sunteţi ocărâţi sau calomniaţi
sau primiţi lovituri, aşa sunteţi datori să vă mişcaţi cu
inima voastră, ca şi când câştigaţi lucruri mari şi vă
faceţi părtaşi şi tovarăşi apostolilor şi mucenicilor. Şi
chiar încercări mai mari decât ale acestora să aştep
taţi, pentru ca şi câştigurile să fie mai mari. La acestea
sunt creştinii datori să ia aminte, ca să se ştie că sunt
ucenici ai celor care au propovăduit acestea. Mai ales
monahii simpli, care s-au lepădat de lume şi de cele
din lume.
38. Odată, pe când A wa Milisie locuia împreună
cu doi ucenici în munţii Persiei, doi fii ai împăratului,
fraţi după trup, au ieşit la vânătoare după obicei. Şi
au pus plasele lor pe o distanţă mare, ca la patruzeci
de mile48, încât to t ceea ce era înăuntrul plaselor să
fie vânat şi ucis cu arcu l Deci, acolo se afla şi Bătrâ
nul cu cei doi ucenici ai lui şi, când l-au văzut păros şi
+ * * l Corinteni 4 ,1 5 . ♦ ^Vezi Fapte 1 7 ,6. + ^Cuvântul Mayyavria
înseamnă: a) un fel de magie cu diferite ierburi şi plante ; b)
farmec, crearea fascinaţiei, înşelăciune. * 471 Corinteni 4 ,1 2 .
♦ 4*Mila romană corespunde cu 1 5 3 5 metri. Deci, patruzeci de
mile era o distanţă foarte m are pentru aşezarea plaselor.
înfricoşător la vedere, s-au înspăimântat şi i-au zis:

Eşti omsau duh, spune-ne? Şi le-a zis: Omsunt, păcă
tos, şi am ieşit să-mi plâng păcatele mele şi mă închin
lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Iar ei
i-auzis: Nu este alt dumnezeu în afară de Soare şi de
Foc - cărora ei se închinau - deci, vino şi adu jertfă
acestora. Iar el le-a zis: Acestea sunt făpturi şi vă în
şelaţi. Deci, vă rog să vă întoarceţi şi să cunoaşteţi pe
adevăratul Dumnezeu, Care le-a făcut pe toate aces
tea. Iar ei râzând, i-au zis: Pe Cel osândit şi răstignit
îlnumeşti Dumnezeu adevărat? Şi a zis Bătrânul: Da,
peCel care a răstignit păcatul meu şi a omorât moar
tea, peAcela îl numesc Dumnezeu adevărat. Iar aceia,
supunându-i Ia chinuri pe Bătrân şi pe fraţi, îi sileau
săaducă jertfă. Şi, după multe chinuri, au ucis pe cei
doifraţi, iar pe Bătrân au continuat multe zile să-l su
pună la chinuri. La urmă, după meşteşugul lor, l-au
pusla mijloc şi aruncau săgeţi unul din faţă şi unul
dinspatele lui. Iar el le-a zis: Pentru că v-aţi învoit să
vărsaţi sânge nevinovat, mâine, chiar la ceasul acesta,
într-o clipită, mama voastră va rămâne fără copii şi
vafi lipsită de dragostea voastră şi cu săgeţile voas
treveţi vărsa sângele unul altuia. Neluând în seamă
spusele lui, au venit a doua zi din nou să vâneze şi
le-a scăpat o căprioară. Urcând pe cai, au alergat ca
săoprindă. Şi aruncând săgeţi înspre ea, au ţintit din
greşeală fiecare inima celuilalt şi au murit, după cu
vântul Bătrânului - pe care l-a spus, blestemându-i.
39. Ne povestea nouă Awa Theonâs despre Awa
Parcel că se retrăsese spre liniştire lângă un sat mare
434 PATERICUL MARE
în părţile Libanului, într-o peşteră, la poalele munte

lui. Awa Marcel era foarte blând şi îngăduitor, şi ev
lavios, şi curat, şi înţelept. Multă credinţă şi dragoste
aveau bărbaţii din sat faţă de el, în cât mulţi mergeau
la el şi erau învăţaţi de el. A stat în acel loc şase ani şi
multe ispite a avut acolo Bătrânul din partea dracilor,
după cum mi-a mărturisit, voind să-l alunge din peş
teră şi să-i strice liniştea, dar n-au putut. Căci acesta
fiecare ispită care venea din partea dracilor o răbda
mai uşor. în cele din urmă, dracul s-a preschimbat,
luând înfăţişarea Bătrânului, şi a început să amă
gească femeile celor care locuiau în cetate, căutând
să se afle dimineaţa şi seara împreună cu ele, vorbin-
du-le cuvinte necuviincioase şi încredinţându-le că
nu este păcat a face desfrânare în ascuns. Deci dra
cul a făcut aceasta nu o dată, nici de două ori, ci de
multe ori. Oriunde vedea o femeie mergând singură,
dracul îşi schimba înfăţişarea şi intra în vorbă cu ea.
Iar femeile, mergând la bărbaţii lor, le povesteau cele
întâmplate şi s-a răspândit vestea în toată cetatea.
Şi adunându-se bărbaţii în kyriakon49, periodeutul50
a chemat femeile şi le-a întrebat ca să afle adevărul,
dacă într-adevăr aşa stau lucrurile. Iar femeile, care
* wKupuxK6vsau Kcc0oXuc6v se numeşte biserica centrală a mă
năstirii sau a aşezămintelor m onastice unde se adunau călugării
sâmbăta şi duminica şi la sărbători pentru slujirea de obşte şi
împărtăşire. Aici este vorba, desigur, despre biserica centrală a
orăşelului. * “ Periodeutul era cel pe care episcopul îl trimitea
în sat şi în orăşele ca să supravegheze păstrarea rânduielilor de
către credincioşi şi pentru a-i învăţa. (Vezi Canonul 57 al Sino
dului din Laodiceea). Etimologic, cuvântul înseamnă cel care
umblă (de la nspioSevco - a um bla, a călători).
erau mai m ult de douăzeci, au adeverit acest lucru,

spunând: Nu o dată, nici de două ori, ci de multe ori
ne-a silit să facă păcatu l cu noi. Auzind acestea, perio-
deutul îm preună cu clerul, nedându-şi seam a că este
viclenia diavolului, au trim is nişte tineri să alunge cu
orice chip pe B ătrân. Şi plecând tinerii, l-au bătut pe
Bătrân cu pumnii şi sm ulgându-i barba fir cu fir şi tâ-
rându-1 l-au sco s afară din p eşteră. Şi bătându-1 foarte
tare, l-au p ărăsit în m ijlocu l drumului aproape m ort
Trecând pe acolo unii din B eirut, l-au aflat pe Bătrân
căzut şi sângele curgând şiro aie din rănile lui. Şi l-au
întrebat să afle cele ce i s-au întâm plat. Iar Bătrânul
i-a rugat să-l sp rijin e şi să-l ducă în peşteră. Şi bărba
ţii aceia, ascultând de cuvântul lui, luându-1 pe braţe,
l-au dus la locul unde era m ai înainte. Dar bărbaţii din
cetate, aflând că e ste din nou în peşteră, au m ers la el
ocărându-1 şi baţjocorindu-1. Eu, însă, zicea, răbdam,
mulţumind lui Dum nezeu! A p etrecut astfel în peş
teră optsprezece luni, b a tjo co rit şi înjurat de toţi, şi
rugându-se pentru ei lui Dumnezeu, ca sufletele lor
să se mântuiască. După acee a s-a descoperit periode-
utului în vis că to ate au fo st închipuire drăcească. în
plus, tinerii şi fem eile au încep u t să se îndrăcească
şi să scoată spum e. Şi aflând cei din cetate, au ieşit
împreună cu fem eile şi copiii şi au venit ca să fie bine
cuvântaţi de m ine. Iar eu, fugind de la ei, venind, am
locuit în Muntele Nitriei. Şi îm i zicea mie Bătrânul:
Awa Theonâs, dacă vo ieşti ca să-ţi p etreci netulburat
zilele şi dracii să nu g ăsească pricini împotriva ta, să
nu locuieşti lângă cetate sau lângă sat şi aşa vei afla
odihnă.
436 PATERICUL MARE
40. Era un Bătrân în Lavra Pirghilor51, pe nume

Mirogene, care ajunsese la aşa o măsură de grea ne-
voinţă, încât a devenit hidropic52. Şl spunea continuu
Bătrânilor care veneau la el ca să-l îngrijească: Ru-
gaţi-vă Părinţilor ca să nu devină hidropic omul cel
dinlăuntru53. Căci eu mă rog lui Dumnezeu să-mi ţină
mult timp boala aceasta. Aflând despre acest Awa Mi
rogene, arhiepiscopul Eutihie al Ierusalimului a vrut
să-i trimită cele de trebuinţă. Dar acela niciodată nu
a primit de la el nimic. îi spunea acestuia de fiecare
dată: Roagă-te pentru mine, părinte, ca să fiu izbăvit
de iadul cel veşnic.
41. Un frate a întrebat pe unul din Părinţi, zicând:
Diavolul aduce ispitele asupra sfinţilor? Şi a zis lui Bă
trânul că era un Părinte pe nume Nicon, care vieţuia
în Muntele Sinai. Şi iată cineva a mers în cortul unui
faranit54 şi, aflând pe fiica aceluia singură, a căzut cu
ea în păcat şi i-a zis: Să spui că A w a Nicon ţi-a făcut
aceasta. Şi când a venit tatăl ei şi a aflat, luându-şi sa
bia, a aplecat sus la Bătrân. Şi bătând l-a poartă, a ieşit
Bătrânul Şi întinzând sabia să-l omoare, i s-a uscat
mâna. Şi plecând farănitul, a spus preoţilor. Şi au tri
mis aceia şi a venit Bătrânul, iar ei, lovindu-1 de multe
ori, au vrut ca să-l alunge. Dar el i-a rugat zicând: Lă-
saţi-mă aici, pentru Dumnezeu, ca să mă pocăiesc Şi
♦Sllavra Pirghilor se află în pustiul Calamon, la Nord de Marea
Moartă. * HHkiropicui este cel care suferă de acum ulare fiziolo
gică de lichid uretic în intestine sau în organele trupului, sau în
ţesuturile intermediare ş a , boală care se datorează în general
perturbării metabolismului. ♦ “ Categorie antropologică pauli-
nă. vezi Efes. 3 ,1 6 . * “ Locuitor In Faran.
DESPRE RĂBDARE Şi BĂRBĂŢIE 437
afurisindu-1 pe el trei ani, au dat poruncă să nu-1 cer

ceteze nimeni. Şi s-au îm plinit trei ani, în fiecare du
minică făcând m etanie în biserică şi cerând tuturor şi
zicând: Rugaţi-vă pentru mine. La urmă s-a îndrăcit
cel care făcuse păcatul şi care pusese ispita asupra
pustnicului. Şi a m ărtu risit în biserică: Eu am făcut
păcatul şi am zis să fie batjo co rit robul lui Dumnezeu.
Şi venind tot poporul, au făcut m etanie Bătrânului, zi
când: Iartă-ne pe noi, a w a . Şi le-a zis lor: Cât priveşte
iertarea, v-am iertat deja, dar ca să rămân aici, nu mal
rămân cu voi, că nu s-a găsit niciunul între voi care să
aibă discernământ şi să sufere împreună cu mine. Şi
aşa a plecat de acolo. Şi a zis Bătrânul: Vezi, deci, cum
aduce diavolul ispitele asupra sfinţilor?
42. Un frate l-a în treb at pe A w a Pimen, zicând: Ce
să fac că inima m ea se îm pietreşte dacă mă cuprinde
o mică supărare? A zis lui Bătrânul: Nu ne minunăm
de iosif, care era băieţandru în Egipt, în pământul în
chinătorilor la idoli, cum a răbdat ispita şi cum Dum
nezeu l-a slăvit la sfârşit? Să vedem şi pe Iov, care nu
s-a lepădat ţinând pe Dumnezeu până la sfârşit şi nu
au putut să-l clintească de la nădejdea lui.
43. A zis iarăşi că A w a Isidor, preotul Schitului,
a vorbit odată poporului, zicând: Fraţilor, nu pentru
osteneală am venit în locul acesta? Dar acum nu mai
este osteneală. Eu, deci, strângându-mi haina mea,
plec de aici unde este osteneală şi acolo îmi voi găsi
odihnă.
44. A întrebat un frate pe A w a Pimen, zicând: Văd
că oriunde aş m erge, aflu ajutor. A zis lui Bătrânul: Şi
438 PATERICUL MARE
cei care au în mâini sabie, au pe Dumnezeu ajutor în

veacul acesta. Dacă suntem curajoşi, îşi arată şi cu noi
mila Lui.
45. A fost întrebat A w a Pim en: La cine se referă
cuvântul scris: să nu vă în grijiţi pen tru ziu a de mâi
ne?*'! A zis lui Bătrânul: Pentru omul care este în ispi
tă şi rămâne nepăsător s-a zis, ca să nu se îngrijească,
zicând: Cât timp voi fi în ispita aceasta? Ci mai curând
să socotească, zicând în fiecare zi: Astăzi!
46. A zis Awa Pavel cel Mare, cel din Galatia: Mo
nahul care are puţin din cele de trebuinţă în chilia
sa, dar iese să se îngrijească şi de altele, de draci este
batjocorit Căci şi eu am păţit aceasta.
47. Un frate de obârşie din Roma povestea zicând
că era un Bătrân care avea un ucenic bun şi din ne
simţire l-a scos în afara uşii împreună cu haina lui.
Iar fratele răbda, stând în afara uşii. Şi deschizând Bă
trânul, l-a aflat pe el stând şi i-a pus metanie zicând:
O, fiule, smerenia îndelungii tale răbdări a biruit ne
simţirea mea. Vino înăuntru şi de acum tu să fii Bătrâ
nul şi Părintele, iar eu începătorul şi ucenicul.
48. A întrebat unul din părinţi pe Awa Sisoe, zi
când: Dacă stau în pustie şi vine un barbar să mă
omoare, dar eu pot să-l birui pe el, să-l ucid? Şi a zis
Bătrânul: Nu, ci lasă-te în mâna lui Dumnezeu. Orice
ispită îi vine omului, să spună: Pentru păcatele mele
mi se întâmplă aceasta. Iar dacă vine ceva bun, să
spună: lucrarea lui Dumnezeu este.
49. A plecat odată Awa Avraam, ucenicul Awei Si
soe la o ascultare şi mai multe zile nu s-a întors. Iar
♦ **Matei 6,34.
Bătrânul nu prim ea să fie slu jit de altcineva, zicând:

Nu am lăsat pe un a lt om să se obişnuiască cu mine
în afară de fratele m eu. Şi nu a prim it până când nu a
venit ucenicul, răbdând osteneala.
50. Ziceau d espre Amm a Sarra că a stat într-o chi
lie deasupra unui râu şaizeci de ani şi nu s-a aplecat
niciodată să vadă râul.
51. A zis Fericita Sinclitichia: Dacă se întâmplă să
fii în obşte, nu schim ba locul, căci te vei păgubi m ult
Precum pasărea care se ridică de pe ouăle ei le răceş
te şi le face neroditoare, to t aşa şi monahul sau fecioa
ra se răceşte şi om oară credinţa, peregrinând din loc
în loc.
52. A zis iarăşi: Multe sunt uneltirile diavolului.
Prin sărăcie nu a schim bat sufletul? Bogăţia nu o în
făţişează adem enitoare? Nu a biruit, oare, prin ocări
şi batjocuri? Iţi pune înainte lauda şi slava. A fost bi
ruit cu sănătatea? Aduce boală trupului. Căci dacă nu
poate să înşele cu plăcerile, încearcă să aducă rătăci
re sufletului prin suferinţele cele fără de voie. Aduce
boli56 dintre cele m ai grele celor care prin acestea îşi
împuţinează sufletul, ca să întunece iubirea lor pen
tru Dumnezeu. Dar şi cu febră mare chinuieşte trupul
şi cu sete neoprită îl torturează. Deci, dacă păcătos
fiind suferi acestea, adu-ţi am inte de iadul ce va să
vină şi de focul cel veşnic şi de pedepsele judecători
lor şi nu-ţi vei îm puţina sufletul pentru cele de acum.
Bucură-te că te-a cerce tat Dumnezeu şi să ai pe buze
cuvântul vestit, care zice: C ertând m -a certat Domnul,
dar m orţii nu m -a dat?7. Ai fost din fier şi prin foc ai
* !6Vezi Iov 2 ,5 -1 0 . + "Psalm ul 1 1 7 ,1 8 .
440 PATERICUL MARE
lepădat rugina. Iar dacă d rept fiind te îmbolnăveşti,

de la cele mari spre cele şi m ai m ari urci. Eşti aur?
Prin foc devii şi mai în c e r c a t Ţ i-a fo s t d a t un înger
a l satan ei în trup58? Bucură-te. Vezi cu cine te-ai fă
cut asemenea! De răsplata lui Pavel te-ai învrednicit
Eşti încercat cu febră m are şi te chinuiesc frigurile?
Dar Scriptura zice: Am trecu t prin fo c şi ap ă, d ar ne-
ai scos la odihn ă59. Te-a aflat prim ul? Aşteaptă-1 pe al
doilea. Săvârşind virtutea, strigă cuvintele lui David,
căci el zice: S ărac şi n ecăjit sunt eu 60. Vei deveni de
săvârşit prin această doime de strâm torări, căci zice:
intru necaz m -ai d esfă ta t! 61. Cu aceste exerciţii întă
rim sufletele noastre, deoarece vedem în faţa noastră
pe vrăjmaş.
53. A zis iarăşi: Dacă ne necăjeşte boala, să nu ne
întristăm cum că din pricina bolii şi a rănirii trupu
lui nu mai putem să stăm la rugăciune şi să cântăm
cu glas. Toate acestea aveau drept scop omorârea
poftelor. Căci şi postul şi culcatul pe jos din pricina
plăcerilor noastre ruşinoase au fost legiuite. Aşadar,
dacă boala omoară plăcerile, motivul acelora este de
prisos. Şi ce zic de prisos? Cele mai distrugătoare ur
mări ale plăcerilor sunt adormite prin boală ca prin
cel mai bun şi puternic medicament. Şi aceasta este
marea nevoinţă, a răbda în boli şi a înălţa cântări de
mulţumire Celui Atotputernic! Ni s-au luat ochii? Să
nu ne supărăm, căci am pierdut organele lăcomiei,
ci să privim cu ochii cei lăuntrici, ca într-o oglindă62,
slava lui Dumnezeu. Am surzit? Să mulţumim că am
* “ 2 Corinteni 1 2 ,7 . » s9Psalmul 6 5 ,1 2 . * “ Psalm ul 6 8 ,3 0 .
* “ Psalmul 4 ,1 . * “ Vezi 2 Corinteni 3 ,1 8 .
pierdut cu desăvârşire auzul d eşert Mâinile s-au îm

bolnăvit? Dar le avem pe cele dinlăuntru, care sunt
gata pentru războiul împotriva vrăjmaşului. Boala a
pus stăpânire pe to t trupul? D ar în om ul cel dinlăun
tru sănătatea creşte şi m ai mult?3.
54. A zis iarăşi: în lume, cei care au căzut, chiar
şi fără voie, sunt aruncaţi în închisoare. Şi noi să ne
închidem pe noi înşine în închisoare pentru păcatele
noastre, pentru ca judecata de bunăvoie să zădărni
cească pedeapsa viitoare.
55. A zis iarăşi: Când posteşti, să nu foloseşti boala
ca pretext. Căci cei care nu au postit au căzut adesea
în aceleaşi boli. Ai început un lucru bun? Nu te lăsa
oprit de obstacolele vrăjmaşului. Acesta va fi zădărni
cit de răbdarea ta. Şi cei care încep călătoria pe mare,
la început, întinzând pânzele, se bucură de vânt bun,
dar, pe neaşteptate, se stârn eşte un vânt care le este
potrivnic. Atunci, m arinarii nu întorc corabia din pri
cina vântului potrivnic, ci, aşteaptând puţin sau chiar
luptându-se cu furtuna, îşi continuă călătoria. La fel şi
noi, când se stârn eşte v ân t potrivnic, să înălţăm cru
cea în locul catargului şi fără frică să săvârşim călăto
ria noastră.
56. A zis A w a Ip erâhie: C ântare duhovnicească să
fie în gura ta şi stăru in ţa îţi va uşura greutatea ispi
telor care vin asu p ra ta. Pildă limpede este călătorul
împovărat care cu cân tări alungă osteneala călătoriei.
57. A zis iarăşi: Datoria noastră este să ne înar
mămînainte de a veni ispitele, căci aşa ne vom arăta
încercaţi atunci când vin acestea.
* ®Vezi 2 Corinteni 4,1 6 .
442 PATERICUL MARE
58. A zis A w a Fortâs: Dacă Dum nezeu vrea ca eu

să trăiesc, ştie cum să m ă călăuzească. Dacă însă nu
vrea, de ce să mai trăiesc? Căci nu prim ea de la nimeni
nimic, deşi era la pat. Zicea: Dacă îm i va dărui cineva
ceva vreodată şi nu o face pentru Dumnezeu, nici eu
nu am să-i dau ceva aceluia şi nici de la Dumnezeu nu
va lua plată, deoarece nu a adus lucrul pentru Dum
nezeu, şi aşa este nedreptăţit cel ce aduce. Cei care
s-au afierositlui Dumnezeu şi care numai către Aces
ta privesc, trebuie să fie purtaţi de o a şa evlavie, încât
nimic să nu socotească ocară, chiar dacă se întâmplă
de mii de ori să fie nedreptăţiţi.
59. Ziceau despre A w a Heremon de la Schit că
peştera lui era la o distanţă de patruzeci de mile de
biserică, şi de douăsprezece mile de baltă64 şi de apă
De acolo îşi aducea lucrul său de m ână la peştera sa
şi două ulcioare pe care le purta unul într-o mână şi
altul în alta. Astfel locuia în p eşteră şi ducea viaţă de
liniştire.
60. A venit odată cineva îndrăcit la S c h it Şi după
mult timp nu s-a vindecat Atunci, unuia dintre Bă
trâni facându-i-se milă, a făcut semnul crucii peste cel
demonizat şi l-a vindecat Plângându-se, dracul a zis
Bătrânului: Iată, m-ai scos afară, vin asupra ta. I-a zis
iui Bătrânul: Vino, mă bucur! Şi a trăit Bătrânul doi
sprezece ani având demonul asupra sa şi chinuindu-1
pentru că mânca în fiecare zi doisprezece sâmburi de
curmale. Sărind dracul, a ieşit din el şi văzându-1 Bă
trânul că a ieşit din el, i-a zis: De ce pleci? Mai rămâi!
* “ Etosul era o pajişte băltoasă de unde-şi procurau material
pentru lucrul m âinilor (ET).
Răspunzând dracul, a zis lui: Să te piardă Dumnezeu,

pentru că num ai El sin g u r a re p u tere asupra ta.
61. A zis un B ă trâ n : D acă vine asupra omului o is
pită, de peste to t i s e în m u lţe sc strâm torările, ca să se
împuţineze la su flet şi să cârtească. Şi povestea Bătrâ
nul acestea: E ra un fra te la Chilii şi a venit asupra lui
o ispită. Când îl v ed ea cineva, nu voia nici să-l salute
şi nici să-l chem e în ch ilia lui. Şi dacă avea nevoie de
pâine, nimeni nu-i îm p ru m u ta. Şi după ce veneau de
la seceriş, nici la b ise ric ă nu-1 chem au pentru agapă,
cum era obiceiul. S -a în tâm p lat ca într-o zi de rară să
nu aibă nici pâine în chilia lui şi cu toate acestea el mul
ţumea lui Dumnezeu. Văzând Dumnezeu răbdarea lui,
a ridicat războiul isp itei de la el. Şi iată, a venit cineva
şi a bătut la uşă, având o căm ilă din Egipt încărcată cu
pâine. Şi a început fratele să plângă şi să zică: Doamne,
nu am fost vredn ic s ă fiu strâm to rat puţin pentru nu
mele Tău? Apoi, p en tru că tre cu se ispita, fraţii îl pri
meau şi-l odihneau în chiliile lo r şi în biserică.
62. Câţiva fraţi au m e rs în pu stie la un Bătrân vestit
şi i-au zis: Cum ai ră b d a re să stai aici, avva, îndurând
osteneala aceasta? Şi a zis B ătrânul: Toată osteneala
de cât timp su n t aici nu e s te nici cât o zi din iad.
63. A zis un B ătrân : Cei din vechim e nu plecau re
pede din locul lor, în a£ară de aceste trei situaţii: dacă
cineva afla că un frate e ste su p ărat pe el şi, după ce fă
cea totul pentru vin d e care a lui, nu putea să-l împace;
sau iarăşi dacă se în tâm p la să fie cin stit de mulţi; sau
de se întâmpla să c ad ă în isp ita desfrânării.
&4- Un frate a în tr e b a t p e un Bătrân, zicând. Ce să fac
Pentru că gândurile m ele m ă n ecăjesc spunându-mi:
444 PATERICUL MARE
nu poţi să posteşti, nici să lucrezi, m ăcar cercetează

pe bolnavi, căci şl aceasta este iubire, I-a zis iul Bătrâ
nul: Mergi, mănâncă, bea, dormi, num ai din chilia ta
să nu te îndepărtezi. Ştia că răbd area chiliei aduce pe
monah în rânduiala lui. Şl după ce au tre cu t trei zile,
a fost cuprins de acedie. Dar găsind puţine frunze de
finic, le-a despicat. Iar în ziua urm ătoare a început să
le împletească. Şi flămânzind, a zis: Iată, mai sunt pu
ţine frunze, le îm pletesc şi pe acestea şi mănânc. Şi
după ce a făcut frunzele, a zis iarăşi: citesc puţin şl
după aceea mănânc. Şi după ce a citit, a zis: să-mi fac
puţini psalmi şi după aceea fără grijă voi mânca. Şi
aşa, puţin câte puţin, înainta cu ajutorul lui Dumne
zeu până când a ajuns la rânduiala lui şi luând curaj
împotriva gândurilor le-a biruit pe ele.
65. A fost întrebat un Bătrân: De ce sunt cuprins
de acedie stând în chilia mea? Şi a răspuns: Nu ai vă
zut încă nici odihna ia care nădăjduim, nici iadul ce
va să vină. Căci dacă le-ai fi văzut pe acestea cu ade
vărat, dacă s-ar fi umplut chilia ta de vierm i încât să
te afunzi în aceştia până la gât, ai fi răbdat fără să te
cuprindă acedia.
66. Unul dintre Bătrâni a fost rugat de fraţi să înce
teze nevoinţele aspre. Iar el a răspuns: Vă spun vouă,
fiilor, că Avraam, văzând darurile lui Dumnezeu cele
mari, se va căi că nu s-a nevoit mai mult65.
67. Un frate a întrebat pe un Bătrân, zicând: Gân
durile mele rătăcesc încoace şi încolo şi mă n ecăjesc
Şi a zis iui Bătrânul: Tu să stai în chilia ta şi eie se vor
Întoarce iarăşi Căci precum asina, dacă este legată şi
♦ “ Vezi E*rei 1 1 ,8 .1 7 ,3 9 - 4 0 .
DESPRE RĂBDARE Şt BĂ R BĂ ŢIE 445
mânzul ei zburdă în co a ce şi încolo şi oriunde ar pleca,

tot la mama lui se înto arce, to t aşa şi gândurile celui
care stă cu răbdare în chilia lui pentru Dumnezeu. Chiar
dacă rătăcesc pentru puţin, se întorc iarăşi ia acesta.
68. Un B ătrân s tă te a în pu stie având o distanţă de
douăsprezece m ile p ân ă la apă. Şi odată, plecând să
aducă apă, s-a îm p u ţin at la su flet şi a zis; Ce nevoie
este de osteneala a c e a s ta ? Voi veni să stau mai aproa
pe de apă. Şi zicând acea sta , s-a întors şi a văzut pe
cineva care venea în u rm a lui şi îi număra paşii. Şi l-a
întrebat: Tu, cin e e şti? Ia r acela i-a răspuns; înger al
Domnului sunt. Şi am fo st trim is să număr paşii tăi
şl să-ţi dau răsplată. Şi auzind aceasta, Bătrânul s-a
întărit, a devenit m ai râv n ito r şi a adăugat încă cinci
mile mai în adâncul pu stiei.
69. Ziceau P ărinţii: d acă ţi se întâm plă ispită în lo
cul în care stai, nu p ărăsi locul în vrem e de ispită. Iar
dacă nu, oriunde vei pleca, vei afla în faţa ta ispita de
care fugi. Ci rabdă, p ână când va trece ispita, pentru
ca plecarea ta în v re m e de pace să nu fie smintitoare
şi despărţirea ta să nu facă supărare celor care stau
în acel loc.
70. Un frate e ra isih a st în tr-o obşte şi mereu era
mişcat spre m ânie. A zis, deci, către sine: Voi pleca să
vieţuiesc singur ca a n a h o r e t Şi dacă nu voi mai avea
nimic cu nimeni, va în c e ta patim a de la mine. Ieşind,
deci, a locuit singur în tr-o p eşteră. într-una din zile,
umplând ulciorul cu apă, l-a aşezat pe pământ şi ace
la s-a răsturnat d eod ată. Luându-1, l-a umplut a doua
oară şi iarăşi s-a r ă s tu r n a t Apoi, a treia oară umplân-
du-1, s-a ră stu rn a t Şi, m âniindu-se, l-a luat şi l-a spart
446 PATERICUL MARE
Venindu-şi în fire, a cunoscu t că a fo st b atjo co rit de

diavol şi a zis: Voi m erge, deci, în o bşte, căci peste tot
este nevoie de luptă şi de răbd are şi de ajutorul lui
Dumnezeu. Şi, ridicându-se, s-a în to rs la locul lui.
71. Un frate a în treb at pe un B ătrân, zicând: Ce
să fac, părinte, că nim ic din cele ale monahului nu
lucrez, ci sunt în nepăsare m ultă. M ănânc şi beau, şi
dorm, şi mă aflu în gânduri ru şinoase şi în tulburare
mare, mă mut de la o treabă la alta şi de la unele gân
duri la alte gânduri. A zis Bătrânul: Tu să stai în chilia
ta şi ce poţi, aceea să faci fără tulburare. Căci vreau
ca lucrul mic pe care-1 faci tu să-l faci aşa cum Awa
Antonie făcea lucrurile sale m ari în munte. Şi cred că
cel care stă în chilie pentru num ele lui Dumnezeu şi
îşi păstrează conştiinţa se află şi el în locul unde se
află Awa Antonie.
72. A fost întrebat un Bătrân cum poate un frate
nevoitor să nu se sm intească dacă vede pe unii că se
întorc în lume. Şi a zis: Este dator să vadă câinii care
vânează iepuri. Când unul dintre ei vede iepurele şi îl
urmăreşte, ceilalţi văd numai câinele care urmăreşte.
Şi până la un punct aleargă împreună cu acela, dar
după aceea se întorc de unde au plecat şi numai ace
la care a văzut iepurele continuă urm ărirea până îl
ajunge, fără să fie împiedicat în îm plinirea scopului
alergării sale de cei care s-au întors. Nici nu ţine sea
ma de gropi, nici de tufele cu mărăcini şi chiar dacă
este de multe ori zdrelit de aceştia, nu încetează. Aşa
şi cel care îl caută pe Stăpânul Hristos, luând amin
te neîncetat la Cruce, trece peste toate smintelile pe
care le întâlneşte până când ajunge la Cel răstignit.
73. A zis un B ă trâ n : A şa cum un copac nu poate

să facă roade d acă e s te m u ta t m ereu, to t aşa nici mo
nahul care se m u tă d in tr-u n lo c în altul nu poate să
săvârşească v irtu tea.
74. Un frate c a re e ra tu lb u ra t de gânduri ca să ple
ce din m ănăstire a ad u s la cu noştin ţă aw ei, iar acela
i-a zis: Du-te şi stai în ch ilia ta şi dă de pereţi cu trupul
tău şi nu ieşi de acolo . Lasă gândul să gândească ce
vrea, numai să nu s c o ţi tru p u l din chilie.
75. A zis un B ătrân : Chilia monahului este cupto
rul din Babilon66 unde c ei tre i tin eri L-au găsit pe Fiul
lui Dumnezeu şi stâlp u l de n o r din care Dumnezeu a
vorbit lui M oise67.
76. Un frate a s ta t n o u ă ani fiind luptat să iasă din
obşte. Şi în fiecare zi îş i preg ătea cojocul său ca să
plece. Şi când se fă cea seară, îşi zicea sieşi: Mâine voi
pleca de aici. Iar d im in eaţă zicea gândului: Să ne si
lim pe noi înşine să răb d ăm şi ziua de astăzi pentru
Domnul. Şi când s-au îm p lin it nouă ani făcând aşa, a
uşurat Dumnezeu o rice isp ită de la el şi a aflat odihnă.
77. Un frate ca re a căzu t în ispită, de supărare, a
pierdut canonul său m on ah al şi, vrând să pună în
ceput, era îm p ied icat de su p ărare şi Îşi zicea în sine:
Când mă voi reg ăsi p e m ine însum i aşa cum eram
odată? Şi îm p u ţin ând u -se la suflet, nu avea tărie să
înceapă lucrarea sa m on ahală. Mergând la un Bătrân,
i-a povestit acelu ia cele d esp re el, şi Bătrânul, auzind
cele ale supărării lui, i-a d at lui pilda acesta zicând:
Jln om avea un o g o r şi, din nep ăsarea lui, a rămas ne-
flgrijit şj ş-a um plut d e pălăm idă şi de spini. După
* “Daniel 3,6. * 67Ieşire 33,9.
448 PATERICUL MARE
aceea s-a hotărât să-l îngrijească şi a zis fiului său:

Mergi şi curăţă ogorul. Şi plecând fiul său să cureţe
ogorul şi văzând mulţimea de pălăm idă şi spini, s-a
împuţinat la suflet, zicând în sine: Când voi smulge
toate acestea şi voi curăţa aici? Şi întinzându-se jos,
l-a luat somnul. A făcut aceasta multe zile. La urmă a
venit tatăl său să vadă ce a făcut şi l-a aflat că nu lu
crase nimic. Şi a zis lui: De ce nu ai lucrat nimic până
acum? Şi a zis tânărul tatălui său: Numai ce veneam
să lucrez, tată, văzând mulţimea de pălămidă şi de
spini, mă îngrozeam şi de supărare mă aşezam jos şi
adormeam. A zis lui tatăl: Fiule, în fiecare zi să faci cât
este lungimea preşului tău. Şi aşa va înainta lucrarea
ta şi nu te vei împuţina la su flet Iar el auzind, a făcut
aşa şi în puţin timp a curăţat ogorul. Deci, aşa şi tu,
frate, lucrează câte puţin şi nu te împuţina la suflet. Şi
Dumnezeu, cu harul Lui, iarăşi te va aşeza în rânduia-
la de la început. Iar fratele, plecând şi aşezându-se cu
răbdare, făcea cum fusese învăţat de Bătrân; şi a aflat
odihnă cu harul lui Hristos.
78. Era un Bătrân care mereu suferea şi se îmbol
năvea. S-a întâmplat ca într-un an să nu aibă nicio
suferinţă. Şi s-a mâhnit tare şi plângea zicând: M-a
părăsit Dumnezeu şi nu m-a cercetat
79. A zis un Bătrân că un frate a fost ispitit foarte
tare de gânduri timp de nouă ani, încât deznădăjdu-
ia de mântuirea sa. Şi din evlavie se osândea pe sine
zicând: Mi-am pierdut sufletul! Voi merge în lume de
oarece sunt pierdut. Şi plecând el, pe cale i-a venit un
glas zicând: Aceşti nouă ani în care ai fost ispitit sunt
cununile tale. întoarce-te la locul tău şi te voi uşura
de gânduri. Aşadar, nu e s te bine să deznădăjduiască

cineva din p ricin a gân d u rilor! A cestea ne aduc mai
degrabă cununi, d acă tre c e m bine de ele.
80. Era în Tebaida un B ătrân care stătea în peşteră
şi avea un ucenic în cerca t. Şi Bătrânul avea obiceiul ca
în fiecare seară să-l în d em n e cele spre folos. Şi după
îndemn, făcea ru găciu ne şi-l trim itea să se culce. Oda
tă s-a întâmplat ca n işte m ireni care ştiau nevoinţa
multă a Bătrânului să vină la el şi să le dea mângâiere.
După ce au plecat aceia, a s ta t iarăşi Bătrânul seara
după obicei, dând s fa t fratelu i şi, în timp ce-i vorbea,
a fost cuprins de som n. Ia r fratele a rămas lângă Bă
trân aşteptând să se tre z e a scă şi să-i facă rugăciunea
Stând, deci, mult tim p şi d eo arece Bătrânul nu se tre
zea, a fost tulburat de gânduri să plece să se culce fără
binecuvântare. Dar silind u -se pe sine, s-a împotrivit
gândului şi a răm as. Iarăşi a fost tulburat, dar nu a
plecat. Fiind astfel isp itit de şapte ori, s-a împotrivit
gândului. După aceea, înaintând în noapte, Bătrânul
s-a trezit şi l-a aflat şezân d lângă el şi i-a zis: Nu ai
plecat până acum? Iar el a zis: Nu, pentru că nu m-ai
slobozit, aw a. Iar B ătrânu l a zis. Şi de ce nu m-ai tre
zit? Iar el a zis: Nu am înd răzn it să te ating ca să nu-ţi
stric somnul. Şi rid icând u-se, au început slujbele de
dimineaţă. Şi după slu jb ă Bătrânul a slobozit pe fra
tele. Şi, rămânând singur, a fo st în extaz şi, iată, cineva
îi arăta un loc slăvit şi un tro n în acel loc şi deasupra
tronului şapte cununi. Iar el l-a întrebat pe cel care-i
arăta acestea, zicând: Ale cui sunt acestea? Iar acela
‘•azis: Ale ucenicului tău. Locul şi tronul au fost dă-
ruite lui de Dumnezeu p entru răbdarea lui, iar cele
450 PATERICUL MARE
şapte cununi le-a prim it în n o ap tea aceasta. Auzind

aceasta, Bătrânul s-a m inu nat şi, cu p rin s de teamă, a
chem at pe fratele şi i-a zis: Spune-m i, ce ai făcut în
noaptea aceasta? Iar el a zis: Iartă-m ă, a w a , că nimic
nu am făcut. Iar Bătrânul, crezând că se sm ereşte şi
de aceea nu m ărturiseşte, a zis lui: Nu te las să pleci,
dacă nu îm i spui ce ai făcut sau la ce te -a i gândit în
noaptea aceasta. Iar fratele, ştiind b in e că nu a făcut
nimic, nu a avut ce să spună. Şi a zis părintelui: Awa,
nimic nu am făcut, decât num ai aceasta, că fiind is
pitit de gânduri de şapte ori să plec fără slobozenie
de la tine, nu am plecat. Auzind aceasta, Bătrânul a
înţeles că de fiecare dată când se îm potrivea gândului
era încununat de Dumnezeu, d ar fratelui nu a spus
nimic. Pentru folosul celorlalţi a povestit însă acestea
unor bărbaţi duhovniceşti, ca să învăţăm că şi pentru
micile gânduri bune Dumnezeu ne dă cununi. Bine
este, deci, să se silească cineva pe sin e în orice lucru
pentru Dumnezeu. Căci îm p ărăţia C eru rilor se ia prin
străduinţă şi cei ce se silesc pun m ân a p e e a 68.
81. S-a îmbolnăvit odată un B ătrân care stătea sin
gur la Chilii. Şi neavând pe cineva care să-l slujească,
ridicându-se, mânca cu evlavie ce găsea în chilie. A
stat, deci, aşa multe zile şi nimeni nu venea să-l cer
ceteze. împlinindu-se treizeci de zile fără ca cineva să
vină la el, a trimis Dumnezeu un înger să-i slujească.
Şi după şapte zile şi-au adus am inte Părinţii de Bă
trân şi au zis unii către alţii: Nu cumva a m urit cutare
Bătrân? Când au venit, deci, şi au bătut la uşă, îngerul
a plecat. Iar Bătrânul striga dinăuntru: Plecaţi de aici,
<* “ Matei 11,12.
fraţilor! Ia r ei, fo rţâ n d uşa, au in tra t şi îi întrebau de

ce striga. Iar el le -a zis: T reizeci de zile m-am ostenit
şi nimeni nu m -a c e r c e ta t. Şi iată, su n t şapte zile de
când Dum nezeu a trim is un în g e r să mă slujească. Şi
cum aţi venit voi, a p le c a t de Ia m ine. Şi zicând aces
tea, a adorm it. Ia r fraţii m inunându-se, au dat slavă
lui Dumnezeu că nu p ă ră s e şte pe cei care nădăjduiesc
întru El.
82. A zis un B ă trâ n : D acă te ajunge boala trupu
lui, nu te îm pu ţin a su flete şte . Căci dacă Stăpânul tău
a vrut să suferi cu tru p u l, cin e e şti tu să te mâhneşti?
Nu Se în grijeşte A cela d e to a te ? T răieşti cumva în afa
ra Lui? Fii răb d ăto r ş i roag ă-L să-ţi dea cele folositoa
re. Aceasta e ste v oia Lui. L o cu ieşte cu îndelungă-răb-
dare şi m ănâncă iu bire.
83. Un m onah c a re lu p ta în to ate împotriva sata
nei, a fost o rb it de a c e sta . Şi nu s-a rugat să vadă din
nou, ci să aibă răb d are. Şi, p en tru răbdarea lui, Dum
nezeu i-a d ăruit v e d e re a şi a văzut din nou.
84. Povestea unul din P ărinţi, zicând: Când eram la
Oxirrynco69, au v e n it a co lo n işte săraci într-o sâmbă
tă seara ca să p rim e a scă iu bire (m ilostenie). Şi când
s-au culcat, era în tre e i unul care nu avea decât o ro
gojină, ju m ătate su b el şi ju m ătate deasupra lui. Era
frig tare. Şi ieşind eu p e n tru nevoia trupească, l-am
auzit suferind d e frigul ce l m are şi mângâindu-se pe
sine, zicând: M ulţum esc Ţ ie, Doam ne! Câţi bogaţi*
* ®Oţ6pp\)YX°9 este o cetate antică, pe versantul de apus al

văii Nilului, cunoscută din nenumăraţii papiruşi care s-au găsit
la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului XX. în locul
vechii cetăţi astăzi se află satul Al-Bahnasa.
452 PATERICUL MARE
sunt acum în închisoare legaţi cu lanţuri, iar alţii cu

picioarele prinse în obezi şi nici nevoia trupească nu
o pot face? Iar eu sunt ca un îm părat, îm i întind pi
cioarele şi pot să m erg oriunde vreau. Şi când el zice
acestea, eu am stat şi l-am ascultat. Apoi, intrând, am
povestit acestea fraţilor şi s-au folosit.
85. Un frate l-a în trebat pe un bătrân: Dacă vine
asupra mea un necaz şi nu am în ştiin ţare70 să spun
cuiva, ce să fac? Şi a zis Bătrânul: Cred că Dumnezeu
va trim ite harul Său şi te va ajuta, dacă te vei ruga cu
adevărat Căci am auzit că în Schit s-a întâm plat un
asemenea lucru. Era un nevoitor care, neavând înşti
inţare să plece la cineva, şi-a pregătit seara milotarul
ca să se retragă în singurătate. Şi iată, în noaptea ace
ea, i s-a arătat harul lui Dumnezeu ca o fecioară şi l-a
rugat zicând: Nicăieri să nu pleci, ci stai aici cu mine.
Căci niciun rău nu s-a întâmplat din cele ce ai auzit în
credinţat fiind, a rămas şi îndată s-a vindecat inima lui.
86. Un Bătrân, când m ergea să-şi vândă coşurile
sale, a fost întâmpinat de un drac care a făcut să-i dis
pară coşurile. Iar Bătrânul a alergat la rugăciune şi
zicea: îţi mulţumesc Ţie, Dumnezeule, că m-ai izbăvit
de ispită. Şi dracul, neputând să îndure filosofia71 Bă
trânului, striga, zicând: Iată coşurile, tale, călugăr rău.
♦ TOEste vorba de o înştiinţare sau încredinţare pe care monahul
o aşteaptă de la Dumnezeu, fără de care nu ia hotărâri impor
tante. * 71Am păstrat termenul filosofle pentru a puncta folo
sirea acestuia în contextul concret al vieţii monahale, cu sensul
de adevărată înţelepciune. Frecvent întâlnim vorbindu-se despre
filosofia monahilor şi a părinţilor în general, avându-se în vede
re mai ales înţelepciunea practică, cea care furnizează soluţii la
provocările concrete ale vieţii, cum sunt, iată, ispitele de tot felul.
DESPRE RĂBDARE ŞI BÂRBĂŢIE 453
Iar Bătrânul, luându-le, a m ers şi le-a vândut.

87. Zicea unul din Bătrâni despre săracul Lazăr:
Nu-1 găsim pe el făcând nicio virtute. Aflăm, însă, că
niciodată nu a cârtit împotriva lui Dumnezeu pentru
că nu a făcut cu el milă, ci cu mulţumire îşi ducea du
rerea sa şi pe bogat nu-1 judeca. De aceea l-a primit pe
el Dumnezeu.
88. A zis unul din Părinţi: Dacă pomul nu va fi bătut
de vânturi, nici nu creşte, nici nu face rădăcini adânci.
Aşa şi monahul, dacă nu va fi ispitit şi nu va răbda, nu
se întăreşte.
89. A zis un Bătrân: De aceea nu înaintăm, pentru
că nu ne cunoaştem propriile măsuri, nici nu avem
răbdare în lucrul pe care l-am început, ci vrem să do
bândim virtutea fără osteneală. Şi ne mutăm din loc
în loc, crezând că vom afla loc unde nu este diavol.
90. A zis un Bătrân: Monahul care se osteneşte pu
ţine zile şi iarăşi se leneveşte, apoi, iarăşi se osteneşte
şi iarăşi cade în nepăsare, un astfel de monah nimic
nuface, nici nu dobândeşte răbdare.
91. A zis un Bătrân: Dacă te afli în loc străin şi ni
meni nu te primeşte, nu te întrista, ci spune: Dacă aş fi
fost vrednic, Dumnezeu mi-ar fi făcut odihnă.
92. A zis un Bătrân: Ridică ispitele şi nu va mai fi
niciun sfânt. Căci cel care fuge de ispita folositoare,
fuge de viaţa veşnică.
93. Unul din Părinţi s-a închis pe sine mai înain
te pentru Sfânta Patruzecime72 a Sfântului Post Iar
diavolul, cel care dintotdeauna pizmuieşte pe cei
Termenul este folosit şi pentru a indica adevărata filosofie în
contrast cu filosofla om enească. * n Postul de patruzeci de zile.
454 PATERICUL MARE
nevoitori, a umplut toată peştera lui cu ploşniţe până

sus, acoperind şi apa, şi pâinea, şi toate lucrurile lui,
încât nu se mai vedea loc gol nici măcar cât un deget
Răbdând, deci, acest viteaz ispita, zicea: Şi dacă tre
buie să mor, nu ies de aici până la sfânta sărbătoare.
Iar în săptămâna a treia a Sfântului Post, iată vede de
dimineaţă o mulţime nenumărată de furnici mari in
trând în peşteră ca să distrugă ploşniţele. Şi aşa cum
se întâmplă la război, înţepându-le, le-au omorât pe
toate şi apoi le-au luat şi le-au scos afară din peşteri
De aceea este bună răbdarea în ispite, căci totdeauna
duce la un sfârşit bun.
94. A zis un Bătrân: După cum ceara neîncălzită şi
neînmuiată nu poate să primească pecetea pusă pe
ea, tot aşa şi omul, dacă nu este încercat prin dureri şi
suferinţe, nu poate primi pecetea Duhului. De aceea
Domnul zice dumnezeiescului Pavel: îţi este de ajuns
harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbi
ciune. Şi Apostolul însuşi se laudă zicând: D e c i, fo a rt e
b u c u ro s , m ă v o i lă u d a m a i a le s în t r u s lă b ic iu n ile m ele,
ca s ă lo c u ia s c ă în m in e p u t e r e a lu i H ris to s 73.
95. Ziceau despre un sfânt că a mărturisit credin
ţa în timpul prigoanei şi a fost chinuit mult, încât şi
pe tron de aramă înroşit în foc a fost pus. Dar, între
timp, fericitul Constantin a devenit împărat şi creşti
nii au fost lăsaţi liberi. Şi vindecându-se, sfântul acela
s-a întors la chilia lui şi cum a văzut-o de departe, a
zis: Vai mie, la multe chinuri merg iarăşi. Iar aceasta o
spunea pentru nevoinţe şi pentru lupta cea împotriva
dracilor.*
* 7î2 Corinteni 1 2 ,9 -1 0 .
96. Povesteau Părinţii că era un părinte în obşte şi

s-a întâmplat ca slujitorul lui, împuţinându-se la su
flet, să iasă din m ăn ăstire şi să plece în alt lo c Iar Bă
trânul l-a urm at în d eaproape to t timpul, stăruind pe
lângă el să se în toarcă. Dar el nu voia. Şi a făcut aceas
ta Bătrânul timp de trei ani şi, aşa fiind înduplecat
slujitorul, s-a întors. în tr-o zi, a poruncit lui Bătrânul
să iasă şi să adune surcele. Şi făcând aceasta, slujito
rul, prin lucrarea satanei, şi-a pierdut un ochi. Aflând
Bătrânul, s-a în tristat ta re şi a început să-l mângâie
pe cel ce suferea de durere. Şi a zis lui slujitorul: Eu
sunt pricina. Pentru ostenelile pe care ţi le-am provo
cat am păţit aceasta. După un timp a scăpat de durere,
dar paguba a răm as. Şi iarăşi i-a poruncit Bătrânul să
iasă şi să taie ram uri de finic. Şi în timp ce se ostenea
el, prin lucrarea vrăjm aşului, iarăşi a sărit o creangă
şi a pierdut şi celălalt ochi. A venit, deci, în mănăstire
şi s-a dăruit isihiei, fără să mai facă altceva. Awa ia
răşi s-a mâhnit. Şi cum aştep ta să-i vină chemarea74,
i s-a făcut cunoscut aceasta şi a trimis la toţi fraţii şi
le-a zis lor: Chemarea m ea este aproape. Luaţi seama
la voi înşivă. Şi a început fiecare să spună: Cui ne laşi,
awa? Iar Bătrânul tăcea şi a trim is la monahul orb şi
* 74Am păstrat originalul p e n tru a pune în evidenţă faptul
că şi sfârşitul este p e rc e p u t c a o ch em are. Existenţa omului
se desfăşoară sub sem n u l ch e m ă rii lui Dumnezeu. Omul este
chemat la existen ţă d e D um nezeu, e ste ch em at să facă un
anume lucru în v ia ţă d e D um nezeu, e ste ch em at la credinţă
de Dumnezeu şi, iată, sfârşitu l e s te to t sub semnul chemării.
Chemarea lui D um nezeu e s te un co n ce p t biblic fundamental,
care se regăseşte şi în lite ra tu ra creştin ă, în general, şi în cea
sapienţială, în special.
456 PATERICUL MARE
i-a spus despre chemare. Iar acela a lăcrimat, zicând.

Cui mă laşi pe mine, orbul? Iar Bătrânul a zis: Roa-
gâ-te să primesc îndrăzneală în faţa lui Dumnezeu şi
nădăjduiesc ca duminică să faci slujba. Şi după ce a
adormit el, la puţine zile a văzut din nou şi a devenit
părintele mănăstirii.
97. Era unul din Părinţi care locuia într-un loc
anume, vieţuind după rânduială. Iar un frate al lui
era egumenul unei Lavre. Şi-a zis, deci, în sine: De ce
stau eu aici, ostenindu-mă? Voi merge la fratele meu
şi acela îmi va da cele de trebuinţă. Şi sculându-se, a
mers la fratele Iul Şi văzându-1 fratele său, s-a bucu
r a t Şi a zis lui acela: Vreau să rămân aici, dar dă-mi
chilie ca să stau singur. Şi i-a d a t Şi din ceasul acela a
uitat că a venit acolo. Iar cei din Lavră, văzând că este
fratele egumenului şi crezând că fratele lui îi dă cele
trebuincioase, nu i-au dus nimic şi nici nu l-au che
mat la vreo chilie sa-i dea măcar o bucată de pâine. Şi
acesta, fiind evlavios, nu a deranjat pe nimeni. Şi gân
dea în sine zicând: Poate că nu este voia lui Dumne
zeu să rămân aici. A luat, deci, cheia chiliei şi a adus-o
fratelui său şi i-a zis: Iartă-mă, nu pot să rămân aici.
Acela s-a minunat, zicând: Dar când ai venit mei? A zis
lui: Nu mi-ai dat tu cheia chiliei? A zis lui fratele său:
Crede-mă că nu-mi amintesc că ai venit aici, dar pen
tru Domnul spune-mi cu ce gând ai venit aici? A zis
lui acela: Având această nădejde, că voi găsi odihnă
la tine. A zis lui fratele său: Cu dreptate, atunci, te-a
ascuns Dumnezeu de mine, că nu aveai nădejde în El,
ci în mine. Şi sculându-se, a plecat la locul său dintâi.
98. Un tânăr, vrând să se lepede de lume, a plecat

în pustie. Şi văzând un turn, a zis în sine: Pe acela
pe care-1 voi găsi în turn îi voi sluji până la moarte.
Ajungând, deci, la turn, a bătut şi a ieşit un monah
bătrân, l-a zis lui: Ce vrei? Iar el a răspuns: Pentru
binecuvântare am v e n it L-a primit, deci, Bătrânul şi
l-a odihnit şi i-a zis: Nu ai trimitere de nicăieri? Iar
el a zis: Nu! Dar vreau să rămân aici. Şi l-a lăsat să
rămână. Bătrânul căzuse în desfrânare şi avea feme
ia cu el. A zis, deci, fratelui: Dacă vrei să te foloseşti,
mergi la mănăstire, căci eu am femeie. Iar fratele a
zis: Dacă ai femeie sau dacă ai soră, eu nu ştiu. Eu de
acum înainte te voi sluji până la moarte. După ce a
trecut un timp de când îi slujea, aceia au zis între ei:
Nu ne este de ajuns greutatea pe care o purtăm, mai
avem de dat socoteală şi pentru sufletul acestuia! Să
plecăm de aici şi să-l lăsăm în chilie. Şi luând ceea ce
auputut, au zis fratelui: Noi plecăm pentru închinare,
dar tu păzeşte-ne chilia. La puţin timp după ce au ple
cat, înţelegând fratele vrerea lor, a plecat după ei. Iar
ei,văzându-l, s-au tulburat şi au zis: Până când ne vei
osândi pe noi? Ai chilia, stai acolo şi ia aminte la tine
însuţi. Iar fratele a zis: Eu nu am venit pentru chilie,
ci pentru ca să vă slujesc. Atunci, femeia a plecat la o
mănăstire, iar Bătrânul s-a întors la locul lui. Şi prin
răbdarea fratelui s-au m ântuit amândoi.
Sfârşitul tratatului despre răbdare şi bărbăţie.

CAPITOLUL VIII
slU
D ESPRE A NU FACE NIMIC
SPR E ARĂTARE
1. A auzit Awa Antonie despre un monah mai tâ

năr că a făcut o minune pe cale. Acela, văzând nişte
Bătrâni mergând pe cale şi osteniţi de mersul pe jos,
a poruncit unor asini sălbatici1 să vină şi să-i poarte
pe ei până ajung la el. Deci, Bătrânii au spus aceas
ta Awei Antonie. Şi el le-a zis: Monahul acesta mi se
pare ca o corabie plină de bunătăţi. Nu ştiu, însă, dacă
va ajunge la liman. Şi, după un timp, a început deoda
tă Awa Antonie să plângă şi să-şi smulgă părul şi să
se tânguiască. Ucenicii lui l-au întrebat: De ce plângi,
awa? Şi a zis Bătrânul: Un mare stâlp al Bisericii a
căzut deja. Şi zicea aceasta despre monahul cel tânăr.
Dar mergeţi, a zis, până la el şi vedeţi ce s-a întâmplat.
Au plecat, deci, ucenicii şi au găsit pe monah şezând
pe rogojină şi plângându-şi păcatul pe care-1 săvârşi
se. Văzând pe ucenicii Bătrânului, a zis: Spuneţi Bă
trânului să roage pe Dumnezeu numai zece zile să-mi
dea şi nădăjduiesc să fiu pregătit pentru răspuns. Dar
în cinci zile s-a săvârşit
* m vay p o ţ înseamnă asin sălbatic, zebră (ET).
DESPRE A NU FACE NIMIC SPRE ARĂTARE 459
2. Un monah a fost lăudat de fraţi la Awa Antonie.

Iar el, când a venit acela să-l viziteze, l-a încercat dacă
poate duce ocara. Şi, aflându-1 că nu o duce, i-a zis: Te
asemeni cu satul care în faţă este împodobit, iar în
spate este jefuit de tâlhari.
3. Ziceau despre A w a Arsenie şi despre Awa Teo
dor din Ferme că mai presus de toate urau slava oa
menilor. Deci, A w a Arsenie nu se grăbea să se întâl
nească cu cineva, iar A w a Teodor se întâlnea, dar era
ca o sabie.
4. Era un Bătrân la Schit, cu numele de DaniiI şi
acesta avea un ucenic. împreună cu ucenicul lui a
locuit puţin timp un frate pe nume Serghie, care a
adormit în Domnul. După sfârşitul fratelui Serghie,
Awa DaniiI i-a dat îndrăznire2 ucenicului faţă de el,
căci îl iubea. Intr-una din zile, Bătrânul l-a luat pe
ucenicul său şi au plecat în Alexandria. Căci era obi
ceiul ca egumenul Schitului să meargă la papă3 la ma
rea sărbătoare4. Şi au ajuns în cetate pe la ceasul al*
* 2în ciuda stângăciei, am p ă stra t echivalentul românesc al ori
ginalului Tiappr|aia, pentru c ă este vorba despre un substantiv
folosit mult ca term en tehn ic şi în literatura biblică, şi în cea
bisericească de mai târziu, m ai ales cu trimitere la „îndrăzneala
faţa de Dumnezeu” sau îndrăzneala ucenicilor faţă de părinţii şi
învăţătorii lor. Vezi: în tru C a re a v em , p rin cred in ţa în E l îndrăz
neală şi a p ro p iere d e D u m n ez eu , cu d ep lin ă în cred ere (Efeseni
3,12); Şi acum , co p ii, ră m â n eţi în tru El, ca să avem îndrăzneală
tând Se va a ră ta ş i să n u n e ru şin ă m d e E l la venirea Lut (1
foan 2 ,28); Iubiţilor, d a că in im a n o a stră nu n e osândeşte, avem
îndrăznire că tre D u m n ezeu . [1 loan 3, 2 1 ); Sau: „Unde este
sfinţenie este şi îndrăzneală m ultă!” (Sf. loan Gură de Aur...).
* Ârhiepiscopul Alexandriei p u rta şi titlul de papă, şi pe cel de
Wtriarh, titluri pe care le p ăstrează până astăzi. ♦ 4Este vorba,
desigur, de Sântele Paşti.
460 PATERICUL MARE
unsprezecelea5 din zi. Şi cum m ergeau pe drum, au

văzut un frate gol, care avea ag ăţat de mijlocul lui un
vas6. Fratele acela se prefăcea nebun7 şi împreună cu
el erau şi alţi nebuni. Şi fratele se învârtea ca un nebun
şi striga şi fura lucrurile din piaţă şi le dădea celorlalţi
nebuni. Numele lui era Marcu de la Hipodrom, căci
hipodromul este un loc public. Acolo, Marcu Nebunul
făcea o sută de numii8 pe zi şi to t acolo le şi cheltuia;
acolo şi dormea, pe trepte. Din cele o sută de numii
cumpăra pentru sine hrană de douăsprezece numii,
şi pe celelalte le dădea celorlalţi nebuni. Toată cetatea
cunoştea pe Marcu de la Hipodrom din pricina nebu
niei lui. A zis, deci, Bătrânul ucenicului său: Du-te să
vezi unde stă nebunul acela. Iar ucenicul, plecând, a
întrebat şi i-au spus: La hipodrom, căci este nebun.
După ce l-a întâlnit pe papă, a doua zi, Bătrânul, din
iconomia lui Dumnezeu, a găsit pe Marcu Nebunul la
Tetrapilul cel Mare9. Şi grăbindu-se Bătrânul, l-a prins
de mână şi a început să strige, zicând: Bărbaţi alexan
drini, ajutaţi-mă! Iar Nebunul îl batjocorea pe Bătrân.*
* 5Astăzi, aproximativ ora d n d după-amiază. * 6Pot, vas mic
de ulei sau apă (ET). ♦ 7în viaţa Biseridi sunt cunoscuţi „ne
bunii pentru Hristos". Erau sfinţi care făceau pe nemintoşii, pe
nebunii. In felul acesta erau batjocoriţi de lume, fugeau de slava
lumească şi când se arătau pe ei înşişi, urm ăreau înalta smerenie
ca să câştige desăvârşirea. Cei mai cunoscuţi nebuni ai Bisericii
sunt Simeon, Andrei şi Sava cel Tânăr (ET). * aNum ta era mone
dă mică din aramă sau argint sau aur, în uz la dorienii din Sidlia
şi în Italia de Jos (ET). * ’ Biserică în Alexandria unde se credea
că au fost înmormântate moaştele profetului lerem ia (Sofronie
al Ierusalimului, Minunile lui Cir şi Ioan, 3 6 , P. G. 87, 3560, H.
Ioan Moshos, Llm onarlul 77, PG, 8 7 , 2929D ) (ET).
DESPRE A NU FACE NIM IC SP R E ARĂTARE 461
Şi s-a adunat m ulţim e m u ltă în jurul lor. Iar ucenicul

lui, cuprins de frică, stă te a d ep arte. Şi toţi ziceau Bă
trânului: Nu te pun e cu el, că ci e ste nebun. A zis lor
Bătrânul: Voi su nteţi nebuni! A stăzi nu am aflat om în
cetatea aceasta în afară de el. Au ajuns acolo şi clericii
Bisericii care cu n oşteau p e B ă trâ n şi i-au zis: Ce ţi-a
Scut ţie nebunul a c e sta ? A zis lo r Bătrânul: Luaţi-1 şi
duceţi-mi-1 la papa. Şi l-au lu at. Şi a zis Bătrânul că
tre papă: Astăzi, în c e ta te a a ce a s ta , v as10 ca acesta nu
este altul. Iar papa, cu n o scân d c ă de la Dumnezeu a
fostînştiinţat B ătrânul d esp re a ce a sta , s-a aruncat pe
sine la picioarele nebunului şi a în cep u t să-i ceară cu
stăruinţă să le d esco p ere cin e este. Iar acela, venin-
du-şiîn sine, a m ărtu risit, zicân d : E ram m onah şi am
fost stăpânit de dracul desfrâului cin cisprezece ani şi,
venindu-mi în fire, am zis: M arcule, cincisprezece ani
ai slujit vrăjmaşului, vino şi slu jeşte la fel lui Hristos.
Şi, plecând, am ajuns la P em p to s, unde am răm as opt
I ani, şi, după cei o p t ani, am zis în sinea m ea: Vino şi
intră în cetate şi fă-te p e tin e nebun alţi opt ani. Şi
iată, astăzi, se îm plinesc cei o p t ani de nebun. Şi au
plâns împreună toţi. Şi în s e a ra a ce e a Marcu a dor
mit la episcopie cu B ătrân u l, Şi cân d s-a făcut ziuă,
| a zis Bătrânul ucenicului său : Frate, strigă-1 pe A w a
Marcu, ca să ne facă ru găciu n e să plecăm la chilia
noastră. Şi plecând fratele, l-a găsit pe el adorm it în
Domnul. Şi venind, a v e s tit B ătrân u lu i că A w a Marcu*
* “ Expresie biblică: ...fiindcă acesta (Pavel) Îmi este vas ales...
(Fapte 9 ,1 5 ) . Am p ă s tr a t te rm e n u l p e n tru că e ste asociat ideii
de pogorâre şi u m p lere d e Duh d u m n e z e ie sc. Omul este un vas
Incare Dumnezeu to a r n ă din Duhul Său.
462 PATERICUL MARE
s-a săvârşit Iar Bătrânul a vestit papei şi papa co

mandantului de oşti şi acesta a poruncit să înceteze
lucrul în ziua aceea în cetate. Şi Bătrânul a trimis pe
ucenicul lui la Schit, zicând: Bateţi toaca şi adunaţi pe
Părinţi şi spuneţi-le: Veniţi să fiţi binecuvântaţi de că
tre Bătrânul. Şi s-a dus tot Schitul purtând haine albe
şi ramuri de finic. La fel şi cei de la Enaton, de la Chilii
şi din Muntele Nitriei şi din toate Lavrele din ţinutul
Alexandriei, încât vreme de cinci zile moaştele nu au
fost îngropate, ci au fost nevoiţi să ungă cu smirnă11
moaştele fericitului Marcu. Şi toată cetatea, cu ramuri
şi cu lumânări şi udând pământul cu lacrimi, au pur
tat moaştele fericitului Marcu Nebunul, slăvind şi lă
udând pe Dumnezeu cel iubitor de oameni, care dă
atâta har şi slavă celor care-L iubesc pe El şi acum şi
în vecii vecilor. Amin.
5. Awa Daniil de la Schit a mers cu un ucenic al
lui în Tebaida de Sus la pomenirea Awei Apollo. Şi au
ieşit toţi Părinţii de la depărtare ca de şapte mile în
întâmpinarea lui. Şi erau ca la cinci mii. Şi se vedeau
ei căzuţi cu pântecele pe nisip, ca nişte cete de îngeri
care primeau cu frică pe Hristos. Căci unii dintre ei
aştemeau hainele lor în faţa lui, iar alţii fesurile lor,
şi se vedeau lacrimi vărsate ca ieşind dintr-un izvor.
Şi ieşind în faţă arhimandritul12, s-a închinat de şapte
ori înainte de a se apropia de Bătrân şi, îmbrăţişân-
du-se unul pe altul, s-au aşezat. Apoi l-a rugat să audă
♦ “ Smirna este un clei de răşină, dintr-un pom din Arabia, un
fel de salcâm pe care-1 foloseau pentru păstrarea provizorie sau
pentru îmbălsămarea morţilor. * “ Aşa se mai numea egume
nul, drept conducător al mandrei, adică al stânei sau al curţii.
cuvânt de la el, căci nu vorbea uşor cuiva. Deci cum

stăteau în afară din mănăstiri, pe nisip, pentru că nu
încăpeau în biserică, a zis A w a Daniil ucenicului său:
Scrie: Dacă vreţi să vă mântuiţi, căutaţi neagonisirea
şităcerea, căci de aceste două virtuţi atârnă toată via
ţa monahului. Şi ucenicul lui a dat unuia dintre fraţi
cele scrise şi acela le-a tălm ăcit în limba egipteană Şi
cumle-a citit Părinţilor, au plâns toţi şi îl petreceau
pe Bătrân, căci nimeni nu îndrăznea să-i spună: ara
tă dragoste (şi rămâi). Şi intrând în Ermopole13, a zis
ucenicului său: Mergi şi bate la mănăstirea aceea de
maici şi spune stareţei că sunt aici. Căci era acolo o
mănăstire de maici care se chema a Sfântului Iere-
mia şi locuiau acolo ca la trei sute de surori. A plecat
ucenicul şi a bătut la poartă şi i-a zis portăriţa cu un
glassubţire: Să te mântuieşti! Bine ai venit! Ce porun
ceşti? Şi a zis ei: Cheamă pe amma, pe arhimandrită14,
raci vreau să-i vorbesc. Iar ea i-a zis: Nu se întâlneşte
niciodată cu nimeni. Dar spune-mi mie ce porunceşti
şi euîi voi spune ei. Iar el a zis: Spune-i că un monah
vreasă-i vorbească. Iar ea plecând, i-a spus. Şi venind
stareţa, a zis cu voce subţire fratelui: Amma a trimis
să întrebe ce porunceşti. Şi fratele a zis: Să arătaţi
dragoste şi să dormim aici eu şi un Bătrân, căci este
seară şi să nu cumva să ne mănânce fiarele sălbatice.
Azis lui amma: Niciodată nu a intrat aici un bărbat
* 13HermopoIe cea Mare era capitala districtului hermopolit
egiptean, la graniţele Tebaidei. Astăzi se numeşte Asmounein
(ET), * 14De reţinut faptul că şi stareţa mănăstirii de maici, ca şi
stareţul mănăstirii de călugări, purta numele de arhimandrlt(ă)
cusensul etimologic, acela de cea dintâi din mandră.
464 PATERICUL MARE
Vă este mai de folos să vă mănânce fiarele de afară

decât cele dinăuntru. A zis fratele: A w a Daniil este de
la Schit! Iar ea, auzind, a deschis larg cele două porţi
şi a ieşit alergând. La fel şi toată obştea. Şi au aşezat
hainele lor de la poartă până jos unde era Bătrânul
şi se târau în jurul picioarelor lui şi îi sărutau tălpile.
Şi după ce au intrat înăuntru în mănăstire, stareţa a
adus un lighean mare şi l-a umplut cu apă călduţă şi
plante, şi surorile s-au aşezat în două cete şi spălau
picioarele Bătrânului şi ale ucenicului lui. Şi luând o
cană, a venit lângă surori şi lua apă din lighean şi tur
na pe capul lor. Apoi a turnat pe trupul şi pe capul ei.
Şi le vedeai pe toate, ca pietrele nemişcate, fără grai.
Şi la un sunet ca de clopoţel15 răspundeau toate oda
tă, şi mişcarea lor aceasta era îngerească. A zis, deci,
Bătrânul stareţei: îşi arată evlavia faţă de noi sau aşa
sunt totdeauna surorile? Iar ea a zis: Totdeauna sunt
aşa, roabele tale, stăpâne, roagă-te deci pentru ele. A
zis Bătrânul: Spune ucenicului meu că se poartă cu
mine ca un got!16 Una dintre surori dormea întinsă
în curtea din mijloc, zdrenţuită şi peticită. Şi a zis Bă
trânul: Cine este aceasta care doarme? l-a zis lui una
dintre surori: Este o beţivă şi nu ştim ce să facem cu
ea. Să o scoatem afară din mănăstire, ne temem de
judecată. Şi dacă o lăsăm, sminteşte surorile. Iar Bă
trânul a zis ucenicului său: Ia ligheanul şi toarnă apa
peste ea. Iar el, făcând aşa, s-a ridicat sora ca din be
ţie. Şi Arama a zis: Stăpâne, mereu este aşa. Şi luând
stareţa pe Bătrân, l-a dus pe el la trapeză şi a făcut
♦ “ Trebuie să fi fost ceva asemănător cu clopoţelul care se folo
seşte astăzi la trapeza mănăstirilor. ♦ 14A se citi barbar.
cină surorilor zicând: Binecuvântează pe roabele tale,

stăpâne, ca să m ănânce înaintea ta. Iar el le-a binecu
vântat. Iar ea şi a doua în ordine, numai ele, stăteau
cu el. Şi au dat Bătrânului o farfurie având în ea fier
turi şi legume crude şi curmale şi apă. Iar ucenicului
lui i-au dat linte fiartă, puţină pâine şi eucrat17. Suro
rilor, însă, le-au dat m âncare din belşug, peşte şi vin.
Şi au mâncat tare bine şi nu au vorbit nimic. După ce
s-au ridicat ei de la masă, Bătrânul a zis stareţei: Ce
este aceasta ce ai făcut? Căci noi trebuia să mâncăm
bine, dar aţi m âncat voi cele bune. I-a zis lui amma:
Tueşti monah şi ţi-am dat mâncare de monah. Şi uce
nicul tău este ucenic de monah şi i-am dat mâncare
de ucenic de monah. Iar noi suntem începătoare şi
ammâncat mâncare de începătoare. A zis ei Bătrânul:
Să fie pomenită iubirea voastră! Cu adevărat ne-am
folosit După ce au plecat ei să se odihnească, a zis
I Awa Daniil ucenicului său: Mergi şi vezi unde doar-
' me beţiva care stătea întinsă în mijlocul curţii. Şi a
mers şi a văzut Şi a venit şi i-a zis că doarme lângă
umblătoare. Şi a zis Bătrânul ucenicului său: Rămâi
treaz împreună cu mine în noaptea aceasta! Şi când
s-au culcat toate surorile, Bătrânul a luat pe uceni-
i cui său şi s-au dus în spatele unui perete şi vedeau
| pebeţivă cum se ridica şi înălţa mâinile sale la cer şi
] lacrimile ei curgeau ca un râu. Şi buzele ei se mişcau
şi făcea metanii căzând şi ridicându-se de la pământ
; Iarcând simţea că una din surori ieşea la nevoile sale,*I
I ..... -i--- ------------- ........................
♦ "Băutură preparată din piper, chim en şi anason fierbinte.

I Teodor Studitul, PG 9 9 , 1 7 1 6 B : „Tot postul mane bem eu-
; afară de bolnavi sau b ătrâni” (E T ).
466 PATERICUL MARE
se arunca la pământ, horcăind. Aşa petrecea toate zi

lele ei. A zis, deci, Bătrânul ucenicului său: Cheamă în
taină pe stareţă. Şi plecând a chemat pe stareţă şi pe
a doua în cinste şi toată noaptea s-au uitat la cele ce
făcea beţiva. Iar stareţa a început să plângă zicând:
0, cât de mult rău i-am făcut! Şi când a bătut toaca,
s-a răspândit ca un vuiet vorba despre aceasta în toa
tă obştea. Iar aceea a simţit şi s-a dus pe furiş unde
dormea Bătrânul, a furat toiagul lui şi mantaua, şi a
deschis pe nesimţite poarta mănăstirii şi a scris o în
semnare pe care a lăsat-o la încuietoarea uşii, pe care
zicea: Rugaţi-vă pentru mine şi iertaţi-mă dacă v-am
greşit cu ceva! Şi s-a făcut nevăzută. Şi când s-a făcut
ziuă, au căutat-o şi nu au găsit-o. Şi s-au dus la poartă
şi au găsit poarta deschisă şi însemnarea scrisă. Şi s-a
făcut plânset mare în mănăstire. Iar Bătrânul a zis:
Eu pentru aceasta am venit aici. Căci astfel de beţivi
iubeşte Dumnezeu. Şi toată obştea s-a mărturisit la
Bătrân despre ce au făcut ei. Şi făcând Bătrânul ru
găciune pentru surori, au plecat la chilia lor slăvind
şi mulţumind lui Dumnezeu, singurul care cunoaşte
câţi robi ascunşi are.
6. Un anume Evloghie, care a devenit ucenic al
preafericitului Ioan18, episcopul Constantinopolului,
era preot şi nevoitor mare, postea mâncând la două
zile, iar de multe ori postea săptămâna întreagă, mân
când numai pâine şi sare, încât era slăvit de oameni.
Deci a mers el la Awa losif în Panevo19 nădăjduind să
vadă la el vreo nevoinţă şi mai aspră. Şi primindu-1
* l*Este vorba de Sfântul Ioan Gură de Aur * 19Cetatea antică
din Egiptul de Jos. Astăzi se numeşte Mentzala El Haghit (ET).
pe el Bătrânul cu bucurie, i-a pregătit mângâiere cu

ceea ce avea. Şi au zis ucenicii lui Evloghie: Preotul
nu mănâncă decât pâine şi sare. Iar Awa Iosif mânca
tăcând. Şi de trei zile nu i-au auzit pe aceştia cântând
sau rugându-se. Căci lucrarea lor era ascunsă. Şi au
plecat fără să se folosească. Din iconomia lui Dumne
zeu s-a întunecat şi rătăcindu-se s-au întors la Bătrân.
Şi înainte de a bate la poartă, i-au auzit pe ei cântând.
Şi stând mult timp aşa, la urmă au bătut Iar ei, oprin-
du-se din cântare, i-au primit bucurându-se. Şi pen
tru că era arşiţă, ucenicii lui Evloghie au pus apă în
cană şi i-au dat acestuia. Iar apa era amestecată, apă
de mare cu apă de râu şi nu a putut să bea. Şi după
aceasta, a căzut la picioarele Bătrânului, vrând să afle
vieţuirea lor, zicând: Ce este aceasta, Awa, că la înce
put nu cântaţi psalmi, dar acum, după plecarea noas
tră cântaţi? Şi luând acum cana, am aflat că apa este
sărată? A zis lui Bătrânul: Fratele este nebun şi din
greşeală a amestecat apa cu cea de mare. Iar Evloghie
l-a rugat pe Bătrân, vrând să afle adevărul. Şi i-a zis
lui Bătrânul: Acel pahar mic de vin a fost al iubirii, iar
apa aceasta este aceea pe care o beau fraţii mereu.
Şi l-a învăţat pe el deosebirea gândurilor20 şi a înde
părtat de la el toate cele omeneşti. Şi a devenit astfel
priceput şi de atunci înainte mânca orice i se punea
la masă şi a învăţat să lucreze în ascuns21. Şi a zis Bă
trânului: Cu adevărat, lucrarea voastră este în adevăr.
7. A zis Awa Isaia: Socotesc că este mare lucru şi
cinstit a birui slava deşartă şi a înainta în cunoaşterea*
* “Vezi cap. V, despre deosebirea duhurilor sau discernământ
* 21Vezi Matei 6 ,1 - 6 .
468 PATERICUL MARE
lui Dumnezeu. Căci cel care cade în mâinile patimii

acesteia viclene a slavei deşarte se înstrăinează de
pace şi inima lui se învârtoşează faţă de sfinţi22 şi la
sfârşitul relelor lui cade în înaltă cugetare de sine,
care este mândria, maica tuturor relelor. Iar tu, o, cre-
dinciosule slujitor al lui Hristos, să ai în ascuns lucra
rea ta şi cu durere în inimă îngrijeşte-te pentru ca să
nu pierzi răsplata lucrării tale din pricina dorinţei de
a plăcea oamenilor23. Căci cel care fiace ceva pentru a
arăta oamenilor se depărtează de plata sa, aşa cum a
spus Domnul24.
8. Zicea iarăşi acelaşi: Cel căruia îi place să fie slă
vit de oameni, nu poate să de fără pizmă. Iar cel care
are pizmă, nu poate să afle smerenia. Şi unul ca acesta
şi-a predat propriul suflet vrăjmaşilor săi. Iar aceştia
îl târăsc în multe rele şi îl omoară.
9. A venit un frate odată la Awa Teodor din Fer
me şi timp de trei zile l-a rugat pe acesta să-i spună
cuvânt Dar acela nu i-a răspuns şi a plecat întristat
Deci a zis ucenicul awei: Cum de nu i-ai spus cuvânt
* 22îi are în vedere pe creştini în general. în primele veacuri
ale Bisericii, toţi creştinii erau numiţi sfinţi, în sensul împărtă
şirii de sfinţenia lui Dumnezeu prin botez [Vezi Fapte 9 ,3 2 ; 26,
10; Rom. 8, 27; Rom. 15, 25; 1 Cor. 14, 33 etc. * "Originalul
ocvOpcOTTap&TKeux nu are din păcate un echivalent exact în lim
ba română ca substantiv. Folosim însă expresia verbală a plăcea
oam enilor sau a f i p e placul oam enilor. Conceptul este folosit şl
de Sfântul Apostol Pave! în acelaşi context, în Efeseni (6, 6) şi
Coloseni (3 ,2 2 ): Slugilor, ascultaţi în tru toate p e stăpânii voştri
cei trupeşti, nu slujind num ai când su n t cu ochii p e voi, ca cei ce
caută să placă oam enilor > dvOpuxnâpeoKoi -, ci în curăţia ini
mii, tem ându-vă de Dom nul. * "Vezi Matei 6 ,1 -1 8 . De reţinut
şi a plecat întristat? Şi a zis lui Bătrânul: Adevărat, nu

i-am spus, pentru că este vorbăreţ şi vrea să fie slăvit
pentru cuvinte străine.
10. Un alt frate l-a întrebat, zicând: Awa, vrei să nu
mănânc câteva zile pâine? Şi i-a zis lui Bătrânul: Bine
faci, căci şi eu am făcut aşa. Şi i-a zis lui fratele: Vreau,
deci, să duc năutul meu la m oară şi să fac făină. Şi Bă
trânul i-a zis. Dacă iarăşi mergi la moară, mai bine fă-ţi
pâine. Ce nevoie este de ieşirea aceasta?
11. Un alt frate a venit la el şi a început să vorbeas
că şi să cerceteze lucruri pe care încă nu începuse să
lelucreze. Şi a zis lui Bătrânul: Nu ai găsit corabia, nici
nu ai pus lucrurile şi, înainte de a călători, ai ajuns
deja în cetatea aceea? Mai întâi fă lucrarea. Şi după ce
o faci, ajungi şi la cele despre care vorbeşti acum.
12. Povestea unul dintre Părinţi despre Awa Te
odor din Ferme: Am fost odată, într-o seară, la el şi
l-am găsit purtând căm aşa tăiată şi având pieptul gol
şi fesul lăsat pe faţă. Şi, iată, cineva din sat a venit să-l
vadă. Şi bătând acela, Bătrânul a ieşit să-i deschidă
şiîntâmpinându-1, a stat în uşă vorbind cu el. Iar eu,
luând un petic de veşmânt, i-am acoperit umerii. Bă
trânul, însă, a întins mâna şi l-a dat jos. Şi cum a ple
cat săteanul, i-am zis: Aw a, de ce ai făcut aceasta?
însemnătatea acestei atitudini date şi de faptul că Mântuitorul
Hristos, din toate sfaturile pe care le-ar fi putut da în legătură cu
nodul de a face fapte bune, se opreşte numai la recomandarea
de a nu le face pentru a fi văzuţi de oameni, ci de a le face în as
cuns pentru a fi văzuţi de Dumnezeu Tatăl Care vede în ascuns.
Semnalăm şi cu acest prilej consecvenţa cu care părinţii pustiei
se conformează Evangheliei Mântuitorului Hristos.
470 PATERICUL MARE
Omul a venit să se folosească, nu să se smintească. Şi

mi-a zis Bătrânul: Ce spui, Awa? Suntem încă robiţi
oamenilor? Am făcut ceea ce trebuia. A trecut, deja!
Cel care vrea să se folosească, se va folosi, iar cel care
vrea să se smintească, se va sminti. Eu, aşa cum mă
aflu, aşa îl voi întâmpina. Şi a poruncit ucenicului său,
zicând: Dacă vine cineva şi vrea să mă vadă, să nu-i
spui nimic omeneşte, ci dacă mănânc, spune: mănân
că!, dacă dorm, spune: doarme!
13. A auzit odată guvernatorul despre Awa Moise
şi a mers la Schit ca să-l vadă. Şi au dat de veste uliii
Bătrânului acest lucru şi s-a ridicat şi a plecat la locul
mlăştinos25. Acela l-a întâlnit pe drum şi i-a zis: Spu
ne-mi, Bătrâne, unde este chilia Awei Moise? Şi i-a zis
Bătrânul: Ce vreţi de la el? Este un om nebun! Şi ve
nind guvernatorul la biserică, a zis clericilor: Auzind
cele despre Awa Moise, am venit să-l văd, dar, iată,
am întâlnit pe drum un Bătrân care mergea în Egipt
şi l-am întrebat unde este chilia Awei Moise, iar ace
la mi-a zis: Ce vrei de la el? Acela este nebun! Auzind
aceasta, preoţii s-au întristat, zicând: Ce fel de Bătrân a
fost acela care a vorbit aşa împotriva Sfântului? Iar în
soţitorii guvernatorului au zis: Era un Bătrân care pur
ta haine vechi, înalt şi negricios. Iar ei au zis: Acela este
Awa Moise şi, pentru că nu voia să vă întâlnească, v-a
* 2SElos este un loc mlăştinos din adâncul pustiului Schitului,
unde ţânţarii erau mari ca viespile, aşa cum ne informează Pa-
ladie, şi puteau să găurească şi pielea fiarelor sălbatice. Acesta
constituia un loc inaccesibil vizitatorilor Schitului, în timp ce
pentru un pustnic care avea intenţia să scape de întâlnirea cu
aceştia era un refugiu. Vezi Paladie, Istoria lausiacă, cap. 18.
DESPRE A NU FACE NIMIC SP R E ARĂTARE 471
zis acestea. Şi folosindu-se m ult, guvernatorul a plecat

14. Un frate l-a în tre b a t p e A w a M6tie, zicând:
Dacă plec să stau în tr-u n loc, cum vrei să vieţuiesc
acolo? A zis lui B ătrân u l: D acă locuieşti într-un loc, să
nu urmăreşti să-ţi câştigi num e din ceva, că nu mergi
la slujbă sau că la agap ă nu m ănânci. Căci acestea îţi
fac nume d eşert şi la u rm ă vei afla supărare, căci oa
menii, acolo unde g ă se sc astfel de lucruri, acolo alear
gă. A zis lui fratele: Ce să fac, deci? A zis lui Bătrânul:
Oriunde te aşezi, să te p o rţi la fel cu toţi ceilalţi şi ce
vezi la cei evlavioşi, d esp re c a re ai înştiinţare, aceea
să faci. Şi vei afla odihnă. Căci a ce a sta este smerenie,
să fii la fel ca ceilalţi. Şi oam enii, când te vor vedea
ieşind, te vor socoti la fel ca pe to ţi ceilalţi şi nimeni
nu-ţi va face tulburare.
15. Awa Nisterie cel M are m ergea prin pustie îm
preună cu un frate. Şi văzân d un b alaur26, au fugit A
zis fratele: Şi tu te tem i, p ărin te? Şi a zis lui Bătrânul:
Nu mă tem, fiule, d a r îm i e ste de folos că am fugit,
pentru că altfel nu aş fi p u tu t să scap de duhul slavei
deşarte.
16. A vrut od ată cârm u ito ru l ţinutului să vadă pe
Awa Pimen, d ar B ătrân u l nu a încuviinţat. Atunci, sub
cuvânt că este rău făcător, au p rins pe hui surorii lui şi
l-au aruncat în în ch isoare, zicând: Dacă va veni Bă
trânul şi ne va ru ga p en tru el, îl voi elibera. Şi venind*
* “ Cuvântul Sp&Ktov din te x tu l vechi se foloseşte în textele
hagiologice cu sensul d e ş a r p e m a re , sa u de fiară m âncătoare
de oameni. în cazul la c a r e s e re fe ră ap oftegm a, s-a statornicit
părerea că este v o rb a d e s p re crocod ili.
472 PATERICUL MARE
sora acestuia, plângea la p o artă. D ar e l nu i-a răspuns

în niciun fel. Iar ea îl o că ra zicân d : îm p ie trit ce eşti, ai
milă de m ine, că e ste sin gu ru l m eu fiu. Ia r el a trimis
să i se spună: Pim en nu a n ă scu t cop ii. Şi aşa a plecat
Auzind aceasta, cârm u itoru l a trim is la el zicând: Şi
numai cu cuvântul d acă p o ru n ceşti, îl voi elibera. Iar
Bătrânul i-a răspuns, zicând: C ercetează potrivit legi
lor. Şi dacă este v redn ic de m o arte, să m oară, iar dacă
nu este, fă cum vrei27.
17. A zis A w a Pim en: Înv aţă in im a să păzească
cele ce învaţă lim ba ta.
18. A zis iarăşi: O amenii v o rb e sc la m ăsura desă
vârşită, dar lucrează la m ăsura cea m ai m ică.
19. Zicea A w a Daniil: Am m ers o d ată la A w a Pi
men şi am gustat ceva îm preună. Şi n e-a zis: Mergeţi
şi vă odihniţi puţin, fraţilor. Au plecat, deci, fraţii să se
odihnească puţin şi eu am răm as s ă v o rbesc singur
cu eL Şi ridicându-mă, am m ers în chilia lui. Cum m-a
văzut venind spre el, se făcea că doarm e. Căci aceasta
era lucrarea Bătrânului: a face to tu l în ascuns.
20. A zis A w a Pim en: Cel care în o rice chip urmă
reşte prietenia oamenilor, se înd ep ărtează de priete
nia lui Dumnezeu. Nu este bine să v rei să placi tutu
ror. Vai de voi, zice, când to ţi oam enii vă vor lăuda28.
21. A m ers odată A w a Adelfie, episcopul de Ni-
loupole29, la A w a Sisoe, în m untele A w ei Antonie. Şi
* 27în P atericul alfabetic, apoftegma se încheie cu fraza: „Atunci,
auzind cârmuitorul, l-a eliberat pe acesta". * * 28Luca 6,26.
* 29Cetatea Nilului se găsea în Oaza Faium, lângă braţul apusean
al Nilului. In ţinutul acesta unde se aflau multe ruine ale cetăţi
lor vechi greceşti s-au găsit mii de papirusuri.
D ESPR E A NU FACE N IM IC SP R E ARĂTARE 473
când urm a s ă ia s ă , î n a i n t e d e a p le c a , i-a fă c u t să gus

te ceva d im in e a ţă . E r a v r e m e d e p o s t Şi cum a pus
masa, iată n iş te f r a ţ i a u b ă t u t la u ş ă . A zis, d eci, u ce
nicului său : D ă -le p u ţ in t e r c i, fiin d c ă v in d e la o ste
neală. L e-a z is l o r A w a A d e lfie : L a s ă -i acu m , c a să nu
spună că A w a S is o e m ă n â n c ă î n c ă d e d im in eaţă. Şi
l-a privit A w a ş i a z is f r a t e l u i i a r ă ş i: M erg i ş i d ă-le! Şi
I aceia cum au v ă z u t t e r c iu l, a u z is : A v e ţi s tră in i? O are
nu mănâncă ş i A w a î m p r e u n ă c u v o i? Şi le -a zis lo r
| fratele: Da. Şi a u î n c e p u t s ă s e n e c ă je a s c ă şi s ă zică: Să
va ierte D u m n e z e u c ă a ţ i l ă s a t p e B ă tr â n s ă m ăn ân ce
în zi de p o st. O a re n u ş t iţ i c ă s e v a n e v o i m u lte zile
pentru a c e a sta ? Ş i a u z in d u -i e p is c o p u l, a p u s m etan ie
Bătrânului, z icâ n d : I a r t ă - m ă , A w a , c ă a m g â n d it o m e
neşte. Tu ai fă c u t lu c r u l lu i D u m n e z e u . Ş i a zis A w e i
Sisoe: Dacă D u m n e z e u n u s lă v e ş t e p e o m , slav a o a
menilor nu e s te n im ic .
22. A în t r e b a t A w a A m u n d in R a ith p e A w a Si
soe, zicând: C ân d c i t e s c S c r ip t u r a , g ân d u l m eu v rea
săînfrum useţeze c u v â n tu l, c a s ă p o t d a ră s p u n s când
mă întreabă. A z is lu i B ă t r â n u l: N u e s t e n e v o ie , ci m ai
curând din m in te a p r e a c u r a t a s ă d o b â n d e ş ti p en tru
tine şi lipsa g r ijii ş i a v o r b i 30.
23. A v e n it o d a tă g u v e r n a t o r u l s ă v a d ă p e A w a *
* "întrucât exprimarea este un pic eliptică, simţim nevoia să
spunem că apoftegma se referă la faptul de a nu te îngriji ce să
vorbeşti şi la faptul că a vorbi este dat de Domnul. Preocuparea
exclusivă ar urma să fie strădania pentru curăţirea minţii. Este o
evidentă trimitere la cuvintele Mântuitorului: Iar când vă vor da
pevoi în mâna lor, nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va
davouă în ceasul acela ce să vorbiţi; (Matei 1 0 ,1 9 ).
474 PATERICUL MARE
Simon. Iar acesta, auzind, şi-a pus cingătoarea şi a

plecat la un finic să-l cureţe. Aceia, ajungând, au stri
gat: Bătrâne, unde este anahoretul? Iar el a zis: Nu
este aici niciun anahoret. Şi auzind au plecat.
24. A venit altă dată un alt cârm uitor să-l vadă pe
acesta, dar clericii, luându-le înainte, i-au zis: Awa,
pregăteşte-te, că guvernatorul, auzind despre tine,
vine să fie binecuvântat de tine. Iar el a zis: Da, mă
pregătesc. Şi îmbrăcându-se cu rasa sa peticită şi lu
ând pâine şi brânză în mână, s-a rid icat şi a stat la
poartă mâncând. Şi venind cârmuitorul cu suita sa şi
văzându-1, l-au dispreţuit, zicând: Acesta este anaho
retul despre care am auzit? Şi îndată au plecat înapoi.
25. A mers un frate la A wa Serapion şi Bătrânul l-a
îndemnat să facă rugăciunea după obişnuinţă. Iar el,
zicând că este păcătos şi străin de schima monahală
însăşi, nu s-a supus. A vrut, de asemenea, să-i spele
picioarele, dar folosind aceleaşi cuvinte, nu a primit
Atunci i-a făcut ceva să guste. A început să mănânce,
iar Bătrânul îl sfătuia, zicând: Fiule, dacă vrei să te
foloseşti, aşteaptă cu răbdare în chilia ta şi ia aminte
la tine şi la lucrul tău de mână. Căci nu-ţi aduce atâta
folos să vizitezi pe alţii cât să stai în chilia ta. Iar el,
auzind acestea, s-a amărât şi s-a schimbat la faţă, încât
nu putea să se ascundă de Bătrân. Deci, i-a zis Awa Se
rapion: Până acum ziceai „sunt păcătos" şi te osândeai
pe tine însuţi că nu eşti vrednic să trăieşti, iar acum,
deoarece cu dragoste te sfătuiesc, te-ai mâniat atâta?
Dacă vrei să fii smerit, învaţă să primeşti cu bărbăţie
cele care vin de la ceilalţi şi să nu pună stăpânire pe
D ESPRE A NU FACE NIMIC SPRE ARĂTARE 475
tine cuvintele d eşarte. Auzind acestea, fratele, a pus

metanie Bătrânului şi a p lecat folosindu-se mult.
26. A zis Sfânta Sin clitichia: Aşa cum comoara care
se arată se îm p u ţin ează şi piere, la fel şi virtutea care
se arată şi se face cu noscu tă piere. Şi aşa cum lumâ
narea se to peşte de la faţa focului31, la fel şi sufletul se
risipeşte din pricin a lau d elor şi slăbeşte.
27. A zis iarăşi: A şa cum nu este cu putinţă să avem
în acelaşi tim p şi planta, şi săm ânţa, tot aşa este cu
neputinţă ca, în co n ju raţi de slava omenească fiind, să
aducem rod ceresc.
28. Odată, în tim p ce A w a Tithoe stătea, un frate
era lângă el. Şi nevăzându-1, a oftat. Nu a înţeles că un
frate era lângă el, căci e ra în extaz. Şi făcând metanie,
a zis: Iartă-mă frate, că nu am devenit încă monah, de
vreme ce am o ftat în ain te a ta.
29. Ziceau d esp re un B ătrân din ţinuturile de jos
că vieţuia în lin iştire şi un credincios mirean îl slujea.
S-a întâmplat ca fiul m ireanului să se îmbolnăvească.
Şi s-a rugat mult m ireanu l de B ătrân să vină şi să facă
rugăciune pentru copil. Şi ridicându-se Bătrânul, a
ieşit împreună cu el. Şi alergând mireanul, a intrat în
casă, zicând: Veniţi în întâm pinarea anahoretului. Şi
văzându-i Bătrânul de d ep arte că au ieşit cu făclii, a
înţeles ce se întâm plă şi, dezbrăcându-se de hainele
sale, le-a dus la râu şi a în cep u t să le spele, stând gol.
Iar cel care-1 slu jea pe el, văzând aceasta, s-a ruşinat
şi,rugându-i pe oam eni, le-a zis: întoarceţi-vă înapoi,
căci Bătrânul şi-a ie ş it din fire. Şi venind la el, i-a zis:*
* 3tVezi Psalmul 6 6 , 2 .
4 7 1 m ra a jL K A C E
M m , d e c t m f i a * aceasta? Toţi au zts <ă Bâtrăm#

ac« t o c . far el a zis tafe $1 c n aceasta am vrut să aud.
301 (Maca, la Gafei, fiind sărbătoare, fraţii au mâ».
c a t ls k s c r tc â . Era acolo şl o o frate care a zis cehn
3îm(t& txi no mănânc fiertură, ci sare. Şi a strigat
u r e cei care doţea ia un ah frate înaintea tuturor, zi-
dlmfe Cutare frate nu mănâncă fiertură, adu-i sare. Şi
s-a ndSeat anei dintre Bătrâni şi i-a zis: îţi era mai de
M a s astăzi să A Mâncat cam e in d ulia ta decât să se
audă cuvântul acesta în faţa poporului.
31. (J* frate ascet, care nu mânca pâine, a vizitat
pe un mare Bătrân. S-au întâmplat acolo ţi alţi străini,
şt Bătrânul a tăcut fiertură pentru e i Şi pe când şe
deau la masă, ascetul şi-a pus numai linte înmuiată şi
a m âncat Şi după ce s-au ridicat de la masă, Bătrânul
l a luat de-o parte fi i-a zis: Frate, dacă vizitezi pe ci
neva, mt-ţi arăta vieţuirea. Iar dacă vrei să-ţi păstrezi
vieţuirea, stai !n chilia ta fi nu ieşi nicăieri. Şi el, luând
învăţătură din cuvântul Bătrânului, era împreună cu
ceilalţi la întâlnirile cu fraţii.
32, A zis unul dintre Părinţi că pe malul râului,
aproape de satul unde vteţuia fericitul Siluan în Pa
lestina, locuia un frate care se prefăcea nebun. Când îl
întâlnea un frate, acela Îndată râdea. De aceea îl lăsa şi
pleca. S-a Întâmplat ca trei Părinţi să viziteze pe Awa
Siluan. Şi după ce au făcut rugăciune, l-au rugat să le
trimită pe cineva cu ei, ca să vadă pe fraţi în chiliile lor.
Şi au zis Bătrânului: Arată dragoste şi porunceşte fra
telui ca să ne ducă la toţi. Iar Bătrânul a zis fratelui de
faţă cu ei; Să-l duci la toţi Părinţii. Şi luându-1 deoparte
hs poruncit, zicând; Vezi, să oo-j dud b ,
fa, ca sâ nu se smintească. Şi trecând pe la d rî
phx; ziceau Părinţii însoţitorului lor: Arată dragcm*
fi do-iie la tu ţt Şi el le zice; Bine! Dar no l<i dus fa d<-
fiu nebunului, după cuvântul B ătrâ n u lu i. Când t-m
iman ia Bătrân, f-a întrebat: Aţi văzut pe fraţi? lard
auz»; Da, şi mulţumim. Dar suntem trişti de un lucru,
că ou ne-a dus la to ţi Şi a zis Bătrânul către cei care-i
dusese: Nu ţf-am spus sâ-i dud Ia toţi? Şi a zis fratele:
Aşa am făcut, părinte. Ded, iarăşi la plecare Părinţii
au zis Bătrânului; Cu adevărat mulţumim că am văzut
pe fraţi, dar numai pentru aceasta ne pare rău, că nu
i-am văzut pe toţi. Atunci fratele a zis deoparte Bă
trânului: La fratele nebun nu i-am dus. Ded, după ce
au plecat Părinţii, cugetând în sine la cele întâmplate,
Bătrânul a plecat către fratele acela care se prefăcea
nebun. Şi fără să bată, a deschis încet zăvorul şi a in
trat fără să simtă fratele. Şi l-a găsit şezând la lucrul
său şi având două coşuleţe, unul în dreapta lui şi unul
In stânga. Şi de îndată ce l-a văzut pe Bătrân, după
obicei, acela a început să râdă. A zis lui Bătrânul: Lasă
astea acum şi spune-mi lucrarea ta. Iar el iarăşi a râs.
A zis Awei Siluan: Ştii că în afară de Sâmbătă şi Du
minică nu ies din chilie, iar acum am venit în mijlocul
săptămânii. Căci Dumnezeu m-a trimis la tine. Ded,
fiind cuprins de frică, a pus metanie Bătrânului şi i-a
zis: Iartă-mă, părinte, în timpul dimineţii fac lucrarea
mea duhovnicească având pietricelele acestea în faţa
mea. Şi dacă îmi vine un gând bun, pun o pietricică în
coşuleţul din dreapta, iar dacă vine unul rău, o pun
478 PATERICUL M A RE
în cel din stânga. Ia r s e a r a n u m ă r p ie tr ic e le le şi, dacă

sunt mai m ulte în cel din d reap ta, m ă n â n c , ia r dacă
sunt mai multe în cel din stân ga, nu m ă n â n c. Şi a doua
zi iarăşi, dacă îm i vin e un gând v iclea n , îm i zic: Vezi ce
faci, că iarăşi nu m ăn ânci. Auzind, d eci, a c e s te a , Avva
Siluan s-a m inunat şi a zis: Cu a d e v ă ra t P ărin ţii care
ne-au vizitat erau sfinţii în g e ri c a re v o iau s ă facă cu
noscută virtutea fratelui. Căci a ră ta re a lo r m i-a făcut
multă bucurie şi d esfătare d u h o v n icească.
33. A zis un B ătrân: O riunde v ei m e rg e în vizită, să
nu vrei să arăţi vieţu irea ta sau să sp u i: Eu nu mănânc
ulei sau fiertură sau p eşte. Num ai la v in s ă nu dai dez
legare, dacă te tem i de război. Şi c h ia r d acă te judecă
unii, să nu-ţi pese.
34. A zis iarăşi: Dacă te vizitează un fra te , ia doliul
de pe faţa ta şi ascunde-1 în inim a ta, p ân ă când slobo-
zeşti pe fratele. Şi atunci, iarăşi pu ne d oliul p e faţa ta,
pentru că fug dracii văzând că e s te cu tin e .
35. Ziceau despre schitioţi că, dacă afla cineva lucra
rea lor, nu socoteau aceasta ca o virtute, ci ca un p ăcat
36. A zis un Bătrân: D orinţa de a p lăce a oam enilor
ia toată seva32 omului şi-l lasă pe e l u scat.
37. Azis iarăşi: Cel care îşi ara tă şi îş i face cunoscute
faptele sale bune este asem en ea sem ăn ăto ru lu i care
aruncă sem inţele pe p ăm ânt şi venind p ă să rile ceru
lui le mănâncă pe ele33. Iar cel c a re -şi ascu n d e vieţui
rea lui, precum sem ănătorul care pu ne sem in ţe le sub *
* “ Cuvântul itidTTft din textul original, înseamnă materie unsu
roasă, grăsime. Apoftegma are în vedere, desigur, seva sau grăsi
mea duhovnicească a omului. « “ Matei 13,4.
brazdele păm ântului, va culege roade însutite.

38. A zis un B ătrân: Sau te fereşti de oameni fu
gind, sau râzi de lum e şi de oam eni făcându-te pe tine
nebun34.
39. Un condu cător de obşte avea multă slavă de
la oameni şi era p ărin te la două sute de monahi. Pe
acesta l-a vizitat H ristos ca un Bătrân sărac şi l-a ru
gat pe portar să spună a w e i că este cutare împreu-
nă-nevoitor. Deci, cu m ultă osteneală a intrat porta
rul să spună şi l-a g ăsit pe a w a vorbind cu alţii. A stat
puţin şi după a ceea a anu nţat despre sărac, neştiind
că era Hristos. Iar a w a a încep ut să-l certe, zicându-i:
Nu mă vezi vorbind cu oam eni? Lasă-mă acum! Iar
el a dat înapoi. Răbdând îndelung, Domnul a rămas,
aşteptându-1 să vină. Pe la ceasul al cincilea35, un om
bogat a venit la m ăn ăstire, şi egumenul i-a răspuns
degrabă. Văzându-1 îm preu nă cu bogatul, Dumnezeu,
Cel bogat în m ilă şi p rieten al celor smeriţi, S-a apro
piat rugându-1: Vreau să-ţi vorbesc, Awa. Dar acela
a intrat împreună cu bogatul să prânzească, îngrijin-
du-se chipurile de străin i. Deci, după ce s-a terminat
masa, iarăşi a în so ţit pe bo gat până la poartă şi s-a în
tors, robit fiind m u ltelo r griji şi uitând de rugămintea
Bătrânului sărac şi fără de răutate. Făcându-se seară
şi neînvrednicindu-se să prim ească pe Cel binecu
vântat şi cu adevărat străin , A cesta a plecat, spunând
portarului aşa: Spune-i a w e i: Dacă vrei slava oame
nilor, pentru o sten elile ta le de m ai înainte şi pentru
* MVezi 1 Corinteni 3 ,1 8 - 1 9 şi 4 ,1 0 -1 3 . * “ Ceasul al cincilea
corespunde aproximativ orei unsprezece.
480 PATERICUL MARE
nevoinţeie tale multe, Eu îţi voi trim ite oameni din

cele patru părţi ale lumii să te mângâie, pentru că
vrei să Oi lăudat şi să lauzi. Dar bunurile împărăţiei
Mele nu le vei gusta. Şi aşa au cunoscut pe Atotţiitorul
sărac.
Sfârşitul tratatului despre a nu face nimic

spre arătare.
CAPITOLUL IX
(jfr &$
0
CĂ TREBU IE SĂ T E PĂZEŞTI A NU
JUDECA PE NIMENI
1. Unui frate i 3-a întâmplat odată o ispită, în obştea

Awei Uit Şi, fiind alungat de acolo, a plecat la Awa
Antonie în munte. După ce a stat fratele un timp la el,
l-atrimis în obştea de unde ieşise. Iar ei văzându-1, iarăşi
l-aualungat. Şi el s-a întors la A w a Antonie, zicându-i:
Nuau vrut să mă primească, părinte. Deci, l-a trimis din
InouBătrânul, zicând: O corabie a naufragiat pe mare,
şi-a pierdut încărcătura şi cu multă greutate a ajuns la
ţărm. Iar voi voiţi ca să înecaţi ceea ce s-a salvat şi a
[ajuns la ţărm? Şi ei auzind că A w a Antonie l-a trimis,
l-auprimit îndată.
[ 2. Awa Agathon, când vedea un lucru şi gândul lui
voia să-l judece, zicea în sine: Agathon, tu să nu faci
[asta. Şi astfel gândul lui se liniştea,
r 3. S-au îmbolnăvit odată A w a Agathon şi altul dintre
Bătrâni. Stând ei întinşi în chilie, fratele citea din cartea
pcerii. Şi a ajuns la capitolul în care Iacob zice: Io sif nu
Ni este! Simeon nu m ai este! Şi acum să-m i luaţi şi p e
ftiiiamin? Toate au venit p e capu l meu!... Aţi pogorât
482 PATERICUL MARE
cărunteţile m ele cu în tristare în locu in ţa m orţilor!1 Şi,

răspunzând, Bătrânul a zis: Nu îţi ajung ceilalţi zece,
a w a Iacob? A zis A w ei Agathon: încetează, Bătrâne!
Dacă Dumnezeu este Cel care îndreptăţeşte, cine este cel
care osândeşte2?
4. A w ei Ammon i-a prorocit A w a Antonie, zicând:
Vei înainta în frica lui Dumnezeu! Ş i a ieşit afară din chi
lie şi i-a arătat o piatră şi i-a zis: Ocărăşte piatra aceasta
şi loveşte-o! Iar el a făcut aşa. Ş i l-a întrebat pe el Awa
Antonie: Nu a vorbit piatra? Iar el a zis: Nu! Şi a zis
A w a Antonie: Şi tu vei ajunge la această măsură. Lucm
care s-a şi întâmplat. Căci aşa de mult a înaintat Awa
Ammon, încât din prea multă bunătate nici nu mai re
cunoştea răutatea. Când a devenit episcop, i-au adus o
fecioară care luase în pântece şi i-au zis: Dă-i canon! Iar
el, făcând semnul crucii pe pântecele ei, a poruncit să i
se dea două perechi de cearşafuri, zicând: Nu cumva să
moară la naştere ea sau pruncul ei şi să nu găsească cu ce
să-i înmormânteze. Cei care erau împotriva ei au zis: De
ce ai făcut aceasta? Dă-i canon! Iar el a zis lor: Vedeţi,
fraţilor, este aproape de moarte. Ce pot eu să-i fac? Şi a
slobozit-o pe ea. Şi nu a îndrăznit niciodată Bătrânul să
osândească pe cineva.
5. A venit odată A w a Ammon intr-un loc pentru a gus
ta ceva. Şi era acolo un frate care avea faimă rea. Şi s-a
întâmplat să vină femeia şi să intre în chilia fratelui celui
defăimat. Aflând, deci, cei care locuiau în locul acela,
s-au tulburat aşa de mult, încât au hotărât să-l alunge din
chilie. Şi cunoscând că episcopul Ammon este în locul
acela, venind la el, l-au rugat să meargă împreună cu ei.
* 'Facerea 42 ,3 6 -3 8. * 2Romani 8 ,3 3 -3 4 .
DESPRE A NU JUDECA PE NIMENI 483
Cum a aflat fratele, luând fem eia, a ascuns-o sub un vas

mare. Şi după ce a ajuns mulţimea acolo, A w a Ammon
a înţeles ce se întâmpla, dar pentru Dumnezeu a acoperit
lucrul. Şi intrând, s-a aşezat deasupra vasului şi a po
runcit să se caute în toată chilia. Deci, cum au căutat şi
nu au găsit fem eia, a zis A w a Ammon: Ce este aceasta?
Dumnezeu să vă ierte. Ş i rugându-se, a făcut pe toţi să
plece. Şi prinzându-1 de mână pe fratele, i-a zis: Ia seama
la tine însuţi, frate3. Ş i aceasta zicând, a plecat.
6. Un frate, păcătuind, a fost separat4 de către preotul
bisericii. Iar A w a Visarion, ridicându-se, a ieşit împreu
nă cu el, zicând: Ş i eu sunt păcătos.
7. A zis A w a Ilie: A m văzut pe cineva ţinând la sub
suoară un vas cu vin. Ş i, ca să ruşinez pe draci că era
închipuire înşelătoare, am zis fratelui: Arată dragoste şi
ridică-mi aceasta. Şi când a ridicat paramanul lui, s-a do
vedit că nu avea nim ic sub braţ. Iar aceasta am spus ca,
şi dacă vedeţi cu ochii voştri sau auziţi, să nu credeţi. Cu
atât mai mult ţineţi-vă gândurile şi amintirile şi înţelesu
rile ştiind că ei (dracii) le seamănă pe acestea pentru a
otrăvi sufletul să gândească cele care nu simt spre folos
şi pentru a ocupa mintea, ţinând-o departe de păcatele
noastre şi de Dumnezeu.
8. A zis A w a Isaia: D acă îţi vine gândul să judeci pe
aproapele pentru vreun păcat, gândeşte mai întâi la tine
că eşti mai păcătos decât el şi cele pe care socoteşti că le
faci bine să nu crezi c ă au plăcut lui Dumnezeu. Şi aşa
nu vei îndrăzni să ju deci pe aproapele.
* ’Vezi asem ănarea dintre episodul acesta şi episodul cu feme
ia adulteră, din Ioan 8 ,3 -1 1 . * 4ln sensul separării de obşte sau
al opririi de a participa la slujbe.
484 PATERICUL MARE
9. A zis iarăşi: A nu judeca pe aproapele şi a te umili

pe tine însuţi este locul de odihnă al conştiinţei.
10. A venit odată un copil să fie vindecat de îndrăcire
şi l-a vizitat pe un frate dintr-o obşte din Egipt. Şi ieşind
Bătrânul, a văzut pe fratele păcătuind cu copilul şi nu l-a
certat, zicând: D acă Dumnezeu care l-a plăsmuit pe el,
văzându-1, nu-1 arde, eu cine sunt ca să-l cert?
11. A mers odată A w a Isaac Tebeul într-o obşte şi a
văzut pe un frate greşind şi l-a judecat. Când s-a întors
în pustie, a venit un înger al Domnului stând în faţa uşii
chiliei lui şi zicând: Nu te las să intri. Iar el îl ruga, zicând:
Ce s-a întâmplat? Şi răspunzând îngerul, i-a zis lui: Dum
nezeu m-a trimis să-ţi spun: Spune-i lui: Unde porunceşti
să-l pun pe fratele care a greşit? Şi îndată s-a pocăit, zi
când: Am păcătuit, iartă-mă. Şi a zis îngerul: Ridică-te,
Dumnezeu te-a iertat. Păzeşte-te de acum să nu mai judeci
pe cineva înainte ca Dumnezeu să-l judece pe el5,
12. A zis A w a Pafnutie, ucenicul A w ei Macarie: Am
rugat pe părintele meu, zicând: Spune-mi cuvânt. Iar el a
zis: Să nu faci rău la nimeni, nici să judeci. Acestea să le
păzeşti şi te vei mântui.
13. Ziceau despre A w a Macarie cel Mare că deve
nise, aşa cum este scris, dumnezeu pământesc6. Precum
Dumnezeu acoperă lumea, la fel a ajuns A w a Macarie,
acoperind greşelile pe care le vedea ca şi când nu le-ar
vedea şi pe cele pe care le auzea ca şi când nu le-ar auzi.
14. Un frate a greşit odată la Schit. Şi făcându-se
adunare, au trimis la A w a Moise. Iar acela nu a vrut să
vină. A trimis, deci, la el preotul, zicând: Vino, pentru că
poporul te aşteaptă. Iar el, sculându-se, a venit. Şi luând
» $i Corinteni 4,5. * 6Ioan 10,34.
un coş găurit şi umplându-1 cu nisip, l-a pus în spate. Iar

ei ieşind în întâmpinarea lui, i-au zis: Ce este aceasta,
părinte? Şi au zis lor Bătrânul: Păcatele mele sunt cele
care curg în urma m ea şi pe care nu le văd. Şi eu am venit
astăzi să judec păcate străine. Iar ei auzind, nu au mai
spus nimic fratelui, ci l-au iertat.
15. Zicea A w a M oise că omul este dator să fie mort
faţă de aproapele său, ca să nu-1 judece pe el întru nimic.
16. A zis iarăşi: Capătul tuturor este a nu judeca pe
aproapele. Căci atunci când mâna Domnului a ucis pe
toţi întâii-născuţi în Egipt, nu era casă în care să nu fie un
mort7. A zis lui fratele: Ce este cuvântul acesta? A zis lui
Bătrânul: Dacă ne-ar lăsa să vedem păcatele noastre, nu
am vedea păcatele aproapelui. Căci este nesăbuinţă ca
omul să aibă mortul lui, să-l lase pe acesta şi să meargă
să plângă pe al aproapelui. A muri faţă de aproapele tău
înseamnă să duci păcatul tău şi să nu iei seama la niciun
om, că acesta este bun sau acesta este rău. Să nu faci rău
niciunui om, nici să gândeşti lucru viclean în inima ta
despre cineva. N ici să umileşti pe cineva care face rău,
nici să încredinţezi răufăcătorului pe aproapele său, nici
să te bucuri cu cel care face rău aproapelui său. Aceasta
înseamnă a muri faţă de aproapele. Să nu vorbeşti împo
triva cuiva, ci să spui: Dumnezeu cunoaşte pe fiecare. Şi
nici să crezi celui care vorbeşte de rău împotriva cuiva, nici
să te bucuri de vorbirea lui de rău; nici să urăşti pe cel care
vorbeşte împotriva aproapelui său. Aceasta este a m jude
ca. Să nu ai duşmănie cu niciun om şi să nu ţii duşmănie în
inima ta. Să nu urăşti pe cel care duşmăneşte pe aproapele
său. Şi aceasta este p a cea . în acestea să te sileşti pe tine.*
* 7Ieşire 12,29-30.
486 PATERICUL M ARE
Osteneala este pentru puţin tim p şi odihna este pentru

totdeauna, cu harul lui Dum nezeu-Cuvântul. Amin
17. Ziceau despre A w a M arcu Egipteanul că a stat
treizeci de ani fără să iasă din ch ilia lui. Preotul avea
obiceiul să vină şi să-i facă Sfânta Liturghie8. Iar diavo
lul, văzând răbdarea în virtute a bărbatului, s-a gândit
să-l ispitească cu judecata. Ş i a trim is un om stăpânit de
duhuri să meargă la B ătrân pasăm ite pentru a cere rugă
ciune. Iar cel stăpânit de duhuri, înainte de orice cuvânt,
a zis Bătrânului: Preotul tău are m iros de păcat, nu-1 mai
lăsa să vină la tine. Iar bărbatul insuflat de Dumnezeu a
zis către el: Fiule, toţi pun necurăţia afară şi tu ai adus-o
la mine înăuntru? Dar este scris: Nu ju d eca ţi, c a să nufiţi
ju d ecaţi9\Totuşi, dacă este păcătos, Domnul îl va mântui
pe el. Căci este scris: S ă vă ru gaţi unul pen tru altul, ca
să vă vin decaţi10. Ş i zicând cuvântul acesta, a făcut rugă
ciune şi a alungat dracul din omul acela şi l-a slobozit să
nătos. Când a venit preotul, după obiceiul său, Bătrânul
l-a primit cu bucurie. Iar Bunul Dumnezeu, văzând lipsa
de răutate a Bătrânului, i-a arătat lui un semn11. Când
a venit ceasul ca preotul să stea înaintea Sfintei Mese,
♦ *De semnalat faptul că în original este folosită expresia sino

nimă: Sfânta Anafora (ayta avatpopa). Facem această menţiune
pentru a consemna o denumire a Sfintei Liturghii folosită la
vremea aceea. * ’ Matei 7 ,1 . * “ Iacob 5 , 16. * uAm păstrat
cuvântul semn - crqpEiov, deşi este vorba despre o minune,
pentru a fi consecvent cu originalul şi pentru a puncta aspectul
particular pe care îl păstrează cuvântul semn numind o minu
ne. Este vorba de faptul că respectiva minune funcţionează ca
un semn, adică atrage atenţia sau descoperă o anume realitate,
dincolo de minunea în sine. Un argument în plus este acela că şi
în Noul Testament, mai ales în Evanghelia după Ioan, este folosit
,după cum povestea Bătrânul: Am văzut îngerul Domnu

lui coborând; şi a pus mâna lui pe capul clericului şi s-a
făcut clericul ca un stâlp de foc. Iar eu, minunându-mă
de vederea aceea, am auzit un glas zicând către mine:
Omule, de ce te minunezi de lucrul acesta? Dacă un îm
părat pământesc nu lasă pe mai-marii săi să stea murdari
înaintea lui, ci numai cu slavă multă, cu cât mai mult va
curăţa puterea dumnezeiască pe slujitorii tainelor nespu
se, care stau înaintea slavei negrăite? Iar viteazul luptător
al lui Hristos, M arcu Egipteanul, s-a arătat mare şi s-a în
vrednicit de darul acesta, pentru că nu a judecat pe cleric.
18. A întrebat un frate pe A w a Pimen, zicând: Spu
ne-mi cum să devin monah? Şi a zis Bătrânul: Dacă vrei
să afli odihnă şi aici şi în veacul viitor, la orice lucru să
zici: Cine sunt eu? Şi să nu judeci pe nimeni.
19. A auzit odată preotul Pelusiului12despre nişte fraţi
că erau mereu în cetate, mergeau la baie13 şi nu se îngri
jeau de ei înşişi. Şi venind în adunare, le-a ridicat schi-
ma. Şi după aceasta l-a mustrat conştiinţa şi s-a căit de
ce a făcut. Şi a venit la A w a Pimen, tulburat de gânduri,
ducând cu sine şi rasele fraţilor şi a vestit lucrul Bătrâ
nului. Şi a zis lui Bătrânul: Tu nu mai ai nimic din omul
preponderent cuvântul semne cu referire la minunile Mântuito
rului. Minunile Mântuitorului sunt citate de Sfântul Evanghelist
Ioan ca semne, dovezi ale dumnezeirii Lui. * “ Cetate antică
pe ţărmul Egiptului, pe înălţim ea braţului de răsărit al Nilului
(astăzi, Câmpia Al Tine). Datorită poziţiei ei, a fost un centru
important militar şi com ercial. în timpul perioadei creştine, a
cunoscut o im portantă dezvoltare monastică. într-una dintre
mănăstirile Pelusiului, a trăit Sfântul Isidor Pelusiotul. Odată cu
invazia şi cucerirea musulm ană din 6 3 9 , cetatea a decăzut (ET).
* uEste vorba de baia publică.
488 PATERICUL MARE
vechi? Te-ai lepădat de el? Iar preotul a zis: Sunt părtaş

la omul cel vechi. Iar Bătrânul i-a zis: Iată, deci, şi tu eşti
ca şi fraţii. Dacă eşti părtaş cât de puţin la cele vechi,
eşti supus păcatului. Atunci, plecând preotul, a chemat
pe fraţi, care erau unsprezece, le-a făcut metanie şi i-a
îmbrăcat cu schima monahului, apoi i-a slobozit.
20. A zis iarăşi: Există oameni care par că tac şi inima
lor judecă pe ceilalţi. Un astfel de om totdeauna vorbeş
te. Şi sunt alţii care, vorbind de dimineaţa până seara,
păstrează tăcerea: A ceasta înseamnă că nimic nu vorbesc
fără folos.
21. A întrebat un frate pe A w a Pimen, zicând: Dacă
văd o cădere a fratelui meu, este bine să o acopăr? A zis
lui Bătrânul: Atâta timp cât noi acoperim căderea fratelui
nostru şi Dumnezeu o acoperă pe a noastră. Şi atâta timp
cât noi o vădim pe a fratelui şi Dumnezeu o vădeşte pe
a noastră.
2 2. Un frate a întrebat pe A w a Pimen, zicând: Dacă
văd un frate despre care am auzit că a căzut, nu vreau
să-l aduc în chilia mea. Iar dacă îl văd că este bun, mă
bucur cu el. A zis lui Bătrânul: D acă faci un bine mic fra
telui celui bun, de două ori mai mult să faci celuilalt, căci
acela este bolnav14. Era un anahoret în obşte pe nume
Timotei. Şi a auzit egumenul zvon despre un frate că a
căzut în ispită. Şi l-au întrebat pe Timotei despre acesta.
Şi l-a sfătuit pe el să-l scoată afară pe fratele. Când l-au
alungat, ispita fratelui a venit asupra lui Timotei, încât
s-a aflat în primejdie. D eci, plângea Timotei în faţa lui
Dumnezeu, zicând: Am păcătuit, iartă-m ă, Doamne. Şi
i-a venit lui un glas care zicea: Timoteie, să nu socoteşti
♦ 14V ezi M a te i 9 , 1 2 ş i L u c a 5 , 3 1 .
că ţi-am făcut ţie aceasta pentru altceva, ci pentru că ai

trecut cu vederea pe fratele tău în vreme de ispită.
23. Era un m are isihast în Muntele Athlivei15 şi au
venit asupra lui hoţii. Bătrânul a strigat şi, auzind vecinii
lui, i-au prins pe hoţi şi i-au trimis la stăpânitor. Şi i-au
pus pe ei în închisoare şi s-au întristat fraţii zicând: Din
pricina noastră au fo st închişi. Ş i ridicându-se, au mers
la Awa Pimen şi i-au vestit acestuia lucrul. Şi acesta a
scris Bătrânului, zicând: înţelege de unde a venit prima
trădare şi atunci vei vedea pe a doua. Căci dacă nu venea
trădarea mai întâi dinăuntru, nu ai fr făcut-o pe a doua.
Văzând epistola A w e i Pim en - deşi era vestit în ţinutul
acela şi nu ieşea din chilia lui - ridicându-se, a mers în
cetate şi i-a scos pe hoţi din închisoare şi i-a eliberat pe
ei de faţă cu toţi.
24. A zis A w a Pim en: Scris este: P e cele ce ochii tăi
le-au văzut, p e a c e le a m ărtu riseşte-le!16 Eu însă vă spun
vouă: Chiar dacă pipăiţi cu m âinile voastre, să nu mărtu
risiţi17. Un frate a fo st batjocorit într-o astfel de situaţie.
* 15Se află pe malul d rep t al braţului de răsărit al Deltei Nilului
* “Pilde 2 5 ,7 . * 17Nu putem trece peste această apoftegmă fără
să semnalăm curajul Părintelui de a „contrazice" cuvântul Sfin
telor Scripturi Contrazicerea este aparentă sau în termenii lo
gicii simple, pentru că, de fapt, A w a Pimen corectează cuvântul
vechi-testamentar de o m anieră similară cu cea a Mântuitorului
Hristos, folosind aproape aceeaşi formulă: Ap auzit că s-a zis ce-
j lorde demult... Eu însă vă spun vouă... (Vezi Matei 5,21-22 ş,u.).
Or, ca şi în cazul Mântuitorului, avem de-a face cu o perspectivă
care nu contrazice, nu anulează, ci depăşeşte ca standard exi
genţele cuvântului vechi-testam entar. Este vorba, de fapt, de îm
plinire, de depăşire în sus. C orectura nu elimină, ci include aflr-
>naţiainiţială, depăşind-o. Aş sublinia totuşi libertatea, curajul şi
Maniera foarte dinamică cu care se raportează Cuviosul Părinte
490 PATERICUL MARE
A văzut, chipurile, pe fratele său păcătuind cu femeie. Şi

fiind mult luptat, a mers şi i-a atins cu piciorul crezând
că sunt ei, zicând: încetaţi odată, până când? Şi, iată, des
coperă că erau snopi din spice de grâu. D e aceea am zis
vouă: Chiar dacă pipăiţi cu mâinile voastre, să nu certaţi.
25. Au întrebat unii dintre Părinţi pe A w a Pimen, zi
când: Cum îl răbda atât de mult A w a Nisterie pe uceni
cul său? A zis lor A w a Pimen: D acă eram eu, îi puneam
şi pernă sub cap. A zis A w ei Anuv: Ş i ce i-ai fi zis lui
Dumnezeu? A zis A w a Pimen: I-aş fi spus: Tu ai zis:
Scoate m ai întâi bârn a din och iu l tău, şi atunci vei vedea
bine să scoţi p aiu l din ochiu l fra telu i tău18.
26. A greşit odată un frate în obşte. Era în locul acela
şi un anahoret care mult timp nu ieşise din chilia lui. Ve
nind aw a obştii la Bătrân, i-a făcut cunoscut cele despre
fratele care greşise. Iar el a zis: Alungaţi-1! Ieşind fratele
din obşte, s-a dus într-o prăpastie şi plângea acolo. S-a
întâmplat ca nişte fraţi, care plecaseră spre A w a Pimen,
să-l audă pe acesta plângând. Şi intrând la el, l-au găsit
în mare durere şi l-au rugat să-l ia cu ei la A w a Pimen,
dar el nu a vrut, spunând: Eu aici voi muri, pentru că am
păcătuit. Venind la A w a Pimen, i-au povestit acestuia
cele întâmplate. Şi rugându-i pe ei, i-a trimis, zicând:
Spuneţi-i că A w a Pimen te cheamă. Iar fratele a venit la
el şi, văzându-l Bătrânul necăjit, ridicându-se, l-a îmbră
ţişat Şi vorbind frumos cu el, l-a rugat să guste ceva. Şi a
trimis A w a Pimen pe unul din fraţii de la el la anahoret,
la cuvântul biblic. Asum area unei astfel de atitudini n e-ar ajuta
să depăşim raportarea pasivă, ideologică, literală, uneori chiar
fundamentalistă, la textele dumnezeieştilor Scripturi. + “ Matei
zicându-i: D e mulţi ani doream să te văd, auzind cele

despre tine şi, din lenevirea amândurora, nu ne-am în
tâlnit unul cu altul. A cum , deci, cu voia lui Dumnezeu şi
pentru că s-a ivit prilejul, osteneşte-te până aici ca să ne
vedem unul pe altul. Iar acela nu ieşea din chilia lui. Şi
auzind, a zis: D acă Dumnezeu nu ar fi înştiinţat pe Bă
trân, nu ar fi trimis la mine. Ş i ridicându-se, a mers la el
şi, îmbrăţişându-se unul cu altul cu bucurie, s-au aşezat.
Azis A w a Pimen: într-un loc anume erau doi oameni şi
amândoi aveau morţi. Unul dintre ei a lăsat mortul său şi
s-a dus să-l plângă pe al celuilalt. Auzindu-1 Bătrânul, a
fost străpuns de cuvânt şi şi-a amintit de ceea ce a făcut
şi a zis: Pimen este sus-sus în cer, iar eu sunt jos-jos pe
pământ.
27. Au întrebat unii dintre Părinţi pe Awa Pimen, zi
când: Dacă vedem pe un frate păcătuind, vrei să-l certăm
pe acesta? A zis lor Bătrânul: Eu, dacă am trebuinţă să
trec pe acolo şi îl văd pe acela păcătuind, trec mai depar
te de el şi nu îl cert.
28. Un frate l-a întrebat pe A w a Pimen, zicând: Ce
să fac, căci mă împuţinez când mă aşez la lucrarea mea
duhovnicească? A zis lui Bătrânul: Să nu dispreţuieşti, să
nujudeci, să nu vorbeşti de rău pe nimeni19. Şi Dumnezeu
îţi va da odihnă şi lucrarea ta se va face fără tulburare.
29. Un frate l-a întrebat pe A w a Pimen, zicând: Ce
voi face? Şi Bătrânul i-a zis: Scris este Fărădelegea mea
eu o voi vesti ş i m ă v oi în griji pentru păcatul meu10.
30. Venind odată A w a Pimen să locuiască în părţile
Egiptului, s-a întâmplat ca aproape de el să stea un frate
fttfe avea femeie. Ş i niciodată nu l-a mustrat pe el. S-a
♦ ‘’Vezi Romanţ 1 4 , 1 0 ; Iaco b 4 , 1 1 . * »Psalm ul 3 7 ,1 9 .
492 PATERICUL MARE
întâmplat ca într-o noapte fem eia să nască. Ş i înţelegând

acest lucru, Bătrânul a chem at pe fratele său cel mai mic,
zicându-i: Ia cu tine o cană cu vin şi dă-o vecinului, că
are nevoie astăzi. Ş i nu ştiau fraţii lui lucrul acesta. Iar
acela a făcut cum i-a poruncit Bătrânul. Ş i folosindu-se
fratele şi pătruns fiind, după puţine zile a slobozit feme
ia, dându-i tot ceea ce avea nevoie. Ş i a zis Bătrânului:
Eu de astăzi mă pocăiesc. Ş i venind, a zidit lângă el o
chilie pentru sine. Ş i mergea Ia Bătrân şi Bătrânul i-a
luminat acestuia calea lui Dumnezeu şi l-a câştigat.
31. S-a făcut odată o adunare la S ch it pentru un frate
care greşise. Ş i Părinţii vorbeau între ei. Iar A w a Pior
tăcea. La urmă, ridicându-se, a ieşit. Ş i luând un sac, l-a
umplut cu nisip şi-l purta pe umărul său. Ş i punând în-
tr-un săcuţ mai puţin nisip, îl purta în faţa lui. întrebat
de către Părinţi ce este aceasta, a zis: A cest sac care are
mult nisip sunt greşelile mele, căci sunt multe şi le-am
lăsat pe ele în spatele meu, ca să nu sufăr pentru ele şi să
nu plâng. Şi, iată, acestea puţine, ale fratelui meu, sunt în
faţa mea şi, privind la ele, îl judec pe el. Dar nu trebuie
să fac aşa, ci mai curând, pe ale mele să le aduc în faţă şi
să mă îngrijesc de ele şi să rog pe Dumnezeu să mă ierte.
Şi ridicându-se Părinţii, au zis: Cu adevărat aceasta este
calea mântuirii.
32. A zis A w a Pafhutie: Trecând odată pe cale, s-a
întâmplat să mă rătăcesc din pricina ceţii şi am ajuns în
apropierea unui sat. Şi am văzut pe unii vorbind vorbe
de ruşine între ei şi am stat rugându-mă lui Dumnezeu
pentru păcatele mele. Şi, iată, a venit un înger, ţinând
sabie şi mi-a zis: Pafhutie, toţi cei care judecă pe fraţii
lor de această sabie vor pieri. Iar tu, pentru că nu i-ai
judecat, ci te-ai sm erit pe tine în faţa lui Dumnezeu ca

şi când tu ai fi făcut păcatul, de aceea numele tău se va
scrie în cartea celor vii21.
33. A zis un Bătrân: S ă nu judeci pe cel desfrânat,
chiar dacă tu eşti înfrânat, pentru că în felul acesta calci
legea. Căci Cel care a zis S ă nu desfrânezi22, a zis şi Sa
nujudeci23.
34. Ziceau despre cineva că stătea în Egipt într-o sin
gură chilie. Şi aveau obiceiul să-l viziteze un frate şi o
fecioară. Deci, într-una din zile, s-au întâlnit cei doi la
Bătrân. Şi făcându-se seară, Bătrânul a întins rogojina şi
s-a culcat între ei. Luptat fiind fratele, s-a ridicat asupra
fecioarei şi au săvârşit păcatul. Iar Bătrânul, simţind, nu
le-a spus nimic. Ş i făcându-se dimineaţă, Bătrânul i-a
însoţit la plecare, fără să arate că are vreo nemulţumi
re în sine. Iar aceia, mergând pe cale, vorbeau între ei
dacă Bătrânul şi-a dat seam a sau nu. Şi întorcându-se la
Bătrânul, i-au făcut m etanie, zicând: A w a, nu ţi-ai dat
seama că şi-a bătut jo c de noi satana? A zis lor: Da! Şi ei
au zis lui: Unde era gândul tău în ceasul acela? Şi a zis
lor Gândul meu? Unde s-a răstignit Hristos, acolo era în
ceasul acela, stând şi plângând. Ş i luând metanie de la
Bătrânul, au plecat şi au devenit vase alese.
35. Era un Bătrân care m ânca în fiecare zi trei pes-
meţi. L-a vizitat, deci, un frate şi, aşezându-se să guste
ceva, i-a pus şi fratelui trei pesmeţi. Şi văzând Bătrânul
că avea nevoie, i-a adus alţi trei. Iar după ce s-au săturat
Şi s-au sculat, a ju d ecat Bătrânul pe fratele şi i-a zis: Nu
trebuie, frate, să slujim trupului. Iar fratele a făcut me-
tanie Bătrânului şi a ieşit. în ziua următoare, când s-a
* “ Filipeni 4 ,3 . * «M atei 5 ,2 7 . ♦ «M atei 7, L
494 PATERICUL MARE
făcut timpul să mănânce, Bătrânul şi-a pus trei pesmeţi.

Şi mâncându-i pe aceia, a flămânzit, dar s-a înfrânat. Şi
iarăşi, în ziua următoare, i s-a întâmplat acelaşi lucru. A
început, aşadar, să slăbească. Ş i a cunoscut Bătrânul că
a fost părăsit de Dumnezeu. Ş i aruncându-se în faţa lui
Dumnezeu cu lacrimi, se ruga pentru părăsirea care i se
întâmplase. Şi a văzut un înger care i-a zis: Pentru că
ai judecat pe fratele ţi s-a întâmplat aceasta. Să cunoşti,
aşadar, că cel care poate să se înfrâneze sau să facă alt
lucru bun nu o face cu puterea sa, ci bunătatea lui Dum
nezeu este aceea care întăreşte pe om. D e aceea ziceau
Bătrânii că nimic nu este mai rău decât a judeca.
36. La un anahoret venea un preot dintre clerici săvâr
şind pentru acesta slujba Sfintelor Taine24. Venind, însă,
cineva la anahoret, l-a pârât pe preot. Când a venit, deci,
preotul, după obişnuinţă, să săvârşească Liturghia, smin-
tihdu-se, anahoretul nu i-a deschis. Iar preotul a plecat.
Şi un glas a zis anahoretului: M i-au luat oamenii judeca
ta Mea! Şi, iată, a fost în extaz şi a văzut o fântână de aur
şi o găleată de aur cu frânghie de aur şi apă tare bună. Şi
a văzut pe un lepros care scotea apă şi o vărsa. Şi voind
să bea, nu bea pentru că cel care scotea era lepros. Şi,
iată, un glas zicând iarăşi către el: De ce nu bei din apă?
Ce însemnătate are că este lepros cel care scoate apă?
Căci el numai scoate şi goleşte. Venindu-şi anahoretul
în fire şi înţelegând puterea vedeniei, a chemat pe pre
ot şi a făcut ca şi mai înainte, adică acesta i-a săvârşit
aducerea25.
37. Doi fraţi au ajuns la mare măsură într-o obşte şi
* “ Este vorba despre Sfânta Liturghie. * “ Se referă, desigur, la
Sfânta Liturghie, dar este folosit term enul npoocpopd - aducerea.
DESPRE A NU JU D E C A PE NIMENI 495
s-au învrednicit fiecare să vadă harul lui Dumnezeu în

fratele său. Odată, s-a întâmplat ca unul dintre ei să iasă
în zi de vineri în afara obştii. Ş i a văzut pe cineva de di
mineaţă mâncând şi i-a zis lui: L a ceasul acesta mănânci
vinerea? Şi în ziua următoare s-a făcut adunare după obi
cei. Privindu-1 pe acesta fratele său, a văzut că harul lui
Dumnezeu se depărtase de la el şi s-a întristat. Şi când a
venit la chilie, a zis lui: C e ai făptuit, frate? Căci nu am
mai văzut ca înainte peste tine harul lui Dumnezeu. Iar el
a zis: Eu nici cu fapta şi nici în gând nu am conştiinţa să
fi făcut ceva rău. A zis lui fratele său: Niciun cuvânt nu ai
vorbit cuiva? Ş i aducându-şi aminte, a zis: Ieri am văzut
pe cineva mâncând în afara obştii dimineaţă şi i-am zis:
La ceasul acesta mănânci vinerea? Acesta este păcatul
meu. Ci osteneşte-te cu m ine două săptămâni şi să rugăm
pe Dumnezeu ca să m ă ierte. Şi au făcut aşa. Şi, după
două săptămâni, a văzut fratele harul lui Dumnezeu care
venise la fratele său şi s-au mângâiat foarte şi au mulţu
mit lui Dumnezeu.
38. A zis unul dintre Părinţi: Nu este neam sub cer ca
cel al creştinilor. Şi nu este iarăşi altă tagmă ca cea a mo
nahilor. Dar numai aceasta este care-i vatămă pe ei: că
îi duce diavolul la pomenirea răului fraţilor lor, zicând:
Mi-a zis şi i-am zis. Ş i fiecare dintre ei are necurăţiile
sale în faţa lui, dar nu le vede pe ele, ci se îngrijeşte de
cele ale aproapelui. Ş i din aceasta mult se vatămă.
39. Un bărbat sfânt văzând pe un altul păcătuind,
lăcrimând, a zis: A cesta astăzi şi eu sigur mâine. Chiar
dacă păcătuieşte cu adevărat cineva în prezenţa ta, să
nu'l judeci pe el, ci să te consideri pe tine mai păcătos
decât acela, chiar şi dacă este mirean.
496 PATERICUL MARE
40. Un frate i-a cerut unuia din Bătrâni să-i spună

cum să deosebească gândul nepăcătos. Iată, a zis, văd pe
cineva făcând un lucru şi povestesc aceasta cuiva. Şi văd
că nu-1 judec, ci vorbim numai. N u este aceasta vorbire
de rău? Şi a zis Bătrânul: D acă vorbeşti pătimaş, având
ceva împotriva lui, este vorbire de rău, iar dacă eşti liber
de patimă, nu este vorbire de rău. D ar c a să nu se înmul
ţească răul, cel mai bine este a tăcea.
41 . Un alt frate a zis Bătrânului: D acă merg la unul
dintre Bătrâni şi-l voi întreba că vreau să rămân la cuta
re, dar ştiu că nu este spre folosul m eu, ce poate să-mi
răspundă? Dacă-mi spune să nu rămân, nu judecă pe ace
la cu gândul? Ş i a zis lui Bătrânul: A ceastă subţirime nu
o au mulţi. Dacă, deci, m işcarea are patimă şi vorbeşte,
atunci se vatămă pe sine şi cuvântul nu are putere. Ce să
facă, deci? Va zice, nu ştiu şi se slobozeşte pe sine. Iar
dacă este slobozit de patimă, nu ju d ecă pe nimeni, ci pe
sine se va afla vinovat, zicând: Cu adevărat, eu sunt unul
care este nepăsător cu sine şi poate că nu-ţi este spre fo
los să mergi. Iar dacă acela este înţelept, nu merge. Căci
nu a zis pentru răutate, ci pentru a nu se înmulţi răul.
42. A auzit unul dintre sfinţi că un frate a căzut în des
frânam şi a zis: O, rău a făcut! După puţine zile a ador
mit fratele. Şi a venit un înger al Domnului cu sufletul
fratelui la Bătrân şi i-a zis: Iată, cel pe care l-ai judecat
a adormit. Unde, deci, porunceşti să-l duc, în împărăţie
sau în iad? Şi a rămas Bătrânul până la m oartea sa, ce
rând lui Dumnezeu iertare pentru aceasta, cu lacrimi şi
cu dureri multe.
4 3 . A zis unul dintre sfinţi c ă nu este poruncă mai
bună decât aceasta: să nu dispreţuiască cineva pe fratele

său. Căci scris este: S ă nu duşmăneşti p e fratele tău în
inima ta, d ar s ă m ustri p e ap roap ele tău, ca să nu porţi
păcatul lui26. D acă, deci, vezi pe fratele tău păcătuind şi
ouîi spui, ca să cunoască greşeala lui, din mâinile tale se
va cere sângele lui. D a că însă va fi mustrat şi stăruieşte
îngreşeală, va muri cu păcatul lui. B ine este, deci, pentru
tine, să-l cerţi cu dragoste şi să nu-1 vorbeşti de rău sau
$ă-l dispreţuieşti c a p e un duşman.
44. A zis un B ătrân : D a că vezi pe cineva râzând sau
mâncând mult, să nu-1 ju d e c i, ci mai curând spune: Fe
ricit este acesta că nu are păcate şi de aceea se bucură
sufletul lui.
45. Un Bătrân vestit se n ev oia în Siria în Munţii Anti-
ohiei. Acesta avea un frate care era foarte pornit să jude
ce dacă vedea pe cin ev a greşind. D e multe ori, deci, l-a
îndemnat Bătrânul despre aceasta, zicând: Cu adevărat,
fiule, te amăgeşti şi sin gur îţi pierzi sufletul, pentru că
nimeni nu cunoaşte c e le ale om ului, fără numai duhul
care locuieşte în el27. C ă c i adeseori mulţi fac în faţa oa
menilor multe rele şi în ascu ns se pocăiesc în faţa lui
Dumnezeu. Ş i noi v ed em p ăcatul, iar lucrurile bune pe
care le-au făptuit num ai D u m nezeu le ştie. în afară de
aceasta, pe mulţi care au trăit rău toată viaţa lor, adeseori
apropierea m orţii şi sfârşitu l lo r i-a aflat în pocăinţă şi
s-au mântuit. Sunt şi situ aţii când prin rugăciunile sfin
ţilor au fost p rim iţi p ă c ă to şii. D e aceea, chiar dacă omul
vede cu ochii lui, în n iciu n fe l să nu ju d ece pe alt om.
Unul este Jud ecătorul, F iu l lui Dum nezeu, iar tot omul*
* 26Levitic 19,17. + 27Vezi 1 Corinteni 2, 11.

498 PATERICUL MARE
care judecă pe cineva se află acuzator şi potrivnic al lui

Hristos28, pentru că răpeşte vrednicia şi puterea pe care
le-a dat Lui Tatăl, făcându-se judecător.
4 6 . A zis un Bătrân: D acă vezi cu ochii tăi pe fratele
tău că greşeşte, spune îndată: Anatem a să fii satana, fra
tele meu nu are vină. Ş i asigură-ţi astfel inima să nu ju
dece pe fratele tău. A ltfel Duhul Sfânt pleacă de la tine.
4 7 . A zis un Bătrân: D e ce ju d e ci pe ucigaşi şi pe
adulteri, şi pe jefuitorii de morminte, şi pe oricare din
tre cei fărădelege? E i au propriul judecător. M ai curând,
nu cerceta dintr-o singură parte lucrurile, ci ocupă-te cu
atenţie şi de greşelile tale şi te vei afla pe tine însuţi ade
seori mai rău decât aceia. C ăci şi tu adeseori ai privit
cu ochi desfrânaţi. Ş i aceasta ştii şi tu c ă este socotită
adulter29. Şi de multe ori ai vorbit de rău pe fratele tău
şi, desigur, nu eşti lipsit de cunoştinţă c ă şi pentru acest
păcat Domnul a spus că cel care îl numeşte pe fratele
său nebun se face vinovat de focul iadului30. Lucrul mai
înfricoşător decât toate este să se apropie cineva cu ne
vrednicie de Sfintele Taine şi să se facă vinovat de Tru
pul şi Sângele lui Hristos. Ş i cel pe care-1 ju d eci se va
afla că a ucis un om simplu, iar tu te vei afla ucigând
pe Hristos însuşi şi fiind răspunzător de înjunghierea lui
când te împărtăşeşti cu nevrednicie de Trupul şi Sângele
Lui. C ăci zice: A stfel, oricin e va m ânca p âin ea aceasta
sau va b ea paharu l Domnului cu n evrednicie va f i vino
vatfa ţă de Trupul şi Sângele Domnului. C ăci c e l ce mă
nâncă şi b ea cu nevrednicie, osân dă îşi m ănâncă şi bea,
nesocotind Trupul Domnului31. A d ică aceasta aşa este,*
* “ Romani 14,4-13. * “ Matei 5,28. * “ Matei 5,22. * sllCo-
rinteni 11,26-30.
precum iudeii aceia care L-au răstignit aşa sunt şi cei

care se împărtăşesc cu nevrednicie de Trupul şi Sângele
lui Hristos. F ac acelaşi lucru. Şi este de la sine înţeles,
şi că acela care sfâşie porfira împărătească şi acela care
o murdăreşte sunt supuşi aceleiaşi morţi. Aşa încât şi cei
care au junghiat Trupul Lui atunci şi cei care acum îl
murdăresc, împărtăşindu-se cu el cu suflet necurat, vor fi
supuşi aceleiaşi ju decăţi cu cei care l-au răstignit, după
rostirea apostolului.
48. A fost întrebat un Bătrân: De ce nu pot să locu
iesc împreună cu fraţii? Iar el a zis: Nu-ţi este frică de
Dumnezeu. Căci dacă ţi-ai aduce aminte cele scrise că
în Sodoma a fost mântuit Lot, pentru că nu judeca pe
nimeni32, şi tu te-ai fi aşezat în mijlocul fiarelor ca să
locuieşti.
49. A zis un Bătrân: D acă vezi un frate păcătuind,
să nu cauţi pricina în el, ci în cel care-1 luptă pe el, şi să
zici: Cum a fost acesta biruit, aşa voi fi biruit şi eu. Să
plângi şi să ceri ajutorul lui Dumnezeu. Şi să arăţi înţe
legere faţă de cel care suferă fără vrerea lui. Căci nimeni
nu vrea să păcătuiască lui Dumnezeu, dar toţi suntem
înşelaţi.
50. A zis un Bătrân: Chiar dacă cineva va păcătui în
faţa ta, nu-1 judeca, ci să te ai pe tine mai păcătos de
cât acela, căci păcatul l-ai văzut, însă pocăinţa lui nu ai
văzut-o.
51. Un anahoret a devenit episcop. Acesta, din evla
vie, nu pedepsea pe nimeni, ci ducea cu îndelungă răb
dare greşelile tuturor. Iconomul lui nu chivernisea bine
lucrurile B isericii. D eci, au zis unii episcopului: De ce
* “ Facerea 1 9 ,1 - 2 3 ; 2 P etru 2 ,6 - 8 .
500 PATERICUL MARE
nu pedepseşti pe iconomul tău care este atât de nepăsă

tor? Iar episcopul a amânat pedepsirea lui pentru ziua
următoare. Au venit, deci, din nou c ei care s-au ridicat
împotriva iconomului, dar episcopul, aflând, s-a ascuns
intr-un loc anume. Venind aceia, nu au găsit pe episcop.
Dar aflând de la cei de aproape ai lui locul unde se as
cunde şi găsindu-1, i-au zis: D e ce te ascunzi? Iar el a
zis: Pentru că cele pe care le-am reuşit şaizeci de ani,
rugându-mă la Dumnezeu, voi vreţi să m i le pierdeţi în
două zile.
52. Povestea unul dintre Bătrâni: Şezând eu odată
pustia cea mai îndepărtată, a venit un frate de la mănăsti
re ca să mă cerceteze. întrebându-1, deci, pe el cum sunt
Părinţii, mi-a zis: Bine, pentru rugăciunile voastre. L-am
întrebat şi despre un frate care avea faimă rea. Şi mi-a
zis acela: Crede-mă, părinte, nu a scăpat de faima aceea.
Auzind aceasta, eu am zis. O f! Ş i în timp ce ziceam eu
of, am fost dus ca într-o stare de somn şi extaz. Şi m-am
văzut pe mine stând înaintea locului sfânt al Căpăţânii şi
pe Domnul nostru Iisus Hristos răstignit între cei doi tâl
hari. M-am repezit atunci să mă apropii şi să mă închin
Lui. Dar cum a văzut aceasta, Domnul a poruncit cu glas
mare sfinţilor îngeri care erau de faţă, zicându-le: Arun-
caţi-1 pe acesta afară, pentru că este potrivnicul meu,
căci înainte de a judeca Eu, acesta a osândit pe fratele
lui. Şi pe când eram alungat, cum am ajuns la uşă să ies,
mi-a prins rasa şi uşa s-a închis. Şi lăsând-o acolo, în cli
pa aceea m-am trezit. Şi am zis celui care venise la mine:
Ziua aceasta este rea pentru mine. Iar acela mi-a zis: De
ce, părinte? Şi atunci i-am povestit cele ce mi s-au arătat
şi i-am zis: Rasa mea era acoperământul lui Dumnezeu
D E S P R E A N U JU D E C A P E NIMENI 501
peste mine şi am fo st lipsit de acesta. Şi din ziua aceea,

martor îmi este D om nul slavei33, timp de şapte ani am
rătăcit prin pustie, pâine nu am gustat şi sub acoperiş nu
am intrat şi cu oam eni nu m -am întâlnit, până când nu
am văzut la fel pe D om nul care a îngăduit să mi se îna
poieze rasa. Iar noi, auzind acestea despre Bătrânul acela
minunat, am zis: D acă c el drept se mântuieşte cu greu,
dar cei necredincios şi păcătos cum se va arăta34?
53. A zis un Bătrân: N im ic altceva nu mânie atât de
mult pe Dumnezeu şi nim ic altceva nu goleşte atât de
mult pe om şi îl aduce la părăsire ca a vorbi de rău sau a
osândi sau a dispreţui pe aproapele. Şi atât de greu este
a judeca, mai mult decât oricare alt păcat, încât Hristos
însuşi zice: F ăţarn ice, sc o a te m ai întâi bârna din ochiul
tău şi atunci v ei v ed ea s ă sc o ţi p a iu l din ochiul fra te
lui tău35.. Şi a asem ănat păcatul aproapelui cu paiul, iar
judecata ta cu bârna. D eci, a ju d eca pe cineva este mai
greu aproape decât orice păcat. D eci, nimic nu este mai
greu, fraţilor, nici m ai rău decât a osândi sau a dispreţui
pe aproapele. Pentru ce nu ne osândim mai curând pe
noi? Am în vedere relele noastre, cele pe care le ştim
bine şi pentru care vom da socoteală lui Dumnezeu. De
ce răpim judecata lui Dumnezeu? Ce vrem de la făptura
Lui? Ce vrem de la aproapele? Ce vrem de la sarcina
străină? Avem de ce să ne îngrijim , fraţilor. Fiecare să
ia aminte la sine însuşi şi la relele sale. Căci a judeca
Şi a osândi este numai al lui Dumnezeu, Cel care ştie
şi situaţia fiecăruia, şi puterea, şi felul de vieţuire, şi
gu rile, şi tăria, şi calităţile lui. E l ju decă având în
* a Este un fel de jurăm ânt folosit în Vechiul Testament pentru
^direa şi confirmarea celor spuse. * MPilde 1 1 ,3 1 . # KLuca 6,42.
502 PATERICUL MARE
vedere fiecare din acestea, aşa cum numai £1 singur ştie.

54. A zis iarăşi: Să dobândim dragoste! Să dobândim
milostivire pentru aproapele, ca să ne păzim de vorbirea
de rău cea înfricoşătoare şi de a judeca sau a dispreţui
pe cineva. Să ne ajutăm unii pe alţii ca pe propriile mă
dulare. Căci suntem m ădulare unii altora , cum spune
Apostolul: toţi suntem un singur trup şi fieca re suntem
mădulare unii altora Şi d acă un m ădular suferă, toate
mădularele suferă împreună?6
Sfârşitul tratatului despre a nu judeca pe nimeni
* “Romani 12,5; 1 Corinteni 12,26.

CAPITOLUL X
D ESPRE DARUL DEOSEBIRII1
1. A zis A w a Antonie: Sunt unii care şi-au topit tru

pul lor cu nevoinţa, d ar pentru că nu aveau duhul de
osebirii, s-au aflat departe de Dumnezeu.
2. Câţiva fraţi au m ers la A w a Antonie să-i vesteas
că acestuia vedeniile pe care le vedeau şi să afle de la
el dacă sunt adevărate sau sunt de la draci. Aceştia
avuseseră un asin şi le m urise pe drum. Cum au venit
la Bătrânul, acesta, luându-le înainte, le-a zis: Cum a
murit micul asin pe cale? Au zis lui: De unde ştii, awa?
Iar el le-a zis. Dracii mi-au a ră ta t Şi ei i-au zis: Noi de
aceea am venit să te întrebăm , căci vedem vedenii şi
de multe ori se adeveresc. Nu cumva suntem înşelaţi?
Şi i-a încredinţat Bătrânul, prin pilda asinului, că de
la draci sunt2.
3. Era cineva care vâna animale sălbatice în pustie
şi l-a văzut pe A w a Antonie glumind cu fraţii3. Voind
* ŞCţyânţul Siaicpicru; ar putea fi tradus prin neologismul dis
cernământ în vechime a fost tradus în limba română cudreapta
socoteală. + ^ ezi 2 Corinteni 1 1 ,1 4 . + 3în Patericul alfabetic,
Inacest loc se adaugă şi fraza: Şi s-a smintit în codirii colecţiei
504 PATERICUL MARE
să-l înveţe că e ste nevoie din când în cân d să facă po-

gorăm ânt fraţilor, B ătrân u l i-a zis lui: Pune săgeată în
arcul tău şi întinde-1. Şi a făcu t aşa. A zis lui: întinde-1
şi mai mult. Şi l-a întins. Şi m ai m u lt, i-a zis. A zis lui
vânătorul: Dacă îl întind p e ste m ăsu ră, s e rupe arcul.
A zis lui Bătrânul: Aşa şi în lu cra re a lui Dumnezeu!
Dacă forţăm peste m ăsură pe fraţi, se frâng repede.
Este nevoie, deci, ca din când în când să facem pogo-
răm ânt fraţilor. Auzind acestea, v ânătoru l a fost stră
puns şi, folosindu-se m ult de cuvintele Bătrânului, a
plecat. Şi fraţii, întărindu-se, au p le cat sp re locul lor.
4. Un frate a zis A w ei A ntonie: Roagă-te pen
tru mine! I-a zis lui Bătrânul: Nici eu nu te miluiesc,
nici Dumnezeu dacă tu însuţi nu te sileşti să ceri lui
Dumnezeu.
5. A zis iarăşi că Dumnezeu nu lasă războaiele asu
pra acestui neam ca asupra celo r din vechim e, căci
ştie că sunt neputincioşi şi nu pot să le ducă.
6 . A zis A w a Antonie că vine tim pul ca oamenii
să-şi piardă minţile. Şi, când vor vedea pe cineva care
nu şi-a pierdut minţile, se vor ridica îm potriva lui, zi
când: Tu eşti nebun! - pentru că nu este asem enea lor.
7. Un frate a fost vorbit de rău în obşte de desfrâ-
nare şi sculându-se a m ers la A w a Antonie. Şi au ve
nit acolo şi fraţii din obşte să-l tăm ăduiască şi să-l ia
înapoi. Şi au început să-l certe pe acela că a făcut aşa
ceva. Iar el se apăra cum că niciodată nu a făcut un
tematice pe care o folosim, cuvântul lipseşte, dar cu uşurinţă
realizăm despre ce este vorba, luând aminte la pilda pe care o
foloseşte Bătrânul văzător cu duhul pentru vânător, că deja avea
înştiinţare despre faptul că acesta s-a smintit (ET).
DESPRE DARUL DEOSEBIRII 505
asemenea lucru. S -a în tâ m p la t aco lo şi A w a Pafhutie

Kefalâs care le -a sp u s p ild a a c ea sta : Am văzut pe ma
lul râului un om a fu n d a t în m âl până la genunchi. Şi
venind unii să -i d e a m ân a, l-au afundat în mâl până la
gât Şi le-a zis lo r A w a A n to n ie d esp re A w a Pafhutie:
Iată om ad evărat, în s ta r e s ă tăm ăd uiască şi să mân
tuiască suflete. Fiin d s tră p u n şi de cuvântul Bătrâni
lor, au pus m e ta n ie fra te lu i şi în tă riţi de Părinţi l-au
luat pe acela în o b şte .
8. Odată A w a A n to n ie a p rim it scrisoare de la îm
păratul C onstantin c a s ă v in ă la Constantinopol. Se
gândea ce să facă şi a z is A w e i Pavel, ucenicul său:
Este cu folos să m e rg ? Şi i-a zis lui: Dacă mergi, te vei
numi Antonie, ia r d a că nu m ergi, te vei numi Awa
Antonie.
9. A m ers o d ată A w a A ntonie la A w a Ammun, în
Muntele Nitriei. Şi d upă c e s-au în tâln it unul cu altul,
a zis Awei A m m un: D e o a re c e p en tru rugăciunile tale
s-au înmulţit fraţii şi u n ii d in tre ei vor să ridice chilii
departe, ca să se lin iş te a sc ă , c â t porunceşti să fie dis
tanţa dintre ch iliile n o i şi a c e s te a de aici? Iar el a zis:
SI gustăm ceva la ce a su l al n o u ălea4 şi, ieşind, să ne
plimbăm prin p u stie şi s ă v ed em locul. Şi după ce au
mers prin pu stie p ân ă s -a ap ro p iat apusul soarelui,
a zis Awei A ntonie: S ă fa c e m rugăciune şi să aşezăm
aici cruce, ca aici s ă rid ic e ch ilii cei ce vor să ridice.
Pentru ca şi cei d e a c o lo s ă v in ă la aceştia după ce
au gustat puţina lo r m â n ca re de la ceasul al nouălea.
kr când pleacă c ei d e aici, să facă acelaşi lucru şi să
* 4Ceasul al n o u ălea din te x tu l v ech i corespu nde cu ora trei
'topâ-amiază din zilele n o a s tr e .
506 PATERICUL MARE
rămână astfel ned espărţiţi, cerce tân d u -se unii pe al

ţii. Şi distanţa era de d ou ăsp rezece sem n e 5 .
1 0 . A în trebat A w a Marcu pe A w a A rsenie, zicând:
De ce unii oam eni buni, când este să m oară, sim t mul
tă strâm torare şi sunt vătăm aţi în tru p u rile lor? A
răspuns Bătrânul: Pentru ca să fie săraţi cu sare aici
şi să plece curaţi acolo!
11. Povestea A w a Daniil, ucenicul A w ei Arsenie,
zicând că s-a aflat odată aproape de A w a Alexandru.
Şi l-a apucat pe acela durerea şi s-a în tin s privind în
sus de durere. S-a întâm plat să vină şi fericitul Arse
nie ca să-i vorbească şi l-a văzut de departe întins pe
spate. Şi după ce i-a vorbit, i-a zis: Cine era mireanul
pe care l-am văzut aici? I-a zis A w ei Alexandru: Unde
l-ai văzut? Şi a zis: Cum veneam din m unte, am căutat
cu privirea aici şi am văzut pe cineva întins în peşteră
cu faţa în sus. Iar el i-a pus m etanie şi a zis: Iartă-mă,
aw a, eu eram, căci durerea mă cuprinsese. Şi a zis lui
Bătrânul. Dacă tu erai, înseam nă că nu am văzut bine,
crezând că era un mirean, şi de aceea am întrebat.
12. Zicea Awa Daniil că unii fraţi voind să mearg
în Tebaida pentru in, au zis: Cu acest prilej să-l vedem
şi pe Awa Arsenie. Şi a intrat A w a Alexandru şi a zis
Bătrânului: Nişte fraţi veniţi din Alexandria vor să te
vadă. A zis Bătrânul: Află de la ei pentru care pricină
au v enit Şi aflând că merg în Tebaida pentru in a ves
tit Bătrânului. Şi a zis lui: Cu adevărat nu vor vedea
* 5Semnul era o măsură de distanţă, echivalent cu o milă
(1535 m). Vezi Epifanie al Ciprului, îm potriva ereziilo r (PG 41
1036B): „...înlocul unui semn, adică o milă’’... Deci, distanţa din
tre chilii era aproximativ de 18,5 Km., (ET).
faţalui Arsenie, pentru că nu au venit pentru mine, ci

pentru lucrul lor. Odihneşte-i şi slobozeşte-i în pace,
zicându-le că Bătrânul nu poate să-i întâlnească.
13. Azis Awa Petru, ucenicul Awei Lot: Eram oda
tăînchilia Awei Agaton şi a venit la el un frate zicând:
Vreau să stau împreună cu un frate. Spune-mi cum să
locuiesc cu el? A zis lui Bătrânul: Ca în prima zi când
ai început cu el aşa să păstrezi înstrăinarea ta toate
zilele vieţii tale, ca să nu capeţi îndrăzneală6 faţă de
el. Azis Awa Macarie: Ce face, dar, îndrăzneala? A zis
luiBătrânul: îndrăzneala se aseamănă cu arşiţa mare,
care, atunci când se întâmplă, toţi fug de la faţa ei şi
strică chiar şi rodul copacilor. A zis lui Awa Macarie:
Aşade rea este îndrăzneala? Şi a zis Awa Agaton: Nu
este altă patimă mai grea decât îndrăzneala, căci ea
estemaica tuturor patimilor. Lucrătorul nu trebuie să
aibăîndrăzneală, chiar dacă este singur în chilie. Ştiu
unfrate care a stat destui ani locuind în chilie unde
* ‘Sensul înd răzn elii a ic i e s t e n egativ . E a se m a n ifestă ca un
curaj trufaş şi n elalo cu l lu i, c a s lo b o z e n ie a gu rii şi ca obrăznicie.
Părinţii înfierează, în m o d sp e c ia l, a c e a s tă p atim ă, ia r A w a Aga
ton o caracterizează c a fiin d „ p a tim a c e a m a i grea". Prelungind
aici lipsa îndrăznelii m o n a h u lu i la o b ie c te le care-1 înco n jo ară,
trimite la virtutea în s tră in ă rii. în ţe le s u l ap o fteg m ei de aici este
următorul: p u rtarea m o n a h u lu i s ă s e lim ite z e cu desăvârşire la
cele necesare, fo lo sin d u -se ş i d e a c e s te a cu re sp e c t, fie că este
vorba despre fo lo sire a o b ie c te lo r , fie m u lt m ai m ult, că este vor
badespre rostirea cu v â n tu lu i fa ţă d e a p ro a p e le . în în ţelesu l bun,
uidrăzneala co n stitu ie c u ra ju l n o b il ş i s m e r it al su fletelo r sim -
ple şi drepte în c o m u n iu n e a lo r c u D u m n ezeu , sa u cu p erso an e
le evlavioase. C o m u n iu n ea p r o r o c ilo r cu D um nezeu, în textele
sfinte, constituie un e x e m p lu v iu d e în d ră z n ea lă , în sensul ei
Pozitiv (ET).
508 PATERICUL MARE
avea un p at m ic şi a zis: Am p le ca t din chilie, neştiind

că este acolo un pat, dacă nu-m i sp u n ea altcineva. Un
astfel de lucrător este cu ad ev ărat luptător.
14. Ziceau despre A w a Agaton că au v enit la el unii
auzind că are m are d iscernăm ânt. Şi voind să încerce
dacă se mânie, au zis lui: Tu e şti Agaton? Am auzit
despre tine că eşti desfrân at şi m ândru. Iar el a zis:
Da, aşa sunt. Şi au m ai zis lui: Tu e şti Agaton, vorbă
reţul şi bârfitorul? Iar el a zis: Eu sunt. Au zis iarăşi:
Tu eşti Agaton ereticul? Şi a răspuns: Nu sunt eretic.
Şi l-au rugat, zicând: Spune-ne nouă de ce atâtea câte
ţi-am zis le-ai primit, iar cuvântul acesta nu l-ai pri
mit? A zis lor: Pe cele dintâi le-am pus pe seam a mea,
căci sunt câştig sufletului meu. Dar eretic înseamnă
separare de Dumnezeu şi nu vreau să mă despart de
Dumnezeu. Iar ei, auzind, s-au m inunat de discernă
mântul lui şi au plecat zidiţi sufleteşte.
15. A fost întrebat acelaşi A w a Agaton: Care este
lucrul mai mare, osteneala trupească sau paza celor
dinlăuntru? A zis Bătrânul: Omul se aseam ănă cu co
pacul. La acesta osteneala trupească sunt frunzele, iar
paza celor dinlăuntru sunt roadele. Deoarece, după
cum este scris, tot pom ul ca re nu fa c e rod bun, este
tăiat şi aruncat în fo c 7, este vădit că toată osteneala
noastră este pentru roade, adică pentru paza minţii.
Este nevoie şi de acoperământul, şi de podoaba frun
zelor, care sunt osteneala trupească.
16. Iar Awa Agaton era înţelept în gândire şi neo
bosit în osteneala trupească şi priceput în toate, adică
în lucrul mâinilor, şi la mâncare, şi la îmbrăcăminte.*
* 7Matei 3 ,1 0 .
17. Acelaşi, când s -a fă cu t adunare la Schit pentru

un anume lucru şi au lu a t h otărâre, a mers după ace
ea şi le-a zis lor: Nu a ţi h o tă râ t bine lucrul. Iar ei au
spus către el: Tu c in e e şti, de vorbeşti? Iar el a zis: Fiu
al omului. Căci s c ris e ste : D e g ră iţi intr-adevăr drep
tate, dreptju d eca ţi, f i i a i oam en ilor*.
18. Acelaşi a zis: Un om m ânios chiar şi un mort să
învie nu este p rim it de că tre Dumnezeu.
19. A zis A w a A gaton: D acă iubesc pe cineva peste
măsură şi aflu că m ă tra g e sp re greşeală, mă rup de el.
20. A zis A w a Daniil: în a in te de a veni Awa Arse-
nie la Părinţii m ei, am s ta t şi eu cu Awa Agaton. Iar
Awa Agaton iubea p e A w a Alexandru, pentru că era
nevoitor şi blând. S-a în tâm p lat odată ca toţi ucenicii
lui să spele th riele9 la râu. Şi A w a Alexandru spăla în
cet Iar ceilalţi fraţi au zis Bătrânului: Awa Alexandru
nu face nimic. Şi v rând să-i vindece, i-a zis lui: Frate
Alexandru, spală-le b in e, căci sunt din in. Şi auzind
aceasta, s-a în tr is ta t Şi după a ceea l-a rugat pe el Bă
trânul, zicând: O are eu nu ştiam că îţi faci bine trea
ba? Dar ţi-am spus a c e ste a pentru ei, ca să le vindec
gândul prin ascu ltarea ta, frate.
21. Povestea unul d in tre Părinţi că era un Bătrân
sârguitor, la Chilii, ca re p u rta veşm ânt de papură. Şi
plecând a cercetat p e A w a Ammon. Văzându-1 pe el
Awa purtând papură, i-a zis: A ceasta nu te foloseşte
deloc! Acela l-a în tre b a t pe el, zicând: Trei gânduri mă
necăjesc: Să plec în p u stie sau să plec în loc străin,*
* 8Psalmul 5 7 , 1 . * 90 p u a -th r y a , specie de plantă iubitoare

ie locuri m lăştinoase, p e c a r e călugării o foloseau la împletitul
coşurilor. în popor e r a cu n o scu tă sub num ele de vourla (ET).
510 PATERICUL MARE
unde nu mă cunoaşte nimeni, sau să m ă închid în chi

lie şi să nu răspund la nimeni, m âncând o dată la două
zile? l-a zis A w ei Ammon: Niciunul din acestea nu este
spre folosul tău să faci, ci, mai curând, stai în chilia ta
şi să mănânci câte puţin în fiecare zi şi să ai pururi cu
vântul vameşului10 în inima ta şi te vei putea mântui!
22. L-au vizitat odată trei B ătrâni pe A w a Ahillâ şi
unul dintre ei avea faim ă rea. Şi i-a zis lui unul dintre
Bătrâni: Awa, fă-mi şi m ie o plasă! Iar el a zis: Nu-ţi
fac! Şi celălalt i-a zis: Arată dragoste, ca să avem ceva
spre pom enirea ta în m ănăstire, fa-ne o plasă! Iar el a
zis iarăşi: Nu am timp! A zis lui al treilea, cel cu faimă
rea: Fă-mi mie o plasă ca să am ceva din mâinile tale,
aw a! Iar el, răspunzând îndată, i-a zis: îţi voi face! Şi
i-au zis lui cei doi Bătrâni, luându-1 deoparte: Cum de
noi te-am rugat şi nu ai v ru t să ne faci şi acestuia i-ai
zis: îţi voi face? A zis lor bătrânul: Vouă v-am spus că
nu vă fac deoarece nu am timp şi nu v-aţi întristat, iar
acestuia dacă nu-i voi face, va zice: A auzit Bătrânul şi
pentru păcatele mele nu a vrut să-mi facă! Şi îndată
rupem aţa!11 l-am stârnit, deci, sufletul, pentru ca să
nu fie înghiţit de întristare12!
23. Zicea Awa Ammon: Am m ers eu şi Awa Vi-
timie la Awa Ahillâ şi l-am auzind cugetând asupra
cuvântului acestuia: Nu te tem e la c o b e să cobori
In E giptP Şi mult timp a răm as cercetând cuvântul
acesta. Şi când am bătut, ne-a deschis şi ne-a între
bat: De unde sunteţi? Şi temându-ne noi să spunem
c ă suntem de la Chilii, am zis: Din Muntele Nitriei. Şi
♦ ,
*Luca 18 13 .♦ “ întreruperii dialogul, com unicare. ♦ 12Vezi
2 Coriateni 2 ,7 . ♦ ’’Facere 46,3.
a zis: Ce să v ă fa c d a c ă s u n t e ţ i d e d ep a rte ? Şi ne-a bă

gat înăuntru şi l-a m a fla t p e a c e s t a lu crân d noaptea o
1 împletitură m a re . Ş i i-a m c e r u t s ă n e sp u nă cuvânt şi
a zis: Eu de a s e a r ă ş i p â n ă a c u m a m îm p le tit douăzeci
de măsuri14 şi a d e v ă r a t v ă s p u n c ă nu am nevoie de
ele, ci ca nu cu m v a s ă s u p ă r p e D u m nezeu şi să mă
osândească, zicân d : D e c e n u a i lu c ra t d acă ai putut
să o faci? P en tru a c e a s t a m ă o s te n e s c şi fac treab ă cu
toată puterea m ea. Ş i fo lo s in d u -n e , a m p lecat.
24. Ziceau d e s p re A w a A m m o n că o d ată a făcut
cindzeci de a rta v e 15 d e g r â u s p r e tre b u in ţa lui şi le-a
pus la soare. Şi în a in te d e a s e u s c a b in e , a văzut un
lucru în acel lo c c a r e nu-1 fo lo s e a şi a zis u cenicilor
săi: Să plecăm d e a ic i! I a r e i s -a u în tr is ta t fo arte tare.
Văzându-i pe ei tr iş ti, le -a z is: V ă p a re rău după pâi
ne? Adevărat vă sp u n , ş tiu e u p e c â ţiv a ca re au plecat
şi au lăsat ch iliile v ă ru ite , p lin e d e c ă rţi leg ate în pie
le şi nici nu au în c h is p o r ţile , c i a u p le c a t lăsându-le
deschise.
25. Ziceau d e sp re u n B ă t r â n c ă a p e tre c u t cincizeci
de ani fără să m ă n â n c e p â in e ş i fă ră s ă b e a apă degra
bă. Şi zicea: Am u c is d e s fr â n a r e a şi iu b ire a de arginţi
şi slava deşartă! Şi, a u z in d cu v â n tu l p e c a re l-a spus
Bătrânul, a v en it la e l A w a A v raam ş i i-a zis: Tu ai spus
cuvântul acesta? Şi e l a z is : D a! Ş i i-a z is A w a Avraam:
lată, intri în ch ilia ta ş i a fli o fe m e ie d o rm in d pe ro
gojina ta. Poţi să sp u i în m in te a ta c ă nu e ste fem eie?
* Ûnitatea de m ă s u r ă in d ic a tă e s t e o rg y ia , c a r e m ăsu ra intre

!*** fi şapte p icio are. * ^ A p r d P n - a r ta v i, m ă s u r ă p e rsa n ă pen-
^ volum. Există şi v a r ia n tă e g ip te a n ă , c a r e c â n tă re ş te ap ro xi
mativ 45 kg.
512 PATERICUL MARE
A zis: Nu! Dar războiesc gândul ca să nu o ating. A

zis Awei Avraam: Iată, nu ai om orât, ci trăieşte pa
tima, dar este legată. Iarăşi, mergi şi vezi un ulcior şi
un vas de piatră şi între ele aur. Cugetul tău poate să
spună că şi aurul este ca ulciorul şi ca vasul de piatră?
A zis: Nu! Dar mă lupt cu gândul ca să nu iau aurul.
A zis lui Bătrânul: Iată trăieşte, dar este legată! A zis
iarăşi Awa Avraam: Iată, auzi despre doi fraţi, că unul
te iubeşte, iar celălalt te urăşte şi te vorbeşte de rău!
Dacă, deci, vin la tine, te porţi cu amândoi la fel? A zis:
Nu! Dar mă lupt cu gândul să fac bine şi celui care mă
urăşte, ca şi celui care mă iubeşte! A zis Awei Avraam:
Aşadar, trăiesc patimile, dar sunt legate de sfinţi!
26. Zicea Awa Avraam despre unul dintre Bătrâni
că era copist şi nu mânca pâine. A venit, deci, la el
un frate, rugându-1 să-i scrie o carte. Bătrânul, având
mintea la vederea duhovnicească, a scris sărind rân
duri şi fără semne. Iar fratele luând cartea şi vrând
să-i pună semne, a aflat cuvinte lipsă şi a zis Bătrânu
lui: Lipsesc rânduri, Awa! A zis lui Bătrânul: Mergi,
împlineşte cele scrise şi după aceea să vii să-ţi scriu
şi pe cele care lipsesc!
27. A întrebat odată Awa Agaton pe Awa Alonie:
Cum să-mi ţin limba ca să nu vorbească minciuni? Şi a
zis Awa Alonie: Dacă nu vei minţi, multe păcate ai să
faci! Iar el a zis: Cum? Şi i-a zis lui Bătrânul: Iată, doi
oameni au făcut omor înaintea ta. Şi unul a fugit în
chilia ta şi cârmuitorul îl caută şi te întreabă, zicând:
In faţa ta s-a făcut omor? Dacă nu vei minţi, vei da pe
omul acela la moarte. Mai bine este să laşi limba ta
înaintea lui Dumnezeu fără lanţuri. Căci El ştie toate!

28. Ziceau d espre un B ătrân din Tebaida, Antianie,
că multe nevoinţe a făcu t în tinereţea lui, şi la bătrâ
neţe s-a îm bolnăvit şi a orbit. Şi fraţii îi făceau multă
mângâiere pentru n ep u tin ţa lui şi îi dădeau mult să
mănânce. Şi au în tre b a t pe A w a Aid ce se va întâmpla
cuaceastă multă m ân gâiere? Şi le-a zis: Vă spun vouă
că dacă inima lui v rea şi încuviinţează cu bucurie,
chiar dacă m ănâncă şi num ai o curmală, Dumnezeu
îl ridică din ostenelile lui. Iar dacă nu încuviinţează,
ci primeşte fără să vrea, Dumnezeu îi păstrează oste
neala neştirbită, pentru că fără să vrea este silit. Iar
aceia vor avea plata lor.
29. Odată, un B ătrân care locuia şi el lângă Nico-
pole, i-a lăsat A w ei Ghelasie chilia şi locul din jur. Un
ţăran al lui Vacatie, cârm u itoru l de atunci al Nicopolei
Palestinei16, rudă fiind cu Bătrânul adormit, mergând
la Vacatie, a luat dreptul pentru câmpul acela, ca şi
când după lege i se cuvenea. Iar Vacatie, întrucât îl
avea supraveghetor p este m oşiile lui, a încercat să ia
cu sila pământul de la A w a Ghelasie. Şi nevrând ca
o chilie de monah să fie dată unuia din lume, Awa
Ghelasie nu s-a înduplecat. Iar Vacatie, pândind do
bitoacele Awei Ghelasie pe când ducea măslinele de
pelocul pe care i-1 lăsase cel adorm it, le-a luat cu sila
acasă la el, oprind m ăslin ele şi slobozind animalele şi
peînsoţitori, după ce s-a p u rtat rău cu ei. Iar fericitul
Bătrân nu a cerut înapoi road ele în niciun fel, dar stă
pânirea locului nu a lăsat-o , pentru pricina spusă mai*
* “Cetatea Nicopole din P alestin a este vechiul Emaus.
514 PATERICUL MARE
sus. După aceea* Vacatie, din sem e ţia lui, atras fiind
şi de alte pricini* căci e ra iu bito r de ceartă, a plecat
spre Constantinopol, făcând călăto ria pe u s c a t Ajun
gând la Antiohia şi strălu cind atu n ci ca un m are lumi
nător, Sfântul Sim eon, auzind c ele d esp re el, căci era
mai presus de om* a d o rit ca cre ştin s ă vadă pe sfânt
Văzându-1 Sfântul Sim eon17 p e el de p e stâlp că intra
în m ănăstire, l-a în tre b at: De unde e şti şi unde mergi?
Iar el a zis: Din P alestin a su n t şi m erg la Constanţi-
n o p o l Şi a zis către el sfântul: Şi p en tru ce trebuinţă?
Vacatie i-a zis lui: Pentru m u lte tre b u in ţe şi nădăjdu
iesc cu rugăciunile sfin ţiei ta le să m ă în to rc înapoi şi
să m ă închin sfin telo r ta le u rm e. Şi a zis lui Sfântul
Sim eon: Nu vrei, om ule fără de n ăd ejd e în tre oameni,
să spui că te duci îm potriva om ului lui Dum nezeu? Nu
va m erge bine călăto ria ta şi nu vei m ai v ed ea casa ta.
Dacă, deci, te încred in ţezi sfatu lui m eu, ch ia r de aici
te întorci înd ată la el şi îi faci m etan ie, d acă vei mai
fi în tre vii până ajungi la locu l acela. în d ată, deci, l-a
cuprins înfrigu rarea şi, fiind a şe z a t în le ctică de către
însoţitorii săi, se grăbea, după cuvântul Sfântului Si
meon, să ajungă în ţinutul lui şi să facă m etan ie Av-
vei Ghelasie. Dar ajungând în B eiru t, ş i-a d at sfârşitul,
fără să mai vadă casa sa, după p ro ro cia sfântului. După
sfârşitul tatălui său, fiul lui, ca re se ch e m a to t Vacatie,
a povestit a ceste a m u lto r o am en i d e în cre d e re . *
* 17Este vorba despre Sfântul Simeon Stâlpnicul, un mare sfânt

ascet şi făcător de minuni. Se trăgea din cetatea Sisa şi se nevo
ia în zona aceasta, în munţii Siriei şi Ciliciei, în secolul al V-lea.
Prăznuirea lui se face la 1 septembrie. Viaţa şi minunile lui au
fost păstrate de Teodoret al Cirului în Istoria iubitoare de Dum
nezeu (PG 82,1464 ş.u.),
3 0 . Z ic e a u d e s p r e A w a G h e la s ie 18 că, ad esea fiind

necăjit d e g â n d u r i s ă p l e c e în p u stie , în tr-u n a din zile,
a zis u c e n ic u lu i s ă u : A r a tă d ra g o s te , frate, şi orice
aş face, r a b d ă f ă r ă s ă - m i v o r b e ş t i n im ic săptăm âna
aceasta. Ş i lu â n d t o ia g u l d e fin ic, a în c e p u t să m ear
gă prin m ic a s a c u r t e . Ş i o b o s in d , s e aşeza, apoi, ia
răşi, r id ic â n d u -s e , s e p lim b a . F ă c â n d u -se seară, a zis
gândului s ă u : C el c a r e m e r g e p r in p u stie nu m ănâncă
pâine, ci ie r b u r i. T u , p e n t r u n e p u tin ţa ta, poţi să mă
nânci d in i e r b u r ile g r ă d in ii. Ş i fă c â n d aşa, a zis iarăşi
gândului s ă u : C el d in p u s t ie n u d o a rm e sub acoperiş,
ci sub c e r u l lib e r. Ş i tu , d e c i, s ă fa c i la fel! Şi, aplecân-
du-se, s -a c u lc a t în c u r t e . F ă c â n d , d eci, tre i zile aşa,
adică s e a r a m â n c â n d c ic o a r e , în tim p u l zilei mergând
prin m ă n ă s tir e ş i n o p ţ ile d o rm in d su b ceru l liber, a
obosit şi a c e r t a t g â n d u l care-1 n e c ă je a şi s-a m ustrat
pe sine z icâ n d : D a c ă n u p o ţi s ă fa c i fap te le pustiei, stai
în chilia ta , p lâ n g â n d c u r ă b d a r e p ă c a te le ta le şi nu te
îndepărta! C ăci p r e t u t in d e n i o c h ii lui Dum nezeu văd
faptele o a m e n ilo r ş i n im e n i n u -i sca p ă , cunoscând pe
cei care lu c r e a z ă b in e le .
31. Z iceau d e s p r e A w a D an iil că, atu n ci când au
venit b a r b a r ii la S c h it, P ă r in ţii au fu g it Şi Bătrânul
a zis: D acă n u -m i p o a r t ă d e g r ijă D um nezeu, pentru
care p ricin ă s t a u a ic i? Ş i a t r e c u t p rin tr e barbari şi
aceia nu l-a u v ă z u t. A tu n c i a z is c ă tr e sin e: Iată, ţi-a
purtat de g r ijă D u m n e z e u ş i n u a i m u r i t Fă şi tu ceea
ce este o m e n e s c ş i fu g i c a P ă rin ţii!
32. Z icea ia r ă ş i A w a D a n iil c ă a tâ t cât trupul*
* “ A p o fteg m a a c e a s t a a p a r e ş i în c a p . VII, 3 3 , d a r acolo este
atribuită lui A w a L o n g h in .
516 PATERICUL MARE
înfloreşte, to t a tâ t sufletul se su b ţiază şi a tâ t cât tru

pul se subţiază, to t a tâ t sufletul în floreşte.
33. Povestea A w a Daniil că, atu n ci când era Awa
Arsenie în Schit, e ra acolo un m onah care fura lucru
rile Bătrânilor. Şi luându-1 pe acela A w a Arsenie în
dulia sa, vrând ca să-l câştige pe el şi să odihnească
pe Bătrâni, a zis: Orice vrei, eu îţi voi da! Numai să nu
mai fiul! Şi i-a dat lui aur şi bani şi v eşm in te şi to t ceea
ce avea trebuinţă. Iar el, plecând, iarăşi fura. Văzând,
deci, Bătrânii că nu înceta, l-au alungat, zicând: Dacă
un frate se află având lipsuri din slăbiciuni, trebuie să-l
purtăm, dar dacă fură, alungaţi-1 pe el, căci şi sufletul
lui îl păgubiţi şi pe toţi cei din locul acela îi tulbură.
34. A fost în trebat fericitul Epifanie: De ce sunt
zece19 poruncile Legii şi fericirile nouă?20 Şi a zis: Ace
laşi număr cu plăgile egiptenilor21 are decalogul şi de
trei ori chipul Sfintei Treim i este num ărul fericirilor!
35. A fost în trebat acelaşi dacă este de ajuns un
singur drept ca să-L înduplece pe Dumnezeu. Şi a zis:
Da! Căci El a zis: Cercetaţi şi căutaţi m ăcar unul care
păzeşte dreptatea şi caută adevărul şi voi fi cu milă
faţă de to t poporul.22
36. Pe când era odată pe cale fericitul Efrem, din
întărâtarea cuiva, a venit la el o fem eie oarecare spu-
nându-i cuvinte linguşitoare spre îm preunare ruşi
noasă. Iar de nu, măcar să-l m işte pe el spre mânie,
pentru că niciodată nu-1 văzuse cineva mâniindu-se.
Şi el i-a zis: Urmează-mă! Şi când s-au apropiat de
un loc cu multă lume, i-a zis: în locul acesta, vino ca
* «Ieşire 2 0 , 1 -1 7 , * “ Matei 5, 3 -1 2 . • “ Ieşire cap 7-11.
* “ Ieremia 5 ,1 .
să se întâm ple c e e a ce ai v rut! Aceea, văzând mulţi

mea, i-a zis: Cum p u tem să facem aceasta aici, fiind de
faţă atâta lum e şi să nu n e ru şinăm ? Iar el a zis către
ea: Dacă de o am en i n e ru şinăm , cu m ult mai mult de
Dumnezeu, Care v ed e c e le ascu n se ale întunericului.
Şi ea, ruşinându-se, a p le c a t fără să fi făcut ceva.
37. Ziceau d esp re A w a Zenon că la început nu voia
să primească nim ic de la nim eni. Şi de aceea cei care
îi aduceau p lecau m âh niţi, că acela nu primea. Alţii
veneau la el să p rim e a scă c ee a ce doreau, ca de la un
mare Bătrân, d ar el nu avea ce s ă le dea şi aşa plecau
şi aceia m âhniţi. Şi a zis B ătrân u l: Ce să fac, căci şi cei
care-mi aduc se m â h n e sc şi cei care vor să primească.
Aceasta este m ai curân d de folos: Dacă aduce cineva,
voi primi şi d acă c e re cineva, îi voi da. Şi făcând aceas
ta, se odihnea şi p e to ţi îi m ulţum ea.
38. Au v enit la e l fraţii şi l-au în trebat zicând: Ce
înseamnă ceea c e e ste s c ris la Iov: Cerul nu este cu
rat înaintea Lui?23. Şi răspun zând Bătrânul, le-a zis:
Au lăsat fraţii p ăcate le lo r şi cercetează cele despre
ceruri. A ceasta e ste erm in ia cuvântului. Deoarece El
este singurul curat, de a c e e a a zis: Cerul nu este curat!
39. Ziceau d esp re A w a Zenon că era mic de sta
tură şi slab la tru p , d ar cufundat cu totul în cugeta
re şi plin de râvnă şi căld u ră către Dumnezeu. Avea
şi multă dragoste p e n tru oam eni. La el veneau de
♦ 23Iov 15,15. îngerii şi sfinţii care locuiesc în ceruri sunt lipsiţi

de curăţenie în com paraţie cu curăţenia nemărginită şl cu sfinţe
nia lui Dumnezeu. După părerea părintelui Ioil Ghianacopoulos
in versetul acesta poate că se face aluzie şi la căderea îngerilor.
Vezi Ioil Ghianacopoulos, Vechiul Testament, cap 8, pag. 113, (ET).
518 PATERICUL MARE
pretutindeni mulţi m ireni şi m onahi şi-i încredinţau

gândurile lo r şi se vindecau. Pe unul dintre Părinţii
care odată locuise în ap rop ierea Sfântului Zenon l-am
în tâ ln it Şi adresându-ne cuvânt de folos, l-am între
bat despre un gând, zicând aşa: D acă cineva are un
gând şi se vede pe sine b iru it şi de m ulte ori citeşte
el singur şi aude cum au spus Părinţii despre curăţie
şi vrea să izbândească, dar nu poate, este bine să ves
tească aceasta unuia dintre Părinţi sau este dator să
caute să facă cum a citit şi să se m ulţum ească cu ce-i
spune cugetul său? Şi ne-a zis Bătrânul: Este dator să
vestească altuia care poate să-i fie de folos şi să nu se
încreadă în sine. Căci nu poate cineva să-şi fie sieşi de
folos şi nici să se ajute pe sine, m ai ales dacă a ajuns
să fie înecat de patimi. Mie, în tin ereţea mea, mi s-a
întâmplat ceva asem enea: Aveam o patim ă sufleteas
că şi eram biruit de ea. Şi auzind despre A w a Zenon
că vindeca pe mulţi, voiam să m erg şi să i-o vestesc
lui. Dar mă împiedica diavolul, zicându-mi: întrucât
cunoşti ce trebuie să faci, mai bine fă ceea ce spun
cărţile! De ce să mergi şi să sm inteşti pe Bătrân? Şi
când eram strâm torat de gândul de a pleca, războiul
asupra mea se uşura puţin, ca să nu plec. Când mă
hotărâm să nu plec la Bătrân, iarăşi m ă îneca patima
şi iarăşi mă luptam să plec şi în acelaşi fel mă amă
gea vrăjmaşul, nelăsându-mă să dau de veste Bătrâ
nului. Şi de multe ori m-am dus la B ătrân să-i spun,
dar nu mă lăsa vrăjmaşul, aducând ruşine în inima
mea şi zicând: De vreme ce ştii cum trebuie să te vin
deci, ce nevoie ai să mai spui cuiva? Tu eşti nepăsător
faţă de tine însuţi! Ştii ce au spus Părinţii. Şi zicând
acestea, potrivnicu l îm i ad ucea în m inte ca să nu dau

patima pe faţă d o cto ru lu i şi să m ă vindec. Iar Bătrâ
nul înţelegea că am gânduri, d ar nu mă întreba, aş
teptând până când eu aveam să i le mărturisesc. Mă
învăţa despre v ie ţu irea cea dreaptă şi mă slobozea,
în cele din urm ă, strâ m to ra t fiind şi plângând, am
zis sufletului m eu: P ână când, suflete ticălos, nu vrei
să te vindeci? D acă cei d e d ep arte vin la Bătrân şi se
vindecă, tu nu te ru şin ezi că, aproape având docto
rul, nu te vindeci? Şi cu p rin s fiind în inimă de focul
cel lăuntric, m -am rid ic a t şi m i-am zis mie însumi că,
dacă mă duc la B ă trâ n şi nu aflu acolo pe nimeni, voi
şti că voia lui D um nezeu e ste să-i vestesc gândurile
mele. Şi plecând, p e n im en i nu am aflat. Iar Bătrânul,
după obicei, m -a în v ă ţa t d espre m ântuirea sufletului
şi cum să se cu răţe cineva de gândurile murdare. Şi
eu, iarăşi ru şinân du -m ă şi nespunându-i nimic, l-am
rugat să mă slo bo zească. Şi ridicându-se Bătrânul, a
făcut rugăciune şi m i-a lu at-o înainte, mergând îna
intea mea până la p o a rta de afară. Iar eu, chinuit de
gândul să spun sau să nu spun Bătrânului, mergeam
încet în urma lui. Şi B ătrân u l se uita cu atenţie la mine
şi ţinea uşa ca să m i-o d eschidă. Şi pentru că m-a vă
zut mult timp ch in u it d e gânduri, s-a întors spre mine
şi lovindu-mă în p iep t, m i-a zis: Ce ai? Şi eu om sunt!
Şi cum mi-a spus B ătrân u l a c e s t cuvânt, am crezut că
mi-a străpuns inim a şi am căzu t cu faţa la pământ la
picioarele lui, rugându-1 cu lacrim i şi zicând: Miluieş-
te-mă! Iar el m i-a zis: Ce ai? Şi eu am zis: Ştii ce tre
buinţă am! Şi el m i-a zis: E ste datoria ta să spui ce ai!
Şi când plin de ru şin e i-am d escoperit patima mea,
520 PATERICUL MARE
mi-a zis: Şi de ce te ruşinezi, spune-m i? Nu sunt şi eu

om? Vrei să-ţi spun şi eu pe ale m ele? Nu sunt trei
ani de când ai aceste gânduri, vii aici şi nu le mărtu
riseşti? Iar eu, căzând la păm ânt şi rugându-1, îi zi
ceam: Miluieşte-mă pentru Dumnezeu. Şi el mi-a zis:
Mergi! Să nu fii nepăsător faţă de rugăciunea ta şi să
nu vorbeşti de rău pe nim eni! Ducându-mă, deci, la
chilia mea şi îngrijindu-m ă de rugăciune, cu harul lui
Hristos şi cu rugăciunile Bătrânului, nu am mai fost
necăjit de patimă. După un an m i-a venit un astfel de
gând: Nu cumva Dumnezeu a făcut cu tine după mila
Lui şi nu datorită Bătrânului? Şi am plecat către el vo
ind să-l ispitesc. Şi luându-1 pe el deoparte, i-am pus
metanie, zicând: Rog iubirea ta de Dumnezeu, părin
te, să te rogi pentru mine pentru gândul acela pe care
oarecând ţi l-am spus lămurit. Şi lăsându-mă să stau
la picioarele lui şi tăcând puţin, mi-a zis: Ridică-te
şi să ai ştiinţă!24 Iar eu, auzind aceasta, voiam să mă
înghită pământul de ruşine. Şi ridicându-mă, nu pu
team să mă uit la Bătrânul. Şi am plecat la chilia mea,
minunându-mă de el. Şi Bătrânul, pentru adeverirea
virtuţilor lui şi pentru folosul nostru, ne-a povestit şi
aceasta, că, odată, doi fraţi care stăteau într-o lavră,
fiecare în chilia sa, s-au întâlnit unul cu altul şi a zis
unul către celălalt: Cu bucurie aş pleca la Aw a Zenon
ca să-i încredinţez unele gânduri. Şi a zis celălalt: Şi
eu vreau să-i spun un gând. Şi au plecat amândoi îm
preună. Şi luându-1 fiecare deoparte, i-au vestit gân*
durile lor. Unul a căzut cu faţa Ia păm ânt la picioarele
* “ învaţă să cunoşti corect lucrurile.
Bătrânului, rugându-1 cu m u lte lacrim i. Şi Bătrânul i-a

zis: Mergi, să nu t e p re d a i p e tin e însu ţi vrăjmaşului
şi să nu v o rb e şti d e ră u p e cin ev a, şi să nu fii nepăsă
tor faţă de ru g ă c iu n e a ta . Şi p lecân d fratele, s-a vin
decat. Iar celălalt, v e stin d gân d u l său, a zis: Roagă-te
pentru m ine! Nu a c e r u t a c e a s ta cu durere în su flet
Deci, după un a n u m e tim p , li s -a în tâm p lat lor să se
vadă unul cu c e lă la lt şi a zis unul că tre celălalt: Când
am cercetat pe B ă trâ n , a i v e s tit gândul despre care ai
spus că vrei să i-1 v e s te ş ti? Ia r el a zis: Da! Şi a zis lui:
Oare, te-ai fo lo sit v estin d u -1? Şi el a zis: Da! Cu rugă
ciunile B ătrânu lu i m -a v in d e c a t Dum nezeu. Şi a zis:
Eu, deşi i-am v e stit, n u a m s im ţit vindecare. A zis lui
cel care se fo lo sise : Cum l-a i ru g a t p e Bătrânul? Iar el
a zis: Am zis lui: R o a g ă -te p e n tru m in e căci am cutare
gând! Iar c elă la lt a zis: E u p â n ă să-i v estesc gândul
amudat p icio arele lu i c u la crim i, rugându-1 pe el să se
roage pentru m in e. Şi p e n tru ru găciu nile lui m-a tă
măduit Dum nezeu. A c e s te a n e -a sp u s nouă Bătrânul:
Cel care roagă cev a p e P ă rin ţi d esp re gânduri trebuie
să ceară cu d u re re şi d in to a tă inim a, ca şi când ar
cere lui D um nezeu ş i a ş a v a izbând i. Cel care le ves
teşte cu n ep ăsare n u n u m a i c ă n u s e fo lo seşte, ci este
şi judecat.
40. A zis A w a Isa ia : S im p lita te a şi a nu te măsura
pe tine însuţi c u ră ţe s c in im a d e v iclen ii.
41. A zis iarăşi: O ricine m erge îm preună cu fratele
său având vicleşug, nu v a tr e c e de la el întristarea inimii.
42. A zis ia ră şi: O ricin e g r ă ie ş te ceva şi are altce
va în inima lui cu v ic le n ie , s lu jir e a unui asem enea om
1
522 PATERICUL MARE
este zadarnică. Nu te alipi de un astfe l de om, ca să nu

te spurci25 cu otrava lui cea plină de scârbă.
43. A zis iarăşi: Câştigul şi cin ste a şi odihna vor
război pe om până la m o arte. Nu tre b u ie să te învo-
ieşti cu acestea.
44. A zis A w a Teodor, cel din Ferm e: Dacă ai pri
etenie cu cineva şi se întâm plă ca acela să cadă în is
pita desfrâului, dacă poţi, dă-i m âna şi trage-1 în sus.
Dar dacă acela cade în erezie şi nu se lasă înduplecat
să se întoarcă de la erezie, taie-1 d egrabă de la tine,
ca nu cumva întârziind să te p răbu şeşti şi tu cu el în
prăpastie.
4 5 . A venit unul dintre B ătrâni la A w a Teodor şi
a zis lui: lată, cutare frate s-a în to rs în lum e. A zis lui
Bătrânul: Pentru aceasta te m inunezi? Să nu te minu
nezi, ci m inunează-te m ai curând dacă auzi că cineva
poate să scape de gura vrăjm aşului.
46. Acelaşi a m ers od ată la A w a Ioan, famen din
naştere, şi vorbind ei, el a zis: Când eram la Schit, lu
crurile sufletului erau lucrarea noastră. Iar lucrul de
mână îl aveam lăturalnic. Acum lucrarea sufletului
a devenit lăturalnică, iar lucrul lăturalnic a devenit
lucrarea noastră. L-a în trebat pe el un frate, zicând:
Care este lucrarea sufletului, pe care acum o avem
lăturalnică? Şi care este lucrul lăturalnic pe care
acum îl avem ca lucrare? Şi a zis Bătrânul: Toate câte
se fac pentru porunca lui Dumnezeu sunt lucrarea
♦ 25Referire la textul lacob 3 ,6 : Foc este şi limba, lume a fărăde

legii! Limba îşi are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă
tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce aprinsă a fost
ea de flăcările gheenei.
sufletului. Iar ceea ce se lucrează şi se adună pentru

sine,aceasta trebuie să avem ca pe un lucru lăturalnic.
Şi a zis fratele: Limpezeşte-mi lucrul acesta! Şi a zis
Bătrânul: Iată, auzi despre mine că sunt bolnav şi eşti
dator să mă cercetezi şi zici în sinea ta: Să părăsesc
lucrul meu şi să plec acum? Mai bine să-mi termin lu
crul meu şi după aceea să mă duc! Mai vine apoi şi
altăpricină şi poate nu te mai duci deloc. Iarăşi, un alt
frateîţi spune: Dă-mi mână de ajutor, frate! Şi tu zici:
Sălas lucrul meu şi să mă duc să lucrez cu el? Dacă,
deci, nute duci, laşi porunca lui Dumnezeu, care este
lucrul sufletului, şi faci lucrul lăturalnic, care este lu
crul mâinilor.
47. Acelaşi a zis: Altă virtute nu este precum este
aceeade a nu-1 pierde pe celălalt26.
48. Un frate a întrebat pe Awa Teodor, zicând:
Vreausăîmplinesc poruncile! I-a zis lui Bătrânul des
preAwa Theonâ că a zis odată: Vreau să umplu gân-
l dul meu cu Dumnezeu27. Şi luând grâu, a făcut pâine
şiastatîn chilie28.
* “Vezi: „Niciun lucru nu e ste m ai greu , nici m ai îm povărător
decât a-1 judeca sau a-1 nim ici p e ap roapele". A w a Dorotei, As
ceticele, 1 6 ,7 1 (ET). * 27în P atericu l alfab etic există o variantă
puţin diferită a apoftegmei în a c e s t loc: „-.şi punând g râu în râş-
niţă, a făcut pâine. Şi cerând u-i să ra cii, le -a d a t pâine. Şi din nou,
cerându-i alţii', le-a dat ce m ai ră m ă se se , c h ia r şi veşm ântul pe
care îl purta; şi a in trat în chilia lui în cin s cu o pânză şi, astfel,
j din nou se osândea pe sine zicân d : „Nu a m îm plinit porunca lui
Dumnezeu”. * “ Expresia a s ta t în chilie lip seşte din Patericul
diabetic. Ea are un înţeles sp ecial p e n tru pustnici. Chilia este
*°cul prin excelenţă al p ustniciei şi e x p re sia statorniciei şi a fi
delităţii faţă de obiectivele p ustnicului, p re cu m şi a râvnei în îm-
Pllnireanevoinţelor specifice vieţii p u stn iceşti. P ărăsirea chiliei,
524 PATERICUL MARE
49. A în treb at A w a Avraam Iviritul pe A w a Teodor,

cel din Elefterupole, zicând: Cum e ste bine, părinte?
Să caut pentru m ine slavă sau n ecin ste? Iar Bătrânul
a zis: Eu până acum vreau să cau t slava şi nu necin
stea. Căci dacă fac un lucru bun şi su n t slăvit, pot să
osândesc gândul meu, zicând că nu su n t vrednic de
slava aceasta, dar necin stea vine din lucruri rele. Cum
pot, ded, să dau m ângâiere inim ii m ele dacă oamenii
se sm intesc din pricina m ea? De d o rit este, deci, să
fad binele şi să te slăveşti. Iar A w a Avraam a zis: Bine
ai zis, părinte!
50. A fost întrebată de d neva Anima Teodora des
pre auz. Cum este cu putinţă, prim ind în multe chi
puri glasurile m irenilor sau oricare altele, să ia amin
te numai la Dumnezeu? Şi i-a zis lui: Precum atunci
când stai în trapeză şi sunt multe m âncăruri şi, desi
gur, mănânci, dar nu cu bucurie, to t aşa şi când cuvin
tele m irenilor ajung la auzurile noastre. Să ai inima ta
la Dumnezeu şi cu această stare nu le auzi cu plăcere
şi nu te vei vătăma.
51. Au avut odată prilejul nişte Bătrâni să mănânce
împreună la S ch it Era cu ei şi Aw a Ioan. Şi s-a sculat
unul înaintat în vârstă să dea cana cu apă şi niciunul
nu a întins mâna să o ia de la el decât Ioan Kolovos.
Ded s-au minunat şi i-au zis lui: Cum tu, care eşti mai
mic decât toţi, ai îndrăznit să fii slu jit de către cel mai
fie şi numai tem porară sau ocazională, sporeşte m ult vulnera

bilitatea monahului în spiritualitatea Patericului chilia devine
toposul izbăvitor, pavăză îm potriva vrăjmaşilor, câm p de luptă
în care avantajul este de partea pustnicului.
mare? Şi el le-a zis: Eu, când m ă rid ic să dau cana, mă

bucur dacă p rim e sc to ţi, ca s ă am plată. Şi eu, deci,
pentru aceasta am lu at, c a să -l fac pe el să aibă plată
şi ca să nu se în triste z e p e n tru că nim eni nu a primit
de la el. Şi spunând el a c e s te a , s-au m inunat şi s-au
folosit de d iscern ăm ân tu l lui.
52. Un frate a în tr e b a t p e A w a Ioan, zicând: Cum
sufletul meu, care a re răn i, nu se ru şinează să vor
bească de rău pe a p ro a p e le ? A zis lui Bătrânul o pildă
despre vorbirea de rău. Un om e ra să ra c şi avea feme
ie. Avăzut şi pe a lta a tră g ă to a re şi a luat-o şi pe ace
ea. Erau amândouă goale. F ăcân d u -se praznic într-un
anume loc, ele l-au ru g at, zicân d : Ia-n e şi pe noi cu
tine! Şi luându-le p e am ân d o u ă, le -a pus într-u n bu
toi şi, urcându-se pe c o ra b ie , a aju n s la locul acela. Şi
când s-a făcut afară a r ş iţă şi o am en ii s-au liniştit, ui-
tându-se una d intre e le ş i n ev ăzând p e nim eni, a sărit
afară în gunoaie. Şi ad u n ân d z d re n ţe vechi, şi-a făcut
ceva cu care s-a în fă şu ra t şi d upă a c e e a se plim ba cu
Îndrăzneală. Iar cealaltă, stâ n d în ău n tru goală, zicea:
Iată, desfrânata a c e a s ta nu s e ru şin e a z ă să se plim be
goală. Necăjindu-se d e c e le au zite, b ărb atu l ei a zis:
0, minune! A ceasta m ă c a r îş i a c o p e ră ru şin ea ei. Tu,
însă, eşti goală şi nu t e ru şin e z i s ă v o rb e şti? Aşa este
şi oi vorbirea de rău.
53. Zicea iarăşi B ă trâ n u l fra te lu i d esp re sufletul
care vrea să se p o că ia scă : E ra o d esfrâ n a tă frum oasă
în cetate şi avea m u lţi p rie te n i. V enind la ea un stăpâ-
nitor, i-a zis ei: Fă-m i le g ă m â n t că te v ei cum inţi şi eu
foiau de soţie. Şi e a i-a fă c u t le g ăm ân t. Şi luându-o, a
526 PATERICUL MARE
dus-o la casa lui. Şi prietenii ei, căutând-o, ziceau: Cu

tare stăpânitor a luat-o pe ea la casa lui. Dacă, deci, ne
ducem la casa lui şi află, ne ped ep seşte. Veniţi, deci,
în spatele casei şi o vom afla, căci cunoscându-ne flu
ieratul, va coborî la noi, iar noi vom fi aflaţi nevino
vaţi. Auzind ea fluieratul, şi-a astupat urechile, a sărit
în cămara de dorm it cea m ai înd ep ărtată şi a închis
uşile. Şi zicea Bătrânul că d esfrânata este sufletul,
prietenii ei sunt patimile şi oam enii, iar Stăpânitorul
este Hristos. Casa cea mai înd epărtată este locaşul cel
veşnic, iar cei care o şuieră sunt dracii vicleni. Dar ea
fuge pururea la Domnul.
54. A întrebat unul dintre Părinţi pe Awa Ioan
Kolovos: Ce este monahul? Iar el a zis: Osteneală!
Căci monahul în to t lucrul se osteneşte. Acesta este
monah!
55. Au venit odată să-l facă pe A w a Isaac preot. Şi
auzind, a fugit în Egipt şi s-a dus într-un ogor şi s-a
ascuns în ierburi. Deci, au m ers Părinţii în urma lui.
Şi ajungând în acel ogor, s-au oprit să se odihnească
puţin, căci era noapte. Iar asinul l-au lăsat să pască.
Şi asinul mergând a stat faţă în faţă cu Bătrânul. Şi
dimineaţă, căutând asinul, l-au aflat şi pe Awa Isaac
şi s-au minunat. Şi vrând să-l lege, nu i-a lăsat, zicând:
Nu mai fug, căci este voia lui Dumnezeu şi oriunde aş
fugi, tot la aceasta mă întorc29.
56. A zis Awa Isaac: Nu aduceţi aici copii. Căci pa
tru biserici din Schit s-au pustiit din pricina copiilor.
57. A întrebat Awa Pimen pe Awa Iosif, zicând: Ce
să fac când se apropie patimile? Să mă împotrivesc
+ 29Adică la voia lui Dumnezeu.
lor sau să le las să intre? A zis lui Bătrânul: Lasă-le să

intre şi luptă-te cu ele! întorcându-se, deci, la Schit,
s-a aşezat la ale sale. Şi venind acolo unul dintre The-
baiţi, zicea fraţilor: Am în trebat pe Awa Iosif, zicând:
Dacă se apropie de m ine patima, să mă împotrivesc
ei sau să o las să intre? Şi mi-a zis: Să nu laşi în niciun
chip patimile să intre, ci îndată alungă-le de la tine.
Auzind Awa Pim en că aşa a zis Awa Iosif monahului
thebait, sculându-se, s-a dus la el în Panefo30 şi i-a zis;
Awa, eu ţi-am încredinţat gândurile mele şi iată alt
ceva ai spus thebaitului. I-a zis lui Bătrânul: Nu ştii că
te iubesc? Şi el a zis: Da! Şi Bătrânul a zis: Nu tu îmi
ziceai să-ţi vorbesc ca m ie însumi? Şi a zis: Aşa este!
A zis lui Bătrânul: Dacă intră patimile şi te lupţi cu
ele, dai şi primeşti, ajungi mai încercat. Eu ca şi mie
ţi-am vorbit Sunt însă alţii cărora nu le este de folos
nici să se apropie patim ile, ci au trebuinţă să le alun
ge degrabă.
58. Un frate a în treb at pe A w a Iosif, zicând: Ce să
fac, că nici să pătim esc nu pot, dar nici să lucrez şi să
arăt dragoste? A zis lui Bătrânul: Dacă nu poţi să faci
nimic din acestea, m ăcar ţine inima ta de la orice rău
faţă de aproapele şi te vei mântui.
59, Zicea unul dintre fraţi: Am fost odată în Hera-
klion, cel de jos, la A w a Iosif, şi avea la mănăstire un
dudfrumos tare şi m i-a zis de dimineaţă: Mergi şi mă
nâncă! Era vineri şi nu m -am dus din pricina postului.
Dar rugându-1, i-am zis: Pentru Dumnezeu, spune-mi
despre gândul acesta! Iată, tu ai zis, mergi şi mănâncă,*
* 30Panevo era o cetate antică din Egiptul de Jos. Astăzi poartă
numele Mentzala el Haghit.
528 PATERICUL MARE
iar eu pentru post nu m -am dus. Şi m -am simţit ruşi-

nat pentru neascultare de poru nca ta, cugetând cu ce
gând mi-a zis m ie Bătrânul acestea? Deci, ce trebuia
să fac când mi-ai spus; Mergi! Iar el a zis; Părinţii nu
spun de la început fraţilor cele drepte, ci mai curând
cele strâm be şi, dacă văd că le fac pe cele strâmbe, nu
le mai spun pe cele strâm be, ci adevărul, văzând că
sunt ascultători în toate.
60. Un frate a în treb at pe A w a Iosif zicând: Vreau
să ies din obşte şi să stau singur. Şi i-a zis lui Bătrânul:
Unde vezi sufletul tău odihnit şi nevătămat, acolo să
stai! I-a zis lui fratele: Şi în obşte am odihnă, şi când
sunt singur. Ce vrei, deci, să fac? A zis lui Bătrânul:
Dacă ai odihnă şi în obşte, şi în singurătate, pune cele
două gânduri ale tale ca într-o balanţă şi unde vezi că
încă şi mai mult te foloseşte şi unde te duce gândul
tău, aceasta să faci!
61. Am cercetat eu şi înţeleptul Sofronie pe Awa
Iosif la finaton31. Şi Bătrânul ne-a vorbit cu bucurie şi
cu toată bunăvoinţa. Era îm podobit cu toată virtutea,
având şi experienţa înţelepciunii celei dinafară32. în
timp ce stăteam noi împreună şi vorbeam despre lu
cruri folositoare de suflet, iată un iubitor de Hristos
care venea din Ailâ a dat Bătrânului trei monede, zi
când: Primeşte acestea, cinstite părinte, ca să te rogi
pentru corabia mea, deoarece am încărcat-o şi am
trimis-o în Etiopia. Dar Bătrânul nu l-a luat deloc în
♦ 31Enaton. Se obişnuia să se num ească m ănăstirile, după dis
tanţa pe care o aveau până la Alexandria. Enaton (a noua) era
aceea care e ra la o depărtare de 9 mile de Alexandria (1 milă =
13 5 5 m). * MEste vorba de cultura laică, lum ească.
seamă. Atunci So fro n ie a zis B ătrân u lu i: Prim eşte-le,

părinte, şi dă-le fra ţilo r c a re au tre b u in ţă ! Şi a zis B ă
trânul: Este de două o ri ru şin e , fiule, ca să prim esc
ceea ce nu am tre b u in ţă şi cu m âin ile m ele să secer
mărăcini străini. M ăcar să s e c e r m ărăcin ii sufletului
meu. Căci scris e ste: D acă se m e n i, s ă sem e n i ale tale,
căci cele străine su n t m ai a m a re d e c â t n eg h in ele!33 Şi
mai mult, fiule, c e re re a lui nu e s te p e n tru s u fle t Şi
iarăşi l-a întrebat: Ce e ste , d eci? C âte face om ul sp re
milostenie, nu le s o c o te şte D u m n ezeu ? Şi B ătrân u l i-a
I zis: Fiule, sunt m ulte d e o s e b irile p riv ito a re la scopu l

milosteniei. Cineva face m ilo ste n ie ca s ă fie b in e cu
vântată casa lui şi D u m nezeu b in e cu v â n te a z ă casa
acestuia. Altul face m ilo ste n ie p e n tru c o ra b ia lui şi
Dumnezeu scapă de la p rim e jd ii c o r a b ia lui. A ltul face
milostenie pentru cop iii lui şi D u m n ezeu p ă z e şte pe
copiii acestuia. Altul face p e n tru a fi s lă v it şi D u m ne
zeu îl slăveşte. Şi nu le a p ă d ă D u m n ezeu p e n im en i,
ci ceea ce vrea fiecare, a c e e a îi ş i dă, a tu n c i cân d din
ceea ce îi dă nu se v atăm ă s u fle tu l lui. D ar to ţi a c e ş tia
! sunt departe de plata lor, c ă ci n u a u a d u s n im ic lui
Dumnezeu pentru ei şi p e n tru c ă s c o p u l m ilo ste n ie i
| nueste pentru folosul su fletu lu i. Ai fă c u t m ilo ste n ie
i ca să fie binecuvântată c a s a ta ? D u m n e z e u a b in e cu -
I vântat casa ta. Ai făcu t p e n tru c o r a b ie ? D u m n ezeu
ţi-a scăpat corabia. Ai fă c u t p e n tru c o p ii? D u m n ezeu
P-apăzit copiii. Ai făcu t p e n tru a fi s lă v it? D u m n ezeu
j k-a slăvit Cu ce îţi m ai e s t e d a to r ? Fă, d ec i, p e n tru *
M am identificat a cest te x t In dum nezeieştile Scripturi. De

*Ce‘>Pdn această formulă e s te introd us un te x t biblic. Poate fi
0 Prelucrare liberă a contextului de ia M atei 1 3 ,2 5 - 3 0 .
530 PATERICUL MARE
sufletul tău, ca să se m ântuiască sufletul tău. Căci

scris este: îţi va d a ţie D om nul D um nezeu după ini
ma ta Z34 Căci sunt mulţi bogaţi căro ra li se pare că fac
milostenie, dar mânie pe Dumnezeu. Şi i-am zis lui:
Limpezeşte-ne cuvântul, părinte! Iar el a zis: Dumne
zeu a poruncit ca din pârga road elo r grâului, orzului,
lintei, vinului şi uleiului, a lânii şi a fructelor, iar de la
oameni cei întâi născuţi35, şi de la anim ale pe cele cu
rate, care nu au m eteahnă, adică să nu fie fără ureche
sau fără coadă, iar din roadele cele ale se 36, acestea să
fie aduse lui Dumnezeu pentru lăsarea păcatelor. Dar
bogaţii fac împotrivă, cele folositoare le ţin pentru
ei, iar cele nefolositoare le dau săracilor. Vinul ales îl
beau ei, iar pe cel acrit îl dau văduvelor şi orfanilor.
Hainele zdrenţuite şi peticite le dau săracilor. La fel,
fructele stricate şi putrede le îm part. Pentru că ur
mează lui Cain, cele dăruite de ei lui Dumnezeu nu
sunt primite. Şi dacă vreunul dintre bogaţi are fii şi
fiice tare frumoşi, caută cu privirea, îngrijindu-se de
zestre şi de nuntă şi de un ginere tânăr. Iar dacă au
dobândit un fiu sau o fiică chior sau cu vreun mădular
lipsă sau foarte slăbănog la trup, dacă este băiat, îl
rânduieşte pentru mănăstire, iar dacă este fată, o pre
găteşte pentru obşte de maici. Ar fi trebu it ca unii ca
aceştia să ştie şi să gândească cu trezvie37 că cinstesc
oameni muritori şi vremelnici, vrând să le dea lor
• “ Psalmul 1 9 ,5 . * “ Ieşire 1 3 ,1 - 2 şi 1 4 -1 5 ; Numeri 3 ,1 2 -1 3 .
* “ Primiţiile - pârga roadelor: Levitic 2 3 , 1 0 -1 4 . * 37NVjcpo),
viiijnţ, vr|<pdĂio<;, în planul vieţii duhovniceşti, exprim ă sta
rea sufletului în care omul priveghează cu m intea şi cu inima
şi dobândeşte, cu timpul, harul lui Dumnezeu şi curăţenia de a
lucrurile cele dintâi şi alese şi îngrijindu-se să aducă

acelora cele ce li se p ar a fi mai de preţ decât toate. Lui
Dumnezeu cum de nu so co tesc să-I aducă cele mai de
preţ şi cele m ai d eo sebite? Căci se vede că Dumne
zeu, cerând de la noi această bunăvoinţă arătată în
cuvinte de m ulţum ire, nu o face pentru că are nevoie
de cuvinte, ci ca să n e înveţe să fim recunoscători şi
să nu schimbăm cele ce ies din buzele noastre38. Adi
că, cele pe care le-am rându it şi hotărât să le aducem
lui Dumnezeu, cu m ultă cercetare şi râvnă, cu frică şi
cu multă sete treb u ie dăruite, precum jertfa lui Noe,
care era miros şi fum, a aju ns înaintea lui Dumnezeu
ca mireasmă cu bun m iros. Căci aşa este scris: Dom
nul Dumnezeu a m irosit m ireasm a bine mirositoare?9.
Asemenea şi roada, şi je rtfa bărbaţilor vicleni, şi da
rurile lor sunt so co tite urâciune înaintea Domnului.
Auzi pe prorocul care zice iudeilor, care era atunci
poporul lui Dumnezeu: ... tăm âia p e care Mi-o adu
ceţi este pentru Mine urâciuner40. Căci viclenia celor
care aduceau tăm âie a presch im bat buna-mireasmă
în urâciune. Tot om ul care vrea să se mântuiască tre
buie aşadar să săvârşească rugăciunile şi milosteniile
cu simplitate şi cu to ată bunăvoinţa. Iar cele ce au de
gând să le aducă lui Dum nezeu să fie cele mai de preţ
şi mai slăvite, ca nu cumva rugăciunea noastră să se
întoarcă cu ruşine în pieptul nostru41 şi jertfa noastră
distinge cele plăcute Lui şi de a cerceta mişcările sufletului care
nusunt de la Dumnezeu, ci sunt provocate fie de cele dinlăuntru,
fie de cele din afară. Trezvia este indispensabilă pentru sufletul
care îl caută pe Dumnezeu. + 38Psalmul 8 8 ,3 4 . * 3,Facere 8,21.
♦ «Isaia 1 ,1 3 . * «Psalm ul 3 4 ,1 3 .
532 PATERICUL MARE
să nu fie prim ită p en tru că a fo st aflată vrednică de

hulă şi roadele n o astre stric a te şi nefolositoare şi să
fie socotite precum d arurile lui Cain42. Şi noi, iarăşi,
am întrebat: Aşadar, sufletul s e v atăm ă din însoţirea
cu gândurile?43 Şi a zis: Dacă din cele ru şinoase şi cele
necurate nu se vatăm ă, nici din cele cu rate şi evlavi
oase şi iubitoare de Dum nezeu nu se foloseşte. Căci
cum acestea folosesc, to t aşa şi acele a vatămă. Căci
chiar dacă prim im dinafară m ii de p ăci şi vindecări,
iar înlăuntrul no stru se n asc din gânduri tulburarea,
am eţeala şi zgom otul, nu este niciun folos de la pacea
dinafară. Precum şi ceta te a care, ch iar dacă are mii
de ziduri şi în tărituri, d ar e ste trăd ată de cei care lo
cuiesc înăuntrul ei, acelea nu-i folosesc. Dacă ne pă
zim pe noi înşine de învoirea cu gândurile ruşinoase,
Stăpânul nostru n e-a făgăduit lucruri m ari şi minuna
te, care sunt m ai presus de gândul nostru, adică des
fătarea îm părăţiei, îm p ărtăşirea de bunătăţile cele
negrăite, îm p reu nă-p etrecerea cu îngerii. Acestea şi
* «Facere 4 ,3 -5 . * «Sfântul Petru Damaschinul prezintă suc

cint şi clar fazele prin care trece gândul, de la apariţia lui până
când piere. Prima fază este atacul, adică amintirea răului (când
este vorba despre un gând păcătos); urmează însoţirea, adică
discuţia cu gândul, iar dacă sufletul nu-1 respinge pe acesta, ur
mează faza a treia, care înseamnă consimţământul. Această în
voire provoacă înrobirea, care duce cu forţa inima spre a săvârşi
fapta. Dacă starea aceasta durează în timp, apare aşa-numita pa
timă care duce sufletul spre celelalte, şi-I face să meargă de unul
singur spre a săvârşi lucrul într-un mod voluntar şi firesc. „Şi se
recomandă omului înţelept să alunge pe dată, de la început ata
cul viclean, adică maica tuturor răutăţilor care urmează”. Vezi
Filocalia voi. III, Despre diferitelegânduri şi atacuri, pp. 108-110,
Ed. Aster, Atena, 1960.
altele asem enea, şi a ltele pe lângă acestea, care nu au

capăt, care nu au sfâ rşit, schim bare nu cunosc, sunt
mereu aceleaşi şi fără de m utare44. Văzându-ne pe
noi Bătrânul că avem în d oieli despre cele spuse de el,
sculându-se în faţa n o a stră şi ridicându-şi ochii la cer,
în auzul nostru a zis: Iisu se, Dumnezeul nostru, Cel ce
ai făcut cerul şi p ăm ân tu l şi m area, Răscumpărătorul
sufletelor no astre, d acă c ele spuse de mine către fraţi
sunt m incinoase, n ev ătăm ată să răm ână piatra aceas
ta. Iar dacă su n t ad ev ărate, să se sfărâme. Şi odată cu
cuvântul, p iatra s-a sfă râ m a t în cinci bucăţi. Şi piatra
era o bucată d in tr-o coloană, având lungime de patru
pitari45. Şi noi m in u n ân d u -n e şi folosindu-ne, am ie
şit. Şi mergând în a in te a n o astră, Bătrânul a zis: Fiilor,
sâmbăta v iitoare v en iţi la m ine, căci am trebuinţă de
voi. Şi venind sâm b ătă, p e la ceasul al treilea46, l-am
aflat pe acesta ad o rm it. Şi îngropându-1, am plecat
mulţumind lui D u m nezeu c are n e-a învrednicit pe noi
să îngropăm un a s e m e n e a sfânt.
62. A zis A w a Iaco b c ă m ai m are este să te înstrăi
nezi decât să p rim e şti străin i!
63. A zis A w a Ia co b : Nu e ste nevoie numai de cu
vinte, căci su n t m u lte cu v in te la oam enii din vremea
aceasta, ci e ste n ev o ie d e lu crare. Căci aceasta se cere,
şi nu cuvintele ca re n u au rod .
64. A w a lo an, fam en u l, p e când era mai tânăr, a
întrebat pe un B ă trâ n , zicân d : Cum de voi puteaţi să§
§ HVezi 1 Corinteni 2 , 9. * 45Pihul de piatră sau de lemn cu care se

măsurau obiectele din piatră sau din lemn avea lungimea de 0,45 m.
Deci, dimensiunea coloanei era de 0,45 x 4 * 1 ,8 m. ♦ ^Ceasul trei din
vechiul original este ora bizantină. Corespunde orei nouă dimineaţă.
534 PATERICUL MARE
faceţi lucrul lui Dumnezeu cu odihnă, iar noi nici cu

osteneală nu putem să-l facem ? Şi a zis Bătrânul: Noi
puteam pentru că aveam de căpătâi lucrul lui Dumne
zeu, iar trebuinţa cea tru p ească o aveam ca pe cea din
urmă. Iar voi aveţi de căpătâi trebu in ţa trupească, iar
lucrul lui Dumnezeu nu-1 aveţi ca pe cel mai trebuin
cios. De aceea vă osteniţi. Şi pentru aceasta Mântui
torul a zis ucenicilor: Puţin cred in cioşilor, cău taţi mai
întâi îm p ărăţia lui Dum nezeu şi to a te celela lte se vor
adău ga vouă47.
65. A zis A w a Isidor48: Cei care vă nevoiţi după
lege, nu vă îngâmfaţi. Căci, dacă din această pricină
cugetaţi despre voi cele înalte, mai bine este să mân
caţi carne. Şi dacă pentru aceasta cugetaţi despre voi
cele înalte, ce nevoie este de post? Căci este mai de
folos omului să m ănânce cam e d ecât să se îngâmfe şi
să se laude49.
66. A zis iarăşi: Ucenicii trebuie să-i iubească pe
învăţătorii lor ca pe părinţi şi să se team ă de ei ca de
stăpânitorl Şi nici din pricina iubirii să nu dispară fri
ca, şi nici din pricina fricii să nu se întunece iubirea.
67. A zis iarăşi: Dacă doreşti cu dor mântuirea, fă
toate cele c a re te duc la aceasta.
68. A zis cineva A w ei Ioan Persul: Atâta ostenea
lă am făcut pentru îm părăţia Cerurilor! Oare vom
avea moştenirea ei? Şi a zis Bătrânul: Eu cred că voi
moşteni Ierusalimul cel de sus, cel în scris în ceruri50.
Căci credincios este Cel care a făgăduit51. De ce să nu
♦ 47Matei 6 ,3 0 -3 3 , vezi apoftegm a 46. + **Este vorba despre
kxktr preotul. * *Vezi Matei 6 , 1 6 -1 8 . ♦ **VezJ Evrei 12,22-23.
*% R riO ,23.
D ESPRE DARUL DEOSEBIRII 535
am credinţă? Iu bitor de străini ca Avraam m-am fă*

cut, blând ca M oise, sfân t ca Aaron, răbdător ca Iov,
smerit ca David, pu stnic ca Ioan, tânguitor52 ca lere-
mia, învăţător ca Pavel, credincios ca Petru, înţelept
ca Solomon. Şi cred precum tâlharul că Cel care pen
tru bunătatea Lui m i-a d ăruit m ie acestea îmi va da şi
Împărăţia.
69. A întrebat od ată A w a Longhin pe Awa Lucian
despre trei gânduri, zicând: Vreau să mă înstrăinez!
A zis lui Bătrânul: D acă nu îţi ţii limba ta, nu vei fi
străin, oriunde vei m erge. Şi aici, deci, ţine-ţi limba ta
şi eşti străin. A zis lui iarăşi: Vreau să postesc! A răs
puns Bătrânul: A zis Isaia prorocul: Să-şi plece capul
ca o trestie, să s e cu lce p e s a c şi în cenuşă, oare acesta
se cheam ă post, z i p lă c u tă D om nuluiT* Mai bine este
să-ţi stăpâneşti gându rile viclene! I-a zis lui şi pe al
treilea: Vreau să fug de oam eni! A răspuns Bătrânul:
Dacă mai întâi nu izb ân d eşti îm preună cu oamenii,
nici în singurătate nu p oţi să izbândeşti.
70. Ziceau că doi fraţi au g re şit în Schit şi i-a sepa
rat54 pe ei A w a M acarie cel din cetate55. Şi au venit
♦ “leremia (sec. al VlI-lea Î.Hr.) este numit tânguitor pentru

căapare ca prorocul care a suferit prin excelenţă şi s-a tânguit
pentru nesimţirea şi indiferenţa poporului israelit, din care nu
seosebeau cârmuitorii şi preoţii, care în majoritatea lor au ră
masnepocăiţi şi se întorceau din ce în ce mai mult spre idolatrie,
înpofida prezicerilor prorocului despre lucrurile înfricoşătoare
carevor veni, ca mânie a lui Dumnezeu. Este cunoscut textul din
Vechiul Testament cu titlul „Plângerile lui leremia", ♦ 53Isaia 58,
5- ♦ “I-a separat de obşte, adică i-a afurisit într-un fel. ♦ S5Aşa
era caracterizat unui dintre cei doi Macarie, care se trăgea din
cetatea Alexandriei.
536 PATERICUL MARE
unii şi au spus A w ei M acarie cel Mare, Egipteanul. Iar

el a zis: Nu sunt fraţii separaţi, ci M acarie este sepa
rat56. Căci îl iubea pe el. A auzit A w a M acarie că a fost
separat de Bătrânul şi a p lecat la Elos. A ieşit, deci,
Awa Macarie cel Mare şi l-a aflat pe el m âncat de ţân
ţari şi i-a zis: Tu ai sep arat pe fraţi şi iată au plecat
în s a t Şi eu te-am sep arat pe tine şi tu, ca fecioara
înţeleaptă, ai fugit aici, în căm ara cea mai ascunsă. Eu
am chemat pe cei doi fraţi şi am aflat de la ei că nu s-a
întâmplat un asem enea lucru. Vezi, deci, şi tu, frate,
să nu fi fost batjocorit de draci, căci nu ai văzut nimic.
Ci să prim eşti m etanie de pocăinţă pentru greşeala
ta. Iar el a zis: Dacă vrei, dă-mi m etanie! Văzând Bă
trânul odihna57 lui, a zis: Mergi şi posteşte trei săptă
mâni, mâncând o dată pe săptăm ână! Căci aceasta era
lucrare lor, să postească m ereu toată săptămâna.
71. Un frate l-a cercetat pe A w a Macarie Egip
teanul şi i-a zis: Awa, spune-mi cuvânt, cum să mă
mântuiesc? Şi i-a zis lui Bătrânul: Mergi la morminte
şi huleşte pe morţi! Ducându-se, deci, fratele a hulit
şi a lovit cu pietre şi venind a vestit Bătrânului. Şi i-a
zis: Nimic nu ţi-au vorbit? Iar el a zis: Nu! I-a zis lui
* “ A id afurisenia nu are înţelesul bisericesc, folosit când se taie
şi se îndepărtează un mădular din trupul Bisericii, d înseamnă
îndepărtarea provizorie din obşte, din motive pedagogice. * 57în
loc de cuvântul avditauoiv (odihnă) din textul vechi, alţi codid
au aid cuvântul tandvoamv (smerenie), dar sensul nu se înde
părtează. în ceasul în care omul conştientizează greşeala, căde
rea lui, şi o acceptă şi se mişcă spre pocăinţă, cu linişte sufleteas
că, este un semn de smerenie şi zdrobire de inimă. împotrivirea
egoistă este cea care creează tulburare în suflet după cădere, adi
că împotrivirea acesteia în a nu primi realitatea interioară (ET).
D ESPRE DARUL DEOSEBIRII
537
Bătrânul: Mergi iarăşi m âine şi slăveşte-i pe ei! Mer

gând, deci, fratele i-a slăv it pe ei, zicându-le: Apostoli,
sfinţi şi drepţi! Şi a v e n it la B ătrân şi i-a zis: I-am slă
vit! Şi i-a zis: Nim ic nu ţi-au răspuns? A zis fratele:
Nu! A zis lui B ătrânu l: Ai văzut cât i-ai necinstit pe
ei şi nimic nu ţi-au răsp u n s? Şi cât i-ai slăvit pe ei şi
nimic nu ţi-au v orbit? A şa să faci şi tu, dacă vrei să
te mântuieşti, să te faci ca un m ort, nici nedreptatea
oamenilor şi nici slava lo r să nu o socoteşti, precum
morţii, şi te poţi m ântui.
72. Trecând od ată A w a M acarie îm preună cu fraţii
prin Egipt a auzit un cop il zicând m am ei sale: Mamă,
un bogat mă iu b eşte şi eu îl u răsc, iar un sărac mă
urăşte şi eu îl iubesc pe el. Şi auzind A w a Macarie, s-a
minunat Şi i-au zis lui fraţii: Ce este cuvântul acesta,
awa, că te-ai m inunat? Şi le -a zis lo r Bătrânul: Cu ade
vărat, Domnul n o stru e ste b o g a t şi ne iubeşte pe noi
şi noi nu vrem să-L auzim , ia r v răjm aşu l nostru este
sărac şi ne urăşte pe noi, ia r noi iubim necurăţia lui.
73. A zis A w a M acarie: D acă n e aducem aminte
de relele făcute nouă d e o am en i, înd ep ărtăm puterea
aducerii aminte de D u m nezeu. Ia r d acă ne aducem
aminte de relele d racilor, v o m fi de neatins.
74. A zis A w a M atée: Nu ş tie sa ta n a cu ce patimă
se biruie sufletul. El sea m ă n ă , d ar nu ştie dacă va se
cera la unii gânduri d e d e sfrâ n a re , la alţii de vorbire
derău şi, asem enea, c e le la lte p atim i. Şi sp re care pati
măvede că se în clin ă su fletu l, p e a c e e a i-o dă.
75. Un frate a în tr e b a t p e A w a M atée: Ce să fac
J dacă mă vizitează u n fra te şi e s te p o s t sau diminea-

$? Căci sunt strâ m to ra t. Şi a zis B ătrân u l: Dacă nu te
538 PATERICUL MARE
întristezi şi m ănânci cu fratele, bine faci. Dar dacă nu

aştepţi pe cineva şi m ănânci, a ceasta este voia ta.
76. Au în trebat unii dintre Părinţi pe Ava Meghe-
tie, zicând: Dacă p riso seşte m ân carea pentru ziua ur
mătoare, voia ta este ca să o m ănânce fraţii? Le-a zis
lor Bătrânul: Dacă s-a stricat, nu este bine să fie siliţi
fraţii să o m ănânce şi să se îm bolnăvească, ci să se
arunce. Dacă este însă bună şi se aruncă din pricina
desfătării şi se găteşte alta, aceasta este rău.
77. A zis iarăşi: La încep ut când ne adunam unii cu
alţii şi vorbeam despre ce ne este de folos, zidindu-ne
unii pe alţii, ne făceam cete-cete şi ne urcam la ceruri.
Acum, însă, ne adunăm unul la altul şi, ajungând la
vorbirea de rău, ne ducem în jos.
78. A fost în treb at A w a Mios de către un soldat
dacă Dumnezeu prim eşte pocăinţa. Iar el, după ce l-a
învăţat cu multe cuvinte, i-a zis: Spune-mi, dragule,
dacă ţi se rupe m antaua, o arunci? A zis: Nu, ci iarăşi
o cos şi mă folosesc de ea. A zis lui Bătrânul: Dacă ţie
îţi pare rău de haina ta, lui Dumnezeu nu-i va părea
rău de făptura Sa?
79. A cercetat odată A w a M acarie pe A w a Paho-
mie Tavenisiotul. Şi Pahomie l-a înştiinţat, zicându-i
că sunt fraţi în nerânduială. Şi el l-a întrebat: Vrei să-i
pedepsesc? I-a zis A w ei M acarie: Pedepseşte şi jude
că pe drept pe cei care sunt sub tine. Iar în afară să
nu judeci pe nimeni. Căci scris este: P e cei dinăuntru,
oare, nu-iju d ecaţi voi? Ia r p e cei din a fa r ă îi va ju deca
Dumnezeu™.
* » 1 Corinteni 5 ,1 2 -1 3 .
D ESP R E DARUL D EO SEBIRII 539
80. Se povestea d esp re A w a Netrâ, ucenicul Awei

Siluan, că atunci când s tă te a în chilia lui din Muntele
Sinai se chivernisea p e sin e cu m ăsură în trebuinţele
trupului. Când a aju n s ep isco p în Faran, s-a silit mult
pe sine la vieţuire asp ră. Şi i-a zis lui ucenicul: Awa,
când eram în pustie, nu te nev oiai aşa. Şi i-a zis Bătrâ
nul: Acolo era p u stie şi lin işte şi sărăcie, şi voiam să
chivernisesc trupul, ca să nu m ă îm bolnăvesc şi să cer
ceea ce nu aveam. A cum , a ici e s te lum e şi su nt pricini
multe. Iar dacă m ă îm b o ln ă v esc aici, s e va afla cel care
să mă îngrijească ca să nu p ie rd p e m onah.
81. Au venit o d ată p re o ţii ţin u tu lu i la m ănăstirea
| unde era A w a Pim en. Şi a in tr a t A w a Anuv şi i-a zis:
Să-i chemăm pe p re o ţi a s tă z i aici! Şi stând el m ult
i timp, awa nu i-a d at r ă sp u n s şi în tristâ n d u -se a ie ş it
I-au zis cei care şed e a u a p ro a p e de el: A w a, de ce nu
ai dat răspuns? L e-a zis lo r A w a P im en : Eu lucru să
le spun nu am, căci a m m u rit şi m o rtu l n u v o rbeşte!
82. A plecat od ată unul d in tre fra ţi d in p ărţile A w ei
Pimen şi a m ers în lo c s tră in . Şi a aju n s acolo la un
pustnic care avea m u ltă d ra g o s te şi m u lţi veneau la
el. Şi i-a vestit lui fra te le d e s p re A w a P im e n şi, auzind
despre virtutea lui, a d o r it m u lt s ă -l v ad ă. Când fratele
s-aîntors în Egipt, d u p ă u n a n u m e tim p , scu lân d u -se
pustnicul, a v en it d in lo cu l s tr ă in în E g ip t la m o n a
hul care-1 cercetase a ltă d a tă . C ăci îi s p u s e s e unde stă.
1 Văzându-1 pe el m o n ah u l, s -a m in u n a t ş i s -a b u cu rat
foarte. Şi a zis p u stn icu l: A ra tă d ra g o s te şi du-m ă la
Awa Pimen. Şi luându-1 p e el, s -a d u s la B ătrân u l şi
l avestit lui cele d e s p re e l, s p u n â n d u -i c ă e s te u n om
540 PATERICUL MARE
mare şi are multă dragoste şi m ultă cinste în ţinutul

lui. I-am vestit lui despre tine şi, dorind să te vadă, a
v enit L-a p rim it deci, cu bucurie şi, îmbrăţişându-se
unul pe altul, s-au a şez a t Şi a început străinul să vor
bească din Scripturi despre lucruri duhovniceşti şi
cereşti. Iar Awa Pimen şi-a întors faţa şi nu i-a dat
răspuns. Văzând că nu vorbeşte cu el, întristându-se,
străinul a p le cat Şi a zis fratelui care l-a adus: în za
dar am făcut toată această îndepărtată călătorie. Am
venit la Bătrânul şi iată, nici nu a vrut să vorbească cu
mine. Şi a intrat fratele la A w a Pimen şi i-a zis: Awa,
pentru tine a venit acest om mare, care are mare sla
vă în ţinutul său! De ce nu ai vorbit cu el? I-a zis lui
Bătrânul: Acesta ţine de cele înalte şi vorbeşte lucruri
cereşti, iar eu ţin de cele de jos şi lucruri pământeşti
vorbesc. Dacă îmi vorbea despre patimile sufletului,
eu i-aş fi răspuns. Dar dacă a vorbit despre lucruri
duhovniceşti, eu pe acestea nu le cunosc. Ieşind, deci,
fratele, i-a spus străinului: Bătrânul nu se grăbeşte să
vorbească din Scripturi. Dar dacă cineva îi vorbeşte
despre patimile sufletului, îi răspunde. Iar el, fiind
străpuns la inimă, a intrat la Bătrânul şi i-a zis: Ce
să fac, aw a, că mă stăpânesc patimile sufletului? Şi a
luat aminte Awa la el, bucurându-se, şi i-a zis: Acum
bine ai venit! Acum ţi-ai deschis gura despre acestea
şi am să o umplu de bunătăţi! Iar el mult folosindu-se,
a zis: Cu adevărat aceasta este calea. Şi mulţumind lui
Dumnezeu că l-a învrednicit să vorbească cu un astfel
de sfânt; s-a întors în ţara lui.
83. Povesteau unii că odată A w a Pim en şi fraţii lui
D ESPRE DARUL D EO SEBIRII 541
lucrau skulâkion59, d ar lu cru l nu în ain ta pentru că nu

cumpăraseră in. Şi cineva, d rag lui, a povestit unui ne
gustor lucrul. Dar A w a P im en nu voia să prim ească
de la nimeni nimic, p e n tru a nu-1 stân jen i. Şi negus
torul, vrând să dea de lu cru B ătrânu lu i, s-a prefăcut
că are nevoie de skulâkion şi a v e n it cu căm ila şi l-a
luat. Şi venind un frate la A w a P im en şi auzind ceea
ce a făcut negustorul, v rân d să-l laude, a zis: Adevă
rat, awa, şi fără să aib ă n ev o ie d e el l-a luat, ca să ne
facemnoi lucrul. Şi auzind A w a P im en că fără să aibă
nevoie l-a luat, a zis fratelu i: S co ală-te , p lăteşte o că
milă şi adu-1 înapoi. D acă nu-1 ad uci, P im en nu mai
stă aici cu voi! Căci nu p o t să fac n e d re p ta te unui om
care nu are nevoie de lu cru l a cela , c a să facă pagubă şi
să-mi ia câştigul. Şi a p le ca t fra te le cu m u ltă osten eală
şi l-a adus înapoi. D acă nu a r fi fă c u t a c e a sta , B ătrânu l
pleca de la ei. Când l-a v ăzu t în a p o i, s -a b u cu rat ca şi
când a aflat o m are co m o ară.
84. Un frate l-a în tre b a t p e A w a P im en , zicân d: Am
Scut un mare păcat şi v re a u s ă m ă p o c ă ie s c tr e i ani. A
zis lui Bătrânul: E ste m u lt! Ş i i-a z is fra te le : D ar până
laun an? Şi a zis iarăşi B ă trâ n u l: E s te m u lt! Şi ce i care
eraude faţă ziceau: P ână la p a tru z e c i d e zile? Şi iarăşi
a zis: Este mult! Şi a zis: E u z ic c ă d a c ă s e v a pocăi
omul din toată inim a lui şi n u v a m a i fa c e ia ră şi p ăca
tul şi în trei zile îl p rim e ş te D u m n e z e u !60
*s’Ex°vAAki(o)v sau oxoAAki(o)v este Utilul pentru candelă

«upentrulumânare. * “ Poziţia lui Awa Pimen în această apof-
kgma este încă un indiciu al lipsei de asprime şi al milostivirii
Părinţilor purtători de Dumnezeu ai pustiului faţă de omul câ-
Severitatea lor se limita în principal la ei înşişi.
542 PATERICUL MARE
85. A în treb at A w a Isaia pe A w a Pim en despre

gândurile murdare. Şi i-a zis A w ei Pim en: Precum co
şul plin cu haine, dacă îl lasă cineva, cu timpul, aces
tea putrezesc, to t aşa şi gândurile, d acă nu le împli
nim pe ele trupeşte, cu tim pul dispar, adică putrezesc.
86. A în treb at A w a Iosif acelaşi cuvânt. Şi i-a zis
A w a Pimen: Aşa cum d acă cineva pune un şarpe sau
un scorpion într-u n vas şi îl închide, cu tim pul acelea
vor muri, la fel şi gândurile viclene, care sunt sădite
de draci, prin răbdare dispar.
87. Un frate a v enit la A w a Pim en şi i-a zis: Semăn
ogorul m eu şi din acesta fac m ilostenie. I-a zis lui Bă
trânul: Bine fad ! Şi a p lecat plin de bunăvoinţă şi a
înm ulţit m ilostenia. A auzit A w a Anuv cuvântul şi a
zis A w ei Pim en: Nu te tem i de Dumnezeu vorbind
astfel fratelui? Şi a tăcu t B ătrânul. Şi după două zile a
chem at A w a Pim en pe fratele şi i-a zis lui ca să audă
şi A w a Anuv: Ce m i-ai zis zilele trecu te, căci mintea
mea era în altă parte? I-a zis lui fratele: Ţi-am spus că
sem ăn ogorul şi din el fac m ilostenie. Şi i-a zis Awa
Pimen: Am crezut că m i-ai vo rbit d espre un frate mi
rean. Dar dacă tu eşti cel care a făcut lucrul acesta,
atunri el nu este al monahului. Iar el, auzind, s-a în
tristat, zicând: Alt lucru nu cunosc d ecât pe acesta şi
nu pot să nu sem ăn ogorul m eu. D ed când a plecat,
Awa Anuv a pus m etanie A w ei Pim en, zicând: Iar-
tă-mă! Şi i-a zis Iui A w a Pim en: Şi eu am ştiut de la
început că nu este lucrul m onahului, dar am vorbit
gândului lui şi i-am dăruit bunăvoinţă spre propăşi
rea dragostei. Iar acum a p lecat în trista t şi iarăşi tot
acelaşi lucru va face.
D E S P R E DARUL D E O SE B IR II 543
88. A zis Avva P im en : D acă v a p ăcătu i un om şi va

tăgădui zicând: Nu am p ă c ă tu it!, să nu-1 cerţi! Că alt-
fel, îi tai bunăvoinţa! Ia r d a că îi spui: Nu deznădăjdui,
frate, ci păzeşte-te de a cu m în a in te , stâ rn e şti sufletul
lui spre pocăinţă.
89. A zis iarăşi: B u n ă e s te c e r c a r e a 61! Pen tru că
aceasta îl învaţă p e om şi-l fa c e î n c e r c a t
90. A zis iarăşi: O m ul c a r e în v aţă, d a r nu face ceea
ce învaţă, este a s e m e n e a izv o ru lu i, c a re p e to ţi îi spa
lă, dar pe sine nu se p o a te c u ră ţa .
91. Un frate a v e n it la A w a P im e n ş i a zis: Am m ulte
gânduri şi sunt în p rim e jd ie d in p ric in a lor. Şi l-a dus
Awa afară şi i-a zis: D e s c h id e -ţi p ie p tu l şi ţin e vântul!
Şi el a zis: Nu p o t să fa c a c e a s ta . A z is lui B ătrân u l:
Dacă aceasta nu p o ţi s ă fa c i, n ic i g â n d u rile nu le poţi
împiedica să vină. Al tă u e s t e în s ă a t e îm p o triv i lor.
92. A zis A w a P im en : D a că s u n t t r e i o a m e n i în a c e
laşi loc şi unul d in tre e i s e n e v o ie ş te în lin iş te b in e , ia r
altul este bolnav m u lţu m in d , ia r a ltu l s lu je ş te cu gând
curat, toţi trei fac a c e e a ş i lu c r a r e .
93. A întrebat A w a lo s i f p e A w a P im e n cum t r e
buie să postească. I-a z is lu i A w a P im e n : E u v reau pe
cel care mănâncă în fie c a r e zi, d a r m ă n â n c ă p u ţin, să
nuse sature. I-a zis A w a lo s if: C ân d e r a i m a i tâ n ă r nu
posteai câte două zile, a w a ? A d e v ă ra t, ş i tr e i z ile şi pa
truşi o săptămână. P e to a t e a c e s t e a le -a u în c e r c a t Pă
rinţii, fiind cu pu tere, d a r a u a fla t c ă c e l m ai b in e e ste
^se mănânce în fieca r e zi, d a r c â t e p u ţin . Ş i n e -a u d at
k*Jfcte folosit aid cuvântul Tteipo, care înseamnă cercare, în-

care va da neologismul experienţă.
544 PATERICUL MARE
nouă calea îm p ărătească62 p e n tru că e ste uşoară63.

94. Un frate a în tre b a t p e A w a P im en, zicând: Mi-au
lăsat m oştenire, ce să fac cu e a ? I-a zis lui Bătrânul:
Pleacă şi după tre i zile v ino şi îţi voi spune! A venit,
deci, cum i se rân d u ise şi i-a zis B ătrân u l: Ce am să-ţi
spun, frate? Dacă îţi voi sp u ne: D ă-o B isericii, acolo o
vor da ca m âncare. Dacă îţi voi sp u ne: Dă-o rudeniilor
tale, nu vei avea plată. D acă îţi voi spune: Dă-o săra
cilor, vei fi nepăsător. Deci, c ee a ce v rei, aceea să faci!
Eu lucru nu am să-ţi spun.
9 5 . A zis A w a Pim en: D acă îţi v in e gândul despre
trebuinţele trupului şi îl rân d u ieşti o dată, apoi îţi vine
a doua oară şi iarăşi îl rân du ieşti, a tre ia oară dacă
vine, să nu-1 m ai iei în seam ă pen tru că este netrebnic.
9 6 . Un frate a zis A w ei Pim en: D acă voi vedea un
lucru, vrei să-ţi spun d espre el? I-a zis lui Bătrânul:
Scris este: Cel c e răsp u n de la v o rb ă în ain te d e a o fi
* “ Expresia ca lea îm p ă ră tea scă este în uz din cele mai vechi
timpuri şi înseamnă, cum am zice astăzi, drumul principal şi si
gur pe care merge regele (vezi Numeri 20,17 şi 22,223- Caracte
ristic pentru calea împărătească era siguranţa drumului, pentru
că pe de o parte avea indicatoare scrise şi călătorul nu se temea
că se poate rătăci, iar pe de altă parte, datorită circulaţiei şi con
trolului statului, era asigurată securitatea, eliminând pericolul
tâlharilor ş.a.. In literatura ecleziastică, expresia intră în uz cu
sens metaforic şi exprimă calea de mijloc în nevoinţă, ferită de
riscul rătăcirii sau al tâlhăririi. C alea îm p ă ră tea scă în sensul ei
duhovnicesc revendică siguranţa pentru că depărtează perico
lul pornirilor spre cele de sus, spre cele din dreapta (excesul),
spre cele din stânga, lipsa, pe care diavolul, ca un maestru, le
sugerează, punând, ca un alt tiran, stăpânire pe suflete ca să le
piardă. Vezi apoftegmele 170 şi 278 (ET). * “ Trimitere la cu
vântul Mântuitorului: Şi povara M ea este u şo a ră (Matei 11,13).
ascultat e s te n ebu n ş i în cu rca t la minte64. De te în

treabă cineva, v o rb e şte , d e nu, taci!
97. A în tr e b a t u n fra te p e A w a Pimen, zicând:
Poate om ul să s e în c re d in ţe z e num ai pe o lucrare? Şi
i-a zis lui B ătrân u l c ă A w a Ioan Kolovos spunea: Eu
vreau ca om ul să s e îm p ă rtă ş e a sc ă câte puţin din toa
te virtuţile.
98. A zis ia ră şi A w a P im en că A w a Ammon spu
nea: Un om s tă t o t tim p u l cu secu rea în mână şi nu
află cum să d o b o a re cop acu l. Altul este încercat şi taie
câte puţin p ân ă d o b o a ră cop acu l. Şi zicea că securea
este d iscernăm ântu l.
99. A zis A w a P im e n c ă v o ia om ului este perete de
aramă în tre el şi D u m n ezeu şi stân că ce întoarce lovi
tura. Dacă om ul o p ă ră s e şte , zice şi el: în Dumnezeul
meu voi tr ec e zid u l!65 D acă în d rep tăţirea merge îm
preună cu voin ţa, o m u l s e va chinui.
100. Au v e n it o d a tă n iş te e re tici la A w a Pimen şi
au început să v o rb e a s c ă d e rău p e arhiepiscopul Ale
xandriei, cum c ă a r fi lu a t h iro to n ia de la preoţi. Iar
Bătrânul, tăcân d , a s tr ig a t p e ucenicu l său şi i-a zis:
întinde m asa şi d ă -le a c e s to ra să m ănânce, apoi tri-
mite-i cu pace.
101. A zis ia ră şi c ă A w a S iso e spunea: Există ruşi
nea netem erii (d e D u m n ezeu ), ca re are păcat!
102. Un fra te a în t r e b a t p e A w a Pim en, zicând: De
va cădea un o m în v re o g r e şe a lă 66 şi se va pocăi, este
iertat de D u m nezeu ? l-a z is lui Bătrânul: Oare Dum
nezeu, Care a p o ru n c it o a m e n ilo r să facă aceasta, nu
* “Pilde 18,13. * “ Psalmul 17,30. * «Vezi Galateni 6,1.

546 PATERICUL MARE
o va face cu atât mai mult El însuşi? Căci a poruncit lui

Petru să iertăm până de şaptezeci de ori câte şapte67.
103. Un frate a în treb at pe A w a Pimen, zicând:
Poate omul să-şi stăpânească gândurile şi să nu dea
niciunul dintre acestea vrăjm aşului? Şi a zis Bătrânul:
Este cel care prim eşte zece şi dă unul!
104. A zis A w a Pimen: Nu este monah cel care-şi
plânge soarta! Nu este monah cel care răspunde rău
lui cu rău! Nu este monah cel care se mânie!
105. Au cercetat unii dintre Bătrâni pe Awa Pi
men şi i-au zis lui: Vrei ca atunci când vedem un frate
adormind la slujbă să-l înghioldim ca să fie treaz la
priveghere? Iar el le-a zis lor: Eu când văd un frate că
aţipeşte îi pun capul pe genunchii mei şi-l odihnesc.
106. Ziceau despre un frate că era luptat de un
gând de hulă şi se ruşina să spună. Şi unde auzea des
pre un mare Bătrân, mergea la el ca să-i spună. Dar,
când ajungea, se ruşina să m ărturisească. De multe
ori a mers şi la Aw a Pimen. Şi-l vedea pe el Bătrânul
că are gânduri şi îi părea rău de fratele că nu le spu
nea. Deci, într-una din zile mergând înaintea lui, i-a
zis: lată, de atâta timp vii la mine având gânduri ca
să mi le vesteşti şi când ajungi aici, nu vrei să le mai
spui, ci pled dintr-odată, trist pentru că le ţii nespu
se. Deci, spune, fiule, ce ai? Iar el a spus: Cu hulă mă
luptă vrăjmaşul şi mă ruşinez să spun. Şi povestindu-i
lucrul, îndată s-a uşurat. Şi i-a zis lui Bătrânul: Nu te
mâhni, fiule, d , când vine gândul acesta, spune: Eu
amestec nu am. Hula ta să fie asupra ta, satană! Căci*
* rifatei 18,21-22. Numărul şapte Ia evrei exprimă deplinăta
tea şi este echivalentul hri de multe orL
un astfel de lucru sufletul meu nu vrea. Căci tot lucrul

pe care nu-1 vrea sufletul este trecător. Şi vindecân-
du-se, fratele a plecat.
107. Un frate a în treb at pe Avva Pimen, zicând: De
ce mă înduplecă dracii să fiu cu cel care este deasupra
mea şi mă fac să dispreţuiesc pe cel care este mai jos
decât mine? I-a zis lui Bătrânul: Pentru aceasta a zis
Apostolul: în tr-o ca să m are nu sunt numai vase de aur
şi de argint, ci şi d e lem n ş i d e lut; Deci, de se va curăţi
cineva p e sin e d e a cestea , va f i vas d e cinste, sfinţit, de
bună trebuinţă stăpân u lu i, p otriv it pentru tot lucrul
bun68.
108. A zis A w a Pim en: Obştea are trebuinţă de trei
lucrări: una spre sm erenie, una spre ascultare şi una
mişcătoare şi care are în centru lucrul obştii.
109. Un frate a în treb at pe Awa Pimen, zicând: La
vreme de strâm torare am cerut de la unul dintre sfinţi
un lucru care-m i trebu ia şi mi l-a dat ca milostenie.
Deci, dacă Dumnezeu le va iconomisi şi cu mine, să
dau lucrul acesta altora, sau să-l dau mai bine acelu
ia? l-a zis lui Bătrânul: D rept este la Dumnezeu să fie
dat aceluia, căci al lui este. A zis lui fratele: Deci dacă
i-1 duc şi nu vrea să-l prim ească, ci îmi va zice: Du-te
unde vrei, dă-1 m ilostenie, ce să fac eu? A zis lui Bătrâ
nul: Oricum, lucrul este al lui. Dacă cineva îţi dă din ai
lui, fără ca tu să-i ceri, acel lucru este al tău, iar dacă
îl ceri, fie de la m onah, fie de la mirean, şi nu vrea să-l
primească înapoi, ju decata este aceasta: Cu ştirea lui
să dai lucru m ilostenie pentru eL
110. Un frate a în tre b a t pe A wa Pimen, zicând: Ce
♦*2Timotei2,21.
548 PATERICUL MARE
este dacă se m ân ie cin eva p e fra te le lui fără pricină69?

Şi i-a zis: Pentru to a tă n e d re p ta te a p e c a re ţi-o va face
fratele tău din lăco m ie, d acă te m ân ii pe el, te mânii
fără pricină. Şi dacă îţi va s co a te o ch iu l d rep t sau îţi va
tăia m âna d reaptă şi te v ei m ân ia p e el, te mânii fără
pricină. Iar dacă te d esp arte p e tin e de Dumnezeu,
atunci să te m ânii!
1 1 1 . A în tre b a t un frate p e A w a Pim en, zicând: Ce
este pocăinţa pen tru păcat? Şi a zis B ătrânu l: Să nu-1
mai faci de atunci în ain te! Căci p en tru aceasta s-au
chem at fără de prihan ă drepţii, d eo arece au părăsit
păcatul şi s-au făcu t drepţi.
1 12. Un frate a în tre b a t pe A w a Pim en, zicând:
Poate omul să fie m ort? A zis lui: Dacă ajunge la pă
cat, ajunge să fie m o r t Iar dacă aju nge la lucrul bun,
va trăi şi-l va face pe el.
11 3 . A zis iarăşi: A învăţa pe aproapele este lucrul
celui sănătos şi fără patim ă. Pentru care pricină să zi
deşti casa altuia şi p e a ta să o dărâm i?
114. Acelaşi a zis: Ce folos este să m eargă cineva la
un m eşteşug şi să nu-1 înveţe?
115. A zis iarăşi: Cele p este m ăsură, to ate sunt de
la draci!
116. A zis iarăşi: Foam ea şi lipsa som nului nu ne-au
lăsat pe noi să vedem cele care su n t de nimic.
117. A întrebat unul dintre Părinţi pe A w a Pimen,
zicând: Cine este cel care zice: P ărtaş su n t eu tutu
ror celor ce se tem d e Tine70! Şi a zis Bătrânul: Duhul
Sfânt este Cel care spune aceasta.
* “Vezi Matei 5,22. * "Psalmul 118,33.
118. Un fra te a c e r c e ta t pe A w a Pimen. Şi stând

împreună cu m ai m ulţi, au lăudat pe un frate, că
este urător de re le 71. Şi i-a zis A w a Pimen: Ce este a
fi urător de re le ? F ra tele s -a pierdut şi nu a aflat ce
să răspundă. Şi scu lân d u -se a pus metanie Bătrânu
lui, zicând: Spune-m i, ce e ste să fii urător de rele? A
zis Bătrânul: Ura îm p o triv a răului aceasta este, dacă
cineva îşi u răşte p ă c a te le sale şi pe aproapele său îl
îndreptăţeşte.
119. Un frate l-a în tre b a t pe A w a Pimen, zicând:
Ce să fac cu g reu tatea a c e a sta care mă apasă? I-a zis
lui Bătrânul: Şi co ră b iile m ici şi cele m ari au odgoane,
şi atunci când v ântul nu e ste prielnic, trec funiile şi
odgoanele prin m ijlo c şi tra g câte puţin corabia, până
când Dumnezeu trim ite vânt. Şi dacă află că se ridică
nor, atunci se rep ed să le lege de catarg, ca să nu se
mişte încoace şi în c o lo 72.
120. Un frate a în tre b a t p e A w a Pimen despre în
râurirea pe care o p ro v o acă gândurile. Şi i-a zis lui Bă
trânul: A cest lucru sea m ă n ă cu bărbatul care are foc
de-a stânga lui şi u lcio r cu apă de-a dreapta lui. Dacă
se înteţeşte focul, p u ne ap ă din ulcior şi-l stinge. Fo
cul este săm ânţa v răjm aşu lu i, ia r apa este a se arunca
omul pe sine în a in te a lui Dumnezeu.
121. Un frate l-a în tre b a t pe A w a Pimen, zicând:
Este mai bine să v o rb e şti sau să taci? A zis Bătrânul:*
* 71Vezi: E ste ra 8 , 1 2 , u n d e s e sp u n e d esp re Dumnezeu că este
misoponiros - u r ă to r d e r e le (E d iţia rom ân ească a Bibliei nu
traduce a ce s t cu vân t, d eşi el a p a re în textul original). ♦ 72In
Patericul alfabetic s e a d a u g ă : C atargul este să te m ustri pe tine
Însuţi.
550 PATERICUL MARE
Cel care v o rb e şte p e n tru D u m n ezeu b in e face şi cel

care ta c e p en tru D u m nezeu a se m e n e a .
1 2 2 . Un frate l-a în tr e b a t p e A w a P im en, zicând:
Cum p o ate om ul să sca p e d e v o rb ire a d e rău a aproa
pelui? I-a zis lui B ătrân u l: Noi şi fra ţii n o ştri suntem
două icoane. In cea su l în c a re om u l ia seam a la sine
şi s e o sân d eşte p e sin e, d in p a rte a s a s e vede cinstit
fratele lui. Când în s ă s e v ed e p e s in e bun, îl vede pe
fratele său rău în a in te a sa.
1 2 3 . Un fra te l-a în tre b a t p e A w a P im en despre
acedie. Şi i-a zis lu i B ătrân u l: A ced ia s tă în ain te la tot
încep utul ş i nu e ste p atim ă m ai re a d e c â t aceasta. Dar
de o cu n o aşte om ul că a c e e a e ste , îş i află odihnă.
1 2 4 . Un fra te a în tre b a t p e A w a Pim en, zicând:-
Vreau să in tru şi să tră ie sc în o b şte . I-a zis lui Bătrâ
nul: Dacă v rei s ă in tri în o b şte, tre b u ie să fii nepăsă
to r73 faţă de o rice în tâ ln ire şi fa ţă de o rice lucru, altfel
nu poţi să lu crezi în o b şte. Căci n ici m ăcar cana de
apă nu o a i în stăp ânire.
1 2 5 . li ziceau fraţii A w e i P im en: Să plecăm din lo
cul acesta, căci n e tu lb u ră m ăn ăstirile d e aici74 şi ne*
* ^ L ip sa d e g rijă e s te v irtu te a d e b a z ă care-1 co n d u ce pe călu
gărul n ev o itor la v irtu te a b in ecu v ân tată a în străin ării. E ste vor
ba desp re n ep ă sa re a în sen sul bu n al cu vân tului, faţă de orice
lucru din afara vieţii d e o b şte. Fuga d e g rija n efo lositoare îl sal
vează pe călugăr, c a r e r ăm ân e n e stin g h e rit d e v o ta t faţă de prin
cipala lui lu crare du hovn icească, şi-l aju tă s ă în ain teze, în timp
ce ab aterea aten ţiei îl d ezo rien tează. + 74Im aginea p e care ne-o
dă apoftegm a a ce a sta co n stitu ie în că un indiciu c ă în Egipt exis
tau m ulte m ănăstiri la m arginile c e tă ţilo r şi în sa te , sau ch iar în
interiorul acesto ra. Deci, e r a posibil s ă ajun gă la e i şi strigăte
le copiilor la ceasul cân d se jucau sau făceau năzbâtii. Sau, mai
pierdem s u flete le . Ia tă , co p iii plâng şi nu ne lasă să

ne liniştim 75. L e-a zis lo r A w a Pim en: Pentru glasurile
îngerilor v re ţi s ă p le ca ţi d e aici?
126. Un fra te a zis A w e i Pim en: Trupul meu a slă
bit dar p atim ile m e le nu au slăbit. I-a zis lui Bătrânul:
Mărăcini ascu n şi s u n t p atim ile!
127. Un fra te l-a în tr e b a t pe A w a Pimen, zicând:
Cum trebu ie să s ta u 76 în ch ilie? I-a zis lui: Pentru şe
derea în chilie, a c e s te a s u n t la vedere: Lucrul mâini
lor şi m ân carea o d a tă în zi şi tăcerea şi cercetarea.
Iar pentru a p ro p ă şi în a scu n s în chilie sunt acestea:
Să porţi d efăim are a de sin e în to t locul, oriunde te
duci, şi să nu n e s o c o te ş ti ceasu rile slujbelor obşteşti
puţin probabil, e r a v o r b a d e s p r e glasurile copiilor vizitatorilor
care veneau Ia m ă n ă s tir e . In sp e cia l d esp re A w a Pimen şi fraţii
lui avem m ă rtu rie c ă d u p ă m a re a năvălire a barbarilor la Schit
(anul 4 0 7 ) ei p le a c ă şi îşi c o n tin u ă v ia ţa ascetică la Terrenouthi,
în Egipt (E T ). * " E x p r e s i a din ap o fteg m ă „nu ne lasă să ne liniş
tim’ nu a re în ţelesu l c o m u n al lip sei zgom otelor, ca să se odih
nească, ci e ste fo lo sit cu în ţe le s a s c e tic , anu m e că le îngreunează
nevoinţa isih astă, râ n d u ia la a s c e tic ă , căci strigătele provoacă
scindarea. D ar p o g o ră m â n tu l m in u n a t şi plin de discernământ
al lui A w a P im en, în s itu a ţia c o n c re tă , îi dezarm ează pe fraţii
protestatari cân d a s e a m ă n ă g lasu rile copilăreşti cu glasurile
îngerilor (E T ). * "C u v in te le K<x0r|pai, tcocOôpat, îcdOiopa fac
parte din v o ca b u laru l a s c e tic c a r e d esco p eră to ată trăirea mo
nahului în ch ilie a ş a cu m a p a r e şi-n apoftegm ă în decursul a
douăzeci şi p a tru d e o r e şi în sp ecial a lucrării lui ca rugăciune,
psalmodie, m e d ita ţie , p a z a m in ţii, v o rb ire a cu Dumnezeu şi alte
le. Astăzi cu vân tul K dO topa în la v re le m on astice, de exemplu la
Sântul Munte, e x p rim ă şi se n su l d e lo c în care-şi duce monahul
viaţa ascetică. K a B la p a x a su n t chiliile izolate care aparţin unei
mănăstiri şi s e d au că lu g ă r ilo r p e n tru o v iaţă ascetică mai îmbu
nătăţită (E T ).
552 PATERICUL MARE
şi nici cele ascu n se77. Iar d acă s e în tâm p lă să întârzii

un tim p la lucrul m âinilor tale, fă slu jb a ta fără tulbu
rare. Şi capătul tu tu ro r a cesto ra e ste să dobândeşti
tovărăşie bună şi să stai d ep arte de to vărăşia rea.
1 2 8 . S-a în tâm p lat câtorva din P ărinţi să meargă
la casa unui iubitor de H ristos. In tre ei era şi Awa
Pimen. Pe când m âncau ei, le-au adus şi carne şi au
m âncat to ţi în afară de A w a Pim en. Şi se minunau Pă
rinţii că nu m ănâncă, ştiind d iscernăm ân tu l lui. Când
s-au sculat, i-au zis; Tu e şti Pim en şi ai făcut aceasta?
Le-a răspuns Bătrânul: Iertaţi-m ă, Părinţilor, voi aţi
m âncat şi nim eni nu s-a sm intit. Iar eu, dacă mâneam,
deoarece m ulţi fraţi vin aproape de m ine, s-ar fi vă
tăm at, zicând: Pim en a m ân cat carn e şi noi nu mân
căm? Şi s-au m inunat de d iscernăm ântu l lui.
129. S-a sfădit odată Paisie cu fratele lui, care şedea
la A w a Pim en, până când a în cep u t să-i curgă sânge
din cap. Şi Bătrânul nu le-a v orbit nim ic to t timpul
A intrat, deci, A w a Anuv şi, văzându-i, a zis A w ei Pi
m en: De ce ai lăsat fraţii să se sfădească şi nu le-ai zis
nimic? A zis A w a Pim en: Sunt fraţi şi iarăşi se împacă.
A zis A w a Anuv: Ai văzut ce au făcut şi spui că iarăşi
se împacă? I-a zis A w a Pim en: Spune în inima ta că
nu eram aici înăuntru!78
130. Un frate a în treb at pe A w a Pim en, zicând: Ce
♦ 77Se înţeleg ispitele interioare, gândurile, poftele, patimile şi

altele. Vezi Psalmul 1 8 , 1 2 şi 1 Petru 3 , 4 . * 78Cititorul trebuie
să aibă în vedere că a tâ t Paisie şi fratele cu c a re s-a certat, cât şi
Anuv sunt fraţi după tru p cu A w a Pim en. A w a Pim en şi cei şase
fraţi ai lui, după câ t cunoaştem , s-au călu gărit îm preună. Anuv
este întâiul n ăscut, în tim p ce Paisie este cel m ai tânăr, şi a creat
sâ fee, că îm i v in e în tris ta r e şi m ă tulbur? Şi a zis Bă

trânul: Silirea79 îi fa ce ş i p e cei mici, şi pe cei mari să
se tulbure!
131. A în tre b a t egu m enu l unei obşti pe Awa Pi
men, zicând: Cum p o t să dobân desc frica de Dumne
zeu? I-a zis lui A w a P im en : Cum putem să dobândim
frica de D um nezeu d acă avem înăuntru burdufuri de
brânză şi b u to aie cu să ră tu ri?
132. Un frate a în tre b a t pe A w a Pimen, zicând:
Awa, erau doi o am en i, unul monah şi unul mirean.
Monahul s-a g ân d it s e a r a ca dim ineaţa să lepede schi-
ma, iar m ireanul s-a gân d it să se facă monah. Amân
doi au m urit în n o a p te a aceea. Ce li se socoteşte, oare?
Şi a zis Bătrânul: M onahul a m u rit monah şi mireanul
a murit m irean. Că în c e au fo st aflaţi aşa au plecat
133. A c e r c e ta t A w a Isa a c pe A w a Pimen şi, vă-
zându-1 pe a c e s ta p u n ân d u -şi puţină apă pe picioare
le sale, ca unul c a re av ea în d răzn eală la el, i-a zis: Cum
şi-au învăţat u n ii cu m u ltă asprim e trupurile lor? Şi
i-a zis A w ei P im en : Noi nu am fo st învăţaţi să fim
omorâtori de tru p u ri, ci o m o râto ri de patimi.
134. Un frate l-a în tr e b a t pe A w a Pimen, zicând:
Îmi vatăm su fletu l lân g ă a w a al meu. Să mai stau
încă lângă el? B ă trâ n u l ş tia c ă s e vatămă şi se minu
na că în treabă d acă s ă m ai ste a şi i-a zis: Dacă vrei,
mai stai! Şi p lecân d , a m ai sta t. A venit iarăşi, zicând
câteva greutăţi în o b ş te a f ra ţilo r săi, d a r cu inima nevinovată s-a
întors şi le-a u r m a t D. C hitty, T h e D esert a city, Oxford 1966, vezi
Şiapoftegma 1 5 0 . * 79E s te v o r b a d e sp re forţarea lucrurilor. Ded
nu este vorba d e s p re s ilire a p o zitiv ă frecven t întâlnită, d de for
ţarea necugetată.
554 PATERICUL MARE
Bătrânului: Îm i vatăm sufletul! Şi nu i-a zis A wa Pi

nten: Pleacă! A tre ia o ară a venit, zicând: Adevărat, nu
mai stau! Şi i-a zis: Iată, acum te -a i m ântuit. Pleacă şi
nu mai sta! Şi a zis B ătrânu l: Care om văzând că se va-
tăm ă sufletul său m ai are nevoie să în treb e? Despre
gândurile ascu nse să în tre b i şi să în cerci pe Părinţi,
dar despre p ăcate vădite nu e ste nevoie să întrebi, ci
îndată pleacă!
135. A în tre b a t Avraam, cel al A w ei Agaton, pe
A w a Pim en, zicând: De ce m ă luptă dracii? Şi i-a zis
A w a Pim en: Te luptă dracii? Nu ne luptă dacă facem
voile noastre, căci voile n o astre s-au făcut draci şi ele
sunt cele care ne strâm to rează ca să le împlinim pe
ele. Dacă vrei să vezi cu cine luptă dracii, iată cu Awa
Moise şi cu cei asem en ea lui!
136. Un frate a în tre b a t pe A w a Pim en, zicând: Mă
tulbur şi vreau să p ărăsesc locul. I-a zis lui Bătrânul:
Pentru care lucru? A răspuns fratele: Pentru că aud
cuvinte despre un frate care nu-m i su n t de folos. I-a
zis lui Bătrânul: Nu su n t adevărate cele pe care le
auzi! A zis lui fratele: Sunt, părinte, căci fratele care
mi le spune este credincios. A zis Bătrânul: Nu este
credincios! Căci dacă era credincios nu ţi-ar fi spus
acestea. Dacă Dumnezeu, auzind glasul Sodomei, nu
l-a crezut până nu a văzut cu ochii, nici noi nu trebuie
să credem atunci cele spuse. I-a zis lui fratele: Şi eu
am văzut cu ochii mei! Auzind Bătrânul, şi-a îndrep
tat faţa la păm ânt şi luând un pai mic, i-a zis: Ce este
acesta? A zis fratele: Pai este! Şi-a în to rs privirea Bă
trânul şi la acoperişul chiliei şi i-a zis: Ce este acela?
A zis fratele: B â rn ă e ste ! I-a zis lui Bătrânul: Spune

în inima ta că p ă c a te le ta le su n t ca bârna aceasta, iar
ale fratelui tă u ca a c e s t p ai m ic80. Auzind Awa Titoe
cuvântul a cesta , s -a m in u n at şi a zis: în ce te voi ferici
pe tine, A w a P im en ! P ia tră de m ult preţ! Cuvintele
tale sunt plin e de b u c u rie şi de toată slava!
137. A zis ia ră şi: O m ul ca re învaţă şi nu face ceea
ce învaţă se a s e a m ă n ă cu izvorul care pe toate le udă
şi le spală, ia r p e sin e nu s e p o ate curăţa, ci toată mur
dăria şi n ecu răţia e s te în el81.
138. A m e rs o d a tă A w a Serân ie cu ucenicul său
Isaac la A w a P im en şi i-a zis: Ce să fac cu acest Isaac,
care ascultă cu p lă c e re cuv in tele mele? I-a zis Awa
Pimen: Dacă v re i s ă s e fo lo se ască, arată-i în faptă vir
tutea, căci luând a m in te n u m ai la cuvânt, rămâne ne
trebnic. Iar d acă îi a ră ţi în faptă, îi va rămâne.
139. A zis ia ră şi: E ste u n om care pare că tace, dar
inima lui ju d e că p e alţii. Un astfel de om mereu vor
beşte. Şi este un altu l c a re de dim ineaţă şi până seara
vorbeşte şi p ă s tre a z ă tă c e re a . Adică nu vorbeşte ni
mic fără de folos.
140. A zis ia ră şi: P u te re a lui Dumnezeu nu sălăşlu
ieşte în omul ro b it p atim ilor.
141. A zis iarăşi: D acă u rm ărim odihna, aceasta fuge
de noi, iar dacă nu o u rm ărim , ne urmăreşte ea pe noi.
142. A zis A w a P im e n că un frate a întrebat pe
Awa Moise: în ce fe l o m o a ră om ul şinele său faţă de
aproapele. I-a z is lui: D acă om ul nu va spune stăruitor
* “ Matei 7, 4 . + 81Ca o v e rs iu n e a acestei apoftegmei este şi
apoftegma 9 0 a ace lu ia ş i cap ito l.
556 PATERICUL MARE
în gândul său că este d eja în m o rm ân t de trei ani, nu

va putea să îm plinească cuvântul acesta.
143. A fost un A w ă cu num ele Pamvo, despre care
se spunea că tim p de tre i ani a rugat pe Dumnezeu zi
când: Să nu mă slăveşti pe p ă m â n t Şi Dumnezeu atât
de mult l-a slăvit, în cât nu pu tea nim eni să caute la
faţa lui de slava pe care o avea faţa lui.
144. Au venit odată doi fraţi la A w a Pamvo şi l-a
întrebat pe el unul zicând: A w a, eu p ostesc pereche82
şi mănânc pereche de pâini. Oare m ă mântuiesc sau
sunt în rătăcire? A zis şi celălalt: A w a, eu scot din lu
crul mâinilor m ele doi cheraţi83 pe zi şi păstrez pen
tru m âncarea m ea puţine numii84, iar pe celelalte le
dau milostenie. Oare mă m ântuiesc sau mă aflu în ră
tăcire? Şi mult rugându-1 pe el, acesta nu le dădea răs
puns. După patru zile au vrut să plece. Şi i-au rugat pe
ei clericii, zicând: Nu vă întristaţi, fraţilor! Dumnezeu
vă dă vouă plata! Acesta este obiceiul Bătrânului, nu
vorbeşte degrabă, dacă nu are înştiinţare de la Dum
nezeu. Au intrat, deci, în chilia Bătrânului şi i-au zis.
Awa, roagă-te pentru noi! Şi le-a zis lor: Vreţi să ple
caţi? I-au zis: Da! Şi luând faptele lor asupra sa, scri
ind pe pământ, zicea: Pamvo posteşte câte două zile
şi mănâncă pereche de pâini. Oare cu aceasta se face
monah? Nu. Pamvo, iarăşi, lucrează pentru doi che
raţi şi îi dă milostenie. Oare cu aceasta se face pe sine
♦ “ Adică: postesc două zile şi m ănânc două pâini. * “ KepdTiov
este diminutivul cuvântului icăpaţ. La rom ani şi bizantini însem
na: a) un gen de monedă m ică din argint; b) o mică m ăsură pentru
greutăţi * “ Notipiov este o m onedă m ică din aram ă, argint, sau
aur care era în uz la dorienii din Sicilia şi din Italia de jos (ET).
monah? Nu încă. Şi le -a zis lor: Sunt bune şi faptele.

Dar dacă îţi p ăzeşti cugetul faţă de aproapele, aşa te
mântuieşti. Şi luând cunoştin ţă, au plecat cu bucurie.
145. Ziceau d esp re A w a Pamvo că niciodată nu a
râs faţa lui. Deci, în tr-u n a din zile, vrând dracii să-l
facă pe acesta să râdă, au legat de un lemn o pană şi o
ţineau în sus, făcând gălăgie şi zicând: Aii! Aii! Văzân-
du-i pe aceştia, A w a Pam vo a râs. Şi dracii au început
să joace, zicând: Ua! Ua! Pamvo râdea. Şi răspunzând,
le-a zis: Nu am râs, ci v-am b atjo co rit pentru neputin
ţa voastră, că atâţia ţin e ţi o pană!
146. Un frate l-a în tre b a t pe A w a Pamvo, zicând:
De ce mă îm piedică d racii să fac binele aproapelui
meu? I-a zis lui B ătrân u l: Să nu zici aşa, căci faci pe
Dumnezeu m incinos! Ci spune mai curând: Nu vreau
deloc să fac m ilă! Căci Dum nezeu ne-a luat-o înainte
şi a zis: Iată, v-am d a t p u tere să călcaţi peste şerpi şi
peste scorpii, şi p e s te to a tă p u terea vrăjmaşului, şi ni
mic nu vă va v ătăm a65.
147. A zis A w a P alad ie: Sufletul care se nevoieşte
după Dumnezeu tre b u ie fie să înveţe cu credinţă cele
pe care nu le ştie, fie să în v eţe pe alţii cu limpezime
cele pe care le ştie. Ia r d acă nu vrea nici una, nici alta,
boleşte de nebu nie. Căci încep utul lepădării de cre
dinţă este să tu ra re a de învăţătură şi lipsa poftei de
cuvânt, după care p u ru rea însetează sufletul celui iu
bitor de Dum nezeu.
148. A trim is A m m a S arra la A w a Pafhutie, zicând:
lucrul lui D um nezeu ai făcut oare, lăsând pe fratele
* 85Luca 1 0 ,1 9 .
558 PATERICUL MARE
tău să fie b atjo co rit? Şi a zis A w a Pafnutie: De vreme

ce fac lucrul lui Dumnezeu, lucru cu altcineva nu am86!
149. Un anum e Pafnutie e ra ep isco p în tr-o cetate
din Tebaida de Sus. A cesta e ra b ă rb a t iu bito r de Dum
nezeu şi ascet, în câ t şi sem n e m inu nate se făceau de
către el. Acestuia, în v rem ea prigoanelor, i-au scos
ochiul stâng. Şi îm p ăratu l C onstantin îl cin stea foarte
pe acest b ărb at şi m ereu îl ad ucea la p alatele împără
teşti şi îi săruta ochiul scos. A tât de m are era evlavia
îm păratului Constantin. Voi povesti unul din lucruri
le bune făcute de Pafnutie sp re folosul Bisericii, prin
sfatul lui. S-a păru t p o trivit ep iscop ilor adunaţi în
vrem urile acelea la N iceea87 să dea o lege nouă, prin
care preoţii - zic despre episcopi, şi preoţi, şi diaconi,
şi ipodiaconi - să nu m ai fie îm preu nă cu soţiile lor,
cu care se căsătoriseră pe când erau m ireni. Şi sculân-
du-se în mijlocul adunării Pafnutie, a strigat zicând
să nu se pună jug greu88 b ărb aţilo r preoţiţi, zicând că
nunta este cinstită, precum este scris89. Nu care cum
va cu asprim e peste m ăsură m ai curând să vatăme
Biserica. Căci nu p ot să ducă nevoinţa nepătim irii şi
poate nici să păzească înfrânarea. (înfrânare numeş
te aici şi însoţirea după lege cu fem eia). Este de ajuns
♦ “ Apoftegma aceasta este greu de înţeles. Cred că Bătrânul
afirm ă cu h o tărâre faptul că cine se ded ică lui Dumnezeu nu
trebuie să m ai ia am inte la nim eni altcineva, nici ch iar la ne
dreptatea sau batjocura ce se aduce fratelui. E ste vorba despre
dăruirea desăvârşită către Dumnezeu, c a re nu su p o rtă niciun fel
de concurenţă. * 87ln N iceea Bitiniei a şa cum se ştie, a avut loc
Sinodul 1 Ecumenic, din anul 3 2 5 d.Hr., în tim pul lui Constantin
cel Mare, precum şi Sinodul VII Ecum enic, m ult m ai târziu, în
anul 7 8 7 . * “ Vezi Fapte 1 5 ,1 0 . * “ Evrei 1 3 ,4 .
ca cel care a a ju n s s ă s e facă cleric să nu mai vină spre

nuntă, după tra d iţia v e ch e a Bisericii, dar nici să se
despartă de a c e a s ta o d ată ce a prim it-o pe când era
mirean. Şi zicea a c e s te a , fără să fi cercat nunta el în
suşi şi mai sim p lu sp u s fă ră să cunoască femeie. Căci
de copil a c re sc u t în m ă n ă stire şi avea drept veşmânt
înffânarea. Şi s-au în d u p le ca t to ţi episcopii de cuvin
tele lui Pafhutie: De a c e e a şi discuţia despre aceasta
a încetat şi ţin e re a d e p a rte de nuntă au lăsat-o celor
care voiau a c e a s ta 90.
150. Ziceau B ă trâ n ii că Paisie, fratele Awei Pi-
men, a găsit un m ic v as cu m o n ed e de aur. A zis, deci,
fratelui său m ai m a re , A w e i Anuv: Ştii că este aspru
foarte cuvântul A w e i P im en. Vino să zidim mănăstire
pentru noi de acu m şi să şed em acolo fără grijă. A zis
Awa Anuv: Şi de u n d e să zidim ? Şi el i-a arătat mone
dele de aur. T are s -a în tr is ta t A w a Anuv, socotind că
acestea sunt p ric in ă d e p ag u bă pentru sufletul lui. Şi
i-a zis: Bine! Să m e rg e m şi să zidim chilie dincolo de
râu. A luat deci A w a A nuv vasu l şi l-a pus în culionul
Lui. Când tre c e a u râu l şi au aju n s pe la mijloc, Awa
Anuv s-a făcut că îş i p ie rd e cum p ăna şi a scăpat culi
onul cu m on ed ele în râu . A în cep u t atunci ca şi când
s-ar fi în trista t A w a A nuv şi i-a zis A w ei Paisie: Nu
te întrista, a w a ! De v re m e ce au p lecat monedele, să
mergem iarăşi la fra te le n o stru . Şi întorcându-se, au
rămas cu pace91.
* "Vezi 1 C orinten i 7 , 1 - 7 . * 91Şi-n apoftegm a aceasta se des

coperă ca ra cte ru l m ai v ioi al tâ n ă ru lu i Paisie, pe care în cele din
urmă l-a salvat n e v in o v ă ţia inim ii, ştiu tă num ai de Domnul (vezi
Matei 1 8 ,3 ) (E T ).
560 PATERICUL MARE
151. A venit odată un m onah rom an şi a locuit în

Schit; aproape de biserică. Avea şi un rob care-1 slu*
jea. Văzând preotul slăbiciu nea lui şi aflând din ce fel
de odihnă92 venise, îi trim itea şi lui din ce iconomisea
Dumnezeu şi se aducea la biserică. Şi făcând douăzeci
şi cinci de ani în Schit, a devenit văzător cu duhul şi a
căpătat faimă. Şi auzind unul dintre m ai-m arii Egipte
nilor despre el, a venit să-l vadă, nădăjduind să afle la
el vreo nevoinţă tru pească deosebită. Intrând la el, l-a
îm brăţişat şi făcând amândoi rugăciune, s-au aşezat.
Şi a văzut egipteanul că poartă haine plăcute şi covor
şi piele sub el şi o pernă mică, având şi picioare cura
te cu sandale. Şi văzând el acestea, s-a sm intit că în
locul acela nu era o astfel de petrecere, ci mai curând
multă asprime. Iar Bătrânul, fiind văzător cu duhul,
a înţeles că s-a sm intit şi a zis slujitorului său: Fă-ne
praznic pentru venirea a w e i astăzi! S-a întâmplat să
aibă câteva legume pe care le-a fiert. Şi la ceasul me
sei, sculându-se, au m âncat. Avea Bătrânul şi puţin
vin pentru slăbiciunea lui şi au băut. Şi facându-se
seară, au spus cei doisprezece psalm i şi s-au culcat
La fel şi noaptea. Sculându-se dim ineaţă, egipteanul
i-a zis: Roagă-te pentru mine! Şi a ieşit, de nimic folo-
sindu-se. Şi puţin după ce a plecat, vrând Bătrânul să
se folosească acela, a trim is să-l cheme. Şi când a ve
nit, iarăşi, l-a prim it cu bucurie şi l-a întrebat zicând:
Din ce ţară eşti? Şi a zis: Egiptean! Din ce cetate? Iar
el a zis: Eu nu sunt din cetate! Şi i-a zis: Ce lucru ai
făcut în sat la tine? Şi el a zis: Paznic! Şi i-a zis: Unde
dormeai: Iar el a zis: Pe ogor! Aveai aşternut sub tine?
* ,2Trai bun, viaţă îmbelşugată.
D E S P R E D ARU L D EO SEBIRII 561
La o g o r s ă a i a ş t e r n u t s u b t i n e ? D a r cum ? Pe pământ!
Şi i-a z is lu i i a r ă ş i : Ş i c e a v e a i d e m â n c a re la ogor şi ce
vin b e a i? A r ă s p u n s a c e l a : E s t e m â n c a r e şi băutură la
ogor? Dar, c u m t r ă i a i ? M â n e a m p â in e u scată şi dacă
găseam p u ţ in ă s ă r ă t u r ă 93 ş i a p ă . R ăspun zând Bătrâ
nul a z is: O s t e n e a l ă m a r e ! E r a b a ie în s a t ca să vă spă
laţi? Ia r e l a z i s : N u , c i n e s p ă la m în râu când voiam.
Aflând, d e c i, t o a t e a c e s t e a B ă t r â n u l d esp re strâm to
rarea v ie ţii d e d i n a i n t e ş i v r â n d s ă s e fo lo se ască acela,
i-a p o v e stit a c e l u i a p e t r e c e r e a lu i d e d in ain te, cea din
lume, z ic â n d : E u , s m e r i t u l , c e l p e care-1 vezi, sunt din
marea c e t a t e a R o m e i , a ju n s m a r e în p alatu l îm păra
tului. Şi c â n d a a u z i t e g i p t e a n u l în c e p u tu l cuvântului
lui a fo st s t r ă p u n s l a i n i m ă ş i a s c u lt a cu aten ţie cele
spuse. Ia r ă ş i i - a z i s lu i: A m p ă r ă s i t c e ta te a şi am venit
în pustia a c e a s t a . Ş i i a r ă ş i e u , c e l p e care-1 vezi, aveam
case m a ri ş i b a n i m u lţ i, p e c a r e n e so co tin d u -le, am
venit în a c e a s t ă c h i l i e m ic ă . Ş i ia r ă ş i, eu , c e l pe care-1
vezi, a v e a m p a t u r i d e a u r ş i c o v o a r e p re ţio a se şi în
locul lo r m i-a d a t D u m n e z e u a c e s t c o v o ra ş sărăcăcios
şi pielea d e s u b e l. Ş i h a i n e l e m e le e r a u d e m are preţ
şi în locu l l o r p o r t a c u m a c e s t e h a in e s ă ră că cio a se . La
mesele m e le c h e l t u i a m m u l t a u r ş i în lo cu l lo r mi-a
dat D u m n e z e u p u ţ i n e l e g u m e ş i a c e s t p a h a r m ic de
vin. Mă s lu je a u m u l ţ i s e r v i t o r i ş i în lo cu l lo r a pus
în inim ă B ă t r â n u lu i a c e s t u i a s ă m ă s lu je a sc ă . în lo
cul băii p u n a c u m p u ţ i n ă a p ă p e s t e p icio a re le m ele
Şi sandale p e n t r u s l ă b i c i u n e a m e a . î n lo cu l harp ei şi
al in s tr u m e n te lo r m u z i c a l e s p u n a c u m c e i d oisp reze
cepsalm i. A s e m e n e a ş i n o a p t e a , î n lo c u l p ă c a te lo r pe
* 93Came sărată sau p eşte s ă r a t
562 PATERICUL MARE
care le făceam , acum cu od ihnă fac m ica m ea lucrare.

Te rog, deci, a w a , să nu te sm in te şti de slăbiciunea
mea! Auzind acestea, egipteanu l şi-a v en it în fire şi a
zis: Vai m ie! Din m area strâm to rare a lum ii eu am ve
nit la odihnă şi cele pe care nu le aveam atunci, acum
le am. Iar tu de la m ultă odihnă ai v en it la strâmtorare
şi de la m are slavă şi bo găţie ai v en it la sm erenie şi să
răcie. Şi folosindu-se mult, a p lecat şi a ajuns prietenul
lui şi-l cerceta adesea pentru a se folosi. Căci era bărbat
cu discernăm ânt şi plin de m ireasm a Sfântului Duh.
152. Un frate a zis A w ei Sisoe: Cum de nu plea
că patim ile de la m ine? I-a zis lui Bătrânul: Lucrurile
lor sunt înlăuntrul tău. Dă-le înapoi arvuna lor şi vor
pleca94.
153. Au în treb at unii pe A w a Sisoe, zicând: Dacă
va cădea un frate, nu are trebu in ţă să facă pocăinţă un
an? Iar el a zis: Aspru este cuvântul! Iar ei au zis: Dar
şase luni? Şi iarăşi a zis: Mult este! Iar ei au zis: Dar
patruzeci de zile? Iarăşi a zis: Mult este! Şi i-au zis:
Ce vom face, deci, dacă un frate va cădea şi se va face
îndată m asa iubirii, acesta să intre la m asa iubirii? A
zis lor Bătrânul: Nu! Ci are trebu in ţă să facă pocăinţă
câteva zile. Căci cred lui Dumnezeu, că dacă un astfel
de frate se va pocăi din to t sufletul şi în trei zile îl va
primi Dumnezeu95.
154. L-a întrebat A w a Iosif pe A w a Sisoe, zicând:
De cât timp are nevoie omul pentru tăierea patimi
lor? I-a zis lui Bătrânul: Timpul vrei să-l afli? A zis
* ^Cuvintele acestea ale lui A w a Sisoe su nt co n sem n ate şi-n cu
vintele lui A w a Zosima. * 95Vezi apoftegm a 8 4 a acestui capitol.
D ESP R E DARUL DEOSEBIRII 563
Awa Iosif: Da! A z is, d e c i, B ă trâ n u l: în oricare ceas

vine patim a, în d a tă s ă o ta i!
1 55. Un fra te a în t r e b a t p e A w a Siso e, zicând: Ce
să foc, a w a , c ă a m c ă z u t? I-a z is lui B ătrân u l: Ridică-te
iarăşi! A zis lui fr a te le : M -am s c u la t şi iarăşi am că
zut! Şi i-a zis B ă trâ n u l: R id ic ă -te ia ră şi şi iarăşi! A zis,
deci, fratele: P â n ă c â n d ? A zis B ă trâ n u l: Până când te
va găsi cea su l m o r ţii, fie în b in e , fie în căd ere. Căci în
ceea ce va fi a fla t o m u l, în a c e e a şi p le acă96.
156. Un fra te a în t r e b a t p e A w a Siso e, zicând: Ce
voi face p e n tru p a tim i? Şi a z is B ă trâ n u l: F iecare este
ispitit de în s ă ş i p o fta s a 97.
157. Odată a ie ş it A w a S iso e d in m u ntele A w ei An
tonie în m u n tele c e l m a i d in a fară98 al Tebaidei şi s-a
aşezat acolo. Şi lo cu ia u ac o lo m e le tie n i99, în Kalamonul
Arsinoei100. Şi un ii, au zin d c ă a ie ş it în m u ntele cel mai
din afară, au d o rit s ă -l v ad ă. Şi ziceau : Ce să facem căci
sunt în m u nte şi m e le tie n i? Ş tim c ă B ătrân u l nu se va-
tămă de aceştia. D a r n o i, v râ n d s ă în tâ ln im pe B ătrân,
nu cumva s ă c ă d e m în is p ita ere ticilo r. Şi p en tru a
nu-i întâlni p e e re tic i, n u s -a u dus să -l vadă pe Bătrân.
♦ ’‘Vezi apoftegm a 1 3 2 a acelu iaşi cap itol. * 97lacob 1 ,1 4 . * "M u n

tele din afa ră, din te x tu l v e c h i, a ş a c u m s e tr a g e concluzia din
context, e r a ce l m a i î n d e p ă r t a t p u n c t d e p u stiu . ♦ " E s t e v o r
ba despre u c e n icii lu i M e le tie , e p is c o p u l L ico p o lei, din Tebaida
Egiptului, în te m e ie to r ş i c o n d u c ă to r al sch ism e i m eletien e, la
începutul se c o lu lu i a l IV -lea, c a r e a tu lb u r a t B is e ric a p ân ă în se
colul al V-lea. U r m ă rile a c e s te i e re z ii a u aju n s p â n ă în secolul al
VHI-lea. M eletie a m u r it i m e d ia t d u p ă an u l 3 2 8 . * 100Kalam onul
Arsinoit se g ă s e a s u b le g e a a r s in o ită , în ţin u tu l Faium , cu cap i
tala la A rsin o ie (E T ).
564 PATERICUL MARE
158. A zis A w a Sisoe, Tebeul, ucenicului său: Spu

ne-mi ce vezi la m ine şi eu îţi voi spune ce văd la tine!
A zis lui ucenicul: Tu eşti bun la m inte, dar puţin aspru.
A zis lui Bătrânul: Tu eşti bun, dar m olatic la minte.
159. Zicea unul dintre Bătrâni: Am întrebat pe
Awa Sisoe ca să-m i spună cuvânt şi, răspunzând,
mi-a zis: De câte poate omul să fugă şi nu se păzeşte
împlineşte trebuinţa păcatului.
160. A cercetat un frate în M untele Sinai pe Awa
Siluan. Şi văzând pe fraţi lucrând, a zis Bătrânului: Lu
craţi nu pentru m ân carea cea p ierito a re101. Căci Ma-
ria partea cea bună şi-a ales102. Atunci Bătrânul a zis
ucenicului său, Zaharia: Dă fratelui o carte şi pune-1
în chilie fără nimic. Şi a făcut aşa. Când s-a făcut cea
sul al nouălea103, se uita la uşă, poate trim it pe cineva
să-l chem e la masă. Dar cum nim eni nu l-a chemat,
sculându-se, s-a dus la Bătrânul şi i-a zis: Nu au mân
cat fraţii astăzi, aw a? Şi i-a zis Bătrânul: Da! Iar el a
zis: De ce nu m-au chem at şi pe m ine? A zis lui Bătrâ
nul: Pentru că eşti om duhovnicesc şi nu ai trebuin
ţă de m âncarea aceasta. Iar noi, fiind trupeşti, avem
nevoie să mâncăm şi de aceea lucrăm. Tu partea cea
bună ai ales, adică să citeşti toată ziua, şi nu ai tre
buinţă să mănânci m âncare trupească. Şi cum a auzit
acesta, a pus metanie Bătrânului, zicând: Iartă-mă,
aw a! A zis Bătrânul: Oricum, nevoie are şi Maria de
Marta, căci prin Marta şi Maria este lăudată.
161, Un Bătrân povestea despre cineva care a
alunecat într-un păcat greu şi, pătrunzându-se spre
pocăinţă, a plecat să vestească unui Bătrân. Dar nu a
• wlIoan 6 ,2 7 . # 102Luca 1 0 ,4 2 . * 103Adică, ceasul al treilea!
DESPRE DARUL DEOSEBIRII 56 5
spus acestu ia fap ta, ci l-a în tre b a t: D acă îi vine cuiva

gândul cu tare, a re m â n tu ire ? l-a răsp u n s acela, fiind
neîncercat în d e o s e b ir e a d u h u rilo r: Ţ i-ai pierdut su
fletul! Auzind a c e a s ta , fr a te le a zis: D acă m i-am p ier
dut sufletul, s ă m e r g a tu n c i în lum e. Şi plecând, i-a
venit în m in te s ă m e a r g ă ş i s ă v e ste a s c ă gândurile lui
şi Awei Siluan. C ăci a c e s t A w a Silu an e ra m are în de
osebirea duhurilor. V en in d , d eci, la el fratele, nu i-a
zis fapta, ci i-a sp u s la fe l c a ş i ce lu ila lt B ătrân. Şi des-
chizându-şi p ă rin te le gu ra, a în c e p u t să v o rbească din
Scriptură, sp u n ân d u -i c ă n u e s te to tu şi osândă pen
tru cei care au n u m a i g ân d u ri. A uzind fratele şi luând
putere în su flet şi p rin z â n d c u ra j, i-a v e stit lui şi fapta.
Auzind p ă rin te le ş i fa p ta , c a u n b u n doctor, i-a pus pe
suflet balsam ul d in D u m n e z e ie ş tile Scrip tu ri, cum că
este pocăinţă p e n tru c e i c a r e în d ep lin ă cu n o ştin ţă se
întorc la D u m nezeu. Ş i c â n d a v iz ita t a w a al n o stru pe
părintele acela, i-a p o v e s tit a c e s te a şi a zis: lată, cel
care d ezn ăd ăjd u ise ş i v o ia s ă s e în to a rc ă în lum e este
ca o stea în m ijlo cu l fra ţilo r. Ia r a c e s te a le-am povestit
ca să vedem că e s t e p r im e jd ie în a în cre d in ţa celo r
fără d iscern ăm ân t fie g â n d u rile , fie fap tele.
162. Un fra te a î n t r e b a t p e A w a S arm atâ, zicând:
Gândurile m e le îm i s p u n : Nu lu c ra , d a r m ăn âncă, bea
şi dormi. I-a zis lu i B ă tr â n u l: C ând îţi e ste foam e, m ă
nâncă, când îţi e s t e s e te , b e a ş i cân d îţi e ste som n,
dormi! Un a lt B ă tr â n s -a în tâ m p la t s ă v in ă la fratele.
Şi i-a spus fra te le c e le c e -i s p u s e s e A w a Sarm atâ. A
zis, deci, B ă trâ n u l: A c e a s ta e s t e c e e a c e ţi-a zis A w a
Sarmatâ: Când îţ i e s t e t a r e fo a m e şi îţi e ste se te în cât
nu mai poţi, a tu n c i m ă n â n c ă ş i b e a ! Şi când priveghezi
566 PATERICUL MARE
foarte m ult şi îţi e ste som n, d orm i! A ceasta este ceea

ce ţi-a zis ţie Bătrânul.
1 63. Au v enit doi B ătrân i, m ari anah oreţi, din păr
ţile Pelusiului104 la Amm a Sarra. Şi, plecând la drum,
ziceau unul către altul: S-o sm erim pe b ătrâna aceas
ta! Şi i-au zis ei: Vezi să nu s e în a lţe gândul tău şi să
zici: Iată anahoreţii vin la m ine, fem eie fiind. Le-a zis
lor Amma Sarra: La fire su n t fem eie, d ar nu şi la gând!
164. A zis Amma Sarra: Dacă m ă rog lui Dumnezeu
ca toţi oam enii să afle odihnă la m ine, m ă voi afla în
uşă făcând fiecăru ia m etanie. Ci m ai curând voi cere
ca inima m ea să fie neprih ănită faţă de toţi.
165. A zis iarăşi fraţilor: Eu su n t bărbat, iar voi
sunteţi femei!
166. A zis Sfânta Sinclitichia: Cei care adună bogăţia
materială cu osteneli şi cu prim ejdii pe mare, câştigând
multe, poftesc şi mai multe. Şi pe cele pe care le au le
socotesc a fi nimic şi se întind spre cele pe care nu le au.
Iar noi şi din cele trebuincioase nu avem nimic şi nimic
nu vrem să dobândim pentru frica lui Dumnezeu.
167. A zis iarăşi: Este în tristare folositoare şi în
tristare care aduce stricăciune. în trista rea folositoa
re este când te strâm torezi pentru păcatele proprii
şi pentru bolile aproapelui. Ea contribuie să nu cadă
monahul din gândul cel bun şi să se apropie de bu
nătatea desăvârşită. Este şi în tristarea de la vrăjma
şul, plină de nebunie, care se num eşte de către unii
şi acedie. Trebuie, deci, ca acest duh să-l stingem cu
rugăciune şi cu psalmodie.*
* 1MVeche cetate de ţărm a Egiptului, pe înălţim ea braţului de
răsărit al Nilului.
168. A zis ia ră şi: E ste prim ejd ios să înveţi pe alţii

altfel d ecât c e le d o bân d ite p rin vieţuire practică. Căci
precum, d acă cin ev a c a re a re casa dărăpănată şi pri
meşte străin i îi p u n e în p rim ejd ie prin căderea casei,
aşa şi cei care nu s e z id esc pe ei mai întâi, duc la pier
zare pe cei ca re vin la ei. Căci cu cuvintele îi cheamă
spre m ântuire, d ar cu felul lo r de viaţă fac rău celor
nevoitori.
169. A zis iarăşi: E ste b in e să nu te mânii! Iar dacă
se întâmplă, nici m ă c a r o zi, ca măsură, nu ţi-a îngă
duit cel care a zis: S o a rele s ă nu apună p este mânia
voastră105. Şi tu a ştep ţi p ână când apune tot timpul
tău? De ce urăşti pe cel care te -a întristat, omule? Nu
el este cel care te -a ned rep tăţit, ci diavolul. Urăşte
boala şi nu p e bolnav!
1 170. A zis iarăşi: E ste o nevoinţă poruncită de vrăj
maş. Căci u cenicii lui p e aceasta o fee. Deci, cum deo
sebim nevoinţă d um n ezeiască şi împărătească de cea
tiranică şi d răcească? A ceasta se arată din măsurarea
lor. Să fie un sin gu r can o n de postire tot timpul tău.
Nu patru sau cin ci zile să p o steşti şi pe celelalte să
le cheltuieşti în m u lţim e de m âncăruri. Căci peste tot
lipsa de m ăsură se face ad ucătoare de stricăciune.
Dacă eşti tân ăr şi săn ăto s, p o steşte! Căci vor veni bă
trâneţile şi bolile. Cât m ai p o ţi încă, adună-ţi merinde,
pentru ca, atun ci când nu m ai poţi, să afli odihnă.
171. A zis iarăşi: Cu c â t propăşesc luptătorii, cu
atât potrivnicii se b a t m ai cu putere.
172. A zis iarăşi: S cris e ste: Fiţi d ar înţelepţi ca
şerpii şi n ev in ov aţi ca p oru m be ii 106. Să fiţi înţelepţi
* 105Efeseni 4 , 2 6 . * 106M atei 1 0 , 1 6 .
568 PATERICUL MARE
precum şerpii a zis p en tru c a să nu vă prindă pe voi

năvălirile şi m eşteşu gu rile diavolului. Căci ceea ce
este asemănător, de asem ăn area lui degrab se atrage.
Iar neprihănirea porum belului a ra tă curăţia faptei.
173. A zis A w a Iperehie: Cu ad ev ărat înţelept este
cel care nu cu cuvântul învaţă, ci cu lucrul îndrumă.
174. A p lecat odată Pavel, ucenicu l A w ei Or, să
cumpere nuiele de finic şi a aflat că alţii au mers îna
intea lui şi au dat arvună. C ăd A w a Or nu dădea ni
ciodată arvună la nim ic, d la v rem e trim itea plata şi
cumpăra. A plecat, deci, ucenicul lui şi în alt loc pen
tru a cumpăra finic. Şi i-a zis lui grădinarul: Cineva
mi-a dat arvună şi nu a m ai venit, ia tu, deci, finicul.
Şi luându-1, a venit la B ătrânul şi i-a v estit acestea. Şi
cum a auzit Bătrânul, şi-a lovit palm ele, zicând: Or nu
mai lucrează anul acesta! Şi nu l-a lăsat să aducă nu-
ielele înăuntru, ci le-a dus înapoi de unde le-a luat
175. Era un sătean în p ărţile A w ei Or, pe nume
Longhin, care făcea m ulte m ilostenii. Şi vizitându-1
unul dintre părinţi, l-a rugat să-l ia şi pe el la Awa Or.
Mergând, deci, la Bătrânul, m onahul îl lăuda pe sătean
că este bun şi că face m ultă m ilostenie. Şi înţelegând
Bătrânul, a zis: Da, bun este! A început, deci, monahul
să-l roage pe el, zicând: Iertare, a w a ! Să vină şi el să
te vadă! Şi răspunzând Bătrânul, a zis: Adevărat, nu
va trece văgăuna aceasta şi nu m ă va vedea!
176. A zis un Bătrân că acest glas va striga la om
până la ultima suflare: A stăzi în toarce-te!107
177. A zis un Bătrân: Iosif cel din A rim ateea a luat
trupul lui Iisus şi înfăşurându-1 în giulgiu curat, l-a*
* 107Vezi Evrei 3 ,7 .
pus în m orm ânt n o u 108, adică în om nou. Să râvneas

că, deci, fiecare, cu m u ltă grijă, să nu păcătuiască, ca
să nu hulească pe D um nezeu Care locuieşte împreu
nă cu el, şi să-L alunge din sufletul lui. Lui Israel i s-a
dat mană în p u stie ca să m ănânce, iar adevăratului
Israel i s-a d at Trupul lui Iisus.
178. Un frate ca re se în străin ase a întrebat pe Bă
trânul zicând: Vreau să plec la ale mele! Şi i-a zis lui
Bătrânul: A ceasta să cunoşti, frate, că venind din ţara
ta până aici, pe Dom nul L-ai avut călăuză, iar dacă te
întorci, nu-L m ai ai!
179. Un frate stătea într-o chilie în Egipt, petrecând
în multă sm erenie. El avea o soră care trăia ca desfrâ
nată în cetate şi m ultor suflete le-a adus pierzania. De
multe ori, Bătrânii l-au n ecăjit pe fratele şi au izbutit
să-l înduplece să o întâlnească, poate cu îndemnurile
lui să pună capăt păcatului ce se făcea prin ea. Cum a
ajuns la locul acela, văzându-1 cineva dintre cunoştin
ţe, i-a luat-o înainte, dând de veste aceleia şi zicând:
Iată, fratele tău este la uşă! Şi ea, venindu-şi în fire, a
părăsit pe bărbaţii pe care-i slujea şi s-a repezit cu ca
pul descoperit să-l vadă pe fratele. Şi încercând ea să-l
îmbrăţişeze, el i-a zis: Sora m ea adevărată, ai milă de
sufletul tău! Prin tin e m ulţi s-au pierdut. Cum vei putea
să înduri chinul cel veşnic şi amar? Iar ea, tremurând
toată, i-a zis: Ştii dacă este mântuire pentru mine de
acum înainte? Şi el i-a zis ei: Dacă vrei, este mântuire!
Şi ea, aruncându-se la picioarele fratelui, îl ruga să o ia
cu el în pustie. Şi el a zis: Pune-ţi acoperământ peste
capul tău şi urm ează-m i. A zis lui aceea: Să mergem!
* 108Matei 2 7 ,5 7 -6 1 .
570 PATERICUL MARE
îm i e ste m ai de folos u râ ciu n e a cap u lu i d esco p erit109

d ecât să intru în c ă o d ată în lo cu l u n d e s e lucrează
fărădelegea. Cum au p o rn it la drum , el o sfătuia spre
pocăinţă. Şi, văzând n işte o a m e n i v en in d în calea lor,
i-a zis: P en tru că nu to ţi ştiu că e şti s o ra m ea, rămâi
puţin m ai în u rm ă p e cale, p â n ă cân d tre c . După aceea
i-a zis: Să m ergem drum ul n o stru , so ră! Şi cum nu i-a
răspuns, în to rcân d u -se, a aflat-o p e e a m oartă. A vă
zut atunci tălp ile p icio a re lo r ei c a re e rau însângerate,
căci era desculţă. V estind fra te le B ă trâ n ilo r ce s-a în
tâm plat, au în cep u t să se c e r te în tre e i în legătură cu
ea. Şi a d esco p erit D um nezeu un ui B ă trâ n despre ea:
D eoarece nu s-a în g rijit d elo c d e n im ic tru p esc, ci a
dispreţuit şi tru pul ei, fără s ă sc o a tă un o ftat pentru
atâtea răni, p en tru a c e a sta i-am p rim it pocăinţa.
180. Un frate a în tre b a t pe un B ătrân : Nu văd nici-
un război în inim a m ea! I-a zis lui B ătrân u l: Tu eşti cu
# 109Din antichitate, atât în lumea păgână, cât şi în cea iudai
că exista obiceiul ca femeia să nu apară în public fără acoperă
mânt pe cap. în timpurile apostolice se p ăstra obiceiul acesta
în lumea păgână, cel puţin pentru femeile căsătorite. La iudei,
însă, se pare că obiceiul cu acoperăm ântul capului se aplica cu
o severitate deosebită (vezi 1 Corinteni 1 1 , 9 -1 6 ). La iudei fe
meia cu capul descoperit era fie femeia roabă, fie desfrânată
pedepsită şi, fireşte, era spre ruşinea ei. A ceastă realitate o ex
primă exact cuvintele desfrânatei pocăite din apoftegmă şi este
o dovadă palpabilă a întoarcerii ei adevărate, pentru că nu-i este
teamă nici de primejdia osândirii de către societate, dar nici nu
ia seama la suferinţa trupească când pleacă desculţă la drumul
lung şi accidentat spre deşert. Răspunsul ei din to t sufletul, la
chemarea lui Dumnezeu omoară şi tem erile trupeşti. Apoftegma
aceasta constituie şi un indiciu că în această epocă a apogeului
monastic în Egipt (sec. IV - VI) tradiţia acoperirii capului femei
lor era în vigoare (ET).
patru uşi! Şi cel care vrea intră şi iese prin tine, iar tu
nu-ţi dai seama. Iar dacă ai o singură uşă şi o închizi
şi nu îngădui să intre prin ea gândurile viclene, atunci
le vezi pe acestea stând afară şi luptând împotriva ta.
181. Am auzit despre un Bătrân că stătea la Klis-
ma110 şi lucra lucrul care se cerea în fiecare timp. Ni
meni nu-i comanda să-i facă ceva. Deci, când venea
vremea plaselor mari, el lucra câlţi, şi când se cerea
aţă, el lucra inul, ca nu cumva mintea lui să se tulbure
culucrul.
182. Un conducător de obşte a întrebat pe cel între
Sfinţi Părintele nostru Chirii, papă111 al Alexandriei,
zicând: Cine este mai m are cu vieţuirea? Noi, cei care
avem fraţi în ascultare şi în chip felurit fiecare îi con
ducemla mântuire sau cei care se mântuiesc în pustie
numai pe ei înşişi? A răspuns papa şi a zis: între llie
şi Moise nu se poate face deosebire, căci amândoi au
bineplăcut lui Dumnezeu.
183. Un monah lucra în ziua de pomenire a unui
mucenic. Văzându-1 pe el un alt monah i-a zis: Este
îngăduit astăzi să se lucreze? Iar el i-a zis: Astăzi, ro
bii lui Dumnezeu şi-a dat sufletul ca mucenic şi a fost
chinuit, iar eu nu sunt dator să m ă ostenesc cu puţin
lucru, astăzi?
* U0Cetate egipteană în adâncul golfului Suez. ♦ m Chiril al
Alexandriei (3 7 0 -4 4 4 ) a u rm at la tronul patriarhal din Alexan
dria unchiului său, Teofil, în 4 1 2 . Este cunoscută activitatea
lui Chirii în lupta lui îm potriva lui Nestorie. Cuvântul papă din
textul vechi era un titlu pe care l-au folosit creştinii din primele
veacuri şi avea o largă utilizare. Se dădea episcopilor, dar şi pre
oţilor. în cele din urm ă, s-a h o tărât ca titlul să se atribuie doar
episcopului de Alexandria şi de Roma.
572 PATERICUL MARE
184. Cineva, odată, pocăindu-se, s-a retras în linişte.

I s-a întâmplat însă chiar îndată să cadă pe o piatră şi
să-şi rănească piciorul, în cât m ult sânge i-a curs şi leşi
nând şi-a dat sufletul. Au venit, deci, dracii, vrând să ia
sufletul lui, şi le-au zis lo r îngerii: Luaţi am inte la piatră
şi vedeţi sângele lui pe care l-a v ărsat pentru Domnul.
Şi zicând îngerii aceasta, s-a slobozit sufletul lui.
185. A fost în treb at un B ătrân cum trebuie să fie
monahul. Şi a zis: Dacă e ste după m ine, singur cu Sin
gurul!
186. A fost în treb at un B ătrân: P entru ce mă tem
când merg prin pustie? Şi i-a răspun s: în că trăieşti!
187. A fost în treb at un B ătrân: Ce trebu ie să fac să
mă mântuiesc? Şi Bătrânul lucra îm pletitură. Şi fără
să-şi ridice capul de la lucru i-a răspuns: Iată, ce vezi!
188. A fost în treb at un B ătrân: Pentru ce mereu
mă împuţinez112. Şi i-a răspuns: P entru că încă nu ai
văzut soarele!
189. A fost întrebat un B ătrân: Care este lucrarea
monahului? Şi i-a răspuns: D eosebirea duhurilor.
190. A fost întrebat un Bătrân: De unde îmi vine
mie ispita desfrânării? Şi i-a răspuns: Din multa mân
care şi dormire!
191. A fost întrebat un B ătrân: Ce trebuie să facă
monahul? Şi a zis: Să lucreze to t ceea ce este bun şi să
fugă de to t ceea ce este rău!
192. Ziceau Bătrânii că niciodată nu trebuie să
dăm chezăşie gândurilor.
* mOXiY«p<h, oXtyopia înseamnă grijă puţină, nepăsare. în si
tuaţia în care vom lăsa oligoria să se cronicizeze, ea este înainte-
mergătoarea patimii acediei.
193. Ziceau B ă trâ n ii: La to t gândul care urcă în

mintea ta, sp u ne: Al n o stru e şti sau al potrivnicilor?
Şi fără doar şi p o a te va m ă rtu risi113.
194. Ziceau B ă trâ n ii: Sufletul este asemenea unui
izvor. Dacă îl sapi, s e cu răţă, d acă îl astupi, dispare.
195. A zis un B ă trâ n : Eu cred că nu este nedrept
Dumnezeu nici cân d s c o a te din închisoare, nici când
pune la închisoare.
196. A zis un B ă trâ n : La to ate să te sileşti pe tine!
Aceasta este cale a lui Dum nezeu.
197. A zis un B ă trâ n : Nu face m ai întâi ceva, înainte
de a-ţi cerceta in im a ta d acă după voia lui Dumnezeu
se face ceea ce ai d e gând să faci.
198. A zis un B ă trâ n : D acă m onahul se roagă nu
mai când stă la ru găciu ne, atu n ci un astfel de monah
nu se roagă deloc.
199. A zis un B ă trâ n că m ai m are decât toate virtu
ţile este d iscernăm ân tu l!
200. A zis un B ă trâ n c ă e ste ruşine monahului
dacă, lăsând ale sale, s e în străin e ază pentru Dumne
zeu şi după a c e a sta m e rg e în iad.
201. Ziceau B ă trâ n ii: D acă vezi unul mai tânăr ur
când la cer cu v o ia sa, prinde-1 de picioare şi aruncă-1
jos. Căci nu-i e ste d e folos.
202. A zis un B ă trâ n : N eam ul acesta nu caută ziua
de astăzi, ci pe c e a d e m âin e!
203. A zis un B ă trâ n : L u crarea noastră este să ar
dem lemne.
^ 204. A zis u n B ă trâ n : S ă nu vrei să fii nedispreţuit
* luIsus Navi5,13-15.
574 PATERICUL MARE
205. A zis un B ătrân: Vai om ului când numele lui

este mai m are d ecât lu crarea lui!
206. A zis un B ătrân: înd răzn eala şi râsul se asea
mănă cu focul care m istuie trestia.
20 7. A zis un B ătrân: Cel ce se sile şte pe sine pen
tru Dumnezeu este asem en ea om ului mărturisitor.
208. A zis iarăşi: Cel care se face nebun pentru
Domnul, îl înţelep ţeşte pe el Domnul!
209. A zis un B ătrân: A cestea c ere Dumnezeu de la
om, m intea şi cuvântul şi fapta.
210. A zis un B ătrân: Dacă m ă vezi pe m ine având
gând despre cineva, şi tu să ai acelaşi gând.
211. Un frate a în treb at un B ătrân zicând: Este
bine să ai prietenie cu aproapele? I-a zis lui Bătrânul:
Astfel de prietenii nu au pu terea să sfarm e căluşul. Cu
fratele tău ai prietenie? Mai bine este, dacă vrei să ai
prietenie, să ai faţă de Dumnezeu.
212. A zis acelaşi că omul are nevoie de acestea: să
se team ă de judecata lui Dumnezeu şi să urască păca
tul şi să iubească virtutea şi să se roage lui Dumnezeu
neîncetat.
213. Un frate a cerut rugăciune de la un Bătrân,
grăbindu-se să m eargă în cetate. Şi Bătrânul a zis că
tre el: Nu te grăbi spre cetate, ci g răbeşte-te să fugi de
cetate şi te mântuieşti.
214. A zis un Bătrân că, odată, cineva a alunecat
în păcat greu şi, fiind străpuns la inimă, s-a pocăit lui
Dumnezeu114.
215. Un frate a întrebat pe unul dintre Părinţi dacă
cineva se întinează gândind gând murdar. Făcându-se
* U4Se pare că apoftegma nu este terminată.
cercetare despre acea sta , unii ziceau: Da, se întinea

ză! Iar alţii: Nu! D eo arece aşa nu putem să ne mân-
tuim noi cei sim pli, ci e ste de ajuns să nu-1 făptuim
trupeşte. Iar fratele, ducând u-se la un Bătrân mai în
cercat l-a în tre b a t p e a c e s ta şi i-a zis Bătrânul: După
măsura fiecăruia se c e re de la el. Deci, l-a rugat pe el
fratele, zicând: P en tru Domnul, limpezeşte cuvân
tul acesta! I-a zis lui B ătrân u l: Iată, este aici un vas
vrednic de d o rit şi in tră doi fraţi, unul având măsuri
mari, iar celălalt m ici. D acă gândul celui desăvârşit îi
spune: Aş vrea să am vasul acesta, dar nu stăruie, ci
îndată îl taie, nu s e în tin ează. Cel care nu a ajuns la
măsurile mari, d acă îl d o re şte şi se desfată în gândul
lui, dar nu-1 ia, nu s e întinează.
216. A zis un B ătrân : Nu faptul că intră gândurile
în noi ne este osândă, ci întrebu in ţarea cea rea a gân
durilor. Căci su n t ca re din gânduri naufragiază şi sunt
care din gânduri s e încununează.
217. Un frate a în tre b a t pe un Bătrân, zicând: Ce
să fac, că m ulte gânduri m ă luptă şi nu ştiu cum să
lupt împotriva lo r? I-a zis lui Bătrânul: Să nu te lupţi
împotriva tuturor, ci a unuia. Căci toate gândurile mo
nahilor au un sin gu r cap. Deci, acest cap trebuie să
înţelegi care e ste şi îm p o triv a lui să lupţi. Şi aşa cele
lalte gânduri se sm eresc.
218. A zis un B ătrân : Cel care voieşte să locuiască
în pustie este d ato r să fie în stare să înveţe pe alţii şi
nusă aibă nevoie de înv ăţătură, pentru a nu se păgubi.
219. Un frate a în tre b a t p e un Bătrân, zicând: Awa,
iată, îi rog pe B ătrân i şi ei îm i spun despre mântuirea
sufletului, dar nu ţin n im ic din cuvintele lor. Deci, de
57 6 PATERICUL MARE
ce să-i mai rog, de v rem e ce nu fac nim ic? Căci eu sunt

întru totul n ecurăţie. Şi e rau acolo d ouă vase goale
şi i-a zis Bătrânul: M ergi şi adu unul din vase şi pune
untdelem n şi închide-1. Apoi goleşte-1 şi pune-1 la lo
cul lui. Şi a făcut acea sta şi o dată, şi de două ori. Şi i-a
zis: Adu-le acum p e am ân dou ă şi vezi care este mai
curat. A zis lui fratele: Cel în ca re am pus untdelem
nul. l-a zis lui B ătrânu l: Aşa e ste şi sufletul. Căci chiar
de nu ţine nim ic din cele d esp re care întreabă, se cu-
răţeşte m ai m ult d ecât cel care nu în tre a b ă deloc.
220. Un frate şed ea în chilie căutând liniştirea.
Şi dracii voiau să-l rătăcească, arătân d u -i-se în chip
de îngeri, şi-l sculau la slu jb ă şi îi arătau lumină. Şi a
m ers la un Bătrân şi i-a zis: A w a, în gerii vin cu lumini
şi m ă scoală la slujbă. A zis B ătrânu l: Să nu asculţi de
ei, fiule, căci su nt draci. Ci, când vin să te trezească,
spune: Eu m ă scol când vreau, pe voi nu vă ascult!
Luând fratele poruncă de la Bătrânul, a plecat la chi
lia lui. Şi, în noaptea urm ătoare, iarăşi dracii au venit
după obicei să-l scoale, şi el, aşa cum i s-a poruncit
de către Bătrân, le-a răspuns zicând: Când vreau eu
mă scol, pe voi nu vă ascult! Iar ei i-au zis: Bătrânul
acela rău, m incinosul acela, te -a r ă tă c it S-a dus la el
un frate care avea nevoie de un b an şi, d eşi avea, l-a
m inţit zicând: Nu am! Şi nu i-a dat. Din a ceasta află că
este mincinos. Făcându-se dim ineaţă, fratele s-a dus
la Bătrân şi i-a v estit acestea. Şi i-a zis lui Bătrânul:
Că aveam banul, m ărturisesc, şi că a venit fratele să-
mi ceară şi că nu i-am d a t Căci ştiam că dacă îi dau
ajungeam la păgubirea sufletului. M -am gândit, deci,
să încalc o singură poruncă şi să nu în calc zece şi să
ajungem la s t r â m t o r a r e . I a r tu p e d ra cii ca re vor să

te rătăcească s ă n u -i a s c u lţ i. Ş i m u lt fiin d în tă rit de
Bătrânul, a p le c a t la c h ilia lu i.
221. P o v e s te a u u n ii P ă r in ţ i d e s p r e un m are Bă
trân că, a tu n ci c â n d v e n e a c in e v a s ă -l în tre b e cuvânt,
îi zicea cu s im p lita te : I a t ă e u ia u ch ip u l lui Dumne
zeu şi stau p e t r o n u l d e ju d e c a t ă . D eci, c e v rei ca să-ţi
fac? Dacă zici: M ilu ie ş te -m ă !, î ţ i z ic e ş i ţie Dum nezeu:
Miluieşte ş i tu p e f r a t e l e tă u !115 D a că v re i să te iert,
iartă şi tu fra te lu i t ă u 116. E s t e cu m v a n ed rep tate la
Dumnezeu? S ă n u fie ! Ci î n n o i e s te , d a că v rem să ne
mântuim.
222. Z iceau d e s p r e u n u l d in tr e P ă rin ţii de la Chilii
că era un m a re lu p tă to r. Ş i, p e c â n d îş i fă c e a slu jb a lui,
s-a întâm plat s ă fie c e r c e t a t d e u n a ltu l d in tre Bătrâni.
Şi acesta l-a a u z it d e a f a r ă lu p tâ n d u -s e cu gândurile
lui şi zicând: P â n ă c â n d ? P e n t r u u n cu v â n t to a te ace
lea s-au dus? Ia r e l c r e d e a c ă s e lu p tă cu altcinev a şi
abătut la u şă c a s ă i n t r e ş i s ă - i îm p a c e . In trân d şi vă
zând că n im e n i a lt c in e v a n u e s t e în ă u n tr u şi având în
drăzneală cu B ă tr â n u l, i - a z is : A w a , cu cin e te luptai?
Iar el a zis: Cu g â n d u l m e u ; c ă p a is p r e z e c e că rţi ştiam
pe de ro st şi u n s in g u r c u v â n t a m a u z it a fa ră şi, cum
am intrat să -m i s p u n s lu jb a m e a , t o a t e a c e le a au dis
părut şi nu m ai a c e s t a a v e n i t în a in t e a m e a la ceasul
slujbei. Şi de a c e e a m ă lu p t a m c u gân d u l.
223. A zis u n B ă t r â n : P r o r o c ii a u fă c u t c ă rţile lo r şi
au venit P ă rin ţii n o ş t r i ş i le -a u lu c r a t. Cei de după ei
le-au învăţat p e d e r o s t . Ş i a v e n i t n e a m u l a c e s ta care
le-a scris şi le -a p u s î n r a f t u r i, u n d e s ta u n efolosite.
* llsLuca 6,13. * 116Matei 7 ,1 2 şi 6 ,1 4 .
578 PATERICUL MARE
2 24. Fraţii dintr-o o b şte au ie ş it să cerceteze în

pustie pe un a n a h o re t Şi e l i-a p rim it cu bucurie. Şi
cum este obiceiul la pustnici, văzându-i osteniţi, le-a
pus masă în ciuda vrem ii şi le-a adăugat ceea ce avea
şi i-a o d ih n it Şi când s-a făcut seară, au pus cei doi
sprezece psalmi. A sem enea şi noaptea. Cum Bătrânul
priveghea singur, i-a auzit vorbind în trei ei şi zicând:
Anahoreţii în pustie se odihnesc m ai m ult decât noi
în obşti. Şi urmând să p lece ei d im ineaţă la un alt Bă
trân, vecin cu el, le-a zis: Salutaţi-l din partea mea şi
spuneţi-i: Să nu uzi legum ele! Şi au făcut aşa. Şi acela
aurind, a înţeles cuvântul şi i-a ţin u t pe ei până seara
la lucru şi flăm ânzi Şi când s-a făcut seară, a făcut sluj
bă mare, zicând: Dăm dezlegare pentru voi că sunteţi
cu osteneală. Şi a zis iarăşi: Noi nu avem obiceiul să
mâncăm în fiecare zi, dar pentru voi să gustăm puţin.
Şi le-a dat pâine uscată şi sare, zicând că este nevoie să
facem pentru voi sărbătoare. Şi a pus puţin oţet117 în
sare. Şi sculându-se au pus slujbă până dimineaţa. Şi
le-a zis: Nu putem pentru voi să săvârşim to t canonul,
ca să vă odihniţi puţin, că sunteţi din altă parte. Făcân-
du-se dimineaţă, au vrut să plece. Iar el îi ruga zicând:
Rămâneţi mai mult timp cu noi. Măcar pentru poruncă
şi după obiceiul nostru al pustiei, trei zile. Şi ei văzând
că nu-i slobozeşte, ridicându-se, au plecat pe ascuns.
225. Un frate l-a întrebat pe unul dintre Bătrâni,
zicând: Dacă se întâmplă să mă îngreuiez cu somnul
şi să treacă ora slujbei, sufletul meu nu mai vrea să
pună slujba, de ruşine. Şi i-a zis lui Bătrânul: Dacă
ţi se întâmplă să te trezeşti dimineaţă, sculându-te,*
* U7Folosirea oţetului indica prăznuire deosebită.
închide uşile şi fe re stre le şi pune slujba ta. Căci scris

este: A Ta e s te z iu a ş i a Ta es te ş i noapteaP 3* în ţoala
vremea să s e slă v ea sc ă D um nezeu f119
226. A zis un B ătrân : Un om mănâncă mult şi tot îi
este foame, iar altu l m ăn âncă puţin şi se satură. Cel
care mănâncă m u lt şi nu se satură are mai mare plată
decât cel care m ăn ân că puţin şi se satură.
227. A zis un B ătrân : Deşi Sfinţii s-au ostenit aici,
totuşi au prim it d eja şi parte de odihnă. Aceasta o
spunea pentru a fi lib e ri de grijile lumii.
228. A zis un B ătrân : Dacă monahul cunoaşte un
loc unde are propăşire, d ar pentru trebuinţele trupu
lui nu merge acolo, acela nu cred e că este Dumnezeu.
229. Un frate a în tre b a t un monah tânăr, zicând:
Este bine să taci sau să v orbeşti? I-a zis lui tânărul:
Dacă sunt nefo lo sito are cuvintele, lasă-le, iar dacă
sunt bune, fă loc binelu i şi vorbeşte. Dar şi dacă
sunt bune, nu întârzia, ci term ină repede şi vei avea
odihnă120.
230. A zis unul d in tre Părinţi: Trebuie, oricum, ca
omul să aibă în lăuntrul său lucrare. Deci, dacă se în
deletniceşte cu lu crarea lui Dumnezeu, îl cercetează
vrăjmaşul din când şi când, d ar nu află loc să rămână.
Iar dacă, iarăşi, va fi stăp ân it de robia vrăjmaşului, îl
cercetează Duhul lui Dum nezeu deseori, dar nu-i lă
săm loc, şi pentru rău tatea noastră pleacă.
* 118Psalmul 7 3 ,1 6 . * U9Vezi Psalmul 3 3 , 2. * 120în apoftegma
aceasta avem fenomenul destul de rar al firii harismatice în care
tânărul este dăruit de Dumnezeu în asemenea măsură, încât Bă
trânii albiţi de asceză se înclină înaintea lui, cerând să audă cu
vântul harului. Sunt persoanele tinere care au fost caracterizate
drept copii bătrâni.
580 PATERICUL MARE
231. Au coborât odată nişte m onahi din Egipt la

Schit să cerceteze pe Bătrâni şi, văzându-i că mâncau
repede de foam ea pricinuită de nevoinţă, s-au smin
tit. Aflând aceasta preotul, a v ru t să-i vindece pe ei
şi a predicat în biserică zicând poporului: Postiţi şi
ţineţi vieţuirea de nevoinţă a voastră, fraţilor! Şi cei
care veniseră din Egipt voiau să plece, dar i-au ţinut.
Şi în prima zi au p ostit de li s-au înnegrit feţele. Şi i-au
pus să postească câte două zile, iar schitioţii au postit
toată săptămâna121. Şi făcându-se sâm bătă, egiptenii
s-au aşezat să m ănânce îm preună cu Bătrânii. Şi fă
când gălăgie egiptenii în tim p ce mâncau, unul din
tre Bătrâni le-a ţinut mâinile, zicând: Mâncaţi cu şti
inţă, ca monahii. Dar unul dintre ei i-a împins mâna,
zicând: Slobozeşte-m ă, că mor! Toată săptămâna nu
am m âncat mâncare fiartă! Şi a zis Bătrânul: Deci,
dacă voi mâncaţi aşa pentru că aţi postit câte două
zile, cum v-aţi sm intit de fraţii care m ereu săvârşesc
această nevoinţă? Şi s-au pocăit aceştia şi, folosin-
du-se, au plecat cu bucurie.
232. Un frate, plecând din lume şi luând schima,
îndată s-a zăvorât pe sine, zicând: Sunt anahoret! Au
zind Bătrânii, au venit şi l-au scos afară. Şi l-au pus să
treacă pe la chiliile monahilor, să pună metanie şi să
zică: Iertaţi-mă că nu sunt anahoret, ci începător!
233. Doi fraţi după trup s-au lepădat de lume. Şi
primul care a primit schima a fost cel mai mic de vâr
stă. Venind nişte Părinţi să-i cerceteze pe ei, au pus
vasul şi a venit cel mai mic să-l spele pe Bătrânul. Şi
# “ ‘Este vorba despre ajunare, cum spunem noi, adică post
total, fără a mânca nimic.
D E SP R E DARUL DEOSEBIRII 581
Bătrânul, a p u c â n d u -i m â n a , l-a d at la o parte şi l-a pus

pe cel m ai m a r e . Şi a u z is c e i d e faţă Bătrânului: Cel
mai mic, a w a , e s t e p rim u l Ia sch im ă. Şi le-a zis lor Bă
trânul: Eu rid ic î n t â ie t a t e a celu i m ic şi o dau vârstei
celui m ai m a r e !
2 34. A z is u n B ă tr â n : D acă cin ev a răm âne într-un
loc şi nu fa c e lu c ru l lo cu lu i, lo cu l îl alungă ca pe unul
care nu fa c e ro d u l lo cu lu i.
235. A z is u n B ă tr â n : D acă cin ev a face un lucru ur
mând voii s a le ş i n u e s t e d u p ă Dum nezeu, dar este în
necunoaştere, m a i tâ rz iu , o ricu m , acesta va veni pe
calea lui D u m n ezeu . I a r c e l c a re -şi ţin e voia, dar nu
cea după D u m n e z e u , ş i n ic i d e alţii nu vrea să asculte,
ci so co teşte c ă ş t ie a le s a le , a c e s ta cu osteneală vine la
calea lui D u m n ezeu .
236. A z is u n B ă tr â n : P re cu m tagm a monahilor
este mai c in s tită d e c â t c e a a m irenilor, aşa şi monahul
străin e s te d a to r s ă fie o g lin d ă m o n ah ilo r locului, în
toată p u rta re a lui.
2 37. A z is u n u l d in tr e P ă rin ţi: Dacă răm âne un lu
crător122 în tr -u n lo c în c a r e nu su n t lucrători, acesta
nu poate p ro p ă ş i. D a r a c e a s t a p o a te să facă, să se lup
te să nu c o b o a r e m a i jo s . Ia r u n le n e ş dacă răm âne cu
lucrătorii, d a c ă v a p riv e g h e a , a tu n ci propăşeşte, iar
de nu, cel p u ţin n u s e d u c e m a i jo s.
238. A z is u n B ă tr â n : S u fle tu l, d acă are cuvânt, iar
lucrare nu a re , s e a s e a m ă n ă cop acu lu i care are frun
ze, dar ro d n u a re . P r e c u m co p acu l plin cu roade are
şi frunzele s a le v e rz i, a ş a şi cu v ân tu l se potriveşte su
fletului c a re a r e lu c r ă r i b u n e .
* m E ste v o r b a d e m o n a h u l lu c r ă to r sa u nevoitor.
582 PATERICUL MARE
239. Au cercetat odată trei fraţi pe un Bătrân din Schit

şi l-a întrebat unul, zicând: A w a, am învăţat Vechiul şi
Noul Testam ent pe dinafară. Şi răspunzând Bătrânul,
i-a zis: Ai umplut văzduhul cu cuvinte! Şi al doilea l-a
întrebat, zicând: Şi eu am scris pentru m ine Vechiul şi
Noul Testament. Şi răspunzând Bătrânul, a zis: Şi tu ai
umplut rafturile cu h ârtii! Şi al tre ile a a zis: Pe piros-
tiile123 m ele au crescu t buruieni! Şi răspunzând Bătrâ
nul, i-a zis: Şi tu ai alungat de la tin e iubirea de străini!
24 0 . Un frate a în tre b a t pe un B ătrân zicând: De ce
fac m ica m ea slu jbă cu p u ţinătate? Şi răspunzând Bă
trânul, i-a zis: Dragostea către D um nezeu aici se arată,
când cineva face lucrul lui Dum nezeu cu to t sufletul şi
cu străpungere a inim ii, şi cu gândul neîm prăştiat.
24 1 . Au cerce tat od ată cinci fraţi pe un m are Bă
trân. Şi el a zis acesta celui dintâi: Ce lucrezi, frate?
Iar el a zis: îm pletesc funie124, a w a ! Deci i-a zis lui Bă
trânul: Dumnezeu să-ţi îm p letească ţie cunună, fiule!
A zis şi celui de al doilea: Tu ce lucrezi? Iar el a zis:
Rogojină! l-a zis lui: Dumnezeu să te întărească, fiule!
A zis şi celui de al treilea: Şi tu ce lucrezi? Iar el a zis:
Site! Şi i-a zis lui: Dumnezeu să te păzească, fiule! A
zis şi celui de al patrulea: Şi tu ce lucrezi? Şi a zis: Sunt
caligraf! A zis lui: Tu ştii! A zis şi celui de al cincilea: Şi
tu ce lucrezi? Iar el a zis: Ţesătură! Şi i-a zis Bătrânul:
♦ 123Cuvântul x u rp 6ito u ţ din textu l vechi înseam n ă cratiţă
m are care se sprijină pe trei picioare de fler. Pirostiile cu picioa
re de fier făceau corp com un cu cratiţa sau cazanul de m âncare.
+ 124I a p d - aşa se num eau funiile sau îm pletiturile pe care le
făceau călugării din frunze şi nuiele d e finic sau din altceva. Şi
din împletiturile acestea cusute confecţionau coşu leţe, coşuri,
sa d şi alte asem enea îm pletituri folositoare (E T ).
D E SP R E DARUL D EO SE B IR II 583
Eu lucru n u a m s ă - ţ i s p u n ! C ă ci c e l c a r e îm p le te şte
funie, d acă a r e t r e z v ie , î ş i îm p le t e ş t e s ie ş i cunună.
Rogojina c e r e p u t e r e , c ă c i a r e o s te n e a lă . Cel cu site le
are nevoie d e p a z ă , c ă c i a c e s t e a s e v â n d în sa te . Iar
caligraful a re n e v o ie d e in im ă s m e r ită , c ă c i lu cru l lui
are cu getare în a ltă . P e n t r u ţ e s ă t u r ă n u a m d e spus,
deoarece s e n e g u s t o r e ş t e . C ă c i d a c ă v e d e cin ev a de
departe p e a ltc in e v a p u r t â n d c o ş u r i s a u ro g o jin i sau
site, zice: A c e s ta e s t e m o n a h ! C ă ci lu c ru l n o s tru e s te
ca iarba şi s e a r u n c ă în fo c . I a r d a c ă v e d e cin ev a p e
altcineva v â n z â n d s t o f e m o i, v a z ic e : Ia tă , au v e n it
negustorii! C ăci lu c r u l a c e s t a e s t e a l lu m ii şi n u e ste
mult folositor.
242. P o v e s te a c in e v a d in t r e P ă r in ţi c ă u n fra te ta re
evlavios av ea m a m ă s ă r a c ă . F ă c â n d u -s e , d eci, m are
foamete, lu ân d c â t e v a p â in i, a p l e c a t s ă -i d u că m am ei
sale. Şi ia tă u n g la s s - a f ă c u t c ă t r e e l, z icâ n d : T u p o rţi
de grijă m a m e i t a l e s a u E u î i p o r t d e g r ijă ? Ş i fra te le,
deosebind p u te r e a g la s u lu i, s - a a r u n c a t cu fa ţa la p ă
mânt, ru g â n d u -se ş i z ic â n d : T u , D o a m n e , a i g rijă de
noi! Şi scu lâ n d u -se , s - a î n t o r s la c h ilia lu i. Şi a tr e ia zi
a venit m am a lu i ş i i - a z is : C u ta r e m o n a h m i-a d a t pu
ţin grâu. L -am lu a t ş i a m f ă c u t p e n t r u n o i c â te v a p âin i
mici, ca s ă m â n c ă m . Ş i f r a t e l e , a u z in d a c e s te a , a slă v it
pe Dumnezeu. Ş i î n t ă r i n d u - s e , p r o p ă ş e a p rin h a ru l lui
Dumnezeu în t o a t ă v ir t u t e a .
243. Un f r a t e a î n t r e b a t u n B ă t r â n , z icâ n d : Iată,
merg în tr-u n lo c c u f r a ţ i i ş i n i s e p u n e m a s ă s ă m ân
căm sau n e c in s t e s c c u c e v a . Ş i, d e m u lte o ri, fra ţii, fie
dinînfrânare, fie c ă a u m â n c a t , n u v o r s ă m ă n â n c e , ia r
mie m i-e fo a m e . C e s ă fa c ? I -a z is lu i B ă trâ n u l: D acă
584 PATERICUL MARE
ţie ţi-e foame, ia am inte la cei care stau jo s şi vezi câţi

sunt, asem enea şi la cele puse pe m asă. Şi cât soco
teşti că îţi vine p artea ta, aceea să m ănânci. Şi nu este
oprelişte, căci faci ce este spre trebu in ţa ta. Dacă eşti
biruit şi mănânci mai mult, aceasta îţi este pierdere.
244. Un frate a în trebat pe un Bătrân zicând: Ce
este vorbirea de rău şi ce este ju decata celuilalt? Iar el
a zis: Vorbire de rău se spune la toate! Iar judecata ce
luilalt la cele vădite. Tot cuvântul pe care nu poate ci
neva să-l rostească în faţa fratelui său este vorbire de
rău. Dacă cineva spune: Cutare frate este bun şi drept,
dar este neorânduit şi nu are discernăm ânt, aceasta
este vorbire de rău. Iar a judeca, dacă cineva spune că
fratele acela este negustor şi iubitor de argint, aceas
ta este judecată. Căci i-ai judecat faptele. Aceasta este
mai rău decât vorbirea de rău125.
245. Un alt Bătrân a venit la râu şi, aflând acolo un
loc liniştit, îm prejm uit cu trestii, a stat acolo. Şi tă
ind trestie din râu, îm pletea funie şi o punea pe râu.
A făcut aşa până când au venit oam enii şi l-au văzut.
Atunci, sculându-se, a plecat. Căci nu lucra pentru
trebuinţă, ci pentru osteneală şi linişte126-
246. Un frate era luptat de gândul că trebuie să
meargă şi să viziteze pe cutare Bătrân. Şi amâna zi
de zi zicând: Mâine mă duc! Deci, timp de trei ani a
luptat cu gândul acesta. La urmă a zis gândului: Uite,
spune că m-am dus la Bătrân şi a zis: Eşti sănătos, că-
lugăre? De cât timp am dorit să te văd, sfinţia ta! Şi
+ 125Romani 1 4 ,4 . Vezi Avva Dorotei, Asceticele, învăţătura 6,

70 ş. a. * ‘“ Apoftegma aceasta cu mici diferenţe se cuprinde şi
to cap. IL 75.
aşezând vas, a s p ă la t p icio a re le lui şi zicea ca şi când

lua chipul B ătrân u lu i: B in e ai venit, frate! Iartă-mă!
Că pentru m ine te -a i o s t e n it Dom nul să-ţi dea plată!
Şi făcând fiertură, a m â n ca t şi a bău t bine. Şi îndată a
plecat războiul de la el.
247. A zis un B ă trâ n : Nu sta u aici ca să primesc bu
nuri sau să m ă fo lo sesc, b o ln av fiind, ci pentru ca să
mă chinuiesc. Căci s u n t p u tern ici - zice - cei care sunt
între fraţi!127
248. A zis iarăşi: D acă cin eva în cearcă să facă ceva
bun în locul în ca re s e află, şi nu este în stare, să nu
creadă că în altă p a rte p o a te să facă acel lucru.
249. A fost în tre b a t un B ă trâ n despre cei care încă
mai cutreieră şi c e r ru g ăciu n e de la alţii, iar ei se miş
că şi petrec în n ep ăsare. Şî a răspun s: Mult poate ru
găciunea stăru ito are a d rep tu lu i128, dacă lucrează şi
se luptă îm preună şi c el c a re c e re rugăciunea şi se
păzeşte pe sine cu to a tă râv na şi cu durerea inimii de
gânduri şi de fapte v iclen e. P en tru că, dacă petrece
cu nepăsare, nu va fi n iciu n folos, chiar şi dacă sfin
ţii se roagă p en tru el. Căci d acă unul zideşte şi altul
dărâmă, cu ce s-au fo lo s it am ândoi, fără numai cu
ostenelile129. Voi sp u n e şi u n lu cru întâm plat în vre
mea noastră, a cesta : Un a w a sfân t, părinte de obşte,
împodobit cu to a tă v irtu te a şi m ai ales cu cugetare
smerită şi îngăduinţă, e ra şi m ilostiv şi iubitor, în iubi
re întrecându-i pe to ţi. A cesta se ruga lui Dumnezeu,
zicând: Doamne, m ă ştiu p e m in e că sunt păcătos, dar
la îndurările Tale n ă d ă jd u ie sc să m ă m ântuiesc prin *
* U7Pilde 1 8 , 1 9 . + 128la co b 5 , 1 6 . + “ ’ înţelepciunea lui Isus

Sirah 3 4 ,2 3 .
586 PATERICUL MARE
mila Ta. Mă rog, deci, bun ătăţii Tale, Stăpâne, nu mă

despărţi de obştea m ea nici în veacul viitor, ci împre
ună cu mine învredniceşte şi pe aceia de împărăţia
Cerurilor pentru bunătatea Ta. Pururi, deci, şi fără în
cetare făcând această rugăciune, Iubitorul de oameni
Dumnezeu l-a înştiinţat pe el în felul acesta. Urma să
facă pomenirea sfinţilor în altă m ăn ăstire care nu era
departe de ei. Şi lepădând el gândul să m ai meargă, a
auzit în timpul somnului: Du-te! Trim ite mai înainte
pe ucenicii tăi şi după aceea m ergi şi tu singur. Deci,
Hristos, Cel care pentru noi a sărăcit şi tuturor toate
S-a făcut, ca pe toţi să-i m ântuiască130, luând chipul
săracului şi al bolnavului, şedea în m ijlocul drumului.
Şi venind ucenicii şi aflându-1 văitându-se, l-au între
bat pricina. Iar el a zis: Sunt bolnav şi şedeam pe un
animal, dar m-au aruncat şi au fugit. Şi iată, nu este
cine să mă ia. Şi ei au zis către el: Ce să-ţi facem, awa,
că noi suntem pe jos. Şi lăsându-1, au plecat. După pu
ţin a venit şi părintele lo r şi l-a aflat pe acela stând
şi suspinând. Şi aflând pricina, i-a zis: Nu au trecut
nişte monahi cu puţin înainte, şi nu te-au aflat aşa?
Iar el a zis: Da! Dar aflând pricina, au plecat zicând:
Noi suntem pe jos, ce să-ţi facem ? I-a zis Awei: Poţi
să mergi puţin ca să plecăm? Iar el a zis: Nu pot! Şi i-a
zis lui: Vino să te iau în spate şi Dumnezeu ne va ajuta
şi vom merge! Iar el a zis: Cum vei putea atâta drum?
Mergi, dar, şi roagă-te pentru mine! Şi el a zis: Nu te
voi lăsa! lată o piatră, te pun acolo, mă las eu mai jos
şi te voi lua în spate. Şi au făcut aşa. La început sim-
ţea că duce greutatea ca a unui om, dar după aceea
* 1MVezl 2 Cortnteni 8 ,9 şi Luca 1 0 ,3 0 - 3 7 .
D ESP R E DARUL D EO SE B IR II 587
acela se făcea m a i u ş o r ş i e l m e r g e a m a i iu te . A poi s-a

{acut uşor de t o t ş i a în c e p u t s ă s e m in u n e z e d e ce se
întâmplă. Şi d e o d a tă c e l d u s î n s p a t e s -a fă c u t n e v ă
zut Şi prin tr-u n g la s, A c e la a z is c ă t r e a w a : D e o a re c e
pururi te rogi p e n tr u u c e n ic ii tă i, c a îm p r e u n ă cu tin e
să se în v red n icească d e î m p ă r ă ţ i a C e ru rilo r, ia tă , a lte
le sunt m ăsu rile t a le ş i a lt e le a le a c e lo r a . în d u p le că -i,
deci, să ajungă la l u c r a r e a t a ş i s e v a îm p lin i c e re re a .
Căci sunt ju d e c ă to r d r e p t, r ă s p lă t in d fie c ă r u ia după
faptele sale.
250. Era o d a tă u n a n a h o r e t c a r e a v e a d a ru l d e o
sebirii şi voia s ă s t e a la C h ilii, d a r n u g ă s e a ch ilie . Şi
era acolo un B ă tr â n c a r e a v e a o c h ilie a s a , m a i d e o
parte. Şi l-a ru g a t B ă tr â n u l, z ic â n d : V in o s ă s ta i a co lo
până se va găsi c h ilie . Ş i s - a d u s. Ş i v e n e a u u n ii la el
cala un străin, a d u c â n d u -i c e e a c e a v e a u , c a s ă s e fo
losească. Şi a c e la î i p r im e a . D e c i, a în c e p u t B ă trâ n u l
care-i dăduse c h ilia s ă -l p iz m u ia s c ă ş i s ă -l v o rb e a s
că de rău şi să z ic ă : E u c â ţ i a n i a m a ic i, în n e v o in ţă
multă, şi n im en i n u v in e la m in e ? Ş i a c e s t în ş e lă to r
are puţine zile şi c â ţi s e d u c l a e l? Ş i a z is u ce n icu lu i
său: Mergi şi s p u n e -i: P le a c ă d e a ic i, c ă c i a m n e v o ie
de chilie. Şi v e n in d u c e n ic u l, i-a z is lu i: A w a t e în tr e a
bă cum eşti? Ia r e l a z is : S ă s e r o a g e p e n tr u m in e , căci
se îngreuiază s to m a c u l m e u . Ş i v e n in d fra te le , a spus
Bătrânului: M i-a z is c ă v e d e d e c h ilie ş i p le a c ă ! Şi, ia
răşi, după d ouă z ile a z is lu i: D u -te ş i s p u n e -i c ă d acă
nu pleacă voi v e n i c u t o ia g u l ş i-l v o i s c o a te afară. Şi
ducându-se fra te le , i-a z is : A a u z it p ă r in te le m e u că
eşti bolnav şi s -a î n t r i s t a t t a r e ş i m -a tr im is s ă te c e r
cetez. I-a zis lu i a c e la : S p u n e -i c ă p e n tr u ru g ăciu n ile
588 PATERICUL MARE
lui m-am făcut bine! Deci, a venit şi a zis Bătrânului

că a spus: Până duminică ies, cu voia lui Dumnezeu!
Când a venit duminica şi el nu a ieşit, Bătrânul, luând
toiagul, a plecat să-l bată şi să-l alunge. Atunci i-a zis
ucenicul: Să merg eu mai înainte ca nu cumva să fie
cineva acolo şi să se sm intească! Şi mergând înainte a
zis Bătrânului: Părintele meu vine să te roage să te ia
la chilia lui. Deci, auzind de iubirea Bătrânului, a ieşit
în întâmpinarea lui, punându-i m etanie de departe şi
zicând: Vin eu la sfinţia ta, părinte, nu te obosi! Şi vă
zând Dumnezeu lucrarea celui mai tânăr a străpuns
pe părintele lui şi aruncând toiagul a alergat să-l îm
brăţişeze. Şi l-a îm brăţişat pe el şi l-a adus în chilia sa
ca şi când nu a auzit nimic. A zis, deci, Bătrânul uceni
cului său: Nimic nu i-ai spus lui din câte am zis eu? Şi
a zis: Nu! Deci, tare s-a bucurat Bătrânul şi a cunoscut
că de ia vrăjmaşul era pizma şi l-a odihnit pe Bătrân.
Şi căzând la picioarele ucenicului său, i-a zis: Tu eşti
părintele meu şi eu ucenicul tău, căci prin lucrarea ta
s-au mântuit două suflete.
251. Ziceau despre un sfânt că a mărturisit în
prigoană şi a suferit multe chinuri, până şi aşezarea
lui pe un tron de aramă înroşit în foc. Şi între timp a
ajuns împărat fericitul Constantin şi au fost sloboziţi
creştinii. Şi vindecându-se sfântul acesta, s-a întors la
chilia lui. Şi văzând chilia de departe, a zis: Vai, că la
multe osteneli vin iarăşi! Şi aceasta zicea despre ne-
voinţele şi luptele împotriva dracilor131.
252. A zis un Bătrân: Dacă vei vedea pe cineva că
a căzut în apă şi poţi să-l ajuţi, întinde-i toiagul şi
* m Apoftegma aceasta este amintită şi în VII, 9 5.
trage-1 afară. Şi d acă nu p o ţi să-I tragi, lasă-i toiagul.

Căci dacă-i dai m ân a şi nu p o ţi să-l tragi, te trage el
în apă şi muriţi am ândoi. A ce a sta a spus-o pentru cei
care intră în ispite ca să a ju te p e cineva, mai presus
de măsura lor.
253. Un frate a c e r c e ta t după m u lt tim p pe un Bă
trân. Şi a zis către el B ă trâ n u l: Unde ai fost, fiule, atâta
timp? Iar el a zis: La C on stantinopol, părinte, pentru
o trebuinţă a mea. Deci, i-a zis lui B ătrânul: Şi ce lu
cruînsemnat ai au zit sau ai v ăzu t acolo? A zis fratele:
însemnat, aproape n im ic! Şi ch ia r de m -aş lăuda cu
cele de acolo, dar am în ţe le s că m ulte sunt pămân
teşti. Unul m-a uim it. Am v ăzut un m irean dispreţu-
indaverile mai m ult d e c â t c e i care p etrec în pustie, să
spun aşa. A zis B ătrânu l: Cum? Lăm ureşte-m i cuvân
tul! A răspuns fratele: Am v ăzut doi bogaţi şi unul a
chemat la judecată pe celălalt, zicând că îi este dator
cudouă mii de m oned e, şi a adus dovada scrisă de la
tatăl său. Celălalt zicea c ă d ato ria a fo st întoarsă de
tatăl lui şi m ărturia nu a fo st s cris ă d atorită prieteniei
adevărate. Şi cum nu au aju n s să cread ă unul pe celă
lalt, au ajuns la ju ră m â n t p e n tru lucrul acesta. Zicea,
deci, aşa-numitul d ato rn ic: D acă voi ju ra că datoria a
fost dată înapoi de ta tă l m eu, am să fiu socotit doritor
de câştig urât. Ci, m ai cu rân d a cea sta voi face: Fie voi
jura eu că ţi-a fo st în to a rs ă d ato ria celo r două mii de
monede şi ţi le voi da a d oua oară, fie ju ră tu că au
fost plătite acestea şi nu ai de lu a t nim ic de la mine, şi
sâ-mi dai dovada scrisă. S-au m inu nat toţi cei care au
auzit o astfel de în ţelep ciu n e la bărbatu l acela. Deci a
*is Bătrânul: Şi tu, tâ n ă r fiind, fiule, cu dreptate te-ai
590 PATERICUL MARE
minunat. Căci dacă se va cerceta adâncul lucrului, nu

se va afla nimic însem nat, ci numai slavă deşartă şi
dorinţă de a plăcea oam enilor peste măsură. A zis
fratele: Cum, părinte, de vrem e ce a dispreţuit atât
de mulţi bani pentru num ele lui? A zis Bătrânul: Cel
care dispreţuieşte banii este dator să se îngrijească
şi de mântuirea aproapelui după putinţă. Căci porun
ca Domnului şi Dumnezeului nostru pe amândouă le
porunceşte. Dacă, deci, ştia cu siguranţă că tatăl lui
a dat datoria înapoi şi propunea să ju re iarăşi şi să o
depună a doua oară, ce altceva a făcut decât să-l arate
pe aproapele în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor ca
nedrept şi doritor de câştig urât, iar pe sine s-a pro
clamat şi foarte bogat, şi neiubitor de argint. Aceasta
nu este atât lepădare de avere, cât slavă deşartă, sau,
să spunem mai adevărat, pildă de invidie şi mânie. A
zis fratele: Ce trebuia, deci, să facă, de vreme ce jură
mântul a fost cerut de cel care-i zicea că este dator? A
răspuns Bătrânul: Dacă era desăvârşit, nici să jure nu
era dator, nici să ceară celuilalt să jure, mai ales că era
bogat şi ştia sigur că datoria a fost dată înapoi. A zis
fratele: Deci, nu era nevoie să-i dea monedele? A zis
Bătrânul: Mult mai bine era ca acesta să fie păgubit,
dar să fugă de jurământ şi să câştige iubirea şi să nă-
dăjduiască plată de la Dumnezeu, decât slava deşartă
şi să arate oamenilor că este nedrept cel care l-a adus
la jurământ. Căci aceasta este pizmă şi ură faţă de
celălalt. Deci, ia aminte, fiule, căci numai acelea sunt
bine primite la Dumnezeu, cele făcute pentru un scop
bun şi cu gând iubitor de Dumnezeu. Şi folosindu-se
fratele, a plecat.
D E S P R E D A R U L D E O S E B IR II 591
2 54. A z is u n B ă t r â n : C e l c a r e la u d ă p e m o n a h îl dă
pe m âna s a t a n e i!
255. A z is i a r ă ş i : T o a t e c â t e g â n d e ş t e o m u l, de la
cer în jo s , z a d a r n i c l e g â n d e ş t e . C el c a r e ră m â n e cu n ă
dejde în tr u p o m e n i r e a lu i I is u s , a c e s t a e s t e în adevăr.
256. U n u i m o n a h c a r e l o c u i a la S c h it i-a fo st p ârât
fiul la c â r m u it o r ş i a f o s t î n c h i s . Ş i i s -a tra n s m is de
către m a m a c o p il u l u i : S c r i e c â r m u it o r u lu i s ă -l slobo-
zească! A z is, d e c i, m o n a h u l : Ş i, d a c ă e l v a fi slobozit,
nu va fi p r in s a l t u l î n l o c u l lu i? A z is c e l c a r e i-a adus
mesajul: D a! Ş i e l a z i s : Ş i c a r e e s t e fo lo s u l d acă slo-
bozindu-1 p e e l a d u c e b u c u r i e î n in im a m a m e i lui şi
luând î n t r i s t a r e a e i o d u c e î n in im a a lt e i fe m e i?
257. A c e la ş i B ă t r â n l u c r a m u l t c u m â in ile sale. Şi ţi
nea ceea c e e r a d e a ju n s p e n t r u t r e b u in ţ a lui şi restu l
dădea s ă r a c ilo r . F ă c â n d u - s e s e c e t ă , a tr im is m am a pe
fiul ei la el, r u g â n d u -1 s ă l e d e a p u ţ in e p â in i. Şi auzind
Bătrânul, a z is f iu lu i s ă u : S u n t ş i a lţ ii a c o lo care au
nevoie ca v o i? A z i s : D a , s u n t m u lţi! Ş i în ch iz â n d uşa
în faţa lui, a z is p l â n g â n d : P le a c ă , fiu l m eu ! Cel care
poartă d e g r ijă a c e l o r a v ă v a p u r t a ş i v o u ă d e grijă!
L-a în tre b a t p e e l u n f r a t e : A c u m , n u s -a în d o it gândul
tău, alu n g ân d a s t f e l p e f iu l t ă u ? A z is B ă trâ n u l: Dacă
nu se va s ili p e s i n e o m u l î n f i e c a r e lu c ru , p la tă nu are.
258. A z is u n B ă t r â n : O r i c e v ic le n ie c a r e nu se să
vârşeşte, n u e s t e v i c l e n i e . Ş i o r i c e d r e p ta te ca re nu se
săvârşeşte n u e s t e d r e p t a t e . C ă c i a s e m e n e a e s te omul
care nu a r e g â n d u r i v i c l e n e ş i b u n e c u p ăm ân tu l So-
domei şi G o m o r e i, p e n t r u c ă s ă r a t fiin d , n ici ro ad e nu
face, nici b u r u i e n i . I a r p ă m â n t u l b u n s c o a te şi grâu, şi
neghină.
592 PATERICUL MARE
259. A zis un Bătrân: Stând eu odată lângă un alt

Bătrân, l-a cercetat pe el o fecioară, zicând: Părinte,
am postit două sute de dum inici132, câte şase zile; am
spus cu voce tare Noul şi Vechiul Testam ent. Ce ră
mâne să mai fac? I-a zis ei Bătrânul: Ţi s-a făcut ţie
batjocura cinste? A zis: Nu! Paguba câştig şi străinul
ca rudenia după trup, lipsa ca belşugul? A zis: Nu! A
răspuns Bătrânul: Aşadar, nu ai p ostit şase zile din
şapte, nici Vechiul şi Noul Testam ent nu le-ai rostit,
ci te-ai înşelat pe tine însuţi. Mergi, deci, şi lucrează,
căci nu ai făcut nimic.
260. A zis un Bătrân: Omul care de bună-voie se dă
pe sine întristării, cred că pe unul ca acesta Dumne
zeu îl socoteşte îm preună cu m ucenicii, căci în loc de
sânge i se socotesc lui lacrim ile.
261. A zis un Bătrân: Copilul care pune cuvântul
lui între cei mari asem enea este omului care aruncă
foc în sânul fratelui său. Ziceau Bătrânii: Să educaţi pe
copii, fraţilor, ca să nu vă educe aceia pe voi.
262. Un frate a m ers în m untele Fermei, la un mare
Bătrân şi i-a zis: Awa, ce să fac, că se pierde sufletul
meu? A zis lui Bătrânul: De ce, fiule? Şi i-a zis lui fra
tele: Când eram în lume, cu adevărat mult posteam
şi privegheam şi era multă străpungere şi căldură în
mine. Iar acum, aw a, nu văd nimic bun în mine. I-a zis
lui Bătrânul: Crede-mă, fiule, că cele câte făceai când
erai în lume, din slavă deşartă şi din lauda oamenilor
aveai râvna şi erau neprim ite înaintea lui Dumnezeu.
De aceea nici satana nu te lupta, căci nu voia să-ţi taie*
* m Prin duminică numeşte săptăm âna. Deci: Am postit două
sute de săptămâni, câte şase zile.
D E S P R E D A R U L D E O S E B IR II 593
râvna, d ar a c u m , v ă z â n d u - t e p e t i n e o s t a ş a l lui Dum

nezeu şi ie ş it î m p o t r i v a lu i, ş i e l ş i - a î n t o r s a rm e le îm
potriva ta. D e a c e e a lu i D u m n e z e u îi p la c e un psalm
pe care-1 sp u i a c u m c u s t r ă p u n g e r e m a i m u lt d e c â t o
mie pe c a re -i s p u n e a i î n lu m e . Ş i p r i m e ş t e p u ţin u l tău
post mai m u lt d e c â t s ă p t ă m â n i l e p e c a r e le p o s te a i în
lume. A zis lu i f r a t e l e : A c u m n u m a i p o s t e s c d elo c. Şi
toate lu c ru rile b u n e p e c a r e le a v e a m î n lu m e au fugit
de la m ine. A z is lu i B ă t r â n u l : F r a t e , îţ i e s t e d e aju n s
ceea ce ai! R a b d ă n u m a i ş i e ş t i b i n e ! Ş i d e o a r e c e fra te
le stăruia ş i z ic e a : C u a d e v ă r a t , a w a , s e p ie rd e su fle
tul meu!, a tu n c i B ă t r â n u l i - a z is : C r e d e -m ă , frate , nu
i amvrut s ă -ţi s p u n , c a s ă n u s e v a t ă m e g â n d u l tău , d ar
I te văd dus în t r â n d ă v e a lă d e s a t a n a . î ţ i sp u n : a c e a s tă
socotinţă a t a c ă a t u n c i c â n d e r a i în lu m e fă c e a i lu
cruri bune ş i p e t r e c e a i b i n e , e s t e m â n d r ie . Căci aşa
şi fariseul a p i e r d u t t o a t e c â t e f ă c u s e b in e . De aceea,
acum când s o c o t e ş t i c ă n i m i c b u n n u fa c i, a c e a s ta îţi
este de aju n s, f r a t e , p e n t r u m â n t u i r e , c ă c i e s t e s m e re
nie. Aşa s-a î n d r e p t a t ş i v a m e ş u l , n e fă c â n d n im ic bun.
Căci lui D u m n e z e u î i p l a c e m a i m u lt o m u l p ă c ă to s şi
nepăsător c a r e a r e z d r o b i r e d e in im ă ş i s m e re n ie 133
decât cel c a r e f a c e m u l t e l u c r u r i b u n e şi a r e în sin e
socotinţa c ă t o t d e a u n a f a c e b i n e le . Ş i fo lo sin d u -se
mult fratele, a p u s m e t a n i e B ă t r â n u lu i, z icâ n d : Astăzi,
awa, s-a m â n t u it s u f l e t u l m e u p r i n tin e !
263. A f o s t î n t r e b a t u n B ă t r â n : C e în s e a m n ă că
pentru fie c a r e v o r b ă d e ş a r t ă 134 s e v a d a s e a m ă ? Şi a
răspuns: O rice c u v â n t r o s t i t d e s p r e u n lu c ru tru p e sc
este v orbire d e ş a r t ă . N u m a i a v o r b i d e s p r e m ân tu irea
| * mCf. Psalmul 5 0 ,1 9 . ♦ l34M atei 1 2 ,3 6 .
59 4 PATERICUL MARE
sufletului, aceasta nu e ste v o rb ire d eşartă. De aceea

să iei am inte la to a te şi să ta c i e s te m ai bine. Căci cum
vorbeşti binele, vine la m ijlo c şi răul.
264. Altădată s-a a ră ta t s a ta n a unui B ătrân şi i-a
zis: Nu eşti creştin! A răsp u n s B ă trâ n u l şi a zis: Orici
ne aş fi sunt oricum d easu p ra ta! I-a zis lui satana: îţi
spun ţie că în iad vei m erge! A răsp u n s Bătrânul: Nu
eşti tu judecătorul m eu şi n ici D um nezeul meu!
265. Un frate a în tre b a t pe un B ă trâ n zicând: Cum,
părinte, de neam ul n o stru nu p o ate să ţină nevoin-
ţa Părinţilor? Şi a zis B ătrânu l: P en tru că nu iubeşte
pe Dumnezeu, nici nu fuge de o am eni, nici nu urăşte
m ateria lumii. Căci omului care fuge de oam eni şi de
m aterie de la sine îi vine străp u n gerea şi nevoinţa.
Precum cel care vrând să stingă focul aprins în ogorul
său, dacă nu apucă să taie m ai în tâi m ateria care este
înaintea lui, nu-1 poate stinge, aşa şi omul, dacă nu
pleacă într-un loc unde cu o sten eală îşi găseşte chiar
şi pâinea lui, nu poate să d obân dească nevoinţa. Căci
sufletul, dacă nu vede, nu pofteşte degrabă.
266. A zis iarăşi: Cel care fură sau cel care minte,
sau cel care face un alt păcat, de m ulte ori, îndată ce
a săvârşit păcatul, suspină sau se osân d eşte pe sine
şi ajunge la pocăinţă. Iar cel care ţin e m inte răul în
sufletul lui, fie că mănâncă, fie că bea, fie doarme, fie
se plimbă, ca un microb îl roade aceasta. Aşadar, me
reu are nedespărţit de el păcatul. Şi rugăciunea lui i
se face blestem şi toată osteneala lui, chiar şi dacă îşi
varsă sângele pentru Hristos, nu este prim ită.
267. A zis un Bătrân: Dacă te cercetează pe tine unii
şi-i vezi de departe, stai la rugăciune şi spune: Doamne,
D ESP R E DARUL DEO SEBIRII 595
Iisuse H risto ase, iz b ă v e ş te -n e p e n o i de v o rbirea de rău

şi de clevetiri. Şi fă -i s ă p le c e cu p a ce din locul acela.
2 68. A z is ia r ă ş i: D a c ă tru p u l tă u e s te bolnav, pe
măsura lui fa ş i t r e b u in ţ a ta , c a n u cum va să cazi în
slăbiciune şi s ă c e r i m â n c ă r u r i şi s ă în g reu iezi pe cel
care te s lu je şte .
269. A fo s t î n t r e b a t u n B ă tr â n d e sp re scu rg e ri
le din tim p u l s o m n u lu i, c a ş i c â n d a r fi fo st a m estec
cu fem eie s a u d e u n u l sin g u r. Ş i a ră sp u n s zicând: Să
nu o p u neţi d e lo c p e s e a m a v o a s tră , ci s ă so c o tiţi ca
şi când vă c u rg e n a s u l. C ăci d a c ă p lim b ân d u -te prin
locuri p u b lice v e z i u n h a n ş i a p ro p iin d u -te tre c i pe
lângă el şi m iro ş i m ir e s m e le c ă rn u rilo r, în se a m n ă că
ai m âncat sau n u ? Cu s ig u r a n ţă îm i v e i sp u n e nu. Aşa
nici scu rgerile d in tim p u l s o m n u lu i n u -ţi ad u c în tin a
re. Căci d acă t e v e d e v r ă jm a ş u l c ă t e te m i, m ai m u lt te
atacă. Ia sea m a , d e c i, c a a tu n c i câ n d v ii în sim ţire să
nu consim ţi cu c u g e tu l.
270. Un fra te a î n t r e b a t p e u n B ă trâ n : E ste b in e
să cercetezi p e B ă tr â n i s a u s ă te lin iş te şti? A zis lui
Bătrânul: A c e r c e t a p e B ă tr â n i e r a can o n u l P ărin ţilo r
din vechim e.
271. A zis u n B ă tr â n : A m u r â t p e c e i m ai tin e ri care
iubesc slava d e ş a r tă , c ă s e o s t e n e s c şi p lată nu au p en
tru că v ân ează s la v a o a m e n ilo r. A z is lui un alt B ătrân
mult m ai c u n o s c ă to r: E u îi p r im e s c şi în că m ult. Căci
este mai de fo lo s tâ n ă r u lu i s ă a ib ă slav ă d eşa rtă d ecât
să fie n ep ăsător. P e n tr u sla v ă d e ş a r tă e s te nevoie şi să
se înfrâneze, şi s ă p riv e g h e z e , şi s ă în d u re frigul, şi iu
bire să d o b â n d e a s că , ş i n e c a z u ri s ă p o a rte pentru la
udă. Deci, d upă o a s tfe l d e v ie ţu ir e , v in e la el Harul Iui
596 PATERICUL MARE
Dumnezeu zicându-i aşa: De c e nu te o ste n eşti pentru

Mine, ci p en tru oam en i? A tunci se încred inţează să
nu m ai ia am inte la slava o m en ească, ci la cea a lui
Dumnezeu. Şi auzind a zis: Cu ad ev ărat aşa este!
2 7 2 . Un frate care era stă p â n it de în tristare silea
pe un B ătrân zicând: Ce să fac, că gândurile mă atacă
zicându-mi: Nu te-ai lep ăd at de lum e la tim pul cuve
nit şi nu te poţi m ântui. I-a zis lui B ătrânu l: Şi dacă nu
putem să intrăm în păm ântul făgăduinţei, ne este mai
de folos ca oasele n o astre să cadă în p u stie135 decât să
ne m ai înto arcem în Egipt!136
2 7 3 . A fo st în tre b a t un B ătrân : B in e e ste să mijlocim
în cearta fraţilor? Şi răspunzând a zis: Fugiţi de aces
tea. Căci scris este: D reptul îşi în to a rce în a ltă parte
u rechile, ca să nu au d ă o sâ n d irea sân g elu i nevinovat,
şi îşi în chide och ii săi, ca să nu v ad ă n edreptatea™ .
274. A fost în tre b at un B ătrân: Cum poate omul
să locuiască singur? Şi răspunzând, a zis: Luptătorul,
dacă nu se luptă alături de m ulţi alţii, nu poate să în
veţe m eşteşugul biruinţei, ca astfel să poată să se lup
te de unul singur cu vrăjm aşul. Aşa şi monahul, dacă
nu se va nevoi cu fraţii şi nu va învăţa astfel meşteşu
gul luptei cu gândurile, nu poate să locuiască singur
şi nici să se îm potrivească gândurilor.
275. A fost în treb at un Bătrân: Bine este să învăţăm
+ 13sNumerî 1 4 , 2 9 -3 3 . * 136D enum irea Egipt, în terminolo
gia ecleziastică, cu înţeles m etaforic, înseam n ă v iaţa departe de
Dumnezeu, stricăciunea şi robia omului, în îm p ărăţia sau mai
bine zis în captivitatea păcatului. Simbolismul a c e s ta a reieşit,
evident, din evenimentul istoric al robiei de v eacu ri a israeliţilor
la faraonii Egiptului, care erau idolatri. * 137Isaia 3 3 ,1 5 .
D E SP R E DARUL D EO SEBIRII 597
pe de ro s t D u m n e z e ie ş tile S c r ip tu r i? Ia r el a zis: Oaia

primeşte d e la p ă s t o r ia r b ă b u n ă s ă m ăn ân ce, dar
mănâncă şi d in i a r b a p u s tie i. D eci, c â n d s e ard e de la
mărăcini, m ă n â n c ă i a r b ă ş i s e în d u lc e ş te gu ra ei şi în
cetează a rs u ra m ă r ă c in ilo r . A şa ş i o m u lu i îi e ste bună
dtirea S fin te lo r S c r ip t u r i îm p o tr iv a u n e ltirilo r d raci
lor. Căci şi d a că c in e v a s e a flă în b is e r ic ă , fie cu m ulţi,
fie cu puţini, şi îş i în c h id e g u ra s a c a s ă nu strig e către
Dumnezeu, a c e la lu c r u l d r a c ilo r lu c re a z ă . Căci şi d ra
cii, neputând s ă a u d ă la u d a lu i H risto s şi psalm ii, îl
împiedică138.
276. A zis u n B ă t r â n : C e a rta îl d ă p e o m m ân iei şi
mânia îl p re d ă o r b ir ii ş i o r b ir e a îl fa c e p e a c e sta să
lucreze to t rău l.
277. E ra u n m o n a h în T e b a id a c a r e av ea nevoin ţă
şi vieţuire p e s te m ă s u r ă d e a s p ră , s tă ru in d în m ulte
privegheri şi r u g ă c iu n i ş i c e r e r i, silin d u -şi tru p u l la
multă n e a g o n isire , c u p o s t ş i c u o ste n e li. La în cep u t,
luând un p u m n d e lin t e m u ia tă , m â n c a în fie c a re se a
ră. După a c e e a , d u p ă u n a n u m e tim p , la fie c a re două
zile îi era de a ju n s m ă s u r a a c e a s ta . Şi a c e a s tă rându-
ială având la m â n c a r e p e n t r u m u lt tim p , a aju n s să
mănânce în tr-o s in g u r ă zi p e s ă p tă m â n ă , c a re e ra du
minica. Deci, d in d u m in ic ă în d u m in ic ă , s e a ra , m ân ca
lintea pe c a re s e în t â m p la s -o a ib ă s a u ie rb u ri sălb ati
ce, petrecând m u lt tim p a ş a , p o s tin d cu săp tăm ânile. *
* t38în apoftegma aceasta întâlnim o poziţie contrară altor pă

rinţi ai pustiei, din vechime, care recomandau fuga de psalmo-
diere în biserică, socotind-o ca pe un obicei lumesc, pentru că,
după părerea lor, cel care cântă se expune ispitei slavei deşarte
Si se îndepărtează de duhul evlaviei (ET).
598 PATERICUL MARE
Dar născocitorul rău tăţii, diavolul pizmuindu-1, pre

cum a căzut el în su şi p rin m ân d rie, şi pe acesta a
încercat să-l aducă la aceasta. Deci, i-a strecu rat lui
gândul de m ândrie, cum că: Ţ ii p e ste m ăsu ră post şi
priveghere, pe care nu o ţin e niciu nul d in tre oameni.
Trebuie să faci şi sem n e sp re ară ta re , ca şi tu să fii că
utat pentru nevoinţă şi să zid eşti p e oam eni, văzând
ei lucrurile m inunate ale lui D um nezeu şi slăvind pe
Tatăl nostru cel din ceru ri139. Să cerem , deci, lucrarea
minunilor, căci M ântuitorul în su şi a zis: C ereţi şi vi se
va da/140 Deci, m onahul, o a sem en ea c e re re cu rugă
ciune stăruitoare aducea lui Dum nezeu. Iar iubitorul
de oam eni şi Bunul Dum nezeu, Care v rea ca toţi să
se m ântuiască141, văzând rătăcire a lui şi aducându-şi
am inte de osten eala şi nevoinţă lui, nu a îngăduit vrăj
maşului să-l isp itească până la s fâ rşit şi să-l arunce în
căderea m ândriei, c ea m ai re a d ecât toate. De aceea şi
lui i se potriveşte m ult cuvântul psalm istului: Când va
căd ea, nu s e va zdruncina, pen tru că D om nul în tăreşte
m âna lui1*2. Deci, i-a venit lui gândul că Apostolul zice:
Nu că d e la n oi în şin e suntem d estoin ici să cugetăm
ceva1*3. Dacă, aşadar, unul ca el a zis nu su nt destoinic,
cu cât mai m ult am eu nevoie să fiu învăţat? Mă voi
duce la cutare pustnic şi ceea ce îm i va spune şi mă va
sfătui ca de la Dumnezeu voi prim i înd rum area spre
a mă mântui. Şi a w a către care a m ers era mare şi
renumit, înaintat în vedere şi d estoinic să folosească
pe cei care veneau la el şi să zidească cum se cuvine
pe cei care-1 întrebau. Şi ieşind m onahul din chilia lui,
* l3,Matei 5,16. * 140Matei 7,7. * 1411 Timotei 2,4. * 142Psal-
mul 26,34. * U3Vezl 2 Corintent 3,5..
a venit la acela. In trâ n d , d eci, la el, Bătrânul a văzut

două m aim uţe şe z â n d p e u m erii lui şi ţinându-i gâtul
lui legat cu lan ţu ri. Şi fle c a re s e silea să-l tragă spre
ea. Şi văzând a c e a s ta şi cu n o scân d pricina, căci era
bărbat de D u m nezeu în v ăţat, suspinând, a lăcrimat
în linişte. Şi d upă ru g ă ciu n e şi obişnuita îmbrăţişare,
au stat un c ea s a ş e z a ţi fă ră să vorbească. Căci aces
ta era obiceiul la P ă rin ţii d e acolo. După aceea a zis
monahul care v e n ise în v izită: Părinte, fii mie de folos
şi dă-mi tem ei p e n tru c a le a m ântuirii! Şi i-a răspuns
Bătrânul: Nu s u n t d esto in ic , fiule, spre aceasta! Că şi
eu însumi am n ev o ie d e înd ru m are. Şi el a zis către
acesta: Nu te lep ăd a, a w a , d e la a-m i fi de folos. Căci
am încredinţare în tru tin e şi am legat gândul meu să
primească sfatu l tău . Ia r e l s -a lepădat iarăşi zicând:
Nu mă asculţi p e m in e, de a c e e a m ă lepăd. Iarăşi mo
nahul l-a în c re d in ţa t şi i-a d at lui cuvântul: Orice îmi
spui voi ascu lta ca d e u n înger. Atunci i-a zis Bătrânul:
Primeşte punga a c e a s ta cu m on ed e, m ergi în cetate şi
cumpără z ece pâini şi z e c e x e s te 144 de vin şi zece litre
de carne şi ad u-le aici. D eci, a în cep u t să se întriste
ze, dar a p rim it şi s -a dus. Şi p e cale multe gânduri îl
frământau: Ce i s -a p ă ru t B ătrân u lu i acestuia şi cum
voi cumpăra a c e s te a ? Căci se v o r sm inti mirenii vă-
zându-mă pe m in e lu ân d a c e ste a . Dar, plângând şi lă
crimând, s-a dus. Şi ru şin ân d u -se , prin cineva a cum
părat pâinile şi p rin altcin e v a a luat vinul. Şi zicea:
Vai mie, ticălosu l, cu m v oi cu m p ăra carnea, eu însumi
♦ 144S&mv;: a. Unitate romană de măsurare a lichidelor, care

s-a răspândit în Grecia. Xestul atic avea o capacitate de aproxi
mativ 0,4 litri b) Butoiaş, vas pentru lichide.
600 PATERICUL MARE
sau prin altcineva? Dar cu ru şine a găsit un mirean,

i-a dat moneda şi acela, cum părând carnea, i-a dat-o
lui. Luând monahul ce cum părase, a dus Bătrânului.
Şi i-a zis lui Bătrânul: Nu cumva ai u itat că mi-ai dat
cuvântul ca ceea ce îţi spun să asculţi? Ia, deci, aces
tea şi mergi la chilia ta şi rugându-te hrăneşte-te cu o
pâine, un xest de vin şi o litră de carne pe zi. Şi după
zece zile vino aici! Iar el, auzind şi neîndrăznind să i
se împotrivească, luându-le, s-a înd epărtat plângând.
Şi întristându-se foarte de lucrul acesta, zicea: De la
ce post la ce am ajuns? Şi îşi zicea: Voi face? Nu voi
face? Dacă nu voi face, voi înfrunta pe Dumnezeu, căci
am dat cuvânt că to t ceea ce îmi va zice ca de la Dum
nezeu voi primi. Şi acum, Doamne, vezi smerenia mea
şi miluieşte-mă, iertându-mi păcatele mele, că iată
acum sunt silit să făptuiesc împotriva voinţei mele
pe care o aveam despre înfrânare. Şi aşa plângând a
venit la chilie şi a făcut cum i-a poruncit Bătrânul. Şi
rugăciunea lui mai întărită s-a făcut şi când trebuia să
mănânce cu lacrimi uda cele ce se întâmplau şi zicea:
Doamne, m-ai părăsit? Aşa, deci, văzând Dumnezeu
pocăinţa lui şi smerenia, a dat mângâiere în inima lui.
Şi venind la cunoştinţa pricinii pentru care i s-a în
tâmplat să fie nesimţitor, cum credea, a mulţumit lui
Dumnezeu şi a descoperit cuvântul prorocesc, că Toa
tă dreptatea omului este ca o cârpă lepădată145 şi că
de n-ar zidi Domnul casa şi n-ar păzi cetatea, în zadar
s-ar osteni păzitorul ei146. Aşadar, a venit la Bătrânul,
istovit la trup şi chinuit mai mult decât în săptămâni-
le în care petrecea nemâncat. Văzându-1 Bătrânul aşa
* 145Isaia 2 4 ,6 . * “ “Psalmul 1 2 6 ,1 .
de smerit, i-a p rim it cu faţa lum inoasă. Şi făcând ru

găciune, s-au a şe z a t tăcân d . Apoi a zis Bătrânul: Fiule,
iubitorul de o am eni D um nezeu te-a cercetat şi nu a
lăsat pe vrăjm aşul să te stăp ânească. Căci pururi pen
tru pricini care p ar binecu v ântate, acela obişnuieşte
să-i înşele pe cei ca re u rm ăre sc virtutea şi să-i ducă
spre cuget de îngâm fare. îi sileşte pe aceştia şi îi în
deamnă să în cerce m ăsu ri m ari ale izbânzilor, încât în
felul acesta să-i d o bo are. Căci la Dumnezeu nicio pa
timă păcătoasă nu e ste m ai urâcioasă decât mândria.
- Şi nicio izbândă nu e ste m ai cin stită ca cea a smere
niei. Vezi pentru am ân d ou ă pilda Fariseului şi a Va
meşului. Exagerările su n t prim ejd ioase în amândouă
direcţiile. Unul d in tre B ătrân i zice că supra-măsurile
sunt ale dracilor. M ergi, deci, pe calea împărătească
după Dumnezeiasca Scrip tu ră şi nu te abate nici la
stânga, nici la d reapta, ci fo lo seşte mijlocul. Iar mă
sura la m âncare e ste să m ăn ânci în fiecare seară. Iar
dacă este trebuinţă, fără înd oială să te potriveşti vre
mii. Şi fie că pentru o su fe rin ţă sau pentru altă pricină
se întâmplă să nu ţii ceasu l rânduit, precum şi dacă se
întâmplă să iei h ran ă o zi da şi una nu, să nu ai îndo
ială, că nu sub Lege, ci sub H ar suntem 147. Mâncând,
însă, să nu vrei să te satu ri, ci să te înfrânezi, mai ales
la mâncărurile gu sto ase. Pe cele de nimic să le cauţi
{ totdeauna. Şi inim a ta s ă o păzeşti, nevoindu-te mai
ales cu cugetarea sm erită. Căci Je r tfa lui Dumnezeu -
zice prorocul - du hu l u m ilit; in im a în frân tă şi smeri-
ta Dumnezeu nu o va u rg isi148. Şi iarăşi acelaşi sfânt
jjavid zice: M -am sm erit ş i m -am m ântuit149. Şi prin
* “'Romani 6 ,1 4 . * »«P salm u l 5 0 , 1 9 . * »«Psalmul 1 1 4 ,6 .
602 PATERICUL MARE
prorocul Isaia zice Domnul: S p re unii ca a ceştia îm i în

drept priv irea M ea: sp re c e i sm erip , cu duhul um ilit şi
care trem ură la cuvântul Meu150! Deci, to ată nădejdea
ta, fiule, pune-o în Domnul151 şi m ergi în pace pe calea
ta. Şi El va scoate ca lum ina d rep tatea ta şi judecata ca
lumina de am iază152. Astfel, deci, folosind pe fratele şi
întărindu-1 şiînd ulcind u -se îm preu nă cu el de cele ce
se aflau acolo, l-a slobozit, bucurând u-se în Domnul.
Şi acesta mergând pe drum, zicea: Să se întoarcă spre
mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile
Tale153. Şi: C ertându-m ă m -a c e r ta t Dom nul, d ar m or
ţii nu m -a d a t 154 Şi: C erta-m ă-va d rep tu l cu m ilă şi mă
va m ustra Z155. Şi către sine zicea: în toarce-te, suflete
a l meu, la odihn a ta, că D om nul ţi-a fă c u t bin e156 şi
altele. Şi aşa, venind la chilia sa, a tră it după temeiu
rile Bătrânului, cu sm erenie şi străpungere petrecând
restul vieţii sale până când a ajuns b ărb at desăvârşit,
la măsura vârstei plinirii lui H ristos157.
278. A fost în trebat un B ătrân: Ce este viaţa mona
hului? Şi a răspuns: Gură adevărată, trup neprihănit,
inimă curată!
279. Zicea un Bătrân: Părinţii prin asprime au
intrat înăuntru, iar noi, dacă putem , prin bunătate
intrăm158.
* 1S0lsaia 6 6 ,2 . * 151Psalmul 7 2 ,2 8 şi 3 6 ,5 . * 1S2Psalmul 3 6 ,6 .
* 153Psalmul 1 1 8 ,7 9 . Aici călugărul aplică versetul la situaţia sa.
+ ^ P salm u l 1 1 7 ,1 8 . * ^ P s a lm u l 1 4 0 , 5. * 1S6Psalmul 1 1 4 ,7 .
* 157Efeseni 4 ,1 3 . # 158Este o trim itere directă la cuvintele Sfân
tului Pavel: Vezi deci bunătatea şi asp rim ea lui Dumnezeu: Aspri
mea Lui către cei ce au căzut în bu nătatea Lui către tine, dacă vei
stărui în această bunătate; altfel şi tu vei fi tăia t (Romani 1 1 ,2 2 ).
280. Zicea un B ă trâ n d e s p re M oise că atunci când

a lovit Egiptul159 a p riv it în c o a c e şi în colo - adică gân
durile sale - şi n u a v ă z u t p e nim en i. Şi cunoscând că
nimic rău nu v ed e în s in e făcân d , ci to tu l făcea pentru
Dumnezeu, aşa a lo v it E giptul.
281. Zicea un B ă trâ n d esp re v orba din psalm: Şi voi
pune stânga lu i p e s te m ă r i ş i d r e a p ta lu i p es te râu ri160
ca aceasta este d esp re M ântuitorul. Stânga lui peste
mări, adică peste lum e. Ia r p e ste râu ri dreapta lui, aceş
tia sunt Apostolii c a re au a d ă p a t lu m ea prin credinţă.
282. A zis unul d in B ă trâ n i: A nim alul curat, spune
Scriptura, e ste cel c a re ru m e g ă m ân ca rea lui şi copita
picioarelor lui e s te d e s p ic a tă în d o u ă161. Aşa şi omul
cel bun crede şi p rim e ş te c e le d ouă testam en te, pre
cum se află în S fân ta B is e ric ă , în tim p ce în erezii în
chip diferit su n t lip site. Şi e s te d a to r om ul să rumege
mâncarea cea bu n ă, d a r n u şi p e c e a rea. E ste o hrană
folositoare, ad ică g â n d u rile b u n e , tra d iţia învăţători
lor sfinţi şi altele c a a c e s te a . Ia r h ran a cea rea sunt
gândurile s tric ă c io a s e c a r e au le g ă tu ră cu diferitele
păcate şi greşeli a le o am en ilo r.
283. A zis un B ă trâ n : D acă v re u n cuvânt se ridi
că în inimă fratelu i c a r e s tă în ch ilie şi se grăbeşte
asupra cuvântului, fă ră s ă fi a ju n s la m ăsură şi fără
ca Dumnezeu să-l atra g ă , a tu n ci d racii stau şi-i arată
cuvântul cum v re a el.
284. Un frate a în tr e b a t: C are e s te lu crarea sufle
tului ca să ro d e ască? Şi a ră s p u n s B ătrânu l: Lucrarea
sufletului e ste lin iş te a tru p u lu i şi m ultă rugăciune
* 1Mleşire 2 ,1 2 . * 160Psalm ul 8 8 , 2 6 . + 161Levitic 1 1 ,1 ş.a..

604 PATERICUL MARE
trupească162 şi să nu ia am inte la căderile oamenilor,

ci numai la ale sale. Dacă omul răm âne cu răbdare în
acestea, nu va întârzia până când sufletul lui va rodi.
285. A zis un Bătrân: Mulţi dintre m onahi au risipit
averi, au părăsit tată şi mam ă, fraţi şi rudenii pentru
păcatele lor. Şi intrând în obşti au izbutit virtuţile cele
mari, dar, îm piedicându-se de lucrurile mici şi neîn
semnate, s-au făcut batjocu ra dracilor163, deoarece
s-au înconjurat pe ei înşişi de traiste şi lăzi având în
ele fructe şi poame uscate, de ace şi foarfece, cuţite
şi curele. Aceştia sunt socotiţi iubitori de ei înşişi de
către cei care cugetă drept, iar după Dumnezeiasca
Scriptură sunt trim işi în întunericul cel mai dinăun
tru ca blestem aţi164. Căci blestem at - zice - este cel
care schimbă dogmele Părinţilor165. De partea lui Ia-
nes166 şi a lui Anania şi Safira167 se vor învrednici, ca
unii înaintaţi în acestea şi părtaşi.
286. Un frate a întrebat pe unul dintre Părinţi
despre gândul hulei, zicând: Este strâm torat sufletul
meu, aw a, de gândul hulei! Fie-ţi m ilă şi spune-mi de
unde mi se întâmplă şi ce să fac? A răspuns Bătrânul
* 162Prin cuvântul din textul vechi euxtf atoixarncrj se înţelege
rugăciunea la care participă şi trupul omului, de exemplu prin
statul în picioare, cu mătănii, îngenuncheri, privegheri ş, a. (ET).
+ 163Din punctul acesta până la sfârşitul apoftegmei, cei doi co
diri mai vechi pe care-i folosim, 108 şi 127, sunt distruşi. Codi
cele sinaitic 454 ne redă continuarea pe care o prezentăm (ET).
* ““Matei 8,12; 22,13. * 165Vezi Deuteronom 27,17. * 1662
Timotei 3,8. Este vorba despre unul dintre m agii din Egipt care
s-au împotrivit lui Moise. Conform lui Teodoret, numele lanes şi
Iambres, Apostolul Pavel le cunoaşte din învăţătura nescrisă a
iudeilor (Vezi P. Trembelas) (ET). * W7Fapte 5,1-11.
şl a zis: Gândul hulei ni se întâmplă de la vorbirea de

rău, de la dispreţuirea şi de la osândirea celuilalt. Şi
mai ales de la mândrie şi de la a face cineva voia lui,
şi de la nepurtarea de grijă faţă de rugăciune, şi de
lamânie şi furie. Acestea toate sunt semne ale mân
driei care ne pregăteşte să cădem în patimile spuse
mai sus, ale vorbirii de rău, dispreţuirii şi osândirii.
Şide acolo se naşte gândul hulei. Deci, dacă va zăbovi
însuflet, dracul acesta al blasfemiei te va da în mâna
dracului desfrâului şi te va duce la ieşirea din minţi. Şi
dacănu-şi vine în fire omul, se pierde.
287. Un frate a întrebat pe un Bătrân, zicând: Pă
rinte, ce înţelege prorocul când zice: Nu es te m ântuire
luiîntru Dumnezeul lui168? Şi a zis Bătrânul: Gândurile
necurate le înţelege, cele care îndepărtează sufletul
deDumnezeu, când se strâmtorează din pricina celor
întâmplate.
288. Azis un Bătrân: Trebuie să fugi de toţi cei care
lucrează fărădelegea169, chiar dacă sunt prieteni sau
rudenii, chiar dacă au vrednicie de preoţi sau împă
raţi. Căci lepădarea de cei care lucrează fărădelegea
nedăruieşte prietenia lui Dumnezeu şi îndrăzneala170.
289. A zis iarăşi un Bătrân: Mai bine este să locu
ieşti cu trei care se tem de Dumnezeu decât cu mii
carenuse tem de Dumnezeu. Căci în zilele din urmă în
obştile cu cel mult o sută de călugări se vor afla puţini
* “"Psalmul 3 ,3 . * 169Vezi Psalm ul 5 ,5 - 8 ; 6 ,9 - 1 1 ; 2 7 ,3 ; vezi
Şiapoftegma 2 90 . + 170Aici sensul îndrăznelii este folosit cu în
ţelesul ei bun şi exprim ă curajul sm erit pe care îl simte sufletul
simplu al celui drept în faţa lui Dumnezeu.
606 PATERICUL MARE
mântuiţi171. Iar la chilioţi172 m ult m ai puţini. Căci toţi

se vor întoarce, iubind m esele şi lăcom ia pântecelui.
Căci m ulţi sunt ch em aţi, d a r p u ţin i a leşi!173 Şi tuturor
le place iubirea de stăpânire şi iubirea de arginţi.
290. Acelaşi a zis: Nu e ste de folos să vă alipiţi de
călcătorii de lege, nici în B iserică, nici în piaţă, nici în
adunări, nici la tribunal, în niciun chip şi în niciun loc.
Căci trebuie cu desăvârşire să te sep ari de părtăşia
cu cei care calcă legea. Tot omul călcător de lege este
vrednic de lepădare şi părtaş la osânda veşnică. Şi fără
de lege este cel care calcă porunca lui Dumnezeu174.
291. A zis un Bătrân: Nu există lucru mai sărac
decât mintea care filosofează fără Dumnezeu despre
cele ale lui Dumnezeu. Căci cel care învaţă fie în bise
rică, fie în chilie este dator ca el să facă primul cele
pe care le spune şi învaţă. Cuvine-se ca plugarul ce se
osteneşte să m ănânce el primul din roade175.
292. Un frate a în trebat pe un Bătrân zicând: Pă
rinte, cum unii văd d escoperiri şi vedenii cu îngeri? Şi
a zis Bătrânul: Fericit este, fiule, cel care-şi vede păca
tele sale neîncetat, pentru că unul ca acesta neîncetat
veghează. Şi i-a zis lui fratele: Eu, părinte, am văzut
acum câteva zile un frate scoţând un drac dintr-un
alt frate. Şi i-a zis lui Bătrânul: Nu vreau să scot draci
şi să vindec de boli, ci vreau şi rog pe Dumnezeu să
* 171Am urmărit în punctul acesta textul codicelui 127. Codicele
108 şi 454 nu vorbesc despre chilioţi, ci după expresia „puţini
se vor mântui" continuă cu: „la 50 de călugări socotesc că mult
mai puţini. Căci toţi se vor pierde... ş.a". + 172Chiliile erau o zonă
izolată a Nitriei, unde se refugiau pustnicii care căutau nevoinţă
mai aspră şi mai multă linişte. » 173Matei 20,16. + 174Vezi 1 Tim.
1,9. * 17s2 Timotei 2,6.
nu intre în m ine v re u n d rac, ci să m ă curăţ pe mine

de gânduri n ecu rate. Şi ia tă a ş a am aju ns mare! Căci
dacă cineva va c u ră ţa in im a s a de gânduri necurate
şi neobosit să v â rşe şte c e a s u r ile 176 şi slu jba canonului
său, îţi spun că se va în v re d n ici îm p reu nă cu Părinţii
făcători de m inuni d e îm p ă ră ţia Cerurilor.
293. Povestea unul d in tre P ărin ţi că în Tesalonic
era o m ănăstire de fe cio a re . Şi una dintre ele, prin
lucrarea vrăjm aşu lu i tu tu ro r, e ra luptată să iasă din
mănăstire. Ieşind, d eci, a c ă z u t în d esfrân are, împinsă
de dracul care-şi b ă tu s e jo c d e e a în ain te de ieşire. Şi
căzând, a p etrecu t m u lt tim p în d esfrân are. Dar, după
ceva vreme, s-a în to rs la p o că in ţă , din bun ătatea lui
Dumnezeu care a lu c ra t în ea, şi v enind la obştea ei
cu părere de rău, căzân d în a in te a porţii, s-a sfârşit.
Iar moartea ei a fo st d e s c o p e rită unuia dintre sfinţi.
Şi a văzut acesta p e în g e ri v en in d să ia sufletul ei şi
pe draci m ergând în u rm a ei. Şi s -a făcu t sfadă între
ei. Pe de o parte în g e rii z ice a u : A v e n it fiind în pocăin
ţă! Iar pe de altă p a rte d ra cii ziceau : Ne slu jeşte nouă
de atâta timp şi e ste a n o a s tră ! Şi certân d u -se ei mult
timp pentru a cea sta , d ra cii zice au : Nici nu a apucat
să ajungă la o bşte, cu m s e sp u n e, d eci, că s-a pocăit?
Au răspuns în g erii şi au zis: D in clip a în care Dum
nezeu a văzut d o rin ţa e i în c lin â n d sp re El, i-a prim it
pocăinţa. Şi este stă p â n ă a p o c ă in ţe i ei pentru scopul
pe care şi l-a pus. Ia r S tă p â n u l v ie ţii e ste Stăpânul şi
Domnul tuturor. Cu a c e s te a fiin d ru şin aţi, dracii au
plecat. Iar B ătrân u l s fâ n t c a r e a v ăzu t descoperirea,
care era şi episcop, a p o v e s tit a c e s te a , pe care şi noi*
* I76La ore rânduite se scu lau şi făceau rugăciune.
608 PATERICUL MARE
le-am auzit şi vi le-am v e stit vouă. Deci, ştiind aces

tea. fraţilor, întâi să ne încred inţăm pe noi înşine de
ajutorul lui Dumnezeu şi să nu n e predăm gândurilor
în nidun păcat, ci să ne îm potrivim lo r şi să luptăm cu
ele, mai ales pentru a nu ieşi din m ănăstirea noastră.
Căci ştim de unde plecăm , d ar plecând nu ştim în ce
putem cădea.
294. A zis un Bătrân: Sfinţii care-L au pe Hristos
înlăuntrul lor şi pe cele de aici le m oştenesc, prin ne-
pătimire, şi pe cele de acolo, p entru că şi cele de aici,
şi cele de acolo sunt ale lui Hristos. Adică, cel care-L
are pe El îl are şi pe El şi pe cele ale Lui. Iar cel care
are patimi, chiar şi lum ea toată de ar avea, nimic nu
are, fără numai patimile care-1 stăpânesc.
295. A zis iarăşi: Nu te minuna că, om fiind, poţi să
te faci înger. Căci este vorba despre slava cea deopo
trivă cu a îngerilor. Şi pe aceasta cel care rânduieşte
lupta o făgăduieşte celor care se luptă.
296. A zis un Bătrân: Niciodată omul nu este bun,
chiar dacă voieşte să fie bun, dacă nu locuieşte Dum
nezeu în el. Căci nimeni nu este bun, fără numai unul,
Dumnezeul177
297. A zis iarăşi: Cel care prim eşte să fie nedreptă
ţit de bunăvoie şi iartă aproapelui, după fire, este al lui
Iisus, iar cel care nici nu nedreptăţeşte şi nici nu pri
meşte să fie nedreptăţit, după fire, este al lui Adam. Şi
cel care nedreptăţeşte sau cel care cere dobânzi sau
face rele altora, prin acestea, este al diavolului.
298. A mers un frate la un Bătrân şi i-a zis: Awa,
spune-mi cuvânt, cum să mă mântuiesc? Iar el i-a zis
♦ mMatei 19,17; Marcu 10,18; Luca 18,19.
lui: Dacă vrei să te m ântuieşti, când vizitezi pe cineva,

să nu vorbeşti în ain te de a fi în tre b a t Şi fiind pătruns
de cuvânt, i-a pus m etan ie, zicând: Cu adevărat multe
cărţi am citit, d ar o asem en ea rânduială nicăieri nu
am aflat Şi m ult folosindu-se, a p lecat
299. A zis un B ătrân : Mintea care rătăceşte este
oprită în loc de citire, de priveghere şi de rugăciune.
Dorinţa cea arzăto are e ste potolită de foame şi oste
neală şi retragere. M ânia cea mişcătoare încetează
prin psalmodie şi îndelungă-răbdare şi milostenie.
Iar acestea dacă su nt făcute la vremurile şi cu măsu
rile potrivite. Căci cele fără măsură şi fără vreme ţin
puţin timp, iar cele care ţin puţin timp sunt mai cu
rând vătămătoare şi nu folositoare178.
300. Au în treb at fraţii pe unul dintre Părinţi, zi
când: Cum se întâm plă că sufletul nu aleargă la fă
găduinţele lui Dum nezeu pe care le-a făgăduit prin
Scripturi, dar spre cele n ecurate înclină? Iar Bătrânul
le-a zis: Eu spun că d eo arece nu a gustat încă cele de
sus, de aceea pofteşte cele necurate.
301. A zis un B ătrân: Dacă stai într-un loc şi vezi
pe unii că au m ângâiere, să nu iei seam a la ei. Ci, dacă
este vreunul sărac, la acela să iei seama cât timp nu
are pâine să m ănânce, şi vei avea odihnă.
302. A zis un B ătrân : M inciuna este a omului celui
vechi, iar adevărul iarăşi e ste al omului celui nou.
303. A zis iarăşi: Răd ăcina faptelor bune este ade
vărul. Iar m inciuna e ste m oarte.
304. A zis un Bătrân: Credeţi-mă, fiilor, când spun:
Precum lauda cea m are şi slava cea mare este a
* mApoftegma este pusă pe seama lui Evagrie.

610 PATERICUL MARE
îm păraţilor care se leapădă de lum e şi se fac monahi

- pentru că mai de p re ţ su n t cele în ţelegătoare decât
cele sim ţitoare - to t aşa ru şin ea cea m are este a mona
hului care, având schim a m onahală, se face îm părat
305. A zis iarăşi: Chiar d acă firea tre ze şte poftele,
fraţilor, dar sporirea nevoinţei le stinge pe acestea.
306. A zis un B ătrân altui B ătrân care avea dragos
te şi era aproape de m onahi şi de m ireni: Candela lu
minează m ultora, d ar îşi arde gura ei!
307. A zis unul dintre B ătrâni către altul: Cum de
nu sunt lăsat slobod să d escopăr B ătrânilor gândurile
mele? Şi i-a zis lui Bătrânul: De nim eni nu se bucură
vrăjmaşul mai m ult d ecât de cei care nu-şi dau pe faţă
gândurile lor.
308. A zis un Bătrân: Să nu locuieşti în locul în care
vezi pe cineva având pizm ă îm potriva ta. Altfel nu vei
avea propăşire!
309. A zis un Bătrân: Dacă în tin e s-a făcut batjo
cura ca şi lauda şi sărăcia, ca şi bogăţia şi lipsa, ca şi
belşugul, nu mai mori! Căci este cu neputinţă celui ce
crede drept şi lucrează în evlavie şi dreptate să cadă
în necurăţia patim ilor şi în rătăcirea dracilor.
Sfârşit tratatului despre darul deosebirii.

CAPITOLUL XI
DESPRE ACEEA CĂ TREBUIE

ÎN TOATĂ VREMEA SĂ AVEM TREZVIE
1. A zis A w a A ntonie: Ştiu monahi care au căzut

după multe osten eli şi au ajuns la ieşirea din minţi
deoarece au nădăjduit în lucrarea lor şi au nesocotit
porunca Celui care a zis: în trea b ă p e tatăl tău şi-ţi va
da de ştire, în trea b ă p e bătrân i, şi-ţi vor spune1'.
2. A zis iarăşi: Dacă este cu putinţă, câţi paşi face
monahul sau câte picături de apă bea în chilia lui, este
dator să înd răznească a le spune Bătrânilor, ca nu
cumva să greşească şi în acestea. Căci un frate a aflat
loc retras şi lin iştit în pustie şi l-a rugat pe părintele
său zicând: îngăduie-m i să locuiesc în acest loc şi nă
dăjduiesc în Dum nezeu şi în rugăciunile tale că am să
mă ostenesc m ult. Şi nu l-a lăsat pe el aw a, zicându-i:
Ştiu cu adevărat că te vei osteni mult, dar, pentru că
nu vei avea B ătrân, vei îndrăzni să crezi că lucrarea ta
place lui Dumnezeu. Şi num ai pentru că îţi va plăcea
că faci întru totul lu crarea monahului, o să-ţi pierzi
osteneala şi m intea.
# ‘Deuteronom 32,7.
612 PATERICUL MARE
3. A zis A w a A ntonie: Cel c a re lo v e şte bucata de

fier m ai în tâi vede în gând ce u rm e a z ă să facă: seceră,
cuţit, secure. A şa şi noi su n te m d ato ri să gândim ce
virtute vrem să u rm ăm , c a s ă nu n e o sten im în gol.
4. Un frate a în tre b a t p e A w a A rsen ie să audă de
la el c u v ân t Şi i-a zis lui B ătrân u l: Câtă pu tere este
în tine, lu p tă-te ca lu c ra re a ta lă u n trică să fie după
Dumnezeu şi v ei b iru i p atim ile din afară.
5. A zis iarăşi: D acă ll cău tăm pe Dum nezeu, Acesta
ni se va arăta şi, dacă ll vom ţin e p e A cesta, va rămâne
cu noi.
6. Zicea A w a Daniil: M -a ch e m a t în tr-o zi A w a Ar
senie şi m i-a zis: O dihneşte p e p ărin te le tău, ca atunci
când va pleca la Dom nul să se ro ag e p entru tine şi
să-ţi fie bine!
7. A zis A w a Agaton: M onahul tre b u ie să nu-şi lase
cugetul să-l învinuiască p en tru niciu n lucru!
8. A zis iarăşi că fără paza p o ru n cilo r dumneze
ieşti2 omul nu ajunge la nicio virtute.
9. A zis iarăşi: E ste nevoie ca om ul să ia aminte în
to t ceasul la ju decata lui Dum nezeu!
10. A venit odată A w a Ammon să treacă râul şi a
aflat corabia reparându-se şi s-a aşezat deoparte. Şi
iată o altă corabie a venit în locul acela şi a trecut pe oa
menii care aşteptau. Şi i-au zis: Vino şi tu, aw a, să treci
cu noi! Iar el a zis: Numai în corabia de obşte mă urc.
Şi avea o legătură de nuiele şi stătea, îm pletind funie
şi iarăşi desfăcând-o, până când corabia s-a reparat; şi
aşa a trecut. Deci, i-au pus lui fraţii m etanie, zicând: De
♦ 2Ioan 1 4 ,2 1 .
DESPRE TREZVIE 613
ce ai făcut a cea sta ? Şi a zis lo r Bătrânul: Ca să nu mă

grăbesc totdeau na od ată cu gândul. Este şi aceasta o
pildă ca să păşim cu sta re pe calea lui Dumnezeu.
11. Ziceau d esp re A w a Ammon că atunci când mer
gea la b iserică nu-1 lăsa p e ucenicul lui să meargă prea
aproape de el, ci m ai d ep arte. Şi dacă venea să întrebe
vreun gând, în d ată îl alunga zicând: Nu cumva, vor
bind noi d espre folos, să s e închege vorbire străină.
Pentru aceasta, deci, nu te las prea aproape de mine!
12. Zicea A w a A m m on către A w a Isaia la început
Cum mă vezi acu m ? Şi i-a zis: Ca pe un înger, părinte!
Şi mai târziu îi zicea: Acum cum m ă vezi? Iar el zicea:
Ca pe satana! Şi d acă îm i v o rbeşti cuvânt bun, îl simt
ca pe o sabie!
13. Ziceau d esp re A w a Amm on că a trăit cu o mică
măsură de orez d ouă luni. Şi l-a cercetat el pe Awa Pi-
men şi i-a zis: D acă p lec la chilia aproapelui sau dacă
acela mă c e rce te a z ă p en tru v reo trebuinţă, pregetăm
să vorbim în tre noi ca nu cumva să se cadă în vorbire
străină. A zis B ătrân u l: B in e faci! Căci tinereţea are
nevoie de pază! A zis A w a Ammon: Deci, Bătrânii ce
fac? Şi i-a zis lui: B ă trâ n ii care erau înaintaţi nu aveau
înlăuntrul lo r altcev a sau ceva străin în gura lor ca să
vorbească. A zis A w a Am m on: Deci, dacă apare ne
voia să v o rb ească cin ev a cu aproapele, voia ta este să
vorbim din Scrip tu ri sau din cuvintele Bătrânilor? A
zis lui Bătrânul: D acă nu poţi să taci, este mai bine să
vorbeşti din cuv in tele B ătrân ilo r decât din cuvintele
Scripturii. Căci e s te p rim ejd ie; nu mică.
14. A zis A w a A16nie: Dacă nu va spune omul în
614 PATERICUL MARE
inima lui că eu sin gur şi D um nezeu suntem în lumea

aceasta, nu va avea odihnă!
15. A zis iarăşi: Dacă vrea om ul, de dim ineaţă până
seara vine la m ăsura d um nezeiască.
16. Awa Visarion, murind, zicea: Monahul este dator
să fie precum Heruvimii şi Serafim ii, în întregime ochi.
17. M ergeau o d ată pe cale A w a Daniil şi Awa
Ammoe. Şi zice A w a Am m oe: Când vom şedea şi noi
în chilie, părinte? A zis A w a Daniil: Cine ne lipseşte
pe noi acum de Domnul? Dum nezeu e ste în chilie, dar
este şi afară Dumnezeu.
18. A zis A w a Isaia: N epăsarea şi a ju deca pe cine
va în cuget nu te lasă să vezi lum ina lui Dumnezeu.
19. A zis iarăşi: Să cerem lui Dumnezeu ca să ne
dea plâns pentru păcatele proprii şi putere să fugim
de oam eni şi să nu avem înd răzneală cu mirenii sau
să vorbim cuvinte deşarte, ca să nu se întunece min
tea îndepărtându-se de la cunoaşterea lui Dumnezeu.
Căci este cu neputinţă celui care ascu ltă sau vorbeşte
cuvintele lumii să aibă îndrăzneala inim ii înaintea lui
Dumnezeu. Iar cel care zice că pe el nu-1 vatămă să
audă şi să vorbească lucruri lum eşti se aseam ănă or
bului căruia dacă i se aduce făclie nu vede lumina ei.
Şi de la soarele care lum inează to ată lum ea se vădeşte
aceasta, că un nor mic care vine acoperă şi strălucirea,
şi căldura lui. A cestea le ştiu cei care au cunoştinţă.
20. A zis iarăşi: Să te lupţi ca să scapi de trei pa
timi care distrug sufletul şi care sunt: iubirea de ar-
ginţi şi cinstirea3 şi odihna4. Când acestea împresoară
♦ »Este vorba de cinstirea din partea oamenilor. * Ôdihna
trupească. Folosim şi noi acelaşi cuvânt în traducere pentru că
DESPRE TREZVIE 615
sufletul, nu-1 la s ă s ă p r o p ă ş e a s c ă .
21. Z icea A w a P e tr u : A m în t r e b a t p e p ărin tele meu
ce este ro b u l lu i D u m n e z e u . Şi m i-a sp u s că atâta cât
cineva s lu je ş te o r ic ă r e i p a tim i, n u s e s o co te şte încă
rob al lui D u m n e z e u , c i e s t e r o b al acelu ia de care este
stăpânit5. A tâta tim p c â t e l e s t e su b stăp ân ire nu poa
te să în v eţe p e c e i s tă p â n iţi d e s p re acele a şi patimi.
Căci este r u ş in e s ă în v e ţe ş i s ă s e ro a g e lui Dumnezeu
pentru ei în a in te d e a s e s lo b o z i el. Cum să se roage
pentru altul, e l în s u ş i fiin d s tă p â n it de patim i? Căci
nici rob al lu i D u m n e z e u n u e s te , n ici p rie te n 6, nici
fiu7, ca să c e a r ă p e n tr u a ltu l. Ci n e în c e ta t e ste dator
să se roage p e n tr u a c e a s ta , c a e l s ă s e izbăvească. Căci
dacă nu se v a iz b ă v i d e c e le c ă r o r a le e ste rob, faţa
lui se va a ră ta p lin ă d e r u ş in e în a in te a lui Dumnezeu.
Câtă v rem e e s t e s u b p a tim i, e s t e d a to r să plângă, că
nu s-a în v re d n ic it d e în d r ă z n ir e a c e a că tre Dum ne
zeu, care e s te a d e v ă r a ta n e p r ih ă n ir e p e ca re o cere
Dumnezeu d e la t o t o m u l.
22. A zis ia r ă ş i: D e c a u tă c in e v a p e Dom nul cu du
rere în inim ă, A c e s ta îl a s c u ltă p e el. Şi to t ce va cere
cu cu noştin ţă ş i c u g r ijă ş i c u d u re re a în inim ă - care
să nu fie le g a t d e c e v a d in c e le a le lum ii, ci îngrijin-
du-se de su fle tu l lu i, c a a c e s t a s ă s e în fă ţişe z e în faţa
tronului Lui fă ră d e o s â n d ă - i s e v a da.
23. A zis A w a T e o d o r E n a tu l c ă d acă ne va socoti
Dumnezeu n e p ă s ă r ile d in tim p u l ru g ăciu n ilo r şi robi-
rile cele din tim p u l p s a lm o d iilo r, n u n e pu tem mântui.
acelaşi cuvânt e ste folosit în te x t şi p en tru odihna trupească şi
pentru odihna sau lin iştea sau p a ce a sufletească. ♦ 5Vezi 2 Petru
2,19. * Moan 1 5 ,1 4 - 1 5 . + 72 C orinteni 6 ,1 8 .
616 PATERICUL MARE
24. A zis A w a T eod or cel d e la Sch it: Vine gândul

şi m ă tulbură şi m ă supără, d ar la faptă nu are pute
re să treacă, ci m ă îm p ied ică nu m ai sp re virtute. Iar
bărbatul care are trezvie, aru ncând gândul, se ridică
la rugăciune.
25. A zis A w a T h eo n âs: D eoarece îndepărtăm
m intea n oastră de la v ed erea lui Dumnezeu, suntem
robiţi de patim ile tru p eşti.
26. A zis Amma Teodora: Era un m onah şi din pri
cina m ulţim ii isp itelor zicea: Mă duc de aici! Şi cum
şi-a pus sandalele, a văzut pe un alt om punându-şi
şi el sandalele, care i-a zis: Nu din pricina mea pleci?
Iată eu voi m erge înaintea ta oriunde te vei duce!
27. Au venit odată nişte fraţi să-l în cerce pe Awa
loan Kolovos că nu lăsa gândul lui să se risipească,
nici nu vorbea lucruri ale veacului acestuia, şi i-au zis:
Mulţumim lui Dumnezeu că a plouat anul acesta mult
şi au fost udaţi finirii şi vor sco ate lăstari şi vor afla
fraţii lucrul mâinilor. A zis lor A w a loan: Aşa este şi
Duhul S fân t Când coboară în inim ile sfinţilor, aceştia
se înnoiesc şi dau lăstari în frica lui Dumnezeu!
28. Ziceau iarăşi despre acelaşi că a făcut împleti
tură pentru două coşuri şi a îm pletit un coş şi nu şi-a
dat seam a că ajunsese coşul lung până la perete, căci
gândul lui era prins de vederea lui Dumnezeu.
29. A zis A w a loan: Eu sunt asem enea omului care
a adormit sub un copac m are şi vede fiare multe şi tâ
râtoare venind spre el. Şi, dacă vede că nu poate să le
stea împotrivă, aleargă sus în copac şi se mântuieşte.
Aşa şi eu, stau în chilia m ea şi văd gândurile viclene
venind asupra m ea şi când nu am putere împotriva
DESPRE TREZVIE 617
lor alerg la D um nezeu p rin rugăciune şi mă mântu-

iesc de vrăjm aş.
30. Un B ătrân o a re c a re de la Schit era ostenitor în
cele trupeşti, d ar nu e ra cu acrivie în gânduri. Deci, a
plecat Ia A w a Ioan să -l în tre b e despre întristare. Şi
auzind de la el cuvânt, s-a în to rs la chilia lui şi a ui
tat ce îi sp u sese A w a Ioan. Şi s-a dus iarăşi să-l între
be. Auzind de la el a cela şi cuvânt, s-a întors. Şi cum a
ajuns la chilia lui, iarăşi l-a uitat. Aşa s-a dus de multe
ori, dar, înto rcân d u -se, era stăpânit de uitare. După
toate acestea, în tâln in d pe Bătrân, i-a zis: Ştii, awa,
că am uitat iarăşi ce m i-ai spus. Dar ca să nu te supăr
nu am mai venit. I-a zis A w a Ioan: Mergi şi aprinde
o făclie. Şi a aprins. I-a zis lui iarăşi: Adu şi alte fă
clii şi le aprinde de la ea. Şi a făcut asemenea. Şi a zis
Awa Ioan B ătrânu lu i: S-a vătăm at cu ceva făclia că ai
aprins de la ea alte făclii? A zis: Nu! A zis Bătrânul: Tot
aşa nici Ioan nu s-a v ătăm at. Dacă tot Schitul ar veni
la mine, nu m ă va a b a te de la Harul lui Hristos. Deci,
atunci când vrei, vino, nim ic deosebind. Şi aşa, prin
răbdarea celo r doi, a rid ica t Dumnezeu uitarea de la
Bătrân. A ceasta e s te lu crarea schitioţilor, aceea de a
da bunăvoinţă ce lo r care se ostenesc şi se silesc pe ei
înşişi ca să se câştig e u n ii p e alţii pentru lucrul bun.
31. A în tre b a t un fra te pe A w a Ioan zicând: Ce să
fee că de m ulte o ri v in e un frate să mă ia la lucru şi eu
sunt ticălos şi n ep u tin cio s şi m ă ostenesc mult cu lu
crul? Ce să fac, deci, ca să îm plinesc porunca8? Şi răs
punzând B ătrânu l, a zis: Caleb i-a zis lui isus, fiul lui
îfevi: Au tre cu t acum patru zeci şi cinci de ani de când
**M a te l5 ,4 1 .
618 PATERICUL MARE
a spus Domnul lui M oise cuvântul a c e s ta şi Israel um

bla prin pustie; şi ia tă acum am o p tzeci şi cinci de ani.
Şi sunt în că tare, ca şi atu n ci când m -a trim is Moise;
câtă pu tere aveam atunci, to t a tâ ta am şi acum, ca să
ies şi să intru în lu p tă9. Deci, a şa şi tu, d acă poţi aşa
cum ieşi, to t aşa şi să in tri, d u-te! Ia r d acă nu poţi să
faci aşa, stai în chilia ta, plângându -ţi păcatele. Şi dacă
te vor afla tânguind u-te, nu te v o r sili să ieşi!
32. A celaşi zicea u cenicu lui său: Să cinstim pe
Unul şi to ţi ne v or cin sti pe noi. D acă vom dispreţui
pe Unul, care este Dum nezeu, n e v o r dispreţui şi pe
noi to ţi şi vom m erge la p ieire.
33. Ziceau despre A w a Ioan că a venit în biserică
la Schit şi, auzind cearta dintre nişte fraţi, s-a întors
în chilia lui. Şi înconjurând-o de trei ori aşa, a intrat.
Şi văzându-1 nişte fraţi, s-au nedum erit de ce făcuse
aceasta. Şi venind, l-au în tre b a t Iar el le-a zis: Urechile
mele le aveam pline de ceartă. Deci am înconjurat ca să
le curăţ şi aşa să intru cu liniştea m inţii în chilia mea.
3 4. A venit odată un frate la chilia A w ei Ioan pe
seară şi se grăbea să plece. Dar, vorbind ei despre vir
tuţi, s-a făcut dim ineaţă şi nu au ştiut. Şi a ieşit să-I
conducă şi au răm as vorbind până la ceasul al şase
lea. Şi l-a adus înăuntru şi, după ce au gustat ceva, aşa
a plecat.
35. Zicea A w a Ioan că tem n iţa este a sta în chilie şi
a pomeni neîncetat pe Dumnezeu. Şi aceasta este: în
tem niţă am fo s t şi a ţi v en it la M ine10\
36. A venit un frate oarecare să ia coşuri de la Awa
* 9lsus Navi 1 4 ,1 0 -1 1 . * 10Matei 2 5 , 3é.
DESPRE TREZVIE 619
Ioan. Şi ieşind a c e s ta , i-a z is : Ce v rei, fra te ? Ia r el a

zis: Coşuri, a w a ! Şi in trâ n d s ă le s c o a tă afară, a uitat
şi s-a aşezat să c o a s ă . Ia ră ş i a b ă tu t fra te le şi ieşin d
j-a zis: Adu c o şu rile , a w a ! Şi in trâ n d iarăşi, s-a aşezat
să coasă. Şi ia ră şi a c e la a b ă tu t. Şi ieşind , i-a zis: Ce
vrei, frate? Ia r el a z is: C o şu rile , a w a ! Şi luându-1 de
mână, l-a dus în ă u n tru , z icâ n d : D acă v rei coşuri, ia-Ie
şi pleacă, căci eu nu m ă o p r e s c d in lucru.
37. A venit o d a tă u n c ă m ila r c a să ia lu cru rile lui
şi să plece în a ltă p a rte . Şi el, in trâ n d să ad ucă îm ple
titura, a luat-o în m â n ă , d a r a u ita t, p en tru că avea
mintea la D um nezeu. D eci, ia ră şi l-a n e c ă jit căm ila-
rul bătând la u şă şi a w a ia r ă ş i in trâ n d a u itat. A treia
oară bătând căm ilaru l, in trâ n d a w a , z ice a: îm p letitu
ra cămilei; îm p le titu ra c ă m ile i!
38. Ziceau d esp re A w a Io a n că, v en in d de la sece
riş, înainte de a c e r c e ta p e B ă trâ n i, s -a a ş e z a t la rugă
ciune şi la cu getare şi la p sa lm o d ie , p ân ă când a v enit
iarăşi gândul lui la râ n d u ia la lu i c e a v eche.
39. A zis A w a Isid o r: E u cân d e ra m tâ n ă r şi stă
team în chilia m ea, m ă s u r ă p e n tru s lu jb ă nu aveam,
noaptea m ea şi ziu a m e a e ra u t o t o slu jb ă!
40. A zis iarăşi: M -am d u s o d a tă la piaţă să vând
lucruri mici. Şi v ăzân d m â n ia ap ro p iin d u -se de m ine,
lăsând lucrurile, am fugit!
41. A zis A w a Isid o r A w e i L ot: Nu p o ate cineva să
se facă monah d acă n u s e fa c e în în tre g im e ca o văpaie.
42. Ziceau d esp re A w a A polo c ă avea un ucenic cu
numele Isaac, în v ă ţa t s p re t o t lu c ru l bun . Şi dobândi
se liniştea Sfin tei L itu rg h ii. Şi cân d ie şe a la biserică,
620 PATERICUL MARE
nu lăsa pe nim eni să se în tâln e ască cu el. Căci cuvân

tul lui era aşa: Toate cele bu n e la v rem ea lor. Este un
timp pentru o rice lucru11. Şi când se term ina slujba,
ca de foc parcă era alungat, căutând să ajungă la chilia
lui. De multe ori se dădeau fraţilo r la slujbă pesmet
şi un pahar cu vin. El nu lua, nu p entru a se lepăda
de binecuvântarea fraţilor, ci p entru a păstra liniştea
slujbei. Şi i s-a întâm plat lui să cadă în boală la pat
şi auzind fraţii, au v enit să-l cerceteze. Şezând fraţii,
l-au în trebat zicând: A w a Isaac, de ce la slujbe fugi de
fraţi? Şi le-a zis: De fraţi nu fug, ci de meşteşugul dra
cilor. Căci dacă cineva ţin e în m ână făclie de lumină
şi zăboveşte stând în vânt, făclia este stinsă de aces
ta. Aşa şi noi, lum inaţi fiind de Sfânta Liturghie, dacă
zăbovim în afara chiliei, se întunecă m intea noastră.
Aceasta era petrecerea cuviosului A w a Isaac.
43. Povestea A w a Casian despre un Bătrân care
stătea în pustie, că l-a rugat pe Dumnezeu să-i dea
darul de a nu mai fi cuprins de som n niciodată atunci
când începe o omilie duhovnicească. Iar dacă cineva
va aduce cuvinte ale grăirii de rău sau ale grăirii în
deşert, să fie de îndată cuprins de somn, ca auzul lui
să nu guste dintr-o asem enea otravă. El spunea că
diavolul are râvnă multă pentru vorbirea în deşert şi
luptă împotriva a toată învăţătura duhovnicească. Şi
folosea această pildă: Vorbind eu odată despre folosul
sufletesc unor fraţi, au fost cuprinşi de un somn atât
de greu, încât nu puteau să-şi ţină nici genele. Deci,
vrând eu să arăt lucrarea dracilor, am adus cuvânt
* “Ecclesiast 3,1 şi 17.
DESPRE TREZVIE 621
de vorbire în d eşe rt, de care, bucurându-se ei, îndată

s-au trezit Şi su sp in ând , am zis: Până acum vorbeam
despre lucruri c e re şti şi ochii voştri ai tuturor se în
chideau de som n. Când a ţâ şn it cuvântul deşert toţi
cu multă bunăvoinţă v -aţi trezit. De aceea, fraţilor, vă
rog să cunoaşteţi lu crare a vicleanului diavol şi să lu
aţi aminte la voi înşivă, păzindu-vă de somn când fa
ceţi sau auziţi ceva duhovnicesc.
44. A rugat A w a P im en pe A w a Macarie cu multe
lacrimi, zicând: Spune-m i cuvânt, cum să mă mântu-
iesc! Răspunzând B ătrânu l, i-a zis: Lucrul acesta pe
care-1 cauţi a p lecat de la m onahi.
45. A zis A w a M acarie cel M are: Sufletul este dator
să adune gândurile sa le în psalm odii cu străpungere
şi nimic altceva să nu aib ă în m inte decât numai aştep
tarea Domnului şi iu b irea cea sădită în el să păstreze.
Şi precum m am a ad ună pe copii în casă, învăţându-i
şiîndemnându-i, aşa şi sufletu l este dator ca să adune
mereu ca pe pro p riii cop ii gândurile sale care rătă
cesc, chiar dacă se risip e sc de p ă c a t Şi pe cât îi stă în
putere neîncetat să ad une gândurile şi să aştepte pe
Domnul cu cred in ţă nezdruncinată, ca, venind la el,
să-l înveţe ru găciu nea ad evărată, cea nedespărţită de
căutarea Lui.
46. A zis A w a M oise: Nu poate cineva să intre în
oştirea lui H ristos d acă nu se face în întregime foc şi
dacă nu d ispreţuieşte c in ste a şi odihna şi dacă nu taie
voile trupului, şi d acă nu p ăzeşte toate poruncile lui
Dumnezeu.
47. A zis iarăşi: Să d obândim evlavia şi simplitatea
622 PATERICUL MARE
şi blândeţea şi re sp e ctu l faţă de to ţi o am en ii şi cunoş

tinţa, ca să putem fugi de în d ră z n e a lă 12, care este mai
ca tutu ror relelor.
48. A zis iarăşi că om ul e ste d ato r să m oară el în
suşi pentru to t lucrul rău 13 în a in te de a ieşi din trup,
ca să nu facă rău vreunui om.
49. Ziceau d espre A w a N isterie că a răm as în Raith
şi în fiecare an lucra tre i săp tăm ân i şi făcea şase co
şuri pe săptăm ână.
50. A zis A w a N isterie că m onahul este dator ca
în fiecare seară şi d im ineaţă să so co te a scă ce a făcut
din câte vrea D umnezeu şi ce nu a făcut din cele ce nu
vrea Dumnezeu. Şi în felul acesta să ne cercetăm toată
viaţa. Aşa a tră it A w a A rsenie. Se străduia în fiecare zi
să se înfăţişeze lui Dumnezeu fără păcat. Aşa se ruga
lui Dumnezeu, ca şi când era de faţă, căci cu adevărat
este de faţă. Nu a dat rânduieli pentru el însuşi şi nu
a judecat pe nim eni. M onahului îi este străin a jura, a
jura strâm b, a minţi, a blestem a, a înjura, a râde. Şi cel
care este cin stit şi lăudat mai m ult d ecât este vrednic,
acela se vatămă.
51. A zis A w a Xantie: Tâlharul era pe cruce şi de
la un cuvânt s-a înd reptăţit14. Şi luda era numărat îm
preună cu Apostolii15 şi în tr-o singură noapte a pier
dut toată osteneala şi a cobo rât din ceruri în iad. De
aceea nimeni să nu se laude atunci când face binele.
Căci toţi cei care au crezut în ei înşişi au căzu t
♦ “ Deşi In original este folosit acelaşi cuvânt ca şi pentru în
drăzneala cea buni către Dumnezeu, aici este evident vorba de
Îndrăzneala rea, căreia ti mal spunem obrăznicie, lipsă de bun-sitnţ,
tupeu etc. ♦ “ Coloseni 3 ,5 . ♦ “ Luca 2 3 ,4 2 -4 3 . ♦ “ Matei 2,35.
52. A zis A w a O lim p ie: A c o b o râ t odată un preot al
elinilor şi a v e n it în c h ilia m e a şi a d o rm it Şi văzând
petrecerea m on ahilor, m i-a zis: A şa petrecând nu ve
deţi nimic de la D u m n ezeu l v o stru ? Şi i-am zis: Nu! Şi
mi-a zis preotul: Când n o i slu jim Dumnezeului nos
tru, nu ascunde n im ic d e n o i, ci n e descoperă tainele
lui. Şi voi, a tâta o s te n e a lă făcân d , privegheri, liniştire,
nevoinţe, spui c ă nu v e d e ţi n im ic? într-adevăr, dacă
nuvedeţi nim ic, av eţi gân d u ri v iclen e în inimile voas
tre care vă sep ară d e D u m n ezeu l vostru şi de aceea
nu vă descoperă ta in e le Lui. A tunci, am plecat şi am
vestit Bătrânilor c u v in te le p reo tu lu i şi s-au minunat
şi au zis că aşa e ste . Căci g ân d u rile n ecurate îl separă
pe om de Dum nezeu.
53. A zis A w a O rsisie: S o c o te sc că dacă omul nu-şi
păzeşte bine inim a sa, u ită t o t c e e a ce a auzit şi cade
în nepăsare. Şi a ş a v ră jm a şu l, aflând în el loc, îl do
boară. Căci om ul e s te ca o ca n d e lă p reg ătită şi care lu
minează, dar, d acă nu i s e p u n e untdelem n, se stinge
câte puţin şi se în tă r e ş te în tu n e ric u l în jurul ei. Şi nu
numai aceasta, ci u n e o ri şi şo ric e lu l care vine la ea,
căutând fitilul, nu p o a te s ă -l m ă n â n ce înainte de a se
stinge uleiul. Şi d acă v e d e c ă nu m ai a re foc şi nici căl
dura focului, atunci, v rân d s ă sm ulgă fitilul, doboară
şi candela. Şi d acă e s te d e lu t, s e sfarm ă, iar dacă este
de aramă, va fi aflată d e stă p â n u l c a se i şi va fl pusă la
loc, Aşa este şi cu su fletu l n e p ă s ă to r: puţin câte puţin
Duhul Sfânt se re tra g e p â n ă cân d s e stinge desăvârşit
căldura Lui. Şl atu n ci v ră jm a ş u l în gh ite gândul bun
al sufletului, iar tru p u l îl p ie rd e cu rău tatea. Iar dacă
acela va avea v o in ţă b u n ă fa ţă d e Dum nezeu, dar este
624 PATERICUL MARE
numai răpit sp re n ep ăsare, D um nezeu cel milostiv,

punând în el frica Lui şi am in tirea chinurilor iadului,
îl pregăteşte să fie tre a z şi să se păzească pe sine cu
multă g rijă până la c e rce ta re a Lui.
54. A p lecat o d ată A w a P im en când era mai tânăr
la un Bătrân ca să-l în tre b e d esp re tre i gânduri. Deci,
cum a ajuns la B ătrân, a u ita t unul din cele trei şi s-a
întors la chilia iui. Şi cum a pus m âna să deschidă cu
cheia şi-a am intit cuvântul pe care-1 uitase şi lăsând
cheia s-a în to rs la B ătrân. Şi i-a zis Bătrânul: Te-ai
grăbit să vii, frate! Şi i-a p o v estit că: Atunci când am
dus m âna să iau cheia m i-am adus am inte de cuvân
tul pe care-1 căutam şi nu am m ai deschis. De aceea
m-am întors repede. Şi lungim ea drumului era foarte
mare. A zis lui Bătrânul: Păstor16 al îngerilor vei fi! Şi
numele tău se va vesti în to t păm ântul Egiptului.
55. Ziceau despre A w a Pim en că atunci când tre
buia să m eargă la slujbă, stătea cu sine, cercetându-şi
gândurile până la un ceas, şi aşa ieşea.
56. Zicea A w a Pim en că ch iar de va face omul cer
nou şi păm ânt nou17, nu poate să stea fără grijă.
57. A zis iarăşi că a în treb at cineva pe A wa Paisie
odată zicând: Ce să fac cu sufletul m eu că este nesim
ţitor şi nu se tem e de Dumnezeu? Şi i-a zis: Du-te şi
te lipeşte de un om cu frică de Dumnezeu şi, apropi-
indu-te de el, vei învăţa şi tu să te tem i de Dumnezeu
58. Ziceau iarăşi despre A w a P ior că în fiecare zi
pune încep ut
59. Şezând odată A w a Isaac la A w a Pimen, s-a
* t4în original este joc de cuvinte, pentru că Pimen înseamnă
Păstor. Deci: P im en/Păstor al îngerilor. * 17Vezi Apocalipsă 21, 1.
DESPRE TREZVIE 625
auzit glas de c o c o ş şi i-a zis: Sunt din acestea aici,

awa? Iar el răsp u n zân d i-a zis: Isaac, de ce mă sileşti
sâ vorbesc? Tu şi c e i a s e m e n e a ţie auziţi aşa ceva. Cel
care are trezvie nu s e în g r ije ş te de aceasta.
60. Un frate a în tr e b a t p e A w a Pimen, zicând: Spu
ne-mi cuvânt! Şi i-a zis: Când e ste foc sub cazan nu
poate să-l atingă p e a c e s ta m u sca sau ceva dintre tâ
râtoare. Dar, când se va răci, atu n ci se aşază pe el. Aşa
şi monahul, atâ ta c â t s tă ru ie şte în faptele duhovni
ceşti, vrăjmaşul nu a flă cu m să-l doboare.
61. A zis iarăşi: V icle n ia o am en ilo r este ascunsă în
spatele lor.
62. Zicea d e se o ri s ă nu c e re m altceva decât inimă
trează.
63. A zis A w a P im e n că a în tre b a t un frate pe Awa
Simon, zicând: D acă ie s d in ch ilia m ea şi aflu pe fra
tele meu risip in d u -se18, m ă risip e sc şi eu cu el. Dacă
îl aflu râzând, şi eu râd îm p re u n ă cu el. Iar dacă intru
în chilia mea, nu am o d ih n ă. I-a zis lui Bătrânul: Vrei,
dacă ieşi din chilia ta ş i afli p e c ei care râd, să râzi cu
ei şi pe cei care v o rb e sc s ă v o rb e şti cu ei şi, apoi, să in
tri în chilie şi să fii a ş a cu m e ra i? A zis lui fratele: Dar
cetrebuie? Şi răsp u n zân d B ătrân u l, a zis: înăuntru să
păstrezi paza şi a fa ră s ă p ă s tre z i paza!
64. A zis iarăşi: A c e s t g las strig ă către om până la
ultima lui suflare: A stăzi în to a r c e -te 19!
65. A zis iarăşi: A ce ste tr e i cap ito le sunt folositoa-
^ Să te temi de D o m n u l şi s ă te rogi şi să faci bine
uproapelui.*
* “Preocupându-se de lucruri şi griji neînsemnate. ♦ 19Vezi
^6137,15.
626 PATERICUL MARE
6 6 . A zis iarăşi: Nu p o ate om u l să cu n o ască gându

rile din afară, d ar le cu n o aşte p e c ele ca re se răzvră
te sc înlăuntru. Şi, de se lu p tă cin ev a, le sco ate afară.
67. A zis iarăşi: A nu v ed ea d in ain te lucrul, nu ne
lasă să p ropăşim la cele d esăv ârşite.
68. A zis iarăşi A w e i Anuv: în to a rc e ochii tăi ca să
nu vezi d eşertăciu nea. Căci lib e rta te a o ch ilor omoară
sufletul20.
69. A zis iarăşi: D acă sufletu l s e va înd ep ărta de tot
cel care iu beşte c ea rta în cuvânt şi am estecu l şi tulbu
rarea om enească, îl c erce te ază Duhul lui Dumnezeu
şi atunci p oate să nască, sterp fiind.
70. A zis iarăşi: în cep u tu l şi sfârşitu l e ste frica de
Dumnezeu. Căci aşa e ste scris: în cep u tu l înţelepciunii
este fr ic a d e D um nezeu21. Şi iarăşi, când Avraam a ter
m inat jertfelnicul, i-a zis lui Domnul: a cum cunosc că
te tem i d e D um nezeu22.
71. A zis A w a Pamvo: De când m -am lepădat de
lume cu ajutorul lui Dumnezeu, nu m-am căit de vreun
cuvânt pe care l-am v o rb it
72. A în treb at cineva pe A w a Petru, ucenicul Awei
L o t zicând: Când sunt în chilie, sufletul meu este în
pace. Dar numai ce mă cercetează un frate şi îmi spu
ne cuvintele celor din afară, sufletul m eu se tulbură.
A zis A w a Petru că zicea A w a Lot: Cheia ta deschi
de uşa! A zis lui fratele: Ce este cuvântul acesta? l-a
zis lui: Dacă te cercetează pe tin e cineva, îi spui: Cum
eşti? De unde ai venit? Cum su nt fraţii? Te-au primit
bine sau nu? Şi atunci deschizi uşa fratelui tău şi auzi
ceea ce nu vrei. A zis lui: Aşa este! Dar ce să facă omul
♦ P salm ul 1 1 3 ,8 7 , ♦ 21Pilde 1 ,7 , ♦ “ Facere 2 2 ,1 2 .
DESPRE TREZVIE 627
dacă vine fra te le la el? A zis Bătrânul: Numai plânsul

are învăţătură. Unde nu e ste plâns, nu este cu putinţă
să te păzeşti. A zis lui fratele: Când sunt în chilie, plân
sul este cu m ine, d ar în d ată ce vine cineva la mine sau
dacă ies din chilia m ea, nu-1 mai aflu. A zis lui Bătrâ
nul: N iciodată nu s e supu ne ţie, dar este cu tine spre
folosire. Căci s cris e ste în Lege: Când dobândeşti un
rob evreu, s ă f i e ş a s e a n i în slu jba ta, ia r în a l şaptelea
să-l laşi să tr ă ia sc ă liber. D acă, însă, îl însori şi fem eia
lui n aşte în c a sa ta, ş i a c es ta nu vrea să plece pentru
că a re n ev astă ş i cop ii, îl v ei d u ce la uşa casei tale şi îi
vei g ău ri u rech ea cu su la, ş i va f i robu l tău în vecP . A
zis fratele: Ce în sea m n ă cuvântul acesta? A zis Bătrâ
nul: Dacă om ul face un lucru după putinţă, în orice
ceas va căuta acel lucru sp re folosinţă îl va afla. A zis
lui: Arată d ragoste şi spune-m i cuvântul acesta. A zis
Bătrânul: Fiul cel n ead evărat nu răm âne să slujească,
dar fiul cel a d ev ărat nu p ărăseşte pe tatăl său24.
73. Stătea o d ată A w a Sisoe în chilia lui şi, bătând
la uşă ucenicul lui, B ătrânu l a strigat: Pleacă, Avraa-
me, nu intra acum , nu stau degeaba.
74. A w a S iso e fiind m u lt rugat de un frate să vor
bească, a zis: Stai în chilia ta cu trezvie şi părăseşte-te
pe tine însuţi lui D um nezeu cu multe lacrimi şi vei
avea odihnă.
75. Un frate a în tre b a t p e A w a Sisoe, zicând: Vreau
să-mi păzesc inim a şi nu pot. A zis lui Bătrânul: Cum să
ne păzim inim a când u şa gurii noastre este deschisă?
76. Şezând od ată A w a Siluan în Muntele Sinai,
a plecat ucenicu l lui, Zaharia, cu ascultare şi a zis
* “ Ieşire 2 1 , 6 . ♦ 24lo an 8 , 3 5 .
628 PATERICUL MARE
Bătrânului: Dă drum ul la apă şi udă grădina. Şi Bă

trânul, ieşind, şi-a aco p erit ved erea cu culionul şi nu
vedea d ecât urm ele. L-a cerce ta t un frate tocmai în
ceasul acela şi văzându-1 de d ep arte a înţeles ce făcea.
Intrând la el fratele, a zis: Spune-m i, aw a, de ce ai aco
perit faţa ta cu culionul şi aşa ai ud at grădina? A zis lui
Bătrânul: Ca să nu vadă ochii m ei copacii, fiule, şi să
se ocupe m intea m ea cu aceştia, lăsându-şi lucrarea.
77. L-au în tre b at odată pe A w a Siluan zicând: Ce
vieţuire ai lucrat, a w a , ca să p rim eşti această cugeta
re? Şi a răspuns: Niciodată nu am lăsat în inima mea
vreun gând care să-L m ânie pe Dumnezeu.
78. A în treb at A w a M oise pe A w a Siluan, zicând:
Poate omul în fiecare zi să pună început? Şi a zis Bă
trânul: Dacă este lucrător, poate şi în fiecare ceas să
pună început.
79. A zis A w a Serapion că precum soldaţii împă
ratului, când stau în faţa lui, nu p ot să ia seama la
dreapta sau la stânga, la fel şi omul, dacă stă în faţa
lui Dumnezeu şi. ia seam a la El cu frică în tot ceasul,
nicio lucrare a vrăjm aşului nu poate să-l înfricoşeze.
80. A zis fericita Sinclitichia: Să fim tre ji25! Căci prin
simţurile noastre, chiar dacă nu vrem , intră fu rii Cum
poate, deci, o casă, dacă porneşte focul de afară, să nu
se înnegrească de fum dacă ferestrele sunt deschise?
81. A zis iarăşi: Noi trebuie să ne înarmăm tot
deauna împotriva dracilor. Căci şi din afară vin, şi din
lăuntru se mişcă. Şi sufletul, precum corabia, când se
afundă din pricina furtunilor din afară, când se scu
fundă din pricina apelor care se adună înlăuntrul ei.
* 25Vezi 1 Tesaloniceni 5 ,6 .
DESPRE TREZVIE 629
Aşa şi noi, când pierim din pricina păcatelor săvârşite

în afară, când ne pierdem prin gândurile dinlăuntru.
Deci trebuie să luăm seam a şi la provocările oame
nilor din afară, d ar să golim şi izvoarele gândurilor
dinlăuntru.
82. A zis iarăşi: Fiilor, toţi ştim cum să ne mântuim,
dar, din pricina nepăsării, suntem lipsiţi de mântuire.
83. A zis iarăşi: Nu avem aici lipsa de griji. Căci zice
Scriptura: Cel căru ia i s e p a re că stă să ia seam a să
nu cadă26. Plutim în necunoscut! Căci viaţa noastră
este ca m area, spune Psalm istul David27. Cele ale mă
rii unele sunt stâncoase, altele înfiorătoare, şi unele
liniştite. Deci, noi dorim să plutim în părţile liniştite
ale mării, iar cei din lum e în cele învolburate. Noi plu
tim ziua conduşi de soarele dreptăţii. Dar este cu pu
tinţă uneori ca cel din lum e, deşi se întâmplă să fie în
frig şi întuneric, veghind, să-şi scape corabia. Iar noi,
cuprinşi de nepăsare, să ne scufundăm plutind în ţi
nuturi liniştite, pentru că am părăsit cârma dreptăţii.
84. A zis A w a Iperehie: Aducerea aminte28 să-ţi
fie totdeauna în îm p ărăţia Cerurilor şi degrabă o vei
moşteni.
85. A zis iarăşi: V iaţa monahului, făcându-se ase
menea cu cea a îngerilor, arde păcatul.
86. A zis A w a Or către A w a Sisoe: Socotesc că dacă
omul nu-şi p ăzeşte bine inima, toate câte aude le uită
Şi ajunge la nepăsare. Şi aşa, vrăjmaşul, aflând loc în
el, îl doboară.
_ 87. Era un an ah oret în părţile Iordanului care se
* “1 Corinteni 10,12. • ^Vezi Psalmul 106, 22,32. ♦ “ Gândul
tău!
630 PATERICUL MARE
lupta de m ulţi ani. A ce sta s e în v re d n ic ise de darul de

a nu prim i a ta cu ri d in p a rte a v răjm aşu lu i. încât, de
faţă cu to ţi ca re v e n e au la e l p e n tru a s e folosi, aducea
ocări diavolului şi z ice a că n im ic nu e ste şi nimic nu
poate îm potriv a c e lo r c a re s u n t lu p tăto ri, decât dacă
află pe unii a sem e n e a lui, în tin a ţi şi ro b iţi totdeauna
păcatului, pe a ceia îi s lă b e ş te . Şi B ătrân u l nu simţea
că este a co p erit de a ju to ru l lui D um nezeu şi pentru
aceasta nu p rim ea răzb o i din p a rte a potrivnicului.
Deci, în tr-o zi, cu în g ăd u in ţa lui D um nezeu i s-a ară
ta t lui diavolul faţă că tre faţă şi a zis că tre el: Ce ai cu
m ine, avva? De ce m ă a co p eri de o că ri? Oare te-am
supărat cu ceva? Ia r el ia ră şi l-a scu ip at şi a folosit
aceleaşi cuvinte: M ergi în ap o ia m ea, satano! Căci ni
m ic nu poţi îm potriva ro b ilo r lui H ristos. Şi diavolul
a zis cu glas: Da, da, alţi p atru ze ci de ani mai ai de
trăit! Nu voi afla o are un ce a s în a tâ ţia ani să te trân
te sc29? Şi, aru ncând m om eala, s-a făcu t nevăzut Iar
Bătrânul înd ată cuprins de gându ri zicea: Am atâţia
ani aici de când m ă lupt şi v re a D um nezeu să mai tră
iesc alţi patruzeci de ani! Ies şi p lec în lum e. Să văd şi
pe cunoscuţii m ei, să tră ie sc cu ei câţiva ani şi iarăşi
să vin şi să încep nevoinţa m ea. Şi num ai ce s-a gândit
la acestea, le-a şi îm plinit. Şi năvălind a ie şit din chi
lie şi s-a aştern u t la drum . Şi n efiin d el departe, iată
îngerul Domnului a fo st trim is sp re aju torul lui şi i-a
zis: Unde mergi, a w a ? Iar el a zis: în cetate. Şi i-a zis:
* ^VerbuluTtoOTceMâ) din textul original înseam nă, în general,
a pune piedică cuiva, a îm piedica. Im aginea m etaforică foarte
expresivă este despre lucrările viclene şi înşelătoare ale diavo
lului, în tentativa lui de a realiza căderea omului (ET).
DESPRE TREZVIE 631
întoarce-te în ch ilia t a şi nim ic să nu fie între tine şi

satana! Să ş tii n u m ai că ai fo st batjocorit de e l Iar el,
venindu-şi în fire, s -a în to rs în chilia lui. Şi după trei
zile s-a săvârşit.
88. Cineva a v ăzu t un m onah mai tânăr râzând
şi i-a zis: Nu râd e, frate, că alungi de la tine frica lui
Dumnezeu!
89. Ziceau d e sp re u n B ătrân că, şezând acesta în
chilie, a v e n it un fra te n o ap tea să-l cerceteze şi l-a
auzind în ău n tru lu p tân d u -se şi zicând: 0 , bine, până
când? Du-te, d eci! V ino la m ine, prietene! Şi intrând
fratele, i-a zis: A w a , cu cin e vorbeai? Şi a zis: Gându
rile viclene le alu n g am şi p e cele bune le chemam.
90. A zis un B ă trâ n : A runc fusul şi aduc moartea
înaintea o ch ilo r m e i în a in te de a-1 aduce înapoi.
91. A zis un B ă trâ n : Câte am putut să înţeleg, a
doua oară nu am re v e n it asu p ra lor.
92. A zis un B ă trâ n : Omul care are înaintea ochilor
moartea, în to t c ea su l b iru ie şte micim ea sufletească.
93. A zis u n B ă trâ n : M onahul este dator în fiecare
seară şi în fie c a re d im in eaţă să aducă cuvântul des
pre sine şi s ă zică: Ce am făcu t din cele pe care le vrea
Dumnezeu şi ce nu am făcu t din cele pe care nu le
vrea? Şi a şa s e p o c ă ie şte . Căci aşa trebuie să fie mo
nahul. Aşa a tr ă it A w a A rsen ie30.
94. A zis un B ă trâ n : Aur d acă pierde cineva şi ar
gint, poate să a fle cev a în l o c Dar cel care pierde
timp31 nu p o ate s ă g ă se a sc ă altul în locul lui.*
* 30Apoftegma a cea sta este asem ănătoare cu prima parte

a apoftegmei 5 0 , ca re e ste pusă pe seama lui Awa Nisteroe.
* 31Sau prilejul potrivit.
632 PATERICUL MARE
9 5 . A c e rc e ta t o d ată unul d in tre B ă trâ n i pe un alt

Bătrân. Şi vorbind ei, a zis un u l: Eu am m u rit lumii! A
zis şi celălalt B ătrâ n : S ă nu în d ră z n e ş ti cu tine, frate,
până nu vei ie şi din tru p . Căci d a că tu zici că ai murit,
satana în să nu a m u rit.
96 . A zis un B ătrân : A şa cum so ld atu l şi vânătorul,
plecând la luptă, nu au g rijă d acă s e ră n e ş te sau scapă
celălalt, ci fiecare nu m ai p e n tru sin e s e nelinişteşte,
to t aşa treb u ie să fie şi m onahul.
9 7 . A zis un B ătrân : A şa cum n im en i nu poate să
facă rău celui care e ste ap ro ap e de îm p ărat, to t aşa
nici satana nu p o ate s ă n e facă cev a d acă sufletul
nostru este aproape de Dum nezeu. Căci zice: Apro-
p iaţi-v ă d e D um nezeu şi S e va a p ro p ia ş i El d e voi32.
Dar, pentru că n e în ce ta t rătăcim cu m intea, vrăjmaşul
vânează cu uşurinţă ticălo su l n o stru su flet spre pati
mile de necin ste33.
9 8 . A zis un B ătrân : Sculându-te dim ineaţa, spune
către tine însuţi: Trupule, lu crează ca să te hrăneşti!
Suflete, veghează ca să m o şten eşti cele veşnice.
9 9 . Ziceau despre un B ătrân că atunci când îi spu
neau gândurile: Lasă astăzi, te vei pocăi m âine! se îm
potrivea lo r zicând: Nu, ci astăzi m ă voi pocăi şi mâi
ne să se facă voia lui Dumnezeu.
100. Ziceau Bătrânii că tre i su n t pu terile satanei,
care merg înaintea oricărui p ăcat: uitarea, nepăsa
rea şi pofta. Căci când vine u itarea n aşte nepăsarea
şi din nepăsare vine pofta şi din poftă cade omul. Iar
dacă mintea veghează, din u itare nu vine nepăsarea
şi, dacă nu este nepăsător, nu ajunge la poftă. Şi dacă
* 32Iacob 4 ,8 . * »»Vezi Evrei 3 ,7 şi 1 3 ,1 5 .
DESPRE TREZVIE 633
nu pofteşte, nu c a d e n icio d ată, cu harul lui Hristos.

101. A zis un B ă trâ n : Lucrează tăcerea! Să nu ai
grijă de nim ic! Ia s e a m a la cu getarea ta! Să te culci şi
să te scoli cu fric a lu i D um nezeu. Şi de năvălirile ne
credincioşilor s ă nu te tem i.
102. A zis un B ă trâ n unui frate: Diavolul este vrăj
maşul şi tu e şti ca sa . V răjm aşu l nu încetează să arun
ce în casa ta cu o r ic e g ă s e şte , ad ică cu orice necurăţie.
Al tău este să nu p re g e ţi a le aru nca afară. Iar dacă
zăboveşti, se u m p le c a s a d e to a tă necurăţia şi nu mai
poţi să intri acolo . Ci, p rim e le lucruri pe care acela le
aruncă, tu sco a te -le a fa ră p u ţin câte puţin şi casa ta va
rămâne curată p rin h a ru l lui H ristos.
103. Zicea unul d in tre B ătrân i: Când acoperă ochii
boului, atunci m e rg e d e ju r îm prejurul ariei. Dacă
nu*i acoperă, nu m e rg e d e ju r îm prejur. Aşa şi diavo
lul: dacă aju nge s ă a c o p e r e och ii omului, îl smereşte
cu tot păcatul. Ia r d a că s e lu m inează ochii lui, cu uşu
rinţă poate să s ca p e d e el.
104. Ziceau c ă în m u n te le A w e i Antonie şedeau
şapte pustnici. Şi în v re m e a fin irilo r păzeau câte unul
ca să alunge p ă s ă rile . Şi e ra acolo un Bătrân care
atunci când p ăze a în ziu a lui strig a zicând: Duceţi-vă
gânduri viclene, c e le d in lău n tru şi voi păsări, cele de
afară!
105. Ziceau d e s p re u n B ă trâ n că a m urit la Schit şi
au înconjurat fra ţii p a tu l lui şi îl pregăteau şi au în
căput să plângă. Şi e l ş i-a d esch is ochii şi a râs. Apoi
iarăşi a râs. A râ s şi a tr e ia oară. Şi-l rugau fraţii zi
când: Spune-ne n o u ă, a w a , de ce noi plângem şi tu
cazi? Le-a zis lo r: A m râ s p e n tru că toţi vă temeţi de
634 PATERICUL MARE
moarte. Şi a doua o ară am râ s p e n tru că nu sunteţi

pregătiţi. Iar a tre ia o ară am râ s că de la osteneală mă
duc la odihnă. Şi înd ată a ad o rm it B ătrânu l.
10 6 . Povesteau fraţii zicând: Am c e rc e ta t pe nişte
Bătrâni şi, după obicei, după ce am făcu t rugăciune,
ne-am îm b răţişat şi ne-am aşezat. Şi după ce am vor
b it şi trebuia să plecăm , am c eru t să facem rugăciune.
Şi a zis unul dintre B ătrân i către noi: Dar ce, nu v-aţi
rugat? Şi am zis lui: Când am in trat, a w a , s-a făcut
rugăciune şi am v o rb it până acum . A zis Bătrânul: Ier-
taţi-m ă fraţilor, în tim p ce şed ea şi v orbea cu noi, un
frate a făcut o sută cincizeci de rugăciuni. Şi aceasta
zicând, au făcut rugăciune şi n e-a slobozit.
107. A zis unul dintre Părinţi că unui monah iubi
tor de nevoinţă, care lua am inte la sin e însuşi, i s-a
întâm plat puţină nepăsare. Şi când era în nepăsare,
s-a osândit pe sine şi a zis: Suflete, până când vei fi
nepăsător de m ântuirea ta? Nu te tem i de judecata lui
Dumnezeu că poate să te afle în această nepăsare şi
să te dea chinurilor veşnice? A cestea zicând în sine,
s-a trezit spre lucrarea lui Dumnezeu. Şi după ce şi-a
făcut slujba într-o zi, au venit dracii şi făceau gălăgie
multă. Iar el a zis către ei: Până când mă veţi necăji?
Nu v-a ajuns nepăsarea de dinainte? I-au zis lui dracii:
Când erai în nepăsare nici nouă nu ne păsa de tine.
Cum te-ai ridicat împotriva noastră şi noi ne-am ridi
cat împotriva ta. Auzind acestea m ai m ult s-a silit pe
sine spre lucrarea lui Dumnezeu şi propăşea cu harul
lui Hristos.
108. A zis un Bătrân: Omul trebuie să-şi păzească
lucrarea sa, ca să nu o piardă. Căci dacă cineva face
DESPRE TREZVIE 635
lucrare m ultă, d a r nu o p ăzeşte, nimic nu foloseşte.

Iar dacă cineva fa ce lu cra re puţină şi o păzeşte, lu
crarea lui răm ân e. Şi p o v e ste a acest lucru: Unui frate
is-a lăsat m o şte n ire . Şi v rân d să facă milostenie pen
tru cel care s e să v â rşise , s -a întâm plat să vină un fra
te din ţinut străin . Şi l-a scu la t pe el noaptea, zicând:
Scoală-te şi aju tă-m ă! Ia r fra te le l-a rugat zicând: Sunt
istovit şi nu pot! Şi e l i-a zis: Dacă nu vil, scoală-te şi
pleacă! Şi străin u l s -a s cu la t şi a plecat. Deci, noaptea
următoare a v ăzu t în v e d e n ie că a dat grâu brutarului
şi nu i-a dat nicio p âin e. Şi ridicându-se a plecat la un
mare Bătrân şi i-a v e s tit to a te acestea. Şi i-a zis lui Bă
trânul: Bun lucru ai făcu t, d ar nu te-a lăsat vrăjmaşul
să-ţi iei plata. E ste n ev o ie d eci ca omul să vegheze şi
să-şi păzească lu c ra re a sa.
109. A zis un B ă trâ n : N iciodată nu am întins pasul
dacă nu am ştiu t u n d e pu n piciorul. Stăteam în picioa
re luând seam a şi n u m ă lăsam până când Dumnezeu
nu mă îndruma.
110. Unui b ă rb a t sfân t, ch ia r în ceasul în care avea
să se sfârşească, i s -a a ră ta t satan a şi i-a zis: Tu mi-ai
scăpat? Şi a zis B ătrân u l: Nu ştiu încă! Vezi până unde
vegheau Părinţii ca s ă nu s e laud e cu niciun lucru?
111. A zis un B ă trâ n : în S ch it era un frate râvni-
tor în slujba lui, d a r n e p ă s ă to r în celelalte. Şi într-o
zi s-a arătat sa ta n a u n u ia d in tre Bătrâni şi i-a zis: O,
minune, cutare m o n ah m ă strân g e la subţioară ca să
nu plec de la el, făcân d v o ile m ele şi în to t ceasul zice
lui Dumnezeu: D oam n e, izbăveşte-m ă de cel viclean!
112. A zis un B ă trâ n : în t o t lucrul, în to t ceasul, să
Dacă m ă va c e r c e ta D um nezeu, ce va fi? Şi vezi ce
636 PATERICUL MARE
îţi răspunde gândul. Dacă te osândeşte, lasă şi aruncă

îndată lucrul pe care-1 ţii în m ână şi ia altul, ca să ai în
drăzneală să te afle cu el. Căci trebu ie ca lucrătorul să
fie pregătit în to t ceasul să m eargă înainte pe calea sa,
fie că stă la lucrul său de m ână, fie că merge pe cale,
fie că mănâncă, aceasta m ereu să zică: Dacă mă chea
mă acum Dumnezeu, ce va fi? Vezi ce îţi răspunde cu
getul tău şi degrabă să faci ce îţi spune. Şi, dacă vrei
să afli dacă s-a făcut milă cu tine, întreabă cugetul tău
şi să nu încetezi să faci aceasta până când va fi încu-
noştiinţată inima ta şi cugetul tău îţi va spune: Noi
credem în îndurările lui Dumnezeu că negreşit ne va
miluL Ia aminte însă la inima ta ca nu cumva să şovăie
în a spune cuvântul acesta. Şi, dacă este cât de puţin
neîncrezătoare, atunci este departe de tine mila.
113. Un aw ă a plecat împreună cu un frate în pus
tia cea mai adâncă. Şi stăteau şase zile despărţiţi unul
de altul, iar a şaptea, întâlnindu-se în acelaşi loc, să
vârşeau rugăciunile şi gustau ceva, fără să vorbeas
că nimic altceva între ei. Şi ducându-se dracii la unul
dintre ei, l-au biruit în multe şi i-au vestit venirea fra
ţilor şi cele ce aveau să se întâmple în multe locuri.
Văzând acestea şi auzind că se vor întâmpla, el a cre
zut lor socotind că sunt puteri sfinte. Şi îl împiedicau
să meargă în ziua rânduită la fratele. Din întâmplare
a plecat să cerceteze pe un frate bolnav şi a întrebat
pe unii din mănăstire, ca şi când era vorba despre alt
cineva, dacă este cu putinţă să cunoască cele ce se în
tâmplă în lume. Auzind ei şi dându-şi seama că el este
cel înşelat, l-au certat, zicând: Dacă te ocupi cu astfel
de lucruri, să nu ne mai cercetezi de acum înainte. Şi
DESPRE TREZVIE 637
îndată s-a pocăit, lepădându-se de toate acelea. Ple

când el, iarăşi au v en it la el dracii ca să-l amăgească.
Dar el i-a S c u t m in cin o şi şi îndată şi-au preschimbat
feţele lor în anim ale şi ameninţându-1 au plecat
114. Povestea cineva d espre un monah că ruga pe
Dumnezeu ca să-l învredn icească să fie ca Isaac pa
triarhul. Şi, după m u lte rugăciuni, i-a venit glas de la
Dumnezeu zicând: Nu poţi să fii ca Isaac! Şi monahul
a stăruit: Dacă nu ca Isaac, m ăcar ca Iov. Şi iarăşi a
zis către el glasul dum nezeiesc: Dacă războieşti ca
acela pe diavol, vei p u tea să fii ca el. S-a învoit deci,
monahul şi a auzit iarăşi glasul dumnezeiesc zicând:
Mergi în chilia ta! După câteva zile diavolul s-a pre
schimbat în soldat şi a v enit la monah, zicând: Awa,
mă rog cuvioşiei tale, m iluieşte-m ă pentru că mă ur
măreşte împăratul şi p rim eşte aceste două sute de li
tre de aur şi fata a cea sta şi copilul şi ţine-i lângă tine
într-un loc ascuns, căci eu voi pleca în altă ţară. Şi a
zis către el monahul, neştiind cursa diavolului: Fiule,
nupot să ţin acestea, căci eu sunt om smerit şi nu pot
săle păzesc. Deci l-a silit m ult pe monah cel prefăcut
însoldat până când a zis către el monahul: Mergi, fiu
le şi ascunde-le sub o p iatră din apropiere. în cele din
urmă, fiind înduplecat m onahul, a luat aurul şi fata şi
pe copil, batjo co rit fiind de dracul. După câteva zile,
s-a pornit război în m onah pentru fată. Deci, batjo
corind-o şi căindu-se p en tru ce a făcut, a omorât-o.
Şi a zis către el gândul: O m oară şi copilul, ca să nu fie
trădătorul lucrului. A o m o rât deci şi pe copil şi gândul
'•azis iarăşi: Ia banii care ţi-au fost încredinţaţi şi fugi
în alt loc ca să nu te cau te cel care ţi i-a încredinţat.
638 PATERICUL MARE
P leacă , d e ci, în a ltă ţ a r ă ş i z id e ş te c u b a n ii u n loc de

ru g ăciu n e. Şi, d u p ă c e a t e r m i n a t lu c ru l să u , ia tă că a
v e n it la e l d ia v o lu l p r e fă c u t în s o ld a t ş i a în c e p u t să
strig e ş i s ă z ic ă : A ju to r, a ju to r ! A c e s t m o n a h a ridicat
clă d irea a c e a s ta c u b a n i în c r e d in ţa ţ i lu i d e m in e. Şi ri-
d icân d u -se lo c a ln ic ii îm p o triv a so ld a tu lu i c e l viclean,
l-au a lu n g a t, b a tjo co rin d u -1 . Ş i a c e la , fiin d descu rajat
de a m e n in ţă ri, s -a în d e p ă r ta t z ic â n d c ă a c e le lucruri
le v a fa c e m o n a h u lu i p e c a r e n ic i c u m in te a nu şi le-a
în c h ip u it v re o d a tă . Ş i d â n d în a p o i, a p le c a t. D ar mo
n ahu l n u s e lin iş te a , n o a p te a ş i z iu a lu p tâ n d u -se cu
gân du rile, p â n ă c â n d l-a b ir u it g â n d u l s ă p le c e din lo
cul a cela , zicâ n d : A a ju n s tim p u l s ă s e v ă d e a sc ă cele
ale m ele! D eci, ia u p a r te d in b a n ii c a r e m i-a u răm as şi
p lec în tr-o c e ta te în d e p ă r ta tă , u n d e so ld a tu l a cela nu
p o a te s ă vin ă. S -a du s, d e ci, în c e ta t e ş i a în tâ ln it din
în tâ m p la re o fa tă , c a re e r a fiic a u n u i că lă u , şi vorbind
cu ta tă l ei, a lu a t-o d e n ev a stă . D upă u n tim p a venit
noul câ rm u ito r al ţin u tu lu i c e to c m a i fu se se rânduit.
Ş i p en tru că ta tă l fe te i m u rise , a c e r u t d e la slujitorii
lui să râ n d u ia scă u n că lă u c a re tr e b u ia s ă îm plin eas
că d rep tatea. Şi i-a u z is c e i d in s lu jb a lui: S -a păstrat
un o b icei la n o i ca c e l c a re ia de n e v a stă p e fem eia
sau fiica celu i c e s -a să v â rşit, a c e la s ă p re ia această
slujire, ch ia r d acă nu v rea . Şi a z is c ă tr e e i cârm uito-
rul: Şi e ste un astfel de o m la v o i? Ia r e i au zis: Este,
unul ca re se p a re că ţin e şi de ta g m a m onah ilor. Iar
el a zis: D uceţi-vă şi aduceţi-1 la m in e ! Şi l-a u adus pe
el la cârm uitor. Şi el, silit fiind, s -a în v o it s ă slujească
dreptatea. A flându-se u n ii v in o v a ţi d e crim e, i s-a po
ru ncit celui ca re fu sese a ltă d a tă m o n a h , ia r acum era
DESPRE TREZVIE 639
călău - dacă m ă credeţi, durerea faţă de fratele nu mă

lasă să povestesc fără să vărs lacrimi i s-a poruncit
de către cârm uitor să arunce cu smoală încinsă sau
să supună altor chinuri pe cei aflaţi sub cercetare.
Deci, în timp ce noul călău făcea acestea, iată satana,
având chipul soldatului, a venit la el şi a început să
strige asemenea lucruri încât s-a adunat popor mult
din pricina strigătelor lui. Şi strigau împotriva câr-
muitorului în apărarea celui nedreptăţit Deci, luând
cuvântul, cârmuitorul a zis către soldat: Linişteşte-te,
omule, vino-ţi în fire şi arată-ne cu înţelepciune cele
ale tale şi nu striga aşa ca un câine turbat. Şi soldatul
azis către cârm uitor: A cest călău a fost odată monah,
j Şi fiind eu prigonit de nişte duşmani, i-am încredinţat
lui aur mult, precum şi un copil, care era robul meu şi
ofată fecioară. Daţi poruncă să primesc înapoi ceea
I ce i-am încredinţat. Iar cârmuitorul primind cu plă
cere povestirea întâm plării, pentru că se gândea la
| câştig, a întrebat pe monahul de altădată şi călăul de
acum dacă socoteşte că vorbele soldatului sunt ade
vărate. învoindu-se el şi cerându-i-se să dea înapoi ce
primise, s-a aflat în strâm torare mare şi a mărturisit
omorârea copilului şi a fetei şi cheltuirea aurului. Şi
| neaflând ceva de luat de la el, cârmuitorul a poruncit
săi se rânduiască călăului ticălos pedeapsa cu moar
tea. Deci plecând el la locul unde avea să-şi dea sfar-
: Şitul, iată soldatul şi pârâşul lui l-a întâlnit în piaţă şi
a zis către el: Ştii, aw a, cine sunt? Socotesc, a zis, că
e$ soldatul pe care din nefericire l-am cunoscut, cel
care mi-a încredinţat pe robul său, fata şi banii. Iar el
a zis către acesta: Eu su nt satana, cel care l-a înşelat
640 PATERICUL MARE
pe Adam cel în tâi-zid it şi c a re ră z b o ie sc pe oameni şi

nu las pe nim eni c â t ţin e de m ine să se mântuiască
sau să se asem en e lui Isaac şi lui Iov. Ci pe toţi mă gră
besc să-i fac asem en ea lui A hitofel acela34 şi lui Iuda
Iscarioteanul35, lui Cain36 şi p re o ţilo r din Babilon37 şi
tuturor celo r asem en ea a cesto ra. Deci, m ergi şi tu, de
vrem e ce ai căzut în cu rsa în tin să de m ine şi nu ai în
văţat să lupţi războiul nevăzut, ad ică să nu te trufeşti
îndrăznind m ai m ult d ecât poţi în lupte şi în stări. Şi
asupra lui Iov acela, nim ic nu am lăsat pe dinafară
din acest m eşteşu g de război dus de m ine totdeauna
îm potriva oam enilor. Şi acestea zicând şi altele mul
te, s-a făcut nevăzut. Şi a su ferit nenorocitul monah
m oartea prin spânzurătoare, fiind b atjo co rit de drac
pentru sem eaţa cugetare. Deci şi noi să ne păzim şi să
nu cerem de la Dumnezeu cele m ai p resus de noi şi să
nu ne învoim să facem cele pentru care nu avem pute
re să le ducem la bun sfârşit. E ste bine să mergem pe
calea îm părătească, pe care putem, fără să ne aplecăm
în dreapta sau în stânga, ca să ne mântuim de veacul
viclean de acum, având în toate cugetare smerită.
115. Povestea ucenicul unui m are Bătrân: Oda
tă, mergând noi pe cale, Bătrânul se oprea din loc în
loc. Şi i-am zis: Avva, m ergi puţin m ai repede! Iar el
răspunzând a zis: Nu te voi asculta! Şi am zis: De ce,
* **2 Regi 15, 31. ş.a,. Ahitofel era unul dintre sfetnicii de în
credere ai lui David care, însă, a trecut de partea lui Abesalom
împreună cu ai săi şi l-a sfătuit cu uneltiri satanice să reuşească
mai uşor uciderea lu i David. Văzând, însă, că nu reuşeşte pla
nul său de revoltă şi bănuind prim ejdia îndreptată împotriva
vieţii lui, şi-a luat singur viaţa, spânzurându-se (2 Regi 17, 23).
♦ MMatei 27,35. # fa c e re 4 ,1-11. ♦ 37Istoria Suzanei 1,34.
DESPRE TREZVIE 641
awa? Şi el a zis: în g e rii cân tă în cer. Deci este nevoie

să veghem şi noi! Căci şi A w a Antonie a zis că mona
hul nu treb u ie să s e în g rije a scă de altceva decât de
mântuirea sufletului.
116. A zis un B ă trâ n : De la cele mici până la cele
mari din câte fac, m ă g ân d esc care va fi rodul lor, fie
că este vorba de gân du ri, fie de fapte.
117. Doi filosofi au c e r c e ta t pe un Bătrân şi l-au în
trebat să le sp u nă cu v ân t de folos. Iar Bătrânul tăcea.
Iarăşi filosofii au sp u s: N im ic nu ne răspunzi nouă,
părinte? Atunci B ă trâ n u l le-a zis: Că sunteţi filosofi
ştiu, dar că nu su n te ţi filo so fi adevăraţi dau mărturie.
Deci, până când în v ăţaţi să vo rbiţi fără să aveţi ştiin
ţă? Gândul n e în c e ta t la m o a rte să fie filosofia voastră
şi să vă păziţi p e voi în şiv ă cu tăcerea şi cu liniştea.
118. A zis un B ă trâ n : Un m onah care, după ce s-a
lepădat de lum e, s e va d ed a zbuciumului şi ostenelii
acestei vieţi n e fe ricite şi s e va încurca în a da şi a lua
este asemenea săracu lu i lip sit de toate cele trebuin
cioase vieţii. Apoi, d in p re a m ultă lenevire, visează
şi socoteşte cum s ă s e h ră n e a scă şi să se îmbrace şi
se dedă som nului. Şi s e v ed e pe sine în somn bogat,
aruncând hainele m u rd are şi îm brăcându-se cu veş
minte strălucitoare. Şi din m u lta bucurie se trezeşte
Şidă din nou de s ă ră cia lui. A şa este monahul, dacă nu
veghează, ci îşi c h e ltu ie ş te zilele în zbucium, batjoco
rit de gânduri şi am ă g it d e d racii care râd de el, căci
Pentru Dumnezeu tre b u ie s ă fie zbuciumul şi oste-
neala lui. Şi în ceasu l d e sp ă rţirii sufletului lui de trup
86 află pe sine n ev o iaş şi să ra c şi flămând, lipsit de
toată virtutea. Şi a tu n ci va în ţeleg e câte bunătăţi i-ar
642 PATERICUL MARE
fi dăruit trezvia şi luarea am inte la sin e şi câte chinuri

aduce zbuciumul vieţii.
1 1 9 . A zis un B ătrân: Adu-ţi am inte totdeauna de
cele bune ca să le şi faptuieşti. Căci niciun gând al
omului nu scapă lui Dumnezeu. Să-ţi fie cugetul curat
de to t ră u l
120. A zis iarăşi: Să fim tre ji38, fraţilor, în ceasul
războiului, să nu ne lenevim stăruind în cercetarea
celor viclene! Să nu afle gândul viclean intrare în su
fletul nostru.
121. A zis iarăşi: Să ne luptăm pentru bunătăţile
cele viitoare şi să ne pregătim pentru intrare şi să nu
cheltuim în zadar timpul nostru.
Sfârşitul tratatului despre aceea că trebuie ca

totdeauna să avem trezvie.
* M1 Petru 5,8.
CAPITO LU L XII
D E S P R E A N E RU GA NEÎNCETAT
Ş I CU T R E Z V IE
1. Un frate a c e r c e ta t p e A w a Antonie şi i-a zis un

cuvânt din Levitic. D eci a ie ş it B ătrânu l în pustie şi l-a
urmat A w a A m m on în tru ascu n s, ştiind obiceiul lui.
Şiîndepărtându-se m u lt B ătrân u l, stând la rugăciune,
a strigat zicând: D u m n ezeu le, trim ite pe Moise şi în-
vaţă-mă cuvântul a c e s ta . Şi a v en it glas care a vorbit
cu el. Deci, a zis A w a A m m on: Glasul l-am auzit care
vorbea cu el, d ar p u te re a cuvântului nu am a fla t
2. Ziceau d esp re A w a A rsen ie că în seara de Sâm
bătă, spre D um inică, lă sa s o a re le în spatele lui şi în
tindea m âinile la cer, ru gân d u -se, până când iarăşi
strălucea s o a re le p e fa ţa lui; şi atun ci se aşeza.
3. A în tre b a t un fra te p e A w a Agaton, zicând: Care
virtute, p ărinte, a re în v ie ţu ire a n o astră cea mai mare
osteneală? A zis lui: Ia rtă -m ă , d ar soco tesc că nu este
altceva m ai o s te n ito r d e c â t a te ruga lui Dumnezeu.
Şi orice fel de v ie ţu ire a r avea, dacă omul rămâne
cu răbdare în a c e a s ta , d o bân d eşte odihnă. Iar a te
ruga până la u ltim a su fla re are trebu inţă de luptă.
644 PATERICUL MARE
D eoarece totd eau na când om ul v re a să se roage lui

Dumnezeu v răjm aşii lui v o r să-l op rească. Căci ei ştiu
că de nim ic nu su n t o p riţi d ecât de rugăciune. Şi de
aceea este nevoie de luptă m are până la s fâ rşit
4. Povestea A w a Dulâ, u cenicu l A w ei Visarion:
Am v enit la chilia lui şi l-am aflat stând la rugăciune
şi cu m âinile în tin se sp re cer. Şi a răm as paisprezece
zile făcând aceasta şi după acee a m -a strigat şi mi-a
zis: Vino după m ine! Şi ieşind am m ers în pustie şi
fiindu-mi sete am zis: A w a, m i-e sete! Şi luând Bă
trânul m antia m ea, s-a dus ca la o aruncătură de pia
tră şi făcând rugăciune m i-a adus-o plină cu apă. Şi
mergând am ajuns la o peşteră. Şi intrând am aflat un
frate şezând şi lucrând îm pletitură. Şi nu şi-a ridicat
ochii spre noi, nici nu ne-a salu tat şi nici nu a vrut
deloc să închege cuvânt cu noi. Şi m i-a zis Bătrânul:
Să m ergem de aici, căci Bătrânul nu are înştiinţare să
vorbească cu noi! Şi am urm at calea spre Lykos până
am ajuns la A w a Ioan şi salutându-1 am făcut rugă
ciune. Apoi s-a aşezat vorbind despre vederea pe care
a văzut-o. Şi a zis A w a V isarion că a ieşit hotărâre să
se dărâme tem plele. S-a făcut aşa şi s-au dărâmat1. Şi,
pe când ne întorceam noi, am ajuns iarăşi la peştera
unde văzusem pe fratele şi m i-a zis Bătrânul: Să in
trăm să-l vedem! Şi intrând l-am aflat pe el săvârşit;
şi mi-a zis: Vino frate, să pregătim trupul, căci pentru
aceasta ne-a trim is Dumnezeu aici. Şi pregătind noi*
* 'Aw a Ioan aduce vorba despre vedenia dumnezeiască pe

care a avut-o, o prorocie despre templele idolatre, şi Awa Vi-
sarion îi aduce vestea că s-a dat porunca distrugerii lor. Aşa cum
cunoaştem, Awa Visarion a încurajat distrugerea acestora (ET).
DESPRE RUGĂCIUNEA NEÎNCETATĂ 645
trupul spre îngro p are, am aflat că era femeie Ia fire.

Şi s-a m inunat B ătrân u l şi a zis: Vezi că şi femeile fi
biruiesc pe satan a, ia r noi în cetăţi facem fapte de ru
şine. Şi slăvind pe D um nezeu, apărătorul celor care-L
iubesc pe El, am p le c a t de acolo!
5. S-a vestit Fericitu lu i Epifianie, episcopul Ciprului,
de către A w a m ăn ăstirii pe care o avea acela în Pa
lestina: Cu ru găciu nile tale nu am fost nepăsători faţă
de canonul nostru, ci îl săvârşim cu râvnă şi în ceasul
al treilea şi al şa se le a şi al nouălea. Iar el, mustrân-
du-1, i-a transm is, zicând: Din câte spuneţi, vă arătaţi
nepăsători în celelalte ceasuri ale zilei, stând departe
de rugăciune. Căci m onahul adevărat trebuie să aibă
neîncetat rugăciunea şi psalm odierea în inima lui2.
6. Acelaşi zicea că David prorocul fără de vreme se
ruga3, la m iezul nopţii se s cu la 4, înainte să se facă di
mineaţă iarăşi stă te a la rugăciune, dimineaţa se ruga,
seara şi la am iază stăru ia în cerere5 la Dumnezeu. Şi
de aceea zicea: D e ş a p te o ri p e zi Te-am lăudati6.
7. A zis A w a Evagrie: E ste lucru mare să se roage
cineva fără risip ire. Şi m ai m are este să cânte psalmi
fără risipire.
8. A zis iarăşi: Când e şti cuprins de întristare7
roagă-te precum e ste scris8. Roagă-te cu frică şi cu
tremur, cu trezv ie şi priveghere, că aşa trebuie să te*
* 21 Tesaloniceni 5 , 1 7 . * 3ln afara ceasurilor rânduite - până
târziu. Vezi Psalm ul 1 1 8 ,1 4 7 - 1 4 8 . * 4Psalmul 1 1 8 ,6 2 . * 'Psal
mul 5 4 ,1 8 . * 'P salm u l 1 1 8 , 1 6 4 . Numărul şapte pe care-1 găsim
în text la evrei în sem n a d e m ulte ori. In tradiţia monahală, nu
mărul şapte re p rezin tă princip alele slujbe din zi şi noapte, cele
şapte laude. Vezi C ea slo v u l c e l m are. * 7lnimă rea, gol sufletesc,
tristeţe, deznădejde. * ®Vezi Psalm ul 1 4 1 ,2 .
646 PATERICUL MARE
rogi, m ai ales din p ricin a n e v ăzu ţilo r v răjm aşi, vicleni

şi m e şte ri ai răului, c a re v o r să n e tu lb u re în timpul
rugăciunii.
9. A zis iarăşi: Când u n gând se în făţişează inimii
luptând îm p o triv a ta, nu c ău ta în ru găciu ne unele în
locul altora, ci îm p o triv a gândului c a re te luptă loveş
te cu sab ia lacrim ilor.
10. A v en it o d ată A w a M oise să sco a tă apă şi a aflat
pe A w a Zaharia9 ru gân d u -se d easu p ra fântânii şi pe
Duhul lui D um nezeu stân d d easu p ra lui.
11. A zis A w a Isaia că A w a Isidor, preotul Pelusiu-
lui10, făcându -se agapă şi fraţii m ân cân d în biserică şi
vorbind în tre ei, i-a c e r ta t şi a zis: Tăceţi, fraţilor, căci
am văzut un frate ca re m ăn ân că îm p reu nă cu noi şi
b ea pahare câte b e m şi n o i şi ru găciu nea lui se înalţă
în ain tea lui Dum nezeu ca un foc.
12. A c erce ta t A w a Lot pe A w a Io sif şi i-a zis lui:
A w a, după p u tere îm i fac slu jba m ea cea m ică şi puţi
nul m eu p o st şi rugăciunea, şi cu g etarea şi liniştirea,
şi după p u terea m ea cu răţ şi gândurile. Deci, ce mai
am de făcut? Sculându-se B ătrânu l, şi-a în tin s mâinile
la cer şi s-au făcut d eg etele lui ca zece făclii de foc şi
i-a zis: Dacă vrei, fă-te în în treg im e foc!
13. Zicea A w a laco b că unul d in tre Bătrâni a zis:
Când eram tânăr, stând în pustie, aveam în apropiere
* 9Este v orb a desp re Z aharia cel tânăr, fiul lui Carion, care a
avut o înain tare duhovn icească năvalnică, d ăru it în special cu
darul rugăciunii. * 10C etate an tică pe ţărm u l Egiptului, într-o re
giune în care s-a co n sem n at o im p o rtan tă dezv o ltare monahală,
într-una dintre m ănăstirile Pelusiului s -a n ev o it şi A w a Isidor,
de unde a prim it şi num ele Pelusiotul.
DESPRE RUGĂCIUNEA NEÎNCETATĂ 64 7
un b ăiat c a r e v ie ţ u ia d e s in e . Ş i stâ n d o d ată de pază,

l-am v ăzu t r u g â n d u -s e ş i c e r â n d d e la Dum nezeu să
se îm pace c u fia r e le . Ş i d u p ă ru g ă c iu n e , fiind în apro
piere o h ie n ă c a r e - ş i a l ă p t a p u ii, b ă ia tu l s-a întins şi a
început s ă s u g ă îm p r e u n ă c u e i. A ltăd ată, l-am văzut
rugându-se ş i c e r â n d D o m n u lu i: D ă-m i d arul de a mă
împrieteni cu fo c u l. Ş i fă c â n d fo c, ş i-a p le ca t genun
chii în m ijlo cu l lu i r u g â n d u -s e S tăp ân u lu i.
14. O dată, u n ii d in t r e c e i c a r e -ş i zice au m onahii
rugători11 a u c e r c e t a t p e A w a L u ciu s la Enat. Şi i-a
întrebat p e e i B ă t r â n u l: C a re e s t e lu cru l v ostru de
mână? Ia r e i a u z is : N o i n u n e a tin g e m de lucrul de
mână, ci, p r e c u m s p u n e A p o s to lu l, n e ru găm neînce
tat12! A zis lo r B ă t r â n u l: N u m â n c a ţi? Şi ei au zis: Da!
Şi Bătrânul a z is : N u d o r m iţ i? Ş i a u z is: Da! Şi a zis B ă
trânul: Când m â n c a ţ i ş i d o r m iţi, c in e s e ro ag ă pentru
voi? Şi nu au g ă s it c e s ă - i r ă s p u n d ă la a c e a sta . Şi le-a *
* “ Monahii ev h iţi e r a u c u n o s c u ţi su b n u m ele de masalieni sau
m esdieni. E ste d e n u m ir e a s ir ia c ă a e r e tic ilo r ev h iţi. Mai purtau
şi alte nume, c a re d ă d e a u m ă r t u r ie d e sp re d iferitele înfăţişări
sub care ap ăreau . P e n tru p r im a d a tă , e r e z ia a ap ăru t în a doua
jumătate a se c o lu lu i a l IV -le a în M eso p o ta m ia şi s-a întins la
scurt timp în S iria , A sia M ică , T r a c ia ş i E gipt. M asalienii aveau
tendinţe a sc e tic e şi in iţ ia tic e , d e a c e e a şi în v ăţătu ra lor era foar
te îndepărtată d e c e a a c e r c u r ilo r că lu g ă rilo r. Respingeau lucrul
de mână ca fiin d ră u ş i s e în t r e ţin e a u d in c e rşe to rie . Dispreţuiau
Tainele şi s lu jb e le b is e r ic e ş t i ş i s e ru g a u m ere u (d e unde şi nu
mele de evhiţi - rugători) in v o c â n d în d e m n u rile Domnului şi ale
apostolului Pavel d e s p r e ru g ă c iu n e a n e în tre ru p tă . Vezi Luca 18,
1; Efeseni 6 , 1 8 ; 1 T e s a lo n ic e n i 5 , 1 7 . M asalien ii au fo st condam
naţi pentru p rim a d a tă d e s in o d u l d in P isid ia Pam filiei (2 9 0 ).
Condamnarea a c e a s ta a f o s t c o n fir m a tă d e Sinodul al lii-lea
Ecumenic ( 4 3 1 ) . ♦ **1 T e s a lo n ic e n i 5 , 1 7 .
648 PATERICUL MARE
zis lor: Iertaţi-m ă, d ar ia tă că nu faceţi ceea ce ziceţi.

Eu vă voi arăta că lu crând lu cru l m eu de mână mă
rog neîn cetat. Mă aşez cu aju to ru l lui Dumnezeu şi,
după ce-m i ud n u ielele, le îm p le te sc în funie, zicând:
Miluieşte-mă Dumnezeule după m are mila Ta şi după
mulpmea îndurărilor Tale şterge fărăd eleg ea meau.
Şi le-a zis: A ceasta nu e ste ru găciu ne? Şi ei au zis: Da!
Şi le-a zis lor: Deci când stau to a tă ziua lucrând şi ru-
gându-mă, fac m ai m u lt sau cel pu ţin şaisprezece nu
m ii14 şi din a c este a dau două la p o artă şi de celelalte
iau m âncare. Şi cel care a p rim it cele două numii se
roagă pentru m ine, atu n ci când eu m ănânc sau dorm
şi, prin harul lui D um nezeu, m i se îm plineşte porun
ca: Rugaţi-vă neîn cetat!
15. L-au în tre b a t unii pe A w a M acarie, zicând: Cum
trebu ie să ne rugăm ? A zis lo r B ătrânu l: Nu este nevo
ie să îndrugaţi m u lte15, ci să în tin d eţi m âinile şi să zi
ceţi: Doamne, aşa cum v rei şi cum ştii, miluieşte-mă!
Iar dacă este să vină război: Doam ne, ajută-m ă! Şi El
ştie ce ne este de folos şi face m ilă cu noi.
16. A zis A w a M oise: Dacă nu se înţelege fapta cu
rugăciunea, în zadar te o sten eşti. Şi l-a în trebat pe el
altcineva, zicând: Ce e ste în ţeleg erea dintre faptă şi
rugăciune? Şi a zis Bătrânul: Cele pentru care ne ru
găm să nu le m ai facem ! Că atunci când omul îşi lea
pădă voia sa, atunci se îm pacă Dumnezeu cu el şi îi
prim eşte rugăciunea.
17. A zis A w a Nil: Câte le faci ca apărare împotriva
+ “ Psalmul 5 0 , 1 . * 14Num ia e r a o m on edă m ică de aramă,
argint sau aur. + “ B ătrânu l rep etă p o ru n ca Mântuitorului din
Matei 6 ,7 .
fratelui care te -a n e d re p tă ţit toate ţi se vor face ţie

spre sm inteală la v re m e a rugăciunii16.
18. A zis iarăşi: Ru găciu nea este odrăslire a blân
deţii şi a lipsei d esă v â rşite de mânie.
19. A zis iarăşi: R u găciu nea este îndepărtarea tris
teţii şi a deznădejd ii!
20. A zis iarăşi: M ergân d, vinde averea ta şi dă-o
săracilor17, rid ică-ţi c ru c e a şi leapădă-te de tine18, ca
să poţi să te rogi fă ră risip ire.
21. A zis iarăşi: P en tru o rice rabzi19, cugetând cu
înţelepciune, vei afla rod ul în vrem ea rugăciunii.
22. A zis iarăşi: D orind să te rogi cum se cuvine, să
nu întristezi v reu n su flet, p en tru că, de o faci, alergi
în zadar.
23. Să nu v rei să s e facă cele ale tale după cum ţi
se pare ţie, ci după cu m îi p lace lui Dumnezeu. Şi vei
fi netulburat şi p lă cu t lui Dum nezeu în rugăciunea ta.
24. Un frate a în tr e b a t pe A w a Pimen, zicând:
Este bine să te ro g i? A zis lui Bătrânul: Awa Antonie
a spus că vine de la D om n ul glasul acesta care zice:
Mângâiaţi, m ân gâiaţi p e po p o ru l Meu, zice Dumneze
ul vostru20.
* «Romani 1 2 , 1 7 - 2 1 ; 1 Tesaloniceni 5 , 15. + "Matei 1 9 ,2 1 . ♦
“Matei 1 6 ,2 4 . * 19Necazuri, isp ite etc. ♦ “ Isaia 4 0 ,1 . Prin verse
tul acesta, Dumnezeu se adresează prorocilor, poruncindu-Ie să
mângâie pe poporul israelit, ca să le câştige comuniunea pierdută
cu Acesta. Deja, prin întâm plările înfricoşătoare ale robiei Babi-
lonului (6 0 6 - 5 3 6 î.Hr.), au fo st um iliţi şi au plătit păcatul lepădă
rilor repetate. Acum iubirea părintească a lui Dumnezeu fi înşti
inţează prin proroci că se aprop ie eliberarea minunată din robie.
Deci, restabiliţi înaintea lui Dum nezeu ca popor ales, ei trebuie să
Primească m ângâierea rugăciunii şi a slujirii iui Dumnezeu (ETţ
650 PATERICUL MARE
25 . In v rem ea lui Iulian, răzv rătitu l21, când a co

bo rât acesta în P ersia, a trim is un d rac în apus ca să
se în to arcă cât m ai rep ed e şi să-i aducă de acolo un
răspuns. Ajungând dracul în tr-u n anum e loc în care
vieţuia un m onah, a răm as tim p de zece zile nemişcat,
neputând să m eargă în ain te p en tru că monahul nu
în ceta rugăciunea, n ici ziua, nici noaptea. Şi s-a întors
la cel care l-a trim is fără să-şi îm p linească lucrul. Şi
i-a zis acela: De ce ai în târziat? Răspunzându-i dracul,
a zis: Am şi întârziat, m -am în to rs şi fără vreo ispravă.
Căci am răm as zece zile păzindu-1 pe Puplie monahul,
doar va în ceta rugăciunea, ca să tre c m ai departe, şi
nu a în cetat. în c â t nu am pu tut să tre c şi m-am întors
fără îm plinirea lucrului22. Atunci, necredinciosul Iuli
an, m âniindu-se, a zis: Când m ă voi întoarce, mă voi
răzbuna îm potriva lui. Dar în câteva zile, cu purtarea
de grijă a lui Dumnezeu, a fo st înjunghiat. Atunci, în
dată imul din cei care cârm uiau îm preună cu el, ple
când, a vândut to ate câte avea şi le-a dat săracilor şi a*
* 21Iulian, n u m it în că lcăto ru l de lege s au A p ostatul (3 3 1 -3 6 3 )
a fost îm p ărat al Bizanţului p en tru tre i ani ( 3 6 1 - 3 6 3 ) . în peri
oada ace a sta a în c e rca t în tr-u n m od f o rţa t re ad u cerea credin
ţei idolatre, ca re a ajuns să fie p ro cla m a tă d re p t îm părătească.
A d eclan şat şi prig oan e îm p o triv a creştinilor. în războiul pe
ca re l-a o rg an izat îm p o triv a perşilor, în p rim ăvara anului 363,
în încăierările cu a rm a te le p e rsa n e răzleţite la Tigrit, a fost ră
nit de suliţa unui n ecu n o scu t, şi după pu ţin e o re, înconjurat de
com andanţii săi în co rt, şi-a d a t duhul la v â rs ta de 3 2 de ani.
* “ Din întâm plarea a ce a s ta re ie se c la r c ă lu crările m agice, de
m onice, într-un cu vân t m agia, n -au p u tere asu p ra creştinului
care se roagă. Se bloch ează şi răm ân e in ertă, ch iar şi când doar
se apropie de ţinutul credin ciosului c a r e se ro ag ă cu adevărat
(ET).
venit l a B ă t r â n u l a c e l a s ă s e fa c ă m o n ah . Şi ajungând
mare a s c e t , s - a s ă v â r ş i t î n D o m n u l.
26. U n f r a t e a î n t r e b a t p e A w a S iso e , zicând: Ce să
fac? C u m s ă m ă m â n t u i e s c ? C u m s ă fiu bineplăcutlui
D u m n ezeu ? Ş i i - a z i s B ă t r â n u l : Ie ş i din lum e, leapă-
dă-te d e p ă m â n t , l a s ă z i d i r e a ş i m u tă -te către Ziditor!
1 Şi prin r u g ă c i u n e ş i t â n g u i r e a d u n ă -ţi şin ele la Dum-
i nezeu ş i v e i a f l a o d i h n ă ş i î n v e a c u l de acum , şi în cel
viitor.
27. Z ic e a u d e s p r e A w a T i t h 6 e că , d acă nu izbutea
să-şi c o b o a r e r e p e d e m â i n i l e c â n d s tă te a la rugăciu
ne, m in te a î i e r a r ă p i t ă l a c e l e d e su s. Deci, dacă se
întâm pla s ă s e r o a g e v r e u n f r a t e îm p re u n ă cu el, se
I străduia s ă - ş i c o b o a r e r e p e d e m â in ile , ca să nu-i fie

răpită m i n t e a ş i s ă z ă b o v e a s c ă .
28 . Z ic e a u d e s p r e u n B ă t r â n c ă a c e r c e ta t timp de
patru lu n i p e u n f r a t e d in S c h i t ş i n ic io d a tă nu l-a aflat
pe a c e s ta lib e r . C e r c e t â n d u - 1 , d e c i, în c ă o d ată şi stând
afară în f a ţ a u ş i i , l - a a u z i t p e a c e l a z icâ n d cu lacrimi:
Doamne, o a r e n u m ă a u d u r e c h i l e T a le pe mine cel
care s tr ig c ă t r e T i n e ? M ilu ie ş t e - m ă ! P en tru păcatele
mele m ă o s t e n e s c , r u g â n d u -T e a ş a !
29. U n a n a h o r e t a v ă z u t u n d r a c în d em n ân d un alt
drac să v in ă ş i s ă t r e z e a s c ă p e u n m o n a h ca re dormea.
Şi l-a a u z it p e c e l ă l a l t z i c â n d : N u p o t să fac aceasta.
Pentru c ă , o d a t ă , l - a m t r e z i t ş i s c u lâ n d u -s e m -a ars cu
psalmi ş i r u g ă c iu n i .
30. Z ic e a u B ă t r â n i i c ă r u g ă c iu n e a e ste oglinda
m onahului.
31. Z ic e a u n u l d i n t r e B ă t r â n i c ă p re c u m e ste cu ne
putinţă c u iv a s ă - ş i v a d ă f a ţ a î n a p ă m u rd ară, aşa şi
652 PATERICUL MARE
sufletul, dacă nu se va cu ră ţa de lu cru rile străine, nu

poate să se roage.
32. Ziceau B ătrân ii d esp re un fra te că niciodată nu
s-a în d ep ărtat de lu cru l său de m ân ă şi rugăciunea lui
u rca n e în ce ta t sp re D um nezeu. Căci e ra şi tare smerit
şi statornic.
33. A zis un B ătrân : Când om ul s e va păzi ca să nu
n ed rep tăţească pe ap ro ap ele, atu n ci îndrăzneşte să
creadă cu gândul că ru găciu n ea lui a fo st primită la
Dumnezeu. D acă n e d re p tă ţe şte cineva pe aproapele,
rugăciunea lui va fi u râcio asă şi neprim ită. Căci suspi
nul celui n ed rep tăţit nu va lăsa ru găciu nea celui care
a n ed rep tăţit să ajungă în a in te a lui Dumnezeu.
34. A zis un Bătrân : Dacă lucrezi lucrul tău de mână
în chilie şi vine ceasul rugăciunii, să nu zici: să termin
nuielele sau coşuleţul şi după a c ee a m ă voi scula. Ci,
ridicându-te, la o rice ceas, fa-ţi d atoria rugăciunii că
tre Dumnezeu. D eoarece, altfel, te obişnu ieşti să fii
nepăsător şi faţă de rugăciune şi faţă de lucrare şi su
fletul tău se face pustiu de o rice lu crare trupească şi
sufletească. Căci de d im ineaţa se vede râvna ta.
3 5 . A zis iarăşi: Dacă auzi d esp re cineva că te-a
ocărât şi vine la tine, să nu-i arăţi că ai aflat, ci întâm-
pină-1 cu cuvinte fru m oase şi arată-ţi faţa veselă către
el, ca să ai îndrăzneală la ru găciu nea ta.
36. Povestea unul dintre P ărinţi că, odată, un frate
care trăia în Egipt m ergea p e cale şi, prinzându-1 sea
ra, a intrat într-un m orm ânt23 ca să doarm ă din prici
na frigului. Şi trecând pe acolo n işte draci, a zis unul
♦ ^M orm ânt cu o clădire m ică d easupra.
l altul: Vezi c e c u ra j a re m onahul acesta că doar-

1 me într-un m o rm â n t! V in o , să-l necăjim ! Şi a răspuns
! celălalt: De ce s ă -l n e c ă jim ? A cesta este al nostru pen-
I tru că face vo ia n o a s tră , m ân cân d şi bând, şi vorbind,
şi fiind n ep ăsăto r fa ţă d e slu jb e. în loc să zăbovim cu
acesta, m ai b in e s ă m e rg e m să necăjim pe cei care ne
necăjesc pe n o i şi c a r e lu p tă îm potriva noastră cu ru-
1 găciunea ziua şi n o a p te a .
Sfârşitul tra ta tu lu i d e s p re rugăciunea neîncetată

ş i cu trezv ie.
\\
//
v
CAPITOLUL XIII
D ESPRE ACEEA CĂ T R E B U IE SĂ -I PRIM IM PE

STRĂINI ŞI SĂ-I M ILUIM CU VO IE BUNĂ1
1. A zis A w a Apolo d espre p rim irea fraţilor: Atunci

când vin fraţii trebu ie să le facem închinăciune, căci
nu ne închinăm lor, ci lui D umnezeu. L-ai văzut pe fra
tele tău, ai văzut pe Dum nezeul tău 2! Şi aceasta am
primit-o de la Avraam3. Când îi prim iţi, siliţi-vă spre
odihna lor. Căci şi aceasta de la Lot am învăţat, care se
străduia să odihnească pe îngeri4.
2. Zicea Fericitul Epifanie: Pe foarte puţin vinde
Dumnezeu dreptăţile Sale celo r care se silesc să le
cumpere: pe o m ică bucată de pâine, pe o haină să
răcăcioasă, pe un pahar cu apă rece, pe un bănuţ. A
se adăuga şi aceasta: Când un om se împrumută de
la un alt om, din pricina sărăciei sau din nevoia de
vieţuire mai bună, atunci când în to arce împrumutul,
+ \..dacă m ilu ieşte, să m iluiască cu voie b u n ă l (Rom ani 1 2 ,8 ).
+ 2Expresia aceasta este un cu vân t n escris [a grafori) al Domnu
lui. Este am intită de Clement Alexandrinul ( 1 5 0 - 2 1 5 ) în lucra
rea Strămute, i , 1 9 ,9 4 , pag. 3 7 4 şi I I 1 5 ,7 1 în PG 8 , 12A şi 1009A
♦ 3Facerea 1 8 ,1 - 1 9 . * 4F acerea 1 9 ,1 - 2 6 .
DESPRE PRIMIREA STRĂINILOR 655
arată recunoştin ţa, d a r îl în to arce pe ascuns pentru

că se ruşinează. D u m nezeu Stăpânul dimpotrivă. Se
împrumută p e a s cu n s şi dă înapoi înaintea îngerilor
şi a arhanghelilor şi a c e lo r d repţi5.
3. S-a su it o d ată A w a Daniil cu ucenicul lui în Ale
xandria. Şi a v ăzut B ă trâ n u l un om, lipsit de ochi, care
stătea în piaţă şi zice a: D aţi-m i ceva, miluiţi-mă! Şi a
zis Bătrânul u cen icu lu i său: ll vezi pe acest orb? îţi
spun ţie că e ste la m ăsu ri m ari. Vrei să-ţi arăt cele
despre el? Răm âi aici! Şi s-a dus Bătrânul şi i-a zis:
Arată dragoste c ă tre m ine, frate, că nu am cum să
cumpăr nuiele d e fin ic să lucrez şi să mă hrănesc.
Şi i-a zis lui o rbu l: Ce a i văzu t la mine, awa, căci mă
vezi gol şi c e rşe to r? De ce îm i zici dă-mi ceva ca să
cumpăr finic şi s ă lu cre z? Dar, aşteaptă! Şi Bătrânul
îi face semn ucen icu lu i său să-l urmeze. Şi au plecat
spre Sfântul M arcu6, în a fara oraşului. Căci acolo îşi
avea chilia. Şi a zis B ătrân u lu i: A şteaptă-mă, awa! Şi a
intrat şi a adus B ătrân u lu i un săcu leţ cu stafide, rodii,
smochine u scate şi tre i m o n ed e mici. Şi scoţând din
gura sa un trim isio n 7, l-a d a t a w e i, zicând: Roagă-te
pentru mine, a w a ! Şi v en in d B ătrânu l la ucenicul său,
a plâns şi a zis: Câţi ro b i ai Săi ascu nşi are Dumnezeu!
* 5Pilde 1 9 ,1 7 . Vezi M atei 6 , 1 - 1 4 . * 6E ste vorba despre bise
rica Sfântului E v an g h elist M arcu . D upă vech ea tradiţie, Sântul
Evanghelist M arcu e s te c o n s id e r a t întem eietoru l Bisericii din
Alexandria, căci el a p ro p o v ă d u it creştin ism u l în Alexandria şi
Grineea. Despre a c tiv ita te a A p ostolu lui M arcu în Alexandria
există multe date în iz v o a re is to ric e . Vezi Eusebiu de Cezareea,
htoria bisericească, II, 1 6 , pp . 6 0 , 1 6 3 . * 7Tpipf|oiov (latineşte
^mis, -issis), m o n ed ă d e v a lo a r e a unei treim i din cea de aur.
656 PATERICUL MARE
Viu este Domnul8! Nu voi în to arce nim ic din binecu

vântare, căci este dragoste. După ce au plecat de la el,
la puţine zile, au auzit că iconom ul are dureri mari
la ficat şi stă întins la Sfântul Marcu. Şi i s-a arătat lui
Sfântul Marcu, Apostolul şi Evanghelistul, zicându-i:
Trim ite şi adu pe cutare orb să pună mâna pe locul
unde te doare şi te vei face sănătos! Şi trimiţând slu
jitorii săi, l-au luat pe acela cu rugăm inte şi cu silire.
Şi rugându-se acela şi punându-şi mâinile, de înda
tă s-a luat durerea. Şi s-a auzit aceasta în toată ce
tatea. Şi auzind papa9, a ie şit să-l vadă pe orb şi l-a
aflat adorm it în Domnul. Şi s-a auzit în toată cetatea
şi la Schit. Şi s-a suit Bătrânul cu ucenicul său şi mulţi
Părinţi s-au suit în cetate îm preună cu ei. Şi au luat
binecuvântare de la fericitul lo r tovarăş. Şi aproape
toată cetatea a ieşit şi, luând binecuvântare, au pus
în m orm ânt trupul lui cu m ulţum ită şi multă slăvire.
Şi l-au aşezat pe el deasupra A w ei Marcu cel nebun.
Şi vieţuirea lui era aceasta: Dacă prim ea milostenie,
cumpăra din ea m ere, stafide, rodii şi le împărţea prin
altcineva în aziluri, la bolnavi, duminica. Patruzeci şi
opt de ani a avut această virtute a slujirii spre slava
lui Dumnezeu!
4. A ajuns odată în Tebaida A w a Daniil, preotul
Schitului, având cu el şi pe unul din ucenicii lui. Şi în
* BExpresia Viu este D om nul est» o formă de jurământ pe care
o foloseau prorocii în Vechiul Testament ca să valideze adevărul
prorocirilor. * ’Titlul de Papă în primele secole creştine avea o
utilizare largă şi se dădea episcopilor, dar şi preoţilor. în cele din
urmă, s-a obişnuit ca titlul să se acorde episcopului de Alexan
dria şi episcopului Romei.
timpce înaintau ei p lu tin d p e râu, au ajuns la o ţarină,

unde Bătrânul i-a s lo b o z it p e barcagii. Şi a zis Bătrâ
nul: Aici avem să ră m â n e m astăzi. Şi a început uceni
cul lui să cârtească, zicân d : P ână când ne mai învâr
tim? Să mergem la S ch it. Ia r B ătrân u l a zis: Nu, ci vom
rămâne aici astăzi! Şi şe d e a u în m ijlocul satului ca
nişte străini. Şi fra te le a zis B ătrânu lu i: Oare îi place
lui Dumnezeu că stă m a ici c a n iş te tovarăşi? Să mer
gemcel puţin la b is e r ic ă 10. A zis Bătrânul: Nu, ci vom
sta aici! Şi au răm as a c o lo p ân ă noaptea târziu. Şi a
început fratele să d u că lu p tă îm p otriv a Bătrânului:
Dinpricina ta am să m o r în s ta re rea! Şi, în timp ce
zicea acestea, a v en it un b ă trâ n din lum e, înalt, cu pă
rul tot alb şi, văzând p e A w a D aniil, a încep ut să-i să
rute picioarele cu lacrim i. A poi a îm b ră ţişa t şi pe uce
nicul lui. Şi le-a zis: P o ru n ciţi s ă m erg em acasă! Purta
şiun felinar şi c u tre ie ra s tră z ile satu lu i căutând stră
ini. Luându-1 pe B ă trâ n şi p e u ce n icu l lui, şi pe străini,
câţi a mai aflat, s-a d us cu e i a c a să . Şi punând apă în
vas, a spălat p icio arele fra ţilo r şi p e ale Bătrânului.
Numai avea pe altcin ev a în c a s ă d e c â t p e sine. Şi nici
învreun alt loc nu av ea p e n im e n i d e c â t pe Dumne
zeu. Şi le-a dat lo r m a să şi, d u p ă ce au m ân cat ei, lu
ândresturile de m ân care, le -a d a t la câin ii satului, căci
aşaavea obiceiul să facă. Nu lă sa s ă răm ân ă de seara
pânădimineaţa n icio firim itu ră . Şi luându-1 pe el deo
parte Bătrânul, ap ro a p e p â n ă d im in e a ţă a sta t cu el,
yhindu-i cele de sp re m â n tu ire cu lacrim i multe. Şi
* folosit cuvântul fia p w p io v -m a rtirio n , care aici înseamnă

Berică- pentru că primele biserici se construiau pe moaştele
martir.
658 PATERICUL MARE
dim ineaţa, îm brăţişân d u -se au plecat. Şi pe când erau

ei pe cale, ucenicul a pus m etan ie Bătrânului zicând:
Arată dragoste, părin te, şi sp u ne-m i cine este Bătrâ
nul acesta şi de unde-1 cu n o şti p e el? Dar Bătrânul nu
a vrut să spună ucenicului său nim ic. Şi iarăşi a făcut
fratele m etanie, zicând: A ltele m ulte m i-ai încredin
ţat, dar cele despre B ătrânu l a cesta nu mi le spui?
Căci, într-adevăr, îi încred inţase virtuţile multor sfinţi.
Dar Bătrânul nu voia să v o rb ească fratelui cele des
pre Bătrânul acela, în cât fratele s-a în tristat şi nu a
mai vorbit Bătrânului până la Schit. Venind fratele la
chilia sa, nu a m ai dus Bătrânului puţina mâncare
după obicei. Căci până la ceasul al unsprezecelea din
zi11 Bătrânul ţinea p ost în to ate zilele vieţii sale. Fă-
cându-se seară, Bătrânul a v enit la chilia fratelui şi i-a
zis: Pentru ce, fiule, ai lăsat pe părintele tău să moară
de foame? Iar el a zis către acesta: Eu nu am părinte!
Căci dacă aş fi avut părinte, acela şi-ar fi iubit propriul
fiu. Şi a zis Bătrânul: Atunci, dacă nu ai părinte, plea
că! Şi a prins cu putere uşa să plece, dar fratele l-a
ajuns şi l-a ţinut. Şi a încep ut să-i sărute picioarele şi
să zică: Viu este Domnul! Nu te voi slobozi dacă nu
îmi vei spune cine era Bătrânul acela! Căci nu putea
fratele să-l vadă pe Bătrân n ecăjit niciodată, pentru
că îl iubea m u lt Atunci i-a zis Bătrânul: Fă-mi mai în
tâi puţină mâncare şi-ţi voi spune! Şi după ce a gustat,
a zis fratelui: Să nu mai fii îndărătnic! Pentru că mi-ai
stat împotrivă în sat şi pentru că ai cârtit, de aceea nu
ţi-am spus cele despre Bătrân. Şi acum ia aminte să
nu mai spui vreodată cele ce vei auzi. Acest Bătrân se
♦ 11Cinci după-amiază după ora noastră.
D ESPRE PRIMIREA STRĂINILOR 659
numeşte Evloghie şi ca meşteşug este lucrător în pia

tră. Câştigă din lucrul lui în fiecare zi o cheratimă12 de
monede. Până seara nu mănâncă nimic. Şi seara iese
în ţarină şi câţi străini găseşte, îi ia în casa sa şi îi hră
neşte, iar resturile de mâncare le duce la câini, pre
cum ai văzut. A ceastă îndeletnicire a lucrătorului în
piatră o are din tinereţea lui până astăzi. Şi astăzi are
în jur de o sută de ani, mai mult sau mai puţin. Şi îi dă
Hristos putere, încât câştigă în fiecare zi aceeaşi che
ratimă de monede. Când eram mai tânăr, ca la patru
zeci de ani, urcam să vând lucrul meu de mână la ţari
na lui. Şi seara a venit şi m-a luat, pe mine şi pe alţi
fraţi împreună cu mine, după obiceiul lui şi ne-a găz
duit Iar eu, venind aici şi văzând virtutea acestui băr
bat, am început să postesc săptămâni la rând şi să rog
pe Dumnezeu să-i dăruiască aceluia mai mult câştig
ca să aibă să facă bine şi altora mai mulţi. Şi după ce
am postit trei săptăm âni, am căzut jos pe jumătate
mort din pricina nevoinţei. Şi am văzut pe cineva ve
nind lângă mine, cuviincios la arătare şi mi-a zis: Da
niile, ce ai? Şi i-am zis: Am dat cuvânt Stăpânului meu,
lui Hristos, că nu voi gusta pâine până când nu mă va
asculta în legătură cu Evloghie, lucrătorul în piatră,
să-i dăruiască aceluia binecuvântare, ca şi alţii, mai
mulţi, să se bucure de binefacerea lui. Şi mi-a zis: Nul
Este bine aşa! Şi i-am zis: Mai bine, Doamne, este să-i
dai mai mult, ca prin acesta toţi să slăvească numele
Tău cel sfânt. Şi El m i-a zis: Eu îţi spun că este bine
aşa. Dar dacă vrei să-i dăruiesc mai mult, să te pui
chezaş pentru sufletul lui că se va mântui arătând
♦ u0 foarte mică unitate de măsurat greutatea.
660 PATERICUL MARE
dragoste la m ai m ulţi şi eu îi voi dărui. Şi eu am zis

către El: Din m âinile m ele să c e ri sufletul lui! Şi am
văzut după acee a c a şi când stă te a m la biserica Sfintei
învieri şi un cop il s tă te a d easu p ra p e Sfânta Piatră şi
Evloghie stă te a d e-a d reap ta lui. Şi a trim is pe cineva
dintre cei care erau d e faţă şi, îndreptându-se spre
m ine, a zis: A cesta e ste cel c are s e pune chezaş pentru
Evloghie? Şi au zis to ţi: Da, Stăpâne! Şi a zis iarăşi:
Spuneţi-i că voi cere de la el chezăşia. Şi eu i-am zis:
Da, Stăpâne, asupra m ea să fie, num ai dă-i! Şi am vă
zut cum goleau în b raţele lui Evloghie m ulte monede.
Şi cât goleau aceia, a tâ t prim eau b raţele lui Evloghie.
Şi trezindu-m ă am cunoscu t că am fo st ascultat şi am
slăvit pe Dumnezeu. Şi când Evloghie a ieşit la lucrul
său, lovind în piatră, a auzit un zgom ot înfundat. Şi
iarăşi a lovit şi a d esco p erit o m ică crăpătură. Şi a lo
vit încă o dată şi a aflat o p eşteră plină cu bani. Fiind
uimit, Evloghie a zis în sine: Banii aceştia sunt ai is-
m aeliţilor13. Dacă îi iau acasă, va auzi stăpânitorul, va
veni şi-i va lua, iar eu voi fi în prim ejdie. Deci, mai
bine să plec în alt ţinut, unde nu m ă cunoaşte nimeni.
Şi plătind anim ale ca şi când a r fi avut de cărat piatră,
a dus banii noaptea undeva lângă râu. Şi a părăsit fap
ta aceea bună pe care o făcea în fiecare zi şi suind*
* 13Ismaeliţii se numeau urmaşii lui Israel, fiul lui Avraam din
Agar. Israel şi mama lui au plecat din ludeea şi s-au refugiat în
pustiul Faran (Sinai.) Acolo, dintr-o femeie egipteancă, Ismail a
dobândit doisprezece fli, care apar în Scriptură ca patriarhi ai
celor douăsprezece triburi arabe. Arabii de astăzi se mândresc
că sunt urmaşii lui Ismael. Vezi Facerea 17,20; 21,8-21; 25,12
ş. a.; Galateni 4 ,21 ş. a.
D ESPRE PRIM IREA STRĂINILOR 661
banii pe o corabie, a p lecat în Bizanţ. împărăţea pe

atunci ţustin cel B ătrân 14. Şi a dat bani mulţi împăra
tului şi m ai-m arilor lui ca să-l facă eparh15 peste pala
tele îm părăteşti. Şi a cum părat pentru el o casă mare
care se num eşte a egipteanului până astăzi. Şi după
doi ani am văzut iarăşi în vis pe copilul acela, tot în
biserica Sfintei învieri, şi am zis în sinea mea: Oare,
unde este Evloghie? Şi după puţin timp văd pe Evio-
ghie târât dep arte de la faţa copilului de un etiopian16.
Şi trezindu-mă, am zis în sinea mea: Vai, mie, păcăto
sul, mi-am pierdut sufletul! Şi luând traista, am plecat
la ţarina lui ca să-m i vând, chipurile, lucrul de mână.
Şi nădăjduind să-l găsesc pe Evloghie, s-a făcut noap
te târziu şi nim eni nu m ă chema să mă găzduiască în
casa sa. Deci, m -am scu lat şi am întrebat pe o bătrână
şi i-am zis: Adevărat, amma, dă-mi trei pesmeţi ca să
mănânc, că nu am m ân cat astăzi. Şi ea, plecând, mi-a
adus puţină fiertură şi m i-a dat. Şi aşezându-se lângă
mine a început să-m i vorbească cuvinte de folos, zi
când: Awa, nu ştii că eşti tân ăr şi nu-ţi este de folos să
pleci în sat? Sau nu ştii că schim a monahală cere liniş
te? Şi altele asem enea. Şi eu i-am zis: Deci, ce porun
ceşti ca să fac, căci am venit să vând lucrul meu. Şi ea
a zis: Chiar dacă ai v enit să-ţi vinzi lucrul tău, să nu
înnoptezi aşa, afară. Dacă vrei să fii monah, mergi la
Schit. Şi i-am zis: Ai dreptate, dar lasă-mă cu vorbele*
* 14împăratul Iustin I (518-527) când a urcat pe tron era de
şaizeci şi opt de ani, şi poate că acest lucru îndreptăţeşte porecla
decel bătrân. # l5Iconom. * 16în textele patristice apare deseori
sub înfăţişarea unui etiopian negru la trup, diavolul. în limba
română se traduce deseori prin harap.
662 PATERICUL MARE
acestea. Nu e ste un om pe câm p u l a cesta cu frică de

Dumnezeu care să ad une p e străin i? Şi ea a zis: O! Ce
spui, a w a ? Am avut od ată un p ie tra r care făcea multe
fapte bun e străinilor. Şi văzând D um nezeu faptele lui,
i-a dat h ar m ult, şi astăzi, după cum aud, este patrici
an17. Auzind eu aceste a, m i-am zis în sinea mea: Eu
am lu crat a ceastă crim ă! Şi urcându -m ă în corabie,
am ajuns în Bizanţ. Şi căutând, am aflat casa lui Evlo-
ghie Egipteanul şi m -am a şe z a t în faţa porţii până
când a ieşit. Şi l-am văzut păşin d cu fală mare şi am
strigat la el: M iluieşte-m ă, căci v reau să-ţi spun ceva
d eo se b it Şi el nu m ă lu a în seam a, ci paza lui mă lo
vea. Şi ajungându-1 iarăşi, am strig at şi iarăşi m-au
lo v it Şi am făcut aşa, chinuindu-m ă, patru săptămâni
şi nu am putut să v o rb esc cu el. Atunci, împuţinân-
du-mă la suflet, m -am dus şi m -am aru ncat jos în faţa
icoanei Preasfintei N ăscătoare de Dumnezeu, cu
plâns, şi am zis către M ântuitorul: Doamne, ori dez
leagă-mi chezăşia pe care am pus-o pentru omul
acesta, ori m ă duc şi eu în lum e. Şi zicând acestea în
cugetul meu, am a d o rm it Şi iată se făcea zgomot
mare şi ziceau: T rece îm p ărăteasa! Şi veneau înaintea
ei mii şi zeci de mii de cete. Am strig at şi eu şi am zis:
Miluieşte-mă, Stăpâna m ea! Şi e a s-a oprit şi mi-a zis:
Ce ai? Şi am zis ei: M-am pus chezaş pentru Evloghie
+ 17în statul roman şi fn cel bizantin, titlul desemna pe cel care
aparţinea clasei sociale şi politice înalte şi corespunde cu denu
mirile neo-greceşti: nobil, arhonte, aristocrat. în cele din urmă,
Udul de cinste se acorda pe viaţă, dar nu ereditar, de către îm
păratul bizantin, curtenilor sus-puşi, politicienilor şi soldaţilor.
Este singurul titlu care se dădea femeilor din familia împără
tească sau simpatizantelor de la palat (ET).
eparhul! P o ru n c e şte -i să m ă dezlege de chezăşie. Şi

ea m i-a zis: Eu nu am a m e s te c ! P lăteşte chezăşia cum
vrei! Şi tre zin d u -m ă, am zis în sin ea mea: Chiar dacă
trebuie să m or, n u p le c d e la p o arta lui până nu vor
besc cu el. Şi m -a m d us ia ră şi în faţa porţii şi când
trecea, strig am . Şi a a le rg a t asupra m ea portarul şi
mi-a dat v ergi p â n ă cân d a căzu t la p ăm ânt to t trupul
meu. Şi d ezn ăd ăjd u in d , am zis în sin ea mea: Mă duc la
Schit şi d acă v re a D u m n ezeu îl va m ântui şi pe Evlo-
ghie. Şi p lecân d eu s ă c a u t co rab ie am aflat una din
Alexandria şi n u m ai c e am u rc a t în ea, m-am aşezat să
mă culc de d e z n ă d e jd e şi iarăşi, luându-m ă somnul,
m-am văzut p e m in e la S fân ta în v iere şi pe copilul
acela şezând p e S fâ n ta P ia tră şi privind la mine cu
ameninţare, în c â t d e fric a lui am în cep u t să trem ur ca
o frunză şi nu p u tea m s ă -m i d eschid gura, căci inima
mea îngh eţase. Şi m i-a zis: Nu te duci să plăteşti che
zăşia? Şi a p o ru n c it la d oi din cei care erau împreună
cu el şi m -au a g ă ţa t cu p icio a re le în sus şi îm i zicea: Să
nu mai pui c h e z ă şie p e s te p u terea ta şi să nu te mai
împotriveşti lu i D u m nezeu . Şi nu puteam să-mi des
chid gura, fiin d a tâ r n a t d e sus. Şi iată un glas zicând:
Vine îm p ă ră te a sa ! Ş i v ăzân d u -o , am prins curaj. Şi că
zând în faţa ei, a m z is cu glas stin s: Miluieşte-mă, Stă
pâna lum ii! Şi m i-a z is: Ce v re i iarăşi? Şi eu i-am zis:
Pentru c h e z ă şia lu i E vlo gh ie su n t sp ân zu rat Şi ea
mi-a zis: M ă v o i ru g a p e n tru tin e ! Şi am văzut-o cum
a plecat şi a s ă r u ta t p icio a re le copilului. Şi mi-a zis
copilul: Să n u m a i fa c i lu cru l a c e sta ! Şi am zis: Nu, Stă
pâne! Eu m -a m ru g a t c a s ă fie fo lo sitor şi nu netreb
nic! Şi ia ră şi a m z is: A m p ăcătu it, Stăpâne, iartă-mă!
664 PATERICUL MARE
Şi a poruncit să m ă dezlege şi m i-a zis: Mergi în chilia

ta! Şi cum îl voi aduce Eu pe Evloghie în rânduiala lui
cea dintâi, nu căuta să afli! Şi trezindu-m ă, m-am bu
curat cu bucurie m are, izbăvit fiind de chezăşie, şi am
călătorit mulţum ind lui D um nezeu. După trei luni, am
aflat că s-a săvârşit Iustin îm păratu l şi că împărăţeşte
Iustinian18. Apoi, după puţin tim p, s-au răzvrătit îm
potriva lui Ipatie, Dexocrat, Pom pei şi eparhul Evlo
ghie însuşi. Şi la prim ii tre i li s-a tă ia t capul şi toate
ale lor au fo st prădate. Iar Evloghie a plecat noaptea
din Constantinopol. Şi Justinian a poru ncit ca unde va
fi aflat Evloghie, să fie o m o râ t Atunci el a plecat şi a
venit în satul lui. Şi şi-a schim bat hainele sale ca ale
sătenilor. Şi s-a adunat to t satul să-l vadă pe Evloghie
şi i-au zis: Bine ai venit! Am auzit că ai ajuns patrici
an. Şi el le-a zis: Da? Dacă aş fi ajuns patrician, mai
vedeam faţa voastră? Nu! Acela este alt Evloghie din
ţinutul acesta. Căci eu am fost la Locurile Sfinte.
Atunci şi-a venit în fire şi a zis: Sărm ane, Evloghie,
scoală-te, ia-ţi tăietorul de piatră şi du-te de lucrează.
Căci aici palat nu mai este. Nu cumva să-ţi pierzi şi
capul. Şi luându-şi unealta sa de tăiat piatră a mers la
stânca unde aflase banii, socotind că va găsi alţii. Şi
lovind până la ceasul al şaselea nu a găsit nimic. Şi a
început să-şi am intească suita şi lucrurile moi, măre
ţia şi mâncărurile. Şi iarăşi zicea în sine: Ridică-te,
sărmane Evloghie, osteneşte-te! Aici este Egiptul. Şi
puţin câte puţin Copilul cel Sfânt şi Stăpâna noastră
Născătoarea de Dumnezeu l-au adus la rânduiala lui
cea dintâi. Căd Dumnezeu nu este nedrept şi nu a*
* 18lustinian I (527-565) a urmat la tron unchiului său Iustin I.
D ESP R E PRIM IRE A STRĂINILOR 665
uitat ostenelile lui cele dintâi. După puţin timp m-am

suit şi eu în satul acela să-m i vând lucrul meu. Şi iată,
seara, a venit după obiceiul lui dintâi şi m-a luat Şi
cum l-am văzut prăfuit, am suspinat şi, lăcrimând, am
zis: Cât s-au m ă rit lu cru rile Tale, Doamne, toate cu în
ţelepciune le -a i fă c u t19. Cine este Dumnezeu, mare ca
Dumnezeul n ostru ! Tu eşti Dumnezeu, Cel Care faci
minunP0 Cel ce sc o a te din p u lb ere p e cel sărac şi ridică
din gunoi p e c e l s ă r m a n 21; Domnul este Cel care dă
sărăcia şi bogăţia, A cesta îl sm ereşte şi-l înalţă pe
om22. Cine p o a te s ă p ătru n d ă adâncim ea faptelor şi
judecăţilor Lui m inunateT23 Eu păcătosul, însă, m-am
încumetat şi puţin a lip sit să m eargă în iad sufletul
meu2*. Şi luându-m ă, a pus apă şi mi-a spălat picioare
le, asemenea şi pe ale celorlalţi străini, după obicei
Apoi ne-a dat m asă. Şi după ce am mâncat, i-am zis:
Cum eşti, a w a Evloghie? Iar el mi-a zis: Roagă-te pen
tru mine, aw a, că su n t sărm an şi nu am nimic în mâi
nile mele. Şi eu i-am zis: Fie ca şi cele pe care le ai să
fie ca şi când nu le -ai avea. Şi el mi-a zis: De ce, awa,
nu cumva te-am sm in tit cu ceva vreodată? Şi i-am zis:
Cu ce nu m-ai sm intit!? Atunci i-am povestit toate cele
ce s-au întâm plat. Şi plângând noi amândoi, mi-a zis:
Roagă-te, aw a, să-m i trim ită Dumnezeu cele de tre
buinţă şi de acum în ain te m ă voi îndrepta. Şi i-am zis:
Adevărat, bule, să nu m ai aştepţi de la Hristos să-ţi în
credinţeze altceva, în to ată lumea aceasta, decât mo
neda aceasta a osten elii tale. Căci iată, atâta timp ţi-a
dat Dumnezeu pu tere să câştigi moneda din lucrul*
* “Psalmul 1 0 , 2 4 . * “ Psalmul 76, 1 4 -15. ♦ “Psalmul 1 1 2 ,7 . ♦ “ 2

* “ Vezi Înţelepciunea lui Sirah 1 8 , 6. ♦ “ Psalmul 93,17.
Hegj 2 ,7 .
666 PATERICUL MARE
mâinilor tale. Şi a zis Bătrânul ucenicului: Iată, acum

ţi-am spus de unde l-am cunoscut, fiule. Iar tu să nu
mai spui a doua oară a cestea la cineva. Acestea le-a în
credinţat A w a Daniil ucenicului său după ce s-a întors
din Tebaida. Să ne m inunăm de iubirea de oameni a lui
Dumnezeu, cum l-a în ălţat prin puţin pe Evloghie şi ia
răşi l-a sm erit spre folos. Să ne rugăm, deci, şi noi să
fim sm eriţi, ca în ziua cea înfricoşătoare a Domnului
nostru Iisus Hristos să aflăm milă înaintea slavei Lui
5. A zis ucenicul A w ei Teodor25, că a venit odată
cineva să vândă ceapă şi i-a umplut un vas de pământ
Şi i-a zis Bătrânul: Umple vasul de pământ cu grâu şi
dă-i-1. Şi erau două grăm ezi de grâu, una curată şi una
necurată. Şi i-am um plut vasul din cel necurat Şi Bă
trânul se uita la m ine cu stăruinţă şi supărare. Şi de
frică, am căzut şi am sp art vasul de lut. Şi i-am pus me
tanie, iar el m i-a zis: Ridică-te, nu este vina ta! Eu am
păcătuit că ţi-am spus. Şi intrând Bătrânul, şi-a umplut
braţele cu grâu curat şi i l-a dat împreună cu ceapa.
6. Ziceau despre acelaşi că, după ce s-a pustiit
Schitul, a venit să stea la Ferm e. Şi îmbătrânind, s-a
îm bolnăvit Deci îi aduceau câte ceva de mâncare. Şi
ceea ce îi aducea primul, el dădea la al doilea. Şi tot
aşa la rând, ceea ce prim ea de la unul dădea celuilalt
Iar Ia ceasul când trebu ia să mănânce, ceea ce îi adu
cea acela care venea, aceea mânca.
7. Ziceau despre A w a Ioan Kolovos că osteneala pe
care o dobândea la seceriş o lua şi o aducea la Schit
zicând: Văduvele m ele şi orfanii mei sunt la Schit
♦ 2SEste vorba despre Teodor al Fermei. Muntele Fermei eraun
munte în nordul Nitriet unde se nevoiau mulţi călugări.
D ESPRE PRIM IREA STRĂINILOR 667
8. S-au d us u n ii d in tr e P ă rin ţi la A w a lo sif din

Panevo26 ca să -l în t r e b e d e s p re cu m să s e p o arte cu
fraţii care vin din s tr ă in i s ă fie găzd u iţi, d acă trebu ie
să fie cu p o g o ră m â n t ş i cu în d ră z n e a lă faţă de ei. Şi,
înainte de a în tr e b a ei, B ă trâ n u l a zis ucenicu lui său:
Ia aminte b in e la c e e a c e v o i fa c e astă z i şi să ai răbd a
re. Şi a pus B ă trâ n u l d o u ă p e rn e , una d e-a d reapta şi
una de-a stânga, şi le -a zis: Ş e d e ţi! Şi s-au a ş e z a t Şi
a intrat în ch ilia lui ş i s -a îm b ră c a t cu haine de c er
şetor. Şi ieşind, a tr e c u t p rin m ijlo cu l lor. Şi intrând,
iarăşi a p u rtat h a in e le lui. A poi ieşin d iarăşi, a sta t în
mijlocul lor. A ceia s-au m ira t d e lu crul Bătrânului. Şi
le-a zis: Aţi în ţe le s c e am făcu t? Şi ei au zis: Da! Şi el a
zis: M-a sch im b at cu cev a h ain a de n ecin ste? Au zis:
Nu! Şi el le-a zis: D eci, d acă su n t eu însum i în am ân
două, aşa cum p rim a nu m -a sch im bat, nici a doua nu
m-a vătămat. Aşadar, a şa su n tem d atori să facem la
primirea fraţilo r străin i, după Sfânta Evanghelie: D aţi
Cezarului c e e s te a l C ezaru lu i, ş i lu i D um nezeu c e este
al lui D um nezeu27. Deci, când su n t de faţă fraţi, cu în
drăzneală să-i prim im , iar când suntem singuri, avem
nevoie de tânguire, ca să răm ână înăluntrul nostru. Şi
cei care au auzit s-au m inu nat pentru că le-a zis cele
care erau în inim a lo r în ain te să-i în trebe şi au slăvit
pe Dumnezeu.
9. Povestea A w a Casian: Am p lecat din Palestina în
Egipt la unul d in tre Părinţi. Şi, după ce ne-a găzduit,
l-am în treb at pen tru care pricină în timpul primirii
fraţilor străin i nu ţinem canonul nostru de post aşa
♦ “ Cetatea a n tică din Egiptul de Jos. Astăzi se numeşte Mentza-
la el Haghit. ♦ "M a te i 2 0 ,2 1 .
668 PATERICUL MARE
cum l-am prim it din P alestin a? Şi a răspuns, zicând:

Postul totdeau na e ste cu m ine. D ar pe voi nu pot să
va am totdeau na cu m ine. Şi po stu l e ste un lucru şi fo
lositor, şi necesar, d ar d epinde de v oinţa noastră. Iar
îm plinirea poruncii iubirii o c ere ca p e ceva necesar
legea lui Dum nezeu. Prim indu-vă, deci, pe voi şi în voi
pe Hristos, su nt d ato r să vă slu je sc cu toată râvna. Şi
după ce vă p e tre c pe voi la plecare, p o t să redobân
desc canonul postului. Căci p rieten ii M irelui nu pot să
postească, cât tim p A cesta e ste cu ei. Dar când se va
lua de la ei, atunci au p rilejul să p o stească28.
10. A zis iarăşi: Am m ers la un a lt Bătrân şi ne-a fă
cut să gustăm ceva. Şi ne înd em na să mai luăm mân
care, chiar dacă ne săturasem . Şi când eu am spus că
nu mai pot, m i-a răspuns: Eu de şase o ri am pus masa
pentru că au v enit fraţii. Şi, îndem nând pe fiecare din
tre ei, am m âncat şi eu cu ei şi în că îm i este foame. Şi
tu o singură dată ai m ân cat şi te-ai săturat, încât nu
mai poţi?
11. S-a dat odată în Sch it porunca: Postiţi săptămâ
na aceasta! Şi din întâm plare au v enit fraţi din Egipt
la Avva Moise şi le-a făcut puţină fiertură. Şi au văzut
fraţii fumul şi au spus preoţilor: Iată, M oise a dezlegat
porunca şi a făcut fiertură la el. Şi ei au zis: Când va
veni, îi vom zice. Făcându-se sâm bătă şi văzând pre
oţii vieţuirea înaltă a A w ei M oise, au zis înaintea po
porului: Awa Moise, ai dezlegat porunca oamenilor şi
ai păzit porunca Iui Dumnezeu!
12. Un frate a văzut pe A w a N isterâe purtând două
+ “ Vezi Marca 2,19-20.
colovii29 şi i-a z is: D a c ă v in e u n s ă ra c şi îţi cere o haină,

pe care d in tre e le o d a i? Ş i răsp u n zân d , a zis: Pe cea
mai bună! Şi a z is fr a t e le : Ş i d a c ă îţi v a cere şi altul, ce
îi mai dai? Ş i a z is b ă t r â n u l: Ju m ă ta te din cealaltă! Şi
a zis fra te le: Ş i d a c ă î ţ i v a c e r e şi altul, ce îi m ai dai?
Iar el a zis: T ai c e a r ă m a s ş i-i d au ju m ătate, iar cu
cealaltă ju m ă ta te m ă în c in g . Şi ia ră ş i a zis: Şi dacă şi
pe aceasta o v a c e r e d e la t in e cin ev a, ce vei face? A
zis Bătrânul: îi d a u lu i c e a r ă m a s şi m ă duc şi m ă aşez
într-un lo c, p â n ă c â n d D u m n e z e u v a trim ite şi m ă va
acoperi, căci n u v o i c e r e d e la altcin ev a.
13. Un fra te a z is A w e i P im e n : D acă voi da fratelui
meu puţină p â in e s a u a ltc e v a , d ra cii în tin ează fapta
aceasta ca şi c â n d a r fi f o s t fă c u tă p e n tru a p lăcea oa
menilor. A zis B ă tr â n u l: C h ia r d a că e s te făcu tă pentru
a plăcea o a m e n ilo r, n o i v o m d a fra te lu i c e e a ce are
nevoie. I-a z is lu i ş i a c e a s t ă p ild ă : Doi oam eni erau
agricultori şi lo c u ia u în a c e e a ş i c e ta te . Şi unul dintre
ei, sem ănând, a fă c u t p u ţin ă r e c o ltă şi necu rată. Iar
celălalt, nu s -a în g r iji t s ă s e m e n e ş i n u a făcu t nimic,
întâm plându-se fo a m e te , c a r e d in tre c e i doi va trăi? A
răspuns fra te le : C el c a r e a fă c u t r e c o ltă p u ţină şi ne
curată. A zis B ă tr â n u l: A ş a ş i n o i, se m ă n ă m puţine şi
necurate, c a s ă n u m u r im d e fo a m e .
14. Un fr a te a c e r c e t a t p e A w a P im en după două
săptămâni d in P o s tu l M a re . Ş i-a m ă r tu ris it gânduri
le şi aflând o d ih n ă , a z is : Cu p u ţin n u m -am poticnit
dacă să m ă aflu a s t ă z i a ic i. A z is lu i B ătrân u l: De ce?
* n Coloviu se num eşte veşm ântul monahal, lung sau scurt, care
nu are mâneci. De la kolovos care înseam nă ciung.
670 PATERICUL MARE
I-a răspuns fratele: M i-am zis că poate pentru Postul

Mare nu-mi deschideţi. A zis A w a Pim en: Noi nu am
învăţat să închidem uşa de lem n, ci m ai curând închi
dem uşa limbii.
15. A rugat A w a T eodor cel din Ferm e pe Awa
Pamvo: Spune-m i cuvânt! Şi cu m ultă osteneală Bă
trânul i-a zis: Teodore, m ergi şi să ai milă de toţi, că
mila află îndrăzneală înain tea lui Dumnezeu.
16. A zis Amma Sara: E ste bin e să faci milostenie şi
pentru a plăcea oam enilor. Căci, chiar dacă este făcu
tă pentru a plăcea oam enilor, ajunge după aceea să fie
plăcută şi lui Dumnezeu30.
17. Ziceau despre A w a Serapion că a întâlnit în
Alexandria un sărac care trem u ra de frig şi, stând el,
gândea în sinea lui: Cum eu, socotind că sunt ascet,
port haină, iar acest sărac, m ai bine zis Hristos, moare
de frig? Adevărat, dacă îl voi lăsa pe acesta să moară,
ca ucigaş voi fi ju decat în ziua Judecăţii. Şi dezbrăcân-
du-se, ca un bun luptător, a dat săracului haina pe care
o purta. Şi şedea având sub b ra ţ m ica Evanghelie, pe
care o purta m ereu asupra sa. Trecând, deci, pe acolo
cel cu rânduiala la m ănăstire, şi văzându-1 gol, i-a zis:
A w a Serapion, cine te-a dezbrăcat? Şi scoţând mica
Evanghelie, i-a zis: A ceasta m -a dezbrăcat. Şi sculân-
du-se de acolo, a întâlnit pe unul ţinut de cineva pen
tru că îi era dator şi nu avea să-i dea datoria. Vânzân-
du-şi, deci, mica Evanghelie, nem uritorul Serapion a
plătit datoria omului aflat la strâm torare. Şi s-a întors
la chilia lui gol. Deci, cum l-a văzut ucenicul lui gol,
i-a zis: Awa, unde este coloviul tău cel scurt? Şi i-a
* “ Vezi apoftegma 13.
zis Bătrânul: L-am trim is înainte, fiule, acolo unde o

să avem nevoie de el! A zis către el fratele; Unde este
mica Evanghelie? A răspuns Bătrânul: Adevărat, fiule,
pe ea care-m i zicea în fiecare zi vinde avuţiile tale şi
dă-le săracilor, am vândut-o şi am dat-o săracilor, ca
în ziua Judecăţii să aflăm mai multă îndrăzneală la El.
18. A în treb at A w a Tim otei, preotul, pe Awa Pi-
men, zicând: E ste o fem eie în Egipt care se desfrâ
nează şi plata ei o dă m ilostenie. Şi a zis Awa Pimen:
Nu va răm âne în desfrânare, căci se vede în ea rodul
credinţei! S-a în tâm p lat să vină mama preotului Ti
motei la el şi a în treb at-o pe ea zicând: Femeia aceea
a rămas în d esfrânare? Şi ea a zis: Da! A adăugat încă
şi alţi bărbaţi, dar şi-a înm ulţit şi milostenia. Şi a ves
tit aceasta A w a T im otei A w ei Pimen. Iar el a zis: Nu
va rămâne în desfrânare! Venind iarăşi mama Awei
Timotei, i-a zis: Ştii că fem eia aceea căuta să vină cu
mine ca să vă rugaţi pentru ea? Iar el a vestit Awei Pi
men şi acela i-a zis: Mai bine mergi tu şi întâlneşte-te
cu ea. Şi el a p lecat după cuvântul Bătrânului şi aceea,
văzându-1 şi auzind de la el cuvântul lui Dumnezeu,
s-a pătruns la inim ă, a plâns şi i-a zis: Eu de astăzi mă
voi alipi31 de Dum nezeu şi nu voi mai continua să des
frânez. Şi înd ată intrând în m ănăstire, a bineplăcut
lui Dumnezeu.
19. Zicea un B ătrân că era cineva care se lepădase
de lume având fem eie şi o fiică. Aceasta, deşi catehu-
menă, era ca şi creştin ă. Şi a îm părţit el lucrurile lui
* 31Este folosit verbul pe care-1 foloseşte Sf. Pavel în 1 Coc 6,
17: Iar cel ce s e alip eşte d e D om nul este un duh cu El. Legătura
esteevidentă.
672 PATERICUL MARE
în trei părţi. Săvârşindu-se însă, în tre timp, fiica lui

care era catehum enă, tatăl a d at săracilor ce i se cuve
nea aceleia ca din p artea ei. A dat în că şi partea femeii
sale, şi partea lui. Şi nu în ceta să roage pe Dumnezeu
pentru ea. Deci în tim p ce se ruga el a venit un glas,
zicând: Fiica ta s-a botezat, nu te necăji! Şi el nu a cre
zut. Şi i-a zis lui iarăşi glasul nevăzut: Sapă la mor
mântul ei să vezi dacă o găseşti. Şi el mergând la mor
m ânt a săpat şi nu a găsit-o. Căci se m utase în ceata
credincioşilor.
20. Zicea unul dintre Părinţi că un magistrat32 a
fost trim is să răspândească o poruncă împărătească.
Şi pe cale a aflat un m ort sărac, întins gol la pământ.
Şi facându-i-se milă, a zis slujitorului său: Ia calul şi
mergi puţin înainte! Şi coborând, s-a dezbrăcat de
una din hainele lui şi a acop erit pe cel mort, apoi a
plecat. După câteva zile, iarăşi a fost trimis acelaşi
magistrat să vestească poruncă. Şi s-a întâmplat, pe
când ieşea el din cetate, să cadă de pe cal şi să-şi rupă
piciorul. Şi l-a dus înapoi slujitorul la casa lui şi docto
rii îl îngrijeau. Iar după cinci zile s-a înnegrit piciorul
lui. Şi văzând doctorii că se înnegreşte piciorul, au fă
cut semn între ei că trebuie să-i taie piciorul, ca să nu
putrezească to t trupul şi să m oară omul. Şi i-au zis:
Venim dimineaţă şi te vindecăm! Şi bolnavul a făcut
semn slujitorului să iasă după doctori şi să afle de la
ei ce vor să facă. Şi aceia i-au zis: Piciorul stăpânului
tău s-a înnegrit şi dacă nu va fi tăiat, omul va muri.
♦ ^-Magistraţii erau funcţionari publici care aparţineau servi
ciului de magistru, un demnitar al curţii împărăteşti cu multe
jurisdicţii.
Venim dim ineaţă şi ce va vrea Dumnezeu, aceea vom

face. Şi a intrat slu jitoru l plângând la stăpânul său şi
zicând că aceasta vor să facă cu tine. Iar el auzind, s-a
întristat şi de m ultă supărare nu a dormit. Şi candela
lui ardea. Pe la m iezul nopţii a văzut un om intrând
pe fereastră şi venind la el şi zicându-i: De ce plângi?
Ce te întristează? Iar el a zis: Doamne, cum vrei să nu
plâng şi să nu fiu în trista t că mi-am rupt piciorul şi
doctorii vor să facă aceasta cu mine? Şi i-a zis lui cel
care i s-a arătat: A rată-m i piciorul! Apoi l-a uns şi i-a
zis: Scoală-te şi um blă! Şi a zis bolnavul: Piciorul meu
este rupt şi nu pot! Şi i-a zis: Sprijină-te pe mine! Şi
sprijinindu-se, a p ăşit şchiopătând. Şi i-a zis cel care
i s-a arătat: în că şchiopătezi? întinde-te iarăşi! Şi,
ca şi când l-a uns din nou, i-a întins picioarele. Şi i-a
zis: Scoală-te iarăşi şi m ergi! Şi sculându-se, a mers
ca un om sănătos. Şi a zis: întinde-te şi te odihneşte!
Apoi i-a zis câteva cuvinte despre milostenie, că a zis
Domnul: F ericiţi c e i m ilostivi, că aceia se vor miluPl
Căciju decata es te fă r ă m ilă pentru cel care n-a făcut
milă34. Şi altele asem enea. Şi a zis: Să te mântuieşti!
Şi a zis m agistratul: Pleci? Şi el a zis: Da! Ce mai vrei,
de vreme ce te-ai făcu t sănătos! I-a zis lui magistra
tul: Pentru Dumnezeu, Cel care te-a trimis, spune-mi
cine eşti? Şi i-a zis: U ită-te la mine! Recunoşti această
stofă moale? A zis lui: Da, stăpâne, a mea este! Şi acela
i*a zis: Eu sunt cel pe care l-ai văzut mort şi aruncat
pe cale, peste care tu ai aru ncat această stofă moale.
Dumnezeu m -a trim is să te vindec. Să-i mulţumeşti,
jeci, pentru totd eau na lui Dumnezeu. Şi a plecat
*53Matei 5,7. + 34Iacob 2.13.
674 PATERICUL MARE
iarăşi pe fereastra pe care a venit. Şi sănătos fiind, a

slăvit pe Dumnezeu, Pricina a to t binele.
21. Un alt magistrat, întorcându-se la Constantino-
pol din Palestina, a întâlnit pe cale un orb prin părţi
le Tirului, neavând pe nim eni însoţitor. Acela, auzind
zgomotul cailor, s-a culcat pe m arginea drumului pen
tru puţin şi întinzându-şi mâinile vorbea de milă şi de
sărăcie, cerând de la ei m ilostenie. Magistratul însă a
trecut pe lângă el, dispreţuindu-1. Şi după scurt timp,
părându-i rău, a oprit calul şi luând punga, a scos o
monedă, s-a întors la sărac singur şi i-a dat moneda.
Acela, primind, s-a rugat de el, zicând: Cred în Dum
nezeu că porunca Lui te va izbăvi de ispită. Şi a primit
magistratul urarea întru cunoştinţă. Şi plecând în ce
tate, a găsit acolo pe stăpânitor şi câţiva pancratiaşti35
care-1 rugau pe acela să le dea o corabie şi să străbată
marea. Şi pancratiaştii, văzând pe magistrat, au înce
put să-l roage să ceară stăpânitorului să le dea o cora
bie ca să plece departe din cetate. Şi fiind încredinţat
de rugămintea lor, s-a dus la stăpânitor şi i-a zis des
pre caii de poştă, ca să-i dea, şi despre pancratiaşti. A
zis deci stăpânitorul către pancratiaşti, glumind: în
duplecaţi pe magistrat să meargă cu voi pe mare şi vă
slobozesc. Iar ei, auzind aceasta, au răm as mult timp
rugând pe magistrat să prim ească să călătorească îm
preună cu ei pe mare. Şi pentru că s-au înţeles cu el,
stăpânitorul le-a dat corabia. Magistratul şi pancra
tiaştii au pornit călătoria de îndată ce au avut vânt
# 35Cuvântul din textul vechi mxpn<xx<5tpioi înseamnă pancratiaşti.

Aceştia se întreceau în Pancratiu, care era o probă a tinerilor greci
în antichitate, ce cuprindea şi trânta, şi lupta cu pumnii (ET].
DESPRE PRIMIREA STRÂINILOR 675
prielnic. Iar noaptea s-a întâmplat magistratului ca,

fiind deranjat la pântece, să se scoale pentru nevoia
trupească. Şi pe când era pe puntea corăbiei a primit
o lovitură puternică de la pânzele catargului şi a căzut
în mare. Marinarii au auzit căderea lui, dar pentru că
era noapte şi vânt puternic, nu au putut să-l prindă.
Lăsat în voia valurilor, magistratul socotea că va muri.
Dar, cu voia lui Dumnezeu, s-a aflat o altă corabie ve
nind din urmă şi văzându-1, marinarii l-au ridicat pe
corabie şi aşa a ajuns în cetatea în care mergeau şi
pancratiaştii. Marinarii celor două corăbii ieşind pe
uscat s-au întâmplat în acelaşi han. Şi s-a întâmplat ca
unul dintre marinarii de pe corabia din care a căzut
magistratul să-şi aducă aminte de el, suspinând şi zi
când: Oare ce s-o fi întâmplat cu magistratul acela? Şi
auzind aceasta, marinarii celeilalte corăbii au între
bat pentru ce m agistrat a suspinat Şi aflând adevărul,
i-au spus lui: Noi l-am scos din mare şi este cu noi. Şi
aflând aceia, s-au bucurat şi venind l-au luat cu ei. Şi
magistratul le-a povestit că orbul căruia i-am dat o
monedă pe cale, acela m-a ţinut mergând pe ape. Şi
auzind aceasta, au slăvit pe Dumnezeu Mântuitorul.
Din aceasta învăţăm, aşadar, că milostenia de bună
voie nu se pierde, ci, la vreme de nevoie, Dumnezeu
răsplăteşte celui milostiv. După Dumnezeiasca Scrip
tură: Nu te da în lătu ri d e la a-i fa c e bine celui lipsit
atunci când m âna ta p oate să ajute36.
22. Zicea unul dintre cei iubitori de Hristos care avea
harisma milosteniei: Cel care dă milostenie este dator
să o dea ca şi când ar fi el însuşi cel care o primeşte. 0
* 36Pilde 3,27.
676 PATERICUL MARE
asem enea m ilostenie îl apropie de Dumnezeu.

23. Zicea cineva că în Alexandria era un bogat care
s-a îmbolnăvit. Şi tem ându -se de m oarte, a luat trei
zeci de litre de aur şi le-a dat săracilor. Şi făcându-se
sănătos, a început să-i pară rău de ceea ce a făcut Şi
avea un prieten evlavios şi a îndrăznit să-i spună că îi
pare rău pentru ceea ce a făcut. Iar acela i-a zis: Eşti
dator mai curând să te bucuri pentru că lui Hristos le-ai
d a t Dar el nu s-a încredinţat de aceasta. Atunci i-a zis
acela: Iată cele treizeci de litre! Căci era bogat şi el.
Vino, deci, la Sfântul Mina37 şi spune: Nu sunt eu cel
care a îm plinit porunca, ci el este! Şi vei primi aurul.
Şi venind la Sfântul Mina, a zis aşa şi a luat cele trei
zeci de litre de aur. Şi cum ieşea el pe poartă, a murit
Şi cei care erau cu el au zis stăpânului monedelor de
aur*. Primeşte înapoi cele ale tale! Iar el a zis: Să nu-mi
facă mie aşa Domnul! Căci din clipa în care le-am dat
lui Hristos, sunt ale Lui. Să fie date săracilor! Şi ei,
auzind cele întâmplate, s-au înfricoşat şi au slăvit pe
Dumnezeu pentru gândul bun al bărbatului.
24. Un Bătrân vieţuia îm preună cu un frate de ob
şte. Şi Bătrânul era milostiv. Şi întâmplându-se foa
mete, au început să vină la poarta lui ca să primească
milostenie. Şi Bătrânul dădea m ilostenie la toţi care
veneau. Văzând fratele ce se întâmplă, a zis Bătrânu
lui: Dă-mi partea m ea din pâini şi fă ce vrei cu partea
♦ 37Este vorba despre biserica marelui mucenic Mina (prăznui-
rea lui se face la 11 noiembrie), care s-a construit deasupra mor
mântului mucenicului lângă Alexandria, în timpul arhipăstoriei
Sfântului Atanasie cel Mare. Datorită m ultelor m inuni care erau
săvârşite de sfânt s-a organizat un centru religios unde venea o
mulţime de închinători şi din alte ţări (ET).
ta. Şi B ătrân u l a îm p ă rţit p âin ile şi făcea milostenie

cu partea lui. Şi m u lţi alerg au la B ătrân auzind că dă
la toţi. Şi văzând D u m n ezeu aceasta, a binecuvântat
pâinile lui. Ia r fra te le , m ân cân d pâinile sale, a zis Bă
trânului: D e o a re ce m ai am câtev a pâinici, aw a, pri-
meşte-mă să fim ia r de o b şte ! Şi i-a zis Bătrânul: Cum
vrei, aşa voi face! Şi au v ie ţu it iarăşi de obşte. întâm -
plându-se acu m b e lşu g , v en eau iarăşi cei care aveau
nevoie să p rim e a s că m ilo ste n ie . Şi într-u na din zile,
intrând fratele, a v ăzu t că p âin ile s-au te rm in a t Deci,
a venit un să ra c şi B ă trâ n u l a zis fratelui să-i dea mi
lostenie. Iar el a zis: Nu m ai e s te niciuna, părinte! A zis
lui Bătrânul: In tră şi cau tă! Şi fratele intrând, a aflat
coşul plin de pâini. Şi v ăzând aceasta, s-a înfricoşat şi
luând, a d at săracu lu i. Şi cu n o scân d astfel credinţa şi
virtutea B ătrân u lu i, a slă v it p e Dumnezeu.
25. A zis u n B ă trâ n c ă p o ate cineva să facă multe
lucruri bu n e şi cel v ic le a n să -l înd em ne să ţină cu tă
rie la lucruri n e în s e m n a te , ca să piardă plata pentru
toate lu cru rile b u n e p e c a re le lucrează. în tim p ce şe
deam eu o d ată la O xirin h o 38 lângă un p reo t care făcea
multe m ilostenii, a v e n it la el o văduvă cerându-i puţin
grâu. Şi el i-a zis: Adu u n s a c să -ţi m ăsor! Şi ea a adus.
Şi măsurând cu p re c iz ie sacu l, a zis: Este m are! Şi s-a
ruşinat văduva. D eci i-a m zis după aceea eu: Awa, ai
vândut grâul? A zis: Nu, ci l-am d at m ilostenie. Atunci
i-am zis: D acă t o t l-ai d at m ilo sten ie, de ce ai cercetat *
* “ Cetate antică în p a rtea de apus a văii Nilului, cunoscută din
nenumăratele papirusuri ca re s-au găsit la sfârşitul secolului al
XlX-lea şi începutul secolului XX. Pe locul vechil cetăţi se află as
tăzi satul A l-Bahnasa (E T ).
678 PATERICUL MARE
cu precizie m ărim ea sacului şi ai ru şin at pe văduvă?

26. Un frate a cerce ta t pe un an ah o ret şi ieşind de
la el, i-a zis: Iartă-m ă, a w a , că te-am ţin u t de la cano
nul tău! Şi răspunzând, i-a zis: Canonul meu este să te
odihnesc pe tin e şi să te trim it în pace.
27. Un anah oret şed ea aproape de o obşte şi făcea
multe nevoinţe. S-a întâm p lat să vină unii'la obşte şi
l-au silit şi pe el să m ănânce, deşi nu era ceasul. După
aceasta i-au zis fraţii: Nu te -ai necăjit, aw a? Iar el a
zis: Necazul meu este atunci când fac voia mea.
28. Ziceau despre un B ătrân că şed ea în Siria lângă
calea ce ducea la pustie. Şi lucrarea lui era aceasta: în
orice ceas venea un monah din pustie, îi aducea aceluia
odihnă cu bună încredinţare. A venit, deci, odată un
anahoret şi i-a oferit şi lui odihnă. Dar acela nu a voit
să prim ească, zicând că p osteşte. Şi întristându-se i-a
zis: Nu ocoli pe robul tău39, m ă rog ţie, nu mă neso
coti! Vino, deci, să ne rugăm! Iată, este aici un copac
şi la care din noi se va apleca atunci când fiecare se
va ruga în genunchi, voia aceluia vom face! Şi-a ple
cat genunchiul la rugăciune anahoretul şi nu s-a în
tâmplat nimic. Şi-a plecat genunchiul şi primitorul de
străini, şi îndată copacul s-a plecat împreună cu el. Şi
primind astfel înştiinţare, au m ulţum it lui Dumnezeu.
29. Era un monah care avea un frate sărac în lume.
Şi, dacă lucra ceva, îi dădea aceluia. Dar cu cât îi dădea
mai mult, cu atât acela sărăcea m ai mult. Plecând fra
tele, a vestit lucrul unui Bătrân. Şi a zis lui Bătrânul:
Dacă vrei să mă asculţi, să nu-i mai dai nimic, ci să-i
spui: Frate, când aveam, îţi dădeam! Acum şi tu ce vei
* W ezi Facerea 18,3.
dobândi lucrând să-m i aduci mie! Şi orice îţi va aduce

să primeşti de la el şi oriunde ştii străini sau bătrâni,
dă-le lor şi înd eam nă-i să facă rugăciune pentru el,
Plecând fratele, a făcu t aşa. Şi când a venit fratele din
lume la el, i-a v orbit precum i-a zis Bătrânul şi acela a
plecat întristat. Şi, iată, în prima zi, luând din grădina
lui verdeţuri, i le-a adus. Iar fratele lui, primindu-le,
le-a dat unor bătrâni. Şi i-a rugat pe aceia să facă ru
găciune pentru fratele lui. Şi, binecuvântat fiind, s-a
întors la casa lui. A sem enea şi după aceea, a adus le
gume şi trei pâini. Şi luându-le fratele, a făcut ca pri
ma dată. Şi iarăşi fiind binecuvântat, a plecat. Venind,
deci, şi a treia oară, a adus multe alimente şi vin, şi
peşte. Şi văzând fratele său, s-a minunat Şi a chemat
săraci şi le-a pus m asă. Şi a zis fratelui său: Nu cumva
ai nevoie de puţină pâine? Iar acela a zis: Nu, doamne!
Căci atâta tim p cât luam de la tine ceva, ca un foc intra
în casa mea şi le consum a. De când nu mai primesc de
la tine, Dumnezeu m ă binecuvântează. Plecând, deci,
fratele, a v estit Bătrânului to t ce se întâmplase. Şi i-a
zis Bătrânul: Nu ştii că lucrul monahului este foc şi
oriunde ajunge arde? A ceasta îi este de folos fratelui,
să facă m ilostenie din osteneala lui şi să ia binecuvân
tare de la sfinţi. Şi în felul acesta este binecuvântat.
30. Un m onah te b a it avea de la Dumnezeu harisma
slujirii, încât fiecăru ia din cei care veneau la el îi rân-
duia cele de trebuinţă. Acestuia i s-a întâmplat odată
să dea m ilostenie într-u n sat. Şi iată o femeie a venit
la el să prim ească m ilostenie. Şi purta haine vechi.
Văzând-o că p o artă haine vechi, şi-a întins mâna ca
să-i dea m ulte lucruri, dar şi-a tras mâna înapoi şi i-a
680 PATERICUL MARE
adus puţine. Şi iată a v e n it a lta p u rtân d haine bune.

Şi văzând h ain ele ei, s -a re p e z it să-i dea puţine, dar
şi-a întins m âna şi i-a adus m ulte. Şi a în tre b a t despre
am ândouă. I-au spus că ce a ca re e ra îm brăcată bine,
fiind din neam v red n ic, s ă ră cis e şi folosea hainele
bune de ru şine! Ia r cea la ltă fo lo sea hainele vechi ca
să prim ească.
31. Au m ers od ată doi fraţi la un B ătrân. Şi obiceiul
Bătrânului era să nu m ăn ân ce în fiecare zi. Şi când a
văzut pe fraţi, s-a bu cu rat şi a zis că postul are plată,
dar cel care m ăn âncă din d ragoste îm plineşte două
porunci, că şi-a lă sa t voia sa şi a îm p linit porunca lui
Dumnezeu, odihnind pe fraţi.
32. Unul d intre sfinţi locu ia în Egipt într-un loc
pustiu. La m are d ep ărtare de e l era un maniheu40,
care era p reo t la c ei ce s e num eau pe ei înşişi pre
oţi. Şi plecând să cerce te ze pe unul d e-ai lui, l-a prins
noaptea chiar în locul unde e ra sfântul ortodox.
L-a cuprins neliniştea, d ar se tem ea să intre la or
todox şi să doarm ă, căci ştia că acela îl cunoaşte că
este m aniheu şi putea să nu-1 prim ească. împins de
* '“’Maniheismul a fost o cred in ţă du alistă, în tem eiată de Manes
In nordul Babilonului în secolu l al III-lea. Conţinutul ei este un
sincretism alcătu it din elem en tele m a rilo r religii ale epocii ace
lea: zoroastrism ul, budism ul şi m ulte elem en te din creştinism.
Datorită concepţiei un iversaliste a cond u căto ru lu i ei a avut o
largă răspândire în m ai m ulte ţări, în to a tă îm părăţia persană
şi în Egipt şi în nordul Afganistanului, iar m ai târziu în India şi
China, prin trimişii lui M anes, c a re a fost u cis ( 2 7 7 ) de către Vâ
râm I, regele Persiei ( 2 7 4 - 2 7 7 ) , fiind a cu z a t de colaboraţionism
cu duşmanii Persiei. A dept al m aniheism ului a fost şi Fericitul
Augustin, dar după în to arcerea la H ristos el a co m b ătu t această
înşelăciune (ET).
nevoie, a b ătu t la poartă. Deschizând Bătrânul şi cu-

noscându-1, l-a p rim it cu bucurie şi l-a pus să se roa
ge după obicei. Şi, după ce i-a oferit cele de găzduire,
s-au culcat. Şi m aniheul, răm ânând singur în timpul
nopţii, se gândea m irându-se cum de nu a avut nimic
Bătrânul îm potriva lui. Şi a zis: Acesta este cu adevă
rat al lui Dumnezeu! Şi dim ineaţa, venind la el, a căzut
la picioarele lui, zicând: Eu de astăzi sunt ortodox! Şi
aşa a răm as îm preu nă cu el.
33. Era un b ă rb a t bogat în Israel, care se îmbo
găţise din lăcom ii şi calom nii, şi nedreptăţi. Acesta,
venindu-şi în fire şi gândindu-se la judecată, a mers
la învăţător şi a zis: Rogu-m ă ţie, mintea mea este în
robită grijilor p ăm ânteşti ale vieţii. Deci, vindecă-mă,
ca să nu pier. Iar acela i-a d at lui înţelepciunea lui So-
lomon şi citind a găsit cuvintele: Cel care îl miluieşte
pe sărac îl îm prum ută pe Dumnezeu41. Şi închizând
cartea, a dat-o învăţătorului, zicând: Cine este mai
vrednic de crezare d ecât Dumnezeu? El îmi va întoar
ce şi averi şi dobânzi dacă eu voi milui pe săraci! Şi
plecând, a vândut totul şi a dat săracilor, fără să mai
ţină nimic p en tru el, d ecât numai patru monede de
aur pentru îm brăcăm in tea trupului său. Şi s-a făcut
tare sărac şi nim eni nu-1 miluia. La urmă a zis în sine:*
* 41Pilde 1 9 ,1 7 . în ţelep ciu n ea lui Solomon se cuprinde în două
lucrări: în lu crarea cu acelaşi num e: înţelepciunea lui Solomon
şi în Pilde. în ţelep ciu n ea lui Solom on şi Pildele se găsesc aşezate
între cele o p t că rţi ale Vechiului Testam ent, numite sapienţiale
şi în general po etice, d id actice, m orale, pentru că vorbesc despre
înţelepciune în sen s m oral şi religios. Acestea sunt următoarele:
Iov, Psalmi, Pilde, Ecleziastul, C ântarea Cântărilor, înţelepciunea
Iui Solom on, în ţelep ciu n ea lui Sirah şi Plângerile.
682 PATERICUL MARE
Voi merge la Ierusalim , la Domnul şi Dumnezeul meu

şi mă voi plânge Lui că m -a în şelat, fâcându-mă să-mi
risipesc averile m ele. M ergând el la Ierusalim, a văzut
doi bărbaţi certând u-se în tre ei, d eoarece găsiseră o
piatră de p reţ care se pierduse din diploida42 arhie
reului Aaron43. Aceia nu ştiau de unde era piatra. Şi
le-a zis: De ce vă certaţi? Şi ei au zis: Am găsit o piatră
şi ne certăm ce piatră să fie! Şi el le-a zis: Daţi-mi-o
mie şi luaţi patru dinari pe ea. Iar ei cu bucurie i-au
dat piatra. Mergând, deci, la Ierusalim , a arătat piatra
unui aurar. Acesta, văzând piatra, i-a zis: Unde ai găsit
această piatră? Iată sunt trei ani de când Ierusalimul
este dat peste cap pentru piatra aceasta. Mergi, dar,
şi dă-o arhiereului şi te vei îm bogăţi! Mergând el la
templu, îngerul Domnului a zis arhiereului: Vine un
om la tine având piatra care s-a pierdut. Dă-i lui aur şi
argint şi pietre preţioase câte vrea! Şi mustrându-1 pe
om, a zis: Nu te îndoi în inim a ta, nici nu fi necredin
cios faţă de Dumnezeu Care a zis că cel care miluieş-
te pe sărac împrumută pe Dumnezeu. Iată ţi-a dat de
şapte ori mai mult în veacul acesta şi în veacul viitor
îţi va da viaţă veşnică!
Sfârşitul tratatului despre prim irea străinilor.*
* “ AmXoîSa este efodul cu sut în aur, alcătuit din două părţi,

una în faţă şi alta în spate, care se strân g ea cu o cingătoare îm
podobită. în p artea din faţă şi pe piept erau aşezate pe o placă
dreptunghiulară pe câte patru rânduri câte doisprezece pietre
preţioase, bătute în aur, cu num ele celo r douăsprezece semin
ţii ale lui Israel. Aceste pietre p reţioase erau considerate sfinte.
Efod purtau şi preoţii, dar era m ult m ai simplu. * 43Aaron a fost
primul arhiereu al evreilor, fratele lui Moise şi al lui Miriam.
CAPITOLUL XIV
D E S P R E ASCULTARE
1. A zis A w a A ntonie că ascu ltarea împreună cu în-

frânarea îm b lân zesc fia re le sălbatice!
2. A zis A w a A rsen ie A w e i Alexandru: Când ter
mini de d esp icat n u ielele, vino să mănânci cu mine.
Dar, dacă vin stră in i, să m ăn ânci cu ei. A w a Alexandru
lucra cu rân du ială şi lin işte. Şi, când s-a făcut ceasul,
încă mai avea n u ie le le şi, voind să ţină cuvântul Bă
trânului, a răm as s ă te rm in e nuielele. A w a Arsenie,
văzând că zăbo v eşte, a m ân cat, gândind ca nu cum
va să fi avut străin i. Şi A w a Alexandru când s-a făcut
seară a venit. Şi i-a zis B ătrân u l: Ai avut străini? A zis:
Nu! I-a zis iarăşi: A tunci, d e ce nu ai venit? Şi el i-a zis:
Mi-ai spus că atu n ci cân d te rm in de despicat nuielele
să vin. Şi ţin ân d cuv ântu l tău, nu am venit până acum,
căci acum le-am te rm in a t. Şi s-a m inunat Bătrânul de
acrivia lui şi i-a zis: Să m ăn ân ci mai devreme pentru
ca şi slujba ta s ă o faci şi ap a să ţi-o bei. Altfel trupul
tău repede se va istovi.
1. Un frate a v e n it d e la S ch it la A w a Amun. Şi i-a
zis: Părintele m eu m ă trim ite pentru slujire şi mă tem
684 PATERICUL MARE
de desfrânare. Şi i-a zis B ătrânu l: în ceasul în care vine

ispita să spui: D um nezeule al puterilor, pentru rugă
ciunile părintelui m eu, scap ă-m ă! Deci, într-una din
zile, fiind trim is de p ărin tele lui să m eargă în Egipt
pentru slujire, s-a dus, aşa cum obişnuia, la cel care le
dădea cele de trebu inţă. D ar nu l-a aflat pe acela aca
să, iar fiica lui, care era fecioară, fiind acasă, a închis
uşa după ce a in tra t fratele. Şi el înţelegând gândul ei,
a strigat cu glas m are: Dum nezeul p ărintelui meu, sca
pă-mă! Şi îndată s-a aflat pe calea care ducea la Schit
2. A c e rce ta t A w a Avraam pe A w a Are. Şi în timp
ce şedeau ei a v enit un frate la B ătrânu l şi i-a zis: Spu
ne-m i ce să fac să m ă m ân tuiesc! Iar el i-a zis: Mergi
şi să petreci to t anul acesta m âncând în fiecare seară
pâine şi sare. Apoi vino iarăşi şi îţi voi spune. A ple
cat şi a făcut aşa cum l-a sfătuit. îm plinindu-se anul, a
venit iarăşi fratele la A w a Are. S-a întâm plat şi atunci
A w a Avraam să fie acolo. Şi a zis iarăşi Bătrânul frate
lui: Mergi şi anul acesta p o steşte două-două1! Şi cum
a plecat fratele, a zis A w a Avraam A w ei Are: De ce
cu toţi fraţii vorbeşti punându-le ju g uşor, iar fratelui
acestuia îi pui sarcină grea? A zis lui Bătrânul: Fraţii,
cum vin şi cer, aşa şi pleacă. A cesta, însă, vine să audă
cuvânt pentru Dumnezeu, căci este lucrător, şi orice
îi spun face cu to ată silinţa. De a ceea şi eu îi vorbesc
cuvântul lui Dumnezeu!
3. Zicea unul dintre B ătrâni că A w a Vasile, cerce
tând o obşte, după învăţătura de cuviinţă a zis egume
nului: Ai aici vreun frate în tre cei care se mântuiesc?
* ' 0 dată la două zile sau o zi da şi una nu.
DESPRE ASCULTARE 685
Iar el a zis: Toţi su n t robii tăi şi se silesc să se mântu

iască, stăpâne! Iarăşi i-a zis: Ai, cu adevărat, pe cine
va care are a scu lta re ? Ia r el i-a adus un frate. Şi Awa
Vasile l-a rân d u it să slu jească la masă. După ce au
mâncat, fratele i-a adus să se spele. Şi i-a zis Sfântul
Vasile: Vino să-ţi dau şi eu să te speli! Şi el a primit
de la sfântul să-i to a rn e apă. Şi i-a zis sfântul: Când
intru în altar, vino să te fac diacon. Şi după ce a făcut
aceasta, l-a făcu t şi p re o t şi l-a luat cu el la episcopie
pentru ascu ltarea lui.
4. Zicea A w a Isaia către cei care veneau şi se supu
neau Sfinţilor P ărinţi: Prim a vopsea nu se ia, ca por-
fira2. Şi după cum ram urile tinere se îndreaptă şi se
îndoaie cu uşurin ţă, aşa şi cei care sunt începători în
ascultare.
5. Se povestea d esp re A w a Ioan Kolovos că a mers
la un Bătrân te b ait, la Schit, şi a stat în pustie. Bătrâ
nul a luat un lem n u sc a t şi l-a plantat. Apoi i-a zis: în
fiecare zi să-l uzi cu o cană de apă până când face rod.
Şi apa era d ep arte de el, în câ t trebuia să plece seara şi
să se întoarcă d im in eaţa. După trei ani, lemnul a dat
lăstari şi a făcu t rod. Şi luând Bătrânul rodul acela l-a
dus în biserică, zicând fraţilo r: Luaţi şi mâncaţi rodul
ascultării!
6. Ziceau d esp re Ioan, ucenicul Awei Pavel, că avea
mare ascultare. în tr-u n loc erau morminte şi acolo îşi
* 2Porfira este o su b sta n ţă d e cu loare roşu închis care nu se
şterge. Cunoscută din antich itate, se extrăgea din secreţiile scoici
lor cu acelaşi nu m e. P o rfiră, d e asem enea, se numeau şi hainele
preţioase ale îm p ă ra ţilo r şi ale regilor din antichitate. Chiar şi în
Bizanţ, hainele se v o p se a u c u a ce a s tă substanţă preţioasă.
686 PATERICUL MARE
avea culcuşul o h ien ă. Şi B ă trâ n u l a văzu t în locul ace

la băleg ar şi a zis lui lo a n să se d ucă şi să-l a d u c i Iar
el a zis: Ce să fac, a w a , cu h ie n a? Ia r Bătrânul, glu
mind, i-a zis: D acă v in e a su p ra ta, leag-o şi adu-o aici.
Deci, a p le ca t fra te le aco lo p e seară. Şi iată hiena a
v enit asupra sa. Ia r el, după cuvântul Bătrânului, s-a
rep ezit să o prindă. Şi h ie n a a fugit. Şi alergând după
ea, zicea: A w a m i-a zis să te leg. Şi prinzând-o, a le
gat-o. Iar B ătrân u l s tă te a n e lin iştit şi-l aştepta. Şi iată,
a venit având h ien a legată. Şi văzându-1 Bătrânul, s-a
m inunat. Şi v rând să-l sm e re ască, l-a lovit zicându-i:
Nebunule, câin e n ebu n m i-ai adus aici? Şi Bătrânul a
dezlegat-o în d ată şi a slo b o zit-o să plece.
7. Ziceau d esp re A w a Siluan că avea un ucenic
pe num e M arcu. Şi acela av ea ascu ltare m are şi era
caligraf. Şi îl iu bea B ătrân u l p en tru ascultarea lui.
Avea şi alţi u n sp rezece ucenici şi aceia se necăjeau
că îl iubea pe acela m ai m u lt d ecât pe ei. Şi auzind
Bătrânii, s-au în tr is ta t Şi au v e n it B ătrân ii într-o zi la
el şi l-au m u stra t Iar el, luându-i, a ie şit şi a bătut la
fiecare chilie, zicând: Cutare, frate, vino, că am nevoie
de tine! Şi niciunul d in tre ei nu a v en it îndată. Şi ajun
gând la chilia lui Marcu, a b ă tu t zicând: Marcule! Şi el
auzind glasul Bătrânului, în d ată a s ă rit afară. Şi l-a tri
m is la slujire. Iar el a zis B ătrân ilo r: Unde sunt ceilalţi
fraţi, Părinţilor? Şi intrând în chilia lui Marcu, a cer
cetat lucrul pe care-1 făcea. Şi a aflat că tocm ai pusese
mâna să scrie litera o şi când a au zit pe Bătrânul, nu a
mai dus-o pana până la cap ăt ca s-o term ine. Deci, au
zis Bătrânii: Cu adevărat, cel pe care-1 iu beşti tu, awa,
Şi noi îl iubim, pentru că şi Dum nezeu îl iubeşte!
8. Ziceau d esp re A w a Siluan că odată, plimbându-

se prin Sch it cu B ă trâ n ii şi vrând să Ie arate ascultarea
ucenicului său, p en tru care îl iubea mult, a văzut un
mistreţ m ic şi i-a zis: Vezi boul acela mic, fiule? Şi i-a
zis: Da, a w a ! Şi co a rn e le lui cât de frumoase sunt? A
zis: Da, a w a ! Şi s-au m inunat Bătrânii de răspunsul
lui şi s-au zidit p rin ascu ltarea lui.
9. A cob o rât o d ată m am a A w ei Marcu să-l vadă; şi
avea mult lux. Şi a ie ş it Bătrânul la ea şi aceasta i-a zis:
Awa, spune fiului m eu să iasă ca să-l văd. Şi intrând
Bătrânul, i-a zis: Ieşi afară, să te vadă mama ta. Şi el
purta cen tonariu3 şi e ra afum at din bucătărie. Ieşind
din ascultare, ş i-a în ch is ochii şi a zis celor de acolo:
Mântuiţi-vă, m ân tuiţi-vă! Şi nu i-a văzut Iar mama lui
nu l-a cu n o scu t Deci, iarăşi a trim is la Bătrân, zicând:
Awa, trim ite pe fiu meu, să-l văd. Şi Bătrânul a zis lui
Marcu: Nu ţi-am spus să ieşi să te vadă mama ta? Şi i-a
zis Marcu: Am ieşit, după cuvântul tău, awa! Dar, te rog,
să nu-mi spui să ies în că o dată, ca să nu fac neascul
tare. Şi ieşind, B ătrânul a zis femeii: Acela era fiul tău,
care a ieşit şi v-a zis: Mântuiţi-vă! Şi a rugat-o să plece.
10. Ziceau d espre A w a Meghetie că era tare smerit
că ucenicise pe lângă m onahi egipteni şi întâlnise mulţi
Bătrâni, şi pe A w a Sisoe, şi pe Awa Pimen. A rămas
însăîntr-un loc în Sinai. Şi s-a întâmplat ca unul dintre
sfinţi să-l cerceteze, după cum povestea el însuşi. Şi i-a
zis: Cum p etreci, frate, în pustia aceasta? Iar el i-a zis:
Postesc o zi da şi una nu şi mănânc o pâine. Şi acela
mi-a zis: Dacă v rei să m ă asculţi, mănâncă în fiecare zi
câte o ju m ătate de pâine. Şi făcând aşa am aflat odihnă.
* 3Kevt(ov&pi era un veşm ânt confecţionat din zdrenţe cusute.
688 PATERICUL MARE
11. A zis A w a M ios că ad ev ărata ascu ltare are ca

răsplată ascu ltarea. D acă cin ev a ascu ltă de Dumnezeu
şl Dum nezeu îl a scu ltă p e el.
12. A zis A w a M oise unui frate: Să dobândim ascul
tarea care n aşte sm eren ia şi răbd area, şi îndelunga
răbdare, şi străpun gerea, şi iu b irea de fraţi, şi dragos
tea. A cestea su n t a rm ele n o a stre de luptă.
13. A zis iarăşi: Vino, frate, la ascultarea cea adevă
rată, în care este sm erenie, în care este tărie, în care
este bucurie, în care este răbdare, în care este îndelun-
gă-răbdare, în care este iubire de fraţi, în care este stră
pungere, în care este dragoste. Căci cine are ascultarea
cea bună a îm plinit toate poruncile lui Dumnezeu.
14. A zis iarăşi: M onahul care posteşte, fiind sub
un părinte duhovnicesc, d ar nu are ascultare şi sme
renie, un astfel de m onah nu va dobândi nicio virtute
şi nu ştie ce înseam nă să hi m onah.
15. Era un m irean ta re evlavios în viaţa lui şi a cer
cetat odată pe A w a Pim en. S-au întâm plat la Bătrân
şi alţi fraţi care căutau să audă cuvânt de la el. A zis
Bătrânul către credinciosul m irean: Vorbeşte fraţi
lor cuvânt! Iar el l-a ru gat zicând: Iartă-m ă awa, eu
am venit să învăţ! Silit, însă, de B ătrân, a zis: Eu sunt
mirean, vând legum e şi negustoresc. Desfac cutiile şi
le fac mai mici, cum păr cu m ai puţin şi vând cu mai
mult. Nu ştiu să vorbesc din Scriptură. Vă spun o pil
dă. Un om a zis prietenului său: Vino cu mine, că do
resc să văd pe îm părat. I-a zis prietenul: Vin cu tine
până la jum ătatea drumului. Atunci a zis unui alt pri
eten: Vino tu, să mă duci la îm părat. Şi acesta i-a zis:
Te duc până la palatul îm păratului. A zis şi la al treilea
prieten: Vino cu m in e p ână la împărat! Iar el a zis: Eu

vin şi intru cu tin e în p alat şi voi sta să vorbesc şi te
voi duce la îm p ărat! Şi l-au în trebat care este puterea
pildei. Şi răspunzând, le -a zis: Primul prieten este as
ceza, care te d uce p ân ă la ju m ătatea drumului. Al doi
lea este curăţia, ca re aju nge până la cer. Iar al treilea
este ascultarea, c a re te duce până la împăratul Dum
nezeu cu înd răzneală. Şi zidindu-se fraţii, au plecat!
16. Au cerce ta t o d ată pe m arele Pamvo patru schi-
tioţi care purtau îm brăcăm in te de piele. Şi fiecare îi
vestea virtutea tovarăşu lu i său. Unul postea mult. Al
doilea era n eag o n isito r şi al treilea avea multă dra
goste. Despre al p atru le a au spus că douăzeci şi doi
de ani a făcut ascu ltare de un Bătrân. Şi le-a răspuns
Awa Pamvo a ceste a : Vă spun vouă că virtutea acestu
ia este cea m ai m are. Căci fiecare dintre voi a dobân
dit o virtute, p ăstrân d u -şi voia proprie. Acesta însă
şi-a tăiat voia, făcând voia altuia. Unii ca aceştia sunt
mărturisitori4, d acă s e păstrează aşa până la sfârşit
17. A zis A w a Ruf: Cel care stă în supunere faţă de
un părinte d uhov nicesc a re m ai mare plată decât cel
care a plecat să tră ia sc ă singur în pustie. El a spus că
povestea cineva d in tre P ărinţi zicând: Am văzut pa
tru cete în ceru ri. P rim a ceată era a oamenilor care
s-au îmbolnăvit şi au m u lţu m it lui Dumnezeu. A doua
ceată a celor ca re au u rm ă rit iubirea de străini şi au
rămas credincioşi a c e s te i slujiri. A treia ceată era a
celor care au u rm ă rit p u stia şi nu au văzut faţă de om.
A patra ceată a c e lo r care stau în supunere faţă de
* 4Aşa se n u m eau cre ştin ii c a r e su feriseră răutăţi în timpul pri
goanelor de dragul cre d in ţe i, d a r supravieţuiseră.
690 PATERICUL MARE
p ărin te le d u h o v n ic esc şi i s e su p u n a ce stu ia pentru

Dom nul. A ceştia, d a to r ită a s c u ltă r ii lor, purtau şirag
de au r şi g o rg o n ă 5 ş i av e au slav ă m ai m u ltă d ecât cei
lalţi. Ia r eu, zice , a m în t r e b a t p e c e l c a re ne condu
c e a cum s e p o a te c a a c e s ta m a i m ic s ă a ib ă slavă mai
m u ltă d e c â t c e ila lţi? Ia r el, răsp u n zân d u -m i, mi-a zis:
P en tru că a c e la c a re u r m ă r e ş te iu b ire a de străin i face
a c e a s ta cu v o ie p ro p r ie şi c e l d in p u stie cu voia sa a
p le c a t d in lu m e, ia r c e l c a r e a r e a scu lta re , părăsind
to a te v o irile sa le , s tă a g ă ţa t d e D u m nezeu şi de pă
rin te le său. D in p ric in a a c e a s ta a re m ai m ultă slavă
d e c â t c e ila lţi. P e n tru a c e a s ta , o, fiilor, e s te bună ascul
ta re a făcu tă p e n tru D om nul. A scu ltaţi, fiilor, o parte
d in izb ân zile a c e s te ia : O, a s c u lta re , m ân tu ire a tuturor
cre d in cio şilo r! O, a s c u lta re , n ă s c ă to a r e a tu tu ro r vir
tu ţilo r! O, a s cu lta re , a fiă to a re a îm p ă ră ţie i! O, ascul
ta re , c a re d esch iz i c e r u rile şi îi în a lţi p e oam eni de
p e p ăm ân t! O, a s cu lta re , h ra n ă a tu tu ro r sfinţilor, din
c a re au su p t şi p rin c a re s-a u d e să v â rşit! O, ascultare,
îm p re u n ă-lo cu ito are c u în g e rii!
18. A v e n it u n ul d in tre te b a iţi la A w a Sisoe, vrând
să s e facă m on ah. Şi l-a în tr e b a t B ă trâ n u l d acă are pe
cineva în lum e. Ia r e l a zis: Am u n fiu. Şi i-a zis Bătrâ
nul: M ergi, aruncă-1 în râu ş i a tu n ci s ă t e faci monah.
Deci, plecân d o m u l să -l a ru n c e în râ u p e fiul său, Bă
trânu l a trim is un fra te c a s ă -l îm p ie d ic e să o facă. Şi
altă form ă a num elui Gorgos. M onstru al m itologiei anti

chităţii greceşti, cu înfăţişare sălb atică. După o anum ită versiu
ne, Atena l-a ucis şi l-a p resch im b at în fă ţişa re a în scutul ei, ca
să-i înspăim ânte p e vrăjm aşi. Mai târziu, cuvântul Gorgonia ca
figură de stil însem na şi scu t (E T ).
a zis fratele: în c e te a z ă , ce faci? Iar el a zis: Awa mi-a

spus să-l aru n c. A zis fra te le : Dar a zis iarăşi prin mine
să nu-1 aru n ci! Şi părăsindu-1, a venit la Bătrân şi s-a
făcut m onah în c e r c a t p en tru ascultarea lui.
19. A în treb at cineva pe A w a Sopatru, zicând: Dă-mi
o poruncă, a w a , şi o v oi păzi! Iar el i-a zis: Să nu in
tre fem eie în c h ilia ta, s ă nu citeşti apocrife6 şi să nu
cercetezi c e le d e sp re chip 7. A ceasta nu este erezie,
dar este n e ş tiin ţă şi iu b ire de ceartă din amândouă
# ‘Apocrife sau p seu d o -scrieri erau considerate de Biserică
acele cărţi alcătuite prin im itarea textelor Sfintei Scripturi. Ri
dicau pretenţii de in sp iraţie dum nezeiască şi autoritate egală
cu Sântele Scripturi, d ar n iciodată n-au fost recunoscute ca in
spirate de Dumnezeu. Cuvântul apocrifă, în primele veacuri ale
Părinţilor B isericii, în sem n a ca rte m incinoasă care a fost scoasă
din uzul public, din uzul o b ştesc, ca înşelătoare şi eretică în con
ţinut Multe din tre a c este a proveneau din scrieri evlavioase care
voiau să îm bog ăţească cu povestiri fantastice informaţiile din
Sfânta Scriptură d esp re evenim ente şi persoane. Cele mai multe,
însă, erau creaţii ale sc riito rilo r eretici care urmăreau răspândi
rea învăţăturilor în şelă to a re şi de aceea le semnau în mod fals
cu numele b ărb a ţilo r sfin ţi şi consacraţi ai Sfintei Scripturi. Apo
crifele Vechiului T esta m en t s-au scris în ultimele două secole
înainte de Hristos şi în secolul I după Hristos. Apocrifele Noului
Testament provin, cele m ai m ulte, din sec. II şi III după Hristos.
Mulţi scriitori b ise ric e şti consem nează în multe rânduri infor
maţii şi texte din ap o crife pen tru că şi-au dat seama că în ciuda
elementelor m itice şi fan tastice, şi, în general, a nivelului scăzut
conţinut de apocrife, s-au salvat şi tradiţiile adevărate, care în
timp s-au regăsit în cultul dum nezeiesc şi în arta bisericească
(V. Ioanidis, Introducere în Noul Testament, pag. 467, şa. Atena.)
+ 7Este vorba fo a rte p ro b ab il despre rătăcirea antroporfiţilor,
care, ca reacţie la m eto d a alegorică promovată de origenişti, au
căzut în cealaltă extrem ă, cea a antromorfismului, atribuind lui
Dumnezeu şi c e lo r d u m nezeieşti chipul celor omeneşti.
692 PATERICUL MARE
părţile. E ste cu n ep u tin ţă să fie în ţe le s lucrul acesta

chiar de a r în c e rca to a tă zidirea.
20 . Ziceau d esp re A w a S o p atru şi despre Awa
Saio că vieţu iau îm p reu n ă. A vea m u ltă ascu ltare Awa
Saio şi era ta re aspru. Şi îi zice a B ătrânu l, ispitindu-1:
Du-te să furi! Şi el se d u cea şi fu ra de la fraţi pentru
ascultare, m ulţum ind D om nului p en tru toate. Iar Bă
trânul lua lu cru rile şi le d ădea în ap o i fraţilor. Odată,
în tim p ce m ergeau ei p e cale, A w a Sai6 şi-a pierdut
pu terile şi B ătrân u l l-a lă sa t p ră b u şit la păm ânt. Şi ve
nind, a zis fraţilo r: D uceţi-vă să-l ad uceţi pe Saio, căci
este căzut la păm ânt. Şi ducându-se, l-au adus.
21. Fericitu l Serid ie, ca re avea o b ştea lângă râul
Thanato, nu trea dragoste p en tru un egiptean care lo
cuia la A scalon8, îm p reu n ă cu u cenicu l lui. I s-a întâm
plat acestuia, fiind iarnă, să trim ită pe ucenicul său
cu scriso are la A w a Serid ie ca să-i aducă un sul cu
hârtii. Când a p lecat tân ăru l de la Ascalon, s-a întâm
plat ploaie m are, în c â t ş i râul T h an ato curgea la vale
cu sălbăticie. Când a d at scriso a re a A w ei Seridie, încă
ploua şi tânăru l i-a zis: Dă-m i hârtiile, aw a , să plec!
Iar el i-a zis: E ste ploaie, unde v rei să pleci acum? Şi
i-a zis tânărul: Am poru ncă şi nu p o t să răm ân! Şi cum
stăruia să-l necăjească, i-a d at hârtiile. Şi luând sfat
şi poruncă de la a w a , a plecat. A zis, deci, a w a celor
care erau îm preună cu el, în tre care era şi Awa Do-
rotei, care stătea îm preună cu ei: Să m ergem şi să ve
dem ce face la râu. Şi ploaia continua. Şi cum a ajuns
* “Veche cetate de la ţărm u l Mării M editerane în sudul Palesti
nei între Gaza şi Azot.
la râu, m ergând d ep arte de ei, şi-a dezbrăcat hainele

şi a înfăşurat h ârtiile în haine, le-a pus deasupra ca
pului şi legându-le, le-a zis: Rugaţi-vă pentru mine! Şi
s-a aruncat în ap ele râului. Şi când a înştiinţat Awa
Serfdie pe fraţii din o bşte, le-a zis: Nimic altceva nu
mai aşteptam , d ecâ t să trim item la mare ca să-i gă
sească trupul. D ar el luptându-se şi mergând împo
triva curentului ap elo r şi fiind dus departe, a ajuns pe
celălalt mal al râului. Şi minunându-se de ascultarea
lui până la m oarte, am slăvit pe Dumnezeu. Aceasta
este ascu ltarea pe care Părinţii o numesc ascultare
iără deosebire, care dă m ultă îndrăzneală celor care
se învrednicesc de ea înaintea lui Dumnezeu. Să ne
învrednicească şi pe noi Domnul de acest har ca, fără
grijă şi în pace, să tre cem zilele noastre şi să aflăm
milă înaintea lui Dumnezeu.
22. A zis Am m a Sinclitichia: în obşte fiind, dăm întâ
ietate mai curând ascu ltării şi nu ascezei. Căci aceasta
ne învaţă m ândria, ia r aceea cugetarea smerită.
23. A zis iarăşi: Trebu ie să chivernisim cu dreap
tă socoteală sufletul. în o bşte fiind, să nu căutăm ale
noastre9 şi nici să nu lucrăm propria părere, ci să ne
supunem părin telu i no stru cel după credinţă. Căd
ne-am în cred in ţat înstrăin ării, adică ne-am aşezat pe
noi în afara g rijilo r lum eşti. Dacă ne-am înstrăinat, să
nu mai căutăm a celeaşi lucruri. Acolo aveam slavă,
aici ocară; acolo belşu g de hrană, aici şi lipsa pâinii.
24. A zis A w a Iperfhie: Odor de mare preţ îi este
monahului ascu ltarea. Cel care a dobândit-o va fi
♦ ’Filipeni 2 , 4 .
694 PATERICUL MARE
auzit de Dum nezeu şi se va în fă ţişa cu îndrăzneală

Celui Răstignit. Căci Dom nul R ăstig n it s-a făcut ascul
tăto r până la m o a rte 10.
25. Povestea unul d in tre P ărinţi că un învăţat evla
vios din T heu pole11 m ergea d eseo ri la un zăvorât. Şi
îl ruga să-l p rim ească şi să-l facă m onah. Iar Bătrânul
i-a zis: Dacă vrei să te p rim esc, du -te, vin de averile tale
şi d ă ban ii să ra cilo r, după poru nca Domnului12, şi te
prim esc. Plecând, deci, a făcu t aşa. Şi după acestea ia
răşi i-a zis: O altă poru ncă ai de păzit, să nu vorbeşti!
Iar el s-a învoit şi a p e tre cu t cinci ani şi nu a vorbit
deloc. A început, deci, să fie lăud at de unii. Şi i-a zis
părintele lui: Nu te m ai fo lo seşti aici. Te voi trimite
într-o o bşte în Egipt. Şi l-a trim is. Dar, trimiţându-1,
nu i-a spus dacă să vo rbească sau să nu vorbească.
Acela însă, ţinând porunca, a răm as tăcut. Vrând să-l
încerce prin lucru dacă e ste mut, a w a care l-a primit
l-a trim is cu ascu ltare în tr-o zi în care râul se revărsa,
ca să-l silească să spună: Nu am putut să trec! Şi a tri
mis un frate în urm a lui să vadă ce face. Şi cum a ajuns
la râu, neputând să-l treacă, şi-a p lecat genunchiul şi
iată a venit un crocodil şi ducându-1 în spate, l-a tre
cut pe malul ce lă la lt Şi când a îm plinit ascultarea şi a
ajuns la râu, iarăşi l-a p u rtat în spate crocodilul şi l-a
dus pe celălalt mal. Venind fratele care fusese trimis
în urma lui şi văzând aceasta, a v estit A w ei şi fraţilor
şi ei s-au m inu nat S-a întâm plat cu acesta ca, după
un timp, să adoarmă. Şi a trim is a w a , zicând celui
care l-a trim is: Ne-ai trim is un mut, dar şi un înger al
♦ “ Filipeni 2 ,8 . ♦ “ Nume d at d e îm păratul Justinian cel Mare
Antiohiei, capitala vechii Sirii. ♦ “ Matei 1 9 ,2 1 .
Domnului! A tunci zăvorâtul i-a trimis mesaj, zicând:

Nu era mut, ci ţin ân d p orunca pe care i-am dat-o de la
început, a răm as m u t Şi s-au minunat toţi şi au slăvit
pe Dumnezeu.
26. Un B ătrân avea ucenic şi vrând să-l ţină pe el
l-a pus la în cerca re de ascu ltare desăvârşită. Deci, i-a
zis Bătrânul: D u-te şi când se va aprinde tare cupto
rul, luând cartea de pe care citim la slujbă, să o arunci
în cuptor. Iar el, plecând, a făcut întocmai fără deose
bire! Şi când a a ru n ca t cartea, s-a stins cuptorul. Să
cunoaştem deci că e ste bună ascultarea. Căci este sca
ră la îm părăţia Cerurilor.
27. Era cineva din lum e în obşte, având cu el şi
pe fiul său. Şi vrând avva să-l încerce, i-a zis: Să nu
vorbeşti cu fiul tău, ci să-l ai pe el ca pe un străin! Iar
el a zis: Aşa voi face, după cuvântul tău! Şi au trecut
mulţi ani şi nu a vo rb it cu el. Şi când a venit chemarea
fiului său şi aşteptau să moară, a zis aw a tatălui: Mergi,
deci, şi vorbeşte cu fiul tău! Şi i-a zis: Dacă porunceşti,
vom ţine poru nca p ână la sfârşit! Şi fiul său a adormit
şi nu a vorbit cu el. Şi s e minunau toţi cum a primit cu
bucurie porunca şi a îm plinit-o.
28. Ziceau B ătrân ii că dacă unul are credinţă în ci
neva şi se p redă pe sin e aceluia prin ascultare, nu mai
are nevoie să ia am in te la poruncile lui Dumnezeu, ci
să-şi încredinţeze vo irile sale părintelui său, şi nu va
avea osândă la Dum nezeu. Căci nimic altceva nu cere
Dumnezeu de la în cep ăto ri decât osteneala ascultării.
29. Un frate de la Schit, ducându-se la secerat, a
cercetat pe un m are B ătrân şi i-a zis: Spune-mi ce să
fac când m erg la se c e riş? A zis lui Bătrânul: Şi dacă îţi
696 PATERICUL MARE
spun, mă vei asculta? Şi a zis lui fratele: Da, te ascult!

A zis lui B ătrânul: Scoală-te şi leapădă-te de seceriş
şi vino după aceea şi-ţi voi v esti ce să faci. Şi plecând
fratele, s-a lepădat de sece riş şi a venit la Bătrânul.
I-a zis lui Bătrânul: Intră în chilia ta şi ţine post mân
când o dată pe zi pâinea ta cu sare uscată şi iarăşi îţi
voi vesti alt lucru. Iar el a p lecat şi a făcut aşa. Şi a
venit iarăşi la Bătrânul. Iar Bătrânul văzând că este
lucrător, i-a v estit lui cum trebu ie să stea în chilie. Şi
plecând fratele în chilie, s-a aru ncat cu faţa la pământ
şi timp de trei zile a plâns înaintea lui Dumnezeu.
După acestea, când gândurile îi spuneau: Te-ai înăl
ţat, ai ajuns m are!, el aducea greşelile lui înaintea sa,
zicând: Şi unde sunt to ate nepăsările mele? Şi dacă
iarăşi îi ziceau: Multe greşeli ai făcut!, el zicea: Dar fac
mici slujbe lui Dumnezeu şi cred că va face cu mine
milă! Fiind biruite, duhurile i s-au arătat pe faţă, zi
când: Suntem loviţi de tine! El le-a zis: De ce? Şi au
zis: Dacă te înălţăm , alergi la sm erenie, iar dacă te
smerim, te urci la înălţim e!
30. Un Bătrân avea un slu jito r care locuia în sat. Şi
s-a întâm plat odată să întârzie slujitorul şi nu s-a dus
după obicei, iar Bătrânului îi lipseau cele de trebuin
ţă. întârziind acela, nu avea cele pentru lucrul lui de
mână pe care-1 făcea în chilie. Şi se necăjea că nu avea
nici ce să lucreze şi nici ce să m ănânce. Şi a zis uceni
cului său: Vrei să te dud în sat? Iar el a zis: Cum vrei,
aşa fac! Fratele se tem ea să se ducă în sat din pridna
smintelilor. Dar, ca să nu facă neascultare, a primit să
se ducă. l-a zis Bătrânul: Du-te şi cred în Dumnezeul
Părinţilor mei că te va acoperi pe tine de orice ispită.
Şi făcând rugăciune, l-a trim is. Venind fratele în sat, a

căutat unde stă slu jito ru l şi a aflat. S-a întâmplat însă
ca acesta şi toţi ai săi să se afle la o pomenire în afara
satului. Era acasă num ai o fiică a lui, care, bătând el
la poartă, a auzit şi a deschis dinăuntru. Văzând pe
fratele care în tre b a de tatăl ei, l-a îndemnat să intre,
ba chiar l-a şi tras. Dar el nu voia. Silindu-se mult aceea,
a biruit şi a reu şit să-l tragă la ea. Iar acela văzând
că este împins spre d esfrân are şi stăpânit de gânduri,
suspinând, a strig at la Dumnezeu zicând: Doamne,
pentru rugăciunile părintelui meu, mântuieşte-mă în
ceasul acesta! Şi zicând aceasta, îndată s-a aflat la râu,
mergând spre m ăn ăstire. Şi s-a întors nevătămat la
părintele lui.
31. Doi fraţi după tru p au m ers să vieţuiască într-o
mănăstire. Unul era nevoitor, iar celălalt avea ascul
tare mare. A cestuia îi zicea părintele: Fă aceasta! Şi
făcea. Mănâncă de d im ineaţă! Şi mânca. Şi era slăvit
în mănăstire p en tru ascu ltarea lui. împuns fiind de
pizmă, fratele lui, nevoitorul, şi-a zis în sine: îl voi
încerca să văd dacă are ascultare. Şi ducându-se la
părintele, i-a zis: Trim ite-1 pe fratele meu împreună
cu mine să m ergem od ată undeva! Şi aw a l-a slobo
zit Şi nevoitorul l-a luat, vrând să-l ispitească, şi au
mers la râu. Acolo era m ulţim e m are de crocodili. Şi
i-a zis: Coboară şi tre c i râul! Şi a coborât. Şi au venit
crocodilii şi îi lingeau trupul, dar nu l-au vătămat cu
nimic. Văzând aceasta, fratele lui i-a zis: Ieşi din râu!
Şi mergând, au aflat un trup m ort aruncat pe cale. Şi
a zis nevoitorul: D acă am fi avut vreo vechitură, am fi
pus-o peste el. A zis cel care făcea ascultare: Mai bine
698 PATERICUL MARE
ne rugăm, poate învie! Şi s-au a şezat la rugăciune şi,

rugându-se ei, m ortul a în v ia t Şi se lăuda nevoitorul
zicând: Pentru nevoinţa m ea a înviat mortul! Şi Dum
nezeu a d esco p erit p ărintelui m ăn ăstirii to t ce se în
tâm plase, cum l-a isp itit în tre crocodili şi cum a înviat
mortul. Şi când au v en it la m ănăstire, a zis aw a ne
voitorului: De ce ai făcut aşa fratelui tău? Iată, pentru
ascultarea lui a înviat m ortul.
32. Un frate m irean, având tre i copii, s-a retras în-
tr-o m ănăstire, lăsându-i pe aceştia în cetate. Deci,
după ce a sta t trei ani în m ănăstire, au început gân
durile să-i aducă în m inte pe copii. Şi se întrista tare
pentru ei. Nu îi vestise părintelui că avea copii. Vă-
zându-1 oftând, părintele i-a zis: Ce ai de eşti posomo
rât? Şi i-a povestit părintelui: Am trei copii în cetate şi
vreau să-i aduc la m ănăstire. Şi părintele i-a îngăduit.
Şi plecând în cetate a aflat că doi dintre ei adormiseră.
Şi luând pe cel care răm ăsese, a venit la mănăstire. Şi
căutându-1 pe părintele, l-a aflat la brutărie. Şi văzân-
du-1 părintele l-a îm brăţişat şi luându-1 pe copil, l-a
strâns în braţe şi l-a s ă ru ta t Şi a zis tatălui: îl iubeşti?
Şi el a răspuns: Da! Şi auzind aceasta, a w a a zis: Ia-1
şi aruncă-1 în cuptor aprins. Şi luând tatăl pe copil, l-a
aruncat în cuptor. Şi îndată flacăra s-a făcut ca rouă şi
a fost pream ărit ca Patriarhul Avraam.
33. A zis un Bătrân: Fraţilor, la început Mântuitorul
a zis ucenicilor Săi că vor avea necazuri şi strâmto
rări13. Cel care fuge de încep ut fuge de cunoaşterea
lui Dumnezeu. Căci precum literele sunt începutul în
văţării copiilor, care se dau ca să dobândească ştiinţa,*
* 13Ioan 1 6 ,3 3 .
aşa şi monahul, făcând ascu ltare în osteneli şi strâm

torări, devine îm p reu n ă-m o şten itor cu Hristos şi fiu
al lui Dumnezeu14.
34. A zis un B ătrân că a ceasta cere Dumnezeu de la
creştini: să ascu lte de D um nezeieştile Scripturi, cele
spuse să fie înfăp tu ite şi să fie supuşi egumenilor şi
părinţilor o rto d ocşi15.
35. Un frate, fiind n ăp ăstu it de cineva, s-a dus la un
Bătrân la Chilii şi i-a zis: Părinte, sunt strâmtorat! A
zis lui Bătrânul: De ce? Şi fratele i-a zis: Mi-a făcut rău
cineva şi dracul m ă strâm to rea ză ca să-i întorc răul şi
eu. Şi i-a zis B ătrânu l: A scultă-m ă, fiule, şi te va izbă
vi Dumnezeu de a c e a stă patim ă. învoindu-se fratele,
i-a zis Bătrânul: Du-te în chilia ta şi iinişteşte-te, ru-
gându-te lui Dum nezeu stăru ito r pentru fratele care
te-a nedreptăţit. P lecând el, a făcut aşa cum i-a spus
Bătrânul şi în tr-o săp tăm ân ă a ridicat Dumnezeu de
la el mânia, pentru silin ţa cu care s-a silit pe sine şi
pentru ascultarea de P ărintele.
36. Un frate, supus P ărintelu i său duhovnicesc şi
sfânt, aşa cum v o ieşte D um nezeu, i-a zis aceluia: Pă
rinte, Scriptura zice că p rin m ulte necazuri trebuie să
intrăm noi în îm p ă ră ţia C eru rilor16, şi văd că eu nu
amnici un necaz, ce tre b u ie să fac, ca nu cumva să-mi
pierd sufletul? Atunci, B ătrânu l, ascultând, i-a zis: Nu
te necăji! Tu nu ai răsp u n d ere! Căci cel care se aşază
pe sine în ascu ltare de P ărin ţi are această lipsă de gri
ji şi odihnă.
37. Un B ătrân avea un u cen ic cu mare ascultare. Şi
orice-i spunea B ătrânu l, to a te le prim ea cu bucurie şi*
* “Romani 8,17. * 15Evrei 13,17. ♦ 16Fapte 14,22.
700 PATERICUL MARE
credinţă şi în to ate ascu lta cu v oie bună. Şi când avea

nevoie de veşm ânt, îi d ăd ea m ateriale. Şi ducându-se,
îl cosea cu m ultă g rijă şi cu m ăiestrie. Şi după ce îl
făcea, B ătrânul îl ch em a şi îi z icea: Fiule, ai cusut veş
m ântul acela? Şi el zicea: Da, părin te! L-am împodo
b it frum os. Şi îi zicea: M ergi şi dă-1 fratelui cutare sau
cutărui bolnav. Şi se d ucea şi-l dădea cu voie bună. Şi
iarăşi îi dădea altul. Şi, de asem en ea, după ce îl cosea
şi-l îm podobea, îi zicea: Pe acesta, fiule, dă-1 fratelui
cutare. Şi în d ată îl dăruia. Şi nicio d ată nu s-a întristat
şi nici nu a câ rtit şi nu a zis: După ce m ă ostenesc, îl
cos şi-l îm podobesc, mi-1 ia şi-l dă altuia! Ci tot lucru
bun pe care-1 auzea îl înfăptuia cu voie bună. Şi. când
îl în treba pe B ătrân d espre un gând, cu astfel de în
ştiinţare şi cred inţă prim ea ce auzea de la acela şi cu
aşa m ăsură păzea, în cât nu era nevoie să-i mai spună
a doua oară Bătrânul despre gândul acela17.
Sfârşitul tratatulu i despre ascultare.
+ 17întâmplarea din apoftegma 3 7 se referă la tânărul Awa Do

sitei, ucenicul Awei Dorotei, de Ia Mănăstirea Sfântului Seridie,
de lângă cetatea Gaza. în lume, tânărul Dositei făcea parte din
suita unui comandant şi trăia în mult lux şi desfătare. într-o vi
zită la Locurile Sfinte i s-a descoperit chemarea să îmbrăţişeze
viaţa monahală. Cu toate că viaţa lui monahală a fost foarte scur
tă, adormind după cinci ani, a ajuns la o măsură înaltă datorită
ascultării lui fără osebire şi tăierii voinţei. Vezi Aw a Dorotei, Lu
crări ascetice, Editura Etimasia, pp. 5 0 -7 1 , Mănăstirea Sfântului
loan Botezătorul, Kareia, Atena, 1 9 8 1 . Vezi apoftegma 23.
CAPITOLULXV
D E SP R E S M E R IT A CUGETARE
1. Awa A ntonie, că u tâ n d la adâncul judecăţilor lui

Dumnezeu, s-a ru g at zicân d : D oam ne, cum unii tră
iesc puţin şi mor, ia r a lţii p re a îm bătrân esc? Şi de ce
unii sărăcesc, ia r a lţii s e îm b o g ăţe sc? Şi cum de cei
nedrepţi se îm b o g ăţe sc, ia r cei d repţi sărăcesc? I-a
venit atunci un glas c a re i-a zis: A ntonie, ia aminte la
tine, căci acestea s u n t ju d e c ă ţi ale lui Dumnezeu şi
nu-ţi este de folos s ă le afli.
2. A zis A w a A n to n ie c ă tre A w a Pim en că aceasta
este lucrarea cea m a re a om u lu i, ca greşeala lui să şi-o
pună asupra sa în fa ţa lui D u m nezeu şi să aştepte is
pită până la u ltim a su fla re .
3. A zis iarăşi: Am v ă z u t to a te cu rsele vrăjm aşu
lui întinse pe p ă m â n t şi su sp in ân d am zis: Cine poate
oare să treacă de e le ? Ş i a m a u z it un glas zicându-mi:
Smerita cugetare!
4. A zis iarăşi: N im eni nu va p u tea să intre în împă
răţia lui Dum nezeu n e is p it it
5. Au m ers o d ată n iş te B ă trâ n i la A w a Antonie. Şi
era Awa Iosif îm p re u n ă cu ei. Şi v rând Bătrânul să-i
702 PATERICUL MARE
încerce, le-a citit din Scrip tu ri şi a în cep u t de la cei

mai tineri să-i în tre b e ce în seam n ă cuvântul acela. Şi
fiecare zicea după p u terea lui. Iar Bătrânul îi zicea fie
căruia: încă nu ai găsit! La urm a tu tu ro r a zis şi Awei
Iosif: Tu cum zici că e ste cuvântul acesta? Iar el a răs
puns zicând: Nu ştiu! A zis, deci, A w a Antonie: Cu ade
vărat A w a Iosif a aflat calea, pentru că a zis nu ştiu.
6. Trei Părinţi aveau o biceiul să m eargă în fiecare
an la fericitul Antonie. Şi doi d in tre ei îl întrebau des
pre gânduri şi d espre m ân tu irea sufletelor, iar unul
totdeauna tăcea, nim ic întrebând . Şi după mult timp a
zis A w a Antonie: lată a tâta v rem e ai de când vii aici şi
nu m ă în trebi nim ic! Şi răspunzând, a zis lui: îmi este
de ajuns num ai să te văd, p ărinte.
7. Au năvălit od ată dracii p este A w a Arsenie în
chilie, strâmtorându-1. Şi venind cei ce slujeau lui şi
stând afară în faţa chiliei, îl auzeau strigând către
Dumnezeu şi zicând: Dum nezeule, nu mă părăsi! Ni
m ic bun nu am făcut în ain tea Ta, d ar dă-mi după bu
nătatea Ta să pun început!
8. Ziceau despre el că precum odinioară nimeni în
palat nu purta v eşm ânt m ai bun d ecât acesta, tot aşa,
nici în Schit, la biserică, nim eni nu p u rta veşm ânt mai
sărăcăcios decât acesta.
9. A zis cineva fericitului A rsenie: Cum noi, din atâta
înţelepciune şi învăţătură, nu avem nimic, iar aceşti ţă
rani şi egipteni au dobândit atâtea v irtuţi? A zis Awa
Arsenie: Noi din învăţătura lum ii nu am dobândit ni
mic, iar aceşti ţărani şi egipteni din ostenelile lor au
dobândit virtuţile.
DESPRE SMERITA CUGETARE 703
10. întrebându-1 o d a tă A w a A rsen ie pe un Bătrân

egiptean despre g ân d u rile prop rii, un altul văzându-1
a zis lui: A rsenie, cum tu , c a re ai o a tâ t de bogată în
văţătură latin ească şi e lin e a scă , în tre b i despre gân
durile tale pe a c e s t ţă ra n ? Ia r el a zis către acela: învă
ţătura latinească şi e lin e a s c ă o cunosc, dar alfabetul
acestui ţăran nu l-am în v ă ţa t încă.
11. Zicea A w a A rsen ie c ă un m on ah străin în ţară
străină să nu se a m e s te c e în n im ic şi va avea odihnă.
12. Ziceau B ătrân ii că o d a tă s-au d at în Schit câte
puţine smochine u sca te şi, so co tin d că erau ca şi ni
mic, nu au trim is A w e i A rsen ie, ca să nu-1 supere.
Iar Bătrânul auzind, nu a v e n it la ad u n are1, zicând:
M-aţi despărţit de voi ca să n u -m i daţi binecuvânta
rea pe care a trim is-o D u m n ezeu fraţilor, p entru că nu
eram vrednic să o p rim e sc. Şi auzind, to ţi s-au folosit
de smerenia B ătrânu lu i. Şi p le cân d p reo tu l2, i-a dus
smochinele u scate şi l-a ad u s la ad u n are cu bucurie.
13. A zis A w a D aniil c ă o d a tă au v e n it unii din Pă
rinţii din Alexandria s ă v ad ă p e A w a A rsenie. Şi unul
din aceştia e ra u n ch iu l b ă tr â n u lu i T im o te i3, a rh ie
piscopul A lexandriei, c e l zis ş i fară-d e-av ere şi care
avea cu el pe unul d in c o p iii fra te lu i său. Atunci, însă,
Bătrânul era b o ln av şi n u a v r u t să -i p rim ească, ca să *
* 'Este vorba de adunarea m on ahilor în biserică pentru slujbă.
Cuvântul folosit este synaxa. Am p ă stra t echivalentul exact pen
tru că subliniază aspectul adunării m onahilor la un loc în faţa
lui Dumnezeu, aspect pe ca re cuvântul rom ânesc biserică nu-1
®aidedară explicit. ♦ 2Preotul Schitului. ♦ 3Timotei, episcopul
Alexandriei, care i-a u rm a t din anul 3 7 9 fratelui său Petru, pe
vremea împăratului Valens (E T ).
704 PATERICUL MARE
nu vină şi alţii şi să-i facă su p ă ra re . Şi e ra în vremea

aceea la p eştera T ro iei4, ia r ei s-au în to rs mâhniţi. S-a
întâm plat apoi năv ălire a b a rb a rilo r şi, venind, a ră
m as în părţile de jo s. Şi au zind aceia, iarăşi au venit
să-l vadă. Şi i-a p rim it p e ei cu b u cu rie. Şi a zis lui un
frate care era cu ei: Nu ştii, a w a , că am v en it să te cer
cetăm în T roia şi nu n e-ai p rim it? Şi a zis lui Bătrânul:
Voi aţi gu stat din p âin e şi aţi b ă u t apă, iar eu, fiule,
adevărat îţi spun, nici p âin e şi n ici apă nu puneam
în gură, nici nu şed eam jo s, p ed ep sind u-m ă pe mine
însum i, până m -am în c re d in ţa t că aţi ajuns la casa
voastră, căci din p ricin a m e a şi voi aţi pătimit. Dar
iertaţi-m ă, fraţilor. Şi p rim ind m ân gâiere, au plecat.
14. Ziceau d esp re A w a A rsen ie că, îmbolnăvin-
du-se acesta od ată la Sch it, a p le ca t preotul şi l-a
adus la b iserică. Şi l-a a şe z a t p e un a ştern u t şi i-a pus
o pernă m ică la cap. Şi iată unul din Bătrâni, venind
să-l viziteze şi văzându-1 în tin s pe un aşternut şi cu
pernă sub capul lui, s-a sm in tit zicând: Acesta este
A w a A rsenie? Şi stă în tin s p e a ceste a ? Luându-1 pe
el deoparte preotul, i-a zis: Care e ra treab a pe care
o făceai în satul tău? Iar el a zis: Eram păstor. Deci,
spune, cum îţi p etreceai v iaţa ta ? Iar el a zis: în multă
osteneală o p etreceam . Şi a zis lui: Acum, deci, cum
petreci în chilie? A zis lui: Mai m u lt m ă odihnesc. Şi
i-a zis lui Bătrânul: îl vezi pe a c e s t A w a Arsenie? în
lume a fost părinte al îm p ăraţilo r5 şi o m ie de slugi cu*
* 4Nu este vorba de Troia din Asia Mică, ci de o localitate
din Egiptul de Sus. * 5Titlul acesta de părinte al împăratului
se atribuia în general anturajului îm părătesc. A fost înfiinţat
ca un semn de cinste, respect şi iubire faţă de personalitatea
cingători de au r şi to ţi cu brăţări şi purtând haine de

mătase stăteau în faţa lui, iar sub el erau aşternuturi
scumpe. Tu, p ă sto r fiind, nu ai avut în lume odihna pe
care o ai acum. Iar a cesta desfătarea pe care a avut-o
în lume aici nu o are. lată, deci, tu te odihneşti şi acela
este strâm torat. Şi el auzind acestea a fost străpuns şi
a pus m etanie zicând: Iartă-m ă, aw a, am păcătuit! Cu
adevărat, a ceasta e ste calea adevărată, căci acesta a
venit la sm erenie, ia r eu la odihnă.
15. Zicea A w a Daniil: Când era pe moarte, Awa
Arsenie n e-a p oru ncit, zicând: Să nu vă îngrijiţi să
daţi m ilostenie p en tru m ine, căci dacă eu am dat mi
lostenie pentru m ine, pe aceea o voi găsi acolo.
16. Când era să se sfârşească Awa Arsenie, s-au
tulburat ucenicii lui. Şi le-a zis lor: Nu a venit încă
ceasul! Când va veni ceasul, vă voi spune. Dar o să am
judecată cu voi la scaunul cel înfricoşător, dacă veţi
da răm ăşiţele m ele cuiva. Iar ei au spus: Ce vom face,
deci, căci nu ştim să înm orm ântăm . Şi a zis lor Bătrâ
nul: Nu ştiţi să legaţi cu sfoară piciorul meu şi să mă
târâţi la m unte?
17. A cest cuvânt e ra al Bătrânului: Arsenie, pen
tru ce ai ie şit din lu m e? Şi: Că am vorbit, de multe ori
m-am căit, d ar că am tăcu t, niciodată.
18. Când îi e ra ap ro ap e sfârşitul, l-au văzut fraţii
pe Awa A rsenie p lângând şi au zis lui: Este adevărat
că şi tu te tem i, p ă rin te ? Şi a zis lor: Este adevărat că
frica ce este cu m in e în ceasul acesta, este cu mine
harismatică a Sfântului Arsenie de către împăratul Teodosie cel
Mare, tatăl lui Acadie şi al lui Honoriu, când l-a însărcinat cu in
struirea şi educaţia copiilor săi (ET).
706 PATERICUL MARE
de când am d ev en it m o n ah . Şi a ş a a a d o rm it Ziceau
d espre el că to t tim p u l v ie ţii lui, şezân d la lucrul său
de m ână, avea un ş te rg a r la p iep tu l său pentru lacri
m ile c a re cu rg eau din o ch ii lui. A uzind A w a Pimen că
a ad orm it, lăcrim ând, a zis: F e r ic it să fii, A w a Arsenie,
că te-ai plâns p e tin e în a c e a s tă lu m e, căci cel care nu
se plânge p e sin e a ici va p lân g e v e şn ic acolo. Deci, fie
aici de bunăvoie, fie a co lo din p ricin a chinurilor, este
cu nep u tin ţă să nu plângem .
19. P ov estea A w a D aniil d esp re A w a Arsenie că
niciod ată nu a v o it s ă v o rb e a sc ă d esp re vreo între
b are din Scriptu ră, d eşi a r fi p u tu t să v orbească dacă
voia. Dar nici scris o a re nu s cria grabnic. Iar când ve
nea rareo ri la b ise rică , şed e a în sp a te le unui stâlp, ca
nim eni s ă nu vadă faţa lui, n ici e l să ia am inte la al
tul. Şi chipul lui e ra în g e re sc, p recu m al lui Iacob. Era
cu totul alb, p lăcu t la tru p, d ar uscăţiv. Avea o barbă
m are, care aju n gea pân ă la brâu . Ia r gen ele ochilor
lui îi căzu seră de a tâ ta plâns. E ra în alt, dar se gâr
bovise de b ătrân e ţe . Când a m u rit avea nouăzeci şi
cinci de ani. La p alatul lui T eo d o sie cel Mare, cel de
sfântă am intire, a s ta t d ouăzeci d e ani, devenind pă
rinte al p reacin stiţilo r H onorie şi A rcadie. Şi la Schit
a sta t patru zeci de ani, ia r z e ce ani a s ta t la Troia, în
Babilonul de Sus6, în faţa c e tă ţii M em fis7, trei ani la
+ 6Babilonul de Sus era o cetate antică a Egiptului, întemeiată
de greci în nordul Memfisului, exact în ţinutul în care începe
revărsarea Nilului în Marea Roşie (ET ). * V ech ea capitală a
Egiptului în părţile sudice ale Deltei Nilului şi pe ţărmul vestic.
Necropolele Memfisului cu faimoasele piramide ale Egiptului şi
cu Sfinxul cel mare se află în strânsă legătură cu această cetate.
A fost distrusă în anul 6 4 0 d. Hr. de arabi (ET).
Kanopo din A lexandria şi alţi doi ani a venit iarăşi în

Troia şi acolo a ad orm it, sfârşind drumul său în pace
şi în frică de Dum nezeu. Căci a fost bărbat bun şi plin
de Duh Sfânt şi credinţă. Mi-a lăsat mie haina lui din
piele şi o căm aşă albă din p ăr şi sandalele din finic8. Şi
eu nevrednicul le-am pu rtat pe acestea ca să primesc
binecuvântare.
20. P ovestea iarăşi A w a Daniil despre Awa Arse-
nie: Odată a ch e m at pe părinţii mei, pe Awa Alexan
dru şi pe A w a Zoii. Şi sm erindu-se pe sine, le-a zis
lor: Pentru că d racii m ă războiesc şi nu ştiu dacă nu
cumva m ă fură în tim pul somnului, în noaptea aceasta
să vă osteniţi îm preună cu mine şi să mă păziţi dacă mă
ia somnul în tim pul privegherii. Şi s-au aşezat, de seara,
unul de-a dreapta lui şi unul de-a stânga, tăcând. Şi au
zis Părinţii m ei: Noi am adorm it şi ne-am trezit şi nu
l-am sim ţit dacă a aţipit. Şi spre dimineaţă - Dumnezeu
ştie dacă s-a făcut că a aţipit sau cu adevărat a venit fi
rea somnului - a resp irat de trei ori şi îndată s-a sculat
zicând: Am aţipit, nu? Şi noi am răspuns: Nu ştim.
21. A w a Agaton, în ain te de a se sfârşi, a stat trei
zile cu ochii d esch işi şi nem işcat. Şi l-au atins fraţii, zi
când: A w a A gaton, unde eşti? A zis lor: Stau înaintea
scaunului de ju d e c a tă al lui Dumnezeu. Au zis lui: Şi
tu te tem i, p ă rin te ? A zis lor: Până acum am petrecut
împlinind după p u terea m ea poruncile lui Dumne
zeu, dar su n t om . De unde să ştiu că lucrarea mea a
+ 8Sevina sau sivina erau fire din frunze de finic din care se con
fecţionau funii, rogojini, mături, dar şi veşminte şi încălţăminte.
Veşmintele din sevină erau foarte aspre şi le foloseau călugării
pentru nevoinţă.
708 PATERICUL MARE
p lăcu t lui D u m nezeu? Au zis lui fra ţii: Nu eşti încre

d in ţat de lu cru l tă u că e s te d upă v o ia lui Dumnezeu?
A zis B ătrân u l: Nu în d ră z n e sc, p ân ă nu întâlnesc pe
D um nezeu. Căci a lta e s te ju d e c a ta lui Dumnezeu şi
alta a oam enilor. Şi p e n tru c ă v o iau să-l în treb e şi alt
cuvânt, le -a zis lo r: A rătaţi d rag o ste şi nu mai vorbiţi
cu m ine acum , căci s u n t o cu p at. Şi s-a sfârşit cu bu
curie. Căci îl v ed eau p e a c e s ta p lecân d ca atunci când
îm b răţişează cin ev a p e p rie te n ii şi p e cei dragi ai săi.
2 2 . Ziceau d esp re A w a A m m on a că unii au venit
ca să fie ju d e ca ţi d e el. Ia r B ătrân u l se făcea că este
nebun. Şi, iată, o fe m e ie o a re c a re a s ta t lângă el şi a
zis: A cest B ă trâ n e ste n ebu n . A au zit-o , deci, pe ea Bă
trânu l şi ch em ân d -o i-a zis: C âte o ste n eli am făcut în
p u stie ca să d o bân d esc a c e a s tă n eb u n ie şi din pricina
ta su n t în p rim e jd ie s ă o p ierd astăzi.
2 3 . A fo st în tre b a t A w a A m m ona ce e ste calea cea
strâm tă şi o ste n ito a re 9? Şi răspun zând , a zis: Calea
cea strâm tă şi o ste n ito a re , a c e a s ta e ste : să-şi stăpâ
n ească cineva gân d u rile lui şi să -şi ta ie voile pentru
Dumnezeu. A ceasta în sea m n ă şi: Ia tă , n oi am lăsat
to a te ş i Ţ i-am u rm at Ţ ie10\
24 . A zis A w a P im en că un frate a vizitat pe Awa
Amoe şi i-a zis: A w a, sp u n e-m i cuvânt! Şi rămânând
la el şapte zile, nu i-a răsp u n s lui B ătrânu l. Şi însoţin-
du-1 la plecare, i-a zis: Plecând , ia seam a la tin e însuţi.
Păcatele m ele de p ână acum s-au făcu t ca un zid întu
necat în tre m ine şi Dum nezeu.
25. Povestea A w a Ioan că A w a Anuv şi A w a Pimen
* 9Matei 7 ,1 4 . * 10Matei 1 9 ,2 7 .
şi ceilalţi fra ţi a i lor, fiin d d in tr-u n singur pântece11 şi

devenind m o n a h i în S ch it, când au v en it acolo mazi-
chii12 şi au p u s tiit lo cu l a c e la m ai întâi, au plecat de
acolo şi au v e n it în lo cu l n u m it T erenu thi13, până când
vor fi c e r c e ta t s ă v a d ă u n d e le e ste m ai de folos să
stea. Şi au ră m a s a c o lo în tr-u n tem plu vechi puţine
zile. Iar A w a A nuv a zis A w e i P im en: A rată dragoste,
tu şi fraţii tă i, fie c a re s ă s e lin iş te a sc ă de unul singur
şi să nu n e în tâ ln im u n u l cu altu l săptăm âna aceas
ta. Şi a zis A w a P im e n : A şa cu m vrei, vom face. Şi au
făcut aşa. Ia r în te m p lu l a c e la e ra o statu ie din pia
tră. Şi B ă trâ n u l A w ă A nuv s e scu la dim ineaţa şi lo
vea cu p ie tre fa ţa sta tu ii. Şi s e a ra îi zicea: Iartă-m ă. Şi
s-a îm plinit s ă p tă m â n a făcân d aceasta. Iar în ziua de
sâmbătă s-a u în tâ ln it u n ii cu alţii şi a zis A w a Pimen
Awei Anuv: T e -a m v ăzu t, a w a , săp tăm âna aceasta,
lovind cu p ie tre fa ţa s ta tu ii şi ap oi făcându-i metanie.
Un om c re d in c io s fa c e a c e s te a ? Şi a răspuns Bătrânul:
Acest lucru p e n tru v o i l-a m f ă c u t Când m ă vedeaţi lo
vind cu p ie tre fa ţa s ta tu ii, n u cum va a v orbit sau s-a
mâniat? Şi a z is A w a P im e n : Nu! Şi iarăşi, când îi pu
nem m etan ie, n u cu m v a s -a tu lb u ra t şi a zis nu te iert?
Şi a zis A w a P im e n : Nu! A zis, d eci, Bătrânul: Şi noi
suntem, aşad ar, ş a p te fra ţi. D acă v re ţi să răm ânem
unii cu alţii, s ă n e fa c e m p re c u m statu ia aceasta, care,
şi dacă e s te h u lită , şi d a că e s te slăvită, nu se tulbură.
Iar dacă nu v r e ţi s ă fa c e m aşa, ia tă p atru uşi sunt în
+ “ Anuv e r a p r im u l n ă s c u t d in tre cei şa p te fraţi ai lui Pimen.

* “ B arb ari. * “ C e ta te p e ţă r m u l d e a p u s al braţului Nilului, de
unde se fă ce a u ş o r t r e c e r e a la S c h i t
710 PATERICUL MARE
tem plul a cesta, fieca re d in tre n o i să p lece unde voieş

te. Şi s-au aru n ca t cu fe ţe le la păm ân t, zicând Awei
Anuv: Aşa cum v o ieşti, p ărin te , vom face şi vom ascul
ta ce ne vei spune. Şi a zis A w a P im en : Am rămas îm
preună to t tim pul, lu crân d după cuvântul Bătrânului,
care n e-a zis să pu nem pe unul d in tre noi iconom14 şi
orice ne va pu ne în a in te să m ân căm . Şi era cu nepu
tin ţă să spună cin ev a d in tre noi: A du-ne altceva! sau
să spună: Vrem să m ân căm acea sta . Şi am petrecut
to t tim pul n o stru în od ihn ă şi pace.
26 . A zis A w a A16nie: D acă nu aş fi dărâm at totul,
nu aş fi p u tut să m ă zid esc p e m in e însum i!
27 . Se p o v estea d esp re un ep isco p al Oxirinhului,
pe num e Apfie, că a tu n ci când e ra m on ah se nevoia cu
aspre nevoinţe. Ia r când a d ev en it episcop, a voit să
ţin ă aceeaşi nev o in ţă a sp ră şi în lum e şi nu a putut. Şi
s-a aru n cat în a in te a lui D um nezeu, zicând: Nu cumva
din p ricin a ep isco p iei a p le ca t haru l lui Dumnezeu de
la m ine? Şi s-a d esco p e rit lui că nu: Atunci erai în pus
tie şi, nefiind niciu n om cu tin e, D um nezeu te îngrijea,
iar acum e şti în lum e ş i oam en ii îţi p o artă de grijă.
2 8 . Zicea fericitu l G rigorie T eologul15: Cum ne vom
coborî la cu getarea sm e rită c ea m ân tu ito are dacă nu
părăsim m ărim ea p ie rzăto are a m ândriei, dacă tot
deauna ne vom nevoi p en tru a c e a s ta şi nu vom tre
ce cu vederea un lucru, zicând că nu vom fi vătămaţi
* MSIujire în v ia ţa de o b şte. Ico n o m u l e ste în sărcin at cu gri
ja hrănirii zilnice a m em b rilo r obştii şi a p ro cu rării mijloacelor
necesare. * 15Textul c a re u rm ează, probabil din n eaten ţie, în co
dice este pus pe seam a Sfântului G rigorie Teologul, în tim p ce el
aparţine Sfântului Vasile cel M are. Vezi Sfântul Vasile cel Mare,
Opere, voi. V I, Cuvânt d esp re sm eren ie, Ed. E PE , pag. 1 2 6 (ET).
de acela? Căci sufletul se aseam ănă cu cele de care se

preocupă şi e ste în tip ărit de cele pe care le faptuieşte
şi ia chipul acesto ra. Aşadar, şi înfăţişarea, şi îmbră
cămintea, şi m ersul, şi şederea, şi mâncarea, şi sta
rea ta, şi p reg ătirea aşternutului, şi casa, şi lucrurile
din casă, to ate să fie îndreptate spre simplitate. Dar
şi psalmul, şi cântarea, şi buna purtare către aproa
pele, şi acestea să tind ă mai curând spre simplitate
decât spre m ăreţie. Nu te lansa în cuvinte sofisticate,
nici în cântări p este m ăsură de plăcute, nici în discuţii
încrezute şi grele, ci la toate să tai din mărime. Să fii
bun16 în tre p rieteni, blând faţă de slujitorul tău, fără
de răutate faţă de cei îndrăzneţi, iubitor cu cei sme
riţi, mângâind pe cei ce suferă, cercetând pe cei în du
reri, într-un cuvânt pe nim eni netrecând cu vederea,
dulce la vorbă, blajin la răspuns, doritor şi primitor
faţă de toţi.
29. A zis A w a Daniil că în Babilon trăia fiica unui
demnitar care e ra stăpânită de demon. Iar tatăl ei
avea pe un m onah care-i era foarte apropiat Şi i-a zis
lui: Nimeni nu p o ate să vindece pe fiica ta, decât nu
mai pustnicii pe care eu îi ştiu. Dar dacă îi vei ruga,
nu vor prim i să facă aceasta, din smerenie. Vom face
însă aceasta: când v o r veni în piaţă, să vă prefaceţi că
vreţi să cum păraţi lucruri făcute de ei şi când vor veni
să-şi ia preţu l lor, le vom spune ca să facă rugăciune
şi cred că se va vindeca. Şi ieşind în piaţă, au aflat pe
un ucenic al B ă trâ n ilo r şezând să-şi vândă lucrurile
lui. Şi luându-1 p e el îm preu nă cu coşurile lui, l-au dus
l-a casa lo r ca să-şi ia preţu l coşurilor. Şi când a intrat•
• “ Efeseni 4 ,3 2 .
712 PATERICUL MARE
m onahul în casă, a v en it d em o n izata şi i-a dat o palmă.

Iar acela a în to rs şi celălalt o b raz după porunca Dom
nului17. Şi dem onul, fiind chinuit, a strig at zicând: 0,
mă pierd, poru nca Dom nului m ă sco a te afară. Şi înda
tă s-a cu răţat fem eia. Şi când au v en it Bătrânii, le-au
vestit lo r în tâm p larea şi au slăv it pe Dumnezeu şi au
zis: Este un lucru o b işn u it ca m ân d ria diavolului să
cadă în faţa sm eren iei p o ru ncii Domnului.
30. Zicea A w a Epifanie: C ananeanca strigă18 şi este
auzită, iar fem eia cu scu rg ere de sân ge19 tace şi este
fericită. Fariseul strig ă şi e ste osândit, iar vameşul
nici nu-şi d eschide gura şi e ste auzit20.
31. A zis A w a Evagrie: încep u tu l m ântuirii este să
te osândeşti pe tin e însuţi.
32. S-a făcut od ată so b o r la Chilii pentru un lucru.
Şi a v orbit A w a Evagrie. I-a zis, deci, lui preotul: Ştim,
aw a, că dacă ai fi fo st în ep isco p ia21 ta, ai fi fost peste
multe cârm uitor şi de m ulte ori. Acum, însă, eşti aici
ca un străin. Iar el, fiind pătruns, nu s-a tulburat, dar,
m işcându-şi capul, a zis: Cu ad evărat aşa este, părin
te, dar numai o dată am vorbit. A doua oară nu se va
adăuga.
33. Un frate egiptean a m ers la A w a Zenon în Siria
şi şi-a osândit gândurile sale în ain tea Bătrânului. Iar
acela minunându-se, a zis: Egiptenii virtuţile pe care
le au le ascund, iar lipsurile pe care nu le au pentru
acestea totdeauna se osândesc. Iar sirienii şi grecii
* 17Matei 5 ,3 9 . * 18Matei 1 5 ,2 2 - 2 8 . * 19Matei 9 ,2 0 - 2 2 . # 20Luca
1 8 ,1 0 - 1 4 . * 21Se poate ca noţiun ea de episcop să însemne âld
dem nitate episcopală, sau, în general, ţinutul pe care-1 are cine
va în grijă.
virtuţile pe care nu le au zic că le au, iar lipsurile pe

care le au le ascund.
34. A zis A w a Karion: Am făcut multe osteneli, mai
multe decât fiul m eu Zaharia, dar nu am ajuns la mă*
sura lui, la sm eren ia şi la tăcerea lui.
35. A zis A w a M oise odată fratelui Zaharia: Spu
ne-mi ce să fac? Iar acela auzindu-1 s-a aruncat cu faţa
la picioarele lui, zicând: Tu mă întrebi, părinte? A zis
lui Bătrânul: Crede-m ă, fiul meu Zaharia, că am vă
zut pe Duhul Sfânt pogorând peste tine şi de aceea
mă simt silit să te întreb. Şi luând Zaharia culionul de
pe cap, l-a pus sub picioarele sale. Şi călcându-1 în pi
cioare, a zis: Dacă nu se va strivi aşa omul, nu poate
să fie monah.
36. Şezând od ată A w a Zaharia în Schit, a avut o
vedenie. Şi rid icând u-se a vestit aceasta Awei Kari
on22. Iar Bătrânul, fiind un om practic, nu era obişnuit
cu acestea. Şi sculându-se, l-a bătut pe acela, zicând
că este de la draci. Dar gândul a rămas la ucenic. Şi
sculându-se a p lecat noaptea spre Awa Pimen şi i-a
vestit aceluia lucrul şi cum ard cele dinlăuntrul lui.
Şi văzând B ătrânu l că este de la Dumnezeu, a zis lui:
Mergi la cutare B ătrân şi ceea ce îţi va spune, să fad. Şi
plecând la Bătrânul acela, fără a-1 întreba ceva, Bătrâ
nul i-a luat-o înainte şi i-a zis lui toate şi că vedenia este
de la Dumnezeu. Dar mergi şi supune-te părintelui tău.
37. A zis A w a Pim en că A w a Moise a întrebat pe
Awa Zaharia când e ra aproape să moară, zicând: Ce
vezi? Şi i-a zis lui: Nu e ste m ai bine să tăcem, părinte?
Şi i-a zis lui: Da, fiule, taci! Şi în ceasul morţii lui, Awa
* “ Karion e ra şl p ărin tele său după trup. Vezi apoftegma 78.
714 PATERICUL MARE
Isidor care şed ea lângă el, rid icând u-şi ochii la cer, a
zis: Bucură-te, fiul m eu Zaharia, că ţi s-au deschis ţie
porţile îm părăţiei Cerurilor.
38 . A zis A w a Isaia: Iu birea de slavă omenească
naşte m inciună, ia r răstu rn are a ei în sm erenie face
frica lui Dumnezeu m ai m are în inim ă. Să nu voieşti a
te face p rieten cu cele slăvite ale lumii, ca să nu se ia
slava lui Dumnezeu de la tine.
39. A zis iarăşi: Când îţi faci slu jbele tale23, dacă le
vei face cu cuget sm erit, ca fiind nevrednic, vor fi primite
de Dumnezeu. Dacă însă va urca la inima ta vreun gând
trufaş şi vei consim ţi lui sau îţi vei am inti că altcineva
doarm e sau e ste n ep ăsăto r şi osân deşti pe cineva, să
ştii că osteneala ta e ste nefolositoare.
4 0 . A zis iarăşi d espre cu getarea sm erită că nu are
lim bă să spună despre cineva că e ste nepăsător sau să
se îm potrivească celui care-1 asupreşte, nici ochi nu
are să ia am inte la lipsurile altuia şi să le desluşească,
nici urechi nu are să audă cele ce nu sunt de folos su
fletului său, nici gură să v estească lipsurile cuiva sau
să asuprească pe cineva, nici vreun lucru nu are cu
cineva în afară de p ăcatele sale. Ci către toţi oamenii
este paşnic, pentru porunca Domnului24 şi nu pentru
vreo altă pricină. Căci dacă va posti cineva şase zile
din şase şi se dedă pe sine la m ulte osteneli în afara
căii acesteia, sunt zadarnice to ate ostenelile lui.
41. A zis iarăşi: Cel care a d obândit cugetare sme
rită îşi cunoaşte păcatele sale. Iar dacă împreună cu
cugetul sm erit m erge şi tânguirea, şi răm ân acestea
♦ “ Canonul tău, rugăciunile tale. + 24M atei 5 , 9 ; Marcu 9 ,5 0 ;
Ioan 1 4 ,2 7 .
două în el, ele sco t din sufletul lui tot gând drăcesc
şi hrănesc sufletul din propria-i cinste şi din sfintele
virtuţi. Căci celui care are tânguire şi cugetare sme
rită nu-i pasă de o cările oamenilor. Acestea i se fac
lui armură şi îl păzesc de mânie şi de răzbunare şi-l
învaţă să rabde cele ce vin asupra lui. Căci ce ocară
sau urgie25 poate să se apropie de cel care-şi plânge
păcatele sale în faţa lui Dumnezeu?
42. A zis iarăşi: Predarea în deplină cunoştinţă a
sinelui înaintea lui Dumnezeu şi ascultarea în sme
renie de poruncile Lui aduc iubirea, iar iubirea aduce
nepătimirea.
43. A fost în tre b a t A w a Isaia ce este smerenia. Şi a
zis: Smerenia este a te socoti pe tine mai păcătos de
cât toţi şi a te dispreţui pe tine însuţi ca pe unul care
nu face nim ic bun înaintea lui Dumnezeu. Iar lucrul
smereniei este acesta: tăcerea, şi a nu se măsura pe
sine cu nimic, a nu fi iubitor de biruinţă, supunerea, a
ţine privirea în jo s, a avea înaintea ochilor moartea, a
nu minţi, a nu vorbi mult, a nu întoarce cuvântul celui
mai mare, a nu voi să răm ână cuvântul tău, a îndura
ocara, a urî odihna trupească, a te sili pe tine în toate
lucrurile, a priveghea, a-ţi tăia voia proprie, a nu pro
voca pe cineva, a nu invidia pe cineva.
44. A zis iarăşi: S ileşte-te cu toată puterea să fii de
neluat în seam ă26, ca să te poţi slobozi spre a plânge,
îngrijeşte-te cu to a tă puterea ta să nu te cerţi în le-
gătură cu cred in ţa şi nici să discuţi despre dogme, ci
* ^Rom ani 2 , 8 . * 260rigin alu l s-a r traduce prin nepus la nu
măr, neluat în calcul, n e n u m ă ra t» Sileşte-te, deci, ca să nu fii pus
la număr, să nu fii lu at în calcul, să nu fii luat în seamă...
716 PATERICUL MARE
urm ează B isericii cele i s o b o r n ic e ş ti Căci nimeni nu

poate înţeleg e ceva din d um nezeire.
4 5 . A zis iarăşi: Cel c a re d obân d eşte cugetarea
sm erită ia asupra s a p ricin a fratelui său, zicând: Eu
am g r e ş it Ia r cel c a re d isp reţu ieşte pe fratele său se
soco teşte p e sin e în ţe le p t c e a rtă şi înfru ntă pe aproa
pele s ă u în să cel c a re s e ceartă p e sin e niciodată nu
răn eşte p e cineva.
4 6 . A zis iarăşi: Să nu v o rb ească lim ba ta, ci fapta.
Să fie cuvântul tău m ai sm e rit d ecât fapta. Să nu vor
beşti în afara con ştiin ţei27 şi să nu înveţi fără smere
nie, pentru ca să p rim ească păm ântul săm ânţa ta.
4 7 . A zis iarăşi: Nu e ste înţelep ciu ne a vorbi. înţe
lepciune este să cunoşti tim pul când trebuie să vor
beşti. în cunoştinţă să taci, în cunoştin ţă să vorbeşti.
Ia am inte înainte de a vorbi şi răspunde cele de cuvi
inţă. Să te faci pe tin e necu no scu t în ceea ce priveş
te cunoştinţa, ca să scapi de m ulte osteneli. Căci îşi
pricinuieşte osten eli sieşi cel care se arată ca având
cunoştinţă. Nu te lăuda cu cunoştinţa ta, căci nimeni
nu cunoaşte nim ic28. în sfârşit: A te dispreţui pe tine
însuţi şi a fi m ai jo s d ecât aproapele tău te alipeşte
dumnezeirii.
48 . A zis A w a Isaia d espre cugetarea smerită: Să
ne aducem am inte de Cel care nu avea unde să-şi
plece capul29. înţelege, o, om ule, şi nu cugeta lucruri
mari. Cine este şi ce S-a făcut pe Sine Stăpânul tău?
Străin şi fără de casă. 0 , negrăita Ta iubire de oameni,
* 27Ceea ce vorbeşti să aibă a co p erire în propria ta conştiinţă,
să fie acceptat de conştiinţa ta. * 28Un lucru ştiu: că nu ştiu ni
mic. Vezi 1 Corinteni 8 ,2 . * 29Matei 8 ,2 0 .
Doamne! De ce Te-ai sm e rit atâta pentru mine făptu

ra Ta? Dacă Cel care a făcut toate prin cuvânt nu are
unde să-Şi plece capul, de ce ai atâta zbucium, sărma
ne om, pentru făpturi? De ce te orbeşti cu lăcomia? De
ce ai închipuiri? De ce nu culegi şi nu aduni bogăţia
care ne aşteap tă acolo? Pe toate cunoscându-le, păs
trează ceea ce e ste bin e30!
49. S-a aflat odată A w a Teodor împreună cu fraţii. Şi,
în timp ce mâncau ei, luau cu evlavie paharele tăcând şi
nu ziceau: Iertaţi! Şi a zis A wa Theodon Monahii şi-au
pierdut buna lor creştere, aceea de a zice: Iertaţi!
50. Acelaşi a zis: Altă virtute nu este asemenea
aceleia de a nu dispreţui!
51. Un frate l-a în treb at pe Awa Teodor, zicând:
Vreau să îm plinesc poruncile. A zis lui Bătrânul despre
Awa Theonas că şi acesta a zis cândva: Vreau să-mi
împlinesc gândul m eu cu Dumnezeu. Şi, luând grâu, a
mers la cuptor şi a făcut pâine. Şi, cerându-i săracii, a
dat pâinile. Şi iarăşi, cerându-i alţii, a dat şi coşurile, şi
haina pe care o purta. Apoi a intrat în chilia sa încins
cu maforul31. Şi cu to ate acestea, iarăşi s-a certat pe
sine zicând: Nu am îm plinit porunca lui Dumnezeu.
52. Un frate a zis A w ei Theodor: Spune-mi un cu
vânt, căci mă pierd! Şi cu greutate i-a zis: Şi eu sunt în
primejdie, deci, ce p o t să-ţi spun?
53. Se zicea d esp re acesta că atunci când a fost fă
cut diacon în Sch it nu voia să primească diaconia şi
a fugit în m ulte locuri. Dar iarăşi Bătrânii îl aduceau,
zicând: Nu-ţi părăsi diaconia! A zis lor A m Theodor:*
* 30Vezi 1 Tesaloniceni 5 ,2 1 . + 31Un fel de pelerină care acope
rea capul şl um erii (în latin eşte m aforium ) (ET).
718 PATERICUL MARE
Lăsaţi-m ă, şi voi ruga pe D um nezeu să văd dacă mă

va în ştiin ţa să răm ân la locul d iaco n iei m ele. Şi rugân-
du-se lui Dum nezeu, zicea: D acă e ste voia Ta să stau
în locul acesta, dă-m i de v este. Şi i s-a arătat un stâlp
de foc de la păm ân t p ân ă la c e r şi un glas zicând: Dacă
poţi să te faci ca stâlpu l acesta, m ergi şi fă-ţi diaconia
ta. Iar el, auzind, a so c o tit că nu poate să primească.
Venind, deci, el în b ise rică , i-au pus fraţii metanie, zi
când: Dacă nu v rei să slu je şti ca diacon, m ăcar să ţii
Potirul. D ar nu a prim it, zicând: Dacă nu mă lăsaţi, voi
pleca din locul acesta. Şi aşa l-au lăsat.
54. Fericitul Theofil, arh iep iscop u l32, a mers oda
tă în m untele N itriei. Şi a v en it a w a m untelui aceluia
şi arhiepiscopul i-a zis lui: Ce ai m ai găsit în această
cale33, părinte? A zis lui B ătrânu l: A-ţi găsi ţie prici
nă şi a te m u stra pe tin e însu ţi totdeauna. A zis Awa
Theofil: Altă cale nu este, d ecât aceasta!
55. Acelaşi A w a Theofil, arhiepiscopul, a mers oda
tă la Schit. Şi adunându-se fraţii, au zis A w ei Pamvo:
Spune un cuvânt arhiepiscopului să se folosească. A
zis lor Bătrânul: Dacă nu se fo lo seşte de tăcerea mea,
nu va avea folos nici de cuvântul meu.
56. Zicea Amma Theod ora că nici asceza, nici pri
vegherea, nici oricare altă o sten eală nu mântuieşte,
ci numai sm erenia adevărată. Era un pustnic care
* 32A împlinit slujba de arh iep iscop al Alexandriei între anii
3 8 5 şi 4 1 2 . + 33Se referă la m odul de v ieţu ire ca re presupune
înaintarea în tr-o direcţie anu m e, pe un d ru m anum e. De altfel,
noţiunea de cale cu referire la p arcu rsu l existenţial al creştinu
lui este folosită de la începuturile Bisericii creştin e (Fapte 18,
2 5 ,2 6 ; 1 9 ,9 ,2 3 ; 2 2 , 4 etc.).
alunga dracii şi-i în tre b a : Cu ce ieşiţi? Cu post? Şi ei

ziceau: Noi nici nu m âncăm , nici nu bem! Cu prive
ghere? Noi nu dorm im ! Cu pustnicia? Noi în pustietăţi
petrecem! Cu ce ieşiţi, aşad ar? Şi ziceau: Nimic nu ne
biruieşte d ecât nu m ai cu getarea smerită. Vezi, deci,
că smerenia e ste b iru ito a re a dracilor?
57. Ziceau d esp re A w a Ioan Kolovos că a zis odată
fratelui său m ai m are: Aş v rea să fiu fără nicio grijă,
precum fără g rijă su n t în g erii care nu lucrează nimic,
ci neîncetat se în ch in ă lui Dumnezeu. Şi, scoţându-şi
haina sa, a ieşit în pu stie. Şi după ce s-a împlinit o săp
tămână, s-a în to rs la frate le său. Şi după ce a bătut
la uşă, l-a auzit pe el în a in te de a-i deschide, zicând:
Tu cine eşti? Iar el a zis: Su n t Ioan, fratele tău. Şi răs
punzând, i-a zis lui: Ioan s-a făcu t înger şi nu mai este
printre oameni. Ia r el îl ruga zicând: Eu su n t Şi nu
i-a deschis, ci l-a lă sa t să s e frăm ân te până dimineaţă.
După aceea, d eschizând u-i, i-a zis: Eşti om şi ai trebu
inţă să lucrezi din nou ca să te hrăneşti. Iar el i-a pus
metanie, zicând: Iartă-m ă!
58. A auzit A w a Ioan p e u n frate care la seceriş
vorbea aproapelui său cu m ân ie: Ei! Şi tu? Şi lăsând
secerişul, a plecat.
59. Zicea A w a Io an că p o a rta cerului este smere
nia şi că Părinţii n o ştri, tre c â n d prin multe ocări, au
intrat în cetatea lui D um nezeu.
60. A zis iarăşi: C u getarea sm e rită şi frica de Dum
nezeu sunt m ai p re su s de to a te virtuţile!
61. A zis iarăşi: Cine l-a v ân d u t pe Iosif? Şi a răs
puns un frate zicând: F ra ţii lui. A zis lui Bătrânul: Nu,
720 PATERICUL MARE
ci sm erenia lui l-a vândut pe el. Căci putea să spună:

Sunt fratele lor, şi să se îm potrivească, dar, tăcând, s-a
vândut pe sine. Şi sm erenia lui l-a pus pe el căpetenie
în Egipt?4.
62. A zis A w a loan: Am lăsat sarcina cea uşoară, adi
că aceea de a ne m ustra pe noi înşine, şi o purtăm pe
cea grea, adică aceea de a ne îndreptăţi pe noi înşine.
63. Acelaşi stătea odată în b iserică şi suspina, ne-
ştiind că este cineva în spatele lui. Iar când şi-a dat
seama, a pus m etanie, zicând: Iartă-m ă, awa, căd
sunt încă neînvăţat.
64. Acelaşi a zis fratelui său: Deşi suntem de nimic
înaintea oamenilor, îndrăznim să ne dăm cinste îna
intea lui Dumnezeu.
65. Acelaşi era fierbinte cu duhul35. Mergând cine
va la el, i-a lăudat lucrarea. Iar el îşi lucra fimia şi tă
cea. Acela iarăşi a scos cuvânt către el, dar el iarăşi a
tăcut. A treia oară a zis vizitatorului: De când ai intrat
aici l-ai îndepărtat pe Dumnezeu de la mine.
66. Acelaşi stătea odată în Schit şi fraţii lui şedeau
împrejurul lui întrebând despre gândurile lor. Şi a zis
lui unul dintre Bătrâni: Ioane, ca o desfrânată care
se înfrumuseţează pe sine şi care îşi înmulţeşte în
drăgostiţii, aşa eşti. Iar A w a loan, îmbrăţişându-1, a
zis: Adevăr grăieşti, părinte. Şi după aceea a zis unul
din ucenicii lui: Oare, nu te-ai tulburat înlăuntrul tău,
aw a? Şi a zis: Nu, ci cum sunt pe afară, to t aşa sunt şi
pe dinlăuntru.
67. A zis unul din Părinţi d espre el: Cine este loan,
* ^Facerea, cap. 3 7 şi urm ătoarele. * 3S... cu duhul fiţi fier
binţi... (Rom. 1 2 ,1 1 ).
care p rin s m e r e n ia lu i a a tâ r n a t to t Schitul de dege

tul lui m ic?
68. A zis A w a Io a n K o v olo s că un Bătrân înaintat
duhovniceşte s -a z ă v o râ t, d a r e ra foarte cunoscut în
cetate şi a v e a m u ltă fa im ă . Şi i s-a adus la cunoştinţă
că unul d in tre s fin ţi e r a p e m o a rte : Vino să-l îmbrăţi
şezi în a in te d e a a d o rm i! Şi a gân d it în sine: Dacă ies
în tim pul z ile i, v o r a le r g a d upă m ine oamenii şi voi
primi slav ă ş i n u v o i m a i av e a odihnă aici. Voi mer
ge n oap tea p e în t u n e r e c ş i v o i răm ân e ascuns pentru
toţi. Seara, d eci, a i e ş i t d in c h ilie , vrând să nu fie văzut
Dar iată, d e la D u m n e z e u , a u fo st trim işi doi îngeri cu
făclii ca s ă -i lu m in e z e c a le a . A stfel, toată cetatea vă
zând slava, a a le r g a t la el. Şi c â t v oia să fugă de slavă,
mai m ult e ra s lă v it. î n a c e a s t a se îm plineşte ceea ce
este scris: T ot c e l c e s e în a lţă p e sin e se va smeri şi cel
ce se sm ereşte p e s in e s e va în ălţa36\
69. A zis A w a I o a n T h e b e u l: M onahul este dator
înainte d e t o a t e s ă a ju n g ă la cu g e ta re a smerită. Căd
aceasta e s te p r im a p o r u n c ă a M ântuitorului, care a
zis: Fericiţi c e i s ă r a c i cu du hul, că a lo r este îm părăţia
Cerurilor37.
70. A z is A w a P im e n d e s p r e A w a Isidor că împle
tea o g răm ad ă d e n u ie le d e fin ic p e noapte. Şi îl rugau
fraţii, zicân d : O d ih n e ş te -te p u ţin , căci ai îmbătrânit
Şi le zicea lo r : C h ia r d a c ă l- a r a rd e p e Isidor şi ar îm
prăştia c e n u ş a lu i în v â n t, n ic i a c e a s ta nu poate adău
ga ceva b u n d in p a r t e a m e a , c ă c i Fiul lui Dumnezeu a
venit pe p ă m â n t p e n t r u n o i38.
* 36M atei 2 3 , 1 2 . * 37M a te i 5 , 3 . ♦ “ Sensul afirm aţiei Awei

Isidor e ste a c e la a l e v a lu ă r ii f a p te lo r o m u lu i pen tru Dumnezeu
722 PATERICUL MARE
7 1 . A celaşi a zis d e s p re A w a Isid o r că îi ziceau lui

gândurile: E şti un m a re om ! Ia r e l z ice a către ele: Nu
cum va su n t c a A ntonie sa u a m a ju n s în to ate ca Awa
Pamvo sau ca c e ila lţi P ărin ţi c a re au bineplăcut lui
Dum nezeu? Şi cân d sp u n e a a c e s te a , afla odihnă. Iar
când v răjm aşu l îl fă cea s ă s e îm p u ţin eze la suflet cu
gândul c ă după to a te a c e s te a îl a ş te a p tă iadul, el zicea
către acela c ă şi d acă v o i aju n g e în iad, vă voi găsi pe
voi sub m ine.
7 2 . A celaşi zicea: D eo are ce e ste m are înălţimea
sm eren iei şi că d e re a tru fie i, vă sfătu iesc ca pe aceea
să o îm b răţişaţi, ia r în a c e a s ta s ă nu căd eţi39.
73. A zis A w a Isaac: Când eram m ai tânăr, stăteam
cu A w a K ronie şi n icio d ată nu m i-a spus s ă fac vreun
lucru, ch iar d acă e ra b ă trâ n şi trem u ra, ci, dimpotri
vă, el se scu la şi îm i d ăd ea can a cu apă m ie şi aseme
nea tuturor. Şi cu A w a T h e o d o r din Ferm e am stat
şi nici acesta nu-m i sp u n ea s ă fac ceva, ci şi masa o
punea el şi zicea: Frate, d acă v rei, vino să mănânci.
Iar eu ziceam către el: A w a, am v e n it la tin e ca să mă
folosesc, şi cum de nu-m i zici s ă fac şi eu ceva? Iar Bă
trânul m ereu tăcea. Apoi am p le ca t şi am vestit aceas
ta Bătrânilor. Şi venind la el, b ătrân ii au zis lui: Awa,
a venit fratele la sfinţia ta s ă s e fo lo sească şi pentru
ce nu-i spui să facă şi el ceva? Şi le -a zis lo r Bătrânul:
Nu cumva su nt con d u cător de o b şte ca să-i poruncesc
lui? Eu nu-i voi zice nim ic, dar, d acă v rea, ceea ce mă
vede pe m ine făcând să facă şi el. De atunci o luam
prin rap o rtare la faptele Iul D um nezeu p e n tru om . Cine poate să
susţină vreo faptă a sa în foţa actu lu i în tru p ă rii Fiului lui Dum
nezeu!? * î9Vezi 1 P etru 5 ,5 - 6 .
înainte şi fă c e a m c e e a c e av ea B ătrân u l de fă c u t Iar

el, dacă fă c e a cev a, fă c e a lu cru l tăcân d . Şi aceasta m -a
învăţat: S ă fa c t o a t e în tă c e r e .
74. Z icea A w a Isa a c : N icio d ată nu am dus în chilia
mea v reu n g ân d îm p o triv a fra te lu i care m ă strâm to-
ra. Şi m -am s tr ă d u it s ă n u la s pe v reu n frate să ducă
în chilia lui v re u n gân d îm p o triv a m ea40.
75. A zis A w a la c o b c ă a tu n ci când cineva e ste lău
dat tre b u ie să g â n d e a s c ă la p ă c a te le sale şi să în ţe le a
gă că nu e s te v re d n ic d e c e le sp u se.
76. Un fra te l-a în t r e b a t p e A w a K ronie: în ce fel
ajunge om u l la c u g e ta re a s m e rită ? A zis lui Bătrânul
că prin frica lu i D u m n ezeu . A zis lui fratele: Şi p rin ce
lucru aju n g e la fr ic a lu i D u m n ezeu ? A zis lui Bătrânul:
După m ine, s ă s e a d u n e p e sin e d e la o rice lucru şi să
se dea p e s in e la o s te n e a lă tru p e a sc ă , câ tă pu tere are,
să-şi ad u că a m in te d e ie ş ir e a d in tru p şi de ju d ecata
lui D um nezeu.
77. A zis A w a K ro n ie : Ne p o v e ste a nou ă A w a Io-
sif P elu siotu l: C ând ş e d e a m e u în Sinai, e ra acolo un
frate bu n şi n e v o ito r, d a r ş i fru m o s la v ed ere după
trup. V en ea la b is e r ic ă p u rtâ n d u n m afo r41 v echi m ic
şi peticit. Şi văzând u-1 o d a tă v e n in d astfel la adunare,
i-am zis: F ra te , n u v e z i p e fra ţi c a re su n t c a în g erii în
biserică? T u c u m v ii m e r e u a şa ? Ia r el a zis: Iartă-m ă,
+ 40A w a a r e în v e d e r e a ici fa p tu l c ă s -a f e rit s ă d ea prilej v re u
nui fra te s ă a ib ă g â n d r ă u îm p o triv a s a . D e se m n a la t e ste fap
tul cu m A w a I s a a c a flă în sin e so lu ţii şi p e n tru sin e, şi p en tru
fratele. D upă lo g ic a n o a s t r ă c o m u n ă a r fi g re u s ă influenţezi pe
fratele să n u d u c ă în ch ilie g â n d r ă u îm p o triv a ta . Poţi face, în să
ceea c e ţin e d e tin e , a d ic ă s ă n u p ro v o c i g ându l ră u fratelui la
a d r e s a ta . ♦ 41V e ş m â n t.
724 PATERICUL MARE
aw a, nu am altele. Şi luându-1 în chilia mea, i-am dat

levitonul42 şi ce m ai era nevoie. Şi le purta ca şi cei
lalţi fraţi şi era la v ed ere ca un înger. Iar, odată, a fost
nevoie să trim ită P ărinţii z e ce fraţi la îm părat pentru
o o arecare treb u in ţă. Şi a fo st şi acesta ales printre
cei trim işi. Dar cum a auzit, a pus m etanie Părinţilor,
zicând: P entru Domnul, ie rtaţi-m ă, căci sunt rob al
unuia dintre cei m ari de acolo şi dacă mă va cunoaşte,
mă va d ezbrăca şi m ă va duce iarăşi în stăpânirea lui.
După ce i-a înd uplecat, deci, pe Părinţi şi l-au lăsat,
am aflat m ai târziu de la cineva care-1 cunoştea bine,
că, atunci când era în lum e, a fo st m ai-m arele pala
telo r îm părăteşti. Şi, ca să nu fie cunoscu t şi ca să nu
fie tulburat de oam eni, s-a fo lo sit de pretextul acesta.
Atât de m are era la P ărinţi străd u in ţa de a fugi de sla
va şi de odihna aceste i lum i!
78. S-a făcut cineva m onah în Schit, pe nume Kari-
on. Acesta, având doi copii, i-a lăsat la femeia sa şi
a plecat. După un tim p, întâm plându-se foamete în
Egipt şi fiind la strâm to rare fem eia lui, a venit la Schit
aducând şi pe cei doi copii cu ea. Unul era băiat şi se
num ea Zaharia, iar celălalt fată. Şi stătea departe de
Bătrân, la baltă. Căci era o baltă lângă Schit, de unde
şi obştile m onahilor îşi procurau m aterialele de con
strucţie şi unde erau şi izvoare de apă. Iar în Schit era
obiceiul ca, dacă venea o fem eie să vorbească frate
lui său sau altcuiva înru dit cu ea, aceştia să stea aşe
zaţi departe unul de altul şi aşa să vorbească între
ei. Atunci a zis fem eia A w ei Karion: Iată, te-ai făcut
42
* Ae P^ t <jov- ovo<; cuvântul a ce s ta în seam n ă când rasă, când
coloviu (ET).
monah şi e ste fo am ete. Cine îţi va hrăni copiii? A zis ei

Awa K arion: T rim ite -i la m ine, aici. Şi le-a zis femeia
copiilor: M ergeţi la ta tă l vostru. Venind, deci, ei spre
tatăl lor, fata s-a în to rs la m am a sa, iar băiatul a venit
la tatăl său. A tunci a zis ei: lată, bine s-a făcut, ia tu
fata şi p leacă şi eu voi lu a băiatul. Apoi, l-a crescut în
Schit şi to ţi ştia u că e s te fiul lui. Dar când a crescut
mai m are, s-a fă cu t c â rtire în obşte despre el. Şi au
zind A w a K arion, a zis fiului său Zaharia: Scoală-te,
să m ergem de aici, c ă ci P ărinţii cârtesc. Iar copilul i-a
zis: Awa, aici to ţi ştiu că su n t fiul tău. Dacă plecăm în
altă parte, nu au de unde să m ai spună că sunt fiul tău.
Şi a zis lui B ătrân u l: S co ală-te să m ergem în Thebai-
da. Şi au p le ca t d e acolo . Cum au luat şi aici o chilie,
au stat p u ţin e zile şi a c e e a şi cârtire s-a făcut pentru
copil. Atunci ta tă l a zis copilului: Zaharia, scoală-te să
mergem la Sch it. Şi după ce au tre cu t puţine zile, s-a
făcut iarăşi c â rtire în leg ătu ră cu el. Atunci Zaharia,
copilul, m ergând la lacu l cu salp etru 43, s-a dezbrăcat,
a coborât în ap ă şi s-a afu n d at până la nas. Şi rămâ
nând m ulte c ea su ri, a tâ t c â t a putut, şi-a distrus toată
pielea tru pului său, făcân d u -se ca un lepros. Şi ieşind,
şi-a pus h a in e le şi a p le c a t că tre tatăl său, care abia l-a
cunoscut. Şi m e rg ân d e l la Sfânta îm părtăşanie, după
obicei, s-a d e s c o p e rit Sfântului Isidor, preotul Schitu
lui, ce făcuse. Şi văzându-1, s-a m inunat şi a zis: Zaha
ria, copilul, d u m in ica tre c u tă a ven it şi s-a îm părtăşit
ca om, ia r acu m s -a fă c u t înger.
79. A zis A w a L ongh in : P recu m m ortul nu mănân-
că, to t aşa n ici c e l s m e r it nu p o ate să judece pe alt om,
♦ ^ P o ta siu (!)
726 PATERICUL MARE
chiar dacă îl v ed e pe a c e la în ch in ân d u -se la idoli.

8 0 . S-au ad u nat o d ată P ărin ţii Schitului ca să vor
bească d esp re M elch ised ec şi au u ita t să-l cheme pe
A w a K6prie. La urm ă, în să, chem ându-1, l-au întrebat
despre acesta. Ia r el, lo vind u -se de tre i ori peste gură,
a zis: Vai ţie, K 6prie! Vai ţie, K 6p rie! Vai ţie, K6prie! Că
ai părăsit cele pe c a re ţi le -a p o ru n cit Dumnezeu să le
fad şi le cau ţi pe cele p e c a re nu le ce re de la tine. Şi
auzind fraţii a ceste a , au p le ca t la chiliile lor.
81 . A fo st în tre b a t A w a Longhin; Care este cea mai
m are d in tre to ate v irtu ţile? Şi a zis B ătrânu l: Socotesc
că, aşa cum m ân dria e ste c ea m ai re a d intre toate pă
catele, în c â t ch iar din c e r a aru n ca t pe unii, tot astfel,
cugetarea sm e rită are p u tere să sco a tă pe om chiar
din adâncurile iadului, ch ia r d acă a p ăcătuit ca şi dia
volul. De aceea şi Dom nul fe rice şte pe cei săraci cu
duhul44.
8 2 . Povestea d esp re sin e A w a M acarie, zicând:
Când eram m ai tâ n ă r şi şed eam în tr-o chilie în Egipt,
m-au prins şi m -au făcu t c le ric în cetate. Şi nevoind să
prim esc, am p lecat în tr-u n a lt loc. Şi a venit la mine
un m irean evlavios care a lu at lucrul m eu de mână şi
mă slujea. S-a întâm plat, însă, din ispită, ca o fecioa
ră dintr-un sa t să cadă în p ăcat şi, luând în pântece,
au întrebat-o cine este cel care a făcut aceasta. Iar ea
a zis: Pustnicul. Şi ieşind, m -au lu at în sat, au atâr
nat de gâtul meu oale în cin se şi to rţi de vase de lut şi
m-au plim bat prin cetate pe la răspântii, lovindu-mă
şi zicând: A cest m onah a stric a t pe fecioara noastră!
+ “ Matei 5 ,3 . Evident, p ărin tele în ţeleg e exp resia biblică sărac
cu duhul ca indicându-1 p e cel s m e r it
Luaţi-I, Iuaţi-1! Şi m -au bătut atât de mult, încât puţin

mai era şi m uream . Venind însă unul dintre Bătrâni,
a zis: Până când îl veţi lovi pe acest monah străin? Iar
cel care îm i slu jea m ie venea în urmă ruşinat Căci
îl ocărau pe el fo arte tare, zicându-i: Iată, ce a făcut
pustnicul, pentru care tu dai mărturie! Şi părinţii fe
tei ziceau: Nu-1 vom slobozi, până când nu ne dă che
zăşie că o va hrăni pe ea. Şi am spus celui ce mă slujea
şi acesta s-a pus chezăşie pentru mine. Şi plecând la
chilia mea, i-am d at câte coşuri aveam, zicându-i: Vin
de acestea şi dă fem eii mele să mănânce. Şi ziceam
gândului m eu: M acarie, iată, ţi-ai găsit femeie. Trebu
ie, deci să lucrezi puţin mai mult ca să o hrăneşti. Şi
lucram ziua şi n oapte şi îi trimiteam ei. Şi când a venit
timpul sărm anei să nască, s-a chinuit multe zile şi nu
năştea. Şi i-au zis: Ce este aceasta? Iar ea a zis: Eu ştiu
că am defăim at pe pustnic şi l-am osândit pe nedrept.
El nu are nicio legătură cu aceasta, ci cutare tânăr. Şi
venind cel ce-m i slujea, îm i zicea, bucurându-se că fe
cioara aceea nu a putut să nască până nu a mărturisit
zicând că pustnicul nu are legătură cu lucrul şi că a
minţit îm potriva lui. Şi iată, to t satul vrea să vină aid
cu alai şi să se pocăiască înaintea ta. Iar eu, auzind
acestea, ca să nu m ă n ecăjească oamenii, m-am ridi
cat şi am v en it aici la Schit. Acesta este pricina de în
ceput pentru care am v enit aici.
83. Zicea A w a Petru: Trăind Awa Macarie în ne-
răutate faţă de to ţi fraţii, i-au zis lui unii: Pentru ce îţi
faci aceasta ţie în su ţi? Iar el a zis: Doisprezece ani am
slujit Domnului m eu ca să-m i dăruiască darul acesta
şi toţi m ă sfătu iţi să m ă lepăd de el!?
728 PATERICUL MARE
84. Trecea odată A w a M acarie de la baltă spre chi

lia sa, ducând în spate ram uri de finic. Şi iată l-a întâm
pinat pe el diavolul pe cale cu o seceră. Şi a vrut să-l lo
vească, dar nu a putut. Şi i-a zis: Multă tărie vine de la
tine, M acarie, că nu am pu tere îm potriva ta! Căci, iată,
ce faci tu, fac şi eu. P osteşti tu, şi eu postesc. Priveghezl
tu, nici eu nu dorm deloc. Un lucru este în care mă bi-
ruieşti. A zis A w a M acarie: Care este acesta? Iar el a
zis: Sm erenia ta. De aceea nu am putere împotriva ta.
85. L-a c e rce ta t od ată A w a M acarie pe Awa An
tonie şi, după ce i-a v orbit, s-a în to rs la Schit. Şi au
venit Părinţii în în tâm p in area lui. Şi vorbindu-le Bă
trânul, le-a zis: Am spus A w e i A ntonie că nu avem
jertfa45 aici unde stăm noi. Iar P ărinţii au început să
vorbească d espre alte lucruri şi nu au mai întrebat
să afle răspunsul de la B ătrân, d ar nici Bătrânul nu
le-a spus. A ceasta, deci, spunea unul dintre Părinţi, că
dacă văd Părinţii pe fraţi că uită să în tre b e despre un
lucru, aceştia din urm ă su n t d atori să-i oblige să se
întoarcă la cuvântul de la încep ut. Iar dacă nu sunt
siliţi de fraţi, ei nu m ai v o rb esc cuvântul acela, ca să
nu se afle ca unii care v o rb esc neîn trebaţi şi cad în
vorbire deşartă.
86. Ziceau despre A w a M acarie că dacă venea un
frate la el, ca la un Părinte sfân t şi m are, cu fiică, nu-i
vorbea nimic. Iar dacă vreunul dintre fraţi îi zicea,
umilindu-1: A w a, când erai căm ilar şi ai furat salpetru
şi l-ai vândut, nu te-au bătu t oare paznicii? Dacă cine
va îi zicea acestea, aceluia îi v orbea cu bucurie despre
orice îl întreba.
+ 45Are în vedere, desigur, D um nezeiasca Liturghie.
87. S-a a ră ta t odată dracul Awei Macarie cu o se

ceră, vrând să-i taie piciorul. Şi neputând din prici
na cugetului sm e rit al lui, i-a zis: Câte aveţi voi şi noi
avem. Numai cugetul vostru sm erit ne deosebeşte de
voi şi de aceea ne biruiţi.
88. Ziceau d esp re A w a Macarie Egipteanul că urca
odată de la Sch it la M untele Nitriei. Şi cum s-a apro
piat de locul acela, a zis ucenicului său: Mergi puţin
mai înainte. Şi m ergând mai înaintea lui, ucenicul a
întâlnit unul din preoţii păgânilor. Şi strigând la el,
ucenicul l-a chem at, zicând: Ei, drace, unde alergi? Iar
acela, întorcându-se, l-a lovit de multe ori şi l-a lăsat
pe jumătate m ort. Apoi şi-a luat lemnul şi a alergat
mai departe. Şi după ce a înaintat puţin, l-a întâlnit
pe el, alergând, A w a M acarie şi i-a zis: Să te mântu-
ieşti, să te m ântuieşti, neobositule! Şi minunându-se,
a venit la el şi a zis: Ce bine ai văzut la mine de mă
întâmpini cu aceste cuvinte? Pentru că te-am văzut
ostenindu-te, a zis Bătrânul, şi nu ştii că te osteneşti
în zadar. I-a zis acela: Eu m-am pătruns la suflet de
la salutul tău şi am aflat că eşti de la Dumnezeu. Un
alt monah rău, întâlnindu-m ă, m-a ocărât, iar eu l-am
lovit de m oarte. Şi a în ţeles Bătrânul că este ucenicul
lui. Şi ţinându-1 de picioare, preotul idolatru i-a zis:
Nu te voi lăsa dacă nu m ă vei face monah. Şi au mers
mai sus, unde era ucenicul, şi l-au luat şi l-au dus în
biserica m untelui. Şi văzându-1 pe preotul idolatru cu
el, s-au m inunat. Şi l-au făcut monah şi mulţi dintre
păgâni s-au făcu t p rin el creştini. Zicea, deci, Awa
Macarie: Cuvântul cel rău şi pe cel bun îl face rău, iar
cuvântul cel b u n şi pe cel rău îl face bun.
730 PATERICUL MARE
8 9 . Zicea A w a M acarie: Când e ra m m ai tânăr, fiind

cuprins d e a ced ie în ch ilie, am ie ş it în pustie, zicând
gândului m eu : P e o ric in e v ei în tâ ln i, în treab ă-i ceva
sp re folos. Şi am afla t u n cop il, c a re p ă şte a boii şi i-am
zis: Ce s ă fac, co p ile, c ă îm i e s te fo am e? Şi mi-a zis:
M ănâncă. Şi i-am sp u s c ă am m â n ca t şi iarăşi îm i este
foam e. Iarăşi m i-a zis: Ia ră şi s ă m ăn ân ci. Şi i-am zis
că am m â n ca t d e m u lte o ri şi ia ră şi îm i e ste foame.
Atunci m i-a zis: P o a te e ş ti m ăgar, a w a , d e vreme ce
vrei să m ăn ân ci to t tim pu l. Şi folosind u-m ă, am plecat
9 0 . Ziceau d esp re A w a M oise c ă atu n ci când l-au
făcut c le ric şi i-au p u s efodu l46, arh iep isco p u l i-a zis:
Iată ai d ev enit în în tre g im e alb, A w a M oise. Şi Bătrâ
nul i-a zis: O are în c e le din afară, stăp ân e, sau în cele
dinlăuntru? Şi v rând arh iep isco p u l să-l încerce, a zis
clericilo r: Când in tră A w a M oise în altar, alungaţi-1
şi după a c e e a urm ăriţi-1 ca s ă au ziţi c e zice. Intrând,
deci, Bătrânul, l-au c e r ta t şi l-au alungat, zicând: Mergi
afară, arapule. Iar el, ieşind , zice a în sin e: Bine ţi-au
făcut, cenuşiule, negrule. N efiind om , ce cauţi împre
ună cu oam enii?
9 1 . Un frate l-a în tre b a t p e A w a M oise, zicând: Văd
înaintea m ea un lu cru şi nu p o t să-l biru iesc. Şi a zis
+ Ê p o m id a sau efodul, v e şm â n t p r e o ţe s c m en ţio n at cu aceas
tă denum ire în Vechiul T e sta m e n t (Şi v o r face efod lu crat cu is
cu sinţă din fire de aur, de m ă ta se vio letă, sta co jie şi vişinie, răsu
cită şi de in r ă s u c it Ieşirea 2 8 , 6 ) E ra fo rm a t din două bucăţi de
m ătase, aşezate una p este p ie p t şi alta p e sp ate, unite pe umăr
cu două încheietori; cu lo area m aterialu lu i e ste v iolet, acaju sau
vişiniu. Se încinge cu o cin g ăto are. E chivalentul creştin al efodu-
lui este felonul p reo ţesc.
lui Bătrânul: D acă nu te vei face mort, ca cei îngropaţi,

nu vei p u tea să -l b iru ieşti.
92. A zis A w a P im en că un frate l-a întrebat pe
Awa M oise, zicân d : In c e fel ajunge omul să fie mort
pentru ap ro ap ele său ? Şi a zis lui Bătrânul: Dacă nu-şi
pune omul în in im a sa c ă el însuşi este în mormânt de
trei zile, nu aju n g e la cuvântul acesta.
93. A zis A w a M oise: Dacă omul nu are în inima sa
că este p ăcăto s, D um nezeu nu-1 ascultă pe eL Şi a zis
fratele: Ce în sea m n ă să aibă în inima lui că este păcă
tos? Şi a zis B ătrân u l: Cel care îşi poartă păcatele sale
nu le vede p e ale aproapelui.
94. A în tre b a t un frate pe A w a Moise, zicând: în
orice o sten eală a om ului, ce îl ajută pe el? Şi a zis lui
Bătrânul: D um nezeu e ste cel care îl ajută. Căci scris
este: Dumnezeu este scăp area şi puterea noastră, aju
tor întru n ecazu rile ce ne îm presoară 41. Şi a zis fra
tele: Postările şi p riv egherile pe care le face omul, ce
se întâm plă cu e le? Şi i-a zis lui Bătrânul: Acestea fac
sufletul să se sm e re a scă . Căci scris este: Vezi smere
nia m ea şi osten eala m ea şi-m i iartă toate păcatele
mele48. Dacă su fletu l va aduce roadele acestea, pentru
ele Dumnezeu Se m ilo stiv eşte peste el.
95. A în tre b a t ia ră şi fratele: Iată un om bate pe
sluga sa p en tru p ăcatu l pe care l-a înfăptuit. Ce-i va
spune sluga? A zis B ătrân u l: Dacă este slugă bună, va
zice: M iluieşte-m ă, am păcătuit. A zis lui fratele: Ni
mic altceva să nu -i sp u n ă? A zis lui Bătrânul: Nu. Din
moment ce p u ne sin g u r asupra sa vinovăţia şi zice am
* ^Psalm ul 4 5 , 1 . * “ Psalm ul 2 4 ,1 9 .
732 PATERICUL MARE
păcătuit, de în d ată s e va m ilo stiv i asu p ra lui stăpânul.

9 6 . A zis A w a M atoe: Cu c â t se apropie omul de
Dum nezeu, cu a tâ t m ai m u lt sp u ne că este păcătos.
Căci Isaia prorocul, văzând pe Dum nezeu, zicea des
pre sin e că e ste sărm an şi n e cu ra t49.
9 7 . Zicea iarăşi: Când eram m ai tânăr, ziceam în si
n ea m ea că p o ate lu crez şi eu ceva bun. Acum, când
am îm bătrân it, văd că nu am în m ine însum i nici mă
car o lu crare bună.
9 8 . Un frate l-a c e r c e ta t pe A w a M atoe şi i-a zis:
Cum de sch itio ţii au îm p lin it m ai m ulte decât zice
Scriptura, iubind pe v răjm aşii50 lo r m ai m ult decât pe
ei în şişi? A zis A w e i M atoe: Eu până acum pe cel ce mă
iubeşte nu am re u şit să-l iu b esc ca pe m ine însumi.
9 9 . A zis A w a Iacob: L-am c e rce ta t pe Awa Ma
to e şi când m ă în to rceam i-am zis că vreau să trec pe
la Chilii. Şi m i-a zis: îm b ră ţişe a z ă din partea mea pe
A w a Ioan. A jungând eu la A w a Ioan, i-am zis: Te îm
brăţişează A w a M atoe. Şi m i-a zis B ătrânul: Iată Awa
Matoe este b ă rb a t isra e lit în ca re nu este vicleşug51.
Şi îm plinindu-se un an, iarăşi am c e rce ta t pe Awa
Matoe şi i-am tran sm is îm b ră ţişa re a A w ei Ioan. Şi a
zis Bătrânul: Nu su n t vred n ic de cuvântul Bătrânu
lui, însă să ştii a ceasta că atu n ci când auzi un Bătrân
slăvind pe aproapele m ai m u lt d ecât pe sine, acela a
ajuns la m ăsuri m ari, căci a c e a sta e ste desăvârşirea,
ca pe aproapele tău să-l slăv eşti m ai m ult decât pe
tine însuţi.
100. A p lecat odată A w a M atoe din Raith în păr
ţile Magdalei. Era şi fratele său cu el. Şi episcopul l-a
* «Isaia 6 ,5 . * “ Matei 5 ,4 3 -4 8 . * sxIoan 1 ,4 8 .
ţinut pe B ătrân şi l-a hirotonit preot. Şi gustând ceva

împreună, a zis lui episcopul: Iartă-mă, awa, am ştiut
că nu vrei lucrul acesta, dar pentru a fi eu binecuvân
tat de tine am în d răzn it să-l fac. Iar Bătrânul a zis cu
smerenie: Şi gândul m eu voia puţin, însă mă ostenea
aceasta, că d acă m ă voi despărţi de fratele meu care
este cu m ine, nu voi pu tea face toate rugăciunile sin
gur. Şi a zis lui episcopul: Dacă ştii că este vrednic, eu îl
voi hirotoni. A zis A w ei Matoe: Dacă este vrednic, nu
ştiu, un singur lucru ştiu, că este mai bun decât mine.
Şi l-a hirotonit şi pe acela. Dar au adormit amândoi
fără să se apropie de jertfeln ic pentru a aduce jertfă52.
Şi Bătrânul zicea: Cred că Dumnezeu nu mă va judeca
mult pentru hiro to n ie, că nu săvârşesc jertfă. Căci hi
rotonia este a celo r neprihăniţi.
101. Un frate l-a în tre b a t pe Awa Matoe, zicând:
Spune-mi cuvânt. Iar el i-a zis: Mergi şi roagă pe Dum
nezeu să-ţi dea tân g u ire în inima ta şi smerenie. Şi
ia aminte totd eau n a la păcatele tale; şi nu judeca pe
alţii, ci fă-te m ai p re jo s d ecât toţi; şi să nu ai priete
nie cu copil, nici cu n o ştin ţă cu femeie, nici prieten pe
eretic; şi ta ie înd răzn eala de la tine; şi ţine-ţi limba
şi pântecele, ia r vinul să fie puţin; şi dacă cineva va
vorbi despre un lucru oarecare, nu te certa cu el, ci
dacă zice bine, sp u ne da, iar dacă zice rău, spune: Tu
ştii cum v o rb eşti! Nu te certa cu el pentru cele despre
care a vorbit. A ceasta e ste smerenia.
102. Un frate l-a în tre b a t pe A wa Matoe, zicând: Ce
să fac că lim ba m ea m ă n ecăjeşte şi, când vin în mijlo
cul oamenilor, nu p o t să o stăpânesc, ci îi judec pe ei*
* “ Dumnezeiasca Liturghie.
734 PATERICUL MARE
pentru o rice lucru bu n şi-i c e rt? Ce să fac, deci? Şi răs

punzând Bătrânul, a zis: D acă nu p oţi să o stăpâneşti,
pleacă să trăieşti singur, căci a c e a sta este o neputinţă.
Cel care stă cu oam enii, nu tre b u ie să fie pătrat53, ci
rotund, ca să alunece p rin tre to ţi. Şi a zis Bătrânul: Nu
pentru că sunt v irtu o s stau singur, ci pentru că sunt
neputincios. Căci pu tern ici su n t cei care intră în mij
locul oamenilor.
103. A zis A w a M ios d esp re un B ătrân care era la
Schit şi care era dintre ro bi că d obândise în mare mă
sură darul d iscernăm ântului. Şi v enea în fiecare an
în Alexandria, aducând p lata54 la stăpânii lui. Iar ei
îl întâm pinau şi i se închinau. Şi Bătrânul punea apă
în spălător şi o aducea ca să sp ele pe stăpânii lui. Iar
aceia ziceau: Nu, părinte, nu ne îngreuia. Iar el zicea
către ei: M ărturisesc că su n t robul vostru şi vă mul
ţum esc că m -aţi lăsat lib e r să slu je sc lui Dumnezeu.
Dar şi eu vă spăl p icioarele şi vă rog să primiţi plata
aceasta. Iar ei se certau, nevrând să prim ească. Le zi
cea, deci: Dacă nu vreţi să prim iţi, voi sta aici să vă
slujesc. Şi tem ându-se, l-au lăsat să facă ce voia. Apoi
îl însoţeau cu m ultă cin ste şi cu m ulte bunuri, ca să
facă m ilostenie pentru ei. Şi p entru aceasta a ajuns
vestit în Schit şi îndrăgit.
+ S3Am păstrat imaginea din original pentru că este sugestivă,
tn limba română există adjectivul colţos, care pleacă exact de la
această imagine a poligonului cu mai multe unghiuri sau colţuri.
Nu avem un echivalent pentru imaginea cu cercul, dar este uşor
de înţeles şi chiar sugestiv. + MDin context se deduce că, liber
fiind, oferea stăpânilor de dinainte ceva din lucrarea lui, fie în
obiecte, fie In bani, din recunoştinţă. Este posibil să fi existat chiar
şi vreo lege în acest sens. Efeseni 6 ,5 -9 . Vezi 1 Corinteni 7,21.
104. L-a c e rce ta t A w a Macarie pe Awa Pahomie

Tavenisiotul. Iar A w a Pahomie l-a întrebat despre
fraţii care su nt în nerânduială, dacă este bine a-i pe
depsi spre înd reptare. A zis Awa Macarie: Pedepseş
te şi judecă cu d reptate pe cei de sub tine; în afară
să nu judeci pe nim eni. Căci scris este: Căci ce am eu
ca să judec şi pe cei din afară? însă pe cei dinăuntru,
oare, nu-i ju decaţi voiss?
105. A zis A w a Nil: Fericit monahul care se soco
teşte pe sine gunoiul tuturor56.
106. Auzind A w a Pim en cele despre Awa Nisteroe
că vieţuieşte în obşte, a dorit să-l vadă şi a descoperit
aceasta Bătrânului lui Nisteroe, ca să-l trimită la el.
Şi pentru că nu voia să-l trim ită pe el singur, nu l-a
trimis. Dar după puţine zile, iconomul obştii a avut
gândul de a-1 ruga pe Bătrânul său să-l lase la Awa Pi
men, pentru că voieşte să-i spună gândurile sale. Iar
el l-a lăsat, zicând: Ia şi pe fratele cu tine, că mi-a des
coperit m ie Bătrânul despre el şi neîndrăznind să-l
trimit singur, nu l-am trim is. Şi când a ajuns la Bătrâ
nul, iconomul i-a v orbit despre gândurile lui şi acela
l-a vindecat. După aceasta, Bătrânul l-a întrebat pe
frate, zicând: A w a N isteroe, cum ai dobândit virtutea
aceasta, că, dacă se întâm plă vreodată o tulburare în
obşte, nici nu v o rb eşti şi nici nu te amesteci? Şi fiind
mult silit de B ătrân, fratele a zis: Iartă-mă, awa! Când
am venit la în cep u t în obşte, am zis gândului meu: tu
şi măgarul una sunteţi. Aşa cum măgarul este bătut şi
nu vorbeşte, este o cărât şi nimic nu răspunde, la fel şi
tu, precum spune şi psalmistul: ...ca un dobitoc eram
* SS1 Corinteni 5,12-13. * “ Vezi 1 Corinteni 4,13.
736 PATERICUL MARE
înaintea Ta. D ar eu su n t p u ru rea eu T in e57.

1 0 7 . A zis A w a X an tie: C âinele e ste mai bun de
c â t m ine, d eo arece şi d rag o ste are, şi la judecată nu
ajunge58.
1 0 8 . A zis A w a O rsisie: 0 cărăm id ă crudă pusă la
tem elie aproape de un râu nu re zistă nicio zi, iar cea
arsă, ca piatra răm ân e. La fel şi un om care are cuget
tru p esc şi nu a fo st c ă lit în foc, precum Iosif în frica
lui Dumnezeu, se to p e şte când aju nge la stăpânire.
Căci au m ulte isp ite c e i ce su n t în m ijlocul oamenilor.
Este bine ca cineva, cu noscân d u -şi m ăsura proprie,
să fugă de greu tatea con du cerii. Iar cei întăriţi în cre
dinţă su nt n eclin tiţi59. Iar d esp re a c e s t preasfânt Iosif,
dacă va voi cineva să v o rbească, va spune că nu era
păm ântesc! Prin câte a fo st în c e rca t şi în ce ţară, în
care nu era atunci urm ă de frică de evlavie. Dar Dum
nezeul părinţilor lui era cu el şi l-a sco s pe el din toate
necazurile. Şi acum e ste îm preu nă cu părinţii lui în
îm părăţia Cerurilor. Şi noi, deci, cunoscând măsurile
noastre, să ne luptăm , p entru că num ai aşa vom pu
tea să scăpăm de ju d ecata lui Dumnezeu.
109. Odată, cârm uitorul ţinutului a închis pe cine
va din satul A w ei Pim en. Şi au v enit to ţi să-l roage pe
Bătrân să m eargă şi să-l sco ată din închisoare. Iar el
a zis: Lăsaţi-m ă trei zile, şi apoi voi m erge. S-a rugat,
deci, A w a Pim en la Domnul, zicând: Doamne, nu-mi
da darul acesta, d eoarece nu m ă vor m ai lăsa să stau
în locul acesta. A venit, deci, B ătrânul să-l roage pe
* 57Psalmul 7 2 , 22. * 58Adică nu ajunge să judece pe alţii.
♦ 591 Corinteni ÎS, 58.
cârmuitor. Iar a c e s ta i-a zis: Pentru un tâlhar mă rogi,

awa? Iar B ătrânu l s-a bucurat că nu a primit favoare
de la acela.
110. A zis A w a Pim en că un bate a întrebat pe
A m Alonie, zicând: Ce este dispreţuirea? Şi a zis Bă
trânul: Să fii m ai p re jo s decât necuvântătoarele şi să
ştii că acestea nu su n t judecate.
111. Zicea A w a Iosif: Şezând noi odată cu A m Pi
men, acesta l-a nu m it pe Agathon awa. Şi i-am zis:
Este tânăr, p entru ce îl num eşti pe el awă? Şi a zis
A m Pimen: Gura lui l-a făcut să fie numit awă.
112. A zis A w a Pim en că pentru aceea suntem duşi
în multe ispite, p entru că nu păzim rânduiala şi nu
mele noastre, precum şi Scriptura zice. Nu vedem pe
femeia cananeeancă, care a primit numele60 ce i s-a
dat şi pentru a ceasta M ântuitorul i-a dat odihnă61. De
asemenea, pe Abigail62, că a zis lui David: La mine este
păcatul! Şi a auzit-o şi a iubit-o pe ea? Abigail ia chi
pul sufletului şi David al dumnezeirii. Căci dacă sufle
tul se osândeşte pe sin e înaintea Domnului, îl iubeşte
pe el Domnul.
113. A zis A w a Pim en: Nu te măsura pe tine în
suţi63, ci alip eşte-te de cel ce vieţuieşte bine.
114. Un frate l-a în tre b a t pe Awa Pimen: Care sunt
♦ 60Amintim că femeia a fost asemănată cu câinii: Nu este bine
să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor (Matei 1 5 , 26). # “ Ma
tei 15,21-28. * “ 1 Regi 2 5 ,2 -4 0 . Abigail era soţia cârmuitorului
Nabal Carmelitul. Când Nabal a refuzat să dea hrană soldaţilor
lui David, şi acesta mânios se pregătea să-l atace, Abigail a salvat
situaţia prin înţelepciunea ei, asumându-şi toată răspunderea.
* 63Nu te lua în calcul pe tine, nu te bizui pe puterile tale.
738 PATERICUL MARE
cele în a lte? Şi a zis lui B ă trâ n u l: D re p ta te a ta 64!

1 1 5 . A zis A w a P im e n c ă A w a P afn u tie era mare şi
alerga la s lu jirile 65 m ici.
1 1 6 . A zis ia ră şi c ă u n fra te c a re tră ia în obşte a
în tre b a t p e A w a V isa rio n : Ce s ă fac? Ia r Bătrânul i-a
zis: P ă stre a z ă tă c e r e a şi n u t e m ă su ra p e tin e însuţi!
1 1 7 . A z is ia ră şi: D acă t e m ic şo re z i pe tine însuţi,
vei avea o d ih n ă în o ric e lo c t e v e i aşeza.
1 1 8 . A zis A w a P im e n c ă d acă va aju nge omul la
cuvântul A postolului: T o a te su n t c u ra te pen tru cei cu
ra ţi66 s e va v e d e a p e sin e m ai m ic d e c â t to ată făptura.
A zis fra te le: Cum p o t să m ă pu n p e m ine însum i mai
jo s d ecâ t u cigaşu l de o a m e n i? A zis B ătrânu l: Dacă va
aju nge om ul la a c e s t cu v ân t şi v a v ed ea p e un om uci
gând, va zice: El a fă c u t n u m ai a c e s t p ăcat, iar eu ucid
în fieca re zi.
1 1 9 . F ratele a c e r c e ta t d esp re acela şi cuvânt pe
A w a Anuv, spu nân d u -i că A w a P im en a zis a şa şi aşa.
Şi i-a zis A w e i Anuv: D acă va aju n g e om ul la cuvân
tul a cesta şi va v ed ea lip su rile fratelu i său, face ca
♦ MCel mai posibil înţeles al acestei apoftegm e este cel conform
căruia „cele înalte" se referă la m ăsurile omeneşti, când se înalţă
omul pe sine. Această erm inie justifică răspunsul dat de Awa Pi
men, care spune că dreptul tău sau drep tatea ta reprezintă cele
înalte. In Evanghelia Mântuitorului avem un cuvânt care trimite
la cele înalte ale omului: căci ceea ce la oam eni este înalt, urâciu
ne este înaintea lui Dumnezeu (Luca 1 6 ,1 5 ) . Aceeaşi înţelegere
o aflăm în cuvântul paulin: Nu cugetaţi la cele înalte, ci lăsaţi-vă
duşi spre cele sm erite (Rom. 1 2 ,1 6 ) . * “ Mucpâţ AeiTOupyleţ -
Cuvântul liturghie, în înţelesul bisericesc-m onastic, are o cono-
taţie multiplă, de la ascultări şi pravilă călugărească până Ia Tai
na Dumnezeieştii Euharistii. + “ Tit 1 ,1 5 .
dreptatea67 lui să le înghită pe acelea. A zis lui fratele:

Care este d rep tatea lui? A răspuns Bătrânul: Ca me
reu să se o sân d ească pe sine!
120. A zis A w a Pim en că dacă omul se osândeşte
pe sine, rabd ă oriunde.
121. Un frate a zis A w ei Pimen: Dacă voi cădea în-
tr-o greşeală ru şinoasă, gândul meu mă va mistui şi
mă va osândi: De ce ai căzut? A zis lui Bătrânul: Dacă
în ceasul în care cade omul în greşeală va zice: Am
păcătuit!, în d ată în cetează gândul.
122. Ziceau d esp re A w a Pimen că niciodată nu
voia să spună cuvântul său peste al altui Bătrân, ci
mai curând îl lăuda întotdeauna.
123. Ziceau că d acă veneau unii la Awa Pimen, îi
trim itea m ai în tâi la A w a Anuv, deoarece acela era
mai m are de an i68. Iar A w a Anuv le zicea: Mergeţi la
fratele m eu, Pim en, că acela are darul cuvântului. Iar
dacă A w a Anuv stă te a acolo, lângă Awa Pimen, Awa
Pimen nu v o rb ea d eloc cât era de faţă.
124. Un frate stătea în afara satului său şi mulţi ani
nu a urcat în s a t Şi zicea fraţilor: Iată câţi ani am aid
şi nu am u rcat niciodată în sat, iar voi vă duceţi. Şi au
spus A w ei Pim en despre el. Iar Bătrânul a zis: Eu, dacă
eram, aş fi u rcat n oaptea şi aş fi dat un ocol satului, ca
să nu se laude gândul m eu că nu am urcat niciodată.
125. A zis A w a Pim en: Omul are nevoie de cugeta
re sm erită şi de frica lui Dumnezeu totdeauna, ca de*
răsuflarea c a re ie se pe nas._________ _
* 67Dreptatea are aid, ca şi în limbajul biblic, sensul de virtute.
* “ Awa Anuv era primul născut între cei şapte fraţi după trup
care trăiau împreună.
740 PATERICUL MARE
1 2 6 . A fo s t î n t r e b a t A w a P im e n d e u n frate: Cum
tre b u ie s ă fiu în lo cu l u n d e v ie ţu ie s c ? Şi a zis lui Bă
trâ n u l: S ă ai c u g e t de s tr ă in 69 o riu n d e v ei locui, pentru
a nu că u ta s ă ai cu v â n t în fa ţa lor, şi v ei avea odihnă.
1 2 7 . A zis ia ră ş i: A s e a ru n c a p e sin e înaintea lui
D u m nezeu şi a n u s e m ă s u r a p e s in e şi a s e lepăda de
v o ia p ro p rie , a c e s te a s u n t u n e lte a le sufletului.
1 2 8 . Un fra te l-a î n t r e b a t p e el, zicân d : A w a, la ce
tre b u ie s ă iau a m in te câ n d s ta u în ch ilie? A zis lui Bă
trân u l: Eu s u n t to tu ş i u n o m , a fu n d a t în adâncul no
ro iu lu i p â n ă la g â t şi p u rtâ n d s a rc in ă g re a pe umeri şi
strig ân d lui D u m n ezeu : m ilu ie şte -m ă !
1 2 9 . A z is A w a P im e n c ă fe ric itu l A w ă Antonie zi
cea: P u te re a c e a m a re a o m u lu i e s te să ia asupra sa
g re şe a la lui în fa ţa D o m n u lu i ş i s ă a ş te p te ispită până
la u ltim a su flare .
1 3 0 . A zis ia ră şi, su sp in â n d : T o ate v irtu ţile au in
tr a t în c a sa a c e a s ta , în a fa ră d e o sin gu ră virtute; şi
fără a c e a s ta cu o s te n e a lă r e u ş e ş te om u l s ă stea drept
L-au în tre b a t, d eci, c a re e s te a c e e a şi a zis: Ca omul să
se o sâ n d e a scă p e sin e.
1 3 1 . Un fra te l-a c e r c e t a t p e A w a P im en şi i-a zis:
Ce să fac? A zis lui B ă trâ n u l: M ergi şi ap ro p ie-te de cel
care zice „ce v re a u e u "70 şi v e i av ea odihnă. *
* "P ersp ectiv a o întâlnim la 1 Petru ( 2 , 1 1 ) , cu referire în ge

neral la toţi oamenii: Iubiţilor, vă îndem n ca pe nişte străini ce
sunteţi şi călători aici pe păm ânt, să vă feriţi de poftele cele tru
peşti care se războiesc îm potriva sufletului. Străinul care este
un locuitor provizoriu al unei aşezări nu ia p arte la treburile
obşteşti precum oamenii locului, ia r drepturile lui sunt limitate.
♦ 70Adică să te supui voinţei altcuiva. Să faci ce vrea acela.
D ESPR E SMERITA CUGETARE 741
1 3 2 . A zis, ia ră ş i, c ă A w a T h eo n as spunea: Chiar

dacă cin ev a d o b â n d e ş te o v irtu te, Dumnezeu nu-i dă
har, căci ş tie c ă n u a fo s t c re d in cio s ostenelii sale71. Dar,
dacă m erg e la a p ro a p e le său, atu n ci răm âne cu el72.
1 33. A zis ia ră şi: S ă nu îm p lin eşti voia ta. Este nevoie
mai curând să te s m e re ş ti p e tin e însuţi cu fratele tău73.
1 3 4 . A z is ia r ă ş i: D a că o m u l p ăze şte rânduiala lui,
nu se va tu lb u ra .
1 3 5 . A z is ia r ă ş i: O m ul, d a că nu p ăzeşte ceea ce a
văzut, cu m p o a te s ă în v e ţe p e ap ro ap e le său?
1 3 6 . A z is ia r ă ş i: O m u l c a re lo cu ie şte îm preună cu
aproapele s ă u e s t e d a to r s ă fie c a un stâlp de piatră:
Ocărât fiin d s ă n u s e m â n ie , slă v it fiind să nu se înalţe.
1 3 7 . A z is A w a P im e n : E u zic c ă în locul unde este
aruncat s a ta n a , a c o lo s u n t a ru n c a t şi eu.
1 3 8 . Un fr a te l-a în t r e b a t p e A w a Pim en, zicând:
Nişte fra ţi lo c u ie s c îm p r e u n ă cu m ine. Vrei să le po
runcesc? A z is B ă tr â n u l: Nu! Fă m ai în tâi lucrul şi,
dacă v o r s ă v ie ţu ia s c ă , v ăd e i în şişi. A zis lui fratele:
Vor şi ei, p ă rin te , s ă le p o ru n c e s c . A zis lui Bătrânul:
Nu! Ci să t e fa c i lo r p ild ă ş i n u legiuitor.
1 3 9 . A z is A w a P im e n : D acă te cercetează pe tine
fratele şi v e i v e d e a p e a c e s t a c ă nu s-a fo lo sit de vizita
lui, c au tă în m in te a t a ş i a flă c a re e ra gândul pe ca-
re-1 aveai în a in te d e in t r a r e a lu i şi atu n ci vei cunoaşte
care e s te p r ic in a n e fo lo s ir ii lui. D acă vei face aceas-
ta cu c u g e t s m e r i t ş i în ţe le g e r e , v ei fi cu rat faţă de
* 71Foarte probab il cu sen sul că Dumnezeu cunoaşte dinainte
că acela nu v a p ă s tra ro d u l osten elilo r sale. * *Âpoftegma are
în vedere in tra re a în a s c u lta re a cuiva, lucru ce păstrează harul.
* 73Sau: în ain tea fratelu i tău .
742 PATERICUL MARE
ap ro ap ele tău, p u rtân d nu m ai g re şe lile tale. Căci dacă

om ul v a răm ân e cu ev lavie în ch ilia sa, nu va cădea
în greşeală, p e n tru că D u m nezeu e ste înaintea lui.
Aşa cum văd eu, d in tr-o astfe l de a şezare dobândeşte
om ul frica de D um nezeu.
1 4 0 . A zis iarăşi: De a c e e a su n tem într-o aseme
nea o sten eală, d e o a re c e nu v en im în ajutorul fratelui
nostru, pe ca re S crip tu ra n e în v aţă să-l primim. Sau
nu vedem pe fem eia can aan ean că, care urma Mântu
itorului strig ân d şi ru gând u -L să-i vindece fiica? Şi a
p rim it-o M ântu itoru l şi i-a d at od ihn ă74.
1 4 1 . A zis ia ră şi că stân d B ătrân ii odată şi mân
când, s-a rid icat să slu je a sc ă A w a Alonie. Şi văzân-
du-1, l-au lăud at, d ar el nu a răsp u n s nimic. I-a zis lui,
deci, cineva, d eo p arte: De ce nu ai răspuns Bătrânilor
care te lăudau? A zis A w a A lonie: Dacă le răspun
deam , m ă aflam p rim ito r de laude.
1 4 2 . A zis iarăşi: P ăm ântu l căru ia Domnul a porun
cit să I se ad ucă je rtfă e ste cugetul sm e rit75.
1 4 3 . E ra cineva ca re se n u m ea A w a Pamvo. Şi des
pre a cesta se spune că tim p de tre i ani a stat şi l-a ru
gat pe Dum nezeu, zicând: D oam ne, să nu mă slăveşti
pe p ă m â n t Şi a tâ t de m u lt l-a slăv it Dumnezeu, încât
nu putea cineva să se uite la el şi să-i vadă faţă de sla
va pe care o avea.
144. Povestea A w a P etru 76, zicând: Am plecat şap
te pustnici la A w a Sisoe, care lo cu ia în Klusma, să-l
rugăm să ne spună cuvânt. Şi a zis: Iertaţi-m ă, sunt
♦ 74Matei 1 5 ,2 2 -2 8 . * 75Psalmul 5 0 ,1 8 - 1 9 . * 76Anumiţi codiri
consemnează numele Pistos, iar alţii numele Petru. Noi amur
mat scrierea cea mai veche (ET).
om n e în v ăţat, d a r a m c e r c e ta t od ată pe A w a Or şi pe
Awa A thrâ. Şi A w a O r e ra bolnav de optsprezece ani.
Şi le-am p u s m e ta n ie ca să-m i spună cuvânt Şi a zis
Awa Or: Ce am eu s ă -ţi sp u n ? P leacă şi ce vezi aceea
să faci! D u m n ezeu e s te al acelu ia care are mult77, adi
că al celui c a re s e s ile ş te p e sin e la toate. Iar Awa Or
şi A w a A thr6 n u e ra u d in a cela şi loc. Dar au ajuns la
mare p ace în tr e ei, p â n ă cân d au ieşit din trup. Căci
era m are a s c u lta re a A w e i A thre şi cugetarea smerită
a A w ei Or. A şadar, am ră m a s pu ţine zile cercetându-i.
Şi am văzu t o m in u n e m are, pe care a făcut-o Awa
Athră. l-a ad u s c in e v a un p e ş te m ic şi A w a Athră voia
să-l g ătească B ă trâ n u lu i. Când tă ia cu cuţitul peştele,
l-a ch em at A w a O r şi a lă s a t cuţitul în mijlocul peş
telui fără să ta ie p â n ă la cap ăt. Şi m -am minunat de
marea lui a s c u lta re , d e o a r e c e nu a spus: Ai puţină
răbdare p â n ă ta i p e ş te le . Am zis A w ei Athrâ: Cum ai
aflat a c e a stă a s c u lta re ? Şi m i-a zis: Nu este a mea, ci
a Bătrânului. Şi m -a lu a t, zicân d u -m i: Vino să vezi as
cultarea lui. Şi a fr ip t p e ş te le , d ar l-a stricat într-adins,
apoi l-a dus B ă trâ n u lu i şi a c e s ta l-a m âncat fără să
zică nim ic. Şi a z is lu i: E s te b u n , p ărinte? Şi a răspuns:
Este bun fo a rte . D u p ă a c e e a i-a adus lui o bucată frip
tă bine. Şi a z is: L -a m s tr ic a t p e acesta, părinte. Şi a
răspuns, zicâ n d : Da, l-a i s tr ic a t puţin. Şi m i-a zis Awa
Athre: Ai v ă z u t c ă e s t e a s cu lta re a Bătrânului? Şi am
plecat d e la ei. Ş i c e a m v ăzu t, am făcut to t ce mi-a
stat în p u tin ţă s ă p ă z e s c ş i eu. A cestea le-a spus fra
ţilor A w a S is o e . D a r u n u l d in tre noi l-a rugat, zicând:*
* 77Matei 1 3 , 1 2 : Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi iar de
la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.
744 PATERICUL MARE
A rată-ne d rago ste şi sp u n e-n e şi tu însuţi un cuvânt

Şi a zis: Cine nu s o c o te şte în niciu n fel cunoştinţa sa
îm p lineşte to a tă Scrip tu ra. Iarăşi, un altul dintre noi
i-a zis: Ce e ste în stră in a re a , p ărin te ? Şi a zis: Să păs
tre z tă c e re a şi să nu am niciu n a m e ste c în orice loc aş
m erge. A ceasta e s te în străin are a.
1 4 5 . Ziceau d esp re A w a P etru şi despre Awa
Epim âh că se nevoiau îm p reu n ă în Raith. Şi când s-a
făcut m asă od ată în b ise rică , i-au silit să vină la masa
Bătrânilor. Şi după m u ltă o sten eală, num ai Awa Petru
s-a dus. Şi când s-au scu lat de la m asă, A w a Epimâh
i-a zis: Cum ai în d răzn it să te duci la m asa Bătrânilor?
Iar el i-a răsp u n s: D acă răm ân eam cu voi, fraţii m-ar
fi în d em n at ca pe un B ătrân să binecuvântez primul
şi aş fi fo st ca cel m ai m are d in tre voi. Plecând, însă,
lângă Părinţi, acolo eram cel m ai m ic dintre toţi şi cel
mai sm erit cu cugetul.
1 4 6 . A zis A w a P etru că nu tre b u ie să ne înălţăm
când Domnul va face ceva p en tru noi, ci mai curând
să m ulţum im că ne-am în v red n icit să fim chemaţi de
El. A ceasta e ste de folos să gândim în legătură cu ori
ce virtute.
1 4 7 . A zis A w a Pim en că zicea A w a Pafnutie: în
toate zilele vieţii Bătrânilor, de două ori pe lună i-am
cercetat, fiind faţă de ei la d ep ărtare de douăsprezece
mile78. Şi le ziceam to ate gândurile, d ar ei nimic nu-mi
ziceau, afară de aceasta: în o rice lo c te vei duce să nu
te m ăsori pe tin e în su ţi79 şi vei avea odihnă.
♦ 78Mila romană măsoară 1 5 3 5 de metri * 79Foarte frecvent în
tâlnit acest sfat care cuprinde un pic de obscuritate în înţelesul
tui. Am tradus literal pentru că am optat pentru înţelesul acesta:
148. Petru, preotul de la mănăstirea Dfos, dacă se

ruga vreodată cu cineva, din pricină că pentru darul pre
oţiei era nevoit să stea în faţă, din cugetare smerită se
aşeza pe sine în spate cu gândul, cum este scris în viaţa
Awei Antonie. Şi făcând aceasta, nu supăra pe nimeni.
149. A m ers unul dintre fraţi la Awa Sisoe în mun
tele A w ei A ntonie. Şi vorbind ei, i-a zis acela Awei
Sisoe: încă nu ai aju ns la măsura Awei Antonie, pă
rinte? Şi a zis lui B ătrânul: Dacă aveam unul din gân
durile A w ei A ntonie, m -aş fi făcut în întregime ca fo
cul. Dar cunosc un om care cu osteneală multă poate
să poarte gândul lui.
150. Un frate l-a în trebat pe Awa Sisoe, zicând:
Văd eu însum i că pom enirea lui Dumnezeu rămâne în
mine. I-a zis lui Bătrânul: Nu este un lucru mare să fie
gândul tău cu Dumnezeu. Lucru mare este să te vezi pe
tine însuţi m ai p rejo s decât toată făptura. Că aceasta
şi osteneala tru p ească duc la chipul cugetării smerite.
151. Au m ers unii la A w a Sisoe ca să audă de la el
cuvânt, dar el nu le-a v orbit nimic. La toate zicea: Ier-
taţi-mă! Iar ei, văzând coşurile lui, au zis ucenicului
său, Avraam: Ce faceţi cu aceste coşuri? Şi el a zis: Le
dăm pe ici, pe colo. Auzindu-1 Bătrânul, a zis: Şi Sisoe
mănâncă de ici şi de acolo. Iar ei auzind s-au folosit foar
te şi au plecat cu bucurie, zidiţi fiind de smerenia lui.
152. Trei B ătrân i au cercetat pe Awa Sisoe, auzind
cele despre dânsul. Şi a zis lui primul: Părinte, cum
mă pot m ântui de râul de foc? Iar el nu i-a răspuns.
A zis lui al d oilea: Părinte, cum pot să mă mântui de
a nu te măsura pe tine însuţi, adică a nu te evalua, a nu te estima,
a nu socoti cât eşti, câ t ai făcut etc.
746 PATERICUL MARE
scrâ şn ire a d in ţilo r şi de v ie rm e le n ead o rm it? A zis lui

şi al tre ile a : P ărin te, ce s ă fac c ă a m in tire a întuneri
cului celu i m ai d in afară80 m ă o m o ară? Răspunzând
B ătrânu l, le -a zis: Eu nu îm i a m in te sc de nimic din
acestea, căci iu b ito r de m ilo ste n ie fiind Dumnezeu,
n ăd ăjd u iesc că v a face cu m in e m ilă. Auzind cuvântul
acesta, B ă trâ n ii au p le c a t în trista ţi. D ar nevoind să-i
lase să p lece trişti, B ătrân u l, în to rcân d u -i din cale, a
zis: F ericiţi su n teţi, fraţilor, c ă ci v -am gelozit. Primul
d in tre voi a v o rb it d esp re râu l de foc şi al doilea des
pre ta rta r şi al tre ile a d esp re în tu n eric. Dacă o astfel
de ad u cere a m in te stă p â n e şte m in te a voastră, este cu
nep u tin ţă să p ăcătu iţi. Ce voi face eu, împietritul la
inim ă, că nu p o t să ştiu m ă c a r că e x istă iad pentru oa
m eni, şi de a c e e a în to t ceasu l p ăcătu iesc? Şi punând
m etan ie, i-au zis: P recu m am au zit, a ş a am aflat î81!
1 5 3 . Venind o d ată A w a S iso e la Klusma, au mers
la el n işte m iren i să-l vadă* Şi v o rbin d u -i ei multe, nu
le-a răspun s niciu n c u v â n t Mai în urm ă, unul dintre
aceia a zis: De ce n e c ă jiţi p e B ătrân u l? Nu mănâncă,
de acee a nici nu p o ate să v o rb ească. A răspuns atunci
Bătrânul: Eu când e ste n ev o ie m ăn ân c şi când este
nevoie v orbesc.
1 5 4 . Au v en it o d ată n işte a rie n i la A w a Sisoe, pe
m untele A w ei A ntonie, şi au în c e p u t să vorbească
îm potriva ortod ocşilor. D ar B ătrân u l nu le-a răspuns
lor nimic. Şi strigând pe u cen icu l său, i-a zis: Avraam,
adu-mi cartea Sfântului A tan a sie şi c ite ş te 82. Şi tăcând
* “ Matei 8 , 12; 22,13; 2 5 , 3 0 . * “ Psalmul 4 7 ,8 . * “ Este vor
ba despre cuvintele Sfanţului Atanasie împotriva arienilor, care
sunt cuprinse în lucrările sale dogm atice (ET).
D E SP R E SM ERITA CUGETARE 747
el, s-a a r ă ta t e r e z ia a c e lo r a ş i i-a slo b o zit cu pace.

1 55. Un fr a te l-a în t r e b a t p e A w a Sisoe Tebeul, zi
când: S p u n e-m i c u v â n t. Ş i a zis: Ce am eu să-ţi spun ţie?
Că citesc S c r ip tu ra N o u ă83 şi m ă în to rc la cea Veche84.
1 56. A celaşi fr a te a î n t r e b a t p e A w a Sisoe cel din
Petra cuvântul p e c a r e l-a sp u s A w a Sisoe Tebeul şi i-a
zis lui B ă trâ n u l: E u în p ă c a t m ă cu lc şi în păcat mă scol.
1 5 7 . A z is A w a S is o e : C au tă p e D um nezeu şi nu că
uta unde lo c u ie ş te .
158. Un fra te a în t r e b a t p e A w a Sisoe, zicând: Ce să
fac? A zis lui: L u cru l p e c a r e îl cau ţi e ste tăcerea desă
vârşită şi sm e re n ia . C ăci s c r is e s te : F ericiţi su n t c ei ca re
răm ân s ta to r n ic i în a c e s t e a 9S\A şa, deci, te poţi mântui.
159. A z is A w a S is o e u n u i fra te : Cum eşti? Iar el
a zis: îm i c h e lt u ie s c z ile le , p ă rin te . Şi a zis Bătrânul:
Dacă şi e u a ş c h e ltu i n u m a i z ile le 86, a ş fi m ulţum it.
1 6 0 . Un f r a t e l-a î n t r e b a t p e A w a Sisoe, zicând:
Spune-mi c u v â n t! I a r e l a z is : D e c e m ă sile şti să vor
besc în d e ş e r t? Ia tă , c e v e z i, a c e e a s ă faci!
1 6 1 . Z ice a u d e s p r e A w a S is o e c ă od ată, în tim p ce
şedea, a s t r ig a t c u g la s m a r e : Oh, c e n en o ro cire! A zis
lui u cen icu l: Ce a i, p ă r in t e ? A z is lu i B ătrân u l: Caut un
om să v o r b e s c ş i n u a flu .
1 6 2 . Z ice a u d e s p r e A w a S is o e c ă s -a îm bolnăvit.
Şi când e r a u n i ş t e B ă t r â n i la e l, a c e la v o rb ea cu al-
ţii. Şi i-au z is: C e v e z i, a w a ? Ş i e l le -a zis: Văd pe unii
* 83Noul T e sta m e n t. + MA w a S isoe a re în vedere întoarcerea la

Scriptura ce a v e c h e din p u n ctu l d e v e d e re al vieţuirii şi al măsu
rii. 0 lectu ră lib e ră în a c e a s t ă e rm in ie a r fi: Citesc, iată, Scriptura
cea Nouă d a r m ă în to r c c u v ie ţu ire a la c e a veche. + 8SVezi Isaia
30 ,1 8 . * “ A w a a r e în v e d e r e şi even tu ala pierdere a nopţilor.
748 PATERICUL MARE
venind p este m ine şi-i ro g ca să m ă m ai lase puţin să

m ă p ocăiesc. I-a zis lui unul d in tre B ătrâni: Şi dacă te
vor lăsa, acum p o ţi să te m ai fo lo se şti cu ceva pentru
pocăinţă? A zis lui B ătrân u l: C hiar dacă nu mai pot să
fac nim ic, m ai su sp in pu ţin p e n tru sufletul meu şi îmi
este de ajuns.
1 6 3 . Un frate l-a în tre b a t p e A w a Sisoe: Care este
calea care duce la sm e re n ie ? Şi a zis lui Bătrânul: Ca
lea care duce la sm e rita cu getare, aceasta este: înfrâ-
nare şi ru găciu ne la D um nezeu şi să te lupţi să fii mai
p rejo s d ecât to t omul.
1 6 4 . Zicea unul din B ătrân i că a în tre b at pe Awa
Sisoe, zicând: Cum spun în p salm d esp re idoli că sunt?
Şi a zis Bătrânul: E ste scris d esp re idoli că gură au, dar
nu vorbesc, ochi au, d ar nu văd, u rech i au şi nu aud87.
Aşa este d ator m onahul să fie. Şi că idolii sunt urâciu
ne. Şi m onahul să se so c o te a sc ă pe sin e urâciune.
1 6 5 . A zis A w a Sarm atâ: Vreau pe omul păcătos,
dacă ştie că a p ăcătu it şi se p o căieşte, decât pe omul
care nu a p ăcătu it şi cred e d esp re sin e că înfăptuieşte
dreptatea88.
166. A zis A w a S erin ie: Am p etrecu t timpul meu
secerând, cosând, îm pletin d şi, cu to ate acestea, dacă
mâna lui Dumnezeu nu m ă sătu ra, nu puteam să mă
satur.
167. A zis Amma Sin clitichia: P recum este cu ne
putinţă să se con stru iască o corab ie fără piroane, tot
♦ ^Psalmul 134, 1 5 -1 7 . * “ Trimitere evidentă la cuvântul
Mântuitorului Hristos: Zic vouă: Că aşa şi în cer va fi mai multă
bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouă
zeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă (Luca 15,7).
aşa este cu nep u tin ţă să se mântuiască cineva fără

smerită cugetare.
168. A zis iarăşi: U rm ează vameşului, ca să nu fii
împreună osân d it cu fariseul89. Şi pe Moise90 cel blând
alege-1, pentru ca inim a ta, care este de cremene91, să
o schimbi în izvoare de ape92.
169. Un frate l-a în tre b a t pe Awa Tithoe, zicând:
Spune-mi m ie cuvânt. Şi i-a zis: Ai credinţă în mine?
Şi a zis: Da! A zis, deci, lui: Mergi şi ceea ce m-ai văzut
pe mine făcând, să faci şi tu. Şi a zis lui: Ce văd, pă
rinte, la tine? A zis lui Bătrânul: Gândul meu este mai
prejos decât al tu tu ro r oamenilor.
170. A zis A w a Iperehie: Copac care se ridică la
înălţime este cu getarea sm erită.
171. A zis un B ătrân : Cel care are smerenie sme
reşte pe draci, ia r cel care nu are smerenie este batjo
corit de draci.
172. A zis iarăşi: Nu vorbi numai despre smerenie,
ci cugetă sm erit. Căci a te urca la lucrurile cele după
Dumnezeu e ste cu nepu tin ţă fără smerită cugetare.
173. Era un ep isco p în tr-o cetate şi cu lucrarea dia
volului a căzut în curvie. Deci, într-una din zile, când
s-a făcut ad unare în b ise rică şi nimeni nu ştia despre
păcatul lui, acela a m ărtu risit de la sine în faţa între
gului popor, zicând: Eu am căzut în curvie. Şi a pus
omoforul său pe je rtfe ln ic, zicând: Nu mai pot să fiu
episcopul vostru. Şi a strig at to t poporul cu plânset,
zicând: P ăcatul a c e s ta să fie peste noi, numai să rămâi
* wLuca 1 8 ,1 0 - 1 4 . * ’ ‘’Vezi Numeri 1 2 ,3 . ♦ ^Piatra cea mai
tare. Vezi Psalmul 1 1 3 , 8. # 92Apoftegma aceasta este pusă pe
seama lui Aw a Iperehie.
75 0 PATERICUL MARE
la episcopie. Şi răspunzând, a zis: Dacă vreţi să rămân

în episcopie, să faceţi ceea ce vă spun. Şi poruncind să
se închidă uşile bisericii, s-a aru n cat cu faţa la pământ
pe un prag şi a zis: Nu are p arte cu Dumnezeu cel care
ieşind nu calcă p este m ine. Şi după ce au făcut după
cuvântul lui şi a ie şit şi ultimul, a v enit glas din cer care
a zis: Pentru m ulta lui sm eren ie i-am iertat păcatul.
1 74. Unui m are pu stnic care a zis: De ce mă războ-
ieşti aşa, satană? satan a i-a răspuns, zicând: Tu eşti
cel care m ă războ ieşte cum plit.
175. Erau doi fraţi după trup. Şi a venit diavolul
să-i d espartă pe unul de altul. Deci, într-una din zile,
cel mai m ic a aprins candela. Şi lucrând dracul, a răs
turnat candela şi s-a sp art şi vasul. Şi de mânie fratele
lui l-a lovit. Şi acela a pus m etan ie zicând: Fii înde-
lung-răbdător, frate, şi iarăşi o voi aprinde. Şi iată, a
ieşit putere de la Dumnezeu şi a chinuit pe drac până
dimineaţa. Şi venind dracul, a v e stit mai-marelui său
cele întâm plate. Iar preotul păgânilor a auzit pe drac
povestind. Şi ieşind s-a făcut monah şi a păstrat de la în
ceput smerenia. Şi zicea că smerenia topeşte toată pute
rea vrăjmaşului, cum însumi am auzit de la el, că: Atunci
când aduc tulburare unui monah, se întoarce unul dintre
ei şi pune metanie şi stinge toată puterea mea.
176. Ziceau Părinţii: Cunună este pentru monah
sm erita cugetare.
177. A fost în treb at un B ătrân cum dobândeşte
sufletul sm erenie. Şi a răspuns: Când poartă de grijă
numai de relele lui.
178. A zis un Bătrân: Precum păm ântul niciodată
nu cade mai jos, la fel şi cel care se sm ereşte pe sine.
179. A zis un B ătrân: Smerenia nu se mânie şi nici

nu mânie pe cineva.
180. Pe un pu stnic dintre monahi l-a lovit peste
obraz un om în d răcit care spumega înfricoşător. Iar
Bătrânul s-a în to rs şi i-a dat şi celălalt obraz. Şi dracul,
neputând să suporte focul smereniei, a plecat îndată.
181. A zis un B ătrân: Când ţi se strecoară gând de
înaltă cugetare sau m ândrie, cercetează-ţi conştiinţa
dacă ai păzit to ate poruncile, dacă iubeşti pe vrăjma
şii tăi şi te în tristezi de m icşorarea lor şi dacă te ai
pe tine însuţi d rep t slugă netrebnică şi decât toţi mai
păcătos. Şi nici atunci să nu te înalţi cu cugetul, ca şi
când le-ai izbutit pe toate, ştiind că acest gând pe toa
te le destramă.
182. A zis un B ătrân: Cel care este cinstit sau lăudat
mai mult decât valoarea lui se păgubeşte mult Iar cel
care nu este cin stit deloc de oameni va fi slăvit de sus.
183. Un frate a în tre b a t pe un Bătrân: Este bine să
facă cineva m etanii m ulte? A zis Bătrânul: îl vedem pe
Isus Navi că i S-a a ră ta t Dumnezeu atunci când era cu
faţa la păm ânt93.
184. A fost în tre b a t un Bătrân: De ce suntem aşa
războiţi de draci? Iar el a zis: Pentru că lăsăm deopar
te armele noastre. D espre necinste vorbesc şi despre
smerenie şi n eag on isire şi răbdare.
185. Un frate a în tre b a t pe un Bătrân, zicând: Dacă
un frate îm i aduce cuvinte din afară, este cu voia ta,
awa, să-i spun să nu m i le mai aducă? A zis lui Bă
trânul: Nu! A zis lui fratele: De ce? Şi a zis lui Bătrâ-
uul: întrucât nici no i nu am putut vreodată să păzim
♦ 93Isus Navi 7 ,6 şi 10.
752 PATERICUL MARE
aceasta. Şi nu cum va, zicân d fratelu i să nu facă un lu

cru, să ne aflăm noi în şin e , după aceea, făcându-1. A
zis lui fratele: Ce tre b u ie , deci, să facem ? A zis Bătrâ
nul: Dacă voim , a tă c e a noi e ste de aju ns aproapelui.
1 8 6 . Un B ătrân a fo st în tre b a t ce este smerenia şi
a răspuns: D acă îţi va p ăcătu i ţie fratele tău şi îl vei
ie rta în ain te de a -ţi a ră ta p ocăin ţă.
1 8 7 . A zis un B ătrân : în to a tă isp ita nu căuta vină
oam enilor, ci num ai ţie în su ţi, zicând: Pentru păcatele
m ele m i se în tâm p lă acestea.
1 8 8 . Un frate a în tre b a t pe un Bătrân, zicând: Ce
e ste sm erita cu getare? Şi B ătrân u l a zis: Să faci bine
celo r care -ţi fac rele. A zis fratele: Dacă nu va ajunge
cineva la a cea stă m ăsură, ce să facă? A zis Bătrânul:
Să fugă, alegând tăcerea.
189. Un frate a în treb at pe un Bătrân, zicând: Care
este lucrarea înstrăin ării94? A zis Bătrânul: Am cunos
cut un frate înstrăinat, care s-a aflat în biserică. Şi s-a
întâm plat să se facă agapă şi a sta t cu fraţii la masă să
mănânce. Şi au zis unii: Cine l-a pus şi pe acesta? Şi i-au
zis: Scoală-te şi m ergi afară! Şi ridicându-se, a plecat.
Dar alţii, întristându-se, au p lecat după el şi l-au che
mat înapoi. Şi i-au zis: Oare ce era în inima ta când ai
fost scos afară şi iarăşi ai fo st adus înăuntru? Iar el a zis:
Am socotit în inima m ea că sunt ca un câine, care atunci
când este dat afară, iese, şi când este chemat, vine.
1 9 0 . Au v enit od ată unii în Tebaida la un Bătrân,
♦ ^înstrăinarea era ceea ce astăzi numim exil, adică a trăi ci
neva 1n Ioc străin. Desigur, aici este vorba despre înstrăinarea de
bunăvoie a monahului, care include în demersul său de lepădare
p ărăsirea locurilor natale.
aducând un în d ră cit ca să-l vindece. Şi Bătrânul, ru*

gându-se mult, a zis dracului: Ieşi din făptura lui
Dumnezeu. Iar dracul a zis Bătrânului: Voi ieşi, dar te
întreb un cuvânt. Spune-mi: Cine sunt caprele şi cine
oile95? Şi a zis Bătrânul: Caprele sunt eu, iar oile Dumne
zeu ştie. Şi auzind dracul, a strigat cu glas mare şi a zis:
lată, pentru sm erenia ta, ies. Şi a ieşit în ceasul acela.
191. Un m onah o a re ca re vieţuia la marginea Con*
stantinopolului, pe v rem ea împăratului Teodosie cel
tânăr96. Şi străb ătân d drum ul acela, împăratul i-a pă
răsit pe toţi şi a v en it sin gur să bată la poarta mona
hului. Şi deschizând, m onahul a înţeles cine era, dar
l-a primit ca pe un d reg ăto r de rând. Deci, după ce a
intrat, a făcut ru găciu ne şi s-au aşezat. Şi împăratul
a început să-l c e rce te z e cum sunt Părinţii din Egipt
Iar el a zis: Toţi se ro ag ă pentru mântuirea ta. Apoi
i-a zis: Să m ănânci puţin. Şi i-a înmuiat lui pâine şi a
pus puţin untdelem n şi sare şi a mâncat. Şi i-a dat lui
apă şi a băut. I-a zis ap o i lui îm păratul: Ştii cine sunt?
Iar el a zis: D um nezeu te ştie! Atunci i-a zis: Eu sunt
Teodosie îm păratul. Şi în d ată i s-a închinat lui Bătrâ
nul. Şi a zis lui îm p ăratu l: Fericiţi sunteţi voi cei care
nu aveţi grijile v ieţii. Cu adevărat, deşi sunt născut în
împărăţie, n icio d ată nu m -am bucurat de pâine şi de
apă ca astăzi. Căci am m â n ca t cu multă plăcere. Şi a
început de atu n ci îm p ă ra tu l să-l cinstească. Iar Bătrâ
nul, sculându-se, a p le c a t şi a m ers iarăşi în Egipt
* 95Matei 2 5 ,3 3 . ♦ %Nepotul lui Teodosie cel Mare. A fost numit
cel tânăr ca să se d eosebească de bunicul său cu acelaşi nume.
După moartea tatălui său, Arcadie, la vârsta de şapte ani, a fost
Proclamat îm părat sub epitropi (4 0 8 -4 5 0 &H.).
754 PATERICUL MARE
192. Un B ătrân an ah o ret, care ră tă ce a prin pustie,

zicea în sin ea lui că a d o bân d it v irtu ţile şi se ruga lui
Dumnezeu, zicând: A rată-m i, d acă su nt în urmă la
ceva şi voi face. Şi v rând D um nezeu să-i smerească
gândul lui, i-a zis: M ergi la arhim and ritu l97 cutare şi
ceea ce-ţi va spune să faci. D um nezeu i-a descoperit
arhim andritului, zicând: Iată cu tare anahoret vine la
tine. Spune-i să ia un b ici şi să p ască porcii. Venind
Bătrânul, a b ătu t la p o artă şi a in tra t la arhimandrit
Şi îm brăţişân du -se, s-au aşezat. A zis lui anahoretul:
Spune-m i ce să fac ca să m ă m ântuiesc. Şi a zis lui:
Ceea ce-ţi voi spune, vei face? Iar el a zis: Da! A zis lui:
Ia un bici şi m ergi de p aşte porcii. Şi plecând, anaho
retul p ăştea porcii. Iar cei care-1 văzuseră şi auziseră
despre el, văzându-1 p ăscân d porcii, ziceau: Priviţi pe
m arele an ah oret d esp re care am auzit. Iată, şi-a ieşit
din fire. Are drac şi p aşte porcii. Văzând Dumnezeu
sm erenia lui, că răbd a în felul a cesta batjocurile oa
menilor, l-a slo bo zit iarăşi să m eargă la locul lui.
1 9 3 . A zis un B ătrân : Să nu zici în inim a ta împotri
va fratelui tău, că ai m ai m ultă trezv ie şi eşti mai nevo
itor d ecât el, ci supu ne-te cu Harul lui Hristos duhului
sărăciei98 şi iubirii nefăţarn ice, ca să nu umbli cu duh
de laudă şi să-ţi pierzi osten eala. Căci scris este: Cel
căru ia i se p a re că stă s ă ia sea m a s ă nu cad ă " . Dres
cu sare100 să fii în Domnul.
194. A zis un B ătrân: N iciodată nu m i-am încălcat
rânduiala m ea p entru a m erge la înălţim e şi nici nu
* 97în primii ani ai creştinismului, arhimandritul se numea cel
care conduce şi răspundea de un num ăr de mănăstiri. * ,8Matei
5 ,3 . * W1 Corinteni 1 0 ,1 2 . * 100Coloseni 4 ,6 .
m-am tulburat când am fost adus la smerenie. Căd

toată grija m ea este să cer cu stăruinţă lui Dumnezeu
până mă va scoate din omul cel vechi.
195. Un frate a în trebat pe un bătrân, zicând: Spu-
ne-ne nouă despre mântuire, aw a! Iar el a zis: Şi dacă
aş spune, nu vom păzi cuvântul, pentru că pământul
nostru este sărat101.
196. Ziceau Bătrânii: Când nu suntem războiţi,
atunci trebuie mai mult să ne smerim. Căci Dumne
zeu, cunoscând slăbiciunea noastră, ne acoperă. Şi
dacă ne lăudăm, se ia de la noi acoperământul Lui şi
pierim.
197. Unuia dintre fraţi i s-a arătat diavolul pre
schimbat în înger de lumină, zicând: Eu sunt Gavriil
şi am fost trim is la tine. Iar el i-a zis lui: Vezi ca nu
cumva să fi fost trim is la altul, căd eu nu sunt vrednic.
Şi diavolul îndată s-a făcut nevăzut.
198. Ziceau Părinţii că şi chiar de ţi se arată un în
ger adevărat, nu primi, ci smereşte-te pe tine, zicând:
Nu sunt vrednic să văd înger, căci trăiesc în păcate.
199. Ziceau despre un Bătrân că, şezând în chilia sa
şi luptându-se, a văzut pe draci aievea şi i-a batjoco
rit. Iar diavolul, văzându-se pe sine biruit de Bătrân,
venind, i s-a arătat, zicând: Eu sunt Hristos! Iar Bătrâ
nul, văzându-1 pe el, şi-a închis ochii. Atunci, diavolul
i-a zis: De ce îţi închizi ochii? Eu sunt, Hristos! Şi răs
punzând, Bătrânul i-a zis: Eu nu vreau să-l văd aici
pe Hristos. Auzind aceasta, diavolul s-a făcut nevăzut
200. Unui alt B ătrân dracii îi ziceau: Vrei să-L vezi
pe Hristos? Iar el le-a zis: Anatema vouă şi la ceea ce
* 101Este sărat şi nu dă rod, nu produce (ET).
756 PATERICUL MARE
spuneţi! Căci eu cre d lui H risto s Cel ca re a zis: De vă

va z ic e cin ev a : la tă , M esia e s te a ic i sau d in colo, să nu-l
c re d eţi102. Şi în d a tă s -a fă c u t n ev ăzut.
201. Se p o v e ste a d esp re un B ă trâ n o arecare că a fă
cu t şap te zeci de să p tă m â n i m ân cân d o dată pe săptă
m ână. C erea d e s c o p e rire d e sp re un loc din Scriptură,
d ar D um nezeu nu i-a d e sc o p e rit. Şi a zis în sinea lui:
D acă a tâ ta o ste n e a lă am fă c u t şi nim ic nu am reuşit,
voi m erge, d eci, la fra te le m eu şi-l voi în treb a pe el. Şi
cum a în ch is p o a rta să p le ce , i-a fo st trim is un înger
al Dom nului, zicân d : Cele şa p te z ec i de săptămâni pe
care le -ai p o s tit nu au a ju n s la D um nezeu. Dar când
te -a i s m e rit p e tin e , ie şin d sp re frate le tău, am fost
trim is să -ţi v e ste s c a c e s t cuvânt. Şi înştiinţându-1 de
aceasta, în d ată s -a în d e p ă rta t de el.
202. A zis un B ă trâ n : D acă cin ev a va porunci cu fri
că de D um nezeu şi s m e re n ie fratelu i să facă un lucru,
cuvântul acela care ie se p e n tru Dum nezeu îl face pe
frate să se supu nă şi să îm p lin e a scă ce i s-a poruncit.
Iar d acă cineva v re a să p o ru n cea scă fratelui - nu cu
frică de Dum nezeu, ci v rân d prin pu tere să-l stăpâ
n ească pe el - D um nezeu, Cel c a re v ede cele ascunse
ale inim ii, nu-l în ştiin ţe a z ă pe a cela să asculte. Căci
vădită e ste lu crare a făcu tă p e n tru Dumnezeu, pre
cum vădită e ste şi c ea făcu t p rin a u to rita te 103. Căci al*
* 102Matei 24, 2 3 . + 103Adică, lucrarea pe care o face cineva
exercitând puterea sau autoritatea sa de stareţ sau conducător
asupra celuilalt Este una dintre cele mai clare exprimări privi
toare la adevărata întem eiere a poruncii adresate celuilalt De
obicei este vorba despre cei mai m ari care poruncesc celor mai
mici. Prin urmare, una este motivaţia care trim ite la Dumnezeu
lui Dumnezeu e ste lucrul sm erit şi cu rugăminte, iar

cel cu a u to ritate um ple de mânie şi tulburare, pentru
că este de la cel viclean.
203. A zis un B ătrân : Vreau mai curând înfrângere
cu sm erenie d ecâ t biruinţă cu mândrie.
204. A zis un B ătrân : Nu dispreţui pe cel de lângă
tine. Căci nu ştii d acă este în tine sau în el Duhul lui
Dumnezeu. Iar când zic cel de lângă tine, înţeleg pe
cel care-ţi slu jeşte.
205. Un frate a în tre b at pe un Bătrân, zicând: Dacă
voi locui cu un frate şi văd lucru dincolo de ceea ce se
cuvine, îţi e ste cu voia să vorbesc? A zis Bătrânul: Dacă
sunt mai m ari ca tin e sau de aceeaşi vârstă, mai cu-
rând să taci şi vei avea odihnă. Căci în aceasta te mic*
şorezi pe tin e şi te faci fără de grijă. A zis lui fratele: Ce
voi face, deci, părinte, căci mă tulbură duhurile? A zis
Bătrânul: Dacă e şti neputincios, aminteşte-le o dată
cu cuget sm erit. Iar d acă nu te ascultă, lasă osteneala
ta înaintea lui Dumnezeu, adică părăseşte-ţi voia pro
prie. Dar ia am inte să nu te arăţi, pentru ca grija ta să
se facă după Dum nezeu. Aşa cum văd, însă, este mai
bine a tăcea, căci aceasta este smerită cugetare.
206. Un frate s-a în trista t împotriva unui alt frate.
Şi auzind acela, a v e n it să-i pună metanie. Dar el nici
nu i-a deschis p o arta. A cela a plecat, deci, la un Bătrân
şi i-a zis lui lucrul. Şi răspunzând Bătrânul, i-a zis: Vezi
şi alta este cea care trim ite la propria autoritate pe care ţi-o dă
eventual funcţia sau poziţia ta, sau chiar calităţile firii tale. în
original este folosit cuvântul ctuSevrla, care se traduce în lim
ba română prin autoritate, adică puterea care decurge dintr-o
funcţie sau poziţie oarecare.
758 PATERICUL MARE
c a nu cu m v a s ă -ţi fi d a t d r e p ta te în in im a ta, căutând

v in ă fra te lu i tă u c u m c ă a c e la e s te p ricin a , ia r pe tine
în su ţi s ă te fi în d re p tă ţit, şi d e a c e e a n u a fo st înştiin
ţ a t să -ţi d esch id ă . în p lu s, îţi sp u n a c e a s ta : Chiar dacă
a c e la a p ă c ă tu it104 îm p o triv a ta , m erg i, pu ne în inima
ta că tu a i p ă c ă tu it îm p o triv a lu i şi în d re p tă ţe şte ast
fel p e fra te le tău . Şi a tu n ci D u m n ezeu îl înştiinţează105
p e a c e la să s e îm p a c e cu tin e . Şi în cred in ţân d u -se fra
te le , a fă c u t a şa . Şi p le câ n d , a b ă tu t la fratele acela.
Şi n u m ai c e l-a s im ţit d in ă u n tru , a c e la a pus primul
m e ta n ie şi d e sc h iz â n d u -şi b ra ţe le , l-a îm b răţişat din
su flet. Şi s -a fă c u t a m â n d u ro ra m u ltă pace.
207. Z iceau d e s p re un u l d in tre P ărin ţi că i-a cerut
cu s tă ru in ţă lu i D u m n ezeu tim p d e şa p te ani un dar
* 104Am folosit tra d u ce re a ex a ctă a termenului grecesc

apotprdcva) - a păcătui, şi nu a greşi, pentru a arăta că părinţii
pustiei folosesc cuvântul a păcătui şi cu rap o rtare la Dumnezeu,
şi cu rap ortare la oam eni. * 105în ştiin ţarea sau informarea sau
atenţionarea omului de c ă tre Dumnezeu, în chip tainic, numai
de El ştiut, în legătură cu un lucru sau altul este o realitate frec
vent întâlnită în sp iritualitatea părinţilor pustiului, ca, de altfel,
şi în spiritualitatea m onahală în general, ch iar până în ziua de
astăzi. Recursul la a ce a stă înştiinţare din p artea lui Dumnezeu,
indiferent rine a r fi acela şi c e s -a r fi întâm plat în relaţia dintre el
şi subiectul vorbirii, a ra tă o spiritualitate ca re nu se epuizează la
nivel uman, ci îi lasă loc de acţiune lui Dumnezeu. Ne arată iată,
că nu trebuie epuizate m ijloacele de intervenţie între cei doi, ci
trebuie nădăjduit la intervenţia lui Dumnezeu. Aici intervenţia
lui Dumnezeu este determ inată de s ta re a lăuntrică a celor doi.
Dumnezeu îl înştiinţează pe celălalt să-şi schim be inima şi atitu
dinea dacă gestul tău este unul sincer, cu acoperire în inima ta.
Dacă este numai un gest exterio r - îi pui m etanie, de exemplu -
dar în inima ta te îndreptăţeşti pe tine însuţi, atunci Dumnezeu
nu-1 înştiinţează pe celălalt
duhovnicesc şi i-a dat. A plecat, deci, la un mare Bă

trân şi i-a v e s tit lui d esp re harism ă. Dar Bătrânul ace
la, auzindu-1, s -a în trista t, zicând: Multă osteneală. Şi,
apoi, i-a zis: M ergi şi fă alţi şapte ani, rugându-L pe
Dumnezeu să rid ic e d e la tin e harisma, căci nu-ţi este
spre folos. P lecân d , d eci, a făcut aşa, până când s-a ri
dicat de la el d arul.
208. Un fra te a în tre b a t pe un Bătrân, zicând: Ce
este sp o rire a106 c e a după Dumnezeu a omului? A zis
Bătrânul: S p o rire a om ului este smerenia. Căci, cât se
coboară în s m e re n ie , a tâ t se ridică în sporire.
209. A zis un B ă trâ n : Sau fugi şi ocoleşte pe oameni,
sau am ăgeşte lu m ea şi pe oam eni făcându-te pe tine
însuţi fără de m in te 107 în m ulte.
210. A zis un B ă trâ n : Dacă vei zice cuiva iartă-mă,
smerindu-te p e tin e în su ţi, îi arzi pe draci.
211. A zis u n B ă trâ n : Dacă dobândeşti tăcere, să
nu te so co te şti p e tin e în su ţi ca izbutind o virtute, ci
spune: n ev red n ic s u n t şi pen tru a vorbi!
212. A zis u n B ă trâ n : Dacă morarul nu ar pune
acoperăm ânt p e s te o ch ii animalului, atunci acesta
s-ar în to arce şi a r m â n ca plata sa. Aşa şi noi, primim
prin ico n o m ie a c o p eră m in te de la Dumnezeu, ca să
nu vedem c e e a c e lu crăm b in e şi să ne fericim pe noi
înşine şi p e n tru a c e a s ta să ne pierdem plata. De aceea
* 10®Filipeni 1, 2 5 . * 107ln original este cuvântul po>p6ţ, care
este antonimul lui awtppwv şi înseamnă mai curând Şiră minte,
prost sau nebun. Folosit în vocabularul biblic, cuvântul este tra
dus de ediţiile rom âneşti cu nebun. Posibilă trimitere la textul
din 1 Corinteni 3 ,1 8 : Nimeni să nu se amăgească. Dacă i se pare
cuiva, între voi, că este înţelept în veacul acesta, să se facă ne
bun, ca să fie în ţe le p t
760 PATERICUL MARE
suntem lăsaţi din când în când prad ă gândurilor mur

dare şi num ai pe a c este a le vedem , ca să ne osândim.
Şi aceste gânduri m u rd are ni se fac nouă acoperăminte
pentru puţinul b in e pe care-1 facem . Căci, atunci când
omul se osân d eşte pe sin e însuşi, nu va pierde plata sa.
2 1 3 . Un B ătrân a fo st în tre b a t ce e ste smerenia.
Şi răspunzând, a zis: S m e re n ia e ste lucrare mare şi
dum nezeiască. Iar ca le a s m e re n ie i sunt ostenelile
tru p eşti şi a te avea pe tin e m ai p ăcăto s şi mai prejos
d ecât toţi. Şi a m ai zis B ătrân u l: A ceasta înseamnă să
nu iei seam a la p ă ca te le străin e, ci totdeauna la ale
tale şi să te rogi lui D um nezeu n eîn cetat.
2 1 4 . Un frate a în tre b a t p e un B ătrân, zicând: Spu
ne-m i un lucru, ca să-l p ăzesc şi să tră ie sc prin el. Şi a
zis B ătrânu l: Dacă d efăim at fiind p oţi să duci, aceasta
este lucru m are, m ai p resu s d ecât to ate virtuţile.
2 1 5 . A zis un B ătrân : Cel care duce dispreţuirea108,
defăim area109 şi paguba, acela se poate mântui.
2 1 6 . A zis un B ătrân : Să nu ai cunoştin ţă cu egu
menul, nici să m ergi d es la el. Din aceasta poţi să ai
şi îndrăzneală, şi apoi vei d ori tu în su ţi să fii egumen.
2 1 7 . Un b ă rb a t sfânt, văzând pe cineva păcătuind, a
plâns cu am ar şi a zis: A cesta astăzi, şi eu sigur mâine.
Deci, oricum a r păcătui cineva în ain tea ta, să nu-1 ju
deci, ci să te soco teşti pe tin e m ai păcătos decât acela.
2 1 8 . Un frate o a re ca re era în o b şte şi purta pe ume
rii săi toate sarcin ile110 fraţilor. Până şi pentru desfrâu
se osândea pe sin e în su şi: Eu am făcu t aceasta! Unii
♦ “ •Vezi Psalmul 1 1 8 ,2 2 . * 109Vezi 2 Corinteni 1 2 ,1 0 . * u0Po-
sibilă trimitere ia Galateni 6 ,2 .
dintre fraţi, n eştiin d fapta lui, au început să murmure

împotriva lui, zicând: Câte lucruri rele a făcut acesta
şi nici nu lucrează! Iar a w a , cunoscând fapta lui, zicea
fraţilor: Vreau m ai curând o rogojină de la acesta, fă
cută cu cuget sm erit, d ecât pe ale voastre multe, făcu
te cu m ândrie. V reţi să prim iţi înştiinţare de la Dum
nezeu? Şi a adus tre i rogojini ale acelora şi o rogojină
a fratelui. Şi aprinzând foc, le-a aruncat în el şi au ars
toate, în afară de ro g ojin a fratelui. Şi văzând aceasta,
fraţii s-au în frico şat şi i-au pus aceluia metanie şi l-au
avut pe el după acee a ca pe un părinte.
219. Un m onah oarecare, fiind rănit de cineva, ţi-
nându-se de rană, a pus m etanie celui care-1 rănise.
220. A zis un B ătrân : Să nu pui în inima ta învinui
re împotriva fratelui tău pentru niciun lucru.
221. A fo st în tre b a t un Bătrân; Cum spun unii că
văd vedenie de îngeri? Şi a răspuns: Fericit este cel
care îşi vede p ăcatele sale totdeauna.
222. Un B ătrân oarecare era la Iordan şi, intrând
în vreme de a rşiţă în tr-o peşteră, a aflat înăuntru un
leu, care a în cep u t să scrâşnească din dinţi şi să ragă.
Şi Bătrânul i-a zis: De ce te strâmtorezi? Este un loc
care ne încape şi pe m ine, şi pe tine. Iar dacă nu vrei,
scoală-te şi ieşi afară. Şi leul, neputând să ducă aceas
ta, a ieşit.
223. Un frate a în tre b a t pe un Bătrân, zicând: De
ce, în timp ce pun m etan ie celui care are ceva împo
triva mea, îl văd pe acela neîmpăcându-se cu mine? Şi
i-a zis lui B ătrânu l: Spune-m i adevărul, nu cumva, în
timp ce îi faci lui m etan ie, îţi faci în inima ta dreptate,
762 PATERICUL MARE
zicând că el a g reşit îm potriva ta şi îi ceri iertare pen

tru că aşa este p oru nca? Şi fratele a zis: Da, aşa este!
I-a zis lui, deci, B ătrânu l: De acee a nu-1 înştiinţează
Dumnezeu pe acela să se îm p ace cu tine, pentru că tu
nu-i pui m etan ie cu co n ştiin ţa că tu ai păcătuit împo
triva lui, ci m ai curând so co te şti că el a păcătuit îm
potriva ta. Ci, aceasta se cuvine: Chiar dacă acela ţi-a
păcătuit ţie, pune în inim a ta că tu eşti cel care a păcă
tu it îm potriva lui şi în d rep tăţeşte astfel pe fratele tău.
Atunci, Dumnezeu va în ştiin ţa pe el să se împace cu
tine. Şi i-a p o vestit lui B ătrânu l a c e st exemplu. Erau
nişte m ireni evlavioşi. Şi înţelegând u-se ei, au ieşit
din lum e şi s-au făcut m onahi. Şi fiind purtaţi de râvnă
multă după glasul Evangheliei, dar fiind şi necunoscă
tori, s-au făcut pe ei în şişi eunuci111 pentru împărăţia
Cerurilor112. Şi auzind arhiepiscopul, i-a afurisit113 pe
ei. Ei însă, părându-li-se că au făcut bine, s-au mâniat
îm potriva lui, zicând: Noi ne-am făcut eunuci pe noi
înşine pentru îm părăţia Cerurilor şi acesta ne-a afu
risit? Să m ergem să ne plângem îm potriva lui la arhi
episcopul Ierusalim ului. Şi plecând, au vestit aceluia
totul. Şi arhiepiscopul le-a zis: Şi eu m ă separ de voi.
Şi întristându-se de aceasta au p lecat în Antiohia, la
arhiepiscopul de acolo şi i-au spus cele ale lor. Şi acela
i-a afurisit. Atunci au zis unii către alţii: Să mergem
la Roma, la papă, şi acela ne va apăra de aceştia toţi.
* m Adică, s-au castrat. + 112Matei 1 9 ,1 2 . * u3în original este
folosit cuvântul xwptţw, care înseamnă a separa şi are conotaţia
de a afurisi. Adică arhiepiscopul a impus ca pedeapsă la acest
păcat greu separarea lor de Biserică, spre înţelepţire.
Venind, d eci, la m arele arhiepiscop al Romei, i-au ves

tit tot ceea c e le-au făcu t ceilalţi arhiepiscopi, zicând:
Ara venit la tin e, p en tru că tu eşti capul tuturor. Dar şi
acela le-a zis: Şi eu m ă sep ar de voi şi să fiţi separaţi.
Fiind ei nedum eriţi, unii către alţii au zis: Ţin unul cu
celălalt, d eoarece se întâlnesc în sinod. Să mergem,
dar, la Epifanie, sfântul lui Dumnezeu, episcopul Ci
prului, că este p ro roc şi nu caută la faţa omului. Şi
cum se apropiau de cetatea acestuia, i s-a descoperit
lui despre ei. Şi trim iţând în întâmpinarea lor, a zis:
Nici în cetatea a ceasta să nu intre. Atunci, venindu-şi
ei în sinea lor, au zis: Cu adevărat, noi am greşit. Să
spunem că aceia pe ned rept ne-au afurisit, dar acest
proroc? Iată Dum nezeu i-a descoperit lui cele despre
noi. Şi s-au osân d it pe ei înşişi foarte tare pentru lu
crul pe care l-au făcut. Atunci, văzând Dumnezeu, cu
noscătorul inim ilor, că într-adevăr s-au osândit pe ei
înşişi, a în ştiin ţat pe Epifanie, episcopul Ciprului, şi
acela de unul singur a trim is să-i aducă. Şi după ce i-a
mângâiat, i-a p rim it la îm părtăşanie. Şi a scris arhie
piscopului A lexandriei: Prim eşte-i pe fiii tăi, căci s-au
pocăit cu adevărat.
224. A zis, deci, B ătrânu l: Aceasta este vindecarea
omului şi aceasta v rea Dumnezeu, ca omul să pună
greşeala lui asupra sa în ain tea lui Dumnezeu.
225. A zis un B ătrân : Vreau mai curând să mă înve
ţe cineva d ecât să în v ăţ eu pe altul!
226. A zis un B ătrân : Evlavia, împreună cu smerita
cugetare, este b u n ă în to ate împrejurările. De pildă,
este cineva care glum eşte, crezând că are har. Dar,
764 PATERICUL MARE
dacă face a c e s t lu cru m u lt tim p , va fi ju d e c a t în timp

ce cel evlavios, c a re s e a sig u ră p e sin e cu cugetarea
sm erită, to td e a u n a e s te cin stit.
227. A zis ia ră şi că s m e re n ia a re p u tere mai mare
d ecât to a tă stă p â n ire a . P o v e ste a unul d intre Părinţi
că doi ep isco p i e ra u u n u l a p ro a p e d e celălalt şi au
avut o d ată sfad ă un ul cu altu l. Unul e ra bogat şi stă-
pânitor, ia r c e lă la lt e ra s m e rit. Şi ce l p u tern ic căuta să
facă rău c e lu ila lt Şi a c e la a a u z it şi, ştiin d ce avea să
facă, a zis cleru lu i său : Vom b iru i cu harul lui Dum
nezeu. Şi i-au zis: S tăp ân e, c in e p o a te să-l biruiască
pe a cesta ? Şi zicea: Aveţi răb d are , fiilor, şi veţi vedea
m ila lui D um nezeu. A a şte p ta t, d eci, şi când avea ace
la p răzn u irea sfin ţilo r m u cen ici, a lu at clerul său şi
le -a zis: U rm aţi-m i m ie şi ce m ă v ed eţi pe mine fă
când, a c ee a să fa ceţi ş i voi şi avem să-l biruim. Iar ei
ziceau: O are ce a re să facă? Şi v enind către el, în timp
ce tre c e a cu litan ia şi to a tă c e ta te a e ra adunată, a că
zut la p icio arele lui, îm p reu n ă cu to t cleru l lui, zicând:
Iartă-ne, Stăpâne, ro b ii tă i su n tem ! Ia r acela, mirat de
ceea ce i-a făcu t şi, m işcat, p e n tru că Dumnezeu i-a
sch im bat inim a, a căzu t şi el la p icio arele celuilalt, zi
când: Tu e şti Stăpânu l şi P ărin tele. Şi de atunci a fost
în tre ei cea m ai m are iubire. Şi cel s m e rit zicea cleru
lui său: Nu vă sp u neam eu, fiilor, că avem să-l biru
im prin harul lui H ristos? Şi voi, când aveţi vrăjmăşie
faţă de cineva, a cea sta să faceţi şi v eţi biru i prin harul
Domnului n ostru Iisus H ristos.
228. A zis un B ătrân : D acă n e în g rijim de cugeta
rea sm erită nu vom m ai avea n evoie de pedepse de
în d rep tare, c ă ci t o a te c e le re le se întâm plă din pricina

înălţării n o a s tr e d e sin e . Căci dacă Apostolului, pen
tru a nu s e în ă lţa p e sin e , i-a fo st dat un înger al sata
nei114 ca s ă -l lo v e a s c ă p e s te faţă, cu cât mai mult nouă
celor c a re n e în ă lţă m p e n o i în şin e ne va fi dat acelaşi
satană să n e c a lc e în p icio a re , p ână ne vom smeri!
2 2 9 . Un fra te a în t r e b a t p e un bătrân, zicând: Care
este s p o rire a m o n a h u lu i? Şi a zis Bătrânul: Smerenia
este a c e e a care-1 d u ce p e m o n ah la sporire.
2 3 0 . A zis u n B ă trâ n : Cununa monahului este sme
renia. D acă s e v a o c ă r î p e sin e m onahul în vreun lucru
cu m ultă s m e re n ie şi cu d rago ste faţă de Dumnezeu,
oriunde s -a r afla, v a av ea od ih n ă prin harul lui Hristos.
2 3 1 . U nui B ă tr â n o a re c a re , p en tru multa smerenie
pe care o av ea, i-a d ă ru it D um nezeu darul vederii115.
Şi p entru c ă a tu n c i c â n d v e n e a u unii la el Bătrânul cu
noştea c e le c e z ic e a u în cu getu l lor, s-a rugat la Dum
nezeu să rid ic e d e la e l d aru l acela. Şi plecând la un
alt m are B ă trâ n , l-a r u g a t p e acela zicând: Pătimeşte
îm preună cu m in e c a s ă s e rid ice de la mine lucrul
acesta. Şi ş e z â n d fie c a r e în chilia lui, s-au rugat lui
Dumnezeu p e n tr u a c e a s ta . D eci, a v enit glas Bătrânu
lui care z ic e a : Ia tă , rid ic d aru l de la tine, dar când vei
voi, îl v ei avea.
2 3 2 . E ra o d a tă c in e v a iu b ito r de fraţi şi mult iu-
bit, care n u g â n d e a ră u l n icio d ată. Iar un frate, furând
• m2 Corinteni 1 2 ,7 . * nsDupă cum reiese şi din context este
vorba despre darul vederii sau citirii gândurilor celorlalţi. Ace
laşi dar al vederii în duh are ca obiect vederea unor lucruri care
se află sau se petrec la mare distanţă, mult dincolo de orizontul
vederii fizice.
766 PATERICUL MARE
nişte lucruri, le-a ad us şi le -a în cre d in ţat lui, el neşti-

ind d espre ce e s te v o rba. După câtev a zile, lucruri*
le au fo st recu n o scu te şi, fiind prins, Bătrânul a pus
m etanie, zicând: Iertaţi-m ă, m ă căiesc. Dar după alte
câteva zile a v en it fratele ca re fu rase lucrurile şi a stat
de vorbă cu B ătrân u l căru ia îi încred inţase lucruri
le, zicându-i: Tu ai fu rat lucrurile. Şi Bătrânul a pus
m etanie fratelui zicând: Iartă-m ă! Aşa făcea şi dacă
vreodată e ra vin ovat vreun ul d intre fraţi şi nu recu
noştea. Atunci el p u nea m etan ie, zicând: Eu am făcut
greşeala, iertaţi-m ă! A tât de evlavios era şi de smerit
cuviosul, în câ t niciod ată nu a răn it pe cineva nici mă
car cu cuvântul.
233. Un anahoret a devenit episcop. Acesta, din evla
vie şi iubire de linişte, nu certa pe nimeni, răbdând
greşelile fiecăruia. Econom ul lui, însă, nu administra
cum se cuvine lucrurile B isericii. Şi unii au zis episco
pului: De ce nu cerţi pe econom ul care dispreţuieşte
astfel lucrul lui? Dar episcopul am âna certarea lui.
A doua zi au venit la el iarăşi cei care se îndârjise
ră îm potriva econom ului. Şi aflând episcopul, s-a as
cuns într-un loc anum e. Şi venind aceia, nu l-au găsit
pe episcop. Căutându-1 m ult şi aflându-1 în cele din
urmă, i-au zis: De ce te ascunzi de noi? Iar el a zis: Ce
am izbutit în şaizeci de ani, rugându-m ă lui Dumne
zeu, voi vreţi să-m i prădaţi în două zile?
234. A zis un Bătrân: Dacă se întâm plă între tine
şi altcineva cuvânt în tristăto r şi acela îşi tăgăduieşte
cuvântul, nu-1 înverşuna spunându-i: Ai zis! Pentru că
se va întoarce şi va zice: Da, am zis! Şi ce-i cu asta? Şi
se va face mare neînţelegere. Şi a povestit aceasta, că
DESPRE SMERITACUGETARE 767
doi Bătrâni la Chilii au vorbit cuvânt din Scriptură. Şi

unul a greşit cuvântul, iar celălalt l-a spus preotului
Şi sculându-se preotul, a venit la Bătrânul acela şi i-a
zis: Tu ai spus cuvântul acesta? Iar el a zis: Da! Şi pre
otul i-a zis: Dacă vii la biserică, să tăgăduieşti că ai
zis cuvântul acesta. Venind el la biserică, preotul l-a
întrebat zicând: Tu ai zis cuvântul acesta? Iar el a zis:
Nu! Şi a zis celuilalt: Tu ai auzit cuvântul acesta? Acela
a tăgăduit şi a pus metania. Şi s-a făcut pace mare.
235. Un frate a chem at odată un alt frate la Schit,
zicând: Vino la chilie ca să-ţi spăl picioarele. Iar el nu
s-a dus. Mai târziu a venit la chilia lui şi punându-i
metanie, l-a rugat zicând: Vino la chilia mea! Şi sculân-
du-se, s-a dus cu el. Şi i-a zis lui fratele: Cum de nu ai
venit, deşi te-am rugat de multe ori? Iar el a zis: Când
ai zis numai cu cuvântul, nu am primit înştiinţare116să
vin, dar când am văzut la tine lucrarea monahilor, adi
că metania117, atunci, bucurându-mă, am venit cu tine!
236. Un frate l-a întrebat pe un Bătrân: Ce să fac
pentru că slava deşartă mă strâmtorează? A zis lui
Bătrânul: Bine faci, căci tu ai făcut cerul şi pământul.
Şi la acestea fratele, fiind străpuns, a pus metanie, zi
când: Iartă-m ă, că nim ic din acestea nu am făcut I-a
zis lui Bătrânul: Dacă Cel care a făcut acestea a venit*
* U6Se referă, desigur, la înştiinţarea de sus, de la Dumnezeu.
Frecvent întâlnim la părinţii patericelor acest recurs la înştiin
ţarea lui Dumnezeu, semn că nu decideau în temeiul propriei
judecăţi şi voinţe, ci «întrebând” pe Dumnezeu, sau deschizân-
du-şi urechile duhovniceşti spre a recepta »înştiinţarea” de sus.
+ U7în limba greacă există acelaşi cuvânt, perAvoia, pentru me
tanie ca gest fizic şi pocăinţă. De aceea, referindu-se la faptul că
a venit şi i-a pus metanie, înţelege aceasta ca semn de pocăinţă.
768 PATERICUL MARE
în sm eren ie, tu, c a re e ş ti tin ă, p e n tru ce te semeţeşti

în d eşert? Deci, c a re e s te lu c ra re a ta, nefericitule?
2 3 7 . Ziceau d esp re n iş te fra ţi că, în tim p ce şedeau
ei îm preună, a v e n it în tre ei îm p u ţin a re sufletească118.
Şi plecând unul în ch ilia lui, nu a p u tu t să se aşeze. Şi
venind, a pus m e ta n ie celu ilalt. Şi acela i-a zis: Iar-
tă-m ă că nici în gând nu m i-a v e n it că ne-am împuţi
n a t su fleteşte. Venind, deci, A w a Avraam a zis Awei
Pim en d esp re aceia. Şi a zis B ătrân u l: Unul dintre ei a
aflat calea, căci a a ră ta t s m e re n ie în lucru.
2 3 8 . A zis un B ătrân : Nu a re cu g etare smerită cel
care s e b a tjo c o re ş te p e sin e, ci cel care primeşte cu
bu cu rie d efăim ările şi n e c in stirile de la aproapele.
2 3 9 . E ra la Chilii un frate. Şi la o astfel de smerenie
aju nsese, în c â t a c e a s ta se ru ga to t tim pul: Doamne,
trim ite-m i un tră s n e t, căci, săn ăto s fiind, nu sunt as
cu ltător faţă de T ine.
2 4 0 . Un frate s-a lep ăd at de lum e îm preună cu ta
tăl său după tru p. Şi stă te a u am ân d oi la o mănăstire.
După un anum e tim p, frate le a au zit d espre tatăl său
că a v in d ecat pe un bo lnav s tă p â n it de draci. Şi ple
când, a v e stit a cea sta unui m are B ătrân, fiind întristat
şi zicând: A w a, tatăl m eu a sp o rit şi a alungat dracul
dintr-un frate. Iar eu su n t în n e p ăsare şi nicio spo
rire nu este în m ine. A zis lui B ătrânu l: Fiule, aceas
ta nu este sporire, ad ică a sco a te d raci sau a vindeca*
* 118Am tradus cu împuţinare sufletească grecescul piKpoi|mxtct,
înţelegând prin aceasta ceea ce am reda printr-un neologism mi
cime sufletească. Micimea sufletească, ce se afla la originea ju
decării celuilalt, a supărării pe el, a răcirii de celălalt, în contrast
cu mărinimia sau generozitatea sufletească, ce se manifestă prin
îngăduinţă faţă de celălalt, bună dispoziţie, iertare, apropiere.
DESPRE SMERITA CUGETARE 76 9
bolnavi. Căci n u e s te om u l cel care le face pe acestea, ci

pu terea lui D u m n ezeu şi cred in ţa celui care se roagă.
Mai m u lt chiar, m u lţi, neîn ţeleg ân d aceasta, ajungând
la m ân d rie din p ric in a vindecărilor, s-au pierdut. Iar
eu spun că, d a că om u l aju n g e la sm erenia adevărată,
altă sp o rire m ai m a re d e c â t a cea sta nu este, căci nu
cade n icio d ată. Căci c e l c a re o d ată îşi sm ereşte sufle
tul p ână jo s , u n d e a r p u tea să m ai cadă din m om ent
ce se cu lcă p e sin e în su şi la păm ânt? Iar sem nul unei
astfel de sm e re n ii e s te d acă, fiind necin stit, se bucură.
241. A v e n it o d a tă u n fra te în c e rca t de la Schit în
Thebaida şi a s ta t în o b şte . Şi p u tem spune că toţi cei
din o b şte e ra u b ă r b a ţi sfin ţi, d in tre cei num iţi taveni-
sioţi. Deci, d upă c e a ră m a s p u ţin e zile, a zis arhim an
dritului: Fă-m i ru g ăciu n e, a w a , şi slobozeşte-m ă, căci
nu p o t să sta u aici. Ia r p ărin te le i-a zis. De ce, hule?
A zis fra te le: A ici nu e s te o ste n ea lă şi nici plată. Căci
părinţii s u n t to ţi n ev o ito ri, ia r eu su n t b ă rb a t păcătos
şi m ă d uc a co lo u n d e v o i afla d efăim are şi dispreţu
ire. Căci a c e s te a s u n t c a re m ân tu iesc pe omul păcă
tos. M inu n ând u -se, d eci, egu m enu l şi aflând că este
lucrător119, l-a slo b o z it, zicân d : M ergi, hule, îm băr-
bătează-te şi s ă s e în tă r e a s c ă in im a ta şi aşteap tă pe
Domnul120.
242. A zis u n B ă trâ n : S m e re n ia de m ulte ori a mân
tuit şi fă ră o s te n e a lă p e m u lţi. Şi stă m ărtu rie pentru
aceasta v a m e şu l121 şi h u i risip ito r122, care au spus nu
mai p u ţin e cu v in te şi s -a u m ân tu it. O stenelile omului,*
* U9Aşa erau numiţi călugării care se ocupau cu seriozitate de ne-

voinţa monahală şi păşeau neobosiţi şi nepoticniţi pe drumul sfin
ţeniei (ET). * 120Psalmul 2 6 ,1 4 . * 121Luca 1 8 ,1 0 . ♦ 122Luca 15 ,1 1 .
770 PATERICUL MARE
dacă nu au s m e re n ie , îl p ie rd p e a c e s ta . Căci mulţi

p rin o ste n e li m a ri p e c a r e le -a u fă c u t au a ju n s la mân
d rie, ca fa rise u l123.
2 4 3 . Un frate a c e r c e ta t p e un B ă trâ n şi l-a întrebat:
Cum e şti, p ă rin te ? Şi a ră s p u n s B ă trâ n u l: Rău! I-a zis
fra te le: De ce, a w a ? A z is B ă trâ n u l: Ia tă am optspre
ze ce an i d e cân d s ta u în fa ţa D o m n u lu i şi în fiecare
zi b le ste m â n d u -m ă p e m in e în s u m i şi zicând: Bleste
m a ţi su n t c e i c a r e -ş i în to rc fa ţ a d e la p oru n cile Taleu*\
Şi au zind a c e a s ta , fra te le a ie ş it ta r e m u lt folosit de
s m e re n ia B ătrân u lu i.
2 4 4 . A v e n it o d a tă în R a ith u n o m b o g at din ţară
stră in ă şi a a r ă ta t d ra g o s te la fraţi, dăruindu-le câte
o m on ed ă. A trim is ş i un u i is ih a s t c a re şedea acolo
în tr-o chilie. Şi în n o a p te a a c e e a a v ăzu t Bătrânul un
o g o r p lin d e m ă ră cin i şi p e c in ev a c a re -i zicea: Ieşi,
cu răţă ogo ru l celu i c a re a a r ă ta t d rag o ste. Şi diminea
ţă a trim is isih a stu l d u p ă c e l c a re -i trim ise s e moneda
din d rag o ste d e H risto s ş i i-a d a t au ru l înapoi, zicând:
P rim e şte -ţi, frate, m o n ed a, că ci, nu e ste pentru mine
a cu răţa m ărăcin i s tră in i. M ă ca r s ă -i s c o t pe ai mei.
2 4 5 . A zis un B ătrân : D acă sta i în pustie, liniştin-
du-te, să nu ai în sin ea ta p ă re re a că faci ceva însemnat,
ci m ai curând, s o c o te şte -te p e tin e ca pe un câine gonit
de lum e şi legat, p en tru că-i m u şcă şi se dă la oameni.
2 4 6 . A zis u n B ă trâ n : D acă s e s tră d u ie ş te omul me
reu să-şi m u stre şi s ă -şi c e r te şi s ă -ş i d efăim eze în as
cuns sufletu l său, îl con v in g e c ă e s te m ai de necinste
şi d ecât câin ii, şi d e c â t fia re le s ă lb a tice . Căci acelea
nici nu au m ân iat p e F ă că to ru l lo r şi n ici la judecată
* 123Luca 1 8 ,1 0 . * 124Psalmul 1 1 8 ,2 1 .
nu vin. M ai b in e , d eci, m i-a r fi să nu înviez spre jude

cată, d e c â t s ă în v ie z şi să fiu v eşn ic în iad.
247. Un fra te , tu lb u r a t p e n tru că era strâm torat de
gânduri re le , d in m u ltă s m e re n ie zicea: Astfel de lu
cruri g ân dind , n u am m ă s u ră 125 de m ântuire. Plecând,
deci, c ă tre u n m a re B ă trâ n , l-a ru gat să se roage pen
tru el ca s ă s e u ş u re z e de gându rile lui. Şi Bătrânul
i-a zis: N u-ţi e s te s p re fo lo s, fiule! Iar el stăruia, silind
pe B ătrân . Şi ru g â n d u -se a c e la lui Dumnezeu, a ridi
cat răzb o iu l d e la fra te le şi în d a tă a căzut în cugetare
înaltă şi m â n d rie . Şi m erg ân d , a ru gat pe B ătrân să se
roage să -i v in ă d in n o u gân d u rile şi sm erenia pe care
o avea în a in te .
248. Un fra te a c e r c e ta t p e unul din Părinţii din La-
vra lui D uka, d e a su p ra Ierih on u lu i, şi i-a zis: Părin
te, cum e şti? B ă trâ n u l a ră sp u n s: Rău! A zis fratele:
De ce, a w a ? B ă trâ n u l a ră sp u n s: Iată am treizeci de
ani de când , în fie c a re zi, stân d în faţa lui Dumnezeu
la ru găciu n e şi, u n e o ri, b lestem ân d u -m ă pe m ine în
sumi, zic lu i D u m n ezeu : S ă n u Te m ilostiveşti de toţi
cei ce lu c re a z ă fă ră d e le g e a 126 şi B lestem aţi sunt cei
care-şi în to r c fa ţa d e la p o ru n cile Tale127! Şi iarăşi,
m inţind în fie c a r e z i p e D um nezeu, zic: Pierde-vei
pe to ţi c e i c a re g ră ie s c m in ciu n a128! Şi aducându-mi
am inte d e rău l p e c a re m i l-a făcu t fratele meu, zic lui
D um nezeu: Ia rtă -n e , p re c u m şi noi iertăm 129! Şi toa
tă g rija av ând p e n tru m â n ca re, zic: Că am u itat să-mi
m ăn ânc p â in e a m e a 130! Ş i d orm ind până dim ineaţa,
* 125Nu sunt la măsura care să-mi aducă mântuire. * 126Psalmul

57,6. * 127Psalmul 118, 21. ♦ 128Psalmul 5,6. * 129Matei 6,12.
* 130Psalmul 101,5.
PATERICUL MARE
c â n t: S cu la tu -m -a m în m ie z d e n o a p te din aşternutul
m eu , c a s â p r e a m ă r e s c n u m e le T ă u 131. Străpungere
nu dobândesc d e lo c ş i z ic : O ste n it-a m în tru suspinul
m e u 135 ş t la c r im ile m e le m i s -a u fă c u t m ie pâine ziua
ş i n o a p te a 13*. Ş i î n in im a m e a av ân d gând viclean, zic
lu i D u m n ezeu : C u getu l in im ii m e le în a in te a Ta este
p u ru re a 134. Ş i n e ţin â n d d e lo c p o s t, zic: Genunchii mei
au s lă b it d e post135. Şi, în tim p c e m ă um plu întru totul
de m â n d rie ş i d a u o d ih n ă tru p u lu i m eu , m ă amăgesc
p e m in e în su m i, c â n tâ n d : V ezi s m e re n ia m ea şi oste
n e a la m e a ş i ia r tă -m i to a t e p ă c a te le m e le 136. Şi, ne
p re g ă tit fiind, z ic. G a ta e s t e in im a m e a , Dumnezeule,
g a ta e s t e in im a mea137! Şi, in tr-u n cu v ân t, to ată slujba
m e a ş i ru g ă c iu n e a m e a s e fa c m ie s p re m ustrarea şi
s p re ru ş in e a m e a . Şi fr a te le a z is B ătrân u lu i: Părinte,
c re d c ă David a s p u s to a t e a c e s te a d e sp re sin e însuşi.
A tunci B ă trâ n u l a s u s p in a t ş i a z is: Ce spui, frate? Ade
v ă ra t e s te c ă d a că n u p ăzim c e le d e s p re care cântăm
în a in te a iu i D u m n ezeu , m e rg e m s p re p ierzare.
2 4 9 . A z is u n B ă trâ n : D acă v o rb e ş ti d e rău pe frate
le tă u 138 ş i te m u stră c o n ştiin ţa , m e rg i, pune-i aceluia
m e ta n ie ş i sp u n e -i: T e -a m v o rb it d e rău. Şi asigură-te
c ă nu v ei m ai fi în ş e la t ia ră şi, c ă c i v o rb ire a de rău este
m o a rte a su fletu lu i.
2 5 0 . A zis ia ră şi: D acă au zi d e s p re m arile vieţu
iri a le S fin ţilo r P ărin ţi, în c e a r c ă şi tu, chem ând nu
m ele D om nului ca s ă te în tă r e a s c ă în lucrarea pe
c a re în c e rci s ă o fa d . Şi d a că o d u ci ia bu n sfârşit, lui
+ ‘«Psalmul 1 1 8 , 62. ♦ ‘«Psalmul 6,6, * ‘«Psalmul 41,3. * l34Psal-
mul 1 8 , 1 5 . # ‘«Psalmul 1 0 8 , 23. * ‘«Psalmul 24,19. + ‘"Psalmul
56,10, ♦ ‘»lacob 4,11.
D um nezeu s ă -I fii re c u n o s c ă to r. Şi d acă nu o duci la

bun s fâ rş it, în v in o v ă ţe ş te -ţi p ro p ria slăbiciu ne şi cu-
n o aşte -ţi n e p u tin ţa . Şi s m e re ş te -ţi cugetul până în
ziua m o rţii, c a fiin d n e p u tin c io s şi sărac şi fără răb
dare, m u s tr â n d u -ţi m e r e u p ro p riu l su flet ca pe unul
care în c e p e şi n u te rm in ă .
2 5 1 . A z is ia r ă ş i: D a că lo c u ie ş ti în pu stie şi vezi că
îţi p o a rtă d e g r ijă D u m n e ze u , s ă nu s e în alţe inim a ta,
pentru c ă v a r id ic a D u m n e z e u aju to ru l Său de la tine,
ci sp u ne m a i b in e : P e n tru n e p ă s a re a şi slăbiciunea
mea fa c e D u m n e z e u m ilă cu m in e, ca să am răbd are şi
să nu m ă c u p rin d ă a c e d ia .
2 5 2 . A z is ia r ă ş i: D a c ă în c e p i o nev o in ţă şi te m ole
şeşti, în c e a r c ă d in n o u ş i s ă n u în c e te z i a face aceasta
până la m o a r te . C ăci o m u l, u n d e va fi când îl va ajunge
m oartea, a c o lo ş i m e r g e , fie în n e p ă s a re 139, fie în în frâ -
nare140. î n fie c a r e zi ş i a n şi să p tă m â n ă cercetează-te
pe tin e în s u ţi d a c ă a i s p o r it în ru găciu ne, în postire,
în lin iştire , ş i m a i m u lt d e c â t to a te în sm erenie. Căci
aceasta e s te a d e v ă ra ta s p o rire a sufletului, ca zi de
zi să fie şi m a i s m e r it, z icâ n d : T o ţi o am enii su n t m ai
buni ca m in e . D e o a re c e , fă ră gân du l a cesta , şi minuni
dacă face, şi m o r ţi d a c ă în v iază, om u l s e află departe
de D u m nezeu .
* lî9Vezi E v r e i 2 , 3 . * 140A s e citi s tă p â n ire d e sine, au to co n
trol, v ig ile n ţă , tr e z v ie , în c o n t r a s t cu m o le ş e a lă , lipsa stăpânirii
de sin e, co n fu z ie , s lă b ic iu n e . P ă s tr ă m ech ivalen tu l e x a ct al origi
nalului, p e n tr u c ă e s t e v o r b a d e s p r e un te r m e n teh n ic frecven t
folosit e y K p d xeia, c a r e în s e a m n ă în frâ n a re . De fapt, în frânarea
a ra tă e x is te n ţa v ig ile n ţe i, a tr e z v ie i şi tă rie i sufleteşti şi a cap a
cităţii d e a s e s tă p â n i p e sin e .
774 PATERICUL MARE
2 5 3 . A zis ia ră şi: D acă te v a lău d a un om în faţa ta,

g ân d eşte-te în d a tă la p ă c a te le ta le şi roagă-1 zicând:
Pentru Dom nul, frate , nu m ă lăud a, că su n t sărman şi
nu p o t să duc. Ia r d acă e s te un om de seam ă, atunci
roag ă-te lui D u m nezeu, zicân d : D oam ne, acoperă-mă
de lauda şi d e v o rb e le re le ale o am en ilo r!
2 5 4 . A zis ia ră şi: D acă u n fra te v o rb eşte de rău un
alt frate în fa ţa ta, v ezi să nu te ru şinezi şi să spui:
Da, aşa e ste ! Ci, fie să ta ci, fie să -i spui: Eu, frate, sunt
osân d it şi nu p o t să o sâ n d e sc p e altul. Şi te mântuieşti
şi pe tin e, şi p e acela.
2 5 5 . A zis iarăşi: D acă te îm b o ln ăv eşti şi ceri de la
cineva u n lu cru sp re tre b u in ţa ta şi nu-ţi va da, nu te
n ecăji îm p o triv a lui, ci m ai b in e sp u ne aceasta: Dacă
eram v red n ic să p rim esc, a r fi în ş tiin ţa t Dumnezeu pe
fratele să-m i dea, arătân d u -m i d ragoste. Să cunoşti că
tre i su n t s tă rile în c a re p rim e şte cin eva milostenie141.
A sceţii d esăv ârşiţi nu p rim esc, în general, cu uşurin
ţă un lucru d e la cineva. Cei de m ijlo c nu spun cuiva*
* u lTextul original fo lo seşte aici cu vân tu l ayâirn - Contextul ne
a ra tă , desigur, c ă e ste v o rb a d e s p re ajutor, sprijin, milă. în alt
co n text am tra d u s cu d ra g o s te p e n tru a p ă s tra originalul şi pen
tr u a m en ţin e n u an ţa: a ju to r sau m ilă a r ă ta tă ca iubire şau din
iubire. în cele din u rm ă, o ric e lu cru e s te d e te rm in a t şi se identi
fică în fond cu m o tiv aţia in te rio a ră ce-1 d eterm in ă, îl susţine şi-l
co n d u ce la finalizare. M ilostenia în cazu l n o stru este motivată,
susţinută şi finalizată de d ra g o s te a p e n tru fratele. De aceea, Pă
rinţii nu au e z ita t s-o n u m e a s că p u r şi sim plu dragoste. în limba
rom ână, am p ă s tra t te rm e n u l ag ap ă, lim itându-1 la m asa pe care
o face cineva din d rag o ste p e n tru cin eva sau pen tru pomenirea
din d ragoste a cuiva. A r fi fost bin e d a c ă s -a r fi p ăstrat acest cu
v ânt cu referire la m ilosten ie şi la o ric e g e s t de m anifestare şi
exprim are a iubirii şi să fi p u tu t atu n ci să sp unem agapă la orice
gest de dragoste că tre ap ro ap ele.
D ESPR E SM ERITA CUGETARE 775
să le d ea c e v a n ic io d a tă . Ia r d acă cineva de la sine le

dă, p rim e s c c a ş i c â n d e s te trim is de la Dumnezeu.
Iar d acă s u n te m b o ln a v i ş i n u avem p u tere să lucrăm
spre tre b u in ţa n o a s tr ă , s ă c e r e m cu m u ltă sm erenie,
osân dind u-n e p e n o i în ş in e p u ru rea.
2 5 6 . A z is ia r ă ş i: D a c ă n u a i sm e re n ie duhovni
cească sau ru g ă c iu n e d u h o v n icească, dobândeşte-le
pe a c e s te a m ă c a r tr u p e ş te . Şi p rin cele tru p eşti îţi vin
şi cele d u h o v n ic e şti, a ltfe l t e o s te n e ş ti zadarnic.
2 5 7 . A z is ia r ă ş i: D a c ă te v o r stâ n je n i pe tin e gân
duri m u rd are , n u le a s cu n d e , ci în d a tă spune-le pă
rintelui tă u d u h o v n ic e s c ş i c e a r tă -le . Căci cu cât omul
ascunde g â n d u rile s a le , cu a t â t m ai m u lt se înm ulţesc
şi p rim esc p u te r e . A şa p re c u m şa rp e le , care d acă iese
din cu ibul s ă u în d a tă fu g e, la fel şi gândul viclean,
fiind văd it, în d a tă s e p ie rd e . Şi p recu m vierm ele în
lemn, a ş a şi g ân d u l v ic le a n ro a d e n im icito r inima.
Cel care îş i a r a t ă g â n d u rile s a le s e v in d ecă degrabă,
iar cel c a re le a s c u n d e e s te b o ln a v de m ândrie. Căci,
dacă nu t e în c r e z i în c in e v a s ă -i v e ste ş ti războaiele
tale, a c e s ta e s t e s e m n c ă n u a i sm e re n ie . D eoarece cel
care a re c u g e t s m e r it p e to ţi îi v ed e sfin ţi şi num ai
pe sin e s e v e d e p ă c ă to s . T o tu şi, d a că om ul cheam ă pe
Dum nezeu d in t o a t ă in im a lu i şi m ergând în treabă
pe altcin e v a d e s p r e g â n d u rile s a le , îi va răspunde lui
cele de fo lo s a c e l o m sa u , m a i b in e zis, p rin om ul ace
la D u m n ezeu în s u ş i, C el c a r e a d e sch is gura asinului
lui V alaam 142, c h ia r d a c ă c e l c a re a fo st în tre b a t este
nev red nic ş i p ă c ă to s .
+ 142V alaam , p r o fe tu l m in c in o s , a fo s t c h e m a t de regele m oa-

biţilor, B a la c , c a s ă -l b le s te m e p e ev re ii c a r e n ăvăliseră cu co n
d u căto ru l lor, M o ise , tn ţin u tu rile lor. C ând Valaam s-a p o rn it să
776 PATERICUL MARE
2 5 8 . A zis iarăşi: D acă e şti ţin u t la agapă şi te vor

pune în locul cel m ai d in u rm ă, să nu cârtească gân
dul tău, ci să zici: N ici p e n tru aici nu eram vrednic.
Căci a c e a sta îţi zic ţie că n iciu n n ecaz nu vine omului
d ecât de sus de la D um nezeu, s p re în cerca re şi pentru
p ăcatele sale. Şi c el c a re nu le p rim e şte aşa, nu crede
că Dum nezeu e s te ju d e c ă to r d r e p t
2 5 9 . A zis ia ră şi: D acă un gând de m ândrie te ne
căjeşte, sp u ne d em onu lu i c e e a ce a spus Dumnezeu:
Cel c e s e în a lţă p e sin e s e v a sm eri143. Căci dacă nu
în cetezi să-m i spui c ă su n t bun, m ă conving că sunt
străin de D um nezeu. Căci c e lo r m ândri Domnul le stă
îm potrivă144.
2 6 0 . Un B ătrân o a re c a re zicea: în ţinutul nostru,
se adunau în tr-u n tim p B ătrân ii unii cu alţii spre a se
folosi. Şi rid icând u -se unul d in tre ei, şi luând perna
m ică ca re e ra a şezată p e scau nul lui,, a pus-o pe ume
rii săi. Şi ţinând u-o cu am ân dou ă m âinile, stătea în
m ijlocul tu tu ro r privind sp re ră s ă rit şi se ruga zicând:
Dumnezeule, m iluieşte-m ă! Şi îşi răspundea sieşi, zi
când: D acă v rei să te m iluiesc, pune jo s ceea ce ţii pe
um eri şi te voi m ilui! Şi iarăşi zicea: Dumnezeule, mi-
luieşte-m ă! Şi îşi răspun d ea sieşi: Ţi-am spus, pune
m eargă sp re Balac cu in ten ţia să-i b lestem e pe israeliţi, Dum
nezeu a trim is p e un în g er c a re i-a îm p ied icat m ăgarul să înain
teze, de ace e a Valaam l-a b ă tu t M ăgarul, văzând pe îngerul lui
Dumnezeu, a şezu t la p ă m ân t av ân d d easu p ra lui pe Valaam care
s-a m âniat şi a b ătu t m ăgaru l cu toiagul p en tru a treia oară.
(versetul 2 7 ). D um nezeu a d esch is g u ra m ăgarului şi i-a zis lui
Valaam: Ce ţi-am fă c u t d e m -ai lovit a treia o a ră ? (versetul 28);
Numeri, cap. 2 2 ş j l vezi 2 P e tru 2 , 1 5 - 1 7 şi Apocalipsa 2 ,1 4
(ET). * ‘«M atei 2 3 ,1 2 . * '« P ild e 3 ,3 4 .
jos ceea c e ţii ş i t e v o i m ilui! Şi după ce a făcut aceas

ta m ult tim p , s -a a ş e z a t. Şi i-au zis Părinţii: Spune-ne
nouă, ce e s te c e e a c e a i făcu t? Şi a zis către ei: Perna
pe care am ţin u t-o p e u m e rii m ei e ste voia mea. Şi ru
gam pe D u m n ezeu c a s ă m ă m iluiască împreună cu
ea şi m i-a zis: L a să jo s c e e a ce ţii şi te voi milui. Şi noi,
deci, a zis, d a că v o im s ă fim m iluiţi de Dumnezeu, să
lăsăm voia p ro p r ie ş i v o m p rim i milă.
261. A fo st în t r e b a t u n B ă trâ n : Ce este smerenia?
Iar el a zis: D acă îţi p ă c ă tu ie ş te fratele tău şi tu îl ierţi
înainte ca a c e la s ă -ţi p u n ă m e ta n ie 145.
262. A zis u n B ă trâ n : în o rice ispită, nu învinovăţi
pe un alt om , ci p e tin e în su ţi, zicând: Pentru păcatele
mele mi se în tâ m p lă a c e s te a .
263. A fo s t în t r e b a t u n B ă trâ n : Care este sporirea
omului146? Şi e l a ră s p u n s: Sm eren ia! Altă sporire nu
este. Căci cu c â t c o b o a r ă m a i m u lt în sm erenie, cu atât
urcă m ai m u lt în în ă lţim e .
264. A fo s t în t r e b a t u n B ătrân : Cum dobândeşte
sufletul s m e re n ia ? Ş i e l a ră sp u n s: Dacă se îngrijeşte
numai de r e le le sa le .
265. A p o v e s tit u n u l d in tre P ărinţi o pildă despre
cugetarea s m e rită , cu m c ă c e d rii au zis trestiilor: Cum
de voi, sla b e fiin d ş i n e p u tin cio a se , nu vă frângeţi iar
na, iar noi, a t â t d e m a r i fiin d, n e frângem şi uneori
suntem s m u lşi d in ră d ă cin ă . Şi au răspuns trestiile:
Noi, când v in e ia r n a ş i su flă vântu rile, ne aplecăm îm
preună cu v â n tu l în t r - o p a rte şi în alta şi de aceea nu
* MSCele p a tr u a p o f te g m e 2 6 1 - 2 6 4 le întâlnim cu mici diferen
te la n u m e re le 1 8 6 , 1 8 7 , 2 0 8 şi 1 7 7 . * 146Sporirea sau creşterea,
sau p ro p ă şirea, s a u p r o g r e s u l o m u lu i.
778 PATERICUL MARE
n e frâ n g e m . I a r v o i, p e n t r u c ă s t a ţ i îm p o triv a vântu

rilo r, s u n te ţi î n p r im e jd ie . Şi z i c e a B ă tr â n u l c ă trebuie
s ă t r e c e m c u v e d e r e a c â n d s e în t â m p l ă s ă fim ocărâţi
şi s ă n u lă s ă m lo c m â n ie i ş i s ă n u n e îm p o triv im şi să
c ă d e m în g â n d u r i ş i l u c r u r i n e p o tr iv ite .
S f â r ş it t r a t a t u l u i d e s p r e s m e r i t a cu g e ta r e
Po un L V 1 6 Tn
A
CAPITOLUL XVI
DESPRE A NU RĂSPUNDE RĂULUI CU RĂU
1. Au c e r c e t a t n i ş t e f r a ţ i p e A w a A n to n ie şi i-au zis:
Sp u n e-n e c u v â n t , c u m s ă n e m â n tu im . B ă trâ n u l le -a
zis lo r: A ţi a u z i t S c r i p t u r a ? N u v ă s p u n e b in e ? Iar ei
au zis: Şi d e l a t i n e v r e m s ă a u z im , p ă r in te , ia r B ă tr â
nul le -a z i s : Z ic e E v a n g h e l i a : D a că c in ev a te lo v eşte p e
o b ra z u l d r e p t , în t o a r c e - l ş i p e c e lă la lt 1 I a r e i a u zis:
Nu p u te m s ă f a c e m a c e a s t a . A z is l o r B ă trâ n u l: D acă
a c e a s ta n u p u t e ţ i s ă f a c e ţ i , în d u r a ţi m ă c a r o palm ă.
Au zis lu i: N ic i a c e a s t a n u p u t e m . A z is B ă trâ n u l: D acă
nici a c e a s t a n u p u t e ţ i , m ă c a r n u d a ţi în lo cu l c e lo r ce
aţi p r im it2. Şi a u z i s : N ic i a c e a s t a n u p u te m . A zis, deci,
B ă trâ n u l u c e n i c u l u i s ă u : F ă - l e l o r p u ţin ă fie rtu ră că
su n t n e p u t i n c i o ş i . D a c ă a c e a s t a n u p u te ţi, ia r a c e e a
nu v r e ţ i , c e s ă v ă f a c ? D e r u g ă c iu n i e s te n ev o ie.
2 . Z i c e a u d e s p r e A w a G h e la s ie c ă a v e a o c a r te în
piele c a r e p r e ţ u i a o p t s p r e z e c e m o n e d e . C u p rin d ea şi
Vechiul T e s t a m e n t , ş i No u l T e s t a m e n t , s c r is în în treg i
m e, şi s t ă t e a î n b i s e r i c ă , p e n t r u c a s ă c ite a s c ă c el ca re
v oia d i n t r e f r a ţ i . V e n in d u n f r a t e s tr ă in , a c e r c e ta t pe
* ^ a t e i 5 ,3 9 . * 2Romani 1 2 ,1 7 .
780 PATERICUL MARE
Bătrân. Şi cum a văzut carte a, şi-a d orit-o şi, furân-

du-o, a ieşit. Iar B ătrân u l nu s-a dus după el ca să-l
prindă, cu to a te că şi-a d at seam a. Şi aflând pe cineva
care voia să o cum p ere, a c e ru t preţul de şaisprezece
m onede. Iar cel care voia să o cum p ere a zis: Dă-mi-o
mai întâi să o în c erc şi astfel îţi voi da preţul ei. Şi lu-
ându-o, a dus-o la A w a G helasie să o încerce, spunân-
du-i sum a pe care a zis-o vânzătorul. Iar Bătrânul a
zis: Să o cum peri. Căci e ste bună şi face preţul pe care
ţi l-a spus. Şi venind om ul acela, a spus vânzătorului
alte lucruri, nu aşa cum i-a spus lui Bătrânul, zicând:
Iată, am arătat-o A w ei G helasie şi m i-a spus că este
m ult şi nu valorează preţu l pe care l-ai zis. Acela, au
zind, i-a zis: Nimic altceva nu ţi-a zis Bătrânul? A zis
lui: Nu! Atunci i-a zis: Nu vreau să o m ai vând. Şi fiind
străpuns, a v enit la B ătrân căindu-se şi rugându-1 să o
prim ească înapoi. Dar B ătrânu l nu voia să o primeas
că. Atunci fratele i-a zis lui: Dacă nu o primeşti, nu am
linişte. Bătrânul i-a zis: Dacă nu ai odihnă, iată o pri
mesc. Şi a răm as fratele acela cu el până la săvârşirea
lui, folosindu-se de lu crarea Bătrânului.
3. A w a Euprepie, fu rat fiind, îi aju ta pe cei care-1
furau. Aceia au lu at to ate lucrurile dinăuntru, dar au
lăsat toiagul lui. Văzându-1 A w a Euprepie, s-a întris
tat şi luând toiagul a alergat după ei, voind să-l dea
acelora. Şi pentru că ei nu au voit să-l primească, te-
mându-se să nu se întâm ple ceva, întâlnind pe unii
care călătoreau pe aceeaşi cale, i-a rugat stăruitor să
ia toiagul şi să-l dea acelora.
4. A zis A w a Zenon: Cel care vrea ca Dumnezeu
să audă degrabă rugăciunea lui, când se ridică şi îşi
D ESPRE A NU RĂSPUNDE RĂULUI CU RĂU 781
întinde m â in ile s a le s p re D um nezeu, înainte de orice

şi înainte d e în s u ş i s u fle tu l său să se roage din suflet
pentru v ră jm a ş ii lu i. Şi p e n tru o astfel de izbândă,
orice va ru g a p e D u m n ezeu , îl v a asculta.
5. Au v e n it o d a tă p e s te A w a Theod or trei hoţi. Şi
doi îl ţin eau p e el, ia r u n u l c ă ra lucrurile lui. Şi, după
ce au dus c ă rţile , v o ia u s ă -i ia şi levitonul, dar Bătrâ
nul a zis: Pe a c e s t a lăsaţi-1! Gi, în să, nu voiau. Iar el,
mişcându-şi m â in ile , i-a a ru n c a t pe amândoi. Văzând
aceasta, s-au în fr ic o ş a t. Ia r B ătrân u l le-a zis: Nu vă
temeţi deloc. F a c e ţi d in a c e s te a p atru părţi, luaţi trei
din ele şi lă sa ţi u n a. Şi a fă cu t aşa pentru ca să-şi ia
partea sa, a d ică le v ito n u l p e n tru slu jbele din biserică.
6. în tim p c e s tă te a o d a tă A w a Ioan Kolovos în faţa
bisericii, l-au în c o n ju r a t fra ţii şi îi spuneau gândurile
lor. Şi văzându-1 u n u l d in tre B ă trâ n i şi fiind luptat de
pizmă, a zis: G ăle ata ta , Io a n e , e ste plină de otrăvuri.
Şi Awa lo a n i-a z is: A şa e ste , a w a . Şi aceasta ai zis
pentru că v ezi n u m a i c e le d in afară. Dacă ai fi văzut şi
cele dinăuntru, c e a i fi z is?
7. Ziceau d e s p re A w a Isidor, preotu l Schitului, că,
dacă cineva a v e a u n fra te n ep u tin cio s sau nepăsător
sau hu litor şi v o ia s ă -l s c o a tă afară, el zicea: Aduceţi-1
aici! îl lua la e l şi p rin în d elu n g a-răb d are îl mântuia3.
* 3Originalul f o lo s e ş te v e rb u l o & ţe iv , c a re înseam n ă a mântui,
dar nu nu m ai c u s e n s u l t e o lo g ic şi esh atolo g ic, al mântuirii, ci şi
cu sensul de a s c ă p a s a u s a lv a p e c in e v a d in tr-o situaţie negativă,
dintr-un ră u s a u d in tr -o r o b ie - p a tim ă , boală, p ăcat etc. - şi a-1
recupera, a şezân d u -1 p e t r a ie c to r ia să n ă to a s ă . în fond, starea de
sănătate o p tim a lă a o m u lu i e s te atu n ci cân d ace sta se aşază pe
calea lui D u m n ezeu , a cr e d in ţe i, a v ieţu irii în perspectiva veşni
ciei. Prin u r m a re , o r ic e o b s ta c o l sa u a cc id e n t care-1 împiedică pe
782 PATERICUL MARE
8. A zis A w a P im en d e sp re A w a Isid or că, atunci

când v o rb ea c ă tre fraţi In b ise ric ă , num ai acest cu
vânt zicea: F rap lor, ie r ta ţi ş i v i s e v a ie rta 41.
9. Ziceau d esp re A w a Ioan P ersu l că răufăcătorilor
care veneau p e s te el le ad u cea vasul şi le cerea stăru
ito r s ă le sp e le p icio arele. Şi a ceia se ruşinau şi înce
peau să s e căiască.
10 . Ziceau d e sp re Io an T ebeu l cel Mic, ucenic al
A w ei Ammoe, că a făcut d oisp rezece ani slujind pe Bă
trân când era bolnav. Şi după ce-1 slujea, se aşeza pe o
rogojină. Şi B ătrânu l arăta n ep ăsare faţă de el. Şi, deşi
se osten ea cu m ulte, niciod ată nu i-a zis: Să te mântu-
ieşti! Iar când avea să se săvârşească şi Bătrânii stăteau
în ju ru l lui, a ţin u t m ân a acelu ia şi a zis: Să te mântu-
ieşti! Să te m ân tu ieşti! Să te m ân tu ieşti! Şi l-a dat pe el
Bătrânilor, zicând: A cesta e ste înger, nu este om.
11. Ziceau d espre A w a Longhin că au învinuit odată
pe unul dintre ucenicii săi, ca să-l alunge. Venind cei
de pe lângă A w a Theodor, i-au zis: A w a, auzim despre
fratele acesta nişte lucruri. Şi d acă porunceşti, îl luăm
de la tine şi îţi aducem un frate bun. Iar Bătrânul le-a
zis: Eu nu-1 alung, c ă d m ă odihneşte. Şi cum a auzit pri
cina, Bătrânul a zis: Vai m ie, că venim aici să devenim
îngeri şi devenim necuvântătoare, anim ale necurate.
12. A w a M acarie cel din E gipt a aflat un om care
om să înain teze, fie c h ia r şi în v ia ţa a c e a s ta păm ântească, poate
fi so co tit şi un o b staco l în ca le a m ân tu irii finale, eshatologice.
E ste m otivul p en tru c a r e p ă s tră m tr a d u c e re a prin a se mântui
ch iar şi în co n textu l în c a r e sen su l im ed iat a r fi cel de a scăpa
sau a fi s a lv a t De altfel, e s te im p o rta n t să p ăstrăm şi în limba
rom ân ă m ultitudinea d e sen su ri p e c a r e verb ul o a re în limba
greacă (CC). ♦ 4Matef 6 , 1 4 .
DESPRE A NURĂSPUNDE RĂULUI CU RĂU 783
avea un anim al şi care i-a furat lucrurile lui Şi înfâ-

ţişându-se hoţului ca un străin, au încărcat împreu
nă asinul şi cu m ultă linişte mergea înaintea aceluia,
zicând: N im ic nu am adu s în lum e şi este vădit că nici
să scoatem cev a nu pu tem 5. Domnul a dat Aşa cum
a vrut El, aşa s-a şi fă c u t Binecuvântat este Domnul
pentru to ate6.
13. Ziceau d espre A w a Macarie că în timp ce lip
sea el, a in trat un h o ţ în chilia lui. întorcându-se el la
chilie, l-a aflat pe hoţ încărcându-şi cămila cu lucruri
le lui. Iar el, intrând în chilie, lua din lucruri şi încăr
ca îm preună cu hoţul cămila. Şi după ce a încărcat-o,
hoţul a încep ut să b ată cămila să se scoale şi nu se ri
dica. Văzând A w a M acarie că nu se ridica, intrând în
chilie, a găsit o sapă m ică şi scoţându-o afară a pus-o
pe cămilă, zicând: Frate, pe aceasta o cerea cămila. Şi
lovindu-o B ătrânul cu piciorul, a zis: Scoală-te! Şi în
dată s-a scu lat şi a plecat încet pentru cuvântul lui.
Dar iarăşi s-a aşezat şi nu s-a mai sculat, până când
nu au d escărcat to ate lucrurile. Şi aşa a plecat.
14. Făcându-se odată întrunire la Schit, voind Pă
rinţii să-l în cerce pe A w a Moise, l-au batjocorit, zi
când: Ce vine şi a c est arap în mijlocul nostru? Iar el
auzind a tăcut. După ce s-au slobozit aceştia, i-au zis:
Awa, cu adevărat, nu te-ai tulburat? Iar el le-a zis:
M-am tulburat, d ar nu am v o rbit
15. Povestea d espre A w a M6tie Awa Isaac, uceni
cul lui - am ândoi au devenit episcopi - că mai întâi a
zidit Bătrânul m ăn ăstire la Heraklios şi, când a plecat
de acolo, a m ers în alt loc şi a zidit acolo din nou. Şi
* *1 Timotei 6 ,7 . ♦ ‘ Iov 1 ,2 1 .
784 PATERICUL MARE
prin lu crarea diavolului s-a aflat un frate vrăjmăşin-

du-1 şi strâm torându-1 pe a cesta . Şi sculându-se Bă
trânul, a p le cat în satu l său unde şi-a făcut mănăstire
şi s-a în ch is pe sin e în e a 7. Şi după un timp au mers
B ătrânii locului de unde p le ca se şi au luat cu ei şi pe
fratele care îi făcu se a cestu ia su p ărare şi au venit la
el să-l roage să se în to a rc ă la m ăn ăstirea lui. Şi cum
s-au ap ro p iat de lo cu l un de e ra A w a Sorie, şi-au lăsat
m antiile la el p recu m şi p e frate le care avea supărare.
Şi bătând, B ătrân u l a pus o s că riţă şi s-a uitat pe dea
supra şi, cunoscân du -i, le -a zis: Unde sunt mantiile
voastre? Iar ei au zis. Iată, acolo, îm preună cu fratele
cutare. Şi cum a au zit n u m ele fratelui care-1 supărase,
B ătrânul, de bucu rie, a lu at o secu re şi a stricat poarta
şi a ie şit alergând sp re locul unde era fratele. Şi i-a pus
prim ul m etan ie acelu ia şi l-a îm brăţişat. Şi l-a adus în
chilia sa. Şi tim p de tre i zile îi bucura pe ei şi era şi el
îm preună cu ei, d eşi nu avea obiceiul să facă aceasta.
Şi ridicându-se, a m ers cu ei. Şi după acestea a devenit
episcop, căci era şi făcăto r de m inuni. Şi pe ucenicul
lui, pe A w a Isaac, l-a făcu t episcop Fericitul Chirii.
16. Paisie, fratele A w ei Pim en, avea legătură cu
cineva din afara chiliei lui, iar A w a Pim en nu voia.
Şi sculându-se, a p lecat la A w a Amm ona şi i-a zis:
Paisie, fratele meu, are legătură cu cineva şi nu mă
odihneşte lucrul. I-a zis A w e i Am m ona: Pimen, încă
trăieşti? Mergi şi stai în chilia ta şi pune-ţi în inima ta
că ai deja un an de când e şti în m orm ânt.
17. A zis A w a Pim en: O rice o sten eală ar veni asu
pra ta, biruirea ei e ste să taci.
♦ 7Trăla acolo ca un z ă v o r â t
DESPRE A NU RĂSPUNDE RĂULUI CU RĂU 785
18. A zis iarăşi: Răutatea nu desfiinţează nicidecum

răutatea. Ci, dacă cineva îţi face rău, fă-i bine aceluia,
pentru ca prin facerea de bine să desfiinţezi răutatea
19. A auzit A w a Pimen despre cineva care mânca
o dată la şase zile, deoarece se mânia. Şi Bătrânul a
zis: A învăţat să ducă cele şase zile şi nu a învăţat să-şi
alunge mânia.
20. Fericitul Pior, lucrând la seceriş la cineva, i-a
amintit că are de luat plată. Şi deoarece acela tot
amâna, s-a în to rs la m ănăstire. Când a venit din nou
vremea, după ce a secerat la acela şi a lucrat cu bună
voie, fără ca să-i dea ceva, s-a întors la mănăstirea sa.
Şi când s-a îm plinit al treilea an, săvârşind lucrarea
obişnuită, Bătrânul a plecat fără să primească nimic.
Şi rânduind Domnul încercare casei lui, acela a adus
plata la m ănăstire şi umbla să-l caute pe sfânt Şi în
dată ce l-a găsit a căzut la picioarele lui şi dându-i pla
ta, a zis: Mie m i-a plătit Domnul. Iar pe el l-a trimis să
dea banii preotului la biserică.
21. A w a Pavel Cosmitul8 şi Timotei, fratele lui, şe
deau la Schit. Şi în m ulte feluri se întâmpla ceartă în
tre ei. Şi a zis A w a Pavel: Până când vom sta aşa? A
zis Awa Tim otei: Arată dragoste şi când vin asupra
ta, poartă-m ă în spate9 cu răbdare şi când vei veni
tu asupra m ea, te voi purta eu. Şi făcând aşa, au avut
odihnă restul zilelor lor.
22. Un frate n ed reptăţit de un alt frate a venit la
♦ 8Aşa se num eau fraţii ca re aveau slujirea să se ocupe de ogo
rul mănăstirii. ♦ 9în sen s figurat, evident Posibil ecou al cuvân
tului Sf. Pavel din Galateni 6 , 2 ; Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi
aşa veţi îm plini leg ea lu i H ristos.
786 PATERICUL MARE
A w a Sisoe şi i-a zis: Am fo st n ed rep tăţit de un frate şi

vreau să mi se facă d reptate. Iar B ătrânul l-a rugat, zi
când: Nu Bule, ci m ai b in e lasă lui Dumnezeu cele ale
dreptăţii. Iar el zicea: Nu voi în ceta până îmi voi face
dreptate. Şi a zis iarăşi B ătrânu l: Să ne rugăm, frate!
Şi ridicându-se, B ătrânu l a zis: Dumnezeule, nu mai
avem nevoie să te în g rije şti de noi. Căci noi ne facem
nouă înşine dreptate. A ceasta, deci, auzind fratele, a
căzut la picioarele Bătrânului, zicând: Nu mă mai ju
dec cu fratele. Iartă-m ă, a w a .
23. Despre Spiridon, ce să spunem ? Atâta cuvioşie
a fost în viaţa acestui păstor, în cât l-a învrednicit pe
acesta să devină şi p ăstor de oam eni într-una din ce
tăţile Ciprului, pe num e Trim itunda10. Pe acesta a că
zut sorţul episcopiei, dar, pentru m ulta lipsă de mân
drie, îm preună cu episcopia păştea şi oile. Şi odată, la
miezul nopţii, venind hoţii pe furiş asupra stânei oi
lor, cercetau cum să fure oile. Iar Dumnezeu, Cel care
păzeşte pe păstor, a scăp at şi oile. Căci hoţii au fost
legaţi în stână de o putere nevăzută. Şi când s-a făcut
dimineaţă, păstorul a v enit la oi. Şi cum i-a găsit având
mâinile legate la spate, a în ţeles ce s-a întâm plat Şi ru-
gându-se, i-a dezlegat pe hoţi, dându-le multe sfaturi
şi îndemnându-i să se străduiască să trăiască mai bine
din agoniseală cinstită d ecât din cea nedreaptă. Şi dă-
ruindu-le un berbec, i-a slo b o z it Şi vorbind în glumă,
a zis: Ca să nu se vadă că aţi privegheat degeaba.
* “Tnm ithus, Trimithusa, Trem ethusa sau Tremethuosia a fost
un orăşel în eparhia Larnaca, unde se afla reşedinţa episcopală a
Sfântului Spiridon, şi a supravieţuit până în secolul al zecelea (ET).
24 . A v e n it o d ată u n frate din Libia la Awa Silu-

an, în M untele Panevo, şi i-a zis: Aw a, am un vrăjmaş
care m i-a fă cu t m u lte rele. Căci chiar şi ogorul meu
când eram în lu m e m i l-a lu at cu forţa şi de multe ori
a venit p e ste m in e să-m i facă rău şi acum a trimis
vrăjitori ca să-m i facă ned reptăţi. Şi vreau să-l dau pe
mâna cârm u itoru lui. A zis lui Bătrânul: Cum te odih
neşte, fiule, a şa să faci. A zis fratele: Fireşte, dacă va
fi pedepsit, m u lt s e va folosi sufletul lui. A zis Bătrâ
nul: Cum ţi s e p are, fiule, aşa să faci! Şi a zis fratele
Bătrânului: R id ică-te, p ărinte, să facem rugăciune şi
să plec la cârm u itor. Şi B ătrânu l s-a sculat. Şi zicând
Tatăl nostru , când au aju n s să spună Şi ne iartă nouă
greşelile n o a stre p recu m şi noi iertăm celor care ne
greşesc nou ă!, B ătrân u l a zis: Şi nu ne ierta nouă gre
şelile n o astre, p recu m n ici noi nu iertăm celor care ne
greşesc nouă. Şi fra te le a zis Bătrânului: Nu aşa, pă
rinte! Iar B ătrân u l a zis: D ar cum, fiule? Fireşte, dacă
vrei să pleci la c â rm u ito r ca să-ţi facă dreptate, Siluan
altă ru găciu ne n u -ţi face. Şi, punând metanie, fratele
l-a ie rta t p e v răjm aşu l lui.
25. Un fra te a fă c u t d ublură la o cheie şi deschidea
chilia unuia d in tre B ă trâ n i şi îi lua banii. Şi Bătrânul
a scris pe o h â rtie , zicân d u -i: Frate, oricine ai fi, arată
dragoste şi la să -m i ju m ă ta te spre trebuinţa mea. Şi,
fă c â n d m o n ed ele în d ouă părţi, a lăsat şi hârtia. Iar
acela, in trân d ia ră şi, a ru p t h ârtia şi a luat t o t Apoi,
după doi ani, i-a v e n it sfârşitu l şi sufletul lui nu ieşea.
Atunci a c h e m a t p e B ă trâ n şi i-a zis: Roagă-te pentru
mine, p ărin te ! Eu e ra m cel care îţi fura banii. Şi a zis
788 PATERICUL MARE
B ătrânul: Şi de ce nu m i-ai sp u s m ai degrabă? Şi ru-

gându-se acesta, şi-a d at duhul.
26. Un altul, a fo st d at la m u cenicie de către slujnica
sa. Şi pe când m ergea să-şi dea sfârşitul, a văzut pe sluj
nica sa, care-1 vânduse. Şi luând inelul de aur pe care-1
purta, i l-a dat, zicând: îţi m ulţum esc pentru că te-ai
făcut m ie pricină a atâ to r şi a u n or astfel de bunătăţi.
2 7 . Cineva, văzând p e un iu b ito r de osteneală11
purtând un m o rt pe targ ă, i-a zis: Pe m orţi îi porţi?
M ergi şi p o a rtă -i12 pe cei vii!
2 8 . Ziceau d esp re un m o n ah că, cu c â t cineva îl de
făim a sau se făcea că-1 stâ rn e şte , cu a tâ t m ai mult mo
nahul fugea că tre el, zicân d că cei asem en ea lui se fac
pricini de m u lte izbânzi ce lo r nevoitori. Iar cei care-i
fericesc le ră tă c e sc şi tu lb u ră sufletul. Căci scris este:
Cei care vă fericesc, vă rătăcesc!13
2 9 . Au v e n it od ată h o ţii la m ăn ăstirea unui Bătrân
oarecare şi i-au zis: Toate lu cru rile din chilia ta am
venit să le luăm. Ia r el a zis: Luaţi câte credeţi voi, fi
ilor! Au luat, deci, câte au g ăsit în chilie şi au plecat
Au uitat, însă, un săcu leţ, care era agăţat acolo. Iar
Bătrânul, luându-1, a alerg at în u rm a lor, strigând şi
zicând: Fiilor, luaţi ce aţi u ita t în chilia voastră14. Iar
♦ n Filop o n ii, ad ică iubitorii d e o sten eală, se num eau cei care
făceau p arte din gru pele v o lu n tare ale creştin ilo r consacraţi,
care făceau fapte filantrop ice (E T ). * 12în original este verbul
fkurcdţu), care în seam n ă a p u rta , şi cu sen sul propriu, şi cu cel
figu rat Şi în apoftegm a n o a stră av em cele do u ă sensuri. De la
sensul fizic, autorul trim ite la sen su l figu rat, acela de a răbda pe
cineva, d e a du ce p e cin eva în s p ate la m od ul f ig u ra t Sensul este,
deci: Pe cei m orţi îi duci în sp ate? Du-i p e cei vii! * 13Isaia 3 ,1 2 .
+ MExistă şi v arian ta de te x t: n oastră (C od icele 4 5 4 are rţpoov)
(ET)- Are sens însă şi cu voastră, ch ia r m al m u lt
ei, m in u n ân d u -se d e lip sa de rău tate a Bătrânului, au

dus în ap o i la lo cu l lo r to a te lucrurile în chilie şi, că-
indu-se, au zis u n ii că tre alţii: Cu adevărat om al lui
Dumnezeu e s te a c e sta .
30. Un fra te a c e r c e ta t pe un Bătrân care şedea în
loc pustiu şi a g ă s it în afară de m ănăstire nişte copii
care p ăşteau o ile şi v o rb e au cuvinte necuviincioase.
Şi, după ce i-a în c re d in ţa t Bătrânului gândurile sale
şi s-a fo lo sit de c u n o ştin ţă Bătrânul, i-a zis: Cum îi
îngădui, a w a , p e cop ii şi nu le porunceşti să nu mai
facă lu cru ri n e cu v iin cio ase ? Şi a zis Bătrânul: Fireşte,
frate, am zile cân d v re a u s ă le p oru ncesc şi mă cert pe
mine, zicând: D acă a c e s t puţin nu poţi să duci, cum
vei putea d u ce isp ite le care v o r veni asupra ta? De
aceea nu le sp u n n im ic acelo ra, ca să mi se focă obicei
să pot p u rta c e le c a re v o r veni.
31. Ziceau d esp re u n frate care era vecin cu un
mare B ătrân , c ă in tra în ch ilia acelu ia şi fura. Bătrânul
vedea, d ar nu-1 c e r ta , ci lu cra m ai m ult, zicând că poa
te fratele a re tre b u in ţă . Şi avea m ultă strâm torare Bă
trânul p e n tru a -şi asig u ra p âin ea sa. Şi când era să se
săvârşească B ă trâ n u l, l-au în co n ju rat fraţii. Şi văzând
el pe cel care-1 fura, a zis: A propie-te de mine! Şi i-a
sărutat m âin ile zicân d : M ulţum esc m âinilor acestora,
pentru că p rin e le m e rg în îm p ărăţia Cerurilor. Iar el,
fiind străp u n s şi p o căin d u -se , s-a făcut şi el monah în
cercat din fap te le p e c a re le -a văzut la m arele Bătrân.
32 . Z icea u n u l d in tre B ătrân i: Am auzit de la nişte
sfinţi că s u n t tin e r i c a re înd ru m ă pe alţii în viaţă. Şi
povestea a şa: E ra u n B ă trâ n beţiv. Şi el lucra în fiecare
zi o ro g o jin ă p e c a re o v in d ea în sa t şi bea preţul ei.
790 PATERICUL MARE
Mai târziu a v e n it u n fra te şi a răm as cu el şi lucra şi

el o rogojină. B ătrân u l lu a şi ro g o jin a fratelui, o vin*
dea şi b e a p reţu l am ân d u ro ra, ia r fratelui îi aducea
seara pu ţină p âine. Şi făcând a c e a s ta tim p de trei ani,
fratele nu i-a zis n icio d ată n im ic Dar, după aceea, a
zis fratele în sin ea lui: la tă su n t gol şi pâinea mea o
m ănânc cu greu tate. Mă voi ridica, deci, şi voi merge
de aici! D ar iarăşi s e gân d ea în sin e, zicând: Unde am
să m erg? Voi m ai sta. Căci eu p en tru Dumnezeu stau
în obşte. Şi în d ată s-a a ră ta t lui un înger, zicând: Nici
decum să nu p leci, d eo arece m âine voi veni la tine. Şi
în ziua acee a fratele l-a ru gat p e B ătrân, zicând: Nici
decum să nu pleci, căci astăzi v in ai m ei să mă ia. Cum
a venit, deci, ceasu l B ătrânu lu i să plece, i-a zis: Nu
vin astăzi, fiule, căci au în târziat. Iar el a zis: Da, awa,
vor veni, neg reşit! Şi, în tim p ce v o rbea cu el, a ador
mit. Iar B ătrânul, plângând, zicea: Vai mie, fiule, că de
m ulţi ani trăiesc în nep ăsare, ia r tu în puţin timp ţi-ai
m ântuit sufletul în răbd are. Şi de atunci, Bătrânul s-a
înţelep ţit şi a d evenit m onah în cercat.
33. Povesteau B ătrân ii despre un alt Bătrân că
avea un frate m ai tân ăr care locu ia împreună cu el.
Şi l-a văzut pe aceasta făcând un lucru care nu-i era
de folos şi i-a zis: N iciodată să nu m ai faci lucrul aces
ta! Dar nu l-a ascultat. Şi, după neascu ltarea aceasta,
Bătrânul nu-i m ai pu rta de grijă, aruncând asupra lui
răspunderea pentru greşeală. Iar tânărul, închizând
uşa chiliei în care erau pâinile, l-a lăsat pe Bătrân flă
mând vrem e de treisp rezece zile. D ar Bătrânul nu i-a
zis unde eşti sau unde te duci afară? Şi avea Bătrânul
D ESPRE A NU RĂSPUNDE RĂULUI CU RĂU 791
un vecin care, cum înţelegea că tânărul întârzia, făcea

puţină fiertură şi-i dădea peste gard şi-l ruga să guste.
Şi, dacă îl în treb a pe Bătrân: De ce întârzie tânărul?,
Bătrânul zicea: Când va putea, va veni
34. Povesteau unii că nişte filosofi au vrut odată
să-i pună la în cercare pe monahi. Deci trecea pe acolo
un monah bine îm brăcat şi i-au zis: Ei, tu, vino aici!
Iar monahul, mâniindu-se, i-a ocărât A trecut şi un
alt monah din Libia şi i-au zis: Ei, tu, monahule, călu
găr rău, vino aici! Monahul s-a dus cu sârguinţă, iar
ei i-au dat o palmă. Şi el a întors şi obrazul celălalt.
Iar ei îndată s-au ridicat şi i s-au închinat, zicând. Cu
adevărat, iată un monah! Şi aşezându-1 în mijlocul lor,
l-au întrebat, zicând: Ce faceţi voi mai mult decât noi
în pustie? Postiţi? Şi noi postim! Privegheaţi? Şi noi
priveghem! Ce faceţi voi, facem şi noi. Deci, ce faceţi
mai mult stând în pustie? Şi Bătrânul le-a zis: Nădăj
duim în harul lui Dumnezeu şi ne păzim mintea. Iar
ei au zis: A ceasta noi nu putem păzi! Şi folosindu-se,
l-au slobozit.
35. Erau doi m onahi care locuiau în acelaşi loc; şi
i-a cercetat pe ei un m are Bătrân. Şi vrând să-i pună
la încercare, a luat toiagul şi a început să strice legu
mele unuia. Şi văzând fratele, s-a ascuns. Şi când mai
rămăsese o rădăcină, a zis Bătrânului: Awa, dacă vrei,
las-o pe aceasta, ca să o fierb şi să gustăm împreună.
Şi Bătrânul a pus m etanie fratelui, zicând: Pentru că
la răutate nu ai răspuns cu răutate, Duhul Sfânt S-a
odihnit p este tine, frate.
36. Un B ătrân oarecare a prins hoţii, în Schit,
792 PATERICUL MARE
golindu-i chilia şi le -a zis: G răbiţi-vă înainte să vină

fraţii şi să m ă îm p ied ice a îm p lini porunca lui Hris-
tos, care zice: De la cel ca re ia lu cru rile tale, nu cere
în ap o i15.
37. A zis un B ătrân : D acă auzi d espre cineva că te
u răşte şi te v o rb e şte de rău, trim ite -i sau dă-i o mică
binecu vântare, după p u terea ta, ca să ai îndrăzneală
să zici în ceasu l ju d ecăţii: la rtă -n e, S tăpân e, datoriile
n oastre, p recu m şi n oi iertăm d a to rn icilo r noştri16.
3 8. N işte fraţi care m ergeau pe cale s-au rătăcit
şi au în tre b a t pe cin eva ca să afle drumul. Aceia însă
erau rău făcăto ri şi i-au ră tă c it în locu ri pustii. Şi unul
d intre ei i-a u rm ărit ca să-i jefu iască. Şi cum le dăduse
poruncă să tre a c ă p rin tr-u n râu, când au început să
tre acă d in co lo , un crocod il s-a rep ezit asupra hoţului.
Dar robul lui D um nezeu nu a s ta t nepăsător, ci a stri
gat la răufăcător, atrăgând u-i aten ţia asupra năpusti-
rii fiarei. Şi scăpând acela, i-a m ulţum it şi s-a minunat
de iubirea lui.
39. Povestea unul d in tre P ărinţii egipteni: Odată
m -am gândit să m ă în străin ez şi, urcând într-o cora
bie, am aju ns la Atena. Şi pe când m ă apropiam să in
tru în oraş, am văzut un m onah bătrân, bine îmbrăcat,
care avea un săcu leţ m ic babilonian legat şi fugea. Şi
alţii fugeau în urm a lui. Şi cum a in trat în oraş, l-au în
tâm pinat m ulţim e m ultă şi l-au tâ râ t la teatru. Şi am
întrebat pe cineva: Cine e ste acela? Şi m i-a răspuns:
Acesta este dintre elini, cel m ai m are dintre filosofi,
♦ lsLuca 6,35. * l6Traducerea literală a cererii: Ş i n e iartă nouă
greşelile noastre, p recu m şi no i iertăm greşiţilo r noştri! din Tatăl
nostru (Matei 6,12).
D E S P R E A NU RĂSPUNDE RĂULUI CU RĂU 793
şi s-a făcu t c re ştin . Şi a făcu t mănăstire, apoi s-a făcut

monah. Şi d upă c in cisp re z ece ani a venit în oraş şi de
aceea alerg ăm după el, ca să auzim ce zice. Şi m-am
dus şi eu c u ei. Şi cum au venit cârmuitorii, l-au ru
gat, zicând: S p u n e -n e nou ă ce ai de spus! Şi el a zis:
Nu este n e am su b c e r ca cel al creştinilor. Şi nu este
tagmă ca ta g m a m onahilor. Dar numai un lucru este
care-i v atăm ă, an u m e că diavolul aduce între ei po
menirea răului, ca s ă spună: Mi-a zis... şi eu i-am zis...;
iar ei, m ăcar că au în a in te a lo r necurăţiile lor, nu le
văd pe aceste a. D eci, auzind acestea toţi, după ce l-au
lăudat m ult, au p le ca t.
40. A zis unul d in tre Părinţi: Dacă te ocărăşte cine
va, binecuvântează-117. D acă prim eşte, va fi bine pen
tru am ândoi. D acă nu prim eşte, acela va primi de la
Dumnezeu o cara, ia r tu binecuvântarea.
41. A zis un B ă trâ n : D acă cineva îşi aminteşte de
cel care l-a s u p ă ra t sau l-a necinstit, sau l-a vorbit de
rău, sau l-a p ăg u b it, e s te d ator să-l poarte în minte ca
pe un v in d e c ă to r trim is de Hristos şi se cuvine să-l
aibă ca pe un b in e făcăto r. Pentru că supărarea este
a sufletului bolnav. Că, d acă nu erai bolnav, nu ai fi
suferit. Şi s e cu v in e s ă te bucu ri cu fratele tău, că prin
el cunoşti b o a la ta , şi să te rogi pentru el ca pentru
un m ed icam en t v in d e c ă to r trim is de Iisus. Iar dacă te
superi pe el, e s te ca ş i când ai zice împotriva lui Iisus:
Nu vreau s ă p rim e s c m ed icam en tele Tale, ci vreau să
putrezesc cu ră n ile m ele.
42. A zis ia ră şi: Cel c a re v rea să se vindece de ră-
Rile cele g re le a le su fletu lu i pentru a scăpa de boală
* 171 Corinteni 4 ,1 2 .
794 PATERICUL MARE
trebu ie să rab d e c e le făcu te d e doctor. Căci nici cel

care su feră tru p e şte nu a re p lăce re când i se taie ceva
sau i se arde, sau ia ceva curăţitor, ci îşi aduce amin
te de a ceste a cu în trista re. D ar se înduplecă pe sine
însuşi că fără a c este a e ste cu nepu tinţă să scape de
boală. Şi rabd ă cele date de doctor, ştiind că prin pu
ţin a în trista re va scăp a de o b o ală îndelungată. Fier
în ro şit al lui H ristos e ste cel care te necinsteşte sau
te v o rbeşte de rău, p en tru că te scapă de slavă deşar
tă. M edicam ent cu răţito r al lui Iisus este cel care îţi
aduce pagubă, p en tru că te scap ă de lăcom ie. Cel care
fuge de isp ita cea sp re folos fuge de viaţa veşnică. Ce
i-a adus Sfântului Ştefan a şa o slavă ca aceea pe care a
dobândit-o prin cei care-1 ucideau cu pietre?
43. A zis iarăşi: Eu nu-i osândesc pe cei care mă învi
novăţesc, ci îi num esc binefăcătorii mei. Şi nu mă lepăd
de Doctorul sufletelor Care îm i dă medicamentul ne
cinstirii pentru sufletul m eu iubitor de slavă deşartă.
44. A zis iarăşi: Crucea lui H ristos o vedem şi citim
despre pătim irile Lui, ia r noi nicio ocară nu răbdăm.
4 5 . A zis un B ătrân că în tim pul marelui Isidor,
preotul Schitului, era un frate diacon, pe care l-a făcut
preot pentru virtutea lui, ca să-i urm eze aceluia după
m oarte. Dar el nu s-a atins de p reoţie din evlavie, ci a
răm as slujind ca diacon. A ceasta, deci, prin vicleşugul
vrăjmaşului, a pricinuit pizm ă unuia dintre Bătrâni. Şi
fiind toţi în biserică p entru sin axă18, plecând acela, a
* 18Cuvântul sinaxă reproduce originalul şi înseamnă adunare
în acelaşi lo c Este folosit aici pentru a numi adunarea monahi
lor în biserică pentru Dumnezeiasca Liturghie.
pus c a rte a s a în c h ilia fratelu i. Şi venind, a vestit Awei

Isidor că c in ev a d in tre fra ţi i-a furat cartea. Şi s-a mi
rat A w a Isidor, z icâ n d c ă nicio d ată nu s-a întâmplat
aşa ceva în S ch it. I-a zis, d eci, Bătrânul care pusese
cartea: T rim ite d o i d in tre P ărin ţi împreună cu mine
ca să c e rce tă m ch iliile . Şi p lecân d ei, Bătrânul i-a dus
la chiliile c e lo rla lţi şi la u rm ă la chilia fratelui Şi au
găsit acolo c a r te a ş i au ad u s-o preotului în biserică. Şi
fratele a fă c u t m e ta n ie A w e i Isid or în faţa întregului
popor, zicân d p re o tu lu i: Am păcătuit, dă-mi canon. Şi
i-a dat c a n o n s ă n u s e îm p ă rtă şe a sc ă trei săptămâni.
Şi venind la fie c a r e s lu jb ă în b iserică, punea metanie
în faţa în tre g u lu i po p o r, zicân d : Iertaţi-m ă, că am pă
cătuit. Şi du p ă t r e i să p tă m â n i a fo st prim it la împărtă
şanie. Şi în d a tă B ă trâ n u l care-1 defăim ase s-a îndrăcit
şi a în cep u t s ă m ă r tu ris e a s c ă , zicând: Am defăimat pe
robul lui D u m n ezeu . Şi făcân d u -se rugăciune de către
toată B is e ric a p e n tr u el, n u s-a vindecat. Atunci mare
le Isidor a zis fra te lu i în fa ţa tu tu ro r: Roagă-te pentru
el, căci tu ai fo s t d e fă im a t. Şi d acă nu se vindecă prin
tine, nu s e m a i v in d e c ă . Şi rugându-se acela, îndată
s-a v in d e ca t B ă trâ n u l.
46. C ineva a f o s t fă c u t p a tria rh în cetatea numită
Theupole19. Ş i a c e s t a e r a m ilostiv, cu multă dragoste
faţă de p ă c ă to ş i, m ilo s şi iu b ito r de oameni. Odată,
unul d in tre s e c r e t a r ii lu i, furând u-i pe ascuns aurul
şi tem ân d u -se, a fu g it şi s -a dus în Thebaida Egiptu
lui. In tim p c e r ă t ă c e a e l în c o a c e şi încolo, l-au întâlnit
barbarii d in E g ip t, c e i c a re su n t m ai sălbatici şi mai
* l9Theupole s-a n u m it A n tioh ia S irie i în tim pul lu i lustinian.
796 PATERICUL MARE
cruzi decât fiarele sălbatice şi l-au dus în cele mai

îndepărtate locuri ale ţinutului lor. Şi aflând dumne-
zeiescul arhiepiscop Alexandru20, l-a răscumpărat pe
acela, rob fiind, cu optzecişti şi cinci de monede de
aur. Şi venind el înapoi, patriarhul a fost atât de mi
los cu el, iubitor de oam eni şi bun, încât unul dintre
locuitorii cetăţii a spus că nim ic nu este mai folositor
decât a păcătui faţă de Patriarhul acelei cetăţi.
Sfârşitul tratatului despre a nu răspunde

răului cu rău.*
* “ Alexandru I , arhiepiscopul A ntiohiei (4 1 3 -4 2 0 ).

CAPITOLUL XVII
DESPRE DRAGOSTE
1. A zis Awa Antonie: Eu nu mă mai tem de Dum

nezeu, ci îl iubesc, căci iubirea aruncă afară frica1.
2. A zis iarăşi: De la aproapele este viaţa şi moar
tea2. Căci dacă vom câştiga pe fratele, pe Dumnezeu
câştigăm. Şi dacă smintim pe aproapele, lui Hristos îi
păcătuim.
3. Ziceau că unul dintre Bătrâni a cerut lui Dum
nezeu să-i vadă pe Părinţi3. Şi i-a văzut pe ei, fără
Awa Antonie. A zis, deci, celui care i-a arătat: Unde
este Awa Antonie? Iar acela i-a zis: în locul unde este
Dumnezeu, acolo este.
4. A zis A w a Agaton: Niciodată nu am adormit
având ceva împotriva cuiva şi nici nu am lăsat pe ci
neva să adoarmă având ceva împotriva mea, după pu
terea mea.
5. Acelaşi a zis: Niciodată nu am dat milostenie aşa,
simplu, ci a da şi a lua mi-au fost mie iubire, gândind că
folosul fratelui meu îmi este lucrare aducătoare de rod.*
* *1 Ioan 4,18. * 21 loan 3,14. * 3Să-i vadă pe Părinţii plecaţi
1*Domnul!
798 PATERICUL MARE
6. Zicea A w a Io sif u n or fraţi care vorbeau despre

iubire: Noi nu ştim ce e ste iubirea. Şi a zis despre
A w a Agaton că avea un fo arfece m ic de tăiat pomii
şi a venit la el un frate şi l-a lăudat. Şi nu l-a lăsat pe
acela să plece până nu a luat foarfecele.
7. Zicea A w a Agaton: Dacă a r fi cu putinţă să gă
sesc un lepros, să-i dau trupul m eu şi să-l iau pe-al
lui, aş face-o cu bucurie, căci aceasta este dragostea
desăvârşită!
8. Ziceau iarăşi d espre acelaşi că, venind odată în
oraş să vândă nişte lucruri, a aflat un om străin în pia
ţă, bolnav şi părăsit, neavând pe nim eni să-l îngrijeas
că. Şi a răm as Bătrânul cu el, luând o chilie cu chirie.
Şi din lucrul m âinilor plătea chiria, iar ce rămânea
cheltuia cu ce era de trebu in ţă bolnavului. Şi a rămas
cu el patru luni, până când bolnavul s-a vindecat. Şi
aşa Bătrânul s-a în to rs la chilia lui cu pace.
9. Se povestea d espre A w a Agaton că se străduia
să îm plinească to ate poruncile. Şi, dacă trecea cu bar
ca, el ţinea primul vâsla. Şi când îl cerceta vreun frate,
îndată după rugăciune punea m âna la masă. Căci era
plin de iubirea lui Dumnezeu.
10. A intrat odată A w a Agaton în cetate ca să
vândă nişte lucruri şi a aflat pe cineva plin de lepră
lângă drum. Atunci leprosul i-a zis: Unde mergi? Iar
Awa Agaton i-a zis: In cetate ca să vând nişte lucruri.
A zis lui: Arată dragoste şi du-m ă şi pe mine acolo.
Şi, purtându-1 în spate, l-a adus în cetate. Şi acela i-a
zis: Unde vinzi lucrurile, acolo să m ă aşezi şi pe mine.
Şi a făcut aşa. Şi când vindea un lucru, leprosul îi zi
cea: Cu cât l-ai vândut? Şi el zicea: Cu atât. Şi îi zicea:
D E SP R E DRAGOSTE 799
Cumpără-mi d u lciu ri. Şi îi cumpăra. Şi iarăşi vindea

un lucru şi z ice a : P e a c e s ta cu cât l-ai vândut? Şi zi
cea: Cu atâta. Şi a c e la zicea: Cumpără-mi cutare. Şi îi
cumpăra. D upă ce a v ân d u t to ate lucrurile şi voia să
plece, lep ro su l i-a zis. P leci? Şi i-a zis: Da. Iar el a zis:
Arată iarăşi d ra g o ste şi du-m ă acolo unde m-ai găsit.
Şi, purtându-1 în sp a te , l-a dus la locul lui. Iar acela
i-a zis: B in ecu v â n ta t s ă fii de Domnul, Agaton, în cer
şi pe păm ânt. Şi rid icân d u -şi ochii, nu a mai văzut pe
nimeni. Căci e ra în g e r al Domnului care venise să-l
pună la în c e rca re .
11. A w a A m m un N itriotul a cercetat pe Awa An
tonie şi i-a zis: Eu m ă o ste n e s c m ai mult decât tine şi
cum de n u m ele tă u s -a m ă rit în tre oameni mai mult
decât al m eu? A zis A w a A ntonie: Pentru că eu iubesc
pe Dumnezeu m ai m u lt d e c â t tine.
12. Era la Chilii un B ă trâ n cu numele Apolo. Şi,
dacă venea cin ev a la e l să -i ceară să facă orice lucru,
mergea cu b u c u rie , zicân d : Îm preună cu Hristos am
să lucrez a stăzi p e n tru su fletu l meu. Căci aceasta este
plata zilei.
13. A zis A w a Isa ia : Iu b ire a este vorbire stăruitoa
re către D u m nezeu îm p re u n ă cu mulţumire neînceta
tă. De m u lţu m ire s e b u c u ră Dum nezeu căci este semn
al odihnei4 su fletu lu i.
14. A zis A w a T h e o d o r al Enatului: Când eram mai
* 4Cuvântul odihnă este folosit foarte m ult în vocabularul pă
rinţilor Patericului, ca, de altfel, şi în cel al părinţilor niptici şi
al m onahilor dintotdeauna, înţelegându-se prin el starea de li
nişte, pace şi de neagitare oferită de simţământul că se află în
adevăr şi pe calea cea bună, că este în voia lu i Dumnezeu şi pe
cale îm p lin irii v o ii lu i Dum nezeu.
800 PA TERICU L M ARE
tânăr, stăte am în p u stie. Am p lecat, odată, la cuptorul

de p âine să fac d ouă p âini şi am a fla t acolo pe un frate
care voia să facă p âin e şi nu avea p e cineva să-i dea
o m ână de ajutor. Eu le -a m lă sa t p e ale m ele şi i-am
dat lui o m ân ă de ajutor. Cum am term in at, a venit un
alt frate şi iarăşi am d at şi acelu ia o m ân ă de ajutor şi
i-am făcu t pâinile. Şi a v e n it ap oi un al treilea şi am
făcut la fel. Şi a şa am făcu t cu fiecare din cei care au
venit. Şi am făcu t ş a se pâini. La u rm ă am făcut şi pâi
nile m ele, când au în c e ta t să m ai v in ă alţii.
15. U rcând o d ată A w a Ioan Colovos de la Schit,
îm preu nă cu alţi fraţi, călău za lo r s-a rătăcit, căci era
noapte. Şi au zis fraţii A w e i Ioan: Ce vom face, părin
te, că fratele a ră tă c it calea? Să nu cumva să murim
rătăciţi! A zis lo r B ătrân u l: D acă îi spunem , se întris
tează şi se ru şinează. Iată, m ă voi face eu însumi bol
nav şi voi zice că nu p o t să m ai m erg înainte, ci voi
răm âne aici până d im ineaţă. Şi a făcu t aşa. Iar ceilalţi
au zis: Nici noi nu m ai m ergem , ci stăm cu tine. Şi au
stat până d im in eaţă şi pe frate le nu l-au smintit.
16. Zicea A w a Ioan Colovos: Nu e ste cu putinţă să
zideşti casa de su s în jo s, ci de la tem elie spre cele
de sus. Şi l-au în tre b a t: Ce în seam n ă cuvântul acesta?
Iar el le-a zis: Tem elia e ste aproapele. Dacă îl dobân
deşti5 pe acesta, tu te fo lo seşti prim ul. Căci de acesta
se leagă to ate poruncile lui H ristos6.
17. Ziceau d espre A w a Ioan că unei tin ere oarecare
* sUn posibil ecou al cuvintelor Sf. Apostol Pavel: Cu iudeii am
fost ca un iudeu, ca să dobândesc pe iudei; cu cei de sub lege, ca
unul de sub lege, deşi eu nu sunt sub lege, ca să dobândesc pe cei
de sub lege; (1 Corinteni 9 ,2 0 ) + 6Matei 22,40.
D ESPRE DRAGOSTE 801
i s-au săvârşit p ărin ţii şi a rămas orfană. Numele ei

era Taisia7. D eci s-a gândit ea să facă din casa ei casă
de oaspeţi sp re folosul Părinţilor din Schit Şi a ră
mas astfel d estul tim p, primind oaspeţi şi slujindu-i
pe Părinţi. După un tim p, cheltuind tot ceea ce avea,
a început să ducă lipsă. Deci, s-au alăturat ei oameni
necuviincioşi şi a ceştia au schimbat-o pe ea de la sco
pul cel după Dum nezeu. Şi a început să ducă o viaţă
rea, încât a aju ns p ână la desfrânare. Auzind Părinţii,
s-au în tristat fo arte ta re şi, chemând pe Awa Ioan Co-
lovos, i-au zis: Am auzit despre sora aceea că duce o
viaţă rea. Şi ea, când putea, a arătat multă dragoste
faţă de noi. Iar acum şi noi vrem să-i arătăm dragoste
şi să o ajutăm . O sten eşte-te, deci, către ea şi, după în
ţelepciunea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu, rânduieşte
cele legate de ea. A venit, deci, Awa Ioan la ea şi a
zis bătrânei p o rtăriţe : Anunţă-mă la stăpâna ta! Ace
ea însă l-a alungat, zicând: Voi aţi mâncat de la înce
put bunurile ei şi acum este deja săracă. A zis ei Awa
Ioan: Spune-i că am să-i fiu de mare folos. Şi slugile
ei, zâmbind cu în ţeles, i-au zis: Ce ai tu să-i dai, de
vrei să o în tâln eşti? Iar el a răspuns zicând: De unde
ştiţi voi ce am eu să-i dau? Plecând, deci, bătrâna, i-a
zis stăpânei d esp re el. Şi i-a zis tânăra: Aceşti monahi
mereu trec pe lângă M area Roşie şi găsesc mărgări
tare. Deci, s-a îm p o d o bit pe sine şi i-a zis: Vrei să îl
aduci la m ine? Şi cum a urcat, aceea a apucat să se
aşeze în pat. Şi v enind A w a Ioan, s-a aşezat aproape
* codicele 108 apare Paisia, în timp ce în codicele 127 este
amintită Taisia. în cărţile bisericeşti este consemnată Taisia şi
Pomenirea ei se prăznuieşte la 8 octombrie (ET).
802 PATERICUL MARE
de ea. Şi privindu-o în faţă i-a zis: De ce L-ai lepădat

pe Iisus ca să ajungi la această stare? Iar ea, auzind, a
îngheţat toată. Şl plecându-şl capul în jos, Awa loan
a început să plângă cu putere. A zis lui aceea: Awa,
de ce plângi? Ridicându-şi capul, iarăşi s-a aplecat
plângând şl i-a zis: Văd cum satana joacă pe chipul
tău şi să nu plâng? Iar ea, auzind, i-a zis: Este pocă
inţă, aw a ? A zis: Da! A zis lui: Ia-m ă unde vrei! A zis
ei: Să m ergem ! Şi ea s-a scu lat şi l-a urmat. Şi Awa
loan a luat seam a că nu a poruncit nimic şi nici nu a
vorbit despre casa ei şi s-a minunat. Şi când a ajuns în
pustie, se făcuse seară. Şi făcându-i din nisip o mică
perniţă aceleia, făcându-şi şi sieşi, la mică distanţă, şi
însem nându-o cu sem nul Crucii, i-a zis: Dormi aici! Şi,
după ce şi-a făcut rugăciunile, s-a culcat şi el. Iar pe la
miezul nopţii, trezindu-se, a văzut o cale luminoasă
de la cer sprijinindu-se pe ea. Şi a văzut pe îngerii lui
Dumnezeu purtând sus sufletul ei. Sculându-se, deci,
şi apropiindu-se de ea, i-a îm pins puţin piciorul. Când
a văzut că a murit, s-a aru ncat pe sine cu faţa la pă
mânt, rugându-se lui Dumnezeu. Şi a auzit spunân-
du-i-se că un ceas de pocăinţă a ei a fost mai primit
decât pocăinţa îndelungată a multora, care nu arată
însă o astfel de pocăinţă fierbinte.
18. A zis A w a loan că Părintele nostru Awa An
tonie a zis: Niciodată nu am soco tit să pun interesul
meu înaintea folosului fratelui meu.
19. A venit A w a llarion din Palestina la munte, la
Awa Antonie. Şi i-a zis A w a Antonie: Bine ai venit,
luceafăr ce răsare dim ineaţa. Şi i-a zis Awa llarion:
Pace ţie, stâlp de foc, care lum inează lumea întreagă!
D ESPRE DRAGOSTE 803
20. A v enit unul dintre Bătrâni la Awa Lot la o mică

baltă din A rsenoie şi l-a rugat pe acesta pentru o chi
lie. Şi el i-a dat. Iar Bătrânul era bolnav şi Awa Lot l-a
odihnit. Şi dacă îl cercetau unii pe Awa Lot, li făcea
pe ei să-l cerce te ze şi pe Bătrânul bolnav. Şi acela a
început să le spună cuvinte ale lui Origen. Şi s-a necă
jit Awa Lot, zicând ca nu cumva să creadă Părinţii că
şi ei sunt la fel. Şi ca să-l scoată din acel loc, se temea,
pentru poru ncă8. Şi sculându-se Awa Lot, a venit la
Awa A rsenie şi i-a povestit despre Bătrân. Şi i-a zis
Awa A rsenie: Să nu-1 alungi, ci spune-i aceasta: Iată,
să m ănânci din cele ale lui Dumnezeu şi să bei cât
vrei, numai a c e s t cuvânt să nu-1 mai vorbeşti. Şi, dacă
vrea, se va înd rep ta, ia r dacă nu vrea să se îndrepteze,
de la sine te va ruga să plece din locul acela şi nu va
fi de la tin e pricina. Plecând A w a Lot, a făcut aşa. Şi
Bătrânul, cum a auzit acestea, nu a voit să se îndrep
teze, dar a în cep u t să-l roage, zicând: Pentru Domnul,
trim iteţi-m ă pe m ine de aici, că nu pot să duc pustia.
Şi sculându-se, a ieşit, fiind petrecut cu dragoste.
21. Zicea A w a P etru despre A w a Macarie că, du-
cându-se o d ată la un an ah oret şi aflându-1 pe acela
bolnav, l-a c e rc e ta t ce a r v rea să mănânce, căci în chi
lia lui nu era nim ic. Şi zicându-i că ar vrea susan, acel
curajos nu a p re g e ta t să m eargă în cetatea Alexandri
ei şi să-i aducă fratelu i neputincios. Şi lucru minunat
este că nim ănui nu s-a făcut cunoscută întâmplarea.
22. In E gipt e ra un B ătrân oarecare înainte de a
veni cei din ju ru l A w e i Pim en. Şi avea cunoştinţă şi
* 8Să nu încalce porunca! Este vorba despre porunca ospitalită
ţii şi a iu b irii faţă de străini!
804 PATERICUL MARE
multă cinstire. Când au u rcat, deci, cei din jurul Awei

Pim en de la Schit, o am en ii l-au lă sa t pe acela şi au
v enit la A w a Pim en, ia r a c e s ta se n ecăjea. Şi a zis fra
ţilo r lui: Ce să facem acestu i m are B ătrân, că oame
nii ne-au adus strâm to rare, părăsindu-1 pe Bătrân şi
dându-ne a te n ţie nouă, ca re su ntem nimic. Cum am
putea, deci, să aducem în d re p tare Bătrânului? Şi a zis
lor: Faceţi pu ţină m ân care, lu aţi şi un urcior de vin,
să m ergem la el şi să gu stăm ceva împreună. Poate
aşa vom pu tea să-i aducem m ângâiere. Au luat, deci,
m ân cărurile şi au p le c a t Şi cum au bătu t la poartă,
a auzit ucenicul lui şi a în t r e b a t Cine sunteţi? Iar ei
au zis: Spune-i a w e i: Pim en e ste şi vrea să fie bine
cuvântat de tine! Şi v estind u-i aceasta, el i-a răspuns,
zicând: Mergi, nu su n t fără treab ă! Iar ei au făcut răb
dare în arşiţă, zicând: Nu plecăm d acă nu ne învred
nicim să ne prim ească Bătrânul. Iar Bătrânul, văzând
sm erenia lo r şi răbd area, fiind străpuns, le-a deschis.
Şi intrând, au gu stat ceva îm preu nă cu el. Şi, în timp ce
mâncau ei, el zicea: Cu adevărat, nu sunt numai cele ce
am auzit despre voi, ci am văzut însu tit mai multe în
fapta voastră. Şi s-a făcut p rietenul lo r din ziua aceea.
23. A zis A w a Pim en: Dacă c erce ta cineva pe Awa
loan Colovos, acesta îi dădea acelu ia dragostea des
pre care v orbeşte apostolul9: D rag ostea îndelung rab
dă, d rag ostea es te b in ev oitoarei
24. A zis iarăşi: Dragoste m ai m are ca aceasta nu
este, adică să-şî dea cineva sufletul pentru aproapele
său10! Căci, dacă va auzi cineva cuvânt de întristare,
putând şi el să spună la fel, se luptă în să şi nu spune;
♦ ’ 1 Corinteni 13,4. ♦ 10Ioan 15,13; 1 loan 3,16.
DESPRE DRAGOSTE 805
sau d acă v a fi n e d re p tă ţit şi duce aceasta fără să în

toarcă în ap o i acelu ia, u n astfel de om pune sufletul
lui pentru ap ro ap ele.
25. Un fra te a în tr e b a t p e A w a Pimen, zicând: Am
găsit un lo c c a re a re to a tă odihna pentru fraţi. Este cu
voia ta să z id esc aco lo ? Şi a răspuns Bătrânul: Unde
nu faci rău fra te lu i tău , acolo să stai.
26. Un fra te a în tr e b a t pe A w a Pimen. Dacă un
frate are să-m i d ea câtev a num ii, este cu voia ta să-l
întreb? A zis lu i B ă trâ n u l: întreabă-1 o singură dată!
A zis lui fra te le: Ce s ă fac, deci, că nu pot să-mi stă
pânesc gândul. A zis lui B ătrânu l: Lasă gândul tău să
crape, num ai p e fra te le tă u să nu-1 strâmtorezi.
27. Ziceau d esp re A w a Pim en că şedea în Schit cu
doi fraţi ai săi. Şi c e l m ai tâ n ă r îi necăjea. Şi a zis ce
luilalt frate: Ne o b o s e ş te frate le acesta mai mic. Ridi-
că-te, să m e rg e m d e aici. Şi ieşind, l-au lăsat pe acela.
Dar cum a v ăzu t a c e la c ă ei întârziau, i-a zărit pe ei
îndepărtându-se m u lt şi a în cep u t să fugă în urma lor
strigând. A zis A w a P im en : Să aşteptăm pe fratele că
se istoveşte. D eci, cân d a aju n s la ei, a pus metanie,
zicând: U nde m e rg e ţi şi m ă lă sa ţi singur? A zis lui Bă
trânul: P en tru c ă n e s trâ m to re z i pe noi, de aceea noi
plecăm. Ia r e l le -a zis: Da, da! Unde vreţi, să ne ducem
împreună. Şi v ăzân d B ă trâ n u l lip sa lui de răutate, a
zis celu ilalt fra te : S ă n e în to arcem , frate! Căci nu face
acestea p e n tru c ă v re a , ci diavolul este cel care face
acestea în el. Şi în to rc â n d u -s e , au venit la locul lor.
28. S-a în tâ m p la t o d a tă că A w a Pamvo călătorea
împreună cu fra ţii în p ă rţile Egiptului. Şi văzând oa
meni şezân d , le -a zis lo r: Ridicaţi-vă şi salutaţi pe
806 PATERICUL MARE
m onahi ca să fiţi bin ecu v ân taţi, căci aceştia continuu

v orbesc lui D um nezeu şi gu rile lo r su n t sfinte.
29. Ziceau d esp re A w a P afnutie că nu bea degrabă
vin. Şi călătorind odată, a d at p e ste o ceată de tâlhari
şi i-a aflat pe ei b ân d vin. Ia r căp e ten ia tâlharilor îl cu
no ştea pe el şi ştia că nu b e a vin. Şi văzându-1 doborât
de m are o sten eală, a um plut un p ah ar de vin, luând
şi sabia în m ână, şi a zis B ătrânu lu i: Dacă nu bei, te
voi om orî. Şi cunoscân d B ătrân u l că v rea să facă voia
lui Dumnezeu, voind să-l câştige pe acela, a luat şi a
băut. Şi căp eten ia tâ lh a rilo r s-a căit, zicând: Iartă-mă
a w a că te-am strâm to rat. Şi i-a zis Bătrânul: Cred că
Dumnezeu p en tru a c e s t p ah ar va face cu tine milă şi
în a c est veac, şi în veacu l ce va să vină. I-a zis lui că
petenia tâlh arilo r: Cred lui Dum nezeu că de acum nu
voi m ai face rău nim ănui. Şi a câştigat toată ceata tâl
harilor, lăsând voia lui p en tru Domnul.
3 0 . Au v enit od ată saracin ii şi au luat to t ce aveau
A w a Sisoe şi fratele lui. Şi ieşin d ei în pustie ca să gă
sească ceva de m ân care, B ătrânu l a găsit o balegă de
cămilă. Şi zgândărind în ea, a aflat sem inţe de orz. A
m âncat un bob şi altul îl ţin e a în mână. Şi venind fra
tele lui, l-a găsit m âncând şi i-a zis: A ceasta este dra
goste? Ai găsit ceva de m ân care şi m ănânci singur?
Nu m-ai chem at şi pe m ine? Şi a zis A w a Sisoe: Nu
te-am nedreptăţit, frate. Iată p artea ta am păstrat-o
în mână.
31 . Ziceau despre A w a Siluan că şedea închis în
chilie, având puţin năut, pe care îl făcuse în o sută de
grăm ăjoare. Şi iată un om a v en it din Egipt, având un
asin încărcat cu pâine. Şi bătând la chilia lui, a lăsat
DESPRE DRAGOSTE 807
acolo pâinile. Luând, deci, Bătrânul grămăjoarele, le-a

încărcat pe m ăgar şi l-a slobozit
32. A zis A w a Iperihie: Izbăveşte pe aproapele de
păcate fără ocară, pe cât îţi stă în putere. Căci Dum
nezeu pe cei care se întorc nu-i leapădă11. Nici cu
vânt de rău tate şi viclenie să nu înnopteze în inima
ta împotriva fratelui tău, ca să poţi spune: Şi ne iartă
nouă g reşelile n oastre, precum şi noi iertăm greşiţilor
noştri12.
33. Povestea cineva că un magistrat tânăr, frumos
la chip, slu jea în soliile împărăteşti. Şi avea un prieten
dintre cei de neam bun într-una din cetăţi, căsătorit
cu o fem eie tânără. Când venea, deci, în cetate, acela
îl primea şi îl găzduia în casa lui. Şi mânca împreună
cu femeia lui care se purta cu dragoste faţă de el. Şi
venind el des la acesta, femeia aceluia s-a aprins în
gând pentru el, fără ca el să ştie. Şi fiind ea înţeleaptă,
nu a arătat către el nimic, ci răbda pătimind. S-a în
tâmplat, deci, odată, ca acesta să plece după obicei în
drumul lui. Iar aceea, de la gândurile ei, era bolnavă şi
şedea la p a t Şi bărbatu l ei i-a adus doctori. Şi după ce
au cercetat-o, au zis bărbatului ei: Poate să aibă ceva
sufleteşte, d eo arece trupeşte nu suferă de nimic rău.
Şi bărbatul ei stă te a lângă ea, rugându-o mai mult şi
zicând: Spune-m i ce ai! Aceea, fiind plină de respect
şi roşind, la în cep u t nu a m ărturisit Dar, după aceea
a mărturisit, zicând: Ştii, domnul meu, purtat fiind tu
fie de dragoste, fie de simplitate, aduci aici feţe tinere.
* “ Posibil ecou al cuvântului vechi-testamentar, reluat de Sf.
Pavel: Oare lepădat-a Dumnezeu pe poporul Său? (Rom. 11,1).
* “ Matei 6 ,1 2 .
808 PATERICUL MARE
Şi eu, ca fem eie, am fo st cu p rin să de patimă faţă de

m ag istrat Auzind bărbatu l ei aceasta, s-a liniştit Şi
cum s-a întâm plat ca, după câtev a zile, să vină magis
tratul, ieşind el, l-a în tâm p in at şi i-a zis: Ştii, frate, cât
te-am iubit! Şi din d ragoste te prim eam şi luai masa
îm preună cu fem eia m ea. A zis acela: Aşa este, stă
pâne. Şi i-a zis lui: lată a fo st p rinsă de gând pentru
tine fem eia m ea. Iar acela auzind, nu numai că nu a
fost prins şi el de gând p entru ea, ci s-a întristat foarte
tare, purtând dragoste prietenului. Şi i-a zis: Să nu te
întristezi deloc! Dum nezeu are să ne ajute. Plecând,
deci, şi-a tăiat părul. Şi luând briciul, s-a ras pe cap şi
pe faţă, încât, p ărea ca ars până şi la sprâncene. Şi-a
lepădat to ată frum useţea aceea şi arăta ca un lepros
de mulţi ani. Şi venind, şi descoperindu-se, şi-a arătat
capul şi faţa. Şi a în cep u t să zică: Aşa m -a făcut Dom
nul! Iar aceea, când l-a văzut schim bat de la frumuse
ţea dinainte la o aşa urâţenie, s-a m in u n at Şi văzând
Dumnezeu lucrarea lui, a rid icat de la ea războiul şi
îndată s-a sculat, îndepărtând to ate gândurile acelea.
Atunci m agistratul l-a lu at deoparte pe bărbatul ei şi
i-a zis: Iată, cu ajutorul lui Dumnezeu, femeia ta nu
mai are nimic. Şi nici nu va m ai vedea vreodată faţa
mea. Iată, aceasta înseam nă să-şi pună cineva sufletul
lui pentru dragoste13 şi să răsp lătească binele cu bine.
34. Doi fraţi oarecare au fo st duşi la mucenicie.
Iar după ce au fost supuşi chinurilor o dată, au fost
aruncaţi în închisoare. Şi erau supăraţi unul cu celă
lalt. Deci, unul punând m etanie, fratelui a zis: Se în-
tâmplă că mâine ne vom săvârşi. Să dezlegăm, deci,
* 13Vezi Ioan 1 5 ,1 3 .
DESPRE DRAGOSTE 809
duşmănia dintre noi şi să arătăm dragoste unul altu

ia Dar celălalt nu s-a înduplecat în ziua următoare
au fost iarăşi aduşi şi supuşi la chinuri. Şi cel care nu
a primit metania, de la prima lovitură, s-a lepădat Şi
i-a zis lui dregătorul: De ce ieri ai fost supus la atâtea
chinuri şi nu te-am înduplecat? Iar el, răspunzând, a
zis: Am ţinut m inte răul fratelui meu şi nu i-am arătat
lui dragoste. De aceea nu m-am împărtăşit de mângâ
ierea lui Dumnezeu.
35. Era un cantaragiu14într-o cetate. Şi a venit ci
neva din cetate, aducând la el cinci sute de monede
pecetluite şi i-a zis: Primeşte această pungă. Şi, când
voi avea trebuinţă, îmi vei da câte puţin. Şi nu era ni
meni de faţă acolo când a luat punga. însă unul dintre
cei de vază din cetate, trecând prin afara casei canta
ragiului, a auzit şi a văzut că i-a dat punga, dar can
taragiul nu a ştiut că a auzit. După câteva zile, a venit
cel care a dat punga şi a zis cantaragiului: Dă-mi ceva
din pungă că am trebuinţă. Acela, gândind că nu era
nimeni de faţă când i-a dat punga cu monede, a tă
găduit zicând: Nu mi-ai dat nimic! Şi când a ieşit de
acolo tulburat, l-a întâlnit omul acela de vază şi i-a
zis: Ce ai? Iar el i-a spus lui ce se întâmplase. Şi i-a zis:
Cuadevărat i-ai dat lui monedele? A zis lui: Da! Şi i-a
zis acela: Spune-i: Vino şi depune jurământ la Sfântul
Andrei şi îmi este de ajuns. Căci era acolo o biserică
a Sfântului Mucenic Andrei. Şi când avea să depună
jurământul, omul acela de vază a luat pe sluga lui şi
i-a zis: Să nu te tulburi de ceea ce voi face astăzi, ci
* “Cantaragiu însemna: a) controlor, cenzor b) lucrător public,
unfel de inspector al pieţei (ET).
810 PATERICUL MARE
să arăţi răbdare! Şi intrând în biserică, şi-a dezbrăcat

hainele şi a în cep u t să facă p e dem onizatui, strigând
cu glas m are sunete ned esluşite. Şi când a intrat can
taragiul, a zis: Sfântul Andrei zice: Iată acest ticălos a
luat cele cinci sute de m oned e ale omului şi vrea să
jure strâm b în num ele m eu. Şi strângându-1 de gât,
îi zicea: Sfântul Andrei zice: Dă înapoi cele cinci sute
de m onede omului aceluia. Acela, tulburându-se şi
înfricoşându-se, a m ărturisit, zicând: Le voi aduce.
Iar el i-a zis: Acum să le aduci! Şi a plecat îndată şi
le-a adus. Şi a zis cel care făcea pe demonizatui stăpâ
nului m onedelor: Sfântul Andrei zice: Pune pe masă
şase m onede. Şi el le-a pus cu bucurie. Când au plecat,
luându-şi hainele, le-a îm brăcat cuviincios şi a ieşit
iarăşi să se plim be prin faţa casei cantaragiului, după
obicei. Văzându-1 cantaragiul, îl privea pe acela cu
stăruinţă. Şi i-a zis omul acela de vază: De ce mă pri
veşti aşa, prietene? Crede-mă, cu harul lui Hristos nu
am demon, dar, pentru că atunci când omul acela ţi-a
dat punga eram afară plimbându-mă, am auzit şi am
văzut întocmai. Dacă ţi-aş fi spus, ai fi zis că nu crezi
pentru că eram singur. De aceea m-am gândit să pun
la cale această prefăcătorie, pentru ca nici tu să nu-ţi
pierzi sufletul, iar omul să nu fie păgubit pe nedrept
de banii lui.
36. Un monah foarte evlavios şi iubitor de Dum
nezeu cunoştea un anahoret pentru care avea multă
dragoste. Săvârşindu-se, deci, anahoretul, monahul a
intrat în chilia lui şi a aflat acolo cincizeci de mone
de. Şi a început să se minuneze şi să verse lacrimi, te-
mându-se ca nu cumva din pricina banilor anahoretul
DESPRE DRAGOSTE 8 11
să nu fie p rim it la D um nezeu. Şi când se ruga lui
Dumnezeu s tă r u ito r p e n tru acesta, a văzut un înger
al Domnului, c a r e i-a z is: De ce te întristezi astfel pen
tru anahoret? C eea ce c e ri lasă iubirii de oameni a lui
Dumnezeu. D acă to ţi a r fi fo st desăvârşiţi, unde s-ar fi
arătat iubirea de o a m e n i a lui Dumnezeu? Şi fiind aşa
înştiinţat fratele că a n ah o re tu l s-a învrednicit de ierta
re, s-a înv eselit şi a s lă v it p e Dumnezeu din toată inima.
37. Un B ă trâ n a tr im is p e ucenicul său în Egipt
ca să aducă o c ă m ilă ş i s ă d u că coşu rile lor în Egipt
Când fratele a a d u s c ă m ila la Sch it, l-a întâlnit un alt
Bătrân şi i-a zis: D a că a ş fi a fla t că m ergi în Egipt, ţi-
aş fi zis să-m i a d u c i ş i m ie o căm ilă. Plecând fratele, a
zis părintelui s ă u a c e s t lu cru . Şi i-a zis lui Bătrânul: la
cămila şi d ă-o lui, z ic â n d c ă n o i nu suntem încă gata.
Să ia el căm ila ş i s ă -ş i fa c ă tre a b a . M ergi cu el în Egipt
şi adu ia ră şi c ă m ila c a s ă lu ă m şi lucru rile noastre.
Plecând fra te le c ă t r e c e lă la lt B ă trâ n , a zis: A w a al
meu a zis că n o i n u s u n te m în c ă gata. Ia tu cămila şi
fă-ţi treaba. Şi lu â n d B ă tr â n u l căm ila, a încărcat-o cu
coşurile lui. C ând a u a ju n s în E g ip t şi au d escărcat co
şurile, luând fr a t e le c ă m ila , a z is B ătrân u lu i: Roagă-te
pentru m in e! I a r e l a z is : U n d e p le c i? El a zis: La Schit
ca să aduc şi c o ş u r ile n o a s t r e . Ş i fiin d străpun s la ini
mă, B ătrân u l a p u s m e t a n ie , p lâ n g â n d şi zicând: Ier-
taţi-mă, că m u lta v o a s t r ă iu b ir e m i-a lu a t rodul meu.
38. A z is u n B ă t r â n : D a c ă c in e v a îţi c e re un lucru şi
cu silire i-1 d ai, s ă b in e v o ia s c ă şi gân d u l15 t ău la ceea
* lsFrecvent p ă rin ţii p u stiu lu i in sistă ca lucrul să fie făcut şi cu
voie bună. Sfântul A p o sto l P avel d ezvo ltă pe larg această temă
în Epistola a d ou a c ă t r e C o rin te n i, în legătu ra cu colecta pe care
812 PATERICUL MARE
ce ai dat, precu m e ste scris: D acă cin ev a te sileşte sâ

m ergi cu e l o m ilă, m erg i d o u ă 16l Adică, dacă cineva îţi
cere un lucru, să i-1 dai din to t sufletu l şi trupul tău.
39. Erau doi fraţi la Chilii. Unul e ra b ătrân şi-l ruga
pe cel m ai tânăr, zicând: Să răm ân em îm preună, frate!
Iar acela, i-a zis: Eu su n t p ăcăto s şi nu p ot să rămân cu
tine, avva. Iar B ătrânu l îl ruga, zicând: Ba da, putem!
Bătrânul era cu rat şi nu voia să audă că un monah are
gânduri de d esfrân are. I-a zis lui fratele: Lasă-mă o
săptăm ână şi iarăşi vom vo rbi d esp re aceasta. A ve
nit, deci, B ătrânu l la el. Şi tân ăru l vrând să-l pună la
încercare, a zis: în m are isp ită am căzut, aw a, săptă
m âna aceasta. Căci am p le cat în sa t cu slujire şi am
căzut cu fem eie. I-a zis lui Bătrânul: Este pocăinţă? A
zis fratele: Da! A zis Bătrânul: Eu voi duce împreună
cu tin e ju m ătate din păcat. A zis lui fratele: Acum pu
tem să fim îm preună. Şi au răm as unul cu altul până
la săvârşirea lor.
40. Ziceau despre un frate că făcea coşuri. Şi pu-
nându-le m ânere de prins, a auzit pe vecinul său zi
când: Ce voi face? Că p iaţa se apropie şi nu am mâne
re să pun la coşurile m ele? Şi ducându-se, a desfăcut
m ânerele de la coşurile sale şi le-a dus fratelui, zi
când: Iată, acestea îm i su nt de prisos, ia-le şi pune-le
la coşurile tale. Şi astfel a făcut să înainteze lucrarea
vecinului, iar pe a sa a lăsat-o.
41. Ziceau despre un Bătrân oarecare din Schit
că s-a îm bolnăvit şi i-a venit poftă să m ănânce pâine
o făcea pentru sfinţii din Ierusalim : ...Nu num ai să faceţi, d să şi
voiţi... Căci dacă este bunăvoinţă, bin e p rim it este d arul (2 Cor. 8,
1 0 ,1 2 ). * 16Matei 5 ,4 1 .
DESPRE DRAGOSTE 813
proaspătă. Auzind aceasta, unul dintre fraţii nevoitori

şi-a luat haina, a pus în ea nişte pâini uscate şi s-a dus
în Egipt Şi schim bând pâinile, le-a dus Bătrânului.
Văzându-le calde, s-au minunat. Dar Bătrânul nu voia
să guste din ele zicând: Mănânc sângele fratelui meu! Şi
l-au rugat Bătrânii, zicând: Pentru Domnul, mănâncă, ca
să nu fie în zadar jertfa fratelui. Şi mişcat fiind a mâncat
42. Un frate l-a în trebat pe un Bătrân, zicând: Cum
se întâmplă că acum, unii, ostenindu-se în vieţuirile
lor, nu prim esc harul ca cei vechi? I-a zis lui Bătrânul:
Atunci era iubire şi fiecare îl trăgea pe aproapele său
în sus. Iar acum, răcindu-se iubirea17, fiecare trage pe
aproapele său în jos. Şi de aceea nu poate primi harul.
43. Au p lecat odată trei fraţi la seceriş. Şi au luat
pentru ei şaizeci de parcele. Unul dintre ei s-a îmbol
năvit în prim a zi şi s-a întors la chilia lui. Şi altul din
ceilalţi doi a zis: Iată, frate, vezi că fratele nostru s-a
îmbolnăvit. Sileşte-ţi cugetul, tu puţin şi eu puţin, şi
cred că, pentru rugăciunile lui, vom secera şi partea
Iul Terminând lucrul, când au venit să-şi ia plata, au
strigat pe fratele lor, zicând: Vino şi ridică-ţi plata,
frate! Dar el a zis: Ce plată am de luat de vreme ce
nu am secerat? Iar ei au zis: Cu rugăciunile tale s-a
făcut şi secerişul tău. Vino, deci, şi primeşte plata ta.
Făcându-se m ultă sfadă între ei, unul spunând că nu
ia, iar ceilalţi nevoind să se lase înduplecaţi dacă nu
va lua, au m ers să ceară judecată la un mare Bătrân.
Şi a zis fratele: Părinte, am plecat să secerăm toţi trei
Sosind noi la ţarină, în prima zi m-am îmbolnăvit şi
m-am întors la chilia mea, fără să secer nicio zi. Şi
* 17Vezi Matei 2 4 ,1 2 .
814 PATERICUL MARE
fraţii m ei m ă silesc, zicân d: V ino şi ia plată din ceea

ce nu ai sece ra t. Iar ceilalţi doi au zis: Părinte, toţi trei
am lu at şaizeci de p a rc e le şi, d acă eram toţi trei, nu
le-am fi te rm in at. Dar, cu ru găciu nile fratelui, noi doi
am te rm in a t rep ed e to t secerişu l. Şi i-am zis: Ia-ţi pla
ta. Şi a cesta nu vrea. Auzind Bătrânul, s-a minunat şi
a zis fratelu i lui: B ate clopotul, să se adune toţi fraţii.
Şi venind to ţi, le -a zis: Veniţi, fraţilor, să auziţi astăzi
ju decată. Şi le -a p o v estit B ătrânu l cele întâmplate. Şi
au ju d e cat ca frate le să -şi ia p lata lui şi să facă cu ea ce
vrea. Şi a p le ca t fratele plângând şi întristat.
4 4 . A zis un B ătrân : P ărinţii n o ştri aveau obiceiul
să m eargă la chiliile fraţilo r în cep ăto ri care voiau să
se nev oiască singuri şi să-i cerceteze, nu cumva vreu
nul d in tre ei, isp itit de dem oni, să se vatăme cu gân
dul. Şi d acă v reo d ată aflau pe vreunul vătămat, îl adu
ceau în b ise ric ă şi pu neau un vas. Şi toţi fraţii aruncau
asupra lui cu apă şi în d ată se curăţa.
4 5 . Doi B ătrân i erau de m ulţi ani şezând unul cu
altul şi niciod ată nu se certaseră. A zis unul celuilalt:
Să ne certăm şi noi o d ată ca oam enii. Iar acela răs
punzând, a zis: Nu ştiu cum se face cearta. Iar el i-a zis
lui: lată, pun în m ijloc o cărăm idă. Şi eu zic că este a
m ea, iar tu spune: Nu, ci e ste a m ea! Şi de aici se face
începutul. Au pus, deci, o cărăm idă la mijloc şi a zis
unul: A ceastă cărăm id ă e ste a m ea. Iar celălalt a zis:
Nu, ci este a m ea. Şi a zis prim ul: Dacă este a ta, ia-o şi
pleacă! Şi au plecat neaflând pricin ă de ceartă.
46 . A zis un B ătrân: N iciodată nu am râvnit la un
lucru care să m ă folosească pe m ine şi să vatăme pe
DESPRE DRAGOSTE 815
aproapele, având această nădejde, că câştigul fratelui

meu îmi este m ie lucru roditor.
47. Un nevoitor, aflând pe un demonizat care nu
putea să p ostească, se ruga cu dragostea lui Dumne
zeu, după cum este scris: Să nu caute cineva ale sale,
ci ale celu ilalt 18, ca demonul să se mute în el şi acela
să fie slo b o zit Şi Dumnezeu i-a auzit rugăciunea. Şi
îngreuiat fiind nevoitorul acela de către demon, stă
ruia în post şi rugăciune, dedându-se la multă nevo-
inţă. Şi mai ales pentru dragostea lui, în câteva zile,
Dumnezeu a slobozit demonul din el.
48. Un frate a în treb at pe un Bătrân, zicând: Sunt
doi fraţi. Unul trăieşte în linişte, postind şase zile şi
aducându-şi m ultă osteneală, iar celălalt slujeşte bol
navilor. Deci, lucrarea căruia este mai bine primită la
Dumnezeu? I-a zis lui Bătrânul: Dacă fratele care pos
teşte şase zile s-a r atârna de o nară, nu poate să fie
egal celui care slu jeşte bolnavilor.
49. Un frate slu jea pe un Bătrân bolnav. Şi s-a în
tâmplat aceluia să i se deschidă trupul şi să scoată
puroi cu un m iros tare urât. Şi a zis gândul fratelui:
Fugi, căci nu vei putea să suferi duhoarea acestui mi
ros urât! Iar fratele, luând o cană, a pus în ea din spă-
lătura de la bolnav. Şi dacă începea să-i vină gândul
să plece, zicea gândului: Dacă voi pleca, voi bea din
aceasta. Şi gândul i-a zis: Nici nu pleci şi nici nu bei
din duhoarea aceasta. Şi se ostenea fratele şi făcea
răbdare, îngrijind p e Bătrân. Şi văzând Dumnezeu os*
teneala fratelui, l-a vindecat pe Bătrân.___________
* M1 Corinteni 1 0 ,2 4 .
816 PATERICUL MARE
50. N işte fraţi stă te a u la S ch it să cureţe nuiele. Şi

unul d in tre ei, bo ln av fiind de la m ulta nevoinţă, tu
şind, a sco s sânge. Şi, fără să vrea, de la tuşea lui a
s ă rit p e unul d in tre fraţi. Şi acela e ra tulburat de gân
dul său, ca să sp u nă fratelu i: În cetează să mai tuşeşti
asu p ra m ea! Dar luptând u -se cu gândul şi-a zis sieşi:
Dacă v rei să m ăn ânci din aceasta, spune ce ai de spus!
Atunci şi-a zis: Nici nu vei m ânca şi nici nu-i vei spune!
51 . Unul d in tre P ărinţi a p le ca t în cetate să-şi vân
dă lucrul său de m ână. Şi văzând un sărac gol, a fost
cuprins de m ilă p en tru el şi i-a dăruit levitonul său.
Iar săracu l, plecând, l-a vândut. Bătrânul, aflând ce a
făcut, s-a în trista t şi i-a p ăru t rău că i-a dat aceluia hai
na. S-a arătat, deci, H ristos Bătrânului în vis noaptea
aceia, purtând levitonul şi i-a zis: Nu te întrista! Iată
p o rt cee a ce m i-ai dat!
52. Ziceau B ătrânii că fiecare este dator ca cele ale
fratelui să le facă ale sale şi să sufere împreună cu el
în toate, şi să se bucure îm preună, şi să plângă împre
ună cu e l19. Şi aşa să stea lângă el ca şi când ar purta
trupul lui, ca şi când ar fi vorba de el însuşi, dacă vre
odată i se va întâm pla aceluia strâm torare. Precum
este scris: Un tru p suntem în H ristos şi fieca re mădu
la re unii altora...™ şi: T op c â p au crezu t în Hristos au
o inim ă şi un su flet Z21
53. Un monah avea sub ascu ltarea sa un alt monah
care stătea într-o chilie la zece mile de acesta. Şi i-a
zis gândul odată să-l chem e pe fratele său să vină şi*
* 19Trim itere la cuvântul Sf. Ap. Pavel: Şt dacă un mădular su
feră , toate m ădularele suferă îm p reun ă ; şi dacă un mădular este
cinstit, toate m ădularele se bu cu ră îm preună (1 Cor. 12, 26).
* “ Romani 1 2 ,5 ; 1 Cor. 1 2 ,2 7 . + 21Fapte 4 ,3 2 .
DESPRE DRAGOSTE 817
să ia pâine. Şi iarăşi se gândea: Pentru o pâine să pun

pe fratele m eu la o sten eală zece mile? Mai bine să-i
duc eu ju m ătate de pâine. Şi luând pâinea, a mers la
chilia lui. Şi, în tim p ce m ergea, s-a lovit la degetul pi
ciorului. Şi curgându-i sângele, monahul a început să
plângă de durere. Şi iată un înger a venit, zicându-i:
De ce plângi? I-a zis m onahul: Mi-am rănit degetul şi
mă doare. I-a zis lui îngerul: Şi pentru aceasta plângi?
Nu plânge! Căci paşii pe care-i faci tu pentru Domnul
se numără şi se v o r arăta spre multă plată înaintea
feţei lui Dumnezeu. Şi ca să cunoşti că aşa va fi, iată,
în faţa ta ridic din sângele tău şi-l pun înaintea Iui
Dumnezeu. Atunci, mulţumind, înainta pe cale către
celălalt frate. Şi dându-i aceluia jumătatea de pâine,
îi povestea iubirea de oam eni a lui Dumnezeu. Şi s-a
întors la chilia sa. Ia r a doua zi, luând cealaltă jumă
tate de pâine, a p le ca t sp re un alt monah. S-a întâm
plat, însă, că şi celălalt m onah, râvnind să facă acelaşi
lucru, a plecat şi el în acelaşi timp. S-au întâlnit, deci,
unul cu altul, pe cale. Şi monahul care a făcut primul
binele a început să zică celuilalt: Aveam o comoară
şi ai căutat să m i-o furi! A zis lui celălalt: Unde este
scris că poarta cea strâ m tă 22 te încape numai pe tine
singur? Lasă-ne şi pe noi să intrăm împreună cu tine!
Şi îndată, în tim p ce vorbeau ei, s-a arătat un înger al
Domnului şi le-a zis: Cearta voastră s-a ridicat ca o
mireasmă cu bun m iros la Dumnezeu.
54. Doi fraţi locu iau îm preună unul cu celălalt. Şi
s-aîntâmplat ca cel care se îngrijea de cele de trebuin
ţa să aducă mai pu ţine din cele ce obişnuia. De aceea
* 22Vezi Matei 7 ,1 3 - 1 4 .
818 PATERICUL MARE
cel c a re s tă te a în ă u n tru s e g ân d e a că fie risipeşte fără

p ricin ă, fie e s te b a t jo c o r it V rând să afle aceasta, l-a
u r m ă r it Şi, câ n d a c e la a in tr a t în tr-u n loc de ruşine,
s -a fă cu t şi el că in tră . Şi aşa, căzân d la picioarele lui,
îl ru ga să se p o c ă ia scă . Ia r ce l c a re nu păcătuise, ru-
gându-1 de m u lte o ri p e cel c a re p ăcătu ise să se roage
p e n tru el ca şi cân d p ă c ă tu ise şi îndem nând la pocă
in ţă, s -a în tâ m p la t să s e îm b o ln ăv ească. Şi, înainte de
a se săvârşi, a m ă r tu ris it fratelu i, zicând: Sunt curat
de p ăcatu l de c a re cred eai, d ar am făcut-o pentru
tin e, ca să te p o c ă ie şti. Şi după ce a ad orm it el, cel care
p ăcătu ise a dus m ai d ep arte nev o in ţa pocăinţei.
55. Altul, în ţe le g ân d că s -a în tâm p lat ceva între
frate le lui şi slu jn ica lo r ca re le ad ucea cele de tre
buinţă, nu l-a c e r ta t p e el, ci d o ar suspina în tăcere
şi sp o re a ru găciu nea, cerân d stăru ito r de la cel care
lo cu ia îm p reu n ă cu el să se roage pentru el, zicând:
M ulte am p ă că tu it şi v reau ca în ain te de sfârşit să mă
slo b o zesc de p ăcate. Şi, pe când cel care păcătuise se
m inuna şi se alătu ra lui, s -a în tâm p lat să fie chemat
cel care nu p ăcătu ise. Şi aşa, în tim p ce se săvârşea, a
d esco p erit lucrul fratelui.
5 6 . Altul, când frate le lui a p ărăsit singura ştiinţă23
şi s-a în to rs sp re cea lum ească, s-a prefăcut că şi el
are acelaşi gând. Şi aşa, când s-a m ilostivit Domnul,
pocăindu-se, iarăşi s-au în to rs la vechea nevoinţă cu
şi m ai m are râvnă.
57, Au v enit odată n işte fraţi la M untele Diolcului24*
* “ Este v orb a de ştiinţa m ântuirii, a trăirii cu Dumnezeu.
♦ “ Ţ inut pe ţărm u l Deltei Nilului, unde e ra un cen tru monastic
ca re p u rta num ele regiunii.
DESPRE DRAGOSTE 819
să se a ş e z e a c o lo şi au în v ă ţa t să lucreze papirus în
doit25. Şi lu c ra u cu p lată. Şi, p en tru că nu erau m eş
teri, n im e n i n u le -a d at d e lucru. Deci, i-a cercetat pe
ei un B ă trâ n şi le -a zis: De ce nu lucraţi? Iar ei, fiind
evlavioşi, au ră sp u n s: P en tru că nu lucrăm bine! Şi
B ătrânu l c u n o ş te a un lu c ră to r al lui Dumnezeu şi le-a
zis: M erg eţi la c u ta re B ă trâ n şi vă va da de lucru. Au
m ers la a c e l B ă trâ n şi el le -a d at cu bucurie de lucru.
Dar fraţii îi z ice a u : Nu lu crăm bin e, părinte! Iar Bătrâ
nul a zis. C red lu i D u m n ezeu că p rin lucrul vostru de
m ână şi c e le la lte v o r în a in ta . Şi, cu prisosul iubirii lui,
B ătrânu l i-a m iş c a t p e e i să lu creze. Iată, deci, că ade
vărat cei c a re s e s ile s c ră p e s c îm p ărăţia Cerurilor26!
58. Un fra te a în tr e b a t p e un B ătrân, zicând: De ce
atunci cân d s ă v â r ş e s c m icile m ele slu jbe (liturghii27),
uneori m ă văd p e m in e în su m i neavând în inim a mea
bucurie, a lte o r i n e av ân d bun ăvoire! A zis lui Bătrâ
nul: Cum s e v a a ră ta , d eci, că om ul iu beşte pe Dumne
zeu? Şi ia ră şi a zis B ă trâ n u l: Până acum , trupul meu
nu a fo st în m ă s u ră s ă fa c ă to a tă voia m ea cea bună.*
* 25P e n tru c ă n u a m g ă s it o m ă rtu rie sc ris ă desp re această no
ţiune, a d ă u g ă m o e x p lic a ţie p ro b ab ilă. E ste posibil ca aici să fie
v orb a d e s p re c o n f e c ţio n a r e a u n u i sul din p ap iru s, a cărui form ă
este „oblică,, ( a r p u te a s ă fie c a r a c te r iz a t astfel şi m odul scrierii
pe un a s e m e n e a c ilin d ru ) în a n tite z ă cu sulul de pergam ent, a
cărui fo rm ă e s te v e r tic a lă (E T ) * 26M atei 1 1 ,1 2 . ♦ 27Este im por
ta n t d e r e ţin u t c ă lim b a P a te ricu lu i folo seşte cuvântul liturghie
cu un se n s m u lt m a i la r g d e c â t ce l p e care-1 a re astăzi. Conside
răm că e s te n e c e s a r s ă re d o b â n d im lărgim ea sem antică a cuvin
te lo r p e n tru a ie şi d in s t r ic ta te h n iciz a re a limbajului, care favo
rizează î n c h id e r e a lim b aju lu i în sin e şi d istan ţarea de realitatea
pe c a r e o e x p r im ă .
820 PATERICUL MARE
59 . Un frate a m e rs să cu m p ere nuiele de la o vă

duvă o arecare. Ş i când i le v indea, aceea a suspinat.
I-a zis ei fratele: Ce ai? A zis văduva: Dumnezeu te-a
trim is astăzi ca să p o arte de g rijă fraţilor tăi şi orfa
n ilor m ei. Şi cum a auzit fratele acela, s-a întristat şi a
lu at din n u ielele de lângă el şi le-a aruncat în braţele
văduvei. Şi a făcu ta aşa p en tru binele ei28.
6 0 . Un om tu lbu rat, călătorind odată, a aflat pe un
B ătrân care şed ea în chilia lui. Şi cel tulburat a început
să se roage pen tru B ătrân şi să zică: Miluieşte, Doam
ne, pe om ul a c e sta sm erit! Şi aceasta o zicea fără să
ştie cine este. Şi întorcând u -se, iarăşi, după puţin, a
făcu t acelaşi lucru. Şi aşa s-a înd reptat29. Aceasta o
povestea Bătrânu l celo r care-1 cercetau, zicând Bătrâ
nilor: Dum nezeu să vă păzească pentru noi cei păcă
toşi! Şi le zicea aceasta ca să-i înştiinţeze că au plată
pentru ceea ce fac30.
61 . A zis un B ătrân: Nu c ere iubire de la aproapele,
deoarece cel care iu beşte pe cineva se tulbură dacă nu
i se răspunde. Ci, m ai curând, arată tu iubire aproape
lui. Aşa vei afla odihnă şi vei aduce şi pe aproapele la
iubire.
62. A zis iarăşi: A slăbi în iubirea de fraţi ţi se în
tâm plă din pricina prim irii gândurilor de bănuială şi
din a crede inim ii tale, precum şi din a nu voi să pă
tim eşti îm potriva voinţei tale. Să vrei, deci, ajutat de
* 28Se înţelege că, lăsându-t aceeaşi plată, i-a dat înapoi o parte
din nuiele pen tru a o ajuta şi în felul acesta. * 29S-a făcut binel
Verbul a se îndrepta este folosit cu înţelesul biblic al îndreptării,
adică revenirea la starea de săn ătate, de norm alitate, restaura
rea omului. # 30Pentru faptul de a-i ce rce ta pe monahi.
DESPRE DRAGOSTE 821
Dumnezeu, m ai în tâ i să nu crezi în bănuielile tale şi

cu to ată stă ru in ţa şi p u terea să te sm ereşti înaintea
fraţilor şi să -ţi ta i p e n tru ei voia ta.
63 . Zicea ia ră şi că iu b irea cea după Dumnezeu31
este m ai p u tern ică d e c â t iu birea cea din fire.
Sfârşitu l tratatu lu i d espre dragoste.
* 31P ă s tră m e x p r e s ia d u p ă D u m n ezeu , deşi limba rom ână cu*

rentă, cu e x ce p ţia c e le i b is e rice ş ti, nu o m ai foloseşte. Expresia
este fo a rte c u p rin z ă to a re , in d icân d tn acelaşi tim p modul, origi
nea, d e stin aţia, tn cazu l d e faţă, am fi putut traduce cu iubirea
cea de la D u m n ezeu sau iu b irea du m n ezeiască, sau iubirea bine*
plăcută lui D u m n ezeu , sau iu b irea p en tru Dumnezeu.
CAPITOLUL XVIII
DESPRE CEI CE VĂD CU DUHUL
1. A w e i A n to n ie i s -a d e s c o p e rit odată în pustie

a c e ste a : în c e ta te e s te cin ev a asem e n e a ţie, doctor ca
în d ele tn icire . P riso su l său îl d ă c e lo r ce au trebuinţă
şi to a tă ziu a c â n tă c â n ta re a în tre it-sfa n tă 1 cu îngerii
lui D um nezeu.
2. Ziceau d esp re A w a A ntonie că aju nsese purtă
to r de Duh2, d ar nu v o ia să v o rb e a scă din pricina oa
m enilor. Căci ş tia d in ain te şi cele ce se întâmplau în
lum e, şi cele ce aveau să vină.
3. Un frate, d u când u -se la chilia A w ei Arsenie, la
Schit, s-a u ita t p e fe re stru ică. Şi a văzut pe Bătrân în
întregim e ca un foc. Căci e ra v red n ic să vadă. Şi, când
a b ătu t la uşă, a ie şit B ătrân u l şi a văzut pe frate în
sp ăim ântat şi i-a zis: Ai m u lt tim p de când baţi? Nu
cumva ai văzut ceva? Ia r el a zis: Nu! Şi, după ce i-a
vorbit, l-a slobozit.
4. A zis A w a Daniil: Ne p o v estea nouă A w a Arse
nie ca d espre un altul o are care , d ar era despre sine
+ 'C ân tarea Sfinte D um nezeule. * 2Cu sensul de văzător cu
Duhul.
DESPRE CEI CEVĂDCU DUHUL 823
însuşi, că, şezân d un Bătrân în chilia Iui, a venit un

glas, zicând: Vino, să-ţi arăt lucrurile oamenilor. Şi
sculându-se, a ieşit afară. Şi l-a dus pe el într-un loc
anume şi i-a arătat un etiopian tăind lemne şi făcând
încărcătură mare. Şi încerca să o pună pe umeri, dar
nu putea. Şi în loc să ia din lemne, iarăşi tăia alte lem
ne şi le adăuga la încărcătură. Şi aceasta a făcut mult
timp. Şi înaintând puţin, i-a arătat un om care stătea
la un lac şi scotea apă din el. Apoi o punea într-un vas
găurit şi apa curgea iarăşi în lac. Şi i-a zis lui: Vino
să-ţi arăt şi pe altul. Şi a văzut un templu şi doi oameni
care şedeau pe doi cai şi ţineau un lemn aplecat, unul
de la un capăt şi altul de la celălalt. Şi voiau să intre pe
poartă, dar nu puteau, pentru că lemnul era aplecat
Nu se sm erea unul dintre ei să rămână în urma celui
lalt şi astfel să intre drept pe poartă. Şi pentru aceasta
rămâneau în afara porţii. Aceştia sunt cei care, pur
tând jugul dreptăţii cu mândrie, nu s-au smerit ca să
se îndrepte pe ei înşişi şi să meargă pe calea smerită
a lui Hristos. De aceea şi rămân în afara împărăţiei
lui Dumnezeu. Iar cel care tăia lemne este omul cu
păcate multe şi care în loc să se pocăiască adaugă alte
păcate la păcatele sale. Şi omul care scoate apă este
cel care face bine faptele sale, dar pentru că avea în
ele am estec viclean3, prin aceasta a pierdut şi faptele
sale bune. Este nevoie, deci, ca omul să vegheze tot
deauna la faptele sale, ca să nu se ostenească în zadar.
5. Unor fraţi li s-a întâmplat strâmtorare în locul în
care vieţuiau şi, vrând să părăsească acel loc, au venit*
* 3Este vorba foarte probabil de gând sau scop viclean.
la A w a A m m o n â . Ş i ia t ă , B ă t r â n u l m e r g e a c u corabia
p e r â u ş i, v ă z â n d u -i p e e i m e r g â n d p e m a lu l râului, a
z is c o r ă b ie r ilo r : D u c e ţ i-m ă l a m a l. Ş i c h e m â n d u -i pe
fra ţi, le -a z is. E u s u n t A m m o n â , la c a r e v o i v re ţi să ve
n iţi. Ş i m â n g â in d u -le in im ile , i - a f ă c u t s ă s e în to a rc ă la
ei, ş i s -a u în t o r s . C ă c i lu c r u l n u e r a p ă g u b ito r pentru
s u fle t, c i e r a s t r â m t o r a r e o m e n e a s c ă .
6. P o v e s te a P ă r in t e le n o s t r u D a n iil d e s p re Ferici
tu l A r s e n ie c ă a c e s t a z ic e a : E r a u n s c h itio t, un mare
fă p tu ito r, d a r s im p lu î n c r e d in ţ ă , c a r e g re şe a din
n e ş t iin ţ ă d e c a r t e , z ic â n d : P â in e a p e c a r e o luăm nu
e s te cu a d e v ă r a t T r u p u l lu i H r is to s , c i o asem ănare.
Ş i l-a u a u z it d o i B ă t r â n i c ă s p u n e a c e s t cu v â n t şi, cu
n o s c â n d c ă e s t e m a r e d u p ă v ie ţ u ir e a lu i, s e gândeau
c ă z ic e a a c e s t lu c r u î n s im p lit a t e a lu i ş i fă ră răutate.
Şi a u v e n it la e l, z ic â n d u -i: A w a , a u a u z it d esp re ci
n e v a c ă z ic e c u v â n t n e c r e d in c io s , c ă p â in e a pe care
o lu ă m n u e s t e c u a d e v ă r a t T r u p u l lu i H risto s, ci este
a s e m ă n a re . A z is l o r B ă tr â n u l: E u s u n t c e l ca re zice
a c e a s ta . I a r e i îl ru g a u p e e l z ic â n d : S ă n u m a i ţii acest
cu v ân t, a w a , c i a ş a c u m a p r e d a t B is e r ic a sobo rn i
c e a s c ă . C ăci n o i c r e d e m c ă p â in e a a c e a s t a e s te Trupul
lu i H risto s şi p a h a r u l a c e s t a e s t e S â n g e le lu i Hristos
cu a d e v ă ra t, ş i n u a s e m ă n a r e . Ci, p r e c u m la început,
lu ân d ţă r â n ă d in p ă m â n t4, a f ă c u t p e o m u l după chi
pul Lui ş i n im e n i n u p o a t e s p u n e c ă n u e s te chipul
lu i D u m n ezeu 5, m ă c a r c ă e s t e n e c u p r in s cu m intea,
la fel şi p â in e a d e s p r e c a r e a z is A c e a s ta e s te Trupul
M eu! c re d e m c ă e s t e c u a d e v ă r a t T ru p u l lu i Hristos.
Ia r B ă trâ n u l a z is: D a c ă n u v o i fi în c r e d in ţ a t d e lucru
♦ «Facerea 2,7. * 5Facerea 1 ,2 6 -2 7 .
DESPRE CEI CEVĂDCUDUHUL 825
în sine, nu mă înduplec. Şi ei i-au zis lui: Să rugăm

pe Dumnezeu săptămâna aceasta în legătură cu tai
na aceasta şi credem că Dumnezeu ne va descoperi
Şi Bătrânul a primit cu bucurie cuvântul şi se ruga
lui Dumnezeu, zicând: Doamne, Tu cunoşti că nu din
răutate m ărturisesc împotriva credinţei, ci ca să nu
mă rătăcesc în necunoaştere. Descoperă-mi, Doamne
Iisuse Hristoase! Plecând la chiliile lor, Bătrânii se ru
gau lui Dumnezeu şi ei, zicând: Doamne Iisuse Hristo
ase, descoperă Bătrânului această taină, ca să creadă
şi să nu se piardă osteneala lui. Şi a auzit Dumnezeu
pe toţi. Şi împlinindu-se săptămâna, au venit dumi
nică la biserică. Şi s-au aşezat toţi trei într-o strană
şi la m ijloc era Bătrânul. Şi s-au deschis ochii lor şi,
când s-a adus pâinea pe Sfânta Masă, s-a arătat numai
celor trei ca un prunc. Şi când preotul a ridicat mâi
nile sale să frângă pâinea, iată un înger al Domnului
a coborât din cer, având un cuţit şi a jertfit pruncul şi
a vărsat sângele lui în potir. Şi când preotul frângea
părticele mici din artos, tăia şi îngerul din prunc părţi
mici. Şi când au ajuns să se împărtăşească cu Sfintele
Taine, s-a dat Bătrânului numai came sângerândă. Şi
văzând, s-a înfricoşat şi a strigat, zicând: Cred, Doam
ne, că pâinea este Trupul tău şi paharul este Sângele
Tău! Şi îndată carnea care era în mâna6 lui s-a făcut
pâine potrivit tainei. Şi s-a împărtăşit, mulţumind lui*
* 6Conform vechii rânduieli a Bisericii, credincioşii se împăr
tăşeau separat cu Trupul şi Sângele Domnului Aceştia veneau
la Uşile împărăteşti având palmele încrucişate, una deasupra
alteia, unde slujitorul punea o părticică din Sfântul Trup, iar cre
dinciosul zicea Amin! şi o băga în gură. După aceea urma împăr
tăşirea cu Sfântul Sânge (ET).
826 PATERICUL MARE
Dum nezeu. Şi i-au zis lui P ărinţii: Dumnezeu ştie fi

re a o m en ească, că nu p o ate m ân ca nicidecum came
crudă, şi p en tru a c e e a p reface Trupul Lui în pâine şi
Sângele Lui în vin celo r care le prim esc cu credinţă.
Şi au m u lţu m it lui D um nezeu p entru Bătrân, că nu a
lă sa t să se p iard ă o sten elile lui. Şi au plecat cei trei cu
bucu rie la chiliile lor.
7. A celaşi A w a Daniil p ov estea despre un alt mare
B ătrân, care stă te a în p ărţile de jo s ale Egiptului, că
zicea în sim p litatea lui că M elchisedec7 este însuşi
Fiul lui Dum nezeu. Şi s-a v e stit Fericitului Chirii, ar
hiepiscopul A lexandriei, d espre acesta şi a trimis la
el. Ştiind, deci, că B ătrânu l este făcător de minuni8,
că dacă cere a ceva lui Dum nezeu i se descoperea şi
că în sim p litatea lui zicea acel cuvânt, s-a folosit de
această în ţelepciune, zicând: A w a, te rog, deoarece
un gând al m eu îm i spune că M elchisedec a fost fiu al
lui Dumnezeu, ia r alt gând îm i spune că nu a fost, ci,
om fiind, a fo st arh iereu al lui Dumnezeu. Deci, pen
tru că am înd oială în legătură cu acesta, am trimis la
tine, ca să te rogi lui Dum nezeu să-ţi descopere ade
vărul despre el. Iar Bătrânul, luând curaj din vieţuirea
sa, a zis cu îndrăzneală: Dă-mi trei zile şi voi între
ba pe Dumnezeu despre acesta şi-ţi voi da de veste
cum este. Plecând, deci, se ruga lui Dumnezeu pentru
acest cuvânt. Şi venind după tre i zile, a zis Fericitu
lui Chirii, arhiepiscopul, că M elchisedec este om. Şi
l-a în treb at arhiepiscopul: Cum ai cunoscut, awa? Iar
+ ’Vezi Facerea 1 4 ,1 8 -2 0 şl Evrei, capitalul 7. * 8ZTuiEio<p6poq
- făcător de semne. Se numeau astfel Bătrânii harismatici care
făceau semne, adică fapte minunate (ET).
D E S P R E CEI CE VĂD CU DUHUL 827
el a zis: D u m n ezeu m i-a d e sc o p e rit pe to ţi patriarhii,

trecând fie c a re p rin fa ţa m e a aşa, de la Adam până la
M elchisedec. Şi m i-a z is în g eru l: A cesta este Melchi-
sedec, în d ră z n e ş te , c ă a c e s ta este ! A plecat, deci, aw a
şi de la sin e p ro p o v ă d u ia c ă M elchisedec este om. Şi
s-a bu cu rat m u lt F e ric itu l Chirii.
8. P o v estea S fâ n tu l E p ifan ie, episcopul Ciprului, că
în zilele F e ric itu lu i A ta n a sie cel M are zburau corbi9
de ju r îm p re ju ru l S a ra p io n u lu i10 şi croncăneau neîn
cetat c ra s-c ra s! Şi v e n in d la F ericitu l Atanasie, păgânii
strigau: C ălugăr rău , s p u n e -n e ce strigă corbii? Şi răs-
punzându-le, le -a z is: C o rbii strig ă cras-cras! Şi cras
în lim ba a v so n ilo r11 în s e a m n ă : M âine veţi vedea slava
lui D um nezeu! Şi în ziu a u rm ă to a re s-a vestit moar
tea lui Iu lian îm p ă ra tu l. Şi întâm plând u -se aceasta,
strigau în fa ţa te m p lu lu i lu i S arap ie: Dacă nu l-ai vrut,
de ce p rim e a i c e e a c e îţ i trim ite a 12?
9. A celaşi p o v e s te a c ă e ra u n conducător de car în
Alexandria, fiu l u n e i m a m e p e num e Maria. Acesta
a căzut la o în t r e c e r e d e cai, dar, sculându-se, a în
trecut p e c e l care-1 d o b o r â s e şi a ie şit învingător. Şi
* 9Este vorba, de fap t de coron e, care aparţin familiei ciorilor
(corvus coron e), su n t m ai m ici la dimensiuni şi au penajul de cu
loare negru stră lu cito r (E T ). în rom ân eşte le spunem stăncuţe.
* 10Templul lui Sarapie. ♦ 11A6aoveq - form a grecească a nume
lui aurunci (lat. au ru n ci). E ra u locuitorii autohtoni ai Peninsulei
Italice, care au fo st cu ce riţi de c ă tre rom ani în anul 3 1 4 î.Hr. De
atunci au fost asim ilaţi rom anilor. Aici expresia limba avsonilor
este sinonim ă cu c e a la tin e a scă , pentru că în latineşte cras în
seamnă m âine şi m e to n im ic exprim ă viitorul (ET). * “ Moartea
împăratului păgân este înţeleasă ca semn că zeul nu l-a vrut De aid
reproşul adus zeului: D acă nu l-ai vrut, de ce primeai jertfele Iul?
828 PATERICUL MARE
m u lţim ea strig a: Fiul M ăriei a căzu t şi s-a ridicat şi a

biruit! în tim p ce se m ai au zea a c e s t glas, în mulţime
s-a răsp ân d it zvonul d esp re tem plul lui Sarapie, că
M arele Teofil urcân d s că rile Sarapionului, a dărâmat
idolul şi s-a făcu t stăp ân al tem plulu i13.
10 . Când e ra copil, A w a Efirem a văzut vis, adică
vedenie, că p e lim ba lui a ră să rit o viţă-de-vie şi a
cre scu t şi a u m plut to tu l sub c e r şi era foarte rodi
toare. Şi veneau to a te zb u răto arele cerului şi mâncau
din rodul viei. Şi cu c â t m ân cau m ai mult, cu atât se
înm u lţea şi m ai m u lt rodul ei.
11. A ltădată, iarăşi, unul d in tre sfinţi a văzut în ve
denie o cea tă de în g eri coborând din cer la porunca
lui Dum nezeu, având în m âini un sul, adică un tom
scris p e dinăuntru şi pe dinafară, şi ziceau între ei:
Cine e ste v redn ic să-l p rim ească în mâinile sale? Şi
unii ziceau: A cesta! Iar alţii ziceau: Celălalt! Şi au răs
puns, şi au zis: Cu ad ev ărat su n t m ulţi sfinţi şi drepţi,
dar nim eni nu poate să-l p rim ească în mâinile sale,
d ecât Efrem . Şi B ătrânu l a văzut că au dat sulul lui
Efrem. Şi sculându-se d im ineaţă, a auzit pe Efrem în
văţând. Şi era gura lui ca un izvor curgând şi izvorând
cuvinte. Şi am cu noscu t că de la Duhul Sfânt erau cele
♦ l3Harisma înainte-vederii la Sfinţii Părinţi, în apoftegmele
8-9, are legătură cu biruinţa creştinismului împotriva idolatriei.
Moartea lui Iulian Apostatul a dat o lovitură puternică idolatriei
care căuta diferite mijloace şi soluţii ca să se revigoreze şi să
sprijine duhul idolatrie. De asemenea, şi faptul că s-a distrus
idolul Serapie şi a fost dărâm at vestitul templu Serapion, închi
nat zeului Serapie sau Sarapie, arată începutul distrugerii ido
latriei de veacuri (ET).
care Ieşeau prin buzele lui Efrem.

12. Ne povesteau nouă ucenicii Awei Evloghie:
Când ne-a trim is pe noi Bătrânul la Alexandria ca să
vindem lucrul de mână, ne-a dat poruncă să nu facem
mai mult de trei zile: Dacă veţi face mai mult de trei
zile, zicea, eu voi fi nevinovat de păcatele voastre. Şi
noi l-am întrebat cum de petrec monahii împreună
cu cei din lume, în oraşe şi sate, ziua şi noaptea, şi
nu se vatămă? Şi, deschizându-şi gura sa neminci-
noasă, Bătrânul le-a zis: Credeţi-mă, fiilor, că, de când
m-am făcut monah, am făcut treizeci şi opt de ani fără
să ies din Schit. Şi după cei treizeci şi opt de ani am
mers cu A w a Daniil la Papa Eusebiu14 în Alexandria,
pentru oarecare trebuinţă. Şi, după ce am intrat în
Alexandria, am văzut mulţi monahi. Şi îi vedeam pe
unii dintre ei, fiind loviţi peste faţă de corbi, iar pe
alţii fiind îm brăţişaţi de femei goale şi vorbindu-le
ia urechi, iar pe alţii fiind înconjuraţi de băieţandri,
şi aceia goi, lovindu-i cu palmele şi mânjindu-i cu
mizerie de om. Pe alţii îi vedeam cum, având cuţit,
tăiau bucăţi de carne de om şi le dădeau monahilor
să mănânce. Şi am cunoscut că fiecare monah, după
patima în care cade, este urmărit îndeaproape de
astfel de dem oni care vorbesc fiecăruia în cugetul
lui. Şi pentru aceasta, fraţilor, nu vreau să întârziaţi
în cetate, ca să nu fiţi tulburaţi de astfel de gânduri
sau mai curând de demoni!
* 14Papa Eusebiu este după toată probabilitatea episcopul Ale
xandriei (s e c V-Vl d.Hr.) al cărui nume îl poartă Omiliilede inte
res practic şi moral, J. P. Migne, PG. 82.
830 PATERICUL MARE
13 . Ziceau d esp re A w a Z enon că, şezând la Schit, a

ie şit în tr-o n o ap te din ch ilia lui până la Elos. Şi, rată-
cindu-se, a fă cu t tre i zile şi tr e i nopţi mergând. Şi fiind
o b o sit şi istovit, a căzu t să m oară. Şi iată un băieţel
a s ta t în a in te a lui, având p âin e şi un ulcior cu apă şi
zicându-i: S co ală-te şi m ăn ân că! Iar el, sculându-se,
s-a rugat, crezân d că e ste n ălucire. Iar el i-a zis: Bine
ai făcut! Şi ia ră şi s-a ru g at şi a doua oară, şi a treia
oară. Şi i-a zis lui: B in e ai făcut! Sculându-se, deci, Bă
trânu l a lu a t şi a m â n c a t Şi după aceea i-a zis lui: Cât
ai m ers, a tâ t d e d ep arte e şti de chilia ta. Dar, sculân-
du-te, u rm ează-m i m ie. Şi în d ată s-au aflat la chilia
sa. A zis, d eci, B ătrân u l: Intră, să facem rugăciune! Şi
intrând B ătrânu l, a cela s-a făcu t nevăzut.
14 . A zis A w a Ioan că unul din B ătrâni a avut o ve
denie, fiind în extaz. Şi iată tre i m onahi stăteau din
colo de m are. Şi a fo st glas că tre ei de cealaltă parte,
zicând: Luaţi aripi de foc şi v eniţi la mine! Şi doi au
lu at şi au zb u rat p e celălalt mal. Iar celălalt a rămas
şi plângea ta re şi striga. După acee a au fost date şi
acestu ia aripi, d a r nu de foc, ci m ai slabe şi mai ne
pu tincioase. Şi cu m u ltă o sten eală, căzând în apă şi
iarăşi ridicându-se, cu m u ltă strâm torare, a venit şi el
pe m alul c e lă la lt A şa e ste şi neam ul acesta. Primeşte
aripi, d ar nu de foc, ci slab e şi neputincioase.
15. Un B ătrân a v en it la chilia A w ei Ioan şi l-a aflat
pe acesta dorm ind şi un în g er e ra de faţă şi-i făcea
aer. Şi văzând aceasta, a p lecat. Iar când Bătrânul s-a
sculat, a zis ucenicului său: A v en it cineva aici când
dorm eam eu? A zis: Da, cu tare Bătrân! Şi a cunoscut
D E SP R E CEI CE VĂD CU DUHUL 831
Awa Ioan că B ă trâ n u l e ra la aceeaşi măsură cu el şi

de aceea a v ăzu t îngeru l.
16. In L avra C elor-şapte-guri15, care se afla ca la
cin cisprezece sta d ii16 de Lavra sfântului nostru pă
rinte Sava, e ra u n a n a h o re t minunat, pe nume Ioan,
care şed ea îm p re u n ă cu ucenicul lui. Şi ucenicul, vă
zând tu lb u ra re a şi strâm to rarea care se făceau în fie
care zi de p e rş i c e tă ţii sfin te a lui Hristos Dumnezeul
nostru, când e ra să se întâm ple câte s-au întâmplat
cu aceasta, l-a ru g a t p e părintele, zicând: Deoarece,
părinte, su n t în c re d in ţa t că cele câte Dumnezeu are
de gând să le facă ţie nu -ţi sunt ascunse, te rog să-mi
spui d acă c e ta te a va fi cucerită. Iar Bătrânul i-a zis:
De unde să ştiu eu a c este a , om păcătos fiind? Dar uce
nicul, v rân d s ă ştie , stă ru ia rugându-1. Atunci, lăcri
mând, B ă trâ n u l a zis: D eoarece te văd, o fiule, vrând
cu durere s ă afli d esp re aceasta, îţi voi spune câte
mi-a a ră ta t D u m nezeu . în ain te cu cinci zile, mă ru
gam fierb in te p e n tru a c e a sta şi m-am văzut pe mine
însumi ră p it şi d us în a in te a sfântului Loc al Căpăţânii.
Şi to t p o p o ru l îm p re u n ă cu clerul strigau: Doamne
miluieşte! C ău tând cu privirea, am văzut pe Domnul
nostru Iisu s H risto s ţin tu it pe Cruce şi pe Preasfânta
N ăscătoare d e D u m nezeu , Stăpâna lumii, cu durere
rugându-L s tă r u ito r p e n tru popor. Iar El îşi întorcea
faţa de la p op or, zicâ n d : Nu-i voi auzi, căci au întinat
♦ “ Lavra C elor-şapte-guri a fost întemeiată de Sfântul Sava în
anul 5 1 0 d.Hr. în pustiul iudaic, pe culmile de nord ale Văii Ce
drilor. Era relativ m ică şi nu putea să aibă mai mult de douăzeci
de călugări (E T ). * 16Stadiul era o unitate de măsurare a distan
tei în antichitate, c a re echivalează cu 184,87 metri.
832 PATERICUL MARE
jertfelnicul Meu17! După ce am strigat cu lacrimi multe

şi cu suspine Doamne m iluieşte, am plecat în biserica
Sfântului Constantin, strigând şi acolo la fel: Doamne
m iluieşte! Şi am in trat şi eu în biserică împreună cu
preoţim ea, cu clerul adică. După aceea am plecat să
cercetez locul unde s-a aflat cinstitul lemn al Crucii
celei de viaţă făcătoare. Şi am văzut ceva ca mocirla
îm puţită ieşind în biserică. Şi erau acolo doi Bătrâni
cuviincioşi, stând de faţă, şi le-am zis: Nu vă temeţi de
Dumnezeu, că nici nu ne putem ruga lui Dumnezeu
din pricina m ocirlei? De unde vine această duhoare
aici? Iar ei au zis: De la fărădelegile clericilor acestui
loc. Iar eu le-am zis: Şi nu puteţi să curăţaţi locul ca
să fim iertaţi şi să ne putem ruga? Iar ei au zis: Cre-
de-ne, frate, cele de aici nu se vor curăţa decât prin
foc! A cestea spunând Bătrânul, lăcrimând, a zis uce
nicului său: Şi aceasta îţi m ai spun, fiule, că a ieşit ho
tărâre ca mie să mi se taie capul. Şi am rugat mult pe
Dumnezeu să mă ierte şi m i-a descoperit toate cele ce
se vor întâmpla. Şi numai El ştie că niciodată nu am
vărsat sânge pe p ăm ân t Şi vorbindu-i acestea, iată
barbarii au ajuns la ei. Şi ucenicul, cuprins de frică,
a fugit. Iar pe Bătrân, prinzându-1, l-au omorât şi au
plecat apoi în grabă. Şi ucenicul, venind şi văzându-1
m ort pe Bătrân, a lăcrim at cu amar. Şi, luându-1, l-a
înm orm ântat cu Părinţii.
17. Sfinţii Părinţi au prorocit despre neamul18 din
urmă, zicând: Ce lucrăm noi? Şi răspunzând unul
♦ l7Iezechiel 9, 7; 5 , 1 1 şi 23, 3 0-39, # 18Este vorba, de fapt,
de generaţia aceea. Acest lucrul îl spune şi originalul, dar, în
trucât registru de limbaj bisericesc nu a asimilat încă cuvântul
dintre ei, m are ca vieţuire, pe nume Ishirie, a zis: Noi

am împlinit aici poruncile lui Dumnezeu. Iar ei, răs
punzând, au zis: Dar cei de după noi oare ce vor face?
Iar el a zis: Vor ajunge să facă jumătate din lucrarea
noastră. Şi au zis: Şi după aceştia ce va fi? Şi el a zis:
Nu vor avea deloc lucrarea cei din neamul acela. Căci
le va veni ispită. Şi cei care vor fi aflaţi încercaţi19în
ispita aceea se vor afla mai mari şi decât noi, şi decât
Părinţii noştri.
18. Ziceau despre Awa Longhin că, odată, un stă
pân de corăbii i-a adus aur din venitul corăbiilor sale.
Iar el nu a vrut să-l primească, ci i-a zis: Aici nu este
trebuinţă de acesta. Ci, mergi, arată dragoste, urcă-te
pe dobitocul tău şi grăbeşte-te să ajungi la Scara Sfân
tului Petru. Şi vei afla acolo pe un tânăr care poartă
veşmintele cutare. Dă-i lui tot aurul şi întreabă-1 ce
are. Grăbindu-se, deci, stăpânul de corăbii şi mergând
acolo, a aflat precum spusese Bătrânul şi l-a întrebat
pe tânăr: Unde pleci, frate? Că am fost la Awa Longhin
şi acela m-a trim is la tine ca să-ţi dau aurul acesta.
Atunci tânărul i-a povestit strâmtorarea lui, zicând:
Sunt târât la judecată pentru bani mulţi şi, neavând
câştig, ies din cetate ca să-mi pun ştreangul de gât
Şi ca să crezi, iată şi frânghia pe care o duc cu mine.
Şi scoţând-o din sân, i-a arătat-o. Şi stăpânul de coră
bii i-a dat aurul şi s-a întors în cetate. Apoi s-a dus la
Awa Longhin şi i-a povestit lucrul. Şi i-a zis Bătrânul:
generaţie, nu-1 putem folosi. De aceea rămânem în continuitatea
tradiţiei traducerilor româneşti, care redă generaţia prin nea
mul. * ‘’încercat în sensul că nu vor fi biruiţi de ispită pentrucă
vor avea tăria şi trezvia de a se lupta cu ea.
834 PATERICUL MARE
Crede-mă, frate, că dacă nu te-ai fi grăbit şi nu ai fi ajuns

ia e l şi eu, şi tu am fi fo st ju d ecaţi pentru sufletul lui.
19. A ltădată, ia r ă ş i şezân d fn chilia lui şi fiind vi*
xitat de m ulţi P ărinţi d eod ată, sculându-se şi nimănui
nim ic zicând, a ie şit din chilie şi s-a repezit spre port.
Şi când a aju n s în p o rt, iată venea o corabie din părţi
le Egiptului, ca re se ap ro p ia de ţărm şi în care era un
B ătrân sfân t care voia să-l în tâln ească. Şi după ce s-au
îm b ră ţişa t unul p e altul cu săru tare sfântă, au stat la
rugăciune. Şi egipteanul zicea lui Dumnezeu: Doamne,
nu Te-am rugat ca să nu se facă cunoscut Bătrânului
despre m ine, ca să nu se osten ească? Şi venind la chilia
A w ei Longhin, a doua zi, Bătrânul egiptean a adormit
20. A w a M acarie locuia la Panerim o20. Şi vieţuia
singur acolo ca pustnic. Mai jo s era altă pustie, pli
nă de fraţi. Şi privind od ată Bătrânul pe cale, a văzut
pe satan a în chip de om, vrând să treacă prin ţinu
tul său. Şi părea că p o artă un stih ar moale cu multe
găuri şi de fiecare gaură era a tâ rn a t câte un mic vas.
Şi i-a zis lui m arele B ătrân: Unde te duci? Şi i-a răs
puns: Mă duc să le aduc am inte fraţilor! Şi Bătrânul
a zis: Şi la ce-ţi treb u ie a ceste vase? Şi el a zis: Duc cu
ele bu cate la fraţi. Iar B ătrânu l a zis: Cu toate aces
tea? A răspuns: Da! Dacă nu-i place cuiva ceva, îi aduc
altceva. Dacă nici acee a nu-i place, îi dau pe cealaltă.
Din toate, treb u ie să-i p lacă ceva. Şi acestea zicând, a
plecat. Iar Bătrânul a răm as privind pe drumuri, până
când acela s-a în to rs. Şi când l-a văzut Bătrânul, i-a
zis: Să te m ântuieşti! Iar el a răspuns: Nu este pentru
♦ î0Cuvântul s-ar traduce cu Pustia desăvârşită, dar în textul
original apare cu literă mare, folosit deci ca denumire.
D ESPRE CEI CE VĂD CU DUHUL 835
mine m ân tuire! Şi i-a zis Bătrânul: De ce? Iar el a zis:

Toţi s-au făcu t sălbatici şi niciunul nu mă suferă! A zis
lui B ătrânu l: Deci, nu ai niciun prieten acolo? Iar el a
răspuns: Da, am num ai un frate acolo. Şi măcar acela
mi se în cred in ţează şi când mă vede ca vântul, se în
toarce sp re m ine. A zis lui Bătrânul: Şi cum se cheamă
fratele? Iar el a zis: Theopem pt. Şi zicând acestea, a
plecat. Şi scu lân du -se A wa Macarie, a plecat la pus
tia de jos. Şi auzind fraţii că vine, au luat ramuri de
finic şi au ie şit în întâm pinarea lui. Şi fiecare dintre
ei îşi în g rijeau chilia cu gândul că poate la el va sta
Bătrânul. Iar el căuta în munte pe cineva cu numele
Theopem pt. Şi aflându-1 pe acela, a intrat în chilia lui.
Iar T h eo p em p t l-a prim it bucurându-se. Şi când au
răm as singuri, B ătrânu l i-a zis: Cum îţi merg cele ale
tale, frate? Ia r el a zis: Cu rugăciunile tale, bine! l-a zis
lui B ătrânu l: Nu te războ iesc pe tine gândurile? Iar el
a zis: Până acum su n t bine! Căci se ruşina să vorbeas
că. A zis lui B ătrân u l: Iată eu de atâţia ani mă nevoiesc
şi sunt cin stit de to ţi şi pe mine, bătrânul, mă tulbură
duhul d esfrân ării! A răspuns şi Theopempt, zicând:
Crede-mă, a w a , că şi p e m ine! Şi Bătrânul se prefăcea
că şi alte gânduri îl războiesc, până îl făcea pe acela
să m ărtu risească. Apoi i-a zis: Cum posteşti? Iar el a
zis. Până la ceasu l al nouălea, l-a zis lui Bătrânul: Să
p osteşti p ân ă se a ra şi să te nevoieşti. Şi să înveţi pe de
ro st din E vanghelii şi din celelalte Scripturi. Şi dacă îţi
vine gând, n icio d a tă să nu priveşti în jos, ci totdeauna
în sus. Şi în d a tă D om nul te va ajuta. Şi dând astfel fra
telui can o n , B ătrân u l a ie şit spre pustia lui. Şi privind
iarăşi, a v ăzu t p e dracu l acela şi i-a zis: Unde te duci
836 PATERICUL MARE
iarăşi? Iar el a zis: Să aduc am inte fraţilor! Şi a plecat.

Şi când s-a în to rs, i-a zis sfântul: Cum sunt fraţii? Iar
el a zis: Rău! Ia r B ătrânu l a zis: De ce? Iar el a zis: Sunt
toţi sălbatici! Şi cel m ai m are rău este că şi cel pe ca-
re-1 aveam p rieten şi care ascu lta de mine, şi acela, nu
ştiu de unde, s-a s tric a t şi nici acela nu mi se mai în
credinţează, ci a d evenit m ai sălbatic decât toţi. Şi am
ju ra t să nu m ai calc pe acolo, d ecât după un timp. Şi
vorbind aşa, a p lecat părăsind pe Bătrân. Şi Bătrânul
s-a dus în chilia lui.
21. Zicea A w a M acarie despre pustiirea Schitului:
Când veţi v ed ea chilie zidită aproape de filo, aflaţi că
este aproape p u stiirea Schitului. Când veţi vedea co
paci, sfârşitul e ste la poartă. Când veţi vedea copil, lu-
aţi-vă m antiile vo astre şi plecaţi!
22. Zicea, iarăşi, vrând să aducă mângâierea fraţi
lor: A v enit od ată aici un copil înd răcit cu mama lui
şi i-a zis m am ei lui: Scoală-te, bătrână, să mergem de
aici! Iar ea a zis: Nu p ot să m erg pe jos. Şi i-a zis ei
copilul: Te voi pu rta eu pe um eri. Şi s-au minunat de
viclenia dem onului, cum voia să-i alunge!
23. Ziceau d espre A w a M acarie că, mergând odată
la biserică să săvârşească adunarea21, a văzut în afara
unei chilii a fraţilor o m ulţim e de draci, unii preschim
baţi în femei, vorbind necuviincios, alţii în tineri,
vorbind şi aceştia lucruri ruşinoase, alţii dansând,
iar alţii preschim bându-se în diferite înfăţişări. Iar
Bătrânul, fiind văzător cu duhul, a suspinat, zicând:
Negreşit, fratele p etrece în nepăsare şi de aceea du
hurile rele încon joară chilia lui, aşa, cu neorânduială.
+ “ Sinaxa, adică adunarea monahilor pentru Sfânta Liturghie.
DESPRE CEI CE VĂD CU DUHUL 837
Deci, după ce s-a term in at slujba, întorcându-se, a in

trat în chilia fratelu i şi i-a zis: Sunt necăjit, frate, că
sunt ta re nepăsător. Am însă credinţă în tine şi ştiu
că, dacă te vei ruga p entru mine, negreşit mă va uşura
Dumnezeu din strâm torare. Iar fratele făcând meta
nie B ătrânu lu i, i-a zis: Părinte, nu sunt vrednic să mă
rog pen tru tin e! Iar B ătrânul a stăruit, rugându-1 pe
fratele şi zicând: Nu p lec dacă nu-mi dai cuvântul că
vei face p en tru m ine o rugăciune în fiecare noapte.
Şi fratele a ascu lta t de porunca Bătrânului. Şi aceasta
a făcut-o B ătrânu l, vrând să-i dea o pricină pentru a
pune în cep u t să se roage nopţile. Şi sculându-se fra
tele noaptea, a făcu t rugăciune pentru Bătrân. Şi sfâr
şind ru găciu nea, a fo st străpuns la inimă şi zicea în
sine: Suflet n en o ro cit, pentru Bătrânul acesta te rogi,
iar p entru tin e în su ţi nu te rogi! Şi aşa a făcut şi pentru
el o ru găciu ne stăru ito are. Făcând el toată săptămâ
na, în fiecare noap te, cele două rugăciuni, una pentru
Bătrân şi una p en tru sine însuşi, duminică, mergând
la b ise rică A w a M acarie, a văzut iarăşi dracii stând
afară la ch ilia fratelui, m ânioşi foarte. Şi a cunoscut
Bătrânul că p e n tru că se rugase fratele s-au mâniat
dracii. Şi um plând u-se de bucurie, a intrat la fratele
şi i-a zis: A rată d rago ste şi adaugă pentru mine încă o
rugăciune! F ăcând fratele cele două rugăciuni pentru
Bătrânul, ia ră şi a fo st străpuns şi a zis în sine: 0 suflet
chinuit, adaugă şi p en tru tin e încă o rugăciune. Şi a
făcut aşa to a tă săptăm âna, săvârşind patru rugăciuni
în fieca re n o ap te. Şi iarăşi, plecând Bătrânul, a văzut
pe draci m ân io şi şi tăcu ţi şi a mulţumit lui Dumnezeu.
Şi a in tra t ia ră şi la fratele şi l-a rugat să mai adauge şi
838 PATERICUL MARE
altă rugăciune pentru el. Şi fratele a adăugat şi pentru

sine însuşi o altă rugăciune. Şi făcea în fiecare noapte
şase rugăciuni. Deci, iarăşi venind Bătrânul la fratele,
s-au înfuriat dracii îm potriva Bătrânului şi l-au ocă-
rât, fiind nem ulţum iţi de m ântuirea fratelui. Iar Awa
M acarie, slăvind pe Dum nezeu p entru sporirea frate
lui, a in trat iarăşi în chilia lui. Şi îndemnându-1 pe el
să nu fie delăsător, ci să se roage neîncetat, a plecat
de la el. Iar dracii, văzând m ulta osârdie a fratelui, pe
care o dobândise pentru rugăciune cu harul lui Dum
nezeu, au p lecat de la el.
24. Pentru că îm păratul veacurilor dăruieşte cu
îm belşugare celo r vrednici bunătăţile Sale, spre sla
va şi lauda num elui Său şi spre mântuirea celor ce
nădăjduiesc în El, este cu dreptate să spunem spre
folos izbânzile săvârşite prin Cuviosul Macarie. Căci
acesta, ajungând la desăvârşirea virtuţii celei după
Dumnezeu şi fiind mai presus de toate patimile, s-a
învrednicit de vederea tainelor celor netrupeşti şi ce
reşti, aflându-se deopotrivă cu îngerii, cum povestesc
unii dintre ucenicii lui. Şi ei au auzit de la el despre
acele descoperiri pe care Dumnezeu a voit să i le facă
cunoscute, după ce a in trat el în raiul lui Ianis şi Iam-
vris22 şi s-a luptat m ult cu demonul acela înfricoşător
şi născocitor al răutăţii, diavolul. Şi cum niciun folos
nu avea din luptă, demonul biruit a socotit să se arate
pe sine însuşi sfântului şi a în cercat să-i arate felurite
le meşteşuguri ale înşelăciunii, pentru că Dumnezeu
* 222 Tlmotef 3 ,8 , Este vorba despre magii care s-au împotrivit lui
Molse în Egipt, După Teodoret, numele de lanes şi Iambre le-a aflat
Apostolul Pavel din învăţătura nescrisă a iudeilor (P. Trembelas).
l-a silit - după cum m ărturisea - să facă aceasta, deşi

el nu voia. Şi călătorind în cea mai adâncă pustie, bu
nul ostaş al lui H ristos, M acarie, a văzut un om foarte
bătrân apropiind u-se de el, fiind tare împovărat şi în
jurul a to t tru pul fiind plin de vase, şi în fiecare din
acestea având câte o aripă. în loc de veşmânt, aces
ta purta m ulţim e de vase. Sprijinind Macarie în pă
mânt toiagul său, au stat faţă către faţă, privindu-se.
Şi acela, ca un tâlh ar bănuit, se prefăcea că roşeşte
de ruşine şi a zis dreptului: Ce faci, rătăcind în pustia
aceasta? Ia r Sfântul M acarie a răspuns: Vrând să aflu
pe Dum nezeu, fug de rătăcire. Dar tu cine eşti, o, bă
trâne? Fă-m i cunoscu t! Căci înfăţişarea ta este străină
de m ân tuirea oam enilor. Spune-mi, ce sunt acestea
care te acop eră de ju r îm prejur? Iar el, auzind, a măr
turisit, zicând: Cel p e care-1 numiţi satana şi diavolul,
acela su n t eu. Şi a ceste a sunt cele prin care, în felurite
chipuri, îi tra g p e oam eni la mine însumi. Şi fiecărui
mădular m ă străd u iesc să-i fac ceea ce i se potriveşte
spre în şela re şi, cu aripile poftelor, îi nimicesc pe cei
care ascu ltă de m ine. Şi m ă bucur de căderea celor
biruiţi de m ine. Auzind Sfântul Macarie şi îndrăznind
către el, a zis: H ristos te -a dat de jucărie îngerilor Săi.
Spune-m i, după fel, explicarea fiecăreia dintre otră
vuri. Căci p e n tru a ceasta te-ai arătat, ca să-ţi vedem
încâlcitele v ră ji ale m eşteşugului tău şi, aflând mul
tele şi m e şte şu g ite le săgeţi ale rătăcirii tale, să nu ne
înduplecăm v oii tale. Iar el a zis: îţi voi spune, chiar
dacă nu v reau , ştiin ţa m ea. Căci nu pot să ascund
ceea ce vezi. Află, deci, pricina fiecărui vas. Dacă aflu
pe cineva cerce tâ n d n eîn cetat legea lui Dumnezeu, îl
840 PATERICUL MARE
îm piedic ad ucând u-i d u re re de cap, ungându-1 din va

sul pe care-1 am p e cap u l m eu . P e cel care privegheazâ
cu im ne şi ru găciu ni, iau din vasu l p e care-1 am în ju
rul sp râ n ce n e lo r m e le şi, v ărsân d pu ţin cu aripa, mă
sile sc să-l tra g la som n, ad u când u -i aţipire. Iar cele
care su n t în ju ru l u re ch ilo r s u n t rân d u ite spre lucra
rea n e ascu ltării şi p rin a c e s te a îi fac pe cei care vor să
se m ân tu iască să nu m ai a scu lte cuvântul adevărului.
P rin cele pe c a re le am în ju ru l nasului meu, cu mul
ţim e de m iro su ri îi m işc p e cei tin e ri sp re desfrânare.
Cu otrăv u rile p reg ătite în c ele din ju ru l gurii amăgesc
p rin m ân căru ri p e cei ca re s e nevoiesc. Şi cele pe care
v reau să le fac lo r le trim it prin m ân căruri, adică orice
fel de v o rb ire de rău şi v o rb ire de ruşine. Şi cei ce mă
iu besc seam ăn ă sem in ţe le tu tu ro r îm preună cu lucru
rile m ele sp re în m u lţirea ro ad e lo r vrednice de mine.
îm brăcându-1 cu m ân drie, îl în cin g pe cel care cuge
tă cele în a lte cu arm e le p e ca re le am în jurul gâtului
m eu. Căci din acestea, p en tru cei care iubesc lucrurile
m ele în viaţă, am slavă şi bo găţie şi câte alte lucruri,
pe care le so co te sc bu n e cei care s-au îndepărtat de
Dumnezeu. Iar pe cele din ju ru l pieptului meu le vezi?
Sunt vasele în ţe le su rilo r m ele, din care adăp inimi
le spre b e ţia necuviinţei, în tu n ecân d gândurile evla
vioase ale celo r care v o r să-şi aducă am inte de cele
viitoare, făcând să d ispară a c este a din m intea lor. Iar
cele din ju rul p ântecelu i su n t v asele pline cu nesimţi
re. Cu acestea îi p reg ătesc pe cei lipsiţi de înţelepciu
ne în mod d obitocesc şi iraţio n al să le ofer vieţuirea
anim alelor sălbatice. Iar cele a tâ rn a te de sub pântece
sunt pentru am estecarea d estrăbălărilor, făcând prin
D E S P R E CEI CE VĂD CU DUHUL 841
ele d e s frâ n ă m r u ş in o a s e . P e c e le d in m âin i le vezi?

Sunt p r e g ă tite s p r e s lu jir e a z a v is tiilo r şi a uciderilor,
prin c a r e fa p t e le l u c r u r ilo r m e le în a in te a z ă . Ia r cele
din s p a te , a t â r n a t e d e u m e r i ş i d e sp ate , su n t norul
isp itelo r m e le , p r in c a r e lu p t c u p u te re p e c ei care în
cearcă s ă lu p te îm p o t r iv a m e a . în tin d c u rs e în sp atele
lor şi-i a r u n c la p ă m â n t p e c e i c a r e au în c re d e re în
ei în şişi. P e c e le c a r e s u n t a t â r n a te d e c o a p se şi pe
spinare p â n ă la p ic io a r e le v e z i? S u n t p lin e de cu rse
şi fu rtu ni, d in c a r e r is ip in d tu lb u r că ile c e lo r drepţi,
îm p ied icân d u -i s ă a le r g e p e d ru m u l ev lav iei şi pregă-
tindu-i s ă m e a r g ă p e c a le a m e a . C ăci stâ n d în m ijlocu l
căilor v ie ţii ş i a le m o r ţii, p u n p ie d ic i c e lo r c a re p ăşesc
pe cale a v ie ţii, în c u in d u -i p e e i în c a le a m o rţii şi în tă-
rindu-i s ă m e a r g ă p e c a le a m e a . Ş i în ţa rin a m e a se
măn m ă r ă c in i ş i p ă lă m id ă 23, ş i c e i c a re s u n t sem ăn aţi
îm preună c u a c e s t e a t ă g ă d u ie s c c a le a adevărului.
Tu, în să, n u v r e i c u d e s ă v â r ş ir e s ă m ă ascu lţi, m ăcar
o dată, c a s ă a m p u ţ in ă m â n g â ie r e , ci m ă arzi m ereu
cu arm a t a c e a p u t e r n ic ă . D e a c e e a m ă g ră b e sc să fug
la robii m e i. T u a i S t ă p â n b u n , îm p re u n ă cu c ei care
sunt îm p r e u n ă r o b i c u t in e , C a re v o rb e ş te cu tin e cu
blândeţe ş i p ă z in d u - t e p e t in e c a p e fiul Lui. Auzind
acestea, lu p t ă t o r u l c e l p r e a în c e r c a t al lu i H ristos s-a
însem n at c u s e m n u l C r u c ii, z ic â n d : B in ecu v â n ta t e ste
Dum nezeu, C a r e t e - a d a t p e t i n e c e lo r c e n ăd ăjd u iesc
întru El, s p r e r u ş i n a r e a t a . Ş i p e m in e să m ă p ăzească
d esăv ârşit d e î n ş e l ă c i u n e a ta , c a b iru in d u -te pe tine,
să iau c u n u n a d e l a S t ă p â n u l m e u . Fu gi acum , d ep ar
te, o, V eliar, c e l n i m i c i t d e H risto s . S ă nu te atingi de
* 23Vezi Evrei 6 , 8 .
842 PATERICUL MARE
cei puţini ca re m e rg p e c a le a ce a strâm tă şi grea24 a

m ântuirii. S ă-ţi fie d e a ju n s ai tă i şi să te depărtezi de
cei din p u stie. Şi după ce a zis sfântu l acestea, acela
s-a făcu t nevăzut, lăsân d în u rm ă un fum ca de foc,
A şezând u-se în gen u nchi, sfân tu l s-a rugat zicând:
Slavă Ţ ie, H risto ase, lim an u l c e lo r înviforaţi şi mân
tu irea c e lo r ce alearg ă la T in e! Amin!
25. A fo st lu p ta t o d ată A w a M oise cu desfrânar
m are. Şi nem aiavând p u tere să s te a în chilia lui, a ple
ca t şi a v e stit A w e i Isidor. Şi l-a ru gat pe el Bătrânul
să se în to a rcă la ch ilia lui. Şi nu a prim it, zicând: Nu
am p u tere, a w a ! Şi luându-1 cu sin e, l-a adus pe o înăl
ţim e şi i-a zis: P riv eşte sp re apus! Şi privind, a văzut o
m ulţim e de draci. Şi erau a c eia tu lbu raţi şi zgomotoşi
ca p en tru război. I-a zis lui iarăşi A w a Isidor. Priveş
te şi sp re R ăsărit! Şi a p riv it şi a văzut nenumărate
m ulţim i de îngeri, sfin ţi şi slăviţi. Şi a zis A w a Isidor:
Iată, aceştia su n t trim işi sfin ţilo r de Domnul spre aju
tor, ia r cei d in spre apus su n t cei care luptă împotriva
lor. Mai m ulţi sunt, deci, cei care su n t cu noi. Şi astfel,
m ulţum indu-i A w a M oise lui Dumnezeu, a luat curaj
şi s-a în to rs la chilia lui.
26. A zis A w a M oise la Schit: Dacă vom păzi porun
cile Părinţilor n oştri, eu vă chezăşu iesc pe voi în faţa
lui Dumnezeu că b arb arii nu vor veni aici. Iar dacă nu
le vom păzi, locul acesta are să se pustiască.
27. Şezând odată fraţii la el, le-a zis: lată, barba
rii vin la Schit. Sculaţi-vă, deci, şi fugiţi! Iar ei i-au zis
lui: Tu nu fugi, a w a ? Şi el le-a zis: Eu de atâţia ani
aştept ziua aceasta, ca să se îm plinească Cuvântul*
* 24Matei 7,14.
Stăpânului m eu , c a re z ice : Toţi câţi au luat sabia în

m ână, d e s a b i e v o r p ie ri25'. Iar ei i-au zis: Nici noi nu
plecăm , ci v o m m u ri îm p reu n ă cu tine! Şi el le-a zis:
Eu nu am a m e s te c ! F ie c a re să vadă cum rămâne! Şi
erau şa p te fraţi. Şi el le -a zis: Iată, barbarii se apropie
de p o artă! Şi in trâ n d , i-au om orât pe ei. Şi unul dintre
ei a fugit în s p a te le p o rţii şi a văzut şapte coroane co
borând şi în cu n u n â n d u -i pe aceia.
28. Z iceau u n ii d in tre P ărinţi despre Awa Marcelin
al T h eb aid ei, c e e a c e de m ulte ori a spus şi ucenicul
lui, că u rm â n d s ă ia să dum inica pentru sinaxă26 se
pregătea p e s in e şi z ice a pe de rost câteva fragmente
din S crip tu ri, p â n ă m e rg e a la biserică. Şi aşa lucrând
el, bu zele lui n u s e m işcau , ca să nu-1 audă cineva. Şi
când s tă te a la slu jb ă , pieptul lui mustea de lacrimi.
Căci zicea: în tim p ce s e săvârşeşte Liturghia, toată bi
serica o văd c a p e un foc. Şi când se termină biserica,
iarăşi focu l p le acă.
29. Z iceau d e s p re A w a Siluan că, vrând să iasă în
Siria, a zis u c e n icu l său M arcu: Părinte, nu vreau să
pleci de aici. Şi n ic i nu te las să pleci, awa, ci mai ră
mâi aici tr e i zile. Şi a tre ia zi a ad orm it
30. Z iceau d e s p re A w a Pahom ie că odată îngropau
trupul unui m o r t, ia r A w a Pahomie, întâlnindu-i pe
cale, a v ăzu t d oi în g e ri m ergând în urma mortului în
spatele n ă să lie i. Şi firăm ântându-se cu gândul despre
ei, a ru g a t p e D u m n ezeu să-i descopere acest lucru.
Atunci au v e n it c e i d oi în g eri la el şi el le-a zis: De ce
voi, în g e ri, m e rg e ţi în u rm a mortului? Şi au zis înge-
rii către el: U nul d in tre noi este al zilei de miercuri şi*
* 25M atei 2 6 , 5 2 . * “ D um n ezeiasca Liturghie.
844 PATERICUL MARE
celălalt al zilei de vin eri. Şi p e n tru că, până să moară,

acesta nu s-a lip sit de postu l de m iercu ri şi de vineri,
de aceea m ergem în u rm a tru p u lu i lui, pentru că până
la m oarte a păzit postul. Şi în felul acesta, deci, şi noi
am slăvit pe a c e s t lu p tăto r în Domnul.
31 . Fericitu l Pavel cel sim plu, ucenicul Sfântu
lui Antonie, p ovestea P ărin ţilo r lucrul acesta: Odată
a cerce tat o m ăn ăstire din p ricin a şi pentru folosul
fraţilor. Şi după obişn u ita v o rb ă d in tre ei, au intrat
în sfânta b ise rică a lui D um nezeu şi au săvârşit sluj
ba. Iar Fericitul Pavel lua am in te la fiecare dintre cei
care intrau în b ise rică să vadă cu ce suflet vin la sluj
bă. Căci avea şi a c e s t h a r d at lui de la Domnul, încât
vedea pe fiecare ce su flet are, a şa cum ne vedem noi
unii pe alţii. Şi to ţi intrau cu sufletul luminos şi faţa
bucuroasă, iar îngeru l fiecăru ia se bucura de el. Pe
unul, însă, spunea, l-am văzut în tu n ecat şi negru la
to t trupul şi dracii, înconjurându-1 de amândouă păr
ţile, trăgeau de el şi îi tre cu seră ca un căpăstru peste
grumaz. Iar îngerul lui îl urm a de departe posomo
râ t şi îndurerat. Iar Pavel, lăcrim ând şi bătându-se cu
pumnul în piept, stă te a în faţa bisericii, jelind tare pe
cel pe care-1 văzuse aşa. Şi Părinţii, văzând purtarea
ciudată a părintelui şi sch im barea lui neaşteptată
spre lacrim i şi tânguire, au fo st şi ei m işcaţi spre tân
guire şi-l întrebau şi îl rugau să le spună ce a văzut,
tem ându-se ca nu cumva să facă aceasta din pricina
vreunei nem ulţum iri faţă de ei toţi. Şi l-au rugat să
intre la slujbă. Şi Pavel, înd epărtând u-i, şedea afară,
tânguindu-se de cel care i se arătase astfel. Nu după
multă vrem e, slujba s-a te rm in a t şi to ţi ieşeau iarăşi
D ESPR E CEI CE VĂD CU DUHUL 845
din b is e ric ă . Ş i P a v e l v o ia s ă vadă pe fiecare cum iese.

Şi a v ăzu t p e m o n a h u l a c e la în tu n e c a t şi negru ieşind
din b is e r ic ă s tră lu c in d cu tru p u l, iar dem onii urmă-
rindu-1 d e d e p a rte , în v re m e c e în geru l lui îl însoţea şi
se b u cu ra d e e l fo a rte . Ia r Pavel, săltând cu bucurie, a
strigat b in e c u v â n tâ n d p e D u m nezeu şi zicând: O, ne
g răita iu b ire d e o a m e n i a lui D um nezeu şi bunătate! O,
îndurările Lui d u m n e z e ie ş ti şi n em ăsu rata Lui bună
tate! A lerg â n d ş i u rcâ n d u -se p e o sc a r ă m are, zicea cu
g las m a r e : V eniţi ş i v e d e ţi lu cru rile lui Dumnezeu, ce
în frico şă to a re şi m in u n a te sunt! Veniţi şi vedeţi p e Cel
care v rea c a to ţi o a m e n ii s ă s e m ân tu iască şi Ia cunoş
tinţa a d ev ă r u lu i s ă v in ă 27. V en iţi să n e închinăm şi să
cădem Lui ş i s ă z ic e m : N um ai T u p o ţi să ie rţi păcatele!
Şi alergau to ţ i îm p r e u n ă cu grabă, v rând să audă cele
spuse. Şi a d u n â n d u -se to ţi, Pavel le -a povestit cele
văzute d e e l în a in te d e in tra re a în b iserică. Şi după
acestea, ia r ă ş i a c e r u t s tă r u ito r de la bărbatu l acela să
spună p r ic in a p e n tr u c a r e D u m nezeu l-a dăruit deo
dată cu o a s e m e n e a s c h im b a re . Şi om ul acela, aşezat
de Pavel în a in t e a tu tu ro r, a p o v e stit fără şovăire cele
în tâm p late c u e l, z ic â n d : E u s u n t om păcătos, zicea,
şi de m u lt tim p a m t r ă i t p â n ă acu m în desfrânări. In
trând a c u m în s fâ n t a b is e r ic ă a lu i Dum nezeu am au
zit c itin d u -s e d in S fâ n tu l P ro ro c Isaia, m ai curând pe
D um nezeu v o r b in d p r in e l ş i zicân d : Spălaţi-vă, cură-
ţaţi-vă, lă s a ţ i v ic le ş u g u r ile şi p atim ile păcătoase din
inim ile v o a s tr e , în c â t s ă fiţi cu ra ţi în ain tea Mea! în
văţaţi s ă fa c e ţi b in e le , ş i d e v o r fi su fletele voastre în-
roşite, c a z ă p a d a le v o i a lb i. Ia r de v eţi v rea şi Mă veţi
* 271 T im o te i 2 , 4 .
846 PATERICUL MARE
asculta, vă v eţi d e sfă ta cu b u n u rile păm ântu lu i28! Iar

eu, d esfrânatu l, la auzu l cu v ân tu lu i p roroculu i, m-am
străpuns la su flet şi, su sp in â n d în cu g etu l m eu, am zis
către D um nezeu: Tu eş ti D um nezeu, C are a i venit în
lum e să m ân tu ieşti p e c e i p ă c ă t o ş i29. Cele pe care acum
le-ai făgăduit p rin p ro ro c u l Tău, a c e s te a să le împli
neşti cu m ine p ăcăto su l ş i n ev red n icu l. Căci de acum,
iată, Iţi dau cuvântul şi fac le g ă m â n t cu T in e şi mărtu
risesc Ţ ie cu to a tă in im a c ă n u v o i m ai făptui niciuna
din relele acelea, ci m ă lep ăd d e to a tă fărădelegea şi
îţi slu jesc Ţ ie de acu m cu c o n ştiin ţă cu rată. Astăzi, o,
Stăpâne, şi din ceasu l a c e s ta , p rim e şte -m ă pe mine
cel ce m ă p o căie sc şi cad în a in te a T a şi m ă îndepărtez
de acum de to t p ăcatul. Cu a c e s te legăm in te, zicea, am
ie şit din b ise rică, ju d e câ n d în su fletu l m eu că nimic
rău nu voi m ai făptui în faţa lui D um nezeu. Şi auzind
toţi, au strig at cu un sin g u r glas c ă tre Dumnezeu, zi
când: Cât s-au m ă r it lu cru rile Tale, D oam ne, toate cu
înţelepciune le-a i făcut?°\ C u noscând , deci, o, creştini
lor, din D u m nezeieştile S crip tu ri şi din dumnezeieş-
tile d esco p eriri câ tă b u n ă ta te a re D um nezeu pentru
cei care aleargă la El cu ad ev ă ra t şi îş i înd reap tă prin
pocăinţă căd erile lo r c e le m ai d in ain te şi că iarăşi le
dă bun ătăţile cele făgăd u ite, fără s ă le facă judecată
pentru păcatele de m ai în a in te , s ă n u deznădăjduim
de a n oastră m ân tu ire. Căci, p re cu m p rin Prorocul Is-
aia a făgăduit s ă sp e le p e ce i c a re s e află în mocirla
păcatelor şi ca lâna, şi c a zăp ad a s ă -i în ă lb ea scă şi să-i
învrednicească de b u n ă tă ţile Ieru salim u lu i ceresc, şi
♦ “ Isa ia 1,16-19. ♦ »1 Timotei 1,15. ♦ "Psalm ul 103,24.
tot aşa, şi prin Prorocul lezechiel, cu jurământ ne în

ştiinţează că nu ne va pierde: Viu sunt, zice Domnul,
şi nu voiesc m o artea păcătosului, ci să se întoarcă şi
să aibă v iaţă31!
32. Povestea fericitul Pavel cel simplu acestea:
Aveam un u cenic care a căzut în felurite păcate, fără
ca eu să ştiu. S-a întâm plat, deci, să se săvârşească
Şi m-am ru gat lui Dumnezeu îndelung şi am rugat
pe Preasfânta N ăscătoare de Dumnezeu să-mi arate
cu cine este după ieşirea din trup. Şi stăruind eu cu
răbdare în rugăciune nu puţine zile, am fost în extaz.
Şi am văzut pe ucenicul meu purtat de doi, neavând
niciun fel de lucrare, nici sufletească, nici trupească
şi nici nu vo rbea deloc, ci era ca îm pietrit Iar eu fiind
ca în agonie, ca în tr-o clipită mi-am adus aminte de
cuvântul Domnului, care zice: Pe cel care nu are hai
ne de nuntă, să-l legaţi de mâini şi de picioare şi să-l
aruncaţi în întu n ericu l cel mai din adânc. Acolo va fi
plângerea şi scrâşn irea dinţilor32! Căci a lega mâini
le şi picioarele nim ic altceva nu se înţelege decât a
se stinge şi a răm âne fără nicio lucrare orice gând şi
voinţă vicleană, care nu m ergea după voia lui Dumne
zeu în veacul acesta. Şi când mi-am revenit din răpire,
am început a m ă în trista foarte tare şi a mă mâhni33,
făcând m ilostenii pentru acela după putere şi danii şi
rugând pe P reasfân ta N ăscătoare de Dumnezeu să-l
* 31Vezi lezech iel 3 3 , 1 1 . ♦ “ Matei 2 2 ,1 1 -1 3 . ♦ «Vezi Matei
2 6 ,3 7 . E ste im p o rta n t d e sem n alat faptul că în limbajul părin
ţilor se re g ă sesc exp resii preluate din textul biblic şi folosite în-
tr-un co n te x t nou. Cum e ste cazul aici cu expresia: a început a se
întrista şi a se m âhni.
848 PATERICUL MARE
m iluiască. Şi pe iubitorul de oam eni Dumnezeu îl ru

gam pentru el. Şi am în cep u t a m ă osten i în nevoinţe
şi a m ânca num ai m ân care u scată, m ăcar că ajunse
sem la adânci b ătrân e ţe . Deci, după câteva zile, am
văzut pe P reasfân ta N ăscătoare de Dumnezeu zicân-
du-mi: De ce e şti în trista t şi m âhnit, părinte? Şi eu am
zis: Pentru fratele m eu, Stăpâna m ea, pentru că l-am
văzut în cele rele. Şi m i-a răspuns, şi mi-a zis: Nu te-
ai ru gat tu zicând că v rei să-l vezi? Şi iată ţi s-a făcut
c u n o scu t Iar eu am zis: Da, m ă rog Ţie, eu am făcut
rugăciuni, nu am v ru t să-l văd pe acesta aşa. Căci ce
folos am să-l văd şi să plâng, şi să m ă tânguiesc? Şi
m i-a zis P reasfân ta N ăscătoare de Dumnezeu: Mergi,
p entru sm eren ia şi p en tru o sten eala şi pentru dra
gostea ta, eu ţi-1 voi arăta, ca să nu te m ai întristezi. Şi
a doua zi am văzut iarăşi p e fratele venind spre mine
bucuros, m ergând singur şi râzând şi zicându-mi: Ru
găciunile tale, părinte, au înd uplecat pe Preasfânta
N ăscătoare de Dumnezeu, deoarece tare te iubeşte. Şi
l-a rugat pe M ântuitorul să m ă dezlege din legături, căd
eram strâns de ju r îm preju r cu funiile păcatelor mele34.
Acestea zicând fratele, eu m-am umplut de bucurie. Şi
îndată am văzut pe Preasfânta Născătoare de Dumne
zeu care mi-a zis: Ai prim it acum înştiinţare, părinte?
Şi eu am zis: Da, Stăpâna mea, şi tare m-am bucurat că
l-am văzut pe el în slobozenie. Şi ea a zis către mine:
Mergi acum şi să-l pom eneşti pe fratele totdeauna în
rugăciunile tale, în m ilostenii şi în jertfe. Căci tare mult
miluieşte pe cei adorm iţi m ilostenia şi jertfa35 însăşi.
* “ Pilde 5 , 2 2 . ♦ “ A re în v ed ere D um nezeiasca Liturghie» pe
care o nu m eşte cu cuvântul o fran d ă sau jertfă.
33. Odată, a in tra t Zaharia, ucenicul Awei Siluan,

la acesta şi l-a a fla t în extaz. Şi mâinile lui erau întin
se spre cer. Şi în ch izân d uşa, a ieşit. Şi venind pe la
ceasul al ş a s e le a şi p e la ceasul al nouălea36, l-a aflat
la fel. Şi p e la c ea su l al zecelea a bătut şi intrând, l-a
aflat lin iştin d u -se şi a zis: Ce ai astăzi, părinte? Iar el
a zis: Am n e p u tin ţă astăzi, fiule. Şi el, prinzându-1 de
picioare, zicea: Nu te voi lăsa, dacă nu îmi vei spune
ce ai văzut. Şi a zis lui B ătrânu l: Am fost răpit la cer şi
am văzut slava lu i D um nezeu. Şi am stat acolo până
acum şi acum am v en it.
34. Zicea A w a Fok as, cel din obştea Awei Theogâ-
nie, a întâiu lu i ie ru sa lim ite a n : Când şedeam în Schit,
s-a în tâm p lat c a u n an u m e A w a Iacob, mai tânăr, de
la Chilii, să a ib ă p e ta tă l său părinte şi după trup, şi
duhovnicesc. Şi la Chilii su n t două biserici, una a or
todocşilor, în c a re s e şi îm p ărtăşea, şi una a schisma
ticilor. Şi p e n tru că A w a Iacob avea harul cugetării
smerite, e ra iu b it d e to ţi, şi de cei din Biserică, şi de
schismatici. D eci, îi z ice a u lui ortodocşii: Awa lacobe,
să nu te a m ă g e a sc ă sch ism aticii şi să te atragă la păr-
tăşie cu ei. La fe l ş i s ch ism a ticii îi ziceau: Să ştii, Awa
lacobe, că îm p ă rtă ş in d u -te cu diofiziţii37 îţi pierzi su
fletul, căci s u n t n e s to rie n i şi răstălm ăcesc adevărul.
* 36L a o ra d o u ă s p r e z e c e şi la o ra trei, după ceasul nostru!
* 37Aşa se n u m e a u în p e r io a d a m arilo r erezii hristologice [sec.
al V-lea d.H r.) c r e ş tin ii m on ofiziţi, înfruntându-i pe nestori-
eni, ca re fă ce a u d is tin c ţie tr a n ş a n tă în tre cele două firi ale lui
Hristos. A ce e a şi d e n u m ire , d e asem en ea, se dădea şi celor care
credeau în în v ă ţă tu r a o rto d o x ă a Sinodului al IV-lea Ecumenic,
care-L p rim e a u p e H ris to s U nul în două firi, nedespărţite, neîm
părţite, n e a m e s te c a te şi n e s ch im b a te (E T ).
850 PATERICUL MARE
Iar A w a Iacob, fiind c u ra t la su flet şi strâm torat de

cele zise lui de am ân dou ă p ărţile, s-a gândit în sine
să roage pe Dum nezeu. Şi s-a în ch is în chilie, în afa
ra lavrei, trăin d în lin iştire, fiind îm b răcat cu hainele
sale ca şi când urm a să m oară. Şi aveau obicei Părinţii
egipteni să p ăstreze p ână la m o arte levitonul, peste
care puneau sfân ta sch im ă şi culionul şi cu acestea să
fie înm o rm ân taţi. De a c ee a le p u rta num ai duminica
la Sfânta îm p ă rtă şa n ie şi apoi le strângeau. Plecând
la chilia aceea, se ruga lui Dum nezeu. Şi istovindu-se
din pricina postului, a căzut la păm ânt şi a rămas acolo
întins. Şi zicea că m ulte a p ătim it în zilele acelea de la
draci şi m ai ales de la cugetul lui. Şi trecând patruzeci
de zile, a văzut un copil intrând la el bucuros şi zicân-
du-i: A w a laco b e, ce faci aici? Iar el, de îndată fiind
lum inat şi luând pu tere de la vedenie, i-a zis: Stăpâne,
tu cunoşti ce am. A ceia îm i zic să nu las biserica şi
ceilalţi îm i zic: Să nu te am ăg ească pe tine diofiziţii.
Şi eu zbucium ându-m ă şi neştiin d ce să fac, am făcut
a c est lucru. Şi i-a răspuns lui Domnul: Unde eşti, eşti
bine. Şi înd ată s-a aflat în faţa uşilo r sfintei biserici a
ortod ocşilor care ţin eau Sinodul.
35. Ziceau d espre un B ătrân că m ergea prin pustie
şi, iată, doi îngeri îl însoţeau , unul de-a dreapta şi unul
de-a stânga. Şi m ergând au aflat o m ortăciune pe cale.
Şi Bătrânul şi-a aco p erit nasul de duhoare, iar îngerii
au făcut la feL Şi înaintând puţin pe cale, Bătrânul le-a
zis: Şi voi m irosiţi aceasta? Iar ei au zis: Nu, dar pen
tru tine am acop erit şi noi nasul. Nouă nu ne miroase
necurăţia lum ii acesteia, nici nu se apropie de noi, ci
sufletelor care cad în d uhoarea păcatelo r le miroase.
36. P o v estea cineva, zicând: La Schit, când cleri

cii ad uceau je rtfa , se cobora un vultur pe jertfa, dar
nim eni nu-1 v ed ea, afară de clerici. Deci, într-una din
zile, cin ev a a c e ru t ceva de la un diacon. Şi acesta i-a
zis: Nu su n t lib e r acum . Şi urcând acesta la proscomi-
diar38, nu a m ai co b o râ t închipuirea vulturului după
obicei. Şi a zis p reo tu l diaconului: Ce înseamnă acest
lucru, că nu a m ai v en it vulturul după obicei? Sau la
m ine e ste vina, sau la tine. îndepărtează-te de mine!
Şi dacă te v ei în d ep ărta, se va cunoaşte că din pricina
ta nu a co b o rât. Şi îndepărtându-se diaconul, îndată
a co b o rât vulturul. Şi după ce s-a săvârşit slujba, pre
otul a zis d iaconulu i: Spune-m i ce ai făcut? Şi acela
înştiinţându-1, a zis: Nu m ă ştiu pe mine să fi făcut
vreun p ăcat, d e c â t că venind la mine un frate şi cerân-
du-mi cu ta re lu cru, i-am răspuns: Nu am timp! Şi a zis
preotul: Aşadar, din p ricin a ta nu a coborât, deoarece
s-a în tris ta t fra te le îm potriva ta. Şi plecând diaconul,
a pus m e ta n ie fratelui.
37. Z iceau u n ii d in tre Părinţi că atunci când era să
se săv ârşe ască Sfântul Petru, arhiepiscopul Alexan
driei39, a v ăzu t cin eva o vedenie cu Pururea Fecioara
şi a au zit un glas zicând: Petru, întâiul Apostol şi Petru
sfârşitul m u cen icilo r40.
* 38T extul o rig in al fo lo seşte aici to t cuvântul ofrandă. De unde
ded ucem , în tr u c â t s e v o rb e ş te d esp re faptul că diaconul a urcat,
că e ste v o rb a d e altar, u n d e e ra şi proscom idiarul şi care era mai
rid icat d e c â t re s tu l b isericii. * 39Este vorba despre Sfântul Mu
cenic P e tru , a rh iep isco p u l Alexandriei, care a m ărturisit în tim
pul îm p ă ratu lu i M axim ilian, în anul 3 1 1 d.Hr. Pomenirea lui se
p răzn u ieşte la 2 4 n o iem b rie. ♦ ^C aracteru l profetic al acestor
cuvinte s -a a d e v e r it în a celaşi an când îm păratul Galeriu, grav
852 PATERICUL MARE
38, P o v e s te a u n u l d in tr e P ă rin ţi: T re i lucruri sunt

d e c in s te la m o n a h i, d e c a r e ş i n o i tre b u ie să ne apro
p iem cu fric ă ş i cu c u tr e m u r ş i cu b u c u rie duhovni
c e a s c ă : îm p ă r tă ş ir e a cu S fin te le T ain e şi trapeza fra
ţilo r şi s p ă la r e a p ic io a r e lo r lor. A ad u s şi o pildă pe
m ăsu ră, z icâ n d : E ra un B ă trâ n m a re v ăzăto r cu duhul
şi i s -a în tâ m p la t s ă fie o d a tă cu m u lţi fraţi. Şi pe când
m ân cau ei, B ă trâ n u l, ş e z â n d la m a să , lua aminte cu
duhul şi îi v e d e a p e u n ii m â n câ n d m ie re , pe alţii pâi
ne, p e a lţii n e c u ră ţie ş i s e m in u n a în sin e. Şi se ruga
la D u m n ezeu zicâ n d : D o am n e, d esco p eră-m i taina
a c e a s ta , că a c e e a ş i m â n c a r e e s te p u să în a in te pe masă
tu tu ro r şi cân d o m ă n â n c ă s e v e d e a şa schim bată; şi
u n ii m ă n â n c ă m ie re , a lţii p â in e ş i alţii necurăţie. Şi i-a
v e n it lu i glas d e su s, zicâ n d : Cei c a re m ăn âncă miere
s u n t ce i c a re cu fric ă ş i cu c u tre m u r şi cu bucurie du
h o v n ice a scă sta u la m a să ş i se ro a g ă n e în c e ta t şi rugă
ciu n e a lo r c a tă m â ia s e în a lţă la D um nezeu, de aceea
m ăn ân că m ie re . Cei c a re m ă n â n c ă pâine, aceştia sunt
c e i c a re m u lţu m e sc p e n tru îm p ă rtă ş ire a cu cele dă
ru ite de D u m nezeu. Ia r c e i c a re m ăn ân că necurăţie,
a c e ş tia s u n t c e i c a re c â r te s c şi zic: A ceasta este bună,
a c e a s ta nu e s te b u n ă. Nu tre b u ie s ă gân d ească aşa, ci
m ai cu rân d să ad u că slav ă lu i D u m nezeu şi să-i înalţe
cân tări, ca să s e îm p lin e a sc ă cuv ântu l: De aceea, ori
bolnav, a d a t p o ru n c ă îm p o triv a c re d in ţe i cre ş tin e şi s-au pornit
p rig o an ele, cu e x ce p ţia ţin u tu rilo r u n d e d o m n e a M axenţiu şi în
p a rte , în zo n e le p e c a r e le c o n tr o la M axim ilian. D upă o perioadă
d e tr e i an i au u r m a t în c e ta r e a o ficială a p rig o a n e lo r şi reabilita
r e a cred in ţei cre ş tin e p rin ed ic tu l d e la M ediolan, d a t de împă
ratu l C on stan tin cel M are.
d e m â n c a ţi, o r i d e b eţi, o r i a ltcev a d e faceţi, toate spre

slava iui D u m n ezeu s â le f a c e ţ i ^ .
3 9 . A z is u n B ă trâ n : De m ulte ori, atunci când dia
conul z ic e a „Daţi s ă r u ta r e unii altora”, vedeam Duhul
S fân t în g u rile fraţilo r.
4 0 . Z ice a u n u l d in tre P ărin ţi: Şezând odată B ătrâ
nii şi v o rb in d d e s p re c e le d e folos, era unul din ei vă
ză to r cu d u h u l ş i v e d e a p e în g eri m işcând ramuri de
finic şi lă u d â n d u -i. Şi cu m în cep ea să vorbească des
p re a ltce v a , în g e r ii p le ca u şi năvăleau în mijlocul lor
p orci p lin i d e m iro s u r â t şi-i chinuiau. Şi cum vorbeau
iarăşi c e le d e fo lo s, v e n e a u iarăşi îngerii şi-i lăudau.
4 1 . A zis u n B ă trâ n : A cesta este scris despre două şi
d esp re tr e i p ă c a te a le T irului, d ar şi de la al patrulea
nu-M i vo i în to a r c e fa ţa M ea42! A-ţi aduce aminte răul şi
a c o n sim ţi cu gân d u l şi a v o rb i su nt primele, iar al pa
tru le a e s te a să v â rşi lu cru l. D ar şi pentru toate acestea
nu voi în to a r c e fa ţa M ea, părându-m i rău, zice Domnul.
4 2 . Z ice a u d e s p r e u n m a re B ătrân de la Schit că,
atu n ci c â n d fr a ţii c o n s tr u ia u o chilie, ieşea cu bucurie
şi p u n e a te m e lia . Ş i n u p le c a p ân ă nu se term ina. Deci,
od ată, ie ş in d la z id ire a u n e i chilii, s-a întun ecat foarte
ta re . Ş i i-a u z is lu i fra ţii: A w a , d e ce e şti aşa întunecat
şi în tr is ta t? I a r e l a z is: S e v a pu stii locul acesta, fiilor!
Căci a m v ă z u t fo c a p rin z â n d u -se la Schit. Şi luând fra
ţii r a m u ri d e fin ic ş i lo v in d , l-au stins. Şi iarăşi, a doua
o a ră s -a a p r in s ş i l-a u s tin s. Şi a tre ia oară s-a aprins
şi a c u p rin s t o t S ch itu l. Ş i n u au m ai putut să-l stingă.
Şi d e a c e e a s u n t în tu n e c a t şi î n t r is t a t
* 411 C o rin te n i 1 0 , 3 1 . ♦ 42Am os 1 , 9 .
854 PATERICUL MARE
4 3 . A zis un B ă trâ n : S cris e s te D reptu l ca finicul va

în flo ri43. A ce st cu v ân t în s e a m n ă c e e a ce este bun şi
d re p t şi d u lce ş i c a re e s te d e su s. Căci e ste una inima
finicu lu i şi a c e e a e s te alb ă, fie c a re având lucrarea sa.
A cest lu cru îl p o a te afla cin ev a în acela şi chip la cei
drepţi. Căci u n a e s te in im a lo r şi albă, privind către
D um nezeu. E ste şi alb ă, având lu m in are a cea din cre
dinţă. Şi to a tă lu c ra re a c e lo r d re p ţi e ste în inima lor.
Şi a scu ţim ea tu lp in ilo r d e fin ic e s te îm potrivirea faţă
de diavol44.
4 4 . A zis un B ă trâ n : S u n a m ite a n ca l-a prim it pe Eli-
sei4S, cu to a te că a c e a s ta nu av ea legătu ră cu niciun
om . S e sp u n e c ă S u n a m ite a n ca e s te chipul sufletului,
ia r E lisei e s te chipul D uhului Sfânt. Deci, în ceasul în
care su fletu l s e la să de am e ste cu l şi tulburarea vie
ţii a c e ste ia , e s te c e r c e ta t d e Duhul lui Dumnezeu. Şi
atu n ci a c e s ta p o a te să n ască, s te rp fiind46!
4 5 . A zis unul d in tre B ă trâ n i: O chii porcilor aşa au
fa c e re a lo r n atu rală, în c â t s u n t nev o iţi să caute spre
p ăm ân t şi n icio d ată s ă nu p o a tă privi sp re cer. Deci,
to t a şa şi su fletu l celu i c a re s e tăv ăleşte în plăceri,
o d ată s că p a t în m o cirla d esfrâu lu i, cu greu va putea
să-şi rid ice o ch ii în su s c ă tre D um nezeu sau să se în
g rije a scă de cev a v re d n ic de D um nezeu.
4 6 . Un o a re c a re B ă trâ n s-a făcu t m are văzător cu
duhul. A cesta a d ev erea lu cru l zicân d : P uterea pe care
* ^ P s a lm u l 9 1 , 1 3 . * ^ E s t e ev id e n tă a se m ă n a re a între ascu
ţim e a tulp in ilor d e finic şi a sc u ţim e a inim ii p en tru a o face să
g e a tă îm p o triv a diavolului. * 4SVezi 4 Regi 1 2 , 3 7 . * 46în limba
g reacă, sufletul e ste d e genul fem inin. în lim ba rom ân ă, sufletul
e ste m ascu lin şi im agin ea nu m ai e s te a tâ t d e g răito are.
am v ă z u t-o s tâ n d p e s te cel nou botezat, pe aceeaşi

am v ăzu t-o ş i p e v e şm â n tu l monahului, când primeş
te sch im a.
4 7 . U nui B ă trâ n i s -a d at să vadă cele ce se întâmplă
şi zice a: A m v ă z u t u n fra te osârduindu-se47 în chilia
sa. Şi ia tă , u n d em o n , venind, a stat afară lângă chilia
lui. Şi c â t s e o s te n e a fra te le , el nu putea să intre. Dar
când a î n c e t a t s ă s e m ai ostenească, atunci a intrat
diavolul în c h ilia lui şi l-a luptat.
4 8 . A z is u n u l d in tre P ărin ţi că doi fraţi erau vecini
cu el, u n u l d in tre s tră in i şi unul din partea locului. Şi
cel v e n it d in s tră in i e ra p u ţin nepăsător, iar cel din
p ărţile lo cu lu i t a r e o sârd u itor. S-a întâm plat să adoar
m ă cel d in tre s tră in i. Şi B ătrânu l, fiind văzător cu du
hul, a v ă z u t m u lţim e de în g eri ducând sufletul lui. Şi
când a a ju n s la c e r şi a fo st să intre, s-a făcut ceartă
p en tru el. Şi a v e n it d e su s un glas, zicând: Este ştiut
că a fo s t p u ţin n e p ă să to r, d ar pentru înstrăinare să-i
d esch id eţi! Şi d u p ă a c e e a a ad orm it şi cel din partea
locului. Şi a v e n it to a tă ru d en ia lui. Şi a văzut Bătrânul
că nu e ra u n ic ă ie r i în g e ri şi s-a m inunat şi a căzut cu
faţa la p ă m â n t în a in te a lui Dumnezeu, zicând: Cum de
străin u l s -a b u c u r a t d e a tâ ta slavă şi acest osârduitor
de n im ic d in a c e s t e a n u s -a bucurat? Şi i-a venit lui
glas, z icâ n d : A ce s t osârduitor, când a venit ceasul să
adoarm ă, ş i-a d esc h is o ch ii lui şi a văzut pe rudeniile
+ 47V erb u l ţieX erdco, fo lo sit aici, în seam n ă a face ceva cu grijă,
cu o s â r d ie . M ai t â r z iu a v e a s ă în s e m n e şi a studia, a citi cu aten
ţie. Aici s e p o a t e în ţe le g e a t â t stu d ie re a cărţilor, cât şi „cugetarea
a sc u n să " a in im ii c a ru g ă c iu n e , c a v o rb ire cu Dumnezeu sau ori
ce n e v o in ţă l e g a tă d e p ra v ila d e chilie a călugărului.
856 PATERICUL MARE
lui plângând şi s-a m ângâiat sufletul lui. Iar străinul,

deşi era nepăsător, nu a văzut pe niciunul dintre cei ai
lui şi suspinând a plâns şi Dumnezeu l-a mângâiat pe el.
4 9 . Povestea unul din P ărin ţi că era un pustnic în
pustia Nilupolisului şi pe a c e s ta îl slu jea un credin
cios din lum e. Iar în ceta te e ra un om bogat şi necre
dincios. Şi s-a în tâm p lat ca a cesta să adoarmă şi l-a
p etrecu t pe el to ată c e ta te a şi episcopul cu făclii şi tă
m âieri. Şi s-a dus slu jito ru l pustnicului, după obicei,
să-i ducă pâine. Şi l-a aflat pe p u stnic sfâşiat de o hie
nă. Şi a căzut cu faţa la p ăm ân t în faţa lui Dumnezeu,
zicând: Doam ne, nu m ă scol până nu-mi dai de ştire
cum su n t acestea, că acel necred in cio s s-a bucurat de
atâta m ăreţie, ia r acesta, c a re -ţi slu jea Ţie, noaptea şi
ziua, a m u rit în a c e s t chip. Şi venind înger al Domnu
lui, i-a zis: Acel n ecred in cio s avea ceva bun şi a primit
răsplată pen tru el aici, p en tru ca dincolo să nu afle
niciun fel de uşurare. Iar a c e s t pustnic, pentru că era
îm podobit cu to a te v irtuţile, d ar avea şi el o greşeală
m ică, a prim it plată pen tru a ceasta aici, ca dincolo să
fie aflat cu rat în faţa lui Dumnezeu. Şi primind aceas
tă înştiinţare, a p lecat slăvind pe Dumnezeu pentru
ju decăţile Sale!
5 0 . Ziceau d esp re un B ătrân că s-a rugat la Dum
nezeu să vadă pe draci. Şi i s-a d escoperit lui: Nu ai
trebuinţă să-i vezi pe aceştia. Iar Bătrânul se ruga zi
când: Doamne, p u ternic e şti să m ă acoperi cu harul
Tău. Şi Dumnezeu i-a d esco p erit ochii lui şi i-a văzut
pe ei ca albinele încon jurând pe om, scrâşnind asupra
lui din dinţi, iar îngerul Domnului îi certa pe ei.
51. Un frate oarecare, fiind mişcat de mânie împo
triva cuiva, a stat rugându-se şi cerând să arate înde-
lungă-răbdare fratelui său şi să treacă prin ispită fără
să fie vătămat. Şi îndată a văzut fum ieşind din guralui.
52. A zis un B ătrân despre un bărbat sfânt că, deşi
nu a învăţat de la cineva psalmi şi nici rugăciunile
Sfintelor Taine - învrednicit fiind de taina preoţiei
pentru m ulta lui dragoste către Dumnezeu - le cu
noştea pe to ate ca şi când le-ar fi învăţat. Şi s-a făcut
tare virtuos şi săvârşea vindecări. Mai avea şi această
mare izbândă: că în cei şaizeci de ani de nevoinţă a sa
nu a văzut fem eie şi nici părul capului său nu l-a tă
iat. Şi când avea să se săvârşească, a cunoscut aceas
ta mai înainte cu trei zile. Şi chemând pe ucenicii săi,
le-a vestit lo r aceasta şi a treia zi s-a săvârşit
53. Era un m onah care nu lucra deloc, ci se ruga
neîncetat. Deci, spre seară intra în chilia lui şi acolo
afla pâinea lui şi o mânca. Un alt frate l-a vizitat pe el,
având sevine48 şi l-a făcut pe Bătrân să lucreze sevine.
Şi când a venit seara, a intrat după obicei ca să mă
nânce şi nu a aflat nimic. A adormit, deci, întristat Şi
i s-a d escoperit lui acestea: Când petreceai timpul tău
cu Mine, te hrăneam Eu. Când ai început să lucrezi, de
la lucrul m âinilor tale să ceri hrana ta.
54. Un frate l-a întrebat pe un Bătrân, zicând: Nu
mele este cel care mântuieşte sau lucrarea? l-a zis
lui Bătrânul: Am cunoscut un frate care în timp ce se
* “ Fibre din nuiele de finic, material din care se confecţionau

funii, rogojini, d esagi ş.a. Hainele care se confecţionau erau as
pre şi călugării le foloseau pentru nevoinţă (ET),
858 PATERICUL MARE
ruga odată i s-a stre cu ra t gândul că a r vrea să vadă

sufletul unui păcătos şi al unui d re p t când se despar
te de trup. Şi nevrând D um nezeu să-l întristeze pe el
în dorinţa lui aceasta, în tim p ce şed e a el în chilie, a
intrat un lup la el şi luându-1 de h ain e cu gura îl ţâra
afară. Şi sculându-se, a m e rs după el, până când l-a
dus într-o cetate o arecare. Şl lăsându-1 pe el acolo, lu
pul a p le ca t Deci, cum şed ea el în afara cetăţii într-o
m ănăstire unde locuia cineva care avea nume mare
de pustnic - iar acela e ra bolnav şi îşi aştepta ceasul
său - fratele a văzut m ultă preg ătire de lumânări şi
candele rânduite p entru el. Şi to ată cetatea plângea
pentru el, zicând: Dumnezeu, p entru rugăciunile lui,
ne dădea pâinea şi apa, şi Dum nezeu a salvat toată
cetatea prin el. Deci, dacă i s -a r fi întâm plat ceva lui,
toată cetatea am fi m u rit Şi venind ceasul cel ce nu
poate fi amânat, iată fratele ia seam a şi vede pe tar
torul49 iadului cu un trid en t de foc. Şi a auzit glasul
acesta: Aşa cum nici m ăcar un ceas nu m -a odihnit su
fletul lui, nici tu să nu ai m ilă de el scoţându-i sufletul.
Căci nu se va odihni în veci. Deci a cobo rât tridentul
de foc în inima lui şi chinuindu-1 m ult timp, aşa i-a
scos sufletul. După acestea, fratele a in trat în cetate şi
şedea plângând. Şi a văzut un frate străin în piaţă, ză
când bolnav şi neavând pe nim eni să-l îngrijească. Şi
a rămas lângă el o zi. Şi în ceasul adorm irii lui, fratele
i-a văzut pe Mihail şi pe Gavriil venind pentru sufle
tul lui. Şi stând unul de-a dreapta şi altul de-a stânga,
stăteau rugându-se pentru sufletul lui şi cerând să-l
* ^Cuvântul tartar, care înseamnă abis, aici se referă la îngerul
morţii.
prim ească ei. D ar p e n tru că sufletul nu voia să pără

sească tru p u l, a zis M ihail către Gavriil: Scoate-1 ca
să plecăm ! A zis c ă tre el Gavriil: Am primit poruncă
de la S tăp ânu l n o s tru să-l luăm fără durere şi pentru
aceasta nu p u tem să -l silim . Atunci, a strigat Mihail cu
glas m are: D oam n e, ce vo ieşti cu sufletul acesta, căci
nu v o ieşte s ă ia să ? Şi i-a v en it lui un glas, zicând: Iată
trim it pe David cu c h ita ra şi cu toţi cei care cântă, ca
auzind c â n ta re a glasului lo r să iasă cu bucurie. Deci
nu-1 siliţi p e el! Şi co b o rân d toţi, au înconjurat sufletul
lui şi cân tân d im n e, a c e s ta a să rit şi s-a aşezat în mâi
nile lui M ihail şi s -a în ă lţa t cu bucurie.
55. A zis ia ră şi a c e la ş i despre un Bătrân că a plecat
odată în c e ta te s ă v ân d ă lucruri şi cum s-a ivit prilejul,
s-a a şezat la stâ lp u l p o rţii unui om bogat care avea să
se sfârşească. Şi p e cân d şed ea el acolo, a luat seama
şi a văzut cai n e g ri şi călăre ţii lo r to t negri şi erau în
fricoşători şi av eau în m âinile lo r ciomege de foc. Şi
ajungând e i lân g ă p o artă, au lăsat caii afară şi au in
trat unul c â te unul. Şi văzându-i pe ei, bolnavul a stri
gat cu glas m a re : D oam ne, m iluieşte-m ă şi ajută-mă!
Căci trim işii îi zice au : Acum , când soarele a apus, ţi-ai
adus a m in te d e D u m nezeu? De ce la răsăritul zilei nu
l-ai cău tat p e E l? A cum nu m ai este pentru tine parte
de n ăd ejd e şi n ic i d e m ân gâiere. Şi aşa, luând sufletul
lui n en o ro cit, au p le ca t.
56. A zis u n B ă trâ n : Am auzit de la nişte sfinţi care
îl aveau p e H risto s, vorbind despre înţelegerea a
patru p re o ţi sfin ţi, c a re şi-au dat dreapta unul altu
ia, ca să tră ia s c ă în a cela şi su flet şi în acelaşi timp în
veacul a c e s ta şi îm p re u n ă iarăşi să se afle în ceruri,
860 PATERICUL M ARE
fricredinţându-se In glasul Stăpânului, care zice: Dacă

doi dintre voi se v o r învoi pe păm ânt în privinţa unui
lucru care îl v o r cere, s e va da lo r de către Tatăl Meu,
Care este în ceru ri50! Şi tre i d in tre ei, stăruind în
nevoinţă, trăiau în isihie în pustie, iar celălalt îi slu
jea în cele spre trebuinţă. Deci, s-a întâm plat ca doi
dintre ei să se săvârşească în H ristos şi să plece din
viaţă şi să fie duşi în acelaşi loc de odihnă şi să lase
pe păm ânt pe ceilalţi doi, pe cel care slujea şi unul
care trăia în isihie. Şi, din u n eltirea demonului celui
viclean, cel care-i slu jea a căzut în desfrânare. Şi s-a
descoperit unuia dintre B ătrânii sfinţi care vedeau cu
duhul că cei doi părinţi care se săvârşiseră rugau pe
Dumnezeu pentru cel ce le slujise, zicând: Dă-1 pe fra
tele să fie m âncat de un leu sau de o altă fiară, pentru
ca, spălându-şi păcatul, să vină la locul în care sun
tem noi, ca să nu se surpe în ţeleg erea noastră. Şi s-a
întâm plat să vină fratele, după obiceiul slujirii lui, şi
când se întorcea la cel care trăia în isihie, l-a întâlnit
un leu care căuta să-l om oare. Şi a cunoscut isihastul
ce se întâmplă, căci i s-a descoperit. Şi a stat la ru
găciune, rugându-se lui Dumnezeu pentru fratele. Şi
leul îndată a stat deoparte. Deci, cei doi Bătrâni care
se săvârşiseră rugau pe Dumnezeu, zicând: Ne rugăm
Ţie, Stăpâne, iartă-1 pe el, să fie m ân cat de leu şi să
vină împreună cu noi în această fericire şi nu ascul
ta, Sfinte, pe cel care te roagă pentru el pe pământ
Iar Bătrânul, în chilie, cu rugăciune îndelungă şi cu
lacrimi, ruga stăruitor pe Dumnezeu să-l miluias
că pe fratele şi să-I izbăvească de leu. Şi Dumnezeu
♦ “ Matei 1 8 ,1 9 .
a a scu lta t s tr ig ă tu l B ă trâ n u lu i şi a zis către Părinţii

care e ra u în c e r : D re p t e s t e s ă a s cu lt pe acela! Căci voi
sunteţi a ici în u ş u r a r e , s c ă p a ţi d e to a te suferinţele şi
osten elile v ie ţii. A ce la , în s ă , e s te isto v it de osteneala
trupului şi d e lu p te le c u d u h u rile vicleşugului. Deci,
drept e s te s ă d au a c e lu ia h a ru l şi nu vouă. Şi îndată
a p lecat leu l d e la fr a te le . Şi v en in d la chilie a aflat pe
Bătrân v ă rs â n d la c r im i p e n tr u el. Şi i-a povestit to t
ce i se în tâ m p la s e ş i a m ă r tu r is it p ăcatu l său. Şi, cu
noscând c ă S -a m ilo s tiv it D u m n ezeu de el, s-a p o c ă it
Şi în p u ţin tim p a v e n it la m ă s u r a lui v eche. Şi s-a în
tâm plat s ă a d o a r m ă a m â n d o i şi s ă s e săvârşească în
Hristos. Şi s -a d e s c o p e r it sfâ n tu lu i v ăzăto r cu duhul
despre c a re a m v o r b it m a i în a in te că to ţi patru sunt la
un loc d u p ă fă g ă d u in ţe le n e m in c in o a s e ale Domnului
nostru Iisu s H ris to s .
57. A ltu l, ia r ă ş i, e r a a p o c ris ia rh 51 al unei m ari
obşti. Şi făcân d e l c e le a le a scu ltă rii sale pentru obşte
s-a în tâ m p la t s ă c a d ă în m o c ir la d esfrâu lu i. Deci, a
fost că s -a s ă v â r ş it a c e la . Ş i s -a fă c u t faţa lu i precum
funinginea p e o a lă . Ş i p ă r in te le m ă n ă stirii, duhovni
cesc fiin d , c u m a v ă z u t în tâ m p la r e a , a ad unat to ată
obştea fra ţilo r, z ic â n d : F r a te le a c e s ta a ie ş it din viaţă.
Şi ştiţi c ă p e n t r u o d ih n a ş i lin iş te a v o a stră făcea cu
+ S1în lim baj e c le z ia s tic, a p o crisia rh ii erau clerici trimişi ca re
prezentanţi ai e p isco p ilo r p e lân gă m itropoliţi şi patriarhi. Mai
târziu au fo s t în lo cu iţi cu laici. Legislaţia lui lustinian prevedea
şi ap ocrisiarhi ai m ă n ă stirilo r, în principal, pentru legătura cu
demnitarii e cle z ia s tici şi p olitici. L a în cep u t erau însărcinaţi cu
aceasta călu gării din fie c a re m ă n ă stire , aleşi dintre cei mai vir
tuoşi. Mai tâ rz iu , a u fo s t înlo cu iţi cu laici, pentru ca monahii să
nu mai lip s e a s c ă d in m ă n ă s tir e fE T ).
862 PATERICUL MARE
tot sufletul cele ale ascu ltării lui. Şi a fost amăgit ca

om de cel rău. Şi pentru că din pricina noastră a căzut
în păcat, veniţi să ne osten im îndelung pentru el şi
să-L rugăm pe iubitorul de oam eni Dumnezeu, căci
milele Sale sunt p este to ate lucrurile Lui52. Deci, au
început cu lacrim i să p o stească şi să roage stăruitor
pe Dumnezeu să-l m iluiască pe acela. Şi trei zile şi trei
nopţi au stat toţi flămânzi, fără să m ănânce nimic, nu
mai plângând şi tânguindu-se pentru pierzania frate
lui. Şi a fost a w a răpit şi a văzut pe Mântuitorul că îi
este plăcută osteneala fraţilor. Iar diavolul a început
să osândească şi să zică: Stăpâne, al m eu este acesta!
Mă rog Ţie, dintre ai noştri este! Eu am lucrat împre
ună cu el la p ă c a t Şi fiind ju d ecător drept, Doamne,
asem enea să judeci! A răspuns, deci, Mântuitorul, zi
când: Sunt ju decător drept, dar şi milostiv. Şi dincolo
de dreptate se află m ilostivirea Mea şi iubirea Mea de
oameni, căci sunt m ilostiv şi iubitor de oameni. Drept
este să nu trec cu vederea rugăciunea atâtor bărbaţi
sfinţi adusă mie pentru un om r ă n it Şi chiar pentru
cei care se roagă a căzut acesta în păcat. Căci putea şi
el să stea în liniştire precum stăteau toţi cei din mă
năstire şi să se păzească neatins de săgeţile vrăjma
şului. Dar din pricina trebu rilo r din afară ale fraţilor,
ca om, a alunecat. Sau nu vezi că to ţi s-au dat pe ei
înşişi la m oarte pentru el şi toţi pentru unul sunt gata
să moară? Dar, totuşi, înduplecă-i să înceteze a Mă
ruga şi atunci poţi să-l iei. Vezi că atâtea suflete sunt
în primejdie să se sfârşească de foam e, trei zile şi trei
nopţi rugându-Mă şi cerând cu lacrim i milă pentru el.
* “ Matei 5 ,4 5 -4 7 .
Nu se opresc din rugăciuni, cu suspine şi cu metanii.

Şi-au acop erit capetele lor cu cenuşă. Atâta mulţime
Mă roagă! Şi to ate acestea fără ca fratele să fi păcătuit
cu mai înainte cugetare şi cu bună ştiinţă, ci căzând
în păcat din nebăgare de seamă ca om. Nu este, oare,
drept să se bucure de împlinirea cererii lor? Căci dacă
celor care îm părăţesc pe pământ, când cetatea întrea
gă vede pe un osândit dus la moarte, le este schim
bată hotărârea îm părătească de implorarea mulţimii
şi cel osândit este smuls din mâinile călăului, cu cât
mai mult Eu, îm păratul cu adevărat drept şi iubitor
de oameni, voi îm plini ostaşilor Mei cererea şi ruga
pe care Mi-o aduc pentru unul dintre ei. Zicând Dom
nul acestea, s-a ru şinat diavolul şi s-a făcut nevăzut.
Şi când a w a al m ănăstirii şi-a revenit din extaz, a po
vestit toate fraţilor şi s-au bucurat cu bucurie foarte
mare. Şi faţa fratelui a început să se cureţe puţin câte
puţin de negreală până s-a făcut în întregime curată.
Şi fiind astfel încunoştiinţaţi că Dumnezeu a rânduit
sufletul lui în rândul celor mântuiţi, au luat trupul lui
şi l-au înm orm ântat. Şi se bucurau pentru mântuirea
fratelui care s-a făcut în chip minunat, că aproape
este Domnul tu tu ror celor care îl cheamă în adevăr53!
58. Povestea acelaşi Bătrân şi despre un episcop,
ca, din curajul aceluia luând, să dobândim mântuirea
noastră. S-a v estit de către unii episcopului nostru -
după cum el însu şi spunea - că două femei libere din
lume, credincioase, nu trăiau cu înţelepciune. Şi epi
scopul, pătim ind ceva omeneşte de la cei care l-au în
ştiinţat, bănuind acelaşi lucru şi despre alţii, a făcut*
* “ Psalmul 144,18.
864 PATERICUL MARE
rugăciune la Dumnezeu, cerând cu stăruinţă ca de

acolo să afle adevărul, ceea ce s-a şi întâmplat. Căci,
după acea dum nezeiască şi înfricoşătoare Proscomi*
die, vedea pe feţele celor care veneau la împărtăşirea
cu Sfintele Taine sufletele lor şi în ce păcate căzuse fie
care. Şi feţele păcătoşilor le vedea ca pe un fum. Unii
dintre ei aveau faţa ca arsă, iar alţii aveau ochii înro
şiţi ca de foc şi însângeraţi. Şi alţii erau luminoşi la
vedere şi albi la îm brăcăm inte. Şi pe unii, când se îm
părtăşeau cu Trupul Domnului, zicea că îi cuprindea
flacăra şi îi ardea, iar alţii se făceau ca lumina de la
mărgăritarul care le intra pe gura lor şi to t trupul lor
strălucea. Şi zicea că erau între aceştia care pătimeau
acestea şi cei care trăiau viaţă monahală şi din cei că
sătoriţi. Apoi, zice, s-a îndreptat să împărtăşească şi
pe femei, ca să cunoască şi sufletele lor cum sunt Şi
a văzut şi la acestea în acelaşi chip întâmplându-se
feţe întunecate şi însângerate şi aprinse, dar şi albe.
între ele erau şi acele două femei, care fuseseră pârâ
te la episcop, pentru care în mod deosebit ajunsese epi
scopul să facă o astfel de rugăciune. Şi le-a văzut pe
ele, când se apropiau de Sfintele lui Dumnezeu Tai
ne, având faţa strălucitoare şi cinstită, îmbrăcate în
veşmânt alb. Apoi, îm părtăşindu-se ele de Sfintele lui
Hristos Taine, s-au făcut ca strălucind de lumină. Şi
iarăşi, după obiceiul său, s-a întors la rugăciune către
Dumnezeu, cerând să afle chipul descoperirilor care
i s-au ară ta t Şi venind la el un înger al Domnului, i-a
poruncit să întrebe despre orice. Şi episcopul îndată a
întrebat despre acele două femei, dacă este adevăra
tă pâra de mai înainte împotriva lor sau mincinoasă.
Şi îngerul l-a încredinţat că sunt adevărate toate cele

spuse despre ele. Şi episcopul a zis către înger: Şi cum
la împărtăşirea cu Sfintele lui Hristos Taine erau stră
lucitoare la faţă, având veşmântul alb şi lumină îm
prăştiind nu puţină? Şi îngerul a zis că, venindu-şi ele
în simţire în legătură cu ceea ce săvârşiseră şi lepă-
dându-se de acelea, cu lacrimi şi suspine şi cu multe
milostenii către săraci şi cu mărturisire, au dobândit
dumnezeiasca împăcare, făgăduind că tot restul vieţii
nu vor mai cădea în acele păcate, dacă vor primi ier
tare pentru păcatele de mai înainte. Şi primind prin
acestea dum nezeiască împăcare, au fost dezlegate şi
de greşelile lor. Şi acum trăiesc cu înţelepciune şi cu
dreptate, şi cu credinţă. Şi episcopul s-a minunat, zi
cea, nu de schim barea femeilor acelora - aceasta se
întâmplă cu mulţi - ci de darul lui Dumnezeu, Care nu
numai că nu le-a pedepsit, ci le-a învrednicit de atâta
har. Şi îngerul a zis către el: Te minunezi de aceas
ta? Pe bună dreptate, pentru că eşti om. Iar Stăpânul,
Dumnezeul nostru şi al vostru, din fire fiind bun şi
iubitor de oameni, pe cei care se opresc de la greşe
lile lor şi prin spovedanie cad înaintea Lui, nu numai
că nu-i trim ite în iad, ci încetează mânia şi îi învred
niceşte de cinste. Căci aşa a iubit Dumnezeu lumea,
încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat pentru ea54.
Aşadar, Cel care a ales să moară pentru vrăjmaşii Săi55
Acesta, oare, nu cu m ult mai mult va izbăvi de pedep
se pe cei care sunt ai Lui şi s-au căit pentru toate câte
au făcut56? Şi îi va dezlega de pedepse şi le va da să
se bucure de bunătăţile pe care însuşi le-a pregătit57?
+S4Ioan3,16. ♦ s5Romani 5 ,6 -1 1 . ♦ Mloan 5,24. ♦ S7Matei 25,34.
866 PATERICUL WARE
Aceasta să ştii bine că n id iin u l din păcatele oameni

lo r nu b im ieste iubirea d e o am eni a lui Dumnezeu,
numai să s e lepede cin eva prin pocăinţă de relele pe
care le-a făcut m ai înainte. Căci, iu bito r de oameni fi
ind Dumnezeu, cu noaşte nepu tin ţa neamului nostru
şi tăria patimilor, şi p u terea diavolului, şi răutatea lui.
Şi când cad oam enii în p ăcat, îi iartă ca pe fiii Lui şi aş
teaptă înd reptarea lor, arătând u -le îndelungă răbda
re. Şi când aceştia se schim bă şi se roagă bunătăţii Lui,
le arată înţelegere ca un or neputincioşi şi le dezleagă
de îndată pedepsele şi le d ăruieşte bunătăţile cele
pregătite drepţilor. Şi a zis episcopul îngerului: Dez-
leagă-mi, deci, şi d eosebirea feţelo r lor, mă rog ţie. în
ce păcate se afla fiecare d intre ei? Pentru ca şi despre
acestea aflând, să m ă izbăvesc de to ată necunoaşte
rea. Şi îngerul Domnului a zis către el: Cei strălucitori
şi plăcuţi la vedere trăie sc cu înţelepciune, curăţie şi
dreptate, sunt binevoitori şi suferă îm preună cu cei ce
suferă şi sunt milostivi. Iar cei care au feţele întuneca
te sunt lucrători ai desfrâului şi ai faptelor ruşinoase
şi ai risipirii şi ai desfătării. Şi cei care arată însân
geraţi şi înroşiţi, aceia sunt cei care trăie sc împreună
cu viclenia şi cu nedreptatea, su nt iubitorii de vorbe
de ocară şi hulitori, în şelăto ri şi ucigaşi. Şi i-a zis lui
iarăşi îngerul: Ajută-i, deci, pe ei, dacă doreşti fierbin
te mântuirea lor. Căci p entru aceasta au fost primite
rugăciunile tale, pentru ca, aflând după faţă păcatele
celor pe care-1 înveţi, să-i faci mai buni cu sfaturile şi
cu îndemnurile şi cu pocăinţa faţă de Hristos, Domnul
nostru, Cel ce a m urit şi a înviat din m orţi. Deci, câtă
putere şi râvnă şi iubire este ia tine pentru Stăpânul
DESPRE CEI CE VĂDCU DUHUL 867
Hristos, cu to a tă g rija fă-i să se întoarcă de la păcatele

lor sp re D um nezeu, înduplecându-i să afle căror pă
cate su n t ro b iţi şi s ă nu fie nepăsători pentru mântu
irea lor. Căci p e n tru a cea sta va fl mântuire sufletului
şi d esfătarea b u n ă tă ţilo r celo r viitoare celor care se
pocăiesc şi s e în to rc sp re Dumnezeu. Iar pentru tine
va fl m ultă plată, u rm ăto r făcându-te Stăpânului tău,
Care a lă sa t c e ru rile şi a tră it cele de pe pământ, fă
când a c e a sta p e n tru m ân tuirea oamenilor.
59. Ziceau d esp re un frate că, făcându-se slujbă în
ziua de d um inică, s-a scu lat după obicei să meargă
la biserică. Şi l-a b a tjo c o r it pe el diavolul zicându-i:
Unde m ergi la b ise ric ă ? Să te îm părtăşeşti cu pâine
şi vin, şi o am en ii să spună că sunt Trupul şi Sângele
Domnului? Nu-ţi râd e de tine! Şi fratele s-a încredin
ţat gândului şi nu a m ai p le cat ca de obicei la biserică.
Iar ceilalţi fraţi îl aştep ta u pe frate, căci aşa era obice
iul zilei în s e m n a te d e dum inică, să nu se săvârşeas
că slu jba p ân ă nu v in toţi. Şi au aşteptat aceia şi mai
mult, d ar el nu v en ea. Atunci, sculându-se, au mers la
el, zicând: Să n u fie bo ln av sau să nu fl murit! Şi când
au in trat în ch ilia fratelu i, l-au întrebat zicând: De ce
nu ai v e n it la b ise ric ă , frate? Iar fratele se ruşina să
le spună. Şi în ţe le g â n d fraţii că aceasta este viclenia
diavolului şi m eşteşu g u l lui, i-au pus metanie, ca să le
m ărtu risească c u rs a diavolului. Şi el le-a vestit spu
nând: le rta ţi-m ă , fraţilor, că m -am sculat, după obicei,
să vin la b ise ric ă , şi gândul m i-a zis: Nu sunt Trupul
şi Sângele a c e s te a cu ca re m ergi să te împărtăşeşti, ci
pâine şi vin. D eci, d a că v re ţi să vin cu voi în biserică,
v in decaţi-m i gân du l a c e s ta despre sfânta jertfă. Iar ei
868 PATERICUL MARE
i-au zis: Scoală-te, vino cu noi în biserică, şi noi vom

ruga pe Dumnezeu ca să-ţi arate pu terea dumneze
iască atunci când co b o ară58. Şi sculându-se, a mers
cu ei în biserică. Şi făcându -se cere re m are la Dum
nezeu pentru fratele, au în cep u t astfel să săvârşeas
că slujba Liturghiei, aşezându-1 pe fratele în mijlocul
b ise ric ii Şi până când s-a slo bo zit sinaxa din biserică,
fratele nu a în c e ta t să ude cu lacrim i faţa sa. Şi după
Liturghie, chemându-1 pe fratele, îl întrebau zicând:
Dacă ţi-a arătat ceva Dum nezeu, v esteşte-n e şi nouă,
ca şi noi să ne folosim . Iar el, cu lacrim i multe bucu-
rându-se şi trem u rând în acelaşi tim p, a început să
zică: Când s-a citit învăţătura apostolului şi s-a suit
diaconul să citească Sfânta Evangheliei, eu am văzut
acoperişul b isericii d eschis şi cerul care strălucea. Şi
rostind Sfânta Evanghelie, diaconul s-a făcut ca de foc
în amvon. Şi am văzut iarăşi cerul deschizându-se în
Sfântul Jertfeln ic şi pe preoţii care ţineau darul Dum
nezeieştilor Taine stând cu frică. Am văzut iarăşi ce
rurile deschizându-se şi foc venind în jo s şi după foc
♦ “ A se observa faptul că, şi în cazul acesta, ca şi în alte situaţii,
fraţii nu încearcă să-l convingă de adevărul lucrurilor cu argu
mente teoretice, cu discuţii, ci îl invită să-i arate în fapt adevărul,
manifestându-şi credinţa şi rugându-se în consecinţă ca Dumne
zeu să-şi arate puterea Sa în chip văzut şi sensibil Aceasta este
singura cale de a spulbera îndoielile strecurate la nivelul gându
lui. Exemplul poate fi urm at mai ales în zilele noastre, când ne
consumăm multă energie pentru a-i convinge pe oameni prin
cuvânt, prin argumente logice, şi nu avem reflexul de a-i che
ma şi a-i încredinţa nu de adevărul cuvintelor, ci de adevărul lu
crurilor, arătându-le cum se întâmplă acestea. Viaţa Bisericii în
ansamblul ei şi în com ponentele ei pot fi tot atâtea argumente
pentru dovedirea lucrării puterii lui Dumnezeu în lume.
mulţime de îngeri. Şi în mijlocul lor erau alte două

persoane, pline de virtuţi, ale căror frumuseţi este cu
neputinţă a le povesti. Căci era strălucirea lor precum
fulgerul care se face în tunetul norilor. Şi între cele
două persoane era un prunc mic. Şi îngerii s-au aşe
zat în jurul Sfintei Mese, iar cele două persoane dea
supra Sfintei Mese şi pruncul între ele. Şi când s-au
apropiat preoţii să frângă pâinea aducerii înainte, am
văzut pe cele două persoane care erau deasupra Sfin
tei Mese cum ţineau mâinile şi picioarele pruncului
şi, având un cuţit mare, au junghiat pruncul şi au golit
Sângele Lui în Potirul care era aşezat pe Sfânta Masă.
Şi tăind Trupul, l-au pus deasupra pâinilor59 şi s-au
făcut pâinile Trup. Şi mi-am amintit de apostolul care
zice: Căci Paştele nostru, Hristos, S-a jertfit pentru
noi60. Şi când se apropiau fraţii ca să se împărtăşeas
că cu Dumnezeiasca Ofrandă, li se dădea Trup. Şi de
îndată ce ziceau Amin, se făcea iarăşi pâine în mâinile
lor. Iar când m-am apropiat eu să mă împărtăşesc cu
Dumnezeiasca Ofrandă, mi s-a dat Trup şi nu puteam
să mă îm părtăşesc. Şi am auzit un glas care zicea la
urechile m ele: Omule, de ce nu te împărtăşeşti? Nu
este aceasta ceea ce ai cerut? Şi eu, văzând, am zis:
Fă cu m ine milă, Doamne! Cu Trup nu mă pot împăr
tăşi! Şi m i-a zis: Deci, dacă omul putea să se împărtă
şească cu Trup, Trupul lui Dumnezeu s-ar fi aflat aşa
cum L-ai aflat tu. Dar nu poate să mănânce Trup, şi de
aceea Domnul şi Dumnezeul nostru a rânduit pâinile
punerii înainte. Precum la început, Adam, prin mâi
nile lui Dumnezeu, a fost făcut trup de carne şi s-a*
* “ Este vorba despre Artos. ♦ "1 Corinteni 5,7.
870 PATERICUL MARE
suflat lui su flare de v iaţă, ia r c a rn e a se desparte şi se

în to arce în p ăm ânt, ia r duhul răm ân e, to t aşa şi Hris*
to s d ăru ieşte tru p u l Său îm p reu n ă cu Duhul Sfânt61.
Şi Trupul se ră sp â n d e şte în lău n tru l omului, iar Duhul
răm âne în inim ile n o a stre 62. Deci, d acă ai crezut, îm-
p ă rtă şe şte -te ! Şi eu am zis: Cred, Doam ne! Şi zicând
eu aceasta, Trupul p e care-L aveam în m ână s-a făcut
pâine. Şi m ulţum ind lui D um nezeu, m -am împărtăşit
cu Sfânta Jertfa. Şi când slu jb a s-a te rm in at şi au venit
p reo ţii la un loc, am văzut iarăşi acop erişul bisericii
d eschis şi p u terile d u m n ezeieşti înălţându-se la ce
ruri. Şi auzind fraţii a c e s te a şi m u ltă străpungere a
inim ii luând de la darul S fin telo r Taine, a plecat fieca
re la chilia sa, slăvind pe D um nezeu.
60. P ovestea un B ătrân : E ra o fecioară tare înain
ta tă cu v ârsta, care sp o rise m u lt şi în frica lui Dumne
zeu. Şi fiind în tre b a tă de m ine d espre felul retrage
rii sale din lum e, suspinând, a în cep u t să zică: Când
eram copilă, o, m inunatule, s-a întâm plat să am un
ta tă îngăd uitor şi blând de felul său, d ar neputincios
şi bolnav la trup, în c â t to t tim pul îl p etrecea stând în
p at şi cu în g rijire de bolnav. Trăia, însă, cu o astfel de
preocupare de ale sale, în c â t cu cei care locuiau în sat
abia de se în tâln ea v reod ată, şi asta din întâmplare.
Iar dacă era vreo d ată săn ăto s, se ducea la pământul
lui şi îşi cheltu ia acolo to ată vrem ea, aducând acasă
roadele. A tât de m are e ra tă c e re a lui, în cât cei care
♦ 61Se înţelege D um nezeiasca îm p ă rtă şire . * 62în paragraful
a ce s ta am u rm a t sc rie re a m ai c o r e c tă din textu l lui Anastasie
Sinaitul. (F. Nau, L e tex te g r e c d es récits u tiles â l'â m e d'Anastase
le S im ite, 1 9 0 3 , p ag 7 7 ).
nu-1 c u n o ş te a u c r e d e a u c ă e s te m u t Iar mama mea

era în t o a t e d ife r ită . S e p re o c u p a şi de cele care erau
din colo d e ţ a r a n o a s t r ă . C u v in tele ei se duceau în aşa
fel c ă tre to ţ i, î n c â t c r e d e a i c ă t o t trupul ei era numai
gură. D u c e a lu p te n e în c e ta t e cu to ţi cei care erau îm
p otriva ei. P e t r e c e a în b e ţ ii d e v in cu bărbaţi neruşi
naţi. C h iv e r n is e a r ă u ş i c e le a le c a se i, ca o desfrânată,
încât, m ă c a r c ă m u lte e r a u a v u ţiile n o astre, nu puteau
să n e fie d e a ju n s . C ă c i a c e s t e ia i s e îngăduise de către
tatăl m e u c h iv e r n is ir e a lor. Ş i s e d ăru ia cu trupul unei
a s e m e n e a r u ş in i, î n c â t p u ţin i d in a c el sa t au putut scă
pa d e n e r u ş i n a r e a e i. N icio b o a lă tru p e a scă nu a avut
v re o d a tă ş i n ic i m ă c a r v r e o d u re re nu s-a întâm plat să
sim tă v r e o d a t ă . Ci d e la n a ş t e r e p â n ă la săvârşirea ei a
avut t o t tr u p u l î n d e p lin ă s ă n ă ta te . Tatăl meu, după ce
s-a lu p ta t c u î n d e lu n g a t e b o li, s -a în tâ m p la t să moară.
Şi în d a tă v ă z d u h u l s - a m iş c a t , fiin d cu p rin s de tunete
şi fu lg e r e ş i p lo i. Ş i p lo a ia n u s -a o p rit tim p de trei
zile, n ic i n o a p t e a , n ic i z iu a , în c â t a fă c u t să răm ână pe
p at n e în g r o p a t . Ş i c e i d in s a t îş i clă tin a u capetele, mi-
n u n â n d u -s e c u m d e s - a în t â m p la t u n astfe l de rău şi
n im e n i n u ş t ia . C ă c i a c e s t a , z ic e a u , e s te v răjm aş al lui
D u m n e z e u , d e v r e m e c e n ic i p ă m â n tu l nu-1 prim eşte
s p re î n g r o p a r e . D a r p e n t r u c a s ă n u s e d escom pună
tru p u l în c a s ă ş i a s t f e l s ă n u s e m a i îngăd uie intra
re a în e a , d e ş i v â n t u l b ă t e a î n c ă fo a r te rău, aducând
p lo i n e c o n t e n i t e , c u t o a t e a c e s t e a l-a m în g r o p a t Iar
m a m a , c a ş i c â n d a r fi l u a t ş i m a i m a re îngăduinţă,
s -a d e d a t la o ş i m a i r u ş i n o a s ă d e s frâ n a re . Şi aproape
că a f ă c u t c a s a c a s ă d e d e s fr â u . P â n ă în tr-a tâ t în so
ţe a d e s f r â u l c u p l ă c e r e a , î n c â t n u m i-a m ai lă sa t decât
872 PATERICUL MARE
puţine lucruri ca m oştenire. Şi venind moartea la ea,

aşa cum mi s-a p ăru t m ie, pe n e aştep tate şi cu frica
mare, a avut o aşa în m o rm ân tare şi atâta îngrijire, în
cât credeai că şi vântul ia p arte la înmormântarea ei.
Iar eu, după săvârşirea ei, ieşind din vârsta copilăriei
şi poftele trupului m işcându -m ă şi stârnindu-mă, în-
tr-o seară, aşa cum se întâm p lă firesc, am început să
mă gândesc şi să cau t ce vieţu ire să aleg a trăi. Mai
curând pe cea a tatălui, în îngăduinţă şi blândeţe şi
bună cum pătare? Dar m ă gândeam la aceea că nu s-a
bucurat în viaţă de niciun lucru bun, ci toată viaţa lui
a cheltuit-o în boală şi strâm to rare şi aşa şi-a schim
b a t viaţa, în c â t nici păm ântul nu a p rim it înmormân
tarea lui. Deci, dacă o astfel de p etrecere era bună la
Dumnezeu, p entru ce p ricin ă a fo st în cercat de atâtea
rele, el care a ales a ceastă v ieţu ire? Sau, oare, este
bine să trăie sc ca m am a şi să trebu iască să-mi dau
trupul desfrâului şi neru şin ării şi plăcerii? Că aceea,
nelipsindu-se de niciun lucru ru şinos şi chiar îmbă-
tându-se m ereu, a tre c u t prin viaţă în sănătate şi trai
bun. Deci, aşa a r treb u i să trăiesc, precum mama! Căci
este mai bine să crezi pro p riilo r tăi ochi şi să nu treci
dincolo de cele cunoscu te în chip vădit. Şi am soco
tit eu, nenorocita, să urm ez o astfel de viaţă. A venit
noaptea şi de înd ată ce m i-a v en it som nul cu aceste
gânduri, mi s-a a ră ta t cineva m are la trup şi înfrico
şător la vedere. După aceea, speriind u-m ă cu înfăţişa
rea lui, m -a în tre b at cu faţa plină de m ânie şi cu glasul
aspru: Spune-m i, cutare, care su n t gândurile inimii
tale? Iar eu, fiind în frico şată de v ed erea şi de înfăţişa
rea lui, nu îndrăzneam nici să-l privesc. Şi el, cu glasul
DESPRE CEI CE VĂD CUDUHUL 873
şi m ai p u te rn ic, ia ră ş i m i-a poruncit să vestesc cele

hotărâte d e m in e . Ia r eu, fiind paralizată de frică şi
uitând to a te g â n d u rile m ele, ziceam că nu ştiu nimic.
Şi acela, p e n tru că eu tăgăduiam , mi-a adus aminte
toate cele c e s e p e tre c u s e r ă în cugetul meu. Iar eu,
stăpânindu-m ă, a m tr e c u t la rugăminţi şi-l imploram
să mă în v re d n ic e a s c ă de iertare şi i-am povestit pri
cina unui a s tfe l d e gând. Şi el a zis: Vino, acum, să-i
vezi pe am ân d o i, p e ta tă l tău şi pe mama ta. Şi ce fel
de viaţă v re i, a p o i, p e a c e e a să o alegi pentru tine. Şi
luându-mă d e m â n ă , m ă trăg ea. Şi ducându-măîntr-o
câmpie fo a rte m a re , c a re avea multe grădini frumoa
se şi to t felu l d e fru c te şi felu riţi copaci, şi frumuseţea
ei biruind o r ic e p o v e stire , m -a dus înlăuntru. Şiîntâl-
nindu-1 a c o lo p e t a t a şi îm brăţişându-m ă, m-a săru
tat n u m ind u -m ă c o p ila lui. Şi eu l-am strâns în braţe
şi l-am ru g a t s ă ră m â n aco lo cu el. Iar el a zis: Acum
nu este cu p u tin ţă . D acă în s ă v rei să mergi pe urme
le paşilor m e i, s e v a în tâ m p la nu după mult timp. Şi
pe când eu în c ă îl ru g a m să răm ân împreună cu el,
trăgându-m ă ia r ă ş i d e m â n ă cel care m-a dus acolo,
mi-a zis: V in o , s ă v e z i şi p e m am a ta, care arde în foc,
ca să cu n o şti c a r e fe l d e v ie ţu ire este mai bun şi mai
folositor şi s ă t e în d r e p ţi sp re acela. Şi m-a dus într-o
casă în tu n e c o a s ă ş i în tru to tu l înspăimântătoare, pli
nă de s c r â ş n ir e a d in ţilo r şi tulburare. Şi mi-a arătat
un cu p to r c u fo c a p r in s , în c a re clocotea smoala şi niş
te oam eni î n f r ic o ş ă t o r i la v ed ere erau în cuptor. Iar
eu, privind în jo s , a m v ă z u t p e m am a mea, afundată în
cuptor p â n ă la g â t ş i scrâ şn in d u -şi şi lovindu-şi dinţii
şi arzând în fo c. Ş i ie ş e a de acolo multă duhoare de
874 PATERICUL MARE
viermi. Şi văzându-m ă aceea, a strigat cu multă jale,

numindu-mă fiică şi a zis: Vai, mie, copila mea, vai de
lucrurile mele, vai de faptele mele. Că toate cele des
pre înfrânare mi se păreau vorbărie, şi pentru des-
frâu şi adulter nu credeam că su nt pedepse. Iar pen
tru beţie şi n eru şinare nu am gândit că sunt chinuri.
Iată, pentru puţină plăcere, cât chin mă încearcă şi
câtă pedeapsă sufăr! Iată, pentru cât de puţină des
fătare, câtă osândă îm i iau! Iată, pentru dispreţul faţă
de Dumnezeu, ce plată prim esc! M-au cuprins toate
relele cele fără de întoarcere. Acum este timp pentru
ajutor, o, copila m ea! Acum să-ţi aduci aminte cele
trebuincioase creşterii tale pe care le-ai primit de la
mine. Acum întoarce binefacerea, dacă ai primit vre
odată ceva bun de la m ine. M iluieşte-m ă - zicea - pe
mine, cea care ard şi m ă top esc în foc! Miluieşte-mă
pe m ine, cea în cercată în astfel de chinuri. îndură-te
de m ine, copila m ea, şi dă-mi m âna şi scoate-mă de
aici. Iar eu m -am ferit să fac aceasta din pricina celor
care erau de faţă şi ea iarăşi cu lacrim i striga: Copi
la mea, ajută-m ă! Copila mea, ajută-m i mie şi nu lăsa
deoparte tânguirile propriei tale mame. Adu-ţi amin
te de ziua d urerilor naşterii tale şi nu mă lăsa să mă
pierd în gheena focului. Iar eu, suferind cele omeneşti
din pricina lacrim ilor şi a glasului ei, am întins mâna
să o trag de acolo. Da, focul arzându-m i mâna, am în
ceput să suspin cu lacrim i în som n. Şi sculându-se cei
ai casei şi aprinzând lum ină, au ceru t să afle pricina
plânsului. Iar eu le-am povestit cele ce am văzut aco
lo unde am fost dusă, spunându-le că de acum înain
te voi petrece vieţuirea tatălui, fiind încunoştiinţată
prin iu b ire a d e o a m e n i a lu i Dum nezeu ce pedepse

îşi a g o n ise sc c e i c a r e v o r s ă -ş i tră ia scă viaţa în păcat
Acestea le -a p o v e s t it fe r ic ita a c e e a monahie, vestind
că m u ltă e s te r ă s p la t a c e lo r b u n e şi m ari sunt pedep
sele p e n tru fa p te le c e le r e le şi p en tru vieţuirea ruşi
noasă. De a c e e a , c u s fa tu l e i s ă n e facem mai buni ca
să ne aflăm fe r ic iţi.
61. Ie r o n im M o n a h u l d e s p re descoperiri: Se cade,
iubiţilor, s ă a d u c e m la c u n o ş tin ţa voastră petrecerea
Sfinţilor P ă rin ţi, c e a c a r e e s te p lin ă de fapte şi îndem
nuri, p e n tru a s e în c r e d in ţ a cu getu l vostru. Deci, mul
te şi fe lu rite is t o r is ir i a flâ n d d esp re înaintarea celor
care au îm b r ă ţ iş a t v ie ţu ir e a în gerească, puţine vom
încerca s ă p o v e s tim , m a i cu sea m ă pe acelea care vor
fi spre fo lo su l v o s tr u .
a. A v e n it, c u p u ţin tim p în urm ă, un bărbat înain
tat în v â rs tă , cu p ă r u l a lb . P rin schim a cunoscută dă
dea m ă r tu rie d e s p r e c h ip u l în g e re sc, iar cu blândeţea
şi b u n ă ta te a fe ţe i lu i a r ă t a cu ră ţia sufletului său şi iu
birea d e o a m e n i. A c e s ta e r a în s o ţit de un altul, tânăr
la v ârstă, d a r b ă t r â n la în ţe le p c iu n e şi întărit la cuget,
în tre b aţi d e c ă t r e m in e d e u n d e su n t şi pentru ce pri
cină au v e n it a ic i, b ă tr â n u l a zis blând şi liniştit: Noi,
o, cre ştin u le , s u n t e m m o n a h i a i m ănăstirilor din The-
baida. A m f o s t în d r u m a ţi în a c e a s tă vieţuire de un băr
bat sfâ n t, a c ă r u i v ir t u t e a a ju n s a fi m are şi de negrăit,
încât c e lo r d e p r e tu tin d e n i le e ste m ult preţuit cuvân
tul d u h o v n ic e s c ş i b in e p lă c u t lui Dumnezeu al acestui
sfânt ş i d e D u m n e z e u p u rtă to r b ărb at despre mân
tu irea s u fle tu lu i. Ş i c â n d a cela , trăind cu evlavie, s-a
m u tat cu s la v ă d in v ia ţă , a tr e c u t la altul chivemisirea
876 PATERICUL MARE
mănăstirii, apropiat aceluia ca vieţuire. Deci acesta

a trimis în Egipt pentru o trebuinţă a mănăstirii pe
un frate, încercat multă vrem e în nevoinţă. întârziind
mai mult fratele în afara mănăstirii, a păţit ceea ce pă
ţesc peştii când se despart de apă, dându-se repede
m o rţii Căci acelaşi lucru s-a întâm plat cu acest frate.
Din prea lunga petrecere în afara m ănăstirii a căzut în
păcatul desfranării. Şi fiind osândit de propria conşti
inţă pentru un asem enea păcat, nu nădăjduia să sca
pe nici de aflarea celorlalţi. Şi neputând să ducă ruşi
nea pentru o astfel de faptă, se tem ea să se întoarcă la
m ănăstirea sa. Căci acestea sunt plăţile păcatului! Nu
numai că îl lipseşte pe om de virtute şi-l face străin de
Dumnezeu, ci-i umple de ruşine şi de necinste pe cei
care i se încredinţează. Dar păstorul cel bun al obş
tii noastre, aflând de căderea bărbatului, a început să
suspine şi să jelească şi să verse lacrim i pentru alu
necarea şi căderea fratelui, şi nu atât pentru păcatul
lui, cât pentru deznădejdea aceluia. Căci zicea: Trebu
ie să ne păzim în orice chip de păcat, ca de un şarpe
cu multe capete, căci prin multe şi felurite pricini se
luptă să intre în sufletul nostru. întâmplându-se însă
păcatul, fie din slăbiciune, fie din voia proprie, fie din
stăpânirea diavolului, să nu îngăduim ca sufletul să
fie ţinut în acesta, ci, ca şi când am cădea în boală să
ne grăbim iarăşi spre vindecare şi să nu ne predăm
diavolului, deznădăjduind de m ântuirea noastră. Căci
aceasta înseam nă a nu crede în iubirea de oameni a
lui Dumnezeu şi a nu primi leacurile pocăinţei. Deci,
adunând pe ucenicii săi, s-a gândit împreună cu ei ce
trebuie să facă pentru m ântuirea fratelui, măcar că
D E SP R E CEI CE VĂD CU DUHUL 877
nu era în n e c u n o ştin ţă despre ce era de făcut - căci

nu ar fi fo st cu d re p ta te să conducă şi să păstorească
dacă nu c u n o ş te a fo lo su l oilo r sale ci voia să-i de
prindă pe c e ila lţi şi să -i în cerce să vadă voinţa pe care
o păstrează u n ii p e n tru alţii. Şi fraţii toţi, ca dintr-un
suflet, îl ru gau s ă trim ită pe oricine voieşte dintre ei
pentru c ă u ta re a şi în to a rc e r e a lui. Căci erau gata toţi
să se pună în s lu jb a lui. C eea ce a şi făcut acel bun şi
drept b ă r b a t şi a d e v ă ra t u cen ic al adevăratului Păs
tor, care ş i-a p u s s u fle tu l p en tru oile Sale63. Astfel ne-a
trimis p e n o i a ic i ş i p e alţii în alte ţinuturi, ca mul
ţimea c e lo r t r im iş i s ă -l p o a tă vâna pe cel căutat Iar
eu, m in u n â n d u -m ă a ş a d e ta re de o astfel de iubire
şi de g rija lo r p e n tr u c e l c a re păcătuise, am zis către
el: Oare, o, fe r ic ite , e s t e v re o răsplată a celor bune şi
a celo r r e le în v iito r ? Ş i a c e la m i-a zis: Da, creştine!
Există ră s p la tă a lu c r u r ilo r re le şi a celor bune pe care
le gândim s a u le fă p tu im zi şi noapte. Şi îndată ce a zis
acestea, în tin z â n d u -ş i m â in ile către cer, s-a jurat, po-
vestind u -ne s p r e d o v e d ir e a a cesto ra descoperiri care
s-au în tâ m p la t s ă fie v ă z u te de unii şi plângând foarte
tare a în c e p u t s ă n e s p u n ă a şa : Un p reot oarecare din
ţin u tu rile n o a s t r e , b ă r b a t m in u n at, îndeletnicindu-se
mult tim p c u a s c e z a ş i cu sârg u in ţă făcând multă ci
tire a D u m n e z e ie ş t ilo r S c rip tu ri, m i-a spus acestea:
b. A v e a m o s o r ă fe c io a ră , tân ără ca vârstă, dar
v â rstn ic ă d u p ă î n ţ e le p c iu n e a dobândită, petrecând
to t tim p u l e i c u p o s t ş i în frâ n a re . Aceasta, şezând
od ată lâ n g ă m in e , d e o d a t ă s -a în tin s pe spate şi a stat
aşa fără g la s ş i fără suflare to a tă ziua şi toată noaptea.
* 63Vezi Matei 1 8 ,1 2 -1 3 şi Ioan 10,11-15.
878 PATERICUL MARE
Iar în ziua urm ătoare, cam la acee aşi oră, s-a sculat ca
din som n, fiind în frico şată şi trem urând. Şi între
bând-o eu ce i s-a întâm plat, m -a ru gat să-i îngădui să
tacă pentru puţin tim p, până când va pleca frica din
suflet, ca să p oată după a ceea să povestească în liniş
te şi cu u şurin ţă cele ce i s-au arătat. Căci spunea că
su nt m ai presus de v ed ere şi de auz cele văzute de ea,
şi bune, şi rele. Tânguindu-se tim p de m ai multe zile,
p etrecea fără să p oată nici să p rim ească vreun cuvânt
de la cineva şi nici ea să spună altora ceva. De multe
ori îşi am in tea de unii pe num e şi-i je le a cu multe tân
guiri şi strigăte. Iar eu m ai m ultă stăru inţă făceam să
aflu cele văzute de ea. Cu m ultă greutate, odată, abia
s-a înd uplecat la rugăm intea m ea şi a încep ut să zică
acestea: în ceasul acela, în care m ă aflam aşezată lân
gă tine, doi b ărb aţi o arecare cu părul alb şi slăviţi la
chip, învăluiţi în veşm in te albe, venind şi ţinându-mă
de m ână, m i-au po ru n cit să-i urm ez. Iar eu, toate lă-
sându-le, am u rm at lor. Şi unul d intre ei, având în
m ână un toiag, l-a în tin s către c e r şi deschizându-se
cerul, ne-a p regătit pe noi să intrăm înăuntru. Şi luân-
du-mă, m -au dus în tr-u n loc anum e, unde mulţime
m are de îngeri stăte a de ju r îm prejur. Erau şi porţi, şi
ziduri m ai presus de o rice închipuire. Şi intrând înă
untru, am văzut un tro n rid icat la înălţim e şi mulţi
îngeri stând de faţă acolo care îi în treceau în frumu
seţe şi în m ărim e pe cei de afară. Iar pe tron stătea
cineva cu a cărui lum ină erau lum inaţi to ţi şi Căruia,
căzând la păm ânt, to ţi i se închinau. Şi cei care mă ţi
neau pe m ine m i-au p o ru n cit să m ă închin Lui. Şi
L-am auzit pe El poruncindu-le să m ă ducă şi să-mi
DESPRE CEI CEVĂD CU DUHUL 879
arate to a te , c a s ă le p o v estesc celor care mai sunt în

viaţă. Şi ei, lu â n d u -m ă iarăşi de mână, au împlinit
ceea ce li s -a p o ru n c it. Şi intrând într-un loc anume,
am v ăzu t c lă d iri d e d ife rite m ărim i, de o frumuseţe de
negrăit, c o n s tr u ite în fo rm e felurite şi strălucind de
aur şi p ie tr e p r e ţio a s e şi despărţituri felurite în care
vieţuiau m u lţim e m a re de bărbaţi şi femei în cinste şi
slavă. Şi a ră tâ n d u -m i p e fiecare ziceau despre unii că
sunt e p isc o p i c a re au con du s popoare cu dreptate şi
cuvioşie, d e s p re a lţii că au fo st clerici şi laici, unu
strălu ciseră, fie c a r e d u p ă treap ta lui, iar ceilalţi tră
ind cu în fr â n a r e şi d re p ta te . Deci, acolo, frate, am vă
zut şi p e p re o tu l şi c le ric ii acestu i sat, pe care şi eu şi
tu îi c u n o a ş te m , şi m u lţim e de fecioare şi de văduve,
şi pe c e le c a r e au t r ă it cu înţelepciune în căsnicie. Şi
pe m u lte d in c e le c u n o s cu te le-am văzut, unele din sa
tul n o stru , a lte le d in a lte sate, pe care împreună le-am
întâlnit d in în tâ m p la r e la praznicele sânţilor muce
nici. Pe u n e le n u le ş tia m şi despre ele i-am rugat pe
cei ca re m ă d u s e s e r ă ac o lo să-m i spună despre fieca
re în p a rte . I a r e i m i-a u spus că erau din diferite sate
şi o raşe, u n e le d in tr e e le tră ise ră în locuri de nevoin-
ţă, ia r a lte le t r ă i s e r ă sin g u re la ele acasă, iar altele îşi
trăiseră c e a m a i m a r e p a rte din viaţă în văduvie, chi
nuite cu m u lte s tr â m to r ă r i şi necazuri. Şi erau între
acestea u n e le c a r e , şi c a fecio are, şi ca văduve, greşi
seră m a i în a in te , d a r ia ră ş i p rin pocăinţă şi prin mul
te la crim i a u r e d o b â n d it sta re a de la început. Şi de
acolo, lu â n d u -m ă ia ră ş i, m -au dus în unele locuri în
fric o ş ă to a re la v e d e r e , priv elişte înspăimântătoare,
pline d e t o t fe lu l d e tâ n g u iri şi strigăte. Şi când avea
880 PATERICUL MARE
să înceapă această povestire a fo st cuprinsă de o ase

m enea frică, că to ată îm brăcăm intea ei era udată de
lacrim i şi, de la groaza pentru cele arătate ei, i se în
trerupea glasul, iar lim ba, fără să vrea, i se încleşta cu
dinţii, vorbind m ult tim p fără să se înţeleagă ce spu
ne. Dar, silită de m ine, a încep u t să spună acestea: Am
văzut locuri aşa de în frico şăto are şi înspăimântătoa
re, care nici vederii şi nici auzului nu erau uşor de pri
mit. Cei care erau cu m ine de faţă spuneau că sunt
pregătite n ecredincioşilor şi celo r fără de lege şi uno
ra dintre cei ce în lum e îşi zic creştini, dar care s-au
încurcat cu m ulte rele. De acolo am văzut un cuptor
arzând şi scoţând din el o înfricoşătoare spumegare.
Văzând-o, m -am înspăim ântat şi am întrebat oare
pentru ce nefericiţi au fost pregătite acestea. Iar ei au
zis că celor rânduiţi în cler, care cu iubirea de argint şi
cu nepăsarea au o cărât B iserica lui Dumnezeu şi cu
vieţuire ru şinată au trăit, fără pocăinţă. Numele uno
ra sora le zicea pe faţă, ale unora de prin cetate, des
pre care şi eu însum i auzisem că trăiseră în ruşine şi
ale unora chiar din biserica mea. Iar eu - a zis - tremu
rând, îm i spuneam p rintre dinţi cum oare şi clerului,
şi fecioriei s-au p regătit pedepse atât de mari! Şi unul
dintre însoţitori, deşi era m ai departe, răspunzân-
du-mi, m i-a zis: în d estu lăto are, o, fecioară, vor fi re
lele care-i vor cop leşi pe aceştia pentru fărădelegea
faţă de Dum nezeu şi n e d rep tatea faţă de aproapele.
Că aju nşi aici, vor prim i to a te după dreptate. Căci
nici pe cei care au su ferit acolo din pricin a lor nu-i va
trece cu v ederea şi nici pe cei care au făcut cele ne
plăcute Lui nu-i va lăsa nepedepsiţi. Tuturor, şi celor
bune, şi celor rele, va răspunde cu îndestulare Dum

nezeu Atotputernicul64. Iarăşi, ducându-mă de acolo,
am stat pe un loc plin de întuneric adânc. Şi toate de
acolo erau pline de strigăt şi tulburare şi scrâşnire a
dinţilor şi un glas ce stârnea milă şi lovire înfricoşă
toare. Acolo, deci, frate, am văzut multe şi felurite zise
fecioare şi văduve, împreună şi cu altele. Acestea - mi
au spus - niciodată n-au săvârşit ceva vrednic de în
deletnicirea lor, ci au cutreierat din loc în loc şi din
casă în casă, bârfind vieţile celorlalţi, având mintea la
beţii şi la plăceri65, iar despre psalmodie, rugăciune şi
post niciodată aducând vorba, deşi pentru acestea au
pus făgăduinţe şi legăminte faţă de Hristos. Iar unele
dintre acestea - ziceau - erau dintre cele care nu au
stăreţit cu înţelepciune şi cu dreptate obştile lor, ci
s-au făcut pricină de stricăciune şi pierzanie unora
din obştile lor. Şi eu, văzând strigătul lor înfricoşător
şi multa lo r tânguire, am fost cuprinsă de o teamă cu
nimic mai m ică d ecât a lor. Privind cu luare aminte
am văzut cuprinse de focul acela şi de iad şi pe cele
două fecioare care-m i erau mie tare dragi, pe care
adesea, o, frate, le îndemnai cu sfaturi şi rugăminţi,
* MEcou ev id en t al cuvântului din Parabola bogatului nemi
lostiv şi a săracu lu i L azăr. Fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit
cele bune ale ta le în v iaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele;
iar acum, aici, el se m ângâie, iar tu te chinuieşd (Luca 16,25},
care are în v e d e re ju d ecata lui Dumnezeu. Ecou şi al cuvântului
tâlharului de p e c ru c e care s-a pocăit, unde sunt folosite acelaşi
adverb (Sucalox;) şi acelaşi verb (cmoXapPdv w) ca în textul nos
tru şi ca re a re în v ed ere to t tem a răsplătirii cu dreptate a celor
săvârşite în v iaţă: Noi, însă, pe drept; căci primim cele cuvenite
pentru cele ce am făptuit (Luca 2 3 ,4 1 ). # “ Vezi 1 Ttmotei 5,13.
882 PATERICUL MARE
arătându-le dragoste, m ai ales p en tru prietenia lor cu

mine. Văzându-le, deci, p e a c e ste a şi suspinând adânc,
am chem at pe num e pe una d in tre ele. Iar ele, ridicân-
du-şi privirile sp re m ine şi faţa lo r umplându-se de
ruşine pentru p ed eap sa pe care o sufereau, mai mul
tă durere aveau de ru şin e şi şi-au în to rs privirea în
jos. Iar eu, cu lacrim i le în tre b am ce lucruri au săvâr
şit ele în ascu ns care au scăp at ved erii celor mulţi şi
în ce fapte re le au căzu t de s-au făcu t părtaşe la chi
nurile de aici. Şi ele au zis: Chinurile iadului ne osân
d esc şi a rată fap tele n o astre! De ce trebu ie să ne mai
în treb i? Şi de c e a r treb u i să ne m ai ascundem de
acum ? Căci fecio ria am p ierd ut-o prin stricăciune şi
ucideri am în d răzn it să facem din pricin a zămisliri
lo r66. în frân are şi p o st ţin eam num ai în faţa celorlalţi,
ia r în ascu ns săv ârşeam cele potrivnice. Numai slava
o am en ilo r pofteam şi c e lo r cu ca re eram ameninţate
de aici nu am d at nicio aten ţie. D ar iată că toate cele
săvârşite de noi acolo în ascu n s n e-au osândit la rele
le d e aici. Iată, p e m ăsu ra în şelăciu n ii de acolo, pri
m im aici ped ep sele. Iată, p en tru iu birea de slavă de
acolo, suferim aici ru şin e pe m ăsură. Pentru toate
faptele n o astre prim im ju d e cată d reaptă şi nu ne în
vrednicim de niciun fel d e a ju to r d e la niciuna din
p rieten ele n o astre de acolo. D ar d acă tu ai acum vreo
pu tere şi înd răznire că tre aceştia, o prietenă, pentru
vieţu irea ta bună, a ju tă-n e în ch in u rile înfricoşătoare
de care suntem cu p rinse, a ra tă -ţi p rieten ia şi dragos
tea pe care le ai faţă de noi şi c e re pen tru noi fie şi
puţină m ilă de la cei ca re n e ch in u iesc cu chinurile
♦ “ Se înţeleg avorturile.
DESPRE CEI CEVĂD CUDUHUL 883
iadului. Ia r eu le -am zis: Şi unde sunt atâtea îndem

nuri şi sfa tu ri ale fratelui meu? Unde sunt rugăminţi
le, u n d e e s te m u lta lui grijă, unde sunt rugăciunile
n e în c e ta te ? N im ic din acestea nu a fost de ajuns, o,
surorilor, ca s ă nu fiţi rânduite aici? Acum aflăm cu
ad ev ărat că t o t sfatu l şi grijile şi rugăciunile făcute
p en tru cin ev a se stin g şi sunt nefolositoare, dacă el
în su şi nu s e fa c e p e sin e ascultător de acelea. Iar ele,
ru şin ân d u -se, m ai în tâ i au tăcut, apoi au zis iarăşi că
acum nu e s te tim p p en tru osândiri şi mustrări, ci
p en tru m â n g â ie re şi ajutor. Căci chinurile ce ni se în
tâm p lă n o u ă au nev o ie de m ilă şi de îngăduinţă. Deci,
d acă p o ţi cev a, a ju tă-n e , milostivindu-te spre noi! Iar
eu, cu a d ev ă ra t, d acă puteam să fac ceva bun, voiam
să fac. Şi e le z ice a u să -i rog pentru ele pe cei care ve
gheau p e d e p se le d acă e ste cu putinţă să fie slobozite
cu d e s ă v â rş ire d e chinul iadului, iar de nu, să afle mă
car o c â t d e m ic ă u şu rare spre mângâiere în atâtea
chinu ri. Ia r eu, căzân d la păm ânt, îi imploram pe ace
ia cu la c rim i şi cu tân g u iri, zicând: Urmaţi Stăpânului
v o stru , c a re e s te iu b ito r de oameni şi bun, şi izbă-
v iţi-le p e a c e s t e a d e chinu rile care le-au mai rămas.
Ia r ei, cu p riv ire în frico şă to a re , m-au lăsat fără grai,
zicân d u -m i c ă a cu m nu m ai este pentru ele timp de
p o c ă in ţă şi d e m ă rtu risire . Timpul rânduit lor de
D u m n ezeu p e n tr u a s e p o căi l-au cheltuit cu desfrâ-
n ă ri şi u c id e ri, şi cu p lăceri, şi cu toată fărădelegea.
Aici n u p o t s ă a fle u şu ra re . Atunci socoteau bunătăţi
le d e a ic i c a o p o v e ste . Cum de cer acum să aibă îm
p ă r tă ş ir e d e e le ? D re p t e ste pentru acestea să secere
aici ro a d e le fa p te lo r lo r p e care le-au semănat acolo.
88 4 PATERICUL MARE
Se cuvine lo r ca să nu se b u cu re d e aici de bunătăţile

pe care le-au n e so co tit acolo, ia r de ped ep sele iadului
pe care le-au d isp reţu it să fie în c e rc a te p ână la sfârşit
pen tru rele le pe care le-au făcu t p ân ă la m oartea lor.
Mergi, deci, o, fecio ară, să v e ste ş ti şi cele bune, şi cele
re le care su n t aici, nu m ai d acă nu le vei părea şi tu că
spui v o rbe goale m ai m u lt d e c â t toţi. Iar acelea, vă
zând că ru g ăm in tea m ea e ste fără rezu ltat, tânguin-
du-se şi scrâşn in d din dinţi, ziceau : Nimic nevrednic
de cele făp tu ite de noi nu su ferim aici. Căci nu am as
cu ltat de cei ca re n e în d em n au în lum e să trăim cum
se cuvine fecio riei, ia r aici, p e bu n ă d reptate, rugă
m in ţile n o a stre se a ra tă fără rezu ltat. Dar pentru că,
p ărăsin d u -n e p e noi, m ergi ia ră şi în lum e, te rugăm să
v e ste şti to a te a c e s te a ce le i c a re lo cu ia îm preună cu
noi, căci şi a c e e a săv ârşe a lu cru ri asem e n e a nouă: râ
d ea de cele ce su n t aici, so co tin d cele spuse despre
aici ca p e o p o v este, ca şi noi. V esteşte-i chinurile
n o astre , ca nu cum va s ă să v â rşe a scă până la sfârşit
fapte re le a se m e n e a n o u ă şi să fie supu să la aceleaşi
în cercă ri. Să o în cre d in ţe z i că to a te cele de aici sunt
ad ev ărate şi ro ag -o să se p o căiască. P oate că va fi
m ân tu ire p en tru su fletu l ei. D om nul Dum nezeu să ne
în v red n icească pe no i să scăp ăm de chinu rile iadului,
d esp re care am auzit, şi să n e facă p ă rta şi bunătăţilor
Sale cele v eşn ice, în în su şi H ristos, Dom nul nostru,
Căruia fie slava şi p u terea, acu m şi pu ru ri şi în vecii
vecilor. Amin!
Sfârşitu l tratatu lu i d esp re cei ce văd cu duhul.

CAPITOLUL XIX
D E S P R E FĂCĂTORII DE MINUNI1
1. Z iceau d esp re A w a Ammonâ că a omorât un

şarp e v e n in o s. Căci, plecând în pustie să scoată apă
d in tr-o fâ n tâ n ă ş i văzând un şarpe veninos, a căzut cu
faţa la p ă m â n t, zicân d : Doamne, sau eu voi muri, sau
a cesta ! Şi în d a tă , şa rp e le veninos a crăpat cu puterea
lui H risto s.
2. A p le c a t, od ată, A w a Ammonâ să-l cerceteze
pe A w a A n to n ie şi a ră tă c it drumul. Şi aşezându-se,
a a d o rm it p u ţin . Şi trezind u -se din somn, se ruga lui
D u m nezeu, zicân d : M ă ro g Ţie, Doamne, Dumnezeul
m eu, s ă n u d ai p ie irii făptura Ta. Şi a văzut o mână
o m e n e a s că a tâ rn a tă de cer, arătându-i calea până
când a v e n it ş i a s t a t în faţa peşterii Awei Antonie.
* ‘în original av em term en u l orţ<ptiEio<p6poi, care înseamnă pur
tăto rii d e sem n e sau făcăto ri de sem ne. Este vorba despre cei care
fac m inuni c a se m n e ale p u terii dumnezeieşti şi ale intervenţiei lui
D um nezeu în m o m e n te co n crete în chip m inunat în Dumnezeieşti-
le Evanghelii şi, în m o d deosebit, în Evanghelia după loan este folo
sit p e n tru a nu m i m inunile săvârşite de Mântuitorul Hristos terme
nul OTţţiriov - sem n , şi nu term en ul Bccupa - minune, tocmai pentru
a sublinia faptul c ă respectivele fapte minunate aveau funcţia de
sem n, nu e ra u făcu te p en tru ele însele, ci ca prin ele să se arate ceva.
886 PATERICUL MARE
3. A venit, odată, un cârm u itor în Pelusio şi a vrut

să ceară dare pe cap de m onah, ca şi celo r din lume.
Deci s-au adunat to ţi fraţii la A w a Ammonathâ pen
tru aceasta. Şi ei h o tărâseră să m eargă câţiva Părinţi
la împărat. Şi le-a zis A w a A m m onathâ: Nu este ne
voie de această osteneală! Ci m ai curând liniştiţi-văîn
chiliile voastre şi postiţi două săptăm âni. Şi cu harul
lui Dumnezeu, eu singur voi face lucrul. Şi au plecat
fraţii la chiliile lor, iar Bătrânul s-a lin iştit în chilia sa.
Deci, când s-au îm plinit paisp rezece zile, s-au întristat
fraţii îm potriva Bătrânului, p entru că nu l-au văzut fă
când vreo m işcare şi ziceau: Ne-a zădărnicit Bătrânul
lucrul! în a cin cisprezecea zi s-au adunat fraţii, după
cum se stabilise, şi Bătrânul a v enit la ei aducând ho
tărârea pecetluită de la îm părat. Văzând fraţii aceasta,
s-au minunat, zicând: Când ai adus-o, aw a? Şi a zis
Bătrânul: Credeţi-m ă, fraţilor, că în noaptea aceasta
am m ers la îm părat şi am luat hotărârea aceasta scri
să. Şi venind, apoi, în Alexandria, au sem nat-o cârmu-
itorii şi aşa am v enit la voi! Auzind ei aceasta, s-au
înfricoşat şi i-au pus m etanie. Şi s-a rânduit lucrul lor,
iar cârm uitorul nu i-a m ai necăjit.
4. Zicea A w a Dulas, ucenicul A w ei Visarion: Că
lătorind noi odată pe m arginea nisipoasă a mării, mi
s-a făcut sete şi am zis A w ei Visarion: A w a, mi-e sete
tare! Şi făcând Bătrânul rugăciune, m i-a zis: Bea din
mare! Şi s-a îndulcit apa şi am băut. Eu, însă, am luat şi
în vas, ca nu cumva să-mi fie sete mai târziu. Şi văzând
Bătrânul, mi-a zis: De ce ai luat apă? Şi i-am zis: Iartă-mă,
awa, să nu-mi fie sete mai târziu. Şi mi-a zis Bătrânul:
Dumnezeu este aici şi Dum nezeu e ste pretutindeni!
DESPRE FĂCĂTORII DE MINUNI 887
5. A ltăd ată, fiin d nevoie, a făcut rugăciune şi a tre

cut p e jo s râu l H riso ro as2 până pe malul celălalt Iar
eu, m inunându-m ă, i-am făcut metanie, zicând: Cum
sim ţeai picioarele în timp ce mergeai pe apă? Şi a zis Bă
trânul: Până la glezne sim ţeam apa, iar mai jos era tărie!
6. A ltăd ată, ia ră şi, m ergând noi la un oarecare Bă
trân, s o a re le a v e n it la asfinţit. Şi rugându-se Bătrâ
nul, a zis: M ă ro g Ţ ie, Doam ne, să stea soarele, până
voi aju n g e la ro b u l Tău. Şi s-a făcut aşa!
7. A v e n it o d a tă un în d răcit la Schit. Şi s-a făcut
ru găciu ne p e n tru el în b iserică, dar nu ieşea dracul,
căci e ra p u te rn ic. A tunci preoţii au zis: Ce vom face
cu a c e s t d rac? N im eni nu poate să-l scoată decât sin
gur A w a V isa rio n . D ar d acă îl vom ruga, nici nu va
veni la b is e ric ă . D eci, a c e a s ta vom face. El vine, iată,
d im in eaţa la b is e r ic ă în a in te a tuturor. Vom aşeza pe
cel su ferin d s ă d o a rm ă în locul lui. Şi când va intra, să
în cep em r u g ă c iu n e a şi să -i zicem : Trezeşte-1 şi pe fra
tele, a w a ! Şi a u fă c u t aşa. Şi venind Bătrânul diminea
ţă, s-au a ş e z a t p e n tru ru găciu ne şi i-au zis: Trezeşte-1
şi pe fra te le , a w a ! Ia r e l i-a zis: Scoală-te şi ieşi afară.
Şi în d a tă a i e ş it d ra cu l d in el şi s-a vindecat omul din
ceasul a c e la 3.
8. P o v e s te a u u c e n ic ii A w e i Ghelasie că, aducân-
du-le o d a tă u n p e ş te , b u că ta ru l l-a prăjit şi l-a dus la
ch elar4. A vând în s ă o n ev o ie grabnică, chelarul a ieşit*
* 2R âu d in S iria lâ n g ă D a m a s c. + 3De rem arcat asemănarea iz
b ito a re c u r e la tă r ile d in S fintele Evanghelii şi a modului în care
se în tâ m p lă , d a r şi a m o d u lu i în c a r e este relatată vindecarea
în d ră citu lu i. + 4C h elaru l e s te u n călu g ăr care are în grijă aprovi
z io n a re a m ă n ă s tir ii şi p ă s tr e a z ă ch eile de la magazii şi depozite.
888 PATERICUL MARE
din căm ară lăsân d p e ş te le in tr -u n v as jo s p e pământ

şi poruncind unui cop il m ic p e care-1 c r e ş te a Ferici
tul Ghelasie să-l p ă z e a s că p u ţin p â n ă s e v a întoarce.
Dar copilul, îm b o ld it d e p o ftă, a în c e p u t s ă mănânce
lacom p eştele. In trân d c h e la ru l şi aflându-1 mâncând
din p eşte, de su p ă ra re a lo v it, fă ră s ă -ş i d ea seam a, cu
piciorul pe cop ilul c a re e ra jo s . Şi p rin lu c ra re a cuiva,
fiind lovit în tr-u n lo c s e n sib il, a le ş in a t şi a m urit. Iar
chelarul, fiind cu p rin s d e frică , l-a în tin s pe copil pe
rog ojina lui şi, învelindu-1, a p le c a t şi a c ă z u t la picioa
rele A w e i G h elasie, v e stin d u -i în tâ m p la re a . Iar el, po-
runcindu-i s ă nu sp u n ă la n im e n i a ltcin e v a , i-a zis ca,
după ce s e v o r lin işti to ţi, s e a r a , s ă -l d u că în diaconi-
con şi să-l în tin d ă în fa ţa je r tfe ln ic u lu i5 şi s ă plece. Şi
venind B ătrân u l în d ia co n ico n , s -a a ş e z a t la rugăciu
ne. Şi la ceasu l s lu jb e i d e n o a p te , a d u n â n d u -se fraţii,
B ătrânu l a ie ş it având în u rm a lu i p e copilandru. Şi
nim eni nu a ş tiu t în tâ m p la re a fă ră n u m a i el şi chela
rul, p ână s-a săv ârşit.
9. îi ziceau B ă trâ n ii A w e i Ilie, în E gip t, d esp re Awa
Agaton că e s te un fra te bu n . Şi le -a zis lo r Bătrânul:
P entru n eam u l a c e s ta b u n e s te . Şi i-a u z is: D ar pentru
cei v echi cum e ste ? Şi ră sp u n z â n d , a z is: V-am spus
vouă că p e n tru n e am u l a c e s ta e s te b u n , c â t despre
cei vechi, am v ăzu t în tr e e i o m în S c h it c a re pu tea să
o p rească s o a re le 6, p re c u m Iisu s a l lu i N avi7! Şi auzind
a ceste a s-au m in u n at şi au s lă v it p e D u m nezeu.
10. P ov estea A w a C asian: E ra u n B ă tr â n s lu jit de o
fecioară sfântă. Şi o a m e n ii z ice a u : Nu s u n t curaţi! Şi
B ătrânu l a auzit. Şi cân d e r a s ă s e să v â rşe a s c ă , a zis
♦ 5Sfânta M asa. ♦ 6Vezi a p o fte g m a 6 . * 7Iisu s N avi 1 0 ,1 2 - 1 4 .
P ă r i n ţ i l o r : C â n d m ă v o i s ă v â r ş i, să d iţi toiagul meu pe

m o r m â n t u l m e u . Ş i d a c ă v a v lă s tă r i şi va face rod, să
a fla ţi c ă a m f o s t c u r a t f a ţ ă d e e a . Ia r dacă nu va vlăs
tă r i, s ă c u n o a ş t e ţ i c ă a m c ă z u t cu ea. Şi a fost sădit
to ia g u l ş i a t r e i a z i a l ă s t ă r i t ş i a făcu t rod. Şi toţi au
s lă v it p e D u m n e z e u .
1 1 . 0 f e m e i e o a r e c a r e c a r e s u fe r e a de boala sânului
c e a c a r e s e c h e a m ă c a n c e r , a u z in d despre Awa Lon-
gh in , a c ă u t a t s ă - l î n t â l n e a s c ă . D eci, şedea acesta în
E n a tu l A l e x a n d r i e i . Ş i c â n d fe m e ia îl căuta, s-a întâm
p la t c a f e r i c i t u l a c e l a s ă a d u n e le m n e pe malul mării.
Şi a flâ n d u -1 , i - a z i s : A w a , u n d e s tă A w a Longhin, ro
bul lu i D u m n e z e u ? , n e ş t i i n d c ă e l era. Iar el a zis: Ce
v rei d e l a î n ş e l ă t o r u l a c e l a ? N u t e d u ce la el, căd este
un î n ş e l ă t o r . C e a i ? I a r f e m e i a i-a a ră ta t boala! Şi el,
I făcând sem n u l cru cii p este locul acela, a slobozit-o zi-
1 când: M ergi şi D um nezeu te va vindeca. Longhin nu-ţi
poate fi de folos cu nim ic. Şi femeia a plecat crezând
1 cuvântului şi s -a tă m ă d u it îndată. După acestea, po-
I vestind u n o ra lu cru l şi trăsăturile Bătrânului, a aflat
că acela e ra A w a Longhin.
12. A ltăd ată, ia ră şi, i-au adus un îndrăcit Iar el le-a
zis: Ce p o t e u s ă v ă fac? Mergeţi mai bine la AwaZe-
non! După a c e e a , A w a Zenon a început să certe pe
demon, alungându-1. Şi demonul a început să strige:
Ce crezi a cu m , A w a Z enon, că pentru tine am ieşit?
' lată, A w a L o n g h in s e ro a g ă acolo împotriva mea! Şi
I temându-mă d e ru g ă ciu n ile lui, am ieşit Ţie nu îţi dă-
1 deam răsp u n s.
13. A ltăd ată, ia ră ş i, o fem eie oarecare, care avea la
mână o b o a lă c a r e n u se vindeca, venind împreună
890 PATERICUL MARE
cu o altă femeie în afara chiliei lui la fereastra din*

spre miazănoapte, l-au văzut acolo şezând şi lucrând.
Şi o certa, zicând: Pleacă de acolo, femeie! Iar ea stă
ruia privindu-1 fără să vorbească, căci se temea. Cu
noscând, deci, Bătrânul şi fiind înştiinţat ce are, s-a
ridicat şi a închis fereastra care dădea spre ea şi i-a
zis: Pleacă, nu m ai ai nicio stricăciune. Şi s-a vindecat
femeia din ceasul acela.
14. Altădată, iarăşi, a venit la el cineva să-l cerceteze.
Şi, plecând, a luat culionul Bătrânului. Şi venind la un
bolnav, cum s-a atins de poartă să intre, a strigat cel bol
nav zicând: De ce ai adus aici pe Longhin să mă alunge?
Şi îndată a ieşit din el dracul, chiar în ceasul acela.
15. Zicea A w a Sisoe: Când eram la Schit cu Awa
Macarie, am u rcat îm preună cu el şapte nume8 să se
cerăm. Şi iată o văduvă gălbejită era în urma noastră
şi nu înceta a plânge. A strigat, deci, Bătrânul pe stă
pânul ogorului şi i-a zis: Ce are bătrâna aceasta de
plânge întruna? Şi i-a zis lui: Bărbatul ei avea spre
păstrare un lucru de p reţ încredinţat de cineva9 şi a
murit pe neaşteptate, fără să spună unde l-a pus. Şi
stăpânul lucrului încredinţat voia să îi ia pe ea şi pe
copiii ei ca robi. Şi i-a zis lui Bătrânul: Spune-i să vină
la noi, unde ne odihnim de arşiţă. Şi venind femeia
acolo, Bătrânul i-a zis: De ce plângi aşa întruna? Şi ea
a zis: Bărbatul meu a m urit şi a luat spre păstrare lu
crul cuiva. Şi murind, nu a spus unde l-a pus. Şi a zis
Bătrânul către ea: Vino şi arată-m i unde l-ai înmor
mântat. Şi luând pe fraţi îm preună cu el, a plecat cu
ea. Şi ajungând la m orm ânt, Bătrânul i-a zis văduvei:
* 8Persoane, oameni. * 9Sumă de bani sau o b iect de valoare.
Pleacă la casa ta! Şi rugându-se ei, Bătrânul a strigat
pe cel mort, zicând: Cutare, unde ai pus averea străi
nă? Iar el răspunzând, a zis: în casa mea este ascunsă,
sub piciorul patului! Şi i-a zis lui Bătrânul: Dormi ia
răşi până în ziua învierii! Şi văzând aceasta fraţii, de
frică au căzut la picioarele lui. Şi le-a zis lor Bătrânul:
Aceasta nu s-a făcut pentru mine, căci eu sunt nimic,
ci pentru văduvă şi pentru orfani a făcut Dumnezeu
lucrul acesta. Acesta este lucrul cel mare, că Dumne
zeu vrea sufletul fără de păcat, şi atunci orice va cere,
va primi. Şi venind a vestit văduvei unde se află lucrul
încredinţat. Iar ea l-a dat stăpânului şi acela i-a elibe
rat copiii. Şi cei care au auzit au slăvit pe Dumnezeu.
16. Ziceau despre Awa Macarie că, urcând de la
Schit şi purtând coşurile, obosind, s-a aşezat şi se
ruga zicând: Dumnezeule, Tu ştii că nu mai ampute
re. Şi îndată s-a aflat la râu, la locul către care plecase.
17. Cineva avea un fiu slăbănog în Egipt. Şi l-a adus
la chilia A w ei Macarie. Şi lăsându-1 pe acela plângând
la uşă, a plecat departe. Aplecându-se, deci, Bătrânul
şi văzând copilul plângând, i-a zis: Cine te-a adus aici?
Şi a zis copilul: Tatăl meu m-a aruncat aici şi a plecat
A zis lui Bătrânul: Scoală-te să-l prinzi din urmă! Şi
îndată, făcându-se sănătos, l-a ajuns pe tatăl său şi au
plecat la casa lor.
18. Trecând odată Awa Miles printr-un loc oare
care, a văzut un monah pe care-1 prinseseră unii ca şi
când ar fi făcut omor. Şi apropiindu-se Bătrânul, l-a
întrebat pe fratele şi, aflând că este învinuit, a zis că
tre cei care-1 prinseseră: Unde este cel uds? Şi i l-au
arătat. Şi apropiindu-se de cel ucis, a zis tuturor să se
892 PATERICUL MARE
roage. Iar când el şi-a rid ic a t m âin ile către Dumne

zeu, m ortul a înviat. Şi i-a zis în faţa tu tu ro r: Spune-ne
nouă cine e ste cel ca re te -a u cis? Iar el a zis: Intrând
în biserică, am d at b a n i p reo tu lu i. Ia r el, ridicându-se
m-a înjun gh iat şi, ad ucând u-m ă, m -a aşezat la mănăs
tirea a w e i. Ci vă rog să lu aţi b a n ii şi să-i daţi copiilor
mei. Atunci i-a zis lui B ătrân u l: în to a rc e -te şi dormi
până când Domnul v a v en i şi te va scula!
1 9 . S-a su it o d ată A w a X an tie de la Schit la Te-
renuthi. Şi, la locul unde a răm as să găzduiască pentru
oboseala nevoinţei, i-au ad us pu ţin vin. Şi auzind unii,
i-au adus pe un în d răcit. Şi a în c ep u t dracul să-l bat
jo corească pe B ătrân şi să zică: La a c e s t băutor de vin
m -aţi adus? Şi B ătrânu l, sm erin d u -se, nu a vrut să-l
scoată, d ar p en tru b a tjo cu ra lui a zis: Cred lui Hristos
că nu voi term in a de b ă u t p ah aru l a c e s ta până când
vei ieşi. Şi cum a în cep u t B ătrân u l să bea, a strigat
dracul, zicând: Mă arzi, m ă arzi! Şi în ain te de a ter
m ina paharul, a ie şit dracul p rin harul lui Dumnezeu.
2 0 . Au c erce ta t o d ată m ai m u lţi B ătrâni pe Awa Pi-
men. Şi iată unul din cei ai A w e i P im en avea un copil.
Şi faţa lui, prin lu crarea celu i rău, era înto arsă înapoi.
Şi văzând tatăl lui m u lţim ea Părinţilor, luând copilul,
s-a dus în afara m ăn ăstirii şi s tă te a acolo plângând. Şi
s-a întâm plat unuia d in tre P ărin ţi să iasă şi, văzându-1
i-a zis: De ce plângi, om ule? Iar el a zis: Rudenie sunt
a A w ei Pimen. Şi iată s-a în tâm p lat copilului această
ispită. Şi vrând să-l aducem B ătrânu lu i, ne-am temut
că nu vrea să ne vadă. Şi acum , dacă află că sunt aici,
va trim ite pe cineva şi m ă va alunga. Iar eu, văzân-
du-vă pe voi, am înd răznit să vin. Deci, cum vei voi,
aw a , m ilu ie şte -m ă! Ia copilul înăuntru şi rugaţi-vă

pentru el. Şi lu ân d B ătrânu l pe copil, a intrat cu el şi
arătând în ţe le p c iu n e , nu l-a dus îndată la Awa Pimen,
ci, în cep ân d d e la fra ţii cei mai mici, zicea: Pecetluiţi10
copilul. Şi făcân d a şa ca to ţi să-l pecetluiască, unul
după altul, la u rm ă l-a dus şi A w ei Pimen. Iar el nu
voia să -l atin gă. Şi ei îl rugau zicând: Aşa cum au făcut
toţi, fă şi tu P ărin te ! Şi suspinând, s-a ridicat şi se ruga
zicând: D u m nezeu le, tăm ăd uieşte pe făptura Ta, ca să
nu fie s tă p â n it d e vrăjm aşu l. Şi pecetiuindu-1, îndată
l-a v in d e cat şi l-a d at tatălu i său sănătos11.
2 1 . P o v e stea unul d in tre Părinţi despre un anume
* 10Sensul este acela de a face peste copil semnul Sfintei Cruci,
dar este folosit verbul a pecetlui. Am păstrat verbul a pecetlui
pentru că este folosit în Noul Testament cu trimitere la pecetlu
irea omului de că tre Duhul Sfânt Vezi: Să nu întristaţi Duhul cel
Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua
răscum părării (Efeseni 4, 3 0 ]. Textul se referă la momentul Bo
tezului, când cel b otezat este uns cu Sfântul Mir, fiind însemnat
cu semnul Sfintei Cruci, în tim p ce preotul spune: Pecetea daru
lui Sfântului Duh! + “ Scena este, ca multe altele din Pateric, fra
pant de asem ăn ăto are cu vindecările săvârşite de Mântuitorul
însuşi. A ceeaşi m ică rezervă la început cu scopul pedagogic de
a atrage aten ţia asu p ra cauzelor bolii (păcatele celui bolnav, ale
părinţilor sau ale neam ului), apoi rugăciunea către Dumnezeu,
scurtă, d ar ferm ă, u neori cu mâinile ridicate, urmată de vinde
carea spontană şi de încredinţarea celui vindecat părinţilor sau
celor care l-au adus. (Vezi: Matei cap. 8-9; cap. 17 etc.) Am punc
tat această izbitoare asem ănare pentru a arăta că Părinţii Pate
ricului ad everesc cuvintele Mântuitorului Hristos care spusese
ucenicilor că v o r p utea şi ei să facă vindecările minunate pe care
le făcea El d a că v o r avea credinţă cât un grăunte de muştar. Este
încă o dovadă a faptului că literatura sapienţială a Patericelor
este într-o con tinu itate şi într-o unitate desăvârşită cu textele
dum nezeieştilor Evanghelii.
894 PATERICUL MARE
A w a Pavel că era din p ărţile de jo s ale Egiptului şi lo

cuia în Tebaida şi că acesta ţinea în mâinile sale şerpi cu
coarne şi scorpioni şi ceilalţi şerp i şi-i rupea în două.
Şi fraţii i-au pus m etanie, zicându-i: Spune-ne nouă
ce lucrare ai făcut ca să p rim eşti harul acesta? Iar el a
zis: Iertaţi-m ă, Părinţilor. Dacă cineva va dobândi cu
răţia, to ate i se vor supune lui, ca lui Adam când era în
Rai, înainte de a călca porunca.
22. A fo st isp itit od ată Avraam, ucenicul Awei
Sisoe, de un drac. Şi l-a văzut B ătrânu l că a căzut Şi
sculându-se, a în tin s m âinile sale sp re cer, zicând:
Dumnezeule, fie că vrei fie că nu vrei, nu Te las până
nu îl tăm ăduieşti! Şi înd ată s-a tă m ă d u it
23. A p lecat odată un om din lum e, care avea cu el
pe fiul său, la A w a Sisoe, în M untele A w ei Antonie. Şi
pe cale s-a întâm plat să m oară fiul său. Şi nu s-a tul
burat, ci l-a luat pe el la B ătrân cu credinţă nestrămu
tată. Şi a căzut la păm ânt cu fiul său, ca şi când ar fi fă
cut m etanie, aşa în cât s ă fie binecuvântaţi de Bătrân.
Şi sculându-se tatăl, a lăsat copilul jo s la picioarele
Bătrânului şi a ieşit afară. Iar Bătrânul, crezând că îi
pune m etanie copilul, i-a zis: Scoală-te şi mergi afară!
Căci nu ştia că m urise. Şi înd ată copilul s-a sculat şi a
ieşit. Şi văzându-1 tatăl lui, s-a m inunat. Şi intrând, s-a
închinat Bătrânului şi i-a v estit lucrul. Auzindu-1, Bă
trânul s-a întristat, căci nu voia să se întâm ple aceas
ta. Şi ucenicul lui i-a poru ncit să nu spună nimănui,
până când se va săvârşi Bătrânul.
24. Ziceau despre cel întru sfinţi părintele nostru
Spiridon că avea o fiică fecioară, care se împărtăşea
de ev lav ia ta tă lu i său . N um ele ei era Irina. Un cunos

cut i-a d a t a c e s te ia o p o d o ab ă de preţ spre păstrare.
Iar ea, ca s ă fie m a i sig u ră, a ascuns podoaba încre
dinţată în p ă m â n t. D upă pu ţin însă, a plecat din viaţa
aceasta. Şi, ia ră ş i, d u p ă un a lt timp, a venit cel care-i
în cre d in ţa se p o d o a b a . Şi neaflând pe fecioară, s-a
luat la c e a r tă c u ta tă l ei, A w a Spiridon, când trăgând
de el, cân d ru gând u -1. Şi p e n tru că socotea mare pier
dere p a g u b a c e lu i c a r e în cre d in ţase podoaba de preţ,
Bătrânul a m e r s la m o rm â n tu l fiicei sale şi a cerut cu
tărie lui D u m n e z e u s ă -i a ra te m ai înainte de vreme
învierea fă g ă d u ită . Ş i n ă d e jd e a nu a dat greş. Căci vie
fiind ia ră şi fe c io a ra , s -a a ră ta t tatălui şi a spus locul
unde e ra a s c u n s ă p o d o a b a de p re ţ12. După aceea, ia
răşi a p le c a t. Şi lu â n d p o d o a b a încredinţată, Bătrânul
a dat-o s tă p â n u lu i ei.
25. D oi fra ţi b u n i e ra u a şe z a ţi în S c h it Şi s-a întâm
plat ca u n u l s ă s e îm b o ln ă v ea scă . Venind, deci, frate
le lui în b is e r ic ă ş i c e râ n d de la p reot Împărtăşanie,
auzind p re o tu l, a z is fra ţilo r : Să m ergem să cercetăm
pe fra te le! V en in d , d ec i, s-a u ru gat şi au plecat. Iarăşi,
dum inica u r m ă to a r e , p re o tu l a în treb at cum este fra
tele. Ia r e l a z is : R o a g ă -te p e n tru el! Iarăşi, deci, pre
otul, lu ân d p e fr a ţi, a m e r s îm p reu nă cu ei la fratele
suferind. V en in d , d e c i, ei, în tim p ce erau aşezaţi, fra-
tele a a d o r m i t Ş i p e c â n d s e certau fraţii, unii zicând
* 12Nu p ot să nu sem n alez faptul că pentru tatăl fecioarei, Sfân
tul Spiridon, s -a d ov ed it m ai im portant faptul de a întoarce da
toria cuiva, d e c â t a c e la de a-şi învia fata din morţi pentru sine.
Este d ovada u n o r ie ra rh ii total diferite de cele care funcţionează
de obicei în lum e.
896 PATERICUL MARE
că s-a învrednicit de Duhul M ângâietorul, iar alţii în-

doindu-se de aceasta, văzându-i frate le celui adormit,
le-a zis: De ce vă certaţi în tre voi? Vreţi să cunoaşteţi
cine are puterea? Şi întorcând u-se, a zis către fratele
său: Pleci, frate? Iar fratele a zis: Da, d ar roagă-te pen
tru mine! Iar el a zis către acesta: Adevărat, frate, nu te
las să pleci înaintea m ea! Şi întorcându-se către fraţii
care erau aşezaţi, a zis: Daţi-m i o rogojină şi o pernă!
Şi luându-le, şi-a p lecat capul, apoi şi-a dat primul su
fletul. După aceea a ad orm it şi cel bolnav. Şi îndată,
pregătindu-i Părinţii, i-au dus şi i-au înmormântat cu
bucurie d eoarece prim iseră Lumina cea înţelegătoare.
26. Un frate avea Bătrân. Şi văzându-1 pe el în ce
chip m inunat pregătea pe m orţi pentru înmormânta
re, a zis către el: Când voi muri şi pe m ine mă vei pre
găti aşa? Iar el a zis către acela: Aşa te voi pregăti până
când îm i vei zice ajunge! Nu după m ult timp a murit
fratele şi cuvântul s-a făcut faptă. Căci pregătindu-1
pe el cu evlavie, a zis înaintea tuturor: Te-am pregătit
bine, fiule, sau mai lipseşte ceva? Şi tânărul a scos glas,
zicând: Este bine, p ărinte! Ţi-ai îm plinit făgăduinţa!
27. Povesteau Părinţii că cineva era părintele unei
obşti. Şi s-a întâm plat ca cel care-1 slu jea pe el, împu-
ţinându-se la suflet, să iasă din m ăn ăstire şi să plece
în alt loc. Iar B ătrânul aproape to t tim pul mergea la
el şi îl ruga să se întoarcă. Ia r el nu voia. Şi a făcut
acest lucru Bătrânul vrem e de tre i ani, până când slu
jitorul lui s-a înd uplecat şi s-a în to rs. Şi i-a poruncit
Bătrânul să iasă şi să adune nuiele pentru mături. Şi
făcând aceasta cel ce-1 slu jea, din lucrarea satanei,
DESPRE FĂCĂTORII DEMINUNI 897
şi-a pierdut un ochi. Iar Bătrânul, întristându-se foar

te mult, a în cep u t să-l mângâie pe cel ce avea dureri
Şi i-a zis slu jito ru l: Eu sunt pricina! Căci pentru oste
nelile pe care ţi le-am adus sufăr acum aceasta. După
un timp, d urerea l-a părăsit, dar beteşugul a rămas.
Şi iarăşi i-a po ru n cit Bătrânul să iasă şi să taie frunze
de finic. în tim p ce lucra, prin lucrarea vrăjmaşului,
iarăşi, sărind o creangă şi-a pierdut şi celălalt ochi.
A venit, deci, la m ăn ăstire şi s-a liniştit, nemaifăcând
nimic. Dar a w a iarăşi s-a întristat. Şi când a venit
chemarea lui, cunoscând de mai înainte, a trimis la
toţi fraţii şi le -a zis: Chemarea mea este aproape! Ve
deţi de voi! Şi a în cep u t fiecare să spună: Cui ne laşi,
awa? Iar B ătrân u l tăcea. Şi a trimis apoi de a chemat
numai pe cel orb. Şi i-a zis şi lui despre chemare. Iar
el a lăcrim at şi a zis: Cui mă laşi pe mine, orbul? Iar
Bătrânul a zis: R oagă-te să aflu îndrăzneală în faţa lui
Dumnezeu. Şi n ăd ăjd u iesc că duminică tu vei face si-
naxa. Şi ad orm ind el, după puţine zile, orbul a văzut
din nou şi a d ev en it părin tele13 obştii.
28. Unul d in tre B ătrân i a trimis pe ucenicul lui să
scoată apă. Şi fân tân a era departe de chilia lor. Iar
ucenicul a u ita t să ia funia. Şi venind la fântână, a
văzut că nu o ad u sese. Şi făcând rugăciune, a strigat
* 13Doresc să subliniez faptul că cel care conduce obştea este
numit simplu părinte. Este vorba, desigur, de părintele duhov
nicesc, cel de a cărui voie ascultă toţi fraţii într-o obşte. Am
amintit acest lucru pentru că părintele duhovnicesc este chipul
Părintelui ceresc, singurul izvor de voinţă. Ulterior a intervenit
o distincţie, dar şi o confuzie între părintele duhovnicesc şi egu
menul sau stareţul unei obşti. Mai mult, chiar, sunt mănăstiri
898 PATERICUL MARE
zicând: Izvorule, izvorule, p ă rin te le m eu a zis să-mi

um pli ulcioru l cu apă! Şi în d a tă a p a s -a rid icat până
sus. Şi după ce a u m p lu t fra te le u lcio ru l, apa s-a dus
iarăşi la locu l ei.
2 9 . Un B ă trâ n s c h itio t s tă te a în m u n tele lui Paisie.
Şi i-au adus p e cin ev a în d ră c it de la p alat, iar el l-a
vindecat. Apoi i-au ad us o pu ngă p lin ă de aur. Dar Bă
trânu l nu v o ia să o p rim e a scă . V ăzând în s ă pe acela
în trista t, a ţin u t n u m ai pu nga g o ală şi i-a zis: Aurul
să-l dai s ă ra cilo r m ilo ste n ie . Şi a fă c u t Bătrânul din
pungă culion, p e n tru că e ra din p ă r şi asp ră. Şi a pur
ta t-o m u lt tim p p e n tru a -şi ch in u i tru pul.
3 0 . Ziceau d esp re un B ă trâ n că s tă te a la Schit şi a
v en it la el un d rac, vrân d s ă in tre . Şi l-a leg at afară din
b iserică. Şi ia ră şi a v e n it un a lt d rac şi p e acela l-a le
g a t în c ă o d ată a v e n it un a lt d rac ş i i-a a fla t pe ceilalţi
doi legaţi şi le -a zis: De ce aţi s ta t aici afară? Şi i-au
zis lui: Stă în ău n tru şi nu n e la să s ă intrăm . Şi acela,
năvălind cu p u tere, a în c e r c a t să in tre . Ia r Bătrânul l-a
leg at şi p e el.
unde părintele duhovnicesc al fraţilor este o altă persoană decât
stareţul. Distincţia ce trebuie făcută este în tre preotul slujitor al
Tainei Sfintei Spovedanii şi părintele duhovnicesc al unei obşti
sau al unei persoane. Preotul slujitor poate săvârşi spovedania
fără să fie în mod n ecesar părintele duhovnicesc al persoanei
respective, deşi în cele mai multe situaţii el este şi părintele
duhovnicesc, după cum părintele duhovnicesc nu trebuie să fie
neapărat p re o t Părintele duhovnicesc este cel care îşi asumă
îndrumarea desăvârşită a fiilor duhovniceşti. Aceştia se supun
întru totul voinţei lui, făcând astfel exerciţiul supunerii de voia
lui Dumnezeu.
DESPRE FĂCĂTORII DEMINUNI 899
3 1 . Ziceau despre un Bătrân că chilia lui era lumi

n o asă precum ziua. Şi aşa cum citea şi lucra ziua, tot
aşa făcea şi noaptea.
3 2 . A p lecat odată un Bătrân împreună cu un frate
să aducă apă. Şi fratele, luând-o mai înainte, a văzut
în izvor un şarpe mare. Şi a zis lui Bătrânul: Mergi şi
calcă p este capul lui. Dar flindu-i frică, nu s-a dus. A
v enit atunci Bătrânul şi, când l-a văzut şarpele, s-a ru
şin at şi a p lecat în pustie.
Sfârşitu l tratatului despre făcătorii de minuni.

r© © e e <s>
CAPITOLUL XX
TT
D E SP R E V IE Ţ U IR E A V IRTU O A SĂ
1. Rugându-se o d ată Sfântul A ntonie în chilia sa, a

venit un glas zicând: A ntonie, nu ai aju n s în că la mă
sura cizm arului cu tare din A lexandria. Sculându-se,
deci, dim ineaţa şi luând toiagul de finic, a p lecat către
acela. Ajungând, deci, la casa lui, a in tra t la el. Văzân-
du-1, acela s-a tulburat. A zis, deci, că tre el Bătrânul:
Spune-m i faptele tale. Iar el a zis: Nu m ă ştiu să fi fă
cut vreodată ceva bun, fără num ai că, de cum mă scol
dim ineaţa, stau la lucrul m eu de m ân ă şi spun că toa
tă cetatea aceasta, de la cel m ic la cel m are, intră în
îm părăţie p entru d rep tăţile lo r şi num ai eu singur voi
m oşteni iadul pentru p ăcatele m ele. Şi iarăşi, seara, zic
acelaşi cuvânt înainte de a mă culca. Auzind A wa Anto
nie, a zis: Cu adevărat, ca un bun aurar, şezând în casa ta,
cu odihnă ai m oştenit îm părăţia. Iar eu, fără discernă
mânt fiind, locuind to t timpul în pustie, nu te-am ajuns.
2. Doi dintre Părinţi au ru gat pe Dum nezeu să le
arate la ce m ăsură au aju ns. Şi le-a v e n it lo r glas zi
când: în satul cutare din Egipt e ste un om din lume, pe
DESPRE VIEŢUIREA VIRTUOASĂ 901
num e E u h a rist, şi fem eia lui se cheamă Mana. Nu aţi

aju n s la m ă su ra lor. Şi sculându-se cei doi Bătrâni, au
m ers în s a t şi, în tre b â n d , au aflat coliba şi pe femeie.
Şi i-au z is e i: U nde e s te bărbatu l tău? Iar ea a zis. Este
p ă sto r şi p a ş te oile. Şi i-a po ftit pe ei în coliba lor. Iar
când s -a fă c u t se a ra , a v en it şi Euharist cu oile sale. Şi
văzând p e B ă trâ n i, le -a p reg ătit lor masă şi a adus apă
să le sp e le p icio a re le . Şi au zis Bătrânii: Nu vom gusta
nim ic, d a că n u n e v e ste ş ti lucrarea ta. Iar Euharist, cu
to ată s m e re n ia , a zis: Eu su n t păstor şi aceasta este
fem eia m ea. Şi B ă trâ n ii au stăru it rugându-1 şi el nu
voia s ă le sp u n ă. Şi ei i-au zis: Dumnezeu ne-a trimis
la tin e . Cum a a u z it a c e s t cuvânt, a fost cuprins de
team ă şi le -a zis: Ia tă avem oile acestea de la părinţii
noştri. Şi d a că b in e v o ie şte Domnul să avem vreun ve
nit de la e le, îl fa c e m în tre i părţi: o parte săracilor şi
altă p a rte p e n tru p rim ire a de străini, iar a treia parte
p en tru t r e b u in ţa n o a stră . De când am luat-o, femeia
m ea e s te fe c io a ră . Şi fie c a re doarm e separat. Noaptea
p u rtăm s a c i, ia r ziu a p u rtăm hainele noastre. Şi până
acum n im e n i d in tre o am en i nu a cunoscut acestea. Şi
auzind, c e i d o i B ă trâ n i s-au m inunat şi au plecat slă
vind p e D u m n ezeu .
3. A v e n it o d a tă A w a M acarie Egipteanul de la
S ch it în M u n tele N itrie i la prăznuirea A w ei Pamvo. Şi
i-au z is lu i B ă tr â n ii: S p u n e cuvânt fraţilor, părinte: Iar
el a zis: E u n u m -a m fă c u t în că monah, dar am văzut
m on ahi. Ş e z â n d e u o d a tă în chilie la Schit, mă necă
je a u g â n d u rile z icâ n d : P le a că în pustie şi ia seama la
ce vei v e d e a a c o lo . Şi am s ta t acolo luptând cu gândul
902 PATERICUL MARE
cinci ani, zicând ca nu cum va s ă fie d e la d raci. Şi cum

gândul a stăru it, am p le ca t în p u stie . Şi am g ăsit acolo
un lac cu apă şi cu o in su lă în m ijlo c. Şi v e n e au anim a
lele pu stiei să b e a ap ă din lac. Şi am v ăzu t în mijlocul
lo r doi oam eni goi şi s -a c u tre m u ra t tru p u l meu, căci
credeam că su n t duhuri. Şi ei, v ăzând că m -am înfri
coşat, au v o rb it c ă tre m in e: Nu te te m e ! Şi no i suntem
oam eni. Şi a zis lo r: De u n d e su n te ţi şi cum aţi venit
în p u stia a cea sta ? Ia r ei au zis: Din o b ş te suntem , dar
am făcut în ţe le g e re şi am v e n it aici, u n d e suntem de
p atru zeci de ani. Şi unul e ra eg ip tean , ia r celălalt era
libian. Şi m -au în tre b a t şi e i p e m in e, zicân d : Cum este
lum ea şi d acă ap a v in e la tim p u l e i1, ş i d acă lum ea are
bu n ăstare. Şi le -am zis: Da! Şi eu i-am în tre b a t: Cum
p o t să aju ng m o n ah ? Şi m i-au zis: D acă nu se leapădă
cineva de to a te cele ale lum ii, nu p o a te să ajungă mo
nah. Şi eu le-am zis: Eu s u n t n e p u tin cio s şi nu pot ca
voi. Şi ei m i-au zis: D acă nu p o ţi ca noi, sta i în chilia ta
şi plânge-ţi p ăcate le tale. Şi i-a m m ai în tre b a t: Când
se face iarnă, nu ră ciţi? Şi cân d s e fa ce a rş iţă nu ard
tru purile v o astre? Iar ei au zis: D u m nezeu n e-a făcut
nouă această ico n o m ie, în c â t n ici ia rn a nu suferim de
frig şi nici vara a rşiţa nu n e face rău. De a c e e a v-am
spus că în că nu am aju n s să fiu m o n ah , d ar am văzut
m onahi. Iertaţi-m ă, fraţilo r!
4. Povestea A w a V itim ie că z ice a A w a M acarie:
Stând eu od ată în Sch it, au c o b o r â t aco lo doi tineri
străini. Şi unul d in tre ei av ea b a rb ă , ia r celu ilalt abia
îi dădea barba. Şi au v e n it la m in e, zicân d : Unde este
♦ t E ste vorb a de re v ă r s a r e a a p e lo r Nilului c ă r o r a se d a to ra bel
şugul p ro d u selor a g rico le în E gip t (E T ).
DESPRE VIEŢUIREAVIRTUOASĂ 903
chilia A w e i M acarie? Şi eu am zis: De ce îl căutaţi? Şi

ei au zis: Auzind cele despre el şi despre schit, am ve
n it să-l vedem . Am zis lor: Eu sunt! Şi ei au pus meta
nie, zicând: Vrem să rămânem aid! Iar eu, văzându-i
fragezi şi ca venind din bogăţie, le-am zis: Nu puteţi
să sta ţi aici! Şi a zis cel mai mare: Daca nu putem să
răm ânem aici, plecăm în altă parte! Iar eu am zis gân
dului m eu: De ce să-i alung şi să-i smintesc? Ostenea
la îi va face să plece ei singuri. Şi le-am zis: Veniţi de
vă faceţi chilie, dacă puteţi. Şi ei au zis: Arată-ne un
loc şi vom face. Bătrânul le-a dat o secure şi o desagă
plină cu p âin e şi sare. Le-a arătat şi o stâncă tare, zi
când: Săpaţi aici în piatră şi aduceţi lemne de la Elos,
Apoi a co p eriţi şi staţi aici! Iar eu socoteam că aveau
să plece din p ricin a ostenelii. Ei m-au întrebat: Ce lu
crează m on ahii aici? Le-am zis: împletesc funii Am
luat apoi finic din Elos şi le-am arătat cum se începe
îm pletitu ra şi cum trebuie să croiască. Şi le-am zis:
Faceţi co şu ri m ici şi daţi-le celor care le iau şi ei vă
vor ad uce pâine. După aceea eu am plecat Iar aceia,
cu răbd are, au făcut toate câte le-am spus şi nu m-au
c erce ta t tim p de tre i ani2. Iar eu am rămas luptând
cu gându rile m ele şi zicând: Care va fi oare lucrarea
lor? Căci nu au v en it să mă întrebe despre gânduri.
Cei ca re su n t d ep arte de mine vin la mine, iar aceş
tia care su n t aproape nu au venit şi nici la altcineva
nu au m ers. Vin num ai la biserică, tăcând, să ia îm
p ărtăşan ie. Şi m -am rugat lui Dumnezeu, postind o
* 2De r e m a r c a t răb d a re a pe care o făceau părinţii. Iată aici,
A w a M a carie a a v u t răb d are timp de trei ani de zile, biruindu-şi
cu rio z ita tea d e a şti ce se întâm plă cu cei doi
904 PATERICUL MARE
săptăm ână, ca să-m i arate lu crarea lor. Sculându-mă,

după ce a trecu t săptăm âna, am p lecat să-i văd. Şi bă
tând la uşa lor, m i-au d eschis şi m i-au dat bineţe, tă
când. Şi făcând rugăciune m -am aşezat. Cel mai mare
făcând sem n celui m ai m ic să iasă, s-a aşezat şi îm
pletea funia, nevorbind nim ic. Şi la ceasul a nouălea
a b ătu t la uşă şi a v en it cel m ai mic. A făcut puţină
fiertură şi a preg ătit m asa la un sem n pe care i l-a fă
cut cel m ai m are. A pus pe m asă tre i pesm eţi şi s-a
aşezat tăcând. Iar eu am zis: Ridicaţi-vă să mâncăm!
Şi sculându-se, am m âncat. Apoi a adus ulciorul şi am
bău t apă. Când s-a făcut seară, m i-au zis: Pleci? Iar eu
am zis: Nu, ci voi dorm i aici! Şi m i-au pus deoparte
o rogojină. Ei şi-au sco s cingătorile şi param anele3 şi
s-au aşezat îm preu nă pe o rog ojin ă în faţa mea. Cum
s-au întins, eu rugam pe Dum nezeu să-m i descopere
lucrarea lor. Atunci s-a d eschis acop erişul şi s-a făcut
lum ină ca ziua. Ei, însă, nu vedeau lum ina. Şi de cum
au crezut că am adorm it, cel m ai m are a făcut semn
celui m ai m ic atingându-1 în tr-o parte, s-au sculat şi-
au încins cingătorile şi au rid icat m âinile la cer. Şi eu
îi vedeam pe ei, d ar ei nu m ă vedeau pe mine. Şi am
văzut dracii venind ca m u ştele p este cel mic. Şi unii
veneau şi se aşezau pe gura lui, iar alţii pe ochii lui.
Şi am văzut un în g er al Domnului care purta sabie de
foc şi păzindu-1 pe acesta de ju r îm p reju r şi alungând
pe draci de la eL Iar de cel m ai m are nu se puteau
apropia. Şi spre dim ineaţă s-au în tin s iarăşi pe rogoji
nă. Şi eu m-am făcut că m ă tre z e sc şi ei de asemenea.
Şi cel mai m are m i-a zis num ai cuvântul acesta: Vrei
♦ 3Pânză cu multe c r u d pe care călugării o p o artă cruciş pe umeri.
să punem cei doisprezece psalmi? Eu am zis: Da! Şi a

cântat cel m ic cinci psalmi, câte şase stihuri cuAliluia.
Şi la fiecare stih ieşea o flacără de foc din gura lui şi se
urca la cer. A sem enea şi cel mai mare, când deschidea
gura să cânte, ca o funie de foc ieşea din gura lui şi
ajungea la cer. Iar eu am zis puţin pe de rost Şi ieşind,
am zis: Rugaţi-vă pentru mine! Ei au pus metanie, tă
când. Am aflat, deci, că cel mare este desăvârşit iar pe
cel mic încă îl m ai luptă vrăjmaşul. După puţine zile,
a adormit fratele cel mai mare şi a treia zi a adormit
şi cel mic. Şi când mergeau unii dintre Părinţi la Awa
Macarie, îi ducea în chilia lor, zicând: Veniţi să vedeţi
locul m uceniciei celor doi tineri străini!
5. Când se ruga odată Awa Macarie în chilia lui,i-a
venit lui un glas zicând: Macarie, nu ai ajuns încă la
măsurile fem eilo r cutare din cetatea cutare! Sculân-
du-se B ătrânu l d im ineaţă şi luându-şi toiagul lui de
finic, a în cep u t să călătorească spre cetatea aceea.
Ajungând, deci, în cetate şi aflând locul, a bătut în
poartă. Şi ieşin d una din femei, l-a primit în casă. Şi
stând el puţin, a v e n it şi cealaltă. Apoi el le-a chemat
şi venind ele, au s ta t îm preună cu el. Şi a zis Bătrânul
către ele: P en tru voi am suferit drumul şi atâta os
teneală venind din pustie. Spuneţi-mi, deci, care este
lucrarea v o astră? Şi ele i-au zis: Crede-ne, părinte, că
nu am fo st în a fara patului bărbatului nostru până
astăzi. Deci, ce lu cra re cauţi la noi? Făcându-le meta
nie, bătrânul le -a ru gat, zicând: Descoperiţl-mi lucra
rea voastră! A tunci ele au zis lui: Noi în lume am fost
străine una de cealaltă. S-a întâmplat să ne însoţim
cu doi fraţi d upă tru p . Şi iată, sunt cincisprezece ani
906 PATERICUL MARE
astăzi de când locuim în ca sa a c e a sta şi nu ştim să ne

fi certat vreodată sau să fi sp u s v reu n cuvânt de ruşi
ne. Ne-a venit în m inte gândul să părăsim pe bărbaţii
noştri şi să intrăm în tagm a fecioarelor. Şi fiind rugaţi
îndelung de către noi, b ă rb a ţii n o ştri nu s-au înduple
cat să ne slobozească. Şi d acă nu am izbutit în scopul
nostru, am pus legăm ân t în tre noi şi Dumnezeu, ca
până la m o arte să nu v orbim cu gura n o astră cuvânt
lum esc. Auzind a c este a A w a M acarie, a zis: Cu adevă
rat nu este fecio ară sau fem eie căsăto rită, sau monah,
sau m irean, ci Dum nezeu cau tă la gândul omului şi
dăruieşte Duhul Sfânt tuturor.
6. A zis A w a Pim en că A w a A ntonie a spus despre
A w a Pamvo că din a se tem e de D um nezeu a făcut pe
Duhul Sfânt să sălăşlu iască în el.
7. A zis A w a Pim en: Mulţi d in tre Părinţii noştri
s-au făcut b ărb aţi d esăvârşiţi în tru nevoinţă, dar în
tru subţirim ea gându rilor d oar câte unul.
8. A zis A w a Pim en: T rei fapte tru p eşti am văzut
la A w a Pamvo, n em ân carea până seara în fiecare zi,
tăcerea şi lucrul m âinilor.
9. Ziceau despre A w a Pimen că, dacă stăteau unii Bă
trâni în faţa lui şi vorbeau despre Bătrâni sau numeau
pe Awa Sisoe, el zicea: Lăsaţi-1 pe A w a Sisoe, căci cele
ale lui nu se pot spune cu m ăsura povestirii despre el!
10. Ziceau despre A w a Pamvo că, aşa precum a
prim it M oise chipul slavei lui Adam, când a fost slăvi
tă faţa lui, to t aşa şi A w a Pamvo; strălu cea ca fulgerul
faţa lui şi era ca un îm p ărat care şed ea pe tronul său.
Aceeaşi lucrare aveau şi A w a Siluan, şi A w a Sisoe.
11. Când era să se sfâ rşe a scă A w a Roman, s-au
adunat la el ucenicii lui, zicându-i: Cum trebuie să ne

chivernisim? Iar Bătrânul a zis: Nu ştiu să fi spus cui
va dintre voi să facă ceva vreodată, decât numai după
ce mai înainte mi-am înduplecat gândul meu să nu
mă mânii dacă nu va face ceea ce i-am spus să fad Şi
astfel to t tim pul nostru am trăit în pace.
12. Stătea odată Awa Sisoe în muntele Awei An
tonie. Şi zăbovind cel care-1 slujea să vină la el, timp
de zece luni nu a văzut om. Plimbându-se odată prin
munte, a aflat un faranit4 care vâna animale sălbatice.
Şi i-a zis Bătrânul: De unde vii şi cât timp ai de când
eşti aici? Iar el a zis: Adevărat, awa, am unsprezece
luni de când sunt în muntele acesta şi nu am văzut
om d ecât pe tin e acum. Şi auzind Bătrânul acestea,
intrând în chilie, se bătea în piept zicând: Iată, Sisoe,
credeai că ai făcut ceva vreodată, dar nu ai izbutit să
faci nici ceea ce a făcut mireanul acesta.
13. Ziceau despre Awa Sisoe că, atunci când era
să se sfârşească, stând Părinţii lângă el, strălucea faţa
lui ca soarele. Şi le-a zis: Iată, Awa Antonie a venit!
Şi după puţin, a zis: Iată ceata prorocilor a venit! Şi
iarăşi faţa lui strălu cea şi mai mult Şi a zis: Iată, ceata
Apostolilor a venit! Şi faţa lui s-a făcut de două ori
mai strălu citoare. Şi iată, era ca şi când vorbea cu ci
neva. Şi l-au ru gat Părinţii, zicând: Cu cine vorbeşti,
părinte? Iar el a zis: Iată, au venit îngerii să mă ia.
Şi îi rog să fiu lăsat ca să mă mai pocăiesc puţin. Şi
i-au zis lui Părinţii: Nu ai trebuinţă de pocăinţă, pă
rinte! Şi B ătrânu l le-a zis: Adevărat vă spun, nu mă
ştiu pe m ine să fi pus început Şi au aflat cu toţii că
* ^Locuitor din Faranul Egiptului.
908 PATERICUL MARE
este desăvârşit. Şi a strălu cit faţa lui ca soarele şi s-au

înfricoşat toţi. Şi el le-a zis: Vedeţi, Domnul a venit şi
zice: A duceţi-mi vasul pu stiei! Şi înd ată şi-a dat duhul
şi s-a făcut ca un fulger şi s-a um plut to ată casa de
bună m ireasm ă.
14. A celaşi A w ă Sisoe, când s tă te a în chilie, tot
deauna încuia poarta. Iar dacă îl în treb a cineva pe
A w a Sisoe d espre A w a Pamvo, zicea: Mare a fost
Pamvo! M are a fo st în lucru rile lui!
15. A zis unul d in tre P ărinţi că s-a întâlnit cineva
din întâm plare cu A w a Siluan. Şi văzând faţa lui şi
trupul lui strălu cind ca ale unui înger, a căzut cu faţa
la p ă m â n t Şi zicea că şi alţii câţiva au această harismă.
16. Ziceau despre A w a Sarm atâ că de multe ori se
nevoia câte patru zeci de zile cu voia A w ei Pimen şi se
împlineau zilele pentru el ca şi când n -ar fi fost niciuna.
A v e n it deci, A w a Pim en la el şi i-a zis: Spune-mi ce
ai văzut făcând atâta osten eală? Iar el a zis către el:
Nimic! A zis către el A w a P im en: Nu te las până ce nu
m i vei spune! Iar el a zis: Numai un lucru am văzut,
că dacă zic som nului să plece, pleacă, şi dacă îi spun
vino, vine!
17. Zicea A w a M atoe d esp re A w a T itoe: Nu se află
om care să deschidă gura şi s ă spună vreun lucru rău
către ei. Ci după cum s tă aurul cu rat pe talerul cânta
rului, to t aşa şi A w a Titoe.
18. A zis A w a Filorom : De când m -am născut din
nou din apă şi din Duh şi p ână astăzi, pâine străină în
dar nu am m âncat şi din o sten elile m ele şi din lucrul
m âinilor m ele am dat două su te de m onede la leproşi.
Căci era caligraf tare iscu sit şi nu se lăsa de scriere
D E S P R E VIEŢUIREA VIRTUOASĂ 909
m ă c a r că m e rg e a pe al optzecilea an de viaţă, nicioda

tă în d e p ă rtâ n d u -s e cu gândul de la Dumnezeu.
1 9 . Au zis A w a Psentaisie şi Awa Surie şi Awa
P s6 ie : A uzind cuvintele părintelui nostru Pahomie,
m u lt n e -a m fo lo sit, fiind mişcaţi spre râvna faptelor
bu n e. D ar v ăzân d la el că şi tăcerea lui era cuvânt, ne
m in u n am u n ii c ă tre alţii, zicând: Socotim că toţi sfin
ţii s u n t fă c u ţi a ş a de Dumnezeu din pântecele maicii
lor, a d ic ă s fin ţi şi neschim bători, şi că nu ei au hotărât
v ia ţa lor, şi s o c o tim că păcătoşii nu pot trăi cu evlavie
p e n tru c ă a ş a au fo st plăsmuiţi ei. Acum vedem bună
ta te a lu i D u m n ezeu în chip vădit la părintele nostru,
că d in p ă rin ţi elin i fiind el, s-a făcut atât de cinstitor
de D u m n e ze u şi e ste îm brăcat cu toate poruncile lui
D u m nezeu. A şa d a r şi noi putem cu toţii să urmăm lui,
a şa cu m ş i e l u rm ează sfinţilor. Oare nu sunt scrise
a c e s te a : Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovărapşi
Eu v ă v oi o d ih n i p e voiî5. Să murim deci împreună cu
om ul a c e s ta şi v om tră i împreună cu el, căci drept ne
d uce la D u m n ezeu .
2 0 . Z ice a u d e s p re A w a Or că nici nu a spus minriu-
nă v re o d a tă , n ic i nu a jurat, nici nu a blestemat vreun
om şi n ic i n u a v o rb it d ecât dacă era nevoie.
2 1 . Z icea a ce la şi A w ă Or ucenicului său Pavel: Iasea
ma, să n u a d u ci niciod ată cuvânt străin în această chilie.
2 2 . Z ice a u d e s p re A w a Or şi despre Awa Teodor
că p u n e a u în c e p u t bu n şi mulţumeau iui Dumnezeu
p u ru rea.
2 3 . E ra u n p u stn ic care păştea împreună cu buvalii6
* sM a te i 1 1 , 2 8 . * 6U n fel de antilopă, frumoasă la trup, din
jun gla A fricii, c a r e s e a se a m ă n ă cu un bivol mare.
910 PATERICUL MARE
şi se ruga lui Dumnezeu, zicând: Doam ne, învaţă-mă

ceea ce îm i lipseşte! Şi i-a v en it lui glas, zicând: Mergi
în cutare obşte şi o rice -ţi v o r poru nci, să faci. Intrând
el în o bştea aceea, a răm as acolo, d ar nu ştia slujirea
fraţilor. Şi-i ziceau lui: Fă asta, p rostu le! Sau: Fă-o pe
cealaltă, bătrân stricat! Şi necăjindu-se, se ruga lui Dum
nezeu, zicând: Doamne, nu cunosc slujirea oamenilor!
Trimite-mă iarăşi la buvali. Şi a fost slobozit de Dumne
zeu să plece iarăşi în locul acela să pască cu buvalii.
24. A zis un B ătrân: Era un B ătrân care stătea în
pustie slujind lui Dum nezeu de m ulţi ani. Acesta zi
cea: Doamne, dă-m i în ştiin ţare d acă am bineplăcut
Ţie! Şi a văzut un în g er care-i spunea: Nu ai ajuns încă
precum zarzavagiul din cu tare loc. Iar Bătrânul, mi-
nunându-se, şi-a zis: Voi m erge în cetate să-l văd pe
acela şi ce anum e lucrează, în c â t să în treacă lucrarea
şi osteneala m ea de atâţia ani. A plecat, deci, Bătrânul
şi a ajuns în locul despre care auzise de la înger. Şi
l-a aflat pe omul acela, şezând şi vânzând legume. Şi
a răm as cu el to t restu l z ile i Şi când a term inat omul
treaba lui, B ătrânul i-a zis: Poţi, frate, să m ă primeşti
în chilia ta noaptea aceasta? Iar el, bucurându-se, l-a
primit. Plecând, deci, la chilie, după ce omul a pregă
tit cele de cuviinţă pentru odihna Bătrânului, i-a zis
Bătrânul: A rată-m i iubirea ta, frate, şi descoperă-mi
p etrecerea ta! Şi pentru că om ul nu voia să-i spună,
Bătrânul a stăru it m u lt tim p, rugându-1. înduplecân-
du-se, în cele din urm ă, omul a spus: Seara mănânc
pentru to t restul zilei. Şi când term in treaba mea,
ţin pentru m ine ce-m i este n e c e sa r pentru hrană, iar
restul dau celor care au trebu inţă. Şi d acă prim esc pe
vreunul din robii lui Dumnezeu, cheltuiesc pentru el

aceasta. Şi cum mă scol dimineaţa, înainte de a mă
aşeza la lucrul meu, zic despre cetatea aceasta că de
la cel mai m ic până la cel mai mare vor intra în îm
părăţia lui Dumnezeu, pentru dreptăţile lor, şi numai
eu voi m oşteni iadul pentru păcatele mele. Şi seara
zic iarăşi acelaşi cuvânt înainte de a mă culca. Auzin-
du-1 Bătrânul, i-a zis: Este bună această lucrare, dar
nu este vrednică să întreacă ostenelile mele de atâ
ţia ani. Şi când era să guste ceva, Bătrânul a auzit în
drum pe unii care cântau - căci chilia vânzătorului de
legume era în loc însem nat - şi i-a zis: Frate, voind aşa
să trăieşti după Dumnezeu, cum de stai în locul aces
ta? Acum nu te tulburi când auzi cântecele acestea? A
zis lui omul acela: îţi zic, awa, că niciodată nu m-am
tulburat şi nici nu m-am smintit! Auzindu-1 Bătrânul,
a zis: Ce gândeşti, deci, în inima ta, când auzi acestea?
Şi el a zis: Gândesc că toţi merg în împărăţie. Auzind
Bătrânul, s-a m inunat şi a zis: Aceasta este lucrarea
care în trece osten eala mea de atâţia ani. Şi punân-
du-i m etanie, a zis: lartă-m ă frate, eu nu am ajuns la
această m ăsură. Şi fără să mai guste ceva, a plecat ia
răşi în pustie.
25. P ovestea unul dintre Părinţi: Doi negustori din
Apamia7, care făceau negustorie în ţară străină, erau
prieteni. Unul era bogat, iar celălalt potrivit de bogat
Bogatul avea o fem eie preafrumoasă şi înfrânată, aşa
* 7Este vorb a d esp re vechea capitală a provinciei Siriene Apamia,

în nordul Antiohiei, pe cursul râului Oronte. Apamia era reşedin
ţa vestitelor şcoli d e filosofie şi s-a dezvoltat într-un important
centru cre ştin . Din secolul al 11-lea a fost reşedinţă episcopală.
912 PATERICUL MARE
cum arătau lucrurile. Deci, sfârşin d u -se bărbatul ei şi

văzând celălalt cuviinţa ei, a v o it să o ia pentru sine
de femeie. Dar se sfia să-i spună, ca nu cumva ace
ea să nu prim ească. Ea în să, fiind înţeleap tă, a înţeles
acest lucru şi i-a zis: Chir Sim eo n (că ci aşa se chema),
te văd având gânduri. Spun e-m i ce ai şi te voi înştiin
ţa. Iar el la în cep u t se sfia să-i spună, dar după aceea
i-a m ărturisit şi a ru gat-o ca să-i fie fem eie. Aceia i-a
zis: Dacă vei face ceea ce îţi poru ncesc, primesc! Iar
el i-a zis: Orice îm i vei porunci, voi face! Aceea i-a zis:
Coboară la căm ara ta şi p o steşte p ână când te voi che
ma eu. Nici eu nu voi gusta nim ic - adevărul îţi spun
- până când te voi chem a. Şi el s-a învoit. Nu i-a dat
însă soroc când avea să-l ch em e la ea. Acela credea
că îl va chem a în aceeaşi zi. A trecu t, deci, o zi şi a
doua, şi a treia şi ea nu-1 chem a. El aştepta cu răb
dare, fie pentru dorul ce îl avea pentru ea, fie pentru
că Dumnezeu, Care ştia când avea să-l cheme, icono-
m isea astfel lucrurile şi-i dădea răbdare. Căci după
aceasta s-a făcut vas ales. în a patra zi a trimis la el.
Acela cu puţin nu şi-a d at sfârşitul. Şi neputând din
pricina istovirii să urce cu picioarele lui, a urcat fiind
sprijinit. Iar aceea a preg ătit m asa şi a întins patul.
Şi i-a zis: Iată, m asa şi patul, unde porunceşti, acolo
vom merge! A zis ei: Mă rog ţie, ai m ilă de mine şi
dă-mi puţin să m ănânc, că m ă sfârşesc. Căci, nici nu
ştiu dacă mai este fem eie din p ricin a sfârşelii care mă
stăpâneşte. Atunci i-a zis lui aceea: Iată, când ai flă
mânzit, ai dorit m âncarea în locul m eu şi al oricărei
femei şi al plăcerii! Aşadar, când ai astfel de gânduri,
să foloseşti acest m edicam ent şi te vei scăpa de orice
gând nep o triv it. Crede-m ă, după bărbatul meu, nici cu

tine, n ici cu a lt b ă rb a t nu m ă însoţesc, ci cu acoperă
m ântul lu i H risto s aşa nădăjduiesc să rămân, văduvă.
Atunci, fiind p ătru n s şi minunându-se de înţelepciu
n ea şi în frâ n a re a ei, i-a zis: Pentru că Domnul a bine
voit să m ă ce rce te z e şi să m ă mântuiască prin înţelep
ciunea ta, ce m ă sfătu ieşti să fac? Aceea, neîndrăznind
din p ricin a tin e re ţii şi a frum useţii ei, temându-se ca
nu cum va p e ste un tim p să pătim ească şi ea acelaşi
lucru, i-a zis: S o co te sc că pe nimeni nu iubeşti pen
tru D u m nezeu m ai m ult d ecât pe mine. El i-a zis: Aşa
este! Ia r e a a zis: Şi eu, adevărat, pentru Dumnezeu
te iu besc, d ar p en tru că glasul domnesc este cel care
spune: Dacă cineva vine la Mine şi nu urăşte pe tatăl
său, şi p e m am ă, şi p e fem eie, şi pe fii, şi pe fraţi, şi pe
surori, ch iar şi sufletul său, nu poate să fie ucenicul
Meu8, să n e în d ep ărtăm unul de celălalt, ca şi ţie să-ţi
so co te a scă D om nul că te-ai lepădat pentru El de fe
m eie şi m ie că m -am lepădat de bărbatul meu. lată,
deci, e ste o m ă n ă stire de zăvorâţi în ţinutul nostru, în
Apamia. D acă d o re şti cu to t sufletul să te mântuieşti,
acolo s ă te le p e z i de lum e şi vei fi cu adevărat bine-
plăcu t lui D um nezeu. Şi el, îndată, s-a lepădat de toate
lu cru rile şi a a le rg a t la m ănăstirea aceea şi a rămas
acolo p â n ă a a d o rm it în Domnul. Şi s-a făcut monah
în cerca t, având m in te a curată şi văzând lucrurile cu
sim p litate şi aju n gân d la vederea lor duhovnicească.
A cestea to a te le -a p o v estit A w a Simeon însuşi celui
care ni le -a p o v estit.
2 6 . P o v e stea unul dintre pustnici fraţilor din Raith
* 8L u ca 1 4 , 2 6 .
914 PATERICUL MARE
- unde se găsesc cei şap tezeci de a rb o ri de finic, lo

cul unde a aju ns M oise cu p oporu l, când a ieşit din
Egipt9 - şi zicea aşa: M -am gân d it o d ată să intru în
partea cea m ai ad ân că a p u stiei, s ă aflu cumva pe ci
neva care să slu je ască lui D um nezeu în tr-u n loc mai
înd ep ărtat d ecât m ine. Şi călăto rin d p atru zile şi pa
tru nopţi, am aflat o p eşteră. Şi apropiindu-m ă, am
putut lua seam a în ău n tru şi am v ăzu t un om şezând.
Am bătu t după obiceiu l m o n ah ilo r ca să iasă şi să mă
salute. Dar el nu se m işca, căci se o d ih n ise întru Dom
nul. Iar eu, fără să m ă tu lb u r în v reu n fel, am intrat şi
l-am apu cat de umăr. Şi în d ată s-a risip it şi s-a făcut
pulbere. U itându-m ă în ju r m ai bine, am văzut un co-
loviu10 agăţat. Cum l-am apu cat, şi a c e s ta s-a topit şi
n-a răm as nim ic din el. Fiind eu cu p rins de mirare,
am ieşit de acolo şi am aflat altă p e şteră şi urm e de
om. Bucurându-m ă, deci, m -am ap ro p iat de peşteră.
Iarăşi am b ă tu t la uşă şi nim en i nu m -a auzit. Intrând,
nu am aflat pe nim eni. Stând în afara peşterii, ziceam
în sin ea m ea că tre b u ie să vină ro bu l lui Dumnezeu,
oriunde ar fi. Şi când s -a făcu t ziuă, am văzut o turmă
de buvali venind şi pe robul lui D um nezeu gol, acope
rind cu părul capului p ărţile ru şin o ase ale trupului.
Şi când s-a ap rop iat de m ine, crezând că su n t duh, s-a
aşezat la rugăciune. Căci era, aşa cum zicea mai târ
ziu, m ult în cercat de duhuri. Iar eu, înţelegând aceas
ta, i-am zis: Om sunt, ro bu le al lui Dum nezeu. Priveş
te urm ele m ele şi pune m ân a p e m in e că sunt trup
şi sânge. Şi când m -a privit, după Amin, s-a liniştit.
Şi prim indu-m ă în chilie, m -a în tre b a t: Cum ai ajuns
+ ’ Ieşire 1 5 ,2 7 . * 10V eşm ân t că lu g ă re sc fără m ân eci.
aici? Şi e u a m zis: P en tru a căuta pe robii lui Dumne

zeu am v e n it în a c e a s tă pustie. Şi Dumnezeu n-a lăsat
fă ră ră s p u n s d o rin ţa m ea. Şi eu l-am întrebat cum a
v e n it în a c e s te lo cu ri? Şi câ t tim p are aici? Şi cum se
h r ă n e şte ? Şi cu m , gol fiind, nu are trebuinţă de îm
b ră c ă m in te ? Ia r e l a zis: Eu eram în obştea Tebaidei,
având d re p t lu c ra re s ă ţe s lână. Şi mi s-a strecurat un
gând, c a re -m i z ic e a : Ie ş i de aici şi nevoieşte-te singur,
şi v ei p u te a să tr ă ie ş ti în lin işte şi să prim eşti pe stră
ini şi v e i d o b â n d i p la tă m ai m are d ecât prim eşti acum
din lu c ra re a ta. Şi, înv oin d u -m ă cu gândul, m-am apu
c a t d e tr e a b ă . Căci am zid it m ăn ăstire şi aveam slugi
c ă ro ra le p o ru n c e a m . A gonisind multe, mă luptam ca
p e c e le a d u n a te s ă le îm p a rt la săraci şi la străini. Dar
v ră jm a şu l n o s tru , diavolul, a fo st cuprins de pizmă,
şi a tu n ci c a în to td e a u n a , p en tru răsplata viitoare ce
av ea s ă m i s e d ea, p e n tru care m -am şi grăbit să în
ch in to a te o s te n e lile m e le lui Dumnezeu. Şi văzând o
fe cio a ră , c a r e m i-a c o m a n d a t lucruri, pe care eu le-
am fă c u t ş i i le -a m d at, i-a d at gândul să m ai com an
de ia ră ş i şi a lte lu cru ri. Şi făcându-se, deci, obişnuinţă
în tre n o i, ş i în d ră z n e a la e ra m ai m are. Aşa am ajuns
şi la a tin g e r e a m â in ilo r şi la râs şi la îm preună-petre-
cere . Şi fiin d c u p rin ş i d e d u rerile naşterii, am născut
p ăcatu l. Şi ră m â n â n d în p ă c a t după aceea şase luni,
m ă g â n d e a m c ă a s tă z i sau m âine voi fi supus morţii
şi v o i a v e a p a r te d e iad u l cel veşnic. Căci dacă cel care
a s t r ic a t fe m e ia u n u i b ă r b a t e ste d at iadului şi supus
p e d e p se i, d e c â te p e d e p se e ste vrednic cel care a ne
c in s tit p e r o a b a lu i D u m nezeu? Şi aşa, întru ascuns,
am a le r g a t c ă tr e p u s tia a c e a sta , lăsând toate ale mele
916 PATERICUL MARE
femeii. Şi venind aici, am aflat p eştera aceasta şi iz

vorul şi finicul care îmi dă douăsprezece ciorchini de
curmale pe an. în fiecare lună face un ciorchine, care
îmi ajunge cele treizeci de zile. După aceea se coace
al doilea. După m ult tim p m i-a crescu t părul şi, tocin-
du-se de tot hainele, acopăr cu el partea care trebuie
a trupului. Şi iarăşi întrebându-1 dacă la începuturi a
întâmpinat greutăţi, a zis: La începuturi tare am fost
strâmtorat, încât mă întindeam la p ăm ânt din pricina
ficatului şi nu puteam să stau în picioare pentru a-mi
face slujba, ci fiind întins la păm ânt, strigam către Cel-
Prea-înalt. Şi fiind eu în peşteră în m ultă întristare şi
suferinţă, încât nu mai puteam să ies afară, am văzut
un bărbat intrând şi stând lângă m ine şi zicându-mi:
Ce suferinţă ai? Şi eu îndată, întărindu-m ă puţin, am
zis: De ficat sufăr! Şi arătându-i locul, unindu-şi el de
getele în linie dreaptă, a tăiat locul ca şi cu o sabie
şi scoţând ficatul, m i-a arătat rănile lui. Şi după ce a
curăţit cu mâna, a înd ep ărtat partea vătăm ată. Şi ia
răşi punând la loc ficatul şi refăcând locul cu mâna,
mi-a zis: Iată, te-ai făcut sănătos! Slu jeşte Stăpânului
Hristos aşa cum se cuvine! Şi de atunci m-am făcut
sănătos şi restul timpului l-am p etrecu t aici fără os
teneală. L-am rugat apoi m ult să m ă lase să petrec
în prima peşteră şi el m i-a zis că nu voi putea să în
dur năvălirile dracilor. Şi eu, tem ându-m ă de aceasta,
I-am rugat să mă binecuvânteze şi să mă slobozească.
Şi făcând rugăciune, m-a slobozit. Şi acestea vi le-am
povestit vouă spre folos.
27. Zicea iarăşi un alt Bătrân, care s-a învrednicit să
♦ “ Cetate veche pe înălţim ea de v e st a văii Nilului.
devină e p isco p u l cetăţii Oxirinhos11, ca despre altul,

dar el e ra cel ca re făcu se aceasta: Mi s-a părut odată
că e ste b in e s ă in tru în pustia cea mai adâncă, unde
trăia n eam u l m azicilor, şi să văd dacă nu cumva voi
afla v reu n să ra c slu jin d lui Dumnezeu. Şi luând, deci,
puţini p e s m e ţi şi ap ă ca pentru patru zile de mers,
am p le ca t în că lă to rie . Când au trecut cele patru zile
şi h ran a s -a s fâ rşit, m ă întrebam ce voi face. Şi luând
curaj m -am s ilit p e m ine însum i şi am străbătut alte
patru zile fă ră să m ăn ân c ceva. Dar, nemaiputând tru
pul m eu d u ce lip sa h ran e i şi osteneala drumului, mi-a
v en it s ă le şin . Şi e ra m în tin s la pământ, când, venind
cineva m i-a a tin s cu degetul său buzele precum un
d o cto r c a re a b ia atin g e cu uneltele lui ochii şi îndată
m -am în tă rit, în c â t m i se p ărea că nici nu călătorisem
a tâ t şi n ici n u îm i e ra foam e. Când am văzut, deci, pu
te re a a c e a s ta c a re a v e n it p este mine, m-am ridicat şi
am c o n tin u a t s ă s tră b a t pustia. Şi după ce au trecut
alte p a tru zile, ia ră şi am slăb it şi mi-am întins mâi
nile c ă tre cer. Şi ia tă , bărb atu l care mă întărise mai
în ain te, ia ră ş i a u n s cu degetul buzele mele şi m-a
în tă rit. A m s tr ă b ă tu t a ş a şaptesprezece zile Şi după
a c e s te a a m a fla t o c o lib ă şi apă şi finiri şi un bărbat
care s tă te a în p ic io a re şi căru ia părul capului îi era
îm b ră c ă m in te . P ă ru l lu i e ra alb şi el era înfricoşător la
v ed ere. C ând m -a v ă z u t p e m ine s-a aşezat la rugăciu
ne. Şi c â n d a te rm in a t, la Amin, a înţeles că sunt om.
Şi a p u câ n d u -m i m â n a m -a întrebat, zicând*. Cum ai
aju n s a ici? Ş i d a că to a te cele din lume stau la locul lor
şi d a că m a i d o m n e s c p rigon irile? Iar eu am zis*. Pen
tru v o i, c e i c a r e s lu jiţi în adevăr Stăpânului Hristos,
918 PATERICUL MARE
am străbătut pustia aceasta. P rigoana a în c eta t prin

harul lui Hristos. Spune-m i, însă, tu cum ai ajuns aici?
Iar el, izbucnind în lacrim i, a în cep u t să zică: Eu eram
episcop şi, când s-a făcut p rigoană şi fiind eu supus
la multe chinuri, neputând să în d u r suferinţele, am
adus jertfă la altarul păgânesc. Când m i-am venit în
fire şi am cunoscut fărăd elegea m ea, m -am dat pe
mine m orţii în pustia a cea sta 12. Şi su n t aici de patru
zeci şi nouă de ani, m ărturisind şi rugând pe Dumne
zeu ca în vreun fel să-m i ie rte păcatul. Hrana îmi este
dată de Domnul din a c est finic. Iar m ân gâierea iertă
rii nu am prim it până s-au îm p linit p atru zeci şi opt de
ani. Anul acesta am prim it, însă, m ângâiere. Şi zicând
acestea, pe n eaşteptate, rid icând u-se, a alergat afară
şi s-a aşezat la rugăciune, unde a s ta t m ulte ceasuri.
Când a term in at rugăciunea, a v enit la m ine. Iar eu,
văzând faţa lui, am fo st cuprins de uim ire şi teamă,
căci se făcuse ca de foc. Şi el m i-a zis: Nu te tem e! Căci
Domnul te-a trim is ca să înm orm ântezi trupul meu.
Şi cum a term in at de spus, înd ată şi-a întins mâinile
şi picioarele. Era sfârşitul vieţii lui. Sfâşiind levitonul
meu, jum ătate l-am lăsat p entru m ine şi cu jum ătate
înfăşurându-i trupul lui sfânt l-am ascu ns în pământ.
Şi cum l-am înm orm ântat, înd ată fînicul s-a uscat şi
coliba s-a prăbuşit. Iar eu am plâns mult, cerând stă
ruitor lui Dumnezeu să-m i dea m ie cumva finicul şi
să petrec în locul acela cealaltă v rem e a v ieţii mele. Şi*
* 12Exemplul argu m en tează asim ilarea m onahism ului cu m ar
tiriul. Este bin ecunoscut faptul că m on ahism ul e ste considerat
m artiriu alb sau nesângeros. Iată c ă episcopul c a re nu a putut să
prim ească m artiriul sângelui se dă pe sin e m orţii retrăgând u-se
în pustia cea m ai adâncă.
d e o a r e c e n u s -a în tâ m p la t aşa, am zis în sinea mea că

nu e s t e v o ia lu i D u m n ezeu : Rugându-mă, deci, m-am
în to rs ia r ă ş i în lu m e. Şi iată, omul care-mi ungea bu
zele a v e n it ş i m -a în tă rit. Şi aşa am putut să vin la
fraţi. Şi le -a m p o v e s tit lo r to a te acestea şi-i rugam să
nu d e z n ă d ă jd u ia s c ă d e ei în şişi, ci prin răbdare să-L
afle p e D u m n e z e u .
28. D oi m a r i B ă trâ n i m ergeau pe cale în pustia Schi
tului. Şi a u z in d p e c in e v a m urm urând din pământ, au
c ă u ta t in t r a r e a în p e ş te r ă . Şi intrând, au aflat stând
cu lcată o b ă t r â n ă fe c io a ră sfântă. Şi au zis ei: Când ai
v en it a ici, b ă tr â n o ? Şi c in e e ste cel care te slujeşte?
Căci n u a u a fla t n im ic în p e şteră, decât pe ea singură,
cu lca tă şi b o ln a v ă . Ia r e a a zis: Treizeci şi opt de ani
am în p e ş t e r a a c e a s ta , m ulţum indu-m ă cu ierburi şi
slu jin d lu i H risto s , ş i n u am văzu t om până astăzi. Căci
v-a tr im is D u m n e z e u c a să-m i înm orm ântaţi rămăşi
ţele. Şi z ic â n d a c e a s ta , a ad o rm it. Iar Bătrânii, slăvind
pe D u m n e z e u ş i în m o rm â n tâ n d trupul, au plecat.
29. P o v e s te a u d e s p r e u n pu stnic oarecare că a ie
şit în p u s tie a v â n d a s u p ra s a num ai levitonul. Şi mer
gând t r e i z ile , s - a u r c a t p e o stâncă. Şi în josul ei a vă
zut ia r b ă ş i u n o m p ă s c â n d precu m dobitoacele. Şi a
c o b o r â t p e a s c u n s ş i l-a p rin s. Iar Bătrânul era gol şi
se ru şin a , n e p u tâ n d s ă în d u re prezenţa oamenilor. A
p u tu t s ă s c a p e ş i s ă fu g ă d e la el. Iar fratele urmărin-
du-1, s tr ig a în u r m a lu i: P e n tru Dumnezeu, te urmă
re s c, r ă m â i p e lo c p e n tr u m in e! Şi el, întorcându-se
a zis lu i: Ş i e u p e n t r u D u m n ezeu fug de tine. Şi arun
cân d le v ito n u l, a a le r g a t în u rm a lui. Şi când a văzut
că ş i-a a r u n c a t v e ş m â n tu l d e p e el, l-a primit şi a zis:
92 0 PATERICUL MARE
Când ai aru ncat m ateria p ăm ân tească de pe tine, am

hotărât să te aştept. L-a ru gat fratele, zicând: Părinte,
spune-mi cuvânt, cum să m ă m ân tu iesc? Iar el a zis:
Fugi de oam eni şi taci şi te vei m ântui!
30. Un alt pustnic, ră tă c it p rin pu stie, zicea în sinea
lui: Am izbutit virtuţile! Şi se ruga lui Dumnezeu, zi
când: Doamne, arată-m i dacă îm i lip se şte ceva şi voi
face! Şi vrând Dumnezeu să sm e re ască gândul lui, i-a
zis: Mergi la cutare arh im an d rit13 şi ce e a ce îţi va spu
ne, aceea să faci! Şi i-a d esco p erit Dumnezeu arhiman
dritului, zicând: Iată, cutare pu stnic vine la tine. Spu-
ne-i să ia un bici şi să pască porcii! Venind Bătrânul, a
bătut la poartă. Şi intrând la arh im and rit, îm brăţişân-
du-se ei, s-au a ş e z a t Şi a zis pustnicul: Spune-m i ce să
fac să m ă m ântuiesc! Şi arhim and ritul a zis: Ceea ce
îţi voi spune vei face? Şi a zis: Da! A zis lui: Ia un bici şi
mergi de paşte porcii! Şi el plecând, p ăştea porcii. Iar
cei care-1 vedeau şi auzeau d espre el că paşte porcii,
ziceau: Uite pe m arele pustnic despre care am auzit!
Iată, s-a rătăcit inim a lui şi are draci căci paşte porcii.
Văzând Dumnezeu sm erenia lui, că în a c est fel îndura
batjocurile oamenilor, l-a slobozit pe el14.
31. înţelegându-se unul cu altul, doi oam eni s-au
* 13A rhim andrit se num ea la în cep u t cel c a re avea în grijă o
obşte de călugări. Şi astăzi se foloseşte în că noţiun ea cu acest
înţeles la m ănăstirile Sfântului M unte (E T ). * 14Apoftegma
aceasta este am intită şi în capitolul 1 5 , ap oftegm a 1 9 2 . Nu este
vorba doar de o sim plă rep etare. V irtutea au ten tică nu m erge
de una singură niciodată, şi în special sm erenia. în capitolul 15,
apoftegma 1 9 2 , se exprim ă sm erenia sp on tan ă a pustnicului.
Aid, în capitolul despre v iaţa în v irtu te, d tito ru l po ate să vadă
alte virtuţi care însoţesc sm erenia. Sunt pu se înain te ascultarea,
D ESPRE VIEŢUIREA VIRTUOASA 921
făcut m onahi. A ceştia se nevoiau peste măsură şi

duceau o v iaţă virtuoasă. Şi s-a întâmplat ca unul să
devină con d u căto r de obşte, iar celălalt, rămânând
pustnic şi nevoindu-se în chip desăvârşit, făcea mi
nuni m ari: vindeca îndrăciţi, zicea prorocii şi tămădu-
ia bolnavi. Iar cel care din ascet devenise conducător
de obşte, auzind că de asemenea harisme s-a învred
nicit tovarăşu l său, s-a liniştit, îndepărtându-se de oa
meni tre i săptăm âni, cerând stăruitor şi îndelung lui
Dumnezeu să-i descopere cum acela face minuni şi a
devenit m ai v e stit decât toţi, iar el nu se împărtăşeşte
de nim ic din to ate acestea. Şi i s-a arătat lui un înger
al Domnului, zicând: Acela stă în faţa lui Dumnezeu,
suspinând şi plângând zi şi noapte, flămânzind şi în
setând p en tru Domnul. Iar tu, de multe îngrijindu-te,
ai to vărăşia celo r mulţi. îţi este de ajuns mângâierea
oamenilor.
32. Ziceau despre schitioţi că nu exista mândrie
în m ijlocul lo r pentru că se întreceau unii pe alţii în
virtuţi. Erau postitori. Şi unul mânca la două zile, iar
altul la tre i zile, altul la patru şi altul o dată pe săptă
mână. Şi unul nu m ânca pâine, iar altul nu bea vin şi
ca să spun pe scu rt, erau împodobiţi cu toată virtutea.
Sfârşitu l tratatulu i despre vieţuirea virtuoasă.
înd urarea, ră b d a re a dispreţului din partea oamenilor, căd era

cu noscut m ai ales c a un m are pustnic. Astfel, virtutea lui cu
mai m ulte dim ensiu ni validează şi dă valoare virtuţii smereni
ei, p e n tru c ă sm eren ia autentică este cea care atrage harul lui
D um nezeu d e su s - celo r sm eriţi le dă har (Iacob 4,6) şi sfinţeş
te om ul în tre g (E T ).
CAPITOLUL XXI
DIALOG ÎN TRE BĂTRÂNII SFIN ŢI

CU ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI
1. întrebare: Cum trebuie să fie monahul în chilie?

Răspuns: Să stea departe de cunoaşterea celor multe,
pentru ca, gândul fiind eliberat, cunoaşterea Domnu
lui să sălăşluiască în el.
2. întrebare: Ce este monahul? Răspuns: Monahul
este ca un porumbel. Căci precum porumbelul care
iese la timpul său în văzduh, întinzându-şi aripile
sale, dacă întârzie afară din cuib prim eşte loviturile
păsărilor sălbatice şi îşi pierde frum useţea sa, la fel
şi monahul; acesta iese la vrem ea slujbei să-şi scutu
re gândurile şi, dacă întârzie în afara chiliei, primeşte
loviturile dracilor şi se întunecă gândurile lui.
3. întrebare: Cu ce gând scoate dracul pe monah
afară din chilie? Răspuns: Dracul este vrăjitor. Căci
precum vrăjitorul cu cuvinte magice scoate şarpele
din cuibul lui şi, după ce îl prinde, îl ia şi îl aruncă în
pieţele cetăţii şi-l lasă acolo spre a se înveseli oame
nii, iar când îmbătrâneşte, după aceea fie îl omoară
în foc, fie îl îneacă în mare, aşa şi monahul, pătimeşte
DIALOG ÎNTREBĂTRÂNII SFINŢI 923
în acelaşi fel, când, fiind atras de gânduri, părăseşte

chilia sa.
4. în treb are: Dacă un frate iese pentru ascultare şi
îl întâlneşte o fem eie pe cale, cum poate să fugă de
războiul desfrânării? Răspuns: De război nu poate să
fugă. Dar de făptuire poate să scape dacă va tăcea în
ceasul întâlnirii. Căci, precum amnarul lovit cu pu
cioasă sco ate foc, la fel şi vorbirea femeii când loveşte
pe bărbat lucrează păcatul.
5. în treb are: Prin ce gând vine desfrânarea la om?
Răspuns: Nicio cale, nici două, nici cinci, nici zece nu
sunt de ajuns desfrânării. Căci toate gândurile diavo
lului au ascu nsă în ele desfrânarea,
6. în treb are: Este bine să ai două haine? Răspuns:
Să dobândeşti două haine, dar să nu dobândeşti ră
utatea care întinează tot trupul. Căci sufletul nu are
nevoie de răutate. Dar trupul are nevoie de acoperire.
Să avem cele de trebuinţă şi să ne mulţumim cu cele
pe care le avem 1.
7. în treb are: Cum trebuie să se împlinească lucra
rea psalm odiei şi măsura postirii? Răspuns: Nimic
mai mult decât ceea ce s-a poruncit Căci mulţi, vrând
mai mult, nu au mai putut după aceea nici puţinul să-l
împlinească.
8. în treb are: Dacă mă sileşte un frate să beau un
pahar cu vin în chilia lui, este bine să plec? Răspuns:
Fugi de vin şi te vei mântui, precum căprioara de curse.
Căci mulţi din pricina acestei nevoi au ajuns la căde-
rea gândurilor2._______
♦ 'Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şl cuce să neîmbrăcăm,ne
va fi de ajuns. (1 Tim. 6,8) ♦ 'Căderea gândurilorîncapcanarăului.
924 PATERICUL MARE
9. întrebare: Dacă mă va sm inti un frate, mă sfa-

tuieşti să-i pun m etanie? Răspuns: Pune-i metanie şi
rupe legătura cu el. Căci avem pe A w a A rsenie care
zice: Să ai dragoste pentru toţi şi să stai departe de toţi!
10. întrebare: Ce înseam nă pentru om să aducă
dar de mulţumire la biserică? Răspuns: Lucrul acesta
este o com oară pusă în faţa lui Dumnezeu. Şi ceea ce
pui aici, îndată ajunge sus!
11. întrebare: Vreau să sufăr m u cenicie pentru
Dumnezeu! Răspuns: Dacă la vrem e de nevoie cineva
rabdă pe fratele său, aceasta este asem enea cuptoru
lui celor trei tineri3.
12. întrebare: De ce tulbură desfrân area pe om?
Răspuns: Pentru că diavolul ştie că d esfrânarea ne
face străini pentru Duhul Sfânt. A scultă pe Domnul
care zice: Duhul Meu nu va răm ân e în aceşti oameni,
pentru că sunt trupeşti 4!
13. în trebarea unui tân ăr către un Bătrân thebait
despre cum trebuie să stea în chilie. în treb are: Cum
trebuie să se liniştească cineva în chilie? Răspuns: Să
nu-şi aducă am inte de om to t tim pul cât stă în chilie.
14. întrebare: Ce lucrare este datoare să aibă ini
ma ca să fie monahul întors spre sine însuşi? Răs
puns: Aceasta este lucrarea d esăvârşită a monahului:
să aibă atenţia la Dumnezeu totdeauna, fără abatere!
15. întrebare: Cum este datoare m intea să alunge
gândurile viclene? Răspuns: Nu poate să facă aceas
ta în niciun chip singură, căci nu are pu terea aceasta.
Dar şi dacă sufletul va cădea în gânduri, este dator
îndată să alerge la Cel care l-a făcut cu rugăciunea şi*
* 3Daniel 3 ,1 2 . ♦ 4Facerea 6 ,3 .
d ia l o g In t r e b ă t r â n ii s f in ţ i 925
Acela le v a topi ca pe ceară. Căci Dumnezeul nostru

este foc mistuitor5.
16. întrebare: Cum au folosit Părinţii Schitului
gândul potrivnic6? Răspuns: Acea lucrare este mare
şi deosebită, având osteneală, şi nu este pentru toţi
lipsită de primejdii.
17. întrebare: Cum nu este pentru toţi lipsită de pri
mejdii? Răspuns: Când vine un gând în suflet şi acesta
poate cu multă luptă să-l scoată, vine altul şi sufletul îl
cuprinde. Şi aşa, toată ziua împotrivindu-se gândurilor,
niciodată nu are timp pentru vederea lui Dumnezeu.
18. întrebare: Deci, prin ce meşteşug aleargă gân
dul la Dumnezeu? Răspuns: Dacă îţi vine gând de
desfrânare, îndată, desprinzând mintea de acolo, si
leşte-o să se înalţe. Să nu întârzii, căci a întârzia este
primejdie pentru învoire.
19. întrebare: Dacă, deci, vine gând de slavă deşar
tă, că ai izbutit virtutea, nu este dator gândul să se îm
potrivească? Răspuns: în orice ceas se împotriveşte
cineva gândului, îndată acesta devine mai puternic şi
mai năvalnic. Căci, prin împotrivire, acela se află în-
tr-o poziţie mai bună ca tine. Şi, în plus, Duhul Sfânt
nu te ajută pentru că te află mândrindu-te, că te soco
teşti pe tine în stare să lupţi împotriva patimilor. Căci
precum acela care are părinte duhovnicesc se încre
dinţează părintelui şi este fără de grijă faţă de toate
şi altă grijă nu are decât cea pentru Dumnezeu, la fel
şi cel care s-a dat pe sine lui Dumnezeu nu trebuie
+ 5Evrei 1 2 , 2 9 şi D e u te ro n o m 4 , 2 4 . * 6Gândul potrivnic se
numeşte a rg u m e n ta ţia p rin in te rm e d iu l gândurilor împotriva
altui gând (E T ).
926 PATERICUL M AR E
în niciun chip să-şi facă griji p en tru gânduri sau să li

se împotrivească, sau în niciun fel să-l lase să intre în
el. Şi dacă totuşi intră, ridică-1 sus la P ărintele tău şi
spune-i: Eu nu am nim ic cu tine. Iată P ărintele meu,
acesta ştie. Şi trage-1 pe el în sus. în m ijlocu l drumului
părăsindu-te va pleca. Căci nu poate să vină cu tine la
Acela şi nici nu poate sta în ain tea Lui. D ecât această
lucrare nu există ceva m ai m are şi nici m ai lipsit de
griji în toată Biserica.
20. întrebare: Cum au bineplăcut, deci, lui Dumne
zeu schitioţii cu gândul potrivnic? Răspuns: Deoarece
aceia au făcut-o cu sim plitate şi frică de Dumnezeu,
pentru aceasta Dumnezeu le-a a ju ta t lor. Şi, după
aceea, însăşi lucrarea vederii a v enit la ei cu voia lui
Dumnezeu, pentru multa lo r o sten eală şi pentru iu
birea de Dumnezeu. Zicea, deci, cel m are, cel care a
şi învăţat acestea: Mi s-a întâm plat odată în Schit să
cercetez un sfânt care era de mulţi ani acolo. Şi numai
m-a salutat, şezând. Nimic altceva nu m i-a răspuns.
Ci, stând eu şi fiind ocupat cu ved erea7, acela, lucrând
funia, nu a ridicat deloc privirea să ia am inte la mine,
nici nu a îngăduit să mâncăm , ci, ch iar dacă avea şase
zile fără să mănânce, a răm as to ată ziua împletind. Şi,
în ziua următoare, pe la ceasul al zecelea8, m i-a răs
puns şi mi-a zis: Frate, de unde ai lucrarea aceasta?
Iar eu am zis: Dar tu unde ai aflat-o? Căci noi de copii
am fost învăţaţi această lucrare de părinţii noştri. A
zis atunci Schitiotul: Eu nu am prim it această lucrare
de la părinţii mei, ci, precum m ă vezi acum, aşa am
♦ Vederea cea duhovnicească. * Corespondentul aproximativ
al orei patru de după-amiaza.
dialog Intre bătrânii sfinţi 927
răm as to a t ă v r e m e a m ea, adică puţin lucru de mână

şi p u ţin ă c e r c e t a r e şi după putere curăţirea gândului
şi îm p o triv ire a fa ţă d e gândurile care vin. Şi aşa, du
hul v e d e rii a v e n it la m in e, fără să ştiu şi fără să aflu în
vreun fel c ă a c e a s tă lu cra re o au unii. Şi am răspuns:
Eu de c o p il a m fo s t în v ă ţa t aceasta.
2 1 . în t r e b a r e : î n c e fel este dator cu vederea9 cel
care a s tfe l a fo s t în v ă ţa t? Răspuns: Aşa cum ne înva
ţă pe n o i D u m n e z e ie ş tile Scripturi! Căci Daniel îl ve
dea ca p e C el v e c h i d e z ile 10, iar Iezechiel într-un car
de H eru v im i11, Is a ia p e tro n u l cel înalt şi slăvit12, iar
Moise a ş te p tâ n d cu ră b d a re pe Cel Nevăzut ca şi când
L-ar fi v ă z u t13.
2 2 . î n t r e b a r e : Cum p o a te vedea mintea ceea ce nu
a văzut n ic io d a tă ? R ăsp u n s: Nici împărat nu ai văzut
niciod ată p e t r o n a ş a cu m se arată în tablouri!
2 3 . î n t r e b a r e : Şi m in te a e ste datoare să descrie14
d u m n ezeirea? R ă s p u n s: Nu este mai bine să descrii
decât să t e în v o ie ş ti cu gân du rile necurate?
24 . în t r e b a r e : Nu cu m v a d escrierea este socotită
păcat? R ă s p u n s: Ţ in e a c e a s ta acum, aşa cum au vă
zut p ro ro c ii în c h ip is to r ic 15, ia r cea desăvârşită vine
după a c e e a . C u m z ic e ş i A postolul: Căci vedem acum
* 9Dialogul e ste , desigur, d espre vederea duhovnicească, des
pre theoria. D eşi, în tra d iţia traducerilor româneşti cuvântul
theoria e ste tra d u s d e cele m ai multe ori prin contemplare, am
preferat s ă tra d u c e m p rin vedere, invitând pe cititor să accepte
sensul d u h ovn icesc, îm b o g ă ţito r al vederii. ♦ l0Daniel 7,13-14.
* “ Iezechiel 1 , 2 . ♦ “ Isaia 6,1. * “ Evrei 11, 28. ♦ “ Este vorba
despre p osib ilitatea d e a rep re z e n ta ceea ce vede, la nivel lăun
tric sau în e x te rio r. + 15A dică conform cu povestirile Vechiului
Testam ent şi cu re p re z e n tă rile simbolice.
ca prin oglindă, în g h icitu ră, ia r a tu n ci, faţă către

faţă16. Atunci în sea m n ă cân d gân d u l s e va desăvârşi,
atunci vede cu înd răzn eală.
25. în tre b a re : A ceasta nu s c o a te m in te a din stăpâ
nirea ei? Răspuns: în n iciu n chip, d a că cin ev a se luptă
în adevăr. Zicea şi a c e a sta : A tr e c u t to a tă săptăm âna
şi nu am avut în m in te a m in tire o m e n e a scă . Altul a
zis: M ergeam o d ată pe ca le şi am v ăzu t doi îngeri
m ergând cu m ine, unul de o p a rte şi altu l de cealaltă
parte. Şi nu am lu at sea m a la ei.
26 . în tre b a re : Şi de ce nu lu a a m in te la ei? Răspuns:
Pentru că e ste scris că n ici înger, n ici duh nu poate să
ne d esp artă pe noi de iu b ire a lui H risto s17.
27. în tre b a re : în to td e a u n a p o a te m in te a să vadă?
Răspuns: Dacă nu p o ate to td eau n a, a tu n ci când gân
dul este stăp ân it de p atim i s ă nu ză b o v ea scă a aler
ga la Dum nezeu p rin ru g ăciu n ea c e a v ăzăto are. Căci
îţi zic ţie că, d acă gândul s e va d esăv ârşi în aceasta,
va fi m ai u şo r să m işti un m u n te d e c â t să fie coborât
gândul de acolo. Căci p recu m u n o sâ n d it întem niţat
în întun eric, când e ste slo b o z it şi v ed e lum ina, nu mai
vrea să-şi am in tească de în tu n eric, a ş a şi gândul, când
încep e să vadă lum ina sa. Z icea unul d in tre Părinţi:
Odată, vrând să în c e rc gândul m eu d acă s e va rătăci,
slobozindu-1 în lum e, l-am lă s a t liber. Şi a s ta t acolo
unde era, n eştiind unde să m eargă, p ân ă când l-am ri
dicat iarăşi sus. Căci ştia că, d acă p le a că s ă rătăcească,
aveam să-l îm blânzesc. A ceastă lu c ra re o izbândeşte
isihia în so ţită de sm eren ie şi ru găciu n e. Căci a te ruga
n eîn cetat în sm eren ie d uce re p e d e m in te a la izbândă.
♦ 161 Corinteni 1 3 ,1 2 . + 17Romani 8 ,3 8 - 3 9 .
d ia lo g In t r e b ă t r â n i i s f in ţ i 929
2 8 . î n t r e b a r e : C u m p o a te cin ev a s ă se ro ag e În to t
d e a u n a ? C ă c i t r u p u l s lă b e ş t e câ n d e s te v o rb a de slu j
b ă . R ă s p u n s : N u n u m a i a s t a la v re m e a ru găciu nii se
c h e a m ă r u g ă c iu n e , c i a t e ru g a în to td e au n a.
2 9 . î n t r e b a r e : C u m în to td e a u n a ? R ăsp u n s: F ie că
m ă n â n c i, fie c ă b e i, fie c ă m e r g i p e cale, fie c ă faci un
lu c r u a n u m e , s ă n u l a ş i ru g ă c iu n e a .
3 0 . î n t r e b a r e : D e c i, d a c ă v o rb e ş ti cu cin eva, cum
p o ţi s ă îm p l i n e ş t i r u g ă c iu n e a n e în c e ta tă ? R ăspuns:
P e n tr u a c e a s t a a z is A p o sto lu l: în to a t ă v re m ea ru-
g â n d u - v ă în tru D u hu l, p rin o r ic e ru g ă ciu n e şi c e r e r e 18.
A şad ar, a t u n c i c â n d n u e ş t i lib e r s ă te rogi, d eo arece
v o r b e ş t i c u c in e v a , r o a g ă - te c u c e r e r e 19.
3 1 . î n t r e b a r e : Cu c e ru g ă c iu n e e s te d ato r să se ro a
ge c in e v a ? R ă s p u n s : T a t ă l n o s tr u c a re e ş ti în ceru ri...
şi c e l e l a lt e 20.
3 2 . î n t r e b a r e : C e m ă s u r ă tr e b u ie s ă a ib ă ru găciu
n e a ? R ă s p u n s : N u s - a a r ă t a t m ă su ră . Căci a zice s ă te
ro g i î n t o t d e a u n a ş i n e î n c e t a t n u a re m ăsu ră21. A zis şi
a c e a s t a , c ă c e l c a r e v r e a s ă iz b â n d e a s c ă a c e s te a tr e
b u ie s ă v a d ă p e t o ţ i o a m e n ii c a p e u n u l şi să ste a de
p a r t e d e v o r b i r e a d e ră u .
S f â r ş it u l d ialo g u lu i.
* 18E fe se n i 6 , 1 8 . * 19E x p r e s ia s ă t e rogi cu cerere a re aici în

ţelesu l c ă su fle tu l t r e a z a r e în to td e a u n a sta re de rugăciune, fie
că lu c r e a z ă , fie c ă v o r b e ş te , fie c ă d oa rm e , conform cuvintelor:
De d o r m it d o r m e a m , d a r in im a m ea-m i veghea (Cântarea Cân
tă rilo r 5 , 2 ) . A stfe l, o r i c â t a r fi d e o cu p a tă m intea cu alt obiect,
su fletu l fa c e în t ă c e r e l u c r a r e a lui. * 20Matei 6 ,9 - 1 3 . * 211 Tesa-
lo n ice n i 5 , 1 7 .
APOFTEGMELE CELOR CARE AU ÎMBĂTRÂNIT

In n e v o i n ţ ă ş i c a r e a r a t ă p e s c u r t
DESĂVÂRŞIREA VIRTUŢII LOR
33. A fost în tre b a t Sfântul n o stru P ărin te Atanasie,

episcopul Alexandriei, cum Fiul e ste egal Tatălui. Şi a
răspuns: Aşa cum e ste v ed erea în doi ochi.
34. A fost în tre b a t Sfântul n o stru P ărin te Grigorie
Teologul cum su nt Fiul şi Sfântul Duh egali Tatălui. Şi
a răspuns: Aşa cum în tre i so ri su n t unul în altul şi
una este alcătu irea lum inii, D um nezeirea.
35. A zis A w a Isaia că un în c e p ă to r care merge
dintr-o m ănăstire în alta seam ăn ă d obitocului dus de
aici dincolo cu căpăstru pus.
36. A zis iarăşi că Dumnezeu, d acă v re a să miluias
că un suflet şi acesta aru ncă frâul şi nu-1 prim eşte, ci
face voia lui, va îngădui acestu ia să p ătim ească ceea
ce El nu vrea, ca aşa sufletul să-L caute.
37. Zicea iarăşi că atunci când cineva v rea să răs
plătească răul cu rău poate şi num ai printr-u n semn
să vatăm e cugetul fratelui.
38. Acelaşi a fost în tre b at ce e ste iu birea de arginţi
şi a răspuns: Să nu te încrezi lui Dum nezeu că El îţi
poartă de grijă şi să deznădăjduieşti cu privire la fă
găduinţele lui Dumnezeu şi să iu beşti să fii m are.
39. A fost în treb at iarăşi ce e ste v o rb irea de rău şi
a răspuns: A nu cunoaşte slava lui Dum nezeu şi a piz-
mui pe aproapele.
40. A fost în treb at iarăşi ce e ste m ânia şi a răspuns:
Ceartă şi minciună şi necunoaştere.
41. A zis A w a Ilie, cel al slu jirii: Ce tă rie are păcatul
DIALOG ÎNTRE BĂTRÂNII SFINŢI 931
aco lo u n d e e s te p o căin ţă? Şi ce folos are iubirea acolo

u n d e e s te m â n d rie ?
4 2 . A zis ia ră şi: O am enii au mintea fie la păcate, fie
la lisu s, fie la o am en i.
4 3 . A zis A w a T eo d o r: Mulţi, în vremea aceasta, au
ales o d ih n a în a in te ca Dumnezeu să le-o dea.
4 4 . A zis A m m a T eod ora că un creştin vorbind cu
un m a n ih e u 22 d e sp re tru p zicea: Dă-i trupului legea şi
vei v e d e a tru p u l cu aju to ru l Ziditorului.
4 5 . A î n t r e b a t un u l d in tre Bătrâni pe Amma Teodo
ra, z icâ n d : L a în v ie re a m orţilor, cum vom învia? Iar ea
a zis: A vem c h e z a ş p e Cel care a murit pentru noi şi a
înv iat, p e H risto s D um nezeul nostru.
4 6 . S -a u a d u n a t o d a tă fraţii la A w a Iosif. Şi stând ei
jo s şi în tre b â n d , e l s e bu cu ra şi le zicea cu osârdie: Eu
su n t îm p ă r a t a stă z i, căci am îm părăţit peste patimi.
4 7 . A z is A w a la c o b : Nu am vrut niciodată cuvân
tul lu m e s c n ic i s ă -l ro s te s c , nici să-l aud!
4 8 . A z is A w a Longhin către Awa Acachie: Fe
m eia, a tu n c i c u n o a ş te că a zămislit, când se opreşte
s â n g e ra r e a ei. L a fel şi sufletul, atunci cunoaşte că a
ză m islit D u h u l S fân t, când se opreşte scurgerea din*
* 22M aniheism ul e ste o credinţă dualistă pe care a întemeiat-o
Manes, teolo g p e rsa n din nordul Babilonului, în secolul al lll-lea
d.Hr. în g en eral, te o ria lui Manes se încadrează în liniile gnosti
cismului cre ştin . Se îm p arte în două tabere din care prima ur
m ăreşte în frâ n a re a , ia r cealaltă, desfrânarea. Fiecare în felul ei
u rm ăreşte să d istru g ă trupul, care ar fi după manihei purtătorul
m ateriei rele. A poftegm a de aici face aluzie la poziţiile teoriilor
lor n eîn tem eiate şi crip tice despre trupul omenesc, şi creştinul
îi reco m a n d ă m aniheului să cunoască din legea lui Dumnezeu, a
Ziditorului, c a r e e ste adevărul despre trupul omenesc (ET).
el a patim ilor celo r de jo s. Cât tim p e s te în c u rc a t cu

acestea, cum poate să aib ă slava d e ş a rtă că e ste fără
patim i? Dă sânge şi ia Duh!
4 9 . A zis A w a Pim en că v o in ţa şi o d ih n a şi obişnu
inţa acesto ra îl d o bo ară p e om.
50. A zis iarăşi: Mulţi s-au fă cu t p u tern ici, d ar pu
ţini cei care nu şi-au ie şit din fire 23.
51 . A zis iarăşi că a înv ăţa p e a p ro a p e le e ste ase
m ănător cu a-1 m u stra!
52. A zis iarăşi că de la a tre ia g e n e ra ţie a Schitului
şi de la A w a M oise fraţii nu au m ai a ju n s la sporire.
53. A zis iarăşi: Dacă M oise nu d u cea o ile în pustie,
nu-L vedea pe Cel din rug24.
54. A zis iarăşi d esp re ro bii lui S e m e i25 că aceştia
sunt m ateria şi în d rep tăţirea de sin e, p en tru că aces
tea su n t care om oară pe cei care le-au dobândit.
55 . A zis A w a Pavel: Să urm ăm lui Iisus!
56. A zis A w a Sisoe: Omului ca re te în g rije şte nu
trebu ie să-i poru nceşti!
57. Un frate a în tre b a t pe un B ătrân , zicând: Ce să
fac, că sunt strâm to rat din p ricin a lu crării m âinilor?
Căci îm i place îm pletitura, d ar nu p o t să o lucrez. A zis
Bătrânul că A w a Sisoe zicea că nu tre b u ie să lucrăm
lucrul care ne od ihneşte!
58. A zis iarăşi că de m ulte ori lip sa ru şin ii şi a fricii
aduce păcatul.
♦ 23Adică cei care nu s-au mâniat, care nu au provocat mânie
altora. * 24leştre 3 ,1 - 1 5 . * 253 Regi 2 ,3 6 - 4 6 . Semei, ieşind din
Ierusalim, unde era reţinut ca să-i prindă pe robii săi fugiţi, a
fost pedepsit de regele Solomon cu m oartea.
DIALOG ÎNTRE BĂTRÂNII SFINŢI 933
5 9 . A z is u n B ă t r â n : D acă vrei să trăieşti cu legea

Iui D u m n e z e u , o, o m u le , vei afla a ju to r pe Legiuitorul.
6 0 . A z is ia r ă ş i: D a că v re i de bunăvoie să nu asculţi
d e p o r u n c ile lu i D u m n e z e u , vei afla pe diavolul aler
g ân d îm p r e u n ă c u t in e s p re cădere.
6 1 . A z is u n B ă t r â n : L ip sa g rijilo r şi tăcerea şi cer
c e t a r e a a s c u n s ă n a s c n e p rih ă n ire a .
6 2 . A z is u n B ă tr â n : A lbin a oriunde merge face
m ie re . A şa ş i m o n a h u l, o riu n d e m erge, face lucrul lui
D um nezeu.
6 3 . A z is ia r ă ş i c ă s a ta n a e s te îm p letito r de funii ş t
cu c â t îi d a i m a i m u lte fire , a c e s ta le îm pleteşte. Zicea
a c e a s ta d e s p r e g â n d u ri.
6 4 . A z is u n B ă tr â n : Când un frate voieşte să cerce
te z e u n a lt fr a t e , d ra c u l v o rb irii de rău fie o ia înainte
a c e s tu ia , fie m e r g e îm p re u n ă cu el la fratele.
6 5 . A z is u n B ă t r â n : P e le n e ş şi pe neostenitor nu-i
v re a D u m n e z e u .
6 6 . A z is u n B ă t r â n : D ă v o in ţă şi iei putere!
6 7 . A z is u n B ă tr â n : N erecu noştinţa mijloceşte
p e n tru n e p u t in ţ ă în a in t e a lui Dumnezeu!
6 8 . A z is u n B ă t r â n c ă p recu m cositorul, după ce
se în n e g r e ş t e , s e fa c e ia r ă ş i strălu citor, aşa şi cei care
cred , c h ia r d a c ă s e în n e g r e s c păcătuind, strălucesc ia
ră şi p o c ă in d u -s e . D in c a r e p ricin ă şi credinţa a fost
a s e m ă n a tă c u c o s ito r u l.
CAPITOLUL XXII
D ESPRE CEI D O ISPREZECE PUSTN ICI
1. Nişte pustnici sfinţi, în ţelep ţi şi duhovniceşti

doisprezece la număr, adunându-se la un loc, au ho
tărât să spună ce a izbutit fiecare în chilia lui şi cu
ce nevoinţă duhovnicească s-a nevoit. Primul, cel mai
m are dintre ei, a zis: Eu, fraţilor, de când am început
să trăiesc în isihie m -am răstignit în întregim e pe
mine însum i pentru lucrurile din afară, luând amin
te la ceea ce este scris: Să rupem legăturile lor şi să
lepădăm de la noi jugul lo r1. Şi făcând zid între su
fletul meu şi lucrurile trupeşti, am zis cugetului meu:
precum cel dinăuntrul zidului nu vede pe cel care stă
în afara lui, to t aşa şi tu nu vrei să vezi lucrurile din
afară. Ci ia seam a la tine însuţi, aşteptând în fiecare zi
nădejdea lui Dumnezeu. Astfel, socotesc poftele vicle
ne ca pe nişte şerpi şi pui de v ip ere2. Şi când le simt
încolţind în cugetul meu, le usuc cu am eninţări şi mâ
nie. Şi nu am în cetat niciodată să m ă m ânii pe trupul
şi pe sufletul meu, ca să nu facă nim ic rău. Al doilea a
zis: Eu, de când m-am lepădat de lume, m i-am zis mie
însumi: Astăzi te-ai născut din nou; astăzi ai început
* 'Psalmul 2 ,3 . + zMatei 3 ,7 ; 1 2 ,3 4 ; 2 ,3 3 ; Luca 3 ,7 .
DESPRE CEI DOISPREZECE PUSTNICI 935
să s lu je ş t i lu i D u m n e z e u ; astăzi ai început să locuieşti

aici în lo c s tr ă in . A şa s ă fii în fiecare zi, ca un străin
şi c a ş i c â n d m â in e a i s ă pleci. Al treilea a zis: Eu de
d im in e a ţă m ă în a lţ la D om nul m eu şi, închinându-mă
Lui, m ă a r u n c c u fa ţa la păm ânt, mărturisind păca
te le m e le . Ş i a ş a , co b o râ n d , m ă închin îngerilor Lui,
ru g â n d u -i s ă m ijlo c e a s c ă la Dumnezeu pentru mine şi
p e n tru t o a t ă z id ire a . Şi făcân d aceasta, cobor în adânc
şi, p re c u m fa c iu d e ii cân d m erg la Ierusalim, care-şi
sfâ şie v e ş m in te le lo r şi p lâng şi se tânguiesc pentru
n e n o r o c ir ile p r in c a r e au tre c u t părinţii lor, aşa fac şi
eu. R ă tă c e s c p r in ia d u ri, văd m ădularele mele3 chinu-
in d u -se ş i p lâ n g îm p re u n ă cu cei care plâng4. Al patru
lea a z is: E u a ş a s u n t, c a şi când aş sta în Muntele Măs
lin ilo r cu D o m n u l ş i cu A postolii Lui. Şi mi-am zis mie
în su m i: D e a c u m p e n im e n i să nu mai cunoşti după
tru p , c i cu a c e ş t i a fiin d p e n tru totdeauna, căutându-i
şi u rm â n d b u n a lo r v ie ţu ire , ca Maria care stătea la
p ic io a re le D o m n u lu i şi a scu lta cuvintele Lui, zicând:
F iţi s fin ţi, p e n t r u c ă s fâ n t su n t şi Eu5. Fiţi milostivi şi
d e s ă v â rş iţi p r e c u m ş i T atăl vostru desăvârşit este6,
în v ă ţa ţi d e la M in e , c ă s u n t blân d şi sm erit cu inima7!
Al c in c ile a a z is : E u v ăd în to t ceasul îngeri, urcând
şi c o b o r â n d p e n t r u c h e m a re a sufletelor. Şi pururi, aş
te p tâ n d s fâ r ş it u l, z ic : G ata e ste inim a mea, Dumneze
ul m e u 8! A l ş a s e l e a a z is: Eu, stând în chilie, cred că
aud a c e s t e c u v in te d e la Dom nul: Osteniţi-vă pentru
M ine, ş i E u v ă v o i o d ih n i9. Luptaţi-vă încă puţin şi vă
* 3A dică p e ceilalţi cre ştin i de acolo. Romani 1 2 ,5 ; Efeseni 4,
25. * 4Vezi 1 C orin ten i 1 2 , 2 6 ; Romani 12,15. ♦ 51 Petru 1,16.
* 6Vezi L u ca 6 , 3 6 ; M atei 5 , 4 8 . + 7Matei 11, 29. * «Psalmul 56,
8. * ’ M atei 1 1 , 2 8 .
936 PATERICUL MARE
voi arăta vouă m ântuirea M ea şi slava Mea. De Mă iu

biţi, dacă sunteţi fiii Mei, ru şinaţi-vă de M ine ca de
un Tată care se roagă; dacă su n teţi fraţii Mei, să Mă
cinstiţi ca pe Cel care a su ferit m ulte p en tru voi. Dacă
sunteţi oile Mele, glasul Păstorului să-l ascu ltaţi10. Ro
bii Mei dacă sunteţi, urm aţi patim ilor Stăpânului! Al
şaptelea a zis: Eu la aceste a trei cuget m ereu şi zic
neîncetat în sinea m ea: credinţă, năd ejde, d ragoste11,
ca să mă bucur cu nădejdea, să m ă sp rijin pe credinţă
şi cu dragostea pe nim eni să nu în triste z niciodată. Al
optulea a zis: Eu văd pe diavolul zburând, căutând pe
cineva să înghită12. Şi oriunde m erge, îl văd cu ochii
mei lăuntrici şi strig la Stăpânul H ristos îm potriva lui,
ca să răm ână neputincios şi să nu aibă p u tere îm po
triva nimănui, m ai ales îm potriva celo r care se tem de
Dumnezeu. Al nouălea a zis: Eu, stând în chilie, văd
Biserica puterilor înţelegătoare şi pe Domnul slavei
în mijlocul lor, strălucind m ai m ult d ecât toate. Iar
când sunt cuprins de acedie, mă în alţ la ceru ri şi văd
frum useţea m inunată a îngerilor şi im nele pe care le
înalţă fără încetare lui Dumnezeu şi cântările lor. Şi
sunt purtat de sunetele şi de glasul şi de m elosul lor,
încât înţeleg ceea ce este scris: Cerurile spun slava lui
Dumnezeu13 şi toate cele păm ânteşti le soco tesc ce
nuşă şi gunoi14. Al zecelea a zis: Eu întotdeauna văd
lângă mine pe îngerul meu păzitor şi m ă păzesc pe
mine însumi, înţelegând ceea ce este scris: Văzut-am
mai înainte pe Domnul înaintea m ea pururea, că de-a
dreapta m ea este ca să nu mă clatin15. Mă tem , deci,
+ 10Ioan 10, 3. * U1 Corinteni 1 3 ,1 3 . • “ Vezi 1 Petru 5, 8.
♦ “ Psalmul 1 8 ,2 . * “ Filipeni 3 ,8 * “ Psalmul 1 5 ,8 .
D ESPRE CEI DOISPREZECE PUSTNICI 937
că a cesta îm i vede mereu căile. Căci îl văd în flecare zi

urcând la Dumnezeu şi arătându-I faptele şi cuvintele
mele. Al un sprezecelea a zis: Eu am dat chip virtuţilor,
adică în frân area, înţelepciunea, îndelunga-răbdare,
iubirea, şi m -am aşezat pe mine în mijlocul lor, încon
jurat fiind de ele. Şi oriunde merg, îmi zic Unde sunt
învăţătorii tă i? Nu fi nepăsător! Nu te lăsa cuprins de
acedie, d eo a rece le ai lângă tine pentru totdeauna.
Orice v irtu te d oreşti este de faţă şi vor da mărturie
de m ulte p en tru tin e la Dumnezeu, întrucât au aflat
la tine odihnă. Al douăsprezecelea a zis: Voi, Părin
ţilor, având arip i din cer, aţi izbutit vieţuire cereas
că şi a c e a sta nu este deloc de mirare. Vă văd stând
la înălţim e cu faptele voastre şi căutând cele cereşti.
Căci cu p u tere vă m utaţi pe voi înşivă de pe pământ,
înstrăinându-vă în chip desăvârşit de acesta. Cumsă
vă spun, în g e ri p ăm ânteşti sau oameni cereşti? Eu, ju-
decându-m ă p e m ine însumi nevrednic chiar şi pen
tru a trăi, văd în ain te a mea păcatele. Oriunde merg
şi oriunde m ă în to rc, le văd mergând mai înainte de
mine. în c e le m a i de jo s ale pământului m-am osân
dit, zicând: Voi fi îm preu nă cu cei de care sunt vred
nic. în tre a c e ş tia v o i fi rânduit după puţin timp. Vad,
deci, acolo s trig ă te de jale şi lacrimi neîncetate şi de
negrăit Văd p e u n ii care scrâşnesc din dinţi, săltând
cu to t tru p u l lo r şi trem urând din cap şi până în pi
cioare. Şi aru n câ n d u -m ă eu cu faţa la pământ şi pu-
nându-mi c e n u ş ă p e cap, rog fierbinte pe Dumnezeu
să nu p rim e s c c e r c a r e a acelor nenorociri. Văd şi mare
de foc clip o cin d şi învolburându-se încoace şi încolo
Şi spum egând, în c â t crezi că până la cer ajungvalurile
938 PATERICUL MARE
ei de foc. Şi în m area în frico şată erau aruncaţi oameni

fără de număr de îngeri sălbatici şi, cu un singur glas,
toţi acei oameni scoteau ţip ete şi strigau cu tânguiri
şi glasuri pe care nim eni nu le-a auzit vreodată. Ca
iarba uscată ardeau toţi, şi înd urările lui Dumnezeu
se întorceau de la ei pentru p ăcatele lor. Atunci am je
lit neamul omenesc, cum de înd răzneşte să vorbească
cuvânt sau să ia am inte la altceva, de vrem e ce atât de
mari rele aşteaptă lumea. Cu a ceste gânduri ţin în cu
getul meu tânguirea, judecându-m ă nevrednic şi ce
rului şi pământului, îm plinind ce este scris: Lacrimile
mele s-au făcut pentru m ine pâine ziua şi noaptea16!
Acestea sunt izbânzile Părinţilor înţelepţi şi duhov
niceşti. Fie ca şi noi să arătăm vieţuire vrednică de
pomenire ca ajungând desăvârşiţi şi fără de prihană
să mulţumim Stăpânului nostru Hristos.
2. A zis un Bătrân: Era cineva care vieţuia în cea
mai adâncă pustie de mulţi ani şi care dobândise da
rul înainte-vederii, încât stătea de vorbă şi cu îngerii.
Şi s-a întâmplat lucrul acesta: Doi fraţi monahi au au
zit cele despre el şi au dorit să-l vadă şi să se foloseas
că. Şi ieşind din chiliile lor, m ergeau cu credinţă către
e l Şi îl căutau pe robul lui Dumnezeu în pustie. După
câteva zile s-au apropiat de peştera Bătrânului şi au
văzut de departe un om purtând veşm inte albe, stând
pe una din culmile din apropierea cuviosului, ca la
trei sem ne17 distanţă. Şi a strigat la ei, zicând: Fraţi
lor, fraţilor! Iar ei au răspuns, zicând: Cine eşti şi ce
vrei? Şi el le-a zis: Spuneţi a w e i aceluia pe care îl veţi
♦ “ Psalmul 4 1 ,4 . ♦ "S em n ul era m ăsură de distanţă, egală cu
o milă.
în tâ ln i s ă -ş i a d u c ă a m in te de rugăminte! Şi ei, venind

şi aflân d p e B ă trâ n , l-au îm b răţişat şi, căzând la picioa
re le lui, a u c e r u t s ă au d ă de la el cuvânt de mântuire. Şi
p rim in d d e s tu lă în v ă ţă tu ră de la el, s-au folosit Şi i-au
v e stit d e s p r e o m u l p e c a re l-au văzut când veneau la
el şi c e e a c e le -a sp u s. Ia r el, auzindu-i, a ştiut cine era,
d a r s e p r e f ă c e a c ă n u ş tie d esp re el. Şi zicea: Niciun
alt o m n u t r ă ie ş t e aici. Şi ei l-au silit să le spună cine
e ste c e l c a r e li s -a a ră ta t, punând neîncetat metanii
şi îm b ră ţiş â n d u -i p icio a re le . Şi el i-a ridicat, zicând:
D aţi-m i cu v â n t, c ă la n im en i nu veţi vorbi cuvânt de
laudă d e s p r e m in e , c a şi cum aş fi sfânt, până când
nu v o i p le c a la D om n ul, şi vă voi vesti lucrul. Şi ei au
făcu t a ş a c u m l e -a sp u s. Şi le -a zis: Acesta pe care l-aţi
v ăzut p u rtâ n d v e ş m in te albe este înger al Domnului
care, v e n in d a ici, m -a ru g a t pe m ine neputinciosul, zi
când: R o a g ă -te D o m n u lu i p en tru mine, ca să fiu pus
ia ră şi la lo c u l m e u , c ă c i se îm plineşte timpul rânduit
m ie d e D u m n e z e u . Şi întrebându-1 care este pricina
p e d e p sirii lu i, e l m i-a zis: S -a întâm plat într-un sat ca
m u lţi o a m e n i s ă m â n ie p e Dum nezeu cu multe păcate
p e n tru m u lt tim p ş i m -a trim is să-i pedepsesc cu milă.
Iar eu, v ă z â n d u -i p e a c e ia în m are necinste, le-am dat
o p e d e a p s ă m a i m a r e , în c â t m ulţi au m u rit Şi pentru
a c e a s ta a m f o s t în d e p ă r ta t de la faţa lui Dumnezeu,
Cel c a r e m ă tr im is e s e . Eu i-am zis: Şi cum să fiu eu în
s ta re s ă r o g p e D u m n e z e u pentru un înger? Iar acela
a zis: D a c ă n u ş tia m c ă D um nezeu ascultă pe robii Lui
cei a d e v ă ra ţi, n u v e n e a m să te tulbur. Şi eu în sinea
m e a m i-a m a d u s a m in te de negrăita milă a lui Dum
n e ze u şi d e n e m ă r g in ita Lui dragoste pentru om, pe
940 PATERICUL MARE
care l-a învrednicit să v orbească cu El şi să-L vadă, iar

pe îngerii lui să-l slu jească şi să vo rbească cu el cum
a făcut cu fericiţii robi ai Lui, Zaharia18 şi Cornelie19,
sau cu Ilie20 prorocul şi cu ceilalţi sfinţi. Şi am slăvit
m ilostivirea Lui, m inunându-m ă de acestea. Şi după
ce le-a povestit acestea, preafericitu l nostru părinte
a adorm it şi fraţii l-au înm orm ântat cum se cuvenea,
cu psalm i şi rugăciuni. Ale cărui virtuţi şi noi să cer
cetăm făcându-ne urm ători lui cu pu terea Domnului
nostru Iisus Hristos, care vrea ca to t omul să se mân
tuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină21.
3. Odată, doi fraţi s-au în ţeles şi s-au făcut monahi.
Şi când şi-au îm plinit dorinţa, au so co tit potrivit să
ridice două chilii la d istanţă una de cealaltă şi fiecare
dintre ei, retrăgându-se, să stea singur de dragul li
niştii. Şi mulţi ani nu s-a văzut unul pe celălalt, ca să
nu iasă din chilie. S-a întâm plat, însă, ca unul dintre
ei să se îm bolnăvească şi au v enit Părinţii să-l cerce
teze. Şi se întâm pla ca aproape să piară şi iarăşi să-şi
revină. Şi l-au în treb at Părinţii zicând: Ce ai văzut? Iar
el a zis: îngeri ai lui Dumnezeu am văzut venind! Şi ne
luau pe m ine şi pe fratele m eu şi ne duceau la cer. Şi
ne întâm pinau puteri potrivnice, d ar nu aveau pute
re împotriva noastră. Şi după ce am trecu t de ele, au
început să zică: Mare îndrăzneală are neprihănirea.
Şi acestea zicând, a ad o rm it Şi văzând Părinţii, au tri
m is un frate să v estească fratelui lui că a ad o rm it Şi
plecând, l-a aflat şi pe acela a d o rm it Şi s-au m inunat
slăvind pe Dumnezeu.
♦ “ Luca 1 ,1 1 . ♦ »’ Fapte 1 0 ,1 . ♦ » 3 Regi 1 9 , 5 - 7 ;4 R eg ii,3.
* *»1
* Tbnotei 2 ,4 .
D ESPRE CEI DOISPREZECE PUSTNICI 941
4. Episcopul unui ţinut s-a săvârşit Şi au venit lo

cuitorii la arhiepiscop cerându-i să le hirotonească
episcop în locul celui care s-a săvârşit. Şi le-a zis lor
arhiepiscopul: Daţi-mi pe cel pe care-1 ştiţi că este
încercat să păstorească turma lui Hristos şi eu îl hi
rotonesc pe acela. Iar ei au zis: Nu avem, iară numai
pe acela pe care îngerul tău ni-1 va da nouă. Şi le-a zis
lor arhiepiscopul: Toţi sunteţi aici? Şi ei au zis: Nu! Şi
le-a zis lor: Mergeţi şi adunaţi-vă toţi şi veniţi la mine
pentru ca, prin învoirea tuturor, să devină episcop cel
pe care-1 veţi alege. Şi ei plecând, s-au adunat toţi şi
au venit cerând să le hirotonească episcop. Şi le-a zis
lor: Daţi-mi unul despre care aveţi înştiinţare şi îl hi
rotonesc pe acela. Iar ei au zis: Nu avem, fără numai
pe acela pe care îngerul tău ni-1 va dărui. Şi arhiepi
scopul le-a zis: Toţi sunteţi aici? Şi au zis: Toţi suntem
aici! Şi el a zis: Nimeni dintre voi nu lipseşte? Şi au
zis: Nimeni nu lipseşte, fără numai cel care păzeşte
măgarul celui dintâi dintre noi. Şi le-a zis arhiepisco
pul: Sunteţi mulţumiţi dacă vă dau pe cel despre care
eu am înştiinţare? Şi ei au zis: Suntem mulţumiţi! Şi
arhiepiscopul a chemat pe cel care ţinea măgarul ce
lui dintâi dintre ei şi l-a hirotonit pe acela episcop. Şi
luându-1 pe el cu bucurie mare, au mers în ţara lor. Şi
a fost în ţa ra lor secetă mare. Şi a rugat pe Dumnezeu
cel făcut episcop pentru ploaie. Şi i-a zis lui Dumne
zeu: Mergi la cutare poartă a cetăţii dis-de-dimineaţa.
Şi pe care-1 vei vedea venind primul, pe acela ţine-1şi
se va ruga şi va veni ploaia. Şi a făcut aşa. Şi plecând
îm preună cu clerul, s-a aşezat acolo. Şi iată venea un
Bătrân etiopian purtând o sarcină de lemne, ca sale
942 PATERICUL MARE
vândă în cetate. Şi ridicându-se episcopul, l-a ţinut

pe el. Şi îndată Bătrânul a lăsat jo s sarcin a de lemne.
Şi l-a rugat pe el episcopul zicând: R oagă-te aw a, ca
să vină ploaia! Şi el s-a rugat. Şi iată înd ată a venit
ploaie ca din cascadele cerului. Şi dacă nu se ruga
iarăşi, ploaia nu se oprea. Şi l-a ru gat pe Bătrân epi
scopul, zicând: Arată dragoste, a w a , şi pentru folosul
nostru, spune-ne viaţa ta, ca şi noi să râvnim la ea.
Şi a zis Bătrânul: Iartă-m ă, stăpâne! Iată, precum mă
vezi, ies şi tai pentru m ine o sarcin ă m ică de lemne
şi vin în cetate să le vând. Şi m ai m ult de două pâini,
din care mănânc, nu am. Şi dorm în biserică. Şi iarăşi
ies în ziua urm ătoare şi fac asem enea. Şi dacă se face
vreme rea, o zi sau două răm ân nem âncat, până când
iarăşi se face vrem e bună şi pot să ies ca să tai lemne.
Şi folosindu-se episcopul îm preună cu clerul, au dat
slavă lui Dumnezeu şi au zis aceluia: Cu adevărat tu
ai îm plinit ceea ce este scris: Locuitor străin sunt pe
pământ22!
5. L-a rugat pe Dumnezeu unul dintre Părinţi ca
să-i dea înştiinţare la ce m ăsură a ajuns. Şi i-a desco
perit Dumnezeu aceasta: în cutare obşte este un frate
mai bun ca tine! Şi sculându-se Bătrânul, a plecat la
obştea aceea. Şi l-a întâm pinat egum enul cu bucurie,
căci era mare şi vestit. Şi i-a zis lui Bătrânul: Vreau
să-i văd pe toţi fraţii şi să-i îm brăţişez! Şi poruncind
egumenul, au venit fraţii. Dar cel despre care fusese
înştiinţat Bătrânul nu a venit. Şi răspunzând, a zis.
Mai este vreun alt frate? Au zis: Da! Dar este nebun şi
se ocupă cu grădina! A zis Bătrânul: Chemaţi-1! Şi l-au
♦ “ Psalmul 3 8 ,1 3 .
c h e m a t. Ş i c â n d l - a v ă z u t p e e l B ătrânu l, s-a ridicat şi

l-a îm b r ă ţ i ş a t . Ş i lu â n d u -1 p e e l d eo p arte l-a întrebat:
S p u n e -m i c a r e e s t e l u c r a r e a ta ? Ia r el răspunzând a
zis: E u s u n t o m n e b u n ! Ş i fiin d ru g a t îndelung de Bă
trâ n , i-a z is : A w a , e u b a g în ch ilia m ea împreună cu
m in e b o u l c a r e t r a g e la r o a tă . Şi în fiecare zi acesta
îm i ru p e fu n iile r o g o jin ii p e c a re o lucrez. Şi iată trei
zeci d e a n i s u n t d e c â n d în d u r a c e a s ta şi niciodată nu
am în g ă d u it g â n d u lu i m e u s ă a ib ă ceva împotriva av-
vei, n ic i p e b o u n u l- a m b ă t u t v re o d a tă , ci, răbdând în
delung, ia r ă ş i î m p l e t e s c fu n iile , m ulţum ind lui Dum
nezeu. Ş i a u z in d B ă t r â n u l s -a m in u n at, căci aceasta
ară ta ş i c e a l a l t ă l u c r a r e a fra te lu i.
6. Ş e z â n d o d a t ă u n u l d in tr e B ă trâ n i în chilia, sa a
v e n it u n d r a c . Ş i in t r â n d î n lo c u l d e culcare al Bătrâ
nului, a î n v ă ţ a t p e d in a fa r ă n u m ă ru l cărţilor. Şi pier-
zân d u -şi r ă b d a r e a , d r a c u l s -a p re sch im b a t în om să
rac şi a i e ş i t l a B ă t r â n , ş c h io p ă tâ n d , cu baston şi cu
d esagă. Ş i i - a z is lu i B ă t r â n u l: Ş tii c e ai învăţat pe di
n afară? I a r e l a z i s : D a ! V e c h iu l T estam en t, l-a zis lui
B ă trâ n u l: N u-1 ş t i i p e c e l N o u ? Cum a auzit dracul de
cel N ou, s - a f ă c u t n e v ă z u t.
7. P o v e s t e a c in e v a d e s p r e u n ep isco p că s-a aflat
în tr-u n s a t î n S f â n t a D u m in ic ă . Ş i a zis diaconilor săi:
C ău taţi p e p r e o t u l s a t u lu i c a s ă n e săvârşească nouă
d u m n e z e ia s c a ş i s f â n t a a d u c e r e a Dumnezeieştilor
Taine. Ş i c ă u t â n d , l- a u g ă s it p e p re o t, un ţăran tare
sim p lu . Ş i f iin d a c e s t a î n d e m n a t d e episcop să adu
că î n a in t e C i n s t it e l e D a r u r i, c â n d p reo tu l s-a aflat în
faţa S f in t e i M e s e , e p i s c o p u l l-a v ă z u t fiind to t cuprins
de fo c ş i n u a r d e a . D u p ă c e s -a s ă v â rşit dumnezeiasca
944 PATERICUL MARE
aducere, episcopul l-a dus pe p re o t în diaconicon şi a

zis către el: Binecuvântează-m ă v redn icule rob al lui
Dumnezeu! Iar preotul a zis către el: Cum poate un
episcop să fie binecuvântat de un p reot, care a fost
hirotonit de el? Ci tu binecuvântează-m ă, părinte! Şi
episcopul a zis: Nu pot să binecuvântez pe cel care în
foc s-a înfăţişat şi a adus înainte Sfintele Daruri lui
Dumnezeu. Căci, în orice chip, cel m ai m ic se bine
cuvântează de cel mai m are23. Şi preotu l a zis, după
obiceiul ţinutului: Mă închin! Este, oare, cu putinţă ca
episcopul sau preotul să se afle în Sfintele Taine şi să
nu stea în dum nezeiescul foc? Şi auzind aceasta, epi
scopul s-a minunat foarte de curăţia bărbatului şi de
simplitatea felului lui şi a p lecat folosindu-se mult.
8. Zicea un Bătrân: Nu trebuie să te în grijeşti de ni
mic decât numai de frica lui Dumnezeu. Căci zicea şi
aceasta: Şi dacă sunt nevoit să m ă în g rijesc de nevoia
trupească, niciodată nu m ă gândesc la ea înainte de
vremea ei.
9. Ziceau Bătrânii: Precum focul ard e lem nele, aşa
este dator lucrul monahului să ardă patim ile!
10. Despre un Bătrân care vieţuia în obşte ziceau
fraţii acelei m ănăstiri că aceste trei înlesniri, a dobân
dit mai mult decât oricare monah din a cest neam 24: să
postească mult, să privegheze m ult şi să lucreze m u lt
11. Ziceau despre un B ătrân că păştea în jurul Mă
rii Moarte, făcând aceasta aproape şaptezeci de ani,
gol şi mâncând ierburi.
12. Ziceau despre cin eva ca re locuia la Chilii că
avea acest canon: patru ore dorm ea pe noapte şi
♦ "Evrei 7 ,7. * ^G eneraţie,
patru s t ă te a l a s lu jb ă ş i p a tr u lu cra. Şi ziua lucra până

la ceasu l a l ş a s e l e a 25. Ş i d e la ceasu l al şaselea citea
până la c e a s u l a l n o u ă le a . L u cru l lui era să despice
nuiele. R e s tu l t im p u lu i, d e la ceasu l al nouălea, se în
grijea d e h r a n ă ş i s e o c u p a cu chilia. Şi aşa îşi petre
cea ziua.
13. C in ev a c u n u m e le d e P avel, cu vrednicie strălu
cită, av ând fe m e ie ş i c o p ii şi b o g ă ţie multă, a voit să
se facă m o n a h . Ş i c h e m â n d p e fe m e ia sa şi pe copii, a
zis către e i: V r e a u s ă v ă v â n d 26! Ia r ei au zis: Cum so
coteşti tu şi p o r u n c e ş t i, a ş a s ă faci! Şi luând pe femeia
sa şi p a rte a c a r e - i a p a r ţ in e a e i d in lucruri, a mers la
o m ăn ăstire d e m a ic i ş i le -a z is: P e aceasta vreau să
o vând v o u ă! I a r e le , n e c u n o s c â n d scopul bărbatului,
după ce l-a u a fla t , s - a u î n v o i t Şi după ce s-au făcut
hârtiile, a d a t -o p e e a ş i lu c r u r ile e i stareţei. Aseme
nea şi p e c o p iii s ă i, d u c â n d u -i la o a ltă mănăstire, a
făcut la fel. L a u r m ă , ş i e l s - a d u s la o a ltă m ănăstire şi
a făcut la fe l. Ş i a z is a w e i : D a c ă p o ru n ceşti, vreau să
intru s in g u r î n lo c u l d e ru g ă c iu n e . Şi el i-a îngăduit
Intrând el, d e c i, ş i în c h iz â n d u ş ile , ş i-a rid icat mâinile
la cer şi a s t r i g a t c u g la s m a r e : D um nezeule, tu ştii*
* 25Ceasul şase bizantin este echivalent cu ceasul doisprezece
la amiază. ♦ 26Aşa cum apare în continuare, hotărârea aceasta
a lui Pavel se explică în felul următor: poziţia socială înaltă şi
bogăţia lor probabil că ar fi contribuit la primirea lor cu dnste
la mănăstire, dar şi eventuala lor mândrie. Pentru ca să fugă de
acestea şi ca să facă pe câ t era posibil mai desăvârşită depărta
rea de lume, Pavel născoceşte acest mod extrem şi poate unicul
de care s-a auzit, acest tertip ca să fie vândut el şi familia lui ca
robi la mănăstirile numite, încât să fie lipsiţi chiar şi de dreptu
rile limitate pe care le-ar fi avut dacă veneau ca ceilalţi călugări
ia mănăstirile acestea (ET).
946 PATERICUL MARE
că din toată inima m ea am v en it la T ine! Şi i-a venit

lui un glas, zicând: Şi Eu ştiu şi din to ată inim a te-am
primit! Petrecând el, deci, în o b şte şi ca un rob toate
lucrurile de jos făcând şi m ai p re jo s d ecât toţi făcân-
du-se, a fost înălţat de Dumnezeu prin sm erenie. Căci
după m oartea lui, multe sem ne s-au făcu t şi mormân
tul lui izvora mir.
14. Cel între sfinţi A w a Teodor Adaneul27 ne-a po
vestit nouă că atunci când p etrecea el în părţile Cetă
ţii Sfinte28 în obştea de la Pantukla, aproape de Sfân
tul Iordan, a venit cineva din p ărţile A siei vrând să se
lepede de lume în m ănăstire şi a fo st prim it de către
egumen. Şi stând un timp, pentru că s-a zidit sufle
teşte de starea m ănăstirii, având aur m ult, l-a adus şi
l-a dat aw ei, zicând: Deoarece m -am zidit, părinte, în
starea obştii şi vreau, dacă şi Dum nezeu va îngădui,
să-mi faci tunderea şi să-m i dai schim a sfântă, pri
meşte această binecuvântare şi chiverniseşte-o aşa
cum vei porunci. Şi i-a arătat aurul. Atunci egumenul,
fiind bărbat virtuos şi tem ător de Dumnezeu, nu s-a
grăbit să prim ească aurul, ci a zis lui: De acesta, fiu
le, nu avem nevoie aici. Căci nici nu suntem , aşa cum
ai văzut, mult cheltuitori în cele de trebuinţă, ci ne
chivernisim cu lucruri ieftine, petrecând noi în pus
tie. Dar, după porunca Domnului, m ergi şi dă acestea
săracilor şi vei avea com oară în c er29. Iar el stăruia,
rugându-1 şi zicând: Am făgăduit, părinte, acolo unde
mă voi lepăda, să dăruiesc acestea. Şi a zis lui Bătrâ
nul: Eu, fiule, dacă prim esc acestea, le voi da săracilor,
♦ 27Cetate în Cilicia din Asia Mică. * “ Ierusalim. * “ Matei
1 9 ,2 1 .
căci am fost învăţaţi să nu ne strângem comori pe pă

m ânt30. Iar el stăruia, zicând: Primeşte acestea, părin
te, şi cum porunceşti, aşa să le chiverniseşti! Atunci
a w a a prim it aurul şi l-a tuns în monahism şi i-a dat
lui schim a sfântă. Din iconomia lui Dumnezeu, însă,
A w a nu a cheltuit banii, ci a aşteptat, vrând să vadă
propăşirea lui. Nimeni nu mai ştia, nici chiar fratele
însuşi, că aurul mai este. La început, deci, având căl
dura lepădării, împlinea toată ascultarea şi săvârşea
neobosit slujirea care-i era încredinţată. După ce a
trecut un anume timp, a început să fie delăsător şi să
nu m ai arate aceeaşi râvnă, ci încet-încet a început şi
să cârtească, zicând: Eu am dat mult aur obştii şi nu
m ănânc pâine în dar! Auzind acestea, unii dintre fraţi
s-au sm intit, şi mai ales cei mai simpli. Aflând aceasta
Awa, chemându-1 pe acela, i-a zis: Nu tu m-ai silit, fra
te, să prim esc aurul? Nu l-ai dat pentru a fi dat săra
cilor? Am făcut cumva înţelegere să nu slujeşti şi să-i
sm inteşti pe fraţi? Nu aşa, fiule! Căci este scris: Luaţi
am inte să nu smintiţi pe vreunul din aceştia mai mici31
şi celelalte. Şi multe şi felurite alte îndemnuri dându-i
aw a, el to t nu s-a îndepărtat de la lucrarea diavoleas
că, ce s-a în tărit înlăuntrul lui din pricina vicleanului
obicei al cârtirii. Văzând, deci, Awa, neschimbarea
lui, într-u na din zile i-a zis: Vino, frate, să coborâm
la Iordan! Căci mănăstirea era aşezată, cum s-a spus,
la m ică distanţă de râu. Au coborât, deci, cei doi sin
guri. Şi cum se plimbau pe malul Iordanului, awa a
început să-l povăţuiască. Şi scoţând aurul pecetluit,
i-a zis: II cunoşti? Iar el a zis: Da, stăpâne! Atunci a zis
* 30Vezi Matei 6 ,1 9 . * 31Marcu 9,42.
948 PATERICUL MARE
lui Bătrânul: Ia, fiule, aurul! Şi dacă vrei, dă-1 săraci*

lor, aşa cum am rânduit, iar dacă vrei altceva după ju
decata ta, păstrează-1! Căci p entru m oned ele acestea
nu stric rânduiala obştii şi nici nu sm in tesc pe fraţi şi
nici nu mânii pe Dumnezeu! Căci fără să faci slujire,
aşa cum fac şi ceilalţi fraţi, este cu neputinţă să rămâi
cu noi. Şi eu în tin ereţea m ea am făcut şi până acum
mă silesc să fac, aşa cum ai văzut tu însuţi. Şi fratele,
văzând aurul şi auzind acestea de la A w a, s-a arun
cat la picioarele lui, zicând: Iartă-m ă, părinte, că lui
Dumnezeu am dat acestea şi vouă. Nu le iau! Şi Bătrâ
nul a zis: De acestea, fiule, Dumnezeu nu are nevoie,
căci ale Lui sunt toate făpturile. Are nevoie de mân
tuirea sufletelor noastre. Este, deci, cu neputinţă să
mai ţin acestea de acum înainte. Iar el stăruia căzând
la picioarele lui şi zicând: Nu mă ridic de la picioarele
tale dacă nu îmi dai cuvântul că nu m ă sileşti să le iau
înapoi. Văzând, deci, Aw a, durerea rugăm inţii lui, i-a
zis: Crede-mă, fiule, nici nu te silesc să le iei înapoi,
dar nici eu nu le mai ţin. Sculându-se, deci, fratele,
aw a a desfăcut punga şi i-a zis: A cestea sunt, fiule,
monedele! Iar el a zis: Precum m -ai învrednicit să ne
înţelegem, părinte nu-mi mai vorbi despre acestea!
Iar Bătrânul, zâmbind liniştit, a zis: Nu, fiule! Şi aces
tea zicând, în faţa ochilor lui le-a aru ncat în adâncul
apei. Şi a zis fratelui: Pe acestea toate, fiule, am fost
învăţaţi să le dispreţuim de către Domnul, care zice:
Căci ce folos va fi omului dacă câştigă lum ea întreagă,
dar îşi pierde sufletul său32? Şi cât de greu vor intra
în împărăţia Cerurilor cei care au avuţii!"33 Şi Moise
* 32Matei 1 6 ,2 6 . * 33Marcu 1 0 ,2 3 ; Luca 1 8 ,2 4 .
iarăşi, când a văzut pe israeliţi alunecând în idolatrie,

pe idolul acela de aur, după ce l-a spart în bucăţi, l-a
risipit în ape34, arătând că decât toate lucrurile este
mai de folos evlavia. Vino, deci, în obşte, fiule, şi ne-
voieşte-te împreună cu fraţii în toată slujirea, fără ru
şine, pentru Domnul, aducându-ţi aminte de Domnul
însuşi care zice: Fiul lui Dumnezeu n-a venit ca să 1
Se slujească, ci ca să slujească şi să-şi dea sufletul Lui
răscum părare pentru mulţi35! Văzând fratele dorinţa
iubitoare de Dumnezeu a awei şi dispreţul lui faţă de
bani, fiind pătruns la inimă de fiica lui Dumnezeu, s-a
întors cu el în obşte. Şi a dobândit mare smerenie şi
supunere faţă de toţi. Şi cu harul lui Dumnezeu s-a
săvârşit în această mănăstire, făcându-se vas ales.
15. A zis un Bătrân: înainte şi la începutul lepă
dării monahului, nici diavolul şi nici dracii nu au în
găduinţă să-l ispitească prea tare, ca nu cumva, în-
firicoşându-se şi îndoindu-se de lucru în sine, să se
întoarcă repede în lume. Când, însă, cu timpul şi cu
lucrul, m onahul va spori, atunci se slobozesc asupra
lui războaiele poftelor şi plăcerilor trupeşti şi, în-
tristându-se omul, are nevoie să se smerească şi să
jelească şi numai pe sine să se osândească şi să se
judece. Şi aşa, prin ispitele acestea este învăţat şi în
vaţă răbd area şi experienţa, şi deosebirea, şi aleargă
la Dumnezeu cu lacrimi. Unii, însă, neaşteptându-se
la acest lucru, s-au tulburat la minte şi s-au junghiat
singuri cu cuţitul, alţii s-au aruncat în prăpăstii, fiind
cuprinşi de tristeţe de nesuferit, şi au deznădăjduit
până la s fâ r ş it Acelaşi lucru au făcut şi unii care au
* 34Ieşire 3 2 ,2 0 . * 35Marcu 10,45.
950 PATERICUL MARE
fost tulburaţi de dracul hulirii. Unii d in tre cei care

ardeau şi-au tăiat m ădularele. Iar unii şi fem ei şi-au
luat, prinşi de satana din p ricin a p rea m ultei mişcări
a patimii desfrânării. Aşadar, noi să n e obişnuim pe
noi înşine să nu deznădăjduim , nici să ne delăsăm,
nici să ne pierdem în a sem e n e a situ aţii, ci să ne obiş
nuim să înduram şi să răbd ăm înd elu ng cu bărbăţie şi
să mulţumim lui Dum nezeu în to a tă isp ita şi în toată
nevoia şi silirea diavolului. Căci m u lţu m irea cea către
Dumnezeu to p eşte to ate m eşteşu gu rile vrăjmaşului.
Căci precum cel care are m âinile pline de pucioasă nu
le poate curăţa altfel d ecât cu untdelem n, la fel şi noi
sufleteşte, prin m ila şi iu birea de oam eni a Mântui
torului nostru H ristos, n e curăţim , m urdari fiind de
p ă c a t Şi, ca şi când nu am m ai avea păcat, cu faţa cu
rată ne înfăţişăm m ilostivirii Lui şi suntem mântuiţi
cu mila şi iubirea de oam eni ale lui H ristos, adevăra
tul nostru Dumnezeu, Căruia e ste slava şi stăpânirea
împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea
şi în vecii vecilor. Amin!
Sfârşit
şi lui Dumnezeu slavă şi laudă.
ANEXĂ
ir
PROLOG DESPRE VIAŢA ŞI NEVOINŢELE
FERICIŢILO R PĂRINŢILOR NOŞTRI1
1. Cel care era Ia început la Dumnezeu2, Dumnezeu

Cuvântul, pentru multa Sa bunătate, zidind cu înţe
lepciune lum ea toată din cele ce nu erau3, a făcut ce
rul să stea deasupra tuturor celor văzute şi în acesta
a aşezat luminătorii4 ca să lumineze toată zidirea şi
să lucreze îm preună cu oamenii în cele de trebuinţă.
Acesta, deci, Fiul Cel Unul Născut şi Cuvântul Tatălui5,
în vrem urile cele din urmă6,întrupându-Se pentru a
noastră m ântuire şi născându-Se de la Duhul Sfânt şi
din Fecioara Maria7, făcându-Se om, întru toate ase
menea nouă, afară de păcat8, ne-a lucrat nouă un alt*
* E d ito rii g reci nu ne dau informaţii privind provenienţa aces
tui Prolog. Ne spun numai că este o interpolare târzie. Nu înţe
legem din ce m otive l-au publicat la sfârşitul volumului întâi al
ediţiei lo r şi nu la începutul acestuia sau la sfârşitul ultimului
volum. Probabil că acesta îi era locul în manuscrisul după care
a fost p u b lica t Este vorba, de fapt, despre un florilegiu de texte
biblice m en it să susţină principalele teme ale Patericului. Este
posibil să fi fost introdus în vreun manuscris destul de târziu.
Nu se po triveşte deloc cu maniera în care se raportează părinţii
952 PATERICUL MARE
cer, neasem uit m ai d e c in ste d e c â t c e l v ă z u t Căci pri

mul, fiind sim ţit9, a ju tă c e lo r cu sim ţire , ia r celălalt
este gândit şi duce m intea la D um nezeu. A cesta, fiind
îndrum ător şi învăţător, p e c ei c a re s u n t în ău n tru l lui,
pe lum inătorii d u m nezeieşti cei cu v ân tăto ri, îi schim
bă în fii ai lui Dum nezeu în tr-o lu m in ă preacurată.
Căci celo r duhovniceşti a c e s ta le e ste lu m ina şi nu
alta. Cel dintâi are s te le şi ră tă c ito a re 10 şi n erătăcito a
re, cum spun cei ca re se în d e le tn ice sc cu a ceste a ; Iar
celălalt num ai n erătăcito are şi p u ru ri-strălu cito are şi
desăvârşite. Cel dintâi ca un p e rg am e n t s e va înfăşură *1
Patericului la Sfintele Scripturi şi nici cu genul literar al Pateri
cului. Pare a fi o replică inspirată de eventuale îndoieli apăru
te în legătură cu baza biblică a apoftegmelor părinţilor pustiei.
Oi; acestea nu puteau apărea în spaţiul răsăritean decât foarte
târziu sub presiunea curentului reformator apusean. Personal,
m-am şi întrebat dacă este utilă publicarea sa cititorului de as
tăzi şi nu am găsit utilitatea decât pentru eventualii contestatari
ai fundamentelor biblice ale cuvintelor Părinţilor Patericului.
Raţiunea pentru care am inclus prologul în ediţia românească
este aceea de a rămâne fideli ediţiei greceşti după care am tra
dus. * 2Ioan 1,1-2. + 3Rugăciune la Dumnezeiasca Liturghie a
Sfântului Ioan Gură de Aur. * 4Facere 1,14 -16 . * 5Cântare la
Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur. * 61 Petru
1, 20. * ’Simbolul Credinţei. * 8Evrei 4 , 15. * 9Din nefericire,
până acum limba română nu a găsit echivalenţe potrivite pen
tru aceste două noţiuni fundamentale ale teologiei Părinţilor:
aia0T]T6<; şi yorjOdţ. Traducerea propusă de Părintele Stăniloae
şi preluată de majoritatea traducătorilor, care le redă prin sensi
bil şi înţelegător, este cea mai fericită de până acum, dar lasă loc
la uşoare confuzii Este de reţinut că primul se referă la realita
tea accesibilă simţurilor omeneşti, iar al doilea la realitatea du
hovnicească, nematerială, accesibilă minţii. + 10Valuri sălbatice
ale mărfi, ca re îşi sp u m eg ă ruşinea lor, stele ră tă cito a re, că rora
întunericul întunericului li s e p ă strea ză în v eşn icie (Iuda 1 , 13).
DESPRE VIAŢA Şl NEVOINŢELE SFINŢILORPĂRINŢI 953
la d u m n e z e ia s c a h o t ă r â r e ş i stelele din el vor că

d e a c a f r u n z e le î n z iu a c e a d in urm ă11. Iar cel de-al
d o ile a , a t u n c i, lu â n d la s in e stelele sale, le va arăta
m a i s t r ă lu c i t o a r e d e c â t so a re le . De acest preacurat
şi d ă t ă t o r d e v ia ţ ă c ru g c e r e s c fiind rănită cu iubire
d u m n e z e ia s c ă c e a t a d u m n e z e ia scă a asceţilor, pusă
în a in t e a n o a s t r ă s p r e lă m u rire , a urm at cu multă în
d r ă z n e a lă ş i m a i p r e s u s d e fire to t chipul virtuţilor
şi a c u m , î n c e r u r i , s tr ă lu c e ş te cu lumină neînserată
şi p e o a m e n i i d e p e p ă m â n t nu încetează a-i lumina
în t a i n e le d u m n e z e ie ş t i. F a p tele şi învăţăturile şi iz-
b â n z ile d u m n e z e ie ş t i a le a c e s to ra scriindu-le spre
fo lo s u l n o s t r u , lu m in ă to r ii şi învăţătorii Bisericii au
lu c r a t u n r a i d u m n e z e ie s c , c a re hrăneşte cu tot felul
de fr u m u s e ţ i a le v ir t u ţ ilo r su flete le credincioşilor ca-
re-1 d e s c o p e r ă . C ă ci, c e b u n nu e ste sădit de Hristos,
a d e v ă r a tu l n o s t r u D u m n e z e u , în acest rai ceresc? Ca
n o n d e l i n i ş t i r e c e l o r care-1 v o iesc, asprime în tot felul
de în f r â n a r e , g r ijă p e n t r u cu m p ătare, aripi ale neago-
n is irii, p ild e d e r ă b d a r e ş i b ă rb ă ţie , lucrare ascunsă
a r ă ta tă n u m a i lu i D u m n e z e u , m ân tuire dobândită din
a n u ju d e c a , f ă c li e a d e o s e b ir ii, rugăciune trează şi ne
în c e t a t ă , m ă r i m e a iu b ir ii d e străin i, urmarea lui Hris
to s în r ă b d a r e , î n ă l ţ im e a sm e re n ie i, lipsa de răutate a
b ă r b a ţ i lo r s f i n ţ i f ă c ă t o r i d e m inu ni şi precumpănirea
v ie ţu ir ii v i r t u o a s e .
2. T u t u r o r a c e s t o r v ir tu ţi, H ristos, adevăratul nos
tru D u m n e z e u , e s t e c h ip ş i canon, şi îndrumător, şi
d ă tă to r, ş i în v ă ţ ă t o r . A l lin iş tirii, când, după ce S-a
b o t e z a t , a f o s t î n p u s t i e p a tru z e ci de zile, ispitit de
* uVezi Apocalipsă 6 ,1 3 -1 4 .
954 PATERICUL MARE
diavol, nimic mâncând, ci fiind îm p re u n ă cu fiarele12.

Şi iarăşi, când, văzând m ulţim ile, a u rc a t în m unte şi
şezând acolo au venit la El u cen icii şi, deschizându-Şi
gura Sa, i-a învăţat pe ei, zicând: F ericiţi cei săraci cu
duhul, că a lor este îm p ărăţia C eru rilo r13, şi cele ur
mătoare. Şi iarăşi, când, slobozind m u lţim ile şi pe
ucenici în corabie, a u rcat în m u nte să se roage în
singurătate. Şi, făcându-se seară, e ra sin gur acolo14.
Şi Domnul însuşi, iarăşi Se retrăg ea în locu ri pustii şi
Se ruga15. Şi copilul Ioan B otezătoru l a fo st în pustiuri
până în ziua în care s-a a rătat lui Isra e l16. Şi Aposto
lul spune: Vă îndem n, deci, în ain te de toate, să faceţi
cereri, rugăciuni, m ijlociri, m ulţum iri, pen tru toţi oa
menii, pentru îm păraţi şi pentru to ţi care su nt în înal
te dregătorii ca să petrecem v iaţă paşnică şi liniştită
întru toată cuvioşia şi buna-cuviinţă17. Şi iarăşi: Şi să
râvniţi ca să trăiţi în linişte, să faceţi fiecare cele ale
sale şi să lucraţi cu m âinile voastre, aşa cum v-am dat
poruncă18. Şi: A cestora le poruncim să se liniştească şi
să lucreze după rânduială, ca să-şi câştige pâinea lor19.
Şi: Ieşiţi din mijlocul lo r şi vă osebiţi20. Şi: Căutaţi cele
de sus..., cugetaţi cele de sus, nu cele de pe păm ânt2^
3. Despre înffânare, a zis Domnul: Intraţi prin poar
ta cea strâm tă! Şi: Strâm tă este po arta şi îngustă este
calea care duce la viaţă22. Şi cei doisprezece Apostoli
nu aveau în pustie d ecât cinci pâini şi doi p eşti23. Şi ia
răşi: Nu aveau Apostolii d ecât o pâine în corabie24. Şi:
* 12Marcu E 1 2 - 1 3 . ♦ 13Matei 5 , 1 - 3 . * “ Matei 1 4 , 2 2 - 2 3 . * lsLuca
5,16. * 16Luca 1 , 8 0 . ♦ 171 Timotei 2 , 1 - 3 . * 181 Tesaloniceni 4 ,
1 0 - 1 1 . * « 2 Tesaloniceni 3 , 1 2 . * M2 Corinteni 6 , 1 7 . • 21Colo-
seni 3 , 1 - 2 . * “ Matei 7 , 1 3 - 1 4 . + “ Matei 1 4 , 1 7 . * “ Marcu 8 , 1 4 .
DESPRE VIAŢA ŞI NEVOINŢELE SFINŢILORPĂRINŢI 955
A p o sto lii s m u lg e a u s p ic e şi le mâncau frecându-le în

p a lm e 25. Ş i A p o sto lu l: O ricine se luptă se înfrânează
de la t o a t e 26. Ş i: p â n ă în ceasu l de acum flămânzim şi
în s e tă m , s u n te m g o i şi su n tem pălmuiţi şi pribegim27.
Şi: d a r n u m â n c a r e a n e va pune înaintea lui Dumne
zeu28. Ş i: T o a te îm i s u n t îngăduite, dar nu toate îmi
su n t d e fo lo s . T o a te îm i su n t îngăduite, dar nu mă voi
lăsa b ir u it d e c e v a . B u c a te le sunt pentru pântece şi
p â n te c e le p e n t r u b u c a te şi Dumnezeu va nimici şi pe
unul, şi p e c e l e l a lt e 29, a d ic ă pofta nepotrivită. Şi: Dacă
o m â n c a r e s m in t e ş t e p e frate le meu, nu voi mânca în
v eac c a r n e , c a s ă n u a d u c sm inteală fratelui meu30. Şi:
Ştiu s ă fiu ş i s m e r it , ş tiu să am şi de prisos; în orice
şi în t o a t e m -a m în v ă ţa t s ă fiu şi sătul, şi flămând, şi
în b e lş u g , ş i în lip s ă 31. Şi: Toate le răbdăm, ca să nu
p u n em p ie d ic ă E v a n g h e lie i lui Hristos32. Şi: De acum
nu m a i b e a n u m a i a p ă , ci foloseşte puţin vin pentru
sto m a cu l t ă u ş i p e n t r u d e se le tale slăbiciuni33.
4. D e s p r e c h ib z u in ţă 34, Domnul a zis: Sunt fameni
care s -a u f ă c u t fa m e n i p e ei în şişi pentru împărăţia
C e ru rilo r35. E u , în s ă , v ă sp u n vouă: că oricine se uită
la fe m e ie , p o ftin d -o , a ş i să v â rşit adulter cu ea în ini
m a lu i36. I a r p e d e s fr â n a tă şi pe tâlhar, şi pe vameş,
care a u c ă z u t d e la în ţe le p c iu n e , după ce s-au pocăit,
* 25Luca 6, 1. + 261 Corinteni 9, 25. ♦ “ 1 Corinteni 4,11.
* 281 Corinteni 8, 8. * 291 Corinteni 6,12-13. + ” 1 Corinteni 9,
13. * 31Filipeni 4 ,1 2 . * 321 Corinteni 9,12. + 331 Timotei 5,23.
* 34Eoxppoavvrţ poate fi tradus cu chibzuinţă, înţelepciune, cumpă
tare, c u m in ţe n ie . Este vorba de înţelepciunea practică, aceea care
îl ajută pe om să evite capcanele, alunecările, căderile în păcat
Poate fi înţeles mai bine prin raportarea la antonimul necugetare
sau n e c h ib z u in ţ ă . * 3sMatei 19,12. + “ Matei 5,28.
956 PATERICUL MARE
iarăşi i-a p rim it Şi zice: V eniţi la M ine, to ţi cei osteniţi

şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni p e voi. Luaţi jugul
Meu asupra v oastră că su n t blând şi s m e rit cu inima,
şi veţi găsi odihnă su fletelo r v o a stre 37. Şi Apostolul:
Fugiţi de d esfrân are38! Căutaţi p ace a cu to ţii şi sfin
ţenia, fără de care nim eni nu va v ed ea p e Domnul39.
Drept aceea, om orâţi m ăd u larele v o astre care vă lea
gă de trecutul p ăcătos: d esfrân area, necu răţia, pati
ma, pofta rea şi lăcom ia40. Nu ştiţi că su n teţi templul
lui Dumnezeu şi că Duhul lui lo cu ieşte în voi41? Nici
desfrânaţii, nici adulterii, nici m alahienii, nici sodo
miţii nu vor m oşteni îm p ărăţia lui D um nezeu42. Fugi
de poftele tin ereţilo r43 şi pe tin e ri să-i înd em ni să fie
înfrânaţi44. Şi: Căci harul m ân tu ito r al lui Dumnezeu
s-a arătat tu tu ro r oam enilor, învăţând u-ne pe noi să
lepădăm fărădelegea şi p oftele lu m eşti şi în veacul
de acum să trăim cu în ţelepciune, cu d rep tate şi cu
cucernicie45. Iar desfrâu şi o rice n ecu răţie şi lăcom ie
de avere nici să se p o m en ească în tre voi, cum se cu
vine sfinţilor46. Dar şi acela care a căzut în desfrânare
în Corint, după ce m ai în tâi l-a d at satan ei, când s-a
pocăit, l-a prim it din nou şi le-a scris corintenilor:
Va rog să-l iertaţi şi să-l prim iţi cu iubire, ca să nu fie
copleşit de prea m ultă în trista re unul ca acesta47. Şi
iarăşi: Căci mă tem ca nu cum va venind, să nu vă gă
sesc pe voi aşa precum voiesc, ia r eu să fiu găsit de voi
precum nu voiţi; m ă tem adică de certu ri, de pizmă,
♦ 37Matei 1 1 , 2 8 - 2 9 . ♦ “ 1 Corinteni 6,18. * "Evrei 12,14.
♦ *Coloseni 3,5. ♦ 411 Corinteni 3,16. ♦ 421 Corinteni 6,9-10.
♦ 4J2 Timotei 2,22. ♦ ^ i t 2,6. * ^ i t 2,11-12. ♦ “ Efeseni 5,3.
♦ **2 Corinteni 2,7-8.
despre viaţa şi nevoinţele SFINŢILORPĂRINŢI957
de m ânii, d e întărâtări, de clevetiri, de murmurare,de

îngâm fări, d e tulburări. Mă tem ca nu cumva, venind
iarăşi, s ă m ă um ilească Dumnezeul meu la voi, şi să
plâng pe m u lţi care au păcătuit înainte şi nu s-aupo
căit de n e cu ră ţia şi de desfrânarea, şi de necumpăta-
rea p e c a re le-au făcut48. Şi iarăşi: 0, copiii mei, pentru
care su făr ia ră şi durerile naşterii, până ce Hristos va
lua chip în voi49 şi pe când eram vrăjmaş neam îm
păcat cu D um nezeu prin moartea Fiului Său, cu atât
mai m ult, îm p ăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa
Lui50. P en tru aceea, îndreptaţi mâinile cele ostenite şi
genunchii c e i slăbănogiţi, faceţi cărări drepte pentru
picioarele v o astre, aşa încât, cine este şchiop să nuse
abată, ci m ai v ârto s să se vindece51.
5. D esp re neagonisire a zis Domnul: Nu vă îngri
jiţi p en tru su fletu l vostru ce veţi mânca, nici pentru
trupul v o stru cu ce vă veţi îmbrăca; căutaţi mai în
tâi îm p ă ră ţia lu i Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate
acestea se v o r adăuga vouă52. Să nu aveţi nici aur, nid
arginţi, n ici b a n i în cingătorile voastre, nici douăhai
ne53. Şi d acă v re i să fii desăvârşit, mergi, vinde toate
câte ai şi dă b a n ii săracilor, şi vino să-Mi urmezi Mie,
ridicându-ţi c ru c e a ta 54. Şi iarăşi: Vulpile au vizuini
şi p ăsările ceru lu i cuiburi, Fiul Omului, însă, nu are
unde să-Şi p le c e capul55. Şi Ioan Botezătorul purtaîm
brăcăm inte d in p ă r de cămilă şi era încins cu cingă
toare de p ie le 56. Şi Apostolul: Pentru că noi n-amadus
nimic în lu m e, t o t a şa cum nu putem să scoatem ceva
* Corinteni 12, 20-21. ♦ "Galateni 4,19. * “Romani 5,
10- * “ Evrei 1 2 ,1 2 -1 3 . ♦ 5ZMatei 6,25 şi 33. ♦ “Matei 10,9.
* “ Marcu 1 0 , 21. ♦ “ Matei 8 , 20. ♦ “Matei 3,4.
958 PATERICUL MARE
din ea afară. Cei ce vor să se îm b o g ă ţe a scă cad în is

pită şi în cursele diavolului57. Şi iarăşi; Suntem săraci,
însă pe mulţi îi îm bogăţim , ca unii ca re n-au nimic,
dar pe toate le stăp ân esc58.
6. Despre răbdare şi b ărb ăţie zice Domnul: Să fie
m ijloacele voastre încinse, şi făcliile v o astre aprinse,
şi voi asem enea oam enilor care a ştea p tă pe domnul
lor când se întoarce de la nuntă, ca, venind şi bătând,
îndată să-i deschidă59. Prin răb d area v o astră veţi do
bândi sufletele voastre60. Cel care va răbd a până la
sfârşit, acela se va m ântui61. Nim eni care pune mâna
pe plug şi se uită înd ărăt nu este p o triv it pentru îm
părăţia lui Dumnezeu62. Şi voi su n teţi aceia care aţi
rămas cu Mine în în cercările Mele. Şi Eu vă rându
iesc vouă îm părăţie, precum M i-a rân d u it Mie Tatăl
Meu, ca să m âncaţi şi să b eţi la m asa Mea, în împă
răţia Mea63. Şi Apostolul: Staţi deci ta ri, având mij
locul vostru încins cu adevărul şi îm brăcându-vă cu
platoşa dreptăţii, şi încălţaţi picioarele voastre, gata
fiind pentru Evanghelia păcii... Căci lupta noastră
nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva
începătoriilor, îm potriva stăpâniilor... p entru aceea,
luaţi toate arm ele Duhului64 şi să fiţi tari, neclintiţi65,
căci iată acum vrem e potrivită, iată acum ziua mân
tuirii66. Şi: Pătim irile vrem ii de acum nu sunt vred
nice de m ărirea care ni se va d escoperi şi cine ne va
despărţi pe noi de iubirea lui H ristos? N ecazul sau
* 57t Timotei 6,7 şl 9. + S82 Corinteni 6,10. * s9Luca 12,35-36.
* “ Luca 21,19. * 61Matei 10,22. * “ Luca 9,62. * 63Luca 22,28-
30, * MEfeseni 6,12-15. Textul Noului Testament are aici pano
plia hii D um nezeu. * 651 Corinteni 15,58. * 662 Corinteni 6,2.
DESPRE VIAŢA ŞI NEVOINŢELE SFINŢILOR PĂRINŢI 959
s tr â m t o r a r e a 67 ş i c e le la lte ? Şi: Căci toate câte s-au

s c r is m a i în a in t e s -a u s c r is spre învăţătura noastră,
c a p r in r ă b d a r e a ş i m ân g âierea, care vin din Scrip
tu ri, s ă a v e m n ă d e jd e 68. Şi: N iciun ostaş nu se încurcă
cu t r e b u r ile v ie ţii, c a s ă fie p e plac celui care strânge
o a s te a . I a r c â n d s e lu p tă cineva, la jocuri, nu ia cunu
na, d a c ă n u s -a lu p ta t d upă legile jocului69. Suferinţa
a d u c e r ă b d a r e ş i ră b d a r e a în c erca re şi încercarea nă
d e jd e . I a r n ă d e jd e a n u ru şin e a z ă 70. Şi: în toate înfaţi-
ş â n d u -n e p e n o i în ş in e c a slu jito ri ai lui Dumnezeu în
m u ltă r ă b d a r e , în n e c a z u ri, în nevoi, în strâmtorări71
şi d e a c e e a m ă b u c u r în slăbiciu n i, în defăimări...72
7. I a r d e s p r e a c e e a c ă nu sp re arătare să facem
cev a, D o m n u l a z is : L u a ţi s e a m a la m ilostenia voastră,
să n -o fa c e ţ i în a in t e a o am enilo r, ca să fiţi văzuţi de
a c e ş tia . T u în s ă , c â n d fa c i m ilo sten ie, să nu ştie stânga
t a c e fa c e d r e a p t a t a ... T u în să , când te rogi, intră în
c ă m a ra t a şi, în c h iz â n d u şa, ro ag ă-te Tatălui tău, Care
e s te în a s c u n s , ş i T a tă l tă u , Care vede în ascuns, îţi va
ră s p lă ti ţ i e p e fa ţ ă 73. Ş i D om nul, se spune, după vin
d e c a r e a p a r a litic u lu i s -a d a t la o p arte din mulţimea
c a re e r a î n a c e l lo c 74. Ş i ia ră şi către lepros a zis: Vezi,
nu s p u n e n im ă n u i75. Ş i c ă tr e Apostoli: Nimănui să nu
s p u n e ţi c e e a c e a ţi v ă z u t, p â n ă când Fiul Omului Se va
s c u la d in m o r ţ i 76. Ş i: Cum p u teţi voi să credeţi, când
p r im iţi s la v ă d e la o a m e n i77? Şi Apostolul: Nu faceţi
n im ic d in d u h d e c e a r tă , n ici din slavă deşartă78. Şi:
* 67Romani 8 ,1 8 şi 35. * “ Romani 15,4. * w2 Timotei 2,4-5.

+ 70Romani 5, 3-5. ♦ 7l2 Corinteni 6,4. ♦ 722 Corinteni 12,10.
* 73Matei 6 ,1 ,3 ,6 . * 74Ioan 5,13. * 75Matei 8,4. + 76Matei 17,9.
* 77Ioan 5 ,4 4 . * 78Filipeni 2 ,3 .
960 PATERICUL MARE
Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi um blăm . Să nu fim

iubitori de slavă d eşartă, su p ărân d u -ne unii pe alţii
şi pizmuindu-ne unii pe alţii79, căci din slava deşartă
vine pizma. Cei care fac lucru sp re ară ta re su nt apos
toli mincinoşi, lucrători vicleni care iau chip de apos
toli ai lui Hristos. Nu este de m irare, p en tru că însuşi
satana se preface în în ger al lum inii80.
8. Despre a nu judeca, Domnul a zis: Nu judecaţi,
ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ju d ecata cu care judecaţi
veţi fi judecaţi, şi cu m ăsura cu care m ăsuraţi vi se
va măsura81. Şi: Nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi82. Şi:
De veţi ierta oam enilor greşalele lor, ierta-va şi vouă
Tatăl vostru Cel ceresc83. Şi: Tatăl n ostru Carele eşti în
ceruri... iartă-ne nouă greşelile n o astre precum şi noi
iertăm celor ce ne greşesc nouă84. Şi: De ce vezi paiul
din ochiul fratelui tău, şi bârn a din ochiul tău nu o iei
în seamă? Făţarnice, scoate întâi bârn a din ochiul tău
şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui
tău85. Şi Apostolul: Dar tu, de ce judeci pe fratele tău?
Sau şi tu de ce dispreţuieşti pe fratele tău? Căci toţi ne
vom înfăţişa înaintea judecăţii lui Dumnezeu... Deci
să nu ne mai judecăm unii pe alţii..., fiecare din voi va
da seama despre sine lui Dumnezeu86. Şi: Cel fără de
lege este prins în laţurile fărădelegilor lui şi de funiile
păcatelor lui este înfăşurat87. Şi: Dar m ie prea puţin
îmi este că sunt judecat de voi sau de vreo om enească
judecată de toată ziua... Cel care m ă judecă pe mine
• 79Gaiateni 5 , 25-26. * “ 2 Corinteni 11,13-14. * 81Matei 7,
1-2. * “ Luca 6, 37. * “ Matei 6,14-15. * “ Matei 6 ,9 şi 12.
♦ “ Matei 7,3 şi 5. * “ Romani 14,10-13. * “ Pilde 5,22.
D ESPRE VIAŢA ŞI NEVOINŢELE SFINŢILOR PĂRINŢI 961
e ste D o m n u l. De aceea, nu judecaţi ceva înainte de

v rem e, p â n ă c e nu v a veni Domnul88.
9. Ia r d e s p re d eo sebire, Domnul a zis: Feriţi-vă de
p ro ro c ii m in c in o ş i şi de învăţătorii mincinoşi care
vin la v o i în h a in e de oi89 şi celelalte. Şi: Nu oridne
îm i z ice : D o am n e, Doam ne, va intra în împărăţia Ce
rurilor, ci c e l c e fa ce voia Tatălui Meu90. Şi: Să fiţi pre
cum c ă m ă ta rii în c e rca ţi, cunoscând binele şi răul91.
Şi: N im en i n u p o a te să slujească la doi domni...92 Şi:
Lucraţi, n u p e n tru m ân carea cea pieritoare, ci pentru
m â n ca re a c e ră m â n e spre viaţa veşnică93. Şi Aposto
lul: Eu, d eci, a ş a alerg, nu ca la întâmplare. Aşa mă
lupt, n u c a lo v in d în aer. Ci îmi chinuiesc trupul meu
şi-l su p u n ro b ie i. D eci, aşa alergaţi şi voi, ca să luaţi
cununa94. D eci, lu a ţi seam a cu grijă cum umblaţi95.
P ăziţi-vă d e câ in i! Păziţi-vă de lucrătorii cei răi96. Şi:
Căci c e l c e m ă n â n c ă şi b ea cu nevrednicie Trupul şi
Sângele, o s â n d ă îş i m ăn âncă şi bea, nedându-şi sea
m a... C ăci d e n e -a m fi judecat noi înşine, nu am mai
fi ju d e c a ţi. Dar, fiin d ju d ecaţi de Domnul, suntem pe
d ep siţi, c a s ă n u fim osândiţi împreună cu lumea97.
Şi: Căci în t r is t a r e a c e a după Dumnezeu aduce po
căin ţă s p r e m â n tu ire , fără părere de rău; iar întris
ta re a lu m ii a d u c e m o a rte 98. Ca să deosebiţi care este
voia lu i D u m n e z e u , ce este bun şi plăcut şi desăvâr-
ş it " . Ş i: A le rg la ţin tă , la răsplata chemării de sus a
* “ 1 C orin ten i 4 , 3 - 5 . * “ Matei 7 ,1 5 şa * "Matei 7,21. * 41Acest

te x t n u a p u tu t fi id e n tifica t în Sfintele Scripturi. Este posibil să
fie din t e x t e a p o c r if e . + 92M atei 6 ,2 4 . * 93loan 6,24. * " 1 Co
rin ten i 9 , 2 6 - 2 7 şi 2 4 . + « E fesen i 5 ,1 5 . * "Filipeni 3,2. * ,71
C orinten i 1 1 , 2 9 şi 3 1 - 3 2 . * “ 2 Corinteni7,10. ♦ "Romani 12,2.
962 PATERICUL MARE
lui Dumnezeu, în tru H risto s Iis u s 100. Şi: S tă ru ie şte cu

timp şi fără tim p101. D rep t a c e e a , lu a ţi a m in te de voi
înşivă şi de to a tă tu rm a 102. Şi: T o a te s ă le în cerca ţi; ţi
neţi ce este b in e 103.
10. Despre a te ruga cu tre z v ie şi n e în c e ta t, Dom
nul a zis: Luaţi seam a la voi în şiv ă, s ă n u s e îngreuieze
inimile v o astre de m ân care şi d e b ă u tu ră şi de grijile
vieţii şi ziua acee a să v in ă p e s te voi fă ră de v este104.
Privegheaţi şi vă ru gaţi, c a să nu in tra ţi în isp ită105.
Şi: Iar ceea ce zic vouă, zic tu tu ro r: P riv eg h eaţi!106 Şi:
Privegheaţi, dar, în to a tă v re m e a, ru gân d u -v ă107. Şi:
Cereţi şi vi se va da; c ău taţi şi v eţi afla; b a te ţi şi vi se
va deschide. Că o ricin e c e r e ia, c el c a re cau tă află, şi
celui ce b ate i se va d esch id e108. A sp u s şi o parabolă
Domnul precum că trebuie totdeauna a fi treaz şi a nu-ţi
pierde nădejdea: E ra un ju d e c ă to r n ed rep t...109. Şi: Fiţi
pregătiţi, că în ceasu l în care nu gân diţi Fiul Omului
va veni110. Şi Apostolul: B u cu raţi-v ă p u rurea. Ru-
gaţi-vă n e în c e ta t Daţi m u lţu m ire p e n tru to a te !111 Şi:
Cu frică şi cu cu trem u r lu craţi m ân tu ire a v o astră112.
Şi: N eîncetat fac pom en ire p e n tru voi în rugăciunile
m ele113. Şi: Nu vă îm povăraţi cu nicio grijă. Ci întru
toate, prin închin ăciun e şi prin ru gă cu m ulţum ire,
cererile voastre să fie a ră ta te lui D um nezeu114. Şi:
Iar la miezul nopţii, Pavel şi Sila, ru gând u -se, lăudau
pe Dumnezeu în cântări, iar cei ce erau în tem n iţă îi
* “ “Fiiipeni 3 ,1 4 . * 1012 Tim otei 4 ,2 . * 102Fapte 2 0 ,2 8 . # 1031 Te-
saloniceni 5 ,2 1 - 2 2 . * 104Luca 2 1 ,3 4 . * 105M arcu 1 4 ,3 8 . * 106Mar-
cu 1 3 ,3 7 . * 107Luca 2 1 ,3 6 . * 108M atei 7 , 7 - 8 . * 109L u ca 1 8 ,1 - 2 şi
,
6. * “ “Matei 2 4 ,4 4 . + m l T esaloniceni 5 1 6 - 1 8 . * m Filîpeni 2,
12. + “ “Romani 1 ,9 - 1 0 . * “ 4F ilip en i 4 , 6.
D E SP R E VIAŢA ŞI NEVOINŢELE SFINŢILOR PĂRINŢI 9 6 3
a s c u lta u 115. Ş i: F iţi tr e ji, privegheaţi. Potrivnicul vos

tru , d iav o lu l, u m b lă , răcnind ca un leu, căutând pe
c in e s ă î n g h it ă 116.
11. D e s p re iu b ire a de străini Domnul a zis: Cine
v ă p r im e ş t e p e v oi, p e M ine mă primeşte. Şi cine va
d a u n u ia d in tr e a c e ş tia m ai neînsem naţi un pahar cu
a p ă r e c e v a p rim i p la ta lui117. Şi: Veniţi binecuvânta
ţii T a tă lu i M eu, m o ş te n iţi îm părăţia care a fost gătită
v o u ă d e la în c e p u tu l lu m ii118. Şi: Când faci prânz sau
c in ă , n u c h e m a p e p rie te n ii tăi, nici pe fraţii tăi, nici
p e r u d e le t a le , n ic i v e cin ii bogaţi, ci cheamă pe săraci,
p e n e p u tin c io ş i, p e şch io p i, pe orbi, şi vei fi fericit119.
Şi: C el c e a r e d o u ă h a in e să dea celui ce nu are şi cel
c e a r e b u c a t e s ă fa c ă a se m e n e a 120. Mai fericit este a da
d e c â t a lu a 121. Ş i A p o sto lu l: Nu uitaţi iubirea de stră
ini, ...cu a s e m e n e a je r tfe , m ulţum iţi lui Dumnezeu122.
Şi: D a c ă îm p a r t e a lto ra , s ă îm partă cu firească nevi
n o v ă ţie ; d a c ă m ilu ie şte , să m iluiască cu voie bună!123
Cel c e s e a m ă n ă cu z g â rce n ie , cu zgârcenie va şi sece
ra, ia r c e l c e s e a m ă n ă cu dărnicie, cu dărnicie va şi
s e c e r a . F ie c a r e s ă d e a ce so co teşte cu inima sa, nu cu
p ă r e r e d e r ă u s a u c u silă, căci Dumnezeu îl iubeşte pe
c e l c a r e d ă c u b u n ă v o ie 124. Şi: Pentru că dacă este bu
n ă v o in ţă , b i n e p r im it e s te darul, după cât are cineva,
n u d u p ă c â t n u a r e 125. Şi: N-am voit să fac nimic fără
d e în c u v iin ţ a r e a ta , c a fa p ta ta cea bună să nu fie ca de
silă , c i d e b u n ă v o ie 126.
* U5F a p t e 1 6 , 2 5 . + 1161 P e tr u 5 , 8 . * u7Matei 1 0 ,4 0 şi 42.

* U8M a te i 2 5 , 3 4 . * U9L u c a 1 4 ,1 2 - 1 4 . * ^ L u c a 3 ,1 1 . * m Fapte
2 0 , 3 5 . * 122E v r e i 1 3 , 1 şi 1 6 . * l23Rom ani 1 2 ,8 . * 1242 Corinteni
9 ' 6 - 7 . * 1252 C o r in te n i 8 , 1 2 . * lî6FUimon 14.
964 PATERICUL MARE
12. Iar despre ascu ltare, a zis D om nul: M-am co

borât din cer, nu ca să fac v oia M ea, ci v oia Celui ce
M-a trim is pe M ine127. Şi: Cel ce iu b e şte pe tată ori
pe mamă mai m ult d ecât pe M ine nu e s te vrednic de
Mine128. Şi: Dacă păziţi po ru n cile M ele, veţi rămâne
întru iubirea Mea după cum şi Eu am p ăzit poruncile
Tatălui Meu şi răm ân în tru iu b irea Lui129. Dacă vine
cineva la Mine şi nu u răşte pe ta tă l său şi pe mamă
şi pe fem eie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar
şi sufletul său însuşi, nu p o ate să fie u cenicu l Meu130.
Şi a zis Domnul către Petru şi A ndrei şi Iacob şi Ioan,
Matei şi Filip: Veniţi după Mine! Iar aceştia, îndată au
lăsat toate şi au u rm at Lui131. Un altul d in tre ucenici
I-a zis: Doamne, lasă-m ă să m erg m ai în tâi să-l îngrop
pe tatăl meu. Iisus, însă, i-a zis: Lasă m o rţii să-şi în
groape pe m orţii lor. Tu vino după M ine132.
Şi Apostolul: Căci dacă v estesc Evanghelia, nu-mi
este laudă, pentru că stă asupra m ea datoria. Căci, vai
mie dacă nu voi binev esti!133 Şi: Gândul a cesta să fie în
voi, care era şi în H ristos Iisus, Care Dum nezeu fiind
în chip n-a soco tit o ştirb ire a fi El în to cm ai cu Dum
nezeu. Ci S-a d eşertat pe Sine, chip de ro b luând134 şi
celelalte.
Şi: Tu, însă, Mi-ai u rm at în învăţătură, în purtare,
în năzuinţă135. Şi to ată tru fia care se rid ică împotriva
cunoaşterii lui Dumnezeu, şi to t gândul îl robim , spre
ascultarea lui Hristos. Şi gata suntem să pedepsim
♦ 127Ioan 6, 3 8 . * 128Matei 1 0 , 3 7 . * l29lo an 1 4 , 1 ; 1 5 , 10.

♦ 130Luca 1 4 ,2 6 . * mMarcu 1 , 1 7 ; Luca 5 , 1 1 . ♦ 132M atei 8 ,2 1 - 2 2 .
♦ 1331 Corinteni 9 ,1 6 . * m Fllipeni 2 ,5 - 7 . * 1352 T lm otei 3 ,1 0 .
D E SP R E VIAŢA ŞI NEVOINŢELE SFINŢILOR PĂRINŢI 9 6 5
t o a t ă n e a s c u lta r e a , a tu n ci când supunerea voastră va

fi d e p lin ă 136.
13. D e s p r e s m e re n ie , a zis Domnul: Când veţi face
to a te c e le p o r u n c ite vouă, să ziceţi: Suntem slugi ne
t r e b n ic e 137. C ăci c e e a ce la oam eni este înalt, urâciune
e s te î n a in t e a lu i D u m n ezeu 138. Şi: Cine se va înălţa pe
s in e v a fi s m e r it 139. Ia r Eu, în m ijlocul vostru, sunt ca
u n u l c e s lu je ş t e 140. Ş i: Care va v rea să fie mare între
vo i, s ă fie s lu jit o r al v o stru 141.
I a r S im o n P e tr u , v ăzân d aceasta, a căzut la genun
ch ii lu i Iis u s , z ic â n d : Ie ş i de la mine, Doamne, că sunt
o m p ă c ă t o s 142.
D e a s e m e n e a , S fâ n tu l lo a n Botezătorul a zis farise
ilo r: E u v ă b o t e z c u ap ă, d ar vine Cel ce este mai tare
d e c â t m in e , C ă ru ia n u s u n t vredn ic să-I dezleg curea
u a în c ă lţ ă m in t e lo r 143. Şi Domnul, dându-ne un exem
plu d e s m e r e n ie , S -a s cu la t de la Cină, S-a dezbrăcat de
h a in e , a l u a t u n ş te r g a r şi S -a încins. După aceea, a pus
a p ă î n lig h e a n ş i a în c e p u t să spele picioarele uceni
cilor, ş i s ă le ş t e a r g ă cu şterg aru l cu care era încins144.
Ş i A p o s to lu l: Cu a d ev ărat, eu sunt ultimul dintre
to ţi A p o s to lii, ş i n u s u n t v red n ic nici să mă numesc
a p o s to l, p e n t r u c ă a m p rig o n it Biserica lui Dumne
z e u 145. Ş i: I is u s H ris to s a v e n it în lume ca să mântu
ia s c ă p e c e i p ă c ă t o ş i, d in tre care cel dintâi sunt eu146.
D e a c e e a , v ă în d e m n , eu cel întemniţat pentru
D o m n u l, s ă u m b la ţi cu v red n icie, după chemarea cu
♦ 1362 C o rin te n i 1 0 , 5 -6 . * 137Luca 1 7 ,1 0 . ♦ 13*Luca 16,15.
+ 139M atei 2 3 , 1 2 . * 140Luca 2 2 , 2 7 . ♦ M1Marcu 10, 43-44.
+ l42L u ca 5 , 8 . ♦ W3L u ca 3 ,1 6 . * 144Ioan 1 3 ,4 -5 . * I4S1 Corinteni
1 5 , 9 - 1 0 . *■ l46l T im o te i 1 ,1 5 .
966 PATERICUL MARE
care aţi fost chem aţi. Să trăiţi în sm ere n ie , blândeţe

şi răbdare147. Şi: Nu cel ce se laudă sin gu r este dove
dit bun, ci acela pe care Domnul îl lau d ă148. Dacă, în-
tr-adevăr, aş fi căutat să plac oam enilor, n-aş fi fost
slujitorul lui H ristos149.
14. Despre n eţin erea de m in te a răului, a zis Dom
nul: Iubiţi pe vrăjm aşii voştri, binecu v ântaţi pe cei ce
vă blestem ă, faceţi bin e celo r ce vă u răsc şi rugaţi-vă
pentru cei ce vă vatăm ă şi vă prigonesc. Cui te loveş
te peste obrazul drept, în to arce-i şi pe celălalt. Celui
ce voieşte să se ju dece cu tin e şi să -ţi ia haina, lasă-i
şi căm aşa150, şi celelalte. Şi: Părinte, iartă-le lor, că nu
ştiu ce fac151! Dar şi urechea tăiată în tim pul trădării a
luat-o şi a vindecat-o152. Şi Apostolul: O cărâţi fiind, bi
necuvântăm153. Să vă rugaţi pentru cei care vă urăsc,
să cereţi binecuvântarea lui Dum nezeu p entru aceş
tia şi să nu-i blestem aţi. Şi: Dacă se poate, pe cât stă
în puterea voastră, trăiţi în pace cu to ţi oam enii. Nu
vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi lo c m âniei lui
Dumnezeu154. De asem enea: Domnul care, o cărât fi
ind, nu răspundea cu ocară; suferind nu am eninţa...155.
Acestea despre tem ele de m ai sus.
Iar cel care nu crede făcătorilor de m inuni, părinţi
lor noştri, sau nu le prim eşte cele spuse şi săvârşite de
aceştia este necredincios m ai curând lui H ristos decât
Apostolilor sau acestora. Că Domnul cu tină a deschis
ochii orbului, demoni a sco s din oam eni, m orţi a în
viat, apă în vin a prefăcut, din cinci pâini a săturat pe
♦ ,47Efeseni 4,1-2. * 14*2 Corinteni 10,28. ♦ 149Galateni 1,10. * 1S0Ma-
tei 5,44 şi 39-40. * m Luca 23,24. * 152Luca 22,51. * 1531 Corin-
teni 4,12-13. + 1MRomani 12,14 şi 18-19. * 15S1 Petru 2,23.
D ESP R E VIAŢA ŞI NEVOINŢELE SFINŢILOR PĂRINŢI 9 6 7
c e i c in c i m ii ş i a lu c ra t nenum ărate şi negrăite şi ne

c u p rin s e cu m in te a m inuni, pe care lumea nu le poa
te c u p r in d e 156. Ia r u m b rele şi poalele veşmintelor lor
v in d e c a u t o a t ă b o a la şi to ată neputinţa tn popor, pre
cu m H risto s , a d ev ă ra tu l nostru Dumnezeu, a zis: Cel
ce c r e d e în M in e v a fa c e şi el lucrările pe care le fac Eu
şi m a i m a r i d e c â t a c e s te a va face157. Căci acolo unde
D u m n e z e u , c e l m a i p re su s de fire, binevoieşte să să-
lă ş lu ia s c ă , ş i lu c r u r i m ai presus de fire se lucrează Şi
d e c e t r e b u ie s ă sp u n m u lte? Toată Sfânta Scriptura,
şi V e c h iu l ş i N oul T e stam e n t, oferă ca dintr-un izvor,
a p e d ă tă to a r e d e d u m nezeire, de viaţă şi de mireas
m ă, î n fie c a r e zi. M ai a le s cele care se referă la iubire,
c a re s u n t n e n u m ă r a te şi p e care fericiţii asceţi le-au
c u n o s c u t p r a c t ic ş i te o re tic , şi conform cu acestea au
p u s în lu c r u c u m u ltă acriv ie Cuvântul lui Dumnezeu,
c a s ă z id e a s c ă d e a s u p ra Acestuia temelie dumneze
ia sc ă , p r in p ia t r a c e a din capul unghiului, Domnul
n o s tr u I is u s H ris to s 158. T o ate acestea le va afla cel care
râ v n e ş te a c e s t „rai" binecu v ântat, adică toate câte pot
c o n tr ib u i la în d r e p ta r e a sufletului, de dragul căruia
s -a u s p u s a c e s t e a ş i s -a îm p lin it întreaga Taină a iubi
rii lu i D u m n e z e u , c a s ă -l sco a tă din prăpastia păcatu
lu i ş i s ă -l î n d r e p t e d in n o u spre Dumnezeu, spre chip
şi a s e m ă n a r e 159, d u p ă Cuvântul Sfintei Scripturi. Deci,
c e e a c e t r e b u i e s ă fa c e m noi, este să vărsăm lacrimi
cu s u fle tu l în d u r e r a t şi să ne tânguim cu suspinuri
a m a r e p e n t r u le n e v ir e a şi nepăsarea noastră, şi să ne
s m e r im m a i m u lt p e n o i înşine. Pentru că mare este
+ 156Io a n 2 1 . 2 5 . * 157loan 1 4 ,1 2 . * » 1 Corintem3,10-11; 1
P etru 2 , 6 - 8 . ♦ « ’ F a c e re 1 ,1 2 .
968 PATERICUL MARE
folosul care vine din aceasta, aşa cum n e -a a rătat lă

murit Domnul din parabola vam eşului şi a fariseului
în Sfânta Evanghelie160. Să nu luăm în b ă ta ie de jo c din
pricina invidiei, a îm pietririi şi a n ecio p lirii sufletului
nostru virtuţile oam enilor sfinţi, căci a c e a sta are ca
urmare pieirea sufletelor n oastre. P en tru că aceştia
sunt, într-adevăr, Părinţii n o ştri p u ru rea pomeniţi,
care s-au nevoit continuu, silindu-şi firea om enească
de dragul îm părăţiei Cerurilor, aşa cum a zis Domnul
şi au biruit într-un mod m inunat, d atorită luptei lor
celei mari161.
Deci, veniţi toţi, fraţilor, să luăm p arte cu bucurie
la această hrană dum nezeiască de aici, folositoare
sufletului, arătându-ne cu d esăvârşire nepăsători la
batjocura şi la ocările oamenilor, şi dispreţuind flecă
relile lor. Şi, ca ucenici ai lui H ristos162, ai Celui blând
şi sm erit cu inima, dar şi ai p escarilo r neînvăţaţi,
ai Sfinţilor Apostoli, să păşim pe calea cea strâm tă,
aspră şi istovitoare163, cu pocăinţă, cu ispăşirea pă
catelor noastre, cu cuget sm erit, urm ând poruncile
Domnului. Şi să ajungem la viaţa desăvârşită, netul
burată şi nesfârşită, de unde a pierit to ată durerea,
întristarea şi suspinul164. Acolo unde toţi locuitorii
ei se desfată şi se aud cântări de bucurie nevinova
tă165. „într-o unire" cu Domnul nostru Iisus Hristos,
Căruia I se cuvine toată slava, cin stea şi închinăciu
nea, împreună cu Cel fără de încep ut al Lui Părinte, şi
cu de-viaţă-facătorului Lui Duh, acum şi pururea şi în
veci nesfârşiţi. Amin.
+ “ °Luca 18, 9-14. * 161Matei 11, 12. * 162Matei 11, 29.
* 16îMatei 7,13-14. + 164Isaia 35,10. + 165Psalmul 86,7.
PĂ R IN ŢII PATERICULUI
N O T E BIOGRAFICE1
1. A w a A g a to n a tr ă it foarte probabil în a doua ju

m ă ta te a s e c o lu lu i a l IV-lea şi începutul secolului al
V-lea. A n u l 3 8 0 e s t e av an sat ca dată a venirii sale în
Sch it, în s c r iin d u -s e în a tre ia generaţie de vieţuitori
A v ie ţu it î n p r e a jm a A w e i Pimen şi a Awei Macarie
E g ip te a n u l, ca re -1 p re ţu ia m ult pentru discernămân
tul său . t n ju r u l a n u lu i 3 9 0 , când Sfântul Arsenie a ve
n it în p u s tie , A w a A gaton era deja înconjurat de uce
nici, d in tr e c a r e c e i m a i cunoscuţi sunt doi: Alexandru
şi Z oilo. P e a c e ş t ia îi în tâ ln im şi ca ucenici ai Sfântu
lui A r s e n ie , p r o b a b il după adormirea Awei Agaton.
E ste p r ă z n u it p e 8 ian u arie . Din apoftegmele care-i
su n t a t r ib u it e [tr e iz e c i), aflăm că avea multe virtuţi,
se d e o s e b e a în s ă , în sp ecial, prin dragoste desăvâr
şită ş i d is c e r n ă m â n t. E ste cel care a ajuns în măsu
ră s ă s p u n ă : A m v r u t s ă găsesc un lepros, să-i iau eu
tru p u l le p r o s u lu i, d ân d u -i robusteţea mea. Unii care*
* lN otele biografice ale părinţilor patericului sunt preluate în

mare p arte din ediţia grecească, în traducerea Părintelui Victor Ma-
nolache. T ot de V.M. su nt traduse şi notele de subsol preluate dinS t
970 PATERICUL MARE
auziseră că a re un m a r e d is c e r n ă m â n t, a u v ru t să-l
în cerce şi i-au zis: Tu e şti A g a to n ? A u zim c ă eşti des
frânat şi m ân d ru . Da, e s te a d e v ă r a t, le -a ră s p u n s ace
la. L-au în tre b a t din n ou : Tu e ş ti A g a to n , flecăreţu l şi
bârfitorul? Şi el le -a ră s p u n s: E u s u n t. L -a u în tre b a t a
treia oa ră : Tu eşti A gaton , e re tic u l? Şi sfâ n tu l a zis: Nu
sunt eretic. D upă a c e e a , l-a u ru g a t s ă le s p u n ă de ce a
prim it p rim ele o că ri şi p e u ltim a n -a p rim it-o . Şi le-a
răspuns: Pe a ce le a le -a m p rim it, p e n tru c ă s u n t folo
sitoare sufletului m eu , în tim p c e e re z ia e s te ru p tu ra
de Dum nezeu, de a c e e a n -a m p rim it-o . P ră z n u ire a lui
se face pe 8 ianu arie.
2. A w a Ahila. A fo st un p u stn ic la Schitu l Egiptu
lui, în a tre ia g e n e ra ţie şi a lă s a t a m in tire a unui m are
ascet. A w a V itim ie şi A w a A m m oi i-a u fo st ucenici.
L -a povăţuit şi p e A w a Isaia (a p o fte g m a 3 din Pate
ricul alfab etic). A ce a sta se în tâ m p la p ro b a b il în jurul
anului 4 2 0 . Sub n um ele lui s-a u p ă s tr a t 6 apoftegm e.
Pom enirea lui se face p e 1 7 ia n u a rie .
3. A w a Aio - O ap ofteg m ă în P a te ricu l alfabetic.
4. A w a Alonie. F a ce p a rte din a d o u a g e n e ra ţie de
m onahi, d a r în că m ai tră ia p e la an ul 4 0 0 din m o m en t
ce este am in tit de A w a Pim en (A poft. 4 2 şi 5 6 ) . S-au
p ăstra t 4 ap oftegm e de la el. P ră z n u ire a lui se face pe
4 iunie.
5. A w a Am m oi. A v ie ţu it la Chilii îm p re u n ă cu A w a
Vitimie, cu ca re a u cen icit şi la A w a Ahila. A făcut p ar
te din generaţia a treia de m onahi, fiind a p ro p iat de
vârstă cu A w a Pim en. S-au p ă stra t 5 ap oftegm e de la el.
6 . A w a A m m onâ. A fo st u ce n ic al Cuviosului A nto
nie cel M are - a făcut, d eci, p a rte din p rim a g e n eraţie
PĂRINŢII PATERICULUI 971
d e m o n a h i - şi u rm aş al lui la conducerea comunităţii

m o n a h a le d e la Pispir. înainte de a merge la Cuviosul
A n to n ie a s t a t paisprezece ani în Schit, contemporan
cu M a ca rie , Pam vo şi alţii, luptându-se cu patima mâ
niei. A b iru it p atim a într-o măsură desăvârşită, ajun
gând s ă -i fie fo a rte greu să vadă păcatul la cel care
p ă c ă tu ia şi s ă d e a canon, atunci când ajunsese deja
ep isco p . A fo st hirotonit episcop pentru marile sale
v irtu ţi d e c ă t r e Atanasie cel Mare, la anul 362. Este
p osibil c a s p r e sfârşitul vieţii să se fi retras iarăşi la
Schit. E s te p o m e n it de Pimen (apoftegmele 2,53 şi
9 8 ) . A a d o r m it în Domnul în jurul anului 400. După
alţii a r fi a d o r m it înainte de 388, când a sosit Pala-
die în E g ip t, din m om ent ce acesta nu-1 pomeneşteîn
L av saicon . P o m en irea lui se face pe 26 ianuarie. S-au
p ă s tr a t d e la el 1 1 apoftegme în Patericul alfabetic. De
a se m e n e a , a u m ai răm as câteva epistole şi scrieri du
h o v n ice ş ti şi ch ia r o tâlcuire la Evanghelia după loan.
7. A w a A m m un , începătorul vieţii monahale de
pe m u n te le N itria. S-a născut în jurul anului 290 şi
se tr ă g e a d in tr-o familie mare şi bogată. Orfan de
tată, silit d e unch iu l lui să se căsătorească la vârsta
de d o u ă z e c i şi doi de ani, şi-a petrecut noaptea nunţii
stră d u in d u -s e s-o convingă pe soţie să se dedice îm
p re u n ă lui D um n ezeu şi să trăiască o viaţă în feciorie.
A c e a s ta a co n sim ţit, luând hotărârea să trăiască în
a c e e a ş i c a s ă p re cu m fraţii. Au făcut aceasta timp de
o p ts p re z e c e an i, p ână când soţia lui a ajuns să recu
n o a s că d e s ă v â r ş ire a vieţii mănăstireşti. Atunci, Am
m un a p le c a t s p re muntele Nitriei, în timp ce aceas
ta a c h e m a t slujnicele să trăiască o viaţă în feciorie,
972 PATERICUL MARE
şi şi-a transform at casa în m ăn ăstire. Conform unui

izvor istoric, Ammun este prim ul călu găr care şi-a
aşezat chilie în Nitria. Se s o co te şte că aceasta s-a în
tâmplat în jurul anului 3 3 0 . S-a n ev o it acolo aproa
pe douăzeci şi doi de ani. La scu rt tim p, în jurul lui
s-au adunat mulţi oam eni care cereau să ducă viaţă
de mănăstire, între care a fo st şi A w a Pamvo. Astfel,
a luat naştere centrul m onahal al N itriei, unde pentru
prima dată com unitatea m on astică s-a adaptat mo
delului de enorie, având preoţi proprii. M ulte minuni
s-au întâmplat în viaţa A w ei Ammun. A fo st cunos
cut şi apropiat Cuviosului Antonie ce M are, împreună
cu care a înfiinţat obştea m onahală de la Chilii, pe la
338. Când a murit, Sfântul A ntonie cel M are a văzut
sufletul lui ridicat la ceruri de îngeri. M untele unde a
locuit Antonie şi Muntele Nitriei, unde a adorm it Am
mun, se aflau la o distanţă de douăzeci şi tre i de zile.
Prăznuirea lui se face pe 4 octom brie. S-au păstrat de
la el 2 apoftegme.
8. Awa Ammun din Raith. D espre acesta nu cu
noaştem decât că s-a călugărit la m ăn ăstirea Raith,
care se află pe ţărm ul de sud-vest al Peninsulei Sinai,
unde erau cele douăsprezece izvoare şi cei şaptezeci
de arbori de finic (Ieşire 1 5 ,1 7 ) . L-a v izitat pe Awa
Sisoie cel Mare la Klisma de două ori. Vizitele acestea
s-au întâmplat după 42 9 , anul stabilirii A w ei Sisoe la
Klisma. Acesta este motivul pentru care e ste disociat
de Awa Ammon, întem eietorul Nitriei, care a murit
Înainte de 356.
9. Anastasie Sinaitul. A trăit în jurul anului 600. Filo
sof şi teolog aspru, călugăr la mănăstirea Sinai, a coborât
în c e t ă ţ ile E g ip tu lu i c a s ă în fru n te monofizitismul.

1 0 . A w a A n d re i - O ap o fteg m ă în Patericul alfabetic.
1 1 . A w a A n to n ie c e l M are. Cuviosul Antonie cel
M are e s t e c e l m a i c u n o s c u t d intre părinţii Patericu
lui. A c e s t lu c r u s e d a to re a z ă m ai m ultor factori, dar
în p rim u l r â n d ro lu lu i p e c a re l-a ju ca t ca întem eietor
al m o n a h is m u lu i a n a h o r e tic şi statu rii sale duhovni
c e ş ti c a r e l-a u im p u s d e tim p u riu în m em oria Bisericii
la lo c d e m a r e c in s te . A stfel, ben eficiază de o biogra
fie c o n s is te n t ă s c r is ă d e Sfântu l A tanasie cel Mare,
în tr e a n ii 3 5 7 - 3 5 9 , la p u ţin tim p după trecerea sa la
D o m n u l ( 3 5 6 ) , (V ezi tra d u c e re a ro m ânească: Sfântul
A ta n a sie c e l M a re , V ia ţa cu v iosului părintelui nostru
A n to n ie , LXV. T ra d u c e re , in tro d u cere si note de Pr.
P ro f. D u m itru S tă n ilo a e , în P S B 1 6 , E1BMO, Bucureşti,
1 9 8 8 ) . Cu e l s e d e s c h id e ş i c o le c ţia alfabetică a Pate
ric u lu i e g ip te a n . Cu u n a sa u m ai m ulte din apofteg
m e le lu i s e d e s c h id ş i t o a te cap ito lele colecţiei tem a
tic e , c u o s in g u r ă e x c e p ţie (T em a XIII). S-a născut în
an u l 2 5 1 , î n s a tu l C o m a d in Egiptul de Sus, ca fiu al
u n o r ţ ă r a n i c r e ş t i n i în s tă r iţi. S -a re tra s în singurătate
la v â r s t a d e 2 0 d e a n i, d u p ă m o a rte a părinţilor. Cu
v â n tu l M â n tu ito r u lu i: D a că v o ie şti să fii desăvârşit,
d u -te , v in d e a v e r e a t a , d ă -o să ra cilo r şi vei avea co
m o a r ă î n c e r ; d u p ă a c e e a , v in o şi urm ează-M i (Matei
1 9 , 2 1 ) , a u z it î n b is e r ic ă , a re p re z e n ta t chem area care
l-a d e t e r m i n a t s ă îm p a r t ă av u ţiile săracilor, să încre
d in ţe z e p e s o r a s a u n e i c o m u n ită ţi de fecioare şi să
s e r e t r a g ă u n d e v a în a p ro p ie re , la m arginea satului,
în t r - o c o l i b ă , s u b a s c u lt a r e a unui a lt asce t din regiu
n e , m a i v â r s t n i c ş i m a i e x p e rim e n ta t, iar apoi într-un
974 PATERICUL MARE
mormânt idolesc părăsit. în ju rul v ârstei de treizeci

şi cinci de ani pleacă în pustia adâncă, aşezându-se în
locul numit Pispir, pe malul d rept al Nilului, unde tră
ieşte ca pustnic până în 3 0 5 /6 . în a cea stă perioadă se
adună în jurul lui un num ăr m are de ucenici (se spune
că numărul lor a ajuns la 6 .0 0 0 ), cu care Cuviosul An
tonie întemeiază un m are centru m onahal, la Faium.
După term inarea persecuţiilor, Cuviosul Antonie se
retrage în Muntele Kolzim, în pustie, la v est de Marea
Roşie, unde se găseşte astăzi m ăn ăstirea care-i poar
tă numele. Aici era căutat continuu de m ulţi monahi
dar şi de mireni. Adesea cobora el însuşi la Pispir, dar
şi în alte centre monahale, pentru a veni în întâm pi
narea celor care voiau să-l vadă şi să-i ceară cuvânt.
De câteva ori, atunci când situ aţia B isericii a cerut-o,
a venit în Alexandria. Prima dată a coborât, în vrem ea
persecuţiei din 3 1 1 , expunându-şi viaţa sa pericolu
lui muceniciei pentru a încuraja pe creştin ii aflaţi sub
persecuţie împăratului rom an Maximin. A doua oară,
a mers în 355, când arianism ul părea să trium fe, pen
tru a sta alături de ucenicul şi prietenul său, Sfântul
Atanasie cel Mare. Un an mai târziu a m urit, la vâr
sta de 105 ani. Este pom enit de B iserică în ziua de 17
ianuarie. De la Cuviosul Antonie s-au p ăstrat scrisori
adresate de acesta unor obşti m onahale aflate sub în
drumarea sa, cum erau cele din A rsinoe, Pispir sau
Nitria. Corespondenţa lui s-a păstrat în două colecţii:
o colecţie de şapte scrisori, a căro r au ten ticitate nu
este pusă la îndoială de nimeni, şi o a doua colecţie,
de douăzeci de scrisori, păstrate integral numai în
arabă şi parţial în siriacă, greacă şi georgiană, a căror
a u te n tic ita te e s te co n testată. Apoftegmele Cuviosului

A n to n ie c e l M a re s-a u păstrat în mai multe colecţii:
3 8 în P a te r ic u l e g ip te a n alfabetic (limba greacă); 49
în lim b a s ir ia c ă ; 4 0 în lim ba arabă, într-o colecţie de
p ro v e n ie n ţă c o p tă . La acestea se mai adaugă câteva
a p o fte g m e c u le s e d e Paladie.
1 2 . A w a Anuv. E ste vorba despre fratele cel mai
m a re a l lu i A w a P im en . Pom enirea lui se prăznuieşte
la 6 iu n ie . A v ie ţu it la Sch it, unde s-a aşezat pe la 370,
îm p re u n ă c u fra ţii săi, sub îndrumarea lui Awa Pi
m en . D u p ă d is tru g e re a Schitului la 407, toţi fraţii s-au
m u ta t lâ n g ă T e re n u th is, pe malul Nilului, punând ba
zele u n e i o b ş ti.
1 3 . A w a A pfie. P u stn ic egiptean şi episcop al
O xirin h u lu i în t r e a n ii 3 9 0 -4 0 0 . Singura mărturie cer
tă în b io g r a fia lu i e s te o convorbire cu arhiepiscopul
T eofil a l A le x a n d rie i. A tunci el era deja bătrân, un
p u stn ic r e c u n o s c u t. T re i ani mai târziu a fost hiroto
n it e p is c o p d e T eo fil. A m u rit bătrân în al doilea dece
niu a l s e c . a l V -le a . î n p rim ii lui ani a trăit în ascultare
îm p re u n ă c u c â ţiv a o am e n i credincioşi aleşi, adică în
tr-o o b ş t e m o n a h a lă . M ai târziu, după moartea acelo
ra, a a le s v ia ţ a p u stn ic e a sc ă . De altfel, este probabil că
a t r ă it d in n o u în t r -o c e a tă de pustnici. Suplimentar
av em in fo r m a ţ ia d in tr-u n a lt izvor că Apfie a fost uns
c ă lu g ă r d e A w a A n to n ie de la Schit şi a locuit în pus
tie 5 4 d e a n i. E r a o m sim plu şi aspru, nu trăia împre
u n ă c u o a m e n ii, c i fu g e a m ereu de tovărăşia lor. Doar
în z iu a d e P a ş t e o b işn u ia să apară în cetatea Oxirinh,
ca s ă a s c u lt e p r e d ic a în b iserică. Ducea o viaţă pustni
c e a s c ă p r i n t r e a n im a le sălbatice, cu care era prieten.
976 PATERICUL MARE
Acestea îl îngrijeau, iar iarn a se ad unau în jurul lui şi

se încălzea cu suflarea lor. De asem e n e a, îi aduceau
mâncare. Când a fost rid icat d e Teofil la demnitatea
episcopală în Oxirinh, l-au cău tat, d ar n-au putut să-l
găsească, pentru că era în pu stie. A tră it în mod ab
solut virtutea înstrăinării. De asem e n e a, avea evlavie
autentică, voinţă tare şi m in te ascu ţită. Apărea ca un
om obişnuit, dar cuvântul lui e ra al unui om înţelept.
Spre sfârşitul anilor vieţii lui, cu to a te că devenise
episcop împotriva voinţei lui, a a ră ta t o înţelepciune
şi o râvnă pastorală ieşită din com un şi a fost un epi
scop activ. Nu locuia în cetate, ci în chilia lui pustni
cească. Doar sâmbetele şi d um inicile venea în cetate.
Sosea sâmbătă dimineaţa, slu jea Liturghia, apoi, du-
pă-amiază rezolva treburile ep iscopiei. Seara slujea
iarăşi. Apoi, duminică dim ineaţa slu jea Dumnezeias
ca Liturghie. De fiecare dată când slu jea predica po
porului, noaptea şi-o p etrecea în rugăciune şi cântare
până la ceasul Dumnezeieştii Liturghii. Duminică sea
ra se retrăgea în chilia lui p u stn icească până sâmbăta
următoare. Astfel, a reu şit să îm p ace pustia cu înda
toririle de episcop. Oxirinhul era atunci într-un mod
neobişnuit o mare cetate m on astică. Avea 20.000 de
călugăriţe şi 10.000 de călugări. Apfie se îngrijea în
mod special de săraci şi năpăsţuiţi şi numise un slu
jitor special pentru această lucrare, aşa încât sărăcia
aproape că dispăruse din tu rm a sa. Se interesa nu
doar de victime, ci şi de cei vinovaţi, pentru că încăl-
cau Legea lui Dumnezeu şi îşi pierd eau sufletele lor.
în Biserică a impus o rânduială severă şi de aseme
nea era foarte aspru cu rânduiala la Dumnezeiasca
Liturghie. Ca episcop n-a dobândit nimic şi a rămas

to a tă v iaţa un neagonisitor. (Vezi G. Florovski, Teme
de Isto rie B isericească, Ed. P. Poumara, Tesalonic,
1 9 7 9 , pp. 1 1 5 -1 5 2 ). S-a implicat şi în apărarea drep
tei cred inţe, m ergând la Alexandria şi mustrându-1 pe
arh iepiscopu l Teofil pentru erezia antropomorfiţilor,
în care căzuse.
14. A w a Apollo de la Chilii - 0 apoftegmă în Pate
ricul alfabetic.
1 5 . A w a Apollo de la Ermopolis. Din apoftegmele
Patericului M are care se referă la persoana lui (III, 45;
V, 9 ) aflăm că este vorba despre un bătrân harismatic,
care s-a nevoit în pustiul Tebaidei. în Istoria monahi
lo r din Egipt (cap. 8), se vorbeşte despre Awa Apollo
care a fo st părinte duhovnicesc la cinci sute de călu
gări, cunoscu t în toată Tebaida. Sfântul Ioan Casian îi
acordă m ulte pagini în convorbirile sale duhovniceşti
(Convorbirile 2 ,13; 24,9). în apoftegma VIII, 5 citim
că A w a Daniel a m ers în Tebaida ca să cinstească po
m en irea A w ei Apollo. Dumnezeu a făcut lucruri mari
şi m inunate prin A w a Apollo. Prăznuirea lui se face
pe 25 ianuarie.
16. A w a Apollo de la Schit - 0 apoftegmă în Pate
ricul alfabetic.
17. A w a Ari. S-a nevoit la Chilii, făcând parte din
a doua gen eraţie de monahi. Este prăznuit pe 13
decem brie.
18. A w a A rsenie cel Mare a fost unul dintre dem
nitarii cei m ai de seam ă ai împăratului Teodosie, care
i-a în cred in ţat instruirea celor doi fii ai săi, viitorii îm
păraţi A rcadie şi Honoriu. Educaţia şi virtutea sa l-au
978 PATERICUL MARE
im pus re p e d e în m ed iu l p alatelo r, astfel în cât nu nu

m ai că-1 ştia u to ţi şi-l p re ţu ia u în m od deosebit, dar îl
şi n u m eau p ă rin te le îm p ăratu lu i. S -a născu t la Roma
în anul 3 5 4 , cân d Cuviosul A n to n ie tre c e a la Domnul.
A p ă ră sit luxul p a la te lo r îm p ă ră te ş ti în 3 9 4 , în urma
u n ei d e sc o p e riri lă u n tric e , p rim ite de la Dumnezeu,
d esp re v ia ţa p u stn ic e a sc ă şi a p ă ră sit lum ea şi slava
ei, re tră g â n d u -se în p u stia Sch itu lu i, sub îndrumarea
A w e i Ioan K olovos. V iaţa lui d e nevoin ţă s-a distins
p rin tr-o s e v e rita te c a re a p ă ru t exag erată chiar şi că
lu g ărilo r s ch itio ţi. Faim a lui d ep ăşise graniţele Schi
tului, de a c e e a v e n e a u o am en i de pretutindeni ca să-l
vadă. Ş e d e re a lu i la S ch it a d u rat până în anul 434. în
tr e tim p, d in p ricin a je fu irii Schitu lu i de către barbari,
în anul 4 0 7 , a p le c a t p e n tru pu ţin tim p la Kanopo, în
A lexand ria. în anu l 4 3 4 a p le ca t din nou, to t din cauza
u n ei n o i n ăv ăliri a b arb arilo r, şi a m ers la Troe [sau
Tryi, a stă z i T u ra, la 1 5 km su d -est de Cairo), unde a
răm as p ân ă în an u l 4 4 4 . B a rb a rii îl alungă încă o dată
de a co lo şi m e rg e „în p ă rţile de jos", adică în Kanopo
din A lexandria. D upă tre i ani se în to arce la Troe, unde
m o are, în ju ru l anu lu i 4 4 9 . P om enirea lui se face pe
8 m ai. Cuviosul A rsen ie cel M are este unul dintre cei
m ai m ari p ă rin ţi ai P atericului, sim bol al retragerii
din lum e şi al v ie ţu irii în d ep lină linişte. De la el s-au
p ă s tra t în P atericu l a lfa b etic 4 5 de apoftegme. Patru
u cen ici ai săi, A lexandru, Zoilo, Daniil şi Marcu au de
v en it fo a rte cu n o scu ţi m u ltă vrem e după trecerea la
Dom nul a p ărin telu i lor.
19. A w a A tanasie. E ste v o rba despre Sfântul Atana-
s ie cel M are, cel m ai cu n o scu t patriarh al Alexandriei,
c a r e p rin lu p tele lui su sţin u te îm potriva ereziilor a

d e v e n it stâ lp al O rtodoxiei. S-a n ăscu t în anul 2 9 5
în A lexan d ria, und e a şi stu d ia t teologia şi filosofia.
D upă a c e e a , p e n tru p uţin tim p, a răm as lângă Cuvio
su l A n to n ie cel M are în p ustie, ducând o viaţă asceti
că. L a p u ţin ă v re m e , însă, s-a în to rs în cetate, ca să se
d e d ice slujirii B isericii. La v â rsta de treizeci şi trei de
an i, a u rm a t p atriarh u lu i A lexandru la tronul p atri
a rh a l din A lexandria. P en tru lupta lui neînduplecată
îm p o triv a ereziei lui Arie, a fost exilat de cinci ori şi
a ră m a s p e n tru şap te sp re ze ce ani d eparte de tronul
p a tria rh a l. De m u lte o ri în anii exilului se refugia şi
s e a scu n d e a în m ăn ăstirile Egiptului. în anul 3 6 6 , p o
p o ru l din A lexand ria s-a răsculat, cerând în toarcerea
ierarh u lu i şi forţân d pe îm păratul Valens să-l rech e
m e din exil. De atunci, a răm as n etulburat pe tronul
lui, p ân ă în anul 3 7 3 , când a ad orm it în Domnul. Ope
r a lui, s c ris ă d e m ână, este con sid erată foarte im p or
ta n tă . P om en irea lui se prăznuieşte la 1 8 ianuarie.
2 0 . A w a Avraam . A vieţuit la Chilii. Ne inform ea
ză d esp re el A w a Isaac, preotul Chiliilor. Este foarte
p robabil să fie aceeaşi p ersoan ă cu cel d espre care
v o rb e şte Sfântul Ioan Casian în convorbirile sale du
hovn iceşti, pe ca re l-a vizitat în jurul anului 4 0 0 şi
d esp re ca re spune că avea d reap tă m ăsură în toate
(C onvorbirile 1 5 ; 2 4 ). în P ateric m ai su n t pom eniţi
în că tre i Bătrâni cu num ele de Avraam : un ucenic al
A w ei Sisoe, un ucenic al A w ei Agaton şi unul am intit
de A w a Teodor Elefteropolitul.
2 1 . A w a Carton. E ste ucenic ai A w ei M acarie cel
M are şi tatăl după tru p şi p ărinte duhovnicesc al
980 PA TERICUL M A R E
A w e i Z a h a r ia , î m p r e u n ă c u c a r e a v e n i t la S c h it p e la
an u l 3 8 0 . L -a c r e s c u t p e fiu l s ă u î n p u s t ie . E s t e cu n o s
c u t e p is o d u l i n t r ă r i i c o p ilu lu i Z a h a r ia î n t r - u n lac de
p u c io a s ă c a r e l - a d e s f ig u r a t , c a r ă s p u n s la p ro te stu l
m o n a h ilo r c ă e s t e ţ i n u t u n c o p il î n m ă n ă s t ir e . Este
p o m e n it p e 5 d e c e m b r ie . S - a u p ă s t r a t 3 a p o fte g m e .
22. A w a C a s ia n . S - a n ă s c u t î n a n u l 3 6 3 , în D obro-
g e a d e a s tă z i. E s t e c u n o s c u t p e n t r u p e r e g r in ă r ile lui
la m a r ile m ă n ă s t i r i d in P a le s t in a ş i E g ip t. D u p ă o v re
m e p e t r e c u t ă î n P a le s t in a , a p l e c a t în p u s t ia d in Egipt
p e la 3 8 0 ş i s - a a ş e z a t la S c h it c u g â n d u l d e a răm âne
a c o lo . î n a n u l 4 0 0 e s t e s i l i t s ă p ă r ă s e a s c ă S ch itu l de
îm p r e ju r ă r i n e fa v o r a b ile . M e r g e la C o n stan tin o p o l,
u n d e e s t e h i r o t o n i t d ia c o n d e S fâ n tu l Io a n Gură de
Aur. In a n u l 4 0 4 a a ju n s la R o m a , d u p ă c e s e im pli
c a s e în a p ă r a r e a S fâ n tu lu i l o a n G u ră d e Aur. De aici
m e r g e în M a r s ilia d e a s t ă z i, u n d e s e v a s ta b ili şi va
p u n e în s c r i s t o t c e e a c e s t r â n s e s e î n p e re g rin ă rile
s a le la m ă n ă s t ir i ş i la m a r ii p u s t n ic i. A u r ă m a s de la el
m a i m u lte lu c r ă r i: „ C o n v o rb iri d u h o v n ic e ş ti", „Aşeză-
m in te le m o n a h a le ” ş i „ D e s p re în t r u p a r e a Domnului".
S e p r e s u p u n e c ă m u lte d in a p o ft e g m e le c e v o r intra
în P a te r ic u l e g ip t e a n s u n t lu a t e d in p r im e le d o u ă lu
c ră ri. A ici v a î n f iin ţa î n 4 1 5 m ă n ă s t ir e a d e călugări
S fâ n tu l V ic to r ş i o m ă n ă s t ir e p e n t r u c ă lu g ă riţe . A fost
p rim u l o r g a n iz a to r a l m o n a h is m u lu i în A p u s şi unul
d in p r in c ip a lii în v ă ţ ă t o r i a i v ie ţ ii a s c e t ic e d in Apus.
A t r e c u t la D o m n u l î n a n u l 4 3 5 . E s t e p o m e n it de Bi
s e r ic a O rto d o x ă p e 2 9 fe b r u a r ie , i a r d e B is e r ic a Ro-
m a n o -C a to lic ă p e 2 iu lie .
23. Sfântul Chirii, Patriarhul Alexandriei (3 7 0 -

4 4 4 ), se trăgea dintr-o familie renumită din Alexan
dria şi era nepotul Patriarhului Teofil. Se pare că s-a
nevoit în tinereţile lui pentru o bucată de vrem e în
Nitria, lângă A w a Isidor, faţă de care avea o evlavie
adâncă şi care l-a numit şi preot mai târziu. în anul
4 1 2 , după m oartea unchiului său, a ocupat tronul epi
scopal din Alexandria. Perioada păstoririi lui a fost
caracterizată de lupte puternice împotriva vechilor
erezii. Chirii a fost pentru nestorianism ceea ce a fost
Sfântul Atanasie pentru arianism. însem nată este şi
opera lui scriitoricească.
24. Awa Conon. în Limonariul lui Ioan Moshos
(PG 87, cap. III, 2854D -2856A B) se vorbeşte despre
preotul Conon de la mănăstirea Penthoucla, sau Mă
năstirea Botezului, lângă râul Iordan. Era de origine
din Cilicia şi a venit la călugărie de foarte tânăr. A fost
hirotonit preot şi pentru că era foarte virtuos i-au dat
ascultarea să-i boteze pe cei care veneau să se boteze,
în cap. XXII al aceleiaşi cărţi îl întâlnim în obştea Sfân
tului Teodosie Egumenul într-o nevoinţă aspră, aşa
cum se relatează şi în apoftegma IV, 41. Ca timp, este
localizat în secolul al Vl-lea, deoarece slujirea botezu
lui la Iordan i-a încredinţat-o arhiepiscopul Petru I al
Ierusalimului, a cărui perioadă de arhierie a fost între
anii 52 4 şi 552. în alte izvoare2 se vorbeşte despre un
Conon care a fost numit egumen al Lavrei celei mari,
♦ 2John Blnns, A scetics an d A m bassadors o f C hrist. T he M onas-
teries o f P a lestin e 314-631. Oxford 1 9 6 6 . D.J. Chitty, T he d esert a
C ity, Oxford 1966.
982 PATERICUL M ARE
în an u l 5 4 8 , şi s -a lu p t a t îm p o tr iv a o rig e n iştilo r. Nu
p u tem sp u n e c a r e d in tr e c e i d o i e s t e a c e a s tă p ersoa
nă, m ai a le s c ă tim p u l şi s p a ţiu l s u n t a p ro p ia te . Cele
d ou ă m ă n ă s tiri: P e n th o u c la , a S fâ n tu lu i T eod osie şi
M area L av ră a S fâ n tu lu i S a v a e r a u v e c in e şi com uni
cau fo a rte m u lt în t r e e le . P r ă z n u ir e a lu i s e face pe 19
fe b ru a rie .
2 5 . A w a C o p ri. A v ie ţ u it în S c h it.
2 6 . A w a C ro n ie . A f o s t u c e n ic a l A w e i A ntonie cel
M are. D u pă m o a r te a a c e s t u ia s -a s ta b ilit în Nitria,
u n d e a fo s t h ir o t o n it p r e o t. î n a n u l 3 9 5 , când a fost
v iz ita t d e a u to r u l „ Is to rie i M o n a h ilo r d in Egipt" avea
1 0 0 d e an i. A a v u t u c e n ic p e A w a Isa a c , p reo tu l de la
Chilii. D in a p o fte g m e le c a r e p o m e n e s c d esp re el apa
re s ă fi a v u t d a ru l tâ lc u ir ii D u m n e z e ie ş tilo r Scripturi.
S -au p ă s tr a t d e s p r e e l 5 a p o fte g m e .
27. A w a D a n ie l d e la S c h it a t r ă i t în sec. al Vl-lea. A
fo st ie ro m o n a h p u s tn ic şi, m a i tâ rz iu , în tâistătăto ru l
o b ştii m o n a h a le d e la S c h it. A s u fe r it p e rip e ţia între
ită a în r o b ir ii d e c ă tr e b e d u in i. A tr e ia şi u ltim a oară,
în e fo rtu l lu i d e a ev ad a, a lo v it cu o p ia tră pe pira
tu l p a z n ic ş i l-a u c is. C h iar d a că ş i-a m ă rtu ris it fapta
a c e a s ta m u lto r d u h o v n ic i is c u s iţi, ş i n ic i unul nu l-a
tr a s la ră s p u n d e re , n -a p u tu t în s ă s ă s e ie rte pe sine,
şi s -a p r e d a t în c e le d in u r m ă c â rm u ito rilo r Alexan
d riei. Când e p a rh u l a v o r b it c u el, s -a m in u n at de dis
c e rn ă m â n tu l lu i ş i l-a s lo b o z it, z icân d u -i: „Mergi şi te
ro ag ă p e n tru m in e , A w a". D u pă a c e a s ta , a revenit la
S ch it, ş i m a i tâ rz iu , s -a m u ta t în tr-u n lo c m ai sigur, la
Tavoc, d in ca u z a n ă v ă lir ilo r tâ lh a rilo r, u n d e a şi murit
ca s ta r e ţ a l m ă n ă s tirii în te m e ia te d e el în su şi, cinstit
şi r e s p e c t a t d e to ţi p e n tru v irtu te a şi h a rism e le lui.

Din te x te le c a r e s u n t c u p rin se în P a te ricu l M are (VII,
1 3 ; VII, 1 4 ; VIII, 4 ; VIII, 5 ş.a.) n e p u te m d a se a m a d e
la rg a şi a d â n c a p re ţu ire d e c a r e se b u cu ra din p a r
t e a tu tu r o r L a v re lo r că lu g ă re şti. La o v â rs tă în a in ta tă ,
s -a o c u p a t cu a lc ă tu ire a d e s ă v â rşită a p o v e stirilo r lui
d e s p r e a s c e ţii ren u m iţi, p e c a r e fo a rte p robab il Ie-a
fo lo sit şi în d iscu ţiile lui. A ce ste a au fo st c o n se m n a te ,
d u p ă to a tă p ro b a b ilita te a , d up ă m o a rte a lui d e c ă tre
u n u c e n ic şi co n stitu ie o co le cţie c a r e a r e o la rg ă r ă s
p â n d ire . U cen icu l lui în a c e s te p ov estiri ad a u g ă sufi
cie n te ele m e n te b iografice d e sp re A w a (v ia ţa A w e i
D aniel S chitiotul, Ed. L. Clugnet, P aris, 1 9 0 1 ) .
2 8 . A w a Dioscor. A fo st u ce n ic al A w e i P am vo şi
p r e o t în N itria în jurul anului 3 9 0 . U lte rio r a aju n s
e p isco p în E rm o p o lis, în tre 3 9 4 - 4 0 3 . T rei ap ofteg m e.
2 9 . A w a D orotei. Pro v en ea probab il din A ntiohia
şi a t r ă it la m ijlocul secolului al Vl-lea. A fo st u ce n ic în
m ă n ă s tire a lui A w a Seridie şi în prim ii ani ai tin e re ţii
a fo st în d ru m a t de d ou ă m ari p e rso n a lită ţi a s ce tice ,
A w a V arsanufie şi A w a Ioan p ro ro cu l, c a r e e x e rc i
ta u o influ enţă h o tă râ to a re în v ia ţa de o b şte a fra ţilo r
m ăn ăstirii, în principal prin interm ediul Egum enului
Seridie. Mai târziu , după m o a rte a A w e i S eridie şi a
A w e i Ioan, în tru c â t nici A w a Varsanufie c a r e e r a z ă
v o râ t nu d ă d e a niciun sem n de v iaţă, a h o tă râ t să -şi
îm p lin ească m arele lui d o r şi a p le ca t în p ustiu. A ales
un ţin u t a rid în tre Gaza şi M aium a, în să la s c u r t tim p
l-au d e sco p e rit părinţii c a re la m ă n ă stire a A w e i S eri
die se lin iştiseră şi p rim iseră m ult a ju to r lângă el, şi
nu în ţelegeau să se d e sp a rtă de a ce sta . Astfel, a fost
984 PATERICUL MARE
s ilit s ă s e s u p u n ă v o in ţe i lu i D u m n e z e u ş i a întem eiat

m ă n ă s tire a lu i î n t r e G a z a ş i A s c a lo n , în ju ru l anului
5 4 0 . P o m e n ir e a lu i s e f a c e p e 1 3 a u g u s t. Vezi Awa
D o ro te i, O p e re a s c e t ic e , E d . E tim a s ia , m ănăstirea
S fâ n tu lu i Io a n B o te z ă to r u l, K a re ia , A ten a , 1 9 8 1 .
3 0 . A w a D u la. A f o s t u c e n ic u l A w e i Visarion. 2
a p o fte g m e .
3 1 . A w a E ffe m Ş ir u l. A t r ă i t în t r e 3 0 6 şi 3 7 3 . S-a
n e v o it la N isib e, i a r d u p ă c u c e r ir e a d e c ă tr e p erşi s-a
m u ta t la E d e s s a . M a re p o e t ş i im n o g r a f al Bisericii. A
s c ris m u lt ş i s c r ie r ile s a le fiin d m u lt a p re c ia te au fost
tra d u s e în c ă d in tim p u l v ie ţii s a le în g re a că . Este po
m e n it p e 2 8 ia n u a r ie .
3 2 . A w a E lla d ie . A t r ă i t la C h ilii c e l p u ţin douăzeci
d e an i, a p a r ţin â n d c e le i d e a t r e ia g e n e r a ţii de mo
n ah i. E s te p o m e n it d e B is e r ic ă p e 9 n o ie m b rie .
3 3 . A w a E p ifa n ie , E p is c o p u l S a la m in e i din Cipru,
s -a n ă s c u t în a n u l 3 1 5 , în o ra ş u l E le fte ro p o lis din Pa
le stin a . In t in e r e ţ e , l-a c u n o s c u t ş i a u c e n ic it pe lângă
C u viosul lla r io n c e l M a re în P a le s tin a . E xem plu şi sfa
tu r ile a c e s tu ia a u c o n t r ib u it m u lt la a p ro p ie re a lui de
m o n a h ism . Ca m o n a h , a v iz ita t c e n tr e le m on ahale din
E gip t, u n d e a c u n o s c u t b ă r b a ţ i sfin ţi, a c ă ro r nevoinţă
s tă r u ito a r e ş i v ia ţă s fâ n tă în D u m n e ze u au constituit
o p ild ă d e u r m a t. S -a în t o r s în p a tr ia lui şi a întem eiat
o m ă n ă s tire , u n d e a fo s t e g u m e n a p ro a p e treizeci de
an i. In a n u l 3 7 6 , e p is c o p ii C ip ru lu i l-a u a le s episcop
d e S a la m in a şi m itr o p o lit a l în tr e g ii in su le, în pofida
îm p o triv ir ii lu i. Ca e p is c o p , a a r ă t a t o râv n ă neobo
s ită în a p ă r a r e a O rto d o x ie i îm p o triv a arian ism u lu i şi
p e n tru în t ă r ir e a m o n a h ism u lu i, în ă u n tru l şi în afara
Ciprului. în ultimii ani ai vieţii, a fost atras în lupta

pentru alungarea Sfântului Ioan Gură de Aur, dar a se
sizat greşeala la timp şi n-a rămas în Constantinopol,
unde venise pentru Sinodul de la Stejar (403), Sinod
care l-a condamnat pe Sfântul Ioan. întorcându-se, a
murit pe drum. Pomenirea lui se face pe 12 mai.
34. A w a Evagrie Ponticul. S-a născut în Ivirul Pon
tului, în jurul anului 345. Ucenicia şi-a făcut-o pe lân
gă părinţii Capadocieni, Vasile cel Mare şi Grigorie
Teologul. A fost hirotonit diacon la Constantinopol de
cel din urmă şi a slujit ca arhidiacon. La scurt timp,
însă, a mers în Palestina şi de acolo în Egipt, unde a
şi fost tuns călugăr. A rămas doi ani în ţinutul muntos
al Nitriei şi, după aceea, s-a stabilit în pustiul Chiliilor,
unde a şi rămas pentru restul vieţii lui. A avut legături
cu cei doi sfinţi Macarie, cel din Alexandria şi cel din
Egipt, lângă care şi-a făcut şi ucenicia. A murit în anul
399. Datorită inteligenţei şi culturii lui de excepţie, a
devenit foarte cunoscut. Opera lui scrisă a fost vastă,
dar, pentru că provenea din mediul origenist, a fost
socotită cât timp a trăit ca filo-origenistă. Mai târ
ziu, în anul 553, a fost condamnat de Sinodul al V-lea
Ecumenic pentru concepţiile lui origeniste. Cu toate
acestea, influenţa lui asupra contemporanilor, cât şi
a urmaşilor a fost mare. Principalele lui lucrări s-au
salvat (prin codicii copiaţi), fie purtând numele lui,
fie sub numele altor scriitori cunoscuţi. Paladie, care
a fost unul dintre ucenicii lui, i-a consacrat capitolul
38 al Istoriei lausiace.
35. Amma Evghenia.
36. Awa Evloghie preotul. Istoria Monahilor din Egipt
spune d esp re el că v e d e a s u fle te le c e lo r care se apro

piau de Sfânta Îm p ă rtă ş a n ie şi îi o p re a p e cei nevrednici.
Este pom en it în S in axaru l P a le stin ia n la 3 februarie.
3 7 . A w a E v p re p ie .
3 8 . A w a G h e la sie. D in t e x t e le c a r e a m in te sc des
p re el, a flă m c ă a z id it o m ă n ă s t ir e la N ico p o lea Pales
tin e i d in lu c ra re d u m n e z e ia s c ă ş i a o rg a n iz a t-o deplin
din o fra n d e le c re d in c io ş ilo r. A fo s t v re d n ic de cinstire
p e n tru c ă s -a îm p o d o b it c u m u lte v ir tu ţi şi a ajuns pe
cu lm ile n e p ă tim irii. S -a în v r e d n ic it şi de darul preo
ţiei. S fâ n tu l S im e o n S tâ lp n ic u l îl n u m e ş te „omul lui
D u m n ezeu ”. P ră z n u ir e a lu i s e fa c e p e 3 1 decembrie.
Ş a se ap o fte g m e.
3 9 . A w a G h e o rg h e P u s tn icu l. S -a n e v o it în munţii
m ă n ă s tirii S fâ n tu lu i T e o d o s ie R u su l, la Scopelo, Cili-
cia. A fo s t n e a g o n is ito r c u d e s ă v â rş ire . La acesta se
re fe ră cap . 9 1 d in L im o n a ru l lu i Io a n M oshos.
4 0 . A w a G rig o rie T e o lo g u l. S -a n ă s c u t în satul Ari-
an z d in N azian zu l C a p a d o cie i, în an u l 3 2 9 . La început,
a s tu d ia t în C e z a re e a C ap ad o cie i, C ezareea Palestinei,
A lex an d ria şi A ten a, u n d e s -a c u n o s c u t cu M arele Va-
sile. La s fâ rşitu l stu d iilo r, s -a în to r s la Nazianz şi s-a
n e v o it p e n tru o p e rio a d ă d e tim p îm p re u n ă cu Sfântul
V asile în P o n t. A fo s t h ir o to n it p re o t, îm p o triv a voinţei
lui de c ă tr e ta tă l său , c a r e e r a ep isco p u l Nazianzului.
A a ju n s p â n ă la tro n u l p a tria rh a l d e Constantinopol,
din p o ru n c a îm p ă ra tu lu i T e o d o sie . P en tru că o parte
d in tre e p isc o p i rid ica u p ro b le m a leg alităţii înscăună
rii lui şi p ro v o cau tu lb u r a re în sân u l B isericii, acesta a
re c u rs la g e stu l e ro ic al re tra g e rii, d eşi fu sese ales de
întreaga ierarhie a Răsăritului şi câştigase prin virtu

tea lui poporul şi cârmuitorii. Au rămas memorabile
cuvintele de dinainte de retragere, prin care îi chema
pe ierarhi la unire şi îi implora înaintea Sfintei Treimi
să rezolve paşnic diferenţele dintre ei, spunându-le:
„Dacă eu sunt cauza discordiei - nu sunt mai de cin
ste decât Iona -, aruncaţi-mă în mare, ca să înceteze
furtuna" împăratului, care stăruia ca Grigorie să-şi
schimbe părerea, i-a cerut ca ultimă dorinţă să-i pri
mească demisia, pentru ca episcopii să se împace în
tre ei. Ultimii ani ai vieţii i-a petrecut la Arianz, petre
când viaţă ascetică. în această perioadă, s-a ocupat, în
principal, cu scrierea operei lui. A murit în anul 390.
Pomenirea lui se face pe 25 ianuarie.
41. Awa Ierax. Este pomenit în Lavsaicon (22),
alături de Awa Pavel cel Simplu, de unde deducem că
a vieţuit la Nitria sau la chilii, aparţinând primei ge
neraţii de monahi. Au mai fost şi alţi monahi cu acest
nume, unul la Tebaida şi altul la Schit
42. Awa Homai.
43. Awa Uarion cel Mare. S-a născut în anul 291.
Este întemeietorul monahismului palestinian în se
colul al IV-lea. S-a născut în regiunea Gâzei. în anul
305 a fost trimis la şcoală în Alexandria, dar el a pă
răsit şcoala şi a mers la Cuviosul Antonie cel Mare,
intrând în obştea acestuia. După moartea părinţi
lor, împarte averea moştenită şi pleacă în pustia din
apropierea oraşului Maium. în Jurul anului 320 face o
mănăstire, al cărei model se va răspândi în Palestina
şi Siria. A avut darul izgonirii duhurilor necurate. Cu
ş a p te a n i în a in te d e m o a r t e a s a ( 3 7 1 / 3 7 2 ) a m e rs în
Cipru, u n d e a t r ă i t î n s in g u r ă t a t e . E s t e p o m e n it pe 21
o cto m b rie .
4 4 . A w a Io a n K ilik a s , e g u m e n u l R a ith u lu i. Patru
a p o fte g m e s c u r te în P a t e r ic u l a lfa b e tic .
4 5 . A w a Io a n A n a h o r e tu l a t r ă i t în p r im a ju m ătate
a se c . a l V -le a în S ir ia , p o a t e s u b ju r is d ic ţ ia E piscop iei
C ipru lui al c ă r e i e p is c o p T e o d o r e t a s c r is Isto ria iu
b ito a r e d e D u m n ezeu , î n c a r e a m in t e ş t e câ tev a date
şi d e s p re fe r ic itu l Io a n . A c e s ta „a g ă s it a d ic ă o buca
tă d e s tâ n c ă cu o r ie n t a r e s p r e n o rd , e x p u să grelelor
co n d iţii d in tim p u l ie r n ii, ş i a în c e p u t sin g u r o nevo-
in ţă a sp ră , p e c a r e T e o d o r e t o t r e c e c u v e d e re a şi n-o
d e s c rie , p e n tr u c ă o a r e c u m e r a la fe l cu c e a p e care o
av eau p u s tn ic ii T a la s ie ş i Ia c o b . In lo c u l a c e s ta pustiu,
a n a h o re tu l s -a n e v o it 2 5 d e a n i p â n ă în an u l în care
l-a v iz ita t T e o d o re t.
46. A w a Io a n C o lo v (P itic u l) ( 3 4 0 - 4 0 9 ) : Porecla
s e d a to r e a z ă s ta tu r ii m ic i a tru p u lu i. C u n o aştem pu
ţin e lu c ru r i d e s p r e v ia ţa lu i. A f o s t u n u l d in tre cei mai
re n u m iţi B ă tr â n i a i g e n e r a ţie i a d o u a d e m o n ah i din
S ch it. L a v â r s ta d e 1 8 a n i a m e r s la S c h it ş i a făcu t uce
n ic ie la A w a A m m o i, lâ n g ă c a r e a în v ă ţa t ascu ltarea
d e s ă v â rş ită ş i s m e r e n ia . D u p ă m o a r te a B ătrânului
său , c a r e p ro b a b il s -a în tâ m p la t în a n u l 3 7 5 , vieţu
ie ş te c a p u stn ic , d a r la s c u r t tim p s e a lip e s c de el alţi
călu g ări. E s te a m in tit în v ia ţa lu i fa p tu l că a devenit
p re o t, fă ră s ă t r a n s p a r ă c la r a c e s t lu c ru d in apofteg
m e le lui. C e e a c e n e a r a t ă f o a r te c la r a p o fte g m e le sunt
p u te rn ic a p e r s o n a lita te a lu i Io a n şi a c tiv ita te a lui ca
p ă rin te d u h o v n ic e s c în m e d iu l re sp e ctiv . Unul dintre
părinţii contemporani lui a spus că „loan, prin sm e

renia lui, are to t Schitul la degetul cel mic". Numărul
m are de apoftegme (4 7 ) legate de persoana lui arată
gradul ridicat de notorietate de care se bucura între
monahi. Pomenirea lui se face pe 9 noiembrie.
47. A w a loan Gură de Aur. Nu trebuie să ne sur
prindă deloc faptul că îl regăsim pe Sfanţul loan Gură
de Aur, marele Părinte şi învăţător al Bisericii, între
părinţii pustiei. Viaţa lui îl îndreptăţeşte pe deplin a fi
inclus între aceştia. Acesta a trăit ca un pustnic mulţi
ani, înainte de a ieşi în lume pentru slujirea Bisericii.
De altfel, toţi marii Părinţi şi învăţători ai Bisericii au
trecut printr-o perioadă lungă de pustnicie şi asce
ză înainte de a ieşi în câmpul public al luptei pentru
apărarea dreptei credinţei sau al slujirii pastorale a
Bisericii lui Hristos. Alături de Sfântul loan Gură de
Aur îi regăsim între părinţii pustiei pe Sfanţul Grigo-
rie Teologul şi pe Sfântul Vasile cel Mare. Redactorii
Patericului au inclus apoftegme provenite de la aceş
tia. Prezenţa lor în filele Patericului este extrem de
importantă şi sugestivă pentru sublinierea faptului
că vieţuirea după Dumnezeu este una singură în pus
tie şi în lume. Chiar dacă darurile sale excepţionale,
de exeget al Dumnezeieştilor Scripturi şi de mare
predicator, l-au chemat la slujirea pastorală a Biseri
cii, ca preot şi ca episcop, Sfanţul loan Gură de Aur
nu a încetat să trăiască asem enea unui pustnic până
la sfârşitul vieţii şi mai ales să gândească asem enea
unui pustnic. S-a născut la Antiohia, în anul 334. Tatăl
lui era comandant în armată. Antuza, mama sa, era
o femeie evlavioasă, care a rămas văduvă de foarte
tâ n ă r ă ş i s -a d e d ic a t c r e ş t e r i i lu i Io a n . A c e s ta a stu
d ia t filo s o fia ş i r e t o r ic a . î n c ă d in tim p u l c â n d e ra cu
m a m a lu i, Io a n G u ră d e A u r d u c e a o v ia ţ ă asce tică .
D u pă m o a r te a a c e s t e ia , a p ă r ă s i t c a s a p ă r in t e a s c ă şi a
v ie ţu it p a tr u a n i îm p r e u n ă c u u n e r e m i t s ir ia n şi alţi
d oi a n i c a p u s tn ic , î n t r - o p e ş t e r ă d in m u n ţii A ntiohiei.
In tim p u l a c e s t a , a a p r o fu n d a t te o lo g ia , d a r să n ă ta te a
l-a fo r ţ a t s ă s e î n t o a r c ă î n c e t a t e . L a p o r u n c a îm p ăra
tu lu i A rc a d ie , în a n u l 3 9 7 , a f o s t o b lig a t s ă p rim e a s
c ă s c a u n u l d e a r h ie p is c o p a l C o n sta n tin o p o lu lu i. La
s c u r t tim p în s ă , d in p r ic in a v e r t ic a lit ă ţ ii lui, a in trat
în c o n flic t c u îm p ă r ă t e a s a E u d o x ia ş i a p o i a fo st dus
în e xil. L a în c e p u t, la C u cu zo , în A r m e n ia ş i ap o i, prin-
tr -o n o u ă p o r u n c ă , a f o s t t r im is p e ţ ă r m u l d e ră să rit
al M ă rii N e g re . P e d ru m , în s ă , d in c a u z a greutăţilor,
a m u r it la C o m a n a , în P o n t, în a n u l 4 0 7 . S fâ n tu l Ioan
G u ră d e A u r e s t e c o n s i d e r a t d r e p t u n u l d in tr e ce i mai
m a r i p ă r in ţi ş i s c r i i t o r i b i s e r i c e ş t i , n u d o a r d atorită
v o lu m u lu i lu c r ă r ilo r s a le , c i în p r in c ip a l d a to r ită stră
lu c ir ii p e r s o n a lit ă ţ ii lu i d u h o v n ic e ş ti în o g o ru l B ise
ric ii, d a r ş i în c a d r u l s o c ie t ă ţ ii o m e n e ş ti, în general.
P o m e n ir e a lu i s e fa c e p e 1 3 n o ie m b r ie .
48. A w a I o a n a l L ic o p o le i. î n Is to r ia m o n a h ilo r din
E g ip t a flă m c ă în ţin u tu l L ic o s a l T h e b a id e i s e nevoia
a w a Io a n , o m c u a d e v ă r a t s fâ n t, a le c ă r u i s c r ie r i m ăr
t u r is e s c c ă a v e a h a r is m a în a in t e v e d e r ii ş i a p ro feţiei.
A a d o r m it la 9 0 d e a n i, d in t r e c a r e u ltim ii 4 0 i-a tră
it în p e ş t e r a d e u n d e n u i e ş e a n ic io d a tă , d a r n ici nu
in tr a n im e n i. î i b in e c u v â n ta p r in t r -o fe r e s tr u ic ă pe
v iz ita to r i ş i v o r b e a c u e i d e s p r e p r o b le m e le lor. Nu
p rim e a s ă fie v iz it a t d e fe m e i. Nu fă c e a v in d e c ă ri în
public şi tăm ăduia prin rugăciune şi prin uleiul pe ca-

re-1 trim itea bolnavului. A prezis evlaviosului împă
ra t Teodosie câte erau să i se întâmple şi sfârşitul lor.
P reziceri asem ănătoare a făcut şi simplilor vizitatori.
A tră it anii mulţi ai vieţii lui în nevoinţă aspră, fără
pâine şi m âncare gătită. Şi la bătrâneţile lui mânca
doar fructe şi acestea după apusul soarelui. îl carac
teriza sm erenia adâncă pe care o recomanda şi vizita
to rilo r lui, spunându-le că este tem elia virtuţilor. Şi-a
prevăzut m oartea şi a dat poruncă timp de trei zile ca
să nu-1 viziteze nimeni. A îngenuncheat la rugăciune
şi astfel şi-a dat sufletul lui Dumnezeu. Este pomenit
pe 2 7 martie.
49. A w a Ioan Persul. A trăit în a doua jum ătate a
secolului al Vl-lea, în Arabia Egiptului. S-a bucurat de
m are preţuire, datorită virtuţii lui, aşa cum o arată şi
întâm plarea care s-a păstrat în Limonariul lui Ioan
Moshos. Papa Grigorie cel Mare, Dialogul (5 4 0 -6 0 7 ),
când l-a văzut de departe pe Awa Ioan Persul pe dru
mul Romei, unde venise să se închine la mormintele
Apostolilor Petru şi Pavel, s-a grăbit să bată primul
m etanie şi nu s-a ridicat decât după ce s-a ridicat
A w a Ioan (vezi Limonariul lui Ioan Moshos, PG 87, 3,
cap. 1 5 1 ,3015-16D şi 3017A).
50. Awa Iosif din Panefo. Este unul din marii bă
trâni din generaţia a doua de monahi. Sfântul Ioan
Casian consemnează două convorbiri cu el (16 şi 17),
despre prietenie şi despre împlinirea făgăduinţelor. A
fost foarte învăţat. A fost căutat pentru evlavia sa de
Awa Pimen şi de alţi părinţi de la Schit. Sub numele
lui sunt păstrate 11 apoftegme în Patericul alfabetic.
5 1 . A w a Isaac, p re o tu l d e la Chilii. A fo st ucenic

al A w ei C ronie şi a l A w e i T e o d o r d in Ferm e. Sfântul
Ioan Casian a re d o u ă co n v o rb iri d u hov niceşti cu el
d esp re ru găciu ne (9 şi 1 0 ). A fo st e x ila t îm preună cu
ceilalţi m on ahi o rig e n işti, la anu l 4 0 0 . A scăp at cu via
ţă din invazia de la 4 0 7 şi a t r ă it p ân ă sp re anul 420.
5 2 . A w a Isa ia (d e la S ch it). A tr ă it în secolul al IV-
lea şi s-a n ev o it la S ch it. A fo s t co n te m p o ran cu Awa
M acarie cel M are. în a p o fteg m a 1,3 3 , el se prezenta ca
b io g ra f al A w e i M acarie. P ro b a b il că e ste cel amintit
de Paladie (Istoria la u sia că , cap. 1 4 . Vezi şi Macarie
2 7 ; Pam vo 1 1 ) îm p re u n ă cu fra te le său Paisie. Copii
d in tr-o fam ilie b o g ată, după m o a rte a tatălu i lor, aceş
tia au îm p ă rţit m o ş te n ire a c e li se cuvenea şi s-au ho
tă râ t să u rm e ze v ia ţa m on ahală, d ar fiecare într-un
m od d iferit. P aisie a c o n stru it din b an ii lui o mănăs
tire, şi cu p u ţinii fra ţi c a re au răm as cu el a destinat-o
şi ca ad ăp o st p e n tru tre c ă to ri, bolnavi, bătrâni şi să
r a c i Isaia a îm p ă rţit c e e a ce i s e cuvenea aşezăm inte
lo r m on ahale, b is e ric ilo r şi înch iso rilor, a învăţat un
m eşteşu g n e în se m n at, ca să -şi câştig e pâinea, şi s-a
d ed icat a sce z e i şi ru găciu nii. Ei su n t cei pentru care
s-a c re a t sfad ă în tre fraţi. După m o artea lor, aceştia
se în tre b a u c a re v ie ţu ire a fo st m ai bună, a unuia sau
a celu ilalt şi au c e r u t p ă re re a A w e i Pamvo. Acesta
le -a zis: A m ândoi su n t d esăv ârşiţi în ain tea Domnului.
Unul a făcu t lu cra re a lui A vraam , ia r celălalt lucrarea
lui Ilie. Prim ul volum al F ilo caliei cuprinde un scurt
cuvânt al A w e i Isaia: D ouăzeci şi şap te de capitole
d espre paza m inţii.
53 . A w a Isidor de la Schit: Sub acest nume sunt cu

noscu ţi şi alţi nevoitori. Aici este vorba despre Isidor,
preotul Schitului (secolul al IV-lea), înainte ca această
slu jire să fie preluată de Pafnutie. Casian, care a trăit
la Schit şi era din obştea lui Pafnutie, succesorul lui
Isidor, subliniază harism a deosebită pe care o avea
acesta, aceea de a alunga demonii şi faptul că-şi înde
plinea cu mult succes rolul de aw ă şi preot. Paladie
ne relatează că A w a Isidor l-a vindecat pe Awa Moise
Etiopianul, care la începutul vieţii lui călugăreşti era
asaltat foarte tare de ispita desfrânării. De aceea s-a
şi refugiat la acesta (vezi Istoria Lausiacă, cap. 19). Se
crede că a murit înainte de anul 399.
54. A w a Isidor Pilusiotul. A fost unul din marii pă
rinţii din generaţia a treia de monahi. în sinaxar se
spune că era rudenie cu Teofil şi Chirii, arhiepiscopii
Alexandriei. S-au păstrat de la el două mii de scrisori
cu conţinut duhovnicesc către episcop!, preoţi, mo
nahi şi mireni. A trecut la Domnul în jurul anului 435,
la m ănăstirea sa din Pilusion. Este pomenit între sfinţi
pe 4 februarie.
55. A w a Longhin. A fost egumen al m onahilor din
Enat. A venit aici din Palestina, de la m ănăstirea Feri
citului Ieronim. S-a săvârşit la anul 460.
56. Awa Lot. Awa Agaton (1) şi Awa Iosif din Pane-
fo (6 şi 7) vorbesc de el. Este pomenit pe 22 octombrie.
57. Awa Luchie. Este întem eietorul m ănăstirii din
Enat, la nouă mile spre vest de Alexandria. Sub stăre-
ţia lui, centrul monahal de la Enat a ajuns una dintre
cele mai cunoscute din secolele IV-VII.
994 PATERICUL MARE
58. A w a M acarie cel M are sau E gipteanul (300-

3 9 0 ): Izvoarele v o rb e sc d esp re doi M acarie contem
porani, M acarie A lexandrinul şi M acarie Egipteanul, şi
nu este p osibil să sep arăm fap tele un u ia de ale celui
lalt. M acarie cel M are, E gipteanul, e ste întemeietorul
Schitului. S-a n ă scu t în ju ru l anului 3 0 0 . Originea lui
lum ească e ra um ilă: căm ilar c a re se ocupa cu trans
portul salpetrului. în anul 3 3 0 se re trag e într-o chilie,
la m arginea unui s a t din D elta Nilului. Refuzând să
devină preo t, m erge în a lt s a t şi acolo suferă o mare
ruşine. La scu rt tim p, se d esco p eră nevinovăţia lui şi
o cările o am en ilo r se tran sfo rm ă în prilej de cinstire.
P entru a evita lauda o m e n e ască p ărăse şte zona locu
ită şi ia drum ul pustiului adânc. în tre anii 3 3 0 şi 340
e ste v izitat o dată, sau p ro babil de două ori, de Cuvi
osul A ntonie cel M are, la sfatul căru ia se hirotoneşte
p reo t în 3 4 5 p en tru m onahii din Schit. Este amintit,
d eja, ca p re o t duhovnic al p ărin ţilo r adunaţi în jurul
Iui. în tre anii 3 7 3 şi 3 7 5 , M acarie Egipteanul este exi
la t îm p reu nă cu M acarie A lexandrinul, de către epi
scopul arian Lucian al A lexandriei, în tr-o insulă din
Deltă, unde îi con v erteşte pe locuitori. întorcându-se
la Schit, faim a lui s e m ăre şte şi m ai mult, iar uceni
cii în cep să s e înm u lţească. Paladie am inteşte că s-a
învredn icit d ev rem e de un aşa m are discernământ,
în cât era nu m it „copilul bătrân". După aceea, a primit
harism a vindecărilor, a stăp ân irii îm potriva duhuri
lo r n ecu rate şi a cu n o aşterii inimilor. Adică ştia des
pre închip uirile pe care dem onul le sem ăna în inimile
fraţilor. M ulte povestiri s-au spus d espre Sfântul Ma
carie. D intre aceste a am intim două: Prim a se referă
la perioada de dinaintea plecării la Schit: dacă vre

un frate venea la el cu teamă, ca la un bărbat mare
şi sfânt, nu-i grăia nimic. Dar dacă cineva dintre fraţi
îi vorbea, ca şi cum nu l-ar fi socotit cineva, spunân-
du-i, de exemplu: A w a când erai cămilar şi obişnuiai
să furi salpetru şi să-l vinzi, nu te bătea paznicul?, cu
acela vorbea cu multă bucurie despre orice. A doua
povestire am inteşte despre o dorinţă de-a lui pe când
se afla la Schit şi care-1 lupta de cinci ani, anume să în
ainteze mai adânc în pustiu, ca să găsească nevoitori
m ai bătrâni decât el. Credea în existenţa acestora şi
realitatea i-a dat dreptate. El însuşi povestea că a gă
sit o oază cu un lac şi o insuliţă şi în ea doi bărbaţi goi,
vârstnici, care se găseau acolo de 4 0 de ani. Aceştia
i-au spus că dacă un om nu se leapădă de toate lucru
rile lumii, nu poate să fie călugăr. Şi când Macarie le-a
spus că-i este imposibil şi că n-ar putea să facă ceea
ce fac ei, aceia i-au răspuns: Chiar dacă nu poţi să faci
ceea ce facem noi, stai în chilia ta şi plângi păcatele
tale. De aceea, obişnuia să spună: încă n-am devenit
călugăr, dar am văzut călugări. Iertaţi-mă, fraţii mei!
Sub numele său ni s-au păstrat apoftegme (41 în Pa
tericul egiptean), epistole, lucrări şi omilii. Cea mai
cunoscută lucrare sunt Omiliile duhovniceşti. Pomeni
rea lui se face pe 19 ianuarie.
59. Awa Macarie Alexandrinul (2 9 3 -3 9 3 ), numit
şi „orăşeanul” (omul din cetate), s-a botezat la vâr
sta de 4 0 de ani. A fost ucenicul Cuviosului Antonie
cel Mare şi contemporan cu Macarie Egipteanul. Deci,
a făcut parte din prima generaţie de mari asceţi. Cât
timp a fost în Alexandria, s-a îndeletnicit cu meseria
de cofetar. Convertirea lui, în să, a fo st a tâ t de hotă

râtă, în cât era dispus la o rice n ev o in ţă asp ră şi-i de
păşea pe m ulţi. A fo st n u m it p re o t al Chiliilor şi mai
târziu „arhim andrit* al N itriei. S o zo m en am inteşte că
a fo st h iro to n it p re o t m ai tâ rz iu d e c â t om onim ul său.
în anul 3 7 3 a fo st exilat îm p reu n ă cu M acarie Egip
teanul de către ep iscop u l a ria n L ucian al Alexandri
ei, în tr-o insulă din Deltă, unde a răm as doi ani. Când
fata preotului idolatru, c a re e ra dem onizată, a fost
vindecată de aceştia, lo cu ito rii insulei, care erau ido
latri, au d istru s tem plul şi l-au în lo cu it cu o biserică. A
dobândit m are faim ă şi p rin b u cu ria cu care îi atrăgea
pe tin eri la m onahism . Paladie în capitolul al 18-lea
al Isto riei lau siace relatează m ulte lu cruri minunate
din v iaţa A w ei M acarie A lexandrinul. Pom enirea lui
se prăzn u ieşte la 1 9 ian u arie 3.
6 0 . A w a M arcu A scetul. A tră it la sfârşitul secolu
lui al IV-lea şi în p rim a ju m ă ta te a secolului al V-lea.
Apogeul lui e ste în ju ru l anului 4 3 0 . A fo st ucenicul
Sfântului Ioan Gură de Aur şi contem poranul sfinţi
lor Nil şi Isid o r Pelusiotul, a sce ţi cu renum e. Apare
ca a w ă la o m ăn ăstire din A ncira. Truditor în cer
c etarea Scriptu rilor, a scris m ulte cuvântări care au
oferit o cu n o aştere b o g ată şi folos duhovnicesc. Este
unul d in tre s criito rii a sce ţi de renu m e şi învăţătorul
cel mai popu lar al vieţii în nevoinţă, astfel în cât asce
ţii b izantini aju n se se ră să spună: „Vinde-le pe toate
♦ trebuie să spunem că tn apoftegmele în care nu există ele
mente distincte, despre care dintre cei doi Macarie este vorba,
nu putem să ie atribuim cu siguranţă unuia sau altuia.
şi cumpără-1 pe Marcu". Lucrările lui au supravieţuit

p este veacu ri şi au influenţat decisiv vieţuirea şi gân
direa m onastică. Avva Marcu a urm at altor Sfinţi Pă
rinţi care n-au scris şi n-au vorbit despre adevărurile
vieţii duhovniceşti fără să le trăiască. Trei dintre lu
crările sale reprezentative sunt cuprinse în volumul
întâi al Filocaliei: D espre leg ea duhovnicească, D espre
cei ca re cred că se în dreptăţesc din fa p te, E pistolă că
tre n evoitoru l N icolae. La o vârstă înaintată, s-a refu
giat în pustiu, unde a şi adormit în Domnul la adânci
bătrâneţe. Pom enirea lui se prăznuieşte pe 5 martie.
61 . A w a Marcu, ucenicul lui A w a Siluan. A w a
Marcu a răm as în mem oria Bisericii, prin intermediul
Patericului, ca una dintre cele mai fhim oase pilde de
ascu ltare şi tăiere a voii proprii. A w a Siluan îl iubea
cel mai m ult dintre toţi ucenicii săi tocm ai pentru că
făcea ascultare desăvârşită. El este ucenicul care la che
m area Bătrânului său a lăsat litera o neterminată - scria
în momentul acela -, nu a întors condeiul să-l împli
nească pentru a nu întârzia cu răspunsul. Este pomenit
pe 20 mai, cu numele de Cuviosul Marcu Pustnicul.
62. A w a Matoe a vieţuit în Raith în prim a ju m ătate
a secolului al V-lea, în perioada de maximă înflorire a
monahismului la Schit. într-una din apoftegm ele re ţi
nute sub numele lui se spune că „schitenii făceau mai
mult decât Scriptura, iubind pe vrăjm aşii lor mai m ult
decât pe sine" (Patericul alfabetic, A w a Matoe 5).
63. Awa Meghetie.
64. Awa Moise Etiopianul (în jurul anilor 3 3 2 -
4 0 7 ). S-a convertit la monahism după ce o vrem e a
998 PATERICUL MARE
fost şef al unei bande de tâlh ari şi în urm a uciderii

unui om. Îm bun ătăţirea lui d uhov nicească a fost în
semnată, la încep ut sub în d ru m area A w ei Macarie
cel Mare şi, după aceea, a A w ei Isid o r Preotul. Două
evenimente im portante pu n ctează v iaţa lui la Schit:
hirotonia şi in trarea lui în tagm a clericilor, apoi pleca
rea din centrul Schitului spre p u stia P etrei, în pustiul
cel mai adânc, în urm a sfatului A w ei Macarie, ca să
încerce o mai m are recu legere (aşezarea aceasta nu
trebuie să se confunde cu P etra care este lângă Clys-
ma). A fost ucis de către b arb arii jefu ito ri la Schit, în
anul 40 7 . Celor care l-au sfătu it în ultim a zi a vieţii lui
ca să plece şi să se salveze le -a zis: Eu aştep t de atâţia
ani ziua aceasta! Paladie con sem nează că Moise Eti
opianul se num ăra p rin tre m arii părinţi ai pustiului
(Lavsaicon 19 ). Murind, a lă sa t 7 0 de ucenici. Sfântul
Ioan Casian i-a d ed icat două convorbiri (1 şi 2). Po
m enirea lui se prăzn uieşte la 2 8 august.
65. A w a Nil A scetul a tră it la sfârşitul secolului al
IV-lea şi în prim a ju m ătate a secolului al V-lea. Patria
lui a fost C onstantinopolul şi a făcut ucenicie lângă
Sfântul Ioan Gură de Aur. Era de origine nobilă, din-
tr-o fam ilie bogată şi cu renum e. Şi-a în su şit o cultură
vastă şi a d eţinu t şi funcţia de eparh al cetăţii Con-
stantinopolului. Cu to ate că era căsăto rit şi tată a doi
copii, s-a h o tărât îm preu nă cu soţia să urm eze o viaţă
de nevoinţă. Astfel, soţia şi fiica au m ers la o mănăsti
re din Egipt, iar el cu fiul său Teodul au p lecat în Pus
tiul Sinaitic. La o incursiune a b arb arilo r în muntele
Sinai, Teodul a fo st prins şi făcut rob. A fost salvat în
ultimul m om ent de la moarte, într-un chip minunat,

d atorită rugăciunilor părintelui său. Sfântul Nil este
unul dintre părinţii cei mai cunoscuţi printre scriito
rii asceţi. Este socotit scriitorul uneia din colecţiile de
apoftegm e care a prem ers Patericului. Volumul întâi
al Filocaliei cuprinde două dintre lucrările lui: 153 de
cap itole d esp re rugăciune şi Cuvânt ascetic, care se re
feră la înalta vieţuire a monahului. Scoate în evidenţă
adevăratele modele ale vieţii duhovniceşti şi nevoin-
ţa autentică în cadrul tradiţiei isihaste. Pomenirea lui
se prăznuieşte la 12 noiembrie.
66 . A w a Nisterie cel Mare. Mai mulţi părinţi au
pu rtat acest nume în secolele IV şi V. Awa Nisterie
cel Mare a fost apropiat Cuviosului Antonie cel Mare.
Este foarte posibil să fie aceeaşi persoană cu cea care
apare în convorbirile Sfântului Ioan Casian (14 şi 15).
Este pom enit în Sinaxarul Palestinian pe 23 Mai.
67. A w a Nisterie, cel din Chinovie. A trăit într-o
obşte din Delta Nilului, făcând parte din a treia gene
raţie de monahi. Awa Pimen l-a avut la mare evlavie
(Patericul alfabetic, Awa Pimen 134) şi a stăruit mult
să-l întâlnească.
68. Awa Or. Sub numele acesta sunt cunoscuţi mai
mulţi călugări. Unul dintre ei se afla în Nitria, unde l-a
întâlnit Melania, în anul 374. Un altul în Tebaiada, în
jurul anului 395, care din pustnic a devenit cenobit
(ducea viaţă de obşte), şi alţii. Este confirmat faptul
că a existat şi la Schit un Awa Or, în timp ce trăia Awa
Sisoie, care l-a însoţit pe acest Bătrân la muntele Cu
viosului Antonie (Vezi apoftegma II, 53). Nu putem
1000 PATERICUL MARE
şti, însă, d acă a p o fte g m ele c a re p o a rtă n u m ele Awei

Or, sau câte d in tre a c e s te a , a p a rţin lui cu adevărat.
P om enirea lui se p ră z n u ie şte la 7 au g u st.
6 9 . A w a O rsisie. U cen ic al Cuviosului Pahom ie cel
M are. E ste p o m e n it p e 1 5 iunie.
7 0 . O rigen. A fo st teo lo g u l şi c e rc e tă to ru l cel mai
im p o rtan t al S fin telo r S crip tu ri d in B is e rica veche
grecească, precu m şi c el m ai ro d n ic s c riito r al tuturor
veacurilor. S -a n ă scu t în ju ru l anu lu i 1 8 5 în Alexan
dria. Când ta tă l său a m u ce n ic it în anu l 2 0 2 în timpul
p rigoan ei lui Sep tim iu Sever, a lă s a t în u rm ă şapte co
pii orfani, d in tre care cel m ai m a re e ra Origen. Dacă
m am a sa n -a r fi ascu n s h ain e le tâ n ă ru lu i Origen, aces
ta l-a r fi u rm at la m artiriu pe ta tă l său. Dim itrie, epi
scopul A lexandriei, i-a în cre d in ţa t con d u cerea vestitei
Şcoli cateh e tice la v â rsta d o ar de 1 8 ani, unde Origen
a p red at m ai m ulte ştiin ţe tim p de ap ro ap e 2 8 de ani,
p rin tre care: d ialectica, fizica, m atem atica, teologia ş.
a. în tre anii 2 4 9 -2 5 0 în tim pu l p rigo an ei lui Decius a
su ferit m ulte chinuri, care îm p reu n ă cu p ătim irile din
tin e re ţe i-au grăbit m o artea. A a d o rm it în anul 253-
2 5 4 în Tirul Feniciei. Cu to ate că a fo st unic ca învăţă
tor, şi scriito r fo arte prolific, a căzu t în erezii, pentru
care a fo st a tacat şi în cele din urm ă, m u lt m ai târziu,
au fo st condam nate persoana, d ar şi o p era lui de că
tre Sinodul al V-lea Ecum enic, ţin u t la Constantinopol
în mai, anul 5 5 3 şi con vocat de îm p ăratu l Iustinian 1.
71. A w a Paisie cel M are: S-a nev o it în Egipt, în se
colul al IV-lea. V iaţa lui a fo st scrisă de tovarăşul său
de nevoinţă, Ioan Kolovos. Prim a p erio ad ă s-a nevo
it îm preu nă cu Sfântul Pamvo, ia r după adorm irea
a c e stu ia a m e rs în pustiu, unde a vjpţuit în postire

asp ră şi ru găciu n e şi a ajuns la o mare desăvârşire.
Se p o m e n e şte faptul că tim p de 70 de ani n-a gustat
nim ic altcev a, în afară de Sfânta îm părtăşanie, în du
m inici. P o m en irea lui se prăznuieşte la 19 iunie.
7 2 . A w a Paladie este autorul Istoriei lau siace. S-a
n ă scu t în ju ru l anului 3 6 4 în Galatia. La vârsta de
aproxim ativ douăzeci de ani a îm brăţişat viaţa mo
nah ală şi a m ers în Palestina, unde a rămas primii
doi ani. După aceea, a vizitat m ănăstirile din jurul
A lexandriei şi a v enit în legătură, în acest loc „cu băr
b a ţi fo arte în ain taţi în virtute, în ju r de două mii". A
u rm a t m u tarea în pustiul Nitriei şi al Chiliilor, unde
i-a cu n o scu t pe M acarie şi pe Evagrie, lângă care a şi
făcu t u cenicie. După m oartea lui Evagrie (3 99), şi din
m otive de slăbiciune, Paladie s-a întors în Palestina,
în ju ru l anului 4 0 0 a fost hirotonit episcop al cetăţii
E lenopolis din Bitinia, probabil de către Sfântul Ioan
Gură de Aur. A su ferit exil în Egiptul de Sus, în anul
4 0 6 , ca susţin ăto r al acestui sfânt, unde a şi rămas
şase ani. în anul 4 1 2 , după m oartea lui Teofil al Ale
xandriei, a revenit în Galatia. în anul 4 1 7 preia epi
scopia A spunelor din Galatia, unde şi rămâne până la
m oartea lui (înainte de anul 4 3 1 ). Pomenirea lui se
prăznuieşte la 2 8 ianuarie.
7 3 . A w a Pamvo. S-a născut în jurul anului 3 0 4 şi
a m u rit în anul 3 7 4 . A fost unul dintre primii preoţi
ai Schitului, probabil înainte de 3 3 0 .0 tradiţie îl pre
zintă ca neînvăţat, dar avea ucenici pe cei patru „Fraţi
lungi” (se numeau aşa din pricina înălţimii lor), din
tre care Amonie cel puţin era un bărbat cu o cultură
1002 PATERICUL MARE
vastă, şi instru i^ nu num ai în s crie rile sfinte. Conform

lui Paladie, A w a Pamvo a avut m u lt sp o r în lucrarea
lui, fiind dotat şi cu fo arte m ulte daruri. Când nobi
la Melania a aju ns de la Rom a la Alexandria, l-a vi
zitat pe A w a Pamvo şi i-a o fe rit tre i su te de măsuri
de argint. Acela, fiind a şez a t şi îm pletind la vlăstare
de finic, i-a zis doar: „Dum nezeu să-ţi plătească". Şi a
poruncit iconom ului să îm p artă argintul m ănăstirilor
din Libia şi din insule p entru că, a zis el, au nevoie mai
m are d ecât cele din Egipt. M elania însă, care aştepta
să audă un cuvânt de laudă p en tru darul ei, iar Awa
nu zicea nim ic, i-a zis: A w a, să ştii că sunt trei sute de
litre de argint. Şi Bătrânul, fără să fie m işcat deloc, i-a
răspuns: Cel căruia i-ai adus acestea, fiica mea, n-are
nevoie de cântar. Pen tru că Cel care cân tăreşte munţii
cunoaşte b in e can titatea arginţilor. Dacă mi i-ai dat
mie, bine ai zis, dacă, însă, i-ai d ăruit lui Dumnezeu,
Căruia nu-i scapă nici doi oboli, taci. Everghetinosul
relatează că Sfântul l-a ru gat pe Dumnezeu timp de
trei ani să nu-i dea slavă pe p ă m â n t Şi p entru această
sm erenie a lui, Dum nezeu l-a p ream ărit până într-a-
tât, în câ t nim eni nu pu tea să privească faţa lui, din
pricina strălu cirii pe care o avea. Pom enirea lui se
face la 1 8 iulie.
74 . A w a Pafhutie. Şi-a în cep u t viaţa m onahală în
obşte, dar la s cu rt tim p a p lecat în pustiu. La Schit,
chiar d acă în câteva rânduri e ste am in tit ca ucenic al
A w ei M acarie, în re alitate era în cercu l lui A w a Isidor
Preotul, căruia i-a şi u rm at, după ce a fo st hirotonit
p r e o t A poftegm ele sublin iază m ai m ult activitatea lui
ca p ărinte duhovnicesc. Mulţi din alte părţi ajungeau
la Schitul greu accesibil ca să primească sfaturi de la

el. Mai târziu, A w a Pimen va spune: „Awa Pafnutie a
fo st mare". Paladie scrie că în timpul celor 79 de ani
n-a avut două haine în acelaşi timp (Istoria lausiacă,
cap. 4 7 ). Şi A w a Casian confirmă că până la adânci
b ătrân eţe şi-a păstrat chilia, aflată la o distanţă de
cinci m ile de biserică. Ajuns la 90 de ani, îi refuza încă
pe cei tineri care voiau să-i aducă apă. Cronologic,
anii vieţii lui nu pot fi stabiliţi cu exactitate. Tragem
concluzia, însă, că de vreme ce a fost ucenicul Awei
Isidor, perioada maturităţii lui se situează în jurul
anilor 3 6 0 -4 0 0 . Sinaxarul palestinian îl pomeneşte la
2 5 septem brie. Au fost mai mulţi părinţi cu numele
de Pafnutie. în Istoria M onahilor din Egipt (14) este
pom enit un Awa Pafnutie care a pustnicit lângă Iera-
cleopolis. Viaţa Sfântului Antonie (58) pomeneşte de
un Cuvios Pafnutie Mărturisitorul, numit şi Chefala.
Un alt Pafnutie este pomenit de Awa Isaia şi a fost
ucenic al Awei Pimen.
75. A w a Pahomie. A trăit în jurul anilor 2 8 0 /2 9 0 -
3 4 6 . Este întemeietorul vieţii monahale de obşte în
Egipt. S-a născut la Latopole, în Tebaida de Sus, din
părinţi păgâni. în armată a cunoscut creştini, a căror
iubire pentru aproapele şi purtare, în general, i-au fă
cut mare impresie. Atunci a căutat să afle cine sunt
creştinii. A luat hotărârea să le urmeze viaţa şi după
eliberarea din armată, îndată s-a pus pe treabă. A în
ceput viaţa ascetică de unul singur, la început, într-un
mic templu idolatru, părăsit. La scurt timp, a primit
botezul şi a intrat în obştea anahoretului Palamon,
renumit în acel timp, unde a cunoscut îndeaproape şi
1004 PATERICUL MARE
a trăit neajunsurile vieţii an ah oretice, care nu se su

punea unor reguli adevărate şi unui control sistema
tic al întâistătătorului. După aceea, din vedenie dum
nezeiască, în jurul anului 3 2 0 , a pu rces la întemeierea
unei vieţi de obşte într-u n sa t părăsit din Tavenisia.
Primele dificultăţi de ad aptare a călugărilor la noua
rânduială au fost în scu rt tim p dep ăşite şi a început o
avalanşă de călugări, astfel în cât sfântul a fost nevoit
să întem eieze o nouă m ănăstire, la m ică distanţă. Şi
peste puţini ani a încep u t să fie lăudat sistemul vieţii
de obşte, „coloniile" călugărilor, aceştia aşezându-se
sub oblăduirea duhovnicească a sfântului. în decur
sul a douăzeci şi cinci de ani, obştea a ajuns să nu
m ere nouă m ănăstiri de bărbaţi şi două de femei. La
Paştele anului 3 4 6 , în tim pul unei epidem ii care a se
cerat peste o sută de persoane, s-a îm bolnăvit şi sfân
tul. Şi după o în cercare înfricoşătoare, care a ţinut 40
de zile, a plecat la Domnul, lăsându-1 ca urmaş pe to
varăşul său Petroniu, în cazul în care ar fi supravieţu
it, pentru că şi acela era bolnav. Dar n-a trăit, însă, şi
locul a fo st preluat de O rsisie care, la scu rt timp, s-a
retras pentru Teodor, ucenicul credincios şi vrednic
al A w ei Pahom ie, cel plecat la Domnul. Din canonul
lui s-au p ăstrat în lim ba greacă doar câteva fragmen
te. Pom enirea lui se prăznuieşte la 15 mai.
76. A w a Pavel cel Simplu. A fost ucenic al Cuviosu
lui Antonie cel Mare. Este pom enit şi de Istoria lausia-
că (2 2 ) şi de Istoria M onahilor din Egipt (2 4 ). Ambele
surse consem nează m ăsura foarte înaintată la care a
ajuns A w a Pavel în scu rt tim p datorită sm ereniei sale.
7 7 . Sfântul Petru martirul, episcop al Alexandriei

(3 0 0 -3 1 1 ). I-a u rm at la tronul episcopal în anul 300
lui T h eo n as. E ste posibil să fi fost numit conducător
al Şcolii cateh e tice din Alexandria, ca urmaş al lui Se-
rapion. în anul 3 0 3 , din pricina prigoanei lui Diocle-
ţian, a p ă ră sit scaunul episcopal fără să înceteze să
se in te re se z e despre „folosul de obşte al bisericilor".
După Eusebiu, a fo st un episcop exemplar, în special
p en tru cu n o aşterea Sfintelor Scripturi. în timpul păs
to ririi lui a avut loc Schism a meletiană, Petru fiind
cel ca re l-a caterisit pe M eletie în anul 307. în anul
3 1 1 a m u cen icit în vrem ea prigoanei care a avut loc
în tim pul dom niei lui Maximilian. înainte de execu
ţie a m e rs la m orm ântul Sfântului Evanghelist Marcu,
în te m e ie to ru l B isericii din Alexandria, unde suferi
se m o a rte m artirică şi acesta, şi s-a rugat cerându-i
A postolului să-l întărească în încercarea martiriului
şi să ia sub ocro tirea lui Biserica din Alexandria. în
co n tin u are şi-a întors rugăciunea către Domnul şi L-a
ru g at ca sângele m artiriului său să pecetluiască şi să
în se m n e sfârşitul prigoanelor. în ceasul acela s-a au
zit un glas de sus: „Petru a fost întâiul în tre apostoli,
şi P etru ultim ul dintre m artiri!"
7 8 . A w a Pior. Paladie vorbeşte în Istoria lau siacă
( 3 9 ) d esp re un tân ăr egiptean cu num ele a cesta, care
a p le ca t de la casa părintească cu o lepădare d esăvâr
ş ită de lum e, şi-n lunga lui v iaţă m onahală n -a v en it
în legătu ră cu nim eni din fam ilia lui. A făcu t p a rte din
p rim a gen eraţie de m onahi şi s-a cu n o scu t cu A w a
A ntonie ce Mare, care îl p reţu ia m ult. 1 se a trib u ie şi
1006 PATERICUL MARE
diferite m inuni, în tre c a re a c e e a c ă a fă cu t să izvoras

că apă d intr-o fântână seacă. Awa P im en spune des
pre acesta că în fiecare zi p u n ea în c e p u t Pom enirea
iui se p răznuieşte ia 1 7 iunie.
7 9 . A w a P itirion. în Isto ria M on ah ilor Egiptului
(1 5 ) se m en ţio n ează că în T ebaid a p e un m unte înalt
şi p ră v ă lit pe nu m e P orfiritis, d easu p ra râului, se ne-
voiau m onahii în p eşteri. P ărin te le lo r duhovnicesc
era Pitirion, unul d in tre u cen icii Sfântului Antonie cel
Mare, al tre ile a la rân d după a cesta . Adică, A w a Pitiri
on i-a u rm at Sfântului A ntonie şi ucenicu lui acestuia,
A w a Am m ona. A făcu t m u lte m inuni, d ar avea, în spe
cial, h arism a alungării dem onilor. M ânca de două ori
pe săptăm ână, jo ia şi dum inica, puţin te rc i de făină.
E ste p o m en it de B ise rică pe 2 9 no iem brie.
8 0 . A w a Pim en. D espre v iaţa lui nu ştim multe
lucruri. S-a n ăscu t în Egipt. La v â rsta de 1 5 ani, prin
anul 3 8 0 , a v e n it la m ă n ăstire a de la Schit, unde se
nevoiau şase fraţi după trup. Prim ul n ăscu t se numea
Anuf. A fo st u cen ic al A w e i M acariei Egipteanul; Ioan
Kolovos şi M oise Etiopianul. Din p ricin a năvălirii bar
b a rilo r la S ch it (4 0 7 ), cei şap te m onahi fraţi sunt siliţi
să plece, şi m erg la T erenu tis, în Egipt, o aşezare pe
braţu l v estic al Nilului, unde se p are că au răm as. De
asem enea, ştim că A w a Pim en a m u rit în urm a lui Ar-
sen ie ( 4 4 9 ) p entru că, aşa cum spun textele, a plâns
când a aflat de m o arte a lui. Pe seam a lui s-a pus un
m are n u m ăr de apoftegm e. Cele care se află în Pateri
cul alfabetic îm p reu n ă cu celelalte ale colecţiei tem a
tice şi altele d iferite, răsp ân d ite în alte colecţii, urcă
la 2 5 0 . D acă am v rea să definim p erso n alitatea Aw ei
Pim en, am spune în două cuvinte că se aseamănă mai

puţin cu un deschizător de drumuri şi mai mult cu
un în ţe le p t chivem isitor al comorii vieţii schitiote, pe
care a m oştenit-o. Sesizând, poate, că prin pustiirea
Schitului, din pricina năvălirilor barbare, s-a înche
ia t o pagină im portantă a istoriei lui, s-a străduit să
adune roadele desăvârşite ale veacului schitiot, încât
a ceste a să nu se piardă. în cele o sută de apoftegme
ale lui a salvat cuvintele şi metodele a cincisprezece
învăţători din vechime ai pustiului (nu erau toţi de la
Sch it), de exemplu Alonie, Antonie, Ammon, Visarion,
Ioan Kolovos şi alţii. Dar şi cuvintele şi nevoinţa lui
păstrează şi exprimă modelul care s-a conturat uşor
în succesiunea generaţiilor. Astfel, şi-a justificat şi
num ele, adică a fost „păstor", părinte duhovnicesc, în
lanţul de aur al generaţiilor care s-au succed at S-a
săvârşit în jurul anului 460. Pomenirea lui se prăznu-
ieşte la 27 august.
81. A w a Roman cel Sfânt şi făcătorul de minuni
s-a născut în satul Roson din Cilicia. De tânăr a mers
în Antiohia, în afara căreia a ridicat la poalele unui
m unte o mică chilie, şi după Teodoret al Cirului, a tră
it până la bătrâneţe fără lumină şi fără foc. Se hrănea
cu pâine, sare şi apă, iar pletele îi ajunseseră până la
glezne. Şi-a sfârşit viaţa trăind închis în chilia lui.
82. Awa Serapion sau Sarapion. Serapion, pe care
l-am întâlnit în apoftegma III-46, este aşa-numitul
Sindonios, căruia Paladie i-a dedicat cap. 37 al Istoriei
lau siace. Era învăţat şi ştia pe dinafară toate Scriptu
rile. Conform lui Paladie, datorită marii lui neagoni-
seli şi a milostivirii, nu ţinea nimic pentru sine, decât
1008 PATERICUL MARE
o pânză pe ca re o avea ca îm b ră că m in te . Şi, aşa în

veşm ântat, se nev oia cu v irtu te a . S -a v ând u t de bună
voie, rob în casa u n ei fam ilii id o latre , p e care a făcut-o
creştină. Şi pe m u lţi alţii i-a d us la p o căin ţă, prin înţe
lepciun ea şi v irtu te a lui. C on form a lto r izvoare, apare
ca un m are a sce t, c a re a tr ă it în p u stiu l cel m ai adânc
al Egiptului. Sub n u m ele de S e rap io n s e m ai cunosc
şi alţi asceţi. P o m e n ire a lui se p răzn u ie şte la 21 mar
tie. Au fo st m ai m u lţi p ă rin ţi cu n u m ele de Serapion:
A w a Serap ion, u ce n ic al Cuviosului A ntonie cel Mare
şi p rie te n al Sfântu lu i A tan asie cel M are, A w a Sera
pion cel M are din N itria şi A w a S erap io n de la Schit.
8 3 . A w a Siluan a tr ă it în a d oua ju m ă ta te a secolu
lui al IV-lea. La în c e p u t s -a n ev o it în Schit. Nu putem
să p recizăm p erio ad a, d ar a fo st nev oie de m ult timp
ca să se în tre g e a s că o b şte a lui, cu cei 1 2 ucenici. în ju
rul anului 3 8 0 p le acă la M untele Sinai. P rin tre uceni
cii lui se află cu n o scu ţii a sce ţi: M arcu, Zenon, Zaharia
şi N etra, ep isco p u l de după a c e e a al Faranului. După
m o arte a lui M arcu (m o n ah ca re s-a d istin s prin ascul
ta re ), o b şte a a p le ca t în P alestin a. în regiunea Gâzei,
lângă c e ta te a G herara, au în te m e ia t m ăn ăstirea „băr
b a ţilo r m u lţi şi îm bu n ătăţiţi", a ş a cum pom eneşte iz
vorul isto ric. P o m en irea lui se face la 6 februarie.
8 4 . A w a S iso e. La în cep u t a lo cu it la Schit, în to
v ărăşia lui M acarie, A thre şi a lui Or. Puţin după ace
ea, în anul 3 5 5 (an u l m o rţii Cuviosului Antonie), a
p ărăsit Sch itu l, d eo a rece a în cep u t să se adune lume
m ultă, şi s-a s ta b ilit pe m u n tele lui A ntonie. Acolo a
regăsit, în tr-o o a re c a re m ăsură, sin g u rătatea pe care
o avea Sch itu l la în cep u tu rile lui. A tră it în acel loc cu
u cenicu l său Avraam şi, în continuare, a mers să se

stab ile ască în tovărăşia acestuia pentru totdeauna la
Clysma [după anul 4 2 9 ), unde, deja înaintat în vârstă,
a şi m urit. Faima lui era atât de mare, încât era con
sid e rat d rept unul dintre cei mai renumiţi asceţi, în
sp ecial din anul 3 5 6 , şi după aceea, când a locuit pe
m untele lui Antonie. Aici l-a şi vizitat Adelfie, episco
pul Nicopolei, ca să prim ească sfaturi, şi diferiţi pust
nici pentru chestiuni duhovniceşti. La Clysma a pri
m it de două ori vizita lui A w a Ammun al Raithului.
L-a cunoscu t pe Pamvo, marele învăţător al Nitriei,
şi trad iţia referitoare la Pamvo îi prezintă pe cei doi
ca fiind pe aceeaşi treaptă de sfinţenie. în Patericul
alfabetic s-au păstrat 4 6 de apoftegme sub numele
lui. Pom enirea lui se prăznuieşte pe 6 iulie. în Pateric
su n t cunoscuţi încă doi Bătrâni cu numele Sisoe, Si-
so e Tebeul şi Sisoe al Petrei.
85 . Amma Sinclitichia a trăit în Alexandria, în seco
lul al IV-lea. Se trăgea dintr-o familie bogată şi foarte
vestită. După m oartea părinţilor ei, a împărţit averile
săracilo r şi s-a tuns în monahism. S-a nevoit pe o mo
şie a unei rude, afară din cetate. Duhovnicia ei adân
că a devenit cunoscută, şi veneau la ea călugăriţe, ca
să prim ească putere prin cuvântul şi virtutea ei. Spre
sfârşitul vieţii a fost atinsă de o boală înfricoşătoare
(îi putrezeau mădularele), pe care a suferit-o cu răb
darea lui Iov. A murit la vârsta de 80 de ani, după ce
a prevăzut ziua şi ceasul plecării ei. Viaţa ei este con
sem nată pe larg în Ecloghionul cel nou (Culegerea cea
nouă) al Sfântului Nicodim. Biografia ei este pusă pe
seam a Sfântului Atanasie cel Mare, dar după opinia
1010 PATERICUL M ARE
p a tro lo g ilo r e s t e l u c r a r e a a ltu i s c r iit o r . P o m e n ir e a ei

s e face p e 5 ia n u a r ie .
8 6 . A w a T e o d o r d in C a n o p . S u n t ş a s e a p o fte g m e
p ă s tra te su b n u m e le lu i.
8 7 . A w a T e o d o r d e la E n a t. E s t e î n t e m e ie to r u l o b
ş tii m o n a h a le d e la E n a t, îm p r e u n ă c u A w a L u c h ie. Cu
n u m e le d e T e o d o r s u n t c u n o s c u ţ i m a i m u lţi m o n ah i.
Cel m a i c u n o s c u t e s t e A w a T e o d o r d in F e r m i, p r e z e n
t a t m a i jo s , d a r s e m a i p o m e n e ş t e d e u n T e o d o r d e la
S c h it ş i d e u n T e o d o r E le fte r o p o litu l.
8 8 . A w a T e o d o r d in F e r m i. î n a fa r ă d e m e d iu l lui
P ah o m ie , m a i e x is ta u c e l p u ţin ş a s e p e r s o a n e v e n i
te cu s ig u ra n ţă în a in t e d e a n u l 3 9 0 (a n u l m o r ţii lui
M a ca rie ], c u n u m e le d e T e o d o r. N u c u n o a ş t e m d ata
n a ş te r ii lu i T e o d o r, d a r la S c h it a s f ă tu it c u p r ile ju l d o
b â n d irii c e lo r t r e i c ă r ţ i fr u m o a s e . L a S c h it ş i-a fă c u t
e d u c a ţia ş i a f o s t h ir o t o n it d ia c o n , c h i a r d a c ă a re fu
z a t d in s m e r e n ie a c e a s t ă s lu jir e , d e la c a r e e r a u ex
c lu şi tin e r ii în c e p ă to r i. P u s t iir e a S c h itu lu i în a n u l 4 0 7
l-a s ilit s ă s e s t a b ile a s c ă la F e r m i, u n d e s e p a r e c ă a
m u rit d e b ă t r â n e ţ e . A l ă s a t în u r m ă fa im a d e B ă trâ n
a sp ru . A f o s t u n u l d in tr e c e i m a i m a r i B ă t r â n i d in g e
n e r a ţia sa.
8 9 . A m m a T e o d o ra . A f o s t u n a d in t r e c e le m a i în
ţe le p te fe m e i a le v r e m ii s a le . E s t e a m in t it ă d e Is to r ia
la u s ia c ă ( 4 1 ) . S -a s ă v â r ş it î n t r e a n i 3 8 8 ş i 3 9 9 , p e r i
o a d ă p e tr e c u tă d e P a la d ie în E g ip t.
9 0 . A w a T e o n a . D e s p re e l v o r b e ş t e Is to r ia M on ah i
lo r d in E g ip t î n c u v in te d e la u d ă , i a r S fâ n tu l Io a n C asi-
a n îi c o n s a c r ă m a i m u lte c o n v o r b ir i ( 2 1 , 2 2 , 2 3 ) . E ste
p o m e n it în apoftegm e de A w a Teodor din Fermi şi de

A w a Pim en.
91. A w a Teodosie, începătorul vieţii de obşte
( 4 2 4 -5 2 9 ). E ste vorba despre Sfântul Teodosie care a
fo st unul dintre cei mai mari sfinţi ai pustiului iudaic,
şi organizatorul vieţii monahale de obşte în Palesti
na. S-a n ăscu t în ţinutul Mogariso, din Capadocia, din
p ărin ţi evlavioşi, care s-au îngrijit de formarea lui.
în anul 4 5 1 m erge la Locurile Sfinte ca să se închine
şi, în continuare, îl vizitează în Siria pe Sfântul Simi-
on Stâlpnicul, care recunoaşte în persoana tânărului
Teodosie pe cel care va influenţa puternic formarea
m onahism ului de obşte în Palestina. După o perioadă
de asceză dură, ca ucenic al Bătrânului Longhin, con
sătean ul lui a dobândit faima unui bărbat harismatic
şi după aceea, prin arătare şi lucrare dumnezeiască, a
con stitu it în anul 47 9 , la răsărit de Betleem, o obşte
care în câţiva ani s-a dezvoltat într-un centru mona
hal cu un m are număr de călugări, cea mai mare lavră
din pustiul Palestinei. De la Teodor, episcopul Petrei,
care s-a num ărat printre ucenicii sfântului, aflăm că
Teodosie, influenţat de Sfântul Vasile cel Mare, a dus
duhul şi concepţia despre monahismul de obşte în Pa
lestina. îi descrie învăţând pe călugării lui din texte
le Sfântului Vasile cel Mare. Şi faptul că în programul
vieţii de obşte a fost cuprinsă şi lucrarea filantropică,
exprim ă influenţa idealului capadocian. în cuprin
sul m ănăstirii, existau multe instituţii de binefacere:
azil, spital, orfelinat, şi altele, care aduceau mângâ
iere omului suferind. Sfântul Teodosie, ca şi Sfântul
1012 PATERICUL MARE
Sava, originar to t din Capadocia, care a în ă lţa t Lavra

după patru ani de la în tem eierea o b ştii lui Teodosie,
sunt consideraţi ca în tem eietori ai m onahism ului din
pustiul palestinian. în anul 4 9 2 , am ândoi devin „ar
himandriţi" şi aveau în supraveghere gen erală toate
centrele monahale din regiune. Pom enirea lui se face
la 11 ianuarie.
92. A w a Teodosie Rosos (cel din Scopelia). Ne este
cunoscut din Istoria iubitoare de Dumnezeu, a lui Te-
odoret de Cyr, cap. X (PG 82 , 1 3 8 8 -1 8 9 3 ). Originea
lui este din Antiohia, din părinţi de vază în cetate. A
schimbat, însă bunurile m ateriale şi slava lumii, cu
viaţa singuratică în Hristos. A m ers în Cilicia, şi pe un
munte înalt, lângă cetatea Roso, a con stru it „chilie de
piatră", un mic lăcaş în care s-a nevoit m ulţi ani, de-
dicându-şi cele mai multe ceasuri ale zilei rugăciunii,
iar pe celelalte răm ase, lucrului mâinilor, cu puţină
odihnă, fără să folosească pat sau aşternut. Virtutea
lui a devenit cunoscută, şi s-au adunat în ju ru l sfântu
lui şi alţi călugări, pentru care a con stru it alte colibe.
Astfel, s-a form at o m ică lavră care o ferea şi sprijin
material celor care aveau nevoie din îm prejurim i. Le
ocrotea pe văduve, pe orfani, pe oam enii săraci, îngri
jeau pe bolnavi şi pe mulţi dintre aceştia, iar sfântul
îi vindeca cu rugăciunile lui. Multe su nt m inunile pe
care le-a săvârşit. în timp ce Lavra creştea continuu,
sfântul a fost silit din pricina năvălirilor isau rilor4, să
se mute în Antiohia, unde după puţin timp „a adormit"
şi imediat a fost cinstit ca sfânt. La conducerea obştii
+ 4Popor care locuia la poalele m untelui Tauros şi era renum it
pentru incursiunile de Jaf la popoarele vecine.
i-a u r m a t u c e n icu l lui, Gladie. Nu ne este cunoscută cu

e x a c tita te p e rio a d a în ca re a trăit. A trăit înainte de anul
4 4 4 , a n în ju ru l că ru ia T eo d o ret a scris Istoria iubitoare
d e D u m n ezeu . P răzn u irea lui se face pe 5 februarie.
9 3 . A w a S e r id ie a fo st egum enul obştii care s-a
în t e m e ia t la în c e p u tu l seco lu lu i al Vl-lea lângă râul
T h a n a to n , în G aza, şi a a tra s un m are număr de călu
gări. El în s u ş i a fo s t şi fiul duhovnicesc al marelui Awă
V a rsa n u fie. D in în tr e b ă r ile şi răspu n su rile lui Varsanu-
f i e ş i lo a n , p re c u m şi d in scrie rile ucenicului lor, Awa
D o ro te i, a flă m in fo rm a ţii d esp re starea duhovniceas
că în a ltă a v ie ţii d in m ă n ă stire a A w ei Seridie.
9 4 . S fâ n tu l S p irid o n s -a n ăscu t în Cipru, în anul
2 7 0 d u p ă H risto s . D in fire e ra blând şi înclinat spre
v ia ţa s in g u r a tic ă , d a r p e n tru că l-au îndem nat pă
rin ţii, s - a c ă s ă t o r it cu o fem eie virtuoasă, de la care
a d o b â n d it o fa tă p e n u m e Irin a. Era înstărit, cu mul
te p r o p r ie t ă ţ i ş i tu r m e d e oi. D atorită sfinţeniei sale,
d u p ă m o a r te a s o ţ ie i a fo s t ch e m a t la tronul episcopal
d in ţin u tu l s ă u d e b a ş tin ă , Trim itunda, cu mult înain
te d e a n u l 3 2 5 (a s tă z i T rim itu sia se găseşte în zona de
s tă p â n ir e t u r c e a s c ă a C iprului). Pentru simplitatea şi
c u r ă ţe n ia v ie ţ ii lu i a p rim it m u lt har dumnezeiesc şi
d a to r ită m u lte lo r m in u n i p e care le-a săvârşit a pri
m it ş i d e n u m ir e a d e „făcăto r de minuni". A adormit
în C ip ru în ju r u l a n u lu i 3 4 8 . S fin tele lui moaşte au ră
m a s m u lt tim p în p ă m â n t, d ar când s-a făcut reînhu-
m a r e a ş i s -a u g ă s it n e p u tre z ite , le-au păstrat în patria
lui p â n ă î n s e c o lu l a l VH -lea. P en tru că s-au întâmplat,
în s ă , in c u r s iu n i a le b a rb a rilo r, au fost m utate la Con-
s t a n t in o p o l ş i d u p ă c u c e r ir e a acestuia, în anul 1453,
1014 PATERICUL M ARE
au fo s t d u se în K e r k ir a (C o rfu ). P o m e n ir e a lu i se face
p e 1 2 d e c e m b r ie .
95. A w a V a sile c e l M a re s e t r ă g e a d in tr-o familie
e v la v io a să ş i b o g a tă . S -a n ă s c u t în C e z a re e a Capado-
ciei, în a n u l 3 3 2 . A fă c u t s tu d ii în ţ a r a lu i, la Constan-
tin o p o l şi A ten a, u n d e s -a c u n o s c u t c u S fâ n tu l Grigo-
rie T eo lo g u l. î n a n u l 3 5 6 s -a în t o r s în ţin u tu l natal şi
a lu c r a t p e n tr u p u ţin tim p c a re to r. R e p e d e , însă, s-a
r e tr a s d in lu m e . Ca s ă p o a t ă a p ro fu n d a duhul mona
h ism u lu i, a v iz ita t a s c e ţ i c u n o s c u ţi d in S iria , Palesti
na, E g ip t ş i M e s o p o ta m ia . în to r c â n d u -s e în ţinuturile
lui, s -a r e tr a s la o m o ş ie p ă r in t e a s c ă d in P on t, unde
l-a v iz ita t G rig o rie ş i s -a u n e v o it îm p re u n ă pentru o
p e rio a d ă d e tim p . In a c e s t m e d iu is ih a s t, în rugăciu
n e ş i n e v o in ţă , a u c o m p u s F ilo c a lia d in lu cră rile lui
O rigen, p re c u m ş i re n u m ite le c a n o a n e m o n a stice - în
p rin c ip a l lu c r a r e a m a r e lu i V a sile - c a r e au constituit
fu n d a m e n tu l o rg a n iz ă rii v ie ţii m o n a h a le în P on t şi în
C ap ad o cia, d a r u lte r io r ş i în în tr e g u l m o n a h ism orto
dox. In an u l 3 7 0 a fo s t h ir o to n it e p isc o p al Cezareei
şi, p rin a u to r ita te a lu i d u h o v n ic e a s c ă , a fo s t de mare
a ju to r c o r ă b ie i în v ifo r a te a B is e r ic ii, în c e r c a tă de în
v o lb u ra te le v a lu ri a le e re z iilo r. C o n trib u ţia m arelui
ie ra rh ş i s c r iito r b is e r ic e s c şi p e p la n s o c ia l a fo st atât
de im p o rta n tă , în c â t c h ia r d in tim p u l v ie ţii a fo st nu
m it c e l M are. A a d o r m it în a n u l 3 7 9 . P o m e n ire a lui se
p ră z n u ie şte la 1 ia n u a rie .
96. A w a V e n ia m in s -a n e v o it în a d o u a ju m ă ta te a
seco lu lu i al IV -lea în p u stiu l N itrie i. A fo s t u n exem plu
p e n tru to v a ră şii lu i d e n e v o in ţă şi e r a d ă ru it cu m ulte
h a rism e , în s p e c ia l cu h a r is m a v in d e c ă rii. Cu puţine
lu n i în a i n te d e m o a r te , s -a îm b o ln ă v it d e h id ro p ică şi
t r u p u l lu i s - a m ă r i t a t â t d e m u lt, în c â t a tu n ci cân d a
m u r i t , n e s p u n e P a la d ie , a u sm u ls p ra g u rile d e la u ş ă
ş i d e la g e a m u r i c a s ă -l p o a tă s c o a te din ca s ă . A fo st
c o n s i d e r a t c a u n n o u Iov, p e n tru c ă a s u p o rta t to a tă
î n c e r c a r e a „cu m u lţu m ir e n e m ă s u ra tă faţă d e D um
n e z e u " (v e z i P a la d ie , Isto ria la u sia că , cap . 1 2 ) . P o m e
n i r e a lu i s e p r ă z n u ie ş te la 2 9 d e c e m b rie .
9 7 . A w a V is a rio n . S e n u m ă r ă p rin tr e P ărin ţii cei
m a i în v ă ţa ţi ai p u stie i E gip tului, A tr ă it la sfâ rşitu l s e
co lu lu i a l IV -lea şi în c e p u tu l seco lu lu i al V -lea în r e
g iu n e a S ch itu lu i, c a u n p u stn ic ră tă cito r, fă ră s ă aib ă
lo c u in ţă p e r m a n e n tă , d a r îm p lin in d în a ce la şi tim p
p o r u n c a iu b irii. P e s e a m a lui s u n t p u se m u lte m inun i,
p r i n t r e c a r e şi a c e e a că, n e av ân d m ijloc s ă tr e a c ă Ni
lul, a f ă c u t se m n u l c ru c ii şi a m e rs p e d e a s u p ra a p e lo r
r â u lu i c a p e u s c a t, s p re m a re a u im ire a m ulţim ii d e
la D u io s. A lu a t p a r te şi la d is tru g e re a te m p le lo r id o
la t r e în E g i p t P o m e n ire a lui s e fa ce p e 2 0 feb ru arie.
9 8 . A w a Z a h a ria . C arion, u cen icu l Sfântului M aca-
r ie c e l M are, a p le c a t din lu m e la Sch it, lă sâ n d în u rm ă
s o ţia c u d o i cop ii. Din ca u z a fo am etei, a fo s t silit să-l
ia c u el p e Z a h a ria , hu i său . Z a h a ria a m u rit d e fo a rte
tâ n ă r , d a r a în a in ta t cu re p e z iciu n e p e tr e p te le d e s ă
v â rş irii, fiind d ă ru it, în sp ecial, c u h a ris m a ru g ăciu n ii.
F ă r ă s ă fie n u m it în că A w ă , p ă rin ţi ren u m iţi, p re cu m
M a c a rie şi M oise, nu e z ita u să -i c e a r ă p ă r e r e a . Pe
p a tu l m o rţii, A w a Isid o r i-a zis: „ B u cu ră -te Z ah aria,
fiul m e u , p e n tru c ă p o rţile îm p ă ră ţie i su n t d e s ch ise
p e n tru tin e " (v ezi a p o fte g m a 1 ,2 6 ) . P o m e n ire a lui se
p r ă z n u ie ş te la 2 4 m a rtie .
1016 PATERICUL MARE
9 9 . Awa Zenon e ra u cen icu l Bătrânu lu i Siluan şi

a fo st d ăru it cu m u lte h a rism e duhovniceşti. în jurul
anului 3 8 0 , pleacă la M un tele Sinai, îm preună cu în
treaga o b şte a A w ei Siluan şi, m ai târziu, la Gherara,
în Palestina, unde în te m e ia z ă o m ăn ăstire. 0 perioadă,
spre sfârşitul v ieţii, s-a n ev o it zăvorându-se singur în
chilie. Sinaxarul v ieţii lui n e sp u ne că: „Prin ascultare
desăvârşită, nev o in ţă asp ră şi neagoniseală, a devenit
săvârşito r de m in u n i Şi p e m ulţi dem oni îi izgonea
din oam eni". P om en irea lui s e p răzn uieşte pe 19 iunie.
1 0 0 . A w a Z osim a a tr ă it la sfârşitu l secolului al
V-lea şi în p rim a ju m ă ta te a secolu lu i al Vl-lea. Se tră
gea din Side, un s a t lân gă T iru l Feniciei. La început
s-a n ev oit în m ă n ă stire a Tirului, după aceea la Lavra
Sfântului G herasim de la Iordan şi, în cele din urmă,
a în te m e ia t o m ăn ăstire lângă locu rile lui natale. Este
d escris ca unul d in tre cei m ai exp erim en taţi părinţi ai
pustiului, ca re a p rim it şi h arism a prorocirii. Contem
poranul lui, A w a D orotei a fo st adm iratorul şi ascul
tăto ru l lui. El e ste cel ca re a re d a t pe scu rt învăţături
le A w ei Zosim a, cu p rin se în capitolul I al Patericului
M are, co n stitu ite în cin cisp rezece cuvântări. De altfel,
înv ăţătu rile A w e i Zosim a p rezintă pe larg persoana
şi duhul A w e i D orotei, d ar şi acesta în învăţăturile lui
se referă d eseo ri la în v ăţătu rile A w ei Zosima. Omoni
mul său, ascetu l Zosim a, cel care a întâlnit-o pe mun
te pe Sfânta M aria E gipteanca şi i-a dat Sfânta împăr
tăşan ie la sfârşitu l v ieţii ei, e ste o altă p ersoană care a
tră it la în cep utul secolului al V lI-lea. Pom enirea lui se
p răzn uieşte pe 2 4 ianuarie.
INDICE DE REFERINŢE BIBLICE
V echiul T estam en t Ieşirea 3,1-6 p.141

Ieşirea 3,15 p.932
Facerea 1 , 1 2 p.967 Ieşirea 2,12 p.603
Facerea 1,14-16 p.952 Ieşirea 7-11 p.516
Facerea 1,26-27 p.824 Ieşirea 28,6 p.730
Facerea 2,7 p.824 Ieşirea 12 p.280
Facerea 2,15 p.252 Ieşirea 12,30 p.282
Facerea 4,3-5 p.532 Ieşirea 21,6. p.627
Facerea 5,21-27 p.182 Ieşirea 20,1-17 p.516
Facerea 6,3 p.924 Ieşirea 12,29-30 p.485
Facere 8,11 p.215 Ieşirea 13,1-2 p.530
Facere 8,21 p.531 Ieşirea 13,14-15 p.530
Facere 12,1 p.418 Ieşireal5,27 p.914
Facere 12,2 p.145
Facere 14,18-20 pp.122,826 Levitic 11,1 p.603
Facerea 17,20 p.660 Levitic 23,5-8 p.280
Facerea 18,1-19 p.654 Levitic 19,17 p.497
Facerea 19,1-23 p.499
Numeri 12,3 p.749
Facerea 19,1-26 p.654
Numeri 28,16-25 p.280
Facerea 19,15 p.374
Numeri 3,12-13 p.530
Facerea 19,30-38 p.293
Numeri 21,9 p.145
Facerea 21,8-21 p.660
Numeri 10,12; p.215
Facerea 21,21 p.214
Numeri 12,16p.214
Facerea 22,12 p.626 N um eril3, 3 p. 214
Facerea 25,12 p.660 Numeri 13,26. p.214
Facerea 26,12 p.190 Numeri 25,1-3 p.354
Facerea 39,7 p.365 Numeri 20,17 p.544
Facerea 39,10 p.374 Numeri 22,22 p.544
Facerea 42,36-38 p.482 Numeri 14,29-33 p.596
Facerea 46,3 p.510
1018 PATERICUL MARE
Iov 1 ,2 1 p.783
Deuteronom 4 ,2 4 pp.258, Iov 5 ,1 8 p.331
925 Iov 1 0 ,1 5 p.180
Deuteronom 3 2 ,7 p.611 Iov 1 ,5 . p.170
Deuteronom 2 7 ,1 7 p.604 Iov 1 ,1 3 -2 2 p.170
Iov 2 ,1 0 p.170
Isus Navi 5 ,1 3 -1 5 p.573
Isus Navi 7 ,6 şi 10 p.751 Psalmul 2 ,3 p.934
lisus Navi 1 0 ,1 2 -1 4 p.889 Psalmul 3 ,3 p.605
Isus Navi 1 4 ,1 0 -1 1 p.618 Psalmul 4 ,1 p.440
Psalmul 5 ,5 -8 p.605
1 Regi 2 ,6 -7 p.331 Psalmul 5 ,6 p.771
IRegi 4 ,3 -2 2 p.141 Psalmul 6 ,6 p.772
1 Regi 5 ,1 -2 p.141 Psalmul 6 ,9 -1 1 p.605
1 Regi 17, 3 4-35 p.299 Psalmul 7 ,1 0 pp.180,256
1 Regi 1 7 ,3 5 p.333 Psalmul 9, 35 p.274
1 Regi 2 5 ,2 -4 0 p.737 Psalmul 10, 24 p.665
2 Regi 2 ,7 p.665 Psalmul 1 5 ,8 p.936
2 Regi 1 1 ,2 5 p.147 Psalmul 1 7 ,3 0 p.545
2 Regi 1 5 ,3 1 p.640 Psalmul 1 8 ,2 p.936
2 Regi 17, 23 p.640 Psalmul 1 8 ,1 2 p.552
2 Regi 2 5 ,8 p.320 Psalmul 1 8 ,1 5 p.772
3 Regi 2 ,3 6 -4 6 p.932 Psalmul 19, 5 p.530
3 Regi 1 1 ,1 p.318 Psalmul 2 4 ,1 9 pp.317,731,
3 Regi 1 9 ,5 -7 p.940 772
4 Regi 1 ,3 p.940 P s a lm u l 2 6 , 1 4 p .7 6 9
4 Regi 4 ,8 -3 7 p.143 P s a lm u l 2 6 , 3 4 p .5 9 8
4 Regi 1 2 ,3 7 p.854 P s a lm u l 2 7 , 3 p .6 0 5
4 Regi 2 5 ,8 -2 1 p.297 P s a lm u l 3 3 , 2 p .5 7 9
P s a lm u l 3 3 , 2 - 3 p .1 6 8
Estera 8 ,1 2 p.549 P s a lm u l 3 3 , 1 3 p .1 6 0
P s a lm u l 3 4 , 1 3 p .5 3 1
Iov 1, 21 p.416, 783 P s a lm u l 3 6 , 5 p .6 0 2
Iov 2 ,1 0 p.428 P s a lm u l 3 6 , 6 p .6 0 2
Iov 2 ,5 -1 0 p.439 P s a lm u l 3 7 , 1 9 p .4 9 1
Iov 1 5 ,1 5 p.517 P s a lm u l 3 8 , 1 p -1 2 2
INDICE BIBLIC
1019
P sa lm u l 3 8 , 1 3 p .9 4 2
Psalm ul 9 3 , 1 7 p .6 6 5
P sa lm u l 4 1 , 3 p .7 7 2
Psalm ul 9 6 ,1 1 p .17 4
P sa lm u l 4 1 , 4 p .9 3 8
Psalmul 1 0 1 ,5 p .771
P sa lm u l 4 5 , 1 p .7 3 1
Psalm ul 1 0 1 ,6 p .3 5 6
P sa lm u l 4 7 , 8 p .7 4 6
Psalm ul 1 0 1 ,1 0 p .2 9 2
P salm u l 4 9 , 1 5 p. 1 5 4
Psalmul 1 0 3 , 1 7 p .l 6 9
P sa lm u l 4 9 , 1 6 - 1 7 p .1 6 5 Psalmul 1 0 3 ,2 1 - 2 2 p .374
P sa lm u l 5 0 , 1 p .6 4 8 Psalmul 1 0 3 ,2 4 p .8 4 6
P salm u l 5 0 , 1 8 - 1 9 p .7 4 2 Psalmul 1 0 6 ,2 2 p .6 2 9
P salm u l 5 0 , 1 9 p .5 9 3 ,6 0 1 Psalmul 1 0 6 ,3 2 p .6 2 9
Psalm u l 5 4 , 1 8 p .6 4 5 Psalmul 1 0 4 ,1 4 - 1 5 p .193
P salm u l 5 4 , 2 3 p .3 9 4 Psalmul 1 0 8 ,2 3 p .772
P salm u l 5 4 , 2 5 p .3 4 6 Psalmul 1 1 2 ,7 p .6 6 5
Psalm u l 5 5 , 1 2 p .2 5 1 Psalmul 1 1 3 ,8 p .7 4 9
P salm ul 5 6 , 8 p .9 3 5 Psalmul 1 1 3 ,8 7 p .6 2 6
P salm ul 5 6 , 1 0 p p .2 3 8 ,7 7 2 Psalmul 1 1 4 ,6 p .6 0 1
Psalm u l 5 7 , 1 p .5 0 9 Psalmul 1 1 4 ,7 p .6 0 2
P salm ul 5 7 , 5 - 6 p .3 5 5 Psalmul 1 1 5 ,7 p .161
P salm ul 5 7 , 6 p .7 7 1 Psalmul 1 1 7 ,1 8 p p .4 3 9 ,6 0 2
P salm ul 6 1 , 1 1 p p .1 4 8 ,1 4 9 Psalmul 1 1 8 ,2 1 p p .1 8 7 ,7 7 0 ,
P salm ul 6 5 , 1 2 p .4 4 0 771
Psalm ul 6 6 , 2 p .4 7 5 Psalmul 1 1 8 , 2 2 p .7 6 0
Psalm ul 6 8 , 3 0 p .4 4 0 Psalmul 1 1 8 ,3 3 p .5 4 8
P salm ul 7 2 , 2 2 p .7 3 6 Psalmul 1 1 8 ,6 0 p .1 9 0
Psalm ul 7 2 , 2 2 - 2 3 p .1 6 1 Psalmul 1 1 8 ,6 2 p p .6 4 5 ,7 7 2
Psalm ul 7 2 , 2 8 p .6 0 2 Psalmul 1 1 8 ,7 9 p .6 0 2
Psalm ul 7 3 , 1 6 p .5 7 9 Psalmul 1 1 8 ,1 2 6 p .4 2 8
Psalm ul 7 6 , 4 p .3 5 6 Psalmul 1 1 8 ,1 4 7 - 1 4 8 p .6 4 5
Psalm ul 7 6 ,1 4 - 1 5 p .6 6 5 Psalmul 1 1 8 ,1 6 4 p .6 4 5
Psalm ul 7 2 , 2 2 p .1 4 5 Psalmul 1 2 4 ,1 p p .1 5 5 ,3 4 0 ,
Psalm ul 8 6 , 7 p .2 4 6 ,9 6 8 Psalmul 1 2 6 ,1 p p .1 5 8 ,6 0 0
Psalm ul 8 7 , 4 p .3 4 8 Psalmul 1 3 1 ,2 - 5 p .1 4 1
Psalm ul 8 8 , 2 6 p .6 0 3 Psalm ul 1 3 4 ,1 5 - 1 7 p .7 4 8
Psalm ul 8 8 , 3 4 p .5 3 1 Psalmul 1 3 9 ,1 -2 p .2 7 5
Psalm ul 8 9 , 1 0 p .2 4 2 Psalm ul 1 4 0 ,3 p .1 2 2
Psalm ul 9 1 , 1 3 p .8 5 4 Psalmul 1 4 0 ,5 p .602
1020 PATERICUL MARE
Psalmul 1 4 1 ,2 p .6 4 5 Isaia 3 3 , 2 p .4 2 8
Psalmul 1 4 2 , 7 p .3 4 8 Isa ia 3 3 , 1 5 p .5 9 6
Psalmul 1 4 4 , 1 8 p .8 6 3 Isa ia 3 5 , 1 0 p p .2 4 6 ,9 6 8
Psalm ul 1 4 9 , 6 p .2 9 2 Isa ia 4 0 , 1 p .6 4 9
Isa ia 4 2 , 1 1 p .3 0 3
Pilde 1 , 7 p .6 2 6 Isaia 4 2 , 1 4 p .4 3 1
Pilde 3 , 2 7 p .6 7 5 Isaia 4 8 , 1 9 p .1 3 3
Pilde 3 , 3 4 p p .1 5 8 , 7 7 7 Isa ia 5 0 , 4 p .3 3 1
Pilde 4, 2 3 p .3 2 7 Isaia 5 0 , 6 p . 1 8 0 , 181
Pilde 5, 2 2 p p .8 4 8 ,9 6 0 Isaia 5 1 , 1 1 p .2 4 6
Pilde 1 1 , 3 1 p .5 0 1 Isaia 5 2 , 5 p .1 6 5
Pilde 1 2 , 1 4 p p .1 4 8 ,1 4 9 Isaia 5 8 , 1 - 5 p .3 0 1
Pilde 15, 2 7 p .1 4 6 Isaia 5 8 , 5 p .5 3 5
Pilde 1 8 , 1 3 p .5 4 5 Isa ia 6 1 , 1 p .1 5 6
Pilde 1 8 , 1 9 p .5 8 5 Isaia 6 6 , 2 p p .2 2 9 ,6 0 2
Pilde 1 9 , 1 7 p p .6 5 5 , 6 8 1 Isaia 6 6 , 2 4 p .2 8 4
Pilde 2 4 , 1 1 p .3 3 0
Pilde 2 5 , 7 p .4 8 9 Ierem ia 5 , 1 p .5 1 6
Pilde 2 6 , 2 0 p .2 0 0 Ierem ia 5 , 8 p .3 0 7
Pilde 2 7 , 7. p .3 0 7 Ierem ia 9 , 1 7 p .2 4 9
Ierem ia 1 1 , 2 0 p .2 5 6
E ccle sia st 3 , 1 p .6 2 0 Ierem ia 1 7 , 1 0 p .2 5 6
E ccle sia st 3 , 1 7 p .6 2 0 Ierem ia 2 0 , 1 2 p .2 5 6
Ierem ia 2 2 , 2 4 p .133
C ântarea C ân tărilo r 5, 2 p .9 2 9 Ierem ia 2 8 , 9 p .1 7 9
Isaia 1 , 1 3 p .5 3 1 Iezech iel 5 , 1 1 p .133

Isaia 1 ,1 6 - 1 9 p .8 4 6 Ieze ch ie l 3 5 , 1 1 p .133
Isaia 3 , 1 2 p .7 8 8 Ieze ch ie l 9, 7; 5 ,1 1 şi 23,
Isaia 5, 2 -4 p .3 0 8 3 0 - 3 9 p .8 3 2
Isaia 6 , 1 p .9 2 7 Iezech iel 3 3 , 1 1 p .8 4 7
Isaia 6, 3 p .2 5 7 Iezech iel 1, 2 p .9 2 7
Isaia 6, 5 p .7 3 2 Iezech iel 3 , 1 2 p .2 5 7
Isaia 2 4 , 6 p .6 0 0 Iezech iel 1 4 , 1 4 p .1 4 6
Isaia 2 6 , 1 0 p .2 4 6
Isaia 3 0 , 1 5 p .1 4 1 D aniel 1 , 9 p .1 9 4
Isaia 3 0 , 1 8 p .7 4 7 D aniel 3 , 4 - 7 p .371
INDICE BIBLIC
1021
D an iel 3 , 6 p .4 4 7 M atei 4 , 1 7 p .2 5 1
D an iel 3 , 8 - 2 3 p .1 2 4 M atei 5 , 1 - 3 p .9 5 4
D an iel 3 , 1 2 p .9 2 4 M atei 5 , 3 p p .7 2 1 ,7 2 6 , 7 5 4
D an iel 1 0 , 3 p .3 0 3 M atei 5 , 3 - 1 2 p .5 1 6
D an iel 6 , 5 p .1 4 6 M atei 5 , 4 p .2 7 5
D an iel 6 , 1 0 - 2 2 p .1 3 1 M atei 5 , 4 - 6 p .3 1 5
D an iel 7 , 1 3 - 1 4 p . 9 2 7 M atei 5 , 5 p .1 8 8
M atei 5 , 7 p .6 7 3
A m o s 1 , 9 p .8 5 3 M atei 5 , 9 p p .1 8 8 ,2 2 8 , 7 1 4
M atei 5 , 1 2 p .1 8 5
T o b ie 4 , 1 5 p .1 7 3 M atei 5 , 1 6 p .5 9 8
M atei 5 , 1 9 p p .1 3 8 ,1 5 3 ,1 6 5
C a r te a Iu d itei 1 2 , 1 6 p .3 7 4 M atei 5 , 2 0 p .1 2 3
M atei 5 , 2 2 p p .1 7 0 ,4 9 8 , 5 4 8
în ţe le p c iu n e a lui S olom on 5, M atei 5 ,2 1 - 2 2 p .4 8 9
1 5 - 1 6 p .1 9 4 M atei 5 ,2 1 - 2 3 p .1 6 6
M atei 5 , 2 7 p .4 9 3
M atei 5 , 2 8 p p .1 2 9 ,1 6 6 ,1 7 0 ,
Is u s S ira h 7 , 3 6 p .2 4 1
4 9 8 ,9 5 5
Is u s S irah 1 3 , 1 9 p .3 0 7
M atei 5 , 3 9 p p .4 0 0 ,7 1 2 , 7 7 9
Isu s S irah 2 3 , 4 p .3 1 6
3 9 -4 0 p .9 6 6
Isu s S irah 1 8 , 6 . p .6 6 5
4 1 p p .6 1 7 ,8 1 2
Isu s S irah 3 4 , 2 3 p .5 8 5
4 3 -4 8 p .732
Is u s S irah 2 3 , 1 9 p .1 6 4
4 4 p .9 6 6
4 5 -4 7 p .8 6 2
2 M acab ei 5 , 2 1 p p .1 5 1 ,3 1 6
4 8 p .9 3 5
1 p .9 5 9
I s to r ia S uzanei 1 , 1 1 , 3 9 p .3 7 4
1 -6 p .4 6 7
I s to r ia Suzanei 1 , 3 4 p .6 4 0 1 -1 4 p .6 5 5
1 -1 8 p .4 6 8
Noul T estam en t 3 p .2 5 1 ,9 5 9
6 p .9 5 9
M atei 2 , 3 3 p .9 3 4 7 p .6 4 8
M atei 2 , 3 5 p .6 2 2 9 p p .1 2 7 ,9 6 0
M atei 3 , 2 p .2 5 1 9 -1 3 p .9 2 9
M atei 3 , 4 p .9 5 7 1 2 p p .7 7 1 ,8 0 7 ,9 6 0
M atei 3 , 7 p .9 3 4 , 1 3 p p .1 6 4 ,1 7 2
M atei 3 , 1 0 P -5 0 8
1022 PATERICUL MARE
M atei 6 , 1 4 p p .5 7 7 , 7 8 2 M atei 1 0 , 3 2 p .1 2 0
M atei 6 ,1 4 - 1 5 p .9 6 0 M atei 1 0 , 3 7 p .9 6 4
M atei 6 ,1 6 - 1 8 p .5 3 4 M atei 1 0 , 4 0 p .9 6 3
M atei 6 , 1 9 p .9 4 6 M atei 1 0 , 4 2 p .9 6 3
M atei 6, 2 4 p p .2 2 6 , 9 6 1 M atei 1 1 , 1 2 p p .1 4 3 ,4 5 0
M atei 6, 2 5 p .9 5 7 8 1 9 ,9 6 8
M atei 6, 2 6 p .1 3 1 M atei 1 1 , 1 3 p .5 4 4
M atei 6 ,3 0 - 3 3 p .5 3 4 M atei 1 1 , 2 8 p p .9 0 9 , 93 5
M atei 6, 3 3 p p .1 2 4 ,9 5 7 M atei 1 1 , 2 8 - 2 9 p .9 5 6
M atei 6, 3 4 p p .3 8 3 ,4 3 8 M atei 1 1 , 2 9 . p p .9 3 5 ,9 6 8
M atei 7 , 1 p p .4 8 6 ,4 9 3 M atei 1 2 , 2 0 p .3 3 0
M atei 7 , 1 - 2 p .9 6 0 M atei 1 2 , 2 6 p p .3 5 2 ,593
M atei 7, 3 p .9 6 0 M atei 1 2 , 3 4 p .9 3 4
M atei 7 , 4 p .5 5 5 M atei 1 2 , 3 6 p p .1 3 5 ,166,
M atei 7, 5 p p .4 9 0 , 9 6 0 170, 294
M atei 7, 7 p .5 9 8 M atei 1 2 , 3 7 p .2 9 8
M atei 7 , 7 - 8 p p .2 7 5 ,9 6 2 M atei 1 2 , 4 5 p .1 1 8
M atei 7 , 1 2 p .1 7 3 M atei 1 3 , 4 p .4 7 8
M atei 7 , 1 3 - 1 4 p . 8 1 7 , 9 5 4 , M atei 1 3 , 1 2 p .7 4 3
968 M atei 1 3 , 2 5 - 3 0 p .5 2 9
M atei 7 , 1 4 p .7 0 8 , 8 4 2 M atei 1 3 , 4 4 p .1 4 1
M atei 7 , 1 5 p .9 6 1 M atei 1 4 , 1 7 p .9 5 4
M atei 7 , 2 1 p p .1 3 2 ,5 7 7 , 9 6 1 M atei 1 4 , 2 2 - 2 3 p .9 5 4
M atei 7 , 2 1 - 2 3 p .1 5 9 M atei 1 5 , 1 7 - 2 0 p .1 8 6
M atei 8 , 4 p .9 5 9 M atei 1 5 , 2 1 - 2 8 p .7 3 7
M atei 8 , 1 1 - 1 2 p .2 5 5 M atei 1 5 , 2 2 - 2 8 p p .7 1 2 ,742
M atei 8 , 1 2 p p .1 2 1 , 2 4 2 , 2 8 4 , M atei 1 5 , 2 6 p .7 3 7
604, 746 M atei 1 6 , 2 4 p .6 4 9
M atei 8 , 2 0 p p .7 1 6 ,9 5 7 M atei 1 6 , 2 6 p .9 4 8
M atei 8 , 2 1 - 2 2 p . 9 6 4 M atei 1 7 , 9 p .9 5 9
M atei 9 , 1 2 p p .4 8 8 , 9 5 5 M atei 1 8 , 3 p .5 5 9
M atei 9, 2 0 - 2 2 p .7 1 2 M atei 1 8 , 1 2 - 1 3 p .8 7 7
M atei 1 0 , 9 p p .1 3 2 ,9 5 7 M atei 1 8 , 1 5 - 1 7 p .1 4 8
M atei 1 0 ,1 0 p .3 8 3 M atei 1 8 , 1 9 p .8 6 0
M atei 1 8 , 2 1 - 2 2 p .5 4 6
M atei 1 0 ,1 6 p .5 6 7
M atei 1 0 ,1 9 p .4 7 3 M atei 1 9 , 1 2 p .7 6 2
M atei 10, 22 p .9 5 8 M atei 1 9 , 1 7 p .6 0 8
INDICE BIBLIC
1023
M atei 19, 21 p p .6 4 9 ,6 9 4 ,9 4 6 Marcu 9 ,5 0 p.714
M atei 19, 2 7 p .708 Marcu 10,18 p.608
M atei 2 0 ,1 6 p .606 Marcu 10,2 1 p.957
M atei 2 0 ,2 1 p .667 Marcu 10,23 p.948
M atei 2 2 ,1 1 -1 2 p.121 Marcu 10,43-44 p.965
M atei 2 2 ,1 1 -1 3 p.847 Marcu 10,45 p.949
M atei 2 2 ,1 3 p p .6 0 4 ,74 6 Marcu 13,37 p.962
M atei 2 2 ,4 0 p.800 Marcu 14,22 p.156
M atei 2 3 ,1 2 p p .7 2 1 ,7 7 6 ,9 6 5 Marcu 14,3 8 p.962
M atei 2 4 ,1 2 p p .1 5 2 ,813 Marcu 16,5 p.422
M atei 2 4 ,2 3 p.756
M atei 2 4 ,3 5 p.129 Luca 1,11 p.940
M atei 2 4 ,4 4 p.962 Luca 1,80 p.954
M atei 2 4 ,4 2 -4 4 p.238 Luca 3 ,7 p.934
M atei 2 5 ,1 -1 3 p.163 Luca 3 ,1 1 p.963
M atei 2 5 ,3 1 -3 2 p.241 Luca 3 ,1 6 p.965
M atei 25, 33 p.753 Luca 4 ,2 3 p,118
Matei 2 5 ,3 4 p p .2 4 7 ,8 6 5 ,9 6 3 Luca 5 ,8 p.965
M atei 2 5 ,3 6 p.618 Luca 5,11 p.964
Matei 2 5 ,4 2 -4 3 p.133 Luca 5 ,1 2 p.255
Luca 5 ,1 6 p.954
M atei 2 6 ,3 7 p.847
Luca 5,31 p.488
M atei 2 6 ,3 9 p.255
Luca 6 ,1 p.955
Matei 2 6 ,5 2 p.843
Luca 6,13 p.577
M atei 2 7 ,3 5 p.640
Luca 6, 26 p.472
Matei 2 7 ,5 7 -6 1 p.569
Luca 6 ,2 8 p.164
Matei 2 8 ,3 p.422
Luca 6 ,2 9 p.400
Matei 2 8 ,2 0 p.341
Luca 6 ,3 5 p.792
Luca 12,35-36
Marcu 1 ,1 2 -1 3 p.954 Luca 6 ,3 6 p.935
Marcu 1 ,1 7 p.964 Luca 6 ,3 7 pp.164,960
Marcu 2 ,1 9 -2 0 p.668 Luca 6 ,4 2 p.501
Marcu 3 ,5 p.255 Luca 6 ,4 3 p.364
Marcu 8 ,1 4 p.954 Luca 7 ,44-49 p.273
Marcu 9 ,4 2 p.946 Luca 9 ,2 3 -2 5 p.133
Marcu 9 ,4 4 p. 377 Luca 9 ,6 2 p.958
Marcu 9 ,4 6 p-377 Luca 1 0 ,1 9 pp.150,557
Marcu 9 ,4 8 pp-242,284,
1024 PATERICUL MARE
Luca 1 0 , 3 0 - 3 7 p .5 8 6 L u ca 2 2 , 5 1 p .9 6 6
Luca 1 0 , 4 2 p .5 6 4 L u ca 2 3 , 2 4 p .9 6 6
Luca 1 1 , 9 - 1 0 p .3 4 2 L u ca 2 3 , 4 1 p .8 8 1
Lu ca 1 2 , 1 5 p .1 6 4 L u ca 2 3 , 4 2 - 4 3 p .6 2 2
Lu ca 1 2 , 3 5 - 3 6 p .9 5 8
Luca 1 2 , 3 9 - 4 0 p .2 3 8 lo a n 1 , 1 - 2 p .9 5 2
Lu ca 1 2 , 4 5 - 4 7 p .2 5 1 lo a n 1, 4 8 p .7 3 2
Lu ca 1 2 , 4 7 p .1 3 8 lo a n 2 , 1 5 - 1 6 p .1 5 6
Lu ca 1 2 , 4 7 - 4 8 p .1 6 1 lo a n 3 , 1 6 p .8 6 5
Lu ca 1 3 , 2 4 p .1 3 6 lo a n 5 , 1 3 p .9 5 9
Lu ca 1 4 , 1 2 - 1 4 p .9 6 3 lo a n 5 , 2 4 p .8 6 5
L u ca 1 4 , 2 6 p p .9 1 3 , 9 6 4 lo a n 5 , 4 4 p .9 5 9
L u ca 1 4 , 2 6 - 2 7 p .1 3 3 lo a n 6 , 2 4 p .9 6 1
L u ca 1 4 , 2 7 p .1 9 6 lo a n 6 , 2 7 p .5 6 4
L u ca 1 4 , 2 8 - 3 3 p .4 0 3 lo a n 6 , 3 8 p .9 6 4
L u ca 1 5 , 7 p .7 4 8 lo a n 8 , 3 - 1 1 p .4 8 3
L u ca 1 5 , 1 1 p p .7 6 9 , 9 6 4 lo a n 8 , 2 9 p .1 6 3
L u ca 1 6 , 1 5 p p .7 3 8 , 9 6 5 lo a n 8 , 3 1 - 3 2 p .1 4 4
L u ca 1 6 , 2 5 p p .2 7 9 , 8 8 1 lo a n 8 , 3 5 p .6 2 7
L u ca 1 7 , 1 0 p .9 6 5 lo a n 8 , 4 4 p .1 6 6
L u ca 1 8 , 1 p .6 4 7 lo an 1 0 , 3 p .9 3 6
L u ca 1 8 , 1 - 2 p .9 6 2 lo a n 1 0 , 1 1 - 1 5 p .8 7 7
L u ca 1 8 . 6 p .9 6 2 lo a n 1 0 , 3 4 p .4 8 4
L u ca 1 8 , 9 - 1 4 p .9 6 8 lo a n 1 2 , 2 5 p .3 9 6
L u ca 1 8 , 1 0 p .7 6 9 , 7 7 0 lo a n 1 3 , 4 - 5 p .9 6 5
L u ca 1 8 , 1 0 - 1 4 p .7 1 2 , 7 4 9 lo a n 1 3 , 5 p .1 5 6
Lu ca 1 8 , 1 3 p .5 1 0 lo a n 1 3 , 8 - 9 p .1 8 9
L u ca 1 8 , 1 9 p .6 0 8 lo a n 1 3 , 1 4 p .1 5 6
L u ca 1 8 . 2 4 p .9 4 8 lo a n 1 4 , 1 p .9 6 4
L u ca 1 8 , 2 5 p .1 2 9 lo an 1 4 , 2 -3 p .3 1 5
Lu ca 2 1 . 1 9 p p . 4 2 8 , 9 5 8 lo a n 1 4 , 1 2 p .9 6 7
L u ca 2 1 , 3 4 p p . 2 2 9 , 3 2 0 , 3 2 6 , lo a n 1 4 , 2 1 p .6 1 2
962 lo a n 1 4 , 2 7 p .7 1 4
L u ca 2 1 , 3 6 p .9 6 2 lo a n 1 5 ,1 0 p.964
loan 1 5 ,1 3 pp.352,804,
L u ca 2 2 , 2 7 p .9 6 5
lo a n 1 5 ,1 4 -1 5 p.615
L u ca 2 2 , 3 6 p .2 9 9
lo a n 1 6 ,3 3 p.698
L u ca 2 2 , 2 8 - 3 0 p .9 5 8
loan 1 9 ,2 5 p .253
Romani 8,13 pp.130, 177
Ioan 2 0 ,1 1 - 1 6 p .272
Romani 8,17 p.699
loan 2 0 ,1 2 p .422
Romani 8 ,1 8 p.959
Ioan 2 1 , 2 5 p .967
Romani 8,27 p.468
Romani 8,33-34 p.482
Fapte 2 , 3 7 p .248
Romani 8,35 p.959
Fapte 4, 3 2 p .816
Romani 8,38-39 p.928
Fapte 4 ,3 4 - 3 5 p .192 Romani 9,32-33 p.384
Fapte 5 ,1 - 1 1 p .604
Romani 11, lp .807
Fapte 5 ,4 1 p .187 Romani 1 1 ,2 2 p.602
Fapte 7 ,5 4 - 6 0 p .179 Romani 1 2 ,1 p.125
Fapte 9 ,1 5 p .461 Romani 1 2 ,2 p.961
Fapte 9 ,3 2 p .468 Romani 1 2 ,5 pp.502,816,
Fapte 1 0 ,1 p .940 935
Fapte 1 1 ,2 6 p .414 Romani 1 2 ,8 p.963
Fapte 14, 22 p p .1 3 6 ,2 4 1 ,6 9 9 Romani 1 2 ,1 1 p.720
Fapte 1 5 ,1 0 p .558 Romani 1 2 ,1 4 p.966
Fapte 1 6 ,2 5 p .963 Romani 1 2 ,1 5 p.935
Fapte 1 7 ,6 p .432 Romani 1 2 ,1 7 p p .126,137,
Fapte 1 8 ,2 5 - 2 6 p.718 779
Fapte 1 9 ,9 p .718 Romani 1 2 ,1 7 -2 1 p.649
Fapte 1 9 ,1 3 p .718 Romani 1 2 ,1 8 -1 9 p .966
Fapte 2 0 ,3 5 p p .1 4 4 ,1 5 4 ,9 6 3 Romani 1 4 ,4 p.584
Fapte 2 0 ,2 8 p.962 Romani 1 4 ,4 -1 3 p .498
Fapte 2 2 ,1 7 p.253 Romani 1 4 ,1 0 p. 4 9 1
Fapte 2 6 ,1 0 p .468 Romani 1 4 ,1 0 -1 3 p .960
Romani 1 5 ,1 p .196
Romani 1 ,9 -1 0 p.962 Romani 1 5 ,4 p.959
Romani 2 ,8 p.715 Romani 1 5 ,2 5 p.468
Romani 2 ,2 4 p. 165
Romani 5 ,3 -5 p .2 4 1 ,959 1 Corinteni 2 , 9 p .533
1 Corinteni 2 ,1 1 p.497
Romani 5 ,6 -1 1 p.865
1 Corinteni 2 ,1 4 p .167
Romani 5 ,1 0 p.957
1 Corinteni 3 , 7 p .156
Romani 6 ,1 1 p.241
1 Corinteni 3 , 8 p .126
Romani 6 ,1 4 p.601
1 Corinteni 3 ,1 0 -1 1 p .967
Romani 7 ,2 2 p.157
1 Corinteni 3 , 1 6 p.956
Romani 7 ,2 4 p.244
1 Corinteni 3 ,1 8 - 1 9 p p .479, 1 Corinteni 9 ,2 6 -2 7 p.96l
759 1 Corinteni 9 ,2 7 p .277
1 Corinteni 4 , 3 - 5 p .9 6 1 1 Corinteni 10,12 pp 629
1 Corinteni 4, 5 p .4 8 4 754
1 Corinteni 4, 7 p .1 9 2 1 Corinteni 1 0 ,2 4 p.815
1 Corinteni 4 ,1 0 - 1 3 p p .4 3 1, 1 Corinteni 1 0 ,3 1 p.853
479 1 Corinteni 1 1 ,9 -1 6 p.570
1 C orinteni 4 , 1 1 p p .1 3 0 ,9 5 5 1 Corinteni 1 1 ,2 6 -3 0 p.498
1 C orinteni 4 , 1 2 p .7 9 3 1 Corinteni 11 , 29 pp.244
1 C orinteni 4 , 1 2 - 1 3 p .9 6 6 961
1 C orinteni 4 , 1 3 p .7 3 5 1 C orinten i 1 1 ,3 1 - 3 2 p.961
1 C orinteni 4 , 1 5 p .4 3 2 1 C o rinten i 1 2 , 1 2 p.185
1 C orinteni 4 , 1 7 p .2 4 1 1 C o rinten i 1 2 , 2 6 pp.502,
1 C orinteni 5, 7 p .8 6 9 8 1 6 ,9 3 5
1 C orinteni 5 ,1 2 - 1 3 p p .5 3 8 , 1 C orinten i 1 2 , 2 7 p.816
735 1 C orinten i 1 3 , 4 p .804
1 Corinteni 6 , 9 p .1 8 5 1 C o rinten i 1 3 ,1 2 p.928
1 Corinteni 6 , 9 - 1 0 p .9 5 6 1 C orinten i 1 3 , 1 3 p.936
1 Corinteni 6 ,1 2 - 1 3 p .9 5 5 1 C orinten i 14, 3 3 p .468
1 Corinteni 6 , 1 7 p .6 7 1 1 C orinten i 14, 2 5
1 Corinteni 6 , 1 8 p p .2 7 0 ,9 5 6 1 C orinten i 1 5 ,9 - 1 0 p.965
1 Corinteni 7 , 1 - 7 p .5 5 9 1 C orinten i 15, 5 8 p .7 3 6 ,958
1 C orinteni 7 , 5 p .1 6 3
1 Corinteni 7 , 2 1 p p .7 3 4 2 C orinten i 2 , 7 p .5 1 0
1 C orinteni 7 ,3 2 - 3 5 p .3 7 2 2 C orinten i 2 , 7 - 8 p .956
1 C orinteni 7, 3 5 p .3 1 9 2 C orinten i 3 , 5 p .5 9 8
1 Corinteni 8, 2 p .7 1 6 2 C orinten i 3 , 1 8 p .440
1 C orinteni 8 , 8 p .9 5 5 2 C orinten i 4 , 5 p .431
1 C orinteni 8 , 9 p .3 8 4 2 C orinten i 4 , 7 p .1 9 4
1 C orinteni 9 , 1 2 p .9 5 5 2 C orinteni 4 , 1 6 p .1 5 7 ,441
1 C orinteni 9 ,1 3 p .9 5 5 2 C orinten i 6 , 2 p .9 5 8
1 Corinteni 9 ,1 6 p .9 6 4 2 C orinten i 6 , 4 p .9 5 9
1 Corinteni 9, 2 0 p .8 0 0 2 C orinteni 6 , 1 0 p .958
1 C orinteni 9 ,2 4 p .9 6 1 2 C orinten i 6 , 1 6 p .163
1 C orinteni 9 , 2 5 p .9 5 5 2 C orinten i 6 , 1 7 p .1 3 4 ,9 5
1 C orinteni 9 , 2 6 p .2 7 7 2 C orinten i 6 , 1 8 p .615
2 Corinteni 8 ,9 p.586 Efeseni 4,30 p.893
Efeseni 4,32 p .7ll
2 Corinteni 8 ,1 0 -1 2 p.812
Efeseni 5,3 pp.363,956
Efeseni 5,8 p.326
Efeseni 5,15 p.961
2 Corinteni 9 ,6 -7 p.963
Efeseni 5,16 p.136
2 Corinteni 10, 5-6 p.965
Efeseni 6 ,5-9 p.734
2 Corinteni 1 0 ,2 8 p.966
Efeseni 6 ,6 p.468
2 Corinteni 1 1 ,1 3 -1 4 p.960 Efeseni 6 ,1 2 p.245
2 Corinteni 1 1 ,1 4 p.503 Efeseni 6,12-15 p.958
2 Corinteni 1 1 ,2 7 p.137 Efeseni 6,14-18
2 Corinteni 12, 7 p.440, 765 Efeseni 6,18 pp.647,929
2 Corinteni 1 2 ,9 -1 0 p.454
2 Corinteni 1 2 ,1 0 p .760,959
2 Corinteni 1 2 ,2 0 -2 1 p.957 Filipeni 1,25 p.759
Filipeni 2,3 p.230,959
Galateni 1 ,1 0 p .134,955 Filipeni 2,4 p.693
Galateni 3 ,1 1 p.146 Filipeni 2,5-7 p.964
Galateni 4 ,1 9 p.957 Filipeni 2,8 p.694
Galateni 4, 21 p.660 Filipeni 2,12 p.279,962
Galateni 5 ,1 6 p.138 Filipeni 3,2 p.961
Galateni 5 ,2 5 -2 6 p.960 Filipeni 3,8 p.936
Galateni 6 ,1 p.545 Filipeni 3,13 p.126,177
Galateni 6 ,2 p .196,760,785 Filipeni 3,14 p.962
Filipeni 4,3 p.493
Efeseni 1 ,1 8 p.138 Filipeni 4,5-6 p.235
Filipeni 4 ,6 p.962
Efeseni 1 ,2 2 p.185
Filipeni 4,12 p.955
Efeseni 2 ,2 p.218
Efeseni 2 ,3 p .138,217
Coloseni 1,1 8 p.185
Coloseni 3,1-2 p.954
Efeseni 3 ,1 6 p.157 Coloseni 3,5 pp.132,622,956
Efeseni 4 ,1 -2 p.966 Coloseni 3,22 p.468
E fesen i4,13 p.602 Coloseni 4,2 p.343
Efeseni 4 ,1 8 p.256 Coloseni 4 ,6 p.754
2 Timotei 2, 2 4 p.202
■a 10-11 PP-954
iTesaloniceniÔ 62g 2 Timotei 3, 8 pp.604, 838
1 Tesalonicen . P 2 Timotei 3 ,1 0 p.964
1Tesalonicen 5 .1 5 P 2 Timotei 4, 2 p.962
4 » r ^ 'i l n n i C G n i 5 ; A® *
962 Tit 1 ,1 5 p.738
1 Tesaloniceni 5 , 1 7 p .645, Tit 2, 6 p.956
6 4 7 ,9 2 9 Tit 2 ,1 1 -1 2 p.956
1 T e s a lo n ic e n i 5 , 21 p .717
1 T e s a lo n ic e n i 5, 2 1 -2 2 p .962
Evrei 2, 3 p.773
Evrei 3, 7 pp.568, 632
2 T e s a lo n ic e n i 3 ,6 - 1 2 p .1 4 3
Evrei 4 ,1 5 p.952
2 T e s a lo n ic e n i 3 , 8 p .1 4 9
2 T e s a lo n ic e n i 3 , 1 2 p .1 3 7 ,
Evrei 6, 8 p.841
954
Evrei 7 p.826
Evrei 7, 7 p.944
1 T im o te i 1 , 9 p . 6 0 6
Evrei 7 ,1 5 -2 5 p.122
1 T im o te i 1 , 1 5 p p . 8 4 6 , 9 6 5 Evrei 10, 23 p.534
1 T im o te i 2 , 1 - 3 p . 9 5 4 Evrei 11, 8 p.444
1 T im o te i 2 , 4 p p . 3 4 8 , 5 9 8 , Evrei 11, 9 p.263
845, 940 Evrei 1 1 ,1 7 p.444
1 T im otei 4 , 4 p .3 1 5 Evrei 11, 28 p.927
1 T im otei 5 , 1 3 p .8 8 1 Evrei 11, 3 9-40 p.444
1 T im otei 5, 2 3 p .9 5 5 Evrei 12, 2 p.141
1 T im otei 6, 7 p p . 7 8 3 , 9 5 8 Evrei 1 2 ,1 2 -1 3 p.957
1 T im otei 6 , 8 p .9 2 3 Evrei 1 2 ,1 4 p.956
1 T im otei 6 , 9 p .9 5 8 Evrei 12, 2 2-23 p.534
1 T im otei 6 , 1 0 p p . 1 2 0 , 1 3 1 , Evrei 12, 29 pp.258, 9 2 5
164
Evrei 1 3 ,1 p.963
1 T im otei 6 , 1 2 p .1 2 0
Evrei 13, 4 p.558
Evrei 1 3 ,1 5 p.632
2 Timotei 1, 7 p.423 Evrei 1 3 ,1 6 p.963
2 Timotei 2,4 p.233 Evrei 1 3 ,1 7 pp.159, 6 9 9
2 Timotei 2, 4-5 p.959 Evrei 17, 3 9-40
2 Timotei 2, 6 p.606
2 Timotei 2,19 p .164
2 Timotei 2 ,2 1 p.547 Iacob 4 ,11 pp.153, 4 9 1 , 772
2 Timotei 2, 22 p.956 Iacob 4, 6 p .1 5 8 ,158, 9 2 1
Iacob 5, 5 p.161
lacob 1 ,2 5 p.144
1 loan 3 ,1 6 p .804
Iacob 1 ,2 3 -2 5 p.138
1 loan 3 ,2 1 p .459
Iacob 4 , 4 p .1 2 7 ,130
1 loan 3 ,2 2 p .1 5 6 ,163
Iacob 1 ,1 4 p.563
1 loan 4 ,1 8 p.797
Iacob 2 ,1 3 p.673
1 loan 5 , 3 p.183
Iacob 5 ,1 6 p .4 8 6 ,585
Iacob 4 , 8 p.632
Apocalipsa 2 ,1 4 p.776
Iacob 2 ,1 0 p.177 Apocalipsa 2 ,2 3 p.256
Apocalipsa 3 ,20 p.129
1 Petru 1, 16 p.935 Apocalipsă 4 , 4 p.422
1 Petru 1, 20 p.952 Apocalipsă 6,1 1 p.422
1 Petru 2, 6-8 p.967 Apocalipsă 6 ,1 3 - 1 4 p.953
1 Petru 2, 23 p.966 Apocalipsă 7 ,9 p. 4 2 2
1 Petru 2, 8 p.384 Apocalipsa 1 2 ,1 0 p .284
1 Petru 2, 11 p.740 Apocalipsă 1 4 ,1 9 p.422
1 Petru 2, 23 p.181 Apocalipsă 2 1 ,1 p .624
1 Petru 3, 4 p.552
1 Petru 3, 9 p .1 6 4 ,358
1 Petru 4, 7 p.164
1 Petru 4, 12 p.329
1 Petru 4, 14 p.431
1 Petru 5, 5-6 p.722
1 Petru 5, 8 p p .156,163,220,
2 2 9 ,2 9 3 , 642,936,
963
2 Petru 2 ,6 -8 p.499
2 Petru 2 ,1 5 -1 7 p.776
2 Petru 2 ,1 8 p.138
2 Petru 2 ,1 9 p .183,615
2 Petru 2 ,2 2 p.254
2 Petru 3 ,1 1 p-247
1 loan 1,6 p.244

1 loan 2 ,1 5 p.130,218
1 loan 2 ,1 6 P-138
1 loan 2, 2 8 p-459
1 loan 3 ,1 4 p-797
Indice onomastic
A A m m oe, a w a : IV, 1 3 , 1 4 ; X,
2 3 - 2 4 ; XI, 1 1 -1 2 -, 1 7 ; XV,
Aaron, arh iereu l (VT):
2 4 : XVI, 1 0 .
X, 6 8 ; XIII, 3 3 .
A m m on ie, a w a : 1 ,11.
Abigail (V.T.): XV, 1 1 2 .
A m m ona, a w a : 1 ,1 5 1 ; III, 3;
Acachie, a w a : XXI, 4 8 .
IV, 9 ; VII, 3 ; IX, 4, 5; X, 21,
Achila, a w a : II, 1 7 ; IV, 1 1 ,1 2 ;
9 8 ; XI, 1 0 ; XII, 1; XV, 2 2 ,2 3 ;
V, 3; X, 2 2 -2 3 .
XVI, 1 6 ; XVIII, 5 ; XIX 1 ,2 .
A d am - 1 ,1 1 1 ; II, 6 4 ; IV .38;X ,
A m m on atha, a w a : XIX, 3.
2 9 7 ; XI, 1 1 4 ; XVIII, 7 ,5 9 ;
Ammun, a w a din Rait: 1 ,11; II,
XIX 2 1 ; XX, 10.
5 2 ; III, 3; IV, 9 ; X, 9 ; XVII, 11.
Adelfie, a w a : VIII, 2 1 .
Am m un, a w a din N itria: 1 ,11;
Agaton, a w a : IV, 7 -1 0 ; V, 2;
X, 9 ; XI, 1 3 ; XIV, 3; XVII, 11.
VI, 5 -7 ; VII, 2; X, 1 3 -2 0 , 2 7 ,
A nania: X, 2 8 5 .
1 3 5 ; XI, 7 -9 ; XII, 3; IX, 2,
A nastasia, sfân ta: XIII, 4.
3; XV, 2 1 ,1 1 1 , XVII, 4 ; XIX,
Anastasie, aw a eunuhul: VII, 13.
9. XV, 2 1 ,1 1 1 ; XVII, 4 , 1 0 ;
A n ch iaste: IV, 1 9 .
XIX, 9.
A ndrei, a w a : 1 ,4.
Afrodita: 1 ,5.
A ndrei, sfân tu l: XVII, 35.
Ahitofel: XI, 1 1 4 ;
A ndronic, a w a : VII, 14.
Aila: X, 61.
A ntianie: X, 2 8 .
Aio, a w a : II, 3 6 ; III, 5; X, 2 8 .
A ntonie, a w a cel M are: 1 ,1 ,2 ,
A lexandria: 1 ,1 1 ,8 4 ; II, 6 ,1 3 ,
3 , 1 1 , 6 2 , 8 5 , 1 0 7 , 1 5 1 ; II,
3 2 ,7 2 ; 111,42,53; IV, 1 6 ,1 2 1 ,
1, 3, 5 3 ; III, 1 ,6 3 , 8 9 ; IV, 1,
1 2 2 ; V, 8 1 , 8 4 ; VII, 1 3 ,1 4 ;
7 1 ; V, 1; VI, 1; VII, 1, 3 4 , 71.
VIII, 4; X, 1 2 , 1 0 0 ,1 8 2 . XIII,
VIII, 1, 2 , 2 1 ; IX, 1 ,4 ; X, 1-9,
3 ,1 7 , 2 3 ; XV, 1 3 , 1 9 ,1 0 3 ,
1 5 7 ; XI, 1 - 3 ,1 0 4 , 1 1 5 ; XII,
2 2 3 ; XVI, 4 6 ; XVIII, 9 , 1 2 ,
1, 2 4 ; XIV, 1; XV, 1 - 6 ,7 1 ,8 5 ,
3 7 ; XIX, 3 ,1 ; XX, 1; XXI, 3 3 .
1 2 9 , 1 4 8 ,1 4 9 - 1 5 4 ; XVI, 1;
Alexandru, a w a : X, 1 1 -1 2 , 2 0 ;
XVII, 1 - 3 , 1 1 , 1 8 , 1 9 ; XVIII,
XIV, 2; XV, 2 0 .
1, 2, 3 1 ; XIX, 2, 2 3 ; XX, 1, 6,
Alexandru, ucenicu l a w e i
1 2 ,1 3 .
A rsenie: II, 13.
A ntiohia: VII, 1 4 ; IX, 4 5 ; XV,
Alonie, a w a : X, 2 7 ; XI, 1 4 -1 5 ;
223.
XV, 2 7 , 1 1 0 ,1 4 1 .
INDICE ONOMASTIC 1031
Anuv, a w a : III, 3 7 ; IV, 1 4 , 5 7 ; IV, 6 8 ; VII, 4 9 ; XV, 1 5 1 ,1 5 4 ;

V, 1 5 ; IX, 2 5 ; X, 8 1 , 8 7 , 1 2 9 , X IX 22; XV, 1 5 1 ,1 5 4 ; XIX 22.
1 5 0 ; XI, 6 8 ; XV, 2 5 , 1 1 9 , 1 2 3 . Avraam, ucenicu l a w e i
A p am ia: XX, 2 5 . A gaton: X 1 3 5 .
A pfie, e p is c o p u l: XV, 2 7 . A vram ie, a w a : 1,4 8 ; IV, 1 5 ;
Apollo, a w a : III, 5 , 4 5 ; V, 9 ; VIII, XV, 2 3 7 .
5 ; XI, 4 2 ; X III, 1 ; XVII, 1 2 5 .
B
A p o sto li: XX, 1 3 ; XII, 1;
A ra b ia E g ip tu lu i: 1 ,1 1 ; VI, 1 8 . Babilon: 1 ,1 5 1 ; VII, 7 5 ; XI, 113;
A rcadie, fiul d e îm p ărat: XV, 19. XV, 1 5 ,2 9 .
A re, a w a : XIV, 4. B eiru t: VII, 3 9 ; X, 29.
A re s: 1 ,5. B izan ţ: XIII, 4.
A rien i: XV, 1 5 4 .
C
A rim a te e a : X, 1 7 7 .
A ro n a: III, 1 0 9 . Cain: X, 6 1 ; XI, 1 1 4 .
A rse n ie , a w a : II, 4 - 1 6 , 4 8 ; III, C ananeanca: XV, 3 0 , 1 1 2 ,1 4 0 .
2 , 1 8 ; IV, 2 - 6 ; VI, 2 -4 , 3 2 , Casian: XI, 4 3 ; XIX, 10.
5 6 ; V III, 3 ; X, 1 0 - 1 2 , 2 0 , 3 3 ; C etatea Sfântă: 1 ,1 5 1 ; III, 7 0 ;
XI, 4 - 6 , 5 0 , 9 3 ; XII, 2 ; XIV, 2; XVIII, 1 6 ; XXII, 14.
XV, 7 - 2 0 ; XVII, 2 0 ; XVIII, 3, C ezar: XIII, 8.
4 , 6 ; XXI, 9 . C ezareea Capadociei.
A sca lo n : XIV, 2 3 . C ezareea lui Filip: 1 ,1 5 1 .
A sia: XX II, 4. Chilii (cen tru m onahal): 1 ,1 1 9 ;
A tan asie , a w a : VII, 1 4 . 111,52,53; IV, 17, 2 2 , 6 5 ,9 5 ,
A ta n a sie c e l M are: I, 5; III, 4 2 ; 9 8 , 1 0 5 , 1 1 3 , 1 2 0 , 1 2 1 ; V,
XV, 1 5 4 ; XVIII, 8 ; XXI, 3 3 . 1 3 ; VI, 1 4 ; VII, 2 1 , 8 1 ; X, 2 1 ,
A ten a: VII, 2 6 ; XVI, 3 9 . 2 3 , 2 2 2 , 2 5 0 ; XIV, 3 7 ; VIII,
A thliva, m u n te le : IX, 2 3 . 4, 3 0 ; XV, 3 2 ,9 9 , 2 3 9 ; XVII,
A th re, a w a : I, 8 2 ; XV, 1 4 4 . 1 2 .3 9 : XVIII, 3 4 ; XXII, 1 2 .
A ugusta: XIII, 4. Chirii al A lexandriei: X, 1 8 2 ;
A vraam , a w a : III, 2 0 ; X, 2 5 - XVI, 1 5 ; XVIII, 7.
2 6 ; XI, 7 3 ; XIV, 4 ; XV, 2 3 7 . Cipru: XII, 5; XV, 2 2 3 ; XVI, 2 3 .
A vraam , a w a Iv iritu l: X, 4 9 . Clysma: II, 5 2 , 5 7 ; III, 8 9 ; X,
A vraam , p a tria rh u l: 1 ,1 2 , 6 2 ; 1 8 1 ; XV, 1 4 4 ,1 5 3 .
III, 3 6 ; VII, 1 3 , 1 4 , 6 6 ; X, Conon, a w a : IV, 4 1 .
6 8 ; XI, 7 0 ; XIII, 1; XIV, 3 4 . C onstantin, îm păratu l: VII,
A vraam , u cen icu l a w e i S iso e : 9 5 ; X, 8 , 1 4 9 ,2 5 1 .
1032 PATERICUL MARE
Constantinopol: X, 8 ,2 9 ,2 5 3 ; 3 4 ; X, 1 5 1 , 2 3 1 , 2 8 0 ; XIII
XIII, 4; XV, 191. 4 ; XIV, 12, 2 3 ; XV, 6 1 ,7 8 ,’
Cornilie: XXII, 2; 8 2 , 1 9 1 ; XVII, 22, 2 8 ,3 1 ,’
Cosma din Alexandria: II, 32. 3 7 , 4 1 ; XVIII, 7 , 1 9 ,6 1 ; X ft
1 7 ,2 1 ; XX, 2 ,2 6 .
D
Efrem a w a : XVIII, 1 0 ,1 1 .
Dagon, zeu: 1,52. Efrem sfântul: X, 36.
Daniel, prorocul: 1 ,3 3 ,6 5 ,6 6 , Eladie a w a : IV, 2 1 -2 2 .
1 5 1 ; IV, 7 2 ; XXI, 21. Elini: XV, 8 8 , 1 7 5 ; XVI, 39;
Daniil, a w a : IV, 2 ,4 -6 ; V, 5; VI, XVIII, 8.
4; VII, 1 1 -1 4 ; VIII, 4, 5 ,1 9 ; Elisei prorocul: I, 5 4 ; VII, 13;
X, 1 1 -1 2 , 2 0 ,3 1 -3 3 ; XI, 6, XVIII, 4 4 .
17; XIII, 3-4. XV, 1 3 ,1 5 ,1 9 , Elisie: III, 63.
2 0 ,2 9 ; XVIII, 4 ,6 , 7 ,1 2 . Elos: VII, 5 9 ; VIII, 13; X, 70;
David, regele: 1 ,1 7 ,5 3 ,6 2 , 7 1 , XVIII, 13, 2 1 ; XX, 4.
151; IV, 6 0 ,1 2 4 ; V, 17; VII, 52, Elos din A rsinoe: XVII, 20.
9 3 ; X, 68, 2 7 7 ; XI, 8 3 ; XII, E naton: V, 8 1 ; VII, 2 3 ; VIII, 4;
6; XV, 112, 2 4 8 ; XVIII, 54. X, 6 1 ; XII, 1 4 ; XIX, 11.
Dexocrat: XIII, 4. Epifanie episcopul Salaminei:
Diadoh, a w a : II, 18. 1 ,1 2 ; IV, 2 0 ; X, 3 4 -3 5 ; XII,
Diolkos (cen tru m onahal): III, 5 -6 : XIII, 2 ; XV, 30, 2 2 3 ;
3 7 ; V, 7 7 ; XVII, 57. XVIII, 8.
Dionisia, fericita: 1 ,151. Epim ah a w a XV, 1 4 5 .
Dioscor, aw a: 1,11; III, 6; IV, 19. Erm upole: VIII, 5.
Dorotei, a w a : XIV, 23. Etiopia: X, 61.
Duhul Sfânt: I, 54, 8 4 ; III, 81, Etiopian: XIII, 4; XVIII, 4;
8 3 ,9 2 ,9 4 . XXII, 4 8 .
Dulas, a w a : II, 19; VII, 11; XII, Eva (V T): IV, 8 9 .
4; XIX, 4. Evagrie a w a : 1 ,1 4 3 ; III, 7; XII,
7 -9 ; XV, 3 1 , 32.
E
Evdemon, a w a : V, 6.
Egiptean: XV, 9 ,1 0 , 3 3 ; XVI, Evghena, am m a: I, 23.
3 9 ; XVIII, 19, 3 4 ; XX, 4. Evharistie: XX, 2.
Egiptul: III, 22, 3 4 , 8 9 ,1 0 5 ; IV, Evhiţi: XII, 14.
11, 5 7 ; V, 2 3 ,4 3 -4 4 , 4 9 ,5 8 , Evloghie, aw a: VIII, 6; XVIII, 12.
6 0 ,6 1 ; VI, 18; VII, 14, 42, Evloghie, egipteanul: XIII, 4.
6 1 ; VIII, 13; IX, 1 0 ,1 6 , 30, Evprepie, a w a : 1 ,19, 2 2 ; VI,
INDICE ONOMASTIC
1033
1 0 ; XVI, 3. Henevrit: 1 ,11.
Evsevie, papa Alexandriei: Heremon, a w a: VII, 59.
XVIII, 12. Heruvim: XI, 16.
Evstohie, arhiepiscopul Ieru Hermes: 1,5.
salim ului: VII, 40. Homai, a w a : 1,88 .
Honorie, fiu de împărat: XV, 19.
F
Hrisoroas, râu: XIX, 5.
Faran: II, 13; VII, 41; X, 80. Hristos: 1,9 3 ,1 4 5 .
Fariseu: 1,18; X, 2 6 2 ,2 7 7 ; XV,
1
3 0 ,1 6 8 ,2 4 2 .
Ferm e: 1,35, 36; II, 24; X, 262; Iacob, a w a: III, 21; V, 26; VI,
XIII, 6 ,1 5 . 18; X, 6 2 -6 3 ; XII, 13; XV,
Filagrie: VI, 31. 7 5 ,9 9 ; XVIII, 3 4 ; XXI, 47.
Filikas, aw a: III, 49. Iacob (VT): IV, 67; IX, 3; X, 23;
Filorom, aw a: IV, 93; XX, 18. XV, 19.
Fokas, aw a: V, 59. Iacob, fratele Domnului: 1,33.
Fortas, aw a: VII, 58; XVIII, 34. Iadul: 1 ,151; III, 4 ,9 0 ; V, 47;
XIII, 4; XVIII, 54; XX, 26.
G lamvre: XVIII, 24.
Gavriil Arhanghelul: XV, 197; Ianes:X , 2 8 5 ; XVIII, 24.
XVIII, 54. Ierax, a w a : 1,51.
Geneza: IX, 3. Ieremia, prorocul: X, 68.
Ghelasie, aw a: VI, 8; X, 29-30; Ierihon: III, 109; XV, 248.
XVI, 2; XIX, 8. Ieronim, monahul: XVIII, 61.
Gheorghie, a w a anahoretul: Ierusalim - 1,9 2 ; IV, 1 4 3 ,1 5 2 ;
VI, 9. V, 32 ; X, 68; XIII, 3 3 ; XV,
Gherasim: 1,151. 2 2 3 ; XVIII, 31 ; XXII,1.
Gherontie, aw a din Petra: V, 4. Iezechiel, prorocul: XVIII, 31;
Ghetsimani: 1,48. XXI, 21.
Gomora: X, 258. Ignatie Teoforul: 1 ,151.
Gorgonia: XIV, 19. Iisus Navi: XI, 31; XV, 183;
Grigorie Teologul: 1,10; VII, XIX, 9.
10; XV, 28; XXI, 34. Ilarion, a w a : IV, 20; XVII, 19.
Ilie, a w a - III, 8; VII, 18; IX, 7;
H XIX, 9.
Halcon: III, 65. Ilie, a w a diaconul: XXI, 41.
Halev: XI, 31. Ilie, isihastul: 1,34.
1034 PATERICUL MARE
Ilie, prorocul: 1,6 2 ; VII, 1 3 ; X, 5 7 - 6 1 , 8 6 , 9 3 , 1 5 4 ; XI, 41;

1 8 2 ; XXII, 2. XII, 1 2 ; XIII, 8 ; XV, 5 ,1 1 1 ;
Ilit, a w a : IX, 1. XVII, 6; XXI, 4 6 .
Ioab: 1,71. Iosif, a w a T ebeu l: 1,4 1 .
Ioan, anah oretul: XVIII, 16. Io s if din A rim ateea: X, 177.
Ioan, aw a: II, 2 9 ,3 0 ,4 8 ; III, 19; Iosif, a w a P elu sio tu l: XV, 77.
IV, 13; XV, 2 5 ,9 9 ; XVIII, 14 ,1 5 .Iov, a w a : IV, 7 8 .
Ioan, a w a de la Chilii: III, 2 2 ; Iov (V T ): 1,6 6 , 1 1 1 ,1 3 3 , 1 3 5 ,
IV, 39. 1 5 1 ; VII, 2 7 , 4 2 ; X, 3 8 ,6 8 ;
Ioan, a w a Casian: 1,4 2 ; IV, XI, 1 1 4 .
3 9 -4 0 ; V, 9; VI, 20. Ip atie XIII, 4.
Ioan, a w a Chinoviarhul: 1,4 2 . Ip ereh ie, a w a : III, 4 8 ; IV, 85-
Ioan, a w a Colovos: 1 ,4 0 ; IV, 9 2 ; VI, 3 0 ; VII, 5 6 ,5 7 ; X,
2 8 -3 1 ; V, 7; VII, 2 6 , 3 0 ; X, 1 7 3 ; XI, 8 4 - 8 5 ; XIV, 2 6 ; XV,
5 1 -5 4 , 9 7 ; XI, 2 7 -3 8 ; XIII, 1 7 0 ; XVII, 3 2 .
7; XIV, 7; XV, 5 7 -6 8 ; XVI, 6; Iraclie, a w a : VII, 1 9 ,2 0 .
XVII 1 5 -1 8 , 23. Iraclio n : X, 5 9 ; XVI, 15.
Ioan, a w a Eunuhul: X, 4 6 ,6 4 . Irina, fiica Sf. Spiridon:
Ioan Gură de Aur: 1,4 3 ; VIII, 6. XIX, 2 4 .
Ioan, a w a din Lyko: XII, 4. Irineu, a w a : 1 ,2 4 .
Ioan, a w a Kilikas: 1,4 4 - 4 7 ; Irod: 1 ,1 5 1 .
VII, 28. Isaac, a w a : I, 5 0 , 7 4 ; III, 20,
Ioan, a w a Kizikin: 1,4 8 . 4 0 , 5 2 ; IV, 3 4 -3 6 , VI, 1 3-15;
Ioan, ucenicul a w e i Pavel: X, 5 5 - 5 6 ,1 3 3 , 1 3 8 ; XI, 59;
XIV, 8. XV, 7 3 , 7 4 ; XVI, 15.
Ioan, a w a P ersul: VI, 1 8 ; X, Isaac, a w a Tebeul: IX, 11.
6 8 ; XVI, 9. Isaac, u ce n ic al a w e i Apollo:
Ioan, Prodrom ul: 1 ,1 5 1 ; X, 6 8 . XI, 4 2 .
Ioan, a w a Tebeul: XV, 6 9 ; Isaac, p atriarh u l: 1 ,1 5 1 ;
XVI, 10. XI, 1 1 4 .
loil: III, 72. Isaia, a w a : I, 2 7 -2 9 ; 3 2 ,3 3 ,
Iordanul: 1 ,1 5 1 ; IV, 1 5 2 ; XI, 8 2 ; 1 1 ,2 1 ,3 5 ; III, 9 ,1 0 ,
8 7 ; XV, 2 2 2 ; XXII, 14. 1 4 ,1 6 ; IV, 11, 2 4 -2 5 ; VII,
Io sif (V T): V, 7 2 ; VII, 4 2 ; IX, 3; 1 5 -1 7 ; VIII, 7, 8; IX, 8, 9 ;X ,
XV, 6 1 ,1 0 8 . 4 0 -4 3 , 8 5 ; XI, 1 2 ,1 8 - 2 0 ;
Iosif, a w a : 1,4 9 ; II, 2 6 ,4 4 . XII, 1 1 ; XIV, 6; XV, 3 8 -4 8 ;
III, 4 0 ; IV, 3 7 , 5 8 ; VIII, 6; X, XVII, 1 3 ; XXI, 3 5 .
Isaia, p ro ro c u l: IV, 6 7 , 1 0 7 ; X, L
6 9 , 2 7 7 ; XV, 9 6 ; XVIII, 3 1 ;
Lavra: II, 77; IV, 74; X, 39;
XXI, 2 1 .
XVIII, 34.
Ish irie , a w a : XVIII, 1 7 .
Lavra aw e i Gherasim: 1 ,151.
Isidor, a w a : II, 3 1 ; IV, 3 2 ,3 3 ,
Lavra aw ei Petru: IV, 141.
3 8 , VI, 1 2 , 1 6 , 1 7 ; VII, 2 9 ,
Lavra aw ei Saw a: XVIII, 16.
4 3 ; X, 6 5 - 6 7 ; XI, 3 9 - 4 0 ; XII,
Lavra Duca: XV, 248.
1 1 ; XV, 3 7 , 7 0 , 7 1 , 7 8 ; XVI
Lavra Egiptului: IV, 97.
7 .8 .4 5 : XVIII, 2 5 .
Lavra Eliogului: VII, 9.
Ism a e lit: XIII, 4.
Lavra Eptastomu: XVIII, 16.
Isra e l: X, 1 7 7 ; XIII, 33.
Lavra Kalamon: II, 70.
Isra e lit: I, 5 2 , 7 7 ; II, 6 3 ; III,
Lavra Octokaidekato: II, 72.
6 1 ; IV, 6 7 ; V, 5 5 .
Lavra Pirghilor: IV, 152; VII, 40.
Iuda, Isc a rio te a n u l: 1 ,3 3 ; XI,
Lazăr, săracul (NT): VII, 87.
5 1 ,1 1 4 .
Levco: XII, 4.
Iudeu: 1 ,1 2 ; X, 6 1 ; XXII, 1.
Levitic: XII, 1.
Iulian, a w a : VI, 1 9 ; VII, 14.
Liban: VII, 39.
Iulian, îm p ăratu l: IV, 9 3 ; XII,
Libia: XX, 3.
2 5 ; XVIII, 8.
Lithos, sfânt: XII, 4.
Iu stin , îm p ăratu l: XIII, 4.
Locurile Sfinte: XIV, 4.
Iu stin ian , îm p ăratu l: VII, 13;
Longhin, aw a: III, 2 3 ,2 4 ; IV,
XIII, 4.
42; VII, 33; X, 69; XV, 79,
Ivistio n, a w a : V, 16.
81; XVI, 11; XVIII, 1 8 ,1 9 ;
K XIX, 11-14; XXI, 48.
Longhin, satul: X, 175.
K alam on: IV, 75. Lot (VT): IV, 38; IX, 48; XIII, 1.
K alam onul A rsinoei: IV, 74; Lot, aw a: V, 11; X, 13; XI, 41,
X, 1 5 7 . 72; XII, 12; XVII, 20.
K anopo: II, 12; XV, 19. Luchie, a w a de la Enat: VII,
Karion, aw a: V, 8; XV, 3 4 ,3 6 ,7 8 . 23; X, 69; XII, 14.
K astro: III, 63.
M
Koprie, aw a: VII, 3 1 ,3 2 ; XV, 80.
K ronie, a w a : 1,5 2 -5 4 ; XV, 73, Macarie, a w a Egipteanul: I,
7 6 , 77. 26, 3 3 ,5 5 ,5 6 ; II, 3 3 ,3 6 ; III,
Kyno: III, 89. 2 5 -2 8 ; IV, 4 3 - 4 5 ,4 6 ,4 7 ; VI,
Kyr, a w a : V, 10. 1 1 ,2 2 ; VII, 3 4 -3 7 ; IX, 12,
1036 PATERICUL MARE
13; X, 1 3 ,7 0 -7 3 ,7 9 ; XI, 4 4 - XVIII, 7.

45; XII, 15; XV, 8 2 -8 9 ,1 0 4 ; M emfis: XV, 19.
XVI, 1 2 ,1 3 ; XVII, 21; XVIII, M etem er: III, 63.
20-24; XIX, 15-17; XX, 3-5. Mihail Arhanghel: XVIII, 54.
Macarie, aw a Alexandrinul: I, Miles, a w a : XIX, 18.
11; X, 70. Milisie, a w a - VII, 38.
Madianiţi: V, 55. Mina, a w a : IV, 47.
Magdala: XV, 100. Mina, sfântul: IV, 1 52; VII, 14;
Maniheu: XIII, 32; XXI, 44. XIII, 23.
Marcel, aw a: VII, 39. Mios, a w a din Tebaida - 1,11;
Marcelin, aw a: XVIII, 28. X, 7 8 ; XIV, 13; XV, 103.
Marcu, a w a ascetul: I, 57; II, Mirogene, Bătrânul: VII, 40.
9, 39; III, 33; IV, 4 8 ; VI, 3; Moise, a w a etiopianul: 1,58,
IX, 17; X, 10. 5 9 ,1 5 1 :1 1 ,1 5 ,3 4 ,3 7 ,3 8 ;
Marcu, aw a cel nebun: VIII, 4; III, 29, 30; IV, 40; V, 9 ,5 8 ;
XIII, 3. VI, 23; VIII, 13; IX, 14-16;
Marcu Evanghelistul: XIII, 3. X, 1 4 2 ; XI, 4 6 -4 8 , 78; XII,
Marcu, sfântul: 1,84. 1 0 ,1 6 ; XIII, 11; XIV, 14-16;
Marcu, ucenicul a w e i Siluan: XV, 35, 3 7 ,9 0 -9 5 ; XVI, 14;
XIV, 9 ,1 1 ; XVIII, 29. XVIII, 2 5 -2 7 ; XXI, 52.
Marea Moartă: XII, 11. Moise, prorocul: 1,5 3 ,6 3 ; II
Maria Magdalena: III, 81. 6 4 ; VII, 75; X, 6 8 ,1 3 5 ,1 8 2 ,
Maria Născătoarea de Dum 2 8 0 ; XI, 31; XII, 1; XV, 168;
nezeu: III, 40, XX, 1 0 ,2 6 ; XXI, 21, 53.
Maria: X, 160; XX, 2; XXII, 1. Moise, fiul lui Teodor - III, 62.
Marta: X, 160. Monidia: III, 8 6 ,8 7 .
Matoe, aw a: 1,61; III, 32; V, Motie, aw a: VIII, 14; XVI, 15.
12; VII, 35; X, 7 4 -7 5 ; XV,
N
9 6 -1 0 2 ; XX, 17.
Matusalem: 1,151. Nabucodonosor: 1,24; V, 85.
Maxentie: XVIII, 3 5 8 -3 5 9 Nabuzardan: IV, 5 0 ,1 4 3 .
Mazici (barbari): XV, 25; XX, 27 Natanael, aw a: VII, 41.
Măslinilor, muntele: 1,48; III, Neapole: 1 ,151.
70; XXII, 1. Netra, aw a: 1,80.
Meghetie, aw a: VI, 24; X, 76- Niceea: X, 149.
77; XIV, 12. Nicopole din Palestina: X, 29.
Melchisedec: 1,12; XV, 80; Nikon, aw a: VII, 41.
N il, a w a : II, 4 2 ; XII, 1 7 - 2 3 ; Pafnutie, episcopul di Tebai-

XV, 1 0 5 . da: X, 149.
N ilu p o le : V III, 2 1 ; XVIII, 4 9 . Pahomie, aw a: 1,151; VI, 8;
N is te r ie , a w a - 1 ,6 2 , 6 3 ; II, X, 79; XV, 104; XVIII, 30;
4 4 ; V III, 1 5 ; IX, 2 5 ; XI, 4 9 - XX, 19.
5 0 ; X III, 1 2 ; XV, 1 0 6 . Pahonie, aw a: V, 89.
N itria , c e n t r u m o n a h a l: 1 ,1 1 , Paladie, aw a: 1,79; IV, 67;
8 2 , 1 5 1 ; 1 1 1 ,2 6 ,6 4 ,8 8 ; VII, VIII, 13; X, 147.
3 7 ; VIII, 4 ; X, 9 , 2 3 ; XV, 5 4 , Palestina IV, 23; VIII, 32; X, 29;
8 8 ; XX, 3. XII, 5; XIII, 9 ,2 1 ; XVII, 19.
N itru , la c : XV, 7 8 . Pamvo, aw a: 1,2 ,8 0 ,8 4 ; III,
N o e : 1 , 6 6 ; II, 1 3 ; X, 6 1 . 4 2 ,4 5 ; IV, 55; VI, 1 3 ,1 5 ; X,
1 43-146; XI, 71; XIII, 15;
O
XIV, 18; XV, 5 5 ,7 1 ,1 4 3 ;
O cto ih - III, 4 5 . XVII, 28; XX, 3 ,6 ,8 ,1 0 ,1 4 .
O lim p ie, a w a d e la Chilii: V, Panefo: VIII, 6; X, 57; XIII, 8;
1 3 ; XI, 5 2 . XVI, 24.
Or, a w a : II, 5 3 ; III, 5 0 ; X, 1 7 4 - Pantukla, obşte: XXII, 14.
1 7 5 ; XI, 86 ; XV, 144; XX, 20-22. Papa Alexandriei: VII, 13; XV,
O rig e n XVII, 2 0 . 55.
O rs irie , a w a : 1 ,1 1 . Paşti: IV, 2 1 ,6 6 ,7 6 ,9 8 ,1 2 0 ;
O rsisie , a w a : XI, 5 3 ; XV, 1 0 8 . V, 47; VII, 93; VIII, 4.
O s tr a c h in a : VI, 4 1 . Patriciana: VII, 13.
O x ir ry n h : VII, 8 4 ; XIII, 2 5 ; XV, Pavel, apostolul: IV, 135; VII,
2 7 ; XX, 2 7 . 3 7 ,5 2 ,9 4 ; X, 68.
Pavel, aw a: II, 4 9; III, 43; IV,
P
66; VII, 46; X, 8; XVI 21;
P a is ia : XVII, 1 7 . XIX, 21; XXI, 55.
P aisie, a w a : 1 ,8 2 ; IV, 3 9 ; XI, 5 7. Pavel, aw a cel Mare: VII, 46.
P a isie , fra te le a w e i P im en : X, Pavel, aw a, cel simplu: III, 45;
1 2 9 , 1 5 0 ; XVI, 1 6 ; XIX, 2 9 . XVIII, 3 1 ,3 2 .
P a fn u tie , a w a K efalas: 1 6 1 ; Pavel, aw a al Fotiei: 1,11.
II, 4 8 ; III, 2 7 ; V, 6 , 2 3 ; IX, Pavel, monahul: XXII, 13.
1 2 , 3 2 ; X, 7 ; XV, 1 1 5 , 1 4 7 ; Pavel, ucenicul awei Or: X,
XVII, 2 9 . 174; XX, 21.
P a fn u tie, din Sid on ia: 1 ,1 1 ; X, Pelusion - IX, 19; X, 163; XII,
148. 11; XIX, 3.
1038 PATERICUL MARE
Pem ptos: VII, 13. R o m a: II, 1 0 , 1 2 ; III, 1 0 9 ; VII

Persia: VII, 3 8 ; XII, 2 5 . 4 7 ; X, 1 5 1 ; XV, 2 2 3 . ’ ’
Petra: IV, 7 2 ,7 5 ; V, 4 ; VI, 2 3 . R om an, a w a : XX, 11.
Petru, apostolu l: VII, 3 7 ; X, R o şie, M area: XVII, 17.
6 8 ,1 0 2 ; XVIII, 3 7 . Ruf, a w a : XIV, 1 9 .
Petru, arh iep isco p u l A lexan
S
d riei: XVIII, 3 7 .
Petru, a w a : III, 1 0 -1 3 ; IV, 6 5 ; S a fira : X, 2 8 5 .
X, 1 3 ; XI, 2 1 - 2 2 ,7 2 ; XV, 8 3 , Saio, a w a : XIV, 2 2 .
1 4 4 -1 4 6 ; XVII, 2 1 . S a ra c in i: XVII, 3 0 .
Petru, preotu l: XV, 1 4 8 . S a ra p ie : XVIII, 8 ,9 .
Pim en, a w a : 1 ,6 3 - 7 6 ,1 5 1 ; II, S a rm a ta s, a w a : II, 5 5 ; X, 162;
4 5 -4 7 ; III, 6, 3 4 - 4 1 ; IV, 5 0 - XV, 1 6 5 ; XX, 16.
6 3 ; V, 1 4 -2 2 , 5 5 ; VII, 4, 3 0 , S a rra (V T ): VII, 14.
3 1 , 4 2 , 4 4 , 4 5 ; VIII, 1 6 -2 0 ; S arra, am m a: IV, 7 9 ; V, 2 4 -25;
IX 1 8 -3 0 ; X, 5 7 , 8 1 - 1 4 2 , VII, 5 0 ; X, 1 4 8 ,1 6 3 - 1 6 5 ;
1 5 0 ; XI, 1 3 , 4 4 , 5 4 -5 7 , 5 9 , XIII, 1 6 .
7 0 , XII, 2 4 ; XIII, 1 3 - 1 4 ,1 8 ; S a ta n a : 1 ,3 3 , 4 9 , 1 0 9 , 1 5 1 ;
XIV, 1 2 , 1 7 ; XV, 2 , 1 8 , 2 4 , III, 6 7 , 7 2 , 1 0 1 , 1 0 4 ; IV, 71,
2 5 ,3 6 ,3 7 , 7 0 ,- 7 2 ,9 2 ,1 0 6 , 1 2 9 ; VI, 3 9 ; X, 7 4 ,1 0 6 , 254,
1 0 9 - 1 4 2 ,1 4 7 , 2 3 7 ; XVI, 8, 2 6 2 , 2 6 4 ; XI, 1 2 ,1 1 0 -1 1 1 ,
1 6 -1 9 ; XVII, 2 2 - 2 7 ; XIX, 2 0 ; 1 1 4 ; XII, 4 ; XV, 1 7 4 ; XVII,
XX, 6 - 9 ,1 6 ; XXI, 4 9 -5 4 . 1 7 ; XVIII, 2 0 , 2 4 ; XXI, 63;
Pior, a w a : IV, 6 4 ; IX, 3 1 ; XI, XXII, 1 5 .
5 8 ; XVI, 2 0 . Saul, a w a 1 ,1 7 .
P istam on a w a : VI, 2 5 . S a w a , a w a : 1,3 4 .
P itirion a w a : 1,8 5 . Sch itu l, c en tru l m onahal: I,
Pom pei: XIII, 4. 5 8 , 1 3 9 ; II, 1 0 , 1 5 ,1 7 , 3 0 ,
P sen taisie, a w a : XX, 1 9 ; 3 3 , 3 7 , 4 9 , 5 3 ; III, 5, 26,
Psoie, a w a : XX, 1 9 . 3 3 ; IV, 1 ,1 1 , 1 6 - 1 7 ,2 9 ,3 1 ,
Puplie, m on ahul: XII, 2 5 . 3 2 , 7 9 , 9 6 , 9 9 , 1 0 1 ,1 2 1 ,
1 3 7 , 1 4 2 , 1 4 8 ; V, 6 ,2 3 , 26,
R
4 3 - 4 6 , 5 8 , 8 4 , 8 9 ; VII, 3,
Rai: IV, 8 9 . 1 3 , 1 4 , 3 6 , 4 3 , 8 5 ; VI, 2 ,2 2 ,
Rait: 1 ,4 4 ; II, 5 2 ; III, 6 5 , 7 2 , 2 3 , 3 2 , 3 7 ; VIII, 4, 5 ,1 3 , IX,
7 3 ; VIII, 2 2 ; XI, 4 9 ; XV, 1 0 0 , 1 4 , 3 1 ; X, 1 7 , 3 1 , 3 3 , 4 6 , 5 1 ,
1 4 5 , 2 4 4 ; XX, 2 6 . 5 6 - 5 7 ,7 0 ,1 5 1 ,2 3 1 ,2 3 9 ,
2 5 6 ; XI, 3 0 , 3 3 , 5 2 , 1 0 5 ; XII, 1 6 0 ; XI, 7 6 ; XIV, 12; XV, 77.

2 8 ; X III, 3 - 4 , 6 - 7 , 1 1 ; XIV, Sinclitichia, am m a: II, 5 6 ; 111,
3 , 7 , 1 0 , 3 1 ; XV, 8 , 1 2 , 1 4 , 4 7 ; IV, 8 0 -8 2 ; VI, 2 9 ; VII,
1 9 , 2 5 ,3 6 ,5 3 ,5 5 ,6 6 ,6 7 , 5 1 - 5 5 ; VIII, 2 6 ,2 7 ; X, 1 6 6-
7 8 ,8 0 ,8 2 ,8 5 ,8 8 ,1 0 3 ,2 3 5 , 1 7 2 ; XI, 8 0 -8 3 ; XIV, 2 4 -2 5 ;
2 4 1 ; XVI, 7 , 1 4 , 2 1 , 3 6 , 4 5 ; XV, 1 6 7 .
XVII, 1 5 , 1 7 , 2 2 , 2 7 , 3 7 , 4 1 , Sion, m untele: 1,9 2 ; V, 32.
5 0 ; XVIII, 3 , 1 2 , 1 3 , 2 1 , 2 6 , Siria: IX, 4 5 ; XIII, 2 8 ; XV, 33;
2 7 , 3 4 , 3 6 , 4 2 ; XIX, 7 , 9 , 1 5 , XVIII, 29.
1 9 , 2 5 , 3 0 ; XX, 3 , 4 , 2 8 ; XXI, Sirieni: XV, 33.
1 6 ,2 0 , 52. Sisoe, a w a : 1,8 6 , 8 7 ,1 5 1 ; II,
S c h ito p o le : III, 7 1 . 5 1 -5 3 ; IV, 6 8 - 7 1 ,7 2 ,7 3 ,
S c r ip tu r a S fân tă: 1 ,1 , 1 4 , 1 5 , 7 5 ; VI, 2 5 ; VII, 4 8 ,4 9 ; VIII,
8 0 , 1 0 6 ; XV, 5 , 1 9 , 9 8 , 1 1 2 , 2 1 ,2 2 ; X, 1 0 1 ,1 5 2 - 1 5 7 ,
1 4 0 ,1 4 4 ,1 5 5 ,2 0 1 ,2 3 4 ; 1 5 9 ; XI, 7 3 - 7 5 ,8 6 ; XII,
XVI, 1 ; XVIIII, 2 0 , 2 8 ; XX, 2 6 ; XIV, 1 2 ,2 0 ; XV, 14 4 ,
1 9 ; XXI, 2 1 ; XXII, 4. 1 4 9 - 1 5 4 ,1 5 7 - 1 6 4 ; XVI,
S e m e i: XXI, 5 4 . 2 2 ; XVII, 3 0 ; XIX, 1 5 ,2 2 ,
S e ra fim : XI, 1 6 . 2 3 ; XX, 9 ,1 0 ,1 2 - 1 4 ; XXI,
S e ra p io n , a w a : III, 4 6 ; IV, 5 6 -5 7 .
4 0 ; VI, 2 8 ; VIII, 2 5 ; XI, 7 9 ; Sisoe, a w a Tebeul: II, 5 4 ; IV,
XIII, 1 7 . 7 4 ,7 6 ; X, 1 5 8 ; XV, 1 5 5 ,1 5 6 .
S e re n ie , a w a : IV, 7 8 ; X, 1 3 8 ; Sisoe, a w a din Petra: XV, 1 5 6 .
XV, 1 6 6 . Sodoma: X, 1 3 6 ,2 5 8 .
S e rg h ie : 1 ,1 5 1 ; VIII, 4. Sofronie, înţeleptul: X, 6 1 .
S e rid ie , a w a : XIV, 2 3 . Solomon: 1 ,1 5 1 ; IV, 1 3 0 ; X,
Siluan , a w a : 1 ,2 5 ; III, 4 4 , 4 5 ; 68 ; XIII, 3 3 .
IV, 7 7 ; VI, 2 6 , 2 7 ; VIII, 3 2 ; Sopatru, a w a : XIV, 2 1 -2 2 .
X, 8 0 , 1 6 0 - 1 6 1 ; XI, 7 6 - 7 8 ; S o r ie a w a : XVI, 15.
XIV, 9 - 1 0 ; XVI, 2 4 ; XVII, 3 1 ; Spiridon sfântul: XVI, 2 3 ; XIX, 24.
XVIII, 2 9 , 3 3 ; XX, 1 0 ,1 5 . Sunam iteancă: 1 ,5 4 .

S im e o n (V T ): IX, 3. Surie a w a : XX, 19.
S im e o n Stilitul: X, 2 9 .
Ş
S im eon , k yr: XX, 2 5 .
S im on , a w a : VIII, 2 3 ; XI, 6 3 . Ştefan, prim ul m ucenic: I,
Sinai, m untele: 1,5 3 ; III, 3 3 ,6 2 , 1 5 1 ; XVI, 4 2 .
6 7 , 6 9 ; IV, 1 5 2 ; VII, 4 1 ; X, 8 0 ,
1040 PATERICUL MARE
T Testam ent, Noul: X, 2 3 9 ,2 5 9 ;

XVI, 2; XXII, 6.
T a m ia th is : VI, 32.
Testam ent, Vechiul - XVI, 2;
Tartarul: III, 4.
XXII, 6.
Tebaida: 1 ,11; II, 4 8 ; V, 3,
Tetrapilon: VIII, 4.
51; VII, 1 4 ,8 0 ; VIII, 5;X ,
Thanaton, râu: XIV, 23.
1 2 ,2 8 ,1 5 7 ,2 7 7 ; XIII, 4,
Theognie, a w a : XVIII, 34.
30; XV, 7 8 ,1 9 0 ,2 4 1 ; XVI,
Theonas, a w a : IV, 4 0 ; VII, 39;
4 6 ; XVIII, 2 8 ,6 1 ; XIX, 21;
X, 4 8 ; XI, 2 5 ; XV, 5 1 ,1 3 2 .
XX, 26.
Thesalonic: X, 2 93.
Tebei: V, 62; X, 57; XIV, 7 ,2 0 .
Theupole: XIV, 2 7 ; XVI, 46.
Teodor Adanite: XXII, 14.
Tigonia: 1 ,11.
Teodor, aw a: XV, 4 9 -5 3 ; XVI,
Tim otei: II, 49.
5 ,1 1 ; XX, 22; XXI, 43.
Tim otei, a w a anahoretul: IX,
Teodor, aw a din Ferme: 1,35,
2 2 ; XIII, 18; XVI, 21.
36; II, 24, 27; IV, 2 6 ; VI, 11;
Tim otei, arhiepiscopul Ale
VII, 21, 22; IX, 3 ,9 -1 2 ; X,
xandriei: XV, 13.
44 -4 8 ; XIII, 5 ,1 5 ; XV, 73.
Tir: XIII, 2 1 ; XVIII, 41.
Teodor, aw a din Enat: VII, 23;
Titoe, a w a : II, 5 7 ; IV, 8 3 ,8 4 ;
XI, 23; XVII, 14.
VIII, 2 8 ; X, 13 6 ; XII, 27; XV,
Teodor, aw a din Schit: XI, 24.
1 69; XX, 17.
Teodor de Elefterupole: X, 49.
Tomaida: V, 84.
Teodor, episcop: IV, 152.
Troia: XV, 1 3 ,1 9 .
Teodora, amma: 1,3 7 -3 9 ; II,
28; VII, 24; X, 50; XI, 25; V
XV, 56; XXI, 4 4 ,4 5 .
Vacatie: X, 29.
Teodora, îm părăteasa: VII, 13.
Valaam (VT): XV, 257.
Teodosie, aw a: IV, 41.
Vasile cel Mare: 1 ,1 51; VI, 20;
Teodosie, cel mic: XV, 191.
XIV, 5.
Teodot, aw a: IV, 27.
Veliar: XVIII, 24.
Teofil, arhiepiscopul
Vameşul: XV, 3 0 ,1 6 8 ,2 4 2 .
Alexandriei: 1,37; II, 6 ,1 2 ;
Veniamin, aw a: 1,8; IV, 16-18;
III, 1 7 ,1 8 ; IV, 122; XV, 54,
VII, 8.
55; XVIII, 9.
Veniamin (VT): IX, 3.
Teopempt, monahul: XVII, 20.
Viare, aw a: 1,9.
Terenuthi: VII, 36; XV, 25;
Victor, aw a: VII, 9.
XIX, 19.
Visarion, a w a 1,6 ,7 ,8 2 ;
VII, 5-7; VIII, 6; XI, 16; XII,
4 ,4 1 ; XV, 116; XIX, 4 ,7 .
Vitimie, aw a: I, 75; II, 17; X,
2 3 ; XX, 4.
Xantie, aw a: XI, 51; XV, 107;

XIX, 19.
Zaharia, aw a: 1,26; IV, 77; VI,

26; X, 160; XI, 76; XII, 10;
XXII, 2.
Zaharia, aw a fiul aw ei Kro-
nie: XV, 3 4 -3 7 ,7 8 .
Zaharia, ucenicul aw ei Silu-
an: XVIII, 33.
Zenon, aw a: 1,25; IV, 23; X,
37 -3 9 ; XV, 33; XVI, 4; XVIII,
13; XIX, 12.
Zoilo, awa: II, 13; VI, 32; XV, 20.
Zoion, aw a: IV, 49.
Zosima, aw a: 1,151.
INDICE DE TEME SELECTATE
A cedia (II, 1 , 2 8 , 6 0 ; III, 4 5 ; d e e a ( 1 ,1 5 1 a ) ;

VII, 6 4 , 6 5 ; X, 1 2 3 , 1 6 7 ; XV, A vuţia - nu lă sa gândul să se
8 9 , 2 5 1 ; XIX, 2 7 ) le g e d e e a (VI, 8 )
A cedia - îm p o triv irea la d ra
+
cul aced ie i ( 1 ,1 0 2 )
B ă trâ n ii - p lân g em după ei
A co p erirea g re şe lii a p ro a p e
(III, 2 0 ) ;
lui (IV, 1 0 8 ; V, 9 1 ) ;
B ă trâ n i c a re au a lb it num ai
Adevărul - cere-1 d e la lim b ă
d e v â rs tă (V, 9 );
(1 ,1 0 )
B ic iu ire a de s in e p e n tru a
A devăr e s te în le g e a lib e rtă ţii
p ro v o ca d u re re şi plâns
(1 ,5 7 )
(III, 8 8 , 8 9 )
Adevărul d esp re n o i îl spun
B in e c u v â n ta re în to t locul, cu
cei ca re n e o sâ n d e s c (I,
cu v ân tu l şi cu fap ta (1 ,1 2 8 )
1 5 1 d );
B o a la p rim ită cu m u lţu m ire
A jutoru l lui D u m nezeu (V,
(1 ,4 0 ; IV, 3 6 ; IV, 1 1 4 );
22); B o g ă ţia a d ev ă ra tă (I, 2 3 )
A p rin d ere tru p e a sc ă s e v in
B u c u rie p u ru re a (1 ,8 )
d ecă cu m ila lui D u m nezeu
B u n ă ta te XVI, 2 9 ; VII, 1 7 ; IX,
(V, 9 );
4 ,5 ;
A rătarea lui H risto s în tru
B u n ă ta te a lui D u m nezeu n e
slavă (III, 5 5 ) ;
ţă rm u rită (V, 6 1 ; IX, 1 7 );
A scu ltarea de c â rm u ito ri şi
B u n u ri m a te ria le , lu m eşti (I,
de p ărin ţi d u h o v n iceşti (I,
2 3 , 3 3 , 1 2 2 ; IV, 9 8 ; VI, 1 0 )
106)
B u n u ri d u h o v n iceşti, c ere şti
A sp rim ea v ie ţii în fu n cţie de
(I, 2 3 , 1 2 2 ; II, 5 8 ; III, 4 )
a lcă tu irea fie c ă ru ia - (VI, 3 )
A uzirea e s te p re fe ra tă v o rb i «ţ*
rii (II, 4 4 ) ; C arn e - cân d s e m ăn ân că (IV,

A uzirea cuv ântu lu i şi n eîm p li- 122);
n ire a lui (III, 8 5 ) C ăd erea fre c v e n tă în p ă ca t şi
A vantajul m o n a h ilo r în lu p ta n e d e z n ă d ă jd u irea (III, 8 6 )
cu isp ite le (V, 6 3 ) ; C ărţi c re ş tin e - a le av ea şi a le
A verea nu v atăm ă, ci a te lipi citi (1 ,1 3 ;III, 5 2 ) ;
INDICE DE TEME SELECTATE 1043
Cărţi bu n e - m ai p resu s de Credinţa - ce este 1,6 7

folosul lo r este lepădarea C reştin a d e v ă ra t 1 ,1 2 3
de ele (VI, 1 1 ,2 8 ) C um pătarea tru p e a scă 1 ,1 0 ; IV,
C ântarea e v ătăm ăto are m o 91;
C u n oaşterea prin exp erien ţă I,
nah ilo r (1 ,8 4 ; III, 4 5 );
124
C earta cu Dumnezeu pentru
C unoştinţa p ă ca te lo r III, 6
cele făgăduite (VI, 2 3 ) C urăţia a p ro p ie pe m onah de
C ercetarea fraţilo r (1 ,5 5 ) D um nezeu IV, 1 3 5 ;
C erce ta re a b ătrân ilo r 1 ,1 0 7 C urăţia - cine o n a şte V, 8 7 ;
C erere - ce c e re D um nezeu de la C uriozitatea e ste v ă tă m ăto are
creştin i 1 ,1 0 6 IV, 1 5 1
Chilie - unde să nu zideşti 1 ,2 5
Cuvânt d uhovnicesc sau tru
Chilia te în vaţă to a te I, 5 8 ; II, 3 7 ;
pesc 1,6 1
II, 5 8 ;
Cuvânt de la D um nezeu III,
Chilia - să nu stai m ult în afara ei
II, 2 ; II, 8 ; II, 4 8 ; 49;
Chilia - d u lceaţa ei II, 2 4 ; II, 5 4 ; #
II, 5 8 ; H, 6 1 ; D atoriile om ului 1 ,2 8
Chilia g re u se în vaţă II, 7 6 D ăruirea - iubită m ai m u lt d ecât
Chip ca de fem eie - fuga de el prim irea 1 ,6 1
V, 6; D ecăderea m on ah ilo r în v rem u
C in stirea c e lo r păm ânteşti şi rile din u rm ă 1 ,8 4
c e lo r ce re şti 1 ,2 3 D efăim area - iubită m ai m ult
C itirea cuvintelor dum nezeieşti d e c â t slava 1 ,6 1
cu rugăciu ne prealabilă 1 ,4 3 D elicateţea faţă de a p ro ap ele IV,
C om oara m onahului, neagonisi- 108;
re a VI, 3 0 D e s ă v â r ş ire a în H ris to s - c a le a
C om pen sare - d ezlegare la vin cu sp re e a 1 ,4 2
o p rire de la apă IV, 4 3 ; D esăvârşirea - în ce se a ra tă 1 ,5 6 ;
C onfirm area v en ită de la dem oni 1 ,1 4 9 ;
- refu zată V, 8 1 ; D esfrânare în cu g e t sau în suflet
Conştiinţa - paza ei faţă de V, 4 ; 7 ;
ap roap ele 1 ,8 2 D esfrânata - p o căin ţa ei III, 2 2 ;
C onsim ţirea cu ispita IV, 3 3 ; D esfrânarea - lu p ta cu ea V, 1 3 ;
C on trariile se în tâln esc II, 1 5 ; 1 6 ; 1 7 ; V, 2 4 , 2 5 , 2 6 , 2 7 , 3 1 ,
Copil - p rieten ie cu el 1,4 9 ; 1 ,1 0 8 3 6 ,3 7 ...5 4 ,6 0 ;
Copil - e v ita re a locuirii cu el V, 8, Deznădejdea din pricin a des-
2 1 , 7 5 ,7 6 , frân ării V, 6 4 ;
Copiii - cin e îi adu ce în pustie V, D ezn ăd ăjd u ire d in p r i c i n a
71;
1044 PATERICUL MARE
proastei sfatuiri V, 9; 3 0 ,8 4 ,9 0 ,
Discernământ după căderea în Fem eia m ai virtuoasă decât
păcat greu V, 2 9 ; părinţii pustiului V, 84;
Discreţia p riv in d cele ale sufle Firea bărbătească iubeşte
tului II, 16 firea fem eiască IV, 130;
Dispreţuirea oam enilor aduce Foam ea - lupta cu ea IV, 102;
pagubă sufletului UI, 83 142;
Dogma creştinului l, 14 5 ; Foam ea - leac pentru alunga
Dor de Dumnezeu 1,42 rea gândurilor IV, 146
Dormit - unde să nu dormi Frica de Dumnezeu - ce este
1,55 III, 12; III, 10 7 ;
Dracii - alungarea lor 1,8 5 Frica lui Dumnezeu înghite
Dracii - lupta lo r împotriva trupul III, 25
lumii V, 62; Frica de Dumnezeu luminea
Dracul desfrânării - fuga de ză inima III, 21;
el V, 5; Frica de Dumnezeu - cum
Dreptatea ta - nu te încrede vine 1 ,20; III, 1; III, 9; III,
în - 1,2 56;
Drepţii şi păcătoşii 1,18 Frica de Dumnezeu - armă
Dulceaţa lui Dumnezeu şi îm potriva răului 1 ,119
dulceaţa lumii II, 50 Frica de Dumnezeu şi alte
Dumnezeu să fie înaintea frici 1,151f;
ochilor tăi 1 ,103 Fuga de lume şi de poftele
trupeşti 1,4 4 ; III, 1;
Fuga monahului de oameni II,
Episcopul căzut în desfrânare
6; II, 7; II, 9; II, 12; II, 14; II,
V, 92
20; II, 3 5 ; II, 38; II, 73;
Ereticul - să nu stai cu el I,
Fuga monahului de fraţi II,
138
31; II, 34;
Fumul ieşit din gură - semnul
Faima rea 1,55
celui rău IV, 119;
Faptele tale se întorc la tine
1,79 4*
Femeia - fuga de ea 1 ,1 40; II, Gândul - libertatea Iui II, 52;
51; II, 63; IV, 2 6 ; V, 5; V, 77 Gânduri - ascultarea de ele
Femeia ajută pe cel ispitit să 11,55
nu păcătuiască V, 2 7 ,2 8 , Gânduri vătăm ătoare 1,94
Grădina - grija pentru grădina în faţa lor 112

de aici sau pentru cea de Ispitirea în gând V, 72;
dincolo III, 63 Iubirea de Dumnezeu (1,28,
Grija pentru tine încredinţată 4 0 ,8 4 ,1 1 1 ,1 2 5 ,1 5 1 ; II,
lui Dumnezeu 1,110 65; III, 67; VII, 17; X, 265)
Griji - risipirea sufletului în Iubire nu poţi să ai dacă nu
ele I, 54; II, 27; urăşti mai întâi 1,111
Grija pentru plecarea din Iubirea oamenilor opreşte de
viaţă III, 73; la iubirea Iui Dumnezeu
II, 65
♦
Iubirea de arginţi - rădăcina
Hainele scumpe pustiesc
tuturor relelor I, 33
locurile sfinte VI, 13
Iubirea de arginţi nu cunoaşte
Haina lumească alungată din
săturare VI, 12
mănăstire VI, 14
Iubitorul de arginţi nu poate
Haina monahului VI, 15
trăi după voia lui Dumne
«fr zeu VI, 17
Iad - starea sufletelor în iad
III, 4; III, 28 *
Iertarea păcatelor III, 5; Judecata - în aşteptarea ei III,
Iertare după căderi mari V, 3; III, 7; III, 10; III, 17;
4 7 ,4 8 ,4 9 Judecata din urmă - cum va fi
Ieşirea sufletului III, 68; III, 110;
Iisus - dobândirea Lui 1,60; Judecata semenilor IV, 100;
1,114; Jurământul fără putere I,
Inimă - dacă ai, te mântuieşti 151h;
1,81 4*
Inimă curată 1,139; împărăţia cerurilor - cum se
Inimă de fier - cum dobân moşteneşte 1,38
deşti 1,146; împărtăşanie cu nevrednicie
Ispita - lupta cu ea încunu III, 13;
nează V, 72; împărtăşire de Dumnezeu I,
Ispită - izbăvirea de ea 1,89; I, 19
141; III, 29 împreună-lucrarea cu Dum
Ispita desfrâului - biruirea ei nezeu 1,151j;
IV, 149; început bun în fiecare
Ispitele - să nu te înfricoşezi
1046 PATERICUL MARE
dim ineaţă 1 ,4 0 fratelui IV, 1 0 8 , 1 3 7 ; V, 92

închinare la idoli este pofta în g ăd u irea răului de către
1,5 D um nezeu III, 8 0 ; IV, 108;
îndrăzneala - condam nată în g e r - n e v o ito r în tă rit de
III, 9 5 ; în g e r IV, 7 5 , 1 5 0 ]
îndrăzneala la Dumnezeu a în s tră in a re a 1 ,4
celor care biruiesc în lupta în ştiin ţa re în inim ă 1,6 8 ; V,
cu desfrânarea V, 4 8 ; 1 1 ; V, 6 5 ;
îndreptarea celui căzut în în tin a re a tru pului III, 8 5 ; V,
desfrânare V, 9 1 ; 20 ;
înduplecarea celui pe care l-ai în v ăţare - num ai a c ee a ce ai
în tristat 1,75 făcu t 1,4 2 ; I, 9 9 ; 1 ,1 2 0 ; I,
înfrânare la vorbă - IV, 1; 7; 122;
12; 2 4 ; 5 4 ;7 3 ;8 3 ;9 7 ; în v ăţare prin isp itire V, 9;
înfrânare la som n - IV, 2; în v ăţătoru l - calităţile lui 1,39
3 ;7 5 ; în v ie re a unei fem ei păcătoase
înfrânare la m ân care - IV, 4; V, 6 0 ;
6 ;1 0 ; 11; 1 5 ;1 7 ;2 8 ; 3 8 ; în v o irea cu păcatul V, 10,
4 1 ;4 2 ;4 5 ;7 4 ;1 1 3 ;
înfrânare la băutu ră IV, 4 9 ;
Lacrim i n e în ce ta te III, 2;
5 2 ;6 5 ;6 8 ;7 1 ;8 2 ; 9 8 ;1 1 5 ;
Lacrim i - ad u n area lo r III, 53;
116; 144;
L acrim ile sp ală to t trupul III,
înfrânare la bani - IV, 9; 4 8 ;
75;
înfrânare la văz IV, 1 3 ;2 2 ;
Lacrim i - ro ad ele lo r III, 31;
înfrânare - m ăsura ei IV, 16;
3 ,6 1 ;
1 8 ;2 1 ;2 5 ;3 5 ;3 7 ;3 9 ;4 1 ;
Lauda tă c erii IV, 5 5 ;
4 2 ;4 5 ;4 6 ;6 5 ;6 6 ;7 7 ;9 3 ;
Lăcom ia p ântecelu i - m aica
înfrânare - m otive de în căl
d esfrân ării IV, 1 3 6 ;
care a canonului înfrânării
Lăcom ie - su p u n erea dem o
IV, 5 1 ;
nului lăcom iei IV, 1 3 3 ;
înfrânat la lim bă şi la p ântece
Legile d u m nezeieşti - n ecu
L2
n o aşterea lo r 1 ,16
înfrânări - ierarhii în tre
Legum e IV, 1 3 4
diferite înfrânări IV, 2 0 ; 2 7 ;
Lep ădarea incom pletă de
3 9 ;6 3 ;8 8 ;
lum e VI, 1; 2 0 ; 3 3
îngăduinţa faţă de greşeala
L ep ădarea de p ărinţi III, 33
Lepădarea de fraţi trupeşti - faţa lui Dumnezeu 1,41
IV, 9 5 ; IV, 1 1 0 ; Lucrul trecut - nu te mai
Lepădarea desăvârşită de îngriji de el 1,2
sine III, 8 4 ; VI, 33 Lucrul de mână - puţin 1,9
Lepădarea de avuţie până la a Lucrul de mână - nu-1 părăsi
răm âne gol VI, 9 pentru nimic VI, 25
Lepădarea de avuţie mai Lucru de mână pentru oste
presus decât toate faptele neală şi liniştire II, 75; IV,
VI, 11 66 ;
Lepădarea de statutul social Lucrul de mână nu este lăsat
VI, 32 pentru a primi oaspeţi II,
Libertate - desăvârşirea liber 30
tăţii în Cruce 1,57 Lucrul găsit nu-1 lua VI, 7 ,1 8 ,
Libertatea monahului 1,67 31
Limba - paza ei 1,9 8 ; IV, 70; Lumea - ce este II, 21
IV, 8 7 ; Lumea - fuga de ea 1,33, III, 1;
Liniştea - preţul ei II, 59; Lupta duhovnicească 1,24; I,
Liniştea monahului, deranjată 126;
de vuietul trestiilor II, 11 Lupta stăruitoare IV, 100;
Liniştirea - ce este II, 78 Lupta cu păcatul în cuget V, 9;
Liniştirea - cum se caută II, Lupta împotriva desfrânării
2 3 ; II, 28; până la m oarte V, 84; V, 89;
Liniştirea - la ce foloseşte II,
4*
43;
Mărturie din Scripturi 1,1
Liniştirea în chilie II, 21
M ărturisirea păcatelor III, 70;
Liniştirea minţii II, 41;
Măsurare - nu te măsura pe
Locul vestit - fuga de el 1,25
tine însuţi 1,7; 1,4 0 ; 1,56
Loc curăţit de draci 1,46
Mâncare - ce să nu mănânci
Lucrare neîncetată 1,127
1,101
Lucrare - cine nu lucrează nu
Mâncare - nepăsare faţă de ea
ia plată 1,27
IV, 1 0 6 ; 1 0 7 ; 132;
Lucrare duhovnicească 1,99
M âncare cea bună UI, 96;
Lucruri de căpetenie pentru
M âncare stricată IV, 79;
monah 1,35
M âncare pe ascuns IV, 4 0 ;
Lucruri curate 1,41
M âncare fără discernăm ânt
Lucruri cu mare preţuire în
IV, 143;
Mângâierea străinului 1,107 celor din lume 1 ,123

Mânia - fuga de ea IV, 29; 32; Monahul luptat de demoni
44; 119; V, 62;
Mânia - plăcerile sunt pricina Monahi - făcând faptele mire
ei IV, 118; nilor - II, 56
Mântuire - cum să te mân- Morminte - caută şi plângi la
tuieşti 1,1; 1,51; 1,105; I, morminte III, 102;
147; II, 4; II, 36; M oştenirea rudeniilor refuza
Mântuire - ştim cum dar nu tă de monahi VI, 4 ,2 1 ;
vrem 1,33 Mucenicia conştiinţei 1,5
Mântuirea la timpul prezent Mulţumire pentru toate 1,8
II, 1 Mustrarea sufletului III, 57;
Meteahna monahului - diavo
•fr
lul o atacă 1,101
Nădejdea în avuţie VI, 34
Milostenie - a primi miloste
Neagonisirea 1,151o;
nie ca semn de iubire VI, 2
Nebun pentru Domnul - cum
Mintea în cer II, 70
ajungi 1,91
Mintea - luminarea ei II, 72
Necurăţie - sufletul iubeşte
Mirean trăind în liniştire II,
necurăţia III, 81
32
Negustoria - ispită pentru
Mireni - monahul să fugă de
monahi 1,47
ei 1,33; II, 69;
Neînfrânare - vindecarea de
Mireni făcând faptele pustiei
ea IV, 145;
II, 56
Nepăcătuirea - rădăcinile ei
Moartea monahului faţă de
11,5
lume 1,40
Nepăsarea - buruiana mică I,
Moartea părinţilor duhovni
129; IV, 124;
ceşti 1,50
Nepăsare - mântuirea unui
Moarte - aducere aminte de
nepăsător III, 51;
ea 1,56; III, 4; III, 11; III,
Nepătimire - calea spre ea I,
18; III, 62; III, 91;
143;
Monahul - lucrarea lui 1,26;
Nesocotirea păcatelor mici
1,149;
aduce păcatele mari - 1,
Monahul - viaţa lui 1,148
133
Monahul desăvârşit IV, 111;
Nesocotirea lucrurilor dobân
Monahul - măsura lui şi a dite VI, 5
IN D IC E D E T E M E S E LE C T A T E 1049
Nevoinţă cu asprime şi linişti Paza - ce să păzeşti ca să te
re 1,45; IV, 103; mântuieşti V, 88;
Nevoinţă aspră IV, 116; Păcatul - batjocură şi alunga
141;152; re a lui Dumnezeu 1,117
Nevoinţă - roadele ei II, 70 Păcatul celor din lume şi celor
din pustie 1,116
*
Păcatul - conştiinţa lui II, 70
Obiceiul cel rău greu de înlă Păcatul trupesc ne îndepăr
turat III, 78 tează de împărăţia lui
Ocara pentru numele lui Dumnezeu - V, 86;
Hristos şi pentru păcate I, Păcatele credincioşilor şi ale
151g; necredincioşilor 1,17
Ochii lăuntrici - liniştirea şi Păcate - aducere aminte de
nemâncarea le dau ascuţi ele III, 41;
me II, 19 Păcate - ştergerea lor III, 64;
Ochii - paza lor IV, 121; Păcătoşii şi drepţii 1,18
Odihna - cum o afli 1,86; Pântecele mic 1,9
Odihna trupului te face vrăj Părăsirea locului •uşoară
maş al lui Dumnezeu I, 31 când nu ai nimic în chilie
Odihna alungă frica de Dum VI, 24
nezeu 1,33; IV, 56; Părere de sine IV, 16;
Odihna trupească - să o urâm Părinţi trupeşti - lepădarea
III, 1; IV, 53;58; monahului de ei IV, 57;
Om cu nume mare - nu sta Petrecerea lângă cel neîncer
alături de el 1,25 cat 1,137;
Omul lăuntric şi omul din Pierderea lucrurilor materia
afară 1,98 le primită cu bucurie V, 10
Osteneala trupească 1,53; IV, Pizma viclenilor draci V, 3
117; Pizma între monahi V, 66;
Plata dumnezeiască preferată
banilor VI, 16
Pace gândului - cum se află I, Plăceri - iubitorul de plăceri
142; nu poate trăi după voia lui
Patima trupească - căinţa de Dumnezeu VI, 17
ea III, 30 Plăcut lui Dumnezeu - cum să
Paza limbii 1,56 fii 1,1.
Paza inimii IV, 84; Plânsul - canonul monahului
III, 24; III, 34; III, 36; III, Postul alungă gândul viclean
37; III, 40; III, 59; HI, 66; IV, 8 1 ;
HI, 108; Postul - frâul monahului IV,
Plânsul înainte de a muri III, 86
26 Postul m otivat de nevoia
Plânsul păcatelor III, 27; III, săracului IV, 1 39;
38; Preţul lucrului de mână VI, 25
Plânsul învaţă pe om toate Preţuirea şi dispreţuirea
III, 53; aproapelui III, 83
Plânsul - cum să ajungi la el Prietenie cu cel ce te sileşte
III, 75 1,76
Poarta cea strâmtă - siliţi-vă Prieteniile nefolositoare 1,69
să intraţi pe ea 1,38 Prim irea de daruri - respinsă
Pocăinţă stăruitoare III, 74; IV, 1 2 4 ,1 2 6 ;
III, 87 Priveghere - grijă pentru
Pocăinţa dezleagă de poruncă suflet 1 ,1 1 8
1,36 Privegherea curăţeşte mintea
Pocăinţă pentru păcate tru III, 23
peşti III, 71; V, 11; V, 23; Privirea plecată spre pământ
Pocăinţă pentru om or III, 1,115
109; Propovăduire cu străpunge
Pocăinţă diferită pentru ace rea inimii 1 ,1 3 0
laşi păcat V, 57; Pustia - de ce pustia 1,51
Pofta de mâncare - lupta Pustia te scapă de trei războa
împotriva ei IV, 128; ie II, 3
Pofta - închinare la idoli 1,5 Pustnici mai răi decât cei din
Poftă - biruirea ei IV, 109; lume 1 ,1 1 6
Pofta - rănile ei V, 68;
•fr
Pofta desfrâului V, 73;
Pofta nu omoară, dar răneşte Răbdarea în ocări 1,63
V, 68; Răbdarea - sem n minunat al
Pogorământ - când se iese din lucrării harului IV, 150;
chilie IV, 78; Răbdarea faţă de cel care
Postul IV, 28; 67; IV, 90; IV, păcătuieşte V, 9 1 ;
120; Răscumpărarea vremii 1,37
Postul cu acrivie IV, 147; Războiul din partea dracilor;
Postul continuu IV, 148 arme duhovniceşti 1,24; V, 62;
IN DICE DE T E M E SELECTATE 1051
Războiul patimilor - nu ridi - vinul, femeile, aurul şi

carea lui ci răbdare şi pute odihna trupească 1,33
re pentru a-1 duce V, 42 Sfârşitul bătrânilor - sfaturi la
Războiul patimilor - încredin- sfârşitul vieţii 1,88;
ţează-1 lui Dumnezeu V, 46; Sfinţirea numelui lui
V, 78; V, 89; Dumnezeu 1,32
Războiul desfrâului până la Silirea vrerii noastre 1,151i;
moarte V, 74; Silirea în toate - lucrarea
Războiul desfrâului - nu de la monahului 1,25
draci, ci de la sine V, 79; Slava deşartă - unde nu este
Războiul desfrâului - pricini tânguire III, 99
le lui V, 82; Slava omenească - fuga de ea
Râsul - condamnat III, 19; III, VI, 31
58; 111,93; 111,94; III,95;IV,Slujirea - măsura slujirii lui
80; Dumnezeu III, 67;
Ridicarea monahului căzut Smerenia - măsura ei I, 56
V, 63; Smerita cugetare - originea şi
Risipirea - începutul relelor roadele ei 1,30
II, 4 5; II, 67; Somnul fără grijă IV, 104;
Rudeniile - lepădarea de ele Statornicie faţă de loc - 1,1; II, 53
pentru Dumnezeu 1,125 Stăpânitorii văzduhului - eli
Rugăciune neîncetată 1,8 berarea de ei II, 22
Rugăciunea - starea la rugă Stăruinţă în pocăinţă V, 47;
ciune IV, 103; Sterp - cum naşte sufletul
sterp I, 54
*§* Strâmtorarea duce la rugăciu
Sarea duhovnicească II, 67; ne cu trezvie 1,24
Sărăcia 1,4; VI, 29 Străpungerea inimii III, 104;
Schima - semnificaţii 1,90; Suferinţa - iubită mai mult
Scrierile sfinte - lectura cu decât odihna 1,61
folos IV, 140 Sufletul pus pentru fratele
Scripturile - citirea lor 1,14; nostru V, 5 0 ,5 1 ,
Scripturile - necunoaşterea Suflet bolnav 1,151e;
lor 1,15 Sufletul - groaza lui la despăr
Semne minunate - opaiţul se ţirea de trup III, 17;
aprinde de la Domnul V, 47 Supunere faţă de părintele
Separarea de Dumnezeu duhovnicesc 1,41
1052 PATERICUL MARE
♦ Vieţile sfinţilor - nesocotirea

Tagma monahilor cu adevărat lo r 1,8 7 ;
mare este V, 62; Vinul - riscul lui 1 ,109; IV, 98;
Tăcerea I, 7; II, 74; IV, 97; IV, IV, 1 01; IV, 1 05; IV, 129; IV,
151; 144;
Tăcerea cu răbdare 1,4; Vindecare - pe sine însuşi 1,3
Tăcerea aduce odihnă II, 47; Vindecare - pe ceilalţi 1,3; I,
Tăcerea - maica celor mai 63
înţelepte înţelesuri II, 18 Vindecare prin medicamente
Tânguirea lucrează şi păzeşte le lui Iisus - 1,151c;
III, 35; III, 101; III, 103; Virtutea toată 1,40
Temere - trei lucruri de care Virtutea - dobândirea prin a
să te temi III, 8 urî contrariul ei 1,48
Timpurile din urmă - deca Virtuţile - învăţarea lor 1 ,110
denţa lor 1,84; Voia lui Dumnezeu - împlini
Tropare - a nu se cânta de rea ei 1 ,121
monah 1,84; Voia proprie - lepădarea tota
Trupul - trei sunt mişcările lă de ea 1,4 1 ; 1,42
lui V ,l; Voinţa - se cere de la om I,
Trupul - fuga de cele trupeşti 111
II, 46; Voinţa fierbinte şi cea moale
Trupul - evitarea atingerii lui 1,151b;
IV, 112; 127; Vorbe de folos 1,97
Vorbire - când să vorbeşti I,
22; 1 ,134; IV, 126;
Uitarea - înrobire a minţii I,
Vorbire de rău I, 51; II, 63; IV,
52
89;
Uneltele sufletului 1,64
Vorbirea de rău şi desfrâna-
Uneltele vieţii monahale 1,66
rea V, 1 2 ,1 9
Ura faţă de cele din lume I, 31
Vorbirea multă risipeşte căl
Urmarea lui Hristos I, 29
dura sufletului II, 18
•$* Vorbirea despre credinţă şi
despre dogme usucă sufle
Vaiet III, 1 4 ,1 5 ,1 6 ; III, 60;
tul III, 77
Venirea în sine V, 61
Vrăjmaşul dacă nu este primit
Veşmânt ceresc 1,11
nu poate intra 1,113
Viaţa - ce este 1,100
Cuprins
Notă asupra ed iţiei............................................................................... .9

Monahismul, răspunsul desăvârşit al omului la iubirea
lui Dumnezeu............................................................................. 22
Prolog la cartea bătrânilor stareţi, numită Rai.......................... 111
Capitolul 1 - îndemn al sfinţilor părinţi pentru înaintarea

în desăvârşire.............................................................................117
Capitolul 11 - Că trebuie să urmărim liniştirea cu
toată silin ţa.................................................................................209
Capitolul III - Despre străpungerea inimii................................. 239
Capitolul IV - Despre înfrânare şi că nu numai la
mâncăruri se are în vedere, ci şi la celelalte mişcări
ale sufletului............................................................................. 285
Capitolul V - Diferite povestiri spre întărire în războaiele
ridicate în noi de desfrânare................................................326
Capictolul VI - Despre neagonisire şi că trebuie să ne
păzim şi de lăcom ie.................................................................. 380
Capitolul VII - Diferite povestiri care ne întăresc
în răbdare şi bărbăţie...............................................................400
Capitolul VIII - Despre a nu face nimic spre arătare............. .458
Capitolul IX - Că trebuie să te păzeşti a nu judeca
pe nim eni.................................................................................... .481
Capitolul X - Despre darul deosebirii............................................503
Capitolul XI - Despre aceea că trebuie în toată vremea
să avem trezvie...........................................................................611
Capitolul XII - Despre a ne ruga neîncetat şi cu trezvie.......... 643
Capitolul XIII - Despre aceea că trebuie să-i primim pe
străini şi să-i miluim cu voie b u n ă .......................................654
Capitolul XIV - Despre ascultare............................................ .683
Capitolul XV - Despre smerita cugetare.......................................701
Capitolul XVI - Despre a nu răspunde răului cu ră u ............... .779
Capitolul XVII - Despre dragoste....................................................797
Capitolul XVIII - Despre cei ce văd cu duhul..............................822
Capitolul XIX - D esp re f ă c ă to rii d e m in u n i.................................... 035
Capitolul XX - D esp re v ie ţu ir e a v i r t u o a s ă ...................................... 9 qq
Capitolul XXI - D ialog în tr e B ă tr â n ii Sfinţi c u în tr e b ă r i şi
ră sp u n su ri................................................................................................. 922
- A poftegm ele c e lo r c a r e a u î m b ă tr â n it în n ev o in ţă şi
care a ra tă pe s c u r t d e s ă v â r ş ir e a v ir tu ţii l o r ........................ 930
Capitolul XXII - D espre ce i d o is p r e z e c e p u s t n i c i ......................... 934
ANEXĂ - Prolog d e s p re v ia ţa şi n e v o in ţe le fe ric iţilo r

părinţilor n o ş tr i......................................................................................951
Note b iografice.................................................................................................. 969
Indice de referinţe b ib lic e .........................................................................1017

Indice o n o m astic............................................................................................1030
Indice de tem e s e le c ta te ............................................................................ 1042
A C E A S T Â E D IŢ IE A P A
TE R IC U L U IM A R E A F
OSTTRADUSĂDINLIMB
AGREACÄDEPREOTCO
NSTANTINCOMANAFO
STPREGÄTITÄPENTRUT
IPARDEOSTENITORIIED
ITU R IIB IZA N TIN EGA
ROAFACOMANMIHAICO
MANALEXANDRUCOMA
NMARIANEDELCOVTUD
ORCOMANAFOSTTIPÄ
RITĂŞILEGATĂLAIMP
RIMERIAGUTENBERGC
USPRIJINULDOMNULUI
VIORELCHINESCUINTR
EIMIIEXEMPLAREBUC
URESTILUNAMAIANUL
DOUAMIIŞAISPREZECE
H.; i :
'^ .rn r .n r n s fl
-r ,■•,■/.-rv- - -r r„ . .^ tü T ailF r-! ’ “•.. ‘-- uiæ?5S3r.:tr«ri

l ^ k y ^ tiW r
- i; *'-•->
■- 'Z . ,%■ j \ . ^ . . .■- —w. --V-;“.- .w > v *-i f U v ç ; -%:>> :u. n £ ~ * î n î . V . . I Kv! ^:
■^ j S S S S s %L ■v - ^ v J " '- * ' ' . - - - — 1 • *.«V w ' - - -. T , .........................~ . «.* ^ 1 • •-^«•' fc •■ • / * ••— « «■♦«* v « : > . ‘ -Ji4 * *

Patericul Mare PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Patericul Mare PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PATERICUL MARE

APOFTEGMELE PĂRINŢILOR PUSTIEI - COLECŢIA TEMATICĂ

Concept Interior şl tehnoredactare:

T ra d u c e re din lim ba greacă după 7b M iya flspovmdv.

D e scrie re a C1P a B ib lio tecii N aţio n ale a R om âniei

D ifu zare p rin E d itu ra B izan tin ă,

Copyright© Editura Bizantină

Colecţia tem atică a Apoftegm elor Părinţilor pustiei -

alfabetului românesc şi că niciun editor român nu a reaşe­

alfabetic4 în favoarea celui tematic, mult mai elaborat, mai

cap itol în p a rte . Nici îm p ă rţire a în ca p ito le n u e s te „za­

care s-au reed itat de multe ori, precum şi traduceri noi89.

Academiei Rom âne10. Nu ştim ce te x t original a folosit Isaac

10 Este vorba de m anuscrisul a u to g raf sub co ta m ss. rom. 1928; o co­

(jcetp. X-XXII 603 pag.), 1999. (Patericul Mare. Colecţia te­

iniţială a colecţiei, a în tâm p in at d ificultăţi. Tradiţia ma-

şapte manuscrise: Paris Coislin 108 (sec. XI) şi Paris Coislin

criteriul dreptei credinţe prevalează criteriilor savante de

20 Vezi Everghetinosul, voi. I, Sfânta Mănăstire a Vatopedului, 201"

original printr-o foarte fidelă redare a lui.

Notă asupra traducerii

Am optat pentru o traducere fidelă nu numai în duh,

altele, şi de opţiunea pentru uşor şi repede. Ar fi fost cu

să păstrez această unitate de vocabular optând pentru

21 De lnstitutis C oenobiorum e t d e Octo Principalium Vitiorum Reme-

este şi Istoria L au siacâ sau Lavsaiconul22 care are drept

22 Paladius, Historia Lausiaca, editată, cu introducere şi comentarii de

înaintea iui m onahi c a re s-a u r e tr a s în d eşe rt, dar el este

26 Michel-Ange Marin, Vies d es p ères d es d ése rt d'Orient, Tome I, Editi­

cetăţile de locuitorii lor şi a populat pustia cu colonii de

27Michel-Ange Marin, Tome I, p. 20.

să se nevoiască singur, nu d ep arte de satul său"30. între

30 Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Antonie, p. 193.

„Dovadă a virtuţii şi a sufletului lui iubitor de Dumnezeu

33 Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Antonie, pp. 244-245.

com u n ităţilor m o n a h a le d in N itria şi Chilii. Monahismul

ca Ia cinci mii, cu felurite moduri de vieţuire, fiecare pre­

evlavie faţă de Dumnezeu"40. De asem enea au vieţuit aici

la o asem enea distanţă între ele, încât monahii nici nu se

pricin a de în cep u t p en tru care am v en it aici" (XV,8 3 . Ma-

insistentă de a răm âne la altă mănăstire şi constată că „...în

să căutăm singurătatea, ştiind că viaţa noastră trebuie să

48 Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, p. 345.

Egipteanul ( 3 9 0 ) ; c. E poca de au r a Schitului (până Ia 4 0 7 )

la curtea împăratului Teodosie, A w a Pimen, de la care ni

se v o r pu ne sa lte le p e ca re s e v or aşeza cei ce dorm. Noap­

55 Paladie, Istoria Lausiacă, pp. 7 2 -7 3 .

m ănăstirea lui, să se facă monah. Pahom ie îl respinge mai

Egiptul - ţinutul monahilor

Monahismul egiptean ocupă un loc proem inent în isto­

62 A se vedea subtitlul Everghetinosului, care include mare parte din

rămase su b C o n sta n tin o p o lu l ortod ox. în tre anii 6 1 4 şi

Lucrul de m â n ă la C hilii şi la S ch it era în principal con­

66 Antoine Guillaumont, Originile vieţii monahale, pp. 2 1 1 -2 1 3 .

urma Dumnezeiasca Liturghie, care se desfăşura de-a lun­

48 Antoine Guillaumont, Originile vieţii m on ahale, p. 217.

ea.”70 A poftegm ele Părinţilor pustiei sunt prin excelenţă

70Les Sentences des pères du désert, Abbaye Saint-Pierre - Solesmes,

„ne restituie, în linii mari, experienţa pionierilor pustiei şi

71 Ediţia SC, voi L, pp, 20-21.

II. Lumea şi Pustia

în anui 3 1 3 , prin cunoscutul Edict de la Mediolan, Con­

declară încă neputincioşi în a dezlega această dilem ă75.

alfabetului românesc şi că niciun editor român nu a reaşe

cap itol în p a rte . Nici îm p ă rţire a în ca p ito le n u e s te „za

10 Este vorba de m anuscrisul a u to g raf sub co ta m ss. rom. 1928; o co

(jcetp. X-XXII 603 pag.), 1999. (Patericul Mare. Colecţia te

26 Michel-Ange Marin, Vies d es p ères d es d ése rt d'Orient, Tome I, Editi

ca Ia cinci mii, cu felurite moduri de vieţuire, fiecare pre

se v o r pu ne sa lte le p e ca re s e v or aşeza cei ce dorm. Noap

Monahismul egiptean ocupă un loc proem inent în isto

Lucrul de m â n ă la C hilii şi la S ch it era în principal con

urma Dumnezeiasca Liturghie, care se desfăşura de-a lun

în anui 3 1 3 , prin cunoscutul Edict de la Mediolan, Con

Perspectiva asupra lumii şi a pustiei se modifică radi

Pustia nu intră acum pentru prima dată în orizontul vie

robiei, vor respinge calea izbăvirii şi drept pedeapsă, ge

stăpânitorilor în tunericului acestu i veac, îm potriva duhuri

idolatră, închipuită, făcută de mintea oamenilor, care evi

chip, prin urmare nu reprezintă finalul, împlinirea, capă

favorizează venirea în fire şi în to a rce re a în deplină conşti

Dacă există vreo legătu ră cau zală în tre in stalarea Bi

77„Şi din câte se vede, Biserica - amestecându-se cu lumea şi do

M onah ism u l e s te se g m e n tu l b is e ric e s c n eam este

Lupta cu lum ea, cu duhul lumii, cu stăpânitorii veacu

Departe de a fi prim ită ca o perioadă tragică, distrugă

Dacă Biblia este cea mai convingătoare istorie a iubi

Monahismul egiptean nu marchează începutul mona

în monahismul anahoretic. Nu întâmplător, monahii egip

mari înaintări în virtute prin contem plarea (vederea) ce

uscate, de ace şi foarfece, cuţite şi curele. Aceştia sunt so

Părinţii pustiei răspund cu deplină încredinţare che

amăgirii, căderii presupuse de contactele cu voinţele oa

Părinţii pustiei vor adeveri întru totul cuvintele Mântu