Sunteți pe pagina 1din 1052

PATERICUL MARE

APOFTEGMELE PĂRINŢILOR PUSTIEI - COLECŢIA TEMATICĂ

T r a d u c e r e , in tr o d u c e r e şi n o te
Pr. P ro f. C o n sta n tin COMAN

Editura Bizantină
Ilustraţi« copertă-
Cuvloţtt Patericului (detaliu) . Mănăstirea Sucevlţ,
Copertă:
Marla Comun

Ilustraţii Interior:
Mlhal Comun

Corectură:
Pr. S o rin Tăncău; Viorica Dumltrenco

Concept Interior şl tehnoredactare:


Tudor Coman

Redactor:
Sabin Preda

T ra d u c e re din lim ba greacă după 7b M iya flspovmdv.


Genomia) LvĂĂoyt). Eiaa)'My))-Kelnevo-METătppami-
E xâha. 'Ek6oot| 1. Houxatrrriplou to Tcvioiov TT|ţ
0 cot6 kou, flavdpapa ©EaaotXovliaţq

D e scrie re a C1P a B ib lio tecii N aţio n ale a R om âniei


P a te ricu l M are / tra d .: p re o t prof. dr. C on stan tin Coman.
- B u c u r e ş ti: E d itu ra B iza n tin ă , 2 0 1 6
ISBN 9 7 8 - 6 0 6 * 8 1 1 2 - 3 2 - 9
1. C om an , C o n stan tin (tr a d .)
28

D ifu zare p rin E d itu ra B izan tin ă,


B u cu re şti, S tra d a M aced on iei nr. 1 8 , s e c to r 1,
Tel. 0 7 5 1 1 6 6 1 1 8 , Fax. 0 2 1 / 3 1 0 8 6 0 7
C om en zi: t u d o r ® ed ltu ra b lz a n tln a .ro
w w w .llb ra rla b lz a n tin a .ro

Copyright© Editura Bizantină


Părintelui H ariton
din pustia Athonului,
cu m etanie
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI

Colecţia tem atică a Apoftegm elor Părinţilor pustiei -


ziceri, sentinţe, scurte istorisiri ale şi despre monahii din
pustia Egiptului, sec. IV-V d.Hr. - se publică acum pentru
prima dată în lim ba română, cu traducere integrală făcută
după originalul grecesc, introducere şi note. Monument
literar cu o istorie de peste 1.500 de ani, aparţinând pa­
trimoniului universal, cea mai răspândită şi populară car­
te după Biblie, prezentă şi lucrătoare neîntrerupt în viaţa
Bisericii şi a creştinilor până astăzi, Apoftegmele Părinţilor
pustiei au circulat de la început (sec. al V-lea) în două vari­
ante: Colecţia alfabetică şi Colecţia tematică.
Colecţia tem atică este cea mai completă colecţie a Apof­
tegmelor Părinţilor pustiei, însumând un număr aproape
dublu de apoftegme faţă de Colecţia alfabetică1, lucru pen­
tru care a şi prim it denumirea de Patericul Mare2.
Colecţia alfabetică aşază apoftegmele pe autori şi au­
torii în ordinea alfabetului grecesc, începând cu Awa
Antonie cel Mare şi sfârşind cu Awa Or (Omega, ultima
literă a alfabetului grecesc). Având în vedere că ordinea
literelor alfabetului grecesc este mult diferită de ordinea
1 Colecţia alfabetică însum ează aproximativ 1.000 de apoftegme (nu­
mărul variază uşor în funcţie de ediţie), iar Colecţia tematică (Ediţia
Tesalonic) însum ează aproape 2 .0 0 0 de apoftegme.
2 „A fost preferat acest titlu deoarece versiunea tematică conţine toate
apoftegmele Părinţilor pustiei” (To Miya rkpovwcâv. QepatiKrj ZvĂĂoytj.
Eiaaycoyif-K£ijJ£Vo~M£Tâ<ppaat]-Zfrfâia. 'EkSoctti I. Houxaarriptou xo
rev&nov ttk 0 eot6 kou, Ilavâpapa 0eaaaA.ovlicuţ, Tâpoq A', p. 25).
10 P A T E R IC U L M A R E

alfabetului românesc şi că niciun editor român nu a reaşe­


zat autorii după alfabetul românesc, ordinea alfabetică în
ediţiile româneşti este aproape în întregime răvăşită, pier-
zându-şi în mare parte funcţia ei iniţială3.
După toate probabilităţile, aşezarea într-o colecţie
alfabetică a reprezentat o primă şi cea mai la îndemână
formă de a pune ordine în mulţimea de apoftegme care
au circulat şi s-au transmis pe cale orală o bună perioadă
de timp. Este de presupus că apoftegmele care proveneau
de la un anume aw ă, mai ales cei mai cunoscuţi, precum
Awa Antonie sau Aw a Pimen, sau Aw a Arsenie etc., să fi
fost adunate în scris la un loc şi să fi circulat sub numele
respectivului aw ă. întrucât circula şi un mare număr de
apoftegme anonime, cei care au alcătuit colecţia alfabetică
au adăugat la sfârşit şi o colecţie a acestora, aşezate într-o
ordine tematică. Este evident că aceasta avea să devină
foarte repede punctul de pornire pentru realizarea colec­
ţiei tematice propriu-zise, care va redistribui tematic, de
data aceasta, toate apoftegmele.
Colecţia tematică reprezintă evident o etapă superi­
oară de sistematizare a apoftegmelor, părăsind criteriul
3 Douăsprezece litere din cele douăzeci şi patru ale alfabetului grecesc
îşi au un alt loc în alfabetul rom ânesc, nefiind vorba doar de a schim­
ba câteva locuri, ci litere care se află ultimele într-un alfabet şi prin­
tre prim ele în celălalt, ca să nu mai spunem că în ediţia românească
avem două litere de câte două ori, pentru că sunt scrise diferit în limba
greacă, dar transcrise la fel în română (Theta şi Tau prin T, Omicron
şi Omega prin O)Astfel, în ediţiile rom âneşti, după litera A (Antonie
e tc ) avem litera V (Visarion, Veniamin e tc ), transcrierea literei greceşti
Beta, citită la noi Vita. Urmează litera Gama, a treia în alfabetul grecesc
(Crigorie, Ghelasie e tc ) înainte de litera D şi E, pentru ca după E să
avem litera Z (Zenon, Zaharia); T (Theta) este înainte de 1, C (Kappa)
este după I şi înainte de L, X este între N şi O, pentru ca să terminăm al­
fabetul cu F, H, P, S fi O, Aşa încât ediţia rom ânească nu poate fi decât cu
greu nuntită colecţie alfabetică fi folosită ca atare, decât dacă învăţăm
ordinea din alfabetul g recesc
ISTORIA IUBIRII OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 11

alfabetic4 în favoarea celui tematic, mult mai elaborat, mai


funcţional şi, prin urmare, mai folositor. Dacă aşezarea în
ordinea alfabetică nu a reprezentat o mare dificultate, sis­
tematizarea tem atică va il fost un proces mult mai com­
plex, în încercarea de a conferi o anume coerenţă şi mai
ales o cheie de lectură unitară unui material bogat şi di­
vers, dar destul de puţin elaborat la început, după cum se
„plâng” în Prolog părinţii alcătuitori ai Colecţiei tematice:
„...multe din aceste cuvinte şi izbânzi ale Sfinţilor Bătrâni
au fost istorisite, în vremuri diferite, în cuvânt simplu şi
nelucrat, un singur scop având în vedere: să fie de folos
celor mulţi"5. Părinţii menţionează motivele ce i-au deter­
minat spre acest lucru şi scopurile urmărite: „Deoarece
istorisirea multora era neclară şi neîngrijită şi pricinuia
anumită greutate minţii cititorului, acesta neputând să re­
ţină cu memoria înţelesul fragmentat şi răspândit în carte,
am purces pentru el la expunerea lor pe capitole. Prin gru­
parea cuvintelor asemănătoare şi aşezarea lor într-o ordi­
ne, ele dau celor care vor folosul gata pregătit şi lucrător.
Căci nu este spre puţin îndemn cuvântul oferit într-un glas
din partea mai multor persoane virtuoase"6. Dacă benefi­
ciul ediţiei alfabetice este acela de a pune pe cititor în rela­
ţie cu marii Părinţi ai pustiei, privilegiul colecţiei tematice
este acela de „a pune în valoare principale pârghii ale unei
pedagogii duhovniceşti”7.
Avem, aşadar, o ordine logică a celor douăzeci şi două
de capitole, precum şi o ordine a apoftegmelor în fiecare
4 Criteriul alfabetic este păstrat parţial în distribuirea apoftegmelor în
fiecare capitol. A w a Antonie va deschide şirul de apoftegme la o temă
sau alta, urm at de A w a Arsenie şi de ceilalţi, care oferă apoftegme aso­
ciate temei respective.
* Prolog 3.
6 Prolog 4.
7 J.C. Guy, s.j. Les Apophtegmes des pires. Collection systématique. Cha­
pitres 1-X, Sources Chrétiennes, Nr. 387, p, 32.
12 P A T E R IC U L M A R E

cap itol în p a rte . Nici îm p ă rţire a în ca p ito le n u e s te „za­


d arn ică sau în tâ m p lă to a re " şi n ici „în lăn ţu irea acesto ra",
cu m sp un în făp tu ito rii ei. C riteriile au în v e d e re un p a r­
cu rs în p a tru e ta p e s a u niveluri, în tr u c â t e s te v o rb a de
un u rcu ş. P rim a e ta p ă (c a p . I-1V) în c e p e cu în d em n u rile
şi m o tiv a re a m o n a h ilo r s p re în a in ta re a în d e să v â rş ire , la
ca re se ad au g ă „cele p a rtic u la re şi p ra c tic a te la în ce p u t de
m on ah i: lin iştire a (isih ia ), p riv e g h e re a cu z d ro b ire de ini­
m ă şi în frâ n a re a . E ta p a a d o u a (ca p . V-XIII) m a rc h e a z ă un
a lt nivel şi „ d escrie tr e p ta t p e cele m ai d e s ă v â rş ite ": lu p ta
cu duhul d esfrâ n ă rii, n e a g o n isire a , ră b d a re a şi b ărb ăţia,
a nu face n im ic s p re a ră ta re , a nu ju d e ca p e n im en i, du­
hul d eo seb irii, tre z v ia , ru g ă c iu n e a n e în c e ta tă , p rim ire a de
străin i. E ta p a a tr e ia (ca p . XIV-XV1I) „în ain tează la cele de
folos co m u n , ce le c e u n e s c şi d e s ă v â rş e s c p e ce i ce su nt
îm p re u n ă şi d au c o n ţin u t v ieţii d e o b ş te ": a scu lta re a ,
s m e re n ia , a nu ră s p u n d e rău lu i cu ră u , iu b ire a . în fine,
u ltim u l nivel (c a p . XVIII-XIX) îl re p re z in tă d a ru l v ed erii
cu d uhul şi cel al fa ce rii d e m inu n i, c a r e „su n t m ai cu ­
râ n d d a ru ri a le lui D u m n ezeu, d e c â t s tră d a n ii a le o a m e ­
nilor", îm p re u n ă cu c a r e „nu v a g re ş i c in e v a d a c ă v a nu­
m ă ra ": în s tr ă in a re a d e s ă v â rş ită d e o a m e n i sa u fap tu l de
a tr ă i p e n tru to td e a u n a fă ră h a in e s a u a s e h ră n i num ai
cu ie rb u ri (ca p . X X ). U ltim ele d o u ă c a p ito le n u s u n t lu ate
în calcu l în a c e a s tă îm p ă r ţire , în tr u c â t re p r e z in tă un fel
d e re c a p itu la re , m a i a le s ca p . XXI c o n s e m n â n d p e s c u rt
v irtu ţile c e lo r c a r e „au îm b ă trâ n it în tr u n e v o in ţă ".
D eşi ce le d o u ă co le c ţii s -a u fo r m a t a p ro a p e c o n co m i­
te n t şi au c ir c u la t în p a ra le l la fel d e m u lt d e -a lu n gul isto ­
riei - o d e m o n s tre a z ă tr a d iţia m a n u s c ris ă - , în e p o c a m o ­
d e rn ă a tip aru lu i s -a im p u s C o le cţia a lfa b e tic ă . A c e s t lu cru
s -a în tâ m p la t şi în sp a ţiu l r o m â n e s c . R o m â n ii a u iu b it m u lt
P atericu l. A vem tr a d u c e ri v e c h i a le P a te ric u lu i alfa b e tic8,
ISTORIA IUBIRII OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 13

care s-au reed itat de multe ori, precum şi traduceri noi89.


Facem aici cuvenită şi îndatorată pomenire, cu recunoş­
tinţă, primului trad ucător al Patericului în limba română,
Pafnutie Dascălul de la Neamţ, şi primului său editor, Sfân­
tul Ierarh Grigorie Dascălul (Bucureşti, 1828). Cât priveşte
Patericul tem atic, există o traducere făcută la anul 1809 de
Isaac Dascălul, renum itul dascăl de greacă şi slavonă din
şcoala de la M ănăstirea Neamţ a stareţului Paisie Velici-
covschi şi păstrată în mai multe m anuscrise la Biblioteca

8 Au existat trad u ceri rom âneşti ale Patericului încă din sec. al XVII-
lea, probabil din lim ba slavonă, făcute la M ănăstirea Bistriţa din Vâl­
cea. Prim a trad u cere după textul g recesc aparţine monahului Pafnutie
Dascălul, de la M ănăstirea Neam ţ, publicată de Mitropolitul Grigorie
Dascălul, al Ţării Rom âneşti, în anul 1 8 2 8 , la Bucureşti, cu titlul: PATE­
RIC. Ce cu p rin d e în sin e cuvinte folositoare ale Sfinţilor Bătrâni. Aceas­
tă trad u cere a fost reed itată de m ai m ulte ori înainte de instaurarea
( 1 9 1 3 , 1 9 3 0 ) şi după căd erea regim ului com unist. Am să pom enesc
şi „ediţia" xero xată şi legată în volum, circulată în perioada com unis­
tă de cunoscutul isto ric al literaturii rom âne vechi Dan Zamflrescu,
acesta fiind prim ul exem plar din P ateric cu care eu am venit în con­
ta ct în v rem ea studenţiei şi pe care îl păstrez cu evlavie în biblioteca
m ea. Prim a reed itare după 1 9 8 9 are loc la Alba lulia, în anul 1 9 9 0 , şi
se dato rează iniţiativei 1PS Mitroplit Andrei, la acea vrem e Episcopul
Alba Iuliei. A ceasta va fi reluată în tipăriri succesive în 1 9 9 3 ,1 9 9 7 ,
2 0 0 3 ,2 0 0 7 , în Colecţia Izvoare duhovniceşti. în 2 0 1 1 va fi publicată o
nouă ediţie a trad u cerii lui Pafnutie Dascălul şi Mitropolitului Grigorie
Dascălul, sub titlul P atericul egiptean (Editura Sofia şi Editura Cartea
Rom ânească, B u cu reşti), d iortosit, com pletat şi ad n otat de Monahul
Filotheu Bălan.
9 Patericul sau A poftegm ele Părinţilor din pustia Egiptului, traducere
de Dan Ungureanu, Editura învierea, Tim işoara, 2 0 0 9 . Patericul sau
Apoftegm ele Părinţilor din pustiu, traducere de Cristian Bădiliţă, Edi­
tura Polirom , Iaşi, 2 0 0 7 . Aceste două ediţii traduc exclusiv Patericul al­
fabetic, fără adaosul de apoftegm e anonim e aranjate tem atic, pe care-1
găsim la to ate ediţiile traducerii lui Pafnutie Dascălul şi care este foarte
consistent, dublând aproape volumul apoftegm elor rânduite alfabetic
pe autori.
14 PATERICUL M ARE

Academiei Rom âne10. Nu ştim ce te x t original a folosit Isaac


Dascălul, dar s-a exprim at o p inia11 că acesta ar fi apropiat
de varianta folosită de re ce n ta ed iţie de la Tesalonic.
Colecţia tem atică a A poftegm elor Părinţilor pustiei avea
să fie publicată pentru p rim a d ată relativ recent, aproape
concom itent în două ediţii. E ste v o rba despre ediţia bi­
lingvă (textul original g re ce sc şi trad u cerea franceză) în
trei volume, apăru tă în b in e-cu n o scu ta colecţie Sources
Chrétiennes: Les A pophtegm es des Pères. Collection systé­
m atique, Introduction, Texte critiqu e, traduction et notes
par Jean-Claude Guy, s.j., Les E ditions du Cerf, Vol. I. Cha­
pitres I-IX, Sources C h rétienn es nr. 3 8 7 , Paris 1993, (452
pag.); Vol. II. Chapitres X-XVI, S ources Chrétiennes Nr.
4 7 4 , Paris, 2 0 0 3 , (4 1 9 pag.); Vol. III, Chapitres XVII-XXI,
Sources C hrétiennes nr. 4 9 8 , Paris, 2 0 0 5 , (4 7 1 pag.). Con­
secvent proiectului ed itorial prom ovat, Institutul Sources
Chrétiennes ne propune, pe lângă trad ucerea în limba
franceză, o ediţie critică a textului, un studiu introductiv
substanţial şi un bo g at ap arat critic. La final, ediţia cuprin­
de o concordanţă în tre C olecţia alfabetică şi Colecţia siste­
m atică publicată, indice o nom astic, tem atic şi biblic.
Un an mai târziu, 1 9 9 4 , în cep ea publicarea în Grecia a
colecţiei tem atice a Patericului, to t în tr-o ediţie bilingvă
(textul original grecesc şi trad u ce re a neogreacă) cu titlul
To Méya repovriKÔv. QepaxLKq ZvAĂoyrj. EiocrycoYij-Kd-
pevo-MExâtppaorj-Zxâhia. 'EkÔootj I. Hovxaoxrjpîov r o
revéoiov xrjç Qeoxôkov, Tlctvôpapa OeooaXovlKrjç, Tôpoç
A' (KE(p. I-ffl, 4 9 4 pag.), 1 9 9 4 , Tôpoç B ' (xecp. IV-IX, 550
pag.), 1995, Tôpoç V (Kecp.X-XIV, 5 1 2 pag.), 1997, TôfioçA'

10 Este vorba de m anuscrisul a u to g raf sub co ta m ss. rom. 1928; o co­


pie integrală şi identică în m anuscrisul sub co ta m ss. rom. 1893 şi o
copie care conţine num ai prim ele şase capitole, manuscrisul sub cota
mss. rom. 1 9 1 1 . Vezi m ai m ulte detalii la M onahul Filotheu Bălan, în
Cuvânt despre istoria Patericului fn P atericul egiptean, pp. 543-544.
11 Monahul Filotheu, Cuvânt... p. 5 4 4 .
ISTORIA IUBIRII OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 15

(jcetp. X-XXII 603 pag.), 1999. (Patericul Mare. Colecţia te­


matică. Introducere - Text - Traducere - Scholii. Editura
Sfintei Sihăstrii Naşterea Maicii Domnului, Panorama Te-
salonicului.) După obiceiul unor astfel de îndeletniciri mo­
nahale, în carte nu apare niciun nume propriu al ostenito­
rilor ei. Această ediţie este în întregime realizată de obştea
de maici a Mănăstirii Naşterea Maicii Domnului. Avem în
vedere compilarea textului original, care nu este o ediţie
critică, dar foloseşte mai multe manuscrise, traducerea
neogreacă, studiul introductiv şi scoliile sau notele. Ediţia
este înzestrată, de asemenea, cu indice onomastic, tematic
şi biblic, la care se adaugă şi scurte biografii ale Părinţilor
Patericului.
între cele două ediţii există deosebiri importante dato­
rită manuscriselor folosite pentru textul original. Opţiu­
nea pentru o familie de manuscrise sau alta a fost dictată
de obiectivele declarate ale editorilor, preponderent ştiin­
ţific şi academic pentru Ediţia SC (Sources Chrétiennes) şi
preponderent duhovnicesc şi ziditor de suflete pentru ET
(Ediţia Tesalonic).
Tradiţia manuscrisă a Colecţiei tematice a apofteg­
melor este foarte bogată. Ea a fost studiată meticulos de
Jean-Claude Guy, realizatorul Ediţiei SC, rezultatele cer­
cetărilor sale fiind publicate într-o primă lucrare de re­
ferinţă: Recherches sur Ia traduction grecque des Apoph-
thegmata Patrum (SH 36, Bruxelles, 1962 (19842)) şi apoi
prezentate pe scurt în introducerea la Ediţia SC. Realiza­
rea unei ediţii critice12, care să reconstituie cât mai fidel
pe baza cercetării comparative a manuscriselor forma
12 Autorii Ediţiei Sources Chrétiennes (SC) sunt nevoiţi în final să se
recunoască uşor învinşi în demersul lor: „Variantele de text sunt foarte
numeroase de la un manuscris la altul... Suntem convinşi că nu se poate
spune astăzi că am ajuns la o ediţie cu adevărat critică, dacă, în acest
gen de literatură, un astfel de obiectiv nu este cumva iluzoriu..." (Les
Apophtegmes... SC 1, pp.86-87).
16 PATERICUL MARE

iniţială a colecţiei, a în tâm p in at d ificultăţi. Tradiţia ma-


nuscrisă prezintă o a tâ t de m are fluctuaţie, încât nu „s-au
aflat până acum două m anuscrise identice ale Patericu­
lui13, fiecare autor adăugând noi apoftegm e preluate din
diferite surse sau modificând uşor ordinea lor.
J.C. Guy îm parte m anuscrisele Colecţiei tem atice în mai
multe familii, reprezentând to t atâtea etape distincte în
formarea şi circulaţia lor: eta p a A, reprezentată astăzi de
traducerea latină a lui Pelagiu şi Ioan14 şi parţial de colec­
ţia coptă editată de M. Chaîne, dar care nu se regăseşte în
niciunul din m anuscrisele greceşti cunoscute astăzi; etapa
B consemnează un plus de 71 de apoftegm e şi este repre­
zentată de trei familii de m anuscrise, B1: Athos, Protaton
86, sec. al IX-lea (începe cu cap. V ,l) şi Paris, Biblioteca Na­
ţională, grec 917, sec. al XlI-lea (câteva lipsuri).B2: Paris,
Bibi Naţională, g rec 914, sec. al XlI-lea (cu mici lipsuri] şi
Athena, Biblioteca Naţională 500, sec. al XlI-lea; B3: Vatican,
Ottob. Gr. 174, sec. X-XI; Paris, Biblioteca Naţională, Coislin
282, sec. XI; Veneţia, Biblioteca Sf. Marcu, g rec 346, sec. XI;
Moscova, Muzeul de Istorie, Biblioteca Sinodală 452 (cata­
log Vladimir 344) sec. XII; etap a C aduce şi ea un plus de
85 de apoftegme faţă de etapa B: Athos, LavraB 37, scris în
970 (conţine prologul şi primele cinci capitole); Milano, Bi­
blioteca Ambrosiană, C-30-Inf. sec. XII (cu unele lipsuri)15.
Ediţia SC publică textul ce se regăseşte în etapa C, cu
menţiunea că, în anumite situaţii în care manuscrisele
prezentau mai multe variante, au preferat lectura a cărei
vechime era confirmată şi de acordul cu versiunea latină.
Evoluţia textului colecţiei tem atice continuă cu etapa
a patra, reprezentată de ceea ce J.C. Guy caracterizează
drept colecţie sistem atică derivată, care se regăseşte în
13 Les Apophtegmes... SC I, p. 29.
14 Vezi Patrologia Latina (PL) 7 3 ,8 1 5 - 1 0 2 2 .
ls Vezi Les Apophtegmes..., SC 1, p p .85-86.
ISTORIA IUBIRII OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 17

şapte manuscrise: Paris Coislin 108 (sec. XI) şi Paris Coislin


127 (sec. XII); Milan Ambros. F.140 Sup. (sec. XIII), Atena
B.N. 501 (sec. XI); Ierusalim S. Sabas 180 (sec. X); Muntele
Sinai, Sf. Ecaterina 449 (sec. X-XI); Moscova Sf. Sinod, cata­
log. Vladimir345 (sec. XIII)16.
Caracteristic pentru textul acestei familii de manuscri­
se sunt numărul mare de apoftegme care se adaugă, dar
şi introducerea între Apoftegmele Părinţilor pustiei a unor
fragmente preluate din scrieri anterioare, cum ar fi Limo-
nariul lui loan Moshu, Istorisirile Awei Daniil de la Schit
sau scurte fragmente din lucrări ale lui loan Casian, Marcu
Ascetul, Diadoh al Foticeii etc. J.C. Guy numără în total 681
de apoftegme în plus faţă de colecţia sistematică pe care o
publică el în SC17.
Această ultimă familie de manuscrise stă la baza stabi­
lirii textului original al ediţiei realizate de Mănăstirea Naş­
terea Maicii Domnului din Tesalonic (Panorama), în speci­
al manuscrisele Coislin 108, Coislin 127 şi Sinai 454 (acesta
din urmă pare să nu fi fost cunoscut lui J.C. Guy sau pur şi
simplu este acelaşi cu Sinai 449, strecurându-se undeva o
mică inadvertenţă). Cum spuneam, ET optează pentru cea
mai completă variantă a apoftegmelor18, care se regăseş­
te în manuscrise la fel de vechi şi care se pare că circulau
preponderent în spaţiul răsăritean19. Se confirmă tradi­
ţia Bisericii Răsăritene conform căreia funcţionalitatea şi
16 Vezi J. C. Guy, R echerches... pp. 201-211 şi Les Apophtegmes... SC I,
pp. 86-87.
17Les A pophtegmes..., SC I, p. 33.
18 Ediţia de la Tesalonic (ET) însumează, în cele din urmă, un total de
1.937 de apoftegme, în timp ce Ediţia SC însumează 1.119.
19 Studiul comparativ între Everghetinos şi Patericul Mare confirmă
înrudirea manuscrisului după care Pavel Everghetinos preia, în sec. al
Xl-lea, cele 380 de apoftegme din Pateric, numai în cartea întâi a Ever-
ghetinosului, cu manuscrisele care stau la baza ET a Patericului Mare
(Everghetinosul, voi. I, Sfânta Mănăstire a Vatopedului, 2011, p. XL1X).
18 PA TE R IC U L M A R E

criteriul dreptei credinţe prevalează criteriilor savante de


recuperare şi conservare a form ei iniţiale a colecţiei apof­
tegmelor. De altfel, alcătuirea unor colecţii de apoftegme
sau istorisiri, dictată de nevoi p ractice ale organizării şi
îndrumării vieţii duhovniceşti din marile centre monaha­
le, este larg cunoscută în R ăsărit şi va face ca apoftegmele
Părinţilor pustiei să fie ele însele integrate în mare parte
în astfel de florilegii20.
Prezenta tradu cere rom ân ească este făcută după textul
original al Ediţiei din Tesalonic, pe care l-am urmat cu fi­
delitate, cu două mici m odificări, susţinut în acest demers
de duhul care a îngăduit tu tu ro r compilatorilor textului
de-a lungul timpului mici adăugiri: a. Am preluat Prolo­
gul din ediţia SC, în tru cât în ET nu exista şi pentru că l-am
considerat firesc şi folositor ca introducere a Părinţilor la
colecţia tem atică; b. Prologul publicat de ET la sfârşitul
voi. I (pp. 4 0 2 -4 3 7 ), ca anexă, l-am publicat la sfârşitul în­
tregii lucrări, to t ca anexă.
Este locul să ad resăm căld u roase mulţumiri maicii sta­
reţe Filotheia şi obştii M ănăstirii N aşterea Maicii Domnu­
lui pentru generozitatea cu ca re ne-au acordat dreptul să
folosim textul original din ediţia lor, precum şi de a folosi
unele din notele de subsol (cu m enţiunea expresă a sur­
sei), precum şi notele biografice ale Părinţilor Patericului.
Ne-a fost de folos, desigur, şi tălm ăcirea textului original
dată de maici în trad u cere n eo g reacă. Am optat însă pen­
tru o traducere mai fidelă originalului şi din raţiuni ce ţin
de opţiuni personale re fe rito a re la traducerea textelor
sfinte vechi, dar şi d ato rită faptului că, spre deosebire de
traducerea neogreacă, ce b eneficiază de prezenţa textului
grec original pe pagina ală tu ra tă , trad u cerea româneai
că şi-a dorit să su plin ească pe c â t posibil lipsa textului

20 Vezi Everghetinosul, voi. I, Sfânta Mănăstire a Vatopedului, 201"


pp. XLV1II-XL1X.
ISTORIA IUBIRII OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 19

original printr-o foarte fidelă redare a lui.


Mulţumesc întregii mele familii care mi-a stat alături
în acest lung, dar frumos parcurs al traducerii Patericului
Mare şi care a contribuit efectiv la publicarea lui în condi­
ţii editoriale şi tipografice de excepţie. Am ţinut cu toţii ca
şi prin acest aspect al veşmântului tipografic, atât cât s-a
putut, să aşezăm Patericul la locul care i se cuvine, între
cărţile de căpătâi ale Bisericii şi ale creştinătăţii, alături
de Biblie.

Notă asupra traducerii

Am optat pentru o traducere fidelă nu numai în duh,


ci şi în literă, întâi de toate pentru a mă înscrie în tradiţia
traducerilor rom âneşti ale textelor sfinte şi pentru a aşe­
za Apoftegmele Părinţilor pustiei acolo unde le este locul,
adică între corpusurile literare fundamentale cu funcţii
normative ale Bisericii. Am socotit că traducerea unor ast­
fel de texte presupune renunţarea la anumite libertăţi pe
care orice alt gen de texte le-ar fi îngăduit şi chiar cerut.
Biserica Răsăriteană a impus vizibil şi a păstrat totdeauna
o distanţă între limbajul textelor ei fundamentale şi lim­
bajul comun, lumesc, cu intenţia declarată de a mărturisi
şi în acest fel diferenţa dintre perspectiva bisericească-te-
ologică şi cea seculară asupra lucrurilor şi rezistenţa pe
care o propune faţă de duhul lumii. Acest lucru este cu atât
mai îndreptăţit în cazul Patericului, care este mărturia şi
expresia prin excelenţă a lepădării de lume şi de tot ceea
ce o exprimă şi a luptei împotriva duhului lumii, nu din
dispreţ, ci pentru a recupera legătura cu Dumnezeu şi a se
întoarce apoi la lume cu iubirea care i se cuvine.
Am rezistat oricărei tentaţii de a face textul mai uşor şi
mai accesibil în limba română decât era în original tocm ai
pentru a nu face loc duhului lumesc, caracterizat, între
20 PATERICUL MARE

altele, şi de opţiunea pentru uşor şi repede. Ar fi fost cu


totul nepotrivit să urm ărim facilitarea, fie chiar şi în ceea
ce priveşte lectura şi înţelegerea textului, într-o literatură
care are în centru nevoinţa, opţiunea pentru calea difici­
lă. Am dorit ca lectura acestei cărţi să presupună un grad
anume de nevoinţă a minţii şi a sufletului şi, în orice caz,
să nu fie grăbită, motiv pentru care am lăsat de bunăvoie
în text mici şi dese obstacole care să împiedice sau să tem­
pereze alergarea. Am evitat introducerea cuvintelor lămu­
ritoare, pentru a provoca pe cititor la efortul de a le des­
coperi singur, am preferat exprimarea eliptică acolo unde
se întâlnea în te x t Am menţinut din aceleaşi raţiuni obosi­
toarele formule repetitive de introducere a apoftegmelor
şi de redare a dialogurilor: A zis aw a... A zis un Bătrân...
Iar el a zis.... etc. Nu am folosit ghilimelele în redarea di­
alogurilor, nici alte forme de m arcare a acestora, invitând
pe cititor la efortul de a le urmări. Aş fi renunţat şi lavirgu­
lă, dar corectura m -a biruit. Am refuzat deliberat, atât cât
mi-a stat în putinţă, să plătesc tribut investiţiilor în înfru­
museţare sau exprim are mai îngrijită, preferând cuvântul
simplu, sărac, uneori bolovănos sau stângace, convins că
mintea trebuie să nu fie atrasă sau reţinută de forma fru­
moasă, ci să caute conţinutul, duhul, sensul. Patericul, ca
şi Dumnezeieştile Scripturi, cheamă pe om la o continuă
lepădare de sine, de obişnuinţe, de convingeri, de prefe­
rinţe etc. Soluţiile propuse, replicile Părinţilor pustiei,
explicaţiile şi înţelesurile pe care le dau ei lucrurilor sunt
surprinzătoare, frecvent chiar smintitoare din punctul
de vedere al logicii lumeşti. Nu le-ar fi stat bine într-o eX'
primare solidară discursului legitimat de această logic*
Constatând legătura foarte strânsă între Apoftegmele fr
rinţilor pustiei şi Sfintele Scripturi, prezenţa abundentă 3
vocabularului biblic în sentinţele pustnicilor, am urmâr1
ISTORIA IUBIRII OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 21

să păstrez această unitate de vocabular optând pentru


vocabularul apropiat celui din traducerile româneşti ale
Bibliei.
Cu conştiinţa multor limite, traducătorul nădăjduieşte
ca cele de lipsă, aşa cum cereau vechii traducători, să fie
plinite de Bunul Dumnezeu, care va veghea şi la corecta
înţelegere a lucrurilor din Pateric de către cel ce se aşază
pe cât îi stă cu putinţă în postura ucenicului sau a fratelui
care vrea sincer şi smerit să afle răspuns la întrebarea: Ce
să fiac? Sau: Cum să mă mântuiesc?

I
MONAHISMUL, RĂSPUNSUL DESĂVÂRŞIT AL
OMULUI LA IUBIREA LUI DUMNEZEU

I. Scurtă istorie
Patericul ilustrează o perioad ă de aproximativ două
secole [IV şi V) de înflorire a vieţii monahale anahoretice
în pustia egipteană. Apoftegmele Părinţilor pustiei provin
mai ales de la pustnicii care au vieţuit în pustia egipteană,
dar şi de la cei din pustia sinaitică şi palestiniană.
în afara Patericului există şi alte surse istorice, foar­
te importante, care provin din epoca respectivă, ai căror
autori au cunoscut la faţa locului monahismul egiptean
şi care ne prezintă informaţii preţioase şi le confirmă pe
cele ce se regăsesc în apoftegmele Părinţilor. Sfântul loan
Casian ajunge în Egipt în jurul anului 3 80, vizitează mai
multe mănăstiri înainte de a ajunge la Schit, unde hotă­
răşte să rămână definitiv. De la el s-au păstrat două lucrări
referitoare la monahismul egiptean: D espre aşezămintele
m ănăstireşti şi Convorbiri du hovniceşti21. Extrem de utilă

21 De lnstitutis C oenobiorum e t d e Octo Principalium Vitiorum Reme-


diis (Institutes), ed. M. P etschenin g, CSEL XVII, Viena 1 8 8 8 . Conlationes
(Conferences), ed. M. Petschenin g, CSEL XIII, V iena, 1 8 8 6 . Publicate în
limba română, într-un singur volu m : Sfântul lo an Casian, Aşezămintele
mănăstireşti şi Convorbiri duhovniceşti, PSB 5 7 , tra d . de Vasile Cojocaru
şi David Popescu, Editura 1BM B0R, B u cu reşti, 1 9 9 0 .
ISTORIA IU BIR II OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 23

este şi Istoria L au siacâ sau Lavsaiconul22 care are drept


autor pe Paladie. Acesta a vieţuit printre monahii din pus­
tia Egiptului între anii 3 8 8 şi 399, la Nitria, apoi la Chilii,
în apropierea lui Evagrie Ponticul, şi a cercetat cel puţin
o dată Schitul, cunoscând astfel direct cele trei mari cen­
tre monahale ale Patericului. Cea de-a treia sursă istorică
este lucrarea H istoria M onachorum in Aegypto. Aceasta
cuprinde notele de călătorie ale unui grup de şapte pele­
rini care efectuează în iarna anului 39 4 -3 9 5 un pelerinaj
la mănăstirile din pustia egipteană. Lucrarea s-a păstrat
într-o versiune greacă23 şi într-o versiune latină, datora­
tă lui Rufin24. Istoria m on ah ilor din Egipt a contribuit mult
la răspândirea faimei monahilor din Egipt, atât în Răsărit,
cât şi în Apus. Din acest punct de vedere cartea „a jucat un
rol comparabil cu cel al Istoriei L au siace a lui Paladie, cu
care a fost adesea asociată în tradiţia manuscrisă", după
cum afirmă Antoine Guillaumont, un cunoscut cercetător
al monahismului egiptean25.
Pavel Tebeul
Istoricii datează începuturile monahismului egiptean
la sfârşitul secolului al IH-lea. Primul pustnic cunoscut
cu numele este Pavel Tebeul (2 2 7 -3 4 1 ). Vor fi existat şi

22 Paladius, Historia Lausiaca, editată, cu introducere şi comentarii de


Cuthbert Butler, Cambridge, 1904. Vezi traducerea românească făcută
de pr. Dumitru Stăniloae: Paladie, Istoria Lausiaca (Lavsaicon), Editura
IBMBOR, Bucureşti, 2007.
23 André-Jean Festugière, Historia M onachorum in A egypto, Bruxelles,
1961 (texte grec et traduction; trad. Les m oines d'Orient, IV/1, Paris,
1964, réimp. avec la trad. et des index, Bruxelles, 1971). Vezi şi tradu­
cerea românească a arhim. Ioasaf Popa: Timotei Alexandrinul, Istoria
m o n a h ilo r din E gip t, Editura Lumea Credinţei, Bucureşti, 2009.
24 Rufinus, H istoria M onachorum in A egypto, PL 21,387-462.
25 Claremont Coptic Encyclopedia, Historia M onachorum in A egypto,
1238b.
24 PA TERICUL M A R E

înaintea iui m onahi c a re s-a u r e tr a s în d eşe rt, dar el este


primul con firm at d e isto rie , „având p e Sf. A ntonie cel Mare
drept m artor şi pe F ericitu l Ie ro n im d re p t bio graf"26. Sfân­
tul Antonie cel M are îl în tâ ln e ş te cu un an înainte ca Sfân­
tul Pavel Tebeul să se s fâ rş e a s c ă şi v a rev en i peste un an
să-l înm orm ânteze, la ru g ăm in te a pu stnicului. Avea 114
ani şi se afla în pu stie d e ap ro x im ativ 9 0 de ani. Pavel Te­
beul se retrage în d e ş e rt din p ricin a p e rse cu ţiilo r din vre­
mea îm păratului Decius şi a in trig ilo r ru d en iilo r care-i vâ­
nau averea m oştenită de la p ărin ţi. E ste p osibil ca, mustrat
fiind de faptul că a fugit din c a le a p e rse cu ţie i, care-i putea
aduce m oartea m artirică, A w a Pavel Tebeul să fi rămas în
pustie, deschizând astfel c a le a m a rtirilo r conştiinţei sau
a m artirilor pocăinţei. Cuviosul P avel Tebeul va rămâne
în mem oria vie a B isericii, fiind p o m e n it la 1 5 ianuarie şi
în Apus, şi în R ă s ă rit D easupra p e şterii unde a vieţuit s-a
ridicat o m ănăstire în sec. al V-lea, în care s-a perpetuat
viaţa monahală până astăzi, cu u n ele în treru p eri pricinui­
te de vitregiile istoriei.
A ntonie cel M are
întem eietorul m onahism ului a n ah o retic egiptean este
considerat Sfântul Antonie cel M are (2 5 1 /2 -3 5 6 ). S-a
spus despre Cuviosul A ntonie cel M are că a avut o aşa de
mare influenţă asupra creştin ilo r, cu m odul lui de viaţă şi
cu înţelepciunea dobândită în pustie, în câ t a „depopulat

26 Michel-Ange Marin, Vies d es p ères d es d ése rt d'Orient, Tome I, Editi­


ons Magnificat, Monastère des Apôtres, 1 9 7 1 , p. 1. Patrologia Latina, voL
23, col. 1 7 -2 8 . Bazyli Degôrski (ed.), Edizione critica délia «Vita Sancti
Pauli Primi eremitae» di Girolamo, Institutum Patristicum “Augustinia-
num", ROMA 1 9 8 7 ; Viaţa Fericitului Pavel, m onahul tebeu, în Fericitul
Ieronim, Trei vieţi de monahi. împotriva lui Helvidius. Epistole, Editura
Institutului Biblic şi de Misiune O rtodoxă, Bucureşti, 2 0 1 1 ; Carolinne
White, editor and translator, “Life o f Paul o f Thebesby Jerom e“ în Early
Christian Lives. Penguinclassics [London, England: Penguin Books, 1998).
ISTORIA IU BIR II OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 25

cetăţile de locuitorii lor şi a populat pustia cu colonii de


sfinţi2728”. Popularitatea lui s-a datorat şi faptului că la foarte
puţin timp după moartea sa (undeva între anii 357 şi 362),
un mare Părinte al Bisericii, Sfântul Atanasie ce Mare, Ar­
hiepiscop al Alexandriei, ucenic apropiat al cuviosului, a
scris viaţa sfântului. Lucrare de început a literaturii aghio-
logice, devenită în scurt timp foarte cunoscută, Viaţa şi p e ­
trecerea Cuviosului P ărintelui nostru Antonie26 va influenţa
hotărâtor dezvoltarea vieţii ascetice şi răspândirea mona­
hismul în Răsărit şi în Apus. în anul 388 este deja tradusă
în limba latină de Evagrie, Episcop al Antiohiei29. Sfântul
Atanasie cel Mare ne spune că tânărul Antonie, născut în-
tr-o familie de neam bun şi bogată, după moartea părinţi­
lor este determinat să părăsească lumea pentru pustie la
auzul a două cuvinte din Evanghelie motivează retragerea
din lume şi vieţuirea în pustie. Primul era îndemnul la de­
săvârşire, care presupune ca punct de plecare lepădarea
de lume: De voieşti s ă fi i desăvârşit, mergi, vinde av erea ta,
dă-o să ra cilo r şi vei av ea o co m o a ră în cer! După a ceea vino
şi urm ează-M i (Matei 1 9 ,2 1 ). Cel de-al doilea are în vedere
totala încredinţare şi nădejde în Dumnezeu: Nu vă îngrijiţi
de ziua d e m âin e! (Matei 6 ,3 4 ). Urmând aceste îndemnuri,
tânărul Antonie, în vârstă de douăzeci de ani, împarte
toată averea sa săracilor şi începe o viaţă de nevoinţă, mai
întâi în casa sa şi prin împrejurimi, „luând aminte la sine
şi înfrânându-se cu asprime... căci încă nu erau în Egipt
sălaşuri dese de retragere, nici nu ştia monahul de pustia
depărtată, ci oricine voia să ia aminte la sine se mulţumea

27Michel-Ange Marin, Tome I, p. 20.


Vies d es p è r e s d es d ése rt d ’Orient,
28 BIOIKAITIOAITEIA TOY OEIOYI1ATPOE HMÛN ANTÛNIOY, Patrolo-
gia Graeca, voi. 26, 835-977. Vezi traducerea românească. Sfântul Ata­
nasie cel Mare, Epistole. Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Antonie, trad.
de pr. Dumitru Stăniloae, PSB 16, Editura IBMBOR, Bucureşti, 1988.
29 Vita B eati A ntonii A bbatis, Patrologia Latina, voi. 73.
26 P A T E R IC U L M A R E

să se nevoiască singur, nu d ep arte de satul său"30. între


anii 2 8 6 şi 3 0 6 se va retrag e în pustia de est de la Muntele
Pispir (astăzi Der-el M em um ), pe malul drept al Nilului,
unde va trăi în deplină izolare, închis într-un fort roman
părăsit, timp de douăzeci de ani. Apoi se va retrage în pus­
tia şi mai adâncă, la Muntele Qozlum, nu departe de ţăr­
mul Mării Roşii, unde se va şi săvârşi la vârsta de 105 ani.
La puţin timp după m o a rte a cuviosului, aici se va întemeia
o mănăstire cu num ele său, m ăn ăstire ce dăinuie şi astăzi.
Cuviosul Antonie cel M are a avu t o înrâurire directă sau
indirectă asupra tu tu ro r m ăn ăstirilo r din pustia Egiptu­
lui, „Convingea pe mulţi să aleagă v iaţa monahicească, şi
aşa s-au ivit în munţi locaşu ri de convieţuire singuratică
şi pustia s-a umplut de m onahi ca re au părăsit toate ale
lor şi şi-au însuşit vieţuirea c e re a s c ă ... Prin puterea cuvân­
tului lui s-au înfiinţat foarte m ulte locaşuri şi pe toate le
călăuzea ca un părin te31", după m ă rtu ria Sfântului Atana-
sie. De numele lui su n t legate d ire ct două mari comuni­
tăţi monastice, cea din jurul Pispirului, ca re a r fi numărat
la m oartea cuviosului ap roxim ativ 1 0 .0 0 0 de călugări, şi
cea din jurul Muntelui Qozlum, cu aproxim ativ 5.000 de
monahi32. Chiar după ce s-a re tra s în „muntele cel dinlă­
untru", A w a Antonie vizita obştile de monahi frecvent şi
era cercetat de m onahi p en tru în d ru m are duhovniceas­
că. Autoritatea sa d uhovnicească îl impune posterităţii pe
Cuviosul Antonie cel Mare ca „P ărin te al monahilor" prin
excelenţă. Sfântul A tanasie cel M are consem nează această
răspândire a numelui şi fap telo r sale m inunate, punând-o
pe seam a lucrării lui D um nezeu, c a re sco a te la lumină fap­
tele cele ascunse ale p u stn icilor sp re folosul celor mulţi'

30 Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Antonie, p. 193.


31 Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Antonie, pp. 201-202.
32Informaţiile sunt oferite de Rufin, în Historia Monachorum inAegyp®
ISTO RIA IU B IR II OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 27

„Dovadă a virtuţii şi a sufletului lui iubitor de Dumnezeu


erau vestea despre el răspândită pretutindeni şi faptul că
toţi se minunau de el, fiind dorit chiar şi de cei care nu-1
văzuseră. Era cunoscut nu prin scrieri, nici prin înţelep­
ciunea cea din afară (laică), nici pentru vreo măiestrie
oarecare, ci numai pentru evlavia sa. Şi nimeni n-ar pu­
tea tăgădui că aceasta era darul lui Dumnezeu. Căci, cum
s-ar fl auzit despre el în Spania, în Galia, la Roma, în Africa,
câtă vreme şedea ascuns în munte, fără lucrarea care face
cunoscuţi pretutindeni pe oamenii săi... Deoarece, chiar
dacă aceştia lucrează în ascuns, chiar dacă voiesc să ră­
mână necunoscuţi, Domnul îi arată ca pe nişte sfeşnice, ca
şi în felul acesta cei ce aud să cunoască câtă putere dau
poruncile lui Dumnezeu ca să fie împlinite şi să se aprindă
şi ei de râvnă pentru a porni pe calea virtuţii"33. Istoricul
bisericesc Sozomen scrie despre Cuviosul Antonie că a
avut mulţi ucenici nu numai în Egipt, ci şi „în Libia, în Pa­
lestina, în Siria, în Arabia”. Aceşti ucenici nu se mulţumeau
numai cu „a urma ei virtutea sa şi modul său de vieţuire, ci
se străduiau să înveţe şi pe mulţi alţii"34. Cuviosul Antonie
cel Mare s-a impus în conştiinţa Bisericii universale şi este
pomenit la 17 ianuarie de toată lumea creştină.
Nitria
Monahismul ce se va dezvolta în cele trei centre mo­
nahale din Egipt, unde se nasc A poftegm ele Părinţilor
pustiei, - Nitria, Chiliile şi Schitul -, este legat de Cuviosul
Antonie cel Mare. „Izvoarele istorice confirmă legăturile
dintre Antonie cel Mare şi Macarie Egipteanul, întemeie­
torul comunităţii monahale din Schit, precum şi legături­
le dintre Antonie cel Mare şi Aw a Ammun, întemeietorul

33 Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Antonie, pp. 244-245.


34 Sozomen, Istoria bisericească, Editura „Cărţilor Bisericeşti", Bucu­
reşti, 1897, p. 24.
28 P A TE R IC U L M A R E

com u n ităţilor m o n a h a le d in N itria şi Chilii. Monahismul


p racticat aici e ste p e s tr u c tu r a c e lu i p ra c tic a t şi promo­
v at de A ntonie cel M are.”35 P rim e le a ş e z ă ri monahale se
con stitu ie în a p ro p ie re a N ilului, în E giptul de Sus. De aici
m onahii v o r p le ca şi s e v o r a d â n c i d in ce în ce mai mult
în pu stia egipteană. La s fâ rşitu l seco lu lu i al IV-lea pot fi
id entificate tre i zo n e g e o g ra fice în c a re existau aşezămin­
te m onahale: V alea Nilului, D e şe rtu l N itriei (Wadi Natrun)
şi Qozlum.
D eşertul N itriei se află la 6 0 k m sud de Alexandria şi 50
km v e st de Nil. V alea N itriei, la rg ă de 6 -7 km, şerpuieşte
asem enea unei albii se c a te de râu p e o d istanţă de 30 km,
având de o p arte şi de a lta şiru ri de m unţi, între care şi
M untele N itriei, şi M untele F erm ei, d ese o ri pomeniţi în Pa­
teric. Prim ul care s e aşază în pu stiu l N itriei pentru a vieţui
în deplină retrag ere e ste A w a Am m un, în jurul anului 325.
Paladie descrie îm p re ju rările în c a re A w a Ammun s-a re­
tras în pustie, după ce a v ie ţu it în cu răţie cu soţia sa timp
de optsprezece a n i : .....A jungând am ândoi la nepătimire,
rugăciunile lui Ammun arătân d u -şi pu terea, ea îi spuse: E
un lucru drept ca, fiind tu b ă rb a t şi nevoindu-te cu drepta­
te şi eu râvnind să um blu pe a cee a şi cale, să vieţuim fieca­
re în mod deosebit. Căci nu se cuvine să ascunzi o astfel de
virtute vieţuind cu m ine în curăţie. Iar el, mulţumind lui
Dumnezeu, i-a zis ei: Deci, să ai a cea stă casă. Iar eu îmi voi
face mie altă casă. Şi ieşind, s-a a şez a t în partea cea mai
dinăuntru a M untelui N itria, în care nu erau încă atunci
m ănăstiri. Şi-şi făcu două m ici chilii.”36 La puţin timp după
aceasta A w a Ammun a atras prim ii ucenici şi în numai
câţiva ani pustia N itriei s-a populat cu monahi. Când auto­
rul Lavsaiconului, Paladie, cercetează Muntele Nitriei, pe
la anul 3 9 1 , con stată că „în a c e s t m u nte locuiesc bărbaţi
35 Antoine Guillaumont, Originile vieţii m onahale..., p. 207.
36 Paladie, Istoria Lausiacâ, p. 2 7 .
ISTORIA IUBIRII OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 29

ca Ia cinci mii, cu felurite moduri de vieţuire, fiecare pre­


cum poate şi voieşte, trăind pe cât le este cu putinţă câte
unul, sau câte doi, sau mai mulţi". Dintre aceştia, tot după
estimările lui Paladie, vreo şase sute trăiau retraşi în pus­
tia deplină"37, adică în celălalt centru monahal, Chiliile,
care era mai în adâncul pustiei, cam la 18 km faţă de Ni­
tria38. La sfârşitul sec. al IV-lea, după relatările lui Paladie,
la Nitria era „o biserică mare..., lângă biserică era o casă
de oaspeţi, în care era primit orice străin care vine, tot
timpul, până ce pleacă de bunăvoie, chiar de rămâne doi
sau trei ani. O săptămână i se îngăduie să rămână fără să
lucreze, iar celelalte zile e pus să lucreze fie în grădină, fie
la cuptorul de pâine, fie în bucătărie. Dacă e vrednic, i se
dă vreo carte, dar nu i se îngăduie convorbirea cu celălalt
mai mult de o oră. în acest munte se află şi doctori, şi ţesă­
tori. Se foloseşte şi vin, şi se şi vinde vin. Toţi fac pâine cu
mâinile lor, încât nu atârnă de alţii. De la ceasul al treilea
se aud răspândindu-se din fiecare chilie psalmodieri care
parcă te înalţă în Rai. Iar în biserică se intră numai sâmbă­
ta şi duminica. în biserică sunt opt preoţi. Până ce este în
viaţă întâiul preot, niciun altul nu slujeşte sau nu vorbeşte,
sau nu judecă, ci stau toţi alături de el în linişte"39.
Dintre Părinţii Patericului au vieţuit la Nitria Awa
Pamvo, care la moartea sa a spus ucenicilor: „De când am
venit în acest Ioc al pustiei şi mi-am clădit chilia, şi am vie­
ţuit în ea, nu-mi amintesc să fi mâncat pâine în dar, în afară
de cea făcută de mâinile mele, şi nu m-am căit de vreun cu­
vânt pe care l-am grăit până în acest ceas. Şi totuşi, plec la
Dumnezeu ca unul ce nu am început încă să am adevărată
37Paladie, Istoria Lausiacă, p. 26.
38 „Chiliile, localitate aşezată între Nitria şi Schit la distanţă de cinci
mile de mănăstirile din Nitria şi optzeci de mile de pustiul Scitium, în
care ne găseam noi” scrie Sfântul Ioan Casian [Convorbiri - VI), p. 397.
39 Paladie, Istoria Lausiacă, p. 27.
30 PATERICUL M A RE

evlavie faţă de Dumnezeu"40. De asem enea au vieţuit aici


Awa Ammonas, Awa Veniamin, care a trăit la Nitria 80
de ani şi avea darul vindecărilor, A w a Dioscor, preotul, cei
doi fraţi, Awa Paisie şi Isaia, A w a Or şi alţii.
Chiliile
Chiliile sunt înfiinţate tot de A w a Ammun, pe la 338.
Momentul hotărârii de a deschide un alt aşezământ, mult
mai retras, este redat de o apoftegmă şi-i are drept eroi
pe Awa Antonie şi pe A w a Ammun. O redăm în întregime
fiind relevantă pentru motivaţia ridicării unui nou aşeză­
mânt, dar şi pentru rolul Awei Antonie şi legătura lui cu
monahismul Patericului: „A mers odată Awa Antonie la
Awa Ammun, în Muntele Nitriei. Şi după ce s-au întâlnit
unul cu altul, a zis Awei Ammun: Deoarece pentru rugă­
ciunile tale s-au înmulţit fraţii şi unii dintre ei vor să ri­
dice chilii departe, ca să se liniştească, cât porunceşti să
fie distanţa dintre chiliile noi şi acestea de aici? Iar el a
zis: Să gustăm ceva la ceasul al nouălea41 şi, ieşind, să ne
plimbăm prin pustie şi să vedem locul. Şi după ce au mers
prin pustie până s-a apropiat apusul soarelui, a zis Awei
Antonie: Să facem rugăciune şi să aşezăm aici cruce, ca aici
să ridice chilii cei ce vor să ridice. Pentru ca şi cei de acolo
să vină la aceştia, după ce au gustat puţina lor mâncare
de la ceasul al nouălea. Iar când pleacă cei de aici, să facă
acelaşi lucru şi să rămână astfel nedespărţiţi, cercetându-
se unii pe alţii. Şi distanţa era de douăsprezece semne" (X,
9). Legătura dintre Chilii şi Nitria era foarte strânsă. După
un timp de doi-trei ani petrecuţi la obştile monahale din
Nitria, unii monahi se retrăgeau la Chilii pentru a pustnici-
Denumirea vine chiar de la mulţimea chiliilor, care acope­
reau împreună suprafeţe mari, deoarece erau construite
40 Paladie, Istoria Lausiacă, p. 3 1 .
41 Ora trei după-am iază din zilele n o astre.
ISTORIA IUBIRII OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 31

la o asem enea distanţă între ele, încât monahii nici nu se


puteau vedea cu claritate, nici nu se puteau auzi. Unele
chilii erau aşezate la distanţă de 4-6 km de biserica ce se
afla în centrul comunităţii. în 1964, situl arheologic de la
Chilii a fost prospectat şi scos Ia iveală un adevărat oraş
monahal42, în ju r de 1.500 de chilii pe o suprafaţă de apro­
ximativ 4 0 km2. Chiliile vor atrage aşadar mii de monahi,
între ei şi nume vestite. Evagrie Ponticul ajunge în pustia
egipteană în 383, stă doi ani la Nitria, apoi se retrage la
Chilii până la moarte (399}. Celebri scriitori bisericeşti vor
poposi aici: Rufin, în anul 374, Sfântul loan Casian, în anul
390, autorii Istoriei monahilor din Egipt, în 394-395. Pa-
ladie, autorul Lavsaiconului, vieţuieşte în pustia Chiliilor
nouă ani, până în 399, ucenicind la Macarie Alexandrinul,
cel mult nevoitor, şi la Evagrie Ponticul.
Schitul
Cel de-al treilea centru monahal este Schitul, plasat la
o distanţă de aproximativ 50 km sud de Chilii, adică mai
în adâncul pustiei. întemeietor al acestuia este Macarie
Egipteanul, sau cel Mare, după cum ne spune Sfântul loan
Casian: „Părintele Macarie cel dintâi şi-a găsit loc de aşe­
zare în singurătatea pustiei Scitium"43. Awa Macarie în­
suşi povesteşte că s-a retras la Schit după ce a încercat să
vieţuiască în apropierea unui sat, de unde a fugit pentru
că voiau să-l facă preot, apoi „în alt loc", unde a fost ca­
lomniat de către o fată care rămăsese însărcinată, că el,
pustnicul, ar fi împricinatul şi a suferit toate consecinţe­
le până când lata, la ceasul naşterii, neputând să nască, a
recunoscut minciuna. Auzind că satul era pornit să vină
la el „să se pocăiască înaintea Iui"... „ca să nu mă supere
oamenii, m-am sculat şi am venit aici la Schit. Acesta este
42Antoine Guiilaumont, Originile vieţii monahale... p. 209.
43 Sfântul loan Casian, Convorbiri duhovniceşti, XV, 3, p. 570.
32 PATERICUL MARE

pricin a de în cep u t p en tru care am v en it aici" (XV,8 3 . Ma-


carie 1). N ăscut în ju rul anului 3 0 0 , d in tr-o fam ilie s ă ra ­
că, M acarie era căm ilar. Se retrag e în pu stia Schitului pe
la anul 3 3 0 , unde v ieţu ieşte până la m o arte (3 9 0 ). în tre
3 3 0 şi 3 4 0 face cel puţin o vizită, dacă nu două, Cuviosului
A ntonie cel M are44. în tru câ t nu aveau p re o t la Sch it şi era
nevoie ca fraţii să m eargă aproape 6 0 km până la Nitria în
fiecare sâm bătă, M acarie p rim eşte să fie h iro to n it în anul
3 4 0 , la sfatul A w ei A ntonie cel Mare. D obând eşte o aşa de
m are cinstire, în c â t „Părinţii spuneau că A w a M acarie cel
M are devenise, aşa cum este scris, dum nezeu păm ântesc.
Precum Dumnezeu acop eră lum ea, la fel a aju ns A w a Ma­
carie acoperind greşelile pe care le vedea ca şi când nu le-
ar vedea şi pe cele pe care le auzea ca şi când nu le -ar auzi"
(IX, 13 ). în scu rt timp, Schitul va fi populat de sute şi mii
de m onahi şi va deveni mai renum it d ecât Nitria. Se ajunge
la o form ă de organizare care va fi num ită în spaţiul răsă­
ritean ortodox schit. Este vorba despre incinte m ult mai
încăpătoare d ecât cele din Nitria şi de la Chilii. A w a Moise
ajunge să aibă în obştea sa 75 de ucenici.
Schitul este centrul m onahal care-i va aduna pe cei mai
renum iţi Părinţi ai Patericului. Sfântul Ioan Casian declară
fără nicio ezitare că „cei care locuiau în pustia Schitului îi
întreceau în ştiinţă şi desăvârşire pe toţi cei din m ănăs­
tirile Egiptului”45. El se declară irezistibil atras de „faima
singurătăţii scitice"46 atunci când i se adresează invitaţia
44 Cf. Apoft. A w a Macarie 4 şi 2 6 din Patericul alfabetic.
45 Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, p. 4 7 6 .
46 Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, p .664. Sf. Ioan Casian sub­
liniază superioritatea vieţuirii la Schit în mai multe rânduri. Aici este
vorba de răspunsul lui la insistenţa celor de la Panefysis de a răm âne la
ei. în altă parte subliniază nivelul m ult ridicat al vieţuirii de la Schit în
com paraţie cu m ănăstirile din pustia Calamus şi din pustia Porphyrion,
care, deşi erau mai depărtaţi decât cei de la Schit („merg şapte-opt zile
ISTO RIA IU B IR II OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 33

insistentă de a răm âne la altă mănăstire şi constată că „...în


pustia Schitului îşi duceau viaţa în toată desăvârşirea cei
mai în cercaţi d in tre m onahi", motiv pentru care îşi înce­
pe con vorbirile sale duhovniceşti cu Părinţii de la Sch it
Despre A w a M oise, fostul tâlhar, cu care are primele două
convorbiri, spune că „trăia cu înflăcărare virtuţile, nu nu­
mai în m an ifestarea lo r practică, dar şi în exprim area lor
teoretică''47. Lucrul se va adeveri şi în cazul celorlalţi Bă­
trâni din Schit, cu care va avea urm ătoarele opt convor­
biri: A w a Pafnutie, A w a Daniel, A wa Serapion, Awa Te­
odor, A w a Seren ie şi A w a Isaac. „în acel rând al sfinţilor,
care erau ca nişte stele foarte luminoase în noaptea aces­
tei lumi, am văzut pe Cuviosul Pafnutie deosebit, cu pute­
re între ei prin m area strălu cire a ştiinţei sale. Acesta era
preotul com unităţii n oastre din Pustiul Schitului, în care
a trăit până la sfârşitul vieţii. Deşi locuia de tânăr într-o
chilie la o d ep ărtare de cinci mile de biserică, nu s-a mu­
tat niciodată în alta mai aproape şi nici în anii bătrâneţii
nu l-a supărat lungim ea drumului, când venea sâmbăta
şi duminica la biserică. Iar după slujbă nu se întorcea cu
mâinile goale, ci aducea pe umeri un vas cu apă de folos
pe toată săptăm âna, neprim ind nici când avea 90 de ani
să-i facă acest serviciu unul dintre cei mai tineri... Aprins
de dorinţa de a se înălţa cât mai sus, s-a grăbit să pătrun­
dă în toate tainele pustiului, pentru ca să se unească mai
uşor cu Domnul, de care dorea să se simtă nedespărţit...
Prin dragoste şi stăruinţă era mai presus de toţi şi în cu­
noaşterea ştiinţei dumnezeieşti... Pentru aceasta trebuie
până ajung la chiliile lor"), totuşi, datorită faptului că se ocupă cu agri­
cultura şi stau foarte puţin închişi în chiliile lor, când vin la Schit, sunt
pur şi simplu depăşiţi şi tulburaţi de nivelul vieţuirii monahilor de aici,
„ca şi cum n-ar fi trăit niciodată în singurătate, abia pot răbda liniştea şi
pacea chiliei" (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti... p.726).
47 Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, p. 307.
34 PATERICUL M A RE

să căutăm singurătatea, ştiind că viaţa noastră trebuie să


constea în post, veghe, trudă, îm brăcăm inte sărăcăcioasă,
citirea cărţilor sfinte şi în celelalte virtuţi. Prin acestea ne
putem pregăti şi păstra inima neatinsă de patimi vătăm ă­
toare şi. urcând pe aceste trepte, ne înălţăm la desăvârşi­
rea dragostei"48
La Schit se ajungea foarte greu. Autorii Isto riei m onahi­
lo r din Egipt, care nu ajung şi la Schit, ne spun că drumul
de la Nitria la Schit dura o zi şi o noapte numai prin pustie
şi că reprezenta un pericol m are pentru cei care-1 parcur­
geau, deoarece numai un pic dacă greşea cineva, drumul
se rătăcea în pustie49. Paladie ne descrie drumul de la Chi­
lii la Schit El pleacă spre Schit îm preună cu Albaniu şi mo­
nahul Eron, .u n tân ăr isteţ, înzestrat cu multă înţelegere,
cu viaţă curată, covârşitor de înfrânat în vieţuire, de multe
ori mânca la răstimpuri de trei luni, îndestulându-se cu
îm părtăşirea cu Sfintele Taine şi cu ierburi... Schitul era
departe de noi, ca la patruzeci de stadii. în aceste patru­
zeci de stadii, noi am m âncat de două ori, iar de trei ori am
băut apă, câtă vrem e acela n-a gustat nimic şi, mergând
pe jos, rostea din amintire cincisprezece psalmi, apoi Psal­
mul cel m are şi, după aceea, Epistola către Evrei, şi apoi
pe Isaia şi o parte din Ieremia, apoi Evanghelia după Luca
şi Pildele. Şi făcând aceasta, noi nu izbuteam să ne ţinem
de el"50.
J.C. Guy, îm parte istoria monahilor Patericului în patru
generaţii, plecând de la Antonie cel Mare: a. Cea a con­
tem poranilor lui Antonie cel Mare; b. Cea care m erge de
la m oartea acestuia (3 5 6 ) până la m oartea lui Macarie

48 Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, p. 345.


49 PL 21,453 C.
50 Paladie, Istoria Lausiacă, pp. 66-67. Tot Paladie ne spune că un frate
chiar a murit pe cale spre Schit, din pricina lipsei de apă.
ISTO R IA IU B IR II OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 35

Egipteanul ( 3 9 0 ) ; c. E poca de au r a Schitului (până Ia 4 0 7 )


şi d. Supravieţuitorii epocii de aur.51 Monahul Filotheu,
în studiul isto ric fo arte d ocu m entat şi elaborat, aşezat ca
postfaţă la ed iţia p e ca re o în grijeşte şi o diortoseşte a Pa­
tericului egiptean al lui Grigorie Dascălul, propune urm ă­
toarele gen eraţii: a. Prim a gen eraţie o alcătuiesc monahii
care au in trat în viaţa m onahală începând cu anii 3 2 5 -3 3 0 ;
b. G eneraţia a doua a r fi alcătuită de cei care intră în m ă­
năstiri începând cu anii 3 4 5 -3 5 0 ; c. Generaţia a treia co­
respunde celo r care au venit în pustie începând cu anul
3 7 0 ; d. Generaţia a patra ar fi cea a m onahilor care au in­
trat în m ănăstiri după anul 4 0 0 52.
O să-i trecem în revistă pe scurt pe principalii repre­
zentanţi ai „generaţiilor", aşa cum le prezintă J.C: Guy. Din
prima generaţie reţinem pe A w a Sisoie, căruia îi sunt atri­
buite 5 8 de apoftegm e, A w a Ammonas, A w a Isaia, Awa
Or, A w a Paisie. Din a doua generaţie: A w a Arsenie (nu Ar-
senie cel Mare, care va trăi un secol mai târziu), A w a Kari-
on şi fiul său Zaharia, A w a Isidor, preotul Schitului, Awa
Pafhutie, preotul Schitului după Ava Isidor, al cărui ucenic
a fost, A w a Daniel, ucenicul Awei Pafhutie, Awa Silvan,
care va pleca de la Schit şi va întem eia mănăstiri în Sinai
şi în Palestina, A w a Theonas. A treia generaţie este re­
prezentată de A w a Achile, A w a Alonie, Awa Apollo, Awa
Ioan Colovos, de la care s-au păstrat 47 de apoftegme,
Awa Moise, om orât de barbarii care vor devasta Schitul în
407, Awa Serapion, despre care scrie Sfântul Ioan Casian,
Awa Teodor de la Ferme. în fine, ultima generaţie, cea a
moştenitorilor, este generaţia de după invazia triburilor
de barbari din 4 0 7 : Awa Arsenie cel Mare, fost demnitar
51 SC voi. 1, p. 47.
52 Monahul Filotheu, Cuvânt despre istoria Patericului... în Patericul
egiptean, Editura Sofia, Bucureşti, 2 0 1 1 , pp. 51 5 -5 1 6 .
36 PATERICUL M ARE

la curtea împăratului Teodosie, A w a Pimen, de la care ni


s-a păstrat cel mai mare număr de apoftegme (peste 250),
şi cei şase fraţi ai săi.
Pahomie cel Mare
P en tru în tre g ire a im aginii m on ahism ului egiptean la
v rem ea P atericului vom am inti şi pe P ahom ie cel Mare şi
m ăn ăstirile lui de obşte. P ahom ie53 s-a n ăscu t la 2 9 2 în
Egiptul de Sus şi a în cep u t v iaţa m o n ahală sub îndrum a­
rea Cuviosului Palam on. în anul 3 2 3 s-a a şez a t la Taben-
nisi, unde a în tem eiat prim a m ăn ăstire de obşte. El este
întem eietorul m onahism ului egiptean chinovial. La scurt
tim p (3 2 9 ) se va în tem eia a doua o b şte în apropiere, iar în
anii care au urm at, num ărul o b ştilo r va c re şte şi va popu­
la to ată Tebaida. Obştile se v or organiza şi v or funcţiona
după regulile puse de A w a Pahom ie cel M are. La m oartea
sa, care se întâm plă la anul 3 4 6 , o b ştea sa era îm părţită în
nouă m ănăstiri. Paladie spune că m ăn ăstirea lui Pahomie
avea o m ie tre i sute de bărbaţi, dar m ăn ăstirile ce i-au în­
suşit acest mod de vieţuire însum au şapte m ii de b ărbaţi54.
Paladie scrie despre Pahom ie că era „unul dintre bărbaţii
care au tră it o viaţă dreaptă şi de aceea a fo st învredni­
cit de darul prorociei şi de vederi îngereşti. Era iubitor
de oam eni şi iubitor de fraţi la culm e”. Tot el ne spune că
Pahomie a prim it prin vedenie îngerească to ată rânduiala
de obşte pentru monahi. „I s-a arătat odată un înger şi i-a
zis...: clădeşte chilii diferite în curte şi să locuiască câte
trei. Iar m asa tutu ror va avea loc într-o singură încăpere.
Nu vor dormi întinşi, ci pe scaune puţin aplecate, şi pe ele
53 F. Halkin, Sancti Pachomii Vitae Grecae (Subsidia Hagiographica, 19.
B russels: Société des Bolland istes, 1 9 3 2 ). Scrisă de un autor grec ano­
nim, Viaţa Cuviosului Pahomie cel Mare va fi tradusă în latin ă de Dioni-
sie Exiguul Vita Pachomii.
54 Paladie, Istoria Lausiacă, p. 73.
ISTO RIA IU B IR II OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 37

se v o r pu ne sa lte le p e ca re s e v or aşeza cei ce dorm. Noap­


tea vor p u rta căm ăşi în cin se de in. Fiecare dintre ei să aibă
o m anta făcu tă din p ie le de capră şi să nu m ănânce fără
ea. Când m erg în să la îm p ărtăşire, sâm băta şi duminica,
să-şi dezlege cin gătorile, să-şi dezbrace m antaua de piele,
dar să in tre având culion ... Să nu vorbească în vrem e ce
m ănâncă, nici să -şi a ţin te a scă privirea în altă parte, decât
la blid sau la m asă. L e-a rân d u it să rostească în cursul zilei
d ou ăsp rezece ru găciu ni şi seara la lum ânare douăspre­
zece, şi p e ste n o ap te douăsprezece, şi la ceasul al nouă­
lea (tre i d upă-am iază) trei rugăciuni, iar când m ănâncă
obştea a rân d u it ca în ain te de o rice rugăciune să se cânte
psalm i."ss M onahii aveau şi diverse ascu ltări: „Unul lucra
păm ântul, altul p reg ătea pâini, altul zidărie, altul croitorie;
unul îm p letea coşu ri m ari, altul cosea haine din piele, altul
lucra aco p erişu ri, altul s e ocupa cu cop ierea de scrieri, al­
tul îm p letea v eşm in te m oi. Şi to ţi învăţau pe de ro st toate
S crip tu rile"5556. în zonă, „era şi o m ăn ăstire de fem ei, locuită
de p atru su te de m onahii, având a ceeaşi rânduială, aceeaşi
vieţuire, d eo seb in d u -se d o ar prin îm brăcăm inte. Fem eile
se aflau din colo de râu, iar bărb aţii pe ţărm ul opus... în
afară de p re o t şi d e diacon, nim eni nu tre c e a la m ăn ăstirea
de fem ei. Şi a cea sta , num ai dum inica"57.
în L avsaicon avem o secv en ţă g răito are despre
nivelul n e v o in ţe lo r şi regim ul de vieţu ire m onahală
din m ă n ă stirile lui P ahom ie cel M are, d ar şi al celo r din
celelalte m ăn ăstiri. M acarie A lexandrinul, de la Chilii,
m are n e v o ito r fiind şi „auzind el că tab en isio ţii duc o v ie­
ţu ire înaltă", ascu n zân d u -se sub chipul unui bătrân sim ­
plu, a m ers la A w a P ahom ie şi i-a c eru t să-l p rim ească în

55 Paladie, Istoria Lausiacă, pp. 7 2 -7 3 .


56 Paladie, Istoria Lausiacă, p. 74.
57 Paladie, Istoria Lausiacă, pp. 7 4 -7 5 .
38 PATERICUL MARE

m ănăstirea lui, să se facă monah. Pahom ie îl respinge mai


întâi pe motivul că, bătrân fiind, nu se mai poate acomo­
da, pentru că „fraţii de aici sunt nevoitori şi nu poţi purta
ostenelile lor. Şi te vei sminti, şi vei pleca vorbindu-i de
rău”. Şi nu l-a prim it decât a şaptea zi. „Obştea unei singure
mănăstiri este de o mie patru sute de bărbaţi, până astăzi,
scrie Paladie. La vrem ea Postului Mare a văzut pe fiecare
nevoindu-se într-un fel sau altul: unul m ânca numai seara,
altul la două seri, altul la cinci seri. Unul stătea în picioare
toată noaptea, iar ziua se aşeza." Macarie, însă, i-a întrecut
pe toţi. După ce şi-a înmuiat multe ramuri de finic pentru a
avea de lucru, „a şezut într-un colţ şi până nu s-au împlinit
cele patruzeci de zile şi nu au venit Paştile, nu s-a atins de
pâine, nici de apă, n-a încovoiat genunchiul, nu s-a întins
pe pământ. Nu a luat nimic, afară de puţine foi de varză du­
minica, spre a lăsa părerea că mănâncă. Afară de rugăciu­
nea inimii şi de lucrul de mână, nu făcea altceva nimic"58.
Tot la Macarie Alexandrinul aflăm de măsura adâncirii
pustnicului cu mintea în Dumnezeu, în vederea lui Dum­
nezeu. „Am dorit să ţin numai cinci zile mintea nedespărţi­
tă de Dumnezeu. Şi luând această hotărâre, am închis chi­
lia şi curtea mea, ca să nu dau vreunui om vreun răspuns,
şi am stat aşa începând de luni. Am poruncit, deci, minţii
mele zicând: Nu coborî din ceruri. îi ai acolo pe îngeri, pe
arhangheli, puterile cele de sus, pe Dumnezeul tuturor. Nu
coborî sub cer. Şi stăruind două zile şi două nopţi, am su­
părat aşa de mult pe demon, că s-a făcut flacără de foc şi
mi-a ars toate cele din chilie, cum a ars şi rogojina de stuf
pe care şedeam, încât am socotit că mă arde şi pe mine
întreg. în sfârşit, pătruns de frică, m-am despărţit a treia
zi, nemaiputând să-mi ţin mintea neîmprăştiată, ci am co­
borât la privirea lumii, ca să nu mă cuprindă mândria."59
58 Paladie, Istoria L ausiacă, pp. 45-46.
59 Paladie, Istoria L ausiacă, p. 47.
ISTORIA IUBIRII OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 39

Egiptul - ţinutul monahilor


Există o dezvoltare atât de spectaculoasă a monahis­
mului egiptean, încât putem spune că tot Egiptul se umple
de mănăstiri. Multe dintre ele sunt pomenite în Apofteg­
mele Părinţilor pustiei. Dintr-un motiv sau altul, Părinţi
cunoscuţi părăsesc Schitul sau celelalte două centre (Nitria
şi Chiliile) pentru a se instala în alte mănăstiri: Awa Si-
soe la Clysma (cetate lângă Marea Roşie), Awa Herman la
Diolkos (aşezat lângă una din cele şapte guri ale Nilului),
Awa Siluan la Panefysis, apoi în Sinai. Pilusium, Ostrakini,
Enat, Arsinoe, Oxirinh, Troin, unde s-a săvârşit Awa Arse-
nie cel Mare sunt cetăţi în jurul cărora se dezvoltă centre
monahale. Awa Serapion întemeiază un mare centru mo­
nahal lângă Arsinoe, unde numărul monahilor ajunge la
zece mii60. în Pateric este pomenit de mai multe ori Mun­
tele Ferme, despre care vorbeşte şi Paladie în Lavsaicon.
Sfântul Ioan Casian îşi împarte cele douăzeci şi patru de
convorbiri duhovniceşti în trei grupe, după cele trei mari
centre monahale vizitate de el şi de tovarăşul său de pele­
rinaj, Cuviosul Gherman: mai întâi Schitul, apoi Panefysis
şi Diolkos, arătând prin aceasta că Bătrâni înţelepţi erau în
toate mănăstirile.
Din mărturia Părintelui Piamun aflăm că „trei sunt
în Egipt categoriile de monahi: prima categorie este cea
a chinoviţilor, care, stând toţi la un loc în comunitate,
sunt conduşi de înţelepciunea unui Bătrân. A doua este a
anahoreţilor, formată din acei călugări care au fost formaţi
şi desăvârşiţi mai întâi în mănăstiri şi în prezent au ales
retragerea în singurătăţile pustiului. Din această categorie
dorim să facem parte şi noi. A treia este cea nevrednică de
a fi imitată, aceea a sarabaiţilor, care este călduţă şi trebu­
ie evitată.61
60 Monahul Filotheu, Cuvânt d espre istoria Patericului, p. 512.
61 Sfântul loan Casian, Convorbiri duhovniceşti, p.629
40 PATERICUL MARE

Monahismul egiptean ocupă un loc proem inent în isto­


ria monahismului creştin, datorită numărului m are de mă­
năstiri şi monahi (este avansată estim ativ cifra incredibilă
de o sută de mii de monahi în to t Egiptul), dar şi măsurii
desăvârşite la care ajung aici vieţuirea m onahală, nevoin-
ţele monahale, dar şi experienţele dum nezeieşti. Desigur,
lucrarea lui Dumnezeu face ca monahism ul egiptean să ră­
mână în m em oria Bisericii şi datorită m onum entelor lite­
rare care vor transm ite posterităţii viaţa şi petrecerea Bă­
trânilor din pustia egipteană, la care ne-am referit mai sus,
între care Patericul ocupă locul central. Monahii din pustia
Egiptului vor face atât de evidente prezenţa şi lucrarea lui
Dumnezeu, poate în cea mai intensă în soţire a pământului
cu cerul şi a oam enilor cu Dumnezeu, în cât p ecetea dum­
nezeieştii prezenţe se im prim ă şi apoftegm elor Părinţi­
lor, dându-le o putere asem ănătoare cu cea a cuvintelor
Dumnezeieştii Scripturi. De altfel, Părinţii Bisericii nu vor
ezita să treacă Patericul, alături de alte lucrări, în categoria
cărţilor de Dumnezeu insuflate (G E O T rv u crtaiY p cu p ai)62, iar
creştinii, în special monahi, se vor hrăni fără întrerupere din
apoftegmele Părinţilor pustiei.
Declinul m onahism ului anah oretic egiptean începe cu
o prim ă invazie a tribu rilor barbare ale mazicilor, în anul
4 0 7 . Invaziile urm ătoare, în 4 3 4 şi 4 4 4 , vor duce la devas­
tarea Schitului şi a principalelor cen tre m onahale din pus­
tia egipteană. Al IV-lea Sinod Ecum enic va impune o anu­
m e dificultate de com unicare în tre m onahism ul egiptean,
răm as sub influenţa m onofizită, şi cen trele monahale,

62 A se vedea subtitlul Everghetinosului, care include mare parte din


Apoftegmele Părinţilor pustiei egiptene în culegerea pe care o repre­
zintă: A du n a re a cuvintelor şi învăţăturilor celo r d e D um nezeu grăite,
ale purtătorilor d e D um nezeu Părinţi, culeasă din toată Scriptura cea
d e D um nezeu insuflată (Everghetinos, voi. I, Sfânta Mănăstire Vatoped,
Muntele Athos, 20 0 1 ).
IST O R IA IU B IR II O A M EN ILO R PEN TRU DUMNEZEU 41

rămase su b C o n sta n tin o p o lu l ortod ox. în tre anii 6 1 4 şi


619, Egiptul e s te in v a d a t d e p erşi, care vor jefui toate m ă­
năstirile d e aici, c a şi p e c e le din Palestina. în anul 6 4 1 ,
Egiptul e ste o c u p a t d e a ra b i şi ie se de sub stăpânirea b i­
zantină. După c u c e r ir e a arab ă, c en tre le m onahale cunos­
cute din P a te ric ră m â n în c e t-în c e t fără m onahi, pentru ca
spre anul 9 0 0 să fie p u stiite de tot.
C ondiţii m ateriale
C ercetările is to ric e şi arh eo lo g ice63 au avansat foar­
te mult în re c o n stitu ire a con d iţiilo r m ateriale în care îşi
desfăşurau v ie ţu ire a m o n ah ii în pustia Egiptului. La Chilii,
unde se re trăg e au m o n ah ii din Nitria pentru o viaţă mai
aspră, „chilia se afla în tr-o cu rte închisă, îm prejm uită de
un zid; în cu rte s e afla un puţ, din care se putea scoate apă
pentru băut; ap a p u tea serv i şi la irig a t Săpăturile au scos
la iveală dovezi d esp re ex iste n ţa unor mici grădini care
furnizau m o n ah ilo r legum e şi salate pentru hrana lor.
Curtea era d estul de m are ca dim ensiuni din m om ent ce
monahul se p u tea p reu m bla prin curte fără să iasă... Chi­
lia era con stru ită din cărăm izi arse pentru porţiunile care
trebuia să fie m ai re z iste n te şi din chirpici. Iluminatul era
asigurat prin fe re stre , iar o uşă, dotată cu zăvor, perm itea
închiderea in cin te i"64.
Chilia avea cel puţin două încăperi. Una avea loc de rugă­
ciune, o rien tat sp re ră s ă rit şi în sem n at cu o cruce, desenată
63 în 1 9 6 4 şi 1 9 6 5 s-au d e sfă şu ra t săp ătu ri arheologice în situl Kellia
(Chilii), sub co n d u cere a lui A n toin e G uillaum ont şi F. Daumas, cu spri­
jinul Institutului F ran cez de A rh eo lo g ie O rientală din Cairo. Rezultatele
au fost publicate în K ellia I, K om 2 1 9 , F ou illes e x éc u té es en 19 6 4 e t 1965,
2 vol., Cairo, 1 9 6 9 .
64 O foarte am ăn u n ţită şi p recisă p rezen tare a lucrurilor am aflat la
Antoine Guillaum ont, O rigin ile v ieţii m o n a h a le ... pp. 2 0 9 -2 1 0 . Reprodu­
cem în rezum at in fo rm aţiile s tr ic t n ec esa re pentru o imagine a condiţii­
lor în care trăiau m on ah ii în pustie.
42 PATERICUL MARE

pe perete sau într-o nişă. Chilia mai pu tea avea o căm ară şi
o încăpere sep arată pentru ucenic. Săpăturile arheologice
au scos la iveală chilii cu până la şap te-o p t încăperi. Cât
priveşte „mobilierul”, după inform aţiile aceluiaşi autor, în
loc de scaune erau folosite legături de tre stie . Săpăturile
au descoperit un singur p at zidit din cărăm idă într-una
din chilii, patul fiind de obicei im provizat dintr-un strat de
ierburi uscate sau săpat în păm ânt ca o groapă. Hrana era
în principal alcătuită din pâine uscată cu sare şi cu puţin
ulei. Fiertură se folosea pentru bolnavi şi pentru oaspeţi.
Despre cum decurgea m asa atunci când un monah avea un
oaspete aflăm de la Sfântul Ioan Casian. în vizită la Awa
Serenie pentru continuarea dialogului, Sfântul Casian
relatează: „După ce s-a term inat slujba religioasă cerută
de sărbătoarea zilei şi toţi au plecat de la biserică, noi ne­
am întors în chilia Bătrânului, care mai întâi ne-a servit o
agapă deosebită. în loc de saram ura peste care punea de
obicei o picătură de untdelemn şi care-i constituia masa
de prânz, el ne-a dat o mâncare cu ceva mai mult untde­
lemn decât de obicei. De altfel, fiecare foloseşte zilnic la
masă acea picătură de untdelemn, nu pentru ca mâncarea
să fie mai gustoasă, ci pentru ca prin acest obicei să poto­
lească trufia care de obicei se furişează şi mângâie inima,
datorită înfrânării mai aspre. Experienţa arată că, cu cât
înfrânarea se săvârşeşte mai pe ascuns, fără să fie vreun
om mărturie, cu atât ea ispiteşte mai mult pe cel care o
ascunde. Apoi ne-a pus o sărătură cu câte trei măsline la
fiecare şi un coşuleţ cu năut prăjit, pe care ei îl numesc
prăjitură, din care am luat numai cinci grăunţe. Ni s-au
dat de asem enea şi câte două prune şi câte o smochină,
mai mult nu, fiindcă este vinovat cel ce în acel pustiu de­
păşeşte acest număr"65.
65 Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti - VIII, p. 435.
IST O R IA IU B IR II O A M EN ILO R PEN TRU DUMNEZEU 43

Lucrul de m â n ă la C hilii şi la S ch it era în principal con­


fecţionarea c o ş u r ilo r d in t r e s tie sau m ai ales din fibră de
palmier, c a re s e p u n e a m ai în tâ i la înm u iat. Se îm pleteau
funii lungi, c a re d u p ă a c e e a e ra u cu su te p entru a se rea­
liza un coş. D e sp re a c e s te a s e face frecv en t pom enire în
apoftegm ele P ă rin ţilo r. P ă rin ţii m ai lucrau, de asem enea,
la seceriş, p rim in d în sc h im b p âin e. Erau şi ocupaţii mai
specializate, cu m a r fi c e a a c o p iş tilo r66.
M onahii s tă te a u r e tr a ş i în ch iliile lo r p e ste săptăm ână.
„Statul în ch ilie r e p r e z e n ta p rin cip iu l e sen ţial, căci numai
el putea a sig u ra s in g u r ă ta te a şi lin iş tire a ind ispensabile în
vederea p o to lirii p a tim ilo r şi u n irii cu Dum nezeu."67
M onahii s e a d u n a u s â m b ă ta şi d um inica la biserică
pentru „sinaxă". R e stu l zilelo r, b is e ric a era încuiată. B iseri­
ca era în c e n tru l c o m u n ită ţii m o n ah ale. La N itria şi la Chilii
a fost câ te o s in g u ră b is e r ic ă . La fel şi la Schit, până pe la
ju m ătatea se c o lu lu i al V -lea, cân d în c e p e să se con stru ias­
că o a d oua b is e ric ă . C lă d irea re sp e ctiv ă avea m ai m ulte
încăperi, cu d e s tin a ţii d ife rite .
S âm b ătă s e a r a , m o n a h ii s e ad u n au ap ro ap e toţi, cu ex­
cepţii fo a rte p u ţin e , c a r e -i p riv eau p e cei fo arte retraşi în
vieţuirea p u s tn ic e a s c ă . Când lip s e a cineva, era c erce ta t
pentru a v e d e a d a c ă n u e s te b o ln av sau d acă nu a m u rit
Sâm bătă s e a r a a v e a lo c ag ap a, m o n ah ii luau m asa îm p re­
ună. E ra o c o n tin u a r e a tr a d iţie i B is e ric ii prim are, agapa
fiind o m a n ife s ta re c o n c r e tă a iu b irii d in tre m onahi. Me­
niul e ra îm b u n ă tă ţit fa ţă d e c e l d in ch iliile m onahilor, în
sensul că s e c o n s u m a m â n c a r e g ă tită (fie rtu ri) şi ch iar se
bea puţin vin , p e c a r e u n ii îl refu zau . E rau m onahi căro ra
această a g ap ă le a ju n g e a p e n tr u to a tă săp tăm ân a. Agapa
se organiza în tr -o a ltă în c ă p e r e , nu în b ise ric ă . După agapă

66 Antoine Guillaumont, Originile vieţii monahale, pp. 2 1 1 -2 1 3 .


67Antoine Guillaumont, Originile vieţii monahale, p. 214.
44 PATERICUL MARE

urma Dumnezeiasca Liturghie, care se desfăşura de-a lun­


gul întregii n o p ţi Nu s-au păstrat elem ente privitoare la
Liturghie. Este de presupus că era o prim ă p arte în care se
cântau psalmi şi se făceau citiri din Vechiul şi Noul Testa­
ment, apoi urmau Euharistia şi îm părtăşirea monahilor68.
Ziua de duminică, monahii aveau dialoguri duhovniceşti,
apoi pleca fiecare la chilia sa, luând cu sine pâine pentru
toată săptămâna şi foarte probabil cele necesare lucrului
de mână.
lată câteva informaţii păstrate de Sfântul loan Casian:
„Când se adună să facă slujirile mai sus pomenite, pe care
le numesc «sinaxe», toţi păstrează atâta linişte, încât, deşi
se strânge la un loc un număr mare de monahi, ai crede
că nu se mai află niciun om înlăuntru, în afară de cel care,
sculându-se, intonează psalmul la mijloc, şi asta mai ales
când se încheie slujba... Iar numărul de doisprezece psalmi
îi împart în aşa fel ca, dacă sunt doi fraţi, să cânte câte şase,
dacă sunt trei, să cânte patru, dacă sunt patru, să rămână
câte trei de fiecare. în adunările de slujire nu se cântă ni­
ciodată un număr mai mic decât acesta, dar nici mai mult
de patru fraţi, oricât de mare ar fi numărul celor adunaţi la
slujbă... Săvârşind în adunările lor aceleaşi slujbe, numai
unul se ridică în picioare la mijloc să rostească psalmii, pe
când toţi ceilalţi, potrivit obiceiului, stau pe scăunele foar­
te joase, cu inima îndreptată într-o mare încordare spre
glasul psaltului”69.
Cum s-a născu t Patericul
„Apoftegm ele su n t fructul u nei len te şi îndelungi ger­
m inări în tă c e re a d eşertului. Au fost cu g re u sm ulse din
a ce a s tă tă c e re şi ră m â n p e n tru to td e a u n a învăluite în

48 Antoine Guillaumont, Originile vieţii m on ahale, p. 217.


wSfântul loan Casian, Convorbiri duhovniceşti, p, 126,
ISTORIA IU B IR II OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 45

ea.”70 A poftegm ele Părinţilor pustiei sunt prin excelenţă


o literatură care aparţin e genului fiiosofiei practice, care
răspunde la întrebarea: Ce să fac? Ele s-au născut într-un
spaţiu în care oam en ii erau angajaţi nu în descifrarea
rosturilor ultim e ale existenţei, ci în împlinirea acestora
la măsura deplinătăţii. în acelaşi timp, apoftegmele devin
ele însele argum ente, sem ne concrete care confirmă
sensul şi calea de îm plinire a lui, tocmai datorită faptului
că descriu şi isto risesc chipuri de oameni care au ajuns
Ia capătul drumului, la împlinire, la măsura desăvârşirii
Apoftegmele se nasc, deci, în atmosfera aceasta de aşezare
pe calea îm plinirii şi de depăşire a obstacolelor ce apar
pe această cale. Cel m ai adesea, zicerile Părinţilor pustiei
vin să ofere răspuns începătorilor sau celor care ajung
în impas. Este o literatu ră mărturisitoare prin excelenţă,
expresie a experienţei personale, nemijlocite, departe de
orice speculaţie teoretică.
Primele generaţii de pustnici nu aveau la îndemână o
literatură didactică. A ceastă funcţie era împlinită aproape
exclusiv de Sfânta Scriptură, la care pustnicii se raportea­
ză, de altfel, foarte m u lt
Sunt uşor de reconstituit sursele iniţiale ale apofteg­
melor: 1. Dialogul particular dintre un ucenic şi părintele
lui duhovnicesc (A w a sau Bătrânul). 2. Un fel de discuţii la
care participau m ai mulţi monahi şi discutau lucruri zidi­
toare. 3. Dialoguri dintre doi Bătrâni. La acestea se adaugă
istorisiri biografice extrase din lucrări anterioare. Este o
literatură fragm entară, aparent neomogenă, fără o prove­
nienţă foarte sigură în ceea ce priveşte autorul, pentru că
nimeni nu a sem nat ceea ce a spus sau a scris. Este con­
siderată a fi o „documentaţie unică" datorită faptului că

70Les Sentences des pères du désert, Abbaye Saint-Pierre - Solesmes,


1966, p. 2.
46 PATERICUL MARE

„ne restituie, în linii mari, experienţa pionierilor pustiei şi


pot fi citite ca un ghid practic al experienţei lui Dumnezeu
în pustie”71. Apoftegmele au avut o etapă a lor orală, apoi
au început să fie puse în scris şi să circule izo lat Fiecare
copist îşi perm itea să modifice sau să com pleteze ceea ce
prelua de la înaintaşii lui. Spre sfârşitul secolului al IV-lea,
această literatură este, deja, din ce în ce mai bogată. în
Tratatul practic al lui Evagrie Ponticul, redactat la sfârşi­
tul vieţii (+ 399), avem prima mărturie scrisă referitoare
la circulaţia apoftegmelor. Sunt prezentate aici mai mul­
te apoftegme ale Părinţilor pustiei, citate din memorie de
Evagrie.
Etapa cea mai importantă este aceea a formării colec­
ţiilor de apoftegme72. Apoftegmele sunt adunate foarte
probabil mai întâi în Colecţia alfabetică, apoi în cea tema­
tică sau sistematică. Despre Colecţia tematică, tradusă şi
publicată de noi, se ştie cu certitudine că circula deja la
anul 530 în limba greacă, din moment ce un astfel de ma­
nuscris, adus de Pelagiu într-una din călătoriile sale în Ră­
sărit, făcută între anii 538 şi 555, a stat la baza traducerii
latine, efectuate de Pelagiu şi Ioan. J.C. Guy coboară data la
sfârşitul secolului al V -lea (480-490)73. Acelaşi cercetător
avansează ipoteza că autorii iniţiali ai colecţiei tematice ar
fi putut fi ucenici ai Awei Pimen74. Palestina a fost spaţiul
în care s-au răspândit imediat după Egipt şi de aici în toată
lumea creştină.

71 Ediţia SC, voi L, pp, 20-21.


n Subiectul este tratat pe larg In lucrarea Iul Jean Claude Guy, Recher-
chttturla tradttlon grecqut detApophtegmata Patrum, Bruxelles, 1962
(1904*).
n Ediţia SC vel f,p,82,
74 Ediţia SC voi. 1, p, 83,
ISTORIA IU BIR II OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 47

II. Lumea şi Pustia

în anui 3 1 3 , prin cunoscutul Edict de la Mediolan, Con­


stantin cel Mare punea oficial capăt persecuţiilor împotri­
va creştinilor. Creştinii erau repuşi în drepturi, li se res-
tituiau proprietăţile, li se întorceau vredniciile sociale de
care fuseseră eventual despuiaţi, erau reintegraţi în soci­
etatea din care fuseseră expulzaţi sau marginalizaţi, reve­
neau în mijlocul lumii. Bisericii creştine i se deschidea cale
generoasă în istorie. După trei secole în care i s-a refuzat
instalarea în lume, Biserica va prinde repede cheag istoric
şi social şi lum esc şi nu va întârzia să ocupe un loc chiar
dominant pe scena lumii. Odată cu mutarea capitalei de la
Roma la Bizanţ/Constantinopol, împăratul roman devine
din persecutor protector al creştinilor, promotor al cre­
dinţei şi valorilor creştine şi susţinător al Bisericii. Noul
imperiu ce se năştea, cel Bizantin, va fi Imperiu creştin.
în acest m om ent - începutul secolului al IV-Iea -, chiar
în perioada de revenire şi integrare confortabilă a Bisericii
în lume, un num ăr impresionant de mare de creştini
părăsesc lumea pentru a se aşeza în pustie, refuzând parcă
ostentativ instalarea în lume şi în istorie. Timpul naşterii
monahismului anahoretic egiptean coincide frapant cu
timpul încetării persecuţiilor şi al aşezării Bisericii în lume
cu conştiinţa duratei sale istorice nedeterminate. Este greu
să nu cauţi o legătură între cele două evenimente majore.
Care să fie explicaţia acestei intersectări, dintr-o parte, Bi­
serica vine din afară, de la margine spre lume, spre centrul
lumii, din cealaltă parte, numeroşi creştini fug şi evadea­
ză din lume şi se îndreptă spre marginea ei, spre pustia
cea mai adâncă. Cercetătorii monahismului anahoretic
egiptean avansează diferite explicaţii, dar cei mai mulţi se
48 PATERICUL MARE

declară încă neputincioşi în a dezlega această dilem ă75.


Pentru prim a dată pustia apare ca spaţiu de locuit, pre­
ferat lumii de către un num ăr însem nat de oam eni. Pustia
va propune un mod de viaţă în con trast evident cu cel din
lume. Pe de o p arte lumea, ca spaţiu primitor, cu oferta
bogată a condiţiilor pentru o viaţă confortabilă, frumoasă
şi chiar facilă, deschisă creşterii şi progresului continuu,
un spaţiu prietenos omului şi vieţii în general. De cealal­
tă parte, pustia, ca spaţiu neprim itor, lipsită de condiţiile
elem entare pentru susţinerea vieţii, un Ioc nu numai ne­
prietenos, ci chiar duşm ănos pentru om şi pentru viaţă
în general, unde-şi găsesc adăpost mai curând adversarii
omului şi ai vieţii, fiarele sălbatice şi duhurile rele. Aceasta
reprezintă o lectură la prim a vedere a celor două toposuri.
De ce fug, atunci, m onahii de lum e şi se aşază în pustie?
Este evident că renunţă la confortul şi oferta lumii şi pre­
feră lipsurile şi adversităţile pustiei. Ca să facă acest lucru
cu atâta determ inare trebuie să existe o m otivaţie foarte
puternică. Vom descoperi în explicaţiile oferite chiar de
ei o evaluare diferită a raportului dintre lum e şi pustie,
contrară celei de m ai sus. Pentru monahi, lum ea cu oferta
ei generoasă este un spaţiu riscant, amăgitor, duşmănos,
pierzător, în tim p ce pustia, în ciuda ofertei sale extrem de
sărăcăcioase sau tocm ai de aceea, este un spaţiu favora­
bil, izbăvitor, împlinitor. Sau poate altfel spus, lum ea oferă
condiţii ce favorizează eşecul existenţial, în tim p ce pustia
oferă condiţii prielnice îm plinirii. Pe scurt, în timp ce con­
vingerea celo r din lum e este că aceasta oferă şanse mai

75hNu se va da fără îndoială niciodată o explicaţie faptului pentru care


în ultimii ani ai sec. al IH-lea un anume număr de creştini au început să
iasă din oraşe şi din comunităţile creştine pentru a se instala în deşert,
părând a răspunde unei vocaţii de a trăi altfel credinţa în Hristos." (J.C.
Guy, Les apophtegmes des pères, Vol. I, p. 13)
ISTORIA IU B IR II OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 49

mari de viaţă, ia r pustia presupune nenumărate riscuri la


adresa vieţii, pentru cei din pustie, lumea duce la moarte,
iar pustia la viaţă.
Lumea şi pustia su n t doi vectori esenţiali pentru defi­
nirea şi înţelegerea monahismului anahoretic creştin, dar
şi al etosului creştin în general. Lumea şi pustia apar ca
repere fundam entale, chei ermeneutice esenţiale pentru
realizarea vieţii şi pentru înţelegerea ei. Sunt toposuri te­
ologice prin excelenţă, sau mai curând etosuri teologice,
întrucât presupun şi recapitulează integral un mod de via­
ţă anume, d eterm inat de raportarea omului la Dumnezeu.

Perspectiva te o lo g ic ă asu p ra lumii şi pustiei

Ceea ce-i determ ină pe oameni să plece în pustie este


dorul după Dumnezeu, dorinţa de a se apropia mai mult
de Dumnezeu şi convingerea că în lume nu s-ar putea îm­
plini acest dor. M ărturia lo r este clară: dacă vrea cineva să
se apropie de Dumnezeu, pustia este un loc unde acest lu­
cru se poate realiza m ult mai bine decât în lume. Nu se ex­
primă pentru prim a dată în istorie acest lucru şi nici nu se
probează pentru prim a dată, dar acum totul se întâmplă
la o scară m are şi mai ales la o măsură desăvârşită. Lumea
şi pustia sunt văzute de monahi dintr-o perspectivă teolo­
gică. Perspectivă teologică înseamnă a vedea lucrurile şi a
le evalua, luându-L în calcul şi pe Dumnezeu. Mai concret,
evaluarea lumii sau a pustiei dintr-o perspectivă teolo­
gică înseamnă aşezarea lor în spaţiul relaţiei dintre om/
omenire şi Dumnezeu, sau în termeni inversaţi: evaluarea
lumii şi a pustiei ca spaţiu în care se desfăşoară relaţia/
dialogul omului cu Dumnezeu, întrebând: Ce reprezintă şi
cum funcţionează lum ea sau pustia în această relaţie, sau
cum funcţionează relaţia omului cu Dumnezeu în lume
sau în pustie.
50 PATERICUL M ARE

Perspectiva asupra lumii şi a pustiei se modifică radi­


cal atunci când viaţa omului este determinată de relaţia
cu Dumnezeu, de fapt, de vieţuirea cu Dumnezeu. Simplu
spus, într-un anume fel se desfăşoară viaţa noastră cu
Dumnezeu, dialogul sau relaţia noastră cu Dumnezeu în
lume şi în alt fel se desfăşoară în pustie. Pretextul îl repre­
zintă materialitatea şi concreteţea, evidenţa şi proximita­
tea, frumuseţea şi oferta lumii, care pare să-L concureze
pe Dumnezeu în ochii, mintea şi inima omului, ispitindu-1,
provocându-1 cu suficienţa şi autonomia ei. Aşezat între o
lume imediat accesibilă şi atât de generoasă, pe de o par­
te şi un Dumnezeu aparent inaccesibil, de cealaltă parte,
omului nu-i este greu să cedeze ispitei eliminării lui Dum­
nezeu din calcul şi considerării lumii ca singura şi ultima
realitate, iar pe sine potenţialul unic beneficiar sau poate
chiar stăpân absolut al acesteia. Nu este responsabilă lu­
mea pentru aceasta, nici frumuseţea lumii, ci slăbiciunea
şi neputinţa omului, inerţia firii umane căzute care-1 pre­
sează insistent spre ispita şi himera unei existenţe închise
şi suficientă sieşi, autonomă.

Pustia, topos teologic

Pustia nu intră acum pentru prima dată în orizontul vie­


ţii şi reflecţiei creştine. Istoria biblică - şi literatura biblică,
în consecinţă - îi consacrasem un loc important ca topos
teologic, spaţiu în care se petrece ceva important în rela­
ţia omului cu Dumnezeu. Pustia este locul care face trece­
rea de la ţinutul robiei la ţinutul făgăduinţei, al eliberării.
Pustia este locul încercărilor, al ispitirilor, dar şi al vederii
lui Dumnezeu. Pustia, însoţită de cele mai aspre privaţi­
uni, este locul însoţirii poporului Israel cu Dumnezeu, toc­
mai datorită condiţiilor aspre de viaţă, care îndepărtează
pe om de chipul frumos al lumii şi-l deschide perspectivei
ISTO R IA IU B IR II O A M EN ILO R PEN TRU DUMNEZEU 51

cereşti, eshatologice, îl deschide lui Dumnezeu. în pustie


şi în condiţiile absenţei totale a reperelor exterioare şi a
resurselor vitale - hrana şi apa -, poporul lui Israel va face
experienţa nemijlocită a suportului dumnezeiesc al vieţii
şi al istoriei lor. Dumnezeu însuşi le va arăta drumul, ziua
printr-un stâlp de nor şi noaptea printr-un stâlp de foc ce
mergeau înaintea lor (Ieşire 13, 2 1), îi va hrăni cu mană
din cer (Ieşire 1 6 ,4 ) şi cu apă scoasă în mod minunat din
piatră seacă (Ieşire 17, 6). în pustie, poporul lui Dumne­
zeu recuperează imaginea adevărată, clară a condiţiei sale
de făptură a lui Dumnezeu, din Care izvorăşte de fapt viaţa
şi Căruia se datorează înaintarea lui în istorie, adevăr fun­
damental ce priveşte condiţia umană în general. Pustia şi
Muntele Sinai, de care este asociat postul ca nevoinţă şi
desprinderea de resursa lumească a vieţii, constituie con­
textul în care se petrec evenimente de vârf ale istoriei bi­
blice vechi-testamentare: vederea lui Dumnezeu, vorbirea
cu Dumnezeu şi darea Legii.
Prorocii v o r invoca frecven t pustia cu nostalgie, ca loc
al maximei apropieri a poporului de Dumnezeu şi al trăirii
iubirii d um nezeieşti Du-te, şi strigă la urechile cetăţii Ie­
rusalimului: Aşa vorbeşte Domnul: Mi-aduc am inte încă de
dragostea p e care o aveai când erai tânără, de iubirea ta,
când erai m ireasă, când Mă urm ai în pustie, într-un păm ânt
nesem ănat Atunci Israel era sfinţenia Domnului. (Ieremia
2 ,2 ). Prorocul Isaia asociază, de asem enea, pustia cu locul
venirii şi întâlnirii cu Dumnezeu: Un glas strigă: Pregătiţi
în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum
pentru Dumnezeul nostru! (Isaia 4 0 , 3 ) Pustia este văzută
ca loc al recuperării fidelităţii şi al însoţirii cu Dumnezeu,
din mom ent ce relaţia d intre popor şi Dumnezeu este per­
cepută în term enii unei relaţii de iubire, al relaţiei dintre
mire şi mireasă. Pustia este locul unde Dumnezeu îşi va
52 PATERICUL MARE

ademeni mireasa pentru a o recuceri: Pentru aceasta iată,


o voi atrage şi o voi duce în pustie, şi-i voi vorbi inimii ei
(Osea 2 ,1 6 ). Petrecerea în pustie va deveni reper esenţial
în istoria poporului lui Dumnezeu, cu funcţii fondatoare şi
pedagogice, la care se vor face trimiteri continuu: Adu-ţi
am inte d e tot drumul p e care te-a călăuzit Domnul, Dum­
nezeul tău, în timpul acestor patruzeci d e ani în pustie, ca
să te sm erească şi să te încerce, ca să-p. cunoască pornirile
inimii şi să vadă dacă a i să păzeşti sau nu poruncile Lui (De-
uteronom 8 ,2 ).
Amăgit de confortul material din Egipt şi înfricoşat
de lipsurile pustiei, poporul lui Israel va cârti împotriva
conducătorilor şi chiar împotriva lui Dumnezeu: Copiii lui
Israel le-au zis: Cum de n-am m urit loviţi d e mâna Dom­
nului în ţara Egiptului, când şedeam lângă oalele noastre
cu cam e, când mâneam pâine de ne săturam ? Căci ne-aţi
adus în pustia aceasta ca să fa ceţi să m oară d e foam e toată
mulţimea aceasta (Ieşire 1 6 ,3 ); Poporul stătea acolo, chi­
nuit d e sete, şi cârtea îm potriva lui Moise. El zicea: Pentru
ce ne-ai scos din Egipt, ca să ne fa c i să murim de sete aici
cu copiii şi turm ele noastre? (Ieşire 17,3). Răzvrătirea le
va fi potolită de primirea manei din cer şi apei din stâncă.
Este grăitoare atitudinea israeliţilor faţă de pustie şi faţă
de lume. în aceasta se recapitulează atitudinea oamenilor
până astăzi Ei preferă siguranţa şi confortul lumii, chiar
dacă acestea presupun lipsa parţială sau totală a libertăţii
reale şi mai ales închiderea completă a orizontului unor
bunătăţi viitoare mult superioare. Egiptul va reprezenta
ţinutul şi semnul belşugului păcătos, al robiei prin exce­
lenţă, al robiei păcatelor, iar pustia, cu privaţiunile ei, ţi­
nutul şi semnul izbăvirii din robie, calea spre bunătăţile
făgăduite. Scoşi din robia egipteană şi duşi în pustie, isra-
eliţii vor cârti, vor avea nostalgia belşugului din perioada
ISTORIA IUBIRII OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 53

robiei, vor respinge calea izbăvirii şi drept pedeapsă, ge­


neraţia cârtitoare nu va ajunge să trăiască în pământul
făgăduinţei şi să se bucure de bunătăţile făgăduite. Vor
ajunge, însă, copiii lor.
în contrast evident cu israeliţii, mişcarea creştinilor
anahoreţi este una voluntară şi parcurge acelaşi drum cu
râvna şi cu determinarea pe care le dau numai conştiinţa
demersului adevărat, izbăvitor, susţinut de credinţa
nestrămutată. Suportul credinţei este experienţa nemijlo­
cită a Dumnezeirii, sălăşluirea Duhului lui Dumnezeu în ei,
care le hrăneşte dorul după Dumnezeu ca stimul puternic,
irezistibil, ce-i ajută să se desprindă din siguranţa şi con­
fortul amăgitor al lumii acesteia şi al ofertei sale, încredin­
ţaţi că pustia este drumul scurt spre împreuna-petrecere
cu Dumnezeu, spre împărăţia lui Dumnezeu.
întâmplător sau poate nu, pustia va fi de data aceasta
Egiptul însuşi. Altădată, ţinut al belşugului material, dar
şi al robiei, Egiptul devine, prin pustia sa, ţinut al elibe­
rării, drum spre Dumnezeu. Să fie o lecţie dumnezeiască
de afirmare a putinţei de schimbare, de transfigurare şi de
confirmare că nimic nu este rău prin sine şi nici definitiv?
Egiptul faraonic şi pustia Egiptului monahismului anaho-
retic devin toposuri teologice, care se vor regăsi în refle­
xia teologică şi în literatura creştină peste veacuri. Egiptul
faraonic este semnul ofertei acestei lumi, iar pustia este
semnul ofertei lui Dumnezeu. De o parte, oferta lumii şi
a vieţuirii lumeşti, cu plăcerea şi confortul şi siguranţa ei,
dar amăgitoare, perisabilă şi muritoare. De cealaltă parte,
oferta pustiei, cu privaţiunile, chinurile, nevoinţele ei, în
fond eliberatoare şi deschizătoare de drumuri spre viaţa
nestricăcioasă şi veşnică. în esenţă, de o parte, oferta vieţii
lumeşti fără Dumnezeu, şi de cealaltă parte, oferta vieţuirii
cereşti cu Dumnezeu. Amândouă făcute pentru acum şi aici.
54 PATERICUL MARE

în Noul T estam en t îl vom regăsi pe Sf. Ioan Botezătorul


pregătind venirea Domnului în pustie, el însuşi devenind
prototip al monahilor, prin vieţuire austeră, înstrăinat
de lume, retras în pustie, hrănindu-se cu ceea ce-i oferea
pustia şi raportându-se cu ju d ecată asp ră la cei rămaşi
în lume. „Ioan s-a retras, fugind de zgom otul oraşelor, de
asaltul m ulţim ilor şi de păcatele oraşelor, ca să se ducă în
pustie, unde aerul era proaspăt, cerul m ai deschis şi Dum­
nezeu m ult mai aproape."76 Pustia va fi şi locul încercării
sau al ispitirii M ântuitorului Hristos, unde, înainte de pro­
ba de foc a ispitirii diavolului, va posti patruzeci de zile şi
patruzeci de nopţi (M atei 4 ,1 - 2 ) . Biruinţa Mântuitorului
constă tocm ai în faptul respingerii ofertei lumii - hrană
m aterială, stăpânire lum ească şi închinare la falşi dumne­
zei - şi a cred inţei/în cred inţării fără rezervă în Dumnezeu.
Pustia este locul cel m ai potrivit pentru întâlnirea cu
Dumnezeu, tocm ai pentru că, prin im aginea ei respingă­
toare, oferă omului şansa înd epărtării şi lepădării de lu­
m ea extrem de ofertantă care-i alim enta ispita suficienţei
de sine şi a depărtării de Dumnezeu. D eparte de orice per­
spectivă idilică şi rom antică, pustia era un păm ânt sterp,
un dom eniu al m orţii, care inspira team ă, străbătut de fia­
re sălbatice periculoase, ca şerpii, hienele, şacalii, în care
om nu întâlneai, d ecât eventuale hoarde de barbari. Pus­
tia, lipsită de oam eni, goală de prezenţe şi de lumea ma­
terială, era plină de duhuri necurate, de demoni. Ajuns în
pustie, omul va da lupta adevărată şi neam ăgitoare, singu­
ra adevărată, anum e cu propria sa fire şi cu duhurile. Să ne
am intim de cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care spune
c ă : ... lupta noastră nu este îm potriva sângelui şi a cărnii, ci
îm potriva începătoriilor, îm potriva stăpâniilor, împotriva
760rigen , Din omiliile la Evanghelia după Luca, PSB 7, Bucureşti, 1992,
pag. 1 0 0 .
ISTO R IA IU B IR II OAM EN ILOR PEN TRU DUMNEZEU 55

stăpânitorilor în tunericului acestu i veac, îm potriva duhuri­


lor vicleniei... (Efeseni 5 ,1 2 ) .
Pustia îi oferă monahului şansa exerciţiului prezenţei
constante a lui Dumnezeu, condiţiile cele mai propice adu­
nării din orice risipire, a adunării în sine, condiţiile cele
mai prielnice realizării liniştirii/isihiei depline şi a trezvi-
ei desăvârşite în care se produc convorbirea cu Dumnezeu
şi unirea cu El. Pustia oferă omului condiţiile ideale urmă­
rii lui Hristos. Retragerea în pustie exprimă ura împotriva
lumii şi iubirea faţă de Dumnezeu, adevăruri despre care
vorbesc Scripturile Noului Testament: Nu ştiţi că prieten ia
lumii este vrăjm ăşie lu i D umnezeu? (Iacob 4, 4) Afirmaţia
pare în contradicţie cu porunca iubirii. Şi totuşi, Evanghe­
lia supralicitează în aceeaşi direcţie, atingând perspective
de-a dreptul sm intitoare. Nu numai prietenia lumii, ci iu­
birea părinţilor şi a copiilor, iubirea propriului suflet aşa-
ză pe om în neputinţa de a urm a lui Hristos, în timp ce ura
acestora îl face compatibil cu calea lui Hristos: D acă cineva
vine la Mine ş i nu u răşte p e ta tă l său şi p e m am ă şi p e fem eie
şi p e fii şi p e fr a ţi ş i p e su rori, ch ia r şi su fletu l său, nu p oate
să fie ucenicul Meu (Luca 1 4 ,2 6 ).
Mişcarea anahoreţilor dinspre lume spre pustie, pără­
sirea lumii locuibile, a familiilor, a părinţilor şi, frecvent, a
copiilor, înstrăinarea şi instalarea într-un spaţiu nu numai
neprietenos vieţii, ci de-a dreptul duşmănos şi în condiţia
unei singurătăţi desăvârşite şi definitive confirmă într-o
manieră de netăgăduit adevărul cuvintelor Mântuitorului
Hristos.
Orice încercare de a accep ta şi justifica această cale din
perspectivă speculativă, logică, teoretică este sortită eşe­
cului. Singura tentativă cu şanse de a deschide înţelegerii
această cale este experienţa însăşi. Patericul este prin ex­
celenţă o carte m ărturisitoare, o sumă de mărturii simple,
56 PATERICUL M ARE

de viaţă, în care se întrupează şi se confirmă adevărurile


anunţate de Mântuitorul Hristos.
Patericul devine cea mai legitimă şi convingătoare er-
minie a Dumnezeieştilor Evanghelii, cea mai convingătoa-
re confirmare a adevărului spuselor Domnului Hristos. Şi
nu este o erminie speculativă, prin cuvinte, ci una în fapt,
concretă, materializată în viul vieţii. De data aceasta ade­
vărul va fi întrupat la măsura deplinătăţii, a desăvârşirii, în
coordonatele sale esenţiale, în vieţile umor oameni, a unor
oameni aparţinând tuturor categoriilor sociale, bărbaţi şi fe­
mei, bătrâni şi tineri, aristocraţi şi robi, învăţaţi şi agramaţi.

Lumea ca proiecţie a minţii omului

Ce este lumea? a întrebat un frate pe Aw a Isaia. Şi


Bătrânul a răspuns: „Lumea este risipirea lucrurilor.
Lumea este a lucra cele împotriva firii şi a împlini voiri­
le tale după trup. Lumea este a cugeta cineva despre sine
că rămâne în acest veac. Lumea este a se îngriji cineva de
trup spre păgubirea sufletului şi a se mândri cu ceea ce
lasă în urmă. Nu de la mine spun acestea, ci Ioan Aposto­
lul este cel care zice: Nu iubiţi lum ea, nici toa te câte sunt
ale lumii” (1 Ioan 2 ,1 5 ). Răspunsul Awei Isaia exprimă
înţelesul pe care-1 dau pustnicii lumii pe care o părăsesc
şi împotriva căreia se poziţionează. Nu este vorba, aşadar,
de lumea-creaţie a lui Dumnezeu, ci este vorba, foarte clar,
de percepţia pe care o au oamenii asupra acestei lumii
şi lumea care rezultă din vieţuirea conformă cu aceas­
tă percepţie. „Risipirea lucrurilor" trimite la perspectiva
fragmentară asupra lumii, la neputinţa omului de a se ri­
dica la o măsură care să-i permită vederea unitară asupra
făpturilor, coerenţa lumii, sesizarea resorturilor ce leagă
lucrurile funcţional între ele şi conduc la un sens unitar şi
la o finalitate unică. Lipsit de o astfel de perspectivă, omul
ISTORIA IU B IR II OAM EN ILOR PEN TRU DUMNEZEU 57

va trăi d ram a co n tin u ă a v ed erii d isociative, a perspectivei


fragmentare, a d ilem ei, a scin d ării, nepu tin ţa de a pune la
un loc atâ ta risip ire d e lu cru ri fo a rte frecven t contrare şi
presiunea de a aleg e în tre ele. A ceastă risipire din afară
se va p ro iecta ca a ta r e în lău n tru l om ului, scindându-i şi
fragmentându-i fiin ţa şi ex iste n ţa.
„Lumea e s te a lu cra c e le îm p o triv a firii", spune A w a
Isaia. Există, aşadar, o fire a lucrurilor, a tu tu ro r lucruri­
lor, care a re în sin e o ra ţiu n e d e a ex ista şi un sen s în care
funcţionează, e x istă un ad ev ă r al firii. E xistă în să în om şi
imboldul de a ig n o ra a c e s t ad ev ăr al firii şi de a lucra îm ­
potriva firii. E ste îm p o triv a firii to t cee a ce ignoră sensul
pus de C reator în fire. P ăcatu l e s te to cm ai a ceastă încălca­
re a adevărului firii. D acă c e r i firii b ă rb ă te şti să funcţione­
ze fem eieşte e s te un lu cru îm p o triv a firii. Am citat acest
exemplu ex tre m p e n tru că, p lecân d de la el, putem înţe­
lege uşor cum fo rţe a z ă o m u l in v en tarea unui a lt sens, in­
ventarea „altei" lum i, p e n tru a -ş i legitim a devierile. Şi cum
această lum e falsă ia p ro p o rţii exercitân d presiuni să se
impună pe lân gă sa u îm p o triv a firii ad ev ărate a lucrurilor,
împotriva lum ii re a le .
Lumea în se a m n ă - co n tin u ă A w a Isaia - a îm plini voiri­
le tale după tru p. Cum r e ie s e fo a rte ev id ent din exemplul
de mai sus, fo rţa re a firii, v io le n ta re a firii, p ervertirea ei,
sunt d eterm in ate d e „voia tru p e a sc ă a omului". Voia tru­
pească a om ului, în a c e a s tă s itu a ţie , nu e ste v erificată prin
raportarea la ad ev ăru l firii ş i sa n cţio n a tă în consecinţă
pozitiv sau negativ, ci d ev in e p re te x t p en tru elaborarea
unui „nou" a d ev ă r p riv in d fire a , p e n tru „sancţionarea şi
corectarea" firii. O fo a r te sim p lă o b se rv a re a realităţii ne-
ar convinge că „a lu c ra c e le îm p o triv a firii" înseam nă cam
tot ceea ce d e fin e ş te lu m e a civ ilizată d e astăzi. 0 lum ea
prinsă ca în tr-o c a p c a n ă în lu c ra re a c e lo r îm potriva firii
58 PATERICUL M ARE

şi mai furibund ca niciod ată an g ajată în lupta de a impune


legitim area „lucrurilor îm potriva firii". O lum e care iată nu
se dezice de sine, ci con firm ă cu supra m ăsură definiţia
dată de A w a Isaia.
Există o raţiun e de a fi a fiecăru i lucru şi a întregii cre­
aţii, un sen s şi o fin alitate im p rim ate de C reator lumii, şi
oam enii credincioşi în cea rcă să d esco p ere a c e s t sens şi să
i se conform eze. Logica sim plă şi firea lucru rilo r ar spri­
jini această perspectivă, din m o m en t ce vedem limpede că
mărul are în el sen su l existen ţei lui - acela de a face fructe
spre h rana omului, nu i-1 dăm noi. Noi pu r şi sim plu îl des­
coperim , îl con statăm şi ne conform ăm lui.
Există în acelaşi tim p o ten taţie dom inantă a omului de
a da el sens lumii, ignorând sensul intrinsec al acesteia, toc­
mai pentru că acceptă cu greu gândul că lum ea şi el au un
Creator. A ceastă mulţim e de sensuri im aginate sau inventa­
te de om dă naştere unei lumi false, am ăgitoare, mincinoase.
Există, aşadar, o lum e obiectivă şi iniţială, creaţia lui
Dumnezeu, „bună foarte", d ar există şi o „lum e" sau un nu­
m ăr n e sfâ rşit de „lumi" care se id entifică în fapt cu proiec­
ţia sau p ercep ţia pe care o are fiecare om asupra lumii şi
în tem eiul căreia vieţu ieşte, făptuieşte, funcţionează, dând
n aştere la o lum e con secv en tă aceste i percepţii. Există
lum ea ca sum ă a cre atu rilo r şi ca rezu ltat al funcţionării
m ecanism ului vital a şezat de Dum nezeu la tem elia ei, dar
există şi o lum e ca sum ă a p ro iecţiilo r m inţii oamenilor
asupra făp tu rilo r şi m ai ales asupra fun cţionării acestora
şi asupra sen su rilo r fiecăreia în p arte şi a tu tu ro r la un loc.
Există un sen s, o d irecţie şi o finalitate im prim ate de Cre­
ato r întregii lum ii create, d ar există şi o sum ă infinită de
sen su ri, d irecţii şi finalităţi im prim ate de oam eni creatu­
rii lui Dum nezeu, care în virtu tea sim ilitud inilor şi com­
plicităţilo r gen eralizate dau n aştere „altei" lumi, o lume
ISTORIA IU BIR II OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 59

idolatră, închipuită, făcută de mintea oamenilor, care evi­


dent se d o reşte convenabilă, plăcută, supusă, oferindu-se
fără condiţii sp re consum nelim itat omului. Părinţii pusti­
ei nu fug de lu m ea-creaţie a lui Dumnezeu, de lumea reală,
ci fug de lum ea idolatră, fug de oamenii care se amăgesc şi
trăiesc nu în lum ea reală, ci în lumea făcută de mintea lor.
Aceasta este lum ea de care fug monahii.

Perspectiva eshatologică asupra vieţii

„Lumea e ste a cugeta cineva despre sine că rămâne în


acest veac", con tin uă A w a Isaia. Nu este vorba pur şi sim­
plu de un gând, ci e ste vorba de a crede cineva că acest
veac este totul, a nu avea deschidere spre dincolo, spre
veacul ce va să vină, cum spunem bisericeşte, şi a-şi trăi
viaţa în con secin ţă. „Lumea" pe care o defineşte Awa Isa-
ia este lum ea care s-a „construit" pe sine proclamând sau
insinuând faptul că tim pul acesta, istoria, este totul. Nu
este nevoie să insistăm asupra acestui aspect, pentru că
această cred inţă e ste o con stan tă a lumii de astăzi. Chiar
dacă lum ea p are a m ărtu risi m ăcar în termeni de ipoteză
credinţa şi în ex iste n ţa „altui" veac, felul în care trăieşte
şi construieşte e ste unul care trădează socotinţa „despre
sine că răm âne în a c e s t veac".
Pustia, re tra g e re a în pustie, etosul pustiei nu înseamnă
respingerea, refuzul lum ii, ci ridicarea deasupra ei, des­
chiderea p ersp ectiv ei care duce dincolo de ea, păstrarea
uşii deschise sp re dincolo, înseam nă afirmarea în fapt a
credinţei că lu m ea aceasta, frum oasă şi folositoare, nu
este un univers în ch is, su ficien t sieşi, nu-şi are suportul şi
raţiunea ultim ă d e a fi în sine, ci este un univers deschis,
care-şi trag e e x iste n ţa din afara sa şi îşi va afla împlinirea
dincolo de sin e. C redinţa că chipul prezent al lumii, acesta
care ne e ste a tâ t de fam iliar şi plăcut, nu este ultimul ei
60 PATERICUL MARE

chip, prin urmare nu reprezintă finalul, împlinirea, capă­


tul drumului, nu este totul. Este începutul, reprezintă par­
cursul, dar nu închide în sine capătul.
0 minimală reflecţie asupra existenţei ne-ar descoperi
că niciuna din făpturi, din componentele lumii create nu-şi
are raţiunea de a fi în sine, ci în afară de sine, nu există
pentru sine, ci pentru cineva sau ceva care îi este exterior.
Iar dacă împlinirea fiecărei făpturi este dată de împlinirea
raţiunii de a fi, atunci împlinirea este în afară de sine, în
altceva sau în altcineva. Această constatare ar atrage după
sine concluzia că nici lumea în întregimea ei nu are raţiu­
nea de a fi în sine, ci în afara ei, nu se împlineşte prin sine,
ci se împlineşte în afara ei. Această constatare revelează şi
susţine adevărul că la temelia lumii stă logica iubirii, sin­
gura care explică structurarea ei aşa, şi nu altfel.
Când spune în continuare că lumea este „a se mândri
cineva cu ceea ce lasă în urmă", Awa Isaia are în vedere tot
ispita închiderii în acest veac şi în această lume, opusă des­
chiderii spre veacul ce va să vină A se mândri cineva cu ce
lasă în urmă este o investiţie exclusivă în această lume şi
o nesocotire a perspectivei celeilalte lumi. Cuvântul Awei
Isaia este o evidentă parafrază a cuvântului Mântuitorului
Hristos: Nu vă adunaţi comori pe pămînt... ci adunaţi-vă
comori în cer.» Pentru că unde este comoara voastră, acolo
va fi şi inima voastră. (Mat 6 ,1 9 -2 1 ). Părinţii pustiei pa­
riază totul pe lumea veacului ce va să vină investesc tot
ceea ce au în speranţa împreună-petrecerii cu Dumnezeu
în împărăţia Cerurilor, răscumpără veacul de aici cu vea­
cul ce va veni, în timp ce lumea tinde să parieze totul pe
veacul acesta.

Perspectiva duhovnicească sau lumea lăuntrică

în fine, „lumea este a se îngriji cineva de trup spre


păgubirea sufletului". Aici, Awa Isaia pune faţă în faţă
ISTORIA IU B IR II OAM ENILOR PENTRU DUMNEZEU 61

omul cel dinafară şi omul cel dinăuntru, expresia văzută şi


componenta nevăzută a fiinţei omului. Lumea este domi­
nată de grija şi investiţia în ceea ce se vede, în ceea ce este
palpabil şi ignoră în mare parte partea nevăzută a omului.
Din simpla observaţie comparativă, lumea este plină,
iar pustia este goală, lumea, ca loc şi ca societate, are o
consistenţă exterioară, materială, fizică, nemişcătoare şi
mişcătoare, atât de impunătoare şi captivantă, încât poate
uşor hrăni iluzia că această exterioritate reprezintă totul,
în lume, omul se risipeşte, se rătăceşte, se pierde pur şi
simplu în mulţimea celorlalţi oameni, dar şi în pădurea de
clădiri şi mai ales în mulţimea evenimentelor, schimbări­
lor, mişcărilor ce caracterizează lumea. Solicitările, obli­
gaţiile vieţii în lume îl scot pe om în afara sa, amăgindu-1
cu iluzia că viaţa lui, existenţa lui se epuizează în afară.
Deşi lumea este făcută pentru a fi locuită de om, se ajun­
ge, în cele mai multe cazuri, paradoxal, ca lumea să-l lo­
cuiască pe om prin preocupările, grijile, exigenţele, ofer­
tele ei. Omul locuieşte fizic, exterior lumea, dar lumea îl
ocupă şi îl locuieşte lăuntric, în duh. Până într-acolo, încât
omul pierde conştiinţa dimensiunii sale lăuntrice, simţul
omului lăuntric. Pustia oferă omului şansa conştientizării
lumii sale lăuntrice, a sinelui, tocmai prin lipsa aproape
totală a provocărilor exterioare. Pustia îl ajută pe om să-şi
vină în fire. Ieşirea în afară şi risipirea sunt completate de
coordonarea vieţii în funcţie de criteriile exterioare. Grija
pentru imagine este cea care, din păcate, conduce, frec­
vent, pe om la dublarea sinelui. Imaginea fiului risipitor
din parabola evanghelică este sugestivă şi paradigmatică:
atunci când cheltuieşte toată averea şi rămâne întrutotul
lipsit, fiul risipitor îşi vine în fire, fapt care-i deschide per­
spectiva salvării, anume întoarcerea la Tatăl. Deosebirea
în cazul Părinţilor pustiei este aceea că se lipsesc ei de bu­
năvoie de toată averea pentru a se pune în situaţia care le
62 PATERICUL MARE

favorizează venirea în fire şi în to a rce re a în deplină conşti­


inţă de sine la Dumnezeu Tatăl. D im potrivă, beneficiarul
constant al averii, fiul cel m are, nu ajunge să dobândească
această conştiinţă de sine. Ba m ai m ult, ajunge în postura
de a-şi exterioriza o îm pietrire sinucigaşă a sinelui, o în­
străinare de sine, în fond.

Secularizarea Bisericii

Dacă există vreo legătu ră cau zală în tre in stalarea Bi­


sericii în lume şi fuga m onahilor în pustie, atu n ci aceasta
sugerează foarte posibila te m e re ca nu cum va Biserica -
noul popor al lui Dumnezeu, a d u n a re a /lu m e a oam enilor
plini de Duh Sfânt - să fie afectată de a c e a s tă a şe z a re a ei
în lume, să fie influenţată de m odul de a fi al lumii. Teme­
rea ca nu cum va modul lu m esc să alieneze m odul biseri­
cesc de a vieţui şi să conducă la alien area lui, la p ierderea
etalonului şi a busolei. T em erea ca nu cum va B iserica să
fie înghiţită de lume, copleşită de duhul lumii, de grijile şi
problem ele lumii, de criteriile şi m ijloacele lum eşti, ca nu
cumva să-şi piardă propriul duh, Duhul lui D um nezeu77
şi să îm prum ute duhul lumii. Entuziasm ul eshatologic
iniţial al Bisericii se va te m p e ra m u lt o d a tă cu aşezarea

77„Şi din câte se vede, Biserica - amestecându-se cu lumea şi do­


bândind un loc legitim în societate -, de atunci şi până acum şi până
la sfârşitul veacurilor, fără a înceta să fie Biserică, într-un fel anume
va fi secularizată. începutul secularizării Bisericii alungă Duhul Sfânt.
Din acest motiv, din secolul al IV-lea, începe marea evadare a creşti­
nilor spre pustie. Nici mintea şi nici inima lor nu puteau înţelege cum
este posibil să fie mădulare vii ale Bisericii lui Hristos şi să ie lipsească
sentimentul prezenţei harului, sentimentul prezenţei Duhului Sfânt,
în perioada apostolică şi în perioada prigoanelor era de neconceput
să existe Biserică fără simţământul prezenţei harului lui Dumnezeu.
După secularizare, aşa cum trece sângele prin degete şi nu rămâne ni­
mic, tot aşa, am spune, a rămas pustie Biserica de prezenţa sensibilă a
harului lui Dumnezeu. Era de neînţeles pentru cei mai mulţi creştini
ca ei să fie mădulare ale Bisericii lui Hristos fără harul Duhului Sfânt.
IS T O R IA I U B I R I I O A M E N IL O R P E N T R U D U M N EZ EU 63

în lu m e, d a r v a fi s a lv a t la m ă s u r a c o n v in g ă to a re d e m o ­
n ah ism u l a n a h o r e t ic . C h e m a t ă s ă îm b is e r ic e a s c ă lu m ea,
îm p ru m u tâ n d u -i o r i e n t a r e a e s h a to lo g ic ă , c e r e a s c ă şi c ri­
te riile şi i n s t r u m e n t e le d u h o v n ic e ş ti, B is e r ic a s e va afla
în tr-o c o n tin u ă t e n s iu n e ş i lu p t ă c u lu m e a , c u d uhu l lum ii,
cu in e r ţia lu m ii. I n a c e a s t ă lu p tă , m o n a h is m u l re p re z in tă
rep eru l, s u r s a d e f o r ţ ă ş i in s p ir a ţ ie , a rg u m e n tu l în fap t, cel
mai c o n v in g ă to r.
B is e r ic a e s t e c h e m a t ă s ă d e a lu m ii c h ip b is e r ic e s c , du­
h o v n icesc, c e r e s c , d u m n e z e ie s c , s fin ţ it , d a r s u p o r tă p r e s i­
unea c h ip u lu i lu m ii a s u p r a e i. I s t o r i a c a lific ă d re p t s e c u ­
larizare a B is e r i c i i a ş e z a r e a a c e s t e i a în is t o r ie ş i re c u rs u l
ei la m ijlo a c e le lu m e ş t i p e n t r u a s e o r g a n iz a şi fu n cţio n a .
Sunt in v o c a te d if e r i t e m o t iv e i s t o r i c e c a r e a r fi c o n d u s la
s e c u la riz a re a î n p a r t e a B i s e r i c i i, d in c o lo d e r is c u l p e ca-
re-1 p re s u p u n e p u r ş i s im p lu i n s t a l a r e a B is e r ic ii în lu m e
cu p e r s p e c tiv a d u r a t e i i s t o r i c e n e d e t e r m in a t e . R e c u n o a ş ­
te re a c r e ş t i n i lo r c a r e l ig ie m a jo r it a r ă a im p e riu lu i va s ti­
mula v e n ir e a s p r e B i s e r i c ă a u n o r m u lţim i d e o a m e n i m u lt
prea m a ri p e n t r u c a B i s e r i c a s ă le p o a t ă c a te h iz a ş i p re g ă ti
su ficie n t p e n t r u p r i m i r e a B o te z u lu i78. S e a v a n s e a z ă id e e a

De aceea cre ştin ii a u fă c u t c e e a c e e r a n evo ie s ă facă p en tru a dobândi


harul. Astfel, au p le c a t u n u l d u p ă a ltu l, unul în ch izân d u -se în tr-o peş­
teră, altul găsin d o a ltă m o d a lita te g re u d e în ţe le s p en tru oam enii din
lume, num ai c a să d o b â n d e a s c ă h a ru l lui D u m n ezeu şi să-l p ăstreze. Cu
adevărat, D u m n ezeu le -a d ă r u it din b e lşu g h aru l Său, le-a dăru it cu ge­
nerozitate, fă ră n ici u n p ic d e z g â rc e n ie , tu tu r o r a ce lo ra care au plecat
în pustiu, a s e m e n e a f ia r e lo r s ă lb a tic e (A rh im . Sym eon Krayopoulos, în
pustiul lumii, E d itu ra B iz a n tin ă , pp. 2 0 - 2 1 .
78„în secolul al IV-lea, o d a tă cu re c u n o a ş te r e a Creştinism ului ca religie
oficială a Im p eriu lu i, m u lţim e d e o a m e n i au în ce p u t să vină în Biseri­
că fără p re g ă tire a n e c e s a r ă . A c e s t lu c ru a p ro v o c a t un anum e grad de
secularizare în B is e r ic ă şi a c o b o r â t v ia ţa d u h ov n ice a scă . Astfel, m ona­
hismul se p re z in tă c a o m iş c a r e d e p r o te s t la a d re s a acestei degradări
şi a tend in ţei c a r e p r o p u n e a u n c o m p ro m is în tre cred in ţa creştină şi
idealurile filosofiei g r e c e ş ti." (T o M£ya repovriKâv, voi. I, pag. 2 1 )
64 PATERICUL MARE

c ă o d a tă d e v e n ită re lig ie o ficia lă , su b p re s iu n e a inerţiei


re lig io a se a Im p e riu lu i R o m a n , c r e ş tin is m u l s u p o rtă un
p ro c e s d e a lie n a re , d e „ tra n s fo r m a r e în re lig ie a eveni­
m e n tu lu i e cle z ia l, d e p ă tr u n d e r e a t r ă s ă t u r il o r religiozită­
ţii n a tu ra le în e v e n im e n tu l e cle z ia l."79
T o a te a c e s te e x p lica ţii s a u c a u z e s e r e g ă s e s c în ceea ce
n u m im riscu l s e c u la riz ă rii B ise ricii, a d ic ă al influenţei lu­
m ii a s u p ra B ise ricii, a lum ii c a o r ie n ta r e m a jo ră , c a duh, ca
m e n ta lita te d o m in a n tă . Va tre b u i s ă re c u n o a ş te m că indi­
fe re n t su b c e fo rm ă se v a m a n ife sta , te n d in ţa d om in an tă a
lu m ii/o a m e n ilo r e s te a c e e a d e în d e p ă r ta r e d e Dumnezeu
şi d e e m a n c ip a re din r e la ţia cu El şi s tră d a n ia de a rein-
v e n ta şi im p u n e ilu zia u n ei e x is te n ţe a u to n o m e a lumii şi
a oam en ilo r, a u n ei e x is te n ţe fă ră D u m n ezeu , sau cu un
D u m n ezeu a b se n t. A c e a s ta e s te isp ita c e a m ai puternică
a lum ii d e a s e d e c la ra su ficie n tă sieşi, u z u rp ân d în folos
p ro p riu a trib u te le d u m n e z e ie şti p e n tru a exp lica şi justi­
fica totu l.

P ustia şi pu stnicul salvează chipul ad ev ărat al lumii

M onah ism u l e s te se g m e n tu l b is e ric e s c n eam este­


c a t cu lu m ea, în c a r e se v e d e lim p ed e chipul bisericesc,
în d u h ovn icit, în d u m n e z e it al lum ii. B ise rica pustiei re­
p re z in tă chipul cel m ai c u ra t al B isericii, m ă s u ra desăvâr­
şirii p rin ra p o rta re la m ă s u ra p ogo răm ân tu lu i, măsura
îm plinirii deplin e a p oru n cii Evangheliei p rin raportare
la m ă s u ra n epu tinţei, p a rte a c e a m ai a v a n sa tă sp re cer a
B isericii p rin ra p o rta re la p a rte a c e a m ai p ăm ân tească a
ei. Pu stnicii re p re z in tă vârful B isericii, m ă s u ra desăvârşi­
rii, co n firm a re a p o ru n cilo r d u m n ezeieşti din Evanghelie.
Avem faţă în faţă B ise rica din lum e şi B ise rica din pus­
tie. Pe de o p a rte , B ise rica din lum e, n evoită să îmbrace

79Christos Yannaras, Contra religiei, Editura Anastasia, 2011, pag. 198.


ISTORIA IU BIRII OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 65

chip lum esc în toate domeniile vieţii ei, se va strădui să


păstreze în toate transparenţa şi semnele chipului ei dum­
nezeiesc. Va trebui să se organizeze şi să se structureze ca
orice societate umană, dar va avea grijă ca în organizarea
ei să nu se confunde întru totul cu modul lumii de a se or­
ganiza şi funcţiona. îşi va dezvolta instituţii pentru a face
faţă vieţii şi activităţii ei în lume, dar aceste instituţii se vor
păzi să nu se confunde până la capăt cu instituţiile lumeşti.
Va împrumuta instrum entele de funcţionare şi comunica­
re, dar va avea grijă să le umple cu duhul şi orientarea ei.
Esenţialul era ca în to ate să transpară că Biserica înseam­
nă a vieţui omul cu Dumnezeu. Şi acest lucru se manifestă
în fapt în aceea că niciodată şi în niciun domeniu al vieţii
bisericeşti şi creştineşti lucrurile nu trebuie să se epuizeze
la nivelul m ijloacelor om eneşti şi lumeşti. Creştinul şi Bise­
rica nu fac nim ic numai cu puterile lumeşti, ci iau în calcul
întotdeauna prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu, recursul
la puterile şi energiile dumnezeieşti. Mai mult decât orice,
în Biserică şi în viaţa creştinului trebuie să se facă vădit
faptul că omul nu se întem eiază pe voia sa ca ultim suport
al iniţiativelor şi activităţilor sale, ci întotdeauna şi în toa­
te se străduieşte să se întem eieze în voia lui Dumnezeu.
Am putea lua câteva exem ple: în cele din urmă, şi Biserica
apelează la convenţiile lumii, foloseşte de exemplu banii
pentru realizarea obiectivelor sale materiale, misionare
etc. Ea va trebui, însă, totdeauna să facă evident faptul că
nu-şi epuizează speranţa şi credinţa în resursele materia­
le, ci nădăjduieşte în ajutorul lui Dumnezeu. Lucrul acesta
trebuie să se reg ăsească în modul în care administrează şi
gestionează banii. Cu câ t se va îngriji mai mult, mai siste­
matic, apelând la m etod ele lum eşti de procurare, păstrare,
înmulţire a banilor, cu a tâ t va face loc pătrunderii duhului
lumesc în B iserică, adică va face loc secularizării Biseri­
cii. Cu cât va face m ai evidentă raportarea la Dumnezeu
66 PATERICUL MARE

în această chestiune, ca şi în to a te com ponentele vieţii ei,


lăsând loc lucrării lui Dum nezeu, cu a tâ t va face mai clară
perspectiva duhovnicească asupra lucrurilor.
Chipul acesta recapitu lează sau cuprinde în sine sen­
sul ultim al existen ţei: omul sin gur în dialog personal cu
Singurul Dumnezeu, care nu poate avea drept motivaţii,
su p o rt şi finalitate d ecât iubirea. în dialogul de dragoste
dintre omul con cret, d in tre m ine şi Dum nezeu se cuprind
raţiunile de a fi ale lum ii întregi, ale tu tu ro r oam enilor şi
ale tu tu ro r făpturilor. A cesta e ste înţelesu l cuvintelor Av-
vei Alonie, care spune că num ai el sin gur şi Dumnezeu
su n t în lum e - şi ceilalţi oam eni asem en ea lui, fiecare în
p arte ad ică în dialogul m eu de d ragoste cu Dumnezeu
cuprind totul. De data aceasta se actualizează în mine, da­
to rită lărgirii m ele lăuntrice, duhovniceşti chipul real al
lum ii, al întregii creaţii şi al întregii om eniri. Ajuns în pos­
tura de a fi singur, faţă în faţă cu Dumnezeu, m ă eliberez
de o rice p erv ertire a realităţii, de chipul alien at şi idolatru
al lum ii care îm i su sţin ea aşezarea de până acum faţă de
lum e, faţă de ceilalţi oam eni şi faţă de Dumnezeu.

Lupta Bisericii cu lumea

Lupta cu lum ea, cu duhul lumii, cu stăpânitorii veacu­


lui acestu ia e ste o condiţie fără de care nu se poate, este o
sta re ce nu poate fi evitată, fie că se dă în lum e, fie că se dă
în afara ei. Lupta e ste mai grea atunci când lum ea pare a-ţi
fi „prietenă" şi m ai u şo ară când lum ea se declară adversar
sau duşm an. Lupta se dă la nivelul fiecărei p ersoane în pare
şi la nivelul B isericii întregi, ca o com uniune de persoane.
Lupta nu va în ceta, nici în lum e, nici în pustie, confir­
m ând adevărul fun dam ental că nu acea luptă este cea mai
im p o rtan tă, sau ultim a. M onahii re traşi în pustnicie se
v o r lupta până la sân ge cu p ăcatele lor, cu gândurile şi cu
ISTORIA IU BIR II OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 67

duhurile re le şi necurate. Biserica sau creştinii aşezaţi in


lume sunt chem aţi să ducă aceeaşi luptă. Condipile sunt
diferite. Monahii servesc celo r din lume drept model.
Lupta între stăpânitorii acestei lumi şi mărturisitorii
credinţei în Dumnezeu Cel viu, Singurul Domn legitim al
lumii părea că s-a încheiat odată cu încreştinarea împăra­
ţilor şi a aparatului administrativ, a edificiului statal. Dar
nu era deloc aşa. Deşi a dat milioane de martiri în primele
trei secole, Biserica încă nu trecuse proba de foc Aceas­
ta abia acum venea. Era vorba de ciocnirea Bisericii cu
lumea. Această ciocnire se va traduce într-o veritabilă şi
vitală, continuă luptă între perspectiva cerească şi cea lu­
mească asupra vieţii şi a morţii, între Duhul lui Dumnezeu
şi duhul lumii acesteia, o luptă a Cerului cu pământul, a
împărăţiei lui Dumnezeu cu împărăţia acestei lumii. Până
acum fusese luptă trupească, fizică, de acum se deschidea
lupta duhovnicească, a duhurilor. Aceasta abia avea să în­
ceapă şi va dura până la sfârşit, impunând celor cu mini­
mală trezvie/luciditate conştiinţa că prezenţa creştinilor,
a Bisericii în lum e presupune o permanentă tensiune şi
luptă dusă până la sfârşit, când se va schimba, adică se va
îndumnezei chipul lumii.
Până atunci, beneficiind de elanul iniţial, emancipată
de graniţele identitare istorice, de neam, de limbă, de cul­
tură şi de religie, B iserica lui Hristos, poporul lui Dumne­
zeu, Noul Israel, sinaxa celor plini de Duh Sfânt, se aşază
ea însăşi într-un fel în afara istoriei sau deasupra istoriei
îşi întem eiază conştiinţa existenţei şi a duratei, a unităţii
şi identităţii pe m ărturisirea aceleiaşi credinţe, în Fiul lui
Dumnezeu întrupat, răstignit şi înviat, şi pe realitatea îm­
părtăşirii de acelaşi Duh Sfânt, cu ochii şi cu inima des­
prinşi de lum ea aceasta şi aţintiţi cu toată nădejdea spre
Dumnezeu şi spre îm părăţia Lui.
68 PATERICUL MARE

Departe de a fi prim ită ca o perioadă tragică, distrugă­


toare, perioada persecuţiilor, citită în cheie dumnezeias­
că, adică din perspectiva voii şi a iconom iei dumnezeieşti,
avea să fie înţeleasă ca expresie a proniei lui Dumnezeu şi
aşezare a lumii - a unei infime părţi a lumii - pe traiecto­
ria existenţială a lui Hristos însuşi, adică cea a pătimirilor
şi a răstignirii. înţeleasă în lumina Evangheliei lui Hristos,
Biserica va începe parcursul ei istoric cu pătimirile şi cu
răstignirea, urmând lui Hristos. Când se vor încheia per­
secuţiile, dacă se vor încheia vreodată, creştinii - măcar
unii dintre ei - vor continua această cale, răstignindu-se
de bunăvoie pentru lumea aceasta.
Bătălia de fond este între chipul istoric al lumii şi ipos-
tasul ei duhovnicesc. Biserica conştientizează tensiunea
ce se creează în sine, între nevoia folosirii instrumenta­
rului lumesc şi păstrarea deschiderii eshatologice, între
suportul lumesc şi suportul dumnezeiesc al vieţii, între
oferta acestei lumi şi oferta lumii de dincolo, între împă­
răţia acestui veac şi împărăţia lui Dumnezeu. Tensiunea şi
lupta au cunoscut diverse faze. Pustia reprezintă renun­
ţarea totală la oferta acestei lumi şi deschiderea exclusivă
spre lumea lui Dumnezeu. Nu în temeiul vreunui dispreţ la
adresa lumii, ci conştientizând cu luciditate că oferta lumii
acesteia poate să te prindă exclusiv în mrejele ei şi să te
închidă prezenţei lui Dumnezeu.
Patericul, ca şi Dumnezeieştile Scripturi, este un stri­
găt profetic adresat tuturor oamenilor, lumii de astăzi, dar
mai ales Bisericii de a nu se lăsa copleşiţi de evidenţele
lumii date de materialitate, de hăţişul de instituţii care se
înmulţesc pentru a-şi înghiţi proprii creatori şi slujitori.
Cuvântul de ordine al Patericului este fu ga de lume, iar
fuga de lume înseamnă lepădare de chipul alienat al lu­
mii, de criteriile lumeşti. Dacă lumea va pieri, sub povara
ISTORIA IUBIRII OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 69

acestei amăgiri sau atât cât piere din omenire continuu,


clipă de clipă, datorită amăgirii duhului lumesc, responsa­
bilitatea majoră aparţine Bisericii, celor care ar fi trebuit
să arate lumii convingător calea pustiului, a lepădării de
lume, tocmai pentru a iubi cu adevărat lumea şi pentru a
o înţelege.
Lumea nu este numai un topos, un loc, ci este mai cu­
rând un etos, un mod de viaţă şi de gândire, o mentalitate.
La fel şi pustia. Este desigur un loc, dar el dobândeşte va­
lenţe de etos teologic, tocmai pentru că devine matricea
unui mod de viaţă şi a unui mod de a gândi viaţa, a unei fi­
losofii de viaţă, a unei mentalităţi. Lumea/oamenii, într-o
complicitate generalizată, au edificat un etos dominant,
care exprimă şi recapitulează mai curând viaţa fără Dum­
nezeu, sau cu dumnezei falşi, artificiali, creaţi de minţile lor.

‘ \
70 PATERICUL MARE

UI. M on ahism u l - ră sp u n s u l d e s ă v â rş it al
om u lu i la iu b ire a lu i D u m n ezeu

Dacă Biblia este cea mai convingătoare istorie a iubi­


rii lui Dumnezeu pentru oameni, Patericul consemnează
răspunsul oam enilor la iubirea lui Dumnezeu, fiind cea
mai fascinantă şi convingătoare istorie a iubirii oamenilor
pentru Dumnezeu. Istoria m artirilor este şi ea un răspuns
al oam enilor la iubirea lui Dumnezeu, prin sacrificiul total,
dar aceasta pune în evidenţă mai ales credinţa oamenilor
în Dumnezeu. Patericul aşază elocvent în pagină măsura
cu care oamenii răspund iubirii lui Dumnezeu cu iubire
desăvârşită. Nu mai există un factor exterior care deter­
mină m ărturisirea credinţei şi a iubirii, ci este vorba de o
mişcare de bunăvoie, un gest radical, total, care nu se jus­
tifică altfel, decât ca expresie a iubirii pentru Dumnezeu,
a dorului după Dumnezeu. Pustnicii din pustia egipteană
şi de pretutindeni sunt expresia cea mai convingătoare
a răspunsului oamenilor la declaraţia de dragoste a lui
Dumnezeu. Aceasta se arată în lepădarea deplină de lume
pentru Dumnezeu şi în împlinirea desăvârşită a porunci­
lor lui Dumnezeu.

Monahismul anahoretic - continuarea


entuziasmului creştin iniţial

Monahismul egiptean nu marchează începutul mona­


hismului creştin, ci un moment de manifestare accentuată
a acestuia, atât la nivel numeric, cât şi la nivel calitativ. Pu­
tem aşadar vorbi de un moment exploziv în evoluţia com­
ponentei ascetice-monastice a creştinismului, care poate
fi apreciat ca un nou început, determinant pentru evoluţia
lui viitoare, moment legat cauzal de contextul istoric, acela
ISTORIA IU B IR II OAM ENILOR PENTRU DUMNEZEU 71

al sfârşitului p e rse cu ţiilo r şi al aşezării Bisericii în lume.


în aceeaşi epocă, in d ep en d en t sau în legătură cu mona­
hismul egiptean se d ezvoltă c en tre m onahale în Palestina,
Siria, M esopotam ia. Concluziile isto ricilo r monahismului
primar sunt ferm e în d irecţia su sţinerii apariţiei simultane
şi independente a m onahism ului în diferite puncte ale
lumii creştine. în acelaşi tim p, este cunoscută mult mai
bine astăzi şi „preistoria m onahism ului". „Monahismul,
aşa cum s-a m an ifestat în B iserică la sfârşitul secolului
al IH-lea, nu e ste un fenom en chiar atât de nou - susţine
cunoscutul isto ric al m onahism ului egiptean A. Guillau-
mont - elem ente constitutive esen ţiale existau în Biserică
din chiar primul ei secol. Sursa principală a ceea ce numim
la propriu m onahism creştin este de găsit în curentele as­
cetice puternice, m ult m ai bine cunoscute astăzi, care au
marcat profund creştinism ul prim elor trei secole."80
Am ajuns la concluzia că m onahism ul este o mişcare de
salvgardare a orientării puternic eshatologice a Bisericii
primare. Nu este vorba, aşadar, de un moment de apa­
riţie a monahismului, ci despre un mom ent exploziv în
evoluţia şi exprim area lui, datorat, după toate probabili­
tăţile, apariţiei riscului m ajor de slăbire a acestei orientări
eshatologice la nivelul întregii Biserici. Sub presiunea, de
data aceasta pozitivă a istoriei, Biserica se îndepărtează
de entuziasmul eshatologic iniţial, care, iată, se salvează
80 „La ora actuală avem indicii num eroase care ne îndreptăţesc să
credem că monahismul a ap ăru t în mai multe puncte ale creştinătăţii,
independente unele de altele şi aproape simultan. Cu siguranţă, mona­
hismul mesopotamian are origini autohtone şi nu a suferit influenţe
egiptene masive d ecât după secolul al V-lea... La fel şi în Palestina avem
dovada existenţei, încă de la începuturi, a unor aşezăminte monastice
independente de cele ale Sfântului Ilarie, pe care Fericitul Ieronim îl
prezintă ca discipol al Sfântului Antonie." Antoine Guillaumont, Origini­
le vieţii monahale. Pentru o fenom enologie a monahismului. Traducere
de Constantin )inga. Editura Anastasia, Bucure;ti,1998, pp. 2 90-291.
72 PATERICUL MARE

în monahismul anahoretic. Nu întâmplător, monahii egip­


teni au despre ei înşişi sim ţământul că nu reprezintă alt­
ceva d ecât continuarea la m ăsura deplină a entuziasmului
eshatologic şi a standardelor maximale ale credinţei şi
vieţuirii Bisericii prim are descrise în cartea Faptele Apos­
tolilor. A ceasta este şi opinia lui S. Ramfos, autorul unui
extins com entariu la Pateric: „Monahismul anahoretic ex­
primă, aşadar, reacţia spontană, instinctivă, reechilibrantă
a duhului eshatologic al Bisericii faţă de forma ei instituţi­
onală, reacţie nu împotriva adaptării necesare la condiţiile
lumii, ci ca să salvgardeze integral, în regimul de adaptare,
dim ensiunea eshatologică înlăuntrul ei... Monahismul nu
se îm potriveşte Bisericii, ci constituie aripa sa luptătoare,
care salvează de-a lungul veacurilor şi păstrează viu ca­
racterul eshatologic al credinţei, ca sete după desăvârşirea
sau îm plinirea duhovnicească"81.
într-una din convorbirile Sfântului Ioan Casian cu Pă­
rinţii din pustia Egiptului, A w a Piamun din Diolkos82 ex­
pune viziunea lui asupra naşterii monahismului anaho­
retic egiptean, subliniind faptul că acesta este generat de
râvna unora dintre creştini de a răm âne la măsura Biseri­
cii din vrem ea Apostolilor. El pleacă de la imaginea Biseri­
cii din Ierusalim d escrisă în Faptele Apostolilor: Ia r inima
ş i su fletu l m ulţim ii celo r c a re au crezu t era una şi niciunul
nu z ic ea c ă este a l său cev a din av erea sa, c i to a te le erau de
o b şte! (Fap te 4 ,3 2 ) „Aşa era atunci toată Biserica..., spune
A w a Piam un, d ar după trecerea vremii apostolice a înce­
pu t să devină călduţă m ulţim ea celor ce credeau." Aposto­
lii înşişi su n t nevoiţi să tem pereze exigenţele iniţiale pen­
tru cei care veneau din alte neam uri şi care aveau puţine

81 ZteAIou Pdji<pou, IJeXac&voi Eptjpiucoi, Eevâyrjcn] oro repovrucov,


E k5 6 ct£ i$ Apjioţ, Afhîvai, 1 9 9 4 , p .17.
c Sfăntui Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti (XVII), p. 6 2 8 ş.u.
ISTORIA IU BIRII OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 73

cunoştinţe şi multe deprinderi vechi. „Această libertate,


continuă Awa Piamun, care a fost îngăduită neamurilor
pentru slăbiciunea primei lor credinţe, a întinat încetul cu
încetul şi desăvârşirea B isericii care se găsea în Ierusalim.*
Creşterea numărului şi a băştinaşilor, şi a celor veniţi «a În­
ceput să răcească fervoarea acelei credinţe dintâi*, »chiar
şi celor care erau fruntaşii Bisericii le-a slăbit îndeplinirea
cu stricteţe a datoriilor. Cei care vor păstra în suflet bucu­
ria şi flacăra apostolică, amintindu-şi de acea desăvârşire
de altădată, părăsindu-şi localităţile, au început să rămână
în locuri mai retrase şi să practice acolo în chip particular
cele de care-şi aminteau că au fost întemeiate, în general,
de Apostoli în corpul Bisericii... Aceştia, în decursul vre­
mii, despărţindu-se încetul cu încetul de mulţimea credin­
cioşilor, din cauza faptului că se abţineau de la căsătorii, ca
şi de la tovărăşia cu părinţii şi de felul de viaţă al acestei
lumi, au fost numiţi monahi sau singuri trăitori, de la trăi­
rea vieţii aspre în singurătate"83.
Reiese cu multă claritate din cele de mai sus că, în
înţelegerea părintelui, monahismul reprezintă continuita­
tea la nivel maximal a entuziasmului Bisericii primare,
fidelitatea desăvârşită faţă de măsura evanghelică a
credinţei şi de măsura deplinătăţii în vieţuirea creştină,
în contrast cu ceilalţi creştini, care în număr din ce în ce
mai mare pierd fervoarea celor dintâi, cedează presiunilor
lumii şi se plasează la nivelul compromisului cu lumea
Istoria demonstrează că nici nu se putea altfel Dar pronia
dumnezeiască salvează într-un număr limitat de creştini
expresia cea mai avansată a credinţei şi a vieţuirii cu Dum­
nezeu în această lume.
Awa Piamun îi vede pe pustnici, pe cei dintre monahii
care au mers în singurătatea pustiei »din dorinţa unei mai
8SSfântul loan Casian, Convorbiri duhovniceşti, (XVII) p. 629.
74 PATERICUL MARE

mari înaintări în virtute prin contem plarea (vederea) ce­


lor dumnezeieşti” ca înscriindu-se în continuitatea unor
exemple consem nate de istoria biblică: „imitând pe Ioan
Botezătorul, care a răm as toată viaţa în pustie, şi pe Ilie,
şi pe Elisei, şi pe aceia despre care Apostolul aminteşte
astfel: Au p ribegit în p iei d e o a ie şi în p iei de capră, lipsiţi,
strâm toraţi, rău prim iti. Ei, de care lum ea nu era vrednică,
au rătăcit în munţi, în p eşteri şi în crăpătu rile pământului.
Despre aceştia se pomeneşte în chip figurat şi în cartea
lui Iov: I-am d at pustiul ca să locuiască şi pământul sărac
i l-am hărăzit ocol... Şi în psalmi se spune: Rătăcit-au în
pustie, în păm ânt fă r ă de ap ă şi cale spre cetate de locuit
n-au a fla t Erau flăm ân zi şi în setap: sufletul lor într-înşii
se sfârşea. Dar au strig at către Domnul în necazurile lor
şi din nevoile lor i-a izbăvit p e ei! Pe aceştia şi Ieremia îi
descrie astfel: Fericit cel ce-şi p oartă jugul din tinereţe. El
va trăi singuratic şi în tăcere, fiin dcă s-a înălţat deasupra
sa. Aceştia, în simţământul şi lucrarea psalmistului, spun:
Asem ănatu-m -am cu pelicanul în pustie. Am privegheat şi
am ajuns ca o p asăre singuratică p e acoperiş'*4.
Folosind imaginea pe care o invocă aw a în pledoaria
sa, aceea a locului şi rolului prorocilor amintiţi, prin ra­
port la restul poporului lui Dumnezeu în Vechiul Testa­
ment, putem citi în aceeaşi cheie locul şi rolul pustnicilor
prin raport la restul poporului lui Dumnezeu din Noul Tes­
tament, adică Biserica.
Awa Moise spune limpede, în prima sa convorbire cu
Sân tu l Ioan Casian, care este scopul final al demersului
ascetic monahal: „Ţelul nostru este viaţa veşnică, potrivit
cuvintelor Apostolului, care spune: Să aveţi ca roadă sfin­
ţenia şi ca ţel viaţa veşnică. Mijlocul este, deci, curăţia ini­
mii, sfinţenia, fără de care nu putem ajunge la scopul ultim
®4SfântuI Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, pp. 630-631.
ISTORIA IU B IR II OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 75

propus, adică la v iaţa v eşnică,.. Căci pentru aceasta ne


ostenim şi suferim , p entru aceasta lăsăm părinţii, patria,
demnităţile, bo găţiile şi dispreţuim toate plăcerile lumii
acesteia, ca să dobândim pe veci curăţia inimii... Aceasta
trebuie să ne fie străd an ia principală, această direcţie ne­
schimbată a inimii, cu gândul îndreptat totdeauna către
Dumnezeu şi către cele dumnezeieşti.”85

îm p lin irea d e s ă v â rş ită a Evangheliei lui Hristos

într-adevăr, Părinţii pustiei se revendică de la


aceeaşi Evanghelie de la care se revendică, evident, toţi
creştinii. Există o singură Evanghelie, o singură măsură
a desăvârşirii, o singură cale de vieţuire izbăvitoare şi
împlinitoare despre care ne vorbeşte Hristos Mântuitorul
şi pe care o şi arată, înfăptuind-o El însuşi la măsura
deplinătăţii. Sinteză şi recapitulare a Evangheliei este
Crucea, jertfa suprem ă de sine pentru ceilalţi. Diferenţa
dintre monahi, în general, şi monahii pustnici, în special, şi
restul poporului binecredincios este dată de măsura anga­
jării şi a râvnei pentru împlinirea standardelor evangheli­
ce. Nu este deloc greu să verificăm acest lucru.
L ep ăd area d e c e i dragi pentru Hristos
Spre exemplu, nouă celor mulţi ni se pare greu de îm­
plinit, dacă nu chiar smintitoare, porunca Mântuitorului
de a ne lepăda şi chiar de a-i urî pe cei dragi ai noştri pen­
tru a ne face vrednici de El şi de urmarea Lui. Pentru pust­
nici acest com andament este aşezat la temelia demersului
lor anahoretic şi ascetic şi împlinit întocmai şi uneori cu
supra măsură. A wa Pafnutie ne spune că ceea ce l-a miş­
cat pe Cuviosul Antonie cel Mare spre lepădare de lume
şi retragere definitivă în pustie a fost dorinţa de a împlini
“ Sfântul loan Casian, C onvorbiri duhovniceşti (1), p. 312.
76 PATERICUL MARE

întocm ai cuvintele M ântuitorului: Cine nu u răşte p e tatăl


său şi p e m am a sa, şi p e fi i săi, şi p e soţie, şi ţarin ele, şi chiar
su fletu l său, nu p o a te să f i e u cen icu l Meu. (Luca 14, 26)
„Aşa ştim că a fo st ch em at şi Fericitul Antonie, care dato­
rează chem ării dum nezeieşti con v ertirea sa - îşi aminteşte
A w a Pafnutie. A ceastă poruncă a prim it-o cu cea mai mare
zd robire de inimă, ca şi când i-ar fi fo st ad resată numai lui
şi renunţând la to ate l-a u rm at pe Hristos, nechem at de
niciun îndem n şi de nicio învăţătură om enească."86
Pentru a se retrag e definitiv în pustie, toţi pustnicii îşi
asum ă c o n ştie n t a ceastă dureroasă lepădare de familie, de
p ărinţi şi destul de frecven t de so ţie şi de copii. în Pate­
ric întâlnim sce n e sfâşietoare, dacă nu chiar revoltătoare,
d in tr-o persp ectiv ă tem p erată sau lum ească, în care copii
deveniţi m onahi refuză să se arate fie şi numai pentru o
clipă m am ei lo r bătrân e, care se tânguia şi cerşea cu stăru­
in ţă la p o arta m ăn ăstirii să-i vadă pentru ultim a dată (IV,
5 7 ; XIV, 1 1 ); întâlnim fii care nu vor să audă că tatăl lor a
m u rit (VI, 2 1 ); ta tă care trim ite înapoi cu m âinile goale pe
p ropriu l fiu venit la el să ceară puţină pâine pentru că era
fo am ete şi m u reau de foam e, el şi m am a lui (X, 2 5 7 ); tată
care, p en tru a-şi ţin e canonul ascu ltării p rim it la venirea în
m ăn ăstire îm p reu n ă cu fiul său, nu p rim eşte să vorbească
fiului său nici în ain te de m o artea celui din urmă, deşi erau
în a c e e a şi m ăn ăstire (XIV, 2 9 ) etc. Refuzul lor, greu de înţe­
le s p en tru noi, a r fi în sem n a t un com prom is făcut relaţiei
cu H ristos, faţă de ca re se an g ajaseră să-I îm plinească po­
ru n cile în chip d esăv ârşit, a r fi în sem n at infidelitate faţă
de H risto s în su şi. R edăm dialogul în tre doi fraţi după trup
ca re v ieţu iau la Chilii, în ain te de sfârşitu l unuia dintre ei.
Cel care se sfâ rşe a a trim is la fratele lui ca să-l vadă îna­
in te d e a ieşi din trup. „Şi a c e la i-a trim is răspun s: nu pot

86Sf. loan Casian, Convorbiri duhovniceşti, p. 317.


ISTORIA IU B IR II OAM ENILOR PENTRU DUMNEZEU 77

să vin, p e n tru c ă îm i e ş ti fra te după trup. Iarăşi a trimis


zicând: M ăcar n o a p te a vin o, ca să te văd. Iar el a zis: Nu
pot, căci d acă vin, nu s e va afla inim a m ea curată la Dum­
nezeu. Şi a a d o rm it şi nu s-au văzut" (IV, 9 5 ).
întâlnim situ a ţii în c a re se rep etă istoria jertfirii lui
Isaac de c ă tre A vraam : un ta tă îşi aruncă propriul copil în
cuptorul în ro ş it p e n tru a îm plini porunca stareţului care-i
încearcă cre d in ţa şi cu p to ru l se răco reşte ca de rouă (XIV,
34). întâlnim tin e ri în d răg o stiţi care-şi depăşesc iubirea
reciprocă p en tru a a ră ta lui H ristos iubire la măsura cea
mai înaltă, îm plinin d , ad ică, p oru nca Domnului şi hotărăsc
să se retrag ă am ân d o i la m ăn ăstire, „pentru ca şi ţie să-ţi
socotească D om nul că te -a i lep ăd at pentru El de femeie şi
mie că m -am le p ă d a t de b ărb atu l m eu" (XX, 25).
Lepădarea d e cei din lum e treb u ie să fie desăvârşită,
ca la Evanghelie. Ia tă un ep iso d în tre m ulte altele: „A venit
unul dintre te b a iţi la A w a Sisoe, vrând să se facă monah.
Şi l-a în tre b a t B ătrân u l d acă a re pe cineva în lume. Iar el
a zis: Am un fiu. Şi i-a zis B ătrân u l: Mergi, aruncă-1 în râu
şi atunci să vii să te faci m onah. Deci, plecând omul să-l
arunce în râu p e fiul său , B ătrân u l a trim is un frate ca să-l
împiedice să o facă" (XIV, 2 0 ).
Lepădarea a c e a s ta d e c e i dragi înseam nă atât de mult,
dar nu e ste su ficie n tă. M onahul tre b u ie să răm ână consec­
vent până la c a p ă t şi cu m ăsu ra d ep linătăţii motivaţiei ini­
ţiale care a d e te rm in a t lep ăd area, adică iubirea lui Dum­
nezeu. Cel m ai m ic co m p ro m is p o ate să le zădărnicească
toate je rtfe le . „A zis un B ă trâ n : Mulţi dintre monahi au
risipit averi, au p ă ră s it ta tă şi m am ă, fraţi şi rudenii pen­
tru păcatele lor. Şi in trâ n d în o bşti, au izbu tit virtuţile cele
mari, dar, îm p ie d icâ n d u -se d e lu cru rile m ici şi neînsem na­
te, s-au făcu t b a tjo c u ra d racilor, d eo arece s-au înconjurat
pe ei în şişi de tr a is te şi lăzi, având în ele fru cte şi poame
78 PATERICUL MARE

uscate, de ace şi foarfece, cuţite şi curele. Aceştia sunt so­


cotiţi iubitori de ei înşişi de către cei care cugetă drept, iar
după Dumnezeiasca Scriptură sunt trim işi în întunericul
cel mai dinăuntru ca blestem aţi (X, 281)."
Nu este, aşadar, vorba de cum ularea unor performanţe
sau unor m erite, ci este vorba de aşezarea într-o atitudi­
ne căreia să-i rămâi credincios până la capăt. Ceea ce face
sau ceea ce i se întâm plă monahului exprim ă sau trădează
această atitudine. Şi această atitudine exprimă credinţa,
devotamentul, dorul, iubirea faţă de Dumnezeu.

Nu vă în g r ijiţi c e v eţi m ân ca şi ce veţi bea

Părinţii pustiei răspund cu deplină încredinţare che­


mării şi poruncilor dumnezeieşti cuprinse în Sfintele
Evanghelii. Poruncile au un caracter universal, sunt adre­
sate tuturor, dar numai ei, pustnicii, par a le împlini la
măsura deplinătăţii. în Predica de pe Munte, cunoscuta
sinteză-chintesenţă a Evangheliei, Mântuitorul adresea­
ză tuturor îndemnul categoric şi fără clauză: Nu vă îngri­
jiţi pentru viaţa voastră ce veţi m ânca, nici pentru trupul
vostru cu ce vă veţi îm brăca! (Matei 6, 25). Să lăsăm totul
în seama lui Dumnezeu, care va purta de grijă omului cu
mult mai mult decât poartă de grijă păsărilor cerului, care
nu seam ănă, nici nu seceră, nici nu adună în ham bare, şi Ta­
tăl Cel ceresc le hrăneşte, sau crinilor câmpului, care nu se
ostenesc, nici nu torc şi nici Solom on în toată m ărirea Iui nu
s-a îm brăcat ca unul dintre aceştia (6, 26-28). Pustnicii din
pustia egipteană şi cei din toate timpurile, până astăzi, se
încredinţează acestui cuvânt şi-l probează în propria lor
viaţă. Awa Macarie: Domnul a dat poruncă spunând: Pri­
viţi la păsările cerului, că nu seam ănă, nici nu seceră, nici
nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte.
Oare nu sunteţi voi cu mult m ai presus decât ele? Monahul
care are aur sau argint sau alte bunuri materiale nu crede
ISTORIA IU B IR II OAM ENILOR PENTRU DUMNEZEU 79

că Dumnezeu p o ate să-l hrănească. Dacă pâine nu poate


să ne dea, nici îm p ărăţia Lui nu poate să ne-o dea (1,33).
Lepădarea de o rice bun, neagonisirea este totală: „Să nu
ai în chilia ta haină ag ăţată nefolosită, căci îţi este moarte,
deoarece alţii m ai d repţi ca tin e trem ură de frig şi tu păcă­
tosul ai şi de p riso s” (VI, 4 7 ). A zis iarăşi: „Să nu ai vas de
prisos care să stea degeaba, chiar şi o scoică mică, pentru
că vei da seam a pentru aceasta" (VI, 48).
Sunt prezentate situ aţii în care purtarea de grijă a lui
Dumnezeu se m an ifestă ch iar cu o candoare cuceritoare,
descoperind în fapt că totul se traduce în cheia iubirii:
„Era un monah care nu lucra deloc, ci se ruga neîncetat
Deci, spre seară intra în chilia lui şi acolo afla pâinea lui
şi o mânca. Un alt frate l-a vizitat pe el, având lucrul cu
sine, şi l-a făcut pe B ătrân să lucreze. Şi când a venit seara,
a intrat după obicei ca să m ănânce şi nu a aflat nimic. A
adormit deci, în tris ta t Şi i s-a descoperit lui acestea: Când
petreceai timpul tău cu Mine, te hrăneam Eu. Când ai
început să lucrezi, de la lucrul m âinilor tale să ceri hrana
ta” (XVIII, 53).
Dar proba cea mai grăitoare a încredinţării în grija lui
Dumnezeu este întâm pinarea pericolelor de orice fel. Vom
cita replica A w ei Daniil atunci când au năvălit barbarii în
schit şi părinţii au fugit: „Dacă nu-mi poartă de grijă Dum­
nezeu, pentru care pricină stau aici? Şi au trecut barbarii
şi nu l-au văzut!" Antologică este continuarea, care arată
subţirimea gândirii aw ei: „Atunci a zis către sine: Iată, ţi-a
purtat de grijă Dumnezeu şi nu ai murit. Fă şi tu ceea ce
este omenesc şi fugi ca părinţii" (X, 31).

Iubirea de vrăjm aşi şi suportarea suferinţelor


Să mai consem năm unul din reperele înalte ale Evan­
gheliei, care de asem enea se adresează tuturor şi care este
împlinit de monahii pustiei: porunca iubirii vrăjmaşilor şi
80 PATERICUL MARE

a binecuvântării rău făcătorilor şi, în prelungirea acesteia,


îm brăţişarea cu răbdare şi chiar cu bucurie a suferinţelor,
batjocurilor, dispreţului celorlalţi. „Un frate l-a cercetat
pe A w a Matoe şi i-a zis: Cum de schitioţii (Părinţii de la
Schit) au îm plinit mai m ulte d ecât zice Scriptura, iubind
pe vrăjm aşii lor mai m ult decât pe ei înşişi (XV, 9 2 )”? Iu­
birea de vrăjm aşi este consid erată indicator pentru cea
mai înaltă sp orire duhovnicească, de aceea există îndem­
nul ca, atunci când cineva este ispitit de gândul mândriei,
să se cerceteze pe sine dacă a păzit to ate poruncile, „dacă
iubeşte pe vrăjm aşi şi se întristează pentru micşorarea
lor" (XV, 1 8 1 ). A w a Zenon asigură pe oricine că Dumnezeu
îi va ascu lta şi îm plini to ate rugăciunile dacă „înainte de
o rice şi înainte de însuşi sufletul său se va ruga din suflet
pentru vrăjm aşii lui. Şi pentru o astfel de izbândă, orice va
ruga pe Dumnezeu, îl va asculta" (XVI, 4 ). „Ziceau despre
A w a Ioan Persul că rău făcătorilor care veneau peste el le
aducea vasul şi le cerea stăru ito r să le spele picioarele. Şi
aceia se ruşinau şi încep eau să se căiască (XVI, 9).
Sunt cazuri de bătrâni care refuză ajutorul în stare de
boală. Nu vor vindecarea din boli grele, nu datorită vre­
unor înclinaţii m asochiste, ci cu con ştiinţa că suferinţe­
le aceste a cum plite îi aju tă să-şi m enţină trezvia, starea
de p ocăin ţă şi de sm erenie şi apropierea de Dumnezeu.
C ercetat fiind de confraţi în tr-o astfel de situaţie, un Bă­
trân spune: „Cu ad evărat aş vrea să mă lase Dumnezeu în
a ceastă boală alţi treizeci de ani. Şi nu a p rim it Bătrânul, în
astfel de boală fiind, să m ăn ânce puţină fiertură" (IV, 114).

Nu judecai

Porunca din Evanghelie de a nu ju deca este respectată


de pustnici cu m ăsura deplinătăţii şi în cele mai provoca­
to are situaţii. A ceştia îşi găsesc tem ei în adevărul lucrurilor
ISTORIA IU B IR II OAM EN ILOR PENTRU DUMNEZEU 81

să nu ju dece pe a p ro a p e le nici când îl vede înfăptuind cele


mai grozave p ăcate. A w a Longhin dă măsura acestei îm­
pliniri: Precum m o rtu l nu m ănâncă, to t aşa nici cel smerit
nu poate să ju d e c e p e a lt om , ch iar dacă îl vede pe acela
închinându-se la idoli (XV, 7 9 ). A se înţelege că dispozi­
ţia de a ju d eca p e c e lă la lt şi m ăsura în care se întâmplă
sunt indiciu al lip sei sm e re n ie i. Este surprinzător motivul
pe care-şi în te m e ia z ă e v ita re a ju d ecăţii un Bătrân, martor
al unei fărădelegi g reu de su p o rtat: „...a văzut pe un frate
păcătuind cu un cop il şi nu l-a certat, zicând: Dacă Dum­
nezeu care l-a p lă sm u it p e el, văzându-1, nu-1 arde, eu cine
sunt ca să-l c e rt? " (IX, 1 0 ). Un pu stnic care suportă desfă­
şurarea în p ro p ria c h ilie şi în prezen ţa sa, în timpul nop­
ţii, a păcatului d esfrâ n ă rii în tre un m onah şi o fecioară pe
care îi găzduise e s te în tre b a t: Unde era gândul tău în cea­
sul acela? Şi a zis lo r: Gândul m eu? Unde S-a răstignit Hris-
tos, acolo era în ce a su l acela, stând şi plângând. Şi luând
metanie de la B ătrân u l, au p le ca t şi au devenit vase alese
(IX, 34). „Un b ă r b a t sfâ n t, v ăzând pe un altul păcătuind,
lăcrimând, a zis: A ce sta a stă z i şi eu sigur m âine." (IX, 39).
A zis un B ătrân : „D acă vezi cu ochii tăi pe fratele tău că
greşeşte, sp u n e în d a tă : A n atem a să fii satana, fratele meu
nu are vină"(IX, 4 6 ) . P ă rin ţii se fe re sc să judece şi pentru
că singurul Ju d e c ă to r leg itim e ste Dumnezeu, iar omul
care ju decă p e s e m e n ii săi d ev ine uzurpator al acestui
drept exclusiv d u m n e z e ie sc.
A nu ju d e ca p e c e lă la lt e s te co m p le ta t cu a se osândi pe
sine. în tre b a t un a w ă d in N itria ce so co te şte că este mai
im portant p e c a le a a c e a s ta , a răsp u n s: „A-mi afla pricină şi
a mă osândi p e m in e în s u m i to td eau n a! Iar cel ce a în tre­
bat a con sim ţit, z icâ n d : A ltă ca le nu e xistă d ecât aceasta!"
(1,151, n).
82 PATERICUL M ARE

M ăsura d esăv ârşită a lu cru rilo r - m ăsu ra


dum nezeiască

în a te n ţia m o n ah ilo r stă d esăv ârşirea, măsura


d ep lin ătăţii în to t c ee a ce fac, şi aceasta ca dovadă a cre­
d in ţei şi a iu birii n e ştirb ite faţă de Dumnezeu, a aşezării cu
n eclin tire pe tra ie cto ria existen ţială a Evangheliei. Măsura
îm p lin irii poru n cilo r lui Dum nezeu la care ţin tesc Părin­
ţii p u stiei e ste cea d esăvârşită, de aceea, deşi sunt atât de
n ev o ito ri şi râvnitori, se tânguiesc şi se sm eresc, aflându-şi
continuu m otive de pocăin ţă adâncă: „Minciuna este de la
diavol, a spus Dum nezeu; şi a vedea fem eia spre a o pofti a
so c o tit a fi adulter, şi m ânia faţă de aproapele a asemuit-o
cu u ciderea, şi p entru cuvântul d eşert a arătat că vom da
seam ă. Cine e ste om ul acela şi unde-1 vom căuta pe el,
n e isp itit de m inciună, neîncercat de vreo poftă cu privirea
şi niciod ată m ânios pe aproapele, nici aflat răspunzător de
vreun cuvânt d eşert, aşa în cât să nu aibă nevoie de pocăin­
ţă? A ceasta, deci, să cunoşti, fiule, că cel care nu s-a dat pe
sin e d esăvârşit crucii, în duh de sm erenie şi umilire, şi nu
se va aru nca pe sine la păm ânt spre a fi călcat în picioare
de toţi, spre a fi nedreptăţit şi batjocorit şi luat în râs - şi
to ate acestea răbdându-le cu mulţumire şi bucurie pentru
Dumnezeu - şi cel care nu a ajuns să nu caute deloc cele
om eneşti, adică slavă sau cinste, sau laudă, sau plăcerea
m âncării, sau a băuturii, sau a îm brăcării, acela nu poate
să fie creştin adevărat” (1,1 23). întâlnim la tot pasul exem­
ple în care este probată măsura credinţei, sau a ascultării,
sau a iubirii, cu cele mai provocatoare teste: un ucenic este
trim is să ude zilnic un băţ uscat înfipt în nisip, parcurgând
pentru a aduce apă un drum dus-întors de o noapte şi bă­
ţul va lăstări, şi rodul lui va fi prezentat celorlalţi ca rod
al deplinei ascultări (XIV, 7); un monah sare fără cea mai
ISTORIA IUBIRII OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 83

mică ezitare în râul plin de crocodili, făcând ascultare de


porunca fratelui său după trup, monah şi el, care-1 pizmuia
pentru ascultarea lui desăvârşită, şi „au venit crocodilii şi
îi lingeau trupul, dar nu l-au vătămat cu nimic* (XIV, 33).
Lupta şi ostenelile lo r nu au limite, în temeiul aceluiaşi
crez şi al aceleiaşi motivaţii. Awa Visarion a mărturisit
despre sine: „Patruzeci de ani nu m-am întins pe o parte,
ci dormeam şezând sau în picioare" (VII, 6).
îndem nul final al Mântuitorului adresat celor care
doresc desăvârşirea este acela de a râvni măsura dumne-
zeirii pentru că omul este chem at la această măsură: Fiţi
desăvârşiţi precum T atăl vostru Cel ceresc desăvârşit este
(Matei 5 ,4 8 ). Criteriul este unul foarte clar şi spus de Dom­
nul Hristos: Desăvârşirea lui Dumnezeu se vede în aceea
că atitudinea Lui izvorăşte exclusiv din Sine, fiind motivată
de iubirea de oam eni şi nu este în niciun fel dependentă şi,
prin urm are, diferenţiată în funcţie de performanţele sau
faptele oam enilor: căci El fa c e să răsară soarele Său p este
cei răi şi p este cei buni, şi d ă p loaie p este cei drepţi şi p este
cei n edrepţi (Mat. 5 ,4 5 ). Acesta este un indiciu al desăvâr­
şirii, pe care Părinţii pustiei îl invocă: „A zis un Bătrân: Cel
care nu-i prim eşte pe toţi ca pe fraţi şi face deosebire, unul
ca acesta nu este desăvârşit" (1 ,149). Şi cu multă străda­
nie chiar îl îm plinesc: „A zis un Bătrân: Douăzeci de ani
am stat luptându-mă cu un singur gând, pe toţi oamenii
să-i văd ca pe unul singur" (IV, 100). Pentru alţii, demersul
poate fi infinit mai scurt: „Dacă vrea omul, de dimineaţa
până seara vine la m ăsura dumnezeiască" (XI, 15).
Iubirea lui Dumnezeu este motivaţia, suportul şi fina­
litatea oricărui dem ers al pustnicilor. Nimic nu poate fi
înţeles fără raportarea la această raţiune ultimă. Multe
din gesturile, faptele, atitudinile Părinţilor ar părea pur
şi simplu absurde, sau penibile, sau gratuite. Iubirea lui
84 PATERICUL M ARE

D um nezeu nu e ste nu m ai ţelu l, ci şi su p ortu l lucrurilor.


Şi nu e s te v o rb a de o m o tiv aţie te o re tic ă , abstractă, ci de
una din ca re re sp e ctiv ii au g u stat. Ceea ce-i ţin e pe cei mai
m u lţi d in tre p u stn ici în tr-o co n tin u ă şi d ep lină jertfire de
s in e e ste arv u n a sau p re g u sta re a din cele dumnezeieşti.
„Au în tre b a t fraţii p e unul d in tre P ărinţi, zicând: Cum se
în tâ m p lă că su fletu l nu alearg ă la făgăd uinţele lui Dum­
n ezeu , p e c a re le -a făgăd u it p rin Scrip tu ri, d ar spre cele
n e c u ra te în clin ă ? Ia r B ătrân u l le -a zis: Eu spun că deoa­
re c e nu a g u sta t în că ce le de sus, de a c e e a pofteşte cele
n e c u ra te " (X, 3 0 0 ) . Ei, p u stn icii, su n t d in tre oameni, cei
c a re au g u sta t şi p o t s ta d re p t m ă rtu rie c e lo r care nu au
ş a n sa să gu ste, s u n t cei care, în p ro p ria viaţă, în propria
e x p e rie n ţă , a d e v e re sc îm p lin irea făgăd u inţelor făcute de
D u m nezeu o a m e n ilo r p e n tru v eacu l c e va să vină, dar şi
p e n tru v eacu l a c e s ta . „Când gu stă su fletu l din dulceaţa lui
D u m nezeu, u ră şte după a c e e a ap ro ap e şi haina pe care o
p o a rtă , şi c h ia r p ro p riu l său tru p ” (VI, 5 7 ).
L o gica iu b irii e s te sin g u ra c a re p o ate explica gestu­
r ile ra d ica le şi d efin itiv e a le a c e s to r m ii şi zeci de mii de
o a m e n i c a r e s e le a p ă d ă d e lu m e şi de v iaţă pentru Dum­
n ezeu . Iu b ire a p e n tru D u m nezeu nu p o ate fi împărţită.
A ce a sta e s te m ă su ra iu b irii d esăv ârşite, d ar la o astfel de
m ă su ră nu a ju n g n ici to ţi m on ahii, ia r cei care nu ajung
ju d e c ă p e c e i c a r e aju n g. A w a A rsen ie e ste m u strat de fraţi
c ă fu g e d e e i El fuge d e d re g ăto ri (II, 6 ), s e ascunde de
o a m e n ii B is e ric ii (II, 7 ), d a r şi d e c o n fia ţii m onahi. Când
A w a M arcu îl în tr e a b ă : d e c e fugi de noi?, A w a Arsenie
ră sp u n d e : „D u m nezeu ş tie că vă iu b esc, d a r nu p o t să fiu şi
cu D u m n ezeu , ş i cu o a m e n ii... Nu p o t, deci, să las pe Dum­
n e z e u ş i s ă v in c u o a m e n ii" (II, 9 ). El invocă m ultitudinea
ş i d iv e rs ita te a d e v o in ţe a le oam enilor, în co n tra st cu o
sin g u ră v o in ţă a c e lo r d e su s, in sin u ân d riscu rile rătăcirii,
ISTORIA IUBIRII OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 85

amăgirii, căderii presupuse de contactele cu voinţele oa­


menilor. Acest adevăr nu poate fi înţeles cum se cuvine
decât de către cei care-1 trăiesc. „A zis unul dintre sfinţi:
Este cu neputinţă omului câtă vreme are dulceaţa lumii
să aibă şi dulceaţa lui Dumnezeu. Şi iarăşi, dacă a gustat
dulceaţa lui Dumnezeu, urăşte lumea, precum este scris:
N imeni nu p o a te să slu jească la d oi domni. La fel şi noi, dacă
vrem legătura cu oam enii şi odihna trupului, nu putem să
ne bucurăm de dulceaţa lui Dumnezeu" (II, 50).
Cel care se leapădă de lume pentru Dumnezeu, când
ajunge la m ăsura iubirii desăvârşite, se întoarce spre oa­
meni şi spre lum e cu o iubire mult superioară celei pe care
eventual o avea înainte, oricum mult superioară celui care
încearcă să iubească pe oameni iară să iubească pe Dum­
nezeu. Păleşte orice declaraţie de dragoste dintre oameni
pe lângă cea a A w ei Agathon, de exemplu: „Dacă ar fi cu
putinţă să găsesc un lepros, să-i dau trupul meu şi să-l iau
pe-al lui, aş face-o cu bucurie, căci aceasta este dragostea
desăvârşită" (XVII,7).
Apoftegm ele B ătrânilor sfinţi sunt cuvânt din experi­
enţă, ipostas practic al vieţii celei noi în Hristos şi ne in­
teresează în mod vital ca să cunoaştem la prima mână ar­
hetipul nostru: ce fel de om, ce ritm al sufletului şi duh al
vieţii a adus în lum e credinţa creştină.

A deverirea credinţei prin semne

Părinţii pustiei vor adeveri întru totul cuvintele Mântu­


itorului ro stite cu prilejul trim iterii Apostolilor la propo-
văduirea Evangheliei, anum e că cei care vor crede Evan­
gheliei v o r arăta pu tere făcătoare de minuni: „Iar celor ce
vor cred e le v or urm a aceste sem ne: în num ele Meu vor scoate
draci; în lim bi n oi vor g ră i; vor lua în m âna şerp i şi ch iar ceva
d ătător d e m oarte d a că vor bea, nu-i va vătăm a; îşi vor pune
86 PATERICUL M ARE

m âinile p este bolnavi, şi bolnavii s e vor fa c e săn ătoşi” (Marcu


1 6 ,1 7 -1 8 ). Patericul este plin de dovezi în acest sens.
Părinţii vindecă demonizaţi, vindecă boli incurabile,
învie morţi, depăşesc legile firii, nu sunt vătămaţi de fia­
re sălbatice, ci dimpotrivă, convieţuiesc cu acestea în cele
mai paşnice condiţii. Awa Nisterie nu era nevoie să-şi pună
mâinile pe un bolnav pentru a-1 vindeca, ci „precum era
şarpele de aram ă făcut de Moise pentru vindecarea popo­
rului, aşa era şi Bătrânul. Având toate virtuţile şi totdeau­
na tăcând, pe toţi îi vindeca"(1,6 3 ); A w a Longhin vindecă
o femeie bolnavă de cancer la sân numai făcând semnul
crucii (XIX, 11). Vindecările se petrec aidoma celor din
Evanghelie săvârşite de Mântuitorul, numai cu cuvântul şi
fără un efort deosebit: „Cunoscând, deci, Bătrânul şi fiind
înştiinţat ce are, s-a ridicat şi a închis fereastra care dădea
spre ea şi i-a zis: Pleacă, nu mai ai nicio stricăciune. Şi s-a
vindecat femeia din ceasul acela"(X!X, 13). Uneori, cunos­
când smerenia Bătrânilor şi temându-se să nu fie refuzaţi,
cei care aduc pe bolnavi le fură într-un fel acestora vin­
decarea. Un tată, aducând pe fiul său bolnav care murise
pe drum, „a căzut la pământ cu fiul său, ca şi când ar fi
făcut metanie, aşa încât să fie binecuvântaţi de Bătrân. Şi
sculându-se tatăl, a lăsat copilul jos la picioarele Bătrânu­
lui şi a ieşit afară. Iar Bătrânul, crezând că îi pune meta­
nie copilul, i-a zis: Scoală-te şi mergi afară! Căci nu ştia că
murise. Şi îndată copilul s-a sculat şi a ieşit Şi văzându-1
tatăl lui, s-a m inunat Şi intrând, s-a închinat Bătrânului
şi i-a vestit lucrul. Auzindu-1, Bătrânul s-a întristat, căci
nu voia să se întâmple aceasta. Şi ucenicul lui i-a porun­
cit să nu spună nimănui până când se va săvârşi Bătrânul
(XIX, 23). Un copil paralizat este lăsat de tatăl său pe furiş
la uşa Awei Macarie şi când acesta îl descoperă şi află că
tatăl lui plecase, îi porunceşte fără nicio ezitare, la fel ca
ISTORIA IU BIR II OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 87

Mântuitorul slăbănogului din Evanghelie: Scoală-te să-l


prinzi din urm ă! Şi îndată, facându-se sănătos, l-a ajuns
pe tatăl său şi au plecat la casa lor (XIX, 17). Se împlinesc
întocmai cuvintele Mântuitorului rostite către cei care se
minunau de m inunile pe care le săvârşea El: Adevărat,
adevărat, z ic vou ă: Cel ce cred e în Mine va fa c e şi el lucrări-
le p e ca re le fa c Eu; ş i m ai m ari d ecât acestea va face\ (Ioan
1 4 ,1 2 ).
A w a Ammonas, am eninţat fiind de un şarpe, a zis:
„Doamne, sau eu voi muri, sau acesta! Şi îndată, şarpele
veninos a crăpat cu puterea lui Hristos" (XIX, 1). Zicea ci­
neva că odată a fo st m uşcat un monah de şarpe şi a mers
într-un oraş oarecare să se vindece. L-a primit o femeie ev­
lavioasă care avea fiică de Domnul şi l-a vindecat (V, 90).
„Se spune despre un anume A w a Pavel că era din părţile
de jos ale Egiptului şi locuia în Tebaida, şi că acesta ţinea
în mâinile sale şerpi cu coam e şi scorpioni, şi ceilalţi şerpi,
şi-i rupea în două" (XIX, 21).

în numele Meu vor scoate demoni

Vindecările dem onizaţilor sunt foarte frecvente. Lup­


ta cu cel rău este în prim planul nevoinţelor pustnicilor,
şi aceasta ia chipuri dintre cele mai neaşteptate. ,A venit
odată cineva înd răcit la S c h it Şi după mult timp nu s-a vin­
d ecat Atunci, unuia dintre Bătrâni făcându-i-se milă, a fă­
cut semnul crucii peste cel demonizat şi l-a vindecat Plân-
gându-se, dracul a zis Bătrânului: Iată, m-ai scos afară, vin
asupra ta. I-a zis lui Bătrânul: Vino, mă bucur! Şi a trăit
Bătrânul doisprezece ani având demonul asupra sa şi chi-
nuindu-1 pentru că m ânca în fiecare zi doisprezece sâm­
buri de curm ale. Sărind dracul, a ieşit din el şi văzându-1
Bătrânul că a ie şit din el, i-a zis: De ce pleci? Mai rămâi!
Răspunzând dracul, a zis lui: Să te piardă Dumnezeu,
88 PATERICUL MARE

pentru că num ai El sin gu r a re p u te re a su p ra ta" (VII, 60).


Un B ătrân vindecă p e fiica d em o n izată a unui dregător
prin sm erenia lui, în to rcân d şi obrazul celălalt când demo-
nizata l-a lovit p este faţă (XV, 2 9 ) ; A w a Longhin vindecă
un dem onizat trim iţându-1 la A w a Zenon p entru a-şi as­
cunde fapta (XIX, 1 2 ; vezi şi XIX, 1 9 ; XIX; 2 9 ).
Pentru a se feri p e ei înşişi de ispita m ândriei şi pe cei­
lalţi de ce a a invidiei. Părinţii se în cred in ţează reciproc de
faptul că a vin d eca pe bolnavi sau a sco a te pe draci nu este
sem n de sp orire, ci e ste dovadă a lu crării lui Dumnezeu şi
a cred in ţei celui ca re vine sp re v in d ecare: »Fiule, aceasta
nu este sp orire, ad ică a sco a te d raci sau a vindeca bolnavi.
Căci nu este omul cel c a re le face pe a cestea, ci puterea lui
Dumnezeu şi cred in ţa celui ca re se roagă" (XV, 2 4 0 ).
Minuni şi sem n e n enu m ărate su n t con sem n ate în apof­
tegm ele P ărin ţilor pustiei: un p ărin te îndulceşte apa din
m are p en tru a a stâm p ăra s e te a ucenicului (XIX, 4 ), un
frate m erge pe ape c a pe u sca t p recu m M ântuitorul (XIX,
5 ), altul vindecă un orb (XIX, 2 7 ), altul face să stea soarele
în loc: „Mă rog Ţie, Doamne, să ste a soarele, până voi ajun­
ge la robul Tău. Şi s-a făcu t a şa!" (XIX, 6 ).

C re d in ţa p u s tn ic ilo r în v ie m o rţii

Sunt cu cerito are firescul şi sim plitatea cu care Părinţii


săv ârşesc astfel de fapte m inunate. Doi fraţi, unul nevoitor
şi altul ascu ltător, d esco p eră un m o rt pe drumul lor: „Şi a
zis nevoitorul: Dacă am fi av u t v re o vechitură, am fi pus-o
peste el. A zis cel care făcea ascu ltare: Mai bine ne rugăm,
p oate învie! Şi s-au aşe z a t la rugăciune şi, rugându-se ei,
m ortul a înviat" (XIV, 3 3 ). Credinţa B ătrân ilor este atât de
puternică, în cât nu au nicio ezitare în a chem a pe cei morţi
la viaţă, num ai p entru a certifica nişte lucruri răm ase în
nelăm urire, pentru ca după a ce e a să-i trim ită înapoi până
la ob şteasca înviere: „Şi rugându-se ei, A w a Macarie a
ISTORIA IUBIRII OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 89

strigat p e c e l m o r t, z ic â n d : C u ta re , u n d e ai pus averea stră­


ină? Iar el, r ă s p u n z â n d , a z is : în c a s a m e a e s te ascu nsă, sub
piciorul p a tu lu i! Ş i i-a z is lu i B ă trâ n u l: D orm i iarăşi până
în ziua în v ie rii! Ş i v ă z â n d a c e a s t a fra ţii, d e frică au căzut
la p icioarele lu i. Ş i l e -a z is l o r B ă trâ n u l: A ceasta nu s-a
făcut p e n tru m in e , c ă c i e u s u n t n im ic , c i p e n tru văduvă şi
pentru o rfa n i a fă c u t D u m n e z e u lu c ru l a c e s ta . A cesta este
lucrul cel m a re , c ă D u m n e z e u v r e a su fletu l fă ră d e p ă c a t
şi atunci o r ic e v a c e r e , v a p r im i (XIX, 1 5 ). A celaşi A w a Ma-
carie învie u n m o r t p e n tr u a d e s c o p e r i p e ucigaşul său şi
pentru a e v ita în v in o v ă ţir e a n e d r e a p tă (XIX, 1 8 ).
Sem nele şi m in u n ile s ă v â r ş ite d e B ă trâ n i răm ân în m e­
moria P ă rin ţilo r p u s tie i ş i s u n t in v o c a te p e n tru a tran sm ite
mai d ep arte a ş e z a r e a c o r e c t ă în v ie ţu ir e a m on ahală. Iată,
în exem plul d e m a i jo s , A w a S ilu a n m u strâ n d p e un fra­
te tân ăr c a re n ă d ă jd u ia s ă o b ţin ă s p o r d u h o v n icesc din
cântarea p s a lm ilo r: „ G â n d e ş te -te la P ă rin ţii c ei m ari, cât
de neînv ăţaţi e r a u ş i n u ş tia u d e c â t câ ţiv a psalm i, nu
cunoşteau n ic i g la s u rile , n ic i tr o p a r e le , ş i s tră lu ce a u ca lu­
minătorii în lu m e. Ş i d a u m ă r tu r ie cu v ân tu lu i m eu A w a
Pavel cel S im p lu ş i A w a P am v o , ş i A w a A pollo şi a şa m ai
departe, c a re în v ia u m o r ţii ş i c a r e a u p rim it p u tere îm p o ­
triva d em o n ilo r n u în c â n t ă r i ş i tr o p a r e ş i g lasu ri, ci în ru ­
găciune şi p o s t" (III, 4 5 ) .

L u p ta cu sin e

Dar b iru in ţe le m a r i a le m o n a h ilo r s u n t în lu p ta cu p ro ­


pria fire, cu p a tim ile , c u g â n d u rile , cu p o fta, cu m ân ia etc.,
cu în clin aţiile r e le a le firii ş i în e g a lă m ă su ră cu atacu rile
diavolului şi a le d u h u r ilo r r e le . în e s tim ă r ile lor, de exem ­
plu, cin e b iru ie m â n ia e s t e m a i p u te r n ic d e c â t cel care în ­
vie un m o r t (X, 1 8 ) .
Un a n a h o r e t e s t e is p it it trim iţâ n d u -i-s e la ch ilie o fem e­
ie uşoară. A c e a s ta îl c o n v in g e p e p u stn ic s ă o p rim ească în
90 PATERICUL M ARE

chilie invocând faptul că s-a rătăcit şi se tem e de fiarele


pustiei peste noapte. Ispitit de prezenţa femeii, pustnicul
îşi arde la opaiţ pe rând toate degetele de la mâini, biru­
ind în felul acesta stârnirea propriei firi. Spectacolul, însă,
o înfricoşează atât de mult pe femeie, încât îşi dă duhul.
Când vin dimineaţa cei care instrumentaseră vicleşugul,
sunt întâmpinaţi de bătrân, care le arată mâinile şi le
spune: „Iată ce mi-a făcut fiica diavolului. M-a făcut să-mi
pierd degetele". Povestirea nu se termină însă aici. Măsura
monahului abia acum se va arăta. îşi aduce aminte de po­
runca lui Hristos: Să nu răsp lăteşti râul cu rău. Şi „făcând
rugăciune, a înviat-o pe aceea. Iar ea, plecând, a trăit de
atunci înainte cuviincios" (V, 6 0).
Lupta cu diavolii este un capitol central în vieţuirea
pustnicilor. Râvna şi nevoinţele pustnicilor care vădesc
măsura hotărârii şi devotamentului lor total faţă de Dum­
nezeu stârnesc duhurile rele. Bătrânii încercaţi confirmă
celor mai tineri existenţa acestei furii, ce se materializează
într-un continuu război al ispitelor: „Să nu te înfricoşeze
ispitele care ţi se întâmplă, căci vrăjmaşii, cu cât văd su­
fletul tău urcând şi unindu-se cu Dumnezeu, cu atât ei se
înfurie topindu-se de invidie" (I, 1 1 2 ). Patericul ne rela­
tează nenumărate ipostaze ale acestei lupte, cu biruinţe şi
cu înfrângeri de ambele părţi. Odată cu trecerea timpului
şi cu acumularea experienţei, pustnicii înţeleg că demonii
nu au în fond o putere reală, nicio poziţie determinantă
sau o şansă reală în această luptă. Ei sunt de fapt expresia
eşecului total, ireversibil. La un Bătrân care stătea într-un
templu idolatru au venit dracii şi i-au zis: „Pleacă din locul
nostru! Şi Bătrânul a zis: Voi nu aveţi loc” (VII, 20). Iar alt
Bătrân confirmă faptul că „vrăjmaşul, dacă nu este primit,
nu poate să intre" (1 ,11 3 ).
Există la Părinţii pustiei un simţ foarte dezvoltat al
ierarhiei lucrurilor şi în special al priorităţii lucrurilor
ISTORIA IU BIR II OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 91

duhovniceşti sau al perspectivei duhovniceşti în faţa celor


materiale. Este poate cea m ai elocventă erminie a raportu­
lui dintre lege şi duh, dintre perspectiva vechi-testamenta-
ră şi perspectiva nou -testam entară a lucrurilor. Iată două
exemple: „Căci, dacă p osteşti de mâncăruri şi vorbeşti de
rău pe cineva, sau judeci, sau îţi aduci aminte de cele rele,
sau prim eşti gânduri viclene, sau în gând pofteşti ceva din
acestea, îţi este m ult m ai de folos a mânca de cinci ori pe zi
şi a te feri de ele d ecât a nu gusta din acelea şi a te stăpâni
acestea. Căci, ce e ste să te ţii departe de mâncăruri şi să
fii stăpânit de o rice altă poftă?" (IV, 67). „A zis iarăşi: Este
mai bine a m ânca c a m e şi a bea vin decât a mânca prin
vorbire de rău tru p u rile fraţilor" (IV, 88).

D espre ascultare

„A zis A w a Isaia: Predarea în deplină cunoştinţă a si­


nelui înaintea lui Dum nezeu şi ascultarea în smerenie de
poruncile Lui aduc iubirea, iar iubirea aduce nepătimi-
rea" (XV, 4 2 ). A scultarea este una din pârghiile esenţiale
de restaurare a om ului vechi, a omului căzut Ascultarea
înseamnă ie şire a de sub stăpânirea voii proprii - cea care
te-a condus la c ă d e re şi te m enţine în cădere - şi aşeza­
rea sub voia lui Dum nezeu. Voia lui Dumnezeu reprezintă
sensul pe care l-a pus Dum nezeu Creatorul la temelia fie­
cărei făpturi, p rin urm are, şi la tem elia fiinţei umane. îm­
plinirea acestu i se n s coincid e cu împlinirea existenţială,
după cum eşecu l în îm p lin irea acestui sens reprezintă un
eşec existenţial. A şezarea în ascu ltare este predată şi de
Mântuitorul H ristos, care se arată ca Fiu cu desăvârşire as­
cultător faţă de Tatăl, a şa cum vedem din Dumnezeieştile
Evanghelii. De d ata acea sta , dat fiind că nu se poate lua
în calcul ev en tu a lita te a căd erii şi, deci, nevoia restaurării,
ascultarea e ste e x p re sia şi conţinutul iubirii desăvârşite
a Fiului faţă d e T atăl. A scultarea desăvârşită de voia lui
92 PATERIC U L M ARE

D u m nezeu e s te c a le a re c u p e ră rii d ep lin e a relaţiei cu


D u m nezeu. în m o n ah ism , e x e rc iţiu l a scu ltă rii desăvârşite
e s te e se n ţia l ş i v ital. De altfel, în B is e rica pustiei, relaţia
d in tre B ă trâ n şi u c e n ic e s te in stitu ţia fundam entală şi ea
a ctu a liz e a z ă re la ţia d in tre D um nezeu şi om şi lucrează
re c u p e ra r e a r e la ţie i o m u lu i cu D um nezeu prin ascultare.
„Ziceau B ă trâ n ii că, d acă unul are cred in ţă în cineva şi se
p red ă p e s in e a celu ia p rin a scu ltare , nu m ai a re nevoie să ia
a m in te la p o ru n cile lui D um nezeu, ci să-şi încredinţeze vo­
irile s a le p ă rin te lu i său, şi nu va avea osân dă la Dumnezeu.
Căci n im ic altce v a nu c e re D um nezeu de la începători, de­
c â t o ste n e a la a scu ltă rii" (XIV, 3 0 ). E ste fo arte interesantă
m ă rtu ria că în a s cu lta re a ucenicu lu i de părin tele duhovni­
c e s c s e actu alize ază, se lu crează a scu ltare a de Dumnezeu.

S ta to rn icia în îm p lin irea unui lucru

C eea ce frap e ază ca sem n d o m inant al atitudinii şi în


g e n e ra l al d em ersu lu i p u stn icilo r e ste stato rn icia lucrului,
a ş e z a r e a p e n tru to td e a u n a în tr-u n lucru, în tr-o stare, într-o
lu cra re . Nu e s te v o rb a de lu cru exterior, ci de statornicia în
îm p lin ire a lu cru lu i e x te rio r dă m ăsu ra fidelităţii lăuntrice
fa ţă d e Cel că ru ia îi e ste d ed icat lucrul respectiv, indiferent
c â t d e m ă ru n t p o a te să fie a cela. P ărin ţii nu fac lucruri pen­
tru a le tr e c e în tr-u n b ilan ţ, p en tru a le bifa ca realizări, ci
fa c lu c ru ri p e n tru a se a şe z a şi p en tru a se m enţine într-o
s ta r e şi în tr-o a titu d in e lău n trică. S tato rn icia aceasta este
d ovad a fid e lităţii, a c re d in ţe i n e ştirb ite , a devotamentului
to ta l, a m ă su rii d ep lin e cu ca re se dau lui Dumnezeu.
P ro v o c a t d e A w a Io an să sp u n ă ce a re u şit „în atâta
tim p , fiin d a s tfe l r e tr a s şi n efiin d tu lb u ra t cu uşurinţă de
v re u n om , A w a P aisie i-a zis: „De când su n t în singurăta­
te, n ic io d a tă nu m -a v ăzu t s o a re le m âncând. A zis şi Awa
Io a n : Nici p e m in e m ân iin d u -m ă" (IV, 3 9 ). A se vedea ac­
ce n tu l p u s p e „niciodată". A ceasta e ste biru in ţa! O singură
ISTORIA IU B IR II OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 93

încălcare a m ăsurii a r fi dărâm at întreg edificiul, ar fi ştirbit


ireparabil m ăsu ra dăruirii! Un alt exemplu, din nenumăra­
tele ce a r pu tea fi citate. Un alt aw ă, în ceasul sfârşitului,
plecând cu sen in ătate, este rugat de ucenici să le lase moş­
tenire un cuvânt m ântuitor, şi acesta le spune; „Niciodată
n-am făcut voia proprie, niciodată n-am învăţat pe cine­
va ceea ce n-am făcut eu mai înainte" (1,42). Aici, măsura
lucrurilor e ste în tr-ad ev ăr mare. A nu face niciodată voia
proprie e ste o m ăsură care îl apropie pe om de măsura
dumnezeiască. Numai H ristos însuşi a mai putut mărturisi
o astfel de m ăsu ră spunând: Nu fa c voia Mea, ci voia Tată­
lui care m -a trim is. (Ioan 6 ,3 8 ) Să recunoaştem că ceea ce-1
apropie pe a w a de H ristos este tocmai deplinătatea lucru­
lui, acest n iciod ată, m ăsura desăvârşită, lucrul deplin, fără
ştirbire.
Confruntat cu o boală trupească grea, Awa Longhin se
avertizează pe sin e în term eni foarte hotărâţi în direcţia
riscului de a abandona, fie şi pentru puţin, angajamentul,
programul, făgăduinţa: „Şi bolnav să fii şi să mori, dacă îmi
ceri să m ănânci în afara timpului, nici mâncarea de fiecare
zi nu ţi-o dau" (IV, 4 2 ).
Uneori lucrurile în sine nici nu sunt prea mari, dar plata
vine de la stato rn icia cu care sunt împlinite până la sfârşit
Se relatează în tr-o apoftegm ă că A w a Pahomie vede mer­
gând în urm a unui m o rt ce era purtat la groapă doi îngeri
şi-L roagă pe Dumnezeu să-i descopere înţelesul. îngerii în­
şişi se apropie de el şi-i desluşesc enigma: „Unul dintre noi
este al zilei de M iercuri şi celălalt al zilei de Vineri. Şi pentru
că, până să m oară, acesta nu s-a lipsit de postul de Miercuri
şi de Vineri, de aceea m ergem în urma trupului lui, pentru
că până la m oarte a păzit postul. Şi în felul acesta, deci, şi
noi am slăvit pe a c e s t luptător în Domnul" (XVIII, 30).
In vrem e de m are secetă, un episcop este trimis de
Dumnezeu să ap eleze la un bătrân sărman să se roage şi,
94 PATERIC U L M ARE

în tr-a d e v ă r, ru g ă ciu n e a b ă trâ n u lu i face să plouă, şi numai


ru g ăciu n e a lui fa c e s ă s e o p re a s c ă ploaia. Episcopul îl im­
p lo ră s ă -i d e s tă in u ie ta in a v ie ţu irii lui. Va auzi, probabil cu
stu p o a re , câ te v a lu c ru ri sim p le: „...ies şi tai pentru mine
o s a rc in ă m ică d e le m n e şi v in în c e ta te să le vând. Şi mai
m u lt d e d o u ă p âin i din c a re m ă n â n c nu am . Şi dorm în bi­
s e ric ă . Şi ia ră şi ie s în ziu a u rm ă to a re şi fac asem enea. Şi
d acă s e fa c e v re m e re a , o zi sau d ouă răm ân nemâncat,
p â n ă cân d ia ră şi s e fa ce v re m e b u n ă şi p o t să ies ca să tai
le m n e " (X II, 4 ). A tât. N im ic m ai m u lt. Unde să fie secretul?
în s im p lita te a lu cru lu i? în s ta to r n ic ia cu care este lucrat?
Sau p o a te a c e s te a s u n t in d iciile u n ei fo a rte c o re cte aşezări
a lui fa ţă d e ad ev ăru l v ie ţii şi, în u ltim ă instan ţă, faţă de
D u m n e ze u ? A rată, d e fapt, o n e ş tir b ită în c re d e re în purta­
re a d e g r ijă a lui D u m nezeu.
în c o n tr a s t cu s c e n a d e m ai sus, în tâln im nevoinţe la
m ă s u ri m a ri, g re u d e în c h ip u it şi d e realiz at, care exprimă
în s ă a c e e a ş i a s p ir a ţie s p re m ă su ra d ep linătăţii. „Odată,
c â n d s -a p ro c la m a t în cep u tu l P ostu lu i M are în Schit, un
fra te a m e r s la un m a re B ă trâ n să -i v e ste a s că , zicând: Awa,
a v e n it p o stu l. A zis lui B ă trâ n u l: Care, fiule? Iar fratele a
z is: P o stu l M are, d e p a tru z e ci d e zile. A tunci a răspuns lui
B ă trâ n u l: Cu a d ev ă ra t, fiule, d e cin cize ci de ani, nu ştiu nici
c â n d în c e p e p o stu l d e s p re c a re v o rb e şti, nici când se sfâr­
ş e ş te , c ă ci t o t tim p u l e s te p o s t p e n tru m in e" ( 4 ,1 4 8 ) . Aş
o b s e r v a nu fap tu l că B ă trâ n u l p o s te a con tin uu , ci faptul că
a c e s t lu cru s e în tâ m p la d e cin ciz e ci de ani fără întrerupere.
C o m a n d a m e n tu l e s e n ţia l p a re s ă fie a c e s ta : lucrul pe
care-1 faci, o r ic a r e a r fi el, fa-1 cu d ep lin ătate, statornic,
p â n ă la c a p ă t. L u cru l c a r e -ţi e s te la în d em ân ă, care-ţi stă
în p u te r e , la c a r e ai a c c e s , c a re -ţi e s te d a t în v reu n fel anu­
m e. A ş a z ă -te în tr -o a titu d in e , în tr-o sta re , în tr-o hotărâre
p e n tr u to td e a u n a , n u p e n tru un tim p.
ISTO R IA IU B IR II OAM EN ILOR PEN TRU DUMNEZEU 95

Lucrurile, d eşi p a r şi u n e o ri ch iar su n t sim ple, pentru a


fi înfăptuite, e s te n ev o ie d e m u lt angajam ent, de hotărâre
nestrăm u tată. O ste n elile s e tra n sfo rm ă într-u n adevărat
război. P ărin ţii s e lu p tă cu o isp ită, cu un gând, cu o patimă
ani de zile p e n tru a nu se lă sa biru iţi. A tacat de războiul
desfrânării şi al lă co m ie i p ân tecelu i, un monah, pe nume
Filorom, s -a n e v o it tim p d e o p tsp re z e ce ani, lipsindu-se de
pâine de grâu şi d e o ric e m â n ca re gătită la foc, iar treizeci
şi doi de ani nu s -a a tin s d e n icio poam ă, şi aşa a biruit pe
diavol. A celaşi n e sp u n e că, p e n tru a birui ispita fricii, a
stat în tr-u n m o rm â n t ş a s e ani, „ducând război corp la corp
cu duhul ca re -m i a d u ce a frica" (IV, 9 3 ).
Până la urm ă, n im ic din ce le o m en eşti nu este absolut.
Lucrurile s u n t m iş c ă to a re şi relativ e, aşa cum este viaţa
însăşi. Un cu v ân t al A w e i S iso e, m ân g âieto r şi înfricoşător,
optim ist şi p e sim ist, în a c e la ş i tim p şi în aceeaşi m ăsură:
„Un frate a în tr e b a t p e A w a S iso e, zicând: Ce să fac, aw a,
că am căzut? I-a zis lui B ă trâ n u l: R id ică-te iarăşi! A zis lui
fratele: M -am s cu la t şi ia ră şi am căzut! Şi i-a zis Bătrânul:
Ridică-te ia ră şi şi ia ră şi! A zis, deci, frate le: Până când? A
zis B ătrânu l: P ân ă cân d t e va găsi ceasu l m orţii, fie în bine,
fie în căd ere. Căci în c e e a ce va fi a flat omul, în aceea şi
pleacă." (X ,1 5 5 )

M onahii şi m iren ii

Una din c h e ile d e în ţe le g e re a m onahism ului şi a Pa­


tericului o c o n stitu ie lim p e z irea sau m odul de percepţie
a raportu lui d in tre m o n ah i şi m iren i, d in tre creştinii care
trăiesc în p u stie şi c re ş tin ii c a re tră ie s c în lum e. Im aginea
d om inantă şi a p ro a p e u n an im acce p ta tă , a tâ t de teologia
de şcoală, c â t şi d e m e n ta lita te a g e n erală a creştinilor, este
cea re p re z e n ta tă d e te o r ia c e lo r doi v ersan ţi care conduc
la acelaşi v ârf: un v e r s a n t ce re p rez in tă urcuşul specific
96 PATERICUL MARE

monahilor şi celălalt versant ce reprezintă urcuşul mire­


nilor. Adică, avem un mod de viaţă specific monahilor -
m arcat mai ales de cele trei voturi monahale: ascultarea,
fecioria, sărăcia de bunăvoie - şi un alt mod de viaţă speci­
fic mirenilor, care nu au în vedere cele trei voturi.
Concluzia noastră este că această imagine nu este con­
formă cu realitatea. Contactul cu lumea Patericului ne
convinge fără drept de apel că pentru toţi oamenii este un
singur urcuş şi un singur parcurs, o singură cale. Diferen­
ţa o face locul unde se află cineva pe această cale, pe acest
urcuş. Este mai mult decât evident că monahii reprezintă
avangarda, cel mai înaintat segment, iar noi, mireni, re­
prezentăm grosul plutonului răm as undeva mult în urmă.
Acest lucru este adeverit de constatarea că şi mulţi mireni
s-au aflat întotdeauna, şi se află şi astăzi, în plutonul frun­
taş, uneori chiar înaintea multor pustnici.
Imaginea ne este oferită chiar de apoftegmele Părinţi­
lor pustiei în repetate rânduri întâlnim cazuri de mireni
care trăiesc în lume, nu în pustie, dar ajung la măsuri cel
puţin egale cu ale celor atinse de pustnici sau uneori chiar
îi depăşesc pe aceştia. Sunt mai multe situaţii în care cei
mai îmbunătăţiţi dintre monahi sunt trimişi de Dumnezeu
să prim ească lecţii de la mireni. A w a Antonie este trimis
de Dumnezeu la un cizm ar din Alexandria, cu provocarea
că el nu a ajuns încă la măsura aceluia. Auzind în ce constă
lucrarea cizmarului - anume faptul de a-şi zice dimineaţa
şi seara că »toată cetatea, de la cel mic la cel mare, intră în
împărăţie pentru dreptăţile lor şi numai eu singur voi moş­
teni iadul pentru păcatele mele, A w a Antonie a concluzi­
o n a t «Cu ad evărat şezând în casa ta, cu odihnă ai moşte­
nit împărăţia. Iar eu, fără discernământ fiind, locuind tot
timpul în pustie, nu te-am ajuns". (XX, 1). Aw a Macarie, pe
când stătea în chilie, primeşte şi el provocarea unui glas
care-i spune că „încă nu a ajuns la măsurile femeilor cutare
ISTORIA IU BIRII OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 97

şi cutare din cetate.” Şi aflându-le pe femeile respective, le


cere insistent să-i descopere lucrarea lor. Erau două femei
căsătorite cu doi fraţi, care nu se certaseră vreodată şi care
puseseră legăm ânt între ele „ca până la moarte să nu vor­
bim cu gura n oastră cuvânt lumesc". Nu pare un lucru atât
de spectaculos la prim a vedere, dar Awa Macarie, auzind
acestea a exclam at: „Cu adevărat nu este fecioară sau fe­
meie căsătorită sau monah, sau mirean, ci Dumnezeu cau­
tă la gândul omului şi dăruieşte Duhul S â n t tuturor" (XX,
5). Un alt Bătrân, care stătea în pustie de mulţi ani, dorind
înştiinţare dacă este plăcut Domnului, a văzut înger care
i-a spus: „Nu ai ajuns încă precum zarzavagiul din cutare
loc!” Un prim lucru pe care-1 află de la vânzătorul de legu­
me, acela că se socotea mai păcătos decât ceilalţi, nu-1 con­
vinge pe Bătrân că este vrednic să întreacă ostenelile lui
de atâţia ani. Cel de-al doilea lucru, îhsă, anume faptul de
a suporta fără sm inteală un zgomot continuu ce ajungea la
locuinţa lui de la petrecăreţii din centrul cetăţii, spunân-
du-şi convingător despre respectivi: Gândesc că toţi merg
în împărăţie!, îl biruie pe Bătrân, care se recunoaşte în­
vins: „Aceasta este lucrarea care întrece osteneala mea de
atâţia ani!"(XX, 24 ). Alţi doi părinţi au rugat pe Dumnezeu
să le arate măsura la care au ajuns şi glasul din cer îi trimi­
te la o familie într-un sat, unde vor afla că cei doi soţi îm­
part venitul lor în trei părţi: o parte săracilor, alta pentru
primirea de străini şi cea de a treia pentru trebuinţa lor, că
sunt aşa cum erau înainte de căsătorie, dormind separat,
că noaptea dorm îm brăcaţi în sac, iar ziua îşi pun hainele
şi că nimeni până atunci nu a cunoscut despre ei lucrurile
respective QO(, 2). Un alt Bătrân, stăruind pe lângă un mi­
rean foarte ostenitor să afle ce a reuşit să dobândească cu
atâta osteneli, prim eşte răspunsul: „acestea am izbutit să
nu râd, să nu jur, să nu mint" (II, 32). Awa Sisoe, întâlneş­
te un vânător şi află de la acela că de unsprezece luni era
98 PATERICUL M ARE

în m unte şi nu văzuse om p ână la a w a . Atunci Bătrânul


intră în chilie şi se c ea rtă , zicân d: Iată, Sisoe, credeai că ai
făcut ceva v reo d ată, d ar nu ai izb u tit să faci nici ceea ce a
făcut m ireanul acesta ! (XX, 1 2 ). Un episcop, cercetând pe
un p reo t d in tr-un sat, îl v ede pe a c e s ta în timpul Sfintei
Liturghii că era to t cu p rin s de foc şi nu ardea. Văzând mi*
rarea episcopului şi gestu l lui de a i se închin a şi a*i cere
binecu vântare, se m inu nează la rândul său, întrebându-se
dacă e ste v reun ep isco p sau p re o t c a re „să slujească Sfin­
te le Taine şi să nu stea în d um nezeiescu l foc" (XXII, 7).
în altă ord in e de idei, id ealu rile şi în con secin ţă aspira­
ţiile m o n ah ilo r su n t acele aşi cu cele ale m irenilor. Luptele
sau o ste n elile duse de m on ahi în p u stie, la care se referă
frecv en t ap oftegm ele, au d rep t o b iectiv depăşirea unor
pro blem e care ţin de firea om ului în general, nu sunt spe­
cifice m o n ah ilo r num ai. Luptele m on ah ilo r privesc aşadar
b iru irea u n o r slăbiciu ni sau a u n o r isp ite cu care se con­
fru ntă to ţi oam enii: riscu l în ăb u şirii sau asfixierii omului
de că tre g riji reale sau am ăg itoare; riscu l copleşirii omu­
lui de presiu n ea p o ftelo r şi a isp ite lo r de to t felul este în
fond acelaşi şi p en tru m onahi, şi p en tru m ireni. Virtutea şi
păcatul au acelaşi sen s şi acelaşi im p act şi pentru unii, şi
p en tru alţii, d eşi p a r a avea o rezo n an ţă diferită.
Fenom enul retrag erii cre ştin ilo r în p u stie şi apoi cel
al m onahism ului m ai m u lt sau m ai puţin retras din lume
pune în d iscu ţie rap ortu l acestu ia cu B iserica din lume. Ni­
m eni nu pune la înd oială faptul că m onahism ul este în Bi­
serică, d ar e ste o d istin cţie clară ce se poate face atunci în­
tre B ise rica din pu stie - m onahism ul şi B iserica din lume.
Lucrurile su n t m ai u şo r de îm p ăcat atun ci când este vorba
despre m ăn ăstirile n o astre de astăzi, care su n t asimilate
u n or in stitu ţii ad m inistrative b ise ric eşti şi supuse acelu­
iaşi regim instituţional, cu excep ţia faptului că există un
regim de viaţă special.
ISTORIA IUBIRII OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 99

IV. Eu şi D um nezeu

Adevărul esenţial în care se descifrează vieţuirea Pă­


rinţilor pustiei este aşezarea persoanei umane concrete
faţă în faţă cu Dumnezeu. Acesta este motivul principal al
lepădării de lume, al înstrăinării totale, al pustniciei. Cheia
existenţială prin excelenţă este limpezirea relaţiei mele cu
Dumnezeu, aşezarea în legătură nem ijlocită cu Făcătorul,
care sunt sursa şi sensul vieţii prin excelenţă. Nu există
altă explicaţie pentru retragerea oam enilor din lume şi
instalarea lor în pustie. Dacă lumea şi cele ce sunt în ea
îngreuiază sau fac chiar imposibilă realizarea dialogului
continuu, con sisten t şi la m ăsura deplinătăţii cu Dumne­
zeu, atunci răm âne o singură cale, lepădarea de lume şi
aşezarea într-un spaţiu în care cele ale lumii nu se regă­
sesc deloc sau se regăsesc într-o măsură extrem de mică,
atât cât să nu pună în pericol îm plinirea scopului. în tre­
bările care se pun continuu de către specialişti în legătură
cu motivul pentru care la un m om ent dat unii oameni au
părăsit lum ea locuibilă cu confortul ei şi s-au instalat în
pustia nelocuibilă, neprim itoare, nu pot avea decât un răs­
puns credibil: această lepădare desăvârşită de lume este
făcută pentru Dumnezeu, din dragoste pentru Dumnezeu,
cu sentim entul că numai aşa pot răspunde pe m ăsura iu­
birii lui Dumnezeu Creatorul şi Mântuitorul. Pentru mo­
nahii pustiului, Dumnezeu nu este o autoritate anume, o
idee anum e care explică geneza şi supravieţuirea lumii
şi care dă legi pentru oam eni, ci este Cel care face toate
acestea din dragoste faţă de oameni. Iubirii Lui îi datorăm
totul şi trebu ie să-i răspundem cu m ăsura deplină a pute­
rilor noastre de dăruire. M ersul în pustie este în cele din
urmă cel mai convingător g est de dragoste. Se îm plineşte
100 PATERICUL MARE

adevărul m ărturisit de Mântuitorul Hristos: Cel ce iubeşte


îşi pune viaţa pentru prietenul său (Ioan 1 5 ,1 3 ). Am fost
m artor la replica unui monah atonit contemporan dată
unui grup de participanţi la un congres internaţional te­
ologic şi care-i imputau în temeiul deontologiei ştiinţifice
abateri de la m etodă şi de la subiect: Dacă teologia voas­
tră stă între mine şi Dumnezeu, nu am nevoie de ea; dacă
regulile şi canoanele voastre mă împiedică în relaţia mea
personală cu Dumnezeu, nu am nevoie de ele; dacă doctri­
na voastră ecleziologică stă în calea dialogului meu perso­
nal de dragoste cu Dumnezeu, nu am nevoie de ea..!?
Dialogul de dragoste dintre omul concret şi Dumnezeu
este cadrul în care se desfăşoară toată iconomia dumneze­
iască, trecută, prezentă şi viitoare.
întreaga nevoinţă şi asceză a părinţilor se desfăşoară
cu conştiinţa continuă a relaţiei personale cu Dumnezeu.
Părinţii trăiesc la maximum de trezvie prezenţa lui Dum­
nezeu. Iată reacţia unui Bătrân la faptul că un frate a greşit
un cuvânt din psalmii pe care-i rostea Ia slujbă: „Eu, când
încep slujba, sim t ca un foc arzând sub mine şi gândul meu
nu poate să se încline nici la dreapta, nici la stânga. Deci,
unde era gândul tău când am început slujba, de ai greşit
cuvântul din psalm? Nu ştiai că stai înaintea lui Dumnezeu
şi vorbeşti lui Dumnezeu?" (IV, 1 03).
Părinţii pustiei trăiesc la propriu împreună cu Dumne­
zeu, de aceea pentru problemele cu care se confruntă îl
întreabă pe Dumnezeu însuşi de răspuns. Un alt aw ă pri­
meşte o întrebare, la care răspunde: „Dă-mi trei zile şi voi
întreba pe Dumnezeu despre acestea şi-ţi voi da de veste
cum este" (XVIII, 7).
întreaga lume a Patericului se reduce, în cele din urmă,
la ecuaţia Eu şl Dumnezeu, adică la conţinutul foarte con*
creţ al relaţiei personale a unui m onah/om cu Dumnezeu.
Motivaţia, cum am mai spus, şi miza ultimă a demersului
ISTORIA IU BIR II OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 1 0 1

ascetic rep rezin tă re laţia de iubire cu Dumnezeu Cel


viu şi personal. La to t pasul Părinţii vorbesc de „dorul
după Dum nezeu". M otivul m ărtu risit al colecţionării şi
publicării ap o ftegm elo r e ste acela ca cititorii să cunoască
în felul acesta: „...dorul p e care-1 aveau Sfinţii noştri Pă­
rinţi pentru Dum nezeu şi cu ce cin stiri a slăvit şi A cesta pe
cei care I se dăruiau cu ad evărat" (Prolog 9 ). „Ne este de
folos chiar să cerşim , num ai să fim cu Iisus." Spune Amma
Evghenia (1 ,2 3 ). A w a Cassian povestea despre A w a Ioan
că, atunci când i s-a ap ro p iat sfârşitul, „pleca senin şi cu
dorul de D um nezeu" (1 ,4 2 ).
Râvna P ărin ţilo r pu stiei pentru îm plinirea poruncilor
lui Dumnezeu la m ăsu ra deplinătăţii nu este un scop în
sine, ci dovada şi calea iubirii depline a lui Dumnezeu,
„Căci d rag ostea d e D um nezeu stă în p ă z irea p oru n cilor Lui"
(1 Ioan 5 ,3 ) .
A w a A lonie ro ste şte în tr-o scu rtă apoftegm ă un ad e­
văr fundam ental d esp re vieţu irea P ărinţilor pustiei,
adevăr ce se re g ă se şte con firm at de la un capăt la altul
al Patericului: „Dacă nu va spune omul în inim a lui că eu
singur şi Dumnezeu suntem în lum ea aceasta, nu va avea
odihnă!" (XI, 1 4 ). A ceasta este ecuaţia la care se reduce to­
tul, existen ţa întreagă, universul întreg. în relaţia m ea cu
Dumnezeu îşi află to tu l sen s sau lipsa de sens, îm plinire
sau eşec. Nu e ste v o rba d esp re o perspectivă egoistă care
îi elim ină din p eisaj p e ceilalţi şi to t ceea ce există în afa­
ră de m ine. Ci dim potrivă, num ai conştientizarea acestui
adevăr ultim , ex p rim at de binom ul eu ş i D um nezeu, recu­
perează p ercep ţia ad ev ărată a lucrurilor. Tentaţia noastră
ar fi să ducem lu cru rile sp re o exprim are generică şi să de­
finim ecu aţia în term en ii: Omul şi Dumnezeu. Dar tocm ai
aici este d iferen ţa e sen ţială. Form ularea lui Alonie este
singura re alistă, exp rim ă şi răm âne în adevăr, nu într-un
adevăr a b stra ct, ci în tr-u n ad evăr întrupat, c o n c r e t Dacă
102 PATERICUL MARE

a m s p u n e om u l ş i D u m n ezeu , a m a lu n e c a în a b s tr a c t şl în
s p e cu la ţie . S in g u ra c a le d e a e v ita a m ă g ir e a speculaţiei şi
d e a a ş e z a lu c r u r ile î n c o n c r e t e s t e d e a le ra p o rta la tine,
su b ie c tu l v o rb irii, ş i c u m t u n u e ş t i în c e p u tu l ş i sfârşitul, ci
e ş ti fiin ţă d e p e n d e n tă , a i e x is te n ţa îm p ru m u ta tă , ai înce­
p u tu l ş i s fâ rş itu l d in co lo d e t in e ş i d in co lo d e lum e, atunci
sin g u ra e x p rim a re lip s ită d e r is c e s te : E u ş i Dum nezeu. Lu­
m e a în tr e a g ă s e r e c a p itu le a z ă în c o n ş tiin ţa m e a personală
ş i s e c u p rin d e p e c â t s e p o a te în fiin ţa m e a şi a fiecărui eu
în p a rte .
A ce a stă e x p rim a re e s te c e a m a i d e să v â rşită afirmare a
c a ra cte ru lu i p e rs o n a l a l fiin ţe i u m a n e şi, în consecinţă, al
c a ra cte ru lu i p e rs o n a l a l e x iste n ţe i şi al v ieţii. V iaţa în fond
s e c o n cre tiz e a z ă la v â rf în d ialogu l d e iu b ire d in tre mine şi
s em e n ii m ei, p e d e o p a rte , ş i d in tre m in e şi Dumnezeu, pe
de a ltă p a rte . A ce st lu c ru e s te a d e v e rit d e faptul că toată
p o ru n ca d u m n e ze iască s e cu p rin d e în c e le două: Iubeşte
p e D um nezeu şi p e a p r o a p e le tău . în c e le d in urm ă, dialogul
m eu cu se m e n ii se cu p rin d e şi d ep in de, p rin urm are, în di­
alogul m eu cu D um nezeu, ia r d acă dialogul m eu cu Dum­
n ezeu n u există, n ici dialogul cu sem e n ii nu se realizează
în p a ra m e tri au te n tici şi deplini. M ăsu ra sau calitatea, sau
in te n sita te a re la ţie i m ele vii cu D um nezeu dă măsura şi
in te n sita te a re la ţie i m e le vii cu sem e n ii şi cu lum ea De
aceea, d acă d orim să aju n g em la u ltim a red ucere la esen­
ţă a în treg ii existen ţe, a c e a s ta e ste exp rim ată de cuvântul
A w ei Alonie: Eu şi D um nezeu.
U nele din ră tă cirile m ari ale lum ii p ar a fi tocm ai alu­
n ecarea şl ră tă cire a în a b stract, în specu laţie, în ideologic,
ispita reinv entării lum ii şi a sen su lu i ei la nivel ideologic,
crearea unei lum i sau a unei m ultitudini de lum i false, ido­
latre. Or, afirm aţia A w et Alonie, pe care nu am mai întâl­
nit-o a tâ t de ferm exprim ată, d ar care, cum spunem, o poţi
extrage de p este to t din D um nezeleştlle Scripturi şi din
ISTORIA IUBIRII OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 1 0 3

Pateric, este una profetică, cu o forţă mustrătoare şi resta­


uratoare, pe care dacă nu o ia în seamă cel care s-a întâlnit
cu ea, se poate tem e că va da socoteală o dată în plus.
Fu ş i Dumnezeu, dincolo de punctarea iară echivoc a
existenţei m ele personale şi a unicităţii valorii mele ca
fiinţă personală, mă cheamă stringent să-mi vin în fire,
să mă adun din toate risipirile, să dau consistenţă şi im­
portanţă omului lăuntric, să mă adâncesc în conştiinţa de
sine. Această venire în sine este descrisă de Mântuitorul în
parabola fiului risipitor ca fiind momentul sau punctul ge­
nerator al pocăinţei, al întoarcerii la Tatăl şi al restaurării:
D arvenindu-şi în sin e a zis:... Sculându-mă, mă voi duce la
tatăl meu şi voi zice: Tată am greşit la cer şi înaintea ta...
(Luca 1 5 ,1 7 -1 8 ).
Patericul este cel mai convingător exemplu că toate lu­
crurile se încurcă şi eşuează sau, dimpotrivă, se descurcă
şi se împlinesc la nivelul fiinţei mele lăuntrice, fn centrul
istoriei este persoana umană, concretă, cu nume: Awa An­
tonie, Awa Arsenie, A wa Pafnutie, Awa Sisoe, Awa Dani­
el, Awa Moise ete.
într-o lume ca şi cea de astăzi, în care realităţile obiecti­
ve impersonale strivesc persoana umană concretă, propu­
nând prioritar în faţă o seamă de valori sau adevăruri, sau
mărimi impersonale, Patericul pune înainte de orice per­
soana umană, nu în abstract, ci pe mine, subiectul conşti­
ent personal care se exprimă prin pronumele personal Eu.
Atmosfera Patericului este dominată de persoana uma­
nă concretă şi de zbaterile ei pentru salvare şi împlinire.
Instituţiile, oricare a r fi ele, apar cu totul episodic, sunt
oricum în fundal, în umbră şi nu exercită niciun fel de
presiune asupra persoanei umane. Omul faţă în faţă cu
sine şi cu Dumnezeu! La aceasta se reduce ecuaţia vieţii
Este motivul esenţial pentru care monahii se retrag şi se
leapădă de lume, nu din pricina oamenilor, ci din pricina
104 PATERICUL MARE

a c u m u lă rilo r lu m e ş ti, a id e o lo g iilo r ş i a in s tit u ţ iilo r c e în­


tr e ţin ş i d e z v o ltă n e în c e t a t u n a p a r a t lu m e s c s tu fo s, care
d ev in e b a r ie r ă d e n e t r e c u t î n t r e o m ş i D u m n e z e u şi chiar
în tr e o m ş i s e m e n ii s ă i. P u s tia e s t e lo c u l ş i s im b o lu l însin­
g u ră rii d e s ă v â rş ite , n u în s e n s u l r u p e r ii d e o a m e n i, ci al
le p ă d ă rii d e c h ip u l p r e a -c o m p lic a t a l lu m iL L u cru l acesta
a p a re în to a tă în s e m n ă t a t e a lu i d a c ă lu ă m în s e a m ă lumea
n o a s tr ă d e a s tă z i ş i d e a ltă d a tă , în c a r e p e r s o a n a umană
c o n c r e tă e s t e d o m in a tă , e s t e c a p tiv ă p â n ă la a s fix ie re şi
a n u la re s tru c tu rilo r, in s titu ţiilo r , o rg a n iz a ţiilo r , proiec­
telo r, id e o lo g iilo r e tc . în m o d fir e s c , in s titu ţia , d e orice
n a tu ră a r fi a c e a s ta , a r t r e b u i s ă r e s p e c t e ş i s ă slu jească
p e r s o a n a u m a n ă , in t e r e s e le e i fu n d a m e n ta le . în fapt, s-a
a ju n s c a p e r s o a n a u m a n ă c o n c r e t ă s ă fie su b ju g a tă de
in s titu ţii. în D u m n e z e ie ş tile E v a n g h e lii, c a ş i în Pateric,
in s titu ţiile s u n t în p la n s e c u n d a r , p e r s o a n a u m a n ă e ste în
p la n c e n tra l, in s titu ţiile s u n t în s lu jb a p e r s o a n e i.
O m ul e s t e o e x is te n ţă d e p e n d e n tă î n t r u to tu l d e Dum­
n e z e u . E l e s t e fă c u t şi c h e m a t în c o n s e c in ţ ă s ă tră ia s c ă cu
D u m n ezeu . A c tiv a re a c u p r io r it a t e a b s o lu tă , co n tin u ă şi
c â t m a i d e p lin ă a r e la ţie i c u D u m n e z e u e s t e p re m is a pri­
m o rd ia lă ş i fu n d a m e n ta lă a a ş e z ă r ii o m u lu i în adevărul
p ro p r ie i e x is te n ţe . L a a n tip o d u l a c e s t e i a ş e z ă r i e s te exis­
t e n ţa a u to n o m ă , s u fic ie n tă s ie ş i, t r ă i r e a fă r ă D um nezeu,
care-1 lip s e ş te p e o m d e p e r s p e c tiv a d u m n e z e ia s c ă şi de
r e s u r s a d u m n e z e ia s c ă ş i-l tr a n s fo r m ă în p r o p r iu l c rite ­
riu şf p r o p r ia m ă s u ră . D acă a d e v ă ru l e s e n ţ ia l a l e x iste n ţei
o m u lu i f i a lu m ii e s t e d e p e n d e n ţa l o r d e o r e a lit a t e extra-
m u n d a n ă , a tu n c i c ă d e r e a c e a m a i m a r e a o m u lu i şi a lumii
d in a d e v ă ru l p r o p r ie i e x is te n ţe , a te n t a t u l c e l m a i c ru n t la
a d re s a p r o p r ie i v ie ţi, s u n t în c h id e r e a în s in e , a u to n o m ia şi
s u fic ie n ţa d e s in e a o m u lu i ş i a lu m ii c r e a t e .
D acă e x is tă D u m n e z e u , a tu n c i El n u p o a t e a v e a în v ia­
ţa n o a s tră d e c â t lo cu l p rin c ip a l f i la m a r e d is ta n ţă de
ISTORIA IU BIR II OAMENILOR PENTRU DUMNEZEU 1 0 5

celelalte existenţe. Dacă există, Dumnezeu nu poate ocu­


pa în viaţa noastră un loc secundar, marginal. Dumnezeu
nu poate fi o idee sau un con cep t care funcţionează pen­
tru satisfacerea exigenţelor gândirii noastre şi a tâ t Dacă
există Dumnezeu, atunci El este începutul şi sfârşitul vieţii
noastre, dinspre El şi către El îşi au sens toate. Cu El începe
totul şi cu El se sfârşeşte totul. El este Alfa şi Omega.
Relaţia omului cu Dumnezeu este o relaţie de iubire.
Iubirea stă la tem elia existenţei şi, prin urmare, este cheia
înţelegerii şi calea îm plinirii existenţei. Pentru a putea să-
şi actualizeze capacitatea de a iubi, omul trebuie să lupte
cu propria fire şi cu presiunile din afară, să-şi curăţească
inima şi să se racordeze la sursa dumnezeiască a plinătăţii
vieţii şi a iubirii.
în fine, viaţa aceasta, lum ea aceasta, istoria în coordo­
natele ei cunoscute nu reprezintă realitatea ultimă, are
continuare, are întregire, are deschidere spre absolut şi
veşnic şi este chem ată să participe continuu la această re­
alitate dumnezeiască. în cele din urmă se va transfigura
după chipul lumii lui Dumnezeu, al împărăţiei Cerurilor,
devenind un cer nou şi un pământ nou. Dacă această per­
spectivă eshatologică, cum îi spunem, este reală, atunci
perspectiva asupra vieţii prezente este alta. Or, monahis­
mul egiptean anahoretic vine să confirme în fapt tocmai
acest adevăr proclam at de Mântuitorul Hristos, arătând
prin propria aşezare în viaţă că participarea la bunătăţile
veacului ce va să vină este posibilă încă de acum şi Bise­
rica reprezintă chiar acest segment sau procent din lume
care participă anticipat la realităţile viitoare.
Acesta este, prin urmare, una din funcţiile esenţiale
ale monahismului, a păstra entuziasmul sau deschiderea
eshatologică, arătând o evidentă îndepărtare de lume şi
de instrumentele lumeşti, a funcţiona simplu, refuzând
sistemele complexe de organizare şi mai ales refuzând
106 PATERICUL MARE

o b ie c tiv e le lu m e ş t i, e f ic i e n ţ a l u m e a s c ă , p r o d u c ţia d e bu­


n u ri, d e c u ltu r ă e t c . A m u r i p e n t r u lu m e ş i a t r ă i pentru
H risto s . B is e r i c a a p r o t e ja t m o n a h is m u l ş i m a i a le s func­
ţ ia lu i e s h a t o lo g ic ă , lă s â n d u -i l i b e r t a t e a s ă fu n cţio n eze
la lim ite le s is t e m u lu i a d m i n i s t r a t i v b i s e r i c e s c , tocm ai
p e n tr u a d a m ă r t u r ie d e p r e z e n ţ a l a m ă s u r a e v id e n tă , dacă
n u d e p lin ă a o r i e n t ă r i i e i e s h a t o lo g ic e . D a c ă m o n ah ism u l
d is p a r e a tu n c i, v o m c o n v in g e m a i g r e u lu m e a c ă B iserica
e s t e r e a lm e n t e p r e o c u p a t ă d e D u m n e z e u ş i m a i a le s inte­
r e s a t ă ş i o r i e n t a t ă s p r e î m p ă r ă ţ i a lu i D u m n e z e u , arătând
r e z e r v e , lim it e f a ţ ă d e c o o r d o n a t e l e lu m e ş t i a le e x is te n ţe i
R e t r a g e r e a m o n a h ilo r în p u s t i e a f o s t , d u p ă m ărtu ria
m u lto r te o lo g i, o r e a c ţ i e la a m e n in ţ a r e a p r o c e s u lu i de
s e c u la r iz a r e a B is e r ic ii. P r o t e ja t ă d e p e r s e c u ţ ii , B iserica
c r e ş t in ă s e ţ i n e d e p a r t e d e is p i t a lu m ii, a c r it e r ii lo r şi in­
s t r u m e n t e lo r lu m e ş t i. O d a tă c u î n c h e i e r e a p e rs e c u ţiilo r
îm p o tr iv a c r e ş t in ilo r , o d a t ă c u m a r c a r e a tr iu m fu lu i B ise­
ric ii, ie ş i r e a d in c a t a c o m b e ş i a ş e z a r e a î n lu m e , p e făgaşul
is t o r ie i. B i s e r i c a c e d e a z ă i n e v it a b il c o m p r o m is u lu i cu du­
h u l lu m e s c , c e d â n d la î n c e p u t p u ţin , a p o i m a i m u lt c rite ri­
ilo r ş i e t a lo a n e l o r lu m e ş t i, d a r m a i a l e s in s tr u m e n ta ru lu i,
m e to d e lo r , o r g a n iz ă r ii ş i g e s t io n ă r i i i n s t i t u ţ i o n a l e a vieţii
în s e ş i. S u p o r t ă u n i n e v it a b il p r o c e s d e s e c u l a r i z a r e 87. Mo­
n a h is m u l v a r ă m â n e în c o o r d o n a t e l e ş i o r i e n t a r e a e sh ato ­
lo g ic ă a B is e r i c i i p r im a r e , d â n d m ă r t u r i e d e m ă s u r a depli­
n ă t ă ţ ii c r e d in ţ e i ş i lu p t â n d c u d u h u l lu m ii.

87 Mi s e p a re co m p le t n e a d e c v a tă v o rb ire a d e s p r e «secu larizarea so­


cietăţii” sau se c u la riz a re a E u ro p e i, s a u a lte e x p re s ii ech ivalente, frec­
v e n t folosite a stă z i, trim iţâ n d la u n fe n o m e n c a r e nu p riveşte propria
o grad ă. E ste c a şi câ n d a r v o rb i d e « se c u la riz a re a lum ii”. E ste atât de
lim pede şi e v id e n t c ă s e c u la riz a re a e s te u n fe n o m e n şi o realitate care
p rivesc s tr ic t B ise rica sa u p e o a m e n ii cre d in cio şi, în tr u c â t ea înseam ­
n ă p ă tru n d e re a sa u c a p a c ita r e a B ise ricii d e d uh ul lu m esc, d e criteriile,
e talo an ele, ju d ecă ţile şi d e in s tru m e n te le lu m e şti, în s e a m n ă vieţuirea,
org a n iz a re a , fu n cţio n a re a co rp u su lu i e d e z ia l, al a p a ra tu lu i bisericesc
ISTORIA IU B IR II OAM ENILOR PENTRU DUMNEZEU 1 0 7

Patericul e s te în te n siu n e evidentă cu duhul lumii, aşa


cum e ste în te n siu n e şi Evanghelia Mântuitorului Hristos.
Constatând in ev itab il a c e a s tă discrepanţă, poate este tim­
pul să n e în tre b ă m d acă nu cum va m arşul nostru existen­
ţial - în an u m ite ca p ito le - a ap u cat o direcţie greşită sau
chiar co n tra ră celu i în s c ris în firea lucrurilor.
M onahism ul ţin e d e n atu ra B is e ric ii Nu se putea să
nu existe. D acă B is e ric a e s te sum a, sinaxa oam enilor cre­
dincioşi c a re a v an sează în m arş către îm părăţia lui Dum­
nezeu, atu n ci m o n a h ii cu d eo se b ire pustnicii, reprezintă
avangarda m u lt av an sată a coloanei. Ei sunt la aşa o dă­
ruire şi m ăsu ră, în c â t p o t v ed ea capătul drumului vieţii şi
pregusta din b u n ă tă ţile v eacu lu i c e va să vină ş l în conse­
cinţă, p o t a ră ta c e lo rla lţi cu lim pezim e drum ul pe care ei
în m ăsuri d ife rite l-au p arcu rs. Parcursul spre îm părăţia
lui Dum nezeu, s p re D um nezeu în s u ş i nu este în afară, d
este în sp re în ă u n tru , în s p re p ro p ria fiinţă. Nu e ste întâm ­
plător făptui c ă b ă tă lia P ă rin ţilo r pustiei e ste bătălia cu
propria fire, cu isp ite le c e v in dinăuntru. R etragerea din
lume în p u stie e s te o d ovad ă a faptului că a c e st război se
poate duce în c o n d iţii d e re u şită m ai curând în pustie, de­
cât în lum e. Ia r ră z b o iu l, d eşi e s te unul individual, nu este
deloc e g o ist - u n d e s ă fie ego ism u l ce lo r care au renunţat
la viaţă! ci e s te u n u l cu b e n e fid i universale. Părinţii pus­
tiei v erifică ad ev ăru l c o n fo rm c ăru ia cea m ai substanţia­
lă co n trib u ţie a cu iva la îm b u n ă tă ţire a lum ii este propria
îm bu nătăţire, lu p ta p e n tru p ro p ria îm plinire. Om enirea
administrativ şi al vieţii credincioşilor după criteriile lumeşti. Corect
este a se vorbi de secu larizarea Bisericii sau a societăţii creştine, dacă
vrem, a corpusului eclezial. Secularizarea priveşte, evident, Biserica,
şi nu societatea sau lum ea necreştină. Secularizare nu înseamnă întâi
de toate lepădare de Dumnezeu şi de credinţă. Aceasta se numeşte ne­
credinţă. Secularizare înseam nă infestarea Bisericii cu duhul lumii, în­
seamnă ca Biserica, cle r şi popor, să-şi regleze vieţuirea şi organizarea,
având la bază nu criterii teologice-dum nezeieşti, ci criterii lumeşti.
108 PATERICUL MARE

în tre a g ă e s te c o n c e p u tă c a u n o rg a n ism v iu şi unitar, de


a c e e a e s te le s n e d e în ţe le s cu m în s ă n ă to ş ir e a şi împlinirea
un u i o m re p r e z in tă d e fa p t îm b u n ă tă ţir e a şi însănătoşirea
în tre g u lu i o rg a n ism .
C o n sid e ră m c ă d in co lo d e o r ic e cau ză isto ric ă secunda­
r ă e x istă o m o tiv a ţie a d â n c ă c e d e p ă şe ş te circumstanţele
is to ric e , o ric a r e a r fi a c e s te a . D e altfel, avem credinţa că
o m u l a fo s t fă c u t d e D u m n ezeu , a re în sin e chem area şi
c a p a cita te a d e a s e rid ic a d ea su p ra o rică ru i determinism
isto ric . Cei c a re au c o n trib u it la ad u n a rea apoftegm elor şi
la fo rm a re a c o le c ţie i te m a tic e co n se m n e a z ă cu convingere
d re p t m o tiv aţie a le p ă d ă rii m o n a h ilo r de lum e şi retrage­
r ii lo r în p u stie d o ru l a c e s to ra d upă D um nezeu, Căruia se
p re d au în to ta lita te , p e n tru c ă n ici nu s e p o ate altfel. A se
re ţin e fap tu l c ă le p ă d a re a n u a re în v ed ere aspectele ne­
gative ale lu m ii - a c e a s ta a r fi n o rm al şi în firea lucrurilor
p e n tru o ricin e , v ieţu in d o riu n d e - , ci le p ăd area de cele care
su n t b u n e şi d e cin ste. A ceasta n e trim ite la ideea de sacri­
ficiu, atitu d in e şi gest, ce în tem eiază, su sţin e şi exprimă
iu b irea. „Dorul p e care-1 aveau Sfin ţii n o ştri Părinţi pentru
D um nezeu" e ra c e l c a re -i d eterm in a la „înstrăinarea totală
de oam en i sau la a tră i p en tru to td eau n a fără haine sau a
se h răn i nu m ai cu ie rb u ri"88.
Cheia iu birii de D um nezeu e ste singura care poate des­
chide în ţe le g e re a P atericului, a lepăd ării definitive de lume
şi a v ieţu irii în pustie. Nicio altă explicaţie nu poate oferi
o în ţeleg ere m u lţu m itoare a m onahism ului în sine. încer­
cările de a afla explicaţii în circu m stan ţe istorice concrete,
o ricare a r fi acestea, confundă secundarul cu esenţialul,
form a cu fondul, contextul cu evenim entul în sine. Putem
fi de acord că un co n text isto ric anum e este mai prielnic,
iar altul e ste m ai potrivnic lucrului, dar nu în măsura în
88Prolog 9.
ISTORIA IU B IR II OAM ENILOR PENTRU DUMNEZEU 1 0 9

care influenţa ac estu ia să g en ereze din nim ic fenomenul


sau să-l facă să d isp ară definitiv. De altfel, istoria m onahis­
mului şi chiar a pu stnicilor, în ciuda unei durate de două
mii de ani, a co n se m n at p erioad e de înflorire şi perioade
de declin, d ar nicio d ată nu s-a întreru pt, ci dimpotrivă, a
cunoscut perioade, p o ate nu la fel de entuziaste ca aceea
din pustia Egiptului, d ar la fel de puternice şi convingătoa­
re. Să avem în v ed ere că, după ce în secolele IV şi V avem
în plină expansiune m onahism ul anahoretic egiptean, în
secolele VI-VII, cen tru l de greutate se deplasează în Pales­
tina şi Siria, apoi în Asia Mică şi Constantinopol, pentru ca
să urmeze istoria de o m ie de ani a republicii monahale a
Muntelui Athos, m ărtu rie vie până astăzi a dorului după
Dumnezeu care d eterm ină oam enii să se lepede de oferta
generoasă a lumii şi să se retragă în pustie. Sfântul Munte
Athos recapitulează to ate form ele de monahism pe care le
găsim în pustia Egiptului: monahismul de obşte, monahis­
mul sem i-anahoretic şi m onahism ul anahoretic.
Avem nevoie de aceşti oameni, pustnici, pentru că ar fi
singurii care L-ar recunoaşte fără dubii pe Domnul Hristos
dacă ar mai coborî printre noi ca acum două mii de a n i
Avem nevoie de ei pentru a certifica la măsura deplinătăţii
adevărul credinţei n oastre în propria viaţă şi experienţă.
Avem nevoie pentru a ne încredinţa de adevărul lui Dum­
nezeu, despre care noi speculăm de obicei şi pe care ei îl
iubesc cu adevărat. Dacă pier monahii, pierdem în prin­
cipiu etalonul, m ăsura, direcţia, calea. îi includ aici şi pe
mirenii ajunşi la m ăsura m onahilor care vieţuiesc alături
de noi în lume.

Cuvioşilor Părinţi ai pustiei,


rugaţi-vă pentru noi, păcătoşii!
Prolog la cartea bătrânilor stareţi,
numită Rai1

1. în a c e a s tă c a r te s u n t în la ţiş a te asceza cea plină de vir­


tute, p e tr e c e r e a c e a m in u n ată a vieţii şi cuvintele sfinţilor
şi fe riciţilo r p ă rin ţi s p re în tă rire , învăţare şi urmare, celor
care d o re sc s ă d o b â n d e a s că v ieţu irea cea cerească şi celor
care v o r să în a in te z e p e c a le a îm p ărăţiei Cerurilor.
2. T re b u ie s ă s e ş tie că sfin ţii p ărinţi care au devenit oa-
recând râ v n ito ri şi în v ă ţă to ri ai vieţii fericite a monahilor,
odată a p rin ş i d e d o ru l d u m n ezeiesc şi ceresc şi socotind
de nim ic to a te c e le ce în tre oam eni erau bune şi de cinste,
se străd u iau m ai p re su s de o rice ca să nu facă nimic spre

1 Ediţia d e la T esalo n ic nu include a ce s t prolog. îl găsim, însă, în ediţia


S o u rces C h rétien n es. D eşi tra d iţia m an u scrisă dovedeşte că prologul nu
a e x ista t de la în c e p u t, ci a fo st introdus mai târziu, el regăsindu-se în
puţine m a n u scrise, a m h o tă r â t in tro d u cerea lui în ediţia românească,
nu urm ân d p u r şi sim plu exem plu celo r de la SC, ci întemeindu-ne pe
un principiu valabil în R ăsăritu l O rtodox, anum e acela de a accepta in­
tervenţii u lte rio a re , c a pro ven in d din corpusul eclesial a căruia autori­
tatea le re ce p te a z ă şi legitim ează. A cest fenomen este consecvent ideii
de tradiţie, d e p re lu a re şi cr e ş te r e a acesteia cu condiţia rămânerii în
duh şi în adevăr. A u to ritatea c a r e co n stată răm ânerea în duh şi în ade­
v ă r e ste B iserica în săşi ca re , asem en ea unui organism viu, reţine pro­
punerile şi in terv en ţiile ce co n su n ă cu adevărul credinţei ei şi respinge,
în tim p, ce e a c e nu se în s crie în exp resia sănătoasă a acesteia, reţine, de
fapt, ce e a ce ed ifică şi resp in ge ce e a ce vatăm ă corpul eclezial (Toate
notele unde nu a p a re in d icată o altă su rsă aparţin traducătorului).
112 PATERICUL MARE

a fi v ă z u ţi. E i s t r ă b ă t e a u c a le a c e a d u p ă H r is t o s fe rin d u -se


d e v e d e r e a o a m e n ilo r ş i ţ in â n d a s c u n s e c e l e m a i m u lte din
fa p te le l o r v ir t u o a s e , d in p r i s o s d e s m e r e n i e .
3. A stfe l, n im e n i n u a p u t u t s ă n e d e s c r i e în to c m a i via­
ţ a v ir t u o a s ă a lo r. C e i c a r e s - a u o s t e n i t m u lt s ă fa c ă lucrul
a c e s t a n e - a u t r a n s m i s î n s c r i s s c u r t e fr a g m e n te despre
iz b â n z ile l o r î n c u v â n t ş i î n fa p tă , n u d ă r u in d u -le acelo­
r a c e v a , c i s tr ă d u in d u -s e s ă t r e z e a s c ă r â v n a c e lo r d e după
e i A şad ar, m u lte d in a c e s t e c u v in te ş i iz b â n z i a le sfinţilor
b ă t r â n i a u f o s t i s t o r i s it e , î n v r e m u r i d ife r ite , î n cu v â n t sim ­
p lu ş i n e lu c r a t , u n s in g u r s c o p a v â n d î n v e d e r e : s ă fie de
fo lo s c e lo r m u lţi.
4. D e o a r e c e is t o r is ir e a m u lto r a e r a n e c la r ă ş i neîng rijită
ş i p ric in u ia a n u m ită g r e u ta te m in ţii c itito r u lu i, a c e s ta ne­
p u tâ n d s ă r e ţ in ă c u m e m o r ia în ţ e le s u l fr a g m e n ta t şi răs­
p â n d it î n c a r te , a m p u r c e s p e n t r u e l la e x p u n e r e a lo r pe ca­
p ito le . P r in g r u p a r e a c u v in te lo r a s e m ă n ă to a r e ş i aşezarea
lo r în t r - o o rd in e , e le d a u c e lo r c a r e v o r fo lo s u l g a ta pregătit
ş i lu c ră to r. C ăci n u e s t e s p r e p u ţin în d e m n cu v ân tu l oferit
în tr -u n g la s d in p a r t e a m a i m u lto r p e r s o a n e v irtu o a se .
5. A tu n ci c â n d A w a A n to n ie s p u n e c ă s m e re n ia trece
p e s te t o a t e c a p c a n e le d ia v o lu lu i, a ltu l sp u n e , iarăşi, că
s m e r e n ia e s t e p o m a l v ie ţii r id ic a t la în ă lţim e ; altul că
s m e r e n ia n u s e m â n ie ş i n ic i n u m â n ie p e n im e n i; şi altul
ia r ă ş i s p u n e c ă d a c ă c in e v a c e r e c u iv a ie r t a r e c u sm ere­
n ie a rd e p e d e m o n i; d in t o a t e a c e s te a , m in te a cititorului
p r im e ş te în ş tiin ţ a r e s ă c e r c e t e z e c u t o a t ă râ v n a sm erenia.
Ş i în c e le la lte c a p ito le v e i a fla a c e la ş i lu c ru . C ăci ordinea
tu tu ro r c a p ito le lo r îm p r e u n ă ş i a fie c ă r u ia d in tre ele în
p a rte fo lo s e ş te î n c e a m a i m a r e m ă s u r ă c e lu i c e purcede
la c itir e a c ă rţii.
6. Şi p e n tru c ă fie c a re c a p ito l c o n ţin e cu v in te d iferite ale
u n o r p ă rin ţi c u n o s cu ţi s a u n e c u n o s c u ţi, tre b u ie să se ştie
PROLOG 113

că am aşezat mai întâi în ordine alfabetică pe cele ale căror


nume le-am aflat, în afara cazului în care, odată cu dispari­
ţia numelui, s-a pierdut şi litera din alfabet cu care începea
7. Dar şi înlănţuirea tuturor capitolelor nu este niri
aceasta zadarnică sau întâmplătoare, ci se dovedeşte, de
asemenea, foarte folositoare celui ce voieşte să ia seama
cu mintea la aceasta.
8. începe, aşadar, după îndemnuri,2 cu cele particulare şi
practicate la început de monahi, adică: liniştirea (isihia),
privegherea cu zdrobire de inimă şi înfrânarea3, apoi trece
la un alt nivel şi descrie treptat pe cele mai desăvârşite;4
după aceea înaintează la cele de folos comun, cele ce unesc
şi desăvârşesc pe cei ce sunt împreună şi dau conţinut vie­
ţii de obşte, care sunt: ascultarea, smerenia iubirea5 Ce
este, de altfel, mai mare şi mai folositor decât ascultarea?
Ce este mai desăvârşit decât iubirea? Ce este mai înalt de­
cât smerenia?
9. Acestora le urmează altele câteva, care sunt mai cu­
rând mari daruri dumnezeieşti decât izbânzi personale.
Căci descoperirile şi dezlegările cuvintelor dumnezeieşti,
săvârşirile de semne şi puteri sunt mai curând daruri ale
lui Dumnezeu decât strădanii ale oamenilor.6 Dar nu va
greşi cineva dacă va număra împreună cu acestea la fel de
bine şi înstrăinarea totală de oameni sau faptul de a trăi
pentru totdeauna fără haine sau a se hrăni numai cu ier­
buri. Sunt adăugate acestea aici pentru ca noi să alergăm
prin orice mijloc după ele şi să cunoaştem dorul pe care-1
2 Cap. I: îndemnuri ale Sfinţilor Părinţi privitoare la înaintare spre
desăvârşire.
3 Cap. II, UI şi IV: Virtuţile particulare practicate mai ales de monahi
4 Cap.V-Xill.
5 Cap. XIV, XV îşi X II Cap. XVI nu este amintit
6 Cap, XVIII şi XIX.
114 P A T E R IC U L M A R E

av e au s fin ţii n o ş tr i p ă r in ţi p e n tr u D u m n e z e u ş i cu ce cin­


s tir i a s lă v it ş i A c e s ta p e c e i c a r e 1 s e d ă ru ia u cu ad ev ărat
1 0 . C a rte a s e s fâ r ş e ş te cu a p o fte g m e le p ărin ţilor, care
c o n s titu ie u n b u c h e t la fin a l, c e n e în v a ţă p e s c u rt lucrarea
m o n a h ilo r.
1 1 . Ia r c a p ito le le c ă r ţii s u n t c e le d e m a i jo s :
I. Îndem n al sfinţilor părinţi pentru înaintarea în
desăvârşire
II. Că tr e b u ie s ă u r m ă rim lin iş tir e a cu to a tă silin ţa
III. D e sp re s tră p u n g e re a in im ii
IV. D e sp re în frâ n a r e , şi c ă n u n u m ai la m â n că ru ri se are în
v e d e re , c i ş i la c e le la lte m iş c ă ri a le su fletu lu i
V. D ife rite p o v e stiri sp re în tă r ir e în ră z b o a ie le ridicate în
n o i d e d e s frâ n a re
VI. D e sp re n e a g o n is ire şi Că tre b u ie să n e păzim şi de
lă c o m ie
V II. D ife rite p o v e stiri c a re n e în tă r e s c în ră b d a re şi bărbăţie
V III. D e sp re a n u fa c e n im ic sp re a ră ta re
IX. Cum c ă tre b u ie a t e p ăzi s ă nu ju d e c i p e n im en i
X. D e sp re d aru l d e o s e b irii
XI. D e sp re a c e e a c ă tre b u ie în to a tă v re m e a să avem trezvie
XII. D e sp re a n e ru g a n e în c e ta t şi c u tre zv ie
XIII. D esp re a c e e a că tre b u ie s ă -i p rim im p e străin i şi să-i
m ilu im cu v o ie b u n ă
XIV. D esp re a s cu lta re
XV. D esp re s m e rita cu g e tare
XVI. D esp re a n u răsp u n d e rău lu i cu rău
XVII. D esp re d rag o ste
XVIII. D esp re c e i c e văd cu duhul
XIX. D esp re fă c ă to rii de m inu ni
XX. D esp re v ie ţu ire a v irtu o a să
XXI. A poftegm e a le p ă rin ţilo r îm b ă trâ n iţi în tru nevoinţă,
ca re a ra tă pe s c u rt cu lm ea v irtu ţii lo r
CAPITOLUL I

ÎNDEMN AL SFINŢILOR PĂRINŢI


PENTRU ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE

1. A în tre b a t cin eva p e A w a 1 A ntonie2: Ce tre b u ­


ie să p ăzesc, ca să fiu p lăcu t în ain tea lui D um nezeu?
Şi răsp u nzân d B ătrân u l3 i-a zis: Cele pe c a re ţi le p o ­
ru n cesc p ăzeşte -le : O riunde vei m erge, pe D um nezeu
să-L ai în ain tea o ch ilo r tăi to td eau n a; o rice vei face,
să ai din Sfintele Scrip tu ri m ă rtu rie ; şi în o rice loc te
vei aşeza, să nu te m uţi re p e d e de acolo. A cestea trei
păzeşte-le şi te vei m ântui.

+ 1Numele de aw a (provenit din limba aramaică: awa-părinte)


a fost folosit din primele veacuri creştine, odată cu dezvoltarea
monahismului anahoretic în Palestina, Egipt şi Siria, cu sensul de
Părinte duhovnicesc. La început, aw a erau numiţi pustnicii, apoi
chiar episcopii şi preoţii care se distingeau printr-o experienţă
duhovnicească avansată. Mai târziu denumirea a fost dată stare­
ţilor de mănăstire. A existat şi un corespondent pentru stareţă:
amma. # 2La sfârşitul cărţii va fi prezentată pe scurt biografia
tuturor părinţilor pomeniţi pe parcursul acesteia. * 3în original
r£p(ov. Sensul iniţial al cuvântului este acela de bătrân ca vârstă,
în limbajul mănăstiresc grecesc, cuvântul devine cu timpul un
termen tehnic denumind pe cei înaintaţi în vârsta duhovniceas­
că. El include de cele mai multe ori şi sensul propriu, deoarece
118 PATERICUL MARE

2. A întrebat Aw a P a m v o pe A w a Antonie, zicând:


Ce să fac? l-a spus acestuia bătrânul: Nu te încrede
în dreptatea ta, nu p urta de grijă lucrului trecu t şi fii
înfrânat la limbă şi la pântece.
3 . A zis Aw a Antonie: Părinţii din vechim e mergeau
în pustie, se vindecau pe ei înşişi şi deveneau doctori
întortându-se de acolo, vindecau pe alţii. Noi însă, de
îndată ce am plecat din lume, înainte de a ne vindeca
pe noi înşine, vrem să vindecăm pe alţii. De aceea se
întoarce boala asupra noastră şi se f a c c e l e d e p e urm ă
m a i r e le d e c â t c e l e d in tâ i *. Şi auzim de la Domnul cu­
vântul: D o cto re, v in d e c ă -te întâi p e tin e în su ţi5.
4. A zis Aw a Andrei: Se cuvine ca monahul să aibă
acestea trei: înstrăinarea6, sărăcia şi tăcerea cu răbdare.
5. A spus A w a Atanasie, episcopul Alexandriei:
Adeseori, unii dintre voi zic: Unde este prigoană, ca
experienţa duhovnicească se dobândea la bătrâneţe, după multă
nevoinţă şi luptă. Este sinonim cu aw a. In lim ba română terme­
nul a fost tradus cu bătrân în mai toate ediţiile Patericului, deşi el
nu s-a impus în limbajul monahal cu referire la părinţii duhovni­
ceşti cu multă autoritate. La noi s-a folosit şi se foloseşte pentru
astfel de situaţii apelativul mai general de Părinte, chiar şi pentru
cei mai mari duhovnici: Părintele Cleopa, Părintele Paisie, Pă­
rintele Arsenie. Vom păstra în traducere term enul de bătrân, cu
specificarea faptului că acesta se referă în egală măsură la vârsta
trupească şi la vârsta duhovnicească. + 4Matei 1 2 ,4 5 . * 5Luca
4 ,2 3 . ♦ în stră in a re a este ieşirea pentru totdeauna din lumea
ta, exilul voit - de altfel, acelaşi cuvânt grecesc este folosit în lim­
bajul comun pentru a denumi exilul - înstrăinarea de patria ta,
de casă, de părinţi, de prieteni şi de toate lucrurile tale, exteri­
oare sau interioare, înstrăinarea de tine însuţi prin renunţarea
la idealurile proprii şi la voia proprie. Sfântul Ioan Scărarul spu­
ne: »înstrăinarea este despărţirea de toate, ca m intea să rămână
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 119

să m u cenicesc?7 M uceniceşte cu conştiinţa, m ori pă­


catului, om oară-ţi m ădularele cele păm ânteşti8 şi ai
devenit m ucenic de bunăvoie. Aceia înfruntau pe îm ­
păraţi şi dregători; ai şi tu potrivnic pe diavolul, îm ­
păratul păcatului, şi dregători pe draci9. Căci aşa cum,
atunci, acelora le erau puse înainte altar şi jertfelnic
şi toată urâciunea închinării la idoli, gândeşte că ai şi
tu aşezat în su flet idolul cel vrednic de osândă. Există
şi astăzi altar şi jertfeln ic şi idol blestem at, nem ate­
rial, în s u fle t Căci a ltar e ste patim a lăcom iei pânte-
celui, jertfeln ic este pofta plăcerilor, iar idolul este
duhul poftei. Pentru că cel care este robul desfrâului
şi se dedă p lăcerilo r s-a lepădat de Iisus şi se închină
la idol. Are în sin e statu ia Afroditei10, adică plăcerea
ruşinoasă a cărnii. Iarăşi, cel care a fo st biruit de furie
şi m ânie şi nu a sm uls din rădăcini nebunia acestei
patimi s-a lepădat de Iisus şi îl are pe Ares11 înăuntrul
său ca dum nezeu; căci s-a supus întru totul m âniei,
care este idolul nebuniei. Altul, fiind iubitor de argint

ned espărţită de Dumnezeu...” [S ca ra , Cuvântul 1 3 ). * h e rb u l


pap ru pfjaai a re dublu sen s: a da m ărtu rie şi a m ucenici. Con­
textul cred că justifică opţiunea pen tru al doilea sens. De altfel,
cel de-al doilea sen s îl include In m od n ecesar pe prim ul, m uce­
nicia fiind form a su p rem ă de m ărtu risire. * 8E ste cita t cuvântul
Sfântului Pavel: D rept aceea, o m o râţi m ădularele v oastre, cele
păm ânteşti: d esfrân area, necurăţia, patim a, pofta re a şi lăcom ia,
care este în ch in are ia idoli. (C oloseni 3 , 5 ). * 9E ste o trim ite­
re probabilă la textu l din Efeseni 6, 1 2 : Căci lupta n o astră nu
este îm potriva trupului şi a sângelui, ci îm potriva începătorii-
lor, îm potriva stăpâniilor, îm potriva stăp ânitorilor întunericului
acestui veac, îm potriva duhurilor răutăţii, ca re su nt în văzduh.
* “ Zeiţa reprod ucerii şi a fertilităţii. + n Zeul războiului.
120 PATERICUL MARE

şi de plăceri, închizân d u -şi inim a faţă de fratele lui


şi n efăcân d m ilo sten ie cu aproapele, s-a lepădat de
Iisus şi se în ch in ă idolilor. Căci are înlăuntrul lui pe
idolul lui, pe H erm es*12 şi, m ai m ult, se închină făpturii
şi nu Făcătoru lu i. R ăd ăcina tu tu ro r relelo r este iubi­
re a de arg in ţi13. A stfel, d acă te înfrânezi de la acestea
şi te p ăzeşti de patim ile oarbe, ai călcat în picioare
idolii şi te -a i le p ăd at de su p erstiţii. Te-ai făcut mărtu­
risito r, m ărtu risin d m ărtu ria cea bună.14
6. A sp u s A w a V isarion : Când se întâm plă să ai
p ace şi nu e şti luptat, atun ci m ai m ult să te smereşti,
ca nu cum va in trân d înlăuntrul no stru bucurie stră­
in ă să n e m ân d rim şi să fim daţi războiului. Căci, de
m u lte o ri, D um nezeu, p en tru slăbiciunile noastre, nu
îngăd u ie să fim d aţi războiului, ca să nu pierim.
7. Un frate ca re locu ia îm preu nă cu alţi fraţi l-a în­
tr e b a t p e A w a V isarion : Ce să fac? I-a zis Bătrânul:
P ă stre a z ă tă c e r e a şi nu te m ăsura15 pe tin e însuţi.
8. A w a V en iam in le -a zis fiilo r să i duhovniceşti,
în tim p c e îş i d ă d e a duhul: A ce stea să faceţi şi vă
v e ţi p u te a m ân tu i: B u cu raţi-v ă p u ru rea, rugaţi-vă
* 13Zeul negoţului. * 131 Timotei 6,10. * wVezi 1 Timotei 6,
12 şi Matei 10, 32. * “ Verbul folosit în original este nrtp&o,
care înseamnă a măsura. Sensul exact folosit aici este acela de a
te măsura sau a estima că eşti bun sau mai bun ca alţii! Este greu
să eviţi concluzia aceasta atunci când te măsori. Am preferat
traducerea fidelă literei, pentru că verbul este folosit cu acelaşi
sens şi în Noul Testament, într-un text pe care foarte probabil îl
au în vedere părinţii când dau sfatul acesta: C ăci nu îndrăznim
să n e n u m ă ră m sa u să n e a sem ă n ăm cu u n ii ca re se laudă singuri;
d a r a ceia , m ă su râ n d u -se şi a sem ă n â n d u -se p e e i cu e i înşişi, nu au
p ric e p e re (1 Cor. 10,12).
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 121

neîncetat, d a ţi m u lţu m ire pen tru to a te16.


9. L-a în trebat cineva pe A w a Viare, zicând: Ce să
fac ca să mă m ântuiesc? Şi acela i-a spus: Mergi, fa-ţi
pântecele tău m ic şi lucrul mâinilor tale puţin şi nu te
tulbura în chilia ta; şi te vei mântui.
10. A zis A w a Grigorie Teologul: Pe acestea trei le
cere Dumnezeu de la orice om care are botezul: cre­
dinţă dreaptă de la suflet, adevăr de la limbă şi cum­
pătare de la trup.
11. A zis A w a Dioscur: Dacă ne îmbrăcăm cu veş­
mântul ceresc, nu ne vom arăta goi. Dacă, însă, nu
suntem aflaţi purtând acel veşmânt, ce vom face, fra­
ţilor? Vom auzi şi noi glasul acela care zice: Aruncaţi-l
în întunericul cel m ai d in afară, acolo va fi plângerea şi
scrâşnirea din ţilor17. Ruşine mare ne va fi, după atâţia
ani în care am p u rtat schim a monahală, să fîm găsiţi
în acel ceas al judecăţii neavând veşmânt de nuntă18.
O, ce căinţă ne va cuprinde atunci! O, ce întuneric ne
va învălui, în faţa părinţilor şi a fraţilor noştri, văzân-
du-ne aceştia pe noi osândiţi de îngerii osândirii! Ce
tristeţe îi va cuprinde pe A w a Antonie şi pe Awa Am-
mun cel din Nitria, pe A w a Pavel al Fotiei, pe Awa
Ammun, cel din Arabia Egiptului şi pe Awa Mios din
Tebaida, pe A w a M acarie Alexandrinul, pe Awa Pafn-
utie din Sidonia, pe A w a Orsirie din Tigonia, pe Awa
Ammonie Henevritul şi pe toţi drepţii care vor fi luaţi
în împărăţia Cerurilor, în timp ce noi vom fi aruncaţi
în întunericul cel m ai din afară!
12. Spunea Fericitul Epifanie: Chip al lui Hristos

* 161 Ttesaloniceni 5,16-18. * 17Matei 8,12. * “Matei 22,11-12.


122 PA TER IC U L M A R E

fiind, M elch ised ec19 a b in e c u v â n ta t ră d ă c in a iudeilor,


pe Avraam . Cu c â t m ai m u lt d e c â t a c e s ta , Adevărul,
H ristos, b in e cu v â n te a z ă şi s fin ţe ş te p e to ţi cei care
cred în El.
1 3 . A zis ia ră şi c ă : E s te d e fo lo s a a v e a c ă rţi creşti­
ne p en tru cei c a re le au . C ăci v e d e r e a în s ă ş i a cărţilor
ne face m ai şo v ăieln ici în fa ţa p ă c a tu lu i şi c h ia r ne îm­
pinge să n e d e sch id e m s p re d r e p ta te 20.
1 4 . A zis iară şi: M are în tă r ire s p r e a nu p ă că tu i este
citirea S crip tu rilor.
1 5 . A zis ia ră şi: M are p ră p a s tie şi g ro a p ă adâncă
este n e c u n o a ş te re a S crip tu rilo r.
1 6 . A zis ia ră şi c ă : M are t r ă d a r e a m â n tu irii este a
nu cu n o a şte n iciu n a din leg ile d u m n e z e ie şti.
1 7 . A celaşi z ic e a c ă : P ă c a te le c e lo r d re p ţi su n t în
jurul b uzelor, ia r a le n e c re d in c io ş ilo r în tru p u l întreg.
De a ce e a , c â n tă d u m n e z e ie scu l D avid: P u n e D oam n e
s t r a jă g u r ii m e le ş i u ş ă d e în g r ă d ir e îm p r e ju r u l b u z elo r
m e le 21. Şi: Z is-a m : P ă z i-v o i c ă i le m e le , c a s ă n u p ă c ă tu ­
ie s c e u cu lim b a m e a 22.
1 8 . A celaşi a zis că : D u m n ezeu p ă c ă to ş ilo r ca re se

* 19Facere 14, 18-20. Despre legătura dintre Melchisedec şi


Hristos vezi Evrei 7, 1 5 -2 5 . * 20Am preferat traducerea prin
dreptate deşi pare mai greu inteligibilă, motiv pentru care ma­
joritatea traducătorilor preferă alte echivalenţe lingvistice.
Dreptatea este un concept biblic fundam ental şi nu întâmplător
apare ca antonim al păcatului. Este drept ceea ce este conform
adevărului şi ceea ce promovează, cultivă şi îm plineşte adevă­
rul. Dreptatea este adevărata stare a lucrurilor, iar nedreptatea
este abaterea sau căderea de la această stare şi este sinonimă cu
păcatul, înţeles, de asem enea, ca eşec, abatere de la sensul firesc
şi adevărat al lucrurilor. ♦ “ Psalmul 140,3. * “ Psalmul 38,1.
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 123

pocăiesc ie iartă şi datoria, ca desfrânatei şi vame­


şului, iar drepţilor le pretinde şi dobânda. Şi aceasta
este ceea ce a spus apostolilor: De nu va prisosi drept­
atea voastră m ai m ult d ecâ t a cărtu rarilor şi a farisei­
lor, nu veţi in tra în fm p ărăţia Cerurilor.23
19. A zis A w a Evprepie: De ai în tine însuţi că Dum­
nezeu este credincios şi puternic, crezi în El şi te vei
împărtăşi de cele ale Lui, iar de eşti puţin la suflet, nu
crezi. Şi: Toţi credem că El este puternic şi credem că
toate îi sunt Lui cu putinţă; crede, însă, şi lucrurilor
care sunt în tine însuţi, că şi în tine face minuni.
20. Un frate l-a întrebat pe acelaşi bătrân, zicând:
Cum vine frica de Dumnezeu în suflet? Şi a zis bătrâ­
nul: Dacă are omul sm erenia şi neagonisirea, îi vine
fiica de Dumnezeu.
21. Acelaşi a zis: Teama şi smerenia şi lipsa hranei
şi tânguirea să răm ână cu tine n eîncetat
22. Acelaşi A w a Evprepie a cercetat la început
pe un bătrân şi i-a zis: Awa, spune-mi cuvânt să mă
mântuiesc! Şi acela i-a zis: Dacă vrei să te mântuieşti,
oriunde mergi, nu te grăbi să vorbeşti înainte să te în­
trebe cineva. Iar el, fiind străpuns la inimă pentru cu­
vânt, a pus m etanie zicând: Cu adevărat, multe cărţi
am c itit dar asem enea folos niciodată n-am cunos­
cu t Şi mult folosindu-se a ie ş it
23. A spus Amma Evghenia: Ne este de folos chiar
să cerşim, numai să fim cu Iisus. Căci bogat este cel ce
este cu Iisus, chiar dacă trupeşte este lipsit Cel care
cinsteşte cele de pe păm ânt înaintea celor duhovni­
ceşti le va pierde pe amândouă, iar cel care doreşte *
* 23 Matei 5 ,2 0 .
124 PATERICUL MARE

cele cereşti va afla oricum şi bunurile pământeşti24.


24. A w a Irineu a zis fraţilor: Să ne luptăm şi să
răbdăm când ne războiesc, căci suntem soldaţi ai
lui Hristos, ai Îm păratului ceresc. Şi precum soldaţii
îm păratului p ăm ântesc au coifuri de aramă, tot aşa
şi o astea n oastră are coifuri virtuţile bune. Aceia au
platoşă de zale, noi avem platoşă duhovnicească ce
este călită în credinţă. Aceia au suliţă, iar noi rugăciu­
nea. Aceia au scut, noi nădejdea în Dumnezeu. Aceia
au pavăză, noi II avem pe Dumnezeu25, aceia îşi varsă
sângele în războaie, noi îi aducem înainte voia noas­
tră liberă. De aceea şi îm păratul ceresc a îngăduit dra­
cilor să ne războiască, ca să nu uităm binefacerile Lui
Căci la vrem e de uşurare, adesea, cei mai mulţi dintre
oam eni nu se roagă deloc. Şi dacă se roagă stând îm­
preună cu alţii la rugăciune, nu se roagă cu adevărat
sau m intea lor fuge încolo şi încoace. Rugându-se,
su nt ca şi când nu s-a r ruga. Căci cei care vorbesc lui
Dumnezeu cu buzele, iar cu inima vorbesc lumii aces­
teia, cum vor fi auziţi? Când însă suntem strâmtarăţi,
atunci ne rugăm cu trezvie, şi de multe ori, cu buzele
nezicând nimic, cu inima ne rugăm, înălţând către El
glasul inimii şi vorbindu-I cu suspine. Aşadar, şi noi,
fraţilor, să urm ăm soldaţilor împăratului cel strică-
cios şi să luptăm cu osârdie. Sau mai bine celor trei
tineri26 să urm ăm şi cuptorul patimilor să-l călcăm în
picioare cu curăţia, cărbunii aprinşi ai ispitelor să-i
stingem cu rugăciunea şi pe Nabucodonosor27 cel
* 24Matei 6, 33. • «Efeseni 6, 14-18. * «Daniel 3, 8-23.
* 27Textul trimite la Nabucodonosor, rege al Babilonului între
605-562 î. Hr.. La porunca lui au fost aruncaţi în cuptorul cu foc
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 125

nem aterialnic, pe diavol, să-l ruşinăm. Şi trupurile


noastre je rtfa vie28 să Ie aducem lui Dumnezeu şi cu­
getul nostru binecredinrios să 1-1 aducem înainte ca pe
o ardere de t o t
25. A zis A w a Zenon, ucenicul fericitului Siluan: Să
nu te aşezi în loc vestit, nici să stai alături de om cu
nume mare, nici să pui tem elie spre a-ţi zidi ţie chilie
vreodată.
26. A zis A w a M acarie A w ei Zaharia: Spune-mi
care este lucrarea monahului? Iar el i-a zis: Pe mine
mă întrebi, Părinte? A zis A w a Macarie: Am înştiin­
ţare29 despre tine, fiule Zaharia; este cineva care mă
îmboldeşte să te întreb. I-a zis A w a Zaharia: După
mine, părinte, pe sine să se silească în toate, acesta
este monahul!
27. Spuneau despre A w a Isaia că, odată, a luat un
sac şi s-a dus la arie. Şi a zis stăpânului ţarinei: Dă-mi
grâu! Acela îl întrebă: Şi tu ai secerat, aw a? Nu!, zice.
I-a zis stăpânul ţarinei: Cum, atunci, ceri să primeşti
grâu, fără să fi secerat? I-a zis Bătrânul: Aşa!? Dacă
cineva nu seceră, nu ia plată? I-a zis stăpânul ţarinei:

cei trei tineri. * «Romani 12,1. + «nXrţpotpopla este harisma


dăruită sufletului de Dumnezeu după multă rugăciune, ca o cer­
titudine neclintită cu privire la Justeţea unui gând sau a unei
fapte, la soluţia unei probleme şi în general la descoperirea voii
lui Dumnezeu într-o situaţie concretă. Se recomandă, însă, ca
aceste lucrări tainice dăruite sufletului să fie supuse judecăţii
duhovnicilor cu discernământ, spre a fi evitată înşelăciunea,
pentru că satana poate să furnizeze astfel de simţăminte, din
moment ce poate lua chipul îngerului luminii. (Notă preluată
din ediţia Mănăstirii Naşterea Maicii Domnului din Panorama,
Tesalonic. în continuare ET).
126 PA TER IC U L M A RE

Nu! Şi a şa a p le c a t B ă trâ n u l. Ia r fraţii, v ăzân d ce a fă­


cu t, i-au p u s m e ta n ie rugându-1 s ă le sp un ă de ce a
făcu t a c e a s ta . L e -a zis B ă trâ n u l: Pildă i-am făcut, că,
d a că cin ev a nu lu cre a z ă , nu ia p la tă d e la Dumnezeu30.
28. A zis A w a Isaia, p re o tu l: S p u n ea unul dintre
p ă rin ţi c ă om u l e s te d a to r s ă d o b â n d e a scă înainte
d e to a te a c e s te a : a c re d e în D um nezeu, şi a-L dori pe
D u m n ezeu n e în c e ta t, şi n e ră u ta te a , şi a nu răsplăti
rău l cu ră u 31, şi în d u ra re a , şi sm e re n ia , şi curăţia, şi
fa c e re a d e b in e, filan trop ia, şi d ra g o s te a faţă de toţi,
şi su p u n e re a , şi b lâ n d e ţe a , şi m ărin im ia, şi răbdarea,
şi d o rin ţa sfân tă c ă tr e D um nezeu. Şi a ru g a neîncetat
p e D u m n ezeu cu d u re re în in im ă şi iubire adevărată
s p re a nu privi în u rm ă şi s p re a lu a am inte la cele ce
v o r ven i32, şi a nu s e în cre d e în fa c e re a sa de bine, adi­
c ă în slu jire, şi a c e re n e în c e ta t aju to ru l lui Dumnezeu
p e n tru ce le c e v o r ven i în fie ca re zi.
29. Un fra te a c e ru t d e la A w a Isaia cuvânt. Şi răs­
p u n zân d B ătrâ n u l, i-a zis: D acă v o ieşti a u rm a Dom­
nului n o stru Iisus, p ă z e şte cu vântul Lui. Şi omul tău
cel v ech i d e v re i s ă se sp â n z u re p e lem n împreună
cu El, p e cei ce v o r s ă te c o b o a re de p e cru ce eşti da­
t o r să -i ta i de la tin e p â n ă vei m u ri. Şi eşti d ato r să te
p re g ă te şti p e tin e în su ţi s ă p o rţi o ca ra , să odihneşti
in im a ce lo r ca re -ţi fac rău , s ă te s m e re şti pe tine îna­
in tea ce lo r c a re v o r s ă te s tă p â n e a scă , să -ţi ţii gura în
tă c e r e şi să nu ju d eci p e cin eva în in im a ta.
30. A zis iarăşi că: Osteneala trupească, şi sărăcia,
şi înstrăinarea, şi b ărb ăţia33, şi tă ce re a nasc smerita
♦ * 1 Corinteni 3 ,8 . ♦ 31Cf. Romani 1 2 ,1 7 . * 32Cf. Filipeni 3,13.
♦ 33Bărbăţie în sens de cura).
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 127

cugetare. Şi smerita cugetare înlătură multe păcate.


Iar pentru cel care nu păzeşte acestea, lepădarea34 este
zadarnică.
31. A zis iarăşi: Urăşte toate cele din lume şi odih­
na trupului, că acestea te-au făcut vrăjmaş lui Dum­
nezeu.35 Căci aşa cum omul, având vrăjmaş, luptă cu
el, tot aşa suntem datori să luptăm cu trupul spre a
nu se odihni.
32. Un frate l-a în treb at pe A w a Isaia despre cu­
vântul rugăciunii din Evanghelie: Ce înseamnă:
JSfinţească-se num ele Tău"36? Şi răspunzând, i-a zis:
Aceasta este pentru cei desăvârşiţi. Căci este cu nepu­
tinţă să se sfinţească numele lui Dumnezeu în noi, cei
stăpâniţi de patimi.
33. Ne-a povestit A w a Isaia că şezând el odată ală­
turi de A w a M acarie au venit şapte fraţi din Alexan­
dria ispitindu-1 şi zicându-i: Spune-ne, Părinte, cum
ne vom mântui? Iar eu luând o foaie îndoită - zicea - şi
stând deoparte, scriam cele ce ieşeau prin buzele lor.
Bătrânul, oftând şi deschizându-şi gura sa cea lumi­
nată, a zis: O, fraţilor, fiecare dintre voi ştie cum se
mântuieşte, dar nu vrem să ne mântuim. Iar aceia
i-au zis: Mult vrem să ne mântuim, dar nu ne lasă gân­
durile viclene. Ce să facem? Atunci Bătrânul a zis:
Dacă sunteţi monahi, de ce umblaţi cu cei din lume şi
vă apropiaţi de locul unde locuieşte mireanul? Cei
care s-au lepădat de lum e şi au primit schima sfântă
şi sunt printre m ireni, se înşală pe ei înşişi unii ca
+ 34Cuvântul traduce grecescul airoTccyi'i, un termen tehnic care
înseamnă renunţarea la lume şi la cele ale lumii şi retragerea în
pustie din iubire pentru Dumnezeu. ♦ 3SIacob 4,4. * ^Matei 6,9.
128 PATERICUL MARE

aceştia. Şi osteneala lo r este zadarnică. Ce vor câştiga


de la cei din lume, d acă nu odihna trupească? Iar
unde este odihnă tru p ească, acolo nu poate să locu­
iască frica lui Dumnezeu, m ai ales în monah. De ce se
num eşte m on ah 37? D eoarece v o rb eşte singur lui
Dumnezeu n oap tea şi ziua. Iar m onahul care petrece
cu cei din lum e m ai m u lt de o zi sau cel mult două -
p en tru că nu p o ate să tră ia s c ă fără cele necesare şi
este nevoie să v ân dă lucrul m âinilor lui şi să dobân­
d ească cele de treb u in ţă - în to rcân d u -se îi pare cu
ad ev ărat rău p en tru cele d ouă zile p etrecu te în ceta­
te ca să-şi vân dă lucrul său, p en tru că nu s-a folosit
deloc. Monahul ca re îşi p e tre ce tim pul cu mirenii,
ace ste virtu ţi câştig ă şi m ai ales la în ceput se arată
astfel: îşi în frân ează limba, p o ste şte şi se smereşte
pe sine însuşi p ân ă cân d devine cu noscut şi se răs­
p ân d eşte zvonul c ă m onahul cu ta re este robul lui
Dum nezeu. Şi, în d ată, îi m işcă satan a pe cei din lume
să-i ad u că to a te cele n ecesare, vin, ulei, bani şi orice
altceva, zicând: Sfântul, sfântul! Şi cum se întâmplă
de obicei în slava d eşartă, auzind zicându-i-se Sfân­
tul!, se um flă sm eritu l m onah. Şi num aidecât începe
să s te a îm p reu n ă cu aceştia, m âncând, bând şi odih-
nindu-se. După aceea, scu lân d u-se la cântare, îşi
în alţă glasul p ân ă când v o r spune m irenii că mona­
hul cu tare câ n tă şi priveghează, p ână îl vor lăuda pe
el. Şi iarăşi, plin de slavă d eşartă, se m ândreşte şi se
înalţă. Şi în d ată p leacă sm eren ia de la el. Iar dacă ci­
neva îi spune cu vânt asp ru , îi răspunde foarte urât.
Apoi, în tim p ce p riveşte la cei din lum e, diavolul îi
♦ î7Cuvântul novotxdq (monah) înseamnă singur.
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 129

aruncă săgeţi sp re fem ei, copii şi spre grija vieţii. Iar


el se întunecă, după cum şi Domnul nostru lisus
Hristos a spus în Evanghelie, că: Oricine se uită la f e ­
meie, poftin d-o, a şi săv ârşit ad u lter cu ea în inima
lui38. Iar dacă socotim acestea basm e să-L auzim pe
Domnul zicând: Cerul şi păm ân tu l vor trece, d ar cu­
vintele M ele nu v or trece39. Apoi, începe să se îngri­
jească de nevoile de p este an. Astfel, se răspândeşte
şi începe să adune şi arginţi, până când îl sădesc dra­
cii în rădăcina iubirii de arginţi. Şi dacă îi aduce cine­
va un dar m ic, i-1 în to arce spunând: Nu-1 primesc,
căci nu iau nim ic. Dar dacă cineva îi aduce aur sau
argint, sau veşm ânt, sau ceva plăcut lui, îndată cu
bucurie prim eşte. Şi întinde m asă şi încep să mănân­
ce. Iar săracul, m ai bine zis H ristos în a fara porţii
bate şi nu es te nim eni să-l în ţeleag ă, nim eni să-L
audă*0. Către aceştia a zis Domnul nostru lisus Hris­
tos că: Mai lesn e este a trece căm ila prin u rechile acu­
lui d ecât să in tre b og atu l în îm p ărăţia lui Dumne­
zeu*1. Dar poate zicem că: Nu nedreptăţesc pe
nimeni, căci am din lucrul meu de mână şi din cele
ce-mi trim ite Dumnezeu. Spuneţi-mi, părinţilor, în­
gerii în ceruri adună au r şi argint, sau slava lui Dum­
nezeu? Şi noi, fraţilor, de ce am prim it schima? Ca să
adunăm bani şi bunuri m ateriale, sau ca să devenim
îngeri? Sau nu cu n o aşteţi că ceata căzută din ceruri
se întregeşte cu m onahi? Deci, fraţilor, de ce ne-am
lepădat de lum e? Şi dacă ne-am lepădat de lume, de
ce iarăşi, îngâm fându-ne, ne-am întors de la calea
* “ Matei 5 ,2 8 . * “ Matei 2 4 ,3 5 . * «Apocalipsa 3 ,2 0 . + 41Luca
1 8 ,2 5 .
130 PATERICUL MARE

s m e r e n ie i? S au n u ş tiţi c ă v in u l şi fe m e ile şi aurul şi


o d ih n a tr u p e a s c ă , p r e c u m şi p e t r e c e r e a cu cei din
lu m e, a c e s te a t o a t e n e s e p a r ă d e D u m n e z e u ? Căci ră­
d ă cin a tu tu r o r r e le lo r e s te iu b ire a d e a rg in t. Cât de
d e p a r te e s te c e ru l d e p ă m â n t, a t â t d e d e p a r te este şi
m o n a h u l iu b ito r d e a rg in ţi d e s la v a lu i D um nezeu. Şi
în c ă : Nu e s te u n r ă u m a i m a r e d e c â t m o n a h u l iubitor
d e a rg in t. M o n a h u l c u to v ă r ă ş ii lu m e ş ti a r e nevoie de
ru g ă ciu n i m u lte fă c u te d e p ă r in ţi sfin ţi. Sau nu-1 au­
zim p e fe ricitu l Io a n s p u n â n d : Nu iu b iţi lu m ea, nici
c e l e c e s u n t în lu m e. D a c ă c in e v a iu b e ş t e lu m ea , iubi­
r e a T a tă lu i nu e s t e în tru e l42. Şi Ia c o b ia r ă ş i asem enea:
Cine, d ec i, v a v o i s ă f i e p r ie t e n cu lu m e a s e f a c e vrăjm aş
lui D u m n ez eu 43. S ă fu g im d e lu m e , fraţilo r, a ş a cum
fu ge cin e v a d e ş a r p e . C ăci u n d e m u ş c ă şarp ele, cu
g re u s e v in d e c ă . L a fel şi n o i, d a c ă v r e m s ă devenim
m o n a h i, s ă fu g im d in lu m e . E s te s p r e b in ele nostru,
fraţilo r, s ă a v e m u n ră z b o i, n u m u lte şi nenum ărate.
S p u n e ţi-m i, p ă rin ţi şi fra ţi, p ă rin ţii n o ş tri u n d e au do­
b â n d it v irtu ţile , în lu m e s a u în p u s tie ? A şadar, noi
cu m p u te m s ă d o b â n d im v ir tu ţile în lu m e fiind? Dacă
n u flă m â n z im , d a c ă n u în s e tă m , d a c ă n u îngheţăm ,44
d a c ă n u lo c u im c u fia re le şi n u m u rim tru p u lu i, cum
v o m tr ă i su fle tu lu i?45 C um v r e m s ă m o ş te n im îm pă­
r ă ţia C e ru rilo r tr ă in d p r in tr e c e i d in lu m e ? Să avem
p riv irile a ţin tite s p r e î m p ă r ă ţia C e ru rilo r! Căci dacă
s o ld a tu l n u v a lu p ta şi n u v a b iru i şi d u p ă a c e s te a nu
v a d a b an i, n u d o b â n d e ş te v re d n ic ia . Cu c â t m ai puţin
n oi, c a r e , m â n c â n d şi b â n d , şi în m ijlo cu l ce lo r din

♦ 421 Ioan 2 , 1 5 . ♦ *4,laco b 4, 4. ♦ 44VezI 1 Corinteni 4 ,1 1 . ♦


4‘Vezi Rom ani 8 ,1 3 .
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 131

lume fiind, vrem să moştenim împărăţia Cerurilor! Să


nu ne pună diavolul gânduri viclene, spunând că:
Adun ca să fac şi milostenie. Căci cel care nu vrea din
codrant46 să facă milostenie, nici dintr-o mie de di­
nari47 nu va face. Nu, fraţii mei! Acestea sunt ale celor
din lume. Nu ne vrea Dumnezeu pe noi, monahii, să
avem aur sau argint, haine şi bunuri materiale. Dom­
nul a dat poruncă spunând: Priviţi Ia p ăsările cerului,
că nu seam ănă, nici nu seceră, nici nu adună tn jitn lţe,
şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi
voi cu m ult m ai presus d ecât ele?48. Monahul care are
aur sau argint sau alte bunuri materiale nu crede că
Dumnezeu poate să-l hrănească. Dacă pâine nu poate
să ne dea, nici împărăţia Lui nu poate să ne-o dea.
Aceasta cunosc că, atunci când am un lucru şi cineva
- din lume mai ales - îmi aduce altul de acelaşi fel, ace­
la este din lucrare diavolească. Dacă, însă, nu am şi
cer de la Dumnezeu, o dată şi de două ori, atunci
Acesta, cunoscând de ce am nevoie, îmi aduce pre­
cum lui Daniel în groapa leilor49. Iar dacă nu am nevo­
ie de nimic, ci am şi aur, şi argint, şi alte bunuri mate­
riale şi nu le arunc, şi tot aştept să-mi aducă cineva
cele de trebuinţă, atunci devin părtaş lui Iuda Iscario-
teanul, care a lăsat harul ce i s-a dat şi a alergat spre
pofta iubirii de arginţi. De unde, fericitul Apostol,
aceasta cunoscând, nu numai rădăcina tuturor rele­
lor50, i-a zis iubirii de arginţi, ci şi închinare la idoli a
+ 46Condrant (KoSpdvrrţţ L a t Quadrans = % dintr-o m one­
dă: Matei 5, 2 6 ) era cea mai mică monedă rom ană din bronz.
Deseori se folosea cu sensul de sumă neînsemnată, cum am
zice: cinci bani, + “ Monedă rom ană de argint. ♦ “ Matei 6 ,2 6 .
* “ Daniel 6 ,1 0 - 2 2 . ♦ **°1 Timotei 6 ,1 0 .
132 PATERICUL MARE

n u m it-o51. Să v ed em , aşad ar, sp re câtă răutate trage


după sine a c e a s tă b o ală p e m on ah , în cât chiar şi spre
în ch in area la idoli îl duce. Căci iubitorul de arginţi se
în d ep ărtează de iu b irea lui D um nezeu şi se închină
idolilor p ecetlu iţi ai oam enilor, ad ică banului de aur.
O, iubire de arginţi, ca re îl d esp arţi pe monah de slava
lui D um nezeu! O, iubire de arginţi, înfricoşătoare şi
am ară, care-1 d esp arţi p e m on ah de ceata îngerilor! 0,
iubire de arginţi, ră d ă cin a tu tu ro r relelor, care-1 faci
pe m on ah să se în g rijească de to ate, până când îl faci
să-L p ă ră se a s c ă p e Stăpânul ceru rilo r şi să se alipeas­
că de stăp ân ito rii păm ântului! O, iubire de arginţi,
ca re d eschizi u şa tu tu ro r răutăţilor, care ascuţi limba
călugărului sp re hulă şi o cări şi sp re tulburări, până
cân d îl faci pe a ce s ta să se judece în tribunalele lu­
m eşti! Vai m onahului aceluia ca re dă curaj dracului
iubirii de arginţi! Vai, m onahului iubitor de arginţi, că
a p ă ră sit p o ru n ca M ântuitorului, care a zis: Să nu
a v eţi nici aur, nici arg in t52] De m ulte ori dracul îi tri­
m ite un gând ca a ce sta : Scoală-te, fă priveghere şi
m âine ch eam ă pe fraţi şi fa-le agapă. Apoi, pleacă dra­
cul la cei ch em aţi şi le zice: Luaţi cu voi cele trebuin­
cioase. Atunci zice: Canonul nu-1 încetez. Voi face şi
Ceasul al treilea, şi Ceasul al şaselea, şi Ceasul al no­
uălea, n eştiind că: Nu oricin e îm i zice: Doamne, Doam­
ne, va in tra în îm p ă r ă ţia Cerurilor,53. Şi ce-mi va vătă­
m a m ie aurul sau argintul, sau alte bunuri? Neştiind
că, unde este a u r şi arg in t şi alte bunuri, acolo este
în d răzn eala d racilor şi p ieirea sufletului şi a trupului,
acolo este vai p en tru totdeauna. Cum va intra
* 51Coloseni 3, 5. ♦ 52Matei 10,9. * 53Matei 7,21.
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 133

străpungerea inimii în monahul iubitor de arginţi?


Căci părăsind voia Celui ce l-a făcut pe el şi I-a chemat
la viaţa veşnică, aurului se închină şi se înconjoară de
el. Cum va intra într-un astfel de bărbat zdrobirea ini­
mii? Dar de multe ori, îi aduce diavolul lacrimi şi sus­
pine şi-l face să-şi bată pieptul zicându-i: Uite, ţi-a dat
Dumnezeu aur şi argint şi zdrobire de inimă!, ca să nu
smulgă de tot rădăcina iubirii de arginţi din el. O, fra­
ţii mei iubiţi, cum noi călugării avem aur şi argint şi
haine şi lemne şi nu încetăm să strângem? Şi săracul,
mai bine zis Hristos, este bolnav şi flămânzeşte, îi
este frig şi însetează, şi noi nimic din acestea nu fa­
cem pentru El54, Ce răspuns vom da ca monahi, fraţi­
lor, Stăpânului Hristos, noi care ne-am lepădat de
lume şi iarăşi ne întoarcem la ea? Şi ne clătinăm în
credinţa că schima monahală este îngerească! Am fă-
cut-o lumească pentru aur, pentru că am avut şi nu
am dat. Şi dacă de multe ori am dat, am făcut-o înain­
tea tuturor ca să fim lăudaţi. Nu aşa, fraţii mei iubiţi!
Să fugim din lume! Greu este a te mântui şi în pustie!
Cum vom rămâne atunci printre cei din lume? Sigur
nu ne vom mântui, mai ales că Domnul a zis: Cel care
nu se leap ăd ă d e lum e şi d e cele care sunt în ea, chiar
şi de sufletul lui însăşi... şi nu-şi ridică crucea ca să-
Mi urm eze Mie, nu este vrednic de Mine55. Căci viu
sunt, zice Domnul56, ieşiţi din m ijlocul lor şi vă
* 54Vezî Matei 2 5 ,4 2 -4 3 . # ssVezi Luca 1 4 ,2 6 -2 7 şi 33; Luca 9,
2 3-25. * 56Viu sunt, zice Domnul este o expresia frecvent citată
în Vechiul Testament, mărturie invocată ca argument în spriji­
nul unor adevăruri. După modelul; Precum este adevărat că Eu
sunt viu, to t aşa este de adevărat că te voi micşora..., Iezechiel 5,
11. Vezi şi; Isaia 4 8 ,1 9 ; Ieremia 2 2 ,2 4 ; Iezechiel 3 5 ,1 1 etc..
134 PATERICUL M ARE

o s e b iţi57. Vedeţi, fraţii m ei iubiţi, c â t folos este in a


fugi de în tâlnirile lu m eşti? Ne e s te de folos şi nouă, şi
acelo ra. V orbirea lo r e s te d e sp re v ân zări şi cumpă­
rări, d esp re soţii, copii şi an im ale. 0 a sem en ea înto­
v ă ră şire d e sp a rte gândul de D um nezeu. Şi dacă nu­
m ai v o rb ire a cu a c e ş tia d e sp a rte gândul de Dumnezeu,
a m â n ca îm p reu n ă cu ei şi a b e a îm p reu n ă cu ei câtă
v ă tă m a re ad u ce? Nu p e n tru c ă su n t n ecu raţi spun
a ce ste a . Să nu fie! Ci p e n tru c ă a c e ş tia m ăn ân că o dată
şi d e d o u ă o ri p e zi to a te m â n că ru rile şi cărnurile, iar
noi s tă m d e p a rte d e m â n că ru ri şi că rn u ri şi mâncăm
o d a tă p e zi. D acă în să n e văd m ân cân d cu îndestula­
re , în d a tă n e o sâ n d e sc şi sp un : la tă şi m onahii se sa­
tu ră !, şi n u-şi a m in te sc c ă şi noi p u rtă m tru p ca şi ei.
Şi iarăşi, d a că n e v ăd în frân ân d u -n e de la m âncăruri,
din n ou n e o sâ n d e sc, zicân d : Iată, se fac plăcuţi oame­
n ilor! Şi îşi p ierd sufletele lo r din p ricin a noastră.
D acă, iarăşi, n e v ăd m â n câ n d cu m âinile nespălate
sa u avân d h ain a m u rd a ră , din n ou zic: Iată, neorân­
duială! Iar d a că n e văd m ân cân d cu mâinile spălate
zic: Iată, şi m on ah ii se fac cu raţi, şi se p ierd pe ei înşişi
din p ricin a n o a s tră ! Şi d evenim noi vinovaţi şi prici­
n u ito ri p ierzan iei lor. Să fugim în o rice chip de mesele
lor. Să că u tă m m ai cu rân d d efăim area lo r d ecât lau­
dele. Căci lau d a lo r e s te p ricin u ito are a judecăţii. Iar
d efăim area lo r p ricin u ito a re de cununi. Care este fo­
losul d a că p la c o a m e n ilo r şi-L m ânii pe Domnul Dum­
n ezeu l m eu ? M a rto r e s te A postolul Pavel, căci zice:
D acă a ş p lă c e a în că o a m en ilo r, n -a ş m a i f i slu jitor al
lu i H ristos a ! A şad ar, s ă n e ru g ăm în ain tea Domnului
♦ S72 Corinteni 6 ,1 7 . + 58Galateni 1 ,1 0 .
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 135

zicând: Iisuse Dumnezeul nostru, !zbăveşte-ne şi pă*


zeşte-n e d e lauda şi de defăim area oamenilor. Şi ni'
mic să nu facem sp re a plăcea lor. Căci lauda lor nu va
putea să ne ducă în îm părăţia Cerurilor, nici defăima*
rea lor nu are puterea să ne închidă viaţa veşnică. Să
cunoaştem, fraţi iubiţi şi binecuvântaţi, că pentru fie­
care cuvânt de prisos vom da seam a Domnului Dum>
nezeului nostru59.
34. Un frate s-a apropiat de Awa Ilie Isihastul, la
obştea din peştera A w ei Sava, şi i-a zis: Awa, spu-
ne-mi cuvânt! Iar Bătrânul a zis fratelui: în zilele pă*
rinţilor noştri, erau iubite aceste trei virtuţi: neagoni-
sirea, blândeţea şi înfrânarea. Iar acum domneşte la
monahi lăcom ia şi pofta pântecelui şi obrăznicia. Ce
vrei, aceea ţine!
35. Se zicea despre A w a Teodor din Ferm e60 că pe
aceste trei le avea mai de căpetenie decât multe: nea-
gonisirea, nevoinţa61 şi fuga de oameni.
36. A spus A w a Teodor din Ferme că: Omul care

* 59 Matei 1 2, 3 6. + “ Munte în nordul Nitriei, unde se nevoiau


mulţi m onahi (ET). * 61Am tradus în lim ba rom ână term enul
AoKt\aiţ prin nevoinţă, deşi nu redă fidel sensul etimologic. în
vocabularul tehnic al limbii rom âne a intrat şi cuvântul grecesc
ca atare, asceză, d ar acesta este folosit mai puţin şi cu un sens
general. Este im portan t de sem nalat faptul c ă în limba rom ână
s-a tradus de la început prin nevoinţă, cuvânt ce trim ite la ne-vo-
ire, adică la tăierea voii. Cuvântul g recesc asceză înseam nă exer­
ciţiu stăruitor şi e ste folosit până astăzi în spaţiul grecesc. Este
o diferenţă de a c c e n t In lim ba rom ână, nevoinţa este term enul
generic pentru strădaniile monahului, în tim p ce în limba greacă
term enul generic este cel de asceză. Accentul pe nevoinţă este
o particularitate a spiritualităţii m onahale rom âneşti. Lucrul
acesta poate fi o b serv at până astăzi.
136 PATERICUL M ARE

stă în p ocăin ţă nu e ste leg at de poru ncă.


37. A în tre b a t A m m a T eodora pe Papa62 Teofil
d espre cuvântul Apostolului, ad ică ce înseam nă: Răs­
cu m p ăraţi v rem ea 63. Ia r el i-a răsp u ns: Cuvântul ara­
tă câştigul. în ce fel? S-a a ră ta t v re m e de batjocură!
C um pără cu sm eren ia şi în d elunga-răbdare vremea
de b atjo cu ră şi a tra g e câştigul la tine. Vreme de ne­
cinste! în d u ră şi cu în d u rarea răscu m p ără vremea
a ce a sta şi ai câştig. Şi to a te cele p otrivnice, dacă vrem,
ni se fac n ou ă câştig.
3 8 . A zis iarăşi A m m a T eodora: S iliţi-vă să intraţi
prin p o a r ta c e a strâ m tă 64. Căci, aşa cum copacii, dacă
nu tr e c p rin zăpezi şi ploi nu p o t să aducă rod, la fel şi
noi. Veacul a ce s ta e ste iarnă. Şi d acă nu trecem prin
m ulte n ecazu ri şi în cercări, nu vom p utea să devenim
m oşten itori ai îm p ărăţiei C erurilor65.
3 9 . A zis iarăşi a ceeaşi că: în văţătoru l este dator să
fie străin de iu b irea de stăp ân ire şi de slava deşartă,
să s te a d ep arte de m ândrie, să nu se lase amăgit de
linguşiri sau o rb it de d aru ri, să nu fie biruit de pânte­
ce, să nu fie stăp ân it de m ânie, ci să fie îndelung răb­
dător, binevoitor, sm erin d u -se cu to a tă puterea, îngă­
d uit d e ceilalţi şi îngăduitor, grijuliu şi iubitor.
4 0 . A zis A w a Ioan Kolovos: Eu vreau ca omul să
se îm p ă rtă şe a scă de to a te virtuţile. Pentru aceasta,
scu lân d u-te dim ineaţa, în fiecare zi, pune început la

♦ “ Patriarhul Alexandriei ( 385-412). în primele veacuri creş­


tine titlul de papă avea o întrebuinţare largă şi se atribuia epi-
scopilor, dar şi preoţilor. în cele din urmă s-a consacrat atribui­
rea acestui titlu episcopului de Alexandria şi episcopului Romei.
(ET). ♦ “ Efeseni 5 ,1 6 . ♦ «Luca 1 3 ,2 4 . ♦ «Fapte 14,22.
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 137

toată virtutea şi porunca Iui Dumnezeu, în cea mai


mare răbdare, cu fiică şi îndelungă-răbdare, în iubire
de Dumnezeu cu toată dorirea sufletului şi a trupului
şi multă sm erenie, în răbdare faţă de durerile inimii şi
pază, în rugăciune multă şi cereri cu suspine, în cură­
ţia limbii şi paza ochilor. Defăimat şi nemânios, împă­
ciuitor şi nerăsplătind răul cu rău66, neluând în seamă
căderile celorlalţi. Nu te măsura pe tine însuţi, ci fii
mai prejos decât toată făptura, în lepădare de materie
şi de toate cele după trup, în cruce, în luptă, în sărăcia
cu duhul, în bună-vrere şi nevoinţă duhovnicească, în
post, în pocăinţă şi plâns, în osteneala războiului, în
discernământ, în curăţia sufletului, în împărtăşire de
bine, lucrul mâinilor tale în linişte67, în privegheri de
noapte, în foame şi sete, în frig şi lipsă de haine68, în
suferinţe, închizând mormântul ca şi când eşti deja
mort, încât să socoteşti că moartea îţi este aproape
în fiecare zi.
41. A zis Awa Iosif Tebeul că trei lucruri au mare
preţuire înaintea lui Dumnezeu: Când omul este bol­
nav şi se adaugă bolii şi alte ispite, iar acesta le pri­
meşte cu mulţumire; Al doilea este când cineva face
toate lucrurile curate înaintea Domnului, fără nimic
omenesc; Iar al treilea când cineva se aşază în supu­
nere faţă de părintele duhovnicesc şi se leapădă de
toată voia proprie.
42. Povestea Awa Casian despre un anume Awa
Ioan, întâistătător de obşte, că a fost mare în viaţa sa.
Acesta, când i s-a apropiat sfârşitul şi pleca senin şi cu
* “ Romani 1 2 , 1 7 . * 672 Tesaloniceni 3 ,1 2 . * “ 2 Corinteni
1 1 ,2 7 .
138 PA TER IC U L M A R E

d o r de D um nezeu, l-a u în c o n ju ra t fraţii, cerându-i să


le lase c a m o şte n ire u n c u v â n t s c u r t şi m ântuitor, prin
ca re v o r p u te a s ă aju n g ă la d e s ă v â rş ire a în Hristos.
Ia r a ce la o ftân d a zis: N icio d a tă n -a m fă cu t voia pro­
p rie, n icio d ată n -a m în v ă ţa t p e cin e v a c e e a ce n-am
făcu t eu m ai în a in te 69.
4 3 . A zis fericitu l Io an G ură d e A ur: Aşezându-te
s ă cite şti cu vin te d u m n e z e ie şti, în tâ i ro a g ă pe Dum­
n ezeu s ă -ţi d e sch id ă o ch ii inim ii70 ta le , a şa în cât nu
n u m ai s ă cite ş ti c e le s c ris e , ci s ă le şi faci, ca să nu
stră b a te m s p re o s â n d a n o a s tră v ieţile şi cuvintele
sfinţilor71.
4 4 . S p u n ea A w a lo a n Kflikas, eg u m en ul Raithu-
lui72, fraţilo r: Fiilor, cu m a m fu git d e lum e, să fugim şi
d e p o ftele tru p u lu i73.
4 5 . A zis ia ră şi: Să u rm ă m exem p lu l p ărin ţilo r noş­
tri, cu c â tă a sp rim e şi lin iştire s e n ev o iau aici!
4 6 . A zis ia ră şi: Să n u sp u rcă m , fiilor, locul acesta,
p e c a r e p ărin ţii n o ş tri l-a u c u ră ţit d e d raci.
4 7 . A zis ia ră şi: L ocu l a c e s ta e s te al nevoitorilor, nu
al n egu storilo r.
♦ "E c o u al poruncii lui Hristos: iar cel ce va face şi va învăţa,
acesta mare se va chem a în îm părăţia Cerurilor... (Matei 5,19).
♦ 70Efeseni 1 ,1 8 . ♦ 71Vezi Luca 1 2 ,4 7 ; lacob 1 ,2 3 -2 5 . * 72Raitho
sau Raithou se află pe ţărm ul de sud-vest al peninsulei Sinai,
unde se aflau cele 12 izvoare şi cei 7 0 de copaci de finic (Ieşire
15, 27). Din secolul al IV-lea a existat aici o mănăstire, distrusă
în anul 3 7 3 de barbari. în 5 4 0 a fost reconstruită şi fortificată de
către Justinian şi a cunoscut o m are dezvoltare până la sfârşitul
sec. al Vll-lea. + 73P oftele trupului, mai exact p oftele cărnii este o
expresie biblică nou-testam entară frecvent folosită (Vezi: Gala*
teni 5 ,1 6 ; Efeseni 2 ,3 ; 2 Petru 2 ,1 8 ; 1 Ioan 2 ,1 6 ).
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 139

48. Cum urcăm de la Ghetsimani pe Muntele Măs­


linilor, este mănăstirea Aw ei Avramie. în această
mănăstire a fost egumen şi A w a Ioan Kizikinul. L-am
întrebat pe acesta într-o zi, zicând: Awa, cum dobân­
deşte cineva virtutea? Şi a răspuns Bătrânul zicând:
Dacă vrea cineva să dobândească virtutea, nu poate
să o dobândească dacă nu urăşte răutatea potrivnică
acesteia. Deci, dacă vrei să ai pururea lacrimi, urăşte
râsul. Vrei să ai smerenie, urăşte mândria. Vrei să fii
înfrânat, urăşte lăcomia pântecelui. Vrei să fii cumpă­
tat, urăşte viaţa desfrânată. Vrei să fii lipsit, urăşte iu­
birea de arginţi. Cel care vrea să fie locuitor al pustiei,
urăşte cetăţile pentru sminteli. Cel care vrea să aibă
liniştire, urăşte îndrăzneala. Cel care vrea să fie stră­
in, urăşte arătarea. Cel care vrea să-şi stăpânească
mânia, urăşte petrecerea cu cei mulţi. Cel care vrea să
nu ţină minte răul, să urască vorbirea de rău. Cel care
vrea să fie nestingherit, să răm ână în singurătate. Cel
care vrea să-şi ţină limba, să-şi închidă urechile ca să
nu audă multe. Cel care vrea să aibă totdeauna frica
lui Dumnezeu, să urască odihna trupească şi va iubi
necazul şi strâm torarea.
49. Un frate l-a întrebat pe A w a Iosif, zicând: Dacă
se întâmplă prigoană, este bine să pleci în pustie sau
în lume? Şi a zis Bătrânul: Unde auzi că sunt orto­
docşi, acolo mergi, cât mai aproape de ei, şi să nu ai
deloc prietenie cu vreun copil, nici să locuieşti îm­
preună cu acesta. Şi dacă este cu putinţă să rămâi în
chilia ta, este bine. Şi să cultivi legumele tale, în loc să
mergi la altul să ceri. Iarăşi a zis fratele: Vreau să stau
140 P A T E R IC U L M A R E

cu cin e v a în o b ş te , c a s ă m ă lin iş te s c sin g u r în chilie


şi a c e la s ă -m i d e a lu c ru l m e u d e m â n ă şi să-m i poarte
d e g rijă. Şi i- a z is B ă trâ n u l: P ă rin ţii n o ş tri nu voiau
lu c ru a c e s ta . D a c ă n u ţii s e a m a , n u v e i o feri pâine ni­
m ă n u i, c ă c i n u t e v a lă s a s a ta n a 74.
50. Z ice a u d e s p r e A w a I s a a c c ă , a p ro a p e fiind de
el sfâ rşitu l, a u v e n it la el p ă rin ţii şi i-a u zis: Ce vom
fa ce d u p ă c e p le c i, p ă r in te ? I a r el a zis: Vedeţi cum
a m m e r s e u în fa ţa v o a s tr ă ! D a că v o iţi şi voi să mă
u rm a ţi şi s ă p ă z iţi p o ru n c ile lui D u m n ezeu , v a trimite
h a ru l Lu i şi v a p ă z i lo c u l a c e s ta . I a r d a c ă nu le veţi
p ăzi, n u v e ţi m a i r ă m â n e în lo c u l a c e s ta . Căci şi noi,
câ n d u r m a s ă m o a r ă p ă rin ţii n o ş tri, n e în tristam , dar
ţin â n d p o ru n c ile D o m n u lu i şi s fa tu rile lor, răm âneam
c a şi c â n d a c e ia e r a u c u n o i. A şa s ă fa c e ţi şi voi şi vă
v e ţi m â n tu i.
5 1 . U n fr a te a r u g a t p e A w a Ie r a x : Spune-m i cu­
v â n t c u m s ă m ă m â n tu ie s c . îi z ic e B ă trâ n u l: Stai în
ch ilia ta . D a că flă m â n z e ş ti, m ă n â n c ă ; d a c ă însetezi,
b e a ; şi n u v o rb i d e r ă u p e c in e v a ; şi te v ei m ântui.
5 2 . U n fr a te a în tr e b a t p e A w a K ro n ie : Ce voi face
cu u ita r e a 75 c a r e îm i în r o b e ş te m in te a şi n u m ă lasă
s ă s im t c â n d s e a p ro p ie d e m in e p ă c a tu l? Şi a zis Bă­
trâ n u l: C ând a u lu a t c h iv o tu l c e i d e a lt n e a m , pentru *
* 74Răspunsul aw ei înseam nă probabil că felul acesta de viaţă
monahală - adică să trăiască cineva închis şi altul să-l slujească şi
să-l îngrijească - este potrivit pentru cei care au atins o anumită
măsură a sfinţeniei. Dacă monahul este im atur duhovniceşte, aşa
cum se pare că este cazul de faţă, există pericolul să eşueze şi
să nu folosească pe nimeni, de aceea îl şi respinge (ET). + 75Este
vorba despre uitarea sufletului care se datorează trândăvelii şi le-
nevirii. Este opusul trezviei, al privegherii minţii şi al inimii (ET).
DESPRE ÎNAINTAREA IN DESĂVÂRŞIRE 141

fapta rea a fiilo r lui Israel, l-au târât până l-au adus
la locaşul lui Dagdn76, zeul lor. Atunci, a căzut fratele
cu faţa la păm ânt şi a zis: Ce înseam nă aceasta? Iar
Bătrânul a zis că: Dacă cei de alt neam77 vor ajunge
să robească m intea omului cu propriile ei pricini, îl
târăsc aşa până când îl aduc deasupra patimii celei
nevăzute. în acel loc, aşadar, dacă mintea se întoarce
şi-L caută pe Dumnezeu, şi îşi va aduce aminte de ju­
decata veşnică, înd ată patim a cade şi se face nevăzu­
tă. Căci scris este: Când te vei întoarce şi vei suspina,
atunci te vei m ântui şi vei cunoaşte unde ai fo st78.
53. A zis A w a Krdnie: Dacă Moise nu ducea oile pe
Muntele Sinai, nu ar fi văzut focul în rug.79 Atunci un
frate a în treb at pe Bătrân: Drept ce poate fi luat rugul?
Şi i-a zis că rugul este luat drept lucrarea trupească;
căci scris este: A sem enea este îm părăţia Cerurilor cu
o com oară ascunsă în ţarin ă80. A zis fratele către Bă­
trân: Aşadar, fără osteneala trupească nu înaintează
omul în vreo vrednicie? Şi Bătrânul i-a răspuns: Din
vechime este scris: Cu ochii aţintiţi asupra lui lisus, în­
cepătorul şi Plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria
pusă înaintea Lui, a su ferit crucea81. Şi David spune
iarăşi: Nu voi da somn ochilor m ei şi genelor mele dor-
mire şi odihnă tâm plelor m ele...82 şi celelalte.
+ 76Zeul filistenilor. D espre incidentul cu răpirea chivotului de
către filisteni şi d u ce re a lui în tem plul zeului lor, Dagon, vezi
IRegi 4 ,3 -2 2 şi 5 , 1 -2 . * *” Aici îi înţelegem pe draci care întot­
deauna pân desc prilejul să în ro b ească sufletul, în special când
el însuşi îi p ro v o acă în tr-u n o a recare fel (ET). * ™Isaia 3 0 ,1 5 .
* 79Vezi Ieşire 3 ,1 - 6 . * “ M atei 1 3 ,4 4 . * “ Evrei 1 2 ,2 . * “ Psal­
mul 1 3 1 ,2 - 5 . L a în treb area fratelui dacă fără truda trupului nu
poate cineva să înain teze, c a răspuns, A w a aduce primul şi cel
142 P A T E R IC U L M A R E

54. Un frate a rugat pe A w a Kr6nie: Spune-mi cu­


vânt! Şi i-a spus lui: Când s-a dus Elisei la sunamitean-
că, a aflat-o stearpă; dar ea a zăm islit şi a născut prin
venirea lui Elisei.83 A zis lui fratele: Ce înseamnă cuvân­
tul acesta? Şi Bătrânul a zis: Sufletul, dacă veghează84 şi
se adună din griji şi p ărăseşte vrerile sale, atunci Duhul
lui Dumnezeu îl cercetează şi poate să nască, deoarece
altfel este sterp.
55. A zis A w a M acarie: Să nu dorm i în chilia fratelui
care are faimă rea.
56. Un frate a întrebat pe A w a M acarie cel Mare des­
pre desăvârşire. Şi răspunzând Bătrânul a spus: Dacă
dobândeşte omul sm erenie m are în inima lui şi în trup;
şi dacă nu se m ăsoară pe sine în niciun lucru, ci mai cu­
rând se aşază pe sine în sm erenie mai prejos decât orice
făptură; şi nu judecă în niciun fel pe nimeni decât numai

m ai im p o rtan t exem plu, p e Dom nul, c a re „în lo c de bucuria lui


de m ai d in ain te, a su fe rit cru c e ” şi p e p ro ro cu l David, omul care
a aflat „în inim a lui" pe D um nezeu, şi plin de iubire şi zel sfânt
p ro m ite că nu -şi v a îngăd ui n ici c e a m ai m ică odihnă, înainte
să p reg ătească lo c p o triv it p e n tru chivot, ad ică pentru casa lui
Dum nezeu. Pe u rm ele D om nului au m e rs A postolii şi toată cea­
ta sfin ţilo r şi a m a rtirilo r B ise ricii. T ru d a tru pului trebuie s-o
în ţeleg em în două felu ri: una e s te tru d a p e c a re călugărul o de­
pune în fiecare zi p e n tru a îm p lin i în d a to ririle lui călugăreşti,
în m om entul co n sacrării, călu găru l l-a a u zit p e p ărin tele lui du­
hov nicesc că l-a o fe rit în ta in ă lui D um nezeu, că e ste chem at să
se p reg ătească nu sp re od ihnă, nu sp re lip sa de griji, nu spre
con fo rt..., ci sp re lup te d u hov niceşti, sp re în frân are a trupului...
şi sp re to a te cele am are şi tru d ito a re ale v ie ţii fericite în Dum­
nezeu (d in slu jb a sch im ei cele i m ari). Şi v a flăm ânzi şi va înseta
şi va priveghea şi va fi p re g ă tit să su fe re cu b u cu rie orice oste­
neală şi d u rere pe c a re D um nezeu i-o v a ce re în drum ul vieţii
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 143

pe sine; şi rabdă defăim area; şi aruncă din inima sa toa­


tă răutatea; şi se sileşte pe sine să fie îndelung-răbdător,
bun, iubitor de fraţi, cumpătat, înfrânat - căci scris este:
A celor ce se silesc este îm părăţia Cerurilor şi cei ce se
silesc pun m âna p e ea.85 Şi vede drept cu ochii săi; şi are
paza limbii; şi îşi întoarce auzul de la orice lucru deşert
şi vătăm ător de suflet; şi dreptatea mâinilor sale şi cu­
răţia inimii să fie spre Dumnezeu; şi nepătarea trupului;
şi să aibă aducerea am inte de moarte înaintea ochilor
în fiecare zi; şi lepădarea de mânia şi răutatea duhov­
nicească; şi lepădarea de cele materiale şi de plăcerile
trupeşti; şi lepădarea de diavol şi de toate lucrările lui;
şi, desigur, unirea cu Dumnezeu, împăratul tuturor, şi cu
toate poruncile Lui; şi să răm ână neîncetat în to t locul
şi în to t lucrul, şi în toată fapta lângă Dumnezeu; fără
acestea nu poate să fie d esăvârşit

sale călugăreşti. Al doilea înţeles al trudei trupului este lucrarea


practică. Ceea ce ne spune Sfântul Casian Romanul este foarte
expresiv: „Având în vedere poruncile apostolice, Sfinţii Părinţi
ai Egiptului nu lasă niciodată pe călugări să rămână fără lucrare
şi mai ales pe cei tineri, pentru că ştiu că prin răbdarea lucrării
alungă acedia, îşi procură hrana şi ajută pe cei care au nevoie".
Şi mai jos adaugă: „De asemenea. Părinţii spun că cel care lu­
crează se războieşte de cele mai multe ori cu un demon şi este
chinuit de acesta, în timp ce leneşul este înrobit de mii de duhuri
viclene” [Filocalia vol.l Către Castor, episcopul, cap. 60. Despre
acedie) vezi 2 Tesaloniceni 3,6-12. şi Apoftegma Ii, 75 (ET). *
834 Regi 4,8-37. * ^Cuvintele Wj<pw, vfpjnţ, viţcpdXux; în textele
patristice exprimă trezvia minţii şi a inimii, sau trezvia duhovni­
cească. Aceasta este o premisă esenţială pentru lupta cu păcatul
şl lepădarea de lume, dar şi pentru dialogul viu cu Dumnezeu.
Acest dialog se întemeiază pe un continuu şi profund proces de
pocăinţă care nu este posibil fără trezvie. * “ Matei 11,12.
144 PATERICUL M ARE

5 7 . A zis A w a M arcu: Legea libertăţii învaţă tot


adevărul. Cei m ulţi o cite sc sp re cunoştinţă, dar pu­
ţini o în ţeleg cu trim ite re la lu cra re a poruncilor86. Nu
ce re d esăv ârşirea a ce ste ia în virtuţile omeneşti; căci
om d esăv ârşit în a c e s te a nu se găseşte. Iar desăvârşi­
re a ei în C rucea lui H ristos se ascu n de.87
5 8 . Un frate a v en it la Schit la A w a Moise, cerând
de la a ce sta cuvânt. A zis ace stu ia Bătrânul: Mergi,
şezi în chilia ta şi chilia te v a în văţa toate.
5 9 . A zis A w a M oise: Cel c a re îl a re aproape de el
pe lisus şi se b u cu ră de El bine face neaducând om în
chilia lui.
6 0 . A zis iarăşi: Cu n epu tin ţă este să dobândească
cin eva pe lisus altfel d e câ t prin osten eală şi smerenie
şi ru găciu n e n eîn cetată.
6 1 . Spunea A w a M atoe că tre i părinţi au plecat la
A w a Pafnutie, cel num it şi Kefalas, ca să ceară cuvânt,
şi B ătrân u l le-a zis: Ce v re ţi să vă spun, cuvânt du­
h ovn icesc sau tru p e sc? I-au spus lui: Duhovnicesc! Şi
B ătrân u l le-a zis: M ergeţi, iubiţi suferinţa mai mult
d e câ t odihna, d efăim area m ai m ult d ecât slava şi a da
m ai d egrab ă d e câ t a lua88.
6 2 . Un frate a în tre b a t pe un B ătrân zicând: Ce lu­
cru este bun, pe ca re să-l fac şi să fiu viu în el? Şi a zis
B ătrânul: Dumnezeu ştie binele. Dar am auzit că cine­
va din p ărinţi a în tre b a t pe A w a Nisterie cel Mare, pri­
etenul A w ei Antonie, zicând lui: Care lucru este bun,
* “ Este o reluare în lectură aplicată a textului din Iacob 1,25:
Cine s-a uitat, însă, de aproape în legea cea desăvârşită a libertă­
ţii şi a stăruit în ea, făcându-se nu ascultător care uită, ci împlini­
tor al lucrului, acela fericit va fi în lucrarea sa. * 87Ioan 8,31-32
şi 36. * “ Fapte 2 0 ,3 5 .
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 145

ca să-l fac? Şi acela a zis lui: Nu sunt, oare, toate vir­


tuţile egale? Sfânta Scriptură ne spune că Avraam era
iubitor de străini, şi Dumnezeu era cu el89. Ilie iubea
liniştea, şi Dumnezeu era cu el. Iar David era smerit, şi
Dumnezeu era cu el. Deci, ceea ce vezi că vrea sufletul
tău după Dumnezeu aceea fă şi ţine inima trează.
63. Spunea A w a Pimen despre Awa Nisterie că,
precum era şarpele de aramă făcut de Moise pentru
vindecarea poporului90, aşa era şi Bătrânul. Având
toate virtuţile şi totdeauna tăcând, pe toţi îi vindeca.
Întrebat fiind Aw a Nisterie de către Awa Pimen cum
a dobândit virtutea aceasta, că, ori de câte ori s-a în­
tâmplat vreun necaz în obşte, nici nu vorbea, nici nu
lua parte, a răspuns acela: Iartă-mă Awa, când am
intrat la început în obşte, mi-am zis în cugetul meu:
Tu şi măgarul una veţi fi! Aşa cum măgarul este bătut
şi nu vorbeşte, este ocărât şi nu răspunde nimic, aşa
şi tu, precum spune psalmul: Ajuns-am ca un dobitoc
înaintea Ta şi credin cios Ţie, şi voifi pururea cu Tine91.
64. A zis A w a Pimen: A fi treaz, şi a lua aminte la
tine, şi a avea darul deosebirii, aceste trei virtuţi sunt
unelte ale sufletului.
65. Un frate l-a întrebat pe Awa Pimen: Cum tre­
buie omul să se poarte? I-a zis lui Bătrânul: Să vedem
pe Daniel, că nu s-a aflat împotriva lui nicio pâră, de­
cât în slujirile aduse Dumnezeului său92.
66. A zis iarăşi: Sărăcia, suferinţa şi darul deose­
birii, acestea sunt uneltele vieţii monahale. Căci scris

* wCf. Facere 12 , 2 ş.u. * MNumeri 21, 9. * «Psalmul 72, 22.


* «Confraţii lui Daniel, dem nitarii, m ânaţi de invidie, au vrut să-l
pârască îm păratului Darie al perşilor, încât acesta să renunţe la
146 PATERICUL MARE

este: Dacă a r fi aceşti trei bărbaţi Noe, Iov şi Daniel,


Eu su n t viu, z ice D om nul D um nezeu93. Noe este chip al
neagonisirii, Iov al suferinţei şi Daniel al deosebirii.
Aşadar, dacă există aceste trei lucruri în om, Dumne­
zeu locuieşte în acesta.
6 7 . A zis iarăşi A w a Pimen că: Două lucruri dacă
u răşte monahul, poate să devină liber faţă de lume.
Şi a zis lui fratele: Care sunt acestea? Şi a zis Bătrâ­
nul: Odihna tru p ească şi slava deşartă. Şi a zis fratele:
Spune-mi alt cuvânt! A răspuns Bătrânul: Cât poţi, lu­
crează lucrul de m ână, ca din acesta să faci milă. Căci
scris este că m ilostenia şi credinţa curăţă păcatele94.
A zis fratele: Ce este credinţa? A zis Bătrânul: Credin­
ţa este a p etrece în sm erenie şi a face milă.
6 8 . A zis iarăşi: Omului despre care inima ta nu are
înştiinţare95 nu-i încredinţa cugetul tău.
6 9 . Un frate a întrebat pe A w a Pimen, zicând: Ce
preţuirea pe care o avea pentru el şi să-I scoată din demnitatea
înaltă cu care îl însărcinase. Dar nu puteau să găsească motiv
pentru că purtarea lui era fără reproş. De aceea, au născocit o
poruncă conform căreia timp de treizeci de zile, cel care va cere
ceva de la un alt zeu sau om în afară de Darius să fie aruncat în
groapa leilor. Erau siguri că Daniel nu va trăda slujirea lui faţă
de Dumnezeul în care credea şi astfel capcana lor ar 6 dus la
rezultatul dorit, ceea ce s-a şi întâmplat. (Cf. Daniel 6, 5 ş.u.).
+ 93Iezechiel 14, 14. * 94 Vezi Pilde 15, 27 şi Galateni 3,11.
♦ 9Sînştiinţarea (nAnporpopta) este un termen tehnic în spiritu­
alitatea şi în literatura monahală şi se referă la primirea unui
fel de vestire, de informare tainică, nu prin cuvinte, ci la nivelul
sufletului sau al duhului, oricum, mai curând la nivelul simţirii
decât al minţii, în legătură cu un lucru sau cu o hotărâre, sau
cu o atitudine pe care urmează să o ai. Gheron Iosif, cunoscutul
isihast athonit din sec. XX spunea că nu lua nicio hotărâre până
nu avea înştiinţare de sus.
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 147

să fac cu prieteniile nefolositoare pe care le am? Şi


acela a zis: Este vreun om care, horcăind de moarte,
mai ia seam a la prieteniile din lumea aceasta? Nu te
apropia, nici nu le atinge şi singure se vor înstrăina.
70. A zis iarăşi că: Atunci când un om vrea să-şi
ridice casă, multe lucruri adună să poată înălţa casa,
şi diferite materiale adună. Aşa şi noi să luăm puţin
din toate virtuţile.
71. Acelaşi a zis că David a scris lui Ioab: Să fii stă­
pân în război şi vei stăpân i cetatea şi-o vei distruge 96.
72. A zis A w a Pimen: Dacă vezi privelişti şi auzi lu­
cruri, să nu le povesteşti aproapelui tău, căci aceasta
este întoarcere de la război97.
73. A zis iarăşi: La început fugi îndată, a doua oară
fugi iarăşi, iar a treia oară fa-te sabie.
74. A zis Awa Pimen Awei Isaac: Uşurează parte din
dreptatea ta şi vei avea odihnă în puţinele tale zile98.
75. A întrebat A w a Vitimie pe A w a Pimen zicând:
Dacă cineva este trist din cauza mea şi îi pun metanie,
dar nu se lasă înduplecat, ce să fac? A zis lui Bătrânul:
Ia cu tine alţi doi fraţi şi pune-i metanie, şi dacă nu se
înduplecă, ia alţi cinci. Şi dacă nu se va lăsa înduple­
cat nici de aceştia, ia cu tine p re o t Şi dacă nici aşa nu
se va îndupleca, să te rogi în continuare netulburat
* 962 Regi 1 1 / 2 5 . * 97Adică deturnarea aceluia de Ia lupta sa
duhbvnicească. * “ Cuvântul dreptate (5ixcuo<n3vri) poate fi în­
ţeles în două feluri: un prim sens poate fi ţinerea legii lui Dum­
nezeu, virtute, sfinţenie, în care caz aici se recom andă A w ei Is-
aac să m icşoreze puţin nevoinţa lui aspră, care probabil îi crea
probleme. Un al doilea sens poate fi acela de autom ustrare, în
care caz i se recom andă a w e i să m icşoreze m ustrarea de sine,
ca să i se liniştească sufletul (ET).
148 PATERICUL M ARE

lui Dumnezeu, ca A cesta să-i d ea înştiinţare, iar tu să


răm âi fără g rijă ".
7 6 . Un frate, m ergân d în p iaţă, l-a în trebat pe Awa
Pimen: Ce vrei să fac? A zis B ătrân u l: Să te faci prieten
cu cel care se sileşte pe sine şi vei vinde lucrurile tale
cu odihnă.
7 7 . A zis iarăşi: A ceastă v ieţu ire a d at Dumnezeu
lui Israel: să ste a d e p a rte de cele îm potriva firii, de
m ânie, furie, invidie, u ră, de v o rb ire a împotriva frate­
lui şi de celelalte ale firii vechi.
7 8 . A zis iarăşi: O steneşte-te câ t poţi să nu te porţi
rău cu nimeni şi să-ţi păstrezi inima curată cu orice om.
7 9 . A ven it la A w a Paladie m ai-m arele locului, vo­
ind să-l vadă, căci auzise cele d esp re el. Şi luând cu
sine un tahigraf, i-a p o ru n cit lui zicând: Eu intru la
a w a , iar tu să scrii cele spuse de a ce sta către mine
cu precizie. Şi intrând, m ai-m arele locului a zis Bătrâ­
nului: Roagă-te p en tru m ine, a w a , că am multe pă­
cate. A zis B ătrânul: Singurul fără de p ăcat este Iisus
Hristos. A zis m ai-m arele locului: Oare, a w a , pentru
fiecare p ăcat vom da so co teală? A zis Bătrânul: Scris
este: Tu ră sp lă teşti fie c ă r u ia d u p ă fa p te le lui100. A zis
m ai-m arele locului: Explică-m i cuvântul! A zis Bătrâ­
nul: Este de la sine înţeles, d ar ascu ltă mai pe larg! Ai
su părat pe ap roap ele? A şteap tă-te la acelaşi lucru. Ai
răp it de la cei lipsiţi, ai n ăp ăstu it pe sărac, ai fost păr­
tinitor la judecată, ai ru şin at, ai b atjocorit, ai calom­
niat, ai pus în prim ejdie cin stea familiei altora, ai ju­
rat strâm b, ai m u tat h o tarele o g o arelo r părinteşti, ai
♦ " V e z i M atei 18 ,1 5 -1 7 . ♦ 100Psalmul 6 1 ,1 1 ; P ild e 12,14.
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 149

jefuit casele orfanilor, ai strâmtorat pe văduve, ai pre­


ferat plăcerea trecătoare de aici bunurilor viitoare?
Aşteaptă să ţi se întoarcă toate. Căci ceea ce seamănă
omul, aceea va secera. Şi, desigur, dacă ai f ă cu t şi ceva
din cele bune, şi acelea să aştepţi să ţi se întoarcă în-
şutit, căci Tu răsplăteşti fiecăru ia după fap tele lui101.
Această hotărâre având în minte toată viaţă, vei putea
să ocoleşti multe din păcate. A zis dregătorul: Şi ce
trebuie să fac, awa? A zis Bătrânul: Să cugeţi la cele
veşnice şi nesfârşite şi de neînlocuit, în care nu este
noapte, unde nu este somnul cel asemănător morţii;
în care nu este mâncare, nu este băutură - slujitorii
slăbiciunii noastre; nu este boală, nu sunt dureri, nici
spitale, nu sunt tribunale, nici negoţ, nici bani - înce­
putul tuturor relelor, pricina războaielor, şi rădăcina
duşmăniei; ci este locaşul celor vii, al celor care nu
mor prin păcat, al celor care trăiesc viaţa adevărată în
Hristos Iisus. Oftând, dregătorul a zis: Adevărat, awa,
aşa este, cum ai spus. Şi folosindu-se mult, a plecat la
ale sale, mulţumind lui Dumnezeu.
80. Se povestea despre Awa Pamvo că, dându-şi
sfârşitul, în ceasul în care îi părăsea, a zis bărbaţilor
sfinţi care se aflau lângă el: De când am venit în locul
acesta al pustiei şi mi-am ridicat chilie şi am locuit
în ea, nu îmi amintesc să fi mâncat pâine nemunci­
tă cu mâinile mele102 şi nu-mi pare rău pentru vre­
un cuvânt pe care l-am vorbit până în acest ceas. Şi
plec la Dumnezeu, ca şi când n-aş fi început încă să-L
cinstesc. Şi mai mult decât mulţi, avea obiceiul, când
* 101Psalmul 6 1 ,1 1 ; Pilde 1 2 ,1 4 . * 1022 Tesaloniceni 3 ,8 .
150 PATERICUL MARE

îi cereau cuvânt din Scripturi sau duhovnicesc, să nu


le răspundă îndată, ci spunea că nu ştie cuvântul şi o
lună sau m ai mult nu dădea răspunsul.
8 1 . A zis A w a Pamvo: Dacă ai inimă, poţi să te
mântuieşti.
8 2 . Spuneau despre părinţii Awa Pamvo, Awa Vi-
sarion, A w a Isaia şi A w a Paisie că erau puternici foar­
te. întâlnindu-se odată întâmplător cu Awa Athre,
i-a întrebat pe aceştia preotul Muntelui Nitriei: Cum
sunt datori fraţii să petreacă? Iar ei au zis: în mare
nevoinţă şi păzindu-şi conştiinţa faţă de aproapele.
83. A întrebat un frate pe Awa Pamvo zicând: De
ce m ă împiedică duhurile să fac bine aproapelui? Azis
lui Bătrânul: Nu vorbi aşa, afară numai dacă numeşti
pe Dumnezeu mincinos. Ci spune mai bine: Nu vreau
deloc să fac milostenie. Luându-ţi înainte, Dumnezeu
a spus: V-am d a t stăp ân ire să călcaţi p este şerpi şi pes­
te scorp ii şi p este toa tă p u terea vrăjmaşului103.
84. A w a Pamvo a trimis pe ucenicul lui în cetatea
Alexandriei ca să vândă lucrul mâinilor lui. Şi pentru
că a răm as şaisprezece zile în cetate, aşa cum ne-a
spus, a dormit nopţile în pridvorul bisericii Sfântului
Marcu. Şi după ce a văzut slujba bisericii catedrale,
s-a întors Ia Bătrân. învăţase şi tropare. A zis lui Bă­
trânul: Te văd, fiule, tulburat. Nu cumva ţi s-a întâm­
plat vreo ispită în cetate? A zis fratele către Bătrân:
Adevărat, aw a, în nepăsare cheltuim zilele noastre
în pustia aceasta şi nici canoane, nici tropare nu cân­
tăm. Căci plecând eu în Alexandria am văzut cetele
bisericii cum cântă şi m-am întristat mult. De ce noi
♦ 10,Luca 10,19.
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 151

nu cântăm canoane şi tropare? Atunci Bătrânul i-a


zis lui: Vai de noi, Bule, că am ajuns zilele în care mo­
nahii vor părăsi hrana tare, cea despre care vorbeşte
Duhul Sfânt, şi vor alerga după cântări şi ehuri. Care
străpungere a inimii, care lacrimi se nasc din tropa­
re? Ce străpungere a inimii îi vine monahului când stă
în biserică sau în chilie, şi-şi înalţă glasul său precum
boii? Dacă ne înfăţişăm înaintea lui Dumnezeu sun­
tem datori să stăm cu străpungere de inimă şi nu cu
semeţire.104 Căci nu au ieşit monahii în pustia aceasta
ca să se înfăţişeze lui Dumnezeu şi să se semeţească,
şi să îngâne cântări, şi să bată ritmuri, şi să-şi lege­
ne mâinile, şi să se mute de pe un picior pe altul. Ci,
suntem datori cu frică şi cutremur, cu lacrimi şi sus­
pine, cu evlavie şi cu glas smerit, măsurat şi coborât,
să aducem rugăciuni lui Dumnezeu105. Iată, îţi spun
ţie, fiule, că vor veni zile în care vor strica creştinii
cărţile Sfintelor Evanghelii şi ale Apostolilor şi ale
dumnezeieştilor proroci, uitând de Sfintele Scripturi,
scriind tropare şi cuvinte elineşti şi se va împrăştia
mintea în tropare şi în cuvintele elinilor. De aceea,
* 104Este folosit aici cuvântul pereajpiapdţ, un term en tehnic
pentru limbajul paterical şi filocalic, întâlnit şi în textele biblice.
Antioh, aşadar, a plecat în grabă spre Antiohia, socotind, tn trufia
lui, să facă uscatul drum de corăbii şi marea drum de picior, pen­
tru semeţia inimii. (2 Macabei 5 ,2 1 ) Un neologism care ar reda
mai exact sensul, dar pe care nu-1 putem folosi în contextul de
faţă este cuvântul exaltare. * 10SPână în secolul al Vl-lea monahii
nu s-au folosit de imnografie, ca să evite capcana celui rău. Ei în-
trevedeau riscul ca frumuseţea melodiei să alunge străpungerea
inimii celor care se rugau, pe de o parte, şi pe de altă parte ca
execuţia cântării să provoace celui care o cânta gânduri de slavă
deşartă (ET).
152 PATERICUL M ARE

părin ţii n o ştri au zis caligrafilor din această pustie să


nu scrie vieţile şi cu vin tele sfinţilor pe pergament106,
ci p e p ap iru s107, că ci n eam u l ce v a veni va şterge vie­
ţile p ărin ţilor sfinţi şi v a sc rie dup ă voia lui. Şi i-a zis
lui fratele: O are, v o r fi sch im b ate obiceiurile şi tradi­
ţiile creştin ilo r şi nu v o r m ai fi preoţi în biserică, ca
să se în tâm p le a c e s te a ? Şi a spus Bătrânul: In acele
tim p u ri s e va ră c i iu b irea m u ltora108 şi va fi strâmto­
ra re nu puţină, n ăvălirea a lto r neam uri, mişcare de
p op oare, n estato rn icie în tre îm păraţi, neorânduia­
lă în tre d regători, risip ă în tre preoţi, nepăsare între
m onahi. Egum enilor nu le va p ăsa de mântuirea lor
şi a tu rm ei lor. D oritori v o r fi toţi şi primii la mese şi
c e rtă re ţi, leneşi la rugăciune, d ar gata mereu să vor­
b e a scă de rău pe alţii109, oricând gata să judece; vieţile
♦ 106CuvinteIe membrană, difteră şi pergament se referă la ace­
laşi obiect. Erau piei de diferite animale, prelucrate, în special de
viţel, de capră, de miel sau de oi, care erau folosite pentru scris.
Raritatea pergamentului îi obliga deseori pe oameni să le spele
sau să le cureţe pe cele deja scrise, ca să poată să le folosească
din nou ca material de scris. Astfel, au apărut aşa-numiţii codici
palimpsest (de la cuvintele greceşti TtdAiv-vp&oo= a lustrui din
nou). Prin lustruirea aceasta se ştergea scrierea anterioară. *
107Papirusul era un material de scris confecţionat din planta pa­
pirus care creştea în timpurile vechi în valea Nilului, în Siria, Me-
sopotamia şi Palestina. Era un material care se distrugea uşor şi
nu rezista la procedura de curăţire şi de scriere a doua oară, aşa
cum se întâmpla cu pergamentele. Astfel, prin folosirea papiru­
sului se elimina şi pericolul imediat al distrugerii textelor sfinte
scrise. ♦ 10*Vezi Matei 2 4 ,1 2 . ♦ 109Vorbirea de rău (KaxaAaXid)
sau bârfa, cum o numim noi popular, este amintită deseori în
textele patericale, dar şi în cărţile biblice. Vezi: Nu vă vorbiţi de
rău unul pe altul, fraţilor! Cel care-1 vorbeşte de rău pe un frate,
sau îl judecă pe fratele său, acela vorbeşte de rău legea şi judecă
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 153

bătrânilor şi cuvintele lor nici nu le vor urma, nici nu


le vor asculta, ci mai curând vor flecări şi vor spune:
Dacă trăiam în zilele acelora, ne-am fi nevoit şi noi.
Iar episcopii timpurilor acelora vor fi slugarnici faţă
de persoanele celor puternici, vor judeca judecăţile
lor după darurile primite, nu vor apăra pe săraci în
judecăţile lor, vor strâm tora pe văduve, vor necăji pe
orfani. Vor pătrunde şi în popor necredinţa, risipirea,
ura, duşmănia, invidia, cearta, hoţia, beţia, petreceri­
le nesimţite, adulterele, desfrâul, uciderile, jafurile. Şi
a zis fratele: Ce va face, dar, cineva în asemenea tim­
puri şi vremuri? Şi a zis Bătrânul: Fiule, în asemenea
zile, va scăpa cel ce-şi mântuieşte sufletul său; şi m are
se va chem a acela în îm părăţia Cerurilor110.
85. Spunea Awa Pitirion, ucenicul Awei Antonie:
Cel care vrea să alunge dracii mai întâi să-şi supună
patimile. Căci ce patimă va birui şi dracul aceleia va
alunga. Te urmăreşte dracul mâniei? Dacă ai biruit mâ­
nia, ai alungat şi pe dracul ei. La fel este cu orice patimă.
86. A spus A w a Sisoe: Fă-te neînsemnat, voia ta
arunc-o înapoia ta şi fă-te fără griji şi vei găsi odihnă.
87. Acelaşi a zis: Sunt unii care îşi cheltuiesc zilele
lor în nepăsare. Cu cuvântul şi cu gândul caută să se
mântuiască, dar cu fapta nu se îngrijesc. Pe de o par­
te citesc vieţile sfinţilor, pe de altă parte nu urmează
smerenia şi neagonisirea, rugăciunea şi privegherea,
înfrânarea şi liniştirea, somnul pe pământ şi meta­
niile. Socotesc neadevărate vieţile sfinţilor, în trufia
lor, spunând că este cu neputinţă să îndure cineva
legea; dar dacă judeci legea, nu eşti împlinitor al legii, ci judecă­
torul ei (Iacob 4 ,1 1 ). * u0Matei 5 ,1 9 .
154 P A T E R IC U L M A R E

asem enea lucruri, negândindu-se că unde Dumnezeu


locuieşte, prin harul dum nezeiesc al Botezului şi prin
lucrarea poruncilor, se săvârşesc lucruri şi daruri du­
hovniceşti mai presus de fire.
88. Ziceau despre A w a Homai că, atunci când era
să se săvârşească, a spus fiilor săi duhovniceşti: Să nu
locuiţi îm preună cu ereticul, nici să nu faceţi cunoştin­
ţă cu dregătorii, nici să fie mâinile voastre întinse spre
a aduna, ci mai degrabă întinse spre a da111.
8 9 . A zis un Bătrân: Pregăteşte-ţi sabia! Şi a zis
fratele: Dar nu m ă lasă patimile! A zis Bătrânul: Scris
este: Cheam ă-M ă în ziua necazului tău şi Eu te voi iz­
băvi, ia r tu Mă vei preaslăvi!112. Cheamă-L, deci, pe
Domnul şi te va izbăvi de orice ispită.
9 0 . Ziceau Bătrânii: scufa este semnul nerăutăţii,
paramanul - al crucii şi cingătoarea - al bărbăţiei113.
Deci, să trăim potrivit schimei, împlinind toate cu
râvnă, ca să nu părem că purtăm schimă străină.
9 1 . Un frate a întrebat pe un Bătrân, zicând: Cum
♦ m Fapte 2 0 , 35. + 112Psalmul 4 9 , 15. + 113După Awa Doro-
tei, scufia este sem nul sm ereniei şi al lipsei de răutate, pentru că
pruncii poartă scufii şi nu omul adult... Trebuie să urmăm prun­
cilor în nerăutate. Pe prunc dacă îl umileşti, nu se mânie, dacă-1
cinsteşti, nu cade în slavă deşartă. Dacă-i ia cineva ceea ce are,
nu se necăjeşte, pentru că este fără de răutate. Nu se împotri­
veşte, nu caută slavă. Dar scufa este şi semnul harului divin. Aşa
cum scufia acoperă şi protejează capul copilului, la fel şi harul lui
Dumnezeu acoperă m intea conducătoare şi se îngrijeşte de lipsa
de răutate a copilului pe care ne-o dăruieşte Hristos şi o ocroteşte
fa tă de aceia care încearcă continuu s-o lovească şi s-o răn ească.
Paramanul (se num eşte şi polistavru) se poartă cruciş pe umeri,
conform cuvintelor: la-ţi crucea şi urmează-Mi Mie. Şi crucea, ce
ahceva înseam nă decât m ortificarea desăvârşită care se săvârşeş­
te în noi prin credinţa în Hristos? Cingătoarea simbolizează, pe de
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 155

poate cineva să se facă nebun pentru Domnul? I-a spus


lui Bătrânul: Era în tr-o obşte un copil şi a fost dat unui
bătrân îm bu nătăţit ca să-l îndrum e şi să-l înveţe fii­
ca de Dumnezeu. Deci a spus Bătrânul acestuia: Când
te ocărăşte cineva, binecuvântează-1; dacă te aşezi la
masă, m ănâncă pe cele rele şi lasă pe cele bune; dacă
trebuie să alegi haină, las-o pe cea bună şi ia-o pe cea
rea. I-a zis copilul: Nebun sunt de-mi zici să fac aces­
tea? A zis Bătrânul: De aceea zic să faci acestea, ca să
te faci nebun pentru Domnul şi să te înţelepţească
Domnul. Iată, ne-a arătat Bătrânul ce trebuie să facă
cineva ca să devină nebun pentru Domnul.
92. A zis un Bătrân: Să stăm pe stâncă şi să năvă­
lească râul! Nu te tem e, căci nu te poate nărui. Cântă
în linişte, zicând: Cei ce se încred în Domnul sunt ca
muntele Sionului; nu se va clătina în veac cel ce locu­
ieşte în Ierusalim 114.
93. A zis iarăşi: Pentru tine S-a născut Hristos,
omule! Pentru aceasta a venit Fiul lui Dumnezeu,
o parte, că suntem pregătiţi să slujim, aşa cum face cel care vrea
să lucreze, care m ai întâi se încinge şl după aceea începe treaba.
Mai simbolizează însă şi m ortificarea poftei instinctuale. Adică
cingătoarea este făcută din piele m oartă şi o purtăm la mijloc,
unde se află rinichii (ca re su nt consideraţi ca locaş al poftelor su­
fletului) şi, astfel, su ntem ch em aţi să om orâm iubirea de plăceri
(A w a D orotei, L u cră ri a scetice. Didascalia I, cap. 1 5 -1 9 ) (ET).
♦ 114Psalmul 1 2 4 ,1 . Vezi Calist Patriarhul: Sfântul Părinte ne spu­
ne că, cuvântul Ierusalim se tâlcuieşte ca locul păcii şi simbolizea­
ză locul unde se sălăşluieşte Dumnezeu. Este evident că se referă
la sufletul care trăieşte pacea adusă de prezenţa iui Hristos în el.
Nu orice suflet p oate să trăiască pacea lui Hristos şi să aibă nu­
mele păcii, d ecât acela care, ca o cetate ce se construieşte, are la
temeliile ei piatra nezdruncinată din capul unghiului, pe Hristos
(Ffloca/ia voL 4 Capitole despre rugăciune, 5 3 ) (ET).
156 PATERICUL M ARE

ca tu să te m ân tu ieşti. S-a făcu t p ru nc, s-a făcut om,


D um nezeu fiind. Odată, c ite ţ făcându-se, a luat car­
te a în sin agogă şi a citit, zicân d : D uhul Domnului este
p e s te M ine, c ă D om nul m -a uns ...11S. Altă dată, ca un
ipodiacon, făcân d bici din frânghii, a scos afară din
tem plu oile şi boii şi to a te celelalte116. Diacon fiind,
în cin gân du -se cu ştergaru l, a sp ălat picioarele uceni­
cilor Săi, p oru n cin d a c e s to ra să spele şi ei picioarele
fraţilor117. Ca p re o t, stân d în mijlocul preoţilor, învăţa
p oporul. Ep iscop fiind, luând pâin ea şi a binecuvân­
ta t-o , a d at-o u cen icilo r Săi118. A fost biciuit pentru
tine, şi tu p en tru El nu duci nici m ă ca r o ocară; S-a în­
g ro p a t şi a în viat ca D um nezeu; to a te pentru noi după
rân d u ială le-a p ătim it una după alta, ca să ne mântu­
iască. Să fim treji, să priveghem , să ne îndeletnicim cu
rugăciuni, cele p lăcu te Lui să facem 119.
9 4 . D espre gândurile v ă tă m ă to a re a răspuns un
B ătrân : Vă rog, fraţilor, ca, a şa cum am în cetat faptele,
să în cetăm şi gândurile!
9 5 . A zis un B ătrân : Dacă în tre tine şi altul s-a în­
tâm p lat cuvânt întristător, şi acela tăgăduieşte, zicând:
Nu am zis cuvântul acesta!, să nu te cerţi cu el; că poate
să se în to arcă şi să zică: Da, am zis şi ce-i cu asta?
* m Isaia 61, 1. * 116Ioan 2, 15-16. * m Ioan 13, 5 şi 14.
* 118Marcu 14, 22. + 119Este interesant cum grupează Bătrânul
într-un singur sfat mai multe sfaturi ce se regăsesc răspândite
în textele nou-testamentare. Îndemnurile „Să fim treji, să prive­
ghem'’ se găsesc în 1 Petru 5 ,8 , la persoana a Il-a plural, Fiţi treji,
privegheaţi; cu rugăciuni să ne îndeletnicim este din 1 Cor. 3,7;
iar ultima parte, cele plăcute lui să facem este din 1 Ioan 3,22.
Este o dovadă a familiarităţii părinţilor cu limbajul biblic şi a
libertăţii cu care îl folosesc.
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 157

96. A zis un Bătrân: Să nu încuviinţezi orice cuvânt


şi să nu te învoieşti cu el. Cu greu să crezi şi repede să
adevereşti.
97. Zicea unul din bătrâni: Ne adunam la început
unii cu alţii şi vorbeam spre folos şi făceam cete-cete
şi urcam la cer. Acum ne adunăm şi, ajungând la vor­
bire de rău, ne tragem unul pe altul în prăpastie jos.
98. A zis unul din bătrâni: Dacă omul nostru lăun­
tric veghează120, are puterea să-l păzească şi pe cel din
afară. Iar dacă nu, câtă putere este, să păzim limba.
99. Acelaşi spunea: De lucrare duhovnicească este
nevoie, că pentru aceasta am venit. Căci mare chin
este a învăţa cu gura şi a nu face lucrul cu trupul.
100. Un frate a întrebat pe unul din părinţi: Ce
este viaţa? Şi acela răspunzând a zis: Gură care spune
adevărul, trup sfânt, inimă curată, gânduri ce nu cu­
treieră prin lume, cântare cu străpungere de inimă, a
petrece în liniştire şi nimic altceva cugetând afară de
aşteptarea cu nădejde a Domnului.
101. A zis Bătrânul: Diavolul atacă meteahna mo­
nahului. Căci un obicei statornicit prin timp îndelung
dobândeşte puterea firii121, mai ales la cei nepăsători.
Orice mâncare pe care o cauţi după miros să nu do­
reşti să ţi-o dai, mai ales când eşti sănătos. Şi ceea ce
pofteşti să nu mănânci, ci, mâncând cele trimise ţie de
* 120Omul lăuntric şi omul din afară sunt sintagme antropolo­
gice folosite pentru prima dată de Sfântul Pavel. Vezi Romani 7,
22; 2 Corinteni 4 ,1 6 ; Efeseni 3 ,1 6 . Practica monahală ascetică
şi literatura patericală şi filocalică vor dezvolta mult aceste noţi­
uni. * m Ceea ce spune şi înţelepciunea populară: Obiceiul este
a doua natură!
158 PATERICUL MARE

Dumnezeu, fii m u lţum itor în o rice ceas. Pâinicile mo­


nahilor am m ân cat, d a r în că nu am devenit monahi.
Deci, îm b ărb ătează-te, frate, ca să nu porţi veşmânt
străin, ci să ai p e ce te a lui H ristos, ad ică smerenia.
102. Spuneau b ătrân ii că: M onahul este dator până
la m o arte să se îm p o triv ească dracului acediei122 şi
al nepăsării, m ai ales în tim pul slujbelor. Şi dacă ai
reu şit a ce a sta cu aju torul lui D um nezeu, ia aminte la
gândul m ulţum irii de sine şi al sem eţirii şi zi în gân­
dul tău : De n -a r z id i D om nul ca sa , în z a d a r s-ar osteni
c e i c e o z id esc123, căci n im ic nu e s te om u l d ecâ t pământ
şi cen u şă124,şi am in teşte-ţi că D om nul stă împotrivă
c e lo r m ân dri, ia r c e lo r sm eriţi le d ă h a r125.
1 0 3 . A zis un B ătrân : Când te culci sau când te sco­
li, sau o rice altceva faci, d a că v a fi Dumnezeu înaintea
och ilor tăi, nicicu m v răjm aşu l nu p oate să te înfrico­
şeze. Iar d acă gândul, în a c e s t fel, răm âne în Dumne­
zeu, şi p u terea lui D um nezeu v a răm ân e în el.
1 0 4 . A zis un B ătrân : T rebuie ca monahul să nu tra­
gă cu u rech ea, să nu fie b ârfito r şi să nu se smintească.
1 0 5 . Un frate a în tre b a t pe un B ătrân zicând: Spu­
ne-m i cuvânt, cum să m ă m ântuiesc? Iar el a zis: Stră-
duieşte-te să lucrezi puţin câte puţin şi te vei mântui.
1 0 6 . Spuneau părin ţii c ă a c e s te a su n t pe care Dum­
n ezeu le ce re de la creştin i: Să se supună Sfintelor
* 122După Sfântul Ioan Sinaitul, acedia înseamnă „paralizia su­
fletului şi depravarea minţii, lene şi nepăsare faţă de nevoinţă,
ură faţă de făgăduinţele călugăreşti..., este cea care aduce istovi­
rea la vremea psalmodiei şi slăbiciunea la vremea rugăciunii...;
acedia este pentru călugări moartea sufletească ce cuprinde
toate relele" {Scara, Cuvântul al 13-lea, Despre acedie ). + 123Psal-
mul 1 2 6 ,1 . ♦ m Facere 1 8 ,1 7 . * 125Pilde 3 ,3 4 ; lacob 4,6.
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 159

Scripturi, cele spuse să fie şi făcute126 şi să asculte de


cârmuitori şi de părinţii duhovniceşti127.
107. Un frate a întrebat un Bătrân zicând: Ce să fac
că gândurile mă împresoară sub pretextul de a cerceta
pe Bătrâni? Iar Bătrânul a zis lui: Dacă vezi că gânduri­
le vor să te scoată afară din chilie din pricina strâmto­
rării, fă-ţi pe însuţi o mângâiere în chilie şi nu vei mai
vrea să ieşi. Iar dacă vrei să mergi pentru folosul sufle­
tesc, încearcă-p cugetul şi ieşi. Căci am auzit despre un
bătrân că, atunci când îi spuneau gândurile să cercete­
ze pe cineva, se ridica, lua rasa, ieşea afară, înconjura
chilia şi intra din nou şi făcea pentru sine mângâierea
străinului128, şi aşa făcând îşi găsea liniştea.
108. Ziceau părinpi că pentru călugări cursa dia­
volului, mai mult decât femeile, sunt copiii.
109. Ziceau iarăşi: Unde există vin şi copii nu mai
este nevoie de satana.
110. Un frate râvnitor stătea în chilia lui şi, auzind
de virtuple sfinplor, se grăbea, crezând că acestea se
dobândesc fără suferinţă şi luptă multă. Plecând, a
spus unui mare părinte despre aceasta, şi i-a răspuns
Bătrânul: Dacă voieşti, mergi şi fă-te ca un copil care
ia lecpi de la învăţătorul lui şi una câte una le vei în­
văţa. Astfel, ia hotărârea ca în acest an să lupp până
vei reuşi să te opreşti înainte de a-p sătura pântecele.
Şi iarăşi osteneşte-te până când vei urî slava deşartă
ca pe un duşman. Şi când vei învăţa acestea bine, lup-
tă-te să dispreţuieşte cele materiale şi să încredinţezi
lui Dumnezeu grija pentru tine. Şi îndrăzneşte, căci,

* 126Matei 7 ,2 1 -2 3 . * 127Evrei 1 3 ,1 7 . * 12,îşi oferea sieşi ceea


ce oferea unui străin când îl cerceta.
160 PATERICUL MARE

d acă a ce ste a trei le v a reu şi omul, va întâmpina cu bu­


cu rie pe Iisus cân d v a veni.
111. A zis unul din p ărin ţi: D acă nu urăşti mai în­
tâi, nu poţi să iubeşti; d acă nu u răşti păcatul, nu poţi
să îm plineşti d rep tatea, p recu m este scris: Fereşte-te
d e rău şi f ă b in e129. D ar ch iar şi în acestea, voinţa130
este ce a ca re se ce re totdeau n a. Pentru că Adam, în
rai fiind, a în călca t p o ru n ca lui Dumnezeu şi Iov, pe
gunoaie şezând, şi-a p ă s tra t stăp ân irea de sine. Aşa*
dar, num ai b unăvoinţă ce re Dumnezeu de la om şi să
se te a m ă de El totdeau n a.
112. Un frate, fiind ispitit, a m ers la un Bătrân şi
a în cred in ţat acestu ia ispitele la care era supus. Şi
i-a zis B ătrân u l: Să nu te înfricoşeze ispitele care ţi
se întâm plă, căci vrăjm aşii, cu câ t văd sufletul tău
u rcân d şi unindu-se cu Dumnezeu, cu atât ei se în­
furie top in d u-se de invidie. Nu este cu putinţă să nu
fie de faţă Dum nezeu şi îngerii Lui în ispitele noas­
tre . Numai nu în ce ta să-L chem i cu multă smerenie.
Deci, cân d ţi se întâm plă aşa ceva, să ai în gând pu­
te re a Celui ce ne ajută pe noi, slăbiciunea noastră şi
* 129Psalmul 33,13. ♦ 130Termenul folosit în original este
TcpoBuţua. O posibilă trimitere la 2 Corinteni 8,11 f] irpoGupla
xou S e Xe iv . Din păcate limba română nu a descoperit încă un
termen perfect echivalent pentru îtpoSupla, aşa cum se întâm­
plă şi cu alte cuvinte greceşti care exprimă realităţi fundamenta­
le mai ales pentru domeniul vieţii duhovniceşti şi al nevoinţelor
monahale. în vechime s-a propus osârdie, ceea ce nu este deloc
rău. Mitropolitul Bartolomeu Anania împrumută din Biblia de
la Ierusalim ardoare, traducând prin ardoarea de a voi, expresie
uşor forţată pentru limba română. în Noul Testament cuvântul
este folosit numai de Sfântul Pavel (de patru ori) şi de ucenicul
său, Luca, în Fapte (o dată).
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 161

cruzimea vrăjmaşului, şi te vei bucura de ajutorul lui


Dumnezeu.
113. A zis un Bătrân: După cum păzitorul hanului
nu are putere să primească un străin până ce nu are
poruncă de la stăpânul casei, aşa şi vrăjmaşul, dacă
nu este primit, nu poate să intre. Iar când te rogi să
spui: Cum Te voi dobândi, Doamne, Tu ştii! Eu sunt ca
o sălbăticiune şi nu ştiu nimic. Tu m-ai adus în ceata
mântuirii131, mântuieşte-mă! Eu sunt robul Tău şi fiu l
roabei Taie132. Doamne, mântuieşte-mă după voia Tal
114. A zis un Bătrân: Este cu neputinţă să dobân­
dească cineva pe Iisus altfel, decât numai prin oste­
neală, smerenie şi rugăciune neîncetată.
115. A zis unul dintre Părinţi: Este dator călugărul,
când este împreună cu alţi monahi, să aibă întotdeau­
na privirea plecată spre pământ şi să nu ia seama de­
loc la faţa omului, mai ales a celui tânăr. Iar când este
singur, să aibă atenţia îndreptată întotdeauna spre
cele de sus. Căci mult pătimesc şi se tem dracii când
luăm aminte spre cele înalte, spre Domnul.
116. A zis un Bătrân: Dumnezeu rabdă păcatul
celor din lume, dar păcatul celor din pustie nu-1 rab­
dă. Vezi, fratele meu, că cel care a plecat din lume nu
se judecă după măsura lumii? Căci cel din lume are
multe îndreptăţiri, noi însă ce îndreptăţiri vom găsi
să punem înainte? Cu adevărat, focul este înfricoşător
şi osândirile multe pentru cei care au cunoscut voia
lui Dumnezeu, dar au nesocotit-o133 şi au urmat voia
lor proprie. Căci, desfatându-se134 şi bucurându-se

* mPsalmul 7 2 ,2 2 -2 3 . * 132Psalmul 1 1 5 ,7 . * 133Vezi Luca 12,


47- 4 8. * 134Iacob 5 ,5 .
162 PATERICUL MARE

cu cele d eşarte şi tr e c ă to a re , sp u n c ă pentru nevoile


trupului ag o n ise sc a u r şi b u n u ri m ateriale, ca să stă­
p ân ească tru p u l. E ste b u n fo a rte a c e s t cuvânt şi ara­
tă ad evăru l, d a că . desigur, s e în g rijesc num ai de cele
n e ce sa re . D acă sp u n e »num ai p e n tru nevoile trupului
m ă în grijesc* n u tre b u ie , d eci, cân d i se aduc mona­
hului b ani sa u m â n c ă ru ri a le se , s ă fie atras şi să le
p rim ească, ci s ă p o a rte g rijă fără z a rv ă numai pentru
nevoile trup u lu i. Şi u n d e su n t a c e ia ca re , dobândind
a tâ te a , ia ră şi alte le cer, şi a c e ia c a re , m âncând atâtea,
iarăşi cele m ai b u n e m â n că ru ri p o ftesc? Dacă lucrezi,
nu p rim i b ani. ia r d a c ă p rim eşti, nu lu cra, ca să nu ai
tu lb u rări. Noi în să v re m şi p e u na, şi p e cealaltă. Ţi-
am p u s în ain te p ricinile c a re p ro v o a că patimile, prin
c a re cel c a re c re d e c ă e s te că lu g ă r e s te judecat mai
a sp ru d e c â t c e i din lum e. P en tru c ă m ulţi din lume
tr ă ie s c cuviin cios şi fac m ilostenii, ia r a ce sta nu milu-
ieşte p e frate le său . ci ch eltu ieşte şi face din casa tui
D um nezeu c a s ă d e n e g o ţ sa u m ai cu rân d cârciumă.
D espre a c e s te a a m v o rb it în p a rte , d espre cele care
d u c la d eşertă ciu n e , c a s ă le c u n o aştem şi să fugim de
ele şi s ă n e m ân tu im . Căci ce lo r m ai m ulţi li se pare că
în a p u rta ra s a şi în a sp u n e »D oamne, D o a m n e .ş i
în a auzi n um in du -ne m on ah i s tă îndeletnicirea noas­
tr ă . Cu ad e v ă ra t, fraţilor, d a c ă nu luăm am inte la noi
în şin e, m ai ră u d e c â t c e lo r din lu m e ni se întâmplă
s ă căd em în g ro a p ă , c a s ă nu m ai putem striga după
a c e e a c ă tr e D um nezeu. Deci, d e fiică e ste nevoie şi
d e sm eren ie a d e v ă ra tă . Căci cei m ai m ulţi dintre fraţii
n oştri, în sm e re n ie cre z â n d c ă su n t şi c ă p etrec călu­
g ă re şte şi că u tâ n d s ă se b u cu re de voia proprie, nu
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 163

se supun voii lui Dumnezeu. Aceştia cad robi propriei


lor voinţe şi pierd în zbateri şi griji zadarnice timpul
dat lor pentru pocăinţă, pe care îi vor căuta mult după
puţină vreme, dar nu-i vor mai găsi135.
117. A zis un Bătrân: Sileşte-te cu grijă să nu păcă­
tuieşte ca să nu batjocoreşti pe Dumnezeu Care locu­
ieşte în tine şi să-L alungi din sufletul tău.
118. A zis un Bătrân: Fraţilor, să fim treji să prive-
ghem 13**, să ne îndeletnicim cu rugăciunea137, ca să ne
mântuim. Cele plăcute lui Dumnezeu să facem 13*. Os­
taşul, intrând în război, numai de sufletul său are gri­
jă; la fel şi vânătorul. Să ne asemănăm, deci, acestora.
Cel care trăieşte după Dumnezeu trăieşte împreună
cu Aresta. Ascultă re zice: Voi locui în ei şi voi umbla
întru e i şi voifi Dumnezeul lor, şi ei îm i vorfi popor139.
119. A venit odată un frate care locuia la Chilii140
la unul dintre Păruiţi şi i-a încredinţat gândul că era
strâm torat Şi Bătrânul a zis lui: Tu ai aruncat la pă­
mânt marea unealtă, care este frica de Dumnezeu, şi
ai luat să porţi cu tine toiagul de trestie, adică gân­
durile videne. Ia mai degrabă cu tine focul, care este
frica de Dumnezeu, şi când vine să te atingă, ca trestia
va fi arsă de foc. Căd nu are putere răutatea împotri­
va celui care are frică de Dumnezeu.
120. A zis un Bătrân: Nu învăţa pe alţii înainte de
vreme! Altfel, toată viaţa ta vei fi lipsit de înţelepciune!
121. Un frate a întrebat un Bătrân: Părinte,
spune-mi re bine să foc ca să împlinesc voia iui

* ,3SVezi Matei 25,1-13. *■**1 Petru 5,8. ♦ ml Corinteni 7. S.


* “ 1 loan 3,22; loan 8,29. ♦ “’Levitic 2 6 ,11-1Z; 2 Corinteni 6,
16. ♦ ““Vezi introducere, pp30-31.
164 PA TE R IC U L M A R E

D um nezeu? Ia r B ă trâ n u l i-a zis: Fiule, d a c ă vrei să faci


voia lui D u m n ezeu, s ă s ta i d e p a r te d e o ric e nedrepta­
te 141, lă co m ie 142, iu b ire d e a rg in ţi143 şi s ă nu răsplăteşti
n ic io d a tă ră u l cu rău , sa u o c a r a cu o c a r ă 144, pumnul
cu pum n, sa u b le ste m u l cu b le s te m 145. Adu-ţi aminte
de D om nul c a r e a zis: S ă nu ju d e c a ţi, c a s ă nu fiţi ju­
d e c a ţi146, ie rta ţi şi v i s e v a ie r ta v o u ă , fiţi milostivi, ca
să fiţi m iluiţi, c u n o s c â n d b in e c ă och ii Domnului, de
m ii de o ri m ai lu m in o şi d e c â t s o a re le , su n t îndreptaţi
sp re o am en i şi n im ic n u le s c a p ă , n ici din gânduri, nici
din cu g ete, n ici c e v a din ta in e le in im ii147. Şi, oricum,
treb u ie să n e în fă ţişă m în a in te a tro n u lu i lui Hristos,
ca fie ca re s ă p rim e a s c ă d u p ă fap tele lui148. Pentru
a c e a s ta , fiule, su n te m d a to ri s ă slujim A cestuia cu fri­
că şi cu cu trem u r, şi cu to a tă evlavia, a ş a cu m El însuşi
a d a t p o ru n că şi cu m a u în v ă ţa t şi A postolii, ca să fim
treji la ru g ăciu n i149 şi s ă s tă ru im în postări şi cereri,
ru g ân d u -L p e D u m n ezeu, Cel c e p e to a te le vede, să
nu n e la se s ă că d e m în isp ită 150.
122. A celaşi a sp u s c ă : Cel c a re în v a ţă p e alţii des­
p re m â n tu ire a lo r e s te d a to r s ă a d u n e prim ul rodul
în v ăţătu rii p e n tru el în su şi. C ăci cel c a re nu poate să
se în ţe le p ţe a scă p e sin e în su şi, cu m v a p utea să în-
ţe le p ţe a scă p e altul? Şi cel c a r e e s te strâ n s legat de
iu b irea d e arg in ţi şi tr a s d u p ă sin e d e d racu l aceste­
ia, cu m p o a te să -i în v e ţe p e alţii d e sp re milostenie?
Şi cel c a re se o cu p ă cu a d a şi a lua, cu a vinde şi a

♦ 1412 Timotei 2 ,1 9 . * 142Luca 1 2 ,1 5 . * 1431 Timotei 6 ,10. * 1441


Petru 3,9. * 14SLuca 6 ,2 8 ; Romani 1 2 ,1 4 . + 146Luca 6 ,3 7 . » î n ­
ţelepciunea lui Isus Sirah 2 3 ,1 9 . +■ 1482 Corinteni 5 ,1 0 . + 1491
,
Petru 4 7. ♦ 1S0Matei 6 ,1 3 .
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 165

cumpăra, cheltuindu-şi ca un amăgit zilele şi anii cu


grijile pământeşti, cum poate să înveţe pe alţii des­
pre bunătăţile viitoare? Dacă el însuşi, care învaţă, a
părăsit cele cereşti pentru cele trecătoare şi nesigu­
re, este vădit că cei care îl văd şi sunt învăţaţi de el,
vor ii învăţaţi să treacă cu vederea cele veşnice şi să
dea toată grija vieţii de aici. Unuia ca acesta îi spune
Dumnezeu: Pentru ce istoriseşti tu dreptăţile Mele şi
iei legăm ântul Meu în gura ta? Tu a i urât învăţătura şi
ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta151. Şi din nou va
zice: Vai prin care este hulit numele Meu152. Bine este
a învăţa, dacă cel care vorbeşte şi face, pentru ca prin
ceea ce vorbeşte să facă şi prin ceea ce tace să fie cu­
noscut; căci fericit este nu cel care învaţă, ci cel care
fa c e şi învaţă153.
123. Un frate a întrebat un Bătrân zicând: Cum cei
ce trăiesc în lume, neglijând posturile, dispreţuind ru­
găciunile, stând departe de privegheri, săturându-se
de toate mâncărurile, făcând totul după poftele lor,
mâncându-se unii pe alţii în a da şi a lua, cheltuind
cea mai mare parte a zilei cu jurăminte şi mărturii, nu
cad, nici nu spun că păcătuiesc, nici nu se opresc pe ei
înşişi de la împărtăşanie? Iar noi, monahii, alipiţi de
posturi şi de privegheri şi de metanii şi de mâncăruri­
le uscate, lipsiţi de orice odihnă trupească, ne jeluim
şi ne tânguim şi spunem că suntem pierduţi şi că am
căzut din împărăţia Cerurilor şi suntem vrednici de
gheena? Iar Bătrânul oftând a zis: Bine ai zis, frate,
că nu cad cei din lume; căci, căzând odată cu cădere
* 151Psalmul 4 9 ,1 6 -1 7 . • 1KIsaia 5 2 ,5 ; Romani 2 ,2 4 . * ^ M a ­
tei 5 ,1 9 .
166 PATERICUL MARE

ru şin o a să şi în fric o ş ă to a re , n u p o t nici să se ridice,


nici n u a u d e u n d e s ă m ai c a d ă . Ce grijă să aibă diavo<
Iul s ă lu p te cu ce i c a r e s u n t m e re u căzu ţi şi nu se ridi­
c ă n icio d ată? M onahii, în să , c â n d învingători, când în­
vinşi, cân d căzu ţi, câ n d scu la ţi, câ n d chinuitori, când
chinuiţi, câ n d lu p tă to ri, câ n d lu p taţi, s e împotrivesc
diavolului. Ia r cei din lu m e , o d a tă cu p rim a cădere,
din m u ltă n e cu n o ş tin ţă , ră m â n â n d a ş a şi nevăzând
m ă c a r c ă a u că z u t, n icid e cu m n u se în grijesc să se ri­
d ice din c ă d e re . Ia r c a s ă afli, fiule, c ă nu numai eu şi
tu , c a re n e c re d e m m o n ah i, d e p a rte fiind de petrece­
r e a m o n ah ală, a v e m n ev o ie s ă n e jeluim pururea şi
să n e tân g u im , ci şi m a rii P ărin ţi, ad ică asceţii şi ana­
h o reţii, au n ev o ie d e tâ n g u ire , a scu ltă cu înţelepciu­
n e c a s ă cu n o şti. M inciuna e s t e d e Ia d ia v ol154, a spus
D u m n ezeu ; şi a v e d e a f e m e i a s p r e a o p o fti a socotita
f i a d u lt e r 155, şi m â n ia fa ţă d e ap ro a p e le a asemuit-o
cu u c id e re a 156, şi p e n tru cu vân tu l d e ş e rt a arătat că
v o m d a s e a m ă 157. Cine e s te om u l a ce la şi unde-1 vom
c ă u ta p e el, n e isp itit d e m in ciu n ă, n e în ce rca t de vreo
p o ftă cu p riv ire a şi n ic io d a tă m ân io s pe aproapele,
n ici aflat ră s p u n z ă to r de v re u n cu v ân t d eşert, aşa în­
c â t s ă n u aib ă n ev o ie d e p o că in ţă ? A ceasta, deci, să
cu n o şti, fiule, c ă c e l c a re nu s -a d a t p e sine desăvâr­
şit cru cii, în d u h d e s m e re n ie şi um ilire, şi nu se va
a ru n c a p e sin e la p ă m â n t sp re a fi c ă lca t în picioare
d e to ţi, s p re a fi n e d re p tă ţit şi b a tjo c o rit şi lu at în râs -
şi to a te a c e s te a ră b d â n d u -le cu m u lţu m ire şi bucurie
p en tru D u m n ezeu - şi cel c a re nu a ajuns să nu caute

♦ ,S4loan 8 ,4 4 . ♦ m Matei 5 ,2 8 . ♦ 1S6Matei 5 ,2 1 -2 3 . ♦ » ’Ma­


tei 1 2 ,3 6 .
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 167

deloc cele omeneşti, adică slavă sau cinste sau laudă


sau plăcerea mâncării sau a băuturii sau a îmbrăcării,
acela nu poate să fie creştin adevărat.
124. A zis un Bătrân: Cunoaşte cu experienţa vie­
ţuirea cea bună şi nu te teme că eşti neputincios.
125. A zis un Bătrân: Dacă te-ai lepădat pentru
Dumnezeu de cei după trup, stând în chilia ta nu lăsa
să te cuprindă doruri după tată, sau mamă, sau fra­
te, sau fii preaiubiţi, sau fiice, sau soţie iubită. Căci pe
toate le-ai lăsat pentru Dumnezeu. Aminteşte-ţi de
ceasul morţii tale, că nimeni dintre aceştia nu te poa­
te ajuta.
126. A zis un Bătrân: Aşa cum luptătorul se întă­
reşte în lupte, la fel este dator şi monahul pentru gân­
durile lui să ridice mâinile către cer, chemându-L pe
Dumnezeu în ajutor. Gol, luptătorul stă în arenă pen­
tru luptă, gol şi fără nimic la el, uns cu uleiuri şi învă­
ţat de instructor cum trebuie să lupte. Vine adversa­
rul asupra lui, aruncă cu nisip pe el, adică cu pământ,
ca să poată astfel să-l prindă mai uşor. Vezi aceasta la
tine, o, monahule! Instructorul este Dumnezeu, Cel
care ne dă nouă biruinţa, iar luptătorii suntem noi.
Adversarul este potrivnicul, iar nisipul sunt lucruri­
le lumii. Vezi măiestria vrăjmaşului? Stai liber, deci,
de cele materiale şi vei birui. Căci atunci când mintea
este îngreuiată de cugetul material, nu primeşte cu­
vântul nematerial158.
127. A zis un Bătrân că era un ţăran foarte bogat
şi voind să înveţe pe fiii lui agricultura, le-a zis: Fii­
lor, voi ştiţi cum m-am îmbogăţit! Şi voi, dacă mă veţi
♦issye2j ţ corinteni 2, 14.
168 PATERICUL MARE

ascu lta, v ă veţi îm b o g ă ţi Au zis lui: Te rugăm, tată,


sp u n e-n e! Şi acela, ca să nu fie cu prin şi de nepăsare,
s-a folosit d e un vicleşu g şi le -a zis: E ste o zi din an în
ca re d a că cin eva e s te aflat m uncind, se îmbogăţeşte.
D ar din cau za b ă trân eţii am u ita t ca re este. Deci, nu
n eg lijaţi nicio zi m u n ca v o a stră , c a să nu fiţi aflaţi că
nu lu craţi în a c e a zi b in ecu vân tată şi să lucraţi In gol
în treg anul. A şa şi noi, d a că lu crăm neîncetat, vom
găsi drum ul vieţii.
128. A în tre b a t un frate pe un B ătrân : De ce atunci
cân d ies la lu cru s u n t n e p ă să to r cu sufletul meu? A zis
lui B ătrân u l: Nu v rei să îm plineşti ceea ce este scris:
„B in e v o i cu v â n ta p e D om n u l în to a t ă v rem ea , pururea
la u d a L u i în g u r a m ea . în D om n u l s e v a lă u d a sufletul
m eu"159. D acă eşti în ău n tru sau d acă eşti afară, oriun­
de m ergi, nu în ce ta să binecuvântezi pe Dumnezeu;
nu num ai cu cuvintele, ci şi cu faptele şi în minte slă­
v eşte pe Stăpânul tău . P entru că Dumnezeu nu este
m ărginit la un loc, ci se află pretutindeni, şi pe toate
le ţine cu p u terea Lui dum nezeiască.
1 2 9 . Spunea un frate că a în treb at pe un Bătrân:
Ce să fac cu n e p ă sa re a m ea? Şi a zis Bătrânul: Dacă
nu sm ulgi bu ruiana m ică, ca re este nepăsarea, devine
h ăţiş m are.
1 3 0 . A zis un B ătrân : D acă spui cuiva cuvânt des­
p re viaţă, să v o rb eşti cu străp u n gere de inimă şi cu la­
crim i celui ca re te ascultă. Altfel să nu vorbeşti, ca să
nu te p rindă ceasul m orţii stân d fără folos în cuvinte
străin e şi vrân d să m ân tu ieşti pe alţii.
♦ « ’ Psalmul 3 3 ,2 -3 .
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 169

131. A zis un Bătrân că: Oriunde mergi, ia aminte


mereu la tin e însuţi, că locaşu l cocostârcului este aşe­
zat m ai sus d ecâ t aceştia160, adică, monahul oriunde
merge, acolo este locuinţa lu i Sileşte-te, deci, să-ţi
fad canonul tău şi ceasurile şi slujbele de seară şi să
nu fii fără luare am inte la înţelesuri. Totdeauna să ai
strâmtorarea înaintea ochilor tăi, căci fără osteneală
multă nu se pot izbândi acestea.
132. A zis iarăşi: Să te faci precum cămila, purtând
în spate păcatele tale şi, ca legat de el, să urmezi celui
care cunoaşte bine calea lui Dumnezeu.
133. A zis unul dintre Părinţi: Cei care nesocotim
cele mid cădem în rele mari! Iată cuvântul pe care
ţi-1 zic: Cineva a râs fără rost, unul l-a certat, iar al­
tul a risipit teama zicând: Nu este nimic, căd ce este
dacă cineva râde? Ded, de la aceasta s-a făcut zarvă,
de aid vorbe ruşinoase, de la acestea fapte ruşinoase
şi fărădelegi şi, astfel, de la cele ce păreau mid, cel
rău strecoară pe cele mari şi, prin cele mari, duce la
deznădejde. Iar deznădejdea este lipsită de evlavie şi
primejdioasă, căd nu distruge păcatul cât distruge
deznădejdea. Cel care se pocăieşte îndreptează gre­
şeala, iar cel care deznădăjduieşte se pierde. Aşadar,
să nu nesocotim cele mid. Căci ne atacă cu videnie.
Dacă ne-ar război pe faţă, lupta ar fi uşoară şi biruin­
ţa sigură. Dacă suntem treji, ne este mai uşor acum!
Căci Dumnezeu ne-a înarm at desăvârşit, dorind să nu
dispreţuim nici pe cele mici. Ascultă cum ne îndeam­
nă, zicând: Cel care va zice fratelu i său „nebunuleu va*
* l60Psalmul 1 0 3 ,1 7 .
170 PATERICUL M ARE

f i vredn ic d e g h e e n ă 161 şi cel ca re va privi cu priviri


desfrân ate este ad ulterin 162. Pe cei ce râd îi pedepseş­
te şi cere so co teală p en tru o rice cu vânt de prisos163.
De aceea, Iov a v in d ecat gândurile fiilor săi164. Deci
cunoscând acestea, să n e păzim de atacu ri şi nu vom
căd ea niciodată.
1 3 4 . A zis un B ătrân : Când eşti singur, nu pune
m asa înain te de o ra rân d uită! Nu vorbi înainte să te
în treb e, iar d acă eşti în treb at, v o rb eşte cele de cuvi­
in ţă cu înţelepciune.
1 3 5 . A zis un B ătrân : Vezi că diavolul a lovit prima
d ată pe Iov în averile lui. Şi văzând că nu s-a depăr­
ta t de D um nezeu, atunci, a doua o ară l-a lovit în trup.
Dar nici a şa viteazul nevoitor n -a p ăcătu it cu cuvântul
gurii sale, căci avea în ău ntru l său bunătăţile lui Dum­
nezeu şi, p en tru totdeau n a, a răm as în ele165.
1 3 6 . A zis un B ătrân: Cel care intră într-un magazin
de parfum uri, ch iar dacă nu cum pără nimic, oricum se
îm p ărtăşeşte de m ireasm ă. Aşa şi cel care se apropie
de lucruri, d acă v re a să lucreze, acestea îi arată drumul
sm ereniei şi i se fac lui zid în faţa năvălirilor dracilor.
1 3 7 . Un frate a în treb at pe un Bătrân: Fac toate
cele cuvenite în chilia m ea şi nu aflu m ângâiere de la
Dumnezeu. A zis B ătrânul: A ceasta ţi se întâmplă de
la îm p reu n ă-p etrecerea cu cineva neîn cercat şi de la
d orin ţa de a pune voia ta înainte. I-a zis fratele Bă­
trânului: Deci, ce vrei să fac, părinte? A zis Bătrânul:
Pleacă, alipeşte-te de un om cu frică de Dumnezeu,
sm ereşte-te pe tine însuţi înaintea lui şi dă în mâinile*

* 161Matei 5 ,2 2 * 162Matei 5 ,2 8 . * 163Matei 12,36. * 164Iov 1,5.


+ 16*Iov 1,13-22; 2,10.
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 171

Iui voia ta; atunci vei afla mângâiere de la Dumnezeu.


138. Un frate a întrebat pe un Bătrân zicând: Spu­
ne-mi cuvânt! Iar acesta a zis: Să nu stai cu ereticul,
ţine-ţi limba şi pântecele şi, oriunde stai, spune con­
tinuu „Sunt străin!"
139. Un Bătrân stătea la Schit166 şi a plecat într-o
zi în Alexandria ca să-şi vândă lucrul mâinilor lui. Şi
a văzut un călugăr tânăr intrând în cârciumă. Pentru
aceasta Bătrânul s-a întristat mult şi a stat afară aş­
teptând ca, atunci când va ieşi, să se apropie de el,
cum s-a şi întâmplat. Şi, în timp ce ieşea, prinzându-1
pe el Bătrânul de mână, l-a luat deoparte şi i-a zis:
Frate, nu ştii că eşti îm brăcat cu schima îngerească?
Nu ştii că eşti tânăr? Nu ştii că multe sunt cursele vrăj­
maşului? Nu ştii că şi prin văz şi prin auz şi prin de­
şertăciunile oamenilor monahii se vatămă în cetăţi?
Şi tu intri în cârciumi fără team ă şi cele ce nu vrei auzi
şi cele ce nu vrei vezi, şi te întovărăşeşti cu bărbaţi şi
femei necuviincioşi? Să nu mai faci te rog asta, să nu
mai faci, fiul meu, ci fugi în pustie, unde vei putea cu
ajutorul lui Dumnezeu să te mântuieşti. I-a răspuns
lui tânărul: Fugi de aici, călugăre, Dumnezeu nu caută
decât inimă curată. Atunci, ridicându-şi mâinile către
cer, a zis Bătrânul: Slavă Ţie, Dumnezeule, că am în
Schit cincizeci şi cinci de ani şi inimă curată nu am
dobândit, iar acesta, plimbându-se prin cârciumi, a
dobândit inimă curată! Şi întorcându-se către fratele
a zis: Fiule, Dumnezeu şi pe tine să te mântuiască, şi
pe mine să nu mă ruşineze! *

* 166Centru monahal în nord-vestul oraşului Cairo din Egipt, înfi­


inţat de Sfântul Macarie Egipteanul (3 0 0 -3 9 0 ).
172 PATERICUL MARE

1 4 0 . A zis u n B ă tr â n : Fiilo r, s a r e a e s te din apă şi,


d a c ă a p a s e a p ro p ie d e e a , s e to p e ş te şi d isp are. Ase­
m e n e a şi c ă lu g ă ru l d in fe m e ie e s te şi, d a c ă se apropie
d e fem eie, s e to p e ş te şi s e p ie rd e .
1 4 1 . A zis u n B ă tr â n : S ă n e ru g ă m lui Dumnezeu
sp u n â n d : Nu n e lă s a p e n o i în is p ită 167. Nu să nu fim
isp itiţi sp u n e m - c ă c i a c e a s t a e s te cu n ep u tin ţă ci
s ă n u fim în g h iţiţi d e isp ită , fă c â n d c e v a neplăcut lui
D u m n ezeu . C ăci a c e a s t a e s te a in tr a în ispită; pre­
c u m ce l c a r e s e lu p tă c u fia ra , d a c ă n u e s te înghiţit de
a c e a s ta , n u in tr ă în e a , a ş a e s te şi cu to a te patimile,
p â n ă c â n d n u s u n te m b iru iţi, n u a m in tr a t în ispită.
142. A zis u n B ă trâ n : R o a g ă p e D u m n ezeu să-ţi dea
tâ n g u ire în in im ă şi s m e r e n ie . Ia a m in te totdeau n a la
p ă c a te le ta le şi n u ju d e c a p e alţii, ci fii m a i prejos de­
c â t to ţi. S ă n u ai p rie te n ie c u fe m e ie , n ici cu copil, nici
cu e re ticii. T aie în d ră z n e a la d e la tin e şi ţin e-ţi limba
şi p â n te c e le şi fe r e ş te -te d e vin . Şi d a c ă cineva vor­
b e ş te cu tin e d e s p re u n lu c ru o a r e c a r e , n u te certa cu
el, ci d a că sp u n e b in e, s ă zici: D a!, ia r d a că spune rău,
să-i zici: T u ştii cu m v o rb e ş ti! Şi s ă nu te c e rţi cu el des­
p re cele ce a v o rb it. Şi a tu n ci v a afla p a ce gândul tău.
143. S p u n ea a ltu l c ă u n u l d in tre p ă rin ţi168 a zis
c ă h ra n a u s c a tă şi m â n c a tu l re g u la t169, în soţite de
iu b ire, îl co n d u c m a i re p e d e p e m o n a h la limanul
n e p ă tim irii170.
♦ 167Matei 6 ,1 3 . ♦ 168Apoftegma aceasta, ca şi cea care urmea­
ză sunt ale lui Evagrie. Copiştii au trecut numele lui sub tăcere
fiindcă era suspectat de erezie, dar au introdus cele două apof­
tegme la locul lor în ordinea alfabetică. Traducerea latină păs­
trează numele lui Evagrie aici (SC). ♦ 169Mâncatul regulat este
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 173

144. A zis iarăşi: A fo s t v estită unuia dintre monahi


m oartea tatălui său. Ia r acesta a zis către cel care fi
dusese vestea: încetează să huleşti, căci tatăl meu
este nem uritor.
145. A zis un B ătrân: Dogma creştinului este ur­
marea lui Hristos.
146. Un frate a în tre b a t pe un Bătrân cuvânt despre
viaţă. Şi Bătrânul i-a zis: Ierburi să mănânci, ierburi
să îmbraci, pe ierbu ri să te culci! A ceasta înseam nă pe
toate să le d ispreţuieşti şi vei dobândi inim ă de fier.
147. Zicea unul dintre Bătrâni: Ce urăşti tu, să nu
faci altuia171! Nu-ţi place dacă cineva vorbeşte îm po­
triva ta? Nici tu să nu v orbeşti îm potriva cuiva. Nu-ţi
place să te calom nieze? Nici tu să nu calom niezi pe
cineva! Nu-ţi place dacă cineva te batjocoreşte sau te

caracterizat şi a cc e p ta t de m ulţi părinţi ca fiind m âncatul zilnic


„cu înfrânare" şi nu o zi da şi una nu sau la fiecare două zile etc.,
aşa cum făceau unii asceţi. Clar este şi răspunsul A w ei Pimen
când l-au în treb at cum trebuie să postească. El a zis: Eu vreau ca
să m ănânce cineva în fiecare zi câte puţin, ca să nu se sature. I-a
zis lui A w a Iosif: Când erai m ai tânăr, nu posteai două câte două,
Awa? Şl a zis Bătrânul: Şi câte trei, şi câte patru zile, şi câte o
săptămână. Toate a cestea le-au în cercat părinţii cei îmbunătăţiţi
şi au aflat că e ste bine s ă m ănânci în fiecare zi, dar puţin. Şl ne-au
predat şi nouă a ceastă cale îm părătească, u şor de ţinut (Pateric
alfabetic, A w a Pim en, 3 1 ) (E T ). * 170Nepătim irea (apatia) este
caracterizată în limbaj p atristic drept eliberarea sufletului de lu­
crarea patimilor. A ceasta vine ca o harism ă dumnezeiască după
multă rugăciune şi lup tă p en tru sm erenie. Apatia este caracteri­
zată ca „înviere a sufletului înainte de învierea trupului, ca un cer
păm ântesc..., m intea se înalţă în extaz, la vederile cereşti şi devi­
ne o desăvârşire fără lim ite" (Sfântul loan Scărarul, Scara, Cuvân­
tul 2 9 , Despre nepătim ire). * m Tobie 4 , 1 5 ; Vezi şi Matei 7 ,1 2 .
174 PATERICUL MARE

o că ră şte , sa u îţi ia c e v a d in a le ta le , s a u câ te aseme­


n ea a c e s to ra ? Nici tu s ă n u faci cu iv a v re u n a din aces­
te a. Celui c a re p o a te s ă p ă z e a s c ă a c e s t cu vânt îi este
d e-aju n s sp re m â n tu ire .
148. A zis u n B ă trâ n : V ia ţa m o n a h u lu i este lucru,
a scu lta re , c e r c e t a r e a c ă r ţilo r sfin te, s ă nu judece, să
nu v o rb e a s c ă îm p o triv a cu iv a, s ă n u c â rte a s c ă . Sfânta
S crip tu ră sp u n e : Cei c e iu b iţi p e D om n u l u râţi răul!172.
Iar v ia ţa m o n ah u lu i e s te : s ă n u s e a p ro p ie de ceea
ce e s te n e d re p t, o ch ii lui s ă n u p riv e a s c ă la cele rele,
s ă nu fie cu rio s, s ă n u în tin d ă u re c h e a la întâmplări
stră in e , m âin ile lui s ă n u ră p e a s c ă , ci m ai curând să
d ea, s ă n u fie tru fa ş cu in im a, n ici s ă viclen ească cu
gândul, n ici să -ş i s a tu re p â n te c e le . T o ate să le facă cu
d isce rn ă m â n t. In a c e s te a e s te m o n ah u l.
1 4 9 . A zis u n B ă trâ n : Cel c a r e n u -i p rim e şte pe toţi
c a p e fraţi şi fa c e d e o s e b ire , u n u l c a a c e s ta nu este
d e să v â rşit.
1 5 0 . A z is u n B ă trâ n : Să în v ă ţă m b lâ n d e ţe a şi îngă­
d u in ţa, şi în d elu n g a ră b d a re , şi iu b irea. Căci în aces­
te a e s te m o n a h u l
1 5 1 . C uvintele A w e i Z osim a
a ) în ce p â n d . F e ricitu l Z o sim a z ic e a a şa , făcându-şi
m ai în tâi sem n u l cru cii p e g u ră : In trupându-Se Cu­
vân tu l lui D u m n ezeu a tâ ta h a r a d ă ru it c e lo r care cred
în El! E ste cu p u tin ţă şi a c u m să c re d e m şi s ă începem
d e a stă z i, d a c ă v o im . Căci în d a tă c e v o in ţa noastră
d o re ş te şi h aru l c o n lu c re a z ă e s te c u p u tin ţă oricui
v o ie şte s ă s o c o te a s c ă to a tă lu m e a c a un nimic. Apoi
lua o ric e g ă se a , fie un p ai, fie o a ţă , fie o rice altceva
♦ m P*almuJ 96,11.
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 175

neînsemnat şi zicea: Cine s e luptă pentru aşa ceva sau


se ceartă, sau ţine răutate, sau se tulbură, iară numai
dacă şi-a pierdut cu adevărat mintea? Aşadar, înain­
tând şi îmbunătăţindu-se, omul lui Dumnezeu soco­
teşte toată lumea ca pe paiul acesta, chiar dacă lumea
întreagă este a lui. Căci, aşa cum spun, nu a avea vată-
mă, ci a te ataşa cu patim ă de ceea ce ai173. Cine nu ştie
că, din toate cele pe care le avem, cel mai preţios este
trupul? Deci, aşa cum atunci când împrejurările o cer
suntem chemaţi să nesocotim chiar şi trupul, cu cât
mai mult cele din afara trupului. Şi, după cum nu se
cuvine - afară numai dacă este nevoie - să aruncăm
pur şi simplu la întâm plare bunurile noastre, to t aşa
nici pe noi înşine nu trebuie să ne aruncăm şi să ne
dăm morţii - căci un lucru ca acesta este făcut de cel
care şi-a pierdut m intea - , ci să aşteptăm timpul po­
trivit, ca să fim aflaţi pregătiţi. Atunci şi-a amintit de
fratele care se îngrijea de legume şi a început să spu­
nă: Oare, nu a sem ănat? Nu s-a ostenit? Nu le-a sădit
şi îngrijit cu migală? Le-a smuls, cumva, din rădăcină
şi le-a aruncat? Nu, dar le avea ca şi când nu le avea.
+ 173Cuvântul itpocmAGeux - to npooiraGtoţ £xciv - pe care-1 în­
tâlnim în text, în term inologia ascetică, arată de regulă alipirea
pătimaşă a omului de ceva, de persoane, obiecte sau de o lucra­
re, sau de o anum ită aspiraţie. Alipirea cu patim ă de ceva distra­
ge atenţia sufletului de la lucrarea lui principală, robindu-1 ce­
lor păm ânteşti şi vrem elnice, iar pe de altă parte hrăneşte voia
proprie. în textul nostru se vorbeşte (în paragrafele urm ătoare)
şi despre lipsa acestui ataşam en t pătim aş, care are ca rezultat,
aşa cum ne spune a w a , în d ep ărtarea demonilor, pentru că nu
găsesc în suflet lo c unde să se aşeze. Vezi şi Asceticele Awei
Dorothei, pp. 6 1 ,8 , Ed. „E toip oia”, Sfânta Mănăstire Prodromu,
Kareia, Atena, 1 9 8 1 (E T ).
176 PATERICUL M ARE

Când stareţu l lui l-a c e rc e ta t, şi v rân d să-l încerce, a


în ceput să le distrugă, nu a lu a t seam a, ci s-a ascuns.
Şi când m ai ră m ăsese o sin gu ră răd ăcin ă, atunci i-a
spus: Dacă vrei, p ărin te, las-o pe a c e a s ta şi să facem
cu ea agapă. Atunci, cu n o scân d sfântul că acesta este
rob ad evărat al lui D um nezeu şi nu al legumelor, i-a
zis: S-a odihnit Duhul lui D um nezeu în tine, frate. Căci
d acă s-a r fi alipit cu p atim ă de legum e, a r fi arătat în­
d ată a ce st lu cru tu lb u rân d u -se şi necăjindu-se, dar a
a ră ta t că le avea pe a c e s te a ca şi cân d nu le avea. Şi a
zis că: Unele ca a ce s te a su n t lu ate în seam ă de draci.
Şi d acă văd pe cineva că a re ceva, d ar nu este alipit
pătim aş de ce e a ce a re - prin a ce e a că nu se tulbură
şi nu se n ecăjeşte -, cu n o sc atu n ci că acela umblă pe
păm ânt, d ar nu are cu g etare p ăm ân tească în el.
b ) A zis iarăşi că: Sunt p orn iri ale voinţei! Şi o vo­
inţă fierbinte, în tr-u n ceas, p o ate să aducă lui Dumne­
zeu, ceea ce nu ad uce o altă voinţă, ca re este moale,
în cincizeci de ani. Şi, d acă văd dracii că cineva a fost
batjocorit, sau n ecinstit, sau păgubit, sau a suferit ori­
ce altceva şi se n ecăjeşte nu p en tru că a suferit ceva
rău, ci p en tru că nu a dus cu curaj acestea, de o astfel
de porn ire se tem dracii. Căci cu n o sc că a atins calea
lui Dumnezeu şi v o ieşte s ă um ble după poruncile lui
Dumnezeu. Şi şi-a am intit de Sfântul Pahomie, când a
strigat la el fratele lui cel m ai m are, zicând: încetează
să m ai hi sem eţ!, d eo arece voia să lărgească mănăsti­
rea după în ştiin ţarea d ată lui de la Dumnezeu. Acesta
auzind, zice, s-a tu lb u rat crezân d că făcea bine, dar,
totuşi, nu a zis nim ic îm potrivă, ci, fiind înfrânat la
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 177

inimă, în noaptea următoare coborând într-un mic


bordei, a început să plângă şi rugându-se a zis: Dum­
nezeule, cugetarea trupească este încă în mine; încă
trăiesc după trup. Vai mie, căci voi muri, aşa cum este
scris.174 Căci, atâta nevoinţă şi atâta pregătire a inimii
având, sunt răpit iarăşi de mânie, chiar dacă pentru
lucru bun. Miluieşte-mă, să nu pier, Doamne! Căci
dacă va găsi în mine loc cât de puţin vrăjmaşul, dacă
nu mă sprijini, voi cădea în mâinile lui. Căci dacă toa­
tă legea Ta o va păzi cineva, dar va cădea într-una sin­
gură, s-a făcu t fa ţă de toate vinovat175. Cred că, dacă
multele Tale milostiviri mă vor ajuta, mă voi învăţa să
merg pe calea sfinţilor Tăi, tinzând la cele dinainte176.
Căci aceştia, aşa cum trebuie, au ruşinat pe vrăjmaş.
Şi cum voi învăţa eu, Doamne, pe cei care-i vei chema
să urmeze împreună cu mine viaţa aceasta, dacă nu
voi fi biruit mai întâi pe vrăjmaş? Şi acestea rugân-
du-se, a rămas toată noaptea, aceleaşi zicând cu la­
crimi, până s-a făcut ziuă. Şi de la sudoarea lui cele de
sub picioarele lui s-au făcut ca noroiul, căci era vară şi
locul era încins. Şi a zis, minunându-se, fericitul: Căci
nu aveau lacrimile lui măsură! Cum să nu-i dăruias­
că Dumnezeu unei asemenea voinţe toate bunătăţile
Sale? Eu aşa sunt încredinţat, că în noaptea aceea i-a
dăruit Dumnezeu tot ceea ce-1 ceruse, adică să fie ca
mort faţă de toate.
c) Şi a zis iarăşi: Dacă cineva ia seama că l-a tulburat
vreunul, sau l-a păgubit, sau l-a vorbit de rău, sau i-a
făcut orice altceva rău, şi începe să urzească gânduri
* 174Romani 8 ,1 3 . * 17slacob 2 ,1 0 . * 1T4Fflipeni 3 ,1 3 .
178 PATERICUL M ARE

îm potriva aceluia, atu n ci pun e la cale răul pentru su­


fletul său p recu m d racii înşişi. Căci îi este de-ajuns
uneltirea proprie. Dar ce spun „urzeşte"? Dacă nu se
gândeşte la acela ca la d o cto ru l său, se păgubeşte pe
sine în cel m ai în alt grad. De ce zici că pătimeşte? Aşa
se cu răţă sufletul şi treb u ie să-l pom eneşti pe acela
ca pe un d o cto r trim is ţie de H ristos. Căci eşti dator
să suferi p en tru num ele Lui şi de a ceea trebuie să-l ai
pe acela ca pe un binefăcător. Iar d acă nu te-ai lepă­
d at de rău tate şi nici nu d o reşti să te lepezi, este fără
de vină Domnul Dum nezeu. Faptul însuşi de a suferi
este sem n al sufletului bolnav. D acă nu ai fi bolnav, nu
ai suferi. Şi eşti d ato r să fii re cu n o scă to r fratelui, căd
prin el ai cu n oscu t b oala ta şi să prim eşti cele venite
de la el ca pe m ed icam en te v in d ecătoare trimise ţie
de Iisus. Dar d acă tu, nu num ai că nu mulţumeşti, ci
u rzeşti gânduri îm potriva Lui, este ca şi când ai zice
lui lisus: Nu vreau să fiu v in d ecat de Tine, nu vreau să
p rim esc m ed icam entele Tale! Vreau să putrezesc în
rănile mele, ascu ltăto r vreau să m ă fac de draci. Ce va
face, deci. Domnul? Bun fiind, Domnul nostru ne-a dat
porunci sfinte p en tru rău tăţile n oastre, care curăţă
ca fierul în roşit şi c a leacurile curăţitoare. Aşadar, cel
care v rea şi în setează să se vindece, pentru a scăpa de
boală, este nevoie să îndure to a te cele date de doctor.
Căci nici bolnavul nu p rim eşte cu bucurie să i se taie
şi să i se ard ă p ărţi din tru p sau să ia leac curăţitor,
ci se gândeşte la a ce ste a cu scârb ă. Şi totuşi se con­
vinge pe sine însuşi că fără a ce ste a este cu neputinţă
să scape de boală şi ca u rm are se dă pe mâna doc­
torului, ştiind că prin puţină scârb ă scapă de starea
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 179

de rău şi de o boală îndelungată. Fierul înroşit al lui


Iisus este cel care-ţi provoacă pagubă, dar te scapă de
lăcomie, dacă înduri cu curaj. Iar dacă nu poţi îndu­
ra unele ca acestea, tu te păgubeşti pe tine însuţi. Nu
găsi pe fratele tău vinovat. Dar, ca şi când am fi sub
ispită, lăsând deoparte mustrarea de sine, neprimind
medicamentul lui Hristos, începem să urzim gânduri
împotriva binefăcătorilor noştri ca cei fără de minte.
d) Şi a zis: Ridică gândurile de la om şi nimeni nu
va mai fi sfânt.177 Cel care fuge de ispita folositoare
fuge de viaţa veşnică. Căci a zis unul dintre sfinţi: Cine
a adus sfinţilor mucenici cununile acelea, dacă nu cei
care i-au judecat? Cine a făcut să se dăruiască Sfântu­
lui Ştefan o asemenea slavă, dacă nu cei care l-au ucis
cu pietre178? Şi amintea mereu cuvântul lui Evagrie:
Eu, pe cei care mă osândesc, nu îi învinovăţesc, ci
chiar îi numesc binefăcători; şi nu alung pe doctorul
sufletelor, cel care dă medicamentul necinstirii sufle­
tului meu iubitor de slavă deşartă. Şi m-am temut ca
nu cumva şi despre sufletul meu să spună: Am voit
să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat!179Şi zicea:
Evagrie se temea să nu fie învinuit de Hristos şi să-i
spună: Evagrie, te-ai îmbolnăvit de iubire deşartă şi
ţi-am adus medicament necinstirea, ca prin aceasta să
te curăţi, iar tu nu te-ai vindecat Aceasta să aflăm, că
nimeni nu spune mai bine adevărul decât cei care ne
osândesc. Zicea: Cunoaşte Domnul, Cel ce cercetează
* 177în Patrologia lui J. P. Migne (7 8 ,1 6 8 5 ) textul este: „Ridi­
că ispitele şi gândurile...** Vezi Apoftegma lui Evagrie: „Ridică
ispitele şi nimeni nu se mai mântuieşte* (Patericul alfabetic).
* 178Fapte 7 ,5 4 -6 0 . * 17,Ieremia 2 8 ,9 .
180 PATERICUL MARE

inim ile şi rărunchii180,dk şi dacă to ţi oam enii mă laudă


şi mă fericesc, toate ale m ele sunt vrednice de ocară
şi de ruşine şi de scuipări181. Căci dacă ei zic: Aceasta
sau aceea ai făcut!, eu spun: Care din lucrurile mele
este bun? Nimeni nu m inte mai mult decât cei care
mă laudă şi mă fericesc pe mine! Şi nimeni nu spu­
ne adevărul mai mult decât cei care m ă ocărăsc şi mă
batjocoresc pe mine, după cum am spus mai înainte,
şi nici nu spun to t adevărul. Şi dacă ar fi ajuns să vadă,
nu zic marea cea mare a relelor mele, ci o mică parte
din acestea, şi-ar fi întors faţa de la sufletele noastre,
ca de la mocirlă, ca de la împuţiciune, ca de la un duh
necurat Şi dacă s-ar face trupurile oamenilor limbi
care să ne vorbească de rău, sunt convins că nimeni nu
ar fi în stare să spună pe măsură necinstea noastră. Căci
tot cel care vorbeşte de rău şi batjocoreşte spune numai
o parte, pentru că nu este cu putinţă să ştie toate.
Iar dacă Dreptul Iov a zis: Sunt plin d e ticăloşie Z182
şi cuvântul plin nu mai prim eşte niciun adaos, noi ce
vom spune, mare de ticăloşie fiind. în tot păcatul ne-a
sm erit pe noi diavolul şi suntem datori să fim recu­
noscători pentru sm erirea noastră. Căci cei care sunt
recunoscători pentru sm erirea lor strivesc pe diavo­
lul, aşa cum au spus părinţii: Dacă va coborî smerenia
până la iad, la cer este ridicată, şi dacă mândria se va
înălţa până la cer, va fi coborâtă la iad.
Şi zicea: O ne înduplecă vreodată pe cel smerit să
împletească gânduri împotriva cuiva? Căci orice ar
păţi cel sm erit şi orice ar auzi, ia prilej spre a se ocărî
pe sine şi a se batjocori. Şi-a am intit de Awa Moise,
♦ 180Psalmul 7 ,1 0 . ♦ 181Isaia 5 0 ,6 . ♦ ^ I o v 1 0 ,1 5 .
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 181

când l-au scos preoţii din altar, spunându-i: Mergi


afară, etiopianule! Acela a început să se mustre pe
sine şi să zică: întunecatule, negriciosule, bine ţi-au
făcut! Nefiind om, de ce vii în mijlocul oamenilor!?
e) A zis iarăşi că: Orice s-ar întâmpla celui smerit,
îndată aleargă la rugăciune şi pe toţi îi are drept bine­
făcători. Dar noi, abătându-ne de la calea adevărului
şi de la îndrumarea sfinţilor, vrem să ne croim drum
nouă înşine după voirile noastre cele viclene.
Dar ce este mai uşor decât a asculta pe sfântul şi
trăitorul nostru învăţător, Avva Ammon, care zice:
Ia aminte cu străşnicie la tine însuţi! Cu orice lucru
te-ar supăra cineva, să taci şi să nu vorbeşti deloc
până când, cu rugăciunea neîncetată, nu se va îm­
blânzi inima şi astfel să vorbeşti fratelui.183 Căci cel
care doreşte calea cea dreaptă şi adevărată, atunci
când este tulburat, se pedepseşte pe sine cu asprime
şi se ceartă şi zice: Ce te porţi ca un nebun, suflete
al meu? Ce te tulburi ca cei care spumegă de mânie?
Chiar prin aceasta arăţi că eşti bolnav. Dacă nu ai fi
fost bolnav, nu ai fi suferit De ce ai părăsit mustrarea
de sine şi osândeşti pe fratele tău pentru că ţi-a arătat
boala ta şi în lucru, şi în adevăr? învaţă poruncile lui
Hristos, Care, batjocorit fiind, nu răspundea cu batjo­
cură şi pătim ind nu a am eninţat184 îl auzi pe Acesta
spunând şi în fapt arătând: Spatele Meu l-am d at spre
bătăi şi obrajii Mei spre pălm uiţi, şi fa ţa Mea nu am
ferit-o de ruşinea scuipărilor.185Şi tu, ticăloase, pentru*
* 183Vezi Avva Ammona, Îndemnuri, cap. 12, pag. 74, Ed. Sfânta
Mănăstire Paracletul, Oropos, 1 9 8 0 . ♦ * * 1 Petru 2 ,2 3 . ♦ ^ Is a ia
5 0 ,6 .
182 PATERICUL MARE

o înjurătură şi pentru o necinstire stai şi împleteşti


mii şi mii de gânduri, com plotând în sinea ta, precum
dracii?
Ce poate mai mult să facă un demon unui astfel de su­
flet, decât îşi face el însuşi? Crucea lui Hristos o vedem,
patimile Lui, pe care le-a îndurat pentru noi, le citim în
fiecare zi, şi noi nu putem duce nici m ăcar o batjocură.
Cu adevărat ne-am abătut de la calea cea dreaptă.
Mai spunea că: Dacă ar trăi cineva anii lui Matusa-
lem186, dar nu merge pe calea cea dreaptă pe care au
mers toţi sfinţii, aceea de a fi batjocorit şi păgubit şi a
duce acestea cu bărbăţie, cum am spus, nu va înainta
nici puţin nici mult, ci numai îşi va cheltui ani zadarnic.
Mai spunea că: Fiind eu îm preună cu fericita Dioni-
sia187, i-a cerut acesteia un frate milostenie şi aceasta
i-a dat cât a crezut de cuviinţă. Deoarece, însă, nu i-a
dat cât ceruse, acela a început să ocărască, spunând
împotriva ei şi despre mine cuvinte necuviincioase.
Auzind aceea şi întristându-se, căuta prilej să-i facă
rău. Dar aflând eu, i-am spus: Ce faci? Unelteşti împo­
triva ta însăţi, alungi orice virtute de la sufletul tău?
Ce rabzi tu pe măsura celor pe care Hristos le-a răb­
dat pentru tine? Ştiu, doamnă, că ai risipit bani pre­
cum gunoiul! Dacă însă nu dobândeşti blândeţea, eşti
ca fierarul care loveşte o bucată de fier, dar nu scoate
din aceasta un vas.
Şi i-am spus acesteia: Zice Ignatie, purtătorul de
Dumnezeu: Am nevoie de blândeţea în care se topeşte*
* “ ‘ M atusalem a tr ă it 9 6 9 d e ani (F a c e r e 5 ,2 1 - 2 7 ) . * 187Per-
so an ă n ecu n o scu tă. A şa cu m re ie se din te x t, e ra o fem eie bogată
ca re făcea m u ltă m ilostenie.
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 183

toată p u terea stăpânitorului acestui veac. Semn ai le­


pădării de lum e e ste să nu te tulburi. Căci există situ­
aţii în care cineva d ispreţuieşte m ulţi centinari188, dar
vine în faţa unui ac şi alipirea lui de acesta îl tulbură.
Şi p reţu ieşte acul acela câ t un centinar, facându-se
rob al acului sau al fesului, sau al cărţii, şi nu mai este
rob al lui Dumnezeu. B ine a spus unul dintre înţe­
lepţi: câte patim i are sufletul, to t atâţia stăpâni are. Şi
iarăşi Apostolul: fiin d că c ee a ce te biru ieşte, a ceea te şi
stăpân eşte189. Auzind acestea, s-a uitat la m ine minu-
nându-se şi m i-a zis: Să afli pe Dumnezeu, pe care-L
doreşti!
f) Şi a m ai zis fericitul: Sufletul vrea să se m ân­
tuiască, dar, poftind cele d eşarte şi ocupându-se cu
acestea, fuge de osteneli. Pentru că, în adevăr, poru n ­
cile Lui nu su n t g re le190, ci voirile noastre sunt vicle­
ne. Căci de frica m ării şi de frica tâlharilor obişnuim
să ne lepădăm de to ate şi să aruncăm fără întârziere
toate lucrurile noastre, deşi cunoaştem că după puţin
timp murim. Dar pentru puţinul tim p pe care-1 mai
avem de tră it dispreţuim to ate lucrurile şi ne soco­
tim fericiţi dacă, pierzând toate, ne salvăm pe noi în ­
şine fie din m âna tâlharilor, fie din furia mării. Şi cel
care cu puţin înainte era nebun pentru a câştiga un
obol, aruncă de bună voie to ate numai ca să câştige
puţină viaţă trecătoare. De ce să nu gândim acestea
despre viaţa veşnică? De ce să nu aibă putere frica de
* 189K£vrr|v&piov (d e la l a t Centum = 1 0 0 ): a) o sută, m ăsu­
ră de cân tărire a aurului sau a m on edelor de aur, d ar şl a altor
m ateriale; b ) can titate de o su tă de obiecte. * m 2 P etru 2 ,1 9 .
* m l Ioan 5 ,3.
184 PATERICUL MARE

Dumnezeu, după cum a sp u s u n sfâ n t, c â tă putere are


frica de m are?
Spre în tărirea acesto ra, F ericitu l a pov estit întâm­
plarea aceasta pe care a au zit-o d e la unii: Odată un
cioplitor, pe care-1 nu m eau giuvaergiu, având pietre
preţioase şi m ărgăritare, s-a s u it în tr-o corabie cu
slujitorii săi, voind să plece p e n tru neguţătorie. Şi s-a
întâm plat, din iconom ie d um nezeiască, să se împrie­
tenească cu un slu jito r o a re ca re al corăbiei, care îi
slujea petrecând şi el bin e p e lângă acela, mâncând şi
el din ceea ce m ânca acela. în tr-u n a din zile, slujitorul
a auzit pe corăbieri şuşotind şi sfătuindu-se între ei
ca să-l arunce pe giuvaergiu în m are p entru pietrele
preţioase pe care le avea. După aceasta, slujitorul, cu
multă tristeţe, a v enit la cio p litor ca să-i ofere după
obicei slujirea, şi acela l-a în tre b at: De ce e şti trist, as­
tăzi? Acela se ascundea zicând: Nu este nimic! Iarăşi
l-a întrebat: Cu adevărat, spune-m i ce ai? Atunci a iz­
bucnit în plâns şi i-a spus că a sta şi asta s-au sfătuit
corăbierii îm potriva ta! A zis acela: Chiar aşa? A răs­
puns: Da, aşa s-au sfătu it în tre ei!
Atunci a chem at pe slu jitorii săi şi a spus acesto­
ra: Ceea ce vă voi spune, fără şovăială să faceţi! Deci,
a întins un cearşaf şi a încep u t să le spună: Aduceţi
cuferele! Şi aceia le-au adus. Şi deschizându-le, a în­
ceput să întindă pietrele preţio ase şi după ce le-a aşe­
zat pe toate, a încep ut să spună astfel: A ceasta este
viaţă? Pentru acestea sunt în p rim ejd ie să fiu aruncat
în m are şi peste puţin să m or fără să iau nimic din
această lume cu mine! Şi a zis slu jito rilo r săi: Goliţi-le
pe toate în mare! Şi îndată, urm ând cuvântului lui, au
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 185

slobozit toate în mare. Atunci, corăbierii au rămas ui­


miţi şi au renunţat la planul lor.
Şi a zis Fericitul: Să luăm aminte cum, atunci când
s-a pornit gândul lui, a devenit filosof în cuvinte şi în
lapte! Şi aceasta pentru a câştiga puţină viaţă! Drept
a făcut! Căci a cugetat astfel: Dacă mor, ce am de câş­
tigat de la pietre? Iar noi nu îndurăm nicio mică pagu­
bă pentru porunca lui Hristos.
Dacă, totuşi, trebuie oricum să ne întristăm, să o
facem pentru pierzania celui ce ne-a păgubit, şi nu
pentru paguba de bani. Căci acela, făcând nedreptate,
s-a scos pe sine din împărăţia Cerurilor. Că nedrep­
ţii nu vor m oşten i îm p ărăţia Iui Dumnezeu.191 Iar ţie,
celui nedreptăţit, ţi-a adus viaţă. Bucuraţi-vă şi vă ve­
seliţi, că p lata v oastră m ultă este în ceruri.192 Dar noi,
părăsind părerea de rău pentru pierzania mădulare­
lor lui Hristos, stăm şi urzim gânduri pentru lucruri
stricăcioase, netrebnice şi pierzătoare şi fără niciun
preţ. Cu adevărat, pe drept vom fi daţi iadului.
Căci în rândul mădularelor ne-a pus pe noi Dum­
nezeu, având cap pe Hristos, Dumnezeul nostru, pre­
cum a spus Sfântul Apostol: Ia r toate m ădularele
trupului, m ulte fiin d , sunt un trup..., ia r cap a l tuturor
este Hristos.193 Aşadar, când te supără fratele, este ca
şi cum te supără mâna suferindă sau ochiul bolnav.
Atunci, totuşi, deşi suferim, nici mâna nu o tăiem şi nu
o aruncăm, nici ochiul nu-1 scoatem, socotind pagubă
nespus de mare înlăturarea oricăruia dintre acestea.
Dimpotrivă, şi pecetea lui Hristos - mai preţioasă
* W11 Corinteni 6, 9. * m M atei 5, 1 2 . * 1W1 Corintem 1 2 ,1 2 ;
Coloseni 1 ,1 8 ; Efeseni 1 ,2 2 .
186 PATERICUL MARE

decât toate - o punem asupra noastră, şi pe sfinţi îi


rugăm să mijlocească, şi rugăciuni stăruitoare adu­
cem lui Dumnezeu pentru ele. Şi, pe lângă acestea,
pregătim picături de ochi şi cataplasme pentru a vin­
deca mădularul suferind. Deci, aşa cum te rogi pentru
ochiul tău sau pentru mâna ta să se facă sănătoase
şi să nu mai fii strâmtorat, la fel şi pentru fratele tău.
Dar mădularele lui Hristos, văzându-le astfel păti­
mind, nu numai că nu ne întristăm, ci le şi ocărâm. Pe
acestea le fac cu adevărat cei care nu au inimă bună.
Şi zicea: Cel care are inimă milostivă sau iubire,
sau înţelegere, mai întâi îşi este sieşi bucurie şi folos
şi după aceea aproapelui. După cum răutatea, dim­
potrivă, pe cel care o are îl topeşte şi îl înrobeşte. Şi
chiar dacă se arată a vătăma pe aproapele, ori în pri­
vinţa banilor, ori a părerii, ori chiar până la trup ajun­
ge vătămarea, totuşi pe sine se scoate afară din viaţă.
Şi spunea cuvântul acela: Ceea ce nu vatămă sufletul,
nici pe om nu-1 vatămă194.
g) Şi iarăşi zicea Fericitul: Mi-a spus mie cineva: Awa,
multe sunt cele poruncite şi se omoară mintea pe care să
le păzească şi pe care să nu le păzească! Şi i-am zis lui:
Aceasta să nu te neliniştească, ci un lucru să ai în minte,
că, nefiind alipit de lucruri, cu uşurinţă vei reuşi virtutea
şi, nerâvnind la ele, nu vei ţine minte răul. Ce osteneală
are a te ruga pentru vrăjmaşi? Sau a săpa pământul? Dar
a merge pe cale? Dar a avea pagubă de bani?
Deci, dispreţuit fiind, mulţumeşte, şi te-ai făcut
ucenic al Sfinţilor Apostoli, care mergeau pe cale
bucurându-se că s-au învrednicit, pen tru num ele lui*
* 194Vezi Matei 1 5 ,1 7 - 2 0 .
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 187

Hristos, s ă su fere o c a r ă 195. Aceia , fiind curaţi şi sfin­


ţi, pentru numele lui Hristos, iar noi pentru păcatele
noastre suntem datori să primim ocări Şi demni de
ocară suntem, chiar dacă nu ne ocărăşte nimeni, şi
sub blestem, căci zice: B lestem aţi su n t c ei care se a b a t
de la poru n cile T ale196.
Oare tuturor le este dat să îndure ocară pentru
numele lui Hristos? Nu tuturor, ci celor sfinţi şi celor
curaţi, cum am spus. Cât despre noi, este bine să ne
mişcăm cu recunoştinţă şi să mărturisim că pe drept
suntem dispreţuiţi pentru păcatele noastre şi pentru
faptele noastre vicioase. Dar sufletul acesta ticălos,
deşi îşi cunoaşte faptele sale necurate şi că suferă pe
drept ceea ce suferă, stă şi îşi înşală cugetul său, ur­
zind gânduri şi spunând că „mi-a zis”, „m-a umilit" sau
„m-a batjocorit", uneltind astfel împotriva lui însuşi şi
luând locul demonilor.
Precum este cu meşteşugurile, aşa se întâmplă şi cu
sufletul. Căci aşa cum acolo meşterul predă meşteşu­
gul ucenicului, apoi îl lasă pe acesta să lucreze singur
şi nu mai este nevoie să stea lângă el, ci îl cercetează
numai din când în când, ca nu cumva să fie delăsător
la lucru sau să strice ceva, tot aşa şi demonii, dacă văd
un suflet că ascultă de gândurile viclene şi le primeş­
te cu uşurinţă, îi predau meşteşugul satanic şi nu mai
au nevoie să stea lângă el. Ştiind că îşi este de ajuns
sieşi pentru a unelti, trec numai din când în când pe
la el ca nu cumva să se delase.
Ce este mai uşor decât a iubi pe toţi şi a fi iubit
de aceştia? Care odihnă nu o aduc cu ele poruncile
* 1,sFapte 5 ,4 1 . * 196Psalmul 118,21.
188 PATERICUL MARE

lui Hristos? Dar nu dă năvală vrerea noastră liberă!


Dacă ar năvăli, cu harul lui Hristos toate i-ar fi uşoare.
0 mică pornire a voinţei noastre, aşa cum am spus
de multe ori, atrage pe Dumnezeu spre ajutor. Şi cura
spune dumnezeiescul Antonie: Virtutea numai de
vrerea noastră are nevoie. Şi iarăşi: Nu avem nevoie
de înstrăinare pentru împărăţia Cerurilor, nici să tre­
cem marea pentru virtute. Ce odihnă nu are cel blând
şi cel smerit? Cu adevărat, cei blânzi vor moşteni pă­
mântul şi se vor bucura din belşug de pace197.
h) A zis iarăşi Fericitul: Mergeam eu şi un frate, îm­
preună cu câţiva mireni, pe drumul spre Neapole198
şi am ajuns la un loc unde era vamă. Mirenii, ştiind
obiceiul, au dat dajdia cuvenită, iar fratele care era
cu mine a început a se împotrivi şi a zice acelora: în­
drăzniţi să cereţi de la monahi? Iar eu, auzindu-1, i-am
zis lui: Ce faci, frate? Altceva nimic nu spui acestora -
fie că vrei, fie că nu vrei - decât: Cinstiţi-mă ca pe un
sfânt. Aceştia se cuvenea mai curând să vadă bunăvo­
inţa şi smerenia ta şi apoi să te respecte şi să spună:
lartă-ne! Deci, ca ucenic al Celui blând şi smerit, plă­
teşte şi treci cu pace!
Altădată, pe când mă aflam eu în Cetatea Sfântă,199
a venit la mine un om evlavios şi mi-a zis: Deoarece
cu puţin timp în urmă eu şi fratele meu am avut în­
tre noi ceva şi nu vrea să se împace cu mine, te rog
să-i vorbeşti. Iar eu, cu bucurie primind cuvântul şi
chemând pe fratele lui, i-am grăit lui cele ce zidesc
iubirea şi pacea şi mi s-a părut că s-a lăsat înduplecat.
♦ m Matei 5 , 5 şi 9. * M8C etate a Palestinei, la nord de vechea
cetate Sihem. * ‘"C e ta te a Sfântă este Ierusalimul.
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 189

La urmă, însă, acesta mi-a zis: Nu pot să mă împac


cu el deoarece am jurat pe cruce. Iar eu, zâmbind, am
zis: Jurământul tău o astfel de putere are, ca şi când ai
spune: Am jurat pe cinstita Ta Cruce, Hristoase, să nu
păzesc poruncile Tale, ci să fac voia vrăjmaşului Tău,
diavolul! Nu numai că nu trebuie să ţinem ceea ce este
rău hotărât de către noi, ci este nevoie chiar să ne po-
căim şi să ne tânguim pentru ceea ce hotărâm greşit
noi înşine, după cum spune de-Dumnezeu-purtătorul
Vasile: Căci dacă Irod s-ar fi pocăit şi nu şi-ar fi ţinut
jurământul său, nu ar fi lucrat acel păcat mare de a
tăia capul înainte-mergătorului lui Hristos. Şi i-am
adus lui cuvântul Sfântului Vasile200, pe care l-a luat
din Sfânta Evanghelie, când a vrut Domnul să spele
picioarele Sfântului Petru şi acela s-a împotrivit
i) Zicea iarăşi Fericitul că a fost întrebat cum poate
cineva să-şi stăpânească mânia. Şi, răspunzând, a zis
că începutul stăpânirii mâniei este ca atunci când se
tulbură cineva să nu vorbească. De aceea Awa Moise
nu s-a tulburat când l-au dispreţuit, spunându-i: Ce
vine şi acest etiopian între noi? Ci a zis: Deşi m-am
tulburat, nu am vorbit. Iar cel de-al doilea cuvânt este
nu numai că nu a arătat că s-a tulburat, ci s-a mustrat
pe sine, zicând: întunecatule, negriciosule, bine ţi-au
făcut, nefiind om, de ce vii în mijlocul oamenilor?
Dar noi, foarte jos fiind, neputând ajunge nici cele
ale începătorilor din pricina multei nepăsări, soco­
tim că poruncile sunt exagerate şi cu neputinţă de
ţinut. Căci a se tulbura şi a nu vorbi nu este al celor
+ “ “Sfântul Vasile cel M are, D ogm e p e scurt, 6 0. Vezi şi loan 13,
8-9.
190 PATERICUL MARE

desăvârşiţi, ci al începătorilor. Este lucru mare, în-


tr-adevăr, a nu se tulbura cineva deloc, după Sfântul
Proroc, care zice: G ata am fo s t ş i nu m -am tu lbu rat201.
Dar noi nu căutăm nici m ăcar să punem început şi nici
nu arătăm o asemenea vrere, încât să atragem harul
lui Dumnezeu spre ajutorul nostru. Şi chiar dacă pă­
rem a arăta o dorinţă, aceasta este atât de slabă şi ne­
însemnată şi nu merită să prim ească nimic bun de la
Dumnezeu.
Căci toate cele ale noastre sunt ca sămânţa şi re­
colta. Dăruieşte cineva cele ale voinţei şi primeşte
cele ale harului. Şi, precum agricultorul, tot aşa şi el,
seamănă puţin, dar, dacă binevoieşte Dumnezeu spre
osteneala lui, câştigă multe. Cum este scris şi despre
Isaac: Şi a sem ă n a t Is a a c în p ăm ân tu l a c ela şi a cules
anul a cela rod în su tit D om nul l-a bin ecu vân tatP 02 La
fel, dacă binevoieşte Dumnezeu spre buna noastră
vrere, putem, fără suferinţă şi fără multă silinţă şi cu
multă odihnă, să le facem pe toate şi din toate să câş­
tigăm. Căci a te ruga cu silinţă şi a răbda naşte rugă­
ciunea curată şi odihnitoare sufletului. Şi silinţa este
a vrerii noastre, iar odihna este a harului.
Şi în toate meşteşugurile vedem aceasta. Căci, când
vine cineva şi vrea să înveţe un meşteşug, la început
se osteneşte şi nu izbuteşte, iar de multe ori chiar
strică, dar nu-şi pierde nădejdea. Ci iarăşi încearcă
şi, dacă iarăşi strică, nu dă înapoi, arătând meşterului
voinţa lui de a învăţa. Iar dacă îşi pierde nădejdea şi
dă înapoi, nimic nu învaţă. Stricând de multe ori, dar
nedând înapoi, ci stăruind, ostenindu-se şi lucrând,
♦ “ »Psalmul 118,60. * “ ’Facere 26,12.
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 191

va dobândi împreună-lucrarea iui Dumnezeu şi, în


continuare, toate le va face cu uşurinţă şi fără a obosi,
încât se şi poate întreţine din meşteşugul său.
Aşa este şi cu cele duhovniceşti. Dacă se apucă ci­
neva să săvârşească virtutea, nu trebuie să creadă că
îndată va reuşi. Căci nici nu poate. Dar să încerce. Şi
dacă nu reuşeşte, să nu dea înapoi crezând că nu poa­
te să focă nimic, ci iarăşi să încerce, după cum foce cel
care vrea să înveţe un meşteşug. Şi stăruind de multe
ori şi nepierzându-şi nădejdea, Dumnezeu se aplea­
că spre osteneala voinţei lui şi îi dă să focă toate fără
silinţă. Şi aceasta este ceea ce a zis Awa Moise: Pu­
terea celor care vor să dobândească virtuţile aceasta
este, dacă vor cădea, să nu deznădăjduiască, ci iarăşi
să încerce.
j) Şi zicea: Orice virtute şi de osteneală are nevo­
ie şi de timp, şi de voinţa noastră, dar mai înainte de
toate are nevoie de împreună-lucrarea lui Dumnezeu.
Căci dacă nu lucrează împreună Dumnezeu cu voinţa
noastră, se zădărniceşte toată osteneala, precum se
întâmplă cu agricultorul care lucrează şi seamănă pă­
mântul lui dacă nu dă ploaie Dumnezeu peste sămân­
ţa lui. Dar împreună-lucrarea lui Dumnezeu are nevo­
ie de rugăciunile şi cererile noastre, căci prin acestea
atragem ajutorul lui Dumnezeu de partea noastră. Iar
dacă neglijăm rugăciunea, cum se va apleca Dumne­
zeu asupra lucrării noastre? Sau, iarăşi, dacă o facem
cu moleşeală şi cu lenevire sau dacă ne pierdem repede
nădejdea, după cum spune mereu, nu ne vom învrednici
să primim nimic. Căci la vrerea noastră luând seama
Dumnezeu, către aceasta dă şi darurile.
192 PATERICUL MARE

Nu a fost, oare, mai întâi A w a Moise căpetenie de


tâlhari? Nu a făcut el mulţime de fapte rele, încât a
fost urmărit şi de stăpânul său pentru răutatea lui?
Dar pentru că a venit cu bărbăţie asupra lucrului şi
cu asemenea voinţă fierbinte, am văzut cu toţii la ce
măsuri a ajuns, încât este numărat între robii cei aleşi
ai lui Dumnezeu, potrivit scriitorului care vorbeşte
despre el.
Dar noi şi căldura pe care ni se pare că o aveam
la lepădarea noastră de lume cu timpul am pierdut-o
prin nepăsare, atraşi fiind de lucruri reci şi neînsem­
nate şi nevrednice de vreun cuvânt, dând în schimbul
lor iubirea de Dumnezeu şi de aproapele. Ne-am în­
suşit lucrurile ca şi când le-am fi avut de la noi înşine
şi nu le-am fi primit de la Dumnezeu. Şi c e ai, pe care
să nu-l f i prim it? Ia r d acă l-ai prim it, d e ce te făleşti, ca
şi cum nu l-ai f i prim itZ203
Şi zicea: Nu cumva este sărac Iisus şi neputincios
să ne dăruiască şi nouă bunătăţi, aşa cum a îmbogă­
ţit pe Sfinţii Patriarhi, dacă ar fi văzut că avem vreun
folos oarecare din ceea ce ne-a dat? Dar, pentru că ne
vede pe noi păgubind, şi în cele mici şi puţine, din pri­
cina nepăsării noastre, de aceea, iubitor de oameni
fiind, nu ne încredinţează multe, pentru ca să nu ne
pierdem cu desăvârşire. Căci, dacă ne-ar fi văzut folo-
sindu-ne de cele puţine, nu ar fi fost neputincios să ne
dăruiască şi pe cele multe, aşa cum am spus mai sus.
Adevărat, cine a înduplecat pe aceia să arunce banii la
picioarele Apostolilor?204 Aşa cum mereu spun, Dum­
nezeu, bun fiind, ne-a dat nouă să ne folosim de toate,
* 2031 Corinteni 4 ,7 . * ^ F a p t e 4 ,3 4 - 3 5 .
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 193

dar noi, din p ricin a alipirii noastre de ele şi a relei


folosiri a d arurilor Iui Dumnezeu, le distrugem şi le
pierdem. Şi ch iar prin cele dăruite nouă, din pricina
minţii noastre rele, n e păgubim.
Şi zice deseori că: Nimeni nu poate să vatăme un
suflet credincios, căci o rice ar suferi i se socoteşte
spre folos. Precum lucrătorul care se osteneşte fără
să primească plata sa după osteneală, aşa se osândeş­
te şi cel necredincios de necredinţa lui. Iar cel credin­
cios, fiind credincios chiar şi în însăşi osteneala lui şi
nădăjduind să ia plata pentru răbdarea lui, are multă
mângâiere. Cel necredincios, neavând credinţă că va
primi de la Domnul, ce m ângâiere să aibă?
Aşadar, stă şi lâncezeşte în gândurile lui şi, chiar
ceva neînsem nat dacă păţeşte, cugetă în sinea lui: Şi
el mi-a zis... şi eu am să-i spun..., gândind răul şi în-
chipuindu-şi lucruri neadevărate, pe care, de cele mai
multe ori, nu poate să le ducă la îndeplinire. Căci nici
nu pot oamenii să facă to t ceea ce voiesc, ci numai
acele lucruri care le sunt îngăduite de Dumnezeu, şi
acelea pentru motive pe care numai El le cunoaşte.
De multe ori cineva încearcă să facă rău cuiva, dar,
neîngăduind Dumnezeu, se zădărniceşte scopul lui
şi nu mai sunt puse la încercare intenţiile oamenilor.
Câţi nu au încercat să facă rău Sfinţilor Patriarhi şi,
deoarece nu a îngăduit Dumnezeu, nici nu au putut
să-i vatăme, precum este scris: N-a lăsat p e om să facă
strâm bătate şi a certa t pentru ei p e îm păraţi, zicân-
du-le: Nu vă atin geţi d e unşii Mei şi nu vicleniţi împo­
triva prorocilor Mei205.
* 205Psalmul 1 0 4 ,1 4 - 1 5 .
194 PATERICUL MARE

Dar, când va voi să-Şi arate p u te rea Lui covârşitoa­


re206, chiar şi inimile celor nemilostivi le mişcă spre
milă, precum şi la Daniel este scris: Şi i-a d a t Domnul
Iui D aniel să a fle în ain tea c ă p eten iilo r fa m en ilo r bu­
n ăvoin ţă şi în d u rare207. Şi fericit este sufletul care s-a
pregătit pe sine întru adevăr prin setea de Dumnezeu
spre primirea darurilor Lui. Că nu-1 va părăsi pe el
pentru nimic, ci în toate îl apără pe el, chiar şi în cele
pe care, necunoscându-le, nu le cere. Şi bine spunea
înţeleptul: B ărbatu l în ţelep t es te a p ă r a t d e Dumne­
zeu 208. Căci pe fericitul David de câte ori nu a încercat
să-l omoare Saul? Ce n-a făcut? Ce nu a încercat? Dar
pentru că era apărat de Domnul, orice plan al lui Saul
era zădărnicit Şi nu numai aceasta, ci a şi fost dat în
mâinile sfântului aceluia, căruia i s-a făcut milă de el,
căci nu avea răutate îndârjită şi nici întărâtată.
A fost întrebat iarăşi, cum poate cineva care este
dispreţuit şi vorbit de rău de către altcineva să nu se
mânie şi a zis: Dacă cineva se socoteşte pe sine un ni­
mic, nu se tulbură, precum a spus Aw a Pimen: Dacă
te dispreţuieşti pe tine, vei avea odihnă!
k) Şi mai zicea: Odată, unul din fraţii care stăteau
cu mine şi care primiseră schima de la mine, multe
primind de la mine - era dintre cei răsfăţaţi, eu fă-
cându-i pogorăminte pentru slăbiciunea lui - mi-a zis
într-o zi: Awa, mult te iubesc! Şi eu i-am zis: Eu încă
nu am aflat pe cineva care să mă iubească mai mult
decât îl iubesc eu. Iată, acum zici că mă iubeşti şi sunt
încredinţat de aceasta. Dar dacă ţi se va întâmpla
* z062 Corinteni 4, 7. * 207Daniel 1, 9 . * 208înţelepciunea luJ
Solomon 5 ,1 5 -1 6 .
D E SP R E ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 195

ceva n eplăcut, nu vei răm ân e acelaşi. Eu, însă, orice


aş suferi din p a rte a ta, nim ic nu poate să mă îndepăr­
teze de iubirea p en tru tine. Puţin timp a trecut şi nu
ştiu ce i s-a în tâm p lat că a început să spună multe îm­
potriva m ea, p ân ă şi cuvinte ruşinoase. Toate le-am
auzit şi ziceam în sinea m ea: Acesta este fierul roşu
al lui Iisus şi a fost trim is pentru a vindeca sufletul
meu plin de slavă d eşartă. De la aceştia poate să se
folosească cineva, d acă e ste treaz, to t atât cât poate fi
vătăm at de cei care-1 fericesc. Acesta este cu adevărat
un binefăcător. Şi îl pom eneam pe el ca pe un doctor
şi binefăcător. Şi spuneam celor care-m i aduceau veş­
tile: Numai relele m ele ca re sunt la vedere le ştie. Şi
nu pe toate, ci num ai o parte, iar cele ascunse sunt
fără de număr.
După un tim p, m -a întâlnit în Cezareea209 şi a venit
la mine după obicei, m -a îm brăţişat şi m-a sărutat, şi
eu pe el, ca şi când nimic nu se întâmplase. Şi, spu-
nându-mi aceleaşi lucruri, când mă întâlnea, mă îm­
brăţişa mult. Şi, cu to ate că eu nu-i arătam niciun fel
de bănuială, nici vreo u rm ă de tristeţe, deşi auzeam
toate, odată a căzu t în faţa m ea şi prinzându-mi pi­
cioarele m i-a zis: Iartă-m ă, a w a , pentru Domnul, că
multe şi în fricoşătoare lucruri am vorbit împotriva ta.
Iar eu, sărutându-1, i-am spus cu delicateţe: îşi aduce
aminte cuvioşia ta ceea ce mi-ai spus: Mult te iubesc!
Şi eu ţi-am spus: Nu am aflat pe cineva care să mă
iubească a tâ t câ t îl iubesc eu pe el. Şi: Dacă ţi se va
întâmpla ceva îm potriva plăcerii tale, nu vei rămâne*
* 209P ro b a b il c ă e s te v o r b a d e s p r e C e z a re e a lui Flltp, din regiu­
nea T iru lu i, p a tr ia A w e l Z o sim a.
196 PATERICUL MARE

acelaşi. Eu însă orice aş pătimi din partea ta, nimic


nu poate să mă îndepărteze de d ragostea pentru tine.
Să afle inima ta că nimic nu m i-a scăpat din cele ce
ai vorbit. Am auzit toate, chiar şi unde şi către cine
ai vorbit, şi niciodată nu am spus că nu este aşa, nici
nu m-a înduplecat cineva să spun împotriva ta ceva
rău. Ci chiar spuneam că ce zice adevărat, zice şi zice
din iubire, pentru că m-a făcut al lui, şi nu am înce­
tat să te pomenesc în rugăciune. Şi, ca să-ţi arăt o do­
vadă de iubire, odată mă durea foarte tare ochiul şi,
pomenindu-te, am făcut semnul cinstitei Cruci şi am
zis: Doamne lisuse Hristoase, pentru rugăciunile lui,
vindecă-mă! Şi îndată m-am vindecat... Acestea cât
priveşte pe fratele.
De multe ori spunea fericitul: Noi, oamenii, nu mai
ştim să iubim, nici să ne preţuim unul pe altul, ci ne­
am pierdut priceperea. Puţin trebuie să ducă210 cine­
va pe fratele său când se mânie sau se necăjeşte. Şi,
după puţin timp, îşi vine acesta în sine şi, cunoscând
cum l-a purtat acela, şi sufletul îşi va pune pentru el.
1) îşi amintea fericitul de cineva care îi spusese că
avea un aw ă tare blând şi spunea că pentru multa sa
virtute şi pentru semnele minunate pe care le făcea
* 210Am ţinu t să p ăstrez în trad u cere verbul din original, care în­
seam nă a purta, a duce, v erb folosit d eseori în Sfintele Scripturi şi
cu sensul de a p u rta cru cea (Şi cel ce nu-şi p o artă crucea sa şi nu
vine după Mine nu p o ate să fie ucenicul Meu. Luca 1 4 ,2 7 ) , dar şi
cu sensul de a pu rta sau duce pe celălalt, slăbiciunile, neputinţele
sau greutăţile lui. Deşi nu este v orba despre referirea punctuală
la un te x t biblic, cuvântul este evident ecoul m ai m ultora. Vezi:
Datori su ntem noi cei ta ri să pu rtăm slăbiciunile celor neputin­
cioşi (Rom. 1 5 ,1 ) ; Pu rtaţi-vă sarcinile unii alto ra (Gal. 6 ,2 ).
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 197

întregul ţin u t îl avea p e acesta ca pe îngerul lui Dum­


nezeu. Odată, în şela t de vrăjm aşul, venind acela l-a
batjocorit în ultim ul hal, toţi fiind de faţă. Iar Bătrâ­
nul stând şi luând am inte numai la gura lui a zis: Ha­
rul lui Dumnezeu e ste în gura ta, frate! Acela, ieşit din
minţi, a zis: Da, stricatu le, bătrân lacom, zici acestea
ca să te arăţi blând! A zis lui Bătrânul: Sunt adevărate
cele ce spui, frate. Bine zici! După acestea l-a întrebat
pe Bătrân cineva: Acum, nu te-ai tulburat, călugăre! A
zis: Nu, dimpotrivă, am sim ţit sufletul meu acoperit de
Hristos.
Mai spunea Fericitul Zosima: Cu adevărat este da­
tor cineva să m ulţum ească unora ca aceştia şi, dacă
este împătimit, să-i aibă pe ei drept doctori care le vin­
decă rănile sufletului, iar dacă este slobozit de patimi,
drept binefăcători care îi aduc îm părăţia Cerurilor.
Zicea iarăşi Fericitul: Pe când eram eu încă în mă­
năstirea din Tyr, în ain te de a pleca, ne-a cercetat un
Bătrân îm bunătăţit. Şi citind noi din zicerile bătrâni­
lor sfinţi - iubea Fericitul să citească acestea şi erau
aproape ca răsuflarea lui, de aceea a rodit din acestea
toată virtutea -, am aju ns la Bătrânul acela la care au
venit tâlharii şi i-au zis: Am v enit să luăm tot ceea ce
este în chilia ta! Şi acela a zis: Câte credeţi voi, fiilor,
luaţi! Au luat to t şi au plecat, dar le-a rămas un să­
culeţ. Atunci Bătrânul, spune apoftegma, luând săcu­
leţul a plecat după ei strigând şi spunându-le: Fiilor,
luaţi de la m ine ceea ce aţi u itat în chilia noastră211.
* m Originalul a re aici pronum ele posesiv la persoana I plural:
„chilia noastră.” T rad u cerea n eo g reacă are persoana I singular:
„chilia mea." Am p ă s tra t pluralul având convingerea că nu este
198 PATERICUL MARE

Iar aceia, m inu nând u -se de lip sa d e rău tate a Bătrâ­


nului, i-au în to rs a ce stu ia to a te la locu l lo r în chilie şi
pocăindu-se au zis u n ii c ă tre alţii: Cu adevărat omul
lui Dum nezeu e ste a cesta !
Aşadar, pe când cite am a c e s te a , îm i zice mie Bătrâ­
nul: Ştii, a w a , a c e s t cuv ânt ta re m i-a folosit! îi zic lui:
Cum părin te? Şi el îm i zice: O dată, pe când stăteam
eu în lo cu rile a ce le a de la Iordan, citind a cest cuvânt,
m -am m inu nat de B ă trâ n şi am zis: Doamne, învred-
n iceşte-m ă să m erg pe u rm ele acestu ia, Tu care m-ai
înv red n icit să p rim esc sch im a lui.
Deci, cum aveam eu a c e a stă d orin ţă fierbinte,
după două zile, ia tă cad asupra n o astră hoţii. De cum
au b ătu t în p o artă şi am în ţe le s că su n t hoţii, am zis în
sin ea m ea: Slavă Domnului! Iată, a so sit tim pul să arăt
rodul d orin ţei m ele fierbin ţi. Deschizând, i-am primit
pe aceştia cu voie bună şi aprinzând o făclie am înce­
pu t să le arăt lucrurile, spunându-le: Nu vă neliniştiţi,
nădăjduiesc, cu aju torul Domnului, să nu ascund de
voi nimic. Aceia m i-au zis: Ai aur? Am zis lor: Da, am
trei m onede! Am deschis vasul în faţa lor şi luându-le
au p lecat în pace. Iar eu, spune Fericitul Zosima, glu­
mind, am zis către el: S-au în to rs înapoi, ca aceia la
Bătrânul? Şi el m i-a zis îndată: Să nu fi dat Dumnezeu!
Căci nu voiam aceasta, adică să le aducă înapoi.
Şi zicea: Iată ce i-au adus d orin ţa fierbin te a Bătrâ­
nului şi p reg ătirea lui. Nu num ai că nu s-a întristat,

o greşeală, ci red ă nem ărgin ita b u n ătate a Bătrânului care, în


m ăsură fiind să dea h oţilor to a te cele din chilie, îi făcuse pe hoţi
co -p ro p rietarl ai chiliei sale.
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 199

dar s-a şi b u cu rat că s -a învrednicit de un astfel de


lucru bun.
m) Şi pentru că m i-am am intit - a zis Awa Zosima -
că, vorbind m ai sus, spuneam că numai puţin dacă îl
purtăm pe fratele n o stru care s-a tulburat vom câşti­
ga sufletul lui, v reau să povestesc cele ce am auzit de
la fericitul Serghie, egum enul din câmpie. Acesta mi-a
povestit că odată, m ergând noi pe cale cu un anume
Bătrân sfânt, am ră tă cit calea. Şi neştiind noi în ce di­
recţie ne îndreptam , ne-am aflat pe nişte semănături
şi am călcat puţin p este sem ănături. Când lucrătorul
ogorului ne-a văzut, căci se afla acolo lucrând, a înce­
put să ne ocărască foarte tare cu mânie, zicând aşa:
Voi sunteţi călugări? Vouă nu vă este frică de Dum­
nezeu? Dacă aţi fi avut frică de Dumnezeu în faţa
ochilor, nu aţi fi făcut aceasta! Şi îndată ne-a zis nouă
sfântul: Pentru Domnul, nim eni să nu vorbească! Şi
a zis aceluia cu blând eţe: Bine zici, fiule! Dacă am fi
avut frică de Dumnezeu, nu am fi făcut aceasta! Ia­
răşi acela ocăra cu m ânie şi iarăşi Bătrânul a zis: Spui
adevărul! Dacă eram călugări, nu am fi făcut aceasta.
Dar pentru Domnul, iartă-ne pe noi, că am păcătuit!
Minunându-se acela, a v enit şi s-a aruncat la picioare­
le Bătrânului, zicând: Iartă-m ă pe mine, pentru Dom­
nul, şi luaţi-m ă cu voi! Şi zicea Fericitul Serghie că:
într-adevăr, a venit cu noi şi a prim it schima. Şi zicea
Fericitul: Iată blând eţea şi bunăvoinţa Bătrânului ce
a putut, cu Dumnezeu, să facă! Să mântuiască sufletul
făcut după chipul lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu îl
doreşte mai m ult d ecât mii şi mii de lumi dimpreună
cu toate avuţiile lor.
200 PATERICUL MARE

Odată, p e cân d e ra m eu 212 la el, m i-a zis: Citeşte-ne


nouă ceva din S crip tu ră. Şi cum am în cep u t să citesc
din Pilde, am a ju n s la cuv ântu l c a re spune: Când nu
m ai su n t lem n e, s e stin g e fo c u l, ş i d a c ă nu m ai este ni-
ciun d efăim ător, s e p o to le ş te c e a r ta 213. Am întrebat,
deci, p e a c e sta : Ce e s te cuv ântu l acesta, părinte? Iar
el, răspunzând , a zis: P re cu m lem n e le sunt pricina
flăcării focului şi, d acă nu p u n e cin e destule pe foc,
se stin g e focul, la fel su n t şi u n ele p ricin i ale patimi­
lor, şi, d acă ta ie cin ev a p ricin ile, nu m ai lucrează pa­
tim ile. A şa cum p ricin ile d esfrâu lu i - după cum a zis
A w a M oise - su n t: a m ân ca şi a b e a p este măsură, şi
som nul pe sătu rate , şi a lenevi, şi a te juca, şi a vorbi
înd elu ng şi fru m u seţea hainelor. A cestea dacă le taie
cineva, slă b e şte p atim a desfrâului.
Iarăşi, p ricin ile m ân iei to t a şa - a zis - sunt: a da şi
a lua214, şi a face voia p ro p rie, şi a -ţi plăcea să înveţi
pe altul, şi a te so co ti p e tin e că e şti înţelept. Acestea
dacă le ta ie cineva, slă b e şte patim a. A ceasta este şi
cee a ce a spus A w a Sisoe, în tre b a t de un frate de ce
patim ile nu p leacă de la el, zicând: Vasele acestora,
p ricin ile lo r adică, su n t în ău n tru l tău. Deci, dă-le îna­
poi arvuna lo r şi v o r pleca.
Certăreţul, în care nu se lin işte şte lupta, este acela
care nu se m u lţu m eşte cu p rim a tulburare, ci se întă­
râtă pe sin e în su şi şi sp re a doua m ânie. însă, dacă ci­
neva se aprinde de m ânie, d ar îşi vin e îndată în fire şi
♦ 212Airi v o rb eşte la p e rso a n a I A w a D orotei, cel ca re a consem­
n a t în v ăţătu rile lui A w a Zosim a. + 213Pilde 2 6 , 2 0 . * 214A da şi
a lua e ste o exp resie c a r e trim ite la n eg u sto rie şi la orice fel de
schim b in teresat în tre d o u ă p e rso a n e !
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 201

se osândeşte pe sin e şi c er e iertare fratelui pe care s-a


mâniat, acesta nu se num eşte certăreţ, căci în acesta
se linişteşte lupta. S-a osândit pe sine şi a făcut pace
cu fratele său şi în acesta lupta nu mai are loc, aşa
cum am spus mai înainte. Iar mâniosul, cel care nu se
osândeşte pe sin e şi cel care mai curând se întărâtă
pe sine spre m ânie şi îi pare rău nu pentru că s-a mâ­
niat, ci pentru că nu a spus mai multe decât a apucat
să spună în tulburarea sa, acesta se numeşte certăreţ
şi în acesta nu se lin işteşte lupta. Căci una după alta
vin în el ţinerea de m inte a răului şi tristeţea şi rău­
tatea. Dar Domnul Iisus H ristos să ne scape din ceata
unora ca aceştia şi să ne învrednicească de ceata ce­
lor blânzi şi sm eriţi.
Zicea de m ulte ori că: Este nevoie de multă trezvie
şi chibzuinţă în faţa felurim ii meşteşugirilor diavolu­
lui. Uneori din nim ic face pe cineva să se tulbure. Al­
teori, iarăşi, aduce cel mai bun pretext ca să i se pară
cuiva că pe bună dreptate şi dintr-o pricină binecu­
vântată s-a m âniat. Şi aceasta este întru totul nepo­
trivit pentru cel care însetează cu adevărat să meargă
pe calea sfinţilor. Cum a spus Sfântul Macarie215: Stră­
in lucru este m onahului să se mânie! Şi iarăşi: Străin
este a întrista pe aproapele!
Şi a mai zis acestea: Am com andat odată nişte cărţi
unui caligraf pricep u t şi, după ce a terminat scrisul,
mi le-a trim is şi m i-a zis: Iată, am terminat! Când ţi
se pare potrivit, trim ite pe cineva să le ia. Un frate au-
zind acestea, a ple ca t în num ele meu către caligraf şi,*
* 21sApoftegma ap arţin e lui Evagrie, însă a fost atribuită Sfân­
tului M acarie după cu n o scu ta cond am n are a primului (ET).
202 PATERICUL MARE

dând plata, a lu at cărţile. Iar eu, n eştiin d aceasta, am


trim is un frate d e-al n o stru cu s c ris o ri şi cu plata pen­
tru a le lua. Deci, cu m a aflat caligraful c ă a fost înşelat
de că tre cel ca re a lu at că rţile , s -a tu lb u ra t şi a zis: Cu
ad evărat voi p leca să-l d o jen esc p e n tru d ouă lucruri, şi
pentru că m -a în şelat, şi p en tru că a lu a t ceea ce nu era
al său. Eu însă, auzind a c e a s ta , am trim is vorbă şi i-am
spus: Ştii, frate, cărţile p en tru a c e e a le dobândim, pen­
tru a învăţa din ele d rag o stea, sm e re n ia şi blândeţea.
Iar d acă începutul dobândirii c ă rţilo r e ste cu vrajbă,
nu vreau să m ai am nicio ca rte , n um ai să nu fie vrajbă.
Căci un ro b a l Domnului nu treb u ie s ă s e certe1116. Iată,
deci, arătân d că nu m ă m ai in te re se a z ă cartea, am fă­
cu t pe fratele să se slo b o zească deplin de tulburare.
n) Stând Fericitu l Z osim a şi vo rb in d d espre folos,
a în cep u t să sp un ă unele cu vin te ale b ătrân ilo r sfinţi
şi a ajuns la cuvântul sp us de A w a P im en că: Cel ce se
osân d eşte pe sine află odihnă în to a te ! Apoi la ceea ce
a spus un a w ă din m u n tele N itriei, c a re a fost între­
b at: Ce ai găsit m ai m u lt p e c a le a a c e a s ta , părinte? Şi
a răsp u ns: A-mi afla p ricin ă şi a m ă osân di pe mine
însum i totd eau n a! Ia r cel ce a în tre b a t a consim ţit, zi­
când: Altă cale nu ex istă d e c â t a c e a s ta ! Şi zicea: Câtă
p u tere au cuvintele sfinţilor! Cu a d e v ă ra t, dacă au
vorb it ceva, din e x p e rie n ţă şi din a d e v ă r217 au vorbit,

♦ 2162 Timotei 2 ,2 4 . ♦ 217Când părinţii pustiei folosesc cuvân­


tul adevăr, c a , de altfel, Întreaga tradiţie răsăriteană, înţeleg
realitatea însăşi, nu discursul despre realitate. Este motivul
p e n tr u care ediţia neogreacă preferă aici traducerea cuvântu­
lui aAijOela chiar prin realitate. Noi am preferat traducerea prin
adevăr, rămânând fideli originalului şi adăugând nota aceas­
ta, tocmai pentru a Încerca să recuperăm tradiţia patristică in
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 203

cum spune d u m n ezeiescu l A ntonie. Şi pentru aceasta


sunt puternice, d e o a re c e to a te au fo st ro stite pe te­
meiul vieţuirii, după cum sp u n e unul dintre înţelepţi:
Cuvintele tale să fie a d ev e rite de v ia ţă !218
Şi a p ovestit a c e s t lu cru : Odată am s ta t puţin timp
în lavra A w ei G h erasim 219 şi aveam pe cineva drag.
Stând noi în tr-u n a din zile şi vorbind lucruri de folos,
folosirea term en ului. A dică, atu n ci cân d folosim cuvântul ade­
văr, adevărat, m in tea n o a s tr ă să nu se m ai ducă la un enunţ
teoretic, ci la o re a lita te vie. A se ved ea şi perspectiva biblică,
exprimată foarte c la r în cu vân tul M ântuitorului: Eu sunt Ade­
vărul! (loan 1 4, 6 ) , d a r şl n e n u m ăratele m ărtu rii ale Părinţilor
care prom ovează a c e s t princip iu gn o seo log ic fundamental. „Nu
tn cuvinte, ci în lu cru ri e s te ad ev ăru l! (Sfântul Grigorie Teologul;
Sfântul Grigorie Palam a e tc.). + 218E ste v o rb a despre Sfântul Is-
idor Pelusiotul. în tre i ep isto le sc u rte , a ce s ta se referă la faptul
că propovăduitorul cu v in telo r du m n ezeieşti, dacă vrea să evite
ridiculizarea oam enilor, d a r şi să -şi asu m e răspu nderea înaintea
lui Dumnezeu, e ste d a to r să tr ă ia scă în a şa fel în cât viaţa lui să
fle în acord cu cele p ro p o văd u ite. D oar a şa va putea să-i îndru­
me pe oam eni c ă tre D um nezeu, a ş a cu m au făcut şi ucenicii lui
Hristos. „Au dus v ia ţă m in u n ată" şi nicio pu tere potrivnică nu
i-a biruit, că ci a c e ş tia p rin v ia ţa lor, în c ă din lu m ea aceasta
„s-au făcut cetăţen i ai ceru lu i”. G răitoare este fraza scu rtă a sfân­
tului: „Viaţa fără cu v ân t s-a a r ă ta t m ai de folos d ecât cuvântul
fără viaţă. Căci v ia ţa şi tă câ n d foloseşte, iar cuvântul şi tunând
tulbură!” (Isidor Pelusiotul, E p isto le II 2 5 1 , II 2 6 5 şi IV 212, PG
7 8 ,6 8 8 ; 7 0 8 şi 1 3 0 5 ) (E T ). * 219A ceastă Lavră renum ită a fost în­
temeiată de Sfântul G herasim de la Iordan , în jurul anului 4 5 5 ,
în locul pustiu de lân g ă râu l Iordan . Avea un sistem m onastic
original, pen tru c ă îm b in a v ia ţa de o b şte cu cea pustnicească,
în mijlocul lavrei e r a o o b şte p e n tru în cep ăto ri, şi în ţinutul din
jur erau chilii p en tru pu stnici, ca re se num eau „cei desăvârşiţi”.
Chiliile, 7 0 la num ăr, erau la d istan ţă u n a de alta, ca nu cumva
călugării să se d eran jeze unul p e altul. Niciun călugăr nu putea
să devină pustnic, în ain te d e a tr e c e prin în cercare îndelungată
204 PATERICUL MARE

m i-am a m in tit de cu v in tele a c e s te a ale A w ei Pimen


şi ale unui a lt a w ă . Şi el m i-a zis: Eu am experienţa
ac e sto r cuvinte şi a od ih n ei lu crării lor. Odată, eram
legat cu iu bire ad ev ărată d e un d iacon din lavra. Şi nu
ştiu cum a aju n s s ă a ib ă o băn u ială d espre un lucru
care i-a adus tris te ţe şi a în c e p u t să mi se arate în­
tun ecat. Văzându-1 eu în tu n ecat, l-am întrebat ca să
aflu pricin a şi e l m i-a spus: Cutare lucru ai făcut! Iar
eu neavând în sin e m e a nicid ecu m conştiinţa că am
făcu t un astfel d e lucru, am în cep u t să-l încredinţez
de aceasta. El în să m i-a zis: lartă-m ă, dar nu sunt pe
d eplin în cred in ţat! P lecând eu la chilia mea,, am înce­
p u t să-m i c erce te z inim a d acă un astfel de lucru s-a
p etrecu t în m ine ş i nu am a fla t
Odată, l-am văzut p e a cesta ţinând Potirul şi îm­
părtăşind şi i-am ju ra t d esp re acel lucru, că nu am
con ştiin ţa în m ine însum i că l-am făcut, dar nu s-a în­
c re d in ţa t Venindu-m i iarăşi în sin ea m ea şi aducân-
du-m i am inte de a ceste cuvinte ale sfinţilor părinţi
şi crezându-le, îm i schim b puţin gândul şi îmi zic:
Diaconul m ă iu beşte cu ad evărat şi m işcat de iubire
a lu at înd răzneală să-m i spună ce avea în inima lui
în cad ru l obştii. Pustnicii, tim p de cinci zile din săptămână, ră­
m âneau cu d esăvârşire izolaţi. Se rugau, cercetau Scripturile şi
confecţionau co şu ri din nuiele de finic. Sâm bătă după-amiază,
to ţi se adunau în o bşte, ca să p articip e la Liturghia de Duminică.
Ziua u rm ăto are, du pă ce dăd eau so co teală egumenului pentru
faptele lor, se aprovizionau cu apă, nuiele de finic şi alte lucruri
necesare şi se în to rceau Ia chiliile lor. M âncare gătită aveau doar
sâm b ătă şi dum inică pen tru că în to a te celelalte zile nu aprin­
deau la colibele lor, nici foc, nici lum ânare (ET).
d e spre În aintarea In desăvârşire 205

despre m ine, c a să m ă tr e z e s c şi să m ă p ăzesc pentru


ca să nu fac lu cru l a cela . D ar tu, su flet ticălo s, spui că
nu ai făcut lu cru l a c e la , m ii d e ră u tă ţi ai făcu t şi le-ai
uitat. Unde su n t c e le p e c a re le -a i făcu t ie ri sau acum
zece zile? î ţ i ad u ci a m in te d e e le? Aşadar, şi pe acesta
l-ai făcut ca şi p e c e le la lte şi l-a i u ita t ca şi pe acelea. Şi
astfel, am p rim it în in im a m e a că în tr-ad e v ăr am făcut
lucrul acela, d ar a ş a cu m le -a m u ita t p e celelalte, aşa
l-am uitat şi p e a c e s ta . Şi am în c e p u t s ă m ulţum esc
Domnului şi d iaco n u lu i c ă p rin el m -a învrednicit
Domnul să aju n g la c u n o ş tin ţa g re şe lii m ele şi să m ă
pocăiesc p en tru ea.
Sculându-mă, d eci, cu a c e s te gânduri, am venit să
pun m etanie d iaco n u lu i şi s ă -i m u lţu m esc. Şi cum bă-
team la uşa lui, d esch izân d îm i p u ne el prim ul m eta­
nie, zicând: Ia rtă -m ă , c ă ci d e la d raci am fo st am ăgit,
bănuind d esp re tin e lu cru l acela. Intr-ad evăr, m -a în ­
credinţat D um nezeu c ă n u l-a i făcu t. Şi nu m -a lăsat
să spun nim ic, zicân d : Nu e s te nev oie!
Şi zicea F ericitu l: Ia tă ad ev ă ra ta sm eren ie, cum a
întors inim a celu i c a re e ra în s e ta t după ea. în cât, nu
numai că nu s -a s m in tit d e d iaco n şi nu s-a supărat
pe el, mai în tâ i p e n tru c ă îl b ă n u ise , al d oilea pentru
că, încred inţat fiin d d e el, nu a p rim it încredinţarea.
Ci, dimpotrivă, a tr e c u t g re şe a la în dreptul său şi nu
numai aceasta, ci i-a şi m u lţu m it. Şi a zis: Vezi ce face
virtutea? Câte tre p te d e îm b u n ă tă ţire aduce celui
care o săv ârşeşte? Căci d acă voia, m ii de m otive pri­
mise prin d iacon ca să d ev in ă dem on, d ar p entru că
s-a înd reptat cu h o tă râ r e sp re virtu te, nu num ai că
206 PATERICUL MARE

nu s-a su p ărat p e el, ci a şi m u lţu m it acestuia, după ce


prim ise v irtu tea arv un ă în in im a lui.
Aşa şi noi, d acă o luăm în a in te şi oferim inima
n o astră sem in ţelo r blân d eţii şi ale sm ereniei, nu mai
are loc v răjm aşu l să sem en e în ea sem in ţele cele rele.
Dar p en tru că n e află pe noi p u stii de orice gând bun
sau chiar şi m ai m ult, în tă râ ta ţi sp re răutate, de ace­
ea, luând de la noi în şin e p ricin i, plineşte ale sale.
După cum, dim potrivă, se întâm p lă cu virtutea, că
d acă vede Dom nul un su flet în s e ta t să se mântuiască
şi care seam ăn ă sem in ţele cele bune, luând în seamă
in ten ţia lui bună, o um ple cu d arurile Sale.
o ) O dată şi-a adus am inte de un Bătrân pe care l-a
fu rat un frate vecin cu el. Şi B ătrânul, deşi ştia, nu l-a
m u strat niciod ată, ci lucra şi m ai m ult, zicând: Poate
a re nevoie fratele! Se m inuna de milostivirea sfinţilor
şi n e povestea, zicând că: Odată, fiind eu la câmpie,
m i-a p o v estit unul d in tre egum eni că stătea aproa­
pe de o b ştea n o astră un B ătrân. Era un suflet plin de
bun ătate. In v ecin ătatea lui stătea un frate. Şi lipsind
B ătrânul, acela, lu crat de satana, a deschis chilia lui
şi intrând în ea a lu at lucrurile şi cărţile. Când a ve­
n it B ătrânul, deschizând chilia şi negăsind lucrurile,
a m ers la fratele acela să-i spună şi a aflat lucrurile
lui în m ijloc, d eoarece încă nu apucase fratele să le
adune. Şi vrând Bătrânul să nu-1 ruşineze pe el, nici
să-l m ustre, s-a făcut că-1 doare stom acul şi plecând,
a răm as destul tim p la locul unde se retrăsese, până
când fratele a adunat din m ijloc lucrurile. Şi venind
după aceea Bătrânul, a încep ut să vorbească despre
alt lucru şi nu l-a m ustrat pe fratele.
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE 207

După câteva zile au recunoscut unii lucrurile Bă­


trânului şi luându-1 pe frate l-au pus în închisoare,
fără să afle Bătrânul. Auzind despre fratele că este
în închisoare, dar pricina pentru care fusese pus în
închisoare neştiindu-o, a venit la mine - povestea
egumenul - căci venea ad esea la noi, şi mi-a zis: Ai
dragoste, dă-mi câteva ouă şi câteva pâini. Şi îi spun:
Oare, ai pe cineva, astăzi? Mi-a zis: Da! Dar Bătrânul
lua acelea pentru ca să m eargă la închisoare şi să focă
mângâiere fratelui. Deci, cum a intrat în închisoare,
a căzut fratele la picioarele lui şi i-a zis: Pentru tine
sunt aici, aw a, eu sunt cel care ţi-a furat lucrurile.
Iată, cartea ta este la cutare şi haina ta este la cutare.
I-a zis lui Bătrânul: Să fii încredinţat în inima ta, fiule,
că nu pentru aceasta am venit aici şi nici nu am aflat
că din pricina m ea eşti aici, ci, auzind că eşti în închi­
soare, m-am în tristat şi am venit să-ţi fac mângâie­
re. Şi iată aici câteva ouă şi nişte pâini. Acum voi face
totul până te voi scoate din închisoare. Şi plecând a
rugat pe unii dintre cei m ari - căci le era cunoscut lor
pentru virtutea lui - şi trim iţând aceştia, l-au scos pe
acela din închisoare.
Se povestea, iarăşi, despre Bătrânul că, odată, ple­
când la piaţă, a cum părat pentru sine haină şi, dând
o monedă de aur, m ai răm ânea să întregească suma
cu câteva numii220. Deci, a luat haina şi a pus-o sub el.
Şi cum număra banii m ărunţi pe o piatră, iată vine
cineva, vrând să-i ia haina. Şi simţind Bătrânul, a în­
ţeles, dar, având m ultă milostivire şi îndurare, se ridi­
ca puţin câte puţin, ca şi când se întindea spre locul
* 220Numia e ra o m on edă m ică de aur, argint sau aramă.
208 PATERICUL MARE

unde erau m onedele, până când acela a luat haina şi a


plecat, şi Bătrânul nu i-a zis nimic.
Şi zicea Fericitul Zosima: Nu ştiu ce preţ aveau ha­
ina sau lucrurile pe care le pierduse, dar bunăvoinţa
lui a fost mare. A arătat că, având acelea, era ca şi când
nu avea nimic. Fără să-i pese când i-au fost luate, a ră­
mas acelaşi, nici nu s-a întristat, nici nu s-a tulburat.
Căci este aşa cum spun m ereu: Nu a avea dăunează, ci
a avea cu patimă. Acesta, chiar dacă ar fi avut lumea
întreagă, aşa ar fi fost ca şi când nu ar fi avut nimic.
Căci din cele pe care le-a făcut s-a arătat pe sine liber
de toate.

Sfârşitul tratatului despre înaintarea


în desăvârşire
CAPITOLUL II

CĂ TREBU IE SĂ URMĂRIM LINIŞTIREA1


CU TOATĂ SILINŢA

1. Awa Antonie, stând odată în pustie, a căzut în


acedie şi în multă întunecare a gândurilor. Şi zicea că­
tre Dumnezeu: Doamne, vreau să mă mântuiesc şi nu
mă lasă gândurile. Ce voi face în necazul meu, cum mă
voi mântui? Şi numai puţin sculându-se a văzut afară
pe cineva, stând ca şi el şi lucrând, apoi sculându-se
de la lucru şi rugându-se, şi iarăşi aşezându-se şi îm­
pletind funia, apoi, iar la rugăciune sculându-se. Era
îngerul Domnului trim is spre îndreptarea şi încredin­
ţarea lui Antonie. Ş î a auzit pe înger spunând: Aşa fa
şi te vei mântui! Iar el, auzind aceasta, a avut multă
bucurie şi îndrăzneală şi, aşa făcând, se mântuia.
2. Şi a zis Awa Antonie: Precum mor peştii, stând
mult timp în afara m ării pe uscat, to t aşa şi monahii,
întârziind în afara chiliei lor sau petrecând vremea cu
cei din lume, slăbesc în tăria lor spre liniştire. Trebuie,

♦ 'Am tradus prin liniştire cuvântul isihia (nouxta-îiovxdţw).


Această opţiune nu redă foarte clar conţinutul tehnic al concep­
tului, iar traducerea prin isihia a r reda fidel conţinutul, dar nu a
210 PATERICUL MARE

aşadar, p re c u m p e ş te le s p r e m a re , la fel şi noi spre


ch ilie s ă n e g răb im , c a n u cu m v a, zăbov in d afară, să
u ităm p aza c e a d in ă u n tru .
3. A zis ia ră ş i că: Cel c a r e s tă în p u stie şi se dedă
lin iştirii, d e tr e i ră z b o a ie sc a p ă : al auzului, al vorbirii
şi a l văzului. U nul sin g u r m a i a re , c e l al inim ii2, a
4 . Avva A rsen ie , p e cân d e r a în c ă în palat, se ruga
lui D u m n ezeu zicân d : D o am n e, călău zeşte-m ă cum
să m ă m ân tu ie sc . Şi a v e n it u n g las spunând: Arsenie,
fugi d e o a m e n i şi t e v e i m ân tu i!
5. A cesta, p le câ n d la v ia ţa m o n ah ice ască, iarăşi se
ruga, a c e la ş i cu v ân t zicân d ; ş i a a u z it un glas spunând
lui: A rsen ie, fugi, ta c i, ca u tă lin iştire a , căci acestea
s u n t ră d ă cin ile n e p ă că tu irii.
6. A c e r c e ta t o d a tă F e ricitu l Teofil, arhiepiscopul
A lexan d riei, p e A w a A rsen ie , îm p re u n ă cu un dregă­
tor. Şi l-a ru g a t p e B ă trâ n s ă au d ă d e la el un cuvânt.

p ă tru n s în c ă su ficien t d e co n v in g ă to r în lim ba n o astră şi, în plus,


nu s e în ca d re a z ă în reg istru l lingvistic p en tru ca re am optat în
a c e a s tă tra d u c e re . P ărin tele D um itru Stăn iloae însuşi oscilea­
ză în tr a d u c e re a ace s tu i c u v â n t C hiar titlul cu noscutei lucrări a
Sfântului G rigorie P alam a e s te tra d u s d e P ărin tele Stăniloae, fie
Cuvânt pentru cei ce se liniştesc cu evlavie (Filo calia, voi. VII, Bucu­
re şti 1 9 7 7 , pag. 2 2 3 ) , fie Tratatul pentru cei ce se dedică cu evlavie
isihiei (Ibidem , pag. 2 0 8 ) , fie Tratatul pentru cei ce vieţuiesc cu
sfinţenie în isihie (Ibidem , pag. 2 0 7 ) . S o co te sc c ă şi dânsul încli­
n a sp re p rim a v a ria n tă , din m o m e n t ce o foloseşte în traducerea
p ro p riu -zisă a textelo r, în tim p ce v arian tele celelalte sunt folosite
în studiul introductiv. Trebuie to tu şi sp u s c ă e ste vorba despre
p ra ctica b in ecu n o scu tă a re tra g e rii din lum e şi a rugăciunii neîn­
c e ta te în deplină lin iştire şi ad u n are în sine. * 2Am optat pentru
a ce a s tă v a rian tă c a r e se g ă se şte în cele m ai m ulte manuscrise fi
în P atericu l clasic, alfabetic, v a ria n tă p en tru ca re optează şi SC şi
DESPRE LINIŞTIRE 211

Tăcând puţin, B ătrân u l i-a răspuns: Şi dacă vă spun o


să păziţi? Ia r ei au făgăd uit să păzească. Şi le-a spus
lor Bătrânul: O riunde auziţi că este Arsenie, să nu vă
apropiaţi!
7. Altădată iarăşi, vrând arhiepiscopul să-l cerceteze
pe Bătrân, a trim is m ai întâi să vadă dacă va deschide.
Şi i-a trim is lui a c est răspuns: Dacă vii, îţi voi deschi­
de. Şi dacă îţi deschid ţie, voi deschide la toţi şi atunci
nu voi mai sta aici. Auzind acestea arhiepiscopul a zis:
Dacă merg ca să-l alung, nu voi mai merge la el.
8. A zis cineva A w ei A rsenie: Gândurile m ele mă
necăjesc spunându-m i: Nu poţi să posteşti, nici să
lucrezi! M ăcar cerce te a z ă pe bolnavi, căci şi aceasta
este iubire. Iar B ătrânu l, cunoscând sem inţele draci­
lor, a zis lui: M ergi şi m ănâncă, bea, dorm i şi nu lucra.
Numai de chilia ta să nu te îndepărtezi. D eoarece ştia
că răbdarea chiliei ad uce pe m onah în rânduiala lui.
9. A zis A w a M arcu A w e i A rsenie: De ce fugi de
noi? A zis lui B ătrânu l: Dum nezeu ştie că vă iubesc,
dar nu p ot să fiu şi cu Dum nezeu, şi cu oamenii. Cei
de sus, mii şi m ii fără de nu m ăr fiind, o singură voinţă
au, iar oam enii au m u lte voinţe. Nu pot, deci, să las pe
Dumnezeu şi să vin cu oam enii.
10. Spuneau d espre el că avea chilia la depărtare de
treizeci şi două de m ile3 şi nu ieşea degrabă, căci alţii îi

ET. în traducerile rom ân eşti v echi ale Patericului egiptean aflăm


varianta: „... al desfrânării sa u al trândăviei.” (Vezi ediţia Râmnicu
Vâlcea, 1 9 3 0 ). V arianta a ce a s ta e ste posibil să fie îm prum utată
de la Tema XII, 2 1 , u nde se face trim itere la acedie, după aminti­
rea celor trei războaie: al v o rb irii al auzului şi al văzului. * 3SC
preferă v e rsiu n ea cu d o u ă m ile p en tru că cea cu treizeci şi două
212 PATERICUL MARE

slu jeau. Când s-a p u stiit, în să, Sch itu l, a ie şit plângând
şi a zis: Lum ea a p ierd u t R om a şi m onahii Schitul.
1 1 . A c e r c e ta t o d a tă A w a A rsen ie un loc şi erau
acolo tre s tii şi a c e s te a e ra u m işca te de v â n t Şi zice
B ătrân u l fraţilo r: Ce e s te v u ietu l a c e sta ? Şi i-au spus:
T re stiile su n t! Şi le -a zis lo r B ătrân u l: Cu adevărat vă
spun că, d acă s tă cin ev a în lin iştire şi va auzi un glas
de p asăre, in im a nu m ai a re a c e e a şi liniştire. Cu cât
m ai m u lt voi ca re av eţi v u ietu l a c e s to r trestii.
1 2 . Pe când s tă te a o d a tă A w a A rsenie în Kano-
ponul4 A lexand riei, o fe cio a ră de fam ilie senatorială,
fo a rte b o g ată şi te m ă to a re de Dum nezeu, a venit din
R om a ca să-l vadă. Şi a p rim it-o p e e a Teofil arhiepi­
scopul, şi e a l-a ru g a t pe a c e s ta să-l înduplece pe Bă­
trâ n să o p rim e ască. A cesta, venind la el, l-a rugat zi­
când: C utare se n a to a re a v e n it din Rom a şi vrea să te
vadă. Ia r B ătrân u l nu a c a ta d icsit să-i răspundă. Deci,
d e m ile nu p a r e re alistă. E x a ctita te a m ă su ră to rilo r nu are o prea
m a re im p o rta n ţă nici în re la tă rile părinţilor, ca, de altfel, nici in
re la tă rile biblice. Textul d o re a s ă n e sp u n ă că e ra vorba despre
o d ista n ţă co n sid erab ilă. Lucrul a c e s ta e ste m ai im portant decât
p re o cu p a re a p e n tru e x a c tita te a d istan ţei. F a c a ce a s tă menţiu­
ne, d e o a re ce , sp re d e o seb ire d e cei de atu n ci, noi, cei de astăzi,
av em o m en ta lita te p e n tru c a r e co n te a z ă m ai m ult exactitatea
m ă su ră to rilo r d e c â t c e e a c e v re a să sp u n ă cin eva prin indicarea
unei an u m e cifre. ♦ 4K an ovos sau K an op os e ra o veche cetate
eg ip tean ă, la v e s t d e Nil, şi un p o r t im p o rta n t al Mediteranei. De
ia m a re a lib e rta te d e m o rav u ri c a r e e x is ta în a c e s t loc provine şi
cu vân tu l „ rcav o p iap âţ”, c a r e în s e a m n ă d e sfrâ n a t sau viaţă des­
frân ată. In tim p u l p atriarh u lu i Teofil al A lexandriei (3 8 5 -4 1 2 ),
a ici s-a u d is tru s m u lte te m p le id o la tre şi s-a u în tem eiat biserici
cre ş tin e şi m ăn ăstiri. E s te f o a rte p robabil c a A w a Arsenie, după
p u stiirea Schitului ( 4 0 7 ) , s ă fi ră m a s o m ică p erio ad ă de timp
la K an ovos, u n d e II şi v izitează tâ n ă r a se n a to a re din Roma (ET).
DESPRE LINIŞTIRE 213

cum i-a vestit acestea, ea a poruncit să-i pregătească


un animal de drum, zicând: Mă încred în Dumnezeu
că îl voi vedea, căci nu am venit să văd un om, deoare­
ce şi în oraşul m eu su n t m ulţi oameni, ci am venit să
văd un proroc.
Şi când s-a apropiat de chilia Bătrânului, din
iconomia lui Dumnezeu, s-a întâm plat ca Bătrânul să
fie în afara chiliei şi ea, văzându-1, a căzut la picioarele
lui. Iar acela a rid icat-o m ânios şi s-a întors către ea
zicând: Dacă faţa m ea vrei să o vezi, iat-o, vezi-o! Dar
aceea de ruşine nu s-a u itat la faţa lui. Şi Bătrânul
i-a zis: Nu ai auzit d espre faptele mele? Pe acelea
este nevoie să le vezi! Cum ai îndrăznit să faci o aşa
călătorie pe m are? Nu ştiai că eşti femeie şi nu trebuie
să ieşi nicăieri? Sau ai făcut-o ca să mergi apoi la Roma
şi să spui celorlalte fem ei: Am văzut pe Arsenie! Şi să
se facă pe m are un drum de femei venind la mine?
Iar aceea a spus: Dacă v rea Dumnezeu, nu voi lăsa
pe nimeni să vină aici, dar roagă-te pentru mine şi
pomeneşte-mă pentru totdeauna. Iar el, răspunzând,
i-a zis: Mă rog lui Dumnezeu să şteargă amintirea ta
din inima mea!
Auzind acestea, a ie şit tulburată şi cum a ajuns în
cetate, de atâta tristeţe, a cuprins-o fierbinţeala; şi
l-a înştiinţat pe fericitul Teofil arhiepiscopul că este
bolnavă. Şi venind acesta, a întrebat-o să afle ce are.
Iar ea i-a zis: Mai bine nu veneam aici! Căci am zis
Bătrânului: Pom eneşte-m ă! şi el mi-a zis: Mă rog lui
Dumnezeu să şteargă am intirea ta din inima mea. Şi,
iată, mor de tristeţe. Şi i-a zis ei arhiepiscopul: Nu ai
ştiut că eşti fem eie şi că prin femei luptă vrăjmaşul
214 PATERICUL MARE

pe sfinţi? De acee a ţi-a v o rb it B ătrânu l aşa. Dar pen­


tru sufletul tău se roagă n e în c e ta t Şi aşa s-a vindecat
gândul ei şi a p le ca t cu bu cu rie la ale sale.
13. Pe când şed ea od ată A w a A rsenie în părţile
de jo s 5 şi era stâ n je n it de m ulţim e acolo, a hotărât în
sin e să-şi p ărăsească chilia. Şi, neluând nimic din ea, a
p lecat aşa la ucenicii săi fiaraniţi6, Alexandru şi Zoilo.
A zis, deci, lui A lexandru: Ridică-te şi mergi în josul
râului! Iar lui Zoilo i-a zis: Mergi cu m ine până la râu
şi caută-m i corabie care să m eargă pe mare la Alexan­
dria, şi după aceea m ergi şi tu în jo s la fratele tău. Iar
Zoilo, tulburând u-se de cuvânt, a tăcu t şi s-au despăr­
ţit unul de altul. Deci, a cobo rât Bătrânul în părţile
A lexandriei şi s-a îm bolnăvit de o boală grea. Iar cei
care-1 slu jeau au zis în tre ei: Nu cumva cineva dintre
noi l-a m âhnit pe Bătrânul şi de aceea s-a separat de
noi? Şi nu au aflat în tre ei nim ic şi nici că l-ar fi au­
zit vreodată. Făcându-se sănătos Bătrânul, a zis: Voi
m erge către p ărinţii m ei. Şi aşa, luând corabia înapoi,
a venit la stân ca unde erau ucenicii lui. Dar, pe când
se afla în că aproape de râu, o tânără etiopiancă ve­
nind s-a atins de p ielea de oaie cu care era îmbrăcat,
şi Bătrânul a certat-o . Atunci tân ăra i-a zis: Dacă eşti
m onah, m ergi în m unte! Iar Bătrânul a fost pătruns
♦ sO no u ă in cu rsiu n e a b arb arilo r l-a obligat pe A w a Arsenie
să p lece iarăşi d e la Schit. S-a dus la Tria sau Troia, de unde,
din nou, din cau za năvăliriilor b arb arilo r este nevoit să meargă
în tr-o zo n ă m ai sig u ră »în p ărţile d e jos", adică la Kanovos (ET).
+ 6C etate din A rabia p ietro asă, în nordul m unţilor Sinai. Faranul
e ste am intit în Vechiul T estam en t (F a ce re 2 1 ,2 1 ş. a.). în pustiul
Faran îşi făcuseră evreii tab ără (N um eri 1 0 ,1 2 ; 1 2 ,1 6 ; 1 3 ,3 şi
2 6 ) (E T ).
DESPRE LINIŞTIRE 215

de cuvânt şi zicea în sinea lui: Arsenie, dacă eşti mo­


nah, mergi în m unte! Şi în acel moment l-au întâlnit
Alexandru şi Zoflo şi, căzând ei la picioarele lui, s-a
aruncat la păm ânt şi Bătrânul şi au plâns toţi trei. Iar
Bătrânul a zis: Nu aţi auzit că am fost bolnav? Şi ei
i-au zis lui: Da! Şi a zis Bătrânul: De ce nu aţi venit să
mă vedeţi? Şi a zis A w a Alexandru că: Separarea ta
de noi nu a fost înţeleasă şi mulţi nu s-au folosit, spu­
nând că, dacă nu am fi făcut neascultare, Bătrânul nu
s*ar fi separat. A zis lor: Iarăşi vor spune peste puţin
oamenii că nu a a fla t poru m biţa odihnă picioarelor ei
şi s-a întors la N oe în a rcă 7. Şi aşa s-a vindecat şi a ră­
mas cu ei până la sfârşitul lui.
14. A venit unul dintre părinţi la Awa Arsenie. Şi
când bătea în poartă, Bătrânul a deschis, crezând că
este ucenicul lui. Şi văzându-1 pe acela, a căzut cu faţa
la pământ Iar acela i-a zis: Ridică-te, awa, ca să te
îmbrăţişez! Şi i-a zis lui Bătrânul: Nu mă ridic, dacă
nu pleci! Şi mult timp rugându-1, nu s-a ridicat până
când nu a p le ca t
15. Vorbeau despre un frate care a venit la Schit să
vadă pe Awa A rsenie şi, intrând în biserică, îi ruga pe
clerici să-l întâlnească pe A w a Arsenie. Deci i-au zis
lui: Odihneşte-te puţin, frate, şi apoi îl vei vedea. Iar
el a zis: Nu voi gusta nimic, până nu-1 întâlnesc. Ded
au trimis un frate să-l ducă, căci era departe chilia Iul
Şi, bătând la uşă, au in trat şi, îmbrăţişând pe Bătrân,
s-au aşezat tăcând. A zis, deci, fratele cel din biseri­
că: Eu plec, rugaţi-vă pentru mine! Iar fratele străin,
neaflând îndrăzneală la Bătrân, a zis fratelui: Vin şi eu
* ’Facere 8 ,1 1 .
216 PATERICUL MARE

cu tin e ! Ş i au ie ş it îm p re u n ă . L -a ru g at deci pe acesta


zicân d : D u -m ă şi la A w a M o ise, cel dintre tâlhari Şi
venind el la a c e s ta , i-a p rim it p e ei cu bucurie şi cin-
stin d u -i i-a s lo b o z it.
Şi a zis fra te le c a r e -l d u s e se : Iată, te-am dus la un
stră in şi la un e g ip te a n , c a r e din cei doi ţi-a plăcut?
Şi răsp u n zân d , a c e la a zis: M ie acum mi-a plăcut
egip teanu l. A uzind un u l d in p ărin ţi s-a rugat lui
D um nezeu zicân d : D o am n e, ara tă -m i lucrul acesta,
că unul fuge p e n tru n u m e le T ău , şi altul îmbrăţişează
p en tru n u m ele T ău . Şi ia tă s-a u a ră ta t lui două corăbii
m ari p e râu . Şi a v ă z u t p e A w a Arsenie şi Duhul
lui D um nezeu plu tin d în lin işte într-u na şi pe Awa
M oise şi în g e rii lui D u m nezeu plutind în cealaltă şi
hrănindu-1 cu fagu ri de m ie re .
16. Au v e n it o d ată câţiv a b ă trâ n i la Awa Arsenie
şi l-au ru gat m u lt s ă le sp u n ă cuvânt despre cei ce
tră ie sc în lin iştire şi nu se în tâ ln e sc cu nimeni. A zis
a cesto ra B ătrân u l: Cât tim p fecio ara rămâne în casa
tatălu i ei, m u lţi d o re sc să se logodească cu aceasta.
Când în s ă îşi ia b ă rb a t, nu m ai place tuturor: unii o
ponegresc, alţii o laudă, şi nu m ai are cinstirea aşa
cum o avea la în cep u t, când e ra ascunsă. Aşa şi cele
ale sufletului, când se fac cunoscu te, nu este cu putin­
ţă să m ai placă tuturor.
17. A zis A w a V itim ie: Odată, coborând eu în Schit
m i-au d at unii pu ţine m e re ca să le dau la bătrâni; şi
am b ătu t la chilia A w ei A chilâ, ca să i le dau lui. Iar
acesta a zis: Adevărat, frate, nu aş fi v rut să baţi la uşa
m ea acum, nici dacă a r fi fo st m an ă cerească. Nici la
D E S P R E LINIŞTIRE 217

altă ch ilie să nu te duci! Am p lecat, deci, la chilia mea


şi le-am dus la biserică.
18. A zis A w a Diadoh: Precum uşile băilor, când se
deschid întruna, îm ping repede căldura afară, tot aşa
şi sufletul, când vrea să stea de vorbă mult, chiar dacă
spune lucruri bune, îşi risipeşte căldura sa prin poar­
ta vorbirii. Este bună, aşadar, tăcerea la timp, ea fiind,
ca nimic altceva, m aica celor mai înţelepte înţelesuri.
19. A zis A w a Dulas: Dacă vrăjmaşul ne sileşte să
părăsim liniştirea, să nu-1 ascultăm. Nimic nu este
asemenea ei şi nim ic nu se asemuieşte cu aceasta şi
cu nemâncarea în lupta împotriva aceluia. Căci ele
dau ascuţime ochilor dinăuntru.
20. A zis iarăşi: Taie legăturile cu cei mulţi ca să
nu se risipească războiul8 împotriva vrăjmaşului şi să
nu-ţi tulbure rânduiala liniştirii.
21. Un frate l-a întrebat pe Awa Isaia, zicând: Cum
trebuie să se liniştească cineva în chilie? Şi a răspuns
Bătrânul: A se linişti în chilie înseamnă a se arunca în
faţa lui Dumnezeu şi a sta cu toată puterea lui împo­
triva oricărui gând sem ănat de vrăjmaş. Căci aceasta
înseamnă a fugi din lume. A zis fratele: Ce este lumea?
Şi a răspuns Bătrânul: Lumea este risipirea lucruri­
lor. Lumea este a lucra cele împotriva firii şi a împlini
voirile tale după trup9. Lumea este a cugeta cineva
despre sine că răm âne în acest veac. Lumea este a se
îngriji cineva de trup spre păgubirea sufletului şi a se
mândri cu ceea ce lasă în urmă. Nu de la mine spun
+ 8SC are varianta: ...m intea ta să nu se risipească! * ’Vezi
Efesenl 2 ,3 .
218 PATERICUL M A RE

acestea, ci loan A postolul e s te cel c a re zice: Nu iubiţi


lum ea, nici to a te c â te su n t a l e lu m ii10.
2 2 . A zis iarăşi: T reb u ie c a cel ce c a u tă liniştirea11
să se cerceteze p e sine în to t ce a su l d a că a scăpat de
cei care-1 stăp ân esc în v ăzd u h 12 şi d a că s -a eliberat de
aceia, ch iar de p e tre c e în c ă în tru p . Căci atâta cât se
supune robiei ace sto ra , nu p o a te s ă afle liniştirea.
2 3 . Un frate l-a în tre b a t p e a ce la şi B ătrân, zicând:
Ce trebuie să facă cel ce c a u tă lin iştirea? Şi el a zis: Cel
ce caută liniştirea a re nevoie de a ce s te trei lucruri:
frică de Dum nezeu n e în ce ta t, de asem en ea, să ceară
cu răbdare şi să nu slo b o zească inim a lui de la pome­
nirea lui Dumnezeu.
24. A zis A w a T h eo d o r al F erm ei13: Omul care a
aflat dulceaţa chiliei fuge de ap ro ap ele său nu pentru
că îl d ispreţuieşte14.
♦ l0l lo a n 2 , 1 5 . * llC itito r u l r o m â n a r e ţ i n u t s p e r c ă p rin liniş­
tir e şi c e l c e c a u t ă lin iş tir e a r e d ă m te r m e n u l te h n ic binecunos­
c u t d e isih ie s a u is ih a s t. * 12P o a t e fi e c o u l te x tu lu i din Efeseni
2 , 2 : In c a r e a ţi u m b la t m a i în a in te , p o t r i v i t v e a c u lu i lum ii aces­
te ia , p o tr iv it s tă p â n ito r u lu i p u te r ii v ă z d u h u lu i, a du hului care
lu c r e a z ă a c u m în fiii n e a s c u ltă r ii. S p a ţiu l a e r i a n şi v ăzduh ul din
ju ru l p ă m â n tu lu i s e c o n s id e r ă c a fiin d lo c u l d e s tă p â n ire al du­
h u rilo r r e le , c a r e u r m ă r e s c s ă -i î n r o b e a s c ă p e o a m e n ii c a re se
află p e p ă m â n t, î n c â t s ă -ş i r e v e n d ic e d r e p tu r ile a s u p r a suflete­
lo r lo r, c â n d v o r ie şi d in a c e a s t ă lu m e (V ă m ile V ăzd u h u lu i). Ceea
c e u r m ă r e ş te m o n a h u l d e l a î n c e p u t e s t e , c o n f o r m sp u se lo r av-
v ei, s ă s e iz b ă v e a s c ă d e in f lu e n ţa d u h u r ilo r r e le , î n c â t e lib e ra t de
a c e s te a , s ă p o a tă s ă lu c r e z e p r in c ip a la lu i l u c r a r e isih a s tă , care
e s te c o m u n iu n e a c u D u m n e z e u . + 13M u n te în E g ip t, în nordul Ni-
triei, u n d e s e n e v o ia u m u lţi a n a h o r e ţ i 14„ Isih astu l e s te cel tare
fuge d e to a te , fă ră s ă le u r a s c ă , p e n tru c ă n u v r e a s ă în c e te z e gus­
tu l d u lceţei lui D u m n ezeu " (S c a r a , C u v ân tu l 2 7 - D esp re isihie).
D E S P R E LINIŞTIRE 219

25. A zis Iarăşi: Dacă nu mă voi rupe pe mine de ia


aceste m ilostiviri, nu mă vor lăsa să fiu monah.
26. S-a îm bolnăvit odată A w a Iosif şi a trimis la
Awa Theodor, zicând: Vino ca să te văd înainte de a
ieşi din trup. Era la m ijlocul săptămânii şi nu s-a dus.
A trimis răspuns zicând: Dacă rămâi până sâmbătă,
voi veni, iar dacă pleci, ne vom vedea unul pe altul în
cealaltă lume.
27. Un frate a v enit la A w a Theodor ca să-l înve­
ţe să îm pletească, aducând cu el şi legătura cu finic.
Iar Bătrânul a zis lui: Mergi şi vino aici dimineaţă. Şi
sculându-se B ătrânul i-a udat legătura şi i-a pregătit
împletitura de în cep u t şi i-a zis: Aşa şi aşa să faci; şi l-a
lăsat. Intrând în chilia sa, a şezut Bătrânul. Iar când a
venit ceasul, a făcut fratelui m âncare şi i-a trimis. Iar
dimineaţa, acela a v enit iarăşi şi Bătrânul i-a zis: Ia-ţi
legătura ta de aici şi pleacă, căci ai venit să mă bagi în
ispită şi în griji. Şi nu l-a lăsat pe acesta înăuntru15.
28. A zis Amma Theod ora: Bun lucru este să ajun­
gă cineva la liniştire. Omul înţelep t ajunge la linişti­
re. Căci cu adevărat lucru m are este pentru fecioară*
* “ Este o perspectivă ce trebuie readusă în actualitate într-o
epocă în care m ai to ţi su n tem prinşi să facem lucruri exterioare,
materiale, neglijând sau fugind fără să ne dăm seama de petre­
cerea cu Dumnezeu în liniştire. Insistenţa părinţilor asupra aces­
tui subiect a ra tă c â t de im p o rtan te sunt meditaţia, reculegerea,
trezirea şi hrănirea conştiin ţei legăturii noastre cu Dumnezeu şi
cât de ispititor şi am ăgito r este angajam entul în lucrurile acestei
lumi oricât de folositoare a r fi a ce s te a pentru noi şi pentru seme­
nii noştri. Sunt cu a tâ t m ai m ari riscul şi sminteala când această
perspectivă este asu m ată de B iserică şi de oamenii Bisericii şi
propusă cu fervoare şi cu în d rep tăţire d e sine.
220 PATERICUL MARE

ş i p e n tru m o n a h s ă tr ă ia s c ă în lin iştire , şi mai ales


p e n tru c e i tin e ri. D ar s ă ş tii că, d a că cineva îşi pune
m a i în a in te în gân d s ă t r ă ia s c ă în lin iştire , îndată vrăj­
m a şu l v in e şi în g r e u ia z ă su fletu l lui cu acedia, cu ne­
p ă s a re a , cu g ân d u ri. în g r e u ia z ă ş i tru pul cu boli, cu
s lă b iciu n e , cu în m u ie r e a g e n u n c h ilo r şi a tuturor mă­
d u larelo r. I s e t o p e ş te p u te r e a su fletu lu i şi a trupului
şi îş i z ice : s u n t b o ln a v şi n u a m p u tere să-m i fac pravi­
la. D ar d a că s u n te m cu tr e z v ie 16, to a te acestea dispar.
E ra u n că lu g ă r c a re , de cu m a în cep u t să-şi facă
p rav ila, l-a u a p u c a t frig u rile şi fierb in ţeala şi durerea
d e cap , ş i îş i z ic e a în sin e : Ia tă su n t bolnav şi peste
p u ţin v o i m u ri, d eci m ă v oi rid ica în ain te de a muri
şi îm i v oi fa c e prav ila. Ş i cu gândul acesta s-a silit pe
s in e ş i ş i-a fă c u t prav ila. Şi cu m a term inat pravila
a în c e t a t ş i fie rb in ţe a la . Dar, iarăşi, la ceasul pravilei
v e n e a fie r b in ţe a la şi ia ră şi cu acelaşi gând bâtele se
îm p o triv e a ş i îş i fă c e a p ravila, b iru in d gândul cel rău.
2 9 . S p u n e a A w a Io a n că: D acă a re omul în sufletul

* 16E s te fo lo s it aici v e rb u l vrjcpoo, d e la ca r e vine şi substantivul


v lra & i u n te r m e n te h n ic c u sem n ificaţii fo a rte im portante, mai
a le s p e n tru sp iritu a lita te a m o n ah ală, d a r şi p en tru spiritualita­
t e a c r e ş tin ă în g e n e ra l. în r o m â n e ş te s-a tra d u s prin a priveghea
s a u a v e g h e a . E s te fo lo sit în Noul T e sta m e n t de m ai multe ori.
Sfântu l A p o sto l P e tru îl fo lo se şte a lătu ri de verb ul YPUY0 P1î a a t£ >
s u g e râ n d u -n e o d ife re n ţă s e m a n tic ă în tre ace s te a : Fiţi treji, pri­
v e g h e a ţi. [NfjiJJocTe, YPriYopnCTaxe). Potrivn icul vostru, diavo­
lul, u m b lă, ră cn in d c a un leu, că u tâ n d p e cin e s ă înghită (1 Pe­
tr u 5 , 8 ) . L a fel şi Sfântul A p ostol Pavel: De a ce e a să nu dormim
c a şi ceilalţi, ci s ă p riv eg h em şi s ă fim treji. (YPriYopwpev Kort
vfjcpcopev) ( 1 T esalo n icen i 5 , 6 ). C on sid erăm c ă cea mai apropi­
a tă tr a d u c e re e s te p rin a fi tr e a z , trezv ie, fiind v orba de o stare
p e r m a n e n tă d e tr e z ire a sufletului.
DESPRE LINIŞTIRE 221

lui lucrul lui D um nezeu, poate să stea în chilie, chiar


dacă nu a re lu cru l aceste i lumi. Şi iarăşi, dacă are
omul lu cru rile a c e s te i lum i şi nu are lucrurile lui
Dumnezeu, p en tru lu cru rile lumii şi acesta poate să
stea în chilie. Iar cel ca re nu are niciun fel de lucruri,
nici pe ale lui D um nezeu, nici pe ale lumii acesteia, nu
poate nicicum s ă s te a în ch ilie17.
30. Era un frate care tră ia în obşte, ţinând o nevo-
inţă foarte aspră. Auzind unii fraţi din Schit despre
el, au venit să-l vadă şi au in trat în locul unde acesta
lucra. Şi îm brăţişân d u -i pe ei, s-a întors şi a început
să lucreze din nou. Văzând fraţii ce a făcut, i-au zis:
Ioane, cine ţi-a pus sch im a sau cine te-a făcut monah
şi nu te-a în v ăţat s ă iei de la fraţi cojocul şi să le spui:
Rugaţi-vă pen tru m in e sau şed eţi? A zis lor: Ioan pă­
cătosul nu lasă lu crul p en tru acestea.
31. Spuneau d esp re A w a Isidor că, atunci când
mergea un frate la el, se d ucea în locul cel mai din spa­
te al chiliei. Şi ziceau fraţii către el: Awa, ce este aceas­
ta ce faci? Şi a zis că şi sălbăticiunile se salvează fugind
* 17A w a se re fe ră aici la câ te v a condiţii fundamentale pentru
ca un om să p o ată re z is ta în v ia ţa m on ahală ascetică. Condiţia de
bază este harul lui D um nezeu ca re , atun ci când vine în suflet, îl
atrage spre cele d e su s, oferin d u -i d esfătarea dumnezeiască (lu­
crurile lui D um nezeu). In a c e s te condiţii nu constituie o proble­
mă să trăiască v ia ţa în ch ilie, ch ia r d acă îi lipseşte mângâierea
unei preocupări o m en eşti cu ra te , a şa cum sunt lucrul mâinilor,
cultivarea grădinii ş.a. C ând lip seşte sau se ridică pentru un timp
harul lui D um nezeu şi călu găru l îşi dă sieşi m ângâierea lucrării,
aşa cum am spus, p o a te s ă re z iste în viaţa de chilie. Iar Dumne­
zeu, văzând in ten ţia lui şi lu p ta plină de răbdare, îl va cerceta
şi-i va dărui har. D acă lip sesc în să, în acelaşi timp, amândouă
condiţiile, nim ic nu p o a te să-l ţin ă în viaţa ascetică (ET).
222 PATERICUL MARE

în cuiburile lor. A cestea le sp u n ea sp re folosul fraţilor.


32. Trăia în A lexandria un o m învăţat, pe nume
Cozma, ta re m inu n at şi v irtu o s, sm e rit la cuget, mi­
lostiv, înfrânat, feciorelnic, liniştit, iubitor de străini,
iubitor de săraci. Având eu m u ltă îndrăzneală la el,
i-am zis în tr-o zi: A rată-m i d rag o ste şi spune-mi de
câ t tim p eşti în liniştire? T ăcând el şi nerăspunzân-
du-mi nim ic, iarăşi i-am zis: P en tru Domnul, spu­
ne-m i! Iar el, după un tim p m i-a zis: Am treizeci şi trei
de ani. Iarăşi i-am zis: A rată-m i d ragoste desăvârşită
ştiind că p en tru folosul sufletului te întreb: Spune-mi,
în a tâ ta tim p de liniştire ce ai izbutit? Iar el, oftând
din adâncul inimii, m i-a zis: Ce p oate să izbutească
un om lum esc, m ai ales stân d în casa lui? Eu însă îl
rugam , zicând: P entru Domnul, spune-m i ca să mă fo­
losesc. Atunci, fiind silit m u lt de m ine, a zis: Iartă-mă,
ace ste a tre i ştiu că am izbutit: s ă nu râd, să nu jur, să
nu m int. Iar eu, auzind, am d a t slavă lui Dumnezeu.
3 3 . A w a M acarie cel M are zicea fraţilor în Schit,
de cum term in a slujba la b iserică: Plecaţi, fraţilor! Şi
i-a zis lui unul d intre B ătrân i: Părinte, unde avem să
plecăm m ai m ult d e câ t în p ustia a ceasta? Iar el a dus
degetul său la gură, zicând: Cu a ce a sta să plecaţi18. Şi
a in trat în chilia lui, a închis u şa şi stătea.
3 4 . A zis A w a M oise c ă tre A w a M acarie la Schit:
Vreau să m ă liniştesc, d ar nu m ă lasă fraţii. I-a zis
A w a M acarie: Văd că firea ta este slabă şi nu poţi să-i
îndepărtezi pe fraţi. D ar d acă v rei să trăieşti în liniş­
tire, m ergi în pustie adânc, în tr-o stân că, şi acolo vei
duce viaţă în liniştire. Şi aşa a făcu t şi a găsit odihnă.
♦ '"Bătrânul se referă la tăcere. A d ică , gura s ă plece!
DESPRE LINIŞTIRE 223

35. A în treb at A w a Isaia pe A w a Macarie zicând:


Spune-mi cu v ân t Şi i-a zis lui Bătrânul: Fugi de oa­
meni. l-a zis A w a Isaia: Ce înseam nă să fugi de oa­
meni? Iar Bătrânul i-a zis: Să stai în chilia ta şi să-ţi
plângi păcatele.
36. A w a Aio a în tre b a t pe A w a Macarie zicând:
Spune-mi cuvânt! I-a zis lui A w a Macarie: Fugi de oa­
meni, stai în chilia ta şi plângeţi păcatele şi nu iubi
vorba cu omul şi te vei mântui.
37. Un frate a cerce ta t la Schit pe Awa Moise, ce­
rând de la acesta cu v â n t I-a zis lui Bătrânul: Mergi,
stai în chilia ta şi chilia te va învăţa toate.
38. A zis A w a M oise: Omul care fuge de oameni
este ca strugurele copt, ia r cel care stă cu oamenii
este ca agurida.
39. A zis A w a Marcu: Cel care vrea să treacă marea
cea duhovnicească îndelung-rabdă, se smereşte, pri-
veghează, se înfrânează. în afara acestor patru, dacă
se grăbeşte să intre, se tulbură inim a lui, dar nu poate
să treacă.
40. A zis iarăşi: L in iştirea foloseşte pentru că nu
lucrează cele rele. Iar dacă şi cele patru virtuţi19 le do­
bândeşte în rugăciune ca ajutor, nimic nu duce mai
repede la nepătim ire.
41. A zis iarăşi: Nu e ste cu putinţă să se liniştească
mintea fără de tru p 20, nici să se dărâme zidul care le
desparte fără lin iştire şi rugăciune.
* 19Se referă la v irtu ţile din apoftegm a precedentă. # “ SC are
o variantă de te x t diferită: dveu rr|ţ (puyifc tou «jwparoţ / fără
să fugă de trup, c e e a ce ră sto a rn ă sensul apoftegmei. în vari­
anta textului ET se v o rb e şte d esp re solidaritatea dintre minte
Şi trup, iar în textu l SC d e fuga m inţii de trup. Partea a doua a
224 PATERICUL MARE

4 2 . A zis A w a Nil: N evătăm at de săgeţile vrăjma­


şului răm âne m on ahu l c a re iu b e şte liniştirea, iar cel
care se a m e ste că cu m u lţim ile se răn eşte continuu.
Căci la cel ce se lin iş te şte şi m ân ia se arată mai blân­
dă, iar d orin ţa în s ta re a de lin iştire obişnuieşte să
p o rn ească m ai d om ol şi m ai raţional. Intr-un cuvânt,
o rice patim ă care nu e ste a ţâ ţa tă se potoleşte uşor şi
după a c ee a în cete a z ă cu d esăv ârşire, uitând cu tim­
pul lu crarea p rop rie. Şi răm ân am intirile subţiri ale
lucrurilor, după ce s-a re tra s p o rn irea pătimaşă.
4 3 . A zis iarăşi: P en tru a cea sta e ste bună liniştirea,
p entru că nu vede lucrul vătăm ăto r şi, nevăzându-1,
cugetul nu-1 p rim eşte şi, neprim ind formă în el, nu
m işcă am in tirea cu închip uirea, şi amintirea, nefiind
m işcată patim a, nu se aţâţă. N em işcând patima, el are
lin işte ad âncă şi m ultă pace în cele dinăuntru.
4 4 . A w a Io sif a zis A w ei N istherie: Ce voi face cu
lim ba m ea p en tru că nu p o t să o stăpânesc? Şi a zis
lui B ătrânu l: D acă v o rbeşti, ai odihnă? I-a zis lui: Nu!
A zis B ătrânu l: D acă nu ai odihnă, pentru ce vorbeşti?
Mai bin e taci şi, dacă se va întâm pla să fie vorbă, este
m ai bine să auzi m ulte d ecât să vorbeşti.
4 5 . A zis A w a Pim en: începutul relelor este
risipirea!
4 6 . A zis iarăşi: Trebuie să fugi de cele trupeşti. Căci
atunci când omul este aproape de războiul trupesc, se
aseam ănă omului care stă deasupra unei gropi adân­
c i Şi în o rice clipă vrea vrăjm aşul lui, cu uşurinţă îl
apoftegm ei p are să d ea d rep tate varian tei de te x t ET. Din mo­
m en t ce se v orb eşte desp re d ărâm area zidului dintre minte şi
tru p este evident că se a re în v ed ere un irea lo r şi nu separarea.
DESPRE LINIŞTIRE 225

aruncă jos. Când în să cele trupeşti sunt departe, se


aseamănă omului care stă departe de groapă, şi chiar
dacă vrăjmaşul îl atrage pe acesta pentru a-1 arunca
jos, cât îl atrage şi îl sileşte, Dumnezeu îi trimite ajutor.
47. A zis iarăşi: Dacă eşti tăcut, vei avea odihnă în
orice loc în care te vei aşeza.
48. Unui frate care şed ea în Thebaidaîn pustie21 i-a
venit un gând, zicând: De ce stai lipsit de roade? Scoa-
lă-te, mergi la o bşte şi acolo vei da roadă. Şi sculân-
du-se, a venit la A w a Pafnutie şi i-a descoperit gân­
dul. Şi i-a zis lui Bătrânul: Mergi, stai în chilia ta şi fă
o rugăciune dim ineaţa, şi una seara, şi una noaptea.
Şi când ţi-e foame, m ănâncă, şi când ţi-e sete, bea, şi
când şi-e somn, culcă-te. Şi răm âi în pustie. Dar ne-
încredinţându-se acestuia, a venit şi la Awa Ioan şi
i-a descoperit cuvintele A w ei Pafnutie. Şi i-a zis Awa
Ioan: Să nu mai faci deloc rugăciuni, ci numai să stai
în chilia ta. Şi sculându-se, a venit la A w a Arsenie şi
i-a descoperit şi lui toate. Şi a zis lui Bătrânul: Ţine
ce ţi-au spus părinţii. Mai m ult de atât nu am ce să-ţi
spun. Şi încredinţându-se, a p le c a t
49. Awa Pavel şi A w a Tim otei erau împodobitori22
în Schit şi erau stingheriţi de fraţi. Şi a zis Timotei fra­
telui său: De ce ne dorim această îndeletnicire? Toată
ziua nu suntem lăsaţi să ne liniştim . Şi răspunzând
Awa Pavel i-a zis: Ne e ste de ajuns liniştirea de peste
* 21Teba se num eşte, în g eneral, Egiptul de Sus, datorită vechii
Cetăţi a Tebelor care, în v ech im e, a fost şi reşedinţa împăraţilor.
Ruinele ei s-au salvat sub n u m ele d e Luxor şi Carnac. Aid în­
seamnă, de asem enea, pustiul d in tre cele două părţi ale râului
Nil, unde s-au refugiat m ulţi creştin i şi s-a dezvoltat cu timpul
un mare centru an ah o retic (E T ). ♦ 22îm podobitori erau numiţi
226 PATERICUL MARE

noapte, d acă cu getu l n o stru priveghează cu trezvie.


5 0 . A zis unui d in tre sfin ţi: E ste cu neputinţă omu­
lui, c â tă v rem e a re d u lce aţa lum ii, să aibă şi dulcea­
ţa lui D um nezeu. Şi iarăşi, d acă a g u stat dulceaţa lui
D um nezeu, u ră şte lu m ea, p recu m e ste scris: Nimeni
nu p o a te s ă slu jea scă la d o i dom n i23. La fel şi noi, daca
v rem leg ătu ra cu o am en ii şi o d ihn a trupului, nu pu­
te m să n e bu cu răm de d u lceaţa lui Dumnezeu. Aceas­
ta spun că, d acă s tă cin ev a în ch ilia sa şi se nevoieşte
cu tă c e re a , luând am in te d in to t sufletul la rugăciune
şi lu crare, în a c e s t tim p p o ate să se m ântuiască
5 1 . A zis u cen icu l A w e i S iso e că tre acesta: Părinte,
ai îm b ă trâ n it, să p le căm p u ţin m ai aproape de lume.
I-a zis lui B ătrân u l: Unde nu e ste nici m ăcar o femeie,
aco lo să m ergem . I-a zis u cenicu l: Şi unde este locul
unde nu e ste nicio fem eie, în afară de pustie? A zis,
atu n ci, B ătrân u l: în p u stie să m ă duci!
5 2 . A v e n it o d ată A w a A m m un din Raith la Clys-
m a24 să-l c e rce te z e p e A w a Sisoe. Şi văzându-1 pe
a c e s ta n e c ă jit că a lă sa t pustia, a zis lui: De ce te
n e c ă je şti, a w a , ce ai fi p u tu t să m ai faci de acum în
p u stie, a şa b ă trâ n ? Ia r B ătrân u l l-a privit pe acesta
cu asp rim e zicând: Ce îm i zici, Am m un? Nu ne era de
aju n s şi num ai lib e rta te a gândului în pustie?
5 3 . Un frate l-a în tre b a t pe A w a S isoe zicând: Cum
d e ai p ă ră sit Schitul îm p reu n ă cu A w a Or şi ai venit şi
a c e l a c a r e s e în g r ije a u d e c u r ă ţ e n ia şi î m p o d o b ir e a mănăstirii.
V ezi e p itim la S fâ n tu lu i T e o d o r S tu d itu l, D e s p r e împodobitor:
„D a că î n t r e a g a m ă n ă s t i r e n u s e în f r u m u s e ţ e a z ă d e d ou ă ori pe
s ă p t ă m â n ă , 5 0 d e m ă tă n ii s a u h r a n ă u s c a t ă " (P, G. 9 9 , 1 7 4 5 - 46)
( E T ) . ♦ “ M atei 6 , 2 4 , ♦ “ C e ta te d in s tr ă f u n d u l Ie ro p o le i (Golful
A ra b lc -S u e z )
DESPRE LINIŞTIRE 227

te-ai aşezat aici? I-a zis lui Bătrânul: Când au început


să se înm ulţească fraţii la Schit, auzind eu că a ador*
mit Awa Antonie, m-am ridicat şi am venit în munte
şi, aflând lucrurile liniştite aici, am stat puţin timp. A
zis lui fratele: Cât timp ai de când eşti aici? A zis Iui
Bătrânul: Sunt şaptezeci şi doi de ani.
54. Ziceau despre A w a Sisoe Thebeul25 că, de
cum se term ina slujba, fugea la chilia Iul. Şi ziceau
despre el: Are demon! Acesta însă făcea lucrarea lui
Dumnezeu.
55. A întrebat un frate pe A wa Sarmatâ zicând:
Gândurile m ele îmi spun: Mergi afară şi cercetează pe
fraţi. Şi a zis Bătrânul: Să nu asculţi aceasta de la ele,
ci să zici: Iată, v-am ascultat prima dată, acum nu vă
mai pot asculta.
56. A zis Amma Sinclitichia: Mulţi dintre cei ce se
află în munte fac cele ale orăşenilor şi se pierd, iar
mulţi dintre cei care trăiesc în oraşe, făcând faptele
pustiei, se m ântuiesc. Căci este cu putinţă ca, fiind cu
cei mulţi, să trăieşti ca monahul înlăuntrul tău şi, sin­
gur fiind, să petreci cu m ulţi în cugetul tău.
57. Odată, când şedea A w a Tithoe la Clysma, cuge­
tând a zis ucenicului său: Dă drumul apei la finici, hu­
le. Iar acesta a zis: La Clysma suntem, aw a. Iar Bătrâ­
nul a zis: Ce fac la Clysma? Să mă duci iarăşi la munte!
58. A zis un Bătrân: A sta bine în chilie umple pe
monah de bunătăţi.
59. A zis un Bătrân: Monahul este dator să-şi
♦ 25Aw a Sisoe Tebeul a tră it în secolul al V-lea şi este altul decât
Awa Sisoe de la Schit, care a tră it în secolul al JV-lea. Mai este
amintit şi un al treilea Sisoe, cu noscut ca Sisoe din Petra (ET).
228 PATERICUL MARE

c u m p e re lin iş te a s a c u p r e ţu l d e a -ş i n e s o c o ti chiar şi
v ă tă m a re a tr u p e a s c ă , d a c ă s e în tâ m p lă .
60. P o v e s te a c in e v a c ă : T r e i p r ie te n i, iu b ito ri de os­
te n e a lă , s -a u fă c u t m o n a h i. Ş i p rim u l d in tre ei a ales
s ă fie în t r e c e i c e s e lu p tă s ă fa c ă p a c e , d u p ă cuvântul:
F ericiţi fă c ă t o r ii d e p a c e !26 A l d o ile a a a le s să cerce­
te z e p e b o ln a v i. I a r a l t r e ile a a p le c a t s ă trăiască în
lin iş tir e în p u s tie . D e ci, p rim u l, o s te n in d u -s e pentru
c e r tu r ile d in tre o a m e n i n u a p u tu t s ă v in d e c e pe toţi
şi, c ă z â n d în a c e d ie , a v e n it la c e l c e s lu je a p e bolnavi
şi l-a a fla t ş i p e a c e s t a îm p u ţin a t ş i n e aju n g ân d să-şi
d e s ă v â rş e a s c ă p o ru n c a .
Ş i în ţe le g â n d u -s e a m â n d o i, a u p le c a t să -l vadă pe
c e l c e a le s e s e lin iş tir e a . Ş i i-a u p o v e s tit tris te ţe a lor
şi l-a u ru g a t s ă le s p u n ă e l c e a i z b u t i t Ş i tă câ n d puţin
tim p , a p u s a p ă în tr -u n v a s ş i le -a z is: U itaţi-v ă la apă!
E ra tu lb u r a tă . D u p ă p u ţin tim p ia r ă ş i le -a zis: Uitaţi-
v ă a cu m ce s -a în tâ m p la t c u ap a. Şi cu m s e uitau la
ap ă, au v ă z u t c a în o g lin d ă fe ţ e le lo r. Şi le -a zis: Aşa
e s te şi c e l c a r e t r ă ie ş t e în m ijlo c u l o am en ilo r. Din
p ric in a tu lb u r ă r ilo r n u -şi v e d e p ă c a te le sale. Când
s e lin iş te ş te , în s ă , m a i a le s în p u stie , a tu n ci îşi vede
lip s u rile sa le .
6 1 . U n fr a te a c e r c e t a t p e u n B ă tr â n m u lt încercat
şi i-a z is: S u făr! Şi a z is lu i B ă trâ n u l: S ta i în chilia ta şi
D u m n ezeu îţi v a d a u ş u r a re .
6 2 . A z is u n B ă trâ n : A şa cu m p e u n d ru m folosit nu
c r e ş te n ic io d a tă ia r b ă c h ia r d a c ă p u i să m â n ţă , pentru
că lo cu l e s te c ă lc a t cu p ic io a r e le , la fe l şi cu noi. Li-
n iş te ş te -te d in sp re o r ic e lu c ru şi v e i v e d e a crescând
♦ “ M atei 5 , 9
DESPRE LINIŞTIRE 229

lucruri d e c a re tu nu ştia i că sunt înăuntrul tău, deoa­


rece călcâi p este e le 27.
63. Un frate a întrebat pe un Bătrân zicând: Este
bine, avva, să locuieşti în pustie? Şi a răspuns Bătrânul:
Fiilor lui Israel, cân d au încetat rătăcirea prin pustie
şi au locuit în corturi, atunci li s-a făcut cunoscut cum
trebuie să cinstească pe Dumnezeu. Căci şi corăbiile,
bătute de valuri în mijlocul mării, rămân nelucrătoare,
dar, când ajung la liman, atunci fac lucrătoare încărcă­
tura lor. Şi omul, dacă nu rămâne cu răbdare într-un
singur loc, nu va primi cunoştinţa adevărului. Căci
înaintea tuturor virtuţilor Dumnezeu a ales linişti­
rea Scris este: Spre unii ca aceştia îm i îndrept privirea
Mea: spre cel blân d şi lin iştit şi care trem ură la cuvintele
Mele!28 Şi a zis fratele: Cum este cu putinţă să locuieşti
singur? A răspuns Bătrânul: Atletul, dacă nu se întrece
cu mulţi, nu poate învăţa meşteşugul victoriei, ca, după
aceea, să lupte singur cu potrivnicul29. Aşa şi monahul,
dacă nu se va antrena cu fraţii şi nu va învăţa meşteşu­
gul gândurilor, nu poate să se aşeze în singurătate şi să
se împotrivească gândurilor.
Şi a zis fratele: Dacă este nevoie în vreo împrejurare
* î7Vezi Luca 2 1 ,3 4 : Luaţi am inte ca nu cumva să se îngreuneze
inimile voastre cu grijile vieţii. * “ Isaia 6 6 ,2 . Am redat textul în
traducere proprie, d eo arece trad u cerea rom ânească din ediţii­
le cunoscute nu p ăstrează sensul exact al textului original şi se
pierde raţiunea citării lui în ace s t context. Vezi ediţia sinodală,
de ex.: Spre unii ca aceştia îm i îndrept privirea Mea: spre cei
smeriţi, cu duhul um ilit şl care trem u ră la cuvântul Meu! * MPo-
trivnicul este aici citat cu sensul particular, nu cu sensul comun,
etimologic, trim iţând la diavolul. Vezi: Fiţi treji, privegheaţi. Po­
trivnicul vostru, diavolul, um blă răcnind ca un leu, căutând pe
cine să înghită (1 Petru 5 ,8 ) .
230 PATERICUL M ARE

anu m e c a cin ev a s ă în tâ ln e a s c ă fe m e ie , cum trebuie


să o în tâ ln e şti p e a c e a s ta ? Şi i-a z is lui Bătrânul:
N evoia a c e e a e s te d e la d iav o lu l. C ăci m u lte pricini
tre b u in c io a se a r e d iav o lu l. Ia r d a c ă se întâmplă
n ev o ia d e a în tâ ln i fe m e ie , n u o lă s a p e aceasta să
v o rb e a sc ă m u lt Şi tu , d a că v o r b e ş ti, s ă spui multe în
p u ţin e cu v in te ş i g r a b n ic s lo b o z e ş te -o p e ea. Iar dacă
în tâ rz ii cu ea, s ă c u n o ş ti c ă m ire a s m a e i s e va năpusti
p e ste cu g etu l tău .
Ia r fra te le a z is: Cu c e g ân d p o a te om u l să oprească
v o rb ire a d e ră u ? Şi a ră s p u n s B ă trâ n u l: A şa cum cel
c a re p rim e ş te fo c la s â n u l s ă u s e ră n e ş te , to t aşa şi cel
c a re p rim e ş te to v ă ră şia o a m e n ilo r n u va fi scutit de
v o rb ire a d e rău . Ş i a z is fra te le : Ce s u n t închipuirile
de n o a p te a le d iav o lu lu i? Şi a zis B ă trâ n u l: A şa cum în
tim p u l zile i d iavolul n e ţin e cu g ân d u ri stră in e pentru
a nu n e o cu p a cu ru g ă ciu n e a , to t a ş a şi noaptea ne
ap rin d e m in te a cu în c h ip u iri, în tu n ecâ n d u -n e şi lip*
sin d u -n e d e ru g ă ciu n e a d e n o a p te .
Ia ră şi a în tr e b a t fra te le p e B ă trâ n zicân d : Ce va face
om ul, p ă rin te , p e n tru a p rim i d aru l v irtu ţilo r? Şi a
răsp u n s B ă trâ n u l: D acă c in ev a v re a s ă în v e ţe un meş­
teşu g , la să d e o p a rte o ric e g r ijă şi nu m ai cu acela se
o cu pă, ră m â n â n d lân g ă în v ă ţă to ru l lui, sm erindu-se
şi m icşo râ n d u -se p e s in e, şi a ş a în v a ţă m eşteşugul. La
fel şi m on ahu l, d a că n u v a lă sa to a tă g rija om enească
şi nu s e v a m ic şo ra p e sin e, în c â t s ă nu se socotească
p e s in e n ic io d a tă a fi m ai b u n sau eg al cu cineva30, nu
va d o bân d i în c e le din u rm ă v irtu te a . Iar dacă se va
♦ "V ezi Filipeni 2 ,3 .
DESPRE LINIŞTIRE 231

smeri p e sin e şi s e va m icşora în orice lucru, atunci


virtuţile îşi g ăsesc lu crarea lor şi vin de la sine.
64. Ne p ov estea nouă un Bătrân: în viaţa lui, Bă­
trânului meu îi p lăcea să meargă în cele mai îndepăr­
tate pustiuri şi acolo să se liniştească. într-o zi i-am
zis: Awa, de ce fugi aşa în pustiuri? Căci cel care ră­
mâne aproape de lume şi, pentru Dumnezeu, când
vede ceva, este ca şi când nu ar vedea, acela are cea
mai mare plată. Şi mi-a zis Bătrânul: Crede-mă, fiule,
până nu ajunge omul la măsura lui Moise şi nu devine
aproape fiu al lui Dumnezeu, nu se foloseşte din cele
ale lumii. Eu sunt încă fiu al lui Adam. Ca şi părintele
meu, de îndată ce văd rodul păcatului, îl şi poftesc şi,
luându-1, îl mănânc şi mor. De aceea părinţii noştri fu­
geau în pustiuri şi acolo ucideau lăcomia pântecelui,
negăsind mâncărurile care nasc patimile.
65. A zis un Bătrân: Cel care a păcătuit lui Dumne­
zeu este dator să se despartă pe sine de orice dragos­
te a oamenilor, până când va fi înştiinţat că Dumne­
zeu a devenit prietenul său. Căci iubirea oamenilor ne
opreşte pe noi de la iubirea lui Dumnezeu.
66. A zis un Bătrân: Aşa cum cineva care moare în­
tr-o cetate nu mai aude nici glasul celor din cetate,
nici vorba şi nici sunetul, ci, odată ce a murit, este mu­
tat în alt loc, unde nu mai sunt glasurile şi strigătele
cetăţii aceleia, la fel şi monahul, odată ce a îmbrăcat
schima şi a ieşit din cetatea sa, este dator să-şi pără­
sească părinţii şi pe cei ai casei şi rudeniile, şi să nu se
mai dedea grijilor acestei vieţi şi risipirii şi ostenelii
acesteia şi tulburărilor şi tumultului şi furtunii lumii
232 PATERICUL MARE

a c e s te ia d e ş a rte şi u cig ăto are de s u fle t Dacă însă


după tu n d e re a sa în m o n ah ism nu a ie şit din cetatea
s a sau d in satu l său, sea m ă n ă cu un m o rt care stă în
c a sa sa şi ră sp â n d e şte m iro s greu, pe care toţi miro-
sindu-1 fug d e ca sa aceea.
67. A zis ia ră şi: Carnea, d acă nu are sare, se stri-
că, în c â t to ţi îş i în to rc p riv irile din pricina mirosului
greu. Şi v ierm ii s e tâ ră s c p rin carn e a stricată şi din
ea se h ră n e sc, în e a răm ân şi îşi fac cuib. Iar dacă se
sărează, su n t în d ep ă rta ţi şi p ie r vierm ii care trăiesc
în ea, şi m iro su l greu în cetează. Căci firea sării are în­
su şirea d e a în d ep ă rta v ierm ii şi de a face să dispa­
ră m irosu l greu. T ot a şa e ste şi m onahul ce se dă pe
sin e lu cru rilo r p ăm ân te şti şi răspândirii, şi cel ce nu
s e lin iş te şte în ch ilia s a şi nu se înarm ează cu frica de
D um nezeu ş i nu s e îm p ă rtă şe şte de puterea lui Dum­
nezeu, ca re e ste ru găciu nea şi postul şi privegherea,
s a re a d uhovnicească. A cesta se stric ă şi m iroase urât,
u m plând u-se de m u lte gânduri viclene, încât se în­
to a rc e faţa lui D um nezeu şi a în g erilo r de la urâciunea
m irosu lu i gân d u rilo r d eşarte şi a întunericului pati­
m ilo r ca re lu crează în tr-u n astfel de suflet şi într-un
astfel de cu g et rău . Vezi vierm ii, care sunt duhurile
v iclen iei şi p u terile întun ericulu i, cum umblă în aces­
ta şi răm ân în el, în gândurile spurcate, şi se târăsc în el,
făcându-şi cuib şi locuind în el, mâncându-1 şi dându-1
pieirii şi stricăciunii. De îndată, însă, ce monahul fuge
la D um nezeu şi se ru pe de risip iri şi crede că Dum­
nezeu p o ate să-l h răn ească pe el, atunci se trimite lui
sarea cea duhovnicească, Duhul cel bun şi iubitor de
DESPRE LIN IŞT IR E 233

oameni;Şi venind A cesta su nt alungate patimile.


68. A zis iarăşi că: E ste potrivit monahului să nu
caute copaci cu m ulte ram uri sau umbroşi, sau izvoa­
re frumos curgătoare, sau livezi felurite, sau grădini
cu tot felul de legum e, sau case bine îngrijite. Nici să
fie iubitor de sărbăto ri, nici să ţină minte cinstirile,
nid să-şi ocupe m intea cu turm a oilor sau cu cireada
de vaci. Ci, folosindu-se de cele trebuincioase cu mul­
ţumire, să-şi conducă viaţa pe o cale străină, pustie
de orice d orinţă tru pească. Iar dacă monahul, căzând
în moleşeală, se încurcă cu unele ca acestea, nu poate
să fie nici p rieten al lui Dumnezeu şi nici să ocolească
ocara oamenilor. Căci îl aşteap tă certuri în legătură cu
hotarele şi cu grăniţuirea, şi din pricina caselor stră­
lucite să găzduiască pe cei mari, iar din pricina grădi­
nilor să fie d eran jat de toţi, şi pentru turmele de oi să
fie rob, şi pentru cirezile de vaci să fie plătit, şi pen­
tru ogoare şi câm puri să se spetească, şi pentru vii şi
pentru rodul lo r să se încu rce în duşmănii. A încălcat
cineva hotarul de la vie şi a unit via străină cu a lui,
altul a lăsat dobitocul său liber pe câmp, altul a înde­
părtat apa care curgea în grădină. Aşadar, trebuie să
se întristeze şi să se certe şi mai rău decât cei nebuni
să se facă şi să chem e în aju tor pe dregători. Cu ce se
foloseşte, deci, m onahul care s-a lepădat de viaţă şi
iarăşi se loveşte de grijile lum eşti? Căci nimeni care
slujeşte ca ostaş nu s e în cu rcă în g rijile vieţii31. Aşadar,
să începem în d ep ărtarea de lucruri. Să dispreţuim
banii şi toate câte afundă m intea şi o aşază pe fundul
* 312 Timotei 2 ,4 .
234 PATERICUL MARE

m ării. S ă a ru n că m în c ă rcă tu ra , p e n tru ca să se ridi­


ce un p ic c o ra b ia şi m in te a -c o m a n d a n t cu gândurile
c a re p lu te sc îm p re u n ă cu e a să s e p o a tă mântui.
6 9 . A zis u n B ă trâ n : Cel c a re v re a să stea în chilie să
nu a ib ă le g ă tu ră cu n im en i, m ai a le s cu cineva care-1
p o a te v ătăm a.
7 0 . Pe un fra te c a re s tă te a în m u nte l-a întrebat
o d ată u n ul d in tre B ă trâ n ii din Lavra Kalam on32 şi i-a
zis: S p u n e-m i, fra te , în a tâ ta tim p de liniştire şi de
n e v o in ţă ce ai izb u tit? A zis lui fratele: Mergi şi vino
d upă z e c e zile ş i-ţi voi spune. Ia r plecând Bătrânul,
a v e n it d upă ziu a a z e ce a şi a a fla t p e fratele mort şi
p e o c ărăm id ă e ra scris : Iartă-m ă, părinte, că nicioda­
tă, făcân d u -m i canonu l, nu am lă sa t m intea mea pe
p ăm ân t!
7 1 . Doi fra ţi lo cu iau îm p reu n ă în pustie. Unul din­
tr e ei, când îşi ad u cea am in te de ju d ecata lui Dum­
n ezeu , de m u lte o ri fugea pe ascu n s în pustie, iar ce­
lă la lt ie ş e a în u rm a lui căutându-L Şi odată, după ce
s-a o s te n it m u lt p ân ă l-a găsit, i-a zis: De ce fugi aşa
afară? Ai fă c u t tu sin g u r to a te p ăcatele lumii? A zis lui
fra te le : C rezi că nu ştiu că m i-au fo st lăsate păcatele
m ele? Da, ştiu că D um nezeu m i-a ie rta t păcatele, dar
o ste n e a la a c e a s ta o fac p en tru ca în ziua judecăţii să
fiu în tr e c ei c a re p riv esc la c ei ju decaţi.
7 2 . A c e r c e ta t un frate pe un B ătrân din Lavra celor*

* 32L a v ra K alam o n e r a o v a tră m o n a stică în Palestina, lângă


M ăn ăstirea Sfântul G herasim . D enum irea ei a prim it-o de Ia
tre stiile f o a rte în alte din zo n ă. în tim pul incursiunilor arabe din
6 1 4 , L av ra K alam on a fo st un refugiu p en tru m onahii ţinutului
H ozeva.
DESPRE LINIŞTIRE 235

Optsprezece33 în A lexand ria, având cu el şi pe cineva


din lume. Şi a zis B ătrân u lu i: Spune-ne nouă cuvânt,
awa, cum tre b u ie s ă stăm unul cu altul, căci fratele
de aici vrea să s e lep ed e d e lum e. A zis Bătrânul: Bine
face, fiule, că le p ăd ân d u -se îşi m ântuieşte sufletul
său. Şedeţi, dar, în tr-o chilie, unde voiţi, numai să fiţi
cu trezvie şi să d u ceţi v iaţa în liniştire şi să vă rugaţi
neîncetat. Şi am năd ejd i la Dumnezeu, fiilor, că va tri­
mite cunoştinţa Lui să vă lum ineze mintea.
73. A zis iarăşi: D acă v reţi să vă mântuiţi, fiilor, fu­
giţi de oameni. Căci, astăzi, noi nu încetăm să batem
la toate porţile şi să cu treierăm to ate cetăţile şi ţinu­
turile, ca să p u tem în v reu n fel să cumpărăm pentru
noi înşine provizii din iu bire de arginţi şi din slavă
deşartă şi să um plem su fletele noastre de deşertăciu­
ne. A zis iarăşi: Să fugim, deci, o, fiilor, că Domnul este
aproape34.
74. Ziceau despre un Bătrân sihastru că a trăit în
liniştire treizeci şi cinci de ani, postind câte două zile3S
şi păstrând tăcere desăvârşită, fără să vorbească la
nimeni. Iar dacă voia să spună vreodată ceva, o făcea
scriind pe piatră. Pe acesta şi eu l-am văzut în ţinutul
lui, al Eliotonilor36, căci am răm as în acel ţinut zece ani.
75. Un B ătrân m are, venind la râu, a găsit un loc

+ 33Lavra celo r O p tsp rezece s e g ă se a la aproxim ativ 1 8 stadii


de Alexandria. * 34Vezi Filipeni 4 , 5 -6 . + 35însem na că mâncau
fie o zi da, o zi nu, fie la tre i zile. * 36Ţ in u tîn Ierusalim. Pe ruine­
le cetăţii distruse a Ieru salim ului, îm păratul Adrian întemeiază
în 135 Aelia Capitolina. în a c e s t loc, creştinii au ridicat o Biseri­
că, cunoscută d re p t E p iscop ia Eliei» ca re este continuatoarea, de
fapt, a prim ei B iserici din Ieru salim .
236 PATERICUL MARE

în tă rit cu trestii, lin iştit. Şi aşezându-se acolo, tăia


tre s tie din râu, îm p letea funie şi o arunca în râu. Şi
aşa a făcu t până când au v en it oam enii şi l-au văzut.
Atunci a p lecat. Nu pen tru treb u in ţă lucra, ci pentru
o sten eală şi lin işte.
7 6 . A zis un B ătrân că: E xistă oam eni care fac o
su tă de ani în chilie şi nu învaţă cum trebuie să stea
în chilie.
7 7 . A zis un B ătrân: Dacă vrea cineva să se liniş­
tească, să locu iască fie în pustie, fie în Lavra între
m ulţi fraţi. Dacă va locui într-u n loc apropiat şi retras,
va afla m ultă tulburare. Căci, atunci când cineva vine
în locul acela, treb u ie să-l întâm pine, dar nu are unde
să-l od ihnească. Iar d acă stai într-u n loc cu mai mulţi,
ch iar dacă tu nu-1 prim eşti, nu se tulbură cugetul tău.
Va afla în altă parte odihnă, şi m ulţim ea fraţilor ţi se
face ţie acop erăm ân t şi poţi să afli odihnă.
7 8 . Un frate a în tre b at pe un B ătrân zicând: Ce este
lin iştirea şi care este folosul acesteia? Iar Bătrânul
i-a zis lui: L in iştirea înseam nă să stai în chilie cu cu­
n o ştin ţă şi frică de Dumnezeu, ţinându-te departe de
po m en irea răului şi de cugetare trufaşă. 0 astfel de
lin iştire, născăto are fiind a toată virtutea, păzeşte pe
m onah de săgeţile de foc ale vrăjmaşului şi nu-1 lasă
să fie răn it de acesta.
O, linişte, sp o rire a m onahilor
O, linişte, scară cerească
O, linişte, cale a îm părăţiei Cerurilor
O, linişte, m aică a străpungerii
O, linişte, a pocăinţei pricină
DESPRE LINIŞTIRE 237

O, linişte, oglindă a păcatelor, care arăţi omului pă­


catele lui
0, linişte, care nu pui piedică lacrimilor şt suspinelor
0, linişte, care lum inezi sufletul
0, linişte, m aică a blândeţii
0, linişte, care locu ieşti împreună cu smerenia
0, linişte, care aduci în starea de pace pe om
0, linişte, care v orbeşti cu îngerii
0, linişte, lum inătoare a minţii
0, linişte, însoţită cu frica de Dumnezeu,
Paznic al gândurilor şi împreună-lucrătoare a deo­
sebirii duhurilor
0, linişte, m aică a tu tu ror bunătăţilor
întărire a postului şi frâu al limbii şi stavilă a
lăcomiei pântecelui
0, linişte, şcoală a rugăciunii şi a cititului
0, linişte, linişte a gândurilor şi liman neînviforat
0, linişte, care îndupleci pe Dumnezeu
Armă a celor tineri, care dai cuget neschimbă­
tor şi pe cei care v or să stea în chiliile lor îi păzeşti
netulburaţi
0, linişte, jugul cel bun şi povara cea uşoară
care odihneşti şi p orţi pe cel care te poartă pe tine
0, linişte, bucurie a sufletului şi a inimii
0, linişte, care porţi de grijă numai alor tale şi vor­
beşti cu Hristos
şi pururi ai în faţa ochilor moartea
0, linişte, înfrânare a ochilor, a auzului şi a limbii
0, linişte, care aştep ţi în fiecare zi şi noapte pe
Domnul şi ţii făclia n estin să
238 PATERICUL M A R E

Pe A cesta d orin d u-L m e re u , câ n ţi zicând:


G ata este in im a m ea , D u m n ezeu le, g a t a este inima
m ea 37
0, linişte, c a re faci să d isp a ră în g âm farea
şi în locul râsu lu i lu crezi suspinul în cel care te-a
dobândit pe tine.
0, linişte, v ră jm ă şe şti n e ru şin a re a şi urăşti
în d răzn eala
Pururi a ştep tâ n d pe H ristos
0 , linişte, m aică a evlaviei
0 , linişte, în ch iso a re a p atim ilo r
O, linişte, lo c al lui H ristos c a re ro d eşti roade bune
Da, frate, să d ob ân d eşti liniştea, pom enind moar­
te a , căci nu ştii ceasu l în c a re vin e furul38. Aşadar, fii
treaz, îngrijindu-te de sufletul tău .

Sfârşitul tratatu lu i d esp re liniştire.

♦ ’’Psalmul 5 6 ,1 0 . ♦ "M atei 2 4 ,4 2 -4 4 ; Luca 12,39-40.


CAPITOLULUI

D ESPRE STRĂ PU N G EREA INIM II1

1. A zis A w a A ntonie: în ain tea ochilor având frica


de Dumnezeu, să ne aducem am inte mereu de moar­
te2, să urâm lum ea şi to a te cele din lume, să urâm toa­
tă odihna tru pească, să ne lepădăm de viaţa aceasta
ca să trăim lui D um nezeu3. Aduceţi-vă aminte ce aţi
făgăduit lui Dumnezeu. Căci aceasta va cere de la noi
în ziua judecăţii. Să flăm ânzim , să însetăm , să suferim
lipsa hainelor, să priveghem , să plângem, să suspinăm
din inima n oastră, să n e supunem încercării pentru a
vedea dacă am d evenit v rednici de Dumnezeu, să iu­
bim necazul4 ca să-L aflăm pe Dumnezeu, să dispre­
ţuim trupul ca să s e m ân tu iască sufletul nostru.
2. Ziceau d esp re A w a A rsenie că to t timpul vieţii
iui, şezând pen tru lucrul său de mână, avea la piept
un ştergar pentru lacrim ile care îi curgeau din ochi.
♦ Mişte vorba aici d esp re un te rm e n tehn ic im portant pentru
spiritualitatea p ărin ţilo r din P ateric şi, în general, pentru spiri­
tualitatea m on ahală. L im b a ro m â n ă nu a reu şit până acum să
dea un echivalent c a re să a co p e re co m p let conţinutul semantic
al acestuia. Cuvântul KatdvT^ic; e ste îm prum utat din vocabularul
comun al limbii g receşti. E tim o lo gic a cesta înseam nă a pătrunde,
240 PATERICUL M A R E

3. Un frate l-a în tre b a t p e A w a Ammun zicând:


Spune-m i cu vânt! A zis B ătrân u l: Mergi, fa gândul
tău , aşa cu m îl fac ră u fă că to rii c a re su n t în închisoare.
Căci aceia în tre a b ă m e re u pe o am en i unde este stă-
p ânitoru l şi cân d vin e şi de a şte p ta re plâng. La fel şi
m onahul este d a to r să ia am in te to td eau n a la sufletul
lui, zicând: Vai m ie, cu m m ă voi înfăţişa la scaunul de
ju d ecată al lui H ristos şi cum m ă voi ap ăra în faţa Lui.
D acă te străd u ieşti a ş a m ereu , poţi să te mântuieşti.
4. A zis iarăşi5: Stând în chilie, adună-ţi mintea, adu-
ţi am in te de ziua m o rţii, vezi atu n ci m oartea trupului,
în ţelege n en o ro cire a , p rim eşte d urerea, osândeşte

a s tră p u n g e , a în ţep a . E s t e f o r m a t d in p r e p o z iţia Kcrca şi verbul


v oo o co . U n t e x t c i t a t d e m a i t o a t e d ic ţio n a r e le lim bii g receşti în
d r e p tu l a c e s tu i c u v â n t e s t e d in în ţe le p c iu n e a lui Iisus Sirah 22,
1 9 : 6 vooocov ocpOolpdv Kaxăţei dăxpva K a i voo o co v mpdiav
£K<paivei aiodrţoiv - C e l c e s tră p u n g e o c h iu l îl f a c e să lăcrim eze,
ia r c e l c e s tră p u n g e in im a îi d ă la iv ea lă sim ţirile. Din Noul Tes­
ta m e n t e ste c ita t te x tu l din Io an 1 9 , 3 4 : ăXX ’ eiq x&v oxpaxicoxâv
Ăoy/rj avxov xrţv KĂevpăv ew£ev. C i u n u l d in o sta şi cu suliţa a îm­
p u n s co a sta L u i. C â t p r iv e ş te t r a d u c e r i l e r o m â n e ş ti, m ajoritatea
r e d a u p r in a îm p u n s ... n u m a i t r a d u c e r e a lui C o rn ile s cu redă prin
a stră p u n s. V erbul vtxm co în seam n ă de fap t a îm p u n g e, iar adăuga­
re a p rep o ziţiei sc h im b ă sen su l în a s tră p u n g e. înţelesul expresiei
în sp iritu alitatea p a te ric e lo r este o a re c u m accesib il experienţei:
stră p u n g e re a in im ii, a sim ţirii, a fiinţei, în sensul c ă un eveniment, o
sta re , un g e s t te m iş c ă în a d â n c, îţi în m o aie inim a, te biruieşte întru
to tu l. D eşi v erb u l sau su bstantivul sunt fo lo site cel m ai frecvent
sin g u re, e ste de p resu p u s c ă c e l m ai a d esea prin stră p u n g ere se în­
ţe le g e străp u n g erea inim ii. D o v a d ă stă faptul c ă uneori este folosită
c h ia r e x p re s ia a -ş i îm p u n g e in im a v u aaco v K apSiav au ro u (vezi III,
4 8 ) sau s t r ă p u n g e re a s u fletu lu i k<xt6 vu£ iv xfj oou (III, 104)
sau , v o rb in d u -se d esp re străp u n g ere, se ara tă c ă a ce a sta produce du­
r e r e in im ii, d e e x e m p lu (I II , 5 3 ) .
DESPRE STRĂPUNGEREA INIMII 241

d eşertăciu n ea d in lu m e a a c e a s ta . Ia seam a la îngădu­


inţă şi la râ v n ă 6, c a s ă p o ţi p e n tru to td eau n a să rămâi
în aceeaşi b u n ă v o ir e s p r e lin iş tir e şi să nu slăbeşti.
Adu-ţi a m in te ş i d e s t a r e a c e a din Iad, gândeşte-te
cum su n t o a r e a c o lo s u fle te le , în ce p rea-am ară tă­
cere sau în ce p r e a -în fr ic o ş ă to a r e su sp in e, în ce frică
mare şi z b u ciu m ş i în c e a ş te p ta r e , având să prim eas­
că d urerea c e a fă r ă d e în c e ta r e , lacrim a sufletească
cea n em ărg in ită. D a r şi d e ziu a în v ierii şi a arătării
în faţa lui D u m n e z e u s ă -ţi ad u ci am in te. închipuieş-
te-ţi ju d e c a ta a c e e a în fr ic o ş ă to a r e . Adu-ţi în m in­
tea ta ru şin e a c a r e îi a ş te a p tă p e p ăcăto şi în faţa lui
Dumnezeu şi a H risto s u lu i Său , a îngerilor, a arhan­
ghelilor şi a t u tu r o r o a m e n ilo r 7. în ch ip u ie şte -ţi toate
chinurile iad u lu i, fo cu l c e l v e şn ic , v ie rm e le cel nea­
dormit, t a r ta r u l8, în tu n e r ic u l şi m ai p resu s de toate

+ 2A m intirea m o r ţii e s t e c o n d iţia f u n d a m e n ta lă p en tru starea


cea d re a p tă şi p e n tr u m e r s u l su fle tu lu i c ă tr e D um nezeu. Este
accentuată d e to ţi S fin ţii P ă r in ţi, în s p e c ia l d e c ă tr e cei din pus­
tie. Sfântul Io an S in a itu l s c r i e : „A şa cu m p â in e a e ste cea mai ne­
cesară d in tre t o a t e m â n c ă r u r ile , la fel şi a m in tire a m orţii dintre
toate lu c ră rile !” {S c a ra , C u v â n ta r e a a 6 - a , D e sp re am intirea m or­
ţii). Duhul lui D u m n e z e u în V ech iu l T e s ta m e n t sp une: „Amin-
teşte-ţi de c e le d in u r m ă a le ta l e şi în v e a c nu vei greşi". (în ­
ţelepciunea lui Isu s S ira h 7 , 3 6 ) . T r ă ir e a a c e a s ta ca re a însoţit
perm anent p e Sfinţii P ă r in ţi e s t e e x p r im a tă în diferite m oduri
în multe din a p o f te g m e le a c e s tu i c a p ito l (E T ). 3R om ani 6 ,1 1 .
+ 4Vezi F a p te 1 4 , 2 2 ; R o m a n i 5 , 3 - 5 ; 1 C orin ten i 4 , 1 7 ♦ ’Apof­
tegma e ste a lui E v a g rie . + 6E s t e v o r b a d e s p re echilibrul dintre
îngăduinţă şi r â v n ă . + 7V ezi M atei 2 5 , 3 1 - 3 2 . + 'T artaru l sau
Tartara e ste a b isu l în t u n e c a t , lo cu l ce l m ai a d â n c din iad. în mi­
tologia v e ch e e r a c o n s i d e r a t lo cu l în te m n iţă rii lui C ronos şi al
Titanilor.
242 PATERICUL MARE

scrâşn irea dinţilor, fricile şi chinurile9. Adu-ţi, însă, în


m inte şi bu n ătăţile care-i aşteap tă pe cei drepţi: în­
drăzneala cea către Dum nezeu Tatăl şi către Hristos,
către îngeri, arhangheli, pu teri şi to ate cetele cereşti,
îm p ărăţia şi d arurile acesteia, bucuria şi desfătarea.
A m intirea fiecăru ia d in tre acestea adu-o în sinea ta
şi pentru ju d ecata p ăcăto şilo r suspină, plângi, îmbra-
că-te în tânguire, tem ân d u -te de gândul ca nu cumva
şi tu să fii p rin tre ei. Iar p entru bunătăţile ce îi aşteap­
tă pe cei d repţi b u cu ră-te şi te v eseleşte şi te desfată.
Şi străd u ieşte-te să te bucuri îm preună cu aceştia şi
să te în străin ezi de aceia. Ia am inte, deci, fie că te afli
în chilia ta, fie undeva afară, să nu-ţi fugă aceasta din
m inte. Să nu p ărăseşti a c est cuget, ca prin acestea să
scapi de gândurile cele vătăm ătoare.
5. A zis A w a Aid că era cineva pe nume Apollo la
Schit, cioban de la ţară, care, văzând pe câmp o fe­
m eie având în pântece, a fost lucrat de diavolul şi a
zis: Vreau să văd cum stă pruncul în pântecele ei şi
spintecând u-i p ân tecele a văzut pruncul. Şi îndată a
bătu t inim a lui şi, fiind străpuns, a venit la Schit şi a
d esco p erit părin ţilor ce făcuse. A auzit pe aceia cân­
tând: Z ilele a n ilor n oştri su n t şap tezeci d e ani. Iar de
v or f i în p u tere, o p tz eci d e ani, şi ce este m ai mult de­
c â t aceştia, o sten ea lă şi d u rere10 şi a zis lor: Sunt de
patruzeci de ani şi nu am făcut nicio rugăciune. De
acum, dacă voi trăi alţi patruzeci de ani, nu voi înceta
să mă rog lui Dumnezeu ca să-m i ierte păcatele. Nici
lucru de m ână nu făcea, ci se ruga mereu, zicând; Eu
am păcătuit ca om, Tu, ca Dumnezeu, iartă-mă. Şi i s-a
♦ «Marcu 9 ,4 8 ; Matei 8 ,1 2 ♦ ‘«Psalmul 8 9 ,1 0 .
DESPRE STRĂPUNGEREA INIMII 243

făcut lui această rugăciune spre silinţă, zi şi noapte.


Era un frate care stătea cu el şi îl auzea zicând: Te-am
mâniat, Doamne, iartă-mă, ca să am puţină odihnă. Şi
s-a făcut lui înştiinţare că i-a iertat Dumnezeu toate
păcatele lui şi pe acela cu femeia, dar despre prunc nu
a primit înştiinţare. Şi i-a zis lui unul dintre Bătrâni
că: Şi păcatul cu copilul ţi-a iertat Dumnezeu, dar te
lasă să suferi pentru acesta, pentru că este spre folo­
sul sufletului tău.
6. A fost întrebat Awa Pimen de către un frate,
zicând: Mă tulbură gândurile mele şi nu mă lasă să
mă îngrijesc de păcatele mele, ci mă fac să iau seama
la lipsurile fratelui meu. I-a zis Awei Pimen despre
Awa Dioscur că era în chilie plângând pentru sine,
iar ucenicul său era în altă chilie. Deci, s-a dus uceni­
cul acestuia în chilia Bătrânului şi, aflându-1 pe acesta
plângând, i-a zis lui: Părinte, ce plângi? I-a zis lui: Pă­
catele mele, fiule. A zis fratele: Nu ai păcate, părinte.
I-a zis lui Bătrânul: Adevărat, dacă aş lăsa să se vadă
păcatele mele, nu ar ajunge alţi trei sau patru să plân­
gă împreună cu mine pentru acestea. A zis, deci, Awa
Pimen: Aşa este omul care s-a cunoscut pe sine însuşi.
7. A zis Awa Evagrie: Aminteşte-ţi mereu de jude­
cata cea veşnică şi nu uita de plecarea ta şi nu va fii
păcat în sufletul tău.
8. A zis Awa Ilie: Eu de trei lucruri mă tem: când
sufletul meu va ieşi din trup, când voi întâlni pe Dum­
nezeu şi când va ieşi hotărârea împotriva mea.
9. A zis Awa Isaia că: Cel ce trăieşte în liniştire este
dator să aibă frica întâlnirii lui Dumnezeu mergând
înaintea respiraţiei lui. Căci, atâta timp cât păcatul îl
244 PATERICUL MARE

în d u p lecă inim a, în c ă nu i s -a fă cu t frică de Dumne­


zeu şi e s te d e p a rte d e m ila lui D um nezeu.
1 0 . Z icea A w a P etru , u cen icu l A w e i Isaia: L-am
c e r c e ta t p e a w a p e cân d e ra în b o a lă şi l-am aflat su­
ferin d fo a rte . Şi v ăzân d u -m ă în trista t, m i-a zis; Care
o ste n e a lă e s te a c e e a c a re a ş te a p tă odihnă? Deci pe
m in e m ă stă p â n e şte fric a acelu i cea s întunecat, când
voi fi a ru n c a t d e la fa ţa lui D um nezeu şi nu va fi ni­
m e n i c a re s ă m ă a scu lte şi nici n ăd ejd ea odihnei.
1 1 . A zis ia ră şi: A ltăd ată, plecân d că tre el, l-am găsit
în m u ltă slă b iciu n e şi v ăzând el triste ţe a inimii mele
m i-a zis c ă n u m ai ap ro p iin d u -m ă de m oarte, printr-o
astfe l de slăb iciu n e , voi p u tea să-m i aduc aminte de
cea su l a c e la am ar; p e n tru că să n ă ta te a trupului nu
a re folosu l p o m e n irii m o rţii11. Căci trupul cere să­
n ă ta te ca să fugă d e D um nezeu. Copacului care este
u d at în fie c a re zi e ste cu p u tin ţă s ă i se usuce rădăcina
şi să nu facă ro ad e?
1 2 . A zis A w a P etru : L-am în tre b a t pe acesta spu­
nân d: Ce e s te frica lui D um nezeu? Şi m i-a zis că omul
ca re s e la să în d u p le cat de cineva, nefiind Dumnezeu
de faţă, a cela nu a re în el frica lui Dumnezeu.
1 3 . Zicea, iarăşi, d esp re îm p ărtăşan ie: Vai mie, că,
în tim p ce m ă îm p ă rtă şe sc, îm p reu nă cu vrăjmaşii
lui D um nezeu sunt. Care e ste îm p ărtăşirea pe care o
am cu El12? Aşadar, sp re o sân d a m ea şi spre mustrare
m ă îm p ă rtă ş e sc 13. Căci a cea sta spune cuvântul: „Sfin­
te le S fin ţilo r"14. Deci, d acă su n t sfânt, nu au putere

♦ “ Vezi R om ani 7 , 2 4 . ♦ 1Z1 Ioan 1, 6 : D a că zicem că avem


îm p ărtă şire cu E l şi um blăm în în tu n eric, m inţim şi nu săvârşim
a d ev ă ru l * 131 C orintenI 1 1 , 2 9 . * “ Cuvinte rostite cu glas tare
DESPRE STRĂPUNGEREA INIMII 245

vrăjmaşii să-m i facă ceva.


14. Spunea A w a Isaia: Vai mie, vai mie, că nu m-am
luptat să mă m ântuiesc pe m ine însumi. Vai mie, vai
mie, că nu m-am luptat să mă cură ţese pe mine în­
sumi ca să mă învrednicesc de întoarcerea către mine
a Dumnezeului milei. Vai mie, vai mie, că nu m-am
luptat să biruiesc în războaiele cu vrăjmaşii Tăi spre
a împărăţi Tu peste mine.
15. A zis iarăşi: Vai mie, că mă înconjoară numele
Tău şi eu slujesc v răjm aşilor Tăi. Vai mie, vai mie, că
fac cele ce-L scârbesc p e Dumnezeu, de aceea nu mă
vindecă.
16. A zis iarăşi: Vai mie, vai mie, că am în faţa mea
pârâşi pentru cele pe care le ştiu şi pentru cele pe
care nu le ştiu, şi nu pot să tăgăduiesc. Vai mie, vai
mie, cum pot să întâm pin pe Dumnezeu şi pe sfinţii
Lui, că vrăjm aşii m ei nu mi-au lăsat nitiun mădular
curat în faţa lui Dumnezeu.
17. Fericitul Teofil arhiepiscopul zicea: Ce frică şi
groază şi strâm torare va să vedem când sufletul se
desparte de trup? Căci se năpustesc peste noi oştirea
şi puterea puterilor celor potrivnice, stăpânitorii în­
tunericului, stăpânitorii răutăţii, începătoriile şi stă­
pânirile, duhurile răutăţii15 şi, ţinând sufletul ca la un
fel de judecată, îi aduc înainte toate păcatele săvârşite
de acesta cu ştiinţă şi cu neştiinţă, din tinereţe până
la vârsta în care a fost luat. Stau de faţă, deci, învino-
văţindu-1 pentru to ate cele săvârşite de el. Aşadar, ce
groază socoteşti că are sufletul în ceasul acela, până
de preotul slujitor tn tim pul D umnezeieştii Liturghii, înainte de
Sfânta îm părtăşanie. * 15Vezi Efeseni 6 ,1 2 .
246 PATERICUL MARE

când v a ie şi h o tă râ r e a şi s e v a e lib e ra de acestea!


A cesta e s te c e a s u l s trâ m to ră rii, p â n ă când va vedea
ce se va în tâ m p la cu el. Şi iarăşi, p u terile dumneze­
ie ş ti stau fa ţă în fa ţa cu c ele p o triv n ice şi aduc înainte
c ele b u n e ale su fletu lui. în ţe le g e , deci, cu ce frică şi
cu ce g ro ază s tă su fletu l a ş e z a t în m ijloc, până ce ju­
d e c a ta sa v a p rim i h o tă râ r e a de la dreptul Judecător.
Şi d acă v a fi v red n ic, p â râ şii p rim e sc pedeapsă, iar
su fletu l e ste ră p it de p u terile c e re şti şi de acum locu­
ie şte fă ră de g rijă, după cum e ste scris: Că în Tine este
lo c a şu l tu tu ror c e lo r c e s e v eselesc16. Atunci se împli­
n e ş te c e e a ce e ste scris: Şi v or fu g i d u rerea, întristarea
şi su sp in a rea 17. A tunci, slo bo zit, sufletul m erge la acea
n e g ră ită b u cu rie şi slavă, în care se va sălăşlui. Iar
d acă va fi a fla t că a tr ă it în n ep ăsare, va auzi înfricoşă­
to ru l glas: S ă f i e le p ă d a t n ecred in ciosu l, ca să nu vadă
slav a D om nului18. A tunci sufletu l a cesta este cuprins
de ziua m ân iei, ziua în tristă rii şi strâm torării, ziua în­
tu n ericu lu i şi în tu n ecim ii. Va fi d at întunericului cel
m ai d in afară şi o sân d it la focul cel veşnic, în veacuri
n e sfâ rşite fiind chinuit. Unde va fi atunci lauda lumii,
unde va fi slava d eşartă, unde p etrecerea, unde des­
fătarea, unde a rătare a, unde odihna, unde cuvintele
m ari, unde banii, unde bu n a creştere, unde va fi tata,
unde m am a, unde fraţii? Cine va putea să scoată din
a c e ste a sufletu l a rs de foc şi cuprins de chinuri ama­
re? D acă a c es tea to a te a stfel s e v or întâm pla, cât de
m are e trebu in ţa ca v oi să u m b lap întru v iaţă sfântă şi
în cu cern icie197 Ce fel de iubire suntem datori să do­
bândim , ce fel de p u rtare, ce fel de petrecere, ce fel de
♦ 16Psalm ul 8 6 , 7 . * 17Isaia 3 5 , 1 0 şi 5 1 ,1 1 . ♦ 18Isaia 2 6 ,1 0 .
DESPRE ST R Ă P U N G E R E A INIMII 247

cale? Ce acrivie, ce rugăciune, ce încredinţare? Aces­


tea, zice, aşteptând să se întâm ple, să ne silim ca să
fim aflaţi de El neîntinaţi şi fără de prihană, în pace,
pentru ca să ne învrednicim a-L auzi pe El zicând: Ve­
niţi, bin ecu vân taţii T atălui Meu, ş i m oşteniţi îm pără­
ţia cea p reg ătită vou ă d e la în tem eierea lumii20.
18. Acelaşi A w a Teofil, arhiepiscopul, când avea
să-şi dea sfârşitul, a zis: Fericit eşti, A w a Arsenie, că
totdeauna pom eneai ceasul acesta.
19. Ziceau părinţii că, în timp ce mâncau fraţii cu
dragoste, un frate a râs la masă. Şi văzându-1 pe acesta
Awa loan, a plâns zicând: Ce are, oare, fratele acesta
în inima lui, că a râs în tim p ce era dator mai curând
să plângă, pentru că m ănâncă la o m asă a iubirii21?
20. Awa Isaac şi A w a Avraam locuiau împreună.
Intrând A w a Avraam a aflat pe A w a Isaac plângând
şi i**a zis lui: De ce plângi? Şi a zis Bătrânul: Şi de ce
să nu plângem? Unde putem să mai mergem? Au

+ r192 Petru 3 ,1 1 . Textul este puţin prelucrat. Verbul se vor în­


tâmpla înlocuieşte originalul se vor desfiinţa. * 20Matei 25, 34.
* 21în general, este ştiut că râsul nu constituie un obicei întâl­
nit la monahi şi, cu a tâ t m ai m ult a r zice cineva, la ora mesei,
considerată sfântă în cadrul întregului program monahal. Aici,
însă, cuvintele A w ei loan a ra tă că poate s ă fie şi un motiv mai
special, care în acel ceas nu înd rep tăţea râsul. Poate că se refe­
rea la obiceiul care exista să se în tâlnească pustnicii sâm băta şi
duminica sau şi în alte zile de sărb ăto are în Catolicon sau Chiri-
acon (Biserica Centrală a ţinutului), pentru rugăciunea comună
şi în special pentru săvârşirea Sfintei Euharistii. După săvârşi­
rea slujbelor, intrau în trap eză, care de obicei era aşezată în faţa
Bisericii, şi m âncau îm preună. A cest fapt nu constituia o sim­
plă m asă com ună unde cei dragi m âncau îm preună, ci o parte a
slujbei sărbătorii pe care Dumnezeu le-o dăruia şi trebuia să se
248 PATERICUL MARE

a d o rm it p ărin ţii n o ştri. Nu n e e ra d e aju n s lucrul mâi­


n ilo r p e n tru p reţu l co ră b iilo r pe care îl dădeam când
p lecam să v ed em pe B ă trâ n i22. Acum, însă, am rămas
o rfan i şi de a c e e a plâng.
2 1 , A zis A w a Iaco b că: P recu m făclia luminează
în c ă p e re a în tu n ecată, aşa şi frica lui Dumnezeu când
v in e în in im a om ului, o lum inează pe aceasta şi o în­
v aţă to a te v irtu ţile şi p o ru n cile lui Dumnezeu.
2 2 . P ov estea A w a Ioan de la Kelia că: Era în Egipt
o d esfrân ată p reafru m o asă şi foarte bogată, şi stăpâ-
n ito rii v en eau la ea. în tr-o zi, aşadar, a avut prilejul să
tre a c ă pe la b ise ric ă şi a v ru t să intre înăuntru. Dar
ipodiaconul, care s tă te a în uşă, nu i-a îngăduit* zicând:
Nu e şti v red n ică să in tri în casa lui Dumnezeu, căci eşti
necu rată. în tim p c e s e certau, a auzit episcopul gălă­
gie şi a i e ş i t Atunci, i-a zis lui desfrânata: Nu mă lasă
s ă in tru în b iserică. Şi i-a zis ei episcopul: Nu-ţi este
îngăd u it să intri, căci eşti necurată. Iar aceasta fiind
străp u n să la inim ă23 i-a zis lui: Nu voi mai desfrâna!
A zis e i episcopul: Dacă vei aduce aici lucrurile tale,
v oi şti că nu vei m ai desfrâna. De îndată ce le-a adus,
a c e sta luând u-le le-a ars cu foc, şi ea a intrat în biseri­
că plângând şi zicând: Dacă aici mi s-a întâmplat aşa,
acolo ce voi pătim i? Şi s-a p o căit şi s-a făcut vas ales.
p ă s tre z e în su flet stră p u n g e re a inimii venită de la darul întreg şi
d e la iu b irea lui D um nezeu (E T ). * 22B ătrânul se referă la faptul
c ă e ra u a ltă d a tă p ărin ţi vred nici d e c e r c e ta t şi că mergeau des
să-i c e r c e te z e din m o m e n t c e nu le ajungea câştigul de pe lucrul
m âin ilo r lo r p en tru a p lăti călătoriile cu corăbiile până la aceia.
+ ^ E c o u p osib il al cuvântului din Faptele Apostolilor 2, 37: JEi
a uzin d a cestea , au fo s t p ă tru n şi la inim ă şi au zis către Petru şi
ceila lţi a po sto li: B ă rb a ţifra ţi, c e să fa cem ?
DESPRE STRĂPUNGEREA INIMII 249

23. A zis A w a Longhin: Postul sm ereşte trupul,


privegherea cu răţeşte m intea, liniştea aduce tângui­
rea, tânguirea b o tează om ul şi-l face nepăcătos.
24. Avea A w a Longhin m ultă străpungere în rugă­
ciune şi în psalm odia sa. I-a zis într-o zi ucenicul lui:
Awa, acesta este canonul duhovnicesc, ca monahul
să plângă în lucrarea lui? Şi a zis Bătrânul: Da, fiule,
acesta este canonul pe care-1 socoteşte trebuincios
Dumnezeu. Căci Dumnezeu nu l-a făcut pe om pentru
a plânge, ci spre bu cu rie şi desfătare, ca să-l slăvească
pe El în chip cu rat şi fără de păcat, precum îngerii.
Dar, căzând în păcat, omul a trebu it să plângă. Căci
unde nu este păcat, acolo nu este nevoie de plâns.
25. L-au în trebat unii dintre părinţi pe Awa Maca-
rie Egipteanul, zicând: Cum se face că şi când mănânci
şi când posteşti trupul tău este uscat? Şi le-a zis lor
Bătrânul: Lemnul când se pune la un loc cu vreascuri
aprinse este înghiţit cu totul de foc. Aşa se întâmplă şi
dacă îşi curăţă omul m intea sa cu frica lui Dumnezeu,
această frică a lui Dumnezeu înghite cu totul trupul lui.
26. Au trim is odată la A w a Macarie, în Schit, Bă­
trânii din M untele Nitriei, rugându-1 pe acesta şi zi-
cându-i: Ca să nu se m ai ridice to t poporul să vină la
tine, socotim că este m ai bine să vii tu la noi, ca să te
vedem înainte să te m uţi la Dumnezeu. Venind acesta
în munte, s-a ad unat to t poporul la el. Şi i-au cerut Iul
Bătrânii să spună cuvânt fraţilor. Iar el, lăcrimând, a
zis: Să plângem, fraţilor, să verse ochii noştri lacrimi24*

* 24Preluare exactă a cu vin telor lui Ieremia prorocul: Săplângă


elepentru voi, iar ochii voştri doar să verse lacrimi şi apăsă curgă
dingenele voastre (Ieremia 9 ,1 7 ).
250 PATERICUL M ARE

în a in te d e a p le c a a c o lo u n d e la c r im ile n o astre vor


a rd e tru p u r ile n o a s tr e . Ş i a u p lâ n s to ţ i şi au căzut cu
fa ţa la p ă m â n t ş i a u z is : P ă r in te , ro a g ă -te p en tru noi!
27. A z is Ava P a fn u tie , u c e n ic u l A w e i M acarie, că
z ic e a B ă trâ n u l: C ân d e r a m c o p il, p ă ş te a m cu ceilalţi
co p ii v iţe ii şi a c e ia a u p le c a t s ă fu r e sm o ch in e . Şi cum
fu g eau ei, le -a c ă z u t u n a ş i lu â n d -o a m m âncat-o. Şi
cân d îm i ad u c a m in te d e a c e a s ta , s ta u şi plâng.
28. S e p o v e s te a d e s p re A w a M a ca rie cel Mare că,
p lim b â n d u -s e a c e s t a p rin p u stie , a g ă s it aruncat pe
jo s o c ă p ă ţâ n ă d e m o r t. Ş i, m işcân d u -1 cu toiagul de
fin ic, B ă trâ n u l a z is: T u c in e e ş ti? R ăsp u n d e-m i! Şi i-a
v o rb it lu i c ă p ă ţâ n ă z icâ n d : E u a m fo s t arh ie re u al eli­
n ilo r c a re lo c u ia u în a c e s t ţin u t, ia r tu e şti A w a Maca­
r ie p u rtă to ru l d e duh. în c e a s u l în c a re ţi se face milă
d e c e i d in iad , a c e ş tia s e m â n g â ie p u ţin. A zis Awei
M a ca rie : C are e s te m â n g â ie re a ? I-a zis lui căpăţână:
c â t e s te d e d e p a rte c e r u l d e p ă m â n t, t o t a tâ t de mare
e s te fo cu l d e su b n o i. D e la p ic io a re p â n ă la cap stând,
d eci, în m ijlo cu l fo cu lu i, n u p o a te v ed ea nim eni faţa
c e lu ila lt, d e o a r e c e s p a te le u n u ia e s te lip it de spatele
altu ia. Când în s ă te ro g i p e n tru noi, v ed e puţin unul
fa ţa c e lu ila lt. P lân g ân d B ă trâ n u l, a zis: Vai de ziua în
c a re s -a n ă s c u t om u l, d a că a c e a s ta e s te mângâierea
iadului. A zis lu i ia ră ş i B ă trâ n u l: E ste chin m ai mare
d e c â t a c e s ta ? I-a z is lu i c ă p ă ţâ n ă : M ai m are chin este
su b noi. A zis B ă trâ n u l: Şi c in e s u n t în acela? I-a zis lui
c ă p ă ţâ n ă : Noi, c e i c a re n u l-am cu n o scu t pe Dumne­
zeu, c h ia r d acă p u ţin , su n te m m ilu iţi. D ar cei care l-au
c u n o scu t p e D u m n ezeu şi s-a u le p ă d a t de El şi nu au
DESPRE STR ĂPU N G EREA INIMII 251

făcut voia Lui25, aceia sunt sub noi. Şi după acestea,


luând Bătrânul căpăţâna, a îngropat-o în pământ şi
s-a dus în drumul său.
29. A întrebat un frate pe Awa Moise, zicând: Ce
să facă omul în toată ispita care vine sau în tot gân­
dul vrăjmaşului? A zis Bătrânul: Este dator să plângă
în faţa bunătăţii lui Dumnezeu ca să-l ajute. Şi va afla
odihnă grabnic, dacă-L roagă în cunoştinţă. Căd scris
este: Nu m ă voi tem e d e ce-m i va fa c e m ie omuP6.
30. A zis A w a Moise: Câţi am fost biruiţi cu pati­
mă trupească, să nu pregetăm a ne pocăi şi a ne tân­
gui pe noi înşine, înainte de a ne cuprinde tânguirea
judecăţii.
31. A zis iarăşi: Prin lacrimi dobândeşte omul vir­
tuţile şi prin m ijlocirea lacrim ilor se face iertarea pă­
catelor. Când plângi, nu ridica glasul suspinului tău şi
să nu cunoască stânga ce face dreapta ta27. Iar stânga
este slava deşartă.
32. A întrebat un frate pe Awa Matoe: Spune-mi
cuvânt! Şi i-a zis lui: Toată pornirea de ceartă, pentru
orice lucru ar fi, tai-o de la tine. Plângi şi tânguieş-
te-te, căci timpul s-a apropiat28.
33. S-a întâmplat odată ca A w a Marcu să iasă din
Schit şi să plece la Muntele Sinai şi să rămână acolo.
Şi a trimis mama A w ei Marcu veste implorându-1 cu
lacrimi ca să iasă fiul ei să-l vadă. Şi cum şi-a pus haina
de păr ca să iasă şi a venit să ia binecuvântare de la
Bătrânul, îndată a început să plângă şi nu a mai ieşit.
+ “Vezi Luca 1 2 ,4 5 -4 7 . * “ Psalmul 5 5 ,12. * 27Vezi Matei 6,3.
* “Vezi Matei 3 ,2 şi 4 ,1 7 .
252 PATERICUL M A R E

3 4 . M e rg â n d o d a tă A w a P im e n î n E g ip t, a văzut o
fe m e ie s tâ n d în t r - u n m o r m â n t ş i p lâ n g â n d cu amar.
Şi a z is: D a c ă a r v e n i t o a t e c e le p lă c u t e a le lum ii aces­
te ia , n u a r p u te a s ă s m u lg ă s u fle t u l a c e s t e i fem ei din
tâ n g u ir e . L a fe l ş i m o n a h u l e s t e d a t o r p e n tr u totdeau­
n a s ă a ib ă t â n g u ir e a î n s in e în s u ş i.
3 5 . A z is ia r ă ş i: T â n g u ir e a e s t e în d o ită , lucrează şi
p ă z e ş te 29.
3 6 . U n f r a t e l- a î n t r e b a t p e A w a P im e n , zicând: Ce
s ă fa c ? l - a z is lu i B ă t r â n u l: A v ra a m , c â n d a intrat în
p ă m â n tu l fă g ă d u in ţe i, a c u m p ă r a t m o r m â n t pentru
s in e ş i p r in m o r m â n t a m o ş t e n it p ă m â n tu l. A zis fra­
t e le : Ce e s t e m o r m â n tu l? I -a z is lu i B ă trâ n u l: Loc pen­
tr u p lâ n s ş i tâ n g u ir e .
3 7 . Au t r e c u t o d a tă A w a P im e n cu A w a Anuv prin
p ă r ţile D io lc u lu i30. Ş i v e n in d la m o r m in te au văzut
o fe m e ie tâ n g u in d u -s e t a r e ş i p lâ n g â n d cu amar. Şi
s tâ n d , s e u ita u la e a s ă în ţ e le a g ă c e i s -a întâm plat
în a in tâ n d p u ţin , a u î n t â ln it p e c in e v a şi l-a în tre b a t pe
a c e s t a A w a P im e n z ic â n d : Ce a r e fe m e ia aceasta, că
p lâ n g e a t â t d e a m a r ? Şi i-a z is lu i c ă a u m u rit bărbatul
e i şi fiu l ş i fr a te le . Şi ră s p u n z â n d A w a P im en a zis
A w e i A nu v : î ţ i s p u n c ă o m u l, d a c ă n u o m o a ră voirile
tru p u lu i t o a t e ş i n u v a d o b â n d i a c e a s t ă tânguire, nu
p o a te s ă s e fa c ă m o n a h . C ăci t o a t ă v ia ţa ei şi mintea
s u n t la tâ n g u ire .
38. Un fra te a în t r e b a t p e A w a P im en , zicând: Ce vo
face cu p ă c a te le m e le ? Şi ră s p u n z â n d B ătrân u l, i-a zis
lui: Cel c a re v re a s ă s e iz b ă v e a s c ă d e p ă ca te , cu lacrimi
s e iz b ă v e ş te d e e le . Şi c e l c e v o ie ş te să dobândească *

* 29Vezi F a c e r e 2 , 1 5 . ♦ 30D iolcu l e r a c e n tr u m ă n ă s tire s c .


DESPRE S T R Ă P U N G E R E A INIMII 253

virtuţi cu plâns le d obândeşte pe ele. Căci a plânge este


o cale pe care ne-au lăsat-o nouă Scriptura şi Părinţii
zicând: Plângeţi, căci altă cale nu este decât aceasta.
39. lin frate l-a în tre b a t pe A w a Pimen, zicând: Ce
să fac cu tu lbu rările a c este a care mă tulbură? I-a zis
lui Bătrânul: Să plângem în faţa bunătăţii lui Dumne­
zeu cu toată o sten eala noastră, până când îşi va face
mila Sa cu noi!
40. Povestea A w a Io s if că a spus Awa Isaac: Stă­
team odată lângă A w a Pim en şi l-am văzut pe acesta
fiind în extaz31 şi, pen tru că aveam către el multă în­
drăzneală, i-am pus m etan ie, rugându-1 şi zicându-i:
Spune-mi, unde ai fost? Iar el, constrâns fiind, mi-a zis:
Gândul meu era acolo unde Sfânta Maria, Născătoarea
de Dumnezeu, stăte a şi plângea lângă Crucea Mântui­
torului32. Şi eu am d o rit întotdeauna să plâng aşa.
41. Un frate l-a în tre b a t pe A w a Pimen zicând:
Ce să fac? I-a zis lui Bătrânul: Când Dumnezeu ne

* 31Expresia a f i în extaz se reg ăseşte într-o relatare a Sfântului


Apostol Pavel d espre sine, co n sem n ată de Sfântul Luca în Fap­
tele Apostolilor: Şi s-a întâm plat, câ n d m-am întors la Ierusalim şi
mă rugam în tem plu, să fiu în exta z... (Fapte 22,17). Am preferat
traducerea prin „a fi în extaz” variantei „a cădea în extaz, folosită
chiar de unele traduceri de referinţă ale Bibliei (Biblia de la Ieru­
salim), bucurându-mă că traducerea românească o evită. De altfel,
originalul conţine structura yevA oSoli pe 6v etcotâcei (Fapte 22,17)
sau 6v âKOt&oei yevdpevov (Pateric) verbul yevdoOcu traducându-se
cu a deveni, a fi. A ş fi preferat traducerea prin „devenind în extaz”
dacă nu presupunea o forţare a limbii, pentru că este vorba despre
o devenire, de o trecere dintr-o stare în alta. încă o dată menţionăm
faptul că există multă familiaritate şi unitate între limbajul biblic şi
cel al Părinţilor din Pateric, lucru pe care cât ne stă în putinţă dorim
să-l semnalăm. * 3îIoan 1 9 ,2 5 .
254 PATERICUL MARE

c e rc e te a z ă pe noi, la c e n e v o m g â n d i? A zis lui fratele:


La p ă ca te le n o a s tre , l-a zis d e c i B ă trâ n u l: Să Intrăm
atu n ci în ch ilia n o a s tr ă şi, a ş e z â n d u -n e , să ne aducem
a m in te d e p ă c a te le n o a s tr e şi D om n u l va fi cu noi tn
to a te .
42. F e ricitu l A ta n a sie , e p isco p u l A lexand riei, a ru­
g a t p e A w a P am v o s ă c o b o a r e din p u stie tn Alexan­
d ria. C o b o rân d a c e s ta şi v ă z â n d o fem ele ca re juca
te a tru , a în c e p u t s ă p lâ n g ă . Ia r cel d e faţă au dorit
s ă se în c re d in ţe z e p e n tru c e p lâ n g e a . D oua lucruri
m -a u m iş c a t, a zis, u n u l e s te p ie rz a n ia a celeia şi ce­
lă la lt c ă eu n u a m a s e m e n e a silin ţă s p re a plăcea lui
D u m n ezeu , c â t a r e a c e a s ta p e n tru a p lă c e a oamenilor
d e stră b ă la ţi.
4 3 . A zis A w a P av el: în m o c irlă 33 s u n t cufundatpână
la g â t şi p lân g în fa ţa lui Iisu s z icâ n d : M iluieşte-m ă!
4 4 . Ş ezân d o d a tă A w a S iluan cu n işte fraţi, a fost
în e x ta z şi a c ă z u t cu fa ţa la p ă m â n t34. Şi după mult
tim p , rid icâ n d u -s e , p lâ n g e a . Şi l-a u ru g a t pe el fra­
ţii zicâ n d : Ce ai, p ă rin te ? Ia r el tă c e a şi plângea. Si­
lit d e a c e ş tia s ă v o rb e a s c ă , a zis: A m fo st răpit la

♦ 33Posibil ecou al zicalei invocate de Sfântul Petru în cea de a


doua sa epistolă; Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele
se întoarce ta vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui.
(2 Petru 2, 22). A w a Pavel foloseşte cuvântul P6p(k>poţ un apax
legomenon nou-testamentar. Starea de smerenie a acestuia este po­
sibilă să-l fi condus la a împrumuta această foarte dură imagine fo­
losita de Sfântul Petru. ♦ 34Nu este vorba despre o cădere în ne­
ştire, cum ar putea să-şi închipuie cineva, ci mai curând despre
o poziţie cu capul plecat, cu faţa spre pământ, sau chiar poziţia
pe ca re o realizăm în m etania m are când atingem cu fruntea pă­
mântul, poziţie care indică respect deosebit, evlavie, smerenie,
DßSPilE STRĂPUNGEREA INIMII 255

judecată şi am văzut pe mulţi din neam ul nostru (al


călugărilor) m ergând în iad şl pe mulţi dintre cei din
lume mergând în îm p ă ră ţiem. Şi s e tânguia Bătrânul
şl nu voia să iasă din chilia sa. Iar dacă a fost nevoit s i
iasă, şi-a acoperit faţa cu fesul zicând; Ce nevoie am
să văd lumina aceasta trec ă to a re d e vrem e ce nu am
niciun folos?
45. Un frate a în trebat pe A w a Slluan zicând: Ce să
fac, Awa? Cum voi dobândi străpungerea? Căci tare
sunt luptat de acedie şi de somn. Când mă scol dimi­
neaţa, mult mă nevoiesc şi fără cântare nu zic niciun
psalm, dar nu pot să biruiesc som nul Şi a răspuns
Bătrânul; Fiule, a zice psalmii cu cântare este cea mai
mare mândrie şi îngâmfare, adică, eu cânt şi fratele
meu nu cântă. Iar cântarea învârtoşează inima36 şi o
uimire, copleşire d e c e v a m in u n a t e tc. E x p re sia p ro p riu -zisă nu
include referirea la p ă m â n t, a c e a s ta fiind in tro d u să d e tra d u c ă ­
tori. Originalul e s te Jtecnbv ercî itpöoantov, c e e a c e s-ar traduce prin
căzând p e f a ß , variantă care nu fa ce sens în limba rom ână. F rec­
vent întâlnită în Noul T e s ta m e n t, e x p r e s ia in d ică un g e st aso ci­
at cel mai ad e sea ru g ăciu n ii. Se s p u n e d e s p re M ântu itorul că a
căzut cu f a ß la p ă m â n t, ru g â n d u -S e ş i z icâ n d : P ă rin tele M eu, de
este cu p u tin ß , trea că d e la M in e p a h a ru l a cesta ! (M atei 2 6 ,3 9 ) ;
despre un lepros c ă v ăzâ n d p e Iisu s, a că zu t cu f a ß la păm ânt şi I
s-a rugat zicâ n d: D o a m n e, d a că v o ieşti, p o ţi să m ă cu răţeşti. (Luca
S, 12); în acelaşi co n text şi Sfântul P av el foloseşte expresia: ...c ă ­
zând cu fa ţa la păm ânt, s e va în ch in a lu i D u m n ezeu , m ărturisind că
Dumnezeu este în tr-a d ev ă rp rin tre v oi (1 Corinteni 1 4 ,2 5 ). * 35Vezi
Matei 8 ,1 1 - 1 2 . * S4E x p r e s ie în tâ ln ită în N oul T e s ta m e n t Mân­
tuitorul v orb eşte d e s p r e în v â r to ş a r e a inim ii co n tem p o ran ilo r
Săi: Şi privindu-i p e e i c u m â n ie şi Întristân d u -S e d e învârtoşarea
inimii lor, a zis o m u lu i: în tin d e m âna ta! Ş i a întins-o, şt m âna lui
s-afăcut sănătoasă.” (M a rcu 3 ,5 ). Ş i Sfântul A postol Pavel spunea,
256 PATERICUL M A R E

îm p ie t r e ş t e ş i n u la s ă s u fle tu l s ă s e stră p u n g ă . Deci,


d a c ă v r e i s ă a ju n g i la s t r ă p u n g e r e , la s ă cântarea. Şi
cân d s ta i şi îţ i fa c i ru g ă c iu n ile ta le , m in te a ta să cer*
c e te z e p u te r e a stih u lu i şi g â n d e ş te -te că stai în faţa
lui D u m n ezeu , Cel c e c e r c e te a z ă in im ile şi rărunchii37.
C ând t e s c o li d in s o m n , în a in t e d e t o a t e g u ra ta să dea
sla v ă lu i D u m n e z e u ş i s ă n u în c e p i d e în d a tă canonul
tă u , ci ie ş in d a fa r ă d in c h ilia t a s p u n e C rezu l şi Tatâl
n ostru c a r e e ş ti In c e r u r i şi d u p ă a c e e a , in trâ n d în chi­
lie , în c e p e c a n o n u l tă u u ş o r -u ş o r , o ftâ n d şi amintin-
d u -ţi d e p ă c a te le t a l e ş i d e ia d u l în c a r e vei fi supus
ch in u rilo r. Ş i a z is f r a te le : E u , a w a , d e cân d m-am
fă c u t călu g ăr, c â n t s lu jb a c a n o n u lu i ş i c e a s u rile după
O cto ih . A ră s p u n s B ă tr â n u l: D e a c e e a şi străpungerea
şi tâ n g u ir e a fu g d e la tin e . G â n d e ş te -te la părinţii cei
m a ri, c â t d e n e în v ă ţa ţi e r a u ş i n u ş tia u d e c â t câţiva
p s a lm i, n u c u n o ş te a u n ic i g la s u rile , n ic i trop arele, şi
s tr ă lu c e a u c a lu m in ă to r ii în lu m e . Ş i d au m ărtu rie cu­
v â n tu lu i m e u A w a P a v e l c e l S im p lu ş i A w a Pamvo şi
A w a A p o llo ş i a ş a m a i d e p a r te , c a r e în v ia u m orţii şi
c a r e au p r im it p u te r e îm p o tr iv a d em o n ilo r, nu în cân­
t ă r i ş i t r o p a r e ş i g la s u ri, ci în ru g ă c iu n e şi p ost. Căci
n u fr u m u s e ţe a c â n t ă r ii e s t e m â n tu ito a r e p en tru om,
c i fr ic a lu i D u m n e z e u şi p ă z ir e a p o r u n c ilo r lui Hristos.
Ia r c â n ta r e a p e m u lţi i-a c o b o r â t în c e le m a i de jo s ale
p ă m â n tu lu i. Nu n u m a i p e c e i d in lu m e, ci şi p e preoţi
i-a a r u n c a t în g r o a p a d e s fr â n ă r ii ş i în p atim i multe.

de asem en ea: în tu n e c a ţi fiin d la c u g e t, în stră in a ţi fiin d d e viaţa lui


D u m n ezeu , d in p ric in a n ecu n o ş tin ţei c a r e e s te în ei, d in pricina
îm pietririi inim ii lo r,” (E fe s e n i 4 ,1 8 ) . ♦ 37P s a lm u l 7 , 1 0 ; Ieremia
1 1 , 2 0 ; 1 7 , 1 0 ; 2 0 , 1 2 ; A p o c a lip s a 2 , 2 3 .
DESPRE STRĂPUNGEREA INIMII 257

Aşadar, cântarea, fiule, e ste a celo r din lume. Pentru


aceasta se şi ad ună poporu l în biserici38. Gândeşte-te,
fiule, câte cete su n t în c e r şi nu este scris despre aces­
tea că ar cânta după Octoih, ci o ceată cântă neînce-
tat Aliluia!, altă ceată S fân t es te Domnul Savaot!39, altă
ceată B in ecu vân tată es te slav a Domnului din locul şi
din locaşul Lui!40.
Tu, deci, fiule, u rm ează părinţilor, dacă vrei să do­
bândeşti străpungerea în rugăciuni, păzind mintea
cât poţi nerătăcitoare. Iu beşte sm erenia lui Hristos
şi ia seama la tine însu ţi păzindu-ţi mintea în ceasul
rugăciunii. Şi oriunde m ergi, nu te arăta pe tine a fi în­
ţelept şi învăţător, ci fii cu cuget sm erit şi Dumnezeu
îţi va da străpungerea.
46. Ziceau d esp re A w a Serapion că aşa a fost viaţa
lui ca a unei păsări. Nu a dobândit niciun lucru al vea­
cului acestuia, nici nu a locu it în chilie, ci înfăşurat în-
tr-o pânză şi având asu p ra sa o Evanghelie mică, aşa
cutreiera ca şi cum nu a r fi avut trup. Adeseori îl gă­
seau pe acesta în afara satului, stând în drum şi plân­
gând cu am ar şi-l în treb au : De ce plângi aşa, Părinte?
Şi; le răspundea: Stăpânul m eu mi-a încredinţat bo­
găţia Lui şi am p ierd ut-o şi v rea să mă pedepsească.
* S8Părerile A w ei Pam vo d esp re psalm odierea monahilor care
coincid cu ale A w e i Siluan su n t exp rim ate în apoftegma I, 84.
In apoftegmele A w e i Pam vo cel Simplu nu se spune că folosi­
rea cântărilor este n ep o triv ită cu v ia ţa m onahală. Există, însă,
o întâmplare cu Pavel Capadocianul ( s e c al V-lea) care se ne­
voia în Nitria, Egum enul său l-a sfătuit să nu cânte tropare şi
canoane, dacă v re a m â n tu ire a sufletului lui. (D. Tsami, Pateri­
cul Sim itic, Ediţia a Il-a, Tesalonic, 1 9 9 1 ) (ET). * ^Isaia 6, 3.
* 40Ezechiel 3 ,1 2 .
258 PATERICUL M AR E

A ceia, au zin d , c r e d e a u c ă v o r b e ş t e d e s p r e a u r şi de
m u lte o ri, a r u n c â n d u -i c â t e p u ţin ă p â in e , ziceau : Pri­
m e ş te , fr a te , m ă n â n c ă ! C â t d e s p r e b o g ă ţia p e care ai
p ie rd u t-o , D u m n e z e u a r e p u t e r e s ă ţi- o d e a înapoi. Şi
ră s p u n d e a B ă tr â n u l: A m in !
47. A z is A m m a S in c litic h ia : L u p tă şi osteneală
m u ltă e s t e la în c e p u t p e n t r u c e i c a r e v in la Dumne­
zeu . A poi, b u c u r ie d e n e g r ă it. A s e m e n e a c e lo r care
v o r s ă a p rin d ă fo cu l, m a i î n t â i s e a fu m ă ş i lăcrim ează
şi m a i a p o i r e u ş e s c c e e a c e d o re a u . C ăci, z ic e Scriptu­
ra : D u m n ezeu l n o stru e s t e f o c c a r e m istu ie41. A şa şi noi
t r e b u ie s ă a p rin d e m în n o i în ş in e fo c u l dum nezeiesc
cu la c r im i ş i d u r e r e .
4 8 . A z is A w a Ip e r ă h ie : N o a p te a z i fa c e călugărul,
p riv e g h in d ş i s tă r u in d în r u g ă c iu n i. A stfe l străpun-
g â n d u -şi in im a s a v a r s ă la c r im i ş i c e r e m ilă din cer.
4 9 . A u v e n it n iş te fr a ţi la A w a F llic a s , având cu ei
o a m e n i d in lu m e , ş i l-a u r u g a t c a s ă s p u n ă acelora
cu v ân t. D a r B ă tr â n u l t ă c e a . D eci, d u p ă c e l-au rugat
în d elu n g , a z is lo r: C u v ân t v r e ţ i s ă a u z iţi? Au zis lui:
Da, A w a ! A z is B ă tr â n u l: A cu m n u m a i e s te cuvânt.
C ând în tr e b a u fr a ţii p e B ă tr â n i ş i a p o i fă c e a u cele ce
le s p u n e a u lor, D u m n e z e u le d ă d e a a c e lo r a cum să
v o rb e a s c ă . A cu m , în s ă , p e n tr u c ă în tr e a b ă , d ar nu fac
c e le c e au d , a lu a t D u m n e z e u h a r u l d e la B ă trâ n i şi nu
m a i g ă s e s c c e s ă v o r b e a s c ă , p e n tr u c ă n u e s te c el care
s ă lu c re z e . Şi a u z in d a c e s te a , fr a ţii a u s u s p in a t zicând:
R o a g ă -te p e n tr u n o i, a w a !
5 0 . Z ice a u d e s p r e A w a O r ş i d e s p r e A w a Teodor

♦ 41D e u te r o n o m 4 , 2 4 ; E v r e i 1 2 , 2 9 .
DESPRE STRĂPUNGEREA IN IM II 259

că odată lipeau cu păm ânt chilia şi ziceau între ei:


Dacă ne vizitează Dumnezeu acum, ce vom face? Şi
plângând, au lăsat lutul şi a plecat fiecare la chilia sa.
51. Lângă un bătrân anume locuia un frate puţin
mai nepăsător în vieţuirea monahală. Când a venit
ceasul ca a cest frate să m oară, stăteau în jurul lui niş­
te părinţi. Şi văzându-1 Bătrânul pe acesta părăsind
trupul, luminos şi cu bucurie, şi dorind să zidească pe
fraţi, i-a zis lui: Frate, crede-m ă, toţi ştim că nu te-ai
silit prea mult întru nevoinţă. Cum pleci aşa, cu bu­
năvoinţă? Şi a zis fratele: Crede-mă, părinte, ai grăit
adevărul. Dar, de când am devenit monah, nu ştiu să fi
judecat vreun om, ci chiar în ziua aceea mă împăcăm
cu el. Şi acum vreau să spun lui Dumnezeu: Tu ai spus,
Stăpâne Nuju d ecaţi ca să nu jip ju d ecaţi şi Iertaţi şi vi
se va ierta vouă. A zis lui Bătrânul: Pace ţie, fiule, că şi
iără osteneală te-ai mântuit.
52. A zis un Bătrân că era un frate care locuia la
Chilii. Acela, după ce a petrecut douăzeci de ani ocu-
pându-se cu cititul noaptea şi ziua, sculându-se într-o
zi, a vândut toate cărţile pe care le dobândise şi luân-
du-şi cojocul său a plecat în cea mai adâncă pustie.
L-a întâlnit pe el A w a Isaac şi i-a zis: Unde mergi, fi­
ule? Şi a răspuns fratele zicând: Am douăzeci de ani,
părinte, de când aud cuvintele cărţilor, acum vreau să
încep şi să lucrez ceea ce am auzit din cărţi. Şi făcân-
du-i rugăciune, Bătrânul l-a slobozit.
53. Am m ers odată la Kânovon, lângă Alexandria,
ca la zece mile de oraş, şi am întâlnit pe Awa Teo­
dor, om nevoitor şi având darul răbdării. Acesta ne-a
260 PATERICUL MARE

p o v estit că e ra un fra te ca re locu ia la Chilii şi dobân­


dise darul străp u n g erii. S-a în tâm p lat, deci, într-una
din zile că din p ricin a d u rerii inim ii i-a venit mulţime
de lacrim i. Şi văzând fratele, a zis în sine: Cu adevărat
a c esta e ste un sem n că ziua m o rţii m ele este aproape.
Şi cum gândea a ceste a , lacrim ile se înmulţeau încă
şi m ai m ult. Ia r el, văzând lacrim ile înmulţindu-se şi
m ai m ult, iarăşi a zis: Cu ad ev ărat s-a apropiat timpul.
Şi în fiecare zi v ărsa din ce în ce mai multe lacrimi,
Folosind u-ne noi m u lt din isto risire a Bătrânului, l-am
în tre b a t pe a c e sta d esp re lacrim i, de ce odată vin sin­
gure ia r altăd ată nu vin nici cu m ultă osteneală. Şi a
zis B ătrân u l: L acrim ile su n t asem enea cu zăpada şi cu
ploaia, ia r m onahul e ste agricultorul. Este dator, deci,
atu n ci când vin să s e străduiască, să nu piardă nimic
din ele, ci pe to a te când vin să le aducă în grădina lui
şi să o ude. Căci vă spun vouă, fiilor, de multe ori este
o sin gură zi din to t anul care aduce ploaie şi care sal­
v ează to a te roadele. De aceea, atunci când înţelegem
că a venit, să luptăm şi să ne păzim pe noi înşine şi
să ne străduim să ne rugăm lui Dumnezeu cu râvnă
m ultă, căci nu ştim dacă m ai găsim o altă zi cu ploaie
ca aceea. Iar noi iarăşi l-am în treb at zicând: Şi cum
îşi p ăzeşte cineva, părinte, străpungerea, atunci când
a ceasta vine? A răspuns Bătrânul: Să nu întâlnească
om în acea zi sau în acel tim p şi să-şi păzească pân­
te ce le său şi inim a, ca să nu-şi închipuie că a primit
deplin darul lacrim ilor, şi să se îndeletnicească cu ru­
găciunea şi cu cititul. Oricum, când vine la noi tângui­
rea, aceasta ne învaţă lucrurile care o aduc şi cele care
o îm piedică. Şi ne-a povestit, zicând: Ştiu un frate care
DESPRE STRĂPUNGEREA INIMII 261

şedea în chilie lucrând îm pletitura sa. Şi când îi ve­


neau lacrimile, se ridica la rugăciune, dar îndată aces­
tea se opreau. Şi iarăşi, aşezându-se, îşi continua îm­
pletitura şi îşi aduna mintea, şi lacrimile veneau fără
întârziere. Şi în timpul cititului, de asemenea. Când
avea străpungere, se scula şi îndată îl lăsau lacrimile.
Şi numai ce lua cartea iarăşi veneau. Şi atunci a zis
fratele că bine au spus părinţii că plânsul este învă­
ţător. Acesta îl învaţă pe om toate ce-i sunt de folos.
54. Povestea un bătrân că un frate, voind să plece
în pustie, era îm piedicat de mama sa. Iar el nu se lăsa
de ţelul său, zicând: Vreau să-mi mântuiesc sufletul!
După ce a căutat să-l împiedice cu multe şi nu a reuşit,
în cele din urmă, mama s-a învoit. Plecând acesta şi
vieţuind în singurătate, îşi petrecea viaţa în nepăsare.
S-a întâmplat însă ca mama lui să moară. Şi după un
timp, îmbolnăvindu-se de o boală grea, a fost în extaz
şi răpit la judecată şi a găsit acolo pe mama sa îm­
preună cu cei osândiţi. Aceea, deci, când l-a văzut, s-a
mirat foarte tare şi a zis: Ce este aceasta, fiule? Şi tu
ai fost osândit să vii în locul acesta? Unde sunt cuvin­
tele tale, pe care le spuneai: Vreau să-mi mântuiesc
sufletul? Ruşinat de cele ce auzise, a rămas îndurerat
neavând ce să-i răspundă. Dar cu voia lui Dumnezeu,
Cel iubitor de oameni, după ce a văzut acestea, s-a în­
tâmplat să se vindece de boala sa. Şi socotind că de la
Dumnezeu a fost această cercetare, închizându-se în
chilia sa, se îngrijea de mântuirea lui, pocăindu-se şi
plângând pentru cele săvârşite mai înainte în nepă­
sare. Atât de mare a fost străpungerea lui, încât mul­
ţi l-au rugat să o mai slăbească un pic, ca nu cumva
262 PATERICUL MARE

să p ă ţe a scă cev a din p ric in a p lân su lu i fă ră măsură.


D ar el nu v o ia s ă s e la s e m â n g â ia t, zicâ n d : Dacă nu
am p u tu t su p o rta o c a r a m a m e i m e le , cu m voi suporta
ru şin ea în faţa lui H risto s şi a sfin ţilo r în g e ri în ziua
judecăţii?
55. A zis un B ă trâ n c ă : D a că s -a r fi în tâ m p la t ca, la
a ră ta re a lui H risto s d u p ă în v ie re , d e frică s ă iasă su­
fletele oam en ilor, lu m e a în tr e a g ă a r fi m u rit de spai­
m ă şi de u im ire. Căci ce p o a te fi m a i m u lt d e c â t să vezi
ceru rile d esch iz â n d u -se şi p e D u m n ezeu descoperin-
du-Se cu m ân ie şi cu s u p ă ra re , şi o ştiri d e nenumăraţi
în geri şi îm p re u n ă în tre a g a o m e n ire . De aceea, aşa
treb u ie să tră im c a şi c â n d a m d a s e a m ă în fiecare zi
lui D um nezeu p e n tru p e tr e c e r e a n o a s tră .
5 6 . Un fra te a în tr e b a t p e u n B ă trâ n zicând: Cum
vin e frica lui D u m n ezeu în su flete? Şi a zis Bătrânul:
D acă a re om u l s m e re n ie şi n e a g o n isire şi nu judecă
pe nim eni, îi v in e frica lui D um nezeu.
5 7 . Un frate a c e r c e ta t p e un B ă trâ n şi l-a întrebat
pe a c e s ta zicân d : A w a , din c e p ricin ă inim a m ea este
îm p ietrită şi nu m ă te m de D u m n ezeu? I-a zis lui Bă­
trân u l: Cred că , d a c ă om u l ţin e m u s tra re a în inima sa,
d ob ân d eşte frica de D u m n ezeu. I-a zis lui fratele: Ce
este m u stra re a ? A zis lui B ă trâ n u l: Ca om ul în orice
lu cru să-şi m u stre sufletul, z icân d : A du-ţi am inte că
treb u ie să te în tâln eşti cu D um nezeu. Să zică şi aceas­
ta: Ce tre a b ă am eu cu oam en ii? S o co tesc că, dacă cine­
va răm ân e în a ce a sta , v a veni frica lui Dumnezeu în el.
58. Un B ă trâ n a v ă z u t p e cin ev a râ z ân d şi i-a zis lui:
în faţa ceru lu i şi a p ăm ân tu lu i av em să dăm răspuns
p en tru to a tă v ia ţa n o a s tră şi tu râzi?
DESPRE STRĂPUNGEREA INIMII 263

59. A zis un B ătrân : A şa cum purtăm umbra noas­


tră peste tot, to t a şa su n tem d atori să avem plânsul şi
străpungerea, oriu n d e n e-am afla **2.
60. Un frate a în tre b a t un B ătrân zicând: Ce să fac?
Şi i-a zis lui: A vărsa lacrim i suntem datori totdeauna.
S-a întâm plat od ată unuia d in tre părinţi să m oară şi
după mult tim p iarăşi să-şi vin ă în sine, şi l-am între­
bat, zicând: Ce ai văzut acolo, A w a? Şi ne povestea
plângând: Am au zit acolo un glas de tânguire zicând
neîncetat: Vai m ie, vai m ie! Aşa suntem şi noi datori
să zicem m ereu.
61. A în tre b a t un frate o arecare pe un bătrân, zi­
când: Cât de m ult d o reşte sufletul m eu lacrim ile când
îi aude pe B ătrâni vorbind despre acestea, dar nu vin
şi se întristează sufletul m eu! Şi i-a zis lui Bătrânul:
Fiii lui Israel după patru zeci de ani au intrat în pă­
mântul făgăduinţei43. Lacrim ile sunt păm ântul făgă­
duinţei, în care, dacă intri, nu te m ai tem i de război.
Aşa vrea Dumnezeu, ca sufletul să se întristeze pen­
tru ca m ereu să d o rească a in tra în acel pământ.
62. Un frate sârgu itor a v enit din ţară străină şi a
rămas într-o chilie m ică în M untele Sinai44. Şi cum a
venit să se aşeze, în prim a zi, a găsit un lem n mic pe
care era scris de un frate care odată locuise acolo:

* 42Vezi: «Este cu p u tin ţă tu tu ro r, nu num ai călugărilor, ci şi mi­


renilor, întotdeau na a se p o căi şi a p lân ge şi a se ruga lui Dumne­
zeu, şl prin a sem en ea fapte a câştig a şi celelalte virtuţi* (Sfântul
Simeon Noul Teolog, C ateheza a 5-a , pp. 122 -1 2 5 ). * 43Evrei 1 1 ,9 .
* ^M untele Sinai se află în p a rte a de sud a peninsulei cu ace­
laşi nume, sp re golful A caba. E ste o p arte a Arabiei pietroase. Pe
înălţimile acestu i m u n te M oise a p rim it Tablele Legii.
264 PATERICUL M ARE

Moise, a lui Teodor, su n t de faţă şi dau m ărturie. Şi a


pus fratele lem nul să-l aibă to a tă ziua în faţa ochilor
şi-l în treba ca şi când e ra de faţă pe cel care a scris:
Unde eşti, o are acum , om ule, de spui sunt de faţă şi
dau m ărtu rie? Oare în ce lum e te afli la acest ceas?
Oare, unde este m ân a c a re a scris acestea?
Şi aşa, în to a te zilele făcând, pom enind moartea,
p etrecea tânguindu-se. Avea d re p t lucru de mână
caligrafierea şi luând de la fraţi hârtie şi comenzi
de scris, a m u rit n escriind nim ănui nimic. Numai,
în tr-o m ică notă, a scris şi a lă sa t pe hârtiile fiecăruia,
zicând: Iertaţi-m ă, stăpânii şi fraţii mei, că am avut o
m ică lu crare cu cineva şi de a ce e a nu am găsit prilejul
să scriu.
63. Lângă a ce sta locuia un alt frate, pe nume Eli
sei45. Şi, în tr-o zi, plecând a ce sta la Kastro46, a zis frate­
lui caligraf: A rată dragoste, frate, şi îngrijeşte-mi gră­
dina până vin. I-a zis lui fratele: Crede-mă, cât pot, nu
voi fi fără grijă. Şi după ce a p lecat fratele, a zis înşine:
Sărm ane, od ată ce ai găsit prilejul, îngrijeşte grădina.
Şi stând de seara la canon, până dimineaţa, nu înceta
a cân ta şi a se ruga cu lacrim i. La fel şi toată ziua, căci
era Sfânta Duminică. Venind, deci, spre seară, fratele,
vecinul lui, a găsit grădina răvăşită de iepurii sălbatici
şi i-a zis lui: Dumnezeu să te ierte, frate, că nu ai avut
grijă de grădină. Iar acela a zis: Dumnezeu ştie, awa,
după puterea m ea am făcut şi am păzit-o, ca să ne
dea roade grădina aceasta mică. A zis fratele: Se vede,

♦ 45E lisio s s e tr ă g e a d in E ila t, v e c h e c e ta te d in golful E lanit (es­


tu l p e n in su le i S in ai), lâ n g ă A c a b a d e a s tă z L * 46Se în ţeleg e Sfân­
ta M ă n ă s tire Sinai.
D E SP R E STRĂPUNGEREA INIMII 265

frate, to a te s -a u p ră p ă d it. A zis caligraful: Am văzut,


dar cred lu i D u m n e z e u c ă ia ră şi va înflori. I-a zis lui
stăpânul g r ă d in ii: V in o , s ă u d ăm . A zis fratele: Mergi,
udă tu acu m ş i e u v o i u d a la n o ap te. întâm plându-se
să nu plouă, s -a î n t r i s t a t g ră d in a ru l şi a zis vecinului
său, calig rafu l: C re d e -m ă , fra te , d acă Dumnezeu nu va
ajuta, nu v o m a v e a a p ă a n u l a c e s ta . A zis şi acela: Vai,
nouă, frate, d a c ă v o r s e c a iz v o a rele grădinii, cu adevă­
rat nu m ai a v e m m â n tu ire . A ce sta vorbea, însă, des­
pre lacrim i. C ând, d e c i, a v e n it cea su l să m oară, acest
bun n ev o ito r a r u g a t p e E lisei, vecinu l lui, zicându-i:
Arată d ra g o ste , s ă n u s p u i nim ăn u i că su nt bolnav,
ci, răm âi a ic i a s tă z i şi, c â n d v o i ad orm i, ridică trupul
meu şi aru ncă-1 în p u s tie c a să -l m ăn ân ce fiarele săl­
batice şi p ă s ă rile , d e o a r e c e am p ăcătu it lui Dumne­
zeu m ulte şi n u s u n t v re d n ic să fiu în m o rm ân tat A
zis lui grăd in aru l, E lis e i: C red e-m ă, a w a , sufletul meu
şovăie să fa c ă a c e s t lu cru . I-a răsp u n s lui cel bolnav:
Păcatul a c e s ta s ă fie a s u p ra m e a şi îţi dau cuvântul că,
dacă ascu lţi şi fa c i a ş a , şi eu voi p u tea şi te voi ajuta.
Şi murind a c e s ta în z iu a a c e e a a făcu t fratele cum i-a
poruncit lui şi a a r u n c a t tru p u l gol în pustie. Locuiau
la douăzeci d e m ile d e K astro , în aşa-num itul Mete-
mer. în a t r e ia zi i s e a r a tă în so m n cel plecat la Dom­
nul şi îi zice: D u m n e z e u , fra te , să te m iluiască aşa cum
m-a m iluit p e m in e . C red e-m ă, m u ltă m ilă a făcut cu
mine D u m nezeu p e n tr u c ă a ră m a s neîngropat trupul
meu, zicân d u -m i: Ia tă , p e n tru m u lta ta sm erenie, am
poruncit să fii îm p r e u n ă cu A ntonie47. Şi m-am rugat
şi pentru tin e . D a r m e rg i, la să grădina şi îngrijeşte-te *

* 47E ste v o r b a d e s p r e S fân tu l A n to n ie cel M are.


266 PATERICUL MARE

de c e a la ltă grădină. Căci, în ceasu l în care ieşea sufle­


tu l m eu, am v ăzu t cum lacrim ile m ele stingeau focul
unde u rm a să plec.
64. Doi fra ţi după tru p s-au lep ăd at de lume şi, ple­
când, au răm as în a scu lta re a unui părinte în muntele
N itriei. D um nezeu a d at am ân d u rora darul lacrimilor
şi al străp u n gerii. în tr-o zi, deci, a văzut Bătrânul în
v ed en ie pe cei doi fraţi stând la rugăciune şi ţinând
h â rtii s c ris e şi udându-le cu propriile lor lacrimi. Şi li­
te re le unuia s e şterg eau uşor, ia r ale celuilalt cu greu,
căci p ăreau a fi s c ris e cu cern eală de foc48. S-a rugat
atu n ci B ătrân u l lui Dum nezeu să-i explice această
v ed enie şi, arătân d u -i-se un în ger al Domnului, a zis:
L iterele de pe h â rtie su n t p ăcatele acestora. Unul din­
tr e ei a p ăcătu it p o triv it firii şi de aceea se şterg uşor
greşelile. Ia r celă la lt în necu răţie şi căderi murdare
s-a în tin a t îm p o triv a firii şi de aceea este nevoie de
m ai m u ltă o sten eală sp re pocăin ţă şi multă smerenie.
Şi de atun ci, îi zicea B ătrânu l fratelui: Nevoieşte-te,
frate, căci su n t de foc şi se şterg cu osteneală. Şi nu
i-a d e sco p e rit lui lucrul până la sfârşitul lui, ca să nu-i
ta ie râvna, ci m ereu m ai m ult îi zicea lui: Osteneşte-te,
frate, căci cu o sten eală se şterg.
65. Altul dintre părin ţi stătea în Raith, în locul nu
m it H alc6n. Pe acesta l-a vizitat unul dintre Bătrâni
şi i-a zis lui: A w a, m ă în tristez când trim it un frate la
slu jire. A zis lui; Şi eu însum i, când trim it pe ucenicul

♦ 48C e m e a la pe ca re o foloseau pen tru scris era neagră şi o


n u m eau „cern eală de scris", sau m ai simplu, „cerneală", şi mai
târziu „de foc" p en tru că o p reg ăteau la foc (ET).
DESPRE STRĂPUNGEREA INIMII 267

meu pentru vreo trebuinţă, stau iângă uşă şi privesc


şi când îmi spune gândul: oare când vine fratele? Zic
şi eu apoi: Dacă vine m ai înainte celălalt frate, adică
îngerul, să te ia la Domnul, ce se întâmplă? Şi aşa, în
fiecare zi, privesc la uşă îngrijindu-m ă şi plângând
păcatele mele şi zicând: Oare, care frate vine primul,
cel de jos sau cel de sus? Şi m ult folosindu-se, Bătrâ­
nul a plecat, şi restul vieţii a păstrat lucrarea aceluia.
66. Un frate sârguincios, facându-şi canonul îm­
preună cu fratele său, era biru it de lacrimi şi lăsa sti­
hul psalmilor. în tr-o zi, aşadar, l-a rugat pe el frate­
le lui să-i spună ce gândeşte în timpul canonului de
plânge aşa amar. Iar acela i-a zis lui: Iartă-mă, frate,
eu mereu în timpul canonului meu văd pe Judecăto­
rul şi pe mine însum i ca un osândit stând în faţa Lui şi
fiind cercetat şi pe A cesta zicându-mi: De ce ai păcă­
tuit? Deci, neştiind ce să răspund, mi se închide gura
şi de aceea pierd stihul psalmului. Dar, iartă-mă că te
necăjesc. Dacă te odihneşte, să facă fiecare din noi ca­
nonul lui separat. I-a zis lui fratele: Nu, părinte, căci
chiar dacă nu plâng şi eu, dar văzându-te pe tine, mă
cert pe mine însum i. Şi văzând Dumnezeu smerenia
acestuia, i-a dăruit şi lui plânsul fratelui său.
67. Unul dintre fraţi a cercetat pe un Bătrân care
locuia în Muntele Sinai şi l-a rugat pe acesta zicând:
Părinte, spune-mi cum trebuie să mă rog, căci mult
am mâniat pe Dumnezeu. I-a zis lui Bătrânul: Eu, fiule,
când mă rog, aşa spun: Doamne, învredniceşte-mă să-
Ţi slujesc Ţie aşa cum am slujit lui satana şi învredni­
ceşte-mă să Te iubesc pe Tine aşa cum am iubit păcatul.
268 PATERICUL MARE

6 8 . A zis ia ră ş i: E s te b in e a în tin d e m â in ile în văz­


duh la ru g ă c iu n e şi a ru g a p e D u m n e z e u c a sufletul să
tre a c ă fă ră tu lb u ră ri, la ie ş ir e a lu i, p r in tr e to ţi cei care
în c e a r c ă s ă -l îm p ie d ic e în v ăzd u h .
6 9 . U n fra te m a i m ic a f o s t tr im is d e p ă rin te le lui la
u n a lt fra te c a re a v e a g ră d in ă în S in a i ca să aducă un
fru c t m ic B ă trâ n u lu i. Şi cu m a in tr a t, a z is fratelui care
e ra stă p â n u l g răd in ii: A w a , B ă trâ n u l m e u m -a trimis
să te în tr e b d a că ai u n fr u c t m ic. I-a z is lui: Da, fiu­
le, d acă v re i cev a, g ă s e ş ti a ici, ia cu binecu v ântare! A
zis m o n a h u l tâ n ă r : O are e s t e a ic i m ila lui Dumnezeu,
A w a ? Ia r a c e la auzindu-1 a c ă z u t p e gându ri, cu ochii
p le ca ţi s p re p ă m â n t şi a z is co p ilu lu i: Ce ai zis, fiule?
A z is ia ră ş i co p ilu l: A m z is o a re , a w a , e s te aici mila
lui D u m n ezeu ? Ş i ia ră şi, a t r e ia o a ră l-a în tre b a t fra­
te le a c e la ş i cu v ân t. Ş i tă c â n d u n c e a s în tre g , stăpânul
g răd in ii n u a g ă s it ce s ă ră s p u n d ă cop ilului, ci oftând
a z is: S ă a ju te D u m n ezeu , fiu le!
Şi d ân d d ru m u l co p ilu lu i, în d a tă a lu a t m antia sa
şi a ie ş it în p u stie , p ă ră s in d u -ş i g ră d in a şi zicând: Să
m e rg e m , s ă c e r e m m ila lu i D u m nezeu . D acă un copil
m ic m -a în tr e b a t ce v a şi e u nu am g ă s it răspuns să-i
dau, c e v o i fa ce cân d v o i fi în t r e b a t d e Dumnezeu?
70. Un fra te c a re s tă te a în M u n tele M ăslinilor a co­
b o râ t în tr-o zi în C e ta te a S fâ n tă şi, venind la stăpâ-
nitor, ş i-a m ă r tu ris it p ă c a te le sale , zicân du -i: Pedep-
s e ş te -m ă după leg e. Ia r stă p â n ito ru l, minunându-se,
a şo v ăit în sin e şi a zis fra te lu i: Cu ad ev ărat, omule,
p en tru că tu de la tin e te -a i m ă rtu ris it, nu îndrăznesc
să te ju d e c în fa ţa lui D u m nezeu, căci p o ate te-a şi
ie rta t.
DESPRE STRĂPUNGEREA INIMII 26 9

Şi plecând fratele, şi-a pus fiare la picioare şi


la gât şi s-a închis într-o chilie. Şi dacă vreodată îl
întreba vreun om zicând, cine te-a pus, aw a, la astfel
de nevoinţă cu fiarele, el răspundea; Stăpânitoruli
Deci, cu o zi înainte de sfârşitul lui, s-au deschis de
la sine fiarele şi au căzut de pe el. Venind ucenicul şi
văzându-1, s-a minunat şi i-a zis: Cine a dezlegat fiarele
de pe tine? Şi i-a zis lui: Cel ce a dezlegat păcatele
mele! Mi s-a arătat ieri zicând: Iată, pentru răbdarea
ta ţi-am dezlegat toate păcatele tale. Şi a atins cu
degetul Său fiarele şi îndată au căzut de pe mine. Şi
acestea zicând fratele, îndată a plecat la Domnul.
71. Era un slujbaş în Skithopolis*9, care săvârşise
foarte multe rele şi în to t felul îşi întinase trupul său.
Şi străpuns fiind de la Dumnezeu, s-a lepădat de toate
şi, ridicându-şi chilie în loc pustiu, sub un pârâu, şe­
dea, îngrijindu-se de sufletul său. Aflând, aşadar, unii
dintre cunoscuţi, au început să-i trimită pâini şi cur­
male şi ce avea trebuinţă. Iar el, văzându-se în odihnă,
nimic lipsindu-i, şi-a zis în sine: Cu adevărat o astfel
de odihnă ne scoate pe noi din odihna cea de dinco­
lo. Căci de acestea eu vrednic nu sunt. Părăsindu-şi,
deci, chilia sa, a plecat zicând: Să mergem, suflete, la
strâmtorare, căci mie mi se cuvine iarba, hrana celor
necuvântătoare, deoarece faptele necuvântătoarelor
am săvârşit.
72. Ne povesteau nişte fraţi, când eram în Raith,
că era un Bătrân nevoitor care şedea în peşterile mai
sus de cea numită a lui Ioil. Şi aşa o trezvie avea min­
tea Bătrânului, încât aproape la fiecare pas pe care-i
* 4,Cetate în Palestina.
270 PATERICUL MARE

făcea, oriunde m e rg e a şi la o ric e o ră , se oprea şi îşi


ce rce ta cugetul său şi îl în tre b a : Ce este, frate, unde
suntem ? Şi d acă afla m in te a lui ro stin d vreun psalm
sau ru gân du -se, e ra bine. Ia r d a că o afla cugetând alt
lucru, o rica re a r fi fost, în d a tă se c e rta pe sine, zicând:
Vino aici, cap p ă tra t, la tr e a b a ta. A şa zicea către sine
m ereu B ătrân u l: F ra te , a p ro a p e e s te ceasul plecării
m ele şi nu văd n im ic în ău n tru l m eu. Acestuia, i s-a
a ră ta t o d ată s a ta n a şi i-a zis: De ce te osteneşti? Cre-
de-m ă, nu te vei m ântui, l-a zis şi el: Nu te îngriji tu!
Chiar şi d acă nu m ă m ân tu iesc, voi sta deasupra ca­
pului tău şi tu m ai jos d e c â t toţi.
7 3 . Un B ătrân stă te a în Raith având următoarea
lu crare: şezând m ereu în chilia sa, ghem uit la pământ
şi capul său mişcându-1 to t tim pul, zicea cu suspine:
Oare ce va fi? Şi iarăşi, tă câ n d ca la un ceas, îşi lucra
îm pletitura, apoi m işcând u -şi capul fără încetare, zi­
cea: Oare, ce va fi? Şi a ş a şi-a p e tre c u t to a te zilele vie­
ţii sale, îngrijindu-se m ereu p en tru p lecarea sa.
7 4 . A zis un B ătrân : A cestea su n t de trebuinţă celui
ce se p ocăieşte: să tră ia scă singur, să se îngrijească, să
plângă, să nu-i p ese de lum e, pe nim eni să nu îngre­
uieze, pe sine să se strâm to reze, pe sine să se certe, cu
lipsuri să trăiască, să se judece pe sine, să privegheze
întotdeauna şi cu d u rere în inim ă să ceară lui Dumne­
zeu mila Lui.
7 5 . A zis un B ătrân că: Aşa cum o r ic e p ă c a t p e ca-
r e - l f a c e o m u l e s t e în a f a r ă d e tru p, i a r c e l c a r e desfrâ­
n e a z ă p ă c ă t u ie ş t e în tru p u l s ă u 50, pentru că din sine
vine pângărirea, la fel şi o rice lu crare pe care o face
♦ “ l C o rin te n i 6 , 1 8 .
DESPRE STRĂPUNGEREA INIMII 271

omul este în afara trupului, ia r cel care varsă lacrimi


îşi curăţeşte propriul su flet şi trup. Căci coborând de
sus, lacrima spală şi sfin ţe şte to t trupul.
76. Un frate a în tre b a t pe un Bătrân, zicând; Cum
îi vine, părinte, om ului să plângă? Şi a zis Bătrânul;
A plânge este obişnuinţă. Şi cel care cere aceasta are
nevoie de m ult tim p, p entru ca mintea sa să fie me­
reu la păcatele sale pe care le-a făcut, sau la iad, sau
la aducerea am inte de m oarte şi în general la toate
gândurile păcătoase. Să-şi am intească de părinţii săi,
cum au petrecut şi unde su nt acum. A zis fratele: Şi
este dator, părinte, m onahul să-şi aducă aminte de
părinţii lui? I-a zis lui Bătrânul: Care aducere aminte
ai văzut că aduce lacrim i sufletului tău, la ea să ră­
mâi Şi când vine lacrim a, tu să o duci acolo unde vrei,
fie la păcatele tale, fie la alt gând bun. Ştiu un frate
sârguincios a cărui inim ă fiind îm pietrită adeseori se
lovea pe sine şi plângea de durere şi atunci îşi aducea
aminte de păcatele sale.
\. 77. A zis iarăşi: A vorbi despre credinţă şi a citi
dogme secătuiesc străpungerea omului şi o fac să
dispară, iar vieţile şi cuvintele Bătrânilor luminează
sufletul.
78. A zis iarăşi: Nimic nu este mai greu decât obi­
ceiul rău. De multă osteneală şi de mult timp are ne­
voie un astfel de om pentru a-1 tăia, căci fără timp şi
osteneală nu este cu putinţă a tăia obiceiul. Deci, os­
teneală mulţi au avut, dar timp puţini au prim it Unii
prea repede au fo st tăiaţi de moarte şi numai Dumne­
zeu singur ştie ce vrea să facă cu ei în ziua judecăţii.
272 PATERICUL MARE

79. Un fra te , lo cu in d în c h ilie , a d e s e o ri aluneca


fă ră m o tiv în trâ n d ă v e a lă , c ă c i c ă z u s e în tr-u n mare
p ă ca t. D eci, tâ n g u in d u -s e şi n e ş tiin d c e să facă, a zis:
Ce s -a în tâ m p la t, s -a în tâ m p la t! Şi i-a răsp u n s lui cu­
g etu l său : D ar s -a în tâ m p la t rău . Şi în felu l acesta s-a
tâ n g u it p â n ă la m o a r te .
8 0 . 0 fe c io a ră o a r e c a r e e v la v io a să lo cu ia în cetate,
având v e cin u n s o ld a t. P le câ n d , o d ată, m am a ei, sol­
d atu l a s ă r it în c a s ă şi a n e c in s tit p e fecioară. După
a c e s te a , d e z b ră câ n d u -se d e v e şm â n tu l fecioriei, s-a
a ş e z a t p e o ro g o jin ă tâ n g u in d u -se , sfâşiin d u -şi chiar
şi h a in a p e c a re o p u rta . V enind m am a ei, aceasta i-a
p o v e stit în tâ m p la re a . Şi a ră m a s fiica p entru multe
zile ş e z â n d a s tfe l ş i je lin d . Ia r m ai târziu , aflând fe­
c io a re le , şi c le ric ii au în tâ ln it-o ş i au în cep u t să-i zică:
îm b ra c ă v e şm â n tu l, c ă c i nu d e c ă tre tin e a fost făcut
p ăcatu l. E a nu s e lă sa în d u p le ca tă , zicân d : Mi l-a luat
D u m nezeu ; ş i cu m s ă iau e u v e şm â n tu l d acă Dumne­
zeu nu v re a ? Nu p u te a D u m nezeu s ă îm piedice fapta
în d ră z n e a ţă ? Ia r d acă m -a v ăzu t n ev red n ică de acest
v e şm â n t, a ş a răm ân . D eci, a ră m a s a şa până la sfâr­
şitu l ei, în d u re ra tă şi p lâng ând tân g u ire a cea mântui­
to a re , cu n e m ă rg in ită străp u n g e re .
81. Un fra te a în tr e b a t p e un B ătrân , zicând: Cum
se face c ă su fletu l m eu iu b e ş te n ecu răţia? l-a zis lui
B ătrân u l: S u fletu l v re a p atim ile, d ar Duhul lui Dum­
n ezeu e s te c el care-1 ţin e . D atori su n tem a plânge
p e n tru p ă c a te le şi n e c u ră ţiile n o astre . Ai văzut-o pe
M aria, când s -a a p le c a t p e ste m o rm â n t şi plângea,
cum i-a g răit ei D om nul91? A şa va fi şi sufletul.
♦ 91Ioan 20,11-16.
DESPRE STRĂPUNGEREA INIMII 273

82. A zis un Bătrân că: Omul care stă în chilia lui şi


se ocupă cu psalmii este asem enea omului care caută
pe împăratul. Acesta, cu mult plâns rugându-se, ţine
în mâini picioarele împăratului cerând de la el milă,
aşa cum a făcut d esfrânata52.
83. A zis un Bătrân: Obişnuieşte-ţi puţin câte pu­
ţin inima ta să zică despre fiecare dintre fraţi: Cu
adevărat, acesta este înaintea mea după judecata lui
Dumnezeu. Şi iarăşi: Acesta este mai râvnitor decât
mine53. Şi aşa, deci, vei ajunge să te socoteşti pe tine
mai jos decât toţi şi va sălăşlui Duhul lui Dumnezeu în
tine. Iar dacă dispreţuieşti pe vreun om, pleacă harul
lui Dumnezeu de la tine şi te dai întinărilor trupului şi
inima ta se învârtoşează şi niciun fel de străpungere
nu se mai află în tine.
84. A zis un Bătrân: Dacă din fire este un om ne­
voitor, Dumnezeu cere de la el lepădarea desăvârşită,
până şi de un ac mic. Căci este cu putinţă ca acesta
să-i împiedice gândul de la îndelunga-vorbire cu Iisus
şi de la tânguire.
85. A zis iarăşi: Vai ţie, suflete, că te-ai obişnuit
doar să ceri cuvântul lui Dumnezeu şi să-l auzi, ne-
făcând nimic din cele ce auzi. Vai ţie, trupule, că ai
ştiut ceea ce te întinează şi mereu pe acestea le ceri,
săturarea şi desfătarea. Vai de tânărul care îţi umple
pântecele şi se încredinţează voii tale, că în zadar este
lepădarea lui.
86. Un frate care locuia în Monidia, adeseori, din
lucrarea diavolului, cădea în desfrânare, dar rămâ-
nea, silindu-se pe sine să nu părăsească schlma. Şi,*
* nLuca 7,44-49.
274 PATERICUL MARE

încep ând m ica lui rânduială, ruga pe Dumnezeu cu


suspine, zicând: D oam ne, şi dacă vreau, şi dacă nu
vreau, m ân tu ieşte-m ă, că eu, lu t cum sunt, poftesc pă­
catul, d ar Tu, ca Dum nezeu puternic, împiedică-mă.
Căci dacă îl m iluieşti pe cel drept, nu-i lucru mare; şi
d acă îl m ân tu ieşti pe cel curat, nu-i lucru minunat
Căci su n t vredn ici să fie m iluiţi. Cu mine, Stăpâne, se
vor arăta m inu nate m ilele Tale şi vei arăta iubirea ta
de oam eni, că Ţ ie Ţ i se p ărăseşte săracul54. Acestea,
deci, zicea în fiecare zi, fie de cădea, fie de nu cădea,
în tr-o zi, deci, căzând după obicei în păcat, noaptea
s-a rid icat de înd ată şi a încep u t canonul. Iar demo­
nul, m inunându-se de nădejdea acestuia şi de buna
lui înd răzneală către Dumnezeu, s-a arătat acestuia
în chip văzut şi i-a zis: Când cânţi psalmi, cum de nu
ro şe şti de ruşine, sau chiar când numai stai în faţa lui
Dumnezeu, sau când spui num ele Lui? I-a zis lui fra­
tele: Chilia aceasta este ca o fierărie, un ciocan dai şi
unul prim eşti. Aşadar, rabd până la moarte, luptând
îm potriva ta; şi unde m ă va găsi ziua cea din urmă!
Şi te jur, te înştiinţez, cu Cel ce a venit să cheme pe
cei păcătoşi la pocăinţă, nu voi înceta să mă rog îm­
potriva ta lui Dumnezeu, până când nu vei înceta
şi tu să m ă lupţi, şi să vedem cine biruieşte, tu sau
Dumnezeu55? Auzind acestea, demonul i-a zis lui: Cu
adevărat nu am să te mai lupt, pentru ca nu cumva,
prin răbd area ta, să-ţi aduc ţie cunună. Şi a plecat
de la el dracul în ziua aceea. Vezi ce lucru bun este*

* 53E c o u e v id e n t a l cu v â n tu lu i Sfântu lui Pavel: ...ci întru


s m eren ie u n u l p e a ltu l s ă s e so co tea scă m a i de cinste decât
p e s in e în su şi (Filipeni 2, 3 ). * MVezi Psalmul 9, 35. • “ Vezi
DESPRE STRĂPUNGEREA INIMII 275

răbdarea?! Să nu deznădăjduieşti în tine însuţi, chiar


dacă se întâmplă să cazi de multe ori în războaie şi
păcate şi ispite! Şi dobândind fratele străpungerea,
stătea plângându-şi păcatele sale. Când i-a zis lui gân­
dul: Bine faci că plângi!, a zis şi el gândului: Anatema
să fie binele acesta! Ce nevoie are Dumnezeu ca să-şi
piardă cineva sufletul său şi să stea plângând după el,
îndoindu-se dacă se m ântuieşte sau nu!?
87. Un frate stătea singur în mănăstirea din Monf-
dia şi aceasta era rugăciunea lui totdeauna: Doamne,
nu îmi este frică de Tine, dar trimite-mi un fulger sau
altceva, sau o boală, sau un demon, pentru ca astfel să
vină la frică sufletul meu blestemat. Acestea spunea şi
ruga pe Dumnezeu, zicând: Ştiu că este cu neputinţă
să mă ierţi. Căci multe am păcătuit Ţie, Stăpâne, dar,
dacă este cu putinţă pentru îndurările Tale, iartă-mă,
iar dacă aceasta nu este cu putinţă, pedepseşte-mă pe
mine aici, Stăpâne, şi acolo nu mă pedepsi. Şi dacă şi
acest lucru este cu neputinţă, răsplăteşte-mi mie în
parte aici şi acolo uşurează-mă, fie şi numai puţin,
începe de acum să mă pedepseşti, dar nu cu mânia
Ta, Stăpâne. Astfel a stăruit un an întreg, cu lacrimi
fără încetare rugând pe Dumnezeu, cu multă smere­
nie a gândurilor şi zicând în sine: Oare ce înseamnă
cuvântul pe care l-a spus Hristos: Fericiţi cei ce plâng,
că aceia se vor mângâia56? într-o zi, stând ghemuit la
pământ şi tânguindu-se după obicei de amărăciune,
a aţipit Şi, iată, i s-a arătat Hristos, zicându-i cu glas
şi faţă luminoase: Ce ai, omule, pentru ce plângi aşa?
A zis Lui: Că am căzut, Doamne! l-a zis lui Cel ce i s-a
Psalmul 139,1-2 şi Matei 7 ,7 - 8 . + “ Matei 5 ,4 .
276 PATERICUL MARE

a r ă ta t: R id ic ă -te ! A r ă s p u n s c e l c e ş e d e a la pământ:
Nu p o t, d a c ă n u îm i d a i m â n a . Ş i în tin z â n d u -i mâna,
l-a r id ic a t p e e l ş i i-a z is i a r ă ş i c u g la s lin : De ce plângi,
o m u le , d e c e t e - a i î n t r i s t a t ? A r ă s p u n s fra te le : Doam­
n e , n u v r e i s ă p lâ n g ş i s ă fiu î n t r i s t a t p e n tr u că te-am
s u p ă r a t a t â t a ? A tu n c i, C e l c e s - a a r ă t a t , întinzându-Şi
m â n a S a , a p u s -o p e c a p u l lu i, l- a t r a s c ă t r e El şi i-a zis:
N u t e î n t r is t a , v a a ju t a D u m n e z e u ! P e n tr u c ă tu te-ai
în t r is t a t , n u s e v a m a i î n t o a r c e î n t r i s t a r e a m ea împo­
triv a ta . C ăci d a c ă p e n t r u t i n e M i-a m d a t sângele, cu
c â t m a i m u lt n u v o i d a iu b ir e a m e a d e o a m e n i fiecărui
s u fle t c a r e s e p o c ă ie ş t e ? Ş i v e n in d u -ş i fra te le în sine
d in v e d e n ie , a a f la t in im a lu i p lin ă d e to a tă bucuria şi
a fo s t a s tfe l î n ş t i i n ţ a t c ă a fă c u t D u m n e z e u m ilă cu el.
Ş i a r ă m a s p e n tr u t o t d e a u n a î n m u ltă s m e re n ie , mul­
ţu m in d lu i D u m n e z e u .
88. U n fr a te , le p ă d â n d u -s e d e lu m e , s -a aşezat în
m u n te le N itrie i. C h ilia lu i e r a a p r o a p e d e a altui fra­
t e ş i î l a u z e a p e a c e la în f ie c a r e zi plân g ân d u -şi tot
tim p u l p ă c a te le lu i. C ân d, p e n tr u u n tim p , nu-i mai
v e n e a u la c r im ile , z ic e a s u fle tu lu i s ă u : Nu plângi, săr­
m a n e , n ic i n u t e tâ n g u ie ş ti? C r e d e -m ă că, d acă nu vrei
s ă p lâ n g i, t e v o i fa c e e u s ă p lâ n g i. Ş i rid icân d u -se şi
lu â n d u n b ic i d in frâ n g h ii a s p r e p e c a r e îl avea, se lo­
v e a p e s in e a t â t d e m u lt p â n ă c â n d d e d u re re plângea.
D eci, m in u n â n d u -s e c e l c a r e ş e d e a lâ n g ă el, se ruga
lu i D u m n e z e u s ă -i d e s c o p e r e lu i d a c ă fa ce oare bine
c h in u in d u -s e p e s in e . Şi, în t r -o n o a p te , v ed e pe fra­
te le p u rtâ n d c o r o a n ă ş i s tâ n d în c e a ta m ucenicilor
ş i p e c in e v a c a r e -i s p u n e a în tim p ce-1 p rivea: Vezi,
DESPRE STRĂPUNGEREA INIMII 277

alergătorul cel bun, cum, chinuindu-se pe sine pentru


Hristos, a fost încununat cu mucenicii?!
89. Un Bătrân o arecare şedea în golful fericitului
Macarie, dincolo de Ktysma57. Şi într-o zi a plecat în
Egipt pentru trebuinţele lui, luând şi pe ucenicul său.
Coborând, deci, în cetatea numită Kynâ58, au rămas
acolo o săptămână şi vedeau bărbaţi şi femei mer­
gând înainte de dim ineaţă la morminte şi jelind fi­
ecare pe mortul său până la ceasul al treilea. A zis,
deci, Bătrânul ucenicului său: Vezi, frate, pentru ce
priveghează aceştia? Crede-mă că, dacă nu vom face
şi noi la fel, spre pierzare mergem. Şi întorcându-se la
chilie, au zidit şi aceştia de îndată morminte pentru
ei, la distanţă unul de celălalt, şi în fiecare zi, şezând,
îşi plângea fiecare sufletul său ca şi când era mort.
Şi dacă vreodată spre dim ineaţă ucenicul adormea la
vremea canonului, striga la el Bătrânul, zicând: Fra­
te, scoală-te. Aceia au deja vrem e la morminte şi la
lucrarea lor. Deci, într-o zi, fratele a zis Bătrânului:
Awa, învârtoşat este sufletul meu şi nu pot să plâng.
A răspuns Bătrânul: Loveşte cu pumnul59, fiule, puţin
timp, să simţi durere. Şi văzând Dumnezeu suferinţa

* S7Cetate în adâncul golfului Suez. + 5BCetate în Egipt unde


existau obşti monahale organizate. * s,Posibilă trimiterea la
cuvântul Sfântului Pavel: ...e u aşa m ă lupt, n u c a şl cu m aş lovi
In aer. (1 Cor. 9 ,2 6 ). E ste folosit acelaşi verb, ttukteOo), care în­
seamnă a lovi cu p u m n u l şi pe care Apostolul îl foloseşte numai
în acest co n text Este posibil ca Bătrânul să înţeleagă în acest
sens cuvintele Apostolului Continuarea îl îndreptăţeşte; CI tml
chinuiesc trupul m e u şi ÎI s u p u n rob iei; ca nu cum va, a ltora propo­
văduind, eu însum i să m ă f a c n e t re b n ic (1 Cor. 9 ,2 7 ) .
278 PATERICUL MARE

ta, îţi va da El tân g u irea şi nu te vei mai obosi. Cădiţi


zic Ţie, fiule, că aşa cum atu n ci când inima primeşte
săgeată nu m ai are v in d ecare, to t aşa şi Dumnezeu,
d acă o atinge pe e a cu tânguirea, nu mai pleacă de la
ea d urerea, ci răm ân e răn ită până la moarte. Şi ori­
unde va m erge acesta, tânguirea lui lăuntrică va fi
îm p reu nă cu el. în tr-u n a din zile, văzând Bătrânul pe
fratele în g reu n at de la m ân căruri - căci îi vizitaseră
seara n işte fraţi - i-a zis luându-1 de o parte: Nu ştii că
tân g u irea este făclie aprinsă şi dacă nu o acoperi bine,
în d ată se stinge şi pleacă? La fel, şi multele mâncăruri
o sting, şi som nul m ult o îm piedică, şi vorbirea de rău
o stinge, şi m ulta vorbire o pierde. Chiar şi orice odih­
n ă a trupului o îm prăştie. E ste nevoie, aşadar, ca cel
care iu beşte pe Dumnezeu să facă parte lui Hristos
în fiecare lucru al său. A zis fratele: Cum este acest
cuvânt, părinte? A zis Bătrânul: Când îţi cade pâine
curată, las-o pe aceea altuia şi mâncă tu pe cea stri­
cată, pentru Hristos. Dacă îţi cade vin bun, amestecă
în el puţin o ţet şi bea-1 pentru Hristos, cel care a băut
oţet. Şi nu te sătura, ci lasă puţin, zicând: Iată şi par­
te a lui Hristos. Dacă găseşti o pernă moale, las-o de­
oparte şi pune piatră, pentru Hristos. Dacă, dormind,
te ia frigul, rabdă zicând: Alţii nu dorm deloc. Dacă
eşti batjo co rit, taci, zicând: „pentru Hristos”, că şi El a
fo st batjo co rit pentru noi. Dacă faci pentru tine fier­
tură, stric-o puţin, zicând că alţii care sunt vrednici
de pâine nu mănâncă, cu cât mai mult eu nevrednicul
de a m ânca fiertură trebuie să mănânc praf şi cenuşă.
Simplu, în fiecare lucru al tău amestecă şi puţină
suferinţă, şi în a mânca, şi în a dormi, şi în a lucra. Cu
DESPRE STRĂPUNGEREA INIMII 279

smerenie să trăieşti totdeauna, amintindu-ţi cum au


trăit sfinţii, ca să vină ceasul şi să ne găsească pe noi fn
suferinţă şi strâm torare şi să găsim acolo uşurarea60.
90. Un Bătrân, în timpul nopţii, neştiind că uceni­
cul său îl aude, se tânguia cu amar, suspinând, scrâş­
nind din dinţi şi plângând. Şi rugat fiind de ucenicul
lui, a zis: Am fost străpuns în inimă şi am văzut sufle­
tele păcătoşilor în iad, în ce suferinţă sunt, şi nu am
putut să mai aflu mângâiere.
91. A zis un alt Bătrân: Stau şi cos şi la fiecare îm­
punsătură, înainte să o fac pe următoarea, aduc înain­
tea ochilor mei moartea.
92. A zis un Bătrân: La mântuirea sufletului si-
liţi-vă, fraţilor61, pentru că înfricoşătoare şi amară
este ziua Judecăţii. Daţi suflet şi luaţi duh, adică Duh
Sfânt62.
93. A văzut cineva un monah mai tânăr râzând şi
i-a zis: Nu râde, frate, pentru că alungi frica lui Dum­
nezeu de la tine.
94. A zis unul dintre sfinţi despre îndrăzneală: în­
drăzneala este ca vântul fierbinte, distruge roadele
monahului. Despre râs ascultă acum: Râsul alungă
afară fericirea plânsului. Râsul nu zideşte, nu păstrea­
ză, ci pierde şi distruge şi cele zidite. Râsul întristează
şi pe Duhul Sfânt, sufletul nu-1 foloseşte, iar trupul îl
strică. Râsul alungă virtuţile, nu are amintirea morţii
şi nici nu cugetă la pedeapsă.
95. Zicea unul dintre Bătrâni: începutul ruinării
monahului sunt râsul şi îndrăzneala. Când te vezi
* “ Vezi Luca 1 6 ,2 5 . * 61Vezi Filipeni 2 ,1 2 . * 6î„Dă sânge şi
primeşte Duh” (A w a Longhin).
280 PATERICUL MARE

pe tine prins în a ce ste a , m onahule, să ştii că te afli


în adâncurile ră u tă ţilo r şi să nu încetezi rugând pe
Dumnezeu ca să te izb ăv ească pe tine de moartea
aceasta. Râsul şi în d răzn eala trim it pe monah în pa­
tim i ru şin oase, nu n um ai pe cei tineri, ci şi pe bătrâni.
Râsul şi în d răzn eala ad u c jos pe m onah.
9 6 . A zis un B ătrân : D acă îţi spune gândul la sărbă­
to are să faci m ân că ru ri diferite, nu-1 asculta, pentru
că vei sărb ăto ri iu d aiceşte63. Căci aceia sărbătoreau
aşa. M ân carea bun ă p en tru m onah sunt tânguirea şi
lacrim ile.
9 7 . A zis iarăşi: D acă ieşi din chilia ta vreodată şi
m ergi undeva şi se va risipi puţin tânguirea ta, întoar-
ce-te grabnic şi in tră în d ată în rânduiala ta dintâi.
9 8 . A zis iarăşi: D acă vrei să dobândeşti tânguire,
lu ptă-te ca to ate vasele tale şi lucrurile tale să fie să­
race, ca acelea ale tovarăşilor tăi care stau în piaţă64.
9 9 . A zis iarăşi: D acă nu ai străpungere, să ştii că
ai slavă d eşartă, căci aceasta nu lasă sufletul să fie
pătruns.
+ “ E x p r im a r e a p r o v in e d in c â n t a r e a litu rg ic ă a slujbei din Joia
M a re : „Să n u p r ă z n u im iu d a ic e ş te ..." D e a c e e a şi im portanţa ei
s e r e f e r ă la r â n d u ia la s ă r b ă to r ii P a ş te lu i iu d eilo r, conform căre­
ia s e r â n d u ia u a z im e le , je r tfa m ielu lu i ş i ie rb u rile am are (Ieşire
1 2 ; L e v itic 2 3 , 5 - 8 ; N u m e ri 2 8 , 1 6 - 2 5 ş.a .). E x p rim a re a metafori­
c ă d e a ici a r a t ă r e ţin e r e a f a ţă d e a c e s t m o d m a te ria l şi ceremo­
n ial d e p r ă z n u ire a s ă r b ă to r ilo r c r e ş tin e (E T ). + “ Sărăcia, lipsa,
p r iv a re a d e b u n ă s ta r e s u n t u n e le d in tre e le m e n te le de bază ale
râ n d u ie lii m o n a h a le , c a r e p le d e a z ă p e n tru re n u n ţa re a şi lepă­
d a r e a d e lo c u in ţă a c ă lu g ă ru lu i. Aici s e fo lo se ş te c a exemplu
r ă m â n e r e a p r o v iz o r ie a c ă lu g ă r ilo r în p ia ţă , p ân ă când îşi vor
v in d e lu c r a r e a m âin ilo r, lim itâ n d u -s e în m o d n a tu ra l la nevoile
cu d e s ă v â r ş ir e sim p le şi la m ijlo a c e le in d isp en sab ile (ET).
DESPRE STRĂPUNGEREA INIMII 281

100. A zis ia ră şi: D acă îţi v a d ăru i Dum nezeu tân­


guirea, să nu c re z i c ă fa c i lu c ru m are . Căci fericit este
cel care nu a re n e v o ie d e tâ n g u ire . în să , dacă vede
Dumnezeu un o m c ă s e m â n d r e ş te inim a lui pentru
lacrimi, le rid ică d e la a c e s ta ş i ră m â n e m ai departe
inima lui în v â rto şa tă şi s e p ie rd e.
101. A zis iarăşi: D acă v ezi că D um nezeu ţi-a dăru­
it pentru un tim p s tră p u n g e re a , în tim pul acela lasă
şi lucrul m âinilor ta le , d a că ş tii că îţi e ste de folos. Şi
îndeletniceşte-te cu tâ n g u ire a , c a nu cum va aproape
să fie ziua ie şirii ta le şi d e a c e e a s ă -ţi fi d ăruit Dum­
nezeu plânsul, p e n tru c a p rin a c e s ta să găseşti puţi­
nă milă Aşa cum sa ta n a , câ n d v in e sfârşitu l omului,
se grăbeşte să-l p iard ă p e a c e s ta , la fel şi Dumnezeu,
deseori, când se ap ro p ie s fâ rşitu l om ului, prin diferi­
te pricini îl m â n tu ie şte p e el.
102. A zis iarăşi: d acă s u n t m o rm in te în locui în
care stai, m ergi m e reu a c o lo şi cu getă la cei morţi,
mai ales în tim pul cân d ai ră z b o i d e la trup. Şi oriunde
afli că un frate p le a că la D om nul, m ergi şi răm âi acolo,
ca să vezi cum se d e s p a rte su fletu l de trup.
103. A zis iarăşi: D acă s e în tâ m p lă să cazi în păcat
şi te întorci de la e l şi în c e p i să p e tre c i în în tristare şi
pocăinţă, vezi s ă nu în c e te z i în trista r e a şi tânguirea
către Domnul p ân ă în ziu a m o rţii tale. D eoarece ia­
răşi repede în a c e e a ş i g ro ap ă v ei cădea. Căci în trista­
rea pentru D um nezeu e s te frâu sufletului, care-1 ţine
să nu cadă.
104. A zis ia ră şi: Când v ed e satan a pe Dumne­
zeu miluindu-te şi d ăru in d străp u n gere sufletului
iau, atunci îţi a ra tă în c h ilie o lu crare trebuincioasă,
282 PATERICUL MARE

zicân d u -ţi: Fă a c e a s ta astăzi, c ă e s te nevoie, sau mergi


şi c e r c e te a z ă p e c u ta re c ă e s te bolnav. Toate acestea le
fa ce p e n tru c a s ă n u te la se s ă în cetezi orice lucru şi să
t e b u cu ri d e d u lce a ţa tân g u irii. Iar dacă înţelegi cursa
iui s a ta n a şi te p ă z e şti şi te dai rugăciunii cu străpun­
g ere, în d a tă s ă aşte p ţi isp ită sau de la oameni, sau de
la d em oni. Căci sa ta n a atu n ci luptă rău pe om, când
om ul lu p tă b in e. M ânia m ai m u lt d ecât toate risipeş­
te stră p u n g e re a inim ii şi sm eren ia sufletului. Dacă se
în tâm p lă, cân d tu stai, să te în con jo are gândurile şi
d em onii, în d a tă rid ică-te, roag ă-te şi plimbă-te afară
şi a c e ia se v o r îm p răştia de la tine.
1 0 5 . Un fra te a ru gat pe un Bătrân, zicând: Awa,
sp u ne-m i cuvânt! A zis lui B ătrânul: Când Dumnezeu
a lo v it Egiptul, nu e ra casă să nu aibă tânguire65.
1 0 6 . A zis un B ătrân : Stând tu în chilia ta, să ai po­
m e n ire a lui D um nezeu to a tă vrem ea şi te va în con ­
ju ra frica lui Dum nezeu. Sco ate din sufletul tău tot
păcatu l şi to a tă rău tatea ca să afli odihnă.
1 0 7 . A zis iarăşi: Cel care a dobândit frica lui Dum­
nezeu are com oară plină de bunătăţi, pentru că frica
lui D um nezeu m ân tuieşte pe om de păcate.
1 0 8 . Un B ătrân care stătea singur în chilia lui a fă­
cut şaizeci de ani ca m onah şi niciodată nu a încetat să
plângă. Zicea m ereu că tim pul acesta ni l-a dat Dum­
nezeu sp re pocăin ţă şi ta re avem să-l mai căutăm.
1 0 9 . Un B ătrân stătea în munte, liniştindu-se în
singurătate, de neam fiind rom an. Acesta, când era
tânăr, a fost cărăuş. Deci, într-o zi a plecat cu catârii
♦ “ ieşire 12, 30.
DESPRE STRĂPUNGEREA INIMII 283

săi ia Ierihon. La han era şi un copil mic şi, d e la dia­


vol fără să ştie Bătrânul, a călcat catârul pe copil şi l-a
omorât Tulburându-se de aceasta, Bătrânul a plecat
din lume şi s-a dus la A ronâ şi aco lo a devenit anaho­
ret tânguindu-se şi m ereu zicând: Eu am săvârşit uci­
derea copilului şi ca ucigaş am să fiu osândit la jude­
cată. Acolo, lângă Hfmaro, era un leu şi în fiecare zi se
ducea la culcuşul leului, împungându-1 şi întărâtân-
du-1, ca să se ridice şi să-l m ănânce. Dar leul în niciun
fel nu l-a vătăm at pe el. Atunci Bătrânul, văzând că
nimic nu foloseşte, a zis în sine: Mă voi culca în calea
leului şi când va tre ce acesta şi va merge la râu să bea
apă, mă va mânca. Şi cum s-a întins, iată după puţin
şi leul. Dar a sărit ca un om cu multă linişte peste Bă­
trân şi în niciun fel nu l-a atins. Atunci Bătrânul a fost
înştiinţat că Dumnezeu i-a iertat păcatul şi, venind în
mănăstirea lui, a p etrecut to t timpul vieţii, fiind de fo­
los şi zidind pe toţi până la sfârşitul lui.
110. Un frate a în treb at pe un Bătrân, zicând: Ce
voi face Awa, că atunci când văd pe cineva păcătu-
ind îl judec, şi dacă aud despre un frate nepăsător îl
urăsc, şi aşa îmi pierd sufletul. Şi a zis Bătrânul: Când
auzi asemenea lucruri, sari îndată peste gândul acela
şi aleargă la înţelesul înfricoşătoarei zile a judecăţii,
închipuieşte-ţi înfricoşătorul scaun şi pe judecătorul
nemitarnic, râurile de foc care curg în faţa scaunului
aceluia, clocotind în văpaie năprasnică, săbiile ascu­
ţite, osândele cumplite, iadul care nu are sfârşit, bez­
na cea întunecată, întunericul cel mai din afară, vier­
mele cel veninos, legăturile nedezlegate, scrâşnirea
284 PATERICUL MARE

d in ţilo r ş i tâ n g u it u l f ă r ă d e m â n g â ie r e . La acestea sâ
t e g â n d e ş ti a t u n c i, l a n e n o r o c i r i l e d e n e o c o lit66. Nici
d e p â r â ş i67 n u a r e n e v o ie J u d e c ă t o r u l A cela, nici de
m a r t o r i, n ic i d e d o v e z i, n ic i d e c e r c e t a r e , ci lucrul aşa
c u m a f o s t s ă v â r ş it , a ş a v a v e n i î n m ijlo c , în faţa ochi­
l o r c e l o r c e l-a u s ă v â r ş it . A tu n c i n im e n i n u va fi care
s ă v in ă ş i s ă n e s c a p e d e p e d e a p s ă , n ic i ta tă l, nici fiul,
n ic i m a m a , n ic i fiic a , n ic io a lt ă r u d e n ie , n ic i vecinul,
n ic i p r ie te n u l, n ic i a v o c a tu l, n ic i c e i c u d a re de bani,
n ic i a v e re a , n ic i p u t e r e a . Ci t o a t e a c e s t e a ca praful se
v o r r is ip i. S in g u r, c e l ju d e c a t v a d u c e h o tă râ r e a pen­
t r u c e le s ă v â r ş ite , s a u p e c e a e l ib e r a t o a r e , sau pe cea
o s â n d ito a r e . A tu n c i n im e n i n u e s t e ju d e c a t în locul
a ltu ia , c i fie c a r e p e n t r u c â t e a s ă v â r ş it.
A c e s te a c u n o s c â n d , p e n im e n i s ă n u ju d e c i şi vei fi
n e tu lb u r a t.

S fâ r ş itu l t r a ta tu lu i d e s p r e s tr ă p u n g e r e a inim ii

* “ Vezi: Isaia 6 6 , 2 4 ; M arcu 9 , 4 8 ; M atei 8 ,1 2 . * 67Apocalipsa 12,10-


CAPITOLUL IV

9 9

DESPRE ÎNFRÂNARE1 ŞI CĂ NU NUMAI


LA MÂNCĂRURI SE ARE ÎN VEDERE,
CI ŞI LA CELELALTE
MIŞCĂRI ALE SUFLETULUI

1. Nişte fraţi m ergeau de la Schit2 la Awa Antonie.


Şi, urcându-se în corabie ca să plece către el, au aflat
un alt Bătrân care voia şi el să meargă acolo. Dar fraţii
nu-1 cunoşteau pe el şi şezând ei în corabie grăiau în­
tre ei cuvinte ale Părinţilor3 şi din Scriptură şi de ase­
menea despre lucrul lo r de mână. Iar Bătrânul tăcea.
Ajungând ei la ţărm , au văzut că şi Bătrânul mergea
tot la Awa Antonie. Iar când au ajuns la el, le-a zis lor.
Bună tovărăşie aţi găsit pe Bătrânul acesta. A zis apoi
şi Bătrânului: Buni fraţi ai aflat cu tine, Awa. Şi a zis
lui Bătrânul: Sunt buni, dar curtea lor nu are poartă
şi cel care vrea intră în staul şi dezleagă asinul. Iar*
* 'Ediţia franceză trad u ce cu stăpânire d e sine, echivalent care
ar B fost potrivit şi pen tru lim ba rom ână, deşi românescul în-
frânare traduce exact cuvântul grecesc. Stăpânirea de sine este
însă un concept m ai cu prinzător şi, tn plus, trimite la o chema­
te fundamentală a omului, aceea de a fi stăpân pe sine şi a nu
286 PATERICUL MARE

a ce a sta o z ice a p e n tru c ă c e le c e v en eau în gura lor


ei grăiau.
2. Z icea A w a Daniil d e sp re A w a Arsenie că toată
n o ap tea o p e tre c e a p rivegh in d şi, cân d voia către di­
m in eaţă să d o a rm ă din p ricin a firii, zicea somnului:
Vino, slugă re a . Şi îl ră p e a p uţin, şezân d, apoi îndată
se scula.
3. Z icea A w a A rsen ie c ă e s te în deajuns monahului
să d o arm ă o o ră, d a că e s te nevoitor.
4. Zicea d esp re el A w a Daniil că: Atâţia ani a stat
cu noi şi îi făceam n um ai un să cu le ţ de grâu în fiecare 1
an, iar când m erg e a m la el, în că m ân eam din acela.
5. A zis iarăşi: în afară de o singură dată pe an, el
nu schimba apa la frunzele de finic, ci numai adăuga.
Căci făcea îm pletituri şi co sea până la ceasul al şase­
lea4. Deci, l-au în treb at pe el Bătrânii, zicând: De ce nu
schimbi apa la frunzele de finic, că miroase. Şi le-a zis
lor: !n locul m iresm elor şi al mirodeniilor cu care m-am
desfătat în lume este nevoie să îndur mirosul acesta.
6. A zis iarăşi: Cum au zea că s-a co p t vreun fruct,
zicea el singur: Aduceţi-m i! Şi gu sta numai o singură
dată, câte puţin, m ulţum ind Domnului.
s e lă s a s tă p â n it d e lu c r u r i c e v in d in lă u n tr u l s ă u sa u din afara
s a . I n f r â n a r e a îl a ju tă p e o m s ă -ş i e x e r s e z e ş i s ă -ş i întărească
s tă p â n ir e a d e s in e . * zS c h itu l: lo c u l a ş e z ă m in te lo r monahale,
la NV d e C a iro . * 3E s te c e a m a i v e c h e m ă r tu r ie sc ris ă despre
fo lo s ire a a p o f te g m e lo r P ă rin ţilo r. A v em , d e c i, u n stadiu pre­
m e r g ă to r c o le c ţiilo r s c r is e , c a r e a u u r m a t m a i tâ r z iu (ET; SC).
* 4C easu l b iz a n tin c a r e a p r e lu a t s is te m u l r o m a n d e m ăsurare a
tim p u lu i î m p ă r ţ e a c e le d o u ă z e c i şi p a t r u d e o r e a le zilei în opt
g ru p e d e c â t e tr e i o r e , c a r e s e n u m e a u „străji", p e n tru că la fie­
c a r e in te rv a l d e tr e i o r e s e s c h im b a s tr a ja . P rim e le p a tru străji,
DESPRE ÎNFRÂNARE 287

7. Ziceau d esp re A w a Agaton că trei ani a pus o


piatră în gura Iui p ână când a reu şit să tacă.
8. Acelaşi, m ergea od ată cu ucenicii lui. Şi unul din­
tre ei a găsit p e cale un v rej m ic verde şi a zis Bătrâ­
nului: Părinte, p o ru n ceşti să-I iau? Bătrânul l-a privit
mirându-se şi a zis: Tu l-ai pus acolo? I-a zis lui frate­
le: Nu! A zis B ătrânu l: Cum vrei atunci să iei ceea ce
nu ai pus?
9. Ziceau iarăşi d esp re el şi despre A w a Ammun că
atunci când vindeau un lucru spuneau o singură dată
preţul şi prim eau cee a ce li s e dădea, tăcând cu odih­
nă. Şi iarăşi, când voiau să cum pere ceva, ceea ce li se
spunea dădeau cu tă c ere şi luau lucrul, nimic zicând.
10. Avea odată A w a Agaton doi ucenici care se ne-
voiau fiecare în parte. A în trebat, deci, într-una din
zile, pe unul dintre ei: Cum p etreci în chilia ta? Iar el
a zis: Postesc până seara şi m ănânc doi pesmeţi. Şi a
zis lui: Bună rânduială, fără să aibă multă osteneală.
A zis şi celuilalt: Şi tu, cum petreci? Iar el a zis: Două
zile postesc şi două m ănânc pesm eţi. Şi a zis lui bătrâ­
nul: Te osteneşti cu adevărat, ducând îndoită luptă,

arătau ceasurile zilei, şi celelalte p atru , ceasurile nopţii. Ora şase


dimineaţa corespunde ceasului întâi bizantin al zilei, ora nouă,
ceasului al treilea bizantin, o ra doisprezece, ceasului al şaselea
bizantin, ora trei după-am iaza, ceasului al nouălea bizantin, ora
şase după-amiază, ceasului al doisprezecelea şi se încheia ziua.
După aceea începeau străjile de n o ap te până la şase dimineaţa.
Sfinţii Evanghelişti şi scriito rii bisericeşti au folosit sistemul ro­
man de m ăsurare a tim pului. Şi rânduielile ceasurilor, pe care
Biserica le-a pus m ai târziu, s-au ad ap tat orei bizantine, adică
ceasul I, III, VI şi IX. Deci, A w a din apoftegm a cinci îşi făcea lu­
crul său de m ână până la o ra doisp rezece la amiază (ET).
288 PATERICUL MARE

c ă ci, d a c ă c in e v a m ă n â n c ă în fie c a re zi şi nu se saturi


s e n e v o ie ş te , d a r e s te ş i a ltu l c a re , voind să postească
d o u ă c u d o u ă, s e s a tu ră . Tu, în să , postind îndoit, nu
t e sa tu ri.
11. A v e n it o d a tă A w a A hila la chilia Awei Isaia
la S c h it ş i l-a a fla t m ân cân d . P u sese în farfurie apă şi
s a re . V ăzân d u -l B ă trâ n u l c ă a ascu ns farfuria după
îm p le titu ri, a z is lui: Sp u n e-m i, ce mâneai? Iar el a zis:
la rtă -m ă , a w a , c ă a m tă ia t fru n ze pe arşiţă mare şi
v en in d a m lu a t în gu ră p âin e şi sare, dar s-a uscat gâ­
tu l m e u d e la a rş iţă şi nu co b o ra pâinea. De aceea am
fo s t n e v o it s ă pu n p u ţin ă apă p este sare, pentru ca
a stfe l să în g h it Dar, iartă-m ă. A zis lui Bătrânul: Veniţi
să v ed eţi p e Isaia m ân cân d zeam ă în S ch it Dacă vrei
să m ăn ân ci zeam ă, m ergi în E g ip t
1 2 . A m e rs unul d in tre B ătrân i la A w a Ahila şi l-a
v ăzu t scu ip ân d sânge din gură şi l-a întrebat: Ce este
acesta, p ărin te ? Şi a zis B ătrânu l: Este cuvântul unui
fra te care m -a în trista t şi m -am luptat ca să nu-1 fac
c u n o s c u t Şi am ru gat pe Dumnezeu ca să-l ridice de
la m ine. Şi s-a făcu t cuvântul sânge în gura mea şi
l-am scu ip at şi m -am lin iştit şi am uitat întristarea.
13 . Ziceau d espre A w a Am m oe că s-a îmbolnăvit,
fiind la p at m ulţi ani. Şi niciod ată nu a lăsat gândul
său să ia am inte la interio ru l chiliei şi să vadă ce are.
îi aduceau, deci, m ulte din pricina bolii. Şi, când intra
ucenicul său Ioan şi ieşea, îşi închidea ochii ca să nu
vadă ce face. Căci ştia că este m onah credincios.
14. A zis A w a Anuv: De când numele lui Hristos a fost
chem at peste mine, nu a ieşit minciună din gura mea.
15. Un frate l-a întrebat pe Awa Avraam zicând: Daca
DESPRE ÎNFRÂNARE 289

mi se întâmplă să m ănânc de mai multe ori, ce este


aceasta? Şi răspunzând Bătrânul a zis: Ce spui, frate?
Atât de mult mănânci? Sau crezi că ai venit la arie?
16. Zicea A w a Veniamin: Când am coborât de la
seceriş la Schit ne-au adus din Alexandria, pentru fi­
ecare, ca binecuvântare, un ulcior de o xestă5 cu ulei,
pecetluit cu ghips. Şi când a venit iarăşi vrem ea sece­
rişului, fraţii au adus ce m ai răm ăsese la biserică. Eu
nu deschisesem ulciorul m eu, ci, facându-i cu acul un
orificiu, am consum at puţin şi în inima m ea credeam
că am făcut un lucru m are. Şi când au adus fraţii ul­
cioarele lor pecetluite cu ghips, aşa cum le primiseră,
iar al meu era găurit, m -am um plut de ruşine, ca şi
cum desfrânasem.
17. A zis A w a Veniamin, preotul Chiliilor: Am mere
la Schit la un Bătrân şi am v ru t să-i punem puţin ulei,
iar el ne-a zis: Iată unde stă ulciorul pe care mi l-aţi
adus acum trei ani. Aşa cum l-aţi aşezat, aşa a rămas.
Auzind noi, ne-am m inunat de p etrecerea Bătrânului.
18. Acelaşi a zis: Am m ers la un alt Bătrân şi ne-a
ţinut pe noi la m asă. Ne-a pus însă ulei de ridichi6 şi
noi i-am spus: Părinte, pune-ne mai bine puţin ulei
din cel ce se obişnuieşte. Iar el auzind şi-a făcut sem­
nul crucii, zicând: Dacă este alt ulei în afară de acesta,
eu nu ştiu.
19. Se povestea d espre A w a Dioscor din Anchiaste

* 5HE(rtT|ţ, ^ectt6v s a u ţicrct: a) u n ita te d e m ă su ră rom an ă a


lichidelor, c a re d u p ă a c e e a s -a r ă s p â n d it în G recia. Xestul an ­
tic avea în ju r d e 0 ,4 litri, b ) u lc io r c u lichid e, can ă de lu t
* 6P<rttccv6Aaio sa u pcu p av âX aio e s te uleiul e x tr a s din ridiche.
Acesta se m ai n u m e ş te şi pcupavU;.
290 PATERICUL MARE

că p âin ea lui e ra din o rz şi linte. Şi în fiecare an pu­


n e a în c ep u t u n ei rân d u ieli zicând: Nu mă întâlnesc
cu nim en i anul a c e s ta sau nu v orbesc sau nu mănânc
m ân care g ătită sau nu m ăn ânc fructe şi legume. Şi la
fiecare lu cru aşa făcea. Term inând pe unul, îl începea
pe celălalt şi a cea sta făcea în fiecare an.
20. A trim is od ată Gpifanie, episcopul Ciprului, la
Avva Ilarion, rugându-1 şi zicând: Vino ca să ne vedem
în a in te de a ie şi noi din trup. Şi venind acesta, s-au
b u cu rat îm preu nă. Iar când mâncau ei, au adus la
m asă p asăre şi, luând episcopul, a dat Awei Ilarion. Şi
a zis lui B ătrânu l: lartă-m ă, a w a , căci de când am luat
schim a nu am m ân cat carne. A zis lui episcopul: Eu de
când am lu at schim a nu am lăsat pe cineva să se culce
având ceva îm potriva m ea şi nici eu nu m-am culcat
având ceva îm potriva cuiva. Şi a zis lui Bătrânul: Iar-
tă-m ă, căci p etrecerea ta este mai bună decât a mea.
2 1 . Ziceau despre A w a Elladie că mânca pâine şi
sare. Când a venit, deci, Paştile7, zicea că fraţii mănân­
că pâine şi sare, iar eu sunt dator să fac puţină oste­
neală p entru Paşti. D eoarece în celelalte zile mănânc
stând jo s, acum, pentru că este Paştile, voi face oste­
neală şi voi m ânca stând în picioare.
2 2 . Ziceau despre A w a Elladie că făcuse douăzeci
de ani la Chilii şi nu ridicase niciodată ochii să vadă
acoperişul bisericii.
23. Ziceau despre A w a Zenon că, mergând prin
Palestina şi obosind, s-a aşezat să mănânce aproape
de o grădină cu castraveţi. Şi i-a zis lui gândul: Ia un
castravete şi mănâncă, căci ce este? Iar el răspunzând
♦ 7Se referă la Săptăm âna Mare care precede Paştile.
D ESPRE INFRÂNARE 291

a zis gândului: D acă h o ţii s e duc în iad, încearcă aici


dacă p oţi s ă în d u ri iadu l. Şi scu lân du -se, a stat în ar-
şiţă cinci zile şi arz â n d u -se , a zis: Nu pot să îndur ia­
dul. A zis, d eci, gân d u lu i: D acă nu poţi, nu fura ca să
mănânci.
24. A zis A w a Isa ia : Iu b e şte a tă c e a mai mult decât
a vorbi, căci tă c e r e a ad ună, ia r v o rb irea risipeşte.
25. A celaşi A w a Isa ia a ch e m a t pe cineva dintre
fraţi şi i-a sp ă la t p icio a re le . Şi a pus un pumn de linte
în oală şi, în tim p ce fie rb e a , a dat-o jos. I-a zis lui fra­
tele: Nu s-a fie rt, a w a . Şi a zis lui: Nu-ţi este de-ajuns
că ai văzut focul? Şi a c e a s ta e ste m are mângâiere.
26. A zis A w a T h e o d o r: Să nu dorm i în locul unde
este fem eie!
27. A zis A w a T h e o d o t: L ipsa pâinii topeşte trupul
monahului. D ar altu l d in tre B ătrân i a zis: Privegherea
mai m ult to p e şte tru p u l.
28. A zis A w a lo a n K olovos: Dacă un îm părat vrea
să ia o ceta te de la v răjm aşi, m ai în tâi opreşte apa şi
hrana şi astfel d uşm anii, pierin d de înfom etare, i se
supun. Aşa şi p atim ile tru pului, dacă omul va petrece
cu post şi cu fo am ete, v răjm aşii din sufletul lui vor
slăbi.
29. A zis ia ră şi: U rcând od ată calea către Schit, cu
îm pletitura, am v ăzu t p e căm ilar vorbind şi pe mine
m işcându-m ă sp re m ân ie. Atunci, lăsând lucrurile,
am fugit.
30. A zis ia ră şi: Cine e ste p u ternic ca leul? Dar şi el,
din pricina p ân tecelu i, cade în capcană şi toată pute­
rea lui se sm e re şte .
31. A zis ia ră şi că, m ân cân d Părinţii din Schit pâine
292 PATERICUL MARE

şi sa re , au zis în tr e ei: Să nu n e silim pe noi înşine la


s a re şi p âin e. Şi, astfel, e rau p u tern ici spre lucrul Iul
D u m nezeu.
3 2 . Un fra te l-a în tr e b a t p e A w a Isidor, preotul
Sch itu lu i, zicân d : De ce d em o nii se tem de tine aşa de
ta re ? A zis lui B ătrân u l: De când am devenit monah
m ă n e v o ie sc s ă nu îngăd ui m ân iei să urce pe gâtlejul
m e u 8.
3 3 . Z icea ia ră şi că a re tre iz e ci de ani de când sim­
te p ăcatu l în cu getu l lui, d ar niciod ată nu a consimţit
n ic i cu p o fta, n ici cu m ânia.
3 4 . A zis A w a Isaac: Cunosc un om care, secerând
în ţa rin ă , a v o it să m ăn ân ce un spic de grâu şi a zis
stăp ân u lu i ţa rin ii: V oieşti să m ănânc un spic de grâu?
Ia r a c e la s-a m in u n at şi a zis lui: A ta este ţarina, pă­
rin te, şi m ă în tre b i pe m ine? Până într-acolo ţinea fra­
te le acrivia.
3 5 . Z iceau d esp re A w a Isaac că m ânca cenuşa din
căd eln iţa de la p u n erea în ain te cu pâine9.
3 6 . A w a Isaac s-a îm bolnăv it de boală grea şi a stat
m u lt tim p în ea. Şi un frate i-a făcut puţin terci şi i-a
pus p ru n e m ici în el, d ar nu a vrut Bătrânul să guste.
Şi l-a ru gat fratele zicând: Ia puţin, aw a, pentru boală.
Şi a zis lui B ătrânu l: Adevărat, frate, aş vrea să rămân
în b o ala a cea sta treizeci de ani.
3 7 . A m ers unul d in tre B ătrâni la tovarăşul său, ca
să p lece îm p reu nă să cerceteze pe A w a Iosif, şl i-a
zis: Spune ucenicului tău să ne pregătească asinul. Şi
i-a zis: Strigă-1 şi ceea ce vrei îţi va face. Şi a zis: Cum
îl cheam ă? Iar el a zis: Nu ştiu. Şi a zis: Cât timp are
♦ *Vezi Psalm ul 1 4 9 ,6 . ♦ ’ Vezi Psalm ul 1 0 1 ,1 0 .
DESPRE ÎN F R Â N A R E 293

de când es te cu tine, d e nu ştii num ele lui? Şi a zis:


Are doi ani. Iar el a spus: Dacă tu în doi ani nu ai aflat
numele ucenicului tău, eu în tr-o zi ce nevoie am să-l
aflu?
38. Ziceau d espre A w a Isidor, preotul, că a venit
odată un frate ca să-l chem e la masă. Dar Bătrânul
nu primea să m eargă, zicând: Adam, înşelat fiind cu
mâncarea, s-a aflat în afara Raiului. A zis lui fratele:
Tu te temi şi acum să ieşi din chilia ta? Iar el iarăşi a
zis: Fiule, mă tem că diavolul, ca un leu răcnind, caută
pe cine să înghită10. Şi de m ulte ori zicea că, dacă cine­
va se dă pe sine băuturii de vin, nu va scăpa de cursa
gândurilor. Căci şi Lot, silit fiind de fiicele lui, s-a îm­
bătat cu vin şi, prin beţie, cu m ultă uşurinţă, diavolul
l-a pregătit să cadă în faptă nelegiuită11.
39. Ne povestea A w a Casian că A w a loan, om care
conducea obştea cea m are, a cercetat pe A w a Paisie,
care petrecea în pustia cea mai îndepărtată, de patru­
zeci de ani. Şi, având către el multă iubire şi îndrăz­
neală care izvora din ea, i-a zis lui: Ce ai reuşit în atâta
timp, fiind astfel retras şi nefiind tulburat cu uşurinţă
de vreun om? Iar el a zis: De când sunt în singurătate,
niciodată nu m -a văzut soarele mâncând. A zis şi Awa
loan: Nici pe m ine mâniindu-m ă.
40. A zis iarăşi: ne povestea nouă A wa Moise des­
pre Awa Serapion, zicând: Când eram mai tânăr şi
stăteam cu A w a Theonas, după ce mâneam, sculân-
du-mă de la masă, cu lucrarea diavolului, furam pes­
met şi-l mâneam pe ascuns de părintele meu. Deci,
pentru că am răm as făcând aceasta mult timp, fiind
♦ ,01 Petru S, 8 . ♦ “ Facere 1 9 ,3 0 - 3 8 .
294 PATERICUL MARE

s tă p â n it, n u p u tea m să m ă b iru ie sc pe mine însumi


E ra m n u m ai o sâ n d it d e p ro p ria con ştiinţă şi mă ruşi­
n am să -i sp u n B ătrân u lu i. S -a în tâm plat, însă, din ico-
n o m ia Iu b ito ru lu i de o am e n i Dum nezeu, ca să intre la
B ă trâ n u l unii, p e n tru fo lo su l lor, şi să-l întrebe despre
g ân d u rile lor. Şi a răsp u n s B ătrân u l că nimic nu vata-
m ă a tâ t d e m u lt p e m o n ah şi nu bucură pe diavol ca
a scu n d e re a g ân d u rilo r de p ărin ţii duhovniceşti. Le-a
v o rb it lo r şi d esp re în frân are. în tim p ce spunea aces­
te a - a zis A w a S erap io n - gândind eu că Dumnezeu
l-a în ş tiin ţa t p e B ă trâ n d esp re m ine, fiind străpuns,
am în c e p u t să plâng şi am sco s din sân pesmetul
p e care, după o biceiu l rău, îl furasem . Şi, aruncân-
d u-m ă la păm ânt, ceream iertare pentru cele trecute
şi făceam ru găciu ne p en tru prim irea celor viitoare.
A tunci a zis B ătrânu l: O, fiule, tăcând eu, mărturisi­
re a ta te -a e lib e ra t pe tin e de captivitatea aceasta, iar
pe diavolul care te -a răn it prin tăcerea ta l-ai nimicit,
spunând cele ascu n se ale tale, chiar dacă până acum
l-ai lă sa t să te stăp ânească, pentru că nici nu te-ai îm­
p o triv it lui, nici nu l-ai dat pe faţă. De acum înainte nu
va m ai avea loc în tine, fiind scos din inima ta şi dat
la iveală. Nu a term in at Bătrânul să vorbească şi iată,
lu crarea cea rea s-a văzut ca o făclie de foc, ieşind din
sânul meu, şi a um plut casa de m iros urât, încât cei
de faţă credeau că este undeva multă pucioasă care
arde. Atunci a zis Bătrânul: Vezi cum Domnul a dat
m ărtu rie cuvintelor m ele şi eliberării tale prin sem­
nul întâm plat?
4 1 . Un Bătrân cu num ele Conon şedea în obştea
DESPRE ÎN FR Â N A R E 295

celui întru sfinţi părintelui nostru Teodosie arhi­


mandritul12, săvârşind a c e s t canon: timp de treizeci
şi cinci de ani, o singură dată pe săptămână lua ca
hrană pâine şi apă, lucrând neîncetat şi neieşind din
biserică.
42. Awa Longhin, îmbolnăvindu-se odată, a zis că­
tre sine: Şi bolnav să fii şi să mori, dacă îmi ceri să
mănânci în afara timpului, nici m âncarea de fiecare
zi nu ţi-o dau.
43. Ziceau despre A w a Macarie că pentru atunci
când se întâmpla să fie cu fiaţii, şi-a pus sieşi acest ca­
non: dacă va fi vin, să bei pentru fraţi şi pentru un pa­
har de vin, o zi să nu bei apă. Deci, fiaţii îi dădeau vin
pentru odihna lui, iar Bătrânul lua cu bucurie pentru
ca să se ostenească pe sine. Dar ucenicul lui, văzând
lucrul, a zis fraţilor: Pentru Domnul, nu-i mai daţi; iar
de nu, în chilia lui se va istovi pe sine. Şi aflând fiaţii,
nu i-au mai dat.
44. A zis Awa Macarie: Dacă, mustrând pe cineva eşti
purtat spre mânie, propria patimă îţi împlineşti. Pentru
a mântui pe alţii, nu trebuie să te pierzi pe tine însuţi.
45. I-au adus A w ei M acarie struguri, pentru că
* 12La vrem ea aceea cuvântul arhim andrit avea sensul său
etimologic, adică conducător de m ănăstire, de obşte monaha­
lă numeroasă. Aşezămintele m onahale erau numite la Început
„mandre" (mandra înseam nă stână), iar întâistătătorul unei mă­
năstiri cu mulţi fraţi sau al unei lavre, sau conducătorul general
al mai multor m ănăstiri, a prim it numele de arhimandrit (con­
ducătorul m andrei). La Sfântul Munte, titlul a răm as până astăzi
cu sensul lui vechi. In practica bisericească actuală, arhimandri­
tul este cel mai înalt titlu aco rd at unui monah (ET).
2 96 PATERICUL MARE

p o fte a s ă m ă n â n ce. A rătân d în s ă înfrânare, i-a trimis


la un fra te c a re d o re a şi el stru g u ri. A cela primindu-i,
s -a a r ă ta t fo a rte b u cu ro s, v rân d să-şi ascundă înfrâ-
n a re a , d ar i-a trim is la u n a lt fra te zicând că el nu avea
p o ftă d e n iciu n fel d e m ân care. Prim indu-i şi acela,
a fă c u t a c e la şi lu cru , p e n tru că p oftea foarte tare şi
el să -i m ăn ân ce. Şi după ce la m ulţi fraţi au ajuns
stru g u rii ş i n iciu n u l n u a v ru t să-i mănânce, ultimul
d in tre ei, n ici e l nu i-a m ân cat, ci i-a trim is la Awa
M acarie, crezân d că -i face un m are dar. Recunoscând
M acarie stru g u rii, după ce a c e rce ta t ce s-a întâmplat,
s -a m in u n at, m u lţu m ind lui Dum nezeu pentru atâta
în frâ n a re a fraţilor.
4 6 . A m ers, od ată, A w a M acarie, cel din cetate, să
ta ie n u iele de fin ic îm p reu n ă cu fraţii. Şi i-au zis lui în
p rim a zi: V ino să m ăn ânci cu noi, părinte. Şi el a mers
şi a m ân cat. Şi, iarăşi, ziua urm ătoare, i-au zis lui să
m ăn ânce. Ia r el nu a vrut, ci le-a zis lor: Voi aveţi ne­
vo ie s ă m ân caţi, fiilor, căci în că sunteţi trup, eu acum
nu v re au să m ănânc.
4 7 . Ne p o v estea A w a Mina: Când stăteam odată
în chilia m ea, a v en it la m ine un frate din altă ţară
rugându-m ă şi zicând: Du-mă la A w a Macarie! Şi
sculându-m ă, am m ers cu el la B ătrân şi, după ce ne-a
făcu t rugăciune, ne-am aşezat. Şi a zis fratele Bătrâ­
nului: Părinte, am treizeci de ani de când nu mănânc
carn e şi în că su n t luptat pentru aceasta. Iar Bătrânul
a răspuns: Dar a cea sta să mă înştiinţezi, fiule, şi să-mi
spui adevărul, câte zile ai în care nu ai vorbit împo­
triva fratelui, nici nu ai osândit pe aproapele tău şi
DESPRE ÎNFRÂNARE 297

nici nu a ieşit cuvânt d e ş e rt13 din gura ta? Şi punând


metanie, fratele a zis: Roagă-te pentru mine, părinte,
să pun în cep u t
48. Ziceau d espre A w a Marcu anahoretul că timp
de şaizeci şi tre i d e ani a avut această lucrare: Toa­
tă săptămâna postea, în câ t credea cineva că este fără
trup. Lucra ziua şi noap tea şi dădea totul săracilor. Ni­
ciodată nu a luat de la nim eni ceva. Auzind despre el
un iubitor de Hristos, a venit să facă milostenie. Iar el a
zis: Nu primesc, căci lucrul m eu de mână mă hrăneşte
pe mine şi pe cei care vin la m ine pentru Dumnezeu.
49. Un frate l-a în tre b a t pe A w a Z6ion zicând:
Dacă se întâmplă vreodată şi m ănânc trei pâinici, este
cumva mult? A zis lui Bătrânul: La arie ai venit, frate?
A zis iarăşi: Dacă beau trei pahare de vin este cumva
mult? A zis lui Bătrânul: Dacă nu este diavol, nu este
mult, dar dacă există, este m ult14. Căci vinul este lucru
străin pentru m onahii care trăiesc după Dumnezeu.
50. A zis A w a Pim en: Dacă Nabuzardan, mai-ma-
rele bucătarilor, nu ar fi venit, nu ar fi ars templul
Domnului15. Adică, dacă nu ar fi venit odihna lăcomiei
pântecelui în suflet, m intea nu ar fi căzut în războiul
cu vrăjmaşul.
51. Ziceau despre A w a Pim en că, fiind chemat să
mănânce, se ducea îm potriva voinţei sale, lăcrimând,
pentru a nu face neascultare fraţilor şi să-i întristeze.
52. l-au povestit unii Awei Pimen despre un monah
că nu bea vin, şi el a zis: Vinul nu este deloc al monahilor.
* 13Vezi Matei 1 2 ,3 6 . + u Vinul face vulnerabil pe om lucrării
diavolului. * 1S4 Regi 2 5 ,8 - 2 1 .
298 PATERICUL MARE

5 3 . A zis iarăşi A w a Pimen: Urâciune este Domnu­


lui orice odihnă trupească.
5 4 . A zis ia ră şi: D acă îş i va am inti omul cuvântul
s cris că din cu v in tele ta le v ei fi g ăsit drept şi din cuvin­
te le ta le v ei fi o sâ n d it16, va alege m ai curând să tacă.
5 5 . A zis ia ră şi B ătrân u l că un frate l-a întrebat pe
A w a Pam vo d acă e s te b in e să laude pe aproapele şi
i-a zis lui: B in e e s te m ai curân d a tăcea.
5 6 . A zis A w a P im en: A şa cum fumul alungă albi­
n e le şi atu n ci în c e te a z ă d u lceaţa lucrării lor, la fel şi
o d ihn a tru p e a sc ă alungă frica de Dumnezeu de la su­
fle t şi a c e s ta p ierd e o rice lu crare bună.
5 7 . P ov estea unul din P ărinţi despre Awa Pimen
şi d esp re fraţii lui că locu iau în Egipt, şi mama lor do­
re a m u lt să-i vadă, d ar nu putea. Deci, i-a urmărit în-
tr-u n a din zile, când plecau sp re biserică, şi le-a ieşit
în cale. Ia r ei, văzându-o, s-au în to rs şi au închis poar­
ta în faţa ei. Şi e a strig a la p oartă, zicând cu suspine
m ulte şi p lân set: Să vă văd, fiii m ei iubiţi! Auzind-o pe
ea, A w a Anuv a in tra t la A w a Pim en şi i-a zis: Ce vom
face cu b ă trâ n a aceasta care plânge la poartă? Iar
A w a Pim en, sculându-se, a venit la poartă şi, stând
înăun tru, o auzea pe ea plângând cu multe suspine; şi
a zis ei: De ce strigi aşa, fem eie? Iar ea, auzind glasul
lui, m ai ta re striga zicând: Vreau să vă văd, copiii mei.
Ce e ste dacă vă văd? Nu sunt eu mama voastră, nu
v-am alăp tat eu? Am albit to ată şi auzind glasul tău
m -am tulburat. A zis ei Bătrânul: Aici vrei să ne vezi
sau în lum ea cealaltă? A zis lui aceea: Dacă nu vă văd*
* 16M atei 1 2 ,3 7 .
DESPRE ÎN FR Â N A R E 299

aici, fiule, vă voi vedea acolo? A zis ei: Dacă te vei birui
să nu ne vezi aici, ne vei vedea acolo. Atunci a plecat,
bucurându-se şi zicând: Dacă vă voi vedea cu adevă­
rat pe voi acolo, nu m ai vreau să vă văd aici.
58. A zis A w a Io sif despre A w a Pimen că spunea:
Acesta este cuvântul scris în Evanghelie: Cel care are
haină să o vândă şi să-şi cum pere sabie17. Aceasta în­
seamnă că cel care are odihnă să o părăsească şi să
ţină calea cea strâm tă.
59. Un frate a în treb at pe A w a Pimen zicând: Cum
trebuie să fie cei din obşte? Şi i-a zis lui Bătrânul că
cel care stă în obşte este dator să-i vadă pe toţi fraţii
ca pe unul, apoi să-şi ţină gura şi ochii. Şi aşa îşi va
găsi odihna.
60. A zis iarăşi: David, când s-a luptat cu leul, l-a
prins de gât şi îndată l-a om orât18. Deci, dacă şi noi
ţinem gâtlejul şi pântecele noastre, vom birui cu aju­
torul lui Dumnezeu leul cel nevăzut
61. A zis A w a Pim en: Acestea trei nu pot să le tai:
mâncarea, îm brăcăm intea şi somnul. Dar, în parte, le
pot tăia şi pe acestea.
62. A întrebat un frate pe A w a Pimen zicând: Mă­
nânc multe legume. A zis Bătrânul: Nu-ţi este spre fo­
los. Mănâncă mai bine pâine şi puţine legume. Şi să nu
mergi la locurile părinteşti pentru cele de trebuinţă.
63. A zis iarăşi A w a Pimen: Sufletul nu se smereş­
te cu nimic dacă nu împuţinează pâinea sa.
64. Se spunea despre A w a Pior că mânca mer­
gând. Întrebat fiind de cineva de ce mănâncă aşa, el a
* 17Vezi Luca 2 2 ,3 6 . * 1#Vezi 1 Regi 1 7,34-35.
300 PATER ICU L M A R E

z is: N u v r e a u s ă a m m â n c a r e a c a p e o lu c ra re , ci ca pe
o n e lu c r a r e 19. A ltu ia c a r e l- a î n t r e b a t d e s p re acelaşi
lu c r u i- a r ă s p u n s : P e n t r u c a n u c u m v a su fle tu l meu să
s im tă p lă c e r e t r u p e a s c ă în a m â n c a .
6 5 . Z ic e a u d e s p r e A w a P e t r u P io n itu l, c e l care era
la C h ilii, c ă n u b e a v in . C ân d a îm b ă tr â n it, fraţii au
a m e s t e c a t p u ţin v in c u a p ă ş i l-a u r u g a t p e acesta să
p r im e a s c ă . Ş i z ic e a : C r e d e ţi-m ă c ă m i s e p are ca un
v in a r o m a t. Ş i s e ju d e c a p e s in e p e n t r u a c e l amestec.
6 6 . Z ice a u d e s p r e A w a P a v e l c ă a fă c u t Postul Mare
c u o m ă s u r ă 20 d e lin t e ş i u n u lc io r d e a p ă şi că a stat 1
în c h is p â n ă la s ă r b ă t o a r e îm p le tin d ş i despletind un
c o ş d e n u ie le .
6 7 . U n fr a t e l-a î n t r e b a t p e A w a P alad ie zicând:
P ă rin te , s p u n e -m i c e s ă fa c , p e n t r u că, d e trei ani,
p o s t e s c c â te d o u ă z ile la fie c a r e d o u ă z ile şi nu pot să
m ă s c a p d e d u h u l d e s fr â n ă r ii. Ş i a z is B ătrân u l: Fiule,
lu i Is a ia p ro r o c u l, c â n d a f o s t tr im is d e Dom nul către
is r a e liţi, i-a s p u s a ş a : S tr ig ă d in to a t e p u te rile şi nu te
o p ri, d ă d ru m u l g la su lu i s ă s u n e c a o trâm b iţă, ves-
te s t e p o p o ru lu i M eu p ă c a te le s a le şi c a s e i lui Iacob
fă ră d e le g ile s a le . î n fie c a r e zi M ă c a u tă , p en tru că ei
v o ie s c s ă ş tie c ă ile M e le c a u n p o p o r c a re făptuieşte
d re p ta te a şi d e la le g e a D u m n e z e u lu i său nu se aba­
te . E i M ă în tr e a b ă d e s p re le g ile d re p tă ţii şi doresc să
se a p ro p ie d e D u m n e z e u ? P e n tru c e s ă postim , dacă
T u n u v e z i? L a c e s ă n e s m e r im su fle tu l nostru , dacă
T u n u ie i a m in te ? Da, în zi d e p o s t, voi vă vedeţi de

♦ 19în o rig in a l e s te u n jo c d e c u v in te - âpyov şi îtapăpyov - pe


c a r e a m î n c e r c a t s ă -l r e d ă m în tr a d u c e r e . * 20M a r io v sau portv
e s te o m ă s u r ă e g ip te a n ă d e c a p a c ita te m ic ă (E T ).
DESPRE ÎNFRÂNARE 301

treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii voştri.


Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă siădiţi şi să bateţi
furioşi cu pumnul; nu p ostiţi cum se cuvine zilei ace­
leia, ca glasul vostru să se audă sus. Este oare acesta
un post care îm i place, o zi în care omul îşi smereşte
sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se cul­
ce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi
plăcută Domnului21? Deci tu, fiule, când posteşti, cum
petreci? Şi a zis Bătrânului: Eu, de dimineaţă, ud nu-
ielele şi lucrez, spunând psalm i. Şi când termin un co-
şuleţ, mă rog, iar la prânz m ă culc puţin. Şi după ce
mă scol, ies din chilie şi iarăşi lucrez, până când fee
trei coşuleţe. Şi, când vine seara, mă rog, fac o sută
de metanii şi mă culc. Apoi mă scol pentru canon şi a
doua zi, la ceasul al nouălea22, fac fiertură şi mănânc
o măsură. Şi a zis Bătrânul: Acesta, fiule, nu este post.
Căci, dacă posteşti de m âncăruri şi vorbeşti de rău pe
cineva sau judeci sau îţi aduci am inte de cele rele sau
primeşti gânduri viclene sau în gând pofteşti ceva din
acestea, îţi este mult m ai de folos a mânca de cinci ori
pe zi şi a te feri de ele decât a nu gusta din acelea şi
a te stăpâni acestea. Căci ce este să te ţii departe de
mâncăruri şi să fii stăpânit de orice altă poftă? Nu ştii
că oricine îşi îm plineşte pofta sa cu gândul se satură
şi se îmbată chiar şi fără m âncărurile din afară? Dar,
dacă vrei să te înfrânezi şi să posteşti, pentru ca pos­
tul tău să fie prim it la Dumnezeu, să te păzeşti înainte
de toate, postind de orice cuvânt rău, de orice vorbire
împotriva cuiva şi de judecată şi de orice auz viclean,*
* 21lsaia 5 8 ,1 -5 . # “ Este vorba de ora bizantină, care ar cores­
punde cu ceasul al treilea.
302 PATER ICU L M A R E

ş i c u r ă ţ ă - ţ i in im a d e o r i c e în t i n ă c i u n e a trupului şi a
d u h u lu i ş i d e o r i c e a d u c e r e a m i n t e a ră u lu i şi de câştig
r u ş in o s . Ş i, î n z iu a î n c a r e p o s t e ş t i , s ă - ţi fie de-ajuns
u n p ic d e p â in e , a p ă ş i le g u m e , m u lţu m in d lui Dum­
n e z e u . Ş i s o c o t in d c h e lt u ia l a h r a n e i p e c a re ar fi tre­
b u i t a o m â n c a î n z iu a a c e e a , s ă o d a i u n u i frate sărac
î n s t r ă i n a t s a u u n e i v ă d u v e s a u u n u i o rfa n , şi cel care
p r im e ş t e , u m p lâ n d u -ş i s u fle t u l s ă u , s e v a ruga pentru
t i n e D o m n u lu i. î m b l â n z e ş t e - ţ i t r u p u l în mulţim e de
m e t a n ii ş i p r iv e g h e r i, î n n e v o in ţă a s c u n s ă . Să dormi
ş e z â n d . L a s ă ş i c o ş u l e ţ e le ş i a p u c ă -te d e coşuri. Căci |
d a c ă t i n e r e ţ e a n u e s t e îm b lâ n z it ă p r in m u ltă ostenea­
l ă ş i n e v o in ţă , p o s t ş i p r iv e g h e r e , ş i d a c ă nu se pedep­
s e ş t e p e s in e c u d o r m itu l p e jo s ş i m â n c a r e uscată23,
n u p o a t e s ă s c a p e d e d u h u l d e s frâ n ă rii. De aceea şi
P ă r in ţii n o ş t r i p e t i n e r i n u a u r â n d u it s ă -i aşezăm în
c h ilii ş i î n l o c u r i p u s t n ic e ş t i, c i s ă r ă m â n ă m ai bine cu
r ă b d a r e î n o b ş t e ş i s ă p o a r t e n u lu c ru r i m oi, ci tari şi
s c o r ţ o a s e , ş i s ă fie ţin u ţi în d e p lin ă sig u ra n ţă de către
p r o ie s t o ş i. C ăci n e lu c r a r e a ş i în d e s tu la re a , a mânca
d e d o u ă o r i p e z i ş i s o m n u l n u n u m a i s p re duhul des­
fr â n ă r ii n e îm p in g , c i ş i s p r e c e l a l a c e d ie i şi spre cel
a l s la v e i d e ş a r t e ş i a l m â n d r ie i.
68. U n fr a te l-a î n t r e b a t p e A w a S iso e, zicând: Ce
s ă fa c c â n d m e r g la b is e r ic ă şi d e m u lte ori se face
a c o lo a g a p ă ş i m ă o p r e s c ş i p e m in e ? A zis lui Bătrâ­
n u l: G re a în t r e b a r e ! A tu n ci a z is A vraam , ucenicul lui:
D a c ă s e fa c e în tâ ln ir e a S â m b ă ta s a u D um inica şi un
fr a te b e a tr e i p a h a r e 24, n u e s t e m u lt? A zis Bătrânul:
♦ 23M â n c a re n e g ă tită . + 24C ele tr e i p a h a re e ra u considerate
d e s e o r i c a o m ă s u r ă c e n u tr e b u ia d e p ă ş ită . D ar s e întâlnesc
D E S P R E ÎN F R Â N A R E 303

Dacă nu este s a ta n a 25, nu e ste m u lt


69. De m ulte ori sp u n ea A w e i Sisoe ucenicul aces­
tuia: Awa, sc o a lă -te să m âncăm . Iar acesta spunea
către el: Nu am m ân cat, fiule? Ia r el răspundea: Nu,
părinte! Şi zicea B ătrân u l: D acă nu am mâncat, adu
să mâncăm.
70. A zis odată cu înd răzneală A w a Sisoe: Cre-
de-mă, iată, am treizeci de ani de când nu mă rog lui
Dumnezeu în legătură cu vreun păcat, ci rugându-mă,
zic acestea: Doam ne Iisu se H ristoase, acoperă-mă de
limba mea. Căci până acum , în fiecare zi cad, păcătu-
ind prin aceasta.
71. S-a adus od ată ofrandă pe m untele Aw ei Anto­
nie şi s-a aflat acolo un v as26 cu vin. Şi, luând unul din
Bătrâni un ulcior m ic şi un pahar, a adus Aw ei Sisoe,
i-a dat vin şi acela a băut. La fel şi a doua oară şi a
primit. I-a dat lui şi a tre ia oară, dar nu a luat, zicând:
încetează, frate, sau nu ştii că există satana?
72. Un frate l-a în tre b a t pe A w a Sisoe, cel din Pe­
tra27, despre vieţu ire şi a zis lui Bătrânul: A zis Daniil
că pâine poftind, nu am m âncat28.
şi atitudini mai stricte, d e m ulte ori oprind com plet de la vin.
* 25A se citi: Dacă nu a r exista satan a care să profite de vulne­
rabilitatea creată în om de efectele consum ului de vin. * C u ­
vântul KviSiov din textu l original se referă la o unitate de măsu­
ri egipteană, al cărui nu m e l-a lu at din cetatea de provenienţă,
Knido. * 27Petra e ra o v ech e ce ta te din Iordania, în sudul Mării
Moarte, construită p e stân ci, de unde a prim it şi numele Sela
(piatră) şi în greceşte P e tra (vezi Isaia 4 2 , IX ). în epoca creş­
tină, anumite constru cţii s-au tran sfo rm at în biserici, iar altele
în lăcaşuri ale pustnicilor. în tim pul stăpânirii arabe (secolul al
Vll-lea), cetatea a fo st pustiită, iar ruinele ei au fost descoperite
în decursul secolului al XlX-lea (E T ). * 28Daniel 1 0 ,3 .
304 P A TER IC U L M A R E

73. U n f r a t e l- a î n t r e b a t p e A w a S is o e , zicând: Daca


m e r g e m p e c a le ş i s e r ă t ă c e ş t e c ă lă u z a noastră, tre­
b u ie s ă - i s p u n e m ? A z is lu i B ă t r â n u l: Nu! A zis, deci,
f r a t e le : D a r s ă - l l ă s ă m s ă n e r ă t ă c e a s c ă şi pe noi? A
z is lu i B ă t r â n u l: E u a m c u n o s c u t n i ş t e fr a ţi care mer­
g e a u p e c a le ş i c ă lă u z a l o r s - a r ă t ă c i t noap tea. Erau
d o is p r e z e c e ş i t o ţ i ş t ia u c ă s - a u r ă t ă c it , d ar se lupta
f i e c a r e s ă n u s p u n ă . F ă c â n d u - s e z iu ă ş i aflând călău­
z a c ă a u r ă t ă c i t d r u m u l, a z is lo r : Ie r ta ţi-m ă că m-am
r ă t ă c it . Ş i a u z is t o ţ i : Ş i n o i a m ş t iu t , d a r am tăcut. Iar
a c e la , a u z in d , s - a m i n u n a t z ic â n d c ă : P â n ă la moarte
s e î n f r â n e a z ă f r a ţ i i s ă v o r b e a s c ă ! Ş i a s lă v it pe Dum­
n e z e u . I a r l u n g im e a d r u m u lu i p e c a r e s -a u rătăcit era
d e d o u ă s p r e z e c e m ile .
74. Z ic e a u d e s p r e A w a S is o e , T e b e u l, că a locuit
î n K a la m o n a s d in A r s in o ie 29. Ş i u n a lt B ă trâ n s-a îm­
b o ln ă v it î n c e a la lt ă L a v ră . Ş i c u m a a u z it, s -a întristat,
d e o a r e c e p o s t e a la f i e c a r e d o u ă z ile c â te două zile şi
e r a o z i în c a r e n u m â n c a . Ş i a z is în g ân d u l său: Ce voi
fa c e ? D a c ă m e r g , s e p o a t e c a f r a ţ ii s ă m ă silească să
m ă n â n c , i a r d a c ă a ş t e p t p â n ă m â in e , s ă n u cumva să
s e s f â r ş e a s c ă . A c e a s t a fa c : v o i m e r g e ş i n u voi mân­
c a . Ş i, a s tfe l, a p le c a t p o s tin d ş i îm p lin in d porunca lui*

* 29a. P tolem eu al II-lea a în te m e ia t m ai m u lte cetăţi cărora le-a


d a t n u m e le d e A rsin o ie, în c in s te a so ţiei sale ca re purta acest
n um e. Ţinutul K alam o n as s e g ă s e a su b Jurisdicţia arsinoită, în
regiu n ea Faghium , cu c a p ita la A rsin oie. b. Tebei se numeau lo­
cu ito rii T ebaidei, re g iu n e în sudul Egiptului (Egiptul de sus), cu
ca p ita la la T ebe, c a r e a c u n o s c u t în a n tich ita te o m are dezvoltare
cu ltu rală (L u x o r - K arn acJ. In p u stiu rile acestu i ţinut a înflorit
m on ahism ul. In reg iu n ea T ab enisia a a ce stu i ţin ut şi-a întemeiat
o b ş te a şi Sfântul P ah om ie, (E T )
D E S P R E ÎN F R Â N A R E 305

Dumnezeu şi nu a d ezleg at vieţu irea iui cea pentru


Dumnezeu.
75. Povestea unul d in tre P ărinţi despre A w a Sisoe
din Kalamonas30 că, voind od ată să biruiască somnul,
s-a atârnat pe sin e d e m argin ea prăpastiei din Petra,
dar venind îngerul, l-a d esp rin s de acolo şi i-a porun­
cit să nu mai facă a c e a sta şi nici să dea mai departe
altora o astfel de trad iţie.
76. Ziceau despre A w a Sisoe Tebeul că nu mânca
pâine. Şi, la Sărbătoarea Paştilor, i-au pus fraţii metanii
ca să mănânce cu ei, d ar el, răspunzând, a zis lor: Un
lucru pot să fac, ori m ănânc pâine, ori cele câte aţi gă­
tit Şi ei i-a zis: M ănâncă numai pâine. Iar el a făcut aşa.
77. Au m ers od ată A w a Siluan şi ucenicul lui, Za-
haria, la m ănăstire şi i-au făcut pe ei să guste ceva
înainte de a pleca. Şi ieşind ei, ucenicul a găsit apă pe
cale şi a vrut să bea. Iar Bătrânul i-a zis: Zaharia, este
post astăzi. Iar el a zis: Nu am m âncat, părinte? A zis
Bătrânul: Aceea a fo st m ân carea iubirii, noi însă, fiule,

* 30Lavra din K alam onas - den u m irea provine de la trestiile în­


alte ale regiunii, unde se afla cel m ai im p o rtan t aşezăm ânt mo­
nahal, în valea râului Iordan, în nordul Mării M oarte, care a fost
întemeiată între anii 4 5 2 şi 4 7 0 . Se învecina cu vestita m ănăstire
a Sfântului Gherasim. L avra din K alam onas a exercitat în zonă
o puternică influenţă duhovn icească, iar datorită întăriturilor
ei puternice a fost şi un refugiu pen tru călugării din regiunea
Hozeva şl din alte m ăn ăstiri în tim pul năvălirilor arabe (6 1 4 ).
în secolul al X ll-lea, L avra p reia şi denum irea Sfântului Ghera­
sim pentru că m ăn ăstirea, în fapt, a fost pustiită. A w a Sisoe, din
apoftegma 7 5 este a tre ia p erso an ă cu numele Sisoe care se de­
osebeşte de celelalte două, nu m it Sisoe din Kalamonas sau Si­
soe al Petrei. Celelalte două p erso an e sunt: Sisoe de la Schit (cel
Mare) şi Sisoe Tebeul (vezi C onsem nări biografice) (ET).
306 PATERICUL MARE

s ă ţin e m p o stu l n o stru .


78. Z iceau d e s p re A w a S eren ie că lucra mult şi
m â n ca n u m ai d oi p esm e ţi. Şi a v enit la el Awa Iov,
to v a ră şu l lu i d e n e v o in ţă - şi a cesta un mare nevoitor
- şi i-a zis: In ch ilia m e a p ăzesc rânduiala mea, dar,
cân d ie s, fac p o g o ră m â n t fraţilor. Şi a zis Awa Sere­
n ie : Nu e s te m a re v irtu te aceasta, să păzeşti rânduia­
la ta cân d e ş ti în chilie, ci m ai curând atunci când ieşi
din ch ilia ta.
7 9 . Au m e rs o d ată sch itio ţii la Amma Sarra. Aceas­
ta le -a pus în a in te un coş cu mâncăruri. Iar ei, lăsând
d eo p a rte ce le b u n e, au m ân cat pe cele stricate. Şi le-a
zis lo r: Cu ad ev ărat su n teţi schitioţi.
8 0 . A zis F e ricita Sinclitichia: Trebuie ca noi, care
am a le s a c e a s tă înd eletnicire, să avem o cumpătare
d esăv ârşită. Căci şi la cei din lume se pare că se tră­
ie ş te cu cu m p ătare, dar ea este împreună cu necum-
p ătare a, căci p rin to ate celelalte simţuri se păcătu­
ie şte . într-ad evăr, ei privesc cu necuviinţă şi râd fără
so co teală.
8 1 . A zis iarăşi: Precum fiarele sălbatice veninoase
su n t în d ep ărtate de otrăvurile cele mai tari, tot aşa
şi gândul v iclean e ste alungat de rugăciunea însoţită
d e post.
8 2 . A zis iarăşi: Să nu te adem enească desfătarea
celo r bogaţi lum eşte ca şi cum ar avea ceva folositor.
P en tru p lăcere aceia pun p reţ pe meşteşugul pre­
gătirii bucatelor. Iar tu, cu postul şi cu cele fără de
preţ, tre ci peste belşugul m âncărurilor acelora. Căci
zice Scriptura: Sufletul sătul dispreţuieşte fagurii, dar
D E SP R E ÎN FR Â N A R E 307

sufletului flămând chiar şi lucrurile amare i se par


dulci31. Nu te sătura cu pâine şi nu vei pofti vin.
83. A zis A w a Titoe: înstrăinarea32 este pentru a-şi
stăpâni omul gura sa.
84. Un frate a întrebat pe A w a Titoe: Cum voi păzi
inima mea? A zis lui Bătrânul: Cum vom păzi inima
noastră când sunt deschise limba şi pântecele?
85. A zis A w a Iperăhie: Precum leul este înfrico­
şător pentru asinii sălbatici33, tot aşa este monahul
încercat pentru gândurile poftei de plăceri.
86. A zis iarăşi: Postul este frâul monahului împo­
triva păcatului. Cine îl aruncă devine cal înnebunit
după iepe34.
87. A zis iarăşi: Cine nu-şi ţine limba sa la vreme
de mânie, unul ca acesta nici patimile nu le va stăpâni
vreodată.
88. A zis iarăşi: Este mai bine a mânca cam e şi a
bea vin decât a m ânca prin vorbire de rău trupurile
fraţilor.
89. A zis iarăşi: Şuşotind, şarpele a scos pe Eva din
rai35. Asemenea acestuia este şi cel care vorbeşte de
rău pe aproapele. Căci pierde sufletul celui care îl as­
culta şi pe al său nu-1 mântuieşte.
90. A zis iarăşi: Trupul uscat de post al monahului
trage sufletul din adânc şi postul monahului usucă
toate intrările plăcerilor.
91. A zis iarăşi: Monahul cumpătat va fi cinstit
* 31Pilde 2 7 , 7 . » 32Este vorba de plecarea din lume, înstrăinarea
de ai săi. Stăpânirea gurii are în vedere a tât vorba, cât şi mânca­
rea. • »lisus Sirah 1 3 ,1 9 . » 34ierem ia 5 ,8 . * 35Facere 3 ,1 -5 .
308 PATERICUL MARE

p e p ă m â n t şi în c e ru ri va fi încununat înaintea Celui


P r e a în a lt
9 2 . A zis ia ră şi: Cuvânt viclean să nu grăiască gura
ta. Căci v iţa nu ro d e şte spini36.
9 3 . Un b ă rb a t cu nu m ele Filorom a devenit monah
fo a rte în c e rca t. S-a lep ăd at de lume în zilele lui Iuli­
an îm p ăratu l, cel cu rău num e, căruia îi vorbea cuîn­
d răzn eală, ocărându-1 şi mustrându-1 pentru nebunia
lui. A cela a p o ru n cit să fie tuns şi bătut crunt de nişte
tin e ri. D ar el, răbd ând lucrul, a mărturisit aceluia re­
cu n o ştin ţă. A cest viteaz m onah a fost atacat de răz­
b o iu l d esfrân ării şi al lăcom iei pântecelui. Iar el, cu
le g ătu ri de fie r şi zăvorât, lipsindu-se de mâncăruri
şi d e pâin ea de grâu şi de orice mâncare gătită la foc,
nevoin du -se tim p de optsprezece ani cu înfrânarea,a
b iru it pe diavol. Zicea acest fericit: treizeci şi doi de
ani nu m -am atins de nicio poamă. Şi când, odată, m-a
lu p tat frica p este puteri, zicea, încât chiar şi ziua mă
înfricoşam , am stat într-un mormânt timp de şase ani
şi am biruit-o, ducând război corp la corp cu duhul
care îm i aducea frica.
94. Erau doi fraţi care se învecinau unul cu alt
şi unul dintre ei, dacă avea ceva, fie vreun bănuţ, fie
pâine, le ascundea şi le punea în lucrurile vecinului
său. Şi celălalt nu ştia, dar se minuna că se înmulţeau
lucrurile sale. într-una din zile, însă, l-a prins fără şti­
re în tim p ce ascundea şi a început să se certe cu el
zicând: Pentru cele trupeşti ale tale m-ai dezbrăcat de
cele duhovniceşti. Şi i-a cerut lui cuvânt ca să nu mai
facă aceasta şi aşa l-a ie rta t
♦ “ Isaia 5 ,2 - 4 .
D E SP R E ÎN FR Â N A R E 30 9

95. Ziceau despre un Bătrân d e la chilii că era zăvo­


rât şi nici la biserică nu mergea. Acesta avea un frate
după trup care şe d ea într-o altă chilie şi care s-a îm­
bolnăvit. Şi a trimis la el ca să-l vadă înainte de a ieşi
din trup. Şi i-a spus: nu p ot să vin pentru că îmi eşti
bate după trup. Iarăşi a trim is zicând: Măcar noaptea
vino, ca să te văd. Iar el a zis: Nu pot, căci dacă vin nu
se va afla inima mea curată la Dumnezeu. Şi a adormit
şi nu s-au văzut.
96. Unul dintre episcopi venea în flecare an în schit
la Părinţi. Şi, întâlnindu-1 un frate, l-a dus în chilia lui
şi, după ce i-a oferit pâine şi sare, a zis: Iartă-mă, Stă­
pâne, că nu am nimic altceva să-ţi ofer. A zis lui epi­
scopul: Vreau ca anul care vine, intrând la tine, nici
sare să nu mai găsesc.
97. Zicea unul dintre fraţi că s-a făcut zarvă în La-
vra Egiptului şi vorbeau toţi, şi cei mari, şi cei mici.
Numai unul nu vorbea. Şi ieşind ei afară, l-a întrebat
unul dintre fraţi, zicând: Tu cum de nu ai vorbit? Iar
el, silit de fratele, a zis lui: Iartă-mă, frate, că am spus
gândului meu: Dacă nu vorbeşte rogojina de sub tine,
nici tu să nu vorbeşti, şi aşa am rămas fără să vorbesc.
98. Odată, mâncând fraţii în biserica de la Chilii la
sărbătoarea Paştelui, au dat unui frate un pahar cu
vin şi l-au silit să-l bea. Iar el a zis lor: lertaţi-mă, pă­
rinţilor, că şi anul trecut la fel mi-aţi făcut şi am băut
un pahar şi m-am întristat pentru mult timp.
99. Coborând odată un Bătrân la schit, l-a întâlnit
un frate. Şi când a venit vremea să se despartă unul
de celălalt, a zis lui Bătrânul: Să gustăm ceva împre­
una, frate. Şi au gustat. Era dimineaţă şi început de
310 PATER ICU L M A R E

s ă p tă m â n ă . I a r s â m b ă t ă , fă c â n d u - s e d im in eaţă, Bă­
tr â n u l a v e n it la f r a t e l e ş i i- a z is : O a re a i flămânzit,
fr a te , d e c â n d a m m â n c a t ? A z is lu i fra te le : Nu, căci
m â n c â n d în f i e c a r e zi, n u f lă m â n z e s c . A zis lui Bă­
tr â n u l: E u , fr a t e , d e a t u n c i n u a m m â n c a t şi îmi este
fo a m e . A u z in d f r a t e l e a c e a s t a , a a v u t străp u n gere de
in im ă ş i s -a fo lo s it m u lt.
1 0 0 . A z is u n B ă t r â n : D o u ă z e c i d e a n i am stat lup-
tâ n d u -m ă c u u n s in g u r g â n d : p e t o ţ i o a m e n ii să-i văd
c a p e u n u l sin g u r.
1 0 1 . S -a f ă c u t o d a tă s ă r b ă t o a r e în S c h it şi au dat
u n u i B ă t r â n u n p a h a r c u v in . A c e s ta l-a d a t înapoi şi
a z is : L u a ţi d e la m in e m o a r t e a a c e a s ta . Văzându-1
c e ila lţi c a r e ş e d e a u îm p r e u n ă la m a s ă , n ici ei nu au
p rim it.
1 0 2 . A flă m â n z it o d a tă u n f r a te d e d im in e aţă şi s-a
lu p ta t c u g â n d u l d e a n u m â n c a p â n ă s -a făcu t ceasul
a l t r e ile a 37. Ş i c â n d s -a fă c u t c e a s u l a l tre ile a , s-a silit
p e s in e p â n ă s -a fă c u t c e a s u l a l ş a s e le a . Şi făcându-se
c e a s u l a l ş a s e le a , a în m u ia t p â in ile ş i s -a a ş e z a t să mă­
n â n c e , d a r ia r ă ş i s - a r id ic a t z ic â n d gân d u lu i: Să stăm
p â n ă la c e a s u l a l n o u ă le a . Ş i s -a fă c u t cea su l al nouă­
le a şi, fă c â n d ru g ă c iu n e a a v ă z u t lu c r a r e a (diavolului)
c a fu m u l r id ic â n d u -s e la c e r d in lu c ru l m â in ilo r sale şi
a în c e t a t fo a m e a d in el.
1 0 3 . P o v e s te a u n u c e n ic d e s p r e p ă rin te le lui că în
to ţ i c e i d o u ă z e c i d e a n i n u s -a a p le c a t niciod ată pe
o p a r te s ă s e c u lce , c i în s c a u n u l în c a re lucra acolo
d o rm e a , şe z â n d . Ş i m â n c a fie la d o u ă zile, fie la patru,
♦ 37E s te v o r b a d e o r a b iz a n tin ă , c ă r e ia îi c o r e s p u n d e aproxim a­
tiv c e a s u l a l n o u ă le a d in zi.
DESPRE ÎNFRÂNARE 311

fie la cinci. Aşa a făcu t tim p de douăzeci de ani. Iar


când mânca, o m ână a sa era ridicată la rugăciune
şi cu cealaltă m ânca. Şi eu i-am zis: Ce este aceasta,
de ce faci aşa, a w a ? M i-a răspuns: Judecata lui Dum­
nezeu o pun înaintea o ch ilo r m ei şi nu o pot îndura.
Odată, începând noi slu jba îm preună, mi-a scăpat şi
am greşit un cuvânt din psalm . Şi cum am terminat
slujba, răspunzându-mi, Bătrânul a zis: Eu când încep
slujba, simt ca un foc arzând sub mine şi gândul meu
nu poate să se încline nici la dreapta, nici la stânga.
Deci, unde era gândul tău când am început slujba, de
ai greşit cuvântul din psalm ? Nu ştiai că stai înaintea
lui Dumnezeu şi vorbeşti lui Dumnezeu?
104. A ieşit odată Bătrânul noaptea şi m-a găsit
dormind în curtea chiliei. Şi a stat Bătrânul, jelin-
du-mă şi plângând, şi a zis: Oare unde este gândul
acestuia, că doarme aşa fără grijă?
105. S-a adus la Chilii o idrie38 cu vin, ca pârgă, ca să
se dea fraţilor câte un pahar. Şi vrând un frate să intre
în hrubă39, a căzut hruba. Şi alergând fraţii îndată aco­
lo, din pricina zgomotului, au găsit hruba dărâmată şi
au început să-l d ojen ească zicând: Uşuraticule, bine
ţi-a făcut! Şi l-a luat deoparte aw a, zicând: Lăsaţi-l
* nIdria care apare în textul vechi sub numele de o a m fo era
o unitate de măsură echivalentă cu 2 2 de sexte. Dacă măsurăm
folosindu-ne de sexta antică, ca re avea în jur de 0 ,4 litri, cele 22
de sexte care s-au adus făceau în jur de nouă litri. (ET). * ^Hru-
ba este o construcţie rotundă, cu acoperiş conic. Aceste hrube
se construiau de obicei în ţinuturile deschise, în afara oraşului,
şi se foloseau ca depozite de alim ente, vase de gătit şi altele. Se
pare că într-o asem enea hrubă, poate construită superficial, s-a
ascuns fratele care nu se înfrâna de la vin şi a căzut clădirea (ET).
312 PATERICUL MARE

pe fiul meu, că bun lucru a fă cu t Viu este Domnul41


că nu se va mai zidi hruba aceasta în anii m ei, q $
afle lumea că pentru un pahar de vin a căzut hruba
l a C h ilii.
1 0 6 . U n u l d in B ă t r â n i a m e r s la u n a lt Bătrân. $j
a c e s t a a z is u c e n i c u l u i s ă u : F ă - n e n o u ă puţină linte. Şi
l e - a f ă c u t Ş i i a r ă ş i : î n m o a i e - n e p â in e . Ş i le-a înmuiat
Ş i a u r ă m a s p â n ă l a c e a s u l a l ş a s e l e a d in ziua urmă­
t o a r e v o r b in d d e s p r e c e l e d u h o v n ic e ş ti. Şi a zis uce­
n ic u lu i i a r ă ş i : F ă - n e p u ţ in ă l in t e , fiu le . Ş i a zis: De ieri
v -a m f ă c u t Ş i r i d ic â n d u - s e , a u m â n c a t
1 0 7 . U n a l t B ă t r â n a c e r c e t a t p e u n u l din părinţi
I a r a c e s t a , f ie r b â n d p u ţ in ă lin t e , a z is lui: Să facem
o s lu jb ă m ic ă . Ş i a t e r m i n a t u n u l t o a t ă Psaltirea, iar
f r a t e le a z is p e d e a s u p r a p e c e i d o i p ro r o c i mari41. Şi
fa c â n d u -s e d im in e a ţă , B ă t r â n u l c a r e v e n is e a plecat şi
au u ita t d e m â n ca re .
1 0 8 . S -a îm b o ln ă v it u n u l d in B ă tr â n i şi neputând
s ă m a i p r im e a s c ă m â n c a r e tim p d e m a i multe zile,
a f o s t r u g a t d e u c e n ic u l s ă u s ă - i fa c ă p u ţin terci de
g r iş . P le c â n d e l, a f ă c u t t e r c iu l ş i i l-a a d u s să mănân­
c e . E ra u a c o lo u n v a s a t â r n a t c a r e a v e a pu ţină miere
ş i u n a lt v a s c a r e a v e a p u ţin u le i d e in. A cesta miro­
s e a u r â t p e n tr u c ă s t ă t e a d e m u lt tim p şi e ra pentru
c a n d e lă . Ş i g r e ş in d fr a t e le , î n lo c d e m ie r e a pus din
a c e la în m â n c a r e a B ă tr â n u lu i. I a r B ă trâ n u l, gustând,

* " E x p r e s ia .V iu e s te D om nul* e s te o fo rm ă d e jurământ pe


c a re o foloseau p ro ro cii Vechiului T e s ta m e n t ca s ă confirme ade­
vărul cu vin telo r lo r (E T ). + 41P ro ro cii Isaia şi Ierem ia, pentru că
a ce ştia era u cei m ai m ari d u p ă volum ul scrie rilo r lor, d ar şi după
conţinutul a c e s to ra (E T ).
DESPRE ÎNFRANARE 313

nu a zis nimic, ci, tăcând , a m â n c a t Şi l-a forţat pe ei


să mănânce în că o d ată şi a c e sta silindu-se pe sine
a mâncat I-a d at şi a tre ia oară, d ar el nu a vrut să
mai mănânce, zicând: Cu ad ev ărat nu mai p o t fiule.
Şi fratele, ca să-i dea cu raj, a zis: E ste bun, aw a, iată
mănânc şi eu cu tine. Gustând şi înţelegând ce a făcu t
a căzut în genunchi în faţa lui şi a zis: Vai mie, aw a,
te-am omorât şi tu m -ai în c ă rca t cu a cest păcat pentru
cănu ai v orbit A zis B ătrânu l: Fiule, nu te tângui, dacă
ar fi vrut Dumnezeu să m ăn ân c m iere, ai fi pus miere.
109. Povesteau d esp re un B ătrân că a poftit odată
un castravecior, pe care, luându-1, l-a atârn at în faţa
ochilor săi şi, nefiind b iru it d e poftă, s-a pedepsit to­
tuşi, pocăindu-se num ai p en tru că a p o ftit
110. Un frate a p le ca t să viziteze p e sora lui care
era bolnavă într-o m ăn ăstire. A ceasta era foarte cre­
dincioasă şi nu p rim ea s ă vadă b ărb at, nici nu voia
ca fratele ei, din pricin a ei, să vin ă în m ijlocul fem ei­
lor. Şi a vestit lui, zicând: M ergi, frate, roagă-te pentru
mine şi cu harul lui H ristos, te v oi ved ea în îm părăţia
Cerurilor.
111. Un monah s-a în tâ ln it p e cale cu n işte călu-
găriţe şi s-a întors din cale. Ia r s ta re ţa a zis lui: Ei, tu,
dacă erai monah d esăv ârşit, nu n e v ed eai ca femei.
112. Un frate m erg ea p e d rum cu m am a sa, care
erabătrână. Şi, când au a ju n s la râu, b ă trâ n a nu putea
să treacă. Deci, luând u-şi fiul e i m an tia, şi-a înfăşu­
rat mâinile pentru ca să n u se atin gă de trupul m a­
mei sale. Şi aşa, pu rtând u-o, a d us-o p e m alul c e lă la lt
Şi a zis mama lui: Fiule, de c e ţi-a i în făşu rat m âinile?
Iar el a zis: Pentru că tru p u l fem eii e ste foc şi prin
314 PA TER IC U L M A R E

apropierea de tine îmi vine în minte amintirea altei


femei şi de aceea am făcut aşa.
113. Un frate de la Chilii a adus pâinişoarele sale
proaspete şi a chem at la m asă pe Bătrânii nevoitori.
Şi după ce a m âncat fiecare câte două pâinişoare, s-au
oprit. Iar fratele, văzând osteneala nevoinţei lor, a pus
metanie zicând: Pentru Domnul, mâncaţi astăzi până
vă veţi sătura. Şi au m âncat câte alte zece pâinişoare.
Iată, deci, cât de puţin din ceea ce aveau nevoie mân­
cau adevăraţii nevoitori.
114. Un Bătrân a căzut odată în boală grea, încât
cele dinlăuntrul lui scoteau mult sânge. Unul dintre
fraţi s-a întâmplat să aibă nişte prune uscate. Şi fă­
când terci, a pus şi pe acestea în el şi au adus Bătrânu­
lui. Şi-l rugau să guste puţin, zicând: Arată dragoste
şi mănâncă, căci poate îţi vor fi de folos. Iar Bătrânul,
privindu-1 îndelung, a zis: Cu adevărat aş vrea să mă
lase Dumnezeu în această boală alţi treizeci de ani. Şi
nu a primit Bătrânul, în astfel de boală fiind, să mă­
nânce puţină fiertură. Şi luând-o înapoi, fratele a ple­
cat la chilia sa42.
115. Un alt Bătrân stătea în pustie departe. S-a
întâmplat ca un frate să-l cerceteze pe el şi l-a găsit
bolnav. Deci, luându-1, l-a spălat şi din cele ce ducea
♦ 4ZN evoinţa şi v ir tu te a B ă trâ n u lu i d in ap ofteg m ă depăşesc mă­
s u ra co m u n ă . De a c e e a , la p rim a v e d e re , p a re o exagerare refu­
zu l lui d e a p rim i m â n c a r e c a s ă s e în tă re a s c ă . în să, prin poziţia
p e c a r e o ia, a r a tă c la r c ă tr ă ia în lu m e a lui D umnezeu şi se bu­
c u ra d e d a ru rile d u m n e z e ie şti, n e cu n o scu te om ului comun, pe
c a r e n u v re a cu n iciun ch ip s ă le sch im b e cu odihna pământeas­
c ă . în a p o fte g m a u rm ă to a re , 1 1 5 , B ă trâ n u l rep rezin tă modelul
a s c e tic în c ă r c a t d e an i, c a unul c e s e sile şte p en tru împărăţia lui
DESPRE INFRÂNARE 315

cu el a făcut puţină fiertură şi i-a dus să mănânce.


Răspunzând, însă, Bătrânul, a zis: Cu adevărat, frate,
amuitat că oamenii au astfel de lucruri care le aduc
odihnă, l-a dus lui şi un pahar cu vin şi, văzându-1, a
plâns, zicând: Nu mă aşteptam ca până la moarte să
mai beau vin.
116. Un Bătrân se nevoia fără să bea nimic timp
depatruzeci de zile. Şi dacă vreodată era arşiţă, spăla
ulciorul, îl umplea cu apă şi îl atârna în faţa sa. Şi fiind
întrebat de un frate pentru care pricină face aceasta,
a răspuns: Ca împreună cu setea să mă nevoiesc mai
mult şi să iau mai mare plată de la Dumnezeu.
117. Azis un Bătrân: Fără osteneală nimeni nu do­
bândeşte virtutea. Iar dacă o dobândeşte, nu rămâne
la el. Căci celor care plâng şi însetează le-a fost făgă­
duităîmpărăţia Cerurilor43.
118. A zis un Bătrân: De aceea îndepărtez plăceri­
le, pentru a tăia pricinile mâniei. Căci ştiu că aceasta
mă luptă dintotdeauna pentru plăceri şi îmi tulbură
mintea şi-mi alungă cunoaşterea44.
119. Un frate fiind mişcat spre mânie împotriva
cuiva a stat la rugăciune cerând îndelungă-răbdare
Dumnezeu care, însă, p rim eşte cu sim plitate om enească rodul
iubirii fratelui şi, desigur, „cu m ulţum ire"; (vezi 1 Timotei 4 ,4 ) .
Asceţii şi sfinţii Bisericii, în decursul veacurilor, n-au fost toţi la
feL Fiecare chip al lui Dumnezeu, fiecare suflet, are particula­
ritatea lui şi trăitorii în duhul, „d ne i-a văzut făcând semnele
lui Dumnezeu", m erg pe cale fiecare în felul lui. în casa Tatălui
Meu, ntulte locaşuri sunt. S -ar putea spune în p arte că versetul
este valabil şi pentru calea duhovnicească pe care o parcurge
Biserica în veacul de acum (vezi loan 1 4 , 2 -3 ). * 43Matei 5,4-6.
* “Apoftegma aceasta e ste pusă pe seam a lui Evagrie Ponticul
316 PATERICUL M A R E

p e n tr u fr a t e le ş i s ă t r e a c ă is p it a fă r ă v re o vătămare.
Ş i în d a t ă a v ă z u t fu m ie ş in d d in g u ra lui. Şi, după ce
s -a în t â m p la t a c e a s t a , a î n c e t a t m â n ia .
1 2 0 . A z is u n u l d in t r e P ă r in ţi: Ş tiu u n frate de la
C h ilii c a r e p o s t e a t o a t ă s ă p t ă m â n a P aştelu i. Şi când
s e a d u n a u s e a r a , e l p le c a , p e n t r u c a s ă n u mănânce la
b is e r ic ă . D e c i, m â n c a p u ţ in ă s fe c lă c u s a re , fără ulei.
1 2 1 . A m e r s o d a tă p re o tu l d in S ch it la arhiepisco­
p u l A le x a n d rie i şi, c â n d s -a în t o r s în S ch it, l-au întrebat
fra ţii: Cum e s t e c e t a t e a ? I a r e l a z is lo r: A devărat vă zic,
fra ţilo r, e u fa ţă d e o m n u a m v ăzu t, d e c â t pe cea a arhi­
e p isc o p u lu i. I a r e i a u z in d s -a u m in u n a t şi s-au întărit
în c u g e tu l lor, c a s ă p ă z e a s c ă d e r ă tă c ir e ochii45 lor.
1 2 2 . A u c o b o r â t o d a tă c â ţiv a P ă rin ţi în Alexandria,
c h e m a ţi d e T e o fil A rh ie p is c o p u l, c a s ă facă rugăciune
p e n t r u d ă r â m a r e a id o lilo r 46. Ş i în tim p ce mâncau cu
e l, a u a d u s c a r n e d e v ită ş i e i a u m â n c a t fără să aibă
v r e u n g â n d . Ş i lu â n d a r h ie p is c o p u l o bu cată, a dat-o
b ă tr â n u lu i c a r e e r a c e l m a i a p r o a p e d e el, zicând: Iată
* 45E x p re sia folosită aici, perEG optopâ^ to v otpOaXtuhv, are un
sen s teh n ic, în tâ ln it şi în Sfintele S cripturi. Vezi Isus Sirah 23,
4 : Kvpie ităxep kou d e s Ccofjg p o v perecopiapdv âcpdalp&v prj âăqfioi
— D o a m n e, Tată ş i D u m n ez eu le a l vieţii m ele, rătăcirea ochilor nu
m i-o d a m ie ! Sensul a c e ste i exp resii e ste plim barea sau cutre­
ie ra re a n e c o n tro la tă a ochilor. peTeoopuT|x6ţ se mai foloseşte şi
în a s o cie re cu inim a: S iă rd v perecopiapdv rfjq Kapâiaq - pentru
se m e ţirea in im ii ( 2 M acabei 5 ,2 1 ) , cu sensul de sem eţire, de um­
flare. In lite ra tu ra cre ştin ă se m ai în tâln eşte frecvent în asociere
cu m in tea sau gândurile. * t e o f i l al A lexandriei a fost arhiepi­
scopul ce tă ţii A lexand ria tim p d e 2 8 d e ani ( 3 8 5 -4 1 2 ) . Dotat cu
m u lte d a ru ri in telectu ale, a fo st în sp ecial un luptător împotriva
ereziilor. D estule ep iso ad e din v ia ţa lui, însă, m ărturisesc că era
stă p â n it în tr-o m a re m ăsu ră de duh de c e a rtă şi iubire de slavă.
DESPRE ÎNFRÂNARE 317

aceasta este o bu cată bună, m ănâncă, aw a. Iar ei răs­


punzând au zis: Noi p ână acum am m âncat legume.
Dacă este carne, noi nu m âncăm . Şi niciunul dintre ei
nu a continuat să m ăn ân ce.
123. A zis un frate: Ştiu un B ătrân care se nevo­
ia pe un munte în a lt şi ca re nu prim ea nimic de la
nimeni, Dar avea p u ţin ă ap ă şi în grijea de legumele
sale. Şi aşa s-a h răn it p ână Ia cincizeci de ani, cât a
trăit, niciodată ieşind din cu rte a sa. Devenise foarte
cunoscut pentru m u ltele v in d ecări pe care le făcea cu
fiecare din cei care v en eau la el. A adorm it în pace
acolo, lăsând în acel lo c cin ci ucen ici ai lui.
124. îm preună cu un m are B ătrân locuia un frate
nepăsător. Şi văzându-1 p e B ătrân m âncând o dată pe
săptămână a zis lui: A w a, zic unii că m area nevoinţă
aduce unora m ândrie. A zis lui B ătrânu l: Deci, fiule,
dacă prin nepăsare v in e sm eren ia, să plecăm şi să ne
luăm femei, să m âncăm c a rn e şi să bem vin. Vai nouă,
fiule, cum ne b atjo co rim şi nu n e dăm seam a. Nu-1
auzi pe David zicând: Vezi s m e re n ia m ea şi osteneala
mea şi-mi iartă to ate p ă ca te le m ele47.
125. A zis un Bătrân: Monahul va da socoteală lui
Dum-nezeu pentru cele p rim ite de la oam eni din
dragoste.
126. A zis un B ătrân : D acă m ergi la cineva şi se
face rugăciune şi îţi în găd u ie să stai, spune-i lui:

e la înălţimea îndatoririlor, a h otărât să smulgă şi ultimele ră-


suJi P^ânism ului în Egipt, de aceea a şl început o luptă
^sţinută împotriva acestora. A provocat distrugerea multor
Pe ale păgânilor şi, în special, al renumitului Serapion din
Alexandria (ET). « «Psalm ul 2 4 ,1 9 .
318 PATERICUL M ARE

P ă r in te , spune-ne n o u ă c u v â n t d e v ia ţă , cum vom afla


p e D u m n e z e u , ş i s ă n u m a i v o r b e ş t i a lt cuvânt dacă
n u t e v a în t r e b a .
1 2 7 . A zis ia ră şi: O b işn u ieşte -ţi ochii tăi să nu pri­
v e a scă la tru p s tră in şi, d a că e s te p osibil, nici la al tău.
1 2 8 . A z is ia r ă ş i: D a c ă e s t e lu p ta t su fletu l tău spre
m u lte m â n c ă r u r i, s trâ m to re a z ă -1 şi la pâine, ca să te
ro a g e s ă s e s a t u r e c u p â in e .
1 2 9 . A z is ia r ă ş i: D a c ă e ş t i în c ă tân ăr, fugi de vin
c a d e ş a r p e . Şi la a g a p ă d a c ă b e i p u ţin , opreşte-te.
C h ia r d a c ă c e i c a r e te -a u c h e m a t fa c ju răm in te şi îţi
fa c m e ta n ie , n u t e lă s a în d u p le c a t d e ju răm intele lor.
D e m u lte o ri, s a ta n a p u n e p e m o n a h i să -i silească pe
c e i m a i t in e r i la v in . C ăci s ă ş tii c ă v in u l şi femeile se­
p a ră d e D u m n ezeu .
1 3 0 . A z is u n B ă trâ n : E s te s c r is d e s p re Solomon că
e r a iu b ito r d e fe m e i48. O rice fire b ă rb ă te a s c ă iubeşte
fir e a fe m e ia s c ă , d a r s ă s ilim c u g e te le n o a stre şi să ne
n e v o im fir e a m a i cu râ n d s p re c u ră ţie şi să nu cădem
în p o fta a c e a s ta .
1 3 1 . A m a u z it d e s p re u n fra te s ă ra c şi nevoiaş că
a tu n c i c â n d îi a d u c e a u m â n c ă r u rile de trebuinţă şi
s e în tâ m p la s ă -i fi a d u s şi altu l, nu le prim ea, zicând:
D e ja m -a h r ă n it D o m n u l m e u şi îm i e s te de-ajuns.
1 3 2 . P o v e s te a u c e n icu l u n u i m a re a w ă despre
B ă trâ n u l lu i că, o d a tă , fă c â n d u -se c e a su l al nouălea49,
i s -a fă c u t fo a m e şi a v r u t s ă g u ste ceva. Şi punând
m a sa , n e -a m a ş e z a t la ru g ă ciu n e şi am cântat doi
p sa lm i şi a în c e p u t B ă trâ n u l s ă sp u n ă pe de rost. Şi

+ Regi 1 1 , 1 . ♦ 49Ora bizantină, adică ceasul al treilea după


o ra d e astăzi.
DESPRE ÎNFRÂNARE 319
s-a făcut seară şi s -a făcu t dim ineaţă, şi s-a făcut iarăşi
ceasul al nouălea, şi a şa a î n c e t a t Căci mintea lui era
sus şi vedea lucruri tain ice.
133. A zis un B ătrân : Pe dem onul lăcom iei pân-
tecelui să-l supui zicând a c e ste a : Aşteaptă, căci nu-ţi
este foame. M ănâncă apoi m ai cuviincios. Căci aşa si­
leşte pe om, ca şi când a r v re a să m ănânce totul din-
tr-odată. Dar cu c â t te s ile şte m ai m ult, cu atât tu mă­
nâncă mai rânduit.
134. A zis un B ătrân : Am ap u cat un Părinte, în
pustia aceasta, care făcu se şap tezeci de ani, mâncând
numai legume şi curm ale.
135. A zis un B ătrân : N im ic altceva nu-i apropie
pe monahi de Dum nezeu ca b u n a şi cuviincioasa şi
iubitoarea de Dum nezeu cu răţie, care aduce cu sine
fără clintire ceea ce e ste p lăcu t şi p o triv it Domnului,
precum a m ărturisit a c e a s ta Duhul cel Preasfânt prin
luminătorul Pavel50.
136. A zis un B ătrân : L ăco m ia p ântecelu i este mai­
ca desfrânării. A zis iarăşi: Cel ce -şi stăp ân eşte pânte­
cele îşi poate stăpâni şi d esfrâu l, şi lim ba.
137. Nişte fraţi au fo st ch e m aţi în Sch it pentru a
curăţa sfoara. Şi unul e ra b o ln av d e la nevoinţă şi, tu ­
şind, scotea sânge, pe care-1 scu ipa. Şi fără să vrea, din
scuipatul său cădea p e ste un frate. Şi acela era luptat
decugetul său să-i spună bolnav ului să în ceteze a mai
scuipa pe el. Şi luând în d a tă din scu ipat, a vrut să-l
mănânce. Atunci a zis în s in e a lui: Nici să nu mănânci,
dar nici să nu vorbeşti.
138. A zis un B ătrân : B o g ăţia sufletului este
* sol ‘C5ririterii 7 ,3 5 .
320 PATERICUL M ARE

în fr â n a r e a . A c e a s ta s ă o d o b â n d im cu cuget smerit,
fu g in d d e s la v a d e ş a r t ă c a r e e s t e m a ic a relelor.
1 3 9 . A z is ia r ă ş i: E s te b in e a p o s ti şi pentru a se
h r ă n i c e l s ă ra c .
1 4 0 . A z is ia r ă ş i: In c u v in te d u m n ezeieşti să ne
d e s fa tă m ş i în is t o r is ir i a le S fin ţilo r P ărin ţi să prăz-
n u im , n u c u p â n te c e le d e s fa tâ n d u -n e , ci duhovniceşte
b u c u râ n d u -n e .
1 4 1 . Z ice a u d e s p r e u n m a r e B ă tr â n din Lavra Av-
v e i P e tr u 51 c ă s -a n e v o it c in c iz e c i d e an i stând în peş­
t e r a lu i, n ic i v in b â n d , n ic i p â in e m ân cân d , ci numai
tă r â ţe . Ş i m â n c a n u m a i d e t r e i o r i p e săptăm ână.
1 4 2 . Au a d u s o d a tă în S c h it le g u m e şi dovleci şi le-
a u p u s în b is e r ic ă , p e n tr u c a a tu n c i cân d vin fraţii să
ia c â te p u ţin e la c h iliile lor. Ş i a lu a t un B ătrân puţine
le g u m e şi p u ţin i d o v le ci şi m e rg â n d p e cale le-a mân­
c a t c ru d e . în tâ ln in d u -1 u n fra te , l-a în tre b at: Unde
s u n t le g u m e le ta le ? Ia r e l a z is: L e-a m m âncat. A zis
lu i fr a te le : Ia tă , e u le -a m p ă s tra t. Ş i a zis lui Bătrânul:
Ţ ie n u ţ i- e fo a m e , fra te , d e a c e e a le -a i păstrat.
1 4 3 . Un fra te l-a în tr e b a t p e un B ătrân : Dacă obiş­
n u ie şte om u l s ă m ă n â n c e şi să b e a fără discernământ,
ce i s e în tâ m p lă ? A răsp u n s B ătrân u l: I se întâmplă tot
răul. V edem că p u stiire a d esă v â rşită a Ierusalimului s-a
fă cu t d in p ric in a lui N abuzard an, m ai-m arele bucăta­
rilo r52. Şi iarăşi, D om nul p o ru n c e şte ucenicilor, zicând:
Luaţi se a m a la voi înşiv ă, s ă n u se îngreu ieze inimile
v o a stre de m â n ca re şi d e b ă u tu ră şi de grijile vieţii53.
1 4 4 . A zis u n B ă trâ n : M o n ah u l c a re b e a mai mult
♦ 51Lavra lui A w a Petru se află în valea dinspre apus a Iordanului,
în tre Ierihon şi M area M oartă. * S22 Regi 2 5 ,8 . * 53Luca 21,34.
DESPRE ÎNFRÂNARE 321

detrei pahare54 să nu se roage pentru mine.


145. Un frate a în tre b a t pe un Bătrân zicând: Ce să
fac, pântecele meu m ă n e că je şte şi m ănânc mult şi nu
pot să mă înfrânez şi puţin câte puţin trupul meu se
înfierbântă? Răspunzând Bătrânul, a zis lui: Dacă nu
pui în tine însuţi frica şi postul, nu vei păşi drept pe
calelui Dumnezeu. Şi a zis pilda aceasta: Un om avea
unmăgăruş. Şi pe când stă te a el pe m ăgăruş, acesta
seabătea într-o parte sau alta de la drum, iar stăpâ­
nul, luând toiagul, l-a lovit. Şi a zis lui măgăruşul: Nu
mă mai bate şi voi m erge de acum d re p t După ce a
mai mers un timp, s-a d at jo s de pe m ăgăruş şi a pus
toiagul în desagă sus, dar m ăgăruşul nu ştia că deasu­
pralui este toiagul. Şi cum a văzut pe stăpânul său că
numai are toiagul, a în cep u t să nu m ai ţin ă seam a şi
sase abată prin sem ănături. Dar a v en it stăpânul lui,
aluat toiagul şi l-a b ătu t până când a m ers d re p t Aşa
esteşi cu trupul, şi cu p ântecele.
146. Iarăşi a în treb at fratele p e B ătrân, zicând:
Cummă necăjesc gândurile! Şi, de m ulte ori, după ce
măstăpânesc, le cert, dar nu p leacă, ci răm ân la locul
lor? A răspuns Bătrânul şi a zis lui: Dacă nu le zici,
flămândfiind: Plecaţi de la m ine!, nu pleacă, ci răm ân.
Căci atât timp cât găsesc odihnă, nu pleacă.
147, Azis un Bătrân: P o ste şte cu în ţelep ciu n e şi cu
acrivie. Vezi să nu se a m e ste ce v răjm aşu l în negoţul
postului tău. Se pare că d esp re a c e a sta M ântuitorul
azis: Să fiţi zarafi pricep u ţi55, ad ică să recunoaşteţi

* Pahare de vin. * 55Textul apoftegmei 1 4 7 se găseşte aproape


Neschimbat în cuvântarea Sfintei Sinclitichia, în lucrarea Sfân-
^ ui Atanasie cel Mare: Viaţa şi petrecerea Sfintei Sinclitichia,
322 P A TER IC U L M A R E

c u p r e c iz ie p e c e t e a î m p ă r ă t e a s c ă . C ă ci s u n t şi peceţi
p r e fă c u te . F i r e a a u r u lu i e s t e a c e e a ş i , d a r p ecetea este
d ife r ită . A u ru l e s t e p o s t u l, î n f r â n a r e a , m ilostenia. Dar
fiii p ă g â n ilo r p u n p e c e t e a t ir a n u lu i lo r p e ele şi toţi
e r e t i c i i s e în c u n u n e a z ă c u a c e s t e a . T re b u ie , deci, să-i
v e d e m ş i s ă - i o c o lim c a p e n i ş t e fa ls ific a to r i. Ia amin­
t e , a ş a d a r, s ă n u fii p ă g u b it , c ă z â n d v ic tim ă acestora
c a u n n e î n c e r c a t . P r i m e ş t e c u h o t ă r â r e C rucea Dom­
n u lu i î n t i p ă r i t ă î n v ir t u ţ i, a d ic ă c r e d in ţ a dreaptă îm­
p r e u n ă c u f a p t e le s m e r i t e .
148. O d a tă , c â n d s - a p r o c l a m a t în c e p u tu l Postului
M a re î n S c h it , u n f r a t e a m e r s la u n m a r e B ătrân să-i
v e s t e a s c ă , z ic â n d : A w a , a v e n i t P o s tu l. A zis lui Bă­
tr â n u l: C a re , fiu le ? I a r f r a t e l e a z is : P o stu l Mare, de
p a tr u z e c i d e z ile . A tu n c i a r ă s p u n s lu i B ătrânul: Cu
a d e v ă r a t, fiu le , d e c in c iz e c i d e a n i, n u ş tiu nici când
în c e p e p o s tu l d e s p r e c a r e v o r b e ş t i, n ic i cân d se sfâr­
ş e ş t e , c ă c i t o t t im p u l e s t e p o s t p e n t r u m in e.
149. P o v e s te a u P ă r in ţ ii c ă a u s u p u s o d a tă un băr­
b a t c u m p ă t a t la m u c e n ic ie , p u n ân d u -1 la un război
am a r, în c â t s ă fie s ilită î n s ă ş i c u m p ă ta r e a lui. Deci,
c e le a le u n e lt ir ii lo r, a ş a s -a u în tâ m p la t: Au aşternut
în t r - o g r ă d in ă , la u m b r ă , u n p a t, l-a u le g a t pe sfânt
d e e l ş i a u lă s a t d e a s u p r a lu i o fe m e ie necuviincioasă,

PG 2 8 , 1 4 8 8 A -1 5 5 7 B . R e fe rito r la p ro p o z iţia : Deveniţi cămătari


pricepuţi, c a re -n a p o fte g m ă e s te p u să p e s e a m a Domnului, exis­
tă co n se m n a re a c ă se co n s id e ră unul d in tre cuvintele nescrise
ale lui lisus (A. R esch , A g ra p h a . A u sserk a n a n isch e Schrift-frag-
m ente, D arm stad t, 1 9 6 7 , nr. 8 7 , pag. 1 1 2 .) Cuvântul acesta este
con se m n a t ca un cu v ân t al D om nului d e Sfântul Chirii al Ierusa­
limului în ca te h e z a a 6 -a , cap . 3 6 şi la alţi Părin ţi ai Bisericii (ET).
DESPRE ÎNFRÂNARE 323

încât, şi de la p lă c e r e a lo cu lu i, şi din pricina faptului


că nu p u tea s ă o c o le a s c ă în n iciu n fel lucrarea femeii
celei n e cu v iin cio ase , s ă fie a tra s fără voia lui spre fap­
ta d esfrânată. D ar b ă rb a tu l cred in cio s, când femeia
prin să ru tă rile e i i-a a p rin s p lă ce rile , şi-a m uşcat lim­
ba şi, d esp rin zân d o b u c a tă d in ea, a scuipat-o asupra
ei, oferindu-şi în lo cu l p lă ce rii d u reri înfricoşătoare
şi chinuri. Ia r a c e e a s -a în fric o ş a t şi i s-a făcut scârbă
din pricina c u rg e rii s â n g e lu i şi p rin aceasta sfântul
s-a dovedit b iru ito r în D om nul.
150. Un a n a h o r e t s tă te a în ad âncul pustiei de trei­
zeci de ani, având d re p t h ra n ă fru ctele unui pom săl­
batic56. La sfâ rşit, a în c e p u t să zică în sine: în zadar
mi-am p ierd u t a ici z ile le a tâ to r ani. Iată, atâţia ani nu
am m âncat n im ic a ltce v a d e c â t din pom ul acesta săl­
batic şi nici d e s c o p e rir e n u am văzut, nici vreun semn
minunat nu am făcu t, d in tre ce le făcute de monahii
dinaintea m ea. P ă ră sin d c e le de aici, voi pleca în lume.
Şi, cugetând e l a c e s te a , i s -a a ră ta t un în ger al Dom­
nului zicând: Ce c u g e ţi în s in e a ta ? Iar el i-a spus cele
de mai sus. D eci, a zis lu i în g eru l: Şi ce sem n minu­
nat ai fi v ru t s ă faci m a i m a re d ecâ t acesta? Cine este
cel care te -a în tă r it s ă ai ră b d a re atâţia ani în locul
acesta, h ră n it n u m ai d in a c e s t pom sălbatic? Rabdă,
aşadar, şi ro ag ă-L p e D u m nezeu să-ţi dea smerenie.
Iar el, în tă rit d e în ger, a fă c u t răb d are acolo cealaltă
vreme a v ie ţii sale.
151. A zis u n B ă trâ n : Nu e ste de folos monahului*

* “ Cuvântul p.otX6aq în seam nă fructul unui pom sălbatic sau al


unei tufe, poate un dud sălbatic (ET).
32 4 PATERICUL MARE

s ă în t r e b e cu m e s te c u ta re sa u cum e ste celălalt Căci,


p rin în t r e b a r e a a c e a s ta , ru p ân d u -se de la rugăciune,
c a d e în fle c ă re a lă şi v o rb ire d e rău. Aşa încât, nimic
n u e s t e m a i b u n d e c â t tă c e r e a !
152. P o v e s te a u n iş te P ă rin ţi că era cineva între B
tr â n i d e n e a m p o n tic , c a re a aju n s la multe şi mari
iz b â n z i. D e sp re a c e la , B ă trâ n u l Teodor, care a devenit
e p isc o p u l R o su lu i57, n e -a zis: în tr-o zi a venit foarte
a p ro a p e d e m in e la râu l s fâ n t Iordan, în Lavra Pirghi-
lo r 58 - c ă c i a c o lo e ra m atu n ci a şe z a t - şi mi-a zis: Arată
d ra g o s te , fra te T eo d o re, şi v in o cu m ine pe Muntele
S in a i, c ă c i am p u s făgăd u inţă să m erg acolo. Iar eu,
n e p u tâ n d s ă fa c n e a scu lta re Bătrânului, am zis lui: Să
m e rg e m . D e cu m am tre c u t Iordanul, Bătrânul mi-a
z is: F r a te T eo d o re, v in o să p unem m etanie, ca până la
M u n tele S fâ n t Sin ai să nu m ân căm nimic. Am zis lui:
Cu a d ev ă ra t, p ă rin te , eu nu p o t să fac acest lucru. Şi,
n e p u tâ n d eu să fac a cea sta , B ătrânu l a pus metanie şi
p â n ă la Sfân tu l M unte Sinai nu a gustat nimic. Deci,
d u p ă c e s -a îm p ă rtă ş it în Sinai cu Sfintele Taine, atunci
a g u s ta t ş i h ran ă. La fel, din Sinai am plecat la Sfântul
M ina d in A lex an d ria59, fără ca acesta să guste mânca­
re, şi aco lo , d upă ce s-a îm p ărtăşit, a luat şi mânca­
re. Şl d e la Sfân tu l M ina am venit în Cetatea Sfântă60,
a c e s ta n eg u stân d n im ic pe drum. împărtăşindu-se în

♦ S7Rosul este o cetate de pe ţărmul N-V al Antiohiei. * “ Lavra


Pirghilor se află în pustiul Kalamonas, în nordul Mării Moarte.
♦ *’ Este vorba despre biserica Sfântului Mina, marele mucenic,
a cărui prăznuire se face pe 11 noiembrie. în persecuţia lui Dio-
cleţian şi Maximilian (2 9 6 ), acesta a părăsit viaţa ascetică de pe
m untele Kotiaion sau Klutahia (Frigia), unde se refugiase pentru
DESPRE ÎNFRÂNARE 325

Biserica Sfintei în v ie ri a lui H ristos Dumnezeul nos­


tru, a luat apoi şi m ân care. Deci, în toată această că­
lătorie lungă, B ătrân u l a m â n ca t numai de trei ori, o
dată la M untele Sinai, o d ată la Sfântul Mina şi o dată
la Sfânta înv iere a lui H risto s Dumnezeul nostru.

Sfârşitul tratatu lu i d esp re înfrânare.

nevoinţă, plecând din arm ată, şi a venit de bunăvoie şi a măr­


turisit credinţa. După chinuri înfricoşătoare, i s-a tăiat capul.
Moaştele rămase de la rugul muceniciei au fost duse de creştini
în pământul natal, Egiptul, şi îngropate lângă lacul Mareatida, la
vest de Alexandria, unde, datorită multelor minuni săvârşite de
sfânt, curgeau mulţimi de oameni chiar şi din ţările vecine. Pri­
ma biserică a fost construită pe mormântul sântului, de Con­
stantin cel Mare şi de episcopul Atanasie cel Mare, şi este consa­
crată ca centru religios. Mai târziu, în jurul bisericii s-a construit
o mănăstire şi în timpul împăratului Zenon (4 7 4 -4 9 1 ), s-a înte­
meiat cu contribuţia substanţială a acestuia, întregul oraş for­
mat din clădirile din jurul mormântului sfântului, cunoscută ca
»Cetatea Sfântului Mina". Ruinele acestui oraş se găsesc în oraşul
HIAlamaein de astăzi (care înseam nă locul Sfântului Mina) unde
puterile aliate în timpul celui de-al doilea război mondial au câş­
tigat o mare victorie împotriva Axei. Biruinţa aceasta a fost pusă
pe seama intervenţiei minunate a sântului.
* “ Ierusalimul.
1

CAPITOLUL V

DIFERITE POVESTIRI SPRE ÎNTĂRIRE


In r ă z b o a ie l e r id ic a t e În noi
DE DESFRÂNARE

1 . A z is A w a A n to n ie : S o c o t e s c c ă tru p u l are o miş­


c a r e n a t u r a lă , î n t r e p ă t r u n s ă lu i, d a r c a re nu lucrează
fă r ă c a s u fle tu l s ă v r e a . E a în s e a m n ă , aşadar, în trup,
o m iş c a r e n e p ă t im a ş ă . E x is tă ş i a lt ă m iş c a re care vine
d in h r ă n i r e a ş i în g r iji r e a tr u p u lu i c u m ân căru ri şi cu
b ă u tu r i, d in c a r e v in e în c ă lz ir e a sâ n g e lu i, care împin­
g e tr u p u l s p r e lu c r a r e . D e a c e e a a zis Apostolul: Nu
v ă î m b ă t a ţ i d e v in , în c a r e e s t e d e s fr â n a r e 1. Şi iarăşi
D o m n u l, p o r u n c in d u c e n ic ilo r, a z is: L uaţi seam a să
n u s e în g r e u ie z e in im ile v o a s t r e d e m â n ca re şi de bă­
u tu r ă 2. E x is t ă ş i o a lt ă m iş c a r e în c e i c e s e nevoiesc,
c a r e v in e d in în ş e lă c iu n e a ş i p iz m a dracilor... Aşa în­
c â t, t r e b u ie s ă ş t ie o r ic in e c ă t r e i s u n t m işcările tru­
p e ş ti: u n a d in fire , a lt a d in lip s a d e g r ijă faţă de mân­
c ă r u r i, ia r a t r e i a d e la d e m o n i.
2 . U n fr a t e a î n t r e b a t p e A w a A g ato n d espre des­
f r â n a r e ş i a c e la i-a z is lu i: M erg i, a ru n c ă în faţa lui
D u m n e z e u s lă b ic iu n e a t a ş i v e i a v e a od ih n ă.
♦ *Efeseni 5 , 8 . ♦ 2L u ca 2 1 , 3 4 .
DESPRE DESFRÂNARE 327

3. Altădată, un m are B ătrân a cercetat pe Awa


Achilâ din Tebaida şi i-a zis: Awa, sunt luptat pentru
tine. Iar el a zis: Fugi de aici, Părinte, eşti luptat pen­
tru mine, acum! Iar Bătrânul, din smerenie, a zis: Da,
Awa. Şi era acolo, şezând lângă uşă, un bătrân orb şi
şchiop. Şi i-a zis lui B ătrânul: Am vrut să stau aici pu­
ţine zile şi din pricina Bătrânului acestuia nu pot să
stau. Auzind, deci, A w a Achilâ, s-a minunat de sme­
renia Bătrânului şi a zis: A ceasta nu este desfrânare,
ci pizmă este, a v iclenilor draci.
4. A zis A w a Gherontie, cel din Petra, că: Mulţi
din cei ispitiţi de plăcerile trupeşti, neapropiindu-se
de trupuri, au d esfrânat în cugetul lor; deci, păzind
trupurile fecioreşti, au desfrânat în suflet Bine este,
deci, iubiţilor, să facem ceea ce este scris şi să păzim
fiecare inima sa mai m ult decât orice3.
5. Un frate l-a întrebat pe Awa Daniil, zicând: Dă-mi
o poruncă şi o voi păzi. Şi i-a zis lui: Niciodată să
nu întinzi mâna ta în farfurie împreună cu o femeie
şi să mănânci cu ea. Şi aşa vei fugi puţin de dracul
desfrânării.
6. A zis A w a Evdemon despre Awa Pafnutie, pă­
rintele Schitului: Am coborât acolo când eram tânăr
şi nu m-a lăsat să răm ân, zicând: Cât sunt eu aici, chip
ca de femeie nu voi îngădui să rămână la Schit, din
pricina războiului vrăjmaşului.
7. A zis A w a Ioan Kolovos că cel care este sătul şi
vorbeşte cu un copil a desfrânat deja în gând cu el4.
* 3Pilde 4 ,2 3 . * 4Ceea ce pare exagerat până ia obsesiv, sem­
nalează, de fapt, atenţia pe care o acordă pustnicii mişcării in­
terioare a gândului, a cugetului, a inimii. Este cea mai convin­
gătoare dovadă a faptului că lupta se duce pe plan duhovnicesc,
328 PATERICUL MARE

8 . A z is A w a K a rio n c ă o m u l c a re locuieşte cu un
c o p il, d a c ă n u e s te p u te rn ic , d ă înapoi, iar dacă este
p u te r n ic ş i n u d ă în a p o i, o ricu m nu înaintează.
9 . A z is A w a C asian : Ne z ice a nou ă Awa Moise:
B in e e s te a n u a s c u n d e gân d u rile, ci a le mărturisi
B ă tr â n ilo r d u h o v n ic e ş ti ş i cu d iscernăm ân t5, nu celor
c a r e au a lb it n u m a i d in p ric in a tre c e rii timpului. De­
o a r e c e m u lţi, p riv in d la v â rs tă şi spunându-şi gându­
r ile lor, în lo c d e v in d e c a re au căzu t în deznădejde din
p r ic in a lip s e i d e e x p e r ie n ţă 6 a celu i care i-a ascultat
E ra u n fra te , d in tre c e i m u lt-râvn ito ri, care, fiind tare
m u n c it d e d ra cu l d esfrâu lu i, a v e n it la un Bătrân şi i-a
m ă r tu r is it g â n d u rile sale. Ia r acela, ascultându-1 şi fi­
in d lip s it d e e x p e r ie n ţă , s -a m ân iat şi l-a numit pe fra­
t e tic ă lo s şi n e v re d n ic de sch im a m onahală, deoarece
sufletesc, ce e a ce p oate confirm a fiecare dintre noi, cu un pic de
e f o r t Prinşi în să în m en talitatea m aterialistă, supralicităm fapta
e x te rio a ră şi subevaluăm m işcarea tainică a inimii. Din păcate,
m in tea n oastră, citind aceste apoftegme, se duce spre lucrurile
e x te rio a re , sp re fapte, d a r părinţii pustiei se luptau cu gândurile,
cu m otivaţia şi suportul interior al faptei. + 5După Sfântul Ioan
Scărarul, d iscernăm ântul este: la cei începători dreapta cunoş­
tin ţă de sine; la cei de mijloc simţul minţii care deosebeşte fără
g reşeală ce e a ce este cu adevărat bine de binele natural şi de
con trariul lui, răul; la cei desăvârşiţi, este cunoaşterea care se
dă de c ă tre strălu cirea dum nezeiască şi are posibilitatea să lu­
m ineze deplin şi cele câte sunt întunecate în gândirea celorlalţi
(E T ). * 6Experienţa (nelpa) este un concept foarte important în
literatu ra p atericală, ca şi în cea fllocalică, şi se referă la faptul
confruntării cu realitatea con cretă sau cu lucrul respectiv, nu
a re sensul general pe care de obicei îl dăm noi cuvântului şi care
se confundă deseori cu vârsta. De aceea pot fi părinţi tineri care
au exp erienţă şi vârstnici lipsiţi de experienţă.
DESPRE DESFRÂNARE 329

a primit astfel d e gân du ri. Auzind acestea, fratele a


deznădăjduit în tru s in e şi, părăsind chilia sa, a plecat
în lume. Prin ico n o m ia lui Dum nezeu, l-a întâlnit pe
cale Awa Apollo şi acela, văzându-1 tulburat şi tare
abătut, l-a în treb at, zicân d : Fiule, care este pricina
unei astfel de am ărăciu n i? Ia r acela, la început, din
prea multa m âh n ire n u a răsp u n s nimic. în cele din
urmă, fiind m ult ru g at de B ătrân , a m ărturisit ale sale,
zicând: Gânduri de d esfrâ n a re m ă m uncesc şi am fost
de le-am spus B ătrân u lu i cu ta re şi după cuvântul lui
nu mai este n ăd ejd e d e m ân tu ire pentru mine. Deci,
deznădăjduind de m in e însum i, plec în lume. Auzind
acestea, ca un în ţe le p t doctor, părintele Apollo l-a
mângâiat mult şi l-a sfă tu it zicând: Nu te mira, fiule,
şi nici nu deznădăjdui de tin e însuţi. Căci eu, la vâr­
sta aceasta şi cu p ăru l alb, ta re su n t muncit de acele
gânduri. Nu te m âhni, deci, de o astfel de aprindere7,
care se vindecă nu a tâ t cu străd an ia omenească, cât
cu mila lui Dumnezeu. Numai, fă-m i bucurie astăzi şi
întoarce-te în chilia ta. Iar fratele a făcut aşa. Şi ple­
când de la el, A w a Apollo a m ers la chilia Bătrânului
care l-a deznădăjduit p e frate le şi, stând afară, se ruga
lui Dumnezeu cu lacrim i, zicând: Doamne, care aduci
ispitele spre folos, în to a rc e războiul fratelui la acest
bătrân, pentru c a p rin isp itire 8 să înveţe la bătrâneţe
* 7în sfatul Bătrânului se regăsesc ecouri ale cuvintele Sfanţu­
lui Apostol Petru din prim a sa epistolă: Iubiţilor, nu vă miraţi
de aprinderea ca re este în tru voi, c a r e s e fa c e vouă spre ispită f i
Petru 4 ,1 2 ). * 8în original este folosit aid cuvântul ttelpa care
se traduce astăzi cel mai co rect prin experienţă , Cuvântul este
din aceeaşi familie cu verbul Tteip&ţeiv care înseamnă a ispiti,
1

330 PATERICUL MARE

cee a ce a tâ ta tim p nu a învăţat, adică să sufere împre­


ună cu cei care au război. Şi cum a sfârşit rugăciunea,
a văzut un arap9 stând lângă chilie şi aruncând săgeţi
îm potriva bătrânu lui. De care acela, rănit fiind, îndată
se în v ârtea de colo-colo ca un om b e a t Şi neputând să
îndure, ieşind din chilie, porni pe drumul spre lume
pe care p lecase şi fratele m ai tânăr. Iar Awa Apollo
în ţeleg ân d ce se întâm plă a ieşit în întâmpinarea lui
şi, apropiind u-se de el, i-a zis: Unde mergi şi care este
p ricin a p en tru care ai fost cuprins de tulburare? Te-
m ân du -se că au fo st făcute cunoscute sfântului cele
ce i s-a întâm p lat, de ruşine nu a zis nimic. Atunci,
a zis A w a Apollo: în to arce-te în chilia ta şi de acum
să cu no şti slăbiciu nea ta şi socoteşte-te pe tine fie ca
n elu at în seam ă de diavol, fie ca dispreţuit. De aceea
nu te -a i înv red n icit de lupta cu el, precum cei silitori.
Dar ce zic de luptă? Atacul lui nicio zi nu ai putut să-l
duci. Iar a ceasta ţi s-a întâm plat pentru că, primind
un tâ n ă r lu p tat de vrăjm aşul de obşte, în loc să-l în­
dem ni la luptă, l-ai aru ncat în deznădejde, nesocotind
acea poru ncă înţeleap tă care zice: Izbăveşte pe cei ce
su n t târâţi la m oarte şi pe cei ce se duc clătinându-se
la ju ngh iere scap ă-i!10 Dar nici pilda Mântuitorului
n ostru care zice: T restie strivită nu va frânge şi feş­
tilă fum egândă nu va stinge11. Căci nimeni nu poa­
te duce uneltirile vrăjmaşului, nici să stingă sau să
a pune la încercare şi cu substantivul iteipaapâţ - ispitirea. Pă­
rintele Dumitru Stăniloae îl traduce cu cercare, cuvânt ieşit din
uz în limba română de astăzi. ♦ 9în scrierile monastice diavolul
apare, deseori, sub înfăţişarea unui chip închis la culoare şi urât.
+ ‘«Pilde 2 4 ,1 1 . * “ Matei 1 2 ,2 0 .
DESPRE DESFRÂNARE 331

contenească aprinderea firii dacă harul Jui Dumne­


zeu nu ar păzi slăbiciunea omenească. Şi, pentru că
s-a împlinit lucrarea aceasta mântuitoare cu noi, să
rugămpe Dumnezeu cu rugăciuni obşteşti ca să înde­
părteze şi biciul pe care l-a îngăduit împotriva ta. Căci
El face să sufere şi iarăşi aduce la starea cea dintâi, El
loveşte şi mâinile Lui tăm ăduiesc12, smereşte şi înal­
ţă, omoară şi învie; El coboară la locuinţa morţilor şi
iarăşi scoate13. Acestea zicând şi rugându-se, îndată
l-a izbăvit de războiul care era asupra lui, sfatuindu-1
să ceară de la Dumnezeu să-i dea lui limbă de învăţă­
tură, ca să cunoască în care vrem e trebuie să deschi­
dă gura lui şi să spună cuvânt14.
10. întrebat despre gândul desfrânării, Awa Kyr
Alexandrinul a răspuns astfel: Dacă nu ai gânduri, nu
ai nădejde. Dacă nu ai gânduri, ai faptă. Aceasta în­
seamnă că cel care nu luptă în cugetul său cu păca­
tul şi, luptându-se, nu i se împotriveşte, îl săvârşeşte
trupeşte. Căci cel care are fapte nu este tulburat prin
gânduri. A întrebat Bătrânul pe frate zicând: Nu cum­
va ai obiceiul să vorbeşti cu femeie? Şi a zis fratele:
Nu. Dar gândurile m ele sunt ca nişte zugravi vechi şi
noi. Amintirile sunt cele care m ă tulbură şi chipurile
femeilor. Iar Bătrânul a zis către el: De morţi să nu te
temi, d de vii să fugi, adică de învoirea cu păcatul şi
de făptuirea lui. Şi stăruieşte mai mult în rugăciune.
11. Povestea cineva despre un frate care a căzut în
păcat că, vizitându-1 pe A w a Lot, era tulburat şi intra
şi ieşea neputând să se aşeze. Şi i-a zis lui Awa Lot: Ce
♦ “Iov 5,18. * 131 Regi 2 ,6 -7 . * Mlsaia 50,4 .
332 PATERICUL MARE

ai, fra te ? I a r e l a z is: P ă c a t m a r e a m făcu t şi nu pot să-l


d e s tă in u i P ă rin ţilo r. A z is lu i B ă trâ n u l: Mărturiseşte-1
m ie ş i e u îl v o i lu a a s u p ra m e a . A tunci i-a zis: în des-
frâ n a re a m c ă z u t ş i a m je r t f i t id o lilo r pentru a reuşi
a c e s t lu c ru . Şi a z is lu i B ă trâ n u l: înd răzn eşte, pentru
c ă e s te p o c ă in ţă . M erg i, s ta i în p e ş te ră şi posteşte
d o u ă c u d o u ă 15 ş i e u v o i d u ce cu tin e jumătate din
p ă c a t. D eci, îm p lin in d u -se t r e i săp tăm ân i, Bătrânul a
fo s t în ş tiin ţ a t c ă D u m n e ze u a p rim it pocăinţa fratelui
şi a r ă m a s a c e s t a u c e n ic la B ă trâ n p ân ă la moartea lui.
1 2 . Z ice a A w a M ato e: A v e n it u n frate la mine şi
m i-a z is c ă v o r b ir e a d e ră u e s te m ai re a decât desfrâ-
n a re a . Şi a m z is: E s te ta r e cuvântul. Atunci mi-a zis:
Şi cu m s o c o te ş ti c ă e s te lu cru l a c e s ta ? Iar eu am zis:
V o rb ire a d e ră u e s te lu c ru rău , d a r se vindecă repede.
C ăci d e m u lte o ri c e l c a re v o rb e şte de rău se pocăieşte
zicâ n d : A m v o r b it d e rău ! Ia r d esfra n a re a este moarte
tru p e a sc ă .
1 3 . A w a O lim p ie, ce l d e la Chilii, e ra luptat de des-
frâ n a re . Şi i-a zis lu i gân du l: M ergi şi ia-ţi femeie. Şi
rid ic â n d u -s e a fă c u t lu t şi a p lăsm u it o femeie. Apoi a
z is: Ia tă fe m e ia ta . E ste n ev o ie, deci, să lucrezi multe
c a s ă o h ră n e şti. Şi lu c ra m u lt, osten ind u -se. Şi, după
m a i m u lte zile ia ră şi rid icân d u -se , a făcut lut şi a plăs­
m u it p e n tru s in e o fiică. A poi a zis gândului său: Iată,
a n ă s c u t fe m e ia ta. Ai n ev o ie să lu crezi m ai mult ca să
p o ţi s ă h r ă n e şti cop ilu l tă u şi să -l îm braci. Şi făcând
aşa, d e m u ltă o ste n e a lă s -a isto v it p e sine şi a zis gân­
dului: Nu m ai p o t să s u p o rt o sten eala. Şi a zis: Deci,
♦ 15Două cu două înseam nă a posti o zi da şi una nu sau a mânca
la fiecare a treia zi (ET ).
DESPRE DESFRÂNARE 333

dacă nu poţi să te osteneşti, nici femeie să nu cauţi.


Şi văzând Dumnezeu osteneala lui, a ridicat de la el
războiul şi s-a lin iştit
14. A zis Awa Pimen: Aşa cum păzitorul împăratu­
lui stă lângă el, întotdeauna pregătit, la fel trebuie şi
sufletul să fie pregătit împotriva dracului desfrânării.
15. A întrebat A w a Anuv pe A w a Pimen despre
gândurile necurate pe care le naşte inima omului şi
despre poftele deşarte. Şi a zis Aw ei Pimen: Oare va
fi slăvită securea fără cel care o foloseşte? Şi tu, nu da
mâna ta acestora şi vor sta nelucrătoare.
16. A venit odată un frate la A wa Pimen şi a zis lui:
Cesă fac, părinte, căci sunt strâm torat de desfrânare?
Şi, iată, m-am dus şi la A w a Ivistion şi mi-a zis: Nu
trebuie să o laşi să zăbovească asupra ta. A zis Awei
Pimen: Faptele A w ei Ivistion sunt sus în cer, cu înge­
rii, şi uită că eu şi tu suntem în desfrânare. Dar, după
mine, dacă monahul îşi păzeşte pântecele şi limba şi
înstrăinarea de lume, să aibă îndrăzneală, nu va muri.
17. Alt frate l-a întrebat pe Awa Pimen, zicând: Ce
să fac, căci sunt luptat cu desfrânarea şi prins de mâ­
nie? A zis Bătrânul: De aceea David zicea: Leul l-am
ucis şi ursul l-am sugrumat16. Aceasta înseamnă că
mânia am tăiat-o, iar desfrânarea am strâmtorat-o în
osteneli.
18. A zis iarăşi: A trăi după voia lui Dumnezeu este
cuneputinţă pentru cel care este iubitor de plăceri şi
iubitor de arginţi.
19. A zis Awa Pim en despre desfrânare şi despre
vorbirea de rău: Omul nu trebuie să vorbească deloc
•“ lRegi 17,35.
Y

334 PATERICUL MARE

cu a ceste două gânduri, nici să cugete în vreun fel la


e le cu inim a sa. Căci dacă vrea negreşit să le dea chip
în inim a lui, nu se foloseşte, ci va fi sălbăticit de ele şi
nu va avea odihnă.
2 0 . A fo st în tre b a t Avva Pimen despre întinări şi a
răspun s că: Dacă vom fi statornici în lucrare şi ne vom
în g riji să avem trezvie, nu vom afla în noi întinare.
2 1 . Şi iarăşi: Omul care locuieşte împreună cu un
copil şi în care încă m ai lucrează patima către aces­
ta sau o rice patim ă a omului vechi, şi totuşi îl ţine
p e acesta cu sine, este asem enea omului care are un
o gor m ân cat de vierm i.
22. Un frate l-a în treb at pe A wa Pimen despre des-
frân are şi i-a zis lui Bătrânul: Mult este ajutorul lui
Dum nezeu care-1 înconjoară pe om, dar nu ne este în­
găduit să-l vedem cu ochii noştri.
2 3 . Era un frate în Schit cu Awa Pafhutie. Acesta
era luptat de desfrânare şi zicea: Dacă îmi iau zece
fem ei, nu-mi îm plinesc pofta mea. Iar Bătrânul l-a ru­
gat zicând: Nu, fiule, este război al demonilor. Dar nu
s-a convins, ci a plecat în Egipt şi a luat femeie. După
un tim p, a urcat Bătrânul în Egipt şi l-a întâlnit pe
acesta ducând un coş cu vase de lut. Bătrânul nu l-a
cunoscut, dar acela a zis lui: Eu sunt cutare, ucenicul
tău. Şi văzându-1 Bătrânul în starea aceea, a plâns şi a
zis: Cum ai lăsat cinstea aceea şi ai venit în necinstea
aceasta? Dar, spune-mi, ai luat zece femei? Şi oftând,
a zis: Cu adevărat, una am luat şi mă chinuiesc cum să
o satur de pâine. Şi a zis lui Bătrânul: Vino iarăşi cu
noi. Şi a zis: Este pocăinţă, aw a? Şi a zis lui: Este! Şi
DESPRE DESFRÂNARE 335

părăsind toate, a urm at lui şi intrând în Schit agoni­


sind experienţă a devenit monah încercat.
24. Se povestea despre Amma Sarra că a stat trei­
sprezece ani luptată puternic de demonii desfrânării
şi niciodată nu s-a rugat să se îndepărteze războiul, ci
spunea numai: Dumnezeule, dă-mi putere!
25. Ziceau, de asem enea, despre aceasta că a fost
atacată odată cu multă putere de duhul desfrânării,
care-i amintea de deşertăciunile lumii. Iar ea, nelă-
sând nici frica de Dumnezeu şi nici nevoinţa, a plecat
într-o zi către cămara ei să se roage. Şi i s-a arătat ei
trupeşte duhul desfrânării şi i-a zis: Tu m-ai biruit,
Sarra! Iar ea a zis: Nu te-am biruit eu, ci Stăpânul
meu, Hristos.
26. A zis Awa Focâs că după ce a venit în Schit,
Am Iacob a fost luptat puternic de dracul desfrână-
rii. Şi aproape fiind de a cădea, a venit la mine şi mi-a
destăinuit cele ale sale şi mi-a zis: în cutare peşteră
plec de luni. Te rog pe tine, pentru Domnul, nimănui
să nu spui, nici părintelui meu, ci numără patruzeci
de zile şi, când se vor împlini, arată dragoste şi vino
la mine, aducând şi Sfânta împărtăşanie. Şi dacă mă
vei găsi mort, îngroapă-mă, iar dacă mă vei găsi încă
viu, să-mi dai Sfânta îm părtăşanie. Acestea, deci, au­
zind de la el, după ce s-au împlinit patruzeci de zile,
luând Sfânta îm părtăşanie şi pâine obişnuită cura­
tă cu puţin vin, am plecat spre el. Şi numai ce m-am
apropiat de peşteră, mult miros greu am simţit care
venea din gura lui şi am zis în sinea mea că a adormit
fericitul Dar intrând la el, l-am găsit aproape mort Şi
336 PATERICUL M A R E

cu m m -a v ă z u t, m iş c â n d u - ş i p u ţ in m â n a d reap tă cât
p u te a , a r ă t a c u s e m n u l m â in ii s p r e S fâ n ta îm părtăşa­
n ie . I a r e u a m z is : A m . M -a m o s t e n it , d e c i, să-i des­
ch id g u ra p u ţin ş i a m v ă r s a t c in s t it u l T ru p şi Sânge,
d u p ă c e le -a m s u b ţ i a t c â t s e p u te a . Ş i a lu a t putere
d e la îm p ă r t ă ş ir e a c u S fâ n t a C u m in e c ă tu ră . Şi după
m a i m u lt tim p , în m u in d p u ţ in ă d in p â in e a obişnuită,
i-a m d a t; ş i d u p ă p u ţin ia r ă ş i, d a r n u m a i c â t putea să
ia. Şi a ş a , c u h a r u l lu i D u m n e z e u , d u p ă o zi întreagă,
a v e n it îm p r e u n ă c u m in e , m e r g â n d la c h ilia lui izbă­
v it cu a ju to r u l lu i D u m n e z e u d e p a tim a nim icito are a
d e s frâ n ă rii.
27. E ra u n B ă t r â n c a r e a v e a u n u c e n ic luptat cu
d e s fr â n a r e a . Ş i l-a r u g a t p e e l B ă t r â n u l z icâ n d : Rabdă,
fiu le, c ă c i e s t e r ă z b o i d e la v r ă jm a ş u l. Ia r el i-a răs­
p u n s: Nu m a i p o t în d u r a , a w a , d a c ă n u v o i face lucrul.
Şi s -a p r e fă c u t B ă tr â n u l ş i a z is lu i: Ş i e u s u n t luptat,
fiu le, d e c i s ă m e r g e m s ă fa c e m îm p r e u n ă lucru l şi să
n e în to a r c e m la c h ilia n o a s t r ă . I a r B ă trâ n u l avea o
m o n e d ă ş i o ţ in e a cu el. R ă m â i a fa ră . L a să -m ă m ai în­
tâ i s ă in tr u e u ş i d u p ă a c e e a v e i in t r a tu . Ş i in trân d Bă­
trâ n u l, a d a t d e s fr â n a te i m o n e d a ş i a ru g a t-o zicând:
Nu în tin a p e fr a t e le a c e s t a . Ş i d e s fr â n a ta ş i-a dat cu­
v â n tu l c ă n u v a în t in a p e fr a te le . A ie ş it, d eci, Bătrânul
ş i a z is fra te lu i: In tră . Ş i c â n d a i n t r a t a c e s ta , desfrâ­
n a ta i-a z is: A ş te a p tă , fr a te , c ă c i, d e ş i s u n t păcătoasă,
av em ş i n o i le g e ş i t r e b u ie s ă o îm p lin im . A poruncit,
d eci, a c e lu ia s ă s t e a d e o p a r te ş i s ă fa c ă cin cizeci de
m e ta n ii, ş i e a în a lt ă p a r t e a s e m e n e a . D eci, după ce
fra te le a fă c u t d o u ă z e c i s a u t r e iz e c i d e m e ta n ii, a fost
s tră p u n s ş i a z is în s in e : C u m m ă r o g lu i Dumnezeu,
DESPRE DESFRÂNARE 337

îotimp ce aştept să fac a cea stă urâciune? Şi îndată a


Ieşit, neîntinându-se. Şi văzând Dumnezeu osteneala
Bătrânului, a ridicat războiul fratelui şi s-au întors Ia
chilie slăvind pe Dumnezeu.
28. Un frate a fost trim is de a w a lui la o ascultare.
Şi ieşind Ia un loc care avea apă, a aflat acolo o femeie
ce spăla rufe. Iar el, luptat fiind, i-a zis aceleia să se
culcecu el. Aceea i-a zis: A te ascu lta îmi este uşor, dar
îţi devin pricină a m ultor necazuri. A zis ei: Cum? A
răspuns lui aceea: După ce vei face lucrul, te va mus­
tra conştiinţa şi fie vei deznădăjdui, fie îţi va trebui
multă osteneală să vii din nou la rânduiala pe care o
ai acum. înainte, deci, de a prim i acest lucru, mergi cu
paceîn drumul tău. Iar el, auzind, a fo st străpuns şi a
mulţumit lui Dumnezeu şi înţelepciunii ei. Şi venind
laawa i-a povestit întâm plarea şi Bătrânul s-a minu­
nat de aceea. Şi l-a rugat pe el fratele să nu mai iasă
din mănăstire. Şi cu adevărat a răm as în mănăstire,
neieşind niciodată până la m oarte.
29. Un frate a plecat să sco ată apă din râu. Şi a aflat
acolo o femeie care spăla rufe şi i s-a întâmplat lui
să cadă cu ea. După păcat, luând apa, a plecat spre
chilia lui. însă demonii, năvălind asupra lui, îl strâm-
torau cu gândurile zicând: Unde mergi? Nu mai este
pentru tine mântuire. De ce să pierzi şi lumea aceas­
ta? Cunoscând fratele că vor să-l piardă cu totul, a zis
gândurilor: De unde aţi venit şi mă strâm toraţi ca să
deznădăjduiesc în m ine însum i? Nu am păcătuit. Şi
ducându-se la chilie, s-a nevoit în linişte ca ieri şi ca
Nai înainte. Iar Domnul a d escoperit unui Bătrân, ve-
rin cu el, că fratele cutare, căzând, a biruit. Venind,
338 PATERICUL MARE

d eci, la el B ă trâ n u l, a z is lu i: Cum e şti? Iar el a zis: Bine,


a w a . A z is lu i B ă trâ n u l: Ş i n u a i av u t nicio strâmtora­
r e z ile le a c e s te a ? A z is lu i: N iciuna. A zis lui Bătrânul:
M i-a d e s c o p e r it D u m n e z e u c ă d u p ă ce ai căzut, ai bi­
ru it. A tu n ci fr a te le a p o v e s tit B ă trâ n u lu i toate cele cei
s-a u în tâ m p la t. Ia r B ă trâ n u l a z is lu i: Cu adevărat, fra­
te , d is c e rn ă m â n tu l tă u a s tr iv it p u te re a vrăjmaşului
30. P o v e s te a cin e v a c ă u n fra te c a re stătea în obşte
a fo s t tr im is cu tr e b u r ile o b ştii. E ra un mirean evla­
v io s în tr-u n s a t şi îl p rim e a p e e l cu credinţă ori de
c â te o ri v e n e a în s a t. Ia r m ire a n u l avea o fiică, de cu­
râ n d ră m a s ă v ăduvă, d u p ă c e s tă tu se cu bărbatul său
d oi ani. D eci, in trâ n d şi ie şin d fra te le, a fo st luptat din
p ric in a ei. A ce e a, în s ă , fiin d în ţe le a p tă , a înţeles şi se
fe re a p e s in e s ă n u s e în tâ ln e a s c ă cu el. Intr-una din
zile, în s ă , p le câ n d ta tă l e i în tr-u n o raş din apropiere
p e n tru o n e v o ie o a re c a re , a lă sa t-o p e aceasta singu­
ră a c a să . V enind , d eci, fra te le , după obicei, a aflat-o
p e a c e a s ta sin g u ră şi i-a zis: U nde e ste tatăl tău? A
zis lui: A p le c a t la o raş. A în cep u t, deci, să fie tulburat
fra te le d e răzb o i, v râ n d să s e p o rn ea scă asupra ei. A
zis a c e e a c ă tre e l cu în ţe le p ciu n e : Nu te tulbura de­
lo c. P ân ă cân d v in e ta tă l m eu su n tem aici amândoi.
Ş tiu c ă v oi m o n ah ii n im ic nu faceţi fără rugăciune.
S co a lă -te , d eci, şi ro a g ă -te lui Dum nezeu şi ceea ce
va p u ne în in im a ta, a c e e a vom face. Iar el nu a vrut,
c ă ci e ra tu lb u ra t d e războ i. A zis lui: Adevărat, tu ai
cu n o scu t v re o d a tă fe m e ie ? A zis ei: Nu. Dar şi pentru
a c e a s ta v re a u ca s ă aflu ce e ste . A zis lui: De aceea
te tu lb u ri, fiin d că nu cu n o şti m iro su l u rât al femeilor
DESPRE DESFRÂNARE 339

ticăloase. Şi vrând să micşoreze p atim a Iui, a zis că: în


perioada lu n ară s u n t şi n im en i nu p o a te să s e apropie
de mine şi nici să s u p o r te m irosu l u r â t Ia r el auzind
de la ea a c e s te a şi a lte le a se m e n e a şi sim ţind silă, şi-a
venit în sin e şi a lă c r i m a t Când a v ă z u t e a că şi-a venit
în sine, i-a zis; la tă , d a c ă m -a ş fi în cre d in ţa t ţie, deja
am fi săv ârşit p ă ca tu l. Cu ce p rivire, deci, ai fi p rivit în
ochii tatălui m eu sa u ai fi p le c a t la m ăn ăstirea ta să
asculţi c e a ta sfin ţilor a ce lo ra câ n tâ n d ? Te rog, deci,
să fii treaz d e a cu m în ain te şi s ă nu m ai vrei p en tru o
plăcere m ică şi ru şin o a să s ă pierzi a se m e n e a osteneli
pe care le-ai făcu t p â n ă a cu m şi s ă te lipseşti de b ună­
tăţile veşnice. Auzind a c e s te cuvinte de la ea, fratele
păţit a zis celui c a r e m i-a p ov e stit m ie că a m ulţum it
lui Dumnezeu, ca re , prin în ţelep ciu n ea şi înfrân area
aceleia, nu l-a lă s a t s ă ca d ă p ân ă la c a p ă t
31. Un m on ah, lu p ta t m u lt tim p de dracul desfrâ-
nării, sim ţind în tim pu l slujbei că vine războiul, ne-
maiţinând seam a, s -a d e z b ră ca t în faţa fraţilor şi a dat
pe faţă lu crare a lui sa ta n a , zicând : Rugaţi-vă p entru
mine, căci d e p a isp re z e ce ani am a c e s t război. Şi p en­
tru sm erenia lui a în c e ta t războiul.
32. Despre a celaşi gând al d esfranării a zis un B ă­
trân: A cestea din n e p u rta re de grijă le pătim im . Căci,
dacă am avea în ştiin ţa re a c ă D um nezeu sălăşluieşte
în noi, nu am p u n e în ău n tru l n o stru vas străin. Căci
Stăpânul H ristos, locuind în n oi şi fiind îm p reu nă cu
noi, vede v iaţa n o a stră . De a c e e a şi noi, p urtându-L în
noi şi văzându-L, nu tre b u ie s ă fim nepăsători, ci tre ­
buie să ne cu ră ţim pe n oi p recu m A cela cu ra t este. Să
340 PA TERIC U L M ARE

s t ă m p e p ia t r ă ş i s ă l o v e a s c ă c e l v ic le a n . Nu te teme
c ă c i n u t e v a v ă tă m a . C â n tă c u p u t e r e zicân d : Cei care
ş i-a u p u s n ă d e jd e a î n D o m n u l s e a s e a m ă n ă cu mun­
t e le m ă r e ţ, S io n u l. N u s e v a c lă t in a în v e a c cel ce locu­
i e ş t e în I e r u s a li m 17.
3 3 . A z is ia r ă ş i: V r ă jm a ş u l z ic e T a tă lu i: Trim it pe ale
m e le la a le T a le , p e n t r u a le d is tr u g e p e ale Tale. Şi,
d a c ă n u p o t s ă - i a m ă g e s c c u v ic le n ia p e aleşii Tăi, cel
p u ţin le d a u în c h ip u ir i n o a p te a . A z is c ă tre el Mântui­
to r u l: D a c ă u n f ă t n ă s c u t în a in t e d e v re m e va moşteni
p e t a t ă l s ă u , ş i a c e a s t a s e v a s o c o t i p ă c a t aleşilo r Mei18.
3 4 . U c e n ic u l u n u i m a r e B ă tr â n , lu p ta t fiind cu
d e s fr â n a r e a , a p le c a t în lu m e ş i s -a logod it. Iar Bă-
trâ n u -1 , î n t r is t â n d u - s e , s e r u g a lu i D u m n ezeu zicând:
D o a m n e , I is u s e H r is to a s e , n u în g ă d u i c a robul tău să
s e în t in e z e c u îm p r e u n a r e a r u ş in o a s ă . Şi, numai ce
s -a în c h is c u fe m e ia s a , a c e la ş i- a d a t duhul fără să se
în tin e z e .
3 5 . D e s p r e g â n d u r ile v ă tă m ă to a r e a răspuns un
B ă tr â n : T e ro g , fr a te , a ş a c u m a m în c e ta t făptuirile,
s ă în c e t ă m ş i a m in tir ile . C ăci c e su n te m , fără numai
p ă m â n t d in p ă m â n t?
3 6 . U n f r a t e a f o s t lu p t a t d e d e s frâ n a re şi era răz*
b o iu l c a fo c u l a r z â n d în in im a lu i n o a p te a şi ziua. Iar
fr a te le s e lu p ta s ă n u s e în v o ia s c ă cu gândul. Şi după
m u lt tim p a p le c a t r ă z b o iu l, p e n tr u ră b d a re a fratelui,

♦ 17Psalm ul 1 2 4 ,1 . + 18A poftegm a e ste foarte obscură ca înţeles.


E ste posibil ca răspu nsu l M ântuitorului să asocieze fătul născut
m o rt cu închipuirile d a te de v răjm aş aleşilor Săi noaptea, de unde
d edu cem că şi a c e s te închipuiri v o r fi so co tite păcat aleşilor.
DESPRE DESFRÂNARE 341

fără să reuşească ceva. Şi îndată a venit odihna19 în


inima lui.
37. A fost luptat un alt frate cu desfrânarea. Şi
sculându-se noaptea, a venit la un Bătrân şi i-a spus
gândul. Şi l-a mângâiat pe el Bătrânul. Şi folosindu-se,
a plecat la chilia sa. Şi iată, războiul iarăşi a venit asu­
pra lui. Iar el iarăşi s-a dus la Bătrân. Şi a făcut aceas­
ta de mai multe ori. Iar Bătrânul nu s-a întristat, ci îi
zicea cele spre folos şi adăuga: Să nu te laşi, ci să vii
şi mai des, ori de câte ori te supără demonul, şi să-l
dai pe faţă. Pârât în felul acesta, va pleca. Căci nimic
altceva nu scârbeşte atât pe demonul desfrânării ca
descoperirea lucrărilor lui şi nimic nu-i face atâta plă­
cere ca ascunderea gândurilor. A venit, deci, fratele
la acelaşi Bătrân a unsprezecea oară, osândind gân­
dul său. Apoi a zis fratele Bătrânului: Arată dragoste,
Awa, şi spune-mi cuvânt. A zis lui Bătrânul: îndrăz­
neşte, fiule, dacă ar îngădui Dumnezeu gândului meu
să vină la tine, nu l-ai putea duce şi ai coborî foarte
jos. Şi aceasta zicând Bătrânul, pentru multa lui sme­
renie, a încetat războiul fratelui.
38. A fost războit un alt frate cu desfrânarea şi s-a
luptat acesta prelungind nevoinţa timp de paispreze­
ce ani, păzindu-şi gândul său să nu se învoiască pof­
tei. La urmă, venind în biserică, a descoperit lucrul
întregii mulţimi şi s-a dat poruncă şi toţi s-au ostenit*
* wOdihna lăuntrică pe care o întâlnim deseori în apoftegmele
Părinţilor înseamnă p acea adâncă şi liniştea, care sunt dar dum­
nezeiesc. Vieţuirea aceasta este însoţită de certitudinea că Dum­
nezeu este cu noi în toate zilele (Matei 2 8 ,2 0 ] (ET).
342 PA TER IC U L M A RE

pentru acesta o săptămână rugându-se lui Dumnezeu


şi a încetat războiul.
3 9 . D e s p r e g â n d u l d e s f r â n ă r ii a z is u n B ătrân ere­
m it: D o r m in d v r e i s ă t e m â n t u i e ş t i ? M e rg i şi fă, mergi
ş i o s t e n e ş t e - t e , m e r g i ş i c a u t ă , ş i v e i a fla . Prîveghează,
b a t e ş i ţ i s e v a d e s c h id e 20. S u n t în lu m e luptători cu
p u m n u l21. Ş i, d e o a r e c e p r i m e s c m u lte lo v itu ri şi în­
d u r ă ş i s e î m p o t r iv e s c c u p u t e r e , s u n t în co ro n aţi. De
m u lte o r i ş i u n u l s in g u r , fiin d lo v it d e d o i, s -a împotri­
v it c u t ă r i e l o v it u r ilo r ş i a în v in s p e c e i care-1 loveau.
V ezi c â t ă v lă g u ia lă r a b d ă p e n t r u u n c â ş tig tru pesc? Şi
tu , d e c i, s t a i d r e p t ş i î n t ă r e ş t e - t e , ş i D u m n e ze u va lup­
t a îm p o t r iv a v r ă jm a ş u lu i p e n t r u tin e .
4 0 . D e s p r e a c e l a ş i g â n d a z is u n a l t B ă trâ n : Să fii
p r e c u m c e l c a r e t r e c e în p ia ţ ă p r in fa ţa hanului şi
m ir o a s e c e v a f i e r t s a u fr ip t. C el c a r e a v ru t, a intrat
ş i a m â n c a t , i a r c e l c a r e n u a v r u t, a m iro s it numai,
t r e c â n d p e a c o lo , ş i a p le c a t. A şa ş i tu . A lungă de la
t i n e m ir o s u l u r â t, s c o a lă - t e ş i r o a g ă -te zicân d : Fiule
a l lu i D u m n e z e u , a ju tă -m ă ! A c e a s ta s ă fa c i şi cu alte
g â n d u ri. C ă ci n u s u n t e m c e i c a r e s m u lg d in rădăcină
g â n d u r ile , c i c e i c a r e lu p tă m c u e le .
4 1 . U n f r a t e c a r e e r a t u lb u r a t d e d e s frâ n a re a mers
la u n B ă t r â n ş i l-a ru g a t, z ic â n d : A ra tă d ra g o s te şi roa­
g ă -te p e n t r u m in e c ă c i s u n t t u lb u r a t d e desfrânare.
I a r B ă t r â n u l s - a r u g a t lu i D u m n e z e u p e n tru el. Iarăşi,
a d o u a o a r ă , a v e n it la B ă t r â n ş i a c e la ş i cuvânt i-a
s p u s . L a fe l ş i B ă tr â n u l, n u a în t â r z ia t s ă -L roage pe
D u m n e z e u p e n t r u e l, z ic â n d : D o a m n e , d escop eră-m i
* 20L u ca 1 1 , 9 - 1 0 . * 21To nayKpdTtov e ra o în tre ce re atletică
a n tică a g re c ilo r d e lu p tă lib eră şi cu pum nii în acelaşi timp.
D ESPRE DESFRÂNARE 343

şederea22 fratelui acestuia şi d e unde vine lucrarea


aceasta. Căci Te-am rugat, dar nu a aflat încă odihnă.
Şi i-a descoperit Dumnezeu cele ale fratelui şi a văzut
pe acesta şezând şi duhul desfrânării în apropierea
lui şi fratele stând de vorbă cu el. Şi un înger stătea de
faţă, trimis la el spre aju tor şi se mânia pe fratele căci
nu se arunca pe sine la Dumnezeu, ci îndulcindu-se
cu gândurile, toată m intea lui o preda lucrării aceleia.
A cunoscut, deci, Bătrânul că pricina este de la fratele
şi când acesta a venit, i-a vestit lui: Tu eşti pricina,
pentru că te învoieşti cu gândurile. Şi l-a învăţat pe el
cum să se împotrivească gândurilor. Astfel venindu-şi
în fire fratele, prin rugăciunea şi învăţătura Bătrânu­
lui, a aflat odihnă.
42. A fost luptat odată ucenicul unui mare Bătrân
cu desfrânarea. Iar Bătrânul, văzându-1 pe el ostenin-
du-se, i-a zis: Vrei să rog pe Dumnezeu să-ţi uşure­
ze războiul? Iar el a zis: Nu, aw a, căci chiar dacă mă*
* ^Cuvântul K&0iapa este un term en tehnic din vocabularul
ascetic şi înseamnă întreaga lucrare duhovnicească a monahului
în chilie: paza minţii, rugăciune, psalmodie, m editaţie şi altele,
dar în principal înseam nă rugăciunea şi vorbirea cu Dumnezeu.
Sfântul Grigorie Sinaitul, în capitolul .D espre cum trebuie să
stea cel din isihie” sp u n e:.... în răbdare trebuie să fie şederea ta,
prin cel care zice stăruind în rugăciune (Coloseni 4 , 2 ) şi nu cu
repeziciune stând, şi îm puţinând durerea...”. Şi în capitolul .Des­
pre cum trebuie să se cân te” am inteşte în acest sens: .Când vezi
în şederea ta rugăciunea lucrătoare m işcându-se neîncetat din
inimă, să n-p laşi pe aceasta, ci rezistă să cânţi până la un timp,
dacă din iconomia lui Dumnezeu ea nu te părăseşte. Căci, păs-
trându-L pe Dumnezeu înlăuntru, în afară stai, apucând pe cele
din Înălţimi, îndepărtându-te de cele de jos" (Filocalia Sfinţilor
Nevoitori, Editura ASTER, voL IV, ET).
344 P A T E R IC U L M A R E

o s t e n e s c , v ă d î n s ă d in o s t e n e a l ă r o d î n m in e . Aceasta
r o a g ă m a i c u r â n d p e D u m n e z e u , c a s ă - m i d e a răbda­
r e s ă - l p o t d u c e . A z is A w a : A s t ă z i a m c u n o s c u t că ai
în a in ta t ş i m -a i în t r e c u t .
4 3 . Z ic e a u d e s p r e u n B ă t r â n o a r e c a r e c ă a cobo­
r â t la S c h i t ş i a v e a u n f i u c a r e e r a î n c ă d e a lă p ta t Şi
p r u n c u l n u a c u n o s c u t c e e s t e f e m e i a . I a r c â n d a ajuns
b ă r b a t , î i a r ă t a u lu i n o a p t e a d r a c i i c h ip u r i d e fem ei şi
a c e s t a a v e s t i t t a t ă l u i s ă u ş i a c e l a s - a m i n u n a t Odată,
d e c i, u r c â n d c u t a t ă l s ă u î n E g i p t ş i v ă z â n d fem eile, a
z is t a t ă l u i s ă u : A w a , a c e ş t i a s u n t c e i c a r e v in noaptea
la m in e î n S c h it . Ş i i - a z is lu i t a t ă l s ă u : A c e ş tia sunt
m o n a h ii d in s a t e , fiu le . C ă c i a l t ă î n f ă ţ i ş a r e au aceştia
ş i a lt a a u e r e m i ţ i i. Ş i s - a m i n u n a t B ă t r â n u l c ă i-au ară­
t a t d e m o n ii î n p u s t i e v e d e n i i c u f e m e i. Ş i în d a tă s-au
î n t o r s la c h i li a lo r.
4 4 . U n f r a t e e r a n e v o i t o r î n S c h i t ş i i-a ad u s vrăj­
m a ş u l î n m i n t e o f e m e i e p r e a - f r u m o a s ă ş i îl necăjea
f o a r t e t a r e . C u r â n d u ia l a lu i D u m n e z e u a v e n it un alt
fr a t e , c o b o r â n d d in E g ip t la S c h it . Ş i v o r b in d ei, aces­
t a a s p u s c ă f e m e i a lu i c u t a r e a m u r it . E r a c h ia r ace­
e a c u c a r e e r a l u p t a t n e v o it o r u l a c e la . I a r el, auzind,
ş i- a lu a t m a n t a u a ş i, n o a p t e a , s c u lâ n d u - s e , a m e rs în
E g ip t ş i d e s c h iz â n d m o r m â n t u l e i, a ş t e r s c u m antaua
s a c u r g e r ile r ă u m i r o s i t o a r e ş i s - a î n t o r s ţin â n d -o în
c h ilia s a . Ş i a p u s d u h o a r e a a c e e a în f a ţ a s a şi lupta
îm p o tr iv a g â n d u lu i, z ic â n d : I a t ă p o f t a p e c a r e o cău-
ta i, o a i în f a ţ a t a , s a t u r ă - t e . Ş i a ş a , în d u h o a r e a aceea,
s -a c h in u it p e s in e , p â n ă c â n d a î n c e t a t r ă z b o iu l din el.
4 5 . A v e n it c in e v a la S c h it s ă s e f a c ă m o n a h , având
c u e l ş i p e fiu l s ă u , d e c u r â n d lu a t d e la s â n u l m am ei
D ESP R E DESFRÂNARE 345

lui. Şi cu m s -a fă c u t a c e s t a tân ăr, au în cep u t demonii


să-l a ta c e ş i e l a z is t a tă lu i să u : M ă duc în lume, căci
nu am p u te re s ă d u c ră z b o iu l. Ia r ta tă l lui stăruia, ru-
gându-1. Şi ia r ă ş i a z is tâ n ă r u l: A w a , nu m ai am pu­
tere, ia să -m ă s ă p le c. A z is lui ta tă l: Fiule, mai ascul-
tă-mă o d a tă în c e e a c e îţi sp u n . Ia cu tin e patruzeci de
perechi d e p â in i ş i fru n z e d e fin ic p en tru patruzeci
de zile şi d u -te în c e a m a i în d e p ă rta tă pu stie şi rămâi
acolo p a tru z e c i d e z ile şi s ă s e facă voia Domnului.
Iar el a a s c u lta t d e t a tă l s ă u şi, scu lân d u -se, a intrat
în pustie. Şi a r ă m a s a c o lo d o u ă z e ci de zile, ostenin-
du-se, îm p le tin d fru n z e le u s c a te de finic şi mâncând
pâine u sca tă . Şi, ia tă , a v ă z u t lu c ra re a d răcească ve­
nind sp re el. A s t a t în a in te a lui c a o arăp o aică foarte
rău m iro sito a re , în c â t a c e s ta nu p u tea să suporte m i­
rosul u râ t şi a a lu n g a t-o . I-a zis, d eci, lui dem onul: Eu
în inim ile o a m e n ilo r p a r d u lce. D ar p en tru ascu ltarea
ta şi p e n tru o s te n e a la t a n u m -a lă sa t Dum nezeu să te
am ăgesc şi ţi-a a r ă t a t m iro s u l m eu u rât. Iar el, sculân-
du-se şi m u lţu m in d lu i D u m n ezeu , a v e n it la tatăl său
şi i-a zis: Nu v re a u s ă m ai p le c în lum e, a w a . Căci am
văzut lu c ra re a d r ă c e a s c ă şi d u h o area ei. Dar şi tatăl
lui fu sese în ş tiin ţa t d e s p re c e le în tâm p late şi a zis tâ ­
nărului: D acă a i fi ră m a s p a tru z e ci de zile şi ai fi păzit
până la c a p ă t p o ru n c a , a i fi v ă z u t o m ai m are vedere
duhovnicească.
46. Z iceau d e s p re u n u l d in P ărin ţi că era din lume
şi avea ră z b o i în le g ă tu r ă cu fe m e ia lui. Şi el povestea
aceasta P ărin ţilo r. Şi v ăzân d e i că e ste vrednic şi că
face m ai m u lt d e c â t îi s p u n e a u aceia, i-au pus lui ne-
voinţe, în c â t s ă s e is to v e a s c ă tru p u l lui şi să nu poată
346 PATERICUL M A R E

n ic i s ă s e m a i r id ic e . D in r â n d u ia la lu i Dumnezeu, a
v e n it u n u l d in p ă r in ţ ii s t r ă in i s ă v iz ite z e SchituL Şi ve­
ni nd tn fa ţa c h ilie i lu i, a v ă z u t u ş a d e s c h is ă şi a trecut,
m irâ n d u ~ se c ă n im e n i n u a i e ş i t în în tâm p in area Iul
în t o r c â n d u -s e , d e c i, a b ă tu t, z ic â n d c ă p o ate fratele
e s t e b o ln a v . Ş i b ă t â n d a i n t r a t ş i l-a g ă s it pe acela în
m a r e s u f e r in ţ ă ş i i - a z is : C e ai, p ă r in te ? Ş i i-a povestit
lu i, z ic â n d : E u s u n t d in lu m e ş i m ă lu p tă acu m vrăjma­
ş u l c u fe m e ia m e a . Ş i a m p o v e s tit a c e a s ta Părinţilor
ş i m i-a u p u s d ife r it e r â n d u ie li, p e c a r e împlinindu-le,
m -a m is to v it, d a r ră z b o iu l c r e ş t e . A uzind acestea, Bă­
tr â n u l s - a î n t r i s t a t ş i a z is lu i: D esig u r, Părinţii, pu­
t e r n ic i fiin d , b in e ţ i-a u p u s ţ i e n e v o in ţe le . Dar dacă
a s c u lţi s m e r e n ia m e a , a r u n c ă -le d e la tin e pe acestea
ş i ia p u ţin ă h r a n ă la v r e m e a e i şi, fă câ n d u -ţi mica ta
s lu jb ă , a r u n c ă p e D o m n u l g r ija t a 23. Căci cu osteneli­
le t a le n u p o ţi s ă t r e c i p e s t e lu c ru l a c e s ta . Iar trupul
n o s t r u e s t e c a u n v e ş m â n t D a că îl în g r ije ş ti, se păs­
t r e a z ă , d a c ă nu-1 în g r ije ş t i, s e s tr ic ă . Ia r el, auzindu-1,
a fă c u t a ş a ş i în c â te v a z ile a p le c a t ră z b o iu l de la el.
47. E ra u n a n a h o r e t d in c e i v e ch i, şezân d în mun
t e ş i în a in tâ n d în e v la v ie , în p ă r ţile A n tin o u lu i24. Deci,
a m a u z it d e la m o n a h i c u n o s c u ţi lui, c ă m u lţi se folo­
s e a u d e c u v â n tu l lu i ş i d e lu c r a r e a lui. A şa fiind, l-a
p iz m u it v r ă jm a ş u l c a p e t o ţ i c e i v ir tu o ş i şi i-a pus un
g â n d s u b p r e te x tu l e v la v ie i: Nu tr e b u ie să fii servit şi
s ă fii s lu jit d e a lţii, ci tu e ş t i m a i cu râ n d d ato r să slu­
je ş t i a lt o r a ş i n u s lu je ş ti. M ă c a r ţ ie în s u ţi s ă -ţi slujeşti.

* 23Psalm ul 5 4 , 2 5 . * 24Â vrtvoov e ste un oraş pe ţărmul de


ră s ă rit al Nilului, vizavi d e H erm opolis, în h otarele Eptanomidei
şi T h ebaid ei (E T ).
DESPRE DES FRÂNARE 347

Drept aceea, m ergi şi vinde-ţi coşuleţele în cetate şi


cumpără-ţi cele trebuincioase, apoi întoarce-te ia­
răşi la locul tău de retrag ere şi să nu mai fii nimănui
povară. Aceasta îl sfătuia amăgitorul, pizmuind liniş­
tea lui şi petrecerea cea după cuviinţă cu Domnul şi
folosul celor mulţi. Căci din toate părţile se străduia
viăjmaşul să-l am ăgească şi să-l prindă. Iar el, fiind
Încredinţat ca de un gând bun, a coborât din mănăs­
tirea lui, cel care era odată lăudat, fără experienţă fi­
ind în ceea ce priveşte m ulta viclenie a pânditorului,
deşi era un anahoret cunoscut şi vestit celor care-1
văzuseră. întâlnind o fem eie după mult timp şi din
nepurtare de grijă fiind amăgit, a m ers în loc pustiu,
urmând lui şi vrăjm aşul, şi a căzut cu ea lângă un râu.
Dându-şi seam a că s-a bucurat vrăjmaşul de căderea
lui, a deznădăjduit de sine însuşi, pentru că a întristat
Duhul Iui Dumnezeu şi pe îngeri, şi pe Părinţi, dintre
care mulţi au biruit pe vrăjm aş în războaie. Şi pentru
că nu se asem ăna cu niciunul dintre aceştia, s-a în­
tristat tare. Şi neam intindu-şi că Dumnezeu dă pute­
re celor care nădăjduiesc cu adevărat în El, împietrit
în privinţa vindecării greşelii lui, a vrut să se arunce
în apele râului spre m oarte şi spre deplina bucurie a
vrăjmaşului. Dar din prea multa durere a sufletului
său, trupul s-ar fi istovit, şi dacă mai apoi nu l-ar fi
ajutat milostivul Dumnezeu, ar fi murit spre deplina
bucurie a diavolului. în cele din urmă, venindu-şi în
sine, a socotit că trebuie să arate mai multă osteneală
în suferinţa lui şi să roage stăruitor pe Dumnezeu cu
plânset şi tânguire. Şi a plecat iarăşi la mănăstirea sa.
Şi încuind uşa, a început să plângă aşa cum trebuie
348 PATERICUL MARE

p lâ n s u n m o r t, r u g â n d p e D u m n e z e u , postind şi pri­
v e g h in d c u m u ltă d u r e r e . Ş i s -a s u b ţia t la trup, dar nu
a p r im it în ş tiin ţ a r e d e p r im ir e a p o c ă in ţe i. Iar fraţii
v e n e a u la e l d e m u lte o r i p e n tr u fo lo su l lo r şi băteau
la u şă , d a r e l le s p u n e a c ă n u p o a te să le deschidă.
C ăci a m d a t c u v â n t, z ic e a , u n a n în tr e g să mă pocă­
ie s c cu a d e v ă ra t. Ş i z ic e a : R u g a ţi-v ă p e n tru mine. Era
n e d u m e r it ş i n u ş t ia c e s ă s p u n ă , c a s ă nu se smin­
t e a s c ă c e i c e a u z e a u , c ă c i e r a t a r e c in s tit de ei şi mare
m o n a h . Ş i a îm p lin it u n a n în tr e g p o stin d îndelung
şi p o c ă in d u -s e c u a d e v ă ra t. I a r câ n d a v enit ziua de
P a şti, în n o a p te a S fin te i în v ie ri, lu â n d un opaiţ gol şi
p re g ătin d u -1, l-a p u s în tr -u n v a s no u , a p u s capacul de
c u s e a r ă ş i s -a r id ic a t la ru g ă c iu n e , zicân d : Dumneze­
u le, în d e lu n g -r ă b d ă to r u le ş i m u lt m ilo stiv e, care vrei
ş i p e p ă g â n i s ă -i m â n tu ie ş ti ş i la c u n o ş tin ţa adevăru­
lu i s ă v in ă 25, la t in e a m a le r g a t M ân tu ito ru l sufletelor.
M ilu ie ş te -m ă p e m in e c a r e m u lt te -a m am ărât spre
b u c u r ia v ră jm a ş u lu i. Ş i ia tă , m o r t su n t, ascultând de
v ră jm a ş . T u, d e c i, S tă p â n e , c a r e ş i p e c e i necredincioşi
şi p e c e i n e m ilo s tiv i îi m ilu ie şti, şi p e ce i de aproape
n e în v e ţi s ă -i m ilu im , în d u r ă -te d e sm e re n ia mea. Căci
la T in e n im ic n u e s t e cu n e p u tin ţă , că la iad s-a risipit
s u fle tu l m e u 26. F ă m ilă , c ă e ş ti b u n cu făptura Ta, Cel
c a r e v e i în v ia în Z iua în v ie r ii ş i tru p u rile care încă nu
s u n t. A u zi-m ă, D o am n e , c ă s e to p e ş te duhul meu27 şi
c h in u itu l m e u s u fle t. S -a m is tu it şi tru p u l m eu pe care
l-a m în t in a t ş i n u m a i a m p u te r e s ă tră ie sc , cuprins de
d o ru l tă u ş i fă ră în c u r a ja r e a c ă m i-a fo s t ie rta t păcatul
+ “ 1 Tim otei 2 ,4 . * “ Vezi Psalm ul 8 7 ,4 . * 27Vezi Psalmul 142,7.
DESPRE DESFRÂNARE 349

pentru care m-am p o c ă it îndoită îmi este deznădej­


dea. Viază-mă pe m ine cel strivit şi porunceşte să se
aprindă cu focul Tău opaiţul, ca luând şi eu curajul
milei din îndurările iertării, restul timpului pe care
mi-1 vei dărui să vieţuiesc, păzind poruncile Tale şi
de frica Ta să nu mă îndepărtez, ci să-ţi slujesc Ţie
cu adevărat şi mai mult decât înainte. Şi acestea zi­
când în noaptea învierii, cu multe lacrimi, s-a sculat
să vadă dacă s-a aprins opaiţul. Şi descoperindu-1 şi
văzând că nu s-a aprins, iarăşi a căzut cu faţa la pă­
mânt, rugându-1 pe Domnul şi zicând: Ştiu, Doamne,
că s-a făcut luptă pentru a fi încununat eu şi nu am
luat seama la paşii mei, alegând mai curând plăcerea
trupului cea care duce pe cei necredincioşi în iad. Ai
milă de mine, Doamne, căci, iată, iarăşi, mărturisesc
bunătăţii Tale urâciunea m ea în faţa îngerilor Tăi şi a
tuturor drepţilor, şi dacă nu ar fi fost sminteală şi oa­
menilor aş fi mărturisit. Deci, îndură-Te de mine, pen­
tru ca şi pe alţii să-i îndrum. Da, Doamne, dă-mi viaţă.
Astfel, de trei ori rugându-se, a fost auzit Şi ridicân-
du-se, a găsit opaiţul arzând luminos. înveselindu-se
de nădejde, s-a întărit cu bucuria inimii şi se bucura
foarte minunându-se de harul că în felul acesta l-a în­
ştiinţat Dumnezeu. Şi zicea: Nevrednic fiind, Doamne,
şi de această viaţă de aici, m-ai miluit cu acest semn
mare şi cu totul nou. Căci ai c ru ţa t lubitorule de oa­
meni, sufletele Tale. Aşa petrecând el în mărturisire
şi mulţumire către Domnul, s-au ivit zorii Zilei celei
sfinte. Şi se bucura în Domnul, uitând de hrana tru­
pească. Iar lumina opaiţului a păstrat-o toate zilele
350 PATERICUL M ARE

lui p u n â n d u le i ş i a c o p e r in d -o d e a s u p ra ca nu cumva
s ă s e stin g ă . Şi a ş a , ia r ă ş i, D u h u l S fâ n t a sălăşlu it întru
el şi a d e v e n it t u t u r o r c u n o s c u t c u sm e re n ia lui şi cu
m ă r tu r is ir e a lu i c e a c ă t r e D o m n u l, bucurându-se cu
m u lţu m ire . I a r c â n d a v e a s ă - ş i d e a s u fletu l a văzut cu
c â te v a z ile în a in t e d e s c o p e r ir e .
48. U n B ă t r â n o a r e c a r e s t ă t e a în p u stia îndepărta­
tă . A c e s ta a v e a o r u d e n ie , c a r e d u p ă m u lţi ani a dorit
s ă -l v ad ă. D e ci, a c e r c e t a t u n d e s tă şi a luat drumul
p u stie i. Şi a flâ n d t o v ă r ă ş ia u n o r c ă m ila ri, a intrat în
p u s tie îm p r e u n ă c u ei. E ra în s ă p u rta tă de diavol. Şi
a ju n g â n d la u ş a B ă trâ n u lu i, a în c e p u t s ă se recoman­
d e p e s in e p rin a n u m ite d o v ezi, z icâ n d : Su n t rudenia
ta . Şi a r ă m a s la el. I a r B ă trâ n u l, fiin d lu p tat, a căzut cu
ea. E ra u n a lt e r e m it c a r e ş e d e a în p ă rţile de jos. Şi în
tim p c e u m p le a u lc io ru l c u a p ă la o ra m esei, s-a răs­
t u r n a t u lc io ru l. Şi, d in râ n d u ia la lu i Dumnezeu, şi-a
z is: Voi in tr a în p u s tie c a s ă v e s t e s c a c e s t lucru Bătrâ­
n u lu i. Ş i rid ic â n d u -s e , a p le c a t. D a r facân d u -se seară,
s -a c u lc a t în tr - u n te m p lu id o le s c c a re e ra pe cale. Şi
a a u z it în tim p u l n o p ţii p e d ra c i zicân d : în noaptea
a c e a s t a a m a r u n c a t p e c u ta r e a n a h o r e t în desfrâna-
re . Şi a u z in d s - a în t r is t a t . Ş i v e n in d la B ătrân , l-a aflat
p e a c e s t a p o s o m o r â t ş i i-a z is: Ce s ă fac, a w a , că am
v ru t s ă u m p lu u lc io ru l m e u la c e a s u l m e se i şi s-a răs­
tu r n a t? Şi i-a z is lu i B ă trâ n u l: Ai v e n it s ă m ă întrebi
d e s p re u lc io ru l c a r e s -a ră s tu r n a t? Eu, în să, ce să fac
c ă în n o a p te a a c e a s t a a m c ă z u t în desfirânare? Iar el a
z is: Şi e u a m a fla t! Şi i-a z is: Cum a i a fla t? Şi i-a zis lui:
D o rm e a m în te m p lu ş i a m a u z it p e d em o n i vorbind
D ESPRE DESFRANARE 351

despre tine. Şi a zis Bătrânul: Iată, eu voi ieşi în lume!


Iar el, îl ruga zicând: Nu, părinte, ci rămâi la locul tău,
iar femeia trim ite-o de aici, căci aceasta este trimisă
de vrăjmaşul. Iar el, ascultându-1 pe acesta, a rămas,
adăugând vieţuirii sale multe lacrimi, până când a re­
venit la starea sa de la început.
49. Un frate a în trebat pe un Bătrân zicând: Dacă
se întâmplă omului să cadă în ispită din pricina vreu­
nei lucrări drăceşti, ce se întâmplă cu cei care se
smintesc? Şi i-a povestit: Un diacon era vestit într-o
obşte din Egipt Iar un politician, fiind prigonit de stă-
pânitorul ţinutului, a venit cu toată casa lui la obşte.
Şi din lucrarea celui rău, diaconul a căzut cu o femeie
şi s-a făcut de toată ruşinea. Şi a plecat la unul din
Bătrânii care îi erau dragi lui şi a vestit aceluia luciu
Iar Bătrânul avea o criptă înlăuntrul chiliei lui; şi l-a
rugat pe el diaconul, zicând: îngroapă-mă aici de viu
şi să nu dai de veste nimănui. Şi intrând în locul acela
întunecat, s-a pocăit cu adevărat. Şi după un timp s-a
întâmplat ca apa râului să nu urce. Şi făcând cu toţii li­
tanie, s-a descoperit unuia dintre sfinţi că dacă nu va
ieşi şi nu se va ruga diaconul ascuns de cutare Bătrân,
nu se va ridica apa. Şi auzind, s-au minunat şi, venind,
l-au adus pe acesta din locul unde era şi s-a rugat şi
apa a urcat. Şi cei care se sm intiseră odinioară s-au
folosit mult mai mult de pocăinţa acestuia şi au slăvit
pe Dumnezeu.
50. Doi fraţi au plecat în piaţă ca să vândă lucru­
rile lor. Şi cum s-a depărtat unul din cei doi, a căzut
în desfrânare. Venind fratele lui, i-a zis: Să mergem
352 PATERICUL M A R E

în c h ilia n o a s t r ă , fr a t e . I a r e l a r ă s p u n s lu i zicând: Nu
m e r g e m . Ş i l- a r u g a t p e e l z ic â n d : D e c e , fra te le meu?
Ia r e l a z is : C â n d a i p l e c a t t u d e lâ n g ă m in e , am căzut
în d e s fr â n a r e . Ş i v r â n d s ă - l c â ş t i g e p e e l, frate le lui a
î n c e p u t s ă -i s p u n ă : Ş i c u m in e , c â n d m -a m depărtat
d e tin e , s - a în t â m p l a t la fe l. D a r s ă m e r g e m şi să ne
p o c ă im c u d u r e r e ş i D u m n e z e u n e v a ie r t a p e noi. Şi
v e n in d , a u v e s t i t B ă t r â n i lo r î n t â m p la r e a lor. Şi le-au
d a t p o r u n c ă s ă s e p o c ă ia s c ă . Ş i s e p o c ă ia ce l nevino­
v a t p e n t r u f r a t e l e lu i c a ş i c u m a r fi p ă c ă tu it el însuşi
V ă z â n d D u m n e z e u o s t e n e a l a iu b ir ii lu i, în câtev a zile
a a r ă t a t u n u ia d in t r e B ă t r â n i c ă p e n t r u m u lta iubire a
fr a te lu i c a r e n u p ă c ă t u is e a f o s t i e r t a t c e l c a re păcătu-
is e . Ia tă , a c e a s t a î n s e a m n ă s ă - ş i p u n ă s u fle tu l pentru
fr a t e le s ă u 28.
51. A v e n it o d a tă u n f r a t e la u n B ă t r â n şi a zis: Fr
t e l e m e u m ă s c o a t e d in r â n d u ia lă , m e r g â n d încoace
ş i în c o lo ş i m ă tu lb u r ă . Ş i l-a r u g a t p e e l B ătrânu l, zi­
c â n d : P o a rtă -1 p e e l, f r a te , ş i D u m n e z e u , v ăzân d oste­
n e a la r ă b d ă r ii t a le , îl v a a d u c e la râ n d u ia lă . Căci nu cu
a s p r im e s e s c h im b ă u ş o r c in e v a , n ic i n u s c o a te demon
p e d e m o n 29. Ci m a i c u r â n d c u b u n ă t a t e îl schim bi în
b in e . C ăci ş i D u m n e z e u l n o s t r u c u m â n g â ie re a îi adu­
c e p e o a m e n i la c e le b u n e . Ş i i-a p o v e s tit că : Erau în
T e b a id a d o i fr a ţi; ş i u n u l, fiin d lu p ta t cu d esfrânarea,
a z is c e lu ila lt: M ă d u c în lu m e . I a r c e lă la lt plângea şi
z ic e a : Nu t e la s , fr a te , s ă m e r g i şi s ă - ţi p ie rz i o sten ea­
la ş i f e c i o r ia ta . I a r e l n u s e lă s a c o n v in s şi a zis: Nu
s ta u , ci p le c. S a u v in o c u m in e şi m ă v o i în to a r c e iarăşi
cu tin e , sa u s lo b o z e ş t e -m ă şi v o i r ă m â n e în lum e. Şi
♦ *V07A fm n , ,♦
15 13 , ,
12 26
D ESPRE DESFRÂNARE 353

fratele a mers să întrebe pe un Bătrân mai mare. Şi i-a


zis Bătrânul: Du-te cu el şi Dumnezeu, pentru oste­
neala ta, nu-1 va lăsa să cadă. Şi ridicându-se, au venit
în lume. Şi cum au ajuns în sat, văzând Dumnezeu os­
teneala iubirii lui, a ridicat războiul de la fratele său.
Şi i*a zis: Să mergem iarăşi în pustie, frate! Iată, să so­
cotim că am păcătuit, ce am câştigat din aceasta? Şi
s-au întors nevătămaţi la chilia lor.
52. Un frate, luptat de demon, a plecat la un Bă­
trân, zicându-i acestuia că: Cei doi fraţi sunt împreu­
nă, unul cu altul. Şi Bătrânul a aflat că este batjocorit
de demon şi trimiţând a chem at pe cei doi. Şi când
s-a făcut seară, a aşternut o rogojină pentru cei doi
fraţi şi i-a acoperit pe amândoi cu o singură pătură,
zicând: Fiii lui Dumnezeu sunt sfinţi. A zis apoi uce­
nicului său: Pe fratele acesta închide-1 singur într-o
chilie mai departe, căci acesta are patima în el.
53. Un frate a zis unui Bătrân: Ce să fac, părinte, că
mă omoară gândul murdar? A zis lui Bătrânul: Când
mama vrea să înţarce copilul, pune pe pieptul ei ski-
11a30şi vine copilul după obicei să sugă şi de la amăre-
ală pleacă. Pune, deci, şi tu skilla. A zis lui fratele: Care
este skilla pe care trebuie să o pun? Şi a zis Bătrânul:
Amintirea morţii şi a chinurilor veacului ce va să vină.
54. Acelaşi a întrebat alt Bătrân despre acelaşi
gând şi i-a zis lui Bătrânul: Eu niciodată nu am fost
luptat cu lucrul acesta. Şi s-a smintit fratele şi a ple­
cat la un alt Bătrân, zicând: Iată, aceasta mi-a spus
cutare Bătrân şi m-am smintit pentru că a spus ceva
* “SkIXAo: Este vorba de o plantă al cărei rod are gust foarte
amar.
354 PATERICU L M A R E

m a i p r e s u s d e fir e . A z is lu i B ă t r â n u l: A cel om al lui


D u m n e z e u n u ţ i - a s p u s s im p lu a c e a s t a , ci m ergi îna­
p o i ş i fă -i m e t a n ie c a s ă - ţ i s p u n ă p u t e r e a cuvântului.
S c u lâ n d u -s e d e c i, f r a t e l e a v e n i t la B ă tr â n şi i-a pus
m e t a n ie , z ic â n d : I a r t ă - m ă , a v v a , c ă a m fo s t fără min­
t e ş i a m p l e c a t n e lă m u r it . T e ro g , e x p lic ă -m i cum nu
a i f o s t n ic io d a t ă lu p t a t d e d e s f r â n a r e . A z is lui Bătrâ­
n u l: D e c â n d a m d e v e n it m o n a h , n u m -a m săturat de
p â in e , n ic i d e a p ă , n ic i d e s o m n . Ş i lip s a acesto ra, tul-
b u r â n d u -m ă t a r e , n u m ă lă s a s ă s im t ră z b o iu l despre
c a r e a i s p u s . Ş i a i e ş i t f o lo s i t fr a t e le .
55. U n f r a t e a î n t r e b a t p e u n u l d in P ărin ţi: Ce s
fa c c ă m e r e u g â n d u l m e u e s t e la d e s fr â n a r e şi nu mă
l a s ă s ă m ă o d ih n e s c n ic iu n c e a s ş i s u fle tu l m eu este
s t r â m t o r a t . I a r a c e l a i-a z is : C â n d d e m o n ii seamănă
g â n d u r ile , s ă n u s t a i d e v o r b ă c u e le . C ăci este lu­
c r a r e a l o r a c e e a d e a p u n e t o t d e a u n a gân d u ri. Ei nu
p ie r d d in v e d e r e a c e s t lu c r u , d a r n u p o t sili. Ai văzut
c e a u f ă c u t m a d ia n iţ ii? A u îm p o d o b it p e fiice le lor şi
le -a u p r e z e n t a t is r a e liţilo r . P e n ic iu n u l d in tre ei nu i-a
fo r ţ a t . D a r c e i c a r e a u v o it a u c ă z u t c u e le , în timp ce
a lţii s -a u în t r i s t a t , i-a u a m e n in ţ a t ş i a u a ju n s să uci­
d ă 31. A şa e s t e ş i c u g â n d u r ile . R ă s p u n z â n d fratele, a
z is B ă tr â n u lu i: C e s ă fa c , în s ă , c ă s u n t s la b şi patima
m ă b ir u ie ş t e ? I a r e l i-a z is : Ia s e a m a la e le şi, când în­
c e p s ă -ţi s p u n ă c e v a , n u le r ă s p u n d e , c i ridicându-te,
r o a g ă -te ş i p u n e m e ta n ii, z ic â n d : F iu le a l lui Dumne­
z e u , m ilu ie ş t e -m ă !32 A z is lu i, d e c i, fr a te le : Iată, citesc,
a w a , d a r n u e s t e p ă t r u n s ă in im a m e a , c ă c i nu cunosc
* 31Numeri 25, 1-3. * 32Este una dintre dovezile timpurii ale
rugăciunii isihaste.
D ESPRE DESFRÂNARE 355

puterea cuvântului. Ia r acela a zis: Tu citeşte numai,


căci am auzit că au zis A w a Pim en şi mulţi dintre Pă­
rinţi cuvântul acesta: D escântătorul nu cunoaşte pu­
terea cuvintelor pe care le rosteşte, dar animalul aude
şi cunoaşte puterea cuvântului şi se supune33. Aşa şi
noi. Chiar dacă nu cunoaştem puterea cuvintelor pe
care le rostim, cu to ate acestea, demonii, auzindu-le,
pleacă de frică.
56. Ziceau Bătrânii că gândul desfrânării este ca
un papirus34. Dacă el este sem ănat în noi, iar noi, ne-
încredinţându-ne lui, îl lepădăm de la noi, se taie cu
uşurinţă. Dar dacă, după ce se seam ănă acesta, ne
îndulcim cu el, încredinţându-ne lui, preschimbân-
du-se, devine ca fierul şi se taie cu greutate. Este ne­
voie, deci, de d iscernăm ânt faţă de acest gând, căci
pentru cei care i se încredinţează nu este nădejde de
mântuire, iar pentru cei care nu i se încredinţează
este pregătită cununa.
57, Doi fraţi, luptaţi de desfrânare, au plecat şi au
luat femei. Mai târziu au spus unul către celălalt: Ce
am câştigat părăsind rânduiala îngerească şi venind
în necurăţia aceasta? Şi, după acestea, vom merge în
foc şi în iad. Să ieşim iarăşi în pustie. Şi ieşind, au ru­
gat pe Părinţi să le dea canon de pocăinţă, mărturi-
sindu-se de toate ce au fă c u t Şi Părinţii i-au separat
* 33Este o trimitere indirectă la Psalmul 5 7 ,5 -6 . * “ în text este
biblion. Scrierea corectă ar fi biblos, numele egiptean al papiru­
sului. Din foaia interioară a papirusului care se numea biblos se
construia materialul de scris. Biblion este diminutivul cuvântu­
lui biblos şi înseamnă carte mică din papirus. în apoftegma 56,
din conexiunea celor spuse, devine evident că este vorba de
planta papirus (ET).
356 PATERICUL M A R E

p e u n u l d e a ltu l p e n t r u u n a n ş i le -a u d a t la amândoi
p o r ţii e g a le d e p â in e ş i a p ă . C ăci a r ă ta u la fel. Şi când
s -a îm p lin it tim p u l d e p o c ă in ţ ă , a u ie ş it, şi Părinţii au
v ă z u t p e u n u l p a lid ş i t r i s t t a r e , ia r p e c elă la lt îmbu­
jo r a t ş i b u c u r o s . Ş i s e m ir a u p e n t r u c ă prim iseră ace­
e a ş i m â n c a r e . L -a u în t r e b a t , d e c i, p e c e l posomorât:
P e u n d e a i u m b la t c u g â n d u r ile t a le în c h ilia ta? Iar el
a z is: L a r e l e le p e c a r e le -a m f ă c u t ş i la iadul în care
v o i m e r g e a m c u g e t a t ş i d e f r ic ă o s u l m e u s-a lipit de
c a r n e a m e a 35. Au î n t r e b a t ş i p e c e lă la lt: Şi tu la ce te-ai
g â n d it în c h ilia t a ? I a r e l a z is: Lui D u m n ezeu i-am mul­
ţu m it c ă m -a iz b ă v it d e n e c u r ă ţia lu m ii şi d e iadul ce va
s ă fie ş i m -a a d u s în v ie ţu ir e a a c e a s t a în g erească. Şi po­
m e n in d p e D u m n e z e u , m ă b u c u r a m 36. Şi au zis Bătrâ­
n ii c ă p o c ă in ţa a m â n d u ro ra e s t e e g a lă la Dumnezeu.
58. E ra u n B ă t r â n la S c h it; ş i c ă z â n d el în boal
g r e a , îl s lu je a u fr a ţii. Ş i v ă z â n d B ă tr â n u l c ă s e oboseau
a z is: M ă d u c în E g ip t, c a s ă n u is to v e s c p e fraţii mei. Şi
i-a z is lu i A w a M o ise : N u p le c a , p e n tr u c ă v ei cădea în
d e s fr â n a r e . I a r e l, în t r is t â n d u -s e , a z is: A m u rit trupul
m e u ş i tu îm i s p u i a s t fe l d e lu c r u r i? A p le c a t deci, în
E g ip t. Ş i a u z in d o a m e n ii d e el, îi a d u c e a u m ulte. Şi o
fe c io a r ă o a r e c a r e , c r e d in c io a s ă , a v e n it s ă -i slujească
B ă trâ n u lu i. D u p ă p u ţin tim p , în s ă n ă to şin d u -s e , a că­
z u t c u e a ş i a c e a s t a a lu a t în p â n te c e şi a n ăscu t fiu.
Ia r o a m e n ii îi z ic e a u e i: D e u n d e e s t e p ru n cu l acesta?
Ş i a z is: D e la B ă trâ n u l. Ş i n u a u c r e z u t-o p e ea. Iar Bă­
tr â n u l a z is: E u l-a m fă c u t. P ă z iţi d e c i, p ru n cu l născut.
Şi c â n d a fo s t în ţ ă r c a t p ru n c u l, în tr -o zi în care era
s ă r b ă t o a r e la S c h it, a v e n it B ă trâ n u l, ţin â n d copilul pe
* 35Psalmul 1 0 1 ,6 . * “ Psalmul 7 6 ,4 .
D ESPRE DESFRÂNARE 357

umărul său, a in tra t în b iserică şi a zis fraţilor: Vedeţi


copilul ace sta ? E ste fiu al neascultării. Aveţi grijă de
voi, căci eu, iată, la b ă trâ n e ţe am făcut aceasta. Ru­
gaţi-vă, dar, p en tru m in e! Şi văzând aceasta, toţi au
plâns. Iar el, p lecân d în chilia sa, a pus început lucru­
lui său celui dintâi.
59. Un frate a fo st g ro z a v ispitit de dracul desfrâ-
nării. Căci p atru d em on i, preschim bându-se în chip
de femei foarte fru m o ase, au răm as douăzeci de zile,
luptând cu el, să-l a tra g ă la îm preunarea ruşinoasă.
Acela însă, lu p tân d u -se b ărb ăteşte, nu a fost biruit.
Văzând Dum nezeu lu p ta sa ce a bună, i-a dăruit lui să
nu mai aibă n iciod ată ap rin d ere trupească.
60. Un a n ah o ret se nevoia în părţile de jos ale Egip­
tului şi era v estit p en tru că şedea într-o singură chi­
lie în loc pustiu. Şi iată, cu lu crarea satanei, o femeie
necuviincioasă, auzind d esp re el, zicea unor tineri: Ce
vreţi să-mi daţi şi eu îl voi face pe anahoretul vostru să
cadă? Iar ei au fo st d e a co rd să-i dea o sumă oarecare.
Şi plecând seara, a ven it la chilia lui cu pretextul că s-a
rătăcit. Şi b ătân d la uşă, acela a ieşit şi s-a tulburat,
zicând: Cum ai ajuns aici? Iar ea a zis plângând: Rătă-
cindu-mă am ajuns aici. Şi fiindu-i milă, a primit-o în
curte, iar el intrând în chilie, a încuiat uşa. Şi iată ne­
fericita a în cep u t să strige: A w a, m ă mănâncă Rarele
sălbatice. Iar el iarăşi s-a tulburat şi temându-se de
judecata lui D um nezeu, a zis: De unde mi-a venit ur­
gia aceasta? Şi desch izân d uşa, a primit-o înăuntru. Şi
a început diavolul să aru n ce săgeţi asupra lui pentru
ea. Iar el, înţelegând războiul diavolului, zicea în sine:
Meşteşugurile vrăjm aşului su nt întuneric, iar Fiul lui
358 PATERICUL MARE

Dumnezeu e ste lum ină. Deci, ridicându-se, a aprins


opaiţul. Arzând de d orinţă, zicea: Cei care fac aceste
lucruri m erg în iad. în cearcă, deci, de aici dacă poţi sa
suporţi focul cel veşnic. Şi punând degetul său deasu­
pra opaiţului, îl ardea, d ar nu sim ţea nimic, ars fiind
de în fierb ân tarea fără m ăsură a trupului. Şi făcând
aşa, p ână d im in eaţa şi-a ars to ate degetele sale. Iar
n e fericita aceea, văzând ce face, a încrem enit de frică.
D im ineaţa, venind la an ah oret tinerii aceia, ziceau: A
venit aici o fem eie aseară? Iar el a spus: Da, iată doar­
m e înăuntru. Şi intrând, au găsit-o pe ea moartă şi i-au
zis: A w a, a m u rit Atunci, descoperindu-şi mâinile
sale, le-a arătat, zicând: Iată ce m i-a făcut fiica diavo­
lului. M-a făcut să-m i pierd degetele. Şi povestindu-le
întâm plarea, a zis: S cris este: Să nu răsplăteşti răul cu
rău37. Şi făcând rugăciune, a înviat-o pe aceea. Iar ea,
plecând, a tră it de atunci înainte cuviincios.
6 1 . Un frate a fo st luptat cu desfrânarea. S-a întâm­
p lat să tre a c ă prin tr-u n s a t oarecare din Egipt şi vă­
zând pe fiica unui p re o t al păgânilor, a prins drag de
ea şi a zis tatălu i ei: Dă-m i-o pe aceasta de femeie. Iar
acela, răspunzând, i-a zis: Nu p o t să ţi-o dau, dacă nu
iau în ştiin ţa re de la dum nezeul meu. Şi mergând la
dem on, a zis lui: Iată a venit un m onah şi o vrea pe
fiica m ea. Să i-o dau? Şi răspunzând demonul, a zis:
întreabă-1 dacă s e leapădă de Dumnezeul lui şi de bo­
tez şi de în d eletn icirea de m onah. Şi venind preotul,
l-a în tre b a t pe m onah: Te lepezi de Dumnezeul tău,
de botez şi de în d eletn icirea de m onah? Iar monahul
a con sim ţit. Şi înd ată a văzut ca un porumbel ieşind
* 371 P etru 3 ,9 .
DESPRE DESFRÂNARE 359

din gura Iui şi zburând către cer. Şi meigând preotul


la demon i-a zis: Iată a consimţit cu cele trei lucruri.
Atunci, răspunzând diavolul, i-a zis: Să nu-i dai pe fiica
ta de femeie. Căci Dumnezeul lui nu s-a îndepărtat de
la el şi încă îl ajută. Şi venind preotul, a zis lui: Nu pot
să ţi-o dau pe ea, căci Dumnezeul tău te ajută încă şi
nua plecat de la tine. Auzind acestea fratele şi-a zis în
sine: Adevărat, Dumnezeu a arătat o asemenea bună­
tate către mine, şi eu, nefericitul, m-am lepădat de El
şi de botez şi de îndeletnicirea monahului! Şi Dumne­
zeueste bun şi mă ajută încă şi acum? Şi venindu-şi în
sine, s-a trezit şi a plecat în pustie la un mare Bătrân
şi i-a povestit acestuia întâmplarea. Şi răspunzând
Bătrânul, i-a zis lui: Stai cu mine în peşteră şi posteş­
te trei săptămâni, două zile cu două, şi eu voi ruga pe
Dumnezeu pentru tine. Şi Bătrânul s-a ostenit pen­
tru fratele şi l-a rugat pe Dumnezeu zicând: Rogu-te,
Doamne, dăruieşte-mi mie sufletul acesta şi primeş-
te-i pocăinţa. Şi l-a auzit Dumnezeu. Şi când s-a împli­
nit prima săptămână, a venit Bătrânul la fratele şi l-a
întrebat zicând: Ai văzut ceva? Şi răspunzând fratele, a
zis: Da, am văzut porumbelul sus, la înălţimea cerului,
stând deasupra capului meu. Şi răspunzând Bătrânul,
azis lui: Ia aminte la tine însuţi şi roagă pe Dumnezeu
îndelung. Şi după a doua săptămână venind Bătrânul
la fratele, l-a întrebat pe el zicând: Ai văzut ceva? Iar
el a răspuns zicând. Am văzut porumbelul aproape de
capul meu. Şi a poruncit lui Bătrânul: Priveghează şi
roagă-te! A venit iarăşi Bătrânul, când s-a împlinit a
treia săptămână, şi l-a întrebat pe el, zicând: Ce ai mai
văzut? Iar el a zis: Am văzut porumbelul că a venit şi
360 PATERICUL MARE

a sta t pe capul m eu. Şi am întins m âna să-l prind, dar


el, zburând, a in trat în gura m ea. Atunci, mulţumind
lui Dumnezeu, Bătrânul a zis fratelui: Iată, a primit
Dumnezeu pocăin ţa ta. De acum înainte ia aminte la
tine însuţi. Şi răspunzând fratele, a zis: Iată, de acum
voi fi cu tine, a w a , până voi muri.
6 2 . Zicea unul din Bătrânii tebaiţi: Eu am fost co­
pil de p reo t al păgânilor. Mic fiind, şedeam deseori
în tem plu şi priveam pe tatăl meu intrând să aducă
jertfe idolului. Odată am in trat în ascuns în spatele
lui şi am văzut pe satan a şezând şi toată oştirea lui
fiind de faţă. Şi iată unul dintre căpeteniile lui, venind,
i s-a închinat: Răspunzând, diavolul a zis lui: De unde
vii? Iar el a zis: în ţinutul cu tare am fost şi am ridicat
războaie şi m ultă tulburare şi vărsare de sânge am fă­
cu t şi am venit să-ţi vestesc. Şi a zis lui: în cât timp ai
făcut acestea? Iar el a zis: în treizeci de zile. Iar acela,
poruncind să fie biciuit, a zis: în atâta timp numai atât
ai făcut? Şi iată altul s-a închinat lui şi el i-a zis: Şi tu
de unde vii? Răspunzând demonul, a zis: Pe mare am
fost şi am ridicat furtuni, şi am scufundat vapoare, şi
mulţi oam eni am o m o rât şi am venit să-ţi vestesc. Iar
el a zis? în câ t tim p ai făcut acestea? Iar demonul a
zis: în douăzeci de zile! A poruncit şi pe acesta să-l
biciuiască, zicând: De ce în atâtea zile numai atât ai
făcut? Şi iată al treilea venind, i s-a închinat lui, iar el
a zis: Şi tu de unde vii? Şi răspunzând demonul, a zis:
în cu tare cetate s-a făcut nuntă şi eu am ridicat război
m are şi m ultă v ărsare de sânge am făcut, omorând
mirele şi m ireasa şi am venit să-ţi vestesc aceasta. Iar
el a zis: în câte zile ai făcut aceasta? Şi a zis: în zece.
DESPRE DESFRANARE 361

Aporuncit să-l biciuiască şi pe acesta ca pe unul care


a tras de timp. După acee a a venit un altul să i se în­
chine şi el i-a zis: De unde vii tu? Iar acela a zis: în
pustie am fost şi iată am patru zeci de ani de când lupt
împotriva unui m onah şi în noaptea aceasta l-am fă­
cut să cadă în d esfrânare. Auzind aceasta, s-a ridicat
şi l-a îmbrăţişat. Şi ridicând cununa pe care o purta,
apus-o pe capul lui şi l-a aşezat pe tron împreună cu
sine, zicând: Ai făcut un lucru mare. A zis Bătrânul:
Văzând aceasta, am zis: cu adevărat este mare tagma
monahilor. Astfel Dum nezeu a binevoit mântuirea
mea; şi plecând, m -am făcut monah.
63. Un frate a în tre b a t un B ătrân zicând: Dacă va
cădea monahul în ispită, se întristează, pentru că
după ce a ajuns la o arecare creştere, se vede iarăşi jos
şi se osteneşte m ult până se ridică. Iar cel care vine
dinlume pune încep ut şi sporeşte. Şi răspunzând Bă­
trânul, a zis: Monahul care cade în ispită este precum
casa care cade. Dacă e ste într-ad evăr treaz la minte şi
vrea să-şi zidească din nou locuinţa căzută, găseşte
mult material, tem eliile, pietrele, lemnele, pământul
şi poate să propăşească m ai repede decât cel care
încănu a săpat şi nu a pus tem elii şi care nu are niciun
material din cele n ecesare, ci pune început cu nădej­
dea că poate va reuşi să o term ine. Aşa se întâmplă şi
cucel care are lucrarea monahului. Dacă va cădea în
ispită şi se va întoarce, are m ulte din cele necesare:
cititul, cântarea, lucrul de mână, care sunt temeliile.
Iar până când învaţă aceste a începătorul, tu ajungi la
tânduiala pe care o aveai înainte.
64. A întrebat cineva pe un Bătrân: Ce să fiac, awa.
362 PATERICUL M A R E

p entru d esfrân are? Ia r B ă trâ n u l i-a zis lui: în legătură


cu a ce st gând, p ă z e ş te -te cu to a tă p u te re a ta. Căci din
a ce st gând vine d e zn ăd ejd ea p e n tru m ântuire a celui
ce este b iru it de el. A şa cu m se în tâm p lă cu corabia
care se lu p tă cu furtun ile şi cu valu rile şi cu vânturi­
le, d acă se p ierd e c â rm a , e s te în prim ejdie, dar încă
plu teşte; la fel, d a c ă se frân g e v re u n catarg ajutător
sau ceva din a c e s te a , în c ă au n ădejdi bune pentru că
vasul nu s-a scu fu n dat. T ot a ş a şi m onahul, dacă este
n ep ăsăto r cu alte patim i, n ăd ăjd u ieşte să le biruiască
p e a c e ste a p rin p o căin ţă. D ar de cad e o dată în pati­
m a d esfrân ării şi n au fragiază, ajunge la deznădejde
p en tru că vasu l s -a scu fu n d at38.
65. A v en it cin eva la b ă trâ n e ţe la fraţi. Acesta era
fecior şi nu ştia c ă e x istă d esfrân are. Şi ridicându-şi
ochii săi, a v ăz u t d racii în c e rc în jurul său ca arapii,
m işcând u -i p atim a. El z ice a c ă m ădularul acesta îl are
om ul a şa cu m ulciorul a re gâtul p rin ca re iese apa. La
fel şi m ăd u laru l a c e s ta s c o a te a p a din om . Şi iată a că­
zu t o p iatră de pe a co p e riş şi a au zit un glas dulce. Şi,
p en tru că a u rm a t un gând firav, ridicându-se, a mers
la un B ătrân şi i-a p o v e stit a c e s t lucru. Iar acela a zis:
Ai văzu t dracii! P ia tra c a re a c ă z u t este diavolul şi gla­
sul pe c a re l-ai au zit e ste p ofta. Ia am inte, deci, la tine
♦ 38în a c e a s tă ap o fte g m ă , p oz iţia c a te g o ric ă a A w ei faţă de ur­
m ările n e în d re p ta te a le d e sfrâ n ă rii v in e a p a re n t în antiteză cu
în ţelesu l p e c a r e îl d a u alţi B ă trâ n i d e sp re cel căzu t şi despre
în c u ra ja re a în p o c ă in ţă , a ş a cu m s e p re z in tă în m ulte apoftegme
ale a ce stu i cap ito l. A ici e s te v o rb a d e s p re un înd em n foarte ferm
prin c a r e A w a a r a tă fratelu i c a r e în tre a b ă p on d erea specială a
a ce stu i p ă c a t în re la ţie cu a lte p atim i o m e n e şti şi subliniază pe­
ricolul naufragiului, cu u rm ă rile n ep re vă z u te .
DESPRE DESFRÂNARE 363

însuţi şi roagâ-te la Domnul ca să te ajute să treci pes­


terăzboi39. Şi i-a arătat lui cum trebuie să lupte cu dra­
cii şi, binecuvântându-1, l-a slo b o zit Şi a venit în chilia
saşi s-a luptat rugându-se lui Dumnezeu. Şi i-a dat lui
Dumnezeu să înainteze a tâ t de mult, încât, dacă se în­
tâmpla să se săvârşească un frate, primea înştiinţare
dacă sufletul lui era într-o stare bună sau rea.
66. A zis odată unul dintre Părinţi: Multe sunt pa­
timile desfrânării. Căci zice Apostolul că desfrâna-
rea şi orice necurăţie şi lăcom ie de avere nici să se
pomenească între voi, cum se cuvine sfinţilor40. Căci
desfrânarea înseam nă a face în trup păcatul, iar necu-
răţiaînseamnă a pipăi trupul, râsul şi obrăznicia. Dar
de multe ori şi vorbind, fie din bună dispoziţie şi cu
dreptate, fie certându-se, săvârşesc necurăţia, patima
creşte şi ajung la război. începe, chipurile, pe bună
dreptate, din evlavie, zicând: Este bun fratele, vieţu­
ieşte în linişte!, dobândeşte îndrăzneală de a mânca
cuel şi de a bea şi, de multe ori, ajunge la lucruri mai
grosolane şi la a fi împreună, apoi vine pizma. Dacă
locuieşte cu un frate şi vede pe cineva vorbindu-i
acestuia, se întristează zicând: Ce vrea de vorbeşte cu
altul? Iar dacă locuieşte singur şi îl vizitează alt fra­
te şi-l vede având îndrăzneală cu el, îndată iarăşi se
tulbură, zicând: Ce vrea oare cu el? Şi în continuare
sufletul se preocupă cu acestea şi gândul lui se goleş­
te de rugăciune şi de linişte şi de frica lui Dumnezeu.
67. Zicea iarăşi că de multe ori, când vorbeşte cine-
va despre evlavie şi îndreptare, îşi împlineşte pofta.
* MAdică să nu se încurce cu aceste gânduri şl să păţească stri­
căciune. * «Efeseni 5 ,3 .
364 PATERICUL MARE

De m ulte ori, trecând numai pe lângă, de la mirosul


hainelor îşi îm plineşte patima. Este dator, deci, mona­
hul să privegheze în fiecare ceas, pentru a nu înmulţi
o sten eala sa din pricina uşurătăţii, fiind păgubit de
a ceste patim i.
68 . Zicea un B ătrân despre gândurile poftei care se
nasc în inim ă şi nu se îm plinesc: Este ca şi când cine­
va a r vedea viţa-de-vie şi ar pofti din toată inima lui
să m ănânce struguri, dar se tem e să intre şi să fure,
ca nu cumva să fie prins şi dat morţii. Iar dacă este
p rin s în afara gardului, nu este dat morţii, căci nici nu
a intrat, nici nu a gustat, ci numai a poftit într-adevăr,
nu este d at m orţii, dar răni primeşte, chiar şi numai
pen tru că a p o ftit
6 9 . Un frate a în trebat un Bătrân, zicând: Sunt lup­
ta t de desfrânare. A zis lui Bătrânul: Dacă este lucru
bun, de ce te-ai îndepărtat de el, iar dacă este rău, de
ce îl cauţi?41
70 . Ziceau despre un Bătrân că, plimbându-se, a
aflat urm e de femeie în cale şi le-a acoperit, zicând: Să
nu cumva să le vadă vreun frate şi să primească război.
71. Ziceau Părinţii că nu Dumnezeu aduce copii în
pustie, ci satana, ca să-i piardă pe cei care vor să tră­
iască cu evlavie.
7 2 . Un frate a însoţit pe cineva şi a fost biruit de
gândurile lui de desfrânare. Şi plecând, a spus Părin­
ţilor, zicând: Ce să fac, căci nu are mângâiere inima
m ea pentru că am consim ţit cu războiul vrăjmaşu­
lui, şi su nt ca şi când am săvârşit păcatul? Şi i-au zis*
* 4ILimbaj îm prum utat din Luca 6 ,4 3 .
DESPRE DESFRÂNARE 365

Părinţii: Nu este păcat deplin, ci vrăjmaşul a venit să


te ispitească, iar Dumnezeu te-a acoperit Iar el nu s-a
lăsat deloc înduplecat, ci a fost cuprins de tristeţe. Şi
i*aupovestit că: Doi fraţi, trim işi de obşte într-un sat,
mergeau împreună p e cale. Şi dracul l-a luptat pe cel
mai mare de cinci ori să păcătuiască, dar se împotri­
veatot timpul făcând rugăciune. Când s-au întors lân­
gă Părintele lor, faţa aceluia era tulburată şi a făcut
metanie, zicând: Roagă-te pentru mine, părinte, că
amcăzut în desfrânare. Şi a povestit cum a fost lup­
tată mintea lui. Părintele lui era văzător cu duhul42 şi
a văzut pe capul lui cinci cununi şi i-a zis: îndrăzneş­
te, fiule, căci de cum ai venit am văzut cinci cununi
deasupra ta. Nu ai fost biruit, ci mai curând ai biruit,
din moment ce nu ai săvârşit păcatul. Căci este luptă
mare când omul se înfrânează atunci când are prile­
jul să păcătuiască. Are m are răsplată pentru că acest
război al vrăjmaşului este mai puternic şi mai ascuţit
şi este anevoios să fugi de cursele lui. Ce crezi des­
pre fericitul Iosif, a fost uşoară lupta lui?43 Parcă se
întâmpla la teatru; Dumnezeu şi îngerii îl priveau pe
el luptând, iar diavolul şi demonii sălbăticeau şi mai
mult femeia. Când, deci, a biruit luptătorul, toţi înge­
rii au dat slavă lui Dumnezeu cu glas mare, zicând: A
biruit cu biruinţă străină luptătorul. Bine este ca nici
* ttAiop<rruc6<;-8iâpacny. Este vorba despre harisma prin care
cel care o deţine vede lucruri care nu sunt accesibile ochilor
trupeşti şi înţelege şi cunoaşte lucruri care nu sunt urmări ale
înlănţuirii logice, din date accesibile simţurilor. Autenticitatea
harismei este garantată de sfinţenia harismaticului (ET). * 4îFa-
cere39,7.
366 PATERICUL M A R E

în g â n d s ă n u s ă v â r ş e ş ti r ă u l. I a r d a c ă t e ispiteşte, lup­
t ă c a s ă n u fii b ir u it.
7 3 . U n a n a h o r e t e r a fe c io r, n e c u n o s c â n d aproape
d e lo c c e e s t e fe m e ia . L -a tu lb u r a t, d eci, un demon al
d e s fr â n ă r ii ş i a r d e a d e p a tim ă , dar, d in lipsă de cerca­
re , n u c u n o ş t e a lu c r u l p e c a r e îl p o fte a . Astfel că ro­
b u l lu i D u m n e z e u e r a î n c e r c a t d e d o rin ţa puternică,
n e c u n o s c â n d c e e a c e d o re a . I-a a r ă ta t, deci, diavolul
p e c in e v a fiin d c u o fe m e ie p e n tr u fap ta ruşinoasă.
D a r D u m n e z e u , v ă z â n d în ş e lă c iu n e a demonului şi
în ă s p r ir e a p e s t e m ă s u r ă a ră z b o iu lu i, l-a acoperit pe
fr a te le ş i ră z b o iu l a în c e t a t .
7 4 . P e u n a n a h o r e t l-a u v iz ita t n iş te oameni din
lu m e . Ş i v ă z â n d u -i p e e i, i-a p r im it cu bucurie, zicând:
D u m n e z e u v -a t r im is c a s ă m ă în g ro p a ţi chiar în cea­
su l în c a r e a v e n it c h e m a r e a . P e n tru folosul vostru şi
a l c e lo r c a r e v o r a u zi, v ă v o i p o v e sti v ia ţa mea. Eu, fra­
ţilo r, s u n t f e c io r c u tru p u l, dar, cu su fletu l, până acum
s u n t lu p ta t d e v r ă jm a ş u l p e s te p u te rile omeneşti cu
d e s frâ n a re . Ia tă , v o r b e s c cu v o i şi văd îngerii aştep­
tâ n d s ă p r im e a s c ă s u fle tu l m e u şi a ici p e satana stând
şi a ru n c â n d u -m i g â n d u ri d e d e sfrâ n a re . Acestea zi­
cân d , în tin z â n d u -s e , ş i-a d a t s fâ rşitu l. Pregătindu-1
p e n tru în m o r m â n ta r e , a c e ia a u a fla t cu adevărat că
e r a fecio r.
7 5 . Z ice au d e s p re u n m a re B ă trâ n că a vizitat o
o b ş te şi, v ăzân d a c o lo u n co p il, n u a v ru t să rămână în
lo cu l a c e la ca s ă d o a rm ă . Şi i-a u zis lui fraţii care erau
cu el: Şi tu t e te m i, a w a ? A d ev ărat, nu m ă tem, fiilor,
d a r p e n tru c e s ă p ro v o c ă m u n ră z b o i de care nu este
n ev o ie.
D ESPRE DESFRÂNARE 367

76. Ziceau că odată a m ers diavolul şi a bătut la


poarta unei mănăstiri de obşte. Şi l-a auzit un copil
care a mers să-i răspundă. Şi văzând diavolul pe băiat
azis: Dacă eşti tu înăuntru nu mai este nevoie de mine.
77. Odată, a ajuns o corabie la DioIc*4 şi a aruncat
ancora la muntele monahilor. Şi ieşind o femeie din
corabie, a stat pe munte. Venind, deci, un frate să um­
ple ulciorul cu apă, a văzut-o pe aceasta şi s-a întors
Iapreot, zicând: Iată, la râu stă o femeie, lucru care ni­
ciodată nu s-a întâm plat aici, aw a. Auzind Bătrânul, a
luat toiagul şi, ieşind, a alergat strigând şi zicând: Aju­
tor, fraţilor, că au venit hoţii a ic i Şi toţi, văzându-1 pe
acesta, au alergat cu toiegele spre corabie. Şi văzând
marinarii năvala lor, au înţeles despre ce este vorba,
auluat repede femeia pe corabie, au tăiat frânghiile şi
aulăsat corabia în voia valurilor.
78. Un frate care locuia în pustie a fost tulburat de
desfrânare. Şi plecând el, a găsit un cuib de hienă şi,
; intrând în el, a răm as acolo nem âncat şase zile. Apoi,
venind hiena, s-a tem ut şi a zis: Doamne, dacă vreau
să-mi întinez trupul meu, dă acesteia putere asupra
mea, iar dacă nu, scapă-m ă de ea. îndată a auzit un
glas zicând: Faceţi-1 eunuc şi sloboziţi-1. în aceeaşi cli-
; pă a încetat războiul.
79. Un frate luptat de desfrânare a cercetat pe un
Bătrân. Şi l-a rugat pe Bătrân să se roage pentru el ca
i să se uşureze războiul lui. S-a învoit, deci, Bătrânul şi
arugat pe Dumnezeu pentru el şapte zile. Iar în a şap­
tea zi a întrebat pe fratele: Cum este războiul, frate? Şi
* ^Regiune pe malul Deltei Nilului, unde a fost un centru mo­
nastic care poartă acelaşi nume.
368 PATERICUL MARE

i-a zis acela: Răul Adevărat, nu am simţit uşurare. Bă­


trânul s-a m irat atunci şi, iată, noaptea, i s-a arătat lui
satana şi i-a zis: Crede-mă, Părinte, din prima zi când
l-ai rugat pe Dumnezeu, am plecat de la el, dar acesta
are demonul lui şi războiul lui care vine din lăcomie.
Deci eu nu-1 mai lupt pe acesta, ci el se luptă pe sine,
mâncând şi bând şi dormind m u lt
8 0 . A zis iarăşi Bătrânul că gândurile viclene sunt
asem enea m uştelor care intră în casă. Dacă le omori
pe fiecare în parte, una câte una, nu oboseşti. Dar
dacă laşi să se umple casa, vei avea multă osteneală
să le scoţi afară. Şi fie vei reuşi, fie te vei lăsa cuprins
de acedie şi le vei lăsa să-ţi pustiască locuinţa.
81. Un altul dintre marii asceţi, care locuia în Ena-
tul Alexandriei45, a căzut într-un păcat greu. Şi, de la
lenevire46, demonii l-au adus la deznădejde. Văzân-
du-se, deci, pe sine biruit de tristeţe, ca un doctor
încercat, şi-a dat sieşi nădejde bună şi a zis: Cred în
îndurările lui Dumnezeu şi că va face neapărat milă
cu mine. Iar când a spus aceasta, au zis către el de­
monii că n eapărat va face milă cu el. A răspuns atunci
el către ei: Voi cine sunteţi? Şi dacă face, şi dacă nu
face, voi sunteţi odată pentru totdeauna fiii gheenei şi
ai pierzaniei. Iar dacă Dumnezeu este bun, ce treabă
aveţi voi? Şi aşa, ruşinându-se, au plecat.
82. A zis un Bătrân: Dacă desfrânarea îţi războieşte
trupul tău sau inima, caută de unde a pornit războiul
şi îndreaptă, dacă de la desfătare sau de la somn, sau
# 45C en tru m o n a stic aflat la o d istan ţă d e nouă stadii de Ale­
xa n d ria . * 46C uvântul pot6u|i(a în s e a m n ă n ep ăsare, lipsă de griji,
len e, ap a tie .
DESPRE DESPRĂNARE 369

de la mândrie, sau dacă te socoteşti pe tine mai bun


decât altul, sau ai judecat pe vreunul care a păcătuit
Căci fără acestea omul nu este luptat de desfrânare.
83. Azis iarăşi: Dacă vei cădea în desfrânare şi per*
soana cu care ai căzut este aproape de locul unde stai,
pleacă din locul acela, pentru că altfel nu te pocăieşti.
84. A urcat unul din Părinţi împreună cu ucenicul
său în Alexandria. Şi când treceau ei pe acolo s-a în­
tâmplat acest lucru. Un a w ă de la Oktodekătul Ale­
xandriei47 avea un fiu şi stătea cu fiul lui, iar fiul lui
avea de femeie o fată de optsprezece ani. Şi fiul lui
era pescar. Şi diavolul, vrăjmaşul sufletelor noastre, a
ridicat război trupesc aw e i către nora sa şi căuta pri­
lej să se împreuneze cu ea şi nu afla. A început, deci,
să o sărute pe ea continuu şi fata îl primea ca tată.
într-una din zile, au venit pescarii înainte de a se face
ziuă şi l-au strigat pe tânăr ca să meargă la pescuit
După ce a plecat tânărul, tatăl lui a năvălit asupra fe­
tei. Şi i-a zis lui fata: Ce este aceasta, tată? Mergi, fă-ţi
semnul Crucii, căci aceasta este lucrare diavolească.
El însă nu voia să plece şi s-a luptat mult, dar fata nu
l-a primit Deasupra patului era atârnată sabia fiului
său şi vrând să o sperie, a scos sabia, îndreptând-o
către ea şi zicând: Dacă nu mă asculţi, te voi lovi cu
sabia aceasta. Iar ea i-a zis: Chiar dacă trupul meu
va fi tăiat bucată cu bucată, această fărădelege nici­
odată nu o voi face. Şi orbit de mânie, stăpânit fiind
de diavolul, a întors sabia deodată spre fată şi a lo-
vit-o cu putere la mijloc, tăindu-o în două. Şi îndată
* 470bşte de călugări care se găsea la optsprezece stadii de Ale­
xandria.
370 PATERICUL M A R E

l-a orb it D um nezeu şi se în v â rte a căutând uşa şi nu


o găsea. Au ven it, deci, alţi p e sca ri în zori căutând pe
cel tân ăr. Şi, la strig ătu l lor, a răsp u n s tatăl, zicând: A
p lecat să p escu iască. U nde e ste uşa, că nu văd? Şi i-au
zis lui: Aici este. Şi d esch izân d ei uşa, au intrat şi au
văzu t trup u l m o rt. Şi el le -a zis: Luaţi-m ă şi duceţi-mă
la căp eten ie căci am făcu t om or. Şi luându-1 pe el, l-au
p re d a t căp eten iei cetăţii, ia r căp eten ia cercetându-1
şi aflând de la el to t ad evăru l, supunându-1 la chinuri,
l-a d at m orţii. După a ce ste a , a zis Bătrânul ucenicu­
lui său : Să m erg e m să ved em trupul fetei. Şi venind
ei în Oktodăka A lexandriei, au au zit Părinţii de aici şi
m onahii că vine B ătrân u l şi au ieşit în întâmpinarea
lui. Şi a zis lo r B ătrân u l: Să faceţi rugăciuni, Părinţilor,
că nu se va în grop a trup u l fetei acesteia decât unde
su n t în grop aţi Părinţii. Şi unii dintre ei murmurau că
se îngăduie ca un tru p de fem eie să fie îngropat cu
Părinţii, şi în că de fem eie om orâtă. Şi le-a zis lor Bă­
trân u l: A ceastă fată e ste m aica m ea şi a voastră. Căci
s-a lu p tat p en tru în frân are şi pentru aceasta a mu­
rit. Atunci nim eni nu s-a m ai îm potrivit Bătrânului
şi au în m o rm ân tat-o la un loc cu Părinţii. Şi îmbrăţi­
şând pe părinţi, B ătrânul s-a în tors cu ucenicul lui în
Schit. în tr-u n a din zile, un frate a fost luptat în Schit
de dem onul desfrânării şi, tu lb u rat fiind foarte, a ve­
nit să-i dea de ştire Bătrânului. Şi i-a zis lui Bătrânul:
Mergi la Oktodeka Alexandriei şi stai în cimitirul Pă­
rinţilor şi zi: Dum nezeule al Tomaidei48, ajută-mă şi
izbăveşte-m ă de ispita desfrânării. Şi nădăjduiesc că
♦ 48A cesta e ra n um ele fetei c a re şi-a je r tf it v ia ţa de dragul înfrâ-
nării. P om en irea ei se p răzn u ieşte la 1 4 aprilie.
D ESPRE DESFRÂNARE 371

Dumnezeu te va slobozi de această ispită. Iar fratele,


luând binecuvântarea şi porunca Bătrânului, a venit
în Oktodăka şi a făcut cum i-a poruncit lui Bătrânul. Şi
întorcându-se în Schit, după trei zile, a căzut la picioa­
rele Bătrânului şi a zis lui: Pentru Dumnezeu, awa,
am fost slobozit de dracul desfrânării! A zis lui Bătrâ­
nul: Cum ai fost slobozit? I-a zis lui: Am făcut numai
douăsprezece metanii, m-am aşezat în cimitir şi m-a
luat somnul şi a venit o fată care mi-a zis: Awa, awa,
ia binecuvântarea aceasta şi mergi în pace la chilia ta.
Şi luând binecuvântarea, îndată m-am uşurat de răz­
boi şi am cunoscut că m-am slobozit. Ce a fost binecu­
vântarea aceea nu ştiu. Şi i-a zis lui Bătrânul: Această
îndrăzneală au la Dumnezeu cei care se luptă pentru
înfrânare.
85. Un frate a întrebat pe Bătrân despre patimile
trupeşti, şi acela i-a zis lui: Aceştia sunt cei ce cântă
la chipul lui Nabucodonosor. Dacă suflătorii49 nu ar fi
înşelat pe oameni, aceia nu s-ar fi închinat chipului50.
Aşa şi vrăjmaşul cântă sufletului cu patimile51 ca să-l
arunce cu înşelăciune în patimile trupeşti.
86. A zis un Bătrân: O bucată mică de absint52 dis­
truge vasul cu miere, şi păcatul trupesc ne îndepăr­
tează de împărăţia lui Dumnezeu şi ne dă gheenei
focului. Fugi, o smeritule monah, de păcatul trupesc.
* 49Suflători se num esc cei care cân tă la instrumentele de su­
flat, cunoscute din tim purile antice. Din acestea au provenit
instrumentele populare ale păstorilor (precum fluierul), cunos­
cute astăzi la toate popoarele, al căro r model desăvârşit este fla­
utul contemporan (ET). ♦ *°Daniel 3 ,4 -7 . ♦ 51Adică prin plăcere
şi In general prin lucrurile desfătării. * ,2Plantă aromată foarte
amară. Se foloseşte în farm acologie.
372 P A T E R IC U L M A R E

8 7 . A zis u n B ă tr â n : L ip s a g rijilo r53, tă ce re a şi Iu-


cru l în a s c u n s n a s c c u r ă ţia .
8 8 . A zis u n B ă tr â n : A c e s t e a s ă p ă z e şti până la
m o a r te şi te v e i m â n tu i. S ă n u m ă n â n c i împreună cu
fem eie, s ă n u ai p rie te n ie şi n ici s ă d o rm i cu cineva
m ai tâ n ă r p e a c e e a ş i ro g o jin ă , tu în su ţi tâ n ă r fiind,
d e c â t n u m ai c u fra te le tă u s a u c u c e l c a r e se nevoieş-
te îm p re u n ă cu tin e , şi a c e a s t a c u fiic ă şi nu cu nepă­
s a re . Să n u fii n e p ă s ă t o r fa ţă d e o ch ii tă i atunci când
te îm b ra ci cu h a in e le . D a c ă s e iv e ş te n ev o ia de vin, să
iei p â n ă la tr e i p a h a r e şi s ă n u d e z le g i p oru nca pen­
tr u p rie te n ie . Să n u lo c u ie ş ti în lo cu l u n d e ai păcătuit
lui D u m n ezeu . Nu n eg lija slu jb a ta , c a să nu cazi în
m âin ile v ră jm a şu lu i. S ile ş te -te p e tin e în suţi la citi­
r e a p salm ilor, d e o a r e c e a ş a te p ă z e ş ti d e captivitatea
vrăjm aşu lu i. Iu b e şte o r ic e s u fe rin ţă 54 şi se v o r smeri
p atim ile ta le . în g rije ş te -te s ă n u te m ă s o ri pe tine în­
su ţi în v re u n lu c ru şi fă -ţi tim p s ă -ţi plângi păcatele
tale. P ă z e ş te -te p e tin e d e m in ciu n i, c ă c i a c e ste a alun­
gă frica d e D u m n ezeu d e la tin e . D e s c o p e ră gândurile
ta le P ă rin ţilo r tă i, p e n tru c a a c o p e ră m â n tu l lui Dum­
n ezeu s ă te a c o p e re . S ile ş te -te p e tin e în su ţi la lucrul
d e m ân ă. Şi fric a lui D u m n e z e u v a sălăşlu i în tine.
8 9 . C ineva cu n u m e le P a h o n ie , aju n s aproape la
şa p te z e ci d e ani, s tă t e a la S ch it. S -a în tâ m p la t atunci
cu m ine, tu lb u ra t fiind d e d e m o n u l d esfrân ării şi cu­
p rin s d e p o fta d e fe m e ie , s ă d u c cu m u ltă greutate
şi gân d u rile, şi în ch ip u irile d in tim p u l nopţii. Şi, din
♦ 53Vezi 1 Corinteni 7, 3 2 -3 5 . * 54Poate fi un ecou al textului
din Iacob 5 ,1 0 .
D ESPRE DESFRÂNARE 373

pricina acestei ispite, ajunsesem aproape să ies din


pustie, mânat cu tărie nespusă de patimă. Părinţilor
vecini cu mine nu le spusesem lucrul şi nici învăţă­
torului meu55. Pe ascuns am plecat în pustia cea mai
adâncă pentru cincisprezece zile şi m-am întâlnit
acolo cu Părinţii din Schit care îmbătrâniseră în pus­
tie. între ei am întâlnit şi pe Pahonie. L-am aflat, deci,
pe acesta mai sim plu56 şi mai nevoitor. îndrăznind,
i-am încredinţat cele ce aveam în cugetul meu. Şi mi-a
zis acel sfânt: Să nu te m ire acest lucru. Nu pătimeşti
acestea din pricina trândăvelii tale. Căci dau mărturie
pentru tine şi locul, şi puţinătatea celor trebuincioa­
se, şi faptul că aici nu este prilej de întâlnire cu femeie.
Prelungirea încercării se datorează mai curând celui
care se împotriveşte virtuţii. Căci războiul desfrânat
este întreit pentru cei care petrec în pustie: o dată ne
atacă trupul atunci când o duce bine; o dată patimile
prin gânduri, iar altădată demonul însuşi ne tirani­
zează din pizmă. Eu am aflat aceasta luând seama la
multe, lată, aşa cum mă vezi, om bătrân, am patruzeci
de ani de când sunt în această chilie, îngrijindu-mă de
mântuirea mea. Şi această vârstă având, până acum
sunt ispitit Şi m -a încredinţat, zicând: Doisprezece*
* 55Se referă la Pahonie în capitolul 2 3 al Istoriei lauslace,
unde şi clarifică faptul că învăţătorul lui Pahonie a fost Evagrie.
+ “ Cuvântul AKepaioq: înseam n ă neam estecat, neprefăcut, sim­
plu, necomplicat, cu ra t cu sensul lui cla r. Am optat pentru tradu­
cere prin sim plu, convins şi de apelul la simplitate pe care-1 fac
părinţii dintotdeauna, de atunci şi de acum, apelul la simplitate
în sensul necomplicării cu lucru ri inutile, cu amănunte, cu lu­
cruri complicate, rafinate, prelucrate etc.
374 PATERICUL MARK

an i d u p ă c e a m îm p lin it v â r s t a d e cin ciz e ci de ani,


nici n o a p te a , n ici z iu a n u m - a i e r t a t , atacându-mă.
G ân d in d u -m ă c ă s - a d e p ă r t a t d e m in e Dumnezeu şi
d e a c e e a e r a m s tă p â n it, a l e s e s e m s ă m o r m ai curând
fără r o s t d e c â t s ă m ă s c h i m o n o s e s c ru ş in o s cu pati­
m a tru p u lu i. Şi ie ş in d d in c h ilie , m e r g e a m prin pustie
şi a m a fla t u n b â r lo g d e h ie n ă . în a c e l b ârlo g m-am
şi a ş e z a t gol în tim p u l zile i, c a ie ş in d fiarele să mă
m ă n â n c e . D eci, c u m s - a f ă c u t s e a r ă , d u p ă cum este
s c ris : S o a re le ş i-a c u n o s c u t a p u s u l s ă u , p u s-a i întune­
ric şi s -a f ă c u t n o a p te , c â n d v o r ie ş i t o a t e fiarele pă­
d u rii. Puii le ilo r m u g e s c c a s ă a p u c e şi s ă ce a ră de la
D u m n ezeu m â n c a r e a lo r 57, ie ş in d fia re le sălbatice în
ce a su l a c e la , m a s c u lu l şi f e m e la m -a u m iro sit, lingân-
d u -m ă d e la p ic io a r e p â n ă la c a p . Şi c â n d cred eam că
m ă v o r m â n c a , a u p le c a t d e la m in e . S tâ n d eu, aşadar,
a co lo în tin s to a t ă n o a p te a , n u a m fo s t m â n c a t de fia­
re . M -am g â n d it a tu n c i c ă p o a te D u m n e z e u şi-a făcut
m ilă d e m in e şi m -a m în to r s în c ă o d a tă la chilia mea.
A şte p tâ n d , d e ci, d e m o n u l p u ţin e zile, ia ră ş i m -a ata­
c a t m ai ta r e d e c â t în a in te , î n c â t c u p u ţin nu am ajuns
să h u le sc. L u ân d ch ip u l u n e i fe te e tio p ie n c e pe care o
v ă z u se m o d a tă în ti n e r e ţe a m e a , v a ra , ad u n ân d spice,
m i s -a p ă r u t c ă a c e a s ta s - a a ş e z a t p e genunchii mei
şi a tâ t d e m u lt m -a tu lb u ra t, î n c â t s ă c re d că m-am
îm p re u n a t58 c u e a . C u p rin s d e m â n ie i-a m d a t o palmă
şi a ş a s -a fă cu t n e v ă z u t. Şi c r e d e -m ă c â n d îţi spun, că
d u h o a re a p e c a r e a lă s a t-o p e m â n a m e a nu am putut
♦ 57PsalmuI 1 0 3 ,2 1 -2 2 * 58Verbul folosit aici are sensul tehnic
al relaţiei trupeşti. Vezi: Facere 1 9 ,1 5 ; 3 9 ,1 0 ; Cartea Iuditei 12,
16; Istoria Suzanei 1 , 1 1 ,3 9 .
DESPRE DESFRANARE 375

să o suport tim p de doi ani. Atunci m-am împuţinat


]a suflet şi mai m u lt din pricina acestei întâmplări
şi deznădăjduind în sin ea m ea, la urmă am ieşit, ră­
tăcind în pustia adâncă. Şi am găsit o aspidă59 mică
şi luându-o am dus-o la p ărţile m ele bărbăteşti ca şi
când acestea a r fi fo st pricin a ispitirii mele, pentru ca
astfel fiind m uşcat să mor. Dar cum nici aşa nu am
fost muşcat, datorită proniei harului lui Dumnezeu,
am auzit după aceasta un glas zicând în mintea mea:
Mergi, Pahonie, şi te luptă, căci pentru aceasta te-am
lăsat să fii stăpânit atâta, ca să nu gândeşti lucruri
mari despre tine, cum că tu însuţi ai putea să birui
demonul acesta, ci totdeau na să alergi la ajutorul lui
Dumnezeu. Astfel în ştiinţat, am venit înapoi la chilia
mea şi aşezându-mă cu curaj, nu m-am mai îngrijit de
războiul împotriva patim ii nebuneşti pentru femeie
şi am avut pace dinspre lupta aceea restul zilelor. Iar
demonul, văzând dispreţul meu faţă de el, ruşinân-
du-se, nu s-a mai apropiat de m ine niciodată. Cu aces­
te gânduri luptătoare îm potriva lui satana Sfântul Pa­
honie m-a sprijinit şi m -a în tărit pentru a duce mai cu
curaj suferinţele şi a alungat uşor de la mine războiul
demonului desfrânării. Apoi m -a trim is rugându-mă
să fiu cu curaj în toate. Iar eu plecând, m-am aşezat la
locul meu, îngrijindu-m ă de m ântuirea mea şi mulţu­
mind Lui Dumnezeu şi sfântului. Amin60.
90. Zicea cineva că odată a fost muşcat un monah
* 5,Şarpe veninos care ap arţin e speciei viperelor. * “ Această
istorisire este luată din Istoria lausiacă a lui Paladie, care pre­
cizează că dascălul lui Pahonie în Nitria a fost Evagrie Ponticul
(SQ.
376 PATERICUL M A R E

de şa rp e şi a m e rs în tr-u n o ra ş o a re c a re să se vinde­
ce. L-a p rim it o fem eie e v lav io asă c a re avea frică de
Domnul şi l-a v in d e ca t. Când în să a a v u t o mică uşura­
re, diavolul a în ce p u t s ă s e m e n e în el gânduri pentru
fem eie şi o d a tă a a p u c a t-o d e m ân ă. Iar ea îi zicea: Nu
face asta , p ărin te ! îl ai p e H ristos! G ândeşte-te la tris­
te ţe a şi la p o căin ţa cu c a re te vei p ocăi şezând în chilia
ta ! G ân d eşte-te la su sp in ările şi la lacrim ile pe care le
vei v ărsa. Auzind a c e s te a de la e a şi altele asemenea,
războiul a p le ca t d e la el şi, schim bându-şi gândul, a
v ru t să p lece, n ep u tân d să o m ai privească în faţă. Iar
ea, iarăşi, cu inim ă bun ă, i-a zis: Nu te răvăşi deloc,
căci m ai ai în că n evoie d e v in d ecare. Nu gândea sufle­
tul tă u c u ra t a cele gânduri, ci au fost puse de diavolul
cel pizm uitor. Şi astfel, dup ă ce l-a v indecat fără să se
sm in tească în v re u n fel, l-a slob ozit în pace, dându-i
şi m erin de.
91. Un B ătrâ n av ea d o isp rezece ucenici. S-a întâm
plat, din isp ita diavolului, c a unul din ei să plece in­
tr-u n s a t şi să se afle în d esfrân are cu o femeie. Deci,
pleca m ereu p e ascu n s după slujba de seară în sat şi
v en ea d im ineaţă cân d în că e ra întuneric. Fraţii şi-au
d at seam a, a aflat şi a w a lucrul şi, pentru că voia să-l
aco p ere pe fratele, nu l-a m u strat. Dar pentru că de
m ulte ori strig ătele fraţilor au ajuns la stareţul lor,
a w a s-a dus singur la el, m ai de dimineaţă. Când a
p lecat acela de la ţarin ă, p en tru că s-a grăbit şi-a pus
pe el altceva, ad ică p elerina femeii. Şi intrând fratele,
a w a a văzu t pelerina de fem eie, d a r a trecu t sub tăce­
re lucrul şi i-a zis: Unde ai fost, frate? Iar el a născocit
D ESPRE DESFRÂNARE 377

şi a zis: Până aici aproape am fo s t pentru o treabă.


Şi a zis Awei: Nu ai fost, deci, în sat? A zis lui: Nu,
stăpâne! Atunci i-a zis A w a: Dar a cui este pelerina
aceasta? Şi înţelegând fratele că este pelerina femeii,
s-a aruncat la păm ânt la picioarele părintelui, zicând:
lartă-mă şi nu voi mai face aceasta. Iar el l-a iertat
şi l-a rugat zicând: Ia am inte la tine însuţi, bule, de
acumînainte. Căci ce câştigi de la acea necurăţie? Aici
numai ruşine şi dispreţ de la oameni, iar în veacul vi­
itor foc nestins şi vierm e neadorm it şi fără de sfâr-
i şit61. Nu, fiule, te rog nu te mai tăvăli în fapta aceea
urâcioasă. Şi prin iubirea de oam eni a lui Dumnezeu
I şi prin îndelunga-răbdare a Bătrânului sfânt a încetat
! fratele fapta şi a devenit cu adevărat monah încercat.
Şi toţi cei din obşte au mulţum it lui Dumnezeu pentru
îndreptarea fratelui şi ziceau a w e i: Arată dragoste şi
j spune-ne pentru ce m otiv ai făcut atâta răbdare cu
i fratele? Iar el le-a zis: Vedeam pe diavolul trăgându-1
deuna din mâini şi târându-1 spre lume şi din îndelun­
ga-răbdare l-am ţinut de cealaltă mână, pentru ca nu
cumva, certându-1, să plece în lume. Iar când a bine­
voit Dumnezeu să m ântuiască făptura Sa, iată avem şi
cealaltă mână a lui şi pe el întreg mântuit. Este bună,
aşadar, îndelunga-răbdare îm preună cu rugăciunea
când se întâmplă ispită fratelui nostru. Astfel, rugat
i fiind Dumnezeu şi Îndurându-Se, se mântuieşte cel
' care a greşit. Pentru că asprim ea şi mustrarea făcute
j timp nepotrivit nu aduc niciun bine.
_92. Era un episcop în tr-o cetate şi s-a întâmplat ca
* MMarcu 9 ,4 4 ; 4 6 ; 4 8 .
378 PATERICUL M ARE

acesta să cad ă în boală, în câ t toţi deznădăjduiau. Era


acolo şi o m ăn ăstire de m aici. Şi aflând stareţa că epi­
scopul nu m ai avea nădejde, luând cu ea două surori,
a p lecat să-l cerceteze. Şi când episcopul vorbea cu ea,
una din ucenicele ei, stân d în picioare, i-a atins picio­
rul, vrând să vad ă cum este. Iar el, fiind luptat de la
atingere, a ru gat pe sta re ţă zicând: Nu sunt slujit de cei
de aproape ai mei. Fii bună şi lasă-m i pe sora aceasta ca
să m ă slujească. Iar ea, nebănuind nimic rău, a lăsat-o.
întărit, deci, de către diavol a zis ei: Fă-mi fiertură ca
să gust. Şi a făcut. Şi după ce a gu stat i-a zis. Culcă-te
cu m ine! Şi a făcu t păcatul. Luând, deci, în pântece,
au op rit-o pe ea p reoţii şi i-au zis: Spune-ne cine te-a
lăsat în sărcin ată? Iar ea nu a voit să mărturisească.
Atunci episcopul a zis: Lăsaţi-o pe ea, căci eu am făcut
p ăcatul acesta. Şi ridicând u -se din boala sa, a intrat în
b iserică şi a pus om oforul său pe Sfântul Jertfelnic. Şi
ieşind, a lu at toiag în m ân a sa şi a plecat în grabă la o
m ăn ăstire unde nu e ra cunoscut. Dar stareţul obştii,
fiind v ăzăto r cu duhul, a cu noscut că un episcop are
să vină în m ăn ăstire şi a poruncit fratelui zicând: Vezi,
frate, că are să ne ce rce te z e un episcop. Aşteptând,
deci, p ortaru l să vină episcopul în lectica62 sau cu vre­
un alai după el, nu şi-a d at seam a când a ven it Ieşind
a w a în întâm pinarea lui, l-a îm brăţişat pe el zicând:
Bine ai v e n it Stăpâne Episcop. Iar acela, pierzându-şi
♦ “ Cuvântul vechi AcktUoov provine din cuvântul latinesc lec­
tica, c a re Înseam nă p a t m o b il sau targă. Lectica este invenţia an­
tichităţii ră s ă rite n e şi e ra tronul d easu p ra căruia stătea sau se
întindea p erso an a nobilă şi e ra p u rta t d e robi p e umeri.
DESPRE DESFRÂNARE 379

graiul când a văzut că este cunoscut, a vrut să plece la


altă mănăstire. Dar a w a i-a zis lui: Oriunde vei mer­
ge, voi veni cu tine. Şi rugându-1 îndelung, l-a adus în
mănăstire. Deci, pocăindu-se cu adevărat şi cu multă
căldură a inimii, s-a sfârşit şi a trecut la Domnul în
pace; şi multe sem ne m inunate s-au făcut la ieşirea
sufletului său.

Sfârşitul tratatului despre desfirânare.


CAPITOLUL VI

D E S P R E N EA G O N ISIRE1 ŞI CĂ TREBUIE
SĂ N E PĂZIM ŞI D E LĂCOMIE

1. Un frate c a re s -a le p ă d a t de lum e şi a împărţit


avu ţia sa săracilor, d a r a p ă s tra t puţin şi pentru sine,
a v izitat p e A w a A ntonie. Şi aflând aceasta, i-a zis Bă­
trân u l: D acă v rei s ă devii m onah, m ergi în satul cu­
ta re , cu m p ără ca rn e , în făşo ar-o pe trupul tău gol şi
vino a şa aici. Şi făcân d fratele aşa, câinii şi păsărelele
i-au sfâşiat trup u l. în to rcâ n d u -se la Bătrân, acesta l-a
în tre b a t d acă a făcu t a ş a cum l-a sfătuit. Când acela
i-a a ră ta t tru p u l sfâşiat, Sfântul Antonie i-a zis: Aceia
ca re se leap ăd ă de lu m e şi v o r să m ai aibă bani aşa
su n t sfâşiaţi de dem onii c a re -i luptă pe ei.
2. S-a îm bolnăvit o d a tă A w a A rsenie la Schit şi*
* 1Cuvântul fo lo sit aici, cncnyxootivri, în se a m n ă faptul de a nu
deţine nimic, s ta r e p e n tru c a r e lim ba ro m â n ă nu a produs un
co re s p o n d e n t e x a c t. Am p u te a re d a p rin p arafrază: lipsa orică­
rei avuţii. Se fo lo se şte u n e o ri sărăcie sau m ai e x a ct sărăcie de
bunăvoie, d a r s ă ră c ie nu în se a m n ă lip sa orică re i avuţii, putând
e x ista d iferite g ra d e d e să ră c ie . Am folosit cuvântul neagonisire
socotindu-1 cel m ai p o triv it şi c o n sta tâ n d c ă e ste folosit şi în alte
tra d u ce ri (vezi Everghetinos, ed . V atoped).
D ESP R E NEAGONISIRE 381

avea nevoie de un lucru de m ic preţ; şi, pentru că nu


avea de unde să-l cum p ere, l-a prim it de la cineva ca
semn de iubire2 şi a zis: M ulţum esc Ţie, Doamne, că
m-ai învrednicit să p rim esc iubire pentru numele tău.
3. A întrebat A w a M arcu pe A w a Arsenie, zicând:
Este bine să nu aibă cineva în chilia sa vreo mângâie­
re? Căci am văzut pe un frate care avea câteva zarza­
vaturi şi le-a smuls. Şi a zis A w a Arsenie: Este bine,
dar depinde de alcătu irea omului. Căci dacă nu are
tărie în acest mod de viaţă, iarăşi sădeşte altele.
4. Povestea A w a Daniil despre A w a Arsenie că a
venit odată la el un m agistrian3, aducându-i testa­
mentul unui sen ator ru denie cu el, care îi lăsase o
moştenire foarte m are. Şi luând testam entul, a vrut
să-l rupă. Dar m agistrianul a căzut la picioarele lui,
zicând: Mă rog ţie, nu-1 rupe, pentru că mi se va lua
capul. Şi i-a zis lui A w a A rsenie: Eu am murit înaintea
lui, iar acela a m urit acum . Şi a trim is înapoi testa­
mentul, fără să prim ească nimic.
5. Se povestea d espre A w a Agaton că a stat mult
timp să ridice chilie îm preu nă cu ucenicii lui. Şi după
$ 2în textul original e ste folosit aici, în am bele cazuri, cuvântul
ffydmj (iubire): ăXa(3e... ay d itn - a prim it iubire; Ăafclv aydmjv
- să primesc iubire. Ediţia n eo g reacă trad u ce prin milostenie -
fl primit milostenie; m-ai învrednicit să prim esc milostenie. Noi
ampreferat să păstrăm aco lo un de se poate cuvântul folosit în
original, tocmai pen tru a nu p ierd e co n o taţia acestuia. * 3Ma-
gistrianul era un funcţion ar public ca re îm plinea diferite slujbe
Şi servicii ce i se încred in ţau, a şa cu m vedem şi din apoftegma
aceasta, aici făcându-se p u rtăto ru l documentului testamentar,
«tprimele veacuri ale Im periului Bizantin, maghistrianul era un
demnitar al curţii im periale cu m ulte atribuţii (ET).
382 PATERICUL MARE

ce au terminat ei chilia, au venit să locuiască în ea.


A văzut însă în prima săptămână un lucru care nu le
folosea şi a zis ucenicilor săi: Sculaţi-vă, să plecăm de
aici! Iar ei s-au tulburat tare şi au zis: Dacă tot aveai
gândul să ne mutăm, de ce am suferit atâta osteneală
să construim chilia? Se vor sminti şi oamenii iarăşi
de noi, zicând: Iată, s-au mutat iarăşi nestatornicii!
Iar el, văzându-i pe aceştia împuţinaţi sufleteşte4, le-a
zis lor: Dacă unii se vor sminti, alţii iarăşi se vor zidi,
zicând: Fericiţi unii ca aceştia, pentru că s-au mutat
pentru Dumnezeu şi au dispreţuit totul. Deci, cel care
vrea să vină cu mine, să vină, eu oricum plec. Deci, au
căzut toţi cu faţa la pământ, rugându-1 să le îngăduie
să meargă împreună cu el.
6. Ziceau iarăşi că de multe ori se muta dintr-un
loc în altul având numai dalta în coşul lui.
7. Un frate a venit la Awa Agaton, zicând: Lasă-mă
să locuiesc împreună cu tine! Venind el pe cale, găsise
o bucată mică de salpetru şi a adus-o cu el. Bătrânul
însă i-a zis: Unde ai găsit salpetrul? A zis fratele: Pe
cale l-am găsit, mergând şi l-am luat. A zis lui Bătrâ­
nul: Dacă ai venit să stai cu mine, cum ai luat ceea
ce nu ai pus tu acolo? Şi l-a trimis să-l ducă acolo de
unde l-a luat.
8. Ziceau despre Aw a Ghelasie că din tinereţe a ur­
mat o viaţa de neagonisire şi de retragere din lume.
♦ în cercăm traducere literală, pentru că avem aici un cuvânt
frecvent folosit, pentru care nu avem încă un corespondent exact
în limba rom ână. Este vorba despre verbul oXiyovjruxw, care s-ar
traduce exact prin îm puţinare sufletească, cu sensul de a nu mai
avea suport sufletesc pentru ceva, a deznădăj dui.
DESPRE NEAGONISIRE 383

în acele timpuri erau şi alţii mulţi în aceleaşi locuri


care îmbrăţişaseră îm preu nă cu el aceeaşi viaţă. între
ei era şi un Bătrân oarecare, foarte simplu şi care nu
avea nimic al său. A cesta a tră it până la sfârşit numai
intr-o chilie, deşi a dobândit ucenici la bătrâneţile lui.
El a păzit până la m oarte îm preună cu cei care-1 în­
soţeau porunca de a nu avea două haine şi de a nu se
îngriji pentru ziua de m âine5. Şi când s-a întâmplat,
prin lucrare dum nezeiască, să se form eze obşte în ju­
rul Awei Ghelasie, i-au o ferit m ulte ţarini, iar pentru
nevoile obştii a dobândit anim ale de povară şi boi.
Căci Cel care a d escoperit dum nezeiescului Pahomie
mai întâi să facă obşte, i-a sta t şi acestuia în ajutor la
organizarea deplină a m ănăstirii. Deci, văzându-1 pe
acesta Bătrânul despre care spuneam mai sus şi păs­
trând pentru el o dragoste sinceră, îi zicea: Mă tem,
Awa Ghelasie, să nu se lege gândul tău de ţarini şi
de cealaltă avuţie a obştii. Iar el i-a zis: Mai curând
se leagă gândul tău de chendonariul6 cu care lucrezi
decât gândul lui Ghelasie de avuţie.
9. Ziceau unii B ătrâni despre A w a Gheorghie, ana­
horetul, că a îm plinit treizeci şi cinci de ani umblând
gol prin pustie.
10. A zis Awa Evprepie: Cele trupeşti sunt materie.

* 'Matei 6,34 ;1 0 ,10. * 6Haină ţesută din cârpe vechi. Din ca­
uzasărăciei, călugării confecţionau asemenea veşminte. In Pate­
ticul alfabetic, ca şi în Codicele mai nou (Sinaitic 454), în locul
cuvântului tcevrcovcxpiov apare KEvnyrnpiov, care înseamnă »ac”,
•sulă". Dacă acceptăm grafia aceasta, sensul se schimbă uşor:
•Gândul tău poate să se lege de acul cu care lucrezi". Am preferat
^ păstrăm grafica m anuscriselor mai vechi (ET).
384 PATERICUL MARE

Cel care iubeşte lum ea iu b e şte p ie tre le de poticnire7.


Deci, dacă se întâm plă să p ierd em ceva, să primim
aceasta cu bucurie şi cu re cu n o ştin ţă , deoarece ne-a
scăpat de griji.
11. A w a Teodor din F erm e a d obân d it trei cărţi
bune. Şi l-a cerce tat pe A w a M acarie, zicând: Am trei
cărţi bune şi m ă fo lo sesc din e le şi fraţii le întrebuin­
ţează şi se folosesc. Spune-m i, deci, ce sunt dator să
fac? Să le ţin spre folosul m eu şi al fraţilo r sau să le
vând şi să dau banii săracilo r? Şi răspunzând Bătrâ­
nul, a zis lui: Bune su nt şi faptele, dar m ai presus de
toate este a nu avea nim ic. Auzind aceasta, a plecat,
le-a vândut şi a dat banii săracilor.
12. A zis A w a Isidor: Patim a înfricoşătoare şi
obraznică a iubirii de arginţi nu cunoaşte săturare
şi de aceea duce sufletul pe care l-a înrobit la cel din
urmă dintre rele. Deci, să o alungăm de la noi de la
început, căci, dacă ne stăp âneşte, este de nebiruit.
13. Zicea A w a Isaac fraţilor: Părinţii noştri şi Awa
Pamvo purtau haine vechi peticite şi din sevină8, iar
acum purtaţi haine scum pe. P lecaţi de aici, căci aţi
pustiit locul acesta. Iar când a fo st să meargă la se­
ceriş, le-a zis: Nu vă mai dau porunci pentru că nu le
păziţi!
14. Povestea unul dintre Părinţi că a venit odată
un frate purtând un veşm ânt scu rt9 în biserica de la
* ’Vezi Rom. 9,32-33; 1 Cor. 8, 9; 1 Petru 2,8. * *Sevina sau
sivfna erau fibre din foi de finic din care construiau frânghii, ro­
gojini, mături şi altele. Hainele pe care le ţeseau cu sivină erau
aspre şl călugării le foloseau pentru nevoinţă. * 9Kouooî>Xtx>v
era o haină scurtă pe care o purtau cei din lume. Manuscrisele«
DESPRE NEAGONISIRE 385

Chilii, în timpul Awei Isaac. Şi l-a alungat pe el Bătrâ­


nul, zicând: Locul acesta este al monahilor, iar tu fiind
lumesc, nu este cu putinţă să stai aici.
15. A zis Awa Isaac că zicea Awa Pamvo: Monahul
este dator să poarte o astfel de haină, încât, dacă o
aruncă afară din chilie trei zile, nimeni să nu o ia.
16. A zis Awa Isidor: Dacă doreşti împărăţia Ceru­
rilor, să dispreţuieşti banii şi în locul lor să aşezi plata
dumnezeiască.
17. A zis iarăşi: A trăi după voia lui Dumnezeu este
cu neputinţă pentru cel ce este iubitor de plăceri şi
iubitor de arginţi.
18. Povestea unul dintre Părinţi despre Awa Ioan
Persul că din multul său har a ajuns la cea mai adâncă
nerăutate. Acesta locuia în Arabia Egiptului. Odată a
împrumutat de la un frate o monedă de aur şi a cum­
părat fire de lână ca să lucreze. Dar a venit un frate
şi l-a rugat, zicând: Dă-mi şi mie, awa, puţine fire, ca
să-mi fac un leviton10. Şi i-a dat cu bucurie. La fel şi
altul a venit şi l-a rugat: Dă-mi şi mie puţine fire ca
să-mi fac un ştergar. A dat şi acestuia. Şi altora care
au cerut le-a dat cu simplitate şi cu bucurie. La sfârşit
a venit stăpânul monedei de aur şi a cerut-o înapoi.
Şi a zis lui Bătrânul: Ţi-o voi aduce eu. Dar neavând
de unde să i-o dea înapoi, s-a sculat şi a plecat la Awa
Iacob, iconomul, să-l roage să-i dea o monedă pentru
ca să o întoarcă fratelui. Şi ajungând acolo, a aflat o
însă, au cuvântul koukouXiov, dar cuvântul acesta nu dă sensul
din context, pentru că această coucouli era o piesă indispensa­
bilă a veşmântului monahal (ET). ♦ ™Levitonul era o tunică fără
mâneci, căreia i se mai spunea şi colovion (SC).
386 PATERICUL MARE

monedă de aur pe jos, dar nu a atins-o, ci făcând ru­


găciuni, s-a întors la chilia sa. Şi iarăşi a venit fratele,
vrând să-şi ia înapoi moneda. Şi i-a zis Bătrânul: Voi
avea grijă, oricum! Şi plecând, iarăşi a găsit moneda
jos, unde era. Şi făcând rugăciune, iarăşi s-a întors. Şi,
iată, iarăşi a venit fratele, tulburându-1. Şi a zis Bătrâ­
nul: încă o dată iartă-mă şi îţi voi aduce moneda. Şi
ridicându-se, a plecat iarăşi spre locul acela şi a găsit
acolo ceea ce era pus jos. Şi făcând rugăciune, a luat
moneda şi s-a dus la Awa Iacob şi i-a zis: Awa, ve­
nind către tine am găsit moneda aceasta pe cale. Ara­
tă dragoste şi vesteşte în ţinutul nostru, să vedeam
dacă nu a pierdut-o cineva. Şi dacă se va afla stăpânul
ei, o voi înapoia. Deci, după ce a plecat el, Bătrânul
a vestit timp de trei zile şi nimeni nu s-a aflat că ar
fi pierdut moneda. Atunci a zis Bătrânul Awei Iacob:
Deci, dacă nimeni nu a pierdut-o, o voi da fratelui cu­
tare, căci îi datorez o astfel de monedă. Venind să iau
de la tine dragoste11 şi să-i întorc datoria, am găsit
moneda. Şi s-a minunat Bătrânul cum, fiind dator şi
găsind o monedă, nu a luat-o îndată să o dea celui că­
ruia îi era dator. Şi mai era acest lucru minunat la el,
că dacă venea cineva să împrumute de la el ceva, nu-i
dădea el însuşi, ci îi spunea fratelui: Mergi tu însuţi şi
ia ceea ce ai nevoie. Şi dacă îi aducea înapoi, îi spunea:
Pune la locul lui. Şi dacă cel care luase nu aducea îna­
poi ceea ce luase, nu-i zicea nimic.
19. Ziceau despre Awa Iulian că făcuse aproape
şaptezeci de ani trăind într-o peşteră mică şi neavând
+ “ C iteşte: m ilo s te n ie !
DESPRE NEAGONISIRE 387

nimic din veacul acesta, fără numai un stihar din păr


de cămilă, un şal şi o cană din lemn.
20. A zis Awa Casian că un senator, după ce s-a le­
pădat de lume şi a dat cele ale sale săracilor, a mai
păstrat câte ceva pentru trebuinţa sa, pentru că nu
a vrut să primească smerenia deplinei lepădări şi
ascultarea desăvârşită de canonul vieţuirii de obşte.
Către el cel între sfinţi Vasilie a spus cuvântul acesta:
Şi pe senator l-ai pierdut şi nici monah nu te-ai făcut.
21. A zis iarăşi că era un monah care locuia într-o
peşteră în pustie. Şi s-a vestit acestuia de către rude­
niile după trup: Tatăl tău suferă foarte tare şi se va
sfârşi. Vino, deci, să primeşti moştenirea de la el. Iar el
a răspuns către aceştia: Eu înaintea lui am murit pen­
tru lume. Un mort nu poate să moştenească pe un viu.
22. Odată l-au vizitat nişte fraţi pe Awa Macarie la
Schit. Şi negăsind în chilia lui decât apă stricată, i-au
zis: Awa, vino sus în sat şi te vom odihni. A zis lor Bă­
trânul: Fraţilor, ştiţi brutăria lui cutare în sat? Şi i-au
zis: Da! A zis lor Bătrânul: Şi eu o ştiu. Ştiţi şi ogorul
lui cutare pe unde curge râul? Au zis lui: Da! A zis lor
Bătrânul: Şi eu îl ştiu. Deci, când vreau ceva, nu am
nevoie de voi, ci mă duc singur.
23. Ziceau în Schit despre Awa Moise că, vrând să
se aşeze în Petra, a simţit pe cale oboseală şi zicea că­
tre sine: Cum voi putea să-mi strâng apă aici? Şi a ve­
nit către el un glas, zicând: Mergi acolo şi nu te îngriji
de nimic. A mers, deci, şi a rămas acolo. Şi l-au vizitat
unii dintre Părinţi şi nu avea decât un urcior de apă. Şi
pregătind puţină linte, a consumat apa. Iar Bătrânul
388 PATERICUL MARE

s-a n e c ă jit Intrând, deci, şi ieşind , se ruga lui Dumne­


zeu. Şi iată un nor de ploaie a v e n it şi i-a um plut toate
vasele. I-au zis, după aceasta, B ătrânu lu i: Spune-ne,
de ce intrai şi ieşeai? Şi le -a zis lo r B ătrânu l: Judecată
făceam cu Dumnezeu, zicând: M -ai adus aici şi iată nu
am apă ca să b ea robii tăi. De a ceea intram şi ieşeam,
rugând pe Dumnezeu, până n e-a trim is apă.
24. Ziceau despre A w a M eghetie că ieşea din chi­
lie şi, dacă îi venea gândul să plece din acel loc, nu se
mai întorcea în chilia sa. Căci nu avea nim ic din vea­
cul acesta, d ecât o ţepuşă cu care despica nuielele de
finic, pentru că lucra tre i coşuri pe zi pentru hrana sa.
25. L-a în treb at un frate pe A w a Pistam on, zicând:
Ce să fac, că m ă n ecăjesc când vând lucrul mâinilor
mele? Şi răspunzând Bătrânul, i-a zis: Şi A w a Sisoe,
şi ceilalţi îşi vindeau lucrul m âinilor lor. Aceasta nu
este păgubitor. Dar, când vinzi, spune o singură dată
preţul lucrului. Dacă vrei să laşi puţin din preţ, este
la voia ta. Căci aşa vei afla odihnă. Iarăşi i-a zis fra­
tele: Dacă voi dobândi cele necesare în oricare alt
fel, crezi că mai este nevoie să m ă ocup cu lucrul de
mână? Răspunzând Bătrânul, i-a zis: Orice altceva ai
avea, nu părăsi lucrul de mână. Fă cât poţi, numai să
nu te tulburi.
26. Ziceau despre Awa Siluan că a ieşit ucenicul
său Zaharia fără el şi, luând pe fraţi, a stricat gardul
grădinii şi l-a făcut mai mare. Aflând, deci, Bătrânul,
şi-a luat cojocul, a ieşit afară şi a zis fraţilor: Rugaţi-vă
pentru mine! Iar ei, văzându-1, au căzut la picioarele
lui, zicând: Spune-ne ce ai, părinte? Iar el a zis către
ei: Nu intru înăuntru şi nu dau jo s milotarul după
DESPRE NEAG0N1SIRE 389

mine, până nu ad u ceţi gardul la locul unde era înain­


te. Iar ei au s tric a t ia ră şi gardul şi l-au făcut aşa cum
era mai înainte.
27. A zis A w a Siluan : Eu su n t rob. Stăpânul meu
mi-a zis: Lucrează lucrul Meu şi Eu te voi hrăni. Nu în­
treba însă de unde, lu crează num ai şi Eu te voi hrăni.
Eu, deci, dacă lucrez, m ăn ân c din plata mea, iar dacă
nu lucrez, m ănânc d rag o ste 12.
28. Un frate l-a în tre b a t pe A w a Serapion, zicând:
Spune-mi cuvânt! A zis lui B ătrânu l: Ce să-ţi spun? Că
ai luat cele ale văduvelor şi ale orfan ilo r şi le-ai pus în
raftul acesta? Căci văzuse raftul plin cu cărţi.
29. A fost în tre b a tă fe ricita Sinclitichia dacă nea-
gonisirea este un bun d esăv ârşit? Şi răspunzând
aceasta, a zis: Tare d esăv ârşit e ste pentru cei care
pot. Iar cei care o înd ură au strâm to rare în trup, dar
au odihnă în suflet. P recu m hain ele tari se spală şi se
înălbesc bătându-se şi în to rcân d u -se de mai multe
ori, tot aşa şi sufletul p u tern ic se în tăreşte şi mai tare
prin sărăcia de bunăvoie.
30. A zis A w a Ip ereh ie: Com oară este pentru mo­
nah neagonisirea de bunăvoie. Adună com oară în cer,
frate, căci n esfârşite v o r fi veacu rile de odihnă.
31. Unul d intre sfinţi, n u m it Filagrie, locuia în pus­
tia Ierusalimului, lucrând cu osten eală ca să-şi facă
pâinea sa. Şi cum stă te a od ată în piaţă ca să-şi vândă
lucrul de mână, iată s-a în tâm p lat să piardă cineva o
* “Citeşte: milostenie. Deşi pare un pic de forţare a limbii ro­
mâne, am păstrat totuşi traducerea literală, pentru conotaţia
specială a cuvântului dragoste în acest con text dar şi pentru ex­
presia: a mânca dragostei Milostenia este dragoste.
390 PATERICUL MARE

pungă cu o m ie de m o n ed e. Şi găsind u -o, B ătrânu l a


s ta t în acel loc, zicân d: T re b u ie să v in ă cel ca re a pier­
dut-o. Şi iată că v e n e a plângând. Şi luându-1 pe el deo­
parte, B ătrânu l i-a d a t punga. Şi a c e la l-a ţin u t vrând
să-i dea o p a rte din b an i. D ar B ă trâ n u l nu a v ru t
Atunci a în cep u t să strig e : V eniţi să v e d e ţi un om al lui
Dum nezeu ce a fă c u t Ia r B ătrân u l, p lecân d în ascuns,
a ie şit din o ra ş ca să nu p rim e a s că slav ă om enească.
3 2 . A zis A w a Zoilo, p reo tu l din T a m iâ th is13, că l-a
au zit pe p ărin te le său, A w a N atanael, zicân d despre
alţi şa p te s e n a to ri că au râ v n it s ă fie ca A w a Arse-
n ie şi să se n e v o iască în S ch it; Şi lep ăd ân d u -se de toţi
casn icii lor, au lu a t c â te şa p te ta r ii14 şi fo lo seau cele
m ai sim p le v a se d e p ăm ân t, zicân d : Ca să vadă M arele
D um nezeu şi m ilo stiv in d u -S e s ă n e ie rte p ăcatele.
3 3 . E ra un în c e p ă to r c a re v o ia să s e le p e d e de lume
şi a zis unui B ătrân : V reau să m ă fac m o n ah . A zis lui
B ătrân u l: Nu poţi. A zis a cela : P ot. A zis lui Bătrânul:
D acă v rei, m ergi, le a p ă d ă -te şi v in o s ă s ta i în chilie. Şi,
plecân d , a d at to t c e e a ce avea, p ă strâ n d p en tru sine
o su tă de m o n ed e şi a v e n it la B ă trâ n . Ia r B ătrân u l a
zis c ă tre el: M ergi şi sta i în ch ilia ta. Ia r el, plecând, a
s ta t în chilie. Şi p e cân d s tă te a el, g â n d u rile îi ziceau:
♦ ^TapidOiţ (Aajiterr]) este o cetate importantă din Egiptul
antic, ce se afla în Delta Nilului, la 13 km de ţărmurile Meditera-
nei. De la sfârşitul sec. al IV-lea înainte de Hristos, odată cu dez­
voltarea Alexandriei, Tamiathis a început să decadă. + 14Tdpiov,
1. Monedă cunoscută în italia şi Sicilia, de provenienţă arabă.
Probabil provine din arabescul Dirahim, pluralul lui Dirham,
monedă de argint care trimite la drahma grecească. 2. Măsură
de greutate mică ce se folosea pentru preparatele medicale.
D ESPRE NEAGONISIRE 391

Uşa este v ech e. A re n e v o ie să fie făcută. Şi ieşind, a zis


Bătrânului: G ân d u rile îm i sp u n că uşa e ste veche şi că
trebuie făcută. Şi a zis lu i B ă trâ n u l: Nu te-ai lepădat.
Mergi, dar, şi te le a p ă d ă ş i d u p ă a c e e a vino să stai aici.
Iar el a p le cat şi a d a t n o u ă z e c i d e m o n ed e şi venind a
zis Bătrânului, la tă , m -a m le p ă d a t A zis lui Bătrânul:
Mergi şi stai în ch ilia ta. Ia r el, plecân d , s-a aşezat în
chilie. Şi pe când ş e d e a el, g ân d u rile îi ziceau: Aco­
perişul este v echi, tre b u ie f ă c u t Şi plecând, a zis B ă­
trânului: G ândurile îm i sp u n că aco p erişu l este vechi
şi trebuie făcut. A zis lui B ă trâ n u l: M ergi şi te leapă­
dă! Iar el, plecân d , a d a t c e le z e ce m o n ed e şi venind
a zis Bătrânului: Iată, m -a m le p ă d a t Şi pe când şedea
el în chilie, gân d u rile i-a u zis: T o ate su n t vechi aici şi
leul poate să v in ă s ă m ă m ă n â n ce. Şi a zis Bătrânu­
lui gândurile, ia r B ă trâ n u l a zis lui: Eu a ştep t ca toate
să cadă peste m in e şi leu l s ă v in ă s ă m ă m ănânce, ca
să mă izbăvesc. M ergi, s ta i în ch ilia ta şi roagă-te lui
Dumnezeu.
34. Era un B ă trâ n b o ln av şi, cum nu m ai avea cele
necesare, l-a c e r c e ta t p e el un p ă rin te din obşte şi
l*a odihnit. Şi a c e s ta a zis fra ţilo r: Siliţi-vă puţin, ca
să odihnim pe bolnav. Ia r bolnav u l avea o oală pli­
nă cu aur, pe ca re o a s c u n s e s e în tr-o groapă făcută
sub rogojină. S-a în tâ m p la t c a a c e s ta să m oară şi nu
a spus taina. După c e l-au în g ro p at, a zis a w a fraţi­
lor: Ridicaţi ro g o jin a a c e a s ta d e a id . Şi ridicându-o
au găsit aurul. Şi a zis a w a : D acă în tim p ce trăia nu
a mărturisit tain a şi n id cân d a m u rit nu a spus, avea
nădejde în acesta. Nu n e atin g em de el, d m ergeţi şi
392 PATERICUL MARE

îngropaţi-1 îm preună cu el. Şi a cob o rât foc din cer şi


timp de multe zile stătea deasupra mormântului lui
în faţa tuturor şi toţi văzându-1 se minunau.
35. Un tânăr căuta să se lepede de lume, dar, de
multe ori ieşind, l-au întors înapoi gândurile, încur-
cându-1 cu diferite lucruri, căci era şi bogat. într-una
din zile, ieşind el să plece, l-au încon jurat gândurile şi
i-au ridicat o m are tulburare în m inte ca să-l întoar­
că iarăşi. Şi îndată dezbrăcându-se şi aruncându-şi
hainele sale, a p lecat gol la m ănăstire. Iar Dumnezeu
i-a descoperit unui Bătrân, spunându-i: Scoală-te şi
primeşte pe luptătorul Meu. Şi sculându-se, Bătrânul
l-a primit pe acela şi, aflând ce s-a întâmplat, s-a mi­
nunat şi i-a dat schim a monahală. Când veneau, deci,
fraţii la Bătrân şi-l întrebau despre diferite feluri de
gânduri, le răspundea lor, dar dacă era despre lepă­
dare, zicea: întrebaţi pe fratele.
36. Cineva a rugat pe un Bătrân să primească bani
pentru nevoile sale; şi Bătrânul nu voia, mulţumin-
du-se cu lucrul său de mână. Dar cum acela stăruia,
rugându-1 să-i primească pentru folosul celor care
au nevoie, Bătrânul i-a răspuns: îndoită ruşine este
aceasta, că iau, deşi nu am nevoie şi că dăruind ceea
ce aparţine altuia, cad în slavă deşartă.
37. A venit cineva mare din ţară străină, aducând
cu sine mult aur în Schit, şi l-a rugat pe preot să-l dea
fraţilor. Iar preotul i-a zis lui: Nu au nevoie fraţii. Dar
silindu-1 mult acela, preotul a pus coşuleţul la uşa bi­
sericii şi a zis: Cel care are nevoie să ia! Şi niciunul nu
s-a atins de el, iar unii nici nu l-au văzut. Şi a zis lui
preotul: Dumnezeu a primit iubirea ta, mergi şi-l dă
DESPRE NEAGONISIRE 393

săracilor. Şi m u lt fo lo sin d u -se, a p le c a t


38. Cineva a ad us unui B ătrân bani zicând: Să ai
pentru cheltu ielile ta le c ă ai îm b ătrân it şi eşti bolnav.
Căci era lepros. D ar el răspun zând a zis: Tu ai venit
să-mi iei pe Cel c a re m ă h ră n e şte de şaizeci de ani?
lată de atâţia ani su n t bo ln av şi nu-m i lipseşte nimic,
deoarece Dum nezeu îm i dă cele trebuincioase şi mă
hrăneşte. Şi nu a v o it s ă p rim ească.
39. Povesteau B ătrân ii d esp re un grădinar oareca­
re că lucra şi to td eau n a o sten eala lui o dădea milos­
tenie, păstrând p en tru sin e num ai cât îi era necesar.
După un timp, însă, s a ta n a s-a stre cu rat în gândul lui,
zicând: Adună p en tru tin e puţini bani, ca nu cumva
îmbătrânind sau îm bolnăvin du -te să ai nevoie de
cheltuială. Şi a ad u n at um plând un vas de lut cu mo­
nede. 1 s-a întâm plat, deci, să se îm bolnăvească şi să i
se cangreneze un p icio r şi să cheltu iască banii la doc­
tori fără folos. La urm ă, a v en it la el un doctor negus­
tor şi i-a zis: Dacă nu va fi tă ia t piciorul, to t trupul tău
va face cangrenă. Şi a h o tă râ t să-i taie piciorul. Dar
în noaptea aceea, v enindu -şi în sin e şi părându-i rău
de ceea ce făcuse, suspinând, a plâns şi a zis: Adu-ţi
aminte, Doamne, de lu cru rile m ele de la început, pe
care le-am făcut lucrând şi dăruind fraţilor. Şi acestea
zicând, iată îngerul Dom nului a s ta t în faţa lui şi a zis:
Unde sunt banii pe ca re i-ai adunat şi unde este nă­
dejdea pe care ţi-ai pu s-o în ei? Atunci, dându-şi sea­
ma ce a făcut, a zis: Am păcătu it, Doamne, iartă-mă,
şi de acum nu voi m ai face aceasta. Atunci îngerul
s-a atins de piciorul lui şi în d ată s-a făcut sănătos. Şi
sculându-se de d im in eaţă a p lecat la câmp să lucreze.
394 PATERICUL MARE

A venit, deci, doctorul, după cum s e înţeleseseră, cu


instrum entele ca să-i taie piciorul. Şi i-au zis: De di­
mineaţă a plecat la câmp ca să lucreze. Atunci, mirân-
du-se, doctorul a m ers la câm p unde lucra grădinarul
şi văzându-1 săpând păm ântul, a slăvit pe Dumnezeu
care i-a dat aceluia sănătate.
40. Un frate a în treb at pe un B ătrân, zicând: Vrei
să păstrez pentru m ine două m onede pentru cazul în
care m-aş îmbolnăvi tru peşte? Văzând Bătrânul gân­
dul lui că vrea să le păstreze, i-a zis lui: Da! Şi plecând
fratele la chilia sa, era strâm torat de gânduri, zicând:
Oare mi-a spus adevărul Bătrânul sau nu? Şi sculân-
du-se, a venit iarăşi la Bătrân şi punând metanie, i-a
zis: Pentru Domnul, spune-m i adevărul, căci sunt chi­
nuit de gânduri pentru cele două monede. A zis lui
Bătrânul: Deoarece te-am văzut că vrei să le păstrezi,
de aceea ţi-am zis aşa, dar nu este bine să ţină cine­
va mai mult decât nevoia trupului. Aşadar, dacă păs­
trezi cele două monede, în acestea va fi nădejdea ta.
Şi dacă se întâmplă să le pierzi, nici Dumnezeu nu ne
mai poartă de grijă. Deci, să ne punem nădejdea noas­
tră în Domnul, pentru că Acesta ne poartă de grijă15.
41. Au venit odată nişte greci la Ostrachina16 ca să
arate dragoste17 şi au luat cu ei şi pe iconomi ca să le
arate cine sunt cei care au mai mare nevoie. Şi aceştia
i-au dus la un lepros şi i-au dat ajutor. Dar el nu a voit
să primească, zicând: Iată, ramurile de finic, cu aces­
tea mă ostenesc şi îm pletesc şi aşa mănânc pâinea
mea. Şi iarăşi i-au dus la coliba unei văduve cu copii.
* “ Psalmul 5 4 ,2 3 . ♦ “ Cetate pe litoralul Mării Mediteraneene,
mai la răsărit de revărsarea Nilului. ♦ 1TSă facă milostenie.
DESPRE NEAGONISIRE 395

Şi bătând la p o artă, fiica ei, care era goală, a răspuns


dinăuntru. Iar m am a ei era p lecată să lucreze, căd era
spălătoreasă. Şi i-au d at ei haine şi bani. Dar ea nu a
vrut să prim ească, zicân d: A venit mama şi mi-a zis:
Să nu-ţi pierzi cu raju l, a v ru t Dumnezeu şi am găsit
astăzi de lucru şi vom avea hrana noastră. Şi când a
venit mama ei, au ru g at-o şi pe ea să primească şi nu
a vrut, zicând: Eu am pe Cel care-m i poartă de grijă,
pe Dumnezeu, şi voi v reţi să mi-1 luaţi? Iar ei auzind
credinţa ei, au slăv it p e Dum nezeu.
42. Povestea cineva d in tre Părinţi că era un Bătrân
învrednicit cu m are d ar de la Dumnezeu. Şi ajungând
renumit pentru v ie ţu irea lui virtuoasă, numele lui a
ajuns până la îm p ă ra t Iar îm păratu l a trim is să-l adu­
că la el ca să se în v red n icească de rugăriunile lui. Şi
după ce s-a în tâln it cu el şi s-a folosit mult, i-a adus
aur. Iar Bătrânul a p rim it şi plecând la ale sale a înce­
put să cultive un ogor şi un alt câm p. A v e n it ded, la
el un îndrăcit după o b icei şi a zis Bătrânul demonu­
lui: Ieşi din făptura lui Dum nezeu! Şi a zis lui demo­
nul: Nu te ascu lt pe tin e. A zis lui Bătrânul: De ce? A
zis demonul: Pen tru că ai d evenit ca unul dintre noi,
părăsind grija c ea p en tru Dum nezeu şi te ocupi cu
grijă lumească. De a c ee a nu te ascu lt şi n id nu ies.
43. Un frate a g ăsit lem n e în cale, căzute de pe o
cămilă, şi le-a dus la chilie. D ar părintele lui i-a zis: De
unde ai adus aceste a? Ia r el a zis: De pe cale. A zis lui
iarăşi Bătrânul: D acă erau aduse de vânt, adu-le înă­
untru, iar dacă nu, m ergi şi le pune la locul lor.
44. Era un a s ce t lu p tat de iu birea de arginţi. Acesta
adunase din lucru său de m ână o monedă, apoi două,
396 PATERICUL MARE

apoi trei, apoi s-a străduit să le facă cinci. Dar îndată a


căzut într-o boală şi începând să cangreneze piciorul
a cheltuit o monedă, apoi pe to ate cinci. Neîncetând
boala, a venit în ziua urm ătoare doctorul şi i-a zis: Pi­
ciorul tău trebuie tăiat, aw a, ca să nu se cangreneze
to t trupul tău. Şi s-a ho tărât să se lase tăiat. Dar noap­
tea a început să plângă şi i s-a arătat îngerul Dom­
nului. Şi pierzându-se acesta cu firea, îngerul i-a luat
piciorul şi cu mâna a început să-i ungă rana. Şi i-a zis
îngerul: Le vei face cinci? Ce zici? Şi îndată l-a vinde­
cat şi s-a făcut nevăzut. Făcându-se ziuă, a venit, deci,
doctorul şi a bătut la poartă. Iar el, sculându-se, l-a
întâm pinat Şi văzând doctorul, s-a minunat şi, aflând
întâmplarea, s-a făcut creştin, căci era păgân.
45. A zis un Bătrân: Omul care a gustat dulceaţa
neagonisirii simte că-1 îngreuiază chiar şi haina pe
care o poartă şi ulciorul pentru apă. Căci mintea lui în
altă parte petrece.
46. A zis iarăşi: Cel care nu a urât niciodată ma­
teria poate să-şi urască sufletul său după porunca
Domnului18.
47. A zis un Bătrân: Să nu ai în chilia ta haină agăţată
nefolosită, căci îţi este moarte, deoarece alţii mai drepţi
ca tine tremură de frig şi tu, păcătosul, ai şi de prisos.
48. A zis iarăşi: Să nu ai vas de prisos care să stea
degeaba, chiar şi o scoică mică, pentru că vei da sea­
ma pentru aceasta.
49. A zis iarăşi: Să nu ţii aur în viaţa ta pentru că
nu-ţi va mai purta de grijă Dumnezeu. Ci, dacă se în­
tâmplă să-ţi vină de undeva şi îţi trebuie pentru vreo*
* 18Vezi loan 12,25; Luca 14,26.
DESPRE NEAGONISIRE 397

nevoie sau p entru h ain ă sau pentru hrană, cumpăra-Ie,


dar dacă nu-ţi tre b u ie , să nu te apuce noaptea cu el.
50. A zis iarăşi: D acă ai chilie în care încapi să-ţi
pui capul tău, să nu c o n stru ieşti alta niciodată pentru
a afla acolo loc m ai larg.
51. A zis iarăşi: D acă dobân deşti vreo carte, să nu
împodobeşti co p erta ei şi la proschinitarul19 tău să nu
pui acoperământ de p reţ.
52. A zis iarăşi: Vas de arg in t sau de aur niciodată să
nupipăie mâinile tale în chilia ta, chiar cât de mic ar fi.
53. A zis iarăşi: H aină nouă să nu pui pe trupul tău,
nici chiar culion.
54. A zis iarăşi: Ş te rg a r20 să nu agăţi la cingătoarea
ta. Toate acestea o p re sc străpun gerea inimii şi tân­
guirea de la tine. Sim plu spus, to ate ale tale, şi aşter­
nutul tău, şi v asele tale, şi în călţările tale, şi cureaua
ta, aşa să fie în cât dacă vin unii să fure, nimic să nu le
placă să ia din cele ce su n t în chilia ta.
55. A zis iarăşi: D acă ai vas sau cuţit sau sapă sau
orice altceva şi vezi că gândul tău iubeşte lucrul acela,
aruncă-1 de la tine, ca să -ţi înveţi gândul să nu iubeas­
că nimic decât num ai p e H ristos.
56. A zis iarăşi: D acă dai m ilostenie şi te chinuieşte
gândul că ai dat m ult, s ă nu-i dai atenţie, pentru că
este drăcesc. Dincolo de aceasta, să trăieşti cât poţi*
* ^Proschinitarul este suportul pe care se ţin cele necesare
pentru rugăciune. * “ Cuvântul syxelpiov din textul vechi în­
seamnă prosop mic pe care clericii obişnuiau să*l agaţe la cin-
gătoarea lor, ca simbol al ştergarului cu care Domnul a şters pi­
cioarele ucenicilor Săi după ce le-a sp ălat Cu ştergarul acesta,
preoţii ştergeau Sfânta Masă şi mâinile lor în timpul săvârşirii
slujirii sfinte în biserică (ET).
398 PATERICUL MARE

cu sărăcie ş i sm e re n ie , c a m ai cu râ n d tu s ă ai nevoie
totdeau na de m ilo sten ie. C ăci c e l c a re d ă s e bucură
în inim a lui, gândind c ă a făcu t un lu cru bu n . Iar cel
care nu a re nim ic, c i p e tre c e în să ră cie , aju n ge şi la
m ai m are sm eren ie, gândind că n im ic b u n nu face,
nici nu dă ceva cuiva, ci m ai cu rân d c au tă s ă i se dea
poruncă21. Aşa au tră it P ărinţii n o ştri, a şa a găsit pe
Dumnezeu A w a A rsenie.
57 . A zis un b ătrân : Iu b eşte m u lt să ră cia şi să nu
doreşti să ai lu cru ri b in e făcu te în chilia ta. Căci când
sufletul caută un lucru şi nu găseşte, suspin ă şi se
sm ereşte şi atunci îl m ângâie D um nezeu şi îi dă stră*
pungere. Când gustă sufletul din d u lceaţa lui Dum­
nezeu, urăşte după acee a aproape şi haina pe care
o poartă şi ch iar propriul său trup. A ceasta îţi spun,
hule, că dacă nu-şi u răşte om ul trupul său ca pe un
duşman şi potrivnic şi nu refuză să facă voia lui până
şi în cel m ai m ic lucru, nu poate niciod ată să scape
de cursele diavolului. Căci capcana diavolului pentru
om, mai ales când acesta este tânăr, e ste trupul nos­
tru, precum a spus şi A w a Isaia, poruncind: Să nu ţii
mâna cuiva, nici să te apropii de tru p străin, în afa­
ră de boală grea, şi atunci cu frică; nici să se apro­
pie de tine m ână străină, nici s ă te atingă; nici să spui
la cineva să-ţi ia păduchele din b arb ă sau din părul
capului sau de pe haina ta. Nici să nu dorm i alături
de cineva în toată viaţa ta. Nici să nu dai îm brăţişare
♦ 11Este vorba de starea de simplitate şi de smerenie la care
ajunge monahul când se leapădă de voia sa, chiar şi în ceea ce
priveşte facerea lucrurilor bune, şi caută poruncă de la cineva
pentru a o împlini.
DESPRE NEAGONISIRE 399

unui copil c a r e n u a r e în c ă b a r b ă , n ic i c h ia r în b ise ri­


că şi nici celu i c a r e v in e d in s tr ă in i. S ă nu ai tovărăşie
cu un copil, c a s ă n u s e p ia r d ă s u fle tu l tău , nici s ă nu
stai sau să m e rg i a p r o a p e d e e l s a u s ă vă atin g eţi unul
de altul. Nici la n e v o ile p â n te c e lu i tău s ă nu sta i nici­
decum alătu ri d e a ltu l, c ă c i c e l cu a d ev ă ra t evlavios
se ruşinează şi d e s in e . C ăci m u lţi, d isp reţu in d aceste
lucruri ca fiind m ă r u n te , a u c ă z u t d in a c e s te a în p ră­
pastie şl s-au p i e r d u t C ăci o r ic e rău m a re în cep e de
la cele mici şi ap o i d e v in e m a re . I a r D om nul să ne în-
ţelepţească în tru fr ic a Lui.
58. A fo st în t r e b a t u n B ă tr â n d e un fra te : Spune-m i,
awa, cum să m ă m â n tu ie s c ? I a r a c e la şi-a s co s levito-
nuF, s-a în cin s la m ijlo c , ş i-a în tin s m âin ile şi a zis:
Aşa este d ator m o n a h u l s ă fie, gol d e m a te ria lumii şi
răstignit în lupte.

Sfârşitul tra ta tu lu i d e s p r e n eag o n isire.

monahului.
CAPITOLUL VII

DIFERITE POVESTIRI CARE NE ÎNTĂRESC


In r ă b d a r e ş i b ă r b ă ţ ie

1. Au mers nişte fraţi la Awa Antonie şi i-au zis;


Spune-ne cuvânt cum să ne mântuim! Le-a zis lor Bă­
trânul: Aţi auzit Scriptura? Vă este de ajuns. Dar ei
au zis: Şi de la tine vrem să auzim, părinte. Le-a zis
lor Bătrânul: Zice Evanghelia: Dacă cineva te loveşte
peste obrazul drept, întoarce-l şi p e celălalt1. Au zis
lui: Nu putem să facem aceasta. Le-a zis lor Bătrânul:
Dacă nu puteţi să-l întoarceţi şi pe celălalt, măcar răb­
daţi prima palmă. Au zis lui: Nici aceasta nu putem. A
zis Bătrânul: Dacă nici aceasta nu puteţi, nu daţi îna­
poi cele ce aţi prim it Şi au zis: Nici aceasta nu putem.
A zis atunci Bătrânul ucenicului său: Fă-le puţin terci,
căci bolesc. Dacă aceasta nu puteţi şi aceea nu vreţi,
ce să vă fac?
2. Un frate a întrebat pe Awa Agaton, zicând: Am
primit poruncă, dar este război acolo unde mă trimi­
te porunca. Vreau, deci, să merg, pentru poruncă, dar
mă tem de război. A zis lui Bătrânul: Dacă ar fi fost
* ‘Matei 5,39; Luca 6,29.
DESPRE RĂBDARE ŞI BĂRBĂŢIE 401

Agaton, ar fi îm p lin it p o ru n c a ş i a r fi b iru it războiul.


3. A zis A w a A m o n: P a is p re z e c e an i am p etrecu t în
Schit rugând p e D u m n ezeu ziu a şi n o a p te a ca să-m i
dea har să b iru ie sc m â n ia .
4. A zis A w a P im e n : S e m n u l m on ahului în ispite
se araţi
5. A zis A w a V isa rio n : P a tru z e c i d e zile şi nopţi am
stat între spini în p ic io a re fă ră s ă d o rm deloc.
6. Acelaşi A w a V is a rio n a z is: P atru zeci de ani nu
m-am întins pe o p a rte , ci d o rm e a m şezân d sau în
pidoare.
7. Povesteau u c e n icii A w e i V isa rio n că viaţa aces­
tuia a fost ca a u n e ia d in p ă s ă rile c a re zb o ară în văz­
duh, sau ca a v ie ţu ito a re lo r d e n o a p te şi de uscat,
petrecând to td eau n a tim p u l v ie ţii sale netu lbu rat şi
fără grijă. Căci g rijă d e c a s ă n u a avut, n ici d orin ţă de
a-şi odihni sufletul în v re u n lo c, n ici m ăsu ră de m ân­
care, nici con stru ire d e lo ca ş u ri, n ici s ă p o arte cu el
cărţi. Ci s-a a ră ta t în tru to tu l m ai p re su s de to ate pa­
timile2 sufletului. S e h r ă n e a cu n ă d e jd e a celo r viitoa­
re şi trăia cu în tă rire a c re d in ţe i. în d u ra cu răbd are ca
un rob, aici şi acolo, p e tre c â n d în frig şi în goliciune
* 2Patimile trupeşti sau fireşti se cheam ă diferitele nevoi şi
funcţii ale trupului om enesc, ca re ţin de viaţa biologică a omului:
foamea, setea, simţul frigului şi al fierbinţelii, nevoia de odihnă,
pornirea spre naşterea de copii şi altele care au fost îngăduite
de Părintele creator, când omul a căzu t din harul lui Dumnezeu,
prinneascultare de voia dum nezeiască. .A ceste funcţii fizice in­
dispensabile - spune Sfântul Grigorie de Nyssa -, pornirea păcă­
toasă a omului care caută plăcerea, le face căi prin care pătrund
patimile (cele păcătoase m ai ales). în locul mâncării caută des-
®torea»în locul îm brăcăm intei preferă înfrum useţarea... în loc
402 PATERICUL MARE

şi ars de arşiţa soarelu i, to td eau n a sub cerul liber. Se


chinuia pe sine, rătăcin d p rin râp ele pustiurilor şi
iăsându-se de bunăvoie p u rtat, ad eseori, pe tărâmul
nesfârşit de nisip ca pe m are. Ia r d acă se întâmpla să
ajungă în vreun lo c m ai d om estic, unde cei care duc
acelaşi mod de viaţă o fac în o b şte, aşezându-se în
afara porţilor, plângea şi se tânguia asemenea unui
naufragiat aruncat la mal. Şi când ieşea cineva dintre
fraţi, îl găsea acolo şezând ca un cerşe to r dintre săra­
cii din lume, şi apropiindu-se de el cu milă îi zicea; De
ce plângi, omule? Dacă îţi lip seşte ceva din cele nece­
sare, vei primi după putinţa noastră. Intră, numai, în-
lăuntru ca să ne fii părtaş la m asă şi la mângâiere, ori­
care va fi aceasta. Iar el răspundea; Nu pot să rămân
sub un acoperiş înainte de a găsi propria mea casă.
Am pierdut, zicea, multe lucruri în diferite moduri;
căci am căzut şi în mâna piraţilor, am avut şi naufra­
giu, şi din neamul meu aristocrat am căzut şi, între cel
de cinste fiind, am ajuns de necinste. Iar fratele, îndu­
plecat de cuvânt, intra, lua pâine şi-l ruga zicând: Ia
aceasta, părinte! Iar celelalte, cum zici, Dumnezeu ţi
le va da, şi ţară, şi neam, şi bogăţia de care vorbeai. Şi
el încă şi mai mult plângea cu suspinări şi zicea tare:
Nu ştiu să spun dacă va fi cu putinţă să găsesc cele pe
care le-am pierdut şi le caut. Dar mai curând mă voi
bucura să mă primejduiesc mereu, în fiecare zi până
să facă copii, vânează plăcerile în fărădelege”. Grlgorie de Nyssa,
CuvântIacei adormiţi, Ed. EPE, volumul X. pp.189-191. Datorită
voinţei celei bune şi conlucrării cu harul lui Dumnezeu, omul
poate să le direcţioneze spre dumnezeiasca lipsă de patimi, fapt
pe care-1 mărturiseşte viaţa sfinţilor Bisericii noastre, aşa cum
vedem şl aici la Sfântul Visarion (ET).
DESPRE RĂBDARE Şl BĂRBĂŢIE 403

la moarte, neavând răgaz din partea nenumăratelor


mele nenorociri. Căci treb u ie să-m i termin drumul
rătăcind continuu.
8. Zicea A w a V isarion: Urm aţi calea împărătească;
număraţi m ilele3 şi nu vă pierdeţi curajul.
9. Un frate a m ers la A w a Victor, isihastul, în La-
vra Eliogului, şi i-a zis: Ce voi face, părinte, căci mă
stăpâneşte patima oligoriei (îm puţinării)4? A răspuns
Bătrânul: Este boală a sufletului. Aşa cum celor care
au boală de ochi, d eoarece au această suferinţă, li se
pare că văd mai m ultă lum ină, iar celor sănătoşi mai
puţină, la fel şi cei puţini la suflet, aflându-se sub îm­
puţinarea lor mică, se răzvrătesc şi socotesc că este
multă împuţinarea lor, iar cei sănătoşi mai curând se
bucură în încercări.
10. A zis Awa Grigorie Teologul: Dacă nu te aştepţi
la nimic neplăcut atunci când te gândeşti să îmbrăţi­
şezi filosofia5 aceasta, atunci începutul este nepotri­
vit şi aducător de defăim are la adresa celor care au
făcut-o. Iar dacă te aştep tai la neplăcere şi nu ai în-
tâlnit-o, atunci este harul, iar dacă ai întâlnit-o, sau
înduri cu răbdare, sau te lepezi de făgăduinţa ta6.
%3M//a ca unitate de m ăsurare a distanţei. ♦ 4OXtyopc6 în­
seamnă: a fi indiferent, a nu lua aminte, a ii nepăsător. In textele
ascetice de aici, nepăsarea aceasta ia dimensiunile unei patimi
asemănătoare cu acedia. ♦ 5CuvântuI filosofia din textul original
nuse întâlneşte în textele noastre, dar în epoca aceea se folosea
în literatura teologică ca un term en care desemna viaţa mona­
hală şi, în general, viaţa duhovnicească în Hrtstos, ca unica fl-
losofie adevărată de viaţă. Vezi şl Luca 1 4 ,2 8 -3 3 . ♦ 6în timpul
slujbei tunderii, preotul săv ârşito r adresându-se candidatului îl
întreabă din ce motive este mişcat spre aceasta şi dacă a luat
în mod liber hotărârea de a se dărui lui Dumnezeu. Şi în acest
40 4 PATERICUL MARE

11. Povestea Awa Daniil că a fost un monah pe


nume Dulas care era socotit între Părinţii cei mari.
Acest Dulas, deci, a stat primii patruzeci de ani în ob­
şte. Şi zicea: încercând diferite moduri, am găsit că în
obşte cel mai mult şi mai repede propăşesc monahii
în lucrarea virtuţilor dacă stau în locul acela cu inimă
adevărată7. Era, zice, un frate în obşte, la vedere sme­
rit şi neînsemnat, dar la cuget era mare şi vrednic de
cinste. Acesta, fiind de toţi dispreţuit şi defăimat, se
bucura şi simţea desfătare. Căci fraţii, din uneltirea
celui străin, îl amărau pe acesta şi unii îl loveau, alţii
îl scuipau, alţii îl umpleau de ocări, şi aceasta timp de
douăzeci de ani. Drept care vrăjmaşul, nemaiputând
să ducă răbdarea lui însufleţită, s-a furişat într-un
frate şi, când ceilalţi fraţi se linişteau, intrând în bise­
rică, a luat toate sfintele vase şi a fugit pe ascuns din
obşte. Iar când a venit timpul adunării la slujbă, in­
trând canonarhul să pună tămâie, a descoperit că toa­
te fuseseră luate şi plecând a dat de veste Awei. Apoi
a bătut toaca şi s-au adunat toţi fraţii şi au început să
se tulbure şi să zică: Nimeni altul nu le-a luat decât
moment solemn, înaintea lu i Dumnezeu şi a oamenilor, candida­
tul la călugărie depune m ărturisirea lu i privind alegerea liberă
şi conştientă pentru viaţa monahală. Apoi aude din gura preotu­
lu i textul duhovnicesc adânc, frumos şi negrăit al C atehezei care
începe prin cuvintele: „Vezi fiule ce făgăduinţă dai Stăpânului
Hristos? Căci în g e rii.” (vezi completarea în Slujba de călugărie).
♦ ’Păstrăm traducerea literală pentru a nu ne îndepărta de nu­
anţele discursului, care sunt foarte importante. Expresia inim ă
adevărată poate însemna cu trezvie, cu participare lăuntrică, cu
deplină conştiinţă a lucrului, cu toată inima, nu pur şi simplu cu
buna dispoziţie.
D ESPRE RĂBDARE ŞI BĂRBĂŢIE 405

cutare frate şi de aceea nu a venit nici la adunare. Căci


dacă nu ar fi făcut asta, ca întotdeauna şi acum ar fi
venit primul. Şi au trimis la el şi l-au aflat stând la ru­
găciune. Şi bătând au intrat şi l-au târât cu forţa. Iar
el îi ruga zicând: Ce s-a întâmplat părinţilor? Iar ei,
aruncând asupra lui ocări şi batjocuri, ziceau: Fur de
lucruri sfinte, nu eşti vrednic nici să trăieşti. Nu ţi-a
fostde ajuns că atâţia ani ne-ai tulburat, acum, iată, te
joci cu sufletele noastre. Iar acela zicea: Iertaţi-mă că
amgreşit! Şi l-au adus la aw a şi i-au zis: Awa, acesta
este cel care de la început răvăşeşte obştea. Şi au înce­
put unul câte unul să spună: L-am văzut mâncând pe
ascuns legume. Altul: Furând pâinile, le dădea afara.
Şialtul: L-am prins bând vinul cel mai bun. Şi cu toate
catoţi minţeau, erau crezuţi. Iar pe acela, chiar dacă
spunea adevărul, nu-1 auzea nimeni. A luat, deci, awa
schima de pe el, zicând: Acestea nu sunt vrednice de
uncreştin. Şi înfăşurându-1 cu lanţuri I-au predat ico-
nomului Lavrei. Şi acela, dezbrăcându-1 şi lovindu-1
cuvâna de bou, voia să ştie dacă sunt adevărate cele
cese spuneau împotriva lui. Iar el, râzând, zicea: Ier­
taţi-mă că am greşit. înfuriindu-se din pricina aces­
tui cuvânt, a poruncit să-l arunce în închisoare şi să-î
prindă picioarele în prinsoarea de lemn8. A scris apoi
şi stăpânitorului cetăţii cele întâmplate. Şi au venit
* Unul dintre cele mai înfricoşătoare instrumente de chinui­
repentru cei întemniţaţi. Era un lemn ţintuit de podea cu găuri
Princare se treceau picioarele celui ţinut, încât să nu se poată
Brişcă. Chinul cel mai cumplit era când picioarele din găuri erau
toarte distanţate între ele şi aceasta nu pentru puţin timp, d
Poutruo zi întreagă sau pentru mai multe zile (ET).
406 PATERICUL MARE

îndată cei îm puterniciţi şi l-au luat. Şi suindu-1 pe


el pe un animal fără şa, având un lanţ greu în jurul
gâtului, îl târau prin mijlocul cetăţii9. Şi fiind adus la
judecător, a fost întrebat cum i se spune şi de unde
şi pentru ce s-a făcut monah. Iar el nu mai spunea
nimic decât: Am păcătuit, iartă-mă. Mâniindu-se stă-
pânitorul, a poruncit să fie întins şi bătut cu vine de
bou crude până îi vor zdrobi spatele. Fiind, deci, în­
tins din patru părţi şi biciuit fără milă cu vine de bou,
cu faţa veselă, zicea către stăpânitor: Loveşte, loveşte.
Plata m ea o faci mai strălucitoare. Iar acela zicea: Eu
voi face ca pedeapsa ta să strălucească mai mult de­
cât zăpada. Şi a poruncit să aştearnă foc aprins sub
pântecele lui, şi după ce au am estecat sare cu oţet, au
turnat peste rănile lui. Iar cei de faţă se minunau de
atâta putere de a îndura. Şi ziceau către el: Spune-ne
unde ai pus sfintele vase şi te eliberăm. Iar el răspun­
dea: Nu ştiu nimic. în cele din urmă poruncind să în­
ceteze chinurile, a dat ordin să fie dus în închisoare
şi să-l ţină fără mâncare şi fără îngrijire. Şi în ziua ur­
mătoare, trimiţând la Lavra, a poruncit să vină cei din
obşte şi aw a. Şi venind aceştia, le-a zis stăpânitorul:
Am făcut multe şi l-am supus la multe pedepse, dar
nu am putut să aflu de la el nimic. Şi i-au zis lui fraţii:
Stăpâne, şi multe alte rele a făcut şi pentru Dumnezeu
le-am suportat, nădăjduind că se va pocăi, dar iată a
ajuns şi mai rău. A zis lor: Ce să fac, deci, cu el? Au zis
lui: Cele prevăzute de lege. A zis lor: Pe cei care fură
cele sfinte legea îi ucide. Au zis: Să fie dat morţii! Şi
* Toată această scenă constituia pentru acea epocă defăima­
rea adusă omului considerat vinovat de o greşeală gravă.
DESPRE RĂBDARE ŞI BĂRBĂŢIE 407

după ce le-a dat drumul acelora, l-a adus pe fratele


şi, aşezându-se pe scaunul de judecată, i-a zis: Măr­
turiseşte, nenorocitule, şi vei scăpa de moarte. A zis
fratele: Dacă porunceşti să spun ceea ce nu am făcut,
voi spune. Iar acela a zis: Nu vreau să spui minciuni
împotriva ta. Iar fratele a zis: Nimic din cele despre
caresunt întrebat nu ştiu să fi făcut vreodată. Văzând
stăpânitorul că nu spune nimic, a poruncit să i se taie
capul. Şi luându-1 călăii, îl duceau să-i taie capul. Dar
întimpce-1 duceau, cel care luase odoarele, fiind stră­
puns la inimă, a zis către sine: Fie acum, fie altădată,
lucrul se va face cunoscut oricum. Şi chiar dacă aici
scapi, ce vei face în ziua aceea? Cum te vei apăra de
fapteca acelea? Şi a venit la awa şi i-a zis: Trimite re­
pedepe cineva, ca să nu moară fratele. Căci s-au găsit
sfintele vase. A trimis deci pe cineva şi a spus stăpâ-
nitorului, iar acesta l-a eliberat pe frate şi l-au adus
înobşte. Şi au început toţi să cadă la picioarele lui şi
săspună: Am păcătuit faţă de tine, iartă-ne. Iar el a
început să plângă şi să spună: Iertaţi-mă voi pe mine
pentrucă vă datorez multe mulţumiri, deoarece pen­
truaceste mici pătimiri m-am învrednicit de mari bu­
nătăţi. Căci mereu mă bucuram nespus când auzeam
spusele voastre neîntemeiate despre mine, deoarece
pentruacele mici defăimări mă voi învrednici de mari
cinstiri în ziua cea înfricoşătoare. M-aş fi bucurat şi
maimult acum că îmi făceaţi acele lucruri dacă n-ar fi
fost întristarea mea pentru voi, deoarece vedeam de
acumrăsplata pentru asemenea încercări, şi anume
odihnace va să vină în Împărăţia Cerurilor. A mai tră­
itfratele trei zile şi a plecat la Domnul. Şi venind unul
408 PATERICUL MARE

din fraţi să vadă cum este, l-a aflat pe acela stând în


genunchi. Căci în momentul în care făcea metanie şi
se ruga, aşa şi-a dat sufletul, rămânând, deci, numai
trupuL Şi a venit fratele şi a dat de veste awei. Acesta
a poruncit să ducă trupul fratelui în biserică pentrua
fiînmormântat acolo. Cum l-au pus, deci, în faţa Sfân­
tului Jertfelnic, a poruncit să bată toaca pentru ca toa­
tă Lavra să se adune şi cu cinstire să pună trupul lui
în mormânt Când s-au adunat, au vrut ca fiecare să
ia binecuvântare de la el Văzând, deci, aceasta, awaa
pus trupul lui în altar şi, închizând uşa, a aşteptat pe
awa Lavrei pentru ca împreună să facă înmormânta­
rea. Iar când a venit părintele Lavrei împreună cu cle­
ricii, după ce au făcut rugăciunea, a zis awei: Deschi­
de şi adu trupul să-l înmormântăm, căci este timpul
ceasului al nouălea. Şi deschizând nu au găsit nimic,
decât numai hainele sale şi sandalele. Şi toţi fiind ui­
miţi, au început să se minuneze şi să aducă slavă lui
Dumnezeu cu lacrimi, zicând: Vedeţi, fraţilor, ce aduc
îndelunga-râbdare şi smerenia? Aşa cum aţi văzut la
fel şi voi să vă nevoiţi, răbdând batjocurile şi încer­
cările, căci acestea ne aduc împărăţia lui Dumnezeu
prin harul Domnului nostru Iisus Hristos.
12. Unfrate vieţuia în obşte, supus, şi se folosea, fi­
indsmerit în toate. Câştiga în nouă situaţii şi se întris­
ta în una. Aplecat însă în altă obşte şi s-a micşorat cu
unucâştigul, adică câştiga în opt şi se întrista în două.
Şi iarăşi, a ieşit şi de acolo şi a mers în altă obşte, unde
câştiga şapte şi se întrista în trei situaţii. Şi de aco­
lo a plecat la fel, făcând aceasta până când s-a văzut
pe sine câştigând în cinci lucruri şi întristându-se în
DESPRE RĂBDARE ŞI BĂRBĂŢIE 409

cind La urmă a vrut să intre într-o altă obşte. Dar,


înainte de a intra, a luat o hârtie şi aşezându-se a zis
însinea sa: Dacă te vei încredinţa gândului tău, nu-ţi
va ajunge lumea toată ca să te muţi. Pune făgăduin­
ţă în inima ta că vei răbda şi scrie pe hârtia aceasta:
Ai ieşit din cutare mănăstire pentru că ai avut tulbu­
rări şi de la cealaltă pentru cutare motiv. Şi scrie toa­
te motivele care te-au scos din obşte de fiecare dată.
Şi scrie, după aceea: Toate aceste motive le vei afla
şi aici Vei răbda? în numele lui lisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, voi răbda! Şi înfăşurând hârtia, a pus-o la
cingătoare şi, rugându-se, a intrat în obşte. Şl după
un timp, a început să vadă întâmplându-se anumite
lucruri din pricina cărora înainte părăsea obştea şi,
când îi venea să se tulbure, lua deoparte hârtia ace­
eaşi citind-o găsea făgăduinţa că: în numele lui lisus
Hristos voi răbda. Şi afla odihnă, zicând în sinea sa: Ai
făcut legământ cu Dumnezeu. Cere de la El ajutor. La
fel, şi altele văzând şi făcând acelaşi lucru, afla odih­
ni Deci, neputând cel viclean să îndure răbdarea
fratelui, a pus fraţilor gândul să creadă că fratele se
vindecă citind ceva şi să zică: Este vrăjitor şi citind
ceva anume nu se tulbură atunci când noi ne tulbu­
ram. Şi au mers la aw a zicându-i: Nu putem să stăm
împreună cu fratele cutare căci este vrăjitor şi ţine
vraja lui la cingătoare. Dacă vrei să-l păstrezi pe aces­
ta, slobozeşte-ne pe noi. Dar awa, fiind duhovnicesc
şi cunoscând smerenia fratelui, a înţeles că ceea ce
seîntâmplă este din pizma diavolului şi a zis fraţilor:
Mergeţi şi vă rugaţi! Mă voi ruga şi eu şi peste trei zile
văspun răspunsul. Deci, pe când dormea fratele, awa
410 PATERICUL MARE

i-a desfăcut cingătoarea şi a citit însem narea, apoi a


pus-o la Ioc şi iarăşi l-a încins cu cingătoarea. Şi după
trei zile au venit fraţii şi au spus a w e i: Miluieşte-ne,
spune-ne nouă ce vei face. Şi a zis: Chemaţi pe fratele.
Şi a zis Awa: De ce sm inteşti pe fraţi? Şi a răspuns:
Am păcătuit, iertaţi-mă şi rugaţi-vă pentru mine! Şi
a zis aw a fraţilor: Ce ziceaţi că face fratele acesta? Şi
au zis: Este vrăjitor şi vraja este în cingătoarea lui. Şi
a zis aw a: Scoateţi vrăjile lui. Dar pentru că fratele
nu-i lăsa să-i desfacă cingătoarea, a w a a poruncit să o
taie. Atunci au găsit hârtia. Şi a dat-o a w a unuia din­
tre diaconi, poruncindu-i să stea sus şi să o citească,
zicând: Ca şi în aceasta să se ruşineze diavolul, care
pune vrăjile în mintea oamenilor. Şi când a citit hârtia
şi că în numele lui Iisus Hristos voi face răbdare fra­
ţilor, ruşinându-se fraţii şi mai mult d ecât ei diavolul,
au pus metanie aw ei, zicând: Am păcătuit. A zis lor
aw a: Mie îmi puneţi metani